Tehnium/2001/0102i

"UgL 

"-«‘assîcsr 





















Panou estetic 




O n apartamentele din blocurile ce au pereţi 
din beton armat, în care pot fi introduse 
cuie doar prin împuşcare - ceea ce este scump 
şi inestetic -, se poate apela uşor la o metodă 
practică şi plăcută pentru expunerea tablourilor 
de familie sau dintr-o colecţie. Pentru aceasta, 
se plachează un perete cu pal gros de 8 mm, 
fixat cu ajutorul a patru şuruburi de tip concx- 
pan (introduse în orificii date cu o maşină de 
găurit cu percuţie şi spirale cu cap vidia) pe 
toată suprafaţa peretelui ori doar pe jumătatea 
lui dinspre tavan. 

După aceasta, palul poate fi acoperit cu tapet 
obişnuit sau autocolant, cu mochetă sau o ţes㬠
tură identice sau asortate cu cele aflate pe restul 
pereţilor. Dacă tapetul ei va fi bine ales, această 


placă va arăta estetic chiar dacă pereţii nu suni 
tapetaţi. 

Expunerea compactă a tablourilor poate fi 
făcută prin: 

a) baterea de cuie subţiri din oţel: 

b) cârlige speciale din tablă, specifice acestui 
scop (mai ales pentru tablouri mai grele): 

c) butoane metalice cu şurub pentru lemn 
(cum sunt cele pentru tras sertarele), de care 
tablourile vor fi atârnate cu şnur: 

d) cu ajutorul unor sfori albe sau şnururi, ca 
de simczele obişnuite. 

La nevoie, tapetul va putea fi spălat cu o 
cârpă sau un burete muiat în soluţie de deter¬ 
gent diluat în apă ori chiar înlocuit. 


TEHNIUM februarie 2001 














H O CC 


PUNTE ÎNTRE GENERAŢII 

•* loan VOICU 

Primim zilnic zeci de scrisori de la cititori de cele mai diverse vârste şi pre¬ 
ocupări, ceea ce demonstrează că revista TEHNIUM se bucură de interesul 
unor categorii socio-profcsionale dintre cele mai felurite. S-a nimerit să citesc 
una după alta trei dintre scrisorile sosite în ultima parte a lunii decembrie 
2000, purtând aceeaşi dată a poştei. Veţi înţelege, stimaţi cititori, de ce m-am 
oprit la ele, de ce vi le redau în întregime, fără a interveni cu nimic în textul 
semnatarilor. 


I 

A 

L 


Stimată redacţie 

a revistei “Tehuium Internaţional ”, 

Mă numesc Eugen şi am 15 ani. Sunt elev la un liceu din Alexandria şi 
printre pasiunile mele se numără şi electronica. Revista pe care dumneavoas¬ 
tră o scrieţi pe înţelesul tuturor, după părerea mea, am descoperit-o întâmpl㬠
tor vara aceasta. Fiind un novice într-ale electronicii, am încercat, la început, 
radioreceptoarele publicate la “Pagina elevului’'. Pot spune că am fost foarte 
încântat de rezultatele obţinute. Dar, fiindcă nu ştiu cum se corodează 
plăcuţele, am realizat aceste montaje în aer, făcând conexiunile între piese cu 
cabluri. Şi acum ajungem la scopul pentru care vă scriu prezenta. Rugămintea 
mea ar n să mă învăţaţi şi pe mine cum se corodează plăcuţele. Aş dori să ştiu 
ce îmi este necesar pentru a realiza acest lucru şi de unde aş putea să procur 
cele necesare, deoarece nu cred că în Alexandria aş putea să le găsesc. Spun 
asta pentru că Alexandria este un oraş de provincie micuţ. 

Aş dori, de asemenea, să ştiu cărui fapt se datorează întârzierea aşa de lungă 
cu care apare revista dumneavoastră în Alexandria. Vă pot spune, de exem¬ 
plu. că numărul 9-10/2000 a apărut pe tarabe abia pe 2-3 decembrie. Ştiu că 
in ziua de astăzi electronica este privită, în România, ca un sector prea puţin 
important. Dar totuşi eu vă urez să ajungeţi cel puţin la jubileul revistei, re 
mine puteţi conta ca cititor fidel atâta timp cât veţi exista. In încheiere vă 
mulţumeşte cu anticipaţie. 

Al dumneavoastră. 

Păun Eugen Gelu 

Domnule redactor 

Sunt un împătimit al relaţiei cu lumea cunoaşterii, pe care am întreţinut-o 
prin intermediul revistei Tennium de la începuturi până în prezent. Ca să zic 
aşa a fost „Intemetul” meu şi al celor care cred că nu ştiu prea multe despre 
el, de aceea respectuos v-aş ruga să publicaţi o rubrică în serial A.B.C. 
INTERNET. 

Dar necazul este altul: sunt abonat al revistei şi am primit doar 8 numere. 
Foarte respectuos vă rog să-mi trimiteţi restul de celelalte numere ram¬ 
bursabil. 

Cu toată stima 
Meleandră Dumitru 
Corn. Celaru - Dolj 

Stimaţi domni 

FELICITĂRI PENTRU PERSEVERENŢA! Sunt unul din cei mai vechi 
cititori ai dumneavoastră (de la primul număr). 

In ceea ce mă priveşte, cred că o reluare a unor materiale apărute anterior 
(biogaz, centrale electrice eoliene etc.) ar fi foarte utilă. 

Din materialele apărute până în 1989 s-ar putea extrage soluţii, rezolvări ale 
unpr probleme actuale. 

In ceea ce mă priveşte, vă rog să-mi scrieţi contra cost ce fel de circuit inte¬ 
grat este PQ12RF11 fare patru terminale), ce funcţii au terminalele şi dacă se 
poate cumpăra sau înlocui. 

Vă mulţumesc. 
Feciorii Ovidiu 


Aşadar, un elev de 15 ani care ne citeşte de câteva luni şi doi adulţi care ne 
citesc de peste trei decenii ni se adresează mai mult decât prieteneşte, speră să 
găsească de acum încolo ori să continue să găsească şi după treizeci de ani 
răspunsuri la probleme de viată, de nasiune, de profesie, ae preocupări. Iar 
atunci când nu sosim la timp la întâlnirea mult aşteptată, devin nerăbdători, 
vor să nu piardă nici un număr, doresc ca prin intermediul nostru să fie conec¬ 
taţi la noutăţile epocii în care trăiesc. 

Pentru un realizator de publicaţie de azi, pentru toţi cei care ani şi ani şi-au 
pus semnăturile pe tot atâtea dovezi ale respectului, dar şi ale prieteniei faţă 
de cei cărora li se adresează, nimic nu poate fi mai aducător de bucurii şi sa¬ 
tisfacţii, mai dătător de speranţe ca aceste dovezi ale utilităţii unei munci. Ceea 
ce întristează însă este faptul că un adolescent ce are în faţă o întreagă viaţă 
constată cu amărăciune că domeniul pasiunii lui poate unul dintre cele mai 
spectaculoase - nu se bucură de respect şi atenţie în ţara care are obligaţia sări 
asigure lui şi tuturor fiilor ei condiţii pentru a se instrui şi forma ca specialişti. 

m ceea ce ne priveşte pe semnatarul acestor rânduri, dar şi pe colabora¬ 
torii permanenţi ai revistei -, puteţi conta pe noi, puteţi fi siguri, stimaţi citi¬ 
tori, că nu avem nici un alt scop decât acela de a ne afla în slujba dumnea¬ 
voastră. Cât priveşte mâhnirea celor mai numeroşi dintre cei care ni se 
adresează legată de neapariţia ori întârzierea unor numere din revistă, 
credeţi-ne, suferinţa e comună. Din păcate, nu de noi, cei care cpncepem şi 
realizăm revista, aepinde şi apariţia ei la timp şi în bune condiţii grafice. 
Ne rămâne însă speranţa de mai bine. 

TEHNIUM februarie 2001 


DIN SUMAR 

□ 

Sistem de alarmă 
antiefracţie 
Generator FIF 

multifuncţional 
Miniosciloscop catodic 
Receptor UUS 
Cap „Rotring" pentru 
desenat cablaje 
Brum terminator 
Amplificatorul de 

antenă R 40521 
Circuitul TPA 4861 
Minitransceiver 

CW MICRO 80 
Tester pentru 
tranzistoare 
Amplificator HI-FI 

□ 

Cărucioare 

gospodăreşti 
Sfaturi practice 
Fotbal de masă 
Instrument pentru 
construirea de 
poligoane regulate 
Aparat pentru legat 
viţa de vie 
Mobilier din 

cuburi-modul 
Seră încălzită 
pe balcon 
Lopată cu mâner 

□ 

Imprimanta cu jet 
de cerneală 
I Tehnologii moderne 
1 Bateria de acumulatoare 
în anotimpul 
rece 

| Cronica noutăţilor auto 

□ 

MEMORATOR 
PAGINA ELEVULUI 
MICĂ ENCICLOPEDIE 
ELECTRONICĂ 
POŞTA TEHNICĂ 
POŞTA REDACŢIEI 
CITITORII CĂTRE 
CITITORI 


6 

8 

10 

11 

16 

19 

19 

24 

26 

27 


12 

13 

20 


23 

24 
34 


35 

35 


14 

15 


30 

31 




21-22 

28 

29 

32 

33 

33 


Citiţi în 

NUMERELE VIITOARE 

• Avertizoare pentru reţea 

• Stabilizator de curent pentru 
DACIA 1300 

• Stafie de telecomandă 
SIGNAL FM -7 

















AUTOMATIZĂRI 


SISTEM DE ALARMĂ ANTIEFRACŢIE (i) 

•o- Ing. Gabriel RUSU 


Paza unui magazin sau depozit, a unor locuinţe 

se poate face mai uşor 
cu ajutorul unui sistem electronic. 
Acesta are avantajul că permite acoperirea 
unei arii vaste fără prea mult efort, este vigilent, 
nu oboseşte şi nici nu adoarme pe timpul nopţii. 


istemul de alarmă a cărui 
schemă electrică e prezentată în figura 
1 se compune dintr-o unitate logică de 
supraveghere a intrărilor (uşi, ferestre), 
un cifru digital cu temporizare şi alar¬ 
ma propriu-zisă, care emite semnalul 
acustic de avertizare a intrării (sau 
chiar a încercării de intrare) unei per¬ 
soane neautorizate sau prin locuri 
nepermise. 

Montajul execută supravegherea 
automată a intrărilor şi semnalizează 
sonor deschiderea unei uşi sau ferestre, 
precum şi spargerea ori doar aplicarea 
unui şoc puternic asupra sticlei gea¬ 
murilor. De asemenea, poate comanda 
un electromagnet de siguranţă care 
deblochează sistemul de încuiere a 
uşilor la introducerea corectă a unui 
cod format din patru (sau n) cifre. 

Sesizorul este de fapt un contact 
electric care, o dată desfăcut, pune în 
funcţiune generatorul acustic. 
Realizarea schemei în aşa fel ca sem¬ 
nalul de alarmă să se menţină chiar 


după închiderea uşii sau încetarea 
forţării geamului este o condiţie nece¬ 
sară, deoarece se urmăreşte ca acest 
semnal de avertizare să existe până în 
momentul luării la cunoştinţă de către 
cel ce trebuie avertizat. 

în vederea atingerii scopului propus, 
s-au prevăzut două tipuri de senzori, 
notaţi în schemă SI, respectiv SF. 

Senzorii de tip SI semnalizează 
deschiderea uşilor supravegheate şi 
pot consta din două plăcuţe metalice 
aflate faţă în faţă şi fixate în lemnărie. 

Senzorii SF (senzor fereastră) au o 
construcţie ceva mai complicată, 
deoarece contactul trebuie să se des¬ 
facă, fie chiar şi pentru o fracţiune de 
secundă, la aplicarea unui şoc 
mecanic. Acest tip de senzor se con- 
struieşţe conform figurii 2 şi se lipeşte 
cu adeziv chiar pe sticla geamului de 
supravegheat. Lamela elastică a plăcii 
vibrante se poate construi chiar dintr-o 
lamă de ras uzată, la capătul căreia se 
fixează o alică de plumb de tipul celor 
folosite la pescuit. Sensibilitatea sen¬ 
zorului se reglează cu ajutorul unui 


şurub special prevăzut în acest scop. 
astfel încât alarma să nu pornească 
decât la şocuri puternice, nu la simple 
rafale de vânt. 

Desigur, acestea sunt doar modalităţi 
orientative de construcţie a senzorilor, 
cei interesaţi putând găsi alte soluţii de 
rezolvare a problemei. 

Semnalul electric ce ia naştere la 
deschiderea contactului unui senzor 
este recunoscut ca nivel logic 1 de 
către bistabilii de tip D la care aceştia 
sunt conectaţi. Un bistabil D face ca 
informaţia de pe intrarea de date D să 
fie transferată la ieşire pe frontul 
crescător al impulsului de pe intrarea 
CLOCK. Cum D este în 1 logic per¬ 
manent prin legarea la V D p, ieşirea Q 
a bistabilului va trece în 1 şi, prin inter¬ 
mediul operatorului SAU-NU, va con¬ 
stitui semnalul de comandă pentru 
sirena realizată cu patru porţi Şl-NU. 
Ieşirea Q a bistabilului se va afla în 1 
logic indiferent de semnalele ce se vor 
aplica pe intrarea CK (respectiv 
închiderea uşii), până când se va face 
resetarea, prin aducerea intrării 
RESET în 1 logic. Avantajul utilizării 
circuitelor bistabile astfel conectate: la 
tăierea intenţionată a conductorilor 
electrici de legătură dintre senzor şi 
circuitul basculant bistabil, acesta 
determină pornirea avertizorului sonor. 

Generatorul acustic e format din doi 
astabili ce lucrează pe frecvenţe 
diferite, comandaţi simultan prin apli¬ 
carea unui nivel 1 logic pe intrarea de 
comandă. Frecvenţele semnalelor 
sonore se pot modifica prin schim¬ 
barea valorilor componentelor I*C. 
respectiv prin înlocuirea rezistenţelor 
fixe cu semireglabile sau potenţiome¬ 
tre. 

Rolul cifrului-temporizator este de a 
permite unei persoane avizate 
deschiderea uşilor fără pornirea sone¬ 
riei. Deschiderea uşii presupune 
cunoaşterea unui cod şi formarea 
corectă a acestuia, prin acţionarea suc¬ 
cesivă a tastelor (contactelor) care îl 
compun. 

Partea de cifru se compune din patru 
bistabili de tip D, la care informaţia se 
transferă de la stânga la dreapta prin 
acţionarea tastelor de cod. Primul cir¬ 
cuit bistabil e comandat pe intrarea 
SET, ceea ce determină trecerea ieşirii 
Q în 1 logic. Acum, al doilea bistabil 
are intrarea D în 1. Prin aplicarea unei 
tranziţii 0“M pe intrarea de tact 
(apăsarea tastei corespunzătoare), 
informaţia va fi transferată la ieşire, 
determinând Q=l. Procesul decurge 

TEHNIUM februarie 2001 



Senzor de tip SF 








































AUTOMATIZĂRI 



similar pentru ceilalţi bistabili. Când şi 
ieşirea ultimului trece în 1 logic, porţile 
Şl-NU cu patru intrări ce constituie cir¬ 
cuitul de coincidenţă îşi schimbă stările 
şi comandă bascularea circuitului 
monostabil de temporizare, care este 
conectat pentru triggerare pe frontul 
pozitiv al semnalului de comandă şi 
generează un impuls pozitiv. 

Acest impuls se aplică pe intrările 
RESET ale circuitelor bistabile din 
blocul de supraveghere pentru 
menţinerea ieşirilor acestora în 0; 
resetează bistabilii cifrului prin dioda 
TEHNIUM februarie 2001 


D4, aducându-i în starea iniţială de 
aşteptare, şi acţionează asupra electro- 
magnetului de blocare. Dioda D4 
blochează accesul tensiunii de ali¬ 
mentare la ieşirea circuitului monosta¬ 
bil în momentul acţionării uneia din 
tastele false, de resetare. Dacă pe dura¬ 
ta timpului T de inhibare nu se închide 
uşa, contactul SI fiind deschis, alarma 
începe să sune. Durata T se va stabili la 
o valoare care să permită accesul şi 
închiderea uşii cu ajutorul formulei 
T = 2,48 R C, care reprezintă expre¬ 
sia matematică a duratei de temporizare 


asigurată de circuitul monostabil (se 
pot dimensiona valorile elementelor PI 
şi CI din figura 1 în funcţie de timpul 
considerat necesar). 

Deblocarea electromagnetului de si¬ 
guranţă este comandată cu releul REL, 
a cărui bobină reprezintă sarcina 
tranzistorului T1. Dioda D2, montată în 
paralel cu bobina releului, are rolul de a 
proteja tranzistorul împotriva tensiu¬ 
nilor de autoinducţie ce apar datorită 
fenomenelor tranzitorii. 

(Continuare în numărul viitor) 


5 









































































































































RADIOAMATORISM 


GENERATOR FIF MULTIFUNCŢIONAL 


Ing. Petre PREDOIU 
Y07-LTO 

Un important aparat de măsură din dotarea radiocon- 
structorilor amatori este şi acest generator FIF multi¬ 
funcţional pe care îl propunem. El poate fi folosit ca: 
• generator de frecvenţă în domeniul 30-225 MHz, 

împărţit în cinci subgame; 
• frecvenţmetru interferenţial în acelaşi domeniu; 
• generator modulat cu frecvenţă de 93,75 kHz, care 
oferă posibilitatea depanării televizoarelor, producând 
pe ecran şase benzi verticale alb-negru. Modulatorul 
se cuplează printr-un comutator K. 
Nivelul de ieşire este de 0,6-1,0 V, în funcţie de subga- 
ma de lucru. Evident, nivelul mai scăzut este pe sub- 
gamele superioare. Rezistenţa de ieşire are valoarea de 
17 Q, fiind obţinută cu un repetor pe emitor. întrucât 
aparatul lucrează şi ca frecvenţmetru, bobinele trebuie 
să fie montate în afara carcasei, într-un soclu. 


chema de principiu este 
prezentată în figura 1. Tranzistorul 
TI - BF506 - lucrează ca oscilator 
Colpitts şi trebuie să aibă conexiuni 
cât mai scurte faţă de bornele în care 
se fixează bobinele. Pentru aceasta, 
montajul se realizează pe o plăcuţă 
frontală din steclotextolit pe care se 
montează cele două borne pentru 
bobine şi pini pentru fixarea tranzis¬ 
torului şi a pieselor aferente. în emi- 
torul tranzistorului se montează un 
comutator K pentru conectarea 
modulatorului. 

Plăcuţa frontală se realizează din 
două părţi identice, cu grosimea de 
câte 2 mm, alipite pentru a se asigura 
o grosime suficientă j>entru fixarea 
bornelor bobinelor. In placa inte¬ 
rioară se fixează prin găurile nişte 
pini cu 0 = 1 mm pe care se lipesc 
tranzistorul şi componentele. în cutia 
(Continuare în pag. 9) 


1*1* 


-rs- 


-0+I5V 


•C.U 




HH 

—H—| 

Ti 


v^p/C 



-1 

) 6-1. J— 

*8 l 

ll+'SvC 

■— u 

* 


RU 


CU 


:CW 
- RtJ 


TV/ 


Ut 


c$ 


LLI Rl 7 '■,‘tL 


CÎ2 ftî 


£_il-LgUies 


CI 


M 


A.S 


Li U 


J 



IPM05 




MO d= 




C6, 



220 V* 



R2Z 


f)n 




t —O 

R23| 



C l<5 
-J Z 

CX9 

^T7 


J 




■O +ISV 


DZ 


6 


TEHNIUM februarie 2001 



















































































RADIOAMATORISM 


INDICAŢII PENTRU R] 

EALIZAREA BOBINELOR 

Gama de 
frecventă 
(MHz) 

Diametrul 
d al sârmei 
de bobinaj 
CuEm 
(mm) 

Diametrul 
carcasei 
cu miez 
magnetic 
(mm) 

Diametrul 
dornului 
bobinei 
fără car¬ 
casă (mm) 

Număr 

spire 

Observaţii 

30,0-48,0 

1,0 

6,0 


15,0 

Bobina se montează 

prin cositorire pe 
picioruşele fixate 
în placa de bază. 

47,8-70,0 

1,0 

- 

6,0 

8,0 


70,0-100,0 

1,0 

- 

6,0 

4,0 

>» >i 

100,0-150,0 

1,0 

- 

6,0 

3,0 

»» » 

150,0-225,0 

0,5 

- 

3,0 

2,0 

>» 

0,09375 

LI 0,1 

Carcasă 

osc. RR 


70,0 

Spirele se împart 
egal pe cei doi 
galeţi. 

L2 0,1 

De la 

receptorul 
„Zefir” 
cu doi galeţi 


250,0 

LI se bobinează 

peste L2. 


LISTA DE COMPONENTE 

R1 = 1,8 kfi; R2 = I kO; R3 = 
5,6 kfi; R4 = 3,3 kfi; R5 = 100 kfi 
(potentiometru multitură); R6 = 4,7 
kfi; R7 = 33 kQ; R8 = 22 k fi; R9 
= 5 kfi; R10 = 5000; R11 = lOkfi 
(semi-reglabil); R12 = 100 kfi; 
R13 = 200 O; R14 = 800 O; R15 = 
220 fi; R16 = 82 kfi; R17 = 220 fi; 
R18 = 1 kfi; R19 = 70 kfi; R20 = 
1 kfi (potenţiometru); R21 = 10 kfi 
(potentiometru); R22 = 900 fi; R23 
= 680 fi; R24 = 2,5 kfi; (semi- 
reglabil). 

TI = BF506; T2 = BFY90; T3 = 
BF173; T4 = BF173; T5 = BO108; 
T6 = BC337; T7 = BC108; Dl = 
BB139; D2, D3 = EFD108; DZ = 
DZ8V2; punte redresoare = 
1PM05. 

Cx = 3,3 pF (tip U); Cxx - 2pF 
(tip U); CI = 47 nF; C2 = 1 nF; 
C3 = 200 pF; C4 = 4 700 pF; 
C5 = 100 pF (tip U); C6 = 47 nF; 
C7 = 1,5 pF (tip U); C8 = 56 pF; 
C9= 1 nF; CIO = 1 nF;Cll = 10 nF; 
C12 = 1 nF; C13 = 2.2 nF; 
C14 = 10 nF; C15 = 10 pF; 
C16 = 2,2 nF; C17 = 10 pF/50 V; 
C18 = 100 pF/25 V; C19 = 47 nF. 

































































































TEHNIUM februarie 2001 


MINIOSCILOSCOP CATODIC (ll) 

Dr. ing. Andrei CIONTII 


+200V 


BNC 



LABORATOR 


























































































LABORATOR 


ATENUATORUL ŞI 
AMPLIFICATORUL Y (AY) 

[S) iametrul ecranului tubului 
catodic 3A.01 1 este de 33,5 mm. 
Sensibilitatea deviaţiei pe verticală a 
tubului fiind Sy = 0,18 mm/V, rezultă 
că semnalul maxim necesar de aplicat 
plăcilor de deviaţie pe verticală este 
de 67 : 0,18 = 372 V (vârf la vârf). 
Acesta este şi rolul lui AY, acela de a 
asigura atât sensibilitatea osciloscopu¬ 
lui cât şi banda frecvenţelor de trecere, 
în figura 4 se prezintă schema de prin¬ 
cipiu a amplificatorului, realizată cu 
şase tranzistoare. Primul tranzistor 
este MOSFET ROS-O 1, care asigură o 
impedanţă mare de intrare, iar cele¬ 
lalte - tranzistoare bipolare cu siliciu. 
Etajul final este realizat în contratimp 
(ca şi la AX) cu tranzistoarele BF459 
(BF259), dar care au rezistenţe de 
sarcină mult mai mici, astfel încât să 
asigure o bandă de frecvenţe cât mai 
mare (fig. 4a). 

Frecvenţa maximă de trecere a AY 
este: 

fs =1/2 7tCp Rc, în care 

Cp = 5 pF = capacitatea parazită 
între colector şi masă; 

Rc = 8,2 kO = rezistenţa de colec- 

tor; 19 9 

fs = 1/2 ti 510' 12 -8,210 3 - 
^3,9 MHz. 

Semnalul minim la intrarea AY este 
de ordinul milivolţilor, ceea ce este 
suficient^pentru aplicaţiile practice de 
amator. între borna BNC de intrare a 
AY şi tranzistorul TI se pot intercala, 
în cazul semnalelor mari, un atenuator 
1:10 sau unul 1:100, ambele compen¬ 



sate în frecvenţă. Acest lucru permite 
vizualizarea în bune condiţiuni a 
impulsurilor. 

Impedanţa de intrare minimă în AY 
este reprezentată de o rezistenţă de 1 
MO în paralel cu o capacitate de 12 
pF. Alimentarea AY se realizează cu 
+200 V în etajul final şi +18 V în cele¬ 
lalte etaje. în figura 4b se dă circuitul 
imprimat la scara 1:1 pe sticlotextolit 
simplu placat, iar în figura 4c se pre¬ 
zintă modul de echipare a plăcii. 


1 

0.707 

A 

Ao 

1 

1 

1 

1 

1 

1 

1 


fg fs 

i 


Generator FIF multifuncţional 


(Urmare din pag. 6) 
de aluminiu a aparatului se decu¬ 
pează, în partea frontală, o gaură cir¬ 
culară 0 = 30 mm, prin care trec 
piesele şi conexiunile fixate pe 
plăcuţă (vezi figura 2). 

Etajele următoare T2, T3, T4 fac 
parte din amplificatorul de bandă 
largă. Nivelul la intrare se reglează cu 
Rll, iar la ieşire cu potenţiometrul 
R20. Pe cursorul potenţiometrului de 
ieşire se montează detectorul instru¬ 
mentului indicator de nivel şi de bătăi 
ca frecvenţmetru interferenţial. S-a 
folosit un VU-METRU cu sensibili¬ 
tatea de 200 |iA, dar poate fi folosit 
orice instrument (corespunzător ca 
gabarit) cu sensibilitatea sub 1 mA. 

Pentru fixarea sensibilităţii instru¬ 
mentului se foloseşte potenţiometrul 
R21 montat pe cutie. Reglarea 
frecvenţei în cadrul fiecărei subgame 
se face cu ajutorul unei diode varicap 

TEHNIUM februarie 2001 


Dl. Reglajul fin al tensiunii varicap se 
face cu un potenţiometru multitură de 
100 k£2, ca la televizoare. Tensiunea 
de reglaj a frecvenţei U V ar este 
cuprinsă în domeniul 2-15 V. 

Alimentatorul trebuie să asigure o 
tensiune stabilizată de 15 V. 
Transformatorul de reţea asigură în 
secundar Usec = 17,5 Vef. Schema 
stabilizatorului este clasică şi tensi¬ 
unea redresată se reglează cu R24. 

Bobinele se realizează conform 
tabelului. Picioruşele bobinei se fi¬ 
xează prin presare forţată într-un disc 
de pertinax sau polietilenă cu 
grosimea de 2 mm şi 0 = 11 mm. Pe 
discul cu picioruşe se sudează 
bobinele. Discul cu bobina se pre¬ 
sează forţat într-un tub de polietilenă 
(vezi figura 3). 

Etajele amplificatorului se mon¬ 
tează într-o carcasă de selector de la 
un televizor dezafectat sau construită 
din tablă galvanizată * 0,5 mm com¬ 


partimentată (patru secţiuni) astfel ca 
să se asigure o bună ecranare între 
etaje. Cutia se montează într-o carcasă 
de aluminiu cu forma şi dimensiunile 
din figura 4. 

în partea superioară a cutiei se mon¬ 
tează cele două potenţiometre (de 
reglare a nivelului de ieşire şi a sensi¬ 
bilităţii instrumentului), mufa-mamă 
de ieşire pentru cablul coaxial, instru¬ 
mentul indicator de nivel, 
potenţiometrul multitură şi cadranul 
pentru cinci subgame. Comutatorul K 
se montează în partea frontală-jos. 
Pentru folosirea ca frecvenţmetru 
interferenţial, se urmăreşte egalitatea 
frecvenţelor printr-un minim de scurtă 
durată arătat de instrument sau audi¬ 
tiv, prin conectarea unei căşti la borna 
de ieşire, când dispare bătaia auditivă. 

Etalonarea generatorului se face cu 
ajutorul unui frecvenţmetru sau al 
unui generator de semnal standard. 

Montajul a fost realizat practic şi dâ 
deplină satisfacţie. 











































RADIO 


RECEPTOR UUS 

•» Vasile BRUMEA 

Stimate domnule redactor şef, 

Mă număr printre constanţii cititori ai revistei încă de la 
apariţia sa în 1970, pe când, elev fiind, începusem să fiu pasio¬ 
nat de electronică. De-a lungul anilor am experimentat multe 
din montajele publicate în „ Tehnium ”. Unele „au mers”, altele 
mai puţin, dar aşa am devenit, cu timpul, amatorul „înrăit” de 
astăzi. Propun şi eu un montaj pe care l-am experimentat timp de 
câţiva ani cu rezultate foarte bune. 

Pentru elaborarea documentaţiei nu am folosit decât colecţia 
„Tehnium” şi, întrucâtva, lucrarea d-lui N. Marinescu - 
„Radioreceptoare cu circuite integrate”, Editura Tehnică, 1985. 

Mă gândesc că ar putea interesa datorită simplităţii schemei 
şi a performanţelor obţinute. 

Cu deosebită stimă, 
V. Brumea 


pariţia în ultima vreme şi pe 
piaţa românească a unor circuite inte¬ 
grate speciale face posibilă realizarea 
unor receptoare superheterodină şi de 
către constructorii mai puţin experi¬ 
mentaţi, reglajele putându-se face 
fără aparatură sofisticată de laborator. 
Montajul propus (fig. 1) este un 
receptor U.U.S. pentru banda 88-108 
MHz, folosind ca piesă principală cir¬ 
cuitul integrat TA2003P produs de 
firma „Toshiba". 

Acesta realizează toate funcţiile 


necesare unui montaj superhetero¬ 
dină: amplificator H.F., oscilator 
local, mixer, amplificator F.I., limita- 
tor şi demodulator. 

După cum se observă pe schemă, 
semnalul de la antenă ajunge la pinul 
1 trecând printr-un filtru ceramic de 
tip trece-bandă (88-108 MHz). Se pot 
utiliza filtre de tip PFWE3, BPMf*3, 
BPWB5, FF76108 sau oricare altul 
disponibil. Poate fi înlocuit, la nevoie, 
cu un filtru L.C. acordat la mijlocul 
benzii recepţionate sau chiar cu un 

(Continuare în pag. II) 



LISTA DE PIESE 

CIj = TA 2003 P 

CI 2 = LM 386 

Dj = BB 105 

D 2 = DZ 3V3 

BP F = 88 + 108 MHz 

CF= 10,7 MHz 

Cj, C 8 , C 9 , CjQ = 10 nF 

C 2 ,C 3 = 15pF 

C 4 = 5 pF 

C 5 = 33 p.F/35 V 

C 6 = 68 pF 

C 7 = 0,47 p.F/35 V 

C 12 = 4,7 p.F/16 V 

C 13 = 10pF/16 V 

C n ,C 14 = 220 pF/16 V 

C 15 =47 nF 

C 16’17 = 470 HF/16 v 
R j, R 2 , R 5 = 100 ki 2 
R 3 = 1,5 k a 
R 4 = 220 Q 
R 6 = 47 Q 
Pj = 50 HI, log 


4 * 

7" 



T 




R4 

D2 


f—0—0 
m + 

6 V 


CIO Cil -şip- CA6 


10 


TEHNIUM februarie 2001 










































































CAP „ROTRING" 
pentru desenat cablaje 

•» Ing. Gabriel RUSU 


O componentă nu tocmai 
lipsită de importanţă care 
concurează la reuşita unui 
montaj electronic este 
circuitul imprimat. 
In condiţii de amator, 
când se lucrează în serie 
mică, iar majoritatea 
montajelor executate sunt 
unicate, circuitele impri¬ 
mate se realizează prin 
desenarea directă a cabla¬ 
jului imprimat pe placat, cu 
mâna, desenul trasăndu-se 
cu o vopsea rezistentă la 
agentul coroziv (acid azotic, 
clorură ferică). In acest 
scop se folosesc diferite dis¬ 
pozitive, dintre care cel mai 
răspândit este trasatorul 
din trusele de desen tehnic. 


(Urmare din pag, 10) 

simplu condensator de 30 pF. 
Bobinele circuitelor rezonante de la 
amplificatorul R.F. (pin 15) şi oscila¬ 
torul local (pin 13) se realizează în 
aer, cu sârmă Cu Em 0,5 mm, pe un 
diametru de 5 mm, bobinându-se 3,5 
spire pentru LI şi 2,5 spire pentru L2, 
cu pas de 1 mm. Prin deformarea 
bobinelor (apropierea sau depărtarea 
spirelor) se realizează intrarea în 
banda de recepţie. L3 reprezintă un 
transformator FI de 10,7 MHz 
miniatură. Poate fi realizat şi de con¬ 
structor, bobinând 11 spire Cu Em 
0,2 mm pe o carcasă recuperată din- 
tr-un receptor FM clasic, conden¬ 
satorul de acord având 68 pF. Intre 
ieşirea mixerului (pin 3) şi intrarea 
amplificatorului FI (pin 8) s-a montat 
un filtru ceramic de 10,7 MHz. 
Condensatorul C4 (pin 5) face parte 
din circuitul R.A.A. şi trebuie să fie 
de bună calitate. C4, Dl, Rl, R2 şi 
C7 realizează controlul automat al 
frecvenţei (C.A.F.). 

Semnalul audio, disponibil la pinul 
11, este amplificat de un montaj cla¬ 
sic de mică putere, cu circuitul 
LM386. 

Realizat corect, montajul va 
funcţiona de la prima încercare, sin¬ 
gurele reglaje necesare fiind alinierea 
celor două circuite acordate pentru 
încadrarea în banda recepţionată şi 
ajustarea lui L3. 


v^ei care au utilizat la desen 
tehnic stilourile calibrate de tip 
Rotring cunosc foarte bine avantajele 
acestora comparativ cu trasatoarele 
reglabile: alimentarea continuă cu 
tuş, menţinerea constantă a grosimii 
liniilor trasate, desenarea facilă a lini¬ 
ilor curbe. Pentru obţinerea acestor 
performanţe se foloseşte un dispozi¬ 
tiv simplu şi eficient, care menţine în 




permanenţă vârful capilarului per¬ 
pendicular pe suprafaţa de desenat. 

Circuitele imprimate pentru mon¬ 
tajele care conţin un număr oarecare 
de circuite integrate reclamă trasee 
de cablaj trasate cât mai fin şi cu acu¬ 
rateţe. 

Luând de model un astfel de stilou, 
cu câteva materiale ieftine şi la 
îndemâna oricui se poate realiza un 
dispozitiv pentru desenarea cabla¬ 
jelor. Avem nevoie de un ac de se¬ 
ringă cu capul de fixare din metal 
(sau de mai multe, cu diferite diame- 
tre), un toc (sau un pix uzat, fără 
mină) şi o bucată de tablă 5x35 mm, 
cu grosimea de 0,4-0,8 mm. 

Acul se taie astfel încât capilarul ce 
rezultă să aibă o lungime de circa 10 
mm. Se reface conturul circular al 
tăieturii, după care marginile se 
şlefuiesc cu o piatră de ascuţit cuţite 
sau cu hârtie abrazivă fină până când 
„peniţa” astfel obţinută nu mai zgârie 
hârtia. 

Corpul metalic se şlefuieşte pe una 
din feţe până permite aderenţa unei 
pelicule de fludor. 

Bucata de tablă se îndoaie conform 
figurii, după care se cositoreşte pe 
faţa gata prelucrată a acului de se¬ 
ringă. Ansamblul astfel obţinut se 
fixează în mânerul tocului şi se 
reglează unghiul sub care este îndoit 
braţul de tablă, astfel încât capilarul 
acului să fie perpendicular pe suprafaţa 
de scris pentru poziţia normală a mâinii 
utilizatorului. O dată făcut reglajul, dis¬ 
pozitivul este gata de lucru. 

Pentru acoperirea anticorozivâ a 
cablajului se poate utiliza o soluţie de 
smoală dizolvată într-un solvent 
organic sau vopsea pentru piele de tip 
„Sigmarom” cu care se umple „rezer¬ 
vorul”, respectiv capul acului de se¬ 
ringă. Vâscozitatea soluţiei va fi 
potrivită prin adaos de dizolvant 
astfel încât aceasta să nu fie prea flu¬ 
idă şi să curgă, să mânjească desenul. 


TEHNIUM februarie 2001 


ii 















PRACTIC-UTIL 


Cărucioare 
gospodăreşti ' 

Ştefan VODĂ 


^7 ăruţul pe două roţi prezentat în 
figura 1 poate face parte din inventarul 
de aşa-zisă „mică mecanizare” a 
pietonului. El este de un real folos pen¬ 
tru transportarea lesnicioasă a unor 
greutăţi ae până la 50 kg, cu minimum 
ae efort fizic, căci, de pildă, e mai uşor 
să duci două-trei rucsacuri şi un cort 


(ale unei echipe de drumeţi) aşezate (şi 
fixate cu chingi) pe acest căruţ decât in 



cumpărături făcute în piaţă si la maga¬ 
zinele alimentare). Modelul propus 
este astfel conceput încât să fie com¬ 
plet demontabil în părţi separate şi uşor 
de asamblat. Părţile pot fi păstrate m- 
tr-o sacoşă din pânză de sac sau mate¬ 
rial plastic. De remarcat şi faptul că el 
poate fi construit astfel încât să aibă o 
greutate redusă, în special dacă 
urmează să fie luat în drumeţii. 

Materialele necesare pot fi recupe¬ 
rate, în bună parte, de la diferite lucruri 
si instalaţii dezafectate din gospodărie. 
Ele constau din: două roţi coaxiale 
rămase de la o tricicletă, o trotinetă ori 
o bicicletă de copil; un ax de oţel sau 
fier, luat de la roţile unei triciclete sau 
unui cărucior (landou) pentru sugari 
(eventual împreună cu acestea şi, 
fireşte, cu piuliţele respective de fixare 
pe ax); ţeavă metalică cu diametrul de 



8-10 mm sau chiar bare cilindrice de 
lemn (cozi rămase de la mături uzate) 
pentru barele şasiului de rezistenţă al 
căruţului; mansoane din teavă metalică 
(sau din tub ae material plastic, dacă 
lucraţi cu material lemnos) pentru leg㬠
turile dintre piesele şasiului; tablă de 
fier groasă de 1 mm şi două piuliţe-flu- 
ture pentru legăturile dintre şasiu şi 
axul roţilor; patru ploturi (dopuri) ele 
fier (sau lemn) şi cuiele respective ? 
necesare pentru asamblarea şi 
demontarea rapidă a părţilor barelor şi 
a mânerului ae tracţiune; vopsea tip 
duco. 

Prelucrare şi montare. Stabiliţi sin¬ 
gur dimensiunile căruciorului (în 
uncţie de înălţimea celui care-1 va 
folosi mai des), după care tăiaţi şi 


R 


fasonaţi piesele potrivit modelelor din 
desen. Manşoanele metalice de leg㬠
tură între ţevi pot fi montate prin 
înfiletare, prin nituri fixe sau 
demontabile ori prin şuruburi cu piuliţă 
hexagonală. La material lemnos, 
folosiţi cu bune rezultate manşoane din 
tuburi de material plastic, care pot să 
fie fixate prin cuie subţiri bătute calde 


(pentru a pătrunde uşor în materialul 
plastic rigid, fără a-1 fisura). Montaţi 
apoi toate piesele aşa cum rezultă din 
desen. Este recomandabil ca, eventual, 
roţile să fie montate prin intermediul 
unor rulmenţi (care pot fi recuperaţi, de 
pildă, de la nişte patine cu rotile scoase 
din uz). 

Vopsiţi toate părţile metalice cu 
vopsea de tipul celei folosite pentru 
biciclete. Piesele de fier vor fi protejate 
cu un strat de vopsea anticorozivă, apli¬ 
cat în prealabil. 

Fixarea bagajelor de cadrul trans¬ 
portorului o faceţi cu ajutorul unor 
chingi (curele cu catarame) pe care le 
lucraţi singur din ţesături textile groase 
(ca nişte cordoane de pardesiu) sau 
material plastic, Dacă nu, folosiţi 
frânghii de cânepă, pe care le strângeţi 
cu noduri marinăreşti. 

Variantă 

Modelul din figura 2 este destinat să 
susţină şi să transporte greutăţi de până 
la 250 kg (butoaie pline, saci încărcaţi, 
lemne etc.). In consecinţă, cadrul va fi 
metalic şi-1 veţi lucra din ţeavă de fier 
galvanizat cu diametrul de 20 mm, iar 
roţile vor fi pline, metalice şi cu 
anvelopă de cauciuc. Le veţi monta cu 
legături mai rezistente (aşa cum vedeţi 
în desenele cu detalii) şi folosind 
neapărat rulmenţi (pot fi procuraţi de la 
magazinele cu articole de fierărie), 
pentru a micşora efortul de tracţiune. 
Asamblarea pieselor o veţi face potrivit 
indicaţiilor din cele cinci desene. 
Dimensiunile date sunt, fireşte, orienta¬ 
tive, dar este recomandabil să folosiţi 
roţi cu diametrul apropiat de 200 mm, 
chiar şi de alt tip decât cel indicat în 
desen. Dacă însă veţi folosi roţi cu 
spiţe, greutatea transportată nu va putea 
aepăşi 100 kg. Şi la acest căruţ majori¬ 
tatea pieselor sunt, de asemenea, 
demontabile. 











































































PRACTIC-UTIL 


T 



TRUC DE TAPIŢERIE 



Cr^ri de câte ori construiţi sau 
reparaţi tapiţeria unui scaun, taburet, 
canapea etc., fixaţi stofa de mobilă cu 
ajutorul ţintelor metalice specifice, 
ale căror capete rămân, însă, vizibile, 
inestetic. Ele pot fi ascunse uşor 
lipind deasupra o bandă (panglică) 
textilă. Adezivul va fi întins, într-un 
strat subţire, atât pe şirul capetelor de 
ţinte cât şi pe spatele panglicii. După 
plasarea acesteia, presaţi bine cu un 
tampon din cârpă. Folosiţi un adeziv 
acrilic, de tip „glue". 

* 

PÂLNIE CU AERISIRE 



P 

Lj entru a evita ca lichidul turnat 
într-un vas, printr-o pâlnie obişnuită, 
să se reverse din cauza aerului dis- 
locuit din recipient, este suficient să 
procedaţi aşa cum vedeţi în figură. 
Confecţionaţi agrafa (A) din sârmă 
subţire izolată cu pvc (ca la conduc¬ 
torul pentru sonerie) şi introduceţi-o 
în pâlnie. Operaţiunea va decurge 
normal, aerul ieşind prin îngustul 
spaţiu liber astfel creat. 

TEHNIUM februarie 2001 


GRUNDURI (I) 

PENTRU TENCUIELI 
Şl LEMN 

Pentru pregătirea vopsirii cu 
vopsea de ulei : făină de cartofi (ali¬ 
mentară) 500 g, ulei de in fiert 300 g, 
terebentină 100 ml. Se amestecă bine 
uleiul de in cu terebentina, apoi se 
adaugă, treptat şi amestecând, făina 
cernută. Se aplică folosindu-se pen¬ 
sula. Termen de uscare: 10 ore. 

Altă reţetă: praf de cretă 800 g, clei 
de cazeină 200 g, ulei de in fiert 75 g, 
apă 800 ml. în apă caldă se dizolvă 
cleiul de cazeină (pregătit ca la reţeta 
a Il-a pentru grundul de zugrăveli), 
după care se adaugă, pe rând şi 
amestecând, restul materialelor. Se 
aplică tot cu pensula sau bidineaua. 
Termen de uscare: 5 ore. 

Altă reţetă: ulei de in fiert 1 kg, 
ocru (sau pigment de orice culoare) 
500 g. Se freacă pigmentul (turnat 
treptat) cu uleiul până la omoge¬ 
nizare. Se strecoară şi se aplică cu 
pensula. 

Altă reţetă: praf de cretă (sau talc) 
200 g, coiofoniu (sacâz) 50 g, ulei de 
in fiert 40 g, terebentină 100 ml. Se 
dizolvă colofoniul (pisat) în 
terebentină şi se adaugă, treptat şi 
amestecându-se, creta şi uleiul. Se 
strecoară prin ciorap şi se aplică 
folosindu-se pensula. Termen de 
uscare: 24 ore. 

Pentru calcio-vecchio: humă 4 kg, 
oxid galben de plumb 500 g, clei 300 
g, ulei de in fiert 120 g, apă până la 
10 litri. în trei litri de apă fierbinte se 
dizolvă cleiul, apoi se toarnă uleiul 
de* in, treptat şi amestecându-se până 
la obţinerea unei emulsii. în aceasta 
se introduc huma şi oxidul, apoi 
restul de apă, amestecându-se până la 
omogenizare. Termen de uscare: 20 
de ore. 



BÂRCUTÂ COLECTOARE 


când daţi o gaură într-un 
perete de zid, beton sau chiar lemn cu 
ajutorul unei scule perforatoare, cade 
în jur o cantitate de pulbere dificil de 
strâns şi aruncat. Spre a preveni 
această neplăcere, confecţionaţi - din 
hârtie şi patru scurte fâşii de hârtie 
adezivă (scoci) - recipientul din figură, 
pe care-1 ataşaţi de perete exact sub 
locul perforării. Majoritatea pulberii 
rezultate va cădea în interiorul lui. 


* 

CURĂŢAREA PERIILOR 



J entru a fi mereu eficiente, 
periile de haine sau pentru părul de 
pe cap trebuie să fie spălate, din când 
în când, cu o soluţie dintr-un deter¬ 
gent fluid, după care vor fi bine 
clătite cu apă caldă, şterse cu o cârpă, 
uscate la soare şi, în final, pieptănate 
cu un pieptene des din metal (de obi¬ 
cei sunt de aluminiu). La fel se va 
proceda şi cu pensulele: după ce au 
fost spălate cu un diluant (apă, 
„Decanol”, benzină, gaz), vor fi 
respălate cu o soluţie de detergent, 
clătite cu apă curată şi uscate. Ultima 
operaţiune va fi pieptănarea firelor. 






























LUMEA CALCULATOARELOR 


Imprimanta cu jet de cerneală (VI) 

Proiectarea unui sistem de acţionare 
a subansamblului de avans al’ hârtiei 

Dr. ing. losif CURIŢA 
Ing. Valeriu Dan MINCIU 


(Urmare din numărul trecut) 

(]H0ajoritatea imprimantelor matriciale, la care tipărirea 
se efectuează în mai mulţi paşi, au subansamblul de avans 
al hârtiei acţionat de un motor pas cu pas, cu cele două sau 
patru faze atât cu magneţi permanenţi, cât şi cu reluctantă 
variabilă. De obicei pasul unghiular este mic, de 1,8° şi 
3,6°, permiţându-se în mai multe cazuri cuplarea directă cu 
arborele tractorului şi, deci, reducerea inerţiei totale a sis¬ 
temului. Deplasarea hârtiei se realizează cu paşi variind 
între 0,12 şi 0,15 mm. Motoarele pas cu pas folosite la 
aceste subansambluri de avans al hârtiei pot fi comandate 
în buclă deschisă sau în buclă închisă. 

în figura 4 se prezintă diagrama variaţiei vitezei de avans 
în cazul acţionării cu motor pas cu pas comandat în buclă 
închisă, funcţionând în două ipostaze: fără hârtie şi cu hâr¬ 
tie (şase copii), iar în figura 5 - diagrama comparativă între 
performanţele acţionării cu servomotor de curent continuu 
şi motor pas cu pas la viteze de avans mici. 

Utilizarea servomotoarelor de curent continuu este 
preferată în ultimul timp, datorită silenţiozităţii în 
funcţionare. 

Sistemul de antrenare a hârtiei are rolul de a avansa hâr¬ 
tia sau setul original împreună cu copiile şi hârtiile carbon 
tară alunecări şi jocuri. Modul funcţionării este condiţionat 
de tipul de hârtie utilizat, cu sau fără perforaţii marginale. 
Corespunzător acestuia se folosesc două sisteme de 
antrenare: cu tractor şi cu role presoare, prin fricţiune. 

Sistemele de antrenare cu tractoare se folosesc în cazul 
în care hârtia are perforaţii marginale şi se află depozitată 
în buncărul de debitare în pachete cu hârtie continuă (spre 
deosebire de situaţia când hârtia este tăiată în formate inde¬ 
pendente, de obicei A4). Tractoarele antrenează hârtia prin 
pinii (fig. 6) dispuşi pe un suport de tip lanţ. Roata de 
dinamizare a lanţului este montată pe un arbore canelat sau 
profilat (de secţiune pătrată), pus în mişcare la rândul său 
de sistemul de acţionare. La unele tipuri de imprimante de 
viteze medii, lanţul este constituit dintr-o curea dinţată din 
material plastic, care posedă şi pinii de antrenare. 

(Continuare în pag. 15) 


4. Diagrama variaţiei vitezei de avans, în cazul 
acţionării cu motor pas cu pas comandat în buclă 
închisă, la funcţionare în două ipostaze: fără hârtie şi 
cu hârtie (şase copii). 

5, Diagrama cu comparaţia între performanţele 
acţionării cu servomotor de curent continuu şi motor 
pas cu pas, la viteze de avans mici. 

6, Modul de amplasare al tractoarelor cu pini în im¬ 
primantă: 

1 - tractoare cu pini; 2 - hârtie; 3 - carcasa impri¬ 
mantei. 

7. Sistemul de antrenare cu două perechi de tractoare: 
1 - tractor; 2 - arbore profilat; 3 - traductor de 
viteză; 4 - motor de antrenare; 5 - traductor de po¬ 
ziţie; 6 - rozetă pentru reglare manuală. 





14 


TEHNIUM februarie 2001 























TEHNICA MODERNĂ 


Performanţa poartă un nume 

XEROX 


e 8 februarie 1906 se năştea, la 
Seattle, Chester Carlson, cel ce^avea să 
devină inventatorul xerografîei. în 1938, 
la 22 octombrie, Carlson realizează prima 
imagine xerografică, pentru ca zece ani 
mai târziu cuvintele Xerox şi 
xerography să devină mărci 
înregistrate. 

Când în 1949 s-a introdus în 
fabricaţie primul copiator 
xerografic nimeni nu bănuia ce 
importanţă va avea acesta pen¬ 
tru dezvoltarea cunoaşterii 
uniune^ pentru evoluţia soci¬ 
etăţii. în urmă cu trei decenii, 
în 1970, prin fondarea com¬ 
paniei Xerox Computer 
Services, tehnicile şi 
tehnologiile cele mai modeme 
aveau să-şi dea mâna cu pro¬ 
cedeul devenit rapid un servi¬ 
ciu în slujba populaţiei fără de 
care omul nu-şi mai poate con¬ 
cepe activitatea cotidiană. 

De la banala copie alb-negru 
sau color, xerox reprezintă 
astăzi tehnologia cea mai mo¬ 
dernă pentru imprimare şi mul¬ 
tiplicare. în anul 2000 piaţa europeană a 
aplicaţiilor color a crescut de câteva ori 
faţă de 1999, demonstrând mai mult decât 
spectaculos tendinţa de migrare dinspre 
alb/negru către color în toate domeniile. 


fie că este vorba de economic, social, cul¬ 
tural, educaţional etc. Xerox are toate atu- 
urile pentru a continua succesul major 
înregistrat până acum în piaţa echipa¬ 


mentelor color: tehnologie revoluţionară, 
o gamă foarte largă de produse, de la im¬ 
primante inkjet pentru uz individual până 
la soluţii profesionale de imprimare de 
mare productivitate. 


Semnificativ pentru accesul şi uti¬ 
lizarea pe scară largă în economia 
românească a tehnicilor de ultimă oră 
este faptul că România a devenit un 
etalon în domeniile vânzării soluţiilor de 
imprimare, mai cu seamă al celor color şi 
de mare productivitate. „Xerox 
România’' este cea de a doua operaţiune 
ca cifră de afaceri din Europa Centrală, 
după Polonia, România fiind prima ţară 
care a parcurs tranziţia de Ia 
soluţiile analogice la cele 
digitale. „Xerox România” se 
dovedeşte a fi operaţiunea cu 
cea mai ridicată productivi¬ 
tate şi cea mai înaltă cotă de 
piaţă din Europa Centrală. 

Despre perspectivele 
Xerox în România, cu prilejul 
unei conferinţe de presă orga¬ 
nizată în ianuarie, domnul 
Valeriu Nistor, director gene¬ 
ral „Xerox România”, a pre¬ 
cizat: „Conform planurilor 
pentru acest an, „Xerox 
România” va continua să 
ofere soluţii complexe desti¬ 
nate birourilor conectate în 
reţea. Se va dezvolta şi mai 
mult platforma Document 
Centre ca un portal al docu¬ 
mentelor între cele două lumi 
- cea electronică şi cea pe 
hârtie. Se vor dezvolta ser¬ 
viciile şi software-ul cu valoare adăugată 
care utilizează această platformă pentru 
integrarea în reţelele de calculatoare, pen¬ 
tru aplicaţii de scanare şi document 
management” (Ioan VOICU). 




(Urmare din pag . 14) 

Tractoarele sunt amplasate câte două, în poziţii care 
corespund marginilor hârtiei, şi de obicei sunt reglabile în 
vederea utilizării de formate diferite, chiar şi nestandar¬ 
dizate. 

Pentru ca forţa de tracţiune să se repartizeze pe un număr 
cât mai mare de orificii, se folosesc adeseori două perechi 
de tractoare dispuse pe traseul hârtiei, una înainte şi 
cealaltă după cartuşul de tipărire (fig. 7). 

Rofile cu pini (fig. 8) reprezintă o soluţie mai simplă de 
acţionare, utilizată de obicei la imprimantele matriciale 
care posedă un dublu sistem de antrenare (şi cu perforaţii 
marginale, şi prin fricţiune). Avantajul acestora mai sub- 
sistă în aceea că operatorul poate tăia hârtia după ultima 
linie imprimată. 

Sistemele de antrenare cu role preş oare se folosesc în 
cazul hârtiei tară perforaţii marginale, mişcarea realizându- 
se prin aderenţă. In această situaţie numărul este limitat [ 1 ]. 
Soluţia asigură o densitate de 6,8... 10 linii/in, cu o precizie 
de ±0,0005 in la frecvenţe de până la 1 500 linii/min. 

în figura 9 se prezintă schiţa constructivă a unui tip de 
subansamblu de avans al hârtiei. 


' Roata cu pini: 

a - vedere în plan vertical; b - secţiune în plan lateral. 

* Schi|>a simplificată a subansamblului de avans al 
hârtiei, cu transmisie cu element de tracţiune: 

1,2 - cleme de tracţiune; 3 - tahogenerator; 4 - servo¬ 
motor de curent continuu; 5 - element de tracţiune; 6 
- disc-traductor incremental; 7 - senzor; 8 - frână. 



TEHNIUM februarie 2001 


15 





































AUDIO 


BRUM TERMINATOR (II) 

—• Ing. Emil MARIAN 


(Urmare din numărul trecut) 

HHodul de lucru teoretic al 
regulatorului de fază şi limitele 
reglajului frecvenţei centrale ale 
montajului BRUM TERMINATOR 
sunt prezentate în figura 3. în 
cazul în care am realizat practic 
cele trei condiţii menţionate ante¬ 
rior (amplitudine, frecvenţă, fază), 
brumul este „terminat” cu 
desăvârşire! 

O ultimă problemă o reprezintă 
sursa semnalului suplimentar Deşi 
ea pare simplă, la o analiză mai 
atentă apar şi aici probleme teore¬ 
tice cu urmări practice majore. S- 
ar părea, iniţial, că, dacă „prelu¬ 
crăm” o componentă a tensiunii 
alternative preluate din înfăşurarea 
secundară a transformatorului de 
reţea ce precede redresorul monta¬ 
jului, problema este ca şi rezol¬ 
vată. In realitate lucrurile nu se 
petrec chiar aşa, deoarece: 

• în cazul redresorului dublă 
alternanţă în punte nu mai avem 
cum face schimbarea de fază, în 
toate cadranele cercului trigono¬ 
metric, a semnalului suplimentar; 

• în cazul redresorului dublă 
alternanţă cu punct median se 
poate face schimbarea de fază re¬ 
lativ simplu (cu un comutator), dar 
nu putem face reglajul frecvenţei 
centrale a semnalului suplimentar 
ce urmează să anuleze brumul; 


• în ambele cazuri, reglajul de 
amplitudine a semnalului supli¬ 
mentar s-ar face simplu (cu un 
potenţiometru), dar nu se ştie dacă 
forma de undă a acestuia este 
aceeaşi (şi, evident, în opoziţie de 
fază) cu cea a brumului. 

Pentru a explica acest ultim con¬ 
siderent, să analizăm „mai strâns” 
modul de lucru al unui redresor 
obişnuit, folosind un osciloscop a 
cărui sondă este conectată la 
înfăşurarea secundară a transfor¬ 
matorului de reţea ce precede 
redresorul. Analizând evoluţia în 
timp a formei de undă proprii ten¬ 
siunii alternative prezentată în 
figura 4, observăm prezenţa a trei 
zone distincte: 

• zona 1, în care forma de undă a 
tensiunii alternative „urmează” 
oarecum forma sinusoidală, dar nu 
este identică, deoarece redresorul 
a debitat energia electrică pe 
sarcină, iar rezistenţele electrice 
echivalente ale transformatorului 
(înfăşurările primară şi secundară) 
şi impedanţa consumatorului aduc 
modificări. în acest sector diodele 
redresoare sunt blocate, iar nece¬ 
sarul energetic al consumatorului 
(montajul) este suplinit de conden¬ 
satorul electrolitic de mare capaci¬ 
tate amplasat după grupul de diode 
redresoare ce filtrează tensiunea 
continuă pulsatorie livrată de aces¬ 
ta. Oricum, tensiunea alternativă 
nu mai poate fi strict sinusoidală. 


deoarece apar defazaje tensiune- 
curent impuse de impedanţa de 
sarcină; 

• zona 2, în care diodele 
redresoare „se deschid” (intră în 
stare de conducţie), alimentând 
consumatorul cu energie electrică 
şi, totodată, încărcând conden¬ 
satorul electrolitic de filtraj. 
Apare o variaţie bruscă de tensi¬ 
une, a cărei alură este precizată în 
spaţiul zonei 2; 

• zona 3, în care diodele sunt în 
stare de conducţie, iar forma de 
undă a tensiunii alternative ce 
precede redresorul este asemăn㬠
toare cu cea din regimul de mers 
în gol al acestuia (fără sarcină). 

Se menţionează că diferenţa dc 
timp dintre cele trei zone variază 
în funcţie de puterea transforma¬ 
torului, încărcarea redresorului, 
capacitatea condensatorului dc fil¬ 
traj şi tipul diodelor redresoare 
(obişnuite sau rapide). Alura 
zonelor rămâne însă în perma¬ 
nenţă distinctă. Iată că forma de 
undă a tensiunii „sinusoidale” cu 
ajutorul căreia doream să sinte¬ 
tizăm semnalul suplimentar nu 
este nici pe departe sinusoidală! 

Pentru a obţine totuşi un semnal 
suplimentar cu formă de undă 
practic sinusoidală (diferenţele 
nedepăşind 2%), trebuie luate 
următoarele măsuri radicale: 

• folosirea unor diode redre¬ 
soare foarte rapide (ex. BYM-98- 
50, echivalente sau chiar de tip 
Schottky); 

• amplasarea, în paralel cu 
fiecare diodă redresoare, a unui 
condensator Co = 4,7 nF, fapt care 
îmbunătăţeşte fundamental re¬ 
gimul de comutaţie şi, în final, 
elimină practic vârful din zona 2: 

• transformatorul de reţea să de¬ 
biteze energia electrică pe o 
sarcină cât mai rezistivă, deci 
puntea redresoare să „vadă” o 
sarcină rezistivă. Aceasta înseam¬ 
nă că raportul consum montai- 
consum rezistenţă trebuie să fie dc 
cca 1:10. 

O altă soluţie este utilizarea 
unui al doilea transformator, spe¬ 
cial, ca sursă pentru semnalul 
suplimentar. Să nu uităm însă că 
el trebuie să debiteze majoritaţeu 
energiei electrice tot pe o sarcină 
rezistivă, comparabilă cu încăr¬ 
carea redresorului. 

Din încercările practice efectu¬ 
ate (a doua soluţie măreşte apre¬ 
ciabil costul montajului) s-a con¬ 
statat că prima îmbină avantajele 
eficienţă şi cost. 

Schema-bloc a montajului 
BRUM TERMINATOR este 

TEHNIUM februarie 2001 















AUDIO 





\ 

V .. 









\ 

\ 










\ 










\ 

















ZONA 1 


ZONA 2 

zona y 





/ 










/ 










/ 









A 

/ 









yir 


4 


prezentată în figura 5. Se observă 
că ea cuprinde toate elementele 
distincte ale acestui tip de montaj, 
şi anume: 

• transformatorul de reţea de tip 
cu punct median (două înfăşurări 
secundare identice); 

• comutatorul de fază K.1 (cadran 
1 sau 4); 

• reglaj amplitudine semnal 
suplimentar (PI); 

• al doilea comutator de fază K2 
(cadran 2 sau 3); 

• regulatorul de frecvenţă cen¬ 
trală; 

• sumatorul. 

Transformatorul de reţea Tri 
adaptează valoarea tensiunii de 
reţea la cea care implică alimenta¬ 
rea optimă cu energie electrică a 
montajului (220 V/2 x 12 V, 50 
Hz). Se recomandă utilizarea unui 
transformator cu o putere aparentă 
de cca 15 VA, conform conside¬ 
rentelor menţionate anterior. 
Comutatorul de fază K1 permite 
obţinerea semnalului auxiliar cu 


faza situată în cadranele 1 sau 4 
(vezi figura 3). Potenţiometrul PI 
serveşte la reglajul iniţial de 
amplitudine al semnalului supli¬ 
mentar. Blocul FI permite reglajul 
frecvenţei centrale a semnalului 
suplimentar în limitele 10 Hz+330 
Hz (reglaj frecvenţă). Comutatorul 
K2 permite modificarea fazei sem¬ 
nalului suplimentar, situându-1 în 
cadranele 2 sau 3 (vezi figura 3). 
Sumatorul II însumează semnalul 
audio ce conţine brum cu semnalul 
suplimentar, rezultatul fiind eli¬ 
minarea totală a brumului. Se 
menţionează că potenţiometrul P2 
din blocul FI acţionează şi asupra 
amplitudinii semnalului suplimen¬ 
tar. La reglajul final este necesară 
o mică ajustare de amplitudine, 
acţionându-se cursorul potenţio- 
metrului PI. 

Schema electrică a montajului 
BRUM TERMINATOR (un canal 
informaţional, L sau R) este 
rezentată în figura 6 (pagina 18). 
e observă că, după transforma¬ 


torul de reţea Trl, care permite o 
redresare dublă alternanţă cu 
punct median, urmează puntea de 
diode redresoare rapide. La 
fiecare dintre ele este amplasat, în 
paralel, câte un condensator Co = 
4 ? 7 nF, din considerentele pre¬ 
cizate anterior. Redresorul per¬ 
mite obţinerea celor două tensiuni 
de alimentare, pozitivă şi negativă 
faţă de masa montajului, filtrate 
cu condensatoarele C2 şi C3, iar 
ulterior de stabilizatoarele de ten¬ 
siune ST1 şi ST2, de tip 7812 şi 
7813, la valorile de + 12 V şi 12 V. 

Condensatoarele C4, C5, C6, C7 
elimină orice componentă de 
radiofrecvenţă ce s-ar putea 
propaga în montaj pe traseele gal¬ 
vanice destinate alimentării cu 
energie electrică a montajului. 
Blocul FI este realizat practic cu 
ajutorul filtrului trece-sus 
C1R2P2 şi al amplificatoarelor 
operaţionale Al şi A2 (1/4 + 1/4 
din circuitul integrat TL084). 
Acţionând cursorul potcnlio- 
metrului semireglabil P2, se poate 
modifica frecvenţa centrală a sem¬ 
nalului suplimentar între limitele 
10 Hz-*-330Hz. Semnalul supli¬ 
mentar, corectat ca amplitudine, 
frecvenţă şi fază, se aplică ulteri¬ 
or la intrarea neinversoare a 
amplificatorului operaţional A3 
(1/2 din circuitul integrat 
NE5534, dotat cu două amplifica¬ 
toare operaţionale identice). El 
lucrează ca un sumator, preluând 
pe intrarea inversoare semnalul 
audio ce conţine brumul. Practic, 
avem situaţia următoarei 
însumări: 

• semnalul suplimentar nede¬ 
fazat —> brumul sintetizat; 

• semnalul audio + brumul 
defazate cu 180° faţă de semnalul 
suplimentar. 

Rezultatul însumării îl reprezin¬ 
tă, evident, eliminarea completă a 
brumului. 

(Continuare în numărul viitor) 



TEHNIUM februarie 2001 


17 





































































TEHNIUM februarie 2001 


Ro =120 Q D 1+4=B YW98-50 C2, C3 = 1000 uF/25V 

5W Co=4.7nF C4, C5= 0,1 \iF 


BRUM 

TERMINATOR 


S7I 



AUDIO 

















































































SERVICE 



CIRCUITUL TPA4861 


Aldea Sorin - Piteşti. Alimentat 
cu o tensiune de până la 5 V, 
circuitul TPA4861 poate debita 1 W 
cu 0.2% distorsiuni. Aplicaţiile aces¬ 
tui circuit sunt foarte diverse, dar în 
mod curent el poate fi întâlnit în 
tehnica de calcul. 

în schemă: CI = 0,22 |iF, R1 = 10 
ka CB = 0,1+1 |iF, RF = 100 kQ şi 
CF = 5 pF. 


Capră George - Bucureşti. 

Amplificatorul de antenă R40521 are 
trei tranzistoare npn montate cores¬ 
punzător în schemă. încercaţi, even¬ 
tual, să le înlocuiţi cu BF509. 

Bobinele L7, L8 şi L9 au câte 3,75 
spire cu diametrul de 4 mm. 

AMPLIFICATORUL R40521 



TEHNIUM februarie 2001 


19 































































DIVERTISMENT 


FOTBAL DE 

•> Ştefan VODĂ 


'b#rientându-vă după cele trei 
desene alăturate, puteţi construi 
jocul mecanic cunoscut sub numele 
de „fotbal de masă’ 1 . 

Primul desen reprezintă schematic 
întregul câmp de joc, cu dimensiu¬ 
nile de 1 200 x 620 mm, sub forma 
unei rame-cadru din scândură, care 
se aşazâ pe o masă. 

Al doilea desen înfăţişează una 
din cele opt tije pe care se montează 
fotbaliştii şi cu ajutorul cărora se 
joacă. Pe desenul-detaliu distingeţi: 
(1) = rama de scândură a jocului; (2) 
= şaibe fixate cu şuruburi pentru 
lemn; (3) = tija mobilă de metal; (4) 
- ştift (cui de fixare); (5) = bucşă 
(manşon amortizor); (6) = şaibă 
(inel) de fetru; (7) = şaibă (inelară) 
limită a mişcării tijei. Distanţa X 
reprezintă spaţiul de deplasare al 
tijei. 

Cel de-al treilea desen demon¬ 
strează felul cum trebuie să fie 
amplasate şi fixate siluetele fot¬ 
baliştilor pe cele patru (x 2) tipuri de 
tije folosite în joc. Pc prima dintre 
ele se află portarul singur; pe cea de 
a doua sunt doi apărători fundaşi; pe 
a treia sunt instalaţi trei apărători 
înaintaşi; iar pe a patra sunt fixaţi 
cei cinci atacanţi. 

Materiale: scândură de brad 
groasă de 20 mm (sau pal gros de 18 
mm) cu înălţimea de circa 160 mm; 
ţeavă metalică (sau tijă cilindrică de 
iemn) cu diametrul de 10 mm; placaj 
gros de 5 mm (pentru siluetele fot¬ 
baliştilor); opt mânere de lemn sau 
material plastic (ţeavă groasă); opt 
bucşe (5) de metal sau material plas¬ 
tic, lungi de 20 mm (cât grosimea 
scândurii); opt şaibe cilindrice (7) 
de metal sau material plastic, perfo¬ 
rate în centru şi prevăzute cu câte un 
orificiu longitudinal pentru intro¬ 
ducerea ştiftului (4); şaisprezece 
şaibe (1) de tablă sau din material 
plastic; opt şaibe inelare (6) de fetru 
(de la o pălărie veche), care au rol de 
amortizor de zgomot; şuruburi; stif- 
turi (cuie subţiri); sârmă groasă de 2 
mm şi folie transparentă de material 
plastic (pentru confecţionarea 
porţilor); vopsea de ulei în două 
culori. 

Prelucrare şi montare. începeţi 
prin a lucra rama jocului. în acest 
scop tăiaţi din scândură cele două 
laturi lungi şi cele două scurte ale 
cadrului, conform dimensiunilor 
specificate în primul desen. Aşezaţi 
scândurile lungi una peste alta şi (cu 
(Continuare in pag. 23) 






TEHNIUM februarie 2001 




























































X 



Adaptarea de impedanţe între două linii de transmisie se face printr-un tronson X/4 , a 
cărui impedanţă caracteristică Z 0 derivă din impedanţele celorlalte două linii 

z 0 =fzTT 2 

De exemplu, un fider de 300 Cl alime ntează o antenă cu impedanţa de 75 Q. Linia X/4 
va avea deci impedanţa Z 0 = ^300.75 = 150 fi 


Spre comoditatea efectuării unor adaptări de impedanţe, prezentăm radioamatorilor un 
abac din care se poate determina grafic impedanţa Z 0 . 



































































DIODE j i r 
ZENER r 

CU SILICIU 
IN 5225 ... IN 5262 

IN 5225...1N 5262 

SILICON PLANAR ZENER DIODES 


Type 

Nominal 

Zener 

voltage 3 * 

T«»t 

current 

Maximum Zener impedance’ 1 

Typical 

tempera¬ 

tura 

coefficient 

Maximum reverse leakage current 

Maximum 

regulator 

current 2 ’ 


at 

'rr 

v,v 

*rr ^ 

at 

•rr 

z ZT a 

at 

l. R -0.2S mA 

&n 

Oy Z %/K 

‘aPA 

Test vottage 
Sufffar A 

VrV 

SuffbcB 

VrV 

Ijll mA 

1N5225 

3.0 

20 

29 

1600 

-0.075 

50 

0.95 

1.0 

152 

1N5226 

3.3 

20 

28 

1600 

-0.070 

25 

0.95 

1.0 

138 

1N5227 

3.6 

20 

24 

1700 

-0.065 

15 

0.95 

1.0 

126 

1N5228 

3.9 

20 

23 

1900 

-0.060 

10 

0.95 

1.0 

115 

1N5229 

4.3 

20 

22 

2000 

-0.055 

5 

0.95 

1.0 

106 

1N5230 

4.7 

20 

19 

1900 

±0.030 

5 

1.9 

2.0 

97 

1N5231 

5.1 

20 

17 

1600 

±0.030 

5 

1.9 

2.0 

89 

1N5232 

5.6 

20 

11 

1600 

+ 0.038 

5 

2.9 

3.0 

81 

1N5233 

6.0 

20 

7 

1600 

+ 0.038 

5 

3.3 

3.5 

76 

IN 5234 

62 

20 

7 

1000 

+ 0.045 

5 

3.8 

4.0 

73 

1N5235 

6.8 

20 

5 

750 

+ 0.050 

3 

4.8 

5.0 

67 

IN 5236 

7.5 

20 

6 

500 

+ 0.058 

3 

5.7 

6.0 

61 

1N5237 

82 

20 

8 

500 

+ 0.062 

_3 

6.2 

6.5 

55 

1N5238 

8.7 

20 

8 

600 

+ 0.065 

3 

6.2 

6.5 

52 

_IN5239 

9.1 

20 

_10 

600 

+ 0.068 

3 

6.7 

7.0 

50 

1N5240_■ 

10 

20 

17 

600 

+ 0.075 

3 

7.6 

8.0 

45 

IN 5241 

11 

20 

22 

600 

+ 0.076 

2 

8.0 

8.4 

41 

1N5242 12 

20 

30 

600 

+ 0.077 

1 

8.7 

9.1 

38 

1N5243 

13 

9.5 

13 

600 

+ 0.079 

0.5 

9.4 

9.9 

35 

1N5244 

14 

9.0 

15 

600 

+ 0.082 

0.1 

9.5 

10 

32 

_IN5245 

15 

8.5 

16 

600 

+ 0.082 

0.1 

105 

11 

30 

1N5246 

16 

7.8 

17 

600 

+ 0.083 

0.1 

11.4 

12 

28 

1N5247 

17 

7.4 

19 

600 

+ 0 084 

0.1 

12.4 

13 

27 

1N5248 

18 

7.0 

21 

600 

+ 0.085 

0.1 

13.3 

14 

25 

1N5249 

19 

6.6 

23 

600 

+ 0.086 

0.1 

13.3 

14 

24 

1N5250 

20 

6.2 

25 

600 

+ 0.086 

ai 

14.3 

15 

23 

1N5251 

22 

5.6 

29 

600 

+ 0.087 

0.1 

16.2 

17 

21 

1N5252 

24 

5.2 

33 

600 

+ 0.087 

0.1 

17.1 

18 

19.1 

1N5253 

25 

5.0 

35 

600 

+ 0.089 

0.1 

18.1 

19 

18.2 

1N5254 

27 

46 

41 

600 

+ 0.090 

0.1 

20 

21 

16.8 

1N5255 

28 

4.5 

44 

600 

+ 0.091 

0.1 

20 

21 

16.2 

1N5256 

30 

4.2 

49 

600 

+ 0.091 

0.1 

22 

23 

15.1 

1N5257 

33 

3.8 

58 

700 

+ 0.092 

0.1 

24 

25 

138 

1N5258 

36 

3.4 

70 

700 

+ 0.093 

0.1 

26 

27 

12.6 

1N5259 

39 

3.2 

80 

800 

+ 0.094 

0.1 

29 

30 

11.6 

1N5260 

43 

3.0 

93 

900 

+ 0.095 

0.1 

31 

33 

10.6 

1N5261 

47 

2.7 

105 

1000 

+ 0.095 

0.1 

34 

36 

9.7 

1N5262 

51 

2.5 

125 

1100 

+ 0.096 

0.1 

1 37 

39 

8.9 


oo 
























































































































PRACTIC-UTIL 


INSTRUMENT 


pentni construirea de poligoane regulate 


EEste compus din opt platbande 
(rigle) tăiate din tablă de aluminiu, 
alamă ori din şipci subţiri de lemn 
sau material plastic, două cursoare 
(E şi D) din tablă şi nouă nituri. 
Acestea din urmă se obţin din cuie 
subţiri, din care se taie (din lungime, 
în partea ascuţită) ceea ce depăşeşte 
grosimea celor două rigle suprapuse 
la capete, plus 2 mm. După ce se 
introduc (până la floare) prin orifici¬ 
ile practicate la capetele riglelor, 
cuiele se nituiesc (se aplatizează) 
prin batere cu ciocanul. 
Dimensiunile platbandelor vor fi cal¬ 
culate de fiecare constructor (în 
funcţie de mărimea totală pe care 
vrea s-o dea dispozitivului), ţinând 
seama că: AB = BC = DE. 
Asamblarea platbandelor se face prin 
nituri bătute astfel încât să permită 
mobilitatea riglelor componente, ce 
se dispun - ca în desenul 1 - în aşa 
fel încât să formeze două paralelo¬ 
grame egale ABFG şi BCHK. Linia 
DE este fixată pe cursoarele D şi E 
(tăiate din tablă şi îndoite mai întâi în 
formă de U, apoi marginile lungi, din 
nou, în formă de L), care se mişcă 
liber (cursorul D pe linia AG, iar E 
pe linia BK). Ca urmare, în orice 
punct ar fi situat cursorul D de-a lun¬ 
gul liniei AG şi cursorul E pe BK, 
paralelogramele amintite mai sus 
rămân egale, la fel ca şi trapezele 
ABCD şi BCDE. Astfel este asigu¬ 
rată şi egalitatea unghiurilor unui 
poligon cu n laturi (în orice poziţie a 
riglelor), ale cărui patru laturi con¬ 


secutive vor fi întotdeauna AB, BC, 
CD şi DE, iar unghiurile interne 
ZABC, ZBCD şi ZCDE. Aceasta 
oferă posibilitatea ca, printr-un pro¬ 
cedeu stereotip, să se construiască în 
mod mecanic orice poligon regulat 
cu de la cinci până la zece laturi. 
Metodele pentru construirea 
poligoanelor cu ajutorul acestui 
instrument se bazează pe urm㬠
toarele proprietăţi ale unor 
poligoane: 

a) ZDOB = 90° la pentagon (fig. 2a); 

b) ZEAB = 90° la hexagon (fig. 2b); 

c) ZEOB = 90° la septagon (fig. 2c); 

d) ZEBA = 90° la octogon (fig. 2d). 



1 



FOTBAL DE MASĂ 

(Urmare din pag. 20) 

ajutorul burghiului) daţi cele opt per¬ 
foraţii (coaxiale) necesare pentru 
introducerea (şi mişcarea) tijelor 
metalice, aşa cum vedeţi tot în 
primul desen. In scândurile scurte 
practicaţi deschiderea porţilor. 
Asamblaţi rama prin lipire cu 
aracetin şi consolidare cu ajutorul a 
câte patru şuruburi pentru lemn 
introduse la fiecare colţ. Vopsiţi rama 
jocului într-o culoare pentru interior 
şi în altă culoare la exterior. Instalaţi 

TEHNIUM februarie 2001 


porţile, pe care le lucraţi din sârmă şi 
folie de material plastic sau câte un 
fileu împletit din sfoară de bumbac, 
respectând cotele indicate în acelaşi 
desen. Montaţi bucşele (5), amorti- 
zoare, şi şaibele (1). 

După aceasta, decupaţi din placaj 
(cu ferăstrăul de traforaj) cele 22 de 
siluete ale fotbaliştilor. Ele pot fi t㬠
iate, eventual, şi din tablă groasă de 
aluminiu sau fier zincat. In fiecare 
siluetă daţi câte două orificii (ceva 
mai înguste decât grosimea 
şuruburilor) pentru introducerea 
lesnicioasă a şuruburilor de fixare pe 
tijă. Şlefuiţi marginile tăieturilor şi 
aie perforaţiilor cu o pilă fină şi hâr¬ 


tie sticlată (sau, respectiv, şmirghel 
pentru tablă). Vopsiţi în culori 
diferite cele două garnituri de câte 
unsprezece fotbalişti. 

Continuaţi construcţia prii) prelu¬ 
crarea, pe rând, a celor opt tije de joc, 
potrivit detaliilor din cel de-al doilea 
desen. Instalaţi tijele în rama jocului. 
Fixaţi apoi pe ele fotbaliştii (cu 
şuruburi) şi piesele 6, 7 şi 4. La 
capetele tijelor, fixaţi mânerele (cu 
câte un şurub sau ştift introdus 
forţat). 

Cu aceasta, jocul este terminat. 
Oponenţii joacă folosind o minge de 
ping-pong. 




























DE LA LUME CĂTRE NOI 


MINITRANSCEIVER CW 
MICRO 80 I 


fo) 


levistele de radioamatori din întreaga 
lume prezintă numeroase scheme simple, tip 
hobby, care să poată fi realizate cu uşurinţă 
pentru delectarea celor pasionaţi de con¬ 
strucţii radio. Un astfel de montaj este şi 
minitransceiverul Micro 80. Puterea de ieşire 
pentru 80 m este de cca 200 mW. 

TI este oscilatorul, iar T2 funcţionează ca 
mixer la recepţie şi ca amplificator la emisie, 
în 80 m, rezonatorul cu cuarţ (folosit şi în 
TV) oscilează pe 3,579 MHz. Cu ajutorul 
trimerului, frecvenţa se poate modifica cu 
cca 1 kHz. Cablajul se realizează pe o plăcuţă 
de 67 x 75 mm (fig. 2). Dispunerea compo¬ 
nentelor este dată în figura 3. Bobinele se 
realizează având miezuri mici din ferită. 

Montajul poate lucra şi pe alte benzi, dar în 
acest caz filtrul de ieşire se va modifica după 
cum urmează: 

Pentru X = 20 m C = 270 pF; L = 0,72 pH; 

Pentru X = 30 m C = 330 pF; L = 0,98 pH; 

Pentru X - 40 m C = 470 pF; L = 1,28 pH. 

După SPRAT 





m 


Pagină realizată de 
ing. Vasile CIOBĂNIŢĂ 














































































DE LA NOI CĂTRE LUME 



/Kt. brevet: 114213 din 1999 
Int. CI 6 : A01G 17/08 
r Inventator: BĂLAN OVIDIU; 
COZMA DĂNUŢ/ 


Brevetul se referă la un anarat pentru legat viţa de 
vie pe spalieri, în care scop foloseşte o bandă din poli¬ 
etilenă sau din alt material plastic pe care o înfăşoară 


Raliul 
invenţiilor 
româneşti ^ 



■» Selecţie şi prezentare 
fizician Petru Ciontu 



în jurul lor, formând o buclă a Pe cărei capete le 
sudează. Aparatul, de forma unui cleşte, este format 
dintr-un braţ de acţionare (1) si un braţ de sprijin (2) 
menţinute deschise de un arc (4),pe braţul de acţionare 
fiind articulat un dispozitiv de prindere (A) a capătului 
liber al benzii (5). Dispozitivul de prindere (A) este 
alcătuit dintr-o pârghie (9) care acţionează printr-un 
cablu (8) o falcă mobilă (6), menţinută în contact cu o 
falcă fixă de un arc (7). Tot pe acest braţ (1) este fixat 
un dispozitiv (C) de tăiere a benzii cu două cuţite (13, 
14) şi un dispozitiv (B) pentru sudarea capetelor buclei 
formate, alcătu* 
mentată, 
energie e 

dispozitiv (D) de întindere a benzii format dintr-o 
lamelă elastică (15) şi un şurub de reglaj (16). 


t pvim u auuuiwu vupviviui urvivivi 

ătuit dintr-o rezistenţă electrică (10) ali- 
tată, printr-un cablu bifilar (11), de la o sursă de 
gie electrică. Pe braţul de sprijin (2) este fixat un 
jzitiv (D) de întindere a benzii format dintr-o 


10 Ş 1 11 3 



2 12 



Invenţia se referă la un sistem de protecţie pentru incubatoare de uz gospodăresc şi 
are ca scop să evite avariile în cazul blocărilor mecanice sau în caz de întrerupere u ven¬ 
tilaţiei rczistoarelor de încălzire. Pentru protecţie la blocarea mecanică, programatorul 
(fig. 1) este format dintr-un releu electronic de timp (T1-T3) ce stabileşte durata dintre 
două cicluri de rotire a ouălor şi care alimentează un al doilea releu de timp (T5-T7). 
ce limitează şi întrerupe funcţionarea motorului în cazul blocării sistemului de rotire, 
care ar trebui să comande încheierea ciclului, printr-o camă (1) Pentru protecţia rezis- 
toarelor de încălzire, sistemul este prevăzut cu două rezistoare (5,6) înscriatc şi cu două 
ventilatoare electrice (A, B) cuplate între ele, pentru a nu fi afectată ventilaţia în cazul 
întreruperii alimentării unui ventilator (fig. 2). Incinta incubatorului este din material 
lemnos, tip PAL, panel sau placaj, având şi un ovoscop încorporat. 


06 

H 

Z 

fad 

eu 

M 

P- 

U 

— 

P 

O 

ac 

eu 

fad 

O 

S 

Ui 

H 

'jT 

58 



o 

* 


ce 

u 

z 



Q 

O 

ac 

uu 
c n 

ca 

o 

ac 

ac 

O 

u- 


UD 


c n 
>- 
C/3 


Z 

O 


t- 

o 

tu 

EH 


S 


cu 



A CB 



TEHNIUM februarie 2001 


25 






















































LABORATOR 


TESTER 

PENTRU 

TRANZISTOARE 

■* Tony E. KARUNDY 

Sdeea acestui tester este 
realizarea cu cele două 
tranzistoare complementare 
de testat montate pe socluri 
în exteriorul montajului făcut 
într-o mică boxă a unui mul- 
tivibrator audio (fig. 1) al 
cărui ton se poate asculta 
într-o cască miniaturală dacă 
ambele tranzistoare sunt 
bune. Având un tranzistor TI 
(npn) bun, se pot testa o serie 
de tranzistoare T2 (pnp) şi 
reciproc. Cu acest tester se 
pot verifica şi diode pe po¬ 
ziţia OFF a întrerupătorului K. 

Pentru realizarea construc¬ 
tivă se poate folosi o cutie de 
polistiren de la medicamente 
(fig. 2). Deoarece soclurile 
pentru tranzistoare sunt mai 
rare, s-a folosit un soclu de 
circuit integrat cu 2 x 7 con¬ 
tacte. Pe panoul testerului 
mai apar: dioda LED, care 
indică poziţia ON a întrerup㬠
torului bateriei de numai 1,5 
V(!), şi un întrerupător bas¬ 
culant (sau de alt tip) minia¬ 
tural. Pentru minicască nu se 
mai prevede (în vederea sim¬ 
plificării) ansamblul fişe- 
priză, ci, printr-o gaură dată 
în cutia de plastic (cu un cui 
încălzit la flacăra aragazului), 
se scot cele două conductoare 
la capătul cărora se află mini- 
casca. 

Un asemenea tester este 
foarte util când cumpăraţi 
tranzistoare de prin târguri. 





* 

XL. 

O 

o 

t r 

% 

500 

* 

"o N 

„ lOOk 20n 

o y 

0 4 p 0 o - 1 |- o 0 


i ~ ~ 

O 

CM 

80 



TEHNIUM februarie 2001 












































































AUDIO 


AMPLIFICATOR HI-FI 

0 •» Ing. George MIHAI 

Audiţiile muzicale, în special cele simfonice, impun 
folosirea unor amplificatoare care suportă importante 

modificări ale frecventelor. 
Amplificatorul a cărui schemă electrică de principiu 
este prezentată mai jos poate debita o putere de 4,5 W, 
cu distorsiuni sub 1% în gama de frecvenpe cuprinsă 
între 30 Hz °i 20 kHz. Se poate constata că montajul 
folose°te trei circuite integrate ieftine 
°i u°or de procurat. 


rimul circuit este un ampli¬ 
ficator operaţional tip 741, cu apli¬ 
carea semnalului pe intrarea nein- 
versoare şi cu factor de amplificare 
fix. Grupul P1R2C3 reglează 
amplificarea la frecvenţe joase. 


Al doilea circuit integrat este 
tot 741, dar primeşte semnalul 
pe intrarea inversoare, consti¬ 
tuind un corector de ton tip 
Baxandall. 

Faţă de frecvenţa de 1 000 Hz, 
acest etaj, prin potenţiometrele 
P2, P3, poate amplifica sau atenua 


frecvenţele joase sau înalte, 30 Hz 
şi 20 kHz, cu ± 20 dB (sporind de 
zece ori amplificarea sau ate¬ 
nuarea). 

Etajul final de putere este 
TDA2003, care aplică, prin inter¬ 
mediul condensatorului Cil, 
semnalul electric pe două difu¬ 
zoare. S-a ales varianta cu două 
difuzoare pentru ca toate 
frecvenţele să fie reproduse cât 
mai bine. Difuzoarele au, fiecare, 
impedanţa de 4 Q. Cel cuplat prin 
condensatorul C13 este destinat 
frecvenţelor înalte, iar celălalt 
frecvenţelor joase. 

Nivelul audiţiei se stabileşte din 
potenţiometrul P4. 

Amplificatorul se alimentează 
de la o sursă bine filtrată, cu ten¬ 
siunea de 12-15 V şi care trebuie 
să asigure un curent de 600 inA. 

Toate rezistenţele sunt de 0,25 
W, iar condensatoarele au notate 
tensiunile de lucru pe schemă. 




3 



o< 

30 

m UI 
-Q. 
GQ </) 


Editura TEORA a pus la dispoziţia cititorilor la sfârşitul anu¬ 
lui 2000 un excelent cadou pe care Moş Crăciun îl putea oferi 
miilor de împătimiţi în ale radiofoniei. Este vorba de lucrarea 
„Montaje practice RADIO” avându-i ca autori pe cunoscuţii 
specialişti şi publicişti în acelaşi timp: ing. Ilie MIHĂESCU şi 
ing. George PINTILIE. 

Apărută în condiţii grafice de excepţie, lucrarea pune la dis¬ 
poziţia celor interesaţi un impresionant număr de montaje, rod 
al studiului şi experimentărilor pe care autorii le-au desfăşurat 
în zeci de ani în acest domeniu. Au fost selectate lucrări din- 
tr-un vast material bibliografic, care, sistematizate în opt capi¬ 
tole (Circuite de intrare RF, Generatoare de semnal, 
Receptoare, Emiţătoare-receptoare, Amplificatoare RF de put¬ 
ere, Radiotelefoane şi balize, Alimentarea cu energie electrică 
şi Accesorii), răspund cerinţelor exprimate de un mare număr 
de radioamatori (I. Voicu). 


TEHNIUM februarie 2001 































































INIŢIERE ÎN ELECTRONICĂ 

* 


RADIORECEPTOARE (IV) 


Cele mai potrivite construcţii pentru începători, care de 
cele mai multe ori sunt elevi, rămân radioreceptoarele, 
întrucât rezultatele obţinute cu aceste montaje 
au mare atractivitate. Radioreceptoarele prezentate dau 
rezultate bune, iar reuşita unui montaj constituie 
un imbold pentru abordarea unor montaje mai complexe. 





Miniradioreceptor 

De o simplitate remarcabilă, oferind 
rezultate foarte bune, radioreceptorul din figura 
7 utilizează piese extrem de puţine, iar ali¬ 
mentarea se face cu tensiune mică, de maxi¬ 
mum 3 V. Este, de fapt, un receptor cu reacţie 
ce foloseşte un singur tranzistor şi poate 
recepţiona gama undelor medii. 

Bobina de acord L este construită pe o 
bară de ferită cu diametrul de 8+10 mm şi 
lungă de 6+10 cm. Firul pentru bobinaj este 
CuEm sau cupru acoperit cu mătase, cu 
diametrul 0,1+0,3 mm, deci practic orice fel de 
sârmă avem la dispoziţie. 

Bobinarea se face pe un suport de car¬ 
ton ce poate culisa pe bara de ferită. Pentru 
secţiunea AB se bobinează 70 de spire, iar 
pentru secţiunea BC se bobinează nouă spire. 

Şocul S are 100+200 de spire bobinate 
cu orice fel de sârmă pe un suport cu miez de 
ferită. Sensibilitatea aparatului se reglează din 
potenţiometrul de la alimentare, iar alegerea 
posturilor din condensatorul Cv. Ascultarea se 
face în căşti. Tranzistorul folosit este EFT317, 
EFT319, BC177. 



Radioreceptor reflex 

Utilizând un tranzistor de tip pnp: BC107, 
BC106, BC109, BC171 etc., radioreceptorul din figura 
8, pe lângă faptul că este foarte simplu, are o bună 
selectivitate şi o mare sensibilitate. 

Acest mic aparat cu un tranzistor este de tip reflex, 
adică singurul său etaj este mai întâi amplificator în 
radiofrecvenţă, apoi, după ce semnalul a fost detectat de 
dioda D, componenta de audiofnecvenţă este iarăşi trecută 
prin acelaşi etaj şi amplificată. Audiţia semnalului se face 
intr-o pereche oe căşti cu impedanţa de 200^-2 OCX) Q. 

Circuitul de intrare, format din bobina LI şi bobina de 
acord L2, este construit pe o bară de ferită de secţiune circu¬ 
lară cu diametrul de 10 mm şi lungimea de 100^120 mm. 

Re această bară se fac două manşqane de hârtie sau 
carton subţire, care se pot deplasa cu uşurinţă de-a lungul barei 
şi pe care se înfăşoară sârma celor două bobine, LI şi L2. 

Pe un manşon lung de 1 cm se vor bobina 10 spire 
pentru LI, iar pe celălalt manşon, lung de 3 cm, se vor bobi¬ 
na 63 de spire pentru L2 şi se va scoate o priză la spira 5, 
de la punctul în care este conectată dioda. La aceasta priză 
se cuplează baza tranzistorului. Ambele bobine se rea¬ 
lizează cu sârmă litată sau cu sârmă emailată cu diametrul 
de 0,15 mm. Bobina L3 are 300 de spire din sârmă 
emailată cu diametrul de 0,15 mm, înfăşurate pe un suport 
de material plastic cu diametrul de 6 mm. Lungimea bobi- 
najului va fi de 2 cm. Aceste date de bobine sunt valabile 
pentru rocepţionarea gamei de unde medii. 

Ca antenă se va folosi un fir lung de cel puţin 5 m 
Condensatorul variabil are capacitatea maximă de 270 pE dar 
poate fi rpontat şi unul obişnuit având capacitatea de 500 pF 

In locul diodei EFD se poate monta 1N4148, 
1N914 etc. 



TEHNIUM februarie 2001 































































INIŢIERE ÎN ELECTRONICĂ 


Mică enciclopedie 
electronică 


TEHNIUM 


Răspunzând sutelor de solicitări primite de la cititorii noştri, continuăm să prezentăm 

construcţii electronice cu largă aplicabilitate, dar cu grad scăzut 
şi mediu de complexitate, care să permită atât electroniştilor începători 

cât şi celor avansaţi să realizeze montaje utile. 
Ne îndeplinim totodată o datorie selectând spre publicare o serie de scheme electronice 
cu mare aplicabilitate practică rămase de la regretatul radioamator şi pasionat construc¬ 
tor ing. Sergiu Florică (Y03SF). 
Această suită de scheme a fost pusă la dispoziţia redacţiei de prietenul apreciatului 

dispărut, cunoscutul publicist ing. Ilie Mihăescu 
(Redactor şef al revistei TEHNIUM părui în anul 1997). 


'Si2 

J5 

3 60 
o U 

3 o 

ts § 

C c/5 

2 c 
£ « 


c/> 






















































































AUTO - SERVICE 


BATERIA DE ACUMULATOARE 

tn anotimpul rece no 

Dr. ing. Mihai STRATULAT 


Gradul de încărcare a bateriei se poate 
determina prin măsurarea fie a densităţii 
electrolitului, fie a tensiunii în gol. 

In ceea ce priveşte primul procedeu, în 
prima parte a articolului, publicată în 
numărul precedent, sunt prezentate toate 
detaliile privitoare la aparatura şi tehnica 
de măsurare. Aici mai rămâne doar să se 
precizeze că bateriile tară întreţinere, la 
care nu se poate măsura densitatea elec¬ 
trolitului datorită lipsei buşoanelor, sunt 
prevăzute. în mod uzual, cu un aşa- 
numit „ochi magic’Va cărui funcţionare 
poate diferi de la o firmă constructoare la 
alta. De exemplu, bateriile 
firmei „Delco’' (întâlnite pe autoturismele 
„Daewoo") sunt prevăzute cu un astfel de 
„ochi" care indică trei stări : prima, gal¬ 
ben sau o culoare deschisă, semnifică un 
nivel prea scăzut de electrolit (fapt care 
impune înlocuirea bateriei); o culoare 
mai închisă a dispozitivului este semnul 
unei baterii cu un grad de descărcare 
avansat, dar încă funcţionabilă - fapt care 
impune încărcarea neîntârziată a acumu¬ 
latorului; dacă pe un fond închis apare un 
punct sau o pată de nuanţă verzuie, 
înseamnă că bateria este încărcată în mod 
corespunzător şi nu necesită nici o inter¬ 
venţie. 

Dar mai sunt şi firme, de pildă 
„Bosch", ale căror baterii nu sunt pre¬ 
văzute cu menţionatul „ochi magic". La 
acestea gradul de încărcare nu se poate 
determina decât prin măsurarea tensiunii 
în gol. 

In legătură cu aceasta, este util să se 
amintească o observaţie trecută cu ve¬ 
derea de cele mai multe ori. După cum se 
ştie, tensiunea la bornele unei baterii U 
este dată de diferenţa dintre forţa electro¬ 
motoare a ci, £, şi căderea internă a ten¬ 
siunii determinată de produsul dintre 
rezistenţa interioară R şi curentul de 
descărcare /. Cercetările de laborator au 
stabilit că, chiar la temperaturi extrem de 
scăzute, forţa electromotoare E scade 
nesemnificativ (de exemplu, de la 2,116 
V pe element la 20°C la 2,081 V pe ele¬ 
ment la -70°C). Aşadar, cauza principală 
a căderii tensiunii la borne o constituie 
rezistenţa internă, aceasta fiind compusă 
din suma rezistenţelor conexiunilor, a 
plăcilor şi a electrolitului. La o baterie cu 
stare tehnică bună, primele două compo¬ 
nente nu sunt, practic, influenţate de tem¬ 
peratură. în schimb, rezistenţa internă a 
electrolitului stă puternic sub influenţa 
temperaturii ca urmare a creşterii vâsco- 
zitătii electrolitului şi a densităţii sale pe 
măsura scăderii temperaturii ambiante. 
Din acest motiv, clectrolitul pătrunde mai 
greu prin porii substanţei active, schim¬ 
bul ionic sc face dificil, ceea ce expliţă 
creşterea rezistenţei electrice specifice. In 
astfel de condiţii, în timpul încercării de a 
porni motorul folosindu-se starterul, 
creşterea valorilor R şi / este atât de mare 
încât tensiunea disponibilă la borne U 
capătă valori la care procesul de acţionare 
a dcmarorului, ca şi susţinerea aprinderii 



pot deveni imposibile. De exemplu, la 
-30°C, o baterie cu grad de descărcare de 
25-35% (ceea ce corespunde unei stări 
normale la temperaturi ambiante 
obişnuite) suferă o cădere de tensiune la 
borne care poate atinge nivelul de 6-9,5 V, 
valori insuficiente pentru antrenarea 
arborelui motor cu mai mult de 
15-25 rot/min, făcând imposibilă pornirea 
motorului. Aceasta atrage atenţia asupra 
necesităţii de a se menţine un înalt grad de 
încărcare a bateriei pe timpul iernii şi, 
eventual, de a se lua măsuri speciale în 
acest sens, aşa după cum se va arăta. 

Pentru verificarea tensiunii în gol se 
poate folosi un voltmetru digital. 



observându-se că operaţiunea se va efec¬ 
tua fără alte măsuri prealabile dacă 
bateria nu a funcţionat câteva ore. Dacă 
ea a funcţionat pe autovehicul, fiind deja 
polarizată, i se aplică mai întâi un con¬ 
sumator mai puternic timp de 15 secunde, 
acţionând, de exemplu, demarorul cu fişa 
centrală a ruptor-distribuitorului scoasă 
sau aprinzând farurile timp de 
1,5-2 minute. Se lasă apoi un răgaz de 
câteva minute, după care se citeşte tensi¬ 
unea în gol. Concluziile privitoare la 
densitate, tensiune în gol şi grad de 
încărcare sunt prezentate în tabelul I. 


Verificarea gradului de uzură se face 
rin măsurarea tensiunii în sarcină, 
entru aceasta se foloseşte un reostat R 
inclus într-un montaj prezentat alăturat, 
în care mai intră un voltmetru V şi un 
ampermetru A y circuitul fiind controlat dc 
un comutator K . 

Dacă bateria a funcţionat pe autove¬ 
hicul, ea se depolarizează parţial, aşa cum 
s-a arătat mai înainte, după care sc 
descarcă prin reostatul menţionat timp dc 
15 secunde, până când sc obţine o inten¬ 
sitate a curentului de descărcare apropiată 
de valoarea indicată de fabricant în speci¬ 
ficaţiile tehnice ale bateriei. La sfârşitul 
testului se citeşte tensiunea la borne, care 
trebuie să fie mai mare decât cea indicată 
în tabelul 2. 

Pentru efectuarea acestei operaţiuni se 
poate utiliza şi un voltmetru cu furcă, 
ştiindu-se că acul voltmetrului trebuie să 
se stabilizeze în zona colorată corespun¬ 
zătoare tipului de baterie testat. 

Verificarea în sarcină are semnificaţie 
doar în cazul unei baterii încărcate cores¬ 
punzător. De aceea, operaţiunile de veri¬ 
ficare trebuie să fie executate în ordinea 
următoare: controlul aspectului exterior 
al bateriei (să nu existe fisuri, scurgeri de 
electrolit sau borne defecte), controlul 
nivelului electrolitului, verificarea gradu¬ 
lui dc încărcare şi, abia în final, stabilirea 
stării de uzare. 

Măsuri utile 

Pentru a se forma o imagine completă 
a capacităţii bateriei de a realiza porniri 
eficace la temperaturi ambiante coborâte, 
mulţi posesori de autovehicule obişnuiesc 
să măsoare şi curentul maxim, care 
reprezintă valoarea maximă a curentului 
pe care bateria o poate asigura o anumită 
perioadă dc timp la o temperatură dată 
(de obicei -18°C) fără ca tensiunea la 
borne să scadă sub o anumită valoare, 
care depinde dc condiţiile de efectuare a 
testului. Se ştie că, în general, pentru o 
pornire a motorului se consumă cam 5% 
din capacitatea bateriei, iar, pe de altă 


Tabelul 1 

Grad de încărcare % 

0 

50 

75 

100 

Densitate (g/cm-*) 

1,12 

1,20 

1,24 

1,28 

Tensiune în gol 
(V/element) 

1,96 

2,04 

2,08 

2,12 

Stare de încărcare 

ALARMĂ ! 

Bună 

Bună 

Foarte bună 


Tabelul 2 

Temperatură (°C) 

21 

20 

0 

-10 

-18 

sub -18 

Tensiune 
minimă (V) 

9,6 

9,4 

9,1 

8,8 

8,5 

8,0 


TEHNIUM februarie 2001 









































NOUTĂŢI AUTO 


Noul FORD MONDEO 
lansat pe piaţa românească 

loan VOICU 



I 

Lzaa puţin timp de la lansarea sa 
mondială, FORD MONDEO a 
pătruns şi pe piaţa românească prin- 
tr-un original şi grandios spectacol 
desfăşurat în prima zi a lunii februa¬ 
rie, la sala Titulescu a Complexului 
ROMEXPO. 

Noul Ford Mondeo este unul dintre 
primele produse lansate de Ford 
Motor Company în cadrul unui pro¬ 
gram de creştere a profitului şi a cotei 
de piaţă în Europa. Ford Mondeo este 
o maşină complet nouă, care are la 
bază atuurile vechiului model, al 
cărui succes pe piaţa auto din 
România l-a propulsat pe locul doi în 
ierarhia celor mai bine vândute 
maşini ale anului 1998. 

Noul Mondeo este primul Ford 
creat digital, rezultat a cinci ani de 
proiectare şi testare. Este maşina care 
a revoluţionat procesul de proiectare 
şi dezvoltare al Companiei Ford, prin 
introducerea unei concepţii speciale 
de inginerie electronică numită C3P. 
Este vorba de o combinaţie de design, 
inginerie şi producţie asistate de cal¬ 
culator şi de o uriaşă bază de date de 
management informaţional al pro¬ 
dusului, proprietate Ford Motor 
Company. Alături de noua familie de 
motoare, mai economice şi mai dura¬ 
bile, câteva elemente esenţiale fac din 
noul Ford Mondeo un lider absolut al 
clasei medii: siguranţa, designul, cali¬ 
tatea conducerii şi confortul. Pentru 
siguranţa deplină a tuturor pasagerilor 
săi, maşina este dotată cu Intelligent 


Protection System, care constă dintr-o 
reţea de senzori conectată la un pro¬ 
cesor ce evaluează în orice moment 
poziţia şoferului şi a pasagerilor, cal¬ 
culând distanţa faţă de volan, faţă de 
scaune şi geamuri, viteza de deplasare 
şi gradul de violenţă al unui posibil 
impact. Acţionarea acestui sistem de 
siguranţă se face în câteva milise- 
cunde, mai repede decât perioada de 
impact. 

La capitolul siguranţă, noul Ford 
Mondeo este considerat a avea un 
rating de patru stele, conform testelor 
EURO-NCAP. Dintre competitori, 
Passat-ul are un rating de trei stele, 
Peugeot 406 - două stele, BMW seria 
3-o stea şi jumătate, Opel Vectra - 
două stele şi jumătate. Astfel, din 
punctul de vedere al siguranţei, acest 
autoturism are drept egali modelele 
Volvo S40 (patru stele) şi Audi A4 
(patru stele şi jumătate). 


în ceea ce priveşte motorizarea, 
noul Ford Mondeo vine pe piaţă cu 
două noi familii de motoare, Duratec 
şi Duratorq. în versiunile de bază, 
motoarele pe benzină Duratec prezin¬ 
tă trei capacităţi cilindrice în cinci 
variante de putere maximă, iar 
motoarele turbo diesel Duratorq Dl - 
adevărate bijuterii tehnice - îşi fac 
debutul în două variante de 2.0 1, cu 
90 CP şi 115 CP, ambele având cutie 
manuală. 

După cum se cunoaşte, conformi şi 
design-ul interior constituie parte a 
politicii Ford de orientare permanen¬ 
tă spre clienţi, pentru a afla cerinţele 
acestora şi a le răspunde în timp util. 
P^ scurt, spaţiul din habitaclu este 
foarte încăpător, atât pentru şofer şi 
pasagerul din faţă cât şi pentru 
pasagerii din spate. Uşile mari fac 
foarte comodă urcarea şi coborârea 
din noul Ford Mondeo. 


parte, că cuplul tlemarorului este cu atât 
mai mare (deci pornirea este cu atât mai 
rapidă) cu cât curentul maxim este mai 
mare. Astfel încât, de fapt, pentru pornire 
parametrul determinant este curentuj 
maxim, capacitatea bateriei fiind mai 
puţin importantă. Acest din urmă factor 
devine decisiv numai în cazul în care, 
pornirea unui motor fiind dificilă, sunt 
necesare mai multe acţionări succesive ale 
deţnarorului. 

în altă ordine de idei, s-a arătat că tem¬ 
peraturile coborâte de pe timpul iernii 
influenţează căderea de tensiune la borne, 
reduc capacitatea bateriei şi împiedică 
încărcarea sa completă chiar după rulaje 
îndelungate, din cauza creşterii rezistenţei 
intprne şi a densităţii electrolitului. 

în acelaşi timp s-a demonstrat că, la o 
temperatură de -*2°C, după o staţionare de 

TEHNIUM februarie 2001 


16 ore, temperatura electrolitului scade de 
la valoarea sa iniţială de lucru de 12°C 
până la -21°C, afectând în consecinţă 
capacitatea. Dacă însă bateria este izolată 
într-o casetă cu vată de sticlă sau alt izolant 
termic, în acelaşi interval de timp regimyl 
ei termic scade numai până la -5°C. în 
primul caz, căderea de tensiune la borne 
atinge 3,1 V, în timp ce în cazul bateriei 
protejate termic ea este de numai 0,2-0,3 
V. Fireşte, în astfel de condiţii pornirea 
ulterioară a motorului devine mai sigură şi 
se explică de ce unii posesori de automo¬ 
bile îşi izolează termic iama bateria când 
locul de amplasare a autovehiculului este 
sub cerul liber sau chiar scot bateria de pe 
maşină (când se prevede o staţionare mai 
îndelungată a acesteia) şi o depozitează 
într-o incintă la temperatura de 5-10°C. 


După unele experimentări rezultă şi o 
propunere oarecum deosebită pentru 
menţinerea unei înalte capacităţi, mai ales 
în cazul autovehiculelor echipate cu 
baţerii de mare capacitate. 

în acest sens unii autori recomandă un 
procedeu de autoîncălzire a bateriei prin 
montarea în cofretul termoizolant al aces¬ 
teia a unei rezistenţe la cca 15 W. Ţinând 
seama şi de alte pierderi, consumul de 
energie în cazul unei baterii de 100 Ah 
reduce cu cca 28% capacitatea bateriei, 
însă o baterie cu capacitatea redusă la 
70%, dar în stare caldă, asigură învârtirea 
arborelui motor la pornire cu turaţia mi¬ 
nimă de 90 rot/min la temperatura 
ambiantă de -16°C, în timp ce o baterie 
rece efectuează acest lucru doar până la 
-8°C. 


31 








DIALOG 



•Mn dialog cu cititorii, 
Ion PRICEPUTU 


a Marius Gantanu - jud. Cluj 
▼ Circuitul A739 are ca echiva¬ 
lent pe LM1303 sau ROB8135. 
Se alimentează cu tensiune dife¬ 
renţială de ± 12 V. 

A Joşi f Grosu - jud. Suceava 
▼Peritru fiecare canal TV tre¬ 
buie să construiţi o antenă cu cel 
puţin cinci elemente, fiecare 
avand un cablu de coborâre pro¬ 
priu. Aceste elemente se orien¬ 
tează, fiecare, spre postul ce 
urmează a fi recepţionat. 


±Florin Cazacu - Constanţa 
▼Radioamatorii folosesc toate 
tipurile de emisiuni : MA, MF, 
CW, SSTV, PACK.ET RADIO, 
FSK inclusiv SSB. 


^JVicolae Vătafu - Sălaj 
▼Magnetofonul ZK246 are în 
etajele de intrare tranzistoare de 
zgomot mic tip BC413. 


a Ion Fet iş - Timişoara 
▼ I a reccotorul VEF206 


La receptorul 
înlocui tranzistorul 
tranzistorul AF139. 


P42 


r eţi 
cu 


A Sandu Marcu - Oradea 
▼Circuitul integrat ROB304 
este stabilizator de tensiune nega¬ 
tivă şi are ca echivalenţe cir¬ 
cuitele LM304 şi SFC2304. 


a Florin Dănilă - laşi 
▼ Verificaţi starea conden¬ 
satoarelor de filtraj din alimenta¬ 
tor. Puteţi trimite articolele prin 
poştă. 


un 


a Claudiu Dincă - Brăila 

▼ Construiţi sau cumpăraţi 
amplificator cu TBA810. 
Amplificatorul TBA810AS este 
echivalent cu A210E. 

a Toader Căian - Giurgiu 

▼ Ea toate aparatele ce 
funcţionează cu tensiune de la 
reţea, carcasa se leagă la pământ, 
situaţie ce evită accidentele. 

Deci carcasele de la pompa de 
apă şi de la maşina de spălat se 
leagă şi ele la pământ. 


a Emil Lazăr - Sascut 
▼ Am publicat mai multe tipuri 
de radioreceptoare şi vom mai 
ublica (în special simple şi 
unc). 


i 


A E duard Ionescu - Braşov 
▼^Circuitele PC1032H sau 
BA3281 sunt amplificatoare pen¬ 
tru cap magnetic în variaţia 
stereo. 

i Fiore! Buzura - Arad 
"▼Spălaţi capetele magnetice cu 
spirt. 

^Mihai Dragomirescu - 
Bucureşti 

Aparatele electronice me¬ 
dicale trebuie să aibă, pentru uti¬ 
lizare, avizul unor comisii de spe¬ 
cialitate. La fel ca şi medica¬ 
mentele, aceste aparate au şi 
efecte negative asupra organismu¬ 
lui. „Tratamentul prin acupunc- 
tură” poate fi consultat la o bi¬ 
bliotecă publică. 


a Virgi! Dobrescu - Brăila , 

▼ Informaţiile sunt exacte. In¬ 
tr-adevăr societatea MAGIC 
MYG care până acum avea activ¬ 
ităţi în domeniile mobilierului, 
construcţiilor metalice, feroneriei 
etc. şi-a diversificat gama de ser¬ 
vicii oferind electroniştilor faci¬ 
lităţi deosebite. Astfel, la unitatea 
situată în Bucureşti, sector 1, stra¬ 
da Ardeziei nr. 12 - telefon 
233.11.61 şi fax 233.11.25 se 
proiectează şi/sau execută cablaje 



întrebaţi dacă puteţi beneficia si 
de proiectarea şi/sau execuţia de 
circuite electronice asistată dc 
calculator. Interesându-se, am 
aflat că da, după cum tot aici se 
asigură şi service de birotică, 
reţele şi configurări sisteme de 
securitate. 

±Jon Stănescu - Ploieşti. 

▼Nu deţinem date despre 
echipamentele utilizate în spor¬ 
turile subacvatice ; nici despre 
arbaletă. 

Alexandru Mateescu 
Craiova 

Vom publica modul şi tehnolo¬ 
gia de cositorire a aluminiului, 
deci se poate. 

^ Do bre Crihan - Vaslui 
▼Paraziţii electrici industriali 
pot fi diminuaţi sau chiar înlătu¬ 
raţi montându-se filtre adecvate 


(LC) pe alimentarea aparatului. 
Astfel de f 


comerţ. 


filtre se găsesc în 


▼ X/v/m Mustaţă - Roşiori de 
Vede 

Modificarea „după ureche” a 
unor aparate de producţie indus¬ 
trială conduce de cele mai multe 
ori la modificarea calităţilor elec¬ 
trice ale acestora. Necunoscând 
schema electrică, nu vă putem 
spune cum să-l aduceţi la para¬ 
metrii iniţiali. 

•^•1 Victor Balaş - Cluj 

Un transformator IF pe 455 
kHz are 70 de spire conectate în 
paralel cu un condensator de 1 nF. 

-ţ -Vasile Andruţă - Cămpina 
Centralele electrice solare pro¬ 
duc energie ce se stochează în 
acumulatoare atunci când apare 
un exces. Deocamdată nu trebuie 
o autorizaţie pentru construcţia 
unei astfel de centrale dacă 
amplasarea se face pe teren pro¬ 
priu. 

Ovidiu Florescu - Iaşi 
Cumpăraţi un expometru de 
tip LUNEX sau Wainar Lux. Cum 
funcţionează găsiţi în prospect. 

^Mircea Nedelcu - Tg. Mureş 
^Circuitul ROB3028 este con¬ 
stituit dintr-o arie de tranzistoare 
interconectate în aşa fel încât să 
poată fi utilizate în aparatele de 
radio-comunicaţie. Lucrând până 
la 120 MHz cu acest circuit, se 
pot construi amplificatoare RF, 
mixere sau decodoare. 

^Radu Călinescu - Giurgiu 
^Este dificil să vă recomandăm 
o metodă „foarte bună” de înlătu¬ 
rare a igrasierii. Ceea ce ştim este 
că nu numai subzidirea se prac¬ 
tică, ci şi metoda electrică (mai 
simplu de aplicat). 

Jtimion Şerban - Calafat 
dăn 


a j/m 

▼ Nu vă recomandăm să 
depanaţi singur orga „Vermona”. 
Apelaţi la un specialist. în 
redacţie nu avem schema acestei 
orgi. 

TEHNIUM februarie 2001 










DIALOG 


^ -POŞTA REDACŢIEI -. 

COSMAN IULIAN - BOTOŞANI 

Interesantă scrisoarea dumneavoastră. Unele opinii sunt realiste, altele în 
contradicţie cu cele ale altor cititori. Nu ne este uşor să ţinem seama de toate. 
Şi dacă tot apreciaţi unele teme ale revistei din anii ei ae glorie, ar fi bine să 
ştiţi că astăzi, acum, revista se realizează de către un singur redactor (care este 
şi redactorul şef) fără grafician (aceasta pentru că amintiţi de grafica de acum 
vreo 20 de ani), fără tehnoredactor şi cu posibilităţi mult demodate faţă de 
ceea ce credeţi. Da, atunci erau vreo 10 redactori, colaboratorii erau mult mai 
mulţi, deoarece şi posibilităţile de experimentare a montajelor erau altele. 

Aştept cu nerăbdare colaborările promise şi comunicaţi-ne şi numărul de 
telefon la care puteţi fi contactat. Şi pentru că rândurile pe care le-aţi adresat 
redacţiei pur şţi simplu m-au impresionat, daţi-mi voie să transcriu doar 
încheierea lungii dumneavoastră scrisori: „Doresc să devin un colaborator 
fidel al revistei TEHNIUM, să vin în ajutorul ei dacă nu spun prea mult, 
deoarece consider că (fără să fiu patetic) sunt dator acestei publicaţii deoarece 
cu ajutorul articolelor ei am învăţat electronica adevărată(...). Cu deosebit si 
sincer respect pentru revista copilăriei mele, care-mi satisface nevoia ae 
cunoaştere”. 

Citiţi, stimate domnule Cosman, şi Editorialul acestui număr şi veţi consta¬ 
ta că opiniile dumneavoastră coincid cu ale multor alţi cititori. Din păcate, 
condiţiile în care este realizată revista nu ne permit să ne ridicăm la nivelul 
exigenţelor pe care le datorăm cititorilor. 

Cu aceeaşi consideraţie 
Ioan Voicu 


CITITORII CĂTRE CITITORI 


RUSU MARIUS - 1725 BOCŞA I Str. Horea 38, jud. Caraş-Severin, tel. 
055/555762 sau 094788678 solicită contra cost schemele electrice pentru 
radioreceptoarele BALTICA 254 (fabricaţie URSS) şi CAPRI 6401 (fabri¬ 
caţie RDG). 

POPESCU GHEORGHE - 5536 BUHUŞI, Str. Republicii, bloc 23, ap. 4, 
jud. Bacău, tel. 034/263158 solicită schemele electrice pentru: televizorul 
color SONY KV 1820, radiocasetofonul stereo JVC-NIVICO - Model 
NO.RC-715 S, radiocasetofonul stereo AIWA - Model NO.TPR-910. 

BIELICZKI IONEL - 1777 MARILA, jud. Caraş-Severin, tel. 094585162, 
vinde colecţia revistei Tehnium pe anii 1975, 1976, 1977, 1978, 1983, 1984, 
1985, 1986,’ 1987, 1988, 1989, 1990, 1991, 1992, 1996, 1997, 1998, 1999, 
2000. 

VASILE IONEL - BUCUREŞTI, Oficiul poştal 24, căsuţa poştală 85, sec¬ 
tor 2, tel. 092798117 vinde următoarele volume în stare perfectă: 

• N. Drăgulănescu - AGENDA RADIOELECTRONISTULUI • Radu 
Ianculescu - MANUALUL RADIOAMATORULUI ÎNCEPĂTOR • S. 
Ştefânescu - MANUALUL INGINERULUI ELECTRONIST (Filtre de înaltă 
frecventă şi circuite corectoare) • I. C. Boghiţoiu - CONSTRUCŢII ELEC¬ 
TRONICE PENTRU TINERII AMATORI • M. Drăgănescu - ELECTRO¬ 
NICA CORPULUI SOLID • M. Băşoiu - RECEPŢIA TV LA MARE 
DISTANŢĂ • C. Găzdaru, C. Constantinescu - ÎNDRUMAR PENTRU 
ELECTRONIŞTI (Radio şi televiziune) - volumele 1, 2, 3 • Colectiv de spe¬ 
cialişti - PRACTICA ELECTRONISTULUI AMATOR • M. Rădoi, R 
Mateescu, M. Băşoiu - VIDEOCASETOFOANE (Funcţionare şi 

exploatare). 


— ÎN ATENŢIA COLABORATORILOR 

Revista este deschisă oricărui cititor, singurul criteriu pentru publicare 
fiind calitatea articolului. 

Colaboratorii sunt rugaţi să ne trimită materialele uumai dactilografiate, 
însoţite de indicaţii bibliografice complete (autor, titlu, editură, an etc.) şi ilus¬ 
traţii corespunzătoare (desen în tuş negru sau pe calculator şi, dacă se poate, 
fotografii ae ansamblu sau detalii). ( 

Pentru ca autorii să-şi primească drepturile băneşti integrale, colaborările 
vor fi însoţite de adresă, telefon şi o xerocopie de pe adresa din actul de iden¬ 
titate. 

Manuscrisele nepublicate nu se restituie. 

în conformitate cu art. 205-206 Cod Penal, întreaga răspundere juridică 
pentru afirmaţiile, soluţiile şi recomandările publicate revine integral auto¬ 
rilor respectivi. J 


TEHNIUM 

International 70 

Revistă pentru constructorii amatori 
Fondată în anul 1970 

Serie nouă, Nr. 338 
FEBRUARIE 2001 


Editor 

Presa Naţională SA 
Piaţa Presei Libere Nr. 1, Bucureşti 


Redactor Şef 

Ing. Ioan VOICU 


Corespondenţi în străinătate 

C. Popescu - S.U.A. 

S. Lozneanu - Israel 
G. Rotman - Germania 
N.Turuţă & V. Rusu - Republica 
Moldova 

G. Bonihady - Ungaria 


Redacţia: Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Casa Presei Corp C, etaj 1, 
camera 119, Telefon: 2240067. 
interior: 1444 

Telefon direct: 2221916; 2243822 
Fax: 2224832; 2243631 


Corespondenţă 

Revista TEHNIUM 
Piaţa Presei Libere Nr. 1 
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33 


Difuzare 

Telefon: 224 00 67/1117 


Abonamente 
la orice oficiu poştal 
(Nr. 4120 din Catalogul Presei 
Române) 


Colaborări cu redacţiile din străinătate 

Amaterske Radio (Cehia), Elektor & 
Funk Amateur (Germania), Horizonty 
Technike (Polonia), Le Haut Parleur 
(Franţa), Modelist Constructor & 
Radio (Rusia), Radlo-Televizia 
Electronika (Bulgaria), Radiotechnika 
(Ungaria), Radio Rivista (Italia), 
Tehnike Novine (Iugoslavia) 


Grafica Eugeniu Kedves 


DTP Irina Geambaşu 

Editorul şi redacţia îşi declină orice 
responsabilitate în privinţa opiniilor, 
recomandărilor şi soluţiilor formulate în 
revistă, aceasta revenind integral autorilor. 

Volumul XXXI. Nr. 338, ISSN 1224-5925 

©Toate drepturile rezervate. 
Reproducerea integrală sau parţială 
este cu desăvârşire interzisă în absenţa 
aprobării scrise prealabile 
a editorului. 


Tiparul Romprint SA 


TEHNIUM februarie 2001 


33 

































PRACTIC-UTIL 


MOBILIER DIN CUBURI-MODUL 

Ştefan VODĂ 


\P 


riviţi figura 1. Ea reprezintă 
piesa de bază - modulul - pe care vă 
propunem să-l construiţi în atâtea exem¬ 
plare câte socotiţi că vă sunt necesare 
pentru garnitura de mobilă ce doriţi s-o 
realizaţi. De fapt, fiecare modul este un 
cub lemnos cu latura de 500 mm ( ca un 
fel de zar gol), peste care se aşază o 
pernă. Din opt asemenea cuburi, aşezate 
pe două rânduri de câte patru bucăţi, la 
colţul unei camere, se formează un pat 
comod cu dimensiunile de 500 x 1 000 x 
2 000 mm, figura 2. Avantajul major al 
folosirii acestor module constă în faptul 
că oricând, la nevoie, cele opt cuburi pot 
deveni - doar prin schimbarea poziţiei lor 

- tot atâtea scaune-taburet de aşezat în 
jurul unei mese, ca în figura 3, ori o 
banchetă - dispusă în formă de L (insta¬ 
lată, e pildă, într-un colţ din bucătărie, 
lângă care se aşază masa familiei, ca în 
figura 4); în timp ce patru cuburi alăturate 
(ţâră perne) realizează o masă pătrată cu 
latura de 1 000 mm, alături de care se rân¬ 
duiesc patru taburete şi - suplimentar - 
patru perne de şezut etc. 

Plin simplitatea sa, construcţia este la 
îndemâna tuturor amatorilor; în plus, cos¬ 
tul acestei garnituri polivalente este 
foarte redus. Urmărind figura 1, observaţi 
că modulul se compune din şapte piese 
principale: (1) —faţă de pernă, (2) - placă 
de burete din material plastic, (3) şi (6) - 
laturile sus-jos ale modulului din pal, (4) 

- stinghie (şipcă) a scheletului de rezis¬ 
tenţă, (5) - cele patru laturi laterale ale 
modulului, (7) - piesă de formă pătrată, 
din scândură (sunt patru în total), ce 
serveşte drept picior. 

Materialele necesare sunt: şipcă de 
lemn cu profil pătrat, având lungimea 
laturii de 30-40 mm, pentru scheletul 
fiecărui modul (piesele (4) din desen); 
plăci de pal gros de 18 mm pentru latura 
de sus (3) şi cu grosimea de numai 12 mm 
(sau placaj gros de 10 mm) pentru restul 
laturilor (5) şi (6); pătrate cu latura de 


30-50 mm tăiate din scândură groasă de 
30-50 mm pentru piesele (7) (picioarele 
cubului); plăci buretoase din material 
plastic gros de circa 40 mm; stofă de 
mobilă sau folie din material plastic tip 
piele pentru feţele pernelor; şuruburi pen¬ 
tru lemn; aracetin; vopsea tip duco sau 
alchidică. 

Prelucrare şi montare. Dimensionaţi, 
trasaţi şi tăiaţi materialele lemnoase pen¬ 
tru schelet, laturi şi plăcuţele picioarelor. 
Pentru a vă uşura această muncă, reali¬ 
zaţi, mai întâi, câte una din fiecare piesă 
ce se repetă, apoi folosiţi-le pe acestea ca 
şabloane. Corpul scheletului îl lucraţi 
prin încastrarea stinghiilor-laturilor din 
dreapta şi stânga în două rame (faţă şi 
spate), realizate prin punerea simplă, cap 
la cap, a şipcilor. Aveţi grijă, la dimen¬ 
sionare şi trasare, ca toate stinghiile care 
se găsesc cuprinse în interiorul ramelor să 
fie calculate astfel încât să însumeze 500 
mm numai adăugând şi grosimea şipcilor 
care vin montate la capetele lor. După 
dorinţă, puteţi alege ca modulul să fie nu 
un cub, ci un paralelipiped cu înălţimea 
mai mică, având, de pildă, dimensiunile 
de 350 (sau 400) x 500 mm, urmând ca 




Sugestiile 
de amena¬ 
jare în 
pag. 36 



diferenţa până la înălţimea de circa 500 
mm să fie adusă de grosimea picioarelor 
şi a pernei. 

Montaţi toate piesele lemnoase prin 
ungerea lor cu aracetin (părţile care vin în 
contact fix) şi apoi fixarea cu şuruburi 
pentru lemn - câte trei bucăţi pe fiecare 
latură. Modulele gata construite le veţi 
finisa pe muchii cu hârtie abrazivă, după 
care le veţi vopsi cu două straturi de 
vopsea alchidică (bună pentru orice mate¬ 
rial) sau duco. Eventual, le puteţi îmbr㬠
ca - pe cele patru laturi laterale - cu 
aceeaşi stofă de mobilă folosită la con¬ 
fecţionarea pernelor ori cu una asortată 
acesteia. Fiecare pernă poate fi realizată 
direct prin introducerea plăcii de burete 
în faţa textilă şi cosând apoi deschizătura 
sau încheind-o cu nasturi, capse, fer¬ 
moare etc., pentru a permite scoaterea 
lesnicioasă şi spălarea ulterioară a feţelor. 



34 


TEHNIUM februarie 2001 































































GRĂDINA DE LÂNGĂ CASĂ 



SERA ÎNCĂLZITĂ 
PE BALCON 


D n imagine vedeţi schema unei 
mici sere care poate fi construită fie 
în curte, lipită de casă, fie într-o 
loggie sau în balconul apartamen¬ 
tului. încălzirea ei se face cu apă 
caldă luată din reţeaua de calorifer 
a locuinţei ori provenind de la un 
cazan special alimentat cu gaze din 
conductă sau o butelie (eventual 
cărbuni, lemne, combustibil lichid). 

La baza construcţiei se află două 
ţevi metalice paralele, reunite în 
formă de U la unul din capete. Prin 
acestea va circula apa răcită pe 
traseul serei. Deasupra lor, cu circa 
100 mm, va fi instalată, pe o parte, 
o altă ţeavă, prin care va circula 
apa caldă. La unul din capete va fi 
făcută legătura - printr-o piesă 
metalică în formă de T şi un robinet 
- cu cele două ţevi de evacuare a 
apei răcite şi revenire a ei în cir¬ 
cuitul de reîncălzire al caloriferu¬ 
lui. Poate fi instalat şi un al doilea 
robinet. 


Deasupra celeilalte ţevi (paralelă) 
cu apă răcită se fixează o riglă de 
lemn (dreapta-jos a desenului) cu 
profil pătrat, având latura de circa 
30 mm. în interiorul serei vor fi 
instalate (prin sudură) câteva ţevi 
metalice mai subţiri, paralele, între 
ţevile cu apă răcită. Ele vor servi 
pentru obţinerea maximă a căldurii 
apei, inclusiv pe sub brazdele cu 
pământ şi culturi vegetale. 

în rest, pe ţevile de apă caldă se 
montează o arcadă (semicirculară 
sau paralelipipedică) din sârmă 
groasă de 4-6 nun, învelită apoi 
etanş cu un strat dublu de folie din 
polietilenă (ca la solare). Unul din¬ 
tre capetele serei astfel formate va 
fi bine închis tot cu folie plastică, 
iar celălalt capăt va deveni o uşă cu 
fermoar - ca la un cort. 

Stropirea plantelor din brazde se 
va face numai cu apă încălzită la 
temperatura camerei. 


LOPATĂ 
CU MÂNER 

[B 

ei entru a se uşura efortul 
fizic şi a utiliza mai eficient o 
lopată atunci când trebuie să 
fie manipulat un material greu 
şi voluminos (zăpadă, pământ, 
pietriş, nisip, grâne...) e sufi¬ 
cient să i se adauge un mâner, 
ca în figură. 

Acesta este realizat dintr-o 
bucată de ţeavă sau bară de 
fier. La mijlocul ei va fi intro¬ 
dusă o secţiune de furtun din 
cauciuc sau material plastic 
flexibil (dacă va fi rigid, va 
plesni curând). Apoi ţeava sau 
bara va fi aplatizată cu cioca¬ 
nul la ambele capete. Aici vor fi 
practicate câte unul sau două 
orificii (cu bormaşina) cu un 
diametru care să permită 
introducerea unui şurub. 
Aşadar, fixarea pe coada din 
lemn va fi făcută cu şuruburi 
metalice dotate cu piuliţă şi 
şaibă (NU cu holzşuruburi), 
suficient de lungi pentru a str㬠
bate grosimea lemnului şi a 
rămâne liber în afară un capăt 
pentru introducerea şaibei, 
apoi a piuliţei, care va fi strân¬ 
să bine. 



TEHNiUM februarie 2001 


35 







































(Pag 


34 


MOBILIER 


CUBURI 


MODUL 








PREŢ: 9 800 lei