Axa anul I, nr. 2, 10 noiembrie 1932

8 
P 
B 
D 
L 
P 


Pagini 4 Lei 
UBLICAȚŢIE 
EL UIN ARĂ 
E AIR 7 A 
LITERATURĂ 
O ViT U C.A 


Raspunzând prea amabilei dom- 
niilor voastre cereri de a scrie 
în noua gazetă ce scoateţi, 
m'am găndit că cel mai potrivit 
lucru pentru ea este să contu- 
răm fisonomia celor două gene- 
raţii care îşi stau faţă în față. 
Nu cu puteri egale se contruntă 
ele, fiindcă de unde generaţia 
veche deţiie în mânile ei întreg 
destinul pglitic al neamului, cei 
care o urmează în chip firesc de- 
abea sunt pe cale să ia cuno- 
Ştinţă de ei. 

ceastă perioadă de articulare, 
de lictiniţie proprie, este cea mai 
critică în "devenirea unei gene- 
raţii, pentrucă poate să o con- 
damne la o continuă literatură 
despre sine, care să-i întârzie, 
sk] amâne, să-i paralizeze efor- 
.tul| înspre înfăptuire. 
in toate mărturiile de până 
acium ale tineretului, înregimen- 
faţ sau neînregimentat în partide, 
se! desprinde clară preocuparea 
luj dominantă despre Stat, ceeace 
îl diferenţiază de bătrâni cu pu- 
terea de afirmare a unei gene- 
râții mnoui. - 

! Oricum ar voi bătrânii să se 
reprezinte în istoria noastră po- 
lițică din ultimul timp: „Genera- 

unirii“ dela laşi— Chişineu— 
ba-lulia ; din oricare partid. 


altul, şi pe deasupra tutu- 
ra aşezându-l în această pri- 
vinţă pe dl N. lorga -— toţi pot 
ințra în istorie cu gloria şi de- 
fectul de a fi fost generaţia nea- 
mului. Ea nu a cunoscut cultul 
Statului. Ardelenii au fost cres- 
cuţi şi au activat împotriva con- 
certului de Stat maghiar, căruia 
veşnic i-au suprapus, dacă nu 
public, în forul intim, pe acela 
de neam opresai. Autorii actului 
dela Alba-lulia au descins la Bu- 
cureşti fără ca la vârsta lor îna- 
intată | să fi slujit un Stat naţio- 
nah să-i Îi pătruns normele şi 
înţelesul dătător de viaţă. 
aţionalismul acesta al vechei 
generaţii politice nu a putut în 
țara nouă să ocolească neajun- 
surile morale pe care le-a avut 
în sine congenital. Regionalismul, 
care la Ardeleni sa  disolvat 
foarte des în negativism ; izola- 
rea până la indiferenţă a puterii 
politice din vechea ţară față de 
provinciile noui pe temeiul că 


"nu ele, ci ea fost liberatoarea 


năţională ; apoi individualismul 
feroce al uncra dintre. cei mai 
calilicaţi reprezentanţi ai doctri- 
nți naţionaliste româneşti. — toa- 
te acestea sunt manitestările unui 
naționalism care s'a format în 
ajară de autoritatea de Stat şi 
direct contra ei. 

! Cazul dlui N. loga este de= 


“plin edificator de urmările naţio- 
nalismului care sa elaborat 


In- 


dependent de Stat, în profunzi- 


Își 


mile mistice, haoțice, neorgani- 
zate ale ideei fără fund și fără 
ancuri, de neam. Făcând din 
am măsura tuturor bunurilor 
e pe pământ şi din vederile 
le criteriul de a ne da a- 
tă măsură, d. lorga sfârşeşte 
ile print”'un subiectivism 
un individualism care de 


[i 


şi print 


„ foarte multe ori este deadreptul 


„mihilist, anarhist în raport cu po- 


LAN 


runcile şi premisele călăuzitoare 

„le vieţei de Stat. 

„m literatura vechei generații nu 
Stă un capitol consacrat ace- 


NE e 
E SAE 


A 


m lua, unul mai naţional de- - 


. 


stei vieţi, sau dacă a vorbit 
sporadic despre ea, veţi întâlni 
la fiecare pas, ca în opera d-lui 
N. lorga, erezia după care nu 
Statul crează neamul, ci neamul 
c ează Statul. Când am grupat 
toate faptele lui Mihail Kogălni- 
ceanu, în ediția a doua a mono- 
grafiei ce-i poartă numele, sub 
titlul: Intemeierea, Statului  ro- 
mân. modern, mi-am dat seama 
de marea lacună a istoriograțici 
noastre în această privință. E 
destul să amintesc că în mono- 
grafia lui Xenopol despre Cuza- 
Vodă problema Statului nu par- 
ticipă cu nimic. 

Ea nu există. 

Şi cu toate că d. Nae Ionescu 
a schiţat nu ştim ce obiecțuni 
negative cu privire la monografia 
despre Kogălniceanu, am putea 
cu texte din „Cuvântul“ să ară- 
tăm că în urmă şi d-sa a pro- 


Direcţia şi administraţia : H. Guguianu — Redactori: M. Polihroniade 


pagat trebuința de a puhe pro- 
blema Statulul pe deasupra celei 
naţionale dinainte de unire. E a- 
devărat că d. Nae lonescu sus- 
ținând o vreme că nordul cuce- 
reşte sudul, adică Ardealul pe 
Bucureşti, s'a răsleţit de Gândirea, 
care s'a întors la vechiul Stat 
românesc al Munteniei. ca Dom- 
nie a toată Ţara Românească 
pentru a legitima principiul cen- 
tralizator. Dar orice defecţiune te- 
oretică— sau morală, ca plecarea 
d-lui Petre Marcu-Balş de pe 
frontul ideologic etatist —, orice 
defecțiune a suferit gruparea re- 
vistei Gândirea, ea a rămas locul 
de plecare a nouei generaţii. De- 
zerţiunea tuturor defetiştilor este 
răscumpărată de Toma Vlădescu, 
care, pe lângă talentul tuturora la 
un loc, aduce şi caracterul care 
le-a lipsit lor, 

Aşa, dar, nu cine ştie ce con- 


de Radu Dragnea 


cept despre Stat, adus cu hâr- 
zobul din cer, șlefuit, lustruit 
în lecturi străine, precum au fă- 
cut jummiştii şi socialiștii popo- 


raniști. Am luptat şi vom mai. 


lupta în Gândirea, pentru că 
suntem numai la început ca să 
răsturnăm metafizica străbunilor 
noştri în cultura românească, dar 
metatizica acolo unde ne ostenim 
slabele puteri ale minţii ca pe 
cale de judecată luminată să ac- 
cedem în imperiul desmărginit al 
absolutului dumnezeiesc. 

Ci Statul nostru, românesc, ca 
suprema creaţie politică a unei 
istorii care ne transcende şi care 
trebue să fie isvorula toate înfăp- 
tuirile, supunându-le, organizându- 
le şi îndreptându-le cursul spre 
unul şi acelaş scop în oricare ra- 
muri de producţie s'ar desfăşura ele 

Pentru generaţia nouă trebue 
să fie: Statul întâiu ! 


Dreapta românească 
NED EEE et 7 CITIRI PR DEGREE 2, EINER E SES DI DESERT RETETEI ETERA 


de Mihai! Polihroniade 


Rosturile și conţinutul unei uiişcări 
de dreapta în România, na'u fust nici 
odată prea bine lămurite. Lumea 
noastră nu știe ce înseamnă „dreapta“ 
în politica modernă — cum dealtfel 


“mu știe nici ce înseamnă stânga — 


iar cei care pentru opinia publică 
şi pentru ei însăși poartă numele de 
oameni de dreapta, nu sunt de 
dreapta. 

Acest articol — care e limitat de 
spațiu dar cel puțin precis ca sche- 

— va încerca să clarifice pro- 
blema şi în acelaş timp să contureze 
ideologia colaboratorilor perma- 
nenți ai acestei reviste. 

Astăzi curentele ideologice care 
străbat lumea — fie ele oricât de 
internaționaliste —- au toate un dublu 
caracter, un caracter general mon- 
dial și un altul special, local, na- 
țional. 

Democraţia est= aceiaşi în esență 
dar e colorată cu totul diferit n 
Anglia față de Statele-Unite, Franța 
sau România. Social-democraţia d-lui 
Henderson este alta decât aceia a 
d-lor Leon Blum sau Breitscheid, 
Comunismul — cu toată unitatea și 
rigiditatea sa doctrinară — sună cu 
totul altfel la Moscova decât la Pe- 
king, la Berlin decât la Rio de Ja- 
neiro. 

Insfârșit mişcările reacționare sunt 
și ele nuanțatş divers. D-l Charles 
Maurras e departe de a fi' de acord 
pe toate punctele cu Mussolini, cu 
Hitler, cu Sir Oswald Mosley, cu 
Mustafa Kemal sau cu eventualii ge- 
nerali din America de Sud. 

Prin urmare vom căuta să dega- 
jăm sensul general, mondial al no- 
țiunei de „dreapta“ şi să vedem 
apoi cum se încadrează această no- 
țiune realităței românești și cum se 
colorează specific. 


sa 


Dintre toate mişcăriie politice mo- 
derne cele de dreapta sunt cele care 
apar cu un conținut cu totul nou față 
de situația de acum o jumătate de 
secol. 

Dreapta modernă diferă esenţial 
de conservatorism — adică de clica 

n ce în ce mai redusă a partizani- 
lor stato-quoului cu orice preţ. 

„Ea se caracteriză prin două prin- 
cipii fundamentaie dincare unul :ste 
formal comun cu anumite dogme 
conservatoare — potențarea autori- 
tăței statului în toate domeniile 
şi grija pentru interesele econo- 
mice şi sociale ale masselor în 
cadrul națiunei. Ambele principii 
converg spre un punct central ideia 
de colectivitate natională superi- 
oară anarhicei libertăți individuale, 

Şi datorită acestei idei, statul, cu 
autoritate sporită, intervine în do- 
meniul economic şi social şi pe baza 
interesului colectivităței nationale 
lovește în profitorii ordinei capita- 
liste și în capitalism — regim bazat 


esenţial pe libertatea ordinei econo- 
mice și sociale de cea -politică — și 
îace o uriaşe siorțare pentru a sa- 
tisface legitimile aspirații morale şi 
materiale ale masselor. 

— lată deci principiile de bază ale 
dreptei moderne care se regăsesc 
în iîascism, în hitlerism (cele mai 


-- mari partide de massă din câte a 


cunoscut istoria) sau în “Turciă lui 
Mustafa Kemal. 

Să vedem acum care ar fi colora- 
tura specială a dreptei românești. 

Dar să lichidăm mai întâi o nedu- 
merire care poate să se insinueze 
în mințile multora. In România ma 
existat nici odată o mişcare de 
dreapta. 

Conservatorismul nostru — ca şi 
cel prusac sau spaniol — era parla- 
mentar şi partizan al libertăţii eco- 
nomice capitaliste, 

Dar antisemitismul ? 

Trebue să recunosc categoric că 
am o mare stimă pentru di. A. C. 
Cuza. 


Este un om de talent și de ca- 
racter. 

In țara asta de lichele — unde 
talentul şi popularitatea sa îl puteau 
ridica oriunde cu condiția de a re- 
nunța la intransigența dogmelor sale, 
de a pune apă în vin — d-l A. C. 
Cuza strigă de aproape o jumătate 
de secol cu o consecvență haluci- 
nantă, impresionantă : „Jos jidanii !« 
Deaceia — repet — în ţara noastră 
de lichele eu salut cu respect con- 
secvența d-lui A. C. Cuza. Dar atât! 

A crede însă că pe baza unei for- 
mule simpliste şi cu' strigătul „Jos 
Jidanii“ vei rezolvi multiplele pro- 
bleme ale statului modern şi ale ce- 
lui român ; a crede că pe baza îor- 
'mulelor parlamentare, economice și 
sociale perimate cărora le vei adăoga 
corectivul antisemit vei putea face 
față haosului actual este nu numai 
o eroare ci şi o copilărie. 

DI. A. C. Cuza nu înțelege şi nu 
acceptă intervenția autoritară a sta- 
tului în ordinea economică și socială 
iar ridicarea masselor în cadrul na- 
țiunei trece pe al doilea plan față 
de arzătoarea chestiune semită. 

lată motivele pentru care eticheta 
de „dreapta“ trebue hotărât refuzată 


„antisemitismului nostru. Dar nu nu 


mai atât, dacă trecem din domeniul 
ideologiei în cel al tacticei cuziste 
constatăm aceiași mentalitate pri- 
mară. 

O tactică nesistematizată, care se 
mărginește la scandaluri şi la spar- 
se de geamuri, sporadică, anarhică, 
norganică. 

Oricare ar fi succesele electorale 
ale cuzismului și oricât de puternic 
ar fi curentul antisemit — şi este — 
acțiunea politică antisemită va fi în- 
totdeauna limitată de primarismul 
ei doctrinar și tacțic. Să ne înțelegem! 
Recunosc că există o problemă se- 
mită în România, problemă gravă 
şi care mai curâud sau mai târziu 


i „mâneşti. 


va trebui să fie rezolvită fie prin de- 
parazitare, fie prin asimilarei fie prin 
ambele metode. Această rezolvire 
nu poate veni insă decât de lao 
doctrină organică şi coherent națio- 
nalistă, care să plaseze și să rezolve 

problema semită în cadrul unei în- 
tregi politici de stat, astăzi însă 
„problema semită nu-i nici cea mai 
gravă nici — şi aceasta-i relevant 
în discuţie — cea mai presantă, 
care se pune României. 

Această chestiune fiind lichidată, 
să trecem mai departe si să vedem 
cum se incadrează principiile drep- 
tei moderne în realitatea românească 
şi cari sunt nuanțele specifice ale 
acestei încadrări. 

Potențarea autorităței statului în 
România ? 


Autorite există, slava domnului, 
destulă în ţara noastră, autoritate 
arbitrară şi abuzivă, dar stat, stat 

modern, nu! 

Și atunci iată prima sarcină şi 
caracterul specific al dreptei româ- 
neşti, să potențeze autoritatea sta- 
tului creind mai întăi un stat modern 
românesc. 


Şi ce înseamnă crearea unui nou 
stat românesc? Înseamnă să stârpeşti 
venalitatea, să deparazitezi adminis- 
trația civilă şi militară, să introduci 
metode rapide și moderne în con- 
ducerea politică și administrativă a 
statului nostru. 


Numai după ce vei fi creat acest 
stat nou te poți gândi să-i extinzi 
autoritatea în domeniul economic şi 
social, pentrucă cu statul românesc 
de astăzi venal!, incapabil şi tâmpit 
o atare extindere ar avea consecințe 
catastrofale Poate să realizeze a- 
ceastă sarcină vre-unul din partidele 
„democrate“ existente ? 

Evident că nu! 


Numai desvolt argumentele exacte 
dar banalizate, anume: imposibili- 
tatea pentru orice partid democrat 
de a lovi .în venalitatea clientelei 
sale electorale, imposibilitatea oa- 
menilor vechi cu păcate vechi și grele 
de a întreprinde o operă de rho- 
ralizare şi deparazitare etc. etc. 

E destul să urmărim politica de 
stat a României în timpul crizei, po- 
litică meschină și mediocră, care n'a 
avut şi mare curajul să atingă nici 
una din problemele esențiale, ci re- 
curge la storțări disperate numai 
spre a-le amâna soluționarea, pentru 
a ne da seama de imposibilitatea 
organică a oricărui partid democrat 
sau pseudo democrat, d a privi în 
față şi a soluţiona curajos proble- 
mele momentului. 

lată dece numai o grupare tânără 
și numai o grupare de dreapta 
poate realiza reforma statului întâi 
şi extinderea autorităței lui pe urmă. 

Și odată acest prim punct al dre- 
ptei moderne înfăptuit se poate pune 

; chestiunea ridicărei masselor ro- 


8 Pagini 4 Lei 
Joi 10 Noembrie 1932 
Anul. No. 2 
ABONAMENTE 


80 Lei anual instituţii 
şi autorităţi 100 Lei 


şi Ioan-Victor Vojen, Polizu 12 Bucureşti Il — Tel. 335-68 


Generaţia neamului şi generaţia statului 


Repertoriu, gheşeft 
şi apostolat 


de loan-Victor Vojen 


In ziua cea mare a 
nării actualei direcţiuni în jilţul 
cârmuitorilor teatrului din Calea 
Victoriei o mare bucurie a nă- 
pădit inimile publicului şi oame- 
nilor de teatru ! 

Venea înstârşit la cârmă un 
om competent, un om cu auto- 
ritate recunoscută, ştiut de toţi 
ca un profund cunoscător al pro- 
blemelor scenei, venea-Domnul 
Alexandru Mavrodi ! 

O eră nouă trebuia să înceapă, 
o perioadă de strălucire, o pagină 
cu slove de aur în cartea teatrului 
românesc ! Și cu slove de un cot 
au fost anuhțate şi refornele şi 
repertoriul. Şi deoată o mare tris- 
teţe și nedumerire s'a pogorât 
asupra tuturor.. 

Imediat, din prima zi, la toate 
ușile closetelor teatrului, — din 
ordinul formal al direcţiei — s'au 
aplicat arcuri automate pentruca 
„nevoiașul distrat să fie urgent lo- 
vit la moalele capului. Imediat 
birourile contabililor şi telefonis- 
telor au fost mutate de sus jos 
şi de jos sus pentruca omul ce 
va fi avut vre-o treabă prin par- 
tea locului să nu se mai poată 
nici când descurca. Imediat doi 
cerberi în uniforme au fost in- 
stalați la uşa Prea: Măritei direc- 


ţiuni cu ordin ca să tabere ime- 


diat asupra autorului orginal ce 
ar avea cutezanța să se arate 
capătul culoarului ! 

Aceasta au fost marile reforme! 
Dar Domnul Mavrodi a îndeplinit 
cu aceeaş conştiinciozitate și cea 
de-a promisiune : repertoriul ! 

Cu nespusă cauză au fost des- 
humeți toți morții teatrului nostru 
preistoric: Sion, B. P. Hajdeu, 
Leonescu — și toate piesele de- 
spre cari se ştia cu certitudine 
că vor alunga publicul: "Harţă 
Răzeşul, Trei Crai, Candidat şi 
deputat... 

Şi publicul ce-a făcut? Ce era 
să facă săracul? Totdeauna cei 
din sală erau în minoritate faţa 
de cei după scenă aşa că... la 
un caz mai „serios“... prea ar 
fi riscat! Așa că publicul a tă- 
cut. 

Continuare pagina 6-a 
OOBIRPE REITA 7 FI T 3730708 POIRPEIȚE 470 > Ta PEAS TO TODIERTAIIOI 

Massele româneşti — de la țară şi 
de la oraș — incuite, roase de boli 
bătute, batjocorite de o stăpânire 
arbitrară şi imbecilă ! 

Şi iată a doua nuanță specifică a 
dreptei românești, să statornicească. 
legalitatea pe care. nici un partid 
democrat ma putut s'o realizeze, să 
curme arbitrariul, să elibereze, după 
şaptezeci de ani de parlamentarism 
şi zece ani de vot universal, massele 
românești de teroarea administrației 
noastre ultra democratice. 

Va veni apoi sarcina grea de or- 
ganizare juridică a statului român în 
cadrul corporatismului, de culturali- 
zate a masselor eliberate, de ridicare 
a standardului lor de viață, de stă- 


“ruitoare tutelare socială și sanitară. . 


" Exemplul fascismului e  pilduitor 
din acest punct de vedere. 

Dar mi se va răspunde, acest pro- 
gram poate îi realizat și de un 
partid democrat! 

Nu ! Pentrucă nicăeri și niciodată 
un partid democrat wa realizat o 
radicală reformă a statului — regimul 
democratic este cel mai conformist 
din toate regimurile politice — și 
pentrucă la noi fără o reformă a 


statului cele mai bune intenții și cele 


înscău-. 


la 


mai admirabile programe sunt total- 


mente iluzorii. r 


lată premizele de la care trebue & 


să plece dreapta românească și vom 
vedea întrun viitor articol unde 
poate să ajungă. 


Mihail Polihroniade 


72 


PLASTICA 


lu baza artei lui Sion a stat 
întotdeauna cultul formei, princi- 
piul capital al. artei plastice, pe 
care, ca şi Cezanne, a înţeles s'o 
construiască din culoare şi nici 
de cum să o exprime pentru ea 
însăşi demonstrativ şi monochrom. 
Ochiul lui de pictor prin exce- 
lenţă 'îi refuza o “interpretare a- 
țât de simplistă. In felul acesta 
la Sion forma împrumută din am- 
bianţa particulară a motivului 
plastic, rezultă şi ea tot din jo- 
cul colorat al reflexelor şi so- 
narităţilor  chromatice. Astfe) 
pictura, cu profunzimi şi relie- 
furi înfrăţite, e ca o țesătură de 
| culoare neîntreruptă: culoarea o 
plimbă la suprafaţă, aleargă în 
adâncuri pentru a reapare într'o 
închegare armonică. Această ar- 
monie, născută dintr'o sensibilă 
ordonare a valorilor chromatice, 
a fost întotdeauna secretul ma- 
rilor colorişti. Stăpân pe forme 
Sion le organizează și astfel, i- 
mediat după războiu, arta noas- 
tră are revelația unei manifestări 
tumultuoase de compoziţii, cari 
au dovedit că meşterul Sion este 
cel mai mare compozitor plastic 
al neamului românesc. 

Incă dinainte de războiu pictura 
de mare proporţie era principala 
lui preocupare. La Sâloanele Ti- 
nerimei, prin 1911—12, 0 notă 
o formau compoziţiile lui Sion, pe 
atunci un începător. Se simţea din 
ele admiraţia cucernică pe care tâ- 
nărul pictor o nutrea lui Millet 
şi lui Puvis de Chavannes al 
„Sfintei Genevieve veghind asupra 
Parisulu” 

Compozițiile de după războiu ne 
arată insă un Sion cu totul nou 
şi personal, Anii de crâncen măcel 
trăiţi eroic alături de ţăranii no- 
ştri, „jarealeţii mei”, cum duios 
îi numeşte meșterul în evocările 
lui vii, anii aceştia de suferinţe şi 
privaţiuni infernale l-au apropiat 
mai mult de sufletul de aur al ță- 
ranului român, de pământul nostru 
pe care cu iubire l-a zugrăvit în 
pânzele lui. Peregrinările pe care 
le-a tăcut: apoi prin mânăstirile 
pierdute de veacuri în munţi, cu 
meditaţiile smerite în fața frescelor 
închise în sfintele lăcaşuri, admi- 
raţia uimită la vederea sărbătorii 
de costume ţărăneşti „cari fac din 
muntencele noastre nişte domniţe 
din basme, cercetarea avidă a ţe- 
săturilor, a întloriturilor depe stra- 
chini şi ulcele, toate acestea la un 
loc au îmbogăţit sufletul şi ima- 
ginaţia creatorului. 

De-acum înainte compoziţiile 
meşterului iau cu totul altă întă- 
ţisare. Elementele se îmbogăţesc 
şi variază: ţărani șezând ori 
în picioare, - păstrând „ceva din 


|. . Problema atât de dezbătută, a 
vealizărilor artistice ca expresii ale 
unui fond etnic plăteşte de multă 
vreme în mentalitatea noastră cul: 


pretări, şi rămând totuşi turbure. 

Se pare că o atare problema- 
__tică e sortită să rămână ineficace 
atâta vreme cât se încearcă radi- 
“ calismul ei prin deziderate progra- 
matice, lăsându-se umbrită o sta- 
re de fapt. 

Pentru a afla o soluţie acestei 


“mai culturile antice, eflorescențe 
_ succesive, puteau îngădui existenţa 
"specificului cai alu, în adevăratul 
înțeles al cuvântului: statul trăia 
ca o realitate de limite, cu carac- 
ter exclusivist, aducând după sine 
"acel fenomen de „testisim” care 
„permitea unei culturi să se hră- 
 nească din propriile ei măruntae. 
: Achizitiile din alte culturi an 
rioare deveneau, prin acţiunea ari- 
lor, bunuri organic autohtone. Ast- 
fel. avem azil templului grecesc 
are nu sar fi înfățișat aşa cum 
cunoaştem noi, fără prealabila 


; 


-turală, găsind o sumă de inter-.. 


„le de trecere a popoarelor, 
„anonim din care se adapă mai 


dezbateri, trebuie reamintit că nu- . 


lon Teodorescu Sion 


(continuare din Nr. 1.) 


hieratismul icoanelor, alături de 
troițe, natiri moarte cuf ructe și 
ceramică ţărănească. Peisagiul în- 
conjurător cu copacii ce-şi îniră- 
țesc trunchiurile masive şi-şi în- 
tind braţele ca o rugă spre ceruri, 
împrumută atitudinea figurilor, 
astfel că natura formează un tot 
cu creaturile ce-o populează. Se 
simte în încremenirea de o clipă a 
personagiilor — ce se vor mişca 
—, a pădurii — ce va fremăta —, 
o reculegere adâncă. Umilinţa și 
elanul se concentrează în evlavie; 
evlavie e cuvântul care definește 
perfect atmosfera  compoziţiiior 
meșterului. 

Deşi prin atitudinea figurilor, 
prin grupările lor şi ale peisagiu- 
sui, aceste compoziţii sunt emina- 
mente statice, variația şi opunerea 
planurilor le dau un dinamism 
neașteptat. Culoarea compozițiilor 
e la început grea, pe bază teroasă 
(„Făntâna lui Manole”, seria de 
pastorale,  etc...). Chromatica se 
deschide apoi treptat ajungând la 
o gaură de alburi şi albastruri 
pale, aeriene, în marea compoziţie 
murală „,Şipot”, expusă la Salonul 
din 1927 (actualmente la Pina- 
coteca din laşi), viziune grandi- 
oasă, tratată ca o frescă. „Sipot”, 
singur cuvântul conţine în el tot 
sensul compoziţiei: o ritmică lini- 
ştită de căderi în verticale şi curbe 
armonioase. Ciclurile de figuri se 
înfrățesc prin gesturi şi vestminti 
între ele şi cu priveliștea încon- 
jurătoare „toate grupându-se în ju- 
rul unui centru format dintr'o ceru 
ce omenească: o Rodică cu bra- 
țele întinse pe cobiliță, limbol or- 


Luni 7 Noembrie a avut loc în 
saloanele muzeului Toma Stelian 
vernisajul expogihiei de desen italian. 
O asistentă numeroasă, un public 
select ; artişti. veritabili amatori. şi 
colecționari fie artă, critici au avut 
prilejul. oferit pentru a doua oară de 
către Muzeul Toma Stelian, să admire 
realizările de artă plastică a maeş- 
rilor străini. 

Nu se auzeau exclamări sforăttoare, 
SOnor  yepatant“ sau 
Linişte ca mi 
publicul în 
tăcut. în 


nu se graseia 
„Cest merueilleux“ 
odată _într'o expozitie. 
mişcări calme se perinda 
fata panourilor. 

ci AARE pereti se înşirau în divine 
armonii, Leonardo da Vinci, Michel 
Angelo, Tiepolo. Titiau.  Giorgione, 
Pi ea 

O unitate de măsură a importante; 
acestei colecții nu se poate găsi decât 


In jurul „specificului atohton“ 


DE PAT SAAR 7 IE COE RRC OROS e ORE SP TPS 920 PIERE AEEERZI00 


de Ed. Papu 


inovaţie egipteană a colcanei, dar 
care a crescut personal prin con- 
ştiinţa de moştenire legitimă şi 
de unică alternativă. 

In epoca modernă de culiuri 
simultane cu puncte cruciale co- 
mune, perspectiva este mai puţin 


îti oferindu-ne o rețea de in- - 


terferenţe. Tărâmul artei, ca şi 
a celorlalte bunuri culturale, e ca- 
izvot 


multe mentalități şi temperamente, 
Considerat în mod radical, deci în 
sensul culturilor antice, specificul 
autohton zăboveşte la nivelul co- 
borât al simplei sugestii, care nu 
de multe ori intră în hotarele 
ficţiunii. 

Pentru a seconda demonstativ 
această convingere vom trece, priu 
ilustrări, în domeniul arhitecturii. 

Posedăm, bunăoară, ca fapt de: 
stul de cunoscut, vechea certitu- 
dine care atribuia goticului o ori- 
gină germană; existau, probabil, 
convingeri demonstrabile ale ace- 
stei teze, până când — Emile 
Mâle în lucrarea sa „L'art alle- 


E 


de George Zlotescu 


todox al troiţei româneşti. Se 
înalță din întreaga compoziţie o 
linişte şi o puritate olimpică, 

In 1930 o altă compoziţie, ul- 
tima din procesiunea de până acum 


a marilor compoziţii în uleiu, un 


triptic întitulat „Icoane din ţara 
mea” (în colecția Malaxa) ae în- 
făţişează o nouă interpretare co- 
loristică a meșterului Sion. In- 
tradevăr impresia pe care o face 
tripticul e acea a unei frize de 
icoane, culoarea fiind înţeleasă și 
pusă aci cu aceiaș puritate, cu 
aceiaş prospetime răsunătoare ca 
şi în icoanele de sticlă pictate de 
țăranii noştri. Este o izbucnire de 
viață şi de cântec românesc. 
Tradiţionalismul și specificul ro- 
mânesc le. Sion nu rezultă din 
faptul că artistul întrunește ne o 
panză străchini şi personagii îm- 
brăcate în costume româneşti. Nu- 


|. Teodorescu-Sion 


Note 


în interesul şi emotia celor ce o viai= 
feasă. 


Nud 


Meritul organizării acestei minunate 
expoziții e a d-lui Prof. G. Oprescu 
directorul muzeului Toma Stelian. 


* 

În primele zile ale lunei Decemyurie 
apare Floarea neagră, romanul tână- 
rului de aiguros talent, Horia Oprescu. 
IÎndrăzneala scriitorului smulge o 
mască nouă ipocriziei cu multiple 
fete a Soctetătii noastre. Cartea e un 
strigăt de rezoltă dur eroasă, un aspru 
rechizitoriu moralei perfide Şi distru. 
gătoare. 


> 

Genialul pictor al  Nationalului a 
găsit un nou sistem de plagiat! Nu 
fura ca până acum  de- 
corurile după diferitele montări stră- 


se vor mai 


miend et Lart Î rancais Gu moyen 
age” zdruncină din temelii această 
opinie: el dovedeşte, peremptoriu, 
origina franceză a artei gotice; 
descoperirea aceasta nu contrazice 
însă, existenţa unei autentice arte 
gotice germane. 

Pășind în evoluţia mai târzie a 
arhitecturii, aproape oricine ia 
drept truism faptul că palatele din 
ec. XVII şi XVIII sunt o ramură 
a artei franceze, conexând aspec- 
tul lor cu celelalte manifestări ale 
spiritului francez şi cu reşedinţa 
modei, care le-a difuzat. Ei bine, 
în ciuda acestor opinii, criticul de 
artă italian Ugo Ojetti în relativ 
recenta sa lucrare Bello e Brutto 
(Frumos şi urât) postulează re- 
spectul si origina italiană a acestui 
soi de artă, oferind material pen- 
tru eventuale convingeri. 

Dar aceste răsturnări de opinii 
din ţinutul artei, nu sunt pornite 
numai din râvna unei revendicări 
naționale. In această privinţă ne 
apropiem de cunoscuta prejude- 
cată asupra germanismului arhi- 
tecturii moderne; cercetătorii ger- 
mani departe de a ratifica amintita 
opinie, au dedus inițiativa acestei 
arte din încercările! inovatoare ale 
unor ingineri franțezi din veacul 
*recut. Acum, după ce am aflat 

/ 


mai cine nu-şi dă silinţa să-l în- 
teleagă poate să-l aprecieze atât 
ue superficial. 

Mai' de mult Grigorescu a făcut 
marea greșală de a crede că un 
subiect romnâesc poate reprezenta 
o pictură românească. Elaluaro 
casă de țară, un ciobănaș cu oi, o 
țărancă torcând, şi pe o imagine 
românească de suprafaţă a apli- 
cat o culoare luată de aiurea; iar 
cei cari l-au pastişat (sunt şi a- 
cum destui), au ajuns să transfor- 
me, „specificul românesc” într'o 
reclamă de ciocolată. Grigorescu, 
evident, rămâne un autentic 
artist. Picturile lui din timpul şe- 
derii în Franţa, la Vitre și Barbi- 
zon, în tonalități înturecate, pot 
sta cu cinste alături de ale ma- 
estrilor francezi romantici. Dese- 
nele, și aici se vede extraordina- 
rul lui talent de pictor, au atâta 
forță de par a fi eşite din creio- 
nul lui Bernhardt. In ele stă în- 
treaga personalitate a mhestrului. 
Cu atâta admiraţie față de mani- 
festările superioarei ale unui ar- 
tist excepţional, nu poţi să nu te 
îndurerezi de o iremediabilă pă- 
rere de rău când priveşti lucrările 
din ultima perioadă a vietii mae- 
strului: acele în care a încercat 
să-şi caute țara în culoare. ' Ad- 
mirabil efort artistic de a-și schim- 
ba o paletăă sumbră, cu care se 
identificase, şi a o înlocui prin 
letei impresioniste! Dar Grigore- 
-ed e nNaqnoIm) 9p eOIeNZOUNUNI 
scu a venit și cu o"haină de cu- 
loare ce nu avea nimic comun cu 
atmosfera şi simțirea noastră, și 
atunci s'au născut seriile de pei- 


ine ci după pozele de cinema expuse 
la intrare. In adevăr sistemul acesta 


unic, autentic, aplicat la o viitoare 


premieră inerită cât mai repede bre- 
vetat! Se şopteşte totuşi. că geniala 
descoperire nu aparține în întregime 
maestrului Cornescu ti a mai Con- 
tribuit la perfectionarea ei şi un cu- 
noscut regisor — specialist în materie ! 


. 


Duminică 13 Noembrie are loc în 
Palatul Artelor de la Şosea vernisajul 
Salonului Oficial de aesemn. 

După informatiile primite pare să 
fie cel mai reuşit Salon de până acum. 


Salonul de toamnă sectia desen şi 
sculptură continuă să fie aeschis până 
Duminică 13 Noembrie. 


Numărul 3 al singurei publicatiei de 
plastică „Arta“ va apare la 25 Noemb. 


această descoperire, considerând 
limpezimea şi caracterul de pure 
proporții al acestei arte, ne-am 
putea mira că nu i--am atribuit 
din vreme o natură latină, dacă 
teama căderii într'o nouă sugestie 
nu ne-ar reţine. 

Credem că astfel de ilustrări 
sunt suficiente pentru a dovedi 
îneficacitatea acestei noţiuni, ac- 
ceptată în sens antic; ele mărturi- 
sesc asupra dificultăţilor în ja- 
lonarea unei unități (în speţă de 
ordin etnic) ce reies din sporirea 
simultană, divers amplificată şi 
divers radiantă a unei prime în- 
tenţii. 

Specificul naţional, ca dată per- 
ceptibilă, rămâne de dedus astăzi 
nu atât din patrimoniul secular 
al unei culturi cât din comprehen= 
siunea comună a aspectelor vii 
ale epocii. Inlăuntrul unei cultu- 
ri se poate deduce o fensiun€ una 
nimă, cu efecte asemănătoare, în 
coeficientul personal dovedit în 
actul însuşirii unor bunuri  uni- 
versale. ; 

Aşadar, ca încercare de a sonda 
propriul național, specificul  au- 
tohton cade pe al doilea plan, ca 
fiind expus a porni dela mobile 
volitive cu aspecte mitice sau de- 
corative, lipsite de un miez orga- 


sagii dulcezi, cu ţăranci, boi, ate 
parfumate „ă la manicre iaca. 


ise”. Şi ce este mai “trist că ele 
iaz făcut celebru, | în ţara noa-. 
stră, ele au tăcut şcoală, nu eter- 
nul artei marelui Griş 


Lucian, deşi nu de 
elemente descriptive neaşe, este 
primul artist care întrodue în 


pictura noastră o viziune ch 
tică românească. Marele 
culorii creia cu acelaş centime 
cu acelaș iubire, ca şi anonimii ar- 
tiști țărani ce infloreau străchinile 
și ulcele, iile şi covoarele noastre. 

Acum meşterul Sion A serve- 
şte şi el de elemente auțohtone, 
dar nu le copiază superficial şi 
separat, ci contopeşte esenţa lor 
prin interpretare, în virtutea unei 
înţeleg Geri superioare, în vVrtutea 
unui sentiment ce se ridică din 
adnâcuri sufletești, acolo unde ră- 
sună cântecul rassei. Acest? lu- 
cruri nu se pot explica logic; sunt 
de ordin mistic, se privesc du o= 
chii 


intuiţiei. Ele se nasc, drese 

și se desăvârșesc la un moment 

dat, când te afli şi tremur în 

faţa lor, inexplicabil, ca în faţa. 

unei minuni. "pl, d 
De câţiva ani Sion, e Ah 


compoziţia de anvergură, s'a | în- 
tors către pictura de șevalet; în- | 
frânâgându-și imaginaţia năvalui- | 
că el a privit cu adâncă emoție | 
natura în înfățişerile ei multiple 
Şi-atunci au prins să răsară din 
penelul lui o întreagă lume de 
flori, capete, nuduri, peisagii și) - 
naturi moarte, o lume de culoare 
“unată și proaspătă ca întâia zi 
Culoarea cântă pe un registru d 
mare întindere: dela pehumbr 
gravă ori tandră până la lumino: 
zitatea  exuberantă, căpătată au | 
prin artificiul clar — „obscurulhi | 


stăpânului capricios şi edu 
că o alintă pe un obraz de fi 
mea ori de floare, obicinueşte cu. 
haşuri repezi de penel sau o facs! 
să sângere cu lovituri încrucișate | 
de cuţit. Realitatea capătă în în- 
terpretarea meşterului o a 
tență prețioasă: e fildes lîșil 
e giuvaier, email 

voreSououz ui eudyed 
colorată, o viață ideală, aș 
visează aitistul, unde nu exis'ă Hă-  . 


Florile - mesterului Sion, flori h- 
mile, care cresc săălbatecepe  cânp 
şi 'n pădure, 
mos: crăițe, dumitriţe, 
rese, trăesc intens. 
pânza. Graiul lor rustic, al m- 
turii libere, îl ascultă cu drago- 
ste artistul, nu acel anemiati al 


CTĂSMA- | 
tranfiourat, pe 


florilor -de seră, 
(Urmare şi sfârşit în No. 3) 


nic. Specificul neţional răsare |pe 
primul plan ca exponent al actu- 
lui sincretic. Elementul spontah 
personal trebuie să primeze | 
terminarea specificului naţional 
(avându-se totuşi în vedere posi- 
bilitățile 'dinliuntrul unei cult i?) 
iar nu elementul intenţional şi d 
monstrativ. 


Sp 
Materialul autohton. spoâte” “în. 
căpea într'o creaţie de artă dar . 
nu  dintr'insul se deduce specifi- 
cul. Recurgând la o ilustrare 
axiomotică, remarcăm că există 
astăzi un specific francez, pornit i 
dela însușirea tehnicei și a | men- i 
talității care domnește în e 
negrilor. PE | 
Infăţişarea naţionalului în artă 
nu poate Îi revelată prin substanță 
istorică sau pitoresc etnică, deci 
prin elemente exterioare creaţii. 
Specificul naţional nu trebuie să 
ne proiecteze spiritul unei culturi 


întro fază de încremenire, deci, 
sub aspecte nepersonale. și P/ 
scute ci să ne redea o contri 

pexsonală pusă în raport "moi 
aspecte ale spiritului. acest 
mod, specificul naţiogăllERaE un 
ax sigur și permanent înlăuntrul 
unei evoluţii organice. și rativate. 


„Ed. Papu 


“AXA 


iC 


FR durile de mai jos nu con- 
stituesc o încercare de explicaţie 
a crizei conjuncturale ciclice prin 
care am trecut, ci a depresiunii 
de lungă durată ce subsistă. 
Viaţa fiecărui moment economic 
este rezultanta unui ansamblu de 
puteri şi de tendințe suprapuse, 
unele periodice, altele accidentale, 
unele trecătoare. altele durabile. 

Din ansamblul de tendinţe care 
condiț onează viaţa economică a 
momentului pe faţă, nu luăm în 
considerațe mai jus decât pe a- 
celea care-şi fac efectele simţite 
pe o perioadă mai mare de timp, 
şi care sunt în legătură cu îm- 
prejurările esenţiale ale organi- 
zaţiei economice actuale. 

Ar îi o interpretare calitativă 
a tendinței de lungă durată a rit- 
mului vietii economice mondiale, 
dacă împrejurările n'ar arăta că 
nu e vorba de un singur ritm 
secular ciclic şi nici de o sin- 
gură tendință fundamentală, ci 
de un asamblu de tendinţe care 
uneori converg întrun acelaş 
sens, alteori se destramă în di- 
recţii divergente. 

Interesul lor stă în aceia că 
arată. în perspectiva lor actuală, 
forţele care au făcut, istoric să 
se nască forma de organizaţie 
economică actuală individualistă. 
In măsura în care se poate vorbi 
de inducții sociale, ele îngăduie 
un pronostic asupra capitalis- 
mului. 

Care e starea actuală a for- 
țelor care au tăcut să triumfe o- 
dinioară capitalismul, astăzi la o 
sută cinzeci de ani dela triumful 
Revoluţiei burgheze ? 

1. Spațiul geografic tinde către 
limitare, şi limitarea lui înseamnă 
închiderea debuşeelor. 

Pământul e azi în întregime 
cunoscut.  Comunicaţiile repezi. 
Informaţiile economice asupra sto- 
curilor și prețurilor aleargă dela 
Singapore la Londra mai repede 
decât ordinele de livrare dintre 
Londra și Manchester, altădată. 
Pământul întreg e pe punctul să 
devină sub acest raport o singură 
piaţă. Operaţiile de speculă asu- 
pra diferenţelor de curs sunt din 
ce în ce mai numeroase şi prin 
aceasta dn ce în ce mai puţin 
rentabile, preţurile nivelându-se 
şi dispoziţiile  uniformizându-se 
pretutindeni. 

" Debuşeurile se închid mai în- 
tâiu prin lipsa puterii de  cum- 
părare indigene. La aceasta, sta- 
tele capitaliste parează un mo- 
ment printr'o politică intensă de 
creditare a furniturilor. Ca să-și 
desvolte puterea de cumpărare și 
să poată face faţă obligaţiilor, 
statele noui sunt silite să-și spo- 
rească propria lor producţie, să 
se industrializeze. Dar desvolta- 


Pe marginea politicei românești 


NE: ui 


POLITICĂ 


Tendinţele actuale ale capitalismului 


rea capitalismului indigen este 
un factor de închidere a pieţii, 
prin dubla consideraţie că el intră 
imediat în conilict cu capitalul 
străin pentru cucerirea ei, de o- 
biceiu la adăpostul protecţiei va- 
male şi uneori concurându-l pe 
terenul lui propriu. 

E cazul tuturor dominioanelor 
engleze, astăzi. 

2. Creşterea populaţiei stute- 
lor industriale s'a oprit. 

Populaţia Angliei şi Franţei 
sunt astăzi staționare. lar sporul 
natural al populaţiei germane 
scade dela 36 la 18, în raport 
cu perioada dinainte de răsboiu, 
în contrast marcat cu tendinţele 
antebelice. 

Scăderea, sau stagnar-a creş- 
terii populaţiei are o dublă in- 
fluență asupra capitalismului. Ea 
duce pe de o parte la restrân- 
gerea pieței interne; iar pe de 
altă parte împiedecă  ieftenirea 
mâinii de lucru în aceleaşi pro- 
porții ca'n trecut, scăzând prin 
aceasta condițiunile favorabile de 
desvoltare a acestuia. 

3. Ne aflăm într'o perioadă de 
deflație cumplită a aurului, 

Știm rolul pe care Pa avut a- 
fluenţa metalelor preţioase în ge- 
neza capitalismului, faptul că spo- 
rirea mijloacelor de plată  între- 
ținea o tendință permanentă, se- 
culară, de urcare a prețurilor şi 
de scădere a dobânzii. 

Astăzi şi această tendință s'a 
inversat. Aurul e aşa de rar, în- 
cât a încetat a îi un mijloc e- 
fectiv de plată. Instrumentul de 
circulație e astăzi creditul, faţă 
de care aurul a rămas un simplu 
mijloc de garanție. Prin aceasta 
însă, mişcările creditului şi ale 
circulaţiei, rămân regulate — de 
departe — de mişcările aurului. 
Şi producția aurului a rămas aşa 
de înapoi faţă de producţia de 
bunuri, umilată prin abuzul, in- 
flaţia de credit, încât perspectiva 
„scadenţetor“ la care creditele 
trebuiesc rambursate. apare ca o 
perspectivă funerară, pe care nu- 
mai miile de mijloace d& mobi- 
lizare şi de amânare a plăţilor o 
face suportabilă. Și când nu se 
mai poate, statele suspendă con- 
vertibilitatea. Lucrul acesta e atât 
de adevărat, încât statele ar pu- 
tea fi clasificate în două grupe: 
vorbesc de statele noui: state 
care la fiecare doui, trei ani, sunt 
silite să facă noui împrumuturi 
în străinătate şi state care sunt 
silite, la fiecare doi, trei ani, în 
lipsă de împrumuturi să-şi dea 
peste cap. stabilizarea, Cazul cla- 
sic al republicelor sud-americane, 


dinainte de răsboiu pare a ispiti 
azi şi statele mai înaintate: An- 
glia, Germania, etc., cu atât mai 
mult cu cât problema se com- 
plică cu o serie de cauze poli- 
tice care vin să accentueze reaua 
distribuţie a aurului. 

Situaţia se caracterizează prin- 
tro urcare a tendinței dobân- 
zilor pe termen lung şi pe c mare 
afluenţă de capitaluri lichide, care 
fac împrejurările foarte puţin fa- 
vorabile investiţiunilor. Sterilita- 
rea aurului. ascunde în realitate 
o sterilitate mai gravă: sterilita- 
tea capitalurilor. Fuga lor din 
fața capitalismului. Intoarcerea 
la tezaurizare. 

4. Tehnica însăşi, dă semne de 
istovire, de încetinire a avântu- 
lui său progresiv. Desigur că nu 
tecunditatea minții omeneşti este 
de vină. 

Dar forma socială a nevoilor 
se stabilizează. Cei ce sau de- 
prins cu un anumit fel de pro- 
dus, cu greu îl schimbă cu un 
altul, . fie el mai bun. Dificultă- 
ţile în care se sbate industria 
filmului sonor sunt un exemplu 
viu în această privință. Succe- 
sului de modă care a îutâmpinat 
noua invenţie îi urmează azi în 
lumea întreagă dezertarea sălilor 
de către public şi preocuparea 
regisorilor de a se reîntoarce la 
peisag u şi la elementele de su- 
gestie caracteristice filmului mut. 

Apoi, învestțiiile mari împie- 
decă adaptarea marii producţii la 
nouile. invenţii. Cazul inventato- 
rului care nu şi-a putut valori- 
ţica brevetul prin care suprima 
cutia de viteze a automobilului, 
cu toate că prezenta în  condi- 
ţiuni egale, avantaje  considera- 
bile, e în deobşte cunoscut. 

Prin aceasta însă, scade și co- 
eficientul de creştere a randa- 
mentului. Se pare că dela o a- 
nume limită, legea ricardiană a 
productivității crescânde a ma- 
şinilor, nu-şi mai află verificare. 
Prin aceasta se atinge însă no- 
dul vital al desvoltării capitaliste. 

5. Categoriiie sociale tind apoi 
către. stabilitate. 

Nu e un paradox. Aparenţele 
nu trebuie să ne înşele. 

Interpenetraţia claselor seciale 
devine tot mai grea. Reuşita în 
cele mai multe cariere este foarte 
dificilă. Toate locurile sunt ocu- 
“pate. Pentru muncitori, surclasa- 
rea a devenit azi aproape impo- 
sibilă. La început, fiecare putea 
nădăjdui ca prin sârguință şi eco- 
nomii să ajungă pe predecesorii 
lor iluştri plecaţi de jos : Carnegie, 
Edison, Franklin şi alţii. Mai târ- 


de Mircea Vulcănescu 


ziu au crezut ca e o chestiune de 
noroc. Azi au pierdut nădejdea 
în posibilitatea de a depăşi pe câi 
normale starea lor iniţială. 

Scleroza societății e însă toc- 
mai inversul egalităţii în liberta- 
tea de acţiune favorabilă pionie- 
ratului. O serie de oameni fără 
meriţe proprii ajung căpitani de 
industrii, pe căile dreptului civil. 
Şi industria dă cu ei de râpă. Ca- 
zul succesiunei lui Hugo Stinnes 
e clasic sub acest raport. 

6. Starea de lucruri tinde să 
micşoreze riscul particular ai 
activității economice, şi să Spo- 
rească pe cel social. Se revine la 
vechile calităţi. 

Piaţa devine — cum am spus 
— tot mai bine cunoscută. Cate- 
goriile de producători de acelaş 
îel, se concentrează, se unesc în 
carteluri în vederea înlăturării 
concurenţei ruinătoare şi în vede- 
rea eliminării riscurilor individuale. 
In măsura în care aceste cartele 
ajung să deţină un monopol de 
fapt, s'a sfârşit cu libera concu- 
rență. Cartelul e în măsură să 
dicteze condiţiunile sale pieţii. Ele 
supun întreaga producţie unor 
reglementări severe, uniformizează 
salariile, tipizează producţia, . fi- 
xează preţurile, amintind sub acest 
raport organizaţiile corporative. 
Sindicatele de muncitori, au sub 
acest raport acelaş rol: ca cele 
patronale. 

In aceiaş direcţie trebuiesc ci- 
tate tendințele de asigurare a 
mărfurilor, a muncitorilor, a imo- 
bilelor şi până şi a riscurilor de 
credit. In fapt asigurarea nu e 
decât o formă de socializare a 
riscurilor întreprinderilor, arun- 
carea incidenţei pagubelor asupra 
tutulor. Da prin aceasta dispare 
pârghia economiei capitaliste, ris- 
cul, concurenţa, caracterul de an- 
gajare în indefinit propriu lumei 
de afaceri. 

Dar preluările de portofolii du- 
bioase, conversiunile de datorii, 
asanările de tot soiul ale între- 
prinderilor periclitate practicate 
pretutindeni ? 

7. La limită, această stare duce 
prin paradox, la crearea  nesi- 
guranței generale la îngrădirea 
iniţiativelor individuale, la apari- 
ţia spiritului de funcţie socială şi 
la dispariţia celui de întreprindere. 

Intervenţia factorului politic, ca 
să modifice raporturile juridice 
existente, şi să scutească de  în- 
deplinirea obligaţiilor liber con- 
simţite, duce la nesiguranța tran- 
sacţiilor. 

Am văzut cât e de strânsă le- 
gătură între desvoltarea capita- 


lismului şi constituirea unei or 
dine civile, deoscbită de cea po- 
litică. Statul jandarm nici nu avea 
altă funcţie decât aceia de a îi 
gardianul şi apărătorul ordinei pri- 
vate, stat distribuitor al dreptăfii 
fiecăruia, garant al. convențiilor 
liber consimţite intre părţi. Numai 
când întreprinzătorul e sigur că 
marfa nu îi va fi conjiscală, o 
produce şi bancherul nu împru- 
mută decât atunci când ştie că 
debitorul își va ţine angajamentul. 

Rezultatul intervenţiei statului, 
al tulburării distincţiei dintre or- 
dinea publică şi privată, luarea în 
cunoștiinţă prin cele petrecute în 
timpul răsboiului, că ordinea pri- 
vată nu e decât o „toleranță“ a 
celei publice. şi la discreţia ei, a 
dat sub acest raport capitalismu- 
lui o lovitură de moarte. Cascada 
monedelor europene, trecerea cu 
buretele peste datorii formal re- 
“cunoscute, subtilizarea activelor 
mobiliare prin această prăbuşire, 
etc. au fost tot atâtea învățăminte 
pentru posesorii de fonduri soli- 
citați de cei în nevoie, să nu mai 
acorde credite. 

Rezultatul e — cum am spus 
— o întoarcere la tendinţele pri- 
mitive de tezaurizare. O neîncre- 
dere generală, pe care după Ke- 
ynes, care o semna încă din 
1920,: o constată toţi experţii, le- 
gitimează un refuz de investiţii, 
o menţinere a disponibilităţilor în 
forme cât mai flotante, gata să 
sboare după o piaţă pe alta, la 
cea dântâiu adiere a îndoielii. 
Faptul e peste măsură de grav, 
pentru că el înseamnă o sustra- 
gere a banului din funcția lui 
capitalistă. Un refuz de a se în- 
trebuinţa în producţia de bunuri, 
cu scopul de a se reproduce, 
oricât de mari dobinzi i s'ar o- 
feri. Se dovedeşte astfel, că dintre 
cele două elemente ce întră în 
remuneraţia capitalului, riscul şi 
dobânda, mărimea acesteia nu 
intră în consideraţie decât în mă- 
sura în care riscul nu e exorbi- 
tant. 

Speculaţia încetează astfel de a 
fi o canalizare a prevederilor ra- 
ționale de câştig. Ea redevine 
acel joc primejdios cu cât sfera 
de activitate dominată de activi- 
tatea bursieră e mai mare. 

8. Toate aceste stări de iucruri, 
împiedecă în ultima analiză, fun- 
cționarea mecanismului normal de 
adaptare al cererii şi al ofertei, 
al producţiei cu consumaţia, prin 
mecanismul variațiilor de prețuri. 

Ştim deja în ce constă acest 
sistem. 

Funţionarea acestui mecanism 
e împiedecată în primul rând prin 
coaliția concurenţilor  periclitaţi, 
care fixează preţuri artificiale, lă- 
sându-se impresionați de aceste 

(continuare în pag. 4) 


-laosu 


Nimic mai deconcertant decât actua- 
lul aspect al vieţei noastre publice. 

Partide care se destramă, politicieni 
cari se plimbă din partid în partid, 


grupări personale care se înfiinţează 
pe liecare ZI, guverne ce se formează 
in disprețul oricărei logici, unanimă 


absenţă a oricărei preocupări de in- 


teres general  complecta uitare a 
doctrinelor, etagerarea până la ma= 
xim a chestiunilor personale, atâtea 
şi atâtea fapte cari iți fac impresia 


că asisti la un dans nebun în care 
toții partenerii ameţiţi de piruetele ce 
fac nu-şi mai dau seama incotro a 
se lasă svârliţi. 

Ar fi zadarnic să încercăm expli- 
caţiunea acestei confuziuni generale 
numai în actualele evenimente; cre- 
dem mai curând că va trebui să si- 
tuăm cauzele şi inceputurile actualei 
crize în epoca răsboiului, perioada de 
faţă nefiind decât o fază a crizei dez 
clanşate în :1917 și neterminate încă, 

Intradevăr, transformările sociale 
petrecute în toate ţările ca o conse- 
cință a răsboiulni mondial, grefate pe 
retormele improprietărirei şi a votu- 
tului universal au avut drept rezultat 
o pașnică dar formidabilă revoluţiune 
socială ale cărei repercursiuni le tră- 


de Alexandru Christian 
im astăzi 

Pentru a ne da seama de aceasta 
trebue să ne reamintim de jSituaţia 
politică românească dinaintea războ- 
iului. 

Pe de o parte o clasă de conducă: 
tori recrutaţi dintre intelectuali Şi 
marea burghezie sprijinită pe o masă 


de alegători compusă la rândul ei din 
aceleaşi elemente, pe de altă parte 
marea masă a poporului fără nici o 


posibilitate reală de participare la 
viața publică şi într'o evidentă şi tra- 
gică dependenţă economică faţă de 
clasa conducătoare. 

In asemenea condițiuni era evident 
că baza politică a partidelor noastre 
să formeze burghezia oraşelor, masa 
țărănească fiind complect ignorantă. 

Prin reformele din 1917 pe deo 
parte această bază politică a partide- 
lor noastre clasice este complect înă- 
buşiră de către noile masse chemate 
pentru prima oară la viața publică 
iar pe de altă parte fâctorul econo- 
mic ce clasa conducătoare il repre- 
zenta este complect anihilat prin opera 
exproprierei si a inflaţiunei posbelice. 

In asemenea condițiuni ceeace era 
fatal se întâmplă: partidele noastre 
politice nemai reprezentănd nimic din 


punct de vedere economic şi com- 
plect lipsite de acum înainte de orice 
bază politică sunt menite dispariţiunei. 
Curente noui işi fac apariţia, partide 
noui se crează încercând să le crista- 
lizeze şi să le capteze... 

Momentul est= evident deosebit de 
critic, dar este un simplu moment al 
unui proces de refacere al vieței noa- 
stre politice pe baza nouilor factori 
economici şi socia.i rezultând din aceste 
reforme, proces care în mod tatal tre- 
bueşte să se termine printr'o nouă 
organizare politică corespunzând nouei 
ordine sociale 


Din netericire acest lucru nu este 
înțeles şi vechii  politiciani care 
nu se puteau recunoaşte cu 
atâta uşurinţă  învinsi, lipsiţi fiind 


complect de baza politică populară 
se văd silit prin pur interes de clasă 
să recurgă la celalt factor politie, di- 
nastia, pentru a incerca împiedicarea 
acestui sănătos proces de transfor- 
mare socială prin prelungirea domi- 


„naţiunei lor şi prin impunerea unei 


politici dinastice în afară şi în contra 
curentelor sociale. Acesta” este dupe 
noi punctul nevralgic al întregei crize 
de astăzi. 

[ntr'adevăr, în fața acestei situaţiuni 
de fapt nouile noastre partide politice 
aveau de ales între lupta pentru ter- 
minarea procesului social sau oportu- 
nista plecare în iața politicei de forță 
ce se încerca. 

Oportunismul politicianiior noştri şi 
lipsa lor de prevedere socială ti” face 
ca, abandonând orice încercare de im- 
punere a voinței maselor să se plece 


în fața acestei politici de forţă şi ast- 
fel; accentul politic trece dela popor 
pentru a se pune în plin pe factorul 
constituţional care face şi desface gu- 
vernele !n disprețul oricărei logice 
sociale şi conform aranjamentelor fă - 
cute fie in sufrageria dela- Florica, fie 
in bucătăria castelului dela Buftea și 
atunci asistăm la spectacolul oame- 
nilor politici cari dornici de a cuceri 
putererea se întorc dela masele al că- 
ror sprijin nu le mai putea fi de nici 
un folos şi îndreptându-se rând pe 
rând înt'o hidoasă. dar mânioasă pro- 
cesiune spre celălalt factor constitu- 
tional ce le putea satisface obiectivul 
lor politic. 

Dinastiile noastre însă, nici cea dela 
Cotroceni, nici cea dela Florica şi nici 
cea dela Buftea, nu aveau nevoie nici 
de programe politice, nici de repre: 
zentanți ai curentelor sociale, ci de 
oameni flexibili cari să le execute 
ordinele şi capriciile, şi astfel asistăm 
la o lentă dar sigură trecere pe pri: 
mul plan a personalităţilor în dauna 
doctrinelor şi a intereselor sociale, iar 
partidele politice se transformă în 
simple  asociaţiuni de persoane ce 
caută să speculeze cât mai mult po- 
sibilitatea de acces la ușa din dos a 
palatelor fie chiar neregale. 

In acest mod partidele politice în- 
cetează de a mai fi asociaţiuni po: 
litice a unor: solidarizanţi de opinii 
sau reprezentanţi de curente sociale 
transformându-se în simple societăţi 
anonime speculatorii ale relaţiilor şe- 
fului cu palatul, pe spinarea bugetu- 
lui țării. 


Era fatal ca în asemenea condi- 
țiuni partidele noastre politice să'se 
transforme din partide liberale, țără- 
niste, naţionale ori populiste în aso- 
ciaţiuni gogiste, ioreiste, averescane, 
steriste, duciste. georgiste, lupiste si 
aşa mai departe, căci era doar sin- 
gurul lucru care îi diferenţia unii față 
de alţii faptul de a-i fi mizat pe unul 
sau pe altul dintre oamenii nostri 
politici. 

La această loterie politică masele 
nu mai participă; inşelate rând pe 
rând de gloria generalului Averescu 
de cămaşa d-lui Mihalache, de tăce- 
rea d-lui Maniu sau de verbul d-lui 
lorga, masele amăgite rând pe rând 
se îndepărtează încet-încet dela a- 
ceşti profesionişti ai poliricei, creind 
astfel un hiatus între aceste două 
forțe, iar politicianii nostrii simțind 
prea târziu această depărtare a ma- 
sei populare şi nesimţindu-se  îndea- 
juns de susținuți de către factorul 
constituțional a cărui politică se 


"schimbă odată cu restaurația, rămași 


dintr'o dată fără nici o bază politică 
se bălăbănesc în vid în căutarea unui 
punct de sprijin oscilând într'o parte 
sau într'alta de frica unei suspendări 
în aer. Până în momentul când oa- 
menii nostri politici nn-şi vor da 
seama că politică fără o bază se- 
rioasă nu se poate face şi că bază 
politică nu se poate găsi decât în | 
curentele sociale, ei nefiind decât | 
simple instrumente pentru realizarea! 
acestor curente, ceața carc apasă as: 
tăzi asupra vieței publice româneşti * 
nu se va ridica. le 2 


= apr 


| Eta din când în când su-- 
nete c'are dc cristal. 

Cineva din casă ciocnea paha- 
rele, cari cântau cu tonuri scă-: 
zute sau ridicate (înalte) după 
„calitatea de lichid pe care o cu- 
prindeau. Păreau glasurile unor 
drăcuşori de toate mărimile, ce 
se chinuiau să scoată sunete cât 
mai lungi și mai sonore, 

Din timp în timp, se auzeau ho- 
hote de râs, rostogolindu-se ca 
nişte vase goale, peste scări re- 
pezi. Apoi o horă de vorbe, cu 
cadență încurcată, ca o gloată 
de oameni ce se îmbrâncesc, căl- 
cându-se pe bătături. 

Unele glasuri ţipau răgușit cu 
dorința să se caţere în punctele 
cele mai înalte ale odăiei și de 
acolo, se sbârleau repede peste ce- 
lelalte mai slabe, mai nehotărâte 
— înăbușindu-le. 

Paznicul dela depozitul de gaz” 
al lui „Leopold Nacht” ghemuit 
pe banca strântă şi incomodă, pri- 
vea peste drum în casa unde sbur- 
dau clinchetele de cristal şi ho- 
hotele largi de râs. Era o sală 
lungă, în pântecul, clădirii cu un 
singur cat. Către ea pe câteva 
scări de piatră „urca 'noaptea. 

Inăuntru, un bec puternic, vărsa 
lumina alburie, lăptoasă peste ca- 
petele mesenilor. E izionomitle crau 
vanate. “Treisprezece chipuri, cari 
oracăt ai fi cercat, n'ai fi putut să 
stabileşti o asemănare, unuia cu 
celălalt. De pildă: In capul mesei 
loc de cinste după tradiţie, șe- 
dea o bătrână de vreo 70 de 
ani, Părul argint, însă sărac în- 
iratât încât părea mai curând 
țeasta vopsită cu o culoare albă- 
angintie. Nasul coroiat sau, mai 
curând, frânt în două. Intruchipa 
una din plăsmuirile basmelor bă- 
trâne ce simbolizează  duhurile 
răului. Insă trăsăturile nu expri- 
mau. răutatea, ci mai mult un 
soiu de demenţă. 

Lângă ea sedea un domu înalt. 
îmbrăcat în negru. Avea ceva din 
sbaterile convulsive ale ţiparului. 
Exterior, părea că ţiparul şi bă- 
trâna se identifică, Se apropiau în 
aparenţă, el prin  neastâmpărul 
conținuu şi bătrâna prin  debi- 


tul verbal cu care năucise toată 
masa. Țiparul era cel care da sem- 
nalul muzicei de cristal, lovind cu 
cuțitul în paharul lui, şi apoi pe 
rând în cele vecine, încercând până 
către cele mai depărtate. 

Răsturnase chiar de câteva ori 
paharul unei doamne roșcate, la 
al patrulea tacâm de el. 

In faţa doamnei, fața de masă 
primise desemnul unei bălți roșii, 
(vinul era negru). De câte ori 
Țiparul repeta gestul fatal, răs- 
turnând sângele din pahar, doam- 
na roșcată, avea un țipăt ca un. 
sâsâit de gâscă şi ţâșnea în sus 
de pe scaun, ca o flacără roşie. 
Un domn foarte gras şi foarte 
beat, cum se întâmpla accidentul 
încerca să spună ceva, cu poticneli 
vebale pe un ton foarte subțire. 

— Vezi... snu,. te stiji în ma- 
lea 'oşie! 

Grăsunul făcea aluzie la doam- 
na roşcată și la balta de vin ne- 
gru de pe fața de masă. 

Un hohot de râs răspundea 
glumei grăsunului. Unii dintre me- 
seni prinseseră rostul bâlbâielilor 
şi râdeau cu lacrimi de fericire. 
Ceiace încuraja pe grăsun, care 
mulțumit, văzând că ironia prin- 
sese repeta mândru în beţia lui. 

— Vezi... snu te stinji.. în ma- 
lea 'oşie! 

Flacăra se sbătea și se plângea 
supărată, vecinului de-a dreapta 
şi de-a stânga. 

— Ce tot îndrugă? întretă mi- 
rată o doamnă subțire și neagră 
care părea a fi nevasta fiparului. 

__ Ce vrea să spuie, ce-i aia, 
malea 'oşie? 

Cineva care sta rezemat de soba 
înaltă de teracotă, o lămuri, scă 
zând. glasul, ca să nu-l audă 
doamna roșcată. 

_— Sst! Incet, să nu bage de 
seamă despre doamna spune, 
pretinde că seamănă cu o Hacără 
roşie şi-i. recomandă să nu. se 
înece, în vinul vărsat pe masă. 
Acolo af fi marea roșie. 


In marginea literaturii, tipului original“ 


Undeva în „Idiotul”, Fedor Do- 
stoewsky întreprinde subit: o ju- 
stificare a predilecţiei lui de scor- 
monire a sufletelor mai mult sau 
mai puţin „detracate”, după ex- 
presia acreditată de secolul no- 
stru analist şi clasificator. ŞI atin- 
ve cu acest prilej, depăşind poate 
puţin gândul care-i. îndrumase con- 
deiul spre digresiune, o problemă 
fundamentală a scrisului literar 
privit ca meserie. Ascuţitul  mâ- 
nuitor de psihologie în linie frântă 
clasiţică anume tipurile de oa- 
meni în indivizi „originali, aparte 
reliefaţi ca interioară complexiune, 
apți, după el, pentru rolul de 
eroi înuwr'o frescă mai complicată 
de roman, şi indivizi obişnuiţi, greu 
de definit în vre-un chip specific, 
condamnaţi a constitui „Inassa”. 

Ceace solicită un interes mai 

„geperal este acea clasificare a 
oamenilor în raport cu aptitudi- 
> nea lor de a furniza tipuri care 
pot figura cu' onoare întrun _ro- 
man menit să desfete, să chinue 
si eventual să înveţe ceva pe un 
cetitor, în chip natural înclinat su- 
gestiilor literaturii şi care pe dea- 
supra mai cultivă şi voluptatea. 
unor extravaganțe care nu-l pro- 
duc lui personal nici o încurcă- 


eh 


mult sau mai puţin intens, după 
| fantezia lui şi puterea de senzi- 
| bilizare a autorului. Mai ales câ 
| cetitorul are de obiceiu  perver- 
“| sa naivitate de a se regăsi aidoma 
d, în cel mai interesant și mai origi- 
mal personagiu al romanului, ace- 

ta în urma unor racordări şi re- 


pipăiri ad-hoc şi aproximative 


“tură, dar pe care le poate trăi mal . 


de lon Nestor 


Cu Dostoewsky ne aflăm între 
băsmuitori, ba chiar pentru aceia 
cu drepturi temeinic validate chiar 
în: faţa celei mai polare asprimi. 
Numai că el înțelege să permită 
— cum pomenirăm, — accesul 
în galeria eroilor cu graţie numai 
temperamentelor aparte, deosebite 
de gloată acelora în analiza cărora 
spiritul ascuţit al literatorului ah- 
ta: de poezia străfundurilor abia 
ghicite „poate peregrina prin um- 
Dra cutelor întortochiate, distilând 
intrun alambic cu labirintice con: 
tursiuni o idee-abur, sezizabilă cu 
rădăcina creerului. Este instructiv 
să ni-l închipuim pe Dostoewsky 
scriind  Budenbroks, sau numai 
gândindu-se s'o facă, să  depene 
răbdător mănunchiul de fire al 
unor existenţe normale, comune. 
Şi totuşi această literatură a 0a- 
'menilor obișnuiți există. Au SCTIS-0 
romancierii care, „prin >», tem- 
perament sau prin formaţie, au 
tensit să alunece din mrejele na- 
turalismului rafinat şi deghizat. 
Cum sar putea numi curentul, 
hea-ciusicism. inductiv, de factură 
istorică, sau altfel, e treaba criti- 
cilor de competenţă universitară. 


De fapt însă, tranşanta deosehi- 
re stabilită de Dostoewsky are toa- 
te şansele să nu corespundă nici 
„mei realități, net caracterizate, — 
cel puţin în vremea noastră mo- 
deruă când c conştiinţă și un su- 
flet sunt rareori produsul u-or de- 
terminante pur naturale, ci mai 
de prabă funcţii de origină com- 
plectă Socială, la carătul său în 
parcursul căreia se înseriază tot- 


Lângă Marea Roşie 


— Dal făcu ţipăreasa, copilă- 
resc mirată, ridicând sprâncenele 
negre, ca două accente circon- 
flexe. j 

— Așalva să zicăl... 

Şi cu toate că nu prinse bine 
hazul grăsunului, se porni pe un 
râs strident şi sacadat, ceiace făcu 
pe roșcată, să-și coloreze şi mai 
mult sângeriul feţii. 

Țiparul băgă de seamă și între- 
prinse o nouă tentativă, să dea 
glas paharelor de cristal. Paha- 
rele erau pline din nou. 

Țiparul era mulţumit de or- 
hestraţie. In fața roşcatei, numai, 
cocoţat pe piciorul fin, paharul 
mai păstra un rest de vin, pe ca- 
re roşcata îl salvase la ultima răs- 
turnare. 

Incet, neobservat, ţiparul se în- 
tinse cât putu, însă emoţionat, 
căutând ca fHacăra să nu bage 
de seamă, lovi repede cu cuțitul, 
greşi lovitura, care fiind prea pu- 
ternică, sparse piciorul de cristal. 
Vinul se răsturnă şi ajunse până 
la roșcată, păstrându-i bluza şi 
rochia. Î 

Par o ţâşnitură de flacără, un 
sâsâit de spaimă. 

Grăsunul încerca din nou să-şi 
plaseze ironia, însă prin țesătura 
hohotelor de râs, prin cuvintele 
impleticite ale “grăsunului, răsbi 
glasul doamnei roşcate: 

— Asta-i stupid! 

Ca un coteodăcit continuu, din 
capul mesei, de lângă ţipar, bă- 
trâna furioasă de moartea paha- 
rului de cristal, se sufoca ţipând, 
cu un accent franțuzesc: 

—— Asta-i stupid... Ah! Dieu de 
Dieu! Da. Com pot, se-tfac una 
ca astal... No pot se ved, me 
faci rool... | 

Țiparul se făcuse mic, mai cu 
seamă, fiind în vecinătatea apro- 
piată “a bătrânei, țipetele îl iîm- 
presionau neplăcut. 

Incercă s'o domolească îngăi- 


_mând frânturi de “scuze, cari nu 


isbuteau decât să alimenteze ve- 


deauna și influenţa literaturii. 
I iteratura oamenilor „aparte” (ca 
i aceia a biografilor, a marilor 


Ş 
fiauri din diverse domenii de acti- 
vitate, , reconstruite de  obiceiu 


după carapodul omului ieşind din 
comun! — făcându-ze. o deducție 
de multe ori falsă, dela destin la 
fire) face o concurență  neleală 
literaturii care are de obiect pe 
omul de azi, de mâine, de totdea- 
una. şi de ori unde, a omului nor- 
mal, pe care l-au analizat mulți 
cu un taent şi o măestrie cu atât 
mai demne de admirat, cu cât 
sunt e deantregul creatoare (în 
transfigurare), nu operează cu îm- 
prumuturi  lafuralnice” de <ub- 
stanță, ci se alimentează din ele 
înşile. Literatura tipului care ex- 
plodează din cadrele obişnuite 
(căreia îi aparţine  deatlfel și 
Sherlock Holmeș, cel cu o logică 
radiografică și cu forţe dinami- 
tarde) aduce autorului  dintr'o- 
dată un capital inițial, derivat din 
însăşi natura aparte a eroului. 
Rămâne, — tipul în conflict cu 
psihologia curentă a omului fiind 
postulat, — ca autorul să fie anoi 
destul de dibaciu. ca să-l poată 
debobina fără ca să se rupă firul. 
Că lucrul nu e uşor, este dela 
sine înțeles. Dealtfel  derula- 
rea tipului în chestie are o 
tehnică specifică, constând în ge- 
here dintr'o serie de reveniri la 
cele două capete ale bobinei, care 
functionează ca poli ai persona: 
jului. 

Nu este de mirare că ma- 
joritatea cititorilor se desfată şi 
simte o vehementă dorință de i- 
mitaţie văzând evoluând dela ca- 
pitol la capitol un personagiu sui- 
generis, cu reacții „made în mis- 
tery” şi cu interesante pipăiri de 


de Radu Boureanu 


ninul bătrânei. 

— Vedeţi, nam vrut însă pa- 
harul era prea departe, da n'am 
vrut să... 

— Cum sar putea ca... el a 
vrut numai... Incercă să-i ajute 
țipăreasa, ale cărei sprâncene, își 
ascuţiseră şi mai mult unghiurile. 

Grăsunul se  scufundase în 
scaun, privind îngrijorat prin des- 
chizătura ochilor mici. Doamna 
roşcată stătea dreaptă de indig- 
nare, ca un ţăruş înfipt, uitân- 
du-se cu o vădită satisfacţie la 
mutrele confuze ale soţilor ţipari. 

Era aşa de mulțumită încât ui- 
tase că bluza albă cu reflexe de 
argint se pătase cu roşu, de 
par'că ar fi fost lipită de o rană 
sângerândă peste piept. Nu sim- 
țea nici cum după fața de masă, 
„Marea roşie” pornise vână de 
vin. către marginea mesei şi-i pi- 
cura strop după strop în poala 
rochiei. Numai ochii erau acum 
vii ca două flăcări roşii, cu cari 
încerca să-i pârzolească pe ţipari. 
Țiparul simţi şi tuşi îneurcat, se 
frământa în scaun, de parcă ar 
fi fost întrun borcan şi ceru gră- 
sunului o ţigare, grăsunul încercă 
să caute undeva prin sacii, ce-i 
ţineau loc de buzunare, însă fără 
succes. Mâinile grăsulii cu dege- 
tele ca nişte mititei ieșeau goale 
din noaptea buzunarelor. 

— Doriţi ţigări? Făcu o mu- 
trișoară rotundă ca o bilă. de po- 
pice, împodobită cu nişte  mus- 
tăcioare răsucite subțire.  Mustă- 
cioara mai avea doi ochi, cu două 
picături de smoală, unde jucau 
veşnic doi spiriduși. Se putea ve- 
dea că poate fi tot odată vesel 
însă și repede la harţag. 

— Doriţi ţigări, făcu el din 
nou ? 

— Dacă vrei să mă'ndatorezi, 
— Tocmai îi cerusem  dumnea- 
lui —+ şi se îndoi către vârful. 
ghetelor ascuţite, în chip de te- 
menea, cu o ușurință, care ade- 
verea că ţiparul n'are nici urmă 


sine însuşi în cele mai adânci de- 
desupturi  subepidermice ale sale. 
Dar chiar la oamenii mai puţin 
futili decât media comună, ten- 
dința de a eşi din sine însuşi, de 
a sparge găoacea, de a fi odată 
si allțel, aparte, interesant, nou, 
unic şi singur, e un mobil pu- 
:ernic. Turma amatorilor de li- 
teraturi cu eroi originali se agregă 
deci din pâlcuri din sectoare di- 
ferite, dar ide pe acelaş plan. 
Chestiunea este în fond mult 
mai complicată decât apare și în 
ieșirea lui Dostoewsky şi în cele 
însăilate aici, mai Jos. Literatorul 
care profită de personajul pre- 
miză cu psihologia  deranja- 
tă,  trebueşte deosebit de a- 
cela care îi suferă sincer mi- 
rajul, care crede în chemarea 
lui de revelator al determinante- 
lor misterioase din activitatea 0- 
mului. Acesta din urmă poate fi 
socotit cu oarecare justeță drept 


un militant al unei arte specifice, 
care alungă plictiseala spiritelor 
suficiente, înbogăţind cu variaţii 
verosimile gama presupus cunos- 
cută (graţie unei abstracții teles- 
copatoare) a manifestărilor  su- 
fletului „normal”. În măsura a- 
ceasta omul se construeşte pe si- 
ne,  descoperindu-şi posibilități 
noui, inedite, realizabile după un 
lung exerciţiu şi pornind dela un 


„anumit grad de plictiseală. Ar fi 
însă o greşeală să socotim că plic 


tiseala, nobilul spleen de origină 
anglo-saxonă, nu este compatibil 
cu o oarecare primitivitate, - Din 
contră. Numai că evadarea se fa- 
ce conform fanteziei şi posibilită- 
ţilor deja apercepute (ceace de 
obiceiu, se întâmplă ch ajutorul 
literaturii). 

De multe ori este şi o chestiu- 


de os în trup. 

— O păţiși 'cu soacră-mea! 
râse ghidușa mutrişoară. 

—— De domnule! dacă ştiam, mă 
lăsam păgubaş, Da! parcă n'am 
făcut cu toţii. Asta ca săi fim 
pe plac, să-i lăudăm paharele 
franţuzeşti. Ă 

+. Lasă, lasă, să vezi ce râ- 
dem acum, numai să vezi — o 
să-i pomenesc tot arborele (gi- 


nialogic). Se schimonosi hazliu 
ginerele.  (Mutrășoara era gine- 


rele bătrânei). 

Se lăsase către timp o tăcere 
grea, ca un troian rece și năbu- 
şitor de zăpadă. Sub becul al- 
buriu, valuri de fum de tutun se 
inălțţau și coborau lin, ca pâclele 
unduite de-asupra pădurilor clă- 
tinate. Cei treisprezece din jurul 
mesei stăteau neclintiţi, încreme- 
niți ca nişte manechine de pa- 
nopticum, sau ca păpuşile de 
ceară din vitrinile de mode. 

Era o clipă de reculegere. Fie- 
care căuta să prindă firul pier- 
dut al vorbei legate acum câ- 
teva clipe. Fiecare își frământa 
țeasța, să înțeleagă rostul răce 
lei şi pierderii chefului. 

Pentru ei era atât de neînțeles. 
Gândurile lor se învârteau, pre- 
cum colacii albi de fum, pe cari 
îi svârlea ţiparul, sugând din ţi” 
garea primită de la mutrișoară, 

Colacii, se rostogoleau urcând 
către tavanul odăiei, pierzându-și . 
conturul din ce în ce, întocmai . 
gândurilor ce-i chinuiau. Apa: 

Fiecare rămăsese cu mutra sa 
greşită, în felul în care fusese 
impresionat, cu o clipă înainte de 
moartea temporară. 

Paznicul de la depoul de gaz, 
privind prin noapte de pe banca 
strâmtă din fața magaziei, se gân- 
dea că tânărul, ce stătea rezemai 
de soba înaltă, trebuia să cânte 
sau să povestească ceva foarte 
trist, de toţi cei ce. mai "nainte 
xâdeau şi chefuiau, încremeniseră 
posomorâţi, de par'că băuseră din 
pahare, tristețe, nu vin negru.1) 


1) Fragment din romanul „Oraşul. 
în ceaţă“. Mad 


Radu Boureanu 


ne de curaj, de aceia vedem atâ- i 
tea salturi neașteptate, când de 
exemplu un individ primitiv din : 
punct de vedere al rafinării prin 
cultură, se dedă la aceleași extra- 
vaganţe ca şi cel educat la școala 
celor mai subtile  disociaţii. Ne 
aflăm aşadar în faţa unor nenu- 
mărate interferenţe. Stabilirea de 
clase și categorii, în genul lui 
Dostoewsky, este o violentare prin 
abstracție a unei realităţi mai com 
plicate, sau, în fond, mai simple, 
dacă vreţi. Dacă n'ar fi exageră- 
rile romancierilor (în genul co- 
piilor, cari cred că barza are nu- 
mai un picior), sar putea socoti 
literatura omului „aparte” pe a- 
celaș plan ca cea a omului nor- 
mal, stabilindu-se doar diferența 
de artificiu de tratare: unul arată 
peisagiul în întregime, celălalt o 
face ca la cinematograf, arată din 
Nilul plicticos pentru ochiul ce 
privește la suprafaţă, numai -ca- 
taractele $i celelalte porțiuni cu 
un farmec mai specific. Aşa se 
crează concepte clare net deli- 
mitate, dar parțiale. 

Ii viaţă, viața pe care litera- 
tura o decupează după măsura u- 
nor concepţii Z/erente, tu om de 
toate zilele, disecat până în cele 
mai mărunte fibre în clinica li- 
teratorilor vieţii „comune”, tu om 
al „massei”, nu ai și tu momente 
când din literatură, patimă sau 
beţie, sai pârleazul în grădina 
plină de distincţie laborios con- 
struită a oamenilor „interesanţi” ? 
lar ei nu te vizitează — pe ascuns 
spre a nu-şi compromite draga 


lor complexitate — asiduu și în- 


delung, 


picior ? 


obosiţi de a sta întrun 


lon Nestor 


AXA 


CRONICA 


Andre Gide 
comunist 


N . . 
de Arşavir Acterian 


Incă unul care se mărturiseşte 
comunist. Am început să ne o- 
bișnuim cu aceste convertiri sen- 
zaționale. 

Nimeni nu, se mai miră de pu- 
terea magnetizantă a iMoscovei.An- 
dre Gide, ferventul ortodox al 


inteligenții, se arată dispus la 
rândul lui — știind că nimeni 
nare să i-o ceară — să-şi dea 


viața pentru „sfânta cauză leni- 
nistă” (oh! cât sună de frumos 
şi de exaltant!). Citiţi fragmen- 
tul de ,„,Jurnal”, proaspăt ieşit 
din teasc, publicat în numărul 
din Octombrie 1932 al revistei 
Nouvelle Revue Francaise și veţi 
vedea, cum acest alt Siegfried al 
inteligenţii contemporane își tră- 
dează punctul vulnerabil al sufle- 
tului său, până azi, rece şi dis- 
ponibil. Slăbiciune? Eroism? Un 
om care a călătorit, sa zvârco- 
lit, a citit îşi descoperă târziu, 
după prelungi cazne spirituale, o 
chemare nouă, Mi se pare cam 
nerușinată plăcerea de a te „in 


rola” printre înfometați și profeţi. 


politici după ce o viaţă de om 
te-ai declarat rob gratuit — dacă 
se poate spune — al capriciilor 
tale și ţi-ai făcut de cap. Nu ştiu 
întrucât este o vină că nu ne po- 
sedăm. Nu ştiu dacă e din vina 
oamenilor, că ei nu pot preîntâm- 
pina surprizele, alunecările, devia- 
țiile. Trebuie însă să fie 0 vo- 
luptate inedită pentru un cărtu- 
rar să se lase tentat de-o po- 
litică. Mai ales când gestul de 
sacrificiu al vieţii pe care-l schi- 
țează — poate din nefalșiticată 
și nemeschină pornire — nu e 
decât un motiv de senzaţie și de 
nouă prezentare — nu prea în- 
drăzneață — pe maţă. Scriitorii 
sunt mai toţi făpturi sterilizate în- 
tr'un anume sens, incapabil să 
iasă din făgaşul vieţii lor. Gide, 
spre pildă, simte într'o bună zi 
că devine comunist şi, iute, se gră- 
bește să comunice această ultimă 
veste despre sine, cititorilor. E şi 
aceasta un mod scriitoricesc de 
a se zvârli în anonimatul prole- 
tariatului — scriind. Scriitorii sunt 
în majoritatea lor niște 'înfirmi. 
Când unul ca Gide încearcă o ie- 
şire din complexul său de obiș- 
nuinţi, o eliberare din scriitorlâ- 


cul — care-l gelatinizează, întrun 
fel, ca om de acţiune — se în- 


tâmplă să rămâie ridicul cocoţat 
pe zaplaz, inabil cum e să rea- 
lizeze un salt ca lumea. Nu zău, 
ce importanţă, poate avea adeziu- 
nea, neglijent făcută, la sfârșit 
de viață, la o doctrină şi o ac- 
țiune? Să fie nevoia de a epata 
cu orice preţ? Se înfrumuseţează 
o biografie? E o bagatelă de pi- 
toresc în plus? Sau poate un sim- 
plu act gratuit? Disponibilitate gi- 
diană înecată în smârcurile co- 
munismului! Să zicem că într'un 
elan de spontană fervoare, Gide 
sa atasat de idealul marxist. O 
asemenea subită simpatie pentru 
o nouă ordine, mai puţin morală 
decât materială — de cea spi- 
rituală nu e de loc vorba — ni 
se pare suspectă la cel care a 
scris „Paludes” şi  „,„Nourritures 
terrestres”. 

Gide este în definitiv un om ca- 
re a trăit bine, a mâncat bine, 
sa zbenguit cât a vrut. Asta pe 
un plan material. Incearcă el oa- 
re evadarea într'o lume mai con- 
cretă ? E firesc -să ne coborim 
printre economişti, dictatori şi oa- 
meni de acţiune imediată, dacă 
vrem să ne materializăm puţin- 
tel visurile. 

Gide săturat poate de armo- 
„niile și dizarmoniile afective, o- 
bosit de o prea lungă rătăcire 
prin deșertul abstracțiilor, e în- 
demnat de-o chinuitoare sete să-și 
rotească ochii încurajatori peste 
meetingurile comuniste. Din in- 
suficiență - altfel ar fi rămas 


Un eveniment artistic 


La 21 Noembrie la Opera Ro- 
mână va avea loc recitalul de lie- 
duri al D-lui Marcel Bresliska dat 
sub auspiciile Soc. de Binefacere 
„Patronajul” Desigur un fapt di- 
vers care pentru mulți va trece 
indiferent, nebăgat în seamă. Pen- 
tru câţiva însă, pentru fanaticii 
„Bresliceni” recitalul ia propor- 
țiile unui eveniment. Liedurile au- 
zite până astăzi numai de privi- 
legiaţi, într'o cameră mică, execu- 
tate de autor vor fi date publi- 
cului! Unii ţipă — „sacrilegiu”, 
alţii susțin din contră că acest re- 
cital trebuia dat încă de acum 6 
sau 7 ani... Pentrucă muzica lui 
Breslisca are „fanatici” Pentru a- 
ceștia liedul lui Bresliska este o 
obsesie, ceva care a pătruns de- 
finitiv în înconştient care, tirani- 
zează. Mulora — Bresliska — le-a 
răăpit pentru totdeauna unele bu- 
curii nepreţuite. Nu mai pot ceti 
pentru ei anumite versuri din Ver- 
lanie, Samain, sau Goethe, Heine. 
nu mai pot avea o senzaţie a lor, 
pentrucă melodia intervine  tira- 
nica, vorbeşte „ea”, simte ,ea” în 
locul celui ce citeşte. 

In fiecare săptămână un grup 
de artişti și cunoscători — ascultă 
muţi, ca într'o biserică până a- 
dânc în noapte liedurile lui Bres-- 
liska şi pentru fiecare poemele 
ştiute de mult, — capătă un sens 
nou, 0 viață nouă. — Rând pe 
rând prin mintea celor “ari  a- 
scultă prin colţuri uitate de lu- 
mină... trec visurile și dorurile 
neîmplinite, trăite de mult, uitate 
împlinite, — căăminul... râsul unei 
fetiţe mici... seara pală de toamnă 
într'un parc... 

Poate că aceste imagini create 
de muzica sa: a dat ideea iniția- 


torilor spectacolului de-ai inter- 
preta plastic liedul. Atmosfera, 
drama sau bucuria fiecăruia lied 
va fi interpretat plastic de D-na 
Anuţa Ureche  . Peuciulescu, 
Mimy Tutunariu şi D-nul Gabriel 
Negri. Dar nu numai atât: acestor 
interpretări i se va mai adăoga și 
o alta vizuală acea, a culorilor — 
a costumelor. Cine cunoaşte sen- 
sibilitatea artistică şi priceperea pi- 
ctorului W. Siegfried autorul ma- 
chetelor pentru costume își poate 
da seama de condiţiile unice de re- 
prezentare ale acestui recital. Şi 
pentru executarea liedurilor au 
fost invitați să dea concursul cei 
mai apreciaţi executori ai genului 
D-ra Valentina Cretoiu, D-nii G. 
Ştefanovici şi Șerban Tassian — 
toţi dela Opera Română şi D-nul 
George Poenaru. Astfel în- 
tregul spectacol sub îngrijirea 
artistică a D-lui loan Victor Vo- 
jen va da poate pe lângă o seară 
de gală şi o seară de artă ade- 


Machete de W; Siegfrid 
pentru liedul „Noapte și Frig 


vărată. 

In orice caz pentru înalta socie- 
tate Bucureşteană recitalul acesta 
va fi sigur un mare eveniment — 
mondeu. 

Şi acest recital este totuş un 
spectacol de binefacere! Are un 
înalt scop social! Şi poate că ni- 
meni nu va gândi că în aceea 
seară de lux, culoare minunată 
muzică ciudată, neauzită încă — 
„Wiegenlied” — urile lui Bres- 
liska vor îndulci cu legănatul lor 
visurile micuţilor nenorociţi,  cu- 
leşi de pe drumuri în azilul „„Pa- 
tronajului”... * 


Marcel Zinelli 


Plecare 


Tu nu ai ştiut plecarea mea. 
A fost o trecere neauzită 
De duh chinuit. 

Un sbor de pasăre de larg 
Către toti, către nimeni 
Fără drum lămurit. 


“ 


Tremură şi acum aruncată 
Pânză cu stele 

A inimii mele 

La uşa ta încuiată 


A trecut pe lângă mine o tăcere de om 
Cu plâns în privirea destrămată — 
Din cerul prea de parte o stea 
Aruncă lumină înghețată. 


Dacă mă vei căuta 
Drumurile vor rămânea mute 
Fiecare piatră va fi tânguire 
Pădurea va geme cu dureri 
i uecunoscute 

Tremură Și acum aruncată 

Pânza cu stele 

A inimii mele 

La uşa ta înoptată. 

Victor Stoe 


VE PR CO RE ARS AEO E A CR COE) IRT E RI SRC ERA IEEE CERE TE 3 OS ZOO ZE DPTR 


Bacalaureatul și școala 


ce-a fost şi trebuie să credem în 
sinceritatea unui om care sa do- 
vedit atât de sincer —  gratuitul 
Andre apucă pe-o altă linie, în- 
“cepe să vadă roz şi să se simtă 
tovarăș cu muncitorul vlăguit ce 
nevoe. 

Novicele comunist nu e înză ua 
revoltat, n'are conflicte cu poli- 
ţia, nu moare pe baricade şi 
nici — până una alta, cel pu: 
țin — nu se rățoeşte la capita- 
lişti. E liniştit. Mănâncă bire ca 
şi până acum. E gata să moară 
însă! (aşa scrie în rândurile cari 
ne-au prilejuit aceste reflecţii). 
Dacă aș fi comunist n'aș pregeta 
să-l pălmuesc pe acest târziu co- 
munist care şeade în faţa hârtiei 
de scris, între cărți şi-şi morfo- 
lește şi-şi înscrie prostiile (1?) 
ce i se năzar. Andre Gide, ca 
mulți alții, comunist de bibliote- 
că. (Comunismul în faza de azi 
ori e acţiune directă ori nimic. 
Compromisul denunță  mediocri- 
tatea ). Gide și Marx sau Gide 
şi Lenin. Nume între cari nu fă- 
cuserăm vreodată legătură. O ob- 
-scură îimpletitură de determinan- 
te sufleteşti într'un :om pe care-l 
aşezasem într'o lume aparte, ne 
constrănge să facem apropierea. 

Aş fi tare curios să citesc câ- 
teva pagini de lucidă analiză a 
momentelor  conversiunii, o des- 
criere a procesului din care. Gide 
a ieșit copt comunist. Ar fi o 
adevărată delectare pentru citito- 
rii lui „Si le grain ne meurt”. 

Ori de, unde i sar trage însă 
convertirea — fie din lectura u- 
nor cărţi, fie din discuţiile dela 
Pontigny, din exemplul de fru- 
mos fanatism al unui alt Andre 
sau din contactul cu o mizerie al 
cărei ecou 0 fi ajuns până în că- 
suţa unde stă retras — fapt e că 
proaspăta raliere a lui Gide la 
comunism ne confirmă. adevărul 
că omul când îmbătrâneşte, se 
copilăreşte. ă 

Comuniștii — printre cari nu 
prea roiesc oamenii inteligenţi — 
se pot mândri cu acest tovarăș 
celebru care a fost nu de mult 


inteligent. 
Arşavir Acterian 


Tragica situaţie pe care o au 
licenţiaţii universitari de astăzi şi 
miile care vin în urmă, na ajuns 
încă să impresioneze pe nimeni. 

Toată vina o poartă şcoala se- 
cundară și universitară. 

Şcoala secundară — din cauza 
crizei de concepţie şi organizare 
a rosturilor învățământului care-i 
altă problemă de desbătut, — nu 
şi-a putut face complect datoria 
şi deci na putut pregăti sufi- 
cient elevii, cărora le-a dat to- 
„tuşi drumul, dintr'o condamnabi- 
lă îngăduință, fără  selecţionare, 
dând un prea mare număr de ab- 
solvenţi nepregătiţi universităţilor. 

Cauzele acestei probleme  tra- 
gice -— numărul prea mare de 
ore, salariile de mizerie, interven- 
ţiile politice, şcoli fără profesori 
pregătiţi, desființarea examenelor. 
schimbările continue de notări şi 
programe, etc. etc., sunt prea cu- 
noscute. 

Aceasta nu ne împiedecă însă 
să spunem crudul adevăr că pro- 
fesorii secundari sunt vinovaţi prin 
indulgenţa lor şi rămân răspun- 
zători de nepregătirea elevilor 
lor. 

Lipsa de control efectiv din par 
tea Ministerului de instrucţie — 
avem prea. puţini inspectori (vor- 
besc bineînțeles de cei nesubor- 
donați cluburilor politice), — lip- 
sa de conştiinţă profesională şi 
drag! de catedră a unui mare nu- 
măr de profesori, şcolile particu- 
lare cu drept de a libera certi- 
ficate de stat, cursiştii din Ar- 
deal, drepturile câştigate ale ce- 
lor din Bucovina, studiile dubioa- 
se ale celor din Basarabia, pro- 
fesorii improvizaţi, sunt factori de- 
terminanţi în scăderea nivelului 
învățământului <ecundar, iar ba- 
calaureatul, chiar aşa redus şi 
prost alcătuit cum este el acum, 
scoate în evidenţă falimentul şcoa 
lei secundare. 

lată de ce avem în prezent 


* 


de lon Climer 


cam 40.000 studenţi, (aproape ca 
şi Franţa) şi dintre ei, mulţi, foar- 
te slab pregătiți — din vina slu- 
jitorilor liceului, — şi ca o con- 
secință logică, după cum vom a- 
răta într'un articol viitor, licen- 
țiaţi slabi din vina profesorilor u- 
niversitari. 

E nevoe de măsuri urgente de 
Stăvilire, — pe deoparte, iar. pe 
de alta, trebue să se impună pro- 
fesorilor secundari şi universitari 
o mai serioasă notare, o mai te- 
meinică pregătire și deci o mai 
riguroasă selecționare, în cursul 
anului și mai ales la exameng 

Stăvilirea să se facă an de an, 
începând din clasa l-a de liceu 
și atunci examenul de bacalaureat, 
cel mai serios şi riguros, va a- 
pare ușor pentru candidaţii se- 
lecţionaţi, clasă cu clasă, într'un 
liceu de muncă; și de pregătire 
adevărat pedagogică. 

Examenul de bacalaureat, în 
forma lui iniţială, dădea putință 
examinatorilor să „facă o selecţio- 
nare destul de serioasă. 

Bacalaureatul, în forma lui 
actuală, este un examen absolut 
iluzoriu. 

Lucrările scrise, după ce sta 
scos limba franceză, limba  la- 
tină şi s'a lăsat la libera alegere 
a candidatului o materie -ştiinţi- 
fică: şt. naturale, matematici sau 
fizico-chimice (95% aleg şt. na- 
turale), nu mai sunt eliminatorii. 
De ce? 

Examenul oral, din cauza indul- 
genţii regulamentului şi mai ales a 
profesorilor reprezentanţi de ]i- 
cee, este un chin pentru examina- 
torul lipsit de această calitate şi 
o salvare pentru elevii slabi, 

E neapărată nevoie deo întă- 
rire a bacalaureatului,  întrodu- 
cându-se din nou lucrări scrise 
la limba franceză, limba latină 
şi matematici, care să, fie abso- 
lut eliminatorii, iar media de tre- 
cere să se urce la nota 7. Toţi 


profesorii trebue să fie străini de 
localitate pentru a nu prejudicia 
obiectivitatea examenului, iar co- 
misiile să fie alcătuite din elemen- 
tele cele mai alese ale învățămân- 
tului: primii reușiţi la examenele 
de capacitate şi cu o activitate pe- 
dagogică recunoscută de inspecto- 
rii şcolari, excludând cu desăvâr- 
şire și pentru totdeauna cursiştii, 
ultimii reușşiţi la examenele de ca- 
pacitate persoanele influente şi 
cluburile politice, care, mai ales în 
lunie şi Sentemvrie 1032 au for- 
ţat aicătuiiea comisiilor, plasând 
numai partizanii regimului şi ru- 
bedeniile lor. 

Severitatea examenelor nu va fi 
o piedecă pentru cei buni, ci o 
stavilă pentru cei slabi și medi: 
ocri. 

Cine nu rezistă la munca în- 
cordată în ale cărţii, nare ce 
căuta la școală, mai ales că după 
căpătarea diplomei, e mai mult 
ca sigur că nu-și vor găsi loc de 
muncă. 

Asociaţia generală a licenţaţi- 
lor universitari din România, în 
numele celor 2000 de  licenţiați 
neîntrebuinţaţi și a celor 40.000 
de studenți pe care îi aşteaptă 
aceiaş soarttă, cere pe de o parte 
o triare cât mai severă! a, elemente- 
lor slabe din învăţământtul de 
toate gradele și din funcţiile pu- 
blice prin inspecții dese și seri- 
oase pentru a se face loc tinere- 
tului pregătit şi dornic de mun- 
că; pe de altă parte, o triare şi 
mai severă a celor cari bat la 
poarta Universităţii, printr'un exa- 
men 'de “bacalaureat mai organizat 
care să selecționeze elementel& a- 
lese-ale liceului pentru folosul Sta- 
tului, al demnităţii şcoalei secun” 
dare şi muncii universitare. 

Ion  Climer. 


Vitrină 


BIZU, de- d. E. Lovinescu a 
apărut. Ne vom ocupa de această 
carte în numărul 4 al „Axei”. 

* 


CRONICELE LITERARE de 
d. Pompiliu Constantinescu vor a-. 
pare în volum cu titlul: Uite popa 
nu e popa”. 

* 


GEORGE - DORUL  DUMIL 
TRESCU nu va mai fi editat de 
„Cartea Românească”. Deasemeni 
este reziliat contractul cu d. GA- 
ROL ARDELEANU. In schimb 
apare Riribiri (Meny Toneghin) 
Aceasta tristă stare de lucruri 
este edificatoare şi asupra spiri- 
tului mercantil şi aliterar al „Căr- 
ţii Romââneşti” și asupra prostu- 
lui gust al lui Meny Toneghin. 
Lucruri, dealtfel, ştiute. 


* 


Publicul este insistent rugat să 
nu citească mizeria - definitivă a 
lui Cezar Petrescu: „Hatmanul şi 
nepoata lui Toma” sau așa ceva. 


* 


ULISSE este o revistă de tineri 
foarte consistentă şi variată. Nu- 
rul patru, care wa apare la sfârşi- 
tul lunii curente, va fi o surpriză. 


* 


»ROMÂNIA LITERARA” este 
“hotărât o revistă occidentală şi 
de o rară ţinută. Secretarului ei 
de redacţie, d. Camil Baltazar, i 
se cuvine majoritatea meritelor, 
Colaborează curent: D-nii Liviu 
Rebreanu, Ion Marin Sadoveanu, 
Camil Baltazar, Em. Bucuţa, Ca- 
mil Petrescu, G. Călinescu. i 

Cronicele sunt scrise de tineri: 
Em. Gulidan, M. Sebastian, Cice- 
Grone Theodorescu, Eugen  lo- 
nescu, O. Suluțiu, Eugen Jebe- 
leanu, etc. i 

= 


CRONICA LITERARA din nu- 
mărul viitor, se va ocupa de ro- 
manul d-lui Constantin Fântâneru 
„Interior” editat de „Cultura Na- 
Qională”. 


Pe ecran 


Mata Hari cu Greta Garbo 


„A tout seigneur, tout hon- 
neur”. Nu fiindcă ar fi cel mai 
bun film al zilei. Departe, foarte 
departe “de asta. E, categoric, un 
film prost, foarte prost, Dar chiar 
ca atare el ne poate îngădui câ: 
teva observaţiuni interesante. Și a- 
poi, le seioneur, dans l'affaire e 
Greta. Ei, omagiul nostrul 

Dacă am putea crede că pu- 
blicul de astăzi e în stare să 
idolatrizeze un actor, sau 0 ac- 
triță, aşa cum o idolatrizează pe 
Greta Garbo, numai fiindcă e maj 
re în “arta sa, am înţelege per- 
feci idolatrizarea Gretei. Dar nu 
despre asta e vorba şi nu idolul 
Garbo ca fenomen social nici fe- 
nomenul  Garbismului ca psihoză 
colectivă nu ne interesează aci, 
ci actrița, la calitățile căreia, — 
şi numai, — are a se ocupa cro- 
nicarul cinegrafic care suntem noi. 

Așa fiind, vom mărturisi pă- 
rerea că Greta Garbo e o mare 
actriță şi 0 intrerpretă cinegra- 
fică ideală. O acriță al crei joc 
defineşte jocul actorului de ci- 
nema. Căci: pe ecran orice de- 
taliu ia o importanţă excesivă, — 
datorită căreia un film e o operă 
făcută exclusiv din detalii. Ecra- 
nul dă fiecărei nuanţe un accent 
nestârșit mai puternic decât sce- 
na sau viața reală. Deaceia este 
unariim admis că jocul actorului 
de cinema trebue să fie sobru, 
concenttrat, redus la minimum, fă- 
ră cea mai mică umbră de os- 
tentație. Sunt tocmai calităţile pe 
cari le are jocul Gretei Garbo. 
Deaceia cred că, venind după ma- 
niera exterioară, prea accentuată, 
demonstrativă, a jocului ce stă- 
pânea pe vremea unei Asta Niel- 
sen în Germania, Pina Menichelli 
în Italia, Nita Naldi sau Mae Mur- 
ray în America, jocul interiori- 
zat, bazat pe expresie, nu pe de- 
monstrație, al Gretei Garbo a a- 
părut masei spectatorilor, — din- 
trodată. și inconştient, desigur,— 
ca fiind tocmai realizarea  per- 
fectă a artei actoricești aşa cum 
o. cerea ecranul, unde 
domnească expresiune, nu |ciamon- 
strativul. Și fiindcă darurile sale 
se confundă cu cerințele cinema- 
togratului,  deaceia cred că “ sa 
putut şi se poate menţine supre- 
maţia Gretei Garbo. 

In fenomenul artistic Greta Gar- 
bo. trebue deasemeni să s ublimem 
arta sa. de'a se transforma dela 
o personalittate la alta, rămânâiti 
totuşi în cadrul propriei sale per- 
ssonahtăţi, fără de care mar mai 
fi idolul care este. Ceace arată 
că are nu numai talent dar şi o 
excelentă scoală fruct al mul stu- 
diu de compoziţie desigur inteli- 
gent. Lucru care| e cu atât mai 
remarcabil cu cât Greta Garbo 
stăpâneşte un meșteșug de vir- 
tuoasă a artei dramatice la “o 
vârst ă când nici o actriță de tea- 
tru n'ar putea fi formată. — Şi 
în acest fapt, pe care publicul 
l-a simţit, intuitiv, se regăseşte un 
alt caracter care defineşte pute: 
rea cinematografului. Am numit 


CERT IEEE NE ECE PRO O PE SU IER AA AO 0 CU ET ENE ET RU RUZL IATA FF ES «a 7 CLINIC E ELI 


i (urmare din pag. 4-a) 

pabil, unuia care trăeşte în pre- 
zent nu în concepţiile de-acum 
câteva decenii! 

Dar actorii? . Actorii cărora li 
s'au tăiat lefurile încât au ajuns 
să fie plătiţi cât salzorii, actorii 
cari mau părăsit Naţionalul atraşi 
- de câştiguri şi promisiuni şi ac- 
trițele cari — prin excepţie — 
n'au sau nu vor să aibă amanți? 
Actorii cari trăesc prin roluri şi 
pentru roluri ? Ce posibilităţi gă- 
sesc ei în repertoriul actual! S'a 
vândit Domnul Director General. 
'Cu ce poate pasiona pe un ac- 
tor tânăr un rol din Sion sau 
- eonescu, din Bernstein sau din 


i 


trebue să ; 


de. lon Cantacuzino 


darul de a descoperi și a pune 
în evidenţă tot ceace este zăcă- 
mânt ascuns de talent tânăr, de a 
cizela şi a valorifica aceste ta- 
lente. Consideraţi lista stelelor de 
cinema. Multe, foarte multe sunt 
de un incontestabil talent artistic, 
Toate sunt tinere. Poate işi pot 
permite idealul arroape irealiza- 
bil pe scenă ,de a avea vârsta 
rolului interpretat. Și lucrul acesta 
e posibil pe ecran -numai graţie 
mijloacelor de selecționare şi de 
impunere de care: dispune, ca şi 
lucrului intensiv la care* supune 
pe artist. Pe ecran un actor e e- 
puizat, — pentru favoarea publi- 
cului, — în câţiva ani. In acest 
răstimp trebue să dea, e silit să 
dea tot ceace poate. Evoluţia sa 
spre maturitate trebue să se îm- 
plinească vertiginos. In teatru, 
dimpotrivă, activitatea unui actor 
urmează o curbă lentă, — posi- 
bilitatea de a se impune publi- 
cului e înceată, treptată, lasă anii 
să se adaoge anilor. Când acto- 
rul sau mai ales actrița e sufi- 
cient de cunoscută și de formată 
pentru a putea să i se încredin- 
țeze roluri de primă răspundere, 
e prea târziu. Anii au trecut şi 
ultragiul lor cere neapărat repa- 
raţia teoretică a iluziei şi a con- 
venţiunilor scenice. Că sunt şi ex- 
cepţii e adevărat. Dar ceace e 
excepţie pe scenă e regulă pe 
ecran. O regulă care apare evj- 
denţiată admirabil în meșteșugul 
de virtuoasă a artei dramatice 
stăpânit de Greta Garbo, actriță 
de 26 de ani, celebritate mon- 
dială la 23. Şi cred că și acest 
element a atârnat mult în balanţa 
elementelor prin care ea sa im- 
pus publicului. 

lată însă! că tot la tragedia 
asta ajungem. Greta Garbo nu e 
numai o foarte mare artistă, de 
o simplitate şi de o putere de 
emotivitate de mare tragediană. E 
și un idol al mulţimii. Nimic mai 
trist decât lucrul acesta. Nimic 
mai trist, mai ales, decât faptul 
că lucrul acesta îl ştiu şi produ- 
cătorii americani. Fiindcă, știin- 
du-l, în loc să dea Gretei Garbo 
prilejul de a-şi valorifica arta în 
rolurile pe care talentul ei le ce- 
re, de linie simplă şi adânc o- 
menească, aşa cum îi este şi jo- 
cul, îi oferă rând pe rând pro- 
ducţiuni în care să se arate în 
lumina cea mai senzaţională, cea 
mai pe plac, adică, marelui pu- 
blic care o idolatrizează. Şi e o 
adevărată minune cum parvine a- 
ceastă actriță să, rămână mare 
chiar şi în cadrul unor asemenea 
prostii. A 

In seria lor se integrează și 
Mata-Hari. E incontestabil cel 
mai tâmpit film în care a apă- 
rut Greta Garbo. Pentru noi a 
fost revelaţia unui adevăr: că un 
scenariu nul poate compromite, în 
ciuda regiei şi a interpretărei, fil- 
mul căruia îi stă la bază. 

Povestea adevărată a dansatoa- 
rei Mata-Hari, împuşcată la Pa- 
ris pe vreme de război, ca spioa- 


romanele măsluite în piese de 
„reţetă 2” 

Un actor are idealuri în cari- 
eră. Acestea sunt marile roluri 
din repertoriul clasic. La un ast- 
fel de rol visează ani de-arân- 
dul actorul tânăr. La un Hamlet, 
Romeo, Cid, Brand — gândeşte 
zile şi nopţi dearândul noul in- 
trat în teatru. II preocupă, îl chi- 
nueşte, umblă cu el sub braţ, 
pătează textul cu supă şi mân- 
care îl face ferteniţă dar numai 
astfel creiază. In culise după ce 
şi-a spus cele două vorbe din 
Actul 1 se lipeşte palpitând de 
emoție ca să vadă în ce fel „ma- 

* estru“ actorul consacrat, interpre- 


CRONICA 


fară os se: fi dovedi 


nă, 
că € realmente vinovată, poves- 
tea tragică a femeii care încân- 
tase Parisul cu dansurile sale e- 
xotice şi de a cărei nevinovăție 
au rămas cohvinși până în ultima 


putut 


clipă unele dintre cele mai de 
seamă personalități franceze ale 
zilei de atunci, — ar fi putut 
servi drept, punct de plecare u- 
nui scenariu făcut. din mister, pa- 
siune şi reticențe. In loc de a- 
ceasta, imaginaţia americană a gă- 
sit prilejul de a turna o reeditare 
a învechitei şi banalei istorioare 
cu spioana care se amorezează 
de ofițerul pe care îl spionează 
şi care își pierde capul şi viaţa 
pentru el; a mai introdus în po- 
veste şi elementul odios melodra- 
matic al unul iubit care orbește 
tam-nesam; a colorat muchiile ei 
cu persoana clasicului personaj ne- 
suferit care, prin perseverența sa 
face ca eroina să moară; iar, ca 
totul să fie complect, dansul pe 
care Mata-Hari Greta Garbo 
îl dansează, este, sub pretextul 
unui dans ritual în faţa nu ştiu 
cărui 4eu indic, o pură pantos 
mimă a celor mai intim volup- 
tuoase gesturi cu care o femeie 
oficiază actul amoros, în costu- 
mul aproape cel mai sumar po- 
sibil. Cu alte cuvinte un scena- 
iu care să satisfacă și pornirile 
spre erotism, şi cele spre senza- 
țional şi cele spre melodramatic, 
ale vulgului. 

In asemenea condițiuni regia 
strânsă a lui George Fitz Mau- 
rice n'a mai putut salva nimic. 
lar dacă, în final, Greta Garbo 
e totuşi înduioșetoare, e numai 
dovada, încă odată, a marelui său 
talent. și 

După film, însă, pleci fără să 
fi simţit nici măcar  îndepărtata 
adiere a acelui suflu de umani- 
tate pe care filmul e dator să-l 
genereze. Nişte spioni a căror pa- 
siune. patriotică n'o vezi, în dosul 
ionominiei faptei lor şi explicând-o 
în cadrul unei, lupte, sufleteşti; 
niște ofiţeri ruși cari miros a ca- 
baret şi recuzită; niște bărbaţi 
cari roiesc în jurul unei dansa- 
toare. Din aşa ceva omenirea nu 
poate extrage nici o emoţiune a- 
dâncă. Indărătul acestor elemen- 
te e nemăsuratul flagel inuman 
al războiului. Dar grozăvia lui n'o 
simţi, Nu simţi nici măcar atât: 
că dacă n'ar exista făzboiul, toa- 
tă drama aceasta ar îi inutilă și 
Gămenii aceştia cari mor ar trăi, 
şi fericiţi. E ceace un film ba- 
zat pe o poveste de spionaj tre- 
buia să redea. Dar despre aceasta 
nici nu poate fi vorba. 

In schimb, cu toate că au mo- 
bilizat tot arsenalul  ingrediente- 
lor pe placul publicului, produ- 
cătorii filmului au recurs și la 
o excelentă distribuţie. In jurul 
Gretei Garbo sunt trei actori cari 
pot ţine un cap de atiş: Ramon 
Novaro, Lewis Stone şi Lionel 
Barrymore. E dovadă că însăși 
producătorii şi-au dat seama de 
slăbiciunea ideii dela baza filmu- 
lui și au căutat s'o proptească 
prin ajutorul unor mari actori, 
distribuiţi în roluri de trei scene. 
Vântul Derutei le suflă la ureche. 
In curând îi va dărâma 
tunci cinematograful va putea fi 
redat adevăratului său destin. 

lon Cantacuzino 


Sia 


tează pasagiul în cutare rol sau 
spune cutare monolog. Un actor 
trebue să-şi adore rolul să-i fie 
teamă d: imensitatea lui. Ce po- 
sibilităţi” dă actuala direcţie a tea- 
trului unui actor? Niciuna. Actorul 
de astăzi îşi desprețueşte rolul, îi 
e silă de piesă Deviae mecanic, 
funcţionar salariat. Inţelege Dom- 
nul Mavrodi că sugrumă visurile 
unei generații pe care n'o cu- 
noaşte, n'o întreabă, n'o înțelege? 

Şi regizorii şi pictorii de tea- 
tru — vorbesc de cei tineri — nu 
mor şi ei cu încetul de aceeaş 
otravă ? 

— „Dar teatrul câştigă !” Ne 
răspunde despreţuitor şi prusac 


Tip. „„CORVIN” Gen. Dona 28. 


A PE 


at 


Cronica 


Lucia di Lamermor — 
Opera Română 


Reprezentarea „Luciei de La- 
merumor a lui Donizetti pe scena 
operei Române mi-a amintit. cu- 
prinzătoare fază pe care Messa- 
ger — compozitor nemuritor al 
„Dansatoarei din Tangara“ — 
a rostit-o la Paris la prima re- 
prezentare a operei Tosca: „Luc 
des beautâs egales“! Dacă nai 
fi citit pe afiş „Lucia“ şi dacă 
mai îi mers să auzi „Lucia“ nai 
fi ştiut că opera Română prezintă 
pentru început de stagiune și 
această perlă de bel-cauto — 
lipsă — până acom din reperto- 
rul bogat de muzică itatiană al 
operei noaștre de Stat. — Nimie 
nou. Incă o ediţie — de mai 
proastă calitate — a operilor ita- 
liene pe care le cunoaştem de- 
atâta timp. 

Admirăm fireşte bogaţia melo- 
dică a lui Rossini şi verva fină 
a lui Puccini. 

lar „Falstaff“ a lui Verdi poartă 
în ea germenele unui început de 
renunțare la inerția tradiţiei. Dar 
nicăeri nu e creație. Din punctul 
de vedere al creaţiei compozitorii 
italieni ai secolului trecut pot fi 
trecuţi — fără remuşcări — în 
rândul compozitorilor conservatori 
apuşi în cel al compozitorilor crea- 
tori —Donizetti face parte din clasa 
compozitorilor conservatori şi imi- 
tatori. lar în ceace priveşte pe 
„Lucia“ ea îşi are obârşia în a- 
cele „beautes €gales“ la care po- 
meriea Messager. 

Acelaşi cavatine ca şi până la 
el (Donizetti), acelaş arii dulci şi 
spumoase. Doar orchestraţia se 
deosibeşte puţin de tot ce se 
scrisese până atunci în muzica 
lirică Italiană. 

Din nenorocire nici 'asta nu e 
măcar un merit. 

Ne întrebăm: oare nu ne era 
destul repertoriul şi aşa destul de 


muzicală 
de L. Olteanu = 


bogat pe care-l aveam, din liricii. 


italieni ai secolului al XIX-lea?" 


Noi credem ca da. 

Nu avem să imputăm cu ni- 
mic, scriind aceste :ucruri, asupra. 
"xealizărilor artistice prilejuite de 
reprezentarea „Luciei“. D-na M. 
Metaxa şi D-nii Folescu, Chici- 
deanu, Tassian etc. au dat viaţă 
personagiilor şi sau pus în ser- 
viciul lor cu toate resursele vo- 
cale care ne sunt atât de cunos-: 
cute, lar di. Egizio Massini s'a 
achitat strălucit de partitură. 

Decât, nu ne am putut opri o. 
nedumerire pentru munca zadar-. 


nică la care — de bună voe şi 


fără nici un câştig cultural şi ar- 
tistic — s'a înhămat prima noa- 
stră scenă lirică. 

Fiindcă cronica noastră a re- . 
zumat o părere obiectivă, strict. 
obiectivă a valorii muzicale pe 
care o reprezintă „Lucia“ Și con- 
cluziile noasire sunt fixate mai 
sus. 


Noi nu privim lucrurile numai 
din punctul de vedere. subiectiv 
al unui public mai mult sau mai. 
puţin cult muzicalmente, care 
S'ar extazia în fața siropoaselor 
melodii ale „Luciei“. 

Ci socotim că rostul operei. 
noastre e acela de a merge me- 
reu pe drumul pe care şi l-a tra- 
sat când ni-la dat pe Parsiţal la. 
deschiderea stagiunei — Testa- 
mentului muzical original al lui 
Wagner îi dă a doua zi tifla 
„Lucia“, această celebră „apă în 
piuă“ a lirismului italian din se- 
colul trecut. 

Pe lângă o intriesecă lipsă de- 
valoare reprezentarea  „Luciei“,. 
după Parsiial, ne pare o lipsă de 
seriozitate în continuitatea severă 
pe care am crezut că şi-o im- 


A 


pune opera noastră, deschizând. 


stagiunea atât de strălucit cum a 
deschis-o! 


Luciliu Olteanu... 


(Continuarea din pag. 3-a) 
preţuri pe care ei le impun, ca şi 
cum ar ogiindi echilibrul pieţii şi 
împiedeca prin aceasta hchida- 
rea producatorilor supra numerari 
şi neadoptabiii, tapt care are drept 
rezultat o agravare şi o perpetu- 
are a crizei, oridecâte ori se naşte. 
Cazul clasic. 

Ai doilea procedeu este între- 


buințarea vrgunizuției ue credit, , 


care în loc să finanţeze producţia 
finanţează stocajul, spre a men- 
ține preţurile şi a putea produce 
mai departe, ceia ce are de ur- 
mare bineînţeles o noua creştere 
a stocurilor ş. a. m. d., până în 
momentul în care organizaţia - de 
credit nu mai poate tace faţă ce- 


rinţelor şi obligaţia lichidării ame. ” 


ninţă să dea de râpă he organi- 
zaţia bancară, fie ansamblul în- 
treprinzătorilor coalizaţi ca să sto- 
cheze produsele lor. Cazul „pool“- 
ului canadian, sau al „tarm-board 
reiiet“-ului american de pildă. 
Se recurge atunci la un al tre- 
ilea procedeu,  aruicarea pagu- 
belor asupra colectivităţii, prin 
intimidarea statului, care recurge 
la o inflaţie deghizată, sau la un 


D-l Director al tuturor teatrelor. 

Şi 2 Acesta e scopul teatrului? 
Ghişettul ? Ce harpagonic consilier 
i-a vârât în ureche această lo- 
zincă ? Dar atunci ce rost maiau 
subvenţiile de zeci de milioane, 
bani pe cari Statul le acordă tea- 
trului rupând din pâinea văduve- 
lor şi funcţionarilor — tocmai 
pentruca acesta să-şi poată în- 
deplini misiunea de apostol cul- 
tural şi educativ ? 

Actori cari se ratează, autori 
originali scârbiţi de arta lor iată 
urmarea felului cum s'a alcătuit 


repertoriul primei noastre scene. 


Teatrul românesc îşi dă sufletul, 
moare! Mâine cei cari cari vor 


Iupozit — ceia ce e cam totuna. 
— pentru Salvarea lor. 

Cazul nouei corporaţii ameri- 
cane de credit, care a luat fiinţă de: 
curând. Şi cazul finanţarii conver- 
Siunii deia noi. 
„Tot în această direcţie trebu- 
iesc pomenite încercările de sta-- 
bilizare a vieţii economice de tot. 
felul. dolarul dirijat, stabilitatea 
prejurilor şi îmi pare rău că nu 
pot demonstra aci faptul, chiar şi 
„Stabilizarea monetară“ prin mi- 
jloace artificiale, Toate aceste 
mecanisme, vădesc în fapt o de- 
pâşire a punctului de vedere ca- 
pitalist şi o luare în considerare 
a intereselor generele ale vieţii 
economice, cu toiul pe altd te- 
meiuri decât acele ce  isvorăsc 
din tendinţa de câştig a întreprin- 
derilor private. A 

“In sfârşit, tot aci ar trebui po- 
menite mijloacele de impiedecare 
a lichidării creanţelor internaţio-. 
nale, care alcătuiesc astăzi o ade- 
vărată qoctrină neo mercari! ilistă. 
Acestiu protecţionism i se pot a- 
tribui pe drept multe din diticul- 
tăţile problemei reparațiilor. 

|. Mircea Vulcănescu 


[) 


veni şi cari trebue să vină, ce 
cari cred în marea menire a tea: 
trului — vor găsi o imensă sală 
“goală şi-o turmă de rataţi. Şi a- 
tunci se vor. ridica glasuri cari 
vor acuza şi degete cari vor a- 
răta spre vinovaţi. Şi în clipa aceia 
măturoiul cel mare se va abate 
şi pe la azilul din Calea Victoriei. 
Dar până atunci teatrul moare 
auziţi — moare! 
Cine va asculta strigătul nostru? 
Sus — suntem siguri — nimeni! 
Dar cei mulţi, cei neştiuţi ade- 
văraţi români, aşteaptă întunecaţi 
Şi strâng cu ură — pumnii! 


loan-Victor Vojen 


?