Cuvantul Legionar nr. 42, februarie 2007

I 


"Qtacă cw tăcea acegtta, vcr Jtetpa. 

/Sfî WfxzsifiAtte câytâSuoa •/£ 4C}/ 







Periodic al Românilor naţionalişti creştini 



_ - în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 

Anul III, Nr. 42, FEBRUARIE 2007 Apare DUPĂ jumătatea lunii t,5 RON (15.000 lei vechi ) 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 

"întoarcerea evreilor în România" în 1919, în Budapesta lui Bella Khun 


Stftifoufou Scrisoare deschisă 

fâeyutata. Muzeul satului 

Srftcttutcsu Dr. Vainer versus presa româ«4 
Teorema lui Pazvante 

Stfctuvzăfafe "Centura” politicii - februarie 
tepuHiasă "Pentru legionari" (X) 


SfariUtaăfafe Eroarea darwinistă (II) 
<yk memeruvn, loan Nelu Rusu 

Tunisia (I) 

Sfioesde Itinerar sentimental Cernăuţi (I) 
&04&Z Redacţiei 


Editorial: APEL LA RAŢIUNE DE ZIUA UNIRII 



LEGIONARI, SIMPATIZANT!, 
OBSERVATORI. 

A venit timpul unei cotituri în viaţa şi 
activitatea noastră politică. Diversiunea, 
minciuna şi necunoaşterea sapă ca termitele 
la temelia edificiului sfânt al Mişcării 
Legionare. 

Duşmanii Mişcării sunt mulţi şi bogaţi; 
ei dirijează, din marile metropole ale 
lumii, planurile de distrugere totală a 
ceea ce reprezintă singura formaţie 
politică din România şi din lume chiar, 
care a propus o soluţie legală, non- 
violentă şi în spirit creştin pentru 
stoparea acţiunii de cucerire economică 
şi social-politică a României de către 
internaţionala iudaică. 

Din mândru codru românesc, în mod 
tragic, s-au găsit totdeauna, şi în perioada 
interbelică, şi în cea post "revoluţionară", 
crengi 'aberante din care şi-au făcut 
duşmanii cozi de topor. “Toporul" mondialist 
ar fi un simplu obiect de muzeu fără "cozile" 
"româneşti". 

în măsura în care se poate uza de logică şi de 
adevăr, în viaţa Mişcării Legionare nu există decât o 
perioadă în care se vorbeşte despre crime împotriva 
evreilor, chiar dacă nu au putut fi niciodată dovediţi 
autorii lor; despre asasinate politice judecate şi 
dovedite având ca victime M demnitari * călăi ai 
românilor se ştie, dar toate se situează după 
asasinarea Căpitanului şi a Statului Major Legionar. 

Toate marile "greşeli”, cum impropriu le 
califică unii referindu-se la şirul de atentate din 
oct. - nov. 1938, la "răzbunarea Căpitanului” din 
1939 care a costat viaţa întregii elite legionare şi 


nu numai, la "apărarea poziţiei Legiunii” în ian. 
1941 cu preţul vieţii a mii de români şi legionari, 
toate au un singur responsabil. 

Poate exista o minte cât de cât obiectivă care să 
nu înţeleagă acest adevăr? 

Toate aceste fapte sunt arme de luptă oferite în 
dar duşmanilor noştri! 

Toate aceste fapte sunt piatră de moară atârnată 
de gâtul Legiunii! 

Te întrebi atunci: Pentru ce îndârjirea cu care 
este apărată imaginea vinovatului? 

Domnilor, ce vreţi să faceţi, să sacrificaţi trecutul 
şi viitorul Mişcării Legionare pentru a salva ceea ce 
in veci nu va putea fi salvat? 


Faceţi mai mult rău Legiunii decât 
duşmanii noştri declaraţi! Vreţi să 
transformaţi frumoasa Legiune într-o 
cocoşată, atribuindu-i cocoaşa simistă! 

Pentru Dumnezeu din cer. analizaţi-vâ 
comportamentul! Vă declaraţi legionari 
promovând imaginea celui care a distrus 
tot ce a avut mai bun şi mai sfânt 
Legiunea: oameni, speranţe, credinţe, 
nevinovăţie, sachficiu, adevăr! 

Puneţi-vâ zi şi noapte întrebarea Ce 
este mai important pentru voi, soarta 
Legiunii sau salvarea imaginii lui Sima 
? 

Nu vă contestă nimeni marile 
sacrificii ale unora sau posibilităţile 
altora. dar, folosite greşit, vă 
transformă în simpli gropari. 

Prin asumarea faptelor comandate 
de Sima . transformaţi Mişcarea în ochii 
opiniei publice, dar, mai grav, în ochii 
legionarilor ce vor să vină şi să devină, 
într-o grupare anarhistă sau, după noua 
denumire a anarhismului, teroristă. 

Vă reamintesc cea mai mare "demonstraţie de 
forţă" făcută de Căpitan a fost înmormântarea Moţa 
- Marin (1937) la care zeci de mii de legionari în 
uniforme au defilat în cadrul cortegiului mortuar, într- 
o ordine şi linişte desăvârşită, care a băgat în 
speneţi clasa politică. în frunte cu Carol al ll-lea 
Comparaţi cu demonstraţiile "spontane" organizate 
de Sima. în ian. 1940, în centrul Capitalei, care ce 
credeţi că scandau? "Vrem guvern Hona Sima r 
(continuare în pag. 3) 




CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2007 Pa9 1 



























ÎNTOARCEREA EVREILOR ÎN ROMÂNIA 

Joi 25 ian. 2007 - "România liberă" 


Dacă scriam un articol în presa românească 
având acest titlu, imediat ar fi sărit căţeii de serviciu 
să schelâlâie pe toate tonurile, incriminând pe autor, 
acuzându-l de antisemitism, naţionalism xenofob - în 
cazul meu de legionarism * care încearcă să sperie 
pe români cu o invazie fără precedent în istoria 
acestei ţâri. 

Din fericire sau, invers, din nefericire, articolul 
astfel intitulat a apărut în cotidianul parizian "Le 
Monde" sub semnătura cuiva, iar noi vom încerca 
să desluşim ce trebuie să înţelegem din cuprinsul lui. 

Am spus mai sus "sâ sperie pe români" şi trebuie 
să fac un comentariu pe această temă. 

Se pun două întrebări 

1) Dacă numărul celor ce au cerut cetăţenie 
dublă, israeHano - română, după informaţiile care 
circulă în mediile româneşti responsabile, este în jur 
de 500.000, atunci invaziile suportate de România şi 
de români în decursul istoriei nu îşi mai au egal 
decât tot in invazia ilegală suportată de România la 
începutul sec. XX. cu urmările bine cunoscute, 
făcută tot de evrei refugiaţi din Rusia. Ucraina. 
Galiţia şi din restul Europei. 

Ce fel de "ţară a făgăduinţei” pentru alţii, ce 
fel de "El Dorado" a fost şi a redevenit România, 
nu ştim noi, cei care trăim aici dintotdeauna, dar este 
un lucru absolut normal şi cunoscut, de care se 
vorbeşte zilnic: orice ţară, oricât de bogată, de 
dezvoltată, are cote limitate, bine stabilite, de 
imigrare, condiţionate de factori economici şi 
demografici. Şi-au pus problema autorităţile 
române. în legătură cu acest aspect? Negativ! 

2) Din nefericire imensa majoritate a românilor 
consideră ca pe un lux absolut inutil preocuparea 
pentru treburile cetăţii, abrutizaţi de lupta 
permanentă pentru supravieţuire. Singurul lucru care 
îi mai sperie este lipsa pâinii de pe masă, socotind 
că. dacă îi este asigurată, restul problemelor legate 
de soarta ţării, de dreptate, de demnitate, sunt 
privilegiile bogaţilor sau ale politicienilor. Oare 
părerea lor, persoana lor, mândria lor nu contează? 
Ba chiar foarte mult! Minciuni neruşinate 

Nu aş fi vrut să personalizez diverse aspecte, dar 
este revoltător felul în care este prezentat 
personajul principal al acestui articol: pleacă în 
1965, la vârsta de 8 ani în Israel, declarând acum 
că bunicii săi au fost deportaţi din România la 
Auschwitz, unde au fost gazaţi! Este un lucru 
bine stabilit în Istorie faptul că România nu a 
acceptat să predea evrei nemţilor pentru lagărele 
din Germania. Păi, d-le X. iţi dai seama că nu poţi fi 
agreat în România cu astfel de acuzaţii mincinoase! 

Te plângi că ai putut să emigrezi în Israel, contra 
unei sume de 10.000 de dolari, şi ai fost "tratat ca o 
marfă ". Erai obligat să o faci? Nici vorbă! Puteai să 
îţi păstrezi demnitatea, să rămâi aici şi să înfrunţi 
rigorile comunismului pe care bunicul de care îţi 
aminteşti îl declara, foarte probabil, ca fiind forma 
cea mai avansată de orânduire socială! 

Aţi fugit ca acele dizgraţioase animale care 
simt că se scufundă corabia, iar acum reveniţi 
declarând, indirect, că vă simţiţi legat sufleteşte 
de România. Cine vă poate crede? 

Sâ luaţi spusele mele ca pe o lecţie obligatorie 
suntem foarte sensibili la jigniri şi la minciuni, şi 
iertători la fel ca domniile voastre. 

Pentru inducerea in eroare a adversarului autorul 
articolului vă inventează un nume impresionant 
"copiii Holocaustului 

Şi noi suntem copiii unei tragedii peste care 
vreţi sâ aştemeţi vălul tăcerii sau despre care nu 
vreţi sâ ştiţi: suntem copiii genocidului comunist 

şi nu putem, dar nici nu vrem, să uităm acest lucru! 

Cu tot creştinismul nostru, nu vrem nici sâ-l 
iertăm. Luăm modelul dvs care nu vreţi să iertaţi pe 
nimeni şi nimic! Ne-aţi dovedit-o de-a lungul 
secolelor 

Spuneţi câ aţi plecat în anul 1965 Până în acel 
an au fost plecările în masă ale evreilor. 

Sa va puneţi o întrebare: este o coincidenţă 
faptul câ genocidul celor 500.000 de deţinuţi 
politici, asasinaţi in închisorile comuniste sau 
morţi din motive de detenţie, a durat până în 
1965? 



De ce, după plecarea evreilor din România, a 
apărut voinţa politică de a se declara amnistia 
"duşmanilor de clasă", stopându-se genocidul 
anti-românesc? Teroarea a fost continuată şi de 
comuniştii autohtoni, dar, oricum, ce fusese de 
omorât se omorâse deja! Le luaseră alţii m caimacul " 

Să comentăm cifrele 

Când campania de culpabilizare a românilor 
ajunsese la paroxism. în anul 2004. şi când 
persoane şi grupuri de români alarmaţi au 
dezvăluit în cadrul unor întruniri publice câ un 
număr de 500.000 de israelieni au intenţia să 
colonizeze România cerând dublă cetăţenie, 
"căţeii de serviciu", aşa cum cu îndreptăţire n 
numesc eu, cu accesul lor nelimitat la presa scrisă şi 
audio-vizualâ, în parte proprietatea unor "investitori 
strategici" mai pe faţă, mai pe ascuns, au lătrat 
demascând "antisemitismul" şi taxând 
dezvăluirea de mai sus ca fiind "mincinoasă" sau 
"fantezistă". 

Autorul articolului din "Le Monde " ne aduce la 
cunoştinţă, cu seninătate, câ în Israel trăiesc 
500.000 de evrei de origine română, "copleşiţi" 
de nostalgia plaiurilor mioritice Noi nu înţelegem 
aluzia. Constatăm o potrivire de cifre şi atât. 

Replica ar fi: Şi ce, o să plece toţi din Israel ca sâ 
vină în România? Răspunsul este afirmativ! Nu 
vedem de ce nu ar pleca undeva unde ar duceo mai 
bine! 

Care ar fi noutatea, totuşi? Se încumetă cineva 
să facă afirmaţia că vor opta pentru România 
numai evrei "de origine română" (termen 
impropriu, căci nu există decât evrei de origine 
evreiască)? 

Vom mai comenta două cifre din articolul analizat: 
"se numără, în prezent, în România, cca. 3.500 de 
întreprinderi israeliene" şi " 15.000 de oameni de 
afaceri evrei, care "au injectat" în ţară două 
miliarde de euro". 

A avea Intr-o ţară 3.500 de întreprinderi 
"israeliene" înseamnă, deja, o forţă economică 
care trebuie să ne dea de gândit serios. 

O să sară iarăşi"trupa de serviciu " întrebându-mă 
de ce nu fac caz de întreprinderile cu capital italian, 
german, ş.a.m.d 

Domnilor, ştiu că sunteţi cinstiţi şi nevinovaţi. Câ 
"nici usturoi nu aţi mâncat, nici gura nu vă pute" 
Daţi-ne voie sâ suflăm şi-n iaurt! Italienii sau 
germanii, de exemplu, nu au încercat vreodată să ne 
descreştineze. nici sâ ne comunizeze. nici sâ ne 
impună norme de comportament, nici să ne impună 
norme de gândire, nici sâ ..., nici să ... ! Mai nou, 
acum ni se impune o lege prin care trebuie sâ 
acceptăm existenţa unui holocaust în România, 
indiferent de opinia noastră. 

Asta ne alarmează, domnilor, căci, după 
cucerirea poziţiilor economice, urmeaza o 
dictatură anti-creştină şi anti-naţionalâ, mai pe 
ascuns, mai pe faţă! 

Se vorbeşte de 1 5 000 de oameni de afaceri Păi. 
ce fac aceşti 15.000? Cumpără mai ieftin şi vând mai 
scumpi La asta se rezumă. în fond. " afacerile " 

Diferenţa cine o plăteşte? 

Românul sau. dacă vreţi, cetăţeanul român. 

Care este aportul armatei dc afacerişti la 
ridicarea nivelului economiei naţionale? 

Observ câ unor companii sau mici întreprinden 
care intermediază vânzări de energie electrică, de 
produse petroliere, de materii prime sau de produse 
finite li se spune, prin presă, "căpuşe", dezvâlumdu- 
se câ în sedii de firmă localizate în apartamente de 
bloc se tranzacţioneazâ afaceri de zeci de milioane 
de euro, pe spinarea a multe milioane de români 
aduşi la sapă de lemn. care. ca sâ supravieţuiască 
trebuie sâ îşi planifice sâ se hrănească, pe luna de 
pensie, cu un litru de lapte şi o pâine pe zi. Dacă s-a 
"lâcomit" astăzi, spre exemplu, şi a consumat mai 
mult de atât. acest fapt îi va afecta alimentaţia in 
ultima zi de dinaintea pnmirii pensiei» Presupunând 
câ o primeşte la timp! 

Oare pe cei 15 000 de oameni de afaceri 
israelieni, în ce poziţie îi putem clasifica? 

Mănăstire într-un picior, ghici ciupercă ce-i! 



Apropo de ultima cifră comentată, dl. X. ziarist la 
"Le Monde", ne aminteşte de cele două miliarde de 
euro " injectaţi " în economia românească. 

La noi, când se vorbeşte de injecţii, 
întotdeauna ne fuge gândul la boală, la necazuri 
la neplăceri cauzate de starea de sănătate. 

Dar întrebarea este Ce se ascunde în "injecţia * 
israeliană? Pentru câ la noi, s-a întâmplat, nu de 
puţine ori, ca o injecţie, aparent tămăduitoare, să 
îmbolnăvească oamenii de SIDA! 

Relaţii echitabile româno-israeliene 

"Relaţiile economice între Israel şi România nu 
sunt în sens unic. Copiii holocaustului vin în 
România şi copiii dictaturii merg in Israel sâ lucreze 
Majoritatea în construcţii ." 

Cu impertinenţă autorul declară câ. de fapt 
lucrurile păstrează un echilibru firesc: celor 3.500 
de întreprinderi israeliene din România le 
corespund 0 (zero) întreprinderi româneşti în 
Israel, 

iar la cei 15.000 de oameni de afaceri 
israelieni (care, când vor prinde cheag, îşi vor 
aduce familiile, prietenii efc.). România 
contrabalansează cu cei 200.000 de români care 
lucrează în construcţii! 

La vremea respectivă s-a discutat suficient, şi în 
presă şi în particular, despre bătaia de joc la 
adresa muncitorilor români plecaţi sau racolaţi 
ca muncitori calificaţi sau, în marea majoritate a 
cazurilor, ca salahori, pentru a munci în 
domeniul construcţiilor în Israel. Am cunoscut 
câţiva oameni care mi-au relatat despre condiţiile de 
viaţă, ordinare, "asigurate" de angajatorii de acolo, 
sub limita suportabilului. Mi-au povestit câ I» se 
cereau paşapoartele ca sâ fie la cheremul 
angajatorilor, câ lucrau zi-luminâ pentru nişte salani 
mizerabile şi câ, de multe on, după o lună îi dădeau 
afară pe motiv câ fuseseră angajaţi fără contract 
legal şi nu li se plăteau nici drepturile băneşti. Nu Ştw 
dacă şi acum, când românii se pot duce sâ lucreze 
în Apus. vor mai fi trataţi în Israel ca nişte gunoaie 

Toate acestea în contrast cu oamenii de afacen 
israelieni care umplu, până la refuz, marile hoteluri 
din Bucureşti şi din ţară "Pax romana" 

Ce rost are articolul din "Le Monde"? 

Exceptând minciunile inerente, articolul este 
un lanţ de dezvăluiri. 

în măsura în care nu s-a exagerat, avem un 
tablou "idilic" al primelor rezultate, oficializate de 'Le 
Monde ", cu privire la roadele ofensivei iudaice 
asupra României. 

Nimic nu este întâmplător Articolul vrea sâ 
atragă atenţia românilor asupra puterii evreieşt» 
in România, descurajând, astfel, pe cei ce lupte 
pentru stăvilirea acestei invazii, vrea sâ ne arate 
ca a trecut timpul când se acţiona pe ascuns $»• 

final, sâ sune o goarnă pentru a-şi anunţa 
presupusa victorie şi a-şi chema conaţionali» ,a 
praznic. 

acesta, oare. praznicul îngrop** 
romanilor-) No, vâ spunem că NU! Nu vom abdic» 
r:? data de la ,u P ,a noastră pentru creştinism V 
pentru românism! Aşa sâ ne ajute Dumnezeu! # 




Pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2007 


4 













sfafaefou 


SCRISOARE DESCHISA 



Domnule M IRC EA NICOLAU, 

îmi permit sâ vâ inoportunez cu această scurtă 
scrisoare, de pe poziţia unui român care a avut 
posibilitatea sâ cunoască adevărata istorie a 
Mişcării Legionare, şi care este hotărât sâ nu 
treacă cu vederea anumite afirmaţii, luări de 
poziţie sau mistificări, in legătură cu trecutul, 
prezentul şi viitorul Mişcării. 

Nu îmi pot permite - şi nici nu este necesar - sâ 
încep cu argumente furnizate de hotărârile nefericite 
şi de comportamentul "Comandantului". 

Voi comenta în strictă actualitate, referindu-mă la 
ultimii ani şi la evidenţe pe care. cu tot subiectivismul 
dvs., nu le puteţi trece cu vederea. 

Am afirmat întotdeauna că încercarea dvs (şi a 
altora) de a amesteca cele două perioade din 
existenţa Mişcării Legionare, declarând oricui vroia 
să audă, ca Horia Sima a fost exponentul politicii 
şi ideologiei lui Corneliu Zelea Codreanu, este un 
neadevăr, având ca unic scop justificarea 
folosirii numelui, organizării şi numărului imens 
de membri şi simpatizând ai Mişcării, moşteniţi în 
1940. Legiunea lui Horia Sima a fost un bastard 
care avea nevoie urgentă de legitimitate, de un 
act de naştere în care să nu scrie: "tatăl - 
necunoscut". Afirmaţia aceasta este întărită chiar de 
teonile dvs. care pun pe prim-plan meritele lui Horia 
Sima, declarând, în particular, că fondatorul Mişcării 
Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, ar fi fost un 
visător, un om lipsit de simţul realităţii, un utopic, şi 
că adevărata dezvoltare şi evoluţie pozitivă, realistă, 
a Mişcării, se datorează "Comandantului". Este 
foarte probabil că în public veţi nega afirmaţiile mele. 
dar în sinea dvs. îmi veţi da dreptate. 

Ca un palid exemplu: sper că nu aţi uitat că, până 
nu demult, comemorarea zilei asasinării Căpitanului, 
a Nicadorilor şi a Decemvirilor, în organizarea dvs. 
se făcea la Ţigăneşti, în principal la mormântul lui 
Radu Mironovici, căci la câteva am participat şi eu. 
Se ţineau discursuri evocatoare despre 
personalitatea şi moartea Căpitanului, lângă o cruce 
pe care scria "Radu Mironovici". Autobuzele treceau 
în viteză pe lângă crucile de la km. 30, spre mirarea 
şi necazul celor ce ajungeau dinainte acolo. La 
întoarcerea de la Ţigăneşti, opreaţi şi la Tâncâbeşti, 
de voie - de nevoie, pentru o scurtă slujbă religioasă 
pe locul unde ar fi trebuit să fiţi de la început Mai 
târziu, când, exasperaţi de acest comportament, am 
început sâ organizăm noi evenimentul respectiv, 
dâdeaţi sarcină "trompetei de serviciu" sâ vorbească 
tot despre "Comandant! Jenant, nu ? 

Am citit, în ziarul "Gândul" din 27 nov 2006, că 
aţi organizat comemorarea chiar la Tâncâbeşti Ne 
bucurăm! 


De ce, totuşi, m-am hotărât sâ vâ scriu 9 Am vrut 
să subliniez, pe viu şi la timpul potrivit, la ce 
duce acest demers al dvs. 

Atribuirea unor evenimente nefericite Mişcării 
Legionare, la modul general, dâ ocazia 
duşmanilor ei de moarte să ne acuze de fapte 
criminale, petrecute în perioada pseudo- 
guvernării legionare şi după "biruinţa legionară" - 
oricum o victorie "â la Pyrrhos" - consemnând 
intrarea într-o cădere vertiginoasă a percepţiei 
publice despre Mişcarea Legionară. 

Am citit în ziarul "Ziua" protestul d-lui dr. Aurel 
Vainer, preşedintele Comunităţilor Evreieşti din 
România. Nu voi analiza conţinutul protestului decât 
în context. Se face referire la cei 120 de evrei 
asasinaţi în timpul "rebeliunii legionare" din ian. 
1941 Ştiu, la fel de bine ca şi dvs., că nu s-a putut 
dovedi niciodată că legionarii ar fi fost făptuitorii şi 
că, mai târziu, după 1944, răzbunarea împotriva 
legionarilor a fost cruntă, ridicându-se la un milion de 
arestări şi la sute de mii de asasinaţi, chipurile, de 
către comunişti, în închisori 

Când ţi se poate pune însă în sarcină masacrul 
de la închisoarea Jilava sau asasinarea lui lorga, 
Madgearu şi Câlinescu, de ce nu s-ar atribui, tot 
legionarilor, moartea celor 120 de evrei! 

Pentru memoria acestor victime pe evrei nu-i 
interesează că era Corneliu Zelea Codreanu sau 
Horia Sima şeful Mişcării, şi, poate, din acest punct 
de vedere, au dreptate Interesul lor nu este acela 
de a despărţi apele, d-le Mircea Nicolau, dar ar 
trebui să fie interesul nostru major, şi, în special, 
al dvs.! 

Cred că am vorbit destul de clar De aceea noi, 
cei despre care vreţi să lăsaţi impresia că nici nu 
existăm, contestăm în faţa opiniei publice (şi 
acum şi în faţa dvs.) încercarea sau, mai bine zis, 
practica de a prezenta perioada conducerii 

simiste ca pe o continuare a politicii Căpitanului. 

Nu vom accepta niciodată ca urmările unei 
comportări aberante sâ întineze memoria 

Căpitanului, a nenumăraţilor martiri ai Legiunii, a 
Mişcării însăşi. 

în concepţia Căpitanului nu puteau avea loc 
comportamente agresive mergând până la 

asasinarea evreilor Lupta cu aceştia trebuia dată pe 
planul competiţiei în toate domeniile de activitate 

Repet, cei care i-au asasinat pe evrei, în ian. 
1941, nu erau legionari, erau scursura 

mahalalelor şi deţinuţi de drept comun trimişi de 
Eugen Cristescu, şeful Siguranţei Statului, spre a 
compromite definitiv Legiunea, iar ocazia de a 
face acest lucru i-a furnizat-o Sima! 




w 111 aa vmqii r, 


aminte întotdeauna evreilor, că este consemnată 
discuţia cu viitorul mare rabin al Genevei. David 
Şafran. de la sfârşitul anului 1937, în cursul căreia 
Căpitanul face afirmaţia că, la acea dată. Mişcarea 
Legionară nu avea pe conştiinţă viaţa nici unui 
evreu Faptul ca rabinul David Şafran nu contestă 
afirmaţia în memoriile sale scrise către sfârşitul vieţii, 
la Geneva, confirmă, în mod incontestabil, spusele 
Căpitanului. 

Domnule Mircea Nicolau. faptul că cele mai 
reprobabile fapte, atribuite Mişcării Legionare, 
se produc după preluarea controlului Mişcării de 
către Horia Sima, vă pune într-o situaţie fără 
alternativă: sacrificaţi Mişcarea pentru Horia 
Sima sau vâ veţi hotărî să acceptaţi 
realitatea pentru salvarea acesteia? 

Alegerea vă aparţine! 



P. S.: La înmormântarea regretatului loan 
Nelu Rusu l-aţi descris ca pe un erou şi ca pe un 
înţelept. Faptul că după 1990 a părăsit tabăra 
simistâ. nu vâ spune nimic? Ferm şi cinstit, cum vâ 
prezentaţi, de ce aţi omis să faceţi această 
precizare, şi, mai ales, de ce nu l-aţi trecut in 
cartea editată de dvs., „Intelectualii şi Mişcarea 
Legionarâ n ?! 

2e/(e<z 


APEL LA RAŢIUNE DE ZIUA UNIRII (continuare din pag. 1) 


Puteţi sâ faceţi vreo asemănare între doctrina 
legionară şi comportamentul anarhist imprimat 
de Sima când a preluat conducerea Mişcării, aşa 
cum a preluat-o? 

Adevărata Legiune nu a vrut să facă revoluţii 
armate, Căpitanul chiar a interzis orice fel 
manifestare de acest gen. 

Pretindeţi că fără Sima Legiunea ar fi dispărut, 
dar toţi cei care au ieşit din închisori au supravieţuit 
graţie existenţei "Comandantului"? 

Focul sacru al Legiunii a trăit in ţară, in sufletul 
zecilor de mii de legionan din închisori! 

In Apus ce a supravieţuit, decât tot imaginea 
şi opera Căpitanului? întrebaţi dreapta radicală din 
Europa despre Sima şi veţi constata că este un 
personaj necunoscut! 

A pretinde ca "ceilalţi" sâ abdice de la linia 
Căpitanului pentru a f. la fej cu voi este pur şi simplu 
o inversare a normalului. 


Atenţiune! Vâ facem o prezicere: dacă simism 
va fi acceptat vreodată în numele trâmbiţat 
democraţii. Mişcarea Legionară niciodată! 

Dacă noi aceştia, pe care, cu dispreţ, ne num 
"mexicani", am făcut vreodată ceva care nu 
III corespuns doctrinei şi ideologiei legionar 


arâtaţi-ne cu degetul, spuneţi lucrurilor pe nume! 

Noi am combătut întotdeauna gândirea şi fapta 
simistă totdeauna numai cu citate din ”Comandant " 
Combateţi-ne şi dvs. cu citate din Căpitan! Putem 
face oricând un dialog in care sâ ne expunem 
punctele de vedere! 

Apelul de la laşi" din 8 nov 2000 avea ca scop. 
în subsidiar, apropierea între dvs. şi noi, tocmai 
pentru a se putea crea ocazii de dialog, măcar între 
membrii organizaţiilor noastre De ce am rămas cu 
mâna întinsă 9 


Unora li se pare suficient sâ poarte cămaşa verde 
pentru a fi legionan insuşirea uniformei şi, in 
parte, a organizării şi doctrinei, dar promovând 
imaginea unui om care nu a înţeles nimic din 
scopurile Mişcării Legionare, care a introdus 
metode de lupta şi de guvernare străine de 
idealurile fondatorilor, nu te poate duce cu 
gândul decât la un plagiat nereuşit. 

Nu vâ mai feriţi de adevăr, nu mai fiţi surzi şi orbi 
la argumentele pe care vi le oferă raţiunea! 


De ce nu aveţi la îndemâna membrilor dvs. cărţile 
lui Papanace, de exemplu 9 Veniţi la biblioteca 
noastră veţi vedea "Operele complete” ale lui Sima, 
la dispoziţia cititohlor. 

Dacă sunteţi simişti, de ce vâ bateţi joc de el 
post-mortem publicând panseurile sale ridicole 
( Obiectiv legionar" nr. 40-41 dec. 2006, pag 17) 
declarând cu toată responsabilitatea în 24 ian 
1992, că ’ţara este coaptă pentru revoluţie”? 
Dacă veţi invoca vârsta "Comandantului", vom 
răspunde că aceasta, revoluţia în sens fizic, a fost 
obsesia vieţii lui. Dar revoluţia pe viaţa altora! Vi 
se pare că are 1% in comun cu gândirea şi cu 
fapta Căpitanului, care avea in vedere revoluţia 
spirituală a poporului român ? 


ud uuvau a oe rermnaie şi 




adevărul şi acceptându-l numai dacă veţi recunoaşte 
că vă aflaţi pe o poziţie greşită 

Mişcarea va deveni mai puternică şi mai 
eficientă când veţi veni alături de noi - sau. dacă 
vreţi, când vom fi împreunăI 

Micile orgolii trebuie să fie percepute ca un preţ 
prea mare pentru vitalitatea Legiunii! 

Adevărata Legiune vâ aşteaptă! 

P.S. Dacă şi acest apel va fi ţinut ascuns 

membrilor formaţiunilor dvs.. dacă nu va fi discutat in 
plen. se va dovedi, încă o data, fhca de adevăr şi 
continuarea politicii de 9 ascundere a gunoiului sub 
covor” m " 


UiL iL!F(G!TDMAI§ Februarie 2007 Pa 9 3 















Sâtul de stresul oraşului, de zgomot şi. mai ales, 
de lipsa libertăţii de mişcare datorată traiului în 
comun, la bloc. cel aflat în concediu este dornic să 
meargă pe cărările liniştite dintr-o pădure, să 
pescuiască sau să viziteze obiective turistice aflate 
în apropiere. Majoritatea turiştilor folosesc prilejul 
pentru a redescoperi satul românesc, viaţa la ţară. 



Pentru cei care doresc să se informeze asupra 
satului românesc dintr-o anumită regiune, există 
muzee etnografice amplasate în oraşe (cu una sau 
două excepţii). Acestea sunt repere ale spiritului 
românesc, adăpostind obiecte şi documente, nu 
numai cu yaloare etnografică, ci, mai ales, cu mare 
importanţă ca mărturii ale Istoriei. 

Puţine ţâri europene, însă, se pot mândri cu 
atâtea muzee etnografice în aer liber, câte există în 
România. Cel care le vizitează simte nevoia, apoi, sâ 
le vadă exponatele (case, obiecte de gospodărie, 
haine, etc.) chiar la faţa locului, "la mama lor". 

Sunt preferate de turişti zonele montane şi 
submontane, cu satele risipite pe valea unui râu sau 
prin munţi, care nu duc lipsă de case, cu pereţii din 
bârne groase de lemn, unele protejate cu şiţă, şi 
acoperite cu şindrilă, stuf sau chiar paie, cu mori de 
apă cu scoc sau cu fâcaie, cu biserici vechi din lemn 
şi piatră, cu icoane strămoşeşti şi troiţe, cu grajduri 
de vite şi coteţe de păsări frumos amenajate, pentru 
a fi pe placul "locatarilor", sursa principală a unei 
alimentaţii sănătoase, ferite de E-uri. 

Muzee etnografice în aer liber se găsesc la 
Focşani, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, 
Timişoara, Cluj, Baia Mare, Sighetu Marmaţiei, Sibiu, 
Tulcea, dar şi în localităţi mai mici, cum ar fi 
Curtişoara, Bujoreni, Bran, Goleşti, dar cel mai 
renumit este, fără îndoială. Muzeul Satului din 
Capitală, situat în apropierea Arcului de Triumf, pe 
marginea lacului Herăstrău. 

Acoperind o întindere de 15 hectare, această 
perla muzeistică a Bucureştiului a fost întemeiată în 
1936. ca urmare firească a cercetărilor sociologice 
conduse de prof. Dimitrie Guşti, fiind, totodată, şi 
rodul muncii a nu mai puţin de 1163 de studenţi 
organizaţi în 160 de echipe, care au strâns informaţii 
valoroase din 99 de sate ale României. 

Deschiderea acestei mari expoziţii de arhitectură 
şi tehnică populară a fost precedată de numeroase 
campanii de cercetare interdisciplinarâ cu caracter 
sociologic. întreprinse de către specialişti, în diferite 
zone ale ţârii, pentru a putea avea, astfel, o imagine 
cât mai completă asupra realităţii satului românesc. 

La reconstituirea satului din incinta muzeului au 
participat sociologi de renume, precum legionarul 
Traian Herseni, Mircea Vulcănesou, Alexandru 
Golopentia ş a., care au furnizat baza de selecţie a 
obiectelor etnografice şi a monumentelor de 
arhitectură Casele, acareturile, bisencile * adică, 
într-un cuvânt, toate construcţiile care trebuiau 
transferate din sate în muzeu (în unele cazuri a fost 
vorba despre copii fidele ale modelelor existente în 
sate) - sunt autentic "ţărăneşti" şi caracteristice 
regiunilor respective 

In discursul său din mai 1936, Dimitrie Guşti a 
sintetizat semnificaţia şi locul Muzeului Satului in 
cultura şi societatea româneasca " Muzeul Satului 
este capabil să reflecte, mai mult decât orice 
bogăţie şi vanetatea vieţii ţdranului, ideile profunde 
ale stilului arhitectural ţărănesc, marea ştiinţă a 
■ > a adaptării la mediu şi a adaptării mediului 
1 • ; fin alitatea In ornamenticd. siguranţa 

iţJpE p ag 4 


/ISVSl 

MUZEUL SATULUI 

instinctivă sau reflexiv$ a utilizării majore a spaţiului 
pentru oameni, animale şi obiecte O viaţă de sute şi. 
poate, de mii de ani, ne pătrunde trecând pe uliţele 
acestui sat ciudat, făcut din toate satele ţării Tot ce 
este mai al nostru vorbeşte din el cu un glas care nu 
poate sâ nu zguduie, chiar şi pe cel mai nepăsător, 
pentru că este însuşi glasul trecutului anonim şi al 
Neamului Românesc O adevărată şcoală de 
cunoaştere şi de iubire a satului şi ţăranului 
nostru " 

Muzeul s-a ridicat în luna lui Florar a anului 1936, 
în numai două luni, cu participarea celor 130 de 
meşteri populari, alături de specialişti, de oameni de 
cultură şi artă, veniţi din zonele de unde erau aduse 
casele, precum şi cu concursul a 1.100 de muncitori 
(cu diverse specializări: zidari, dulgheri, tâmplari, 
pictori de biserici etc.) repartizaţi în toate sectoarele 
aflate în construcţie. Planul Muzeului Satului a fost 
elaborat de scriitorul şi dramaturgul Victor Ion Popa, 
iar deschiderea oficială pentru public a avut loc în 
ziua de 17 mai. De atunci şi până în prezent s-au 
făcut numeroase alte achiziţii de monumente şi 
obiecte etnografice. în vederea îmbogăţim 
patrimoniului acestui muzeu. Astăzi, Muzeul Satului 
cuprinde 71 ansambluri de construcţii cu 317 
clădiri cu destinaţii diferitei amintim cele 42 de 
case de locuit înzestrate cu inventarul de unelte şi 
obiecte pentru desfăşurarea îndeletnicirilor casnice 
şi meşteşugurilor tradiţionale: nu sunt de neglijat 
bisericile, construcţiile anexe (magazii, hambare, 





coteţe, grajduri, pâtule etc.), instalaţiile tehnice 
populare (teascuri, mori, războaie de ţesut ş a ) 
atelierele meşteşugăreşti, toate amplasate de-a 
lungul uliţelor acestui sat unic, străjuite de art>on şi 
flori în acest sat-sintezâ se poate urmări evoluţia 
arhitecturii ţărăneşti din sec. al XVII-lea şi până la 
începutul sec. XX. sub aspectul materialelor si 
tehnicilor de construcţie, cât şi al modului de 
reflectare a interdependenţei dintre aspectul 
construcţiei, pe de o parte, şi condiţiile geografice 
istorice, ocupaţionale şi sociale 

Alături de valoroasele monumente de arhitectură 
patrimoniul acestui tezaur de cultură românească 
cupnnde colecţii organizate, reprezentând toate 
genurile creaţiei populare (ceramică, lemn textile 
port popular, piatră, metal, os, icoane) urmărite din 
perspectivă cronologică. Activităţile complexe 
specific muzeale (cercetarea ştiinţifică evidenta 
centralizată a patrimoniului, valorificarea ştiinţifică si 
educativă a acestuia) sunt realizate de personalul de 
specialitate - aprox 40 do persoane, faţă de numai 4 
în 1948 - organizat în mai multe secţii şi laboratoare 
Muzeul Satului a devenit de-a lungul existente, 
sale o adevărată Agora de rememorare a fimL 
naţionale: datina, portul, cântecul şi JO cul rostirea 


bogată, meşteşugurile tradiţionale, evantaiul artelor 
populare, foldorul. materializând sintagma poetului şi 
filosofului naţionalist Lucian Blaga " veşnicia s- a 
născut la saC în organizarea acestui muzeu care a 
fost şi continuă sâ fie o sursă de inspiraţie, un 
obiectiv de studiu pentru arhitecţi şi pieton, pentru 
scenografi şi regizori, pentru muzicieni şi coregrafi 
Fiind unul din cele mai vechi din această parte a 
continentului, Muzeul Satului a constituit un model 
sau a oferit sugestii şi surse de inspiraţie pentru 
muzee mai tinere din Europa de Est şi de Vest, şi a 
fost gazdă pentru numeroşi specialişti de peste 
hotare. Standul cu materiale de publicitate oferă o 
gamă diversă de publicaţii (ghiduri, pliante, albume, 
afişe, cărţi poştale etc.) redactate în limbile de 
circulaţie internaţională (franceză, engleză germană, 
spaniolă, rusă), 

in ziua de 17 mai - ziua aniversară a Muzeului 
Satului - intrarea este gratuită, existând şi surpnze 
oferite vizitatorilor, iar în perioada estivală, în zilele 
de duminică, pe scena Amfiteatrului .Victor Ion 
Popa" sunt organizate spectacole folclorice susţinute 
de ansambluri profesioniste sau de amatori, 
recitalun de muzică şi poezie, concerte de muzică 
dasicâ etc.; din doi în doi ani se organizează 
festivalul internaţional de folclor "Hora" 
Totodată, se organizează expoziţii tematice de grup 
sau personale, expoziţii internaţionale realizate prin 
schimburi culturale cu diferite muzee din lume 
Muzeul satului face parte din "Asociaţia muzeelor în 
aer liber europene", afiliată la UNESCO 

Satul-muzeu oferă cadrul pentru desfăşurarea 
periodică a demonstraţiilor susţinute de meşten 
populari care dezvăluie marelui public din secretele 
meşteşugurilor străvechi: ţesutul, olăritul, prelucrarea 
lemnului, prelucrarea pieilor, a osului, metalelor etc., 
stimulând interesul pentru domeniul creaţiei 
populare Concursurile teoretice şi practice pe teme 
de artă populară, spectacolele folclorice susţinute de 
copii şi tineret au acelaşi rol 

in cadrul muzeului se află un butic cu obiecte de 
artă populară, autentice, realizate de meşten 
populari din diferite zone ale ţării (ceramică, ţesâtun, 
împletituri, podoabe, instrumente muzicale etc.) ce 
pot fi achiziţionate contra cost. 

Mostră a înţelepciunii şi sensibilităţii neamului. 



expresie 


Safu/«; ac?" 9 nalâ a civi,iza t i ei străbune. Muzed 
turistice ai.T UflU d ' n cele mai importante obiecta* 

mare de hfh^ P " ale ' Şi ,âril ' ,a P l relevat de 

la 16 000 în ? ' r ? rnâni şi strălni care-i trec pragul, de 

••îîînîav’gr*« 000 ■ 


' ..ai.u.Hj.* udi.na, ponui. caniecul şi jocul, rostirea Alt 

CUVÂNTUL LEGIONAR Februarje 2Q()7 * ^ 
















DR. AUREL VAINER VERSUS PRESA ROMÂNĂ 



Am întrebat diverse persoane, sâ zicem "de 
pe strada", cine este dr. Aurel Vainer, şi nu au 
ştiut! Este bine, este râu, nu ştiu. dar vâ spun eu 
celor "în defect": domnia sa este preşedintele 
"Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România", 
pe scurt F.C.E.R. 

îi donm sănătate, dar ne întrebăm ce este, din 
punct de vedere juridic, F.C.E.R. ? 

Asociaţie, fundaţie, partid ca U D M R.-ul? Care 
este statutul juridic al acestei federaţii 9 

Sâ zicem câ este un O.N.G., dar un O.N.G. nu 
capătă spaţii în ziare pe pagini întregi şi cu 
fotografii color la un drept la replică! 

Aoleu, am uitat! Dl Aurel Vainer este şi deputat 
al minorităţii evreieşti din Romănia! 

Foarte bine. dar de ce tremură ziarele când 
domnia sa "trosneşte din bici"? 

Mă gândeam câ dacă preşedintele altei minorităţi 
din România se simţea jignit în numele celor 
păstoriţi, nu se făcea un scandal public de 
asemenea proporţii. I 

Mă prefac mirat ca să înţeleagă tot omul despre 
ce este vorba, şi privesc cu nostalgie înapoi, când 
regretatul antecesor al d-lui dr. Vainer făcea tot 
ce ii stătea în puteri ca sâ-l desfiinţeze pe Mihai 
Eminescu. De ce nu a reuşit? Răspunsul este 
simplu şi demonstrează un lucru de importanţă 
capitală pentru români atunci când toti românii 
gândesc la fel şi se exprimă la fel, nici 

formidabila putere iudaică mondială nu poate să 

aibă câştig de cauză . Concluzia simplă: dacă am fi 
uniţi, după exemplul evreilor, am fi imbatabili! 

Dar sâ revenim la subiect, acum că mai avem 
unele date ale problemei în general, dl. dr. Aurel 
Vainer, preşedintele F.C.E.R., trage presa română 
de urechi pentru publicarea articolului 
"Legionarii Moţa şi Marin comemoraţi în Spania ", 
făcând anumite precizări: 

- De ce a apărut articolul pe a doua pagină? 

- De ce în text se folosesc multe majuscule? 

- De ce pe 15 ianuarie, când comunitatea a 
comemorat tragicul pogrom legionar din ian. 1941, 
nu s-a scris în ziarul "Ziua" ? 

- De ce s-a preluat comunicatul agenţiei 
"Mediafax" cuvânt cu cuvânt, fără incriminarea de 
cuviinţă? 

- De ce scrie în comunicatul agenţiei "Mediafax" 
că legionarii Moţa şi Marin au murit... "în Spania, în 
luptă cu brigăzile comuniste... împotriva ameninţării 
bolşevice? 

- De ce comunicatul din "Ziua" face greşeala de a 
plasa în mod fals pe cei doi în contextul "...gestului 
recent al României de a condamna în mod oficial 
comunismul drept un sistem şi o ideologie 
criminală"? 

- De ce "Mediafax" şi apoi "Ziua" preiau 
comunicatul cu o greşeală impardonabilâ, sugerând 
că "Vasile Marin şi Ion Moţa au luptat în munţi 
împotnva fiarei bolşevice", adică au luptat ca 
partizani, după 1944, creând confuzie? 

D-le dr Vainer. cu totul întâmplător avem un 
prieten care a lucrat cu dvs. în acelaşi institut şi a 
rămas surprins citind articolul apărut în "Ziua" sub 
semnătura dvs V-a descris ca pe o persoană 
inteligentă, cultă, cu simţul umorului, care nu făcea 
niciodată caz de originea etnică, şi ne-a declarat în 
particular că este convins câ dvs. numai aţi semnat 
articolul, scris, probabil, de un "scrib" oarecare. 

Sâ încercăm sâ dăm câteva răspunsuri la 

întrebările puse de "scribul" dvs. la care aţi aderat 
prin semnătură 

- Comunicatul "Mediafax" a apărut pe pagina a II- 
a pentru că nu este nici editorial, nici articol şi în 
economia ziarului acolo s-a stabilit locul pentru astfel 
de apariţii. 

- In text se folosesc multe majuscule din cauza 
nenorocitei de ortografii româneşti care nu va putea 
fi schimbată decât dacă veţi cere acest lucru 
Academiei Române în numele dvs.; once este 
posibil! 





- Articolul nostru ar ti trebuit scris fără majuscule 
pentru ca sâ vedeţi cam cum ar fi trebuit sâ apară 
comunicatul "Mediafax"! 


- De ce nu s-a pomenit de pogromul anti- 
evreiesc din ian. 1941? Aici sunt de acord cu dvs.; 
o omisiune regretabilă! Totuşi, făcând o socoteală 
matematică simplă, din 1945 până în 1965, când 
Partidul Comunist Român, cu Securitatea, Justiţia. 
Miliţia etc., au trecut în mâinile românilor, sunt 240 
de luni. In fiecare lună din această perioadă au murit 
în închisori, pe şantiere de exterminare, din motive 
de detenţie sau in cadrul anchetelor, cca. 2083 de 
români, cei mai buni români şi cei mai mari 
politicieni, savanţi, poeţi, scriitori, medici, avocaţi, 
preoţi, etc. Repet, pe lună, nu 120, ca în ian. 1941. 

Ziceţi că sunteţi român, în Parlamentul 
României; ar fi interesant sâ protestaţi că nu se 
scrie în fiecare lună despre victimele 
comunismului din acea perioadă, căci îmi 
închipui câ nu faceţi nici o legătură între evreii 
anilor respectivi şi crimele respective! 

Cu aritmetica de şcoală primară vă continui 
socotelile: în fiecare săptămână din perioada aceea 
erau ucişi fără nici un temei juridic (precum, de altfel, 
şi victimele asasinate în ian. 1941), 520 de români, 
şi. mai departe în fiecare zi 74 de români mureau 
fulgeraţi sau de foame, sau de frig, sau bătuţi in 
anchete sau bătuţi aiurea, sau bolnavi netrataţi în 
închison, sau, sau, sau ... Toate aceste cifre 
cutremurătoare nu vă sugerează nimic? 

Oare de ce nu sene ziarul "Ziua" in fiecare zi un 
articol cutremurător despre răzbunarea "bolşevică" 
(da, "bolşevică" în ghilimele, d-le dr. Aurel Vainer, şi 
ne gândim amândoi la acelaşi lucru) care a ucis 74 
de români pe zi! Ar trebui să "strigăm" şi noi atât 
de tare incât protestul dvs. sâ pară un susur de 
izvor! 

- De ce s-a preluat comunicatul agenţiei 
"Mediafax" cuvânt cu cuvânt? 

Păi vă propun sâ faceţi o "anchetă de cadre" şi sâ 
descoperiţi sau sâ "demascaţi" cine se ascunde în 
spatele acestei agenţii. Ce aveţi cu ziarul? Ăia sunt 
bandiţii! (îmi cer scuzele de rigoare agenţiei câ 
utilizez astfel de calificative; departe de mine sâ 
gândesc despre domniile lor aşa ceva: este o simplă 
"licenţă poetică" în descrierea unui scenariu!) 

Ziarul dă vina pe agenţie, de frică. "Oare de ce nu 
se supârâ mama?" Ziaristul de la "Ziua" sau redacţia 
poartă pamperşi! 

- De ce scrie comunicatul ""Mediafax" câ 
"legionarii Moţa şi Marin au luptat în Spania" şi, 
culmea culmilor mai zice câ "împotriva bolşevicilor"? 

Inexact, legionarii Moţa şi Marin au murit în 
America, luptând împotriva pieilor-roşii din Vestul 
sălbatic! Nu. în Spania anului 1937 au luptat alături 
de comunişti tov. "Tismâneanu" şi tov Walter 
Roman, dar nu au murit pentru crezul lor politic 
pentru câ. poate, nu se prea nimereau în tranşeele 
din linia întâi în momente nepotrivite 

Aţi vrea eventual sâ sugeraţi câ "toată lumea este 
pe deplin conştientă că asocierea apariţiei şi luptei 
Mişcâni Legionare, de la început şi până la sfârşit, 
nu are nimic în comun cu lupta poporului român 
împotriva comunismului" 1 

- Reproşaţi faptul că acest comunicat din ziarul 
"Ziua" apare în contextul gestului recent al României 


de a condamna. în mod oficial, comunismul drept 
"un sistem şi o ideologie criminală" 

Mai întâi şi mai întâi, aţj omis caracterul de 
"ilegitim". La ce sâ ne gândim, câ nu agreaţi această 
specificare 9 Să ne gândim că sutele de mii de 
asasinate "din răzbunare m vi se par legitime? 
Juridic este imposibil, iar pentru noi. ca şi creştini, un 
păcat de moarte Sâ credem că sunt alţii care au 
justificată răzbunarea pnn preceptele religioase? 
Pare incredibil! 

- Acuzaţi că acel comunicat "îi plasează pe cei 
doi, în mod fals, în contextul gestului recent . de 
condamnare a comunismului". 

De ce "în mod fals", d-le dr. Vainer? Scribul dvs 
are aşa o logică negând câ această condamnare 
reprezintă, de fapt. o recunoaştere indirectă a luptei 
anticomuniste dintotdeauna a Mişcării Legionare? 

Dacă conaţionalii dvs. au avut, eufemistic 
vorbind, proasta inspiraţie de a gândi câ soluţia 
rezolvării planurilor dumnealor de supremaţie 
este comunismul , aceasta nu este greşeala 
Mişcării Legionare. Sunt convins că aveţi 
cunoştinţă de butada lui Constantin Argetoianu, care 
era un adversar al Mişcării, în perioada interbelică 
"Nu toţi evreii sunt comunişti, dar toţi comuniştii 
sunt evrei!" Cam ce aţi fi vrut? Să-i accepte poporul 
român pentru că erau înfiaţi de dvs . 9 

- De ce se preia pretinsa afirmaţie că Ion Moţa şi 
Vasile Marin ar fi luptat în munţi (se înţelege după 
1944)? 

Nu am citit comunicatul "Mediafax". dar dacă a 
scris aşa, fiţi convins că din "bezmeticie" şi din 
incultură istorică. Pun panu pe orice câ în 
comunicatul fund "G. Mânu" nu putea sâ scrie aşa 
ceva, iar dacă a făcut vreo asociere între lupta 
anticomunistă din munţi şi Mişcarea Legionară, este 
absolut exactă afirmaţia (îmi face plăcere sâ-l citez 
pe un "pretin" al dvs - nu personal, bineînţeles): 
"Aceştia erau legionari - deşi nu toţi" (cu refenre la 
rezistenţa armată) - Gabriel Andreescu. joi 25 ian 
2007, ziarul "Ziua" ("după" Raportul Tismâneanu). 

Ar trebui sâ scriu prea mult despre "dreptul la 
replică" al d-lui dr. Aurel Vainer şi mă tem ca 
funcţionarul însărcinat cu monitorizarea publicaţiei 
noastre sâ nu se plictisească Nu îmi închipui câ dl 
deputat şi preşedinte îmi va face această onoare de 
a-l citi personal! 

- Să mai comentez, oare, cum dl dr. îşi 
aminteşte "cu durere şi tristeţe anii copilăriei şi 
adolescenţei"? 

Ce anume vă amintiţi? 

Pe front nu aţi ajuns, pentru că eraţi copil, şi câ 
evreii oricum erau "discriminaţi " ne fiind lăsaţi sâ 
moară pe front Poate aţi apucat"munca obligatorie" 
care nu se poate compara cu lima întâi a frontului 
Puşcărie nu aţi făcut, o facultate aţi absolvit (nu v-a 
dat nimeni afară, in mai 1952). de mâncat aţi avut ce 
mânca (nu aţi crăpat de foame, ca subsemnatul) de 
încălţat aţi avut cu ce sâ vă încălţaţi (nu aţi umblat cu 
galoşi de cauciuc umpluţi cu ziare şi legaţi cu sfoară, 
ca sâ nu-i pierdeţi la fotbal, pe maidan), nu v-a dat 
nimeni afară din casă. din contră dacă veneaţi din 
provincie sau nu eraţi mulţumiţi de locuinţă, vi se 
dădeau casele "duşmanilor de clasă" arestaţi sau 
asasinaţi fn casa unde v-aţi petrecut copilăria şj 
adolescenţa. în mod sigur, nu vă trezeaţi, dimineaţa, 
cu apa îngheţată în paharul de la capul patului, nu aţi 
suferit sute de percheziţii şi interogatohi la domiciliu, 
cu pistolul pe masă. la ora trei noaptea; aţi avut. 
după terminarea studiilor, serviciu în buheul 
Bucureştiului, nu pe şantiere, cu noroiul până la 
genunchi, sau la "Crăcânaţii-din-deal". 

De unde atâta tristeţe? Pe cine vreţi sâ 
păcăliţi? 0 

Aţi avut rude asasinate de dictaturile de după 
1938? Se poate, dar cine nu a avut 9 

Aţi avut rude apropiate care au murit în închisorile 
comuniste 9 Nu! 

(continuare în pag. 7) 


* 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2007 


Pag. 5 












TEOREMA LUI PAZVANTE 




Mihail Hârdâu, ministrul Educaţiei şi Cercetării: * 

1. IMEMORIALUL PAŞĂ DIN VIDIN 

Un balcanism regândit în noul său context 
integrat s-ar părea că ţine de o alchimie care se 
impune de la sine, câtă vreme, în noua Europă care 
ne include, redescoperim, printre atâtea revelaţii 
serializate, un reper vechi şi nou un Pazvante 
imemorial, refocalizat, revendicând, în chip legitim, 
schimbarea de imagine ce i se cuvine 

Efigia sa retro, cu profil de pirat terestru, trans- 
dunârean, desuet şi handicapat de anopsie, ni se va 
putea desfăşura de acum, în imaginarul său nou, 
mai exact, mai verosimil şi mai strict istoriceşte, de 
recuperat între alţi parametri ai stării de fapt 

Până acum. strategic cuprins în aura celui mai 
emblematic balcanism, ne-am obişnuit sâ-l 
considerăm etalonul stereotip şi curent al 
anacronismului 

Duhul anarhicului paşă de la Dii nu e însă 
departe de a fi mai actual în zilele noastre ca 
oricând. 

Mercenar debusolat şi rebel, vasal instabil şi 
violent, înrobit de înavuţire şi sclav al propriului său 
interes. îndreptat contra sistemului însuşi care l-a 
produs, traseul lui, în veac. ar putea fi una din pildele 
cele mai recurente ale intraistoriei noastre perene. 

Etimologic vorbind, „pazvan” înseamnă, în 
limba turcă, „paznic”, „gardian”. 

Apărut imprevizibil şi fulgurant, pe când apunea 
Jeirea sutei optsprezece", neofitul islamizat, renegat 
ş; turcit din interese de alişveriş, paşa Osman 
Pazvantoglu s-a dovedit a fi mai mult „strâjerul" 
personalei lui parveniri şi (precum îl arată şi numele) 
un fel de .angelus custodius al propriilor sale 
chiverniseli, funcţionând cu un instinct arivist de o 
fabuloasă promptitudine. 

De curând trecut la legea turcească, din 
întemeiate motive de afaceri, intempestivul Pazvante 
s-a remarcat instantaneu prin expediţii locale de jaf 
şi prâdâciuni redutabile, precum şi, pe o arie destul 
de extinsă, în războaiele intraotomane în care şi-a 
pierdut un ochi, dar care i-au adus şi celebritatea, pe 
lângă nemuritorul handicap, câftânindu-l paşă la 
raiaua din Vidin, de unde controla perfect un întreg 
paşalâc, afişând în mod constant atitudini şi 
îndrăzneli destul de vinovate faţă de înalta Poartă, 
aflată, pe atunci, în pragul decadenţei. 

Cam de pe la 1801. deci de la începutul sec. XIX, 
datează isprava care a rămas în memoria colectivă 
drept imponderabila vreme a lui Pazvante Chioru. 

- în acel răstimp, Osman Pazvantoglu, vlah 
autentic, aromân de pe valea Timocului, ţinut dinspre 
malul drept dunărean, la sud de Calafat, atacă 
Craiova şi se lansează într-o expediţie devastatoare, 
prâdând întinse teritorii româneşti, până spre sudul 
Moldovei 

Şi, ca o încununare a comportamentului său, 
contradictoriu şi versatil, după incursiunile de jaf, 
recent turcitul paşă venetic nu s-a sfiit şi n-a părăsit 
ţara până n-a obţinut de la domnitorul fanariot 
Constantin Ipsilanti aprobarea de a-şi lua un Vlădică 
potrivit, sâ-l ducă la Vidin, pentru uzul ad-hoc al 
credincioşilor ex- de-o lege cu el, din statul timocean 
adânc preocupat de mântuirea sufletelor lor. 

Ce şi-o fi zis? Asemeni, pasămite, unui înalt 
demnitar din învăţământul de azi: „ Vreau sâ le 
dezvolt îngerul păzitor. ” 

2. MORBUL PAZVANTOGEN SAU 
TRADAREA DIN SISTEM 

Modelul Pazvante nu va funcţiona, aşadar, prin 
absorbţie într-un timp imemorial, ci prospectiv, prin 
neîncetata actualitate a acestui paşă conflictiv şi 
autonom în exces, acţionând într-un automatism al 
trădării din sistem şi sfârşind prin a fi atât renegat 
între ai săi, cât şi inoportun în acelaşi timp faţă de 
înalta Poartă, din ordinele căreia a fost, în cele din 
urmă, otrăvit de medicul său evreu. 

Instinctul autofag ori vocaţia renegăm îl motivase, 
poate, pe creştinul timocean să-şi extragă o 


Vreau sâ le dezvolt îngerul păzitor (din cugetările anului) 


neaşteptată prosperitate din chiar agresarea fraţilor 
de-o lege şi de-un neam cu el 

Şi, în măsura în care paradigma lui se 
reactualizează interactiv, nu arareori, între noi, cei de 
azi, suntem din ce în ce mai tentaţi sâ renunţăm la a- 
I invoca doar prin acea zicere, nu lipsită de pitoresc, 
care-l suspendă, inutil, nesemnificativ şi incert, într-o 
vreme a lui Pazvante Chioru. 

Pazvante, dimpotrivă, e înseriat, mai funcţional ca 
oricând, într-un şir diacronic de mostre de 
comportament renegat, care se găseşte, obositor de 
recurent, în istoria noastră de ieri şi de azi. 

Cine a trădat cetatea Genucla? Un dac de-al ei 

Cine l-a trădat pe Horia? Un pădurar de-al lui 

Cine l-a trădat pe Ion Vodă cel Cumplit'? Boierii 
lui. 

Cine l-a trădat pe Tudor? Pandurii lui. 

Cine a devastat Craiova? Un aromân timocean. 

Care au fost cozile de topor, sub comunişti şi 
acum? Români dintre noi. 

Numitorul comun? Morbul pazvantogen. 



BALCANIZARI 

Evropei dând bacşiş de o carboavă 
mezatu-acestei ţâri agonizante 
mucenicitâ-n duh de la Levant e 
nici cât te miri ce zanşte firavă 

acestei ţâri pe scenele turnante 
prâdate-ntre o ană şi-o caiafă 
aceleaşi slugi străvechi cu-aceeaşi snoavă 
înaltei Porţi înclinâ-se galante 

prin sferele politicii bufante 
cu poale-n brâu răvaşe de otravă 
multiplu abracadabrant un fante 

şi noul paşă în şalvari de slavă 
ne-ar vrea-n serai c-o Românie gravă 
la cârma căreia stă chior Pazvante. 

Cristiana Hâncu 



De unde este deductibilă, în sfârşit, şi teorema 
lui Pazvante. 

Quod erat demonstrandum trădarea din sistem 
e la noi o boală endemică îngrijorătoare, ale cărei 
ravagii pot fi urmărite diacronic şi progresiv şi 
împotriva căreia nu s-a aflat, până acum. antidot sau 
vaccin. 

Cine a propus în demers continuu, cinic si 
perseverent, abolirea însemnelor identităţii noastre 
etnice şi spirituale din instituţii şi şcoli? Evident un 
om din sistem. (Şi fără nici un fel de constrângere 
din perspectiva circumstanţelor prohibitive ale 
integrării). 

Cine a propus sâ fie interzis ancestralul ritual al 
transhumanţei româneşti, fără ca aceasta sâ fl 
dispărut pe undeva, din aria europeană, în care 
recent ne-am integrat 9 Evident, tot un om din sistem. 
Cu noi, dintre noi. pentru noi 

Cine a avut, în fine, extravaganţa de a sărăci, din 
interior, bugetul, şi aşa sărac, al învăţământului? In 
mod evident, ministrul din ministerul de resort 

Teorema lui Pazvante se aplică, deci, prioritar, 
în domeniul care e. poate, cel mai nevralgic şi 
deficitar al societăţii de azi, învăţământul românesc 
mediocriu, anacronic, sărăcit şi corupt, în mod 
continuu trădat şi minat din intenor. agresat de 
morbul pazvantogen. 

Ar fi în continuare de detaliat, deci. care sunt 
racilele ultimelor pazvanterii întrepnnse în domeniul 
amintit 


O mie de ţechini primeşti 9 " 

\ O. paşă. cât de darnic eşti!" 

Care sâ fie. aşadar, posibila asemănare a unui 
demnitar actual cu strâjerul aromân osmanizal, cu 
vlahul cel lepădat de lege, on cu imemonahil 
Pazvante, imuabil şi atemporal, cel invocat atât de 
recurent? Evident, ea stâ doar în comportamentul I 
modelator, sursă de trădare în sistem şi iremediabi 
anacronism Şi cu diferenţa că Pazvante-Paşa îşi 
trăda doar originea, nu şi propriul paşalâc dobândit j 
cu greu, „preznestrovia” unde se chivernisise cu 
spor. 

Echidistantă între Coţcariul Moş Nechifor şi mai 
sudicul Pazvante, se află harabaua lui Hârdâu ce: 
investit cu o nouă şi balcanică autoritate absolută în ■ 
feuda sa pa^antiformâ într-o proverbială povestire 
a sa, Creangă expune în mod explicit diferenţa dintre 
cărăuşie şi harabagie. în ultima dintre meserii 
intervine componenta umană, harabagiul având de-a 
face numai cu persoane în cazul nostru - elevi 
transportabili. 

„Vreau sâ le dezvolt îngerul păzitor'’ - afirmase 
excelenţa sa. „fan al motorizării", dl Mihail Hârdâu 
Drept care, mai prompt ca năprazmcul paşă. a dat 
un tun de 15 milioane de euro în bugetul şi aşa sărac 
al educaţiei, cumpărând 500 de microbuze la pretun 
inimaginabile. în acest fără precedent „jaf la şcolari* 
aşa cum titrau ziarele, la sfârşitul lumi precedente, a 
reieşit că planul nemaiauzit de drenare a bănuim 
public nici măcar nu a fost bine întocmit, iar achiziţia 
maşinilor, în urma plăţii exorbitante, a reprezentat 
cea mai proastă afacere care s-ar fi putut proiecta 

De multe ori noile microbuze au fost lipsite de 
şoferii neprevăzuţi în organigrame, rămânând, cei 
mai frecvent, împotmolite în noroiul rural căruia Fi 
fuseseră destinate în planul genial conceput de 
harabagiul Hârdâu. De pildă, dacă pentru un Fiat 
Panorama preţul corect este de 17.244 de euro 
ministrul a cumpărat acelaşi vehicul pentru uz şcolar 
cu 26.000 de euro. 

Un calcul simplu, în care nu ştim cum s-a implicat 
ministrul, probează drenarea din buzunarele 
contribuabililor - şi nu în ultimul rând ale elevilor - a 
unei sume de 2 milioane de euro Rezultă o gaură 
cuprinsă între aprox. 5000 şi 8000 de euro per 
vehicul, sumă care nu poate fi justificată, şi afacere 
derulată nestingherit pe bani publici. în plus. pentru ! 
anul în curs se preconizează achiziţionarea altor 800 
de mijloace de transport destinate tot nevoilor 
şcolare 

Procesul de modernizare şi dotare a acestor 
instituţii de instituţii de învăţământ se desfăşoară dm 
plin şi tot atât de entuziast contrazis de realitatea d !n j 
satele şi comunele ţârii, în unele cazuri autorităţi 
locale interzicând folosirea acelor mijloace de I 
transport până la refacerea drumurilor. 

După cum un celebru precedent fusese tna« 
demult, achiziţionarea airbus-urilor de către 
Roman, algoritmul corupţiei continuă, pe aceeaş* 
lungime de undă. modelul mai apropiat de actuali* 
al acestei afacen fund achiziţia de Dacii Loga 0 ’ 
iniţiativă a ministrului Vasile Blaga de la Ministerul i 
Administraţiei şi Internelor 

Istona, după cum se vede, nu ştie decât sâ j 
repete în parametrii acestor recente „pazvanteni 

Ea este „în perpetuă schimbare" doar 
manualele „de istorie integrată". în care t 0313 j 
desfăşurarea ei, din Antichitate şi până în prez® 11 ** J 
este îndesată cu furca în clasele a IX-a şi a x "? 
stone universală nu mai există, ci istone integrai 
care. de pildă. Renatei Weber i se acordă mai m 
spaţiu decât Brâtienilor, dar ministrul este de 
că „suntem în reformă, iar aceasta inseamn* 

^• rfecţionare." Desigur, o perfecţionare in sistem vi 
Pazvante. 


3. FEUDA LUI PAZVANTE Şl HARABAUA 
LUI HARDAU 






Pag. 6 


CUVÂNTUL LEC30NAIÎ Februarie 2007 















Srfctuafitate 

“CENTURA POLITICII” - FEBRUARIE 2007 


Tesla prostănacului 

Ne aflăm într-o situaţie aberantă, asemănătoare 
celei din perioada interbelică. Atunci, seniorii 
partidelor politice - aflaţi la putere sau în opoziţie - şi- 
au pierdut percepţia socială şi au ajuns efectiv în 
conflict cu interesele naţiunii. Ei îşi aranjau 
alternanţa la guvernare pentru a-şi spori averile prin 
furturi pe seama statului Pentru ei nu exista 
generaţia tânăra şi tensiunile se acumulau. Statul 
însuşi era văzut ca un duşman al naţiunii prin politica 
fiscală aberantă şi prin cedarea Transilvaniei şi a 
Basarabiei, fără nici un glonţ. Aşa se explică de ce 
au ajuns legionarii la putere după asasinarea lui 
Comeliu Zelea Codreanu, fenomen pe care mulţi nu- 
I pricep nici azi. 

Sigur că realitatea istorică externă este alta 
astăzi, -dar fomânri trăiesc tot mai prost. Contrar 
statisticilor optimiste, numărul şomerilor este 
alarmant. Munca la negru a devenit endemică în 
România. Milioane de români se umilesc prin 
Occident pentru a-şi întreţine copiii. Acesta este 
fundalul social. In 

Parlament, aleşii refuză să voteze legea privind 
funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Integritate, 
chiar dacă este o cerinţă europeană. Politicienii vor 
să li se controleze averile numai cu acordul lor. 
Adică niciodată. 

întreba un ziarist: "Sunt prea mulţi ofiţeri de 
servicii secrete?" Şi răspunde cu măreţie Mircea 
Geoanâ: "Nu ştim câţi suntem, în primul rând!" Aşa 
este, cum să te descurci cu atâţia tâmplari? Dar 
dacă tot ţi-ai dat cu tesla de-atâtea ori, cum îţi mai 
faci iluzii că-l vei bate pe teslarul Băsescu 7 De 
departe, dinspre Pipera, buciumă Sfântu Gheorghe 
Pâinea-lui-Dumnezeu... "Bââ, uite, bă, ce scrie în 
Constituţie!" Şi începe să citească de jurai că aşa 
scrie acolo: "Preşedintele României trebuie s-o 
primească la Cotroceni pe Nadia Comăncei, să se 
întreţină cu llie Nâstase şi să facă fotografii cu Ion 
Ţîriac şi cu autoarea lui Harry Potter. Să ne lase pe 
noi în pace să furăm Asta trebuie să facă, bă. 
preşedintele României." Este cea mai simplă şi mai 
directa caracterizare a momentului politic absurd prin 
care trece ţara noastră acum. 

In concluzie, eu, alegătorul turmentat, nu-i cer 
premierului să-l iubească pe preşedinte şi nici invers. 
Vreau însă acea minimă comunicare fiindcă ei 
trebuie să apere interesele naţionale. Este normal ca 
şeful Guvernului sâ-l informeze pe preşedinte şi 


invers, să formeze echipă împreună. Altfel, nu au ce 
căuta acolo 

Ungureanu, un paratrăsnet 

Şi mai vine un moment crucial pentru Alianţa NU. 
Doi berbeci filmează într-o bază militară americană 
din Irak şi au fost arestaţi. Pe bună dreptate! Şi se 
întorc berbecii cu grade de colonei, cu doctorate 
luate în ştiinţele comunicării, cu un limbaj adecvat, 
de tâmplar sau de electrician: "am suferit o traumă 
psihică", "nu am vizat postura de vedetă", "rindeaua 
se deplasează longitudinal, da?", "fără întrebări 
aiurea, da!?", "convingerea mea intimă este că toate 
acestea coroborate..." Mă băieţi mă, cine v-a 
învăţat, mă, să ţineţi ciocanul de lipit în mână? Mai 
răsfiraţi, mă, mai răsfiraţi, ce dracul Să nu puteţi voi 
interpreta nici măcar scena tâmplarului cu rindea, cu 
robang, cu fâţultor şi cuţitoaie? Nu se poate 1 Efectul 
era previzibil. Ca să nu creadă lumea că este glugă 
de coceni, Călin îi cere prin telefon demisia lui Mihai 
Răzvan Ungureanu şi el acceptă. 

Sigur că aş fi preferat să văd că Ungureanu îşi dă 
demisia atunci când Călin l-a forţat să încalce 
testamentul lui Emanoil Gojdu de dragul Budapestei. 
Nici nu a respirat atunci şi a semnat. 

S-a supărat Puţin! 

încă mai există indivizi în administraţia noastră, 
care consideră că trebuie neglijat procesul de 
acordare a cetăţeniei românilor din Basarabia şi din 
nordul Bucovinei. Vedem cu stupoare că unii patroni 
aduc în ţară chinezi sau afgani care să muncească 
pentru ei Bulgaria a acordat automat cetăţenia 
bulgară tuturor găgăuzilor din Basarabia, fără nici o 
întârziere. Noi punem birocraţia pe Prut, alături de 
noua cortină de fier şi de stupizenia lui Vladimir 
Voronin care se teme să nu rămână singur în 
ţărişoara lui, Republica Molotov. 

Oficialii europeni au avertizat că recentele legi 
adoptate de autorităţile de la Kremlin limitează 
dezvoltarea democraţiei şi a societăţii civile. Ca 
răspuns, Vladimir Puţin a acuzat Curtea Europeană 
a Drepturilor Omului că, în spatele deciziilor 
acesteia, stau "interesele politice". Drept exemplu, 
Puţin a adus cazul grupului llaşcu, în care, potrivit 
lui, Rusia nu a fost implicată. "Decizia CEDO a fost 
una pur politică şi care a discreditat sistemul judiciar 
internaţional", llie llaşcu este primul român care a 
învins Rusia la CEDO. Chiar dacă Moscova nu 
respectă decizia Curţii, se vede acum in toată lumea 
cine este agresorul de pe Nistru. Amintim că în urma 



hotărârii CEDO din 8 iulie 2004, Rusia trebuia sâ-i 
elibereze pe membrii grupului llaşcu. deţinuţi în 
Transnistria, Imediat şi necondiţionat Decizia, care 
urma a fi executată într-un termen de trei luni, nu a 
fost îndeplinită nici până în ziua de azi. Şi atunci, de 
ce trebuie să ne mai temem că se supără Puţin? 
Plătim oricum cel mai scump gaz din Europa din 
cauza băieţilor deştepţi de la Bucureşti. Pe care, de 
asemenea, nu trebuie sâ-i atingem c-o floare! 

Sicriu tip UE 

Cu asemenea indivizi la guvernare, vom avea 
justificări pentru tot felul de năzdrăvănii pe seama 
Uniunii Europene Aşa vrea UE! 

Vrei să pleci cu oile la munte sau în Delta 
Dunării? Nu se poate. De ce? Aşa vrea UE! Vrei să 
duci vaca la păşune peste Dunăre? Da. dar cu bacul, 
n-o laşi să plece singură Numai că în Lunca Dunării 
vacile circulă libere, porcii - la fel De mii de ani Vrei 
să faci ţuică numai pentru tine? Da, dar te costă 
accizele mai mult decât marfa, mai mult decât 
munca şi toate materialele folosite. De ce? Aşa vrea 
UE! Bieţii ţărani sunt fugăriţi prin OBOR de jandarmi 
fiindcă ei. aleşii noştri, se gândesc la sănătatea 
noastră şi ne îndeamnă să mâncăm ouă cu gălbenuş 
transparent şi lapte bine degresat De ce 7 Aşa vrea 
UE.. Sicriul nu se mai face aşa! Nuuuu! Trebuie 
sicriu tip UE! Mortul să stea la capelă! la daţi banul 
aici la băieţii din mafia cimitirelor şi de la pompele 
funebre, de la hipermarketuri! 

Un fariseism comunist, de tip nou, se reinstalează 
la noi, cu justificare legală de la Bruxelles Foarte 
mulţi români nu vor mai vrea o asemenea Europă 
unită în detrimentul lor. 




*** 

DR. AUREL VEINER VERSUS PRESA ROMÂNĂ (continuare din pag. 5) 


Dacă dvs. aveţi dreptul la “sentimente de 
tristeţe”, noi, aceştia, pe care, probabil, îi 
dispreţuiţi, ce ar trebui să facem? Să ieşim în 
locurile publice şi să ne urlăm durerea, precum 
animalele înjunghiate? 

- Vă citez dm nou: "este regretabil că cititorul 
neavizat ... ştie foarte puţin despre esenţa Mişcării 
Legionare, care a folosit asasinatul politic drept 
mijloc de îndepărtare a adversarilor politici". 

De ce se ştie foarte puţin? Cine a decretat şi a 
urmărit "silentium stampa" asupra Mişcării 
Legionare? 

Daţi-I afară pe "scrib", căci fiecare cuvânt scris se 
întoarce ca un bumerang împotriva dvs. Vorba 
aceea: "două vorbe, trei prostii!" 

Păi dacă legionarii îşi m asasinau adversarii 
politici m , cum explicaţi asasinarea unor evrei in timpul 
Vebeliunir care nu aveau nici în clin, nici in mânecă 
cu politica? îl trimiteţi pe cititor cu gândul că nu 
legionahi au asasinat pe acei evrei! Aici aveţi 
dreptate' 

Nu mă îndoiesc că la nivelul culturii dvs. 
cunoaşteţi realitatea. Tot la r^velul acestei culturi 
sunteţi convins că politica şi practica lui Horia Sima 
nu avea nimic comun în fond cu ceea ce a vrut 
Corneliu Zelea Codreanu şi în special cu politica în 
legătură cu minontatea evreiască din România 1 
Repet până se va înţelege: CORNELIU ZELEA 
CODREANU nu a gândit câ lupta românilor 



pentru supravieţuire economică şi socială, în 
perioada marii ofensive iudaice de după 
înfăptuirea României reîntregite, se poate duce 
prin asasinate! Cine susţine în continuare aşa ceva, 
minte cu neruşinare sau, pur şi simplu, este intoxicat 
cu "istorie" comunistă Pentru CORNELIU ZELEA 
CODREANU soluţia era ridicarea românilor la 
nivelul concurenţei ce li $e făceai 

Ştiu că sunteţi interesat, câ pe aceasta se 
bazează campania dvs. permanentă de 
condamnare a Mişcării Legionare, şi anume 
atribuindu-i faptele de după 1939, făcând un 
" melange " cu ” sferto-guvernarea " simistâ. 

Ştiţi prea bine câ este o denaturare grosolană a 
adevărului istoric 

Altă "perlă", d-le dr., vă citez: "Ziua" îi numeşte pe 
Comeliu Zelea Codreanu şi pe Horia Sima "figun 
emblematice ale Mişcării Legionare" - "acest lucru 
jigneşte şi îndurerează profund memoria evreilor". 
Ca să nu fie o gogomănie afirmaţia de mai sus, ar 
trebui să gândiţi că Mişcarea Legionară = percepţia 
românilor Aici cred câ exageraţi puţin, d-le dr., cu 
toate că mă bucură că în subconştientul dvs 
acceptaţi acest lucru. Dar atenţie ziarul îi declara ca 
fiind figun emblematice ale unei mişcări politice, 
ceea ce numai pe noi, legionarii, ar putea "să ne 
jignească sau să ne îndurereze". 

Să mă opresc? Da, mă opresc. 

Ştiu că mi-am făcut, în persoana dvs. un duşman 


de moarte, dar problema este veche şi întotdeauna 
îmi voi trata duşmanii cu aceeaşi "afecţiune"! Am 
totuşi disponibilitatea sufletească de a vâ da un sfat 
gratuit: concediaţi-l pe "scrib"! V-a făcut de râs! 

De fapt, chestia cu concediatul îmi aduce în 
memorie amintiri dureroase, când eram şi eu 
concediat pentru câ aparţineam familiei şi umblam 
ca un câine hămesit de la o poartă la alta să mă pot 
angaja! Nu ca funcţionar, nu, ca salahor, hamal în 
moară, la descărcat vagoane noaptea în Obor, la 
cărat borduri de trotuar la "Drumuri şi poduri ", borduri 
de 60 - 70 kg, pe când aveam 13-14 ani! 

Deci, nu-l concediaţi pe "scrib"! Trimiteţi-I la 
"munca de jos"! Parcă vâ sună familiar' 

De fapt, "mica" mea epistolă ar trebui să fie un 
drept la replică tot la ziarul "Ziua". Nu îl trimit pentru 
câ sunt convins că dacă îl publică, şi-au semnat 
actul de deces 

"Cumpăraţi ziarul şi îl ardeţi în piaţa publică!" Nu 
ar fi prima ardere de tot a unor tipărituri , după 1990. 

Dacă aţi promova "democraţia", deci egalitatea 
de drepturi şi şanse, aţi "obliga" pe cei de la "Ziua" 
să publice replica la replică! 

Oricum, când mai aveţi ceva de publicat despre 
Mişcarea Legionară, angajaţi-mă pe mine! Sunt 
u doxâ" in problemă! Nu vâ voi face de râs! 

Cu tot respectul cuvenit, 

Nicador Zelea Codreanu 




CULANTUL ILECilONASă: Februarie 2007 


Pag. 7 












ryy /? ^ 4? * 



CORNELII) ZELEA CODREANU - "PENTRU LEGIONARI” (X) 

(continuare din numărul trecut) 


DINCOLO DE FORME 

"A face Legiunea nu înseamnă a-i face 
uniformă, nasturi etc. Nu înseamnă a-i 
elabora sistemul de organizare. Nu 
înseamnă nici măcar a-i formula legislaţia, 
normele de conducere, înşirând logic textele 
pe hârtie. După cum a crea un om nu 
înseamnă a-i face hainele, nici a-i fixa principiile 
de conduită şi nici a-i stabili programul de 
acţiune. 

O mişcare nu înseamnă nici statut, nici 
program, nici doctrină. Acestea pot fi 
legislaţia mişcării, pot defini scopul ei, 
sistemul de organizare, mijloacele de 
acţiune etc., dar nu însăşi mişcarea. 

Acestea sunt adevăruri pe care oamenii, 
chiar cei de ştiinţă, le confundă. 

A crea numai „statut", „program" etc., şi a 
crede că ai făcut „mişcare", este ca şi cum 
voind să faci un om, i-ai face numai hainele. 

A crea o mişcare înseamnă în primul 
rând, a crea, a da naştere unei stări de spirit, 
care nu-şi are sediul în raţiune, ci în sufletul 
mulţimii. Aceasta constituie esenţialul în 
Mişcarea Legionară. (...) 

N-aş vrea să se interpreteze vreodată 
greşit, spunăndu-se: «- Eu nu sunt legionar 
de aceştia în uniformă, eu sunt legionar în 
spirit.» Aceasta nu se poate. 

Pe acest fundament sufletesc se creează 
doctrină, program, statut, uniformă, acţiune, 
toate deopotrivă, nu ca elemente accesorii, 
ci ca elemente care Fixează conţinutul 
spiritual al mişcării, dându-i o formă unitară, 
îl men^n în conştiinţa oamenilor şi îl poartă 
spre înfăptuire şi biruinţă. 

Mişcarea Legionară înseamnă toate la un 
loc ” (pg. 259 - 260) 

MIŞCĂRILE NAŢIONALE Şl 
DICTATURA 

"De căte ori se vorbeşte despre o mişcare 
naţională, sistematic i se pune în sarcină 
faptul conducerii spre un regim de dictatură. 

Nu vreau să fac în acest capitol critica 
dictaturii, ci voiesc să arăt că mişcările din 
Europa: „fascismul", „naţional-socialismul" şi 
„Mişcarea Legionară" etc. nu sunt nici dictaturi, 
după cum nu sunt nici democraţii. 

Cei care ne combat, strigând: „Jos dictatura 
fascistă!", „Luptaţi împotriva dictaturii! Feriţi-vă 
de dictatură!", nu lovesc în noi. împuşcă alături 
sau cel mult pot lovi în faimoasa „dictatură a 
proletariatului". 

Dictatura presupune: voinţa unui singur 
om, impusă cu forţa voinţei celorlalţi oameni 

dintr-un stat. Deci două voinţe: a dictatorului 
sau a unui grup, de o parte şi a poporului de 
alta. 

Când această voinţă se impune prin silnicie 
şi cruzime, atunci dictatura este tiranie. 

Când însă o naţiune în entuziasm 
indescriptibil şi în majoritate de 98%, naţiune de 
60 de milioane sau de 40 de milioane de 
suflete, aprobă, aplaudă în delir măsurile 
şefului, însemnează că între voinţa şefului şi 
voinţa poporului este un desăvârşit acord. Mai 
mult, ele se suprapun aşa de perfect, încât nici 
nu mai există două Există una singură: a 
naţiunii, a cărei expresie este şeful. între voinţa 
naţiunii şi voinţa şefului nu există decât un 
singur raport: raport de exprimare. (...) 

Şi apoi cu forţa, cu silnicia, cu teroarea, poţi 
sâ scoţi votun şi chiar majorităţi; vei scoate 



plânsete, vei scoate suspine, dar nu s-a 
pomenit şi nici nu se va pomeni sâ poţi scoate 
entuziasm şi delir. Nici la naţia cea mai imbecilă 
din lume. 

Mişcarea naţională, neavând deci 
caracterul regimurilor dictatoriale, ne 
întrebăm: ce este atunci? 

Este democraţie? Nu este nici democraţie. 
Pentru că şeful nu este ales de mulţime. 
Democraţia are la bază sistemul eligibilităţii. 
Aici nici un şef nu este ales pnn vot. Şeful este 
consimţit. 

Dacă nu-i dictatură şi nici democraţie, 
atunci ce este? 

Este o formă nouă de conducere a 
statelor. Neîntâlnitâ până acum. Nu ştiu ce 
denumire va căpăta, dar este o formă nouă. 

Cred că are la bază acea stare de spirit, 
acea stare de înaltă conştiinţă naţională, care, 
mai devreme sau mai târziu, se întinde până la 
periferiile organismului naţional. 

Este o stare de lumină interioară. Aceea ce 
odinioară era zăcământ instinctiv al neamului, 
în aceste momente se reflectează în conştiinţe, 
creând o stare de unanimă iluminaţie, întâlnită 
numai în marile experienţe religioase. Această 
stare, pe drept s-ar putea numi o stare de 
ecumenicitate naţională. 

Un popor în întregimea lui ajunge la 
conştiinţa de sine, la conştiinţa rostului său şi a 
destinului său în lume (...) 

în acest caz şeful nu mai este un „stăpân", 
un „dictator" care face „ce vrea", care conduce 
după „bunul plac". El este expresia acelei stări 
de spirit nevăzute. Simbolul acestei stân de 
conştiinţă El nu mai face „ce vrea". El face „ce 
trebuie’ Şi este condus nu de interesele 
individuale, nici de cele colective, ci de 
interesele naţiunii eterne la a căror conştiinţă 
au ajuns popoarele. în cadrul acestor interese 
şi numai în cadrul lor îşi află maximum de 
satisfacţie normală şi interesele personale şi 
cele colective " (pg 260 - 262) 

PRIMELE ÎNCEPUTURI DE 
ORGANIZARE 

"Orice mişcare, dacă voim sâ nu rămână un 
haos trebuie turnată în forme de organizare. 


întreg sistemul de organizare legionar se 
bazează pe ideea de „cuib”. Adică, un grup, 
variind între 3-13 oameni, sub comanda unui 
şef. La noi nu există „membri”, indivizi 
separaţi. Există numai cuib. Individul este 
încadrat în cuib. Organizaţia legionară nu este 
formată dintr-un număr de membri, ci dintr-un 
număr de cuiburi. Sistemul n-a variat prea mult 
în esenţa lui de la început şi până astăzi Totuşi 
a avut şi completări necesare, pentru că o 
organizaţie trebui sâ ţină seama de realităţi. 
Este ca un copil care se dezvoltă necontenit. Şi 
trebuie necontenit sâ i se ajusteze haina, în 
măsura dezvoltării. 

Greşit procedează acei care, imaginându-şi 
cum va trebui să fie organizaţia în faza ei ultimă 
de dezvoltare, îi croiesc de la început o haină, 
pe care ea nu o va putea bine întrebuinţa decât 
într-u anumit stadiu de dezvoltare. După cum 
greşit procedează acei care fac o haină mică la 
început şi nemariţinând seamă de dezvoltarea 
mişcării, o forţează sâ se chinuiască în forme 
care nu mai^orespund. 

Nu voi insista prea mult aici asupra cuibului, 
deoarece am tratat pe lafg problema în 
„Cărticica Şefului de Cuib " 

Ce m-a condus însă sâ aleg acest 
sistem? 

în primul rând, nevoia. (...) 

în momentul înfiinţării Legiunii nu exista nici 
un curent popular pentru noi. Ci numai 
oameni răzleţi, izolaţi, răspândiţi prin sate şi 
oraşe. 

Eu nu puteam să încep cu înfiinţare de 
comitete judeţene. Pentru că nu aveam 
oameni. Nici nu puteam lua un om să-l pun 
şeful unui judeţ. Dacă el nu are decăt putere 
dea fi şeful numai al unui sătişor, va fi 
incapabil să organizeze un judeţ. 

Şeful unei mişcări trebuie sâ ţină seama cu 
cea mai mare stricteţe de realitate. Or, singura 
mea realitate era „omul singur". Un biet ţăran 
sărac care plânge într-un sat, un nenorocit 
muncitor bolnav, un intelectual dezrădăcinat. 

Şi atunci, fiecăruia dintre aceştia i-am dat 
posibilitatea de a aduna în jurul lui un grup, 
după puteri, al cărui şef devenea. Cuibul cu 
şeful lui. 

Nu-I numeam eu şef de cuib. Puterile lui îl 
numeau, îl ridicau: nu devenea şef dacă 
„voiam” eu, ci dacă el putea aduna, 
convinge şi conduce un grup. Cu timpul am 
ajuns, spre deosebire de celelalte organizaţii 
(nude adesea se fac şefi pe baza cadourilor) sâ 
am un şir de mici comandanţi, nu „făcuţi”, ci 
„născuţi”, zăcând în ei calităţi de 
conducător. De aceea, un şef de cuib legionar 
este o realitate pe care te poţi sprijini. Reţeaua 
acestor şefi de cuib formează scheletul întregii 
Mişcân Legionare Stâlpul organizaţiei 
legionare este şeful de cuib Când se înmulţesc 
aceste cuiburi se grupează sub comandă: pe 
comune, plâşi, judeţe, provincii. 

Cum mi-am făcut pe ceilalţi şefi? Nu am 
numit şeful satului, plâşii, judeţului. Le-am 
spus: 

- Cuceriţi, organizaţi. Şi cât veţi putea 
organiza, peste atât se va întinde şefia voastră. 

Eu in consfinţeam în situaţiile în care 
puterea, calităţile şi aptitudinile lor îi 
ridicau.” (pg 262-263) 

(continuare în numărul viitor) 




CUVÂNTUL LEGIONAR 


Februarie 2007 



Pag. 8 











<y$te»%e 

ÎN 1919, ÎN BUDAPESTA LUI BELLA KHUN 




Am mai avut ocazia sâ scriu câ, la 17 ani de la dispariţia cenzurii, din păcate, istoricii noştri nu abordează temele considerate tabu în perioada comunistă. 
Exceptând paginile prestigiosului şi onestului istoric şi cercetător Gheorghe Buzatu şi cartea colectivă coordonată de acesta, ”0 radiografie a dreptei 
româneştF', nu s-a sens încă o istorie veridică a Mişcăm Legionare; în schimb, au făcut-o cu succes câţiva cercetători străini! 

O lucrare despre România în cel de-al doilea război mondial, pe frontul de răsărit, a realizat-o - însă în exil, acum cinci decenii - gen Plafon Chimoagâ Despre 
calvarul prizonierilor români în U.R.S.S., despre zecile sau chiar sutele de cimitire şi monumente aflate (şi distruse) în Ucraina, Rusia şi Basarabia, despre 
prăbuşirea frontului de la laşi - Cetatea Albă în aug. 1944 a scris un istoric german. Klaus Schonherr, în cartea "Luptele Wehrmachtului în România - 1944" 

Despre luptele dintre Armata Română şi armata ungară bolşevizatâ din 1919 s-a scris o singură lucrare, apărută acum şapte decenii, sub semnătura 
reputatului istoric Gh. Brâtianu, mort în închisoarea de la Sighet, în 1953, şi care nu a fost reeditată nici până în prezent. 

Săptămâna trecută, doi tineri, din Piteşti şi din Bucureşti, ne-au solicitat sâ scriem un articol despre ce s-a întâmplat în ţara vecină, Ungaria, la numai cinci luni de 
la încheierea primului război mondial. Dăm curs solicitării tinerilor, cu regretul de a nu avea posibilitatea, din lipsa spaţiului, de a face o prezentare mai amplă 


Nu este nici un secret că guvernul sovietic de la 
Moscova a susţinut făţiş, atât material cât şi moral 

regimul comunist proaspăt instaurat în martie 
1919 la Budapesta, sub conducerea lui Christian 
Bella Khun. 

După câteva succese militare împotriva statului 
nou format, Cehoslovacia, şi după înăbuşirea 
contrarevoluţiei încercată în capitala Ungariei, 
moralul trupelor roşii maghiare a devenit tot mai 
ridicat, ceea ce le-a determinat pe acestea să devină 
din ce în ce mai agresive faţă de România. Guvernul 
comunist, pentru a-şi asigura consolidarea şi mărirea 
prestigiului în afară, avea nevoie de succese militare 
contra României. 

Nu mai puţin de opt divizii, însumând peste 
100.000 de combatanţi, înzestrate cu un bun 
material de infanterie, cuprinzând şi un număr 
suficient de unităţi de artilerie grea (cca. 90 de 
baterii, cu un total de 327 guri de foc), au fost 
amplasate pe noua linie de demarcaţie dintre 
România şi Ungaria (graniţă ce va_ fi ratificată, 
ulterior, prin Tratatul de la Trianon). în dimineaţa 
zilei de 20 iulie 1919, UNGURII încep ofensiva şi. 
datorită forţelor superioare, reuşesc să înainteze, 
ocupând câteva localităţi, în ciuda apărării îndârjite a 
trupelor române 

Succesul atacatorilor a fost însă de scurtă durată. 
Chiar în ziua următoare, 21 iulie. Armata Română 
a pornit un contraatac devastator. 

Sub conducerea gen. TRAIAN MOŞOIU. în 

numai 4 zile de la începerea ostilităţilor, trupele 
române au reuşit să-şi asigure succesul final. 

Cele mai aprige lupte s-au dat la Szolnok , unde 
armata română a capturat mii de prizonieri şi o mare 
cantitate de armament. A fost începutul dezastrului 
pentru armata roşie maghiară, dar şi o lovitură dată 
ideologiei leniniste care plănuise declanşarea 
revoluţiei bolşevice europene din Budapesta (erau 
vizate ţările învinse în urma primului război mondial, 
Germania şi Austro-Ungaria. speculându-se mizeria 
maselor, în paralel aveau loc agitaţii sociale in 
Germania, sub conducerea lui Karl Liebnecht şi 
Roza Luxemburg). 

Sunt ocupate, apoi, oraşele Miskolcz. Czegled şi 
Abany, în urma luptelor desfăşurate în 3 aug. 1919. 
Au fost luaţi prizonieri 1.000 de ofiţeri şi 30.000 de 
soldaţi, diviziile 3, 5 şi 6 maghiare fiind, practic, 
desfiinţate. Este capturată o enormă cantitate de 
material pentru artilerie şi infanterie. în această 
bătălie decisivă, ungurii, zdrobiţi material şi moral, nu 
mai sunt capabili sâ opună nici cea mai micâ 
rezistenţă. Un fapt mai puţin cunoscut este câ gen. i 
ION ANTONESCU, pe atunci căpitan, a participat | 
Şi el la lupte. 

In ziua de 4 aug. 1919. la orele 16, deci după 
numai două săptămâni de la declanşarea 
ostilităţilor, trupele române ajung la porţile 
Budapestei. Aici, în urma somaţiilor gen 
MARDARESCU. comandantul trupelor române din 
Transilvania, se prezintă în faţa lui o delegaţie din 
partea noului guvern maghiar, pentru a preda 
oraşul. Trupele române intră triumfător în 
Budapesta Pe artera principală, str Andrasy. în faţa 
9on Mârdârescu, începe defilarea Armatei Române, 
având in frunte Divizia 1 Vânători. 

Populaţia Budapestei a primit cu satisfacţie şi 
chiar cu entuziasm intrarea în oraş a trupelor 
române: viaţa reintrase în normal. Iar teroarea 
roşie a regimului lui Bella Khun se spulberase 

(Inspirându-se din ideologia cruzimii cumplite 
Instaurate în toată Rusia de către adepţii Iul 
Lenin şi Troţki, căpeteniile comuniste maghiare, 
odata ajunse şl ele la putere în martie 1919, 
imitaseră la maximum metodele de 


guvernare aplicate deja asupra populaţiei ruse, 
aplicând teroarea "revoluţionară”. In toată 
Ungaria apăruse aşa-zisa luptă de clasă", ceea ce 
dusese la fel de fel de fapte abominabile: de la 
furturi şi tâlhării comise ziua în amiaza mare. până la 
sechestrări de persoane şi execuţii fără judecată a 
persoanelor potrivnice noii revoluţii roşii. Ghilotina 
robespierreană din timpul Revoluţiei franceze din 
1789 fusese înlocuită cu * glonţul şi 
spânzurâtoarea. Aceste întâmplări macabre 
aveau loc şi la sate, nu numai în capitala ţarii, 
unde se legănau în frânghii trupurile ţăranilor 
înstăriţi şi ale preoţilor. Ateismul luase locul 
religiei, iar Rusia bolşevică era cel mai bun prieten şi 
aliat al Ungariei. însă cel mai puternic flagel cu 
care se confrunta republica bolşevică a lui Bella 
Khun era foametea cumplită ) 

Populaţia maghiară, deci. a primit trupele 
române, în multe localităţi, ca pe adevăraţi 
eliberatori, oferindu-le tradiţional pâine şi sare. Nu au 
lipsit nici florile aruncate în calea Armatei Române. 

Chiar din primele zile ale ocupării Budapestei 
s-au împărţit alimente familiilor sărace şi porţii 
de mâncare de la bucătăriile de campanie 
româneşti copiilor şi persoanelor vârstnice. 
Banditismul nocturn a fost eradicat complet prin 
prezenţa patrulelor româneşti pe străzile 
oraşului. 

Pe zidurile caselor din budapesta s-au lipit afişe, 
în limba maghiară, specificând faptul câ; 

'Rolul Armatei Române de ocupaţie temporară 
nu este de a aduce şi de a menţine la cârma 
statului ungar un guvern impus de către 
România; cei aleşi trebuie să poarte girul şi opţiunea 
populaţiei autohtone. Armata Română va contribui 
cât mai mult la ameliorarea stării economice a 
poporului ungar, comandamentul militar luând cele 
mai energice măsuri pentru ca. în cea mai scurtă 
vreme, alimentarea oraşului sâ devină normală. 
Comandamentul militar român va pune la 
dispoziţia populaţiei maghiare 70.000 de raţii de 
pâine, zilnic, a câte 400 g fiecare. 

Armatei Române, care a întreprins acţiunea 
militară in urma provocării armatei inamice de pe 
Tisa, îi este străin orice spirit de răzbunare. Ea 
doreşte să vadă înfăptuită liniştea in Ungana şi 


’Mihai Viteazul", la sfârşitul campaniei, 15 ofiţen 
inferiori şi superiori, pnntre care generalii Gh 
Mârdârescu, Clemente Davidoglu, Mihaîl Obogeanu. 
Anstide Lecca. şi s-au interesat permanent de 
împărţirea gratuită de alimente aduse din România 
(carne, cartofi, fructe), populaţiei maghiare. 

Terminându-şi misiunea de stăvilire a anarhiei 
bolşevice din Ungaria. Armata Română a început 
retragerea în ţară pe data de 17 nov. 1919. 
Ocupaţia Budapestei s-a făcut, dea, în penoada 4 
aug - 17 nov 1919, adică 3 luni şi jumătate timp în 
care, spre onoarea Armate» Române, nu au fost 
semnalate cazuri de răzbunare; românii au mulţumit 
populaţiei maghiare. în final, pentru atitudinea ei 
benevolă şi de cooperare 

Cuvinte elogioase despre biruinţa armatei 
române la Budapesta au avut mai toate 
personalităţile vremii Cităm doar câteva mareşalul 
Constantin Prezan. mareşalul Alexandru Averescu. 
Nicolae lorga. Octavian Goga, gen Mârdârescu. 
gen. Vâitoianu. Tache lonescu, gen Râşcanu. Al 
Vaida-Voievod, colonelul D Boyle (canadian). 

Gen Tâuşan spunea: ’ Ocuparea Budapestei de 
către oştirea noastră, care a trecut de la moarte la 
viaţă printr-un adevărat miracol şi care a cunoscut 
treptele învingătorului, dar nictodată laşitatea 
descurajării, este epilogul unei mari epopei şi al unei 
splendide poeme eroice care începe cu Mârăşeşti şi 
se sfârşeşte cu apoteoza drapelului românesc 
fâlfâind pe cetatea-capitală a Ungariei învinse ~ Iar 
ministrul Muncii de atunci, Trancu Ion “ Avântul cu 
care trupele române au intrat in Budapesta ne-a 
amintit de eroismul cu care armata noastră a luptat 




Mi odat. 


paşnica dezvoltare a statului ungar . pe căile ce le va 
alege însuşi poporul Ocupaţiunea provizorie a 
armatei române nu va împiedica viaţa politică să se 
manifeste în conformitate cu ordonanţele sale şi in 
cadrul liniştii.” Comentariile pe marginea conţinutului 
acestor proclamaţii sunt de prisos, reţinându-se 
caracterul paşnic al ocupaţiei române şi 
îmbunătăţirea substanţială a aprovizionării 
populaţiei şi a instalării liniştii. 

Nu trebuie omis nici faptul câ regele 
Ferdinand şi regina Maria, în toiul luptelor 
crâncene, au fost personal pe front, trecând podul 
peste Tisa Majestâţile Lor au decorat cu ordinul 


la Mărăşti, Mârăşeşti şi Oituz. ne-a anunţat rolul pe 
care întregul popor românesc îl va avea în faţa 
mişcărilor anarhice care ameninţă nu numai 
temeliile statului nostru ci chiar ale Europei. 
Porniţi sâ stnveascâ teroarea roşie din capitala 
Ungariei, eroii noştri luptau pentru liniştea din ţară. 
Dacă am fi fost înconjuraţi de o mare bolşevică, 
România ar fi fost o insulă de ordine. * 

în timpul ocupaţiei române, capitala Ungariei 
a fost vizitată de câteva delegaţii occidentale, 
printre care cea engleză şi cea franceză (aceasta din 
urmă condusă de eroul recentelor bătălii de pe râul 
Mama. gen Phillipe Petain), care au admirat 
ordinea instaurată în Budapesta cu ajutorul 
baionetelor româneşti. 

Acţiunea română de la Budapesta este şi 
astăzi apreciată ca fiind de importanţă majoră în 
stăvilirea expansionismului comunist. 

Dar ce s-a ales de conducătorul comunist 
Christian Bella Khun? 

A fugit în acelaşi an în Rusia comunistă, pentru 
ca 18 ani mai târziu. în 1937, sâ fie împuşcat din 
ordinul lui Stalin, ca “trădător"! Tragic, dar meritat 


destin 




Februarie 2007 


Pag. 9 




















/%tua/ttate /wnâaeaică 


EROAREA DARWINISTA (II) 

(continuare din numărul trecut) 

MOTTO: ”Gândeşte-te că Hristos s-a născut din om, 
din Maica Domnului! 

Adică strămoşul lui Hristos a fost maimuţa?! 

Ce blasfemie! 

Şi nu-şi dau seama că spun blasfemii ." 

Părintele Paisie Aghioritul 


EVOLUŢIA LA MICROORGANISME 

ta faţa constatării că ta zilele npastţe nu vedem 
specu de ptenle seu de a temele care să * se 
transforme din unete în altele, evofuţioniştii aduc 
argumentul că evoluţia are loc treptat, intr-un număr 
mare de generapi şi de aceea nu poate fi percepută 
in mod normal Numai că acest argument nu poate 
fi invocat în cazul microorganismelor, deoarece 
acestea au o durată foarte mică a ciclului de 
reproducţie (în unele cazuri chiar 20 de minute) 
şi. de aceea, un număr mare de generaţii poate fi 
obţinut într-un timp relativ scurt. Astfel, într-o zi 
putem obţine 72 de generaţii. într-o lună 2160 de 
generaţii. într-un an 26 000 de generaţii, iar în 100 
de ani 2,6 milioane de generaţii. 

In cei peste 100 de ani de când se fac studii 
sistematice în domeniul microbiologici, deşi 
numărul generaţiilor care s-au succedat este 
astronomic, speciile s-au "încăpăţânat " să 
rămână aceleaşi şi chiar s-a observat că tulpinile cu 
caractere mai deosebite (cum ar fi tulpinile înalt 
producătoare ale unui anumit metabolit), obţinute 
pnn selecţie artificială, după un număr de generaţii 
"se sălbăticesc", adică revin la tipul iniţial. 

Mai mult, tratatele de medicină scrise cu mii 
de ani în urma descriu aceleaşi boli infecţioase 
ca şi în zilele noastre, ceea ce ne duce cu gândul 
la faptul că şi atunci existau aceleaşi specii de 
microbi. 

în ciuda teoriilor evoluţioniste, speciile de 
microorganisme sunt deosebit de stabile. (...) 

FINALITATEA 

Un argument puternic împotriva 
evoluţionismului îl constituie cel al finalităţii. 

La toate organismele vii se observă că fiecare 
parte a organismului (de la formaţiunile 
subcelulare, la ţesuturi şi organe) a fost astfel 
concepută încât sâ 4 >oatâ îndeplini o funcţie bine 
definită in cadrul ansamblului organismului şi, 
mai mult. are exact structura care fi permite să îşi 
îndeplinească funcţia cât mai bine - 

La un nivel mai mare se poate observa că 
inclusiv între speciile diferite de plante şi animale 
care ocupă un anumit teritoriu există un echilibru, o 
armonie, fiecare din specii contribuind direct sau 
indirect la menţinerea vieţii celorlalte. 

Observaţiile menţionate ne conduc la ideea că 
aceste sisteme au fost proiectate special pentru 
a îndeplini funcţia pe care o are fiecare în parte, 
ceea ce exclude apariţia lor sub acţiunea unor 
forţe întâmplătoare. Acest argument a fost scos în 
evidenţă mai ales de savantul român Nicolae 
Paulescu (descoperitorul insulinei) 

împotriva acestui argument, evoluţioniştii au 
ripostat cu două contra-argumente organele 
rudimentare şi organele atavice. Să le analizăm pe 
rând 

a) Organele rudimentare Acestea sunt organe 
care apar în faza embrionară sau in faza de creştere 
a organismului, iar la matuntate dispar sau 
degenerează (cum ar fi timusul şi epifiza) De aici 
evoluţioniştii au tras conduzia că aceste organe ar fi 
nefolositoare şi existenţa lor nu ar putea fi explicată 
decât dacă presupunem că acestea ar fi nişte 
rămăşiţe din stadiile antenoare ale evoluţiei speciei 
respective La o analiză mai alentâ se constată totuşi 
ca aceste organe sunt nefolositoare numai 
în faza adultă, pe când în timpul creşterii au 



un rol important în organism, iar faptul că apar 
numai atunci când este nevoie de ele iar apoi 
dispar, nu face decât să confirme existenţa 
finalităţii şi să contrazică teoria evoluţionistă, 
deoarece, dacă aceste organe ar fi ramase de la 
specii anterioare atunci nu ar dispărea la 
maturitate. 

b) Organele atavice Spre deosebire de organele 
rudimentare care există la toţi indivizii, organele 
atavice apar numai uneori, constituind nişte anomalii 
sau monstruozităţi. Din faptul că unele din aceste 
malformaţii existente la om, de exemplu, prezintă 
asemănări cu structuri sau organe existente la unele 
animale, evoluţioniştii trag conduzia că omul 
descinde din animalele respective şi că, dată fiind 
inutilitatea acestor organe la om. ele ar fi şi o probă 
împotriva finalităţii. Ei "uită" însă să precizeze că 
între malformaţii există şi foarte multe care nu 
prezintă nici o asemănare cu vreo structură existentă 
la animale în plus. dintr-o asemănare extenoarâ a 
unor organe sau ţesuturi, nu rezultă în mod logic 
faptul că omul ar descinde din animalul respectiv (cu 
atât mai mult cu cât unele malformaţii se aseamănă 
cu animale pe care nici evoluţioniştii nu le consideră 
strămoşi ai omului). In ceea ce priveşte finalitatea. 
organele atavice nu dovedesc nimic, deoarece 
reprezintă stări patologice. 

Unii evoluţionişti, dată fiind evidenţa faptului că 
toate vieţuitoarele posedă exact acele organe care le 
sunt necesare în mediul în care trăiesc, acceptă într- 
o oarecare măsură ideea de finalitate, numai că "pun 
carul înaintea boilor" afirrqând că "funcţia creează 
organuf. Dar această afirmaţie nu este nici logică 
(cum ar putea exista de exemplu, funcţia vederii 
înainte de apariţia ochilor?) şi vine în 
contradicţie cu observaţiile experimentale care 
arată că în timpul dezvoltării unui organism, 
organele încep să se formeze cu mult înainte de 
a îndeplini vreo funcţie (de exemplu, copilul nou 
născut are deja picioare, dar abia mai târziu 
învaţă să meargă). Aşadar nu funcţia creează 
orcanul, ci organul a fost proiectat pentru a 

îndeplini o anumită funcţie, proiectul anticipând 
funcţia care urmează să fie îndeplinită. 

FOSILELE 

Unul din argumentele invocate cel mai des de 
evoluţionişti în favoarea teoriei lor este cel al 
fosilelor De la început trebuie să precizăm. însă. că 

paleontologia (disciplina care se ocupă cu 
studiul fosilelor) deţine tristul record de a fi 
ramura ştiinţei care a înregistrat cel mai mare 
număr de falsuri, ceea ce aruncă o umbră de 
îndoială asupra argumentelor de acest fel 

Vom încerca totuşi să analizăm acele date a 
căror falsitate nu a fost încă dovedită.(...) 

Există totuşi o fosilă care a făcut să curgă multă 
cerneală şi despre care evoluţioniştii afirmă că le-ar 
confirma teoria. Fosila constă dintr-un fragment de 
rocă sedimentară în care se află imprimată urma 
unui animal care seamănă cu o reptilă dar, în acelaşi 
timp are aripi cu pene ca de pasăre. Fosila a fost 
numită Archaeopteryx Presupunând că fosila este 
autentică (deşi există şi voci care contestă acest 
lucru) să vedem ce dovedeşte ea De la început 
trebuie să precizăm că în toate sursele bibliografice 
pe care le-am studiat am găsit descris un singur 
exemplar fosil al acestui vieţuitor, iar un exemplar 
izolat nu este o specie (vedem şi astăzi 
nâscându-se creaturi monstruoase care prezintă 
caractere diferite faţa de specia din care descind, 
dar acestea nu ajung să constituie o specie, 
întrucât în puţinele cazuri în care sunt viabile, ele 
sunt izolate reproductiv tocmai datorită 
monstruozităţii lor), deci ar trebui să avem un 
număr mai mare de fosile pentru a putea afirma 
că am descoperit o specie nouă. Presupunând 



totuşi că a existat 
această specie, ea 
nu este o verigă 
intermediara între 
două specii, ci numai • 
o specie care nu 
poate fi încadrată în 
nici una din 1* 
categoriile 

cunoscute de noi 
(reptile, păsări etc). Acest lucru nu ar constitui o 
noutate, întrucât chiar şl în zilele noastre există 
asemenea specii (cel mai cunoscut exemplu este 
omitorincul) ceea ce dovedeşte numai faptul că 
natura este, totuşi, mai complexă decât categoriile 
taxonomice stabilite de mintea omenească a 
biologilor (...) 

Apoi. toate metodele de da fa re se bazează în 
mod esenţial pe ipoteze care nu pot fi verificate, 
unele dintre ele fiind chiar neplauzibile. De 
exemplu. în cazul datarii cu C14 se presupune că. 

in perioada din care * datează proba analizată . 
concentraţia acestui izotop în atmosferă era identică 
cu cea de azi, iar în metoda bazată pe adâncimea 
straturilor se presupune că aceste straturi au fost 
depuse in mod uniform in timp. ambele afirmaţii fiind 
greu de crezut în cazul unor perioade de timp 
mai îndelungate. (...) 

EMBRI0L0GIA Şl ANATOMIA 
COMPARATA 

Un alt argument invocat de evoluţionişti este cel 

al embnogenezei. Zoologul german E Haeckel 
afirmă că în phmele stadii de dezvoltare toţi 
embrionii de vertebrate se aseamănă puternic între 
ei. indiferent de dasa din care fac parte, şi numai 
ultenor apar caracterele distinctive. (...) 

în realitate, asemănările nu depăşesc faza 
primelor diviziuni când orice embrion animal 
(vertebrat sau nu) are forma unei grămezi de 
celule nediferenţiate, chiar şi în această faza 
asemănările fiind pur exterioare întrucât din 
punct de vedere genetic organismele sunt bine 
individualizate Aşadar. "legea biogeneticâ 
fundamentală" nu a fost demonstrată, fiind de fapt 
rodul imaginaţiei creatorului ei. 

Chiar dacă am considera că există aceste 
asemănări (există intr-adevăr unele asemănări de 
formă, dar numai la nivelul unor organe 
omoloage, nu la nivelul întregului organism), 
acest fapt nu ar demonstra în nici un fel 
descendenţa speciilor unele din altele, ci numai 
faptul ca acestea au fost create după planuri 
asemanatoare . (...) 

SISTEMATICA Şl BIOGEOGRAFIA 

Evoluţioniştii mai susţin că grupele de plante şi 
animale pot fi dispuse sub forma unui arbore 
genealogic, ceea ce ar confirma teoha lor. Numai că 
aceste categorii taxonomice sunt în mare măsură 
opera biologilor, fapt dovedit de numeroasele 
cazuri în care una şi aceeaşi specie a fost 
încadrată în genuri diferite de către autori diferiţi, 
precum şi de existenţa unor specii de plante şi 
animale care refuză să fie încadrate în astfel de 
categorii (în general biologii "rezolvă* 4 această 
problema inventând o nouă categorie care să 
cuprindă doar specia "rebelă"), iar gruparea lor 
in forma de arbore genealogic este absolut 
arbitrară şi artificiala, atâta timp cât nu avem nici 
o dovadă a descendenţei lor unele din altele. De 
aici vedem că nu se poate dovedi evoluţia pe 
această cale căci numai dacă am reuşi să 
demonstrăm pe o altă cale că specule evoluează 
unele din altele am avea dreptul să trasăm un 
arbore genealogic al speciilor 


Pag. 10 


CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2007 
















f 'Z* "DOVEZI DIRECTE” ALE 
— EVOLUŢIEI 

fn ceea ce fyriveşte teoria conform 
căreia evoluţia se realizează prin acumularea 
treptată <& mutaţii mici, nici aceasta nu a fost 
confirmata, speciile de organisme vii posedând o 
uimitoare stabilitate şi având chiar capacitatea ca 
pc parcursul generaţiilor sa înlăture mutaţiile 
apărute, fie prin mecanismele celulare de 
reparare a erorilor, fie prin comportamentul de 
izolare reproductivâ a mutanţilor. 

Un caz interesant de argument invocat în sprijinul 
teoriei evoluţiei speciilor este cel al speciei de fluturi 
“Biston betularia". La acest fluture există două tipuri 
de populaţii: unul de culoare deschisă, altul de 
culoare închisă. La începutul sec. XIX predominau 
fluturii de culoare deschisă. Treptat, odată cu 
schimbarea condiţiilor de mediu datorită 
industrializării, s-a ajuns la situaţia de azi, când 
fluturii de culoare închisă au devenit predominanţi. în 
acest caz, "evoluţia" nu a constat nici măcar în 
apariţia unei rase noi, ci numai în modificarea 
raportului numeric dintre două populaţii care existau 
deja (cea de culoare mai deschisă, cea mai închisă), 
ceea ce nu poate fi considerat în nici un caz ca un 
proces de evoluţie. 


ORIGINEA OMULUI 

Analiza genomului mitocondrial uman a scos 
in evidenţă faptul că toţi oamenii din lume 
descind dintr-un unic strămoş comun de sex 
feminin, pe care chiar şi evoluţioniştii îl numesc 
"EVA mitocondria/ă". 

Conform estimărilor geneticienilor, această Evă 
ar fi trăit cu cel mult 200 000 de ani în urmă (unii 
autori indică cifre chiar mai mici). Vedem deja că 


faptele nu concordă cu ideea unei populaţii 
întregi de maimuţe care s-ar fi transformat în 
oameni, iar din punct de vedere cronologic, 
teoria evoluţiei pe parcursul mai multor milioane 
de ani se dovedeşte a fi falsă. 

O altă problemă care se ridică este cea a 

numărului de cromozomi. Acest număr, care este 
o caracteristică de specie, este întotdeauna 
întreg, iar la mamifere, care sunt animale cu 
reproducţie sexuatâ, numărul cromozomilor este 
par. 

Determinările arată că toate speciile de maimuţe 
au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. 

Prima observaţie care se impune este aceea 
că, datorită acestei discontinuităţi, nu putea avea 
loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, 
deoarece nu poate exista nici o specie de 
mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr 
neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. 
Aşadar nu are nici un rost să căutăm ipotetice verigi 
intermediare între om şi maimuţă. 

Există şi unii autori care, încercând să salveze 
ideea evoluţionistă, susţin că transformarea 
maimuţei în om s-ar fi făcut brusc, prin contopirea 
unor cromozomi ai maimuţei. Ei "uită", însă, că la 
mamifere nu este posibilă apariţia unui individ 
viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de 
radicală. 

Am întâlnit chiar şi autori bvoluţionişti care. în una 
şi aceeaşi carte, atunci când vorbesc despre fosile 
susţin că transformarea maimuţei în om s-ar fi 
petrecut lent, în milioane de ani, iar atunci când 
vorbesc despre cromozomi susţin că această 
transformare ar fi avut loc brusc. Consider că nu 


merită să mai risipesc cerneala pentru 
a comenta o asemenea atitudine 

"ştiinţifică". 

Să presupunem totuşi că, printr-o minune, 
o maimuţă cu 48 de cromozomi ar fi dat naştere unui 
om cu 46 de cromozomi sau măcar unui semtom cu 
47 de cromozomi. întrebarea care se pune este 
următoarea: cu cine s-ar fi putut acesta 
împerechea pentru a da naştere la urmaşi? Cu o 
maimuţă în nici un caz, deoarece numărul diferit de 
cromozomi i-ar face incompatibili. 

Rezultă aşadar că ar fi necesară o nouă 
minune şi anume ca aproximativ în acelaşi timp 
şi în acelaşi loc să apară un alt individ de sex 
opus, care să prezinte exact aceeaşi mutaţie. 
Deja suntem nevoiţi să împingem şirul minunilor 
cam departe! 

Dar lucrurile nu se opresc aici: deoarece 
evoluţioniştii susţin că toate speciile de 
vieţuitoare ar fi evoluat unele din altele şi dată 
fiind marea diversitate a lumii vii, ar trebui ca 
asemenea "minuni" să fie destul de frecvente. 
Numai că, în ciuda timpului destul de îndelungat de 
când se fac observaţii sistematice în acest domeniu, 
până acum nu s-a descoperit nici un caz de genul 
acesta. în aceste condiţii credem ca ar fi maţi înţelept 
să renunţăm la teoria evoluţionistă. / 

"ERORI” DE LOGICĂ 

Manualele de biologie conţin erori grave de 
logică, inadvertenţe, precum şi falsuri ştiinţifice; 
acestea nu sunt întâmplătoare şi dovedesc atât 
incompetenţa autorilor acestor manuale, cât şi reaua 
lor credinţă; continuând descreştinarea copiilor. 



CONCLUZII FINALE 

Nu există "dovezi ale biogeografiei". Se 
prezintă dispariţia unei specii (dintr-un areal), nu 
apariţia ei. 

Nu există "dovezi ale sistematicii". "Arborele 
genealogic" este un simplu desen realizat de unii 
biologi atei, pornind tocmai de la ipoteza 
evoluţionistă. Se constată eroarea de logică: 
justificarea în cerc vicios. Pe baza ipotezei 
evoluţioniste se construieşte un desen care se aduce 
apoi ca "dovadă" în sprijinul ipotezei evoluţioniste. 

Nu există "dovezi ale anatomiei comparate" în 
sprijinul evoluţiei. Dacă descendenţa implică 
omologia organelor, omologia nu implică 
descendenţa. In plus, evoluţionismul nu poate 
răspunde la întrebarea: De ce există organe cu 
aceeaşi funcţie la specii între care nu există 
legătura filo genetică? Aici este mai normal să 
gândim câ funcţia a fost prevăzută de acelaşi 
Creator şi a fost realizată prin metode diferite. 

Nu există "dovezi ale embriologiei" în 
favoarea evoluţionismului. Asemănarea 
superficială şi trecătoare a unor embrioni nu 
implică descendenţa lor. Este normal să existe 
unele asemănări între embrioni, în stadiile 
iniţiale, până la apariţia unor caractere de 
deosebire. Aşa numita "lege biogenetică 
fundamentală" formulată de Haeckel în 1866 este 
^tâzi abandonată chiar şi de evoluţionişti. 

Nu există "dovezi directe ale evoluţiei". 
Exemplul lepidopterului Biston betularia arată o 
roodificare a procentajului de indivizi, nu o evoluţie. 
La început se întâlneau exemplare albe şi negre; 
a Poi exemplarele negre au devenit mai numeroase, 
dar nu au "evoluat" din cele albe. fiindcă existau şi 
înainte, împreună cu cele albe. 

Nu se poate susţine evoluţionismul prin 
dovezi ale paleontologiei". Faptul că există 
fosile vii", nemodificate din timpuri vechi, este 
curând un argument împotriva ideii de 
Poluţie, nu în favoarea ei. 

asemenea, se confundă adaptarea la 
m ^diu cu "evoluţia". Adaptarea există, dar nu 
^Păşeşte cadrul speciei Manualele prezintă 
ex *mple de adaptare, nu de evoluţie Până in 
nu se cunoaşte un caz concret de evoluţie 

naturală 


Unitatea 
lumii vii nu 
implică 
evoluţia. 
Faptul că 
fiinţele vii 
sunt alcătuite 
din proteine 
şi acizi 

nucleici nu 
arată că s-au 
transformat 
unele în 
altele. Dacă 
un pictor 
realizează două tablouri pe acelaşi suport şi cu 
aceleaşi vopsele, nu vom spune că tablourile 
provin unul din altul. 

Nici diversitatea lumii vii nu este o dovadă a 
evoluţiei. Ea poate fi explicată prin existenţa 
Creatorului. Marea diversitate a tablourilor unui 
pictor nu arată câ s-ar transforma un tablou în 
altul. O sursă a diversităţii vieţuitoarelor este şi 
variabilitatea, dar ea nu depăşeşte limitele speciei. 
Nu s-a observat transformarea unei specii în alta. 

Aşa zisele "organe rudimentare" nu dovedesc 
evoluţia. Unii atei le consideră organe fără funcţie. 
Mult timp s-a crezut că apendicele vermiform 
este un astfel de organ. Astăzi cunoaştem însă 
că el este un organ limfoid cu funcţie imunitară. 
Din faptul că un om nu cunoaşte funcţia unei 
structuri anatomice nu rezultă că acea structură este 
lipsită de funcţii. 

Se afirma că "evoluţia se produce pe baza 
selecţiei variaţiilor mici". Dar selecţia elimină din 
"competiţie" indivizii cu performanţe slabe într- 
un mediu dat; nu produce specii noi. Ea explică 
dispariţia unor indivizi sau dispariţia unor specii, 
nu apariţia lor. 

Cercetările arată câ cele mai multe mutaţii sunt 
dăunătoare, unele chiar incompatibile cu viaţa; 
urmează mutaţiile indiferente, dar ele nu aduc un 
progres, o evoluţie Chiar evoluţioniştii recunosc 
faptul câ "cele mai multe mutaţii sunt dăunătoare 
speciei"’, iar "apariţia unei mutaţii utile nu 
reprezintă în sine un fenomen evolutiv". 

Selecţia artificială nu este o dovadă a 
evoluţiei, deoarece se realizează prin intervenţia 
omului. 


Mai demult, biologii atei spuneau câ "funcţia 
creează organul". Este aici o eroare de logică, 
deoarece funcţia nu poate exista înaintea 
organului. Astăzi, chiar evoluţioniştii au renunţat 
la aceasta ipoteză. 

Asemănările dintre oameni şi maimuţe nu sunt 
dovezi în sprijinul evoluţiei. De exemplu. Pongidele 
au aceleaşi circumvoluţiuni cerebrale ca şi la om, au 
aceleaşi grupe sanguine, se deplasează în poziţie 
bipedă şi nu au coadă. Dar şi evoluţioniştii sunt 
nevoiţi să recunoască faptul că, "deşi apropiate de 
om prin structura lor anatomică, pongidele nu pot fi 
strămoşii omului", deoarece există şi multe deosebiri 
ale craniului şi ale scheletului feţei. Şi atunci biologii 
atei încearcă să explice "evoluţia" prin modificări 
climatice. Se scrie că "specia hominidelor a 
pierdut haina de blană". Dar dacă se afirmă 
răcirea climei, de ce s-a pierdut haina de blană 
tocmai atunci când a venit frigul? 

Iar dacă se afirmă încălzirea climei, de ce nu 
şi-au pierdut haina de blană maimuţele şi 
celelalte mamifere? 

Din cele expuse până acum. vedem că 
evoluţionismul este departe de a fi o teone cu 
adevărat ştiinţifică, fiind de fapt o colecţie de falsuri 
şi ipoteze nedemonstrate. 

în plus, există numeroase aspecte asupra cărora 
nici măcar evoluţioniştii între ei nu se înţeleg, teoria 
unui autor fiind contrazisă de cea a altuia. 

Practic, majoritatea biologilor sunt conştienţi 
de lipsurile evoluţionismului, sau cel puţin de o 
parte din ele, singurul motiv pentru care mai este 
încă menţinut fiind refuzul adepţilor lui de a 
accepta existenţa lui Dumnezeu. 

însă ştiinţa nu numai câ nu a demonstrat 
niciodată inexistenţa Divinităţii, ci chiar mulţi mari 
savanţi, din toate veacurile şi din toate domeniile, 
cum ar fi Pascal, Newton, W. Thomson (Lord Kelvin), 
Cauchy, N. Bohr. Schrodinger, Laplace, Maxwell. 
Marconi. Descartes. Euler, Lavoisier, Berzelius, 
Pasteur, Faraday şi mulţi alţii, şi-au mărturisit 
credinţa în Dumnezeu. 

(Extrase din "Ortodoxia şi eroarea 
evoluţionistă ’ de matematician Ion Vlăducă şi 
biofizician Firmilian Gherasim) 





Februarie 2007 Pag 11 











în decembrie 2002 a trecut ÎN VEŞNICIE dr. fng. legionar DUILIU SFINŢESCU din Franţa (Paris) (1909 - 2002) o somitate pe plan mondial în 

domeniul construcţiilor, membm al secretariatului Căpitanului şi responsabilul cu condica J ^ W27-19^ 

Conducere a Mişcării din exil. membru al SENATULUI LEGIONAR din Iară. autorul cărţilor legionare Din luptele tineretului roman 1927 1939T 

(Buc . 1993) şi "Răspuns dat tinerilor care doresc tot adevărul despre Mişcarea ţjgJJSf aimmatim i„ i FDONAR 
Apoi i-au urmat, la scurte intervale, alţi vechi legionan şi camarazi îndrăgiţi, MEMBRI Al SENATULUI LEGIONAR. 


- Dr. comandant legionar de 
origine aromână IONEL 
ZEANA din Bucureşti (1912 - 
2003), ultimul comandant 
legionar din vremea 
Căpitanului, cel care a 
reînfiinţat Senatul Legionar în 
ţară, şi primul şef al Senatului, medic, poet şi 
pictor, deţinut politic 16 ani, antisimist notoriu 
(care însă a încercat mereu sâ-i readucă pe 
simişti pe linia Căpitanului), autor al volumelor 
de versuri "Golgota românească" şi "Florilegiu” 
şi al romanului istoric "Vulturii Pindului" 

- Avocat şi instructor legionar NAE 
TUDORICÂ din Roman, jud. Neamţ (1914 - 
2003), şeful jud Roman şi al taberei de muncă 
de la Avereşti (Neamţ), supravieţuitor al 
masacrului elitei legionare din lagărul de la 
Vaslui, din sept 1939, autorul cărţii de memorii 
legionare în 4 volume ”Mărturisiri în duhul 


adevărului ” (Bacău, 2001), antisimist activ şi 
notoriu încă din 1940 

- Avocat legionar NICOLAE COTERBIC din 
Bucureşti (1913 - 2004), membru al Oficiului 
Juridic al Mişcării din timpul Căpitanului, veteran 
de război, un luptător pe linia Căpitanului de la 
început până la sfârşit, renumit pentru 
seriozitatea şi amabilitate 

- Preot legionar DUMITRU POPA din 
Germania (Freiburg) (1913 - 2004), inginer şi 
fost ofiţer în batalioanele Vânătorilor de munte, 
plecat în exil în ian. 1941, parohul Comunităţii 
Româneşti din sudul Germaniei şi administrator 
al Bibliotecii Române din Freiburg şi al 
Căminului Moţa - Marin 

- Ing legionar AUREL IONESCU din 
Germania (Idstein) (1912 - 2005), legionar în 
Corpul studenţesc Legionar de sub conducerea 
comandantului legionar martir Victor 


Dragomirescu, refugiat din ţară 
după evenimentele din ian. 

1941, fost simist revenit pe 
linia Căpitanului, extraordinar 
de generosul nostru protector 
financiar 

- Agricultorul legionar de 
origine aromână GHEORGHE 
TACHE din Constanţa (1905 - 2005), 
antisimist notoriu încă de la început, luptător în 
rezistenţa armată împotriva comunismului din 
Munţii Babadagului, deţinut politic 16 ani 

- Generalul în rezervă CONSTANTIN 
LAŢEA din Bucureşti (2005), simpatizant 
legionar, veteran de război, luptător în 
rezistenţa anticomunistă din 1946 - 1946, 
deţinut politic 16 ani, luptător după 1989 pentru 
obţinerea drepturilor politice ale legionahlor. 




TUTUROR le-am dedicat în paginile noastre, de-a lungul timpului, articole in memoriam . iar în acest număr îndeplinim din nou tristul 
ceremonial de evocare pentru: 

Avocat şi instructor legionar IOAN NELU RUSU (1911 -2007) "|" 
al doilea şef al Senatului Legionar reînfiinţat în ţară după 1989 


Născut înaintea 

pnmului război 

mondial, chiar în 

prima zi a 

Crăciunului anului 

1911 în comuna 
transilvăneană 
Bârlea, regretatul şi 
iubitul nostru camarad ’ 
şi sfetnic Nelu Rusu a 
intrat în Mişcarea 
Legionară încă din 

1932, din vremea 
studenţiei, 
participând la toate 
bătăliile acesteia. 

Echilibrul, modestia dârzenia şi loialitatea sa, 
specifice ţăranului legat de glia strămoşească, s-au 
îmbinat în chip fericit cu avântul şi generozitatea 
tinereţii, iar Căpitanul personal i-a apreciat meritele, 
avansându-l la gradul de instructor legionar. 

In timpul colaborării legionarilor la guvernare 

(sept 1940 - ian. 1941), nu a deţinut nici o funcţie, 

nici în cadrul statului, nici al Mişcării, astfel încât nu a 
fost deţinut politic sub regimul gen. Antonescu şi a 
putut participa ca luptător activ (cu gradul de 
sublocotenent) pe frontul de Est, pentru 
recuperarea Basarabiei. 

După încheierea războiului a participat la 
reorganizarea mişcării de rezistenţă 
anticomunista din 1946, fiind arestat în noaptea de 
14/15 mai 1948, alături de alţi 10.000 de legionari din 
toată ţara, şi a făcut 16 ani de închisoare la Aiud, 
alături de multe notabilităţi legionare. Radu 
Mironovici, Radu Gyr, Ion Dumitrescu-Borşa, Ion 
Victor Vojen, llie Imbrescu ş a , fără a se dezice o 
clipă de crezul său legionar. 

Ca alte sule de legionan din (ară. care n-au avut 
posibilitatea unei clarificări, aşa cum au avut cei 
plecaţi în exil, din cauza lipsei de libertate din timpul 
regimului comunist. Nelu Rusu a fost un adept loial 
al lui Horia Sima. amăgit de cuvintele frumoase şi 
mincinoase ale acestuia; în marea sa curăţenie 
sufletească nu putea concepe ca un comandant 
legionar, ardelean şi el, ajuns şef al Mişcării, să 
nesocotească pănâ într-atăt tocmai principiile 
acesteia De aceea a fost unul dintre fondatorii unei 
organizaţii simiste. Partidul ' Pentru Patrie" Cu 


această ocazie, însă, în calitatea sa dublă de jurist 
şi de instructor legionar din vremea Căpitanului, 
a constatat direct diferenţa enormă dintre 
principiile legionare şi cele simiste, în ciuda 
aparenţelor înşelătoare de asemanare, şi n-a 
ezitat să părăsească tabăra simistă, expunănd în 
plen, fără echivoc, motivele< nici măcar prietenia 
încă din tinereţe cu Faust Brâdescu, Mircea 
Nicolau şi Ovidiu Găină, nu l-a mai putut reţine. 
Deseori ne spunea: "Sper să mă ierte Căpitanul că 
am rătăcit drumul; acum însă m-am întors Acasă " 

A răspuns cu entuziasm chemării dr comandant 
legionar Ionel Zeana şi a participat activ la 
reînfiinţarea Senatului Legionar, fiind ales de 
către vechii camarazi ai Căpitanului în Consiliul 
de Conducere a Senatului, ca viitor locţiitor al dr. 
comandant legionar Ionel Zeana. 

Admirator fără limite al revistei noastre, aştepta 
cu nerăbdare fiecare număr, citindu-l din scoarţă în 
scoarţă. Serialul Nicoletei Codrin “ Sunt simist dar mă 
tratez'' l-a entuziasmat în mod special, fapt ce l-a 
determinat să trimită revista, pe cheltuiala sa, foştilor 
camarazi. Când aceştia au răspuns printr-un torent 
de calomnii la adresa noastră, n-a ezitat să întrerupă 
definitiv chiar şi relaţiile personale cu aceştia, 
spunând: “A greşi e omeneşte, a persevera in 
greşeală e diabolic 

Martor direct al tuturor evenimentelor, despre 
rebeliunea din 21 - 23 ian 1941 juristul nu ezita, de 
asemeni, să recunoască tranşant. "A fost rezultatul 
incompetenţei şi incorectitudinii lui Sima care era pe 
ascuns contra şefului statului, iar legionarii s-au lăsat 
antrenaţi in această prostie ambiţioasă şi sinucigaşă, 
de ce să ne ascundem după deget 

Iar atunci când câţiva cititori ardeleni au protestat 
contra denumirii revistei noastre (“penodic al 
tineretului român naţionalist ortodox"), considerând 
că îi discriminează pe românii mai în vârstă şi areco- 
catolicl, loan Nelu Rusu a spus zâmbind u Şi eu sunt 
foarte in vârstă şi greco-catolic şi nu m-am 
formalizat deloc, pentru că manşeta revistei doar 
precizează cine scrie revista, adică tineretul ortodox, 
şi nu-i opreşte nimeni pe cei în vârstă s-o citească, 
mai ales, că, din păcate, mulţi n-au avut ocazia să 
cunoască Mişcarea. Apoi. românii sunt in majoritate 
ortodocşi, Căpitanul era ortodox, dar nu-i excludem 
pe greco-catolici dacă sunt Români şi creştini 
adevăraţi Dr. av. Ion Banea, şeful Ardealului 


legionar, era greco- 
catolic, dar n-a făcut 
niciodată caz de 
confesiunea sa, nu 
s*a simţit jignit că 
legionarii vorbeau 
mereu de 

ortodoxism. n-a 
făcut vreodată 

discuţii pe această 
temă, şi confesiunea 
sa nu l-a împiedicat 
să devină unul 
dintre comandanţii 
legionari cei mai 
apreciaţi " Totuşi, 
spirit înţelegător şi 
bun cunoscător al 
sufletului omenesc. 

Nelu Rusu a găsit soluţia de “împăcare’, 
determinându-ne să adăugăm pe frontispiciul revistei 
cuvintele. “în duhul naţional - creştin al lui Comeliu 
Zelea Codreanu" Şi tot lui îi datorăm ideea de a 
pune efigia Căpitanului în fiecare număr. Nelu Rusu 
a cerut cooptarea în Senat a directorului revistei. 
Nicador Zelea Codreanu, şi a tinerilor legionari ing 
Nicoleta Codrin , redactorul şef. şi ing Comeliu 
Mihai, unul dintre membni redacţiei - propunere 
aprobată în unanimitate de senatorii legionari. în 
ciuda tinereţii celor doi. 

Ar fi multe de spus - sute de gesturi şi vorbe care 
definesc personalitatea îndrăgitului nostru şef. care 
sunt mârtuna unei vieţi personale fără reproş, trăite 
pe coordonate creştine, dar, cum legionam nu suferă 
de beţia de cuvinte, mă opresc aici 

Chiar şi reprezentanţii simiştilor pe care i-a 
părăsit fără a privi înapoi, in urmă cu mulţi am. s-au 
prezentat la Bisenca de pe Calea Victonei. in 
înnegurata duminică de 4 febr. 2007. pentru a-i 
aduce un ultim omagiu 

Trupul trudit al celui care până în ultima clipă a 
vieţii sale pământeşti a trăit doar pentru Mişcare, se 
odihneşte acum în cimitirul D-na Ghica iar sufletul 
său bun şi cald sunt sigur că a fost aşezat în loc 
luminat, cu verdeaţă, unde nu există intnstare şi nici 
suspin, alături de camarazi, de toţi sfinţii şi martini şi 
de iubitul său Căpitan căruia poate sâ-i raporteze cu 
sufletul împăcat “Căpitane, mi-am făcut datona!” 




CUVÂNTUL LECflONAIR Februarie 2007 





Pag 12 









f 


TUNISIA CELOR ”1001 NOPŢI” (I) 



Tunisia este una dintre puţinele ţâri din 
lume în care baza turistică se constituie ca 
principală de venituri. Imaginea 
dunelor de nisip străbătute de caravane cu 
câmile şi a oazelor înconjurate de curmali 
constituie, desigur, elemente de atracţie 
pentru cel care vrea să-şi petreacă sejurul în 
nordul Africii. Dar. dacă totul s-ar rezuma la 
aceste decoruri exotice, nu cred că s-ar 
atinge cifra record de aproape 5 milioane de 
tunşti anual, atraşi nu numai de clima 
plăcută, dar şi de linişte sau de apa caldă şi 
limpede a Mării Mediterane. Prin 
pragmatismul lor. tunisienii practică preţuri 
neverosimil de mici în turism, accesibile. în 
primul rând. celor cu venituri medii, care 
reprezintă marea majoritate a clientelei 
Ca să fiu mai convingător, voi exemplifica 
cu sejurul meu Pentru şapte zile "pline" 
petrecute pe litoralul tunisian, am plătit 284 
deeuro. Preţul a indus: transport cu avionul. 
dus*întors, pe distanţa România - Tunisia; 
transport auto până la hotel, cale de 40 km; 
cazare la hotel de 3 stele, la numai 50 - 60 m de 
plajă; demipensiune cu specific de bufet suedez, 
unde puteai să-ţi alegi din peste 30 de feluri de 
preparate culinare, atât dintre cele cu specific 
arăbesc, cât şi dintre cele cu specific european; 7 w 
acces gratuit la piscină. Nu mai vorbesc de faptul că 
întreg personalul (cameriste, recepţioneri, hamali, 
etc.) dădea dovadă de multă solicitudine în relaţia cu 
clienţii hotelului. în banii noştri, aceasta înseamnă, la 
ora actuală, cam 900 RON. Dar pe litoralul românesc 
cu acea9lă sumă de bani nu poţi petrece o 
săptămână încheiată. 

ISTORIA Tunisiei este una zbuciumată, parcă în 
contrast cu liniştea care îl întâmpină, astăzi, pe turist 
Gratie poziţiei sale strategice (să nu uităm că în 
apropiere de capitală, TUNIS, se găsesc ruinele 
gtonoasei cetăţi C arţag in a), această ţară a fost un 
participant important în luptele pentru putere în 
lumea mediteraneană. Aceasta a determinat crearea 
unui conglomerat bogat de culturi, care se îmbină 
armonios şi dau culturii tunisiene o notă specifică, 
originală. 

Încă din anul 1000 î.Hr., negustorii fenicieni 
fondează colonii cu porturi de-a lungul litoralului 
afncan la Marea Mediterana. Printre acestea se 
numără şi Cartagina. După secole, datorită 
< te*voltâm şi unei remarcabile prosperităţi 
Gnomice, cartaginezii îşi creează o întinsă zonă de 
mfluenţâ Astfel, Cartagina a intrat în conflict cu o 
altă putere mediteraneană, Imperiul Roman Timp de 
<touâ secole, aceşti coloşi s-au înfruntat în trei 
Oboaie, cunoscute de către orice şcolar sub 
^numirea de 'războaie punice". A intrat în legendă 
Seralul cartaginez Hanibal, cel care, în timpul 
ce * ui <te-al doilea război punic, a traversat Alpii, 
* ama * cu un număr impresionant de elefanţi de luptă, 
P^tru a ataca Roma După cel de-al treilea război 
Cartagina este învinsă şi ocupată de către 
^ni, intrând în componenţa impenului. 

Apoi. în sec. III d Hr., ţinutul nord-african este 
Pat. pentru o scurtă perioadă, de către vandali, 

Jr* sunt alungaţi, la rândul lor. de către bizantini 
_ ?*ia stăpânesc nordul Africii până în anul 670 
când regiunea este cucerită de către arab», 
nord râspân<iesc islamismul. Astfel, regiunea 
^*9? b ^ Cl ' devine cunoscută sub numele de 

ÎJnmeazâ cucerirea şi ocupaţia turcă. începând 
# . Imperiul Otoman înglobând mari teritorii 
nyjrl <?in Asia şi Africa Se construiesc multe 

in io’ * n ocupaţiei turceşti 

^ francezii invadează Tunisia sub pretextul 
c^^ 11 Aburilor berbere de la graniţa cu Algeria. 
france *A. Pentru ca în 1883 să fie proclamat 
lectoratul francez asupra Tunisiei În anii 
1943 Tunisia este martora unor lupte 
' ntre Afnkacorps a lui Rommel şi Corpul 
britanic al lui Montgomery. doi 
^^anţi legendari. 



apelează la serviciile 




£ 


\ 



P Hr., 
care 


Independenţa Tunisiei este obţinută în 1957, 
declarându-se republică. Primul preşedinte ales 
devine Bourguiba, cel care, printre alte măsuri luate, 
scoate în afara legii poligamia (permisă de legea 
islamică) şi acordă femeilor drepturi egale cu ale 
bărbaţilor. 

Acestea sunt principalele jaloane ce au marcat 
istoria Tunisiei, bogată în evenimente majore care s- 
au petrecut pe parcursul a trei mii de ani. Fiecare 
ocupaţie a lăsat în urma sa relicve istorice variate, ca 
o mărturie a civilizaţiilor care s-au succedat pe acolo. 

Dezvoltarea turistică se observă pe întregul 
litoral, de la un capăt la celălalt Mii de vile şi hotelun 
alcătuiesc staţiuni de un pitoresc fermecător, 
ducăndu-te cu gândul la ilustraţiile basmelor din 
'1001 de nopţi”. 

Printre clădiri se observă şi vile somptuoase, 
proprietatea celor bogaţi Această strălucire ascunde 
însă o realitate destul de tristă la numai 30 km spre 
interiorul ţârii, începe o altă ţară, cu totul diferită 
tradiţională, agrară şi deosebit de săracă 

MONASTIR 

Toate drumurile ţârii duc la MONASTIR Nu 
este capitala ţârii, cum s-ar crede, ci un orăşel din 
apropierea capitalei, lângă care se află aeroportul 
internaţional cu acelaşi nume Traficul aerian este 
intens în permanenţă, cu plecări şi sosiri de 
aeronave modeme şi încăpătoare, venite din toate 
colţurile lumii, aparţinând celor mai cunoscute 
companii aeriene 

în sezonul estival din România pleacă spre 
Tunisia, zilnic, trei curse aeriene care transportă 
câteva sute de tunşti, ţara noastră situându-se între 


primele 10 care 
hoteliere tunisiene 

în luna octombrie a anului trecut am 
vizitat şi eu. pentru prima dată, Tunisia 
Monastir este oraşul în care unii vizitatori îşi 
petrec cea mai mare parte a vacanţei. Deşi 
are o istorie lungă şi câteva monumente 
interesante, un ribat (tum cu ferestre mici de 
la o fostă mănăstire fortificată) şi o mare 
moschee datând din sec IX, arată ca un 
oraş nou. Ribat- ul amintit, construit în anul 
796. a servit ca reşedinţă a califului 
Abassid Harun Al-Rashid personaj cu 
apariţie frecventă în multe dintre basmelor 
care alcătuiesc m 1001 de nopţi " Astăzi ribat - 
ul serveşte ca muzeu 

Monastirului îi lipseşte forfota, deseori 
zona centrală fiind pustie 

Obiectivul care domină oraşul este 
mausoleul de familie al lui Habib Bourguiba, 
născut aici, în 1903 Edificiul a costat câteva 
milioane de dolari, are o arhitectură specific 
arabă domuri împodobite cu auriu şi verde. 
■|HI precum şi minarete cu vârfuri din aur Oraşul s-a 
9 dezvoltat în timpul lungii preşedinţii a lui Bourguiba. 
I bucurându-se de favoruri scumpe din partea 
acestuia în trei ani de la venirea lui la putere au fost 
cheltuite pentru oraş 12 milioane de dolan, o optime 
din bugetul anual al Tunisiei la vremea respectivă 

SOUSSE . 

La cca 30 km se află oraşul Sousse. o localitate 
vibrantă şi istorică, beneficiind de plaje superbe 
De aici, nu mai puţin de 20 km de coastă sunt 
dotaţi cu hoteluri măreţe. Acest curent edilitar atinge 
punctul culminant la Port El-Kantaaui. o staţiune 
autonomă, situată la 9 km de Sousse, construită cu 
fonduri însemnate provenite din bogatele ţâri ale 
Golfului Persic 

Puţine oraşe nord-afncane se pot lăuda cu o 
istorie atât de plină în evenimente, cu un renume şl 
cu atâtea redenumin. de cinci on în decursul a 2800 
de am de la fondarea lui, cum este cazul Soussei 
Oraşul s-a numit Munericapolis în vremea stăpânim 
romane, iar bizantinii i-au spus lustinianopolis. 
Arabii i-au zis, apoi, Susa, turcii au păstrat 
denumirea, iar francezii i-au dat forma francofonâ 
Sousse Fostele lui identităţi sunt comemorate pnn 
apariţia lor pe firmele numeroaselor hotelun din oraş. 
alături de numele marelui general cartaginez 
Hanibal Astăzi este al treilea oraş din Tunisia, ca 
mărime şi importantă economică 

în urma luptelor din timpul celui de-al doilea 
război mondial, o mane parte din noul oraş a fost 
distrus până la temelie 

La 40 km de Sousse şi la 15 km de la lima 
coastei mantime, în interiorul ţâni. se găseşte 
Takrouna. cocoţată, ca un vultur, pe o întindere 
stâncoasâ A fost ultimul bastion din linia de apărare 
a germanilor din Afnkacorps în faţa ofensivei armatei 
britanice a lui Montgomery, fund locul unor mari 
pierderi de vieţi omeneşti în apropiere se află un 
cimitir în care sunt înhumaţi 1.551 de soldaţi ucişi în 
ultimele luni ale campaniei tunisiene, şi un alt cimitir 
mai mic. francez. în care se găsesc 34 de morminte 
adăpostind trupurile musulmanilor înrolaţi în Armata 
Franceză Liberă şi căzuţi în lupte 

în centru se află, ca în mai toate oraşele arabe 
vechi, kasbah- ul, care a fost construit în jurul celui 
mai înalt punct din oraş. Acum tumul este muzeu, cu 
mici galerii în care explicaţiile sunt prezentate în 
arabă şi franceză, limbile oficiale. Şi aici există un 
ribat cu ziduri de o grosime excepţională, întrucât 
Sousse nu se putea baza pe nici un fel de apărare 
naturală în faţa eventualilor atacatori 

Marea Moschee datează din anul 850 d Hr şi 
este fortificată Curtea are. intr-un colţ. o scară din 
piatră care duce, sus, la metereze, unde se află un 
cadran (ceas) solar şi un minaret, cu un dom turtit, 
adăugat cândva, pnn sec XI 

(continuMr « in numărul viitor) 



CUVÂNTUL LEGIONÂiR Februarie 2007 Pag 13 


4 














ITINERAR SENTIMENTAL CERNĂUŢI 



O) 


De ce Itinerar sentimental"? 

Mat demult am scris despre Chişinâul anilor 40. unde am avut ocazia să-mi petrec două vacanţe de vară, şi recent am sens despre itinerarul Ismail - Tatar Bunar 
- Cetatea Albâ, întrucât aceste vechi şi pitoreşti meleaguri româneşti care acum nu ne mai aparţin, din păcate, mâ atrag ca un magnet; în plus. consider că tinerii 
trebuie sâ le cunoască şi sâ le îndrăgească, şi. poate, sâ găsească o cale pentru a le readuce la Patria-mamă. Visul de veacuri al Românilor, de întregire a ţârii 
în hotarele ei fireşti, a fost realizat (şi nsipit apoi de mâinile iresponsabile ale politicienilor vânduţi); a venit rândul celor care au viitorul în faţa sâ se 
dovedească demni de marii noştri strămoşi şi de numele de Român. 

Deci. după "itinerarele sentimentale' Chişinâu şi Ismail - Tatar Bunar - Cetatea Albâ, voi prezenta o altă veche zonă românească Cernăuţi - Storojineţ - Hotin - 
Herţa. şi voi începe cu Cernăuţi: 


Am avut norocul sâ vizitez de câteva ori nordul 
Bucovinei înainte de 1989. pe cont propriu, şi. dupâ 
acest an. prin intermediul excursiilor organizate de 
Asociaţia m Pro Bucovina ". 

De fiecare dată am avut puternice emoţii când am 
străbătut acele minunate meleagun care. din păcate, 
astăzi, nu ne mai aparţin. Parcă mâ aflam în 
România: am vizitat numeroase localităţi cu 
populaţie majoritar românească, care nu poceşte 
limba strămoşilor ei şi nu o îmbogăţeşte cu 
vorbe ucrainene sau ruseşti, care poartă straie 
populare aidoma celor din Gura Humorului sau 
Rădăuţi, care nu priveşte şi nu ascultă altceva 
decât posturile de televiziune şi radio româneşti 
care emit de la Bucureşti, care nu are în rafturile 
bibliotecilor decât cărţi cu caractere latine, şi a 
cărei dorinţă, cea mai importantă şi copleşitoare, 
este revenirea la Patria-mamă. prin desfiinţarea 
frontierelor actuale. Fiecare bucovinean, de la 
bunic şi până la nepot, nutreşte acest vis cu toată 
fiinţa sa, în ciuda vicisitudinii vremurilor Gânduri, 
speranţe şi, de-o vrea Domnul, realizarea lor într-un 
viitor nu prea îndepărtat. 

De la vama Şiret, unde controlul documentelor şi 
bagajelor este acum mai mult decât superficial, o 
şosea largă te duce, dupâ numai 37 km. la 
CERNĂUŢI, astăzi reşedinţa administrativă a regiunii 
cu acelaşi nume din componenţa Ucrainei Pe drum, 
în câteva locuri fâlfâie steaguri jumătate galben 
jumătate albastre (drapelul ucrainean), atenţionându- 
te că eşti pe teritoriul noului stat ieşit din componenţa 
fostei U.R.S.S. 

Ucrainenii sunt ultranaţionalişti şi au beneficiat 
din plin de consecinţele dezastruoase asupra celor 
care au pierdut războiul Au format un stat cu vaste 
teri tom acaparate, sub protecţia şi cu ajutorul armatei 
roşii " eliberatoare ", de la Polonia (fosta regiune 
Lemberg, actualmente Lvov), de la Slovacia (sudul 
fostei Cehoslovacii) şi de la România (nordul 
Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei). Cine are 
putere militară, se ştie, nu pierde niciodată, are 
"pâinea şi cuţitul". Despotismul aici încă mai este 
apărat cu perimata lozincă leninistă a 
"neamestecului în treburile altora"! 

Şoseaua se strecoară printr-o pădure de arbori 
seculari, numai fagi şi stejari. 

Pădurea are 
puternice rezonanţe 
istorice pentru 
români se numeşte 
Codrii Cosminului. 
şi aici, în urmă cu 
cinci veacuri, 
armata lui Ştefan 
cel Mare a învins 
armata poloneză 
invadatoare 

Românii din 
Bucovina de Nord 
au făcut 

subscripţii pentru 
ca la marginea 
şoselei sa se 
ridice un monument care sa reprezinte pe 
domnitorul moldovean, în amintirea luptelor 
câştigate. Refuzul autorităţilor locale a fost motivat 
co o explicaţie ieftină: monumentul in cauză ar stârni 
protestele polonezilor. 

Un refuz asemănător au formulat, tot autohtâţile 
ucrainene, atunci când românii au vrut sâ ridice, in 
comuna Fântâna Albâ. un alt monument, in memoria 
miilor de români care ou vrut sâ revină in Patna- 
mamâ. în exod. in primăvara anului 1941. 
I I I Aceştia au fost ucişi toţi, cu mitralierele. 
IlIJMotivarea refuzului dat Comunităţii Româneşti 

I U Pag 14 



care a dorit astfel sâ-şi omagieze strămoşii, a fost 
de-a dreptul cinic: "Dacă s-ar înălţa monumentul, s- 
ar crea tensiuni artificiale (n. n !?) între populaţia 
românească şi cea rusofilă. Mai bine sâ fie pace 

Codrii Cosminului mâ duc cu gândul la o 
revistă celebră, cu acelaşi titlu, care a aparut în 
perioada interbelică. în tomuri masive, de sute de 
pagini, sub conducerea marelui istoric şi patriot, 
ministru al Culturii într-unul din cabinetele vremii, Ion 
Nlstor Bun cunoscător al limbii germane, a cercetat 
cu asiduitate toate documentele referitoare la ţinutul 
sâu natal şi a scris lucrări de referinţă, printre care şi 
"Istoria BucovineF. Pentru patriotismul sâu Ion Nistor 
a făcut mulţi ani de puşcărie sub regimul comunist, 
murind, desigur, într-un deplin anonimat 

Am ajuns şi la porţile oraşului Cernăuţi. Clădiri 
irrfpunâtoare, cum ar fi spitalul, o cazarmă militară, 
vile înconjurate de o bogată vegetaţie. Vâzându-le şi, 
mai ales, admirându-le, gândul mâ duce la un fost 
coleg de redacţie, căruia îi ziceam Teo, ce îmi 
povestea. în urmă cu peste patru decenii. "Când m- 
am refugiat, in 1940, din Cernăuţi, am rămas şocat 
când am văzut cocioabele de la periferia Capitalei, 
pentru că la noi nu exista aşa ceva. Nici sărăcie 
ostentativă, nici cerşetori ca pe Calea Victoriei şi nici 
\orbe de duh " la tot pasul. La noi, cine mergea pe 
stradă umbla îngrijit, toţi localnicii ştiau limbi străine: 
germana, rusa. polona, ucraineana. Şcoala era 
şcoală, severă, dar se realiza educaţia şi top aveau 
"cei şapte ani de acasă " Caracterizare succintă şi 
perfect veridică a Bucureştiului, chiar dacă nouă nu 
ne place. 

Am avut ocazia sâ cunosc mulţi bucovineni, în 
vârstă, desigur, cu o ţinută demnă, culţi şi bine 
educaţi, care îmi vorbeau laudativ de conglomeratul 
de minorităţi ce exista pe aceste meleaguri, de 
cofetăriile celebre cu prăjituri delicioase, de 
restaurante, de viaţa mondenă, de echipele de fotbal 
"Dragoş Vodă" şi "Macabi", de terenurile de tenis. 
Teatrul Naţional, de inexistenţa sărăciei (aceasta 
fiind apanajul leneşului). 

Strada principală a I 

oraşului se numeşte acum 
Olga Kobileanskaia, o 

obscură scriitoare ucraineană [ 
născută la Gura Humorului. 

Până în 1944 strada purta | 
numele lui lancu Flondor. 
mare patriot român, artizanul [ 

Unirii din 28 nov. 1918. 

Artera te impresionează prin bogăţia şi 
monumentalitatea clădirilor de pe ambele laturi 

Primul obiectiv pe care doresc sâ îl descriu este 
Catedrala Cernăuţilor, ridicată în 1844, cu hramul 
"Sfinţii Trei Ierarhi". în stil renascentist, masivă, 
sobră, având cupolele rotunde, dupâ modelul 
bisericii "Sf Isaac" din Sankt Petersburg Pe 
frontispiciul catedralei este scris, in limba română, cu 
caractere chirilice: "Unu-i în trei ipostazun 
Dumnezeu" 

Prima oarâ când am vizitat Cemâuţiul. biserica 
funcţiona ca galerie de artă. ochii sfinţilor pictaţi pe 
pereţi fiind scrijeliţi cu briceagul 

în urmă cu 5 ani, când am vizitat-o din nou, 
catedrala redevenise lăcaş de cult, parohul bisericii 
fiind românul Vasile Acostâchioaiei. care. alâtun de 
ceilalţi preoţi români, oficiază slujbele în limba 
strămoşească. 

Pe lancu Flondor. strada de odinioarâ. admiri 
câteva palate, evidenţiindu-se pregnant, prin 
masivitate, dar şi pnn oleganţa stilului, fostele Case 
Naţionale Poloneză şi Germană 

Destul de multe unităţi comerciale, mai ales de 
alimentaţie publică, restaurante cu săli de invidiat, 
cafenele, cinematograf Aici erau amplasate, pe 


vremuri, magazinele-ateliere de bijuterii, patronii 
fiind, mai toţi, evrei Astăzi. în locul acestora, se 
găsesc magazine-aprozar şi de cosmetice Lumea 
forfoteşte cât este ziua de mare Se vorbeşte, cu 
precădere, ucraineana şi rusa, germana şi polona 
mai deloc, iar româna este folosită de către ţăranii 
din comunele învecinate, pur româneşti, veniţi cu 
treburi în capitala regiunii. 

Un capăt al străzii principale duce în Piaţa 
Centrală, fosta Piaţa a Unirii 

Am avut ca ghid în plimbările mele solitare, o 
raritate bibliografică astăzi " Monografia oraşului 
Cemâuţr tipărită în 1936, autor fiind C Langhin, 
profesor la Liceul ortodox de băieţi "Mitropolitul 
Silvestru" 

Cu strângere de inimă am constatat că toate 
denumirile româneşti de odinioarâ au fost schimbate 
Bd Ştefan cel Mare a fost numit Bd Sta lin (!). Mi hai 
Eminescu a fost schimbat cu Maxim Gorki, Ion 
Creangă cu Stalingradski. Mihail Kogâlmceanu cu 
Maiacovski, Miron Costin cu Papaniuc (cine o fi?), 
Ion Neculce cu Grebince. Bd Transilvaniei cu Bd 
Lenin, Piaţa Decebal cu piaţa Bazama Ploscead. o 
altă stradă poartă numele de 28 iunie 1940, iar 
pitorescul Bd Regina Maria, în pantă, cu edificii 
măreţe, dar destul de prost întreţinute, are numele 
schimbat în Bd. Taras Sevcenko (numele unui poet 
ucrainean iobag). 

în fosta Piaţă a Unirii se află (încă) cea mai 
impunătoare clădire din oraş, Palatul Primăriei. 
edificiu construit la începutul sec. al XIX-4ea. tumul 
înalt care domina întreaga zonă fiind un fel de 

emblemă a oraşului. în faţa acestui Palat, la 28 
nov. 1918 românii au încins Hora Unirii. în 1924. 




CUVÂNTUL LCGJ©NAIR 


în acest loc memorabil a fost ridicat Monumentul 
Unirii, operă a arhitectului Ştefânescu şi a 
sculptorului Bunea. iar în spatele monumentulur. 
pe un soclu, se afla un zimbru din bronz care 
strivea vulturul bicefal austro-ungar La ocuparea 
Bucovinei de către sovietici. în 1940 acest 
monument ce simboliza lupta de veacun a românilor 
pentru unitate naţională, a fost demolat După 
revenirea administraţiei româneşti la Cernăuţi. în 
iulie 1941, a fost reamplasată o replică a acestui 
Monument - care insă a fost distrusă in 1944 

în partea dreaptă a fostei Pieţe a Unirii, la nr 3. 
se află clădirea fostei Case Naţionale a Românilor 
din care. in prezent, Comunitâpi Româneşti nu / s-au 
restituit decât două săli de la parterul clădim, deşi 
clădirea a fost propnetatea societăţilor de cultură 
româneşti, care au cumpărat. în 1897, întregul corp 
de clădire, de la administraţia austro-ungarâ a 
oraşulut La 11 nov. 1918, într-o sală a acestui 
palat a fost salutată intrarea biruitoarei Armate 
Române în Cernăuţi, iar din balconul situat- la 
mijlocul etajului I al clâdini, gen lacob Zadic a dat 
citire proclamaţiei Armatei Române către populaţia 
Bucovinei ( continuare in numărul viitor) 

(jfsru/uisi 111 

Februarie 2007 jff 


















I ] I Datontâ felului nepotrivit de repartizare în 

II "Bucureşti a publicaţiei noastre, am fost nevoiţi 
* schimbăm sistemul de distribuţie, după cum 

^eazâ s-a restrâns numărul de puncte de 
distribuţie de la cca. 100. la 13, având în vedere câ 
îa unele unităţi ajungeau câte 2-3 exemplare 

De aceea publicaţia se distribuie prin 
următoarele centre Rodipet: 

1 p-ţa Romană - coloane; 


IN ATENŢIA CITITORILOR: 

2. Batiste - Proiecţia pe N Bâlcescu - Restaurant 
Pescarul; 

3. Sf Gheorghe; 

4 Universitate; 

5 Piaţa Romană - Staţia Metrou - Staţie R.A.T.B , 

6 Aurel Vlaicu - Şos Pipera - Staţia de Metrou; 

7. Dorobanţi - Piaţa - Radu Beller; 

8. Unirea; 

9. Complex - Piaţa Bucur Obor; 

10 Piaţa Reşiţa - Cap linie troleibuz; 


Intersecţie 



11 Piaţa Victoriei; 

12 Drumul Taberei 34, 

13. Calea 13 Septembrie 

Panduri. 

Prin contract, Rodipet este obligat să afişeze 
"Cuvântul Legionar" (ca, de altfel, orice 
publicaţie). Ne veţi face un serviciu amintind 
acest lucru vânzătorului, atunci când este cazul. 

Vă mulţumim! 


CONTRIBUŢII FINANCIARE LA EDITAREA "CUVÂNTULUI LEGIONAR' 


Am înfiinţat această rubrică pentru a putea 
sâ mulţumim pe această cale susţinătorilor 
publicaţiei noastre! 

li vom publica pe donatori în trei feluri, după 
importanţa donaţiei sau după dorinţa de 
confidenţialitate (sau nu) a fiecăruia: există două 


•opţiuni: publicarea numelui şi eventual localitatea 
sau adresa, sau publicarea unui pseudonim sau 
motto care sâ vâ reprezinte Opţiunea pentru unul 
din modurile de mai sus vâ poate fi asigurată prin 
conţinutul informaţiilor pe care ni le trimiteţi. 


Adresa este cea de la abonamente, pe numele 

lui Nicolae Badea, secretarul de redacţie Redacţia 
vâ va trimite prompt chitanţa de confirmare dacă 
are unde. 

Vă mulţumim! 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 

- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris 
pe adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: "Există dovezi că Horiâ 
Sima a colaborat cu şeful Serviciilor Secrete, trădându-şi camarazii ?" 

a fost dat de prof. Anton lancu din Cluj, 35 de ani, care a câştigat cartea " Frăţia de 
Cruce" scrisă de comandant legionar Gh. Istrate, şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară, alături 
de telicitările Redacţiei pentru răspunsul amplu şi documentat! 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL Da, Sima a colaborat cu Moruzov, şeful 
Serviciilor Secrete, trădându-şi camarazii, lată câteva dovezi: 

- Sima figura ca agent al SSI (Serviciul Secret 
de Informaţii) - dezvăluire făcută de istoricii 
comunişti Fâtu şi Spâlâţelu pe baza documentelor de 
arhivă, iar Sima, pus în faţa evidenţei, n-are 
încotro şi recunoaşte (" Sfârşitul unei domnii 
sângeroase’'). (încearcă însă se disculpe cu 
'explicaţii* şi scuze puerile şi de necrezut: că regele 
ar fi putut avea nevoie de el în orice clipă - dar ce 
nevoie putea sâ fi avut regele de Sima, când nu 
acceptase să-i acorde postul de prim ministru, ci 
doar pe acela mărunt de subsecretar la Culte, în 
audă insistenţelor lui Sima?!) 

De altfel, în tinereţe Sima îşi făcuse stagiul militar 
ia SSI, ceea ce constituie o bănuială că fusese 
recrutat de atunci ca agent, date fiind însuşirile lui 
dovedite de-a lungul timpului, extrem de orgolios şi 
de ambiţios, avid de putere, fără scrupule, versatil 
• Ion Pavelescu, nepot şi colaborator direct al 
Şefului Serviciului Secret de Informaţii, Mihail 
Moruzov. confirmă în cartea sa, Enigma 
Moruzov'' (Ed. Gaudeamus, laşi, 1995), faptul că 
Sima era unul dintre colaboratorii unchiului său 
Şi relatează una dintre întâlnirile secrete ale lui 
Moruzov cu Sima, din toamna anului 1939, la 
^staurantul Mon Jardin, întâlnire din la care a 
fost martor 

Victor Biriş, procuror de la Oraviţa şi unul 
d 'ntre apropiaţii tui Sima, subsecretar in 
Ministerul de Interne în timpul statului ’naţional- 
,e 9»onar’\ relatează - însă cu lux de amănunte - 
e *act acelaşi lucru ca şi Ion Pavelescu, în două 
,m Prejurări diferite: în 1939. la Berlin, preotului 
^andant al Bunei Vestiri Ion Dumitrescu-Borşa 
tcartea "C al troian intra mureş*. Ed Lucman. Buc.. 

2P 2 ) Şi în 1963 la Aiud, martori fund instructorul 
^g»onar loan Nelu Rusu (al doilea şef al Senatului 
; J*9ionar actual), Dumitru Groza. fostul şef al 
^ Pului Muncitoresc Legionar, pânntele Dumi ru 
f * **° a *e. Petre p ancJrea ş a 

Vintila lonescu, comisar de Siguranţă ş apo 


colaborarea lui Sima cu Moruzov, 
informaţie preluată de Radu Lecca 
(împuternicitul guvernului român condus 
de gen Antonescu pentru reglementarea regimului 
evreilor în România), în cartea sa "Eu i-am salvat pe 
evreii din România " (Ed Roza Vânturilor. Buc , 
1994). 

Toate întâmplările "ciudate" ale anilor 1938 - 
1939: 

- deşi Sima era urmărit încă din 1938 de toate 
autorităţile din ţară, inclusiv de o parte a populaţiei 
(pentru câ se puseseră premii pe capul lui), deşi 
poza lui, multiplicată în mii de exemplare, circula în 
toată ţara, deşi toţi cei care lucraseră cu el fuseseră 
arestaţi, el scăpase mereu, "miraculos" - amănunte 
în serialul revistei " Cuvântul Legionaf din 2004 - 
2005," Sunt simist dar mă tratez ; 

- implicarea lui directă în atentatele din oct. - nov. 

1938 care au dus la asasinarea Căpitanului 
(amănunte în acelaşi serial de mai sus); • 

- contribuţia lui majoră la asasinarea lui 
Armând Câlinescu, şi la masacrarea a 90% din 
elita legionară (a se vedea acelaşi senal şi cărţile 
n Cal troian intra muros " - Ion Dumitrescu-Borşa şi 
"Fără Căpitan" - Const Papanace) 

- deşi. cică, era urmărit de întregul aparat de stat. 
Sima se plimba nestingherit peste graniţă: în febr 

1939 Sima fuge în Germania, în aug 1939 trece din 
nou graniţa, întorcându-se din Germania în ţară; în 
oct. 1939 trece din nou graniţa, din ţară în Germania; 
în sfârşit, în mai 1940 revine în ţarâ - când este 
"arestat” şi... tratat cu prăjiturii Teroristul prins în 
final de jandarmi a fost reţinut doar două săptămâni 
şi tratat cu prâjitun! Sima, dovedit ca "şeful 
pistolarilor**, a fost pus în libertate - în timp ce tatăl 
Căpitanului, un om paşnic şi vârstnic, se afla în 
continuare sub pazâ! 

- Sima însuşi recunoaşte (" Sfârşitul unei domnii 
sângeroase ") câ a oferit directorului Siguranţei lista 
cu numele camarazilor care nu erau cunoscuţi încă 
Siguranţei! 



- faptul câ în nov 1940 Sima a manevrat abil 
pentru asasinarea martorului incomod al trădării 
sale. Mihail Moruzov, şeful Serviciilor Secrete, care 
se afla în ancheta Comisiei Speciale de Anchetă 
Criminală din cadrul Ministerului Justiţiei şi urma sâ 
facă publice legăturile sale cu noul şef al Mişcării 
(cartea "Enigma Moruzov" de Ion Pavelescu. citată şi 
mai înainte, declaraţia unui martor direct implicat, 
intitulată "Ordin de la Horia Sima" - "Cuvântul 
Legionar" dec 2003. plus analiza circumstanţelor şi 
a memoriilor lui Horia Sima însuşi. “Era libertăţii", 
detalii în serialul "Sunt simist dar mă tratez"). 

Uşunnţa cu care Sima a colaborat în lumea liberă 
cu servicii secrete străine (amencana) pentru 
paraşutarea în ţară a celor 13 legionan în 1953, deşi 
nu aveau bici o şansă de a-şi executa misiunea 
(culegerea şi predarea de informaţii secrete), 
demonstrează câ "năravul din fire n-are lecuire 
(despre acest episod relatează. în cartea sa intitulată 
“O pacoste sau un destin vitregT (Chicago. 2002). 
dr Alex Ronnett. frate de Cruce şi unul dintre 
apropiaţii lui Sima în exil, iar Mircea Dimitnu, 
reprezentant al simiştilor din exil, recunoaşte şi el 
acest lucru în cartea de interviuri acordate 
publicistului Liviu Vâlenaş) Ceea ce este mai puţin 
cunoscut este faptul că pentru paraşutarea acestor 
13 legionari trimişi la moarte sigură şi inutilă, Sima a 
încasat 20 000$ per legionar 

Sima a refuzat sâ se prezinte în faţa Consiliului 
de Onoare Legionar din exil, format din camarazii 
săi, comandanţi legionari din vremea Căpitanului, 
care-i cereau socoteală pentru faptele sale 
(numeroase mârtuni ale notabilităţilor legionare din 
exil. printre care cea a lui Const. Papanace - " Cazul 
Nona Sima şi Mişcarea Legionară, a lui Viorel Trifa - 
“Memorif s a.) 




w grupa in SSI, a relatat, de asemeni, despre 

- p . j „ a constat lupta anticomunistă a guvernului "naţional român" de la Viena (10 dec. 1944 - 

ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE jn ce a co şi ce activitate a avut? I 

apnlte 1945). aflat sub conducerea Iu. H.^ma. şl 

a ii «I l* m a\ im Februarie 2007 Pa ^ 15 


L- Gh Racoveanu 

CUVÂNTTU1 


4 









&0-gta 


ABONAMENTE PE ADRESA: 

NICOLAE BADEA (secretar redacţie) 

STR VLAICU VODĂ NR 23. BL. V39, AP 37, 
SECT. 3, BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 

Preţul unui abonament: 30 RON (300.000 lei 
vechi) pentru ţară şi 38 euro (45 $) pentru 

străinătate. 






Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 

BUCUREŞTI (la cele enumerate în pag precedentă), şi din 
toate reşedinţele de judeţ ale ţării (precum şi în alte 
localităţi). Vă rugăm cereţi revista, întrucât distribuitorii 
n-o afişează! 


Gheorghe Petcu - Ploieşti: Noua lege electorală din 1946 (care a inlocuit-o 
pe cea din 1923) a favorizat frauda prin desfiinţarea Senatului pentru că toţi 
mitropoliţii, episcopii, generalii în rezervă şi în retragere, comandanţii de armată 
ş.a. - adică duşmanii de moarte ai comuniştilor - erau senatori de drept 
(Alegerile nu mai erau bicamerale: Senat şi Camera Deputaţilor, conform 
Constituţiei României). în plus, noua lege admitea folosirea semnelor electorale 
tradiţionale ale PNL şi PNŢ de către noile fracţiuni ale PNL şi PNŢ care erau 
aliate cu comuniştii, pentru a crea confuzie Răspunderea pentru ratificarea 
acestei modificări dezastruoase aparţine regelui Mihai (deşi fusese avertizat 
asupra consecinţelor şi Maniu a insistat să n-o semneze). A urmat excluderea de 
la vot a lui Mihalache. Gh. Brătianu şi a altor 6.000 de persoane din Bucureşti, 
cunoscute ca profund anticomuniste, sub pretextul de a fi fost "voluntari hitlerişti 
şi provocatori de război civil" (bineînţeles că n-a avut loc nici un proces pentru a 
se dovedi acuzaţia). Demn de menţionat este faptul că, în ciuda tuturor acestea 
şi a terorii instalate pentru câştigarea alegerilor, comuniştii nu au obţinut decât 
14% din votul electoratului, iar PNŢ a câştigat, singur, 60%! Cu toate acestea 
Ministerul Justiţiei - condus de Lucreţiu 
Pâtrâşcanu - a indicat victoria comuniştilor! Vorba 
lui Stalin: "Mai importanţi decât cei care votează 
sunt cei care numără voturile". Regele a validat 
noul Parlament, deşi Maniu, Const. I C. Brătianu 
şi chiar Titel Petrescu (şeful Partidului Socialist) îi 
ceruseră sâ nu deschidă Parlamentul ales prin 
violenţă şi fraudă. Astfel, în mod oficial, sub 
aparenţă legală şi cu girul monarhului (din 
păcate!), s-a instalat la putere regimul comunist. 

Vasile Barbu - Uzdin (Serbia): Mulţumindu-1 
vă pentru " Tibiscus " şi aşteptând cu interes noile; 
numere din frumoasa " Floare de latinitate", ; 
transmitem un cald omagiu Comunităţii Române, Sj 
din Serbia, atât de dragi sufletului nostru pentru; j 
că a reuşit să rămână cu adevărat Românească! ^ 

Lucian Fruşinoiu - Satu Mare: Conform 
definiţiei date de dicţionarul explicativ al limbii 
române, secta (cuvânt de ongine latină) este -o 
comunitate religioasă dizidentă, desprinsă de 
Biserica noastră strămoşească. Astăzi însă, aşa cum este considerat jignitor 
cuvântul "ţigan" (de ce oare?!) şi este impusă folosirea cuvântului "rrom”, 
denumirea de "sectă" a fost ştearsă şi înlocuită cu termenul de... "biserică 
(biserica baptistă, biserica evanghelică, biserica evanghelică lutherană, biserica 
evanghelică calvinistă, biserica după evanghelie - care o mai fi, Doamne, şi 
diferenţa dintre 'biserica evanghelică" şi "biserica după evanghelie'?! Iar 
adventiştii se intitulează, oficial, nici mai mult nici mai puţin decât "Biserica lui 
Dumnezeu Apostolică din România ’!) Până şi "Martorii lui lehova" au devenit cult 
recunoscut de statul român (atenţie: a nu se face confuzie între Patriarhia 
Ortodoxă Română şi Ministerul Culturii şi Cultelor). Oricine "descoperă" peste 
noapte "un nou" "adevăr" şi inventează nişte reguli, dacă reuşeşte sâ adune 300 
de persoane, poate întemeia o asociaţie religioasă (persoană juridică); această 
asociaţie devine cult recunoscut de stat printr-o Hotărâre a guvernului, în urma 
unei simple cereri către minister (după 12 ani de existenţă, dacă ajunge cu nr de 
membri la 0,1% din populaţia ţârii - adică, făcând un calcul scurt, dacă are 2000 
de membri) Toate aceste asociaţii religioase nu sunt grupări dizidente, nu rup 
din Biserica noastră strămoşească, apostoleascâ?! Deci ce ^Itceva sunt, decât 
secte?! Dacă ne vom încăpăţâna sâ numim scrumiera avion, nu înseamnă că 
aceasta va şi zbura peste mări şi ţâri, eventual cu pasageri! 

Grigore Popovici - Râdâşeni (Suceava): Felicitări pentru noua apariţie 
editorială (a 5 - a, după cele două volume de " Poezii patriotice anticomuniste şi 
pamflete în c/ocof", după " Anecdote . balade, puhoaie şi pocăinţă " şi" Anecdote-n 
patru iţe")\ Am primit şi" Pluguşorur dvs. care ne-a plăcut mult, dar a ajuns abia 
la jumătatea lui ianuarie, după apariţia revistei, şi vă daţi seama că nu-l putem 
publica acum, în februarie. 

Vlad Pogorevici - Suceava: Vă înţelegem perfect Dar, cu Dumnezeu 
înainte! "Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război!" Mulţumim pentru 
evocatoarele şi frumoasele fotografii. 


Marian Simonis - Bârlad: Regretăm sincer că nu aţi câştigat 
r ""' «S® concursul lunii ianuarie. Nu este suficientă afirmaţia există dovezi"; 
implicarea lui Sima în atentatul asupra lui Armând Călinescu şi în asasinatele de 
la Jilava trebuie argumentată, nu doar enunţată. Sperăm insă din suflet să 
participaţi în continuare la concurs şi sâ câştigaţi! 

Horaţiu Bob - Timişoara: Am reţinut materialul despre Iustin llieşu (sper sâ 
avem spaţiu numărul viitor); slavă Cerului că nu se perimează până luna viitoare 
(justă remarca dvs.)! Vă mulţumim pentru aprecieri şi timpul acordat constant 
corespondenţei cu noi Referitor la Noua Dreaptă, este întristătoare informaţia pe 
care ne-o daţi; trebuie însă să ştiţi că membrii acestei organizaţii nu sunt 
legionari (de altfel ei înşişi declară deschis aceasta), ci sunt doar simpatizanţi. 

Constantin Burlacu - laşi: Scrisoarea dvs este uluitoare Articolul la care 
vă referiţi ("Decembrie 1989 - ultimul masacru comunist?" din dec. 2006). nu 
"acreditează" în nici un fel aşa-zisa "revoluţie"! De la început articolul incriminat 
de dvs. precizează că "nu avem nici un fel de certitudini" şi că "suntem obligaţi 
sâ facem presupuneri în legătură cu declanşarea şi desfăşurarea lucrurilor". Dl 
Nicador Zelea Codreanu în articolul respectiv afirmă: "cei care au creat 
premizele unei schimbări au fost masele de români hotărâţi sâ iasă din coşmarul 

comunist" Vă propun următorul scenariu: 
scoateţi din scenă sutele de mu de oameni care 
se aflau zi şi noapte pe străzile Bucureştiului. 
Ce va reieşi 9 Ceea ce a fost de fapt totul, o 
lovitură de stat; aţi vedea pe străzi numai 
armată, tancuri. Fără participarea maselor - 
despre care sâ înţeleg că nu aveţi habar - 
cacealmaua cădea Restul scrisoni dvs este o 
beţie de cuvinte mai mult sau mai puţin 
insultătoare: 'percepţia proprie", "rigoarea 
aboroârii critice a evenimentelor", "abateri mai 
mult sau mai puţin pernicioase", "cunoaşterea, 
desluşirea, aprobarea, dezaprobarea unor 
evenimente de anvergură naţională', "competiţie 
de sorginte funestă, absurdă, aberantă", 
"premeditări dubioase şi potnvnice neamului, 
potrivnice destinului, potrivnice demnităţii, 
potrivnice României, potnvnice românismului", 
"o impardonabilă eroare", "o sfidare a demnităţii 
neamului", "o impietate", "articolul pledează 
pentru o aşa-zisâ revoluţie", "o revoluţie a adus 
întotdeauna câte ceva bine pentru popor" (n. n o afirmaţie absolut ameţitoare 
vezi revoluţia bolşevică!), "masacrul continuă" (n. n : în nici un caz în sensul 
abordat în articol). D-le Burlacu. sper că aveţi o copie după scnsoarea trimisă. 
Sunt dezolată că vi s-au părut atât de încurcate cele câteva fraze ale articolului, 
referitoare la decembrie 1989, încât să înţelegeţi inversul celor dorite de noi Cât 
despre impardonabil, Dumnezeu cu mila! 

Dr. Dumitru Pâdeanu - Canada: Mulţumim pentru scrisoare; este de larg 
interes argumentarea ştiinţifică, medicală, a sănătăţii mintale a geniului nostru 
naţional, şi vom relua tema cât de curând (ceva mai demult am publicat un 
interviu cu dr. Şerban Milcoveanu pe această temă), dar chestiunile importante 
trebuie neapărat reluate pentru a intra în conştiinţa publică Aşteptăm cu interes 
veşti, comentarii şi, bineînţeles, Jurnalul dvs. liber* 

Cătălin Drâgoi - Râmnicu Sărat: Linia Focşani - Nămoloasa - Brăila nu a 
fost nicidecum o "construcţie fantasmagorică", ci o linie extrem de serioasă - ca 
tot ce făcea gen. Antonescu: avea 1593 de cazemate, posturi de comandă, 
observatoare, adăposturi şi locaşuri de tragere încă de la începutul lui 1942 
avea câteva sute de obiective betonate, iar în perioada martie - aug 1944 se 
executaseră consolidări pe parcursul a 150 km, de la trecătoarea Oituz până la 
confluenţa Şiretului cu Dunărea, şi un şanţ antitanc la 200 m de lima întâi a 
cazematelor ("Armata română în al doilea război mondial" - AJ Duţu. Dicţionar 
enciclopedic 1999). Hans Kissel, unul dintre cei mai reputaţi experţi militan 
germani, autorul cărţii "Catastrofa din România", susţine că rezistenţa 
românească pe această linie era perfect realizabilă până la încheierea 
armistiţiului în condiţii favorabile 

jtâco&ta < fr?<>a!na 




Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 


Periodic edllat de "ACŢIUNEA ROMANA” 

Nlcoleta Codrin 

Emlllan Ghike. Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Câtfllln Enescu 
Nlcolae Badea - secretar de redacţie 


ISSN 1683-9311 


Relaţii 
cu publicul: 


Pag. 16 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2. Bucureşti - In fiecare Vineri, orele 15-19 

(zona Circului - întors, cu Ştefan cel Mare. coif cu str V Lascăr) 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 

e-mail: [email protected] 

CUVÂNTUL LEGIONAR Februarie 2007