Antologie de poezie și proză — PE ARIPILE GÂNDULUI, Volumul 2

ResearchGate 


See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.net/publication/380124203 
PE ARIPILE GÂNDULUI, Antologie de poezie și proză, Volumul 2 


Book : April 2024 


CITATIONS READS 


0 359 


2 authors, including: 


9 __. Florentin Smarandache 
í University of New Mexico Gallup 
3,988 PUBLICATIONS 50,235 CITATIONS 


SEE PROFILE 


All content following this page was uploaded by Florentin Smarandache on 26 April 2024. 


The user has requested enhancement of the downloaded file. 


ARIPILE GÂNDULUI 


„ Antologie de poezie și proză - 
volumul 2 


Editura ANAMAROL, 2024 


PE ARIPILE GÂNDULUI 


Antologoe de poezie și proză 
Volumul 2 


loan-Aurel Pop, Livia Anton, Lucian Blaga, lon Brad 
Loredana Cristea, George Dimitriu, Alina Dobre 
Mihai Eminescu, Valentin Găinaru, Rodica Elena Lupu 
Galina Martea, Cati-Carmen Mușceleanu, Andrei Pandrea 
Adrian Păunescu, Maria Petrescu, Ely Rossi 
Florentin Smarandache, Marin Sorescu 
Marinela Macarie Stănescu, Octavian Ursulescu 


PE ARIPILE GÂNDULUI 


Antologie de poezie şi proză 
Volumul 2 


Editura ANAMAROL, 2024 


Editura ANAMAROL 
Bucureşti, România 
Director Rodica Elena Lupu 
Telefon: 0723 339 331 
E-mail: relupuOgmail.com 


Editor: Rodica Elena Lupu 
Tehnoredactor: Rodica Elena Lupu 
Coperta: Rodica Elena Lupu 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României nr. 06968 
Autor colectiv 


Pe aripile gândului / Autor colectiv 
Antologie de poezie şi proză, volumul 2 
Bucureşti: Edirura ANAMAROL, 2024 


ISBN GENERAL: 978-606-640-504-1 
ISBN: 978-606-640-509-6 
821.135.1 


Editura ANAMAROL, 2024 

Nici o parte a acestei cărţi nu se poate folosi sau reproduce 
fără aprobarea expresă a autorului sau a reprezentanţilor săi, 
cu excepţia scurtelor excerpte necesare articolelor critice. 

© Toate drepturile rezervate. 


Tainele mării nu se cunosc de pe mal... 
Rodica Elena Lupu 


La început a fost cuvântul. Arta cuvântului, literatura, 
poate fi considerată una dintre minunile lumii, fiindcă 
scriitorul înzestrat poate să creeze a altă lume mai reală 
şi mai frumoasă decât cea adevărată şi care poate dăinui 
în veşnicie, o lume în care poţi trăi fericit. Şi cine iubeşte 
literatura iubeşte şi pe creatorii ei. 

Scriitorii sunt flacări vii care ard pentru semenii lor cu 
flacăra de sine. Ei pot face lumină în lume. Scriitorii cu 
har pot să transfere bătăile inimii lor în pieptul cititorilor. 

Cuvântul construit poate avea gust şi mireasmă; 
poate oglindi în interiorul lui profunzimi imense pe-o 
singură latură construită; el dă impresii de pipăit aspru 
sau catifelat, după cum sapă-n lespezi sau se strecoară 
prin frunze. 

În antologia de poezie și proză a editurii ANAMAROL, 
“Pe aripile gândului, volumul 2, aceşti scriitori nu pierd 
contactul cu cititorii, li se adresează direct, poeziile și 
proza lor au mereu deschis canalul de comunicare- 
receptare între ei şi cititor. 

Ceea ce scriu acești scriitori este cu efect spontan, 
este o poezie sau un text prin care se implică prin 
participare directă. Scrierile lor au o amplă desfăşurare 
de suflet, o dinamică interioară şi o învăluire de cald 
lirism din care transpare implicarea personală. 


Aceste scrieri în versuri sau în proză sunt plăcute, 
printre altele şi pentru că surprind cu lejeritate o nouă 
perspectivă prin care să privească lumea din jur. 
Păstrează ceva din curăţenia sufletească a copilului sau 
a valorilor morale moştenite. Ascund fiinţe delicate şi 
cuviincioase. 

Acum voi trece doar în revistă autorii adunaţi între 
copertele căţii: loan-Aurel Pop, Livia Anton, Lucian 
Blaga, lon Brad, Loredana Cristea, George Dimitriu, Alina 
Dobre, Mihai Eminescu, Valentin Găinaru, Rodica Elena 
Lupu, Galina Marea, Cati-Carmen Mușceleanu, Andrei 
Pandrea, Adrian Păunescu, Maria Petrescu, Ely Rossi, 
Florentin Smarandache, Marin Sorescu, Marinela 
Macarie Stănescu, Octavian Ursulescu. 

Îi felicit pe toţi aceşti scriitori, chiar dacă unii sunt 
membrii în Uniunea Scriitorilor din România, consacraţi 
sau debutanţi, cărora le doresc success urcând pe 
drumul strălucitor al creaţiilor. 


Scriitor, editor Rodica Elena Lupu 
Uniunea Scriitorilor România, 2012 - prezent 
Director Editura ANAMAROL, 2003 - prezent 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


IOAN AUREL POP 


ROMÂNIA 


„Preşedintele Academiei Române este istoric. S-a născut 
în satul Sântioana, judeţul Cluj, a absolvit Liceul "Andrei 
Şaguna" din Braşov şi a urmat cursurile Facultăţii de 
Istorie şi Filosofie-Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj- 
Napoca, şef de promoţie. Din 1985, pe parcursul a 4 ani, a 
desfășurat cursuri doctorale, astfel că, după susţinerea 
tezei intitulate „Adunările cneziale din Transilvania în 
secolele XIV - XVP, a devenit doctor în istorie. A 
desfăşurat o bogată activitate didactică: asistent, lector, 


7 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


conferenţiar, din 1996, profesor la Departamentul de 
istorie medievală, premodernă şi istoria artei a Universităţii 
"Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca. In anul 2012, loan-Aurel 
Pop a fost ales în funcția de rector Universităţii „Babeş- 
Bolyai” din Cluj-Napoca și a fost reales în anul 2016. In 
perioada 1994-1995 a fost directorul Centrului Cultural 
Român din New York, iar, între 2003-2007, directorul 
Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din 
Veneţia. În data de 29 noiembrie 2001, Academia 
Română l-a ales membru corespondent, iar, pe 30 martie 
2010, membru titular în cadrul Secţiei de ştiinţe istorice şi 
arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de 
recepţie "Semnificaţia istorică a unor nume: român şi 
România". Opera sa este axată pe cercetarea istoriei 
medievale a românilor și a Europei Centrale și de Sud-Est 
(instituţiile medievale românești, formaţiuni politice 
româno-slave din Transilvania, raporturile românilor din 
Transilvania cu spaţiul românesc extracarpatic, influența 
bizantină asupra românilor, raporturile Transilvaniei cu 
Europa Centrală și Occidentală, structura etnică și 
confesională a Transilvaniei). Este adept al curentului 
naţionalist. După apariţia cărții Istorie și mit în conștiința 
românească a lui Lucian Boia, loan-Aurel Pop a publicat o 
carte în replică, respingând parțial teza deconstructivistă a 
istoricului bucureștean A elaborat de asemenea manuale 
școlare alternative pentru liceu. Istoricul a participat la 
schimburi de experiență și a desfășurat activitate 
profesională în străinătate. 1991-1992 a fost profesor 
invitat (bursier Fulbright) la Universitatea din Pittsburg — 
Pennsylvania (SUA), din 1993 a deţinut funcţia de director 
al Centrului de Studii Transilvane din Cluj iar între 1994- 
1995 a fost director al Centrului Cultural Român din New 
York. 2003-2007 a fost profesor asociat la Universitatea 


8 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


„Ca' Foscari” şi director al Institutului Român de Cultură și 
Cercetare Umanistică din Veneţia, iar între 2012-2013 a 
fost profesor asociat la Universitatea din Trento. Membru 
în organisme științifice: Membru al Comisiei de istorie a 
relaţiilor internaţionale din cadrul Comitetului Internaţional 
de Științe Istorice (Milano) din 1990; Membru al Ateneo 
Veneto (2005); Membru al Institutului de Sociologie 
Internaţională din Gorizia (2005); Președintele Institutului 
pentru Studiul Politicilor Imperiale din Oradea, patronat de 
Academia Română, Universitatea din Oradea şi 
Universitatea de Stat din Chişinău (din 2009); Preşedintele 
părții române din Comisia bilaterală a istoricilor din 
România şi Rusia (din 2009); Vicepreședinte al 
Comitetului Național al Istoricilor din România; Institutul de 
Istorie „A. D. Xenopol” din laşi (2008); Membru în 
Comitetul științific al Institutului pentru cercetări de istorie 
socială şi religioasă din Vicenza, ltalia; Membru în 
Consiliul științific al Muzeului Naţional de Istorie a 
Transilvaniei (din 2009); Membru în Consiliul științific al 
Muzeului Etnografic al Transilvaniei; Membru al Academiei 
Europene de Științe și Artă (Salzburg) din 2013; Membru 
al IACEHOF - International and Adult Continuing 
Education (IACE) Hall of Fame, lași, România (din 2013); 
Membru în Colegiul Centrului European de Studii în 
Probleme Etnice al Academiei Române (2013); Membru în 
Consiliul general de atestare a diplomelor și titlurilor 
universitare (CNATDCU) (2016). Autor: Instituţii medievale 
românești: Adunările cneziale și nobiliare (boierești) din 
Transilvania în secolele XIV-XVI, 1991; Românii și 
maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în 
Transilvania, ediţia l-a (1996), ediţia a Il-a, revizuită și 
adăugită, tradusă în |. engleză, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 
2003; Geneza medievală a naţiunilor moderne (secolele 


9 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


XIII-XVI), 1998; Națiunea română medievală: Solidarităţi 
etnice românești în secolele XIII-XVI, 1998; Românii și 
România: O scurtă istorie, 1998 (tradusă în engleză, 
italiană, germană, spaniolă); Istoria, adevărul și miturile. 
Note de lectură. Ed. Enciclopedică, București, 2002 (ed.ll - 
2014); Contribuţii la istoria culturii românești (cronicile 
braşovene din secolele XVII-XVIII), Dacia, Cluj-Napoca, 
2003; | Romeni e la Romania. Una breve storia, Centrul 
de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004 [traducere și 
note de Giuseppe Munarini]; Los Rumanos Y Rumania. 
Una breve historia, Centrul de Studii Transilvane, Cluj- 
Napoca, 2004. Patrimoniul natural și cultural al României. 
Munţii Apuseni, [ed. loan Aurel Pop, Marius Porumb], 
Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004; Die 
Rumänen und Rumänien. Eine kurze Geschichte, Zentrum 
fur Siebenburgische Studien - Rumânisches Kulturinstitut, 
Cluj-Napoca, 2005; Istoria românilor, 2010; Biserică, 
societate și cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. 
Între acceptare și excludere, 2012; „De manibus 
Vallacorum scismaticorum...” Romanians and Power in the 
Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and 
Fourteenth Centuries), Editura Peter Lang, 2013; Cultural 
Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century 
Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and 
Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014. Coautor. 
Reviste: loan-Aurel Pop a fost director al „Transylvanian 
Review” (cotat ISI) și membru în colegiile de redacţie ale 
revistelor:  „Medaevalia  Transilvanica”, „Zavoda za 
hrvatsku povijest” (Zagreb), „Magazin Istoric”, „Jurnal 
Istoric” (Sankt Petersburg), „Banatica'”, „Eurolimes”, 
„Xenopoliana”, „Destin Românesc” (Chișinău), „Studia 
Universitatis Petru Maior”, „Orașul”, „Tribuna”, „Columna”, 
„Crişana antiqua et medievalia”, „Brukenthal. Acta musei”, 


10 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


„Acta Terrae  Septemcastrensis”, „Cetatea  Bihariei”, 
„Crisia” ș.a. — loan Aurel Pop. 

La Editura ANAMAROL apare în“Unire în cuget și-n simțiri 
— Apulum - Bălgrad - Alba lulia - 1 Decembrie 1918 - 1 
Decembrie 2018 — 100", „Oameni, fapte și idei, vol. 1 și 
2, în 2021-2022, „Oameni, fapte și idei,, vol. 1-10, 2023, 
apare în colecţia „Un om între oameni, de Rodica Elena 
Lupu: „loan Aurel Pop - Un om între oameni,, 2023-2024. 


MICĂ LECŢIE DE ISTORIE 


Am primit un mesaj prin poşta electronică, pe care îl 
reproduc aici: „Dragii mei prieteni, vin către voi cu o mare 
dilemă... Am un mai mult decât prieten, care, de câțiva 
ani, a descoperit... slavismul! Nu în sensul general, istoric, 
ci în permanenta lui pe teritoriul ce formează azi România! 
Îmi explica că, în fond, românii sunt slavi, că și dacii/geții 
erau slavi și că prezența lor pe acest teritoriu este de la... 
3.000 de ani înaintea lui Hristos, că toponimele sunt 
majoritar slave, că boierii erau slavi, că Biserica, 
obiceiurile etc.! Că ţăranii noștri moldoveni fugeau în 
Basarabia rusească, căci era mai bine acolo (dixit 
Eminescu!?). Inutil să va spun ca este un adept total și 
hotărât al teoriilor lui Neagu Djuvara în chestiunea 
cumanilor ca fondatori ai Munteniei, și un și mai mare 
admirator și apărător înverșunat al lui Boia, susținând că 
noi, românii, suntem practic niște erori ale naturii, care ar fi 
trebuit înglobați în fabulosul Imperiu Rus, pe de o parte, și 
în și mai fabulosul Imperiu Germanic (Austro-Ungaria de 
mai târziu)! Toate acestea sprijinite de un document al 
unor analize de ADN, făcute la Oxford, pe care le servește 
cui vrea să le audă! Bref: românii sunt niște gunoaie 
trădătoare, bune la nimic, mult mai urâţi şi fizic și, mai 

11 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


ales, moral și intelectual decât to vecinii noștri și mai ales 
decât marele nostru frate/ tată... slavi ! Cred că ezită să 
afirme că toata Europa era slavă grație haplogrupului R1a 
(tipic slavilor nordici). Acum mă întorc către voi și va întreb 
cam cum trebuie sa reacţionez? Îmi cunoașteţi caracterul 
impulsiv, deci « blagosloviţi-mă » cu un sfat, nu cu tipica 
noastră flegmă britanică, moștenită de la strămoșii noștri 
celți! Așteptând cu nerăbdare opinia voastră, Al Vostru, 
Bogdan.” P.S.: Inutil să precizez că nu sunt un daco- 
maniac, nici un unicist genetic înfierbântat, cred în 
influenţa indiscutabilă a slavilor asupra noastră etc.”. 

Mesajul acesta nu este singular și alternează cu 
multe altele, la fel de surprinzătoare. În el nu este vorba 
nici despre romanitatea românilor și nici despre tracismul 
(dacismul) lor, cum ne obișnuiserăm. Este vorba despre 
slavismul românilor! Ce să înțelegem din acest text? 
Primul gând se îndreaptă către ideea unei provocări. De 
ce? Slavismul pretins al românilor a fost susținut fervent în 
„obsedantul deceniu” (circa 1950-1960), în prezenţa 
trupelor sovietice care aduseseră pe tancuri comunismul 
în România. Atunci, românii erau - mai exact, trebuiau - să 
fie slavi. In al doilea rând, textul are câteva elementare 
greșeli de ortografie (corectate de mine tacit), ceea ce ar 
arăta că autorul nu este român. Se poate să fie o 
producție a unor troli ruși, bine ghidaţi, troli care tulbură 
serios opinia publică românească și mondială în ultimii 
ani. Totuși, cum se poate ajunge la astfel de aberaţii și 
cum ajung unii să le și creadă? Explicaţiile sunt multe și 
complicate. 

Alt text, de data aceasta din Horia Roman 
Patapievici, vol. Politice, 1996: „Un popor cu substanță 
târâtă. Oriunde te uiţi, vezi fete patibulare[1], ochi 
mohorâți, maxilare încrâncenate, fete urâte, guri vulgare, 


12 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


trăsături rudimentare”[2]. „Românii nu pot alcătui un popor 
pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul 
fierului roșu'[3]. „În toată istoria, mereu peste noi a urinat 
cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma 
hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se 
cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco- 
romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard 
turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. 
Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura 
zvântată, iar ei reîncepeau: ne zvântam gura la 
Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, și așa mai 
departe, la nesfârșit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care 
timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în 
cele din urmă, având o bășică a udului mai mare (de, 
bețiile...) i-au dovedit"4]. 

Aici este vorba despre un intelectual care nu este 
istoric de meserie și care își spune părerea despre 
propriul popor și despre istoria acestui popor. 

Firește, lucrurile nu trebuie luate neapărat literal și 
nici scoase din context, iar intelectualii subțiri, „boierii 
minţii” ar putea spune că metaforele sunt chiar 
încântătoare și că, într-o ţară liberă, oricine poate să 
spună orice etc. În fond, în Franţa, demult oamenii de artă 
(mai ales de film) i-au ironizat pe celți (gali) și aproape 
nimeni nu s-a supărat. Lăsăm aici deoparte diferența de 
abordare și fineţea spiritului francez în raport cu 
grosolănia abordării noastre dâmbovițene. 

Totuși, autorul citat, după asemenea rostiri virulente 
și indecente, a ajuns un mare demnitar român, care a 
ocupat nu demult o funcţie echivalentă cu cea de ministru. 

Orice om cu judecată sănătoasă se întreabă cum se 
pot scrie asemenea năzdrăvănii în cărţi serioase, care nu 
cultivă satira și umorul. Cum și de ce ajung unii să se 


13 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


pronunţe despre trecut așa de nonșalant, ca și cum ar ști 
toată taina lumilor revolute și întreaga istorie a românilor? 
Oare oricine este capabil să cerceteze trecutul și să tragă 
concluzii despre acesta? Oricum, în fața unor astfel de 
gânduri și idei nu se poate să nu ne punem întrebări 
grave. Nu putem să nu ne întrebăm de unde vine atâta 
încrâncenare, atâta semeție, atâta ură și atâta răutate. Să 
avem noi dreptul, noi cei care ne înfruptăm din „pâinea 
noastră cea de toate zilele”, să urâm așa de mult poporul 
român? Cum să putem spune că acesta este cel mai 
nevrednic popor din lume? Cum să vărsăm atâta venin 
asupra unui neam care trăiește alături și împreună cu alte 
neamuri și care nu o duce „ca în sânul lui Avram”, dar 
există pe această lume? De unde și de ce să vină toată 
hulirea aceasta? Ca să putem răspunde unor astfel de 
dileme, trebuie să cunoaștem viața, adică istoria. 

Noi nu suntem numai ființele actuale, de o vârstă 
anume, ci suntem și tot ceea ce a încorporat în noi, prin 
educație, experiența oamenilor de dinaintea noastră. 

Dacă nu ar fi așa, atunci am lua-o fiecare mereu de 
la capăt, ca Sisif. 

Istoria este însăși viața noastră, în care este 
încorporat și prezentul oamenilor care au trăit în trecut. 
Cum această viaţă de odinioară nu se dezvelește de la 
sine pentru a fi cunoscută, societatea are nevoie de 
specialiști care să descopere și să studieze urmele 
trecutului, adică izvoarele (sursele) istorice. 

Studiul izvoarelor este o operaţiune anevoioasă, 
pentru că ele, chiar dacă sunt, unele, nescrise, nu vorbesc 
de la sine. Sursele scrise folosesc, de regulă, limbi vechi, 
pentru cunoașterea cărora este nevoie de mari eforturi, de 
erudiție, de acribie. Aceste dificultăţi - dar și altele - fac 
reconstituirea lumilor de demult destul de relativă, dar nu 


14 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


atât de relativă încât criteriul adevărului omenește posibil 
să nu funcţioneze. Există reguli și principii care îi ajută pe 
istorici să ajungă la reconstituiri plauzibile, cât mai 
apropiate de modelul pe care îl studiază. Totuși, în calea 
cunoașterii istoriei, există o serie de obstacole care vin din 
interiorul societăților contemporane, dar și din interiorul 
breslei istoricilor. 

Din pricina acestor obstacole, unii pretind că istoria 
nici nu poate să fie cunoscută. Trecutul a fost, însă, 
întotdeauna important pentru prezent și pentru viitor, 
pentru indivizi, dar și pentru comunităţi mari sau mici, de la 
grupuri regionale până la popoare și națiuni. Întâmplările 
din trecut - ca și cele din viaţă, în general - sunt bune, rele, 
oarecare și pot fi selectate subiectiv, pentru a servi 
anumitor scopuri, uneori politice. Cum politica înseamnă 
putere, istoria a devenit pentru multe regimuri un 
instrument de guvernare (instrumentum regni). 

Această introducere a servit ca preambul pentru a ne 
referi mai în detaliu la istoria românilor. Ca orice popor, și 
românii au istoria lor, care nu poate fi înțeleasă decât într- 
un context general, prin comparaţie cu istoria altor 
popoare. Evident, cei care pot să scrie cel mai bine istoria 
românilor sunt specialiștii români, care au la îndemână 
cele mai multe izvoare (cele mai multe izvoare ale istoriei 
românilor se găsesc, de regulă, în România), care au 
limba română ca limbă maternă etc. 

Cea mai mare parte a istoricilor de meserie au 
cercetat trecutul nostru în funcţie de criteriul adevărului, 
dar cum acest adevăr nu este absolut - cum ar dori o parte 
a publicului - au apărut și exagerări grave, unele de forma 
extremelor. Astfel, s-a susţinut în anumite perioade fie că 
istoria românilor este glorioasă, plină de victorii și de 
realizări unice, fie că este rușinoasă, plină de înfrângeri și 


15 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


de cedări jalnice și lașe. O variantă a acestor extreme 
susţine fie că istoria românilor reprezintă o reconstituire 
absolut veridică a vieţii din trecut, fie că este o adunătură 
de mituri (adică de falsuri) naţionaliste care nu au nicio 
legătură cu realitatea și pe care le-au perpetuat istoricii 
români. 

Adepții gloriei eterne susţin, de regulă, că românii 
sunt cel mai vechi popor din lume, descins, dacă nu din 
pelasgi, atunci din traci (daco-geţi), care erau cel mai 
numeros popor din lume, după indieni (Herodot), că daco- 
geții au construit o civilizație foarte avansată, situată 
deasupra celei romane, că romanii au învăţat latinește de 
la daci etc. Aceștia sunt chemaţi, în general, autohtoniști, 
tradiționaliști, naționaliști, antieuropeni etc. 

Adepții nimicniciei noastre spun că suntem un popor 
minuscul, fără personalitate, fără trecut și fără perspective, 
că nu ne cunoaștem originea (care a fost ba romană, ba 
dacică, ba slavă, ba cumană etc.). 

Aceștia se consideră de multe ori europeniști, 
globaliști, internaţionaliști etc. 

lată o crasă minciună susţinută de autohtoniști și 
referitoare la Podul lui Traian: 

„Toată lumea a învăţat în şcoală, de la clasele 
primare până la liceu, că podul de la Drobeta a fost 
construit de arhitectul Apolodor din Damasc, în doi ani! 
Fals! Nu există nici un document despre asta! Podul nu 
apare monumentul de la Adamclisi, ceea ce e un 
argument că nu romanii l-au făcut. Romanii nu au putut 
face podul în doi ani, în conditiile în care unul dintre maluri 
era în stăpânirea dacilor. Decebal, pentru care libertatea 
poporului său era mai presus de orice, nu putea să stea 
cu mâinile în sân și să privească cum se construiește 
podul sub ochii lui. Cu tehnica actuală, ar fi necesari cinci 


16 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ani pentru finalizarea unei asemenea construcţii. Pe 
Columnă, apar romanii trecând pe un pod de vase. Cine a 
construit podul? Evident, dacii lui Burebista și Decebal, 
care stăpâneau ambele maluri ale Dunării şi care treceau 
des Dunărea şi nu numai când fluviul era îngheţat. Pe 
unde, dacă nu pe un pod?” 

Mai întâi, în acest text, apare disprețul față de școală, 
susținându-se că ceea ce se învaţă la școală este fals! De 
fapt, mărturii istorice (nu numai documente; autorul nu 
cunoaște noțiunea de izvor istoric,  confundând 
documentul cu sursa în general) despre Apolodor din 
Damasc, despre operele sale și despre podul de la 
Drobeta, edificat sub Traian, sunt suficiente. 

Să luăm doar inscripţia de la piciorul podului (Tabula 
Traiana), de pe malul sârbesc: 

„Împăratul Nerva fiul divinului Nerva, Nerva Traian, 
Augustus, Germanicus, Pontifex Maximus, investit de 
patru ori ca Tribun, Tatăl Patriei, Consul pentru a treia 
oară, excavând roci din munți și folosind bârne de lemn, a 
făcut acest pod”. 

Lipsa imaginii podului de la Drobeta pe monumentul 
de la Adamclisi este absolut firească. 

Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman, 
ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106- 
109 d. Hr., pentru a comemora victoria romanilor asupra 
dacilor în anul 102 d. Hr. Or, în timpul primului război 
dacic, podul respectiv nu exista! 

Din anul 102, niciunul dintre malurile Dunării nu mai 
era în mâinile dacilor! Decebal a fost obligat să cedeze, 
prin pacea impusă în 102, toate teritoriile ocupate de 
romani în timpul războiului din 101-102, adică Banatul, 
Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia, sud-estul Transilvaniei 
și Moldova, până la gura Nistrului (numit atunci Tyras). 


17 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Expresia „Decebal, pentru care libertatea poporului 
său era mai presus de orice” vine din arsenalul secolului 
naționalităților, de pe vremea lui George Coșbuc și nu are 
legătură cu ideile și sentimentele de acum două milenii. 

Decebal, cu țara sa „secătuită de bărbaţi”, nu mai 
avea nicio alternativă, aflându-se la cheremul romanilor 
biruitori. De aceea, a fost silit „să asiste” neputincios la 
construirea podului. Podul nu a fost construit în doar doi 
ani, ci din 103 până în 105, iar dacă azi nu putem, noi, 
românii, să facem o astfel de construcţie în circa doi ani, 
nu înseamnă că romanii nu puteau! 

Sunt zeci de exemple de construcţii monumentale, de 
aceeași amploare, făcute în Imperiu în secolele l-Il d. Hr. 
Este destul a citi tratatul lui Vitruviu, De architectura, 
pentru a avea imaginea geniului de proiecţie și de 
construcție al civilizației greco-romane. 

Dacii lui Burebista și Decebal nu aveau cum să 
construiască podul respectiv, decât dacă ar fi apelat la 
meșterii romani, iar aceasta nu s-a întâmplat. Burebista 
nici nu a fost suveranul unui stat, în înțelesul dreptului 
roman, ci, mai degrabă, șeful unei uniuni de triburi destul 
de eterogene. 

Se știe clar că podul nu era acolo înainte de 103-105. 
Faptul că daco-geţii treceau Dunărea spre sud și când 
fluviul nu era îngheţat (ceea ce nu s-a prea întâmplat!) nu 
presupune existența unui pod de piatră. Sunt alte tehnici 
de trecere, despre care nu are rost să vorbim aici. 


“Continuare în volumul 3) 


Istoricul loan Aurel Pop 
Preşedintele Academiei Române 


18 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


LIVIA ANTON 


ROMÂNIA 


„Demult în liceu am cochetat şi eu cu poezia. Am scris 

aceste versuri acum, într-un moment în care, aşa, 

deodată, m-am simţit inutilă, nu îmi găseam liniştea 

(ieşeam la pensie), căzuse Pandemia peste noi...5 iulie 
19 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


2021, Zăbala, Covasna, profesor învăţăânt primar, 
pensionară,, - Livia Anton. 

Debut literar, la Editura ANAMAROL, apar cărţile: 
Achrostih alfabetic — În grădina bunicilor, Umbre şi lumini, 
Lumina rădăcinilor din pământ, în anul 2022. Apare în 
antologile lirice şi de proză 2021-2024: Gând din gând, 
Ciclul anotimpurilor — După Vivaldi, Prin anotimpuri, 
Oameni, fapte şi idei, mai multe volume,Pe aripile 
gândului, antologie de poezie și proză, 2024, coordonator 
/ editor Rodica Elena Lupu. Apare în Colecţia Un om între 
oameni: Livia Anton — Um om între oameni, 2023-2024, 
autor, Rodica Elena Lupu, 


CRUCEA ÎMBRĂȚIȘĂRII 


Mă-nalţ prin credinţă, 

îmi înalt privirile sus, 

ca dintr-o mare albastră... 

Lumina iubirii culorile-mi arată 

Și mâinile Tale, Maică binecuvântată! 


În braţe mă iau noaptea, și-n zori, 

până la apus. 

lubirea Ta, îmi stăbate sufletul, 

îmi apropie soarele, marea și pământul. 
Te găsesc mereu acolo printre stele, 

În rugăciunile Icoanei mele, 

în aripile îngerilor din lumini, 

Maica tuturor, Maica iubirii, 

In Crucea- mbrăţișării, ne alini! 


20 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


DRAGOBETE, PENTRU FETE 


Dragobete, pentru fete! 

Dragobete, fecior ce s-ar însura, 

Căci vechea legendă din Ardeal, 
grăiește-așa: 

spre sfârșit de februarie, înainte de Mărţișor, 
Început de primăvară, 

căci de ea, tuturor vietăţilor le era dor; 
Și în zadar, 

Început de primăvară, fir roș-alb în pomi agăța, 
Căci Dochia, mama lui Dragobete, 

pe toate le ascundea, 

ea, noră-n casă încă nu voia. 

Nicio fată, chiar niciuna, 

la Dragobete nu se mai uita. 
Dragobete, pentru fete! 

Început de primăvară, 

o adiere și- un fir roșu a vrăjit, 

ce rămase în pomul cu un mugur înflorit. 
Aleasa, spre izvor când a trecut, 
Floarea înmugurită a văzut 

Și firul roșu agăţat de Dragobete, 

după a Începutului de primăvară poveţe, 
Așa cum bănuiţi, după povaţă: 
Dragobete s-a logodit cu a lui mireasă. 
Ea, toată îmbrăcată —n albii ghiocei 

El, îmbrăcat în brebenei. 

Primăvara, le-a fost casă, 

Cerul le-a fost viaţă. 

În grijă au avut înfloritul pomilor 

și cântecul păsărilor 


21 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


la început de Mărţișor. 

Apoi, au plecat departe 

Acolo , la Poarta Timpului 

Căci „Dragobetele, mereu renaşte. 
Lor, Dragobetelor, le urmează apoi 
Zilele Babelor. 


MĂRȚIȘOARE 


Mărţișoare, mărțișoare, 
Să-mpletim cu toţii mărțișoare 
pline de iubire și de-o floare, 
Fel de fel de mărţișoare 

cu motive naţionale: 
mărţișoare, rozete cu petale, 
motive hexagonale, 

Benzi colorate din fire deșirate, 
șnur alb-roș, o-ngemănare, 
Suflete-nobilate cu mărţișoare. 
Mărţișoare, mărțișoare, 
talisman plin de candoare. 

Un hornar sau o potcoavă 

Un trifoi cu patru foi, 
Inimioare, pentru voi. 

În jur, o adiere uşoară, 
Minunea firelor de iarbă! 
Mărţișoare, mărțișoare, 
Lumina gândurilor curate 

Și al căldurii inimii ce bate. 


22 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ETERNA AMINTIRE 


Câte dealuri și ape, câți munţi 

din ale căror schituri, 

coboară strămoșii cu poveștile lor: 

povești ticluite , povești de dor, 

ce ne-amintesc de dulceaţa pâinii din cuptor, 
din grâul copt de pe ogor 

cât roata carului de mare, 

De viața simplă, de plina ei splendoare. 


DESPRE IUBIRE 


Astăzi, voi scrie despre iubire 

Ea vine odată cu primăvara, 

Cu lacrimile din ochii femeii, 

Cu frumusețea-i fascicol de culoare. 
Astăzi, voi scrie despre iubire 

Din ochii ei, sclipiri de strălucire 

Și cerul albastru și liniștea deplină 
Și muguri ce-n flori se anină. 

Și dacă ploi mai cad în suflet, 
Femeie, tu, nu știu cum faci, 

Grija ta, pe unde calci... 

Alungi tristeţi ce pier cu orice tunet. 
Astăzi, voi scrie despre iubire 
Femeie, îţi prelinge lacrima 

În ochii tăi se oglindește inima, 

Tu ești iubirea, tu ești dragostea. 


23 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


SĂ FIM BUNI 


Pământul,crește prin pomi și prin dulceata florilor 
Da-n juru-mi... spinii trandafirilor înțeapă 

Deși, trandafirii au dulceata lor, 

Își scutură petale sângerii, 

ca să ne arate relativitatea frumuseții... 

Să urcăm pe valul ce vine spre noi, 

Pământul e sursa vieții... 

să fim buni, să trimitem lumină chiar printre ploi, 
Să fim buni! Dumnezeirea, coboare spre noi. 


PRIMĂVARĂ 


Îmbobociţi sunt: 

Merii,perii,vor înflori îndată! 
Boboci au şi piersicii şi prunii, 
Oh! Ce încântare-a lumii! 
Bate-a primăverii boare, 

Oh! Ce bucurie mare! 

Copacii au miresme-mbietoare, 
lar e primăvară! 

Țarina cu-al ei proaspăt miros 
Inundă natura, grădina. 


24 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


LALELE, LALELE 


Lalele,catifelate, 
Roşii,albe, colorate 

În buchete adunate, 
Dimineţile, pe rouă 
Acum, vă oferim și vouă! 


Adunate-n Sărbători, 
Dimineţile în zori, 

Flori cu arome-mbătătoare, 
lubiţi-le cu ardoare! 


Rostuiţi-le cu mult drag, 
Inimii să-i fie pe plac! 


UN CÂNTEC 


Un cântec îţi schimbă starea, 
Cine sunt și ce sunt eu? 

Un călător prin astă viaţă, 

Un cântec din străbuni. 


O dâră de speranţă 

Că vom fi mai buni, 

Un cântec ce-a apărut ca o lumină 
Și dorul etern din străbuni. 


25 


Livia Anton 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


LUCIAN BLAGA 


ROMÂNIA 


„Născut în 9 mai 1895, în Lancrăm, lângă Sebeș, 
comitatul Sibiu — decedat în 6 mai 1961, în Cluj. A fost un 
filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor 
universitar, academician şi diplomat. Personalitate 


26 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian 
Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de 
originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate,, 
La Editura ANAMAROL apare în mai multe volume din 
antologiile lirice: „Carmen,  ,,Metamorfoză,, „Ciclul 
anotimpurilor - După Vivaldi,, editor / antologator Rodica 
Elena Lupu. Apare în Colecţia “Un om între oameni”, de 
Rodica Elena Lupu, în 2023-2024 „Lucian Blaga — “Un om 
între oameni”. 


ANDANTE 


Purtăm încă în noi, fără izbândă, visuri, 

cu libertăţi imaginare ne-ngânăm. 

Mai stau de pază ca în flăcări, stau ca săbii 
severii plopi pe lângă drumul ce-l umblăm. 


Să evadăm din cuviinţă și din pravili - 
îndeamnă câteodat* din inimă un glas, 

și din caverna sa, cu grai de-argint, un greier 
îndeamnă zi cu zi și ceas cu ceas. 


Pe deal, într-o podgorie stropită vânăt, 
te-aș duce uneori, să ne lovim de soare. 
Să ne întâmpine o piersică pe creangă 
ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare. 


Se-ntâmplă, pentru ochii tăi (ochi de pădure), 
să-nchipui uneori o vânătoare - vis. 

Într-un noian de frunze roşii, de odihnă, 
gândesc să-ţi pun sub cap un iepure ucis. 


Chemări de corn și goane pe la vaduri, 
din ceas de zori și până-n ceasurile lunii, 


27 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


ne ispitesc mereu, spre văi, spre culmi, pe unde 
asemenea să devenim sălbăticiuni. 


Dar totdeauna, iar și iar, ca săbii plopii 

se-mpotrivesc. Suntem învinșii fără lupte 
în dureroasa urbe, umbre printre umbre - 
de vânători uităm, de soare și de frunze. 


1951 


CEAS 


Târziu, pe la ceasul amărăciunii, 

când am văzut că-n zadar 

cuvintele toate mi le-am rostit, 

că până la tine-nţelesul lor n-a mai ajuns, 
în noapte-am ieşit. 


Crezusem, vai, cu tărie că niciodată sfârşit nu va fi. 
Ti-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, dacă 

flacăra vrei s-o-ntreţii. 

Ţi-am zis alte dăţi: vezi tu jăratecul, truda din vatră? 
Din fumul albastru ce iese mereu cerul se ţese. 


Bănuiesc că ai stat încă mult timp la masă, 
în jale cu capul în miini, 

cu privirea pierdută-n ocoalele tale 

de vis. Bănuiesc că nici astăzi nu-ţi este uşor 
în cetatea cu punţile trase. 

Pentru ca vinul lăsat printre cele rămase 
nimeni să-l bea, toarnă cenuşă-n ulcior. 


28 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ARHEOLOGIE 


Mai trecem câteodat', purtaţi de-același gând, 
prin curtea unde sarcofage de bazalt 

în șiruri stau, distanță nobilă păstrând, 

subt nalbe, de la unul pân' la celălalt. 


Când nu e nimeni să ne vadă, ne oprim. 
Adânc prin lespede ochim. S-a spart cândva 
să-ngăduie un jaf, căci oseminte nu-s, 

nici aurii inele în încăperea grea. 


Un ochi de ploaie, apă clară, a rămas 
să strângă cerul pe-un asemenea temei. 
Prin basoreliefuri, dibuind, ghicim 

un drum spre iad, melancolia unor zei. 


Crud fabulând, închipuirea ţi-o încerc: 
un sarcofag antic, vezi tu, e mult mai plin 
de tâlcuri, de istorie, când e deșert. 

In gol s-arată un adaos de destin. 


Au fost aduse sarcofagele aci 

dintr-un străvechi oraș, ce azi e subt pământ. 
Cresc porumbiști acum, pe unde for a fost 

și se topește cânepa în jgheabul strâmt. 


Făgașe ai găsi de roți pe caldarâm, 
dacă tărâmul l-ai săpa și-ai scormoni. 
Opaiţul de lut ars s-a spart, și pulberea 
a înroșit ogorul vechii-mpărățţii. 


29 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Noroade au trecut și glii s-au răsturnat. 
Cenușa a-mpietrit pe vetrele pustii. 

Și drumuri au murit subt iarbă, pe subt strat. 
Trecutu-i lung. C-un capăt se ivește-aci. 


Venirăm, iată, printre lespezi. Ș-adăstăm. 
Și am pleca. Dar mai rămânem să privim. 
Țâșnește peste curte grabnic un lăstun. 
Apoi tăcere-i iar. Nici noi nu mai grăim. 


Nimic nu mișcă-n aer. Nici pleoapele. 

Dar bate soarele în piatră, din înalt. 
Plăcut, tulburător e astfel să te pierzi 

prin moarte, când respiră caldă din bazalt. 


Şi-i dureros în marea trecere să te 

aprinzi visând. Mai tare însă arzi în schimb. 
lubirea prinde adâncimi, așa cum e 
umbratic joc, relief pe-un sarcofag în timp. 


30 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ASFINȚIT 


Peste-aceleași arătări și-aceleași case 
clopot de sear-aud. Și stau în cruce 
cu o zi sub cer pierdută. 

Prin ani sub poduri se depărtează 

ce focuri vechi? ce nouă plută? 


Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă. 
Se desface - care poartă? 

Se deschide - care ușă? 

les vârstele şi-mi pun pe cap 

aureolă de cenușă. 


Întârziind sub vremi schimbate, 
îmi taie drumul - care prieten? 
Îmi taie pasul - ce vrăjmaș? 
Ah, pasărea Foenix ca altădată 
nu mai zboară peste oraș. 


(1928) 


31 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


PRIMĂVARĂ 


Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul 
printre ramuri și pe fire de paianjen 
cântă bietul ca pe-o harfă. 


Albi pe fruntea ta-și deschid subțirile pleoape 
trandafirii, 

fragezi ca fiorii unor tăinuite presimțiri, 
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă 

viu și cald în vine. 


Lacomi și flămânzi îmi strigă ochii, 
veșnic nesătui ei strigă 

după ochii tăi - scăpărătorii - 

cari de luminoși ce-ţi sunt, copilo, 
nu văd niciodată umbre. 


SFÂNTUL GHEORGHE 


Sfârşise lupta. Când? Când s-a-ntâmplat? Că sta 
bălaurul cu solzii-mprăştiaţi prin spini. 

Mi-aduc aminte: calm pe umeri îmi cădea, 

adusă rar, cenuşă din vulcani străini. 


Gândesc la fapte de demult, la arătări 
din era prea fierbinte ce se sparse. 
De scrumul abătut pieziş din alte zări 
sprâncenele îmi sunt şi astăzi arse. 


Lucian Blaga 


32 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ION BRAD 


ROMÂNIA 


„S-a născut la 8 Noiembrie 1929 în satul Pănade, judeţul 
Alba, decedat februarie 2019, Bucureşti.. Secretar al 
Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România. 


33 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Secretar al Uniunii Scriitorilor din România. Ambasador al 
României la Atena, director Teatrul “C.Nottara“. — lon Brad 
La Editura ANAMAROL, 2014-2020 apar cărţile semnate 
de lon Brad: “Cărţile prietenilor mei; “Alte cărţi ale 
prietenilor mer, vol.1- 2, “Oameni şi cărți”, vol.1-2; “Lecturi 
particulare”, vol.1-2; “Alte lecture particulare”; “Intoarceri la 
arhivele personale”, vol. 1 şi 2, “Inscripţii. Apare în 
antologiile: “Simfonia poeziei, “Întâlnirea poeţilor”, 
multilingve; “Simbioze lirice”, “Carmen”, “Metamorfoză”, 
“Gând din gând, “Ciclul anotimpurilor - După Vivaldi, 
“Prin anotimpuri, mai multe vol.; “Scripta manent”, “Verba 
volant, scripta manent, proză; vol. 1; “Oameni, fapte și 
idei, mai multe vol.; „Pe aripile gândului, vol. 1, 2012- 
2024, editor / coordonator Rodica Elena Lupu. Apare în 
Colecţia “Un om între oameni”, de Rodica Elena Lupu, în 
2023-2024 „„lon Brad — Un om între oameni”. 


CITIND ŞI RECITIND 
Fragment 


Revenind la “Mlădiţe” trebuie să subliniez faptul că, fie 
şi numai din paginile numărului respectiv, în majoritatea 
lor se poate observa cu uşurinţă că educaţia permanentă 
şi profundă a elevilor din cele mai vechi şcoli sistematice 
româneşti, (având gradul primar, secundar şi universitar, 
teologic), purta amprenta tradiţiei în care s-au format 
Corifeii Şcolii Ardelene şi urmaşii lor, revoluționarii de la 
1848: cultivarea limbii şi istoriei naţionale. Şi, dacă 
“Mlădiţele” era revista Societăţii de lectură “Timotei 
Cipariu”, veche de vreo 5 decenii, atunci îmi permit să 
reproduc doar unul dintre elogiile închinate, precum un 
adevărat imn epopeic, istoriei şi limbii române, de Timotei 


34 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Cipariu. El înființase, la 6 septembrie 1861, împreună cu 
mitropolitul Andrei Şaguna, de la Sibiu, “Asociaţiunea 
Transilvană pentru înaintarea Literaturii şi Culturii 
Poporului Român”. În prezența marelui ierarh ortodox, 
Cipariu rostea acest text memorabil: 

“Excelenţă, Domn şi fraţi! 

Când ne uităm înapoi la istoria poporului nostru şi mai 
ales a naţiunii noastre din astă patrie dulce, care e întâiul 
leagăn al vieţii române din aceste locuri nordico-orientale, 
mai că nu aflăm în seria atâtora zeci de secoli de la 
începutul celui al doilea al erei creştine până acum peste 
mijlocul al celui de al XIX- lea secol, decât numai zile de 
lacrimi, de dureri şi de suferinţe de toată forma: iar zile de 
bucurie pentru poporul român şi pentru națiunea noastră 
transilvanică în specie, au fost mai puţine şi mai rare decât 
peana de corb alb. Cultura romană ce au adus cu sine în 
Dacia din alte părţi ale lumii mai fericite şi mai desfătate, şi 
o au străplântat în acest pământ rece şi îngheţat, cultura 
de care mărturisesc toate ruinele şi toate unghiurile patriei 
noastre, acele 40 de cetăţi, ce le numără Ptolomeu în 
geografia sa cu numele, abia cu 50 de ani după 
strămutarea noastră în acest Babilon, — toată, mai toată 
căzu pradă ginţilor barbare, care înainte de a prăda Grecia 
şi Italia, Atena şi Roma, se păru că din prada patriei 
noastre şi din ruina culturii romane de pe acest pământ şi- 
au luat gust de a se încrunta în ruinele şi ale celorlalte 
provincii din imperiul roman. Din această ruină totală a 
naţiunii numai Dumnezău ştie cum am scăpat, numai ca 
prin minune, şi numai cu pielea şi cu viaţa, căci acele 
incursiuni şi prădăciuni nu numai ne-au răpit averea şi 
cultura ce o am avut, ci ne-au răpit şi mii de mii de suflete 
de ale fraţilor sau părinţilor noştri, şi dacă ar fi fost 
moartea lor numai corporală, mai puţină le-ar fi fost şi 


35 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


amărăciunea, însă decât moartea naturală mai este o 
moarte şi mai cumplită pentru om, sclăvia, despărţirea de 
ai săi, şi mai pre sus de toate simţul unei ruini naţionale; 
căci nici o durere nu poate să se asemene cu acea 
durere, când vede omul nu numai pieirea sa, şi vede de 
odată pieirea unei patrii, a unei naţiuni întregi, mai fără nici 
o sperare de o ridicare din acea pieire, însă din toate 
acele ruine providenţa ne-a conservat încă în aceste 
dureri cumplite un tesaur nepreţuit, care nu ni l-au putut 
răpi nice sabia învingătorului, nice cruzimea tiranului ce 
domnea pe corpurile noastre, nice puterea fizică, nice 
politica infernală — un tesaur născut cu noi de la ţâţele 
maicii noastre, dulce ca sărutările măicuţelor când ne 
aplecau la sânul lor, tesaur mai scump decât viaţa: tesaur 
care de l-am fi pierdut, de l-am pierde, de vom suferi 
vreodată, ca cineva cu puterea au cu înşelăciunea au cu 
momele să ni-l răpească din mâinile noastre — atunci mai 
bine, mai bine să ne înghită pământul de vii, să ne 
adunăm la părinţii noştri cu acea mângâiere, că nu am 
trădat cea mai scumpă ereditate, fără de care nu am fi 
demni de a ne numi fii lor: Limba românească. 

Şi sperăm în providenţa divină, sperăm în virtutea 
neînfrântă a naţiunii, pe care întru atâţi secoli nice cea mai 
apusă soartă a ei, nu a trădat-o: Sperăm în marii bărbaţi şi 
însufleţiţii fii ai naţiunii, cari mai ales în aceste timpuri 
critice în care se tratează chestiunea de a fi au a nu fi, cu 
toată bărbăţia demnă de un roman vechi, cu toată 
resoluţiunea nefăţărită, şi cu peana şi cu cuvântul şi cu 
fapta, au sprijinit şi sprijinesc cauza naţională, cauza 
culturii, în biserică, în şcoală, în politică; cari ş-au întors 
toată influenţa şi poziţiunea, şi n-au cruțat nice o 
osteneală, nice spese, numai şi numai ca să-şi 
sprijinească, pe această naţiune, cu al căreia nume se 


36 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


laudă şi a căreia limbă o vorbesc. Chiar şi această zi 
solemnă ce ne-a adunat din toate părţile patriei, e un 
testimoniu al vieţii româneşti şi o protestaţiune mai 
solemnă decât şi jurământul, că națiunea română nu vrea 
şi nu va suferi niciodată ca să apună din seria naţiunilor ca 
română, că nu vrea şi nu va suferi niciodată acea 
batjocură, ca să se lapede de al său nume şi de a sa 
limbă în favoarea nici celei mai culte naţiuni şi limbi din 
lume, cu atât mai puţin în favoarea oricărei alte, care ieri, 
alaltăieri, era încă necultă, barbară, şi care şi până astăzi 
încă nu şi-a scuturat rugina, ce o rodea până la inimă încă 
înainte de 20-30 ani, sau înainte ca de o sută de ani. 
Această adunare atât de număroasă, atât de strălucită, 
de atâţi bărbaţi bravi şi demni, cari cu atâta bucurie nu-şi 
pregetară nici osteneala, nici spesele, ca să alerge aici în 
depărtare şi să ia parte la această sărbătoare naţională, e 
un document neînfrânt că se simt măreţi a fi fii ai naţiunei 
române şi a se numi cu numele strămoşesc. Naţiunile cari 
visează şi trăiesc în acel vis deşert, că oarecum tot vor să 
aducă pe români ca să-şi dispreţuiască limba şi să 
adoreze pe alta străină, cari nu se pot dezbăra de 
iluziunile lor că românul va mai voi a se împăna cu penele 
străine şi vor înavuţi sărăcia acestor naţiuni îngâmfate şi 
pretensive, depună-şi odată pentru totdeauna toate 
ambiţiunile rău calculate, deştepte-se din visul lor şi să nu 
se mai nutrească cu iluziuni seci şi amăgitoare. Căci amin, 
amin le zicem lor, că mai curând va trece cerul şi 
pământul, decât să se mai prefacă românul în cea sau cea 
naţiune. De român ca naţiune zic, nu de român ca individ: 
că dacă au fost împrejurări când câte un biet de român, au 
de foame, au de golătate, au de oarecare ambiţiune, au 
de vreun alt calcul s-a depărtat de trupina naţiunii sale şi 
s-a inochiat ca un oliv domestic în oliv sălbatec, asta s-a 


37 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


putut întâmpla, poate că se va mai întâmpla şi poate că 
chiar şi în zilele noastre să vedem cu ochii asemenea 
tâmplări; să-i lăsăm însă în numele lui Dumnezeu să-şi 
caute fericirea şi repausul inimii unde le place şi unde 
sperează să le afle; ci românul ca naţiune, pe carele 17 
secoli l-au strâmbat la pământ în adevăr, ci nu l-au rupt 
Nici l-au smuls din rădăcină şi deci înainte să mai treacă şi 
de 17 ori câte 17 secoli, tot român va rămânea, de s-ar 
duce cu miile înstrăinându-se. Asta ne e credinţa 
neclintită, şi sperăm că toţi cei ce nutresc asemenea 
credinţă nu se vor ruşina; căci mai măduvoasă e trupina ei 
decât să se usuce, dacă se şi uscă multe şi oricât de 
multe ramuri din corpul ei; ca un agru fructuos, carele e în 
stare nu numai a nutri grâul din destul, ci şi polomida, şi 
polomida se va arde, iar grâul se va aduna şi iară se va 
semăna, să nu-i lipsească în toată eternitatea. 

Ci nu voiesc a mă întinde mai departe, măcar că multe 
s-ar mai putea zice şi aduce din viaţa naţiunii, ce demustră 
învederat că deşerte sunt toate sperările, iluziunile, visele; 
în deşert toate sofismele şi machinaţiunile tuturor, cari mai 
duc şi trag sperare că doar, doar, din români vor putea 
face alt popor nordic sau asiatic. Un reazim naţionalităţii 
române se împlântă astăzi, ci sperăm ca asemeni reazime 
de astea şi de alte forme, se vor împlânta şi de aci înainte 
şi mai multe şi mai puternice. 

Să urăm deci acestei tinere plante, ce astăzi se 
împlântă în a doua noastră patrie, să-i urăm binecuvântare 
de la cer ce susţine şi sprijineşte toate, ca cu ajutorul Celui 
Preaînalt şi cu zelul învăpăiat al naţiunii nutrită şi crescută, 
să ajungă cât mai curând la statura normală, în care să se 
înverzească, să înfrunzească şi fructuri înmiite să aducă 
de bun şi dulce gust tuturor românilor, fructul de cultură şi 
propăşire în toate ramurile ştiinţei, artei şi civilizaţiunii. Să 


38 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


urăm, Domni şi fraţi si acelui mare bărbat mare al naţiunii, 
carele de la început cu căldură a cuprins la sânu-i şi fără 
preget a condus până în momentul de acum ideea acestei 
asociaţiuni, care astăzi din idee trece în realitate. Să-i 
urăm din inimă călduroasă, cu sinceritate nefăţărită şi cu 
răsunet străbătător, ca cel ce l-a înălţat la această mare 
treaptă, să-i insufle purtarea de grijă părintească pentru 
națiunea română nu numai în cele sfinte şi Dumnezăieşti, 
ci şi în cele de se ţin de bunăstarea unui popor demn de o 
soartă mai bună; de bunăstarea nu numai materială, ci 
mai vârtos din acea stare eminentă, ce distinge pe o 
naţiune cultă de către un popor, precum cuvântul distinge 
pe om de alte vieţuitoare, pe acest pământ. Să-i urăm ca 
să-şi vadă efectuate intenţiunile mărinimoase ce le 
nutreşte către națiunea română, să-şi vadă națiunea 
fericită, mai fericită de cum o aflase la începutul păstoririi 
sale, să-şi vadă mângăirea cu ochii, repausul şi 
multumirea sufletului, încă şi în viaţa aceasta. Să-i urăm 
vise fericite în mijlocul naţiunei ajunsă la fericire, zile multe 
şi împreunate cu neîncetata mulţumită din partea acestei 
naţiuni bune şi tânăr simţitoare, cerând şi rugându-ne ca şi 
de aici înainte să binevoiască a cuprinde şi a adăposti, a 
ajuta şi a sprijini această tânără societate, pe care o a iubit 
şi o a ocrotit, de la leagăn până la momentul de faţă. 

Să trăiţi Excelenţa Voastră!” 

Această atmosferă spirituală se  prelungise, cu 
transformările şi modernizările adaptate evoluţiei în timp, 
şi era încă prezentă în liceul nostru. O dovadă în plus, în 
adevărul acestei afirmaţii, o avem în cele mai multe pagini 
din “Mlădiţe”. 

La centenarul morţii lui Vasile Alecsandri se intitula un 
text polemic cu unii detractori ai marelui poet, text semnat 
de nefericitul şi rătăcitul Grigore Pop Câmpeanu, cl. VIII lit. 


39 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Colegul său de clasă, losif Macavei, semna un articol şi 
mai amplu: Consideraţii generale asupra poeziilor lui 
Vasile Alecsandri. 

Despre teatrul lui Alecsandri scria Pagu Linţa loan din 
cl. a VIll-a ştiinţă. Transcriu doar aceste fraze finale: “Dar 
la un autor a cărui operă se confundă cu începuturile unei 
mişcări, trebuie considerată nu numai valoarea estetică a 
operei, ci şi importanţa naţională şi documentarea ce o 
prezintă. 

Opera lui V. Alecsandri se confundă cu întemeierea 
teatrului românesc. El îşi pune puterea de muncă în 
serviciul neamului. El alimentează scena teatrului încă în 
faşe, vrea să-i dea un sens românesc acestei scene şi 
vrea să formeze gustul publicului pentru teatru. Deci ar fi o 
greaşală, dacă opera dramatică a lui Alecsandri n-ar fi 
destul de apreciată, omiţându-se valoarea documentară 
ce ne-o prezintă asupra teatrului românesc şi asupra 
societăţii contimporane.” 

În acelaşi număr s-a nimerit să debuteze şi poetul 
loanichie Olteanu (1923-1997) elev în clasa a Vill-a a 
liceului “Titu Maiorescu” din Aiud. Poezia sa modernă, 
demnă de toată admiraţia, a rămas doar în revista 
colegilor săi blăjeni, din moment ce n-am găsit-o în 
cuprinsul frumosului volum Turnul şi altele, alcătuit şi 
prefaţat de loan Milea, chiar dacă aminteşte data 
debutului în tabelul cronologic. Este, aşadar, firesc s-o 
reproduc: 

“Călimara - În călimara verde de smarald / Topesc 
surâsuri albe de zăpezi, / Adun foşniri de ierburi din livezi 
/ Şi razele de soare-n ea le scald. / // Am stors în ea 
cleştarul jucăuş / Prelins pe line coapse de viori. / Şi 
merele a mii de visători / Se torn în călimară din arcuş. // 
Din clocotul spumoaselor talazuri / lau stropi de curcubee 


40 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


poleite / lar din păduri visări de adormite / Ciute, lângă 
seninătăţi de iazuri. // ...lar stele când răsar pe boltă — 
steme — / Şi luna când se scaldă-n călimară, / Din haru- 
acesta care-n ea coboară / Încheg suave ritmuri de 
poeme.” 

La sfârşitul volumului apărut la prestigioasa editură 
clujeană “Eikon”, acum “Şcoala Ardeleană”, apare şi textul 
Mentorul meu literar al poetului lon Horea, vărul lui 
loanichie Olteanu. Un fel de mentor mi-a fost şi mie, ca şi 
lui A. E. Baconski, Aurel Rău, Victor Felea şi Dumitru 
Micu, pe când conducea pagina literară a ziarului “Lupta 
Ardealului”, înainte de a pleca, în 1950, la 
“Contemporanul”. 

Reîntors la Cluj, a reînfiinţa revista “Tribuna” în 1957. 
Acolo mi-a publicat şi primul articol despre Stan lon Petraş 
şi crucile sale din Săpânța. Episod la care voi reveni în 
paginile cărţii de faţă. În arhiva mea am mai găsit încă 
două numere ale “Mlădiţelor”. Chiar numărul 1, din 
ianuarie-februarie 1938, apărut sub conducerea şi 
răspunderea profesorului Virgil Stanciu. Acesta era cel 
mai înalt dintre toţi profesorii noştri şi ne-a predat limba 
română până în clasa a V-a, după care s-a transferat la 
Cluj. Acolo mai trăieşte şi activează încă fiul său cu 
acelaşi nume, născut în 1941 la Blaj, devenit un eminent 
profesor cu studii de specialita în SUA, Anglia şi Irlanda, 
profesor la Universitatea din Nevada şi, fireşte, mulţi ani 
profesor la catedra de filologie germanică a Universităţii 
clujene. A tradus o mulţime de importanţi scriitori 
americani, englezi şi francezi. 

Cred că venerabilul său părinte a scris, fără să 
semneze, acest Cuvânt de început al “Mlădiţelor”: “Pornim 
la drum cu elan tineresc, desinteresaţi şi fără pretenţii. 
Suntem nişte mlădiţe, mlădiţe ne sunt şi încercările. Vântul 


41 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


unei aspre critici ne-ar putea frânge, dar, cititorii noştri se 
vor mulţumi cu întrezărirea de luminişuri. 

Oameni în devenire, în sufletul nostru zac dorinţe şi 
mijesc aspirații. De obicei această latură a sufletului 
nostru, dacă nu este dispreţuită, este neglijată. Cei mai 
mulţi sunt obişnuiţi să vadă în elev numai pe acumulatorul 
de cunoştinţe şi să încurajeze această primară datorinţă a 
noastră. De aceea apariţia revistei, din iniţiativa şi cu 
ajutorul superiorității şcolare, este pentru noi o dovadă de 
înţelegere şi o stimulare la muncă. 

Călcăm în urmele unei tradiţii şcolare a Blajului. 
Scrutând trecutul, întâlnim apariţii sporadice de reviste 
şcolare. Dar, până când aceste reviste apăreau pe clase, 
«Mlădiţele» vor fi o oglindă fidelă a preocupărilor noastre 
în sânul societăţii de lectură. În cadrele programei 
analitice, respectând pe superiorii noştri şi păstrând 
limitele bunei cuviinţe, ne vom cerca în paginile ei — bazati 
pe cunoştiinţele câştigate în şcoală — puterile de creare. 

Încheind acest cuvânt de început, facem apel la toţi cei 
care ne sunt şi ne au dragi, la părinţii, la superiorii noştri 
şcolari şi la toţi care sunt preocupaţi de problema 
tineretului. Îi rugăm să se apropie de noi, să ne cunoască. 
Cunoscându-ne avem convingerea că vom primi din 
partea lor sprijin şi încurajare în drumul pe care pornim.” 

Din nou, note şi curiozităţi subiective. Numărul se 
deschide cu povestirea Nălucire, semnată de Şuteu llie 
din cl. VII lit. Nu altul decât un văr mai depărtat al viitoarei 
mele soţii Olimpia Şuteu, băiatul unei familii de ţărani din 
satul Sâncel, de unde se trăgea şi mama lui Timotei 
Cipariu, familie mutată într-o căsuţă de pe “Hula Veche” a 
Blajului,vizavi de “internatul lui Vâju”, unde am locuit şi eu 
în primele clase de liceu. Ilie studiase Agronomia la Cluj, 
după care ajunsese inginer agronom la Mitropolia Blajului, 


42 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


care mai avea pe atunci unele suprafeţe agricole şi păduri. 
La alegerile din toamna lui 1946, în care, culmea culmilor, 
“soarele democraţiei comuniste” biruise “ochiul” partidelor 
tradiţionale printr-o falsificare scandaloasă chiar la Blajul 
lui luliu Maniu (fost avocatul Mitropoliei Greco-Catolice 
timp de 10 ani, la începutul secolului 20), Ilie, cherchelit, 
cum îi era felul, a smuls un steag de pe una din clădirile 
secţiei de vot, drept care a fost apoi arestat şi închis ani 
de zile. Eliberat, a fost promovat inginer şef, de către 
neuitatul meu prieten de familie, economistul, agricultorul 
şi ambasadorul Bucur Şchiopu, la “Gostatul” din Jidvei. El 
a fost primul care a făcut din dealurile căptuşite cu vii, într- 
o concepţie modernă, un veritabil model de întreprindere 
agricolă productivă şi rentabilă. În povestirea lui Nălucire 
se petrece o crimă, în final “un sul de foc trecu peste vârful 
Chicuiului. lar cocoşii cântau de miezul nopţii”. Chicuiul, 
numele celui mai înalt deal, de aproape 500 de metri, 
dintre satul Pănade şi lIclodul din care a venit mama 
Cornelia. 

Pe pagina următoare a “Mlădiţelor” un mare portret cu 
specificaţia: “Excelenţa Sa dr. Alexandru Nicolescu 
Arhiepiscop şi Mitropolit de Alba lulia şi Făgăraş. În linia 
marilor Săi înaintaşi, părinte sufletesc al nostru, protector 
şi sfătuitor prea luminat, care şi astăzi ne împărtăşeşte cu 
binefacerile  «Ţipăului»”. Era vorba de acea pâine 
săptămânală scoasă din cuptoarele aflate în curtea 
Mitropoliei, care se împărțea copiilor săraci şi harnici la 
învăţătură, o tradiţie care dura de pe vremea episcopului 
loan Bob (1739-1830), fost reprezentant român la Dieta 
Transilvaniei, cel care împreună cu episcopul ortodox 
Adamovici Gherasim a înaintat împăratului Leopold Il 
memoriul Supplex Libellus Valachorum. Tot el a fost 
autorul unui Dicţionar româno-latino-maghiar, în 1822. 


43 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Mitropolitul Alexandru Nicolescu se născuse în 1882 la 
Tulgeş, în judeţul Harghita. Studiile primare şi le făcuse la 
Reghin, cele liceale la “Sfântul Vasile”, iar cele 
universitare la Institutul de Propaganda Fide din Roma. A 
fost misionar în America, iar la Blaj, secretar motropolitan 
şi canonic. În timpul primului război mondial a refuzat să 
semneze declaraţia de loialitate faţă de Imperiul Austro- 
Ungar. În 1919 a făcut parte din delegaţia română 
(misionar bisericesc şi politic) la Conferinţa de Pace de la 
Paris. Ales episcop de Lugoj în 1922 a devenit senator de 
drept, apărând în forul legislativ din Bucureşti drepturile 
Bisericii Unite cu Roma. Instalat mitropolit în 1936, la Blaj, 
chemat, în 1940, în calitate de membru al Consiliului de 
Coroană, în problema Diktatului de la Viena, a refuzat să 
semneze cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei 
horthyste. El a fost ctitorul bisericii “Buna Vestire” din 
Târgu-Mureş (1936) şi a sfinţit şi biserica “Buna Vestire” 
din Braşov, în acelaşi an. A publicat, în revistele vremii, 
peste 300 de articole şi cuvântări. Cărţile sale au fost: 
Spicuiri din trecutul Bisericii Răsăritene, Cleveland, Ohio, 
1908; Imperiul, Blaj, 1911; Adevăruri eterne. Meditaţii, 
predici, conferinţe, cuvântări ocazionale, Blaj 1915; 
Teologie morală, vol. |, Principii, Blaj 1918; Dumnezeu în 
natură, Lugoj 1923; Natura, Lugoj 1925; Stropi de rouă. 
Poveţe sufleteşti şi date cu prilejul Sfintelor Sărbători, 
exerciţii spirituale, 1929; Familia, Lugoj 1934; Sfinţii şi 
animalele, Blaj 1939. 

În luna iunie, înaintea vacanței şcolare din 1941, am 
fost încolonaţi, clasă cu clasă, elevii de la “Sf. Vasile”, apoi 
şi de la celelalte şcoli de băieţi, (Normală, Comercială, De 
Arte şi Meserii) şi de fete, acestea adăpostite de “Institutul 
Recunoştinţei”, ca să-i vedem chipul emaciat, de sfânt 
bizantin, întins pe catafalcul negru, în marea sală a 


44 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Castelului mitropolitan (vechi din secolul al XVI-lea) şi să-i 
aducem astfel un ultim şi recunoscător omagiu. Aceasta a 
fost prima şi cea mai puternică impresie, neîntrecută de 
toate celelalte, fiindcă am urcat scările cu trepte de lemn 
(care mai scârțâie şi acum) iar în anul 1973, ca 
vicepreşedinte al Consiliului Culturii, am determinat 
evacuarea dormitoarelor pentru muncitorii de la “Gostat” şi 
organizarea acolo a Muzeului de istorie al Blajului. Apoi, 
am vizitat Castelul, de mai multe ori, după 1994, când în 
locul Cardinalului Alexandru Todea, fostul nostru confesor, 
care s-a retras la Reghin, fiind bolnav, a venit, în scaunul 
de mitropolit, actualul Cardinal Lucian Mureşan. Însoţit, la 
început, de Virgil Bercea, actualul episcop de Oradea. 
Cunoscându-i şi apropiindu-mă sufleteşte de amândoi, m- 
au invitat la toate evenimentele importante din aceşti ani. 
Neuitate rămân zilele întoarcerii osemintelor lui Inocenţiu 
Micu Clain (“Episcop Voievod”, cum l-a numit Nicolae 
lorga) şi depunerea lor în Catedrala “Sfintei Treimi”, 
construită de el, înaintea exilului îndelungat de la Roma. 
De acolo a trimis şi acea scrisoare-testament prin care 
afirma că “Nu poţi învia la Judecata de Apoi decât din 
pământul Patriei”. Lucian Blaga aprecia acest testament 
mai valoros decât o declaraţie americană despre “starea 
naţiunii”, numindu-l pe Inocenţiu ca “Primul mare om 
politic al Ardealului”. Relaţiile mele cu Preafericitul 
Cardinal Lucian au ajuns până la formula simbolică de a fi 
numit “ambasadorul Blajului la Bucureşti”. 


Fragment din „„Întoarceri la arhivele personale,, 


Volumul 1, lon Brad, 
Editura ANAMAROL, 2018 


45 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


LOREDANA CRISTEA 


ROMÂNIA 


„Născută la Uricani, pe Valea Jiului, Loredana a început 
să scrie de la zece ani. Primul ei volum de versuri apare la 
15 ani, considerată cea mai tânără poetă a noastră. A 
urmat Facultatea de Filozofie la București dar nu a vrut să 


46 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


rămână profesoară de filozofie. A umat cursuri de 
acrobație. A lăsat Cirque du Solei pentru a devein 
freelancer. Acum Loredana este profesoară de Yoga pe 
apă. - Loredana Cristea. 

„Undele sonore ale gândirii. A vorbi, a scrie, a imprima, a 
publica, sunt cercuri ale inteligenţei în acţiune care se 
lărgesc din ce în ce mai mult, sunt undele sonore ale 
gândirii. Acest spirit care visează, poeta Loredana Cristea 
este o melodie care ne încântă urechea şi trăieşte într-o 
rază de soare. 

Adevărata poezie, poezia completă, este armonia 
contrariilor. Poeziile din acest volum, intitulat Simfonie 
despre păsări, sunt compuse din frumos şi ideal. Fuziune 
de elemente aproape contrare pe care numai geniul le 
poate uni! Frumosul vrea contururi, idealul vrea infinituri. 
Prin Loredana Cristea poezia câştigă în profunzime. 
Simbolul, metafora, asociaţia  neaşteptată, epitetul, 
ritmurile cele mai felurite capătă, într-o interpretare strict 
funcţională, adecvată conţinutului, capacitatea de a revela 
un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, 
duioase sau gingaşe. 

Scrise sinestezic aş spune, poemele curg cu limpezimea, 
dar şi cu repeziciunea unui izvor de stâncă, trezind ample 
reverberaţii în sufletele iubitorilor de poezie. 

„Simfonie despre păsări,, este, fără îndoială, o imagine 
profundă a talentului autoarei, care se afirmă năvalnic, 
cuprinzând atâtea şi atâtea ipostaze ale trăirii noastre de 
Zi cu zi — bucurii, tristeţi, îndoieli şi speranţe. Şi cum clipa 
naşte geana luminii... uneori cerul se joacă... şi mai cântă 
îngerii: să fii mereu copil...,, - Rodica Elena Lupu 

La Editura ANAMAROL au apărut volumele de poezii 
semnate de Loredana Cristea: Sonete, în anul 2006 și 
Simfonie despre păsări, în anul 2007. 


47 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


CU ARMA LÂNGĂ TÂMPLĂ 


Când scriu aceste versuri mă nărui înspre mine, 
De parc-aş fi cerneala celor mai false acte 

Ce ţin de-o urnă veche în care artefacte 

De antice cutume plâng lumea în ruine. 


De ce nu vreţi să credeţi că eu venind din munte 
Simt mugurul cum creşte, aici, sub pielea mea 
Şi piatra care-şi ţipă durerea de-a tăcea 

O veţi găsi întreagă de mă crestaţi pe frunte. 


La mine primăvara e-n sân şi-n buzunare 
Şi iarna ninge toată la mine-ntre hârtii 
Aceste mici, infime, aproape bucurii 
Alcătuiesc lumina albastră ce mă doare. 


Când mi se face milă de tot ce nu se-ntâmplă 
Şi spaimă mi se face de cei ce-or să răstoarne 
Ce-i privitor la sânge şi e legat de carne, 

Simt cum se-ncarcă arma la mine lângă tâmplă. 


SEMN ROŞ 


eu sunt ca mielul rătăcit de turmă 
născut în timp nefast şi loc damnat 
pe câte lacrimi m-a răscumpărat 

ştie doar mama când priveşte-n urmă 


de câte ori mă căpăta din moarte 
puţinul ce-l putuse aduna 


48 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


mergea către vreo danie ceva 
că mama învățase cum se-mparte 


şi ar fi dat oricând cu bucurie 
toţi anii tinereţilor senine 
copilul ei să aibă numai bine 
iar viaţa fără piedică să-i fie 


chiar şi acum când plec şoptit mi-aruncă : 
vezi că ţi-am pus sub guler un semn roş 
că oamenii sunt uneori geloşi 

şi prea te-încrezi în toată lumea pruncă 


DACĂ A TĂCUT POETUL 


Dacă a tăcut poetul l-or fi crucificat 

In legea mâinii drepte l-au judecat în turmă 
Prin ghearele tăioase a celor care scurmă 
Pentru a-i umbri portretul fatal simplificat 


Muţenia sa sfântă-i un portativ de sânge 

În care văd sonata nefastei lui iubiri 

Drept zidul vechi pe care crescură trandafiri 
Care-nfloresc în ochiul aceluia ce-i plânge 


Dacă-a tăcut sunt semne de boală-ntre cuvinte 
Fântânile dau apă cu gustul leşios 

Femeia lăcrimează iar chipul ei frumos 

De stea în Axa Mundi păleşte şi asfinte 


Dacă-a plecat, pesemne s-a molipsit de moarte 
Şi-n tâmpla sa pulsândă se-aude cavacalda 


49 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Ce pleacă să învie pe Albă ca Zăpada 
Şi-apoi s-o readucă la locul ei, în carte 


FERESTRE 


copil cu sânge verde şi somnul violet 

născut dinspre furtună şi viscole năuce 
clădeşti în somn castele pe care n-or s-apuce 
zugravii să le-aşeze pe nici un şevalet 


jur-împrejur rotundul tăcut te împresoară 
lumina te străpunge-ntr-a inimii bătaie 

şi înc-odată viaţa te arde, rea văpaie 

la uşă, înger negru, îţi bate-a câta oară? 


e sete, poate spaimă şi multă clătinare 

în fulgerul năpraznic al câtorva secunde 

dar uite... ai fereastra prin care-ncet pătrunde 
o rază cât o viaţă născută luptătoare... 


acum chiar ai nevoie să te întorci în vise 
atâtea răni pe braţe şi tăieturi pe frunte 
te vor feri de teama durerilor mărunte, 
dar lasă-ntotdeauna ferestrele deschise 


50 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


PESTE SATE 


Deşi atât de-mbătrânite-s toate 
Fântâni şi arbori, case şi grădini, 
Tu, Doamne, ce veghezi între lumini 
Coboară-Te la noapte peste sate! 


M-a-nspăimântat raportul liniştit 
Dintre bătrânii oameni şi natură, 
O nemaipomenită legătură 

De sânge şi pământ secătuit. 


Nici apa din fântâni nu le e bună 
lar ploaia nu mai e de partea lor, 
Ştiu că trăiesc doar oasele când dor 
Sau pe la parastase când se-adună. 


De Te cobori la noapte peste sate 
Să duci un pic de linişte la ei 
Ssă-Ţi aminteşti şi de bunicii mei 
Uitaţi de noi în satul lor, departe. 


51 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


POETICA 


această poezie nu poartă semnătură 

sunt doar un scrib nostalgic mă scrie ea pe mine 
sub formă de scrisoare a pierderii de sine 

lemn implorând cenuşii o ultimă arsură 


iar între ea şi mine secunda e tardivă 

sunt pe de-a-ntregul prinsă aici între cuvinte 
un surd care percepe concert de muzici sfinte 
aflând în sunet starea de om definitivă 


de-aţi şti cum e să luneci din moarte în neant 
mă rupe poezia de oameni şi de viaţă 

precis e o femeie geloasă, hrăpăreaţă 

şi eu în altă viaţă precis i-am fost amant 


PE VÂRFURI MĂ SALT 


va veni altă toamnă şi poate-un nărav 

voi deprinde cu frunzele-n foc să mă nărui 
amăgindu-mă-n van că mă ştiu să mă dărui 
când pe umeri port brume cu scrâşnetul grav 


voi ascunde mereu între sân şi cămaşă 
mere roşii în care mirosu-i păgân 

m-aş închide în inima lor să rămân 
învelită-n arome ca pruncul în faşă 


altă toamnă şi eu alte haine să-mi pun 

aducându-mă singură-n ghearele sorții 

prin orgolii zâmbind slăbiciunii şi morţii 

când pe vârfuri mă salt bună seara să spun 
52 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


MÂNA MEA USCATĂ 


Voi deveni o doamnă cu riduri mici pe frunte, 
Cu slujbă, cu probleme şi poate cu copii, 

Am să renunţ cu-ncetul, a scrie poezii, 

Prea mult înduplecată de clipele mărunte. 


Cu grijă şi cu milă voi aşeza sub cheie 
Apoteoza scumpă a mâinii mele drepte 

Ce m-a purtat desculţă pe poduri şi pe trepte, 
Somn toropind copilul trezit curând femeie. 


Se vor seca în mine oceane de cuvinte 

Şi uneori, spre seară, voi căuta prin hărţi 
Acele nopţi de veghe când vieţuiam în cărţi 
Simţindu-l pe Esenin prin gerurile sfinte. 

Şi nimeni n-o să ştie, desigur, niciodată 

Eu nu voi recunoaşte şi nu voi vrea s-afirm 
Că-s bine în afară, da-n fond sunt un infirm, 
Cu mâna mea cea dreaptă - o ramură uscată. 


Loredana Cristea 


53 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


w (iz 


- 


TI ON 


GEORGE DIMITRIU 


ROMÂNIA 


„Născut la data de 14 ianuarie 1967, în localitatea Galaţi. 
Domiciliul: Râșnov, judeţul Braşov. Studii: Institutul 
Politehnic. Membru al Ligii Scriitorilor din România. 
Membru al cenaclului literar Insemne Culturale. Volume 
publicate: O nouă viață, Editura Tritonic, 2022 — proză 


54 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


scurtă, debut literar; O iubire platonică, Editura Ecou 
Transilvan, 2023 — proză scurtă. Volume în pregătire: - 
Prin mirifica Europă — proză; Societatea Planetară — 
proză, roman SF. Distincţii şi premii: Diplomă de excelență 
pentru merite deosebite în păstrarea, dezvoltarea şi 
promovarea în lume a graiului, culturii și spiritualității 
româneşti (2023); Mentiune la a 38-a ediţie a Concursului 
Naţional de Proză Scurtă S.F. (2023), - George Dimitriu 


AVENTURI ÎN CRETA 


Deşi port şi sânge grecesc, n-ajunsesem niciodată-n 
Elada. În 2022 am decis c-ar fi momentul, aşa c-am 
cumpărat o excursie de şapte zile-n Creta, locul natal al lui 
Zeus. Pornit în călătorie împreună cu fiul meu cel mic, 
Andrei, într-o noapte de august, am ajuns pe la trei 
dimineaţa în Aeroportul Otopeni. Cum aveam timp 
berechet pân' la decolare şi nu eram nişte obişnuiţi ai 
aeroportului, am început o misiune de recunoaştere. Ne- 
am minunat de pervazurile geamurilor purtătoare de 
oameni dormind din zona Sosiri, iar dupun timp am 
încercat „camera de afumat sardele”. Am admirat din 
avion Bucureştiul, însă-n scurt timp vremea s-a stricat, aşa 
c-am fost prinşi între două mări pufoase de nori. Dup' o 
vreme aceştia s-au împrăştiat, oferindu-ne ocazia să 
descoperim un peisaj minunat, colorat în alb, albastru, 
cenuşiu, şun pic de portocaliu, căci Soarele se scremea 
să răsară. Pân' la urmă a izbândit, aruncându-şi apoi 
razele peste norii ţanţoşi, ce păreau oameni din vată de 
zahăr. Dup'un timp am văzut ţărmul Cretei, arid, decorat 
pe-alocuri cu câte-o şosea ori cu plantaţii de măslini 
presărate cu case albe. Doar aglomerările de clădiri de pe 


55 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


malul mării mai schimbau peisajul, sugerând localităţi. Am 
aterizat în scurt timp pe micul aeroport din Heraklion, de 
unde am fost preluaţi de-un autocar. Acesta şi-a început 
periplul pe-o şosea frumoasă, întreruptă pe mijloc de 
palmieri, şa continuat pe autostradă, până la Kato 
Gouves, locul unde urma să ne cazăm, aflat la 15 km de 
Heraklion (capitala insulei). Pe drum ne-am lăsat amuzaţi 
de îngustimea benzii de urgenţă a autostrăzii - era 
imposibil ca un autoturism să încapă pe ea. 

Pe la nouă am ajuns la hotel, o clădire ce folosea doar 
culorile albastru şi alb - până şi ghivecele cu flori erau 
albastre. Cum cazarea se făcea abia la prânz, am început 
cu micul dejun, de tip „bufet suedez’. Găseai obişnuitele 
unt, feta, salam, clătite, dar şi tradiţionalele tzatziki, salată 
taramas (un amestec de icre şi brânză) ori halva din griş 
cu scorţişoară. Dup' o selecţie riguroasă ne-am aşezat în 
faţa unei piscine cu farfuriile pline, pe-o terasă cochetă, 
dotată cu mese albe şi cu scaune albastre. Patrioţi, grecii! 
Imediat a venit ospătarul, un tinerel nu prea 'nalt, c-o faţă 
prelungă, cu trăsături fine, garnisită cu o pereche de ochi 
albaştri, ageri. Folosea mişcări scurte, energice, iar odată 
ajuns lângă noi, a întrebat în engleză: 

— Ce doriţi la micul dejun? 

Am crezut că ne ia la mişto, aşa c-am dat să mă ridic 
la el. Mi-a arătat însă un meniu şi m-a îndemnat să 
comand. Pân' la urmă am înţeles că de fapt se referise la 
mâncare gătită, aşa c-am comandat omletă ciufulită 
(scrambled). Sucul, din portocale, se lăsa făcut pe loc însă 
paharele erau un pic mai mari decât cele de rachiu. Abia 
dup'un timp au fost înlocuite cu unele normale - o metodă 
folosită, probabil, ca să nu se termine prea repede lichidul 
portocaliu. Foarte amabil ospătarul, din „My Friend’ nu mă 
scotea. Am început să-l descos ş'am aflat că tânărul, dotat 


56 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


cu buze subţiri şi c-o mustăcioară acompaniată de-un 
barbişon, se numea Chrysostomos (pe scurt, Chrys) şi că 
era Web Designer. 

După masă, am ieşit la plimbare. Ne-a prins însă o 
ploaie torențială, aşa că ne-am adăpostit într-un magazin - 
parcurseserăm doar 100 m. Oprirea ploii ne-a permis să 
continuăm plimbarea, constatând că multe clădiri luaseră 
apă, iar străzile deveniseră pâraie. S-au lăsat descoperite 
piscuri montane (în zare), o plajă mică cu şezlonguri şi 
umbrele din paie (inundată), marea 'nvolburată şi pe- 
alocuri gălbuie, ce purta o insulă mare (Dia). Se simţea 
mirosul mării, iar într-un golf se aciuase un mic port. În 
apropiere, o stradă mărginită de palmieri înalţi găzduia un 
şanţ plin cu apă galbenă, care se îndrepta spre mare. Într- 
un magazin şedeau la loc de cinste nişte recipiente mari, 
metalice, pline cu ulei de casă şi cu raki (un fel de ţuică, 
mi-am zis, după ce-am acceptat invitaţia de a degusta). 
Am început apoi un tur al tavernelor, constatând că lemnul 
fusese principalul material folosit şi că „Bravo” înseamnă 
acelaşi lucru şi-n greceşte. Reveniţi la hotel, ne-am cazat 
într-un apartament dotat c-un balcon mărginit de-o 
simfonie de flori, în care corul greierilor nu lua niciodată 
pauză. Ne-a îndreptat apoi spre staţia de autobuz, la care 
am ajuns după vreo trei sferturi de oră, căci nu era tocmai 
aproape. 

Pornisem spre Heraklion, pentru a-l vizita şi a cumpăra 
excursii de-o zi. Autobuzul interurban era de fapt un 
autocar confortabil, ce conţinea un controlor care-ţi vindea 
bilet atunci când urcai. Ajunşi în capitală am pornit spre 
port, zărind pe drum omniprezentul trenuleţ turistic şi 
avioanele, traficate de micul aeroport la interval de cinci 
minute. La destinaţie am admirat două imense feriboturi, 
fără să bănuim că peste câteva zile vom fi pe unul dintre 


57 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


ele. Din port am pornit către Fortul Veneţian (aflat cam la 
un kilometru) căci oraşul, ca şi altele din Creta, se aflase 
multă vreme în stăpânirea venețienilor. 

Un superb port venețian sălăşluia într-un mic golf, golf 
ce purta la intrare fortul. Paralel cu ţărmul fusese construit, 
pentru protejarea porturilor, un dig foarte lung - începea la 
fort şi se termina c-un far, fiind folosit şi ca loc de 
promenadă. De pe el, insula Dia părea mult mai aproape. 
O pădure de catarge acoperea micul port venețian, folosit 
doar de ambarcaţiuni uşoare. Fortul, o construcţie din 
piatră bine conservată, cu colţuri rotunjite şi cu ziduri 
crenelate, putea fi vizitat, aşa că n-am ratat ocazia. 
Deasupra intrării trona o sculptură deteriorată, care 
semăna cu o oaie. La casa de bilete am aflat că tinerii din 
U.E. (cazul fiului meu) pot vizita gratuit orice obiectiv 
cultural din Grecia. Se puteau admira şi rămăşiţele 
Arsenalului, situate-n apropiere - locul unde se construiau 
şi se reparau vasele odinioară (nişte hale lungi, 
semicilindrice, din piatră). 

Am pornit apoi către vechiul oraş pe o stradă pietonală 
aglomerată, vegheată de blocuri ‘nalte. Pavată cu piatră, 
aleea se lăsa străjuită de magazine cu suveniruri, de 
taverne, de agenţii de turism (ne-am cumpărat, astfel, trei 
excursii de câte-o zi). Continuând pe pietonală am ajuns la 
Catedrala Agios Titos, cea mai veche biserică din oraş 
(construită de romani), închinată protectorului insulei 
(Sfântul Titos), cel care a propovăduit creştinismul. În 
timpul ocupaţiei turceşti, fusese transformată-n moschee. 
O clădire frumoasă, crem în bătaia Soarelui, discret 
ornamentată, aflată într-o piaţă mică, aglomerată. 
Clopotele băteau fără 'ncetare, aşa că mi-am dat seama 
că se întâmpla ceva şam intrat. Preoţii, îmbrăcaţi în 
negru, născuseră un culoar prin care trecea un individ cu 


58 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


barbă albă, veşminte vişinii şi toiag aurit. „Culoarul” se 
înclina-n faţa lui şi-l urma dizolvâdu-se - probabil c- 
asistam la o „înscăunare”. Interiorul, alb, deţinea un 
candelabru imens, cu trei niveluri. Vitralii frumoase, arcade 
clasice, ş'un balcon mare, circular, la etaj - construcţia era 
totuşi destul de austeră pentru o catedrală. 

În apropierea acesteia sălăşiuia Loggia (sediul 
Primăriei), una dintre cele mai frumoase construcţii din 
oraş. Ridicată de venețieni, clădirea c-un singur etaj 
fusese locul-n care se întâlneau oamenii de vază ai 
oraşului pentru a lua decizii. Construită în stil manierist, 
avea parterul format din arcade, arcade străjuite de 
coloane cu capiteluri dorice. Și etajul purta coloane, insă 
cu capiteluri ionice; se mai lăuda cu ferestre imense, 
încadrate de arcade. Nu părea s-aibă acoperiş, ci doar o 
terasă mărginită de-un gard format din clepsidre sculptate. 
În vecinătate găseai localuri cu terasele aferente, pline cu 
muşterii. Unele dintre acestea, umbroase, înconjurau 
Piaţa Fântânii (Plateia Venizelos), care se lăsase ocupată 
de grupul statuar Morozini, construit în 1629, de către 
venețieni. Patru lei stăteau cuminţi pe-un postament 
cilindric, ţineau o amforă pe capete şi vărsau apă pe gură. 
Apa ajungea într-un bazin ce părea o panglică cu opt 
onduleuri, bazin decorat cu basoreliefuri înfăţisând scene 
din mitologia greacă. Străzile, pavate, se lăsau folosite 
doar de către maşini de aprovizionare, iar trotuarele, mult 
mai late, purtau dale pe care s'odihneau bănci. Ajunşi într- 
o piaţetă cu arbuşti umbroşi, am continuat pe-o stradă de- 
acelaşi tip: carosabil îngust şi trotuare generoase, cu 
copaci şi cu bănci aşezate la umbra lor. Toate clădirile 
adăposteau la parter magazine! La un momen' dat, am 
zărit un bloc ce avea faţada pictată cu personaje din 
desene animate. Frumoasă strada la capătul căreia se 


59 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


găsea Piaţa Libertăţii (Plateia Eleftherias)! O piaţă mare, 
plină de arbori înalţi, umbroşi, având pe-o latură superba 
clădire a Muzeului de Arheologie, a cărei intrare se lăsa 
susţinută de două coloane cu capiteluri dorice. Plin de 
terase-n jurul pieţei, ba chiar şi-n ea! Ne cam lovise 
foamea, aşa că ne-am uitat prin meniuri, însă n-am găsit 
ce ne doream. În piaţă se mai pripășiseră stâlpi metalici, 
înalţi, înclinați, care-i asigurau iluminarea, o statuie a 
„Soldatului Necunoscut” şi nişte bănci interesante, ce 
păreau podiumuri. Acolo am cunoscut-o pe Keiti - ocupa o 
astfel de bancă, ascultând muzică la căşti. O tânără de 
vreo 20 de ani, cu ochi negri şi sprâncene cu 
personalitate, îngroşate. Părul, creţ deasupra  frunţii, 
contrasta niţel cu piercing-ul discret, amplasat în nas. 

— Bună seara! Căutăm şi noi o tavernă autentică, nu 
foarte scumpă, cu mâncare tradiţională, gustoasă, bazată 
pe fructe de mare. Ne puteţi ajuta? am întrebat-o în 
engleză. 

Spre surprinderea noastră, fata veselă şi-ncrezătoare, 
dotată c-un chip tipic de tânără grecoaică, s-a oferit să ne 
conducă la o astfel de tavernă (care nu era aproape), 
prezentându-ne şi oraşul în acelaşi timp. Incredibil! 
Făcusem rost de-un ghid! Am descoperit astfel părţi din 
localitate pe care nu le-am fi vizitat niciodată, cu pietonale 
superbe, străjuite de case vechi. 

Pe-o străduţă, canalizările, negre, păreau nişte dungi 
desenate pe mijlocul unei şosele. O alta, minunată, îşi 
acoperise carosabilul cu aceleaşi dale lucioase ca şi 
trotuarul. Pe drum am dat peste o frumoasă fântână din 
piatră, în care apa ce se prăvălea pe-un zid se lăsase 
iluminată de becuri subacvatice. Ceva mai încolo, câţiva 
palmieri uriaşi străjuiau o statuie - Erotokritos şi Aretousa. 
Pe un cal cu trei capete locuiau, într-un singur trup, doi 


60 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


bărbaţi (cu mâini şi cu capete separate); unul dintre ei 
vroia să coboare spre o tânără, ce stătea-n picioare lângă 
„cal”. Cum vi se pare? Keiti mi-a explicat că Erotokritos, pe 
calul său, îşi ia rămas bun de la iubita sa Aretousa (o 
dragoste neîmplinită) - aşa mi se păruse şi mie! Siluetele 
mişcate ale lui Erotokritos şi ale calului său sugerau 
intensitatea trăirilor sufleteşti. 

— Really? Eu nici nu mi-am dat seama că-i acelaşi 
bărbat (şi acelaşi cal). Mai am o curiozitate! Am observat 
că multe pietonale poartă beculete agăţate. Ce 
semnificaţie au? 

— Aaa, sunt folosite la Crăciun! 

— Cum adică? Nu se strâng după sărbători? De ce? 
Din lene? 

Am ajuns în apropiere de Catedrala Sfântul Mina, o 
splendidă construcţie eclectică cu elemente bizantine şi 
renascentiste, cea mai mare catedrală din Creta. Înaltă de 
vreo 30 m, cu o cupolă centrală şi cu două turnuri, avea 
fațada presărată cu  pilaştri şi cu arcade. Rafinat 
ornamentată, purtând grilaje cu modele geometrice la 
ferestre, reuşea să fie impunătoare fără să trădeze 
opulenţă. Acolo Keiti s-a întâlnit cu prietena ei pe jumătate 
româncă, lana. Păr lung, un zâmbet duios şi melancolic - 
da, avea faţă de româncă! Fără să ne dăm seama se 
“nserase, însă am ajuns la mult căutatul local: Taverna lui 
Fotis. Le-am mulţumit fetelor, iar ele mi-au mărturisit că şi- 
ar dori să fie personaje-n povestirile mele. 

Taverna lui Fotis era modestă dar curată, avea mese 
albe şi scaune albastre, vechi, aşezate pe trotuar, acolo 
unde am ales şi noi să stăm. Mese erau şi-n interior, unde 
am mai văzut un ceas în forma de cârma şi o scară 
metalică în spirală. Agăţate de pereţi tronau câteva capete 
de butoaie şi o machetă de barcă cu pânze, iar în surdină 


61 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


răsuna muzică grecească - de fapt o auzisem toată ziua, 
căci şoferii de autocare doar asta ascultau. N-avea 
strălucirea altor taverne pe care le vizitaserăm, însă era 
autentică. Fotis, un tip bărbos, cu păr creţ pe frunte, radia 
căldură şi deţinea o fizionomie de tânăr grec. Ochi negrii, 
domoli, dar şi sprâncenele groase, blânde, nu s-asortau 
însă cu cercelul din ureche. Ne-a adus, din partea casei, 
pâine şi sticluţe cu ulei de măsline - pentru digestie. Apoi o 
carafă veche, roşie, de culoarea vinului din ea. Au urmat 
creveţi delicioşi, făcuţi pe grătar, şi musaca - în stratul ei 
inferior aşteptau, nerăbdătoare să fie mâncate, felii de 
vinete scăldate-n ulei de măsline. 

— Ţi-a plăcut prietene? m-a 'ntrebat grecul, după ce-am 
terminat de mâncat. 

— Foarte mult! Un pic cam grasă, totuşi, musacaua 
cretană! 

A înţeles imediat Fotis disconfortul creat, aşa c-a adus, 
tot din partea casei, nişte raki tare (nu ca cel pe care-l 
degustasem dimineaţă), îngheţată şi dulceaţă. Nota de 
plată a fost, într-adevăr, mai mult decât decentă. Noroc cu 
Keiti! După ce ne-am despărţit de Fotis am pornit spre 
autogară, fără însă să ştim drumul (am fi putut folosi GPS- 
ul, dar deciseserăm să ne descurcăm fâr a apela la 
tehnologie). De fapt, nici n-aveam idee-n ce parte a 
oraşului ne aflam, iar pentru a ne îngreuna situaţia sosise 
şi 'ntunericul. Până la urmă am găsit portul, în care am 
întâlnit două perechi de francezi, cu care-am intrat în 
vorbă: 

— Căutaţi autogara? 

— Da! Şi dumneavostră? Atunci, s-o căutăm împreună! 

— Domnul seamănă cu Alain Delon. În miniatură, că-i 
mult mai scund - am remarcat, arătând către unul dintre 
bărbaţi. 


62 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Femeile au izbucnit într-un râs cutremurător. 

— Auzi, tu! Bărbatu' tău seamănă cu Alain Delon, iar tu 
habar n-aveai - „parleşte” una dintre ele către cealaltă, 
printre hohote de râs. 

Am nimerit pân’ la urmă autogara (unde-s mulţi, 
puterea de concentrare creşte) - o clădire modernă, cu 
peroane elegante şi cu afişaj electronic. În autobuz, 
controlorul a strigat dup'un timp: 

— My Friend, Gouves 20! 

Trebuia să coborâm, deşi n-am înţeles ce însemna 
acel număr. De unde ne-a lăsat autobuzul am mai mers 
vreo trei kilometri şam ajuns la hotel târziu, după aproape 
20 km parcurşi per pedes şi o zi memorabilă! 

* 


Am decis să ‘nchiriem o maşină căci plănuiam o 
călătorie mai lungă. S-a oferit un Chevrolet Matiz, la un 
preţ rezonabil, fără garanţie, aşa că l-am luat! Cel de la 
firma de închirieri m-a sfătuit să nu depăşesc 100 km/h, 
căci altfel îşi pierde stabilitatea. Dis-de-dimineaţă am 
pornit într-una dintre cele mai palpitante călătorii, către 
Elafonisi, aflat la vreo 200 km. Imi spusese cel ce-mi 
închiriase maşina că o mare parte din traseu e pe 
autostradă, aşa că nu m-am îngrijorat. După ce-am făcut 
plinul la o benzinărie în care n-am intrat (un angajat îmi 
făcuse cunoștință c-un POS portabil), am pătruns pe 
autostradă. Mi s-a părut ciudat faptul viteza fusese limitată 
la 90 km/h. 

Maşina n-avea putere, se simţea asta, iar schimbătorul 
de viteze putea fi folosit cu un singur deget - ambreiajul 
era atât de uzat, încât nu opunea nicio rezistenţă. După 
ce-am trecut de Heraklion, autostrada s-a transformat 
brusc! Indicatoarele erau tot verzi, existau ieşiri şi intrări, 
însă rămăsese doar o bandă, separată cu linie dublă 


63 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


continuă de celălalt sens, identic. Banda de urgenţă 
intrase la apă - abia dacă 'ncăpea un biciclist pe ea! Cu 
toate astea, indicatoarele rutiere sugerau că ne aflam pe-o 
autostradă. Mi s-a părut incredibil! Zăreai uneori câte două 
indicatoare cu limitări de viteză, aşezate unul sub altul: de 
exemplu la 70 km/h şi la 40 km/h. Cu greu m-am prins că 
cel de-al doilea se referea la „banda de urgenţă”! M-am 
simţit luat la mişto! Pentru a depăşi, cel din faţă trebuia să 
intre c-un sfert de maşină pe banda de urgenţă, iar eu să 
încalec linia dublă continuă de pe mijloc — de altfel, aşa 
procedau toţi şoferii. Deşi calitatea asfaltului lăsa de dorit, 
peisajul era pitoresc - la un momen' dat am trecut chiar 
printre nişte pereţi stâncoşi verticali. După ce-am oprit la o 
benzinărie, am chestionat angajaţii: 

— Nu vă supăraţi, ce fel de şosea e asta? Din ce 
categorie face parte? 

— Autostradă, mi-au răspuns la unison. 

E clar, cretanii au altă concepţie despre şosele! mi-am 
spus. După vreo 80 km am ajuns la Rethimno, oraş 
important al insulei, pe care ne-am propus să-l vizităm la 
întoarcere. Minune: în dreptul acestuia autostrada-şi 
revenise - era reală, ca la Heraklion. Din păcate, după ce- 
am depăşit limita localităţii, şoseaua a revenit la 
caracteristicile cretane. Mai mult chiar, trecea şi prin 
localităţi uneori! 

După încă 60 km am ajuns la Hania, al doilea oraş ca 
mărime al Cretei şi vechea capitală a insulei. Fiind pe la 
amiază, am decis c-avem timp să-l vizităm ş'am ieşit de 
pe şoseaua care redevenise autostradă în dreptul 
localităţii. Pătrunsesem în aglomeratul oraş cu ochii-n 
patru, căci la fiecare semafor sau decelerare mă trezeam 
flancat, pe ambele părţi, de scutere ori de motociclete 
apărute de niciunde - fiind aproape lipiti de maşină, 


64 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


şansele să-i lovesc la cea mai mică mişcare a volanului 
erau maxime. Din fericire, m-am prins că trebuie să ţin 
drumul drept, aşa că „donatorii de organe” au scăpat. Cu 
toate astea, „oraşul scuterelor” nu mi-a plăcut! Ne-am 
îndreptat spre Portul Veneţian ş'am parcat în curtea unei 
case văduvită de gard, chiar în faţa uşii. Cum în parcarea 
din port (numit şi „Veneţia Estului”) nu mai erau locuri 
libere, fiecare lăsa maşina pe unde apuca, aşa c-am 
împrumutat şi eu puţin din spiritul cretan. 

lată-ne, așadar, în Centrul Vechi al oraşului, care se 
pripășise în jurul Portului Veneţian. După câţiva metri am 
ajuns pe faleză, nu înainte de-a trece pe lângă nişte 
blocuri jalnice, ce expuneau privirii rufe puse la uscat în 
balcoane. Pe malul mării, puzderie de terase umbroase, în 
spatele cărora o alee, ce purta gropi discrete, se lăsase 
mărginită de blocuri scunde. S-au făcut remarcate o 
terasă cu scaune împletite, de tip scoică, şi una ce 
găzduia o partidă de table. Altele, mai simandicoase, 
ofereau canapele! Spre capătul aleii, apa Mării Cretei 
reflecta minunat Soarele, creând o țesătură aurie. Puțin 
adâncă, devoala trepte coborând către ea, dar şi oameni 
care se bălăceau. Iniţial tabloul mi se păruse ciudat, însă 
după ce-am remarcat un duş amplasat la jumătatea 
treptelor, am înţeles că locul fusese amenajat pentru asta. 
În apropiere, chiar lângă mare, se odihneau un bastion cu 
metereze şi Sabbionara (Poarta Nisipului), ruinele unei 
deschideri în zidul de apărare venețian. Bastionul, 
cilindric, se lăuda c-o emblemă venețiană ce înfăţişa un 
leu. 

Continuând pe nişte pietonale înguste am ajuns în 
vechiul port, port care se lăsase acaparat de ambarcaţiuni 
uşoare. Pe-o alee strâmtorată de terase încerca să-şi facă 
loc o trăsură albă, care plimba turişti! Portul fusese 


65 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


protejat c-un dig, dig care se termina cu un far. În dreptul 
acestuia, pe partea cealaltă a golfului format astfel, se 
găsea Fortăreaţa Firkas, o construcţie din piatră ce purta 
pe umeri creneluri masive. Digul începea c-o bucată de 
zid de apărare acompaniată de-o terasă şi oferea două 
alei, aşezate la înălţimi diferite. Ne-am plimbat pe cea 
situată mai jos, admirând Portul Veneţian. Se distingea şi 
Arsenalul (arăta ca cel din Heraklion, doar că fusese mai 
bine conservat): nişte hale semicilindrice lungi, din piatră, 
vecine cu malul mării - locul în care venețienii îşi reparau 
vasele. Acum, în faţa lui se aciuaseră ambarcaţiuni de 
agrement! Digul, construit paralel cu portul, era destul de 
lung. Începuseră să se zărească, vis-ă-vis, case înalte, 
vechi, pestriţ colorate; ba chiar şi Moscheea lenicerilor, 
cea mai veche clădire otomană de pe insulă (o construcţie 
austeră, din piatră, acoperită c-o cupolă mare, sferică, 
însoţită de câteva mai mici). Dup'un timp am ajuns la Farul 
Venetian, punctul de atracţie al portului. Turnul, cilindric, 
avea peste 20 m și două punti de observare, iar partea de 
sus se lăsase construită din sticlă. Ne-a plăcut mult acel 
port, o combinaţie de superbe clădiri venețiene şi otomane 
ce păreau că-şi păstrează farmecul de altă dată. La 
întoarcere ne-am oprit la o terasă şam încercat cafeaua 
grecească - foarte tare, tocmai bună să mă menţină „în 
priză”. 
(continuare în volumul 3) 


George Dimitriu 


Fragment din volumul 
„Prin mirifica Europă”, aflat în pregătire. 


66 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ALINA DOBRE 


GERMANIA 


„S-a născut la Tulcea în 1975, este absolventă a Facultăţii 
de Drept — Universitatea AL.I. Cuza din lași în 1999 cu o 
lucrare de licență în dreptul special penal. Studii 
postuniversitare LLM.EUR (Drept comercial european și 
internațional; Drept european, Drept internaţional privat, 


67 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Drept IT și Drept Mass Media) 2007-2009 la Ludwig 
Maximilien Universität Minchen,, - Alina Dobre 

In 2024 apare „Cafea și orhidee, roman, Editura 
ANAMAROL, București, editor Rodica Elena Lupu. 


CAFEA ȘI ORHIDEE 
Roman - Prima parte - fragment 


1968. Soarele se pregătea, la apus, să dispară încet 
după munţi, dar nu înainte de a mai răspândi o lumină 
caldă, portocalie asupra împrejurimilor. Un barcagiu își 
ducea lotca spre insulă dând voinicește la vâsle, lăsând în 
urma lui calea ferată de unde trenul dinspre Orșova 
pornise spre Craiova de câteva ceasuri. Sperase că trenul 
va mai aduce călători, dar în seara aceea nimeni nu 
coborâse la gară. 

Seara începea să aibă culorile toamnei pe malurile 
insulei, doar măslinii rămâneau verzi, ca întotdeauna. 
Trandafirii de Damasc își scuturaseră florile rozalii, 
strugurii din ultima recoltă își răspândeau încă miresmele 
pe butucii de viță-de-vie, lăsați de gospodine în parte 
neculeși, din loc în loc, pentru a avea o aromă bună și rod 
îmbelșugat anul viitor, smochinele își subțiaseră ușor 
crenguţele pe tulpinile arbuștilor mici și începuseră a se 
usca, nu înainte de a căpăta o culoare maronie, stivele de 
tutun aduse cu barca pe Dunăre și descărcate pe insulă 
începeau să-și răspândească și ele mirosul iute și 
aşteptau să fie transportate în hala fabricii. 

Mirosul de fum care se răspândea seara din interiorul 
gospodăriilor avea, în perioada aceea a anului, parcă altă 
mireasmă și chema iarna mai repede. 


68 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Străzile înguste de pe insulă, pavate toate cu pietre 
cubice după model roman, băncile din lemn de lângă 
porţile curților cu pâlcurile de gura-leului, cetatea veche, 
pustie, pe zidurile căreia creșteau smochini sălbatici și 
multe buruieni, grădinile bogate, viile și tufele de trandafiri, 
plopii bătrâni de pe partea din vale a Dunării, poșta, 
primăria, cimitirul unde se odihnea Mișkin Baba, școala, 
locul de rugăciune al musulmanilor, care fusese ridicat pe 
ruinele mănăstirii franciscane, rațele care se plimbau pe 
malul insulei, toate formau Raiul oamenilor scunzi, dar 
blânzi și liniștiți, care trăiau pe insulă. Uneori vaporul 
aducea turiști, fascinaţi de istoria acelui loc, ba uitat de 
austrieci, ba uitat de turci sau de români, dar niciodată 
uitat de voie bună și de tihnă. Raiul era la el acasă în acel 
loc în care trăia un zeu necunoscut care iubea pământul și 
pe oamenii lui. Venirea serii le potolise oamenilor forfota 
de peste zi. Doi bărbaţi cu fes și cu pantaloni din stofă 
stăteau la poartă vorbind de una, de alta, gesticulând, din 
când în când dând din cap aprobator. 

În acea zi, insula, de obicei liniștită, îndurase multă 
agitaţie. 

Cei care vizitaseră acest loc nu fuseseră turiști 
obișnuiți, ci tovarăși de la guvern. Nu le-au spus 
localnicilor mare lucru, au făcut niște măsurători și au 
plecat. Nu au vorbit nici cu primarul, nici cu directorul 
școlii. 

Cu o seară înainte cântase cucuveaua în cel mai 
înalt plop de pe insulă. Bătrânii spuneau că prevestea 
ceva rău. 

O auzise și llke cântând, iar frica începea să-i 
pătrundă și ei în oase. 

În casa Jelenkei, Ada și Ilke stăteau în jurul unei 
mese mici și cochete din lemn, savurând un ceai din flori 


69 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


de lavandă, trandafiri, coji de struguri și smochine uscate. 
Picioarele fetelor se afundau în covorul proaspăt 
comandat de Jelenka tocmai de la Istanbul. 

Jelenka așeza prăjiturile pe farfurii în bucătărie. Mai 
lipsea doar Selma. 

Dar, ca în fiecare seară de vineri, Selma nu se lăsă 
prea mult așteptată. În camera ei din casa cu pridvor, 
frumoasa turcoaică își potrivi baticul din mătase pe cap, 
închise ușa, udă florile de pe verandă cu apa adusă cu 
găleata direct din Dunăre, luă apoi felinarul și porni spre 
casa Jelenkei. Poarta casei era deschisă. Selma intră, se 
descălţă sfios și păşi pe covorul moale și fin ca mătasea. 
Era de-a casei, nu trebuia să se deranjeze nimeni să-i 
deschidă, să o poftească înăuntru. 

-Bună seara, fetelor. Merhaba! spuse Selma 

-Merhaba! Poftește, Selma. Intră, te aşteptam, 
răspunse Jelenka. 

Selma intră sfios. Jelenka își făcuse apariţia venind 
din bucătărie, aducând platourile cu prăjituri. Nou-venita o 
prinse pe Jelenka de mâna dreaptă și apoi o sărută pe 
obraji. Făcuse la fel cu Ilke și cu Ada. 

Fiecare dintre ele și-ar fi dorit altă viață, fiecare 
așteptase de la viața asta altceva. 

Jelenka, „sârboaică din Belgrad”, își purta părul șaten 
tuns scurt și era o fire puternică și sigură pe sine. Își 
dorise să fie profesoară la Conservator, dar pe insulă era 
doar profesoară de muzică și adesea suplinitoare pentru 
profesorii de limba engleză. Invăţase de la 5 ani să cânte 
la pian — părinţii ei, oameni înstăriți pe vremea aceea la 
Belgrad, îi puseseră la dispoziţie totul pentru a învăţa ceea 
ce copila își dorise. Fetele nu ştiau prea mare lucru despre 
Jelenka, cu excepția faptului că tatăl ei fusese un 
funcţionar important de stat în țara vecină, dar de câţiva 


70 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ani trăia în Austria. Firea ei deschisă, extrovertită, purta 
însă în sine mistere nedeslușite. Fetele o iubeau fără să 
pună prea multe întrebări pentru că asta este una dintre 
legile prieteniei, încrederea. 

Selmei, croitoreasă la o mică fabrică de pe insulă, i- 
ar fi plăcut să fi urmat liceul pedagogic, să fie învăţătoare, 
iar Ada, cea mai bărbătoasă dintre toate, ar fi preferat să 
fie inginer constructor. „Dar într-o altă viață”, așa cum 
spunea chiar ea, zâmbind. l-ar fi plăcut să construiască 
poduri și case. Uneori desena tot ceea ce-i trecea prin 
cap, iar casele și podurile pe care și le imagina ea 
începeau să existe, dar dincolo, în cealaltă lume, departe 
de insula lor, locuri pe care Ada nu le va vedea, poate, 
niciodată. Locul ei de muncă la fabrica de ţigări n-o prea 
ajuta să-și vadă visul împlinit și ea știa asta foarte bine, 
acceptându-și soarta. Visul lui Ilke era cel mai pretenţios 
dintre toate. Ilke visa ca într-o zi să devină creatoare de 
modă la Paris. Bineînţeles că era motiv de ironii în grupul 
fetelor. „Croitoreasa llke”, cum o alintau prietenele, era 
foarte talentată. De o frumusețe zveltă, elegantă, dar în 
același timp o prezenţă retrasă, Ilke era încântată să le 
vadă îmbrăcate „la modă, cu fuste drepte, cămăși 
bărbătești adaptate pentru femei chiar acolo, în satul lor 
pierdut în spaţiu și în timp. Crea pentru prietenele ei rochii, 
îndrăznea chiar să croiască modele din reviste pentru 
fiecare clientă. Dar visul ei era, la fel ca visul prietenelor 
ei, departe de a se împlini, după cum arătau lucrurile. 

—E gata ceaiul? întrebă Selma. 

-Gata, așteaptă numai să vezi, spune Jelenka 
ridicându-se pentru a pune ceaiul în ceștile decorate cu 
flori de câmp. 

-Este destul de aromat în seara asta? la să vedem, 
ghicești ce am pus în el? întrebă Jelenka. 


71 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Selma se ridică, își apropie fața de ceainicul cochet 
din porțelan fin, de pe masa rotundă din lemn de cireș. 

—Nu, nu poate fi. Chiar ai adăugat fragi? 

—Nu, nici vorbă, Selma. Ce se întâmplă cu nasul tău 
extraordinar? Nu mai recunoști strugurii tăi preferați? 

—Într-adevăr? Struguri sunt? Nu se poate! Dau o 
mireasmă specială. Alături de... staţi puţin... făcu o mică 
pauză pentru a mirosi din nou amestecul din ceainic... 
petale de trandafir, de lavandă, bucăţi de prune uscate, 
smochine? Și, ca de obicei, în fiecare vineri seara ne 
răsfeți cu atâtea prăjituri! Jelenka, ești o adevărată 
gospodină, îi șopti Selma prietenei sale, întinzând mâna 
după o baclava siropoasă. 

-Exact, rosti Jelenka cu nonșalanţă și încredere. 

-Dar povestește-ne, Selma, cum merg pregătirile de 
nuntă? întrebă sârboaica așezându-se cu grijă pe 
canapeaua unde se odihneau șapte pui de pernă, colorați. 

-Mai avem multe de făcut, spuse Selma rotind 
ceașca de ceai cu mâna dreaptă și suflând ușor în 
amestecul miraculos. Mustafa este deja nervos, dar sunt 
sigură că vor ieși toate bine. Hogea vine mâine și vom 
discuta toate amănuntele. O să vină toată lumea la 
cafeneaua lui Mustafa. Acolo vom petrece cât ne va pofti 
inima. 

Selma tăcu o clipă, parcă pentru a se asigura că are 
destul curaj să pună întrebarea care o frământa de multă 
vreme, și reluă: 

-Deşi viața mea se va schimba, sper că viața noastră 
aici, cu voi, va rămâne la fel. Nu-i așa, fetelor? întrebă 
Selma undeva între retorică și reală curiozitate. 

Întrebarea ei rămase fără răspuns. 

Câteva secunde, niciuna dintre fete nu credea că 
această chermeză va rămâne veșnică, înțepenită în timp. 


72 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


—Așteaptă, Selma, să vezi când vin copiii, viața va fi 
altfel pentru noi toate, rosti Jelenka într-un final. 

-Nu trebuie să lăsăm copiii să ne stea în cale, ce 
vină au bieţii de ei? spuse Selma. 

-Mai bine, povestește-ne despre rochia ta de 
mireasă, o îndemnă like. 

-Mama lui Mustafa... hm... ce să zic, s-a întrecut pe 
sine femeia asta. Rochia este din voal și din satin, o 
frumuseţe. Înţeleg că i-a cerut sfatul croitoresei noastre, 
nu-i așa? spuse Selma privind-o pe lilke, care chicoti. Mi-a 
spus soacra mea că ea are o singură noră și vrea să-i fiu 
ca o adevărată fiică. Eu intru în familia lor, voi face parte 
din familie, deci voi deveni soție pentru Mustafa, dar și 
fiică a mamei lui. 

-Aș putea să fiu răutăcioasă și să-ți spun că ești o 
naivă, draga mea Selma. Nu există noră, fiica soacrei. 
Acesta este un concept împotriva firii, spuse Jelenka, 
fiindu-i greu să se abţină, cu firea ei pragmatică, de la 
comentarii. 

-Jelenka, am eu altă soluție? Pot eu gândi altfel când 
mama mea este atât de bolnavă, când tatăl meu, Allah să- 
| aibă în pază, nu mai este printre noi? Fără familia lui 
Mustafa și fără voi eu aș fi orfană. Mama mea este în 
lumea ei, Allah ştie cât o mai trăi, răspunse Selma. 

—llke, dar cum e să fii măritată? continuă ea, iertând 
repede mica răutate a Jelenkei și lăsă capul în jos, gata să 
izbucnească în lacrimi. 

—Nu trebuie să aveți ghinionul meu, spuse Ilke în timp 
ce se juca cu ceașca sa de ceai. Să o întrebaţi și pe Ada, 
este măritată, se apără llke, plasând întrebarea mai 
departe. 

-Dar de ce? Este căsnicia un ghinion? întrebă 
Selma, neluând în seamă partea a doua a răspunsului ei. 


73 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


—Nu știu ce este căsătoria, dar este cu siguranţă 
altfel decât te-ai fi așteptat. O vreme este bine, apoi 
oamenii se schimbă, trece și dragostea, apare egoismul, 
se ascut instinctele. Oamenii nu mai sunt prieteni, ăsta e 
baiul. Ei pleacă la drum într-o barcă și rămân singuri, 
fiecare în colţul bărcii unde i se pare mai comod, părăsind 
cârma, călătorind către o insulă a nebunilor, sau pur și 
simplu abandonând barca și înotând spre alte insule. 
lubirea, de altfel, se construiește într-o căsnicie, ea nu se 
primește în dar la nuntă. Dar trebuie să ai cu cine construi 
și cu cine să crești împreună, cu cine să duci barca spre 
mal sau cu cine să scoţi barca din furtună, căci dacă dai 
peste un beţiv ca în cazul meu...Nu mă luaţi în seamă 
fetelor, poate sunt supărată, asta-i tot, spuse Ilke. 

-Ca femeie măritată, cred că trebuie să-ţi păstrezi 
intimitatea ta de femeie, să-ţi păstrezi misterul, spuse Ada. 

—Și... continuă Jelenka, completând-o pe Ada teatral 
mai departe, ridicând degetul spre atenţionare... să nu uiţi 
să-ţi îndeplinești „sarcinile de serviciu”, după cum spun 
comuniștii. 

Fetele râseră cu poftă. 

-Fetelor, dar chiar așa, ce știți de ciudaţii ăștia care 
se plimbau ieri prin centru? aruncă Jelenka discuţia în altă 
direcție, așa cum îi era obiceiul, să deschidă multe 
întrebări parcă pentru a lungi la nesfârșit seara, întâlnirea 
lor. 

—Au făcut măsurători? Voi știți ceva? Este legat de 
lucrările pe care le-au început comuniștii ăștia la Dunăre? 
Nu știe nimeni ce vor să facă, unii spun că fac un baraj, 
alţii spun că vor să facă o hidrocentrală, continuă Jelenka. 

-Nea lon, barcagiul, spunea că ciudațţii ăia au venit 
de la Centru, din capitală, dar nu știa nici el prea sigur. 
Zicea că vor să facă un baraj, o hidrocentrală. Au fost 


74 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


foarte secretoși, nu au vorbit aproape cu nimeni, povesti 
Selma fetelor varianta pe care o cunoștea ea. 

-—Cred că doar primarul știe adevărul, dar îl păstrează 
doar pentru el. L-am văzut mai devreme și era abătut. 
Părea chiar supărat, spuse Ada dintr-un colț al camerei, 
unde îi plăcea ei să se ascundă, și de acolo, cu picioarele 
ridicate pe una din laturile fotoliului, ca la ea acasă, să le 
asculte și să le privească pe fete. 

-la spune, Selma, ce dar de nuntă îţi dorești? se 
interesă Ada. 

—Nu mă întreba asta, știi că nu-mi place, rosti Selma. 

-Fetelor, mai bine haideţi să ne hotărâm ce vom face 
de mâncare la seara de henna. Mai avem doar o 
săptămână și trebuie să ne întâlnim ca să o pregătim pe 
domnișoara asta frumoasă pentru nuntă! strigă Jelenka, 
trăgând-o pe Selma de la locul ei și încercând împreună 
să imite niște pași de dans. 

-Da, desigur... seara de henna... spuse cu bucurie 
Selma, bătând din palme ca un copil. 

Jelenka începu să cânte la pian, cu o măiestrie de 
zeiță a muzicii. Pentru seara aceasta alesese un cântec 
franțuzesc. În plus, i se părea că se potrivește cu 
atmosfera un pic romantică, dar nu tocmai tristă a 
toamnei. 

Vremea trecea în seara aceea în timp ce prietenele 
Selmei povesteau amintiri de la câte o nuntă. 

După câteva ore de povești, cântec și veselia 
prieteniei împărtășite, fără orgolii, invidie și gelozii, fetele 
s-au retras la casele lor pentru a se odihni. 

Doar llke mai rămase să o ajute pe Jelenka să 
strângă prin bucătărie. Și nu doar din acea pricină. 


* 


75 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Nunta în acea comunitate era precedată de ritualuri: 
bărbieritul lui Musfata, o sarcină a bărbaţilor, și seara de 
henna, când Selma era colorată ca un păun de către 
prietenele ei, de soacră, în prezența mamei sale bolnave. 

Selma era emoţionată, nu putea să realizeze că va 
începe o nouă viaţă. Cuvintele ieșeau din gura ei, dar în 
inimă avea o îndoială, o frică, aproape ca un gând rău, ca 
prevestirea unei nenorociri. 

Mai era și viața aceea intimă, despre care nu putea 
vorbi cu nimeni, deoarece îi era rușine. Lupta cu sine să-și 
alunge fricile, îndoielile, gândurile negre. Uneori reușea. 
Dar da, cred că asta o îngrijora cel mai mult, noaptea 
nunții. Mustafa nu preţuia fecioria, sau mai bine zis îi era 
indiferentă, el însuși îi mărturisise că fusese cândva la 
Orşova la o femeie și nu putea cere de la soţia lui să fie 
neatinsă de nimeni, nu era corect, credea el. 

Mărturisirea lui stătea cam strâmb în inima Selmei și 
nu putea fi acceptată cu ușurință. Dar trebuia să-l accepte 
pe viitorul ei soț așa cum era. 

Nunta lor era o promisiune pe care tatăl Selmei, Allah 
să-l odihnească, o făcuse pe patul de moarte. 


Alina Dobre 


76 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


MIHAI EMINESCU 


ROMÂNIA 


„Născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani, decedat la 15 
iunie 1889 la Bucureşti. Poet, prozator şi jurnalist, socotit 
drept cea mai importantă voce poetică din literatura 
română. Luceafărul poeziei româneşti, a fost ales post- 


77 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


mortem membru al Academiei Române, - Mihai 
Eminescu. 

Prezent în antologiile lirice ANAMAROL: Simbioze lirice, 
Carmen,  Metamorfoză,  Gând din gând, Ciclul 
anotimpurilor - După Vivaldi, Prin anotimpuri, mai multe 
volume şi în Verba volant, scripta manent, Oameni, fapte 
şi idei, antologii de proză, mai multe volume, editor / 
coordonator Rodica Elena Lupu, 2012-2023. Apare în 
Colecţia „Un om între oameni, de Rodica Elena Lupu 
„Mihai Eminescu — Un om între oamani, 2023-2024, 
editor Rodica Elena Lupu 


PE UN ALBUM 


Albumul? Bal mascat cu lume multă, 
În care toţi pe sus îşi poartă nasul, 
Disimulându-şi mutra, gândul, glasul... 
Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă. 


Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul. 
Un vers încerc cu pana mea incultă. 
Pe masa ta aşez o foaie smultă, 

Ce de când e nici n-a visat Parnasul. 


Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri, 
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila — 
De la oricine-un snop de paie seceri — 


Apoi te uiţi râzând la câte-o filă: 


Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, 
Privind în vrav prostia imobilă. 


78 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


REPLICI 


Poetul 


Tu eşti o undă, eu sânt o zare, 
Eu sânt un ţărmur, tu eşti o mare, 
Tu eşti o noapte, eu sânt o stea - 
lubita mea. 


lubita 


Tu eşti o ziuă, eu sânt un soare, 
Eu sânt un flutur, tu eşti o floare, 
Eu sânt un templu, tu eşti un zeu - 
lubitul meu. 


Tu eşti un rege, eu sânt regină, 
EU sânt un haos, tu o lumină, 
Eu sânt o arpă muiată-n vânt - 
Tu eşti un cânt. 


Poetul 


Tu eşti o frunte, eu sânt o stemă, 
Eu sânt un geniu, tu o problemă, 
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc - 
Şi te iubesc! 


lubita 


Îţi par o noapte, îţi par o taină 
Muiată-n pala a umbrei haină, 
Îţi par un cântec sublim încet - 
lubit poet? 

79 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


O, tot ce-i mistic, iubite barde, 
În acest suflet ce ţie-ţi arde, 
Nimic nu e, nimic al meu - 

E tot al tău. 


RASAI ASUPRA MEA... 


Răsai asupra mea, lumină lină, 
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; 
O, maică sfântă, pururea fecioară, 
In noaptea gândurilor mele vină. 


Speranţa mea tu n-o lăsa să moară 
Deși al meu e un noian de vină; 
Privirea ta de milă caldă, plină, 
Îndurătoare-asupra mea coboară. 


Străin de toți, pierdut în suferința 
Adâncă a nimicniciei mele, 
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. 


Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința 
Și reapari din cerul tău de stele; 
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! 


CĂRȚILE 


Shakespeare! adesea te gândesc cu jale, 
Prieten blând al sufletului meu; 

Izvorul plin al cânturilor tale 

Imi sare-n gând și le repet mereu. 


80 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Atât de crud ești tu, ș-atât de moale, 
Furtună-i azi și linu-i glasul tău; 

Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe 
Și-nveţi ce-un ev nu poate să te-nveţe. 


De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine 
Te-aș fi iubit atât -- cât te iubesc? 
Căci tot ce simt, de este rău sau bine, 
- Destul că simt - tot ţie-ţi mulțumesc. 
Tu mi-ai deschis a ochilor lumine, 
M-ai învăţat ca lumea s-o citesc, 
Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: 
S-aduc cu tine mi-este toată fala. 


Cu tine da... Căci eu am trei izvoară 
Din care toată mintea mi-o culeg: 
Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară 

A lumii visuri eu ca flori le leg; 

Mai am pe-un înțelept... cu-acela iară 
Problema morţii lumii o dezleg; 
Ș-apoi mai am cu totul pentru mine 
Un alt maestru, care viu mă ţine... 


Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e. 

El e modest și totuși foarte mare. 

Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie 

La nebunii -- tot înțelept îmi pare. 

Și vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie. 
Nici el nu vrea să-l știe orișicare, 

Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n brață 
Și decât tine mult mai mult mă-nvaţă! 


8l 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


LIMBA ȘI CARACTERUL NAȚIONAL 
A POPORULUI 
[7/19 ianuarie — 9/21 ianuarie 1870) 


“După introductiva poezie (?), c-o întrebare 'n 
paranteze pe care-o punem noi, vine prefața, în care 
autorul spune că: silit de împrejurări foarte critice, cari în 
timpul de faţă ameninţă a pierde, pentru vecie poate, 
limba şi caracterul naţional a poporului român din 
Bucovina, el a otărât să trimeată în public broşura sa. 

Spune apoi că fiinţe denaturate din însuşi sânul 
naţiunei cutează să răpească odorul limbei părinteşti, 
schimosind-o spre glorificarea lor personală întru atâta 
încât să fie neînţeleasă de oricine nu ar cunoaşte toate 
limbele europene. 

„Țăranul — zice d-l critic — se vede deodată depărtat 
de noi, ţăranul de la care am trebui să - nvăţăm limba, căci 
el a fost acela carele a păstrat-o, în lupta timpurilor, curată 
şi românească. Şi astfeli păcătuind ei (veţi vedea cine), ni 
răpesc limba vorbită de milioane de români, cărora ei ne 
înstrăinează cu totul şi prin aceasta chiar ni răpesc 
posibilitatea unei esistente naţionale". 

Cum că ei nu au schimosit, ci au deşteptat la viaţă 
limba română şi cu ea simţul naţional şi cumcă au făcut-o 
spre glorificarea lor personală şi (fie zis de noi) eternă, 
asta e prea adevărat: şi nu negăm, nu putem s-o negăm; 
cumcă însă ei ar fi avut intenţiunea de-a depărta pe ţăran 
de d-ta, d-le critic, asta nu poate fi adevărat decât în cazul 
când d-ta singur vei fi voind să te depărtezi de el. Pentru 
că cine sunt acei ei? Uită şi răspunsul în capitolele | şi Il 
ale  cărticelei: primo, egoiştii de filologi, secundo: 


82 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Societatea pentru cultura şi literatura poporului român din 
Bucovina. 

Autorul e nedrept, de nu şi ceva mai mult decât 
nedrept. Zice că filologii şi Societatea din Bucovina au de 
principiu de-a se depărta de limba poporului, noi şi lumea, 
din contra, pretindem a şti că tocmai ei şi ea sunt aceia 
cari vor să rămână cu şi numai pe lângă popor; şi că poate 
modul de-a rămânea pe lângă el e defectuos, nu însuşi 
principiul în sine. 

Şi cum că filologii şi Societatea Bucovinei voiau să 
rămână pe lângă popor, şi cum că numai modul de a 
rămânea pe lângă el e ceea ce bate la ochi, dovedesc 
înseşi esemplele ce d-sa le citează în capitolul III, adecă: 
limbamentu,  templamentu,  insusietivu,  meniciune, 
lepturariu ş.a., creaţiuni ale bătrînului Pumnul, care-n 
amorul său cel nemărginit pentru limbă, în încrederea cea 
sântă ce-o avea în puterea creatrice a limbei, nu primea în 
ea nici vorbele grece: gramatică şi istorie, nici vorba 
greco-slavă: carte de citire. 

Mi se va spune poate că părerea lui Pumnul nu-i 
bună. Dacă nu-i bună, aceea însă stă — că cronistice e 
dreaptă şi scuzată. 

După estremul latinităţei, a etimologismului absolut 
inaugurat de Bătrânul Petru Maior, care scria construcţiuni 
latine în româneşte (estrem ce, pentru deşteptarea 
noastră din apatia lungă faţă cu latinismul, era neapărat 
trebuincios), după ridicarea la potenţă a aceluiaşi estrem 
de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu 
contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii 
nemărginite a limbei numai româneşti şi esclusivitate faţă 
cu limba latină şi cele surori. 

Aceste estreme au fost condiţionate de însăşi natura 
lucrului, nu poţi defige mijlocul unei linii până ce nu vei fi 


83 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


aflat puntele ei cele estreme. Însuşi d-l critic nu e 
espresiunea poporului, cum pretinde a fi, nu reprezintă cu 
fidelitate legile ce se manifestă ca domnitoare în limba 
poporului de jos, ci se ţine, fără de-a o şti, însuşi de 
facțiunea literaţilor cari cred a fi găsit calea de mijloc între 
fonetici şi etimologi — un juste-milieu, cum s-ar zice. Tot 
în capitolul III d. critic impută delegaților patrioţi cari au 
vorbit româneşte în Dietă greşelile ce, după d-sa, ei le-au 
comis în limbă. 

Dacă ei nu-şi ştiu limba (ceea ce noi n-o zicem), au 
însă cel puţin patriotismul de-a o vorbi aşa cum o ştiu, rău; 
când alţii, cari se laudă că o ştiu bine, nu o vorbesc neci 
rău măcar, adecă n-o vorbesc defeli. Care-i mai bună 
dintre aste două? Lăsăm ca să judece publicul cetitori. 

În capitolul IV, criticul [î]l laudă pe d-l Alesandri şi-l 
face regele poeţilor, lucru la care aplaudem şi noi, până ce 
vom avea şi un împărat al poeţilor, care adecă să-l 
întreacă pe dumnelui, ceea ce, spus fără compliment, va fi 
cam greu, deşi suntem de o natura ce nu despeară 
niciodată. 

Abstragem însă autoritatea ce i-o dă criticul în 
materie de limbistică şi în proză. Proza d-lui Alesandri nu 
e niciodată şi nicăiri la nălţimea poeziei. Prozei [î]i trebuie 
raţionament solid, şi-n proza d. Alecsandri nu e decât spirit 
şi jocuri de cuvinte, ceea ce-i dă un timbru cu totul feminin; 
căci spiritul — zice Jean Paul — este raţionamentul 
femeii. 

Cât despre aceea că Foaia ar fi desfigurat ortografia 
autorului, se esplică dintr-aceea că Foaia, ca organul şi 
espresiunea unei sisteme limbistice oarecare, trebuia să-şi 
rămână pre cât i da mâna consecinţă cu principiul ce şi-l 
statuase — şi subliniem: pe câtu-i da mâna , pentru ca 
suntem siguri că, la pretenţiunea expresă a autorului de-a 


84 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


i se respecta ortografia, redacţiunea Foii ar fi ces desigur, 
dupre cum am văzut d.e. în unele articole ale d-lor 
Hurmuzachi, în cari o al autorilor e respectat de cătră 
corectorul Foii, lucru ce m-a făcut a presupune că poate 
înşişi autorii ar fi pretins această respectare. 

În capitolul V criticul nostru vorbeşte despre 
germanismii cei străcoraţi şi ţesuţi în bătătura scrierilor ce 
se publică în foaie; adecă rumegă — o copie cam infidelă 
a d-lui Maiorescu — ceea ce a zis acesta în Convorbirile 
literarie despre limba româna în ziarele din Austria. 
Cumcă răul acesta e adevărat şi vădit n-o neagă nimene, 
nici înşişi jurnaliştii din Austria. (Vezi Transilvania, organul 
Asociaţiunei.) 

Cum că însă asta nu e defeli vina dezgraţiaţilor 
redactori, cari au învăţat a-şi construi cugetările în 
nemţeşte şi ungureşte, aste e şi mai adevărat; şi cu atâta 
mai bine pentru ei dacă, într-o limbă ce-o mânuiesc cu 
greu, urmăresc mai toţi scopuri aşa de nalte, aşa de 
nobile, încât în focul urmărirei, uitându-se pe ei înşişi, 
străcoră în construcţiuni germanisme sau maghiarisme. 

Ei au învăţat în şcoli în cari criticul nostru n-a învăţat, 
şi de aceea ei au, de nu dreptul, cel puţin scuza de-a 
comite greşeli aşa de mici şi cari asupra fondului se 
tuşează. 

Dac-am fi însă răutăcioşi, am putea arăta că şi d-l 
critic e capabil de germanisme, şi nu ca să dovedim, ci 
numai ca să-l avizăm uşor, vom scoate două - trei d.e.: 

1. Vorba îmbucurătoriu (pag. 9) e traducerea ad 
litteram al nemţescului erfreulich — şi-l sfidăm pe d-l critic 
de a o regăsi în limba poporului său în vreo carte 
netipărită-n Ardeal ori Bucovina. 

2. Şi aceasta-i prea lesne a arăta (sehr leicht zu 
zeigen), în loc de prea lesne de arătat (p. 19). 


85 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


3. Fiind însă omul silit (p. 19), în loc de omul însă 
fiind silit etc. Am fi putut s-o urmăm, dar ne temem de-a nu 
voi să probăm ceea ce nu putem proba, cumcă autorul 
adecă ar fi învăţat în şcoli nemţeşti; apoi neci ni place, 
neci avem timpul de-a ne ocupa cu secături şi greşeli de 
virgulă, pe cari timpul şi şcoalele româneşti ale viitoriului le 
vor şterge cu desăvârşire şi din grai şi din scris. 

Eu, din partea mea, sunt mai puţin lugubru decât d-l 
critic şi, deşi ţin la desfiinţarea acelor greşeli, totuşi nu văd 
în esistenţa lor deznaţionalizarea noastră şi corumperea 
poporului român. 

În capitolul VII autorul scoate ochii Foii cu vreo 
câteva vorbe străcorate în coloanele ei, rămăşiţe negreşit 
ale unei forme de guvern ce esista ieri şi esista parte încă 
şi azi, rămăşiţe cari se vor şterge neapărat deodată cu 
rădăcina, cu cauza lor: feudalismul şi absolutismul. Vorbe 
ca llustr[itjate, Serenissim, Reverendissim ş.a. în România 
deja ar fi ridicole; în Austria nu, căci sunt rămăşiţele 
justificate ale unor timpi abia trecuţi." 


[ ...] Testament politic / Publicistică 


[Fragment selectat — “O scriere critică”] 


Mihai Eminescu 


86 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


VALENTIN GĂINARU 


ROMÂNIA 


„Născut în Drobeta Turnu Severin, în douăzeci şi doi iulie 

1965, decedat în Drobeta Turnu Severin, în şase 

octombrie 2023. Incontestabilă dovadă a unei existente 

exemplare, Valentin Găinaru ne demonstrează tuturor că 
87 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


trăirea călăuzită de iubire şi dăruire necondiționată este 
universul în care am putea convieţui în linişte şi bună 
înţelegere. A învăţat că secunda poate schimba destinul 
cuiva, că-i mai importantă decât ani întregi de luptă şi 
muncă asiduă, a înţelrs că atunci când simte că nu mai 
este nimic de făcut, va găsi întotdeauna o mână întinsă, o 
mână de prieten. Şi a mai conştientizat unde trebuie să se 
oprească pentru a nu-i răni pe cei din jur. “Prietenii sunt 
asemeni unor îngeri care atunci când păşim ne ridică 
sufletele din colbul vieţii şi ne ajută să deschidem larg 
aripile. Ei sunt cei care atunci când aripile ne sunt frânte 
ne ajută să învăţăm din nou zborul. Prietenii nu sunt 
întotdeauna la capătul atingerii noastre, dar sufletul ne 
arată că ne ţin întotdeauna de mână. Oamenii de lângă 
mine sunt oameni pe care îi iubesc. Merită să fie fericiţi, să 
zâmbească atunci când sufletul lor se amestecă cu 
nesiguranța, să fie iubiţi pentru că şi ei iubesc, să fie 
îmbrăţişaţi când cerul a fugit de deasupra lor, să fie 
ascultați când pământul nu îndrăzneşte să mai privească 
spre cer, merită să le ştergi lacrimile cu inima. Oamenii pe 
care îi iubesc sunt parte din mine, au fost primiţi cu drag în 
sufletul meu şi nu vor pleca de acolo”. — Valentin Găinaru 
Prin doar numai acest buchet de mici poeme lirice, 
Valentin Găinaru a izbutit să sădească „la colţ de drum” un 
pui de nuc mehedinţean autentic ce a crescut impetuos şi 
trainic, s-a impus ca o voce lirică distinctă printre poeţii 
valoroşi ai antologiilor editurii mele. — Rodica Elena Lupu 
La Editura ANAMAROL apare în antologia „Prin 
anotimpuri,, vol. 4, în ol. 1, antologia de poezie și proză 
„Pe aripile gândului,, editor / coordonator Rodica Elena 
Lupu 2023-2024, „Valentin Găinaru-Un om între oameni, 
în Colecţia „Un om între oameni, şi „Aşa a fost să 
fie...,„în anul 2023, de Rodica Elena Lupu. 


88 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ÎN IUBIRE, ÎN OAMENI BUNI 


Fiecare gest frumos 

pe care-l primim în dar, 
fiecare om bun 

care ne e alături, 
fiecare lucru 

pe care-l avem, 

fiecare bătaie de inimă 
pe care o simţim, 

toate ar trebui 

să ne bucure 

și să ne umple sufletele 
de recunoștință. 


Și astfel 

să nu uităm 

nicio clipă 

cât de norocoși suntem, 
transformându-ne astfel, 
datorită iubirii primite 

de la soartă 

dar și de la oamenii frumoși 
pe care i-am întâlnit, 

în iubire. 


În oamenii buni! 


89 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


VIAŢA 


Viaţa 

este o serie de schimbări 
naturale 

şi spontane. 


Nu le rezista; 
asta creează numai durere. 


Lasa realitatea 
să fie realitate. 


Lasa lucrurile 

să curgă natural 
înainte 

în orice fel doresc. 


RĂUTATE 


Un om intelligent 
nu va fi niciodată rău. 


Răutatea 
se naște 
din prostie, 
inferioritate 
și frustare. 


90 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


MI-E DOR 


Mi-e dor 

de oameni 

care ştiu 

să fie recunoscători, 
care nu reproşează, 
care nu se plâng tot timpul, 
care ştiu 

să şi ofere, 

nu doar să ceară, 
care știu 

să și asculte, 

nu doar să vorbească 


ÎNVEŢI 


Înveţi să trăieşti 
pentru bucuria ta, 
nu pentru 

părerea altora, 

nu pentru 

a demonstra ceva, 
nu pentru 

a-i mulțumi pe toți, 
nu pentru 

a dovedi cine ești 
sau pentru 

a convinge pe cineva. 


91 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


CLIPA 


Sunt momente 
în care risipim 
esenţa vietii 
printre lucruri 
fără substanţă. 


Ar trebui să învăţăm 
să trăim clipa 
deoarece uneori 

un singur minut 
poate valora mai mult 
decât un an întreg, 
trăit din aşteptări. 


1985 


Valentin Găinaru 


92 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


RODICA ELENA LUPU 


ROMÂNIA 


„Tainele mării nu se cunosc de pe mal... 
Rodica Elena Lupu 
Născută la Războieni, judeţul Alba. Studii: A.S.E, 
Facultatea de Drept. Consilier juridic, scriitor, editor, 
jurnalist cultural, administrator Editura ANAMAROL 2003 - 
prezent. Membră a Uniunea Scriitorilor România, textieră 
a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor România, GMA 
Berlin, membru al Academiei Româno-Americane de Arte 
și Științe, Academia Dacoromână, Internaţional Asociaţion 
93 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


of Paradoxism. Peste 650 de cărţi editate. O sută treizeci 
de cărţi proprii. Apariţii în peste o sută cincizeci de 
antoloogii de poezie și proză ale editurii ANAMAROL, 
București: Spiralele vieţii, Drumurile vieţii, şansele poeziei, 
Doamnele poeziei, Arta de a fi, Un zâmbet de peste 
ocean, Simbioze lirice, 20 vol., Carmen, 30 vol., 
Metamorfoză, 20 vol., Simfonia poeziei, 8 vol., Intâlnirea 
poeților, 6 vol., Unire în cuget şi-n simţiri, Apulum-Bălgrad- 
Alba lulia - 1 Decembrie 1918 - 1 Decembrie 2018 — 100, 
Verba volant..., Non multa sed multum, Gând din gând, 4 
vol., Ciclul anotimpurilor - După Vivaldi, 4 vol., Prin 
anotimpuri, 4 vol., proză Scripta manent, 10 vol., Verba 
volant, scripta manent, 20 vol., Oameni, fapte și idei, 20 
vol., 2006-2024 şi antologii la alte edituri. 2023-2024 
Colecţia Un om între oameni de Rodica Elena Lupu: 1 
loan-Aurel Pop - Un om între oameni, 2 Rodica Elena 
Lupu - Un om ntre oameni, 3 Valentin Gâinaru - Un om 
între oameni, 4 Octavian Ursulescu - Um om între oameni, 
5 Carmen Aldea Vlad - Un om între oameni, 6 Forentin 
Smarandache - Un om între oameni, 7 Galina Martea - Un 
om între oameni, 8 Dorin Stoican - Un om între oameni, 9 
Dona Tudor - Un om între oameni, 10 lon Dodu Bălan - Un 
om între oameni, 11 Maria Petrescu - Un om între oamen, 
12 Radu Cârneci - Un om între oameni, 13 Gabriela 
Căluţiu Sonnenberg - Un om între oameni, 14 George 
Corbu - Un om între oameni, 15 Evelyne Maria Croitoru - 
Un om între oamen, 16 Paul Surugiu-Fuego - Un om între 
oameni, 17 Livia Anton - Un om între oameni, 18 Rareş 
Borlea-Raoul - Un om între oameni, 19 Mariana Popa 
Potaisa - Un om între oameni, 20 loan loan Căprăroiu - Un 
om între oameni, 21 Ruxandra Costache - Un om între 
oameni, 22 Mihai lunian Gîndu - Un om între oameni, 23 
Nicolae Dabija - Um om între oameni, 24 Dan Bodea - Un 


94 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


om între oameni, 25 Magdalena Albu - Un om între 
oameni, 26 Constantin Mironescu - Un om între oameni, 
27 Eugen Doga - Un om între oameni, 28 Lucky 
Marinescu - Un om între oameni, 29 aul Goma — Un om 
între oameni, 30 George Roca - Un om între oameni, 31 
Adina Velcea - Un om între oameni, 32 Adrian Păunescu - 
Un om între oameni, 33 Octavian Paler - Un om între 
oameni, 34 Mihai Manolescu - Un om între oameni, 35 
Gabriela Cristina Hale - Un om între oameni, 36 George 
Coşbuc - Un om între oameni, 37 Octavian Goga - Un om 
între oameni, 38 Lucian Blaga - Un om între oameni, 39 
Mihai Eminescu - Un om între oameni, 40 lon Brad - Un 
om între oameni, 41 Virginia Vini Popescu — Un om între 
oameni. 

M-am întrebat de ce, în ultima vreme, oamenii simt 
nevoia de a redescoperi, cu responsabilitatea gândului 
matur, arta transmisă prin poezie. 

Cred că esenţa se află, în cele din urmă, în felul ales de 
fiecare pentru a interpreta versul, în valorile pe care noi i 
le acordăm. Și poate mai mult ca niciodată, acum, cred că 
poezia, împreună cu muzica, este cea care unește 
oamenii, într-un limbaj comun, într-o unică simțire. 

Este felul meu de a exprima că opera poeţilor reprezintă 
un motiv real pentru care trebuie să ne înclinăm, aducând 
în atenţie memoria lor. 

Nu noi alegem poezia, poezia ne alege. Ori nu oricine 
poate scrie poezie. 

Viaţa este o inspiraţie. lar noi, indiferent de vârstă, trăim 
într-o permanentă căutare a cuvântului potrivit şi-ntr-o 
continuă educare. Eu nu îndemn pe nimeni să scrie, 
hotătârea îi aparţine fiecăruia,,. 

Rodica Elena Lupu 


95 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


BLAM SOCIAL 


Dacă totul, în societate ca şi în universal înconjurător, 
trebuie să aibe un scop, se mai întâlnesc totuşi pe lumea 
asta o serie de existenţe a căror menire şi a căror utilitate 
rămân inexplicabile. 

Atât morala cât şi economia politică resping individul 
care consumă fără să producă nimic, care ocupă un loc pe 
fata pământului fără să răspândească în jurul lui nici 
binele, nici răul; căci răul e fără îndoială un bine ale cărui 
urmări nu se vădesc deândată. 

Rareori se întâmplă ca fetele bătrâne să nu se 
rânduiască de la sine în clasa acestor fiinţe neproductive. 

Or, dacă celui ce trupeşte conştiinţa muncii sale îi dă 
un sentiment de satisfacţie care îl ajută să suporte viaţa, 
convingerea că e o povară pentru ceilalţi sau că e de-a 
dreptul nefolositor n-are cum să nu dea naştere unui efect 
contrar, trezind în insul inert acelaşi dispreţ faţă de sine 
însuşi pe care îl stârneşte semenilor săi. 

Acest necruţător blam social constituie, fără ca fetele 
bătrâne să-şi dea seama de asta, unul dintre izvoarele 
amărăciunii ce sălăşluieşte în sufletele lor şi li se citeşte 
atât de bine pe chipuri. 

O prejudecată care închide poate un sâmbure de 
adevăr face ca pretutindeni, femeia cu care nimeni n-a 
vrut să împartă nici bucuriile, nici necazurile vieţii să fie 
neâncetat şi crunt dispreţuită. 

Şi astfel, pentru fetele nemăritate vine o vârstă când, 
pe drept sau pe nedrept, lumea le condamnă tocmai în 
virtutea acestui dispreţ ale cărui victime sunt. 


Din volumul „Lume multă, oameni puţini, 
Editura ANAMAROL, 2013 
96 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


VREME TRECE, VREME VINE 


Viaţa e o călătorie, nu o destinaţie. 

Dau doar un exemplu, cunoscut, după ce am vizitat 
toată Europa, Libia, Israel, China, Australia, S.U.A. şi 
Canada. Ei bine, în Canada este o societate mai 
oxigenată. La noi contează forma ambalajului, adică felul 
cum ne îmbrăcăm. Acolo eşti tratat la fel că eşti modest, 
că eşti bogat. Dacă intri într-un restaurant eşti tratat la fel. 

Miliardarii noştri sunt încercănaţi, îmbătrâniţi, nu au 
fericire, nu dorm bine noaptea, nu au linişte. Poţi să fi 
fericit fără să iubeşti? Poate, dar eu nu cred. 

Omul sărac îşi ia lumea în cap. Vrabia mălai visează 
şi calicul praznic. Cei care vor să plece trebuie să ştie că 
nicăieri nu poţi vorbi despre acasă decât aici. 

România mea dragă, libertatea, acea fată frumoasă, 
cu fruntea înaltă, cu pletele în vânt, cu tricolorul pe piept şi 
în suflet, a ajuns gârbovită, bolnavă, alungată, ameninţată 
şi mutilată, suportând cu greu loviturile primite zi de zi. 

Mulţi spun că ceea ce a scris Caragiale sunt poveşti 
pentru a adormi copiii, faţă de ceea ce se întâmplă azi la 
noi. Vreţi să spuneţi că nu e aşa? S-au înmulţit nesimţiţii şi 
proştii. 

Am ajuns o ţară penală, habar nu are nimeni cum şi 
cât se fură. Urlă gazetele de răcnesc Carpaţii, dar 
degeaba. Lume multă, oameni puţini... 

Se răsucesc în mormânt cei cu inima română, care 
au luptat cu arma în mână, pentru acest străbun pământ. 

Clipa nu este har, ci e drum sau hotar! 

Bine că această generaţie care pătează istoria 
demnă a neamului nostru este spre apus! Tu România 
mea dragă trebuie să creşti adevărata intelectualitate, a 


97 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


cărei creativitate să aibe virtute terapeutică, opţiune 
valorică şi angajament efectiv. 

Moşteneşti o zestre săracă, pentru că în deceniile de 
mijloc ale secolului trecut, toată spuma intelectualităţii tale 
a fost scufundată în bezna teroarei, a lagărelor de 
exterminare şi a închisorilor politice. 

Au murit unii din ei cu ochii deschişi sub malurile 
surpate ale Canalului sau sprijinind cu spatele digurile 
Dunării învolburte, necedând anchetelor de zile, nopţi şi 
săptămâni, privirea lor sfidând sufletele satanizate şi 
împietrite ale călăilor. 

Vor mai veni zăpezi, vor mai trece ani, şi noi o dată 
cu ei, dar lacrimile şi suferinţele noastre vor fi pietre vii în 
veşnicia civilizaţiilor, ce cu mândrie ne vor împresura. 


Din volumul „Lume multă, oameni puţini,, 
Editura ANAMAROL, 2013 


?! 


Citeam într-o revistă că Madona a zburat în luna 
februarie a anului 2010, adică în 28 de zile, 40000 de 
kilometri cu avionul, în diferite locuri unde a avut concerte. 

Numai atât, Madona dragă? 

lată unde am zburat eu în perioada 3 februarie - 8 
martie 2010, adică în 33 de zile: 

București —- Budapesta - 643 km; Budapesta 
Frankfurt - 812 km; Frankfurt — Singapore — 10063 km; 
Singapore — Sydney — 6189 km; Sydney — Melbourne — 
713 km; Melbourne — Sydney - 713 km; Sydney - Gold 
Coast — 681 km; Gold Coast — Sydney — 681 km; Sydney 
— Canberra — 243 km; Canberra — Sydney — 243 km; x 
Sydney Brisbane — 733 km; Brisbane — Sydney — 733 km; 


98 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Sydney — Singapore — 6189 km; Singapore - Frankfurt — 
10063 km; Frankfurt — Budapesta — 812 km; Budapesta — 
Bucureşti — 643 km. 

Calculează tu câţi kilometri am zburat eu și câte 
locuri minunate am vizitat în acest timp. 

Nu, n-ai să poţi. N-ai să poţi calcula pentru că pentru 
tine e greu să faci calcule de genul ăsta. 

E drept că nici eu nu știu să cânt ca tine, dar nici nu 
vreau, nu te supăra. Şi ca să vezi că nu sunt rea îţi spun 
câţi km am zburat, 40154 de km. Pe mine Madona draga 
mea mă încântă călătoriile și tot ceea ce mă fascinează în 
aceste drumuri ale mele, care cu siguranţă vor fi 
nepreţuite drumuri printre amintiri... 

Voi cuprinde totul în scrisori mai groase cum îmi 
place mie să numesc cărţile, da, în aceste scrisori mai 
groase pentru oameni necunoscuţi. 

Şi să ştii Madona şi tu cititorule că, sunt tare fericită 
când mă gândesc la amintirile frumoase, amintirile pe care 
le-am adunat de-a lungul vieţii mele. 

Aeasta este ca un cont în bancă, iei de acolo exact 
ce ai adunat! 

Sfatul meu este să faci şi tu la fel cititorule, tu care 
eşti timpul înşirat pe generaţii, să aduni multe amintiri în 
contul tău de amintiri şi să le mulţumeşti tuturor acelora 
care au contribuit la acest cont al tău. 

Eu aşa fac cititorule, le mulţumesc tuturor acelora 
care au contribuit la contul meu de amintiri unde şi astăzi 
strâng şi mai strâng... 


Din voumul „Lume multă, oameni puţini, 
Editura ANAMAROL, 2013 


99 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 


CINE SUNT EU? 


Cine sunt eu? 

Un minuscul fir de nisip 
pierdut în nemărginire, 
rătăcit prin omenire... 


Nu sunt nici apă, 

Nu sunt nici foc, nici vânt, 
poate m-am născut prea târziu 
sau poate prea curând. 


Ce am fost cândva, 

astăzi nu mai sunt, 

iar ce sunt azi îmi pare rău 
că nu am fost mereu. 


Dar m-am resemnat, 

am rămas ceea ce sunt, 
viaţa mi-a dat tot ce am visat, 
un suflet pe acest pământ! 


ALERGARE ÎN NORI 


Norii se ţin în cârje de ninsoare, 

Vag timpul țesătura o complică, 
Contururile ard în îngroşare 

Sub marea de lumini cu ochi de sticlă. 


Atâta frig s-a condensat în aer 

Şi-atâta întuneric în pământ, 

Prin rumeguşul iernii vântul taie 

Mici fulgere, în vidul pal dansând. 
100 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Sunt reci culorile şi părăsite, 

E o aversă de metale gri, 

Largi voaluri indigo cad împietrite 
Sub răsuflarea serii albăstrii. 


Atâta timp s-a condensat în aer 
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt, 
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier 
Cu umbra mea, în vidul pal dansând. 


POETUL 


Torent de bunătate, 

Trubadur de rană din iubire, 
Poetul, vindecător tăcut al clipei 
Aduce dorul mai aproape. 


Cu soarele în privire 
Deschide ferestrele candorii, 
Cu fiorii viselor şi-al inimii 
Topeşte gheaţa lumii! 


Umbră sângerândă, freamăt, 
Cascadă de taine şi mistere 
Deschide porţi cereşti 
Luminând poteci către altare. 


Poetul pictează pe chipuri 
Aripi din cuvinte, 

Poetul rămâne ecoul viu, 
Umbra fascinantă a clopotului 
Şi neliniştea din cuvânt. 


101 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


DA, SCRISUL... 


El, scrisul este o armă uşoară ca vântul 
şi cu puterea trăsnetului. 


Scrie cum vorbeşti 
şi vorbeşte ca oamenii la care te adresezi! 


Acesta este principiul, 
fără îndoială sănătos pe care l-au adoptat 
cei mai mulţi dintre scriitoriii noştri. 


Și, dacă stăruim 

cu tot dinadismul ascupra acestui principiu, 
limba nu atârnă de la cel ce scrie, 

ci de la cei ce citesc. 


SCRISUL 


Clipa nu poate fi oprită 

ce am înfăptuit 

continuă în căutările 

şi izbânzile generaţiilor 
de mari scriitori de astăzi, 
de mâine şi de totdeauna. 


Aş putea să spun: 

rămân doar amintirile... 
Amintirile nu mor niciodată... 
ele pot şi trebuie să fie: 
adevărate, calde, nobile, 
generoase, pătimaşe, vii. 


102 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Amintirile sunt darul 
zecilor de ani de muncă 
şi sacrificii dăruiţi 

celei mai minunate arte 
pe care sufletul omenesc 
a zămislit-o: Scrisul! 


Din volumul , Gânduri în cuvinte,, 2024 


CINCI MINUTE ŞI ATÂT 


Sunt la Tribunal, dar aşa din curiozitate. Să văd şi eu 
ce mai e pe aici. Şi văd lume multă, oameni puţini! 

Cum stă oare ea cu el alături? Şi copilul unde ar 
putea să fie în acest moment?! ÎI aruncă de la unul la altul 
ca pe o păpuşă de cârpă? Înţeleg însă că, nici nu s-a pus 
problema să i-l ia cineva pe copil. Ea l-a vrut şi l-a obţinut 
imediat, definitiv şi irevocabil! 

Pe ea o cunosc foarte bine, de ani de zile. 

Ce şi-or fi spus nou? Nici nu m-a chemat să-i fiu 
martor. Dar m-aş fi dus? Îmi povestise că totul a fost foarte 
scurt. Ce uşor e să-l laşi pe copil fără tată! Cinci minute şi 
gata! Noi de o parte şi tu de cealaltă. Cum poţi să-i împarţi 
în două identitatea? El e tatăl lui în vecii-vecilor! Şi ce 
dacă nu mai e într-un certificat de căsătorie? Hârtii! 

înţeleg că prin unele ţări nu mai vor să se 
căsătorească la starea civilă. Se căsătoresc singuri. Se 
mută împreună, le spun tuturor că sunt împreună şi apoi le 
spun tuturor că nu mai sunt împreună. 

De ce să vină un avocat să se înfiltreze, să ştie şi să 
împartă averea lor? La început nu le-am dat dreptate, dar 


103 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


pe masură ce am înţeles ce-i cu procesele am trecut de 
partea lor. Îţi ţine de cald hârtia prin care poţi demonstra 
că ai trecut, la un moment dat, pe numele lui sau al ei în 
unele cazuri? lmi amintesc de un tinerel, ce se 
îndrăgostise lulea de prietena mea Floarea, pe care-l 
chema Raţă. Voia să o ia de nevastă urgent, însă ei nu-i 
trecea nici prin gând. 

-De ce, Florico?! Dacă vrei trec pe numele tău! îi 
propusese acesta disperat. 

-Nu, deocamdată nu sunt pregătită pentru căsătorie, 
a reuşit ea să-l convingă şi peste câteva zile nu mai erau 
împreună. 

Mare brânză, domnule Raţă! Dumneata crezi că 
dacă-ţi schimbi numele eşti mai bun? Tot o pasăre 
comună rămâi. A, dacă te chema Lebădă era altceva! Dar 
nu cred că pe prietena mea o interesa asta. Ea l-a iubit pe 
nepotul doctorului din sat, în adolescenţă! Rupea podelele 
pe la Căminul Cultural cu el! Şi cum avea în copilărie doi 
obraji bucălaţi, ca două mere lonathan, de o parte şi de 
alta a nasului ei puţin cam mare, ca al bunicii după tată, vă 
imaginaţi cum arăta după o învârtită ce dura câteva 
minute? Dar el fusese dragostea ei! Nici nu durase cine 
ştie ce, dar schimbând-o cu altă fată din sat, Florica 
devenise geloasă, singura dată în viaţă. De ce? Nu ştiu, 
că doar nu era rupt din soare. Asta este părerea mea. Ea 
însă îl vedea ca pe...Făt-Frumos. Nu-i frumos ce-i frumos, 
îi frumos ce-ţi place! De gustibus, non disputandum. 

Prietena asta a mea era mai mare decât mine cu trei 
ani şi nu avusese o viaţă grea în copilărie. Părinţii ei 
deveniseră mai înstăriți şi îi îndepliniseră dorinţele mult 
mai mult decât ni le-au îndeplinit nouă, părinţii. Mama ei 
dorea să o vadă profesoară în sat, ca să rămână în casă. 
Eu nu! Eu doream să plece din sat, cu orice chip. Dacă ar 


104 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


fi vrut să se întoarcă mai târziu, foarte bine. Dar nu înainte 
de a vedea lumea. De a vedea cât e de mare lumea şi 
dincolo de munţii Carpaţi şi dincolo de Dunăre şi de Marea 
Neagră. Nu departe de noi era satul în care s-a născut 
Aurel Vlaicu, şi de ce să nu zboare şi ea?! 


Din vol. Lume multă, oameni puţini, 
Editura ANAMAROL, 2013 


MISTER 


În bob de rouă soarele sclipește 
Pe florile înmiresmate, 

Un fliuture cu aripi colorate 

A lăsat zborul și se odihnește. 


Un curcubeu se leagănă în zare, 
Duios o rândunică ciripește, 

lar un castan se pregăteşte 
Pentru a florilor ninsoare. 


Se scaldă într-un zâmbet efemer, 
Pădurile, livezile și lacul 

A dat în floare astăzi liliacul 

E-o primăvară plină de mister. 


Rămâi, te rog, de fiecare dată 
Cu noianul tău de flori 
Înmiresmată și plină de culori 
Tu, primăvară minunată! 


Din volumul , Gânduri în cuvinte,, 2024 
Rodica Elena Lupu 


105 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


GALINA MARTEA 


OLANDA 


„Născută în Basarabia, de origine și naţionalitate română 
este o scriitoare (poetă, eseistă, publicistă, critic literar), 
savant, profesor universitar cu titlul științific de „Doctor în 
ştiinţe economice” și titlul onorific de „Academician de 
onoare al învăţământului universitar”, cercetător ştiinţific în 
domeniul managementului educaţional. Este membru 
titular al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, 
106 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


SUA/ American-Romanian Academy of Sciences and Arts, 
USA (2016); membru al Societăţii Regale de Literatură din 
Marea Britanie / Member of The Royal Society of 
Literature, London, UK (2020); membru al Uniunii 
Ziariştilor Profesioniști din România (2014); membru al 
Societăţii de Poezie din Marea Britanie-Londra/ The oetry 
Society-London UK (2018); membru al Uniunii Scriitorilor 
Europeni de Limbă Română; membru al Forumului 
Democrat al Românilor din Moldova și al Consiliului Unirii; 
alte. Este prezentă în calitate de personalităţi de onoare în 
Enciclopedia „Localitățile Republicii Moldova”, volumul 14; 
„Pedagogi Români Notorii din Basarabia Interbelică și 
Postbelică”, volumul Il; „Enciclopedia scriitorilor români 
contemporani de pretutindeni” (coordonator acad. Mihai 
Cimpoi, Traian Vasilcău), alte. Este corespondent extern 
al Revistei de Cultură Istorică COLUMNA 2000, editată de 
Universitatea „loan Slavici” din Timișoara. Laureat pentru 
poezie și publicistică, „Literatura şi Arta”, Revistă a Uniunii 
Scriitorilor din Moldova, Chișinău, 2013, 2014, 2015, 2016, 
2017. Este deţinătoare de multiple nominalizări și premii 
de valoare pentru poezie și publicistică. Volume publicate: 
„Durere Tricolor”, USE, România, 2015, precum și altele. 
Despre creaţia literară a Galinei Martea au scris: Nicolae 
Dabija, lurie Colesnic, Nicolae Georgescu, Theodor 
Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Aureliu Goci, Lucian 
Gruia, Anca Siîrghie, lon Brad, Rodica Elena Lupu, 
Zenovie Cârlugea, Lidia Grosu, alţii,, — Galina Mrtea. 
“Universul Umanității - Evoltţie şi involuţie”, apare la 
Editura ANAMAROL, Bucureşti, în 2017. La Editura 
ANAMAROL apare în numeroase anologii, 
editor/cootdonator Rodica Elena Lupu. Apare în Colecţia 
„Un om între oameni,: “Galina Martea - Un om între 
oameni”, de Rodica Elena Lupu, 2023-2024. 


107 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


PE-ACEST PĂMÂNT 


Pe-acest pământ o casă am, 
O casă din ţărână, 

Pe-acest pământ o viaţă am, 
O viaţă la-ndemână. 


Pe-acest pământ un soare am, 
Un soare ce-ncălzește, 
Pe-acest pământ o umbră am, 
O umbră ce păzește. 


Pe-acest pământ o mamă am, 
O țară și o vatră, 

Și un destin legat de-un neam, 
Sfinţit sub bolta-albastră. 


PREFAŢĂ 


Traversez cu paşi pământul, 
Traversez cu gândul vântul, 
Traversez imaginar 

Pe o creangă de arțar. 
Traversez cât sunt în viaţă, 
Traversez ca o prefaţă, 
Traversez încetişor 

Peste anii ce-i cobor. 


108 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


RESEMNARE 


Sunt triste zilele ce trec 
în vorbe și iluzii, 

le întâlnesc, le tot petrec, 
prin umbrele oglinzii, 

sunt palide și tac mereu 
în fapte și zidire, 

le înţeleg, le este greu, 
căzând în amintire, 

le vine greu, când rătăcesc, 
prin timpul în schimbare 
și-n a lor haină adâncesc, 
fiind în resemnare. 


CÂND NU MAI POT 


Când nu mai pot 

şi-mi este greu de mine, 
eu rătăcesc 

prin grâne şi coline, 
eu rătăcesc 

sub bolta albăstruie 
ca să-mi revărs 
durerea amăruie. 
Când nu mai pot 

şi totul e-o durere, 
încerc să zbor 

cu singura putere, 

mă tot îndrepi 

spre casa părintească 


109 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


şi cuib îmi torc 
la vatra tărănească. 


RAMUL GOL 


Cade frunza pe-a mea geană, 
Stropii reci lovesc în prag, 

Eu mă simt ca o sărmană 

In pustiul meu pribeag. 


Cade frunza, toamna vine, 
Totul pare trist în jur, 
Foşnetul adună-n mine 
Liniştea, ce vreau s-o fur. 


În pustiul toamnei mele 
Ramul gol adună dor, 
Inundat de friguri grele, 
Mă doreşte, să-l ador. 


NU SUNT NIMIC 


Nu sunt nimic, 

decât o frunză ce adie 

în miez de noapte și de zi. 

Nu sunt nimic, 

decât un vid în pribegie, 

cu suflul renăscut-zidit. 

Nu sunt nimic, 

decât un ram ce vrea să crească 
sub lună, soare, cer senin. 


110 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Nu sunt nimic, 
sunt doar o floare pământească, 
cu gând și suflet feminin. 


SOARTA 


Când boala grea mă fură, torturând, 
A mele chinuri pline de durere, 
Pe-o rază de lumină mă întind, 
Cerşind din mers puţină mângâiere. 


Când boala grea mă toarce, mă-ntristez, 
Şi chipul îmi exprimă suferinţă, 

Devin o rugă, necăijit cedez, 

Fără să-ntreb ceva de-a mea voinţă. 


Devin o pradă şi-un prizonier, 

Al sorții joc căzut în a mea umbră 

Şi prin durerea arsă de puteri 

Mai caut loc prin soarta ce mă curmă. 


Mai caut loc, cerând câte puţin, 
De-a-mi alina cu ierburi rănile, 
lar ea ca o nebună, peste chin, 
Îmi răscoleşte şi mai rău durerile. 


Mă jefuieşte şi-mi stropeşte cu pelin 
Cuprinsul ce domneşte-a mea ființă 
Şi cu o cupă plină de venin 
Omoară-a mea tărie şi credinţă. 


111 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


ÎN LUMEA MEA 


În lumea mea e greu de tot, 

Cu lacrimile fac potop. 

In lumea mea eu sunt un foc, 
Toţi se-ncălzesc, când mă sufoc. 


În lumea mea eu sunt un vânt, 
Când fac răcoare, toți mă simt. 

În lumea mea mai sunt şi-un colb, 
Mă-nghit cu toţii și mă sorb. 


În lumea mea eu sunt un joc 

Şi toată viaţa îmi caut loc. 

Pustiu sau mare de alin, 

Dar nu găsesc, căci sunt un chin. 


Găsesc un loc de adăpost 

În lumea unde sunt şi-am fost, 
Acolo, de sunt singurea, 

In lumea, unde pot ofta. 


SINGURĂTATE 


În cei patru pereţi mă aflu iar acum 

Şi singură vorbesc, şi singură compun, 
Şi curge vorba lin, şi eu ceva tot spun, 
Cu gândul mă întrec, şi eu lui mă supun. 


Şi iarăşi parcă aş vrea cu oamenii să fiu, 

Dar nu! Vreau singurea să fiu şi să mă ştiu, 

Nu vreau să fiu văzută şi întrebată iar 

De ce în noapte stau pe imaginar cântar. 
112 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Eu cântăresc întruna culorile din cer 

Şi de la oameni — o vorbă bună prefer, 
Căci vorba lor tăioasă apasă-al meu ţinut 
Şi nu aud nimica, că sunt şi eu ce sunt. 


PRIN STRĂINI 


E frig în casă şi în poartă, 
E frig în suflet şi în gând, 

Surâd copacii şi se ceartă, 
În valuri marea dormitând. 


Frunzele cad şi se agită, 
Gândacii mişună uşor, 
Strecoară vântul printr-o sită 
Orele reci ce trec şi mor. 


În colţ de stradă se aude 

O mandolină zângănind, 

O lume merge, parcă râde, 
Dorind să-asculte al meu colind. 


Frumoase străzi şi bulevarde, 
Frumoşi şi oamenii la chip, 
Dar al meu suflet simt că arde 
De neputinţă, de suspin. 


Străin e drumul şi-nţelesul, 
Străin e cântecul din jur, 
Florile cresc, eman mirosul, 
lar eu cu gandul plâng, îndur. 


Din volumul „Resemnare prin metaforă”, 2020 
Dr. Galina Martea 


113 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


zi e zii i 


Mi TT n 


CATI-CARMEN MUȘCELEANU 


ROMÂNIA 


„Născută în Țăndarei, judeţul Ialomița la data de 15 
August 1976. Copilăria și-a petrecut-o în comuna natală a 
mamei, Movila (fostă Ferdinand |, ex. Vasile Roaită), în 
același judeţ în care s-a născut. Liceul l-a urmat în orașul 
Medgidia cu specializarea “Limbi moderne” „Debutul 
literar: anul 1992, revista “Metamorfoze”, cu poezia 
“Podul viselor” (Medgidia). În 1993, aceeași poezie a 
văzut tiparul în revista “ Dynamis”, publicaţie lunară a 
elevilor și cadrelor didactice din orașul Constanţa. Alte 


114 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


creații au fost publicate în anii 1993-1994 în revistele 
“Tomis” și “Astra” din Constanţa unde a obţinut diplome și 
premii la categoria “literatură și poezie.” Licenţiată în 
Jurnalism şi Științele Comunicării la Universitatea 
București, Cati-Carmen urmează mai multe cursuri și 
programe de masterat în comunicare, diplomaţie, politici 
sociale ale dezvoltării şi securitate naţională. Între anii 
2002-2004, coordonează paginile CFR Călători și publică 
articole specifce domeniului feroviar în revista “Intervity“. 
În anul 2020, publică un articol-analiză despre alegerile 
vremurilor în cotidianul “Azi”. Printre hobby-urile sale se 
regăsesc poeziile autorilor români și universali, literatura, 
călătoriile și politica,, - Cati-Carmen Mușceleanu. 

In anul 2017, la Editura ANAMAROL publică poezii în 
antologia lirică, volumul VI “Carmen”, editor / coordonator 
rodica Elena Lupu. 


TEORIE DIMENSIONALĂ 


Viața ta adevarată e prima ta viaţă, 

Ea revine mereu , peste timpuri 

Așa cum a fost, mai mereu, neschimbată... 
Dar, tu gata de drumuri prin câmpuri 


În clipa deciziei, începi o nouă viaţă ! 
lei pulsul tangentei în universul tău 
Paralel de trăiri în concept memorată 
Și scrii pe-un crâmpei firul său! 


21.02.2024 


115 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


LUMINA 


În lumea asta mare 
Fiecare dintre noi, 
Ne naștem în lumină. 


Suntem viață, destin, învăţare, 
Suntem ispite și păcate. 
Suntem iertare și- mpăcare. 


De multe ori drumul poate fi 
Meschin și-ntuneric, Ispită și fum 
Flori negre și gri prin grădini! 
Credinţa și dreapta iubire 

Să-ţi fie mereu un festin! 

Hai vino din nou în Lumină 

Din umbre să pleci si venin 

Dă vremii, dă lumii de știre 
Alege-mă, Doamne creștin! 


21.02.2024 


116 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


VIEŢI TRECUTE 


Ne știm din X vieţi trecute 

Cu bune și rele, cu plăți și virtuţi 
Ne pierdem prin clipele grele 
Mereu, curg oceane prin munti! 


În clipe de dor şi de jale 

De ierni-ngrijorate și-n ceaţă 
Revii cu un glas îndoielnic 
Mereu, pentr-un bol de dulceaţă! 


Ti-am spus de ani buni adevărul 
Te-ndemn să -l adulmeci și tu 
Amâni ca pe-un clopot eternul 
Dând vina pe -un nou deja-vu! 


21.02.2024 


IUBIRE SECRETĂ 


Agent secret 

Mi-a fost iubirea, 

Dar nu ştiu când 

S-a demascat... 

Tu, nu-mi mai poți 
cânta romanțe, 

lar eu, desigur, 
te-am uitat ! 


21.02.2024 


117 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


VIEŢI TRECUTE 


Ne știm din X vieţi trecute 

Cu bune și rele, cu plăți și virtuți 
Ne pierdem prin clipele grele 
Mereu, curg oceane prin munti ! 


În zile de dor și de jale 

De ierni-ngrijorate și-n ceață 
Revii cu un glas îndoielnic 
Mereu, pentr-un bol de dulceaţă ! 


Ți-am spus de ani buni adevărul 
Te-ndemn să -| adulmeci și tu 
Amâni ca pe-un clopot eternul 
Dând vina pe -un nou deja-vu! 


21 martie 2024 
Ziua Mondială a Poeziei 


LINIE TEMPORALĂ 


Timpul ne dă semne 
Codate sau directe 
să ne întoarcem 

pe meleagurile adolescenţei... 
Sa stăm pe loc ori s-analizăm 
Dar să ducem gândul în viitor 
Orice am alege, 

trecutul, prezentul sau viitorul 
E în linia temporală a noastră 


118 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


A fiecărui suflet venit 

să înveţe și să crească 
Să-ndure, să ierte 

și să se mântuiască! 


21.07.2023 


ÎNTÂLNIRE DIN VIEȚI TRECUTE 


În ultimii 10 ani, ţi-am vorbit: 
Pe limba mea, pe limba ta, pe limba noastră 
Ți- am tot vorbit ... 
Ti- am vorbit cu gândul, 
Ti- am vorbit în șoaptă, 
Uneori ţi-am strigat cât am putut 
În somn sau în vise 
Ti-am vorbit cu faptele 
Dar tot vorbind și cu fapta am obosit. 
Am ales să fac o pauză și... să tac. 
M-am gândit că, 
poate tăcerea mea îţi va spune mai mult... 
Dar... în zadar: erai înlănţuit și zăbrelit 
Cu povești false și vorbe mieroase 
Pe care le -ai îndurat și preferat 11 ani 
Contrar Adevărului Tău 
A venit vremea să vezi, 
să ierţi și să mergi mai departe 
ȘI, în sfârșită, 
să recunoști că e Timpul nostru! 


17.04. 2023 


119 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


NOTĂ DE PRIMĂVARĂ 


Agentul meu de elită 
A apelat azi un sistem juridic de drept comun, 
În care exerciţiul, uneori abuziv, 
al spiritului critic e inevitabil. 
Avocatul unei părţi din proces e în divergență 
Cu avocatul părţii adverse. 
Politicianul din opoziţie e, în mod previzibil, 
In dezacord cu cel de la guvernare. 
Şi viceversa. 


Jurnalistul experimentat 

și corect apelează deontologia, 
Cel novice, de rând impune nimicnicia. 
Nu mai discutăm de situaţiile 

în care meseriaşul competent 
E obligat să evacueze erorile, inaptitudinile, 
Falsele soluţii ale incompetenţei. 
Mă iartă, tu Doamnă de taină 

că nu pot de-ajuns să te cânt, 
Universul-ţi descrie Lumina 

căci tu eşti un Cer pe Pământ! 


21.03.2022 


120 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


INTERSTELAR 

Până ai ajuns înapoi la mine 

Am încercat să înțeleg printre stele 
Menirea mea . 

Când ai venit am știut că mă cauti 

De peste timp și te-am primit 

Cu brațele deschise și toată adunarea ta. 
Să nu mai pleci pentru că ne vom căuta 
Mereu printre linii și forme 

Și timpul nu ne va mai Lăsa... 
27.03.2017 


Cati-Carmen Mușceleanu 


121 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


ANDREI PANDREA 


FRANȚA 


„Andrei Pandrea - pseudonim al lui Andrei Dumitru Marcu 
- s-a născut la Bucureşti în 9 februarie 1936, fiul lui Petre 
I. Marcu (Petre Pandrea), avocat, sociolog, filosof, jurnalist 
şi scriitor şi al Elisei (fiica lui D.D. Pătrăşcanu). Persecutat 
pe considerente politice în timpul studiilor elementare şi 
secundare - tatăl său fiind arestat - reuşeşte totuşi să 


122 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


obţină Diploma de maturitate (1954). Urmează cursurile 
Facultăţii de Medicină Generală a Institutului Medico- 
Farmaceutic din Bucureşti (1954-1961). Lucrează ca 
medic în mediul rural, judeţele Vrancea şi Prahova timp de 
7 ani. Se reîntoarce în Bucuresti unde ocupă funcţiile de 
şef al Serviciului de relaţii internaţionale al Editurii 
Medicale, consilier pentru medicina rurală al ministrului 
Sănătăţii, secretar al Secţiei de teoria şi istoria literaturii şi 
artei la Academia de Studii Social-Politice „Ştefan 
Gheorghiu". Obține doctoratul în antropologie (1972). In 
1973 primeşte bursă de la Guvernul francez, la College de 
France şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. 
Rămâne definitiv în Franţa cu statutul de azilant politic 
(1979). Îşi ia doctoratul la Sorbona (1982), cu teza 
Contribution a l'etude ethnologique de la terminologie de 
la parente au „Pays de Loviştea"”. Devine membru al 
Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (1984), 
şef al Secţiei de folclor a Institutului de Cercetări al acestei 
Academii (1985), cofondator al Asociaţiei Sociologilor şi 
Etnologilor (1987), afiliată Casei Româneşti din Paris, 
membru al Asociaţiei Ziariştilor Români-Vest (1991), 
membru de onoare al Academiei Române - Comisia de 
Antropologie (1994), - Alexandru Tomescu. 


DESFERECAREA 


Măreţ pe cerul sângeriu, una cu calul și falnic ca un 
haiduc, popa Duţulete galopează intins. 

-Încotro părintele? răcnesc, vrând să acopăr cu vocea 
tropotul bidiviului. 

Preotul trase scurt de hăţ, scutură zmucit pletele și 
arătă, a răspuns, către Bumbuești. 


123 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


-Mă chemară azi ai lui Popelca de Su Chiceră. Că li 
se înapoie feciorul de la spital, unde nu mai avură ce-i 
face. Şi, cu voia lui Dumnezeu, alerg acu' să-l cuminec... 


kkk 


Retrăiesc cu gândul întâmplări recente. În dimineața 
de vară încinsă, acum aproape trei săptămâni - adică 
miercuri 17 iulie - urcam nerăbdător spre liman de pace, 
dând bir cu fugiţii din București. 

In acord tacit, medicul-șef îngăduia să-mi înlocuiesc 
colegul care preluase fosta mea circă, Boișoara, dornic și 
el de binefacerile concediului. 

Cobor din autobuz, "la dispensarul din deal", ctitoria și 
mândria mea; aici, cât ar clipi, mă și iau în primire 
oameni necăjiţi... 

-V'ăşteptăm ca pe Hristos, domnu' doctor, că-l avem 
pe  Valeru rău bolnav, îmi  comunicară laconic 
nenorocirea Genica și Valerică Popelca, ţintindu-mă cu 
licăr de speranţă în ochi. 

Las bagajele în drum și mă întorc întrebător către 
Gloria, doamna mea. 

Plină de compasiune, îmi face semn de încuviinţare 
din ochii albaștri și şopteşte: 

"Du-te, Andrei!” 

Grăbiţi, apucarăm  câteștrei poteca scoborâtoare 
dintre grâie. Asudaţi şi posaci, ajungem. 

În ogradă-i larmă. Vorbesc, laolaltă, femei cernite: 
bunici, mătuși, vecine. Cum ne zăresc, cum tac. 

Gospodarul are patru copii: Eugen, cel de doi ani, 
mucos și rufos, se joacă în ţărână fără grijă, supravegheat 
de Orica, soră-sa, o fețișoară slabă și negricioasă, 'de 12 
ani. În casă, la răcoare, îi aflu pe gemeni: Valeru, palid, în 
capul patului și Haralambie, ars de soare, pe prag, Între 


124 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ușori. Mă uit la actele de naştere, vraiște pe masă și 
observ că, atât gemenii cât și cel mic, sunt născuţi în 
aceeași zi de iunie), dar bineânţeles, la ani diferiţi: 1964 
cei mari, în 1972 cel mic. 

"l-o făcut mă-sa pe tustrei în aceeași zi. Sunt zilateci" 
— mă lămurește tatăl, numai ochi și urechi la ce fac, pe 
când Genica servește ţuică numai ochi şi ureehi la ce fac, 
pe când Genica ne serveşte ţuică în ţoiuri. 

Incep examenul glumind: 

-Tare-aş mai avea nevoie de-un frumușel ca tine, măi 
Valeriu, să mă înveţe să pescuiesc la iaz... Ce zici? 
Facem târgul? Batem laba? 

-Când? mă apucă de mână, brusc interesat, copilul. 

-Îndată, răspund, mulţumit să-l văd zâmbind. 

Privesc cu inima strânsă: nefiresc de alb, buhăit, 
sângerând din gingii, băiatul se plânge de dureri 
abdominale surde, localizate undeva între ficatul şi splina 
din cale afară de mari. 

Ganglioni uriași, nedureroși, de-o parte și de alta a 
gâtului, căruia îi dublează circumferința, îl impiedică să 
miște capul. Diagnosticul de leucemie acută sare în ochi. 
Boala, cu frecvență mare la gemeni, evoluează rapid și 
este constant fatală. Medicamente inutile încep să-mi 
zumzăie în minte, ca un roi de viespi: Purinetol, Vincristin, 
Oncovin, Prednison... La ce bun? Completez biletul de 
trimitere la Spitalul din Sibiu. Apoi ne înhămăm la o roabă 
Haralambie cu mine, Valeriu se urcă în ea, și-l ducem 
până la iaz. În drum spre Boișoara, strâng pumnii cu ochii 
la cer: fă, Doamne, să mă înșel! 

kkk 

Marti, 23 iulie, primesc scrisoare cu antetul Spitalului 
din Sibiu. Boala este confirmată... Analizele de laborator 
arată o leucocitoză de 112.000 mm3. 


125 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


kkk 


La două zile după întâlnirea cu părintele-haiduc, 
clopotarul bisericii din Bumbuești trăgea clopotele în 
dungă, pentru robul lui Dumnezeu Valer, de 10 ani, care-și 
dase duhul în zori. În prezența tatălui, completez 
certificatul de deces, pun data: miercuri 7 august 1974 și 
semnez. 

Sâmbătă dimineaţă mă căută pedestru, dar intre doi 
cai, ţinuţi de dârlogi cu îndemânare de geambaș popa, 
prietenul meu. 

-Ne leagă pe amândoi copilul ăsta, Dumnezeu să-l 
ierte, îmi zice posomorât Duţulete. Venii cu cai. Încalecă-l 
pe ăl murg și nu mă lăsa singur, dom'doctor, că gemenii 
trebuie desferecaţi si eu nu sunt decât popă. 

Pe aceeaşi cărăruie prăfoasă coborau spre 
Bumbuești, în ziua de 10 august, un popă şi-un doctor, 
călări. Priponiră, amândoi, caii la poarta cu prapuri negri. 

"Haiducul" îmbrăcă odăjdii scoase dintr-o raniţă de la 
oblânc şi sluji de moarte, în curte, în mulţime, alături de 
mama care se tânguia. În cap cu bocitoarele, văicărindu- 
se, satul cobori după sicriul de brad alb al lui Valeriu, până 
la cimitir. În dreptul gropii, tatăl ne îndepărtă crunt, cu gest 
scurt: 

-În lături, părinte și adăstaţi! Să facem desferecarea, 
că altfel ni-l ia Dumnezeu și pe Haralambie... 

Popa se opri pălind. Lumea incremeni. Nu se mai 
auzea nici musca. Un fierar mustăcios, mic si vănjos, cu 
mânecile suflecate, scoase din desagi de păr de capră 
lanţuri zăngănitoare, nişte clești și un ciocan. Meșterind, 
încătușă glezna dreaptă a fratefui mort, de cea stângă a 
fratelui viu. Și Haralambie se așeză de trei ori în sicriu, 
peste Valeriu cel mort, și stătu întins, fără să miște, fără să 
răsufle, ca să mintă moartea. 


126 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Îndată se ivi din mulţime un băiat subţire, de 10 ani, 
bumbueștean, pe nume Valeriu. 

Mustăciosul, zornăind lanţurile, încătușă glezna 
stângă a lui Valeriu cel viu de cea dreaptă a lui 
Haralambie. 

Și Valeriu, privind către soare pe care-l luă martor, 
zise de trei ori: 

-Haralambie, te lepezi de frati-tău Valeriu, răposatul și 
te prinzi frate de cruce cu mine până la moarte? 

Și Haralambie răspunse, plângând, de trei ori: 

-Valerule mă lepăd de tine şi mă prind frate de cruce 
cu Valeru, pănă la moarte... 

Fierarul desferecă atunci mortul și popa sluji prohodul. 

Ferecaţi în lanţuri zuruitoare, îmbrăţișaţi și plângând, 
fraţii de cruce ascultară nemișcaţi. 

După datină, zvârliră cu bulgări de pământ. 

Sicriul răsună înăbuşit. Groparii-și isprăviră treaba. 

Luându-și banii din mâna tatălui, fierarul desferecă pe 
fraţii de cruce, care nu se mai despărţiră trei zile şi trei 
nopţi. 

-Hai, părinte, îi zic lui Duţulete, cum se isprăviră 
pomenile... 

-Hai, dom'doctor... 

Un medic și un popă, înfrânți de moarte și ferecaţi de 
soartă, cu caii de căpestre... 

kkk 

Am trecut înciudat pe lângă iazul impasibil, cu urmele 
roabei păstrate de noroiul uscat, unde numai cu câteva 
zile în urmă, fâraind, Valeru Popelca vru să mă învețe cum 
se pescuieşte fără undiţă... 


Andrei Pandrea 
Articol publicat în ziarul "Cuvântul Românesc", 
iunie, 1987 

127 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Descendent din familii cu tradiţii culturale, - bunicul 
din partea mamei, profesorul, scriitor şi ziarist D.D. 
Pătrăşcanu, tatăl Petre Pandrea, avocat, scriitor şi jurnalist 
- Dr. Andrei Pandrea moşteneşte din plin darul condeiului. 

Face parte din generaţia a doua de intelectuali, - 
prima fiind a părinţilor condamnaţi la distrugere - care 
trăind sub regimul comunist, au fost supusi marginalizării, 
izolării, chiar achetelor şi arestărilor. 

O parte din opera sa are un caracter stiinţific, de 
specialitate, dar orice scriere a sa este stăbătută de 
remarcabile calităţi literare, din care remarcăm: farmecul 
de povestitor, analiza de înaltă fineţe a locurilor şi 
personajelor, descrieri captivante şi nu în cele din urmă 
universalitatea. 


Alexandru Tomescu 
Canada 


128 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ADRIAN PĂUNESCU 


ROMÂNIA 


Eminentul poet, publicist, prozator şi om politic, s-a născut 
în 20 iulie 1943, în comuna Copăceni, judeţul Bălţi, 
Basarabia, într-o familia de învăţători, decedat în 5 
noiembrie 2010, la Bucureşti. Este cunoscut mai ales ca 
poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra. Membru al 
Uniunii Scriitorilor din România. 

La Editura ANAMAROL, 2013-2023, apare în anotologiile 
de poezie: Simbioze lirice, Carmen, Metamorfoză, Ciclul 


129 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


anotimpurilor-După Vivaldi, Prin anotimpuri, mai multe 
volume, Pe aripile gândului, volumul 1, 2012-2024, editor / 
coordonator Rodica Elena Lupu. Apare în Colecţia “Un om 
între oameni”, de Rodica Elena Lupu, “Adrian Păunescu — 
Un om între oameni”, 2023-2024. 


ADÂNCA PRIVIRE 


Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă, 
Cu tine veşnic m-aş împovăra, 

Când, noapte-zi, pereţii mă apasă 
Eu, sub sprâncene, port privirea ta. 


Absenta ta, ca ştreangul sub bărbie 
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi, 
lar mâna stângă parcă-mi e pustie 
Trăgându-mi inima către zăpezi. 


O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră, 
Încuviinţează umbrei care sunt 

Să nu se teamă când cu tine umblă 
Oriunde pui piciorul pe pământ. 


La paginile scrise înainte 

De ceilalţi orbi care-au putut vedea 
Adaug că iubirea reaprinde 

Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea. 


Căci asta e iubirea cea mai mare, 

Să vezi cu ochii celuilalt, adânc, 

lar când nu e cu tine şi te doare 

Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng. 


130 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Aşa simt eu acum, când eşti departe, 
Şi nu mai ştiu: e noapte sau e zi, 
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte, 
Te văd, că mă şi tem că vei orbi. 


Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă, 
Ca pe-o lumină vie te aştept, 

Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă, 
Smulgându-mi parcă inima din piept. 


Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară, 
Privirile ni s-au unit de tot 

Rămân aici, dar am fugit afară, 
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot. 


Zăpezi şi flori trăiesc împreunate, 
Miracol şi coşmar, la fel, aşa, 
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate, 
Tu ai privirea în privirea mea. 


Şi poate că aceasta e iubirea, 
Nu numai gelozie şi asalt, 

Ci să-ţi modifici într-atât privirea 
Încât să vezi la fel ca celălalt. 


Profetii însă iată ce-mi arată: 

Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi, 
Şi ne vom cheltui lumina toată, 
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi. 


131 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 


RARA FERICIRE DE PRIMĂVARĂ 


Doamne, ce abur e pe fruntea lumii, 
De la un lucru pân-la umbra lui! 
Aleargă armăsarii ca nebunii, 
Frecându-se de garduri şi statui. 


Uităm atâtea! Curgem doar pe legi! 
Crucile celor morţi în iarnă, smulse, 

Îşi suie tainic braţele a crengi, 
Redevenind copaci, pornind cu frunze. 


E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute, 
Incât parc-aş trăi pe lut de rai 

Un an mai vechi, o sută nouă sute, 
Treizeci februarie sau zero mai. 


ACEEAȘI FLOARE 


lubito, pe prispă ţi-am pus 
O floare din lumea de sus, 
O floare din insula Marte, 
O floare a căilor moarte. 


Ea are petalele lungi, 

Suflând ai să poţi să le smulgi, 
lubito, eu flori nu prea știu, 
Sunt un grădinar damblagiu. 


Nu știu - trandafir, liliac 
Pe toate ca tine le fac, 


132 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Pe toate le-aduc la un fel 
Lalea, trandafir, ghiocel. 


O floare a vieţii vecine 
Și care miroase a tine. 
lubito, pe prispă tu ai 

O floare din insula Rai. 


PRIN TINE 


Mă-ntorc bolnav cu faţa către stele, 
Mă dau luminii lunii împrumut, 

Dar pe deasupra gândurilor mele 
Același gong de noapte a bătut. 


La capătul privirilor prin lotuși, 
La capătul luminilor prin cer 

Te regăsesc înfiripată, totuși, 
Din marea fierbinţeala și din ger. 


Și orișicât m-aș depărta de tine, 
Povara amintirii e mai grea. 

Să mă arunc în Univers - îmi vine, 
Dar mă scufundă-n aer, umbra TA. 


Mi-aș cumpăra, fugind pe deșelate, 
Cu oasele ostatice oricui, 

Măcar atât : un pic de LIBERTATE, 
Dar, pentru mine - libertate...NU-I ! 


EU nu trăiesc de fapt, decât prin TINE. 
EU nu mai sunt de multa vreme...EU 


133 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Și-mi este rău și când îţi este bine 
Și numai TU decizi destinul meu. 


Spinarea ca un terci mi se-ncovoaie 
Și toți ceilalți mi-apar ca bieţi nebuni, 
Atârn de tine ca un miel de oaie 

Prin umbrele lunaticei pășuni. 


Nu-ti cer nimic, îmi știu prea bine firea 

Și simt că nu te pot înstrăina 

Si-acum, când mi-a rămas numai iubirea 
Eu NU te chem : ci-ți spun : RĂMÂI AȘA! 


Îmi răsucesc privirea printre astre, 

Spinarea se prăvale la pământ 

Și ca pe vremea armoniei noastre 

Când mă gândesc la tine...SIMT CĂ SUNT ! 


Printre greșeli aproape ordinare 
Dispar din calendar fără motiv, 
Mereu te voi trăda pentru oricare 
Ca să te pot IUBI DEFINITIV. 


Adrian Păunesci 


134 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


MARIA PETRESCU 


ROMÂNIA 


Născută în 19 noiembrie 1971, în Bucureşti. Şcoli 

absolvite: Liceul Sanitar București, Universitatea Petrol- 

Gaze Ploiești, Licenţiat Economist, Universitatea Spiru 

Haret, Licenţiată Științe sociale, Școala Naţională de 

Studii Politice și Administrative, Master Managementul 

sectorului public, Universitatea Pedagogică de Stat „lon 
135 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


aL] 


Creangă”, Chișinău, Master Educaţie pentru comunicare și 
carieră profesională, Universitatea Pedagogică de Stat 
„lon Creangă”, Chişinău, Școala Doctorală  Știintele 
Educaţiei, Anul Il. Locuri de muncă actuale: Șef Serviciu 
Relaţii Publice Poliţia Locală Sector 2; Profesor titular 
Colegiul Preuniversitar Sanitar Spiru Haret. 
Asociaţii/organizaţii: Membru al Uniunii Ziariştilor 
Profesioniști din România, filiala București, Director 
Executiv, Consiliul Mondial Român; Președinte la 
Asociaţia Mihai Eminescu, Luceafărul; Voluntar Asociaţia 
Prietenia, Centrul de Socioterapie Pantelimon, activități în 
domeniile asistenţă, servicii sociale și umanitare; Membru: 
Asociaţia Culturală Apollon România; Asociaţia Literară 
„Creneluri Sighișorene”; Fundaţia Literar-lstorică Stoika. 
Certificată: Comunicare și relaţii publice; Diplomaţie și 
relaţii internaţionale; Formator; Evaluator. Formare de 
bază în domeniul dependenţei de droguri; Managementul 
activităţilor de ordine public, Poliţia Locală, Expert 
Accesare Fonduri Structurale și de Coeziune Europene; 
Planificare strategică şi management public modern; 
Crearea și dezvoltarea unei rețele de manageri a 
proiectelor cu specific antidrog; Curs de pregătire în 
domeniul armelor și munițiilor pentru persoane fizice și 
juridice; Audit intern pentru Sistemul de Management 
Integrat Calitate, Mediu, Sănătate și Securitate 
Ocupaţională (SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 
14001:2005, SR EN ISO 18001:2008); Transparenţă și 
liberul acces la informaţii de interes public; Managementul 
calităţii, Managementul strategic, Modelul de excelenţă 
EFQM; Sistemul de Management al Calităţii; Comunicare 
în educaţie; Fonduri structurale. Scrierea și managementul 
proiectelor; Comunicare organizațională. Relaţii publice; 
Prevenire domenii multiple. 


136 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


La Editura ANAMAROL apar în 2022: Lucrarea de licenţă 
"Tendinţe evolutive în industria călătoriilor și turismului din 
România”, Lucrarea de disertaţie "Performanţa în sectorul 
public”, Lucrarea de disertaţie "Dezvoltarea parteneriatului 
cadrelor didactice și a familiei în proiectarea și realizarea 
educaţiei nonformale cu elevii din învățământul primar”. La 
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2078-2023, publică poezii 
în antologiile lirice: “Carmen”, “Ciclul anotimpurilor-După 
Vivaldi”, “Prin anotimpuri”, mai multe volume, proză în 
volumele “Verba volant, scripta manent”, “Oameni, fapte şi 
idei”. Apare în Colecţia “Un om între oameni”, de Rodica 
Elena Lupu “Maria Petrescu — Un om între oameni”, 2023, 
Pe aripile gândului, antologie de poezie și proză, volumul 
1/2024, editor / antologator Rodica Elena Lupu. 


AU ÎNFLORIT POMII... 


Au înflorit toţi pomii, mamă 

Ploaie de petale cad în calea mea, 
Albul lor sub talpa-mi, bucurie cheamă 
Soarele cu raze, crengile trezea. 


Au înflorit toții pomii, din grădina mamei 
Se văd de la stradă două iasomii, 
Printre rugi și lemne văd roșul maramei 
Uitată de tine, sper să mai revii. 


Bulgări de petale, globuri aruncate 
Printre crengi, în pomii din grădina ta, 
Te așteaptă astăzi, cu capete plecate 
Să-ţi atingă fruntea, când te-oi arăta. 


137 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


AU ÎNFLORIT NARCISE... 


Au înflorit narcise mamă 

Şi-n drumul tău spre stele presară clopoței, 
Cu clinchet de petale, flori galbene te cheamă 
Sunt calea spre lumină și sunetul speranţei. 


Au înflorit narcise în curtea de la ţară 

Acum pustie, veche, cu gard căzut la stradă, 
Te-așteaptă să le-admiri din umbră, de la scară 
Cum o făceai adesea, privind ca la paradă. 


Au înflorit narcise în iarba din poiană, 
Decor în verdele lipsit de buruiană, 
Steluţe de lumină lângă pădurea-naltă, 
Viu felinar naturii, ce calea ne arată. 


AU ÎNFLORIT ZAMBILE... 


Au înflorit zambile, mamă 

Privește curcubeul de culori, 

Ce din micuța ta grădină azi te cheamă 
Cu priviri calde să le înconjori. 


Au înflorit zambile în curțile de bloc 

E strada toată doar mireasmă, 

Când treci pe-alei de vise parcă-ţi transmit noroc 
Și te îndeamnă să le prinzi în palmă. 


Au înflorit zambile pe drumul către casă 
Mirosul lor m-ajută să nu mă rătăcesc, 
Sunt borne de lumină și de floare aleasă 
Pe cărarea lungă toate strălucesc . 


138 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


A ÎNFLORIT ZARZĂRUL... 


A înflorit zarzărul mamă, 

Cel de la colțul străzii din oraș, 
Cârduri de flori roz astăzi ne cheamă 
Să ascultăm doar simfonii de greieraș. 


A înflorit zarzărul din gradina vieții 

Și azi mă-nvăluie cu versul frumuseții, 
Alei de petale roz îmi așterne în cale 
Calc cu talpa goală pe note muzicale. 


A înflorit zarzărul din grădina mamei 

Cu crengile vrăjite se-ndreaptă către-o stea, 
Mii de flori pline de așteptări și vise 

Sunt gândurile mele ce-ţi cântă dragostea. 


A ÎNFLORIT MAGNOLIUL... 


A înflorit magnoliul mamă, 

E unda primăverii fără teamă 

Ce-n mii de petale lila ne îmbracă 
Natura începe din nou să petreacă. 


A înflorit magnoliu din gradina vieții 
Și-nvăluie cerul în versul dimineţii, 

Covor de petale așterne în ani 

Alei de flori sub enigmatici platani. 


A înflorit magnoliul de pe strada mea 

Îl văd prin fereastra de sticlă lila, 

Se-apleacă în calea ce am de urmat 

Privirea-mi mângâie, flori de-nrămat. 
139 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


A ÎNFLORIT GUTUIUL... 


A înflorit gutuiul, mamă 

Flori albe, regine, cu fața spre cer 

În căușul frunzelor aspre, fără teamă 
Se-nalţă spre soare pomul fructifer. 


Florile grupate în buchete mici 
Ne-nvăluie cu aroma fructului de toamnă, 
Albul lor se-mbină cu mulțimi de muzici 
Natura-și revine, la viață îndeamnă. 


Flori împerecheate de galbenă gutuie 
Se-ascund după poarta veche, de la drum, 
Povești despre viaţă, ele ne dezvăluie 
Amintiri ce lasă în urma lor parfum. 


A ÎNFLORIT LILIACUL... 


A înflorit liliacul, mamă 

Ciorchini înalți de flori violet 

Printre ulucile gardului, azi ne cheamă 
Adaugă stropi de parfum peste suflet. 


Crengile verzi stau aplecate 

Sub ploaia de flori, petalele mii, 
Coroane fac umbră pe alei fermecate 
Ne-acoperă fața, ștergând urma lacrimii. 


Mireasmă de floare plutește în aer 

Liliacul din curtea pustie i-abată, 

Se-adună prieteni, iubirea-i îmbată 

Se opresc sub copacul ce umbra-i prefer. 
140 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


VIAȚA MEA E POEZIE 


Cuvinte aștern pe coli galbene de vreme 
Sunt gânduri de viaţă ce taine ascund, 
Așezate în versuri, eterne poeme 

Cu vise, speranțe se întrepătrund. 


Portativ de versuri este viața mea 
Dansează frenetic pe bulgări de timp, 
Clipe de speranţă ce-ating înălțimea 
Muntelui de vise, în orice anotimp. 


Gânduri în cuvinte este viața mea 
Tainică sculptură-n clipe de pământ, 
Rime-n căutarea unui legământ 
Poezia-i veșnic drum în lumea mea. 


141 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


LINIȘTE... 


Copacii se-oglindesc 

Tremurând în imaginea lacului verde, 
Cercuri de liniște răspândesc 

Către malul cu trestie, ce privirea dezmierde. 


Se aud doar greierii concertând 
În liniștea locului ce se pierde, 
Printre rațe negre traversând 
Pe covorul de lișiță verde. 


E liniște și-atunci când zarea tresare 
La zborul înalt de pescăruși, 

Totu-n jurul meu este doar visare 
Natura-i o scenă pentru pițiguși. 


Stau tolănită pe iarba cu rouă 
Cerul mă acoperă cu căldura sa, 
Cu covor de flori, natura ne plouă 
Petale aşterne, cu măreţia sa. 


Printre adieri ușoare, de trestie uscată 
Și verdele crud al ierbii din câmp, 
Liniștea domnește, cu flori amestecată 
Nimic nu mai contează, totul este timp. 


Maria Petrescu 


142 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ELY ROSSI 


ITALIA 


„Am să vorbesc putin despre mine încercând să nu vă 
plictisesc. Mă numesc Elisabeta lancu şi scriu sub 
pseudonimul Ely Rossi. M-am născut în secolul trecut, 


143 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


1964. Trăiesc departe de ţară de 30 de ani. Italia este 
refugiul meu. Nu mi-am părăsit pământul drag pentru a 
deveni bogată. M-am luptat 12 ani cu un monstru violent 
numit din greşeală bărbat. La un moment dat a trebuit să 
aleg. Mi-am pus viața într-o valiză. Inima nu a vrut să mă 
urmeze, am trăit mult timp fără ea. 

În pandemie am început să scriu. A fost un succes imediat 
care m-a uimit şi pe mine. Am publicat două volume de 
poezie în limba italiană şi unul în engleză: "TRA CUORE E 
ANIMA", "GOCCE D'AMORE", "BETWEEN HEART AND 
SOUL". 

Am partecipat la diverse antologii şi spre surprinderea 
mea am câştigat premii importante. Premiul per la 
POEZIE IN REGIUNEA Sicilia, MENȚIUNE DE ONOARE 
la concursul literar important "Concursul pentru literatură 
din Florenta". Urmează numirea mea ca SENATOARE în 
"Academia culturală Blu Wolds Internazional" condusă de 
Mihaela Mitrut  ambasadoare culturală ONU. Apoi 
MEDAGLIA DE BROZ la a 40 ediție a Concursuri literar 
din Florența sponsorizat de Club Rotary. Am ajuns în 
finala concorsului literar organizat de Alexandru 
Quasimodo şi Hafez Haidar nominalizat pentru premiul 
Nobel cu care am publicat Antologia "IL FEDERICIANO 
AMARANTO". 

Am o pagină rezervată în cotidianul LAZIO intitulată 
"PAROLE D'AMORE DI ELY ROSSI". 

În limba română am editat două volume de poezii pe care 
le-am dăruit. "PICĂTURI DE IUBIRE" şi "ÎNTRE INIMĂ ŞI 
SUFLET". Urmează romanul autobiografic " DREPTUL DE 
A ALEGE" şi anul acesta am în lucru al doilea roman 
"SUFLET DE MAMĂ". 

Din lacrimi fac poezii şi dăruiesc fericire celor ce pot iubi. 
Aceasta sunt eu, Ely Rossi, 


144 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


ZBORUL UNEI LACRIMI 


Mi s-au ostenit gândurile în pustiuri de dor, 
rugăminți de iubire prea mari pentru fire. 

Au obosit aripile de la cer tot căzând pe minciuni. 
Se intunecă ziua cu nori de cocori 

ce îşi caută perechea. 

Țipăt de mare ce se loveşte de stânci 

cu înverşunare. 

Stropii se împrăştie în lacrimi amare. 

Dragoste ce doare atât de tare 

încât privighetoarea a uitat să mai cante. 

Stoluri de umbre mă apasă pe suflet. 

Miliarde de ani răpuşi de lupta cu mine. 

Îmi fac un popas printre rânduri 

şi visez că mâine nu va mai fi ca azi. 

Te vreau lângă mine şi ard in cuvinte. 

Vino să mă citeşti în timp ce îmi iau zborul . 
Pasăre cu aripi obosite şi privighetoare fără glas, 
într-o poezie rămasă necitită... 


145 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


TE PORT ÎN MINE 


Ne-am împrăştiat ca nisipul. 

Praf ce se aşterne unde îl duce vântul. 
Singuri pe lume aruncați de destin, 

scriem cu lacrimi cuvântul, român. 

Mâncăm o bucată de cozonac primit de acasă 
şi dulcele nu goneşte lacrimile. 

Am luptat pentru a avea o ţară şi nevoile ne-au gonit. 
Astăzi sărbătorim unirea unui pământ râvnit 

şi ne rugăm la Dumnezeu să ne aducă acasă. 
România o purtăm cu noi oriunde plecăm 

şi udăm cu apă sărată numele ei. 


CITEȘTE-MĂ 


Citeşte-mă de la sfârsit într-o noapte 

în care săruturile au adormit. 

Răsfoieşte- mă încet ca vântul frunzele de toamnă. 
Ridică-mi părul şi sărută- mă pe ceafă 

citind pe faţă plăcerea trăită. 

Citeşte- mă cu mâinile ce scriu pe sâni 

dorinţe trezite. 

Începe de la sfârsitul cuvintelor şoptite. 

lubirea este sfârşitul pe care vreau 

sa-l trăiesc cu tine. 

Citeşte- mă cu sufletul ce nu cunoaşte alfabetul. 
Începutul este sfârşitul unei nopți de dragoste. 
Citeşte-mă într-o carte scrisă pentru noi. 

Eu te voi ascolta în tăcerea unei iubiri 

prea mari ca să se termine cu sfârşitul. 


146 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


PE MÂNA TA 


Mi-ai şters lacrimile când ochii mă dureau 

de prea mult întuneric. 

Mâna ta mi-a uscat obrajii arşi 

de un trecut ce încă doare. 

M-ai sărutat încet ca pe o rază de soare 

şi mi-ai arătat cum o speranţă nu moare. 

M-ai ascultat în tăcerea cuvintelor 

oprite pe inima rănită. 

Pe degetele tale au rămas cristale de sare. 

Ţi-ai deschis larg braţele 

şi eu am intrat in pieptul tău, ca o furtună. 

Valuri năpraznice m-au aruncat atât de departe 
încât tot ce a mai rămas, a încăput într-un buzunar. 
Îmi şopteai că sunt frumoasă şi respirația uşoară 
se oprea în părul răscolit de albul anilor pierduţi. 
Aş vrea să facem dragoste 

în liniştea unui nou început. 

Sfârşitul să fie refugiul unei frumoase poveşti fără final. 
Tu eşti primul roman scris dupa ce am atins 

cu sufletul fundul unui ocean de lacrimi. 
Citeşte-mă când plâng 

iar eu am să îţi sărut degetele... 


147 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


SUNT NEBUNĂ DE TINE 


Sunt nebună după tine. 

Acea nebunie ce iți umblă prin inimă 

şi se opreşte pe buze. 

Simt dulceaţa ce se desprinde din ele 

si eu nu ma pot desprinde de tine. 

Mintea nu se poate opune. 

Nu există confine când tu pătrunzi in mine. 
Treci peste tot ce se interpune. 

In inima mea este loc doar pentru inima ta 

şi nebunia mea ne loveşte pe amândoi. 

Da, sunt nebună de tine 

şi nimeni nu mă poate judeca. 

larna şi-a schimbat anotimpul în căldura ta. 
Zăpada se aşterne pe geam 

şi eu mă topesc sub tine. 

Sunt nebună de tine şi te ţin strâns. 

Nu vreau să te pierd iar. 

Suntem departe ani lumină de tot ce ne-a durut. 
Vara poate să vină şi când ninge cu fulgi de omăt 
în părul peste care îţi treci mâinile. 

Sunt nebună de tine şi nu vreau să mă fac bine. 
Nebunii iubesc cu inocenţa unui copil ce nu ştie 
să mintă şi eu voi rămâne mereu nebună de tine. 


148 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


DRAGOSTEA DOARE! 


Mă dor coastele de atâta iubire 

încât inima strigă, ajunge! 

Nu îmi pot opri lacul ce s-a format înăntru. 
Sfânta Ana izvorăste din tine 

şi se opreşte în mine. 

Pun capul pe braţul tău şi timpul numai plânge. 
Cerul devine un cerc şi tu centura de castitate 
unde iubirea rupe norii de ploaie. 

Plouă cu mine peste tine într-o noapte de iarnă 
unde anii au rămas afară. 

Mâinile noastre se strâng în tăcerea ce doare 
după ce am făcut dragoste. 

Imi este atât de dor de tine încât o simt 

până în măduva oaselor. 

lubirea trece prin sânge 

şi mă hrăneşte cu oxigen. 

Simt cum bucăţi de suflet se rup în suspine 
dar fără tine aş fi doar 

o rimă într-o poezie necitită. 


149 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


CE EȘTI? 


Eşti adevărat sau doar umbra unui vis 
rămas fără glas? 

Eşti rodul dorinţei ce arde sau lacrimi 

ce curg in tăcere? 

Eşti o iluzie ce caută o baghetă magica? 

A mea s-a rupt de prea mult plâns. 

Eşti o rază de lună pierdută 

când era pe jumătate plină? 

Eşti apusul rămas închis într-o zi prea frumoasă 
pentru a se retrage între stelele căzătoare? 
Sau poate ingerul născut din rugile 

pe care am lăsat o parte din mine? 

Încerc să-ţi dau o definiţie 

dar nu sunt în stare să aleg. 

Tu eşti tot ce am visat şi am renunţat 

pentru că era prea frumos. 

Dacă eşti o realitate atinge-mă pe inimă. 

În partea stângă a început să cadă întunericul. 
Pune puţină lumină şi bucură-mi ochii 

cu zâmbetul de om îndrăgostit. 

Este tot ce îţi cer pentru a putea trăi din nou. 


150 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


VALUL DIN TINE 


Sunt plină de tine ca şi râul în mare. 

Mâinile tale sunt valuri rebele ce se lovesc de piele. 
Sânii au devenit stânci 

şi tu îţi rupi buzele de ei într-o sârutare ce doare. 
Mareea înaltă îmi acoperă trupul cu tine 

şi furtuna s-a dezlănțuit. 

Norii se rup de prea multă iubire 

şi eu mă pierd printre picături de ploaie. 

În dansul frenetic al plăcerii trăite 

am uitat să mai plâng. 

Te iubesc în tăcera unei nopţi de dragoste 

şi mă umplu cu tine până la refuz. 

Dacă într-o zi am sâ te pierd tu ai să rămâi mereu 
în mine o rază de soare printre anii trecuţi fără tine. 


151 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


PENTRU CELE CE AU DAT VIAŢĂ 


Nu am cerut niciodată nimic. 

Te- am crescut anulându-mă pe mine. 

Am căzut şi m-am ridicat pentru tine. 

Am renunţat la tot, chiar şi la mine. 

M-am luptat cu iadul şi am învins. 

Ai crescut mare, ai devenit femeie 

şi mamă la rândul tău. 

Ţi-ai găsit perechea şi eşti fericită. 

Eu mă retrag în culise de unde am să privesc 
cu ochii trişti o viaţă trecută pe lângă mine 

şi pe care ţi-am dâruit-o. 

În nopţile lungi de singurătate mă uit la cer 

şi îmi şterg o lacrimă. 

Asta este tot ce mi- a rămas 

după ce am dat tot fără să mă gândesc la mine. 


Ely Rossi 


152 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


FLORENTIN SMARANDACHE 


S.U.A. 


„Florentin Smarandache, PhD, PostDocdoctorat, este 
profesor emerit de matematică la Universitatea din New 
Mexico, Statele Unite ale Americii. Și-a luat masterul în 
matematică și informatică la Universitatea din Craiova, 
România, doctorat în matematică la Universitatea de Stat 
din Chișinău și postdoctorat în matematică aplicată la 
Universitatea de Ştiinte Okayama, Japonia și la 
Universitatea de Tehnologie Guangdong, Guangzhou, 
China. Este fondatorul  neutrosofiei (generalizarea 
dialecticii), mulțimii, logicii, probabilității și statisticii 


153 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


neutrosofice din 1995 și a publicat sute de lucrări și cărți 
despre fizica neutrosofică, fizica  superluminală şi 
instantanee,  nematerie,  paradoxuri cuantice, teoria 
relativităţii absolute, redshift. și  blueshift datorită 
gradientului mediu și indicelui de refracție pe lângă efectul 
Doppler, paradoxism, outerart, neutrosofie ca o nouă 
ramură a filozofiei, Legea Multiplă - Mijlocie Incluse, 
multispațiu și multistructură, Mulțimea HiperSoft, Mulțimea 
TreeSoft, Multimea IndetermSoft şi Mulțimea 
IndetermHiper Soft,  SuperHiper Graf,  SuperHiper 
Topologie,SuperHiper Algebra,  SuperHiper Function, 
SuperHiper Algebra Neutrosofica, grad de dependenţă și 
independenţă între componentele  neutrosofice, set 
neutrosofic rafinat, over-under-off-set neutrosofic, set / 
logica / probabilitate / statistica plitogenica, structură 
algebraica plitogenică, structuri duplete si triplete, structuri 
neutrosofice cvadruple, extinderea structurilor algebrice la 
NeutroAlgebra şi AntiAlgebra,  NeutroGeometrie şi 
AntiGeometrie, NeutroTopologie și AntiTopologie, 
Topologie Neutrosofică Rafinată, Topologie Crisp 
Neutrosofică Rafinată, Teoria Dezert-Smarandache. A 
publicat in multe reviste internaționale și a prezentat 
lucrări şi prelegeri plenare la multe conferințe 
internaționale din întreaga lume. În plus, a publicat multe 
cărți de poezie, drame, povești pentru copii, traduceri, 
eseuri, un roman, colecţii de folclor, amintiri de călătorie și 
albume de artă: 

[http://fs.unm.edu /FlorentinSmarandache.htm]. ,, 

La Editura ANAMAROL apare în antologii lirice: “Simbioze 
lirice”, “Carmen”, “Metamorfoză”, “Prin anotimpuri”, mai 
multe volume; antologiile de proză: “Scripra manent”, 
“Verba volant, scripta manent”, “Oameni, fapte şi idei”, mai 
multe volume, 2015-2022. Apare în Colecţia „Un om între 


154 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


oameni,, 2023, „Florentin Smarandache - Un om între 
oameni, de Rodica Elena Lupu. Apare în antologia de 
poezie și proză, volumul 1/2024 „Pe aripile gândului,, 
editor / coordinator Rodica Elena Lupu. 


UN NOU AN, ÎNTÂMPINAT ÎN ARUBA 


În Aruba, 70% din venitul turistic provine din SUA și 
Canada, diferența din Olanda, restul Europei și America 
Latină. 

La Baby Beach (cu apă neadâncă, pentru copii) ori 
Playa di Bambia (în papiamento). 

Făcut baie vreo oră. 

La întoarcere un danki (mulţumesc în olandeză) 
șoferului olandez Johannes. 

Snorkeling trip. 

Cu  catamaranul (21m x 12m) de lângă hotelul 
Renaissance. 

Majoritatea turiștilor sunt americani. S-a încins și o 
petrecere sălbatică... muzică rock la maximum, alcool 
peste alcool... jocuri... 


Parasail — paranavigare, parașute deschise, cu 1-2 
persoane la bord, glisate prin aer, fiind tractate de o barcă 
cu motor. 


Sunt zboruri directe din 16 state americane în 
Aruba. Zilnic aterizează 4-5 avioane americane pe 
Aeroportul Regina Beatrix din Oranjestad. 


155 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Catamaranul, ce l-aș caracteriza ca pe o pernă de 
fier plutitoare, a coborât ancora chiar în locul unde în Al 
Doilea Război Mondial avuseseră loc lupte între forțe 
navale germane care atacau rafinăria de petrol arubaneză 
și forțele olandeze de apărare. 


Am plonjat în apă cu labe de înotat, costume de 
plutit și snorkel de respirat și privit în apă. 


La hotelul din centru camera ajunge la 200$ / 
noapte, iar la hotelurile mai exotice, lângă plajă, la 900$. 


În Noaptea Anului Nou. 

Afară, mitraliere de focuri de artificii ca la un război. 
De câteva zile, mereu este „împușcat” Anul Vechi... 
* 


Dimineața mă scol bine-dispus, hidratat datorită 
unei clime calde și umede. Parcă renaști. 


Întotdeauna viața la tropice mi s-a părut un vis... 
unde să te retragi. 
* 


Plante și animale endemice, dezvoltate diferit în 
habitatul de pe insulă, trăind în izolare față de cele de pe 
continent. 

Şi flori... multe flori... 

Ce frumooos! 

Excursie pe insulița De Palm - 85$ ziua. 

Restaurantul și barurile incluse (bere locală Dushi, 
rece, bună). 

Un tobogan înalt de 10-15 metri pentru copii (şi 
adulți!)... 


156 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


+ 


lar snorkeling, plus snuba — pentru scufundare în 
apă, precum scafandrii, cu căști speciale și legaţi de 
ambarcaţiunea de la suprafaţă cu un furtun lung. 


Se pot închiria și cabane pe plajă. 
_ 12 păsări flamingo pe insulă. Toţi se pozează lângă 
ele. Intre 1-1,5 metri înălțime, 6-8 kg fiecare. Albe-roz. 


Culoarea penelor depinde și de hrană; dacă 
mâncarea lor este fără carotenoide, penele ce cresc au o 
culoare mai pală. 


Puii flamingo se nasc albi sau gri. După 4-6 ani îşi 
obțin penajul matur rozaliu. 


A lot of fun am avut astăzi! 
De 1 ianuarie, tot timpul soare, baie, plajă și bere, 
și poze, și video. 


Clima, fauna, flora, chiar și stilul și viața locuitorilor 
îmi amintesc de Tahiti, din Polinezia Franceză, unde am 
fost în vara anului 2015: Paradis Tropical! 


* 


Mă îndrăgostesc de un cocktail local, de o culoare 
roşu-portocaliu intens: Aruba Ariba. 


Suc de ananas, suc de portocale, un strop de 
grenadină, vodcă, rom alb și creme de banane. 


Un punch clasic cu rom inventat de barmanul Juan 
"Jocky” Tromp acum vreo șase decenii. 


Revelion 2020-2021 
157 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


O ANECDOTĂ CU PICIOARE 


File rupte din jurnal. Fragmente disparate, dispuse 
tematic și cronologic, din notițele jurnaliere ale autorului, 
care se întind pe o durată de cinci decenii. Textele 
manuscrise originale au suferit arareori intervenții, și 
acelea minim invazive, chiar și atunci când autorul de azi 
nu mai era neapărat de acord cu autorul de odinioară, 
pentru păstrarea autenticității unor trăiri consemnate 
instant în alte timpuri. 


Tensiuni cu nevasta, relaţii reci de câteva zile. Nu 
mai vrea să doarmă cu mine. Cică, brusc, sforăi. Mai zice 
că sunt neghiob și că miros toate fustele - scriu asta 
pentru ca toată lumea să audă! Nu vrea să contribuie cu 
bani în casă, deși are salariu bun. Să plătesc eu tot... Ea 
crede că la mine banii vin din pod. Cam așa începe 
degradarea relaţiilor (cu nevestele)... 

+ 


Eu sunt Cănuţă om sucit: lucrez greu în weekend și 
mă odihnesc în cursul săptămânii! 
+ 


Am primit azi viza chinezească. Toate drumurile-s 
deschise spre orient. 
21 iulie 2002 


—Tu ești pus pe plimbări, acuma, remarcă ironic 
nevasta, nu-ţi arde de crescut copii. 

Nu zic nimica. 

— Ce-mi aduci când vii din China? mă întreabă. 

— Voie bună, răspund. 

— Aha, zice. 

28 iulie 2002 


158 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


* 


Când am câte-o zi fără hemoragie pe nas, parcă e 
mană de la Dumnezeu - cum a fost ieri. Dimineața, de 
regulă, îmi curge sânge din nas. 

k*k 


Mă tot pregătesc pentru drumul din China. 

Am înmulţit pastilele de-nghiţit zilnic: vitamina A, 
vitamina E, ulei de peşte (ca pilulă gelatinoasă), minerale. 
Și-am lăsat multivitaminele. 

28 iulie 2002 


Nu cumpăr casă aici fiindcă nu vreau să mă-ngrop în 
orăşelul ăsta pierdut în spatiu. 

1 august 2002 

* 


Smarandachizez toate. Și de-aici unii se supără și... 
mă-njură de mama focului! 

+ 

Sunt un manager al meu însumi. 

4 august 2002 

+ 


Chinezul meu, Feng Liu, traducător al neutrosofiei în 
limba chineză (cu caractere tradiționale și caractere 
simplificate), îmi scrie prin email că are probleme 
discutând cu mine (prin Internet). Unele mesaje sunt 
stopate. Cartea de logică tradusă în chineză este respinsă 
până la urmă de către editură pentru că nu se conformă 
tendinței actuale din China, că editorul nu-și asumă 
„erezii” (ideile mele din carte!) și nu vrea să răspundă 
pentru ele, că e greu de publicat în China acum politică, 
filosofie sau religie — deși ţara s-a mai deschis puţin către 
Vest. Că nu poate găsi un editor în Hong Kong sau 
Taiwan, iar cărţile de-acolo nu ajung în landul principal... 


159 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Probleme cu... probleme! 
10 august 2002 


Sunt extenuat. Mă pierd în emailuri inutile, risipitoare 
de timp și energie. Nu e zi să nu petrec 2-3 ore la 
cumputer. 

* 

M-a prins o răcealăăă... de o săptămână întreagă am 
vorbit numai răgușit studenților — și erau primele ore cu ei. 
(Săptămâna întâi şi cea de-a doua m-a înlocuit Natalja 
Varezkina, rusoaica, fostă studentă de-a mea). Mereu 
călare pe computer. În felul ăsta nu mai mă simt singur. 

* 


—Din tine bucătar, ca din coada mâţii sită, 
decretează nevasta fiindcă am adăugat apă în porumbii 
lăsați să fiarbă. Or să se-mpietrească, să vedem ce mai 
mănânci! 

1 septembrie 2002 

* 


—Ce faci acolo? 

—Citesc un ziar chinezesc! Tocmai venisem din 
China și adusesem cateva publicaţii de acolo, pe care le 
răsfoiam. 

Mă mir de întrebare, ca și cum n-ar fi evident ce fac. 
O pufnește râsul: 

—Vai, dar ce deștept te-ai mai făcut! Citești ziare 
chinezești, mă imită. Tu, Smarandache, ești o anecdotă cu 
picioare. 

20 septembrie 2002 


Nevasta zice că se teme să lase plita aprinsă cu 
mine-n casă. 
2 noiembrie 2003 


160 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


* 


Când vin eu, obosit, de la servici și sun la ușă, 
răspunde bagaboanţa: 

— Ai noștri toţi sunt acasă! 

Și îmi închide ușa. 

Adică, de mine nu mai e nevoie, eu nu-s de-al casei. 

11 februarie 2004 

+ 


Zice nevasta că sunt un copil bătrân. 
— Vrei să mă port mai serios? 

9 martie 2004 

+ 


— Măi, Florinache, mă strigă nevasta. 
7 aprilie 2004 


Nevasta zice să nu mai mă rad, ca o să arăt mai 
tânăr ca ea. Dacă nu mă rad, zice tot ea: 

— Parcă pup o perie de-ncălțăminte! 

S-o hotărî ea cândva... 

15 aprilie 2004 

* 


Nevasta zice că fac lucrurile numai de-a-ndoaselea. 
Mi-a spus s-o aştept între trei și patru după-masa acasă, 
iar eu am plecat de-acasă la trei. Mi-a spus să pun 
covoarele cu zimții în jos, eu i-am pus cu zimții în sus la 
baie. 

17 aprilie 2004 

+ 


Nevasta îmi scrie prin Internet că s-a făcut inundație 
în apartamentul din Gallup și mi-a distrus toate 
manuscrisele și cărţile care erau pe jos. Covorul a fost 
schimbat. Manuscrisele... 

20 iunie 2004 


161 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


AU NĂVĂLIT ȚÂNȚARII 


File rupte din jurnal. Fragmente disparate, dispuse 
tematic și cronologic, din notițele jurnaliere ale autorului, 
care se întind pe o durată de cinci decenii. Textele 
manuscrise originale au suferit arareori intervenții, și 
acelea minim invazive, chiar şi atunci când autorul de azi 
nu mai era neapărat de acord cu autorul de odinioară, 
pentru păstrarea autenticității unor trăiri consemnate 
instant în alte timpuri. 

In avion spre San Antonio. S-a nimerit să stau lângă 
două fete tinere, 16-17 ani, îmbrăcate sumar, blonde, cu 
picioare dezgolite. Nevasta ar zice că special am aranjat 
treaba! Face pe geloasa, dar nu e. Caută pretexte. 

* 


Cu Bruce Gjelma discut întruna politică, și nu e bine 
pentru mine. Dar nu-mi pot ţine gura. Pare om simpatic, 
open minded, vede lucrurile din mai multe perspective, nu 
doar îndoctrinat de știrile mass-media. Bruce predă istoria. 

16 iunie 2002 


Un banc despre Texas, auzit la conferinţă: Q Ce 
oameni locuiesc în Texas? Aln Texas nu locuiesc 
oameni, ci numai vaci. 

* 


Cazaţi la Rodeway Inn, camera 162. Fac baie în 
piscină. Cald şi umed în San Antonio. Vizitez Tower of 
Americas, 750 picioare înălțime. Răcoare sus și vânt, 
caniculă jos. Câteva galerii de artă în Historic Arts Village 
(de exemplu River Art Group). Intru în RiverCenter, 
magazine, restaurante pe malul râului care traversează 
orașul. Snack și bere (Rolling Rock) la Fuddruckers store. 


162 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


La muzeu. Alamo Visiting Center. În 1936 texanii, 
atunci provincie mexicană, s-au răsculat împotriva 
apartenenţei la Mexic. Rebeli. Luptele s-au dat în Alamo 
(acum parte din San Antonio). Texanii (mai ales anglofonii 
stabiliți în zonă) s-au declarat independenţi, și între 1836- 
1846 a existat Republica Texas, care pe urmă a aderat la 
uniune cu celelalte state, foste colonii britanice. 

Pentru americani, rebelii de-atunci sunt considerați 
eroi, pentru mexicani ei sunt trădători (separatiști). Istoria 
este întotdeauna cu două fețe, sau chiar mai multe - 
depinde din ce parte priveşti. Arme, cuțitul Bowvie, 
aruncătoare, macheta locului de luptă. Asemenea cuțite 
văzusem și prin România. Bram Stoker a scris “Dracula 
omorât de un cuțit Bowie” (1897). 


Din avion se vedea, la întoarcere, numai deșertul 
New Mexico, galben-maroniu. Doar o fâșie de-a lungul 
apei, Rio Grande del Norte, se înverzea (unde-i 
Albuquerque). 

* 


În aeroportul din Albuquerque, control dur. Sunt 
descălțat de pantofi (cică sună a metal în ei!) sunt puși la 
raze (X-ray), și-n final mi se dă voie să urc în avion. 

Bruce, mai suspect ca mine (!), e întârziat mult. El 
are barbă și părul coadă de cal (poney tai). 


EI sombrero, pălăria mexicană primită cadou în San 
Antonio Convention Center. Cât m-am bucurat! 

— Silly hat! exclamase Curt. 

Am făcut rapid niște poze. 


Citit și făcut remarci asupra tezei de doctorat a lui 
Herberto Onchoa-Morales (pentru o Universitate din 


163 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Florida). De business, International Joint Venture, folosind 
statistică (regresie liniară) a 4 (sau 5, încă neclar) variable 
dependente de 15 variable independente (analiză 
multivariațională). 


Party la Barbara, care lucrează cu Lilia în Trio grant, 
obținut de la Guvernul Federal pentru tutorarea studenților 
mai slabi în matematică. 

Cu mașină în Thoreau, la 43 mile de Gallup, un fel de 
sat. Copaci, natură, aer sănătos. Beau bere. 

22 iunie 2002 


De când cu incendiile în Arizona, Colorado, și New 
Mexico... fumul ne înăbușe — acoperind câteva state în 
sud-vestul american. Și nu plouă deloc pe-aici să ne mai 
răcorească...Lilia a cumpărat un ventilator, cică e prea 
cald seara. Și aerul prea uscat. 

28.06.2002 

+ 


Excursie la Bluewater Lake State Park, lac făcut de 
om în deșert. Am zis că nu fac baie, dar vântul mi-a zburat 
pălăria mexicană în apă și-am intrat îmbrăcat după ea. 

Doamna Lilia, moldoveanca, râdea. Ce mocirlă pe 
fundul lacului, intram pân'la genunchi! Pe urmă, vreo oră, 
m-a luat soarele, iar seară mă strângea pielea. Nu s-au 
uscat hainele repede, și m-am suit în chiloţi în mașină (a 
condus Lilișka - să nu mă amendeze poliţia: atentat la 
bunele moravuri!). Seara, o baie în cadă, cu mirodenii și 
ierburi - de miroase ca-ntr-o grădină japoneză 
suspendată. 

* 


La fotbal Brazilia bate tot. Ei joacă din inimă, pentru 
spectacol și suflet, pentru frumusețea sportului. Nemţii 


164 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


sunt prea calculați, reci și disciplinaţi. Aceștia joacă pentru 
rezultat numai. Ca o mașină. Mâine va fi la grand final, pe 
spanioli o văd, Univision, Canalul 8. Am pus ceasul să mă 
scoale la 5 dimineaţa, așa e fusul orar aici, fată de zona 
asiatică (a coreenilor și japonezilor). 

+ 


Finala Campionatului Mondial de Fotbal, Franța- 
Brazilia, din 1998, a fost vizionată de '4 din populaţia 
globului (aproximativ)! Acest microb e extraordinar. 

6 iulie 2002 


În Ramach (nu știu de ce îmi vine să zic Ramallah!) 
cu Lilia. Intâlnim iar pe Bárbara (eu pronunt Barbâra!) și 
pe Daniela nemţoaica, bând ceai cu buruieni. 

Întors în Gallup am dormit ca piatra, neîntors și... 
îngrășat. 

+ 


De vreo lună plouă zilnic, ceea ce nu-i normal în 
deșert. Au năvălit tântarii și ne pișcă seara când facem 
plimbări pe-afară, în jurul complexului Nizhani Terrace ori 
Sage Apartments — ultimul: un azil. 


Floremtim Smarandache 
10 august 2002 


165 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


MARIN SORESCU 


ROMÂNIA 


„Născut în 29 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj — 
decedat în 8 decembrie 1996, Bucureşti, este considerat 
unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. 
Sorescu, poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător a 


166 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele 
planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de 
ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a 
facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, 
deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. 
Fară a se înscrie într-un partid politic după 1989, ocupă 
functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae 
Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). Debutează în 1964, 
la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice 
"Singur printre poeţi". Până la moartea sa în 1996 mai 
publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a 
poeziei româneşti contemporane. La moartea lui au rămas 
în manuscris cincisprezece volume: poezie, eseu, jurnal şi 
roman. 

La Editura ANAMAROL apare în volume de antologii lirice: 
Ciclul anotimpurilor - După Vivaldi, antologator / editor 
Rodica Elena Lupu. 


CARTEA MORȚII 


Semnează distrat 

În cartea morții. 

Cartea vieţii a fost 
Ridicată discret adineauri, 
Şi arsă cu flacără mică 

În faţa casei. 


Cine a vrut să se uite 
S-a uitat descoperindu-şi capul. 


Sângele s-a întins puţin pe pagină, 
Ingerul îndoliat pune sugativa. 


167 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


BĂRBAȚII 


Mircea cel Bătrân îmbrăcat în zale. 
Alexandra cel Bun îmbrăcat în zale. 
Ştefan cel Mare îmbrăcat în zale 
Mihai Viteazul îmbrăcat în zale. 

lon Vodă cel Cumplit îmbrăcat în zale. 
Şi aici, în Oltenia, Tudor Vladimirescu 
Primenit şi el cu zale 

Peste cămaşa morţii. 


Mie-mi vine să mă aşez pe genunchii lor 
Şi să-i trag de mustăţi 

Şi să-i întreb, de ce sunt toţi 

Îmbrăcaţi în zale? 

Şi unde tot pleacă în fiecare dimineaţă 
Şi de ce nu mai stau pe-acasă, 

Să se bărbierească mai des, 

Că, uite, bărbile lor 

Mă zgârie 

Când mi-alint de ele sufletul. 


Aş vrea să merg şi eu cu voi, le zic, 
să văd măcar lupta de la Rovine, 
Dar mă împingeţi blând la o parte 
Şi mă lăsaţi în grija femeilor. 


Şi cum caii voştri şi-au tocit pe drumuri 
Până şi şeile frumoase cu ciucuri, 
Luaţi din prima biserică zidită de voi 
Biblia legată în piele 

Şi-o puneţi pe ei cu literele în jos, 


168 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Să se umple de sudoarea şi de sângele 
Acestor locuri. 


De multe ori vă întoarceţi victorioși, 

Şi eu mă joc cu steagurile năvălitorilor, 
Făcând din ele corăbioare 

Şi dându-le drumul pe apa Dunării. 


De multe ori nu vă mai întâlnesc 
Şi-atunci mă mir cum poate să nu se mai întoarcă 
Un om care are nevastă şi munţi şi copii? 


Brâncovene Constantine, 

De ce-ţi taie turcii capul 

De cinci ori la rând, 

O dată pentru fiecare copil al tău 
Şi odată pentru tine? 


Sultanul are în palat 

Un coş de hârtii pentru capetele domnilor români 
Care niciodată nu se nimeresc supuse. 

Dar, uite, trunchiul de pe care a fost retezată 
Mândria ta de ghiaur 

A rămas în picioare, 

Ca un stâlp de pridvor românesc înstrăinat 

La Istanbul. 


Dar ce tot răsfoiesc eu cartea asta cu poze? 
Mai bine mă uit în sus, 

Fiindcă cerul nostru e zugrăvit, 

Ca Voroneţul, 

Cu toată istoria românilor. 


Deasupra Posadei e lupta de la Posada. 


169 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


Deasupra Podului Înalt 
E lupta de le Podul Inalt. 


Deasupra Călugărenilor 
E lupta de la Călugăreni. 


Sunt bătălii pe toţi pereţii, 
Şi în firide şi ocniţe, 
Pe stele e chipul încruntat al bărbaţilor de demult. 


lar sus, în turla neagră, 

Stă Decebal pe nori de otravă, 

Bând otravă, 

Şi otrava prelingându-se de pe mustăţile lui. 


CAPRICIU 


În fiecare seară 

strâng de prin vecini 

toate scaunele disponibile 
şi le citesc versuri. 


Scaunele sunt foarte receptive 
la poezie, 
dacă ştii cum să le aşezi. 


De aceea 

eu mă emoţionez, 

şi timp de câteva ore 

le povestesc 

ce frumos a murit sufletul meu 
peste zi. 


170 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Întâlnirile noastre 
sunt de obicei sobre, 
fără entuziasme de prisos. 


În orice caz, 

înseamnă că fiecare 

ne-am făcut datoria, 

şi putem merge mai departe. 


APĂ VIE, APĂ MOARTĂ 


De cum am gustat din acel lichid, 
Am şi devenit autocefal, 

Ca biserica de răsărit, 

Cu multele-i turle de vis opal. 


Fermecat în mâini tineam şipul, 

Plin ochi de vrăjitele picături, 

În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul, 
Zguduit de fantastice furnicături. 


Ce bine c-am dat eu de apa vie, 
Căutată de toate poveştile laolaltă. 
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -, 
Apă moartă, luată din baltă. 


Atunci, cum se face că are efect? 

Am întrebat firoscoasa de ciocârlie. 

- Aceeaşi apă ce palpită în piept, 
Pentru unii e moartă, pentru alţii e vie. 


Marin Sorescu 


171 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


MARINELA MACARIE STĂNESCU 
ROMÂNIA 


„M-am născut în luna lui Cireşar în oraşul Odobesti, 

județul Vrancea, în data de patru iunie 1973. Mă gândesc 

cu drag la semnificația lunii, purtând în suflet și mai ales în 

obraji, culoarea cireșelor de iunie. Sunt licenţiată a 

Universităţii București — Facultatea de Geografie şi a 
172 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Facultății de Management Financiar Contabil şi 
Informatică de Gestiune, cu master în audit financiar — 
contabil. Mi-a plăcut să cunosc, să citesc, să scriu, iar 
încercările mele literare vor înflori într-un volum de versuri 
unde pun multă lumină şi dragoste. Mă declar o mare 
iubitoare de viață şi de tot ce înseamnă frumos. Port cu 
mine în poeziile mele de suflet anii copilăriei, oameni și 
locuri dragi. M-aş bucura ca poeziile mele să ajungă la 
sufletul cititorilor şi să-i sensibilizeze prin conţinut. — 
M.M.S. — Marinela Macarie Stănescu 

La Editura ANAMAROL apare în abntologiile de poezie și 
în antologia de poezie și proză Pe aripile gândului, 
volumul 1 / 2024, editor/ coordonator Rodica Elena Lupu. 


MĂICUȚA MEA 


În trecerea vremii, să mă dezmierzi o clipă, 
Pe fruntea ta de vise, să-ţi fiu dulce aripă. 
Tăcerea ce-nfloreşte pe-o lacrimă de rouă, 
Să-ţi fie caldă alinare și, zilnic, viața nouă. 


Inima ta blândă, naște-o lume mai frumoasă; 
În șoapta veșniciei atât de dragă și duioasă, 
Ești unicat în lume, cum e Pasărea Măiastră 
Și un susur de izvoare e iubirea mea albastră! 


Mugurași în primii zori, încep ușor să geamă, 

În fereastră, printre flori, dorul tău mă cheamă. 
lar ele o să-ţi spună: Să mă ierți măicuța mea, 
Îţi aştept povaţa când e noaptea mult prea grea! 


173 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


MAGNOLII 


E vremea magnoliilor 

ce ițţesc ca o comoară 

cu parfum de primăvară, 
Sunt ca Sfinţii în calendar 
cu corola în frunzar, 

ce renasc întâia oară, 

în a dragoste-i povară. 

Pe un ram stă un ciorchine, 
printre zilele senine, 

și, când vântul, 

ca o blândă adiere, 

poartă polenul 

în faguri de miere. 

Albina în rochiţă nouă, 
zboară în dimineţi cu rouă. 
Prisaca-i zumzet și lumină, 
flori grijite de-o albină 

ce se înalță către soare 

în risipă de culoare. 

Oh, primăvară de iubire 
te-om iubi cum se cuvine! 


174 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


EMOȚII DE PRIMĂVARĂ 


Cu ce vesmânt m-ai îmbrăcat 

În plină primăvară cu cer urzit de stele 
Şi-n calea mea ai aruncat 

Covor de albăstrele?... 


Ce gând curat ai croșetat; 
Cunună tandră către vise 
Și câte lacrimi ai vărsat 
Din pleoapele-ţi ninse?... 


Când verdele-n bătăi de vânt 
Și pomii ramuri roditoare-ntind, 
Răsare iarba din pământ, 

De taina lor eu mă cuprind... 


De bucurie-nmuguresc și-mi este dor, 
Privirea să-mi ridic către înalt 
S-ascult cum pasări cântă-n cor, 

De trilul lor fermecător, tresalt! 


Te întreb în nopţile adânci, pline de stele 
Să-mi şterg din mine umbra ceții: 

Spre ce tărâm de viaţă nouă 

Mă duci în zorii dimineţii?... 


175 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


CE FRUMOASĂ EȘTI FEMEIE 


Strigă albul primăverii: 

ce frumoasă ești femeie 
când renaști din crudul verde, 
cu o simplă mângâiere, 
universul să-l dezmierde! 


În parfum de dalbă floare 
tu apari pe cerul lumii, 

în lumină și culoare, 

din profundul inimii. 


Cuibărită-n ochi de rouă, 
peste câmpuri pastelate, 
împarți soarele-n două, 
cu iubiri catifelate... 


Vii ca ploaia în amurg, 
cu parfum de orhidee, 

și când visele se scurg, 
strălucești ca o scânteie. 


BABELE 


După datina străbună 
Se dezmorțește-ncet pământul 
Revin babele-n calendar. 
Azi este baba mea 
Blândă, caldă și blajină 
Ea își leapădă cojocul 
Aducându-mi soarele 
Risipindu-mi negura. 

176 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


MĂRȚIȘOR 


De departe, de prin veacuri 
Se transmit spre nemurire 
Două fire de mătase 
Impletite cu mult drag. 


Unu-i alb fără de pată, 
Altu-i roșu de iubire, 

Vi le dăruiesc azi, vouă, 
să vă aducă fericire! 


Primăvară-mpodobită 
Cu alaiul tău de flori, 
Firul alb cu firul roșu, 
Împletit în mărţișor, 

Ce răsar în zorii zilei, 
Las-un talisman în inimi 
În frumoase sărbători! 


GHIOCEII 


Tremurând, luminoși, 
se înalță sfioși, 
în fracuri alb, îmbrăcaţi 
și de rouă încărcați, 
ies de sub pământ 
în bătăi de ploi și vânt, 
și zâmbind întâia oară 
cu miros de primăvară, 
prea timizi și mititei, 
vin cu-alai de clopoței, 
177 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


cu brândușe, năsturei, 

și, scot capul din zăpadă, 
trecătorii să îi vadă, 

cum se luptă în vreme rece, 
nicio floare nu-i întrece! 

Să vestească în toată țara: 
iată, vine primăvara! 

lar grădina în culori, 
înflorește de cu zori! 


Ghiocel în fir plăpând, 

ce răzbaţi prin frig și ceaţă, 
liniștit pătrunzi în gând, 

în roua de dimineaţă! 


DRAGOBETE FERICIT! 


Stau în geana dimineții 
Într-un răsărit de astru, 
Și-mi adun pe-altarul vieții, 
Nemurire de albastru. 


Uite, vine primăvara, 

lar dau mugurii-n altoi 
Răzvratirea pune-n mine 
Fericirea cifrei doi! 


Mi s-a dus tristețea mută, 
Fug părerile de rău, 

Şi-mi strâng soarele în braţe, 
Înflorit pe chipul tău. 


178 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Nuferii cu gene albe, 

Printre trestii furișați, 

Ne zâmbesc mereu romantic, 
Când ne văd-mbrăţișați. 


Şi-n corole de suspine, 
Pe un colț de răsărit, 
Primăvara pune-n mine 
Cer de dor îndrăgostit. 


lar pe deget, blând, mi-așază 
Un inel de dor curat, 

Luna,-n piatră de rubine, 
Toarce doruri-neîncetat. 


Cununată-n vis albastru, 
Cu-nflorirea din altoi, 
Mugurii aprind pe ramuri, 
Flamuri albe pentru noi. 
Atunci, peste ani, revine, 
Falnicul fecior promis, 
Vine-n zilele senine, 

să mă fure iar din vis. 


Marinela Macarie Stănescu 


179 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


OCTAVIAN URSULESCU 


ROMÂNIA 


„Născut în 17 iulie 1947, în satul Câmpul Cetăţii, 
județul Mureş este un prezentator de televiziune. A 
absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, a fost 
distins cu premiul Il la Olimpiada Naţională de 
Matematică, în 1970, a absolvit Facultatea de 
Electrotehnică a Institutului Politehnic București. În 1983 a 
prezentat pentru prima oară Festivalul de la Mamaia. A 
prezentat numeroase ediţii ale Festivalului de la Mamaia și 


180 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


numeroase concursuri și evenimente, printre care şi 
lansarea cărţilor mele. Și-a început cariera de jurnalist 
încă din liceu publicând poezii în revista liceului și ulterior 
a început să colaboreze cu ziarul Scînteia tineretului. Din 
1990 este redactor la revista Actualitatea Muzicală a 
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. 

“Cum de la sfârșitul anilor 1970 colaboram deja cu 
Televiziunea, evident că m-am apropiat de toţi artiștii 
importanți, fiind și eu părtaş la lansarea și consacrarea lor, 
prezentându-i,  sprijinindu-i,  invitându-i în turnee, 
înmânându-le premii. Marina Florea și Gabriel Dorobanţu, 
de pildă, au debutat la Mamaia odată cu mine, în 1983, tot 
la Mamaia au cucerit Trofeul de interpretare Loredana 
Groza, Carmen Trandafir, Simona Florescu sau Alina 
Mavrodin, au cucerit distincții majore acolo și Monica 
Anghel, Oana Sîrbu, Ramona Bădescu, Marina Scupra, 
Anca Țurcașiu, Alexandra Canareica, Aurel Moga, Daniel 
lordăchioae, Silvia Dumitrescu, Emilia Ditu... și mai sunt 
zeci, pot spune că unul mi-e mai drag ca altul? Cum să uit 
ediția 1987, când Cătălin Crișan a primit premiul I, cântând 
„Vorbește marea”, de Aurel Manolache? Sau cea din 
1990, când s-au lansat Laura Stoica și Adrian Enache? 
Sau cum să nu-mi fie lângă inimă marile vedete care m-au 
onorat cu prietenia lor și pe care le-am prezentat în zeci 
de ocazii, cum ar fi Marina Voica, Margareta Pâslaru, 
Mirabela Dauer, Dan Spătaru, Angela Similea, Corina 
Chiriac, Mihai Constantinescu, Gabriel Cotabiță, Stela 
Enache, Mădălina Manole, Paul Surugiu-Fuego, Adrian 
Daminescu, Marian Nistor, Nicolae Covaci și formaţia 
Phoenix, Anastasia Lazariuc, Petre Geambașu, Marcel 
Pavel? Ei au scris istoria muzicii ușoare românești și am 
fost împreună cu ei, în această categorie intrând și marii 
noștri compozitori de gen. Încerc să dau înapoi o parte din 


181 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


ce am primit, prin notorietatea dobândită alături de ei. 
Astfel am scris trei cărți dedicate compozitorilor 
Temistocle Popa, Titel Popovici, Paul Urmuzescu (ne-au 
părăsit toti, ultimul în februarie 2018), iar zilele acestea voi 
preda Editurii Pro Universitaria un volum consacrat 
Marinei Voica. Am fost și sunt un om liber, n-am fost 
subordonat nimănui și nu datorez nimic, material vorbind, 
nimănui.”- Octavan Ursulescu. 

Apare la Editura ANAMAROL, în mai multe volume din 
antologiile de proză "Oameni, fapte și idei, 2021-2022, 
editor/coordonator Rodica Elena Lupu și în Colecţia „Un 
om între oameni,: „Octavian Ursulescu - Un om între 
oameni,, de Rodica Elena Lupu, 2023-2024 


LANSĂRI CĂRȚI LA "”METROPOLITANĂ” 


În ciuda lucrărilor ce au blocat total zona, 
împiedicând accesul automobilelor, primitoarea sală de la 
sediul central al Bibliotecii Metropolitane "Mihail 
Sadoveanu” a fost arhiplină. Melomani, admiratori ai 
compozitorului, precum și artiști au venit la întâlnirea cu 
reputatul compozitor Eugen Doga, la lansarea a două cărţi 
ce îi erau consacrate. Nu vom insista prea mult asupra lor, 
fiindcă le vom recenza separat, așa cum merită. 

Prima dintre ele aparţine scriitoarei și editoarei 
Rodica Elena Lupu (conduce editura ANAMAROL, la care 
au apărut ambele volume), organizatoarea evenimentului, 
și face parte din seria "Un om între oameni, dedicată 
marilor valori ale spiritualităţii române. Cartea include 
articole despre muzician, dar și o serie de amintiri și 
consideraţii personale, plus fotografii în care figurează și 
autoarea, nelipsită de la evenimentele importante. 


182 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


Cel de-al doilea volum este semnat chiar de 
compozitor și conţine, în premieră la noi, peste treizeci de 
partituri ale unora dintre cele mai cunoscute creaţii ale 
sale — cântece, valsuri, lucrări pentru pian sau acordeon, 
fiind exceptate cele din ciclul "Dialogurile dragostei” (pe 
versuri de Mihai Eminescu și Veronica Micle), apărute 
anterior la cunoscută editură Cartier. 

Acest al doilea volum, prefațat de autor, se datorează 
strădaniei fiicei compozitorului, Viorica (ei i-a fost dedicată 
la timpul cuvenit frumoasa melodie "Viorica sub razele 
iubirii”), aceasta fiind prezentă la loc de cinste în sală, 
alături de mama sa. Volumul acesta este dedicat în 
principal  conservatoarelor, şcolilor de muzică şi 
bibliotecilor, prima donaţie fiind înmânată chiar la fața 
locului Danielei Bardan, managerul bibliotecii judeţene din 
Giurgiu. 

Înafara compozitorului, a Rodicăi Elena Lupu și a 
Vioricăi Doga au mai luat cuvântul Ramona Mezei, 
manager al Bibliotecii Metropolitane, și conf. univ. Dona 
Tudor (care i-a fost profesoară!), de la sesiunea de 
dedicaţii de la final nelipsind solista Carmen Rădulescu, 
regizoarea muzicală Alexandra Cepraga, actrița şi 
cântăreața de origine basarabeană Alla (venită de la 
Craiova, ea a preluat cărți pentru instituţiile din oraș), Doru 
Chiriacescu. Momentul muzical a fost absolut 
impresionant, el fiind susţinut de soprana Alla Cebotari, 
care a dat viaţă superb, acompaniată la pian, unor 
secvenţe din ciclul "Dialogurile dragostei”, de care am 
amintit: "Ochiul tău iubit” (pe versuri de Mihai Eminescu) și 
“Te știam numai din nume” (pe versuri de Veronica Micle). 

Toţi cei prezenţi sperau să-l revadă pe Eugen Doga 
pe scenă la Sala Palatului, a doua zi, în concertul "Orice 
femeie e frumoasă”, protagonistă lana Novac, în care 


183 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


maestrul urma să acompanieze la pian câteva din 
compoziţiile sale, nemaivorbind de cântecele (inclusiv 
piesa titulară) incluse în repertoriul cunoscutei soprane. 
Din nefericire, la repetiţia din ziua concertului Eugen Doga 
a suferit un accident chiar la Sala Palatului, coborând de 
pe scenă, fiind operat la șold la Spitalul de urgenţă. 
Spectatorii i-au urat, fie și în lipsă, "La mulţi ani!”, fiindcă 
împlinise frumoasa vârstă de 88 de ani cu puţine zile 
înainte... 
Disponibil:https://ultima-ora.ro/lansari-carti-la- 
metropolitana/ 
Octavian Ursulescu 
25 martie 2024, Ultima Oră 


RODICA ELENA LUPU, 
O VIAŢĂ ÎN 1500 DE PAGINI... 
A PREZENTAT OCTAVIAN URSULESCU 


Am scris nu o dată despre lansările de carte ale 
scriitoarei Rodica Elena Lupu, atât cu scrieri proprii, cât și 
ale colegilor de breaslă, la editura sa, Anamarol, dar de 
această dată am asistat la un adevărat eveniment. 

Despre ce este vorba? Autoarea ne-a propus nu mai 
puțin de cinci volume a câte trei sute de pagini, cu 
aproape o mie de pagini color, cu sute de fotografii, dintre 
care aproape două sute alături de prietenii ei artiști, cele 
mai multe alături de Paul Surugiu-Fuego, colaboratorul 
atât de apropiat, căruia i-a dedicat și o carte. 

Personalitate extrem de apreciată, scriitoarea a fost 
distinsă cu numeroase premii și este nelipsită de la toate 
evenimentele artistice, fiind o prezenţă familiară pe scene, 
în studiourile TV sau de la Radio. 


184 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


De altfel, versurile sale i-au inspirat pe mulți 
compozitori și interpreți de muzică ușoară, până în prezent 
peste 40 de șlagăre benficiind de harul său poetic, fiind 
cântate de Paul Surugiu-Fuego (5 melodii), nepoata ei 
Ana-Maria, pe când avea doar 9 ani — acum frumoasa 
domnișoară este studentă la Medicină, la București (3 
piese), loana Sandu (12), Gabriel Dorobanţu, Rareş 
Borlea-Raoul (13, plus un album de autor integral şi altul 
în curs de apariţie), Dumitru Dragon (3), Nina Crulicovschi 
(Republica Moldova). 

Eu însumi am fost împreună cu ea la diverse lansări, 
de carte sau de disc, emisiuni TV, pentru că este o fire 
extrem de activă, un om al cetăţii, iar despre evenimentele 
în care a fost implicată peste hotare — din Australia, Israel, 
Canada, SUA, Italia, Germania, Spania sau Republica 
Moldova — am aflat din relatările mass-media. 

Și este firesc să fie atât de solicitată, întrucât este (de 
13 ani) membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar și a 
Academiei Româno-Americane de Artă și Ştiinte și a 
Uniunii Femeilor Române. 

Cele 5 volume lansate cu acest prilej sunt, dacă vreți, 
povestea frumoasă a vieţii ei, de la grădiniță până la 
sfârșitul anului 2021, cu texte proprii sau articole în care 
este elogiată, inclusiv de către scriitorii importanţi pe care 
i-a publicat la editura ANAMAROL -— lon Brad, lon Dodu 
Bălan, Radu Cârneci, Ilon Horea, Dumitru Popescu, Paul 
Goma, Octavian Paler — pe unii dintre aceștia scoțându-i 
dintr-o nedreaptă uitare. Efectiv avem de-a face cu 1500 
de pagini de istorie literară, dar nu numai, ci cultural- 
artistică în ansamblu, cu autografe, dedicaţii, fotografii, 
întâlniri, mărturii, diplome...Rodica Elena Lupu nu doar că 
a fost invitată la toate posturile importante de radio și 
televiziune, dar a realizat și prezentat ea însăși emisiuni 


185 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


cu audienţă, cum a fost, timp de 4 ani, cea de la DDTV 
alături de cântăreața Lucky Marinescu, solistă căreia i-a 
consacrat și o carte. Adevărat globe-trotter, scriitoarea a 
străbătut lumea ducând în bagaje cărțile ei sau editate de 
ea, donându-le românilor din diaspora în cadrul unor 
festivități emoţionante desfășurate în mai toate ţările 
Europei, dar și în China, S.U.A., Australia, Israel, Liban, 
Canada. 

Este o adevărată încântare parcurgerea acestor 
volume, regăsind figuri familiare, unele plecate dintre noi, 
personalități din toate domeniile care au fost alături de ea 
de-a lungul timpului — academicieni, oameni politici, 
scriitori, dar mai ales toate vedetele muzicii ușoare 
românești, din diverse generaţii, despre care a scris, le-a 
oferit versuri sau la lansările cărora a fost invitată să ia 
cuvântul. Ne-ar trebui câteva pagini doar pentru a le trece 
în revistă! 

N-a lipsit de la festivalurile de la Mamaia sau de la 
Mangalia (“Callatis”), a urcat pe scenă alături de celebrul 
compozitor Eugen Doga sau de alt reputat basarabean, 
academicianul Nicolae Dabija. 

A fost în platourile TV alături de realizatorii Corina 
Chiriac, Marina Almășan, Paul Surugiu-Fuego, i-a publicat 
o carte apreciatului cântăreț de operă Dan Iordăchescu, 
dar mai ales o dovedit o generozitate rară în ipostaza de 
editoare. 

Mă refer aici la cele peste o sută de antologii în care şi- 
au găsit loc peste o mie de autori din țară și din străinătate 
și la cele peste şase sute de cărți editate la "ANAMAROL”, 
editură pe care o administrează din anul 2003. Sub 
semnătură proprie a publicat, record, o sută de volume, la 
multe dintre ele coperta aparținându-i. Este doar o trecere 
succintă în revistă a minunilor reunite în cele 1500 de 


186 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


pagini sub titlul incitant și frumos "Tainele mării nu se 
cunosc de pe mal...', așa cum nimeni nu va putea 
pătrunde vreodată pe de-a-ntregul în sufletul sensibil al 
unei scriitoare de talia Rodicăi Elena Lupu. În trecut a 
organizat lansările cărţilor tipărite sub flamura editurii 
"ANAMAROL” sau a fost implicată în evenimente de profil 
la diverse librării ("Mihai Eminescu”, "Mihail Sadoveanu”, 
Diverta, Cărtureşti), la târguri de carte (Gaudeamus), la 
Cercul Militar Naţional, la Centrul Cultural UNESCO al 
sectorului 4, la Primăria sectorului 2, la Institutul Cultural 
Român, la "Capșa”, la Teatrul Excelsior, la Centrul cultural 
“Tinerimea Română”, precum și în ţară — la Galaţi, Cluj- 
Napoca, Constanţa, Eforie, Timișoara, Alba lulia, Brașov, 
Bârlad, Ploieşti, Pașcani... 

Dar spațiul cel mai drag ei și în care a fost primită de 
fiecare dată cu brațele deschise este Biblioteca 
Metropolitană, la sediul central "Mihail Sadoveanu”, lângă 
Piaţa Amzei — o gazdă ospitalieră fiind și de această dată 
tânăra directoare Ramona Mezei, care a rostit un cald 
cuvânt de deschidere. 

Aici toți scriitorii se simt pe drept cuvânt ca la ei acasă, 
dar și artiștii, dovadă că a ţinut să participe și îndrăgita 
interpretă de muzică ușoară Stela Enache, căreia Rodica 
Elena Lupu i-a pregătit, secret dezvăluit doar acolo, o 
poezie încredințată compozitorului Rareş Borlea-Raoul, 
așa încât să ne așteptăm în curând la un nou șlagăr! 

Actrița Doina Ghiţescu a recitat și a cules aplauze cu 
umorul ei tonic, iar colegii scriitori au avut discursuri de 
sinceră apreciere și delicată prietenie, fiind toţi 
colaboratori trainici ai editurii ANAMAROL. 

Astfel, au rostit câte un "laudatio” emoţionant 
scriitoarele Simona Tănăsescu, Evelyne Croitoru, Maria 
Petrescu, Carmen Dorobanţu, Margareta Vădan, cel mai 


187 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


documentat, după ce parcursese filă cu filă cele cinci 
volume, fiind președintele Uniunii Epigramiștilor din 
România, George Corbu, absolut impresionant în luarea 
sa de cuvânt. Tulburată, protagonista și-a șters o lacrimă, 
dar și-a regăsit cunoscutul zâmbet la final, cu braţele 
încărcate de flori. Dragă Rodica, așteptăm următoarele 
tale două cărți (am înțeles că două sunt aproape gata), 
pentru a încerca să mai deslușim din tainele mării 
învolburate a sufletului tău de poet... 


Disponibil: https://ultima-ora.ro/rodica-elena-lupu-o- 
viata-in-1500-de-pagini/ 
Octavian Ursulescu 
29 mai 2022, Ultima oră 


O POETĂ ȘI PROZATOARE DE MARE TALENT 


Și, să nu uităm, în egală măsură editoare de mare 
valoare, la editura sa, ANAMAROL, din Bucureşti apărînd 
peste şase sute de titluri, zece semnate de Paul Goma, 
zece semnate de lon Brad, cărţi semnate de lon Dodu 
Bălan sau Radu Cârneci. 

În ceea ce privește creaţia proprie, Rodica Elena Lupu, 
căci despre dînsa este vorba, se poate lăuda cu peste 80 
de cărţi, cifră ce o plasează în topul scriitorilor români. 

Se bucură de popularitate, are publicul său, dovadă că 
și de această dată sala de la subsolul Librăriei "Mihai 
Eminescu" a fost arhiplină. 

Cu această ocazie Rodica Elena Lupu și-a lansat 
volumul de poezie "Azi ca prin vis” (din care au citit cîţiva 
dintre cei prezenți, între care actrița Doina Ghiţescu) și 
romanul "Mamă și iubită”. Despre acesta din urmă, 
profesoara Maria Petrescu, scriitoare, a făcut cîteva 


188 


ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ 


observaţii foarte pertinente, cităm: "Romanul "Mamă și 
iubită” al doamnei Rodica Elena Lupu este povestea de 
viață, reală, a unui personaj din Cluj. Faptul că a ales 
această localitate, știind că autoarea este din Ardeal, m-a 
trimis imediat cu gîndul la faptul că eroii au făcut parte din 
viața domniei sale. Scrisă cu un limbaj simplu, colocvial, 
ușor de citit, fără să mă trimită să consult dicționarul, 
cartea m-a tinut aproape de la prima la ultima pagină, 
vraja ei nu s-a destrămat — o carte de dragoste care 
vizează un public larg și nu doar o mînă de intelectuali, 
genul de roman care te ţine în priză pînă la final. O carte 
echilibrată din toate punctele de  vedere-construcţia 
personajelor, acțiune, limbaj, dialog, cu o curgere firească 
a frazelor, o carte vie, pe care am trăit-o ca și cum 
povestea ar fi a mea”. Romanul începe de fapt cu o 
concluzie: "Femeile, da, femeile trebuie să fie credincioase 
bărbatului, harnice, bune gospodine în bucătărie, amante 
în pat şi doamne în societate”. 

Însă romanul de față o face pe femeie să strălucească, 
chiar dacă uneori viața îi este condiţionată de ceilalți. 
Romanul reface o lume reală, adevărată, cu clipe pe care 
uneori le ignorăm, dar pe care de acum încolo le vom 
putea lua cu noi oriunde. 

"Mamă și iubită” prezintă o lume cu drame şi bucurii, 
spaime şi speranțe deopotrivă, nuanțind sentimente 
omenești 189omposi de diverse. Odată cu concluzia 
finală, "Greşelile ne aparțin nouă!”, ieşirea din roman te 
face să fii mai atent la lumea din jur. lar fraza de încheiere 
este definitorie: "Nimic nu este întîmplător, sunt sigură că 
fiecare se naște cu un destin gata propus de cineva de 
sus, care reglează niște conturi, că traseele noastre, atit în 
dragoste, cît și în carieră, sunt prestabilite, iar dacă se 
întîmplă răutăţi, tot acel om sau alții a intervenit în acel 


189 


PE ARIPILE GÂNDULUI Vol. 2 


destin”. Am fost mereu onorat și mi-a făcut plăcere să iau 
parte la asemenea lansări de carte, adevărate acte de 
cultură cu care ne întîlnim tot mai rar, din păcate. Aceasta 
și din pricina faptului că participanţii sînt toți oameni de 
mare calitate, iubitori de carte sau ei înșiși implicaţi în 
fenomenul literar. Astfel, la această dublă lansare au luat 
cuvîntul despre autoare prof. dr. Dan Bodeaa, George 
Corbu, președintele Asociaţiei Epigramiștilor din România, 
membru al Uniunii Scriitorilor din România, dr. luliana 
Aldea, actriţa Doina  Ghiţescu,  scriitoarele Carmen 
Dumitrescu, Maria Niculescu, Simona Tănăsescu şi Maria 
Petresciu. Neobosită, Rodica Elena Lupu ne invită în 
această săptămînă, joi 26 și vineri 27 septembrie, în 
ambele zile de la ora 17,00 la Biblioteca Metropolitană, 
Sediul Central "Mihail Sadoveanu”, la alte evenimente. La 
cel dintâi anticipăm o afluenţă mare de participanți, întrucît 
pe afiș apare, ca prezentator, bunul prieten al scriitoarei, 
artistul de uriașă popularitate Paul Surugiu-Fuego, 
cîntăreț, compozitor, actor, textier, regizor, căruia Rodica 
Elena Lupu i-a scris versuri pentru multe cîntece. 


Disponibil:https://ultima-ora.ro/o-poeta-si-prozatoare- 
de-mare-talent-rodica-elena-lupu/ 


Octavian Ursulescu 
Ultima oră, septembrie 2019 


190 


EDITURA ANAMAROL ANTOLOGII LIRICE 


a 


ANTOLOGIE DE POENE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
AMAI 


SIMBIOZE LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANAMAR L ANAMAROL 


2) summor usce 


[>] 


SIMBIOZE LIRICE VOL. 1 - 20 


a 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE = 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANAMAROL 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
NAMARO! 


SIMBIOZE LIRICE 
SIMBIOZE LIRICE 
SIMBIOZE LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANAMAROL 


B 
[=] 
E 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 


fi | 
LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
NAMAROL 


L d 
LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANAMAROL 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE ANTOLOGIE DE POEZIE 
AMAROL 


ANAMAROL 


SIMBIOZE LIRICE 
SIMBIOZE LIRICE 


SIMBIOZE LIRICE 


5: 
>] 
a] 


3 
E] 
3 


ANTOLDGIE DE Pont Și 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
AMAR! 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
MARO! 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
IAMAROL 


SIMBIOZE LIRICE 
SIMBIOZE LIRICE 


SIMBIOZE LIRICE 


> 
> 


G smmon umc: 


E 


=] 
3 
N 
bi 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 


LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANAMAROL 


LIRICE 
ANTOLOGIE DE POEZIE 
NAMAR 


SIMBIOZE LIRICE 
SIMBIOZE LIRICE 


SIMBIOZE LIRICE 


ANTOLOGIE DE POEZIE 
ANAMAROL 


E 
> 
= 
s 
E 
= 
Ei 
[= 
= 
z 
= 
. 


e ANTOLOGI 


ANTOLOGIE LIRICĂ 


CARMEN 
CARMEN 


Editura ANAMAROL 2016 


CARMEN VOL. | - XXX 


figura ANAMAROL 2017 
J/H 


“Editura ANAMAROL 201 


E ANTOLOGIE ; rt ANTOL iz Ba 


LIRICĂ e at za A ` IC ~ Zoli aur 
Volumu aini f à - 


CARMEN 


“ADI 


4: 


ANTOLOGIE LIRICĂ 


Volumul XX» 


CARMEN e ANTOLOGIELIRICA Vol. XVII 
CARMEN e ANTOLOGIELIRICĂ WOMAN 


Editura ANAMAROL 2018 


EO 2018 


CARMEN 


Le 


ANTOLOGIE LIRICA ANTOLOGIE LIRICĂ 


Volumu XXI 


Volumul XXI 


i he : 


k 
Editura ANAMAROL 2018 


ka 
ANTOLOGIE LIRICA 


Volumul XXV 


Za F 
"ANTOLOGIE LIRICA 
Volumul XXY Se 


ue 


CARMEN GE ANTOLOGIE LIRICAMAVOIKXVII 


oanig e ANTOLOGIELIRICA TUG 


5 = P 
ONUA ANAMA ROZS" di ura ANAMAROL 2018 5000 Editura ANAMAROL 2019 


CARMEN METAMOREOZĂ 


Antologie lirică 
Volumul 2 


ANTOLOGIE RICA ` 
METAMORFOZĂ VOL. 1-20 
METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ 


Antologie lirică 


Antologie lirică 
Volumul 4 


+ Antologie lirica + Volumul 
* Antologielirică » Volumul4 


JOZĂ + Antologie lirică + Volumul 5 


METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ 


ET, 
Antologie lirică — Volumul 9 Antologie lirică — Volumul 10 


Antologie lirică 


+ Antelogie lirică + Volamal 10 


METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ METAMORFOZĂ 


Antologie lirică — volumul 11 Antologie lirică — Volumul 12 Antologie liricà — Volumul 13 Antologie lirică — Volumul 14 


[AMOREOZĂ * Antologielirică + Volumul11 
* Antologie lirică + Volumul 14 


METAMORFOZĂ * Antologielirică + Volumul 12 
E METAMORFOZĂ + Antelogielirică + Volumul 13 
x 


METAMOREOZĂ 


Antologie lirică — Volumul 16 


Ei 
i 


METAMOREOZĂ 


Antologie lirică — Volumul 20 


| Editura ANAMAROL, 2020 


100 — 1 DECEMBRIE 1918-1 DECEMBRIE 2018 
SIMFONIA POEZIEI, ANTOLOG. MULTILINGVĂ, VOL. 1-8 


A 
Ñ inj A Zi A Binjemie 
E ipe n Nae type delleemnia 
L o O gPa 
[o] 
o 
G 2 G 
l i 1 
E E E 
M M M 
U U u 
L L L 
T a ZE 
[j I I 
L L L 
i i i IMFONIA 
žl & G POEZIEI 
v s X tehegio mai gvă 
A 2 3 ea 
i EDITURA ANAMAROL | EDITURA ANAMAROL 
PN la 2016 ll 2016 
A A A 
N N N A 
T T T T 
o o o o 
L L L i 
o o o ò 
tA G tA G 
ji i ] ] 
E E Li E 
M M M 
u U U r 
i L L L 
T T T 7 t 
I 1 I I 
4 L E t 
I 1 1 1 
N N N N 
G G é 6 
A v yi Y: 
À Ă Ă À 
5 6 7 8 
EDITURA ANAMAROL EDITURA ANAMAROL EDITURA ANAMAROL EDITURA ANAMAROL 
a 2037 la 2018 y Join A 2019. 


BV 


SPIRALE LE 


rwy 
D 


© SPIRALELE 
IEŢII 

A É VIEI 

j 


GÂND DIN GÂND 


Antologie de poezie 
Volumul 3 


GÂND DIN GÂND VOL. 1-4 


CICLUL ANOTIMPURILOR. DUPĂ VIVALDI I VOL. 1-4 


sn 


A i k ra mar Mii e >: Si 
PRIN ANOTIMPURI, ANTOLOGIE DE POEZIE, VOL. 1-4 


ARIPILE GÂNDULUI 


Editura ANAMAROL, 2024 


Editura ANAMAROL, 2024 


PE ARIPILE GÂNDULUI 
ANTOLOGIE DE POEZIE ȘI PROZĂ, VOL. 1,2 


PREȘEDINTE 
Bucureşti. 20 septembrie 2023 


Doamnei 

Rodica Elena Lupu 

Editura Anamarol 

Str. Fabricii nr. 2B, B.P5 d/13 


Sector 6 
Bucureşti 


Stimată doamnă Lupu. 


Confirm primirea cărţii „loan-Aurel Pop — Un om între oameni” pe care ați avut amabilitatea 
să mi-o trimiteţi şi vă mulțumesc. Am fost surprins că v-aţi preocupat să realizaţi o carte din 
multiplele mele articole apărute în diferite publicaţii. 

Vă rog să primiţi urările mele de sănătate şi gânduri de bine. 


Acad. loan-Aurel Pop 
Preşedintele Academiei Române 


CU 


j COLECŢIA 
UN OM ÎNTRE OAMENI DE RODICA ELENA LUPU 
EDTURA ANAMAROL, 2023-2024, ÎN CARE AU APĂRUT: 


ADINA VELCEA 
ADRIAN PĂUNESCU 
CARMEN ALDEA VLAD 
CONSTANTIN MIRONESCU 
DAN BODEA 
DONA TUDOR 
EUGEN DOGA 
EVELYNE MARIA CROITORU 
FLORENTIN SMARANDACHE 
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENERG 
GABRIELA CRISTINA HALE 
GALINA MARTEA 
GEORGE CORBU 
GEORGE COŞBUC 
GEORGE ROCA 
IOAN AUREL POP 
IOAN IOAN CĂPRĂROIU 
ION BRAD 
ION DODU BĂLAN 
LIVIA ANTON 
LUCIAN BLAGA 
LUKCY MARINESCU 
MAGDALENA ALBU 
MARIA PETRESCU 
MARIANA POPA-POTAISA 
MIHAI IUNIAN GÎNDU 
MIHAI MANOLESCU 
MIHAI EMINESCU 
NICOLAE DABIJA 
OCTAVIAN URSULESCU 
OCTAVIAN GOGA 
OCTAVIAN PALER 
PAUL GOMA 


PAUL SURUGIU-FUEGO 
RADU CÂRNECI 
RAREŞ BORLEA-RAOUL 
RODICA ELENA LUPU 
ROXANA COSTACHE 
VALENTIN GĂINARU 
VIRGINIA VINI POPESCU 


CUPRINS VOLUMUL 2 


loan-Aurel Pop / 7 
Livia Anton / 19 
Lucian Blaga / 26 
lon Brad / 33 
Loredana Cristea / 46 
George Dimitriu / 54 
Alina Dobre / 67 
Mihai Eminescu / 77 
Valentin Găinaru / 87 
Rodica Elena Lupu / 93 
Galina Martea / 106 
Cati-Carmen Mușceleanu / 114 
Andrei Pandrea / 122 
Adrian Păunescu / 129 
Maria Petrescu / 135 
Ely Rossi / 143 
Florentin Smarandache / 153 
Marin Sorescu / 166 
Marinela Macarie Stănescu / 172 
Octavian Ursulescu / 180 


Tiparul NORA TIPCOM 


lon Aurel Pop 
Livia Anton 
Lucian Blaga 
lon Brad 
Loredana Cristea 
George Dimitriu 
Alina Dobre 
Valentin Găinaru 
Mihai Eminescu 
Rodica Elena Lupu 
Galina Martea 
Cati-Carmen Mușceleanu 
Andrei Pandrea 
Adrian Păunescu 
Maria Petrescu 
Ely Rossi 
Florentin Smarandache 
Marin Sorescu 
Marinela Macarie Stănescu 
Octavian Ursulescu 


ISBN GENERAL: 978-606-640-504-1 
ISBN: 978-606-640-509-6