Cuvantul Legionar nr. 10, iunie 2004

â/ui/i că ccr tăcea acestea, cc/*ât^^t^. 

^o<inpA^ăe 




Periodic al tineretului român naţionalist ortodox 

- ÎN DUHUL NAŢIONAL CREŞTIN AL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU - 

An ul 1, Nr. 10, IUNIE 2004 _ Apare la jumătatea lunii _ 7 000 lei 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 



CUPRINS: 

Cuibul 

Dincolo de moarte 

Ştefan cel Mare şi Sfânt între Vladimir şi Ion 
Monumentele istorice - din nou în pericol! 
Păreri despre NATO 

Târgovişte, Mănăstirea Dealul şi liceul militar 
^grâo/iatlă^i Fondatorii Legiunii 

ifuwuc 

muncâ 

Qiectimţig Nelu Rusu, şeful Senatului Legionar 
ma/7ioruu/i Pierderea Basarabiei 
/v€^acţiei 



ANUL ACESTA SE ÎMPLINESC 77 DE ANI DE LA FONDAREA, 
DE CĂTRE CORNELIU ZELEA CODREANU, 

A LEGIUNII "ARHANGHELUL MIHAIL”, 

CUNOSCUTĂ SUB NUMELE DE MIŞCAREA LEGIONARĂ 

a/u// 



ÎNTREBĂRI DE VIAŢĂ Şl DE MOARTE 


De câte ori am ocazia să discut cu o persoană necunoscută: cu 
un ziarist venit să ia un interviu, cu un tănăr - sau mai puţin tănăr cu 
care, să zicem, călătoresc în tren - sau aşa ceva, fac micul meu 
sondaj. Exact! Il întreb de Mişcarea Legionară; în continuare 
trebuie să fac o selecţie de care depinde continuarea sau nu a 
discuţiei, dacă am motive să cred că persoana se manifestă ca un 
comunist (era să zic "autentic", dar cine a văzut aşa ceva!), scurtez 
sau schimb subiectul, căci vorba unui prieten al meu: "Eu cu 
tâmpiţii nu vorbescr Se întămplă rar aşa ceva: în general oamenii 
se manifestă normal, prezentând două alternative: ori nu au auzit 
nimic, aceştia fiind cei mai tineri sau mai puţin instruiţi, ori declară 
că ştiu ce au fost învăţaţi în comunism - bineînţeles numai lucruri 
(eufemistic vorbind) ^negative". In amândouă cazurile mă simt 
deprimat - niciodată descurajat, dar totdeauna cu nedumeriri: pe de 
o parte, cum se poate trece peste unul din cele mai importante 
episoade ale istoriei naţionale ca găsea prin apă, şi pe de altă 
parte, ce am putea noi să facem ca să reparăm ceea ce 
dictatura lui Carol II, a Iul Antonescu şl cea comunistă au 
reuşit să distrugă, şl anume adevărul; nu adevărul nostru, căci 
nu există decăt un singur adevăr, ci adevărul istoric. 

Se pare că până la un moment dat aprecierile negative ia 
adresa activităţii Mişcăm Legionare în perioada de refennţă 
1927-1938 sunt urmarea urii viscerale a comuniştilor împotriva 
.£^lui mai mare şi combativ duşman al său. începând cu 

~ CUVÂNTUL LEGIONAR 


teroarea dezlănţuită odată cu ocupaţia rusească, continuând cu 
arestările abuzive, condamnările grele după simulacre de judecată, 
având la bază declaraţii smulse prin tortură sau denunţun 
imaginare, asasinate individuale sau colective, confiscări de tot 
felul, toate aceste crime au reprezentat baza politicei în pnmi 20 de 
ani de comunism După aceea şi până astăzi toate mijloacele de 
Informare şl educaţie au avut aceeaşi ţintă: să vorbească pe 
cât posibil mal puţin despre Mişcarea Legionară sau să fie 
prezentată într-o lumină cât mai defavorabilă. 

Dar iată. a venit 1989, când o ţară întreagă nu a mai putut 
suporta lipsurile, teroarea şi minciuna şi, cu sacrificiile cunoscute, a 
încercat şi a reuşit (doar în parte) să scape de comunism; nu şi de 
comuniştii 

Aceştia, travestiţi peste noapte în oameni cu vederi 
democratice, au promovat o falsă democraţie, ocupând toate 
posturile cheie din instituţiile care direct sau indirect hotărăsc soarta 
cetăţeanului, aducând 75% din populaţia ţării la sapă de lemn 

Ce Ti sperie în continuare pe actualii guvernanţi, de se văd 
obligaţi să calce Constituţia (şi aceea aşa cum este) şi să se 
blindeze cu legi şi hotărâri de urgenţă împotriva Mişcării 
Legionare? 




iunie 2004 


pag. 1 





































Există unii care susţin cu o îndârjire uluitoare că 
sistemul legionar de organizare bazat pe ideea 
de cuib ar fi anacronic. Şi când spun 
’unir mă refer nu la cei neavizaţi, ci la 
pretinşi legionari care opinează "doct". 

•democratic". 'în spiritul vremurilor 
moderne’, că tineretul ar trebui să se 
formeze în cluburi (?!), în asociaţii 
lucrative (!) etc,. dar nu în cuiburi 
(De exemplu, simiştii. din ordinul 
“comandamentului", prin fosta 
'Gaze/ă de VesC s-au pronunţat 
repetat şi categoric împotriva 
cuiburilor. Apoi se vaită că nu 
există legionari! Prostie sau rea credinţă?) 

Cuibul, ca tot ceea ce a creat geniul Căpitanului 
este cea mai viabilă formă de organizare: 

1) Cuibul este o mică familie unde sunt oameni de aceeaşi 
vârstă, aceeaşi putere de înţelegere, aceeaşi constituţie 

sufletească . 

Membrii cuibului sunt prieteni şi se întâlnesc oriunde şi 
oricând cu plăcere, nu numai pentru activitate legionară, ci şi 
pentru a se distra şi relaxa împreună, pentru a se sfătui în 
probleme personale, pentru a se ajuta sau pentru a sărbători 
împreună diverse evenimente. Ei ştiu să îşi facă viaţa frumoasă nu 
numai la suprafaţă. în distracţii trecătoare, ci în profunzime, clădind 
'catapetesme pentru veac' (pe pământ şi în suflete). 

2) Cuibul este o şcoală de caractere, o cetate ferită prin 
înalte îngrădituri morale de vânturile scepticismului dizolvant, 
ale laşităţii şi corupţiei. 

Pentru că în asemenea condiţii de apropiere, nimeni nu se 
poate preface la infinit; nimeni nu poate să mintă fără a fi 
descoperit, nimeni nu poate dezbina, nimeni nu poate să menţină şi 
să propage idei contrare Legiunii, românismului sau creştinismului. 

Şeful de cuib îşi poate cunoaşte mult mai bine oamenii decât 
şeful oricărei alte organizaţii. ... 

Noii veniţi în cuib ori se convertesc la viaţa legionară, ori 
sunt îndepâitaţi din cuib, ori ajung să se retragă de bună voie, 
pentru că orice corp străin este eliminat dintr-un organism viu, 
sănătos. Cuibul nu are "balast". 

3) Cuibul este un tonic moral. Şedinţa de cuib este o oază de 
înălţare sufletească şi de linişte, care compensează loviturile 
vieţii de zi cu zi. E un refugiu, dar nu ca un mal pe care eşuează 
rataţii, cei care caută alinare pentru insucces şi pentru neputinţa de 
a continua lupta, ci ca o stâncă pentru cel ce se odihneşte după 
lupta cu valurile şi se pregăteşte pentru o nouă înfruntare; este ca 
Geea pentru Anteu. Aici, în cuib, legionarul îşi reface forţa morală 
de a da piept cu greutăţile şi nedreptăţile zilnice, nu aşteptând, ci 
pregătind ziua în care Binele va triumfa. Căci lupta milenară dintre 
Bine şi Râu ştim cum se va sfârşi. în ordinea naturală, firească, a 
Dumnezeirii. De murit, vom muri cu toţii, mai devreme sau mai 
târziu. Nimeni nu ia cu el nici bogăţiile, nici onorurile, nici 
distracţiile, dar toţi vor lua cu ei lumina Binelui sau povara păcatelor 



CUIBUL 

resoectivâ nu poate deveni legionar sau, mai rău, că se află in 
respect y pentru a spiona 

‘"“'fpentm diverse organizalii) au avut prilejul să constate câ 
spionajul printre legionari costă prea mult timp Con 
^ oersonal lată de ce: ca să aibă ce raporta celor 
interesaţi trebuie să se încadreze în cuib. Ori 
aceasta înseamnă că trebuie să citească şi să 
înţeleagă literatura legionară, să colinde 
oraşul împărţind revista legionară etc,, 
adică să îi ajute tocmai pe cei pe care 
vrea să îi păcălească. Practica a 
dovedit că este o imposibilitate 
organică pentru "neprietenii" 
legionarilor să îi ajute pe legionari! 
Spionul are o adevărată neputinţă psihologică, 
simtindu-se înjosit să ii ajute pe cei pe care îi spionează, pe cei 
de pe urma cărora vrea doar să tragă foloase într-un fel sau 
altul (promovări, bani etc.) 

l-am remarcat de multe ori, amuzată, pe cei care veneau în 
scop de a culege informaţii despre legionari, pretextând că vor să 
devină şi ei legionari. Ei bine, aceştia nu erau capabili nici să 
citească din cărţile împrumutate de la noi, nici să distribuie alături 
de noi revista prin cămine, nici să cureţe zăpada din curtea 
sediului, nici să scrie, invocând mereu scuze Ei nu "puteau" face 
nimic concret pentru Legiune, niciodată. Erau în schimb dispuşi 
doar să participe la şedinţele conducerii centrale, solicitau 
numeroase detalii individuale - ei fiind, în schimb, "ermetici", 
încercau diverse provocări etc. 

în plus, orice spion constată repede că nu are ce raporta 
sau că trebuie să raporteze "fantezii" (ceea ce nu merge la infinit), 
legionarii mergând doar pe drumul onoarei şi legalităţii. 
Legionarii nu dau lovituri de stat. 

6) Pentru activitatea unui simplu cuib nu sunt necesare cine 
ştie ce fonduri, nici "tone" de acte şi nici măcar un sediu (sediul 
fiind necesar pentru extinderea organizaţiei, pentru relaţiile cu 
publicul). Cuibul se poate întruni la şeful de cuib acasă, sau la 
unul dintre membri, sau ... în parc! 

Cuibul are o extraordinară flexibilitate: este infinit mai simplu 
să se mobilizeze 3 sau 13 oameni la orice oră şi oriunde, decât să 
se adune nu ştiu câte zeci sau sute de oameni dintr-un partid 


7) Şeful de cuib nu este un dictator, pentru că el nu 
conduce după bunul plac, ci după legi care nu se schimbă; 
legea onoarei, legea ajutorului reciproc, legea muncii, legea 
educaţiei, legea disciplinei, legea tăcerii. Cuibul este cald, iar puii 
sunt crescuţi cu dragoste şi loialitate pentru a prinde aripi. 

8) în condiţii în care toate celelalte organizaţii sucombă (din 
lipsă de fonduri, din motive de dezbinare ş a ), cuibul rămâne 
veşnic o unitate de luptă, o realitate indestructibilă, pentru că 
nimeni nu va putea opri vreodată întâlnirea unor prieteni. 

Având în vedere duşmanii numeroşi şi puternici pe care i-a avut 
dintotdeauna Legiunea, cuibul este cea mai potrivită modalitate de 
a întreţine şi cultiva spiritul legionar. 

Pentru a deven i legionar nu trebuie ca mai întâi să fi atins 


pe care le vor purta chiar pe această lume. la bătrâneţe, şi le vor perfecţiunea, căci tocmai pe omul imperfect năzuieşte Legiunea 

să-l transforme Un om cinstit cu el şi cu cei din jur va deveni 
un bun legionar. în jurul sâmburelui se va dezvolta, în cuib, 
fructul Nu au ce căuta secăturile, cei fără sănătate interioară, 
pentru că nu există sâmburele în jurul căruia să se poată construi 
In cuib nu intră decât cei care au de dăruit din p rpaplinul !oi 
sufletesc, oameni hotărâţi curajoşi, cinstiţi, care nu sunt ahtiaţi 
după fleacuri, după câştiguri materiale sau după linguşiri. Intră 


vedea perpetuate prin copiii şi nepoţii lor. 

4) Cuibul dezvoltă Iniţiativa, capacitatea de creaţie şi de 
organizare, calităţile de conducător, spiritul de echipă şi de 
răspundere. într-un cuvânt, in cuib se pregăteşte noua elită 
naţională, bazată pe dragostea pentru Cer şi pentru pământ, pe 
adevăr, pe valoarea morală, pe înţelepciune, vitejie, ordine. 

altruism. Fiecare se poate ridica numai prin sacrificiu şi muncă, - - - —_r- ;7 -t 

prin propriile calităţi. Cuibul nu produce niciodată cameleoni, “ J]**^*® bucată” pentru a ieşi nişte eroi. Eroul nu se 

Nimeni nu este privilegiat, nimeni nu profită de altul. Toată lumea - înapoi ta orice greutate întâmpinată, nu aşteaptă 

dar absolut toată lumea - munceşte; nimeni nu stă degeaba f ' ^ ® soartă mai bună, nu problematizează, nu 

Eficienţa cuibului este mereu dovedită: sunt o serie de lucruri pe *** * Eroul are un ideal şi luptă pentru el în orice 

care un om singur nu le poate realiza, iar o organizaţie este prea Pentru că de asta e erou. 

mare pentru a le face. v® sti mula apariţia altor eroi. 

5) Nimeni nu poate fi trădător într-un cuib, fără a fi observat omul va^năzui'spre'^prieten[a ^e[^rafs^"*”im^olmen2^sP^ 
in scurt timp. Nimeni nu poate deveni trădător fără a fi observat bine, spre dreptate urmSnH ’ 

Atunci când cineva din cuib refuză sistematic, sub diferite ’ ®'- 

pretexte, sarcinile de cuib, este un semnal câ persoana 

Pa9- 2 CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 


















S^Utiu/e>u 


DINCOLO DE MOARTE 


Pânâ la apariţia creştinismului, majoritatea credinţelor 
precreştine considerau moartea un sfârşit, o dispariţie a omului de 
pe faţa pământului, fârâ a lâsa nici o urmâ şi fârâ a avea o speranţă 
în ceea ce pnveşte un posibil "viitor”. Toate aceste credinţe nu erau 
altceva decât simple evoluţii ale fricii primitive a omului preistoric cu 
privire la somnul fârâ de trezire, faţă de necunoscutul cuprins In 
complexitatea acestui fenomen 

însă de la naşterea 
Mântuitorului şi mai ales 
începând de la răstignirea 
Lui. moartea a căpătat un cu 
totul alt sens pentru creştini 
Esenţa creştinismului este 
mai mult istoria învăţăturilor, 
patimilor şi învierii 
Mântuitorului Hristos decât a 
I vieţii Lui. înaintea morţii 
Sale. El face cunoscut unor 
greci o mare taină: “Bobul 
de grâu până nu putrezeşte 
nu rodeşte". Dar pe lângă 
exemplul lui lisus putem 
considera şi exemplul multor 
sfinţi martiri (loan. Petru. 
Andrei, Gheorghe, cei 40 de 
Mucenici etc.), care au 
primit moartea ca o 
eliberare, ca o victorie, ca o 
condiţie necesară pentru 


această înviere.’ (Comeliu Zelea 



Sf. Apostol Andrei care a creştinai 
poporul român 


nviere. "Sângele martirilor, sămânţa creştinilor" (Tertulian). 

In epoca modernă, dată fiind depărtarea omului de divinitate, 
acesta (omul) fiind preocupat în mare măsură de grijile cotidiene, 
îşi concentrează toate acţiunile în scopul realizării unei vieţi 
pământeşti cât mai bogate dintr-un punct de vedere sau altul (nu 
contează din care). Această situaţie este în mare parte generată de 
ideologiile materialiste care domină atât Orientul cât şi Occidentul. 
Astfel a apărut ateismul modem. 

Ateismul — un concept superior? 

Ateul nu-i legat de nimic superior El nu crede nici în forţele 
nevăzute, nici în valorificarea lui personală pe un plan spiritual. Cu 
atât mai puţin poate crede în semenul său. 

El n-are nici un ideal depăşind orizontul lui imediat, nici respect 
pentru persoana umană pe care o consideră, prin optica lui deviată, 
ca un concurent sau duşman. 

Ateul trăieşte ca un izolat In propria lui societate, deoarece nici 
un fir nevăzut nu-l leagă de sufletele celorlalţi şi nici de 
necunoscutul ce-l aşteaptă dincolo de viaţă. 

Trăieşte Intr-un prezent neliniştit, în care devine pradă uşoară 
tuturor celor ce ştiu să mânuiască iţele din umbră. 

Ateul modem este o victimă a marxismului, care are nevoie, 
pentru a-şi impune ideologia materialistă, de indivizi fără credinţă! 
fără ideal, roşi de invidie şi izolaţi In viaţă. 

Ce aduc ei. ateii, în balanţa frământărilor actuale, când soarta 
lumii tremură pe covoraşul verde al unei conferinţe Intre cei mari? 

NIMIC, numai negaţie şi defetism! 

Fie CĂ este vorba de ateismul de tip occidental (ori liberalist, ori 
cu tendinţe hipiote, care par la prima vedere pacifiste şi inofensive, 
ori de cel cu tendinţe anarhiste), de ateismul de tip marxist (strict, 
dur. autoritar), nici unul fel de ateism nu face altceva decât să 
aducă noi şi noi adepţi singurului zeu ce are de câştigat din această 
prăbuşire: banul 

Depărtarea de sacru şi prăbuşirea In profan i-a făcut pe câţiva 
dintre cei ce nu s-au adaptat" noii concepţii să se întrebe: "Este 
oare ţelul final al omului viaţa? Dacă da, atunci înseamnă că nu ne 
interesează mijloacele pe care le folosim pentru a ne-o asigura. 
Toate sunt bune, chiar şi cele mai rele. Se pune deci problema 
după ce ne conducem noi oamenii In relaţiile noastre cu alţi 
oameni'> După animalul din noi? După tigrul din noi ? După legea 
peştilor dtn mare sau a fiarelor din pădure ’ Ţelul nostni final nu 
este viaţa, ci învierea, învierea In numele Mântuitorului lisus 
Hristos. Creaţia, cultura, nu-i decât un mijloc, nu un scop, cum 


s-a crezut, pentru a obţine 
Codreanu - 'Pentru legionarf) 

Cinstirea morţilor 

Astfel se justifică toate ritualurile creştine referitoare la cinstirea 
morţilor. O dată trecuţi în nefiinţă, spiritele celor care ajung la 
dreapta Tatălui nu abandonează lumea noastră, ci continuă să 
vegheze asupra celor rămaşi, până In ceasul biruinţei finale, ziua 
Judecăţii de Apoi. lată cât de bine se îmbină credinţa creştină cu 
credinţa dacilor In ceea ce priveşte cultul morţilor şi semnificaţia 
morţii fizice. 

Credincios, habotnic, sau simplu superstiţios 

O mare primejdie de care trebuie să ne ferim în drumul nostru 
către Hristos este păcatul habotniciei 

Creştin adevărat nu este acela care merge în fiecare zi la 
biserică, ţine post tot timpul, se spovedeşte şi se împărtăşeşte la 
fiecare două zile, citeşte zeci de rugăciuni pe zi etc., etc., şi care 
transformă apoi toate acestea Intr-o rutină, făcând aceste lucruri In 
mod mecanic, fără să simtă nimic, călăuzit doar de un fanatism orb. 
lipsit de orice sentiment divin Habotnicul reţrrezintă, de fapt, pe 
urmaşii fariseilor care erau credincioşi doar In formă şi nu în fond. 

Disperarea acestor oameni este de obicei generată de o falsă 
imagine despre divinitate şi de convingerea că doar - şi numai - prin 
rugăciune şi post vor putea reuşi şi vor obţine bunăvoinţa lui 
Dumnezeu 

Este adevărat, rugăciunea, postul. îndeplinirea Sfintelor Taine 
reprezintă paşi ce trebuie urmaţi, dar nu trebuie uitat că. pe lângă 
aceste ritualuri creştine, trebuie îndeplinite şi alte condiţii pentru a 
putea fi numiţi creştini, şi anume trebuie să fim capabili să 
urmăm o viaţă socială în conformitate cu învăţăturile 
Domnului, care să se bazeze pe altruism, şi pe care o putem 
urma doar avânt o voinţă de fier, un curaj pe măsură şi o idee 
clară a scopului nostru. 

Dumnezeu nu este un stăpân de sclavi, ci Tatăl nostru. 

Pentru a putea ajunge la biruinţă nu este suficientă rugăciunea, 
ci este necesar efortul nostru particular pentru a putea înfrunta 
anumite situaţii Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în sac. înainte 
de a implora ajutorul divin trebuie mai întâi să încercăm noi înşine 
să ne ajutăm Ajută-te singur; ajută-te şi toată lumea te va ajuta 
Pentru a putea birui trebuie să ne gândim tot timpul câ totul 
depinde numai de Dumnezeu, dar trebuie să luptăm ca şi cum 
totul ar depinde numai de noi. Trebuie să avem încredere în 
Domnul, dar nu trebuie să ne lăsăm totalmente în grija Lui, 
căci El nu ne va ajuta decât atunci când va vedea un semn de 
bunăvoinţă şi de curaj din partea noastră pentru a înfrunta 
lucrurile. 

O povestioară catolică vorbeşte despre un om care după moarte 
sfatea pe malul unei mări lângă lisus Mântuitorul, arătăndu-i două 
rânduri de urme de paşi pe plajă Ii spune "Uite. toată viaţa ta Eu 
am fost alături de tineT. Urmărind paşii, omul observă că In unele 
zone era doar un singur rând de paşi şi atunci îi spune lui lisus: 
"Dar Doamne, văd că In cele mai grele momente din viaţa mea 
m-ai lăsat singur, au rămas numai urmele mele ’ Şi atunci 
Mântuitorul îi răspunde: "Nu, acelea sunt urmele Mele când te 
căram pe tine in spate". 

lisus nu ne lasă niciodată singuri, iar habotnicia nu ajută pe 
nimeni să se apropie mai mult de Hristos. Fiecare creştin 
trebuie să aibă voinţa şi curajul de a-şi lua crucea în spate şi 
de a-L urma pe lisus, şi nu să se ascundă în spatele unei 
credinţe făţarnice care nu este altceva decât pavăza fricii de a 
înfrunta primejdia şi un s^mn de întrebare cu privire la 
credinţa adevărată. 


O a altă primejdie de care trebuie să ne ferim este cea de 
transforma religia Intr-o superstiţie De cele mai multe ori cauza 
care duce ta comiterea acestei erori este lipsa unei educaţii 
necesare atât din punct de vedere spiritual, cât şi din punct de 
vedere cultural 

înainte de apariţia creştinismului superstiţiile erau foarte 
importante pentru oameni. Majoritate religiilor erau întemeiate pe 
baza superstiţiilor care, de cele mai multe ori, erau generate de 
frica de necunoscut. 

Nouă nu trebuie să ne fie •frică" de Dumnezeu pentru că 
CUVÂNTUL LEGIf>NAR iur>ie 2004 pag. 3 






































frici ne poate fi decât de ceva rău. Dumnezeu ne 
iubeşte ca pe copii lui şi nu vrea si ne terorizeze. 


Relaţia om - Dumnezeu nu trebuie si se bazeze pe 
sentimentul de frică, ci pe cel de dragoste. Frica nu duce decât 
la hahotnicie sau la suDerstitie. 



Ştiinţă şi credinţă 

Din pâcate. în prezent, din cauza evoluţiei ştiinţelor exacte, omul 
tinde să se laicizeze din ce în ce mai mult, scăzând rolul religiei în 
favoarea explicaţiilor ştiinţifice 

Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu există, ba chiar din 
contră Dumnezeu a creat natura cu tot ce cuprinde ea, de la 
imensitatea universului până la atomul de carbon - şi chiar mai 
mult Totodată însă Dumnezeu a creat şi legile naturii după care 
funcţionează maşinăria universului şi pe care, din moment ce El 
le-a creat, nu le poate încălca. Astfel, toate fenomenele 
miraculoase au o explicaţie în conformitate cu aceste legi. iar dacă 
nu am găsit acea explicaţie nu înseamnă că nu există, ci pur şi 
simplu că noi, prin micimea cunoştinţelor noastre, nu am reuşit să o 
aflăm 

Dumnezeu nu este împotriva ştiinţei, El nu ne opreşte să ne 
dezvoltăm şi să curmaştem mai mult, dar această dezvoltare 


nu poate înlocui 

niciodată —^ 11 

conceptul dţ 

Dumnezeu decât 

pentru sufletele sărace şj 
pentru minţile limitate, aşa 
cum această dezvoltare nu 
trebuie să fie decât in 
scopuri constructive, nu 
luciferice, de distrugere 
sau perturbare a ordinii 
naturale, a creaţiei divine. 
Dumnezeu este 

Adevărul. El este cunoaşterea, şi cum Adevărul şi cunoaşterea sunt 
infinite indiferent căt de mult am cunoaşte noi. întotdeauna va 
exista ceva ce nu vom putea cunoaşte şi acolo se află Dumnezeu 
care. reprezentând perfecţiunea, nu poate fi niciodată atins, 
cunoscut, perceput în totalitate 

lată de ce ştiinţa este imperfectă în comparaţie cu 
Dumnezeu, ea nu ne poate duce decât până la porţile 
împărăţiei divine. Pentru a putea trece dincolo trebuie sâ 
credem, să iubim şi să simţim. 





ÎNTREBĂRI DE VIAŢĂ Şl DE MOARTE - Nicador Zelea Codreanu irc6/7(ffTt/ari^cî/^ pafl-J) 



Fac un mic apel la logică: imensa majoritate a românilor 
detestă comunismul - după experienţa tragică a unei jumătăţi 
de secol. 

Toată activitatea Mişcării Legionare a avut aceeaşi direcţie 
de luptă. Logic, v-aţi aflat în aceeaşi tabără de luptă cu noi. 
Fără a preciza, idealurile poporului român s-au confundat 
totdeauna cu idealurile Mişcării Legionare. 

Vi se pare normal să ignoraţi istoria şi să păstraţi o istorie 
greşită despre Mişcarea Legionară? 

Puncţi-vă câteva întrebări pe care noi vi ie 
sugerăm, şi când veţi reuşi să vă răspundeţi la 
ele, vălul de minciună cu care aţi fost 
îmbrobodiţi va dispare ca un vis rău: 

- De ce îi este post-comunismului frică de 
apariţia unui partid legionar? 

9 - De ce se ascunde faptul că dezmembrarea 
României din anii 40 este consecinţa unei politici 
externe dezastruoase a lui Titulescu şi că numai Mişcarea 
Legionară a militat pentru ceea ce s-a dovedit a fi până la urmă 
calea ce trebuie urmată? ^ 

• De ce este prezentată Mişcarea Legionară ca o bandă de 
tineri fără nici un crez, agresivă anarhică, in afara legii? 

Dacă ar fi fost aşa, de unde au reuşit sâ găsească şi să adune 
sutele de mii de legionari băgaţi apoi de comunişti în lagăre, 
închisori, canal, domicilii forţate, după ocuparea României de ruşi? 

- De ce vi se ascunde faptul că majoritatea legionarilor erau 
oameni cu studii superioare şi că cele mai mari personalităţi 
produse de poporul român in perioada interbelică, făceau, 
intr-un fel sau altul, parte din Mişcarea Legionară (simpatizanţi 
declaraţi, membri în Senatul Legionar, membri în Mişcare sau 
legionari)? Ex,: Nae lonescu, Eliade, Cioran, Noica, Blaga, 
Ţuţea, Traian Brăileanu, Radu Gyr, Ion Barbu etc. 

- De ce practică o politică de tăcere toUlă ta adresa unul 
pîrtid care a avut 800.000 de membri cu rol activ şi important 
In perioada interbelică? 

De ce ascunde faptul că peste 70% din luptătorii din munţi 
împotriva boişevizării ţării erau legionari? 

- Cine sunt aceia care au prezentat şi prezintă Mişcarea 
Legionară în culori sumbre? 


Dacă sunt comuniştii şi cripto-comuniştii, de când credeţi 
în propaganda lor? Parcă ne înţelesesem împreună că cei maij 
mari criminali percepuţi de istorie ocupă şi locul unu la minciuni. 

- Ce experienţă de viaţă îţi mai trebuie? 

Chiar trebuie să iţi ajungă iar cuţitul la os ca să vezi căi 

trăieşti dint-un salariu de mizerie, că pensia este o batjocură, 
că jocurile financiare te aruncă pe drumuri, când nimeni nu te 
mai angajează, că ai tăi trebuie să se prostitueze moral (şij 
câteodată chiar fizic) pentru a supravieţui? 

- Tu, ţăran român, ai fost pentru legionari speranţa dej 
redresare spirituală a acestui neam şi acum declari că aceşti 
comunişti îmbrăcaţi în blăni de oaie ţi-au dat pământ! Numai 1 
lupul se travesteşte în blană de oaie' Acest lup travestit în mielul 
bun ţi-a dat pământul din moşia lui? Nu: din moşia altuia! Dar 
atenţie: ţi l-a dat în aşa fel, ca peste câţiva ani să ţi-î cumpere 
tot el sau ai lui pe nimic. 

- O altă întrebare pe care aş vrea sâ ţi-o pui cine a acuzai 
Mişcarea Legionară că urmăreşte instalarea unei dictaturi îr 

omânia? Atenţie: Carol II - un dictator; Antonescu - un dictator 

comuniştii - care au aplicat cea mai criminală dictatură în ţara 
românească! 

- Tu omule cu care vorbesc din dorinţa de a afla ce şt» Ş' 
ce gândeşti, rămâi de multe ori cantonat în minciună Oare 

S'niţi jenat să acorzi credit la Infinit călăilor tăi, 

'stona îţi pune la dispoziţie adevărul ieşit la 

arhiuli marilor istorici contemporani la 

arhivele ieri zăvorâte? 

con?nur?u^în!^Kr? ® Ron^âniei de pe stradă, că aş ‘ 

Citeşte le r„ §' acestea sunt de ajun 

C.teşte-le cu atenţie şi încearcă să-ţi răspunzi! 

( Mis^Lel^i câ Ştii foarte puţin despi 

nefnformay^^'°^^'^^' P® ^ 

ta oentri * r P°^* ^ inapetio l 

ÎTwum.m ^ **ste oper a unora c are teJiS 

uftî^ectte hotărăşti: ori înce^ 
acceot^^r* 1^1 soarta, ori nu te mai vâicâr 

€1 lin «isprelxw. «ră trecui 


pag. 4 


ClîVÂNTlIl LEGIONAR 


iunie 2004 





























SCRISOARE LUI ŞTEFAN VOIEVOD 
ŞTEFAN CEL MARE Şl SFÂNT, INTRE VLADIMIR Şl ION 



O gâlceava aprigă s-a abătut asupra 
plaiurilor noastre, Măria Ta: al cui e Ştefan cel 
Mare? Al lui Ion lliescu sau al lui Vladimir 
Voronin? Cine aduce înapoi sabia Măriei Tale, 
furată de turci: Adrian Năstase sau Vasile 
Tarlev? Că eu aş fi mai moldovean, că-s mai 
ortoman, că am kaghebişti şi paraşutişti; că eu, 
măi dragă animalule, ţi-am mai zis că Moldova 
curge pe dincoace de Şiret, că la Baia, la 
Suceava şi la laşi a fost capitala Moldovei 
istorice, nu la Chişinău, pe Valea Băcului, adică 
Valea Bou(ru)lui. că asta înseamnă atitudine 
stalinistă, ce-mi pui sula-n coaste?... 

lartă-i. Doamne, că ei ştiu ce fac! 

Amândoi pogoară din nomenclatura cea 
roşie, ce-i mai zice şi "comunistă", fiindcă ce era 
al vostru trebuia să fie al nostru. Pe când fusasă 
mai tinerei, cine aducea mănunchi de flori la 
piatra Ta era legat fedeleş la Chişinău. 

O snoavă de la Bucureşti spune că. pe când 
mergeai Măria Ta la oaste pe la Făstăşi, oleacă 
mai la vale de Vaslui, unde te-ai făstăşit din 
cauza negurii, ai găsit pe fundul unei răchi doi 
copchii: "Unde vreţi să ajungeţi voi, pui de 
daci?" "La Moscova, tovarăşe Fane Barosanul", 
a răspuns cel mai făşneţ dintre ei. 

Să nu te cutremuri dacă or face cruci largi şi 
lungi păn-la genunchi, cu sobor greu, lângă 
somnul Tău de veci... 

lartă-i! . 

Vladimir nu vrea să înveţe din istorie, Măria 
Ta! Ce păcat că nu mai este obiceiul să-i bată 
bătrănii pe copii la hotar, ca să nu uite cât vor 
trăi, cum era pe vremea Sfinţiei Tale! 

Mulţi boieri din cei mari de pe la Bucureşti ar 
merita ciomăgiţi la marginea moştenirii Tale, că 
mult nu a lipsit să le dea haholilor chiar şi 
mormântul Tău. 

După ce l-ai fugărit pe Radu, zis cel Frumos, 
i-ai luat muierea şi fata la Suceava Şi rău ai 
făcut, că au zîs unii să nu te mai facă sfânt. 
"Credeţi că Ştefan cel Mare a fost sfânt dacă /- 
au plăcut femeileT', 1-a întrebat o feţişoară pe 
logofătul Ion Ungureanu de la Chişinău. "Păi, 
ce-ai fi vrut, drăguţă, să-i placă bărbaţUT' Şi 
iarăşi mă-ntorn şi zîc - bine ai făcut că i-ai luat 
muierea, că văru' Radu se înţelegea mai bine 
cu Mahomed al ll-lea. 

Dar atunci. Mărite Domn, ai luat din Valahia 
şi vreo 17000 de ţigani, de-şi zîc rromi acum, că 
s-au prăsit din cetatea Sucevii până la Roman 
şi Govurlui. De-au ajuns ţăganii domni din ceia 
mari şi-n cetatea lui Bucur. Că spunea Dumitru 
Sechelariu, boier mare dîn Bacău: "Moldova-i a 
mea, Băsăsculer Ce nici Măria Ta n-ai îndrăznit 
a zîce 

Şi cum grăiam, Vladimir nu vrea să ne ţinem 
de neamuri, aşa cum ai poruncit Măria Ta când 


|l-ai pus domn pe Laiotă Băsărabă în locul lui 
Radu cel Frumos si rău de tărtită: "L-am pus 
domn pe Laiotă în cealaltă Valahie. ca să ne 
{putem înţelege între noî' Frumos ai rostit 
1 "Cealaltă Valahie"' 

Dar destui smintiţi nu pricep acele vorbe nici 
j azi, că în ţara Radului îi modru să ai apucături 
pidosnice şi poţi să urci pe tron, să ajungi vel- 
vornic, drept pentru care Măria Ta i-ai scurta de 
capete, la fel ca pe toţi boierii cei hicleni, 

I vânzători de ţară. 

A curs multă apă la Dunăre şi a trecut pe-aici 
un tânăr ca un vel-logofăt, cu privirea înaltă cât 
nava de la Voroneţ şi, văzând el ticăloşia 
prăpăstuită peste ţară. a blestemat - "Cine-au 
\ îndrăgit străinii / Mânca-i-ar inima cănii, / 
Mânca-i-ar casa pustia / Şi neamul nemernicia!" 
j - şi a prins a te chema înapoi ca să ne scoţi la 
liman: "Ştefane, Măria Ta. / Tu la Putna nu mai 
sta, / Lasă-arhimandritului / Toată grija schitului 
j / Lasă grija sfinţilor / In sama părinţilor 

Că dacă suni din corn o dată sare tara in 
ajutor, de-i suna de două ori, îţi sar codri-n 
ajutor... Care codri. Sfinţite'^ De unde codri? Că 
i-au părăduit hoţii şi harapii, mult prea Fericite 
Nici oaste nu mai avem, că au alţii şi pentru 
noi. Flăcăii Tăi luptă pentru alţii, ca urmaşii lui 
I Decebal, pentru "Traian cel drept". 

I S-a mutat înalta Poartă, Mărite' De mai multe 
ori Am ajuns la a patra Romă 

Nu, Doamne, nu mai sare nimeni şi nimic 
Parcă tot cu turcii ar fi mai bine, cum gândeai 
Măria Ta după ce ţi-au omorât fiica la Mosc 
Nu, moscalii nu mai vin "de-a călare" după 
ce-au luat cetăţile Hotinul, Soroca, Orheiul, 
Tighina, Lăpuşna, Alba!. Le dăm noi tot ce vor 
şi tot ce n-au gândit Aşa deştepţi şi frumoşi am 
ajuns. 

Că şi pe osmaniîi i-am mursicat cu muierile 
noastre. Doamne, că-s mai iabraşe ca ienicerii 
şi spahiii lui Suleiman. 

Copii nu le dăm nici noi turcilor, că ne 
apărăm sărăcia, şi... nevoile! Mai bine-i vindem 
la Râm sau la Inglitera, pentru rărunchi şi pentru 
maiuri, că pe-acolo au mare trebuinţă, iar ei or 
recunoaşte că avem viţă evropinească. 

Aşa că şezi binişor acolo şi hodineşte fără 
pace. Măria Ta! 

Mai bine ar veni înapoi văru' Vlad, al lui 
Drăculea, că am ajuns cum au glăsuit voinicii tăi 
de la Podu înalt, când ai vrut să ridici un 
monument după luptă şi le-ai stngat "Obelisc. 

I oştenii mei, obelisc!".. 

Aferim! 




CUVÂNTUL LEGION4II iunie 2004 


pag. 5 






















- 

MONUMENTELE ISTORICE - DIN NOU ÎN PERICOL! 

La scurt timp de la apariţia primului număr din revista noastră, un tânăr care s-a recomandat la telefon a fi student la Facultatea de 
Istone, ne-a reproşat, pe bună dreptate, că In articolul intitulat “Monumente istorice...pe tabula rasa" am tratat superficial demolarea 
statuilor bucureştene, nominalizând doar câteva, fără a da amănunte 

Tânărul student s-a oferit să ne scrie el un articol pe această temă însă, din păcate, nu a făcut-o, ceea ce ne-a determinat să 
încercăm, în rândurile ce urmează, să ţinem cont de observaţia sa, completând lista şi venind, totodată, cu câteva detalii. 



in anul fatidic 1948 a început agresiunea fostului regim lonescu (1858-1922), autor Emest Dubois, Tache lonescu era 
asupra monumentelor istorice şi de artă, pentru ştergerea redat In postura de orator, fiind încadrat de două figuri alegorice 
memoriei istorice. redând Nistrul şi Tisa "Ras" şi acesta de comunişti. 


Pe axa nord-sud, Arcul de Triumf a scăpat mai uşor, el fiind 
"mutilat" prin scoaterea de pe părţile laterale a celor două texte ale 
proclamaţiilor regelui Ferdinand către ţară, cu ocazia României In 
războiul de întregire şi cu prilejul încoronării de la Alba lulia din 
1922, Fireşte, şi efigia regelui Ferdinand întregitorul, şi a reginei 
Maria, au fost scoase de pe frontispiciul monumentului. 

La circa un km de Arcul de Triumf, pe Şos Kiseleff se afla 
monumentul impunător al lui Ferdinand. rege al României între 
1914-1927 Redat călare, flancat de patru obeliscuri cu victorii 
înaripate, realizate de vestitul sculptor sârb Ivanov Mestrovici, 
monumentul a fost "ras" în luna februarie 1948. 


In Piaţa Palatului Regal se ridica unul din cele mai valoroase 
monumente bucureştene; statuia ecvestră a Regelui Carol I. pe 
un soclu paralelipipedic placat cu granit roşu, inaugurat în 1939 
autor fiind tot Ivan Mestrovici. Evident, demolat 

Tot în 1948, a fost demolat monumentul lui I. C. Brătianu, 
aflat la cele două axe cardinale ale Capitalei. Fusese ridicat în 
1903 prin subscripţie publică, operă a sculptorului Emest Dubois 

La fel Şl bustul lui Eugeniu Carada (1836-1910) economist şi 
prim director al Băncii Naţionale Române, bust aflat pe str. 
Lipscani. 


O altă operă, care mai există astăzi doar în memoria 
octogenarilor, era Monumentul Infanteriei, operă a sculptorului 
Ion Jalea. Monumentul era amplasat în faţa statuii regelui 
Ferdinand şi era dedicat infanteriştilor căzuţi în războiul de 
Independenţă şi în cel de Reîntregire Obeliscul înalt, placat cu 
marmură, în care erau încrustate denumirile principalelor bătălii din 
cele două războaie, era înconjurat de un grup statutar reprezentând 
infanterişti în plin asalt. 

In Piaţa Victoriei se afla monumentul Eroilor Corpului 
Didactic din primul război mondial, operă realizată de Ion Jalea 
şi D Verona. a fost unul dintre primele monumente dărâmate 
(1945), pe locul lui ridicăndu-se monumentul ostaşului sovietic 
realizat de C. Baraschi, primul monument inaugurat în Bucureşti 
după război, în 1946 

In Piaţa Romană a fost demolat monumentul lui Lascăr 
Catargiu, fruntaş al Partidului Conservator, luptător pentru Unire şi 
Independenţă, protagonist al modernizării statului român. Sculptor 
a fost Antoine Mescier. 

Aproape de Calea Victoriei. în scuarul Aşezămintelor 
Bratianu, se afla monumentul Iul 1.1. C. Brătianu, gânditor aşezat 
în jilţ, lucrat în granit de Suedia de către marele sculptor Ivan 
Mestrovia Dislocat din Bucureşti în 1948 a fost dus ia Complexul 
muzeal Goleşti; a fost totuşi reamplasat la locul lui în 1994 

La câteva zeci de metri de Piaţa Romană, în faţa fostului 
magazin alimentar "Leonida" se ridica monumentul lui Tache 


Mormântul Eroului Necunoscut inaugurat în 1923 a fost 
strămutat la Mărăşeşti în 1960, readus în Capitală în 1992 

In 1960 a fost distrus şi grupul statuar "Grota cu Urania şi 
cei doi giganţi" operă a sculptorului D Paciurea, Fredenc Storck 
şi Filip Marin, care fusese inaugurat în 1906. cu prilejul Expoziţiei 
jubiliare 

Deşi situat pe axa est - vest, la intersecţia Bulevardelor Carol - 
Ferdinand - Pache Protopopescu. a fost demolat şi monumentul 
lui Pache Protopopescu (1945-1893). realizat în marmură albă de 
Carrara de către sculptorul I. Georgescu 

Şi monumentul Geniştilor sau "Leul" - curn ii spun bucureştenii, 
operă a sculptorului Spiridon Georgescua, a fost mutilat: pe el avea 
inscnpţionat textul “Spuneţi generaţiilor viitoare că noi am făcut 
suprema jertfă pe câmpul de bătălie pentru întregirea neamuluf 
care a fost şters, fiind refăcut în preajma anului 89. 

Au avut noroc şi au scăpat de demolare: statuia lui Alexandru 
Lahovari - din Piaţa Kuibîşev (care trebuia sistematizată'), a lui Gr 
Camacuzino, fost pnm ministru (Nababul) - din Grădina Icoanei, a 
IUI G A Rosetti - din piaţa cu acelaşi nume (C A Rosetti fiind 
/^®'^*''3<^'ctorie şi care mai necesită rnulte 
Q, ■' ’ ® Constantin Brâncoveanu - din faţa Bisericii 

^ cauză Că, deşi domnia i-a fost umbrită de o 

ipnătiiriH ® căutat o apropiere de Rusia, întreţinând 

legâtun de pnetenie ţarul Petru cel Mare!) 


Azi vedem, cu regret, că această acţiune iresponsabilă de a demola * • • 

Bucureştiul în comparaţie cu alte capitale europene continuă cu ®*ât de puţine câte are 

monument este tocmai acela de a aminti posterităţii de ceva sau de cineva ^ ® ®**® 

al istoriei. ^ °® ®®''® ‘^® ®'"®''a care s-a remarcat într-un anumit moment 


S-a început, mai cu seamă la presiunea din exterior, prin 
M?*i ^‘>“Sturilor mareşalului Antonescu, conducătorul 

amniac ® ^ ^944. busturi Care erau 

amplasate in parcurile din Slobozia, Cluj şi alte 2-3 localităţi - 
printre care şi Bucureştiul. 

<-^1 Pj^o^estul veteranilor de război şi al câtorva istorici de frunte 
^1 din Capitală, din faţa Bisencii Vergului, ctitorită de el în 1942 nu 

«depozit, CI . acopent cu o 
mar? fî ? 'a 'a 

VârL.in.S" entuziasm, la declanşarea 

d^Sd? pÎ ni '® ®''P®f®''®® Basarabiei şi a Bucovinei 

^ ^®''®^®®^â '«J' Antonescu aceste mente, 

că bunului simţ, considerăm 

Srius^nto^ff'^T tmpotnva bolşevismulii şi 

care nu sunt puşi la index, ca la noi. ^ 


in urmă cu circa o lună a fost demolată cea mal mare 

CUVÂNTUL LCCIONAR iunie 2004 


pag. 6 


noii*p*rifnârii parcul Obor. Sediul somptuos al 

«"n cu -monstruortale- un 

tâfan mort Vrtmai ţtnând rn cealaltd mâna alt 

anul răscoalei deci r, *® P®®rtâ ca atare, să 'sărim’ peste 
Este discutabil deen^ a avut la bază nici o influenţă comunistă 
ţâran, u?sTîa InrenTri ®’‘®9®^^- "“"^^rul celor 11 000 de 
zeci de sate ar fi ®ste foarte discutabil şi că 

vl^IaSla :i ”oa,af 1 ~ (’H. cart asm Insa ca 

cupnns toată ţara. şi efectiii nS trih ^ 

Carol, ^u nume ®®*® “«“soieul din Parcul 

Libertatea Poporuluf^naugu^^^^^^^^^ 

înaltă de 50 de metri, cu 

granit finlandez, nu are nicf'unfundaţie din 
comunismull ^ însemn care să sugereze 

















Se minte cu neruşinare, 
se practică "ascunsul după 
, deget", gândul guvernanţilor 
este de o viclenie ieftină: cum să se 
încalce legea prefăcându-se că o 
respectă, ceea ce se traduce "să 
demontăm neapărat colosalul 
monument deoarece a fost ridicat 


în timpul regimul comunistr Halal 
raţionamentl Ca şi cum am 
spune să demolăm ... metroul, că 
a fost construit în timpul 
comunismuluil 

Un volum uriaş de muncă din 
care nu rămâne nimic... 


Doar costul demolării 


îngrozeşte: două milioane de dolari, 
bani cu care s-ar putea face atâtea 
lucruri într-adevăr utile! (de 
exemplu, atâtea biserici vechi de 
sute de ani din Capitală; Biserica 
Doamnei, Biserica Colţea etc. stau 


de ani de zile *^n renovare**, 
părăginindu-se, din lipsa de 
fonduri pentru repararea lor!) 



este realmente frumos, ■ | - 
nu are nimic comun cu j “ 
ideologia ctitorilor săi, este | 
un simbol al oraşului; a plăcut şi 
place vizitatorilor străini. 


Majoritatea bucurestenilor vor 

ca în interiorul lui. în criptele 

unde au fost înmormântaţi 

diriguitorii epocii de tristă 

amintire, să-si găsească locul de 

veci adevăraţii fii ai neamului, cei 

care au pierit în închisori, deci 
acest mausoleu al comuniştilor 

să devină_unul al 

anticomuniştilor . 

Sau, mergând mal departe, să 
devină un Panteon, aşa cum 
există la Paris şi Roma, loc de 
înmormântare al personalităţilor 
României (de exemplu. 
Eminescu, Creangă, Nae lonescu 
şi alte zeci de personalităţi 
marcante răspândite în cimitirul 
Belu, în cimitirul "trern/iarea** din laşi şi în alte oraşe ale ţării). 
Să fim conştienţi că monumentele sunt o parte importantă a 


In locul mausoleului se vrea să se ridice Catedrala Mântuirii 
Neamului, deşi terenul este proprietate publică şi a fost dat doar în 
administraţie Bisericii. 

Ne alăturăm si noi sutelor de mii de g lasuri bucureştene 

care doresc, oe bună dreptate, ca viitoarea catedrală să fie 

ridicată pe locul fostei Mănăstiri Văcăreşti, a ctualmente un 

uriaş loc viran cu munţi de gunoaie^ 

Mausoleul din Parcul Carol nu trebuie demolat (noi nu 
folosim eufemismul "strămutat". întrucât nu este posibil), fiindcă 


Identităţii noastrel 

Sugestive sunt pancartele celor au demonstrat împotiwa 
demolării mausoleului: Istoria noastră / Nu e moşia voastră şi 
'‘Dărâmaţi, dărâmaţi / Şi Negoţul, din Carpaţi!" 

Sperăm să fie o nouă victorie a Societăţii Civile, aşa cum s-a 
întâmplat anul trecut în cazul Dracula Parc 


*** 

PĂRERI DESPRE NATO 


De ani buni de zile se face contini^vălvă în jurul integrării 
României în structura nord-atlantică şi în cea europeană. 

Anul acesta am fost integraţi practic în NATO, dar nu ca 
potenţial membri, cu drepturi depline, aşa cum afirma onoratul tov. 
Bush, ci doar ca o bază pentru faimoasele armate americane. 

Şi pentru că tot veni vorba de structura militară americană. îmi 
vin acum în minte şi schingiuirile la care au fost supuşi prizonierii 
•irakieni de către soldaţii "eliberatori". Ce stranie coincidenţă: par^ 
aşa se purtau şi bolşevicii din armata roşie, la fel de eliberatoare ! 

Vă rog să îmi permiteţi încă o paranteză, întrucât subiectul nu 
trebuie pierdut. Nicolae Titulescu, marele om politic, a încercat în 
perioada interbelică apropierea de Rusia sovietică, doar opoziţia de 
dreapta (adică legionarii!) încercând să împiedice actul de 
sinucidere naţională. 

Acum toată lumea strigă bezmetică împotriva legionarilor, 
luptătorii dintotdeauna pentru apărarea ţării de comunism, în timp 
ce tovarăşul Titulescu tronează zâmbăreţ în manualele şcolare, 
amintind de ideologia evreului KarI Marx. 

Revenind la subiect, afirm cu tărie că pomana oferită de 
americani are. de fapt. mai multe laturi. In ciuda faptului că poate ei 
vor investi ceva bani în construirea bazei militare de la 
Kogălniceanu. ţelul lor este o mai bună protecţie a petrolului din 
zona irakiană, afacere ce le va aduce cu siguranţă înmiit faţă de 
investiţia In România 

in nici un caz nu privesc negativist De ce? Pentru că o 
însemnată industne românească se va dezvolta şi mai mult decât 
până acum Industria cu pricina? Pro^ituţial Unde sunt soldaţi, şi 
mai ales din cei ce reprezintă "armate eliberatoare", va exista, 
bineînţeles, şi o industrie a prostituţiei pe măsură. 


Am spus cumva că sunt negativist? Nici gând! Vă mai dau un 
motiv; un coleg de al meu a exclamat foarte revoltat: "Să vedeţi ce 
o să înceapă atentatele după ce îşi vor instala americanii bazele 
a/c/l" Nu-I cred. şi vă jur. dragi cititori, cu mâna pe inima mea de 
urmaş al celor care i-au aşteptat inutil vreo jumătate de secol pe 
salvatorii americani, că vorbele colegului meu sunt simple fantezii. 

Cred cu o desăvârşită neîncredere în armata eliberatoare*^ 

Vorbind serios. România ar trebui sâ se ferească de "amici" 
"civilizatori", "eliberatori" şi "filantropi" ca de râie! 

Bolşevicii sovietici au fost acum înlocuiţi de americanii cu 
gândire "democratică". 

Mai toate ţările europene -şi slavă Domnului, sunt ţări cu o 
istorie milenară - se feresc să facă pe slugile în faţa Americii. 
Aşadar, de ce am face-o tocmai noi? 

Căpitanul spunea că, odată instalate trupele bolşevice în ţară, 
nimeni nu le va mai putea alunga A avut dreptate* Şi nu numai în 
această privinţă, ci în tot ceea ce a gândit şi a făcut Tocmai de 
aceea se cuvine să-i cinstim memoria şi să-l iubim, ca pe unul 
dintre cei nr^i buni români! învăţăturile lui au fost şi vor rămâne 
întotdeauna valabile pentru neamul românesc, indiferent de regimul 
politic. 

Cât despre "scumpul" Comandant "Haş" S, le-aş propune 
tovarăşilor simişti. niciodată legionan. sâ mai spele putina, nu de 
alta, dar miroase prea rău a inconştienţă! 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

3§ux^âcu 

^Scuu 


_ ANUNŢ: _-r—i_ 

PANĂ LA ACEASTA DATA (15 iunie) NU AM REUŞIT SA ÎNCHIRIEM O SALA CA SA ŢINEM O 

conferinţa istorică despre mişcarea legionara. 

TOŢI 'nE-AU refuzat. INVOCÂND ÎNGROZIŢI ORDINUL NESCRIS Şl PRESIUNEA 
AUTORITĂŢILOR DIN ROMANIA •’DEM0CRATĂ"I 

— CUVÂNTUL If GIONAR iunie 2004 pag. 7 











































TÂRGOVIŞTE - CÂTEVA REPERE 




Am fost întotdeauna tmpresionaţi de locurile vechilor bătdlii ale neamului, care păstrează Intipăntă 

in memona pietrelor pulsul atălor pagini glonoase din istona R„r,.mstiului ne-a 

intr-o ZI luminoasă de iunie, străvechea cetate domnească dm apropierea Bucureştiuiui 

chemat, prin tainică şoaptă, să-o revedem să ne încălzim din nou sufletul. In 

E greu să cuprinzi In cuvinte măreţia şi frumuseţea, de aceea ne vom limita, modeşti, la a tre 

revistă câteva repere 


Cetatea Târgoviştei 
(azi municipiu, reşedinţa jud 
Dâmboviţa), aşezată într-o zonă 
pitorească, pe răul Ialomiţa. In 
zona dealurilor subcarpatice, 3 
fost stabilita ca reşedinţă 
domnească (şi capitală a Ţării 
Româneşti) de către Mircea cel 
Bătrăn. de la 1396 datează prima 
atestare documentară (Prima 
capitală a Ţârii Româneşti a fost Câmpulung, a doua Curtea de 
Argeş în 1330. sub domnia lui Basarab I. iar Târgovişte - a treia ) 
Capitală a Ţârii Româneşti timp de trei secole şi cel mai 
important centru cultural, economic şi administrativ, a cunoscut cea 
mai mare dezvoltare în timpul domniei lui Matei Basarab având 
peste 70 de biserici şi o populaţie mare pentru vremea aceea 60 000 
de locuitori 


Ansamblul Curţii Domneşti 




Curtea Domnească 

Datează din sec XIV (aducându-i-se îmbunătăţiri pe parcurs de către domnitori, până în sec XVII) 
Biserica Domnească - situată în interiorul Curţii Domneşti, datează, practic, dm 1585, fund 
reconstruită de Petru Cercel la 1585 şi reparată de Constantin Brâncoveanu şi de Gngore Ghica 


De Târgovişte se leagă momente istonce memorabile pădurea de ţepe care i-a întâmpinat pe Mahomed 
al ll-lea, aflat în campanie împotriva lui Vlad Ţepeş (cca 20 000 de turci fiind traşi în ţeapă), aici s-a retras 
Mihai Viteazul după bătălia de ia Călugăreni (oraşul a fost asediat de Sinan Paşa care a fost nevoit să se 
retragă. în cele din urmă). 


La 1737. în vremea lui Constantin Mavrocordat. turcii au ars or^fc şi Curtea Domnească. 


Începând cu domnia lui Constantin Brâncoveanu capitala Ţârii Româneşti s-a mutat la Bucureşti 


Vedere printr-c fereastră 
din tumul Chindiei spre 
Curtea Domnească 

—4 - 


Turnul Chindiei 

Turnul de strajă a oraşului a rămas la fel de falnic şi nealterat de timp. deşi “a văzut unul după altul, pe 
Mircea cel Bătrăn. Dracula Vodă Vlad Ţepeş. Radu cel Mare. Radu de la Afumaţi. Mihai Viteazul şt Matei 
Basarab Toţi voievozii noştn cei mari şi vestiţi în pace şi în război" (conform inscnpţiei de pe turn) 


Mitropolia 

Mitropolia Ţării Româneşti a fost mutată de ia Curtea de Argeş la 
Târgovişte de către Radu cel Mare (abia din 1665 Mitropolia fiind 

stabilită la Bucureşti) 

Construcţia Mitropoliei din Târgovişte a fost începută de Neagoe Basarab. a fost continuată de 
Radu de la Afumaţi şi terminată de Radu Paisie la jumătatea sec XVI A fost renovată de mai 
multe on în decursul timpului (prima datează din timpul lui Constantin Brâncoveanu - la 1708. iar 
ultima • din 1933). 




Biserica Stelea 

Construită in stil moldovenesc, ctitorită de voievodul moldovean Vasile Lupu la 1645, 
ca simbol al împăcării cu Matei Basarab, Matei Basarab construind, la rândul lui, în Moldova 
tot la 1645. Mănăstirea Soveja (ruinată astăzi) 




pag. 8 


MĂNĂSTIREA DEALU 


Prototip al arhitecturii munteneşti, 
ctitorită de Radu cel Mare şt 
construită In decurs de doi am (1499 
- 1501). situată ia 3 km de 

Târgovişte. 

Aici a funcţionat, din sec. XVI 
prima tipografie a Ţării Româneşti 
având in fruntea ei pe călugărul 
Macarie aici s-a tipărit prima carte. 
Sf Liturghie {Uturghisitorut}, apoi 
Octoihul şi Evangheliarul La această 
tipografie a lucrat diaconul Coresi 
meşter tipograf 

Aici îşi află odihna de veci 
capul lui Mihai Viteazul 

C liVANTllL l EGIONAII iunie 2004 


Mormântul lui Mihai Viteazul dm 
Mănăstirea Deaiu 








































LICEUL MILITAR ”Nicolae Filipescu” DE LA MĂNĂSTIREA DEALU 



m 


Amplasarea liceului la Târgovişte, lângă mănăstirea ce adăposteşte 
mormântul simbolului unităţii naţionale, Mlhal Viteazul, a ofent elevilor, pe 
lângă un cadru natural deosebit, şi un mesaj permanent emoţional-istonc, torţa 

^ clădlun 1912 pe dealul ce se înalţă ca un zid de aparare a Cetăţii Domneşti 
Târgovişte Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, ctitorit de gen. Nicolac 
Filipescu (sub domnia regelui Carol I şi guvernarea Partidului Conservator prim 
ministru fiind Titu Maiorescu). a rămas In istoria naţională ca simbol al şcolilor de 

Treizeci si trei de promoţii au fost educate în cultui creştinismului, al 
vitejiei, al dragostei de neam şi ţară, al strămoşilor. Aici şi-au ascuţit 
inteligenţa şi şi-au înnobilat sufletul 1500 de absolvenţi (40 pe an. 36 am de 
funcţionare a liceului), formaţi ca "oameni de caracter şi oameni de acpu.'ie 

——-(după obiectivele fixate de ctitor). 

Liceul era renumit pentru selecţia riguroasă atât a cadrelor didactice (formate din profesori şi ofiţeri), cât şi a elevilor. 

însemnul scolii un şoim cu aripile desfăcute, simboliza în mod inspirat esenţa ei. ... ,, . cniHrni 

EdSa S Jici era completă: intelectuală, fizică şi morală, pentru a dezvolta inipativa şi mergerea sine, «P nt»' 
răspundere, de camaraderie şi de jertfă. Elevul era crescut "In frica lui Dumnezeu, dar numai a Iul Dumnezei/ (N. Filipescu» 
"urmând a proslăvi pe Dumnezeu în legea strămoşească" (regele Carol I). .... 

Fondatorul liceului, Nicolae Filipescu, şi-a expus la inaugurare sănătoasele principii pedagogia. /.„k.io mnana cn 

"Istoria şl literatura au menita de a înălţa sufletul, nu de a apăsa memoria: limbile modeme n-au nevoie, ca limbile moarte, sa 

^^'"nu^meditaţîain'c^a^se^^^^ sub cârma amorţitoare a pedagogului, ci oricând şl oriunde prin pajiştile inflonte, in veselia 

iocurilor do voinicio, coro dou îndrăznoâio, iniţiotivâ şl spirit do dociziuno , » i. • / \ Tn 

"ştiinţele fizice şi naturale sunt de o utilitate îndoielnică dacă ţintesc să împovăreze mintea cu î^^^^ 

vom putea recurg cât mai des la demonstraţia experimentală care aţâţă sforţarea şi voinţa, fereşte de robia cărţii, înarumeaza 

tineretul spre ştiinţa căutărir. 

Aici rolui exemplului era hotărâtor: folosind o metafora, în loc de dictonul "Să faci ce zice popa, iar nu ce face popa . se practica 
acela că "Popa e dator să facă exact ce zice. şi nu altfef. 

Comeliu Zelea Codreanu, crescut In această prestigioasă instituţie română, avea să scrie peste am.'Făcusern and am 
militar la Mănăstirea Dealului, la umbra capului lui Mihai Viteazul şi sub ochiul cercetător al lui Nicolae ''° 
severă educaţie ostăşească şi mi-am căpătat o sănătoasă încredere în putenie mele. De altfel, educaţia militară de la 
urmări toată viaţa Ordinea, disciplina şi ierarhia turnate la o vârstă fragedă In sângele meu. alătun de sentimentul demnităţii ostăşeşU 
vor forma un fir roşu de-a lungul întregii mele activităţi viitoare. Tot aici am fost învăţat să vorbesc puţin fapt care mai târziu mă va duce 
la ura contra vorbăriei şi a spiritului retoric. Aici am învăţat să-mi placă tranşeea şi să dispreţuiesc salonul. Noţiunile de ştiinţă milita a 

căpătate acum mă vor face să judec totul prin prisma acestei ştiinţe." (’Pentnj -— 

legionari'^ 

Reputatul filosof şi profesor universitar ia Facultatea din Bucureşti, Nae | 
ionescu, mare admirator al Căpitanului şi senator legionar, a fost mai întâi 
profesor la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu. 

Mihai I a fost şi ei elev aici. 

Liceul Militar de ia Mănăstirea Dealu trebuia să aibă o viaţă veşnică, 
asemeni celei a neamului românesc 

în urma cutremurul de pământ din nov. 1940 care a distrus clădirile liceului, 
acesta s-a mutat la Predeal până la reconstrucţia ce urma să aibă loc, dar | 
nimeni nu şi-a imaginat vreodată că vor veni vremuri când conducători 
duşmani, impuşi din afară. îl vor desfiinţa (1948). 

Pe locul acestuia astăzi se află 




un sanatoriu pentru bolnavii psihic 
şi tuberculoşi. 


Spitaiut actual construit pe tocul fostului Liceu Militar de 
la Mănăstirea Dealului 


Membri al cuibului "Vestltorir* 
salutând vestigiile Curţii Domneşti 


O ţară fără soldaţi (cu armată din 
mercenari - cică "modernă'*), o ţară fără 
eroi, o ţară fără grija de a-şi forma tinerii ca 
oameni de caracter, o ţară condusă de 
străini (de guvern "mondial"), este o ţară 
supusă sclaviei şi morţii lente, dar sigure. 

Românii încă mai aşteaptă un alt Nicolae 
Filipescu, un alt Carol t, alt Titu Maiorescu. 
pentru a regenera învăţământul şi educaţia 
tineretului, aşa cum aşteaptă alt Mihai Viteazull 
Noi. însă. nu aşteptăm nimic de la nimeni, ci 
am pornit în căutarea românilor adevăraţi: mulţi, 
puţini, câţi vor mai fi, trebuie să încercăm 
renaşterea naţională. Cât mai este timp. 
Doamne, ajutâ-ne! 





Membri al cuibului *Vestitorir fn faţa 
statuii Iul Mihai Viteazul din curtea 
Mănăstirii Dealu 


NOTĂ: Unora le va părea, poate, exagerat faptul că am prezentat liceul militar intr-un spapu egal cu cel acordat vestitei 
reşedinţe domneşti, dar, cum nu mal avem, din nefericire, de azi înainte, licee militare in ţară (deşi ne-ar fi fost atât de benefice 
Dontru educapa tinerei generaţii în spirit eroic şl naţional, ne-am permis această mică **fantezie". 


pentru e 




CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 

































1 f r 

-iii- 


^o/u/al^u 2&f^u/iu.' 

CORNELIU ZELEA CODREANU, 

ION I. MOŢA, RADU MIRONOVICI, ILIE GÂRNEAŢĂ 
' Şl CORNELIU GEORGESCU 


Biografia lui CORNELIU ZELEA CODREANU a fost 
prezentată în numărul 3 al revistei noastre (nov. 2003), 
iar cea a lui ION I. MOŢA in nr. 5 (ian. 2004), 
astfel încât în numărul acesta vom prezenta doar biografiile celorlalţi 3 fondatori ai Legiunii; 


RADU 

MIRONOVICI 
1899 -1979 
Avocat 

Comandant legionar 
al Bunei Vestiri 

Născut în 1899 în zona Rădăuţilor 
Licenţiat al Facultăţii de Drept din iaşi 
Participant activ la mişcarea 
studenţească din 1922 

Membru al grupului 

''Văcâreştenilor*' 

rVĂCĂREŞTENir: Comeiiu Zelea 
Codreanu, Ion I. Moţa, Tudose Popescu, 
llie Gămeaţă, Radu Mironovici, Corneliu 
Georgescu - cei închişi ia Văcăreşti şi 
judecaţi pentru aşa-zisul complot 
studenţesc - 1923 - şi achitaţi) 

Colaborator la “Pământul 
strămoşesc” (revista Legiunii) 

Judecat în procesul Gărzii de Fler din 
1934 (cazul I. Gh. Duca) şi achitat odată 
cu toată conducerea legionară 

Conducătorul taberei de muncă de__ 

pe muntele Rarău - 1934-1935. unde s-a construit o casă de 
adăpost pt. legionarii bolnavi şi săraci (pe terenul donat de 
pnncipele Nicolae de Hohenzollern, fiul regelui Ferdinand) 

Şef al "comandamentului de prigoană" în 1938, după 
arestarea Căpitanului, până când a fost arestat şi el 

Deţinut în lagăr, în sept. 1939 a scăpat ca prin minune din 
masacrul antilegionar. fiind eliberat cu puţin timp înainte de 
împuşcarea lui Armând Călinescu 

Prefect la Poliţia Capitalei (28 nov. 1940-21 ian. 1941) 
începând din 1941 a fost din nou închis; eliberat o scurtă 
perioadă la finele celui de-al doilea război şi închis apoi din 
nou, până în 19S4. Deţinut politic sub toate patru regimuhle; sub 
regimul monarhic constituţional, sub regimul carlist. sub cel 
antonescian şi sub cel comunist, totalizând zeci de ani de 
închisoare. 

înmormântat la Ţigăneşti (în apropiere de TâncăbeştI). 

CORNELIU GEORGESCU 
1902-1945 
Avocat 

Comandant legionar al Bunei Vestiri 

Născut la Poiana Sibiului în 1902 
Licenţiat al Facultăţii de Drept din laşi 
Membru al grupului "Văcăreşfen//or" 

Colaborator al revistei “Pământul străntoşesc" 

Scăpat din masacrul elitei legionare din 21/22 sept. 1939 
Ministru al Colonizării în perioada sept 1940 - ian 1941 


VĂCÂREŞTENil: 

în centru - Căpitanul; Ion Moţa (primul de 
sus), apoi de la dreapta la stânga imaginii: Radu 
Mironovici, Corneliu Georgescu (rândul doi), 
Tudose Popescu şi llie Gămeaţă (rândul tret) 


Deţinut în lagărele germane în 
perioada 1941-1944 

Colaborator ia revista Axa. reînfiinţată 
de legionarii deţinuţi în lagărul de ia 
Rostock în 1942 

Ministru de Finanţe în Guvernul ae ;a 
Viena înfiinţat de Horia Sima 

Singurul comandant al Bunei 
Vestiri din cei 5 rămaşi în viaţă după 
moartea Căpitanului (Ion Dumitrescu- 
Borşa, llie Gămeaţă. Radu Mironovici. 
Mile Lefteri care în 1945 nu luase 
atitudine împotnva abaterilor grave 
ale lui Horia Sima de la linia legionară 
Asasinat în 1945 .;ia Mittersili • 
Austria), când încerca să treacă frontiera 
spre Roma. pentru a se întâlni cu vechiu’ 
său camarad, llie Gămeaţă. 

Este oemnă de tTtenţionat 
împrejurarea în care a fost asasinat: 
era fost însoţii de oamenii pe care 
insistase să îi dea Horia Sima, pentru a-i 
trece muntele şi a-l proteja , dar aceştia l- 
au lăsat pe Georgescu ia poalele 
munţilor şi au plecat să-şi viziteze nişte 
pneteni. Când s-au întors, după câteva 
zile, să-l conducă. în sfârşit, pe Corneliu 
Georgescu la destinaţie. acesta 
dispăruse”. Ulterior a fost găsit trupul său neînsufleţit, (n. n. . 
aceasta o scrie însuşi Sima. nu contestatarii lui.) 

Cam seamănă a omor premeditat... Sâ-i fi fost teamă lui Sima 
că Georgescu va fi influenţat de Gămeaţă şi îl va dezavua şi el. 
ultimul dintre fondatoni Legiunii care mai rămăsese alătun de el'^ 
Trupul lui Corneliu Georgescu a fost adus în ţară şi se află 
reînhumat lângă vechiul său camarad Radu Mironovici. la 
Ţigăneşti. 

Ip IBS ILIE GÂRNEAŢĂ 

Comandant legionar al Bunei Vestiri 
rf Şef legionar al Moldovei de Nord 

Născut la laşi Tn 1698 

Voluntar pe front în primul război mondial, a urmat şcoala 
de ofiţen de rezervă din Botoşani; sublocotenent 
Participant activ la mişcarea studenţească din 1922 
Licenţiat al Facultăţii de Drept la laşi 
Preşedinte al Asociaţiei Studenţilor CreşUni din laşi In 1922 
Membru al grupului "Văcăreştenilor" 

Colaborator la Pământul strămoşesc' editor al ziarului 
nssi). împreună cu Nelu lonescu şi Stelian 

Achitat (împreună cu Căpitanul şi cu toţi ceilalţi conducâton 
legionan). In 1934. In procesul I Gh Duca 


pag. 10 


CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 








































Arestat în timpul marii prigoane din 1938 şi deţinut în 
“•.agârul de la Vaslui, a avut norocul sâ scape din masacrul 
din noaptea de 21/22 sept. 1939 

Nu a deţinut nici o funcţie oficială în cadrul Statului 
Naţional Legionar, fiind doar şeful Ajutorului Legionar, 
întemeiat de el la 26 sept. 1940, organizaţie care a funcţionat cu 
amploare crescândă pe tot parcursul guvernării legionare, oferind 
un sprijin material consistent multor familii sărace din ţară Reţeaua 
de cantine şi restaurante populare create de Ajutorul Legionar, ca 
şi ajutoarele băneşti, au fost o adevărată binecuvântare pentru 
refugiaţii din provinciile cedate (Basarabia, Bucovina de Nord, 
Cadniater şi Ardeal) şi pentru populaţia cu venituri modeste. 

Deţinut în lagărele germane în perioada 1941-1944 

La 1 ian. 1943 a aderat la hotărârea Forului Legionar constituit 
la Dachau (format din Comandanţii Bunei Vestiri), For care a decis 
preluarea conducerii Mişcării şi refacerea Mişcării Legionare fără 
Horia Sima şi acoliţii acestuia 

S-a opus acţiunilor Iul Horia Sima de constituire a 
Guvernului de la Viena în 1944 

In data de 8 aug. 1964 a participat la Congresul Legionar de 
la Erding (adunarea fruntaşilor legionari din străinătate), 
pentru sancţionarea abaterilor fostului comandant, Horia Sima, 
de la spiritualitatea legionară, decăzându-l din orice funcţiune 
în cadrul Mişcării şi din orice drept de a vorbi în numele ei 

Membru al Forului Legionar care a preluat conducerea 
Mişcării 

A înfiinţat revista "Pâmântui Strămoşesc*' (seria a ll-a) - 
Buenos Aires, 1952 (în colaborare cu prof. univ. Dumitru Găzdaru) 

S-a stins din viaţă la 28 mai 1971 la Erding. Bavaria. 


*** 

TUDOSE POPESCU 

Avocat 


Ne-am gândit să-l omagiem, cu ocazia aniversării Legiunii, 
şi pe acest tânăr intelectual, luptător creştin, camarad de 
idealuri al Căpitanului. 

Deşi este unul dintre cei şase membri ai grupului 
"Văcăreştonllor'’ (pe al şaptelea, Vernichescu, cel care a trădat, 
nu-l mai punem la socoteală), nu face parte dintre fondatorii 
Legiunii. Grav bolnav de tuberculoză, nu a activat In cadrul 
Mişcării Legionare, stingându-se din viaţă la scurt timp după aceea 


Fiu de preot, originar din corn Mărceşti, jud Dâmvoviţa 
Participant activ la mişcarea studenţească din 1922, 
conducătorul studenţilor naţionalişti şi creştini din Cernăuţi 
Licenţiat al Facultăţii de Drept la Cernăuţi 
Înmormântat la Cernăuţi, In comuna sa natală se află o troiţă 



comemorativă. 

Căpitanul II evocă sugestiv In cartea 'Pentru 
legionarf : Tudose Popescu. acea figură frumoasă 
de tânăr luptător, cu chip de pandur, care a (ost 
mai târziu unul dintre conducătoni mişcăni 
studenţeşti şi care astăzi doarme intr-un cimitir 
sărac, sub o biată cruce uitată ' 




in România, de la război încoace în special, democrapa ne-a creat 
prin acest sistem de alegeri, o ''elită naponalâ" de romino-străini, 
având la bază nu vitejie, nu nici iubire de ţară, nici jertfă, ci vânzarea de 
ţară, satisfacerea interesului personal, mita, traficul de influenţă, 
îmbogăprea prin exploatare şi furt, hopa, laşitatea, adică doborârea 
adversarului prin intrigă. 

Această ^elită naţională", dacă va continua să ne conducă, va duce 
la desfiinţare statul român. 

Deci, în ultimă analiză, problema care se pune azi poporului român 

şi de care depind toate celelalte este înlocuirea acestei elite cu o elită 

naţională având la bază: virtutea, iubirea si jertfa pentru tară^ 

dreptatea si drapostea pentru popor, cinstea, munca, ordinea, 

disciplina, mijloacele loiale si onoarea." 

(CORNELIU ZELEA CODREANU - 'Pentru legionari") 



r/UWlCC 

- - 

1922 - Corneliu Zelea Codreanu obţine licenţa în Drept la Facultatea De Drept din laşi (22 iunie) 

1924 - mah manifestaţii (la laşi) împotriva prefectului de poliţie Manciu care maltratase tinerii care lucrau în tabăra de muncă de la 
Râpa Galbenă (3 iunie) 

1925 - începe construcţia Căminului Cultural Creştin (laşi) (25 iunie) 

- cununia religioasă a lui Corneliu Zelea Codreanu cu Elena llinoiu, în prezenţa a 100 000 de participanţi (14 iunie) 

- Corneliu Zelea Codreanu şi Vâcâreştenii se despart de LANC, cerând (şi primind) dezlegarea de la A. C Cuza (25 iunie) 

1927 - Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează Legiunea "Arhanghelul Mlhall": "Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat 

Să rămână în afară cel ce are îndoieli." (24 Iunie) 

1931 - Legiunea participă pentru prima oară în alegeri (a candidat în 17 judeţe şi a obţinut 
34183 voturi - nici un loc în Parlament) (1-4 iunie) 

1933 - înfiinţarea taberei legionare de muncă de la Vişani (23 iunie) 

1935 - Căpitanul înfiinţează Partidului "Totul Pentru Ţară", expresia politică a Mişcării, 
sub conducerea gen. Gh. Cantcuzino-Grănicerul (5 iunie) 

- deschiderea taberei de muncă de la Chintâu (Cluj) (18 iunie) 

- începerea taberei de muncă de ia Drăgăşan (13 iunie) 

- tabăra de muncă de la Izbuc (30 iunie) 

1936 - redeschiderea şi continuarea taberei de muncă de la Chintâu (Cluj) (17 iunie) 

1937 - începe construcţia noului sediu legionar din str. Gutenberg nr. 3. lângă casa gen 
Gh. Cantacuzino-Grănicerul. devenită neîncăpâtoare pentru Mişcare (14 iunie) 

1938 - comandanţii legionari, prof Vasile Cristescu şi pnnţul Alecu Cantacuzino evadează 
din trenul care îi transporta de la Miercurea Ciuc la Jilava (18 iunie) 

1939 - comandanta legionară Nicoleta Nicolescu, şefa Cetăţuilor şi membră a 
Comandamentului Legionar, a fost schingiuită şi arsă de vie în Crematoriu de autorităţi (10 
iunie) 

1949 - împuşcarea în Pădurea Verde de lângă Timişoara) a grupului de rezistenţă anticomunistă Spiru Blânaru (16 iunie) 


CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 pag. 11 —:: - i 

1 
































ck An^in>câ 



Harta taberalor legiortaro de muncă 


Datele ce urmează sunt alcătuite pe baza 
amintirilor câtorva supravieţuitori ai vremii 
Căpitanului. în lipsa unui material documentar 
adecvat, ele sunt inevitabil incomplete. 

Totuşi cronologia lor constituie, desigur, o 
imagine fidelă a acestui impresionant sector de 
activitate a Mişcării Legionare şi, astfel, o 


contribuţie esenţială la informarea generaţiilor de astăzi şi de mâine. 


"Cu braţele suim in soare 
Catapetesme pentru veac, 

Le zidim din stânci, din foc, din mare 
Şi dârz le tencuim cu sânge dac." 
(fragment din Imnul Mişcării Legionara ) 



Mănăstire din lemn 
(Maramureş) construită de 
legionari 


*** 


8 Mai 1924 - Prima tabără de muncă voluntară din Europa a fost întemeiată din 
iniţiativa şi sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu, la Ungheni 

(Se punea din ce în ce mai acut problema construirii unui Cămin necesar studenţilor creştini, mai 
ales că Universitatea din laşi le interzisese întâlnirile în incinta ei. 

Pentru fabricarea cărămizilor necesare, un antreprenor. Olimpiu Lascăr, a cedat studenţilor un teren 
pe malul Prutului. I. Moţa a început, la laşi, împreună cu un grup de studenţi, săpăturile pentru temelia 
Căminului Cultural Creştin - la Râpa Galbenă, în lunile aug. şi sept. 1925; lucrările au fost continuate 
de Corneliu Zelea Codreanu. 

In acelaşi timp s-a început şi munca volunt' -ă la o grădină de zarzavaturi pe un teren pus la 
dispoziţie de principesa Ghika, pentru a îmbunătăţi mijloacele de subzistenţă ale studenţilor care 
duceau o mare lipsă de alimente, majoritatea lor fiind săraci.) 

La 3 sept 1925 s-a pus piatra de temelie a Căminului Cultural Creştin din laşi 

Prin rotaţie şi în afara orelor de cursuri, studenţi şi elevi au lucrat la cărămidăria din Ungheni şi la 
grădina de zarzavat - inclusiv în anii 1928 şi 1929. 



Căminul cultural 
creştin din laşi 


începând din anul 1933, odată cu mărirea organizaţiei legionare (prin aderarea a numeroşi 
studenp şi elevi la Mişcare), taberele de muncă au luat avânt 


ANUL 1933 


chemarea generapei noastre: pe ruinele de astăzi să 
clădim o ţară nouă, o ţară măndră.” 

Dar, în acelaşi timp, conştient de ostilitatea autorităţilor. 
Căpitanul recomanda „ordine deplină pe tot parcursul 
drumului. Dacă vep fi provocaţi vă este interzis să 
răspundeţi... purtare exemplară din toate punctele de 
vedere... înainte de începerea lucrului, veţi face slujba 
religioasă cu toţi preoţii din Jur, încât localităţile prin care veţi 
trece, sate sau oraş, să rămână impresionate de disciplină, 
corectitudinea, atitudinea plină de demnitate şi bună-cuviinţă 
in toate ocaziile, ale legionarilor." 


Iunie 1933 - digul de la Vişani 

In urma unui raport al şefului legionar, farmacistul Aristotel 
Gheorghiu, care descria situaţia dramatică a ţăranilor din satul 
Vişani, Corneliu Zelea Codreanu a lansat un apel către tineret, 
chemăndu-l să participe la construirea unui dig de apărare 
împotriva inundaţiilor provocate de revărsările răului Buzău. 

In apel Căpitanul îndemna tineretul să treacă la fapte, 
renunţând la discursuri umflate, dar sterile, de pe urma 
cărora nu au rămas decât ruine. 

"Voim şi noi să construim: de la un pod rupt. până la o 
şosea Şl până la captarea unei căderi de apă şi 
transformarea ei în forţă motrice, de la construcţia unei 
gospodării ţărăneşti noi, până la aceea a unui sat românesc 
nou, a unui oraş, a unui stat românesc nou. Aceasta este 

oons,ru,rea 

Spre surprinderea lor, au fost înconjuraţi de jandarmi, „atacaţi cu o brutalitate de fiari csik^* ■ 

"anda^r Poat în posl. pa ,os sub'p^â'de 

tar^S^sur^n" S-'™ "Mional- 

Reacţia celor 200 de tineri? 

Dam'.LV-'""' '"'«PP» «S cânte "Cu noi este 

Corneliu Zelea Codreanu; "Nu suntem laşi care să fugă de Jertfa cuvenită unei alte Rnrrs&r,:: r. , 

XăriL^"" w sentimentului demnităţii omeneşti, şcoala onoam ^ 

Moartea o pnmim, dar umilinţa nu. * ^ oarei. 

... După zece ani de chinuri... avem suficientă forţă morală, să găsim o ieşim w a 

ru^o putem suporta fără onoare şi fără demnitate ." > 9 mo ieşire onorabilă din viaţa pe care 

ZZ pag-12 


CUVÂNTUL LEGIONAII iunie 2004 






































W " La 20 iulie 1933, în urma acestui inadmisibil 

atentat la demnitatea tinerilor, Corneliu Zelea 
Codreanu a adresat primului-ministru Vaida o scrisoare- 


protest, publicată în ziarul .Calendarut' (director Nichifor 
Crainic) în această scrisoare atrage atenţia asupra gravităţii 
morale a intervenţiei jandarmilor, arătând că această cale, 
pentru orice om de onoare, este calea nenorocirii fatale, şi 
evocând martirajul de 10 ani sub toate guvernele care s-au 
succedat la cârma ţării: "A venit Goga şi ne-a strivit şi el în 
1926. A venit dl Mihalache şi şi-a făcut şi el o glorie, pe 
lângă stăpânii străini, de a ne lovi barbar, de a ne extermina. 
A venit guvernul lorga • Argetoianu, care din nou a lovit în 


noi până când a obosit, în sfârşit aţi venit d-voastră, — - - 
continuând cu loviturile... în acest timp le-am suportat 
pe toate cu multă tărie Suntem plini de răni. dar 
niciodată nu he-am plecat capul. 

"nu numai o reacţie tinerească; era chemarea tinerepi 
noastre în slujba marilor nevoi de faptă sănătoasă. Era o 
educaţie a 1000 de tineri in direcţia constructivă. Era un 
îndemn pentru alte zeci de mii de tineri. Era o şcoală 
pentru marile mase populare care stau ani întregi cu 
podurile rupte, cu drumurile stricate, aşteptând să vină 
statul ca să le facă, atunci când numai intr-o zi, munca 
lor comună le-ar putea repara." 


Dar acestea nu au fost ultimele suferinţe impuse tineretului. 

Drumurile taberelor de muncă au fost mereu presărate cu interziceri, arestări, schingiuiri, calomnii, 
acuzaţii gratuite etc. 



Iulie 1933 - legionarii au ridicat o cruce la Roşcani (jud. Cahul) în memoria domnitorului loan Vodă cel 
Cumplit, mort în fruntea ostaşilor, după trădarea boierului Golia 

Aug. 1933 - înfiinţarea taberei de la Bucureştii Noi sub conducerea 
principelui comandant legionar Alex. Cantacuzino pentru construcţia 
Căminului Legionar cunoscut ulterior sub numele de Casa Verde. 

Pentru construirea lui s-au făcut 100 000 de cărămizi - prin muncă 
voluntară. 

Au aderat şi au luat parte la lucrări: gen Cantacuzino Grănicerul, prof. Nae 
lonescu etc. 

Planul de construcţie a fost elaborat de macedo-românul Constantin lotzu, 
asistentul celebrului arh. Ion Mincu. simpatizant legionar 

In oct. 1933 şantierul a fost vizitat de mareşalul Averescu şi de senatorul italian 
Coseischi 

Construcţia Casei Verzi s-a terminat şi a fost sfinţită în sept. 1937 şi 
există şi azi 

Tot atunci s-a organizat şi o expoziţie a presei legionare. Casa Verde azi, după incendiul care l-a 

distrus acoperişul In 1999 


ANUL 1934 


Mai 1934 - tabără legionară de muncă înfiinţată în corn. Ciuleşti (cartierul Ciuleşti de azi); între 15 mai - 17 
aug. 1934 s-au lucrat 80.000 de cărămizi necesare pentru construirea unei biserici 

Din ordinul guvernului a fost închisă la 17 aug., iar cele 80.000 de cărămizi au fost confiscate de 
jandarmi (şi s-au degradat din cauza intemperiilor) 

Iunie - oct. 1934 - tabăra prin care legionarii clujeni au clădit o şcoală pentru moţii din corn. Dealul Negru 
(jud. Cluj) 



Casa construită de legionari pe muntele 
Rarău 


Căpitanului, pentru rugăciune, reculegere şi meditaţie 


Iulie 1934 - tabără pe 
muntele Rarău (Bucovina), 
care a început construirea 
unei case de adăpost pentru 
legionarii săraci şi bolnavi, 
sub conducerea lui Radu 
Mironovici, pe terenul donat 
de simpatizantul legionar, 
principele Nicolae de 
Hohenzollern (fiul regelui 
Ferdinand). Casa legionară a 
fost terminată în anul următor. 

Rarăut a rămas in memoria 
legionară ca loc favorit al 



Căpitanul In drum spre Rarău. primit cu dragoste 
de ţărani 


Iulie - sept. 1934 - tabăra de la Avereşti („Golani"), lângă oraşul Roman (jud. Neamţ), organizată şi condusă 
de instructorul legionar avocat Nae Tudorică, pentru construirea a două case 


Iulie - oct. 1934 - tabăra de muncă legionară care a reconstruit biserica ruinată din satul Cotiugenii Mari 


•UMd. Soroca din Basarabia) 




CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 


pag.13 



























ANUL 1935 





Căpitanul în faţa legionarilor, fixând 
programul de lucru (Sylva) 


Iulie 1935 - tabăra de la Lat iaz (jud. Alba) pentru construirea unei 
case de cultură 


Marş legionar spre locul de muncă (Sylva) 


Drumul construit de legionari la Carmen Sylva 


Iulie - sept. 1935 - tabăra de la Carmen Sylva organizată şi condusă 
de Căpitan, cea mai mare tabără de muncă a anului 1935. 

Au lucrat 800 de legionari împreună cu Căpitanul, construind 7 
cabane, 1 Km. de şosea, 3 fântâni, canale pentru scurgerea apelor, 
consolidări de maluri etc. 


Iunie - oct. 1935 - tabăra din Giurgiu a coi.struit clădirea destinată 
sediului Mişcării Legionare 

Iunie - aug. 1935 - tabăra de muncă de la Drăgăşani unde s-au 
fabricat 100.000 de cărămizi destinate construirii catedralei din acel 
oraş 

Iulie - sept. 1935 - tabără la Izbuc (jud. Bihor), unde s-a lucrat la 
cărămidărie şi s-a construit mănăstirea Izbuc 

Iulie - sept. 1935 - tabără la Buga (Jud. Lăpuşna din Basarabia), 
s-au pus temeliile unei mănăstiri 


Iulie - sept. 1935 - continuarea taberei de pe Rarău 


Iulie - oct. 1935 -«tabăra din corn. Aciliu (jud. Sibiu), unde legionarii au construit o biserică 


Iulie - sept. 1935 - tabăra de la Mănăstirea Arnota, unde 242 de 
legionari au construiL spărgând stânca, un drum spre locul de 
odihnă veşnică al voievodului Matei Basarab 


Iulie 1935 - tabără în corn. Valea Mare (jud. Bălţi din Basarabia), 
pentru fabricarea a 100.000 de cărămizi necesare construirii unei 
biserici 


Iulie 1935 - tabără în corn. Ineu (jud. Arad) - s-au fabricat 100 000 

de cărămizi pentru construirea unei şcoli 

Aug. 1935 - tabăra lancu Flondor din jud. Storojineţ (Bucovina de Nord), unde s-a început construirea casei 
legionare 

Aug. 1935-tabăra din corn. Baciu (jud. Braşov), reparându-se biserica din localitate 

Aug. 1935 - tabăra Nicoreşti, jud. Tecuci - fabricarea a 30 000 de cărămizi pentru construirea unei case 
legionare 

Aug. 1935 - se ridică o cruce la Buşteni (jud. Prahova), în memoria studentului Virgil Teodorescu, asasinat în 
1933 în timp ce lipea un afiş electoral 

Iunie - sept 1935 - continuarea taberei de muncă de la Dealul Negru (începută în anul 1934) unde s-a 
construit o şcoală primară pentru copiii moţilor din acest cătun sărac din Munţii Apuseni, uitat de 
111 autorităţi şi de politicienii demagogi care-l vizitau în timpul alegerilor, când căutau voturi. 

II pag. 14 CUVÂNTLL LEGIONAR iunie 2004 II 






































H I - Tabăra a luat fiinţă din iniţiativa Centrului Studenţesc Legionar din Cluj, condus de comandantul legionar 
HI “Gh. Voicu. Au lucrat membrii Centrului Studenţesc Legionar, inclusiv studentele, în ture de câte 2 - 
111 săptămâni, precum şi mai mulţi legionari din regiune. 

Acolo a luat naştere Marşul Taberelor Legionare (iniţial intitulat „Dealul Negn/’), pe muzică de Ion Zeana. 

Sept. 1935 - tabăra din corn. Marca (jud. Sălaj), unde legionarii au lucrat cărămizi pentru construirea unei 
biserici 

Sept. 1935 - a început la Cluj construirea Căminului „Ardealul tânăr legionar^' din iniţiativa comandantului 
legionar, şeful legionar al regiunii Ardeal, dr. Ion Banea. Şantierul era compus din 4 tabere: 

- la Chintău s-au lucrat 130.000 de cărămizi (între 18 iunie -1 sept. 1935); 

■ în tabăra de la Baciu s-au lucrat 100 mc de piatră pentru temelie; 

- la Sutor s-au tăiat lemne pentru construcţie; 

- în a patra tabără, aceea de la Dorobanţi, s-a lucrat în 1935 şi 1936 

în total au lucrat 800 de legionari 

Sept. 1935 - ridicarea unei pietre funerare în amintirea lui Virgil Teodorescu, la Hârşova 

Sept. 1935 - legionarii au construit şase diguri care să stăvilească revărsarea Oltului peste pământurile 
Mănăstirii Mamu (jud. Vâlcea) 

* 

La 23 oct. 1935, alarmaţi de amploarea muncii voluntare, dar mai ales de răsunetul pe care faptele acestea îl 
aveau în rândul poporului care vedea pentru prima dată studenţi frământând cu mâinile lut pentru ridicare de 
biserici, la instigaţia ministrului Cultelor şi Artelor, liberalul Victor iamandi, Patriarhul României, Miron Cristea, şi 
Sf. Sinod au interzis munca legionară pentru biserici. 



ANUL 1936 


în toată ţara au funcţionat aproape 1000 de tabere legionare de muncă 


Martie 1936 - legionarii au ridicat o troiţă la Olteţ (jud. Făgăraş) 


La I Mai 1936 - tabăra prof. Traian Brăileanu (senator legionar), la Rădăuţi (Bucovina), unde s-a construit 
Biserica "Sf. Arhanghel Mihail" 




Legionari pregătind mămăliga fn ceaune 
uriaşe (Sviva) 


Desigur, cea mai larg cunoscută tabără 
legionară de muncă, vizitată de multe 
personalităţi prietene, dar şi de o mulţime de 


Căpitanul muncind la Sylva 


persoane aflate în regiune îp acel sezon. Pe plan de organizare intern al taberei, ca şcoală legionară. Căpitanul a 
dat delegaţie succesiv unor legionari de frunte pentru a conduce tabăra, sub directivele sale. în acelaşi timp, lucra 
la definitivarea textului cărţii "Pentru Legionari'. 


Toată vara lui 1936 
conduse de Căpitan 


continuarea taberei de la Carmen Sylva, organizate şi 


Taluzuri terasale de legionari la Carmen Sylva 


Iunie - oct. 1936 - tabăra de la Băile Herculane, unde s-a construit o casă de odihnă 


Iunie - oct. 1936 - tabăra de la Hotarele (jud. Ilfov) înfiinţată şi condusă de comandantul legionar Vasile Marin. 


Iunie - sept 1936 - tabăra de la Cărpiniş (jud. Sibiu), unde s-a tăiat în stâncă un drum 

Iunie 1936 - deschiderea şantierului de construcţie a noului sediu al Mişcării Legionare, lângă casa gen. 
Cantacuzino-Grănicerul, pe terenul dăruit de acesta (str. Gutenberg nr. 3, Bucureşti) (între timp dl General se 
rnutase în fosta locuinţă a paznicului). Această construcţie există şi azi. 




Iulie - oct 1936 - tabăra Călineşti - Topoloveni Gud. Muscel), condusă de instructorul legionar Petre 
Vălimăreanu. Legionarii au lucrat la o cărămidărie în lunca Argeşului. Totodată, au construit o cas^ 


CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 


pag.15 




























■pentru un ţăran sărac, pe care au dotat-o cu cele necesare unei gospodării (mobilier, grajd, o vacă 
cu viţel etc.) 



Căpitanul (în stânga imaginii) şi 
comandantul legionar prof. Ion Dobre 
la Susai, lângă osemintele ostaşilor 
români căzuţi în primul război mondial 



Aug. 1936 - tabăra de pe 
muntele Susai - Predeal 

Cutremurat de 

spectacolul osemintelor 
ostaşilor căzuţi in timpul 
luptelor de pe muntele 
Susai în toamna anului 
1916, oseminte risipite prin 
pădure, Corneliu Zelea 
Codreanu a hotărât 
construirea unui mausoleu 
în care să fie adunate şi 
cinstite toate câte puteau fi 
culese în împrejurimi. 

Serviciul divin la punerea 
pietrei de temelie a mausoleului a fost oficiat de Mitropolitul Gurie Grosu cu preoţii din 
jur. 




Vedere din tabăra de muncă legionară de la Susai 


La ordinul autorităţilor, în dimineaţa zilei de 5 sept., la ora 4.30, 200 de jandarmi au înconjurat tabăra; sub 
comanda şefului de post din Comarnic, au năvălit în tabăra condusă de comandantul Ion Dobre, au devastat totul, 
au profanat osemintele deja adunate, răspândindu-le, le-au călcat în picioare şi au distrus Crucea, 
Evanghelia, candela şi icoana puse pe un sanctuar improvizat. 

Faţă de acest spectacol dezlănţuit de jandarmerie, gen. Cantacuzino, neputând să se împotrivească, a strigat în stilul lui 
pasionat şi fără înconjur; "Scoală, Ferdinand, să vezi ce s-a ales din ostaşii tăi!" 

Protestele d-lui general Cantacuzino-Grănicerul şi ale comandantului legionar prof. Ion Dobre au rămas fără urmări. 
Ancheta de sub conducerea d-lui Paul Goma din Ploieşti şi a col. de jandarmi Milicescu a constatat că "nimic din cele 
reclamate nu era adevăraf (??! - nota red.) şi nici un jandarm nu a fost pedepsit! 


Iunie - sept. 1936 - continuarea, la Cluj, a construirii Căminului „Ardealul tânăr legionar” 
La 6 nov. 1936 s-a făcut sfinţirea şi s-a putut asigura locuinţă pentru 25 de legionari. 


Oct. 1936 - s-a sfinţit o troiţă construită de muncitori legionari pe muntele Sorica, lângă Azuga (jud. 
Prahova), la al cărei design au lucrat Constantin lotzu (asistentul arh. Ion Mincu) şi comandantul legionar pictor 
Alex. Basarab. 

ANUL 1937 

Febr. 1937 - construirea mausoleului Moţa - Marin la Casa Verde din Bucureştii Noi 
Iulie 1937 - tabăra legionară de la Câmpina - care s-a desfiinţat din ordinul autorităţilor 

A urmat sugrumarea taberelor legionare de muncă prin acte de guvernământ 

COMERŢUL LEGIONAR 

în 1935 Căpitanul a inaugurat Cooperativa Legionară din Bucureşti 
în 1937: - Consumul Legionar Obor (Bucureşti) (oct.) 

- Pensiunea Legionară din Predeal (oct.) 

- Restaurantul Legionar din Bd. Basarab (Bucureşti) (nov.) 

- Restaurantul Legionar Muncitoresc din cartierul Griviţa (Bucureşti^ (nov.) 

- Restaurantul Legionar din Bd. Elisabeta (Bucureşti) (nov.) 

- primul magazin legionar de stofe şi manufactură*din Bucureşti (dec.) 

La 22 febr. 1938 - Comerţul Legionar a fost desfiinţat prin ordinul 
autorităţilor 

Duşmanii Mişcării au trecut sub tăcere acest aspect extraordinar, unic în istorie, al 
ideologiei legionare: fapta creatoare, puterea de înfăptuire a celor enunţate. Iar 
dacă, uneori, au amintit în treacăt de munca legionară, au susţinut că se făcea "în scop propagandistic" 

Noi întrebăm: De ce nu au făcut şi alţii asemenea "propagandă" constructivă? De ce au preferat să-i 
împiedice pe legionari prin orice mijloace (inclusiv schingiuirile), în loc să-i concureze? 

Răspunsul nu e greu de dat! 




Troiţă ridicată 
de legionari la 
Sâmbureşti 


(14 nov.) 


11 


pag.16 


CUVÂNTLL LEGIONAR iunie 2004 
































DE CE M-AM DESPĂRŢIT DE HORIA SIMA Şl DE SIMISM 


Moto ^Suntem cu topi pierdup atunci când închidem ochii la greşelile legionarilor, pentru câ astfel ne sfărâmăm 
tinid de viaţă in virtutea căreia existăm în lume ” (Cornelia Zelea Codreanu - ”Circulărr) 


Nu l-am cunoscut personal pe Horia Sima. 

L-am urmat împlinind legea Căpitanului, legea disciplinei, 
deşi simţeam că omul acesta, Horia Sima, avea o influenţă 
nefastă asupra Mişcării Legionare - căci nefaste au fost 
acţiunile după arestarea Căpitanului din aprilie 1938: atentatele 
din nov. 1938, coordonarea asasinării lui Armând Călinescu, 
intrarea pe uşa din dos în palatul lui Carol al ll-lea, peste 
monnântul Căpitanului şi elitei legionare, înghesuirea la 
guvernare şi toate celelalte abateri de la linia legionară), 
culminând cu aşa numita rebeliune din ian. 1941. cea mai 
ruşinoasă şi sângeroasă înfrângere în 13 ani de existenţă a 
Mişcării. 

lată, pe scurt, o parte din cele trăite de mine la rebeliune 
(altă parte este reflectată în articolul din ian. 2004, intitulat 
^'Punctul nostru de vedere - evenimentele din ian. 1941**). 

Am sosit în Bucureşti la 1 nov 1940, deconcentrat după 
aproape doi ani de viaţă militară, ca sublocotenent de rezervă pe 
frontiera cu Ungaria (se cedase nordul Transilvaniei). M-am revăzut 
cu vechil mei camarazi şi am reînceput activitatea legionară De la 
ei şi de la cunoscuţi şi prieteni am auzit că noi, legionarii, vom 
fi alungaţi de la guvernare de apostatul general Antonescu. 
poreclit în armată "câinele roşu", cel care. deşi îmbrăcase cămaşa 
verde, ne ura de moarte. 

In naivitatea mea tinerească, n-am crezut, mai ales că Sima 
fusese făcut Comandantul Mişcării prin Decret Regal semnat 
de regele Mihai şi contrasemnat de gen. Antonescu, 
Conducătorul Statului Naţional Legionar, iar Sima nu schiţa nici 
un gest de prevenire a nenorocirii anunţate a se produce. 

Am dedus mai târziu - şi evenimentele ulterioare au confirmat - 
că Sima dorea, de fapt, confruntarea Mişcării cu armata lui 
Antonescu, fiind sigur de victorie, căci numai astfel putea (prin 
înlăturarea lui Antonescu) să-şi realizeze visul păgân - nu al 
Mişcării, căci pe acesta nu l-a urmărit niciodată, ci ai său, 
personal, de mărire omenească, indiferent de sângele vărsat 
(al altora, nu al său!) 


de sângele vărsat de sute de legionari şi oameni nevinovaţi? 

Aşa a început, prin lichidarea în sânge a rebeliunii, a doua 
mare prigoană şi exodul în lume al legionarilor, care durează de 
peste 60 de ani. urmărit pe nedrept de ura poporului evreu cu 
acuza că la rebeliune legionarii au ucis şi jefuit peste 100 de evrei. 
Incriminarea este nedreaptă. 

Dumnezeu însă poate că are alt plan cu legionarii trimisului Său. 
Comeliu Zelea Codreanu. plan pe care noi nu-l cunoaştem 

Ştim numai câ jertfa Căpitanului, a lui Moţa şi a miilor de 
legionari va rodi cândva în lume prin încreştinarea politicii ale 
cărei mijloace de înfăptuire păgâne sunt "rapunea de staf’ şi 
**scopul scuză mijloacele'*. 

Dar să ne întoarcem unde am rămas. 

Ce s-a petrecut cu noi, legionarii din tară, ştim: am fost mai 

mult în închisoare - sub Antonescu si apoi sub comunişti. 

Dar ce s-a petrecut cu legionarii refugiaţi în străinătate şi cu 
Sima am aflat abia după decembrie 1989, fie direct de la cei 
veniţi în ţară. fie din cărţile lor scrise în străinătate 

Am citit tot şi m-am îngrozit. 

Ce am nădăjduit să fim în timpul conducerii Căpitanului şi 
în spiritul lui, şi ce am ajuns să fim de fapt cu Horia Sima! 

Cu Căpitanul am fost uniţi în dragoste frăţească; cu Sima - 
dezbinaţi şi fără dragoste 

Mărul discordiei, amar şi putred pe dinăuntru: Horia Sima. 

Când am citit - şi recitit - broşura "Hona Sima şi raporturile lui 
cu Mişcarea Legionară” m-au uimit cele întâmplate Horia Sima 
fusese decăzut din orice funcţie în cadrul Mişcării, fără drept 
de a mai vorbi în numele ei, decizie luată de adunarea 
legionarilor din străinătate, la Erding şi la Majadahonda. Forul 
Legionar constituit a semnat hotărârea de mai sus. 

A venit prilejul să mă despart şi eu de Horia Sima şi 
simismul lui care, din nefericire, mai dăinuie şi azi. abatere gravă 
de la linia Mişcării. 



f 


Dacă până atunci Satana îl 

înfrăţise pe Sima în crimă cu 

Moruzov şi regele asasin Carol al ll- 

lea înlăturând in doi ani succesivi 

(1938 si 1939) pe Căpitan si elita 

legionară. de$chizându-i drum liber 

spre şefia Mişcării, de data aceasta 

Satana, avăndu-l pe Sima sigur al 

său, nu l-a mai aiutat îl vroia acum 

!a_ picioarele lui pe Antonescu. pe 

care l-a înfrăţit în crimă cu Hitler 

contra Mişcării Legionare Şi Hitler. 
şi Antonescu vroiau Mişcarea pentru 
sine. iar dacă nu se putea, atunci o 
vroiau distrusă, că prea era 
frumoasă şi cu fruntea sus. 

N-au avut-o nici unul. nici celălalt 
“ Şl. de atunci, nici Sima, care 
numai a compromis-o şi a 
dezbinat-o. 

Aventura lui Sima cu rebeliunea 
îmi pune următoarele întrebări 

1) De ce Sima a lăsat frumoasa 
l-egiune să ajungă în conflict cu 
Antonescu, fără să ia măsuri de 
prevenire? 

2) De ce nu şi-a dat demisia. ---- 

văzând că Antonescu, având armata în spatele lui, vroia să scape 
cu once preţ de legionan? 

3) De ce Sima, în cele trei zile cât a durat rebeliunea, a stat 
ascuns ia un ofiţer german, lăsându-şi trupa singură, fără 
comandă pe câmpul de luptă, fugind apoi, când totul era 
pierdut, sub protecţie germană peste graniţă, fără să răspundă 




Jki 


?V' 












Nelu Rusu şi Nicador Zelea 
lângă bustul 


Codreanu la sediul nostru. 
Căpitanului 


Din lipsă de doctrină proprie a 
lui Sima, simiştii îl enunţă şi pe 
Căpitan, cu toate că sunt convinşi 
de "dreapta linie" trasată de Sima (în 
opoziţie cu Căpitanul) 'Politica^ 
restul nimic nu e " 

lată şi textul exact al demisiei 
mele din partidul fără identitate 
spirituală, cu nume de împrumut 
("Pentru Patrie”). 

"D’le preşed al Partidului 
Pentru Patrie”, Constantin Iulian, 
întrucât la congresul partidului dm 
5 mai 2001 în sala de şedinţă s-a 
pus la loc de cinste, aiătun de sfânta 
Cruce, icoana Sf Arhanghel Mihail şi 
tabloul Căpitanului, şi tabloul lui 
Horia Sima, prezenţă pe care o 
consider o blasfemie, 

Cu adâncă durere vă rog să-mi 
pnmiţi demisia din partidul de 
orientare simistă pe care îl 
conduceţi 

Rămân ce am fost, legionar 
numai al Căpitanului. Nu pot sluji 
la dol^tăpâni (Matei VI, 24).” 






CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 


pag.17 

































PIERDEREA BASARABIEI: 23 Iunie - 28 Iunie 1940 


In cele două note ultimative ale guvernului sovietic din 26 şi 
27 iunie 1940 s-au cerut, sub ameninţarea cu forţa, Basarabia 
şi Nordul Bucovinei, Notele ultimative, ignorând total adevărul 
istoric Şl normele dreptului internaţional, au conţinut justificări 
bazate pe neadevăr şi formulări absurde: România “a desfăcut de 
la Uniunea Sovietică o parte dm teritoriu! ei, Basarabia, călcând 
prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei populată în principal cu 
ucrainieni, cu Republica Sovietică Ucraineană". In continuare se 
mai afirma că "transmiterea părţii de nord a Bucovinei către URSS 
ar putea, deşi fntr-o măsură insignifiantă, constitui un mijloc de 
despăgubire a pierderii mari provocate URSS şi populaţiei din 
Basarabia de către stăpânirea de 22 de ani a României în 
Basarabia". 

Falsuri grosolane. Din timpurile străvechi teritoriul de astăzi 
ai Moldovei a fost locuit de geto-daci, de protoromâni şi mai 
apoi de români. El a aparţinut întotdeauna ariei geografice şi 
istorice a Principatului Moldova. 

Rusia, practicând politica sa imperialistă, a atentat în 
decursul timpurilor la acest spaţiu pe care a şi reuşit să-l 
ocupe din 1812 până în 1917, când Basarabia a revenit la patria 
mamă, România. 

Pactul Ribbentrop - Molotov încheiat la 23 aug. 1939 şi 
Protocolul adiţional secret au avut drept consecinţă rapturile 
teritoriale din centrul şi estul Europei. In paragraful trei din 
Protocol s-a înscris că *7n ceea ce priveşte Europa de sud-est, 
partea sovietică şi-a exprimat interesul pentru Basarabia. 
Partea germană a declarat cu claritate "dezinteresul său politic 
total pentru aceste teritorir. Au urmat notele ultimative amintite 
la început. 

Frontul de sud al armatei sovietice pregătea încă din primăvara 
anului 1940 ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. 

Finalul primei note ultimative transmisă guvernului Gh. 
Tătărescu era ameninţător: "aştept răspuns în cursul zilei de 27 
iunie". Guvernul român, sub semnătura Ministrului de Externe Ion 
Gigurtu, a transmis Moscovei că, deşi s-a hotărât mobilizarea 
generală, pentru evitarea unui război, cere desfăşurarea unor 
discuţii asupra problemelor. Refuzul ruşilor a fost categoric şi în 
faţa acestei situaţii, guvernul român a decis să evacueze armata 
şi administraţia. , 

Guvernul sovietic a anunţat că în decursul a 4 zile trupele roşii 
vor ocupa "eşalonat" Basarabia, iar România, începând cu 28 iunie 
ora 14 (ora Moscovei), să evacueze armata şi administraţia. 

Ruşii nu au respectat programul pe care chiar ei îl 
stabiliseră. 

Unităţi ale armatei roşii şi trupe de desant aerian au făcut 
încercări să împiedice trecerea trupelor române peste Prut. Au 
deschis focul asupra lor, au luat prizonieri, au dezarmat unităţi 
militare, au capturat materiale de război, trenuri, au ucis 
militari români, ofiţeri şi soldaţi civili, au depăşit liniile de 
demarcaţie cu mai mulţi kilometrii în diferite locuri, au arestat 
un general român (la Cernăuţi) şi mai mulţi funcţionari ai căilor 
ferate Au fost acte provocatoare pe Prut, în Deltă, au ocupat 
insule - Molotov a declarat printre altele că "URSS are interese 
vitale pe Dunăre". 

Documente ale unor comandamente militare, ale Marelui 
Stat Major, ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului 
pentru Minorităţi şi ale altor ministere şi organizaţii, precum şl 
mărturii ale unor ziarişti, ale unor civili surprinşi de înaintarea 
rapidă a trupelor sovietice, au relatat din diferite aşezări 
urbane şi rurale din teritoriul ocupat despre evenimentele 
grave ce s-au petrecut. 

Sunt relatate şi acţiuni duşmănoase din interiorul ţării Au fost 
dezvăluite fapte grave provocate nu numai de către sovietici, ci 
şi din partea populaţiei civile, comunişti şi minoritari (evrei). 

La intrarea trupelor ocupante, bande de comunişti - în mare 
majoritate evrei - au arborat drapele roşii, lozinci comuniste, au 
manifestat de bucurie pentru sovietici, pentru armata roşie, pentru 
Stalin, au proferat insulte, ostilitate fată de români şi de România 
S-au înregistrat numeroase cazuri când ofiţeri, subofiţeri, soldaţi 
rătăciţi Şl râmaşi izolaţi şi funcţionari au fost devalizaţi de 
bagaje, echipamente, de bunuri personale, au fost molestaţi. 


torturaţi, omorâţi; au fost devastate biserici şi instituţii ale statului; a 
fost batjocorit simbolul naţional, tricolorul ş a. 

Toate aceste informaţii provin din cartea "Situaţia evreilnr 
din România - 1939-1941" . Coordonată de doi distinşi istorici^ 
lucrarea, rezultat al unor cercetări din arhive, a avut o soartă 
ingrată, fiind, din motive greu de înţeles, " interzisă în 1994 şi 
trimisă la topiri Sunt mărturii comunicate într-un limbai sobru 
care dezvăluie fapte cumplite. 

încă dinainte de ocuparea Basarabiei şi a nordului Bucovinei 
circulau zvonuri despre ce urma să vină Minoritari comunişti evrei, 
în special, au desfăşurat o vie agitaţie. In jud. Soroca, încă din 
toamna anului 1939 s-au format comitete secrete in scopul 
întâmpinării trupelor sovietice. 

In momentul evacuării, ostilitatea faţă de români a populaţiei 
evreieşti comunizate s-a manifestat cu violenţă. 

O notă din 30 iunie 1940 aflată în arhivele Ministerului Apărării 
Naţionale (fond 948, secţia 2. dosar 941, f. 217-226) relatează, 
printre altele, că la Chişinău. Hotin, Cetatea Albă. Soroca. Bălţi au 
fost ridicate drapele cu secera şi ciocanul, populaţia şi-a agăţat 
cocarde roşii. 

La Chişinău a fost ocupată centrala telefonică încă înainte de 
intrarea ruşilor, au avut loc manifestări de stradă procomuniste; au 
fost ocupate instituţii şi devastate, au fost executaţi în stradă 
oameni care încercau să facă ordine sau care făcuseră parte 
din poliţie; au fost împuşcaţi sau spânzuraţi funcţionari 
surprinşi înainte de a se putea refugia. 

La Cernăuţi, populaţia evreiască a devastat biserici, a pus 
pe catedrala oraşului în locul crucii un portret a Iul Stalin şi a 
agăţat un steag roşu, iar înăuntrul sfântului locaş a aruncat 
grenade. Tot la Cernăuţi au fost devastate cămine studenţeşti, 
au fost executaţi fruntaşi români şi ofiţeri, mulţi dintre ei ucişi cu 
baionete sau împuşcaţi. 

La Bălţi, aceiaşi minoritari, sub protecţia blindatelor ruseşti care 
au intrat peste limitele de timp stabilite, au dezarmat patrule militare 
şi posturi pentru menţinerea ordinei. 

La Soroca au fost împuşcaţi 5 funcţionari români, a fost 
atacată administraţia financiară, ucis administratorul financiar şi alţi 
funcţionari, şi furat tezaurul, aproximativ 157 de milioane lei 

In multe alte localităţi, ca de pildă la Bolgrad, s-au asociat şi alte 
minorităţi: bulgari, ucrainieni. ruşi. găgăuzi. 

Fapte similare sunt relatate şi în alte documente datate din 28, 
29. 30 iunie şi după La 28 iunie, de pildă, la Soroca a fost surprins 
un grup de ofiţeri şl subofiţeri care au fost împuşcaţi. La Bălţi au 
fost jefuite două garnituri de tren cu trupe româneşti şi funcţionari 
civili La Reni au fost 15-20 de morţi. La Tighina au fost dezarmaţi 
şi dezbrăcaţi jandarmi români (arhiva Ministerului Apărării Naţionale 
fond 948, secţia 2. dosar 941. f. 53-57). O altă notă relatează ca 
"bande evreo-comuniste din Chişinăi/' au jefuit pe refugiaţii care nu 
aveau posibilitatea să se apere; o altă bandă formată din aceleaşi 
elemente a încercat să linşeze pe studenţii teologi care au reuşit să 
scape datorită Intervenţiei unui detaşament de jandarmi care au 
trebuit să facă uz de arme; tot aici s-au întocmit liste cu persoane 
ce urmau să fie împuşcate; şi în alte localităţi, ca de exemplu 
comune din jud. Cetatea Albă, Tighina, la Reni şi altele; au fost 
incendiate traverse de cale ferată pentru a se provoca deraieri. 

Şirul fărădelegilor este lung. Sunt documente ale căror 
veridicitate nu poate fi pusă la îndoiala 

Manifestări ostile faţă de România şi de simpatie pentru 
sovietici s-au petrecut şi în interiorul ţării. La Galaţi, de pildă, 
un grup de cca 1500 muncitori s-a răzvrătit, cu intenţia de a trece în 
Basarabia; au fost morţi şi răniţi Şi la Bucureşti, Timişoara, 
Dorohoi, Roman, Bacău, Fălticeni şi în alte oraşe s-au 
înregistrat manifestări de bucurie pentru răpirea pământului 
românesc, deşi conducătorii comunităţilor evreieşti le-au 
recomandat acestora să se abţină de ia orice manifestare ce ar 
putea crea incidente cu populaţia românească Dar incidentele 
au avut loc. Majoritatea conducătorilor comunităţilor evreieşti au 
combătut şi intenţia de emigrare a unor grupuri de evrei, destul de 
numeroase de altfel, care vroiau să părăsească România şi să 
treacă în Basarabia 


111 


pag.18 


CUVÂNTUL LEGIONAR iunie 2004 
































LACRIMI PENTRU BASARABIA 



ANDREI CIURUNGA 


ŢARA MEA DE DINCOLO DE TARĂ 

’ I 


Ţara mea de dincolo de ţară 
cu privirea umedă de jind, 
te.-am purtat în mine pribegind, 
ca pe-o flacără ce arde pe comoară. 

încă din pruncia mea de aur 
m-am ştiut cu tine cununat, 
dar te-a vrut al ei - şi te-a furat 
nesătula poftă de balaur. 

De-am strigat apoi că eşti a noastră 
tânără. întreagă şi pe veci, 
m-au închis între pereţii reci 
şi mi-au pus zăbrele la fereastră. 

Azvârlit în temniţa duşmană 
gem ades, însângerat sub fier. 
şi-atunci pun câte-un crâmpei de cer 
din seninul tău - bandaj pe rană 
Foamea când îmi cască noi abise 
vine câte-un pJi de cozonac 



ce-a crescut ca mine. pe Bugeac, 
trupul să mi-l sature prin vise. 

Ţara mea de dincolo de ape. 
dacă şovăi In credinţa mea, 
simt cum îmi trimiţi, vănjoşi. să-mi stea 
toţi stejarii din Orhei pe-aproape. 

Când îmi dau târcoale bezne grele, 
lilieci când se izbesc de grinzi, 
numai tu prin noapte îmi aprinzi 
policandrul Nistrului cu stele 

Zgnbulit în hainele vărgate 
astăzi vântul iernii îl ascult 
Hora noastră a murit de mult. 
frigul muşcă tălpile-ngheţate. 

Dar pândesc la drum o primăvară 
să întindem iar din prag în prag 
hora mare sub acelaşi steag - 
tara mea de dincolo de tară. 






"ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMÂNEŞTr 
- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: - vârsta max 35 ani; 

- răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa sediului, se pot da 
telefonic sau personal, la sediu, până la data de 22 a lunii următoare 
apariţiei ziarului. 

Premiile se vor ridica de la redacţie. 



răspunsul la întrebarea lunii mai în ce temei au fost dizolvate Legiunea 
F/er? 

a fost dat de lulia Andriţoiu din Huşi (studentă la Jurnalistică), câştigând astfel cartea 


^'Arhanghelul Mihair şi Garda de 
Tvocân* de Const Papanace. 


răspunsul este URMĂTORUL: 

Legiunea 'Arhanghelul Mihail" şi Garda de Fier au fost 
dizolvate prima oară la 3 ian. 1931 de guvernul G C Mţronescu, 
pentru ‘subminarea ordinii de staF Căpitanul şl conducerea 
legionară au fost judecaţi şi achitaţi. Deci ilegalizarea fusese 
nejustificată! 

In aprilie 1931 Legiunea a participat ia alegenie parlamentare 
sub numele de ‘Gruparea Cornelia Zelea Codreanu‘ (în acelaşi an, 
alegerile din parţiale din jud Neamţ Corneliu Zelea Codreanu a 
obţinut un loc de deputat în Parlamentul ţârii) 

• A doua dizolvare a Legiunii şi a Gărzii de Fier a avut loc în 
'^'iftie 1932. sub guvernul N. lorga. pentru aceeaşi învinuire 
Procesul s-a soldat din nou cu achitarea Căpitanului şi a 
conducerii legionare O nouă ilegallzare nejustificatăl (In iulie - 
acelaşi an - Legiunea a obţinut 5 locuri de deputaţi In Parlament) 

• A treia ilcgalizare s-a produs la 9 doc. 1933, sub guvernul 
G. Duca. prin simplu Jurnal al Consiliului de Miniştn, cu 10 zile 

r'amte de noile alegeri parlamentare, tot pentru aceleaşi acuzaţii. 

^rei ilegalizâri în trei am. sub acelaşi pretext de "subminare a 
ordinii de stat", deşi se dovedise încă de la primul proces că 
ocuzele la adresa Legiunii erau total nefondate 

Mişcarea devenise un fel de "cal de bătaie* al guvernelor ce se 


succedau cu repeziciune uluitoare 

Mai multe mii de legtonan au fost arestaţi şi trimişi la închisoare 
fără mandat, au fost bătuţi şi schingiuiţi (Alegenie au avut ioc la 20 
dec. 1933, apoi legionarii au fost eliberaţi fusese o metodă pentru 
intimidarea legionarilor şi pentru a-i împiedica să câştige iarăşi 
locuri în Parlament La 29 dec 1933 cel care îşi luase ofrcial 
angajamentul de a extermina Mişcarea Legionară şi care dovedise 
că se va ţine de cuvânt. I G Duca. a fost împuşcat de trei legionari 
- Nicadorii - pe peronul gâni din Sinaia Nicadorii s-au predat 
imediat, de bună voie, autontâţilor) A urmat procesul lor şj al 
conducerii legionare în frunte cu Căpitanul - apnlie 1934 Nicadoni 
au fost condamnaţi la muncă siimcă pe viaţă, iar Căpitanul şi 
întreaga conducere legionară au fost achitaţi dovedindu-se că 
nu fuseseră implicaţi în nici un fel în atentat 

Deci. deşi fără nici un temei legal. Legiunea şi Garda de Fier au 
rămas desfiinţate 

Căpitanul a înfiinţat în 1935 Partidul ‘Totul Pentru Ţară^ ca 
expresie politică a Mişcăm 

(Apoi, la 20 febr 1938. în urma instaurăm dictatuni carliste şi a 
interzicerii tuturor partidelor. Căpitanul şi-a autodizolvat expresia 
politică a Mişcăm, Partidul ‘Totul Pentru Ţară') 


11 iÎNTREBAREA lunii IUNIE: Ce semnificaţie aveau ‘echipele mortiH 
^ PREMIU: 'Acuzat, martor şi apărător în procesul vieţii mele' - Dumitru Banea 


CUVÂNTUL irGIONAR iunie 2004 


pag. 19 






















Dan Crivăţ - Bucureşti: Ne miră şi ne întristează că d-na 
Constanţa Gladcov se dezice acum, brusc, în revista "Permanenţe” 
editată de Fund ’Prof. G. Mânu", de părerile critice despre Horia 
Sima formulate în interviul pe care ni l-a acordat în ian 2004. Din 
respect pentru tinereţea zbuciumată a d-nei Gladcov nu ne 
permitem să comentăm; putem, cel mult, să facem presupuneri în 
legătură cu ceea ce a determinat schimbarea sa bruscă de 
atitudine. Dar, de altfel, s-a dezis ei. Cioran, de Căpitan! 

Violeta Z. Maria - Constanţa - Corpul *'Râsleţi'' a fost 
organizat la Bucureşti şi cuprindea elementele legionare flotante, 
adică legionarii ce rezidau temporar în Capitală sau care. sau care, 
dacă se stabileau definitiv aici. nu făceau parte din organizaţia de 
sector Cu timpul Corpul "Răsleţr, considerat la început o 
organizaţie de tranziţie, a devenit o structură foarte solidă, 
depăşind în importanţă chiar pe acelea ale sectoarelor, încât în 
1937 devenise unitatea de elită a Căpitanului. Corpul Legionar de 
elită "Moţa - Marin" s-a înfiinţat ia 13 ian. 1938 sub comanda 
prinţului diplomat şi avocat (comandant legionar) Alexandru 
Cantacuzino. Trebuia să Cuprindă 10.033 de legionari, împărţiţi în 
13 "bandere" de câte 77 de luptători având vârsta cuprinsă între 18 
şi 30 de ani. A rămas în stadiul de concept întrucât trei luni mai 
târziu a început marea prigoană antilegionară în care a fost 
masacrată 90% din elita legionară (inclusiv Căpitanul şi Alecu 
Cantacuzino). 

Radu Dobre - Ploieşti - Ne scrieţi că bunicul dv. a lucrat la 
Sovrom-petrol şi avea un salariu foarte mare, înţrebându-ne ce era 
de fapt fosta societate. Prin Convenţia de armistiţiu semnată la 
Moscova în 12 sept. 1944, România se obliga ca fostele proprietăţi 
care aparţineau Germaniei şi Ungariei să nu fie^ expropriate fără 
autorizaţia înaltului Comandament Aliat (Sovietic). în locul lor au 
fost create societăţi mixte româno-sovietice, Onisifor Ghibu 
considerându-le că "sub acest nume benign, se duc în Rusia cele 
mai de seamă bogăţii de tot felul, la preţuri derizorii" In fapt, vecinii 
noştri din răsărit nu au investit în economia ţării noastre nici o rublă, 
fiind, în schimb, părtaşi la jumătate din câştig. De fost au fost mai 
multe feluri de Sovrom-uri. primul a luat fiinţă la 15 iunie 1945, apoi 
Sovrom-lemn, Sovrom-gaz, Sovrom-tractor, Sovrom-cărbune, 
Sovrom-metal, Sovrom-construcţii, Sovrom-utilaj, Sovrom-naval şi 
Sovrom-cuarţ. Ultima exploata zăcămintele de uraniu din România, 
bogăţie intrată în atenţia URSS odată cu realizarea primei bombe 
atomice sovietice. Să nu omit de pe listă şi existenţa ... Sovrom- 
film\ Ne amintim (cei cu părul cărunt) de lozinca afişată pe pereţi: 
"Ajutorul frăţesc şi dezineresat al URSS acordat ţării noastre" (!) 

Ion Leonte — Slobozia - Vă vărsaţi focul pe ambasadoarea 
Uniunii Sovietice la Stockhoim, Alexandra Kollontay. că a 
tergiversat în mod voit încheierea armistiţiului direct cu mareşalul 
Ion Antonescu. Nici vorbă de aşa ceva; şeful ei direct nu era nici 
măcar Molotov, ministrul de Externe, ci însuşi dictatorul Stalin; el 
era factorul cheie în această problemă. "Tovarăşa" era o femeie de 
origine nobilă, poliglotă, cultă, care, deşi fostă troţkistă, a scăpat ca 
prin minune de sângeroasa "epurare" (se spune că datorită 
simpatiei deosebite pe care o nutrea Stalin faţă de ea). Spre 
amuzamentul dvs., a scris şi o carte în care ţinea să arate că 
"mariajul este o afacere materialistă burgheză, o afacere care 
păgubeşte femeia de drepturile egale, o subjugă, căci căsătoria 
civilă şl religioasă este ceva josnic şi reacţionari' (?!) Deci logica ei 
era "Jos căsătoria, trăiască dragostea liberă!" "Gurul" Gregonan 
Bivolaru o fi citit cartea tov. diplomate Kollontay? 

Un profesor de la Liceul German din Braşov - Grupul Etnic 
German (G. E G.) din România reprezenta interesele minontăţii 



germane care 
număra în 
perioada 

interbelică 745 241 membri, ceea ce reprezenta 
4.1% din populaţia ţării. Ca număr erau pe locul 4 în 
Europa, după germanii din Austria. Cehoslovacia şi Elveţia. Pentru 
a-şl consolida pe plan intern poziţia, dar şi pentru a menaja 
susceptibilităţile Germaniei, generalul Ion Antonescu adoptă 
Decretul-Lege din 20 nov. 1940, prin constituirea Grupului Etnic 
German din România Acesta au împărţit teritoriul României în 
patru regiuni: Gau (Banat) - cu centrul la Timişoara. Ardeal - cu 
centrul la Sibiu. Belgland ("Ţara muntoasă") - cu sediul la Deva şl 
Altreich (vechiul Regat) - cu centrul la Bucureşti. Lider al Grupului 
Etnic German a fost desemnat Andreas Schmidt. născut în 1912 în 
corn. Mănărade, jud. Târnava Mică. G.E.G avea puternic 
impregnată ideea naţional-socialistă, crucile şi icoanele au fost 
înlocuite cu portretul Fuhrerului. au fost suprimate rugăciunile 
tradiţionale şi înlocuite cu texte din "Mein Kampf, iar la sfârşitul 
orelor toţi elevii intonau "Deutsehland uber alles". Mulţi tineri s-au 
înrolat voluntar în unităţi SS, existau cotidiene: la Sibiu - 
"Ta'^eblatf', iar la Timişoara - "Bannaterdeutsche Tageszeitume" şi 
alte două hebdomadare, unul pentru agriculturi (Sibiu) şi altul 
pentru muncitori (Braşov). Băncile populare se găseau aproape în 
fiecare comună săsească şl erau sub ordinea Casei Generale de 
Economii din Sibiu care se situa în 1940 între primele şase bănci 
ale României. Şi ca profesor de limba germană cred că staţi bine 
cu dicţia şi puteţi citi pe nerăsuflate traducerea-Centralei Generale 
de Economii, adică "Verbandreifeisseinchergenassenchaft'^} Un 
cuvânt din 35 de litere, demn de a apărea în cartea recordurilor. 

Anuţa Oghină - Huşi: Ne cereţi detalii despre rolul Misiunii 
Ortodoxe Române (M. O R.), având în vedere că bunicul dvs. 
preot, mort în urmă cu 50 de ani în închisoare, a fost încadrat în 
M.O.R. şi a slujit între 1941 - 1944 într-o comună din Transnistria 
Misiunea Ortodoxă Română a fost creată la 15 aug. 1941, cu rolul 
de a recreştina zona dintre Nistru şi Bug, pentru că sub 
administraţia românească funcţiona doar o singură biserică 
ortodoxă (la Odessa). Iniţial, sediul M O R a fost la Tiraspol, apoi a 
fost transferat ia Odessa. Primul şef al M.O.R. a fost arhimandritul 
lullu Scriban, apoi Antim Nica şi apoi mitropolitul Puiu Visarion. 
Antim Nica a avut mult de pătimit pentru crezul său legionar şi 
pentru articolele sale din revistele "Transnistria creştină" şi "Glasul 
Nistrulur, Iar Puiu Visarion a fost condamnat la moarte de 
comunişti în 1948 - din fericire, în contumacie. 

Raluca lacob - Craiova: Ne întrebaţi cine a fost Pichi Vasiliu, 
unul dintre cei care au fost împuşcaţi în 1946 împreună cu 
mareşalul Antonescu. Generalul Pichi Vasiliu, născut la Focşani în 
1882, s-a aflat la conducerea Inspectoratului General al 
Jandarmeriei în perioada sept. 1940 - aug. 1944 Intr-o inspecţie la 
Caracal a vizitat şi lagărul unde erau internaţi, printre alţii. Lucreţiu 
Pătrăşcanu şi Petre Constantinescu-laşi, şi a promovat cererile 
internaţilor de eliberare Odată cu declanşarea ostilităţilor, la 22 
iunie 1941. Jandarmeria a fost împărţită în două: cea teritorială 
(care a rămas sub conducerea gen Vasiliu) şi cea operativă, 
ataşată armatei, subordonată Marelui Cartier General (condusă de 
gen. I R Topor). La 17 mai 1946. alături de mareşalul Ion 
Antonescu şi de Pichi Vasiliu au mai fost împuşcaţi prof Mihai 
Antonescu. vicepreşedinte al Consiliului de miniştri, "mâna dreaptă" 
a iui Antonescu, şi prof Gh Alexianu, guvernatorul Transnistriei. 


NOTĂ REDACŢIONALĂ: NUMĂRUL ACESTA ESTE MAI AMPLU DECÂT CELELALTE AVÂND ÎN VEDERE 
FAPTUL CÂ LUNA IUNIE ESTE O SĂRBĂTOARE PENTRU NOI: ÎNFIINŢAREA LEGIUNII 


Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 
Secretar de redacţie: 

Penodic editat de "ACŢIUNEA ROMÂNA" isSN 1583-9311 

Nicoleta Codrin 

Radu Constantin, Emilian Ghika, Comeliu Mihai 

Nicolae Badea 

Relaţii cu publicul 

Str. Mărgăritarelor nr. 6 , sector 2, Bucureşti 

(zona Circului - intersecţie cu Ştefan cel Mare. colt cu str. V. Lascăr) 
Vineri, între orele 15°® - 19 ®® 

tel.:(021)322 3832 şi (021)610 3578 sau 0745 074493 
- e-mail: actiunea-romana®actiunea-romana corn 

- pag .20 

Gl/VÂNTUL LEGiONAII iunie 2004