Viata Rom. (R.), 1929.4

Sa 


DP 
= 
2 
S: 


| 


GË, 


Proprietatea D 
WI 


| 


Universităţii la 
TUA 


| 


f 
d 


ër 


NOEMBRE DECEMBRE NO. 11 ŞI 12. 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARA ŞI ŞTIINŢIFICA 
Pam Se E eg 
f | 
N e 
| SUMAR: pI 
| Gib |. Mihăescu . , . , Fragment. 
Tudor Vianu .. .. , ` Atitudini şi mottve r “în poeziile de tine- e 
EECH reță ala lul Eminescu. 
: de anul 1933 H George Lesnea . . . Stihuri de toumnă (Ploaie.— Baladă.— Priveghiu), 
A a PE Dragas topoponea uia pate C3. 
altere diametre! mei 2 emostene Bo r3 . Trecut, 
Kc be mw: mas e ood ; Lichidarea unui imperiu, 
3 Alexandru Poenaru , Acordul, 
H 5 JUL, 1994 : Vasile V. Georgescu. . . , . De unde începe romanul. 
D Ae Emanuel Strâinu . .. ... Marea. 
2 Bernard Grasset . . . . , . Psihologia nemuririi (Trad, de D. 1. Suchianu), 
Lucia Mantu ....... Între paseri (itștele.—Cureile.— Clorile. - Vrâbi- 
He -— Botgrosul). 
La Preutescu. . . . . Nole e marginea cărților (Emil Ludwig), i 
Henri Ivonne Stahl. . . . Plumb. 
AL Rosetti , . ... , » >» Resturi de limbă scito-sarmată, 
D. Popovici. ` «ss. Poezia lui Cezar Bolliac. 
G. Ibrăileanu sa ev D, B Lopinescu este vesel, 
wi Mircea Mancaş `. . . . `. , . Thomas Mann. 
Pa 0.8 ..,..,..... . .  Cronleateatrală: Iaşi (Topaze. - Prometeu. — Min- 
> na von Barnhelm), 
St, Procopie ....... . Cronica ştiinţifică (Mecanica nouă a lui L de 


Broglie), 


Recenzii: Tudor Mdinesen ` Ò picătură Ae parfam, Demostene Batez.—P, Bogdan: Railoactivituţea 
şi Structura materiei, 1. Plăcințeanu, E. A, Punlapol : Despre teoria juridică n suveranității mnțianale. 
D. W—Bernari Grasset: Psychologie de Vitoria! le ; AL Topliemina: Lupta pentru k DL Su: 
chinnu. — Regd Capifaat: Iutrolaction à Dëse ide Viilicite. L'impbratit juridique. George leans, — Lucien 
Romier: L'homme Nouveau $ S, Biesâneacu.— a, PH. Cinphami= Am economie history of modern Brita. 
The eatly railway age, iSao-iso! Eräort E: Furroductianm A I'histoire hongrabe . E, de Atarcère: Uire 
ambasade à anple, La politique orientale de În Révolution. feangalae, A, Ojete. =S. Reinar: 
Jeun Baptiste et ëss euivant Jasèphe ` f, Andriegeteu ` Des survivances patealithiques dans Le milieu nto- 
lithiqoa de ia Dacie; Nicola! Nic, Morozan: O staţimne paleclitică în bubhrogea-Tapalu. Nai cuntribuţii 
preiatarice asupra Hanarablei de Nord, P. Constantinescu laşi. 

k Revistelot; „Maşina şi sentimente (Die Neue Rasutschau!,— homo taber" (Albert Thibandet. 
Naupeile Remme Frumgpnize) — la de Paris” (Robert Rey. far Annnles), —„America latian dela 194 la 
Lost" (Mux Soete. Dannie ne françaijé et dtrangire).—aAtletul lat Cristos și maestrii necuncacuți aj 
Mepovinei” ( Princtame Bibescu, DUUN ON) „Opera ini Gustar Cassels (Henry Lautinburger, jtevae P Ec, 
4 title). « Dremaiui Canalului Chicaga” 0. Q. Goalien Jr. Tie American Journal of Internationa Law), — 
„Satele-U site ale Faro 


„Endşard Kipling şi egal său” (Henry D. Dinwzay, Mercure de France) — Mia raţiite internaționale ca 
tactae al i şi al râzbatuluie (L; Marsch, Retete Internat. de Sociologie) — „Sărutul, din punct de vedere 
ai dreptulni privat“ (M. J, Gessler, . e Historiqae de Droit Franpals ei et Y) eric? chră na 

ar monarhiste (S. „ Nowbeile 
GA dex Dear Mondes ` 


în sirăinătate ! (Literatură, Patsie,—boeasei, 


Tabla de Materie. ` 
IAŞI d 
Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri 10—12 
1929 i 


Viaţa Bomber? apare lunar cu cel to pagini. — Abonamental în ţară ua an ago Je = 
lumâtate an sco lèei.—Numārul 40 Sen eied an an too Lei Jumătate an o0 Gen ug Ki 
- se reien pagina următoare. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12 
ANUL XXI 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sînt: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No, 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuar pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

Reinoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sulere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1929 este: 
ÎN ȚARA: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale pe an . 500 le 


Pentru particulari : 


DC wn e E Cem H i Sen în 10009 lei 
Pe jumătate an . . . . . . ss... 200 » 

Oo mii s e e o oaia e a e E ar Aa 
ÎN STRAINATATE: 

Ge em 8 si: i Sien i ei e, sz 600 lei 
Pe jumătate an . . . . . sso .. . 300 „ 

lege SN e e egen e bs puiu Ze 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii r te a Revistei, D-nii 
abonaţi sint rugaţi a trimite o cu abonamentul şi 150 
lei anual costul recomandării pentru țară şi 220 lei pentru 
străinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923 şi 1924, 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 lei 
colecţia, iar 1925, 1926, 1927 şi 1928 cu lei 300 colecţia. 


Administraţia. 


POr SEI fi "ef VC ech, 


p 


Viata Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 


IAŞI 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
VIAŢA ROMINEASCĂ 
1929 


SEET DE ET BE 
Hi gd i iii | | 
pl md Gitt 
z 3 Di rt Lt: DR dÄ 2 
Sisi LR bon ch: 
= del ol Gp bul 
SE oi) HIR HEH 


injis: 
[i ji gä 


cind 
să 


d 


Ach 


Se Ap J i 


s VIAŢA ROMĪNEASCÀ 


cum în evul mediu duceau grelele armure de metal. Apoi pentru 
aşa cai trebuia să ai picioare, nu glumă! 

— Ah, care va să zică, nu era chiar de neapărată nevoe 
să fie mare, din toate punctele de vedere... Va să zică pentru a 
îi istorică o femee era suficient să aibe doar picioarele lungi ?... 
Interesantă teorie şi îndrăsneață n'am ce zice... zi o fată slăbă- 
noagă, sfioasă şi religioasă ca Jeana D'Arc, dacă n'avea picioarele 
lungi... 

— Astea sint ironii eftine domnul meu; şi pe urmă te inşel? 
amarnic dacă-ţi închipui că Jeana D'Arc a fost slăbănoagă şi sfi- 
oasă şi... După tradiţie a fost o fată voinică şi vitează... Poftim, 
Jeana D'Arc sfioasă,.. mai auzii şi p'asta... Englezii au tăcut-o 
uscată şi nevoiaşe, tocmai să reese că ea învingea prin vrăji... 
Toate femeile istorice au fost, domnule, înalte şi voinice... au fost 
ceiace se chiamă  „belles* adică frumoase şi impunătoare, nu 
simple „jolies“ adică frumuşeie, lipsite de o voinţă superioară, de 
ambiţii dominatoare, de puterea de a subjuga şi conduce... 

Nae Inelescu făcu haz mare de această deosebire de înţelesuri. 


— Bravo dragă ai putea să brevetezi acest trouvaille. Deşi 
cu te-aşi sfătui să rămii la filologia ta clasică şi să te laşi de cea 
modernă... şi de reconstituiri istorice... Păi bine tinere, izbucni el 
şi mai forte după o pauză, gindind la picioarele-i scurte; ce are 
atace structura sufletească a individului, inteligenţa. curajul lui, cu 
structura corporală ? Antropologia e martoră că nici nu poate fi 
vorba de ceiace spui... Mai mult chiar, indivizii mici au jucat ro- 
lurile cele mai mari: Napoleon, Ştefan cel Mare, Carol cel Mare... 


— Eu vorbesc de femei, domnule... Şi'n orice caz chiar de-mi 
vei găsi dumneata vre-o excepţie în istoria modernă, în antichitate 
vei căuta în zadar... Toate femeile antichităţii au fost înalte şi 
vinjoase... toate eroinele şi toate împărătesele... Romanii nici nu 
s'ar fi uitat la o fostă madam Nedau, te asigur —aminti el cu rău- 
tăcioasă plăcere de soţia sa—pe cînd arheologia ne dovedeşte că 
numai o madam Comoiu, a putut în cursul veacurilor să provoace 
inspiraţia sculpturii grecești şi a tuturor artiştilor antici... 

Eşiră, lăsînd pe Nae Inelescu furios pe sine însuşi că nu 
mai găsea încă un exemplu de femee mică în decursul evurilor, 
care să fi jucat un mare rol şi de care să nu mai încapă îndoială 
că a fost mică. Dar cunoştinţele lui istorice se cam şterseseră 
din memorie, iar profesorii care veneau acum din clase se întimplau 


FRAGMENT å H 
Ta EES A ` ur 0 tt 
să fie în ordinea intrării: de ma „de ştiinţe, de gimnastică, 


„de tot ce vrei domnule, numai de istorie nici unul !*, 

— Da și crezi că va şti unul ceva? se mingite el la urmă, 
hotărit să caute singur acest lucru, neînțelegind cum un om 
scund ca Nedau poate susține o astfel de erezie, cind el îşi da 
sama de minune, că adevăratul farmec, chiar pentru un Om mare 
e tot femeia mică (Inelescu între timp se dusese de mai multe ori la 
doamna Nedau, în zilele ştiute. Dar ziua mu mai venise)—în it 
birea adevărată şi firească intrind şi un contingent respectabil de 
instinct, de protecţie, de ocrotire; apoi decînd lumea preferința 
individului a fost pentru tot ce e mignon și miniatură, rarele ex- 
cepţii nefiind decit porniri gefreet şi pervertite. 

Nedau, ieşind însă, continuă să convingă pe micul şi firavul 
Lazăr, care ascultindu-l făcea urechi tot mai mari trăgîndu-se fe- 
ricit şi nervos de mustăcioara neagră. 

„Antichitatea nu poate concepe pe femeia mică! Zelţele toate 
sint creaţii gigantice, care pentru a gusta plăceri muritoare cu 
oamenii, se string, devenind ca aceştia, insă păstrind o statură 
apreciabilă, în aşa fel ca să-şi păstreze prestigiul lor zeesc şi să 
păstreze asemeni, amorului lor, caracterul de preferinţă şi de pro- 
tectorat. Apoi se retrag în infinitul lor, destinzindu-se subit la 
proporțiile lor universale, muritorul răminind cu farmecul gustării 


„ infinitului, dar cu conştiinţa micimii lui terestre: 


— Acesta e sensul adevărat al marei, al adevăratei iubiri, 
dragul meu, Să te simți purtat ca un copil pe braţele ei imense, 
să te simţi tu obiect mărunt, bibelou, jucărie, în minile acestea 
care te mingie şi care ti-au dat rara mulţumire, că te-au socotit 
vrednic de a te considera jucăria lor... 

Lazăr deşi gusta cu savoare raţionamentul lui Nedau, totuşi 
îi acorda oarecare aproximaţie ; tocmai pentru că-l interesa, figura 
lui se schimonosi în ticuri nervoase ca de obiceiu cînd nu putea 
să-şi răspundă complect la îndoelile lui sufletești şi intelectuale ` 
căci deşi ar fi vrut să fie astiel cum pleda Nedau, simțea că ar- 
gumentaţiei acesteia îi mai lipsea ceva ca go facă perfect con- 
vingătoare. Ori cit de limpede părea ea privită dintr'o parte, ca 
profesor de matematici, nu-i găsea totuşi reciproca... 

— Şi inchipueşte-ţi pe domnul Nae Inelescu vroind să fie domi- 
natorul.... vroind ei să imprime voinţa lui fluidului zeesc, care subt 
înfăţişarea divină a doamnei Cornoiu, bunăoară, s'ar coborit asu- 
pră-i... e pur şi simplu caraghios! 


din i Amicul săi se j 
temeiu. De obiceiu în fața observaţiilor el nu 
un 


ia partenerul din vîrful ameţitor al apogeului concluziilor şi să-l 
ducă treaptă cu treaptă inapoi, în subsol, spre a-i dovedi că ipo- 
teza pe care a luat-o de fundament e inexistentă. Totuşi de data 
asta, tocmai pentru că simţea nevoa ca susținerea asta neaştep- 
tată să fie cit mai plausabilă, îndrăsni ` 

— Bine, bine dar reciproca ?? 

— Cum reciproca ?... | 

— Femeia... ce faci cu femeia? Dacă şi ca are preferințe 
identice pentru bărbat... Adică, dacă se Intimplă şi ce să se in- 
timple, căci asta e de obiceiu; dacă-l vrea şi ea mai înalt, mai 
mindru, mai bărbat ?... 

— Femeia ?... Mai înalt... Ha, ha, ha... inexact. femeia nu-l 
vrea astfel! Bărbatul doar, în imbecilitatea lui, a înțeles aşa şi s'a 
întronat domnitor; şi dacă a izbutit în celelalte direcţii, monopo- 
lizind totul pentru sine; în amor, femeia s'a răzbunat; femeia il 
vrea jucărie în minile ei, auzi? Aasta e... ascultă-mă pe mine... 
Excepţiile sint exemplare slabe, supuse pieirii... 

— Dar sint mai numeroase excepţiile decit... 

— Inexact... 


$ 
d 
d. 
i 


— Decind mergem pe stradă mam intilnit decit femei mici... 


— Sint toate pierdute... afară numai dacă or fi avind cores- 
punzătorul pentru care să fie mai mari... căci în definitiv ea poate 
avea şi alte insuşiri de superioritate decit cea fizică... dar în cazul 
acesta sint incomplecte... pe cînd tipul ideal e femeia înaltă, fe- 
meia. ca să zic astfel: femeia regină... é 

Apoi scoborind vocea, reîncepu cu persiflajul său preferit: 

— Uită-te la nevastă-mea, la fosta mea nevastă... o femee 
bine, ce să spun... aud că-i fac mulţi curte... Nu mă impresionează 
deloc aceste svonuri şi nici măcar vre-o amintire... Nimic, absolut 
nimic... Parcă am fi fost complect străini... Ea crede, pentru că 
am prins-o inşelindu-mă cu un elev... care tocmai işi trecea exa- 
menul de capacitate. 

Se porni pe-un ris sgomotos: 

— Pentrucă dragul meu, nu mi se potrivea... era incomplectă 
pentru mine... era prea mică. Ori de cite ori mi-aduc aminte de pi- 
cioruşele ei scurte destul de subțiri jos, dar ingroşindu-se, prea 
repede până sus, mă pufneşte risul. Pe cind închipueşte-ţi să fi 


vărat a ființei mele ! Aşi fi fost 
u aşi fi iertat... ași fi fost ridicol... 
at cu una cu două să-mi scape 
„0 bagatelă... o pierzi oricind, 


fost mare, să fi fost stăpină c 
intransigent ` aşi fi ucis poa 
cu știu... în orice caz CH 
un lucru preţios... Pe cind 
fără interes... j 
Urmă o tăcere în care mp Lazăr, care ştiind cit e de sub- 
țire piciorul fostei doamne Ne 


în samă pe cele cunoscute. Lazăr simți chiar puternice zguduiri 
în Spate şi figura lui se crispă iar, în toate direcţiile, Imbrincită 
de curioasele lui ticuri, 

— Experienţa vine trăind, dragul meu, continuă Nedau. 
Soarta doamnei Nedau se hotărise de cînd am început să prind 
tainicul mecanism al mitologiei, care oricit ti-ar părea o culegere 
de basme, e totuși o ştiinţă în toată regula ; e inregistrarea meto- 
dică a tuturor fluxurilor pe care intuiţia omenească le-a absorbit 
dealungul timpurilor din misterul cel mare de dincolo de vederile 
noastre, acolo unde sălăşiueşte perfecțiunea şi modelul, lar, oricind 
mintea omenească a socotit perfecţiune şi mode! tipul inalt şi nu 
prea subțire, cum se crede, ci bine împlinit. Spune-mi tu, o zeiţă 
cit de mică, vre-o nimfă, vre-o hamadriadă, vre-o nereidă a fost 
cindva figurată în vre-o artă, avind dimensiunile doamnei, din ne- 
fericire incă Nedau ?... Mi-aduc aminte că privind prin cărțile 
mele de arheologie, toate acele figuri desăvirşite, această doamnă 
s'a apropiat de mine mică și insignifiantă, le-a privit cu răceală 
şi a strimbat din nas. Pot să-ţi spun şi gravura: era o splendidă 
amazoană, reprodusă după un basorelief necunoscut : reproducerea 
era pe-o planșă. Ştii ce-a exclamat doamna Nedau văzind-o : 

— „Ce e cu pompierul ästa dragă, de te uiţi la el aşa 2. 

— E 0 amazoană doamnă, i-am răspuns îndată pentru a 
o corlja... nu vezi ce supleţe şi ce graţie !,.,*. 

— „Oh, graţie la aşa girafă!* mi-a răspuns, crezînd că eu 
glumesc. A fost inutil să mai continui... Însă soarta ei se pecet- 
luise, A mai avut şi proasta inspiraţie să se mai desbrace; ei 
bine, cind am văzut-o rotundă ca o bilă de popicărie, am terminat 


10 VIA AT 


finitiv cu dinsa. lar peste an 
aa că am ajuns aici să elucidăm şi acest | t 
nu voiu da, în afară de merit, o notă unui fie în minus fie 
sin plus; ăsta e un lucru sfint la mine ! Totuşi, dacă n'a; fi în 
stare să fac acest lucru pentru nimic în lume, nici din răzbunare 
nici din răsplată, de data asta am făcut-o... Ei da, am făcut-o... 
o mărturisesc... i-am dat măgarului mai mult cu două puncte 
decit merita... i-am dat zece şi i-aşi fi dat şi mai mult dacă sar 
fi putul... 


Gib |. Mihăescu 


Atitudini şi motive romantice în poeziile 
de tinereţă ale lui Eminescu 


Cînd |. Gherea en pe Eminescu ca pe un poet a cărui 
fire în același timp idealistă şi naturalistă în sens păgin a fost 
orientată de împrejurările mediului social cătră pesimism şi reac- 
țiune, piesele de căpetenie ale argumentării sale şi în tot cazul 
acelea dela care el pornea, erau unele din poeziile de tinereță, 
precum -Inger şi Demon”, „impărat şi Proletar", „Mortua est“ şi 
„Epigonii. D. G. Ibrăileanu a arătat odată că şirul poeziilor apă- 
rute după 1883 şi care în reprezentarea noastră determină ima- 
gina unui „mare poet al amorului“, fiind necunoscute persoanelor 
contimporane cu activitatea sa poetică, fizionomia lui Eminescu in 
ochii acestora, trebue să H fost destul de deosebită de aceia cu 
care ea figurează pentru noi 1. Care va fi fost imagina emines- 
ciană pentru primii cetitori înllăcărați ai poetului, ne-o arată destul 
de bine felul în care I. Gherea alege din materialul poetic al edi- 
Hei lui Maiorescu, acele as care pentru sentimentul nostru 
sint depăşite de cătră producţia ulterioară, nu numai pe linia 
timpului, dar şi în scara valorilor. 

Contrastul intim al naturii poetice a lui Eminescu, împărţită 
între idealism şi pesimism , era o generali- 
zare pe care o putea face, planul intăiu al 
cercetării, poeziile apărute Intre 1869 şi 1874. O cunoștință mai 
întinsă a operei eminesciene scade astăzi valoarea generaiizării lui 
Gherea. Dar preţul acestei generalizări va cobori cu atit mai mult 
dacă vom isbuti să arătăm, după cum ne propunem în încercarea 
de față, că atitudinele fixate în poeziile de tinereţă ale lui Emi- 
nescu sint, cel puţin în parte, ndente de modelele literare a- 
parţinind unei sfere în care el aflat elementele culturii și at- 


1 C Ibrăileanu, Edi eziilor bt Eminescu, în Viaja Rominească 
bn 1927, pg. 102, Sp "2 


12 VIAȚA ROMINEASCA 7 


mosfera în care geniul său putea respira mai bine. Dacă dovada 
va putea fi considerată ca făcută, se înțelege atunci că ceiace 
Gherea prezenta ca un contrast, nu era o atitudine rezultată din 
lupta poetului cu mediul său, ci una subordonată unui anumit 
curent literar şi anume romantismului, faţă de care creaţia sa ur- 
mătoare trebue înţeleasă ca un progres necontenit câtră cucerirea 
originalității. Dar afară de acestea, să adăugăm că ceiace Gherea 
socotea drept un contrast, ascunde de fapt o armonie lăuntrică, 
de a cărei posibilitate modelele literare pe care urmează să le rê- 
amintim, alcătuesc o limpede mărturie. Idealismul şi pesimismul 
sau mai bine zis revoluționarismul imperechiat cu scepticismul, nu 
este un contrast iresolvabil şi care ar fi sfişiat natura intimă a 
lui Eminescu, dar mai de grabă termenii unei sinteze, realizată în 
multe împrejurări romantice. Pentru a evita orice neînțelegere, tre- 
bue să precizăm că operele străine de care va fi vorba, n'au cons- 
tituit poate nişte izvoare literare ale lui Eminescu. Ele vor fi in- 
trebuințate numai întru cit manifestă un spirit general care a pătruns 
şi producţia poetului nostru, în epoca tinereţii. 


- ———— me 


+ 
a H 


Opera poetică a lui Eminescu, chiar dacă nu ţinem samă 
decit de data publicării ei succesive, se lasă cu destulă uşurinţă 
sistematizată în cicluri. Întrun număr de ani relativ restrins, Emi- 
nescu este totdeauna preocupat de anumite motive tipice. Pentru 
epoca tinereţii, motivele preponderante sint, pe de o parte îmbi- 
narea dintre revolujionarismmul libertar şi reflecţia sceptică asupra 
lumii şi vieţii, iar pe de altă parte, suferinţa iubirii desamăgite 
unită cu liniştea cucerită prin iubire. Lirica socială, filosofică şi 
erotică sint aşa dar din primul moment categoriile de căpetenie 
ale poeziei lui Eminescu, 

Începînd chiar din epoca poeziilor din „Familia“, îndrumarea 
cătră astfel de motive devine evidentă. lată de pildă bucata „Junii 
corupți”, prima satiră eminesciană. Pe aceşti „juni corupți“ secă- 
tuiți de orice simţire, poetul vrea să-i înflăcăreze pentru idealurile 
libertăţii revoluţionare, în care scop el invocă măreţia trecută a 
Romei şi statura „poporului împărat“. „Poporul împărat“, despre 
care e vorba aci, este fără îndoială Je peuple souverain al revo- 
luţiei franceze şi amintirile romane, la care poezia va mai face 
apei în două rinduri, sint împrumutate aceluiași cerc de sentimente 
şi de idei. Mult mai tirziu, cind Eminescu se va ridica cu glasul 
maturității pentru a veşteji în „Scrisoarea Ir, societatea contim- 
porană, păcatul acestei societăţi va fi tot scepticismul pe care-l acuză 
acum şi care va rămine totdeauna obiectul satirei sale sociale, iar 
amintirile romane, vor fi şi atunci mijlocul prin care el încearcă 
să ruşineze prezentul. 

La data „Scrisorei lil“, poetul abjurase insă crezul revolu- 
ționar, care dealtfel este viu numai acum şi doar pentru un singur 


POEZIILE LUI EMINESCU 13 


moment. Căci ! re . 
parc ce Eë De. 9000 9 TE în get 


Voiu, cînd mi-or duce ingerii sei 
Palida-mi umbră în albul munte 
pui cununa pe a mea frunte 
Şi să-mi pui lira la căpătăiu! 


aminteşte accente din unele poezii ale maturității 
a d » precum varian- 
tele gien „De-oiu adormi“ şi acea, aspirație cătră moarte, pe 
SC n acestea şi în altele o putem întilni de atitea ori. Dar sa- 
Sa pane termal y acceptarea lui se intrunesc, în modul cel 
ER e rar iar în cuprinsul unora din cele „mai însemnate 
oarte semnificativă este din acest punct de vedere o bu- 
cată ca „Epigonii“, unde scepticismul contimporan, relevat prin 
comparajia trecutului, nu mai inspiră poetului în cele din urmă 
niciun protest, nicio aderare cu atit mai înflăcărată la idealurile 
optimismului revoluţionar, aşa cum se întimplase în „Junii corupți“, 
ci crina cu meditaţia ien? nimicniciei vieţii omeneşti şi prin 

zm hu 

ahe ees ută asupra stării de spirit pe care 
Acelaşi situaţie se repetă în „Impărat şi Proletar", Primul 
ege al poemei este ocupat de cuvintul de revoltă al proleta- 
ui, un discurs în toată regula, cuprinzind critica dreptăţii şi a 
egilor, a virtuţii, a religiei şi a frumuseţii, înfăţişate ca nişte unelte 
de apărare, de impilare sau de destătare ale claselor stăpinitoare. 
Este aici un mod de a raţiona caracteristic pentru toată ideologia 
revoluționară, care se complace în a demasca în categoriile cul- 
turii, tendinţele şi interesele clasei stăpinitoare. Manifestul comu- 
nist al lui Marx şi Engels, afirmă şi el o astfel de propoziţie, 
ara notează : „Legile, morala, religia sînt pentru proletar tot a- 
poa ES burgheze“. Dar în discursul proletarului emines- 
au mai putut răsuna şi alte amintiri. Astfel, critica frumuseţii : 


Sfărmaţi statuea goală a Venerei antice, 

Ardeţi acele pinze cu corpuri de ninsori ; 

Ele Stirnesc în suflet ideea neferice 

A perfecţiei umane, şi ele fac să pice 

In ghiarele uzurei copile din popor! 
nu aminteşte oare părerea unui Proudhon că în afară de evul- 
mediu, în care a fost interpreta spiritualităţii creştine, arta a lucrat 
totdeauna ca un agent de imoralitate? 1 In siirgit, contrastul din- 


1 Proudhon, Du principe de l'art et de sa destination sociale, 1865, 


A VIAȚA ROMINEASCĂ_____ 


tre viaţa încovoiată de muncă şi suferință a poporului şi viaţa 
desfăşurată în voluptate a clasei stăpinitoare, despre care vor- 
beste strofa : 


De ce să fiți voi sclavii milioanelor netaste, 
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi ? 
De ce boala şi moartea să fie partea voastră, 
Cind ei în bogăţia cea splendidă şi vastă 
Petrec ca şi în ceruri, n'au timp nici de-a muri ? 


un astiel de contrast nu s'a impus odată şi sensibilităţii revoluţio- 
nare a lui Hugo, în versurile din „Melancholia* (Les Contempla- 
tions, 1856): i 


Et le fond est horreur, et la surface est joie, 
Au-dessus de la faim, le festin qui flamboie, 

Et, sur le pâle amas des cris et des douleurs, 
Les chansons et le rire et les chapeaux de fleurs! 
Ceux-la sont les heureux. Ils n'ont qu'une pensée : 
A quel néant jeter la journée insensée ? 


Dar dreptatea cauzei revoluționare, sprijinitä prin atitea ar- 
gumente, provoacă în momentul următor al poemei reflecţia Ce- 
zarului, impărat filosot care înţelege raportul de forţe pe care se 
întemeiază stăpinirea sa şi care ştie să le venereze. In sfirşii, 
poema nu se termină cu un accent revoluţionar, ci cu meditaţia 
sceptică şi quietistă menită să arate neantul turburării pe care o 
evocase mai inainte. 

Scepticismul pe care Eminescu îl vestejeşte in societatea con- 
timporană, răceala şi sterilitatea inimii care prilejuesc primele sale 
accente satirice, îi smulg şi primele acorduri ale suferinții şi dra- 
gostei. $i dupăcum scepticismul rămine totdeauna obiectul satirei 
sale sociale, deşi el alcătueşte în acelaşi timp propriul său senti- 
ment modern de viaţă, tot astfel impietrita inimă a femeii, rămine 
tema acelei părți a liricei sale erotice, în care procedează cu arma 
satiricului, ca în „Scrisoarea IV“ sau În „Dalila“. In această pri- 
vință, atitudinea corespunzătoare începe să se organizeze chiar 
din primele sale poezii. Astfel, o bucată ca „Amorul unei mar- 
mure“, poate D înțeleasă ca relatarea lirică a unui caz aparte, 
a unei împrejurări sentimentale monstruoase, dar şi ca alegoria 
dragostei foarte omenești pentru un suflet rece şi steril de femee. 
in cazul acesta, „Amorul unei marmure“ foloseşte o comparaţie, 
pe care o va relua „Venere şi Madonă“ şi „Apari să dai lumină“, 
una din postumele lui Eminescu ajunsă mai tirziu la cunoştinţa 
publică, unde versul: „O, marmură aibi milă de-a mele rugă- 
minţi“ apare, ca un refren modificat, de mai multe ori. Dar mo- 
tivul dragostei pentru o piatră şi comparaţia pe care el îl prileju- 
eşte şi mai tirziu poate să-i fi venit lui Eminescu tot pe calea unei 


cind în cînd dintre rămășițele culturii se, era o adevărată 
pe demonică. Romanticii au retiviat Soest vechiu sentiment me- 
dieval şi au folosit uneori simbolul Venerii demonice, cătră care 
s'a indreptat nu numai turburea pasiune a lui Tannhäuser, perso- 
nagiu al unei vechi germanice îndrăgită de romantici şi 
făcută celebră de Wagner, dar şi aspiraţia altor poeţi ai epocii. l 
„Venere şi Madonă” construeşte pe tema contrastului dintre 
zeitatea antică a amorului şi sfinta persoană care întrupează vir- 
tuţile pline de curățenie ale maternității. Puntea de trecere o for- 
mează comparaţia cu arta unui Rafael, despre care istoricii artei 
au observat de atitea ori, că în chipul frumuseţii antice, stilizează 
trăsăturile purității creştine. Tot astfel şi poetul şi comparaţia îi 
slujeşte acum pentru a smulge masca iubitei şi pentru a divulga 
ien corupție a sufletului ei, cu gestul unui mare desabuzat 
gostei, plin de resentimentul iubirii inşelate şi de o pasiune 
nesăţioasă, aşa cum incepind cu Lovelace, eroul romanului „Cla- 
cn Harlow“ al lui Richardson şi pănă la portretul pe care Musset 
tege despre sine în „Confession d'un enfant du siècle“, a 
de atitea ori cazul poeţilor romantici. Furtuna se potoleşte 
insă şi poetul revine în cele din urmă, un accent pe care 
Maiorescu îl socotea „căutat“, în timp ce a îl credea cu totul 


se desfășoară aici, dar care în realitate este c 
mai autentică normă romantică. Sint în scrierea Soch ` lui Gen 
mai multe scene de același fel. „La sfîrşitul acestor scene îngro- 
E EN come BPESA e în: Kee e ege e 
si şi batjocorind, dar cu o veşnică lăcomie de a suferi şi 
a mă înapoia cătră trecut; la sfirşitul acestora o iubire stranie 
o exaltație împinsă la exces, mă făcea să-mi tratez iubita ca pe 
un idol, ca pe o divinitate. Un sfert de ceas după ce o insultasem 
en găseam la genunchii ei; îndată ce n'o maiacuzam, îi ceream 
rare ; cînd batjocura încetase, plingeam" 2, Marea mobilitate a 
stărilor de suflet care se inlocuesc în furtuna şi instabilitatea pa- 
pr a revenit de atitea ori subt penelul romanticilor, încît ana- 
cae E Care a eminesciană le poate sugera, nu sint decit 


1 Vd ` 
mantik, vol, we Kn o interesantă pagină în R. Huc, Die Ro- 


2 Ed. Larousse pg. Lu. 


16 VIAȚA ROMINEASCA 


n .———— 


Situaţia sentimentală din „Venere și Madonă” este inversată. 


în „Înger și Demon“, căci de data aceasta demonia este a băr- 
batului, lată pe tînărul prezentat aici întrun cadru mistic, care-a- 
minteşte cadrul „Strigoilor“, dar şi pe acela a) bisericii pe subt 
bolțile căreia îşi plimbă neliniştea şi melancolia un personagiu ca 
„Ghiaurul* lui Byron. Acest tinăr este un adevărat titan revolu- 
fonar, unul dintre aceia în numele căruia poetul articulase che- 
marea de desrobire din „Junii corupți” sau din „Impărat şi Pro- 
letar“. În cadrul mistic în care apare, felul meditativ şi încordat 
cătră viitor al acestui revoluţionar, sculptează în chipul lui tră- 
sături demonice : 


Într'o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează 


Revoluţionarismul tinărului se îmbină în caracterul său cu un fel 
al scepticismului, cu răceala concepţiei : 


Ea-l vedea mişcind poporul cu idei reci, îndrăzneţe 


lată insă alături de el, apariţia diafană a iubitei. Două puteri 
morale contradictorii se iniruntă acum: visul indrăsneţ şi utopic 
cu reculegerea în rugăciune, apostazia cu candoarea, rara 
cu sfințenia. Această contradicţie este şi aceia a două lumi: 
trecutului nobil cu prezentul revoluționar. Un astfel. de acer 
va mai opri pe Eminescu și altădată, cind în „S , întilnirea 
lui Arald cu iubita lui, va pune faţă în faţă lumea atari cu ci- 
vilizaţia. Să spunem că o astfel de atracţie peste clase sociale şi 
civilizaţii îl va preocupa pe Eminescu, nu numai pentru; că ima- 
gani romantică se complace în prezentarea unor opoziții violente, 
dar şi pentrucă, arătind cum limitele şi obstacolele unor lumi deo- 
sebite sint înfrinte, poetul poate să înfăţişeze mai bine intensitatea 
romantică a pasiunii. 
Dar dorința care se deşteaptă in tinărul demonic, se prăbu- 


latoare ale bisericii se proectează umbra păi leg de pază 
al iubitei sau poate ale însăşi fiinţei ei ce. „Îngerul de pază“ 
intrevăzut în fiinţa iubitei alcătueşte un ege final şi culminant ai 
în scurta poezie din această fază c studiu reparata al poemei 


my Gy ai pinge peep naait 
SA a printre versurile lui Musset şi anume acolo 
unde decăzutului Rolla, în ultima noapte de voluptate pe care şi-o 
dărueşte, i se nălucește o apare inge îngerească îpereaniată cu a- 
cela a amantei şi victimei sale 


O mon Dicu! n'est-ce pas une forme Se" e 
Qui fiotte mollement sous ce rideau wi 


POEZULE LUI EMINESCU 17 


ninger şi Demon“ este poema răscumpărării prin femee. 
Blinda influență a iubirii, mie ae “care îl vom vedea şi pe Arald 
sensibil, indulceşte acum caracterul tinărului răsvrătit. Quietudinea 


la care în „Împărat şi Proletar*, poetul ajunge prin re, este 
atinsă aici prin iubire; lubirea învinge demonia în ul tină- 
rului, şi sărutul care vine în cele din urmă să se aşeze pe chipul 


său de muribund, Îi aduce iertarea cerului impreună ci cu o adincă 
simţire de pace. Eroii şi eroinele clasice, un in „Berenice“ 
a lui Racine, Fedra din tragedia aceluiași sau Prinţesa de Clèves 
din romanul d-nei de Lafayette, luptau impotriva pasiunii, conş- 
fent de grozăvia răului care îi devasta interior, plini de grija 

vului sever al raţiunii sau al credinţei. Romanticii cedează 
însă pasiunii, o acceptă cu conştiinţa că în elanul nestinjenit al 
inimii nu se găseşte niciun grăunte de perversitate, ba chiar că 
în tumultul şi spontaneitatea lui se poate recunoaşte un „dar al 
lui Dumnezeu“. Expresia este a lui Rousseau, care în „Julie Sp 
la nouvelle Heloise“ ne-a dat exemplul pasivităţii romantice în 
faţa pasiunii 1. Exemplul a fost de-atunci adeseori imitat. Recitiţi 
aa dar moartea „demonului“ din poema lui Eminescu: 


Dar prin negurile negre, care ochii ii acopăr, 

Se apropie-argintoasă umbra nalta unui Înger, 

Se aşează lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plingeri 
Ea-i sărută—De pe dinşii negurile se descopăr... 


Este Ea—C'o mulţămire adincă, ne mai simțită, 
El în ochii ei se uită—Mindră-i de induioşere, 
Ceasul ultim D împacă toată viaţa-i de durere ; 
Ah! şopteşte el pe moarte—cine eşti gicesc, iubită, 


Am urmat pămintul ista, vremea mea, viaţa, poporul 
Cu gindirile-mi rebele conta cerului deschis— 

EI ma vrut ca să condamne pe demon—ci a trimis 
Pre un înger, să mă 'npace, şi 'mpăcarea-i e amorul. 


Tot astfel Rolla, în poema lui Musset, trăeşte un moment 
de răscumpărare, cind din sufletul nenorocitei cu care ultima sa 
noapte îl însaţise, il întimpină o rază de umanitate şi iubire. Clipa 
morţii vine pentru Rolla odată cu un sărut de pace şi de elibe- 
rare. Recele şi neinduratul revoluționar al lui Eminescu, intocmai 
ca blazatul erou al lui Musset își desăvirşesc astfel destinul în 
clipa de quietudine supremă a iubirii şi morții: 


| Asupra pasivi mistice în pasiune la Rousseau, vd. lucrările lui 
E, Seiliere, în special : . Guyon et Fenelon, précurseurs de Rousseau, 
1918; J. J. Rousseau, 1921 ; Les étapes du mysticisme passionel, 1919. 


2 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Elle se retourna sur le bord de sa couche. 
amais son doux regard n'avait été si doux. 

x ou trois questions flottirent sur sa bouche ; 
Mais, n'osant pas les faire, elle s'en vint poser 
Sa tie sur la sienne et lui prit un baiser. 

II prit un flacon noir qu'il vida sans rien dire; 

Puis, se penchant sur elle, il baisa son collier. 

Quand elle souleva sa tête appesantie, 

Ce n'etait dejă plus qu'un être inanimé. 

Dans ce chaste baiser son âme était partie, 

Et, pendant un moment, tous deux avaient aimé. 


Quietudinea prin iubire a rămas din aceste sau alte amintiri 
romantice, un motiv constant al liricei erotice a lui Eminescu, atit 
în unele din poeziile acestei epoce, cum este „Noaptea,..“, dar şi 
în unele din poeziile de mai tirziu, printre care „Sonetul“ din se- 
ria publicată în 1879, cuprinde nişte accente care nu mai rețin 
din sentimentul care în tinereţe putea fi doar o atitudine literară 
tipică, decit substanţa lui clarificată şi pură: 


Tu nici nu ştii a ta apropiere 
Cum inima-mi de-adinc o linişteşte, 
Ca resărirea stelei în tăcere ; 


lar cind te văd zimbind copilăreşte, 
Se stinge-atunci o viaţă de durere, 
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte, 


Acestea şi poate şi alte atitudini romantice s'au întrețăsut 
adinc în creaţia de tinerețe a lui Eminescu. Toate aceste motive 
şi atitudini parţiale se încadrează insă în ceiace am desemnat 
drept amestecul demoniei revoluţionare cu acceptarea filosofică a 
scepticismului, Imbinarea acestor trăsături, alcătueşte oare şi ea o 
atitudine romantică sau este ea într'adevăr, produsul luptei poe- 
tului cu mediul său, aşa cum credea-I. Gherea ? 


„Scrierea lui Alfred de Musset, „Confession d'un entant du 
siècle“ a fost adeseori preţuită ca un document de primul ordin 
pentru cunoaşterea motivelor din care s'a dezvoltat romantismul, 
Aceiaşi „Scriere ne poate servi acum şi nouă, pentru a arăta că 
unele din tendințele pe care poeziile lui Eminescu le întruneşte în 
această epocă, reproduc situaţii sentimentale mai vechi . 
Nu Întrebuințăm deci scrierea lui Musset ca pe un izvor literar, 
dar ca pe un text în care putem afla analogia structurii sufleteşti 
pe care o regăsim şi în prima producţie poetică a lui Eminescu. 


Chiar în primele pagini- ale cărţii sale, Musset ne prezintă 
romantismul ca pe efectul unei epoce de transiţie, aşezată între 
dispariţia formelor de viaţă în care vechiul regim îşi găsise liniş- 
tea şi noile aşezări, încă nedesăvirşite. „Toată boala secolului prezent, 
scrie Musset, provine din două pricini: poporul care a trecut prin 
1793 şi 1814, poartă în inimi două răni. Tot ce a fost nu mai 
e: tot ce va fi nu este incă. Nu cercetaţi în altă parte taina re- 
lelor de care suferim”. Vechile forme de viață au fost sguduite de 
slăbirea religiozităţii generale : idee foarte răspindită şi aceasta, 
printre filosofii catolici ai epocii, a unui Lamennais de pildă, care 
vorbeşte printre cei dintăiu de acea „boală a secolului“ (le mal 
du siècle), despre care ne întreţin şi paginele lui Musset, Aceste 
pagini rețin explicaţia ală în aceiaşi epocă, relativă la cau- 
zele revoluţiei, cînd e: „Dar, dacă săracul, ințelegind bine în- 
trun moment dat, că preoţii îl înşală, că bogaţii îl fură, că toţi 
oamenii au aceleaşi drepturi, că toate bunurile aparţin numai a- 
cestei lumi şi că mizeria sa este lipsită de evlavie; dacă săracul, 
crezind numai In el şi în cele două braţe ale sale, și-a spus in- 
tr'o zi: „Războiu bogatului ; ale mele să fie plăcerile de pe pä- 
mint, pentrucă altele nu există! al meu să fie pămintul, pentrucă 
cerul este gol! al meu şi al tuturor, pentrucă sintem egali cu toţii !* 
o, filosofilor sublimi care l-ați dus pănă aici, ce-i veţi răspunde, 
dacă va fi învins ?*, | 

lată aşa dar că unirea scepticismului, deocamdată in materie 
religi , cu revoluţionarismul, a fost recunoscută ca o situaţie 
de bază a romantismului. Cind prinurmare Eminescu va pune în 
guta „proletarului* critica religiei şi cind va înfăţişa dispariţia 
gindului despre răsplătirile de după moarte, ca una din cauzele 
avintului său revoluționar, el va relua o idee a romantismului și 
una din acele prin care acesta a încercat să se înțeleagă pe sine. 
Raționamentul lui Musset în „Confesiunile“ sale revine deci in- 
tocmai în strofa „Împăratului şi Proletar“ : 


Religia—o frază de dinşii inventată 

Ca cu a ei putere să vă aplecen jug, 

Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răspiată, 
După ce-amar muncirăţi, miseri viaţa toată 

Aţi mai purta osînda, ca vita dela plug? 


S'ar părea că în sufletul unui revoluționar nu poate să intre 
decit credinţă, optimism şi afirmaţie. Aceasta era şi părerea lui 
Gherea cînd opunea idealismului revoluționar, negația pesimistă a 
scepticului. În structura sufletească a revoluționarului romantic, 
scepticismul se încadrează însă armonic și acest fel al lucrurilor 
apare nu numai în versurile lui Eminescu, dar şi în paginile lui 
Musset ; iar în acestea din urmă scepticismul este afirmat nu numai 
în legătură cu credința, dar ca sentiment general de viaţă. Acest 


20 VIAŢA 


la desesperanee, pentru a o defini: „Urmă atunci o negaţie a 


p , 

descîntare (desanchantement) sau, dacă vreţi, desesperare ; 
cum umanitatea în letargie ar fi fost crezută moartă de acei 
care îi pulsul. Intocmai ca soldatul care fiind întrebat 
odată „În ce crezi tu?“ : „În mine;* tot astfel tineretul 
Franţei, auzind această întrebare, răspunse cel dintăiu : „În nimic“, 
Pentru a traduce un astfel de sentiment, Musset găseşte formula : 
„Numai uitarea ara adevărată, toate mapa ce un SE eg 

raţia vieţii cu visul se întilneşte și altă romantici. Te- 
Gäste de pildă în exc eroului lui Chateaubriand, René, 
prosternat în faţa cenuşei lui Chactas şi Atala: „Omule, nu ești 
dech un repede vis, o umbră dureroasă“! O astfel de comparaţie 
o vom afla şi la Eminescu, în versul final din, „Împărat şi proletar“. 


Că vis al morţi'-2terne e viaţa lumi 'ntregi 
dar şi în versurile: 


O, moartea e-un haos, o mare de stele, 
Cind viaţa-i o baltă de vise rebele 


care aparţin poemei „Mortua est“, în care greşit s'a încercat a 
se identifica influențe schopenhaueriene, nu numai pentrucă prima 
ei redacţie este dela 1866 şi prinurmare dintr'o vreme cînd Eminescu 
Du cunoştea încă pe Schopenhauer, dar şi pentrucă meditaţia scep- 
tică şi desamăgită care o alcătueşte, a putut să fie inspirată de 
alte modele literare, cum romantismul punea în mare număr la 
dispoziţie 1. Influențele schopenhaueriene trebuesc căutate aiurea 2, 

Revoluţionarul romantic se poate resfringe în mentalitatea 
omului trăind încă în formele de viaţă ale vechiului regim ca un 
adevărat demon. Acesta este cazul tinărului din poema lui Emi- 
nescu, care nu este un „demon“, decit poate pentrucă e privit 
din perspectiva „fiicei de rege“, care îl iubeşte. Dar mai sint în 
natura lui şi alte însuşiri: o aspirație piloraică, răceala şi amără- 
ciunea concepţiei, o dorință care escaladează treptele şi ierarhiile, 
cum putem regăsi printre „ambiţioşii* lui Balzac, Este în toţi a- 
ceştia firea omului nou, înzestrat cu nişte pasiuni, care dacă sînt 
puternice şi uneori generoase, nu exclud, ba chiar atrag şi gru- 
pează în jurul lor, neindurarea inimii şi desamăgirea spiritului. 
Entuziasmul şi scepticismul pot sta foarte bine alături în carac- 


1 mie eo eripe iu REH între ve 1570, între care 
figurează şi , ua est", le-a pu k Bogdan- KR w d. 
Rom, Zb în pred agoe VII, 7-9. We 
prà acestora vd, articolul 3 i i Eti ? 5 
hauer, în Revista de filosofie, 1929. CT TEE e Pa 


dar se implică şi ele revin în propriul portret al poetului, aşa 
Cota EE Ni EE 


STIHURI DE TOAMNĂ. 


PLOAIE 


Ploaia ploii plouă... 


Peste moartea veche, peste viața nouă, 
Intre-un cintec straniu și un bocet vag, 
Dincolo de țărmul gindului pribeag, 
Cade peste lumea zărilor sihastre, 
Cade peste groapa suferinții noastre, 
Sufletele mute presimțesc strigoi, 

De-i atita spaimă și tăcere 'n noi. 


Plouă ploaia ploii... 
Nu vedeți cum umblă printre noi strigoii ? 


Cum in vint, cu corbii fortotind se 'ndeamnă, 
Cum stirnesc să urle hohotul de toamnă 


PLOAIE ___ 


Şi cum pănă 'n albul ochilor ne cată, 
Cum ne-arată calea cătră niciodată, 
Printre norii girbovi, printre pomii goi, 
Zădărind strigoiul cuibărit în noi? 


= 


Ploaia ploii plouă... 


Peste viața veche, peste moartea nouă, 
Apa veșniciei ropotul și-l poartă, 

Cu lumina 'n țăndări, de 'ntuneric spartă. 
Undeva, scriindu-și monoton isvodul, 

Un duhovnic spune pentru noi prohodul 
Şi stafii zbucnite din alund de girle, 
Bulgări de durere peste noi asvirle. 


Zvirle cu tristeță peste noi strigoii 
Și cădem intr'una fără să știm cum — 
Și cădem in beznă și pornim pe drum : 
Dar ne mină drumul ud, pe la răscruci, 
Cătră țintirimul impinzit cu cruci, 
Pe subt cerul putred, subt a ploii pripă 
Și în noi strigoiul desnădejdii ţipă. 


BALADĂ 


Groparii veseli de ciștig, 

S'au imbătat din zori și cintă. 
Şi-i toamnă, și-i pustiu, și-i frig; 
Groparii veseli de ciștig, 
Pămintul jilav il frămintă, 


Din groapă, unul pe hirleţ, 
Aruncă-o hircă spălăcită, 
Cu părul risipit răsleț. 

Din groapă unul pe hirleț, 
Aruncă-o fată putrezită. 


Şi ride ooch : ha, he, hi... 
Te-ai năruit așa degrabă, 

Dar sufletul pe unde BA"? 

Și ride cioclul : ha, he, hi... 

De suflet numai proști 'ntreabă. 


BALADĂ 


Eet oase goale, dar ai fost 
Atit de mindră și frumoasă, 
Că-mi simt cuvintul sec și prost, 
Eşti oase goale, dar ai fost... 
Acum țărina ta-i cleioasă. 


Acesta-i osul de subt sini, 
Acestea sint dela picioare 
Şi dela șold și dela mini. 
Acesta-i osul de subt sini, 
Dar sinii tăi pe unde-s oare? 


Și gura ta ce sa făcut? 

Pe unde ţi-s obrajii, hircă? 

Şi ochii cum ţi i-ai pierdut ? 

Şi gura ta ce s'a făcut, 

De cind te-a prins vecia 'n circă ? 


Dar gindurile unde pa"? 

De-i tidva seacă și murdară. 
Ai fost nădejde, ai fost vis, 
Dar gindurile unde La" 

Sau chiar și ele pot să piară? 


___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Eh-hei ! fii bună să te-adun ! 
Os lingă os, aici grămadă, 


Cu toamna 'n somn să te cunun. 


Eh-hei | fii bună să te-adun 
Şi să te drămuesc in ladă. 


Groparul a tăcut săpind, 
Morocănos ca niciodată, 

Fulgi galbeni tresăreau căzind, 
Groparul a tăcut săpind, 
Răzbit de taină și de zloată. 


Şi-un clopot se porni, stingher... 
Scheletul ce-și sfirșise jocul, 
L'au pitulat într'un ungher. 
Și-un clopot se porni, stingher... 
Venea alt mort să-i prindă locul. 


PRIVEGHIU 


Pe dealurile arse și deșarte, € 
A nins rugina dangătelor moarte, 
Din clopotele vechi, ce au sunat 
Prea mult in toamna asta peste sat, 


Un ţintirim se razămă trudit, 
De satul unde prea mulți au murit, 


Gropari bătrini, din zori și pănă 'n sară, 
Tot sapă după nu știu ce comoară. 

Şi indirjiți că nu mai au noroc, 

De ani, de cind necontenit tot sapă, 
Aruncă cite-un om în orice groapă 

Şi mi-o astupă repede la loc, 


lar ca un semn, să-l știe cit de cit, 
O cruce-i pun să-i țină de urit. 


28 VIAȚA ROMĪNEASCĂ x 


O, ţintirimuri unde vin țărani, 

Să desmorminte morți de șapte ani. 
S'adune mucezitele ciolane, 

Cruciș să toarne peste ele vin, 

Un preot scund, cu pletele bălane, 
Cadelnițind deasupra lor senin, 

Cu vechi cuvinte, ce in cuget scurmă, 
Citania prohodului din urmă, 


O, ţintirimuri pline de strigoi, 
Cind oare spre comorile de veci, 
Ne vor svirli groparii și pe noi, 
Să tacă-odată clopotele seci ? 

Ca sufletul în beznă și in glod, 

Să cinte singur propriul lui prohod. 
S'audă corbii sus și viermii 'n glie, 
Priveghiul toamnei peste țintirim... 


Dar despre noi nimic să nu mai știe 
Și noi, prin gropi, nimic să nu mai știm, 


George Lesnea 


Quia pulvis es... 


Cum mä indreptam la lecţia de piano, ca totdeauna cu su- 
fletul cit un pui de pit-palac, cu mintea uruindu-mi de game, note 
falşe şi amenințări, cu paşi de condamnat cu anticipație, o tre- 
sărire mă pironea locului, 

In poarta casei în pereţii căreia mă aştepta conspirația pia- 
nului şi a profesoarei, două filfiiri de doliu oftau cu vintul. 

— Drace, e casa ei!—Ba nu, e alături!—Ba da! 

Grăbesc paşii. 

Era casa profesoarei ! 

— A murit! up în mine ușurat. 

— Ce Dumnezeu ! revin cu remuşcare, —Să fi murit profe- 
soara ? —De ce nu? protesta şcolarul din mine. 

In concepția elevului un profesor e susceptibil să moară 
oricind, Chiar fără boală. Pur şi simplu, fiindcă e profesor. 

Aveam pe ziua aceia un Czerny ingrozitor şi citeva game ä- 
furisite care-mi făcuse ceasuri întregi mîinile răşchitoare și mi le 
crucificase la infinit pe calvarul clapelor. 

Putea fi ceva mai natural ca să răposeze Fräulein Aspasia ? 

La urma urmei avea să chinuiască copiii pănă la anul 2000 ? 

— Bine, dar am văzut-o eri, sănătoasă, voinică, rea l. 

— Tocmai asta! De aici, ce mai e pănă la o apoplexie ? O 
moarte subită, na! E lucru mare? Mai mare e că a existat! 
«Oare a existat Intradevăr? Na fost o greșală, a oamenilor, a 
lui Dumnezeu ? Bine că greșala s'a îndreptat, in sfirşit! 

Se înlătură o confuzie; se curmă o dilemă !.. 

in curind toată lumea va şti că celace se numea Fräulein 
Aspasia era oiluzie, o iluzie cubică de un metru şi cincizeci, care 
îşi alesese ca domeniu pămintul, să-l bintue cu o umbrelă un 
piept colosal şi o pălărie, deopotrivă întinsă inainte şi duse astfel 
parecă dinapoi, mecanic“. 

Nu. Fräulein Aspasia nu existase. Ea fusese cel mult o idee, 
ideia unui cuer sau portativ ciudat, menit să ducă pe străzile o- 


a “TPE vap MM 


raşului, dela 9 dimineaţa, la 6 seara, înfăşurat întrun sweater 
care să facă talie, numitul piept ținut înainte ca o cutie de pălării, 
umbrela veşnic ridicată cu-dreapta la nivelul sinilor şi tartina uri- 
aşe de prune care aluneca de pe cap Intro veşnică aspirație spre 
cutie, fără să reuşească însă să cadă, tot ce putea să facă fiind 
să rămie la nivel apropiat cu cutia şi umbrela, ca astfel, cele trei 
poveri, ca duse de o baletistă fără sîrmă, să se potrivească şi 
contrapună reciproc, şi să se mențină întrun echilibru cu velei- 
täți cosmice. 

A, Fräulein Aspasia fusese profesoară de pian. Muzica fiind 
singura ei lubricitate. Dar erg tocmai ceiace vroia să uite elevul 
dim mine. 

De fapt mai avea şi alte lubricităţi, — H făceam cu pomelnicul 
în gind: amorui ei platonic, peignoirele ei, halate de generalism 
în miniatură, puse cind era îndrăgostită de vre-un nou elev, pan- 
glicele, bandeau-urile ei pe fruntea de ifighenie îngrăşată bine 
inainte de a fi jertfită pe altarul muzicei, decolteurile ei pipăite cu 
o mînă sugrumată de inele şi şovăind să atragă atenţia, la ele ori 
la sini ; atitea, în sfirşit, transpiraţii estivale, cum şi frauduloase 
transparente... 

Ha, nostima întîmplare pe care o povestea singuri şi pe care 
a dus-o fără să-i peonpi încă ironia in mormint! La un concert 
al lui Sauer, fostul ei profesor la Viena, invitat de dinsa în mica 
localitate unde marele pianist aondescendea în cele din urmă să 
se oprească în drum spre Capitală. Frăulein Aspasia în rangul |, 
apelpisită, agitată, polarizind priviri, plămădindu-şi aluaturile trupu- 
lui pe scaunul neîncăpător, pus cu faja mai mult la sală. La doi 
paşi mai la dreapta, în acelaşi rang, un Domn între două virste, 
cu monoclu şi manichivră, 

-— Doamnă, vă rog. 

— Domnişoară, domnule. 

— Pardon domnişoară. Vă rog, fiți bună şi trageţi-vă scau- 
nul în linie. 

— Dar cum asta, şi pentru ce mă rog? 

— Vă rog, nu vreau să vă spun. Sint timid, Trageţi-vă 
scaunul vă rog. 

— Dar spuneţi, vă rog — insistă Frăulein, aprinsă de cu- 
vintul „timid“. 

— Sint timid... şi bine crescut... 

— Ve rog, spuneţi, nu me super... La mine obişnuite, prea 
obişnuite cu omeni timide... 

— Ut! făcu desigur în sine, domnul. — Ca să vă potvedea 
din profil, domnişoară.., 

Biata Frăulein. Altfel atit de naivă şi sentimentală, Dumnezeu 
s'o ierte ` In căutarea veşnică după o aventură de dragoste, uitin- 
du-se la bărbat cu un veşnic ochiu extaziat și cocul emoţionat în 
creştet, ca un şoarece care-a 'nghiţit un bou, ducindu-şi, fără să 


QUIA PULVIS ES.. u 


ştie, in mormint, un profil de împărat roman pe un trup de 
Şi cu acest vinte ont m A ` z 

è cu "negre. 
In fundul curții un tăetor de Me ae Dani ital 
incolo un cazan cu bulion işi oprise fumegarea. Un foraş îmbră- 


țişa în voe o mătură, Ceva de păragi cuprinsese 
toată casa, d re aria 


— Bulionul, mirosul ei favorit!, îmi spun. — Unde - 
mai ă pe eroare de baiaderă e D 
nsul mi-l dau bicepși încrucişaţi, izbucnind din prag. 
— A, Frăulein Aspasia, tocmai mă gindeam la sata | 
Va să zică, n'ai... vreau să spun, m'ai ieşit în oraș t. 
— E nebun la tine? Se ies chind are lecţie? Ce vorbă? 
Nu ştii deviza-al meu: datorie, datorie, datorie... Da nu ştii. 
gschad: EN se m mere Zëss? Aşa o maseză!... 
— e i 
TE e a scapă din gură întrun acces 
Dar Frăulein nu aude, cum păşeşie în casă, cu o mină ju- 
KS e dela piept, cu cealaltă tamponindu-şi din colţul 
SE o maseză !,,, 
e zmiorcăială şi furi i măsu 
o gn de o mie soit ker S 
perfectă continuitate de idei mina stingă sustrag 
hirtia şi o închide în caseta din şifonier, printre erori pa ee? 
q Asa ză mere bor vezi tote aen eu datorez la ea... 
aşezam pian, gata s$ note plinsul 
pb upon aa de e clape arabe ca m 
vre-un acord, şi Š 
Fer ar age terta şi mi-o punea să-i simt braţul atletic, 
„__— Tote astea eu datorez la ea! A 
şi le subţie, parche tragea o mănuşe... eebe ee: a 
— Chiar parcă e o piele de mänuse ! 
— Bag spune la voi fleissig ? 
— LE 


— Şi aşa silitore. Totă ziua alerga, Şi 
aşa sanatose ! 
— Păi dacă era şi bună şi harnică şi oasă 
murit— întrerup enervat că-mi Reie: ëng e 
— Bolnavă sarache! 
— Păi spuseşi că cra sănătoasă, 


— Ei nu ştie la tine ce e sănătate? 
glomerate de bole.. e? Asta, cum spune, con- 


—- eene a conglomerat ?! 
— Asta pile crude! La tine jucărie! D i 
Morte e tragidie ! Saperlipopet ! o AE R: 


Neräbdätoare, între timp, degetele încep să goneasc 
— Faux, faux la basse! Faux la beer? ZE 


Fräulein Aspasia, deşi austriacă, vorbea in familie, ca o con- 


A7 ______ VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


cesie făcută modei dela noi, o franțuzească cubistă şi ținea să 
comande la pian în același graiu, de Ka mg dinsa—lui 
Cesar Frank, singurul post-wagnerian | în care credea cu a- 
ceiaşi fervoare cu care iubea catedrala franceză, a cărei măestrită 
îmbinare de amănunt şi masivitate dinsa o apropia cu inteligență 
de construcţia şi dantelura impunătoare a Simfoniei în re major. 
— Si din nimiche tote ...Faux, faux, faux la basse! 
- din nimica toată ? — mă răzbunam eu ? Parcă vor- 
i de un conglomerate ! 
a — Ei, n Setare conglomerate. Faux! Do diez! Do diez ! 
?! 


Profit de nişte acorduri afurisite şi mă opresc. 

— Aste era la ea anii de zile! 

— Atunci de ce a E tocmai ang 

— S'a 'mpedecate ! S'a 'mpedeca 

— Şi din asta crezi dumneata că poate muri cineva ? 

— Da, da avea o inime! 

— Bună, nu spuneai adineauri ? 

— Care bună ? Bună, da suferea de inime! 

— Atunci nu mai avea inimă bună! 

— Ei la tine jucărie. Asta nu jucărie, Asta tragidie sa- 

rlipopet ! 
Ae ko Atunci să lăsăm lecţia pe mine! j 

— Das ist zum schiessen! Ce arela tine lecţia cu maseza ? 
Hai, Czerny ! Incepe Czerny ! 

incep un studiu greu ca escaladarea Hymalaei, 

= d bemol ! Si bemol ! Faux, faux la basse, faux la basse. 

— In odaia de alături lumea-i mai fericită !...—fac eu, ca 
să-mi uşurez dezastrul, 

te aerial capul. Odaia, cu uşa lăsată întredeschisă da într'un 
vestibul ; acesta, printr'o uşe corespunzătoare, în odaia mortuară. 
Miros de tămie, voci şi paşi înăbuşiţi veneau pănă la noi. 

Fräulein se repede să închidă bine uşa. Zgomotul însă tot 
mai sosea, ca de pe altă lume. 

— D'acapo! Hai! Azi mizerie mare. D'acapo, gamele. 

Si nicio vorbe, saperlipopet ! 

Prin uruiala gamelor pătrundeau încă paşi greoi. O voce 
stentonană tuşeşte din adincul bojocilor, urmată de un joc metalic 
de cadelniţă. 

— E popa cu paracliserul, îmi spun în gînd. 

— Faux la basse! Pfui Teufel! este azi la tine? ` 

Mă corijez repede. Şi pornesc într'o ascensiune de note im- 
pecabile. Fräulein își suspendase răsuflarea, profesoara din ea îşi 

ăsea în sfirşit deet şi cu elev cu tot, sustrasă morţii şi lu- 
mii din afară, urca, pedala pe un Pegaz imaginar, subţiindu-se, 
diafanizindu-se de vintul inspirației; căci o inspiraţie era pentru 
dinsa o notă bună, o terță izbutită. In astfel de clipe alături de 
mine nu mai era o mică geamandură aruncată de viaţă pe un mal 


QUIA PULVIS ES. 33 


dunărean ca să gifie peniru tot restul anilor profesional; era 
blonda de şaptesprezece ani dela Conservatorul din Viena, cu 
chipul firav şi ochi de candoare ridicaţi la cerde timple rafaelice 
prin care se plimbase parecă toate degetele văzduhului, blonda 
care într'o fotografie, înramată în melci trona de pe pian ca un 
heruvim al gamelor, 


Copila se da jos din ramă şi ca sub ochii unui Sauer în- 
cingea clapele ca un dor din Schumann sau capriciu din Debussy, 
— Faux, faux, faux ! Faux la basse, faux la basse! 

Troisième doigt, troisième! Faux! Do diez! 

Faux, faux la basse! Das est zum schiessen! Saperlipopet ! 

— Da să tacă daravera aia! Ei istorie! Tocmai acum v'aţi 
găsit ? Ce, aci e biserică catolică ? 


Fräulein Aspasia se repede la use. Apasă pe clanța stricată, 

— Das ist zum schiessen! Unde se ştie acolo pope? 

Şi lecţia reincepe in surdină, într'o complicitate de mini şi 
capete care se ajută reciproc, 

Frăulein îmi ia un deget și şopleşte: 

— Do la basse! lo, io, io! 

imi îndreaptă arătătorul, sau, încet, urcă ea însăşi citeva 
note, ca eu să-i urmez fidel, în linişte. 

Un pasaj mi-e bine cunoscut. Îl trec cu ușurință și mă an- 
gajez Intro bravură scinteetoare ca o cascadă în soare. Arpegiile 
bat luminos ca o ie în soare. 

— Bon, bon, bon! Do la basse ! Bon ! Bon! Bon! Faux la 
basse, faux, faux, faux. Re bemol. Faux, faux la basse, faux la 
basse. 'Troisitme! Faux la basse! Saperlipopet. Das ist zum 
schiessen ! 

— Da nu 'nceteazä zdrăngănaja aia odată ? N'am nevoe de 
muzica dumitale instrumentală cucoan ! N'auzi ? 

„Jn numele tatălui, şi-al fiului, şi-al sfintului duh... D'ar fi 
barem orgă ! Da sfrijitura aia dă pian!... 

— ass Duh, amin |... sfirşeşte paracliserul, cădeiniţind din pragul 
odăii mortuare. In timp ce monumental, popa tună din barbă, în 
mijlocul vestibulului încarcat acum cu toată lumea de alături. 

— Taci, soro, suspina o mătuşică îmbrobodită. Taci că nu 
să mai desluşeşte nimic ! 

— Păi zău, ori mort, ori pian! Să ne 'nţelegem! Şi ce mai 
alabala, că-i mort ortodox! A, dac'ar fi catolic, treacă meargă! 

— Ori protestant, îngîna, la curent, mătuşica ? 

— Ori protestant, conceda , Cu sfinții fă odihna, 
Doamne, sufletului răposatului robului tău... Asta nu sa mai 
pomenit ! Nelegiuire curată !.. nnde nu este durere, nici întristare, 
nici suspin, ci viață fără de sfirşit... 

Popa se pomenea slujind acum În odaia cu pian. Peste ne- 
grul cadavru al pianului, cadelniţa moţăia tămie ca şi cînd n'ar fi 
vrut să-şi întrerupă harul. 


3 


EN VIAȚA ROMINEASCĂ 


Speriată, Frăulein lăsă peste clape capacul şi-l apăra cu coa- 
tele de o așa de funestă blagoslovire. 

Apoi cu o mea culpa în ochii lăcrămaţi, urma în odaia de 
alături, împreună cu mine, pe popa care îşi continua gingăvelile 
ca şi cînd în toată casa ar fi fost numai mori. 

La căpătăiul răposatei, un jandarm, cumnatul, rămăsese singur, 
cu capul plecat, x 

`" Nici întristare, nici suspin..—färä de sfirşit. 

Şi acum şi pururea... sufletului răposatei roabei tale...— Cum 
ai spus c'o cheamă, că mereu îi uit numele bat-o s'o bată! se a- 
pleacă popa enervat spre mătuşică. 

— Păi pă ea o cheamă Aspasia! 

— Răposata ? 

A, răposata ? Nu ! Răposatei H zicea Nastasia. 

—... Raposatei, roabei tale As... 

— Nas... face ochi speriaţi mătuşica. 

— Nastasia, apasă popa uşurat,.. 

Şi bocetele reincep dintro parte şi alia. Popa îşi stringe 
patrahirul. Slujba s'a terminat. 

Frăulein îşi urmăreşte cu ochi mari tiranul. Dar vocea lui nu 
mai tună : O bunătate lumească se reaşează pe trăsături străine şi 
distrate adineauri în debitarea de fapt divers a slujbei de in- 
mormintare. 


Lumea începe să se imprăştie. O mină deschide, ca să ac- 
risească, uşa de dincolo, dela bucătăria încremenită în ordine şi 
curățenie exemplară. Prin fumul de tămie şi mirosul de răşină se 
strecoară dulcoarea de lăuze transpirate a vaselor pintecoase din 
cui. Şi nu ştii în ce odae miroase mai mult a descompunere. 

- Zi aşa, imi tăcuși fasonu ! Imi profanaşi bunăta'dă slujbă ! 
Păi să face ? 

Incurajată de jovialitatea bătrinului, profesoara face nemţeşte 
din genunchi, ca o premiantă, şi sărută mina popei. 

— Frăulein Aspasia !.. 

— Înţeleg, vorb'aia, să fi fost orgă, Fräulein Nastasia... 

— Aspasia, Aspasia ! 

— Cum Aspasia ?! Asta-mi place! Bine mătuşică, dumneata 
pe semne, zău aşa ! Ce _'ncurcaţi lucrurile, frate ? Bine, nici nu- 
mele, pentru numele lui Dumnezeu ! Acum o să iau bunăta'dă slujbă 
dăla 'nceput! ? 

— Care nume, sfinţia ta ? 

Care nume! Păi cum îmi spuseşi, frate, Co cheamă pă 
răposata ? 

— Nastasia, părinte, Nastasia! 

— Păi atunci ce tot îndrugă dumneaei de colo ? Adică le 
chema sape pre fel? 

„_— Nu. nu! Sare profesoara speriatä. — Aspasia eu. 
Sfinția ta gate era se spune: Aspasia. Da eu iras de Ee 


- 


QUIA PULVIS ES. E? 


siche şi ea îndreptat la Sfinţia ta. Acum tote este în regule.—Aga 
o maseză... 


— Care maseză ? Ce tot dă zor asta, mătuşică ? 

— Nastasia, Nastasia !.. 

— Nas..? Cum ? Profesoară de pian şi maseză ? 

D EEN E Aa N 

— As... va să zi | 3.. Nastasia e răposata ! 

Păi ce nu spui aşa mătuşică! 2r 

Femeile rideau. Popa da din barbă, triumfal. 

— Sfinţia ta gata să me îngrope şi pe mine !! 

— Ei, Nastasia, Aspasia ! In definitiv, pulvis es, taică, 
pulvis es... 


Dragoş Protopopescu 


TRECUT 


Eu singur nu știu cind am fost 

Ca azi in mine totul e trecut 

Din care știu crimpeie pe de rost 
Cum de-un cuvint și-ar aminti un mut. 


Din anii care-au fost mai inainte 

Cu viața mea, cu tot ce azi mai sint 
E-un cintec straniu care-mi vine'n minte 
Şi] știu dar nu mai pot să-l cint. 


Eu singur azi mă simt intreg compus 
Din ce eu insumi mi-am mai amintit, 
Așa precum trăește și Isus 

Dintr'o legendă veche, dintr'un mit. 


TRECUT 


Din viaţa mea, a mea, imi amintesc 
Ca de-un roman cindva foiletat 

Pe care nul mai am ca să-l citesc, 
Pe care lam uitat. 


Din tot ce-a fost atita a rămas! 
Pe unde-i viața mea și anii mei, 
Cu ce-am trăit in fiecare ceas, 
Toţi anii mei... 


Acei ce-odată mi-au fost dragi, 
Pe care nu știu cine i-a ucis 
Mi-apar abia prin amintire, vagi, 
Ca oamenii ce i-am văzut în vis. 


Şi însumi eu cu tot ce-am fost pe lume 
Cu tot ce nu-i din ce-a fost inainte, 
Sint numai ca un nume 

Pe care-l știu 


dar nu-mi mai vine'n minte... 


Demostene Botez 


Lichidarea unui Imperiu 


Indiile fi-vor autonome ? 


Trei secole le-a trebuit lezilor pentru a-şi constitui lm- 
periul Indiilor. Cabinetul d-lui Macdonald vrea să-l lichideze în 
trei luni. De ce ne-am mira ? Dupăce a părăsit Egipetul, şi-apoi 
Mesopotamia, care trebuiau să formeze etape pe drumul Indiilor, 
el nu putea, logic, decit să le abandoneze şi pe acestea, Şi gu- 
vernul trade-unionist vrea să fie logic cu sine însuşi. Aşa se es: 

ică declaraţia sensaţională a lordului Irwin, vice-regele Indiilor, 
New-Delhi, în 31 Octombre trecut. - j 

in sensul acestei declarații, guvernul englez ar fi de pärere 
că proclamația din 1917, prin care politica engleză in Indii se 
pronunţa pentru „realizarea progresivă a unui guvern responsabit 
în Indii ca parte integrantă a Imperiului Britanic”, comportă im- 

icit acordarea eventuală a statutului de Dominion, In consecință, 
ordul Irwin afirmă că, după examinarea rapoartelor comisiilor 
regale care şi-au terminat ancheta in Indii, va fi convocată o 
conferință, în care vor D reprezentate partidele indiene şi intere- 
sele engleze în Indii, pentru a discuta problemele comune şi a 
supune Parlamentului englez propuneri susceptibile de-a Îi agreate. 
lată deci veşti bune pentru naţionaliştii inzi. Şi totuşi aceştia 
n'au primit cu entuziasm declaraţia lordului Irwin. Ei inregis ă 
gestul şi reclamă, cu o insistenţă indoită, acordarea imediată a 
statutului de Dominion. Cercurile moderate, din contra, văd în 
această declaraţie, inceputul unei ere nouă şi prospere pentru re- 
laţiile anglo-indiene. Intrucit priveşte EE graba mani- 
festată de irade-unionişti in favoarea re caţiilor indiene şi 
mai ales manevra n tată a cabinetului Macdonald, au pro- 
vocat discuţii pasionate în presă şi la tribuna Parlamentului. Să 
desprindem mai întăiu elementele procesului care se desbate acum 
între Anglia şi Indii, pentru a-i preciza consecinţele. 


: 
` 


F 


E 


LICHIDAREA UNUL IMPERIU p 39 
Constituţia actuală a Indiilor 


vedere politic şi administrativ, se compun din două părți distincte ` 
: direct de Coroană şi cuprinzind două 


onstituția actuală Legea de Adminis- 
trare a Indiei“ din 1919 (Government of India Act), al cărei 
prin dominant e de-a ip ve ţia Inzilor în 
er rea ţării lor, cu KE a-i face din ce în ce mai 
apți pentru un guvern responsabi 

Astfel serviciile civile ale Indiei (Indian civil service) şi-au 
deschis larg porţile tinerilor inzi care pot concura in această ra- 
mură a adealnistrației imperiale pe un picior de perfectă egalitate 
cu colegii lor englezi. Tot astfel sistemul învăţămintului secundar 
şi universitar, şi organizarea armatei indiene au fost transformate 
pentru a permite o participare mai largă a Inzilor în învăţămintul 
superior şi în cariera universitară. Astfel, în siirşit, au fost create 
consilii vinciale cu drepturi administrative extinse şi consilii 
munici autonome pentru educaţie, igienă şi spitaluri, asistenţă 
socială, luminat, drumuri şi lucrări publice. Reamintiţi-vă însfirşit, 
inaugurarea solemnă a noii Camere legislative in 1921, de cătră 
d. Connaught, fratele iar Angliei. 

Dar dacă guvernul britanic a favorizat o politică de auto- 
nomie EC şi generoasă în Indii, ultimul izvor de suvera- 
nitate rezidă totuşi în Parlamentui englez. In adevăr, Indiile sint 
guvernate de un vice-rege asistat de un consiliu de stat de 60 
membri, din care 36 sint aleşi, iar 24 numiţi, şi de o Cameră 
legislativă care rezidă la Delhi şi care se compune din 145 membri, 
dintre care 105 sint aleşi. Mai mult, vice-regele poate proceda 
impotriva hotăririlor Adunării cind interese vitale o cer, şi el e 
supus directivelor generale ale Secretarului de Stat pentru Indii, 
unul din membrii cei mai importanţi ai guvernului central din 
Londra. In ce-i priveşte pe cei 700 principi domnitori, 110 au 
dreptul de a rezida in Camera Principilor in care se discută mai 
ales chestiuni de ordin economic. 


Comisiunea Simon 


Constituţia din 1919 stipulează însă că, zece ani după pu- 
nerea sa în vigoare, o Comisie Regală, va fi numită, cu consim- 
țămintul Parlamentului, pentru „a studia dacă e desirabil ca gradul 
de ernămint responsabil existent în Indii să lie stabilit, extins, 
modificat sau restrins*, In loc saştepte pănăn Decembre 1929 
pentru a executa această clauză, guvernul d-lui Baldwin, care 
era atunci la putere, in Noembre 1927 hotări printrun vot al 
Parlamentului, instituirea unei Comisii Regale pentru Indii, prezi- 


40 VIATA ROMINEASCA 


dată de Sir John Simon şi compusă din şapte membri aparţinind 
celor trei partide politice, ceiace dădea misiunii lor un caracter 
naţional depăşind interesele de partid, Cam în acelaşi timp, un 
comitet a fost constituit subt prezidenţia lui Sir Harcourt Butler 
era a studia relaţiile dintre Statele Principilor inzi şi coroana 
engleză. 

Comisiunea Simon a fost de două ori în Indii, a parcurs 
țara în toate direcţiile timp de nouă luni, a cules informații, a 
ascultat plingeri şi a inregistrat dorinţe—minuţioasă muncă pre- 
liminară în vederea unei vaste reforme politice şi administrative 
a continentului ind. Sarcina acestei Comisii Regale nu era de a 

o constituţie pentru Indii, ci de-a studia modul de-a ame- 
liora constituţia deja existentă. De aceia, ea a căutat dela'nceput 
să-şi asigure concursul | aturilor indiene invitindu-le să aleagă 
un comitet comun care să ajute Comisiunea în lucrările sale. Sir 
lohn Simon a propus chiar numirea unui comitet indian de şapte 
membri pentru a forma cu anchetorii englezi „o conferenţă comună 
liberă” spre a discuta diferitele aspecte ale problemei, pe picior 
de pertectă egalitate. Această propunere, după cum se ştie, a fost 
respinsă de adunarea legislativă din Delhi. De aceia lucrările 
Comisiunii Simon s'au izbit adesea de enorme dificultăţi. Comi- 
siunea a fost uneori primită cu pietre de fanatici ignoranţi în 
orașele pe care le vizita; în alte oraşe agitatorii naţionalişti au 
izbutit să proclame harta/-ul siint, zi de doliu public autorizind 
toate excesele. 

Reîntorşi la Londra, de citva timp, membrii Comisiunii Simon 
îşi prepară concluziile care nu vor H gata decit la sfirşitul iernii. 
Pentru a-şi compiecta opera, ei au cerut şi au obţinut dela gu- 
vern autorizaţia de a-şi extinde competința la relaţiile dintre 
Indiile engleze şi statele indiene, contorm concluziilor prezentate 
de Comitetul Butler. Nu există indoială că recomandaţiile Comi- 
siunii Simon ne vor rezerva surprize. Lordul Irwin anticipatu-le-a 
cind şi-a făcut declaraţia ? Lucrul e îndoelnic, căci se pare că 
membrii Comisiunii Simon n'au fost consultaţi de guvern în a- 
ceastă privință, In fața acestei lipse de tact politic, care putea 
compromite unitatea de front pe care au manilestat-o pănă aici, 
unii dintre ei ar fi avut chiar intenția să-şi dea demisia. 


Ameninţări de „Revoluţie pacifică“ 


Căror motive li se pate atribui acţiunea politică a cabine- 
tului Macdonald faţă de Indii? E adevărat că laburiştii au arătat 
totdeauna naționaliștilor inzi o bunăvoință uneori erată. Dar 
la constituirea Comisiunii Simon, socialiștii, ca şi liberalii, i-au 
promis întregul lor sprijin. Extremiştilor din partidul său, care 
voiau să denunțe imperialismul cabinetului Baldwin, D. Macdonald 
le-a răspuns în mai multe rinduri că aprobă în intregime iniția- 
tiva guvernului conservator și a dat chiar instrucţii membrilor 


LICHIDAREA UNUI IMPERIU D 


laburişti ai Comisiunii să tacă front cu gii lor contra reven- 
dicaţiilor nejustificate ale partidelor indiene. aceia e greu să 
căutăm de partea aceasta explicaţia declaraţiilor lordului Irwin. 
Cauza condescendenţei cabinetului laburist față de naţio- 
naliştii inzi trebue mai curind în teama de dezordinile 
anunțate pentru sfirșitul acestui an. In adevăr, Co ul Nato: 
nal ind, care reprezintă secțiunea avansată a mişcării autonomiste 
indiene, a publicat în Decembre 1928 un ultimat ameninţind In- 
diile cu o „revoltă pacilică“ incepind cu 1 lanuar 1930 dacă 
uvernul englez nu acordă ţării lor la această dată statutul 
A Dominion. Ar fi curios de știut dacă această ameninţare va 
fi pusă în execuţie după declaraţiile lordului Irwin, şi mai ales 
forma pe care ar putea-o lua. Totul depinde de lupta care sa 
încins pe chestiunea indiană între cabinetul laburist şi partidele 


de opoziţie. 
Contrastul între două civilizații 


Unii s'ar putea întreba de ce Englezii nu acordă Inzilor 
libertatea de-a se guverna cum vor. Intrebarea implică o greşală 
de proporţie şi de apreciere istorică. In adevăr, se vorbeşte adesea 
de Indii, ca şi cum ar fi vorba de o ţară europeană. Insă cu cele 
350 milioane de locuitori şi cei 4.800.000 km: de suprafață, 
Indiile sint tot așa de mari şi de populate ca Europa, fără Rusia. 
Dacă Europa, cu tradiţiile sale de civilizaţie comună n'a ajuns 
incă la unitate, cum se poate pretinde ca Indiile să organizeze 
un guvern stabil de azi pe mine? Trebue să se țină samă de 
pilia de un mare număr de rase vorbind mai mult de doua 
sute de limbi deosebite și aparţinind mai multor religii. Rivalităţile 
religioase, în deosebi, se manifestă tără discontinuitate ; şi ele sint 
atit de intense încit alegătorii nu pot vota din convingere poli- 
tică, atit de invincibilă-i aversiunea lor pentru un candidat de-o 
altă a, 

Şi fiindcă am vorbit de alegători, să spunem că în Indii există 
abia opt milioane de alegători, in 10 provincii numai cifra anal- 
labeţilor atingind 95"/, din numărul populaţiei. Apoi una din cele 
mai mari dilicultăţi ar fi structura intimă a regimului civil însuşi: 
în Indii există sute de caste ierarhisate, iar membrii castelor su- 
perioare se consideră ca fiind de-o natură omenească deosebită 
de aceia a membrilor castelor inferioare. Clasele inferioare au 
acceptat de secole, cu un fatalism oriental, consecințele acestei 
degradări. lar paria, care nu aparțin nici unei caste, nu pot lua 
parte la viaţa comună din Indii. Instirşit, trebue să adăugăm că 
supuşii principilor domnitori sint puţin dornici să ceară o com- 

letă emancipare politică. In aceste condiţii, ar fi greu să socotim 
ndiile mature pentru o constituție modernă garantind drepturile 
şi privilegiile indivizilor. 

Ciţiva sch şi ciţiva agitatori instruiți europeneşte agită masa 


O 
A VIAŢA ROMNEASCA 


şi se străduescs'o opue Rf in Englezi, Şi masa-i 
ascultă, fiindcă tradiţiile şi mistic Eé d contrastează cu ale 
Englezilor. Popor practic şi intuitiv de dominatori şi de organiza- 
tori al căror misticism e foarte atenuat de grija de a reuşi şi de 
convi a misiunii lor civilizatoare, Englezii consideră Indiile ca 
un fapt, ca o realitate pe care trebue s'o întroducă în cadrele, 
lărgite pentru această împrejurare, ale vieţii lor, Ei nu fac teoria 
castelor, comparații metafizice între brahmanism şi mohametanism ; 
ei nu caută să ştie de ce jainismul interzice agricultura şi nici 
derivaţia non-cooperaţiei gandhiste din Samlaya Upanishadelor, 
Dar ei profită de aceste fapte pentru a sistematiza exploatarea 
lor în Indii şi pentru a împărtăşi în schimb aceste țări de pro- 
gresele civilizaţiei occidentale. 

In adevăr Englezii n'au venit în Indii pentru a studia ţara 
şi a renunţa la propriile lor tradiţii. Misionarii şi savanții au venit 
pe urma militarilor şi negustorilor. Ajungind la Calcuta, Vasco de 
Gama a arătat calea Indiilor, şi pe urma lui aventurieri portu- 

hezi, olandezi şi francezi au avut curajul să înconjure capul Bunei 
Speranţe. Indrăsneala marinarilor englezi le-a permis să cucerească 
entru patria lor, moştenirea predecesorilor lor pe coastele Ma- 
abarului şi Coromandelului, Dar ar fi injust să se pretindă că 
Englezii n'au înţeles Indiile. Cită vreme Brahmanul îşi caută idealul 
în suprimarea acţiunii pentru a atinge nirvana, Englezul, moşte- 
nitor al Romei antice, condamnă inacţiunea pentru a exalta suc- 
cesul. Două lumi, două concepţii deosebite despre viaţă : debar- 
cind în Indii, Englezii au pus subt o formă realistă elementele 
acestei lupte fără eşire între finţă şi devenire, 


Thomas Greenwood 


ACORDUL 


Afară a 'noplat pe nesimţite. 
Noi nici n'am prins de veste. Prin perdele 


_ Trimite luna raze liniştite 


Şi pune-argint şi aur pe podele. 


Tu ai cîntat. Octava o cuprinde 
C'un ultim gest, abilă, mina mică 
Acordul terminal încet şi 'ntinde 
Aripile şi 'n aer se ridică. 


Ne umple casa. Ne pătrunde 'n suflet. 
Noi stăm lăculi cuprinși de clipa sfintă, 
De vraja ei abia avem răsullet... 
Acordul stins afară "n suflet cîntă. 


Alexandru Poenaru 


De unde începe romanul 


I. 


intr'un număr trecut al „Vieţii Romineşti“, ! incercasem o 
definire a epicului în genere, deosebită de cele curente azi pe 
piața criticei şi istoriei literare. Ne străduisem să vedem dacă în 
determinarea conceptului epic, nu există cumva şi alte criterii 
de cercetare decit acelea folosite până acum—de expunere com- 
parativă a conţinuturilor genului d de speculaţiune asupra valorii 
acestor conținuturi, Pe scurt, am căutat să vedem dacă în opera 
de delimitare a conceptului epic, se poate adopta un criteriu 
formal şi universal-valabi! pentru toate manifestările literare 
ale genului. 

Trebuiau inlăturate, întrucit se aplicau numai la cazuri izo- 
late, toate cercetările referitoare la proveniența şi calitatea per- 
sonagiilor operei literare, cum şi investigaţiile privitoare la ati- 
tudinea creatorilor faţă de această operă. > 

Imbräțişind un punct de vedere eminamente sociologic, am 
definit epicul ca un reflex în literatură al fenomenelor sociale 
de relaţie şi-l opuneam, astfel, conceptului liric, ecou al unui fe- 
nomen individualist de izolare. Cetitorul care a avut răbdarea să 
ne urmărească argumentarea expusă în articolul sus amintit, a 
izbutit, credem, să desluşască, alături de autor, jocul infinit al 
fenomenelor de relaţie, în toate creaţiile epice analizate acolo, 
dela baladă la pee şi dela simpla povestire la romanul de 
măre anvergură. Și a putut să remarce odată cu noi că datele 
istoriei literare şi ale investigaţiei psihologice sint numai unelte 
auxiliare ale muncii de delimitare a genurilor literare, pentru 
lixarea cărora trebueşte utilizată, cu necesitate, o riguroasă me- 
todă pur critică, zi 


1 Nr. 5—6, 1929. 


DE UNDE ÎNCEPE ROMANUL 45 


Ambele concepte, epic și liric, au un conţinu t comun : omul, 
—de orice calitate şi origină ar fi el—dar imbracă forme distincte ` 
relația socială sau izolarea indi listă, adică însăşi modurile 
de existență ale individului. Teoria genurilor literare a abordat 
mai intăiu studiul speculativ al conţinuturilor stabilind raporturi 
de valoare între ele, tendință ce ajungea la un stadiu maxim şi 
era prezentată cu un oj euan aparat ştiinţific în încercarea 
lui Brunetière asupra „Evoluţiei genurilor literare“, Pe de altă 
parte, o direcție mai nouă, ignorind şi ea elementele formale 
ale genurilor literare, direcțiune pe care o vom numi psiholo, ică, 
ene ste de naştere şi diferențiere a pro de înclină- 
rile teşti ale scriitorilor, deplasind astfe întreaga problemă 
din domeniul literaturii în domeniul biografiei, 

Nici criteriul speculativ şi nici a psihologic nu au dat 
rezultatele dorite. Am arătat cu destule exemple, tot în paginile 
acestei reviste, cum cel dintăiu a devenit desuet şi cum defini- 
ţia epicului creată pe tipicul lui, nu mai are niciun punct de 
coincidență cu literatura modernă, incepind cel puţin cu opera 
epică a lui Lesage, în care intilnim moduri nouă de viață şi ač- 
țiune, Deasemenea, criteriul psihologic sulere şi el de multe 
Lo zm şi nu sint rare cazurile cînd el primeşte desminţiri 
agrante 


In orice efort de cunoaştere, trebue să judecăm după rezul- 
tate dacă am urmat sau ñu calea sigură a adevărului. „Dacă 
—se exprima Kant in prefața celei de a doua ediţie a „Criticii 
rațiunii pure“ — după tot felul de pregătiri, întilnim obstacole nouă 
tocmai in momentul cind credeam că ne vom atinge scopul ; 


cu toţii într'o serie de poziţii antinomice, in care chemaţii şi ne- 
chemaţii susţin cu aceleaşi argumente tezele cele mai contradic- 
torii. In acest sens, e cu deosebire amuzant spectacolul pe care-l 
oieră critica universală in caracterizarea operei lui Cervantes, 


care devine SCH sau lirică, la discreţia primului venit. La fel 
rocedează ca 


au demonstrat, cu aceiaşi seriozitate, cetitorilor uluiţi, lirismul 
caracteristic d-lui Sadoveanu, pentru ca a treia zi să revină cu 
facilitate şi fără remuşcări, la întăia părere, şi aşa mai departe. 


eliberat de con- 
ti e, variabile şi efemere prin Leg existența lor. Asistăm, de 


colectivitate, îşi trăeşte un destin aparte. In primul caz, perso- 
nagiul studiat va prezenta caractere epice ; în cel de al doilea, 
el va avea trăsături lirice. Că un personagiu e nobil sau mojic, 
milionar sau calic, că un autor e activ sau visător, auster sau 
libertin, procopsit sau boem, acestea sînt mizere amănunte, bune 
pentru amatorii de curiozităţi sau rentabile pentru meşterii isteţi 
ai vieților romanţate. Dar nu au nimic comun cu teoria genu- 
rilor literare, Ele pot, cel mult, aduce o lumină de ordin secun- 
dar intro chestiune controversată. Cu cit, oare, ne-am schimba 
ideile asupra „liadei“, dacă într'o bună zi un savant ar aşeza, 
în pragul istoriei, figura, pănă acum necunoscută, a legendaru- 
lui Omer ? 
II. 


O definiție, odată bine articulată, devine un comod instru- 
ment de cunoaştere şi raportarea ei la un număr mare de speje 
ii verificà necontenit valabilitatea, deschizind, in acelaşi timp, 
drumuri sigure şi nouă pentru cercetător. După ce în articolul 
nostru amintit mai sus, am formulat o definiţiune a epicului in 
i ă să păşim acum la o formă aparte a literaturii epice, 
romanul. 


Este incontestabil romanul este o isto individului şi 
marii teoreticieni ai lui sint unanimi în a LE aceasta, o ic 


ri 
de diverşi în aprecieri ar fi ei în ce priveşte celelalte fațete ale 
problemei romanului, referitoare la origina, formula şi tehnica lui. 
Şi e interesant de remarcat că romanul întirzie să apară acolo 
unde scriitorii: nu găsesc în jurul lor un număr suficient de in- 
dividualităţi, care să le servească drept material de observaţie 
şi creaţie. Deaceia erau foarte juste concluziile la care ajungea 
d. Ralea, cind explica, într'un esseu, lipsa „devenită naţională” 
a romanului rominesc, prin raritatea extrem de simțită a unor 
individualități bine conturate, in societatea noastră. 


| 


| 


PI PN IPP DEI mg, 


ou DE UNDE ÎNCEPE ROMANUL s 
Dar noţiunea de individualitate e prea generică. In conți- 
dela timida afirmare a 
manifestäri a unor exis- 


dualității. ca şi tovarășul său întru genialitate, Dickens, 
şi-a ritatea mințită niciodată, prin înfăţişarea 
unor de umanitate medie, dar a eşuat orideciteori a în- 


cercat să depăşească normalul. 
B ees de l'Absolu“ 
omancierul creiază tipuri rezumative ale umanităţii, Geniul, insă 
= este un tip ci o excepție, un eveniment enge = a muri 
a ndire sau una de emoție religioasă sau estetică, Geniul şi 

telectul nu sint puncte de contact cu restul oamenilor. Ci, dim- 
potrivă, motive de izolare. Anatole France a fost foarte abil cînd 
a plasat pe domnul, Bergeret Intro lume de cancanuri, intrigi şi 
mizerii, Ca orice scriitor de roman, France nu putea să ignoreze 
exemplul ilustrului său inaintaş, Cervantes, care alăturase fan- 


ung Don Quichotte figura bonomă şi normală a lui Sanch 


Un scriitor nu poate sesiza şi explica o existenţă care-l de- 
geg „Un artiste —spune Thibaudet—tait mem à l'état- 
civi qui enregistra des hommes; il ne fait pas concurrence au 
registre divin où lui-même est inscrit et ou s'immatriculent les gé- 
nies“. Materialul oricärei creații trebue sä fie supus voinței şi 
posibilităţii de infăptuire a creatorului, care trebue să rămină până 
la sfirşit un dominator. EI nu poate îngenunchia în fața propriu- 
lui său erou, fiindcă extasul paralizează. Culmile imateriale ale 
individualităţii nu pot fi strunite pentru filele unui roman. Aşa se 
explică, de pildă, cum antichitatea, care pe lingă masele anonime 
a cunoscut o serie de uriașe personalități, nu a avut roman 1 


E numai decit nevoe, prin urmare, să procedăm dela i 
i evoe, ela in- 
ceput, prin eliminare şi să înlăturăm din Mei zise de inspirație 
Şi oare a romanului o parte din conținutul conceptului de in- 
ividualitate, şi anume întreaga categorie a sufletelor de excepție. 


1 Nu e mai puţin adevărat că antichitatea t i i 

A i şi satisfăcea nevola de poves- 
i dar pomana colective, cu ajutorul Istoriei. Tit Liviu, Tacit şi ceilalţi Les" i 

ag ie n u o manieră patetică de a prezenta personagiile și eege 
GE ue să explicăm lipsa, romanului la cei vechi numal prin aceste Inde- 
— i e mina stingă ale Istoriei, fiindcă deşi acesta din urmă a coatinuat să-şi 
vn SZ preocupis de artă cu cele de documentare pănă la Michelet, Thiera şi 
a Dace, romanul apare in literatură cu canoanele lui proprii, lar naşterea 

nu are nici o legătură cu vreso schimbare de manieră în scrierea Istoriei, 


An VATA NRRECĂ uŘŘŮ— 
GU 


ale, unde se intilnez i 
e o fală a femeilor nobite:-Mat talt, unii 
istorici literari, merg pănă la a stabili o serie de corespondențe 
intre romanele medievale şi cele moderne. Astfel, Lanson găseşte 
că „Lancelot“ al lui Chrétien de Troyes ar D un adevărat ro- 
mary ca oricare dintre ale lui Bourget. Dar se exage- 
rează. Şi vom arăta de ce. 

Literatura menestrelilor şi a femeilor a stărimat pentru tot- 
deauna marele cadru epic al epopeelor, alcătuind din ţăndările 
lui celebra serie medievală a romanelor bretone. Două date nouă 
prezidau la această transtormare : curentul de idealizare roman- 


ică a femeii şi generozitatea creştină. P'O obsedame îi at- 
ostera epul şi călătoreau pe drumuri de pulbere şi apă cu 
trubadurii, pelerinii şi hoţii: invadau Italia şi Provența, urcind 
grăbite spre nord, să se aşeze statornice la Arras, Cambrai şi 
eims, peele nu le cunoscuse. In desfăşurarea lor vastă, mo- 
„rca de înduioşare în fața unei femei sau a unui duşman 
erau aproape inexistente. Astfel, Elena e un mobil de prea mică 
importanţă ca să se explice prin ea ră uriașul conflict de 
subt zidurile ionului. Nu lacrimile bătrinului Priam, ci sfatul 
prudent al zeilor îndeamnă pe neinduplecatul Achile să inapoeze 
trupul batjocorit şi tirit in Gring al lui Hector. Elementele creş- 
tine sint extrem de rare în cintecul Nibelungilor şi prea scurte 
clipele de iubire ale Kriembildei. In schimb, nemaipomenita răz- 
bunare a acesteia acaparează şi scaldă In singe mai mult de 
jumătate din acţiune. i 
Ar H cu totul interesantă şi încărcată de nebănuite surprize, 
o examinare comparativă a protagoniştilor epici antici şi medie- 
vali. Un cercetător cu vederi de ansamblu ar remarca nu numai 
enorma distanță care-i separă, dar raportind între proces de 
evoluţie literară la evoluţia socială, ar observa odată cu Brune- 


tière cum „0 diferentiere a genurilor pare aproape continiporană 
cu 6 diferenţiere a Zu socha ebite 

de progres al civilizaţiei generale îi corespund manifestări nouă 
de literatură, 

“Intre figurile epice antice şi cele medievale se schițează o 
deosebire fundamentală. Cele dintăiu erau concepute şi înfăţişate 
mitologic, ele avindu-și filiaţia şi explicaţia psihologică direct în 
divinitate, Configuraţia sufletească a eroilor medievali este mult 
mai omenească. In destinul efemer al romanelor bretone, putem 
sesiza un travaliu de umanizare a personagiilcr epice. Interesul 
acesta pentru elementul uman, abia conturat în timpurile de 


- DS A 
DE UNDE ÎNCEPE ROMANUL #@ 
mijloc, promovează o timidă diferenţiere a indivizilor de massele 
rămase încă omogene. In sufletul omului, alături de credinţă şi 
eres, plipie, delicată, lumina cunoaşterii de sine. Pe măsura a- 
cestui om, trubadurii şi feudalii minuitori de sabie şi condei 
creară un şir de eroi delormaţi de căutarea supranaturalului şi, 
totuşi, umanizaţi de neinlrinata lor inclinare spre iubire şi gene- 
rozitate, porniţi irezistibil să realizeze imposibilul şi cerind, in 
schimb, un zimbet naiv de castelană. 

Dar aprofundarea medievală a eului era de ordin pur re- 
ligios. Nu era permis individului să năzuiască spre o cunoaştere 
in şi liberă a lumii spirituale, fiindcă s'ar (i intimplat ca, 

0, el să descopere posibilități de eliberare intelectuală şi de 
ascensiune morală, lucruri mult mai preţioase decit cele recoman- 
date de biserică. Societatea ar îi cîştiga! un mare număr de in- 
dividualităţi. Dar biserica ar fi perdut un acelaşi număr de cre- 
dincioşi. Deaceia, o. e cu ruguri și temniţa ca insul să nu se 
abată dela preocupările poruncite de ea. Subt greutatea pumnu- 
lui teologai, lumea evului de mijloc sa plecat, a tăcut şi a ştiut 
să se ascundă. Afirmările insului medieval au fost timide şi pline 
de spaima şi intunericul atitor relulări. Personalitatea se mani- 
festa prin latura lirică a şovăelii şi izolării, etapă primară în pro- 
cesul de formare a individualităţii. 

Strinse în încheeturile rigide ale castelor şi breslelor, ce im- 
puneau omului un mod uniform de gindire şi acțiune, fenome- 
nele sociale de relaţie rămineau încremenite şi confuze. Nici o 
idee îndrăzneață şi nouă nu le anima spre o ţintă, In tirgul u- 
manităţii medievale nu circulau decit ideile marcate cu întreita 
pecetie a bisericii, ieudalităţii şi scolasticei. Deaceia, literatura 
evului mediu—cu excepţia lui Dante—era impersonală, univer- 
sală şi anonimă. 

Romanul nu a pulutsă apară în evul mediu, căci el e, doar, 
cum toată lumea o afirmă, o istorie a individului. ŞI cele citeva 
lumini, ce tremurau siioase în spiritul omului medieval, nu in- 
semnau, incă, o eliberare şi o inălţare a acestuia. Se ivea, no- 
duros, un pumn sau se inălța, sveltă, o spinzurătoare—şi lumi- 
nile se stingeau, 

Cu acestea, am invederat adevăratul sens al ipotezei lui 
Thibaudet asupra originii medievale a romanului. Deşi cu mult 
mai plauzibilă decit altele, ea se vădeşte inlirmată în principa- 
lele ei alirmaţii. Ca orice ipoteză, spre a nu fi, altfel, considerata 
ca o opinie de pură imaginaţie, ea trebue să plece dela o dată 
certă, necontesiaţă. Trebue să aibă o plecare din realitate. In 
teoria romanului, această dată precisă este materialul de creaţie, 
adică nalitatea omenească, diferențiată de ambianța mas- 
selor. lar această personalitate era, aşa cum am văzut, aproape 
absentă in cursul evului de mijloc. Neputind fi raportată, ca prin- 
cipiu de explicaţie, la această dată indispensabilă a romanului, 
ipoteza lui Thibaudet asupra începuturilor acestuia, rămine un 
4 


in 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


act de frumoasă, poate cea mai frumoasă imaginaţie, dar nu un 
desăvirşit instrument de cercetare literară. Ea, totuşi, se dove- 
deşte valabilă în ce priveşte afirmațiile de a doua mină: apa- 
riţia unei sensibilități feminine şi creştine în literatura medievală, 
invazia elementelor lirice în cadrul epic şi formarea unui nou 
public de cetitori, lucruri ce pregăteau atmosfera, în care mai tir- 
ziu avea să apară romanul. 


IV 


Lipsită de mobiluri precise, acţiunea sp seră se grupa în 
jurul unor mari fapte de arme. Peripeţiile se destăşurau fără nici 
o țintă de interes practic sau personal. Aventura era îndrăgită 
pentru ea însăşi şi niciodată pentru urmările ce le-ar fi avut. 
Era, cu alte cuvinte, gratuită. 

Literatura medievală, mai ales cea de tip „breton“, substi- 
tue acestei lipse, un ideal: femeia. Deacum, pasiuni fantastice 
se desiăşoară în preajma ei, iar aventura se inchiagă, uriaşă, in- 
terminabilă şi neverosimilă, numai pentru ea. Eroii o iubesc sau 
o detestă intro măsură extraordinară. Halucinantă obsesie, ea 
tronează în mijlocul evenimentelor, concentrind la picioarele sale 
intreaga acţiune. Un chip îndepărtat şi zimbitor de castelană plu- 
teşte ca un duh sfint deasupra bătăliilor şi însoţeşte, nedespărțit, 
vagabondajul menestrelilor dela Apus la Răsărit şi, deacolo, ina- 
poi. Literatura medievală este, aproape în întregime, o literatură 
cu femei, inspirată de femei şi scrisă pentru femei. 

„Deaceia, era firesc să se producă o reacţie, Intr'adevăr, a- 
lături de literatura oficială teministă, se forma un curent popular 
antiromanesc. Multă vreme anonim, acesta avea să poarte în 
fruntea sa, spre siirșitul Renaşterii, două nume ilustre: pe Cer- 
vantes şi Rabelais. 

Cervantes, ca şi contimporanul său francez, a ştiut să des- 
luşască ideile falşe ale veacului. Ier dădea sama foarte bine că 
viața aristocrației era o simplă parodie a celei medievale şi că 
imitarea trecutului defunct devenise o sinistră caricatură. Crucia- 
dele incetase de mult şi totuşi preocupările nobilimii şi cărţile 
din biblioteci te întorceau, nefiresc, cu patru sute de ani în urmă, 
Resuscitarea umbrelor ținea secolul în loc. Peste toate domnea 
o confuzie manitestă a legendei şi a adevărului, a credinței şi a 
misticismului, pe care Cervantes şi Rabelais au denunţat-o cu 
indignare şi, cu genialitate, au inlăturat-o. 

Eroul lui Cervantes, don Quichotte, işi făcuse o educaţie şi 
o mentalitate medievală. Preotul şi bărbierul satului descoperă 
în biblioteca lui celebrele cărţi cu care să narcotizeze o bună 
parte a Apusului: „Amadis din Galia“, „Esplandian, fiul lui Ama- 
ds", „Amadis din Grecia“, „Regina Pintiquiniustra“, Păstorul 
Darinet“, „Cavalerul Piatir“ şi multe altele, cu nume răsunătoare 
şi bizare, cu aventuri chilometrice şi ireale. Indopat cu asemenea 


wm 


— 


re 


DE UNDE ÎNCEPE ROMANUL _ st 


enormităţi, printro explicabilă dedublare don 


a 
Quichotte se contundă Intro bună zi cu vreunul din lectu- 
rilor sale favorite şi cu ochii aţintiţi spre un idea! nevăzut, por- 
neşte să străbată Spania, să împlinească şi el minunile, pe care, 
cu atita uşurinţă, le săvirşeau atiţia alții în două-trei pagini de 
roman. 

Dar între el şi rii săi există, despărţitoare, o sim- 
pla nuanţă, care pune cerea o prăpastie între literatura cava- 
lerească medievală şi opera lui Cervantes: don Quichotte nu-şi 
atinge niciodată idealul. Toate isprăvile lui entusiaste se trans- 
formă Intro nestirşită serie de eşecuri. Existenţa lui Don Qui- 
chotie, în tot ce are mai intim şi mai caracteristic, e concen- 
Le ere RETT Ga actul 

re cot gindului, îi apare dureroasă, implacabilă. 
= fester Si ai ai, arate Împosbilitatea şi ridiculul acţiu- 
nilor din literatura epică medievală. Inainte de toate, opera sa 
arë o mare văloare critică. Thibaudet o numeşte, pe bună drep- 
tate, un „anti-roman“, Adică o carte de spulberare a neveridicului. 

Dacă Cervantes ar îi fost apologetul eroului său, dacă l-ar 
fi făcut să izbutească in extraordinara lui întreprindere, cartea sa 
ar fi fost o copie sarbădă a celor mai dinainte. Tocmai modul 
deosebit in care şi-a conceput pe don Quichotte, face noutatea 
şi farmecul neîntrecut al scrierii lui Cervantes. Extazul pe care-l 
ajectează, față de don Quichotte, compatriotul său de astăzi, 
essai-istul Unamuno, nu se potrivea romancierului Cervantes: 
Pe Unamuno îl atrage elanul superb al eroului spre un ideal irea- 
lizabil şi tragedia, care se răsiringe, de aici, în inima cavaleru- 
lui cu chipul întristat. Cervantes observă, însă, cu predilecție in- 
fățisarea morală a unui biet om zdrobit de greutatea unor scopuri 
el Ee cu mult puterile nevolnice şi îndrăsneala de impru- 
mut. Don Quichotte e un om neserios!, E numele ce se dă a- 
celuia care, datorită unui defect de conlormaţie sufletească, nu 
poate sesiza disproporţia dintre scopurile ce-şi propune şi mijloa- 
cele de realizare a lor. 

Dar noutatea cea mare, în cartea lui Cervantes, era Sancho 
Pansa, omuleț bondoc şi simplu, cu inimă bună, duhliu şi naiv, 
deosebit de bonomii literaturii curente în sensul că nu era su- 
portul unei glume sau al unei răutăţi, ci o fiinţă autentică din 
cele ce forfoteau, nenumărate şi anonime, în burgurile Spaniei 
de atunci. Să vedem in Pansa pe intăiul individ comun pornit 
pe aripile Aventurii, monopolizată pănă la el, cu exclusivitate, de 
nobili şi pelerini. Prin el, starea a treia işi scutură amorţeala de 
secole şi intră timidă dar originală în literatura marilor scriitori. 


1 de autor gindul de a fi un detractor al eroului. Nu facem alt- 
ceva, Lie zë dăm un nume unei situații psichologice. Dealtfel, oridecheori 
au acţionează, Don Quichatte e un om serios, sau, cum așa de bine Flo» 
zian m prefața teaducerii feanţuzeşti din sec. X Vlilelea a operei lui Cervantes, 
„dm Quichotte est fou dès qu'il agit, il est sage dès quil raisonne”, 


EI 


e VIAȚA MOMIMERSCA 


Cu minte cumpănită şi cu infinit de mult bun simţ, Sancho 
se alătură stăpi nului său Intro fantastică împerechere, aăzuind 
cam fără incredere, e drept, spre un ideal mai puţin nobil dar 
mai accesibil, Don Quichotte rivneşte o glorie supraterestră, e- 
ternă și dezinteresată. Sancho Pansa, mai practic, tinde cătră 
un omenesc ideal de bună stare. | 

Totuşi, Pansa cel ponderat şi abil, cu vorba-i luminată şi 
inflorită de înţelepciunea proverbeior, nu era încă o individuali- 
tate. Fiinţei lui morale îi lipsea o finalitate proprie. Idealul lui 
era unul de imprumut. „Seniore--spune el cătră stăpinul său— 
să nu te superi şi să nu uiţi că tu mi-ai virit în cap insula asta, 
la care eu nici nu visam“ !, Sărmana lui insulă era doar o fä- 
rămitură de aur din ospăţul divin pentru care se pregătea cava- 
lerul Tristei Figuri. In strania şi magnifica întreprindere, numai 
don Quichotte avusese iniţiativa, Scutierul se mulțumise să se 
entusiasmeze sau să protesteze lără convingere şi să-l urmeze. 

Concepuţi şi prezentaţi subt aspecte atit de diferite, aproape 
ireconciliabile, Don Quichotte şi Sancho Pansa se întilnesc, cu 
toate astea, întrun plan psihologic comun: amindoi sînt neserioşi. 
Unul prin tendinţa cătră absurd, altul prin absența unei iniţiative 
toprii, 
omg Un ins din massa anonimă a privit întăia oară peste mar- 
ginile burgului său şi a dorit să plece în lume să o cunoască 
şi să o domine, Fricos, sa alăturat unuia, care din nefericire 
nu ştia ce e teama. Dorinţa modestă a scutierului s'a întîlnit cu 
aceia, supralirească, a cavalerului iar voioşia slugii s'a lovit ne- 
contenit de neinduplecata intristare a stăpinului. Cervantes a in- 
irăţit la o răscruce a Istoriei pe tanaticul unor vremi ce nu voliu 
să moară, cu un credul, care abia îndrăsnea să se afirme. 

Dar cel ce agoniza a putut să dea noului născut o lecţie 
de curaj şi să aşeze în inima lui sămința minunată a ascensiunii. 

„Stăpine—strigă Sancho—dacă eu voiu ajunge rege, loana, 
nevastă-mea, va fi şi ea regină şi copiii mei infanți ?* 

„Să nu te îndoești niciodată !*, 2 răspunde cavalerul, scru- 
tind viitorul în care copiii sărmanului Pansa aveau să fie regi. 


V. 


Deşi Cervantes inaugurase o manieră inedită in literatură 
prin introducerea in primul plan al domeniului epic a unor ele- 
mente de umanitate fără glorie, ascendență şi blazon, cu toate 
astea opera sa nu constitue încă un adevărat roman. Don Qui- 
chotte era numai o umbră și Pansa numai un început de indi- 
vidualitate: Însemnătatea operei lui Cervantes este mai mult de 
ordin critic şi meritul nemuritorului spaniol, dealtminteri ca şi 


1 Don Quichatte, 2, cap. XXXVI, 
2 idem, 1, Vii. 


` 
—————DE UNDE ÎNCEPE ROMANUL 5 


al lui Rabelais, stă, mai ales, în anularea literaturii fantastice şi 
tandre a evului de mijloc. ` 

Urmașii naivi ai lui Pansa şi cei, obraznici, ai lui Panta- 
gruel, aveau să atragă deacum inainte atențiunea şi talentul 
eva olerindu-le un material de inspiraţie neexplorat încă : 
realitatea. 

Noua literatură, care tindea inainte de toate să fie veridică, 
a numărat în fruntea ei dealungul veacului al XVII-lea, nume 
iustre ca ale lui Sorel, Furetiere şi Scarron, astăzi uitaţi, ca toţi 
aceia ce şi-au luat sarcina ingrată de a pa mai departe un 
crez formulat de alţii. În proză, curentul realist era general şi 
se träda chiar în literatura extravagantă-—merovingiană, egip- 
teană, romană şi mexicană—a drei de Scudery sau a lui A 
Ga eg În cărțile acestea, de efemeră vogă, contemporanii 
desluşau, subt cele mai ingenioase travestiri, figurile, situaţiile şi 
cancanurile zilei, D n'y a. pas dans son livre—spunea Boileau 
despre unul din romanele d-rei de Scudery ` un seul Romain ou 
une seule Romaine qui ne soit copie sur le modèle de quelque 
bourgeois ou de quelque bourgeoise de son quartier“, procedeu 
poetic pe care dealtiel, autorul „Artei Poetice* nu-l recomanda: 


Gardez donc de donner, ainsi que dans Cielie, 
L'air ni l'esprit français à l'antique Italie ; 
Et sous des noms romains faisant notre portrait 
Peindre Caton galant et Brutus dameret. 


Spiritul clasic, inclinat spre o ţinută abstractă, urmărea cre- 
area unor tipuri universale, rezumind în două-trei trăsături comune 
aspecte din cele mai disparate. Procedeul rezumativ al clasicilor 
exprima, cu deosebire, anumite forme de gindire. Corneille diviniza 
o calitate şi Moliere ridiculiza un defect, dar amindoi se mişcau 
intrun plan spiritual comun: creau tipuri, tipare. Înainte de a 
infăţişa pe individ, clasicismul ţinea să arăte cum trebue så fie 
acesta şi cum nu trebue să fie. 

Dispreţuind  procedeurile didactic-moraliste ale clasicilor, 
prozatorii epocii îşi atribuiră o misiune mai uşoară In aparenţă, 
aceia de a prezenta pe individ aşa cum era. Avantagiile mani- 
erei realiste se vădiră imediat. Scriitorii, în căutarea unui ma- 
terial nou de inspirație, abordarä mulțimea, şi talentul lor scrutä 
cu pasiune strada, piața publică şi larma variată a toburgurilor, 
descoperind acolo o infinitate de nuanţă și atitudini originale, 
situate între extremele măreţe şi imobile ale casicismului.—De 
aici se destăcu un curent ponderat, de echilibru între asemănări 
Și nuanţe, curent ce trebuia să-şi găsească o frumoasă expresie 
in opera lui Lesage. 

Cu Lesage intrăm intr'o lume extraordinar de variată. Pe cită 
vreme prozatorii de pănă atunci prezentase numai cite o categorie 
sociali sau numai cite un aspect al acesteia, cum făcuse, de 


se VIATA ROMINEASCA —— 


en 


pildă, Scarron în „Le roman comique“ sau Puretitre în „Le 


„Le roman 
beet Taage, lucrind într'un mai vast, îmbrățişază 
societatea contimporană în ansamb ei. Ceiace interesează 


în scrierile acestuia este circulația neîntreruptă a personaziilor 
dealungul tuturor mediilor sociale. „Gil-Blas” este o adevărată 
şcoală a vieţii. Cu eroul, trecem cu ușurință din tălhariior 
în anticamera nobilimei, din tavernele tovărăşiilor suspecte in 
atmosiera austeră a mănăstirilor, din destrăbălarea naivă a plebei 
în lumea viţiului aristocrat, pătrundem în orice locuință prin față, 
pe scara de serviciu sau pe fereastră. Gil-Blas suride, se întris- 
tează şi se incruntă, se înalţă şi se umileşte și, elastic, îşi stre- 
coară norocul printre şariatani, actori, rentieri şi aristrocaţi. 
Gil-Blas este o creaţie a evenimentelor şi deaceia nu le dispre- 
țueşte şi nici nu li se opune. Vagabondajul lui neobosit i-a creat 
o experienţă, El ştie că evenimentele sint, înainte de toate, oca- 
ziuni de p s şi că sint atit de numeroase, incit nu este om 
căruia să nu-i fie hărăzită, în viaţă, una. Gil-Bias străbate atitea 
obstacole, întimpină atitea dureri, se ridică din atitea eşecuri şi, 
in cele din urmă, izbuteşte. Cetitorul rămine cu impresiunea bine- 
făcătoare că dacă fericirea nu-i durabilă, în schimb nici neferi- 
cirile nu sint definitive. „Gil-Blas* e o carte reconlortanta. Saint- 
Beuve recomandă lectura ei in vremurile turburi de răstumare a 
ordinei morale, sociale şi estetice. 

In cărțile lui Lesage, elementele romanului, care nu peste 
prea mult timp avea să atingă forme definitive, se separa de 
elementele teatrului. Un erou de roman nu e stăpinit şi impins 
la acţiune de nemăsurata ambiţie a dominării absolute a eveni- 
mentelor. Ceiace-l animă este dorinţa mult mai omenească de a 
merge în pas cu ele, Deaceia, în timp ce eroul de teatru învinge 
sau se prăbuşeşte, eroul de roman, în cel mai rău caz, se resem- 
nează. Al lui de 3 este meritul de a H stabilit, pentru uzul ur- 
maşilor, configuraţia psihologică şi socială a eroului de roman 
şi liniile mari ale cadrului, în care peste o sută de ani Balzac 
şi Dickens vor aşeza figurile nemuritoare ale lui Rastignac şi 
Oliwer Twist. 

Intre scrierile lui Lesage şi cele anterioare de manieră me- 
dievală, există o distanţă enormă. In cărţile lui, aventura extra- 
ordinară se transtormă în vagabondaj şi fantasticul in neprevăzut. 
Idealul antic: gloria şi cel medieval: femeia, sint scoborite depe 
virturile înalte şi inaccesibile şi subordonate tendinței de parvenire 
socială a indivizilor. Idealul acestora devine, acum, unul de bună 
stare. Peste o sută de ani, Stendhal punea în fruntea unui capitol 
din „Le rouge et la noir" cuvinte cinice şi amare: „La Paris esti 
respectat fiindcă posezi o trăsură, nu fiindcă eşti virtuos”. Balzac, 
el însuşi obsedat de cele mai fanteziste planuri de imbogăţire, 
realiza trei celebre figuri din lumea banului: Grandet, avar abject 
şi tără strălucire, bech, cămătar avid şi calculat, Nucingen, 
pd combinațiilor financiare în stil grandios şi prim bancher 

anței. 


"i 


rm = e Pam > 


A 

DE UNDE INCEPE ROMANUL 55 
Citä deosebire între aventura zădarmică a sărmanului Pansa 

ER ajul remuneratoriu al descendentului său epic, Gil-Blas! 
Pansa, antrenat în în altuia, se vede silit să 

îndure toate capriciile şi eșecurile acestuia. Un plan străin şi 
absurd apasă pe umerii lui slabi şi deaceia Pansa il abandonează 
cu satisfacție, întorcindu-se, după eşuarea aventurii, acolo de 
unde a plecat. Gil-Blas lucrează pe cont propriu, perzeverează și. 


ka un mare pas înainte, căci el tinde spre un ideal mai uşor 


— 


ul lui Lesage prezintă o etapă avansată de umani 
zare a aspiraţiunilor individuale, de normalizare a finalităţii sociale. 
arme cu care starea a treia se pregătea pentru supremație. 


+ 
H + 


Revoluţia, insingerată şi grandilocventă in Franța, t i 
albă în Englitera, aşeza definitiv schema juridică green ae 
căreia ideile de emancipare morală şi economică, neorganizate 
pănă atunci, aveau să se raporteze la milioane de cazuri individuale. 

Revoluţia crea o mentalitate, o legislaţie şi o personalitate 
extraordinară ; Bonaparte. Cea mai caracteristică intrupare a ei 


- ne era tribunul limbut şi neînfricat, Danton, şi nici Robespierre, 


justițiar fanatic şi tăcut, ci elanul splendid cu car 
din anonimat în istorie şi în eternite. gin = 
Personalitatea uriaşă a lui Napoleon şi cariera lui fantastică 
nu pot alcătui material pentru un roman, ele depășind cu mult 
limitele inspiraţiei şi posibilităţile de creaţie ale unui autor. In 
vreme ce oricare prozator jonglează cu figura spelbă şi nehotă- 
rită a nelericitului Nicolae Romanov, Bonaparte nu constitue încă, 
de mai bine de un secol, ra centrală a unui roman. Ci numai 
în citeva cărţi, apare, o clipă, ca o iucire supralirească, in con- 
trast cu ritmul de totdeauna al umanităţii. 3 
Bonaparte nu poate fi niciodată un personagiu de roman 
dar poate fi oricind un model şi o obsesie, Chiar aşa a fost 
peniru contimporani şi posteritate, pentru Stendhal şi Balzac, 
pentru cei mai mulți din eroii acestora. Cariera îndrăsneaţă şi 
rapidă a lui Julien Sorel e croită pe aceia a Impăratului şi lipsa 
de scrupule a amindurora samänä de minune. Bonaparte adu- 
rar da pate ai de EC er zeg Europei supuse, o lată de 
+, La fel, semina 1 întră ări e 
nutul mobilei domnişoare de la Mâle. ci ecua 
voluţia oferea, la îndămina tuturor, posibilităţi de E 
Fiecare soldat purta în raniţă un baston de sees dy eng 
burghez ducea în inimă un titlu de nobleţă şi, mai ales, multe 
n, aia e nn negt ere a revoluţiei definea individuali- 
i vea mai caracteristic : 
d E ic: forța de ascensiune so- 
Scriitorii nu aveau, acum, decit să privească în jurul lor 


Ee Oa a M 
a găsi în abundență, personagii, situaţii d moduri de viață 

apară omanul, în forma lui definitivă. e AA cu apariția in- 

dividualităţii în milioane de exemplare. 

Deaceia el e o formă de literatură specific europeană. Am 
zice chiar specific apuseană. Dealtfel, chiar la i i ruşi, 
începuturile romanului corespund cu infiltrarea ideilor libertare 
ale Revoluţiei în realitatea specifică a medlului. De pildă, Levin, 
unul din eroii lui Tolstoi, este cea mai caracteristică încarnare a 
acestor poziţiuni contradictorii. Epopeia, mitul şi balada, reflexe 
a unor moduri de viaţă colectivă şi nedilerenţiată, se pot intilni 

tindeni şi cu multe dificultăți am putea să le determinăm 
limitele etnice. Romanul, însă, apare ca o formă aparte a litera- 
turii epice. In el întilnim, suprapusă categoriei relaţiei sociale, 
comună tuturor creaţiilor epice, o categorie nouă, aceia a fina- 
mag individuale. In roman, fenomenele de relație nu se mai 
prezintă omogene şi amorfe, ci organizate de voinţele individuale. 
Ca nişte linii mari de forţă, aspiraţiunile indivizilor străbat feno- 
menele de viaţă colectivă, coordonindu-le în vederea unor sco- 
puri de finalitate socială. Romanul e o formă a literaturii epice, 
în care individul e înfățișat nu numai ca un produs al colecti- 
vităţii, ci şi ca un agent activ al ci. Romanu documentul lite- 
rar al acestei colabarări şi nicidecum reflexul trăgic a unui anta- 
gonism. Pentru această din urmă situaţie, rămine indicată litera- 
tura dramatică. 

Romanul desăvirşii, aşa cum l-au închipuit şi realizat ctitorii 
jui iluştri, Balzac şi Dickens, e produsul fazei democratice a 
poeme de evoluție socială, faz datorită pe trei sferturi Revo- 

gei, Sä nu uităm că Balzac vedea lumina zilei în clipa cind 
Revoluţia, în plină desfăşurare, arunca la picioarele lui Bonaparte 
demnitatea de prim consul, şi că Dickens venea pe lume în 
momentul cind marea epopee se pregătea să intre în veșnicie. 
Cind cei doi romancieri incepură să creieze, oamenii Revoluţiei 
Ger de mult, dar amintirile şi elanurile stăruiau în aer şi 
n suflete. 


` Aşa cum toată critica şi istoria literară o alirmă, romanul e. 


o tormă evoluată-a. a fost mult mai înde- 


lungată de tau e Tiida udel şi alţii. Literatura bretonă 

—curtoăză, neveridică şi tandră— reacţiunea lui Rabelais Im 

Cervantes şi opere tut Lesage sînt numai trei etap e 
omu aa 


ale romanului. 


manul întăţişază istoria unor indivizi, sau, mai eraf 45, 


ireste că uma stea se MmMamiesia lare va ER 
mation mereu înoite, fiindcă D-zeu sau natura — cum vreţi să 


ar nu În coiăte le-au că extraordinar 


de pretutinc 


nanimă, de totdeauna şi de pre 
ca dintran 


ochilor e numai o păriici 
autentic pro aza D 
a individului din med 


ui ðe -regi 

e extre- 
ad frenetic şi | e 
Ae, CN 


EE 


nac sau a evreului Süss, eroul lui Feuchtwanger. Alteori, ea este 
mai lentă şi mai sigură, ca aceia a lui Tom Tulliwer, eroul din 
„Moara depe Floss“.  Adesaor, se întimpli ca la jumătatea e- 
forturilor, un personagiu să observe că idealul cătră care se in- 
dreaptă e imposibil de atins şi să-l abandoneze, abordind un al- 
tul mai accesibil. E cazul de rară frumusețä omenească al ero- 
inei Uni din „Virsta fericită”, care ştie să renunţe, dureros dar 
iară lamentări, la cariera artistică, spre a să împăca cu un ideal 
burghez de căsnicie şi maternitate. Toate acestea se ridică şi se 
desfac, se reliefează şi dispar în lumina puternică şi binetăcătoare 
a cotidianului. 

Și e interesant de subliniat că umanitatea nu indrăgeşte şi 
mu păstrează decit cărţile care se ocupă de ea. Iubirea pe care 
a arătat-o Anglia din epoca victoriană față de Dickens este u- 
nică în istoria literaturii. Prima fasciculă din „Aventurile domnului 
Pickwiek* apărea in patru sute de numere şi a cincisprezecea in 
patruzeci de mii. Toată Englitera să pasiona să alle dacă David 
Cappertield se va căsători cu Agnes sau cu Dora sau dacă Mi- 
cawber va isbuti să iasă cu fața curată din ultima incurcătură. 
Explicaţia ? E simplă. In romanele lui Dickens, poporul britanic 
işi văzuse, ca Intro oglindă fidelă, destinul. 


VI 
D Ralea conchidea cu multă justeță atunci cînd explica 


intirzierea romanului rominesc prin lipsa, atit de accentuată la 
noi, a indivizilor, „cu viaţă sufletească autonomă, cu caracteris- 


- 


a 


ps 


e ta Kal $ 
SR VIAȚA ROMINEASC A i 


ticul visurilor si aspirațiilor bine delimitat™, Apariţia romanului 
într'o literatură nu este o chestiune de talent sau de tehnică, 
ci, cu necesitate, una de material de inspiraţie. Nu ne 

de lipsa talentelor. Cit despre tehnica romanului—dacă o fie- 
xistind vreuna proprie—ea nu poate îi atit de alambicat ca să 
nu şi-o fi putut însuşi niciunul din scriitorii noştri. Şi in litera- 
tura noastră circulă numeroase și definitive figuri epice. D-nii 
Sadoveanu, Cezar Petrescu, Rebreanu, Ionel Teodoreanu şi alții 
le-au desprins din realitatea rominească şi le-au descris în opere 
fără cusur. Totuşi adevăratul erou de roman întirzie. Personagiile 
epice ale literaturii noastre sint concepute static, cu o  psiholo- 
gie dată, fixă. In spiritul lor, neanimat de dinamismul unor aspi- 
rațiuni permanente şi bine configurate nu intervin modificări. Ori 
nouă ne trebueşte un ins care se înalță din rețeaua anonimă a 
mulţimii şi care, în vederea acestei eliberări, îşi cercetează, ple- 
cat asupra sufletului, posibilităţile şi metodele de parvenire şi a- 
daptare la situaţiuni mai bune. Romancierul este obligat să evi- 
denţieze în opera sa, tocmai acest proces, mai lent sau mai ra- 
pid, de formare a unei personalităţi. Nu interesează parvenitul, 
ci parvenirea. 

Cu toate acestea, păstrăm pentru romanul rominesc cele mai 
frumoase nădejdi. O mentalitate modernă, un ritm mai repede al 
evenimentelor şi o legislaţiune revoluţionară de curind începută 
şi neterminată încă, vehicule generoase ale elementelor de de- 
mocraţie apuseană, vor crea la noi, într'un foarte apropiat viitor, 
posibilităţile de apariţie, în sute de mii de exemplare, a indivi- 
dualităţilor. Materialul de roman va fi din abundență, gata. Ro- 
mancierii vor smulge din realitate destinele noastre. Și noi, ca o- 
dinioară cetitorii lui Dickens, vom comenta cu pasiune cărţile lor. 


Octombre, 1929 
Vasile V. Georgescu 


1 De ce nu averi oman, V, R. 1977, A 


i 
f "3 
KR 
NR 


MAREA 


M'am intilnit cu marea subt balcon... 


Tirziu, în calmul nopții instelate, 
Ea mi-a rostit în spumegate 
Șoapte 

Cu glas teribil și afon 

Din înălțimea unui misterios amvon 
Chemarea ei. 


Invăluită 'n noapte, 
Cu corpul gol şi umezit în ceață 
— Haotică cascadă de guri nenumărate— 
Părea un mitologic monstru din antichitate 


Simţeam, subt respirația-i de ghiață 
Cu care desmierda bătrinul lut 

Ce limita eternul ei sărut, 
Tentaculara morţii 'mbrățișare. 


Și-așa, cu ochi adinci de calm și nepăsare 
Priveam perduta zare 'ntunecată, 
Deodată, marea inluriată 

Isbind cu uriaș vacarm faleza, 

Și "'ndoliind un colț senin de cer 

Mi-a povestit întregul ei mister : 


— Geneza 

Ce a creiat in lume fatala izolare 
l-a aruncat uscatul neputincios în cale ; 
De-atunci, răsbunătoare, 

Ea 'și strigă 'n larg blestemul, 
Işi cintă 'n plin poemul 

Pe care il intrece cu fiecare an; 
Şi jertfa urii sale 

Cuprinsă de vraja depărtării 

Şi purtată de farmecul uitării 

De limitat și cert, 

Sporeşte — corp inert — 


MAREA 


Tăcut, priveam in zare, departe... 

Jos pe plajă 

Nemingiiata mare 

Își intindea misterioasa-i vrajă, 

Și 'n sbuciumări deșarte 

Isbia 

Și pălmuia 

— Cu suveran dispreț — 

Pleșuvul mal ce incă se opunea semet. 


Și am plecat cu pașii stinși, 
Fermecătorii nopții ochi aprinși 
Imi luminau cărarea, 

Pe care-am rătăcit pănă tirziu. 


Era pustiu, 


Atunci abia am ințeles chemarea, 
Prin care marea 

— Cu o nostalgică privire — 

A incercat eterna-i cucerire. 


Emanuel Străinu 


ÎN e 


Psihologia nemuririi 


Toată explicaţia omului stă în două cuvinte: nu poate ad- 
mite că va Stig faptul că viaţa îl învaţă de foarte timpuriu că-i 
muritor,—nu este o dovadă că s'a şi deprins cu aceasta. „A se 
şti muritor“ nu-i, la dreptul vorbind, pentru omul normal, decit o 
simplă noţiune, care se impune inteligenţei, dar nu modifică instinc- 
tul. Poate că nici n'ar fi exagerat să spunem că un om nu poate 
trăi decit în măsura în care se simte nemuritor. Și cu acest prilej 
se poate vedea toată inconsequența acelor moralişii care strivesc 
pe om subt greutatea firii sale ușuratece, făcindu-i o vină din 
aceia că se poartă ca și cind ar fi etern. ŞI cite, la dreptul vor- 
bind, nu datorează omul—dela acțiunile lui cele mai simple până 
la întreprinderile cele mai vaste —acestei pretinse firi uşuratece, 
adică facultăţii de a se iluziona asupra propriei sale durate! 

Ştiu bine că anumite înnalte morale isbutesc, fără să abată 
pe om dela viaţă, să-l pătrundă totuşi cu marea ameninţare ; ba 
chiar să-l facă a privi moartea ca termenul dorit al sforțărilor sale. 
Dech, toate acestea se plătesc cu prețul unei nădejdi, care este 
nemurirea. Singure citeva spirite răsleţe, gindind pe căi de incon- 
jur necunoscute celor mulți, pretind a admite fără revoltă ca moar- 
ea să fie termenul absolut al oricărei existențe individuale. Şi 
incă,—ei nu isbutesc, după noi, să scape de credinţi pe care ie 
numesc iluzii ale altora decit imbibindu-se cu iluzii care sînt ale lor. 


+ 
+ + 


Dacă această „nevoe de a dăinul* rezistă la tot ceiace inte- 
ligenţa poate cuprinde, la tot ce rațiunea ne sileşte să primim, — 
pricina este că această nevoe nu izvorăşte din inteligenţa omului, 
că nu s'a născut dintr'un concept, şi că deci un alt concept no 
poate distruge. Ea vine dintrun instinct, asupra căruia inteligenţa 
mare nici-o putere; vine—dece să no spunem? — dela natura 
mvastră animală. Ceva mai mult: nevoia de a dura îmi apare ca 


D 


PSIHOLOGIA NEMURIRII ai 


forma conştientă a acelei apărări a individului, pe care Natura a 
lăsat-o oricărei fiinţe vii. Funcţiune la vegetale, instinct la ani- 
mal, voința de a trăi este legea însăşi a vieţii. Cum oare omul 
ar putea-o ocoli? Şi cum, de vreme ce instinctul lui e de a dura, 
să nu găsească potrivnic firii lui de a sfirşi ? 

Imortalitatea,—instinct omenesc. Mă tem că simpla împăre- 
chere a acestor cuvinte să nu scandalizeze pe foarte mulţi. 
de atita vreme Își exercitează facultăţile intelectuale asupra temei 
mortalităţii, încît conceptele la care a ajuns în acest domeniu ti 
păr creații spontane ale spiritului său. Deaceia nu-i vine uşor să 
admită că in fond a ajuns la ele datorită unei nevoi ale naturii 
sale animale. Ba chiar o asemenea credinţă trece drept un fel de 
sacrilegiu, ca şi cind dintr'insa ar decurge oarecum o decădere a 
omului, sau mai precis ca şi cind aceasta ar însemna o negare 
a persoanei omeneşti. In fond, a raporta o putere a omului la in- 
stinct nu însamnă a-i nega personalitatea, după cum a raporta 
instinctul unui animal la legile generale ale vieţii nu însamnă a 
nega acel instinct. 

E foarte departe de noi gindul de a nesocoti legile proprii 
ale persoanei umane. Dimpotrivă, vrem tocmai să vedem cum, 
asupra unui punct esenţial, persoana omenească răspunde exigen- 
țelor instinctului. Şi mai întăiu de toate, cum le pricepe. Este vorba 
aici, mai presus de orice, de o chestiune de înțelegere, Căci Na- 
tura a binevoit să neglijeze de a se adresa inteligenții pentru a 
robi pe om la legile ei. 

+ ? + 

De altfel, Natura, edictind legile vieții, pare a fi neglijat nu 
numai inteligența omului, dar şi persoana însăşi, mai exact indi- 
vidualitatea omenească. Omul, neputind accepta o asemenea indi- 
ferență din partea Naturii faţă de persoana sa, silit totuşi să o 
suporte, n'a găsit altă eşire decit de a refuza să o recunoască. 
Sau, mai bine zis, omul, încolţit între personalitate şi instinct, s'a 
aliat cu unul contra celuilalt, devenind oarecum complicele per- 
soanei sale, şi pretinzind a o pune în locul adevăratelor țeluri ale 
Naturii pe care instinctul său i le impusese. 

Ne amintim cu toţii accentele poetului, conjurind lucrurile 
să păstreze ceva din tiparul ființei lor fugitive. Se poate mai miş- 
cătoare mărturie de revoltă a omului contra indiferenței Naturii, 
şi de eroarea la care îl duc exigenţele persoanei sale! A opune 
antitetic, pe deoparte ceiace timpul cruţă şi rapida vremelnicie a 
omului pe de alta—nu-i oare ca şi cind am refuza să recunoaş- 
tem că sint frunze nouă acele care cresc în fiecare primăvară ? 
Nu însamnă oare a confunda legile vieţii cu nevoile individului ? 
Omul e etern ca şi Natura, sau, mai simplu, nu-i nici-un motiv 
ca ër Geer iz să d mai romi ca alta, ameninţată y a se 

> ncit numai confundind persoana cu specia, omul poate 
ni ră Naturii necontenitele ei reintineriri. 


60 VATA ROSCA en 


x . + 

Că dăinuirea e legea însăşi a vieţii,—cine se mai indoeşte ? 
Cum să tăgăduim că instinctul animal tinde la perpetuarea speciei. 
Desigur, Natura îşi ajunge felurile prin satisfacerea individului. 
Dar satisfacerea individului nu este scopul ei. Este doar teoria 
omului. Dealtminteri, procedind astfel, omul nu face decit sä as- 
culte de legile persoanei sale, adică, la urma urmelor, tot de 
Natură, care le-a edictat, Şi aşa, s'ar părea că Natura însăşi l-a 
constrins pe om să se abată dela propriile sale scopuri. 

Cum a fost adusă persoana omenească la toate aceste aba- 
teri, —iată tocmai ce voim să cercetăm aici. Şi avem altă ambiţie 
decit de a arăta, în afară de orice metafizică, ce lumini aruncă 
asupra psihologiei omului, asupra greşelilor şi necazurilor sale, a- 
ceastă curioasă rezistență a persoanei sale faţă de adevăratele 
legi şi țeluri ale Naturii. 


incă de mult, bătrinul Lucrețiu văzuse în satisfacerea indi- 
vidului mijlocul de care uzează Natura pentru a-şi împlini scopu- 
rile ei de perpetuitate. Poetul latin îşi inaugurează explicaţia prin- 
trun imn închinat Plăcerii, principiu, al oricării vieţi: „Venerà ! 
Toate ființele ard de dorința de a te urma pretutindeni unde te 
vei duce...“. In această invocare cătră o zeiţă protectoare, Lucre- 
Uu statorniceşte cea mai înaltă dintre legile vieţii. Intr'adevăr, so: 
tisfacerea e singurul mijloc, cerut de instinct, prin care vieţuitoa- 
rele ascultă de poruncile Naturii, sau, mai bine zis, este legea în- 
săşi a individului care îl sileşte să-şi perpetueze specia. | 
Ar părea firesc ca omul să simtă ca o înșelătorie această 
Intrebuinţare a persoanei sale pentru un scop ce o depăşeşte. 
Uecht țelurile Naturii nu ubișnuesc să i se înfățişeze cu o astfel 
de claritate. Sau mai bine zis, aceste țeluri, dacă îi siluesc instinc- 
tul, nu se impun însă inteligenței. Dimpotrivă, omul e ispitit sa 
"se creadă pe el însuși scop al Naturii, pentru simplul fapt că el 
are nevoe de ea. Şi trebuesc deziluzii solide—pe care i le dăru- 
eşte viața —pentru a-l face să renunțe la eroarea lui. Şi astiel, 
înainte ca observarea altor speje să-l fi luminat asupra alei sale, 
e! este tentat să învinuiască Natura mai de grabă de nedreptate 
decit de înşelătorie, 


Ly 
+ + 


E deajuns să ne plecăm asupra copilăriei pentru o măsură 
exigenţele omului instinctiv, sau, mai exact, pentru a vedea apă- 
rind acel drept, pe care şi-l atribue, de a fi satisfăcut. Căci, în- 
iradevăr, ca un drept işi urmăreşte copilul satisfacerea nevoilor 
sale. Şi astfel ajunge ei să atribue unei nedreptăţi toate necazu- 
rile lui, de îndată ce poate lua cunoştinţă de ele, 


PSIHOLOGIA NEMURIRII - 65 


Fără a zăbovi cu cercetarea, în instinctul copilului, a tot 
ceiace, încă la această virstă, nu se poate explica decit prin preo- 
cuparea Naturii de a se perpetua,—să ne mulțămim că, numai 
din observarea copilăriei, așa ain Să se ROPTE Be a pe 
țin pătrunzători, să acea nevoe de a dăinui, care co- 
mandă instinctul omenesc, — înainte ca noţiunea „raţionalului“ să 
o fi întunecat. Ceiace omul numeşte raţional nu este, într'adevăr, 
decit ansamblul de renunţări la care îl constringe viața; sau mai 
bine zis, vălul pe care ar voi să-l svirle peste nevoile pe care nu 
SG poate mpa pentru a-şi pune persoana la adăpostul realità- 

or piea e. 

A fi la adăpost, şi anume de singura primejdie a cărei a- 
meninţare omul nu o poate suporta: moartea: CH apare de lim- 
pede că aici stă toată rugămintea copilăriei, şi că aceasta vrea să 
însemne apelul său onat pentru protecțiune. Realitatea morții 
e inacceptabilă copil: nici un raționament mar putea să 
vie de hac revoltei sale Sponte acestei idei. Şi ceiace copilul 
cere acelora cărora instinctul său li atribue puterea s'o facă, este, 
la ES nu la figurat, să pună pe fugă o asemenea primejdie. 

nu se spună că astfel de temeri şi pretenţiuni sint la copil 
lucruri excepționale ` ele sint fireşti și inevitabile, Dacă unii cred 
că au scăpat de ele, e numai pentru că au fost scutiţi de a simţi 
acea ameninţare ce apasă orice viaţă, într'o vreme cînd instinctul 
lor mar fi fost in stare să-i suporte lovitura. 


kd 
+ x 


Dealtminteri, copilul nu se lasă păcălit complect de vorbele 
prin care îl asigurăm că persoana lui nu este ameninţată. Trebue, 
nedesluşit, să simtă el că nu-i este dat să primească aici altceva 
decit cuvinte. Poate chiar nu simte decit nevoia de a face să 
treacă răspunderea nenorocirii ce i s'ar putea intimpla asupra a- 
celor care, crede el, au datoria să o îndepărteze. Parcă n'ar putea 
găsi liniştire decit lăsindu-se in voia celor de care atirnă, după 
ce le-a încredințat sarcina temerilor sale. Aşa par a se petrece 
lucrurile, dacă observăm un alt moment, foarte asemănător acestuia : 
momentul cînd se lasă în propria lui voe, cînd parvine să se li- 
niştească el însuşi, cind a aflat că nu poate aştepta dela nici o 
altă ființă securitatea reclamată de persoana sa. 

La această liniştire, sau mai exact, la această acceptare, la 
care crede că a ajuns omul adult, copilul ajunge nu prin singura 
nr em e a legilor vieţii, ci printr'o lăsare în voia acestor legi 
neinlăturabile care samănă cu aceia din primii ani, o läsare în 
voia legii tatălui. Şi fără a pretinde aici că religiunea omului gare 
altă obirşie decit o astfel de constringere,—cum să nu observăm 
în treacăt că, incredințind Providenţii sarcina de a îngriji de ne- 
voile lui, omul, prin aceasta, işi predă însăşi persoana sa aceluia 
care deţine puterea de a dispune de ea. 


5 


Nu vrem să ne intindem prea mult asupra acestui mijloc— 
weie omului pentru a accepta inevitabilul şi care con- 
sistă în lăsarea întregei sale ființe în voia unei pe care 
nu o poate reduce, Dar, „cum funcţionează acest pro- 

u în vremea copilăriei, subt forma legii tatălui, nu putem să 
nu remarcăm că este aici vorba de o adeziune unde se amestecă 
oarecum chestiuni de inimă. Acest abandon in minile tatălui—de 
care, dealtfel, nu toţi sint în stare —ar fi astfel cea dintăiu dintre 
acele renunțări, sau mai bine pe dintre deg pe care en 3 
sugerează persoanei omeneşti, în munca ṣa de acomodare la egile 
aceşteia. Căci, după cum vom vedea, Natura ține subt silnicie nu 
numai instinctul nostru; felurile ei, ea şi le im însăşi per- 
soanei omeneşti, prin aceia că nu-i dă voe să m jadh, satisfac- 
{iuni adevărate decit în supunerea la îndeplinirea lor. 


bM 
a KL 


Desigur nu în anii copilăriei Natura cere persoanei noastre 
cele mai grele renunţări. Ţelurile ei asupra speciei se reduc atunci 
la o apărare şi la o dezvoltare a individului. Natura chiar apare 
astfel ca o complice a copilului pentru toate exigenţele persoanei 
lui, Sau mai precis: Din cele două instincte ce servesc țelurilor 
sale de perpetuare: instinctul de apărare individuală şi instinctul 
de procreaţie,—numai cel dintăiu se manifestă în timpul copilăriei. 
Şi atunci, ţelurile Naturii par a se confunda cu nevoile individului, 
Dar acest instinct de apărare sau, mai bine zis, forma omenească 
a acestui instinct, apare în anii copilăriei, atit de limpede, în cît 
in aceşti ani trebue să-l măsurăm, dacă voim să cîntărim exigen- 
tele pe care omul este nevoit să le sacrifice în folosul țelurilor 
Naturii. S'ar putea aproape spune că întreg copilul nu-i decit o 
apărare. Şi prin asta nu trebue să înțelegem numai că el urmă- 
reşte, cu fatalitate, satisfacerile răspunzînd la conservarea şi dez- 
voltarea ființei sale fizice, ci, in sensul cel mai propriu, că, din 
clipa în care distinge persoana lui de celace o înconjoară, nevoia 
de a o face să triumfe vorbeşte mai tare decit toate nevoile par- 
ticulare, care adesea nu-s decit pretexte. Cuvintul „capriciu* nici 
m'a fost inventat decit pentru a numi cazurile sau pretextele care 
au rămas nedescoperite, 

Nu putea să reiasă mai limpede că legile însăşi ale persoanei 
sale, şi nu vre-un sentiment dobindit sau vre-o pretenție ce ar fi 
isvorit dintrinsul, sînt care fac ca omul să fie atit de ataşat de 
persoana sa încit instinctiv să pretindă, ca la un drept, la asi- 
urarea că ea nu va fi niciodată amenințată. Dacă această „hevoe 
de imortalitate“ nu se manifestă în toată amploarea decit la co- 
pilărie, este numai ă atunci omul n'a pierdut încă orice 
nădejde de a o satisface, şi-şi ingădue să o dea în vileag. 


, încă pe vremea copilăriei, cînd lui Natura nu pare 
a-i we Zë tinta decit el insusi și altă grijă decit prana: Sri 
dividului,—omul se vede silit să îndure ameninţarea ce apas 


e momentul să ne îndrumăm instinctul pe căile 
DD... e ten încolo „Dame Nature: începe a părea 
exigentă. Ea pare a ne fi așteptat să fim gata de a servi, 
procreaţie, țelurilor ei de perpetuitate, parcă spus — e 
răta că persoana noastră € străină de ele şi că nu-i 
să le împărtăşască. Se poate chiar spune că atunci este 
udinea noastră de a împărtăşi cu Natura gri- 
condiţioneze cealaltă aptitudine a noastră, pe 
numim fericire. Astfel, fericirea sat confunda, după să, 
de a servi, prin creaţiile tale, planurile de perpetuita e 
i aparenta vocaţie a unora pentru nenorocire na: 
tä obirşie decit revolta lor neputincioasă împotriva 


4 
să 


2E 
a 


F 
ză 
Ss 


e Te 


y i ci noi oare să renunțäm de a mai fi auziţi 
de Bi erg Natura i-a îngenunchiat cu blindeţe subt le 
ei? Cum putea-vor ei să recunoască o ordine eil r mg 
călca, în nevoia lor de a transmite viaţa ce le-a fost doar up ` 
mutată şi în ataşarea lor la creaţiile pe care li le-a inspirat a- 
morul ? Simţindu-se perpetuaţi prin existențele născute din per- 
soana lor, ei reportează asupra acestor ființe nouă toate preocu- 
pările care odinioară fi ataşau numai de ei înşişi. SEN 

Privilegiaţii, care au ajuns să le pară firesc a se u E 
sine în mijlocul creaţiilor lor, eg ce-i ai „să WOE PS pen 

i i i a la 
a pricepe tragicele rezistențe ale unor e emeng gl 
in lesne ne va fi să-i conv 
ra el Ser eg se referă la pretenţia ei de a 
opt Dic A vc ne-ar ret spate eg pr Sa 
-i puțin în acord cu cel mai pro natur 
mahon Dar viața şi educația au isbutit iute să ein eng 
instinct subt, EE, Suin, pentru mtndria noastri. 
e des m. Lă 
eegen e CS ce, atit de timpuriu şi pentru totdeauna, am 
trebuit să renunțăm la el! 


+ 
+ L 


i iei, Na- 
imii noştrii ani, înainte de virsta procreaţiei, 
tura eur her Le-a ini o listă întreagă de renunţări, ne pregă- 
teşte la renunțările omului creator. Deabia incepe copilul să 


68 VIAŢA 


sentimentul persoanei sale, și deja exigenţele sale imperioase se 
izbesc de refuzurile Naturii; deja fericirea lui i 
sentimentul că în zadar s'ar uza împotrivindu-se, 
renunțe la anumite satisfaceri. Pe dealtă parte, în jurul lui lucruri 
şi ființe îi apar ca obiecte de folosire a cărei posesiune nu i-ar 
putea fi decit pe nedrept interzise (de altminteri aceste obiecte 
nici nu le distinge bine de el însuşi). Atunci el va resimţi 
orice privaţiune ca un atentat la integritatea persoanei lui. Deaceia 
am fi ispitiţi a spune că, supunindu-se celor dintăiu constringeri 
ale vieţii, deja se îndrumează înspre o admitere a propriului lui 
Sfirşit. Căci, la această epocă, persoană şi domnie suverană se 
confundă ; a renunţa la una înseamnă a renunţa la cealaltă, 

Aptitudinea omului pentru renunţări cerute de viaţă dela cele 
mai mici pănă la aceia supremă a întregei lui ființe, îşi are rădă- 
cinile în cele mai vechi purtări ale sale. Straniu prilegiu, acest 
sentiment al persoanei, pe care Natura nu ni-l dă decit pentru a 
ne obliga să-l abandonăm, suspendindu-ne fericirea de acest a- 
bandon care incepe din primele zile ale vieţii, şi care cuprinde 
toate drepturile care crezusem că-s legate de ea! 


+ 
+ - 


Este locul să arătăm rolul precumpănitor al inimii în renun- 
țările omului. „Renunţă la exigenţele tale“. —este o poruncă ce n'ar 
putea îndupleca persoana noastră, „Abandonează-mi mie toate exi- 
-gențele“.—este o propunere care poate mişca inima noastră. 

„Abandonează-mi mie toate exi nţele“—ce-i asta, la urma 
urmelor, decit chemarea dragostei? & cum să nu recunoaştem, 
in abandonul securităţii sale pe care copilul o face acelora ce ise 
par că trebue să-l apere, întăiul răspuns al inimii, 

Nu credem că injosim amorul statornicindu-i astfel indepăr- 
tata lui obirşie în nevoia copilului de a fi protejat. De altfel nu 
atit în însăşi această protecție găseşte el liniştirea, cit în incre- 
derea pe care o pune în protectori, sau mal bine în faptul de a 
le abandona persoana lui rcinîndu-i cu toate temerile şi aspi- 
rațiile lui. S'ar părea chiar că, încă dela acest prim abandon, ul 
simte că nu S'ar putea ușura de nevoile lui decit depunindu-şi 
toată greutatea persoanei sale. 

i atunci, cine nu vede că această greutate prea grea, care 
este persoana sa, rămine, dealungul E vieţi, marele mobil al 
inimii, şi că astfel omul este impins la abandonul persoanei sale 
tocmai din pricina excesului de nevoi care îl leagă de ea! 


H 
r + 


Tocmai astfel, însuflețindu-ne cu această nevoe de a ne a- 
bandona persoana, pretinde Natura că răspunde exigențelor subt 
care persoana noastră este îngenunchiată, Mai exact: a 


a 
BE: 


PSIHOLOGIA NEMURIRII 69 


ae EE Da de te 

a ne suportăm propria e rent, 
Leien al dragostei nu se adresează inteligenței, trebue ca Na- 
tura să a facă graţia de a-l auzi şi de a ne face să fim mulju- 
mifi cu el. 


, cum acest 


tirania nevoilor subt care i-a strivit 
aceasta dragostei —şi că facultatea de a se dărui începe dela 
primii ani ai vieții. 

Oricit de legate ar fi între ele satisfacerea persoanei noastre 
şi abandonul acestei persoane, dăruite prin dragoste, nu e însă 
mai puţin adevărat că acest dar, sau mai precis nevoia aceasta 
de a ne dărui este origina şi condiţia acelui transferat sufletesc 
curios, prin care facem să treacă asupra creaţiilor noastre toate 
preocupările care pănă atunci ne legau numai de noi înşine. După 
părerea noastră nici-un sacrificiu, pănă la cel suprem, nu-și trage 
obirşia de altundeva decît din chiar excesul exigenţelor persoanei 
noastre şi din nevoia de a depune povara lor. 

Şi aşa, pe căile propriei noastre satisfaceri, Natura ne mină 
până la uitarea de noi-înşine, isbutind—dacă se poate spune—a 
ne face să împărtăşim cu ea totodată indiferența ei faţă de per- 
soana noastră precum şi complezența ei faţă de creaţiile noastre. 

Ar fi poate timpul să ne explicăm asupra acestor creaţii ale 
omului, singurele capabile să trezească, faţă de el, interesul Natu- 
rii: Ne grăbim a spune că trebue să contundăm laolaltă subt 
acelaşi cuvînt „creaţiune“ atit cele izvorite din fiinţa noastră fizică, 
mărturie a acelei puteri care se chiamă sexualitate, cît şi feluri- 
tele mărturii prin care se afirmă personalitatea, şi care de altfel 
nu se mărginesc doar la creaţiile cărora H se zice „ale spiritului“, 

A creia, este actul însuși al vieţii, e afirmarea ei, porunca 
ei. Sau, dacă vreţi, este puterea pe care Natura a încredinţat-o 
oricărei vieţi, spre implinirea planurilor sale eterne. Nu putem deci 
despărţi aici instin care duce ființa noastră fizică să transmită 
viața, şi nevoia personalităţii noastre de a se afirma prin crea- 
iuni proprii. De altfel, observarea tulburărilor patologice provo- 
cate de întilnirea, în ie, opus a zeng său ră procrea- 

i nevoii personalităţii sale de a se impune a ne va 
ef Ze că aceste două constringeri pornesc din acelaşi izvor, 
sau, mai exact, <ă ele nu-s decit două aspecte ale acelui triumf 
a! individului prin care Natura îşi urmăreşte propriul ei triumf, 


KL 
sr + 


Spunind astfel că atit triumful cerut de personalitate cit şi 
acel chemat de instinct se trag din grija de perpetuitate a Na- 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


turii, nu ne prevalăm de cine ştie ce revelaţie intuitivă metafizică. 
Nu pretindem aci decît a apropia între ele două constringeri care 
apar observatorului ca prea asemănătoare peniru a nu avea ace- 
iaşi origină. Alţii să vină să discute asupra acestei origine, şi să 
ne facă să ne depărtăm dela înţelegerea imediată a simțului co- 
mun. Cit despre noi, e de prisos să spunem că doar pentru 
comoditatea expunerii am numit Natură principiul, oricare ar îi el, 
care cirmueşte viaţa. Căci omul nu poate descrie şi chiar concepe 

fiinţei sale decit atribuindu-le planurilor unei Puteri, căreia 
deci trebue să-i dea un nume. i 

Şi dacă voim a vedea în triumiul pe care îl caută individul 
numai indeplinirea ţelurilor de perpetuitate ale Naturii, — este pen- 
trucă, după părerea noastră, la lumina acestei idei, se desluşeşte 
tot ce ţine de fiinţa om. 


Triumful individului; triumful Naturii. Mijlocul şi scopul. 
iluzia şi realitatea. Fericirea persoanei noastre atirnind de aban- 
donul acesteia, dăruită creaţiunilor noastre, vm cum satisfacerea 
instinctului atirnă de opera generală a vieţii ! Spiritul, ca Şi cor- 
pul, servitori ai duratei. Ce poene ai Seet? omului moral, 

ăzuinţelor, ilor, supăr r sa 

gn Şi e Zeg? pricepe legile care cirmuesc manifestările 
persoanei, în deosebi acele geniului creator, altfel decit prin 
comparaţiile ce am putea face cu principiile de care ascultă trans- 
misiunea vieţii. Sau, dacă vreţi : o aceiaşi facultate de a ne dărui 
este care îngădue creaţiilor noastre atit spirituale cit şi trupeşti să 
existe şi în acelaşi timp să fie satisfăcute. Aceleaşi țeluri slujesc 
amîndorura — ; şi aceste țeluri nu sint ale noastre. 


Este nevoe aici, pentru a ne face mai bine înjeleşi, să 
EAI prea asupra em: două forje contrării în prada cărora 
ne-a lăsat Natura : SCC eem şi înclinările inimii, nevoia 

reține şi aceia de a 
bt Ori cit” de spontane, într'adevăr, ar deveni celor mai mulţi 
oameni îndeletnicirile creatoare, plăcerile şi bună voința pe care 
le pun în creaţiile lor nu pot totuşi să-i detaşeze cu totul de ei 
înşişi. De îndată- ce persoana lor e pe neașteptate primejduită, îi 
vom vedea copleșiți de exigenţele cele mai tiranice. Este nevoe 
să mai aducem încă o probă ? ŞI anume aceia că omul, atunci 
cînd se apropie pentru el ceasul ultimelor sale renunţări, oricit 
de preţioase i-ar fi existențele prin care el se simte perpetuat, 
trebue să puizeze din exaltarea vre-unul triumf- interior, pe care 
LI inspiră atunci Natura — dacă m'ar fi decit din orgoliul de a se 
preda fără revoltă — puterea de a indura. suprema infringere a 


persoanei sale (afară numai dacă micşorarea treptată a ființei sale 
nu este suficientă pentru a ascunde ĉi ei această în K 

Dar nici nu avem nevoe să ne Ing asemenea împr 
jurări extreme, căci ne este lesne să observăm rezistențele per- 
soanei faţă de abandonul creator chiar în momentele cînd acest 
abandon pare cel mat spontan, şi cel mai puţin contrariat de exi- 
gențele persoanei. Actul creator fiind, întradevăr, esențialmente o 
transmitere cătră existențe nouă a acelei puteri care este viața, 
oricit de natural i-ar părea autorului său, nu poate să nu fie 
resimţit de acesta ca o abdicare a unti părți din propria lui 
putere. Sau, mai bine zis : orice viață insamnă exigentă; şi exi- 
gențele propriilor noastre creațiuni sint adevărate ofense aduse 
persoanei noastre, Nu există paternitate, oricît de triumfătoare, 
care să nu cunoască acea amărăciune a abandonului pe care La 
avut să-l facă creaturilor sale, şi a deposedării totale care trebue 
să vină într'o zi. Deposedare. Este cuvintul cel mai dureros din 
cîte poate omul auzi. Şi cuprinde într'insul întreg adevărul des- 
pre om. Ba chiar, credem noi, tocmai în siene H cind în chip 
particular operele amorului nostru ne dăm sama mai limpede că 
sint sortite să triumfe asupra noastră. Şi poate că în asemenea 
parai cei mai puţin pătrunzători vor recunoaşte că melan- 

lor gare alte pricini decit pretenţia neputincioasă a persoanei 
lor de a ţine durata pe loc. 

Prin „opere ale amorului* Inţelegem — este nevoe să o mai 
spunem ? atit creaţiunile spiritului cît şi ale cărnii. Sintem, într'a- 
devăr, osindiți la aceiaşi deposedare prin lucrări cît şi prin copii. 
Şi aceiaşi este amărăciunea care se amestecă triumfurilor pater- 
nității şi triumturilor geniului. 


Ly 
ke + 


Astfel, prin însăşi legea ființei sale, omul se găseşte a fi 
meşteşugarul propriei sale deposedări. Fericiţi cei ce primesc fără 
revoltă această lege aspră, şi care nu refuză Naturii să-i aducă 
în tribut creaţiile sale plătite cu bucăţi din propria lui existenţă, 
De altfel, in paguba noastră vom încerca să lipsim Natura de 
operele noastre. Căci Natura, ca să triumfe, parc nevoe de con- 
simţimintul persoanei noastre, şi pedealtă parte, dimpotrivă, nu 
putem, nepedepsiţi, să facem să sece izvoarele de viaţă pe care 
Natura ni le-a încredințat. 

Şi totuşi, acestei nebune pretenţiuni, cîțiva îşi sacrifică feri- 
cirea. Pretenţie ? Acest cuvint nu se potriveşte doar în aparenţă 
cu tragicele lor sforţări. Mai degrabă dintr'o neputinţă le vine lor 
himerica nădejde de a rămine, refuzîndu-și darurile, la adăpostul 
deposedării neînlăturabile, Sau, mai bine zis, pentru a nu fi 
plecat urechea la chemările dragostei şi a nu le fi răspuns, rămin 
aceşti nenorociţi subt osînda de a se îndoi subt greutatea prea 
grea a persoanti, de a nu mai putea să depună povara. 


72 | VIAŢA ROMINEASCA 


Nu trebue să căutăm o altă origine acelor drame ale perso- 
nalităţii, care aruncă o deosebită lumină asupra ființei noastre 
morale ` nebuneşti încercări ale unora de a se angaja în trium- 
furi pe care Natura nu le îngădue, vis extravagant, care fi stri- 
veşte, visul de a ţine pe loc acea durată care nu ne poate aparţine ! 

La sterilitate pură se osindesc ei înşişi acei cărora Natura 
le-a refuzat grația abandonului în favoarea propriilor lor creaţiuni, 
Şi, încă odată, nu vreau să facem aci nici o distincţie între abdi- 
cările inimii şi acele ale spainn Căci de aceiaşi neputinţă de a 
da sint legate şi una şi alta, şi la aceleaşi dezastre duc amindouă. 
Las altora grija de a aprecia în ce măsură aceste revolte ale per- 
soanei pot fi agravate prin faptul unei excepționale puteri a spi- 
ritului, sau, dacă vreţi, de a se întreba dacă unii oameni n'au 
primit dela Natură aşa de grele daruri, încît mau putut decit să 
sucombe subt greutatea lor. 


Subt această lumină, darurile care ne-au fost făcute de na- 
tură apar ca nişte poveri dacă mam putea la rindul nostru să le 
dăruim, sau, mai bine zis, aceste puteri ale vieţii dacă nu le pu- 
nem din nou în slujba Naturii, s'ar întoarce împotriva noastră. 
Aşa că nu prin aceste daruri Natura ne fericeşte, ci prin aceia 
că ne lasă la rindu-ne să le dăruim. 

Prin dăruire nu trebue să înțelegem aici numai acea chel- 
tuire a ființei noastre care e deajuns pentru a transmite viaţa, ci 
mai de grabă acceptarea independenței creaţiunilor noastre. Cu 
acest preţ Natura ne îngădue să ne bucurăm de ele. Tot ce e 
viață este și independenţă. Şi încă odată, fie că-i vorba de crea- 
tiile minţii, fie de ale cărnii. Dacă amindouă sint mărturii de triumf, 
fiecare Îl reclamă pe al ei. A ne întirzia în propriul nostru triumf, 
îinsamnă a sacrifica totodată existența acestor creaţii, şi fericirea 
noastră. 

+ d + 

Trebue să observăm aci că, în materii de creaţiuni ale minţii, 
numai datorită abandonului pe care omul îi poate face şi deci 
independenţei pe care și-o asigură astfel, operele de geniu pot 
exista şi supraveţui. „A sfirşi cere un suflet de oţel“, scria un 
mare pictor, mărturisind prin aceasta cit de mult costă această 
dăruire a noastră altora, care e condiția oricărei acțiuni isprăvite. 
Dar oricît de crudă ar fi noi o asemenea despărţire, ar 
însemna pur şi simplu să refuzăm viaţă creaţiilor gindului nostru 
dacă am vroi să le reținem pentru noi ca nişte mărturii de putere. 
Sau, mai exact, operele noastre trebue să fie mărturii de puterea 
acestor creaţiuni, iar nu de a noastră; și nu triumful nostru, ci al 
lor trebue noi să urmărim, întocmai cum facem cu creaţiile eg ri 
Deaceia nici nu ne poate ferici altceva decit triumful lor. 


bb 


SE ` xy J 
> PSIHOLOGIA NEMURIRII 73 
t-ar urmări numai pe al lui, omul ar vedea crescindu-i fără limită 
exigenţele orgoliului său, fără în schimb „a le putea satisface. Nu-i 
este dat să se bucure de puterea operelor sale decit cu condiţia 
să se preocupe de ceiace alții vor culege dintr'insele, și nu se 
va bucura decit în EE in vrp este în stare să se complacă 
în satisfacția care ele i-o pot da. 

Ce cale gajuri de supravieţuire pe care Posteritatea le 
asigură celor mari (şi pe care le cuprindem de obiceiu subt cuvin- 
tul imortalitate), pănă şi acest privilegiu, oricît ar părea el de 
personal ar fi te — credem noi — pentru om, dacă el n'ar 
putea mai întăiu osti dăruiască, GK să SES eem gajuri 

tru propria noastră persoană, pentru a n prop n 
Det, bar ee m la nimic alt decit să simțim încă mai aspră 
ameninţarea nefericirii noastre. Numai cu preţul unei binefaceri 
pentru alții, poate omul să găsească plăcere în nădejdea propriei 
sale nemuriri, 


Şi astfel, acea putere a spiritului, din care omul e dispus să 
tragă mai mare glorie decit din aceia pe care o împărtăşeşte dea- 
valma cu tot ce e în viaţă ; acea putere care se găseşte atit de 
legată de persoana lui incit numele singur al persoanei sale e 
deajuns pentru a o designa ; această putere nu-i e fi rezer- 
vată mai mult decit aceia mai modestă pe care Natura a clădit 
perpetuitatea vieţii. Sau mai bine zis, numai cu prețul aceluiaşi 
abandon Natura ne-a îngăduit să ne bucurăm de toate puterile 
pe care ni le-a încredinţat, 

Imprumutind omului aceste puteri, 
ca omul să revendice pentru propria 
care aceste puteri tocmai o servesc ? 


(Tradus de D. L Suchianu) 


utea oare Natura evita 
persoană nemurirea pe 


Bernard Grasset 


—  ——— a oe 


Intre paseri ' 


Gigtele. 

Un om a trecut grăbit pe lingă cirdul de gişte, care dor- 
mitează pe pajiște. Cu elasticitate de şarpe cele dela margine 
întind gitul spre duşman şi-l petrec gigiind aprig. Tulburarea 
ciştigă îndată cirdul întreg, ca o învăluire pe faţa unei ape. 
Treptat apoi strigătele învălmăşite şi imperioase slăbesc. Mai 
potolite, mai fără incredere, întreținute la răstimpuri tot mai lungi 
de cite o reflecţie singuratică, se pierd în vibrări scăzute, la mar- 
ginea tăcerii. 

Intr'un tirziu, un îreamăt uşor se înalţă. Giştele se trezesc 
dintro aţipire uşoară. Cite un ochiu albastru de faianță luminează 
rece de subt pleoapa opacă, abia ridicată. Capetele se întorc 
domol unele cătră altele, se stabilesc grupuri discrete, povestiri 
felurite se înfiripă în sunete monotone şi dulci, Din cind în cind 
tăceri liniştitoare se lasă şi atunci giturile se arcuesc uşor în jos, 
într'o parte, şi pliscurile portocalii rup manierat citeva fire de 
iarbă. Replici frivole se întretae în aerul liniştit: 

— Ga-ga? 

— Ga-ga-ga | 

Tot vocabularul se reduce — pentru om — la această silabă. 
Dar, prin modulări subtil nuanţate, giştele işi împărtăşesc impre- 
siile momentului, dau ştire de vre-o primejdie, fac proecte pe a 
doua zi şi-şi duc în rinduială desăvirşită viaţa lor socială, 
i ke 


1 Din volumul Umbre chinezeşti, care va apărea în curind. 


INTRE PASERI | 75 


Printr'o măestrită scădere a tonului statt cade iar: 


— Ga-ga... 
— gan se mai aude rar, ca prin vis. 


Camee pure şi albe in smaraldul erbii, giştele incremenesc 
la un ordin auzit numai de ele, — tainică amintire din traiul săl- 
batec de demult, cu primejdii şi călătorii lungi, cind paza unei 
discipline aspre era chezăşie de viaţă ori de moarte. 

Fulguiri de lumină —, corpurile lor par că se demateriali- 
zează în aerul puţin voalat al înserării şi mişcările uşoare ale 
respirației le saltă pe toate deodată, în ritm sincronic, gata să 
le desprindă de pe pămint. 

Impinziri străvezii, ca de fum, se lasă din cer pe livada tăcută. 


Curcile. 


Prin fața casei, pe o cărăruşă îngustă, şerpuită prin tros- 
cotul ere, trec curcile spre poiată. Curcanul face scurte popasuri, 
se umilă cu o periculoasă exaltare şi zgirie pămintul cu aripile 
desfăcute şi rigide. Una după alta, curcile, pline de o mindrie 
ce pare cugetată, se perindă în văpaia astinţitului şi-şi încor- 
dează în echilibru silit capul mic şi uşor. Pungile de obt ei, 
socotite de om ca adaosuri fără rost ale intăţişării lor ciudate, 
işi dezvălue în această clipă taina. Străpunse de raze roşii, se 
aprind ca în luminişurile depărtatelor păduri ancestrale şi — cit 
ar ţine un fulger—Hecare pasere poartă la git, ca'ntr'o nălucire, 
o salbă de trandafiri tăiaţi în mărgean cristalin. 

Ciorile. 

in stol hrăpareţ şi gălăgios se năpustesc asupra prunilor 
încărcaţi de roade. Alungate, se îndepărtează în filfiiri grele, färä 
frică adevărată, croncănind aturisenii şi ocări. Şi cum se proec- 
tează masive pe seninul diafan, soarele le tiveşte cu aur mar: 
ginea aripilor şi le îmbracă pieptarul in albăstrimi întunecate de 
păuni rataţi, 

Vrăbiile. 


Fulgi de omăt au căzut în tăcere adincă,toată noaptea, din 
singurătăţile norilor, In zori un ger cumplit i-a cimentat într'o 


76 VIAȚA ROMINEASCĂ SE i 


splendidă rocă cristalină, peste care o palpitare viorie luge ca 
năluca unei neguri. Copacii culcă pe fondul alb umbre compacte, 
de un albastru înghețat şi straniu, 

Un salcim familiar își clatină crengile lingă fereastră, în bä- 
taia vîntului subțire şi crud. Sfere cenuşii de put, cu cioc geo- 
metric şi codițä neliniştită, vrăbiile au înțepenit puzderie pe crengi 
şi ciripesc cu disperare, aşa de clar d de precis, de parcă sună 
în fereastră nenumărați zurgalăi minusculi de cristal. Din gitlejul 
fragil şi negindit de mic sonorități fantastice se închiagă, ca nişte 
mărgele de ghiaţă, repezite cu desnădejde impotriva gerului. 

KR": i Monstrul transparent, imaterial şi neindurat incleştează intr'un 
imens bloc de azur imobil văzduhul intreg, prin care un limpede 
răsărit de Februar se înalță în revărsări de lumină. 


Botgrosul. 

A pornit din vre-un cireș de pe dealul plin de livezi şi de 
linişte al Tătăraşilor şi, ispitit ici de o frunză înroşită, colo de o 
giză măruntă, a aterisat tocmai in grădina asta, din mijlocul 
oraşului. Bine inţepenit pe picioruşele de chibrituri, cu degetele 
reslirate ca o stea ştirbă, botgrosul întoarce capul în toate părţile 
şi ia cunoştinţă de împrejurimi. 

Grădina sa nimerit mare, tăcută şi sălbatecă. Tulişuri de 
cătină işi mlădie pănă'n pămînt ramurile lungi, cu ghimpi moi, 
crescuţi in glumă, cu frunzele ca o bură verde-cenușie. larba s'a 
ridicat înaltă, năpădind aleele şi leagănă în adierea dulce a după 
amiezii inflorescențe de ovăz sălbatec şi de tremurătoare, res- 
frate larg pe cozi invizibile, ori spice de orz pădureţ, pline şi 
palide ca ale griului, ori păroase, rigide şi verzi de mohor. 

In liniştea grădinii, inundată de viaţa ei vegetală, la ceasul 
cind ciorile sint în excursie spre dealuri, iar vrăbiile sau mistuit 
fără urmă, botgrosul zburdalnic şi iscoditor aduce o neașteptată 
însufleţire. 

Salcimii lehemetiţi de căldură, socii strinşi grămadă in bos- 
chete învălmăşite, mişcă uşor cite o frunză mirată cătră arătarea 
aceasta necunoscută. 

Țupăind mereu, căutind cu seriozitate el ştie ce, botgrosul 
s'a oprit deodată, cu capul lăsat pe o parte, cu un ochiu în sus, 


RS" 


INTRE PASERI 17 
parcă in admirare: O punte de lumină, între două tufe de hurmuz, 
înseamnă, cu teci lunecoase de aur, urma soarelui pe un fir pä- 
răsit de painjen, 

Cu săriturile lui mărunte botgrosul a tăiat în diagonală gră- 
dina şi într'o clipă dispare prin crăpătura zidului în ograda bi- 
sericii, -— un alt labirint al tăcerii, plin de cucute şi de brusturi, 

Subt ploaia de lumină a soarelui e bine acuma în tot locul. 
Dar, oricit de timpuriu e ceasul zilei, noaptea s'a pornit din de- 
părtări şi se apropie pe nesimţite să prindă în cercuri tot mai 
strimte de întuneric mărunta vietate rătăcită. 

Alarmat de un avertisment misterios, botgrosul se oprește 
din jocurile lui; simțindu-se fără veste înstrăinat... Şi, din virful 
unui oțetar singuratic, îşi ia deodată zborul peste valea abia 
intiorată de umbre, spre dealurile din fund, care pilpie incă în 
Hacările asfinţitului, 

Lucia Mantu 


Note pe marginea cărţilor 


Emil Ludwig: 


„Dacă actuala generaţie moare pentru a face loc alteia care 
nu cunoaşte grozăviile războiului şi-l doreşte — şi aceasta se 
timplă aproximativ la fiecare 40 ani, atunci omenirea va fi bin- 
tuită de războiu. Acesta e cursul lumii“ (Iuli 14, p. Si 

Cu aceste cuvinte se desparte Cambon, trimisul Franţei la 
Berlin de Jagow — secretarul de stat german dela Externe in 
aj ul, 
mg seg” stă însă să uite chiar propria exper ienţă 
oricit de penibilă ar H ea; aşa se explică de ce se consideră o 
multe ori enormă cantitatea de gindire acaparată de lenomenu 
extraordinar dezlănţuit între anii 1914—1918. Decit că prospe- 
țimea sau readucerea in minte a consecinţelor războaielor rr 
este singura armă impotriva lor. Garanţia primă stă în faptul c 
războiul nu este un fenomen natural inerent firii lucrurilor, ES 

Deplasarea centrului de greutate în cercetările istorice dela 
punctul de vedere cronologic-personalist la punctul de Hat? 
sociologic este aducătoare de noi orizonturi şi constitue în Ca 
un progres. Trebue recunoscut totuși că de puţină vreme se poate 
vorbi în evoluţia popoarelor mai mult de influențele sociale ge- 
nerale, de socialitate, decit de voința individuală a conducătorilor 
lor.. Şi războiul e un fenomen mai explicabil în epocele în ai 
popoarele sint conduse, decit în acelea în care ele au ajuns s 


ze gb i E 
y nl aspectul biologic al necesităţii contradicției, a 


ixează i entul progresul 
e? E dare mäsurā ce se definesc interesele 


diferitelor clase sociale, lupta este localizată subt diferite forme 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR  »® 


înăuntrul aceluiaşi organism social in care elementele componente 
țintesc să-și ure în raport contribuția, rudi 
mentul ere aika) ideii Ka 


Normală şi în firea lucrurilor, lupta ca mijloc de realizare 
a ideii de dreptate, apare astfel în cadrul unui organism în care 
elementele in luptă sint chemate să şi conlucreze pentru un scop 
care le eşte şi care le asigură unitatea. Condiţiile acestea 
nu se vi În dintre popoare care nu sint elemente 
ale unui tot sezisabil de câătră ele; umanitatea este mai mult un 
concept, un postulat. In relaţiile internaţionale individul nu e numai 
obiect (oppenheim) ci şi subiect de drepturi. Statele sint inter- 
mediare necesare. (Politis: Les nouvelles tendances du droit in- 
ternational). La acest principiu sa ajuns greu deşi punctul de 
plecare e t încă de Grotius. In relaţiile interne clasele sociale 
nu sint intermedii numai, între indivizi, ele nu au nimic formal, 
sint realităţi. 

Societatea (deci clase sociale...) e un fenomen natural, statul 
insă nu, spune Schătile, Acesta este o coordonare supraorganică : 
eine geistige Gemenischaft (Ratzel) ceiace presupune ca reacțiune 
naturală, unitate spontană, mai puţină forță de manitestare. In 
cunoscuta sa lucrare Gemeinschaft und Gesellschaft, Tönnies 
arată că diferenţierea de SS sociale a ka cu ee dela 
gospodăria casnică comună agricultură la gospod comer- 
cială comună şi industrie. Societatea in evoluţia ei dela comu- 
nitate devine o activitate de relații. In comunitate indivizii sint 
„wesentlich verbunden", în societate „wesentlich getrennt”. „und 
während dort verbunden bleiben troiz aller Trennungen, hier 
getrennt bleiben trotz aller Verbundenheiten*. Exact suficient ca 
interesele economice să determine antagonismul dintre clase, 
Statul insă e o unitate politică şi în disputa concepţiilor meca- 
niciste şi organiciste, savantul german Jelinek conchide la un 
nominalism al statului care se defineşte ca o unitate teleologică 
de raporturi (Ludwig Stein). Aşa dar nu în calitate de cetăţeni 
ai statelor respective pot veni în conflict indivizii în raporturile 
internaţionale. 

Dacă prin ipoteză am avea pe toţi indivizii componenți ai 
unor state ajunşi la un suficient grad de înțelegere a intereselor 
lor şi dacă aceştia ar fi puşi insituaţia de a-şi determina i 
fără influențe constringătoare, voința lor, ar trebui să conchidem 
în ce priveşte trecutul că multe războaie trebuiau să nu se fi 
petrecut, şi revoluții care au apărut tirziu în istorie să-şi fi produs 
de mult con É 

Bătaia in relațiile individuale este inerentă şi... fiind ea în- 
săşi o relaţie, un... o manifestare psihologică, nu poate 
dispare decit impreună cu celelalte, adică niciodată, 

Revoluţia la fel va dispare odată cu diferența de clase so- 
ciale, în orice caz manitestările de revoltă nu Gs înaintea 
mizeriei neproporționate. Războiul însă nu se ca o even- 


EU , VIAŢA ROMINEASCA 


tualitate la capătul unor relaţiuni inerente în care motivul per- 
sonal-psihologic sau social economic al indivizilor să contribue 
la voirea lui mai mult sau mai puţin conştientă de cătră popoare. 
Acest element al irascibilităţii psihologice sau economice în nici 
un caz nu poate D presupus de jos în sus ci invers. Războiul a 
apărut totdeauna ca un fapt voit de conducătorii puţini ai po- 
ponei. Cind acestea vor reuși să-şi manifeste întradevăr voința 

r, războiul va fi un fapt al trecutului din ce în ce mai îndepărtat, 

Deaceia preocuparea încă actuală de ultimul războiu e utilă, 
cu atit mai mult cu cît se va lămuri mai bine că el a fost, des- 
lănţuit nu de popoare ci de conducătorii lor ; (presumţia man- 
datului nu e bilă pentru războiul ofensiv). i 

Ultima operă a lui Emil Ludwig încearcă a dovedi—şi iz- 
buteşte in cea mai mare parte—că războiul mondial nu a fost 
voit de nici un popor şi că lipsa de informație precisă, suspici- 
unea şi estia au fost cauzele care au împiedicat înțelegerea 
conducătorilor. 

Este un om a cărui vină rămine necontestabilă : Berchtold— 
ministrul de externe al Austro-Ungariei, omul care a îrint ` wee 
pacifistă a Contelui Tisza şi a terorizat toate capitalele Europei 
prin ascunderea intențiunilor sale războinice fixate iremediabil 
intr'un ultimatum inacceptabil prin voinţa sa. 

Wilhelm al Il-lea şi marele duce Nicolai au răspunderea 
primelor grele sugestii războinice în ţările lor, primul prin girul 
alb dat Austro-Ungariei căreia i-a asigurat concursul pentru orice 
imprejurare, lăsindu-i acesteia putinţa unei iniţiative culpabile, al 
Il-lea prin influența sa asupra ţarului, presat a ordona mobilizarea 
generală şi pus în fața unor fapte implinite care zădărniceau in- 
t a dintre Germania şi Rusia. Autorul manifestà frequent 
incercarea de a lumina atmosfera vinovată ce s'a creiat în jurul 
ex-Kaiserului care a încercat în mod continuu mediaţiuni cu şefii 
"celorlalte state. Rămine totuşi în greaua sa sarcină faptul de a 
nu fi retras aliatei sale pir gta tată pănă cînd incer- 
cările de înţelegere sar îi epuizat. 

SACH urmăreşte pas cu pas evenimentele premergătoare 
războiului începind cu atentatul dela Sarajewo. 

RE. parai eri pg mg o ta a 

nalităţile c e ý 

Nu este uitată atmosfera generală şi concepția diriguitorilor 
din fiecare ţară beiigerantă. 


diplomaţia secretă cu tot co de i minciună, de 
rprindere şi laşitate, de voinţă originală ` încetineala mediaţiu- 
air ` momentelor în care se pulea comunica 


, aşteptarea 
„imposibilitatea în faptelor implinite“ ; ritmul şi fantastic 
al evenimentelor, cale menu erală —au uf ge de 
înțelegere oricit de sincere ar D lost şi ori de unde ar fi venit. 


>e "emt 


NOTE PE MARGINEA R 8i 


În capitole speciale, autorul analizează chestiunea ţărilor 

neutre, problema Belgiei a cărei atacare era indiscret cunoscută 
şi Franţei din 1907 (1...), situaţiunea Angliei care prin Sir Grey 
a lăcut repetate incercări de înțelegere între Germania şi Rusia 
problema Italiei şi Rominiei etc. 
,_ Paralel cu manifestarea războinicilor mai mult în cabinete 
şi in corespondenţă, autorul relevă mişcările populare prin presă 
sau întruniri începînd cu con l internaţional socialist de la 
Bruxelles unde a răsunat ultima dată cuvintul de pace al lui 
Jaurès (der ungekriinnte Kânnig), mişcările de stradă înăbuşite 
in Rusia, acţiunea socialiştilor germani care în cele din urmă au 
lăcut defectiune prin votarea creditelor de războiu (chiar şi de 
cătră Liebknecht, singurul care incercase la inceput opoziția) soli- 
darizarea cu patria atacată a socialiştilor francezi după asasinarea 
din ajun a lui Jaures, şi opoziţia definitivă pe care a făcut-o în 
Anglia partidul laburist politicei lui Sir Grey, 

La pp. 110, 111, 112 Ludwig inserează un articol dat spre 
publicare la Berliner Morgen Post în ziua de 30 lulie 1914, dar 
care nu a putut apărea a doua zi căci incepuse războiul. Autorul 
articolului— medicul Artur Bernstein prevedea atunci toate eveni- 
mentele şi consecințele războiului : Italia va rămine neutră sau va 
lupta alături de Antantă, Anglia la fel antrenind cu ea America şi 
toată lumea. Germania va pierde războiul, Cere o ultimă chibzuire 
pentru a se evita catastrofa de pe urma căreia nu va avea vre-un 
cîştig nici învingătorul. Bilanţul va D un milion de cadavre, două 
milioane de infirmi şi 50 miliarde datorii“. Istoria i-a dat drep- 
tate—socotise doar prea mici nenorocirile aduse de războiu. 

Chiar dacă apărea atunci, articolul acesta nu putea trezi 
pe nimeni dintre autorii războiului. Astăzi dintre aceştia, au dis- 
părut mulți—moarte silită şi-a găsit numai Contele Tisza—cel 
mai nevinovat din toţi. Dar viața nimănui nu poate însemna o 
răscumpărare. Rămin doar învăţămintele ce se pot trage pe urma 
acestui cataclism. 

Instituția dela Geneva este desigur cea mai mică chezâşie 
a păcii față de tendința ce pare a se manifesta în relaţiile dintre 
popoare şi indivizi. Ea răspunde totuşi unei mari nevoi de coor- 
donare a intenţiunilor pacifice, care pănă în ultimul moment ce 
a precedat războiul mondial a lipsit. Astiel sint pline de adevăr 
cuvintele lui Ballin aşezate pe frontispiciul cărţii: „Man branchte 
Kein Bismark zu sein, um diesen dimmsten aller Kriege zu 
verhindern. 

Cartea nu e susceptibilă de a H rezumată, nici strălucirea 
ei nu se poate invedera prin citații: ea trebue cetită. 


Laurenţiu Preutescu 


PLUMB 


— = 


(Vaientin şi Mia irec scena alergind. Mia caută să nu fie prinsă, apoi 
se lasă deodată in brațele lui Valentin, El o cuprinde 
cochetind. Valentin caută să o sărute), a iii nt 


Mia.—(lorțat, obraznic, căutind să nu pară sentimentală) Uite... nu mai 


pot... nici respira! (o sărută) Am putea fi serioşi 
Valentia Atacama daia a fi (o mem zeg) 


Mia.—(cochetind) Vai, ce măgar eşti... ce măgar! 

Valentin.—...şi tu dulce... dar ştii... (o sărută pastă 

Mia.— Inuti!... tot măgar rr Aa i S ie near 

Valentin.—Şi tu tot dulce (o săruta) rămii. Imi placi extraordinar 
de mult. Da, extraordinar (o sărută după fiecare silabă). Trebue 
să recunoşti că dacă sint (o sărută) măgar, e din vina ta 
(ascultă atent dacă nu vine nimeni din culise)... Nu... Îți pot re- 
zista (o priveşte mulțumit)... nu mai ştiu de nimeni, de ni- 

Ma Erc (priveşte spre culise)... ia ta! 

——ipe acelaşi ton sacadat, neatent) Pănă o să te prinză nevastă-t 

Valentin.—(patetic) O ! Azi, Livia e preocupată cu o durere de ph 
e o migrenă „extraordinară“ (o sărută după fiecare silabă) €X... 
Zë Or di... na... rä. Mai bine, uite (o sărută lung) taci 


gură. 
Mia.—ln condiţiile astea într'adevăr (Valentin incepe să o sărute mä- 
runt şi repede) ar fi şi greu să vorbesc! (izbucnesc amindoi 


in ris), 
Valentin.—Da, dulce, prea dulce (iar se uită să nu 
' ' fie sur p 
Gilos de duce: Să şii că am så Jac o nebunie, o prostie 
e ale mari, şi asta... pentru tine (o sărută)... viața mea... 
N sufletul meu (o cuprinde strins), 
de să-i vază fața) Care prostie? Tu nu eşti în stare de 
e t să vorbeşti prostii nu să şi faci! 
alentin.—ţameţit) Ba da, ba da; ai să vezi! 


PLUMB 83 


tă Straşnică femee! (rid 
d tine! (o priveşte se- 
ine! Zău! 


e 
D 
zé 
ii 
și 
GE: 
es 
d 
: 


Mia, —Da, şi nu. Eu cred, că a dori... 

Valentin.—Te rog Mia, te rog isprăveşte. Imi ajung predicile con- 
be să ne doară pe urmă şi pe noi capul ca pe 

ivia ! Cel puțin nu acuma filosofie. Nu sintem aşa de des 
on ep ca să stim de vorbă în momente (o sărută) ca astea. 
V e bună ştii, la rape pănă face omul cunoştinţă ! 
Dar pe urmă! „fi donc“ pul e tare scurt (rizind) nemăr- 
pasi vorbesc ca Livia şi...trebue profitat —ca să vor- 

sc ca mine, Nemărginit (declamă şi o sărută după fiecare silabă, 
se opreşte brusc şi îi spune apoi obraznic şi răstățat) In făgă- 
duesc că vei fi a mea! Asta e lucru sigur! Da ştii! (semn 
că lucrul e cert), 

Mia.—(rizind) Bine, dar asta o spui numai tu, nu şi eu, şi... după 
cite mi se pare, după cite mă pricep... n'ar ajunge! 

Valentin.—(cald) Mio, eu nu cunosc altă lege decit dorinţa, şi 
acum doresc Mio, te doresc, te vreau, te vreau, Mio. 

Mia. — Să aşteptăm atunci să-ţi treacă dorinţa. 

Valentin.—(enervat o intoarce câtră el) Eu sint absolut sigur că şi 
tu mă doreşti! Nici o îndoială! Că doară nu sîntem copii 
să ne jucăm de-a „vațea-scunselea“: ascundem dorinţa 
în dosul cuvintelor, a sărutărilor, a mingierilor: bine dar 
crezi că asta ajunge ca să nu mai ştim ce dorim, ce vreau, 
ce vrem, ce o să fie, auzi, ce o să fie! 

Mia.— Cu toate astea îţi făgăduesc că nu voiu fi a ta. 

Valentin Ce ai înebunit? Dar Mio, eu nu mai pot fără tine! 
Ti-am spus că nu mai pot fără tine! 

Mia.—Bine, nu mai poţi! Şi apoi!? 

Valentin.— Cum apoi !? 

Mia.—Ei da, găseşti vre-o soluţie la asta ? 

Valentin.—(obrasnic) Eu aşi găsi (caută să o cuprindă) 

Ma.—(destăcindu-se de ei rece) Eu n'aşi primi-o ! 

Valentin. —(uist) De cînd ot chinueşti am inceput să te cred. 
Şi e absurd ce faci. N'are sens. 


su VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mia.—Bine dragul meu, dar uiţi că eşti însurat! 

Valentin. - ...şi tu nemăritată! Ascultă Mio, cel puţin nu-ţi bate 
joc de mine. Cred că dacă a uitat cineva că sint însurat, 
ai fost tu cea dintăiu. Nu? Tu ai făcut cea dintăiu curte, 
Nu ? Dër ince saa că da, Valentin o cupiat 79a nie Dar 
acum! Dece vii mine dacă sint insurat, dacă nu vrei 
nimic! Şi -cum | mine! Cum poţi vorbi aşa cînd uite 
(ii arată că e la el în braţe) vezi? e > 

Mia.—(emoţionată, enervata) Nu-mi bat joc, dar... nu vreau... nu 
pot... nu se poate... aşa nu se poate (il mingie) Valentin, 
aşa nu se poate (ride sila) să spunem că a fost un simplu 
joc... şi acuma îl continuu aşa... din încăpăţinare... obiş- 
nuință, prostie, slăbiciune... tot ce vrei. o e) Imi placi 
foarte mult ca îndrăgostit. Imi face plăcere că mă doreşti 
şi pt dealtă parte nu mag complace deloc în postura de 
emee părăsită ! (exagerează cuvintele ca să ascundă enervarea) 
şi altă eşire nu aş vedea! 

Valentin.—(ginditor) Da, mar mai lipsi decit vitriolul! Tabloul ar 
fi complect! Dar dece să te gîndești să te părăsesc! Aşa 
cum te iubesc acuma... . 

Mia.—Bine, atunci să mă gindesc să-mi fac cărţi de vizită noi: 
domnişoara Mia metresa „pour la vie* a lui Valentin, şi 
apoi să-mi caut un bărbat legitim care să ne „chapro- 
neze“ amorul! Nu, situaţia ar fi desluşită! N'aş putea dori 
întradevăr nimic mai mult. 

Valentin. — (căutînd să o cuprinda) Mio? Mio dragă, dacă ai şti cit 
țin la tine, şi uite cum eşti tu de rece, cum cauţi să fugi 

mine... nu ştiu ce să mă fac, nu mai pot aşa! 

Mia.—(cuprinzindu-l brusc) Şi eu te iubesc, şi eu te doresc! 

Valentin.—(căutindu-i faţa) Ce? 

Mia. — (exagerat, nervos, rizind surd) Da, da, crezi că nu se 
poate. Te doresc... şi nu vreau nimic... Cel puţin aşa cum 
vrei tu, nimic. Ţinem fiecare în felul nostru jest gluma) 
tu mă doreşti într'un fel, eu, te doresc... platonic... senti- 
mental... dezinteresat... 

Calea Keng Seel Eşti o nebună! Dar eu nu mai pot 

ine, nu mai ++ (se sărută jung Š 
Vede scena. ene, Mia il pere em Zen 
tin, înalță din umeri şi părăseşte scena fără nici o jenă, parcă mul- 
țumită de intimplare, Valentin singur cu Dan) 

Valentin.— Ce te uiţi aşa la mine ? 

Dan.—Nu poate avea oricine prezența de spirit a Domnişoarei 
Mia, ca să fi putut dispare şi eu tot atit de simplul 

Lange Habs A 4 să i min Nu St nevoe,,. 

.— (foarte sever i e chiar mai grav it îmi încmpuiam. 
Iți dai sama ce faci? v 

Valentin.—(aproape Huerind) După chte îmi pare, cred că da! 

Dan.—Cum, tu vrei să spui că în momentul ăsta iți dal sama ce 
faci şi ce însamnă purtarea ta? 


PLUMB 85 


Valentin.— Da, da, da, sigur că da; că doară nu sint nebun! 

Dan.—Poate mai rău decit nebun: inconştient. 

Valentin.—lţi foarte mulţumesc. 

Dan.—Poţi să-mi explici, la ce vrei să ajungi cu REES ta ? 

Valentin.—la ascultă, dragul meu, crezi că nu ar fi timpul să is- 
prăvim, sau crezi că, dacă sîntem prietini, trebue să-mi devii 
i tutore? Desluşit: mă priveşte ce fac! 

Dan.— Uiţi însă că o priveşte şi pe Livia, 

Valentin.—Da, dar nu pe tine. Şi... apoi Livia nu ştie! 

Dan.—Ai mai uitat însă, mi se pare, că eu sint prietin şi cu Li- 
via şi o să ştie căci îi spun eu! 

Valentin.— Cum ? 

Dan.—Da. 

Valentin— Ai face aşa ceva... eşti în stare de aşa ceva! Dan... 
ascultă Dan... dar nu se poate... m'ai să faci aşa ceva... 
ştiam că eşti înțelegător... asta cu adevărat sar numi o 
nebunie... n'ar avea sens. 

Dan.— Totuşi, îi voiu spune şi cred că are sens. 

Valentin. — Apoi să ştii că are să fie un gest stu... inutil, ei da, 

id, inutil, fără nici un rost. N'ai să reuşeşti decit să 

o faci pe Livia să sufere. Atit. Şi cred că aşa ceva nu 
doreşti... tocmai tu. 

Dan.—Poate că în afara suferinții, va fi şi altceva mai folositor 


pentru éa. 

Valentin.—Nimic. Nimic. Uiţi că Livia mă iubeşte. Nu o să fie 
altceva decit suterinţă. 

Dan.—Cum, tu îţi închipui că Livia o să tolereze ca tu.. să... 

Valentin.—Livia o să tolereze orice, iți spun ; Livia o să tolereze 
orice, ca să nu mă piarză. Mă iubeşte, îți spun... și deci... 
(Dan se uită la el cu uimire) Bine, bine, sînt tot ce vrei tu: in- 
conştient, nebun, stricat, laş, cinic: n'ai să găseşti califi- 
cative noi care să mă miște, le cunosc pe toate, dar totul 
e inutil căci eu am dreptate, Realitatea e asta: mă iubeşte 
şi deaceia o să găsească motive casă erte, ca să nu mă 
piardă, o să erte sigur, deci e inutil ca tu să-i spui. Ea 
nu mă cunoaşte, nu mă înțelege, crede că sint numai un... 
copil răsfățat, o jucărie a vieţii, deaceia mă răsfaţă și eå 
şi... crede că cu atita trebue să fiu mulţumit, nu mă cu- 
noaşte, dar nici nu e nevoe să mă mai cunoască deacum 
înainte. Dacă ai să-i spui tu... o să sufere... o să erte.. 
şi o să continue să sufere. Acum însă e fericită, 

Dan. = Şi dacă va fi altfel? Dacă nu va erta! 

Valentin.—(rtzind) Cine, Livia să nu erte? Dar Livia are un suflet 

+ e uite aşa, de cirpă! Da, e foarte bună Livia. 

Dan. —( susţinut) Şi dacă, totuşi, nu te va erta? ! 

Valentin.—(batjocorind) In tot cazul, cred că tu ai fi tare,., satistă- 

ce Să nu érte.. să aibă Livia „atita putere” (exagerează) 


pa 
La încît să nu erte ! 


ée 


P VIAȚA ROMÎNEASCĂ 


Dan.—Bineînţeles ! Ai merita... A 
Valentin.—(izbucnind în batjocură) În fine recunoști... era şi timpul! 
Eşti delicios ! 


Don. Nu înţeleg ce... 

Valentin.—Hai, hai, ce atitea mofturi ! Sau crezi că sint orb ? 

Dan. — (violent) Ce vrei să spui ? Nu poţi vorbi desluşit ? 

Valentin.—Ba da: că eşti îndrăgostit de nevastă-mea, 

Dan.—(gest crispat, surd de enervare). 

Valentin.—Ei da, ce, că doară nu este de azi de eri! Dacă ifi 
place ce vrei să-ţi fac! Nu mă supăr de loc, dimpotrivă, 
poate chiar mă măguleşte. Eşti un om de — Aşi in- 
țelege să fiu supărat dacă aşi bănui că Livia ar putea fi 
necinstită, ştiu eu... că şi ea, faţă de tine... atunci bine- 
înţeles că dacă... 

Dan,—Isprăveşte ! Nimănui nu i-aşi fi permis atita. (stăpinindu-se) 
Nu crede, că dacă vorbeşti aşa cum faci, eu am să tac, 
că nu îi voiu mai spune Liviei ce am văzut. E meschin 
mijlocul pe care îl întrebuințezi ca să mă faci să tac. li 
voiu spune Liviei ce am văzut și cum înţelegi să trăeşti 
alături de ea. Livia ţi-a ertat tot ce ţi-a ertat pănă acum, pen- 
trucă ea credea că tu o iubeşti, că trăeşti cu adevărat a- 
lături de ei. Dacă te va putea erta şi primi aşa cum o să te 
vadă deacum înainte, adică aşa cum eşti, atunci... bine, dar 
nu înțeleg să o las să trăească, să erte ce nu cunoaşte. 

Valentin.—(traza sä tie marcată) Ce nu cunoşti nu există! 

Dan. — (o mişcare de milă şi dispreţ)... să o las să trăească în 
minciună ! 

Valentin.—E fericită aşa. 

Dan.—(ridicînd glasul)... în meschinării ; da, în meschinării. Poate o 
cunosc şi eu maine wii $ Livia şi mă tem că de data 
asta ai să ai surprize, nu fie chiar aşa cum spui tu, 
să aibă într'adevăr „atita putere”. 

Valentin.—Profită dragul meu, profită, e momentul. Destăinueşte-i 

crima mea şi tot focul tău. Recunoştinţa ei pentru tine va 

fi mare! Ce nu face omul in momente de turburare. Pro- 
fită, profită... şi în definitiv fă ce vrei.. faceţi ce vreți 
dar lăsaţi-mă pe mine În pace că m'am săturat! Morală, 
morală şi iar morală ! E ridicol! Nu s'ar pare că mă tem! 

Fă ce vrei, faceţi ce vreţi, descurcaţi-vă cum vo, dar 

pe mine scutiţi-mă (mereu crescind) şi în definitiv o să fie ` 

chiar mai bine aşa. Poate că am să-ți mulțumesc pentru 
serviciu ` eu m'am săturat, întradevăr m'am săturat, Uite 
îmi dau seama că nu mai pot. să-ţi mulțumesc de 

pe ES gehier: şi t â că sint sincer, o 

-=m m m aa. intră Mia. în D 
foarte degajată. pe aul eră = cătră SCH Reutte 

Mia.—Mă conduci pănă acasă ? 


. 


„Dl == PLUMB : Di 


Valentin.—(0 cuprinde strins de braţ) Desigur, desigur. (intră Livia. Un 
moment de jenă pentru 


- Livia.—(mergind cătră Mia, cu un surts crispat) Dacă se poale, să nu 
a 


fii supărată că pănă acum n'am coborit, Mă : 
Cred că ţi-a spus Valentin. O migrenă extraordinară (cu- 
vintul spus desluşit. Trecind la Dan îi dă mina. El o sărută, Va- 
lentin şi Mia ) cred că nici tu nu te-ai supărat pe mine! 
se intoarse iar câtră Mia EI au rămas de braţ unul lingă altul. 
E patrate lung. O pauză. Mia e cu pălărie şi mănuși) 

Valentin.—(sacadat) Plecăm. O conduc eu. 

Livia.—(acelaşi privire) Bine... (căutind ceva de spus)... S'a răcorit... 
ar trebui poate să-ţi iei pardesiul. 

Valentin.— (între dinţi). Se pare că iar ai uitat că sint major! 

Livia. —Se vede ! 

Dan.—— țăestuşit) Dacă nu te supără, eu aş vrea să rămîn. 

Valentin. — (sacadat, desluşit) Bineinţeles ! 

Livia.— (se intoarce brusc, dar îi spune forțat de blind)... cred... că te 
întorci pentru masă. 

Valentin. — (izbucnind) Nu ştiu, aşteaptă şi tu cit vrei. 

Livia.—( tresărind ) Bine! 

Mia.—(căutind să se degajeze de Valentin. El nu o lasă. Se apropie aşa cu 
el de braţ de Livia. Işi dau mina) Bună seara! (se întoarce 
cătră Dan, Ca să evite să dea mina se apleacă, Valentin vede 
mişcarea, atunci iese repede ducind pe Mia. Pauză). 

Livla.— (încet) Ce s'a intimplat ? 

Dan. -— (enervat, incurcat) E stupid... adică situaţia... e... stupidă... 

Livia.—S'a supărat că nu am coborit? Pentru... Mia... desigur! 

Dan.—ţjenat) Nu... Nu tocmai. 

Livia.— Bine, dar de ce era aşa de enervat. Nu l-am văzut niciodată 
e ne In tot cazul nu era motiv pentrucă n'am coborit... 

"am vrut să jignesc pe nimeni... 

Dan.—Nu pentrucă n'ai coborit se poartă aşa cu tine! Asta o știi 
prea bine! 

Liuia.—(brusc) Dar de ce atunci? (privire intensă). 

Don. E greu... aşa... tu... 

Livia.—Nu... îl găsești şi tu schimbat... de cîtăva vreme (fară să-l 
privească, aşezind scaunele). 

Dan.— Da, e schimbat, 

Livia.—( Tresărind ) A... da... e schimbat, nu-i aşa? 

Don. Da, 

Livia. Lee aşează) Şi, nu bănueşti pentru ce? 

Dan.— (aşezindu-se) Dar tu? 

Livia. — Eu... eu... (repede) Aşa a fost el întotdeauna: răstățat, ca- 
pricios. (surde jenată) Nu ? 

Dan.—(pauză) Da, răstăţat a fost intotdeauna. 

Livia.—( trămintindu-se) li stă bine dealtminterea ! 

Dan.—(cu o vădită mişcare de desgust) Depinde ! 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ U 


Livia.—(căutind să ascundă enervarea) Depinde, de ce? 
Dea) OT a pg 
—(izbita ar ce eşti pentru el! 

Dan.—Poate nu destul şi mai ales tu, nu destul, 

Livia, —O dar azi e grav, grav de tot, din toate părțile grav! Ce 
ai cu „săracul de el“ ?... (suridealb) Nu face rău nimănui, 
(câutind să pareze) rău, cu... adevărat rău, rău în înțelesul 
adevărat al cuvintului, 

Dan.—Crezi ? 

Livia. — (jenată, căutind încă să glumească) Cum, ai să te plingi de 
ceva? (mai încet) Sau eu? (viu) Să nu mi-l vorbeşti de 
rău că-i iau apărarea, te anunț. 

Dan. — (enervat) Văd, şi mai văd că pui întrebări la care ar trebui 
să-ţi răspund aşa cum ai dori să fie lucrurile nu aşa 

Së en n 

Livia. —(în şoaptă) Da. 

Dan.—(crud) Atunci, consolare, nu? 

CL eu că puternică, lacrămi stăpinite) Poate că da, Dan, poate 
c e 


Dan.—(emoţionat, se scoala) Livio dragă... iartă-mă... n'am vrut... 

Livia.—(lacrămi) Da, da, aşa... pănă într'atit... pănă aici am ajuns! 

Dan.—(cu căldură) Şi crezi că nu ar fi mai bine Livio, mai bine 
şi pentru tine şi pentru el... 

Livia—(gest larg de descurajare) Mai bine... mai bine... ( plinge) ce 
e mai bine... şi în definitiv nici nu văd ce ar putea fi 
mai bine, ce ar putea insemna mai bine! Cum să fiu? 
Mai aspră, mai indiferentă ? Viaţa mea alături de un om pe 
care să nu-l bag în samă ? (exaltata) Ei bine, nu pot, nu pot, 
mi-e imposibil, Am nevoe de mai mult decit atita şi nu 
pot forța pe nimeni să-mi dea ceiace doresc, chiar dacă 
de această dorință depinde viaţa mea... Dacă se poate da 
de bună voe, da, dar de frică! ŞI apoi singura mea bu- 
curie față de el, e tocmai să-l răsfăţ. E tot ce pot face 
pentru el. Ştiu, exagerez, duc lucrurile prea departe, pănă 
mere de mergi Manea nu mai ştie LR el ce e 
per şi ce nu, dar nu pot, nu pot altfel (mai rar 
faţă de el nu pot fi altfel. 7 a 

Don, Lat ierta orice „răstăţare“ ? 

Livia.—(se gindeşte pe cuvinte) Cred... că da. (incet) Nu pot altfel. 
Are nevoe de mine... el nu ştie cită nevoe are de mine, 
nici nu bănueşte cită nevoe are de mine. (cu mindrie) 

Dan.—Şi nu te revoltă să întrebuințezi tot ce e putere în tine ca 
să stai aplecată asupra unui om slab care nici nu bănueşte 
măcar ce faci pentru el? 

mm te simţi puternic devii foarte blind faţă de cei slabi. 

u 


Dan.—Dar atunci cui rămine viaţa, dacă cei care au puterea să 
trăiască stau aplecaţi asupra celor slabi ? 


MAM e 


Livia.— (simplu, surizind) Celor ce au avut norocul să nu fie prinşi 
. de cei slabi probabil! Simplu hazard? 

Dan.—Livio, nevoia de a iubi, nevoia dragostei, e o nevoe atita 
de tiranică incit nimeni nu are răbdarea să pte, să 
controleze calităţile şi defectele acelui pe care începe să 
iubească. Te prinzi şi te dai repede... 

Livia.—...şi odată ce ai început să iubeşti, atunci s'a sfirşit; e prea 
tirziu. Te-ai legat prea adinc, iubeşti cu adevărat, şi iu- 
beet, iubeşti... şi nu mai poţi deosebi care au fost la 
început iluziile şi ce ai căpătat întradevăr dela oste. 
De cele mai multe ori iubim intrun om iluzii neimplinite. 

Dan.—(pare că se luptă pentru a vorbi desluşit) Livio... Livio şi tu nu 
crezi... tu nu crezi că există datoria atunci cind ştii toate 
acestea să vrei, să trebuiască să găseşti adevărata înțe- 
legere, viaţa ? 

Livia.—Şi dacă mie mi se pare că tocmai în sacrificiul mărunt, 
în datoria asta a căsniciei, datoria de fiecare clipă, zi de 
zi, cu ce te leagă viaţa mai puternic, pun eu tot ce pot 
mai mult, că asta e datoria mea deacum ? 

Dan.—Dacă ai crede aşa ceva, cu adevărat dacă nu ai dori alt- 
ceva, dacă nu ar fi o simplă ameţire, atunci e bine, e 
frumos, e foarte bine. Totul depinde dacă rabzi pentru 
că eşti nevoită să rabzi, sau rabzi pentrucă vrei, pentrucă 
aşa crezi că e bine. E slăbiciune sau voinţă... 

Livia.—(timid) Eu am impresia că vreau să mă port aşa cu Valen- 
tin... așa trebue... aşa e bine. Nu mă sileşte nimic. Ce 
m'ar putea sili ? 

Dan.—Atunci de ce nu eşti liniştită ? Dece te zban ? Şi citeodată 
într'atit încît imi dai impresia că ai să înăbuşi, că nu mai 
e aer, şi că deodată ai să izbucneşii și ai să strigi, ai 
să strigi... că nu se mai poate aşa, că vrei viaţă, aer 
viaţă... înțelegere... Livio, înţelegere. 

Livia.—(pare dusă de cuvintele lui Dan. Pauză. Se reculege şi apoi cu 
glasul tremurat). Pentruce îmi vorbeşti aşa ? azi... nu pot... 
mă doare... (deodată violent, inăbuşind) Dan... mă doare... mă 


doare... (parcă inăbuşe), 

Dan.—Trebue, trebue să pleci, trebue ! 

EE se stăpineşte, Spune desluşit şi ture), Nu trebue! 

Dan.—Eşti sigură că nu trebue ? 

Livia.—Da. Eu înţeleg tot ce spui tu, dar în acelaşi timp recunosc că 
nu se mai poate altfel: după ani, nu se poate rupe o 
căsătorie pentrucă ai găsit defecte în cel care îţi sta ală- 
turi. Pentru asta nu izgoneşii. Deacum nu se mai poate, 
deacum asta e. (repede)... şi apoi la noi, ca în orice viaţă; 
o zi mai bună, alta mai rea... şi bucurii citeodată.., şi du- 
rere multă deobiceiu... Azi e greu... nu ştiu dece, mai greu 
ca deobicelu... dar tu nu ştii, citeodată mi se pare că e 
bine (se montează) bine, că nu se poate mai bine decit atit. 


Dan.—(abătut). Viaţa nu are sens, vieţii trebuește sä- 

Livia.— Pentru mine, viața este asta care o ştii. E sensul pe care 
l-am găsit. Deacum sînt asta care mă vezi! 

Dan.—(violent). Şi dacă ești alta şi nu te cunoşti? 

„—(cu un ton care să-l reamintească pe Valentin) Ce nu cunoşti, 
nu există 

Dan.—(Pauză) Cum... şi tu... vorbeşti aşa ! 

Liwa.—(Se sperie, se scoală). Dan. Dan dragă ce e, ce ai, de ce 
te uiţi aşa la mine? Ce e? 

Dan.—(rar de tot, cu un gest larg şi greu de descătuşare). Dar... dacă 
Valentin nu ar mai avea nevoe de tine? 

Lite, OT atunci ! (cu putere, apoi deodată cu îndoială, suferință şi din 
ce În ce mai slab) atunci... cred... eu cred... dacă el nu ar 
mai avea nevoe de mine... (căutind să se reculeagă)... nu ştiu, 
nu pot judeca aşa... nu am simţit niciodată asta... eu (incet), 
Dacă Valertin nu ar mai avea nevoe de mine... atunci ce 
rost aşi mai avea eu lîngă el... eu ce rost aşi mai avea 
(fierbinte) dar pentruce îmi vorbeşti aşa ?... pentruce, pen- 
truce... azi (se apropie de Dan). Ai văzut tu... ţi-a spus el... 
tu crezi că deaceia el... spune tu crezi că Valentin... te rog, 
dar te rog vorbeşte pentru numele lui Dumnezeu, vorbeşte... 
nu mă lăsa aşa... tu nu vezi că doare, cum doare... dece 
te uiţi aşa la mine... vorbeşte... tu crezi că Valentin... Dan... 
Dan ce s'a întimplat ?! 

Dan.—(după luptă li spune foarte emoţionat). Nu... nu ştiu nimic; liniş- 
teşte-te, eu nu am văzut nimic... pentruce atita spaimă... 
nu ştiu... simplă... discuţie! 

Livia. —(ris nervos cu plins de copil speriat). Am crezut, am crezut... 
că vreai să-mi spui ceva... precis... aşa am crezut (i se 
stringe gitul de lacrimi). De citeva zile, de mai multe zile, 
de... foarte mult timp chiar... e greu. Sint slabă, înfrico- 
şată, mereu aceiaşi teamă... neintemeiată... am impresia că 
sînt bolnavă, nebună... şi nu ştiu nimic... precis. 

(intră Valentin cu o degajare obrasnică. » 
ii vede turburați, malta din umeri, pen ta jo f 1 privare, 
grădină, Deacum pe nesimţite se întunecă), 

Valentin. —(trecind). Cind veţi isprăvi, mă ăsi în grădină. 
Voiu A ch Ae E? ` 
(în urma lui, Livia face citiva pași, uimită). 

Lipia.— Ce-i asta? Ce a vrut să fie asta? 

Dan.—E. ridicol, 

Livia.— Dar ce a vrut să spue? 

Dan.—fincurcat) Nu... am înţeles nici cu, 

Livia.—(merge spre grădină în urma lui Valentin). 

Dan.—(enervat, cu bruscheţă), Lasă-l te rog, nu te duce. 


li 


PLUMB st 


Limbo Dar nu înțeleg ce aveţi astăzi... Intr'ādevär că nu măi în- 
teleg... că nu se mai poate aşa. E imposibil de răbdat 
(strigă spre grădină) Valentin, Valentin! 

Valentin.— (din uşă, toarte obrasnic), Ce vreți? 

Lima. Cum ce vrem? Dar tu ce ai vrut adineauri să spui? Ce 
au fost gesturile şi tonul tău? 

Valentin. Pentru asta nu era nevoe să mă chemi, te poate des- 
luşi şi Dan şi încă bine de tot. Îţi dau voe să crezi tot 
ce ţi-o spune (vrea să plece). 

Livia.—(câtră Dan). Ce vrea să spue ? 

Dan.— (tare, desluşit). Nimic. 

Valentin.—(se întoarce). Cum nimic ? Ce-ţi veni ? 

Dan.—(privindu-l cu înțeles). Nimic, absolut nimic. Pur şi simplu că 
nu am nimic de spus. Cred că înțelegeţi. Nam spus 
nimic (repede). 

Valentin.—(izbucneşte) Bravo, bine, foarte bine... de minune. Nu 
mă aşteptam la atita abnegaţie... de minune... eşti delicios. 
dar regret... nici nu-ţi închipui ce serviciu mi-ai fi tăcut... 

Livia.—(scoasă din fire) Dar pentru Dumnnezeu ce sint toate cu- 
vintele astea ? 


Don. — (violent) Inc nt! 

V —(enervat) S'a ris deatitea ori asupra cuvîntului incit 
incep să cred că e un titlu de glorie! 
Dan îi întoarce spatele scirbit). i 

Livia.—(mergind cătra Dan, repede, speriată) Nu înțeleg ce aveţi 
astă seară... (câutind să surdă). Deobicelu eşti mai blind 
cu el! 

Valentin.—A! doilea tutore ! Ştiu că sînt bine păzit! Să mă scoateţi 
dumineca la plimbare, să mă mai distrez şi eu! 
(între timp Dan sărută mina Liviei, care pare färä margini de uimită). 

Dan.—Cred că nu te supără că plec. Acum nu pot sta aici! 
(lese, lâră să-l privească măcar pe Valentin), 

Livia.—(cătră Valentin, tulburată de plecarea lui Dan). Sa supărat, şi 
nici nu ştiu... cîteodată, zău, eşti de nesuferit /pare că vrea 


să-l urmeze pe Dan) 

Valentin.—l.asă-l că va găsi şi singur motive ca să se reintoarcă 
(Livia se întnarce). Ştii prea bine că nu poate fără tine! 

Livia.—(intreabă, fără să se poată stăpini). Cine, Dan? 

Valentin.— Sau vrei să spui că nu ştii că este îndrăgostit de tine? 

Livia. — (suris clar, minile întinse) Eşti gelos ? 

Valentin.—(ride batjocoritor) De Dan? Dar crezi că altceva n'am 
de făcut !? 

Livia.— Cum vorbeşti Valentin ! 

Valentin.—Cum vorbesc, cum mă mişc!... dar lăsaţi-mă odată în 
pace pentru numele lui Dumnezeu, că doară nu oiu fi ju- 
căria voastră, 

Livia—Dar, acum nu ai putea să te stăpineşti puţin? Nu îmi 
amintesc să-ţi fi spus nimic rău! 


LI VIAŢA ROMINEASCĂ 


Valentin.—Nu ştiu zău, care din noi ar trebuui să se stăpinească 
mai curînd! 

Livia.— Tu. 

Valentin, — Bineînţeles, ca deobiceiu ! 

Livia.—Lucru devine intolerabil ! (tare, brusc, foarte tare chiar). 

Valentin.—(degajat, mulțumit parcă de conversaţie). Într'adevăr! Eu 
cel puţin m'am săturat! 

Livia. — an urii Alegi cuvintele în astă sară ! Ce vrei 


„să spui 

Valentin.—Nimic altceva decit ce am spus: că într'adevăr, viaţa 
asta devine intolerabilă ! 

Livia.— (privindu-l). Şi atunci? 

Valentin.—Ei da, şi atunci? Şi atunci, cînd lucrurile se complică 

rea mult, se simplifică dela sine! 

Livia.—Ce a 

Valentin, EI da, da! Nu se mai poate, nu se mai poate şi a- 
tunci,.. se isprăveşte (un suris satisfăcut, un gest gol, răstățat). 
Eu am răbdat cit am putut... 

Livia.—( t de blind). De ce vorbeşti aşa!? Nu s'a intimplat 
nimic! Dan s'a supărat... dar singur ai spus (suride blind) 
că o să se reintoarcă... atunci o să ne purtăm mai bine 
cu el, să uite.. şi o să ştergem supărarea. Te linişteşte 
te rog şi să nu ne mai gindim la ce a fost, 

Valentin. —(enervat) Uşor de zis. Eu nu pot! 

Livia.—Lucru s'a putut de atitea ori. 

Valentin.—De prea multe ori! Resursa s'a epuizat !... complect! 

Livia.—ŞIi de ce strigi aşa la mine? 

Valentin.—Nu ştiu... mă enervezi in definitiv cu tonul ăsta! 

Livia.—(tresare) Valentin ! 

Valentin. —(obraznic ) lartă-mi cuvintul, dar e aşa! 

Livia—E cam mult... (0 tremură glasul). E prea mult... şi nu ştiu... 
eu aşi fi fost ca deobiceiu... gata să nu mă mai gindesc 
la nimic... şi... tu.. nu ştiu dece... (Slab începe să plinga). 

Valentin.—Vai, vai, vai... dacă ai putea să mă scutești, să nu 
mai plingi, mi-ai face un mare serviciu ! 

Livia.—(căutind să suridă). Bine, dar atunci nu mai eşti nici tu supărat! 

Valentin.— Bineînţeles ! Da sigur, foarte uşor! Şi ne jucăm apoi 
de-a „menajul fericit“, nu? (striga) ei bine nu se mai poate 
nu se mai poate (silabiseşte). Nu se mai 
(intre timp Livia deodată se stăpineşte şi-l] priveşte foarte atent, 
ap dar urmărind parcă altceva decit cuvintele lui Valentin 1) 

Valentin.— (incurcat subt privirile Liviei). Hai în casă, trebue să fie 
ora mesei! 

Livia.—(caima). Nu ai putea să mă deslușești dece eşti azi... aşa 
de nervos? 

Valentin.—Dar nu am nimic dragă! Dece nu mă laşi liniştit ? Dece 
te uiţi la mine iar? (exasperat). Prevăd că asta e înce- 
ei unei alte comedii, cu alte plinsete, cu alte renunţări, 
mpăcări... hai mai bine în casă! 


T 


Livia.— Spune-mi dece adineauri, cind eram cu Dan, cind ai trecut 
spre grădină, ai avut gesturile, cuvintele... ce ai vrut să 
arăţi cu asta ? 

Valentin. — Dan... nu ţi-a spus nimic ? 

Livia.—Nimic... care să fi putut... dar nu pricep... dece tu ai... 

TR m EE N'are importanţă ! Cel puţin acum. Sint 
obosit. lăsăm pe altădată. Te asigur că avem tot timpul, 

Livia. —(insistent ) V'aţi certat ? 

Valentin.—Nu.... Altceva, Dar te rog... sint obosit... enervat... am 
spus să lăsăm pe altădată. 

Livia.—(tără să se miște) Totuşi eu aşi vrea să ştiu ce e ? Ce ai? 

e rog chiar (apăsat, hotărit). 

Valentin.—(căutind să domine). Ştii prea bine că dacă imi era poftă... 

(se încurcă) ek: Hie: ech Se este necesar, ți-aşi fi 

spus şi singur, atitea min 

Livia. - (rar) Crede, că nu pentrucă îmi este poftă te rog să-mi 
vorbeşti, nu ; ci pentrucă este necesar. 

Vaientin.— (batjocoritor), Ce frază... ce frază! Ştiu şi eu că este 
necesar, o ştiu și eu tot atit de bine ca şi tine, ṣi eu 
voiam să vorbesc... cu tine... dar m'ați enervat într'atita 
incit... 

Livia.— Cine, mat? 

Valentin.— Dan şi cu tine... ce Dumnezeu ! 

Livia. —(stăpinindu-se) Da... incit? (cu glas tare). 

Valentin.—(scos din fire) Incit uite... (mişcări dezordonate de enervare). 

Livia.—(şi mai calmă). Linişteşte-te... te rog... aşa... şi vorbeşte acum... 
Trebue, Eu ascult. Am toată... răbdarea. 

Valentin.—(turburat). Livio, nu ai vrea să lăsăm toate lucrurile 
astea pe altădată ? 

Livla.—Nu. 

Valentin.— (turburat ) Bine... desigur... cu toate că, eu cred... dar 
dacă tu... înfine cum vrei... mai curind ori mai tirziu si- 
Tatta... într'adevăr că... Livio eu... cară 

Livla— (speriată, se apropie de Valentin). Dar ce e? Ce s'a întimplat ? 

Valentin.—E greu... e tare greu... de spus... acum văd... că e greu. 

Livia.—Dar ce e? S'a întimplat ceva ori... poate cu... tremuri tu. 

Valentin.—Nu, nu, nu aşa! (se degaji încet cu jenă) lasä-mă ! 

Livia.— Atunci... despre ce e vorba ? Vorbeşte te rog. 

Valentin.—(încet). Despre noi. 

Livia (un pas înapoi) Despre noi? 

Valentin.—Da. 

Livia.—Şi... atit de grav ? 

fermier e y ). sp 

Livia, —(pauză, apoi cu ul strangulat). une acum, spune, ascult, 

Valentin: (Vote). e arderea numele lui Dumnezeu, ce e tonul 
ăsta acum 

Livia.—( Acelaşi ton) lartă tonul... dar vorbeşte, şi... cit de repede. 


VIAŢA 


alentin.— Bine, dar vezi tu... dacă, dacă tu... Nu voiam să-ţi spun 

2. Ma Ka Be WS E Lë înţeleg i reped 

Livia. ai i se poate, nu eg aşa... $ e 
te Se cit de repede... (inibuşind). 


A 
Livia.—(tot rar) Pot auzi orice. Am puterea asta! (îi tremură giasul) 
Tu Valentin, poate nici nu ştii cit eu pentru tine! 
Valentin.—(repede) Ba da, ba 
Ge E EE ege sint mai ( 
Livia. — , spune : greşe use uşoare (suris 
palid în fața tăcerii lui Valentin) poate vrei să procedăm 
ca la copii, ier întrebări? | 
Valentin.—(crispat). Faţă de mine ai avut intotdeauna predilecție 
cuvîntul „copil*. Nu red că azi e chiar nevoe. 
oiu vorbi şi singur: uite eu... Da e greu, ¢ foarte greu... 
(Livia îl priveşte. El tace), d 
Livia.—(pauză apoi întreabă foarte rar şi desluşit). Crezi că nu mai ai 
nevoe de mine? (Valentin pleacă fruntea, Livia continuă cu 
glasul şters, ca pentru ea). E singurul lucru pe care trebue 
să-l ştiu! Crezi că nu mai ai nevoe de mine, că poţi fi 
fericit fără de mine ? (emoție in glas). Răspunde te rog! 
(Valentin rămine nemișcat)... A da... asta e! (întrigurare) da... 
bine, am înțeles... da, asta e! 
Valentin—(deodată ) Livio, Livio eu... 
Livia.— Taci... stai niţel... stai. (tăcere)... bine, bine Valentin, am 
înţeles. 
Valentin, —(loarte repede). Nu cred că poţi înțelege. Desigur că ai 
să înţelegi greşit (Livia pare că ascultă foarte atentă. E uşor 
aplecată asupra lul, Dar din nou se vede că urmăreşte altceva. O 
privire fixă ca de impietrire). Eu nu vreau să spun că nu 
mai ţin la tine, nici n'aş putea spune aşa ceva! Tocmai 
deaceia aşi vrea să te fac să înţelegi... că... eu ţin foarte 
mult la tine. Ce s'a intimplat, hazardul a făcut în- 
ceputul, şi eu, acuma... mă simt obligat, cred că e de datoria 
mea, destul ca să înţelegi... că sint obligat 
acum. Eşti destul de inteligentă ca să ințelegi ce vreau 
să spun. Eu ţin chiar foarte mult la tine, dar... în fine, cum 


Livia.— (indreptindu-se, extraordinar de liniştită). Ajunge ! 

Valentin. — (oprindu-se speriat). Cum ? ët: 

Livia.—Nimic. Am spus că ajunge. CERS ajung. Te asigur 
că nu mai este nevoe de nimic În plus: 2 de AC 
nici de scuze. Nu trebue să te mai oboseşti. (crud) Sint 
destul de inteligentă ca să fi înțeles şi cu atit... cit mi-ai 


e i PRI e EE, ` 


Valentin.—(otensat). Dar sint, draga mea, lucruri care ar desluşi... 
Leite? e datoria mea să ţi le spun! 
Livia.—De acele lucruri, nu am nevoe. Te asigur că atit cit mi-ai 
e suficient, complect suficient, absolut suficient. Faţă 
e mine nu ai nici o datorie. 

Valentin.—(enervat). Dar... 

Livia.—Şi soga rugăminte e să isprăveşti. Cit de repede. E tot 
ce te rog. 

Valentin.—(măsurind-o). Asta e despărțirea între noi! Astfel ştii 
să te de i de mine ? După ceiace a fost între noi, asta e 
tot ce şti? Foarte frumos! 

Livia.— Poate ai dori acum o scenă cu lacrimi, renunţări ?! 

Vedete, Ceha). Leg că da Livio, poate că da! E uşor de în- 

Livia.— ea şti că asta te-ar lăsa să pleci uşor de lingă mine... 
„fericit, crede că aşi regreta de data asta, infinit că nu 
pot plinge... dar nu pot, acum nu pot! (gest larg, alt ton), 
Dealtminterea, cred că nici nu îţi este chiar aşa de necesar... 

Valentin.—Cum ! tu vorbeşti aşa ? Bine, dar... eu cred că nu îţi 
dai seama ce se intimplă, ce spui acum... ce e acum... 

Livia.— "e asigur că ştiu: ne despărţim. 

Valentin.— Dar en nu văd ce ai, eu nu am vrut să te supăr cu nimic! 

Livia.— Dimpotrivă, nu ? 

Valentin.—(o priveşte, apoi cu dispreţ şi furie). Pentru nimic în lume 
nu mi-ași fi închipuit ca în tine să găsesc atita răceală! 
Atita batjocură a tot ce a fost... între noi! Niciodată a- 
tita răceală, prefăcătorie dela tine... după ani şi ani! Să 
stai atita vreme lingă un om... şi tu așa deodată! tu... Să 
vezi că el nu a înțeles nimic din tine, că a rămas ca un 
străin lingă tine! Eu nu ştiu cum să-ţi spun mai blind: 
„plec“ şi el îţi răspunde... fluerind: „pleacă“! Pe mine, 
auzi, mă doare, mă doare cînd îţi spun că plec de lingă 
tine... ce crezi că nu se poate? Crezi că dacă vrei să te 
desparţi de cineva insamnă că te poţi des aşa uşor 
fără durere ? Crezi că asta se face fără suferință! Auzi: 
vreau, m însamnă: pot. Vreau, dar mă doare... şi tu... 
tu stai ca de piatră, cu batjocura în ochi, mă priveşti ca 
pe ceva ridicol, mă sfidezi, strigi la mine să plec, şi să 
plec repede... parcă aşteplai de mult să scapi de mine... 
cu bucurie... pindesi momentul... te simţi uşurată, asta e... 
şi e, desgustător, des tor, scîrbă, desgustător ! 
se opreşte fără respirație). 

Livia, soe: Ap de lacrămi, glasul slab). Nu găsesc cuvinte cu 
care să-ți mulțumesc pentru tot ce ai spus acum (Valen- 
tin o priveşte incremenit). Nu crede că glumesc ! Îmi faci un 
bine imens. Fiecare cuvint al tău a fost potrivit pentru a 
uşura despărțirea noastră! Nu crede că glumesc. (plinge 
încet, aproape liniştii). Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai spus. 


% VIAȚA RÕMĪNEASCA 


Mi-ai tăcut tie imens, ge ER Sr EH ege? 
e mai ușor l.. uşor (plinge cu nimic 
te porți mai bine pentru a-mi uşura a asta. In- 
sultele îmi erau necesare. E... poate... singurul bine pe care 
mi l-ai făcut vreodată... îţi mulţumesc. 

Valentin.—Ai înebunit ? 

Livia.—(pe ginduri, plinge înca) Nu, nu cred... dimpotrivă a-și spune. 

Valentin.— (pauză) Ei, şi acum ce facem ? 

Livia. —(cu o mişcare de stăpinire) Şi acuma... tu al să pleci! 

Valentin.—estrigind)... şi pentru totdeauna ! 

Livia.—Da, pentru totdeauna! x 

Valentin.—(tot strigind) Cu alte cuvinte, ai găsit mijlocul să mă 
dai tu mine afară. Bravo, bine am ajuns; hai că, 
du-te, că am scăpat! Ei bine nu te ştiam aşa de tare. 

Livia. —Şi cu alte cuvinte: te-aş ruga, te rog, te rog foarte frumos, 
Valentin, acum că ştim fiecare ce dorim, să nu tărăgănim, 
să nu prelungim... (caută cuvintul) 

Valentin.—(patetic, exagerat)... agonia. 

Livia.— Da, , pr E mai urită decît moartea. (simplu) 

Valentin. —Şi 

Livia.—Şi să pleci. Te rog să o faci cht de curind. Să scutim tot 
ce ar putea H josnic, meschin... şi asta nu se mai poate 
decit despărţindu-ne cit de curind. 

Valentin.—Pot pleca şi astăsară... la hotel, dacă vrei. 

Livia.—Să pleci astăsară aş dori-o, ar fi mai bine pentru amindoi; 
unde... (semn de indiferența) 

Valentin.— (apropiindu-se cercetător de Livia) Adevărat ? 

Livia.—Da, extraordinar de adevărat. (cuvintul extraordinar e bine des- 


lugit 

Valtin Aaii) Livio.. tu îmi vorbeşti aşa... mie? 

Livia.— Sintem străini acuma, despărțiți, ] 

Valentin.— (isbucnind cu și gesturile) Dar la dracu, pănă la sfirşit 
n'ai să te laşi de fraze... mari, goale! E ridicol, e ruşinos. 
Nu înţelegi? Ne despărțim, ne despărțim, auzi? Asta e o 
realitate, asta nu e o atitudine... asta nu e o frază (silabiseşte) 
Ne despărțim. 

Livia.—Ne despărţim ! Doamne, acuma şi asta este o simplă „frază“. 
Noi eram de mult despărțiți, te asigur, pentru că o des- 
părțire nu se poate face aşa într'o clipă. Eram despărțiți, 
numai că nu o ştiam. Noi credeam că sintem încă îm- 
preună pentru că aveam un nume şi o casă pentru amindoi. 
Acuma însă ştim adevărul, Tu ai ştiut-o cu o clipă mai 
devreme, nu învinui pe nimeni. Ai spus singur, hazardul a 
făcut SE Dar acum d eu, ër dat şi eu germ 
samă. Da, şi acum c $ $ ne Gope, a 
acum faci şi tu o simplă „frază“, E prima cind vorbim 
la e în fraze goale, mari... dar ca de obiceiu, nu ne in- 
țelegern. 


E 


C 


PLUMB 97 


Valentin —Am impresia cà. dacă mai stau aici, am să nebunesc. 
Pe cuvînt dacă mai înțeleg ceva din tine! Asta e curată 
demenţă | Eşti extraordinară, revoltătoare,... şi... seacă la 
suflet... nimic în suflet... eşti pur şi simplu, da, revoltătoare. 

Livia.—Pentru amîndoi, încă odată te rog să scutim sfirsitul cu tot 
ce poate fi josnic, meschin. E greu, da, extrem de greu, 
înţeleg, dar nu pot fi altfel. Şi trebue, trebue imediat. 

Valenlin.—(aproape p a) Dar eu nu pot aşa! Nu pot, nu pot 
să-mi bat joc de mine, de nervii mei, aşa! Astanue o des- 
părțire, asta e o nebunie. Mi se pare că ce a fost între 
noi... (repede) Nu înțeleg atunci ce ai vrut dela mine, cît 
ai fost lingă mine? De ce te-ai purtat atita timp aşa cu 
mine... şi acuma... aşa deodată... 

Livia.— Crezi că nu Gar face bine, că nu te-ar linişti, dacă ţi-ai 
aduce aminte că nu eu, ci tu ai vrut despărțirea noastră? 

Valentin.— Bine, dar... 

Livia.— Caută şi-ţi aminteşte motivul pentru care te desparți (Incet, 
cu emoție şi milă, mingiios ca față de un copii) Şi apoi crede, 
crede-mă, e mai greu, atit de grea, numai clipa asta a 
despărțirii noastre (incet) cred că în urmă o să fie mai 
uşor. O să-ţi fie mai uşor. (Sa Inserat) Eu nu ţi portnimic 
urit în suflet, nimic, dimpotrivă, Valentin. Tot ce am crezut 
înainte frumos, va rămine întreg. Pentru mine nu a fost 
nimic minciună... tot ce ţi-am spus, tot ce ţi-am dat, a 
fost dat şi spus din tot sufletul, cinstit. Crede-mă ! 
partea Valentin pleacă farä nici un alt cuvint, repede, ca speriat. 


via rămine singură în întunerec. Se aude trintindu-se uşa. Apoi 
glasul ini Dan culise) : 


Dan.—Livio... Livio... 
(intră, aprinde lumina, o vede pe Livia care stă nemişcată, orbită, 
amețită, Inaintind repede, speriat cătră ea) Ce e Livio? Livio,ce e ? 

Livia.— (Are mîinile căzute de-alungul trupului, ca frinte. Ea cu fața 
public. Deodată violent, apăsat) ce ai lăsat să eise. 
sească... Tocmai tu... Pentru ce atita înjosire 3 

Dan.—Livio,.. credeam că îl iubeşti... 

Livia.—(tresărind)... A da... şi eu... credeam. (apasă pe cuvintul „cre- 
deam“)... şi acum ce gol... ce gol! Ciţiva ani... (plinge) Dan 
e earch (plinge violent) — tu nu ştii... tu nu poţi şti... 
ani goi... (plinge violent). 

eege paşi spre ea) Livio... Livio... 

—Lasă... lasă... e bine... e bine... e foarte bine... e foarte bine 

acum (plinge violent)... e mai... uşor... acum € mai uşor... 
Dan e uşor... e bine,e bine acum... 


(Cortina) 


o8 VIAȚA ROMINEASCA 


(O odae bărbătească de lucru: bibliotecă, birou, divan, scaune de 
piele, etc. Totul sobru, bogat. Dan, singur la birou, scrie. Intră un servitor), 


Servitorul. —Conaşule, o doamnă vrea să vă vorbească. 
ES (da o carte car us eeng În oner fu 
11.—(după o ezitare (3) e te „ (servitorul iese 
SR ed şi intră Mia. E ben. de oraş: mänug, pălărie, Dan 

merge spre ea. Lasă să se vază destul uimirea 

Mia.—(nervos). Da, da, eu sînt, nu te înşeli. Eu aici, la dumneata. 
Văd toată mirarea dumitale., e natural... şi crede că, dacă... 

Dan.—Recunosc că... x 

Mia.—Desigur, desigur... e curios... eu aci... şi totuşi aşa e. Voiu 
explica imediat. Nu-mi trebuesc decit cîteva momente. Nu 
ne va deranja nimeni, nu-i aşa (semn atirmativ la Dan). Bine, 
bine... (caută cu privirea un scaun). Se poate, nu? 

Dan.—(politicos, dar foarte rece). Da, cum de nu, cum de nul 

Mia.—(se aşeză amindoi. O pauză cu jenă), Am venit la dumneata 
des e pentrucă am nevoe de ajutorul dumitale... de 
dumneata. 

Dan.—De mine? 

Mia.—Da de dumneata. Şi, trebue să-mi ajuţi. 

Dan.—(enervat, sec). Dacă se poate... cu toată plăcerea, cu toate 
că nu văd... înfine... dacă se poate, cu Bees Ascult. 
(Mia a văzut Intre timp Liviei pe birou. O fotografie 
destul de mare. O ia, o e). 


Mia.—(surizind crispat). Livia. 

Dan.—(toarte nemultumit). Da. 

Mia.—Buna dumitale prietină (ride batjocoritoare. încet foto- 
grafia la E umneata cel puţin eşti fidel 

Dan.—(scos din fire). Asta-i tot ce ai de spus ? 

Mia.—( privindu-l deodată fix). Nu. 

Dan.— Atunci ? 

Mia.— Atunci fii tără grijă, voiu vorbi. Voiu vorbi numaidecit. Pen- 
tru atita lucru (arată fotografia) nu te-aşi fi deranjat! Sint 
alte lucruri de spus mult mai grave, şi care o privesc tot 
pe Livia. Te asigur că vei asculta L.. 

Dan.—(crispat, abea stăpinindu-se). Dacă îţi pot fi de folos | 

Mia.—(repede). Nu deaceia vei asculta ci pentrucă te va interesa. 
Am spus că e vorba şi de Livia. 

Dan.—(tios). Permite-mi să nu văd deloc unde vrei să ajungi ! 

Mia.—Da, da... (se opreşte). Te rog să treci peste orice te-ar 
putea impiedica... dacă cumva ţi-ar veni greu... Nu am 
venit să-ţi cer lucruri extraordinare... o simplă deslușire... 
dar te rog să-mi răspunzi, E tot ce te rog, Sint sigură 
că dumneata o poți face, Tocmai pentrucă eşti prietin cu 
Livia o vei putea face.. mă vei putea lămuri, 

Dan.—Dar nu văd deloc despre ce e vorba! 


J- PD mem 


Mia.—(enervindu-se). O clipă !! Desigur că Livia ţi-a vorbit de lu- 
crurile astea... nu se poate altfel! Sau poate ai văzut chiar 
singur... în tot cazul 'teebue să ştii mai mult ca mine. Ai 
văzut-o des pe Livia 

Dan.—(după o ezitare), Da, dëst de des! 


Mia — Trebue să inţelegi că şi cu să ştiu adevărul, trebue 
să piu, e dei să = Nu se poate altfel. Trebue să 
ştiu, dumneata trebue să-mi vorbeşti. (brusc, strangulat). De 
cind a reînceput Livia să-l revadă pe Valentin ? 

Dan. — (buimăcit). Poftim ? 

Mia.—(repetă fraza însă fr intonaţie de intrebare, căutind să-şi stăpinească 
glasul). De cind a reînceput să-l revadă Livia pe Valentin ? 
Intreb pentrucă am dreptul să întreb, pentrucă acum sint 
şi eu amanta lui Valentin. 

Dan.—(violent). Dar nu mă interesează domnişoară, nu mă inte- 
resează cituşi de puţin! Dumneata şi el sinteţi liberi să 
faceţi ce voiţi din partea mea şi nu înțeleg ce doreşti 
cu mine (se scoală). 

Mia.—(fară să se mişte). Dar Livia şi ea e tot liberă să facă tot ce 
vrea, tot ce doreşte ? 

Don, Ce amestec are Livia în toate acestea? Cum îţi permiţi 
faţă de mine... cum îndrăzneşti acum... - 

Mia.— Bineînţeles, în condiţiile astea, nu pot vorbi... cu toate că... 
înfine cum doreşti... iar cît mă priveşte, mă voiu lămuri şi 
singură ! (se scoală să plece). 

Dan.—( brutal). Nu se pleacă așa! Azvirli insultele ce-ţi trec prin 

Mai € minte şi te ag? în ode d irgend mai... măi... 

privindu-l batjocoritor).. Mal... entă, vrei să i poate, 

Dan.—Cum vrei, îndetinitiv... W 

Ae Da, şi ? N 

Dan.—Şi desluşeşte. 

Mia.—Nu crede că imi permit să azviri orice cuvinte care îmi 
trec prin minte, fără să le pot lămuri. Nu, pot repeta ceiace 
am spus şi afirm ceiace am spus. 

Dan.—(violent). Da, şi? 

Mia.—Cum şi? Atit! Pot repeta ceiace am ape adineauri, fără 
să mi se pară că insult, ci, că spun simplul adevăr, Pot 
repeta și acum ceiace am spus adineauri cu toate că acum 
am înțeles că între dumneata şi Livia nu este numai o 
simplă prietinie, Da, ce am spus este adevărat. (cu spaimă) 
da, este adevărat (iși cuprinde fruntea) este aşa cum am 


spus 
ak ce vrei să spui, pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei 


spui 
Mia.—Cum pentru numele lui Dumnezeu ce vreau să spun ? că 
doară nu vorbesc în enigme! Am lămurit dela început 
E atit de crud încît te-a făcut pe dumneata să uiţi de 
una cuviință îmi pare. (Dan tace. Acum Mia rar). Am spus 
(greu) că Valentin... şi Livia... 


100 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dan.—(striga). Ceiace ai spus gare nici un sens! 

Mia.—(stăpinind plinsul). Da, da, mare nici un sens, ştiu că nu are 
nici un sens şi totuşi aşa este! Înţelegeţi? Este aşa. Şi 
deaceia am venit la dumneata, pentrucă nu mai pot sin- 
gură, nu mai ştiu ce să fac, nu mai înțeleg... Credeam 
că ai să poți dumneata să-mi ajuţi... nu mai pot... atita 
bătae de joc (văzînd emoția el, Dan o privește foarte uimit. Ea 
vede privirea lui Dan) nu-i aşa că sint ridicolă ? Să sfir- 
şesc prin a veni aici la dumneata, ca să strig că mă 
doare, să pling... e ridicol... 

Dan.—(blind şi căutind să se stăpinească). Se poate întimpla oricui 
să plingă, fără a fi numai decit şi ridicol! 

(susţinut). Dar dacă eşti bună, vrei să continui... ce spu- 
neai adineauri ? 

Mia.—(reculegindu-se). Da. Cred că Valentin (rar) a simulat faţă 
de mine comedia dragostei, a divorţului... Mai simplu: că 
şi-a bătut pur şi simplu joc de mine, că m'a avut şi că 
acum a reînceput din nou legătura, căsătoria lui cu Livia, 
înfine, că s'a întors la Livia. 

Dan.—(violent, toarte violent). Nu-i adevărat... nu-i adevărat... nu-ţi 
permit... nu-i adevărat. 

Ma.—(tresare zdruncinată). Cum ! Ce-i asta ? De unde ştii ? 

Dan.—(căutind să se stăpinească). Ştiu. Nu este adevărat. Ştiu că nu 
este adevărat. 

Mia.—Ba da este adevărat. Şi eu ştiu că este adevărat! 

Dan.—(ameţit), Nu se poate... nu se poate... (o în de amindouă minile)... 
Nu se poate... auzi? 

Mia.—(se desface violent, nestăpinit. Repede), Este adevărat. Nu mă 
înşel. Este așa cum iți spun. Poţi crede ce îji spun! După 
ce şi-a bătut joc de mine aşa cum a făcut-o Valentin, ai 
puterea să vezi şi să crezi orice, oricit de murdar ar fi lucrul. 

Dan.— (complect turburat, căutind cu caznă să urmărească ce spune Mia). 
Ce vrei să înţelegi prin „a-şi bate joc“... a-şi bate joc ? 

Mia.—(crud, privindu-l în față). Cum nu înţelegi: m'a vrut. (semn de 
enezvare la Dan) şi, pentrucă eu nu voiam, a minţit, a si- 
mulat divorțul. Acum sînt amanta lui. S'a împlinit ce dorea, 
deci se reintoarce la nevasta lui, indiferent ce lasă în 
urma lui, ce sufăr eu acuma, indiferent... orice. Dorinţele 
lui trebuesc împlinite ! 

Dan.—(pare că se recu aproape surde). A, da! Asta e! Asta 
te doare! Cu alte cuvinte, nu eşti mulțumită de cum se- 
poartă Valentin cu dumneata! Aşteptai dela dragostea 
lui altceva ? 

Mia.—(semn afirmativ). 

Dan.—Atunci dece o amesteci pe Livia în toate astea ? Ce amestec 
poate avea Livia în toate astea? (vorbeşte cu plăcere). 

te ai să ajungi chiar să spui că Valentin a simulat 
divorțul ca să te aibă, ajutat, sfătuit de Livia poate. Nu? 


PLUMB 101 


Mia.—(violent). Da e ridicol... ce spui ! 
Dan S tot cazul, ori cum aşi fi eu acuma, toate aceste nemul- 
țumiri, simulări, trebuesc să se petreacă numai între dum- 
neata şi Valentin. Te asigur (aproape prietinuşte). Ceiace 
Ma. spuneai este a gi pr para absolut imposibil. 
gata să plingă). Ce vre S că este i ibi 
ţi-am spus eu de Valentin ? em gh 
Dan.—(rar). Că s'ar fi putut reîntoarce la Livia. Şi te- 

să nu mai repeţi fraza aceasta! ` atsin rie 
Mia.—Chiar dacă este adevărată ? 


Dan.—Nu poate fi adevărată, Nu este adevărată. Eu ştiu, Dacă 
spun aceasta e pentrucă sînt sigur de ce spun... ascultă... 
poate... dacă vrei să mă asculti... să te pot lămuri, să te 
pot linişti... vrei să asculți ? 

Mio, — Bineînţeles, cu toate că eu cred că eu nu dumneata tre- 
bue să lămuresc... în fine... 


Dan.—Ascultă te rog: lau lucrurile mai din urmă: 
nu ştiu ce a fost între dumneata şi Valentin, nici cît Une 
sau a ţinut la dumneata, lucrurile astea nu interesează, 
dar celace ştiu şi ştiu şigur, e că Valentin e incapabil, 
să combine un „plan“, să mintă cu scop, chiar pentru a 
avea o femee. Fii sigură că tot ce a făcut el, tot ce ţi-a 
spus, a fost sincer şi făcut simplu, E prea impulsiv pentru 
ca să poată simula. Dacă asta îţi te aduce o mulţu- 
mire, o liniştire a vanităţii, pot crede că atunci cînd ţi-a 
spus că te iubeşte a spus pentrucă o credea, pentrucă 
aşa simţea. Valentin nu e cinstit pentrucă şi-ar face din 
cinste o credinţă, nu, dar e cinstit pentrucă l-ar plictisi să 
mintă, a fost întotdeauna aşa de răsfățat de viaţă, încît 
nici nu a avut încă nevoe să mintă. Din a nu minţi, 
şi-a făcut o atitudine, ieltină dar şi-a făcut-o: cere și spune 
totul fără înconjor. Are curajul inconştienţii lui, 

Mia.— Da, da... 

Dan.—( mulțumit). Da, aşa e. 

Mia.——Adeodată ca deşteptindu-se), Bine, dar toate astea nu înseamnă 
că nu am dreptate cind spun că sa întors la Livia. Dim- 
potrivă, tocmai pentrucă nu se poate stăpini, am putut să 
văd ce se petrece cu el, şi... 

Dan.—Acum o reimpăcare între Valentin şi Livia în afară că 
este exclusă, dar nici nu s'ar mai putea face fără să o 
ştiu şi eu. Acum, nu se mai poate (suride) te asigur poți 
fi liniştită. Cred că înţelegi ce vreau să spun !? 

Mia.—(batjocorind)). Vrei să spui, că acum, Livia, este îndrăgostită 
şi ea de dumneata şi că deci nu se mai poate reîntoarce 
la Valentin, fără să nu ţi-o spue! 

Dan.—(enervat de tonul Miei). Da. Poate că da. 


GAS "38. E lu. 


we VIAŢA ROMINEASCA 


i tata). Dar dacă ţi-a minţit? 
Mene Cred că dacă ai putea dovedi aceasta, demult 
ai fi făcut-o, şi mai cred... că ar fi bine să terminăm. 


Mia.—Totuşi am dovada! E aşa cum am spus ! Am dovada! - 


—Cum... vrei să spui |... (pauză, apoi ride căutind să glumească). 
CH ai avut rabdarea Ç rezervi dovada pentru plecare ! 
Mia.—(rar). Ii spun că am dovada. 

arii ps. e ce înţelegi prin dovadă ? 

Ma —(dominind ). De exemplu o scrisoare! 

Don, scrisoare! (sint în picioare unul în fața celuilant)- 

Mia.—Da o scrisoare. 

Dan.—Ce scrisoare ? Cătră cine ? 

Mia.—Cătră Livia. Dela Valentin cătră Livia. 

Dan.—(surd). Ce înseamnă asta! Unde e scrisoarea ? 

Mia.—Nu o am aici, deaceia or em "dela început de ea. 

Dan.—' izbucnește într'un ris crispat). VE E 

Mio Nu o Gas aici, dar o ştiu pe dinafară. Sint numai citeva 
cuvinte, ca oameni care sînt demult înţeleşi. Ţi-o pot re- 
peta: „Livia, draga mea, fii la şapte acasă la tine. Valentin“. 
Am găsit scrisoarea azi. 

(Pauză). 

Dan.— (ameţit). Unde e scrisoarea ? 

Mia. — Am pus-o din nou la Valentin în buzunar. 

Dan.—(izbucnind). Şi pentruce ai făcut asta! Cum îndrăzneşti să 
învinueşti fără dovadă! Dece m'ai adus scrisoarea ? Ce 
înseamnă toate astea! 

Ma.—Nu am adus-o, pentrucă dacă Valentin ar H văzut că-i lip- 
seşte din buzunar, ar fi putut bănui că eu am luat-o şi 
s'ar fi ferit şi aşa nu Lag mai fi putut prinde, ba mai 
mult, el ar fi născocit o poveste extraordinară ca să-mi 
explice că mi se pare tot ce văd, tot ce ştiu, că nu este 
nimic adevărat din tot ce ştiu, că-i fac zile amare fără 
motiv, numai aşa din gelozie, că sint nebună... Nu, nu, nu 
il cunosc suficient, îmi trebueşte altă dovadă decit o seri- 
soare care se poate lăsa interpretată. Vreau să-i surprind. 
Desigur că nu s'a săturat încă complect de mine... vrea 
să mai mă păstreze cităva vreme îi va fi mai uşor atunci 
să se despartă de mine... ştiu cum procede cind se des- 
parte: l-am văzut despărţindu-se de Livia, dar eu nu pot 
face ca ea, cu vreau să ştiu, 

Dan.—(care tot timpul pare că se trămintă chinuit să se poată reculege, 
nu ascultă decit crimpee). Cînd ai găsit scrisoarea ? 

Mia.—Azi de dimineaţă am spus. 

Dan.—Şi acum? z 

Mia.—Bănueam. Am plătit servitorul. Metoda clasică! s 

Dan.—(izbucneşte, scos din Tire). Plăteşti servitorii, deschizi scrisori. 
nu le poți arăta... ce sint toate poveştile astea injositoare, 
Dece n'ai adus scrisoarea dacă ai venit la mine? Cum 
poţi învinui cînd nu ai nicio dovadă ? Ce vrei dela mine ? 


PLUMB 103 


Mia.—Pentru mine dovada există şi este suficientă... dar... dacă 
eşti așa de sigur... că Livia nu minte, pentruce toată ener- 
varea asta şi incă cu un ton atit de deplasat faţă de mine? 

Dan.—Pentrucă sint dezgustat, scos din fire de purtarea dumitale ! 
Indrăzneşti să o amesteci pe Livia în toată intrigăria asta 
ieftină, şi cine, dumneata, pe Livia, Livia care s'a purtat 
aşa cum s'a purtat atunci cînd dumneata, fără să vrei să 
ştii ce laşi în urmă, ca să întrebuințez cuvinte de ale 
dumitale, poate ai să înţelegi mai bine, ai făcut tot ce 
ţi-a stat în putință ca să-i strici casa ! Şi toate le făceai 
în casă la ea, fără înconjur, fără sfială,.. 

Mia.—ln tot cazul cred că ai fost cel din urmă să te plingi de 
asta, Şi dumneata şi eu aşteptam același lucru. 

Dan.—Da, dar cu mijloace diferite, cu suflet... și în tot cazul asta 
nu te privea pe dumneata... lucrurile astea nu le poţi 
dumneata înțelege. E cert că ai intrat la ea în casă şi nu 
ai lepădat nici un mijloc ca să reuşeşti. Nu poţi nega: 
subt motivul prietiniei cu Livia, am văzut ce ocazii gă- 
seai ca să faci ce ai făcut! 

Mia. — (violent). Il iubeam ! 

Don, Mu este un motiv, nu aşa se poate căpăta o dragoste: 
murdărind-o ! ŞI probă! Nu au trecut citeva luni, şi vii 
la mine să te plingi de el. Şi cum? Invinuind pe Livia 
care, chiar atunci cind ar fi fost în dreptul să se apere, 
să caute să-l reţie pe Valentin n'a făcut-o, 

Mia—Atunci ar fi fost imposibil să-l reţie, 

Dan.—ln tot cazul, cind vrei un lucru, chiar dacă nu reuşeşti să-l 
taci, tot îl încerci! Dumneata nu cunoşti despărţirea lor, 
sint sigur că Valentin nu a avut curajul să ţi-o poves- 
tească aşa cum a fost. Da, nici o laudă pentru el, dar 
eu ştiu, ştiam demult ce era între ei, știu cum s'au 
despărţit şi pentruce s'au despărțit, (se montează) eu ştiu 
şi de aceia nu-ţi dau voe, nu permit să fieLivia învinuită 
de minciună, de făţărnicie,... ea nu poate, nu are pentruce 
minți! Da, pentruce ar minţi? Dacă te gîndeşti, vezi că 
nu are pentru ce minţi! Tot ce ai spus adineauri nu se 
ține în picioare ! 

Mia.—i-e frică şi strigi singur ceiace nu crezi, ca să-ţi faci curaj. 
Dar îmi poţi spune atunci, ce înseamnă scrisoarea pe care 
am găsit-o ? 

Dan.— Adevărul vreau să-l aflu, o explicație îmi trebueşte, bine- 
înțeles, dar il vreau numai ca să-mi arăt că eu am drep- 
tate, că nu este adevărat ce spui, ca să arăt că se poate 
trăi şi fără minciună. Nu, nu este adevărat, Livia nu a 
putut minţi, ea nu minte, şi, de cite ori spun aceasta: „că 
Livia nu a putut minţi“, simt cum îmi revine în suflet linişte, 
simt toată Increderea caldă, sigură. Ar fi monstruos, ar fi... 


OO VIAŢA ROMINEASCĂ 


aurii ep ca om LE d pe tăcut ng Kee r 

simplă pe din m —(ton s ţi 

spun că am văzut scrisoarea! Crezi că mie îmi vine uşor 
să mă gîndesc, să spun că este adevărat ce spun! ŞI 
totuși este aşa... da este aşa... am văzut scrisoarea ! 

Dan,—(frămintindu-se). Ai spus singură că o scrisoare se poate lăsa 
interpretată ! 

Mia.—Da, cînd vrei să te laşi înşelat. Dar cînd vrei să ştii ade- 
vărul, lucrurile se schimbă ! Crede-mă, astfel de scrisori 
nu au decit o singură interpretare: învoire între ei amindoi. 
Dar faptul că nu au transcris încă divorțul ? 

Don, Nu ştiu... nu ştiu... 

Mia.—Nu ştiu, nu ştiu, pentrucă sare în ochi tot ce este! 

Trebue să te hotărăşti să ştii. In definitiv toată discuţia 
asta este inutilă... trebue să hotărim! 

Dan.—(brusc, hotărit). [i voiu spune totul Liviei. Simplu! 

Ma.—(sare). Cum! ce ai inebunit ? Cum, vrei să faci aşa ceva? 
Eşti în stare de atita slăbiciune? Dar nu-ți dau eu voe! 
Auzi nu-ți dau voe! Nu eşti numai dumneata în joc, Poate 
că lucrurile mă dor şi pe mine, nici ep, nu mai pot st- 
porta să mă batjocurească cu toate minciunile lui. Nu in- 
țelegi că dacă am făcut tot ce am făcut; dacă am stricat 
casa Liviei, ceiace poate că m'a costat şi pe mine totuşi 
să o fac, dacă am trecut peste toate astea era pen- 
trucă il iubeam, pentrucă am crezut că şi el ţine la 
mine... am crezut că va fi aşa mai bine pentru amindoi... 
pentru toată lumea... iar acuma dacă am avut puterea să 
nu-i azviri scrisoarea în obraz, e pentrucă mai presus de 
ori ce vreau să nu'şi bată joc de mine, 

Şi-a bătut joc pănă acum, îmi ajunge... Nu mai pot răbda 
îndoeala, cinstit trebue să se hotărască, să aleagă. 
Nu-ţi dau voe să strici ce vreau să fac şi ce e de făcut 
e foarte simplu: te vei duce la ora aceia la Livia acasă 
şi îi vei surprinde. Eu nu o pot face pentrucă nu cunosc 
casa şi servitorii. 

Dan.— Cum? Dar asta niciodată şi pentru nici o siguranță din 
lume. Vrei să rețin dragostea cu ajutorul poliţiei şi a ser- 
vitorilor ? Nu, Asta niciodată, li voiu spune Liviei. 

Mia—Dar nu te gindeşti că dacă a minţit pănă acuma va trebui 
să mintă şi deacum înainte? Nu pricep ce te revoltă în 
asta: te duci pur şi simplu la ora aceia la Livia și afli 
adevărul. Dacă nu găseşti nimic urit, ea nu poate bănui 
nimica din ce ai vrut (suride). totul poate trece ca o simplă 

vizită... (Dan nu vrea). Şi nu înțeleg dece refuzi, 

Dan.—Nu voiu face aşa ceva !! Nu cu astfel de mijloace voiu afla 
adevărul 

Mia.— Mijloace, mijloace! 


A 
d h 
D 


PLUMB ve, E 200 

Don. Niciodată nici un gest de al ei, niciodată nimic din partea 
ei nu mi-a permis să o bănuesc... şi acum, aşa dintro 
simplă învinvire de a dumitale... Cum, nu pricepi că dacă 
aş întrebuința astfel de mijloace n'ag mai putea niciodată 
şterge dintre noi această murdară amintire ? Şi, cu cit s'ar 
dovedi mai cinstită, cu atit mai urit ar fi gestul meu! 
Cum, îți închipui că se poate aşa ceva : euo bănuesc, 
continuu să mă port cu ea ca înainte, ca să-mi dau timp 
să o spionez fără să bănuiască nimic, o să aflu apoi că este 
cinstită şi-i spun: „nu face nimic, nu băga în seamă, 
am crezut că mă înşeli, că minţi şi cu ajutorul servi- 
torilor te-am spionat ; m'am înşelat, deacum am iar încre- 
dere în tine!“ Dumneata crezi că cu astfel de dovezi se 
poate recăpăta Increderea întrun om ! Crezi că mine nu 
Sot ivi noi motive de chin, îndoeală şi turburare! Dra- 
goste fără încredere nu se poate ! 

Mia.—Ba da. 

Dan.—Se numeşte slăbiciune, nu dragoste! 

Mia.—Sau poate durere. 

Dan.—Cum vrei, dar nu dragoste, 

Mia.—Bine, bine, cum vrei, dar cum, după toate probabilitățile, 
minte, şi pentrucă eu nu vreau să dovedesc că e cinstit 
ci dimpotrivă că minte, căci sînt sigură că ei mint... şi 
cum nu doresc decit dovada... ca să..... 

Dan.—Astrigă). Atunci dacă mint nu se poate să nu aflu adevărul, 
Şi asta fără să întrebuințez mijloacele propuse de dum- 
neata. Trebue să spue singură adevărul. Dacă am ceva 
de desluşit cu Livia, o voiuface—pe faţă, făţiş, ori cîtă 
durere s'ar putea aduce prin asta. Ea Es că primesc 
mai bine ori cită durere decit minciună între ea şi mine. 
Lucrurile se vor desluși. 

Mia.— Acelaşi lucru doresc şi eu. Numai că văd lucrurile mai practic, 
Ştii : atunci cînd cineva a avut motive să mintă, continuă 
să mintă, citeodată chiar dacă nu ar mai avea pentru ce 
să o facă. 


Can.—Ai dreptate, dar mijloacele pe care vrei să le întrebuinţezi 


sint din cale afară de meschine. 

Mia.— Găsim un mijloc mai... elegant... mai corect ? 
(îndoială la amindoi). 

Dan.— Uite ce cred,... cred că se poate... da, asta se poate... li 
voi spune Liviei că vin azi la ea la şeapte, aceiaşi oră ca 
în scrisoare, voiu vedea îndată ce față face, ce hotărire ia. 

Mia.—Vine azi la dumneata ? 

Dan.—Da. 

Mia.—La cîte ? 

Dan.—(peste o oră, ln şease! Se uită la ceas). 

Mia (pe ginduri), Bine... ṣi. ce spuneai? 


CAN > 


100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dan.—Că ti voiu spune că merg azi la ea la şeapte. Volu vedea 
îndată ce faţă face. 

Mia.—Da, şi ? 

Don, Cum şi? Şi dacă mi s-o părea cit de puţin că mai avut 
drepiate, atunci crede-mă îi voi da toate posibilităţile de-a 
spune adevărul, ori care ar fi el. Voi face să-i vină atit 
de uşor să recunoască adevărul, încît să-l poată spune... 
şi cred că nu e puţin lucru! 

Mia.— Desigur, desigur! O să te mingie, o să te ro 
cine ştie ce motiv... Din partea dumitale ar fi 
legant să insişti, deci...! 

Dan.—Voiu insista. Nu uita că şi eu doresc... mult... să ştiu 
adevărul ! 


Mia.—Are timp să trimeată vorbă lui Valentin să vină el la altă oră. 

Dan.—Da. Dacă este înţeles cu ea, dar îţi va fi uşor să afli. 

Mia—Uşor e drept. Voiu găsi o nouă scrisoare, (ironie). Dar o 
scrisoare se poate interpreta... deci ? 

Dan.—( violent). Isprăveşte ! 

diia.—Dar dacă Valentin nu a trimes însă scrisoarea care am găsit-o 
azi de dimineaţă ? Dacă Livia nu ştie încă de ea? 

Dan.—Asta e mai puţin probabil. Dar atunci, în ultima clipă, va 
trimite vorbă lui sau mie, să nu venim. 

Mia.—Da, e simplu! 

Dan.—Grozav de simplu! 


(pauză ). 


Mia.—Pe mine mă găseşti azi toată ziua acasă. Asta pentru că se 
poate intimpla să ne mai vedem pănă diseară... şi... încă 
odată te rog, oricare ar fi motivul, nu strica ce am ho- 
Dr, trebue să lămurim, pentru amindoi, acum că am ho- 


tărit, „că ne-am înţeles... (se teste de plecare)... te rog 

să nu strici nimic.. chiar dacă Livia... nu-i aşa... (se aude 

o bătae în uşă, O bătae vie, Tresar amindoi, intră Livia veselă» 

elegantă). 

Livia.—(păna nu observă pe Mia în timp ce e întoarsă ca să închiză uşa 
m urma ei). Am venit mai devreme... (se intoarce, o vede pe 
Mia, are un gest de uimire, imediat caută să se stăpineasră. De- 
vine rigida). 

Dan.—(cătră Livia, cald, căutind să suriză). Dacă vrei să iei o clipă 
loc! (îi arată canapeaua in dosul Miel, Livia rămine locului Dr 
să-şi ascundă nemulțumirea), 

Dan.—(cătra Mia, foarte politicos). Atunci rămîne aşa. (se pleacă de 
bună ziua, fără să-i Intindă mina. Mia deasemenea. Trecind pe 


lingă Livia, dă bună ziua numai din cap, rece, Livia acelaşi joc, 
e $ nervos, Mia pleacă. Dol paşi o conduce Dan spre ore 


timp Livia se îndreaptă spre canapea, se aşează, Are fața aple- 
cată în jos). 


e să nu vii, 
eplasat, ine- 


De anes: ata 


-am poe: 


Dan.—(intorcindu-se viu, o priveşte apoi blind, o strigă dela uşă). Livio! 
Livia.—(rugător, mingălos şi slab). pană 
V răspunde, se crispează mal tare), 
ef Ae brusc păr: a Ce a căutat femeia asta la tine? 
Dan.—Ce importanţă are ce a căutat ? Nu ştiu, nu mai ştiu ce a 
căutat. Acum nu mai ştiu decit un singur lucru; că eşti 
tu aici, Livia mea. 

Livia.—(mai blind). Răspunde te rog ce a vrut, ce a putut vrea 

Dan.—(încet, rar). Te-aşi ruga să nu vorbim acum de asta, dacă 
ai putea să ai atita răbdare şi să nu mă întrebi acum de 
ea. Îţi făgăduesc, că îţi voiu spune îndată ce se va putea, 
dar acum Livio, te rog să nu mă întrebi... acum să stai 
cu mine. Am atita nevoe de tine... numai de tine... 

Livia—(se scoală speriată). Nu s'a întîmplat nimic rău 2... Nu in- 
teleg ce a putut vroi. Se 

Dan.—Răul, nu poate veni pentru mine, decit dela tine 

Livia.— Dan! 

Dan.—Şi cred că ei e EES? rău! 

( cu elan mare). An... ce- 

Go SCT „abur de ea, îi cuprinde faţa în mini. O priveşte intens)... Ochii: 
şi fața !... Dacă d şti cît de dragă, cit de dragă... Livio... 
niciodată... dacă vreodată... dar nu... (se opreşte brusc şi îşi 
ascunde fața pe umărul ei. Emoţie intensă). E 

Livia. —(speriată, căutindu-i fața). Ce sa întîmplat... ce €?... ce ai ?... 
doamne... Dan, (ui „fetita sul) a Ze EE, Se? 

— G. nimic... stai aşa ai cu mint, 

ges: Teen nimic... nimic... eşti aici lingă ons Ga se stringe 
de ei) eşti aici... nu sa intimplat nimic... eşti lingă mine... 
dacă ai şti cât te iubesc... te-ai înspăiminta. 

„—Dan, nu in A 

Se eege > eşti mai scumpă ca viaţa, asta-i tot. E 
tot ce pot spune... Totul nu este decit tu, tu... numai tu. 
(se opreşte). ŞI .. totu, o 
urmărind cu încordare). 3 i 

serie nn uşor). Şi totuşi... (repede) n'ar trebui să-ți spun lu- 
crurile astea, ee să-ţi vorbesc aşa. 

A, Cum? e 

crai impart nu trebue vorbit aşa... nu trebue să te leg cu 
astfel de lucruri, pentrucă ar trebui să am puterea asta: 
să nu-ţi spun astfel de lucruri,.. şi... nu pot, acuma nu 
mai pot. Dacă ai şti Livio de cînd te iubesc, decind aştept... 
mi se părea că voiu aştepta toată viaţa, că te voiu aştepta 
toată viața zadarnic... şi acum... © prea mare pia 
lingă tine, cu tine, nu mai pot fără tine, da, da, şi îm 
dau seama că nu trebue să-ți vorbesc aşa, dimpotrivă 
chiar, ar trebui să te las să-ţi fie uşor, drag, să stai 
lingă mine, să nu stai niciodată pentrucă eu maşi putea 
țără tine, să stai din teamă că n'aş putea fără tine, trebue 


PLUMB 107 


SM 
SC 
CU 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


să am puterea să te las să-mi poţi spune orice, or 
să H Mech Buet mima EE n'aş serice 
dacă tu vreodată.. chiar dacă eu vorbesc acum aşa, tu 
nu trebue să ţii în seamă, nu trebue să crezi că eu nu 
aşi putea fără tinc., eu pot fără tine, Livio vezi, 
sar ar trebui, eu... da nu, nu asta, nu voiam să spun 
Ka 

Livia.—( tot speriata ). Dar ce e spaima asta... mînile a 

privirea asta ? Dece elt ef : spirit 
— (cu un suris slab). Nu, acum e bine Livio, e bine, mult mai 

bine... o să fie mult mai bine... dacă tu.. o să vrei să 
stai mereu cu mine.. aşa... mult mai bine... şi n'am să 
mai vorbesc aşa. 

Zipia.—căutindu»i privirea), Nu vrei să-mi spui ce ai? Te-am su- 
părat eu cu ceva ce nu știu? Vrei să-mi vorbeşti şi nu 
„„indriznești țsurizind). 


Dan— särutisdu-i thiL Ni 
Lintgen e Tu nu simţi cit de mult sintem unul altuia ? 
Ce le mai poale turoura? 


DI Co adevăral ? 

Livia.— Cur, tu tuş ? Dece tresari aşa ? 

Dog, ba ba da, ştiu, dar e bine cind o spui, tu. Face atit 
de vine, cind o spui, tu. 

Livia. —: ui um că te-ai mai liniștit, vrei să-mi desluşești ce ai 

da E spus Mia ceva ce te-a putut turbura? S'a 

LU? atl. 

Don. nu, Dece! Nu, Dar vezi... poate, citeodată, te iubesc 
prea mult. (repede). Da, asta e: te iubesc prea mult! 

Livin. — said). Să iubeşti prea mult nu se poate. (surizind). 

Da. — acelaşi joc). Prea mult pentru dintr'o dată. 

Livia.— Bine, şi atunci? 

Dan.—( grav). Şi atunci mă înspăimint. Mi-e teamă să nu se În- 
timple nimic rău dragostei noastre. Mă turbur, tremur 
pentru fiecare cuvint, fiecare gest. In fiecare, vreau să 
văd mereu, mereu că dragostea e vie, că o doreşti şi tu 
aşa cum o doresc cu, că nu înţelegi tot ce însemni tu 
Es mine, că înţelegi tot ce vreau dela tine. (brusc). 

vio te rog să nu-mi ascunzi nimic, să ai increderea în 
mine, să crezi că eu aşi avea putere pentru orice... dacă 
tu vreodată ai crede că trebue să-mi vorbeşti, să o 
faci... niciodată să nu te temi.. să nu-mi ascunzi 
nimic din tot ce gindeşti şi doreşti. (inăbuşe. Livia se uită 
inspăimintată la el)... N'ai nimic de spus... eşti sigură că 
mai nimic de spus... nu simţi nevoia să-mi spui nimic? 

Livia. — (speriata ), Nu ştiu... nu pricep... (cu glasul tremurat şi foarte 
slab)... s'a întîmplat ceva... noi.. (e gata să toen, 

—(dindu-şi sama că a speriat-o). Nu, nu nimica,.. Livio nimic... 
Livio ce ai, iţi jur că nimic... 


PLUMB 109 


Livia.—(cu destindere de nervi, izbucneşte în plins violent). Am crezut... 
credeam... 

Dan—Nu, nu micuța mea.. nu... iartă-mă, dar ce prost am fost... 
nu Livio, nu nimic... te iubesc... 

Livia.—(strins lingă el, încă cu lacrimi în glas). Dacă ai vedea ce ochi 
ai, şi cu ce glas mi-ai vorbit... cu cred că mai curind tu 
ai avea lucruri de spus, nu eu... tu niciodată n'ai fost aşa 


cu mine. 

Dan.—Da, da ai dreptate... să ştergem ochii... dragi... da, da ai 
dreptate, ceartă-mă, fii rea cu mine, dar iartă-mă... iartă-mă... 

Livia.—(cuprinzindu-l). Da, 

Dan.—( o alinta ) să stai... mereu cu mine, să nu pleci niciodată 
de lingă mine, e bine aşa... atît de bine. 

Livia.— (acelaşi ton). Da bine lingă tine, e bine, e viață. Cind sînt 
așa nu mai doresc nimic, e bine, cînd sint departe, totul 
nu este decit o aşteptare a ta. 

Dan.—Da. 

Livia—.„atunci tot ce se întimplă, tot ce trăesc departe de tine 
nu este făcut decit ca să ştiu că timpul trece şi mă apro- 
prie din nou de tine (se stringe). 

Dan.—(cu emotie). Dacă ai să-ţi dai seama vreodată ce greutate 
imi ridici acuma de pe sutiet... vorbind aşa... | 
Livla.—(atenta) Ca să ridic o greutate, a trebuit totuşi să fie greu- 

tate, să se fi întimplat ceva! Spune? 

Dan.—Nu, nimic, aşi fi fost nebun, iartă-mă. 

Livia. ( acelaşi joc). Dar ca să iert ar trebui să ştiu ce ierta. 

Dan. — (căutind să scape). artă... că te-am speriat degeaba. 

Livia.— Totuşi nu crezi că ar fi bine să-mi spui ce ai avut? 

Dan. Un lucru atit de copilăresc... încît... Să nu mai vorbim de 
asta, te rog, te rog mult... altădată... cind se va putea; 
nu e absolut nimic... da, nue nimic Livia mea... un lucru 
atit de absurd... à 

Livia.—Nu crede că este tocmai uşor ce îmi spui. Mai ales azi! 
Cred că înţelegi că nu mi-a făcut tocmai plăcere să o 

ăsesc pe. Mia aici? Dar în fine... dacă vrei tu aşa 
n ginduri) nu-mi închipui că ar putea fi ceva cu adevărat 
rău şi nu mi-ai spune! Vreau să cred că întradevăr e 
mai bine să nu mai vorbim de asta... dacă aşa spui tu... 
cu toate că îți spun drept că nu înţeleg de loc, dar deloc... 
Dan.—(brusc). ia nu ştii dece Valentin n'a transcris divorțul pănă 
acuma 
Livla—( tresărind ). Cum? ce-i asta acum ? 2 
Dan.—cu căzna). Te intreb dacă nu știi dece pănă acum Valentin 
nu a transcris divorţul ? 
Livia.—Dece mă întrebi Re Ştiu tot atit cît și tine! (brusc 
uminindu-se). aceia a venit Mia la tine? De asta 
eşti tu aşa de turburat ?... 
Dan.—(încurcat ). Da, adică... da, da şi pentru asta. 


JM £ wi K | 


110 VIAȚA ROMINEASCA 


Livia.—Şi ce i-ai spus? 

Dan.—Că nu ştiu nimic! 

Livia.—(pe gînduri). Eu cred că zilele astea trebue să-l transcrie. 

Dan.—(chinuit). unde ştii că zilele astea trebue să-l transcrie ? 
Cine ţi-a spus? 

Livia—Cum de unde ştiu? Nu mi-a spus nimeni, Imi închipui. 
E natural să fie aşa! Nu poate dura la înfinit. Asta nu e o 
situație! Tu crezi că dacă noi am fi împreună, cu ade- 
vărat împreună, s'ar mai putea întîmpla neințelegeri. între 
noi, ca azi? Acum pricep dece ești așa nervos azi, tur- 
burat! Desigur a venit să te întrebe dece nu se ter- 
mină divorțul. Nu.? O fi crezut că eu nu vreau! Dar 
une) să te turburi tu? Ţi-a făcut rău căţi-ai amintit ?... 

u înțeleg dece să nu-mi fi spus ce ai ? ţi era teamă că 
o să-mi fac şi mie rău! 

Dan.—Aincet, capul plecat). Da. (apoi cu elan). Eşti bună, Livio, eşti 
nesfirşit de bună... îţi mulţumesc! (tară să-şi dea seamă vor- 
beşte exaltat), Ascultă, Livio, dacă tu vrei, tu dacă vrei... 
uite da... eu îți cer voe să vin azi la tine... acasă... astă 
seară... am să vin tirziu... la zece... la unsprezece chiar... 
nu se mai poate așa... toate nebuniile astea... să ne chi- 
nuim aşa... (uimire la Livia), 

Livia.—Cum ? 

Dan.—(se opreşte). Spuneam, că dacă vrei tu, diseară pot veni la 
tine... dacă nu te supără... dacă tu vrei! 

(pauză) 


Livia.—(4i dă mina). Vreau Dan, vino. (9 priveşte, apoi se lasă deodată 


la e] în brațe). 

PPR în Preda = Fii a mea Livio, a mea. E o copilărie să mai 
așteptăm... începem viaţa noastră deacum... tot ce a fost 
in urmă a trecut... s'a uitat... acum e viaţa noastră... avem 
dreptul... te doresc Livio, te vreau a mea, numai a mea 
(tot febril) numai a mea... TH mulțumesc pentru toată in- 
crederea ce o am în tine, pentru tot ce e curat, trumos, 
între noi, pentru tot ce-mi dai tu. Tu nici nu ştii ce în- 
samnă asta pentru mine: să te privesc şi să ştiu că 
eşti a mea, deacum mereu a mea... să am încredere în 
tine... să ştiu că nu mai am nimic de ce să mă tem... că 
te-aşi mai putea pierde... să ştiu că pot fi fericit, că tu... 


(ceasul începe să bati. Cinci bătăi. Dan se oprește şi asculta 
toate bătăile, atent). 2 X 


Dan.—(complect schimbat, speriat). Cinci! 

Livia.—(care a ascultat şi ea ceasul), Da, cinci! (văzindu-l pe Dan 
schimbat). Dar ce ai? Ce s'a intimplat? 

Dan.—Nimic ! Cum... trece: timpul | 

Livia. —(surtzind, căutind să-l reel, Da, şi ? 

Dan.—(sculindu-se enervat). Nu ştiu! Îmi face rău! 

Livia.— Cum ? dece ? Ce-i asta ? Ce vrei să spui? 


Sc? 
PLUMB 


` Gë: PE Vor e e eg 
ŞI ee 1 Zog 


Dan.—Nu ştiu... îmi pare că trece, trece.. apoi îţi aud glasul 
spunînd: „acum trebue să plec“. 
Livia.—Da, dar am să adaug: „peste citva timp sîntem iar îm- 
preuhă!*. (privindu-l cu dragoste). Dan, în 1 
Dan.—{chinuind un gind), Şi... azi.. ai să pleci curind? 
Livia.—(drâguţă). Da, destul de curind. Azi, mai devreme ca deo- 
biceiu, pentrucă am şi venit mai devreme decit spusesem, 
Dan. (cu o atenţie chinuita). Vrei să pleci? Trebue să pleci acum. 
—Nu chiar acum! Mai pot sta puţin! (se uită la ceas). 
—( același ton ). Cit mai poţi sta? 
Livia.— Aşi vrea să fiu acasă... aşa cam pe la şease... cel mai tirziu. 
Dan—( chinuit, stăpinindu-se) înainte de şeapte? 
Livia.—(îl priveşte uimită, căutind să suriză), Bine înțeles că îna- 
inte de şeapte, dacă spun că aşi vrea să plec cam pe la 


şease ! 

Dan. -— Dece vrei să D înainte de şeapte acasă ? 

Livia.— Cum dece? 

Dan.— Pentru ce vrei să fii înainte de şeapte acasă ? 

Livia.—Nu înţeleg ce vrei să spui: Am spus că vreau să fiu îna- 
inte de şeapte acasă, Atit. 

Dan.—(sacadat). Şi eu, te întreb, pentruce vrei să fii înainte de 

pte „acasă, Atit. i 

Livia.— nu înţeleg deloc ce vrei! N'am nici un motiv atit de 
extraordinar, încît să cred că trebueşte să ţi-l spun şi 
ție. Nimic important... Presupune orice fleacuri,.. în fine 
indiferent... nare importanță, dar aşi dori să fiu înainte 
de şeapte acasă. Deaceia am şi venit mai devreme la tine, 
ca să am totuşi timp să stau cu tine, (caută să-l cuprindă, 
El rămine rece, nemișcat). 
(Pauză), 

Dan.—(rar, Liviei, care pare jicnită), Dacă te-aşi ruga să rămii aici 
să nu pleci, ai face-o, ai rămine ? 

Livia. — (destul de rece.) mi-ar fi cam greu... ar trebui să anunț 
acasă... 

Dan.—Servitorii ? L 

Livia—(lovită). Cum vorbeşti (pauza). Da, poate servitorii. Am spus 
intr'adevăr că vin mai devreme, 

Dan.—cu aceiaşi am fixă, chinuită). Dar dacă totuşi, te-aşi ruga 
să rămii 

Livia.— (tot rece). N'ai nici un motiv să o fac. mai ales că peste 
cîteva ceasuri ai spus că vii la mine! , 

Dan.—Dacă te-aşi ruga totuşi, aşa fără nici un motiv... să nu 


leci? 

Livia. Det pentruce privirile astea, glasul ăsta... şi n'ai nici un 
motiv ! 

Dan.—Aşa fără nici un motiv te rog să rămii aici.. pentrucă alt 
el eu... 


DEn, 


112 VIAȚA ROVINEASOA 


Livia.—(din nou lovită). Pentru că altfel tu? 

Dan.—(încet). Pentrucă altfel aşi suferi. 

Livla.—(cu elan). Dan, ce-i asta ? 

Dan.—Nu ştiu... dar este aşa! 

Livta.— Dar n'ai pentru ce. Nu are sens ce faci... Tu ştii că mi-ar 
face plăcere să stau cu tine... că la tine am venit, şi că 
diseară o să fim iar împreună... dar acuma... nu înțeleg 
ce ai, şi nu vreau aşa... nu se poate aşa., nu are nici 
un sens ce faci... 

Dan—(Dan sever şi cercetător). Şi dacă totuşi te-aşi ruga să rämtt 
aşa fără nici un motiv... (apasă pe cuvinte)... fără nici un 
sens, ai rămine? 

Livia.— Fără motiv? 

Dan.—(După ce o priveşte fix). Da, să spunem, fără motiv. 

Livia.—(încet). Nu, m'aşi rămine. 

(pauză). 

Dan.—(rar). Pe cine aştepţi ? 

Livia.-—(iar lovită, tresare). Ce vrei să spui ? 

Gëf een Nu vreau să EC a te Si ena să rămii aici! 

—(tresare, apoi îi priveşte o clipă). Nu pot. nu se mai poale. 

Don, pc Ada psi d a 

Livia.—Adesluşit). Pentrucă gare sens ce faci. Acum ăsta-i singuruț 
motiv : pentru că n'are sens ce faci, 


Dan.— Totuşi... 
Livia.—Dela tine nu pot primi aşa ceva. Asta era bun pentru 
Valentin. 


Dan.—(viu). Cum? 

Livia.—Da, faţa ta, privirile astea, toate mi-l amintesc. 

Dan.—(încet, fără să o mai prne i-ar face atit de rău ? 

Livia.—Intrebi? Bine dar... Ascultă Dan Çit întoarce cu fața cătră ea)... 
întratit de rău, încit uite acum imi dau seama că dacă 
mă port aşa cu tine, dacă mă încăpăţinez să plec acuma... 
fără nici un motiv... e pentrucă mil aminteşti. Purtarea 
ta mi-l aminteşte, mi se pare că retrăesc clipe din 
care au fost lingă el... pentru că nu mai pot tolera capri- 
cii, strigăte, scene, nebunii nemotivate... nu nu, eu nu mai pot. 
Numai cînd mă E en la ele, la cum eram lingă el, mă 
turbur... se îneacă mintea, voinţa... e înjositor... ( violent ) 
așa ceva nu se mai poate suporta... nu mai pot şi... acum 
tocmai tu, tu Dan... tocmai azi... 

Dan.—(slab, minile căzute). D 

n.— (încet, rar, chinuit, cu o rugăminte de copil în , Şi. acuma 

tot ai să pleci ? wg 

Livia.—Da. 

Dan.—Rămii te rog. 


Livia—Şi eu te rog să mă lași să plec, te rog (caută să-l mingie). 


WS III LR 


PLUMB 113 


Dan.—(se degajă deodata, după ce a părut că se frămintă să se reculeagă, 
să adune voința). Ascultă Livio, dacă tu pleci acuma voiu 
fi şi eu la tine acasă la şeapte. (alt ton). Cred că nu ai 
nici un motiv să nu mă primeşti! 

Livia.—( uimire, disperare, oboseala). Bine dar asta-i nebunie... 


Cum la şeapte ? 
gw wn (repetă textul scrisoarei). Azi la şeapte voiu 
Livia.—Bine... dar adineauri spuneai... credeam că ne-am invoit, 
că ai înţeles. 


teles... 

Dan.—Livio, ajunge. (se aşeză pe canapea). 

Livia.—(pata să plingă). Dar gare sens să te porți aşa cu mine. 
Eu nu ţi-am greşit cu nimic... şi tu aşa fără motiv strici 
aşa totul... nici nu pot înţelege ce vrei dela mine, ce sint 
toate astea... nu mai pricep nimic... ce vrei să faci din 
noi... credeam că niciodată n'o să fie lucruri de astea în- 
tre noi... astfel de scene... şi cum imi vorbeşti. 

(Dan o priveşte, pare din ce în ce mai stăpinit, p atent)... dece 
mă pri aşa... dece te uiţi aşa la mine 

Dan.—lţi pare atit de extraordinar că vreau să vin la tine mai... 
devreme ? 

Livia.—Nu-mi pare extraordinar decit purtarea ta faţă de mine! 

Dan.—(vorbeşte greu). Liniştegte-te. Dacă nu e nimic rău... vor trece 
toate dela sine. Acum du-te acasă. La şeapte volu fi la 
tine. Ne vom lămuri acolo, ne vom lămuri citeva ceasuri 
mai devreme. Cred că va fi bine pentru toată lumea. Acum 
sintem prea turburaţi ca să putem continua... dar... (suride 
crud) nu avem pentru ce aştepta pănă la 10 ca să ne lä- 
murim: cu cît mai devreme cu atit mai bine. 


(pauză). 
Livia.—Asta-i tot d 
Dan.—Da. 


Livia.—(un timp, apoi incet). Plec, la revedere. (îi intinde mina). 

Dan.—se scoală, o priveşte, apoi o trage la el). Dacă incă odată te-aşi 
ruga, acum, Să rămii, ai râmine ? 

eet gan e Nu. K cf, 

d rtoază i lat e Ne... u- . 

a er ger arae man cade pe fotoliu, capul răzămat 
de birou. Mimică de disperare, Izbucneşte în plins) Livio... Livio, 
ce faci... ce faci Livio... 

(Cortina). 
Henriette ivonne Stahl 


(Sfirşitul în numărul viitor) 


Resturi de limbă scito-sarmată ` 


Dacă istoria şi civilizaţia popoarelor scito-sarmate este destul 
de bine cunoscută astăzi, in schimb, cercetările lingviştilor sint 
mai puţin avansate ; aceasta provine din mai multe cauze; mate- 
rialul de care dispunem, pentru cunoaşterea limbii acestor populaţii, 
este sărac şi nu întotdeauna sigur: citeva cuvinte transmise de 
scriitorii clasici, glose de o interpretare dubioasă şi material ono- 
mastic şi toponimic extras din inscripţiile oraşelor pontice greceşti ; 
în sfirşit, cercetarea atentă a toponimiei Daciei şi Rusiei de sud, 
din antichitate şi din zilele noastre, îmbogățeşte lista cu alte 
citeva nume. Apoi, cînd vrem să interpretăm acest material ling- 
vistic, ne lovim de un alt neajuns: istoria dialectelor iranice, în 
special a dialectelor de nord, nu e încă bine cunoscută ` lingvistul 
trebue să opereze cu informaţii fragmentare, şi, de cele mai multe 
ori, să se adreseze, pentru comparaţie, la grupuri dialectale vecine, 
în neputința de a cita forma veche a dialectului de care ar avea 
nevoe; posibilitatea reapariţiei, mulțumită unei descoperiri fericite, 
a unor grupuri lingvistice dispărute, rămîne însă deschisă: rein- 
vierea recentă a tokharicei şi a grupului iranic oriental justifică 
această nădejde. 

Scopul articolului de faţă nu este de a relua, în amănunte, 
examenul resturilor de limbă scito-sarmată : această lucrare a fost 
întrapsinsă şi dusă la bun sfirşit de alţi cercetători, cu suficientă 
autoritate ` mă voiu mulţumi, deci, să examinez, rapid, citeva cuvinte 
caracteristice şi să indic Care sint rezultatele la care s'a ajuns în 
această materie; îmi propun să insist, apoi, asupra problemei cu- 
vintelor iranice intrate la o epocă veche în lim romanice, şi în 
special în romină. Cu acest prilej, vom examina metoda care tre- 
bue urmată într'o astfel de cercetare, pentru că lingvistica dispune 
astăzi de o metodă riguroasă şi de mijloace de control suficiente : 
încrederea in metodă presupune, fireşte, un „act de credinţă“, 


L Am tratat acest subiect într'o conferință ținută la Institutul de stu- 
dii sud-est europeean ` v. Neamul românesc din 12 mai 1929, 

ABREVIAŢIUNI. alb,  albanesă; au. — avestică ` dr.—dacoromină : gr. 
greacă ; ir.- iranică ; lit. lituană ; oss. ossetă ; ot. (turcă) otomană ; pers. 
= persană ; prov.*-provansală ; r. rusă; retorom.-— retoromană ; si.— slavă ; 
Sp.uspaniolă ; tng.=ungară ; U, - vechi. 


pe 


RESTURI DE LIMBĂ SCITO-SARMATA 115 


prealabil, care, odată acordat, permite lingvistului să renunțe la 
apropie să în aparență seducătoare, dar care nu sint justificate 
de metodă, 


Vom examina, mai întăiu, care erau locuinţele Scito-Sarmaţilor 
in cursul antichităţii şi evului-mediu, mişcările executate de aceste 
populaţii in acest răstimp şi numele subt care ele sint cunoscute. 

Pe la 750 în. d. d Seiti! înlocuesc pe Cimerieni în Rusia 
de sud; mai tirziu, în timpul lui Dariu (521-483 în. d, C.), Sc 
sînt semnalaţi între Dunăre şi Don; la estul Donului sint aşezaţi 
Sarmaţii, semnalaţi de scriitorii greci în jumătatea a doua a sec. 
al IV-lea în. d. C., pe cursul mijlociu al Donului. Împinşi spre 
vest de Mongoli, Sarmaţii ocupă, în a doua jumătate a secolului 
al Ill-lea, stepele dintre şi Nipru. Massageţii şi Sacii sint a- 
şezaţi la estul Mării de Aral (Oxiana), pe Araxes; la aceiaşi 

Armenia, Capadocia şi Pontul sint colonizate de Perşi. 
Incepind cu secolul I d. C., Sacii sint semnalaţi în India de nord- 


vest, în provinciile Panjtal, Wachan, etc, ` ei cucerise cu două 
veacuri mai de vreme provincia Drangiana, care căpătase numele 


cuceritorilor : Sakastan (<Saka), azi Seistan. In sec. | d. C., la 
vestul Sarmaţilor, aşezaţi între Nipru şi Don, găsim pe /azygi, 
care se întind pănă la Carpaţi; ei trec Dunărea şi Tisa pe ia 50 
d. C. Aorsii sint semnalaţi la vestul Donului, iar în 62 d. C. Ro- 
xolanii locuesc la vestul Niprului. Sigynii apar pe malurile Mării 
Caspice ; ei sint semnalaţi apoi în Dacia, în Oltenia şi în Bănat, 
de unde, prin valea Savei, ajung pe țărmurile Adriaticei. Sarmaţii 
n'au distrus sau asimilat pe Scifi; aceştia sint semnalaţi în Crimeea 
şi în Dobrogea, după venirea Sarmaţilor. Ca şi Sch, Sarmaţii 
sint un popor iranic, cu infusiune de singe mongol; această ori- 
gine dublă poale fi dedusă şi din monumentele de artă scito-sarmată, 
pe care sint figurate două tipuri de luptători: unul mongol și celă- 
lalt indo-europeean. Scito-Sarmaţii au în comun nu numai tipul etno- 

rațic, dar şi organizația politică şi economică; deosebirea residă 
n armament şi în tactica de luptă: Sciţii sint arcași pedeștri, pe 
cînd Sarmaţii sînt călăreți şi se servesc de lănci. Pe de altă parte, 
stilul animal, care caracterisează arta scită, apare evoluat la Sar- 
mal, în Zeen că animalele devin ornament şi obiectele sint po- 
lichrome 1. 


1. Stilul animal a fost dus probabil de Hunt în China, unde a provo- 
cat renașterea artei chineze subt dinastiile Ceu (sec, VI—IV în d. C.) şi Han 
(206 în. d. C.—220 d. C.). Am evitat să Intrebuinţez, în cursul acestui articol, 
termenul turan, din cauza neprecisiunii sale; în adevăr, prin Taran se 
înțelege regiunta dela nordul Pamirului şi Thibetului, cuprinsă între Ma- 
rea Neagră şi Marea Galbenă. Pe acest teritoriu întins sau intilnit popoare 
de rasă cu totul diferită; cit privește numele furanică, dat unei familii de 
limbi (limbile turceşti, mongola, tunguza şi limbile fino-ugriene), el este aban- 
donat astăzi. 


116 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pârvan a arătat că monumentele de artă scito-sarmată desco- 
perite în regiunea carpato-dunăreană sînt departe de a atinge 
strălucirea celor. din Rusia de sud: în nordul TThraciei nu s'au 
stabilit, în mijlocul populaţiei locale, decit mici grupuri iranice, pe 
cînd în Rusia meridională a existatun bloc iranic compact. Gru- 
pări iranice mai importante sint semnalate în nordul Ungariei, în 
sudul Ardealului 1 şi în stepa Țării Romineşti. Sciţii din nordul 
Ungariei gau fost în contact cu cei din sudul Ardealului: cei dintăiu 
fac parte din grupul de populaţie iranică care s'a răspîndit în 
nordul Basarabiei, Bucovina, Galiţia, Silesia şi Brandeburg. Celă- 
lalt val de populaţie iranică s'a răspîndit din Basarabia spre vest, 
acoperind sudul Moldovei şi trecînd în Ardeal prin văile Mureşului, 
Oltului şi prin pasul Oituz, În sfirsit, Iranii au mai pătruns în Dacia 
şi în Bulgaria prin cimpia Ţării Romineşti, trecînd apoi spre A- 
driatică, şi Lei Dobrogea ; ei urmează drumul pe care l-au apucat 
mai tirziu Goţii și Bulgarii. Despre Agathirşi, care locuiau pe a- 
mîndouă malurile ale Mureşului şi care sînt semnalaţi în jurul A- 
brudului, avem ştiri precise culese de Herodot la Olbia, colonie 

recească care era in legături comerciale cu sudul Ardealului, 
A gathirşii supusese populația dacă locală, dar, cu timpul, au fost 
asimilați de Daci: la 100 d. C., procesul de asimilare era desă- 
virşit. In sec. IV d, C. Alanii, în solda Hunilor (onest turcesc), 
înaintează spre vest; la inceputul secolului al V-lea îi găsim în 
Panonia. Mult mai tirziu, in sec, al XIII-lea, regele Bela a! IV-lea 
colonisă Ungaria cu Alani şi Cumani. Teritoriul Alanilor 2, între 
Budapesta și Debreczen, se întindea pe amindouă malurile ale 
riului Zagyva; E Alani nu sint urmaşii Alanilor semnalaţi mai 
înainte la Dunăre, Îi găsim la nord de Sevastopol în sec, al XIII-lea, 
şi în sec. al XV-lea aflăm că Alanii se întind din Crimeea pănă 
pa Cetatea-Albă 3. 


E. Minas, Scythians and Greeks, Cambridge, 1913 ; 
M. Ebert, Sădrussland im Altertum, Boun-Leipzig, 1921 ; 
M. Rostovtzeff, /ranians and Greeks in South Russia, 
Oxford, 1922; V. Pârvan, Getica, Bucureşti, 1926 (aceste 
Es lucrări sînt fundamentale a conțin toate referințele bi- 

iografice ; d. exposeul lui G, Radet, Le monde scythe, în 
Journal des savants, 1923, p. 247-259 şi Schrader-Neh- 
ring, Reallexikon der indogerm, Altertumskunde, 1917- 
1929, s. v. Iranier şi Skythen ; o hartă, cu indicația satra- 
piilor imperiului „sub Dann, în The Cambridge an- 
cient history, + 1926, p. 194-195); V. Pârvan, Dacia, 
an outline of the early civilizations of the carpatho- 


1. In sudul Liege această civilizaţie a lăsat urme mai însemnate 
in judeţele Trei Scaune, i, Mureş-T Tirnava şi Alba de jos, 

2, Ung. Jâszsăg <v. r. Jasi, r, jasy „numele Osseţilor* < As. 

3, indicaţiile bibliografice date in cursul acestul articol se mărginesc 
la strictul necesar ; amănuntele sint date în lucrările la care se trimite, care 
"conţin bibliografia completă. 


e $ 


RESTURI DE LIMBĂ SCITO-SARMATĂ 117 


danubian countries, Cambridge, 1928 (sintesă clară d 
elegantă). Asupra artei scito-sarmate, v. şi M. Rostovtzeli, 
L'art gréco-sarmate et řart chinois de l'époque des 
Han, în Aréthuse, Paris, 1924, p, SI urm. ṣi Id, L'art 
chinois de l'époque des Han, în Revue des arts asia- 
tiques, Paris, 1924, n-l 3, p. 11 arm. CL H. d'Ardenge de 
Tizac, L'art chinois classique, Paris, 1926, p. 71. urm, ; 
W. Ginters, Das Schwert der Skythen und Sarmaten, 
Berlin, 1928. 

AGATHIRŞI. C. Patsch, Die Vöõlkersċchaft der Aga- 
thħyrsen, Akademie der Wissenschaften in Wien, Anzei- 
ger, 1925, p. 69 urm. (ajunge la aceleași rezultate ca şi Pârvan). 

ALANI. Articolul lui Tomaschek (Alani), din Pauli- Miesen, 
Real-Ecyclopedie der classischen Altertumuwissenschaft, 
L col. 1282 urm., merită să mai lie consultat, 

SACI. Studiul lui G. Hiising, Vălkerschichten in Iran, 
în Milleilungen d. Anthropolog. Gesellschaft in Wien, 
46, 1916, p. 199 urm, trebue consultat cu multă critică. 


Dacă examinăm, acum, diferitele denumiri ale acestor populaţii 
constatăm două lucruri : 

i. Toate numele se explică prin iranică. 

Alani Arawi) < Arya (cf. gr. (Apam), potrivit legii fonetice 
ZP care caracterisează grupul de nord 1; cf. oss. fr „Os- 
sel, țara Osseţilor* <Cav. airya. 

Aorsi ('Acpoei), nume dat Alanilor, cl. av. auruša „alb“. 

Asal CAestzd „Alanii! dela Don“, cf. av. asav- „iute, rapid“ 
Kë asu-aspa „calul iute“). As, nume dat Alanilor, după sec. al 

-lea ; cf. "Adavpeot, la Ptolemeu <'Ahavt "Aopoa, 

Aesieoer „Dacii albi” din Dalmația < Ade „Daci“ -+ Acpest 
(Pârvan, Getica, p. 38-39); cf. Ados, la Olbia. 

Massageţi (Macsayétz:) „Geţii mincători de peşte“, cf. av. 
masya— „peşte“. 

Roxolani ('Puzohays!) „neam sarmat" (Strabo, Ptolemeu) ; cf. av. 
raoxsna- „luminos, lucios*+"Adavi=—,Alanii blonzi“. Redarea lui 
xš şi Sprin gr, & e normală:cf.av. axšačna = gr.ãķġewoç şi av. aša- 

pada) „pe drum“ = gr. "Eauzaics „Bugul“ (Hypanis; Herodot) 2. 
er Go (Eia), nume generic al Leier Eais dintre Oxus 
(Amudarja) şi Jaxarte (Syrdarja), în inscripţiile suveranilor Ache- 
menizi: „cei de dincolo de mare“ şi „cei dela est“; cf. v. pers. 

dr 


3. Denumirile acestea sint date de vecini aceleaşi populaţiuni 
iranice de nord, după cum veneau în atingere cu cutare sau cutare 
trib iranic, şi porecle (cf. Massageţi, Roxolani, etc.). Numele na- 


a 


1. R. Gauihiot, Essai de grammaire sogdienne, p, N, 
2. Densusianu, Grai și suflet, IV, 1929, p. 145—147. 


na VIAŢA 


tional al acestei populaţii este Scoloţi gies în in- 
4 


scripţiile asiriene ; Grecii i-au denumit „populaţia ira- 

dela nordul Mării Negre, dela Marea şi dela Marea 
de Aral“, extinzind, astfel, asupra întregei populații iranice de 
nord, numele unui grup, numit Saka- de Perşi, Záxas, la scriitorii 
greci (cf. glosa lui Hesychius: saxala „sărbătoare scită”) 1. Sacii 
din Dacia, care au lăsat urme în numele de localităţi (cf. Sacidava, 
lingă Durostorum şi la sud de Apulum), sînt, prin urmare, Son 2. 

Caracterul iranic al acestei populaţii este, deci, bine definit: 
el e confirmat prin ceiace ştim cu privire la civilizaţia scito-sarmată, 
care reprezintă avangarda civilizaţiei iranice în Europa. 


Ul 


Putem trece, acum, la examenul resturilor de limbă scito- 
sarmată, 

Am enumerat mai sus izvoarele de care dispunem pentru 
cunoaşterea acestei limbi. Concluzia examenului este că cele mai 
multe nume se explică prin iranică. Aceasta nu Înseamnă, fireşte, 
că Scito-Sarmaţii erau toți Irani: ceiace pare sigur, este că aristo- 
crația care domina această populaţie era iranisată: Scito-Sarmaţii 
vor fi încorporat în organisaţia lor politică oarecari triburi mon- 
gole; teoria „mongolă“ (Geza Nagy, Minns, J. Peisker, Treidler) 
este, deci, în parte cel puţin, justificată. Trebue relevat aici, pe de 
altă parte, că, unele nume din materialul amintit, sînt thrace: a- 
ceasta se explică mulţumită strinselor relaţii dintre Thraci şi Scito- 
Sarmaţi, în Dacia. 

Las să urmeze, acum, citeva numiri iranice dela nordul Du- 
nări; mai întăiu, citeva nume proprii culese în inscripțiile din 
oraşele pontice grecești: Olbia, Tanais, Tyras, începînd cu sec. 
al Îl-lea în. d. C.: 

pas, cf. oss. dig. fidă „tatä". școgras, cf. oss. furt „fiu“ (cl. 
numele de persoană Furduh, într'un document din 1323 provenind 
din Ungaria). Acipaws, ci. oss. man „prieten“. 

Trecem la numele toponimice : 

d Numele Dunărei, şi în primul rind dr. Dunăre, pune o serle 
e probleme, pe care le vom examina rapid. 

Pe lingă forma rominească, şi lăsind de o parte denumirea 
"lees, găsim atestate două forme, cu un vocalism diferit: Danu- 
vius (la Caesar) şi Danuvis (A zuch), deci forme cu vocalismul 
a al radicalului, şi, pe de altă parte, forme cu vocalismul o sau u 
(trecerea la u e un fapt fonetic banal şi general): Aoivaĝw, la 


1. Asupra numelui Sarmaţilor (Eaupoudrat şi Zapuizar, două popoare 
diferite fb, v. Rostovtzeii, Iranians and Greeks, p. 112 urm. şi Vasmer» 
Die Iranier în Sâdrusaland, p. 51. 

2, Pârvan, Getica, p- e 119, 251, 271-272 şi 234; Patsch, loc, cit, 


Ka 


RESTURI DE LIMBA SCITO-SARMATĂ -119 


Pseudo-Cesar din Nazianz, şi * Dânawi, Dānawi (nominativ), * Da 


'naujai (dativ), în gotică, Dunavă în v. slavă. 


Cum se explică aceste forme? 

Originea celtică a formei occidentale nu mai este admisă 
astăzi ; părerea lui Pârvan, după care aceste forme ar îi fosttrans- 
mise Celţilor de Scito-Sarmaţi, care erau la ei acasă în părţile Dună- 
rel, e foarte verosimilă. Formele cu vocalismul a se explică, prin 
urmare, dacă plecăm dela av. danav- „rìu, fluviu“ 1 ; pentru cele 
cu vocalismul o, u, trebue să pornim dela o formă cu vocalismul 
o al radicalului, cf. oss. don „riu“. Partea a doua a cuvîntului, 
in romînă, slavă și gotică e alcătuită dintr'un sufix al limbii im- 
prumutătoare : -ris în thracă (dr. Dundre), -avo-, -ava-, sau -ajo- 
în slavă, -v-, sau -f» în gotică. Singura dificultate care subsistă, dacă 
adoptăm această explicaţie, residă in faptul că sîntem obligaţi să 
admitem, în acest cas, că ir, a trecuse la o la o epocă veche; in 
adevăr, dacă n'am admite aceasta, atunci n'am mai putea pleca 
dela un radical cu vocalismul o; se ştie că trecerea lui a a + n, 
m la o e atestată în ossetă 2, şi se admite că acest fenomen s'a 
produs înainte de contactul dintre ungară şi ossetă, deci, cel mai 
de vreme înaintea sec. IV d. C. Dar avem oare dreptul să admi- 
tem că fenomenul e foarte vechi ? Cuvinte ca "Adam sau "grat, 
de ex., nu ne autoriză, în toate cazurile, să atribuim acestui feno- 
men o mare vechime. Totuşi, aceasta pare a fi, în stadiul actual 
al cunoştinţelor noastre, explicaţia cea mai mulţumitoare : căci 
explicaţia lui Skok (a-u>u-a prin metatesă vocalică [!]), deşi ar 
avea avantajul să simplifice problema, prin faptul că am porni de- 
la un singur radical cu vocalismul a, este inadmisibilă. 


V. Pârvan, Consideraţiuni asupra unor nume de 

riuri daco-scitice, Bucureşti, 1923, p. 16 urm. (Analele 

Ac. Rom. seria 3-a, t. I, liter.); E. Gamilischeg, Zum 

Donaunamen în Zeitschrift für slavische Philologie, 

lil, 1926, p. 149 urm; A, Stender-Petersen, Slavisch-germa- 

nisehe Lehnwortkunde, Gătebarg, 1927, p. 345 urm. ; P. 

Skok, Dunaj et Dunav, în Slavia, VII, 1929, p. 122 urm. 

Năgausy (arâua) „canalul Sulinei“, cf. oss. tag. naräg“ strimt“. 

Hieree “Aaw „Marea Neagră“ ; cf. av. axsaena- „de culoare întu- 

necată“, cu xš redat prin gr. §, procedeu examinat mai sus. Cf. 

Ilâvrog Méħaç „Marea Neagră“, la Euripide, şi Zaään/ie Móvtos, la 
Theocrit, 

Hepara (Iuprs&s, Herodot) „numele scit al Prutului“; ci. 
gatha, av. paratau-“ trecere, vad, punte"; în Evul mediu Prutul 
e numit „Alanus fluvius”. 

1. Pentru flexiunea acestei forme, v. H, Reichelt, Awestisches Elemen- 
tarbuch, Heidelberg, 1909, p. 194. 


2, Oss, o corespunde ir. a, a-+-nasală; cf. Miller, Die Sprache d Os- 
seten, p. 20. 


ER VIAȚA ROMINEASCĂ 


săvaw „Donul“ , cf. av. danav- „riu, fluviu“, oss. don „rîu“; 
t iniţial este o grafie improprie pentru a reda sonora corespunzătoare. 

Pe lingă acest material, mai sînt nume proprii din aceiaşi 
regiune care se explică prin pehlvi sau nä; vom examina 
mai departe repartiţia dialectelor iranice. onomasticei per- 
sane e datorită influențelor culturale (influența regatului Pontic 
asupra regatului Bosforului cimerian): cu alte cuvinte, numele care 
se explică prin persană mau valoare pentru stabilirea grupului 
dialectal din care face parte limba scito-sarmată. 2 2, 


ill B 


Ne rămine, înainte de a trece mai departe, să examinăm 
trei nume păstrate pănă în ziua de astăzi în Dacia şi în Rusia 
meridională, care se explică de asemenea prin iranică. 

Dunărea, explicat mai sus. 

Jasska, sat pe Nistru, în Rusia; cf. av, asav „iute“ ; acelaşi 
etimon îl are toponimicul nostru Jost (capitala Moldovei şi sat 
în jud. Gorj; cf. Gura Jaşului, în Romanați, şi Valea /așului, în 
Argeş). Cuvintul a pătruns la noi prin canal slav, după cum 
probează protesa lui j-; cf, v. r. jasi fpl.) Jasiskyjl tărgă „tirgul 
Osseţilor”. Forma /aşi ar fi un plural, ca toponimicile Buglari, 
Ruși, Sirbi dela nordul Dunărei, semnalate, pentru comparaţie, 
de ra nai í d 

Gromd (din munţii Apuseni) ar putea fi apropiat de Zápavðsz, 
n. pr. în regiunea Donului (pentru care cf. oss. zărond „bătrin“) ; 
Densusianu explică numele rominesc prin av. zaranya- „aur“ 2, 
dar fonetismele nu corespund : ne-am aştepta, în adevăr, la forme 
de tipul oss, (sugh-) zărină „aur“; cf. ung. arany „aur“, zyr.- 
votjak zarji, ete. 


SCITO-SARMATA. M. Vasmer, Untersuchungen über 
die ältesten Wohnsitze der Slaven. 1: Die Iranier in 
Südrussland, Leipzig, 1923 (de consultat cu critică pentru 
partea ctimologică) ; id, /ranisches aus Südrussland, în 
Streitberg Festgabe, Leipzig, 1924, p. 367 urm. ; Id., ar- 
ticolul Skytfhen (Sprache), în Ebert's, Reallexikon der 
Vorgeschichte, XII, 1928, p. 236 urm. (informații bogate, 
presinlate concis; referințe bibliografice); V. Pârvan, Cori- 
siderațiuni asupra unor nume de rturi daco-seitice, 
Bucureşti, 1923 (Analele Acad, Rom., seria 3-a, LL 
liter. ; fără a fi lingvist, Pârvan a reuşit să dea indicații pre- 
țioase ` detaliul trebue, însă, revizuit). 

1. A. Philippide, Ori, Rominilor, 728 urm, ; Vasmer, op, 
cit, p. 26, Pip Le, d i bag, i ie Le pluralul Jagi”. 
Vezi acum şi G. We Balkan-Archiu, IV, Leipzig, ră p. 176. 

2. O. Densusianu, Noms de lieux roumains d'origine iranienne, în 
Donum natalicum Sehrijnen, 1929, p. 425. 


PI Em m = 


ZE | RESTURI DE LIMBĂ SCITO-SARMATĂ 121 


Pentru inlormația generală, există compendiul publicat de 
W. Geiger şi E. Kuhn, Grundriss der iranischen Philo- 
logie, 4 volume, Strasburg, 1895—1904 (vol. I în 2 părţi 
şi un supliment, datorit lui Vs. Miller și consacrat ossetei; 
vol. II tratează despre literatură, istorie și cultură), care nu 
mai e la curent cu stadiul actual al cunoștințelor noastre, 
mai ales după descoperirile din ultimii ani, Cf. exposeurile 
lui H. Reichelt, /ranisch, în Festschrift für W. Streitberg, 
Heidelberg, 1924, p. 273 urm., şi în vol. 4, partea a doua 
din Gesch. d. indogerm. Sprachuvissenschaft, publ. de 
A. Debrunner și F. Sommer, Berlin-Leipzig, 1927. 

Pentru lexic, Altiranisehes Wörterbuch, întocmit de C, 
Bartholomae, Strasburg, 1904, completat de acelaşi, Zum 
altiranischen Wörterbuch, Strasburg, 1906 (Beiheţt la 
vol. XIX din /ndogerm. Forschungen) 1. 

VECHEA PERSANĂ, A. Meillet, Grammaire du vieux 
perse, Paris, 1915. 

PERSANA. Paul Horn, Grundriss der neupersischen 
Etymologie, Strasburg, 1893 și H. Hiibschmann, Persische 
Studien, Strasburg, 1895. 

OSSETA. H. Hübschmann, Etymologie und Lautlehre d. 
ossetischen Sprache, Strasburg, 1887; Vs. Miller, Die 
Sprache der Osseten, Strasburg, 1903 (supliment la vol, 
I al Grundriss-ului publ. de Geiger-Kubo); H. Ska, / ie 
ossetischen Lehnwörter im Ungarischen, Lund, 1925 

conclusiile autorului sînt discutate); Z. Gombocz, Osseten- 

uren in- Ungarn, în Streitberg Festgabe, Leipzig, 1924, 
p. 105 urm. ; Id., Ossèfes et lazyges, în Revue des étu- 
des hongroises et 0-0ugriennes, lil, 1925, p.5 urm. 

SOGDIANA. R. Gauthiot, Essai de grammaire sog- 
dienne, Paris, 1914—1923 (numai fonetica ; partea a doua, 
redactată de E. Benveniste, este în curs de tipărire). 

IRANICA ORIENTALĂ. E. Leumann, Zur nordarischen 
Sprache und Literatur, Strasburg, 1912 (ediţie de texte 
şi comentar); cl. P. Pelliot, în Mémoires de la . de 
linguistique de Paris, XVIII, 1913, p. 89 wm. ; H. Rei- 
chelt, Das Nordarische, în /ndogerm. Jahrbuch, |, 1914, 
p. 20 urm, 


IV 


Aşa dar, materialul onomastic şi toponimic din Dacia şi din 
Rusia de sud pe care l-am examinat pănă acum, se explică prin 
grupul de al limbilor iranice, numit schie, Această constatare 
are o consecință imediată: de cite ori vom avea de explicat prin 


1. Dicţionarul lui Vs. Miller, Ossetisch-russiseh-deulsches Wärter: 
buch, pihl. de A. Freiman, |, Leningrad, 1927, nu mi-a fost accesibil la 
Bucureşti. 


Iranica comună 


RESTURI DE LIMBĂ SCIOSARMATĂ 122 


o 


iranică un cuvint din aceste regiuni, va trebui să ne adresăm la 
dialectele septentrionale. Vom vedea mai departe care sint con- 
şecinţele acestui principiu: pentru moment, ne oprim la următorul 
tablou de ansamblu, care înfăţişează stadiul cunoştinţelor noastre 
actuale asupra dialectelor iranice. 


lim- 
(numite gatha), 


rezumat, zice Darmesteter, succesiunea lingvistică 


v, persană-parsi-persană, sau V. persană-pehlui-persană, sau U. per- 


sună-medio-persană-neo-persană (denumirea din urmă, care are avantajul 
dn a nu preta la echivoc, e întrebuințată de lingviştii germani ; v. J. Darme- 
steter, Etudes iraniennes, |, Paris 1883, p. 33 urm.) 

3. Se numeşte persană limba vorbită de Perşii mahometani şi notată 
cu caractere arabe, incepind cu sec. al IX-lea d. C. Formele dialectale citate 
uneori ca persane nu aparţin limbii scrise, care are ca basă un mic grup do dia- 
lecte locale din sud-vest. 

A Textul Avestei ne-a fost transmis întro redacţie sassanidă. Com- 
pilatorii au inserat fa intimplare, în textul comentariilor, o serie de strofe 
versificate numite gatha „text vechiu şi original”, scrise într'o limbă care, în 
momentul redactării, se îndepărta de limba vorbită şi pe care compilatorii 
tardivi o înțelegeau rău. Limba gathică e grea de localizat: în timpul din 
urmă, s'a propus localizarea în nord-vest (A. Meillet, Trois conférences sur 
les gatha de Avesta, Paris, 1925, p. 25-21— Annales du Musée Guimet» 
Bibl de vulgarisation, t. 44). Strofele Avestel, redactate probabil de mai mulți 


autori, reproduc predicile reformatorului religiei iranice, Zoroastru (Zi aravustra), 
născut pe la 650 în d. C; comentariile în prosă, care intovărăşeau strofele, 
s'au pierdut; autorii acestor strofe Își exprimă echt ca alţi acht, care ar 
favorisa poporul crescător de vite, să vie la putere. este mai puțin de un 
veac, Dariu învingea şefii locali şi conducea provinciile prin satrapi, repre- 
sentanţi ai puterii centrale (v, A. Meillet, loc. cit, unde se dau şi indicaţiile 
bibliografice necesare ` cf. observaţiile lui M, Mauss, în L'Anthropologie, 34, 
1924, p. 295 urm. 

5. „A un moment donne de Yantiquite, il y a eu une langue scythique 
qui était assez pen ditierencite pour que les Sogdiens, les Xorazmiens et 
les peuples de langue très voisine de celle des Ossttes et des Alans fus- 
sent épóyAwtto: rasă pmpóv“(Gauthiot, Essal de grammaire sogdienne, 
p. 3). Cele mai vechi monumente de care dispunem pentru cunoașterea 
ste sint inscripțiile greceşti din oraşele Pontice: sec. H în. d. C. incolo. 

6. Unele cuvinte iranice din limbile caucasice de nord nu se regăsesc 
în ossetă și nu pot fi explicate prin ossetă: ele presupun, prin urmare, exis- 
tența în Caucasul de nord, la o epocă veche, a unui dialect iranic diferit de 
ossetă ; v. N. Troubetskoy, Remarques sur quelques mols iraniens empruntés 
păr les langues du Caucase septentrional, in Mémoires dela Soe, de lin- 
guistique e Paris, XXII, 1920, p. 247 urm. 

7. Textele sogdiene au fost descoperite în Asia centrală, în special în 
provinga chinezi Kan-Su. Sogdiana e o limbă „mijlocie*, ca mnedio-persana 


8. Asupra dialectului gagnâbi, vorbit în valea Yagnob-ului, vezi, afara 
de expozeul lui W. Geiger, Dier. das Yaghnðbl, în Geiner-Kuhn, Grundr., 
1,2, p 334 urm, darea de samă a lui R. Gauthiot, care a fost la faţa 
locului : Acadâmie des Inscriptions et Helles-Letires, Comptes-rendus des 
stancea de Fonge 1943, Paris, 1913, p. 671 urm. 

9, Textele scrise în acest dialect se află da errog pui de evoluţie 
ca medio-persana (pehlvi); inovațiile lingvistice atestate iranica orlentală 
se regăsesc în wachi şi sariqoli (grupul din Pamir). Nici Geiger (Geiger- 
Kuhn, Grundra 1, 2, p. 299), nici Meillet nu admit i entificarea adoptată de 
lingviştii germani: „aftirmation que Piranien oriental serait du sace est bien 
ro apart "een, Buletin de la Soc. de linguistique de Paris, XIX, 
1914, p. 55). 


de celelalte gru- 


parsi „limba Persiei“, dupi caracterele persane întrebuințate în textele din 


x 
EK 
ai 
d 


şi Pelliot (sec. 2 şi ser. 


8—10 d. C). 


de misiunile v, Stein, 
ţia persană din epoca 


| Grūnweđel, v. le Con 


| 
| 


via germani) ”: 
Turkestanului de est 


care o separă 


etc, 
dar, parai mu denumeşte ia or 


musulmane) 


în zilele noastra ba vorbită în partea 
Wachi, Sariolj, 


(continuă dialectele | orientală a Turkesta- 
vorbite în Pamir In | nului chinezesc, Texte 


momentul cuceririi | descoperite în sudul 


Grupul de nord-est. 
Dialectele iranice 
din Pamir vorbite 


în 


SÉ, 
? 
osii ale strofelor versificate din Avesta 


ra (sec, 


7—9 d. 

Limbä 

centru Samar 

kand, i 
agnöbi *: vor 
tä astăzi 


bi 


a 
1 d. 
Turkestanul 
rusesc, 


din 


ctere zende poartă numele pazend, Aşa 
; comentariile în pr 
epoca sassanidă. În 


Grupul de Got sau Seite 3 
mata 
(limbă Tani 
cație, comentar” ; 


alana (evul 
mediu) 

I 
osseta (vor- set * 
bită azi în 
Caucas) ; do= 
uă dialecte: 
oriental: a 
gaurile ; occi- 
dental : digo- 
ric: 
lect tagauric: 

mba persană 
noastre, este: 


În 


(ir 
nord- 
e 

Jele 


Limba comenta- 


zend), 
sive- 
(3. 3 


f 


ranilor Sassanizi 


d. C} Stadiul lin 


exte ma- 


tei 
achemenide sint redactate în limba care trebue sä fi fost vorbită de aristocra 


i, 
mă în zi 


d. CA Vechea persană prezintă particularități lingvistice caracteristice, 
Limba suveranilor Sassanizi i 
acea epocă; tot astfel, textele scrise See 


„limbă“, do 


sint sc 


). 


€ Aves 
l germani *, 
(ir. p 
` SEET 
Persana literară (sud- 


Ac 
(521 în. d, (e incolo) * 
ie peto! (este ma- 


mite pehlvi 


numit  miltelperalseh, 


Vechea persană 
de lingviști 


vieux 


scrise m timpu 


ni 
y 
Le 
În 
St 
E) timba 
dela origini pă 


Grupul de sud sau occidental 
din Avesta, 
numite a 
ac, play în, 
d. CA 
e în 
in Persia, 


IC 


aa? gf WW 
D 
BK: $ 
An TES 


mm ` VIAȚA ROMINEASCA 


Singura diferență pe care o putem stabili, în baza materia- 
lului cunoscut astăzi, între scită şi sarmată, este cronologică: cea 
dintăiu este mai veche şi trebue deci comparată, ca vechime, cu 
avestica (gathica), pe cind sarmata e o limbă iranică „mijlocie“, 
adică mai recentă, şi se află în aceiaşi stare de dezvoltare ca dia- 
lectele parthe. (Vezi tabloul de mai sus). 

Divergenţele dintre diferitele grupuri lingvistice pe care le-am 
examinat sint exprimate în spaţiu și în timp ` cind comparăm două 
forme din două dialecte diferite, trebue ţinut samă de amindoi 
aceşti factori: din punctul de vedere al „gradului“ de evoluţie 
(deci, factorul „timp*), o formă medio-persană se află în acelaşi 
stadiu de evoluţie ca o formă sogdiană ` dar, pentru sogdiană, în 
primul rînd al comparaţiei ar veni scitica, şi, în lipsa ei, formele 
moderne (osseta şi yagnâbi), pe cînd medio-persana ar trebui 
comparată mai intăiu cu vechea persană. A doua observaţie de care 
trebue să finem samă este profunda divergență dintre grupul de 
sud-vest și grupul de nord, care se traduce prin inovaţii lingvistice 
particulare în fiecare grup. 


V 


Trecem acum la examenul problemei cuvintelor iranice îm- 
prumutate de limbile romanice. 

Prima Întrebare la care se cuvine să răspundem, este urmă- 
toarea : ce condițiuni trebue să realizeze un astfel de împrumut, 
atestat in romină, de exemplu? Răspunsul este uşor de dat, în 
urma expozeului din inile precedente : un cuvint din această 
categorie trebue să aibă o formă fonetică care să corespundă tra- 
tamentului din grupul scitic, pentru că ştim că singur acest grup 
iranic a fost în contact neintrerupt cu populaţiile din Dacia şi din 
teritoriile vecine ` lingvistul se conformează prin aceasta realităjilor 
geografice şi cuiturale, care justifică o astfel de apropiere. 

lată două exemple. Retorom. betsch „vițel“, berr- „tap" (cu- 
vintul apare, cu variaţii de vocalism şi de sens, în italiană, fran- 
ceză, provansală, albaneză şi romînă) au fost explicaţi de Ov. 
Densusianu prin pers. beč(č)e, bačíčja „pui de animal, copil", 
beri(r)e, bar(r)a „miel“ 2, Dar, după cum a arătat Meillet, apropierea 
nu este justificată, pentru că b iniţial este un tratament exclusiv 

literar şi, deci, valabil numai cu începere din sec. IX d.C 3. 
n adevăr, lui b- din cuvintele persane corespund v sau w inițiali 
în toate celelalte dialecte iranice 4 (grupul oriental are o spirantă, 


1. Ov, Densusianu, Jrano-romanica, în Grai t, 
p. 30-11 pi 230—250. P E 
2, Bulletin de la Soc. de linguistique de Paris, XXV, no. 77, p, 88. 
3. Celelalte dialecte e au v-: vače, red, večé, vare, , 
etc, Horn, op. cit, p. 43 şi 49. >s Ep 
4. Leumann, op. cit, p. 39—40. 


H 
| 


= 


wf e 


"ge eg -a — 


RESTURI DE LIMBĂ SCITO-SARMATĂ 123 


deşi e notată b)25. Aşa dar, obiecţiunea prezintată de Meillet 
e suficientă pentru a ne face să respingem apropierea propusă, 
care nu fine samă de istoria dialectelor şi de cronologie. Acelaşi 
criteriu a permis citorva lingvişti (Meillet, Mladenov, Trautmann) 
să explice pan slavă, şi nu prin iranică, cum propuneau unii 
(Berneker, Schrader-Nehring) pe v. si. bogă „Dumnezeu“, pentru 
motivul că baga e un cuvint persan iar Slavii n'au venit în contact 
cu Perșii, ci cu Scito-Sarmaţii 27. 

O explicaţie care trebue primită cu rezerve a fost propusă 
de Jokl pentru alb. (cuvintul e atestat numai în ghega de nord- 
vest) eh f, pl. šaka „căţea; femee publică” 28; tratamentul 
iniţialei (š) şi faptul că cuvintul turc ot. sek (imprumutat din per- 
sană) e întrebuințat numai în limbajul poeziei, îl face pe Joki să 
se adreseze limbilor iranice pentru a explica prezenţa cuvintului 
în albaneză. Dar nici pehlvi sak, nici pers. sag „cine“ nu pot fi 
luaţi în consideraţie. Jok! e deci obligat să presupue că un trib 
iranic de păstori, emigrat spre vest, va fi transmis albanezei cu- 
vintul cu Š inițial (cf. wachi sac, deşi această presupunere nu este 
justificată de istoria dialectelor iranice, astfel cum o cunoaştem astăzi. 

incercarea lui Brindal de a explica prin iranică citeva cu- 
vinte din spaniolă, italiană şi franceză, cuvinte care se regăsesc, 
pe de altă parte, in islandeză şi în fino-ugriană 1, porneşte dela 
cunoaşterea civilizaţiei scito-sarmate 2: această civilizație putea da 
cuvinte care fac parte din terminologia construcţiei colibelor, pre- 
lucrarea pieilor de animale, creşterea cailor şi fermentarea laptelui. 
Şi, întradevăr, Scito-Sarmaţi ne apar cao populaţie nomadă, care 
domina o populaţie de cultivatori; nimic din cele ce ştim, cu pri- 
vire la Scito-Sarmaţi, nu ne îndreptățește să vedem într'inşii păs- 
tori nomazi. Dintre apropierile propuse de Brindal, acele care iau 
în consideraţie cuvinte ossete sint, fireşte, singurile care pot fi 
luate în samă pentru problema care ne preocupă. 


VI 


Pe lingă criteriile examinate acum, care ne permit să 
stabilim dacă un cuvint dintr'o limbă romanică oarecare poate fi 


„1 Schrader-Nebring, op. cit., I, 1929, o. 416, Meillet, în Bulletin de 
la Soc. de linguistique de Paris, XXII, 1921, p. 49—50, Mladenov, în Re- 
vue des éludes slaves, IV, 1924, p. 190 urm., Trautmann, Baltisch-stavisches 
Wörterbuch, Göttingen, 1923, s. v. baga- (p. 23), Berneker, în Aufsätze zur 
Kultur und Sprachgeschichte.. E. Kuhn.. gewidmet, München, 1916, p. 177 
urm. Cuvintul se explică prin si. comun baga- „parie“; cf. în v. sl. ubo 
„sărac“, nebogi „nenorocit, bogati „bogat“, lit. bagâtas „id.*. Sensul 
Dumnezeul e, prin urmare, limpede ` „acel care împarte, acel care dä 
în stăpinire”. 

9, N. poi Albanisch-iranische Beriihrungen, în Wiener Zeltschrift 
e des Morgeniandes, XXXIV, p. 30 urm. 

S - Vi Se fr. cole rest wi 2, ra " rosse „mir- 
GËT CA raposa „Vi 5, prov. esturiene „tinär luptător“, 

oupi vw Briindal, Mota “ en nordique primitif, în Acta philo- 
logica scandinavica, Copenhaga, 1928, 


29, Fr. calâne, y 


vm o VIAŢA ROMINEASCA 


explicat prin iranică, mai e un criteriu de care trebue să finem 
samă, pentru că e un bun mijloc de control, şi anume compa- 
raţia cu ungara. In adevăr, în timpul perioadei de comunitate fino- 
ugriană, înainte de despărţire, Fino-Ugrienii au venit în contact cu 
grupul indo-iranic ; de atunci datează împrumutul unui cuvînt ca 
acel care denumeşte „aurul“: ung. arany, mordv. aire, zyr.-votjak 
zariii ; cl. av. zaranya- „aur“. După despărţire, Ungurii au trăit 
subt stăpinirea Hunilor la nordul Caucasului, în aşa numita Lebedia 
(între Don şi Cuban). Aici, între sec. IV—VI d. C., după unii cer- 
cetălori 1, în al Vili-lea 2, după alţii, ei împrumutară Alanilor o 
serie de cuvinte (34), care au caracterele fonetice ale ossetei orien- 
tale. Prezenţa acestor cuvinte iranice septentrionale în ungară are, 
prin urmare, o mare importanţă pentru studiul nostru: căci în 
amindouă cazurile avem de-aface cu împrumuturi dela acelaşi grup 
iranic, şi, prin aceasta, pufem controla deducțiile noastre 3. 


Nu-mi rămîne, spre a încheia acest expozeu, decit să rezum 
rezultatele la care am ajuns: limba scito-sarmată şi, mai tirziu, 
alana, fac parte din grupul septentrional al limbilor iranice; cu- 
vintele iranice păştrate pe teritoriul Daciei şi în Rusia meridională 
se explică prin acest grup; de aceia, cînd e vorba să explicăm 
un cuvint dacoromin prin iranică, se cuvine să ne adresăm la 
grupul iranic de nord. Prin aceasta, respectăm cerințele metodei, 
care ne împiedică să ne adresăm la grupuri dialectale cu care 
populaţiile din regiunile noastre n'au fost în raport, 


Excurs: despre relațiile ungarei cu limbile turceşti. 
După cercetările din urmă, filiațiunea vechei bulgare este vur- 


mătoarea : 
turcă comună (sau bung) 


turcă occidentală 
sau ogurică CesérzZpsc) 


v. bulgară sau protociuvasă 
| 


cluvasă 
Ungara a imprumutat o serie de cuvinte dela v. bulgară 
în sec, V—VI d. C., în regiunea fluviului Volga. Ungurii se 
stabilesc în Caucas în sec. V. Timp de șapte secole, stră- 
moșii Ungurilor și Ogurienii au făcut parte din imperiul hun: 
r KS „Fi Ugrter (S l d togte), 
AA a a PEE gegen 
wa 2 H. Sköld, Die ossetischen Lehnwörter im Ungarischen, Lund, 


p. BL. 
3. Evident, controlul nu poate avea loc decit atunci cind cuvintul e 
t în amindoui grupurile. 


HESTURI DE LIMBĂ SCITO-SARMATA 127 


Hunii au dat strămoșilor Ungurilor clasa lor dirigentă; limba 
hună este și ea o limbă turcă. In 1078, Pecenegii uniţi cu 
Uzii sînt semnalați la vestul Niprului, sub numele de Cumani 
(Kâuavei); Cumanii nu erau nici Uzi, nici Pecenegi, ci un nou 
val al poporului turc îndreptat spre e În sec. XII o 
parte din Cumani, goniți de invazia mongolă, se instalează în 
Ungaria, unde sint colonizați, dimpreună cu Alanii, de regele 
Bela IV; ei sint numiți Cuni, în cronicele latineşti, nume 
care reproduce pe ung. (pl.) Kîin-uk „Cumanii“. Prin Cumania 
se înțelegea stepa dela nordul Mării Negre, spre est; prin 
kiptak sau kiptak-cumană se înțelege limba turcă vorbită 
în sec. XI d. Ç. în Crimeea și în stepele Rusiei meridionale; 
Codex Cumanicus (scris în 1303), conține un vocabular și 
o serie de texte, in limba cumană 1. Invazia pecenegă im- 
pinse pe Unguri spre vest, în regiunea dintre Nipru și Siret 
numită Atelkuzu (ung. Etelköz); aici, ei se uniră cu poporul 
ture al Kabarilor; Ungurii intră în Ungaria, dimpreună cu 
Pecenegii şi Bulgarii de vest, în 896, 

H. Paasonen, Sur quelques mots relatifs à l'agriculture 
empruntés par les langues finno-ougriennes au proto- 
aryen ou à laryen ancien, in Journal de la Soc, finno- 
ougrienne, 34, Helsingfors, 1917 ; P. Pelliot, Apropos des 
Comans, in Journal asiatique, avril-juin 1920, p. 125 
urm. ; J. Szianyei, Die Herkunft der Ungarn, (re Sprache 
und Urkultur, ed. a 2-a, Berlin-Leipzig, 1921; H. Jacob- 
sohn, Arier und Ugrofinnen, Göttingen, 1922; Z. Gombocz, 
in Revue des études hongroises et finno-ougriennes, 
L 1923, p. 204 (dare de samă a Jucrării precedente); Kai 
Donner, Zu den ältesten Berihrungen zwischen Samo- 
Jeden und Türken, in Journal de la Soc. finno-ougrienne, 
40, 1924; Sköld, op. elt: Wiklund, op. cit. 

CODEX CUMANICUS (bibliografie mai recentă). S. Sala- 
ville, Un manuscrit chrétien en dialecte ture, le „Codex 
Cumanicus*, în Echos d'Orient, XIV, 1911, p. 218— 
286; P. M. Bibl, în Archivum franciscanum historicum, 
VII, 1914, p. 138—144 (cu bogate indicaţii bibliografice 
şi trimiteri la articolele lui W. Bang); S. Salaville, Un 
peuple de race turque christianise ou XII-e siècle, 
les Comans, în Échos d'Orient, XVIL, 1914, p. 193—208 ; 
J. Deny, in Journal asiatique, juillet-septembre 1921, p. 


134—135. 
Al. Rosetti 


1. Codex Cumanicus e scris probabil de misionarii Franciscani care 
se dusese să evanghelizeze triburile aşezate în imprejurimile Mării Negre 
şi Mării Caspice, intre sec, XUI—XIV. 


Poezia lui Cezar Boliac 


Este în genere cunoscut că una dintre caracteristicele ro- - 
mantismului francez, subt influenţa căruia s'a regenerat literatura 
romină, a fost manifestarea de preocupări universale, tendința de 
a imbrăţişa şi soluţiona toate problemele ce se puteau pune spiri- 
tului omenesc. 

E foarte firesc, în cazul acesta, ca cercetările să se îndru- 
meze în senzul de a stabili care anume dintre aceste preocupări, 
s'au înserat în ordinea de motive tratate de poezia romină. Că 
intreaga noastră literatură cultă a fost supusă acestei influenţe, 
este un fapt ce nu se mai poate discuta. Şi nu se poate con- 
testa nici faptul că, alături de o nouă directivă imprimată poeziei 
cultivate la noi înaintea apariţiei sale, ea a creat genuri nouă şi, 
în cadrul genurilor existente, specii nouă. 

In cele următoare pe propunem să arătăm că forţa creatoare 
a influenţei franceze a mers atit de d e încît a creat, cu di- 
mensiuni care le impun atenţiei cercetătorului, personalităţi literare. 
Este cazul lui Boliac, unul dintre cele mai fecunde spirite ce s'au 
manifestat în al doilea şi al treilea sfert al veacului trecut. Im- 
brăţişind activitatea sa, cercetările noastre vor avea, deci, ca prim 
obiectiv, precisarea dimensiunilor influenței franceze, în cazul dat. 

Nota personală a literaturii lui Boliac a fost, se cea 
socială. Prin aceasta el pune, clar, o problemă nouă în literatura 
romînă. Dar toate preocupările sale în sensul acesta nu sint decit 
reflexul celor ce se petreceau aiurea: in Germania, în Franţa şi, 
mai departe, în Anglia, de unde mişcarea franceză şi germană au 
primit mai mult decit simple sugestii. Din aceste trei centre, miş- 
carea literară cu preocupări sociale a radiat în toate direcţiile, ast- 
fel că, pentru cine vrea să înţeleagă just activitatea identică a lui 
Boliac, judecarea ei în cadrul indicat este o necesitate căreia nu 
i se poate sustrage. 

Dar influenţa franceză se exercită asupra întregei activităţi 

a lui Boliac, „Meditaţiile“ din 1835, lucrarea cu care el 
apare în literatură, sînt colorate de felul de a simţi al lui Lamar- 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 129 


tine şi de acela, pe care și el şi contimporanii săi îl primeau tot 
prin filieră franceză, a lui Joung. Influenţa aceasta se poate urmări 
în în sa operă, suprapunindu-se unui fond personal cu rădă- 
cini ce-l fixau, în anumite cazuri, de Orient, 


Activitatea multilaterală a lui Boliac arată, într'insul, pe scrii- | 
torul modelat după cerinţele romantismului. El aducea, e Get 
în osebitele diredi în care Sa matiilesial, o pregătire absolut 
insuficientă ; dar faptul acesta nu putea constitui o piedecă în faţa 
tendinței de creare — şi de creare vertiginoasă, Oricit de împrăş- 
tiată ar fi fost, însă, această activitate, un lucru se desprinde cu 
putere dintr'insa ` năzuința de a realiza acelaşi scop. In felul acesta 
să nu ne surprindă Tăptut “că arheologul, p eren) propriu, 
se ocupă cu probleme pe care le desbătea şi în ziare, în discursuri 
politice şi — paralel — în unele dintre poeziile sale. 

Inglobind astfel poezia printre mijloacele cu care se urmărea 
realizarea unui scop practic, Boliac arată o concepțiune anumită 
despre rolul poetului. Nu căutind să se retragă în singurătate, ci 
răminind în e as semenilor săi, participind intens la toate bu- 
curiile şi durerile lor, — îşi îndeplineşte el datoriile sale, — Un rol 
de luptător, deci, 

Concepţiunea aceasta ne întimpină şi la alţi poeți romini, în 
primul rînd la Eliade. Ea derivă din felul de a vedea al unora 
dintre reprezentanţii romantismului francez. Era viu exemplul lui 
Lamartine, poetul care a avut atit de puternice răsunete la noi, şi 
care înțelegea să alăture activităţii sale poetice, preocupări de 
ordin social. Dar mai cu seamă 1 Béranger şi Victor Hugo sint 
puternic_representaţi, pe această lature, în literatura romină. Influ- 
enja lor strinsă răsare şi din atitudinea pe care Boliac a avut-o 
faţă de chestiunile sociale ce se desbăteau. lată ce spune, în sen- 
sul acesta, Béranger : 

„Les chansons nées depuis 1830 semblent se rattacher plutôt 
„aux questions d'intérêt social qu'aux discussions purement poii- 
„tiques. Et doit-on ĉtre étonné ? Une fois qu'on suppose reconquis 
„le principe gouvernemental, pour lequel on a combattu, il est 
„naturel que l'intelligence éprouve le besoin d'en faire l'application 
„au profit du plus grand nombre. Le bonheur de l'humanité a été 
„le songe de ma vie. 


1 C. it, Le romantisme social, în Annales de PUniversitt de 
Paris, 1928 E 1 ; în aceiași publicaţie, 1928, p. 439: A. Le Breton: V. 
Hugo, chef de l'Ecole romantique. Spre deosebire de Hugo, Lamartine, deși 
înțelegea să celebreze tot ce interesează comunitatea, nu exploatează eve- 
nimentul zilei. V. A. Bellessort: V., Hugo, în Rewue Hebdomadaire, Janv, 
1920, p. 396. lar pentru mai multe amănunte, lucrarea anterioară a lui Nec- 
dham: Le développement de l'esthétique sociologique en France et en An- 
gleterre, an XIX-e sitele, Paris, 1926. 

9 


130 VIAŢĂ ROMINEASCA 


“x Mais il a fallu bien des circonstances extraordinaires pour 
„qu'il fût permis au chansorinier de s'immiscer dans les hautes 
„questions d'améliorations sociales. une foule d'hom- 
„mes, jeunes et courageux, ont donné depuis pon un grand déve- 
sloppe aeae à ces questions et sont parvenus à les rendre presque 
sV! a 

„Que nos écrivains travaillent donc sérieusement pour cette 
„toule si bien préparée A recevoir l'instruction dont elle a besoin: 1 

Pi in serviciul poporului, iată părerea lui Bér; ` 
Deacela ea va trebui să exploateze evenimentele Eege, 

vulgarizeze marile probleme ce se puneau în legătură 
cu şi care preocupau spiritele contimporanilor. In acelaşi 
sens se îndrumează şi părerea lui Hugo : 

„ll y a deux intentions dans la publication de ce livre, 
„l'intention littéraire et l'intention politique ` mais dans la pensée de 
„l'auteur, la dernière est la conséquence de la première, car l'his- 
„toire des hommes ne présente de poésie que jugée du haut des 
„idées monarchiques et des croyan»ces religieuses“. 2 
Şi Lage, el ajunge să precizeze în felul următor misiu- 


nea 

„Si Phomme a sa voix, si la nature a la sienne, les événe- 
„ments ont aussi la leur. L'auteur a toujours peñsé que la mission 
„du poète était de fondre dans un même groupe cette triple pa- 
„role qui renferme un triple enseignement, car la première s'a- 
„dresse plus particulièrement au cœur, la™ seconde à l'âme, la 
„troisième A l'esprit... (Le poète) n'est il pas entièrement compris 
„Sous ce triple aspect de notre vie: le foyer, le champ, la rue ? 
„Le foyer qui est notre cœur même, le champ où la nature nous 
„parle ; la rue, où tempête, à travers les coups de fouet des partis 
„cet embarras de charettes qu'on appelle les événements politi- 
„ques. Et disons-le en passant, dans cette mêlée d'hommes, de 
„doctrines et d'intérêts qui se rue si violemment tous les jours 
„Sur chacune des œuvres qu'il est donné à ce siècle de faire, 
„ie poète a une fonction sérieuse“. — Sans parler même ici de son 
„influence civilisatrice, c'est ă lui qu'il appartient d'élever, lors- 
„qu'ils le méritent, les événements politiques à la dignité d'évé- 
„nements historiques“. 3 

Şi ajunge în 1864, atunci cind influența lui nu se mai exer- 
cita asupra lui Boliac, la mărturisirile următoare, care-și au va- 
loarea e LA tru crom Vo i îi i 

» Travailler au peuple, c'est la gran urgence ` — transfor- 
„mer la foule en SÉ ei par le livre... C'est A ce travail que se 


1 Béranger, Chansons, ed, 1883, Préface. Aceste pr ale lui Bé- 
sanger în fost remarcate înainte ca el să le fi formulat în ţa ediției din 
1833; v. Ph. Charles în Revuè de Paris, fev. 1830. Menţionat de P. Mar- 
tino, Parnasse ei S e, P 8, 


Ge LE 
geg DANAS. eet Ve? 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 134 


gege 


"„sont dévoués, dans ces quarante dernières anntes, les hommes 


„qu'on appelle socialistes. L'auteur de ce livre est un des plus 
„anciens“ 1 
Şi Intro expresie pregnantă, el caracterizează atitudinea 
tor: 
eg ee? e bé „ c'est le même fait." 2 lar aiurea, 
dind o nouă E părerilor precedente, d face, din ceiace 
considera ca o datorie a poetului, o necesitate organică a sa: 


„C'est qu'il fallait à ma pensée 
„Tout un grand peuple à remuer, 


„Le génie a besoin d'un peuple que sa flamme l 
div marile éclaire, embrase comme une âme" 3 
Deaceia el — poetul — este indreptățit să ceară popoarelor 
să-i dea ascultare: | 


„Peuples, écoutez le poète, 
„Ecoutez le rêveur sacré“. 4 


Şi tot el este päzitorul drepturilor pe care poporul le-a că- 
pătat după îndemnul său: 
„Et la liberté rassurée 


„Confia sa cause sacrée SE 
„A ton bras, défenseur des rois“, 9 


Interesindu-se astfel de aproape de semenii săi, luminindu-le 


calta cătră progres cu flacăra geniului său, poetul are, în vre- i, 


mutile noastre, rolul profetului conducător de noroade. Şi nu numai | 


i i 
a întreprinsă pentru a-şi recăpăta drepturile smulse de ce 
mas şi s activiiatea desfăşurată în vederea promovării e 
turii poporului la un nivel care să-l facă în stare să se ee? e 
străduinţile sale, — poetul trebue să meargă în frunte. El trebue 
să transforme gloatele oarbe, lipsite de orice ideal, în popor ee? 
Gent de drepturile sale. ŞI aceasta se putea realiza cu ajuto 
cărții. lată deci o nouă înfăţişare a influenței civilizatoare de van: 
vorbeşte Hugo, în alară de cea exercitată de poesie ca atare. 


Hugo, W. Shakespeare, HA 2 
2 iag v. şi C. Wie elt at. p 434, 
baliades, Fin, 

3 aa E et les ombres — Fonction du poète. 

3 SE Ge Gd EE idei ale veacului cra st- 

6 serlito 
bliniat Aga teoreticianii socialisti ai epocei, — între alţii de „Saint-Simon, in 
Catehismul Industriașilor, tr. rom. cd. -Cutura e A bara 
cu samă discipolii săi au accentuat valoarea socială a Ar "en 3 

420. Ei au atras pe scriitori la mișcarea Socială. Incă din 1825, Pro- 

Reger proclamase „funcțiunea socială a artei“, In noua Religie, preconizată 


132 VIAŢA ROMINEASCA 
E un deziderat pe care l-am intilnit şi la Béranger, formulat în 


termeni „aproape identici. Derivat din puncte deosebite, influenţa 
lui va fi, deci, cu atit mai marcantă. "3 


Revenind la Boliac, părerile sale transpun cu fidelitate pe 
cele expuse mai sus: 
„poe trebue sä se considere numai ca cond - 
alu jäi Gs s rolu ei modeme, 
Si e ce a că, în epoca primitivă, poetul a fost „un mediator 
al pămîntului, cătră cer“, reproducind, aici, părerea pe care o 
avea Hugo despre poezie, dar care nu face nici o distincţiune de 


epoci DH 
ărmurindu-i în felul acesta domeniul de exploatat i 
Í, «Sä fie organ al veseliilor rale la sole 
şi Sărbători“, 3 — dar ea va ui, cu 3 exploa- 


teze acte de altă natură: 

Am Voi să ştim unde s'a năpustit mai cumplit nenorocirea, 
„unde” munceşte Ma derea bd dum: 
„neavoasiră, să coboare acolo 


A „a desmorţi pe cei striviţi şi a imblinzi pe cei înve 
„Încă, aceasta este” ymist eier ER masoner veacului nostra: şi 
„muza rominească se poate tispira tot atit de bine în bordeiul 
„muncitorului şi subt cortul ţiganului, ai în cîmpul slavei, cași 
„in locaşul arhangelilor*, 4 — Dar poezia-trebue să meargă mai 
departe decit atit, ea trebue să țintească la o prefacere totală a 
conştiinţei. 

„Schimbarea tuturor ideilor ce a avut şi are şi pănă astăzi 


„omul despre lume, Să cerceteze cu deamănuntul izvoarele ine- __ 


„galităţii T i I să je 
sociale şi religioase, preticînd acea iubire 
şi egalitate tn- tibertate şi egalitate 


H 


actuală > 
i E continuind, el atribue poeziei, asemenea maeștrilor săi, 


e—a 


de Saint-Simon, artiştii aveau rolul de preoţi. v. P. Martino, Le, p. 12—15. 

Pe Saint Simon, Boliac îl cunoaşte ; Rominul, 1859, No. 29, Dealtfel, 
do a reformatorului francez a avut o largă răspindire. v. E, 
M. Butler, The Saini-Simonian Religion în Germany. A study of the Joung 
German Movement, Cambridg, 1 căre pune accentul pe aspectul sen- 
sai al dëm menționat; R, Palgen, în uè de littérature comparée, 

r P- Sq - 
1 Boliac, Poezii nouă, 1847, Prefaţa. 
2 Hugo, Les rayons et les ombres, Fonction du poète: 


„Car la poésie est l'étoile 
„Qui mèm'à Dieu rois et pasteurs“, N 


3 Boliac, Poezii nouă, 1847, Pref. 


d Foaia peniru minte, 1 313 
5 Poezii nouă, 1847, än Se 


KL + 
- 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 13% 


și ob „Să organizeze... o educaţie populară care să se in- 
dă 


e tot ulul“, 1 
serpi preocupările pe care el le indică muzei sale. 


in oda cu care începe volumul din 1847, răsunetele lor se resimt 
cu putere: 


„Pe coardele sonore vibrează 
„Şi toată armonia să-ţi alitatea 
Ki mila fie-ţi legea, şi pacea be 


„Societatea geme şi păsul omenimii ` 
Durerea de contrate, iotimpinul cruzimii, 
E misia prescrisă creștinului poet... 


„Pe unde auzi plingeri şi trist este norocul 
Te apetit consolind ; 

orice chin, durere, și orice apăsare äsare 
ei pa or OT E C 
Depune tu speran omul suspinind“, 2 

Tema e reluată în „Cugetarea Ur: 

„De-a sclavului durere el singur (poetul) se atinge; 
A sceptrului putere pin el se mai învinge 
Pe om la libertate el numai îl împinge 
El singur e-avocatul a orice drept călcat“. 


Rolul acesta de consolator ai celor nenorociţi, de apărător 
celor nedreptăţiţi, este rolul poetului lui Béranger, al cărui „vis. 
SE 3 j d. pese mai cu samă, d se des- 
prinde cu contururi puternice din numeroasele versuri pe care i 
le închină Hugo: 
„Faut-il, en ces jours d'effroi, 
Rester sourd aux cris de ses frères, 
Ne souffrir jamais Ae: pour soi? 


ai 

umains dans leurs fers. 
Le poète, en des temps de crime 
Fidèle aux justes qu'on opprime 
Célèbre, imite les héros : 
Da jaloux de leur martyre 
Pour les victimes une lyre 
Une tête pour les boureaux*. 3 


1 Poezii nouă, 1847, Prel. 
2 Poezii no IBAT, «La muza mea». 
3 


Odes et es, Le poble dans les révolutions, 


134 VIAŢA RO 
lar în altă parte: 


„Soutiens ton frère, qui chancelle, 
Pleure si tu le vois souffrir“, 1 


„li spune (bogatului) că tot spicul cu care milueşte 
Pe un sărac ce p , rodeşte, se 'ntuteşte d 
In cimpuri empiree, în holdele cereşti. 


Săracilor zi iară: pe ăst pămînt voi treceţi 
Vă poartă grija Domnul şi cit aici petreceţi 

Voi credeţi şi răbdaţi. 
Nu pismuiţi bogatul ce seamănă şi stringe, 
Rizind de munca voastră, rizind de cel ce plinge 
lertaţi-l_voi pre dinsul şi-l binecuvintaţi“. 2 


Un îndemn asemănător adresase Hugo cătră bogaţi; 


aiurea, £ 
rilor de 


„Heureux ceux que mon zile enfiamme 
i Qui donne aux pauvres prête à Dieu”, 3 
Şi mai departe el işi mărpinise preocupările la aceiaşi situa- 


ție caşi Boliac, de care se di 
e fl erențiase numai prin accentuarea 


„Le sage cependant qui songe à leur destin 
Ramasse tristement les miettes du festin 
„Tandis que Pun l'autre ils s'enchantent, 
Puis il donne ce pain aux pauvres oubliés 
Aux mendiants reveurs en leur disant: Priez, 
Priez pour ces hommes qui chantent”. 4 


Dar Boliac nu inea aici rolul poetului. Lăsind la o parte 
afirmaţia că una din obligaţiile sale ar fi „să dezvolte, să Gg 


zeze şi să popularizeze ştiinţele abstracte prin practică viezä: 
r tat În mijlocul GC SE KEE Gë 
cupări decit cele indicate. Poetul romin formulind, astfel, 
ceva ce plutea în atmosfera vremei şi la noi, emanciparea 


femeii tea amorului, pentrucă, spune el, „cel Warp 
tezaur ce posedă ie area i BS, ar? 


nima de femee“ şi „nimic nu ` 


Odes et ballades. La et la harpe, 
Ee, 

E HI 
SE voix int, VL NEN 


i bogani datoria pe, oare q biaia 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 135 


ai mult_in_societatea actuală det familia", ! 
amiliei era un desiderat al comunismului francez 
şi Boli en ceară subt influența hi Fourier, al cărui pro 
gram atrăsese atenţia multora. Mai departe, d spune că trebue 
să se ajungă la o „proprietate comună a populilor ca un product 
al tuturor membrilor statului“. El nu cerea numai desfiinţarea pro- 
prietăţii individuale, ci şi cultura ei în comun şi comunizarea in- 
dustriei, 2 reproducînd şi de data aceasta păreri care circulase în 
ideologia revoluţiei franceze şi care continuau încă să circule. Co- 
munizarea bunurilor o ceruse şi Fourier, care era o autoritate in 
Tara Rominească, graţie încercării lui e Melle, ZC a-i realiza 
programul. 3 Dar ea era nota caracteristică a ideo ogiei babouviste 
— şi pe Babeuf; Boliac îl cunoştea, 4 desigur din epoca studiilor de 
isto ela pank s Cătră aceleaşi regiuni ne îndrumează şi ce- 
rerca lui de ba desființa toate religiile existente şi de a întemeia una - 
singură : j iserica să se transforme în şcoală, iar preoții 
in ȘI aţălori, al căror rost ar fi să facă pe oameni conștienți nu 
de inexistentele lor datorii cătră cer, — ci de datoriile lor terestre. 
lar aici pe pămînt, să înlăture regalitatea, să înființeze republica şi 
să pregătească „fiece popul la ideia Irăţiei universale, DE He 
de cosmopolitism, ca ultimul ferice al locuitorilor globului“, D. 
""Predicind cosmopolitisniul, Boliac nu era absolut nou în lite- 
ratura romînă ; dar nou este el cind, cerind instituirea. cultului - 
ratiunii, se face ecoul ideologiei hebertisie, care izbulise să se 
impună, la un moment, revoluţiei franceze. 7 
in felul acesta Boliac trece dincolo de marginile fixate de 
cei doi maeştri ai săi, poeziei, şi lasă vizibilă influenţa exercitată 
asupra sa de doctrinarii socialişti ai epocei. Altoind astfel de idei 
extremiste pe concepția lui Hugo, el o transfigurează în aşa mă- 
sură că, abordată prin formularea ei ultimă, devine de necunoscut. 
Poetul francez a avut cultul familiei ; iar atunci cînd preamăreşte 
resul realizat în secolul în care trăia, nu-şi poate împiedeca 
neliniştea ce-l minează in ascuns : 


„Une chose, Ô Jesus, en secret m'epouvante ` 

"C'est l'écho de ta yoix qui va s'aifaiblissant” 8 
— Respectind datele esenţiale pe care se bazează organiza- 
rea societăţii actuale, socialismul lui Hugo păstrează o evidentă 
coloratură burgheză. Prin acesta el este în concordanţă cu multe 


| Poezii goud, 1847, Pret. In Buciumul, 1557, No. 4, vorbind despre 
proectul de constituţie din 1838, B. spune că prevedea și emanciparea femeii. 
2 Poezii nouă, 1847, Prel. 

3 Rominul, 1859, No. 29: I. Ghica, 0p. e. Buc. 1914, IL. p. 208. 

A Rominul, 1859, No. 29. 

> Pont noua. 1847, Pret 

np Poezii nouă, , Prei. 

7 Asupra lui Hébert v. F, Aulurd, Le culte de la Raison et de fire 
suprâme, Paris, 1800. EE 

` 8 Hugo”? Les voix int. Ce siécle est grand et fort, 


136 VIAȚA ROMINEASCĂ 


din teoriile socialiste ale vremii sale. Intr'adevăr, pe atunci, socia- 
lismul nu era ceva prohibit, ci un vis roz al societăţii burgheze. 


El a şi fost aspru judecat de conducătorii mişcării muncitoreşti, 
în primul rînd de Engels. ! Dar alături de socialistă 
exista şi cea comunistă. Cea dintăiu dorea evoluție, cea din urmă 


dorea revoluţie. Ţinind samă de distincțiunea stabilită de Engels, 
pentru epoca aceia, Între socialism şi comunism, 2 Boliac ou ze 
int ză socialismului, ci comunismului, e Es 
ap rebue să ne surprindă. Înaintea lui Boliac,  Ebade 

spirit eminamente conservator, ajunsese la socialism şi cosmo- 
politism 3. 

— Pe baza datelor revoluţiei franceze se ajunsese şi în alte 

la inaugurarea de sisteme comuniste. Menţionăm comunismul 
juridico-economic al lui Fichte, expus în lucrarea „Der gesch- 
lossene Handelsstaat” (1800). El predică instaurarea unui sistem 
comunist de stat, bizuit pe prohibiționism, în care statul trebuia 
să supravegheze la „satisfacerea tuturor trebuințelor compună- 
torilor săi. 

In momentul cînd Boliac expunea părerile sale, literatura so- 
cialistă se îmbogăţise cu cîteva opere de mare răsunet ; memofiile 
lui Proudhon asupr. ietăţii ` Icarie alui Cabet. 
Se a: a cunoscut Boliac pe aceşti doi corifei co- 
munişti, în 1847 ? lI despărţiau, de lucrările menţionate, şapte ani. 
— In Mart 1850, el cunoaşte pe Proudhon;5 iar pe Cabet il 
citează într'un articol din 1859, în care studiază socialismul şi 
comunismul 6 dar între poezia din 1850 şi articolul din 1859, pe 
deoparte — şi prefața comentată mai sus, pe de altă parte, se 
plasează revoluţia dela 1848, care aruncă pe poet la Paris, unde 
succesele momentane ale comuniştilor francezi aduceau energic pe 
planul actualităţii sistemele comuniste imaginate. Aici — şi acum 
— Boliac putea să ia cunoştinţă de ele. La acestea se adaugă 
considerațiunea următoare: Boliac, care nu s'a obosit niciodată 
prea mult cu aprofundarea sistemului economic comunist, care s'a 
mulțumit totdeauna cu afirmaţiile introductive şi conclusiunile a- 
cestui sistem, ar fi putut găsi, în e. Auch 
lui Proudhon, o formulă energică: „LL 
i-ar fi fixat atenţia şi pe care mar 


1847, Boliac nu | 


cunoştea pe Proudho 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 137 


Dar, cunoscuţi sau nu, el nu se ridică pănă la expunerea 
unui sistem amănunţit. Boliac pluteşte în KA afirmațiilor gene- 
rale, spicuind din toate părţile cite ceva. În felul acesta nu se 
poate KEN o atitudine pe care s'o poţi urmări în derivarea ei 
de amănunt dintr'una sau alta dintre personalităţile mari, creatoare 
de ideologii comuniste. Astfel, am văzut că el ar fi putut cere 
desființarea proprietăţii sau subt influența lui Babeuf, sau subt 
aceia a lui Fourier. În cazul acesta, singura afirmaţie certă ce se 
poate face, este aceia că Boliac ar fi o creaţiune a întregului 
curent comunist. 


Subt aceste influenţe, Boliac îşi curăță atitudinea sa de orice 
coloratură burgheză. Dar aceasta numai întrun moment al dezvol- 
tării ideilor sale şi, în mod precis, numai în prefața volumului 
din 1847. Ceva mai tirziu el va adopta o nouă atitudine. Dar şi 
atunci şi mai tirziu, dincolo de elementele comuniste pe care le-a 
asimilat, influența covirşit Hugo. Acestei in- + 


virşitoare_este_ aceia a lui Hug 
fluenţe i sp dă „concepția poetului luptător, a poetului— „vi- 
sător stu conducăiur de En poeti oroade, DECHE profet — 
“Acesta este rolul social al poetului; dar, asemenea modelului 


său, el trebuia să reţină şi să exploateze şi domeniile în care se 
manifestase şi se manifestau cu predilecție poeţii: „le foyer qui 
est notre coeur même“ şi Le Champ, ori la nature nous parle“. — 
În oda adresata lui Tâncu Văcărescu facem cunoştinţă şi cu Com- 
plinirile izvorite pentru poet din cercetarea acestor regiuni, impuse 
de tradiţie şi de natura poeziei însăşi : 


“„Zetirul primăverii, a dragostii zimbire, 
Cintarea Dome), a viselor unire, 
Nu va mai imita äm 


— „Nu va mai imita“ toate acestea harpa Văcărescului ? Şi 
în începuturile sale poetice, Boliac se resumă la aceşti doi termeni: 
natura şi propria lui simţire,— natura fiind utilizată spre a evidenția. 


fondul sufletesc personal. i 
per geg dees Gi rolul poeziei, care este concepţia lui 


Boliac asupra naturii sale 2— Sint lucruri care nu pot fi prinse cu 
uşurinţă într'o definiţie. Dar considerente de felui acesta n'aveau 
credit lingă generaţia eroică dela 1840. Creatori uriaşi în toate 
direcţiile, era firesc, deci, ca nici una dintre problemele ce se pu- 
neau spiritului lor să nu rămînă nerezolvată, 
şi cu poezia, 

— Eliade scrisese o „gramatică a poeziei* în strinsă depen- 
denţă de poetica lui Boileau, Marmontal, Voltaire 1, Arătind că 
poezia este Înainte mergătoarea celorlalte arte 2, Boliac reproduce 


1 G. B. Duică, Le 115, 
2 Bolliac, Poezii nouă, Prefaţa. 


-erh 


_Boljac ? Räsunete ale filosofiei lui 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


dezvoltările in- 


a lui socoteală.—. oezia este con- 

9 ca obiectivarea ideilor și sentimentelor omului ; dar această 
obiectivare este i t iden cu măriitestarea ideii de infinit: 
„cînd a obiectivat sentimentul său de bunătate său de iubire, 


„fondat în conştiinţa lui şi a trebuit să închipuească existența 
„unui obiect de adorat; cind s'a manifestat —zic —ideia de infinit, 
„a fost lucrare numai a poeziei“ !, 

— Dacă, în primul caz, depăşind realitatea şi sei în 
sfera poeziei orice manifestare intelectuală şi artistică, Boliac ră- 
mine consecvent părerii antecedente, identificarea stabilită ulterior 
fringe orice suport raţional. Dar cum Prefaţa nu este un model 
de că, obiecţiunea se cuvine a fi lăsată la o . Se pune 
însă întrebarea: de unde derivă ideia de „infinit în definiţia lui 


n a i 


Accepţiunită specială pe care o are în definiţia dată de poetul 
romîn ar trada o înțelegere particulară a:fiiosoiului german. Deaceia 
este mai de crezut că ideia de infinit era un element de recentă 
sudură în vocabularul lui Boliac şi că el La plasat aici, în avîntul 
nestăvilit cu care şi-a scris prefața, fără să caute prea mult să 
descifreze sensul expresiei din istoricul ei. 

Dar nu numai ideia de infinit este elaborată de poezie, ci: 
„Tot simţimintul în om este efect al imaginaţiei, al poeziei intime, 


„şi aceasta se mărgineşte, se umflă şi scade după mărimea, pu- 


„terea şi a a prismei poetice, sau după doza de poezie ce 
posedă individul 2“... 
Deci nu poezia este creată de sentiment, ci sentimentul 


de 8 2 
PNascuta odată cu omul, poezia este ceiace îl diferenţiază de 
animal. ŞI-I diferențiază aşezind în suftetul, său „acel barometru 
al dorințelor şi cunoştinţelor“, „acel termometru al iubirii“ etc. 3. 
lar într'un articol anterior 4, discutind, el şi Eliade,—,,ca adevă- 
rați filosofi“ şi deducind, în această calitate a lor, din identitatea 
ce există între spirit și materie—identitatea dintre fizionomia 
poetului E ge întrebuințate în poezia sa, Boliac abordează 
şi tema ătută mai sus şi se exprimă în felul următor: 
„Poezia este centrul inimii noastre, care aruncă şi primeşte reflec- 
„tiile obiectivărilor sale în lumea ideală; de unde ochiul fantaziei 
„se înalță şi se'ntinde in acel luminos spațiu în care se scaldă şi 
„se infrăţesc sentimentele cele nobile şi de unde iară se atundă şi 
„se string în acel întunecos haos în care se ingină şi se sfișie 
„„patimele monstruoase“. 


` mg Poezii nou, Prefaţa. 
3 Id. in felul acesta Boliac colora ştiințiiiceşte poezia sa, fapt remarcat 


p 
ii sii. V Revista Carpaților, It (1851), pg. 341, 
A F. p. m. 1845, No, 8 


de e 


i 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 138 


S'a făcut atita caz de cultura filosofică a lui Boliac. Rindu- 


rile use mai sus ne edifică sulicient as valorei sale, 
rd: teapa ara 
ra a 


nulele de cugetare, care--e drept—nu sint prea 

re, comhl paes: ECH 

Inaintea lui, Momuleanu izbutise să se facă înţeles pe aceiaşi 
f. 


temă KR Zeenen nu era, ca Boliac, un 

ac apare, in 1835, în literatură, cu Medito; sale, 
el le armează cu două prefețe: una, de închinare, SCH colo- 
nelul 1. Cimpineanu, cea de-a doua cătră tinerimea romină. 
` Solicitind bunăvoința cetitorilor el îşi dă sama că nu pre- 
zintă decit „nişte începuturi slabe, încercări neingrijite”. 

— „Am scris fără ţintă şi fără şir—spune el— şi nam 
icut decit să presăr nişte idei vagi şi să le încălzesc cu un sen- 
timent, căruia singur nu ştiu ce nume să-i dau". 1 lar opera nu 
face decit să documenteze caracterizarea cu care o însoțea. 
| Departe de a vedea în fiecare din bucăţile ce alcătuesc 
volumul, reflexe ale unor întimplări personale, 2 meditaţiile ne. 


trădează, prin coloratura lor afectivă sumbră, o atitudine impusă __/ 


„de moda curentă, Derivarea lor, prin tendința de 


cu! anihilare e - 
valorilor vieţii” dën TONE u omg, EE dovedită, 3 „Inşe- JĮ 
n pričti 


äciünea nădejdii“, „Netncrederca i ñe, „Suicidul* — sînt 
citeva din subiectele tratate. Atunci cînd vorbeşte despre dra- 
poste, ii spune: „Zeu spurcat ce în a ta cauză lumea toată o 


tirăşti“ ; viața este „un puţin mai luminos loc decit nesimțirea*, 
"iar moartea, pe care o imbie să audă „duioasele răcnete ce îi 


"urmează urlind* din partea vulgului, nu este decit un „paznic ce 

"ne transportă în nemurire din curăţitorul foc ce-l numim lume”, 

Şi în Meditaţii şi mai tirziu 4 — fericirea îi apare poetului dincolo 
de moarte. 

Subt chista negaţiei de împrumut pulsează, însă, propriul fel 

de a simţi. Dacă moartea este mesagerul care ne conduce la 

fericire, ea trebue să fie ceva bun: dar faptul acesta musl im- 


1 Prefaţa câtră tinerime, 1835, 

2 G. B, Duică, l. 0. 1, 292—3, 

3 P. Grimm, în Daco-Romania, I, 288 sqq- 

4 Influenţa lui Joung se prelungeşte cu mult dincolo de Meditatii. V. 


între altele Schitul : 


s. A fericirii poartă 
E dincolo de moarte şi-acolo vå gingt", 


Tot aici versurile : 


„Caşi milionarul, aşa şi-un cerşător 
„Se pling de a lor soartă, de-a lor nemulțumire” 


care amintesc un pasagiu din noa X (ed. Paris, an WU, t. I, p. %5): „ii 
est arrêté que l'homme, noblement tourmenté par sa grandeur, ra sur 
le trône comme sous D chaume“, In genere, însă, sint prea puţine complectări, 
în amănunt, ce se pot aduce studiului d-lui Grimm. 


J 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 
piedecă de-a tace parte dintre cei ce-i „urmează urlind, cu răc- 


nete duioase“. lar discordanţa dintre datele simțurilor şi ale in- 


teligenţei i se că nu poate fi temperată decit de divinitate: 


„Fă le mele a prețui acest bun, ăst sfint instrument 


„ce aşa lesne precurmă urile şi varsă adevărata fericire“. 

Unitatea de atmosteră este, astfel, stricată în Meditaţii. Se 
poate urmări aceasta şi izolat, dar şi în în | lor. In felul 
acesta, meditaţia XI-a contrastează în chip ci 


„Ah! Facă cerul ca aste chinuri 
„Ce pănă acum am suferit, 

„Ca nişte visuri ce nu se'ntoarce, 
„Ca riul grabnic piară'n trecut. 


„Cu ele rele, cu ele chinuri 
„Cu ele noaptea din care ieşii; 
„Viaţă dulce, viaţă lină 

„Viaţă nouă acum să gust“. 


Notele ce ne întimpină în această bucată, siat absolut ne- 
motivate de datele antecedente. Ea nu se altoieşte nici pe o stare 
sufletească diferită 1, ci transpune, fidel, un moment din noaptea 
XXIV a lui Joung, căruia i se aprinde, aici, un ochiu de lumină 
în ceața ce-l copleşeşte ` 

„Adieu, nuit! Je ne me vois plus enveloppe detes ombres: 
„un jour éternel est commence: la joie boille et pénètre mon 
„ame. Etre né du néant, puis-je me plaindre de quelques maux 
„qui me seront payés par une félicité sans fin? O, mon âme! 
„Pendant les instants qui nous restent, goûtons encore la vie“. 2... 

— Inconsecvența pe care ea o inscrie se poate, totuşi, ac- 
centua, dacă croma paralel crezul lui Boliac din poezii şi din 

refața aceloraşi poezii: 
s ut bucur > vedea in toate zilele crescind sentimentul de 
„patriotism, intrecerea la învăţătură, producte literare şi intin- 
„derea luminilor*, 3. 

lar bărbaţii mari din SS lui sint preamăriţi cu accente 
total opuse celor din operă. Toate acestea vin să infirme părerea 
că ne-am găsi în prezența unor ecouri derivate din experiența 
strict omenească a egen SCH simple Ss b lotre rins pat 

r cum r 
gar Wee rin, aga cum E EES 


Dealtfel, aceasta nu era numai părerea lui: cind, în 1845, 


| G. B, Dulcă, L e, 292. 
2 Joung, Nuits, irad. Letourneur, Paris Ill-e annte, Este pasagiul final 
din noapiea XXIV-a, HEN de Marcovici in traducerea sa. Bollac a cunoscut, 
urmare, textul francez, 
E? 3 Pretața cătră tinerime 1835. Courier! Rom, 1845, p. 6. 


+ 


t cu celelalte: 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC. MAL 


Eliade vine să vorbească despre Boliac, el îi spune: „acel eu 
de acum zece ani“. — „Pigmeul de-acum zece ani” este ar 
ea de inspiraţie din Meditaţii îşi găseşte un 
corectiv parţial în poezia erotică, pe care Boliac SE elt 
decit Intro parte a activităţii sale poetice. 
Conştient de datoria sa de poet romantic, Boliac purta cu 
sine regretele unei iubiri, căreia moartea i se aşezase in cale. 
In sinul naturii, în Carpaţi, el cunoscuse o fecioară 


” „Frumoasă ca un angel ce cerul ne arată“, 


care-l făcuse să simtă fiori dragostei, a acelei dragoste ce-şi ma- 
nilestă regretul că ? f: 


„Sinu-i de-alabastru în veci era'nvelit*, 1 


lubirea aceasta a cintat-o el în două dintre poeziile sale: 
Rechemarea şi O dimineaţă pe m cului. 
Obosit şi 


nu mai e decit din amin- 


+ poe 
‘Grea dragostei sale, nutrind speranţa că în curind se va duce să-şi 


intilnească iubita : 


„Viaţa mi-e întreagă în astă suvenire 

„Ce vine ca speranță să-oprească-al meu suspin“. 
»s s s + o o „+ Num'astă suvenire 

„Imi poate'ndulci viaţa din care tu scăpași 

„Mai fie dar cu mine şi pănă la unire 

„Cind, lepădind povara, voi fi'atr'al tău lăcaş“. 2 


Scrisă în ton lamartinian, tema abordată derivă din poezia 
aceluiaşi poet francez; iar unele dintre accentele ce o individua- 


lizează sint de natură să precizeze şi mai amănunţit sursa sa: 
„Să vin pe aste maluri, — să văd astă dumbravă — să calc aste 
colnice“.... alături de importanţa extremă pe care o are, în viaţa 
poetului, amintirea iubirii zdrobite de soartă, stabilesc o neapărată 
legătură intre Rechemarea lui Boliac şi Tristesse 3 a lui Lamar- 


1 Poezia are un suport real în biografia lui Boliac, În „Ilinerar*, pu- 
biicat în Curierul Rominesc, 1845, ne vorbeşte, În pagina 380, despre dra- 
gostea lui ce-i dăduse prilejul, altădată, să-și pi iluziile prin locurile pe 
care le cerceta atunci, „Cit sint de tari patimile în omul încă neros de ex- 
perienţă !* spune el, confirmind şi aici celace spunea aiurea; că dragostea 
aceasta a avut loc in prima lui tinereţe. „Și dimineața ne-a văzut pe malul 
lacului vizitat de-atitea ori în timpul iluziilor noastre”, Lacul de care vor- 
beşte aici este cel cîntat în elegia „O dimineață pe malul lacului" şi loca- 
litatea este Cimpina. 

2 Rechemarea, 

3 Nonvelles méditations Boliac o putea cunoaşte și în romineşte, În 
traducerea lui Alexandrescu, apărută în vol. din 1832. 


ia VIAȚA ROMINEASCĂ | 


tine. Poetul francez ceruse deasemeni să-l ducă pe malul mării, 
la Neapole; să calce acolo, pe subt dumbrăvile de portocali, la 
dealuri, țărmurile pe care îşi legănase 


transpunind aceiaşi atmosteră de caldă tristeţe ce caracte 

poezia lamartiniană. Chiar titlul este de natură să deştepte aso- 
cat! în sensul acesta, Scrisă în 1836, elegia aceasta cuprinde 
unele versuri din care sar putea ajunge la anumite precisări: 


„E-al şaptelea an ăsta, de cînd pe aste locuri, 
„Gustam o lericire ce nu voiu mai cerca“. | 


Resultă de aici că iubita cintată îşi trăise clipele din urmă ` 
în 1820, atunci cînd poetul, născut în 1813, era în virstă de şa- | 
sesprezece ani. Numai în felul acesta ne-am putea explica faptul 
că, aici, Boliac, a cărui predilecție de a prinde şi insista asupra 

elor terestre ale dragostei e manifestă, izbuteşte să se met: ` 
țină într'o atmosferă mai purificată, să rămină, în mai mare mă- 
sură, lamartinian. Peste impresiile pure, caracteristice vîrstei, sa ` 
aşternut poezia amintirii, A 

en In privința datării, totuşi, trebue să fim cit se poate de | 
circumspecţi. De necesităţi metrice nu poate fi vorba; dar nu- 
mărul şapte îşi are adoratorii săi şi, pe dealtă wg el fusese 
pus într'o largă circulaţie de Lamartine, în 
pune intrebarea dacă versurile reproduse mai sus nu 
ceva din ceiace poetul francez redase în Crucifix: 


„Sept fois depuis ce jour l'arbre que j-ai plante 
„Sur sa tombe sans nom a change de feuillage“ 1. 


Dar Boliac nu se menţine în atmosfera aceasta de senti- 
mentalism accentuat şi purificat. Felul său curent de a simţi dra- 
gostea era altul decit acela, stilizat, ce transpiră din ECH 
menţionate. Cind impresii proaspete, din viaţa de toate zilele, se 
interpolau sentimentalismului izvorit din poezia lamartiniană, do- 
minant în erotica sa, răsunetele acestei poezii erau derivate că- 


1 Urmind felului, wt Kefir (Ch. Drouhet: V. Alecsandri şi 
scriitorii francezi, p. 22—23) de a interpreta fenomenele literare, ar trebui 
eine to ien şi sursă lamartiniană şi versurile : 
„Pe cind natura-i vie pe cind natura-i moartă, 
a ta fantasmă, a ta fantasmă poartă 
mA a, at era h ochin! eu. (Incă o salutare) 
dar cum stările sufleteşti pe care ele le concretizează sint, în 
SON neamului omenesc, nimic le Ote N aai ivesc: dec apariţia 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC | 143 


tră situațiuni baroce. Unele din ele răzbat şi în cele două poe- 
zii anterioare: 


„Nenorociri streine vedeam că o omoară, 

„Pe trunte-i sta durerea a oricărui străin, 

„De n'am îi cunoscut-o de crimă că-i fecioară, 
„Am fi crezut că-un cuget revoltă-al ei venin“, 1 


lar atunci cind întreaga poezie era zidită pe soclul acestor 
impresii, situaţia se soluţiona uniformizindu-se in senzul acesta. 
Astfel, în O călătorie, poetul ne spune ` 


„Ochii ei imi erau fari; sînul ei pavilionul; 
„Eu o priviam pe dinsa ca un diadoh tronul“. 


Călătorul, rătăcitor în mijlocul verii, ajunge să 


wwe Simtă pasiuni 
„De nimfe jucătoare cu sînuri tot deschise“, 2 


lar aiurea, 3 se întreabă ce poate fi fericirea 


„Dacă nu este sinu-ţi care opreşte graiul 
„Şi face ca rebelii să-ţi fie-adoratori”, 


Şi mai departe, in poezia Tu tu minte oare, el cîntă dragostea 
în felul următor ` 

„Tii tu minte oară 

„Pentru 'ntăia oară 

„Cind la tulpiniță 

„Jos lingă giriţă 

„Noi ne sărutam“ ? 


Şi continuă astfel, amintind iubitei sale de citeori se întilniau şi 
se Imbrăţişau „prin ripităcute“, „în aluniş“, „în droaşcă, pe chi- 
chiţă“, „la zapciu pe scară“—o pusderie de sărutări, înregistrate 
de poet cu. Se registru de comptabilitate, ~ ~ 
Exemple de felul Sar putea aduce multă şi ele do- 
cumentează afirmaţia că, în producţiunile sale, Boliac prezintă e- 


lemente cared Sec intro ER mängi, În cadrul poetilor 
influențați de sensualismul levani — nu 
E Adesea, în studiile sale de ie, un cu- 


n 
vint aruncat cu negligenţă, trădează aceiaşi predilecție pentru 
traducerea în situaţii păminteşti, a sentimentului erotic. 

Dar in alară de sensualismul evident, poezia erotică a lui 
Boliac se caracterizează şi altfel. Despre trăinicia sentimentului 


1 O dimineață pe malul lacului, 
2 Vara, 
3 Stanţe, 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


nu poate fi vorba : în 1835 el vede, în dragoste, un zeu spurcat“. 
Dar la data aceia, am văzut, el este puternic subvenţionat de 
poezia străină. In 1836 scrie, in indicate, elegia O 
dimineață pe malul lacului. Tot atunci pune, în O călătorie, bazele 
unei noui dragoste, al cărei epitaf îl va semna, în Mart 1837, 
in Butada, dind glorii cerului că „a scăpat“ de ea — „cea cu 
dintele muşcător“ şi cu „lacrămi mincinoase“. 

lubirea aceasta nu-i poate momente de reală tran- 
sportare poetică. Chiar slirşitul, care motivează prin contrast 
Butada şi care, altuia, i-ar li smuls citeva accente de poezie, 
nu-l poate sustrage condițiilor prosaice în care el s'a petrecut: 


„Tu zbori la avuţie 

„ŞI uiţi că te-am amat, = 
a eu pe avuţie 

„Nu te-aş D schimbat 


` Nu-i locul să insist ; dar nici nu cred că e nevoe de prea 
multă insistență spre a dovedi că, detinindu-l pe laturea erotică, 
delineşti însăşi nucleul personalităţii unui poet. Şi din punctul 


acesta de vedere, Boliac se prezintă de araeaualtale, 
în parte de influenţa romantismului artinian. Şi peste tot ca- 


itolul acesta se întinde pinza topită a unei poezii, care nu se 
epărtează decit în mică măsură de superticialitate. 


Deal adincire a problem „le „pune, 
este tic rală a activităţii lui Boliac, Felul cum el 
înţelegea să facă ştiinţă i-a atras de mult timp discreditul oa- 
menilor de specialitate. 1 


Dar dacă, în domeniul acesta, el are de partea lui, întro 
just? apreciere, meritul deschizătorului de drumuri, nu se poate 
ne acelaşi lucru şi despre poezia lui, luată în întregul ei. In- 
sistenţe şi reveniri inutile, pe deoparte, iar, pe de alta, o totală 
lipsă de _orinduire în succesiunea ideilor, — iată ceiace scade în 
mare măsură valoarea operei sate; ŞI la aceasta, am văzut, 
trebue să se adauge mulţumirea pe care poetul o găseşte în datele 
elementare, total lipsite de prelucrare, ale simţurilor. Rugăciunea 
este ilustrativă în senzul acesta, 2 Ki 


îi Se gi 

1 Odobescu: Fumuri arheologice deornite din lulele preistorice de 

un om care nu în Columna lui Traian, 1873 Odobescu îl urmare- 

BP Boliac, cu ironia SE în poezie, Odobescu : op comp. Cartea Rom. 
Z- s Ai o caracterizare generală, v. Malorescu, în Com, 


1 

2 in Rugăciunea caşi în Schitul, Boliac incearcă poezia religioasă 
influenţa filosofului francez ' Ballapche, precursor al lui C . 
Ballanche il şi citează, în ks se m enea 
şi Cugetare, ed. Minerva p 60, în care Boliac dezvoltă, subt tul 


Volney, tema poetică a ruinelor. 


"TI 


+ 
i 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 145 


Observaţia este valabilă şi pentru majoritatea "poeziilor sale 
patriotice. Cele dintăiu din această serie, publicate A pci din 
1843, fac excepție in oarecare măsură — și ele au motivat apre- 
cierea favorabilă pe care d. Iorga o are pentru Boliac. Dacă, 
la acestea, se adaugă lupta statornică pe care poetul nostru a 
dus-o în vederea. realizări idealului de libertate şi dreptate gp. 
cială, ne explicăm total cuvintele calde de care el sa bucurat 
din partea cercetătorilor săi, _ 

Cele mai reliefate dintre aceste poezii, Trâdătorul şi oda 
La Romania. Din cea dintăiu, se desprinde, cu contururi bine pre- 
cizate, blestemul împotriva trădătorului : 


„Etern s'auzi în juru-ţi pas rarcă te goneşte 
„S'auzi murmurind riuri şi să te frigi de sete“, 


De-aici se va inspira Bolintineanu, cind va scrie blestemul 
din Mihnea şi baba. 

Mai multă amploare capătă sentimentul în cea din urmă 
dintre aceste poezii, în care poetul, adresindu-se ii aale GO 
belă brunetă despletită !“). îi arată strălucirea de mai inainte şi 
o îndeamnă să tie şi astăzi la înălțimea din trecut. Dar nici aici 
ei nu se poate susține într'un plan ridicat. Preocupări mărunte, 
de ordin prozaic, răsbat şi ii ucid inspirația; iar neologismele, 
abundente, militează, pe calea opusă, — a retorismului supra- 

— în. acelaşi sens. ER 

Multă vreme după publicarea volumului din 1843, Boliac 
nu va mai atinge coarda patriotică a lirei sale. A trebuit să vină 
revoluţia din 1848, ca să-l sgudue din apatia ce-l copleşise. Dar 
poeziile din această epocă sint, neîndoios, lipsite de orice valoare 
artistică, „Unele sint imitații: Patria după Cintecul lui Negruzzi, 
Răsunet la Hora Unirei după Hara Unirei a lui Alecsandri ; iar 
altele sint simple articole de ziar versiticate, cum este cazul cu 
Prince străin, în care, după ce versitică celelalte desiderate ale 
partidului naţional, închee in felul următor : 


„Şi strigăm din orice parte 
„Nu vrem un miţar plouat, 
„Vrem din neamul Bonaparte 
„Singe de Latin curat! * 


Aşa cum se prezintă, poezia patriotică a lui Boliac nu este 
de natură. i ente ` 3 lipsește 
să strecurat în atitea altele ale altor poeți din vremea cete: 
Dacă Se genul aces carea lrebue căutată 
în faptul că Boliac apare în literatură în timpul in care senti- 
mentul patriotic se înliripa. Tineretul era înilăcărat—şi înllăcărarea 
generală cuprinse o clipă şi pe i nostru. Ea îl va părăsi 
curind, însă, şă astfel îl vom vedea, în ajunul revoluţiei dela 1848, 

10 


| 


146 VIATA ROMINEASCĂ 


teoretician al ideilor socialiste, visind republica şi cosmopolitismul, 
lar revenirea, ceva mai tirziu, la tema naţională, in poezie, con- 
cordă cu renegarea ideilor sociale de care făcuse atita caz mai 
înain 


te. 

Pentrucă felul cum Boliac este cunoscut nu corespunde de- 
cit în parte adevărului. In activitatea lui se poate distinge o e- 
pocă dominantă, aceia în care el face apologia socialismului — 
şi care culminează cu apariția volumului din 1847, precedat de 
EZE comentată mai sus, Dar toate părerile acestea vor fi in- 


de ceiace va susține mai tirziu, după revoluţia dela 1848. 


Cuvintul S de ordine D vremea SC e este : Së e tJe 
persoane | Respect la opinie! Respect la proprietate /* 

trează o concepție total opusă celei precedente. Aceiaşi părere, 
exprimată în termeni identici, ne întimpină şi la Eliade, derivind 
şi la, unul şi la altul, din felul de a vedea, în acelaşi domeniu, 
al lui Lamartine. 2 Dar Boliac nu merge atit de departe ca Eliade, 
el nu va susține menţinerea raporturilor existente între proprietar 
şi lucrător, ceiace era o consecinţă firească a acestei atitudini. 
Inglobind pe cei ce nu-i conveniau în cadrul „oligarhiei putrede“, 
el se ridică impotriva lor cu accente ce vestesc satira lui Emi- 
nescu 3. „Naţie de robi Dumnezeu na creiat; clasă de robi na 
tăcut" — spune el 4, măsurindu-şi, de data aceasta, revolta cu 
măsura admisă de programa partidului naţional, care tindea spre 
distrugerea privilegiilor, nu a proprietăţii. Era o maximă ce plutea 
pretutindeni in atmosfera vremii. La noi deriva din Lamennais ; 
„Dumnezeu n'a creiat nici mari nici mici, nici regi nici supuşi: 
a lăcut pe toţi oamenii de-o_potrivă* 5. 

Din vremea aceasta datează analiza ideilor sociale de care 
fusese învinuit partidul naţional, analiză tăcută în aşa fel încit il 
pune pe Boliac deadreptul in conflict cu ceiace susținuse mai 
nainte, 

Socialismul, ed el, are doi reprezentanți de samă: pe 
Saint Simon şi pe Fourier. Sistemul celui dintăiu se bazează pe 
reforma socială şi stabileşte o ierarhie socială, avindu-se în ve- 
dere capacitatea; cel de-al doilea îşi bazează sistemul pe „des- 
friul patimilor“ şi caută să distrugă tot ce este sfint in organi- 
zarea actuală a societăţii, preconizind comunitatea în toate ra- 
murile de activitate omenească. Realizarea o urmăreşte el prin 
alanstere 6. 

Insistind — şi cu aceiaşi energie ca mai înainte— el distruge 


1 ëmge, 1899, Ne: Si Franța, în Daco- Romania, Ul, 48. 
escu: e escu ranța, în 
3 Culegere de articole, Buc. 1861, p. 21, 22, 27: „dau fost în strái- 
nătate, aduseră altă idee, altă cunoştinţă, alt ës Des țară decit ştiinţa 
de-aşi încirlionţa părul şi a ținea acea in ochi 

4 Rominul, 1856, No. 21, 


5 Les paroles oun în trad. lui Dionisie . 18. 
parolas dae croyant, tn trad Iui Dionisie Romeno pag. IE 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 147 


e 


tot ce susținuse altădată. Dar la baza acestor atitudini contrare 
pulsează aceiaşi accentuată simpatie pentru cei nenorociţi. Fluc- 
tuaţiunea părerilor sale nu se. altoeşte pe stări sufleteşti diferite, 
ci se datoreştie unor imp externe. Situația generală se 
schimbase, cele citeva exe ale concepţiilor socialiste apu- 
sene, ce răzbătuse pănă la noi, erau în re. Încercarea lui 
Mehtupciu, din 1836, de-a înfiinţa un falanster ! la Scăeni, in 
Prahova 2, dăduse greş ; iar mişcarea întreprinsă, prin 1840, la 
Curierul Rominesc, avusese acelaşi rezultat 3. Elia ispitit un 
moment de mirajul aurorei socialiste 4 revine la atitudinea lui 
conservatoare 5, Pe de altă parte, revoluţia din 1848 insemnează, 
ntru socialişti francezi, un eşec. Toate acestea nu vor fi in- 
ențat asupra lui Bolac ? 

In ţară chiar, revoluţia a operat în acelaşi sens. Inregimen- 
tat în partidul naţional, Boliac işi insuşeşte ideologia lui liberală, 
care corespundea, pănă la un punct, cu vederile sale. Şi-o insu- 
şeşte, pentru motivul că idealul preconizat de ea era mai uşor 
realizabil. Mişcarea avea un scop bine definit: înlăturarea pro- 
tectoratului rusesc; dar aceasta echivala, pentru Boliac şi pentru 
alții, cu lupta împotriva tiraniei. De aici, simpatia lui pentru 
toate popoarele răsculate ; de aici, străduința lui de a inirăţi pe 
Romiri şi pe Unguri în lupta dusă contra Austriei 6, Lupta, dusă 
alături de tinerii naționaliști din generaţia sa, cimentează şi mai 
mult legăturile dintre dinşii. Acelaşi rezultat îl are şi viaţa de 
exil de mai tirziu. La Paris, SE revoluție, are prilejul să cu- 
noască mai bine realităţile sociale. „Roşii“ fusese învinşi, între 
alţii şi de Lamartine, pe care Boliac il admira ca poet pe care 
urmau, în concepțiile sale politice, tinerii romini instruiți la Paris, 
în mijlocul cărora poetul francez cobora deseori 7. Şi Boliac îşi 
va aduce aminte şi mai tirziu de acest succes al lui Lamartine 8, 

Este, în cazul acesta, surprinzător că vizionarul din 1847, 
care cerea desființarea religiei, a familiei, a proprietății, se ri- 
dică impotriva celor ce învinuiau pe naționaliști de comunism, 
caliticind drept «materialism grosolan» desființarea religiei şi drept 
«comunitate animală» desființarea familiei ? 9 

Accente din vechile preocupări se mai intilnesc, totuşi, răz- 
jete, şi în această epocă a activităţii sale. Astiel, în finalul poe- 
ziei E naşte sau se face omul ? El citează, dindu-i dreptate, pe 
Proudhon ; iar atunci cind întrebuinţează termenii din economie : 


i 


Le 
aptul acesta, B. Duică vede „versalitate evreească'* (i. c. 
El lcescu s'a făcut vinovat de aceiaşi concepţie. 


Eroso 
d 
f 


E 
: 
g 


% 

E 

=. 
boxs E LN ée LH = 


i 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


capital, muncă, el se exprimă fățiș, cum se va exprima, mai 
tirziu, Coşbuc în Noi vrem pămint. ` 


„Este-al braţului pământul 
„A-l lucra, nu a-i robi, — 
„Pinca lerul o rodeşte 
„Tot cu Ier o păstrăm.” 1 


Dar, treptat, ecourile acestea din trecut se sting. Atitu- 
dinea lui se limpezeşte, tăindu-şi contururi precise in cadrul ve- 
derilor democratice ale naționaliștilor epocei. Şi Boliac, care fu- 
sese fascinat de idealul himeric al socialismului, deslăşură o ac- 
tivitate laborioasă, o contribuţie electivă în propagarea şi apărarea 
ideilor naţionale din momentul acela. 


La lumina concepţiei sale despre misiunea poetului se lä- 
mureşte o bună parte din activitatea politică şi poetică a lui 
Boliac. Interesindu-se de pe de cei _nenorociţi, el. va €x- 


ploata, În poezia socială, rea aple locale; influenţat de. „poeţii 


și dortrinarli-e ti apuseni, rezenta situația dată la 
domna Ii 3| indha dia E motivind şi uña şi 
eni p e milă J OO M inlrecirr acest capitol dir 


In aceste preocupări ale sale, Boliac nu era izolat: satiră 
politică scria Rosetti; subt aceleaşi influențe, apoi, Sion ajunsese 
la exprimarea unui crez poetic-social identic. 2 Ceiace-l dife- 

i pe Boliac de dinşii, este interesul neintrerupt pe care 
el îl manifestă pentru tema aceasta. 

Dar şi mai înainte, literatura romînă înregistrează citeva 
rudimentare încercări în sensul acesta. Ele traduceau, mai tot- 
deauna, sentimente determinate de stări locale. O cercetare amă- 
nunţită va găsi lilonul social in scrierile cronicarilor din toate 
provinciile romineşti. Școala latinistă nu-l ignorează. Și, chiar în 
veacul al XIX-lea, nu este el una dintre preocupările de căpe- 
tenie ale lui Dinicu Golescu, în /nsemnarea călătoriei ? lzvorind 
de aici, un curent cu preocupări sociale, dar care nu depăşeşte 
cadrul rominismului, spintecă intreaga noastră literatură romînă. ŞI, 
paralel cu el, se dezvoltă subt influențele indicate, curentul literar- 
social în care preocupările sociale nu mai sint îngrădite de nici 
un fel de considerente. Boliac este cel mai stăruitor și, prin 
aceasta, cel mai de samă reprezentant al său, 

Apariţia poeziei sociale concomitent cu influența romantis- 
mului este, am văzut, ceva firesc: ni-l aducea romantismul. lar 
existenţa ei în sînul mişcării romantice este, in afară de o pro- 
blemă de influențe, şi o chestiune de structură a acestui curent 

1 I, 1851. 

2 pir m „Părul meu alb ; v, P. Haneș, Studii şi cercetări, pag. 73-74. 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 149 


literar, Intr'adevăr, romantismul se caracterizează prin tendința 
de a evada din formulele literare moştenite. Afirmația aceasta 
este valabilă şi pentru domeniul social. Un exemplu mai mult 
ni-l oferă mișcarea literară germană das junge Deutschland, care 
se caracterizează prin nota politică, accentuat colorată de preo- 
cupări sociale, Și aici, caşi în Franţa, se vorbeşte elogios despre 
poetul „der Freiheit und Gleichheit gepredigt, der das Tröste- 
ramt der Poesie für die Armen und Ungiicklichen so edelgeiibt“. 1 


stata şi în mişcarea preromantică. Este ilustrativ cazul lui Joung 
in Nopți. Concentrarea intensă asupra propriei lumi suileteşti. îşi 


învăţat şi poetul nostru. 

Elementul activ, minim, existent în astfel de pasagii, este 
pxotențat de influenţa, suferită de toată generaţia, abatelui Lä- 
mennais. Les paroles d'un croyant apăruse in 1834 şi, in_tradu- 
cere romincăscă, în 1848, Dar Boliac le cunoştea cu mult mai 
înainte de data traducerei : în 1842 el scrie Cugetare, în care 
intercalează un citat dintr'insele. Lamennais cuceria massele prin 
descrierile sale sumbre, prin viziunile grandioase pe care le pro- 
iecta pe orizontul decorat fantastic și, mai cu samă, prin tonul 
apocaliptic al povestirii sale :—,Fils de l'homme, que vois tu?“ 
Şi fiul omului vede, între altele, popoarele răsculate asupra re- 
gilor asupritori, războaele date şi, la stirşitul capitolului al doi- 
lea: „Je vois Satan qui fuit et ie Christ qui vient pour regner“. 
lar domnia aceasta nouă a lui Hristos aducea după sine insti- 
tuirea unui creştinism nou, El fusese schiţat de mai înainte, din 
1825, de Saint-Simon : „Religia trebue să îndrepte societatea câtră 
marele scop al celei mai repezi ameliorări posibile, a soartei cla- 
sei cele mai sărace“. 3 


150 VIAȚA ROMINEASCA 


Lamennais, laolaltă cu alţii, întroduce pe Boliac în cadrul 
literaturii sociale. El îi colorează, în sens creştin, primele sale 
poezii din ciclul acesta, Şi cînd, după 1850, admirator al politicii 
lui Lamartine, pe care-l crede învingătorul comuniştilor din 1848, 
el concepțiile exagerate de pănă atunci, Boliac păstrează 
neatinsă dragostea faţă de cei umili, dragoste ce stă la bazaori- 
cărui sistem social, 
desprinde cu aliate. ok dee Idel saie eme aer 

cu : că evoluția ideilor este pe 
condiționată de influențele: franceze cărora a fost supus: -~ 


Reluind tema abordată, în 1835, în disertaţia adresată cen- 
zorului şi, în 1836, in scrisoarea cătră Negruzzi, 1 el caută să 
pună în lumină starea mizerabilă în care se BS Tiganii în 
țările noastre. Fata de boer și fata de țigan Tiganul vindut 
sint pledoarii în favoarea acestei clase desmoștenite, pentru care 
autorul caută să stirnească milă. Deaceia el işi prezintă eroii în 
situaţiuni patetice: o fată, tinără şi irumoasă, dar o frumusețe 
mutilată de sbiri, se roagă in genunchi la icoană, cu picioarele 
legate strins în fiare. Țiganul, despărţit prin vinzare de soţia şi 
de copiii săi, moare. Poctul îi însoţeşte în toate mişcările lor, îi 
cocoloşeşte în diminutive, se plinge cu ei şi, cînd ei nu-l mai 
pot însoți în nestirşitele sale ieremiade, plinge pentru ei. Animată 
de sentimentul de compătimire, poezia este ucisă prin insistențe 


puerile asupra unor momente de proză inuti -řevenirea 
fară rost- i pk expresie certäli cu cel mal elementar bun- 
simţ. Ca să potențeze impresia u „ €l recurge, în expunere 
la contrast: alături de bunătăţile în care huzureşte fata de boer, 
ne prezintă starea mizerabilă in care se găseşte ca. Tot 
atit de puţin fericit, sau şi mai puţin, este el cind ne înfățişază 
bucuria ţiganilor desrobiţi, în O ţigancă cu pruncul său la sta- 
tuia libertăţii în Bucureşti, o poezie despre care, totuşi, sau 
spus cuvinte de laudă, şi care a fost şi tradusă în franțuzeşte. 2 
Procedeul antitetic este utilizat şi aiurea — în d 
care derivă deadreptul din poezia lui Hugo. In Pour les pauvres 
găsim, Intro expunere concentrată, tema dezvoltată de Boliac, 


„Dans vos fêtes d'hiver, riches, heureux du monde, 
„Quand le bal tournoyant de ses feux vous innonde 
„Quand partout alentour de vos pas, vous voyez 
„Briller et rayonner cristaux miroirs, balustres, 
„Candelabres ardents, cercle étoilé des lustres 

„Et la dans et la joie au front des conviés ; 


1 F. p. m, 1844, p. 313. 
2 Vaillant: La houmanie, z. ÎN, p. 200; fragmentul e reprodus ca 
preiei la volumul de poezii al lui iac, trad. în limba franceză, Paris, 
merie de Pommeret et Moreau, 1857, 
3 Les fenilles d'automne, 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 151 


„Tandis qu'un timbre d'or, sonnant dans vos demeures 
„Vous change en joyeux chant la voix grave des heures, 
„Oh, voyez vous parfois que, de faim dévoré, 
„Peut-être un indigent, dans les carrefours sombres 
„S'arrête et voit danser vos lumineuses ombres 

„Aux vitres du salon doré ;* — 


Boliac işi insuşeşte şi procedeul şi tema, pe care o dilu- 
iazä, după metoda personală. In partea întăia a poeziei sale, ni 
se arată pregătirile generale în vederea carnavalului. Fiorul bu- 
curiei spintecă sinurile fetiţelor, cind se gindesc la ceiace va 
urma; dar, notă desprinsă din tema fundamentală, finalul inco- 
ronează prin contrast capitolul : 


„La câţi vă ride soarta, gindiţi că'n aste zile 
„Stau subt păminturi, ocne, în temniţi şi exile 
„Aliţi nevinovaţi, 
„Pe care pisma, ura şi neagra calomnie 
„l-au părăsit crumii, şi oarba tiranie 
„Ii la necercetaţi“, 


In partea a doua, accentul cade cu toată intensitatea pe 
elementul acesta întunecat. Este revolta şi blestemul, distrus de 
cenzură, al cerşetorului pe care l-au distrus armăsarii celui dela 
care ceruse pomană. Procedeul din partea întăia revine în partea 
a treia plăcerea pe care o simt bătrinii cînd văd pe doi tineri 
îndrăgostiţi, la a căror fericire nu se opune nimic, este turburată 
de poet prin imaginea sărmanei, pe care lipsa o îndrumează pe 
calea păcătuirii. Partea a patra reproduce, ca un ecou, proce- 
deul din partea a doua. Menţionind in treacăt bunătăţile de pe 
masa bogatului, atenţia poetului este atrasă de întiţişarea sdren- 
țuită a unei case sărmane, cu hirtia din ferestre ruptă de vint 
şi năpădită de zăpadă. Acolo, înăuntru, sint şase copilaşi şi mama 
lor, care se sting de frig şi de foame. Neputind să mai sufere, 
sărmana femee iese afară şi privirea ei se fixează asupra casei 
vecinului bogat: 


„Se scoală "el smulge părul şi iese pe zăpadă, 
„Şi vede gc me: d în veci tot Geet, 
„In veci în veselii : 


„Ferestrele 'ndoite ce crapă de lumină 
„Şi veselă-vă umbra, rizindă, dulce, lină, 
„Săltind în bucurii“, 


asemenea nenorotitului, rătăcitor în intunecime, din poezia lui 
Hugo, care 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„S'arrâte et voit danser vos lumineuses ombres 
Aux vitres du salon doré“, 


_ Şi ambele poezii sfirşesc la fel, amenințind bogatul ne- 
milos ; dar pe cind poetul francez, campion al calităţii, De men- 
fine în dimensiunile posibilităţilor păminteşti 1, Boliac se avintă 
mai departe şi, ca un profet revoltat, caută să spintece cu ful- 
gerul dreptăţii cereşti nedreptatea de pe pămint. 

Un suflu biblic, ce pariumează socialismul lui ennais, 
pluteşte peste toate aceste poezii. Revolta pe care ele o 

este revolta profetului ce încălzeşte la sinu-i icoana dreptăţii divine 

şi căruia-i răsar, hidoase, la toate colțurile căilor străbătute, as- 

pectele victimelor celor fără de lege. 
ce 


di A tema Sociali se 
- e oe 847, în aceiaşi, a creşti- 
n e ee rar de revolte ce nu indică, însă, mijloace 
omeneşti de remediare. -— Ge 

In Muncitorul ni se dă romanul unui lucrător, care luptă din 
greu cu sărăcia, Starea tristă în care se află își sporeşte neno- 
rocirea, cind se vesteşte că „se adaugă iobagiul“— Muncitorii se 
mişcă, ceva firesc în situaţia lor. 


„Noi n'avem decit braţul, doar braţul este-al nostru!“ 


exclamă ei: o exclamaţie energică, de sigur, dar care işi perde 
mult din forță pa repetiţia aceleiaşi idei întrun singur vers, 2 
Zidită pe soclul acestor realităţi, ce poate D mai firesc decit re- 
volta, ce îmbracă largi orizonturi, împotriva organizației con- 
timporane ? 


„O, cum ai să mai tremuri, dreptate omenească, 
„Cind va veni odată dreptatea cea cerească 
„Puternica dreptate !* 


dar poetul nu se menţine intro atmosferă atit de ridicată, el îşi 


stinge. poezia In amănunte şi interjecţii, căutind să redea clipele 
n urmă ale nen ä. Şi moartea lui, care ar 
D trebuit, în economia bucății, să marcheze culmea sentimentului 


de revoltă, nu-i dă acestuia decit dimensiuni neînsemnate față 
de cele atinse anterior: 


„O Doamne, fie-ţi milă de bietul muncitor !* 


1 „Que ce ne soit pas lui qui des mains vous arrache 
» Tous ces biens superflus où son regard s'attache 
„Oh, que ce soit la charité! 


2 „Braţul” muncitorului—~clement frecvent in scrierile economiştilor 
apuseni —-apare la Boliac şi mai tirziu, în Ziaristica lui, v, Rominul, 1859, No. 29. 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 153 


În Ocna, Boliac tratează aceiaşi temă caşi Alexandrescu în 
ag fără voe !. : soţul, care-şi ucide, în vis, soția, îşi ispă- 
e vina în ocnă. El are accente energice împotriva tratamen- 
tului la care sint supuşi condamnaţii ; dar pasagiul cel mai reliefat 
este acela in care ei îşi exprimă dorul de viaţă liberă, în cuvin- 
erg: amr cu care întovărăşesc cadavrul unui soţ, trimes dintre 
ei la lumină: 


„Te du, bădiţă-i zise, in lume este vară, 
„E soare, e lumină !* 


Dar titlul de glorie al lui Boliac este g/a.—Răutatea ome- 
nească îşi face apariţia la casa nevoiaşului, luind cind înfăţişarea 
brutală a dorobanţului stăpinirii, cind pe cea a argatului nemilos 
dela curtea ciocolului, Şi unul şi altul—şi stăpînirea mare şi stä- 
E mic—trăesc sugind seva aceloraşi existente nenorocite. 

oetul începe cu descrierea cadrului în care se va petrece 
acţiunea : 


„Era o iarnă aspră şi-o noapte ce'ngrozeşte, 
„Şi crivățul, cu viscol, mugia precum mugeşte 
sUn taur ce-i rănit, 
„Întrun cătun de lături a unui sat mai mare 
„O rază înginată da slabă luminare 
„Subt un troian albit. 


„Troianul era casă, căscioară locuită 

„Ce-i astupau nemeţii intrarea umilită, 
„Bordeiu de muncitor ; 

„Şi raza înginată venea dintro lumină 

„De-o flacără'n cenuşe, ce vilviia în tină 
„Pe un uscat cotor. 


„Cu forcile în brîne, cu fețele voioase 
„Întind cit pot cu fusul din calere stulouse 
„Două femei cintind. 
„Bătrină este una, ca iarna de albită; 
„lar alta este jună, bălaie, şi iubită 
„De cn o văd rizind !* 


Cadrul acesta este sugerat de Lamennais: 

„C'était une nuit d'hiver. Le vent soufflait au dehors et la 
„neige blanchissait les toits. Sous un de ces toits, dans une chambre 
„étroite, taient assises, travaillant de leurs mains, une femme à 
„Cheveux blancs et une jeune fille. Et de temps en temps la 
„Vieille femme réchanoffait à un petit braisier ses mains pales. 
„Une lampe d'argile éclairait cette pauvre demeure et un rayon 
„de la lampe venait expirer sur une image de la Vierge, sus- 
„pendue au mur. 


1 Şi Eliade, în Anatolida.- Curs Întreg de poezie generală, 154, notă 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Et la jeune fille, levant les yeux, regarda en silence pen- 
„dant ues moments la femme A cheveux blancs, puis elle 
„lui dit: „Ma mère, nous n'avons pas été touj ours dans ce 
„dénůment“, 1 

La Boliac, fata întreabă pe mamă: 


„Tata spunea odată că-aveam şi noi moşie, 
„De ce-aţi vindut-o, mamă ? Că-i rău in iobăgie, 
„Munceşti pentru străin”, 


Dar de aici dezvoltarea continuă independentă. Boliac pre- 
zintă situaţia specială din ţările noastre. In lipsa fratelui, pe care 
cei puternici îl dăduse la oştire, lata trebuia să îngrijască de 
toată gospodăria. Ea pregătise ceva demincare pentru tatăl bol- 
nav; dar tocmai atunci apar dorobanţii care le iau totul, Şi cind 
după plecarea lor, ea caută să se ducă să ceară, dela vecini, 

ină hrană pentru părinţi, este văzută de un argat dela curtea 
Potone. Acesta o luă la clacă şi acolo, timp de trei zile, fata 
trebui să gătească aşternut de mireasă pentru fata boerului, în 
timp ce părinţii ei se stingeau de frig, de foame, de boală, în 
bordeiul pustiit. 

Subiect revoltător, care a ispitit şi pe alţi poeţi romini. 
Coşbuc în Nebuna 2 şi Eminescu în Viaţa. La aceştia se pot 
urmări şi ecouri din literaturile străine, unde motivul era, dea- 
semenea cultivat. In felul acesta, Coşbuc ne indrumează cătră 
poezia socială germană, — cătră Heine, pe care el l-a cunoscut 
de timpuriu, 3—iar Eminescu transpune, in literatura romină, cu 


remarcabile modificări, celebra poezieaa lui Hood, „Cintecul -eă- 
"ei “fam 


Revolta îmbracă, la cei trei „poeți ni, forme osebite : ea 
se manifestă prin ironizarea clerului bine hrănit, care spune, ce- 
lor ce mor de foame, că sărăcia este calea cătră fericire, — la 
Eminescu ; este resemnare la Boliac; şi revoltă faţişă energic 
exprimată, întilnim numai la Coşbuc, primitivul care nu ştia nici 
să se pudreze, nici să-şi tăinuilască simţirea : 


„Şi noi? Să ridem injurind 

„Pe robi? De ce pe ei? 

„De ce nu domni? Giganţi în drept 
„Si'n suflete pigmei ; 

„Cu crucea'n mini să pălmueşti 
„Pe domni ca pe mişei/!* 


Dar Boliac, care se luptase pentru dezrobirea Țiganilor, 


i Lame Le, Paris, 1858, p. 64- 
2 Tribuna, 1889, 
3 Drăganu : Coșhue, poetul liceului din Năsăud ` Trunsilvunia, 1921 
pagina 853. 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 155 


pentru înlăturarea pedepsei cu munca silnică, nu putea să nu se 
ridice şi împotriva pedepsei capitale. O face Zeen cu 
moartea. ! - 

E, aici, vorba de un Țigan, care şi-a ucis, intrun moment 
de beţie, stăpinul. Tema ne duce cătră faptul povestit de Boliac 
în altă parte 2 unde ne arată că intervenția consulului rusesc a 
împiedicat executarea unui Țigan care, intrun moment de beţie 
şi-a ucis stăpinul. Poezia nu este lipsită de elemente de locali- 
zare a faptului: «Buzăul şoptia nopții»... Crima aceasta dă prilej 
poetului să se ridice împotriva sistemului barbar, ce se practica 
pentru pedepsirea vinovaţilor. Argumentarea se destăşură subt 
influenţa lui Victor Hugo, din Le dernier jour d'un condamne 3. 
Şi unul şi altul pornesc dela âceiăşi situaţie ` e 
pedeapsă o cere legea. Amindoi dau numai indicii vagi asupra 
acestei crime. Hugo insistă asupra stărilor sufleteşti pe care le 
trăieşte eroul, în timpul procesului şi după condamnare, până la 
execuţie. Ni se arată astlel, legăturile osinditului cu lumea a- 
ceasta : 

„Las o mamă, o soţie, un copil fetiţă de trei ani. blindă, 
„rumenă, gingaşă cu ochii mari negri şi cu părul lung castaniu. 
„Avea doi ani şi jumătate cind am văzut-o pentru cea din urmă 
„oară. Astfel, după moartea mea, trei femei tără fu, fără bărbat, 
Jär tată ; trei orfani in chip osebit, trei văduve făcute de lege. 
„Admit : Sint pedepsit pe drept; dar aceste nevinovate ce-au 
„tăcut ? Ce are-aface ? Le desonorează, le sărăceşte, şi asta e 
„justiția 7* 4, 

Boliac, care, aici, este preocupat să argumenteze raţional 
tema sa, nu insistă prea mult asupra pasagiilor de natură să 
stirmească mila : 


en Geer d pe Gindiţi voi vreodată 
„Că şi Țiganul ăsta e soţ, e şi el tată, 
„Va fi iubind ceva !“* 


Un Dor străbate rindurile lui Hugo, cind se opreşte asupra 
imaginii drăgălaşe, de o intimitate caldă, a vieții de familie. 
Emoţia îi sugrumă glasul: 

„Cine te va mai mingtia ? Cine te va mai iubi ? Toţi copi- 
„laşii vor avea tată, numai tu nu. La anul nou cum ai să te 
„desobişnueşti tu, copilașul meu, de jucărele frumoase, de aca- 
„dele, de mingieri ? Cum ai să mai rabzi foamea, nenorocita 


tie Haneş, titlurile celor două poezii: Ocna ṣi Pedeapsa cu 
moartea, sint 

2 Culegere de articole, > 14—15 

3 Tradusă în romineşte, în 1 de a rapi: St, Stoica, Dealtfel Bo- 
llac cunoaşte din vreme pe Hugo. v. Con. Lit, XV, TT. 

4 În traducerea din Biblioteca pentru toți, pag. 24. 


156 VIAŢA ROMINEASCA 


„mea oriană ? Oh! Dacă ar fi văzut ei, cel puţin, pe drăguța 
„mea Marioară, s'ar fi convins că nu trebue ucis tatăl unui co- 
„pil de trei ani“ 1 

La Boliac intilnim şi de data aceasta, aceiași concentrare: 


Keng, eenig kl Şi va simţi căldura 
„Ce Domnul a sădit 
„In sinul de familii la vorba asta „Tată“. 


Dar acolo unde apropierea merge pănă in ultimul amănunt, 
este pasagiul în care şi unul şi altul socotesc că scăparea este 
imposibilă : 

„E cu nepulință să mă graţieze! Trebuesc pilde! după 
„spusa lor“ 2, 

Şi Boliac repetă ` 


„Să moară vinovatul, căci moartea inlioară 
„Şi trebui pilde'n stat!" 


Inrudirea este evidentă, Și dacă ea se poale explica, in 
primele cazuri, prin baza identică din care sint derivate, nu se 
poate spune acelaşi lucru şi despre ultima apropiere : acelaşi im- 
perativ, formulat în termeni identici. La toate acestea trebue să 
se adauge şi faptul că Boliac citează în cursul povestirii, pe 
Hugo, alături de alte spirite înaintate, care cereau înlăturarea 

epsei cu moartea. 

Adoptind-o condiţiunilor locale, tema este amplificată cu 
scopul de a preciza remediul : 


„Gindiţi la instituţii, la şcoli înobilare 
„La înlesnirea vieţii, la a ţării ndestulare 

Şi atuncea sa i 
„Şi crima şi hoția, E vițiul în prävili; 
„De-aici se naşte răul: curmați aceste stävili 
„Ce revoltează omul şi cel mai liniştit“. 


E modalitatea pe care va recomanda-o şi mai tirziu cind, 
reluind tema, el o tratează aproape în aceiași termeni: 

„Nu se înobilează moravurile cu asprimea şi barbaria le- 
„gilor, Domnilor Legiuitori! Cu cit legile se vor imblinzi şi se vor 
„innbila, cu atit şi moravurile se vor îmblinzi şi se vor inobila* 3 


1 Hugo, i e. p. BI. Dealtfel, copilul a fost una dintre preocupările de 
căpetenie ale lui Hugo. Subt influența lui, Boliac eum să creieze şi la noi 
o 
d 


Bo 
genul acesta (Pruncul). EI nu i eh Ger Sam gen 
rămine Lt ue pi i rămine abia schi o nouă direcție, În care sar 
49. 


manifestat iniluența lui Hugo. 

2 Idem, pag. 

3 Culegere de articole, pag. 17. Referindu-se la alte aspecte ale $o- 
cetăţii, el urmăreşte moralizarea ei că în această direcţie, reproduce de 
departe pe Boileau, prin intermediul Gr. Alexandrescu, v: P. V. Hanes, 
Studii şi cercetări, p: 87-89, Despre Alexandrescu, poet satiric, Bolinc are 
o părere excelentă, În epistola La maior Voinescu al II-lea, 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC d EA 
Sint, acestea, afirmaţiuni derivate în chip logic din crezul său. 


+ 
+ » 
In afară de influenţele urmărite, în opera lui Boliac se o- 


glindesc şi răsunete ale poeziei poporane. El a cunoscut 
interpretat-o În sensul Ce ee Vë 

„in cîntecele noastre se simte adesea amorul şi durerea a- 
„păsării, însă niciodată entuziasmul, hotărirea și orgoliul; nici- 
„Odată un sentiment de patrie sau de independenţă; nu avem 
„nimic În care să se resimtă nici motivul: 


„Allons enfants de la patrie... 
„Acest glas tare al unei naţii convinse de puterea ei, nici: 


rege 


påcvte hades twv Epphvwv“... 


„Această chemare solemnelă a unei nații pline de suveniri. 
„Revoluția din 1820 n'a scos alt glas din Romini decit : 


„Aideți frați să trăim bine... 


„In cintecele noastre populare se simte toate aplecarea ro- 
„mină pentru crud şi deboş,— fiertatea şi orgollul s'au stins de 
„prea mulți secoli în aceşti populi, ca să mai poată trăi în poe- 
„žia lor! — Suwenirile dace şi romane au trebuit să se şteargă 
„În rivalitatea lor sub deosebitele năvăliri şi juguri” 1, 

Deaceia el crede că misiunea Rominilor, in arheologie, este 
să definească ce au. ost Dacii, 


Asemenea multora din vremea lui-— şi de mai tirziu el vede, 
în poezia aramă, transpunerea iai. ee E apopo- 
rului, cînd susține că: . 

—Fireă unui popor o poate cunoaşte străinul cercetind pä- 
„tura ţărănească, literatura poporană,—nu cea cultă, stricată de 
„influență“ 2, din regiunile acestea derivă. tema dn Maria din 
Pozdat, din Meşterul Manole şi din Sburătorul. în care influ- 
ența poporană fuzionează cu cea cultă tranceză 3. 

Pentrucă Boliac era un bun cunoscător al tuturor credin- 
telor poporane: 

„Aici o luptă de zmei a călcat o pădure de brazi vechi 
„ca pămintul; aici joacă şoimanele—colo fluerä lorgovanii şi 
„dincolo păzesc şeicanii şi voevozii datul cu bobii” 4. 

Dar Boliac a făcut mai A: ` GE să analizeze chiar 
constru versului Oran, ceiace, în 1845, nu era o operație — 
prea elementar aa 


1 Curierul Rominesc, 1845, p. 374. 
2 Curierul Rominesc, 1845, 374, 
3 G. B. Duică, L e. 160 sq. 

4 Curierul Romihesc, 1845, 366. 


158 VIAȚA ROMINEASCA d 


„O silabe iambi oarecum—cind una lungă şi alta 
„scurtă, leg scurtă şi alta lungă ;... cind versurile sint 
„plane, care se zic femeeşti, nu ştiu pentru ce, şi de şapte cind 
„sint trunce,—bărbăteşti. Acestea sint toate de şapte silabe ; şi, 
„deşi vre-o două dintrinsele se par a D de acelea ce se numesc 
e adică cu tonul pe imă însă, luînd bine seama 
„se văd că sint toate trunce, mai virtos cînd sint cintate şi țin 
„toate această măsură : 


EE EU pe DREI 


Versul poporan H adoptă, ca măsură, ca accent, în unele 


ii ate sale: Versul tohate i Tatiliiri, între alte bucăţi, în 


Meşterul Manole, care se diferenţiază de tehnica poporană prin 
gruparea versurilor în strofe. Dar şi în metrică infiuența funda- 
mentală este tot cea franceză. eral, Boliac are versul 
amplu, iambul de 13 şi de 14 silabe, cu cesura după silaba a 
şaptea. Alară de versul acesta, însă, el cultivă şi versul trohaic 
complex, de 15 şi de 16 silabe (Rdgdciune) şi dodecasilabul 
trohaic versul caracteristic lui Bojintineanu (în partea | Un vis 
în Carpaţi). 

Variația aceasta a versului se poate urmări mai departe in 
tehnica metrică a poetului. Ritmul se schimbă în strofă. Poetul 
face ca un vers complex să fie urmat de unul simplu (Un vis 
în Carpaţi, p. L). În altă parte el alternează versul complex 14 
silabe cu versul complex de 12 silabe (Un vis în Carpaţi, p. Il şi II). 

Rima este elementară. Boliac nu este un creator de per 
formale, deşi are unele versuri trumoase şi foarte multe versuri 
corecte, Dispoziţia rimelor este variată: sint rime plate, încruci- 
şate, imbrăţişate, In strofa de şase versuri, pe care o cultivă cu 
predilecție, el are primele două versuri cu rime plate, celelalte 
cu rime îmbrăţişate. Ordinea inițială este adesea răsturnată (e: 
pădatul) ajungînd uneori la combinaţii de rime plate, care pro- 
priu zis, interzic structura strotei, 

Puţina atenţie pe care o are pentru rimă, îl duce, uneori, 
la înlocuirea ei prin simple asonanţe. Un exemplu edificator este 
următorul, din L.epădatul : 


„Cu mult este mai nobil un dobitoc sălbatec, 
„Decit un om nemernic ce'n adunare, paşnic, 
„Tirindu-se tot muşcă, cu cel mai prost insect", 


E drept, cazurile acestea nu sint frecvente. 

O atenţie merită strofa. Variația, remarcată mai 
sus, ajunge aici la expresia cea mai puternică. Strofa cea mai 
simplă este de patru versuri, alcătuită adesea din trei versuri 


1 Jtinerarul, în Curierul Rominesc, 1845, p 374. 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 159 


complexe şi unu simplu, care face incheerea, Versul acesta, prin 
variația bruscă pe care o provoacă, atrage în mod deosebit a- 
tenția asupra sa. Alături de această formă, însă, avem catrenul 
alcătuit din versuri egale, complexe, care fusese încetățenit in 
ezia romină inaintea apariţiei lui Boliac, in deosebi grație lui 
ade şi Grigore Alexandrescu. Pentru triumiul primei forme a 
catrenului, însă, contribuţia lui Boliac este remarcabilă. În fine, 
trebue menționat catrenul format din două versuri simple, — al 
doilea și al patrulea, alături de catrenul alcătuit numai din ver- 
suri simple. Strofa de cinci versuri o întilnim în numeroase poezii, 
Ea este, in genere, alcătuită din versuri complexe şi, uneori, se 
ăseşte laolaltă cu cea de şase versuri (Ocna), În două strofe 
e cite cinci versuri se soluţionează şi strofa de zece versuri din 
Chemarea, Strola de şase versuri prezintă mai multe înfăţişări : 
a) toate versurile sint egale; b) cinci versuri complexe şi ulti- 
mul vers simplu: c) versul al treilea şi al şaselea simple, cele- 
lailte complexe. Aceasta este strofa cea mai mult cultivată de 
Boliac. Structura ei era potrivită cu gravitatea temelor dezvol- 
tate în poeziile sale, în care versul amplu, maestos, fracturat 
constant de cel simplu, atrăgea în mod deosebit atenţia. 

Dintre modelele pe care Boliac le-a avut, bogăţia aceasta 
de forme a versurilor şi strofelor, caracterizează, în deosebi, 
pe Hugo 1. 

Astfel se prezintă Boliac, asupra căruia, susține d. Haneş ?, 
sa început în vremea noastră o luptă de reabilitare, inaugurată 
de d. Densuşianu şi continuată de d. Iorga. Dar reabilitarea 
poetului, în dimensiunile urmărite, nu este posibilă. Poezia lui, 
deşi mai totăeauna corectă, nu prezintă decit rareori momente 
reliefate artistic, Ele se pează, în majoritatea cazurilor, în 
jurul temei sociale. Simţirea lui, stirnită arar, se stinge îndată 
şi absenţa ei este suplinită de expunerea şi comentarea de fapte 
şi principii, făcind, astfel, ca poetul să se deplaseze în domenii 
străine poeziei, 

Filolog nefericit, el nu este mai favorizat in crearea cuvin- 
telor decit în explicarea lor: a se adinca, rosoşii aburi (==aburii 
roşii); iar asociaţia termenilor intrebuințaţi este aşa de aridă, 
încit H ucide şi puţinele poezii despre care s'au spus lucruri bune, 
cum este cazul cu Sila: 


„Pe geana aurorii o rouă ce pisteşte ? 
„Dintr'un azur senin“ 


azur senin, geana aurorei, pisteşte! ” 

Şi la toate acestea trebue să se adauge puerilitatea proce- 
deelor la care recurge, în anumite momente critice pentru poet. 
1 Th. Banville, Petit traite de poésie française, Paris, Charpentier, 
D Studii şi cercelări, pag, 83. 


e 


1909, 


DE > Ca AIR ROMINEASCA 
Este cunoscut siirşitul poeziei Suzana ` poetul, neputind să redea 
uimirea fecioarei, acuzată pe nedrept şi pe neaşteptate de lucruri 
urite, se adresează pictorului, să „brodească* el pe eroină în 
momentul acela. La fel în O cdldtorie: în loc să caute singur 
„fețe“ să-şi descrie iubita, se mulţumeşte să dea indicaţiile nece- 
sare, unde amatorii ar putea găsi ceiace doresc: 


„Cataţi în Lord Byron 
„La ovreeşti armonii; acolo se găseşte 
„Portretu — unei evreice ; prea mult se potriveşte 
„Fecioara din Sion 
„Cu tinăra-mi vergină !*,.. 


scriptivă, imagine 
din maia franceză, din Lamartine în primul rind. 1 
Toate acestea ne forțează să renunțăm la fabula unui Boliac 
poet desăvirşit, aşa cum il cred unii, cum l-au crezut mulţi şi 
cum s'a crezut el în deosebi—din această credinţă a lui au iz- 
vorit unele versuri in care arată soarta poetului pe lume—şi peste 
care pluteşte un suflu asemănător celui din Benedicţiunea lui 
Baudelaire. Ele s'ar putea cita încă, dacă autorul nu ar fi avut 
ciudata inspiraţie să compare, spre idealizare, pe poet cu o cobe : 


„Fiinţă ne'nţeleasă ! Pentru dureri străine, 

„Tu gemi şi plingi mai tare decit şi pentru tine, 
„Cind ei, spre răsplătire, te blestem, te gonesc, 
„Tot astfel e gonită şi pasărea miloasă 

„Ce vine să jelească in noaptea 'ntunecoasă 
„Cu cel ce e'n durere, sin plingerea-i duioasă, 
„In loc să-i dea scăpare, o bat şi n'o primesc. 


Dar dacă valoarea artistică a operei este contestabilă, 2 
istoriceşte ea se prezintă altfel. Interesul ce se fixează asupra g 


de varietatea temelor. R 
amora dintre de, Dezvoltind subiecte. 


1 Cugetare. 

2 In afară de părerile contradictorii ale lui Eliade, activitatea lui Boliac 
a fost apreţiată în mod diferit de la în „v. F. p. m. 1844, 59; Vaillant, 
La Roumanie, IL 200 și prefața la poeziile lui Boliac traduse în franțuzeşte, 
Paris, 1857, pag. V sc. i 1; lat Carpaţilor, 1861, t 1i, p. 341, Se Cu- 


noaşte părerea vorabilă a lui Maiorescu ; Com, lit. 1, No. 1 sq. ; G. Panu, 
ri dela 1, 44; Adevărul ilustrat, 1895, 26 Mart: Luceafă- 

rul, 1914, Le 31 
D. O. nu, În cursul litografiat de H. S vol. IL 296 citat 
Boliac. a se 


de d. Haneş, este departe de a lupta pentru reabilitarea , 
pomeneşte ca demnă de cetil. Sint părţi frumoase, dar şi multe 
rele”. Rolul lui Boliac trebue, du GH 


bai lucru şi despre părerea d-lui lorga, care-şi armează à 


Lë EE ie -. - 


POEZIA LUI CEZAR BOLIAC 161 


mè cat, in timp, la inceputul literaturii noastre 
„ interesul se accentuiază prin timpuria incetăţenire a 
acestui gen în poezia romină, 

In vremea lui şi după el, s-a trecut cu mult peste nivelul 
poetic al operei sale; dar fondul ei a fost un generator puternic 
de idealuri, care au luminat multora zarea viitorului. Ea insem- 
nează unul dintre punctele cele mai ridicate din istoria socialis- 
mului romin! şi, in același timp, deschide larg perspectiva asu- 
pra unor ţinuturi neexploatate, incă, decit în mod incidental. 
Mulţi scriitori se vor îndrepta, în urma lui, în direcţia aceasta. 
In mijlocul lor se fixează Eminescu: cu dimensiuni de artă supe- 
rioară, dar şi cu temeinice restricțiuni, 

Şi, prin aceasta, Boliac este un precursor, 


D. Popovici 


peste care nu se poate trece în nici un chip: „dacă ar avea tot- 
deauna acelaşi putere... dacă nu s'ar pierde în declamaţii retorice şi în va- 
lurile cuvintelor abstracte, de parcă a-i ceti un articol de ziar versificat ; dacă 
ar fi mai cu alegere în cuvintele ce intrebuințează..., dacă etc... (Istoria lite- 
raturii romineşti în veacul al XIX-lea, II, 1908, p. 195. Vezi, deasemenea, 
bogatul studiu al d-lui G. B-Duică, în Jet, Lit, rom, mod. 1, 200 sq. Numai 
printrun exces de FE em putea ajunge la afirmarea valorei artistice 
deosebite a poeziei lui Bo P. V. Haneş, Studii şi cercetări, p. 83. 
1 v. articolul E din Contemporanul, |, No. 1 Lal analisat de 
d G. Ibrăileanu, în Sp critic în cultura rominească, laşi, 1922, p, 202. 
El reproduce de aproape părerile lui Boliac, aşa cum ele au fost expuse mai sus, 


li 


=- 


$ 
"Ze 


D. E. Lovinescu este vesel 


D E. Lovinescu „a răspuns în Rampa şi Intro revistă nu- 
mită 'Tiparniţa Literară articolului meu, în care am probat—pe lingă 
multe altele—că textul lui Eminescu din ediţia d-sale este în aşa 
mod şi în aşa grad falșificat, incit această ediţie este o adevă- 
rată profanare a operei lui Eminescu, 

D. Lovinescu nu nici una din cele vre-o sută de fal- 
ificări relevate de mine şi care constitue numai o parte din co- 

borarea d-sale cu Eminescu! 

Răspunsul meu ar putea să se isprăvească aici... 

Dar voiu continua, căci d. Lovinescu îşi face un merit că a 

falşificat pe Eminescu şi e foarte vesel. 

E vesel, pentrucă falșificările—zice d-sa—nu le-a luat din 
ediţia Scurtu, cum am spus eu, ci dela „Maiorescu“ (Se va vedea 
pentru ce pun numele lui Maiorescu în ghilmete.) 

Aşa dar, d. Lovinescu, care în prefața ediţiei d-sale asigura 
pe cetitori că a „controlat mai ales Convorbirile“, şi că dă textul 
„în cadrele reproducerii cit mai exacte“,—acum se arată foarte fe- 
ricit spunînd acelor cetitori că le-a dat textul falşificat cu ajutorul 
lui „Maiorescu“, în loc de textul adevărat al lui Eminescu din 
Convorbiri. 

Dar ce ciştigă Eminescu că a fost falşificat şi înjosit cu a- 
jutorul lui X, şi nu al lui Y, şi ce cîștigă cetitorul, dacă i se dă 
un text falşificat cu ajutorul lui X, şi nu al lui Y, pentruca d. Lo- 
vinescu să fie atit de vesel ? Şi ce ciştigă „tineretul şcolar” (pentru 
care, zice d. Lovinescu acum, în răspunsul d-sale, — agravindu-şi 
vina — că a editat mai ales pe Eminescu), dacă acest „tineret“ va 
purta în minte toată viața un Eminescu falşificat cu ajutorul lui 
X, Şi nu al lui Y?— Pentru ce atita veselie? 

Cind cineva falşifică textul unui scriitor şi încă al celui mai 
mare scriitor național, și este nevoit a că a talşiticat şi că 
şi-a înşelat cetitorii atunci cînd le-a spus că le dă textul „cit mai 
exact“, —cel care face o faptă atit de urită, ar trebui să fie mai 
puţin vesel, mai ales cînd aceste falşificări și mistificări le face cu 
ocazia unei afaceri pur comerciale. 

Şi, dacă nu ciştigă nici Eminescu, nici cetitorul, nici „tine- 
retul şcolar“, ce pierd eu, odată ce afirmarea mea, că ediţia d-lui 
Lovinescu este cea mai rea, rămine în picioare ? 


DE LOVINESCU ESTE VESEL? 163 


Ce pierd, mai ales că, în articolul meu, am spus din capul 
locului că falşificările din ediția Scurtu, copiată de d. Lovineseu, 
sint unele ale lui Scurtu, altele copiate de Scurtu din „alte ediții" ? 

Dacă falşificările din ediţia d-lui Lovinescu s'ar mărgini la 
acele care sint şi in „Maiorescu" şi în Scurtu, d. Lovinescu le-ar 
fi putut lua din „Maiorescu“. Dar în ediţia d-sale, pe lingă aceste 
falşificări, sint altele care există numai în Scurtu. Şi atunci întreb 
pe orice cetitor: Ce ediţie a avut ca model d. Lovinescu? Ediţia 
„Maiorescu“ sau ediţia Scurtu ? 

„__ Şi-acuma să vedem ce e cu „Maiorescu“. Cu alte cuvinte 
cine e autorul inepţiilor din ediţia Socec. Dacă autorul ar fi Ma- 
iorescu, „nici Scurtu, nici d. Lovinescu n'ar ciştiga nimic, căci 
falşificările neghioabe ar răminea tot falşificări neghioabe, iar Scurtu 
şi d. Lovinescu tot falşificatori—Dar în cazul acesta ar ieşi rău 
de tot Majprescu. Aşa dar, cele ce urmează sint o apărare a lui 
Maiorescu. 

D, Lovinescu spune în „răspunsul“ d-sale că falșificările le-a 
luat din ediția Malorescu „apărută în timpul vieții poetului“. Şi 
e atit de fericit că falşificările le-a luat din această ediţie, încît 
dela o vreme începe să vorbească latineşte: „Oglinzile din rtu, 
strigă d-sa, sint ale lui Maiorescu ipsissimus*, 

Să-mi arate d. Lovinescu unde a găsit inepția aceasta şi 
altele (ca „adevăr scăldat în minte”, „regi, oşteni şi împărați“, „în 
orice om pe lume îşi fac încercarea“ etc. etc.) ori cacofonii, 
(ca „ce palate, ce cetăţi“, sau „să-ţi cer un semn“, etc.) în ediţia 
Maiorescu apărută în timpul vieţii poetului? 

Cind pune astfel de nerozii pe socoteala „ediţiei Maiorescu 
apărută în timpul vieţii poetului“, d. Lovinescu calomniază pe 
Maiorescu şi-şi înşeală cetitorii. 

Maiorescu a făcut citeva schimbări în textul ediţiei prepa- 
rată de el. Cu dreptul pe care şi-l luase la Convorbiri—de a co- 
recta ; cu dreptul maestrului e de tinărul scriitor ` cu grija de a 
corecta greşelile de tipar din Convorbiri, Maiorescu a făcut ce-a 
putut, cum Va tăiat capul—căci pe vremea aceia nu avea manus- 
crisele poetului. 

Caragiale l'a insultat pentru aceste corectări. Caragiale a avut 
dreptate să-l atace, dar a fost prea aspru, căci, în orice caz, 
Maiorescu are circumstanţe atenuante şi apoi celace a făcut, a făcut 
din dorința de a prezenta pe Eminescu cît mai bine. 

Apoi, încă odată, schimbările lui Maiorescu sint puţine, — 
şi el, Maiorescu, n'a întrodus în text (ment, 

Falşificările neroade încep să apară în ediţii de după 
moartea „poetului*. Aşa de pildă, „adevăr scăldat in minte* 
apare în ediţia IV. „Oglinzile din gur, „In orice om pe lume îşi 
face încercarea“, „regi, oșteni şi împărați“ etc. etc.—nu le văd 
nici în această ediţie,—și nu ştiu în ce ediţie posterioară au 
apărut, şi nici nu mă interesează. Dacă neroziile acestea au 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ__ 


apărut într'o ediţie Socec posterioară ediţiei Şaraga, atunci „îngriji- 
torul“ ediţiei dela casa Socec, „băiat cult“, le-a luat din ediţia Şaraga. 
Unele—ca „adevăr scăldat în minte*,—trebue să fie greşeli 
de tipar 1. Şi cînd d. Lovinescu exclamă vesel că ele sint... 
„variantele lui Matorescu ipsissimus“, d-sa realizează una din 
cele mai comice situaţii cu putinţă. i 
Ştie orice cărturar din țara aceasta afară de d. Lovinescu, 
că ediţia Socec a devenii, cu fiecare retipărire, tot mai rea, şi a 
ajuns, la un moment, cea mai rea ediţie a lui Eminescu. 
Maiorescu nu era funcţionar la Casa Socec, ca să facă mereu 
corectura edițiilor lui Eminescu, care se retipăreau. El a mai adăogat 
poezii în primele ediţii şi atita tot. Înţelege oricine, că nici nu mai 
cetea ediţiile nouă, deşi se retipăreau—se retipăresc şi azi—cu 
eege piete ale sale. 7 
sigur că nici schimbările făcute de Maiorescu nau ce 
căuta într'o ediţie actuală a lui Eminescu, cu atit mai mult "nico 
ediţie, în care editorul spure că a dat textul „cit mai exact”, „COnN- 
trolat mai ales după Convorbiri" (şi nu după ediţia lui X sau Y). 
A pune însă în sarcina lui Maiorescu duiumul de falşificări groso- 
lane din ediția Socec, este nu numai o dovadă de ignoranță şi de 
nepricepere, dar şi o nouă impietate—o impietate faţă de Maiorescu— 
după aceia de a falşifica cu grosolănii opera lui Eminescu. s 
Mă mir că nu s'a găsit printre ucenicii lui Maiorescu nici 
unul care să protesteze împotriva înjosirii maestrului, pe care-l ca- 
delnițau cit a trăit. Şi mă mir că în publicistica noastră tradiţio- 
nalistă, naționalistă, eminesciană, nu s'a găsit nimene să protesteze 
împotriva falşiticării, erijată în principiu, a textului lui Eminescu, 
Eminescianismul e o vorbă goală... Eminescu—un nume bun de 


£ A 
Ori disprețuesc aceşti domni pe d. Lovinescu? Dar aici nu 


nescian, Am ales ediţia d-lui Lovinescu, 
mai multe falşificări, şi în toate genurile. Analizind ediţia d-sale, 
am adăogat un capitol—pe care trebuia să-l scriu În orice caz— 
la studiul despre ediţiile lui Eminescu,—capitolul relativ la falşi- 
ficările de text. Dacă n'ar fi apărut ediţia d-lui Lovinescu, mai rea 
decit toate, aşi fi ales ediţia Scurtu pentru discuţia falşificărilor de 
text—şi În nici un caz ediţia Socec, pentrucă nu puteam discuta 
cu zeţarii şi cu corectorii Socec şi pentrucă ediţia Scurtu 
are, în plus, falşiticările lui Scurtu. Alegind ediţia d-lui Lovinescu, 
am ales compendiu! cel mai bogat de f ri; Maiorescu Socec+ 


1 Intro ediţie a lul Eminescu, în care sint amestecat, mi s'a dat o 
corectură perfectă, dar mile era zeţuit minte. Ti a schimbiînd apoi 
ege bee eta mere cred că mite e 
o în manuscris, 


i 
i 
` 
i 


D. E. LOVINESCU ESTE VESEL? 165 


ae Scurtu +-Lovinescu,—şi cred că am făcut un serviciu pu- 
u H 

i Era de datoria unui tradiţionalist eminescian să intervie—să 
intervie măcar după „răspunsul” d-lui Lovinescu. Nu în favoarea 
mea—eu încă mam murit—ci în favoarea lui Eminescu. Veselia 
d-lui Lovinescu că a falşificat pe Eminescu, şi încă pentru 
uzi! „tineretului școlar" — căci falşiticarea nu o neagă—nu i-a 
mişcat pe eminescianii tradiţionalişti ? 

„În m-rul acesta mam avut timp să răspund cum voiam. O 
voiu face în alt număr—căci „răspunsul? d-lui Lovinescu este 
o lungă şi complicată încercare de a-şi înşela cetitârii. 

Acum numai citeva exemple, de probă: 


D. Lovinescu zice Citez tot pe d. Lovinescu: 
caracterizind articolul meu : 

„Lipsa unei virgule 1 devine o 
impostură, căderea importună a 
unui şi o crimă 2,un din substi- 
tuit unui de 3, negrele în loc de 
negrele-i, stăpina mării în loc 
de stâpin'a mării, să nu mai ştii 
de mine în loc de şi nu mai şti 
de mine, etc., întrun cuvînt toate 
micile fatalităţi în care ușoara 
inadvertență a copistului co- 
laborează cu fantezia tenace 
a 2eţarului etc.“. 

Aşa dar din rîu, negrele, stăpina, să nu mai știi, care cu 
un moment mai înainte erau greşeli de tipar, acum sint versiunile 
lui Maiorescu (ba încă: ipsissimus). 

Aşa dar, cind scria cu atita veselie fraza despre „fantezia te- 
nace a 'zețarului“, d. Lovinescu ştia că-şi înşeală cetitorii. 

O altă incercare de a-şi înşela cetitorii, o face d. Lovinescu 
atunci cînd le spune că motivul pentru care am scris articolul 
din „Viaţa Rominească“ este „ura“ mea împotriva d-sale, ură 
care ma făcut să-l „pindesc* ciţiva ani— gl acuma să-l atac. 
(Aşa ? Apoi cind „pindeşti“ pe cineva ani întregi şi te repezi la 
el, înseamnă că, însfirşit, ţi-a dat ocazia să-l „prinzi“. Nu?) 

DI Lovinescu îşi înşeală conştient cetitorii, căci d. Lovi- 
nescu ştie bine că, dacă l-aşi H „pindit*, aşi fi cet tot ce scrie, 
aşi D cetit aşa dar Povestirile lui Eminescu, editate de d-sa mai 


„Din rîu este versiunea lui Ma- 
iorescu ipsissimus", 

„Negrele € în ediţia Maiorescu”. 
„Lunga şi stăpina nu sînt din 
Scurtu, ci din Maiorescu“, 
„Să nu mai ştii de mine e din 

Maiorescu“, 


1 D. Lovinescu "ei înşeală cetitorii, căci nu l'am invinuit de lipsa 
vre-unei virgule, deşi puteam dovedi, cu ajutorul punctuaţiei d-sale impusă 
lui Eminescu, că nu ge textul, 

2 Acea cădere „inoportuna“, care face ca versul să De şchiop, nu e 
e „cădere“, căci e în Scurtu! 

3 „Oglinzile din riu” | 


Eeti T PEE. N ke: ba 


166 VIAŢA ROMÎNEASCA 


de mult (le-am cetit abia acum, după ce am văzut ce ris şi bat- 
jocură şi-a făcut de poeziile lui Eminescu), aşi fi descoperit de 
mult că nu înţelege Cezara, că nu cunoaşte nimic din filosofia lui 
Kant, că plagiază pe d-l Sanielevici, şi ași fi sărit din locul meu 
de „pindă*, căci nu eram năzdrăvan să ştiu că o să falşifice mai 
tirziu poeziile lui Eminescu, şi să. aştept. D-I Lovinescu ştie toate 
acestea. 

Ştie bine că articolul meu despre ediţia d-sale este al patrulea: 
dintro serie. (Articolul despre ediţia d-sale avea ca titlu: Ediţiile 
poeziilor lui Eminescu, şi ca subtitlu: Ediţia d-lui Lovinescu), 
Aşa dar ştie bine că nu e vorba de „pindă*. Ştie bine că trebuia 
să scriu despre ediţia d-sale, odată ce am scris despre toate edi- 
tiile. Şi ştie atit de bine, încît... o spune singur: 


„Premergătoare, zice d-sa, ne sosesc însă de cîţiva ani, 
lungi, interminabile articole, in care erorile de tipar sau micile va- 
riante de lectură a tuturor edițiilor existente sint bombardate cu 
artilerie grea. In chip firesc i-a venit deci rîndul şi ediției mele“. 


Apoi dacă am atacat „toate“ ediţiile, şi dacă „în chip firesc 
i-a venit deci rîndul şi ediției d-sale“, pentruce-şi înşeală ceti- 
torii, dind ca motiv al articolului meu „pinda“ şi „ura“ împo- 
triva d-sale? 

Şi nu mă pot opri să nu constat că, şi de data aceasta, 
cînd îşi înşeală cetitorii, îi înşeală nu numai en gros, ci şi în 
detaliu : D. Lovinescu zice cetitorilor d-sale că articolele mele 
despre Eminescu (anterioare articolului despre ediţia d-sale) pu- 
blicate în ultimii ani se ocupă cu „erorile de tipar“ sau „cu micile 
variante de lectură“ ale edițiilor lui Eminescu. Adevărul e că în 
acele articole, pe care le cunoaște bine, căci le-a stors de tot 
ce i-a trebuit, nu m'am ocupat cu „erorile de tipar“ şi cu „micile 
variante de lectură“, ci cu alte probleme, cu probleme foarte 
importante (pe care dacă le-am rezolvat bine sau rău,—e altă 
vorbă). Adevărul fiind acesta, ceia ce spune d. Lovinescu ceti- 
torilor săi, ca să-mi deprecieze articolele („erori de tipar“, „mici 
variante de lectură !*), este un neadevăr, care în limba nemeș- 
teşugită rominească se numeşte „minciună“. (Definiţia minciunii : 
un meadevăr, spus cu conştiinţă că e neadevăr, şi cu scopul de 
a înşela, pentru a trage un folos). 

Cit despre „ura“ mea—ca sn înțeleagă, d. Lovinescu să-şi 
imagineze că d. Camil Baltazar ar fi murit (ferească Dumnezeu) 
şi că cineva, ca să Cote perne, i-ar edita poeziile, falşificin- 
du-i textul pas cu pas. ar simți şi cum ar reacţiona d. Lovi- 
nescu? Ei bine, ceiace e d. Camil Baltazar pentru d. Lovinescu, 
este Eminescu pentru mine. 

Şi tot ca să înțeleagă „ura“ mea, îi amintesc d-lui Lovi- 
nescu cu ce ferocitate a urmărit d-sa pe un tinăr, care a con- 
fundat o schiţă a unui scriitor cu una a altuia. Pentru d, Lovi- 


D. E. LOVINESCU ESTE VESEL? 167 


nescu acel tînăr a devenit nici mai mult nici mai puţin decit „sim- 
bolul necinstei profesionale”. lar sancţiunea dictată de d. Lovinescu 
era izgonirea acelui tinăr din „publicistică“. 

_ Apoi dacă a confunda o schiţă a unui scriitor cu una a 
altuia este o crimă atit de abominabilă (crimă pe care o comite și 
d. Lovinescu, cind nu ştie că Muntele de foc e de Alecsandri şi-şi 
închipue că poate fi de Asaki; cînd vorbeşte de conţinutul bro- 
şurii revoluţionare munteneşti Cine sint meseriaşi, pe care o 
cunoaşte aşa de bine, încit zice că e... moldovenească ; etc., etc.) 
cum se poate calilica desfigurarea oribilă a operei lui Eminescu ? 
Şi, totuşi, cu toată „ura“ mea, eu m'am spus că d. Lovinescu 
este „simbolul necinstei profesionale” şi că trebuie alungat din 
„publicistică“, Acum, băgaţi de seamă: Omul, care falşifică mereu 
şi-şi înşeală mereu cetitorii, are curajul de a vorbi de „necinste 
profesională“ şi de izgonirea din „publicistică“ a altora! 

O altă încercare de a-şi înşela cetitorii, o face d. Lovinescu 
atunci cînd, spre a bagateliza articolele mele anterioare despre 
ediţiile lui Eminescu, pe care le-a stors de tot ce i-a trebuit, (cu 
alte cuvinte spre a deprecia ceia ce şi-a însușit, pentru ca ceia 
ce şi-a însuşit să apară cit mai neînsemnat) spune cetitorilor d-sale 
că în acele articole eu dau o importanță exagerată unor „mărun- 
țişuri“* descoperite de mine şi anume: că ediţia lui Maiorescu a 
apărut înainte de lanuar 1884 şi că poezia Nu mă înfelegi a fost 
publicată în 1886, şi nu în 1879, cum se credea pănă acum 1. 

Aceste descoperiri, zice, spiritual, d. Lovinescu : 


„Au exact importanța descoperirii a 101 chibrituri într'o 
cutie în dauna alteia care conţine numai 99“, 


Dar cele „99 de chibrituri“ înseamnă ES mine—şi d. 
Lovinescu o ştie bine—că poeziile din ediția Maiorescu, adunate 
„de pela persoane particulare“, nu sint patru, cum se credea pănă 
acum, ci douăzeci şi patru; că poeziile, despre care nu putem 
şti dacă au fost destinate, toate, tiparului nu sînt patru, ci două- 
zeci şi patru; în orice caz cele „99 chibrituri” pun întrebarea 
dacă Eminescu mai avea sau nu de schimbat ceva în acele poezii 
(douăzeci și patru şi nu patru), cînd le-ar fi dat la tipar; că, dacă 
erau gata, trebue să fie o cauză, pentru care nu le dădea publi- 
cităţii. (Eu m'am încercat să dau o explicare, în articolele mele). 
Şi, mai cu seamă, importanţa celor „99 de chibrituri”, stă în faptul 
că aceste poezii fiind găsite de Maiorescu pela persoane particu- 
lare, nefiind destinate tiparului, Eminescu nu poate fi învinuit de pla- 
giat, dacă unele din ele care sint inspirate de scriitori străini, nu 
poartă, sub titlu, menţiunea care să indice autorul imitat. (Dacă d. 


1 Cu un moment mai înainte, spunea cetitorilor că in aceste articole 
mam ocupat cu „erorile de tipar“ şi cu „micile variante de lectură“ ! 


y 


"e kt WP `" "D ef be “PP " O » 
bw - + * aia è 
t =< D P 


168 HEET ROMINEASCĂ 
Lovinescu ar stima pe Eminescu şi dacă pentru d-sa plagiatul ar 
fi un viţiu urît,—două ipoteze absurde,—cum ar apăra daa pe 
Eminescu de plagiat, fără ajutorul celor „99 de chibrituri“ ?) 

D Lovinescu ştie bine—căci a Cent articolele mele şi le-a 
stors bine de toate informaţiile care i-au trebuit pentru ediția d-sale 
—ştie bine că descoperirea mea însemna toate acestea, şi că am 
dato ca atare,—şi cind se face că nu ştie, îşi înşeală cetitorii. 

"ŞI îşi înşeală cetitorii şi atunci, cînd reduce tot la „99 de 
chibrituri” descoperirea că poezia Nu mă ințelegi a fost publi- 
cată în-1886, şi nu in 1879, cum se credea—căci d. Lovinescu 
ştie bine din aceleaşi articole ale mele, pe care le-a utilizat pe 
tăcute, că, dacă Nu mă înţelegi e publicată la 4879, aceasta in- 
seamnă pentru mine că Eminescu cel sănătos şi în culmea talen- 
tului putea publica o poezie fragmentară, monotonă, slabă, aşa 
dar nu avea, neted a simţul de ăutocritică; pe cînd, dacă 
poezia e publicată la 1886, cind era nebun, atunci a publicat-o 
un nebun—ori, probabil, altcineva, „o persoană particulară“ —şi 
autocritica lui Eminescu cel întreg rămine nedesminţită. 

În al doilea rînd—şi d. Lovinescu ştie bine şi aceasta—eu 
am spus că dacă Albumul studenţilor, unde a apărut poezia, ar 
fi din 1879, cum se credea, aceasta ar dovedi că tinerimea cra 
eminesciană încă dinainte de 1880 (căci studenţii, pentru publicaţiile 
lor de felul acesta, se adresează numai la cei pe care-i preţuesc mult), 
ceiace ar contrazice tot ceiace se știe acum cu privire la 
sg Seen tinerimea devine eminesciană (adică după 1883, după 
ce Eminescu înebuneşte şi Maiorescu îi publică poeziile). 

D. Lovinescu ştie bine că toate acestea sint în articolele 
mele, și cînd se încearcă să convingă pe cetitori că eu am dat 
aceste descoperiri ca nişte simple restabiliri—seci—de date, şi că, 
dindu-le ca atare, m'am şi... mindrit, d-sa îşi înşeală conştient ce- 
titorii. Şi daa are o atit de mare încredere în prostia şi ignoranţa 
cetitorilor, încit îndrăzneşte să le servească următoarea... argumen- 
tare spirituală: 


„Faptul, de pildă, de a fi tipărit o poezie întrun Album 
studențesc înseamnă (pentru G. Ibrăileanu) intrarea lui Eminescu 
în conştiinţa „studențimii“, după cum, de ar fi publicato astăzi 
în foiletonul ziarului Dreptatea, ar însemna, probabil, intrarea lui 
în conștiința ţărănimii romine. Important şi mai ales logie 1“. 


Îl vedeţi? Face şi spirit. Ba are nenorocirea să vorbească 
de „logică!“ F 

Dar Albumul nu era o revistă, la care trimite cineva colaborare. 
Pentru Album cereau studenţii colaborare. Şi cereau dela cei pe 
care îi preţuiau mult. Dacă studenții ar fi cerut lui Eminescu eo- 
laborare în 1878, ar H însemnat că el era intrat deja în conștiința 
tinerimii.— Dacă cei dela Dreptatea ar cere astăzi d-lui Lovinescu cola- 
borare pentru un Album numai de 16 pagini, ar insemna că cel dela 


D. E. LOVINESCU ESTE VESEL? 169 


Dreptatea sînt lovinesciani (nu tăranii!), că cei dela Dreptatea 
preţuesc mult pe d. Lovinescu,—Pentruce-şi bate joc d. Lovinescu 
de cetitorii săi ? 

Dar întregul „răspuns“ al d-lui Lovinescu este o îndrăzneață 
încercare de a înşela pe cetitori, o încercare ofensatoare pentru 
ei. A spera că vei prosti pe cetitor pănă la aşa grad, încit să-l 
faci să se convingă că Eminescu nu are nici un drept asupra tex- 
tului său și că, dacă l'ai falşificat cu ajutorul lui „Maiorescu“, a- 
ceasta înseamnă că ai redat „exact* textul lui Eminescu, este un 
act de curaj, care presupune un dispreţ total pentru cetitor. 

Este drept, că d. Lovinescu ia oarecare măsuri, ca să fie 
mai sigur că-şi va înşela bine cetitorii. Aceste măsuri, arătind în- 
doiala d-sale asupra totalei prostii a cetitorului, sint singurul oma- 
giu pe care-l aduce acelor cetitori. lată omagiul: 

D. Lovinescu citind vorbele mele în ghiimete (aşa dar luln- 
du-şi obligaţia să citeze exact), se dedă la operaţii de natura a- 
ceasta. Eu zic de pildă: ` 
PN e 


„Eminescu imaginează pe fată spunind (şi'n Convorbiri 
Sin manuscris): 
Singurică'n cămăruță braţe albe eu întinz 


Dar d. Lovinescu, pudic, ca şi Scurtu, pune „cămăşuţă“— 
îmbracă pe fata goală. 


D. Lovinescu citează vorbele mele şi le pune în ghilmete aşa : 


„Eminescu imaginează pe fată spunind : 
Singurică'n câmâruță braţe albe eu întinz 
Dar d. Lovinescu, pudic, ca şi Scurtu, pune cumăşulă”. 


Şi, după ce citează aşa vorbele mele, d. Lovinescu izbuc- 
mește vesel : 


„In realitate cămăşuța nu e a lui Scurtu, ci a lui T. Maiorescu“ 


Cum se vede, d. Lovinescu citează în ghilmete, dar şterge 
cuvintele mele: „în Convorbiri şi în manuscris“. 

Şi nicăeri, în „răspunsul“ d-sale nu se vede că eu am adus 
mereu ca mărturie Convorbirile şi manuscrisele, 

A simțit şi d. Lovinescu că, dacă cetitorul d-sale ar vedea 
că Eminescu spune în Convorbiri altfel decit „Maiorescu“, acest 
cetitor s'ar trezi din hipnoză şi şi-ar spune: „Bine bine, o fi 
spunînd aşa „Maiorescu“, dar poeziile nu sint ale lui Maiorescu, 
ci ale lui Eminescu, şi situația lui Lovinescu, care spunea că a 
controlat Convorbirile, e cam tristă”, 


> > 


170 VIAȚA ROMINFASCĂ (7 


D. Lovinescu vorbeşte în răspunsul d-sale de nişte chestii 
„pendinte“. Vrea să le videz? Îi voiu face plăcerea. Dar voiu 
căuta să nu mai rămie nimic „pendinte !* 

D. Lovinescu ştie că pănă acum nu l-am luat în serios nici- 
odată, Nu era pentruce. Scobora pe ceilalţi scriitori, ca să-i înalțe 
pe „modernişti“, mai toţi musafiri ai ceaiurilor d-sale, Ei şi? Nu 
rezulta, de aici, nimic pozitiv, pentru nimene. > 

Dar acum s'au schimbat lucrurile. Acum s'a apucat să facă 
ridicoli pe scriitorii mari, desfigurindu-le opera. (Aud că ceiace a 
tăcut cu opera lui Creangă—căci l-a „editat“ şi pe el— întrece 
chiar ceiace a päțit Eminescu). Acum, da, a apucat calea cea a- 
devărată ca să distrugă pe scriitorii „reacţionari“. Cu critica este- 
tică nu făcuse nimic. Pocindu-le opera, succesul îi este asigurat. 

De-acum înainte îl voiu lua în serios şi îi voiu face şi plă- 
cerea să desgrop chestiile „pendinte“. 

Dar n'ar fi rău să răspundă şi daa articolului meu din „V. 
Rn, căci pănă acum n'a răspuns nimic, nici la ceiace crede că a 

„răspuns—pentrucă a răspunde : „N'am falşificat cu ajutorul lui X, 
ci al lui Y“, nueste un răspuns, chiar dacă ar fi adevărat că falşi- 
ficările sînt ale lui Y. Şi nici cellalt răspuns—că ideile lui Kant, 
nu sînt cele ale lui Kant, ci acele ale lui Renouvier şi ale neokan- 
tianului Eugen Lovinescu—nu este un răspuns. 

Ca să nu mai fie nici o vorbă, iată la ce trebue să răspundă 
d. Lovinescu deocamdată : 

Este sau nu adevărat că tot ceiace în ediţia d-sale este nou— 
şi bun —în comparaţie cu ediţiile anterioare este luat din articolele 
mele din anii trecuţi despre ediţiile lui Eminescu ? 

Este sau nu adevărat că a falşilicat textul lui Eminescu: 
idei, limbă, măsura și ritmul versului, şi chiar economia unor 
poezii întregi ? 

Este sau nu adevărat că d-sa nu ştie ce este ortografia, cind 
afirmă că d. Bogdan-Duică a as? ortografia veche a lui Emi- 
nescu (N'a păstrat ortografia! A păstrat fonetismele !) şi cînd d-sa, 
schimbind limba lui Eminescu, a crezut şi a anunțat pe cetitori 
că, în deosebire de d, Bogdan-Duică,—ii „actualizează“ ortografia ? 

Este sau nu adevărat că a pus în ediţia d-sale un Luceafăr 
combinat de Scurtu? 

Este sau nu adevărat că a pus în ediţia d-sale poezia 
Stelele'n cer cu strofele pitrocite de Scurtu ? 

Este sau nu adevărat că n'a înțeles nimic din nuvela Cezara, 
cînd a afirmat că intrun pasagiu,—în care e vorba de o pictură 
—ar fi vorba de eroul nuvelei şi deci de Eminescu? 

Este sau nu adevărat că analizind nuvela Sărmanul Dionis, 
a spus că spaţiul şi timpul sint pentru Kant categorii? 

Este sau nu adevărat că a afirmat cumcă inexistența obiec- 
tivă a realităţii este concepţie de esență pur Kantiană? 

Este sau nu adevărat că, în stabilirea izvoarelor străine ale 
nuvelei Sărmanul Dionis, a plagiat dela un capăt la altul pe d. 
Sanielevici ? 


D. E. LOVINESCU ESTE VESEL? 171 


Şi n'am răbdare să-i mai înşir acum tot ce are de probat. 
Dar d-sa să ia articolul meu şi să probeze punct cu punct că are drep- 
tate, pentrucă fiecare din faptele amintite mai sus (cași oricare din 
cele pe care nu le-am mai amintit) este infamant pentru dan. 
Dacă n'ar fi făcut decit numai să falşifice textul lui Eminescu, ori 
numai să plagieze pe d. Sanielevici, ori numai... şi încă n'ar tre- 
bui să fie atit de vesel. 

Aşa dar, să probeze pe toată linia, să nu îngaime ceva des- 
pre două-trei puncte şi apoi să închee că a răspuns, cum a făcut 
în Tiparniţa, ori cum a procedat de pildă atunci, cînd d. 1. C. 
Filitti i-a făcut în Convorbiri un pomelnic de citeva pagini cu 
ideile şi descoperirile, pe care d. Lovinescu i le-a plagiat in /sto- 
ria civilizației romine moderne. 

Şi nici să facă cumva giumbuşlicuri şi să falşifice textele, 
cum i-i obiceiul. Omul, care a falşificat pe Eminescu şi se falşi- 
fică mereu chiar şi pe sine însuşi (de pildă cind îşi publică, în 
1926, datindu-le 1908, articole din 1908 întoarse pe dos—cu 
laude unde batjocurea, cu batjocuri unde lăuda), omul care-şi in- 
şeală cetitorii la fiecare pas, omul acesta nu are ce mai pierde, 
dacă va îalşifica din nou pe Eminescu, dach se va falşifica din nou 
pe sine însuşi—şi cu atit mai mult textul meu. ` ` A 

Altuia, i-aşi cere—deşi „adversar“ —să-i fie milă de Eminescu. 
Să nu se dedea la operaţiile care-i sint dragi cu ocazia lui Emi- 
nescu şi pe socoteala lui. Dar d-lui Lovinescu nu-i pot cere a- 
cest lucru. 

ÎI anunţ însă că nu-l voiu lăsa să falşifice în pace. 

În schimb, e liber să facă incursiuni în viaţa mea privată, să 
vorbească de „fobii“ şi de „boli“, dind dovadă de o supremă 
eleganţă sufletească, eleganţă pe care şi-o afişează mereu şi prin 
oroarea de expresii „vulgare“, şi care ajunge uneori hilariantă, 
lată un exemplu. Am spus în articolul meu despre ediţia d-lui 
Lovinescu, că lui Eminescu i-ar fi fost scirbă de această ediţie. 
Cuvintul acesta i se pare foarte „neliterar“ şi foarte „vulgar“ d-lui 
Lovinescu.—Dar cuvintul este al lui Eminescu şi cind l'am intre- 
buințat l'am şi pus în ghilmete, fiind sigur că orice om de cultură 
îşi va aduce aminte de pagina, în care Caragiale povesteşte 
ce s'a petrecut în adunarea unde Eminescu a cetit Scrisoarea 
II, cînd publicul de-acolo a votat schimbarea cuvintelor fameni 
şi scîrbi (dela sfîrşitul Scrisorii) în oameni şi mihnl. Pentru 
modificarea anodină, zice Caragiale, a votat și o „damă“ la care 
poetul ținea mult în acea vreme, Dar—adaogă Caragiale — Eminescu 
care nu era „androgin“ şi avea oroare de „apa de trandafir“, „nu 
din toată inima a făcut această concesiune“. 

Cum se vede, Eminescu era foarte „vulgar“,—nu era „andro- 
gin“ şi cu atit mai puţin „damă*.—De altfel şi Caragiale era „vul- 
gar“. A dovedito d. Lovinescu într'un articol, în care şi-a expri- 
mat, ca de obiceiu, toată gingăşia estetică. Dacă ar fi frequentat 
ceaiurile d-lui Lovinescu, poate că aceşti oameni se mai poleiau. 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ £ 


Şi acum, lăsînd la o parte orice glumă, ce înseamnă pre- 
tențiile astea estetice la se om, pentru care Cocoşul e ai 
d-lui Eftimiu este „un mic Faust rominesc“, pentru care cutare 
act din acest Cocoş e „de o frumusețe neîntrecută în literatura 
noastră“, şi pentru care cutare sfirşit de act din acelaşi Cocoş 
e „de o frumuseţe adevărat shakespeariană“? 


G., Ibrăileanu 


_ P. S—Un prietin, care a cetit acest articol în corectură, 
îmi observă că era de ajuns—în locul oricărui alt răspuns—să-l 
întreb pe d. Lovinescu ce va face la ediţia Il-a a poeziilor lui 
Eminescu : Le va tipări din nou cu „variantele“ lui „ipsissimus*, 
—ori îşi va corecta ediţia conform indicaţiilor mele ? 

În cazul intăiu îşi va bate joc-cu un cinism ostentativ de Emi- 
nescu, de public, de „tineretul şcolar“, de editorul d-sale. In cazul a! 
doilea, se va umili şi autoflagela pe fiecare pagină a ediţiei. 


G. I. 


Thomas Mann 


'Laureatul premiului Nobel pentru anul în curs este o per- 
sonalitate, ce atrage de mult atenţia intelectualităţii de pretutindeni. 

Thomas Mann nu este aceiace numim un, scriitor popular, 
„Preocupat de pătrunderea intimă şi delicată a vieţii sufleteşti, 
retrăind clipele unui trecut, de ginduri triste, mister şi lungă 
suferinţă, el, şi-a concentrat toată puterea de observaţie de in- 
țelegere şi de sinteză, în realizarea unor exemplare de periectă 
umanitate. 

E pohte aici şi explicaţia ultimului său succes. Căci Tho- 
mas Mann avea în față un concurent de necontestată seriozitate, 
susținut pe recentul triumf ce a străbătut cimpul literaturii ca 
un seg hdd dureros ecou al cimpului de luptă: puternicul talent 
al lui arque. Tinărul cronicar al suferințelor războiului a scris 
in adevăr o carte reală, impresionantă şi dureroasă; evocind 
scenele ingroziloarei tragedii care a sfişiat trupurile şi a distrus 
sufletele, el a reimprimat, cu accent şi perfectă sinceritate, imen- 
sul doliu al omenirii cuprinsă de criza delirantă a măcelului. 

Subt acest raport Remarque deţine pe primul plan atenţia 
suferinţei comune în sulletul marilor mutilaţi, — suferință pe care 
ultimul deceniu n'a reuşit să o suprime. Scriitor de o candidă 
simplitate, sincer, sensibil la durere şi bün el a incercat cea mai 
necruțătoare, mai grea şi mai puţin mulţăniitoare dintre sarcini : 
aceia de a prezenta brutalitatea faptelor în fața cărora cei mulți 
îşi pleacă cu smerenie frunfile, considerindu-le ca pe un „fatum* 
inevitabil şi neinvins, 

Evident aceasta e atitudinea unui erou. Despre ea vor 
vorbi toţi cei ce au simţit la fel fără să îşi exprime încă simți- 
rea lor intimă şi neclară, dar vor vorbi mai sigur şi detinitiv eve- 
nimentele de mine. > 

Alegerea lui Thomas Mann a fost astfel o surpriză în fața 
aşteptării unanime, Se părea doar că actualitatea este datoare 
lui Remarque nu numai cu elogiul spontan al glasurilor izolate, 


174 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


ci cu aprecierea sensibilă, oficială şi marcantă a juriului pus să 
evalueze valoarea operelor pentru pace. Dacă aşteptarea celor 
a mulţi ma fost satistăcută, decernarea iului internaţio- 
nal de literatură lui Thomas Mann a fost pur înțeleasă de 
acei care s'au identificat de mult cu gindul, aspiraţiile şi delicata 
pătrundere a sulletului, pe care o exprimă romancierul german 

de mai bine de două decenii. 
E ceiace vor încerca să evidenţieze şi rîndurile de faţă. 


Thomas Mann descinde dintr'o bătrină familie burgheză din 
Germania. Bogat comerciant ce ilustrează unul din acele ultime 
exemplare de negustori hanseatici de altădată, „tatăl său i-a 
transmis un excepţional dar de observaţie, de justă apreciere a 
realităţii și perfect echilibru sufletesc, Nimai că această ultimă 
trăsătură de caracter nu a rămas intactă în viaţa romancierului 
de mai tirziu; sbuciumul pe care l-a suportat copilăria şi mai 
ales tinereţa fragilă i-au modificat profund structura sufletească, 

Thomas Mann, în personalitatea căruia se întilneau variate 
aptitudini moştenise după mamă o sensibilitate extremă şi tem- 
peramentul aprins al meridionalilor. 

Cind viaţa sa devenea imposibilă din pricina lipsei de în- 
țelegere a celor ce îl înconjurau, copilul cu ochii senini şi imensă 
tristeță în suflet işi regăsea refugiul unic în amintirea mamei. 

Thomas Mann ne-a descris această penibilă atmosferă am- 
biantă, care-i lovea sensibil nervii, în romanul său „Tonio Krö- 

er". După discreta mărturie făcută nu de mult în oca- 

l interwiew — e în acest roman însăşi viaţa lui. 

Tonio copil—nu are decit o sigură afecţiune: mama, 
ce-i mingilase primii ani ai copilăriei. Dar privirea severă a ta- 
tălui şi micile-i obligaţii cotidiane de şcolar îi răpeau farmecul 
delicat al desmierdărilor maternele, In mediul tuturor libertăţilor, 
„Tonio Kroger era lipsit de cea mai naturală și mai legitimă 
dorinţă. Tonio a învățat atunci că libertatea este o iluzie, şi 
abuzul o sursă de sulerinţi. Şi astfel micul şcolar a oferit prieti- 
nilor de viaţă -— încă de atunci — căldura unei suferinți comune 
şi spectrul groazei de izolare şi singurătate. 

Conflictul de temperament chinuitor şi intim La rtat 
Tonio Kröger ani lungi în urma copilăriei dispărute, Destinul a 
făcut ca „sulletu-i neliniştit să fie punctul de încrucişare al sìn- 
_ “gelui meridional aprins şi tumultuos cu firea calmă, rezervată şi 
„glacială a tatălui său, negustorul din Libock, 

Tirziu, în anii D care tinereţea adăopase farmec şi matu- 
ritatea preciziune în aplitudinele-i de scriitor şi de artist, 
îşi împărțea cu disperare viaţa între sensualitatea brutală şi spi- 
ritualitatea pură a operei de artă. Era în această viaţă lupta 
slişietoare, pe care o fixase definitiv, inevitabil şi fără posibili- 
tatea unei eventuale suprimări, antagonismul aptitudinilor ances- 
“trale, esenţial deosebite prin structura lor. 


"` ID mme ge 


d 


| 


cs pr 


THOMAS MANN 175 


Sint rînduri, in care ne mărturiseşte singur — dezvăluind un 
admirabil spirit critic şi reflexiv — tragicul dureros al existenței 
sale. Lumea — spune el undeva — crede că un artist se ident 
fică cu opera pe care a creiat-ọ ; că a redat realitatea cum a 
simțit-o intens, cum a träit-o, Eroare profundă; ea nu ştie ce 
netrecut abis desparte opera de artă spiritualizată, filtrată şi de- 
formată —de realitatea brută pe care o trăim toți. gd 

Tonio Kröger apare astfel psiholog original şi subtil. 
Niciodată — după ipoteza curentă a identificării de viaţă cu crea- 
ţia estetică —nu ar fi găsit explicare în conştiinţa cercetătorului 
analist şi estet, acea fatală dezarmonie între viaţa de perver- 
siune Și viciu — şi minunata realizare care constitue opera de 
artă. E cazul cunoscut al unui Oscar Wilde saual poeţilor: Ver- 
laine, Rimbaud şi Baudelaire. 

Arta ar îi rămas altfel concepută ca un mister pururi ne- 
înțeles care filiațiunea procesului de creaţie este departe de 
a-l explica. 

Şi totuşi în concepțiunea curentă a realizării estetice este 
un adevăr necontestat, Ea reprezintă măsura sensibilităţii artistu- 
lui ; şi este în acelaşi tinip şi un produs alsubiectivităţii, al emoti- 
vităţii acelui care a filtrat-o prin sufletul său, Este aci emoția 
brută în toată expansiunea ei sinceră şi intensă? E pasiunea 
aprinsă ce creiază numai din forța, din elanul ei instinctiv şi 
primar ? Nu! — spune Krăger—in opera de artă pasiunea e 
îmblinzită, emotivitatea atenuată ` ea redă vibraţiunile cele mai 
adequate şi mai perfect coordonate, creind acea impresie de 
armonie şi calm desăvirşit ce caracterizează adevărata capo d'o- 
peră. Ea este o sinteză a caracterelor esenţiale, periect armo- 
nizate, redind o admirabilă — desăvirşită — simplitate. 

lată-l pe Tonio estet; dar un estet de cea mai 
pură speţă, pe care structura personalităţii sale şi rafinamentul 
inteligenți îl izolează de opinia curentă şi de observaţia legitimă 
în cadrul concepţiei unanime, 

Tonio Kröger este un izolat. El nu iubeşte realitatea pe 
care trebue să o transforme, nu simte farmecul nopţilor clare şi 
nu e un entuziast in faţa frumuseţilor atit de variate pe gama 
infinită a reinvierii naturii. Este unic în sensibilitatea-i puţin bol- 
navă sub care simte şi constată lumea înconjurătoare ; dar tra- 
gicul acestei existenţi incepe atunci cînd înţelege că nu'şi iu- 
beşte opera realizată, Ce facem noi artiştii ? se întreabă el aiu- 
rea. Adesea artiştii par inutili. Nu sint ei oare după opiniunea 
comună, oameni de prisos? Ei artilicializează şi transtormă ma- 
teria brută fără a avea sprijinul criteriului util. ? N 

In perspectiva izolării complecte şi nemulțumirii perpetui 
față de opera realizată Tonio Kröger nu este numai o indivi- 
dualitate puternică ci mai mult: un exemplar ce se ridică până 
la genialitate. „Splendida izolare“ — acel apogeu al personali- 
tăţii impresionante şi creatoare — e poate singura atitudine, ce 


D 


176 VIAȚA ROMINEASCĂ 


caracterizează complect viaţa de sensibilitate extremă şi de su- 
perioară interpretare pe care o reprezintă Tonio Kroger. 
Dar nu e numai atit. Kröger solitarul —relugiat al vieţii 
comode şi obişnuite, apreciază această viață, în care întrevede 
" mediul unic pentru realizarea operelor superioare. Dacă există 


ceva, care este în stare să facă din omul de litere un ES 


din contemplativ un creator, aceasta e mica iubire burgh pe 
care o resimţim faţă de tot ce e viu, uman şi obişnuit, = spune 
el, Astfel — sfişiat între cele două lumi profund deosebite — 
între artistul, adorator de frumos și burghezul iubitor de pro- 
porţii şi năzuinți modeste, Kröger — în care noi vedem însăşi 
personalitatea lui Thomas Mann — nu este apropiat de nici unul 
e ei şi nici nu ştie-cel puţin a cărui intimitate il jigneşte mai 
adînc. 

In această mică iubire a vieţii comode, îniretăiată de as- 
pirații modeste şi de o foarte castă dorință de fericire, Tonio 
Kröger rămine aceiace îi destăinueşte—intr'o dureroasă confe- 
siune—o prietină minunată şi delicată confidentă : un veritabil 
burghez dar nu burghez care a părăsit calea bătută de stră- 
moşii săi, 

lată de ce spuneam la începutul acestor rinduri că opera 
lui Th. Mann — mai mult decit oricare alta— e străbătută de 
acel spirit adinc comprehensiv, ce înserează exemplarele excep- 
tionale în cadrul atmosferei de perlectă umanitate, 


H 

Evoluţia literară a romancierului Th. Mann a fost dictată 
de personalitatea-i complexă, în care am putea distinge două 
aspecte caracteristice şi variate. 

Un prim aspect este acel pe care il reprezintă romanul 
său „Boddenbrocks", in care obiectivitatea descrierii şi pre- 
zentarea or o veritabilă desfăşurare de viață reală 
şi fecundă. Opera, care criticul francez Edmond Jaloux o 

e de seria „ ns M * a lui Emil Zola, eouriaşă 
evocare a epocii de constituire a statului german burghez 
e ru in care Prusia a avut aportul determinant şi cuvintul 


Exceptind totuşi o anumită predilecție de prezentare a vieţii 
subt aspecte de vaste şi dureroase” pro i, — nimic comun, cred 
nu apropie pe aceşti doi scriitori de natură atit de variată. Apro- 
pierea essaist-ului francez e datorită mai curind unui punct de 
vedere comparativ în realizarea operelor literare, decit aceluia 
de a descoperi preocupări şi ideologie comună cu o operă de 
accentuată expresie naturalistă, Dar asupra acestui roman, ce 
nu priveşte direct criteriul după care am încercat să apreciem 
operu lui Thomas Mann în rindurile de faţă, nu vom insista. 

Există alt aspect ce defineşte mai complect perso- 
- nalitatea-i, ală, 


THOMAS MANN 177 


Este acela în care apare — sentimentul tristeţii solitare, al 
melancoliei calme şi rezervate, al nostalgiei accentuate şi depre- 
sive, E sentimentul insoţit de emotivitate caldă şi reţinută, de 
groază şi desperare,, aşa cum îl exprimă micul roman „La mort 
a-Venise“ ; sau dedublat de acea ironie vioae şi u- 
mor, pe care il intilnim in „Petit bonheur: sau in «Enfant 

Tristetea aceasta larg simpatetică e un mij de_inţelegere 
a sufletelor, e posibilitatea de intilnire — pe Pe ip ea a une 
dispoziţii sufleteşti comune. Dacă o înțelegem atii de bine, e 
fără îndoială pentru motivul că cei mai mulţi am resimţit-o odată 
cel puţin în viaţă, — iar pentru alţii ea a rămas refugiul perma- 
nent în care scoboară constant in clipe de complectă desperare, 

Critica s'a grăbit să vadă in această tristețe nostalgică, 
constantă şi adesea obositoare, simbolul moştenirii maternele şi 
unul din caracterele distincte ale meridionalului. Dar, mi se pare, 
aici Soue să remarcäm cu totul altceva. 

h ețea aceasta, care in aparență diminuiazä energia şi 
paralizează voința, dar în fond trezește — prin contrast — acea 
reacțiune ce apare subt aspectul rezistenţei active şi neinfrinte,— 
este prin excelență o trăsătură de caracter a omului de Nord, 
Prins intre cele două primejdii perpetui — vitregia naturii şi afec- 
tivitatea intensă dar incapabilă de lungi storțări — omul de Nord 
nu reuşeşte să îşi asigure viața decit printrun efort puternic, 
excepţional şi prelungit. De aceia, în clipele de certitudine şi de 
odihnă, — el îşi îngădue acele reverii adinc scăldate în nostal- 
gia vieţii calme, liniştite şi mai ales lipsite de efort. E viziunea 
vieţii ideale, aşa cum ar dorio omul ce îşi incearcă continuu 
puterea cu forţele naturii. 

De aceia cred, tristeţea gindurilor bune şi liniștite îl carac- 
terizează pe Thomas Mann ca cetăţean al Nordului sau ca ad- 
mirator al plimbărilor subt clar de lună din „Nopțile senine“ ale 
lui Johan Bojer. 

Dar Thomas Mann păstrează evident un caracter meridio- 
nal, ce contrastează cu reveria rece şi firea meditativă a omu- 
lui de Nord ` e sensibilitatea aprinsă, excesivă — pe care ocon- 
sideram la începutul acestor rinduri chiar — caracterul esenţial 
al personalităţii sale. 

E] o transpune cu minuțioasă analiză pănă în cele mai mici 
detalii și o redă cu expresivitate şi realism desăvirşit, Conside- 
rafi oricare din micile fragmente de viaţă, care au străbătut lite- 
ratura ultimilor săi ani, şi veţi simţi — alături de toţi acei ce-au 
încercat să-l înţeleagă — emoția sinceră şi duioasă a celor care 
sufăr. Dar veţi înţelege ceva mai mult, 

Cetind nuvelele, în care închide admirabile scene de viață 
reală sau perfect veridică, veţi simţi toată puterea de redare a 
acestui creator de talent şi minunata lui viziune de detaliu intim şi 
sufletesc, In adevăr, oricare sint personagiile pe care le trans- 

12 


Di VIAŢA ROMINEASCĂ 


pune inaintea ochilor noştri : comercianţi sau artişti (L'enfant 
prodigue) infirmi sau brutali (Mr. Friedeman), severi sau duioşi 
(Heure e), lucizi sau bolnavi (Tristan), ei sint străbătuţi 
toţi de acel fior de viaţă, care-i împiedică de a apărea carica- 
tural, căci mai presus de toate sint dotați cu acea iniţiativă și 
inventivitate, ce deosebeşte esenţial caracterul psihic — de arti- 
ficiul orb şi mecanic. 

Dincolo de micile scene de viaţă, însă, se întrevede tot 
tragicul existenţei, Un cocoşat îndrăgostit de o femee frumoasă 
nu mai găseşte sens vieţii comode şi liniștite pe care o trăia 
pănă atunci şi convins că işi salvează onoarea-i in unchiată 
sfirşeşte prin a se sinucide (Petit Mr, Friedeman). Un veritabil 
savant — care e gata să-şi renege într'o clipă de desnădejde, 
opera vieţii întregi — găseşte suprema consolare în eroismul tă- 
cut pe care i-l impusese activitatea-i torturantă de fiecare zi. 
Adăogaţi la aceasta scena duioasă, în care revede țelul pe care 
il urmărise întreaga-i viață lamilială de sinceră afecţiune și de- 
votament, şi veţi avea imaginea justă a emoţiei delicate ce i-a 
redat increderea în sine pentru totdeauna, (Heure dificile). 

Dar există în opera lui Thomas Mann SE de multe 
exemple de aceiaşi natură. Disperare intretăiată de un sentiment 
de revenire sau de efort mintal, suferinţă suprimată de o plăcere 
factice şi trecătoare, adevăr pentru salvarea căruia trebue să 
minţi, şi apoi acea nestirşită serie de neinsemnate întimplări 
meschine — ce constitue decorul vieţii obişnuite — şi pe care le 
surprinde cu o perspicacitate uimitoare. 

Undeva Thomas Mann intreba cu acea candidă simplitate, 
dedublată de ironie şi spirit incisiv: „Nu ştiu de ce sint astăzi 
apreciat. De zeci de ani fac doar acelaşi lucru. Scriu, visez, tră- 
esc din imaginaţie şi fantazie. Sint un artist ; într'un cuvint sint 
un om de nimic“. 

ji vor răspunde in sufletul lor desigur toţi acei ce au fost 
duios impresionați de opera sa, mult prea largă pentru a fi schi- 
tată în rindurile de faţă: Un creator de viaţă, de perfect ome- 
neso şi admirabilă realizare estetică, este un binetăcător al uma- 
nităţii de totdeauna. 

E, cred, aceasta şi explicarea mobilului ce a determinat 
aprecierea juriului în decernarea premiului „Nobel“ pentru anul 
curent. 


Mircea Mancaş 


Vide teatrală ` 
— TAŞI — 


(Topaze.—Prometeu. —Minna von Barnhelm) 


Una din trăsăturile caracteristice ale teatrului francez con= 
temporan e, fără de indoială, cinizmul. Pe cind la autorii dramatici 
dinainte de războiu, observaţia pătrunzătoare sau răutăcioasă e tem- 
perată de spirit uşor sau învăluită intro atmosferă de surizătoare 
ironie, gindiți-vă la delicioşii Flers Caillavet, cei mai mulți din ti- 
nert scriitori născuţi pe pragul noului secol, sint lipsiţi m ce pri- 
veşte valoarea vieţii, de orice speranţă și de orice iluzie, 

Cu ochii deschişi la douăzeci de ani, virstă generoasă a vie 
sului și aspirațiilor infinite, întro lume nebună și atroce, în care 
popoarele ca și indivizii se zbat în dezordine, nedreptate, neliniște 
și tabla valorilor străvechi zace la pămint sfărtmată, satira lor e 
aspră, corosivă, brutală, revărsind în suflete o tulbure undă de a- 
mărăciune şi sombru desgust, 

Unul din cei mai tipici şi mal talentaţi dintre aceşti scriitori 
ai tinerei generaţii e desigur Marcel Pagnol, a cărui comedie <To- 
paze» a fost reprezentată pe scena ieșană, în turneul ei recent, de 
compania dramatică a teatrului Regina Maria, 

Cunoscut prin «Les marchands de gloire>, scrisă în colabo= 
rare cu Paul Nivoix, patetică şi crudă şarjă a corbilor nesăţioși și 
profitorilor măcelului mondial, apoi prin originalul și fantasticul 
«jazz», Pagnol ne infăţișează, de data aceasta, un moment din de: 
ode mer E chaosul moral al societății actuale. 

, un biet dascăl intr'o școală particulară (intre 
toate profesiile aceasta face individ în multe privinţi mai rigid 
şi puțin maleabil la schimbările violente ale mediului) reprezintă tn 
mijlocul obşteştii amoralități postbelice, cu candoare și indărătni- 
cie, idealul etic de odinioară. Dar intransigența lui de caracter, d 
pune în situații grotești sau tragice. Elevii d chinuesc sau își bat 


180 VIAŢA ROMINEASCA 

joc de dinsul, o contesă cu trecere la puternicii zilei, d insultă, 
fiindcă refuză să schimbe notele rele ale băiatului, o tentativă n- 
moroasă pe lingă 


fata directorului eșuază lamentabil, ba chiar E 
duce congediarea lui. Nevoit să intre din cauza mizeriei şi elle 
inrturirea unei demimondene aventuriere, pe»al cărui fiu d prepara, 
ca om de pae, într'o întreprindere veroasă, condusă de un con- 
silier comunal excroc care e amantul şi asociatul doamnei, conștiința 
e torturată de remuşcări d chinuită de groaza 
de fiecare clipă a justiţiei immanente. Dar cind vede că aceasta 
se arăte și că vocea presei care începuse să zbirnte e 
imediat redusă la tăcere cu argumente irefutabile de politicianul 
venal, cind se trezeşte admirat de foştii lui colegi, decorat cu <Pal- 
mele 


rulează repede asociatul și devine pe acest teren un maestru, 

sfirşeşte cu apoteoza eroului şi cu scena atit de carac» 
teristică, în care un alt biet profesor, singurul om cinstit din piesă, 
tulburat de triumful şi ascensiunea vertiginoasă a lui Topaze simte 
conştiinţa lui șovăind și începe să rivnească un post de secretar 
vacant, pe lingă acesta. 

Comedia lui Pagnol nu e desigur lipsită din punct de vedere 
a adevărului psihologic, de grave neverosimilităţi. Conversiunea 
şi metamorfoza dascalului, timid şi chinuit de ule, într'un om 
de afaceri abil şi excroc în stil mare, e prea tă şi mai ales 
prea totală, pentru a fi convingătoare, Ea surprinde și amuzează, 
dar ne lasă nelămuriți. 

jogul e însă insuflețit și spiritual iar verva lui Pagnol, co- 
municativă şi cuceritoare, 

Personajele : directorul de pension interesant și tiran, consilierul 
comunal îndrăzneț şi cinic, amanta lui insinuantă şi , ziaristul 
em, GE schițate în trăsături violent caricaturale, dar viguroase. 

in comedia lui Pagnol, apreciată după un criteriu pur 
estetic, e greu să descoperim ceva din metalul rar care face o o= 
peră să dureze, ea fixează, nu mai puţin, pentru istoricul viitor, 
impresionant și suggestiv, unul din aspectele semnificative ale tris- 
tei epoci, în care ne-a aruncat destinul. 

şi privit din acest punct de vedere, succesul ei european, care a 
avut să scandalizeze pe unii, nu e decit firesc și explicabil. 

Piesa a fost remarcabil interpretată de un ansamblu excelent. 
D. Maximilian, artist cu resurse variate și superioare, a izbutit 
să insule o viaţă intensă rolului dificil și lematic a lui Topaze. 

In acel al politicianului veros, d. Talianu a fost deasemeni 
de o mare naturaleță iar d-na Sterian în acel al asociatei sale, de 
o deosebită supleță felină. 


Nu cunosc motivele care au îndemnat ia atit de bine 
ntenționată a teatrului nostru să se oprească asupra lui «Prometeu», 


CRONICA TEATRALĂ 181 


poemul tragic al d-lui Eftimiu, a cărui <Thebaidă» reprezentată 
acum ctțiva ani la laşi, a fost un lamentabil fiasco, 

Să fie caracterul spectaculos al piesei care oferea copios regiei 
ocazia de a-şi pune în valoare însușirile, sau poate faima 
celor peste douăzeci de opere tn proză și versuri ale celui mai 
fecund dramaturg romina, in anumite cercuri ca şi într'o 
bună parte a presei bucureştene, tradus de Hofmannsthal și con- 
sacrat. de autorităţi ca domnii Angelo Pernice, membru corespon= 
dent al Academiei romine sau Mihail Dragomirescu „drept demn 
de a intra în patrimoniul culturii universale"... ? 

Reluind după attția alţii povestea celui dintăiu din marii răs- 
vrătiți, cu o îndrăzneală mai mare decit Shelley sau Goethe care 
nu sau incumetat să redea decit unele aspecte din figura titanului, 
d. Eftimiu n'a ezitat să infrunte comparaţia cu Eschil aducind pe 
scenă întreg mitul lui Prometeu, elaborat de antichitatea clasică, 

n primele trei acte, d-sa urmează în linii mari tradiția, Pro- 
meteu ce e infățişar, destăinuindu=și intenţiile soţiei lui, nimfa Ero- 
meni ca şi mamei sale, care-l sfătuesc să nu provoace minia lui 
Zevs dar titanul răpește focul sacru de la Hefaistos și d dărueşte 
oamenilor, sarmani, locultori ai cavermelor. Actul Îl se petrece m 
Olimp, unde in sfatul zeilor, Hefaistos se tingue şi blastămă iar 
Zevs judecă şi condamnă gestul îndrăzneţ şi trufaş al lui Prometeu. 

n actul al II, acesta apare escortat de Apollo şi Hefaistos, 
pentru a-şi primi osinda, pe unul din piscurile stincoase ale Cau- 
cazului, Făurarul divin țintueşte cătuşele în stincă şi înfige crud 
pironul în pieptul osinditului. Cu tot chinul pe care-l indură, la 
cugămintele lui Eromeni şi a mamei sale de a cere clemența lui 
Zevs, Prometeu rămine neinduplecat. lar Zevs infuriat, dezlănțue 
o grozavă furtună şi vulturul ceresc se năpusteşte asupra titanului. 
În ultimele două acte d. Eftimiu se îndepărtează de tradiţie, transe 
punind legenda în timpurile noi. 

Prometeu e eliberat de Hercule, insă oamenii cărora le dă- 
ruise focul, d alungă cind vrea să se incălzească la vatra lor. 
După o mie de [ani de ațipire îm fata vetrei, m care focul sa 
stins, Prometeu se deşteaptă intro lume nouă. 

Zeii și Olimpul s'au prăbuşit dar subt domnia lui Iehova. 
omul nu a devenit liber ci sclavul lui Satan, ediția după d. Eftimiu, 
modernă, a vechiului Hefaistos. : 

Satan propune lui Prometeu să răstoarne cu el pe lehova 
şi ambii să=şi împartă domnia lumii. Dar Prometeu refuză şi mila 
de oameni d face să se sacrifice pentru dinșii a doua oară și să 
urce subt înfăţişarea lui Isus, Golgota. A i 

Ar fi desigur nedrept să tăgăduim d-lui Eftimiu o i 
dramatică, fertilă și ingenioasă tn alegerea şi combinarea si 
de efect ca şi în utilizarea iscusită a variatelor requizite din gar- 
deroba literară a tuturor timpurilor. A F: 

Dar aici, ca şi în restul bogatei sale producţii, d, Eftimiu 
apare ca o victimă a propriei lui abilităţi şi mu izbutește să ne 
facă să-l luăm în serios, o singură clipă, 


182 | VIAŢA ROMINEASCA 


Dragostea generoasă a ful Prometeu pentru oameni ca sf 
ingratitudinea lor ofereau un motiv dramatic emotiv şi im- 
presionant dar a troglodiților cu btiguiala, ţopălala și mirosul 
lor de piei nedu e de un efect mai mult decit tragic. 

Ce să mai spunem despre abuzul de pă ug materiale gro- 
solane sau barbare: furtuni cu trăznete, țintuirea lui Prometeu, 
eg een care nu urmăresc decit pacate ee a publi 
cului și dau acestui poem tragic cu mari pret ideologice, un 
anao nesincer şi factice de melodramă sau de vulgară feerie 

ciu. 

În ce priveşte realizarea artistică a operei, e destul să spu- 
nem că nobilul mit ellen, al cărui fond profund și simbolic a inse 
pirat odinioară poezia celestă a unui Shelley sau Goethe a fost 
cu impietate trivializat în versuri prozaice, incolore, banale de un 
retorism insipid și ieftin. 

Montarea piesei mgrijitāă și fastuoasă prin frumuseţea deco- 
rurilor şi suggestive efecte de lumină a fost un triumf tru d. 

„ În ce priveşte insă interpretarea, se ştie că tragediile delui 
Eftimiu cer artiştilor sforțări adesea supraumane. * 

D Nosec a declamat conştiincios şi uneori cu căldură tira- 
dele emiatice ale titanului, dar să poţi urla mai tare decit furtuna, 
chiar atunci cind vulturul îţi roade măruntaele e un „tour de 
force“ care nu poate izbuti oricui. 

D, Damira a fost maiestos în Zevs și d. Ghiţescu un im- 
petuos și expresiv Hefaistos. 


9 


Germania a sărbătorit anul acesta bicentenarul lui Lessing şi 


sing e o mare figură a culturii din ultimele 

şi unul din cele mai e ehr onge Zä totdeauna. 
Scrisă la 1763 cind în urma războiului de şapte ani Lessing 

era la Breslau, secretar al generalului Tauenzien, intro atmosferă 

specific fridericiană, Barnhelm» 


militară şi prusiană «Minna von 


CRONICA TEATRALĂ 183 


EI nu ne atrage, în această comedie prin fantazie exuberantă 
ca Shakespeare, nici prin verva scinte a, contemporanului 
său Beaumarchais. 

Cu stoicismul sever şi concepția lui înaltă asupra onoarei, 
eroul său maiorul Tellheim e desigur o nobilă figură, dar ce de- 
parte il simțim de noi, pe acest fu al raționalismului din vremea 
perucii, imperativului categoric şi a principiilor abstracte ! 

Distinsa d eleganta Minna, deasemeni, disertează prea bine 
şi în fraze prea alese asupra sentimentelor, pentru cei două zeci 
de ani ai ei și dialectica subtilă ca d stratagema prin care vrea 
să-şi reciştige iubitul nu sint totdeauna în acord cu elanul spontan 
şi capriciile obişnuite ale vristei. 

Ce vii stat in schimb personajele secundare şi cum înțelegem 
că au putut deveni atit de populare în patria autorului tipuri ca 
aventurierul francez Riccaut, galant şi cinic, eg ordonanța devotată 
şi hazlie, vagmistrul Werner, reeditare a lui «miles gloriosus» a 
comediei clasice, otelierul interesat și limbut sau vesela şi îndrăz= 
neața cameristă ! 

Discipol fidei al lui Aristot, Lessing respectă cu stricteţă 
regula celor trei unităţi, astfel că decorul rămine tot timpul acelasi: 
interiorul unui han berlinez din secolul al XVIII. 

Cu reală pricepere tehnică și fin gust, direcţia de scenă a 
reprezentat însă la parter circiuma restaurant şi la etaj camera 
ocupată de domnișoara saxonă, izbutind să dea astfel spectacolului 
un aspect mai varia: şi vioiu, 

erpretarea piesei a fost îngrijită și destul de onorabilă. D. 
Nosec a jucat corect dest cam unilorm rolul lui Tellheim, D. Meicu 
a fost excelent în acel al hangiului jar în Just, d. Ramadan a avut 
o minunată creaţie. 
0. B. 


Cronica ştiinţifică . 


Mecanica nouă a lui L. de Broglie 


L, de B .—În Decembre 1923, Societatea franceză de 
Fizică iși sărbătorea implinirea a cincizeci de ani de existență. 
La această serbare luau parte cei mai de samă fizicieni din lumea 
întreagă. Au ţinut conferinți H. A. Lorentz din Leyda, Lord Rap 
leigh din Londra, Vito Volterra din Roma, Carl Stârmer din Oslo, 
Knudsen din Danemarca. După fiecare conferință, presidentul, ma- 
rele matematician francez Emile Picard, exprima citeva cuvinte de 
mulțumire, unite cu un cuvint de laudă autor şi în citeva 
«cazuri cu o mică ironie la adresa subiectului tratat de conferențiar. 
Afară de aceste şedinţe în care au expus fizicienii străini, au mai 
fost două şedinţe în care au expus lucrările lor doi fizicieni tineri 
francezi, + Cabannes şi Louis de Broglie. Acesta din urmă exe 
punea o mecanică nouă care să împace, pentru explicarea fenome- 
nefor luminoase, şi teoria emisiei și teoria ondulaţiei. 

Aerul conferenţiarului dădea impresia de o convingere internă 
puternică în revoluția pe care o anunța în considerarea teoriei fu- 
minii, La sfirşitul conferinței, presidentul E. Picard, pentru care 
teoriile noi din fizică inspiră totdeauna o atitudine sceptică, cu un 
suris îngăduitor, amin -multe ori tinerii iși inchipue că 
teoriile vechi nu mai sint bune la nimic şi că trebuesc inlocuite, 
dar sint teorii, ca acela a ondulației, a lui Fresnel, care rezistă 
vremii, De aici, oarecare neincredere în reuşita incercărilor teore» 
tice noi, Conferenţiarul, plecat în bancă, își păstra un aer tmdă- 
rătnic şi iluminat. 

Dar în 1924, Louis de Broglie | işi trece teza de doctorat 


1 Lonis ie prinţ, sa născut în 1592, HI este fratele mai mic al 
cunoscut pentru | e sale experimentale asupra spectrului razelor X. Louis 


la Institutul de Fizică matematică Henri Poincaré, de pe lingă Sorbonna. 
$a 1999 geg HS ar Stoctolm i-a deserit SS 
care, din au pătat pănă acum, pentru Beogquerei, P. 
Cune, Dna C G. Lippmann Guillaume, (cetățean elveţian), ]. Perrin. 


KA) 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ _. mm 


cu această lucrare, şi imediat, în 1925, Einstein, printrun articol 
por la Berlin, atrage atenția asupra importanței acestei lucrări 
a explicarea comportării gazelor la temperaturi joase. În 1926, 
alți savanți atrag atenţia că experiențele unor fizicieni americani 
asupra reflexiei electronilor de cătră suprafeţele cristaline, experiențe 
care erau neexplicabile, cum şi experiențele unui fizician german 
asupra parcursului electronilor prin gaze, îşi găsesc imediat i- 
carea, dacă se admite existența unor unde asociate la e 
materiale in mişcare, unde care erau admise și calculate de de Broglie 
în teza sa. 

importanța teoriei lui de Broglie nu consistă numai într'un 
nou mod de a concepe fenomenele, dar mai ales in faptul că a 
găsit o lege esenţial nouă, exprimată printr'o formulă, care se verifică 
experimental. Acea formulă este o relaţie între iuțeala particulelor 
materiale și între lungimea de undă a ondulațiilor care intovărăşese 
acele particule. Oricare ar fi interpretarea care se va da fn viitor 
undelor de materie, formula lui de Broglie rămine definitiv cucerită 
pentru ştiinţă, 

De altfel, multe din teoriile cu renume, bunăoară relativitatea, 
se străduesc, ca pe lingă aspectul lor estetic și unitar, să găsească 
o relaţie nouă intre factori cunoscuți, relaţie a cărei verificare ex- 
perimentală să mdreptățească adevărul ei. Pe vremuri, Hertz se 
exprima despre teoria lui Maxwell, spunind că celace rămine din 
această teorie, sint ecvațiile lui Maxwell, adică tocmai relaţiile 
noui dintre factori geg 

n plus, teoria lui de Broglie a sugerat mii de lucrări experi- 
mentale şi multe lucrări teoretice, care contribue la progresul fizicei, 

Voiu căuta să dau pe scurt geneza, ipotezele și rezultatele 
teoriei lui de Broglie. 

Mecanica ondulatorie se aplică electronilor și atomilor, adică 
particulelor mici de materie. Ea se bazează pe rezultatele care de- 
curg din teoria relativităţii şi din teoria quantelor, cele două teorii 
care domină toată Fizica, de la 1900 încoace. Printr'o sinteză fru- 
moasă, raţionalistă, a celor două teorii, se ajunge a se explica exis- 
tența simultană a parti de materie şi a undelor, adică de a 
se contopi cele două teorii care rezidă la explicarea luminii. 

Să analizăm fiecare din afirmaţiile de mai sus, 


Elecironi și unde.— Corpurile sint formate din atomi, Fiecare 
atom este un mic sistem solar, compus dintr'un nucleu ĉen- 
tral, imcărcat cu electricitate pozitivă și un număr de electroni, 
particule încărcate cu electricitate negativă și care se Invirt ta jurul 
nucleului, ca planetele m jurul soarelui. Nucleul Insel e formát 
din particule pozitive, numite, protoni și din electroni, În ultima a- 
naliză materia e alcătuită: din protoni şi electroni, iar toate feno- 
menele din Univers simt rezultatul focului infinit de complex al 
prafului de electroni. Electronii stot constituenți universali ai mā- 
teriei. Ei au acelaşi structură și dimensiuni, de oriunde ar proveni 


186 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


și în orice situaţie ef ap şi numai variația asociaţiilor dintre 
ei dă constituenți i şi complexi, și fenomenele variate din 
natură. Electronii au o masă bine determinată (a doua mia parte 
din greutatea atomului de hidrogen) şi o incărcare electrică negativă 
iarăşi bine cunoscută și egală pentru toți. 

Aceşti electroni se intilnesc cind singuri, ca în descărcările 
prin gaze, cind asociați cu atomii materiali, ca in electroliză, cind 
numai fi bănuim că există, ca în fenomenele magnetice, în con» 
ducția electricității prin metale. În toate cazurile ei se mişcă după 

mecanicei obişnuite, cind iuţeala lor e mică prin raport la 
iuțeala luminii, sau după | mecanicei relativiste, adică corijate, 
cind iuţeala lor se apropie de aceia a luminii, 

Tot electronii intervin la producerea fenomenelor luminoase, 
prin tavirtirea lor tn jurul nucleului atomic, în anume condiţii, Dar 
electronii nu intervin de loc m propagarea luminii, adică în exis- 
oi n unui fenomen de natură periodică sau ondulatorie. Fenomenele 
ondulatorii, propagarea luminii, interferența şi difracţia ei, polari 
zarea luminii, nu pot fi explicate decit cu teoria lui Fresnel a 
undelor, sau cu teoria fui Maxwell, care tratează tot ondulaţii, 
dar ondulații electromagnetice, 

Prin unde luminoase înțelegem razele vizibile, razele ulra- 
violete, razele X, razele gamma, emise de corpii radioactive ; iar 
raze analoage lor sint undele electromagnetice, cum sint cele utili- 
zate în T. F. a In toate aceste cazuri, electronii și în general 
particulele materiale nu intervin cu esența lor. 


Teoria quantelor.— Pe vremuri, fenomenele luminoase erau 
explicate de Newton im teoria emisiei: corpii luminoşi trimit 
m spațiu particule de lumină, care se agă în linie dreaptă 
si dau fenomenele luminoase. Experiențele lui Young și mai ales 
ale lui Fresnel asupra interferenţei și polarizării au condus pe a- 
cesta din urmă de a elimina teoria emisiei din optică şi a cons- 
trul o teorie a ondulației, care explică toate fenomenele mari, chiar 


în linie dreaptă, reflexia, refracția, 

GC ultimele decenii, optica s'a imbogăţit cu fenomene de 
ordin atomic, care au impus introducerea unei nol teorii, care aduce 
pe departe cu teoria emisiei. Este teoria quantelor, pe care am 
putea«o enunța simplu de tot, spunind că o rază de lumină, şi o 
radiaţie în eral, este alcătuită din particule mici de radiație, 
sau atomi de energie, numite quante de energie. 

Această teorie a fost impusă de studiul fenomenelor de or- 
din atomic, cînd intervine un schimb de energie, intre atomi sau 
electroni și între radiaţii. Pe cind m fenomenele mari, rezultatul 
mediu a milioane de fenomene individuale, atomice, singură teoria 
ondulatorie dă o explicaţie satisfăcătoare. 

Max Planck,—profesor la Berlin, în 1900, căutind să 
o formulă teoretică, care să se potrivească cu datele experi- 
mentale, pentru repartiția energiei Intr'un spectru de lumină, emis 


f 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 167 


de un corp incandescent, a fost obligat să introducă ipoteza că e- 
nergia elementară de radiație, d de particula care vibrează, 
nu este o mărime continuă ci se compune din bucăți, atomi de 
energie sau quante. Energia unei quante este proporțională cu 
frecvenţa acelei radiaţii, adică 


energia = h x. frecvența 


Cu această ipoteză, în care h este o constantă, sa tăcut o fii- 
treagă retnoire de concepţii în fizică, cu un succes neaşteptat, 
Fenomenele fotoelectrice, fenomenele de magnetism atomic, emisia 
spectrelor au căpătat aspecte noi, şi în domeniile acestea atomice 
s'au putut face prevederi noi, ° 

Se numeşte fenomen fotoelectric expulsarea de electroni de 
cătră o supratață de un corp oarecare, supus la bombardarea unei 
radiaţii oarecare, raze luminoase sau raze A. Experiența arată că 
iuțeala electronilor expulsaţi de suprafață nu depinde de cantitatea 
de lumină care cade pe suprafaţă, ci, lucru curios, depinde de 
frecvenţa acelei lumini. Dacă lumina este ultravioletă, adică de 
frecvență mare, electronii ce es din suprafaţă au şi ei o luțeali 
mare , pentru o lumină roşie, adică de frecvenţă mai mică, şi elece 
tronii au o iuțeală mică. Einstein, în 1905, a explicat acest fenomen 
admiţind că energia electronilor scoși dintr'o suprafață este egală 
cu energia elementară a razei care cade pe suprafață, adică cu o 
quantă lumină. Relaţia aceasta a lui finstein-Planck convine 
experiențelor făcute cu razele luminoase, razele gamma, in fenos 
menul fotoelectric. Din această reușită, sa admis, cel puţin de 
unii, că lumina ar H alcătuită din atomi de lumină sau fotoni. 

Teoria omg a cucerit şi alte domenii, oridecite ori e 
vorba de un fenomen elementar, atomic. În 1912, am găsit teoretic 
că feno e atomice de magnetism sint în legătură cu quantele 
de energie. În 1913, Niels Bohr, prolesor la Copenhaga, a clădit 
pe teoria quantelor o superbă teorie care explică şi prevede liniile 
spectrale emise de corpii incandescenţi. În 1923, Compton, fizician 
american, a găsit experimental, că razele X cind lovesc un corp, 
scot din acel corp electroni de anume iuțeală, dar că în plus îşi 
schimbă și frecvenţa lor. Fenomenul Compton nu se poate explica 
decit admiţind că energia unui foton care lovește un electron din 
substanță, se împarte în două, o parte pe care o ia electronul pen- 
tru a-şi căpăta iuțeală, iar altă parte constitue un foton de energie 
mai mică, adică de frecvență mai mică. 

Aen dar, există fotoni, sau atomi de lumină. Prin mişcarea 
lor dau fenomenele luminoase, avem un fel de teorie a emisiei 
pentru lumină. Acești fotoni nu pot explica insă fenomenele de 
interferenţă şi difracție, unde e absolut necesar de a face să existe 
gegen ea optică, dar erati eori rog bară 
nesc în timp în 5 teorie se a - 
nomenele atomice, iar teoria undelor la fenomenele mari, medie a 


185 VIAŢA ROMINEASCA A 


multe fenomene atomice. De care parte e adevărul? Se poate face 
o legătură între cele două teorii? 

Prima încercare reuşită de acest fel este mecanica ondula- 
torie, creată de Louis de Broglie, şi dezvoltată de E. Schrădinger, 
actual profesor la Berlin. 


Mecanica ondulatorie. — De Broglie ajunge să arate că, în cazul 
fenomenelor de dimensiuni atomice, particulele materiale sint fn- 
tovărăşite de un aspect ondulatoriu, după cum, invers, o rază de 
lumină, de natură ondulatorie, are și un aspect discontinuu, intrucit 
e tormată din fotoni, atomi de lumină. O particulă materială, atom 
sau electron, în mişcare asociată cu dinsa o undă, care depinde de 
iujeala particulei, Mișcarea particulei este călăuzită de unda pe 
care o poartă. De aceia şi mecanica aceasta atomică poartă nu- 
mele de mecanică ondulatorie, asociază mişcarea particulei ma- 
teriale fiind determinată de propagarea undei pe care o poartă, În 
acest fel de a vedea, în loc ca mecanica să impună opticei, o 
comandă mecanicii, dar rolurile sint inversate numai pentru - 
menele de ordin atomic. 

lată cum a ajuns de Broglie la această sinteză: 

Se ştie că unul din rezultatele cele mai importante introduse 
de teoria relativităţii lui Einstein, din 1905, este că energia po- 
sedă o massă și, invers, o massă are concentrată într'insa o energie, 
Această energie este reprezintată prin relația 


energia == massa >». patratul iuțelii luminii 


De Broglie concepe că printr'o mare lege a Naturii, la o bu- 
cată de energie e legat numaidecit un fenomen periodic, adică 
bucata de energie rtă cu dinsa o undă. Acesta e primul pos- 
tulat admis de de Broglie, și constituind creaţia lui, din care restul 
decurge prin calcule obișnuite. Așa, un atom sau un electron po- 
sedă după Einstein o energie, a cărei valoare este dată de relaţia 
de mai sus. Dar particula, poartă cu dimsa un fenomen periodic, 
pna e fenomenului periodic, să zicem al unui foton, este propor» 
țională cu frecvența acestui fenomen periodic sau al acestei unde, 
după relaţia lui Planck, scrisă mai înainte. Se poate imagina că cele 
două energii, purtate de același atom, să He egale, adică energia 
dată de Einstein, cu energia fenomenului periodic purtat, dată de 
Planck. In felul acesta se tace o legătură între teoria quantelor şi 
“teoria relativităţii. Aceasta constitue a doua admisă de 
de Broglie. Din această legătură se poate calcula frecvența undei 
asociată la materia fn mișcare, 

Dacă acum s'ar cunoaște iuțeala acestei unde admise, sar 
putea calcula lungimea de undă a ondulaţiei materiale, adică s'ar 
calcula o mărime experimentală. 
` ` Aiei intervine o intuiție lā a lui de Broglie, cart face 
fegărura între mecanică și optică. Să o considerăm ca a treia ipoe 
teză în construcția lui. eich Mo 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 189 


Legile mișcării corpurilor pet deduce dintr'un Wes, 
care poartă numele de principiul celei mai mici acţiuni, sau a dru» 
muilui celui mai scurt, sau principiul lui Maupertuis ; el se exprimă 
scriind că suma produselor dintre iuţeala corpului, prin elementele 
de drum parcurs, este un minim. 

Legile mişcării undelor se pot deduce din principiul timpului 
celui mai scurt care trebue unei raze de lumină ca să se propage 
intre două puncte, sau principiul lui Fermat ; el se exprimă scriind 
că suma citurilor dintre drumul parcurs și iuțeala undei pe acel 
drum este un minim. 

De Broglie admite că cele două principii trebue să reprezinte 
același drum. Drumul parcurs deo particulă, după mecanică, trebue 
să corespundă cu drumul undei, asociată la materie, calculată prin 
optică, Făcind această ipoteză, reese că iuțeala particulei materiale 
este invers proporțională cu iuțeala de propagare a undelor. lar un 
calcul anevoios din teoria relativităţii conduce a găsi că constanta 
de ționalitate este patratul iuțelei luminii, 

Ca aceste trei ipoteze: există unde de materie, energia dată 
de relativitate este egală cu energia dată de teoria quantelor, şi că 
principiul mecanicei trebue să fie analog cu principiul opticei, de 
Broglie are toate elementele pentru a calcula lungimea de undă a 
ondulațiilor de materie pe care le-a presupus că există. Rezultatul 
ultim al calculelor sale este că lungimea de undă a ondulației de 
materie este invers proporțională cu iuțeala particulelor. Pentru 

rticule care au o iuțeală de vre=o 5000 km. pe sec, se calcu- 
LK o lungime de undă de ordinul lungimii de undă a razelor X. 
Dacă ipotezele lui de Broglie au vre-o valoare, atunci consecințele 
scoase din ele, că electronii m mişcare poartă cu ei o undă, de 
mărimea razelor X, pot fi verificate experimental, 


Experienje. — Doi fizicieni americani, Davisson și Germer, 
în 1925, studiau la laboratorul Bell din New-York, cum se reflectă 
un fascicol de electroni care cade pe o suprafaţă de un corp oare- 
care. Ei n'aveau nici o idee preconcepută, de oarepe nu se ştia 
nimic og vorigen ondulatorie a lui de Broglie. In primele ex- 
periențe, ul căztnd pe o suprafață de nichel, nu se obținea 
nici un fenomen deosebit. Printr'un accident, locul unde cădeau 
electronii era format din cristali mari de nichel. Fenomenul dintr'o 
dată șia schimbat aspectul. Reflexia electronilor pe suprafaţă nu 
se mai făcea după legile reflexiei, ci se căpătau electroni, re- 
flexie, mai mulți m unele directii decit în altele, în mod alternativ 
în spațiu, intocmai cum se reflectă un fascicol de raze X pe un 
cristal (fenomenul Laue și Bragg). 

S'a atras imediat atenția că acest x era o verificare a ideilor 
lui de lie, undele pe care particulele le poartă, călăuzind drumul 
lor, după legile undelor. Zeci de cercetători, din toate țările, au 
repetat, în condiţii variate, reflexia discontinuă a electronilor de 
cătră o supralaţă cristalină. 


D 
190. n VIAŢA ROMINEASCĂ 


Lin fizician englez, G. P. Thomson, fiul ilustrului fizician 
er a Thomson, a făcut în 1927 o apena decisivă pentru 

carea ideilor lui de Broglie. Un fascicol de electroni, de iu- 
real anumită, e făcut să pătrundă printr'o foae de aur sau aluminiu, 
extrem de subțire, cam de o miime de milimetru, formată din cristali 
mici. În dosul foiței se găsește o placă fotografică. Pe această 
fotografică vin care au străbătut foița cristalină. 
electronii s'ar mișca după legile mecanicii, ar trebui să dea pe 
placă o pată centrală. Dacă electronii sint mișcați, printre cristali, 
de undele pe care ei le poartă, aceste unde fiind difractate, elec- 


tronii vor ti conduşi de aceste unde difractate şi se vor depune ' 


pe placa fotografică după nişte cercuri concentrice, exact cum se 
întimplă în cazul razelor X, Experiența a arătat că acest de-al 
doilea caz este realizat, prin urmare ideile lui de Broglie sint 
verificate. 

Şi era experiențe au fost Dës şi precizate de mulți ex- 
perimentatori de pe intreg pămintul. 

Un fizician german, Rupp, tn 1928, a controlat adevărul 
ideilor lui de Broglie, difractind electronii cu o rețea obișnuită, care 
difractează razele luminoase și razele X, Aceste experiențe iarăși 
au fost repetate de mulți fizicieni. 


Concluzie. — Consideraţiile teoretice ale lui de Broglie, oricrt 
de indrăznețe ar părea, sint justificate de experiență, iculele 


materiale, atomi şi electroni, se mișcă după legi, pe care li le or- 


donă ondulaţiile pe care le poartă ele. 

Ce ant aceste unde? Se pare că ele nau o realitate fizică, 
ci sint numai aspecte subt care se prezintă legile de mişcare ale 
atomilor și electronilor. Adică particulele mici, cărora li se aplică 
teoria quantelor, în mişcare se supun unei mecanici nouă, mecanica 
ondulatorie, în care fenomenele ondulatorii au rolul fundamental. 
Această mecanică nouă, începută de de Broglie, a fost continuată 
cu succes de Schrödinger. 

u particulele materiale mari însă, tot vechea mecanică a 
hui Galileu- Newton este valabilă. 
St. Procopiu 


Recenzii 


Tudor Măinescu, o picătură de parțum, (Ed. Cartea Ro- 
minească, Bucureşti, Lei 90). 

Titlul depe volumul d-lui Măinescu caracterizează şi modestia 
lui şi esența operei sale. D. Măinescu este un fenomen, adică un 
poet modest pentru care poezia sa nu cuprinde neîndoios cheia 
legilor universului. Pentru d. Măinescu poezia nici nu trebue să 
fie ceva aşa de grav, Ea este o îndeletnicire galantă pentru alţii 
ca şi pentru sine, A 

u ocazia dezbaterilor europene asupra poeziei pure, substanţa 
poeziei a fost cercetată în celulele şi atomul ei cel mai de pe urmă, 
pănă întratit încit să se spue că înțelesul şi cuprinderea cuvin- 
telor dintr'un vers nu au nici o importanţă, că „poezia“ poeziei ar 
fi determinată de o impresie de auz, de un val muzical, chiar fără 
nici un rost, 


Aceste constatări ale abatelui Bremont depăşeau chiar ideia 
că si De lipsită de subiect. 


o fi aşa, atunci d. Măinescu nu face poezie „pură“. 
Toată poezia d-sal este numai subiect ; fiecare din ele are chiar 
o nuanţă anecdotică, ironic sau sceptic anecdotică. 

De multe ori poeziile d-lui Măinescu au o atitudine polemică 
de rancună socială, de disprej rău, de morală înăcrită. 

Chiar în acel „Doamnă“ întrebuințat parcă cu o falşă şi exa- 
gerată politeţă in poeziile de iubire „de dinainte şi după ea“ este 
o nuanţă de ironie acră. 

D. Măinescu nu este în nici o materie un dezamăgit ma- 
cabru. Daa nu se resemnează lipsit de voință şi de energie, pen- 
tru a se închide în ine şi să culeagă de acolo răsunetul ca pe 
ceva imaterial. D. Măinescu resemnindu-se ca toată lumea cu 

ritatea lui neînțeleasă şi necunoscută (așa se resemnează 
toată lumea cînde umilită, mai ales în dragoste) reacţionează însă 


be i d 
+ 


192 VIAŢA ROMÎNEASCAĂ + 
cu oarecare răutate, se răzbună, dă „replica“ cum spune d-sa. 


(Replică e o a cărei subiect e tipic din acest punct d 
dere). Dar „Dedicaţia” : ai "e 


Si limuzina ie stanţe, 

reau să te plimb în vremi şi'n spaţiu, 
Ca rind pe rind să te admire i 
Un şir întreg de generații*. 


lar tu mai practică și mai 
Cuminte decit un poet, 

Ai vrea mai de să ai 

Nu mai umil, mai concret, 
Torpedo de cinzeci de cai“, 


Din cauza acestei energii şi a acestei atitudini de luptă, de 
răspuns, şi de revanşă, poezia d-lui Măinescu nu este o stare de 
suflet (<un etat d'ăme") cum se zice că trebue să fie orice poezie, 
ci o stare de spirit (un etat d'esprit). Ea e foarte rar un produs 
cald a unei vieţi interioare nebuloase care să-şi caule și să gă- 
sească uneori o eşire ; şi e mai totdeauna produsul rece şi calculat 
a spiritului, formulat cu eleganţă şi acuitate. 

Cu această însușire d. Măineşcu este în afară de toată poe- 
zia de astăzi cu imaginism, impresionism, expresionism şi alte for- 
mule menite să caracterizeze un zbucium interior care se caută 
mereu în poezia ca şi în romanul modern. D. Măinescu nu are 
nimic de-aface cu această „interiorizare“ care constitue o maladie 
a secolului. D-sa e teafăr, şi de aceia are şi psihologia unui om 
care se simte teatăr: atacă. 

Scăpat de această boală care te culcă la pămînt şi-ţi scoate 
dezorientarea sufletească în geamăt lung, d. Măinescu are învers 
și în spirit o agilitate mobilă de spadasin, de amator de floretă, 
de muşchetar. 

Toată poezia d-sale chiar po tea unui cavaler me- 
dieval. Versul d-sale poartă în fond şi formă turnura madrigalului 
spus cavalereşte la ureche pentru a inmuia o inimă sau a răzbuna 
o atitudine. Poezia d-lui Măinescu este oferită ca o mănuşă ridi- 
cată de pe-aproape de cuşca leului, cu un cuvint galant sau o 
ripostă tăioasă şi uneori banală; versul bine cizelat, de mai tot- 
deauna impecabil şi elegant face şi el parte din psihologia aceasta 
de cavaler puţin ratat dar care scăpătat cum este, nu înţelege să-şi 
neglijeze ținuta şi se tă curat şi frumos, Fraza întreruptă în 
două trei versuri cu rima impletită şi naturală, aminteşte de multe 
ori salutul întortochiat ca o acoladă a muşchetarului clasic, 

Ca atitudine poezia d-lui Măinescu aminteşte pe aceia a lui 

din Moldova. 
ntru amindoi, de multe ori „voința“ este totul, și de-aceia 
atit de des o strofă însamnă o poezie, capătă un titlu şi devine 


RECENZII 193 


de sine stătătoare cu un înțeles aparte. „Gelozie“, „Scuzaţie“. 
„Flirt“, „Deziluzie* etc. sint mărturie ` 


„Dragostea'n salon cu-o fată, 
Cu nevinovatu-i ton, 
Ţine azi, exact cit ţine 
Placa unui gramofon“ 
sau: (Flirt) 


Cînd nevasta ţi-e urită 
Şi e rea ca şi-o urzică, 
Oricît ar fi fost de mare 
Zestrea, —ţi se pare mică. 
(Deziluzie) 


Privită din punctul de vedere al „poeziei pure“ sau numai al 
„poeziei“, opera d-lui Măinescu poate fi privită cu aere de gran- 
domanie. Cine însă poate şti unde este adevărul? 

D. Măinescu nu a vroit să dea mai mult decît a realizat. Nu 
are o pretenţie gravă şi o poză inaintea eternității. D-sa adoptă 
fără amărăciune atitudinea rap E a spiritului, i nu dezolarea 
profundă şi inutilă a sufletului. D. Măinescu se defineşte singur 
de mai multe ori: în titlul volumului, în prefaţă: 


„Acest volum, atit aş vrea să fie: 
O picătură numai de parfum... 
Dar nu mireasma veselă şi vie 
A florii ce'ntilnim pe-acelaşi drum. 


Vreau stropul concentrat în care o mie 
De flori strivite stărue postum, 

Şi'n clarul cărui nimeni să nu ştie 
Obscura trudă de cazan şi fum.“ 


în „Autobiografie* unde se confirmă mult din psihologia atribuită 
mai sus: 


„Sint un cuvint omis dintr'o poemă, 
Pe japoneze file editată, 

Şi osindit de-a soartei anatemă 
Rămas-am pănă-acuma o „erată”. 


Din tot volumul reiesă că viaţa a refuzat d-lui Măinescu 
ceiace spiritul şi conştiinţa sa ar fi meritat. D. Măinescu mărtu- 
siseşte a fi ca omul îmbrăcat în haină de gală pentru un bal la 
care ținea să meargă căci acolo îi este iubita, şi la care pănă în 
ultimul moment nu i-a venit invitaţia. 

13 


194 VIAŢĂ ROMINEASCA 


In fața acestei situaţii în care ne aflăm mai mult sau mai 
puţin cu toţii, atitudinea d-lui Măinescu este de glumă, de multe 
ori plină de ironie și rar de amărăciune. 
= Za oa fa de Geisen? servant, e farmecul cavalerismului de 

veche e concen ca mirosul miilor de flori Intro picătur, 
de parfum, in următoarea declaraţie: ` 


„Eu nu scriu pentru domnii critici, care 
Analizează toate şi complică. 
Eu scriu aicea pentru cea mai mică 
Şi cea mai neatentă cetitoare* 
(Unui critic). 


şi „Incheiere” : 


„Versuri de iubire numai 
Doamna mea, 
Versuri care nu vor, doamnă, 
i nemurirea. 
Ţin puţin... atit cit ține 
şi iubirea”, 


Cu aceste calităţi de spirit, cu această con e care ne 
întinereşte, şi cu un remarcabil dar de versificare, ze ul d-lui 
Măinescu care ţine puţin, atit cit fine şi iubirea, se ceteşte cu un 
sentiment de juvenil entuziasm, ca şi atunci cînd ne gindim la 
iubire în care ne-am juca puţin, şi care nu ne va face să sufe- 
rim prea mult niciodată. 


> Demostene Botez 
+ e 


P, Bogdan, Radioactivitatea şi Viaţa 
ge: vn 1929. Ee 
„În răstimpul unor ocupaţii aşa de variate ca cele im 
unui rector de universitate, d. Bogdan a găsit totuşi răgaz să Beria 
o carte de ştiinţă asupra unor probleme din domeniul relativ nou 
al tizicei şi al chimiei: fenomenele radioactive, vederile noi asupra 
structurii materiei şi, în lumina acestor concepțiuni, explicarea 
unor proprietăți chimice ale elementelor şi corpurilor compuse. 
Începînd prin a ne informa asupra originii radiațiunilor, au- 
torul ne dă a înţelege cam ce este teoria electromagnetică a lui 
Maxwel şi reuşeşte chiar, neglijind pentru simplificare pe H. A. 
Lorentz, să ne convingă că „ceia ce-i comun atomilor diferitelor 
elemente sînt masele electrice în oscilare“, peniru ca astfel clădind 
pe complexul de fenomene ce iau naştere prin descărcările elec- 
trice în gazuri, razele catodice, razele Rbentaen, razele canal, sä- 
ajungă la formularea legei lui Moseley care leagă frecvența unei 
rădiaţiuni de numărul de ordine al elementului emitent. 


- — Mi at Pe 


m E E 


- Capitolele IH, IV, V şi VI cuprind istoricul radioactivităţii, 
expunerea metodelor de cercetare, natura radiaţiilor corpurilor ra- 
dioactive, produsele de transformare ale radiumului, precum şi 
teoria transformărilor radioactive, urmează apoi in cap. VII pro- 
prietăţile chimice ale substanțelor radioactive în legătură cu sis- 
temul periodic al elementelor şi enunţarea ale de isotopie. 
Scheletul acestor capitole îl formează cartea lui K. Fayans, „Ra- 
dioacktivităt* . 

Urmează expunerea modelului de atom a lui Bohr. E bine 
să se repete cît mai des: atomul lui Bohr nu constitue o realitate 
fizică, ci numai un model care nu-i nici mecanic şi nici măcar 
electrodinamic, ci o ficţiune teoretică. In această parte a lucrării 
sale autorul se orientează după lucrarea lui N. Bohr „Ueber den 
Ban der Atome” cuprinzind ideile lui Bohr din 1913. Totuşi fără 
calcule complicate, deosebit de luminos, d. Bogdan ne întroduce 
în studiul proprietăţilor radiante ale materiei în lumina teorii lui 
Bohr-llanck. Se discută astfel cunoscuta lege a lui Balmer, spectrul 
Heliumului, legea deplasării elementelor radioactive şi multe alte 
fenomene. 


Consecințele chimice: caracterizarea valenţelor, combinaţiile 
heteropolare, teoria complexelor etc., sint expuse în cap. IX după 
broşura lui V. Kossel, „Valenzkrăfte und Roentgenspektren“. Nu 
cred fără interes să atrag atenția, cu această ocazie, asupra arti- 
colului din „Die Naturwisenschaften“ a lui F. London: „Dle 
Bedeutung der Quantantheorie für die Chemie“ (28 luni 1929), 
Ultimile două capitole tratează despre descompunerea atomilor, 
stabilitatea elementelor şi cuprind un studiu mai amănunţit al fe- 
nomenului de isotopie. 

În cinci „Note“ la sfirşit sint făcute unele calcule necesare 
textului, pentru cetitorii mai pretenţioşi. 

n afară de broşurile amintite mai sus, autorul se serveşte 
şi de alte lucrări pe care de altfel—conform uzului ştiințific—le 
citează pe toate. 

Expunerea are în general o factură proprie care incheagă 
elemente agonisite din izvoare destul de variate, întrun tot oare- 
cum unitar,—ba chiar cu un colorit specific. Autorul este moldo- 
vean ; ne spune: descărcări, discoperire, diferinți, steclă şi... „ră- 
pegiune* în locul lui „iuţeală” pentru „viteză“. Aceasta desigur 
pentru a compensa pe barbarul „pond“ atomic în locul „greutăţii 
atomice“, păstrat probabil dintr'un sentiment de pietate ! 

În general insă cartea poate fi cetită cu foarte mult folos 
de toţi aceia care doresc să se introducă în studiul problemelor noi 
ale fizicei şi chimiei. Este o lucrare de ştiinţă pură şi nu de 
popularizare. Nu pomeneşte nimic de d-ra Mărăcineanu. 


I. Plăcințeanu 


- 


196 VIAȚA ROMINEASCA 


E. A. Poniepel, Despre teoria juridică a suveranităţii na- 
tionale, ed. Scrisul rominesc, 1929. 

E inutil să se construiască o nouă teorie a statului. Statul 
de azi—şi mai ales cel de mine—nu poate fi decit un stat de 
drept. lar sursa dreptului nu poate exista dech în sentimentele şi 
nevoile poporului, manifestate in modul cel mai larg posibil. Aşa 
că din punctul de vedere juridic, democraţia e singura definiţie 
acceptabilă a statului de drept. 

Dech ia juridică actuală se razămă pe o teorie spe- 
cială a suveranităţii naţionale. Pe această teorie se clădeşte sursa 
dreptului, şi tot pe ea se bazează manifestarea de voinţă a naţiunii. 

Decit din punctul de vedere juridic această concepţie pur 
juridică de suveranitate a naţiunii—deşi voința naţiunii—e o rea- 
litate socială indiscutabilă—e un concept care are baze şi const- 
cinje inexacte şi neconform cu evoluţia faptelor. 

Pe teoria juridică a suveranităţii naţionale s'a clădit teoria 
accesorie a suveranităţii externe şi interne a statelor. 

Din punctul de vedere al dreptului internaţional e inutii să 
se discute exactitatea sau utilitatea ei. Nici un fel de organism 
internaţional (Ligă a Naţiunilor sau tribunal arbitral) nu poate dăi- 
nui dacă statele sint suverane. Suveranitatea e o noțiune absolută.— 
Ar trebui—din acest punct de vedere să se vorbească de inter- 
dependenţa naţiunilor, nu de suveranitatea lor. 

Din punctul de vedere al dreptului intern, teoria juridică a 
suveranităţii naţionale, aşa cum e concepută—duce necesar şi 
logic la suveranitatea unui singur organ al statului, lh res legislativ. 

Deşi ar fi logic—şi doctrinele juridice ale lui Duguit şi Kel- 
senn sînt pătrunse de această idee—ca nici un organ în stat să 
nu aibă suveranitate, 

Parlamentul—ca organ legislativ—e considerat ca suveran 
pentru că reprezintă națiunea. 

Concepţie, anti-juridică — şi în contradicţie chiar cu principiile 
clasice ale statului,—Statul fiind în întregul său o personificare 
juridică a Națiunii. 

Fără a mai vorbi de concepţia contestabilă din punctul de 
vedere pozitivist a personalităţii colective a statului, deci de per- 
sonificarea sa. 

A Suveranitatea parlamentului are ca rezultat suveranitatea 
actelor sale juridice, deci im ilitatea de a le supune unui con- 
trol jurisdicţional, (nu politic) real, deci de a le supune dreptului. 

De unde quasi-imposibilitatea, în ţările care consideră ca o 
dogmă indiscutabilă teoria juridică a suveranităţii naţionale, stabi- 
lirea unui control al constituţionalităţii legilor. Dacă s'a admis ca 
aproape toate actele puterii executive să fie atacate în contencios, 
nu există nici un motiv juridic valabil ca actele puterii legislative 
să nu fie susceptibile de un recurs larg şi complect în contencios. 
In țările, ca Austria republicană—unde teoria juridică a suvera- 
nităţii naţionale a fost categoric înlăturată s'a creat un tribunal 


RECENZII 197 


- 


constituțional care anulează "n găsite neconforme cu normele 
generale de drept cuprinse în stituție. Termenul de democraţie 
insemnează o cit de complectă participare a naţiunii la crearea 
de norme de drept. Dar națiunea nu e compusă numai din indi- 
vizi ci şi din grupări sociale diferite, a căror realitate naturală nu 
poate fi contestată. 

Reprezentarea acestor grupări departe de a D negaţiunea de- 
mocraţiei, aşa cum susțin apărătorii teoriei juridice a suverani- 
tăţii naţionale ca Esmein şi Haurion—nu e decit complectarea și 
amplificarea ei. 

Nu se poate — zicea Duguit—să se refuze grupărilor profe- 
sionale dreptul de a colabora la gestiunea statului numai în vir- 
tutea unei teorii, nedemonstrabile. 

Teoria juridică a suveranităţii nu recunoaşte şi nu vede în 
naţiune decit pe indivizii grupaţi în colegii politice. E o concepţie 
inexactă şi depăşită dealtfel de toată evoluţia societăţii de astăzi. 

După cum vedem, lucrarea d-lui Poulopol este, mai întăiu 
de toate, o contribuţie de metodologie juridică. Ea ne indică me- 
toda ce trebue urmată în studiul problemei statului, metodă care 
se bazează mai întăiu: pe o separație făcută între diversele pro- 
bleme care complică inutil problema statului—ca depildă teoria 
separaţiei puterilor, sau regimul parlamentar—simple tehnice de 
guvernămint şi apoi prin eliminarea unor concepte a priori ne- 
demonstrabile din punctul de vedere realist. Sü 


Li 
D s 


Bernard Grasset, Psychologie de . l'immortalité, Paris, 
Galimard. 

D. Bernard Grasset este un cugetător subtil şi un scriitor 
talentat, care a avut şi norocul suplimentar de a ajunge unul din 
cei mai de samă editori ai Franţei. „Psihologia nemuririi”—a cărei 
traducere în romineşte cetitorul o poate găsi în chiar numărul de 
față al acestei reviste—a fost publicată separat în volum, deşi 
este menită să facă parte integrantă dintrun volum mai mare, 
purtind ca titlu: „Remarques“, care va cuprinde în plus alte patru 
alte esseuri: unul asupra „ocupaţiilor omului în timpul său liber“, 
altul asupra „inrudirilor spirituale“, un al treilea asupra „acţiunii“, 
şi ultimul asupra „fericirii“. Dacă însemnările asupra nemuririi au 
fost publicate izolat, este pentrucă—ni-o spune autorul el însuşi— 
„pentrucă mă grăbesc să mă despart de ele“. j 

Este aici o idee scumpă d-lui Grasset. După dan senti- 
mentul de posesiune, chiar cind e vorba de o creație a spiritului, 
nu e deplin decit în măsura în care dăruim altora lucrul posedat. 
Este aici una din manifestările paradoxului care se află la baza 
raporturilor dintre om şi Natură. Toată definiţia omului stă în două 
cuvinte : găseşte normal să dureze şi anormal să sfirşască. Deaceia 
instinctiv cată a perpetua tot ce are şi tot ce simte, a-i perpetua 


transmiţindu-l. Pănă şi copilul face la fel. Încredinţind părintelui 
grija de al apăra, abandonindu-şi soarta in minile acelei ființe 
mai puternice decit el care este tatăl,—copilul îşi sipate şi 
simplu nevoia de a dura, Moartea e un concept tardiv, produs al 
unei reflecfiuni mature şi indirecte. A dura mai iată ceiace 
printre lucrurile din Natură, i se pare omului că este zel mai natural. 
Această nevoe de dăinuire şi perpetuare se face prin ceiace 
d. Grasset numeşte abandon, o dăruire altora a tot ceiace avem. 
Copilul se dărueşte părintelui, părintele copilului, geniul işi dä- 
rueşte opera tuturor celorlalţi oameni, În chipul acesta ne asigurăm 
fericirea pe deoparte, imortalitatea pe dealta. 
În jurul acestor situaţii morale complexe şi puţin parado- 
xale, d. Grasset brodează ; multiplică cazurile, variază experienţele, 
in fundul cărora regăseşte aceleaşi elemente: instinct al nemuririi, 
indiferență a naturii, necesitate a abandonului de sine. D. Grasset 
samănă puţin ca metodă dialectică cu filosoful Georg Simmel. Cu 
deosebire că gindirea acestuia din urmă are forma unui lanţ rec- 
țiliniu, pe cînd cugetarea d-lui Grasset are forma unei pinze de 
paianjen unde cercurile şi razele duc neincetat la un punct central 
în jurul cărora toate se învirtesc. 
D. 1. Suchiana 


Al. Topliceanu, Lupta pentru petrol, Bucureşti 1929. 

lată o carte scrisă de un inginer şi economist unde totuşi 
nu se face, dela un capăt la altul, decit polemică politică, 

Se susține teza cunoscută a ororii faţă de străini. Se pleacă 
dela ideia că intervenţia capitalului străin în exploatarea petrolului 
rominesc este dezastruoasă ţării. 

Lucrul se afirmă, şi atita tot. Argumentele celeilalte teze nu 
se discută, Ba chiar nici nu se În schimb găsim insulte 
personale adresate făuritorilor legii din 1929. Această lege ar fi 
rezultatul direct al presiunilor şi argumentelor (!) (semnul de ex- 
clamaţie e al autorului) diverselor trusturi petrolifere străine. Ceiace 
nu se sprijină pe nici o dovadă. Şi ceiace, chiar de s'ar dovedi, 
nu-i un argument în favoarea tezei xenofobe, Căci se poate in- 
timpla ca o teza susținută numai de oameni de treabă să fie de- 
zastruoasă pentru interesele ţării. Trebue studiat obiectiv acest 
interes precum şi argumentele aduse - de diversele teze în conflict. 
Ceiace d. Topliceanu nu face. D-sa se mărgineşie să considere 
ca un adevăr axiomatic că teza xenotobă e totdeauna bună, cea 
xenofilă totdeauna nefastă. Se prea poate să fie aşa. Dech trebue 
dovedit, Şi aceasta nu numai arătind şi susținind argumentele 
tezei naţionaliste ortodoxe, dar mai ales ruinind argumentele a- 
duse în sprijinul celeilalte păreri. 

În loc de aceasta, autorul doar afirmă şi insultă, Ceiace nu-i 
un punct de vedere ideal ştiinţific. Sa 


+ 
MM kd 


Renė Capitant. Zuitëitction à l'étude de Lillleite. L'impé- 
ratif juridique. Dalloz, Paţis.| 1928, p. 228. 

Căutind să împrăştie e confuziuni de terminologie ce se 
prelungesc în drept de mâPbine de 20 de ani fără de obiect, 
autorul, conferenţiar la Fac ĝe Drept din Strassburg, lămureşte 
totodată şi citeva probleme partea generală şi introductivă a 
dreptului. 

D-sa, în prezentul vo porneşte deta teoria traudei la lege. 
Această problemă devine cu atit mai interesantă, cu CH este stu- 
diată în comparaţie cu noţiunea violării legii sau mai pe larg cu 
violarea regulei de drept, adică cu noţiunea illicitului. 

Regula de drept astfel studiată, implică întrebarea, dacă este 
un imperativ, sau nu şi, mai departe, anume, ce fel de imperativ, 
condițional sau categoric? Numai dacă regula de drept este ca- 
tegorică se poate vorbi de acte ilicite—dacă, însă, ea este condi- 
ţională, noțiunea de act ilicit se pierde, pentru a nu lăsa să sub- 
siste condiţiunea. 

Pentru a determina, mai întăiu, ce este imperativul în opozi- 
țiune cu indicativul, adică, pentru a arăta opoziţiunea ` între „ceiace 
trebue să fie” şi „ceiace este“ ` între voinţă şi constatare, sau între 
acţiune şi conştiinţă, practică şi teorie, normă şi lege naturală, au- 
torul îmbrățişind o teorie subiectivă arată că imperativul trebue să 


„ție definit independent de necesitate şi de libertate. Aşa fiind, 


imperativul positiv, care face posibilă o ştiinţă normativă a drep- 
tului, găseşte o concretizare a postulatelor sale in noţiunile de 
ascultare şi de sancţiune, care nu pot fi decit categorice. Ca atare, 
dreptul este un imperativ, cu toate constringerile sale : obligaţiu- 
nea, datoria, puterea, dreptul, situaţiunea juridică ; precum şi cu 
regulele de drept cărora in aparenţă le lipseşte caracterul impera- 
tiv : legile supletive, dispozitive, prohibitive, permisive, declarative, 
standardurile şi „ita jus esto” a lui Binding. | 
Regula de drept este deci categorică. Alături de imperativele 
condiționale care stau la marginea dreptului, imperativul juridic 
este categoric atit în regulele adresate agenţilor publici cît şi în 
regulele adresate la simpli particulari. i 
Fundamentul acestui imperativ, se confundă cu însuşi scopul 
dreptului, care caută să realizeze o ordine socială,—dar, care nu 
se poate concepe după atitea sisteme juridice cite ordine sociale sint. 
Autorul, după ce analizează amănunţit dreptul pozitiv, care 
se desparte de ipoteticul „au-delà de la masse sociale”, după ce 
studiază dreptul ideal, expunind cu multă personalitate diferitele 
teorii principale în materie, se opreşte la situațiunile juridice indi- 
viduale. Aici, d. R. Capitant îmbrăţişează terminologia d-lui Gaston 
Jèze şi a majorităţii publiciştilor francezi, asupra înțelesului cuvin- 
telor de subiectiv şi obiectiv in drept. Necesitatea de a distinge 
aceste două terminologii a făcut să se afle, faţă în faţă, nomen- 
clatura civiliştilor (Planiol, Colin, Capitant) după care, expresiunea 
de drept obiectiv este sinonimă cu regula de drept şi a lui L, 


NM 


200 VIAŢA ROMINEASCA ` 


ea, ar care la rindul lui distinge mai multe denumiri ale subiec- 
tivului şi obiectivului în drept. Aşa, Duguit, se servește fie de ter- 
minologia civilistă, apoi, de a sa proprie şi, înfine de limbajul lui 
Jose, negiînd pănă la sfirșit posibilitatea dreptului subiectiv. De 
altfel, întreaga operă a lui Duguit este opusă dreptului natural pe 
care se bazează in înțelesul civilist toate drepturile subiective. 
Dar, dacă un drept subiectiv derivă în mod necesar dintro re- 
gulă de drept, el poate deriva sau dintr'o regulă ideală, sau dintr'o 
regulă pozitivă. Un individ are astfel şi drepturi ideale și drepturi 
pozitive. Drepturile ideale sint drepturile naturale ale omului, sint 
drepturile sale subiective. 

De fapt cind civiliştii definesc în sine situațiunea denumită 
drept subiectiv se găsesc complect de acord cu Duguit, cu dife- 
renja numai că ei definesc dreptul subiectiv prin noțiunile pe care 
Duguit ar vrea să le substituiască. În adevăr, Duguit vrea să 
substituiască expresiunea „a avea dreptul“, cu expresiunea „a 
acţiona conform dreptului“ şi, noţiunea de „drept subiectiv“ cu 
aceia de „pretenţiune conformă cu dreptul“. 

„Dreptul obiectiv şi dreptul subiectiv sînt noţiuni interde- 
pendente; cele două lature ale aceleiaşi lentile—lentila juridică prin 
care privim viaţa practică”. 

Obiectivismul şi subiectivismul juridic trebuesc considerate 
în senz filosofic, iar nu In neologismele limbajului juridic. 

Cu aceste clarificări, scrise într'un admirabil stil, d. René Ca- 
pitant, îmbogăţind literatura juridică actuală cu o lucrare de un 
rea] folos, ne lasă în perspectiva noilor sale studii. 


George Bâileanu 


+ 
k s 


d Lucien Romier, L'homme Nouveau, Paris, Hachette, 1929, 
p. 

E o carte de reflecţiuni. Un interesant caleidoscop de suges- 
tive consideraţii sociologice, psihologice şi politice asupra timpuri- 
lor noi cătră care se îndreaptă umanitatea. 

Autorul, L. Romier, un scriitor ale cărui opere se cetesc cu 
pasiune, îşi pune în L'homme Nouveau» iritabila problemă ` unde 
mergem ? Spre care organizare socială evoluăm ? Cătră care viitor ne 
țirăsc invențiile moderne, mișcarea populaţiei, variațiile economice ? 

Ca să direcţia, în care evoluiază omenirea, el pri- 
veşte lumea din ywood pănă'n Moscova. ŞI, cu toată intinde- 
rea imensă, cu toală varietatea de popoare, moravuri şi fapte, au- 
torul izbuteşte totuşi să citeva legi generale. 

Oamenii—ne explică L. Romier—formează din ce în ce mai 
mult masse, în care ei se imită reciproc, se apropie unul de altul, 
se uniformizează. Civilizaţia tinde astfel să devină o civilizaţie de 
masse, care se realizează prin atenuarea «pantelor», prin ames- 
tecul raselor, prin unitormizarea indivizilor. <Lumea se i 


201 
E Ce e eu 


zează nu numai prin difuziunea aceloraşi mode pe toată întinderea 
ei, dar şi prin egalizarea progresivă în fiecare țară atit ia munte 
cît şi la şes», 

Aşa dar, volens, nolens sîntem antrenați să ne apropiem cu 
paşi repezi de un tip uniform de om. 

Laboratorul noii societăţi, făuritorul moravurilor noi e óra- 
şul. In el se aglomerează oamenii, acolo se formează massele. 
Oraşele ne produc omul cel nou. Şi Romier înclină astfel spre 
cunoscuta teorie, afirmată energic şi de Spengler, că numai ora- 
şele—nu şi satele—ar fi purtătoare de cultură, 

Locuitorul oraşelor, omul cel nou va prezenta o serie de 
interesante particularităţi: e prompt în decizie şi acţiune, e ingenios, 
cu spiritul deschis, de o îndrăzneală necunoscută ; un luptător cu 
poză de luliu Caesar, Cită diferență între el şi omul celorlalte 
epoci! Ca între şoleur şi birjar, ca între electrician şi cioban, ca 
între omul secolului al XX—omul vitezei şi al energiei—şi omul 
secolului al XIX—omul cu minele albe şi fine! 

Privit mai atent, omul energiei, pe care Romier ni-l elogiază, 
nu e altul de cit tipul anglo-american. E foarte interesant cum un 
francez, cu cunoscuta lui structură spirituală, se entuziasmează 
brusc de un alt tip de om, decit de acela al rasei lui şi de alte 
calități decit de acelea, care au fost şi încă reprezintă strălucit 
gloria poporului francez. Dar surpriza ne ncetează, de 'ndatä ce 
cunoaștem un mic amănunt. |Cite teorii şi cite opere nu-şi au 

eneza în cite un fapt divers !] L. Romier a compus «L'homme 
Bag, în urma unei călătorii prea recente în America şi subt 
impresiile proaspete şi vii, pe care i le-a lăsat in suflet acea țară 
a energiei, a avuţiilor şi a societăţii fără caste. 


* 


Dar, care va fi atunci in noua societate rolul intelectualului, 
al moralei şi al spiritului ? In ce mod se vor concilia cu structura 
psihică a omului nou ? 

«intelectualul trebue să moară de foame, sau să slujească». 
Acesta pare a fi consemnul viitorului. intelectualul trebue să slujească, 
adică să nu mai creeze opere de juissare pur egoistă, ci să-şi 
utilizeze inteligența în speculaţiuni şi cercetări, care concordă cu 
nevoile şi eforturile mediului său, 

«Intelectualul trebue să slujească sau să piară». lată o con- 
cluzie pur americană : intelectul subordonat utilului ! O concluzie, 
care nu e, nu poate fi de acord cu spiritul francez, creator de 
atita inutil! Ce-ar fi insemnat oare poporul francez fără acele 
opere de cugetare şi de artă, dacă spiritul său ar fi fost perma- 
nent orientat în toate marile sale manifestări de idealul utilului ? 

Cazul se repetă şi cu morala. In societatea viitoare va fi 
nevoe şi de morală. < a lucrătorilor pretinde atit în oraşele 
noastre metropole cit po colonii prosperitatea durabilă a Întregei 
intreprinderi». Pentru buna ordine socială morala va fi necesară. 


FF POLL oral Wd a, ZE pe pn a Lem" 
A Pas > Je reer e "äi 
D a së" Ia ` r 
22 VIAȚA _ROMINEASCA. j | 


Dar regula morală nu va fi un precept teoretic, artificial. Regulele 
morale vor fi extrase din practica vieţii. «Exigenţele vieţii econo- 
mice vor consacra preceptele morale». 

Aşa dar o morală empirică, inductivă, utilitaristă. O fundare 
“more anglicano» a moralei. 

Dar, Romier nu se poate sustrage cu totul exigenţelor rasti 
lui, Cultul raţiunii, de care vibrează sufletul francez, îl determină 
să recunoască în cele din urmă, că în societatea viitoare spiritul 
va fi adevăratul suveran. «E o problemă decisivă pentru societăţile 
moderne ca să restaureze şi să menţină în ele comandamentul 
vital al spiritului». Zen vi intelectualităţii, funcţia proeminentă 
a spiritului—iată condiţia de existenţă a formelor nouă. <in acea 
societate omul de rasă albă va fi un misionar al vieţii nois Au- 
torul n'a uitat pănă la sfirsit că e francez şi european. 

«L'homme nouveau» e o lucrare atrăgătoare, clară. Ar fi fost 
şi mai prețioasă, dacă autorul nu ar D divizat materia in prea multe 
capitole, cu prea multe titluri şi subtitluri,— are care îngreu- 
jază Intro oarecare măsură descoperirea ideilor generale, ale cărții. 


S. S. Birsănescu 


a 
a + 


J. H. Clapham, An economie history of modern Britain. 
in early railway age, 1820-1850. Cambridge, 1926, 1 vol. în 8, 

p: 

Cartea savantului profesor dela Universitatea din Cambridge 
expune evoluția economică a Angliei între 1820 şi 1850 dintr'un 
punct de vedere special: al revoluţiei produse de perfecţionarea 
căilor de comunicaţie, în deosebi a căilor ferate. De aici subtitlul : 
the railway age, epoca căilor ferate. Această revoluție nu-şi va 
produce toate efectele decit cătră mijlocul sec. XIX, şi ea va forma 
materia unui al doilea volum. Cea mai mare parte a volumului de 
faţă e consacrată expunerii statice a economiei engleze cătră 1820: 
aspectul general al acestei ţări în care „noile creaţii realizate în 
fiece an atingeau limitele miracolului* ; populaţia, în creştere din 
ce în ce mai ă, din cauza sporului de bună stare şi a ame- 
liorării condiţiilor igienice (11 milioane în 1801, 12.500.000 in 
1811, 14.392.000 în 1821 şi 16.539.000 în 1831); progresele 
mijloacelor de comunicaţie caracterizate prin perfecţionarea servi- 
ciului de poştalioane (mail-coaches şi stage-coaches) şi prin crea- 
rea unui nou sistem de canale navigabile; organizarea agrară 
caracterizată prin di clasei mijlocii a yeomen-ilor, prin pre- 
valența covirşitoare a marii proprietăţi şi prin formarea unui pro- 
letariat agricol redus la condiţia de salariaţi ; organizarea industriei 
caracterizată prin întroducerea maşinismului şi prin formarea unei 
clase de patroni de industrie, şia unei masse de proletari industriali ; 
organizarea comerțului caracterizată prin creşterea şi întărirea cla- 
sei de comercianţi independenţi; organizarea bancară caracterizată 


. wé e 2-a 


RECENZII _ %3 


prin formarea marilor instituții de credit rin extind 
tenitä a pieței financiare. o np mb e 
Interesul deosebit al cărţii d-lui Clapham nu stă însă în schi- 
țarea manilor linii a dezvoltării economice a Angliei în prima ju- 
mătate a sec. XIX, ci în analiza amănunțită a fiecărei ramuri de 
activitate economică. În locul tabloului general al agriculturii en- 
gleze autorul zugrăveşte situația specială a fiecărei regiuni; re- 
gimul şi extensiunea proprietăţii in diversele părţi ale Angliei, 
proporția intre proprietari, arendaşi şi muncitorii agricoli, efectele 
enclosures-urilor şi ale urcării țurilor, industrializarea agricul- 
turii şi condiția muncitorilor agricoli. 
Aceiaşi diversitate o relevă în domeniul industrial. Inven- 
Die tehnice şi introducerea maşinismului în industrie sporesc în 
fiecare an productivitatea muncii omeneşti. Echilibrul social se 
zdruncină în dauna agriculturii care cade pe planul al doilea şi 
in favoarea oraşelor care se înmulțesc și cresc necontenit. Dar e- 
țectele revoluției industriale nu se simt deopotrivă şi simultan în 
toate ramurile activităţii industriale, Dacă în industriile extractive 
(mine de cărbuni şi de fier) „feodalitatea industrială ia uşor locul 
teodalităţii agrare”, industria textilă, de pildă, oferă un dubiu 
tablou: în unele ramuri ale fabricaţiei (în torsul firului) regimul 
maşinei, al uzinei şi al salariatului e covirşitor la începutul sec. 
XIX-a; în alte ramuri (in ţesătorii) subsistă multă vreme un regim 
domestic de libertate aparentă, dar de salariat efectiv, în care 
muncitorii luptă din răsputeri, prin reducerea necontenită a sala- 
riilor, contra întroducerii maşinilor de țesut. Autorul arată indeo- 
sebi că nici ò „ramură a industriei engleze ma trecut printro 
revoluție tehnică complectă înainte de 1830“, Un capitol special 
e consacrat condiţiei muncitorilor, foarte inegală, insă în genera! 
mizerabilă, legislaţiei sociale şi inițiativei particulare pentru uşurarea 
mizeriei claselor muncitoare, 

O judecată de ansamblu asupra acestui volum nu se poate 
însă emite inainte de publicarea volumului al doilea; reacţiunile 
economice şi sociale ale transformării mijloacelor de comunicaţie 
abia acolo vor putea fi studiate. 

A. Oţetea 


“ 
= + 


Eckhart F., /ntroduction d Phistoire hongroise, Paris, Cham- 
pion, 1927, 1 vol. in-8°, 179 p.—4 cartes historiques. 

Director al „Institutului istoric nair din Viena, autorul e 
unul din cei mai apreciaţi reprezentanţi ai noii şcoli istorice din 
Ungaria. El s'a semnalat în deosebi prin studii relative la istoria 
dreptului şi la chestiunile economice! „Die glaubiwiirdigen Orte 
[loca ieren Bf arn, enee pică A „Dea: ed 

ági po agyarorszdgon 
(politica economică a Curţii din Viena pe timpul Mariei Teresia, 
Budapesta 1922). Volumul de faţă constitue un tablou sintetic al 


4 La pi A re 


204 VIAŢA ROMINEASCA s 


evoluției poporului dela aşezarea lui în Europa pănă la 
tratatul dela Trianon. Expunerea, solidă şi limpede, e area pu- 
ternic de formaţia economică a autorului. Condiţiile economice şi 
sociale ale diferitelor clase sint puse pe planul intăiu, şi procedeul 
acesta dă expunerii o unitate și un ton de obiectivitate cu care 
istoricii unguri nu ne-au prea obişnuit. Deşi d. Eckhart nu se 
poate desbăra complect de teoriile istoriografiei ungurești asupra 
așezării Rominilor şi Sirbilor în Ardeal, şi protestează contra tra- 
tatului dela Trianon, în numele superiorității culturale şi a unității 
economice a vechei Ungarii, întrebuințează numele ungureşti ale 
oraşelor pierdute (Kolozsvár, Nagyszeben Nagyvárad etc), cartea 
lui se menţine, în ansamblul ei, la un nivel de înaltă obiectivitate 
ştiinţifică. Din ea se desprinde limpede concluzia că adevărata 
cauză a tragediei ungurești trebue căutată în persistența organi- 
zaţiei feudale a societăţii ungureşti şi în incapacitatea clasei boiereşti, 
strimtă şi înapoiată, de-a înțelege că o astfel de organizație, Intro 
Europă din ce în ce mai democratică, era un anachronism ireme- 
diabil condamnat la peire. O excelentă biografie, critică şi meto- 
dică, indică faza cercetărilor asupra principalelor perioade şi přo- 
bleme ale istoriografiei ungurești. ! 
A. Oțetea 
,*4 8 + 

E de Marcère, Une ambassade å Constantinople. La 
politique orientale de la Révolution française, 2 vol. in 8”. 
Paris, 1927. . 

E vorba de misiunea lui Marie-Louis-Henri de Descorches, 
ci-devant marquis de Sainte-Croix, fost trimis la Constantinopol 
de comitetul salvării publice pentru a explica Porții adevăratul 
caracter al Revoluţiei, pentru a dejuca intrigile miniştrilor străini 

pentru a încheia, contra Austriei, un tratat de alianță cu Turcia. 

it în 7 lunie 1793 la Constantinopol, el wa fost recunoscut 
oficial de Turci şi misiunea lui nu şi-a atins scopul. După reach: 
unea thermidoriană a fost rechemat şi în Aprilie 1795 înlocuit cu 
Verninac. Misiunea lui Descorches constitue o tentativă curioasă 
de a adapta situaţiei create prin Revoluţie vechiul sistem oriental 
al Franţei, şi în această tentativă consistă interesul ei deosebit. 
Exigenţele unei lupte fără cruțare contra unei coaliţii din care 
făceau parte Austria, Prusia şi Rusia, doctrina revoluţionară în 

D 


1 Traducerea d-lui H. Ancel, deşi revăzută de d-nii Tronchon şi Hal- 
phen, nu e în alară de orice critică. Traducerea termenului en ien a 
rendek prin Ordres (Le développement des Ordres p. 28) e amtibologică. 
Cuvintul francez evoră ordinele religioase. Expresia Classes privilegites ar 

u 


ET a et 


remanierea 
mei traduceri zeşti făcute de un ungur, La pag. 70 cetește Louis XIV, 
în Joc de Louis XVI. 


RECENZII I a EI? 
favoarea popoarelor oprimate şi tradiția unei glorioase politici 
naţionale împingeau de opotrivă oamenii Revolutiei ër 
voace o diversiune în Răsărit mobilizind Suedia, Polonia şi Tur- 
cia, aceşti auxiliari tradiţionali ai Franţei. Lui Descorches îi re- 
veni sarcina de-a provoca intervenţia Turciei. Neadmis în con- 
ferințe oficiale cu reprezentanţii Porții, Descorches a încercat, 
potrivit metodelor jacobine, să acţioneze asupra 'publicului, şi 
Constantinopolul a păstrat multă vreme amintirea acestui ministru 
extravagant care îmbrăcat într'o blană și acoperit de-un turban, 
ținea discursuri înflăcărate prin cafenelele capitalei. 

D. E de Maicere, avind în mîni hirtiile lui Descorches, păs- 
trate de o descendentă a acestuia, şi-a propus „să reconstitue 
istoria unei ambasade puţin cunoscute și care, totuşi, ţine un loc 
important în evenimentele Revoluţiei dela 1793 la 1795". Nece- 
sitatea unui astfel de studiu, care nu s'a scris încă, e incontes- 
tabilă. Din nenorocire, nimic nu indica pe d. de Marcère pentru 
o astfel de sarcină. D-sa gare nici pregătirea, nici metoda, nici 
spiritul, nici cunoştinţele necesare pentru alcătuirea unui asemenea 
studiu. D-sa s'a mulţumit să înşire unul după altul rezumatele de- 
peior lui Descorches. De aici nesfirşite repetiții de fapte identice, 

ipsa oricărui plan, logic sau cronologic, transcrierea greşită a 
numelor, absenţa oricărei judecăţi de ansamblu: Autorul ignorează 
a mm bibliografia subiectului şi dacă ci de citeva ori cartea 
lui A. Sorel, La question d'Orient an XVIll-e siècle e pentru a 
ne dovedi că nici n'a avut-o în mînă 1. 

Autorul ar fi adus istoriei servicii mult mai preţioase dacă sar fi 
mărginit să publice exact, în ordine cronologică, hirtiile lui Descorches. 
Extrasele reproduse de d. de Marcère ni le arată deosebit de 
interesante. Ele merită să atragă atenţia unui cercetător serios, 
Misiunea lui Descorches ar putea constitui, de pildă, un excelent 
subiect pentm o teză de doctorat în litere la Paris, 


A, Oțetea 


x 
t = 


S. Reinach, Jean Baptiste et Jesus suivant Josèphe, Paris, 
1929, 24 pp. 

Broşura savantului francez, apărută în «Publications de la 
Société des études juives», este de fapt o mai largă răspindire a 
rezultatelor la care a ajuns un alt învățat, mai puţin cunoscut, 
Robert Eisler, printr'un documentat studiu «Jesus Basileus», termi- 
nat în vara curentă. Problema, frămîntată de secole, a originei lui 
lisus şi a creştinismului în genere, este pusă Intro nouă lumină, 
astăzi mai temeinic studiată prin intervenţia oamenilor de ştiinţă, 
a archeologilor în special. 


1 D. de Marcère îi ațribue aprecieri asupra unor evenimente din 1792, 
Ca vreme expunerea d-lui Sorel se opreşte la tripla alianţă din 1775, 


206 VIAȚA ROMINEASCĂ 


' Singurul izvor istoric asupra existenței lui lisus, vorbind de 
documentele temeinice, este Pina azi scriitorul evreu-roman 
Josephus Flavius, dela care s'au păstrat citeva lucrări asupra an- 
tichităţilor şi istoriei Evreilor cu referințe şi la viața Mintuitorului. 
Păstrate de Biserică, scrierile sale au fost, pănă n sec. XII, victima 
a numeroase interpolări, între care unele au schimbat cu totul ca- 
racterul adevărat asupra datelor lui loan Botezătorul şi a lui lisus. 
Pasagiile, considerate de Biserică drept eretice, au fost înlăturate 
şi cu greu s'a strecurat chiar amintirea și cuprinsul lor, pănă azi. 

După o muncă îndelungată, savantul german Eisler, reuşeşte 
să puritice textul lui Josephus Flavius de toate interpelările şi fal- 
şificările, pe care-l prezintă pentru întăia oară aşa cum a fost ori- 

inalul, la congresul filologilor germani din 1925 la Erlangen. 
ructui studiilor sale şi discuţiilor urmate pănă'n primavara recentă 
îi prezintă în lucrarea de care se ocupă Reinach. 

in citeva cuvinte; Eisler dă o importanţă deosebită unui text 
slav al operei lui Josephus, reprezentat prin 16 manuscrise în ve- 
chea rusă, cele mai vechi din sec. XV, păstrate acolo datorită unei 
eresii judaisante ce ciştigase înaltul cler în acest veac. In această 
versiune slavă s'a păstrat textul referitor la lisus din opera „Răz- 
boaele* lui Josephus, complect suprimat în sec. XI din traducerile 
apusene. Existenţa istorică a personajului lisus Christos e pe de- 
plin dovedită şi mult mai clar ca în cealaltă operă a lui losephus 
„Autichităţile“. Concluzia lui Eisler e că revoluția creştină a ince- 
put printrio răscoală antiromană, antipreoțească şi că a reuşit 
schimbindu-i-se caracterul primitiv intro revoluție spirituală, în 
primul rînd de Apostolul Pavel, aM 

Deci, teza şcoalei germane ai franceze asupra non-existen 
istorice a lui lisus cade definitiv, ca un paradoz, „Şcoala istorică 
„marxistă, cu concepția sa asupra luptei de clasă, a săracilor 
„contra bogaţilor, l-a apropiat cel mai mult (pe lisus) de adevăr*— 
conchide Reinach, pentru a menţiona meritul capital al operei 
lui Eisler. ; y 

Atragem şi noi atenția specialiştilor care se ocupă cu istoria 
bisericii sau cu probleme mai largi asupra revelaţiilor aduse de 
Eisler, cu atit mai mult cu cit şi învățații noştri şi-ar putea spune 
cuvintul. In afara versiunii slave a operei lui losephus „Războaele“, 
care a servit de bază exegezei noi, există şi o traducere romi- 
nească după un bun original slav, într'un manuscris din sec. XVII, 
aparținind rabinului Gaster, azi la Londra. $ E o wi SC 


ENS A IP. Constantinescu- laşi 
EmA SP D 8 DN RE à 3 


L Andrieşescu, Des survivances hiques dans le 
milien néolithique de la Dacie, 8 p. +V Bucarest, 1929. 
in scurtele comunicări, publicate în Bule francez al secţiei 


RECENZII 207 


istorice a Academiei romine, d. Andrieşescu aduce o contribuţie, de 
două ori rominească, la o vastă problemă de acută actualitate în 
archeologia preistorică. Descoperirile dela Glozel au pus într'o 
notă lumină teoria continuității civilizaţiei paleolitice sin neolitic, 
înlăturîndu-se astfel zi cu zi acel faimos hiatus, pe care ştiinţa 
nedocumentată suficient îl fixase între cele două mari epoci ale 
pietrei. Dacă glozelienii sint convinşi mai de mult —adică odată 
cu descoperirea staţiunii—că civilizaţia paleolitică se continuă şi 
mai tirziu, antiglozelienii vor fi obligaţi să recunoască, în urma 
broşurii unui neutral în această chestie (după cite ştiu, d. Andri- 
eşescu nu s'a pronunțat în nici un fel despre Glozel}, că cel puţin 
subt scest raport avem dreptate, 

D-sa prezintă citeva vase şi o figurină, o adevărată mică 
Venus, descoperite la Sălcuţa—Dolj în cursul săpăturilor executate 
imediat după războiu, care dovedesc data staţiunii din epoca neoli- 
tică, Dar alături de ele a găsit o altă statuetă din rocă foarte 
dură, figurind capul şi trupul unui animal „de-o reprezentare na- 
„turalistă în senzul propriu zis şi direct al tradiţiei artei paleolitice“. 
Prima descoperire fu întărită de altele ulterioare sau cunoscute 
mai dinainte, dar puse de d-sa în noua lumină. 


In 1927 ise atrage atenţia asupra staţiunii Fedeleşeni din jud. 
Roman, unde cercetind dă, pe lingă un bogat material asemenea 
staţiunii neolitice dela Cucuteni-laşi, peste o figurină perfect ase- 
mânătoare cu cea dela Sălcuţa, puţin mai mică şi mai prost con- 
servată, dar de-un realism mai expresiv încă. Tradiţia „unei arte 
care n'a dispărut încă“ în neolitic s'a păstrat şi mai evidentă la 
un al treilea obiect, un topor de piatră şlefuită, care se află în 
muzeul regional din Fălticeni, provenind dela Rădăşeni, avind gra- 
vat o _cervidee şi citeva semne dedesupt. Asemănarea cu obiectele 
dela Glozel e atit de evidentă că, la comunicarea subsemnatului, 
Dr. Morlet, autorul descoperirilor dela Glozel a publicat toporul 
în „Mercure de France“ imediat. S'a falşificat oare şi acest obiect ? 

„Subsemnaţul, ca cel mai fervent glozelian în Rominia, declar 
că nici n'am văzut încă pănă azi toporul dela Rădăşeni, studiat 
doar numai de d, Andrieşescu şi descoperit de fapt în 1916. 


P. C-l. 


Të? 


Nicolai Nic. Moroşan, O stațiune paleolitică în Dobrogea- 
Topalu, 11 pp. + 6 fig., Bucureşti, 1928 şi Noi contribuții preis- 
torice asupra Basarabiei de Nord, 17 op. 8 tig., Bucureşti, 1929, 

Două comunicări prezentate Academiei de d. Simionescu, a- 
supra unor cercetări duse la bun rezultat de vaiorosul său asis- 
tent, d. Moroşan, cunoscut încă din alte descoperiri anterioare și 
care au meritul de-a mări harta preistorică a Romîniei. În deosebi, 
prima broşură a dat la lumină o contribuţie de mare preţ pentru 


8 


- Ardeal, nimeni nu sa ocupat de această 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


epoca paleolitică, foarte puţin cunoscută la noi în țară. Savanţi 
străini nu cunosc încă nimic asupra celei mai vechi vriste din pre- 
istorie la noi, de oarece, afară de studiile d. Martin Roska din 
epocă la noi. Putem 
spune că prima staţiune din Dobrogea, identificată cu dovezi 
complecte, e Topalu, studiată de d. Moroşan în 1927. 


km. de Topalu, s'a dat peste o grotă de 12 m. lungime şi 7 m. 
înălțime la gură, în parte golită de pămint, în care s'au găsit 
oase de animal şi pietre. Cele dintăiu au fost identificate ca a- 
pna faunei obişnuite paleoliticului din faza -aurignaceiană. 
ndustria lithică e reprezentată printro serie de instrumente, Iu- 
crate în piatră cioplită, ca: un ciocan-topor mai bine de '/, kgr. 
pentru sfarmat oasele ca să se scoată măduva, o răzătoare de 
silex opalizat, o lamă de silex, alta din calcar, o concreţiune- 
sferoid utilizată de om ca un instrument şi altele mai greu de 
identificat, dar cu evidente urme de lucrătură. Industria osului e 
reprezentată prin citeva bucăţi, din care una lucietă, ca dovadă 
unei lungi întrebuinţări şi cu incizii paralele datorite minii omului ; 
un metacarpian de cal prezintă incizii mai. numeroase şi mai 
distincte. 

Concluzia autorului e că staţiunea Topalu aparține epocii 
Aurignaceene, fără a preciza cărei subdiviziuni anume. Probabil 
insă că fundul grotei să se găsească urme şi din epoca Mus- 
teriană. ce d. Moroşan n'a complectat cercetările incepute prin 
săpături proprii mai temeinice tot atunci, ca să fi evitat nenorocirea 
de-a se distruge inconştient această importantă stațiune ? 

Încă de-acum ciţiva ani, acest fiu al Basarabiei, colindind 
partea de Nord a provinciei de peste Prut, a găsit urme intere- 
sante din neolitic şi mai rar paleolitic, evidențiind importante sta- 
vun preistorice. Basarabia a fost locuită de om din cele mai 
vechi timpuri; dacă savanții ruşi s'au ocupat numai de aşezarea 
dela Petreni-Bălţi, revine specialiştilor noştri misiunea de-a cer- 
ceta şi da la lumină preistoria Basarabiei, complect necunoscută 
de archeologii străini. 

D. Moroşan publică în această a doua broșură citeva con- 
tribuţii noui, culese în vara 1928, ca complectare celor publicate 
de d-sa în 1927 cu privire la regiunea din dreapta Prutului, Sta- 
țiunile identificate de d-sa între Prut şi Nistru ar fi următoarele : 
„Ponoare“ dintre Cuconeştii-Vechi şi Corpaci din porțiunea jud. 
Botoşani-Basarabia, cu urme de industrie lithică, scoase la iveală 


de agenţii atmosferici şi aparţinind Musterianului ; tot de-atunci ` 


stațiunea „La Izvor“ de lingă fabrica Ripiceni. Pe valea Ciuhu- 
rului staţiunea „Proscureni“ din paleoliticul superior şi „La Perla” 
de lingă Costeşti cu urme din eneolitic, între care fragmente de 
ceramică fină ; spre izvor urme de animale fosile la Ruseni. 
Trecînd pe malul Nistrului descoperă urme bogate la Nas- 


RECENZII 2 


gen 


lavcea-Soroca, unde populaţia locală ucrainiană a denumit o serie 
de localităţi cu termeni legaţi de mulţimea uneltelor în piatră aflate 
acolo: peste o mie de exemplare aparținind la cel puţin 16 tipuri 
de unelte cioplite, care-l duc pe d-sa la fixarea staţiunii în epoca 
mezolitico-macrolitică. Tot aici sau găsit peste 15 Kurgane, care 
iber dree we A rampe ezare omenească, întrun loc 
0 prielnic. Alte sta ngä satul Voloşcovo, la moşia Ostaşov, 
Slobozia-lanouţi, Comarovo, estev-Atachi, Buzouţi, din Hotin cu 
aproape 20 așezări din diferite epoci dela paleolitic la fer, 


RB Col 


Revista Revistelor 


Maşină şi sentiment 


Subt acest titlu, cunoscutul filosof 
Bertrand Russell, incearcă să 
răspundă—într'un articol din revista 
Die Neue Rundschau (Octomb. 1929) 
—la vechea problemă pusă de Sa- 
muel Butler în terminii următori: Con- 
tribue sau nu mașinismul la sporirea 
fericirii omului ? 
ispunsul pe care-l vom da M å- 
ceastă întrebare depinde de soluţia 
pe care o vom găsi problemei prea- 
labiie următoare : în ce constă feri- 
cirea ? 

Este ea in raport direct cu canti- 
tatea bunurilor materiale pe care le 
posedă cineva, sau este ea în func- 
iune de altceva? Un răspuns afir- 
mativ la întăia întrebare atrage după 
sine afirmaţia ` da, maşina sporeşte 
fericirea omului ; din contra, un răs- 
puns negativ la intăia întrebare pune 
problema În termeni noul, lăsind-o 
deocamdată deschişi. 

D. Bertrand Russell face o analiză 
psihologică extrem de judicioasă ari- 
tind că nu sentimentul de posesiune 
ca atare este acela care reşte gra- 
dul nostru de fericire, ci alte senti- 
mente care se altoesc pe el, şi din- 
tre care principalul este sentimentul 
«e vanitate, de amor propriu. Prin ur- 
mare, dacă fericirea nu ce In rapori 


In schimb maşina ne răpeşie două 
lucruri care contribue În măsură mare 
la fericirea noastră: libertatea de ac- 
țiune, de tivă în lucrurile mică 
varietatea. na crează monot 
şi, prin asta, plictiseală şi nemulţumire 
surdă contra vieții însăși, 

Razboiul cel mare, aşa cum a fost 
făcut, a fost, în parte, efectul acestei 
morbide atmosfere morale. Dacă am 
cerceta de aproape, am constata că, 
dintre popoarele mari care au făcut 
războiul, poporul rus a fost singurul 
care nu l-a dorit profund, făcind re- 
voluție ca să obție pace. Ori Rusia 
era, dintre aceste state, singurul care 
nu devenise încă sclavul maşinii. 

Este evident că maşina na mai 
poate fi suprimată. Poate fi insă su- 
primată în parte monotonia pe care 
ca a adus-o vi moderne. Russell 
schiţează la articolului tabloul 
mijloacelor care ar da satisfacție in- 
stinctului vital ai varletăţii şi liber- 
taţii de a anni care omul nu-l va 
putea vi ma niciodată. 

(Die Neue Rundschau). 


Homo faber 


Ritmul literaturii franceze pare n fi 
guvernat de legea următoare: roma- 


nul francez Balzac H Stendha! 
încoace este scris de iali, sau, 
mai precis, de oameni care, trăind 
mult în provincie, au simţul existen= 
r provinciale, Dimpotrivă, teatrul 
ancez este parisian; parizian prin 
autorii şi prin publicul său, Toţi ma- 


E ETA REVISEELOR îi 


zii dr i francezi au fost pari- 
sieni : Moliere, Regnard, Marivaux, 
Beaumarchais s'au născut și au trait 
la Paris, 

__Cu toatea acestea, sint și excepții. 
Cea mai importantă este acela pe 
care o face Marcel Proust este sin- 


tragedia nu e ceiace numim 

pur, ci e o sinteza de artă drama- 
ţică și de înaltă artă poetică, de ge- 
niu poetic, care este reprevizibil şi 
se poate naşte oriunde, 


Exemple luate din actualitatea lite- 
rară francezi confirmă regula de mai 
sus, Topaze şi Leviathan sint cele 
dout- mari succese de critică ale ul- 
tirului an. 

Topaze este o comedie parisiană : 
Leviaihan este sun roman a cărui ac- 
time se petrece în provincie, Topaze 
este Parisul zilelor noastre, Leviathan 
«ste provincia franceză actuali. Mai 
precis: Topaze este Parisul văzut 
din exterior, nu din interior, un Paris 
de convenţie, fabricat ; tot astfel Le- 
»iathan ne plimbă Intro provincie 
franceză fabricată, „neadevărată”, o 
provincie franceză care. se rapoartă 
ia adevărata provincie franceză tot 
aşa cum se rapoartă Americă cOn- 
venţională a filmelor ce ne vin de 
peste Ocean la America cea reală. 
Astiel, se poate spune că vremea 
noastră tinde spre crearea unui nou 
gen de literatură, a unui gen de lite- 
ratură Care se recunoaşte, sè mărtu- 
riseşte cu francheţă ca fiind fabricată, 

Moraud şi Giraudoux, fiecare în 
genul ui, pot fi considerați ca cei 
dintălu creatori—iîntălu in vreme şi 
tatent—ai acestei literaturi. 

Problema care se pune în faţa a- 
cestul fenomen este: Literatura fabri- 
catà luat-a naştere din cauza inca- 
pacităţii publicului nctual de a dis- 
tinge opera de artă cu adevărat vie, 
creati cum crează natura, de opera 
fabricată cum fabrică hamo faber? 
Sau sa născut în chip necesar, ca 


ura care corespunde tendinţilor 


y ale civilizaţiei moderne ? 
(Albert Me Nouvelle Rate 
Française) 


` Şcoala de Paris 


Ce este şcoala de Paris în pictura ? 
Şcoală creată de pictori care sau 
născut şi trăesc la Paris, sau este ea 
ceiace Sar putea numi un stil. sau 
chiar o manieră ? 

Edouard Ramond a organizat cu 
mult eclectism, în „Galerie dela Re- 
naissance“ o mare expoziţie de pic- 
tură parisiană, Trăsitura dominanta 
a tablourilor expuse alci este marea 
diversitate a tendinților, anarhia ve- 
leitäților expozanților. 

Printre străinii care vin sā faca 
pictură la Paris, sint foarte puţini en- 
glezi, italieni, şi numai cîțiva spanioli 
Majoritatea pelerinilor care se in- 
dreaptă cătră „Dôme“ şi „Coupole* 
o dă Europa centrală, slavii şi e- 
vreli din ţările „Micii intelegeri" ur- 
mează apoi Americanii, 

Colette a ADE ca jocurile dragostii 
sint foarte r ca număr. Cele ale 
anarhiei şi-ale căutării de originali- 
tate cu orice preț nu sint mai nume= 
roase. Nimic nu devine mai repede 
banal decit aşa zisa „originalitate“. 
lată ge ce tablourile „Şcoalei de Pa- 
ris“, tablouri cu origini atit de dife- 
rite, au luat, toate, acel aer de fa- 
milie care e indiciul cel mai sigur al 
unei şcoli. 

Care sint caracterele comune ale 
obiectelor expuse în „Galerie de la 
Renaissance“? : exagerarea de culori 
armonizate a Slavilor ; acel cintec 
plin de veselie sau de tragică despe- 
rare al Slavilor, cintec cintar pe trei 
note tari ` roşu, verde și galben, ci- 
lori dominante și în arta populară a 
Europei centrale ; puterea nețărmu- 
rită de visare, aptitudinea dea nu se 
mira în faţa imposibilului şi-a mi- 
racolului. 

Dar care e cauza care a impins pe 
toți aceşti oameni să vie să picteze 
la Paris mai degraba decit la Roma, 
sau Londra, său Berlin ? Unii au vor- 
bit de un vast complot european con- 
tra gustului francez, ce ar trebui 
pervertit chiar la acasă, Evident 
că aceasti explicare este o pură co- 
pilărie, Cauza trebue căutată aiurea ` 
anume In imperialismul artistic al Pa- 


a _ VIAŢA ROMINEASCĂ 


risului. Cici ce fară şi ce oraş se 
x eg azi Le up Deralet, un 
Jrillo, un Wlaminch, un Dunoyer, un 
Ronault, apartinind aceleaşi ge- 
erații. Grație creaţiei acestor pictori 
oată activitatea picturală a Occiden- 
tului a fost reintinerită, iar Parisul a 
cistigat prestigiul care a umplut Mont- 
parnăsse=ul citeva mii de pictori 


străini... 
(Robert Rey. Les Annales). 
America latină dela 1926 la 1928 
O prima chestiune care e caracte- 
ristică politicei statelor sudamericane 


este chestiunea fruntariilor. În alte 
continente mai există de sigur certuri 
chestiune 


a granițelor. în America ` 


pe 

latină, această ceartă e cronică. ŞI o 
buni parte din energia bărbaţilor de 
stat este nevoită să se intrebuințeze 
pentru soluționarea acestei veşnic 
nerezolvate probleme. 

O altă chestiune importantă a fosi, 
in ultimii trei ani, criza religioasă din 
Mexic, rivalitatea între vechiul cato- 
licism spaniol şi propaganda mai re= 
centă a puritanismului venit din Sta- 
tele Unite, 

In America Centrală toate eveni- 
mentele sint relegate pe al doilea 
plan de cătra singeroasa Istorie a 
Nicaraguei, Lupta dintre partide a dat 
naştere la intervenția armată străină, 

dureroasă epopee a generalului 
ndino. 


Una din chestiunile cele mai im- 
portante care s'au dezbătut la acest 
al şaselea Congres-a fost şi aceia a 
finanțării statelor latino-americane de 
cătră băncile Statelor-Unite. Se pare 


că în privința “aceasta progresele rea- 
lizate în pr ml cincisprezece ani sint 
uimitoare. Inainte de riizboiu Statele 
Unite nu prea aveau nici-un fel de 
lasamente în Continentul dela Sud, 
n ap de Anglia avea vrea 5 mili- 
arde de dolari, iar Franța sin 1 
miliard şi jumătate, Astăzi Statele 
Unite au aj Marea Britanie, şi 
este probabil că în curind o vor în- 
trece-p. 

(Max Sorre. L'année politique fran- 
caise et étrangère). 


Atletul lui Cristos şi maeștrii 
necunoscuţi ai Bucovine 


„Decind am surprins, pe dealurile 
singuratice ale Bucovinei, secretul iz- 
voarelor captive, pe toţi Pra Ange- 
lico moldoveneşti, şi creștinătatea în 
floare, —simt că luarea Constantino- 
polei este o nenorocire intimptată mie 

rsonal săptămina trecută. Acei pic- 
fori necunoscuți de fresce ignorate, 
acei călugări, mi-au transmis culoa- 
rea pe care o avea lumea înainte de 
nenorocire. Marea N A era atunci 
un lac latin, brăzdat 
novej şi Veneţiei, iar vintul care um- 
Ha frumoasele lor pinze trecuseră 
peste toate insulele Greciei. Fortă- 
rețele maritime ale Chiliei, Cetății- 
Albe, erau ale Voevodului moldovean, 
şi drumurile duceau, dela porturile 
cele întărite, la munţii apăraţi ai Su- 
cevei, reşedinţa domnească. Era ieri”. 
i In pă asch care Get 
e-ar numi „des paysages tra- 
vailles par I'histoire“, Loes 

Drei » 


mai 
departe prin moarte, se explică prin 
multiplul caracter al lui Koa ee A si 
tor, Strateg, ctitor, amant. El conti- 


pete culorile în d 
bătaia ploii A pă = ra Bora 
V rr francezi şi englezi, 

străini care au văzut aceste 


„o rabie er eg 
nu 
Cind Bucovina a reintrat în moş- 


tenirea părinteasca a lui Stefan, adica 
la 11 Noembre 1918, toate acele 
fresci au fost redate unui popor care 
le înțelege. Dar dacă, printr'un mira- 
col, vre-unul din oamenii care au 
semnat Ia Constantinopol partea o- 
rientală a noului pact ar fi putut cu- 
noaţte aceste picturi şi înţelege ceiace 
ele însamnă, —poate că sar fi purtat 
altie! decit s'au purtat... 

(Princesse Bibesco. L'iliuatratian). 


Opera lui Gustav Cassel 


Gustay Cassel este unul din cei mai 
cunoscuţi economişti contimporani. 
Càrțile sale sint traduse din limba 
suedeză în cele trei mari limbi euro- 
pene: franceză, germană şi engleză, 
Astăzi Tratatul de Economie Naţio- 
nulă este o operă închegată, fruct al 
unei întregi vieţi de meditație, şi de 
MUNCĂ. 

Totuşi este locul să ne îndoim dacă 
valoarea contribuţiei lui la știința e- 
conamică este egală cu faima de care 
se bucură, În deosebi cele mai tari 
critici trebuese adresate teoriei sale 
a prețurilor, care este, în opinia cco- 
nomiştilor, aportul său cei mal ori- 
xinal. Din potrivă, se pot reține multe 
observaţii juste în cciace priveşte teo- 
ria lui asupra ciclurilor şi aceia asu- 
pra repartiției avuţiilor, în care, ce e 
drept, are într'o mai mică măsură 
pretenţia de a inova. In fine, teoria sa 
monetară este în genere exactă. Ea 
reprezintă un înțelept dozaj între me- 
toda abstractă și metoda concretă a- 
plicată fenomenelor economice. 

in ce priveste forma expunerii iti- 
trebuințată de Cassel, nu se poate 
spune că e dintre cele mai excelente. 
Ar vrea să fie şi original şi pedago- 
gic. Asupra primului punct îndoiala e 
posibilă. Asupra celuilalt nu, în sen- 
sul că volumele bal Casset nu vor 
putea niciodată fi consultate cu folos 
de un student propriu zis. 

Cu toate aceste defecte, este in- 
„contestabii că opera lui Cassel repre- 
zintă un elort de sinteză grandios, 
care A tonat publicul economist, 
Ramine văzut dacă posteritatea 
va ratifica această ere = 

(Henry Laulenburger, Jeng d'Ee, 
Politique). 


Drenajul canalului Chicago 


O chestiune foarte curioasă din 
punct de veder al raporturilor furt- 


__REVISTA REVISTELOR ` 23 


dice între două state, Intre Canada şi 
Stateie-Unite se găsesc, după cum se 
ştie, așa zisele „mari lacuri“. Un.ca- 
nal de drenaj a fost făcut de curind 
intre lacul Michi şi fluviul Missis- 
sipi, prin riul Chicago. Luările de apă 
efectuate au avut consecinţa să 
coboare nivelul marilor lacuri ṣi a 
Sf. Laurenţiu în condiţii cu totul dà- 
uniătoare exercitării navigaţiunii, Aşa 
dar chiar apa, care părea că e nu 
numai gratuită, dar a tuturora, poate 
da naşteri la certuri de proprietate 
privală. Chiar apa care scaldă direct 
coasta unei ţări nu este complect a 
ei. Și chiar cind e vorba de lacuri 
imense ca acele nord-americane. S'ar 
putea chiar ca conflictul să fie încă 
şi mal curios, lată un lac, de pildă 
un lac foarte mare, care este com- 
plect anclavat în teritoriul unei sin- 
gure ţări, care deci nu udi malurile 
niciunei alte țări. Si presupunem a- 
cum că am face o luare de apă pen- 
tru un scop oarecare. Această priză 
de apă va avea de efect să micşoreze 
navigabilitatea unui riu, care e legat 
cu lacul, Dar acest riu să presupunem 
că ese alară din țară şi că udi gi 
teritoriul altor ţări; şi atunci, aceste 
ţări sint desigur prejudiciate prin acela 
că îl se micşorează direct navigabili- 
tatea unuia din cursurile lor, 

După cum vedem, chestiunea este 
juridiceşte foarte curioasă. Ea se pune 
astle!: poate un stat să exercite, în 
limitele teritoriului său, lucrări de na- 
tură a antrena o coborire prejudicia- 
bilă al nivetului apelor situate pe te- 
ritoriul unei alte țări ? 

În cazul care s'a produs, acel al 
conflictului dintre guvernul canadian, 

i acel al Statelor-Unite, cu toate nor 
ele diplomatice și Comisiile mixte, 
încă nu s'a tranşal diferendul. 

U- Q. Dealey Jr... The American 
Journal of International Law), 


Statele Unite ale Europei şi 
exemplul american 


Astăzi ideia unor State Unite ale 
Europei ciştigă teren, In loc de argu- 
mente de ordin pur-lagic rationalist, 
mult mai sugestiv este exemplul ex- 
perimental al Statelor Unite, o repu- 
blică mare cit Europa, care nu mumii 
că a arătat odinioară că vrea să tră- 
iască unită, dar o arată necontenit, și 
astăzi mai tare ca oricind, 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intr'adevär, în lupta care s'a data- 
colo între tendința centralizatoare 
cea primi pis cea dia 
pare a se pregăti să învingă defini- 
tiv, In ciuda supraviețuirii în limbă, 
diviziunea țării în partizani ai KE 
federale şi partizani ai libertă lo- 
cale a luat sfirsit de mult. Republi- 
cani şi democrati sint egal de fede- 
ralişti atunci cind sint la putere. Ei 
vor să exercite, fiecare, cit mai multă 
ere federală, atit pentru a proceda 
a reformele pe care le doresc, cit şi 
pentru a Impedeca statele sa reali- 
zeze pe acelea pe cart nu le vroesc. 
Respectul libertăţilor locale mei in- 
vocat decit de cătră cel învinşi, și 
orice răsturnare de putere se traduce 
printr'un nou exercițiu al autorității 
federale şi prinir'o nowi centralizare. 
Mişcarea samănă mult cu aceit 
care a culminat în Franţa cu creația 
generalităţilor alături de Provincii. 
Statele particulare din republica awie- 
ricană nu dispar, dar, ca și provin- 
cile de odinioară, îşi pèrd autonomia 
locală, Şi centralismul e bine primit. 
In statele depărtate el are chiar mai 
i favoare decit la Washington, 
unde fatal opoziţia vine să-şi con- 
KS gi Sek? de Statele 
e exemplul o 
Unite ale Americei. Unirea a reuşit 


be: Lambert. Revue gén. de 
es rt- gen. 
DU dart Public). 


Rudyard Kipling şi timpul său 


Rudyard Kipling este ori din 
Dt Tatal A dia la de 
Bele Arte, Muzeul 
Ereditatea lui intelectuală este remar- 
cabili, Tatăl său era un artist, iar 
maică-sa poseda daruri deosebite de 
şi de EI poate 
revendica trei nai : irlandeză, 
ecosseză şi engleză, la care Sar mai 


poate a oa cea 
Prima Căci ia Pe Ai LC 
acolo a trăit el a acelea pline 
de pitoresc ale celor „Trei munche: 
tari“ descriși în Stalky and Co. La 
virsta studiilor un refuză să 
stea în Europa, şi, în! ra 


dedea în fond pentru altceva, peniru 
slujba sa de redactor propriu zis. 
Aceste povestiri, publicate gratis, 
el le-a vindut după aceia pe un preţ 
infinit mai mare decit „greutatea lor 
nuvelă, de 
cîteva ini, un periodic englez if 


douăsutecincizeci de mii de lei. 


să redeştepte 
că influența lui n'ar fi străină apari- 
lei unui nou curent impe 
etete britanice. în tot cazul, succe- 
răsunetul nuvelelor Îmi a fost 


D. Davray. Mercure re 


ile internaționale 
SE păcii şi al Site 


d te trebuesc 
we migrații EH Zen ; 


pioase, ti sk 
de cătră societţăţi care ii 
dela început. t 
privire la aceste mi vo- 
luntare, se poate spune că în 


TIT a "Fr 


REVISTA REVISTELOR 215 


materie de migraţie care ar fi cea 
mai propice păcii şi care ar rezolva 

ol în chipul cel mai radical ar 
i să se facă astfel incit emigrarea 
să fie cit mai puţin necesară cu pu- 
Int, astfel încit să-şi piardă dimen- 
siunile extraordinare care fac dintr'insa 
astăzi o problemă internaţională de 
o gravitate particulară. Cu alte cu- 
vinte: nici o măsură de ordin poliţist 
pentru a restringe sau reprima è~ 
migrarea. Libertate legislativa și ad- 
ministrativă deplină, În schimb, toate 
măsurile de ordin general capabile 
să împedece pe oameni să dorească 
a emigra. lată, cu titlul de exemplu, 
citeva din aceste măsuri : 

1. Atragerea capitalului străin in 
tară; imi de capitaluri, făcind 
apel într'o mal largă măsură la mina 
de lucru națională, face inutili şi nt- 
dorită emi muncitorilor. 

2. O mai bună distribuirea acestor 


uri, 

3. O mai bună repartiție a minii de 
lucru naţională între diversele ramuri 
profesionale (printr'o orientare profe- 
sională şi un sistem de plasare apro- 
piate) astfel incit să nu fie la un 
moment dat prea mulţi muncitori în- 
tr'o acelaşi meserie, în raport cu alte 
meserii şi în raport cu structura rà- 
VUonai8 a economici naţionale. 

4. insfirgit—last but not least—rl- 
dicarea nivelului de trai al maselor 
populare prin mai multă dreptate $0- 
cială, şi, în deosebi, printr'o politică 
a salariilor înalte, care ar diminua 
simțitor forța de atracţie a ţărilor 
transoceanice. Desigur, aceste măsuri 
nu sint din acelece pot fi deplin rea- 
lizate de pe o zi pe altu, 

Ele nu suprimă, prin urmare, nect- 
sitatea convențiilor intern ¥ 
tot cazul preferabile reglementărilor 
unilaterale ale mişcărilor migratorii, 
incetul cu încetul insă, asemenea mii- 
suri, si ele care ucid răul radical, 
vor sfirş pon» prin Lë aria, ae 
cace pentru asigurarea piicii mon 

(L. Hersch. enue Infernul. de 
Sociologie). 


Sarutul, din punct de vedere 
al dre i privat 


Există o ştiinţă intreagi, care se 
chiamă osculologie (dela osculum, 
care însamnă sărut), şi care numără 
numeroase tratate, dela curioasa di- 


sertaţie a lui |. Herrenschm Dänn 
la Istoria Sărutului a lui K. Nyropp. 
In cazul de Ip e vorba de două 
acte de vinzare, i pairacale la Meer- 
sen în veacul al ea, şi pecetiuite 
juridiceşte printr'un sărut, 

Inainte vreme existau mijloace mult 
mai capabile decit cele de astăzi si 
impresioneze pe cocontractanți, fá- 
cindu=i să-şi aducă bine aminte de 
fiecare detaliu al actului, şi să-i rž- 
mină faptul durabil! întipărit în minte, 

Există ai un alt mijloc în genul a- 
cesta, tot atit de fizic şi de personal 
ca sărutul, dar infinit mai brutal, El 
consta din următoarea operațic—pe 
care o găsim foarte oresc expri- 
mată În poza eee ui Rabelais (1, 
IV, cap. 45, în tine): „Puis y accourut 
le maistre d'âcole avec tous ses pë- 
dagogus et escoliers, et les foneltoit 
magistralement, comme on souloit fo- 
netter les petits enfants en nos pays, 
quand on pendoit quelque malfaiteur, 
afin qu'ill leur en souvint. Acest pro- 
cedeu se numeşte în termeni erudiți 
de etnografie juridică alapa (nume 
care in farmacopee serveşte la de- 
semnarea celui mai drastic ourgativ). 

(M. J. Gessler, Repue Historique 
de Droit Francais et étranger). 


Scrisori cătră un tînăr monarhist 


Tinărul monarhist găseşte că, între 
altele, de saloanele din timaul vechiu- 
lui regim, care ar fi fost —pare=se— 
adevărate modeluri de eleganţă a spi- 
ritului şi înaltă ţinută intelectuală, 

Fireşte, vacă luăm un Retz, La 
Rochefoucauld, Saint-Evremond, Mon- 
tausier, Sevigut, La Fayette. Poate 
chiar că asemenea exemplare de in- 
telectumlitate nu mai avem astăzi, Dar 
nu mai avem pentrucă nu mai putem 
avea—ori care ar fi regimul politic, 
monarhic sau republican, Şi asta pen- 
tru multe pricine, între altele pentru 
că a dispărut, chiar în clasele cele 
mai înalte, orice educaţie Logg pr 

Dar nu-i vorba de vedete, ci de 

Ea caracterizează societatea. 
è arenă erau ett degrabă 
disprețuiţi pe acea vreme în cercu- 
rile eiegante. Vorbesc de veacul al 
17-lea. In al 18-lea nu. Dar en nu 
nëm că revoluţia franceză a fost o- 
pera directi a intelectualilor ratio- 
nalişti şi curagloși ai acestui veac, 
Argumentul mi-i tocmai bun pentru 
un monarhist. 


216 VIAŢA ROMÂN EASCA 


De altiel, gustul literar în veacul al 
17-lea nu era dintre cele mai reco- 
mandabile, Dacă am dresa o listă a 
pieselor reprezentate dela 166 l—adică 
Gg Been See a 

-= vea- 
cului, vom găsi ca destul de 
dubioase imocrate, Le Mercure 
Galant de Boursault, La Devineresse 


Femmes «de Molière, Alcibiade (Cam- 
i on), LA -comique : (Mont- 
J}, Regulus ( ). Chiar cînd 
unul din marii avea suc- 
ces, era pentru o plesă din cele slabe. 
Moliere a plăcut mai mult co- 
medii bufone decit pentru Misantrope. 
Şi faimoasa listă de pensiuni, unde 
ovic al e agp seria cu cen 

p numele artiştilor subvenț 
nat, găsim aceste rinduri: d. Cha- 
pe cel mai mare poct francez, 
3000 livre. În schimb, mai la vale: 


2000. 
nu trebue să mai continuăm, 
Căci pea că Unit! monarhist s'ar 
fte dacă i s'ar spune că mă- 
tuşile şi surorile lui de astäzi fac 
mai mult decit străbimicile sale de 


odinioară. 
(S- Benda, Nouvelle Revne Fran- 
çaise), 


Victor Hugo la Louis Philippe 
Se ştie că Hugo a fost un ra 
napartist, şi că epopeea napoleo- 

niană a pr ga mare ro! în educa- 

rea imaginaţiei sale, De aceia s'a fä- 
cut multi vreme t pănă să com 
simtă a merge să facă cunoştinţă la 

Tuileries cu Regele- hez: Dar 


fiul Regelui, ducele de îi fi- 
cea avansuri necontenite, Cind se ìn- 


rezista la atita seducţie? Şi , in- 
trä el încet-încet în intimitatea Re- 


gelul. De a era pan o pe 
nea prictinie, Louis ippe e 
monarhului bonon, 


unui franţuz democrat. 
Intr'o zi, Regele îl întreabă pe Hugo 
dacă a fost vreodată în Englitera. 
„Nu ? Ei bine cînd te vei duce— căci 
te vei duce—vei vedea: e foarte 
straniu. Nu samăna cu nimic din ce 
e în Franța, Acolo ai să vezi ordine, 


plictiseala, pomi colibe drăguţe, 
peluze pieptânate, şi n stradă, o 
adinci tăcere. Trecătorii sint serioşi 


şi täcuți ca niște spectre, De îndată 
ce vor pe stradi—in calitaie de 
francez viață —vei vedea aceste 
spectre întorcindu-se și murmurind 


vitate şi dispreț „French people”. 
Cind eram la Londra, eu mă piim- 
bam la braţ cu nevastă-mea şi cu 
soră-mea, şi vorbeam cu ele, vor- 
beam cam tare--știi, noi În familie 
sintem oameni de treabă, ȘI atunci 
toți trecătorii se întorceau, atit bur- 
ghezi CH şi oameni din popor, ṣi- 
auzeam mormăind în E nostru: 
„French pie ! French people!" 

Odată o îl întreabă dacă a fost 
in viața lui amorezat „O singură data 
răspunde Regele. De d-na de Genlis*, 
Profesoara hi. O profesoară foarte 
severă, care La făcut să învețe, 
lingă alte lucruri mai intelectuale, şi 
timplăria, ferăria, grăjdăria, zidăria. 
Crescind, viitorul rege vedea ci nu 
știe ce are orideciteori şedea lingă 
ea, Dar ea, care se pric a știut 
numai decit, Și l-a ta foarte 
urit, în fiecare clipă îi spunea: „Dar 
bine, domnule de Chartres, cogea- 
mite băcțoiu, ce tot ai sate viri me- 
m > tnae pras Ce aveam ? a- 

ogä Regelt. „Aveam şa e 
ani şi ca treizeci şi şase“, 

Graţie volumului „Choses vues” 
toată personalitatea lui Loms Phi- 
lippe și atmosfera dela Tuileries ne-au 
fost transmise 


tra intacte. 
(Andre de Breton, Revne des Deux 
Mondes), 


————_ be 


Mişcarea intelectuală in străinătate 


Literatură 


Pierre Abraham, Balzac, (Ed. 
Rieder). 

O documentare strinsă intr'un vo- 
lum mic bine ilustrat; o psihologie 
a lui Balzac bine expusă și convin- 
gătoare, cu o teorie a servilitaţii; o 
vedere excelentă, pe-alocuri foarte 
nouð, asupra manierei cu care Bal- 
zac a văzut şi redat concretul şi u- 

tea. Preponderanța auzului a- 
supra văzului la Balzac este o re- 
marcă excelentă, dar prea impinsă în 
sistem. Nimic usupra sociologiei ca- 
tolice a lui Balzac. E un volum scurt 
și excelent cu multe idei, 

Jean Prévost, La chemin de 
Srendhal, (Hartman} 

Un volam de 130 pagini asupra lui 

dhal. igur necomplect, dar 
cuprinzind totuşi tot ce este esențial. 
Nu-i o biografie ci un studiu al su- 
fietului, o căutare a spiritului, Cele 
mai bune pagini par a Îi cele asupra 
„Charheuse“-i şi mai ales asupra `a- 
¿elei religii a fericirii şi artei de a 
(i fericit care este poale împreună cu 
biciditatea şi tăria peinblinzitä a ju 
SCH, Cen mai mare lecție a lui 

e, 


Poezie 


e As Salmon, Carreaux, (N, 
Sub acest ES SC anon a: 

rinire care Prikaz în Pr pi şi 
Kinis Joacă înlânțuite printre con- 


es 


vulsiile slintei Rusii, epopee cine- 
matogralică a îngrijorării universale, 
L'Age de l'Humanité poemă de oz. 
boiu şi de după războlv, poemă 
bătrinei Europe subt teascul masa- 
ctului „Phindre” poeme de o senti- 
mentalitate gtuită, și solemnă ino- 
noaren acelei arte care vrea să re- 
creieze Natura prin imitarea miste. 
rului ei,—și în fine Le livre et in 
bouteille, cuprinzind ode, sonete de-o 
nervoasă eleganță cu muzicalitatea 
eliptică. 
ndre Salmon e un personaj poc- 
tic şi legendar, eroul fabulos a unui 
capitol romantic din istoria artei Iran- 
caze, FI este aproape creatorul poc- 
zici moderne. Jurnalistul din ei a 
utut să simtă această poezie degi- 
indu-se din luptele Istorie] la care 
a fost martor, 


Romane 


Rene Triutzius, Deutschland, (N. 


R. EA 

Ca şi Jerome a lui Bedel, aceasta 
carte plină de humor este o şarja, 
de data aceasta asupra Germanie! 
moderne, E o latitudine mai jos Ple- 
zauteria constitue insă prea mult un 
principiu, arbitrare! este prea Trapant 
și situațiile prea forțate. Carte cu 
puțină tate, lipsita de gravitate, 
Deutschland constitue o lectură agrea- 
bilă și distractivă prin gluma, prin 
fantezin şi prin verva ei, 

Blaise Cendrars, Les confessions 
de Don Jaci. (Au sans parell, éditeur). 


as VADA ROMNEASCA o o 


nteslunile Iui Don Jack sînt o 
ES le. Ele însă 


amo sale cu Mireilie cu care 
s'a căsători! Den Tu a o trata ca pe 


een serios în viață, şi nu găseşte. ŞI 
Mireille care putea însemna acest 
scop, moare curind, Cartea este plină 
de lucruri noi, de vederi asupra lu- 
mil şi a vieţii, 

Pierre Orlan, Nuits oux 


. (Flammarion 
aech m Orlan K cel mai in- 


dicat scriitor pentru a spune tot ce-i 
hidos şi poetic, banalitate şi prostie 
in țaverneie cele mai diverse inoc- 
pind dela micile cafenele cu renume 
rău din Montmartre pe care le-a frec- 
ventat în tinereța lui, şi până la ba- 
rurile de mateloti din porturi şi casele 
suspecte din preajma căzărmilor. 

Zo a pe care leo consacră cu 

pe care le evocă, atmos- 

lera pe care o orelază constitue 
cel mai bun tablou ce s'a consacrat 
vreodată acelei pe care autorul o 
numeşte „Venus Crapuleuse”, 

Alexei Remizov, Soeurs en Croix 
Reider). 
` GE, lui Ramizov, mai mult 
poate decit cele a lui Dostoiewsky 
sint prada nebuniei, haiucinaţiei, mis- 
ticismului și visului, 

Toţi locatarii care Iocueac cu mi: 
räkhouline în curtea au la 
turea lor absurdă, fanatică şi maniacă. 


analizează cu 
peer arte poe caractere ' urioase: 
marele ind care nu trăeşte 
decit pentru uzina lui pe care a crelat-o 
i vrea si-o desvolte;—lemeia tinâră 
Ae o ium rece şi pr pro 
care a l „ Şi tenoru u 
cintă ul de jazz, celebru, idol al 
muţi. 
industriaşului se 
aude, femeia gul = 


elan. Negrul pleacă pentru a-şi trai 
viaţa în alta parte, cu intensitate. 
Acţiunea e săracă, insă studiul carac- 
terelor se destişoară cu amploare 
unei simfonii, 

Maurice Dekobra, Les ti par- 
fumės, (Editions de France), 

Volumul cuprinde aventuri in 
Maharajahilor, şi este un exc 

al partumat d 


r 
E EE Danid Gol- 
der, (Grasset, o 
A prezinta tipul psihologic de 
uctualitate a omului de afaceri evreu 
şi anturajul lui. Romanul cu subiectul 
și de lui relative la mersul afa- 
cerilor cu ci i 
B 


ursă, 
tinina e-acela surptinde Spit 


ară. Prin vigoarea ei, cartea merită 
o atentie deosebită d o relevare cu 


Rn de Miomandre, Baroque, 


ed.) 
Sa a vroit să realizeze în Ba- 
roque un amestec de janaa 


poezie. Acţiunea se un 
Fin = A yong eroi un tinde stu” 
irina favorita, an mare post de Curte 


4 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINĂTATE 219 


studenți revoluționari, o serie de fete 
tinere Acțiunea cu aceste personaje 
interesează pănă la sfirşit şi constitue 
un roman, pe alocuri o poemă, o 
e ëmm o istorie filosofică şi multe 
a 


IN. R. F, 

Ofijerii subalterni cind sint bett 
practic amorul cu o extremă gravi- 
tate şi cu o tot atit de extremă fan- 
tezie. Adăogaţi la această prezentare 
plăcerea de a fi Intro ţară allată 
entuziasmată de victoria nouă-nouţă, 
şi ven avea esența subiectului a- 
cestor confidențe, 

Daca maniera de a reda şi povesti 
o lui Kesseleste citeodată apăsătoare 
şi grăbită, această mică lucrare este 
salvată de toate aceste cusururi prin 
scuttime şi subiect, şi e salvată de 
banalitate prin adevărul suvenirului. 

Jacques Chenevicre, La jeune 
fiile de neige, Calman Lévy). 

E o carte plină de Feerii grave şi 

ioăse, cu o sentimentaliiate de- 
cata și reținută. Un humor subtil, 


e, 
Wen Dames de Californle, 


puțin cam prea întins, dar fermecător, 
dau tonul cărții, 

E o istorisire amuzantă, care cu- 
prinde laolaltă o reverie sensuală cu 
evocări inocente, o bonhomie rei. 
nută şi mai ales o cunoaştere deloc 
convențională și poetică a acelor 
fiinţe care se numesc „romnişoara” 
şi care epar aşi de rar în literatură, 

Jean son, La clef des souges* 
(Emile-Paul), 

Personajele din „La clef des sou- 

"pos" incep a se mişca ca nişte on- 
meni normali, convenţionali, dar în. 
dată un suflu interior li dofermează, 
ii dematerializează îi transportă prin- 
tre umbrele fanteziei. Efectele de vis 
şi imaginaţie sint destinate să scoată 
în evidență semnificația psihologica 
a acţiunilor omeneşti. Visul e ames- 
tecat cu realul, cu o artă prudents 
şi sigură 

Pierangelo, vagabondul. amator iny- 
primă operei o mişcare puţin picarescă, 

Romanul marchează odată mai mult 
tentativa de poetizare a romanului 
care caracterizează pe Casson. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


Dr. A. Koralnic, Scriitori și artişti, Portrete literare, Trad. de C. 
Săteanu, laşi, Tipogr, Albina, 1930, : WEE 
O. Ghibu, Universitatea Daciei superioare, Bucureşti, 
oua et ASR Bal Maseat, ed. H. Cartea Rominească 1930. 
i. Nistor, Unirea Bucovinei, Buc. Fundaţia L Brătianu, 1929, ZC 
St. Ciobanu, Unirea Bucovinei, Buc. Fundaţia | Brătianu, 1 
I Huikovă, Modern! Rumunské egen Bratislava, 1929. 
n reia o mea Prologus la Comediite lut Plautus, "Tea 
d  R.-Vilcea, Tip. „Gutenberg“, 1920. 
S ge Kirițescu, Şcoala în slujba înțelegerii popoarelor şi a 
i „1029, „Cartea Rominească*, 
een o loan Lupas, Anastasia Şaguna, Cunoştinţi Folositoare, Bucur. 
. ea Rominească», Preţul 5 Jei. E i 
SS L Simionescu, Afganistanul, Cunoştinţi folositoare, Buc, „Cartea 
cască", 1 5 lei | : 
pre d e Psihotehnica în Germania, Cluj. Tip. Şc. de 
ii «Principele Carol», Preţul 60 lei, 3 
Kä ver: Pohonțu, L'activité patriote D'Helene Văcărescu, Paris, 
Librairie J. Gamber, 1929. 
) Zoe N. Mandrea, /coane din trecut, Buc, Tip, Geniului, 1929. 
Prof. G. G., Antonescu, Concepții şi realizări în pedagogie, Buc, 
Edit, „Casa Şcoalelor”, 1920. Preţul lei 90. e 
" Liviu Keen Crăișorul, Buc. Ed. Cartea Rominească, 1930 
| 100 lei, 
iz Th. D. Sperantia, /neeput de Viaţă, Buc., Cartea Rominească, Prețul 
75 lei, 
Eugeniu Sperantia, Pasul umbrelor şi al veciei, Buc., „Luceatărul” 
i 60. 
SC De Diei e ten şi Ph. Pye, Economia liberă, trad. de Marie.Cinilav- 
Pie, Botoşani, 1929, Tip. Saidman, Preţul lei 49, 


BIBLIOGRAFIE 221 
EE EES ` 


Romulus Cioflec, Subt soarele polar, Ed. Naţionala. Timişoara, 1929. 

Th, D. Sperantia, Inceputul de viață. Buc., Cartea Rominească. 
1929, Preţul 75 lei. 

Constantin D, Mereanu, Weguțătorul de poveşti, Buc, Cartea 
Rominească, 1929, Preţul 90 lei. 


Gh. Bâlleanu, Evoluţia juridică a Epitroplei Sf. Spiridon dela 
1757 la 1800, laşi, 1929, . 

Mihail Iorgulescu, Contenciosul actelor administrative de autori- 
tute— doctrină și jurisprudență, Bucureşti, 1927, p. 236, 


Reviste primite la redacţie: 


Țara Birsei, a. H. No. 1; Arhiva, laşi, No, 3-4; Arhiva pentru Ştiinţa 
şi Reforma socială, No, 4; Gallia No. 3; La Nouvelle Revue francaise, Nov. 
şi Dec. 1929; Gindirea No, 11-12; \Tara Noastră, (a. X) No. 1-3; Cimpul: 
No, 21-24 ; Tinerimea romină, No. 2; Pentru inima copiilor, No. 6-8; Stu- 
dentul, No. 10; Buletinul agricol, No. 11-12; Buletin de la Section Scienti- 
fique, No. 4-5; Glasul Minorităţilor, No. 11; Şezătoarea, No. 11-12: Rominul, 
No, 5: Biserica Ortodoxă romină, No. 11; Luceatărul literar şi artistic No. 
5-6; Buletinul international al Stelei, No. 3-4; Resumé Mensuel des Tra- 
vaux de la Société des Nations, No. 10; Revue internationale du Travail, 
No. 5-6; Buletinul Soc. generale a Funcţ. publici, No. 7-12; Rominia Mili- 
tară, No, 3-10; Grafica romină, No. 8-10; |Fintina Darurilor, No. 9: Revista 
Generală a Învățămîntului, No. 9-10: Viaţa agricolă, No. 21-24; Analele 
Dobrogei, Fasc. 1-12; Analele Olteniei, No, 9-12; Buletinul Trimestria! al 
Publicaţiilor din Rominia, anul 1928; Cuvinte Literare, No.2; Revista de 
Filosofie, No. 4; Căminul, No. 9-10; Generaţia Unirii, No. 10; Observatorul 
politic şi social, No. 7-8; Junimea literară, 9-12; Raze de lumină No, 5: 
Zorile Romanaţului, 9-10; Ardealul tinăr No. 1; Răsăritul, No. 15-16; Mol- 
dova literară No. 10-12; Revista Critică, No. 1; Unu, No. 21; Utopia, No. 
10; Revista Funcţionarilor publici, No. 10-11 ; Ritmuri, 3-5; Correspondance 
Economique roumaine, No. 4-5 ; Mişcarea Socială, No. 4; Limba romină, No. 5 


Rosetti At. — Resturi de limbă scito-sarmată . . A 
„Vianu Tudor.—Atitudini şi motive romantice în poe- 
ziile de tinereţă ale lui Eminescu. à è 


i III. Note pe marginea cărților 
Preutescu Laurențiu. —Emil Ludwig d 


IV. Cronici 


B. 0..—Cronica teatrală: laşi poa Deta — 
Minna von Barnhelm) 

Procopiu St.—Cronica sg (Mecanica cotă a wë 
L. de Broglie) . x i SEH 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LXXX 
(Anul XXI, Nume:ele 11 şi 12). 


1. Literatură 


Botez [demostene.— Trecut . . . 
Lesnea George.—Stihuri de toamnă (Picaie.—Baladă — 


VI. Recenzii 


Andrieşescu J..—Des survivances paleolithiques dans le 
milien néolithique de la Dacie (P. C.-l.) . e 
Bogdan P. — Radioactivitatea şi structura materiei (1. 
Plăcințeanu) . . . e 


- 


Priveghiu). . - Capitant René. WEE à Pétude de vilicite, Lie, 

egl 

Mantu Lucia.—Intre piaci (Oiya -Cue —Ciorile. ops peratit juridique (George Băileanu) . 
Vrăbiile.—Botgrosul) . .. E Clapham H. J..—Au economie history ol. modern Bri- 

Mihăescu 1. Gib. Fragment ev òx tain. The early reilway age (A. Oțetea) . 


Poenaru Alexandru.—Acordul > « + Eckhart F.. — Introduction à histoire hongroise (A. 


Protopopescu Dragoş.—Quia pulvis es. + o Oțetea), 
Stahl Ivonne Henriette— Plumb w . y E f e Grasset Bernard. Ee de Fimmortalite. o. i. 
Străinu Emanuel —Marea. `, : » Suchianu) . 


Marcère E. de.—Une e DER LApA A Goestanftegk, CS 


= unt Aë aen politique orientale de la Revolution française (A. 


şi din 


Oțetea) SA pe e pa e te RI AIR 
Georgescu V. Vasile.—De unde mër Zeg d e Măinescu Tudor. — O picătură de parium (Demostene 
Grasset Bernard.— Psihologia nemu Ve Botez) . A 
L Suchianu). . - Sc Moroşan Nic. Nicolai. — o sineta paleolitică în Do- 
Greenwood Thomas. Lichidare i imperiu. . 


brogea-Topalu. Noi contribuții preistorice asupra 
Basarabiei de Nord (P. C.-L). Š 

Poulopol A. E.—Despre teoria gier a suvêranitāți 
naționale (D. SA. Sr än A r a 


Ibrăileanu G.—D. E. Lovinescu este vesel. . . . » 
— Popovici D..—Poezia lui Cezar Boliac. . . . . - 


114 


184 


191 


Romier Lucien.—L'homme Nouveau „i! 5. Gate 
Topliceanu Al..—Lupta pentru petrol (D. LSA, 


VU. Revista Revistelor 


Benda $..—Scrisori cătră un tinăr Monarhist enge 
Revue Française) . .- 

Bibesco, princesse.— Atletul iui Cristos şi wa? ne- 
cunoscuţi ai Bucovinei (Liliustration) . . . . » 

Breton André de..—Victor Hugo la Louis Poe St 
vue des Deux Mondes). . . . » à 

Davray D. Henry. — Rudyard Kipling şi timpul e 
(Mercure de France) . 4 

Dealey Q- J. dr.. — Drenajul canalului Chicago (The 
American Journal of International Law). H- 

Hersch L...—Migraţiile internaționale ca We? al păcii 
și al războiului. (Revue Internat. de Sociologie). í 

_ Lambert Jacques.—Statele Unite ale Europei şi exem- 
plul american (Rewe gén. de Droit International 


SC geng E Aë, 
Rey Robert, — Şcoala de Paris (Les Annales). . . - 
Sorre Max.—America latină dela 1929 la 1928 (L'annte 
politique française et etrangère) . a atita 
manti Aer. emo taber (Novele Revue Frân- 


“BIBLIOTECA 
UNIVERSITATII 


sc m a E 
—— 


Den Autori 


Se aduce la cunoştinţa autorilor că manuscrisele primite la 
redacţie, nu se inapolază; in schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după consideraţii teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugaţi să-şi redacteze manuscrisele 
definitiv şi citet. 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi. 


ICI) Cal Ca CCI >> | a Se 


CARTI APĂRUTE IN ED. VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
G. IBRĂILEANU 


SCRIITORI ROMÎNI ȘI STRĂINI 


Caragiale, Eminescu, Creangă, Sadoveanu, Coşbuc, Jean Bari, Codreanu, 
Ionel Teodoreanu, I. L ironescu, I. eat, Demostene Botez, Duiliu 


Zamfirescu, Macedonschi, H, Streitman, Anatole France, , James, 
Marcel Proust, L. Reymont, Max Nordau, Tomas Hardy. 
PREŢUL 100 LEI 


G. BARGAUANU 
PAMINT ŞI SOARE 


(VERSURI) PREŢUL 80 LEI 


STEJAR IONESCU 


DOMNUL DELA MURANO 


(NUVELE) PREŢUL '60 LEI 
PREŢUL 80 LEI 


CĂRŢI APARUTE IN ALTE EDITURI 
M. RALEA 


PERSPECTEVÆ 


(CRITICI LITERARE) 
ED. CASEI ŞCOALELOR PREŢUL 40 LEI 
SEET 


IONEL TEODOREANU 


TURNUL MIDE N-E- 


(ROMAN) 
ED. «CARTEA ROMINEASCA» PREŢUL 9% LEI 
== 


DEMOSTENE BOTEZ 


SIE EAR VIB I-L 


(POEME) 
ED. «CARTEA ROMINEASCA» PREŢUL 60 LEI 
E ———— 


CEZAR PETRESCU 


OMUL CARE ŞI-A GĂSIT UMBRA 


(ROMAN) 
ED. CARTEA ROMINEASCĂ PREŢUL 75 LEI