Libertatea Romaneasca anul I, nr. 2-3, iunie 1952

- tai 3 Să / Fe La, Po 
D. D. Anastase .............. „3 nea Românie de ni gravura) pe RER. 
a Bee În e EEE e i i ta, 
“Moria Btamatu „oa... +... BXOIIOP ostasi omtni din războiul Europei cz, ARE 
se ae A Agiie Lâna eigă at  i „ADI 
„Mihali Fotin Enescu ........ +: Despre actualitate în politica externă românească E: A Ea 
PN TM RRODa + Îi NORI RR Aa dala a A) m +a alla 
at caii .+-. A. De Xenopol, începutul filosofiei istoriei romanesti. (11) 
SA „Dotavian Buheci pe eta ) 
„(Gheorghe Bumbesti ............... Idei, aspecte si probleme ale istoriei românesti 
E „Horia Stamatu .................. Evolutia internă: dela “liber cugetare” la “cugetul liber” 
3 
„Alexandru Randa ............... Cronica istoriei mondiale incepând dela Revolutia Americani 
Radu Negoiescu .................. Mărturii contimporane : Scrisoare din Statele Unite 
R. P. Amalio Sriiiina ++ a Atotsuleritoarea iubire 
SAT 
ST 
Cronica: Redeschiderea Bisericii Românesti din Paris (Martor), 10 Mai la Radio Madrid (A. si; 4 
n 


Principele Nicolae ai României), Inwie mortii? (M, F. E.) Restabilire de pozită (M. F. E.), Liga 


Ceasul adevărului, (St.), 


Cronica literară (St.) 


i 


+ 


fi 


Eroilor Ostasi Romani din 


Razboiul Europei 


RE oma e vesnic, merg ap Fâră luptă viata pulrezeste, Ni- 
boltari riza „ Exoii, deschizatorii, mor cei dintâi, 


Vai care ali lupti pe când aveau 
a voi 
ere i ni mt ata romi a 
narelea e un foc mistuitor, ne “ url FER fetala, oamenii, i- 
2 ce, ne amigimn cu selea, ninticnici 
impietrească, să uităm, pierzându-ne dorul. ndicniciei, "Voli vor să 


li luptat după ce 


Vii, snorti din imânt 
Mert, i de pe mau 


LIBERTATEA 


Dar cei nealinsi sunt bolnavi de moarie, 
Nu pot trăi, nu pol muri, de vii pulrezesc. 


Anii trec si rupti de pământul nostru în van 
făcut una cu pământul, dar tin pentru noi chezăsie, 
Veniti să legăm cu mortii [irut vietii, 
Arzând in lumină cimp oa de pt A MRI 
Haiul ne line în iuulul humit, 4 
Din iadul lumii se [ace raiul. 
Varu, iarna, veneau pe Prut în jos 
In lunie ostile trecură upu mohorită. 
9 NEI EDT 
Cerul “a bucurul, si martorii dreptatii, : A ui 
Cei imuloiti de [rică sau mpi indreplal, slubii sau intari, 
Pulernucii s'au întrecut pe sine. Doar unii 
Pugindl de lumină au cobil in umbră. 


Ostile au mers mi departe. Nistrul sta ingrosat de sângele lor. Unul 
cât zece luplau. 


Oamenii Sau bucural, scosi din robie; 
Obstile au inlâmpinal oastea cu pâine si sare. 
Tiăvanii sau infrătil. Bisericile au fost deschise, 
Preolii cu poporul s'au rugat, lui Dumnezeu multumind. 


A venit o iarnă cum n'a mui fost de când se stia. Gerul si-a infipt 
ghiarele până la os. Ostile s'au oprit. pe Ai a 3 i 
2 a ÎMg= a 208 ta ș Pt 
Puti fericiti adormitilor în bratele mortii. 4 2 
Asi luptat si bumea vă stie. ser Vp 
Câti ati muril de răni, de [rig, de boală, A 
Alalia, sânt DADU sei e totale dn oală m PT tă 
sărăcia sufletului. tg ae Mite eo ET ai sila 
Apele primăverii s'au revărsat si stepa se facu o mare de noroi. Ostile 
au mers asudând cu sânge, oameni, cai si motoare ficându-se una. 
pe îi az. VE eta ză 4 e Aaa, 
Dormili, dormiti toti cei mâncali de corbil 
Veti invia cu trupurile voasire, x 4 Ei F 
Prumosi si lineri asa cum ali [ost 
Vă veti spăla de noroi la izvorul vieti, 4 
Se - 4 ERE) e sei Si) 42% d 
Arsita ucigatoare incepu să ardă, toc din toate | i 


Pee 


cu am anda Nera pini te ani 
A u crescut! citată 5) 


Ii - 
1 case pe supt Dământ vă leaga 
3 Canpati in Caucaz, din Caucaz în Carpali. 
"Acolo mau ajuns mici legiunile romane, 
Dar voi vali luptat cu Antechristul A 


a LIBERTATEA 


LIBERTATEA 
In noaptea Pastilor nu aruncat foc peste Becuresti, sărbătorind eu E i „Ps 
moarte Invieran, i E 3 A căzut peste obraze 
: fără simtire, Aa 
Piti fericiti morti nevinovati in dulcea primăvară! Răsplata toartei s'a intors, ca ÎN 
Bătrâni si prunci, femei, ostasi veniti acasă, 4 A Chingile ananghiei strâng amarnic, se Ca PR BN 


„Veti fi pomeniti la prima Inviere 
A tări invinte, Dormiti in pare! 


Dibertatea se rabin, 


In vara urmiitoare oceanul de humă, Asia, ridicându-se acoperă spu- 
ma pământului. Europa se trage inpoi, lovită de moarte în spule, 


Cei injrătiti cu voi amar au plâns în urma 
O clipă le-ati deschis sarea libertatii, 
St sa intunecat, CĂ ati murit 
Pentru lumină, treziti-vă in viata de veci! 


Spaima cuprinse lumea. Capetele s'au răliicil. 


Dar ostile tot mai luptau, 

Ahirindu-si pimântul, vatra, semintia. 

Bucarati-vă de răcoarea raiului, morti în ultimul ceas, 
Zigas de piepturi, sfărimual, Bucuratieva! 


Era he sfârsitul verii, către al saselea ceas. 
Ostite mintile sau risipit, 

Mii si mii au căzut robi la dusman. 
Greu vă e somnul, morii în rabie, 
Acolo unde nimeni nu vă poate ap 
Pără mormân, 

Jără cruce, 


îm pn 


Hoardele au intrat si prăpădul cuprinsa tota, totii 
ziti din puscării au înârtnii i in 
n Aa « umea in râsul mărire 


Ragămu-ne lui Dumnezeu să vite 
Blestemul acelor ile! 


Pi 

cdti minte j 
Parra a ii sui 

- a rm =: 


LIBERTATEA 


Despre actualitate in politica externa romaneasca 


Actualitatea in istorie este privelegiul vizionarilor si 
al crecalarilor. Omul de gandire ca si cel de faplă 
se întreabă mereu dacă opera lui va ramâne si cum va 
fi jmăecală de posteritate. Supravieluirea operei esle gri- 
ja de căpelenie a omului de ereeatie. Astfel actualitatea 
prelungită în posteritate, esta o victorie a omului fată de 
timp, care nu cerută decât valoarea permanentă. 

Asemenea reflecții le-a prilejuit incercarea de a se dovedi 
actualitatea politicii Mui Nicolae Titulescu. 

Nimeni mare ceva de obiecta! ca fostii colaboratori 
si prieteni să cinstească memoria 1ui Titulescu: pomenirea 
măcar din când în când, este politata urmasilor fată de 
Toărintile defunete. Dar la această cinstire s'a depăsit sim- 
plul elogiu funebru, pentru a se intra în ample considera- 
tiuni de politică externă, ce tind să demonstreze actuali- 
tatea Ii Titulescu. 

0 actuzditate ce persistă insă, după atâtia ani si după 

atitea evenimente, ar presupune o valoare de doctrină a 
politicii externe românesti: politica extenă româneasca 
ar urma deci să se indrepte după aceasta doctrină, fixată 
pe artualitalea permanentă a lui Titulescu, Să vedem însă 
i cât de întemeiată este aceasta teză, adică să cercetâm da- 
„ră se poate sustine o acluatilate valabilă a noliticii titu- 
E lestiane. 
y Vom încerca deci să analizăm cu nepărtinire politica 
exlernă românească și euroveană ainire cele doua râzbo- 
aia, tinând seamă numai de condiiile obiective ale Euro- 
pei si ale României în spatiul eslic si danuhian. 
Din arestă analiză poate vor fi văzule elementele altei 
“actualități” in politica românească. 


„Politica europeană dintre cele două razboaie se defi- 
, în termenii ideatismului genevez: securitate colec- 

; aceasta terminologie idealistă acoperea ca intodeuna 
ii de actiune îvorâte din “Real Politik”. : 
As!fel Marea Britanie “ontinua prin Societatea Natiu- 
politica echilitmului european: adică excluderea orică- 
„Tei hogemonii pe continent. Desigur politica de echilibru 
Ă i eomiine interselor tărilor mici, care astfel sunt 
= ferita de apăsarea marilor puter!. Rămâne numai de 
„Văzut cum se mai poale aplica politica echilibrului euro- 
în epoca de constituire a unitatilor de fortă conti- 


că Demorreii Grauetornte a României, Alianta cu marile | 


ră Din punet de vedere al in 


sistem de asistentă mutuală sub egida spiriluală a Con- 
ventului genevez. 

Intreg sistemul centrat pe Franta era deci in functie 
de o singură problemă; primejdia reconstituirii unui po- 


tential German. Cu alte cuvinte primejdia majoră ce ame- 


ninta Europa, după conceptul politie al sistemului de la 
Versailles era potentialul German. Ca princiviu rector al 
politicei europene apărea deci intangibilitatea “Tratatului 
dela Versailles; lar garantia acestei inlangibilităti urma 
să fie în zona polilicei academice Societatea Natiunilor, 
iar pe terenul realitătilor geografice si slrategice siste- 
mul gravitând în jurul Frantei. 

In concret, în sfera politiro-slrategică a sistemului în- 
trau Franta si tările câstizătoare prin tratatele dela Ver- 
sailles, Trianon St-Germain si Neuilly. 

"Tehnica sistemului se compunea dintro retea de pacte 
de amicitie si tratate de alianță. Franta incheiase astfel 
de pacte si tratate cu fiecare component în marte. România, 


Jugoslavia si Ceho-Slovacia constituiau un sub-sistemn, Mica 
Intelegere, cu o misiune subsidiară: să tină în sah iridenta — 


revizionistă a micilor tări învinse, Umgaria si Bulgaria. 
Totodata Româna încheiase o alianta în regulă cu Polonia. 


Astfel toate tările din sistem erau vinculate direct sau 
indirect printr'o obligatie contractuală sau cel putin prin- 
(r'o solidaritate morală, Misiunea vsentială a sistemului era 
deci să mentină o vigilentă circulară în jurul Germaniei, 
ca să nu se mai poala ridica vreodată cu veleităti de he- 
gemonia in Europa. 

O altă misiune a tărilor orientale din sistem, sevundară 
pentru marile puteri occidentale, era să constituie si o ba- 
rieră inpolriva expansiunii comuniste, faimosul « 
sanitar” expresia cara a serviț mai mult 
menlare în nropaganda sovieto-comunistă, Sistemul de 
protectie a ordinei europene se compunea deci ăla. Franta 
Polonia si Mica Intelegere, sprijinite de Marea Britania si 
complectat mai târziu cu Intelegerea Balcanică, 

Asa dar politica externă a României după razboiul 
mondial se incadra tota! în sistemul bazat pe intanginbi- 
litatea Tratatului dela Versailles. 

Cum. justifica politica externă 


intereselor românesti i 
două rizboaie? 


cordon 
“a pretext da la- 


a României apărarea 
n cadrul sistemwai dintre cblo 


păcii din 1949: 
Intelegere, ete, 


tereseler românesti politica 


la Bucuresti se justifica deci ca o paran- 


2 apti constituia o protectie Impotriva 


Au mail: 


LIBERTATEA 


unor văleităti de hegemonie in Europa; Mica Intelegere 
so opunea revizionismului maghiar si restaurării Habs- 
burgilor, adică tendintelor de reconstituire a ordinei re- 
prezeritată de fosta dublă monarhie; alianta cu Polonia 
tinea o pozitie de veghe fată de Rusia Sovietica; iar In- 
telegerea Balcanică de mai târziu, România, Jugoslavia, 
Grecia si Turcia urma să mentină “statu-quo” in Balcani; 
o politică externă ce părea indreptătită mai ales cât a trait 
Ionel Brătianu, care pâstra o anumită suplete în relatiile 
exlerioare, Asifel pactul de amicitie cu Talia a fost in- 
cheiat de guvernul Averescu în 1926 cu asentimentul lui 
Ionel Brătianu. 
Politica externă a României multi ani n'a provocat de- 
ci prea multe discutii. , ; c 
Exponerilul real al „acestei politici, mai ales după 
moarlea lui Brălianu a fost Nicolae Titules:u. Trebuie să 
recunoastem că din punct de vedere spectacular nici un 
om politie român n'a, atins notorietatea internatională a 
lui Titulescu. Ionel Brătianu numit de Clemenceau cu 
ciudă, in imervalul neutralității dintre 1914-1916, “le 
grand reflechisseur” si Take Ionescu numit lot. de Ţi- 
gru“ le grand Europten”, erau cunoscuti numai in sfera 
restrânsă a responsabililor si a expertilor in politica in- 
ternalională. Titulescu in schimb ajunsese la o ade- 
varhtă popularitate. Reputatia lui Titulescu era univer- 
sală. la Geneva ca si la Oxford, la Quai d'Orsay ca 
in saloanele aristooratiei politice ale occidentului, verbul 
lui Mitulescu fascina si mpunea ascultare, Titulescu prin 
verva sa fosforecentă si prin originalitate personalității 
sale sa ridicase la suprafata areopagului international, 
alături de exponentii unor mari forte ca Austen Cham- 
lain, Briand si Stresseman. 
gti si Politis au avut mai multă influentă de fond, 
r festivalele oratorice ale lui Titulescu ii dădeau un gen 
dă influentă directă care putea invinge multe rezistente, Ţi- 
tuleseu ajunsese la o treaptă de acceptare in. intimitatea 
factorilor responsabili din Occident incât isi. pulea in- 
ădui multe cochetării. 
ul isi mai amintese unii la Quai d'Orsay de stri- 
gălele lui Titulescu ce se auzeau pâna in stradă, cu ed 
jul unui proiect de călătorie a Vice-Cancelarului Austriei, 
Starenbere la Bruxelles prin 1933, ca să-l viziteze pe Ar 
chiducele Otto si pe Impărăteasa Zilta. Si este drept, Prin- 
tul Slarenberg sa intors la Viena fară să mai călătorească 
i e facă mult pentru cauza 
adevăr "Titulescu putea si facă mult p 
d rent datorită acestei pozitii internationale, deve- 
nită incă mai sclipitoare prin rame iți Pisi 
tesug de ciulre presa mondial ron 
pă sm et intr'un oracol a politicei românesti. Ori- 
ce deplasare a lui Pitulescu era un eveniment, orice 44 
vântare o normă de conduită. Politica externă irnbcăa 
1n selipirea nimbului lui Titulescu, capta in orbita ei în- 


j -tmeaan politică românească. 


Cu timpul insă, ca un paradoxal rezultat al temperamen- 
tului tumultos al lui Titulescu, Jitica externă a României 
a inceput să plardă din suptată si să se fixeze Ti 
rigidă de supralieitare a conceptului de securitate ropre- 
zentat da sistemul european în + SP pare “ar, 


ivitatea din care uneori ! 
AR Mt sta a produs « da mad 
rareori: intâlnită în aere denari 


Preocuparea de a nu elâtina ov nimic increderea sistemu- 
4 provocase 0 y . 

ml litică externă in acea epocă se in- 
E u o tiradă infocată pentru pace, pentru 
tru tot ea ar fi putut oferi in plus o garantie 


10, fidelitate. Mai cu seamă din 1992 inainte, politica ex- 


20 0%, Cid Pa i 
terna a României este dominată de un zel febril ce inti Să 
cea dimensiunea pozitiei românesti, de un exces de zel în 
opozitie cu aforismul lui Talleyrand * 2 irop 
de zâle!” E, 


După reaparitia pa sr ca mare Lie pe 
european, Titulescu adoptă integral concep!  rezu i 
sinteza ingrijorărilor unor fractiuni apusene si or Li 
primatul primejdiei germane. Ca re piele omclile 
trebuia prevenită prin in intre marile Democratii 
Occidentale si az Sovietica. Aceste puteri impreună 


ta un echilibru european garantat de cele patru E 
puteri majore; Franta, Anglia, Statele Unite si Rusia 
vietica. România pentru a-si mentine asezarea internă 
si externă trebuia deci să obtină garantii dela aceste pu 
teri, iar pentru a câstiga un titlu si mai efectiv, diplo- 
malia româneasda urma să luc reze in sensul consti- 
tuirii acestui direclorat, rezultat din intelegerea intre 0e- 
cident si Orient. 

Si in adevăr Titulescu se pune pe pai dh 
rând truca să se ajungă la o intelegere inire era 
tiila Deidenlsla si Rusia Sovietică, trebuie să fie zadăr- 
nicit orce alt gen da intelegere cum ar fi de pilda un sit 
tip de directorat cosntituit numai din puterile apusene spre 
cari inclinau din când in când importanti factori occidenta- 
li si care ar presupune o excludere a Rusiei Sovietice. Si in 
adevâr in 1933, pactul celor 4 puleri apusene, Franta, 
Anglia, Italia si Germania este pe punctul să se realizeze. 
Acordul era virtual semnat. Fireste, adeziunea Germaniei 
costa câleva concesiuni erhivalente cu o revizuire Dar- 
tială si itacită a tratatului de la Versailles; revizuire ca- 
re de alt fel afecta partea inexecutabilă a arestui tratat 
si care în fapt era virtual consumată. : 

Constituirea acestui organ european, director, activa 
primejdia germană, ameninta echilibrul european, atingea 
pozilia României? Totusi Titulescu alături de Benes si Litv- 
nov, a intrebuintat toate artifiile puterii sale de convingere 
pentru a torpila pactul celor 4 puteri ale Occidentului eu- 
ropean. Si sub presiunea atâtor elemente contrarii, pactul 
a fost torpilat. 


+ + 


Asa dar incă inainte ca Germania sa se fi manifestat 
in vrum fel unilateral inpotriva tratatului de la Versai- 
les. Tituleseu luase o pozitie ostilă recunoasterii Rei- 
chului ca factor european, preferând ca acest 


col săi joace Rusia Sovietică. Titulescu adopta în acest 


punct, integral pozitia franceză, Franta p 
siv de problema potentialului German, 
gie spre massa gigantică reprezentată de 
ca o aducere aminte a vechei aliante, con 
ideală combinatie de blocare a Germaniei, 
n franceză, cu asentimentul Marei 
principiul primatului primejdiei a 
deci să lucraze in sensul unei “Grande A 
ca” care să. consilize pozitia miilor aliati orientali, eu 
reinvierea vechoi aliante Pranco-ruse. Această J 
Alliance” rămânea cu toate greutătile de realizare, poz 
tulatul unei politici europene. - SR 
Trehue să recunoastem că importante cercuri din 
Franta si Marea Britanie manifestau mai mult decât o 
indoială fată de o combinatie cu Rusia Sovietică si din 
când în când inclinau si spre ate formule de stabilitate, 
consitierate ca mai potrivite cu structura si cu interesele 


8 


Europei. Dar mirajul “Marei Aliante”, reusea cum am 

văzul să elimine aceste salutare inclinatii. . 

“La Grande Alliance” din nefericire, îl obseda si pe 
Titulescu. 

Sunt încă suficiente mărturii care să ateste sfortarea 
ni Titulescu pentru o intelegere cu Rusia Soviolică. Per- 
tinax, cunoscutul gazetar, partizan si pe atunci al inte- 
lezarii cu Sovietele, cilaaza pe Titulescu ca po o aulo- 
ritate în sprijinul tezei sale de grăbire a intelegerii cu 
Snvielele: “Prenez garde, Vocoasion passara”! In 1934 asa 
dar. Tibmeeru manifae!a înerijorarea de a nu se pierde o 
ooazie atăt de minunala pentru securitatea Europei. 

Acelasi aliimdine refrartară o arata Titulescu si fală 
de o intelaeera cu Italia. Tihwlasou a desmintit mai târziu 
aronată alitudine dar faptele riimân fapte, Guvernul ila- 
Jia nici ma mai socotit oportun să prelungeasra pactul de 
amicitie Ain 1926, 

Conferinta de la Stresa din 1935 punea bazele unei 
colaborări dintre cele mai salutare pentru interesele Fu- 
opel, între Italia si cele dauă mari democratii occidenta- 
1e. Inteloaerea franco-italiană pe cale de realizare în ace- 
Ja= an putea fi un factor eficace de stabilitate în Puropa. 
Care ra pretul ndestor întelagori si colaborări? Mâna 
Tiberă pentru Talia să-si canalizeze energia crecatoare si 
să-si satisfacă interesele vitale într'o regiune departată 
fară a leza interesele nimănui: în Africa Orientală, To- 
tusi în afacerea sancliunilor care a provocat consecinta 
fatale pentru stabilitatea europeană, Titulescu a fost unul 
“dintre cei mai activi si indignati partizani ai Negusului si 
ai înfierârii alei ca aerasoare. 

Din potriva, toate stfortările lui Titulescu se îndrenplă 
în ace] timp pentru a obtina dela Soviele o recunoastere 

cât mai explicită a inteeritatii teritoriale a României, în 
| schimbul unei aliante în regulă, româno-sovietică 
O aliantă româno-zovielică prezenta o mare importan- 
tă pentru sistem fiindei nummi asa se putea valorifica 
aliantele franoo-sovielică si ceho-sovietică: rin posibili- 
tatea ca trupele soviotine să treacă peste teritoriile tiiri- 
lor intermediare, Polonia si România, Polonia nici nu voia 
să stie de o asifel de eventualitate, Rămânea asa dar Ro- 
mânia. Dar tocmai clauza trecerii trupelor sovietice peste 
teritoriul românesc creea obstacolul cel mai greu în calea 
unei aliante româno-sivietica. Fiindcă peniru prima dată 
Ă dela război, se înregisirau între factorii responsabili, di- 
„Versiuni asupra politicii externe a României. Nu mai era 
„convinsă toată Iumea românească de oportunitatea ca Ro- 
aaa „am neconditionat directivele sistemului de 
 Varsai » În primul rând fiindcă o politica europeană 
 tondusă dupâ un principiu unie ca perenitatea unui tra- 
„este în sina destul de discutabilă, 
pupă însă fundamentul unei politici continentale este 
tratat ca cel dela Versailles, atunvi insăsi baza acestei 
n ilici suferă de un viciu fundamental, 
e „il am făcut critica Tratatului dela Versailles, Au 
] mai lucizi observatori politici americani și eu- 


oque« Bainville in cartea sa 


“Les consequen î 
de In paix”, ca si economist ph me Dl 


ul englez Keines în aMă 
ai economice ale picii”, su arătat cu 
in! oă un de va conduce Tratatul dela Ver- 


e a dovedit o pă "9 ce 
igatadală 41e o UR aATe de mere 


LIBER TATEA. 


cat sever Tratadul de la Versailles, Intro scrisoare q Y 
paris călre fiul său George, Ionel Brătianu definea în ter 
meoi de citat istorie acest tratat: “o pace în conditii na — 
poleoniene, realizată cu mijloace Wilsoniene”, Din punet da 
vedere românese deci alât Regele Ferdinand cât si Primu 
Său Ministru Brătianu nu erau deloc multumiti de con: 
ditiile Tratatului dela Versailles, Regele PFordinand de- 
clara că a primit un Regat Indevendent si că nu 
va accepla să fie mai putin decât a fost inninte 
de victorie. Tar Brătianu mergea pâna acolo încât să Te 
fuze semnătura: cu o mare greutate pe iniima a intmt 
Ionel Brătianu în Galeria Oglinzilor la 28 Iunie 1919. 

Cu atăt mai mult dupa 15 ani, experienta aria pre | 
caritatea unei politici externe bazate pa imortalitatoa unui 
astfel de tratat, Personalități de prim ordin ca Al, Vaida 

Voivod si George Brătianu aveau asa dar destule motiva 

ca să propună în Parlament si în fata opiniei publica ve 

rificarea valorii da eficienti a polilioii externe a Româ- 

niei. A 

Desigur nu prietenia cu Pranta si cu Marea Britanie 
era în discutie: ci corolarul acestei prietenii, colaborarea 
cu Rusia Soxietică; consecinta fatală n unei asemenea co- 
laborări, tensiunea ne justificătii cu Germania si Ai, 


nesti, ce sa întindea treptat si în straturile populare, din 
ce în mai atente la pozitia externă a României. 

In ipoteza intelegerii cu Sovietele, în special eventua- 
litatea trecerii trupelor. sovietice pe teritoriul românese 
stârnea o adâncă îngrijorare. Desizur, Titulescu avea gri- 
je na în pactul de colaborare să se includii o clauză j 
care trupele rusesti nu vor putea intra pe terite 
mâneeso decât la cererea guvernului român. Dar 
de clauză este un loc comun întrun nsemenen paat; : 
menea clauză nu are o valoare decât formală si nu câs- 
tiză un temei efectiv decât prin buna credintă a partii 
contractante si mai mult încă, numai corespunzând intere- 
selor fundamentale ale pârtii respective, de care depinde 
vointa ei de a executa ceace s'a obligat. 

In raporturile internationale nu declara“'ile solemne 
âu 0 valoare reală, oricât de precis ar fi stipulate, 
Executarea unei conventii se poate prevedea în adevir, 
dacă această conventie corespunde intereselor oculte ale 
partenerului. Si pactul de ln Livadia încheiat inlre Gor- 
ceacov si Ton Brătianu in 1877, prevedea o clauzii asema- 
natoare: trecerea trupelor rusesti prin teritoriul national 
cu permisia Guvermului român si apoi evacuarea tării cu 
obligatia solemnă de a respeota integritatea territorială a 
României. Va d 

Opinia populară manifestand o indoiată 4 
ai asemenea clauze, dovedea o intuitie iii i 
im sri diplomatia oficială a statului condusă de 'Titu- 

Dar nu numai opinia publică si fo 
0 mare parte dintre oamenii 
tau o neincredere profundă 
amicitie en Soviatele. 


j Ohiur si observatorii străini, poate mai interesati 

în principiu pentru o intelegere cu Sovietele, expr: 
mu acensi neinoredere, Astfel clor-văziitorul Bain: 
ville, unul dintre cei mat buni cunoscători din Occident 
ai problemelor orientale, sorin in Fobruarie 1935: "On na 
nous promet plus que V'armte rouge passera sur le corps 
de la Pologne pour arriver plus vite 4 trois dtapas de 
Berlin, Mais elle pourait arriver chez les amie de da Pe 


tite Entante aui logent dans san voisini 

| age. File porterait 
Mara 4 In Tehtcoslovaquie di a In Roumanie, Tes bien, 
fugi a suite en sortirat-elle"? (Sublinierea ne aphrtine). 
i mal mult, Balnville se indola chiar asupra con 


$ 


rtele populare cât si 
politici români calificați, ari- 


fată de proectul unui pact de » 


LIBERTATEA 


ditiei fundamentale a unei intelegeri cu Sovietele. Co- 
mentând expresia lui Titulescu din convorbirea cu Perti- 
nax la Gonova, citată mai sus; ”Prenez garde, Vooeoalon 
passera”, Bainville seria în Decembrie 1994; “ Qw'esi-ca 
quun systeme dallianee qui se presenle comme une 
“occasion” a saisir. Pour qu'une alliance soit solide, îl faut 
qu'ella reposa sur la conformite des intârets et cette con- 
formită ne dâpend pas de W heure qui passe. Elle c=t per- 
manente ou alla p'ost pas”, 

Cort asta că aconslă stăruintă pentru o intelegere atât 
a României cât si a democratiilor occidentale en Sovietele 
i-a ridicat progresiv în fala lui Tibulescu o opozitie din 
ca în co mai puternică, In acelas timp chiar unii par- 
tenori din sistem începuao să caata ai alte posibilităti 
de orlanlare, Pe da altă parte, cu toata dorinta factorilor 
ocoidentali da a activa “Ia Grande Alliance”, o multime 
de greuilăti sa opuneau în calea bunelor întentii de înti- 
milato u Rusia Sovialică, Printre acesta greutăți, cea mai 
iritantă era continua intromisiune a Kominternini în 
afacarile interna ale tărilor suverane. Plindeă nu de azi exis- 
tii o presiune sovietică in interiorul altor tări. Decând sa 
constituit Uniunea Sovietită s'a dasehie un focar de azi- 
tatio în polriva ordinei mondiale. Mareea Britanie a reae- 
tionat în potriva amestecului sovietie pâna În ruperea 
relatiilor diplomatice cu U. R.S, $ Tot In ruperea rela- 
tiilor diplomatice au proceadat si Uruzuay cât si Prazilia 
prin 4935-30, când Sovietele fomentau revolutia în Ame- 
rica de Sud, 

Tar primul demers al D-lui Coulondre ca Ambasador al 
Frantei la Moscova în 1930, a fost locmai să arate Imi 
Lilvinov imnosibilitatea de a intra în funstinne partul 
franco-sovielic din cauza britalei intervanti a Rominter- 
nului în politica internă franceză. 

Asa dar chiar în cercurile occidentale, eu hoata sim- 
patina pentru Titulescu, se manifesta o îndoială în ceace 
priveste oportunitatea zeluiui de a porfeetiona sistemul 
printr'o' lănzire si o adâncire a aliantei cu Sovielele. 

In Romania, politica externă ajunsese un motiv eronie 


de tensiune internă. Chiar în sânul guvernului liberal 


din care făcea parte Titulescu, se observa o inarilorare 
fată de pozitia lot mai nesigură a României pe planul 
international. 

Era destul de vizibil că sistemul intra în pană. Anoi 
temperamentul lui Titulescu exasperat de o rezistentă la 
caro nu se astepta si nu fusese ohisnnil, aducea o iritare 
in raporturile politice cu greu compensată prin far 
mece personale. Adaugând si intrigile de rizoare întrun 
climat. moral de “bas-empire”, si gelozia surdă a ex-Re- 
golul Carol II, pozitia Imi Tilulosou dovanise desi) de 
disoutabilii, cu toată reînoirea plinelor nuteri din partea 
Consiliului de Ministri si a Primului Ministru 6, Tâlă- 
rescu în Iulie 1936. 

Din consideratiuni obiective si din unele motiva su 
bivotive in vara anului 1936 plutea un aer de criza ce se 
astepta sii se închoo cu un gest răsunator, Si în adevăr, 
Guvernul liberal se reconstitue fără Titulescu, motivând 
oxoluderea po consideratiuni de politică înlornă, Astfel 
la 2 septembrie 1986 selipitorul Titulosen este înlocuit de 


; db 
placidul Vidtor Antonescu: o sorbi. bilet d Ă 


do ani, începută în admiratia. 


proces pasional. veiega piloni Pi Am a. 
y : 4 i erp ui al ni 

te La si “e A sei? ae ie 
A, oa 3 IRU RY 


nud doar cu nuante mai atenuate, 
e arina mutu Utulesoian, tâsa profilul po- 


liticii externe românesti în lumina neprotâcută 
tâtii, Po tabloul regrupârii de forte ei în 
evenimentelor ca se puii, ontinent 
mâniei apărea cu atâl mai . ara 

In primul rând se dovedea că spiritul mi prhoiră 
ticai de stat cara servea In pregătirea psiohologică si 
nică a noilor generatii, la formarea aptitudinii de con- 
servare a suveranităti nationale si n caparitătii de deavol- 
tare a natiunii române ca factor eficace in comunitatea 
europeană, era fundamental opus conditiilor de existentă 
a României în libertate. Pr teh 

Pentru a fi pe placul conventului genevez, pa d > 
din exces de zel se manifesta ca cel mai silitor discipol 
al pucifismului idealist, So ereoaza astfel un fals climat 
de securitate si încredare în pulerea marală a Societății 
Natiunilor da a impune lumii o pace perpetuă. “Tnarmarea 
morali” era core. ponidentul idealist al dezarmâării mate- 
riale. “Violoneelul” briandiat avea înlesniri în România 
mai mblt ca oriunde să-si prelungească sera rr 

na în cale mai activa sectoare prin misiune, cum 

pr mire natională. In timp ce Polonia Ceho-Slovacia, 
Jugnelavia, pentru a mu vorbi decât da copârtasii In aca- 
las sistam, întretineau cu arije un potential militar la 
înătimea navoitar impusa de pozitia lor în Europa. Ra- 
mânia abandonase în cea mai mare parte prevenpările de 
sonservara a unei armata ofieaco. Genoralul Samsonoviei, 
tim îndelunaat Seful Marelui Stat Malar. piroa ca îns- 
cris ca lozinca pe peretele cabinetului sân din strada Stir- 
bev Voda: *Sub mina nu va fi răzhoiu”. Când prima 
conditia a unui Stat Maior, prin formulă adevărat labora- 
tor de idei ai da sfortări pozitive este prezâtirea miieae 
în principiu a unei stări de spirit în corpul ofiterese si 
în țrupă ca si cum razboiul ar fi o virtualilate pe pun- 
ctal de a dovani oricând o renlitate, o asemenea lozinca 
arată mai bine decăt orice pâna unde ajunsese enrenta 
politicii de stat. 

Daca Seful Maraui Stat Maior Român era animat 
de aceeasi stare de spirit si întrebuinia acelns limbaj 
ca un adventist nu era de mirare ca apărarea natională să 
fie vltirm preocupare a guvernulni dela Rucuresti. Pu 
area armată a României coborăse la un nivo! nt de 
asfizt. Torât tn Conferinta Dezarmării dela Genoa În 1999 
“n ennatalat că România urmenză să sn innrmeze intens 
timp de 15 ani chaltnind anual zeci de miliarde, panta 
a atunze numai cola minimă de demrmaro: ndien 1f ani 
da înarmare pentru a sinea idealul! de dezarmare! 

Dosieur, urmasii Generalului Samaanoviri la Safia Ma- 
pomi Stat Malor. ea adevărați militari crescuti în spini 
“n rent al Armatei Române. au fient toate <fortările să 
îndronta situatia dar «niritul regimului ora prea setonozal 
pentru a mal fi posibilă Ia timp o refacere. Criza din 
1040 nea găsit cam în neelae hal da nepregătire înc ; 
mvannaraa Raaarahioi sn Insoris ca unul din obisond 
mai triste din istoria nonstră: numai marsul 
în Val a stare din sensihilitatea românaasei 
rerne complex de neputintă. » 


le 


idealimului pacifist. politica externă românenacă difuza în 


ainia publică complexul primeisiai revizioniste. O ai Fă 


maidta revizlonistă desigor ea există, dar 

infirma toemai «piritut de abandon pe seana 

solectiva si condamna flaerant pen de pregatire a for 
talor armate «i a unui curant de opinie virili. Apal ne 
sentu! cădea în directia de unde tocmai amenintarea se 
arăta infinit mal putin primejdioasă. Toate manifestările 
ofielala si ofisioase indicau ca singură primejdie iminenta 
revizionismul mhzhiar. Majoritatea românilor eu simt 
comun se intrebau ce primeldie poate să prezinte pentru 
România Mara cu 20 miloane de locuitori, o Ungarie su 


a a, 
LA *". 
Dar ca o strania contradiatia cu increderea în eficenta 


„a 


> Jocwitori, dazarmată prin tratatul de la 
, r de Bulearia eu 5 milioane de lo- 
A prin tratatul de la Neully! 
tul permanent în jurul revizionismului MA 
hiar era cu atâl mai de noinielox cu căt se făcea mai 
mare caz de puterea Micii Intelegori. 


trei tiri învingatoare cu 20 milioane si 


Cum adică, 
respectiv câle 16 milioane de locuitori, adica un bloc de 
5 milioane de oameni 


să so speria de o mică tară în- 
vinsă, cu Ș milioane de locnilori. 

Desigur, ca un răspunse in surdină la acwsle nedu- 
meriri, se grefa primejdia revizionismulvi maghiar pe 
primalul primejdiei germane si în <ubsidiar pe politica 
da revendicări italiană. Ca si cum era o fatalitate ca ex- 
pansionizmul german si italian să sprijine revizionismul 
madhiar! Cât de nstă a fost acoastă motivare tacita a 
primajăiei revizioniste maghiare vom ariila ceva mai de- 
parte, y 

Dar insistența numai asupra primejdiei maghiare pu- 
tea avea ca urmare să fixeze atentia opiniei publice ex- 
rlusiv asopra hipotaticei amenintări dă la Vest, seiipână 
astfel din vedere adevârali primejlia: cea do ta Bat, 
Piinăcă aAsvărata primejdie revizionistă nu vene dela 
Yes din partea unui mie pâpor ale cărui revendicări mu 
puteau câstiga o fontă operantă decât in cadrul unei coa- 
Vilii amenințătoare pentru România numai în anumite 
împrejurări si numai în cazul unor ftagrante greseli de 
politică extornă. i 

Adevarata primejdie nu numai rovizionistă, dar an 
xionistă. totală, desfiintătoare, venen de la Est, din par- 
tea Rusiei Sotielice, care sinzură cu massa celor 200 mi- 
lionne de oamemi se putea prâvăli peste Europa, stanzânăd 
din drum România. Or politica externă ramânensea a0o- 
perea cu A ltăcere constantă această primejdie reală. Con- 
trastul izbitor dintre zgomotul în jurul primejdii alaa- 
torii de ln Ves ai țărerea în jurul primejdiai reale de la 
Pet, provoca a dezorientare a opiniei românosti, cara se 
pulea crede în sieurantă po o frontieră vesnic pândilii si 
în mare primajăie pe o frontieră amenintală mai mult 
de lamentările unor maenati. 

"0 natiune dezorientată astoplână cu fata spre o pri- 
meidie relalivă si intoreână spatele unei primejdii abso- 
Inte esta condamnată cu siguranță Ja o ralastrofă cână rea- 
Titalea se descoperă pe neasteptate. Ezagerarea primejdiei 
de la Vest acoperind primejdia de la Est este fâvă îndoinlă 
niciul cel mai turburător al Pnliticei erterne românesti 
dintre cele 2 razbouie, 


E E i 


Dar toale aceste conlvatinipuri. ale diplomatie rama- 
nasti si am putea spune chiar ale celei occidentale, nu 
sunt decât consecințela firesti ale unei viziuni funciar 

deformată n probemelor europene si mondiale. Un con- 
a intârziat domina încă în trata 
prte intârziere in felul de a vedea, aduce după sin 
caduritatea principiilor de In baza unei politici Dal. 
„Br. Asa sa explică dece o personalitate inzestrată ca Ti- 
„Sescu, sa rătăcit în calculele sale asupra situatiei in- 
le si in corbinutiile de politică externă. Istoria 
de precedente cari arată. cum minti strălunite stau 
un Anuinit moment fără să mai poată să 
fixare atrage 4 


rea acestor problema. 


LIBERTATEA 


lescu nu mai poseda problematica moderniă în Politica in 
tarnationată. Acelaa tucru se intâriplă si azi cu personali 
tati notorii in dune sau în emigranta românească, Faspi- 
nato de enlmile epocii văzute in perioada lor de 
siune, aceste personalităti devin captive ala propriului 
lor trecut. E 

Apogeul diplomatiei românesti de stat sa alins in po 
rionda 1044-1019 când România învingând. toala groută- 
tie si-a implinit programul maximal. La nceastii epocă sia, 
fixat si viziunea polilică a lui Nicolae Pitulescu, In con 
ceptia lui, misiunea diplomatiei românesti, cum martu- 
riseste si D-, Coste in articolul D Sale din “Românul”, era 
să facă o colectie de garuntii cât mai sigure din partea 
puterilor cari vor juca un rol hotărâtor In asezarea pi: 
sii; Angla, Franta, Statele Unite si Rusia Sovietica, adi 
că "marile puteri” cu care România Sa aliat in 1916, 
Franla, Anglia si Rusia si marile puleri cari au invins în 
1918, Franta, Anglia si Stalele Unite, ai 

Nu noi vom deseonsidera garantiile în polilica inter- 
nationalag. Desigur, o misiune a diplomatiei unui stat este. 
să adune cât, mai multe garantii si cât mai sigure, Stipula= 

tiile juridice cât mai clare sunt indispensabile si au o 
importantă pe care no subpretuim: cândva pot servi da 
ceva. Dar nu numai aceastii crealio de perfecte stari ju 
ridiva cansfintile de acte “en bonne et due tome”, consli= 
tna misiunea unei diplomati; în primul rând misiunea unei 
diplomati aste ovitarea unei stări defavorabilă statului pe 
care-l serveste; apoi să contribuia la structurarea uni 
sistem favorabil acestui stat. Diplomatia trebuie să observe 
cu o rigurozitate stiintifică justul echilibru între reuli- 
smal imediat “simtul orei exacte” si înaltul realism, adi- 
că viziunea justă a cursului istoric. = oleg 

Suntem dinive aceia cari în principiu cred că politica 
externă trebuie situată pe deasupra criteriilor ideologice, 
Aceste păceri le-am exprimat si în alte cerieri: Politica 
axternă »ste ramura de activitate statală cea mai liberă 
prin formulă de presiunea unui dogmatisn. Peste orica 
consideratiuni de ideologie si de partid, în relatiile dinlre 
state se caută în primul rând satisfacerea intereselor — 
obiective. “Râtitinea de Sta!” a fost principiul care a pri- 
mat timp indelungat in directia polilicei externe, Politi- 
ca externă mai multe veacuri nu s'a inspirat din doame ci 
din prineipii pragmatice născute din stări de fapt căutate, 
împuse san rezultate din contigente, ca de pildă faimosul 
“echilibru european” sau “balanea of powers”. 

In zona mijlocie a unor timpuri nedefinite, este mai 
bine ca politica internationali să se conducă dupa prin 
cipiile sale intrinseci pe deasupra oricărei ideologii. Tdbo= 
logiile in politica internatională dăunează evolutia nor 
mală a raporturilor dintra state, intumecă luciditatea po: 
litica si substitue criteriile obiegtive prin inconseovenlele 
durha si pasionale ale intereselor de partid. 

Este insă adevărat că 14 anumite turnante ale istari 
dogmatismul se ridică impetuos pentru a impune cu 0 
fontă implacabilă ciocnirii dintre popoare, pecelea arză- 
toare a antagonismului de credinte, Dacă rare ori in! 
torie dogmatismul apare ca rector in politica interna= 
tonală, o singură contingentii, sau mai bine spus 1 
complex de contingente, i! impun sa o fort obligatorie, 
fuală: când se rupe echilibrul moral a) omenirii, când 

o erezie dinamizată de ananhia spirituală, organizată 
radoxal de o tehnici riguroasă de actiune, amenintii ou 
prăgusirea fundamentele unei civilizatii creații do o rel: 
gie, Atunci in adevăr, prinzipiile clasice ale politicii 
Ivai operează eu o suficienta fortă. pentru a dotermina re 
„Ansitutiilor existente inpdtriva anarhiei 


Muncel, desigur, popoarele sunt obligate să act 


LIBERTATEA 


cole mai adânci tezaura spirituale, roaducându-le la su- 
prafată pentru a intări cu fortele tainice sufletesti legile 
strategiei si ale taelicei terestre, Când fanatismul ideo- 
logic anarhie converleste politica externa intro armă re 
valutionară pantru a se impina violorios in lumea intrea- 
gi, nu măi au nicio eficentă procedeale politiei confor- 
miste. In potriva anarhiei ideologice mare putare decât 
o ideologie orontoăre, înarmată cu o eficentă superioară 
Atunci, rupânăn-se echilibrul mondial, anțagonismul ideo- 
logic imparte lumea în blocuri ostile. In acesta cires 
tanto fatale, natiuniile se latură unui bloe sau cotnilalt 
mai mult după afinitatii ideologice decât ipa criterii po 
litico, Dogmatismul nu mai rămâne alunoi ne ta locul Imi 
în politica externă, ci sa transformă într” un generator da 
enorgie eficace, mai realist chiar si în politica internalio- 
tinală dacât singure legile clasica ale politicei. Acoste lagi 
îsi redohindese forta operantă încadrând în actiune dog- 
ma ertatoare, după cum nici dogma nu devine croatdare 
decât încadrată în legile permanente de actiune. 

Timea modernă fa găsea după primu! război mondial 
ca si acum tocmai la una din aceste lurnnnte fatale she 
îstoribi; problemele impuse de contizente nu se rai pu- 
faau rezolva numai prin tehnica curentă a polilicai de 
stat, ci prin mijloace exceptionale; în primul rână prin 
concursul erate al fortelor creatoare ale popoarelor, 

Odata cu aparilia Rusiei Soviative pa scena mondială, 
a ideologie ofensiv, comunismul, a împus metoda rev 
mtionare chiar si in poitica internatională. Comunisranl 
prin urmare a substituit uzantele seculare rezultate din 
praalica Drentului Gintilar prin procedee <utmersive si 
petonfrolabile; dogmatismul revahilionar s'a ridicat contra 
draptului public eeslat. din progresul Tstoriei. Vniunea 
Sovieticii. metropola comunismului, a înceta! do a mai 
obsemia în relatiile intemationale principiile armoniei 
lezala intra State. pentru a urma comandamentale oenlte 
ala rovaluliei universale, Prin urmare un non fenomen 
a râslurnat complet normele internationale cunoscule și 
urmate pâna la aparitia Rusiei Sovietica ca factor mon- 
dial, 

"Acest nou fenomen nu putea fi ignorat, fiindcă din ce 
în că mai mult obliga celelalte puleri să inregistreze. rit- 
mul uimitoarelor inovatii introduse de Uniunea Sovieti- 
că in polilica înternationalii. Puterile tocate de viviliza- 
tia vrestină erau obligate si-si dea concret seama că Uniu- 
nea Sovietică este in realitate o revolutie totală în mars 
cara mmnonintii constant ordinea mondială. 


Nointolegerea in adâncime a acestui fenamen creator 
de noi condilii in politica internatională a condus la un 
război mondial in contra limp si la starea tragică a lumii do 
azi. Conducerea Statelor n'a inteles la timp că factorul 


anlă este în funetie da i ate că din 1918 
a lunii în două blocuri ireconeiliahile; că toate | etate 
antagonismo sunt sesunsare si + irebuesă subor- 


une revolutionară, 
lat o conduită inspira- 
0. în 0 punct cu realitatea 
politica externă, Gu alte ruvinte 
un exileriu dogmatic în politica 
suprem al supraviatuirii ca ci- 
conflictului fatal eu bolsevtsnmul 


iu inspirat din ideologii minore. 
adică în raporturile cu Satele 
de a combate bolsevismul. Este îi 
tii de criterii în raporturile cu Tin 
alte State net, anti-comuniste, i 
Fată de Soviet s'a urmat criteriul 
tătii. primând. alinitătile de s 


alalegere: el 
Rusia n'a fost risipită nici măcar de aparitia Kominternu- 
lui, infinat de Trotzki in 1994. S.a persevarat în disoeie- 
rea voluntară intre activitatea subversivă 2 commnisrnu- 
lui si posibilitatile da intotegere cu Sovietele. 

Astfel intre cela două razboaie comunismului n fost con 
siderat mai de grabă o prohlemă de politică internă, de 
compotonta. organelor. da sizarantă, iar nu în primul rând 
un obiectiv comun do politică externă al Slatelor inlere- 
sata să menlină doparta dn granițele lor, primejdia camu 
nistă. Nici măcar faimosul “cordon sanitar” mu era con- 
siderat ca o barieră fixă; marile puteri, cum s'a văzut 
pe urmă, tat timpul au fost dispusa să renurta la miziunea 
lui de profilaxie anti-comunistă în schimbul colaborării 
sovietica, 

Asa dar intre cațe două războaie nu s'a definit un prin- 
cipiu pozitiv de politică externă inspirat de primejriin ca- 
munistă reprezentată de potentialnt soviatie sprinjinind 
ideologia naresivă a Romintemulni, 

Ele adevărat că prin Pasul Anti-Komintorn, just ca 
pozitia si ca anticipare n unei solidarităti impotriva pri- 
majdiei mondiala a comunismului, sa incarent să se su- 
prapună principiul anti--omunismului pe planul potilicei 
internationale, Dar Pactul Anti-Kamintern s'a limitat nu- 
mal la un act formal semnat de guvarna, fără să repre 
zinte deci unitatea miseiirilor populare structurate pe o 
ideologie originală apusă comunizmutui si lipsit ustfal de 
un continut ideologie, Redua prin urmare la o Ssinplăi de 
monstralie de suprafată sub egida înter-statala în locul 
unei fedesmtii de forte libere autentice, Pactul Anti-Ko 
mintern n'o reusit să promoveze nnitaloa în polriva ca- 
munisrinini. spa a E 

Ta sohimb, în conceptia Demooratiilar Oevidentale ca RE 
printrun straniu fenomen de strabism Sn invortit avi 
denta si pesta realilatea majoră a primejdie comunista 
sa fixat un fale romplox da teamă fată da o fictivă pei- 


mejdia ideotogieă, a Natianat-Sorialismului si a 
oului. Adică sa considerat mai primejdios penteu 
tenta lurili libere fasaizmul decât conmnizraul, nai a 
ninlâtoare Axa decăt Rusia Sovietică. Se î 
grant proportia intre aceste dnuă. ari 

„Ta prirmtil rând Nationai-Soeiadismut ș 


compunera prin infiltrarea marxismului aperant, Valia 
nal-Socialismul si Paseismul sau limitat voit la sfera pro 
priilor natiuni, fără corelatie urmărită cu fenomene ase 
miânătoare manifestate da alta natiuni si deci fără con- 
ditia indispensabilă a unei expansiuni ideologia: univer= 
satilatea. National-Snoializmul dogenerânăd înte'o doctrină 
imperialistă pan-germanică si fascizmul inta sfartare 
pentru independenta economică a Poporului Italian, aia 


LIBERTATEA 


12 ] LIBERTATEA 
ti Sali nat somată pentru a constitui un front european în potriva 5 » A i 
bar be rari > 33 mp E p „i. Piimâcă aceste diferente de sistem în îmi ZE si erp ae ASE sera, as a peri 
- m. ti mart pe pia R a mob mm peer i Ă ze ia un ave fatal. Boviriele, iorana politică de ariluse oiea- 
are îm adere oa .. Comanizenul ă 
i prea . » site a GULIalIZI IL Dos, ADAL-SI PEIIETĂ SR 
adovâr creea o altă bume care au putea supravietui deci de a casnica dies 1 potazva 
qisragând'o pe cealaltă. Aceste dona lumi suni în adera a i 


ordinei favorabile SPueriar Urzideilale, pEBra a puna 
A ajunge ia o alianta fixata in Tadacini mganice, credesu 
E ainotul necesar sa inceapa en esestialui, alica Stalin 
i o soivdarilale ideologia dn care să rez adi cele 
jaite fortne de solboantale: politica, Mililară si SCOTIA. 
win acest episod se vede cu toată claritatea că sn peali- 
tate si peste orce artijiciă toctice, prima sondiiie a ca 
munizmului în politica za zică esie acc plarea n esen 
ta a ideologiei comuniste. 


„itisbile si eriteriul ideologie câmâne singar valabil 


ca poale atenua virulenia ideoiczică a comunirraniui. (o 
mmnisereii din tartică poale adopta diferile forme ase “3 
mănăteare em ale adversarului, potrivile en momentul. 
gicâ. Odată aportanitatea irezută, romunizinul revine la E 


simi mita fe de 
matireai-cor aiba. Marini: mira 2 
pe Hitler manie de (923. Ab a Lai s 
pian Miller în 1954 si se stie în me ce 


torana jul reală, cu o eficentă si mai mare. Aceste meta Fară a prizai deci această conditie ”în limine”, orice 
jos pin ronturătarui german in vele două zii de ia marfoze inselatoare, si areale dibertăti de adaptare să să colaborare su Sovietele era o iluzie si pai curând sau sai 
metie, pietă. arată exceptionala sigurantă de manexră si de for- i târziu. ciocnirea, rezullă inevitabilă. | 
Toi ăi de bine me moneasie episoiui diviziilor ila- tă a stralegiei comuniste. E i Era cea mai elemeniară dalorie de omnpiienia a că acest interval mu face decăl să favorisere. raioane 
îseee trimise în Bremners dopă putebul national-snriiisi Dacă totălitaricamul axist ingrâdii d insusi ia un spa E menilor de Stai să cunnască această realilaie si să pre” coanunizezutoi in fortâreala Desocratiei. ă 
dia Vinmaa în tare si-a piertul viata Canesiarul Dolfuse. (îi vita! limitat mu aducea nicio idee nouă în politica vadă conseriniele orcârei încercări de colaborare cu Se Domearatin, angina artiiataie câi 900 E 
Dap areastă tensiune itaio-aremană, a urma Siresa exteriă i acordurile cu el se păstrau în cadrul comven- . vietela. Fiindcă deaceca sunt oameni de Sai: să aibă ditai îa triunial ei pe câmpul de bătaie imupolriva 


stanpi si Germania demensira areati die fundamentată penira partener. De altfel axertismentul i : â 
Pi parere em ml rigoare pornea zilnic chiar din rinâurile eorunizmnlui: trebuia Si mai ca seamă oamenii de stat ai lărilor vecine <a pecetia cormunistă. intr un cuvăal, revoiniia sacediai pet 
mavl su Mama Britanie si remmlarea explicită a o mumai aseuliat si exast interpretat. In fiecare noapte Ba Rosia Sovietica erau znai datori incă să dovedeasca 0 <x” morată cu asentimieatal vietimeiae, ea faeter hotărâte 
ine! vevemilirări fată de Franta, dușă efertuarea ple- dio Moscarva îsi termina emisiunile sale in.toale limbile trema inciditaie în politica exiervă, eliberală de. sri“ politica internatiomajă. 
mamitului dia arte ii 1405. Malia fui Mussolini si Ger- lumii cu vesbia lozinca marxistă: Probiari din icată 10-a aaa atitea ae a e Panu 
mania îmi Miţler eu spatele oma la alta, căutau fizeare lumea, uniti-vă” Acest final patelie al em - poctuar- metropola ui. Di 2 az , = sai Ri ai at 
pe cual propriu să ee inisiează rii vezi bine cu Demo pe moseovite mu este numai un slogan revolutionar de -Bomânul” despre “Actualitatea ini Nicolae Titulescu + recenta pu e ri ae 
avatiile Decilentale. clasa sau un element esential de tetinică a unitătii, ei oa Dică poiitima moarte oma e ae ră eee a omul De isteti aie tii ii si Sta- 
îniina fr “ pini pă cca apa pci 2 pag aee A paie osii (ereu nea i senine “Tiiaesea a pulai roznăn, sustinână o politică ce fatal conducea la 
Hala si 4 ia : unire munti i în gi ac pia dă x x = 25 orele e ue zi 
ahleia ei astfaj să fe intă Ama Matea Doria. tevi rai celorialte clase sociale din proriile natii, p asi din prea putinii adevărați bârbati de arte aici pere: prdpmrngai bene ie rimele mentă 
deniă piteri imitate. a noa grn de politică externă nivelatoare, suprimând î „din ltizaile decenii”. Ori tocmai politica ee nice în Enropa. Un Stat Romdn anitar a început Să se 
Die să almincă iată ani doi pailemeti an meaii m lierele nationale, suveranitatea popoarelor si drepturile Die: fntam mai „rien da siguranta de constitue numai când s'a incbeeat si o unitate de vederi 
se ep: definitiv, fiecare intereină o întelegere ca De- regaliene ale statelor; romnunizmul uzarpă astiel puterea tocmai aceasiă midi pita F: “en E si % i 
momeala: Mialia indtieimd un “Geaiieanen a publică in fiecare tară, anutându-i independenla si €p- x Atâlea voci si atâtea texte area epocă poi Orcidentalai seria probieereie Orientului 
În Brilimie, fur Germanie chiar dapă Muncii ce mandă popoarele pe deasupra propriilor guvernanti. Pro- mărturie ale unor Casandre = adică atunci c Pulerile Okeideniale, reranase 


Midi acea birtiută de d d ile in damând pe Stalin ca o câpelenie a muncitorilor din | 4] 
fa data Pi men extaziate, dapă Popa sa întreagă, jovită explicit supusii tuluor tărilo din lume 
să nu nai asculte de propriile guverne ci de Bialin. Con 
si Mă îti ai p el ducâtorul Sovietelor; adică in alle cuvinte, cetăleanul ca 
+ domol pe Srgedimă pp poa pipote es con- nadian nu mai tretmie să urmeze ordonantele Guvernului 
“ fini ; spc pa Tate sc specnai gris pal Canadiarn. enziezul, americanul, francezul, turcul, pe cele 
Da ce zu 3 “ape ape ale guvernelor respertive: toli trebuie să asenile orbeste 
i Duta şi ogoă pe aa pe] (sii de Stalin devenit astfel Set al unui Guvern Sovietic Uni 
die Ş ia na trezit intro bătălie în piu pri Prin nb se- a aice comunistă tinde sa se 
exista E 495 i det îi o verteaacă 1 urnă intro vastă politira inter 
spirit revotatineae paria sg iri a age să care să cuprindă lumea întreagă în sfera Uniunii 
si ip Germania National Socialistă si vielice Universale, 
i = Bimai tă mau căulat să-si În gu- Evenimentele din uiti decadă rmnat 
A Aulat ra au confi deplin 
ati d an fenorat miseările afine acolo exirema consecventă ideologică a comunismului, motiv de. 
r- pemmania chiar lea perserutat. Asa realisas riguros si în politica externă a Govietelo, în 
iaurt elemente de extractie liberală ta timpuri, cam arâlâm mai inainte, de violent si defi 
comme populare Sarii a antagonism intre dolă hami. Astfel, un fapt revelat 
i x oprea 7 Xa, Democratiije documentele găsite în arhive germane după capitularea 
Poieau 4 e zici o primejdie de care n'a trizit destul atentia observatorilor politici, 
exierioe, pe baza umui prozrar zi 


E asemănătoare cu ale lui Nicolae Tituleea. Fii i uit E 
CA ee ozleraă asemănătoare cu a Iui Titulescu a fost 2 me iaca e anertencie Dia a RO aid 
pusă in praetică, i insă la ecară mondiala, de un fact? in tiunii Orientulai” afirma că o : : 
finit mai puternic si mai bine situat pentru a justifica o 


chiar in finia marină propunerea conducătorilor sovielici de fuziune id a a = : : : a B: i 
deă popoare e mehie ri n led p zică intre comunizn si nalional-socializin.. Consecii avielice sau , “Ei Wapoleon si Alexandra L era cât pe ari să caste natităi 
contrarie, adică spre at ia ie Pactului Germano-6ovietic arălan deci nu, ntepai : 1 Principatelor Române: numai iminenta 


pă cilatea de adaplare la realităti a politicei sovielice, da. „ Birmalaia î zii doi impărali a scăzut pretul auinai 
: demonstrau astfel conseoventa ideologică a Sovietelor i ua. A i 

frina commenistă în politica esteră. Ia aâetăz, 7 
DE dori este logică si corespunde în absolut 4 | : ş MAR 

i sta politică a comunizmului: intre două forte înt- A rae cu Bolsevismul. Conditia depe urma Războiului Crimeeii; îi AD 
„Pirate din doematisme diferite, o aliantă în aceste tir , fata! in picioare si fată de România a plătit iarăsi 

„de ruptură a istoriei nu poate fi durabilă decât d > 

| e organică, adică in cazul de perfecta identificare, pă 


14 


cu pierderea din nou a Basarabiei, cu Loată guranlia ex 

pres stipulată în conventia dela Livadia. In primul război 
mondial, recunoasterea de ciitre ”Antantă” în 1918 n imte- 
reselor Rusioi la Strâmtori, punea în cea mai gravă În- 
doială pozitia României; dar alianta unor puteri Occiden- 
tale cu Rusia în potriva altor puteri Occidentale, suborndo- 
neuză totdeauna interesele unor tiiri ca Nomânia, intere- 
selor acestei aliante. Si tot atât de bine putea să plalească 
România atunci pretul unei pici separate intre colelallo 
puteri Occidantale en Rusia. Iar wtizboiul fratricid din 1939 
intre Puterile Occidentale i-au dat Rusiei pozitia de azi 

si a condus România in cea mai tragică situatie din istoria 
ei. Gporge Brătianu are dreptate into lucrare despre Uni- 
tatea Româneasea, când regreti că anumite documente 
diplomatice din trecut nau fost recitile cu atentiune de 
către conducătorii politicii nomânesti din preajma celui 
de al doile Război Mondial, “evitând astfel nevrovederi si 
pregălind si mai bine tara pentru conjunelura VWragicii din 

1940.” 

Din aceste episoade neiese clar că Rusia mare decât 
de câstiga din diviziunea Occidentului si România are 
totul de pierăul. Tar Nusia Comunistă cu dubla ei misiune, 
imperialistă moscovită si revolulionară universalistă, are 
maximun de interes nitel ca Occidentul să se devore sin- 
gur si ca războiul să se intindi pretutindeni, Numai asa 
regimul comunist poate suprovietui: triumfând din dos- 
compunerea lumii ocoidentale si profitând ou miostrie de 
toate frământările din intreaga lume, A fi sperat că Rusia 

Sovietică var putea converti intrun factor de echilibru, 
4 “pacific si moderat, este vea mai "mare aberatie ce a putut 
trece vreodată prin mintea unui om “de Sat”, 

Asa dar prima datorie a diplomatici românesti ora 
sa contribue cu maximum de sfontări la unitatea Occiden- 
tului, Unitatea Oocideniului, eliminând posibilitățile de 
valorificare n colaborării rusesti si deci si posibilitatea 
pentru soviete de a specula eventuala disocieve a puterilor 
Oonidentale în tabere rivale, era singura garantie da sla- 
bilitate a ordinei curapene, de cchilibru organie continen- 

„al, Această stabilitate, acest echilibru gurantat de unita- 
„lea de pozitii a puterilor Occidentale fatii de orice tenta- 
“tivă de egemonie dinspre Est, era singura conditie pen- 
ru România, odată cu securitatea să câstige si etapa in- 
— dispensabili desvoltiării ei ca factor responsabil în comu- 
mltatea curopoanii. 
„Iată dur câte elemente vitale pentru existonla României 
subiect quiritan—securitate, crestere, polontiul, reali- 
5, întrun cuvânt wiitorul—erau legata de unitatea pu- 
lor oovidentale, chiaz al unitătii vuropene fată de du- 
Ancordare a Estului, ideologică si imperialistă, ste 
drama viziunea sinucigasă a diplomatiei 
2 RR nută de Titulescu, de a lucra impolriv 
"unitătii Marilor Puteri Occidentale, de a torpila sn > 
„lor patru Mari Puteri si do astărui în schimb pentru ine 
„unei fracțiuni a Occidentului cu Musia în potriva 
îi n eter adică a lucra tocmai pentru 
snonini România sa pliilească uneori, 
TEA “în cal mui bun caz, eu 0 ocupultie alrălal ai cu pierderea 
EI uimire ca ultimă finalitate, cu existenta ca 


ase ce-a primit vreodată un guvern român: România ma 
IDânând in aceea! intimitate cu Franta, Anglia, Polonia | 


LIBERTATEA. 


po latura dorensivii mai inlâiu o clasare a primejdiilog i 
pentru România, în ordinea importantei si a urgentoţ, 
Orientarea externă a României deci trebue sa urmoze p 
ordine de precădere în funetie de cea mai importantă 
primejdie, , 
In coneret pentru România tendintele imperialiste i 
dinspre Vest sunt mult mai putin primejdioase decât cele 
dinspre. Est, Drumurile imperializmului vestice spre mări ă 
si pozitii dominante nu treb obligatoriu peste Nomânia; 
chiar dacă o expansiune vestică tinde să se adânocaseă 
in stepele intinse alo Bstului, nu se include Nomânia 
obligatoriu în acest spatiu de expansiune si se poante 
multumi cu o Homânie neostilă care să nui amoniu 
Hanoul, E 
In schimb imperializmul din directia estică osta o 
primejdie nimicitoare pentru România si Poporul Momân, 
Primul pas spre mâri sk pozitii dominante ca Strâmtorile 
da pildă, trece peste corpul Nomâniei, Includerea Nomâ= 
nici in sputiul de expansiune estică spre Vost, esta abil 
paloria vu precădere, Intre două imporializma deci, ves 
Mo si estic, România urmează sa so supună dramnlivelor 
oi conditii geo-politice si intrun spirit striot mealiat, pes 
te orice alte consideratiuni, trebue să aleagă intre dou 
primejdii, pe cea mai mică; intre două tendinte de ex: 
pansiune, pe cea mai pulin amenințătoare: a vestului, 
Dar imperializmul vestic, în spetă reprezenlat atunpi 
de vitalismnul gemnan si Malian, Sa manifestat amenintii 
tor în vreun fel oarecare fală de Nomânia, încât să flo 
pus în cumpănă cu imperialzmul rusesc si astfel să-i 
impună diplomatiei românesti preferinta protectiei sovie- 
tice? Nici măcar nu sar putea constata 0 astfel de dile- 


mă, Desi, cum am arătat mai sus, politica rien 
manifestat nici un fel de bunavointă fată de German MR, 
Italia, totusi aceste puteri, în spevial Germania, au căutat 
sa stabilească raporturi cordiale cu România, Starnintele 
Germaniei sunt azi cunosule, In 1934 Guvernul Roidhu- 
lui face prin Gâring propuneri concrete Guvernului Ro= 
mân; Nomânia pastrădu-si intacte aliantele traditionale si 
fără nici un fel de tratat cu Germania, primeste din par- 
tea Reichului garantia integrală a frontierelor si inar- 
marea ere a armatei române, in schimbul unei ain= 
gure al i: România să ser 
repere 7 nu semneze vreun puct cu 
Prpunerea Guvernului German din 4934, în 
reinarmăru oficiale, pusă ni practica, ar fi co 
mai organică articulatie a politicei externe românesti: 
1, Homânia Sar fi asezat in pozitia ei firouscă do 
favorizare a unitătii puterilor Oreidentale, singu- 
ra, cum am arata! mai sus, polrivită ru securitatea 
României si cu stabilitatea Europei fată de Orient. 
Acestă axiomă de politicii externă se aplica ton 
mai in punctul maximal de interes pentru Româ= 
nia: unitatea occidentală de garantie a pozitiei po- 
mânesti, . 
Garantia germană a integrilătii românesti redu- 
cea manifest revizionismul magiar da o fietiune, În 
acelas timp opunea singurul osblacol efectiv pa 
vendledrilor rusesti, 4 
3, Oferta germană de înarmare si ochipare a armatei — 
prea singura posibilitate de a rezolva efectiv 
si rapid impasul rezul : 
ei e lat din nnelijarea me 
Propunerea germană era unu dintre cele mai avantajo- 


Intetogerea Balcanica, câstiga un noi 


LIBERTATEA 


orea valoare. Germania oferea un angajament unilateral, 
fără a protinule o contraprestare, 

Guvernul Homân a ignorat insă acestă ofertă ca si a 
tele, fără măcar a reflecta asupra urmărilor sventuale, 

Și mai departe diplomatia românească a refuzat să 
raspundă cu atonlie gesturilor de apropiare ale unor pita 
vi cu o infiuontă atat de directa în spatiul ni cre Ito 
mânia wrmeaza să îndeplinea asc o misiune, Dar tocmai 
renliialoa acestei misiuni nea arată că dacă avem capac 
tatea so indeplinim avem nimic de temut dispra Vest. 
Din documentele diplomatica publicate după rărhoin, se 
vede clar că Pulerile Axel cunosteau interesul Ovelden- 
tului de a nu slăbi IHomânia, 

Documentele arată în primul răni că Germania ma 
afirmat nielodată o politică favorabilă revizionismului 
maghiar, Din colectia de provesa verbale ale convorbirilor 
cu diferiti oameni de Atat, incheiate de Contele Ciano, se 
voda bino neineredorea conducătorilor maghiari în mueee 
sul canipaniei rovizloniste si in sustinerea de către Axă 
a tovondicărilor maghiare, Prebula o politica românească 
cxiron de imprudentă cu Puterile Axei să pomstmniă în 
In elopâriirea leritorială si deci la o slibire n omnia, 

Tar dacă Italia sustinea din când in când Ungaria prin 
manifestări retorice, era consecinta bormal a areal gest 
do nopriotenie sau chiar de provocare din partea diploma 
Vol aomânsiti condusă de 'Pitulosen, omul cari a 
trocul prin Italia în acea epocă nu-al sal puteau stăpâni 
ulinivea cum do s'a ajuns la o situatie atât de absurdă ca 
Viri în litigiu cu Italia, en de pildă Jugostavia, se păseau 
în bune raporturi cu ca, lar cu România ct care avea 
multe interese comune se afla In maxim de tensiune. 
Po atunci, ultimul sofer de taxi din Roma si Mano fâvea 
responsabil de criza sa de existentă pe Titulescu, 

Rareori s'au resimtit mul adâne raporturile dintre 
două tări afino ca Italia si Nomânia, depe urma exveselor 
terporanaontale, 

“otus, cum se vede din procesul verbal din 4 Lulie 4036 
al convorbirii cu Ministrul României, Ciano pre izează că 
“paporul italian face o notă distinotie intre Nomânia, fa 
44 da care sentimentele rămân nesehimbate, si Domnul 
"Pitulosou”, Dar chiar dacă alia ar fi sprijinit revizionia- 
mul, decizia mu-i apartiona ei singură, ei mai mult Ger- 
maniei. lar în cea co priveste politica Germăniei, cel, mai 

important om de Stat maghiar, Contele Bethlen, se plân- 
go intro convorbre cu Mussolini din 5 lanuarie 1998, de 
doslaratiile antirevizioniste ale conducătorilor germani 
fată de Ungaria si de atitudinea presei germane din Trans 


duita nesigură a Guvernului Român. Numei în cazul unei 
interventii potrivnice a României, Germania este botărâlă 
so lovonasciă. 


Munoii răspunde că 1 nu crodo că U, A 
vroa să incarca o astfet de actiune, “Bu nu stiu ce vrea 
Moreova, continuă, Dr, Lay, “dar noi vom face totul pen 
tru a o intonteo spre Aaa căra îi 

prin interesa si formatie spirituală”, O opinie asemiinii 
toara a exprimi insusi Minlatrul de (Bxterna al Ieichu- 
tut, Ribentropp, în convorbirea din 10 Martie 1940, In Bo 
ma, cu Musolini si Ciano. 

Tmatrun tur de orizont asupra poritai ruseeti, Ribon 
teopp afirma cotegarie : “Intro matfal de situatia, Masai 
nu reprezintă nteiun perteol, alei miear pentru Baleani, 
Satin ar fi diepua, desigur, să incheie oroâmt un acord cu 
Pamănia care l-a asigura în parta saw introagă Pasari 
wie, Nu sar lăsa insă eu siguraută atras intrun confitot 
cu Momănia, din caza conseeintelur inealeulabile co ae 
avea in ațla tări prin intinderea confiietului ca cu sii 
rantă ae urma în intregul Orient”, ar în convorbirea ou 
Ciano din 10 luna 1940, la Munehen, IUbontropp 
intrabat de Ministrul de stare illa asupra 
viltoarei asezări teritoriale a Fairopei, exprimă atentia 
Ciomnaniei de a mentine stătuaqiin imapatiul danubiano- 
baleanie, inehusiv în camee priveste Ungaria, 

Si Dalia vedea necesitatea de a nu slăbi România, ana 
tinând, pa cât îi era posibil, pozitia ei de sobilibhru In 
Sud- Bat. Guvernul Balian recomandă moderat ie Ungariei 
si în situatia critică apeetă de premeala melivă a Movie 
țetor, intervine în memeut unei inbeleanari românei 
pe, da va intara deosebit pentru matale natiuni, la 
conborvirea din 30 Deoambrie 1930 In oma eu Antonas 
cu (lextul nu preeimează care Antonesei N. X) Ciano 
promita să intervină la Budapesta, revumantâna voalare 
iune si spirit de conciliere, In acelas timp Ciano ada 
să că "dacă Busta ar ataca Nomânia si aceasta ar apune 
o veaistentă armată, Halta au va lipsi sări dea asistentă cu 
toate mijloneate pontbite”, Bi în adevăr, în întrevederea 
dela Yoamtia din 6-7 tanara 1040 eu Mintatrul de x 
terme maghiar, Contele Caaki, Clano expune punetul de ve 
dere al Italiei asupra situatiei, Contele Coaki, mutinânal 

integral mevondivările maghiare, răspunde Contelui Cla- 
no că Guvernul Ungar îni dă sentna de necesitatea mor 
mentutui ei că deci mu va face nitnie care sa pontă slăbi 
rezistenta româneasca tată de Musa. Prin wrmane tontela 
Caaki roagă pe Cine să iransmită Guvernului Romani 
cela ce urmează: “Dacă Rusia va atasa Ioanânia ai Mom 
mia va reaista ca armele, Ungaria va lua fată de More 
mia o atitudine de nvutrulitate bin voiloare, In soim 
Vagaria va interveni inmadiat dacă sar implini una dia 


uielo tattiativă militară decât dacă vor fe vigpuri ab 
DE e mut in îMa alele sezisteniă arată inanieă” 


Deasemenea Mussolini în danvorbirea ea Ribentaupp 
din ti Martie 4940 în Mona, subliniază interemaui Axei 
ca Busta să un intrepriadă nimie ootira României; dacă 
Muela atacă Basarabia sr ajute a sinele axbema 
de cotaptinată si intreg bazinul damubiami ar lacas fie 
atras in conflict. Musolini doctură în plus că BnecatRiali= 
dat Pogurilor să stea timistită si să nu pună “sul tappal 
ta" chestiunea Pranailvaniel “care ese de altfel foarte 
complicată din cauza diferitelor nationalităti care intră 


16 


în consideralie, Este interesant de notat că minoritatea 
germană din Drunsilvania inelină (propende) mai mut 
spre Români decât spre Unguri. Ministrul de Lixterne ul 
Reicului a conlirmal aceasla si a adăugat că minori 
tatea gormani din România a avut mult mai putine re- 
clamatiuni de prezentat decăt minoritatea germană din 
Vugaria.” Ș 

După cedarea Basarabiei fără lupta, evident situatia 
României Sa agravat considerabil, Ingenunchierea Româ- 
niei în fata Sovitelor, întărea revendivările maghiare si 
bulgare, 'Dolusi Germania si alia caută sii temporeze 
po cât posibil pretentile maghiare si să mentină 0 pozi- 
ue a României cât mai eficace, Hitler in con 
verbirea cu Giuno din 7 Iulie 1940 da Berlin isi urati ne 
multumirea fală de *nesocolilele” (invomposte) mmani= 
testări de nerabdare maghiare, In convorbirile dela 
Munohen din 10 Iulie 1940 cu ministrii maghuri, presedin- 
tele Consiliului, Teleki si Ministrul de Extorene Osaki, in 
prezenta Contelui Ciano, Hitler vecomandi negocieri cu 
România, avertizand că în caz de configi Ungaria nu 
uro de asteplat ajutorul Gormunioi si ad Italiei. 

Tu convolbitea dela 20 de Iulie 1040 dela Berlin cu Ciano 
HiMer declara că atribue maximun de importantă men 
Vineri pacli în sectorul danubiano-baleanie. sto in sa 
voina Axei să unpingă Ungaria si Nomânia la mogocieri 
directe si a le sfătui să arate moderatie si prudenta, BA 
(Hitler) nu intelege insă să se intervină, nici măcar indirect, 
in mersul negocierilor, fiindeu “vrea să se ubtina de la 
orice judecată falii de această chestiune”, Hitler se mnăr 
ginoste să serie ex-Regelui Carol pentru ai arăta, datorită 
situatiei, necesitatea de a face concesii in interesul Romă 
niei si a) Europei”, 

„dar când pentru motivele arătate mai departe, Axa ho- 
„ Aărăste să pună capăt tonsiunii primejdioase dintre Uu- 
garia si Nomânia printrun arbitraj, Hitler in convorbi= 
„mea cu Ciano din 20 uugust 1040 judecă “oxagerale si me- 
pretentiile maghiare, fată de care pronuntă cuvinte 


„Din veroelarea datelor veale ale politipei germane si 
We în Orient, rezultă usa der stortanea de a domina 
a provocată de politica in contra-punei a Guvernu- 
mân si de a conserva cât ani intact polentialul ito- 


at, po unăsură ce complicutiile europene cresteau 
românească nu-si găsea un punot de sprijin in 
ialia României se agrava constant, Nici după 
vi Rusotennun din August 1930 mu erau 
un Sa viizul, toute posibilitătiile de men- 
Ui teritoriale a României, In textul pac 
in imerpretarea bidaterală a ucastui text 
"vxplicii consimlământul german de a 
influentă respective pe Prut si a ceda 
usiei Sovietice, Si chiar ducă textul ar 
posibilitatea ca Rusia să pretindă in ul- 
dia, aces pas nu putea fi realizat de- 
bila consultare cu Moighiul, 
lui Musolini si din diferite alte 
er, Mibentropp si alti conducători 
Dr, Ley, mvaullă că prin pactul ruso- 
uni degrabă o neutralizarse a Romă- 
ua, Gradul firească doaut- 
NU A son 


LIBERTATEA 
LIBERTATEA 


conpensalie pentru eceastă favoare si pentruca trupele 

si de putere de decizie, Dar criza unui slat vegetativ pă germane să stationeze cât mai aproape de câmpurile petro- 

rea că a pironit conducerea into abulică renuntare la su „More românesti, urma să se dea satisfactia Ungariei in 

pravieluine, “A "wansilvania. 'Potus, după cum sa văzut, sa toată greu 
Epizodul ce urmează este concludent, La 23 Mai 1940, tatea argumentelor de ordin militar, nici după cedarea a 

Generalul Ploreu enescu, Seful Marelui Stat Major, sa saiabie! Hitler nu dorea să intervină în litigiul româna 

A si daci * Pt magh iar, 

prezintă la Palat cu un memoriu redactat aproximativ in - < 

acesti tormeni: Pactul Ruso-teriman lasă posibilitatea Riu Fi cepe UB ei ci rea npeee 

ci, A RE Pe, ia uiuina, maimuta Guvaril | în e ireal poirebrey tazenui atinga: cedares 

să comunice Marelui Stat Major dacă Basarabia va i pie - i = ec ral iei 

rata sau evacuată; de o hotarâre suu de alta depinde pre e m Aer rea aa marinar: preţ ere me 

gălirea dispozitivului de apărare sau vvacuarea din | primei E ua 

a materialului militar si a bogătiilor mobiliare, Năspune Datănul ară și de data anmasta: fals fundamentul. de» 

Ro at eee Ea Ale 8 ll INI. etite seta un oo amte oma ae come de tatea 
ii ore, A y 3 A . Cea . “ 

b Ania Bovielele aveau un interes să ajungă 
velui Stal Major doreste sa-l vadă po Bege in timp do x db 


A acord cu pretul Basarabiei, cum arâtase si Mibentzop în 
razboi european. A trecut o lună. La 23 lunie, Gonoralul convorbirea cu Ciano, Acest pret acum nu mai exista; Ba 
'Penoscu se prezintă din nou la Palat, cu o notă lapidară: sarubia funean câstigat gratuit. 

Vu incepere de la ora 24 din acea noaple, pregatirile ru 


Soviolale aveau urum interesul contrar: să manevrare 
sesti sunt terminate si ofensiva sovietică poule fi doslăn: in asa fel incât să atragă vecinii Nomânlei sam inzăai ter» 
uita in orice clipă. Marele Stat Major asteaplă dispa 


maola în conflict cu România si astfel să erseze o situatie 
„Mii, Nici de data aceasta Vrdireanu n'a găsit destul di in caro să poală interveni direct ai să impartă România 
importantă problema pentruca Seful Marelui Slat Major 


Ş cum au impărtit Polonia, Dearea Molotov ss pprâbit să co 
si-l deranjeze pe Rege, Comandantul Suprem al Armatei muniee lui Aibentropp demersurile oculte românesti si să 
Române. Atunci Generalul Venoscu a lăsat nota cu 0 apos atâte astfel porniri ostile României, 
la: “Ministrul Palatului refuză audienta la Rege, 11 ju 


rar 1n fata Axei slăbiciunea Bomâniei se dubla astlel de 
A ta m că e da pritoa orive domaniaă | o nouă duplicitale, tocmai când Primul Ministru Gigparta 
Sovielele n aveau tip de 5 Surprinse P 


si Ministrul do Externe Manoilescu se căzneaui sa aleneze 
cu spaună de rapida pădere a br a cănei mezi 


cumstanta nimerită, Impasul, foar greu, desigur, im 
punea măcar in acea ultimă oră uniminimum de lucidi 


cât mai mult grelela conditii in care se gâsca România in 
acea tragică vară u anului 1940. 


exploatare a conilietului intre Puterile Ş Giza Statului Român, suspiciunile de duplieitate, ată- 
tele dau o dul ură, da Nord si la $ 5] îi O 3 Mirile sovietice, necesitatea de a garanta seenritaiea sac 
ocupă “Tarile Baltice; două săptămâni nai nsează “ Wului baleano-danubian, determină Axa să grăbească să 
faimosul ultimatum eu răspuns in 10 ore. Homânia, izo- româno-maghiar după un erieriu 


lată total diplomatie, tot atăt de total nepregătită milită= 
veste, descompusă în interior si dezorienlata in exterior, 
se olalină ca o biată ființă incoltită, Rusia stia bine 
că în astlei de conditii m'are de risca o rezistentă. Ata» 
satul Militar Sovietic din Helsinki comunica colegului său 
japonez la ora 10 dimineata (termenul ultimatului ex 
pira seara) că România a acceptat ullimatul. Sovielele 
ouhostoau deci dinainte răspunsul ea si cum sar fi in 
cheiat unu acord prealabil, ca si cum ar fi avut intuitia 
pulinuiui caz ce făcea Ministrul Palatului, confidentul 
Hegelui României, de averlizmeculele disperate ale Arma 
Wei, când se juca existenta României. Iar Axa, ocupată în 
altă directie, nelegută de România de niclo ate ile al 
vointa insăsi a Gpverului Român, constientă de inca 
pacitatea dovedită a sistemului român, prevedea si trebuit 
xi acapte criza teritorială deschisă de Rusia. i 
Lipsea acum Axei si baza de a frâna revendicările re=. 
vizioniste ale Ungariei: Guvernul iedera ap. m 
de cea de a ireia ipoteză anuntată iul Giano la Venetia la 
lanuarie 1940: Ungaria va interveni dacă România ce 
dează fără luptă teritorii nationale Rusiei si del, 
Renuntarea la luptă a României din incapacitatea de a v 
apăra teritoriul national tocmai impotriva calei mai 
primejdii, cea dela Est, slăbea pozitia morală ln Vest. 
a 29 pulea decât să limiteze revizuirea teritorială 
Dar slăbiciunea României de a se 
e Ajeiunae la Esi, punea o pa $ w. 
aniei: securitatea spatiului strategie ont 
balcano-danubian, Armata gornmană af P- preia 
IAA. acestui spatiu vital pentru securitatea europ 
zând la României, Statul Major German pen 
de ordin strict tehnic a secormandal să 
„Manzitul prin teritoriul maghiar, 


mocrati.ln Oeeidentale si deseisidea drumul Sovioteloe spre 
CĂ ni e îi 


ueebdent. La: 


Mo era vor de -um fe retin me de “Rt 


«dei roanintisle. 

Ier dacă un bloc de imici puteri tuplă din răsputeri 
să-si servească propriile roalităti artienlate cu marile 
vealităti istartee, are malti sorți să determine Marile Pi 
peri si-l asculta eu atentie, 

Dacă România in îce să urmeze CahoSiuvaeia, capul 


: 
i 
ş 
: 
i 
AI: 
i 


| 
Hi 
ii 


i 
| 
i 
i 
iii 


mă templele să fe a politica de mpemplere căi 
anca să eu Gemania si ca talia”. De adevărate 
nu impiedica pe Tiuleseu si pe nimeni să île prieten 


e 


Prantai si An arolas timp să facă o politică de amicitie cu 
Germania i Talia: Titaleaeu insua recunoaste deci com- 
patibilitatea acestor două prietenii si insanitalea antagoni- 
sri! artificial intre douh fractiuni ale Europei. Dar in 
prartică, după dum ne stie si-am arâtal i in aosaslă ex 
putere, Titulescu a făcut tocmai politica opusă ca Up 
a avut putinta să joace un rol în politiea internatională. 
De pilda Pituloseu neagă evidenta conduitei «ale | fală 
fe Mala. Dacă acemală negare nu poate sterge realitatea 
atlelor chstigă insă o valoare prin recunoasterea impli- 
cită că o asifel de conduită ar fi fost o eroare. 

lar in politica fată de Germania Titulescu se justifică 
prin oferta In dou rânduri a unui pact de asistentă mu- 
tuală. Să analizăm pulin accastă ofertă, după datele enun- 
tale de insasi Tiluleseu, in articolul său din “Universul”. 

Peima ofertă este condtionată de alianta Germanibi 
ci celelalte stale aliale me României: adică in primul 
vân cu Pranla. Ce lemei se putea pune pe o nslfel de pro- 
punare, când intrun caz precedeni, când Franta «i 
Germania încheiase virtual un vincul contractual in ca- 
drul pactului celor 4 mari puleri oceidentale, Titulescu 
fusese unul dintre cel mai stăruitori mililanti in polriva 
acestui sistem. 

Cat despre a doua ofertă, din 1936, era lipellă țoemai 
de singura conditie pusă de Germania, cum s'a văzul mai 
sus, pentru o intelegere cu Bomânia: nesemnarea nici 
unui fel de păci cu Sovielele, Dar tocmai alunei Titulescu 
trata un pact de asistentă cu Nusia Sovietică, Incompati- 
biMlatea intre acesta două pacie, reală de data aceasta fiin- 
ră nu mai era vorba de impărtirea Europei in două blo- 
curi, ci de Buropa si Anti-Europa, Mipeea inarăsi oferta 
ii Tituteseu de o bază reală, 

Concluzia justificărilor lui "Tiluleseu este edificatoare 
pentru posteritate: “In consecință, se voda că politica 
externă te am duso a fost o politică de juxtapunere da 
prietenii dar mu de impârtire a Europei in blocuri. Nu 
cer alloru să accepte punctul meu de vedere. Car insă să 
se recunvască că ari aul fată da tările cu curi el (adver- 
varii politicii dul Titulescu, N. N.) cred că noi trebuie 
„Să fim umiei, sentimente de pristenie reală, dat fiindcă, 
im considerat pe acelas pielor cu Franta, cu An. 
si cu celelalțe lări aliate nouă”, Dar tocrnai aceaalii 
o poale accepta posteritatea, mal ales azi în pora- 
anilor mawlti cari au trecut. 
pactului celor 4 mari puteri occidentale con= 
Aa irpărtirea Sei in blocuri, Tar spă- 

Vi unuia dintre blocuri e 
ducea direct da alianta unei plirti a eta 
opă, contra Tmrapei, Interesul concluzie dul Ti- 
În necunoasterea political bune, juxtapunere 
mii, pe care n'a facuto ni sligmatizarea politici 
Timinarea intre puterile occidentale, care duca 
i ră își nd pecare cu stiintă sau fară atiinti, 
ca Vole, a ficul'o din plin pânii la ur. 


a Ai: vezullă din insusi afirmatiile ui Titulescu, cum 
apoi Sa Aliuta Consemnale în docu- 

omâni oarle bine să concilieza ami- 
toate puterile oecidentale cu Franta și cu Anglia 
aniă si Italia: că Vestul nu mnaninta cu 


+ 
UE, 
LIBERTPAq 


In schimb cât timp Husia comunistă sau ori 
Rusie va nutri tendinte imperialiste în Eutăpa, 
este pe pragul unei primejdii de moarte, a. 

Desigur, nici consideratiunile sentimentale, mia 
monstratiunile de cumintenie amicală, nici vidicoluj. 
textului de amenintare din partea României a colo 
rusese mar pulea opri Rusia dela executarea Unui e 
gram de atât de vaste proportii. Gine concepe dom ia 
umili si a oceanelor si porneste da aclitiue, mu pg. i 
impiadecă de scâncetul micilor popoare din cale, pop 
enta a dovedit că nu este posibili o intelegere cup 
pornită sau pe punctul să pornească în mars spre Diet 
D-l Gafencu intr'una din cârtile sale, relevă pe bună d 
tate că onidecâte ori puterile occidentala au cula e 
Rusie im ascensiune un acord asupra delimitări. zonele ; 
de influentă, de atâtea ori a urmat o amenintare a cehi 
librului european. Dacă nu este deci posibilă o. iute 
a unei Româniii pacifice cu o Rusie imperialistă, nui mai 
rămâne României decât să se resemneze la apărare pen 
a supravietui. Pentru aceste consideratiuni deci, n 
nisa [rebue si se alieze cu acele forle care a apiiră da 
mejdia primordială dela Masărit, y 

Puiu urmare, daci asa cum serie D-l Cosle, lol Ti Uli 
cu a inteles printe primii, incă din primăvara um Î] 
1930, că midboiul a devenit aproape inevitabil”, atu 
misiunea diplomatiei românesti era precis definită 
nia conditiilor de existență a României: dacă vizbolul 
se mai putea evilu, măcar să se incerce sii fie indrep 
in directia cea mai putin diuniitoare inteveselor vomă î 
ti; asa dar să se aplice principiul de politicii exlera 
mănească de clasare a primejdiilor in ordine de. 
tanti si urgenţă, adică să se facă loale storlările p 
w intoarce războiul dinspre Vest si u Li drenat ou 
mijloacele spre Lat, pentruca miiear aceustă 
considerată inevitabilă de 'Pilulescu să se soldoze si a 
positiv; distrugerea imperialismului cel mai vii 
vismul revolutionar universalist, tit 
„Dintre toate relele aduse de un război inevitabil, ca 
lizarea spre Eat era cel mai mic si Europa pulea 
cele mai multe din interesele sale fundamentale, 

Odatii cu distrugerea focarului de expansiune comun 
lo—pan—rusisţă, gi energia polentialului germa : 
vdat intro atât de vastă actiune ar fi pierdut din Viu: 
lentă, Sa 

Lnperialisuul vuso-coliunist inăbusit si energii 
mi tanar ae alenuati atunci in adevăr y 
zl dd aul nou echilibru ouropoan si mondial. Ne 
o rad mii uzat de o asttel de gigantică sforlare 
apari nea ei în fata unui bloc de popoare 

stonpiăi imsild ra intacte. Acest bloc dotat de u 
Pier ii 1, ar 4i obligat national-socializan ci 
n betia de pulere ce cuprinde din nefericire 
IEI cbr după o victorie, l-ar fi impus o me 
ete în Mr urare d ut d 
ra e, ar fi avut destule mijloace, 

mperlalizmul, estic, să-l Ji mil 
vile condilii. deea, , vlimine în mult mai pol 
lusăsi existenta capitularea total din Mal 4 
y ucestui blo al statelor libere În 
cu celelalte mari Puteri Oeeid E var [| 
Urat probabil Fa AR veldontale la care Sur 
mania sațistacutl ie pa Bi Ali, 86, ROI 
Vovendiciiri oxugorale MA Dont al Sag 
dia zadage IRU le să A reounoaseii rolonsele unei. 40 
tru multi Yiormne, Ganri vină, 0. fapta do ocbilibru 10 
monia în Ruopa AMN d se ap Mi MONI 
"oare ci paritie, ea un eu | A ip ANA NM 
Umentul ai Ub suprny A pla eță je ei 1 
eldontala vi In coluhoa n se aolonlollo qungleRă 
vanitate. garanta | "catia URI. Dan MIRĂ 

n vudrul unei orgunizatii. coleul 


Om 


U 


cu oi 


“a avut dreptate; el este adevăratul realist”. Ne intrebiurn 


LIBERTATEA 


„Atunci blocul micilor popoare ale Europei Orientale ar fi 


avul ioriisi un rost veul: să unentină echilibrul intre 
marile puteri si sustinandu-se weciproc, să alenueze even- 
tualele presiuni ale unora sau altora, 


au 


Dar diplomatia romănească condusă de Titulescu si 
chiar nui vatziu na interpretat poleit reaitațiuior de 
ULUNEL piine piile suluiure ue politica externă uietate ae 
pozitia nousţru “la ruspintia imperiilor”, uneori anoarte 
si loaenunu i lererea vesuscitarii, 

Si nici n avea cum să procedeze ulfel, fiindca loemai 
vunvastereu problemuticei românesli si europene suferea 
de un viciu de tond: identăticarea inversă a primejdiilor, 
upli carea deci pe dus n principiului de conlraciare a alian- 
lelor dupu ordinea de preciideve a acestor primejdii; adică 
primatul prunegjliei vestice lati de cea estica, a fasciz- 
ului europen fata de u comunizinului euro-asiațic, 

Increderea in elicontu formelor juridice după ce nu- 


 vleul vezistentei curopene fata de list reprezentat de Ger- 
mania a căzul, convingerea că pulerile occidentale fara 
_ Gormuania vor impune Husiei la sfârsitul războiului câs- 
„ ligat cu ajulorul ei, respectarea aestor forme, conventii, 
— Watate si pacte—sau că insi Huzsia si-ar Dropune să le 


vespecle de bună vole, au fosil iluziile cele mai funeste 


„ vezultate din acel viciu de cunoastere a problematicei 1no- 
„derne, 


europene si românesti. 
D-l Cosle se inlreabă: cine a avut dreptate? cine a fost 
udeviralul realist? Si lot D-Sa isi răspunde: “Titulescu 


Si moi, “judecând istoria ultimilor 15 ani in perspeclivă”; 


cum a avul dreptate “Titulescu? 


Iacă 'Dilulescu ac fi avut dreplate, ar fi trebuit ca 
um Presediulele Pruman, Churchill, Auriol si Stalin să 
ibzuiască impreuna ințe'o mai multă sau mai putini 
nonie, destinele lumii democratice; intre Statele-Unile 
Rusia Sovietică să existe o intimitate cel putin ca in- 
e Franta si Mareu Britanie; Germania unitară, demoera- 
tizată si demilitarizată, sii voteze la 0. N. U. când cu So- 


„ vielele când cu Statele-Unite fără ca unele sau altele să 
sa supere; Imperiul Britanie si cel Francez să aibă o vi- 
 goare reinoită si să nu mai existe cartele imui riguroase 
ca în [inipul războiului la Londra, după 7 ani dela sfâu- 


ivea războiului; Simplonul să civeule plin de oecidentali- 


si de bistinusi, cu tel de fel de teburi sau Luristi, fâri 


alte preocupări decăt să ajungă mui repede la Sofia si 
Bucuresti sau invers, la Milano si Puris; numila “Cortină 


„da Bier” să nu existe in lerminologia politică si în lim- 
„ bajul popular; adică Soviotele si fi respectat tratatele 
„do alianti, de amicitie si de asistenti, si azi Anders si Mi- 
“kolaiozik să guverneze la Varsovia, Benes şi Massarik la 


rața, Regele Peliu cu Folici si Macek la Belgred, iar 


 opozitiile vospeolive să waibă alte griji decât dilema volu- 
lui majoritar suu proportional; România Ungaria si Bulu- 
„zia, dupii judocureu si pedepsire lor de câtre cei 4 mari în 
"deplin acord, cu mal multe zeci de milioune de dolari pen-. 
Unu politica Mor mioapă, sa [ie redate democratiei cu Maniu 


Prim-Ministru si urmnusul lui Pituleseu la Externe, cu Vi 


i um enicun si He d anu 
con! e la marirea productiei de uutomobile si posturi 
viziune, int covootiirile atomica să se indrepte nu- 
directia zborurilor interplanetare; in Rusia să se 


ied 


cunstiuiască munai Mracloare iar Pravda sa ceata pate 
WeLă UgILuLOLULUI Aau= 150 4 SI predea ua uuver- 
nului Legilina si ani al SUN Vuze Baa; despre 
Uurecu sa DU st stie uwiţ că Său Tucut alegeri (UESIgUr 
libere) si ca a sporil comertul eu Japonia; su start ca 
lumea să nu se gândească la un nou război decât ca la 
sfirsitul lumii in anul 2400, Dreplale vaz pulea spune 

că a avul Titulescu, dacă cel putin adeptii pohtica lui 
sar afla in sțrainătăti in concediu iar nu in exil ca toli 
“Tascistii” de rând. i 


Adevăratul vealist a lost Titulescu? Xu u prea greu de YA 
gândil ce sar fi intârmplat uta sar tn reanzat integral E 
pontica lui Vituleseu. Hormânia ur ji semnat pactul de 
usislentă eu Sovietele prin care ar Ii obtinut lot felul de 
guranlii, Germania ar Ii considerat lomana ca angajata 
delimtiv in campul Huntului popular si deci ca nu nou 
cap de pod sovietic, ca Ueho-Slovacia, Romănia renuntam 
la misiunea ei la Esi, revizionisniul devenea o ară ce 
urma s'0 lichideze ca pe Ceho-Slovacia. La stipularea pac- 
tului eu Sovietele in 1039 Gemania ar mai fi avul asa 
dar nici un interes să menajeze România; tocmai dinpo- 
Livă, Romănia ca si Polonia ar [i devenit o platiorma 
«e intelegere germano-rusă, Revendicările rusesti nu sar 
îi oprit numai pe Prut, ci sar fi intins pâna la Carpati, 
vechiul ideal rusese; Germania War mai fi avut nicium 
inoliv să nu-i dea satisfactie, cum Hitler a arătaţ precis 
in convorbirea amintită cu Ciano, dacă România iese din 
pozitia de echilibru. Si desigur nu pactul de asistentă cu 
Momânia ar fi oprit Rusia să-si realizeze revendicările, 
după cum nici pactul de asistență cu Polonia n'a iinpie- 
decato s'o impartă. In evenimentele din 1939-40 Romănia 
ar fi dispărut dupa huetă, impartilă de vecini si ocupată 
milităreste. In razboiul cu Sovietele din 19, Germaniu 
impingând armata vosie dincolo de Nislru arti stabilit un 
vegim de ocupatie militară ca inbho lară inamică si in cel 
mai bun căz Sar fi admis o fictiune de stat vasalizat, cu 
un fel de guvern Nedici ourecare. După retragerea trupe- 
lor germane din teritoriile românesti, Statutul României 
ar fi fost determinat in ultimă instantă de Rusia, cu par : 
liciparea numai platonică, a puterilor occidentale, Rusia 
si-ar fi retinut ce-a căstigat prin pactul ruso-german, 
cum Sa văzul in cazul Basarabiei si Bucoviniei, Tărilor : 
Baltice si Poloniei: in plus ax fi retinut probabil Dobro- , & 
gea sub pretextul sanelionării Bulgariei pentru pa aci- : 
parea la război alaturi de Germania; in cel mai bun caz Do- 
brogea av fi fost pusă sub un condominium ruso-român, 
adică in praclică echivalând cu o posesiune sovietică. Ro- 
mânia ar fi fost impinsă nominal peste Carpati, în astepta- i 
vea unei solutii radicale. Regimul * democratie” stipulat de : 
ucord cu aliatii occidentali ar fi fost stabilit după inter- RA 


pretarea sovialtti. Regele si Guvernul în exil ar fi rămas pă 
la Londra ca Regele Petru, în timp ce iucă din 4944 Groza „Asa 
Parhon si ceilalti ar fi ujutut comunistii să instaleze Aa 
republica populară. Din 1939-40 România ar fi ce e AL 


deci din toate directiile seria de schingiuiri morale 
teritoriale. Bogătiu economică a României ur fi fost sli 
lă cu desăvârsive, Incă depe atunci elițele românesti ar 
Ti fost deoimute st impărtite intre lagărele rusesti si er 
mane. 'Draumatismul acesta bragie zmulgindu-i jposibi= 
litătile de rezistenti, ar fi ingenundhiat natiunea română 
sub un complex de noputintă, ar fi reduso lu o populatie 
de felahi, desconsiderată si condamnată la pasivitate: lip- 
sită do conditia eroică, naliunea română piandea în îs- 
țorie titlul la libertatea prin sine insisi. Astfel fenomenul 
vormânese sar fi pierdut în haosul dezagregării si proce= 
sul unitătii românesti Sar fi intors cu venea” in urmă, 

Tati unde ar fi dus genul acesta de renlizm, Blocul 
micilor tări realiza! după gândierea lui Pituleseu, adică 
blocarea Axei prin coalitia celorlalte mari puteri ocoiden- 


suie ea Mania Movtetieă mo cuie: că mine fi mehimibaai - 
e i ae îi impimlimeaa rimoiai, de Poe fi grăbi at 


Sueanai fitmdeă mn font (mm până în capăt fa enajirtara 
derită de Germanie a demnă: rabini spre Bat, Po- 
L com i va praga, var fi 


foerreaeee, tomaprai dn cehii cezwlental, 

fă de pirierea bimrtăti «i a teritorii de la Fat! 
far bw-imra sortită a la Sirio, torpilămi mie 
edipă exariontoie rauate fepe nrna piticii Imi Svetep 
viei și a Primriprlai Pani, ari se vede line ude 


* 
* 


id 
posile desi vorbi de actnalitatea politizii bai Tita 
Sata, 


| 
i 


i 
viii 
li! 


în Barrpa. 
făra emilia Coeeaniei, va 
Donegal 4 Va.cieaut m vi E 
comtimeni steii, Acest 950 tânal de 
ra ameniniat să fie copiei de 
î vu toală prmoiatea gi 


i 
N 
i 
i 


LIBERTATE 


za ai cit igarea vecii Bee insearană 
vocia_ în artevăr, meamai ebatibiieaă ae mot si qj 


A? tretom ca poiteriie cerbtentale să comită irrmerae gre- 
i si Mowiatate să afere Germanii Ponlizarea nmoi 06 


stim imperial ca propetal lor rime putea poporul grai ȘI 


să inclina spre Cartan, 

Dar timpul premiilor a trecut si Sovietate nau atât 03 
erii cm Orridentini. Gormania va jaea mn ro printipal 
Alături de Statele! mite, Franta si Marea-Beitanie, Dope 
mu a imepal să ce vorbească, mai ales dop ei Ț 
fetrapariiia de ln Londra, premergătoare celți de în kb 
saboma, de “cei patra mari.” Între “cei patru mari”, Gere 
mănia îmi reia focul rwvenit eliminand Baia. Astfel 


LIBERTATEA 


Apei crmeesii îm Asia: fiatele-tinite să se ratează din 
Japonia, fin Corea «i din tnată Asia: Tihertata de axpane 
mes îm India, în Birmania, în Matanata și Isdorhina în 

"m datarea. mt Aa. „d Li 

evbrat roaga “âpâmire 

Carmine vălare pe rain doză mai veti si mai po 
puiata ermtinente, Mâpân pe imensa vi tragea Înme ete 
satatică, vatra eisiizal ini menane reactia miti pu- 
mătate de canti, ar ruprinate rmeâmt si Africa - 1. 
gemeni cate dă Amariei i paatmg am orar eateegtaai 
britanie până ee mfomaia me citea eta sim lată made 
ar dee artnafitatea mnai aatfal 4e Pitici si m mm fat 
ta. Vechea alta a erei ln pierderea tei Prea e: qi 
Baropa și e unui intins spatia dia Ala: Per BaP4 ae 
de fără prea mari sfartări ln trtearatei ere arata 
în Pome. AMetaalitatea pifitirii dala fatta, sia Demi mm 
emmati fată de Soviiate, ar echivala e pierderre sexi 
râzi mei! 

Dar toale acestea je stiu prea bine fartamii rompemeatati 
ceeidentali. îmetrina Troman, “Ipinealia Tatată” a De 
ni Arteaon, sirategia Pentaabenalesi, 3 


sivă co Înperiui Coemanist. Lupa seeada crenpieză intre 
vizimnea erestină a libertatii «i famatizremă imogerialiat, 


„sad y 
De ate partie re mt ir ep i 
me a în e poa 


ji ii 


i 
și 


și 
i 
| 


„male în simta ca came dat 
matitatea ln timpi emma. 


iii 
i 
iai 
ui Ma 
în di pir 


|; 
| 
i 
Ş: 
I 


Mirit 
il 
| 
| 


A 
i 
N 


Bta ră. 


22 


inta o astenena culpă si trece la ale inainte de Vreme, 
dir dacă gândeste bine si vede departe, pierde calitatea 
da precursor si aste bila! de istorie. Tată, Briand dacă ar 
fi fost numai un gânditor si ar fi preconizal numai pe 
valea serisutoi Statele nite ale Europei, ar fi pomenit azi 
printre părintii ideii de unitate europeană, Dar Briand a 
fost Ministru de Fxlarne si în această calițale a trimes gu- 


vernelor europene faimosul chestionar, invitându-le să 
realizeze Statele Unite. Un astfel de demers alât de tim- 
prin, a pierdul sensul conere! al posibilului si ca atare 
orice importantă în perspectiva timpului. Briand nici mă- 
car mu este citat la Strassbourg si nimeni nu-i găseste vreo 
slunlitate 

La 


Astfel expresia aceasta, *spirilualizarea fronliareor.” 
mutovomă azi de autorul ci, inbră în actualitatea euro- 
peană eu un nou continut, 

Comprimarea lumii determină un curent de concen- 
trare in unităţi superstatele. Europa penlru a supravietui, 
tinde spre o astfel de unitate. Dar criteriul aceslei unilă- 
«i nu poale fi acel de pe timpul lui Briand si Titulescu, si 
nici măcar acel de la Sirassbonrg. Unitatea nu poale re- 
zulta din nivelarea si topirea natiunilor intr'un creusot din 
care să iasă o massa amorfă si uniformă. O astfel de Eu- 
Tapă n'a avea nici o greutate si nici o fortă creatoare, 
fiimlcă facută din rupturi, ar pierde tocmai nervul mo- 
tor care i-a dat primatul in istorie: specificul sintetic 

„al diverselor natiuni. Natiunile si emulatia dintre ele au 

“iai Europei primalul in era crestin. 

| Pentru ca Europa să se unească organic, naliunile 
- mu trebuese slăbite, ci întărite in sâmburele tor si apoi 
concentrate pe un coeficent de comunitate. Unitalea Ev- 
rapei urmează deci să rezulta din articularea natiunilor 
intrun sistem care să oneilieze personalitatea lor cu o 
persnnalitale superioara organică <uperstalală. 


e manifestare a altei na- 
la de tip modern. In Eu- 
e natiuni se vor distinge 
lie si de expresie, decât 


se va demola organie si eficace. Nutnai con: 


Mea acestor forte populare va d i 
dn să: a Europei fosta de 


j mai inainte de toate Europa trebue să se 
- i s, ape- 
e. Toate ideile azi in frământare sunt mai intăt unelte 


LIBERTATEA 


gândire si in tehnica de acliune, Probleme de existenta, 
a natiunilor sunt azi mai toate de politică externă, In 
functie de aceste probleme, complexe, trebuice deci rein- 
cilă tehnica in politica externă. F 

Azi mijloacele din trecut nu mai sunt operanle: pac= 
te, clauze, ratiuni de stat, normele diplomatiei traditionale, 
sunt forme neputincioase, Politica externă pretinde acum, 

o tehnică revolutionavă de mânuire n valorilor ideologice 
si a fortelor populare. Diplomatia moderni este in acelas 
timp un laborator si armă psihologică de avantgardă 
in razboiul nemărturisit. Ă 

Politica externă nu se mai poale inspira din ratiuni ca- ş 
duce de stal, ci pentru a câstiga o fortiă adevarată trebue 
să ajunga până la cele mai adânci tezaure de energie ala | 
popoarelor în luptă pentru libertate. Politica externă n 
acestor propoare pentru a infrunta cu succes dogmatismui 
urmează să se bizue pe o ideologie viguroasă, 

Comunizmul a progresat în lume nu atăt prin forta 
sa ideologică, cât prin lipsa unei opozilii ideologice efo- 
live. Vidul atrage intodeuna o allă fortă,leea mai activi, “A 
sa-l acopere cu un mou continui! Anumite fracliuni ale 
maselor populare au fost atrase de comunism mai mut 
din disperarea provocală de acest vid, decât de increde- 
rea in mirajul comunist. Pentru a combate deci dozmaliz- 
mul comunist în politica internatională, trobuie sa i se 
opuni o idee superioară si convingatoare. 

Ar urma deci ca democratia, zdruncinată scum in cons- 
tinta popoarelor de tovâriisia din trecut. cu bolsevizmiul, 
să fie restabilită in notiunea sa justă si reincăreată cu 
un nou continut, pentru a câstiza o nouă forla ideologică 
si combativă contra comunnizmului, 

Pentru a izbuti in aceasta grea sfortare, esenta demo- 
craliei, libertatea, trebue purgati de prejudecitile caduce. 
ale “Contractului Social”si intărită cu 0 conditie eroică, 
cu o credintă puternici si adâne înrădăcinată in consti=. 
inta popoarelor curopene, pentru a le reuni sub un pa- 
vilion comun, % 

Singura idee care are forta totală de a elimina ideola- 
gia comunistă, de a inspira incredere popoarelor, de a 
risipi indoielile, de a pune baze solide da *prijin moral 
in haosul de azi, de a rouni toate popoarele intr'um front 
comun si de a le insufla un spirit de jerită si de ofensivă 
cum cere lupta contra comunismului, este crestinismul, 
Numai o ideologie bizuită pe creslinism are forla să 
libereze Europa si lumea intreagii de obsesia comunismului 

Politica Internafională trebuie deci să tindă în lupta 
pentru libertate, către organizarea unui sistem eficace 
unitar, bazat pe o ideologie crestină. Precăderea acestor 
ideologii în Europa corespunziitoare criteriilor demoera= 
tice datorită majoritatii absolule a credinciosilor crese 
lini, nu numai că nu impiedică, dar incurajează colabo- 
sarea penlru o acliune comună cu alte ideologii inspirate 
din alte principii religioase, dar tinzând la acelas final. 
Coalitia religiilor este o mare idee ca fundament ideologii 
in politica internatională impotriva fanatismului comunis! 
Politica internatională fată de comunizm nu va atinge un 
coeficient real de eificientă până ce nu se va mealiza coa- 
litia ideologiilor si fortelor de crealie a popoarelor, 


| 


A 


xx 


Din această lunga cercelare nu rezultă asa dar nici Un. 
element de actualitate în politica lui Titulescu. Nave 
nici un fel de resenfimenl fată de persoana lui; din pi 
trivă, aceste rânduri critice nu le-am scris cu inima us 
ară. Lam cunoscut pe Tilulescu de mult si după 
ani imi revine in minte imaginea unui om cald si 
9menie. Das omenia fârâ vigoare si fără priceperea. bin 
Pulul, nu e deajuns in politica, Inaltă, Oamenii. cumse- 


nulti. 


„renunte la o trufie” si mai nejustificată, 


LIBERTATEA 


cade lau inlesnit de multe ori revolte sangeroase si 
războaie, Dezastrele se datorează tot atât oamenilor de 
bunăvoiniă fără simtul posibilului cât si dementilor beti 
de putere. Si in adevăr, dezastrul Europei si al României 
se datorează de o potrivă acestor două categorii, *Pra= 
busirea noastră, serie D- Coste, n'a fost nici izolată nici 
fatală, ci urmearea logici a unui lant de greseli din partea 
celor ce aveau puterea să determine la momentele sucee= 
sive, cursul istoriei”, Desigur, prăbusirea noastră nu era 
fatală si nici nu putea fi izolată: căzând România, căden 
tot. Estul european. Dar nu putem spune că răspunderea 
opoartă numai coi ce aveau puterea si determine cursul 
istoriei; o poartă si ceice nu i-au impiedecat si-l deter- 
mina cum lau determinat. Există o culpă “in comitendi”, 
după cum există una “in comitendi”, sau după dictonul 
fracez de drept, "qui peul et n'empeche, peche”, Tilulesen 
credea ca într'o lege in infrângerea Germaniei si in vie- 
toria aliatilor. Dar daca trebuia Germania să se bată cu 
“aliații”? Si care “ajiali”> Ceilalti, adversarii politicii 
lui Titulescu, spuneau: dacii Germania se bate cu “aliații”, 
câstigă numai unul dintre “aliati”: Rusia Sovietică. Si mai 
spuneau: pentru România nu decide Londra ci Moscova in 
caz de război. Si atunci ne intrebiim si noi: cine a avut 
dreptate? Titulescu, care Imcra pentru intelegerea cu Rnsia 
crezând câ-si salvează lnra, sau cei cari stian că o inteli- 
pere cu Rusia inseamă prăbusirea tării, fatală! Noi nu ne 
vom da un raspuns răspunsul îl dă panorama lumii de 
azi si spatiul dintre Elba si Hon-Kong. 

E adevărat, toti au gresit: si pulerile occidentale =i 


„cele mai mici si Germania, si alti multi, prieteni sau ne- 
„prieteni ai lui Titulescu. Numai Rusia n'a gresit: dar nu 
„atât din meritul ei, cât din nestiinta celor ce aveau tot in- 


teresul să vadă de unde vine catastrofa. A lipsit unei 


„părti din clasa conducatoare si din personalul politie eu- 
„Topean, simtul securitatii: ma stiut să vadă ce vine, da- 


că Rusia este lăsată să intre in cetate. 
Si iarăsi o adevărat, ar fi bine ca cei de bună credin- 
„tă cari au căulat mântuirea pe căi deosebite, si nu se 


mai tragă la rispundere: să priceapă numai lupta grea 


ce-i asteaplă. Dar atunci deco unii revendicii o dreptate 


pa cara evidenta o respinge cu o claritate solară? Teze 
„atăt de net combătute de tragica realitate, nu pot fi tre- 


„cule nici măcar sub tâcere fără o gravii abatere dela da- 


-toria de a fi sinceri cu noi insine, cu istoria si cu vii- 


torul tării noastre, A trece sub lăcere astfel de teze, in- 
Seamna eronarea unei bune părti din opinia ro- 
mânească, inseamna substituirea realitătii printr'o. fic- 
tiune, a adevarului cu o versiune neintermnaiată. 

Cei care au prevăzul dezastrul politicii de tovărăsie 
cu Rusia fac bine ci au renuntat la trufia de a-si re- 
vendica dreplatea: findeii, în definitiv, dacă nau avut 
putere a si priciperea să impiedice o astfel de politică mau 
nici eiprea mulle de revendicat. Dar cei care continui să-si 
valorifica iluzia Ca dreptate, ca o actualizare a unei ima- 
gini dintrun vechi discurs al lui Titulescu, “O, fatală ilu- 
zie, O binecuvântată eroare”! incă mai mult trebue să 


Si ne unim, e bine să ne unim, dar pe adevăr, nu pe 


„un compromis cu adevârul, Noi sunten datori să arătăm 


„Românilor de pretutindeni, adevărul. Numai adevărul es- 


„te realism, numai el indrumeazii, face educatie si for- 


ritual de jertfă. Spunând numai adevărul vom 
miei me 4 ind Prut cavalereste greselile, 
va mai: crede cinova că me putem îndrepta si servi. Mani- 
rea noastra nu poate avea decâ o singurii justificare: 
laborarea de idei juste si consecventa în actiune. Altfel 
dacă nu avem astfel da posibilități, datoria noastra este 

“resemnăm la liicere si uitare. 
ad deci la versiunea actualității lui 'Ti- 


tulescu, Din conspectul politie 
te să apară ca un om 


permanente, is aia e 
Dacă Titulescu a creat 0 scoală, 
a fixat'o tocmai pe deectele iar n 
român, Românul are un mare | Ai Xe 
rioare: Românul iubeste, so amorezează iti ra N 
ni. Dar nu cu o d caritativă cre i E: 
ternic creator in raporturi 
complex aproape vicios, pasiona 
politica ratan dai eat cade. jă 
unele. ee AR (IA ce-i paralizează reflexele de ]i- 
bertate, Câle propuneri folosiloare au fost respinse de 
Guvernul Român ca de un indrăgostit ce se teme de ce Ă 
va crede indepărtata doamnă! 


Chiar mari patrioti si oameni de Stat, ca Petre Carp, 
Filipescu, Take Ionescu, sau lăsat antrenati de pasiune. 
Numai Brătienii si-au păstrat sângele reca in politica ex- 
ternă. Iar Regele Ferdinand trebue să rămână ca a pilda 
in istorte, de călcăre a propiilor simtaminte pentru ă ur- 
ma lima intereselor românesti, 


Această inclinare pasională a Românului este in opo- 
zilie cu esenta politicii externe. Politica externă cere 
unitate. Criteriul pasional divide unitatea in partide du- 
pă gusturi., inpotriva realilătii in orientarea externă. Ni- 
ci mâcar marile puteri nu-si pot permite partide in po- 
litica externă. Petre Carp spunea că nu se poate face cu 
Partide, politică mondială. Cu atât mai putin pot face cu 
micile popoare. Mai multe par- 
lide in orientarea externă duc o natiune la desfiintare. 
Nimic nu poale fi mai primejdios decât antazonismul in- 
tra partide pa moliva da politică externă. 

Mai ales o tarii in pozitia României impune criterii 
unitare de orientare in raporturile cu celelalte popoare. 
Este de ajuns să se privească harta pentru a intelege co- 
mandamentul unitătii in politica externă. Desigur, acest 
romandament nu exclude dezbaterea intre criterii diver- 
gente. Unitatea nu se impune cu haioneta. Dar după cer- 
cetarea obiectivă a criteriilor in spirit superior da res- 
ponsabilitate, in acliune trebuie urmată o linie unitară. 
România nu-si poate garanta securilatea 'u o diviziune 
in partide ireconciliabile, ca de pilda un partid germanofil 
si un altul rusofil. Omul de Stat se orientează după rea- 
litatea geografică in functie de cursul istoriei, iar nb 
după oportunități aparente, prejudecăti si “Fiii”, 

Dar politica lui Titulescu a dezvoltat tocmai criteriul 
pasional in relatiile exterioare. Temperamentul excesiv al 
lui Titulescu a condus la exagerări din impuls sentimen- 
tal. Sentimentalismul acesta, trecând peste elementele 
permanente si durabile ale constiintei colective românes- 
ti, dezvălue un complex de inferioritate, o mai mare in- 
credere în sprijinul unor puteri străine 
juridice, si o neincredere in mijloacele si in valorile po- 
porului român. Geonze Brătianu rezumă foarte bine ace 
astă stare in cartea sa în limba franceză r 
formation de VUnit& Roumaine”, din 1943: “T/erreur de 
la politique roumaine des dix darniăres anntes a 6t6 en 
offet de nâgligar ces elements pormanents et durables 
pour s'altadher A de formes qui ne pouvaient âtre qu'e- 
phemâres. 

Ta formule que Von prâta au premier delegus A la 
vonfârence de 1919: “le traite, tout la traite, rien que le 
trait6”, caracterise bien davanfage Vattitude de la diplo- 
inatia roumaine ă Văpoque qui a prăcădă le conflit actuel 
Bile €tait pour une trâs grande part Voeuvre de Nicolas 
Titulescu qui, trop confiant dans la letire das. instrumen!s 
diplomatiques et le systime de securit colective de 
Vassomblee de Gânâve, oi son talent se dăployait en des 


asigurat de acte 


“Origines et. e: 


24 
seantes, s'en tenail ă une derlara- 


sta, dont Vetticacili dă- 
an 


jontee oratoires retenti - 
> anli-revisioni : 
pâquilibre instabile dos puiss i 
ces curoptennes. Tant ue Vaccoră dos aaa pi 
"Trianon put tre maintenu, los ron 
ne furent pas menattes, Mais 
avisionniste et que În 


ion de prine 
pendant entidrement de 


ŞI. Germain ei de 
țiăres de Vunite roumaine 
jorsue Tltalie adople la thebse r ni a 
earenee toujours plus accentul de la politique franțaise 
el da see allits doutre mer introduisit ă nouveau dans la 
politique europtenne la puissance reidoutable de ză 
rializme moscovite, la position de la Roumanie devin 
prăcaire. Da trâse, de caractire exclusivement oa 9 
de son anti-revisionnisme ne constiluait plus mine dă- 
fense suffisanla contre da propazande habile ci soulenuie, 
grand renfort de brachures ot de molions 


qui demandait ' 4 
„Ies găranties des puissances ot 


* justica pour da Hongrie” | 
itdentulea navaient plus, dans les circonstanres nouvelles, 
quună valeur platonique, e! celes quo VANemagne pou- 
vait aftrir, au momen! od eles Sacoordaien! aveo ses inte 
vats, me furent pas reoues. La Rowmnanie se trouva done 
entiărement desarmâe devant da crise du systheme politi- 
que curophen. Ses alliances s'âtaient effondrees, la Sociele 
das Nations n'tlait plus quun vain mot: Vultimatum bru- 
tal de VUnion Sovietique, le 26 Juin 1940, la surprit en 
plin isolement diplomatique e! militaire, Il fallul c&der, 
pour ne pas risquar Vecrasament total et ce fut la perte 
dea la Bossarabie, de la Bukovine du Nord e! mâme dun 
tarritorie de Vancienne Moldavie. Aussildt, comme une 
meute & Vhalali, les voisins de DOuest et du Sud firent 
valoir 4ewr pretentions”; si mai doparte: “Ce demem- 
brament de Tiunit6 roumaine ne saurait db cependani 
une solution difinitive. Dans la guerre contre VU. BR. S.S. 
la Roumanie a retronvă a la fois des provinces orientales 
qui lui avaient 6 araches en 1940 ot le sens de sa mi- 
«ion historique de defense aux confins de I'Burope. File 
ne doit pas dâsosperer de lavenir, Ces journtes tragiques 
ont eu du moins Vutilit& de lui râveler ă nouveau le 
fondement essentiel de ses droite el Je principe permanent 
de somn unită. Tant que cette conscience se maintiendra, 
les demenimemenie du terriloire ne pourroni pas en- 
„ damer Vunită politique”. Si in concluzie: “Lunile rou- 
maine comprise dans des dimites naturelles, que 
„ui ont dracdes an cour des zi6elos. "Yes ondilions 
„ giozrațhiquea el le sens de su mission aux limites de 
"Europe, sl une răalile que les viciasitudes poliliques 
t pu sans doute obscurcir î cerlains moments, mais 
i demeure entiăre, comme Pun des fondemenis nbeessai- 
i de la pal, de tout ordre europten juste et durable”, 
Concluziile lui George Brătianu din 4942 sunt si azi va- 
ab a, Lapi d incă mai grele, Dar astfel de coneluzii 
a natiunii Auf te N pu al AA alora 
: sle concluzii respinez “drumul pe 

a vrut să ne călăuzească Nicolae Tilulescu”, Dao 
ar fi si tragem o invatătură, ar fi locmai cea contra 
> dun nu se face a politică exlernii, o politică dile- 


din spiritele 


huroase dare au avut viziunea fenomenului românesc din 
Pina ipii, Regii Si Odenii de Stat care tu luptat pent 
ni ol conditiile spatiului si ale istoriei, cap i 
nd d ertfă al generatiilip luptătoure, din 4 tra la 
un d ia Eug daf si din capncitutea de ercatie a mocnbu lu 
i, =; 1 ai de actiune romdnvască urmează să 
sd pată Pozitivă în tupta pentru Li- 
unitate, din afortărila de a area un potential 


LIBERTATEA 


suparior românesc si din misiunea. ce trebue să impli-. 
nească Romuinia în Europa viitdare. i [ 

Românul nu trebue să mai facă figură de “amorezat 
in politica intornationiiă; trebue cu măsură să cump 
noască autonomia propriilor posibilități cu iuruenla na 
turală a anarilo» natiuni oceidentale; adio nici si nu se 
subestimeze ca un fellah, nici să nu exagereze in supraes- 
limare. Dealtfel experienta Românilor in Wltima decadă, 
in tară sau in emigranti, probabil a risipit complexul da 
“amorez”, acel “libido” de care vorbeam, în waporturilo E 
exterioare. Românii au luat astfel act de autenticitatea 
propriilor valori, izvoare de orecatie si libertateDin aceste 
valoxi, din fonta do gândire originală si din incordarea 
energiilor în actiune, va creste un mare si nou fenomen 
vomânest, Noul fenomen românesc, rezultat din valorifi= 
carea virtutilor creatoare, sh da un continut, 0 actuali- 
tate, o linie autentică politicii orterne românesti. 

Tia fereralistă in care a intrat Europa nu numai că 
nu scade importanta politicii exleme dar din polrivă, O 
miiroste la maximum si atribue diplomatiei o nouă mi- 
siune, Rederalizmul excluzând izolăriis, splendide sau re- 
lalive do până acunx, creind o interdependentă si o inli= 
mitate obligată intre popoare, restrânge domeniul aface- 
rilor domestice, comprimă sfera de miscare interioară si 
multe probleme până acum de ordin întern intră în re 
sortul polilicii externe, Comunicatiile-in aer, po uscat si 
pe ape-higiena, politica, economia, marile lucrări publice, 
securitatea socială, strategia, cultura, intri din ce in ce 
mai mult in sfera negocierilor internationale, 

[n cadrul cooperării continentale, vieluirea popoarelor. 
pierde o bună parte de gospodărie interioară pentru a 
so converti in acte de politică externi. 

Dezvoltarea unui popor va fi o operă de intrecere cu | 
celalle popoare, pentru a crea o pozitie cât mai deter= 
minantă in comunitalea europeană. Politica externă devine 
astfel unealta cea mai activă de valorificare a luluror 
sforlărilor unui popor in avest proces de cooperare, Mi- 
siunea politicii externe, extinsă pe o suprafată mult mai 
vaslă cu odinioară, va fi deci să ajusleze inleresele natio- 
nale cu cele comunitara să concilieze suveranilalea cu. 
supra-unitatea, si impună cât mai multe valori si cri- 
terii ale natiunii respective in compozitul european si sii 
câstige prinir'o tenacitate permanentă pas cu pas, un loc 
de căpelenie in comunitate, milă 

Un nou gen de politică externă, complex, stiintific, — 
modern, eu viriuozităti de majorare a potentialului natio- 
mal, cu amplitudini de ecumenicitate, se va cristaliza din 
gisanlica sforlare a Buropei de a scăpa din clestele € 
galerii atit, ua a se regiisi pe linia ei milenară si. 
se silua la egalitate cu marile unități continentale, 

i Pr in Aa iatcoeata o searmii de conditii penteu 
Nae a A celelalte popoare si a vidica Românie 
4 ne Superior în comunitatea europeană, Asezare 
goniozitate iei A fe PRLY la UD mi RR 
viziune si antici ari A prd l sateni, dei 
elentente sir A A MR uta Nalai loa universale, su 
tă inalti în istori 4e AMlifioare a unei natiuni ipo-0 (n68 
superioare ce trebiulg n contemporaneitate, Aceste insusi 
dofecte si a unor manu Ata elibereze de povara uzi 
fiuidilate în carare menenle, ca de pildă „oprea, ni 
ISA , caractere, pornire spre descurajare, ne 
tinuitale in stortiiri axo d 2 , 
rintă în gospodăriei ice de compromis, zeflernizin, Us 
resemnare, Ţ ja inclinatie spre discordii, gvabli 
combătăn guuuivănd. calitătiile originare, ereditara 
nd defectele imprumutate, ți ul di An. 00) 
tmetiv va sfârsi prin a i d: p e român ci 
Acast tip de romă se impune in caracterizarea Das 

ş nân va servi la selectionarea elitelor s 
recrutarea efasei conducilo; p a 
vonstițuit, după eri are, Personalul politie astfel 

criterii moderne si originare, sava o 


E 


LIBERTATEA 


fica la inăltimea timpurilor si a misiunii românesti de 
factor poziliv in spatiul Europei Centrale si Orientale. O 
politică inchegală din autenticitate va crea a continuitate 


româneascii in actualitatea mondială, Astfel, generatiile 
se articulează intr'o continuitate de misiune românească : 


Misiunea generatiei noastra este realizarea, amet: Me 


mânii libere, incadrată la 100 de cinste in ierahia 
peană, . 


Inceputul filosofiei istoriei romanesti: A. D. Xenopol 


1. Pax agterna. 2. Arbitrajul fără forta armati e o 
carte de vise. 3. Soolalistii... nu vor război, 
4. Primele concluzii, 


1. Pentru ca cercetarea să fie complecta, Xenopol 
are in vedere loale aspectele ei. Asa sunt problema 
păcii sau arbitrajul international, cu pretentia de a 
opri războiul, si diversele miscări socialiste “pacifisle”, 

Intrebarea e următoarea: in starea de azi (1906) 


a relatiilor internationale e cu pulintă o desâvârsilă în- 


catare a războaielor si o desarmare obslească "si să 
pecelluim cu pacea o slave de lucruri respinsă de sim- 
tamânlul de dreptate al omenirii?” Intr'o situatie use- 
inănătoare Blaise Pascal spune: “Nu e la vedere că 


usa cum e o crima să turburi pacea unde adevărul 
- stăpâneste, e asemenea o crima să rămâi în pace când 


adevărul este lepădat?” (Pensâes). 
Xenopol găseste o singurii cale pe care să se poală 


"uduce pacea in mod definitiv, si anume, daci se des- 
ace “inapoi, către obârsiile ei, istoria omenirii, ceeu- 


to inseamni intrarea in paradis”, lucru su neputintă, 
si atunci pucea e o crimă câci se liinueste “prin o 
unitare din afară, o stare haoticii din lăuntru”, Dacă 
unor puteri le convine de minune să țină în puce o 
apăsare nedreaptă “când e vorba de a procluma pax 


“ueterna, nu trebue intrebat pe avăsitori ducă o dorese 


ci pe cei apăsati” (Congresul). Vorbind din pozitia 
păoii insisi, vedem oi e sau nu vremea paradisiucă 
sau trebue luplat foarte coneret pentru o a afla, ciiei 
a ala “in pace” si in nedreplulte se a crimă. 

2. Dar urbilrajul? Adică so ponte ajunge lu drep- 
tate prin arbitraj, cum e arbitrajul dela Haga sau cun 
sunt arbitrajele intexnationale? Mui întâi se constată 
oii holiăririle date de astfel da tribunale nu sunt inde- 
plinite da cel putin una din cole două purti, sau, ducă 


e numul o parte care nu vrea asculte, cum poate fi 


sii? “Dacă o putere judecătorească in dosul ră- 
reia nu stă puterea de a introduce in lumea faptelor, 
este ceva ce nu are fiintă; este un vis, o utopie, “Lipsa 


tă 


 tontel armate pentru a constrânge tara ce nu e cuminte 


Il 


arată slăbiciunea arbitrajului, iar când există si armală, 
constrângerea se face “lot prin război; căci armata in- 
ternatională ar trebui să lupte cu armala statului neas- 
cultător” (ceeace, adăugăm noi, se intâmplă azi cau ar- 
inata O. N. U.-lui). 

Uma din marile griji ale unui atare arbitraj e de- 
zarmarea generală, ori, “la fiecare propunere de de- 
zarmare se cera ca un stat sa inceapă, si care ar fi ne- 
bunul să inceapâ?” Arbitrajul fiind o formă goală, for- 
tă morală fără sustinere, mâluirea e tol la război. 

3. Pe vremea uceea mai era incă o “pozitie” impo- 
trivitoare războiului, si anume pozitia socialisti. De 
fupt lumea era in două tabere, o parte voia războiul, 
alta nu. Socialistii erau pacifisti in sensul că voiau 
desfiintarea armatelor apărând o stare de lucruri ce nu 
la convenea si astfel căutau toate mijloacele de distru- 
gere a lor, printre alele ciutau “să se folosească de 
răznintele umanitare ale unor intelectuali, a ciiror :ni- 
mă copleseste mintea, pentru a-si realiza sropurila 
lor de predominara socială si de prefacerea stării da 
astăzi (Congresul), ceace nu e alt lucru decât o si- 
inire prin idei a istoriei, fapt pe care istoria îl rafu- 
ză, ideile denbicei fiind “în urmă să oglindeuscă eve- 
nimentele”, 

Aceasta e comunicarea pe care o sustine în fata 
congresului, incheind; *rimâne deci deocamdată in- Dia 
dolelnie că razboiul este un rău neinlăturabil din avo- 
lutia omenirii, si că deci orice asezământ care va tin- 
de la otelirea corpurilor si a sufletelor, în scopul de a 
pregăti popoarele pentru înfruntarea luptei înarmate, 
este o bună si înteleaptă măsură” (dem). 

Congresul a fost emotionat chiar de comunicare, 
de argumentele aduse, fără a mai ridiza o opozilie, 

4. Poate ni-se pare cam duri pozitia lui Xenopol, 
iar dacă coborâm inapoi la 1900 vom putea vedea că 
ora prea durii, dar lovitura trebuia dată în plin lumii 
învătate cu *“niăzuinti umanitare” si care uitase că în 
istorie Iuerurile asa sunt—cal putin ca punet de ple- 
care—si insfarsit că darvinismul fiind pozitia generu- 
lă stiintifică si politică a vremii, toomai prin el sa pu- 
tea lucra, dar de alt fel Xenopol a depăsit acest dar- 


“Sa 


26 


vinism, pe de o parte prin afirmarea „ial iei pa: 
tatii, înr pa de altă parte prin revelare limbajului, îi 
momen cu tare neamvrile se îmbogălese neasemuil. 


— TI 


4. Doi realisti: Xenopol si N. Filipescu. 2. Micii RI. 

banti dau cadenta evolutiei. 3. Aut Cezar, aut nihil. 

4. Evolutie e război si durere. 5. Evolutie, Idele, întru= 
pare. 6. Dialectica lui Xenopol. Concluzii. 


de inteles adaosul făcut comunicării cu 
epitete Tnllitară a scoalelor din România” lucru 
ce intregeste si viziune filozofică. 

Nicolae Filipescu, fără sa fi formulat o atare vi- 
ziune cât priveste adaosul făcul de Neonopol a gândit la 
fel. Ba mai mult, find o personalitate politică elu reu- 
lizat pe linza alla fapte mililare si politice liceul mili- 
tar dela Mănăstirea Dealului. Fijnd aizi 0 mânăstire, un 
lucas de inchinare, ou moastele lui Mihai Vileazul, se 
crease un mit crestin si răzhoinic de intregire a nea- 
mului, de aceia luptătorii iesiti de aici s'au dovedit cru- 
ciati. x 

pentru Xenop”l problema venea alâl din experienta 
istorică a noastră cât si din faptele istoriei universale. 
In momentul său istorie “sistemul natiei înarmate a 
înlocuit pe cel al armatelor străine de propor”, carac- 
terul războaielor fiind acum national. Faptul acesta 
cera o anumită organizare a statului asa în cât recru- 

z tarea tinerilor să nu stingherească bunul său mers, 
i „precum si soldatii să poala învâla mestesugul războaie- 
Mor si să nu fie folositi la treburi secundare (asa cum 
Se făcea ducându—i... la seceri—). Soldatul să fie 
luptator, nu lucrâtor sau ordonantă (lucru ce-l 'poate 
face un... civil inapt pentu luptă). Dar tinând seama 
„de situatia si nevoile tării din aceia vreme, ne dăm 
“seama că Inca nu se putea realiza o bună organizare. 
a, Armata se facea dela doi la sapte ani, călăra- 
si dorobantii exislau, dar rezultatele lăsau de dorit. 
un maior, Chirilescu, a pregatit un ba- 
“mici dorobanti” care a uimit, lumea 
aa si destoinicia miscărilor, fapl ce a adus 
Marea unei legi de introducere în toate scolile 
pănă dela clasa ircia primară a exercitilor milita- 
obligutorie de invătamânt”. 
ia a fost aspru criticată, pontiucă în Occident 
si apoi “exercilile vor fi milate până la 
opol atent la asemenea miscări, susline 
orobanli, constatând că educatia fizică a 
„eu latul neiueriiită, iar indelelnicinile sco- 
ur inteleoluule slăbese orgunismul. Sau când 
aslica e facută fără un scop mai înalt degenere- 
in “ae ». Ori gimnastica urehuie inlocuită cu 
: întăresle corpul, existi un scop mo- 
pentru an lării, “Aslăzi scoala 
nu tinde a face din copii elemente de ini- 
“viată, ci repertorii vii de cunostinte abs- 
e nu aduc nici un folos viitorului cetătean 


au avoa un tablou limpide al istoriei 
|, 6 oameni cu irup si minte sânătoasu 
2 ârere să se militarizeze tone scolile. 
re fue “exercitii inilitare multe si 

„si multă și bună”. Mililarizaliea 
eolesori civili—prin disciplina 
sentimentului de vrednice din 


34 


LIBERTATEA 


sului la invătătură”, Si, insfârsil, inohee “sau to. 
sau nimic, asn lrebuie să fie lozinca acestei inoiri”, 
4, Asa dar în filozolie saw filozofia istoriei, nu 
e vorba de niste teorii frumos expuse ci de niste faplo.. 
Cel putin pentru Alexandru Xenopol, micii dorobanti, 
bat pasul evolutii; istoria se înfăptuesle prin ei, A 4 
îoeputul istoriei e geologie sau chiar dincolo 
de ea, exislând o pulere “neconstientă” care lucrează 
dela materia neorganică la cea organică si la spiritul 
cmeneso “cele trei mari regimuri in care se imparia 
tot ca fiinlează in această lume” (Eyvolulia în istoriu), 
Această putere nu e o idea sau un principiu ci o forta 
naturală, concretă, care nu se poate defini si caro ia ; 
diferite forme după limp si lo mergând orbeste spro 
un scop etic si spiritual. Formele partioulake pe care - 
le in dă rase deosebite în clime deosebite, de nici de 
curgând coneretul nalianul sau alte nole va varialin 
infinită prin serile de evenimente cu cara so inlântuase, 
Schimbareu asezării goografice aro mare Însemnii= 
lale; “Popoarele cara sculiabă locurile lor da silă- 
suintă prin emigrare sunt expuse la profaceri inte= 
fectuale sau chiar fizice”, cum sunt englezii emigrati 
in America, naliune aparte, Acoastă forlă lucraloare a 
mediului geofizice ne aminteste paideuma lui Froho= 
nius, tot pe atât de inefabili si cu influente ovidenle, 
Evolutia e esenla istorici, după cum paideuma e a cul 
lurii si a civilizatiei, Evolutia devine constiintă posle 
faclum  (neconstieniul in istorie) dată fiind starea 
emolională care îl cuprinde pe om în intregime, în. 
actiunea respectivă. Fuotul e verificat. de Frobenius in 
cea ce numeste el spontaneitate, joc sau expresie; când 
fortele nalive ale expresiei slăbase se ajunge în slarea 
conceptuală sau rațională. Dar deosebirea vine îndată. 
ce paideuma urmează o curbă, civilizatiile inbălrânind 
la Xenopol istoria e into continua căstigare ireveri i, 
bilă, formele care nu întră în evolutie piotrificându-se, 4 
De acbia evolutia e de ciiula! acolo undo e slasdiul pi . 
cel mai inalt, adigă războiul, urmâd o cale Târă sfăj sil 
D 


ceace si A. Toynbee sustine astăzi, (Ar fi de 
apropiere si de Hegel, Insă punctul de plecar 
Hegel fiind pur logic, iar ce urmează o conslri 
sistematică, deosebirea e mare. Apropierea se impune. 
doar când Hegel se referă la faptele concrete ale is- 
loriei). ca 
Astfel evolutia prin prâhusiri uriase a trecut 
unorganie la organiv iar de aici, de îndată ca n a 
omul în era quilernară, forta evoluliei s'a con 
pe om, restul lumii rămânând pentru todauna 
fix. Tar la om, am văzul, evolutia e răzhoi, 
Niotzsche definind viata ca vointă de putere 
această voință si în anorganic; La om vointă de mul 
capălă un sens prin umanizarea universului: fonte 
practice ate omului cane suni mereu in conflict di 
suferinta, iar pe drumul acesta se ajunge cum Spun 
Nietzsche la eul cosmic (BP. N. Wile zur Mach), 
La Xenopol evolutia în termoni exacli e o. revolutii 
permanentă si care, întrucât o face omul, e fără indoi 
ali, o durere greu de suportut, i i 
De oceia eu se indeplineste de piirtile superioar 
ale lumii, desvoltarea făcându-se “da sus în jos. 
mijlocirea  imprejurărilor necontenit. sahimbiilo 
“expunere pe scurt u principiilor fundamentale a ii 
torici) adică e mereu o elitii care premerge dosval 
tării interioare. Ia om evolutia dă “nastere acum 
vilizatiilor precum mai înainte dădea viată. fovmelor 
erganice necontenit propiisitoare”, tă 
„50 mevolutie, un războiu, e întodeuna un 
inainte si a-l refuza inseamnă că evolutia te-a 
păsit, Inaintând acum prin alti oameni mal tari; 


LIBERTATEA 


rel Domnitorul Cuza a inteles dreptatea lui Băloaseu 
vă tăranii au intrat în linia de bătaie si m adus une- 
le reforme, Guvernele urmitoare însă au tăinuit pe: 
litatea pentruca ulterior evalutia să se sevidonlioza 
totusi si imporiva lor, în 1907, căci tărani erâu acum 
ruita, Când primejdia este mai amenințătoare, inpra- 
Jurările se intipirase mai adine in constiinta si 
atâta “vointă la o incordare mai puternioă”, de unda 
si lovitura tărâneaspă extraordinară, Ideile cu cae 
lucrează evolutia sunt obstesti, “Sub acest termen nu 
trebueso intelese ideile abstracte ci ideile fie abstracte 
He concrete, imprastiate de un mamar de cameni. Asa 
credinta în Christos, figură si idea concretă, este o 
idee generală in sensul evolutiei, pentrucă este împriis- 
Vali de mii de ani de sute de milioane de oameni” 
tEvolutia in istorie.) 

Ideea generalii nu este decat în măsura în care eu 
ilrupare în imprejurările existentei, acesta fiind si 
intelesul elitei sau al piirtii superioare în istorie, 
Adica un om e crestin in mâsura in care o Christos 
insusi, 


Elita e trează la evonimente sau le creiaza pria 
văzboi, idei, suferintă. “Poporul, tiranul sa dosteptat 
»u atăt prin lucrarea ideilor, cât mult mai prime 
dios sub imboldul suferintei. Muza, unei voință wa 
dosteplat în e! si ea nu va mal putea fi inabusită”. 


E iMijloncele de indroplare ale stării tărânimii), sin 


gura putinii de salvare este să tii cadenta cu en, alt- 


„tel e “decadentă”, descompunere, ldealism, “Pentru a 
„sciipa de o astfel de perspectivă nu cate altceva de 


„Tăout, decât de ajutat puterii ce n răsirit—ecam pa 
“neasteptate pentru noi—in mintea poporului de jos si 
pe cnre puterea evolutiei n liisat-o să cadă din cutele 


- poalelor ei în viata noastră cea tihnită si linistiti de 


„daspuitori neconstienti spre marea noastră spaimă si 
iedumerire” (de ajulat puterii, adică de « intra in 


procesul revolutionar 


islorivi”; “Lrebue să n 
destinelor istorice, si ni 
Cu tot lim „mite 
clar cii evolutia” esi stu 
tă, ruptură urmând calea 


Evolutia saw 
stări, ou nepultintă de limita 
Pe cand istoria ora gri 
spatiala, în scoarta 

1 UI ] i "rin 

versneza, Lucrarea spatiala, coexistonta, sdavina. sia a: 
PUII GUBISOIINS UL fagi dia oa 
AA A a pierdut lei li pf A amerieană il i 
neliuni, adie din ce în mai mult omul cu stările 
sale sufletesti, Acestea marehează olipele, cvenză pa 
toriu, Nezultatul polnritătii spaliu-timip esto deci fs- 
toria, războiul. Am ave asa dame o dinleetică: su- 
tiu-timp=istorie (razbol), lueru ce trabue intetas 
concret: distineția o facem metodologie, în faptă sunt 
vamenii materie, spirit, efort, onci Xenopol ca un fi 
losot primordial si nesistematie are niste intuitii pe 
care le desvoltă, asi zice “neconstiut”, 


A fi, ea fi în război, altfel mori, dar si luptanul 
mori, lupta insa dă unicul sens lui “a fi”, oarecum in- 
vingându.i. Lirpiatorul triosta o tragedie uriasa: dis- 
truge cu vointa pentru un scop care nisi apartine. 
Xenopol a fost a fiinta religioasă, dar râmâna om nl 
veacului, reusind sa ajungă la mantuire, ca agonia da 
aici să se rezolva dincolo. Dar intrucat istorin este 
vene, micii dorabanti sunt eroii ei:dacă prin ni istoria 
duce lumea câtre stari tot mai desavarsita, la cela 
iat filosof —din vremuri vechi— Hernolit, conul, când 
Îi venea ccasul impricinarii era eunprins do foe si 
judecat. 


Octavian Buhociu, 


28 


. : i 
i ij i mtă comunicare [i 
joăm mai Jos 0 înteresan i IRU AA 
aa! 4 iri uooperie 1951 la ( migăgi eta 
Recherches” din Păris. Comunicarea a al : dr 
tense discutii in contradictoriu, dar «din picale s 


Idei aspecte si probleme 


ceasul de fată “reflecliunile” pe marginea ori- 
tit nu pân poarta ca altă dată percelea lui” sub 
speciae aeternitatis”, sub care gânditorii veacurilor 
trecute se aplicau să descifreze evenimentele lumii, Ori- 
căt de banală sar putea să apară afirmalia mea azi, 
mă sim! obligat so pun in fruntea considoratiilor ce 
„ vor urma: istoria nu mai este patent de analiză Silosoli- 
că pentru a desprinde—de bine de riu—porunei pentru 
viilor; ea constitue un cosmos aparte, o lume a omului 
din care acesta este respins fără incetare, exilat sau pur 
si simplu ucis. pentru a ingădui teoriilor si—si verifi- 
ce—orică) de efemer—schema lor implacabilă. 
Din toată această inclestare a vecului XX, veac care 
—după câte cred—incepe tocmai in 1939, desprind in 
primul rând senzatia că singur poporul român este an- 
gajat azi intr'o luptă pe viată si pe moarte si odată cu el, 
dar în mai misă măsură, toate popoarele de “graniceri” 
din Europa, care de 1500 de ani au respins cu pretul 
vielii lor—necontenit pusă ca mizi—asalturile valurilor 
succesive slavo-mongole. Zic cu pretul existenilei lor, 
Ş pentrucă trebue spus in mod răspicat: sacrificiul tragic 
| ul aceslor popoare de granilă a ingăduil Occidentului 
„Europei (si până lajurmă Occidentului intreg) să-si des- 
volte civilizatia de care se face atâta caz si care Sa 
dovedi! a fi pulredă din fase. Nu intră in lema acestei 
cergelări sa dezvolt teza pentru ce această civilizatie 
vecidentală este putredă din fase; ducă imprejurările 
imi vor ingădui—o vreodată, sper s'o fac inlr'o carte 
scrisă pe pămânul strâmosilor mei—din molive msor 
de bănuit azi. Când instârsit se va fi consumat—in vă- 
sul lumii—acsea ce eu numese ultima sansă a omului, 
Până atunci sunt nevoi—Tot in această ordine de 
= idei—să amintesc că senzatia, decadentei oceidentale 
Du vine, asa cum s'ar binui si cum s'a crezut multă 
„Vreme, dela suvcesul ideilor propăvăduile cu violen- 
lă Ia sfârsitul veacului XIX de mare 
E torilar Tusi—care vedeau in ortodoxie si in panslavism 
Ultimul mesianism istorie—si miei măcar dela uriasul 
lublou zugrăvit de gânditorul Oswald Spengler. in pra- 
| Bul acestui vene. Această senzatie a deoiiderii iremedia- 
bile o găsim in insusi sufletul si mintea gânditorilor 
d si sonitorilor apuseni, care nu s'au sfiit s'o ufirme in- 
dată după primul război mondial, gtunei când triumful 
„Aparent al democratiei adusese v destindere regii, cel 
puli pentru popoarele Occidentului, 0 imensă bibilio- 
pere i aproape uitată în fisierele bibliotevilor— 


a pleiadă a serii- 


să socotim definitiv 
Europei îsi dădea 
da nelo 


LIBERTATEA 


i edi le discutii din ca- 
i p ingadue sa vodă acesti 4 
Pi ar. petea usătă si alte positii în afară de aceea i 
a Domnului Gheorghe Bumbesti, 


ale istoriei romanesti 


de superioritate si isi asuma implicit dreptul de a con- 
es inele lumii. 
i Cei de falii totul fiimd pus pentru prima 
dată în balanta Viotoriei, când forte obseure si uriase 
fierb trezite din adâncurile tor istorice oorându-si drep- 
tul la auto-dolerminare, când imperii s'au prăbusil, 00 
niste idoli de argilă si se prabuseso incă sub oolii nos 
tri pedumerili, am socotit că u, vent censul să desohi- 
dem—pentru intelectualii romani liberi—enorma des- 
batere care priveste lumea de mâine si in care poporul 
nostru isi revendică incă de pe acum si in mod absolut, i 
dreptul lui milenar de u intemeia pe bazele cele mai 
autentice, ceoa ce mumeso “marea naliune din RăstiriW” 
ca placă turnantă a Europei, ă 
Esuând—asa cum se vede sau cum se va vedea si 
mai bine—in misiunea lui revolutionariă, Occidentul 
Europei, după ce a fost obligat să lase Occidentului 
american in zilele noastre directia lumii libere, va ire=, 
bui să admită intr'o zi în mod fătis că viitorul apartine 
popoarelor dela rădăcina istoriei, ac lea care n'au avut 
timpul să se consume sub lege de fier a ritmurilor 
istorioe, acelea care nu si-au inmormantay, sufletul 
sub piatră, gunoi si asfalt, Viitorul apartine popoare- 
lor tragice, printre care se afla din totdeauna poporul 
nostru, Acest fapt mi-a dat impulsul sa notez unele 
“reflectiuni” pe marginea istoriei poporului român. 
Spre mai buna lamurire a pozitiei mele, pe care 
imi ingădui s'o numesc inca depe acum "pan-românisnu” 
sau românism inegrul imi plasez viziunea istorică în. 
cadrul unei conceptii mai generale de metafizică filo- 
sofică, pe care am numit-o cândva “ontologia devenirii”, 
Ontologia devenirii priveste în mod esential isto= 
via ca o fesiitură de epifenomene. Cu alte cuvinte, o 
curgere constantă a unor fenomene de suprafată, oare 
inglobeazi termenii de civilizatie sau cultura; in sfâr: 
sit această desfăsurare epifenomenică este domini! 
de ideea de moarte istorică, de iveversibil, de irem 
diabil. In acest inteles, istoria ca fenomen de suprafi 
tă al omenirii se desfăsoară dialeclie sub imperiile a 
trei ritmuri: p 
A. Ritmul logio sau calitativ: Esi: aurora orioiirei. 
comunităli. EI coincide cu ceea, ce Spengler numoa! 
"desteptarea unui suflet"”—la care ontologia deve! 
rii adaugi: a unei calităiti istorica univoci si noni 
pâlabilii, Consumarea sau mai exact dislocarea ac0s= 
tui ritm duce inevitabil la 
B. Ritmul cantitativ aj istorici: Civilizatia care po 
tă pecetea lui se onracterizenziă prin constructii ur 
de tot felul—la scara posibilităților comuniliitii resp 


live-—care anuntă moartea si disparitia istoricii de mai 
lirziu, i 


„voomea nat 


LIBERTATEA 


C. In adeviir odată inchei faza cantitativa, is- 
toria unei comunitati intră în ultimul oi stadiu: acela 
dominat, de ritmul estetio cure inseamă: ratinamen! 
suu pifenomen ajuns la disolulie si in care substanta 
istoricii a comunității apuve definitiv secâtuită, Logi- 
tura ou adâncul istoriei a disparut, Viata intr'o civi= 
lizatie de acest tip dovine artificială, docnadentă, des- 
compusi, pielrificată penilru a folosi odată mai mult 
imaginea, spenglerinni, Sentimontolo—odinioară ma 
turale si curute—devin căutare a timpului pierdut, 
psihanaliză, fenomenologie, iubire “a Vechelle humai- 
ne”, Inslinetele falsificate devin vag amintiri biolo- 
pice, evociiri trupesti pe jumatate trădate, actiunile 
sunt simple mecanisme, emotiile Locite stau prefăcut 
in nelinisti larg rispândite, inteligenta se multiumes- 
te ou analiza, vointa devina solea de compromis, 


Sar parea asa dur că in această consăplia—derti - 
vali dintro o viziune motatizicii—po care mintea ome- 
neascii in optimismul ei morbid a rofuzat-o cu inci 
tânare de-alungul veacurilor, soarta poponrelor sau cu. 
munitatilar este dinainte inscrisă in acest ciclu infer. 
nul, al cărui termen final este mourtea sau disparitia 
istorica. Spun: S'ar părea, pentrucă nu intotdeauna 
—din ferioire—se petrece asa. Sunt popoare sau comu- 
nitati care nu cad în ispita cantitativului, dupa clipa 
in care luanta de consliintă a uniatii lor le face sa 
triiasoii istoric. Ritmul calitativ nu se disloci asa dar 
in mod fatal pentru u face loc ritmului constitutiv, 
Aceaslii dislocare—si “ici stă cheia oricărei istorii par- 
ticulare—nu se duloreste—după părerea meu—sdecăt 
unui “picat” in intelsul cel mai filosofie ul cuvântului, 
Popoarele sau comunitătile istorice ce nu cad in aceas- 
tă ispită urmează parcă o lege si mai profundă Inseri= 
să si eu in viziunea onlologiei devenirii. Este mentine- 
rea constiintei comunitiitii la, marile dimensiuni ale su- 
fletului calitativ, este neuitanea acestei unicităti pri- 
mordiale, refuzul comparatii sau ml interpenetrăii 
popoarelor, Pe scurt, acea melamortoză continuă a 
omului in contact cu fundurile cosmice si metafizice de 
care vorbeste Nielzsohe, viziune care capaoterizează 
necontenit poporul nosiru, sau matea poporului nos- 
tru, dela revolutia dionosiacă, ce sparge pentru tot- 
deauna in douii sulletul popoarelor Europei si până lu 
doing durerousi, Wragică si niciodată incheiată u poe- 
tului papulta* român, Este sufletul care aspiră la uceas- 
ti vesnici infrătire a omului cu cosmosul in miscare 
elerna metumortoză cure impiedică ingroparea sufle- 
tului istoria in materie, in temple, uzine sau blockhau- 
suri, In sfârsit sufletul care nu acceptă această *mu- 
dermizaro a, technicei mentale” decât prinir'o inglobare 
prealabilă « drumurilor de asfalt, a uzinelor si blovu- 
rilor in deveniea istorici, singura care ovilă intrarea in 
ciclul mortii, Hepot, acesta esto cuzul sufletului pe cur 
azi il numin “român”, dar care isi trage obârsia din 
revolutia dionisiuvă facuta do marii nostri strâmosi 
traci, care so prăvileso postre prima descompunere 
grouci, chiur lu incepulut antohitatii, ou mult inaintea 
lui Alexăudru Mavhedon, Sufletul “român” ure asa dar 
lu bază tragicul în miscare ce va curacteniza noinostat 


istoria monstri, ohiar din momentul în cure acest popor 
sub salturile. mei -mongalilor este vbli- 
gat să intro Yaub ohroo”, să se restrârangă la aroui 


vo vor constitui neinecta! până În 
Sina României, 


„Gu uooste câteva consideratii preliminare cred ch 


i 


pot trece la o schemă provizarie a. 
românesti, Pe 
Proto-istoria nonstrii este teacă, 
babil, traco-celtă. Pierdută in 
o pica diala expresie pocliva—0a mu 
dată reconstituită “obiecriv-si , ] 
Sylvestru DBonnard, spre disperarea asa zisilor. 
ci, speriati de donument, Apartine metafizieei filo 
fiei istoriei si eventual geo-politooi să roinvia si să 


că inteligibilă inti'o zi această lungă perioadă a viei 
nostre, cure si-a lăsat pentru totdeauna pecatea je aaa 


soarta României, Istoria oficială a poporului nostru 
incepe cu sea de a doua perioada, sutivient consemna- 
tă in acte pentru a salva aparentele; istoricii glosa- 
lori si exegeti ai documentelor suni aici mai optimis= 
ti. Desi nu au de ce, Ocupatia romana a Daciei esta 
fragilă si nu atât de coherentă; faptul că sa incercat 
să se dovedeasci—intre altele—eii intiltratiile romane 
in nordul Dunării sunt cu mult anterioare cuceririi, nu 
spun nimiv mai mult decăt o iluzie, In regiunile peri- 
ferice imperiului, niciodaă (Romanii nu stau “infiltrat”; 
si pătrund in aceste regiuni cu sabia, pun putină ordi- 
ne aparentă, organizeuri câte ceva, dar sunt incapabili 
să asimileze populațiile de granită. Germanii au rămas 
Germani, ca si triburile batave cu, si s'rămosii Englezi. 
lor, incât nu cred că pot fuce exceptie aici nici Geto- 
Davii. Afirmatia ci ei au invitat limba cuceritorului nu 
este o dovadă de mâna intâi, Rămân braci ca sânge si 
obiceiuri, strămosii nostri adoptă acest limbaj schema- 
tio ca fiind mai apropiat practicei, In orice caz proble- 
ma nu a fost definitiv limurită, Va trebui să treacă uria- 
sul val slav pesto ei pentru a-i indemna să adopte—spre 
a exprima lucruri si sentimente uneori importante—lim- 
ba noilor veniti a căror promiseuitate sufletească este 
notorie. Dar românismut va frânge in două trupul sla- 
vilor dând dovadă tatei de coa mai mare vitalitate is- 
torica cunoscută până acum. 


'Praci, mereu traci, atunoi când clasele suprupuse 
nu existau pentru a da mude trecătoare, acestia sunt 
Românii care intră intro a lreia preivuadă, grouznie de 
obscură pentru urhivarii pasionati de litera Jocumen= 
tului; ea se intinda dela părăsirea Daciei de către le- 
giuni si până la asa zisele descilecate; perioadă uriasă, 
fecundă si tragică in care, retras mui ales în arcul car 
patie acest popor sufera si luptă impotriva tuturor va= 
lurilor slavo-mongole până ia disparitia lor. Perioadă 
de ev-mediu primitiv—la scara unor piistori, soldati si 
plugari—cu ample legături totusi cu Bizantul si bază u 
ciudatului regat de răsărit al Asânestilor. 

Apoi. de pe arcurile Carpatilar (semnul nostru ar 
fi trbuit de mult să fie arcul si sageata cure când se in- 
condează, când se destinde), din Jeagănul istoriei nous- 
tre care este Transilvania, primul act revolutionar inre= 
pgistrat—rovolutie in intelesul spiritual al suvântului— 
uro loc cu oble doua decălecate, cura confirmi exist 
tenta prealabilă dincolo de Canpati a altor unitătii wo- 
mânesti. Ele inseamnă revenirea călre timitele dintâi 
sau poste spargerea liparelor de inchistare la sare 
sufletul romnese fusese constrâns din pricina haosu- 
lui slavo-mongol, Cele două priucipate formate—si bi- 
ne consolidate foarte nepade (cea ce inseamnă ca revo= 
lutia reusise din consul intăi) -iată-ne la sfârsitul aces- 
1ui ev-mediu pentru toată Europa, în pragul renaate- 
rii—când lumea europeană este supusă din nou unei 
presiuni neo-mongole ce vina din partea Tureilor olo- 
mani. Seurtul întermerzzo dela luptele Ii Mircea cel 


0 


, perioadă eroică, 
a pute tmrinb- im Pi: syreranitate 
je enorelarte și nu de fapo, intru e! pană 1 pote bir 
warintilor niciodata Turcii nu pol apere 7 det 
ne romănenkeă rompab“ă, a 
aroasti oa lume încă mongolă co manzat 
dear parveniii in acea vreme ea lol senoa , 
piele care Timurau In vănt—ângenunehind -o ar Li 
jeva vearări sai putin, sau er «taxi Tursi pat pete 1] i 
na, dar Românii remseac să se păstreze intact În FU 
si obiceturi pe insusi pământ! lor. 
se tromul 


este 


cu beată aparenia 


R ea că urcarea Ş jui Btafan cel Mare 
3 Dumă indie de geniu ca loD Vodă cel Cumplit % 
fratelui său Nicoară PoleoaVva ca si epoca În care adesea 
Moiănvenii duu căpetenii Cazacilor dela Nipru si DOR, 
avactiide o perioadă novă În istoria Românilor, care ar 
ți putut duce îneă dela attrsiai veaentui XVIL la iad 
inuleea unei sri natiuni răsăritene. Din nefericire n'a 
fas ast. Asalaul elavo-mongol, de astă dată impreuna 
viotogieaate în poporuă rus, o în însinte si distrage acei 
ineupul fabulos. Ieoria Pamânilor va măi cunvasie 0 
să inoereare in vremea monstri, ere va duce 10 IA 
un ese aparea si provizoriu, dat România va Lrebul 
să astepte eu răbdare timpul său, ora În care pâ-si 
vezume din nou efortul dincolo de Nistru, pentru rea- 
lizatea “marei niiuni din Hăsărit"—despre care vor- 
team ln Inceputa came nu poale fi conepută altfel 
Intre această fază moldavo-eazătaasă si epoca fa- 
să, eu tnale merele enorme ale unui Matei Ba- 
zile Lupu, singura revolutie, singurul aver- 
mie mă directiei poporului îl dă epopeea Iu 
ă al, desi eu ese nrinirlensă si schematică. 
mu este mai pulin o pevoluile si ea a contribuit 
„A mai mare măsură ta luarea de constiintă a ho- 
JA Mari. 
Bote inexaei sh se spuna că Horbuli din Transli- 
 vania—dela ooupatia maghiară i până la inceputul 
veacului XIX trăese la periferia lenslunii rormânerti. 
utia lui îloria la nfâraitui vaecului XVIII dovedeste 
“Hicărine numai, că udânourile istorice ate romă 
ului incep să fiarta. Dar toate aceste semne din 
si XVII, repet, sont timpurii, deoarece 
Muntenia (fără de care rombnlemul din 


le decât ai vogeleze si invers—asa 
4 vând România făra jumatate din 
Lă de inimă), cele două principate 
j să sufere prima gren incercare de 

nânismului în timpul famariotilor. 
cred că nu s'a subliniat destul de- 
it de Panarioii, din cauză că nu sa ple- 
conceplie unitară. Mai mut, istorici ro- 
ii, dosoendenii directi din fanarioti 
numai pe jumntute au incercal—la 
r mume pi unor situatii totdeauna pri- 
liteze această mbporta. 


„vorba? Nu desigur despre coruplia 
politice pe ere le aduc odu- 


„WU e totusi generatia Imediat urmitonre, în 


LIBERTATEA 


seolim epoca fimariotă drop 
rentă a româniemului: anu 
me, toate aceste vicii devenle instrumente de guver.. 
natk fac ca poporul românese Bă uite sau mai ex 

sa nu se ocupe do ceea 00 eta vital pentru el, orbi 
de mizeria socială el nu-si dă seama (cine i-ar fi pu 
tut deehide ochii?) că asaltul slavo mongol—din noa 
reprezentat de Rusi—se Va instala pe Nistru si va ne 
ninta de alei inainte insăsi fiinta nâtiunii Aceasta cs+ -Ă 
te semnificatia adâncă, istorică si definitivă a dezan. 


trului fanariot, 
Astfel, cu Panariotii se inchee perioada de căutare 


n aparentă a româniemului, Dar polei 
pi i pir ambreai care «tă la baza desfăsurării 
acestei fiinte istorice care este Homânia, se produce 
ta AB24 o revolulle (aparent socială si timid natională 
ca formă, nu ca fond) o revolutie cara va închola aoeas- 
tă perioada de căutare si va deschide drumuri noi, 


"Tăran gorjan cu oarecare sUintă de carte si limbi 
străine, aspru, peinduplecat, Violent «i de cele mal 
mosie ori misterios sau nelămurit pe de-a intregul, 
român din epoca modernă, exemplar tipic al rasei ls 
bara mosneano-răzisesti, rasă care stă adânc la bază 
românismului, acea rasă rimânesasca ale carei ou 
au toălbit de-a lungul veacurilor în pământurile dela 
Domn la Viena, dela Tannenberg la cotatea Bizantululi 
Cu Tudor Vindimirescu, sau dela Tudor Vladimire sii 
inconoe=— Începe asa dar perioada modernă A istoriei 
uogstre. Va line exact până la 1910 la izbucnirea pri 
mului război mondial, Intre aceste Jimile intălmian ae 
doul evenimente istorice: revohulia generală dota 48 
si văseoala tăranitor dela 1907. In afară de continutul 
lor particular fie că p vorba de prima sau de a d 
cele doua avertismente se inscriu ca două date men 
să jalomeze sensul reimprospătării, sensul elena al me. 
fizicii românesti: 1824, România Pomânilor, i 
—Momânia liberă si independentă, 1907—Romania 
ră de lobagi si elocol. 


Su spus si Sau seria multe despre primul 
mndial. S'a spus orice despre ei, afara de un luc 
spus că esle impiinirea tuturor aspiratiilor» noastre 
tiomale, ajungându-se usor la "România noastră j 
dă ca o phine”—cum exclama sincer emotionat 
tul meu dascăl de geografie dela Bfantul Bava, 
fai Demetrescu, Această betie a fost nefastă, « 
de somnolentă fanariotă prekungită, nd 
se tine seama de tensiunea istoriei noastre, Fariei 
“painii motuiule” n fos refugiul către care INGFINI 
lenea istorică provocată de digestia teritoriali n 
o cant nare morbidă—ca orice voluptate a îi 
in inexistent, Locul “omun al ne gândirii se 
familiar si “frateru”: “acu ce me mai trebue fi 
sau: “de ce ne-am incurcat cu Bulgarii în Cadri 
sau in sfarsit: Basarabia? Munti, mai bhme> 
ch, duph a noastră parere, mal bine era ca boat 
tă elică de balast al vietii romanesti putea basi di 
la pensie, Pentruck accastă sub-umanitate, atât de 
“intelogătoare”, “impăciuitoare”, insfârmit “e 
de”, este vinovată de exierminarea generatiei e 
rude pe aceea n autorului rândurilor de fată, p 
verse mijloace: dizolvarea masivă prin osul 

- ebiderea culor care preveneau coruptia, pui 
pe capote si in massă, propaganda de bi 
dispret, măsluimea adevărului faptelor si d 


ceva insă De face 5ă si 
epoca de dezagregare aj) 


uceldi 
ce 
JI 


LIBERTATIA 


puls vital dincolo de posibilitatile noastre materiale 
(ca Imsdeauna un război Diră vrewalire) să bae drum 
până in Cauona marcând sensul apărării ordinei 
Dar, Pevenind la războiul prim mondial vazbotui 
din 1940-1020 n fost eu adevărat un razboi mare să 
peâtru noi, primul război ai bata Romain. 
Vazboi mare si meinte lea tocmai pentruză era ui “ » 
Hameni: feata de a lupta si da a na perie Ap na 
Mivercăriln de mal târziu, poniru veacul pe Petra» 
razboi Îl anunta, Deta (oi incepe perioada pir ou 
Tauă a întomei Homâniai, meeea vara va dupa, di 
triumful si realizarea mari natiuni dim Răsărit. “ 
wilală ca pa a Europei, fie ln prâbraairea prior 
conține sub aa tari be slavo-mongule, De aceea 
pent la inceput că singur poporul nostru sa af08 asi 
Priwe tea 74 spe viată si pe moarte si că pentru 
ei nu există alta ale 
mare natiune, e Cote pe-a 
Bub fragilitatea judecătilor na zise intoriee se pier. 
de din vedere si un alt bieru: aaala că oh popor mare 
ese intodeauna din incercarile grele înt îmai pularnle 
Adevăratul miracol al poporului româneae —pentru ” 
iutrebuinta astfel o ferită formulă a intofieului Ohe 
vrghe Dralianu-— este mronta! de aproape două mii 4 
ani, cu oale slăpânirile si surmavoinieiile. cu toate 
ebubtirile și ceduriie teroriste, România ese bo mai 
mare, tot mai ininsă câtre hotarele oi nalorale. No 
avem decâi a privi harta acestei pârti a Europei de. 
slungul veacurilor și vom constata un singur lueru: 
acela că poprul românase inaintează sigur in limitele 
sale milenare; că de fivoara dată vând e respinsa nu 
se face alicova decât se amână scadenta unei poli 
extran de vechi. Mai curând sau mai tărziu, sub oehii 
mestri sau ai copiilor nostri, va veni enasul când având 
suficient răgaz, consolidat in granite proportionale cu 
fortele lui, acest popor se va rovăraa in lume pentru 


a-si prelungi in mod fatal metamorfoza eternă. O sin. 


gură primejdie majoră îl pândeste: aceoa de n se lăsa 
aspitit de mirajul tecbnicei. Dacă in acest veac nou po- 
porul nostru va reusi să inglobeze in “ontologia deve- 


E nirii lui” sensul technicei, această primajăle va fi de- 


finitiy inlălurată, Căderea in păcatul eantitativalul, a 
materiei organizate fără intelegere, În mari proportii, 
uu va vena astfel loc, Si av mai fi o altă primejdie pe 


E a a edi 


mânene, 


0 voi intitula meintelegrea importantei determină 


gan reselionur care să trădeze vel putin amintirea 
unei rovanle infrângeri, Liberi sunt acel ce-u gândese 
si-si Inatipuo asitel. Hustin că delermanarea ai india 


oa dusmani a instinetu- 
lui nutionnl ai că nleiodata un mare mu lg Dea 
zat unitatea eu Moare de pozitie 


vele eu care mâine Tederalistaul ne-ar vara =ă ne in 


1răuti ă 
e -4i ne urau, iar majoritatea sr metale 


titue un cosmos apatie, o “nndaferă“ —eum 

îm 1932 PA. Leroy: cane ma sal ingădea anale pe 
ana zise “obinetive”, si că ca ma punte fi intelannă de. 
cât printr'o trăire imediată, directă, pe enre Tosofia 


Birăduindu-s să faca din inaria o Lerperealitate 
sublestivă, un destin a-canzal, sau pur «i simplu o 
dint-etică În aospenele, rupiă mau intrerugiă de o ha 
tarire care poartă ln ea germenui mortii, bănmene că 
wândirea exisentială —telege trecând peste parical— 
să sublinieze parenitalea intentiilor owmenaaul. In acest 
intelea existentiatiamiai ini insuseate —fie chiar par. 
tial— pozilia fenomenologiamatui. Pa seu reiucand 
letoria ln n sună de intentii care lutrodua ardine in 
incoherenta aparentă a evenimentelor, filosofia exia- 
lenlialintă esta obligată, mai curând au mai târziu, 
să adopia n serie de sehame, care na fae sa «redem 
că ee o0perează ori de dibaetg— simpli fieări în 
masa fapielor latorice. Nu scanate insă esta îi poa. 
lia omagii devenirii. Conaiderind că aceleasi fapte 
suni epifoemwmena intra curgere subatantială cu mult 
mai vastă, această filomofie na lrraază cu seheme 
Ringura finare admisă —pentru imielegerea discutiei 
crampe aa a rrimprompătării epifenomenalor— atunri 
"a ete nm ian angaja! definitiv pa valea cantitati» 
vului sau estatiouiui-— râmbmând în dialaetira aternă 
4 comnovului în misare. Ontolegia devenirii nu vede 
in imioria exemplu sau idei permanente - 


sambiu partea cea mai superficială a devenirii, partea 
dominată romatant de moare sau de distrugere. Nu- 
mai cea ce devine este mln; ceeu ce cate, acum ai 
alei, eri sau azi, male sau mai tarziu, = și vana apa 
fe cu iai artifieiui limbajului sau al putarii de ex. 
presie, au inzetat de a mai exista. Ontolagia devenirii 
este melalizica reimprumpătării oniversale, singura 
care paie justifica pretentia omului si ș intariei dea 


ți: 
fiii 
ij 
i 
iH 

ii 


de despre ce era vorba pe atunăi, pe da-anogpra 


i 
î = 
i 
în 
|; 
i 
AI 


i 
| 
Ji 


dânsa suntem noi. 
uni mevalt să ma intreb: in toată proza si ver- 


Mimrem ca obeareaie primul <ieari 000 


se 

surile pe cute lo citese do câtiva ani în i ei se 
suri si proza sfăsioloane uneori ca poa gr 
re de evocare-undo si câmul vom asi Va «da lt 
mulat limpede si precis conhunul României de a în. 
“marea Naliune din păsărit”? 'Prebue oa să ne i e 
toaream din non privilile la ale 20 de milioane de D= 
mâni rămasi acasă si să căutam iprintre pootii mestiu - 
2 Sau si coborim mai Jos, plooându-no 


vi acest somn: i a 
urechea Iu vaarul surd si lin al poetului popular incă ne- 


culas de mintea invătalului?, 

Tu mu ored nimie din Lone acestea. Sărăcia acestor 
praoeupări este aparentă; lipseso versurile inaripale 
ale poatului liber sau inlamituit sau anonim—pitimi” 
roa prozatorului, de aici sau de acolo, nu sunt Simpe 
tomalice. Sau sunt simplomatice în Yors, Acum, in 
cind" epitenomenolor care ridică un ecran al dispo- 
ării în fata ochilor nostri tulburi de dorintele memâr- 
turisite, în fata sufletelor noastre ingrozile de atâta 
cinism, lena smn igmorantă, eu aud acel murmur 00ca- 
mic. profund, subleran si meln-isloe a neamului 
meu, care uroă spre suprafetele cunoscuta si mâine 
consemnate în documente, spra bucuria archivarilor. 
Poporul mrias, singur si revenit în adâncurile lui, fă- 
vă de retori umflati si de onmeni politici si de supra- 
fată, se pregiteste si-si cânte Singur epopeea de 
malne, aceia care îi va da insfarsit curajul sii-si puna 


escu stabilea în “Mersul revolutiei în istor 
ânilor” o lozinci: “Dreptate, Pritie, Unire”, in "7 
realizării a veen se el numea, fată de pun-sla- 
l agresiv si chiar fală de 'pun-germanismul pne- 
il, pan-românisinul. Slubilirea unei lozinci esta un 
grei si nu aprii- e oricui, nici mu există insă o re- 
ui apartine, O lozinci poute fi aruncată, cu suo- 
de cătne un filosot, de zătre un militar, de cite 
anonim, forta ei consti in polrivirea cu 
in pădisinile lvoale, Lozinva lui Biiloescu 
N icelare Al, după ce vom pregăti. e 
disou E, posibile, 
depozitelor de vechituri care sunt “carea - 


Dălvescu a dat 
4 ci Du Sa mai 
deru improvizată po 


LIBERYEATRBA 


oăciula în cap si să nu mai stou cu en în milini în fala 
sirăimului, ca de lovo de ani inconve. e 

Gelow din Apus omul vomân le spune azi, vilând 
“Carton Pătimirilor”: “iata omul cel mai mobil dintre 
toti oamonii, devenit om al durerilor; iatii-l: vedell In 
vo Stare de plâns I-a adus dragostea lui pentru voi si 
area sn dorinta de a fi iubit de voi, măcar numal din, 
mil. Ah! priviti-l,, iar ducă farmecul lui vă lasă na 
simtitori, cutvemurati-vă vol putin la durerile si lie 
losille pa care lo indură pentu voi” 

Qiici acest om al mau, al nostiu, mare nevoo de nl. 
cio răsplată sau lingusive mâine ori mai tirziu, Ada 
viirul istoriei salo îl invatii diveol coca ce Boolesiastul 
a soris pe vremuri atât de simplu: “xistă un timp 
pentru toate; exista sub cor o clipă ponlru fiecare lu. 
oru. Bxisti un timp pentru a te naste si un timp poniru 
a muri, un timp pentru a semiina si un timp pentru w 
culege; un timp pontru n moide si un timp pentru a) 
vindeca; un timp pentru a dirima si un timp pentru. 
a clădi; un timp pentru a plânge si un limp pontru a 
râde; un timp penru a geme si un limppenlhu a sila 
de bucurie, Există mn, timp pentru a svârii pietre si un 
altul pentru a le aduna; un timp pântru a ciiuta slun 
timp pentru a lenovi; un timp pentru a pistra st un 
timp pentru a risipi; un timp pentru a tiicea si un timp i 
pentru a vorbi; un timp pentru a iubi si un timp pentru 
n uri; un timp pentru razboi si un timp pentru pace”, 


Gheorghe Bumbesti 


culen unei contra-nevolulii, asa fel incât libentatea nu a 
mai fost a neamului românesc ei a unul slan, Astfel În 
lo3 va politica noastră externi si fie o iradiere a poll= 
ticei interne, politica, internă a fost veglată si con 
iii | sati pin politia externi cu centrul În 
Asa că orloe micare de libertate din lăuntru e 
rii Viiată din afarii prin intermediarii voniluce” 
Dar vocalia României nu era aceasta, ievolutin si 
fetului românesc ara cu totul alta deasa aceeu ada 
tată de ochire falsa revolutie a loviturii de stat Tobri 
riste, sa cum alta era evolutia româneaseii fală 
ioesa adoplală de altă lovitură de sia tot februari 
cu trei sferturi de vene mal târziu, asa cum alta 
pr vămaneasca fala de loate loviturile do Blu 
+ la noi, care apartin aceleiasi linii de acliuni fun 


LIBERTATEA 


mental indreptate impotriva sufletului românese, Pon 


tru că toate sunt lovituri ale unei anumite meontali= 
tati, neromânosii, accea constituită in afară în urm 

vovolutiei “Iibanej dugellini”, Libertate în aconstii (ta 
lalitate este cu totul altoava decâţ in mentalitatea to 
mâncuscii, si anume oale o libertate sana incepe a ll 
bontaleu da d asupri, inditoran, cum colonizând ro, 
tojând, Ticând ochilibru. 4 > cat 


Eivoluiia noastră u fost cuillolul în ul sens al libar= 
bati, si po aootla se novoe să-l lămuri, inainte do 
a veden gure esto lozinen monta posibili, inainte 
do vedea co von să spunu Diălcoscu cu Toia lui 
alt do actualii, E 


Du fiind vovba sii ne ocupim de libertate, e niavoo 
ca, în 'pronlubil să ne stabilim conditia, 


Nu avem de gând, pontruci nu e sâniilos, sii facem 
0 coraoture asupra “libentatii”, el vom incorea sii vo- 
dom one sunt izvourele nonsire de libertate, sii vedem 
de unde no viue liberala, Ne fiictind o cercetare “sim 
lificii” oaste clar ci nu punem “problema lbertiuii”, ci 
ue acupium mui ales de posibilitătile nonsina de liborta- 
te, do aptitudinea pa care duhul si isloria noastră ne-o 
dau, 


Ca “problomi” sau “obicel” do gândire, libertatea 
osta a0u mui expusă prudii adolescentului vorace de 
libertate ori diletuntului vorace de sutoritale, 


In ordinea convenlională n “bunului simt”, unde 
lotul fiind delu sine inteles nu oxistă problemă, 
Hbevlatea este si ea ceva delu sine ileles, vag sau 


precis, dupi cum se vorba do libertatea proprie 
suu a altuia. In critica aplisată bunului simt 
suu  simtului comun, libertatea devine problemă, 


dar speculalia consacrată adeseori de genii ale gân- 
dirii nu e în rowlitate decât o neliniste mintită cu di- 
verse urtificii sare se consumă unul pe altul, în serie. 
Asu se ajunga în situatia copilului cane spunea cău- 
tând o jucărie: *o văd pesle tot, dar nu pot pune mâ- 
na pe ca”, 

Fie căi e vorba de liberlalea revelat uneori de Il- 
terati chiar inspirati, fie că e vorba de libertatea unui 
om de slut impusă ca 0 “filosofie”, sau *dootrinii”, 
avem de a face cu un fel de inshipulve a libortătii, pri- 
mejdioasă intrucat este invhipuire, solutie tactice, iosi- 
Vă din talent, suu simpli volută, Tar în ceea ce ap privi 
pe metufizician, acesta prezintă marea binefacere do 
a nu pulea fi eontrolut, sau cel putin urmărit, decât de 
foarte putini, de ore sucoi oare au pregatirea nocosavii 
pentru nocastu, Apol insisi greutatea do “a fi” a mota- 
fizicianului 41 impledică su dan solutii atâl de radicale 
ca literatul suu omul do stat, 'Potusi nici metafizica nu 
e un izvor de libertate, după sum nici literatura sau 
vointa stutali. Ponte vestea sunt manitestări în jumul- 
libortiilii, nu in liberlule, Ele duu o inehipuire a lber= 
ati, Iveraliului, grănditonului, omului do actiune, si un 
1006x ul eceskei inshipuiri color văzut in puterea văii 
lur, “logati” de oi, 

Rovendicuroa libentăuii este pentru noi Românii o 
vhesthine de viultă si da moarte, de nocen nu so pote 
sii Islovim argumonlele po sula teorii, ol plecând de- 
la propria viatii, vialu româneaseii, a ciirel mată esto 
libertatea tati de asuprire si suferinta din cauza Asu 
pritorului. Cu alta cuvinte viata românească nu u dis- 
trus libertatea altei viat nulionale, dar n suferi! noin- 
cotat do asuprirea altora, luv dacă astăzi are de sufo- 
ta nu o dociit urmarea unui regim neintrerupt do lip- 
Să n Mbertitii, da continuă asuprira; 


Lipsa da libertate in vencuria 49 si 20 digi PRI 
unei nedreptiiti tundumontale, suterite in veacul. 


modern, dela interventia violent a “libarei. ugătari” in j 
viata wsozăirii noastre, lcd ta d 4. 


Toata nceasia osie sonirucovolulia pe oare. 
a Hrehbull. so sufar poporul românesc, intro contra 
soartă cane astizi oste total instaurată si in cupa da 
la disolutia care se ascundea sub “România Mică” si apot 
“Maro”, la prăbusirea perfoctață intro 1938 si 1048 si, de 
Ia lovitura fundamântală, la lovitura din urmă a autodas- 
Tiintării statale, ' p 


Sinteza lui Bălcesew si lozinca lui de oare ne von 
ocupa in altă parte, nu sunt improvizată, “inspirati ni” 
de moment, ci rezultatul a ceea ce numeste ei o lun= 
iu "suforintă si Iuerare a poporului român asupra lui 
insusi”, Din uceastă sauză, spune tot Bileosou “rovo- 
lutia generală”, “fu ocazia, ine mau cauza revulutici 
noastia a cărei urmă se pierde in intunericul zilelor”, 


Cei din lură au natăzi pantoa “suferintei”, la noi 
cci din “libertate” aven pe senma noastră “lucrare 
asupra noastri insi-ne”, in intelesul cel mal adâne, 
de rofavere a propriului nostru eu. 


In general toate gândirile asupra libertăţii suferă 
de un defect initial cure duze In esec sigur: nleloaultiă 
nu pleacii dela un liberator penlru a se putea intelege 
ceva din libertate, Pentrucii din momentul in care a 
inceput propriu zis gândirea asupra libertăţii, se stu- 
bilea dogma omului liber si astfel prpriu liborator, 
Dacă ne uitiim bine liberatorul este un wrou si eroul 
ara cova in plus fată de omul obianuil, se suvritică. 
Un gândilor român, demisionat oaeuni din români= 
tate, spunea intro revială româneassa, din exil ci 
eroul este un imbecil, Acest gânditor revoltat falii de 
ceea ce-l depăsesta poale fi luat in cazul acestei utir- 
matii drep tipie pentru “libera cugetare”. Omul revol- 
tat al “liberei cugeluri” se mvollă impotriva n tot 
ceea 36 ar pulea să-l dopăsaseă, se soculeste propriu 
olibarator, invătiitor si astfel, intrun fel, mântuitor, 


In lucrarea de sine însusi au poporului nostru nu 
s'a ajuns la “liber cugetare”, si dimpdtrivă, in plinul 
veucului douazeci, vine “anneronismul” Mântuitorului, 
in umbra căruia se asază liberatorii, ovi care luptă 
pentru libertate, luptând in primul rând pentru el, pen- 
tru Christos. 


Triumful liberei sugetări in viata modernă a fost 
semnul vuperii mundane de Mântuitor, Primutul a fost 
al invătitorului, dela care vine libertatea, mântuirea 
fiind o chestiune *meoontrolobilă”, Inaintând in lumea 
mai putin desafeotulă meligios, în răsărit, liber ougela- 
rea w dal chiar o scară inversă celei odată stabilite, 
Mântuitorului, care e si libomtor si invatator, i s'a con 
traopus ordinea: invătător- Marx, lborator-Leniny mâne 
tuitor-Stalin, 


Obheativaroa evolutiei românesti In sensul “oua 
talul libor”, în viata de stat si instituțională a fost 
sabotată în troi «forturi do vene cw o serie de lovituri 
de stat, a oliror funetiune a fost să impiedice poporul 
vomânese de a ti liber, Odată sil de sup au 
priroa directă, poporul vomânese nu a fost inteles da 
puterile echilibrului continental, rostul independentei 
si libortătii în Spatiul nostru mw a task inteles, Din 
netorisire Sau pilsit oameni făra intimă, care nemai 
orozânul nel în Dumnezeu, niui în depliate pivi în po= 
porul lor, au exocutat aceste lovituri impaotiiva lihor- 
tătii paporului românas, Aceasii sorio a loviturilor 


34 
i r 
de slat constitue elelul tensiunii dintre slal si popo 


a. Qi Ş moi 
in istoria noasiră modernă. Ciclul este incheiat, 


scuma trebue sa pregati pată i alei i ai ale 

Toate aceste lovituri de stat au fost da egală 
o mână de oameni care nu se bizuiau pe popor oi | 
-. Era normal ca pe aceasta cale să d 
ajunga le instalarea totală a "factorului PE 
vana româneasca. Granitele dela răsărit s au spiri i 
lizat si... au dispărut. Si asa cum se prevazuse, rr 
jenta propigare a “liberei cugătari” sa AJUb8 la aciiu- 
nea fătise de satanizare î poporului românes=. 

Departe «le noi de a nega importanta factorului X- 
r suntem de părere că nu ne pulem contrafa- 
ce sufletul pentrucă asa e pe placul factorului extern. 
Dacă nu am iresut la vurcism, dece sm fi trecut cu 
arme si bagaje la “liber cugetare”, iar dacă mu am NE: 
cut nici la una mici la alta, acesta e singurul semn că 
nu putem trece nici la marxismo-stalinismo-rusisrn: 

După sguduirea celor două revolutii, a lui îui Horia 
si a dui Tudor, a venit generatia lui Bălcescu, dar popo- 
rul românesc nu sa bucurat mult de libertalea cugetului 
său, penlrucă a venit instaurarea tiranică a “liberei cu- 
getări”, cu prima lovitură de stat, ale cărei urmări de- 
aaslruase avea să le desvalue Tsminescu, Maiorescu Si 
Caragiale. 

Era care a urmat, de dominalie a factorului extern, 
in consensul liberei cugetări instaurate, a fost o eră a 
fortei, a demagogiti, a Liranici statale, a nerespectarii 
legii, a exploatarii sociale, a irosirii lezaurului nalio- 
nul, a dispretului total de om considerat fără onoare si 
a cărui viată nu avea niciun pret, eră a războaelor duse 
in cele nai mizerabile conditii, fără armament, 
fără echipament decât de paradă, bazale numai pe osul 
si virtutea unui soldat exceptional. 

Acesta mu a fost altceva desat rezultatul “libenei 
cugelari”, adică a lipsei de credinlă a unui clan spri- 
jinit pe forta marilor puteri care făceau echilibrul in 
lume, prapagând sloganele absiradle sub care asa cum 
ara în spiritul timpului, operau interese imediate, con- 
crete. Astazi această sibmalie s'a adâncit in sensul că ea 
nu Se mui ascunde sub formule vaste, umanitar, pacili= 
co, populo-ideale, ci este fălis 2reatu de brutalitate, cu 
scopul de a-se scoale maximum in minimum de timp. 

Orice doctrină a unor Români care s'a mai sprijini 
astăzi pe această serie a loviturilor de sta!, nu este doar 
anti-românbască dar este profund anti-europeani si 
impolriva oricărei incercari de asezare viitoare via- 
bilă, în lumea noastra. 

Tar dacă ar fi să me luam vreo garantie pent vii- 
or, aceasta în primul rând irebue sa fie impotriva 
loviturilor de slul. Despre care vom vorbi odată in 
chip special. 

In lupla permanenta zu această tiranie a “liber cu- 
gelarii” a fost “cugetul liber” românesc, apt să deo- 
sebeuscă între bine si râu. Dacă "liber cugelarea” es- 
te wevolulia necredinlei, “cugelul liber” este liber nu- 
mai în masura credintei. Balsescu, Eminescu, generatia 
noastră, au dat lupi credintei, care a fost intoldeauna 
greva in lucrarea poporului nostru de sine in- 
susi. 


“fpdtorul ex! 1 


lemn, dă 


Pâră liberalor, si cu liberator fără mântuitor, nea- 
mul nostru nu incorporează nicio invatalură. Na asi- 
mila cowanul, nu l-a asimilat pe Jean-Jacques Rous- 
seau, nu asimileazi astăzi noul rusism. Evolutia lui 
contrară celei a “liberei cugetări” a fost câbre suge. 
tul liber, pregălindu-si aceasta prin evitarea Pic a 
lui de altii si u crimelor impotriva altora, dela is 
eru pana la intriga intre popare, nouhoscula acu. 


LIBERTATEA 


Nu ne-am agilal niciodată penru teorii libertare ci 


am luptat pentru libertatea de 
sa-l facem sau po care ni-l făcea altul. 
Intre vointa puporului românesc 
|-a condus în ultimele Lrei s i 
siunea sambleristică oricărei opresiuni interne, 
Opresiunva acesimui clan 


un consens al factorului extern oi pe o josnică supralici- 


tare a bunei lui voinle, ajungându-se la plusuri de) 


crimă Si excesuri de zel nedorite de factorul extern, 
de multe ori uimit nu numai de rapiditatea de "inte: 
vageve” a acestor “europeni” dar si de repeziciunea 
lor de mână. De aceea numele de român este astazi in 


multe feluri ipotevat fată de unii străini, In ciuda unui 


interes real si a unei simpatii, vădite la Lali cei care 
au fost la noi, fată de poporul românesc, i 

Colaborarea acestui clan cu factorul extern nu a 
fost în nicium fel sănătoasă si adânca, boală sufleleas- 


căi a celor care âu dus această colaborare se vede din | 


faplul ca nu sa colaboraţ dezât cu slăbiciunile facto- 


rului extern, fie că e vorba de unele porniri pele—erra- 
re humanum est—fie că era vorba de lipsa de informa- 
Lia a factorului extern, seta ce, ol din punctul de vedere 


mai sus fixat, la fel: errare humănun est. Niciu- 


dută acest slan nu a desvăluit străinului adevărul asu- | 


pra României si de cele mai multe ori si-a denunlat pe 


ai lui, dacă putem spune astfel despre restul Românilor, 


Nici aceaslii metodă nu mai putem să ne-o ingăduin 


astăzi. Factorul extern este naprielnic altăta vreme cât i 


căutăm slăbiciunile pentru a ni-l face prieten, este 


apropiat atunci când căutăm pârtile lui tari. Metoda de 4 


a opera cu părtila slabe ale faelorului extern este con- 
sacrală la noi din epoca fanariolă. Supra-licitarea la 
Turci. (cine scoale mai mulli bani) era normal Să 


provoace lăcomia Tuncilor in decadenlă. Azi insa, chiar 


de-or mai fi Turoi in decadenlă, nu mai depinde nimiu 
de ei. ; | . 


In loc de supra-licitare si intrigă la străin averi $ 


astăzi altceva de făcut. Libertatea pentru noi este fun- 


dată pe o indiscutabilă dublă indreptătire: fiind vor- 


ba de libertatea cea mai grea, aceea “fala de asupri- 
re”, si de prelul cel mai greu, acel al suferintei in 
asuprire, ne rămâne să scoalem in lumină cel din 


tai aspect al indreptătirii, al doilea, suferinta, poporubii > 


asupril, fiind evident. 
Nu pulem acuza factorul extern că ne-a luat & j 


fel libertatea incât suntem astăzi unde suntem. Aceas- SI 


necarea mentalitatii lumii pe panta “liberei cugetari”, 
asa fel incât să nu mai vadă în ruperea de Ghistos pri 
mejdia mondiala a, lichidirii libertății, drepLălii si 
omeniei. Dar faptul că România a fost incadrată 
aceasta gresali vasta, impotriva vointei poporului 


pacilatea de a recunoaste răul făcut ne duze La pieii 

Neamul nostru nu a evoluat in sensul “liberei ou 
gelări”, care e dincolo de bine si de râu, in intel 
că ea stabileste ce e râu si ce e bine. Dar nici nu 
gandim să judecam pe acei europeni sare au evoluat 
astfel. Firea si conditiile noastre au fost de 
fel incat am evoluat in sensul cugetului liber care pri 
Chistos vede cap bine si ve e rău, nu dă insă Leclii pop 
relor, nu le condamma nici nu le absolvă, oi se simile 
comunitate cu oricine are cugeL liber. Astăzi suntem. 
comunitațea asupririi cu alle popoana impreuna si nu 
cem alteeya, în libertate, decât să ne dăm seama 
indretătirea libertatii viiloare, indreptătire pe care 
cei asupriti astăzi o au, Putem vorbi 2u mai multă cola 


văul, pe care am Îi pulut. 


si a statului cu 
țerluri de veav a fost len- 


statal s'a bazat nu numai pe 


i 


la a la z, după co au fost supor 


LIBERTATEA 


dspre noi ji i 

a Be pri agitau xi Noi pu- 
ihapn a unea dintre “ocu- 
SI pi liber cugetare” in lumea noastră, ia 
A amă si de lapiul că partea noastră de Rurană 
Sud-Estul, nu a fost liunirie cuceriti d Z0 AS pa; 
CĂ e “liber cu- 
gelare”. Toată revolutia sufletului vomânes 
neincetatii indrepliilire crestină, nu vru inf Sa Ş 
adeviralliăi “lucrare de sine”, pentru biruint ii 
impotriva conformismului. Numai dacii iri 
oredintă mai există si altele, in lagi, in Fe slapi 
»veace €& siinitos in omenire, 4 00%): la 40p 
stu AI za dir dee oi LU RL 
Aug 5 DOLL crescute din sâmburele credintei. 
Dar in ucelsi timp sâmburele credintei din sufletul 
poporului s'a desvăluit, indesiruvtibil in veacul doua-- 
zevi. lar dacă azeastă ultimă desăvârsire a lucrării de 
at poporului noslru nu 'w ajuns să se 
cbieoliveze în instituții legate in stat, e pentrucă ar 
ți tost prelimpuriu, 

RAMANE ca ultimă posibilitate pentru când va lre- 
ce si acest ultim asalt al “liberei cugetari”, Lransfor- 
male in religia. Seria loviturilor de stat impolriva su- 
fletului româneso, asa dar impotriva libertăţii româă- 
nesti, incepulă cu instaurarea unui sistem si terminată 
su sinuciderea lui, pvezinla un ciclu obiectiv incheiat 
si ca altare ireversibil. După succesivele lovituri in 
care libertalea româneasză era tot mai strâns gâtuilă, 
ca după toate fazele de adâncire in infern, pulem spu- 
ne, ou Dante, că intrezărim stelele cerului, esirea din 
infern. 

Tot acest ciclu, al chinurilop provocate de forta 
potrivnică, în lo să deformeze sufletul românesc i-a 
ajutat să se desăvârsuscă, să ajungă la o inoire ca- 
rasteristica vremii, a cărei [rământare, cum spune Bâl- 
cescu, “nu e 0 cauză”, ci “un prilej”, lu renasterea 
“ului”, factorul absolut interior, elementul exemplar 
a cărui unitate deside asupra soartei umanitătii, Aces- 
ta se liber, cuget liber, dar pentru noi numai in functie 
de credintă, si nu numai alâl, in functie de Mântuitor. 
Acesta il impiedica să fie eul asuprilor si il duog la eul 
bun, eul crestin, singurul biruitor impotriva răului. 

To răul făcut României in acest cislu al fortei asu- 
pritoare se datoreste slăbiviunilor provocate de lipsa 
credintei, 

Evolu ia suthulească a poporului românase după 
acest moment complex, in sensul că este un moment 
de asuprirea si eliberare maximă in acelasi timp, nu poale 
fi dezât inltărirea sentimentului de indeptătira integrală 
a evoluției hui. Si ubia de aioi se poate pleca lu stabilirea 
unei lozinoi, către; o unilate, o dreptate si o. frătie. 

Fiiri crediută nu mai putem inchega o ustzare 10 
mâneascii. Nici Europa nu va mai fi Europa in regimul 
liberei cugetări. Fără o întemeere srostină România 
de mâine nu poate fi altceva decât tot un mijloc ide 
asuprive a poporului româneso: Singurul corectiv pa- 
sibil al libertatii si autoritatii nu sia 3 pă de 

) i iar al nemului nos 
stal, oi crestinismul funciar ealinatetea uns 
owganizări a. vietit, se” evită asupritet distrugerea de PP” 
poare, inteitza dizolvată, Numai oestin garantată sii: 
Vi o lege cure se face dreptate, inlăunteul Bounii 
românesc si prolejază cu adevirat pe 
imiese cu el. A A 

Odată edu "din, iogthuli 88 TOăv, aane” după leo! 
Sferturi de vea culminează astăzi, poponul i enai 
nu va mai suporti decât un regim de libertate, vevhiu 


iu ; muante si variante sunt eunoseute de- 
aa late, după pai late toate fara a-50 


de revolta, nu sa mai poate intoaree, Ne 


nesc initiat pentru totdeauna in metodele adverse le 
3 


va respinge din primul moment. Acesta este iarăsi. 
rezultat al lungii lucrări de sine, nu in. ) 
asupra altora ci in suferință propria, 


Pi) tr 


Acestea suni, inlio primă si directa punerea în fa- 


: cul ee datele de luat in seamă pentru a tre- 

ai deprie, către lozinca româneasoa, dălătoare de 
ps asupra evolutiei actuale si deschizătoare câtre 
viilor, 

Nu e vorba după cum s'a văzut, do nicio teorie, fie 
ea libertară sau statală in genere, nu e vorba nici de 
ohestiuni teohnice din domeniul dreptului pubii>, na- 
tional si international, ci e vorbg de germenul vietii 
românesti, de eul românesc reconstituit in eredintă. 
Numai acesla poale fi delerminant in toate ordinele, 
dela teorie pănă la practica juridică, al săror rost vă 
irebui să fie altul decăt a fost până acum, acela de a 
fi forme proprii unui continut, născute dim e], peniuru- 
za astfel să nu sa mai transforma in cămase de fortăi, 

Punctul mort in zare ne aflăm, lipsa de evolulia a 
diasporei noastre nu se poale explica decât prin sâ- 
văcia de suflel a unei “libena cugetari” persistente, 
datorită căreia numin incă răul bine sau invers, du- 
pă cum se prezintă ocazia țeonjunetura). “Teama de 
adevăr manifestată prin ipocrizie si conlormism nu 
lasă a-sa numi râw ce e râu pentruca astfel să ne eli- 
berim de el, fapu imposibil altfel decăt din situatia de 
“cuget liber”, ceea ce inseamnă verificarea crestini a 
cugetului, singura posibilă pentru noi Homânii. De ase- 
menea falsul mit al “unitătii” bazate pe slăbiciune, cu 
intotdeauna pe slăbiciunea din lăumiru si pe can din 
ufară, tine in nesigurantă mult: cugete dispuse si du- 
tate a fi libere. i 

Se insistă prea mult asupra unor greseli politice, 
cure odată făcute sunt iremediable, iar in viitor nu sunt 
evitabile decat prin nelăcerea sufletului asa fel incât 
să mu mai existe o prepastie intre responsabilii poli- 
Licii si popor. 

Atâta vreme cât incercăm să cârpin o “unitate” in 
seew ce mostenin dela dezastrele trecute, firă evolutia 
mai sus aminitită, ajungem la unitatea putredă care poa- 
te să pună in primejdie viitorul. Nicio pozitie romă- 
neasca nu mai e astăzi posibila decat in sensul evo- 
jutiei sutle tului românese. E Singura posibilitalte de 
adunare a fortelor noastre care nu pot da aproape 
nicio contributie extensivă, dar pot dă una dintre ce 
le mai pretioase contributii invensive la. recomstitui= 
vea Europei. că 

După atâtea experimente făcute pe spatele popo- 
vului românesc, cu “libertate de suge” si cuget în- 
căreat, avem dreptul să reluăm fundamental chestiuz 
nea romaneasca, incadrată ustăzi in aceea intregu-, 
jui răsărit european, s'0 punem in adevărata ei lumi- 
nă si să câulaum de i-se potriveste, asa cun medicina 
avordă fiecărui organism su psichologii umane in- 
dividuale, tratament propriu. - 

Libertătile constitutionale Sau dovedit la noi fae- 
Hoo. Cum s'au dat, asa sawilvat: Si stau putut ba 
+ date. Do aceea pentru viilor avera 
mevoa de libertatea fundamentală care se chiamă li- 


i te el, 
tatea poporului românese de a fi ceea ca este e, 
in Sh te fi el, inle'o libertate m -beorali- 


asa cum si 24 poa inte'o . 
că suu dată, ci în afava oricărei constrangeri asupră 


pentrucă au fos 


E 


ajunge la deformarea provocată da Po i, 


36 

is i] m or 
i si vointei lui care-si găseso singure ada 
osască si în limitele spâmuu 
alcăluese “patria » 
ba numai de teri- 


existenle 
tivul în ertdinia trăim 
strămosese, elemente dare la un loc 
entitate rău interpretata când e vor! 


Du 


LIBERIA) 
toriu si suwaranitate, făcându-se abstiaotia de. 


ele oare au con a j 
lungă lucrare asupra lor insi-le, in luptă ou toate, 


vătile, în neintreruplă suforintii. 


MARTURII 


Radu Negoiescu 


Un Român transplantat im America ne trimite acest 
document. Un roman în căteva pagini. O inoercare de li- 
teratură neagră, sau o presimlire neagră? Nădăjduimn 
că nu €e ceva asemănător viziunii acelui “initial”, care 
in preajma revolutiei franceze, a spus tuturor aristocrali- 
tor yutunati la un “fin souper” nirun cadru rococo, [ie- 
căruia în purte, pă i-se va tăia capul. Ceea ce, din neferiei- 
re, atunci sa petrecut, toti cei preveniti au fost sur 
tati cu un cup sub ghilotină. Cu iniliatul nici astăzi nu 
stim ce-a fast. Poute că era un instrument al viitorilor 
teroristi, Acum ne surie un inginer, Țără nicio pretentie de 
“initial”. Se poale că mutarea în spatiu să-i [i dat o vi- 
ziune nai clară. Dar dela cele petrecute cu nobilele ca- 
pete pudrate au trecut cam 100 de ani, si din progres in 
progres, pân la ultima democratie progresist —popula- 
ră, din perjormantă in performantă, din comună în comu- 
nă ara ajuns la o super— performantă a leroarsi. 

Suntem linistiti si, ca tut umul impartial, umanisti, 
umanitaristi si celelalte, Noul plan de organizare a lumii 
cotata pe “ale vrnudui”, are drept scop acreditarea defi- 
nitivă a basmului că me tragem din mainută si de accea 
omul mu poate [i decăt pacific. E vorba de o premisă ma- 
jona si o concluzie Țără termen mediu, pentrucă libertatea 
oului nu are mevoe de logică. Asa dar, dela sine int ei 
pacifisti. In cchilibru si aspirând la "legea de al te 
(“inomânul” pe sauna: candinentală) si asigurare din : 
te punctele de vedere, contra oricărei primejdii de roin- 


CONTIMPORANE 


tegrare in aura premiăsei si concluzii mai sus um 
De uceca toate sunt conditionate, Pacea: războiul „pi 
ment pe [rontul intern generalizat, “Legea da murului 
partidul. Echilibru: trei sferturi de miliard de vu 
cutitul la os. Umunitatea: ai nostri. Umanism: daca te 
gi din maimută. Libertatea: daca esti liber. cugetăto 
asa mai departe. Acesta e progresul sigur către groa 


a cărui asemanare senzalională cu un “realist'l-a | 
si mai celebru, dându-i un “ce” deosebit, de para a 4] 
cant. Toti misticii impăcării si ai pacii au lat, de m u 
partea omului si astăzi predica salvarea tui pe o sin 
cale: sacrificarea unei jumatati de omenire, Asa Sa 
si a moi în tară; decăt sa piară poporul mai bine Sa 
vă unul. Progresul a Mers, cum am spune,,., mai de, Î 
Baci sa piară toti, mai bine jumătate, sau chiar. trei. 
tuvi. Pentrucă oricunu: su de mâna « doua. La noi d 
vazut ce-a iesit. Acum suntem wefugiati, De aici stan 
petit dat cu Occidentul în care no-am refugiă 
a, acolo cu americanii si europenii. ef 


în Australia, Iar de acolo, unite 


NE min ultimă fortatreata europeană, în ezită 

pu = Prin un mesagiu al unui compatriat de. pes 

E pia, brematur? Nu, Un om de meserie, ca 

cp Frgtberte Dar distanta i-a deschis o p 
| căre s'a născut docvmental de mai jos, 


figurat istorio nvest teritoriu, te, 


LIBERTATEA 


Scrisoare din Statele Unite A 


Numele nou 6 Hadu. Dar ma chomut, Acum ml nu 
mese Nandolph, pe scurt Randy, Sânt inginer, munonae 
oa o brutii, câstig bine, mii duc la oinomatograt si când 
dorm visez, Nu bonu, Alei biiuturile au gust da dooto- 
vie. Pumoz Wutun negru, din Guba, Sonmană putin ou 
tutunul do-a Lrota po onre-l fuma Vaieii-mou protopopul, 
STA cu foita, alteori cu hârtie oficialii, din cuneela» 
rio, 

Când am plocut in tara straini, la inginerie, mi-a 
spus oh pot sa Tao orloc, numui ateu sii majung, I-am 
spus cii atoli erau vo vremoa lui, acumu sunt soete, 
mal multe feluri de atai, Dorinta Iul era si nu fac parte 
dinte ovi mai răi, alo cei fără Dumnezen, lam 
respeotat-o, Si n'am intrat in nicio sectă, 

Dar am inceput studiul la Bucuresti, Taloii-meu nu 
spusese nimio de politiei. Da aceea am fiicul, cu toate 
ci faceam mai mult. La dvapt vorbind din aceast 
onuzii nu plecasam in străini, Dar scoala cra pisalongă 
si m'am hotarit si plec, Gu mioium prob insă inninte 
do ulegori, Bra novoe do mine, Nu eram o “personali- 
tate”, dar era novoo de mine, Asa cum era nevoe de 
toti. Do acost lucru mi-am dat eu seama, pentrucă ni- 
meni nu mă oprea, In loc do alegeri insă a venit alt- 
ceva, Ne-a bagat po toti intun fel de “linie Maginot” 
de apiinare a statului, Am osit abia primăvara viitoare, 
ou oavreare jilăvealii in oase, Pot spuna că m'am Sur 
pirat si n'asi mai fi plecat dacă un bun prieten nu mă 
convingea ci e mai bine asa: daci fiul pratopopei 
nu sie duce, altii se duc. Si m'am dus, în tara po ca- 
re o stie toată lumea. Riizbolul incepuse, Nu stiu deco, 
dar pe unde trec so alege praful, Nasi vrea sa sp pe- 
treaca la fel si aici. Intr'un fel e bine. Gu toate ca n'a- 
vem un protopop ca laică-meu, odihnească-l Dumno- 
zeu. Dar ce să faci? Zic m'am dus în bara po caro-o 
stie toati lumea si pâna la urmă praful sa ales de ea. 

'Absorbit de studiul luat in serios, mi-am dat sama 
cam târziu ca tara po care-o stie toată lumea se duca 
de râpă, Into zi, pe care nam so uit niciodata. Ma 
aflam. im, cel mai frumos oras baroo din lume. Asa da 
frumos oii nu mă induram să plec. 

La unsprezece n sunat, scurt alarma, Lumea nu 
s'a miscat. Convinsi cii orasul lor ocol mal frumos oras 
baroc din lume cotiteni: nu s'au gândil niciodată că va 
pulea fi dirâmal. 

Eram intro hrubă, fiică lumină Probabil de un 
ceas, dar paroii de ieri, Deasupra so culemuri totul. 
Nu orodoam. oii moi lea de acolo, Unul da lâng” mie 
se plungea oi i-se botese hninale, din stofă de lemn: 
ou greu. găsite, po ultimele puncte, Parcă ÎL sud xope= 
tind: ultimele punete. O. fomoe trăgea să moară, văi 
lânduse oii varii din wa sânge, Avorlasa brubiuită, la 
inghesulalii. Dar veoinul liou si vaotul tomeil se slin- 
se, Lu: un outromur, parob mai: puternio, dacât toate» 
s'a facut o spârtura în hrubi,-0 pante din cel Inghe- 
suili, posta si femeen monntii sau mub 
avopeniti do z1d, Am auzit un urlet: he ROMA 
no-am impins unii po altii oile spărtură, Câldân 
pesta molozul amestacat ou pioloare, mâlni si capete 
de onmeni care n'au mal pulut si ae ridite, am «sit 1o- 


-U, Imbrânoiii do toti, Am osit Intro mai do praf si 


fum negru, Am văzut cum totul ardea, casele, asfaltul. 


- Pulgora neinterupl sl se zguduiu piimântul. Ga în vis 


Ră 


E, 


mil-ambatese: Picări desprinse ai 
Todtului. fugeau pe trotoarul do pi 
de vii onmonii făolli . 


plăcuse mult, Fântâna, un adevărat izvor de complica- 
tir baroce, râmilsese. Mă obsoda mirosul cărnii arse 
po caro mi-so piiren că-l aduce vântul sorafio de dulve, 

Abia a doua zi, târziu, am luat un tren, din care 
amonintau să endă ciorchini de oameni, Tronul a more 
irei zile si trei nopti, dar ziua era col mai râu, Uneori 
se oprea. Ciorohinii de oameni se risipenu ca intro ex- 
plozio, cel din vagoane săremr pa ferestre. Altoori tirul 
avioanelor o lun Inainte si cei mal fârk noroc terminau 
călătoria inainte do a ajunge. 

Am ajuns totusi, Un prieton mi-a spus că brobue să 
mă prezint neapărat la legatie. Acolo un om posac, că- 
rula nu-l făcusem niciodata nimic, ma bruttuit, arun= 
cându-mi pasaportul in nas, ordonându- mi: “pe front 
fuga mars”, Am cerut o lună amânare gândindu-mii 
că av fi mal bine să mor diplomat decât noisprăvit. M'a 
dat afară. 

Pa front eva moi bine, Soldatii celor din tara dim oare 
veneam erau mal alimentati decat olvilii, nervosi din 
cauza lipsei de proteine, albumina si altele, Soldatii inst 
erau bine serviti cu proteine, albumine si altele. Desi 
noisprăvil, avoam formala de inginerfiiculă, Masina do 
război mi-a ficul o bună improsio, Dar intro zi sa 
petrecul un fapt care mi-a displăcut profund, Am ul- 
Lat să spun că avenm o situatie “speciala”, do perso- 
uagiu “subversiv”, oarecum. primejdlos. 

Nu fusesem «degradat si brimis intrun batalion de “re- 
facere morală”, la un loa cu diversi puscăriasi de drept 
comun, Eram din principiu voluntar in orioe intreprin= 
dert speciale, tulr'o zi trebula să fuc, cu o echipă da vo- 
luntări, o spărtură intrun fel de zid foarte complex 
de materiale, foc si oameni ascunsi supt oo, Am câzut 
inte'o capeană din care nu am scăpat decât eu si un 
caporal, târă sa putem reconstitui cum, Pe ceilalti dois= 


prozoce i-am gusit după tibi zile cand am ocupat pozitia, 
Atacul fusese fesioit, eohipele sproiule informaseră pi 
no, Dar sucoasul nu a fost strălueit, col putin pentru 
mine si caporalul sciipat din incursiune. Pocol doi 
prezoca l-am găsit aliniati, intro două rânduri de ca 


zemate, Alinlati la pământ, bine inteles, cu urechile” 


si masurile tăiate, cu matele si inimile scoase afară, 
Am nervii tari: dar ored că atunoi sa intâmplat ceva 


vu oi. Nana care după putin timp ma scos din luplă se 
datara unoi intârzieri a raftoxului; Mi-am dat Dino 
seama de aceasta si ani inteles cii orăm seos din luptă 
inainte de a fi rănit. Ulterior casa co văzusem. abunol 
s'a transtormat întrun fel de vedenia care-mi apărea 
când nlol nu mă gândeam. 

După esirea mea din spital, în “rofucare”, inhro 
noapte bucuroaloană la “Mon Jardin”, am ehutat să 
mii descure de acoastii vodonle, povestind-o parteneri, 


i 
p ochii verzi, 
o indrăcită castanie cu puncte de aur in «€ s-a 
anna iu ametitor de sus pus, 
pepouta unui persor agiu an să ic [Liv 
pam paste noapile. Mi-a replicat plictistă; în ppeseăi 
eu te-am trimis? Si inloarse capul adulmecând 5 4 
. i i “iletoă ză ăi 
un fel de tânhr gârbovit supt o jileteă lungă dida 
ponunehi, eu lalele care-i innecau gulerul si coco! i 
pe cel putin cinci elaje de pingela (era pe atunei : 
mare lipsa de talpa în tară). Celebrul tigan swing 


isânea cu 
Matagamba. cuprins da un fel de dambla, tâsânea £ 
dana beligase coardele unui contrabas transformat în 


tambal. 

Papla mea, spargerea zidului cu echipa, 1 
răsplatilă. Am fost decorat, dar doisprezece mutilali 
aran grenlatea ei efectivă. N'am purtat-o niciodată, 
decăl. spra marea nea rusine, O recunose, când m'am 
dus la legaiie, să prezint pasaportul si foaia de rămit 
greu. Ac”lasi Om Ursuz, caruia, rapel, nur-i—făcusem 
nimie a risanat: i*fieru râu nu piere”! Si mi-a, Svârlit 
pasnportul cu scârbă, peste masă. 

Lucrarea de diplomă era gala, dar iarăsi a înter- 
venii, un fagi curios, Intr'o seară, după munca întor- 
dati a unei zile, jucam un pocker cu alti trei, astep- 
țând alarma. De-odata se deschide usa ca dela sine 
«i intră, fără zeamot, trei personazgii: unul intr'o mania 
cenusie si lungă da piele, ceilalti in raglane ohienuite. 
Unul dintre ei aruncă peste miza pockerului nostru 
rava de melal, ca o medalie. Initr= limp ccilalti se apu- 
câ să scotocească prin casa: cel cu manta de piele ce- 
pusi se râsii la noi, ordonând să ne pregatim da plecare. 

Afară era un camion ermetic din care ne-au debarcat 
la inchisonre, într'o celula mare si murdară, claa peste 
grămadă cu tot felul de hnimanale. Imposibil de pri- 
caput ceva. Pentru a dona oară, sistemul meu de a gân- 
di, replicână exact la tot ce se petrece, s'a pgripat, pis- 
toane am inceput să hală în gol si o senzatie de nâ- 
malire mă mrâhu=i în acel noroi omenesc, întrun fel 
de loropeală stupidă, 

Drumul către obiectivul misterios “in negură si 
ceată”, dură două luni, din puscârie în puscârie, cu 
srozlere si punere de lanturi rituală, colectând pâdu- 
chi de loale mărimile si culorile, dar mereu mai in- 
Tometai, mai neindurători. Am ajuns intr'o dimineata 
ln o gară de unde scosi printrun gang special, ne-a 
Inat în primire un camion. In tot cumionul acoperit 
cu o pânză ide cor! nu eram decat noi patru, partida de 
pocker si un fel de stiupitura cu gesuri de maimută, 
îmbrăcată in haine vârgate care imitau în chip izbitor 
si melinistitor uniforma de puscărie, Când am ajuns 
unde am ajuns sentinela de lângă sofeur sirigă în lim- 
ba lui: patru bucăţi! Era vorba probabil de noi. Doi 
vlaigani ne-au luat în primire cu un cuvant pe care 
mu e nevoe să-l repet. Cu unul din ei inainte si altul 
în urmă am trecut pe supt o poartă deasupra căreia 
scria “muncă si onoare”, intrând într'un fel de oras 
de barăci, curate, luatruite. linse asi putea zice. Tita 
cetatea viitorului, zise unul din partida de pocker. YVlăj- 
ganul din spale îl culca imediat la pământ cu un pumn 
în ceafă destul de tare ca să ametească un taur. In de_ 
finiliv ceea ce vedeam, orasul de barăci, nu avea nimle 
nemai vazut, dar nu stiu de ce avea ceva, în ciuda evi- 
dentei, de necrezut. Era un loc în care parcă murise 
toată lumea. Ari mers mult până când am esit pe ant 
poartă, Am trecut prinir'o seria de blocuri inconjurata 
de sârmă ehimpală, apoi am ajuns întrun fel de pă 
durice, oarecum pe dea), deasupra orasulmi de Darăn 
si blocuri, Acolo am Intrat întrun fel de taro, i 


a Yost 


Încon 


LIBERTATEA. 


jurat cu sârme ghimpate si stia alev/AAgai cu turnuri. 
de lemn in care păreau sentinele pe toate laturile, Aici 
am locuit intro baracă. Dar, nu stiu cum se face, loa 
curilor ostile nu le port noroc. După câteva zile ave. | 
nit un bombardament groaznic. Baricile, sărmele, ina. 
ialatia eleotrică, turnurile, sentinelelo s'au făcut livonal-. 
mente prat. Dar din cateva sule câti eram noi n'au mu. | 
rit decit cinei. Când am esit de-acolo mam dus intrun | 
oras mare, a cărui soartă nu a fost mai bună. Dar inain- | 
ta ca orasul să fia cu totul ras mi-am luat diploma, | 
si astfel am fost surprins de pace. «Ei 
Niciodată nu sti cum vine norocul. Eram intun 
cat. La marginea satului, supt un dâmb se ficuse un | 
tare de sârmă ghimpată. Nimio now până aici. Indun. | 
trul lui erau oâtava zeci de mii de soldati invinsi. Până 
aici iarisi nimic nou. Când ploua cădea apa si-i uda, 
mai bine zis îi mura, Când era soare ii bătea in cap. 
Astfal că mi s'a părul a giisi ceva Nou, De aceea ur 
măream fenomenul cu oarecare metodii, inginerul din ui | 
mine se repunea pe picioare. Mă duceam dimineata, la 
prânz si seara. De p> dâmb se vedea! foarte bine. Vrmă- 
ream, avid, progresia fenomenului. Avid din cauza unor 
certitudini ale cunoasterii, eare stie dacă a cunositera-că | 
nu tot ce zboară se mănâncă, de pildă vorbele dela ra- | 
io. Pe cât trecea timpul în loc să se organizeze ceva | 
in acest furnicar, massa de fosti soldati se transforma | 
lot mai mult întrun fel de pastă, ceva vâscos: cuo | 
svârcolire din ce in ca mai lentă, de unde la inceput | 
fusese a vizibila agitatie individuala. Asa dar se forma 
tot mai mult o adevărată massă, miscarea devenea tot | 
mai lentă mai uniformă, apoi toată miscarea se redu- | 
cea la o oarecare tresărire, în momentele impărtirii 
hranei, la prânz si seara. Tarcul era enorm, Înconiu- 
rat numai cu un rând de douâ sârme ghimpate parale- 
le si nu pâzeau decât patru schimburi de sentinele. Da i 
acolo se putea fugi foarte usor. După aceea am aflat 

că n'a fugit din treizeci de mii niciunul, toti am astep- 
tat râbdători două luni, mâncând la prânz, si seara | 

câte o feliută de pâine (doisprezece pe un kilogram) 
si câte o gamelă de iapă caldă, în care se mai râlăcea | 
câte o coaje de cartof sau vreun bob de mazâre. Recu- | 
rose că nu sânt psichplog, sânt inginer, dar ored dă 

acei oameni erau dominati de sentimentul infrângerii. 
el noroi in care mă afundasem eu in prima nOap- | 

de puscărie, după nenitata partidă de pocker, îi în- 
ghitea acum pe totă. 
Poll daca al, de studiu, singurul pe 
eu a celor ala ta au i brgiăt poa 2 NR 
SSI puteti e gl Restul timpului dormeam, dacă, 
stam întins si citeam, acelasi roman 


nesărat, asupra cânuia nu puteam să ma concentrez 
Toai mult de trei. patru pagini, 

Dar norocul vine si ziua, desi 
te noapla. Am găsit 
fuma priv 


se spune că vine pes- 
ind postul ocupat de un sergent 02 

Sunt, imp. pula, îerogatul vâscos dim fund, de 
cărui rasț| Im rezoma, alturi, de pavapetul al 


t nu-l ințe) > , : 
A834 ati, Antrătpl eopeenta i an ADI "0160 RÂ RT 


ra trebue să.j înt i: 
limba 11 rada. ce Mia. Tntimplător îi ounostenti 


penal „I Zise apoi sergentul e s 
sed cine tnt e e rien, 1 ca RAME 
cae, Aatcă BAe ii prefer Jamonezilor, si, în da- 
A a 97. noi facem ordine. I-am intrebat | 
ep a de lurru va la ci, sânt inainar. se 
Putin, câutându-se tprin buzunare si plen 


LIBERTATEA 


câ, După aceea se opri pulin, sa intoavse Si-mi zise 
da, la bucătărie, vino să mă vezi, ou sânt setul. Mami 
dus dupa masă si m'a primiţ cu un fel de discurs: aca- 
ei iam o fabrică, si încă ce fabrică, aici cutii de con- 
serve si câliva soldati tâmpiti. Si incepu să dea furios 
cu piciorul intro stivă de cutii da conserve, Când am 
plecat pe front, continuă sergenul, eram căpilan, acuma 
sânt sergont, la bucttărie, Si iar lovi in stiva da con- 
serve. IL intreb: de ce? Atunci ii orescu furia: iar in- 
trebi de ce? De co? Din cauza dobitocilor astia, Inte- 
legi? Da oricum îi prefes japonezilor, Nu intelegeam 
nimic, nisi cine sunt tâmpilii, nici pe cine prafora japo- 
uezilor. Into săptâmână ne-am făcut, pridteni la torta, 
După trei săptămâni a plecat, demobilizat, iar după câ- 
teva luni a făcut tot ce trebuia se ajung în tara lui, 
in fabrica lui, in casa lui. 


Merili să ne ocupâm putin de el. Departe de a fi 
“americanul” tipic, este ceea ce se chiamă omul cu 
noroc tipic. Nu e nevoe să vii locmti în America pentru 
a da de el. Omul cu noroc, american sau ce-o fi el, 
osle acelasi. Orice face impotrivă ii iese bine. De aceea 
apare total lipsit de logici, absurd, ivesponsabil. Dar 
impotriva propriului noroc nu poate face nimic, După 
ce l-au făcut sergent din căpitan, noul câpilan al com- 
paniei a plecat in Japonia de unde ma mai venit nicio- 
dată. Compania dela care a fost demobilizat ca sef bu- 
câtar, la fel a plecat in Japonia. Poate acestea pentrucă 
e) prefera pe oricine Japonezilor. A avut si oarecari 
neplăceri; n'a primit niciun fel de decoratie, nevasta în 
lipsă sta făcut vegetariană, teosoată si nu mai suporla 
noaptea decât lumanarile; in schimb beneficiile au fost 
enorme, capitalul a crescut neasteptat. Datorită aces- 
tor diverse molive s'a hotarit să intre in politică. Dar 
insuccesul din război este o piedica. De aceea este por- 
uit radical impotriva administratiei. Insă nici anmata 
vo poate suferi. După parerea lui razboiul este cu to- 
tul altceva decat armata. Din nefericire nu se poale 
face război fără armati, dar cum armata în afară de 
profesionisti se face din cetăteni liberi acestia sunt 
foarte expusi la cele mai neplăcute efecte ala încadră- 
rii lor. Um alt motiv pentru care e partizan al riizboiu- 
lui, dar impotriva armatei, este faptul să i-a plăcut 
Europa, pe care a nenorocil-o armata. Abia după un 
an mi-a marturisit de ce m'a invitat la el, ca să ma 
invete ce e libertatea. Când i-am declarat că nu vreau 
să mă fac cetitean american mi-a dealaral patelio că 
sânt mai destept decăt ma, oredea el. In definitiv Ame- 
rica, zicea el, mare revoe să-si facă americani, aro 
destui, Păcat, continuă el, că si altii nu sunt de accea- 
si parere cu dumneata; vin cu zecile de mil si nu plea- 
că. Cine sunt acestia? intreb nedumerit. A tiiout sor- 
bind din paharul cu zeamă de rosii. Gu sigurantă face 
parle dintr?o. asociatie. seoretă sliută de, toată lumea: 
ca toață lumea, dar nu mi-a spus mimio. In orice Sa 
un om cât se prale de ourios: Toomai când orod că 
nu se gândeate a nimio arc = idee, dar intotdeauna 
foanta departe da coca ce e a la ordinea zilei. 


Un an de zile s'a bătut do ceasul mortii să- 
monstneze ca Radu e ceva absurd, nu există, torul bul 
urmă a trebuit să-l conving Că 0 00T65PunZi Rd 
Randolph, cava. tot atat de absurd. Lucrâtorii dir 
brica lui, auzind că se apucă do. politivă i-au DP 


clar: 
voturile, până Ia preaidentie, BI Insă lot SD tar 
după un vechiu proverb, chinez Du: 58 PO4 


au trei ponbe de orez, Unul din delegatii luoratorilor 


mi de- 


i-a raspuns tot atât da clar, după un vechiu proverb 


indian: orice pilaf incepe eu trei bose de orez, In îi 


cele din urmă s'a hotarit să plece la manevre, pentru 
a-si Welua gradul plus unul nou. Ori vin maior si mă 
fao senator, zicea el. ori termin si cu armata si cu 
administrația Ce legatură aveau una cu alta 
nu mi-a explicat. A plecat la manevre cu o 
carte sorisă de un vechiu sforar: “Cum să placi masse- 
lor”. Probabil inainte de alegeri are să citeasca opera 
unui strateg, De cate ori e nemultumit spune câ aceas- 
la ii vine dela o bunică irlandeză, pentrucă irlandezii 
sunt oamenii cei mai nemultumili, Pentru fiecare si- 
watie se referă la câte un bunic, bunică, un unchiu, un 
Văr, asa că pa rând e irlandez, olandez, italian, seo- 
lian, spaniol, german. De slavi insă nu vrea Saudi, 
spune ca nau individualitate, iar la engleji nu se re- 
feră, pentrucă in familia lor n'a fost decăt un scoliaru 
exceptional, ruinat in opere de binefacere, Do aceen 
nu se ocupă de binefaceri. Părerea lui este că nici in 
afaceri nu poli calcula niciodata destul. Asa că de fapt 
nu există afacere sigură, există mumai afaceri si afa- 
corile trebuese făcute. In definiliv un unichiu al lui nu 
s'a imbogatit cu bbteria din Madrid, cumpărând bile- 
tul la Filadelfia, dela un lraficant din Mexic, care-l 
avea din Portugalia? 


In prima scrisoarea dela manevre spunea ca l-au 
primit initial cu gradul de sergent, dar eu funclie de 
locotenent, cu conditia, câ dacă sa achită il fac căpitan 
din now dacă nu îl dau afara din armată. Singura 
greutate, scrie el, sunt. hărtile, cara un definitiv nu fo- 
loseso la nimic, sunt indicatii pa toate drumurile, iar 
unde nu sunt indicatii ce să cauti. 

La inceput am stat la el, după so ma prevenit că 
nu se mănâncă decât legume, seara nu se face lumină 
decăt, zu lumanari, iar el mu apare niciodată inainte 
de ora zece noaptea, după ce mânâncă la club. Am câu- 
lat o casă. A fost imposibil să conving pe proprietar 
că n'am nevoe de atrocele reproduceri după picturi 
moderniste. El mi-a spus că e casa lui, el personal e 
mare amator de arlă, si nu intelege si-i dicteze ni- 
meni in propria casă. 

Prietenul meu .m'a intrebat odală ce cred despre 
Romanii din America. I-am spus că nu cunosc niziunul: 
A zis că sânt asociabil si nu voi face carieră, Mi-a 
fost destul de penibil să-i martirisese de co sâni a50- 
ciabil. Un prieten din Europa mi-a soris să stau da 
vorba cu părintele spiritual al Românilor arvozicaiat, 
[| făgăduise, lui si altora, săi ajute penru o mare 


la, să tipărească diverse ciirti si revisi 
i i a F un an dupa aceea, seria 


ți. Dar intre timp, j « 
iii meu, . Sfintia Sa, părintele spiriiual al 
Românilor americani, le serisese, nu el personal ci prin 
aw parinte, că nu se mai poate face nimie, ARN ee 
niste holi au furat vacile dela ferma pregatită PARĂ 
juta pe Românii refugiali si opera lor »ulturală. Se 
Ale ijsoarea Me, trimisă de mine chiar din Amer ca 
ti Sa nu mi-a răspuns nimic, Câti dolari, m'a in- 
A i prietenul, dar am schimbat vorbă. 
_ar fi părerile lui despre Europă» 

__Tap 0eta 00 sii rr 


za unei portoc 
Vi de reaction 
Atunci nevasta 


„ 


40 


in definitiv, “nu-4 poata suferi nici pe duliu Cezar, ne 
pe Lardovie XIV, nici pe Josit Stalin”, După se s sl 

tors, căpitan, spunea ca alegerile nu sunt decat “apa 
de castane”. Dar în ajunul plecării in propaganda spu- 


mea că sunt “un rachiu foarte tare.” Din propagandă 
imi serie: “Convingerea mea este că trebue wrzfirit 
mrentul popular penlru a avea suces. Am citit in 
prosi ca sa seris despre nu stin ce furnituri 


provenite din fabrica mea, Nasturi pentru armeală. 


Am sori la pazetă că lo voi urii nasul. 
Dumneala c-ai fi facul in locul meu?” In legâtu- 
ră cu această violentă, nevasta lui, întoarsă dintr'un 


turneu de propagandă vegelariană si teosofică, spunea 
că esta de neiertal, mai ales că sa dovedit, afacorea 
cu nasturii e o pură calomnie. E adevărat că portul 
bretelelor este interzis la sodafi, dar prietenul meu 
a furnizat nasturi, la cerere, fabricantului de pan- 
taloni, care e drept, a speculat pe această chesiiune. 
Viierior afacerea Sa lămurit fabricantul de panta- 
lină a trebuit să plateasca armatei diteronta dintre 
panalonii cu si fără masturi, prietenul meu a primit 
n parte din nasturi inapoi si ma pierdut nimic, pen- 
trucă î-a plasat in Filipine, unde regulameniud nu 
interzice sodatilor să poarte bretele din simplul mo- 
tiv că acalo <unt necunoscute. 

xxx 


Am întrerupt câteva clipe serisul ca să mă răcorese 
putin, la fereastră. Stau la etajul douăzeci si cinci, 
lucru foarte natural, Aici nimio nu e supranatural, 
La acensla oră d aproape liniste. Sirenele din port 
se aud din când în când. Luminile miilor de reclama 
in permanentă miscare par mici grupuri de făclii ca 
pâtpte din cauza vântului. Suspendat aka intre cei 
si pământ caut să inteleg ceva. 

Am veni! acasă pela cinci. Obositdar nu indea- 
juns ca să am mnevoe de odihnă, am esit din fabrică 
dominat de un sentiment penibil. Un gol imens se 
facea în jurul meu, nu mai aveam în cap nimic. Par. 
că asi fi vrut să fug, undeva stiu cu. catra minus, la 
marginea lucrurilor, acolo unde nu mai e nimic. Oho- 
tiloara Tuoruri, coplesitor de mulile Iueruri, nebună 
Sirădanie pentru lucruri. Teri Primisem o scrisoare 
din Europa, taică-mea a murit, despre 
stie nimic. Da câtiva ani trimit, 
ou hrană, cu medicamente. Dar mereu mi sta pâkut 
că arunce lucrurile în fundul Oceanului. Parcă tot ceea 

ce temari 4 aici are ateeasi soartă, 
m văzut mai (loț, Moat Europa, Rusia, America 
si apa Wa dus cu avionul lui dela AHantie 
La un moment dat stiam re fac, 
zidului cu echipa, dela plictiseala d ae pd 
din”, dela witima partidă de poo 
să stiu ce fac. Fări să devin, apallă 
Dar iată că speotacolul uitimhar ' 
trat "intro atroce viziune, 3 Ante call 
zitor, un fel de poyeșie inohinuită de cana ap iNETo- 
acasă, până cand m'am apucat să Sorin aceste di Meci 
N'am băut alloeva decât zeamă de fructe, Mi rii 
ra uscată, slorurile dau casei un aer tata ps 
întins pe sofaua neprimitoare, imbracată in ala 
telică, marfă din vreme de contigențare, Piele sin- 
fără să mă misc, SDiram 

Tia imposibil de identificat, pi 
urestiul eu blocurile lui di 
daunele, cu golurile lui, oratoa și ajunul HR, cu mit. 
parte a Europei, dar eram acolo, + SĂ in aaa 

M'a surprins un maidan enorm. Pareg Inadins jă_ 


sellali nu se 
săptămânal pachete, 


utea să fie Bu. 


Ed 
LIBER PAD 


saţ acolo pentru cel mai mare cire ambulan din. a! 
penlru kermesse sau cine slie co Dâlciuni fabule = 
De jur imprejur» dar foarta departe, erau, pa pateu ja. | 
turi, blocuri enorme, parcă părăsite, 4 i 


0 mie, douh mii, zeci de mii, câti or fi fosta | 
orice caz erau oameni, adunati claa pesta Brâmadi, jpg 
mijlocul maidanului. Imghesuiti unu) inti'altul, oma. | 
să in nemiscara si liicere. Nu imtelegeam ca Ba 
ei» nici nu voiam să stiu, M'am departat, ciitne bloay. 
ri, am intrat intro stradă. Morgând însă BAZOAT pas) | 
în urmă. Când mă uitam să vid cine 0, mu vedeam na 
nimeni, Nici inainte nu vedeam ma nimeni, My | 
ora nimeni. Dar am dat peste o condi. O coadă 1 
oameni cum nu mai văzusem niciodată, nioi in fi n. 
pul războiului, Incepea in fata unei usi si se ba. | 
mina toț acolo, după ce ocolea un masiv de bloauri 
paliru simăzi. Si nu se gaurta deloc, pentrucă se adu A A 
mereu altii. Si nu se saurta deloc, pentrucă se aduigin 
tot acolo, după cn ocolea un masiv de blocuri pe PR 
străzi. Mi-am da seama ca cra un “con viol 
Din sând ip când, pe străzila goala treceau cita două | 
irei masini în mare viteză, precedate de motociclisti, sie 
renele acestor convoace ametitoare erau oribile, Ta 
daţi de o coadă, ca aceea dintâi. Apoi de alta. Am. 
cercat să văd mai de apropape pe cei din 
Dar mi-era imposibil sa le vâd cu adovaraţi fata, 
Nu stiu cum făceau, dar erau atâț! de versati în arta | 
de a mu se lăsa văzuti, încât toată dibnoia mea oră inu 
filă, Mă opream bruse în fata câte unuia, dar figura lui 
dispărea intito disimulana foarte curioasă, nu râmb 
nimic din ceea se face ca fizura unui om să fie fi 
unui om si nu a ahuia. Dar eu îmi dam seama pre 
cum figuril& devonaau neidenificable, nu aveai În 7 
litate de a face cu nimeni. Cozila eru foare linie 
aproape nimeni nu se misca, axa imposibil să vezi cun 
CA e Altu Sat intre dispăreau, nbia cei dap 
LA Aa a iza, i puteau fi, bine înteles ou Ia 
nr pen sava fioozaipal dar felle lor se sie 
dia Fe zto pe patru Sirazi să văd iesirea. ÎN 

i “ Pe 0 use, se uitau speriati im jur 
pziciune de soareci speriati, in di-. 
ee a fost zdrobită in mijlocul dee 
e Acel oi precedat in mare vitezii de ma 
e tat a 2 at son n at 
îi " ndiferent de vileza masinii. Dar sta Unbul 

oului, ca fassinată, In amănunt ori . it 
î oribil ma izbit, n 


nile subliri cu d i 
1 CU degate descirnalte si j 

olestate doi cartofi si o ce Sa osia 
Pulea fi, Ceva mai 
armănunț 


E: 


m | 


Verse părti, O ferm 
mului de un conv 


: a mea, Direolia era, mi-am 
asi directie x. îi spre Sud-Est, Poti arătau În acei 
Incepeam si ep Du puteam să mă insel, Sud-E 
Petreca neapărat, ra intmacolo trebue sa fie oevaa Și 


/ Am izbutit si scap s 
Rae In care nu p ms 
ti incepeau în cam pasi în urmă, dur baracile pus = 


mă” sperie, Inceri ei 
/ cam. zadarnie să Ii 
Araci, ordonata şi pustii, dar mu. puteai 


LIBERTATEA 


Era un labirint de barăci, Am incopul să alerg, dar 
pareii tot mi intoreeam de unde plecasem, Nu mui pu- 
team, săi fug, Stiam ca trebue sii plec a doua zi, nu 
aveam bilet... mi smulgean inuiil, dureros să fug, 

M'am brozit lao de apii si nu stiam unde sânt. Pare 
pierduson ceva, Mam răcorit sub dus dar un fel de 
amijriăciuno persista tări lene, 

Nu=nti vine usor si setiu, Dar de astă dată am sovis 
dintr'o suflare. Am scris pentrueă nu mă voi multumi 
doar cu scrisul, Când eram siudent am vrut să plec in 
striinaliule, dar mam plecat, gândindu-mă ca era prea 
devreme, Nu mă putea convinge nimeni că Du 6 nevoe 
de mine, Acum sânt li fel de zonvina că & navoa do 
mine, O piciitura in ocean? Se poate, dar ca inginer 
stiu bine vă plus ceva e mai mult decât minua ceva, 

Toate povestile fanteziste cu sfârsitul lumii sunt, 
cupilăresti, sau perverse, autorii lor ignoră sau aacund 

ceva. Indhipuirea unui cataclism un poale fi decăt 
simbolică, E foarte probabil ca lumea să efârsască în 
lăcere, in linste, Cu alte cuvinte ar fi un sfârsit naob- 
servat, decât de undeva din cer. în bogatie exiremii sau 
in sărticie absoluta, intibusitii de Iucruri sau lipsită de 
ele, lumea poatia muri la fel dacii se rsomneaza să fia 
in functie de lucruri (materii prime, productie, sclavi), 
Dar cum Buropa pare a-si alege da bună voe această 
moarte, faptul mi-se pare mai grav chiar decâl ceea 
ce sa numit crimă de război. Accasta nu podea duce 
niciodata la desfiintarea din radacini, a ceea ce ne-am 
obieinuit a numi, cinstit sau nu, umanitate. Dacă nu 
ne dim seama cât angajam dumnezeirea in această 
umanitate o esllirapiem si me batem joc de ea, Inlmâm în 
labirintul barăcilor fără nicio viatii, ne epuizam orice 
urmă de nădejde. ne coborâm chiar din specie, pen- 
inucă omul este o specie cu totul specială, pierdem 
orice discerniimânt, suntem obligati să facem crime din 
ce in ce mai subtile dar mai oribile, mai noincadrabile 
in vreo legiuire, dar tot mai perverse, pentruca pana 
ia urmă in aceasti “umanitate” si birue un clan, un 
trib, o conspiratie, un trust, o implacabilă ideologie» o 
falsă religie, un partid, o domentă sau sum ese aslâzi 
cazul Europei, moartea însisi, aruncarea voluntara în 
Fronpa comună, 

Dar acestea sunt lucvuri grele care treo de ingineria 
mea, Simtul meu insă exista, acesta nu mă insalii, Mă 
pândese din ce în ce mai mult ce e intre mine si mrie- 
tenul mău de aici? Ar putea fi foarte mult dacă am 

inili telul lui pentru 
aven un tel, o aspiratia comună, Dar eur 
moment esta sii se faca membru al Gonknesu re 
aceea constatarea lui e pobrivită scopului: e de 
perea mea este cfi trebue urmărit curentul popw 
tv, ce intelege 
Vontru a avea succes”, Stiu ew în definitv, 


Post Scriptum Lisi 


“mau să tie inmor- 
Foile cu rândurila de mai sus urmau i into bu- 


„ 

mântate in vraialoa unei “arhive personale îk arse, asa 
nă zi,la una din periodicele revizui, venita prin 
dur sa cuvine, Dar sonisoarea [catelul Coe că si nebă- 
l'a vară n noastra, mi-se pare a fi o Pulei 
nuită contrare, y : a alla 

Mult nat in vârată decât mine, PR MASA când 
orodinte, sau mal bine 218 avea n Ma mă inte- 
“ram de palsprozoce-eineÎaprezore AL. apr pe pe 
logeam cu niolunul dintre ai amintiti în 


EA 
el prin “curent popular”, dacă inteleg alteeva d 
deon, de crede el gi poate st aperi (7 

Tată insă că în Europa initiativa pantru dotermi= 
Marea curentului populăr 0. are grosolana intreprin- — 


SEA 
psi 


dere in jurul “Apelului dela Stockholm”, Astfel intro 


buna zi tacticosul sbir al popoarelor va. veni cu un 
sfert de miliard de iscăllturi in fata celor de aici, care 
oricum cred in prestigiul “curentului. popular”, si va 
spune: voi co faceti, acestia sunt oamenii mej, vow 
“pace”, ai voslri unde sunt? Si in jurul acestei jale 
vor mai veni si onrecari diplomati din Europa liba- 
Tati, cara vor spune si ei; e clar, lumea vrag pace! 
Si vor da din umeri, cu ipocrită nemultumire pen- 
lrucă ei nu operei in rândurilă euopenilor toată ace- 
astii esoroshierie, Cum pont fi dată peste cap acens 
li mi. doare, atâta vreme cât în conditii pacifice nu 
s'a făcut nimic, nu s'a creat niciun adevarat “curant 
popular”, fără mistificare, ci necontenit s'a sustinut 
mistifioavea? Si din sfertul de miliard de iscalituri se 
va vedeu că o treime vin din Europa, din Europa ocu- 
pală si din Turopa liberă. Nu e normal ca acei de 
aici să spună: dacă Europa vrea pace so lasam in 
pacea? Si astfel lăsată in pace, Europa ar muri în tâ- 
cere, Griimada, oamenilor” tăcuti din alrocela vis vor 
fi astfel acei care nu vor avea pregatit biletul de va- 
por sau avion pentr a trece oceanul. Vor fi in mare 
masura asi cara astăzi proclama Ihortatea Puropei fată 
de America, dar cor bani dela americani, insă nu lasă 
Europa să se inarmeze, demoralizanii-o sângeros cu o 
mizerabila politica si economie internă, cu o propa- 
gundă defetistă si cu exploatarea sovinismului care in- 
imnecă orice vedere, 

S'a făcut tarziu. Acum trebue să astept alarma. E 
um exereitiu de bombardament atomice, La sunetul pri- 
mealor sirene va trebui să sting lumina si să fug la cel 
mai apropiat adăpost. Da ce s'or fi distrus în Europa, 
după război, în tările învinse, toule adăposturile anti- 
aeriene? Desigur orice material vechiu în uz e diiunator 
oconomet notuale. Dar timpul pierdut cui dăunează? 
Prostii. Toate acestea nu au niclun rost. Hotărinea mea 
a luată. 

Voi sta cu lumina aprinsă, în asteptarea alarmei, 
va trece si noaptea aceasta si mă voi progiti de intoar- 
cere in Buropa. Tagatura dintre cei de nici si coli do 
acolo e o legatură putrodă, făcut me mistitioare, De 
co sii nu ne gândim In a legătură sânntonsi, fără mis- 
tifioare? Pontrucă altfel sau suntem liberi până În cer 

ind, 
ii acestor rânduri, destul de putin 
ordonate? Nu stiu. Nu mai am timp să scriu nimie, 


lranele, 
Ce e Radu Negolescu 


isi inchipulau că ai i 

A “la atat”, “sezonul de . 

bucurestean”, cariera “la atat”, i 

Su de vară” si altela do asul 18 Iri A 
iată surle vă, 

da credintă, de idei, de v prin mer 

ci do ani când le-am spus k mia 

ne mult, dar s'au supiutal, si nu le-am mai spu 


multe. i 

Ce-asi putea să spun Acu 
vada la lnunormiântări, GA SR 
obicei”, cum spuneau oi, când e 


atunci incă acesti oameni 


um, când au ajuns si ci să se 
haz făceau de acosk "straniu 
ra vorba de vreo in 


42 


mormântare cu alai ne-oficial. Dar îi iubeam. îi IttA 
dintre ei? Rudele ei toală acea lume nu nnsorău i 
decăt din cauza datestabilei inconstiente din cara făc i 
ratiunea supremă. Dacă acum alătia ani erau ete 
dare-si inchipuiau —invârtindu-se în vid— că fac actiun 
că sunt “europeni”, că sunt patrioti si pă toata lumea 
civilizală nare alta grije decat să-i apore pe ei de barba- 
riile secolului, cum cred astăzi parizienii de pildă, acuma 
imi apar cum mi-ar apărea un film cu Francisca Bortini 
eu Psilander, Max Linder sau Maciste, deal!fel invinsi de 
primul val al “barbariei” pe care-o deplorau părintii nos- 
tri, cu Tom Mix, Patty si altii. 


Suferinta lor este incontestabil mare, dar resemnarea 
lor de pensionari ai Republicei, face o tristă impresie, 
de cruntă iron a soartei, O situatie de absurd si fără 
solutie, Pensia a rămas cu primejdia sus-vensiei, moste- 
nirile se duc la republică, locuintele s'au comprimat la o 


singură odae, lumânările sunt obiecte de mara lux, doc- 


torii se insală asupra diagnosticului, cuvintele bâjbe 
si nu se mai plasează unde trebue, totul este pe dos, sin- 
gurul reper a mai ramas ......... R. P. R. Unde sunt oamenii 
case stiau inainte să vorbească, sau se părea, oamenii ca- 
re aveau argumente pentru orice, oamenii caro judecau 
rondamnau si executau cu răceală de somnambuli, oa- 
menii atât de superiori, atât de siguri, atât de “europeni” 
—vai biata Europă, câte sau facut in mumele ei pentru 
a ajunge unde e R. P. R—oameni atât de lustruiti, alăt de 
“a propos”, însfârsil, frati veri, rude ale noastre de tot 
febul sunt oare pe cale de a ajunge la: “Iată Omul”? 


Dar dacă toli cei mai de jos, din scrisoarea fratelui 
meu, sunt o lume, pot spune că, intâmplâtor nu se află 
nicium pirat, simplă evocarea unui gropar grotesc arată 
că e vorba de altă tabără, acea tabără a lumii cumes- 
cade pe care o ducea statul unde voia, acel stat care ti- 
nea loc de Dumnezeu, de ratiune, de viată. Intr'adevăr 
“dulceata traiului” n'are niciodată evidenta vreunui rise, 
Catastrofa vine pesta moapte si abia după accea se cons- 
tată cât de veche era pregătirea ei printr'o lenta carie 

Dacă entitatea dominantă in această scrisoare, după 
familie, este RP. RE, ai cărui deputati sunt "fără con- 
Vingere”, dar care nu moale fi “dusă” (azi trăim numai 
in paradox) nu vedem din serisoare dacât aspectul de 
teroare si foriă care caracterizează integral republica 
teroare si forlă pe care de suporiă insă nu doar lumea 
nostră, lumea pasnică a familiilor noastre, “lumea bucu- 
resteană” al cărui matriarhat —intrun fel incoronat cu 
apusa Ana Pauker—n'a incetat de a fi coltos (vezi Doam- 
na Obreja). Distrugerea unui fel de clasă, care a făcut 
e drept lot ceea ce a putut pentru a ajunge aici, nu e sin- 
gura distrugere care se operează azi în România ajunsă 
la vitima rezistentă, la incercarea “arderii 1a alb" cum 
Sa spus de catre o minte stralucită, esuata ulterior în 
meandre ministerială si stinsă intro inchisoare aR.P.R 
ului, unde orb si soheletio mânca impreună cu carta 
iarbă. Această ultimă rezistentă o duce astizi ceea se 
mmiliie moastre numeau în vremea dulcetii traiul ie 


răbdătoa- 
mustrări esite din 


atâtea discurau- 


Care 0 vor 
Să se gandeasea, 


LIBERTAȚ 


un document exemplar si trebue să-l intelegem bine, pogțg 
să vom intelege odată, insfârsit ceva. ai 
ate, & 
pu Are ÎN sevisioare (din vară), pe care PU Stiu da 
că ai primit-o, mu ti-am mai scris nimid, si mici mam 
primit nime dela tine, [.bine, (uim semnată Onu), Am, 
tot cercetat pela Raluca si nimic, mam bucanat că alu: 
mai amenintă viimid. Insă mt-e tare dor de tine, amo 
strângere de inimă de căte ori mă gândesc, Oare ne vom 
mai vedea? Dar mă [ace ceva să cred că esti sănătos, De 
altfel este oc mă interesează pe mine si pe ceilalii, co 
jalte chestiuni le tot speram. Anul 1954 a trecut, dar a 
lasat multă jale in urma lui, docă va mai fi si 1952 asa, 
„om esi putini din el. ni 
Lipsurile sunt din ce în ce mai mari, lumea mhi mea, 
arestările mai dese si fără moliv, suntem goi, flămânzi 
prieteniile se împutinează, vesnic în asteptarea. pei 
cu țindoială, docă vine su mu vihe. Nimic nu me mai 
interesează, drice veste cât de bună ar fi nu mai poale 
[i crezută, ce este sigur este figura în oglindă, fără. păr, 
sau alb, riduri moi, infătisarea obosită, in chipul Sfin 
tilor depe zidurile bisericilor vechi. Asta este infătisarea 
generală a prietenilor tăi. 4 
Eu sânt da fel, cu mki remontări, când pun mana pe 
un ban, dar asta rar. In slujbă nu voise SĂ intru, pen 
trucă ar insemna să es în relief, ori cum n'am tinut la 
asta niciodată, acum de ce asi face-o. Tocmai asta a fost 
si sansa mea, să văd căt mă va tine, până acum am 
scăpat. Sânt pensionar al Republicei, Ra 
Evenimentele mai importonte ar fi, în ordinea lor 
cronologică, procesul Mirei, care a culminat cu arestarea 
ei, Var fi nimic, dacă ar esi fiz până acum iarna a fotl. 
foarte usoară, dar dacă s'ar face mai grea, să dea Dumne ia 
zeu să nu fie novoe de medidamente. De când a întrat mu 
te stie nimic de ea. Motivul cred că nu-l stii; clar mud 
stiu nici eu si cred că nici procurorul, Dar ce este sigure 
că a fost un denunt al unor vecine care traiau cu un poli 
tist. Lucrul nu era deloc greu. De tovarăsii am să ti 
prezint când vei veni aici, Dacă vei veni ca un Cambrea, 
si eu mu voi mai fi, ti i-am spus. Vezi tu ce Crăciun vor 
avea mama ci si toti ai ei, fără ea. ; 3 
Punctul doi este moartea lui Balint. Este cât se poale 
de rău fără el si moralmente. și materialmente. Am săli. 
ezplic, Raluca este încă in mori, nu s'a lovit de nimic în 
pot vizat s'a Tealizat, acum când sunt si tucrurile pe J 
, e alb e negru si vice-vensa, e greu să le mai pe 
nu crede, are dreptate, A 


pă 


vorba intre noi nică larg 
amenintat ca un chiag de SÂNge 
Phiagul a pornit, a avut ă 
i tară nu si-au dat seama nici Balint nici lorgu 
tei, tolutia era nemiscare complecta câtva. timp si 
chiagurile si se gaseste pe alch 
1 avut într'o Luni spre Marti, Di 
4 „sa pi 
n'a miâncat si la orele Fe pă Mt at 
vorbit cu el, La 
plecat Ia Iorgu 
reteta lui |, Tu 
n dou, să moară în Farmacie, 


LIBERTATEA 


storsi si bolnavi. Nu stiu dacă mai tin, Maoges este foarte 


slab si cu o hernie pe care mo pdate opera, La GO de zile 
a urmat parastasul, tot asa, biata Raluca sa demenăt cu 
ceea ce poate mai bine, cu Adela care a Țost de toate. 
Acum se Pune si chestiunea succesiunii, Cum. Haluca 
maro wârsta cerută de noua lege, nu are dreptul la 
pensie. 

Casa a fost cumpărată dela începutul inceputului pe 
numele Imi V. asa că el a fost deplin propietar pe ea 
pământul lui M. mu a fost încă mationalizat, Tare de mos- 
țenire trebuiesc plătite în ambele părti. Balint a făcut 
si un festament, casa Ralucăi si pământul Țetii, dar ta 
de unde mu e, In amul 4949 Balint a donat Antontei avar 
tamentul de jos, asa că în momentul de fata ui vama 
dupa urma lui 2 apartamente si 20 de hertare, mosteni- 
toni fiind Raluca si Antonia, eu putin curaj, dând pe fată 
absentă. Daca ar tine-o prezentă se poate ea partea si, sau 
chiar tot, să îa statul, pentru a o sili să apară, înr câud 
ar apărea ar închide-o, Până acum mu s'a platit nimie 
din tome si nu s'a deschis nicin siccoslune. fiinul încă 
termenul, Eu mu stiu ce sfat să-i dau Ralurai, nentrucă 
mai este în casă si Titina Prodan (aia lungă bărbatul sau 
tatăl ei a murit) în plus avocatii... si fiecare cu interesul 
nui, E DE de! 


Punctul trei: munta Antontei, care e logodită mai de 
mult dar nunta n suferit vrea trei-patru amânări. Intre 
timp s'a prănădit Balint. Actele erau tocmai nala. A [are 
alte arte este un chin, în plus ofichul de închiriere care 
mine pe mama cu Raluca într'o odne si-ti în una, Amână- 
rile au mini fost făcute nentrucă familia lui Raul Obreia 
pste contra, în special D-na Ohrein, care a incercat prin 
fl de fel de hârfeli să comrromită ne Antonin în ochii 
[iului său (Rd). Cu toate eforturile si hanii chelruiti nu 
a parvenit, pentrucă Antonia este sărioasă si hăintul si 
mai. serios. Raluca aflând de câte unele era si a comira. 
cu Ralint, iar după moartea lui Balint, Raluca era tot 
contra, insă Raul (sotul n fost foarte afectat fata de moar- 
tea lui Balint si î-a explicat Ralucăi că In orice căsătorie 
mama lui va fi contra si că en (Antonia) mu se mărită nici 
cu Doamna Obreja, mici cu Domnul Obreja. Cum se pare 
că se iubesc bine sau luat, 


Nunta a fost la Biserica Amzei, luna trecută, nasi Ti 
si Cocuta ii Bine înteles din partea familiei Ohreja na 
venit nimeni. Ceremonia a fast foarte frumoasă, popi, pe 
un cor strasnie si numai cucoane frumoase, aer ca 
de persoane, Sa luat o masă la Raluca. Pe Ar 2: 
plecat zece zile in comoedlu la munte, Incă at N, 
nu li sta dat o odaie In hotel, ci două odăi, dotate; 
ginerele a uitat certițicatul de. căsătorie la Mr, d 
mi merge în Republică (21) să stai intra doua si A a 
cuprinda si o femee care micti apartine: ÎL prtltle nun: 
trimis actul si au intrat legal să A Veuntateand. 
cu mici bârțeti bine netea, cum că ar [i fost 4 Adria 
de decesul lui Batiut, Dar mare a [ae Să le dea Si ar 
noroc, asa că în familie avem tn membru în Poe ua 
Incui la Raluca, bine ii AA odă, ie care 
mai mult. De altfel cele sunt Qcuzs A d p 
nu plătese pu Din mai multe motive»: ICI, Rt 
un cadou, dar mam frane, abia am Putut [15% Cost cam 
imprumut să contribui cu bimândr ră. 

4000 lei, dar ori au fost ori mau fost 


Printre persoanele bine la nuntă a 
roehie neagră până în covor, cu o 


Pe scurt esti pus la curent, cu multe, 
Veta a fost foarte drogută, a trimis scrisori, 


Lă 


doctorii, ba ultimele au sosit chiar după moartea (ui. Cred ji: 


că ea este un mare sprijin (nu pentru tine, esti departe) 
dar pentru unii si cred că este apreciată la fel. 

Fri i-am scris lui Gicu o scrisoare si ded că nam pus 
pi pe s/atul să nu-l impingă dragul să pie 
în tară, mai ales că Sorin Drâmba, care aste mare deputat 
(dar nu comvinsy) sar fi exprimat că-i serie el să vie se 
ajute pe Raluca. Ori tocmai când va veni nu o va putea 
ajuta, pentrucă aici, după o primire călduroasă, va urma 
0 inchisoare friguroasă! 

Nimeni nu ponte să-i ducă, cine nu crede ca ei inutil 
să se bage, de exemplu Guta Tătăraseu, ta plăcut tn 
fară pe ministru, ast e la puscărte, cu Pâtrăstanu si altii. 

Te-am rugat să faci asa fel ca să am o adresă sigură 
de-a ta, si nimic, acum iti scriu prin Veta, cred că ea va 
primi sdrioarea. In preajma anului mou vă urez la toti 
multă sănătate si bucurie. Pu esti, dupa câte am înteles, 
apronpe singur, stiu eu cum se petrece pe arola? 

In orice caz si tu si Gicu luati bine senma să nu fa- 
ceti vitejii pe acolo, vi se pune problema de n vă innpoia 
nici toti teferi, nu vă înserieti prin milihi, sau mai stiu 
eu pe unde. Tu nu mai face pe viteazul fără frica din Cri- 
meea, sar putea sn nemeresti prost. Mama face tot si în 
toate doetoriile amare ca să vă radă aici impreună ru 

Veta, chiar fără deearntiile 0. N. U. 

Imerurile pe care mi le-ai cerut prin Veta mu pat să 
ti-le trimit, mu le îa deozamdață numeni, Caut pe cineva 
zare plecă în străinătate, dar e. areu, pentriică de obiaei 
pleacă fără să spună un cuvânt. Ceva mai tâpziu asi vrea 
să-mi trimiti, pe calea Vetei ceva reviste, mai ales de 
acob, ea stie cum să facă să-mi ajungă. 

Răntin in asteptarea rândurilor tale, te pup cu drag, 


| | ' Grua lore), 


u pune pe cineva să-mi scrie sau să serie 
zi ÎN ea ză că ai primit scrisoarea aceasta, Să am 
curaj să-ti scriu în viitor si să stiu de unde să incep, Sunt 
millte de scris si asi serie bucuros, Dar e si greu si pe- 
riculos, 

G, 


serie fratele meu. Cu acestea imi aminteate 
Fei coate meu si vu sant fratele tui. ap bee 
pe un copil mio si-l mangal: "Nu firara spus 48 
i te tot dual pe maidan ca te bat derbedeli? care 
vintale lui. Mi te-a spus odata, intrun peri d 
Testoan, cand membru intro scăpa. de iat AARRRN Pe; 
ta) am venit hartanit de alti derbedei ga a care 
au luat si mingea. Acum ji spun eu acelas 
RN. 


A 


at 


pi 


A, 
a. 


44 


CRONICA TIMPURILOR NOI 


Revolutia americana 


izbucnirea războiului pentru libertate in America de 
Nord 


1775. 


In Februarie Regele George II al Anglici (4769- 
1820) vospinge întâmpinarea Congresului din Filadel- 
fia. Parlamentul devlară colonia Massachuselts insu- 
reotională, Se interzice orice legătură de circulatie cu 
Noua Anglie si se interzice importul de material de 
război în America de Nord, Deputătia dizolvată a pro- 
vinciei Massnchuselis so inlruneste în Qoncord. Ema- 
nă un ordin de chemare al unui comitet de sigurantă, 
mobilizează milițiile si caută să-si procure material 
de război. In toata tara se cumpără arme si se crepaza 
“Companii”. 

“Generalul Gage se pândeste inninte de toate să con- 
fiste depozitele de mirfuri ale americanilor. 'Trimita ua 
corp militar de 800 oameni In Concord, capitala “Ra- 
belitor” (18. IV). Totusi “patrioti” sunt la pânda. 
0 lanternă din turnul bisericii din nord semnalizeară 
miscarea trupelor. Militiile dau năvală si atacă pa 
Engleji la Lexington (19. TV). Asa cum aveu să <erio 
Timerson "irag focul spe care tonta lumea îl ascultă”, 
Sam Adame, care nu era departe de campul de bătaie 
strigă: “Ga Himineală glorioasă.” , 

"Trupa britanică mirsălueste medesorientală mai 
departe, la Consord, unde insă nu gâsese mare lu- 
ceru, penlrucă locuitorii ascunseerii cea mai mare par- 
Ye din arme. Alte miliții se intăresc in forturile dela 
Champlainsee, "Ticonderoga, Crownpoint (drum de la- 
pătură cu Canada). In câteva zile generalul Gage e in- 
cluis de o armati de patrioti în Boston, “Nedisciplin: li 
pe jumatate înarmată dar impunătoare.” In câteva săp- 
umani guvernorii regali sunt goniti din intreaga tară 
La fo, Y, se adună al doilea congres colonial la Pitadal- 
fia, de astă dată ca o fâtise formatie revolutionară 
S'a trimis o ultimă misiune la Rege, dar trupele din 
Boston au fost constituite că o “armată a continen 
tului nord-american”, al cărui comandament a TARI 
trecut lui George Washington. (G. Washington a 
cut la 4.732 in Bridget Oreek in Virginia, matemati. 
clan, inginer de cadastru, ofiter de militie impotriva 
Piellor Rosii si Francezilor, combatant in războiul a d 
elo-trancez, trăia ea plantator în Mount Varna. în 

Când patriotii au ocupat la 46,6, sub comanda co 
lonelului Prescott, inaltimea Bunkershili Câre da i. 
ua portul Boston, (fortele militiel erau de 8.ppg (Di 
mi) si stau apuost să facă Wransoe, generabul dle 
holarit să inceapă acMunsa. EI putea să be ate 
Americanilor, dar a preferat atacul în linie, frontal, ș 4 
potriva transeelor. Vase de razhoi engleze debi le 

„4000 de oameni si atacă în plini zi călduroasa, ou Ap 
927008 complete, cu ratie pe trei zile, munitie și RA e 
| ir. Încăreuți astfel cam cu 35 de kg He 


EI A . too i 
“Sunt rosplusi de doua ori, la al Uroitea eta 


Lai 


LIBERTA 


teanseele, ou o pierdere de 1.000 oameni, în vreme 
Americanii piorduseră numai b00, 
Anglia. ]. Cook se intoarse din călătorin de cerou 
Austria câstigă Bucovina. In schimbul bunilor dați 
ca ajutor Portii Austria cere Bucovina impreună cu ca. 
pitala Suceava. Marele Vizir e mituit, Sultanului nui 
vai rămâne decât să fie de acord (7. V). E 
Războiul de făinii. Cei pâgubiti de reformele lui 
Turgot pun massele populatiei să alaco la 
(18, IV) apoi la Paris si Versailles mnsortri în P 
făină si grâne pa care le distrug. Regele nu so lasă in 
tiuontat si numeste pe Turgot, deocamdată ministru 
război. Miscarea pusă artificial la cale esto si dea 
dată epuizată, a tal A 
Germania. Ia 5. XI. Ohiama Printul Karl August 
pe Goethe la Weimar, "a aaa 


1776, 


Declaratia de independrntă a Americel. Stortările 
puse de Anglia Impotriva coloniilor americane, 

3 La $ 
Pentru coleniile răsculate situatia nu se prezintă 
de loc usor. Abia o treime din populatie este pentru 
despărtirea de Anglia, o treime este cu sentimente re- 
gal “lealiste”, cealaltă treime indiferentă, Lipsesc ban 
si arme, O incercare de ş face unirea cu Canada esula- 
ză total. După asaltul esuat impotriva Quebecului, 


ricanii revin în Ianuarie pe pozitiile lor. Dar Washing- 


ră ependenta n tweisprezece. 00l0- 
x (4. VII). Această declaratie de independenta pro= 
oacă în intreaga lume o extraordinară senzatie, 


O mare influentă asupr 
X pra succesului accepte d 
re) de independentă a avut un tâniir radical, Do 
sine, de curând venit din Anglia (Tractul Com 


rel it comand de cinci, al eivui secretar 0% 
45 Jefferson, schitoază epen- îi 
dentă. Acesti bărbală Sei = 


Se mâni E m. 
ue la judecata lumii” aeiasaa Si * pri OG 


“motivele potrivita pa ol anu ostansala In SĂI 


dintre aoste dreptu 
Căutarea ferloirii, 
"0 pentru 


Pe principii i Ş 
re care par cele mul bune Pret oa 


LIBERTATEA 


vuntoi si multumiri poporului.” Anggiia ciiuta din toate 
puterile să subjuge din nou coloniile separate. O prea 
mare armală nu uVususo si nici nu uvea. Dar si-a 
provură trupe germane do rezervă. Stubilest contracte 
in acest sens cu Hosa-Kassol, Braunschweig, ete. O 
wupă de 30.000 soldati, in schimbul a 7 milioane de 
funzi, trebue să place spre America, Sentimentul ma 
uonul gorman u fost asa fel trezit, incât plecarea 
ucostor trupe s'a efovtuut cu jale si demorallzare, Ga 
mamdantul supren britanie Howe deschide campania 
Up vură din 1770 cu 55,000 de cameni. Bourgoyne n tri 
mis în stutul nordie New York, e! insusi darea în 
Long-Island, in Sud trimite pe Clinton impotriva Gevr- 
glei si Karolinei, Distanta, pădurile, populatia rară, 
lipsa drumurilor, par dusmani mai amarniei decăt mi- 
lie lui Wâshington, Olinton nu reuseste in Iunie să 
ia Charleston-ul, dar Bourgoyne în Cruw poins, Huwe 
insu-si presează pe Wâshington, In Septiembria ia 
New-Yorkul si se intinde spre New-Jersey, La 9 Decem- 
vrie Wâsiington se retrage peste râul Dolaware pentru 
a apara orasul Congresului, Filudelfia, Nu are decât 
toi mii de cameni cu el. Ii lipseste artileria, îi lipsesc 
uniformele, lipseste instructia, proviantul, a pierdut 
patru mii de soldati si trei sute de ofiteri, cazul pri- 
zonicri a pierdut 150 de tunuri, Giuza americană pare 
plerdută. Dar când Benjamin Franklin apare în Paris, 
în Decemvrie, ca trimis al Statelor Unite, a fost dea- 
dreptul entuziast sărbătorit. Portretul lui apare mai 
si toate locurile, iar D'Alambert îl primeste cu urmă- 
toarele cuvinte la Academie: “eripuit coelum fulmen 
scoeplrumque tyrannis”, (“A smuls fulgerul serului si 
scoptrue tinanului”). 


Anglia. 


Adum Smith (1723-1790) slabilesle in “ Dtâbiara 
asupra naturii si cuuzilor pogătiei nationale”, unea 
dropt izvor de origină u capitalului. Ca partizan ne- 
conditonat al economiei muncii impărtite, pie 
pina toule corporatiile si monopolurile, chiar si pre 
de libertate personala si sistemul colonial, Sta! aie 
bue să se măngineaseă lu protectia juridică a 
concurente particulare, 


Căderea lui Turgot, Necker, 


Ultimul tel al lui Purgot, stalizaroa e pin 
lor navigabile, si desfiintarea leii gură 300 
Wrivirii parlamentului nu fost oblinule A sia. i 
printi'un “Lit de Justice” (42,110); arin n de *Mu= 
got dă Regelui un memoriu În dare eră e unele la 
nioipulităti”, un sistem de vompuri n) Ip Se ui die 
proprie, stiluit de adunări praviaiale | per pe W- 
parte iunpozite do buză goneralo, codice i hughe= 
bortate do constiintă si orodintă, eine Ludo= 
notilor, suprimarea cxlletului din Nantes, he 


LILI 
vio XVI, vave nu citise textele constitullunale engl 


pi (ua (e o 20 


1777 a 


Întâiul mare succes al americanilor impolriva Eng 
silor—W ashington dispuna, după esecul anilor precede 
numai de putine anii de soldati, Dar, în urma stirii că 
Englejii vietoriosi sau incartiruit pu o mure intindere 
pontu iarnă, leco in noaptea de Uraciun A anului 1776 
răul Deiuware, zărobeste ia Toralon trei rogimente, in- 
Vingo la 9. 1. 4717 incă odata la Princentaa si arunca pu 
Howe inapoi la New Xork, Satul New Jersey e cucerit ap 
roape din mars, Marobizul de Lauayente vine din Franta 
pentru a se puie la ordinul lui W asuinzton, vongresul lur- 
geste deplinele puteri ale lui Washington, 

Campania de vara insă nu corespunmle asteptărilor ame 
ricaue, How marsulueste pe răni Liaware in sus si izeste 
pe Washington da răul Brandywin 41, 94, ia Eadeitia 
(20. 9.) EL dispune de 20.000 oameni de Lupu, bine ins 
lruiţi, in fala carora Wastunglon must boate miontine 
câmpul liber, Laspta dela Geruanawu 44, 10) adusa u noua 
viclorie Englejilos, * Heganentele” zirentuite, murdare, po 
jumatate desoracale” ale lui Waslunigion bobi să du 
ADăpoi si să Lroacă o iartă groaznica an Yalley Furge, 

Dar pe teatrul de război nordie situatia se selena în 
favoarea Americanilur, Armata britanica de Nori sub eu 
wvaila generaiuiui Bourgogne e copiesită de Americanii 
Aruokd si Gols, dupace Wasbinglon cite intarire, But 
inchisi la răul Saratoga, 104000 kngleji iumpotriva a 4IU00 
Americani si trebue sa se predea din lipsă de aprovizionare 
(47. 4.) 'Peatrul de război nurdie e de atunci in mâna Ae 
rican dor, i 

Fostul aghiotant al dui Frederic 1 ai Prusiei alomisi 
nat la 1103) soseste la Porthmoulb (Xewnampsire), W ss 
muugton Îl primeste cu multă distinctie. Congresul numeste 
pe Deuben —4j0 rule, după statul ministrului de razboi 
irancea de război, Contele de Saint-Germain, l-a convins 
sa vina in Americu—insuructor si insputor general ub în 
regii armale americane, 


Dispozitia fată de Americani este tot mal bună ia Frau 
ta. Pe de-o parte dorinta unei revause ata de greiele iu 
rrăugeri suierite sub Lialuvie AV din putea Angiiei, 1 
pe ae aia parte entuzastnui pentru vounta de libertate si 
uturaieta americani, duc la uulmeroase ici seri de valul» 
tari, Astiei, Latayelie, a Varsta de 40 ani, unui dintre cei 
mai bogati si mai straluciti nobili din Franta, ta hotărirea 

jece in America, iupreuna cu pelelenul sau Johann 
3 i corabie propie. Guvernul franceza sustiua lup 
Să i ponliu țibertale, mai întâi pe sub mână, cu 
pin i chiar cu bani, Mai iutăi un siest de milion de 
pene |, Dupa vestea supcesului american la Saratoga 
papă mp semnează un pact de amicitie si un tratat cu= 
4 N 

intre Franta si Americă, 

i e în Franta Anton Mese (4784 
1816), care caulă să formeze ua siatena magie, Ca d 
ris Scoala lui, dupa care diverse corpuri smhaiă ni 
asupra oamenilor, după care vidiea 
uterilor magnetice” si cant asttoi 


Pa pm “ Armonia”) Abia în 1284 Mo 


sorie murginatii violente po INMoL v. ( ecou (fundarea e «i pârâseate Peaula: 
sconte din pot pa autorul OMOIVĂRĂĂ ÎN (Ri (e nga, mar esta dat de aul de Asadeie i br 
ln 1784), Vomusul siiu w fost Nocker “atat sau venit Cunfliet în jurul evenimentelor barbe „ui 
originar, după tată, din magitti. ou Bune ppavatutui Josef de a inot Bi ua st ta 
în Parle, touao. avene, Si Ad rr loe de una a Maximilian Josef, 4 corp. Kalsorul jiri a Austriei eu Da- 
Chuvehot, și cărut salon devenise 106 pe vmaa isi face loc gândul irma bavariă, 
marimilor spiritutut din mea Vreme y varia seta ce și declăe Mu a, castigat în foot 
Qarman î- st 'Phoadlar von Sa A eee să prinivasea SI 

IN zi A mudează ordinul vea erp acord cu asemenea mări a puitil E 
2 Mia Walabsud Purta . re jeaultio să după ia sate ateut desvollarea | 

inatu”, îns „ organbuare u Bemmă 


Praotivi fracomasonle 


24 


46 
R „us în Va 
sef IL. Franta cu care Kaiserul a tratat la 1757, în Ve 
Frederic Îno 
sailles, nu are nimie impotriva schimbului. Frederi "Lă 
ieste pe ascuns la 13. IV. alianta lui cu husia. Abia moare 
Maximilian Josef la 30, NIL. si Austria incepe, in intele 


a Bavariei. Astiel amenintă 


gere cu Karl Dheodor, ocupa 
din nou un război pruso-austriac, 

Consodierea ui Pombal—dloarlea Regelui Josei Ema- 
nuel al Portugaliei (1750-1777) duce la caderea avizatului 
ministru Pombal. Putine zile după suirea pe tron a ficei 


Regelui Jose Emanuel, Maria, Pombal primeste concedie- 
rea. Glericii inchisi sunt eliberati, bunurile bisericesti res- 
Liluite, Pombal, mort la 1782, na mai venit niciodată la 
putere. 


1778 bilă 


Franta vine în ajutorul Statelor Unite—Benjamin 
Franoklin se achita de misiunea lui politică in: Paris cu 
indemanare si hotarire, Dispozitia curtii Iranceze fală 
de Statele Unite se clatinu de-o parte si de alta .Ura fala 
de Anglia insuiieteste, aur structura democrauică ameri- 
cană e pulin simpatica multor aristocrați. Când soseste la 
Paris stirea cu Englejii merg inainte. Franta pare că sa 
facut. Dar curând dupa aceea vine stirea victoriei acericane 
dela Saratoga, Prietenul dui Francklin, Beaumarchais, nă- 
valeste atăt ue furtunos lu Rege, incât isi scrânleste bratul. 
La 6. UI. Franta si America stabilesc alianta, Francezii pre- 
gutese un corp de ujutor care trebue să treacă AHanticul 
sub comanda ui Rochambeaus. Angliu vrea să dea inapoi 
după Srutogu, dar ipterventiu Frantei adaugi problemei 
un complex de prestigiu. Când Principele de lichmond 
propune în Camera Lorzilor recunoasterea independentei 
Americei, apare brusc bolnavul Pitt si impune, după un 
uimirabil discurs, hotărirea de u onlinua lupta si contra 
Frantei, 

Pola franceză pleaca din portul Brest impotriva An- 
pliei, insa dupa ciocnirea nedecisă dela Quessant (27. VIL,) 
se intoarce in port. O altă Flotă, sub comanda lui d'Es- 
tain din "Toulon, prin Gibraltar, bate pavilion către Ame- 
Trica, Aici Euglejii predaseră Piladelfia, Clinton, urmasul 
lui Howe, se fixează in New York. Amiralul d'Estain spri- 
Jina pe Washinglon la o incercare de atac in Rhode-Island 
Războiul intre Franta si Anglia se inti j 
ile Occidentate, Războiul inseamnă 0 grea tensiune pen- 
tru finantele franvaze, Neckar publică, pentru a obtine 
imprumuturi dela capitalisti, un “comple rendu” bine 


pieplănat, în care intrările ordinare ridicau i 
miiioane livre, ep 


CUVANTUL CRESTIN 


Atotsuteritoarea iubir 
e 


Legea ereslinească adusă în himen noastră 
păvădoilă cu atâta jenă de Mantuitoruj masi 
Chistos, ca o completare si destivărsire a Vechiului mp 
tameni, se poale rezuma intu'un singur cuvant; lu a 
Ul de Dumnezeu si iubire de oameni, "URR, 

lata un farisen l-a intrebat pe Isu î 
vătătorule, care porunca este anal pg aiiaLaai = 


barea, deci,e pusa în lermeni foarte clari, lar PE Pola 


si pro- 
Wu Isus 


1 BERDATE 


Dă 


Războiul de cavtofi— Luarea in posesie a Ba i] 
către Austria, deschide conflictul cu Prusia, Mosteni a 
prim indreptăuit Kanl Theodor von der Pnalz, abia 
aste pretentiile austriace (3. 1) si ambasadorul 
Graf Goerz, pune ca mostenitor prezumliv 


vea actului de cesiune, Contrar iralelui sau Ieinriey, 
impărtea Germania intre Austria si Prusiu, si Contra Dre. 
wutiei austriace să păgubeuscă Prusio vrin pretentiile 
creditare în Ansbach si Beyreuth, Frederic 1 aj Prusia) +4] 
vrea Sa impiedice orice lărgire de teritoriu din parte 
Austriei pe pamânt german. Saxonia, care de isereuea 
uvea drepl de mostenire in Bavaria, voia să câstige 
Rege, Asutel in adunarea de consiliu dela legousburg 


gundeste la ajutorul Frantei, care era garantii a p i 
westalica si că ceară ajutorul lusiei. Ministrul de ex 
lerne al Frantei, Vergennes, se recuză. Franta este pul Dă 
nic antrenată in vărtejul diferendului cu Anglia, Austela 
de asemenea nu vrea sa ia parte, pentrucă alianta din 

1763 e relativa numai lu statu-quo de până atunci, nula 
uvile aduăgiri. Husia este de asemenea incureată în 
conflictul cu 'Tătarii din Crimea si se retine. ca AI 


Vu masse prusace puternice in Boemia, Din ambele pi el 
intră masse impozante in actiune. Dar căruntul Rege nu 
dă nicio batalie ca in trecutele lui războaie, Au loc nu 
mai arsuri de colo colo, recunoasteri si mici ciocniri, 
In Octomvrie tara este asa de “invinsa” incat Regele se 
intoarce in Silezia. : 


Rusia cucereste Crimeea—Stăpânirea Hanului tălă 
rase din Crimeea este de multă name in declin, Ture 
si usia isi dispută influenta. Imporliva lui Dewlet IE 
*a), sprijinit de poartă, partidul rusofil chiamă pe A 
hin Giraj in ajutor, Suworow 
Crimeea si cucereste peninsula 

Moartea lui Voltai 


inaintează cu trupele în 


zienilor, 
Ermenville, 


Germania—], G, Herde 
lor in cântece” primi 
oale timpurile si de 


re T prezintă in “Vocile popou: . 
a culegere de cântece populare din. 


la toate natiunile, P. 


AI. Randa 


egorio: “Să jubosti pa 
i cu Lot pugeu Wâla Inima ta si cu bob Bu 


d 
sai Pe aproapele 4 Pi 


Tu rm 
Iusemnătătiy Pr dea 


legi atârni so Orunci, adaugi, « g 
alti legeu De uveste două 


LIBERTATEA 


lati, deci,că Isus Christos vrea ca In Noul "Testa= 
ment să domnenscă legea iubirii, 

Din toate sentimentale omenesti, sentimentul in= 
su-sl, acesta al iubirii, este cel mai nubil, cel mai pu= 
ternio care tâsneste din inima omului, Iubirea este un 
izvor de oplimism,de incredere și de vitejie in lupta 
continui pe care o ducen pentru viată. lar cei ce iubes- 
lo după porunca lui Isus Christos e nevoit să daprin- 
dă toate celelalte virtuti; leologice, morale si sociale, 
desăvârsindu-se mereu si făcându-se tot mai asemă- 
nător ou Domnezeu Insu-si cave este iubire, 

Bine intelas ca fireasca ierarhie u iubirii cere să 
iubim inainte de toate si mal presus de toate, său in= 
trebuintand cuvintele lui Isus Christos, “cu toată ini- 
ma si cu tot sufletul”, pe Dumnezeu. 


Dunezeu este cel dintâi care ne-a iubit pe noi. Chiar 
si inainte de a fi avut noi o existentă reală in lumea 
aceasta, Dumnezeu ne-a privit din vesnicie si s'a gândi 
la noi cu mintea Sa nemărginită si a decretat din iubi- 
ve existenta noastră. Da, Dumnezeu ne-a iubii cu o iubi- 
re vecinică. 

lar atunci când a sosit momentul hotărit am pri- 
mit vialta pe care o avem dela Dumnezeu si cu viata 
am primit toate celelalte, în asa fel incât existenta 
noastră do ieri si de fiecare zi ce frece nu-i decăt un 
neintwerupt sir de daruri si de binefacre ale iubirii 
dumnezeesti. 


Dar ceea ce intrece orice măsură a iubirii este că 
Dumnezeu desi mereu fără răspuns dela oameni, ba 
si mai mult vătămaţ si băljovorit de fiintele sale, 
“pentru multa sa dragodle cu care ne-a iubit, când 
eram morti prin păcate ne-a dat viată in Christos”, 
cum zice Sfântul Pavel; iam dupa Sfântul Ioan: “asa a 
iubit Dumnezeu lumea, incat pe Fiul sau unul nas- 
cut l-a dat patimilor si montii depe cruce, cu teh cel 
ce crede in el să nu piară, ci sănibă viată vesnioi”. 

lală deci, dece trebue să iubim pe Dumnezeu mai 
presus de 'loate; iată de ce trebue să ne gândim mereu 
la Dumnezeu, să implinim poruncile sale, să facem 
vointa sa sfântă. 

Dar acesta este si motivul pentru care trebue NE. 
mată si porunca a doua, asemenea celei dinlai, E SE 
să iubim pe aproapele nostru, căci Sfântul Ioan de 
tolul iubirii zice: “Lubitilor, dacă Dumnezeu ad 
asa de mult, si noi trebue să ne iubim unii pe . 


"Da ne iubim unul pe A peuie(ciză 


noi si dragostea lui este dosăvărsita in n “de 


= 
Le AIR 
a 


va zice cineva oă iubeste pe Duninezeu, săi iba: | pe 


tvatele siu, mincinos este, căci cel ca nu uubtsle., 
fratele sau pe care l-a văzut, pa Dumnezeu, pe care 
nu l-a vazul cum poate să-l, iubească”, Si sfârseate 
Sfântul loan: “această porunca avem dela Domnul nos- 
inu îsus Christos ca acela căra iubeste pe Dumnezeu 
si iubeasca si pe fratele său”, 

Măsura iubirii noastre de Dumnezeu ne-o dă Isus 
Christos: cu toată inima si cu tot sufletul si cu tot Cy- 
Betul, adică din toute puterile noastre. Si lot Mântuite- 
nu l-a vazut, cum poate să-l, iubească”, Si sfârseate 
aceste putine cuvinte, dar mul spunâtoare: ca pe ti- 
ce insu-ti, Cuvinte cure au dat nustere acestei ziceri 
populare pe care o intâlnim la toate popoarele ores- 
tine: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face, 

Si aici este o mare deosebire intra legea veche si 
legea nouă a lui Christos, cu mult mai desăvârsită si 
mai universală. Cand Isus Christos vorbeste despre 
aproapele nostru nu se gândeste numai la familia 
voastră sau la cei din acelasi neam ori de neeeast 
credinta, si, cu atat mai putin, din acelasi... partid, 
ci la toti oamenii fără nicio deosebiro de rpssi, de 
neam, sau de culoare. 

Legea iubirii a lui Christos nu numai că este uni- 
versală si singura care poale să aducă în lume pace 
3i fericire, dar este specifică crestinismului, deosebin- 
du-l astfel de toate religiile care gu exislal sau mul 
există in lume. “Intru aceasta”, zice Isus Ohristos, “vor 
cunoaste oamenii că sunteti ucenicii mei, dacă vă iubi- 
Mi unul pe altul”. 

lar ca să pretuim mai mult aceustă lege a iubirii, 
intr'adevir dumnezeească, nu avem decât să o com- 
părăm cu legea eguismului care stăpâneste in lumea 
necrestină sau cu legea urii a marxismului. Egoism 
sau ură de clasă, ură contra celor cara au mai mult, 
contra celor car nu se gandeso la fel cu noi, ură până 
In moarte. lar rezultatul urii e frică, e vrăsmiisie, o 
silnicie, s: ţ LI 

[] comunista a urii, nici egoismul maleria- 
rii mint iubirii, adusă în lume de Isus Christos, 
si stăpânească în toate tările lumii si va fi puce, li- 
bertate si fericire. 


R. P. Amallo Orduna 


Cronica evenimentelor 


Redeschiderea Bisericii Românesti din Paris, 


Pastile anului 1952 ne-au prins în conditii mal bune: dias- 
poră, românească are din nou Biserică deschisă si cu toată cu- 
Venita asezare, în cta mai numeroasă colonie a emigrantei romă» 
nesti, in Paris. E vorba de istorica Biserică romanească din Rua 
Jean de Beauvais, în cartierul latin. O drăcească intâritare a ur 
burat la un moment dat duhul Homânilor din Paris, amenintând 
să disloce traditia stabilită de marea generatia revolutionară de 
acum o sută de ani, când a înfiintat această Biserică Ortodoxă 
in luptă atunci, ca si acum, pentu libertatea neamului nostru. 
Drama odată consumată si rezolvată, incepând dela acest ultim 
Paste, avem din nou activ chiagul vietii românesti, Biserica, de- 
lerininanlă in formarea sufletului românesc si in toate luptele 
noastre impolriva asupririi si nedreptătii. 


in Wanma anului 4945, jipsa de tact a unor enoriasi, mal 
precipitată decăt orice bunavointă, a reusit să alleze Inpotrivă 
oinexplicabij de tenace rea vointă, al cărui fir nu sa stiut ni- 
clodață unde incepe si unde stârseste, si, astfel, s'a ajus la in- 
chidurea Bisericii si la ocuparea ei de către autoritățile Co- 
munei Paris, cure a găsit solutia In persoana unui reprezentant 
du Justitie, însărcinat in 41949 cu administrarea Sfântului lacas, 

Veninul initrigei a rost deslântult de un preot nedenin, în- 
docinie in toațe privintele, fâră chemare duhovnicească, legat 
prin jurământul depus Hepulicel instituite de Husi in România, 
Lipsit de umilinta recunusterii greseiii fată de ierarhi, scos in 
cele din urmă chiar de autoritățile franceze din Paris, pe calea 
lurtei executive, Peste acest dureros capitol comunitatea ro- 
mâncaseă din Paris a trecut biruitoare. 

Pe Vmpul cât Biserica româneasca din Due Jean de Reau- 
Vals a Los! inchisă, Homânii din Paris au putut asculta Mturghia 
Slujită in romaneste in capela greco-catolică din Bue RBibera, 
0 vreme, din propie initiuuvă si incurajat de participarea cre- 
dinelosilor, a slujit si preotul ortodox Cheorghe Preda intrun 
Macăs străin, pus ja dispozitie de miscarea ecumenică, 

Pula insinte de inchiderea Bisericii Homânesti din Bus Jean 
de Breuuvals, din initiativa enoriasilor si prin Tuljloclrea sluji» 
torului temporar de utunei, parohia românească ortodoxă din 
Paris a luat act de perseculiile indreptate impotriva fratilor 
nostri uniti din România de către Sovlele. 

Asie! sa inaintat Sfântului Scaun un act seri 
in limba latină, (n care se afirma solidaritate, 
Bisericii Ortodoxe românesti in Mberlate, cu n 
cati de asupritor in suferință, 

Din cauza Intrigel amintițului preot nu 
pe existenta a două asociatii euituale, intre care autoritatii 
franceze neputând să decidă prin a stabili o prioritate a unaia 
Sau a altela, acestea au trebuit să Una în Suspensie an timp che 
stiunea Biserisii românesti, Luerurile se puteau desvolta normal 
crestineste si româneste, dacă argumente de ordin strân i 


15 pe Porgament 
a creslinească a 
ratii Români arun- 


domn care s'a bazat 


Vietii pr 
secesti nu impieraceu restabilrea ordinei pe calea crarhiel SpA 
vesti, atunei când enoriasii au facut apel la Singurul Chiriarh 


român aflător in refugiu. Dan toate acestea au trecuţ, acum 
suntem din nou pe drumul bun. 

Autoritătile franceze, după o indelungză cunoastere maj de 
aprope u problemal, au Igădult ca la 30 Martie 19e EA se fa. 
că alegeri parohiale. Alegerile sau ficut si această dată este 
menită să fie o dată istoriea in viata refugiului nostru, Ralnţe. 
grarea vleții românesti in cel mal populat centru aj dispare] 
prin Biserică, după ani de adevarată pedeapsă a lui Dumnezey 
Târă Mica de inehinaciune, este neindoelnie semnalul Inceput. 
lui reintegrării romanesti, a înfrângerii vrajbel in viata MOASUră. 

Asfel alogerile Consiliului Parohial sunt cnea oc se ehlarna 
un “lest” care desvâlue adevăratele inclinnei ale opiulei roma. 


nesti către formula de actiune În refugiu, cu adovăi 
sentativă, e 
In primul rând, interesul constant al enorlasilor pentru 
serică, manifestat prin neobosită actiune de lămurive a loc 
ron in drept, spre a se ingădul revenirea la practica nu 
a cultului, arată incăodala că Hiseriea este pentru noi omu 
nit prima institutie de unitate natională, lar in actuslele cand 
Vi de refugiu, în lipsa statului, rolul ei este Si mal inseru 
de-a dreptul coviisitor, Pentrucă, în vreme ce constitutula: 
se poata aplica decât pe baza teritorială proprie, altarul como 
Aroază pe Nomâni in toată lumea libertatile relitioase sunt gara 
tate de constituille tuturor statelor, Ă 
In al doilea rând, comparând cele două Misto, a cani Î 
si & celor alesi cu mare majoritate, se constată nota depă n 
punctului de vedere partizan in fuvoarea punotului de 
goncral românesc, crestin si cultural, O zdrobitoare majori 
de 70 la suta din voturi a fost acordată seriitavului si invat 
lui cercetător Mircea Eliade, istoric al religiicor de mare 
astăzi în dr ina in Europa SI America, sonitor de adi pi 
preocupări spirituale. In acelasi timp —faptul jarăsi este Im: 
porlant— Domnul Mircea Ellade Ia peria: Geateului 
Homâneso de Cercetări din Paris”, singura insuitutie ron 


că din refugiu unde partiei are em 
Brantel românesti. Aa parea exponentilor culturali al 


irită â Teălizat indiferent de apartenenta. 


Prezenta pe lista celor alesi a 
cu manifeste preocupări spriluale 


i 
ză 


decât dincolo de exolusivi artizan 

Numal aceasta Yolntă a putut reinehegra i pi: al to 
E Te este parohii ă e 
româneasca nu se mai lasă fiat! gi gi 
ată a poporului ni y 
n urina, aan Paris, ținându-se ! A 
or frămantari inerente. orloăn 

Erele de consecinte pentru diteritele cn 


ma că survin si 
emigraţi, sun 
românesti, 


LA 3 
estată de a-si intărt nucleul spirt: ÎI 


mal pune piezis In calea lu 
impotriva tija n vedera inchegârii fortei. surletosul. ne 

T greutăților Care stau inaintea dlasporal | A 
ră de care HI nostru, si incepând cu inveti 


dragoste, credinta si Si) plugin docât Ja pierdere si risipite: 


Suvintele rostite q 4 

pi: e Aluaita Sa Ro 
In Radio e Romaniei cu prilejul zidei de 
nă, "Sid, în cadrul amisiunilon in 10mpĂ a 


9. 
Dintrto tara 1 "let 


Tă, unde Ş 
Tralan, î bântuit n Ă 
37 voua, Românie Homânii sunţ primu e Dat corni d 


1d dusman, că 
cer, ' nul a int Ani 
n CE Bia petracut In Fii santal Ş 


LIBERTATEA 


că, nu s'au resemnat in fața aceste! stari f 

prin abuz de fortă, impotriva tuturor Rude mu DORI 
omonesti. Inlăuntrui tipi poporul românesa asteaplă ca un 
incordat semnalul luptei de eliberare, ar 
beri duo o dublă luptă: aducerea la e 
ocoldentale n crimelor săvăralte de n 
poporului românesc si strângerea rând 


românesti. 

Astazi, de 10 Mal 195, sărbătarim. fn unanimitate ziua He 
gilor României, ziua independentei Homâniei si ziua armatei 
românesti, 


Prin actul unirii dola 4859 și prin alegerea primului Dome 
nitor al Priolpatelor Unita, Alexandru Ioan Cuza, poporul ra- 
mâneso a făcut primul pas decisiv catre independenta pal, 

Intrarea Homântel, sub Domnitorul Caro) | In razbolul ira- 
potriva 'Turelei, la 1877, i avuţ drept urmare proclamarea In: 
dependontel, 

Cu acest prilej România s'a ridicat la Tangul de Regat. Pres- 
Ugiul maral figuri rogăle caro a fost Carol | al Ramânlei, a 
consacrat uocastă zi drept zi a Rogilor, Independenta României 
si ridicarea la rangul de Hagai, fiind urmări ale unire fapte de 
arme, traditia a rimas ca In acastă zi arinata să aducă omagiul 
el Găpetenlei Ostirii, Regelui, SI Regele Miha), azi în exil, aste: 
aptă alua eliberării. 

Ga fost Prlrh Hagent al Homânioi, vorbind in această zi a Re- 
gilor nostri aminteso cu pletato de fiu si adâne respect de Ho» 
mân, numele Regelui Ferdinand 1 ce) Leal, Iniregitorul Romă- 
alei, inalti căpetenie a ostirii in războlul nostru de întregire, 
Regele Ferdinad 1 a curmat prinir'un act de bărbătească hotărire. 
in 1919, răspândirea comunismului in Oceldent, alungând cu pu- 
terea armată dlotatura rosie instituită da Bela Kun in Ungaria. 

De asemenea trebue să amintim, spre onoarea Armatei Ho- 
mâne, că în momentul in care trupele rusesti sa descompunvau 
către sfârsitul razboiului sub influenta demagogiei bolsaviee, 
trupele românesti au dat exemplul unei diselpline de fler si 
al unui moral implacabil, până la ultimul ostas. 


Proclamarea republicel in România a fost un aci de violentă 
făcut cu un saop precis: transformarea României din regat în 
republică, pentru că numa! astie! tara noastră putea să fie in: 
tegrată in rândul repubiicelor sovietice, sub conducerea gu- 
vernului dela Moscova, Homânii liberi, şi cu et toli Românii, 
nu recunosc această răsturnare Intemeiată pe abuzul de fortă, 
de aceea, noi cel din Mbertate, sărbitorim astăzi ziua monarhiei 
românesti de care sunt legate cele dauă momente ale istorii no- 
astre: proclamarea independentei României si infăptuirea în- 
tre gril, 

Neamul nostru trece astăzi prin cea mal mare primejăle pe 
căre a cunoscut-o vreodată: primejdla desflintării noastra ca 
neam. Dacă infiintarea republicel actuale inseamnă desfiintarea 
statului nostru, instrăinarea imstrumentelor dle guvernare, sei 
ministratie si educatie, precum Si deportările în massă, urm . 
sa fie desfiintarea morala si materială a neamului ia ata 
opt ani de asuprire prima parte a acestul program a fost ex! i 
lată, Lupta noastră este să impledioăm desfiintarea neamu 
si să restabilim statul românesc în granitele lui firesti. fir 
astăzi, in cumplită suterintă, dau această lupta pe pan at 
lârii, stiu că jertta lor e deelsivă, Gu dragoste de frati si i A 
de în dreptalea lut Dumnezus, rămânem neclintit in atei ri 
Card ne leagă: vom birui si vom face din tara noastră 
Ubera, o tară a dreptăui crestine si a frătestel intelegeri, urci 

Trălasă Neamul Românese si Dumnezeu să ajute pe i 


lnvie Mortii? 


Petitia timpuri paradoxale în care ba soc0t că 
* Posibil, Si in udevitr în timpuri muri 
Aita! oa Să poli face, să IA lo Mou 
« impuri în cure logea văzu 
iulori oved că numai există leol Dar A a) 
sibi si v deajuns să cnezi ponlru & i e nicio 4 
au să, labutosti nu Înseamnă că Du ATA : în 


aula 
rs Săi miţrginită,, oporvază 


totul 
ns să 


nu nai ra : 

0; 
tonuirilar! UNDA 10 SI, PAR p 
Uau “d ntonala no cunonsle ori n 
Rip: si nu ide duo AS Masă, Moniii 
tiluri, De pildă manea A ue i Ap 


bitele intoarcerea lui Cristos li 
Dar incercări, de a călca 1 


vlată unui mort sau inai. facut, Si pap pi 
să invete nimic din tragicele păr apr, 
todeuna după asemenea. incăleâri, 


soptenscă, iar apoi să se vorbească inte, 
vant gradată, de o reinloareera preti ă ai Carol ră 
n actualitate: că * "Carol II nu abdicat, că a 


lesuz” de Profesorul Gruia; că in. Sin de compromis ia Ei 


aocapta de 
solutie “Carol ÎI" si Marile puteri Oceidantale sar m i 


silite so consintă; că *Hogele” Carol II aro bani rnulti 
si e dispus să *ajule” pe cei din emiaranii, Si aeaste 
soapte si apoi vorbe au inceput să prindă temei după di- 
feritele călătorii ale fostului Rege, in Anglia, în Fran 
ta, Ewetia, in Spania, mai ulea in Spania, la Madrid, 

5 Noi stim prea bine ae obetacole de neinvins se opun 
in alea unor intentii de actualizare a lui Carol II, 

Dat pa găsi cineva să sprijine în adevăr asmenea. tn 
enii. 

Eix-Nogale Caral II este un modei în istoria românenaseă 
si chiar universală, cum nu trebus să fie un Roge. 

Carol IL a rupt linia truditională a inaintasitor săi, 
Carol 1 si Ferdinand 1; a zdruncinat din tamelii institu 
tia monarchică in România; « stăbit substantial vinenlele 
dintre Dinastie si Nattunu română; o distrus bazele re- 
gimului Constitutional; a introdus primjdionsa si ireupon- 
sabila uzantă a loviturilor da stat; a inaugurat seria fa- 
tală regimurilor de dictatură, oliganbică si personală; a 
perveruit. spiritul public eliminând orica norme morale 
in viata publică; a cunrupt personalul politie, impunin- 
du-i cele mai umilitoare servituli; a folosit in cele mai 
inalte functii, persoanele cole mai incompetente, mal dis- 
creditate, înlăturând caracterele si compolentele: a aju- 
tat descompunerea celor mai fundamentale institutii în= 
trun stat, Biserica armata, justitia, administrația; a ra 
ficat in dauna celor mai vitale sectoare alo existentei unui 
stat suveran, apărarea natională si economia românească; 
a făcut o politică externă conțrarie integritatii si indepen- 
dentei nationale; a lovit din răsputeri fenomenul de re- 
pastare românească; a prigonii. sângeros tineretul si eu- 
tele intelectuale reale, adică viitorul si potentialul creator 
al unei natiuni, fapt fără precedent in istoria modernă; 
intrun cuvânt aste prineipalul vesponsabil al tragediei 
românesti, eare a condus la pienlerea linii si la alin 
de azi in care naliunea română este pe pr AU . 
Aceste fapte lau lovit pe Carol II eu coa mai cumplita 
moarte, mai irevorabilă decât moartea biologică, moarte 


care obl la oreslineasea 

Mm Da Ari AS) jar E ia in viata 
n fară iertare, 

pipe pe de orozul vă sape mai găsi cineva in 


iutar si de nochibauit incât su piardă din 
regi a ap cani LL nu mai poute folosi la nimic, 
icât ar fi rămas in urmă unii cu privință la vunoaate= 
se hologică 4 Poporului Nomân, considerat alât de das 
Pe i "răbdător”, *supus” si astfel facil de 
“iliea in stiinta politică taxat ea "las si ineugul să 
setiuni durabile, gata să inghită orice s 
trebui să stie că si inghitirea ar o imi! p 
lut Gama 1 ar denăcă use oratii pă 
pr ui “ar marita numele de popor old - 
Porte fre vundrelor si savanelor, SĂ 
e nt Poporui Român ulei in trecut acentă 
noastere. Pulini si-au dat rage p.- 
i ionsele lui pox A 
iz e “aul cutu N Ă RAE 4 IUN aa Ă 
in Balcani, Român i ideal y 
re Aa: rezistenta elvică, Insusi Carol 1, chiar 
lo zile după * 
e ae ha 
asca din la ă: A Dita die 
i d MMA 0, j At au fost de 
ui d iapă ta n eta 
a 4 
rară cre ne tot respectul Inăscul pentr 


30 

conducătoare, 
impotriva complicitătii unei părti din clasa sr cr dă 
entei aparatului de stai si a represi! s 


=Rogele” Carol 
ă a > pâmani cu ogele” 
Ja urmă tot a dat de pân “au intam- 


că e adevăral că in Tara Românească s E ralu 
plai Jucruri nemaiauzite, ca nicăeri, nu e gti 2 a 
Ron a celora rânduili să-i apere interesele. Pof 


dezamăgit, isi căuta apoi singur de i 
dlionează sgomotos, primitiv, si cu 0 vioienta i” 
restă Gi in mai multe veacuri de istorie zbuciumală, In- 
d'un spaliu incoltil de pretutindeni, si-a cre 
nică proprie de rezislen subtilă, insesisabil 
dar cu o sigurantă în mi 4 
Sa văzul si în trecul. Acum tehnica aceasta de re: er 
eomplexa s'a perfectionat după 15 ani de peripelii si Ia 
pă 8 ani de ocnpalie comunistă Românii au dovedit ca 
poi reastiona direct când trebuie. Dacă Românii rezistă 
inpolziva comunismului, cum n'ar re a inpotriva unei 
moui editii Carol Il! Dacă “Regele” rol Il n'a izbutit 
să se menlină tinând in mână intreaga tară de atunci, cu 
structura intactă si cu un aparal represiv pus la punct, 
cum ar pulea să se mai mentină intro tara în care ve- 
chea structură e la pâmânt! Si se politie injehebată din 
eiobari ar mai pulea să lină silualia în mână intr'o tară 
peste care a trecut N. K. V. D.-eul! p _ 
Dar să trenam si peste aceste considerente de rezistentă 
natională. O elementara permanentă politică arata că un 
sistem odală uzat, nu mai poate fi reinoit ca solutie. Un 
cartus lras nu mai poale servi. Ex-Regele Carol II este 
un astfel de cartus tras si uzat. A servil când si cât a 
servit si nu mai poale fi reinoit. Este lotal si definitiv 
isprăvii. O sliu aceasta bine toli acei care se ocupă cu 
rosturile lumii. In America n'a primit viza de intrare; 
carenta lui acolo este irevocabil omologată; în celelalte 
ări întră pe usa din dos si iese ignorat. Carol II nu mai 
poata fi vlilizat; niciun interes nu mai poate profita de 
pe urma lui. O stiu prea bine si Sovielele: nau ca joe 
sa mai facă efectiv cu el. 

Si lotusi numai la ceva mai poale servi Carol II! să 
arunce indoiala în consliinie, sa creeze confuzii si situa- 
ti: imposibile, umbra lui sa compromită definitiv ultimi- 
le posibilitati de unitate românească. Deci nu Caro! Il ca 
solutia efeclivă este o primejdie: ei umbra lui ca turbu- 
Tare a asezărilor românesti mai poate face jocul celor in- 
teresali, in speta oficiile sovielo-comuniste, Pe acestă li- 

ie trazem din timp semnalul de alarmă. 
__ Sa nu ni se spună că trezim din senin o chestiune 
inchisă. Timp de un an pe nesimtite, arma psihologică 
Carol ÎI. Nu s'a afisat nimeni in favoarea 
lui public, nici e] nu sa afirmat vizibil in vreun fel oare- 
care. Si totusi pretutindeni se vorbeste acum de Caro) al 
II ca pretendent ta tronul României, sau ghiar ca... Pre. 
sedinte de Republică 
„Urmările unor astfel de versiuni pot fi incalculabile ; 
slăbirea rezistentei Poporului Român impotriva comunis- 
luptă pentru libertate ar mai ymutea 


Poporul Român dacă dispărând comunismul ar. rea- 


i 


in timp, 
ceast 


seducă unele constiinta, 
iindcă relnlrarea in actualitate a lui Carol 11 este 
rvită pe nesimtite si anonim, este o datorie imperalivă 
iuturor celor eu un rost in emigrantă, roai ales a acelora 
„Să pună 
i Bărbătte ire pă de Un cuvânt res- 


h : u mai învie decâț 

“ala din urmă. Apăsăm arum cest adevar i la 
de Exninescu odinioară Venetiei mana sii art, imat 
entual “copil care ar mai spera in zadar îu vreo asiti) 


i poale face rău N 
rdice in care cei mal pull 


LIBERI 


Restabilire de pozitii 


In ziarul “Le Monde” din 1 Ianuarie 1952, D-4 
intro cronică asupra emigrantelor din Europa O; 
„rintre alte consideratiuni asupra emigrantei roni 
IUDA de legionari “se rangent derritre le Prince 
du Rol Michel, qui reside en Espagne”. lar câteva 
ziu, într'o scrisoare publicată tot în “Le Monde”, Doi Leg 
gruzzi, Vice-Presedintela Asociatiei Fostilor Combatănii 
si D-Sa printre altele ca “o duzina RL legionari urm 
Priacipele Nocalse”; după care D-1 Negruzzi exprimă 
tate, că marea majoritate a Românilor sa situat pe o 
independantă. In adevăr cei mal multi dintre Ro 
si dintre elementele active resping criteriul de partid sau 
persona] pentru a aspira la o regrupare pe o pozite 
44 de astfel de hipoleci, pe deasupra orcăror inte! 
pentru a milita numai in serviciul libertătii romi 
adevâr noi am căutat să-l formulăm în primele rânduri ali 
bertatii” si pe acesta linie va urma să luptăm până la u 
altre) insusi semnul liberiăţii a fost ales sa arate pozitia că 
ținem eu statornieie. i 
Dar “independent” nu inseamnă numai un român dă 
făcut niciodată politică de partid; “independen” inssai 
si un român care s'a eliberat de interesele Val partid 
unei pări personale pentru a adera la 0 pozitie ob 
Dap duală de obiective interesate. Chiar un partid | 
gime dacă la anumite răseruci istorice s* eliberează de li 
sele proprii si de urmărirea unor obiective limitate, ai 
suspendă functia de simplu partid, pentru a creste Ja 
siunea natiunii: atunci partidul acesta acoperă toată sup 
natională si în posibilitățile sale de actiune incâp toate 
ereeatore ale natiel. In astfel de momente si cu 0 as 
tamorioză, un partid poale reprezenta o natiune. 
In 1945-46 de pildă, Partidul National-Tărănese era 
implinească o astfel de functiune. Huliu Maniu a înteles 
bine ce misiune revine in acel timp de cumpână Partidu 
tional-Tărănese. Maniu deschizând larg portile casei, nu 
ingroase rândurile unui partid, ci să inlesnoască 
unul puternic organ de rezistentă in serviciul naMunii roi 
ŞI mai ales Maniu dovedea o nobietă de inalt rang moral 
nuntând de a folosi acele conditii obligatorii dar tempo 
tru a-si intări partidul pentru scopuri vitoare, ca pret al 
functii nationale; astfel de intentii ar fi anulat si purii 
tului si efielenta funetiunii. Maniu isi oferea natiunii 
fără să pretinda in schimb vreo compensatie sau să 
viitoral cu vreo hipotecă, Si este regretabui că mai 
lasat indoieli dacă va fi urmată nobila linie a lui Iuliu 
In perspectiva indicată de aceste câteva scurte consid 
nl, eroniea D-lui Francois Honti si scrisoarea Dlul Negru: 
Le Monde” nu reflectă tocmai exact natura raporturilor di 
Principele Nicolae si un grup de legionari. Din rândurile Do 
Iouti si Negruzzi ar putea sa relasă că Principele NICOlAE A 6 
borăt in arena competitiunilor politice, că ar urmări să-si * 
Mmeze 0 grupare proprie sau, fiind vorba de leglonari, £ 
recanstitue pe cont propriu un fel de “Garda de Fier“. 
Nunie din trecutul Priucepelui Nicolae sau din 
mu indică nici măcar urma unor astfel de intentii. Prinelpel/ 
meniinut intodeina in afara i y 
ar fi fost poate ara iuptelor politice, chiar si atunci 


Ponapartizmu) nu sunt precedente încur 
intodeuna si-a marginit initiativele 


“sl dea contributia de jertfă. 
e si-a inteles mi 


rântarilor siunea, Pe deasuj 
il zare Niel o rezervă si fară teal ne 
neamul. N! a 
ine 1. Numai asa, fără 


tru al săi, si eu mari state d 
€sc, stle că va fi de tolos si P 


VedIL prin ce a răcuţ 
unde se euyi 
piere Ime, stie să se 


LIBERTATEA 


lar În cea ce privesta “grup 


menea o eroare să l:se atribue velit EIODArI”. ar fi dease- 


mal tărziu un partid in spatele 


lor. românesti, crestin, 
Corneliu. Core e si euro- 


unei organizări de unitate româneasca, 
Grupul dela “Libertatea”, alcătuit Jber, 

tate de orientare, lin persoane de proventențe ap 

ferite san fără nlelo apartenentă, printre care ot păi 

pari, nu face politică de partid si nu urmâreste finalităti N 

dlale din ordinea zilniculul mârunt politie ci sustina cu ce, 

cu angajată in conu destajereaat 


auspieii princiare: ci liberi, po o 


zatoare evoluliei unul nou fenomen ro; 

diferite actiuni la obiect. Cu 1cllaieg at taia ee aderat - 
ce impune o muncă in comun, colaborarea dintre Pita 
Nicolae si acest grup românesc, independent, se încadrează. 4 
limitele precise ale actiunii pentru Ubertatea românească, dai 
cum ar fi de dorit să se petreacă si cu celelalte elemente ale 
emigrației. Odată telul ajuns, o Românie Ulberă înt”o Europa 
unificată, fiecare este liber să-si urmeze drumul ce crede; după 
cum un alt drum ar fi liber ficcare să-si aleagă si mai Inainte 
dacă aceste colaborări n'ar mal corespunde conditiilor de reală 
actiune românescă. 

Atât Principele Nicolae et si grupul dela “Libertatea”, sa 
situlază astfel In dispozitivul românesc toemal ca un tip de po- 
zilie independen!ă, neangajată în niclun fel de politică partizană. 

Datoria acelora care vor să fie de folos, este claritatea po 
ditici pe care s'au asezat. Nol am arâtat de la inceput telurile ca 
srvim: românitate, crestinătate, „uropeltate. 


MPF.E 


Liga Romanilor Liberi 


Noua formale politică din emigranta noastră, “Liga Româ- 
alor Liberi”, este a doua initiativă a Domnului General Niculae 
Rădescu, in vederea concentrării diasporei intrun front unle. 

1 acestei concentrări se arată a fi dublu: stabilrea uni 
unii! românesti de comportament politie si câstigarea inere- 


„derii factorului extern. 


Bazele acestel Ligi sa arată a fi mai largi decât cele ale tos- 
să Unluni Democratice”, care apărea că un fel de al doilea 


Homânilor Lideri”, Baza de placare a noll foi Bi 
pe) am spus mal sus, ldcologică lar molii 
tp, 2 dar fără aplicare este inlocuit prin realitatea; stării de. 
ai:, „„Asoclatia Romanilor Liberi din State Unite ale Ameri- 
ta, MIE constituită în baza lbertătilor perde amar 

Ifilatarea acestei asociaţii, in. care se aplisa: principiul 
Rnemarea “Liza orpiallue „PAD „in ii 

ucleu urmează să fie un 
Ship deal a tuturor asociatiilor romanesii, existeute 
pe baza Mbertătilor pară 
cul de A reals- 


= 


TIONALA, singura fn 

ritatra trebuineloasă, sai = 

prietene din strainatate”, (Romi 
Manifestarile de până 

Imitiativă, arata ea Intr'a 

drul acesței formati). Paptu 

rica nu esta Intâmplător, 


Americă, spre = : % ; 
Europei de partea | 
cruci tit Bile ara 
Ha fată de expanslanismul « y mal largi si poz n, 


rismului ttonist e 4, în 
110 ahi aoăt sare, din neferfelre, a” contagiat. 


multi. compatriatii 1 vază Asemânare de situati, i Pietei 
“patrol pă con: so, pi m 


de s: sa 
că răspunsul cel mal mire A rii Europa era n 


MARTOR 


Epopeea Iberică este epopeta lumii moderne. Indiile, Fiitpl- 
nele, Mările Galbene, Amerieile, sunt descoperieri hispano-luzi- 
tane. Opera ofensivă a spiritului si a <nergiei unor oameni da 
curaj si volntă, descoperirea lumii, inseamnă pasul bolăritar că- 
tre acea unitate a lumii pe care o intelegea azi când spunem 

M 


ediu a iradiat crestinismul din Bizantul 


52 

jul crestin, mal 
scela de erzate religios. Lumea pierzănd RIMRIUI CE eotutul, 
mult sau ma! putin predat areziei, Spania, pi Il Cu aBe 
are de suportat greutatea dublă, a Intregil ceres 


sctiz n nl- 
stă, a dublei răspunderi, Spania nu a polizat IP 


p care 
erezia. Trebula să rămână un col În lume în 


clun fel e ere cu cea mai 


erectiuătatea să nu aibă nici cea mal vagă atingi re Ali, ereu: 
cumplilă erezie, aceea a ri Mgei slice, Dacă . Li = dal i 
i i cest contact, îs 
tinatataa răsăriteana, suferă de a illa 
yndeva în lume e o crestinătate fără nicium fel de SOUt, șa 
camunismul, usurează si celor din regimul siin ate 


care o due. Dar cum orice fapt spiritual, bino dus 14 Ai A 
consecinte Istorice si politice, asa cum orice p leg 
Ja fel consecinte istorice si politica, e bine 1 vedem i ied 
part al Spaniei cu erezia comunista ar ztruncina din temel AFA 
finătatea oecidenlaă. Din două motive: întâi pentru YAIiE, 

insăsi a catolicilătii spaniole care ar fi o plerdere capitală a 
crestinătătii, al doilea, pozitia Spanlel de Răscruce mondială cu 


entă asopra lumil catolice trans-oceanice, datorită in primul 
d TARII CaIbotale de limbă si traditie. America de sud si 
Dantrală, America hispano-usitană, este continentul catolic, Arun- 
sarea atestul continent in anarhie ar fi pierderea influentei mon- 
dlale « crestiniemului oceidenta) roman, si tot odată fixarea bu- 
sotului de pulbere pe care ar sta America de Nord. Revolutiile 
si mal ales descompunerile comunismului nu au novoa de divizii 
ci de indivizi, de indivizi, de agenţi, de puzăeria de microbi care 
treo prin toate filtrele. America de Nord are astazi de furca cu 
tot comunismul infiltrat din Europa revoluționară în cămasa atât 
de incăpătoare înainte de război a democratiei. Dar. asaltul “de- 
motralic” pe care ar fi avut să-l suporte in cazul descompunerii 
Spanei prin comunism, nu se stie cât o mai lăsa azi d$ flo pri- 
ms putere din lume. Asalt direct si indirect, al agentilor si al 
influentei descompunerii, dinamitarea corpului Bisericii catolice 
pe seară continentală fiind un fapt cu efecte de cataclism. 

Putere decisivă d: recompunere în ceea ce mal e azl din Eu- 
ropa, Spania cu o supra-umană tenacițate joacă astazi unul dintre 
cele ma limportante roluri in lume, fapt care oricărei gândiri lu- 
clde, neturbarată de slogane, ji apare evident. 

Am spus că Spania, lumea iberică intreagă, este un fel de 
nd vital al lumii cvestine occidentale, sau mai bine spus cresti- 
nismului din Occidentul lumii. Observatia 0 facem ca rezultat 
al une! vederi obiective, intrucăt oamen! din Răsărit, si ne apar- 
tine nouă. Nouă, celor din afara orbitei Bisericii Occldentale, 
astfel ni-se prezintă realitatea: dacă centru) Bisericii este unda 
se afla Sfântu] Scaun, nodul vital al erestinatătii occidentale, ca 
fortă spirituală mondială, me apere a fi Peninsulo Iberică. Dis- 
truzea acestul nod vital ar aduce bisericii Oceldentale cea mal 
catastrofală pierdere, urmarile mondiale ar ti incaleulabiie. De 
aceasta si-au dat sramâ fortele nationale când au luat în Spania 
ofensiva impotriva interventiei comunismului din afară, de aceea 
instinctul umvi popor cu a constiinta imperiala —nu impertalistă 
Tatem deosebirea— a replicat atât de hotârit impotriva invaziei 
eieădle Sovernilirit)ee adevirate arinate antechristice, conduse 


Ceea ce s'a petrecut alci în Spania în 1936-4939, 
i local, cl desbaterea cu armele a unel lupte de re irebind 
? e Nu avem decâț să urmărim cu pată strietelea care ur fi 
08) consecintele unei vietârii sovietice în Spania: Rusia Sovleu- 
ca, radical unti-catălica, devensa 0 putere mediteraneana si Ja 
pă ae ri cip becglaa in e See Rusia Sovielică avea 
a America de Sud si Central 
prin care întra cum voia i zi ai 
Plind xorba astfel ii artă 


de o vicțorie capitală impotri 

lui în Spania, Poporul spaniol are astăzi de, oder 

e mt E al bine măsurată. Dacă 
vedem bine cum it in 

aa EI Ne St in fata, mai amenintator decat in 


a arabă, sunt fapte care dau Spaniei azi d 
4 si eu adevăr cuvântul. De curând, 
1 de-a patra legislații a Cortesurilor, 
1 Franco, Setul Statului Spaniol, a nu 
discurs din care subliniem două puncte de mara 
tru lupta jibetătii in care incepe să se angajoze | 
“De sar intelege la timp, necesitatea de a 


spună răspicat 
maugurării cele! 
Sa Gencrelissimu 


“Vreau sa amintese in lezălura cu acestea, 
pozitia noastră, că intâmplator Spania este unica tară 
o recunoscut situatiile create prin abandonarea popi 
Estul Europii în puterea U. R. S, S. ului, si că-sustini 
cea mal mică concesiune, necesitatea de a se reda libertatea 
acestor popoare sclavizate de tiranla rosie, fapt pentru 
socotim insuficientă tactica de renuntare si da imphelulre 
aruncă peste popoarele occidentale o Ipotecă morală şi 
constientă la care nu vrem să je plai x Y 
Asa dar: numai o dialectică crestină se poate opune cu 

efect comunismului far pozitia de nepăsare fată de Rica  I 
săritulul nu este o pozitie firească. Este a trela oară În ul he 
timp când in Spania se ia pozitie categorică pentru clibe 
Europel asuprite; acum câteva luni tot Seful Statului 
intrun interview acordat ziaristului englez D-4 Salter, pi 
după aceea în declaratiile făcute presei de câtre Ministrul 
cerilor Exirene, Artajo. 


Avant-gardă occidentală in lupta impotriva comunisn 
Spania a dus o eroică luptă impotriva absurdului 
după război, Dar acestea au trecut, nu (fără yertie din a 
poporului care l-a dat pe Seneca, si astăzi cuvântul Spaniei 
este ascultat în lume. Ca curopeni socotim aceasta drept prim 
victorie europrană dela prăbusirea Europei incoace. 


Cronica literara 


ARON COTRUS: Poemas, Drumuri in furtună. 
CARTEA PROBEGTEI. 
VINTILA HORIA: A murit un sfânt. 


TOADER IORAS: Sfintitorii de icoane. 


e 
Cum să căutăm adevârul la poeti? Cam aceasta DT INL. 
intrebarea criticului in vrera 
ce face pottul cu 
"poeziei pure”, 
poate fi decât 


ea noastră. Cu alte ci 
poezia? Simpla exploatare, cava În 
„a reducere In mestesug. Dar mestesugul DU 
9 unealtă a adevărului, nu izvor, Sau se? 
„ Pe care le tratează “postio”, asa cum 4 
da. de-ar trata filosofie. Cu cât e mal parstbi, 

poet, en atât face mal putini “poezie pură”, O 


mal adâne, un 
atât mal mult 


LIBERTATEA 


Lumea trăieste multă vram 
când vin altele; Intre tin b din momantele ej Inte 


până ajunge mestesug A. paul N Fi il mal mult, 
: ste numită In 


zona sovietică “tormalisy 
dincolo de cortina de fie 
şi mal groaznică decât acaei 


ar 


un nou ev ouropean, SI al 


la contribui 
din Saul 19 jad al adevarului sasi pie la 
mânilor, de “exilați in exil”, adi L Ul 
adevăr: adica exilati si de targ și de 


Dass leh verbannt sei 
Von aller Wahrheit, 


Nur Narr Nur Diehter| 
Ciel hahmit sânt din toţ adevărul 


INumai 
poat!.... Cu această deanhdejde atâţ de tija ui iMută 
E aL Insusi a avuţ cele 
"DiUrambil (d 
In genere o poezie fără nlelun fel a dee 


incepe Nletzscho opera pootica, despre e 
mal elogloasa cuvinte (|'Ecce JHommno!), 
e ad 
din toate punctele de vedere, e o peria phida, 
Salcâniii plini de foare ; 
Se uită lung spre sat, 
Sin soare 
Prunzisul legânnt 
Le-atârnă ca o barbă... " 
Acoio ml-am gasit 
In larbă 
Culusul favorit. 
Gh. Topârceanu, Rapsodie de vară, 
Avem de-a face cu o plsiMudine absolută. O cliim sau n'o 
citim, în viata noastră nu inseamna nimle. Dar: 
Murmur prelung de Izvoare... verde câmple,,, 
"Trece spre-Apus o fantomă aurie, 
Zarea se sprijini vesnio pe-albane coline 
Moartea latinetor veacuri cohoară in mine. 
IFie Peste negrite ruine luneca timpul, 
Lunece'n moartea asupritoar=; 
Veacul lui August e incă! Peste morminte 
Plouă cu soare, 


Pastel, Ion Al-George, Domus 'Taclturna. 

In cel deal loilea exemplu, ne mal fiind vorba de o plati- 
tudine, ci de un adeviir, intâlninea cu poezia nu mal este indi- 
ferentă, nu mai este egal dacă al 11 citit-o sau nu (desigur, nu 
e vorba de intamplări capitale in viată, dar pentru un poet ase- 
menea întâlniri pot fi chiar capitale) În ordinea poeziei functia 
de “adevăr” este implinită, Dar chiar o poezie mal putin strălucită 
Intru cât poezie, de multe ore poate da cele mai valabile Indicatii 
tălre adevar. Iar astăzi, când după mult rasfăt al mestesugăririi 
duse până la a nu mal rămâne nimile, lumea este putin, daca nu 
mult pliotisită, după baia impreslonismului si a sterpei bătălii 
4 poeziei pure, setea de adevăr Incepe sa fie dominanta. Nioisas- 
fe, ca intâlul poet oceldenta al unul alt ev a mârturisii-o: 


Asa mă prăbuseso eu Insu-ml uncori 
Din nebunia mea pentru adevăr, 

Din dorurile mele după ziuă, 

Obosit de zi, bolnav de lumină, 

Mă scurund, in Jos, în noapte, în umbra 


i + “realist soclallaț”* 
legătură cu colo trel mart 


Nfelszehe 
Vâr si Indolal 
1ătă de adevă 
feriti din a 


am văzut că exp; 
a dacă starea 
r. SI astfel ne 
ceastă cauza? 


singur dor” da Emin d 

escu nui fac decit sa 
uoeasti simpla ex 
Ir apt de e ăjp SPEIMAre a unul doi 


de a cu poezie, desvâlua 


iure cel mal striot tiple di 
n ellos Siezius, 
Te MAR IRU ia sunt obiectivi, doctrinari, cum e Dante, 


unt niste culmi, genlalităui aie min 
inimii, dar există înii si mii de poeti foarte conformi ri ad 
crestine, n'wu nielo gresali, nel de regulă, nici poetică, dar sunt 
totusi săraci, La le face cu alte adevaruri consacrate, 
adevarul moral, sau adevărul national, sau chan adevărul filoso- 
fie, Acestia, cu exceptia unul mistio ca Angelus Sileslus, sau un 
artist urlas ca Dante, stau intrun fel sub adevăr, nu îi provoacă. 
Mai mult adevarul | poarta pe e decât ei adevărul, Deosebirea 
e că acel purtati de adevăr nu au forța dea fa celorlalu 
De aceea si leetorul impersonal e expus. 
Arta poetică serveste de momeală peniru & atrage la atevăr, 
La origin! era numa! un artirietu pentru a ajuta memorizarea ade- 
Vărulul, mai tarziu, când sta constituit o “Artă posuică”, rosu 
poeziei, era sa seduca Ja adevar; cât de viteaz a fost aroul cutare, 
cât d» stratueit cutare atiet, cât de mare e cutare Imphrat, cât 
de adânca este cutare invătatură de viată, si incetul cu incetul 
ga ajuns chiar la un fel propriu al poeziei de a pune in probie- 
mă, da a impune un adevăr, provocând pe cel care citeste sa-si, 
puna o întrebare, a carei pregatire, dacă « făcută intrun anumit 
fel, răspunsul va fI cu siguranta un anumit răspuns, In vremile 
noistre aceasta a devenit chiar o arma de propaganda, lar cet 
care făcea cu exceptională luciditate armă de provocare la adavăr 
din stilistică si poezie a fast fără Indolata Nietasche. Acestia ca 
Nietzsche, stau si el sub adevăr, intrun fel, dar intotdeauna dau 
impresia că due adevarul cu ei, ceea ce in mare măsura asa e daca 
asa s» vede. Sau, mai var, ntre adevar si poet nu mal e nleto pan 
de intimitate. In genere poezia “cu tema”, desvoltată ca alare— 
constient—An veacul 19, a degenerat până Ja actuala “poezie” din 
zona sovietică. Desigur, vrând, nevrând, In fiecare epocă se var 
marea autorii cu o tematică sau alta, dar un intotiauna in 
"scoală poetioa”. Pixarea la temă prin scoata poetica in chip 
seandatos si manifest este o exagerare n vencuiul 19. Se consa- 
eră In literatură ceea ce Inainte era mult mal general: vaste cu- 
rente san miscări de Idel, schimbări fundamentele de orlontare. 
Asie! un poet, ca Patrarea, remarea Nae Ionescu, avea sa mar- 
cheze o schimbare de orientare printr'un fapt literar, sau mat 
bine zis avea sa marcheze intrun fapt literar al lui, schimbarea 
de orientare a vremii: serlerea unor impresii personale, provoca» 
te de contemplarea năturii depe un munte, La noi aceasta esirs 
din Evul —mediu avea s'o facă tăranul Creangă, seriind amintiri 
despre el insu si 
Astăzi suntem si no! la o întorsătură de lume, care în cazul 


unii mal liber, altii 
mistici, cum & cazul 


lui Ntetizsehe se marea prin satea arzătoare «e adevăr a poetului, 
e si crestine din $ 
Premjdia sovietica din tat 


Ars si insetat de un adevar: 


care intrucăt e poet se simte exhat iu adevâr, Li sută această 
du Mal ti-am 1, tu Inima aprinsa sele arzătoare de adevăr a unul genlu ese a lumii intregii —- 
tele mu ina! sunt dincolo Aa an loc 4 drecă sta mărit. Bovje- Tenta, dela cea murea! ma DAIA Ta 0 La Cum al eriretri si Pe . Lumea e din ce în ce mal desorientață de echivoc, de i 
“cortina de fier”, imlațutg de tărdoNul Sahiar”, ci dimoolo de a limita cronieei pna agita, seoa pă BEE n % de contradlaltii radicale intre propangă si fapta, lumea Li 
tărilar : Varsovia, penlsaPle Gapitale, în afară de cele aj tmplat In potala noastra ai PiNiTU a vâni as; Si 204 comunistă se crede că “realismul soctalist” răspunde asrăzi din cauza odavărulul. Poatil suferă si el su lumea, său 
ete ei i reaua je aEd, Viena, Buda. Pesta mu. Elslica never i «mpi ridica bonie Ae i ore A InS6lâri după adevăr, Dar “realismul socialist, fâce dia Sunt *Sonderhărilnie” în acest prizoalerat al Europei prizanlere, 
.) s ecldentul ei, si in to până la lo atle sup Tel de arta “ ] ciunii absotuta Asa de Ş 
Ocaldent și Europei pozitia uroptanii este n țot acest Verzi si uscatete, dar pa scatete, lul arti un instrument al min it N-a 
'Topăreea, „n (ar parea mal muti uu fidenta o maj unde “formalismul d 
aici în Spania. Spania este astăzi târimul aa cAeBOTIO afirmală Pârceanu. O poezie “adevhratan la posi „p nai mare decăt in zona noaktră mal : 
intagral cartea Buropel, qucână imuni CUTODtAn care joacă | SE DIEl nu e în funie de îi ngiloe A A ARI ee Mica”, cum numese) sovietiell coca. se SA [ace AluDb tA0) Situatia Domnului Aroa Cotrus, de poet exil, este apărent cara: 
uzi americane si arabe wmiphliru je confiventa Te îl dă emeutate într: ial) i niela pretentie de adevăr, socotind că acesta, e Altă ches dicăt unul adevăr pe care li lujeate 
Pipranriin și arabe în faroarta Europei, Initiatisa conunutujig. Mate Intro prezentare do ngultat. Cu primat: "Di VĂL oda) sim dacă vrem  pensală de aceeaa poetului d a ds UB 
actului direcet cu mal intreaga lume musulj con- 1. Sa tăcut observatia că versurie care s0 îi n această indiferenta insă trebue să sim fii În ponaia sa, E vorba de cele irel zoue conceni pentru noi, 
voltauă de Spania, e de o covârsitoare dm, mană, reetat des- cel mal bine sunt acelea în care pi biepea re j gel constitulm vreo lume, SI până la urmă, vertisănd 
centură care intonjoară lumea europeant, q portanță. Adevaraţa ne da sea, sp cj 


astata ch mai mult adevar o in pocale, mal potzle este din care se desvollă această poezie: tărânimea, românitatea heo- ? 


) eziunea sa la Biserica Romana 
e cercetata. Dar ce vrum cu acest adevăr? Desikur, ade: daoleă, latinitatea, Ulterior, prin ad 


3 il oil catolice, căruia 1 dedică poemul 
dintre ca si Spaula, e orțury i (rima, inveaue târzie, pu urcăm un fapt: poedlz Cl Beal Ale Imber de poezie, Car pocila nu 6 IDEA de adevăt: adaugă aderi Diseri 


ma că acesta HE, 
mitate musulmană, datorită unor teaajuorea ă, aceasta ina: zici, nu avem decât sa ? ndevăriA „oi nat. IrpOrtăăi “in 
e cau 

da po calea de a deveni o alată a Wurope | let, rimă e de anttei 'cuugag lect UD element riinnlo pă 


Ramon Lui (Suflet Roranese, 1984). Domnul Aron Cotrus, 
uvântul ritm, estroplat), pa 4 țilagâ Proclza Insă, pubom spune că poezia, Spre. deosebi: Piu de preot ortodox din Ardeal, minitate, si in 
ju i1el Roza Spanie! si dunatia ei de nod *itai- ai iona incegistrare pisoeri An ajutorul memoriei, pontria 0 mal WS8 „-Maulefle care pune, si, lao” oarecare, MAsură, rezolvă PO” esto degat omganle, de Hrana, rumulnllale, d 
RE al erestin-oceldentale, victoria crestini i nalloaiji riza religie sau Aieonioa ju selor spuse (fle că era vorba de In [ f.râla SĂ ne provoace a ne pune intrebari, pentru 4 aj să tinia poeziei si culturii ardelene 
> 4 invaziei sovietice in Occident si excepelonalele Tpod si de ducadentă, Dau 120 egini szd, e un ret oare tur Dute, la 
3 Tea uasi-pormani ebue să ne sperie pentrucă 


prestigiu este inutil să-l mai 
la adevăr, poate să ne afirme răspu Enetelopedla. Italană, at. cărui Cotrus un artitol, ia care se 
NeDuse în poczle, dar existente In mol, poste să ne dea intim, dedică Domnului Aron ce, în onnea 
UA arlevar, poate să exprime cur integral anumite tuceareă in primul rând o (ar0 4 eu dt 


» Sare fac una cu consteuotia poealel respealive: 


enta a lunii este decadența. 


LIBERDATRA „IBERTATEA 


: ; ntributiei Domnului Arin Cotrus | 
54 “pocmas” locul central Îl ocupă Rapsodia Noutatea ce otuali a ponzlel e GETII Insă nesubiunat, al areallei noastre culturale ioinaa 
în treăun ui Andrei MUTE: jpaolală cea mal Intinsă orșalie.& oanilil AN n setual, n vale AU > ÎN viral Ce poa aorle, de Ardealului, ale să flo trtatma 
ariei noastre Ilterare: “In tradil on Cotrus esle j ai pribegiei. Alcatulta asemae: o; cata romă LL 4 a n Toturie. si Me ut cu Muta 
san, trecând prin Eminesou, Coshu si Cefa arme dinamică” anl 4005“ papsoale Duca, Rapsodie. Valaha), dalti indeave ma In favoarea, Mel FAAG Alu pe mara poetii Oaș reflux, Pf îi Pip aa nu 
maestrul retorlsmunul converit în expresie în cadru n'am xi oări, de nume si de fapte, de astă data iberloa Sau Comum aruncati în Iunie «nt soclat natlânai sat [i clunen unui Dac” si “Ulma A pa A 
s, p. 80). La această frumoasă punere În ci a rii aa “ aj f spot de sentiment e naMlonal:socla), Domnul : i: Dao” (tur | 
(Poemas, p i! — «+ Eminescu, unitătii poporului spaniol si român, x Y latinitatea din simtă, Val al poralei "Mai an un singue 
poa decăt doua preclzari de făcul. SI anume: Emin te i Jatinită i cotrus imboste Jai i ntol vietii, simtaniânt Desigur e o denaa- 
Ace ne primei tinereti, sau mai bine zis a adolesttre “SI în judecata si cârmulrea umil ANR totdeauna declde alegerea acolo unde se țedu sucoenul Dire de perspective si complesita Imperiala axezate a 
i ptr si “Mortua est”, so desprinde de retorică £l e Vor rasuna într'o zi, hal puternice decât patimile, i-a AL ca posibilitate a succesului: acțiaţ, Mtinitatea, compa- e i 
za stricta compozitia, care culmineaza eu "Sorisorile 7 stiu Ca din gură de protet biliilo sau de arhanghal velo, Vu? cula a românitătii, inchee elrovitul poetului, trânine In „Bila Donului ui j 
că în ultima perioadă a IIteraturii noastre, compozitia, dă * ni cuvinte Inaripate în grai spaniol, : BL mmânitate, impărtind opora În revoltă și apologie si fm: RA a a a POR a (d 
de altminteri, aproape dispar, poemele se struclur EAI In numele Spanillor de pe intreg pământul. d asa cum se vede În cete două ultime Opere. discutate, ce poală det un co 
N Daabiata Anspiraiă,, Untori apiă să de trai: ani dina- Acestea sunt cuvinte: N ln prin furtuna” si “Poemas”, respunzităare "Ultimet a (repetă, P 
„Andi inf ca url ARĂ LR A aer ee pe "Cana oreso si 60 infrâteso DOtimântul vietii, dragostea pentru vlata Insâst, ca valea. A atagur, doc ata A românese ai | 
intea prăbusirii, arii o) -ei ageri 0 tonioăe tttoriti si se bucură de o putere urlasă, ai sine, ÎI cântă Domnul Aron Cotrus Incă din incepuluriia rus ”Vrul-am*: ă îi 
veste pe Goga, acesta e întradevăr domina! do retorică, retorică cu stirpea mea românească n ie 4 nioră minuleseluna; Vrut-a vorbă 
valul mare pătas patlanal, “angalantă” Incă op pi- Ar! ai Carpaul mpi imprimă uta dee a Ea Mer i 
ltăm, Goga a fost si un mare orator si străi - y 
ah pt pri ga si impreună cu sufletul at ie Imn, si racte surda și 
p aice sI analogia „ IRapsodia Iberica, Poemas), PPR RO apot ea un pustie, posae si sări, 
0 fiiaue, sau mal bine spus o strânsa inru re s a Accente ca "stirpea mea” si “Carpatii mel" sunt moale Viata! a 
de carieră, există intre Domul Aran Cotrus E (Eirorpt ON să dea autorului o postură de grandoare plenipotontiară: Gino? Cine? să 
amândoi arditeni, fil de preoti, amândoi cu igaritu A. dl zl E vorba alel si de o deschidere spre “un imn al umil”, "me-a Iubit, tea blestemat mal mult, C'un chilot telurie, 
CAE ellenita ri reda iza ter ce indreptateste pe istoricul Iiterar si fiologul italian Gino Mal cald, mal nempheat ca mine? un Dra 
do! poeti în care avea să domine un simtâmânt a! ui si vorbeasca despre “umanismul”, Domnului Aaron 00! cata 
si 4) revoltei, rr a precedat de sirigătul lui Muresanu: Des- nism pe care poetul insusi îl mârturiseste vorbind d 
waptă-te Române 


Pamantul tarii med» cu vitorele tul seta Ș cu oală ura “i lubirea mea: Vii Meog/AUA Ri 
Ca si în Cosbuc, vom pâsi da Domul Aron Cotrus aceste 


si drum prin 
k (Cugetul Românese, 1922) SI utt dari 

Cu munui-l pan Ja ceruri, cu nouri haihul, a i ă sut zăperi 
două extrem»: accentul tărăneso, intr'o poezie directă, al cărui Mi-au daruit un suflet pe care:] dau orloul Ş te tări imndolală o caracteristica a sertitorilor subt zorii, subit sarii lut nai 
orizont este tărănimea și în acelasi timp o aspiratie cultu- Ca pe o poama grea Vitalismul fi 11 Interesant de. (Mou. 0dAlă 8 Lose rd sub pani-l mănos 
ral către fatinitate. Cosbuc, poetu) trănimii cum 1 s'a spus, a Cun gust cen dumeantreaga Îl are numal ea... Muir Mala natura aelor trei mari zone românesti, litera 
fost si al latinitătii, cel care a introdus În cexitura noastră ope- O poama pargulta abia, În tara mea Upologie În Ito 
re fundamentale ale culturi! latine, ale dul Virghiu si Dante, 


tradusi de ei În grai roroâneso. lar dacă Gheorghe Cosimo a 
ficut acest imens efort cultural introducând da noi marea poezie 
a Oestdentului latin, Domnul Aron Cotrus a esit în afară, in 
zona oceldentala a Matinităţii, Intrând în enciclopedia Maliană, seri- 


De arsita si nea.,, 


Din noaptea-i muta, aspra asa cum alta nui, 
Din casa mea pe care'naintea nimanui 
N'o inchid si n%b incui, 


tura exprimand ce este omul fiecărei zone, Ardeal, Moldova, A 
Muntenia, cu dominanta sprelfieăi Ardealul de unde vine să pa - 
presla vietii, Muntenia a spiritului (Grigore Alexandrescu, „revoltă remival 


d ldova, zonă 4 
ura Duhului Be, Carele, BAG, MG rai Ardi 
ala Dee 
Intind o mana alba, de frate oristoul, ca a ia “riste 4 penerallel noastre, E vorba, destazur, 
înd în limba spanlola si recent participând la un concurs de Caci m'am nascut sa darul, sa ma darul până la Jerita o i runde e una din aceste trei note 
poezie tinut la Roma. Oricand si-oricarul. - de dominante, peniriet eta "ej eevelalte, ptumal eh ( aeeatti 
Anrudirea dintre acesti do poeti merge chiar până JA anu- Sam! face o sfanta lege din risipa, cu i Piata unițatea acestel treimi nu se petrece decât 
mite prodhectii technice, cum e pasiunea comună pentru rlină. sa ma ctădesc, cantad, cu fiecare clipa, săusditate de 1 Treimi. 
Cosbuc era um neobosit căutator de noi sirole, cu nol combinatii Cu fiecare clipa sa ma narul,,. in misterul Sfinte! Ardelenii să fie si posii al Caeace lasă în 
de rime, to! accentuj potziei lui e dat de sonoritatea rimetar. poeti al vitalulul, era normal ca Arie i ode Goa a dâra, ea hatăueni, 4 
Aceeasi preocupare se observi si în opera Domnului Cotrus, care 1Ma stiu, 1924.) Wrânimii, păstrătoarea insăsi a vietii, sotia  datelectuală a mi pa 4 
Tenuntând 14 metrica iraditională utilizează intens acest oh Domnul Cotrus, alei sunț la cl acasă; vietii, dar rupt prin rari = saoartea mortii 
A a n Titmicei izbitoare, rima folosită la extrem, + lui Blaga, fundamental io poloni RA piei, e 0. lacae pna e era 
a re face eforţuri permanente, poate chiar amintita magie de ciroultul ge E 60 
Până la fortare. care de spirit”, dar nu chiar în duhul româneso, eh de sine în ura 
, a 
Ulurde opere publicate de Domnul Aron Cotrus, “Dramuri Poet de sentiment social si national, mal precis sentiment vârsitoarel influente a spiritului Îsi imi (de en ae ie ar 
An furtună” si “Poermas”, Ja care putem adăuga si poemul mai de revolta socială si natională, format in exemplul expresia malcă sta integrat desintegrându-se dl Diagu inventează. pro- paper ta pri 
eic &e Mendinlă neo:romant, Hamon Lui, Hustrează acesta Hismului imediat posthelic, Doranul Aron Qotrus, profegează d unde observatia lui Mircea Vulonesoui Dlâţu eg ea ro- Sa fulgere” fără 
mi aaniapaene Opre care am VOrbII mâl Sus, Orizontul fârâhege | lla retorică decăt acea iraalio a, ati bune, ee ce vrea să apucă Ă. RULA, 00 META alei Ra sunt 
re ne Cu deosebire sub speola Bisericii Romana si a ra: Ea Sai periei a metaforel sau a comparatiei care are: Wemii acasă ci de punerea unel prolileme fre 
cite A mal mari, efectele sunt de multe ori scoase te duce Ja aparente solutii), e Ș 
ul Aron Cotruș a fost admirat primit în Spania, în folosirea. pluralului: E Negând latinitatea ca moliv de sueoes În iuggâe: Aa oaere se eceiulază, mult 
sa poet eple, un fel de poet epic al latinitătii, Dacă “ Dusi au fost sub bici să cadă, Spre SIBERIEI de Aron cotrus a aul ui detarminant 
că Ghoorghie ne p Sibarii „SP derea tarii, Vomund ţa în vulunu dar 
epică latină Apt 4 10% ua pont eplo si a adus marea poezie berie ga SA fată asifel un efect mal mare ML “Rapsodia Ibertea”, tradusă si ete acestui e 
bă. Desigur, rromi ca pi stie red nod = sa lia hr (ud Sau Fleantismul comparatiitor: in limba spantolă “Pormas'*. Momentul vorupuzi 
senliment «pio, Opera sa este în mare 
parte va 


=ă 
i, 
ii 


4 fost momentul oportunitătilor si imoportuniiaulor Aur. 
bcerte in lumina comună a evidentei, la stârslii tu unieul arte 
bi, când soarta noastră a luat traziea fre a 
inut posibili al luptei, Poate că lipsa sea Di 
bem esțe referinia doar la vizita de iei dar mal 
+ spanlol, adică iberlo, aste adevărat, feet, 
Hrat roman. Cu Nomanii au luptat si Dacii piste 
Vin răsbunarea unor intrânggeri prin crestiulsu 53 
tupoarele noastre; SI, mal târziu, câtee muljlosul 


i 
i 


pe efecte de 
gmcea allaren, ata. plificare. Astrei dea directe de comparatie sau 
mondială. “pătru rintile lui si Biserica Hotnana, fort cut dedicata 


i 
j 
| 


ţ 
mile 


i 


4 


= 
Li 
g 
£ 
i 


noua retorică, a imagistical sau 
de expresionism în general, mat 


i 


i 
în 


u, pe această cale, crestini, sau, intâlnit 


sanentntată in abhoetivăriă 
e, În momentul în care siipâRaa a obimeuv, 2 omul 
Manta, SI asttel enult ou sdesohis drumul premii solie. Cenzura pron 
0 mentine intru totul, Ca si la Worilor, 0 ag usa dineet si 
ela ccdlea sim donarete trb Ii (ON : Jlbarverea vialtel dul “Pralau e, 0. 40 - 
e otisativiia clasii SI pentru jertt comun nori 
ata razmirita pede i st poetul tos e pi i se menite IT eri ir ae ja această biruini 
„Budul vârtos, mocansata Aitult de revoltă si posturi, . Parte, 

ind souip pe toata rânduiala asta! (p. 36) tutore, comparatii sa toate exprimate In 3 


în vederea elelului nou de mâlut 
Tuisauțe, 
HI. Din vi 


exprima 
Cum a scăpat din vedere aoest LU 
"teaiueii PIN? MĂ desprindeza vata ereu de intales, poate șă fie ae) i sine, eaear - 
de su su S 
tuplător, ma! nula iute Muia MU ar ametit soul toate aolale porii uni în ani 
tarul volumului + vagă! despre care am varii mal Mus Apăl ex-priinare. dala aeestal ex 


: 
i 
Ş 
i 
z 
: 


indo s'a păscut Dyonlkos. Subiimat In Sr 
eta în atu ee poe E a A? 
MUriaut 14 ardeleal, fie da e vorbe d 0 
„Măuul Cotrus. De aceea poate ch 


s6 

sală si simi umpli (Frobeniua) ceea ce arată si aă Im- 
puma apara opera lui supremă, “Cimitirul ra 
sega! de soare, morti ea părinti al vietii. Daca | sar sp 
acestea extra-Iueldului poet si eseist, ar fi protesta cu vthe- 
mentă. Dar opera pxislă, si aceasta ne spune operă Autorul vor- 
Dasle în opera lui despre altele decăt despre el, dar acolo este 
el au Hai sau alele 

în sahă paradoxal ua poet nu e mal mare pott pe cât îi or 
punirează consile 1 mal bine, el pe cât birue în operă incons- 
Vinul din 2 birue numai dacă e foarte bogal. Eminescu, 
genială minte, insetat până la ardere de cundastere si cu o 
fartă de asimiare carscteristică geniului, este dominat in opera 
ui de inronstiențul care absoarbe cu o forta genulnă cunoas- 
sara, dându-i cursul pe care-l vrea el, în impulsul lul pri: 


mardial, ancestral. Paradoxul însă mu se opreste alci. Abia cu 
câ! va fi mal lucrată si mai activă cunoaste inconstientul va 
fi mal stimula! să intervină, este degajal, i-se deschide mal bine 
când “bate la portile gândirii”. Dacă ar fi să căutan o compa- 
ratie, care mu e mai mult decât poate fi o comparatie, 6ă ne 
gandim la puturile adânci de petrol. Cu cât o teohnică de sooa- 
tere a petrolului va [i mal înaintată cu atăt petrolul va fi scos 
mai din adânc, Pără aceasta technică nu se obtine decâț ceeace 
apare dela sine, petrolul care find foarte la suprafata izbuc- 
mesi: singur, «sa cum se ptirece cu folclorul. Dar aceasta 
este diferenta dintre cultura înaltă si folclor: una e personală. 
alta impersonală. Abia intainindu-sa ceea esie efort personal cu 
nagilia din adânc avem o operă, cesa ce este destul de asemâna- 
tor une! “civilizatii”. Acestea sunt diferentele intre o cultură inal- 
1 si una fololorică intre tarafale de liurari si orchestrele sinfoni: 
ce, Intre foxe verde si Bach, între civilizata americană £i cea mai 
mare parte un rezultat al constientului, un efort de organizare in 
conăiuile normale ale cunbasterii. Inconstentului apartine im- 
pulsul de cântare a vieții, desi viala astiel ca “viată” expri: 
mată, este concept. Acest cult al vietii umbreste, sacrul, 
eaitu! sfintenici intrinsece lipseste, cel mult înlocuit cu 
respectul pentru Biserică, penlra o institutie, de pildă. Emi- 
escu vorbind despre lună spune; “asa sfânta si clară”, stabi- 
lină cu “sfânț” o treaptă de frmusete superioară celel pur for- 
male. Poate tocmai din acastă lipsă a sacrului poezia Domnului 
Cotrus nu este elementară, in sensul unei libere miscări in cos- 
203, in rlemente, ci aproape integra! rational construită, rezultat 
si mnri voințe. Astfel in furtunoasa retorică imagistică 
a raspsodillor sale cosmosui de fapt lipseste. De aceea s'a adap- 
tat această poezie unor sensuri militante, social, national, uni- 
versal-roman. In acest sens iarăsi este justificaţă observatia lui 
Gino Lupi asupra umanismului Dommulul Cotrus, poezia sa 
bazându-se în cea mai mare parte pe valori morale. 


Aspiralia câtre titanese, urieseseul care face aomenii cât munţii 
cehi! et dai sori, ceea ce poate depăseste posibilitatile expresiei, 
soarele fiind expresia unicitătii, ca Dumnezeu Tati, sunt re- 
zultate ale unel vointe de depăsire elementară, a cărei origine 
esic “râul demiure”, răul vieţii tale-quale, care consțitue in- 
eonstientul poetului in stare dată. Aces râu demlurg, ca atare, 
Îsi găseste intotdeauna “principiul” in afară, matca (dacă nu e 
preluat de dlalectica depisirii subiective), în teme obiective, 
care îl conduc: țărănime, natiune ca manifestare imediată, Bi- 
serică, de unde retorica obiectivă, cu dominanta elementului 
ritmic simplu —rima— asupra muziealitătii, cu dominanta 
Sosiruirii de momente asupra unitatii de construciie a unui 
intreg care prin tăcre alțfel se anulează (ea un orga- 
nism viu), cu dominanta conceptului asupra  simbolu- 
în, toate de alitei elemente caracteristice ale expresionismului 
central-european din momentul formării si deciziei poetului 
pentru o potzie, dar si proprii. 


In acest râu, demiurg, care aici este integral inconstientul 
portului, se vede clar viata elementară, odată esită din asu- 
prirea milenară, in căuterea “principinlul” in afară, când 
se oferă libertatea în afară, dela cercul restrâns al 
tărănimi), da natiune, la romanitate si Biserica Universală a 
Oceldentului. Este un proces deosebit de cel al poetilor “regă- 
Meni”, 18 care “răul demiurg” este sublimat in sacru si îsi cons- 
Mitue «i însusi principiul, transcendenta lui ind revelată su- 
bieetiv, nu obisctiv. Dar cu Toader oras, altă generalie decât a 
Domnului Cotrus, tot ardelean de bastină ortodoxă, vom vedea 
că “poezia” (in sesu! german generic de "Dichtung”), trece prin 
revolulia subleeiivă pe treapta superioră revoltei. Domnul Aron 


din rădăcinile ei an ce și preistorie ne arată astăzi, prin cartea 
ui “Toader o vom discuta, că incepe si ravolu- 


LIBERTATEA 


i, dar cu depăsirea regtonalismului, nu fn sem 
ala plâstic utilizat in operă, cl in sensul probieziaăti 
insăst, care este a integrării suflelului românesc, 4 

Departe de a socoți Inchelată carira Domnului Aron Co 
rămane acum să asteptăm "eumma” poetică A travallului ăi 
clarificarea supremă de sine, menită să consacre un poaţ care 
si-a dadteat viata opiril sale. i 


Cartea Pribegiei. . 


După ani dedicati căutării urmelor trecerii pe pământ a unul 
sfânt român (Jeremia Valahul), Domnul Grigore Manollesou a 
fundat această editura, pe care o gospodireste singur, în Ar- 
gentina, în Valea Frumosă (Val hermosa). Este prima editură. 
romantască in exiul nostru. Cârlile scoase sunt adevărata vo 
dme, nu păschete sau brosuri, aproape toti scriitorii nostri din 
exi sunt anumtati spre editare. Inosputul pe aceasta cale, n 
tenacitătii modeste si eficiente, l-a facut in condilii de sărăele 
mal grele, pe scara europeana, “Biblioteca din Freiburg", (n- 
Mintată si condusă de câtre Dommul Virgil Mihailescu, dân- 
du-ne o primă editie de exil a lul Eminescu, apol un masiv 
volum de poazle populară. Activitatea intensă a editurii condusa 
de Domnul Grigore Manollescu ne arată că in celalalt hemisfer e 
pa cale de a-sa inchega o puternică concentare românească, in 
zona hispano-lusitană a lumii, in sânul datinității exotice, 

. . . 

Opera poetică prezentata in volumul Domnului VINTILA HO- 
RIA este scrisă in afara tării. O aflăm din “prefata la un decanlu 
persona”. lar poezia “de exil” incepe cu cea de a drela etapă a E 
decadei poetice, în celalalt hemister. Dar, cum mal spuneam În 2 
această cronică, portul « mereu intr'un fel de exii, in care pi 
o permanenta * inaintare in inoarte”, Dacă în prima etapa a e 
cadel portul nu era exilat, ci in functie, fata de cellat funețio- 
nari—ne-porti—era un exilat. Si trăla pa socoteala propria "du 
rerea unel Inaintari in moarte”, cu presimtiri a căror undă stră- 
bate intregul elelu baroc. Poezia se concretizează în aceasta pe 
roadă “barocă” in “Insula Mortilor”, poem inspirat dupa muzica 
severă, dură si plină de probiematic a lui Max Reger, cu Imag: 
N Sa cl le Izbitor unele tablouri de Boeklin: “intre voluri 
de un verde închis, insula mortilor infloreste” lar In Insuh, 
lest, plodi” (“neelintui, nemiscat”), Faina inflorire “o alba 
coloană » în Yreme ce, jur imprejur, “toate-s reci, toale:s reci”, 

si e nu canta'mprejur, ci plange din strunele ide”, Dar: 
nchisa'ntre valuri si spume 
Chemând peste ea perdele eetii, i 3 
în atisin lite pletre rămăsitele viatii 
or e-o sămânță de lume, 


De ce? Mortii €ă 
fo rogi din poet—insulă a mortilor—(ncoltese în po Ș 


Din ritmul poemului s'au născu 
t muntii 
Catedratele, pădurea, zeul si mitul 


Din e! inceputa si din ei sti 
Arsitul 
(In my beginning îs m i East Coker 
Y end—T. $. 
Cum lauda si ura de sub cutele aer par 


Această sământă VA 
torițicate de poat (uusentiie în ea viala celor nestrălte, dar Va: 


tele dar cultivă poale 1! gradinaru care nu mănâncă (ru0: 
Eu ireăso si mor... tu 


Spune duptat scrii despre viată si moarte.., ; 
venise “Palorul Diplus (Torta), după ce femeea: —Deliall, pre 
E nu e un om . 


Vipius, E 
Ce nu trăesta poe i A e poatig; A 
plat se aduna ap at ENEA lar când ceea ce sta contem 


Ve E 

PS ami sell nare novoe de cel ce l-a scris (Torta) 
mea pe care ei u intusi om, nu Durnnezeu-—fArti de care lu: 
Teu pe Diumnezev, n Eine unu poetii 18 vede tn Aurie MGE 
cirea Sfantuluj Prancise din 1 Inirnitatea cosmică si cu mijto: 


"+ Dumnezeu 6, dar ascuns: 
dintro seară roză. A 
Numai chipul 1ut Du a: a 


LIBERTATEA 


au adunat în taina care e fata inlunecată, nescoasă in lumina 
cunoasterii “clare si distincte”: 

Sub pâmânt apese se Intore din călătoria, 

intunecate ca inceputul lumii curg 

Câtre lacuri adânci si fără amurg 

Unde aruucă'n cumpăna străvezie 

Imaginile agonialte pe drum. 

Ceea ca agoniseste trocerea sunt imagini, Pa care poetul le 
sterge, €ă insusi fiind intunncat, ca Incoputul lumii, cu taina 
oroatiei în el, revelată în anotimpul tragio—dlonuslac—toamna : 
“in amiaza de toamna”, * Am vazut cum fâlfien crengi cu- 
dorite tăcerii, “In aimlezi de Noamyrie inmânusate In neguri”, 
când “culorile tăcerii les în calea Păstoribr de singurătăui”, 
Postul este un izolat, Delia spune dispre e! (in Torta) că e mereu 
departe, ca nu se simte decat “spetă” in fata lul—“Sunt nu- 
mal femeeă pentru omul din «l”—far spela este a singureteculul. 

Dubla rupere, a poetului păstor de singurătăii, si a Romă 
nului fără tară, dau exilul absoluț, a cărui mângera o expri- 
mă ultimele poezii din ultima fază a decadel, a exilului de fapt: 

Adu-ti aminte de Vară când treci 
Peste munti, printre oameni, pe ape, 
Ph-ti sufletul el pe aproape 

Ca o umbră de veci. 

Experienta decadel e amară: 

“Ce-am invatat de Ja viată mal bine nu spun 
Cuvantul om ml-e teamă sa- scriu, 
Concluzie legată 4» intrebarea: 
Doamne cum ai pus mâinile tale în noroi 
Ca să faci chipul meu după asemânrea ta? 

No duce acest pesimism fală de om, subiect al căderii, câtre 
un inăestru—prezumtiv—Matei Caragiale, maestru nu de influen- 
ta ci m sensul superior de afinitate. Iar “Grădinile amintirii” 
amintesc, in ritmul pascist, de “culorile tacerii” ale Domnului 
Vintilă Horia. 

Bucumstean, Domnul Vintilă Horia purtat de soartă din Bo- 
real in Austral, dincolo de “Mările Antile” (Matei Caragiale), 
sud-estlo oceldentalizant, Domnul Vinulă Horia amiteste va 
de acel straniu Pantazi, persecutat în peregrinările lui pe glob 
de nostalgia Bucurestibr, a grădinii de pe aproape de = POdLI 
de pământ—Cismigiul—ecu “opiu care nu se mai intorc”. 

Sentimentul trecutului iremedialii e dominant In această po- 
ezie, nostalgică chiar după, clipa care trece. Aspru fata de om, 
poctul se arata pios fată de jucruri, fată de valori. Cine a trecut 
in aceasta decadă prin locuri de cars nu sa mal ales nimic îsi 
explică acest seniment. Care e al unui sfârsit de ev, asemeni ce- 
lul de la sfârsitul pvului antic. 

Se pare că Domnul Vintila Horia a ales; latinitate, arestină: 
tate. românitate, Pe această cale se intregreza, “slujind” în 
poezie, “oflellnd” in articole mhitante, în inceputul unei miscări 
romanesti de azi. z 


... 


Odată Mehidate, prin publicare, aceste desvAluiri ale tine- 
relii, cariera de maturitate a poetului incepe. In conâltii grele, 
perspective, in mondlalitate. 

Din cele trei elcluri ale volumului desigur primul, clelm 
baroo este cel mal interesant, Prezenta mortii, în eri i 
Juptei dintre Europa si fortele primare ale stipel tote 
ae o ideologie si un sistem, moartea Vienil insăsi, fosta ve id 
cetate a unul sinistru regn de asuprize, capotată In Viena 
“Cel de-al treilea birbat” si redusă ja obsesia unei jlepriră 
cântată din ceteră de us afli GARI ae ini 
tudinea desi Juptei de răserui | WI, 
poetului a Arie nu-l trage nielodata la optimism, E 


elezmnale cerie, peolra 4 „provoes o, porfie eul tele naroe ata 


re) când nu 
bună tate, ii 


rul desi 
A A doilea clelu si 


„Canada, Statele Unite, Brazilia, Argeatina, lumea 


cidente ale Italiei eterne, putin 
talităti antagonice, sau ale "după 
boi” ca din alte vremi, e in 
o observație, comuni ata! i 
nului Aron Cotrus în fi 
de descoperire a relia 
nul Vintila Horta îi 


im opera de artă, desi, 
de arta din secolele pi 


h ta usi. Dar toate 1 d s, 
lati: a 1 colturi extraordinare si Ja forta de 
ercdintă a unei umanităti care a dat in trecutul mileniului oe- 
cidental aceste creatii. Toate acestea sunt ale oamenilor si ne 
reveleaza măreția camenilor când sunt cu adevărat in formă 
de mâretie, Nici chiar în fata unor exceptionale ale 
naturii, cum e cazul muntelui adorat de Domnul Cotrus, nu 
se poate vorbi de o revelatie a religiosului, de clreumstanta 
mistică, desi natura este o creatia a Jul Dumnezeu fără Inter- 
mediar, —cum e cultura, faptii uman prin excelenta, Da aceca 
nu se poate spune că in admirabhul Occident Românii ar fi 
descoperit religlosul pe care-l aveau, daca-l aveau, da acasa. 
Au descoperit Insă Occidentul In plinătatea frumusetii lui, In 
cea ce ne-a lipsit nouă si nu trebue să ne mai lipseasca, o 
mare technică, fără de care nu există civilizatie superioară 
si cale mal bogate virtualităti sunt omorite în sâmbure. Have- 
latia omului oceldental sub aspectul realizarii lui techolce aste 
intradevar un fapt, si se poale vorbi de o revelatie pentrucă 
această cunnastere a omului occidental nu e facută in conditii 
normale, când omul are mai pulini ochi, ci în vremuri de ca- 
tastrafă, când omul ajunge chiar vizionar, 

Dacă In Viena “sfântul” din poet intră in orgia disperării 
permano-baroce, In Italia sucombă oarecum În sirăina strâinie 
a frumusetii fără contrast, asa cum este muzeul insusi. Nu e 
vorba nici de o plerdere de "sfintenie" nici de un esec, asa 
cum săr parea, dar reculegerea in prea frumos după cum- 
plita catastrofă e plerderea contrastului viu si nepotrivirea in 
acelasi timp, intrun fel trecerea dela dramă Ia istoricism. Ceea 
ce este o primejdie a devenirii proprii amenintate să se fixaza. 

In cel de a) treilea ciclu, din Austral, se manifestă Insis- 
tenta unui simtământ, dorul patriei, si astfel incepe adevăra- 
tul exil. Pentrucă exil se chiamă cu adevărat destărarea fără 
nadejdea intoarcerii. Iar în ceea ce l-ar privi pe poet, Intrarea 
Iul În cea mai potrivită conditie de a-si da măsura, punerea 
In fata iremediabiului. 


egre — suută doar ala citit, din Bibiie, nlgera uz 
ini ceea cs vracul genlului tusitan a 


aceasta este trădată, a fust un accident, o inexplioabilă in 


plare. ȘI jață, aventura lumii este astăzi dată poelilor 
nouă dela 
cap la altul, lumea veche cu toate provinciile si capitalele 


de poetii nostri. Ce n'ar avea de invătat de alei copiii copiloe 
«xliaulor de azi! Dar mai ales ce act de identitate mondială 


s8 


am avea, en toate pecetiile, ale talentului «i suferintei, ple 

asi si vointei. i 

a e pe care avem n o trage din aceste trei mun 

ale poczlei noastre “in afară”, Rapsodia Iberică, An odată 

poetilor în exil, cât si cele două volume apărute cam Oda 

“A murit um sfânt” si “Analiza cuvântului dor” (Stotan Baciu, 

urmează a fi retenzat In eronica ylitoare), ar fi cam urmâtoa- 
res: pontii aruncati astăzi in lume se pot dedica marelul pă 
a! lumii pe care I-a dat într'un fel orice cultură amplă, aste 
se rontinuă epopeea incepulă acasă, epopeea românească, în 
tumoa unde s'a oprit vremelnic fisoare, rezultatul acestei munci 
va alcatui nu anbblogia unor poeti aruncaţi în strâini, cl insăsi 
cartea lumii, sorisă de Românii care au văzut, si au inteles 
lumea ca Români, dând o expresie româneasca Jumii, care este 
un fapt plohal, fără a cărui cunostintă faptul local dispare. 
Nu e nevoe de mult, după un prim pas de esire din stagnata 
poslaleiei. Tdeoa In primul rând, incorporarea ideil de a faca 
apesi Jucru, apoi o disciplină, aceea a lucrului incheiat si cins- 
dit, a lucrului continuu cu ochii deschisi—si în afară si în- 
Muntru— un permanent si real control de sine, in verificare 
Tata de cailalti, fără euforia betiel de unul singun (izvor de 
erezi]). 

Pianu) ar fi—să recunostem—de mari pretentii, dar scrii: 
torii si poetii români ori sunt pionieri ori sunt D. P., chestiu- 
nea D. P. fiind insă Nohidată—ca problemă a dipismului— 
pântă cu un mare suoces serlitaricese românesc. 

Porti români in exil, bucuresteni sau provinciali, sunt as- 
zi pusi în situatie mondială. Continuind asa “pe coarda sol”, 
mu enorăm situatia monâială. Socotind această primă etapă, 
Rapsodia, Antologia, cele doua vălume din “Cartţea pribegial” 
etapă de punere in problemă st )chidare a bagajului intim, 


din exil si ajungând In pământul făgăduintei, astazi 
fi rupt de 
lume, trebue să duca Tumea casă si astiel să se faca al Milea 


moment de decizie ajung. Dai 
pita ja g. r mal ales, atâta cât e 
rii că Cu aruncarea literaturii, a metatoreei si adu- 


SI acoeal, cu bază de 
cunoast 
(cum am vazut în. “Antal ie 


de i 
; ei lar DU dE pasăre cântătoare. 


mul 
at aval oua PARI românca d pan sc, 


are niciun razie nefericită si ferleită to 

ultimă a E peer În sine, fiind, in coea ce se pricini 

mai prizărița. 8 doua mână, din ce În ce mal minoră. 

dauna 20 i Fi tegaa cazul culturii românesti intot- 
& sufletul Sirans legată de svau 

politica ja pă. PPMânes6, desvăluit dn revoluţii și stie ri 
"Nur Narr! N 


ur Dichteri» Si una și 

i: alta, azi 
pierdere a pla: abil simt”, am jeep dr ie 
bunul simt -q, 1, acuma trebue nu nun, 


noscut si a-l invinge cra 80- 
me noua 


Nostalgia 
D maj 


LIBERTADEA 


ată exprimat trebue să fie o concluzie, asa cui stă 
Lorin dul Eminescu ultima lul poezie, luorată i) In E 
vreme ce a dat marea bătălie cu lumea si cu eXprosla ua “in Ard 
numai asa a invins Eminescu, sl cu e) si cultura Tom E Și EA 
Altfel o dim inapoi, la micul dor, care fie el chiar patelota at: Et aa 
“de-acasă” pur si simplu, e un of si-atâta tot, Mo sau i 


Xe x du 


Direct ostilă sau suficlentă, critica amatorilor sau 
lor, pe 0 pagină —două, sau în trei rânduri, cu. etalon socotit 
perior sau inferior Rebreanu, arată că romanul dul "Toader | 
"Sfintitorii de icoane”, a pus in impas majoritatea opiniilor, mi 
raliste sau cuitura!— spectrale, inoperante în cazul acestei 4 
Dacă acum un veac am fost cu Niculae Filimon aproape con 
temporanii îui Stendhal, azi cu Toader Ioras suntam i ta i 


ranii dul Malraux, ceea ce, pentru a preveni reaua Yolntă, v 
preciza. E vorba de contemporanbitate si analogie de funoiie 
terară, nicidecuni de vreo egalitate de valoare, Dela soriltori 
mondiali si exsmplari ai unel literaturi mhenare, pân ln serii 
torii locali ai une! literatuni ceva mal mult decât seculare, desigur. 
este distanta dintre cele doua riteraturi, Dar, în acest secol ii 


printr'o extraordinara prezenta a poporului romaneso, Altei 
noastră a pus, odata cu restul lumii, pribloemela cele mal avute: ) 
ale unui timp adâne revolutionar. > RR 

Gu schita de roman “Giocoli vechi si noi” a dul Niculae Fill: 
mon, se naste romanul românesc, Rondul; o revolutie sl un erou 
(Tudor). Cu Stendhal se desvarseste dacă nu char se naste Pi 
românul modern francez; fondul: o revol i 
ceai Ol utile si un erou (Napo: je 

Până la "Toader Toras problematica romanului româneso. 
să rămană cam aceeasi: incepe cu Ciocoii, trece prin lanasa So 
tu si este strălucit incheiati cu “Crai de Curtea Veche” | 
Caragiale), Iar Rebreanu la pe socoteala tul, intr'un ej de “co 
medie umană”, toata gama: Ion, arivismul. Răscoală, revolutii, 
Gorila, putregalui. Primul ctelu al romanului româueso esta astfel 
Inchis. Mai avem din ultima. decadă inainte de os) de 0 dohteă 
Tâzhoi mondial, o serie de romane dedicate cu deosebire n 3 
sexual — intelectuale sau invers, o adevarata junglă romanescă,, 
intr'un fel poate pre— existențialistăi, foarte frământată, dar Up 
Sila de incizia care să descopere adevarata problemă, am Spune 
mai bine suferinta, a momentului românesc, a cărul revolulle 
Venea din tărănime, Desvăluirca acestei “suferinte: (problema 


i e decât o surorintă?) -o face Toader Ioras, în “Stintitorii da 
coana”, 23 


ci 


Toader loras e tăran, trecut din Găbut, prin Blaj, da Bucur 


vesli si apoi in lumea largi, Seamiină ast 
scoata tărâni fa oii 


mil. Faptul văzut prin 
a fnvatat să scrie si avea talant, ce era să inot? Totusi nu d 08 


tovul si Vietile Sfintilor. Restul ao plicătosenie. Un student, | 
Tan, citea in vacantă o carte (viata unui câin», de Jak Vondon): 
ai Pânuitor, îl intreaba: ce citesti, 0 carte oi “oâln, râsul 
«calul: Trăznească-! Sfantul, a Spurcat cartea strigă (alle Al 

Sp petrecut in veacul douăzoei, nu cine stie când 9% 
si ae Mandat loras nu e nu nou Creangă, după cum nat 

tal: pa NON Său Într'un fel are ceva comun si cu sinuă sto 
nea, Pe Urmele lui Creanga adancaste evolutia. sunetul tără” 
eso si, asemeni lui Filimon, care incepe o perloadă literară, 


IMA 4 romanului rom, erloadă 
romanu pa dnesc, oras deschide a doua p ze 


Romanui este foarte scurt, Gia 265 de pagini mimogratle | 
Ma dag ar face 150-460 de pagini ierti octava”. Ad fc 
Le Baal ordine este exact opus degonerescantel aobunle ni 
sol». or Puviu”, In mare cinste in lumea revolutiei 
catezorigire. aul ÎTust, nici violenta unor scene nu Indrel 
1isţ.EoaiMlrea de “roman realist”, Lipsit do sosut romanului 
st, constrult—inditerent de detectate po cure lo vom dl 
zip RI economie, nu e din famila romanului: no 
tot atat zare alst lar dela Ton 10 “Sfintitorii de Icoane” ar 
o alta cat dela cazul “Madama Bovary”, da romanii Oar6 
pi probiematică romanului francez, “Im condintion humă 
Se ax ului Mairaux. Dino ințeles, &ubhintem incaadata, 
dl lo A Lia analogia de aparitie revoluționară în 8i 
pai EA ap Ea momentul in care o nevolulte a sutiotuhi 
tunat Senesti ai tărinesti, ale Europel sI 


Ta, Întâi selsmograf, du Bi 
de 


LIBERTATEA 


do a —le stampila politlo— Ideolngie, moral eau literar, Fate in 
ele oova care sonpii formării si detormiirit rutinei clvloo-intelee- 
tuate si Imposibil de dat pe seama “anarhiei” sau “nihillamului”. 
In plus greutatea este mal mare In cazul romanului nostru, pen= 
tru că flind vorba da o revoluiie a sufletului târănese, pentru 
mul o vorba do Juoruri tot atât de străine ca acelea din China, 
Do multe ori chlar pentru tărani de bastini, dar contra ficuti. 
"Sfintitorii de Teoune” este romanul revolutiei anti-confor: 
misto la tară. Si aumo nu o vorba de o revolutie de imitatie, după 
oras de pildă, cova In sonsul vrunel emancipări, ci aste o renas- 
ter& din tărinimea cu propriile el adevăruri, acoperite incetul cu 
imcotul de către daligarea “zinienul”, Aparitia unor eurt puter- 
nice, genuino, e destul să deslintuo o revolutia a sufletului, pe 
caro chiar daca statul nu o acesptă, oamenii care ajung si-si dau 
seama, cum ar [| cuzul preotului din roman, Parmtil 'TureMau, o 
reounose, profita de ea in sensul că sa fao cum trebue sa file, 
Anti-conformismul intelectual era vechiu In Occident, Dar in 
romanul lui 'Poader loras nu e vorba de o răsturnare Inteleotua- 
M, de vreun curent de idei, da “problema subleotivitătii”, oi e 
vorba «do o revolutie, In fapt, a sufletului tărânesa cara descoperă, 
si până Ja un punct re-deacoperă, viata eului, Omul redevine su- 
Necţ, sa scutiri de coca ce cra o intreagă asezare a lumii de 
până atunci, nu mal decide rânduiala asupra lui ci ei asupra 
rânduelii, Eroii prinoipall al cărti nu mal primese nimle “dela 
sine înteles”, astfel dat si ca atare luat, Insă, alei este orlginnli- 
tatea acestei revolutii, nu e vorba de o rovăluile n omului pentru 
a —s0 elibera de Dumnezeu ci pentru a reintra in grata Iul, Scan 
dalul pleacii dela faptul cl această refacere a legăturii omului 
cu Dumnezeu se lipseste de intermediari, stintenla insăsi nu mal 
6 cova de-a gata dat, cl sa crează în fiecare moment. Nimeni nu 
mal e asigurat impotriva oâderii, dar fiecare poate să se ridice 
din ca. Ge se intampli? Apar "Sfintitorii de jcoane”, Nu e vorba 
do vn=o sectă, sau da cine stie ce erezie, Acestia sunt eroii cărti, 
dol veri din acelasi sat, Valor si Grula Fliimon, unul rămas la 
tară, altul trimis la “carte”, In academia teologica. Dela ince- 
put Gruia Filimon duca o viata aparte. De copil, din primii anl 
de scoală, incepe a fi “sfintitor de Icoană”, Icoana Maleii Dom- 
nului isi schimba infatisarea ohipulul după starea lui: “Tiula pus- 
tul în Jurul meu, disperarea clocoțea In mine. Ca si nu mor 
mi-am infundat mâinile in Iadită si am scos icoana dragă, pa 
caro tata se Ingijise să mi-o ascundă printre cărti si cămăsi, 
fără să-mi spunii nîmle decât după ce am trecut apa, de-am intrat 
in oras. Văzind-o am viizut introg satul si m'a apucat un potop 
d plâns cu sughituri rupte dela cheutarile inimii, dar am văzut 
oă plânge si Maica Domnului si m'a durut, far, ca să n'o mul 
văd asa mi-am sters lacrimile Sl am râs, A rs si es. Iar dupi o 
Intâmplare abjectii, căutind icoana a găsit-o "in locul zunbelu- 
bul drag, cu un rânjet murdar, obscen”. Mal târziu avea să da- 
rulască Jul Valer această Icoană, si asa sa se intample cu ea 
acelasi lucru, Astfel Iată ca sfintenla nu mal e dată si purtată de 
un îemn, sau, cum se va desvolta convingerea lul Gruia Filimon, 
do o institutie, cl in fiecare moment actuală, In măsura În care 
Omul îl da viata, o sfinteste sau o degradeaza cu sfintenia sau 
*Rradarea din el, Omul face valorile, nu-l mal fao valorile pe e). 
Omul sfinteste Icoana pentrucă „1 e sfânt din origini, cu riscul 
permanent de a cădea, 


In cădere 1 ajută jcoana numa! Intrucăt confruntându-s> ou 
ca omul Îsi vede căderea: Icoana se; intunecă “lupă turburarea 
dn «1, Nicio rânduire oblouvă nu-l apără de cădere, de aosasta 
nuinal cul lui, cât existi, 11 salvează, pentrucă doar asa rela 10 
Batura cu Dumnezeu. Niel coana, nici Upleul râdueiii, net 
Institutia nu-i rotao acnasta legatură, tate aneste obiecte nu se 
bot substitui otortulul original al euiul. Lipsa credintei n'o poate 
inlocui nimlo, Formele facute, fără oredintă, nu nscamnă salnare 
9 cădere, lar oredinta nu ti-o dau formate. Astfel totul intră Inn 
disoutie, dela legatura om-Duwmnezeu, până da legatura bărbat: 
emoe, om-eomunitate, omestat. Dar nu e vorba de vreo cale spa= 
Ouihiiă, el do o renastere a fortei gonulna care ne-a dat vorba 
dn acest fel: omiri sfinteste locul. În urma acestei văsturaari 
Tădieale a “ordinii stabilita”, Grula Filimon trebue să Vaso1 

academia teologică” si chiar penuntă să se inalt tacă popă. Seriind 
9 duorare, din convingere st cu sinceritate de spovedanb, rula 
Filimon“ sfintitorul de Icoanit”, spune tot ce arode: "Hrlsţos an 
Apar, ingrijit mol să-i dă prea Danilo. Bintgial, aa da că 
“10, ÎNI au fiecare firma si reclama lor, In permanent p 
"sală intre «le, căutând musteri si număr, nu sufiate ai caractere, 
Asa sar Infâtisa si Balul, dac'ar [i Incăput pe mâna noastră, De: 
"Dare pe satele noastra se cânta avesle versuri: “Lurnoa=i asa 
“um 9 Vezi, cetatalță-i cum. o crezi"? Din ee rană a plourat acest 
End?" fi cumva vorba ale de mihitism ? Dar Mbertatea 
Asa este: vând nu riscă să apară uinMism e o libertate... 
In limitele autorităut, AL 0 agită 

Stintitorii de 1ooaue insă, dupa propula lor exparientă, au ao 
hi Să nu mal acoapte nihillsmul cu aparentă de ovdine, acel, al 

psol de credinta acoperită de autoritatea tploului, asezării, rân- 


duclii, care nesprijinită de credinta vie devine mo 
Mism, orice numa! orestinătate nu: bilă pui: 
zeu am facut Ministru de Interne si din n 
ovulatie punându-l Ia inoruolsarea de cunnte sacii e 
se surpă biserlaile.,.” Astfoi revolutia este Inevita 
urma 0 Hume curajoasă ce va aduce cu sine marile | 
Splendlda Mbertate de a mă războl pentru măr 
male”, Această revolutie, neincadrabilă in ordinea celor ce | 
obioinuit noi să tat numim rsvolulie, este a Jimii ti “ 
săsi. Cu ate cuvinte ds acolo se vlălea revolutia eulul si a cre: 
dintel la noi, În intinderea umil | Hi. Alei este mare 
deosebire intre nol si restul Occidentului, unde revolutia ni 
Vina decât dela oras, si mal ales ca o revolutie a cubul erian- 
oipat, in primul rând de Dumnezeu. Aici este revolutia eului 
Care vrea să-si refaca legătura ou Durineze, În fuptă cu o 
lume caro se sprijină mal mult pe orandulala obiseliva deoit 
pe credință, fapt pur subleotiv. E vorba de saivarea oradintal, 
singura care mal poate salva si asezarea. Asttel intorse lucru 
rii, da cu, la Mbertate, da credință, toate raporturi se selim= 
bă. Permeea numal e obiect al bărbatului, bărbatul obiect al fe- 
mei], et subloote In prezentă, care se intiuentează reelproc. Grula 
Filimon si vărul sau Valer, resping pe rând femeea cara |l-se 
oferă, fiecare purtând în e! o iconnă de famev, de cars ji leagă 
simtământul pur, datorită căruia pentru Plecare din el fomoaa 
avea sa flo desehizatoare de vintă, “sfintitoare de teaane”: 
“Eu (spune Gruia Filimon vorbind cu părintele Rector care-i 
cerea să vad femeea oi o vede toată lumea, În plativudinea 
casnicie!) Incepând de astăzi, o vad ou totul altfel! Cum? Tu 
n'o vezi ca po eventuala mami a copile tu? Nu, deloc! 'Tu 
n'o cinstesti, nenorocitule ? Strigi rectorul sărind «de pe scaun, 
rosu de mânie. Eu o vid ca pe-o sfintioare, de Icoana, II răs- 
punse Gruia Pilimon cu o voce schimbată”, Cu Valer se petreca 
ocelasi lucru, uitându-se la femoea lui care născusa un copil: 
"Nielodată nu văzuse o Temere atât de frumoasă si da curatat 
"Malca Domnului”, numal flindeă esta zugravită cu copilul in 
brate poate 1I asemultă cu nevastă-mea, Îi trecu prin gând, 
Apol fără să-si dea seama Îsi facu semnul crucii si-l sărută 
frunta lin, ca pe o icoana în biserlea”, 


35 


Venit inapoi în sat, după ee terminase cu "academia teo- 
lâgica” si de asemeni si cu wândui de a-se face popă, Grula 
Pliimon se reintâlneste cu varul său, cu Vakr, In conditii neas- 
teplate: pe un pod, unde Valer pândea o femee, Luoretia, care 
spăla rufe. Până la urmă se lau la trantă în fate fomeii 
care se fagadulse celul mai puternic, Femeca fum in vreme 


tedlogică. Printr'un eg de afinitate electivă Valer devina si ol 
“sfintitor de icoană”, La fel a vede si el pe Malea Domnului, 
după cum i! e sufletul în acel moment, La fel l-se desehide si 
lui dămurirea vietii cu o dragoste pură, Si de atol intră In can- 
Hiet ou toată asezarea, cu părintii, care votau să-l Insoare după 
cerinta bunului simt, cu o fată bogata, cu lumea satutui si cu 
preotul, pentru că se insoara În conditii cu totul neobicinulte, 


Sprijinindu-se pa un păcat prsupus, inexistent de aittel, preo- 


adâno pe Vader, a cărui puritate si adânoima 
pusese În contradictie cu toata rezulta au tei ăi, 
vorbele rele, de ostilitatea ipoarită a părintitor, de neintolega= 
rea preotului, Valer pedepseste pe doi oameni care Yo, ri 
prea mulţ, hate pe jandarm si-l depune dislocat pe 
si se duce la femeta po care o respinsese Intotde 
Sri. Deaatii incearcă să-i vorbească de d 
vorba de asu ceva, si 1 dA e reaiitate 
fenieea cerea dela e), însă in conditii de pricini pita a 
o pedeapsă: “Nu! Alel in noroi, Azi toti suntau mpi i 
când sa duce, vede Icoana inlunecată: “Se ul ja mine cu niste 
dehi... parcă lasi fi răstiguit copiui”, La urină preotul e la» 
i pila i Stati si pod, n i 4Ț 
să fiu tată frate, în too sa flu “părinte” ina orlee, 
am inceput prin a fi jandarm...” y pate ” 
ESIt din acederaia teologica si renuntând Ma gândi 
tace popă, Grula Filimon, duce revolutia la Pârtia în 
neste cu revolutia si o sprijină. In pănă detâsare horn A sum 
prinde un eveniment: studentii Incoarcă să pună o ceruta la 
mormântul sodatulul necunoscut, dar sunt impiedicati cu fonta, 
a carei n celelate. AA critică aceste actiuni cărora nu 
pas nlelun sens: *N'al impresia (spume cota 
camin, n. ri) cati Inoeput să i aaa ui d 
să Vă gânălii Ja oruoile de pe umerii atâtor mil si miloane de 
nenorociti? Und: marta ruptură, amice? In sufletele celor 
care Sau hotarit sa puna a cruce la «cost mormant (răspunde 
colegul.) Numal dacă avocat mormânt simbole va fi străjuit 
de o cruce, se va putea ridica povara de po umerii milloanslor 


[40] 

ce se Vam prâbusi mentaătăti mucegălie, se Vor aerisi 
crea arde, sabia apoi ne vi dA pe nol insine, ase 
siodu ae în arm vriginari”. La argumentul omeniei, aju 
soraroa esar int Gruia Pillmon se oferă să facă ceva In 
drum spre Inohisare e arestat penirucă ne având cravată 
la păi me presupunea că fuge de politie, era student Odată 
intrat în “fabrică”, în malale “executivului”, Grula Piimon, 
în doc să Data si] pe sli, ca vărul sani ț, a chinuit bine 


la politin, pentru a baga frica în « d e acolo se stia 
precis că nu avusese nimic de-a face cu crucea di Da normântul 
eroulul necunoscut, Dacă Valer, da tară se impacă până ln 


urmă cu preotul si cu satul, Grula Pilimon, primul “sfintilor 
a revomtiel pe 
tară, unde de altă Îl urmeaza, ca si în prima revolutie de 
“sfintilor de loans”, vărul său Var. 

Cartea se termină inirum fe? de “trâve”, un fel do susponsle 
a foonlui, dar episodul Valer este rezolvat, psle o dramă com» 
plecă, cu intriga, desvolarea si desnodimântul ci, Latura Gruia 
Piiman, care deschide revolulla sfintilorilor de icoane, râmâne 
in susponale, va fi poate urmarită în mit roman. Dar, poate că 
acasa ce era măi important (revolutia sfiniitarilor de icoane) a 
font dal. Paplul că drama lui Valer vale complectă dA impresia 
că acesin ar fi eroul prinolpal. Erou principat este un taran 
disoelal oarecum, Valr-Grula Pilmon, vice jor despărtite sunt 
intru totul comunteante, Valer repetă intru lotul po Grula Pi: 
Simon. 

ldesa, thela romanvul, ara spus-o dela Inceput, este această 
răsturnare n tuturor raporturilor prin rovoluia eului constituit 
in erediniă care din viata lui consacră si duce în legatura cu 
Dumbezeu, la mântuire si da rezolvarea vielii. Această răstur- 
nare e petrece în lumea tărânească, nu pe cale de curent de 
idei, ci pmuln, dintro puritate tnută din cophârie, 

Deocamdată ne oprim alei, Discuta ahia acum poate i] va 
urna un curs după ce n fost atât de râu incepulă in ceritlea 
noastră MMerara (câtă o). 

Hpovai, In sensul că Incepi o nouă fază a romanului nostru, 
“Sfinutorii de looane” nu este o carte fără defecte llerare se 
rloase. Povestitor eu excepilonale ealilăti do vrajă, Toader lo: 


de icoana”, nu se impacă en nimeni si la 


LIBERTATEA 


ras este la primul Iul roman, Nu e la prima carte, pontruică imas 
dlat după război, In 1946 a publicat in alia o carte de mare 
răsunet, premergatoare si problomaticel —in  parie— si sucea» 
sului cărti! “Ora 25” d GC. Virgil Gheorghiu, Era deatminlerţ 
un document autentie din “universul concentrallanar”, in care 
Toader loras a petrecut doi anl, ca detinut, la Buchenwald. Acea: 
ta Insă nu era un roman ei tot o povestire, In cazul de fală insa 
fiind vorba de un roman, conditiile Jterare se schimbă. Efortul 
Je constructie romanescă a anulat in mare masură vraja sori» 
ului, recunoaseută la 'Poader loras (apar mereu sub semmalura 
lui scurte amințiri prin foile diasporei, mal ales in America) şi 
intrebara e dacă nu fhcea mal bine dând cartea în formă de 
povestire. Defectele de constructie si stilul, adeseori la intam- 
piare, deservese În maro măsura rxceptionalul continut al câr- 
Ul. Refecilile de asemenea sunt, artistic vorbind, o plagă a ro- 
manulul În genere, si sunt tot atât de gru de integrat, ca si 
daloguriie. ln povrstire toate acestea se integrează mult mal 
usor, Romanul obicetiv, în persoana a trola, ore o atât de alen= 
ta regie, o atât de Insurubală organizare a episoadelor, incât, 
in afara de cazul special aj unul exceptional talent romanesa 
natură! (nu e vorba de talentul lberar In genere, taăentul de 
a gorie), cere o Indelungală rutină. Orice seriltor talentat, până 
ia urma o capătă, dar rareori o afirma dela primul roma. “Totusi 
convingerea noastră este că dacă “Sfintitorii de Icoane” era 
un roman mdus la problomatica vechiudul nostru ciolu roma- 
mese, ulei pe departe nu ar fi suferit de dofeolelo pe care le 
are, Un continut revomlonar est> grau de organizat si stăpânit. 
Autorul este prea posedat de cale ce vrea să spună, pentru a 
domina pe “cum lrebue să spună”, Do acera credem că acest 
roman nu e terminat, Nu cate esolus să fle doar schita unei 
mari. desvontări romanesi in pregâtine, Dar dacă problema 
pusă de ucvasiă sehliă de roman este decisivă, In sensul că 
nu mal vedom cum ne-am intoarce la romanul obictivitătii (oeea 
co so face acum În aona sovistică) luorul ditorar ne râmâna 
inainte, calea e deschisă de viata, Deocamdată avem primul 
roman românesc al revoluliei eului renăscut în credință, al 
revoluției făcute In lumea credintei, lumea tarâineaseă, 


st. 


Editura Romaneasca (E. R.) 


Din initiativa unui grup de Români rezidenți 
in Spania, a luat fiintă la Madrid, de Sfântul 
Gheorghe 1952, o nouă intreprindere editorială 
cu numele “EDITURA ROMANEASCA” (E. BR.) 


Pali de cosura generală aplicată cârtii si cul- 
urii românesti de către ocupatia si “integrarea” 
sovietică a tării, EDITURA ROMANEASCA isi pro- 
pune să vemedieze, publicând în primul rând lucră- 


ri care: 


1. Să prezinte datale esentiale ale problemei 
românesti în stricta orbită a aclualitătii istorice, 
nsn cum cerceliările si tendintele cele mai vii ale 
culturii nationale de până la ocupatia moscovită 
le-au enuntat: retipărirea lextelor de căpiităi ale 
istoriei, filologiei, filosofiei, economiei, geogrutiei, 
sociolagiei, politicei, literaturii românesti, intro- 


duse si adnolute; 


9. Si deslege original problema fundamenta- 
14 a impasului existentei românesti, arătând pers- 
pectiva, ideea si actiunea noului fenomen romii- 
nese în planul disciplinelor filosoliei istoriei, peo- 
grafiei politice, morfologiei culturii, to, 

3, Să ajute hotăritor la nasterea unui nou 
curent national in sânul emignuliei vomânesti, ca- 
re sii poalii fi determinant in reluarea ofensivei de 
„usturnare a uzurpaliei sovietice din răsiritul Bu- 


ropoi 


evile si manuserisele pot fi trimise Go= 


i e lectu 
Si N) d n; OMA a SAGRADO GORAZON 
o DROBSUS, JUAN BRAVO 8, MADRID. 


e adresa: “EDITURA RO- 


Redactor: Horia Stamati, 


uta Fotin Enescu, 


Junie 1958 


Incepând cu numărul 4, revista Libertatea apare 
lunar. Preturile fiecărui număr si ale abonamen- 


lelor (12 numere) sunt următoarele; 


Anglia. 1/4 £, 23£. 

Argentina: 7 pesos, 84 pesos, 
Australia: 1|$, 10$. 

Austria: 2 schilingi, 24 schilingi. 
Africa Franceză: 200 franci, 2.000 franci. 
Agrica Spaniolă. 18 peselas, 200 pesetas. 
Belgia: 40 franci, 400 franci. 
Brazilia: 20 cruceros, 200 cruceros, 
Canada; 1 dolar, 10 dolari. 

Chile: 30 pesos, 300 pesos. 

Elvatia. 2 franci, 20 franci. 

Franta: 150 franci, 1.800 franci. 
Germania: 1,50 mirci, 20 mărci. 
Indochina: 250 franci, 2.500 franci. 
Italia: 250 lire, 2.500 lire. 
Noua-Zeelanda: 1/4 £, 3 £. 
Portugalia: 30 escudos, 300 escudas. 
Spania: 18 peselas, 200 pesetas, 
Suedia: 2 coroane. 20 coroane, 
Statele Unite: 1 dolar, 10 dolari. 
Turcia. 13 liră, 15 live. 

Uruguay: 3 pesos, 30 pes0s 
Venezuela: 3 polivari, 30 bolivari. 


Abonamentele si corespondenta: 
pe adresa redactorului. 


Calle Goya 78, Madrid. 


Calle Maldonado 10 Madrid. 


ES MANUSCRITO