Libertatea Romaneasca nr. 4-7, septembrie 1953

DD) 
PE 


LIBER TA TE8 


Revista de gand 


Regele Ferdinand 


Un sfert de veac dela martea Re- 
gelui Ferdinand Intregitorul 


Elementele unei pozitii posibile ... 
Partid si Comunitate ... ... ...... 


Muncitorul si nihilismul contim= 
poran 


Elise Reolus si Românii 
Râul 


E. Lovinescu, teoretician al Civi- 
lizatiei Romanesti ... .. 


Marturii Gontimpordne: Romania 
1552, Situatie, istorie, Rost, Struc= 
tura și Problemă 


CRONICA 


Cinci suta de ani de la caderea 
Bizantului . 


Cronica Literară: Mihail Niculescu, 
Amintiri in Uniforma; lon Stegaru 


si Onofrei Puscariasul, Poezia Re- 
zistentei 


Un exemplu de dinamică a mitului 
în istorie: AI, Busuioceanu, Mitul 
daaic în Spania .. 


Redactor: Horia e N a Sa Sa 
Enite-tropa— 8, Madrid 
ad, 


fall 4 Mult Tusa 77, 


SI acuune romaneasca 


NUMERUL 4-7 


turavura de Plorea Silvica 


Libertatea 
Horia Stamatu 


Mihail Potin Enescu 


Dotavian Vua 
Lucia A. Papoviai 


Haria Stamatu 


Velavian Buhociu 


Principele Nicolae nl Romaniei 
Liberlatea 


Martor 


St. 


Longhin 


Gerant: Mihail Fotin Pipe 


scu, 
Calle Vergara 4. Madrid. 


LIBRERDATEA 


Vara unului 1927 a fost un anolimp decisiv în is- 
toria neamului nostru, Uwmările celor petrecute 
pepe pot fi către invierea sau moartea lui. 

uţin inainte de punerea in “mormânt 

a celui d lat Pusese Regele Perdinund 1 cel Leal, In- 
itorul de "Para si neam, prima generaţie a Da- 

c e sub acelasi Sceptru, se ridica pen- 
Cregtinătăţii din sărit, sub semnul 


ina ghelului Mihail. 
i alitatea se incoronase A, tărimurile 
pr cu biruința ela că cupătul unor lupte in cart 


pl ra a sângerut uproa fa a 


iu, era u ca a ve ii 
îi inupiale Pf Aa ii şi ema 
ti, Eminescu: i 


n „Seuaț-uă, e a anii trecutului se'nsiră, 
triunfale. linda il reticău, o: 


SARE (e saune ai e 


văii sroat moartea prematură a înțelept 
jă inchinată, intrecerii d e sine, [ 


și sub Urmu= 
de asuprire și 


Dupa un sfert de veac de la moartea 
„Regelui Ferdinand Intregitorul 


Se 7 inire ir 
ani, fe au Domnia lui 
Wwhia, fe sub Domnia RA E ENE ă 


A <9igbes, Atat ra 
= Eta "al teen DE 


dăinui 
NAN ADR n 0 
maritat) Ceea — aug 


i 
ii Şir) ar + 
2 pai ai 
i - îi re „cr RD a 
"Poate în $ 
PA 
d scai 
vata ati ta i veti 7: 
» pna îs he pn -; 
ÎN i > zi i 100% să -- air 
pe i 3 
ai 
n; 
pa D 


Gum a fost posibil ca in locul sfinţit de Ferdi- 
nand să se ridice Impostura? Ferdinand părăsise 
această lume luănd toate măsurile pentru a curăţi 
calea Tronului, Instaurarea d paleti in 1980 a 

t insă două grave încălcări: a voinței Re- 
rdinand şi a legii fundamentale a Statului. 
ă dupa. nt ina et Esuienaţiei inchegate 

sub E |, revolu Ma, Crestinătăţii 
i a sa nu nl js revoluţii a imposturii, 
”, “de sus in jos”. Ace- 


numi 
ala piei a i LI ce Romania eu 
heguse, gela Sei până la teritoriu. Si 
either a radă sa relăcut in aproape 
două milenii «d trugerea lui, a fost din nou 


Ile si să ri 19 Ei Ina 1944. 
iai reb 


i că Bo EgalA, feste 


el era ajuns, Și atăzi exista Regatu 
Noua tie de puză la inchectura cea mai pri 
duită a continentului. , 


In aceşti șaptesprezece ani, în care sunetul a 
lupta impotriva negării lui, virtulea impotriva VI- 
Ji si credința imzpatriva sfrantării de Dunm- 

nezcu, dezastrul românesc a fost tolal, cu două ex- 
cepții 

revoluția creştină a Răsăritului, pornită de pri- 
mă generalie a Daciei reintregite; 

şi războiul impotriva Sovietelor distrugătoare de 
lume. 

Fără apariţia Legiunii Arhanghelul Mihail, eres- 
tinismul rasaritean era astăzi ameninţat de pierde- 
rea nădejdii, iar fără participarea noastră la epo: 
pea celui de al doilea război mondial, in urma pus 
Hului lasat de uzurpare, am fi fost astăzi lipsiţi 
de orice indreptăţire, faţa de noi însine, faţă de 
lumea liberă şi faţă de Dumnezeu. 

Intreaga noastră istorie a fost o alternanță de 

războaie și revoluţii, până in veacul douăzeci cu 
Yelul refacerii Regatului Dac, iar în veacul două- 
zeci, prin insumarea lor, cu țelul renașterii cresti 
nătăţii, avand drept misiune apărarea lumii acolo 
unde marșul legiunilor romane stabilise o frontieră 
europeană, Asitel in veacul douiizeci, veacul rein- 
tregirii, românitatea s'a ridicat din nou pe culmea 
Regatului Dac și pe culmea începuturilor ei. Ince- 
putu) românităţii inseamnă epopeea lui Mircea cel 
Bătrân, a lui Ştefan cel Mere, continuată peste mun- 
ți de Corvinul. Revoluţiile incep cu Mihai, continuă 
peste munţi cu Maria, Cloșca şi Urișan, apoi din 
nou în vechea 'Pară, eu Tudor, pentruca apoi sa se 
întâlnească toți, cei de peste munţi cu lancu, cei 
de dincoace cu generaţia moldo-valahă dela 1840, 
generaţia unirii. Scurtă vreme dela constituirea 
primului staţ unitar, România rein epopeea, intră 
in războiul mondial cu Ferdinand şi reface Regatul 
Daciei. Atunci apare Legiunea, prima Legiune dupa 
cea romană, Legiunea românească şi creştină. In ea 
se însumau, ea pulere biruitoare, Dacia, Voevoda- 
tele si Noua Dacie. Poporul îsi deschidea, dupa cum 
anuntase Eminescu impărăteasca lui cale. Cu Re-i 
goe Ferdinnd neamul românesc ajunsese aici. Dar 
moartea Hegelui Intregitor a fost urmată de o noua 
prabugire a Dacici, din cauza luptei fratricide pe 
care a deslăntuit-o uzurparea tronului, Aceasta a 
mers până la capăt. 

Şi am ajuns în cea măi grea situuţie dela pră- 
bişirea Begatului Dac. Prăbusirea Regatului Ro- 
mân, provocată de criza Pronului, nu a mai fost 
precedata decât de moarta unui Căpitan si a unei 
Căpetenii de oaste. Dar Intrarea poporului romă- 
nesc in promisenitatea cur-asialică impusă de So- 
viete a fost precedată şi de un război greu, oastea 

Fi Că 
română s'a pertfit dupa ce se jertfise Legiunea Ro- 
mâna integral, din însuși sâmburul ci dădător de 
ură Jertla ea ei si Oustei românesti var fi spre 

merea neumului dacă Regalitatea idică di 
nou a inăvimea lui Ferdinand ee pa 
ronăditata va mai da oameni de Legiune si Oaste. 

S'a găsit câte o voce fără chemare, care in loc să 
pomenească așa cum s cuvine numele Regelui Fer- 
îtaţa, Se iat de cugelare şi pietate, a vorbit 

spre “slabiciunea” Regelui Intregitor. Dar 
Minea știe că Rogele Ferdinand a dual Ola viața 
toale măsurile necesare pentru a evita dezastiul 
rca nici cuvântul lăsat cu limbă de moarte, nici 
&gea, Du mii uveau nicio putere în neomeni 4 
lănţuită între 4030 si 1940, 'căsd tat ce paturi 


„e intreg legiune de martiri. Şi lără pilda de inţe- 


„eroice a celor uciși in lupta fvatricidă deschisă de 


LIBERIA 


catre distrugere şi negure su unit, in activitate 
pasivitate, pentru a spulbera muştenivea lăsulă 
Hogele Ferdinand. E 


Astăzi Homânii solidari cu toată lupta bin 
din istoria lor nu aşteaptă dela Rogalitute 1aai p i 
țin decât aceasta a dat cu Regele ierdinand 
cubemurătoarea jerilă n Legiunii Românestă, ura 
ta de oaste și intregul popor, apurviţia, Lormai 
gândirea şi laptele celor care au constituit sâmhu 
vele ei stărimat tragic, ca in toate revoluțiile nous 
tre, pe urmele ultimului Hege Dac, nu poute fi 
găduinţa a renașterii neamului nostru, decâț ] 
nberă să ilumineze, fără exploutarea mărunt poli 
tica in bătălii electorale, care in loc sa ridice pe 
Homâni către izvoarele luminii îi aruncă delinitiv 
in intuneric. Aga cum sa petrecut in decada uzur- 
pării eu "Tronul, E: 

Daca poporul românesc are dela Dumnezeu toate 
darurile unui “Popor Imparut”, nu inseamna că, 
aşa cum se spune mereu lără prea multă socoteală 
“meamul”, adică dela sine, cum se schimbă vremea 
sau pătrarul lunii, va pulea fără o concentrare 
intrun duh să ajungă a îi ceea ce poale îi. E vorba 
de un duh al drepiatii şi adevărului, cure a fost 
anunțat şi prigonit in Țara Românească după 
moartea Hegel Ferdinand, Drumul e de luat dela îi 
er pentu a se reluce intreaga moștenire pier- 

ută, 

„Ureştinătatea noastră reinvie, in Răsărit, si toute 
virtuțile daca pe urma jertiei Legiunii Arhanghelul 
Mihu u Oastei si poporului integ se naşte aitceva 
decăt un numar de sucţiuni asemanatoare celor din 
decadența vomană, l vorba acum de o jertta uriase 
care apurţine intregului neam românesc, urmaşte a 
jerktei este, întreagă, românitateu. Așa cum calea 
martiriului e a intregului neam aruncat azi in su- 
ferinuţă, A fost Legiune, sia ridicat in vaste, acuma 


lepeiune a lui Ferdinand Inteegitorul, fără pildele 


uzurpare şi ale celor norţi in război, aslăzi neamul 
românesc nu ar mai avea nicio nădejde, 

De aceea după un sfert de veac dela punerea in 
mormânt a Regelui Perdinand, um vecapitulat fap= 
tele decisive lăxă de cure România astăzi nu ar 
avea niciun titlu in lume: revoluţia creştină şi 
războiul impotriva puterilor distrugătoare de lume, 
De uceea, recapitulănd pe scurt alternanța tunda- 
inentală a istoriei poporului nostru, razboiul și pe- 
volulia, reamintim voința  nestrămutată a lumii 
noastre, a lumiii din spaţiul dacic, care in aproape 
două mii de ani, cu epopoea războinică și tragedia 
poi at şi-a relăcut Regatul, Pentru a-l pi- 
te ul d puţin de un sfert de veac, in şap- 

Cennșa mortilor amintiti este 
vânt, peste cripte a a utude cr 
pp le Dieta), Mormin 
storia răstâlmacită, limba e j i 
Steagul a fost aruncat la ai, ARIA i 
cioare, dupăce jurămintele au fost rupte, ordinile 
Alel si To ușezămintele desitințate, i 

in acbaslă cenusa văs i N 
vânturi și din ruinile Clue d aa SL pla 
uădăjdui invierea decât in noul dul pe tare ti n 
cohorlă a murilor noștri morţi, cu Regele Fi it 


in vând, ni l-a desvăluit, 
(LIBERTATEA) 


azi imprăștiala in 
metica furie a duş- 
tele sunt profanate, 


IL Ip BERID A RA 


Elementele unei pozitii posibile 


“B vorba de poziția românească, posibila *hie et nun.” 
Fio din lipsa forței de discernământ, fie din alte cauze, 
unii publicişti ocazionali din ernigranța noastră mai spe 
ră să consacra superațiţia partidului ca atare, bine cu- 
noscut de noi din fostul rezim al Romaniei (zdrobite as- 
tăzi de *PANTID”), drep elemont de bază în vonstitu iri 
unei pozitii politice, în vederea eliberării si “fericirii” 
României de mâine. Adevărul esta exaot contrariul: orice 
condiționare da partid impiedică astăzi constituirea po- 
ziţiei românești. 

Nu e un adevăr nou, Desvăluirea lui incepe cu trei- 
zeci de ani în mrmă. EI privește atât condiţionarea sub 
specia vechilor nostre partide, numite fără critica nece- 
sară democralice, cât si incercările foarte noilor forma- 
ţii cu structură de partid, puse la cale de oameni in cău- 
tare de pozitie proprie, nu românească, integral contes- 
taţi de ceilalţi cu argumentul, generie și asttel neclar, 
că ar fi totalitari, 

Coca ce no interesează iusă în primul vând nu este ni- 
ci democraţia presupusă, "de drept. divin” cum ar Spune 
Balcesu, a unora, niti totalitarisniul, la fel de presupus 
al celorlalti, care in storțările lor de a fure un pata i 
orice pret nu se pot defini în realitate în niciun fe zi 
obiectul verificarii noastre este nepst derivat iai sa 
suşi numit partid, unio sau ne-unit, derivat caro ii cal 
tea multora apare ca un elomant do bază in constitu 
unei poziţii politice româneşti. 

Pentru constituirea acestoia știm eu toții «X este no 
cesara inchegarea a trei elomeule, pe cure le dă o dove- 
piro istorică şi o precisă orienture in spaţiu: 

a) un elomout naţional, seci fundamentul românesc, 

pb) un element continental, deci fundamental alia 
peuu, A 

e) un clement mondial, vu dublu aspect de vancop 
general si dosehidere universala de viziune a lumii. 

Odata  inchogate aceste elomonte se constitue 9 po- 
ziţie depe care se poate da n bupta, eu un țel un sens si 
un complex de mijloace, : 

"Dad Tiind vă noi no aflăm acum în afară spatiului si 


“a intrezului comunităţii românești mu putem stabili acas- 


to elemente decât plucână dela vecă ce ne inveţă istoria 


 sumânească, îndepărtată și apropiată, Dovenirea netu 


jă a poporului românesc scapă posibilităţilor noastre de 


p ceretare, şi, mai mult decât atât, viei chiar o informa- 


(io oxactă și inlogrală nu ir putea fntocui “viula împre- 
uuă”, vondiţia fundamentală, “simţirăa în de absto”, nu ne 


stpâneşte si astfel ne ramâne doar supoziţia vălubilă a 
unei intense gspiraţii a poporului românesc către bherta- 
lea lui, 

ja „valabilă i, A ; 
Da ui 

Caracterul “poziţiei stabilite din inchegarea elomen- 
's%or pe care ni le dau istoria, gândirea inaintașilor şi si- 
tuatin geo-politică imsăsi, tocmai penleucă aste un “ea- 
racter” este original, adică românesc, Altfel nu poata fi 
voiba decât sau de o poziţie străina suu de a cutărui 
sau cutărui personagiu. 

Felul în care oamenii de partid vporează inlocuind 
elementele amintite en "derivate”, nu duce la o sinteză 
originala, fară de tare o pozitie nu e posibilă, ci în di- 
ferite “amestecuri”, “combinate”, adevărate monstruozi- 
tăți anti-organice, care substiluite poziţiei aduc catas- 
trofe in viaţa publică. : 

Derivatele po care lo-an introbuințat și le intrebuin- 
ţeaza oamenii noştri «de partid sunt: 

L partidul-ceca ee tina loc di eloment national; 

II. “aliaţii fireşti”, ceea ce ţine loc de element con- 
tinental, ouroptan; 

UL. “democratia în genere”. adică nespeceitică sopo- 
arelor, ceea ce ţine loc de element mondial si univorsal, 
de idee și religie, fără distineţin necesară intre concept 
și Viziana, 

Inte un fol, Iuânul Iueririle cu taptanu!, așa cum fue 
azi atât “vechii” cat şi noii” noștri democrați, toate 
ar păroa buna: partidele sunt inevitabile in viaţa poli- 
sică, alianțele pol să fie fireşti său monstruoase, dormi 
craţia în aspectul ei inedtuetitil, adică libertate de apa 
zitie si guverne periadice sohimbate prin alegeri cavute 
şi controlul permanent al acțiunilor și geafiunitor pu» 
tico executat ide mandatarii ulesii ai popărutui, tinda să 
ţia forma politică generală a lumii, incepând incă de 
acum un vene și jumâtate, Și 

re A popor nu sa născut din vraunul sau mai 
multe partida «i toate partidele, unice sau nu, sat năs= 

: A | velar: 

a esto aceea care duce ln viață şi 
alianța nafireasră este âceoa cură duce la moarte; 

TUL. demorrația nu este un fapt clomantar, orisinat 
si originar, ci un derivat ideologie Al popoarele în viu 
tarea unei formule rare să le ajute a-si determina cursul 
vieții prin extudereă disereționaeismului din Munte 


si din afară 


O poziţie politică se stabileşte în vederea unui ţel 


politie. Ace astăzi: reintegrarea politică a popo- 
rului nastru în lur ocridentală careia îi aparţine orga- 
nic, aceasta fiind pentru el posibilitarea libertătii. Po- 
ziţia posibilă pentru a întreprinde acţiunea în voierea 
acestui ţel este deci națională, europeană, pentru liber- 
tate, Dar: nu partidele me indrepiiiţese existența ca 
popor, nicio “alianţă firească” nu ne dă calilalea de 
europeni, inclusă organic in ființa noastră, după cum 
nici doar formula generală a democraţiei nu ajunge pen- 


tru a ne satisfa”e aspirația călre libertate, aspiraţia co- 
mună lumii intregi, alcătuite insă din popoare diferite. 
On alle cuvinle nu pe bază de “derivate”, in “combina- 
ţii” se poate stabili poziţia politică românească, ci numai 
intr'o sinteză de elemente 


a) Elementul național. E conţinut in lezătura dintre 
spațiul și suflelul românesc, în realitatea geo-politică și 
existența istoric-eulturală. Acestea ne-au dat toate ma- 
rile mişcări care cu eroism şi martiriu au dus poporul 
nostra la stăpânirea spațiului său constiluliv european 
şi decisiv în soarta continentului inșusi, spaţiul anlicei 
Dacii, pentruca in acest veac popurul românesc să fi 
ajuns la deplina expresie a firii lui. 


b) Elementul continental. In toată orientarea lui ex- 
lernă poporul românesc a fost clar: pentru Occident. 
Puneţia neamului nostru a fost intotdeauna aceea de 
apărător al Oroidentului. 


e) Elementul mondial-universal. Neamul românesc este 


din naștere creștin. Tendinţa lui permanentă a fost im- 
potriva oricărui fel de asuprire. 


Acesta trei elemente ale sintezei poziţiei românesti au 
fost atacate pe rând, până la dizovlarea poziţiei, tocmai 
de partidele politice românesti, operând in mod exhaustiv 
cu derivate. Astfel viaţa politică internă a naţiunii a fost 
redusă la lupta dintre partide. Pe această cale elementul 
național a fost scos din sinteză, țelul vieţii publice ne 
inai fiind viaţa națiunii ci a partidelor. Mentalitatea ge- 
merală creală de partidele politice a dat ocazia ca in po- 
litica externă responsabilii ei să intervină în diviziunile 
Oenidenlului, Srnţând astfel elementul continental din 
sinteză şi inlocuindu-l cu derivatul arbitrar “aliaţi fi- 
rești”, ceea ce atrâgea inevitabil aliatul cel mai nefiresc, 
dușmanul Occidentului: Rusia Sovielică, forța anli-eu- 
ropeană declarată. Praclicând indiferentismul in ondinea 
religiosă partidele au substitui simţămăntul de bază al 

sieţii comunitara românești, cel creștin, cu un derivat 
luat după ureche și fără respectarea consecințelor decât 
in rău, demorraţia in genere, ca simplu termen necon- 
cludent. Pentruca tocmai de aceea să dea democraţiei 
însăși Mobilura de graţie, JustităMnă dictalura ca un 
mijloc de apărare a democraţiei. Cine trădează odată o 
face mai usor a doua oară. Fără o garanţie creștină ni- 
cio bună intenție demosratică nu reușesie in Nomânia; 
nu însă prin dema—creștinism, o imposibilitate pentru 
mintea românească, ci prin excluderea indiferentismului, 

Contrariu acestui curs de dizolvare a poziţiei româ- 
pești a fost eforlul eroic de restabiliare a poziţiei româ- 
nești, cu tendinţa către o formulă paradoxală de partid: 

"Motul pentru ară”, adică nimie pentru partid, Către 

această formulă tindea mişcarea revoluţiei românesti in- 

cepulă de către lineretul nuiversitar, abia la câţiva ani 

după primul război mondial, ani în cara primoidia di- 

zolvării poziţiei “românești apăruse evidentă. Reiuche- 

parea poziției românesti prin sinteza elementelor națio- 
nale. europene și crestine a fost telul generaţiei noastre. 

Impta în vederea stabilirii acestei pozitii necesare pen- 

Îruca neamul românese să nu fie distrus a culmina! cu 


„mese a dat atunci singura replică posibilă: războiul. lata 


LIBERTATE, 


războiul anti-sovielic, după ca im razboiul volilie şi. 4 
tural infiltraţia comunistă fusese total anihilată. > 
Lupta dintre aceste două curente coniarii, de dizolvave 
a poziţiei româneşti şi de reconstituire și intărire aci 
sa rezolvat temporar in 1938, cu extraordiuara jocul a 
mişcării, românești. Prevăzăndu-se primejdia unui PDA 
boi civil şi astfel posibilitatea intervenţiei sovietica și 
anti-sovielice imediale, după un prim rezultat al exelu= 
derii comunismului pori-belic din România, oamenii su sia 
periori ai veacului douazeci românesc și-au pus viața 
ehezăşie. In acest chip formula “Tolul pentru Țară” a i 
fost nu numai dată ci și integral onorată. bee, 
Ulterior sa văzul că nu era posibila pacea cu Sovielele, 
am fost atacați, ni sau răpit provincii, Poporul vomâ- 


insa că in 1944, după ce neamul românesc iși consfinţisa 
poziţia cu martiri si eroi în lupla polilică și militară, 
partidele se constitue dela sine eloment national și pre- 
dau România prin des-hiderea frontului şi inoheerea unui 
contract bilateral prin care semnalarii se angajau să co- 
laboreze la desfiinţarea Statului Român și punerea popo- 
vului în situaţie de prizonier. Așa au reapărut partidele 
in Viaţa publică românească, fără alt titlu decât acela 
de partide, după ce partidul propus de mișcarea revolutiei 
româneşti dăduse pilda sacrificiului de partid. După ce 
in 1948, prin diverse operaţii treptate, parlidele au fost 
total eliminate de Soviele, cu excepţia noului partid, cel 
comunist, prezent şi el la predarea din 1944 — cu toată 
sub-precara lui alcătuire—, am avut de vconslatat căl 
Sa organizat cu titlu absolut și asfel asemeni facerii 
lumii, drept ceva dela sina inţeles, blocul partidelor — 
minus cel comunist rămas in țara—, şi care sub acest 

liltu işi asuma dreptul unio de a reprezenta națiunea cu 
revendicarile ei, Nieni din acest bloc se pare că nu are 
cunoștință de un fapt:lipsa de pozitie a partidelor după ce 
au dizolvat poziția românească România încetând astfel 
de a mai ezis!a ca stat al unei natiuni libera. 


Dar dacă poziţia românească a fost distrusă de par- 
tidele polilice, dacă România a fost preluată din aceeași 
cauză, dacă chiar în sânul câte unui partid lurea a cons- 
tatat predarea propiului șef, oricine ar pulea să spună, : 
oarecum pe bună dreptate: este vorba de partidele vechi, 
de ce nu am face un partid nou? In acest caz cine pro- 
pune un partid nou trebue să alează formula cea mai 
nouă. Această este insă pentru noi Românii formula “To- 
lul pentru Țară”. Adică nimic pentru partid. Dar aceasta 
cere cum sa mai intâmplat, onorarea integrală, adică un 
ansajament de martiriu şi eroism. Iar in prealabil recons- 
tiluirea poziţiei românesti. Bituaţia in care ne aim 
insă este și mai grea deât in momentul apariţiei for- 
mulei “Totul pentru Țară”: nu ne lipsește doar terilo- 
riul, ne lipseşte şi mișcarea românească, Și aceasta lip- 
sind, cine poate spune: eu incarnez poziţia românească? 
Da-ă ar fi sau e cineva care să gândească acest lucru 
inseamnă că e lipsit de luciditate, inapt pentru răsupn= 
dere. Dacă o refacere a poziţiei românești exclude orice 
elernent de descompunere, exclude bineințeles și lipsa de 
luciditate. Fără stabilirea elementelor de poziţie nu se 
poale fave nicio mișcare românească, Disperala căutare 
de poziţii personale sau cel mult seclare, împiedică sla- 
bilirea unei poziţii românești, intr'o generală invălmă- 
șală de “sauve qui peut” pentru ajungerea la un “notou” 
cu orice preţ, fie chiar jumulit de ulțimul rest de dem- 
nitate umană. Nimio mu spune că in emigranţa româ- 
nească nu se poate naște o mișcare, dimpotrivă sunt chiar 
semne că “mustul fierbe”, dar prima condiţie a acestei 
miș'ări este libertatea, pe care nicio formaţia cu slmue- 
tură de parlid, fie ea cu titlu da super-partid, dela «on- 


LIBERTATEA 


sitiu de partid6 până la front sau altceva, nu o poale valo- 
rifica, Libertatea mişcării româneşti este toomai contrariul 
organizării sectare, inevitabilă in mentalitatea mărunt 
polilicianistă a celor care “activeaza” in toate felurile 
astazi, formaţia provocată de o astfel da “organizaţie” in 
loe să ajute efortul general către țelul eliberării provoa- 
că vârlejuri in sânul emigrantei românești și “actiunea” 
bata astfel în gol. Există tot felul de agilatii dar nu exis- 
tă o mișcare românească. ŞI dela țelul “restitutio in in- 
tegrum” al neamului românesc se ajunge la lupta pentru 
“restitutio în intogrum” a unora pe bază de pierderi a 
altora pe bază de veleitate, in toate cazurile fiind vorba 
do derivate nu de elemente, de soluţii de continuitate, 
de al doilea sau primul grad. |! 

Dar nici insuficiențele de gândire și simţire, nici relele 
voințe, nu mai pot sia azi în calea reinchegării poziției 
româneşti. Nu avom decât sti ne dim seama de contextul 
ouropean pentru a vedea mai clar. Lupta inter-europeană, 
intre Fronturile Populare si Dictatură, s'a terminat. Par- 
lidele noasre vechi care au de revendicat pe buna drep- 
tate şi una și alta, dictatura sprijinită in vremea fostului 
Carol II, și Frontul Popular alcătuit în 1944, nu mai pot 
să impună Europei ceea ce a fost lichidat istoricește și 
astfel nu pol să-i inşele pe Români prezentând ca formu- 
le ale vremii ceea ce nu mai e al vremii. 

Iar in ceea ce priveşte eventualitatea vreunui partid 
now, care pe baza altor argumente să se substitue ele- 
mentului naţional, indiferent de ce incercare sar fate, 
aceasta nu ar putea să apară decât ca un experiment in 
plus și nimic mai mult. Nu există din fericire —indiferent 
de intenţii— nici omul măcar atât de abil in arta dema- 
gogiei si cu destula atracţie pentru ca spunând lumii 
“eu sânt acela” să poală fi crezut. Trăim o vreme care 
deşi turbure, nu dă voie nimănui să pară mai mult de- 
cât este. Incercările pron care au trecut Românii liberi. 
unii după doisprezece ani de exil, au fost de asemenea 
natură incât judecata s'a ascuţit deosebit de mult iar 
simţirea nu mai poate fi dăruită decât celor capabili de 
pulsarea unei simţiri, nu in asociaţii cu “principii de 
“dragoste”. 

Dar un inseamnă că obsesia constituirii unui nou par- 
tid nu poate să perseculte pe cineva. Dimpotrivă, chiar 
se anunţă un nou partid, vom asista la o incercâre de 
fapt: Doar ca aceasta nu inseamnă constituirea poziţiei 
românești, a cărei primă condiţie este tocmai elirainatea 
spiritului partizan, fără de care un partid care trebue SI 
lupte pentru sino nu poate exista. Avem în urmă exemplu 
pariidelor care prin ereșala lor au sacrificat România și 
al partidului care pentru a salva România sa sacrificat 
pe el. Dacă o reluam cu facerea de partide inainte de a 
reface România, plecăm cu groșala inninle revendirân- 
du-ne insă, cum se face, dela exemplul sublim. Dar nu 
trebue trasă concluzia că mai bine ora dacă nu sd Sa 
crifica partidul nou. Eroii şi martirii nu au greşit la 
dată, au citit bine soarta. Faţă do tot sau nimie, de a fi 
sau a nu fi, aşa cum se află astazi neamul nostru, nu se 
poate veni cu “partea care caștiză”. In istoria noastra 
apropiată, pe are 0 ducem mai departe, AC ja 3 
câştigat decât dând tot, adică pe sine. Acum i e 
punen in valoare acest sacrificu pentru salharoa acte 
românesc, Adică să reconstitui poziţia miorita i Ci 
sinteza olementelor ei. Abia după aceea vom vedea A 
vor fi derivatele proprii elementelor originale. La „ ca 
nu se poate ajunge decât prin adeziunea pa care pu E 
so numin do pe acum viitoarea comunitatea activă a Sa 
mișcări românesti din emigranţă. Intervenţia i ra 
şi declamatoria a unor erzaţuri domo-naţionaliste ia 
iremediabil la demagogia pe care, din foricire, Incercaţi 


7 


Români liberi nu mai pot s'o ia in serios. Ei verifica 
acum elementele și unde le recunose pot constata ince- 
putul inchegarii unei poziţii românești, care nu e pro- 
prietatea nimănui, particular, grup, bloc sau cear mai fi, 


Nu trebue insă ca in concluzia celor mai sus spuse să 
se labilioască jindxactilăți. Demoeraţiaj occidentala, si 
in special aceea americană, sa angajat astăzi în ultima 
fază a luptei impotriva sistemului bazat pe partidul unic 
caro pune la dispoziţia unor minorități active popoare 
intregi si părţi de continente, Dar e necesar să precizam 
că in această democraţie occidentală ne intră democrația 
românească din doua motiva: nu există democrație ro- 
mânească, țara noastră este supusă astăzi unut regim 
sovietic, iar ceea ce a ţinut loc de democraţie in Ro- 
mânia a fost o improvizație inautentică, eșuată in con- 
tradicția cu sine insăși. Asifel nici prezentul nici tre- 
cutul nu indreplăţese pe nimeni a vorbi in numele vreu- 
nei democraţii româneşti. Simplul fapt că au existat 
partide in România nu inseamnă că a existat o democra- 
ţie, partide an fost de când lumea şi fără democraţie. 
Faptul că partidele nostre și-au spus democratice nu in- 
seamnă că intr'adevar au fost. Din cauza inorganicității 
democraţiei improvizate la noi, partidele au rămas in 
afară de viaţa poporului, au fost doar niște cluburi ai 
căror membri se deosebeau de ceilalți oameni prin ocu- 
paţia lor pe care o numeau politică şi democratică. Re- 
prezenlanţa organizată de aceste cluburi era cu totul pe 
de-asupra iar lupta parlamentară era orientată mecanic 
pe baze de majorităţi electorale nu organic, pe bază de 
stări şi indeleiniciri. Sfera politică nu avea astfel nicio 
legatură vitală și psihologică directă cu ordinea socială, 
economică, religios-culturală, juridică. Fostele reităţi, 
miniştrii, erau buni la orice; Conu' Cutare putea face 
salturile cele mai neverosimile: din neant la război, dela 
război la finanţe, dela finanțe la externe, justiţie sau 
unde era cazul. Alegerile “reprezentantilor” se faceau si 
ole cu teroare și falsuri, orice incercare de mişcare po- 
pulară era oprimală cu violenţă. 

Din diverse motive de acest fel incadrarea fostei de- 
mocraţii din România în corul democratiilor oecidentale 
nu e posibilă. Intrucat democraţia noastra a fost a parti- 
delor nu a poporului, așa cum nu e nici azi în democra- 
tiile populare, e timpul să fie lăsață in pare. 

Contradictia nefericită a partidelor la noi nu apara 
decăt in funţie de pretenţia lor democratică Opunându-se 
se revoluţiei româneşti care nu era struoturată me sis- 
temul do partid, fostele noastre partide witâud că sunt 
demoertice au sprijinit partidul unie, participând intens 
la alcătuirea “Prontului Renasterii Nationale” cure ser- 
vea de substrat dictaturii fostului suveran; Cariera auto- 
ritară facută in cadrele acestui partid. unio e a mai 
folosit demoeraţilor noştri după constiteirea *Hrontu- 
lui Popular” din 1944, mâna fiind a comuniștilor apri- 

iți ant. 
siniţi, ia Mute metamorfoze, de partid ca atare, dar fără 
legatura organică cu poporul, trecând dela priee ră 
tidul unic şi apoi la frontul popular, adică icipăl etate 
orului, partidul apare anti-democratio, Aceasta 
cre că la noi demoeratia a fost de fapt olizazhie. 


indicaţii i tinental, eu- 
vea indicaţiile elementului ecoul A 
aa tre in vederea sintezei necesare unei 


Ş sru, - 
ropean în cazul nostru, contextului eura- 


poziţii, să arunram 0 privire asupra. 


, a Li de Pila d narile 
m armela sală în pe rela canal bela dusi 


(pean aetual, Poziţia poate fi românească dacă ne ajută 
la imctrarea continentală, necesără marei unităţi. în for- 
mare, unitatea aUaniică. In vederea acestei desvoltări în- 
Aşi, în perspoctiia europeană, atât partidul cât si "de- 


x 
şiile care su zdruncinat din temelii sistomul liberal prarmer- 
ghor primului război nrondial. Tar intre cela dbuă război 
moliale, în război si după război, antagonismul dictatura 


naținnalistă— front popular sa rezolvat cu defiinyurea 
amândorora, prăbasirea tragică a nationalizmului a des- 
văluit cel putin atâl: frontul popular este un artilicine 
tactie al comunismului mbare nimiede a face cu democrația. 
Da dacă partidul uni Ttourea înță de termenul 
perlid însuși, taclica frontului popular. desvălua sistemul 
de suprastructură al vesbilor partide, mai puţiud evilentă 
in alte ţări dar prea evidenia la noi, Aspertul de pură 
spocuiţie a] vechilor partide din sistemul liberal sa sdes- 
xălue prin lipsa ve rezistență normală (prin mijloace 
priprii) faţa de orice şoc revoluționar de dreapta sau de 
stânza, îșa cum și fanatismul partiduluir unic, duce la 
prăbușire o naţiune prin totala linșa de prevedere. Dar 
intre specnlaţia frontului popular si abuzul de putere 
al partidului unice partidul și-a pierdut pentru oamenii 
liberi mitul pe care îl mai avea până la războiul trecut, 
mitul fiind tota! de parlea partidului comunist. nu numai 
partid unic national, dar partid unic mondial. Faţă de 
acesta se constitue unitatea culturală și geo- politică 
atlantică şi în orice caz aceasta nu se poate sprijini pe 
partide, cel puţin asemenea color de sistem vachiu, fin ele 

„de speculație a unei suprastructuri fia ela da lipsa de dis- 
cernamant totalitar, Deja sperulația matamatic-idonlistă 
san comereial-demagogiră, și dela provocarea ex-abrupto 
2 popornlui, democraţia merge către o nonă fază, accea 
de expresia a poporului insusi. De ncana democratie chiar, 
nationalism, socialism, inseamna astă altceva decat în pre- 
sima războiulni trecut. Problema libertății, a vieţii și a 
dreptăţii popoarelor devine aproape una, fara să fie insă 
propriv zis politică, devenită un fel de tratie in ultimul 
facturul decisiv, reinvigorează viaţa publică. 


Nu ştim dacă rămăsitele partizanale vor fi atât de in= 
elepte incât să se desființeze, să meargă spre o formulă 
"hic et mure”, fără de care nu se poate inchega nimie real. 
Dar şi arire partid ar incerca sa se facă, intr'o nouă “faca. 
Te” pe de-asupra, ar fi un nou prilej de discordie intre 
Homânii liberi, Lăsând la o parte inconseevenţele și con- 
tradicţiile absolute pe care le manifestă mai toţi actualii 
ere în mneză de partid, e de crezel că orive incercare de 

el ar ingrevia enorm refacerea itiei - 
ti prin cumtuziile pe care le cete A pi pi 
este de decât în ordinea justi 
tuniste a unora sau altora, e 
dezastrul ţării nu este un 1 


LIBERTATBA | 
să 
In concluzia putem spune că demarraţia nu n fost, da i 


noi, cum nu e nici acum sub ocupație sau in oxil'o pro= 
blemă românească. Datele fundamentale pentru o puni 


in problemă trebueso chulate la toate revolățiile roma 


neşti, aşa cum Praneezii, de pildă, îşi au datele demoura- 


tiei lor in revohuiția franceză, Cu alta cuvinte, penlru a A 


putea intra in problema unei democraţii la noi trebue 


lăsat de-o parte tot caca ca a fost "democraţia" altora la 
noi, adică toate partidele guvarnante. cu toti doctrinarii. 
aderenţela si ganga lor, dope urma cărora nu au rămas | 


decât sau instituţii fals desvoltata san ruina totală în 
urma celor care au continuat pe “instituţional”, 


Partidul, substituit “natiunii” n fost un instrument 
de distrugere a pozitiei românesţi, urmată de pierderea 


țării, 


Poziţia românească a fost arvatăi de marea generație 


dela 1840, a revoluţiei și a unirii, iar dacă pe de-o parte 


a fost mereu adâncită de goniu și excepţie po de auă 


parte a fost necontenit minată in acţiune de partid. Acesta 
a fost asociaţia de exploatare a ideii, și viziunii “parti- 
dei naţionala”, minorizată întâi eu partiiluj naţional- 
Hberal, apoi cu partidul naţional-tărănese, primul partid 
născut după viziunea Daciei Mari, al sloiloa după veali- 
zarea ei. întâi partidul sa autoconfundat cu “națiunea”, 
după războiul ințregirii sa vazt clar că "naţiunea” nu 
încape în partid, a apărut opoziţia care însă n'a oferit 
alteova decât tol un partid de același tip, deschizând o 
luplă seaca pentru guvernare și nimic mai mult. De astă 
dată poziţia româneasca nu a fost numai minorizată ci 
distrusă fără preget parcă voit pantru a se termina odată. 
eu Dacia Mare Această naie a fost din afară. SR 


Partidele au fost immolriva mișcării revoluţiei ro- 
mânesti a veacului douăzeci, au sabotat razboi (in 
niciun război nu am fost înarmaţi, ostasul român a 
fost disprețuit în ciuda moralului și vitejiei Ini excap- 
lionale) dintr'o tradiţie de partid stabilită 'putem spune 
de astă dată “istorică”) şi, la urmă, cu aceste cerificale, 
și-au parafat titlul de “eliberatoare”, prin straniu! act 
al “armistiliului” din 12 Septemvrie 1944. Toate acos- 
tea din voința unică de guvernare. Această voinţă para= 
zilară a rămas însă astăzi fără obiect, România nu mai 
există, trebue rafăcută, Lichidarea partidelor vechi prin 


distrugerea poziţiei României și României deci, ducând la F 


concluzia necesităţii unui nou partid, ar insemna ea par- 


tidele, să “renască” pe aceeasi cale. Da pildă un alt par- 


tid national, cum ar fi —dupa tendințe urmărind-— 
partid național Fost Ceva, nu ar face docăt să | 
funcţia de suprastuctură a ralorlalla, minorizână 
luţia românească n veacului dauăzeri, așa cum. primul 
partid a minorizat revoluţia generaţivi dela 1840, așa cun 
al doilea partid a minorizat infăpiuirea Diciei Mari, prin 
totala ei desconsiderare și iguorare. Indiferent cum sat 
numai partidul naţional Fost Ceva, în fapt, ca partid 
aceasta ar fi, adică “renașterea” celorlalte în el si ciclul 
internal sar relua spre bupuria tuturor forţtelor ostile 
României, Infiinţarea unui partid acum, vapetăm oricum 
i-ar spune, nu arată decât un ţel: acela ul guvernării, 
inainte măcar ca România să fie în vreun fel reconsti- 
tuită- Intrecorea în “organizare” pleacă dela convingerea 
că partidul cel mai “organizat” va guverna, Dar Româ- 
nii liberi au de rezlovat vhestiuni prea grele pentru a 
se ocupa de organizarea, viitorilor guvernaţi, Nu pot avea 
obsesia guvernării atâta vreme cât nu au ţară. Şi orice 
Român liber (lucid) știe că nu e deloc datoria lui să or- 
ganizeze o suprastructură pontru Românii eliberaţi, Pon- 
tură orice “organizare” de aceasta nu poaln fi decât o 


un 


supruzteuolură, exemplul istorii îl avu, Tri popor nu 


€; 


LIBERTATEA 


işi stabilește conducerea organio decât în comunitatea 
lui și in spaţiul lui. 

Partida mare, aceea a goneratiei dela 1022, mișcarea 
revoluţiei românești a veacului douăzeci, nu poate fi pre- 
luată da un “partid”. Patidu marei genoratii nu dă titluri 
de “guvernământ”, adica dreptul de a guverna, aconsta 
nu exista decât in mentalitatea fostelor partide, ci dă, 
ceea ca la acestea nu există nici latent nici conştient, 
obligaţia cea mai mare: aceea de a ţine vie flacăra re- 
nașterii neamului românesc, de astă dala căzut nu nu- 
mai un dicalura medioerităţii şi corugiici dar 'eupua 
unui proces violent de deformare, Dela ignoranță pro- 
priei culturi şi istorii sa trecut la persecuția si falai- 
ficarea lor generalizată. Dacă cate cineva care crede că 
poate să facă din această “partida mare” un partid și 
cu acesta va “guverna” şi astfel va face revoluţie, adică 
vepune poporul românese iu poblemă, dovedeste ceva mai 
grav decât a nu ști nimic și anume dă dovada că în loc 
să lupte pentru inoirea pormanantă a flacării renasterii 
românesti preia țelul vechiu și destruetiv al “partide- 
lor”, țelul “guvernării”, Acesta nu este un țel politie ci 
politicianist, consacrat de fosta noastră olizarhie impo- 
triva căreia sa ridicat mișcarea revoluţiei românesti, 

Socoteala “democratică”, dupa care un guvern consti- 
tuit sau prevăzut aici sar prezenta mâine in ţară să fie 
“votat”, este nu numai in afară de problema românescă 
şi impotriva oricărei elementare bunesimţiri vi este 
pur și simplu o socoteală băbeaacă, Socoteala paralelă, că 
un “partid” în vederea viitoarei “guvernări” sar putea 
orzaniza acum, aici și în țară în acelaşi timp, anunțânul 
fracțiunii “ţară” eliberarea și “viitorul mare”, și sectiei 
“centrale” Occident, venirea la, putere şi “viitorul mare”, 
ex'e fără îndoială de nceensi măsură, In țară nu se poale 
“organiza” astăzi nimic, far în Occident oamenii sunt ne 
“organizabili”, când partidei mari i se ooune partidul 
mic. “Viitorul mare” preocupă 'azi “ţara” mai puţin 
decât rapida ci eliberare. Iar “guvernanţii” in spe sunt 
organice refuzați de Românii liberi, a căror problemă ele- 


i 


9 


mentară nu e speculațiă politicianistă si intoarcerea pe 


pământul lor în libertate, n 

"Nocunosonta” care trebue adusă la “ounostinţă” esta 
isoria romanesască insăşi cu sensul și rostul ei în lumea 
de azi, Numai așa se poate pregăti lumea emigranței 
pentru *necunoscula” din țară —poporul româneze eli- 
berat— spre a da lupta reintegrării sufletului românese. 
Care incepe de aici, Şi esta in afară de orice chestiune 
de partid, acărui problemă rămâne “preluarea pozoru- 
lui românesc, pe cara „....8ă-l conducă, pe el și... desti- 
nela lui: 

Nu iuseamnă deloc să ne reducem la “cultură”, in sensul 
de pritocire a valorilor, sau, în cel mai fericit caz, de 
contomplare a Tor și îmbătarea idealistă cu ele. Dar din 
valori și din dialectica lor avem singura posibilitate de 
a na face armele pentru o luptă. Aceasta luptă, în ar- 
dinea diplomatică, politie-gonerală și internă-comunitate 
românoască, care o unitate da dispozitiv, penten a avea 
o unitate de arţiune, insă acestea două sunt posibile au- 
mai intro unitate de simţire si de gândire coherentă, 
Ori acestea, renimentțe aroperind românitatea, nu sunt 
azi vizibile la niciun partid, fie el vechiu, fie nou. Toc- 
mai pentrucă Ia oricare dintre aceste partide simţirea a 
numai pentru sine însuși, iar gândirea nu este inchinată 
strategiei româneşti ci torfecturilor necesare vieţii par- 
tidului. Până acum “partidele” și “organizaţiile” exis- 
tente nu au dat nicio altă dovadă. De aceea in condiţiile 
lor nu se ponte aspira la o poziție, care nu poate fi alta 
dscât poziţia românească, a partidei mari, singura in 
problemă cu toate datele românești, aplă de a stabili 
termenul de sprijin dialeetio cu tara. “Viitorul mara” 
să-l lăsăm pentru... alegeri și “retragerea cu torţe” cu 
muzica în frunte, dacă vrem, cu orice pret, să reluăm 
“Sorisorea pierdută”, altfel decât pe scena teatrului res- 
taurat, 


Ionia STAMATU 


Dar 


o 


Partid si comunitate 


Uritica poziției de partid in actualitatea runâncască 
nu inseampă Şi excluderea perpeluă a noţiunii de partia, 
Partide an fost de rând lumea și vor mai D cât lumea. 
Parţid vine de la parte. De partea cuiva sau a ceva au 
fost ŞI Xor fi oamenii; todeaxuna: au fost de partea pa. 
iricienlor şi de partea plebeilor, de parlea Cezarului şi 
de partea Senatuhi, de partea Regelui Şi de partia Se- 
siorilor, pentru bmpărat şi pentru Papă, penlru revoluţie 
Ei pentru reacțiune, pentru Dumnezeu și pentru Mamon. 
to Lăliput existau dhiar dont partide mai calezorir- opusa 
Incă: unul pentru vicenirea oului la capătul grus şi ce- 
tătait pentra capătul ingust. Din această controversă pa- 
Walică în filozofia oului, Tiliputul a riscat o invazie: Ra- 
zatul vecin, fără partide, cu ouă ea baza ideologică, își 
şi pregătise fota pentru *pacifiearea” internă a naţiunii 

liliputane”. Noroc de Gulliver care cu înalta lui statură, 
A resiabitit unitatea naţională pesle «riteriile celor două 
rr ovipare si asa a izbulil să nimiceasea flota in- 

Că apoi Gulliver a trebuit să scape cu fusa, este o 
azanță e moravurilor omenești. Recunostința mu aste o 
vanstanţă în pshihologia celor mari, si nici măcar țo- 
deanna În area a popoarelor, mai ales față de cei cu 
statură înaltă. Partidele dacă rartori se dnese ventra 
seva, mai des se unes» contra cuiva; contra aceluia care 
le fa oul de la gură ca raţinne de existență prin con- 
iraversă şi unește cetatea în jurul iderii de n-4 ciocni 
la capătul In care e mai bine. 

"Drecem fasă printr'o fază in existență lumii în 
forțele aclive trebue să-și unească a și e a 
ceva și contra cuiva; adică timpul de azi romanii un 
principiu de strategie; a nu risipi forțele, ci a le con- 
centra şi în cămpul ideologiei și în acel al secţiunii, Areal 
prinripiu de stratezie nu e compatibil azi cu pozitia de 
pei pentru două raţiuni: una de actualitate, alia de 

In actualilațe, mai eu seamă in actualitatea roma- 
otască din ţară și din emizranţă, part dul cste in = 
ponisin eu prineapiul strategie al concentrării. Partid, 
parte, msi inseamnă și parte, fragmenl, fra ţiune dintr'un 
Vatrez. Adică partidele priu definiţie Impart, Promova- 
vea poziţiei de partid echivalează en eriteriul împărţirii 
Întregului în fracțiuni, 

Poziţia de partid proclamă fatal primatul t i; 
adică in pratică activează principiul presei E cra 
punde, în setualitate, intereselor românești Poziţia de 


primat al partidului, ereeatoare de diviziu să 
1 f “ziuni ar 
țire a intregului în fra ţiuni? zi: i “ă 


Neamul românesc se găseşte in război, f i 
greu război e la purtat vreodată. Fara Au i 
cepută la 6 Martie 1945 a fost pierdută; țara ocupată i 
structura natională nimicită. Războiul în fazale UE. 
are are deci un obiectiv precis: eliberarea pământului 
românesc peniru a reconstitui bazele de existenţă năţin- 
nală. Acest război este cu atât mai greu cu cât nici nu 
poate fi purtat franta! cu armele și cu toate mijloseele 
re le oferă potenţialul românesc: spațiul strategie, re- 
surselle teritoriulei, braţele de luptă, izvoarele de ener- 
gie populară, Războiul este un act exceptional care an- 
ajază națiunea integral, mai alas când e în jo ca acum: 3 
Viaţa sau 1noartea. Pierderea primei faza a războiului - 
“iuntiţ entitatea naţională, Cava mai mult, cum arătat 
altă dată, potenţialul românesc este angajat pri în 
miei advers. Numai subteran, pe calea armelor psiho- 4 
ue mai poate națiunea română să continue războiul 
ii va invadatorului. Libere sunt numai nişte cioburi 
infime din Intregul ocupat, câteva mii de emizranți scă- 
paţi la întâmplare în afară. Datoria acestei emizronțe 
reduse, cum iarăși am arătal în “Libertatea”, este Să 
reconstilue reprezentativ în exil o micro-entitate naţin- 
nală care să continue în lumea liberă poziţia aie i 
captive. Revonstituirea Unui întreg în exil, a i ă 
iri ata cu atălea elemente vâte tute dj d ] 
e bndamentală ra emigranța să fe un nusiliur 
eficace in starea de răzhoi în care se catina 
română. Emieranța dedi este oVlizală EU dag a 
războiului, și In primul rând cea dintâi lege: Pip e 
cauzelor de diviziune și concentrarea tuturor elemente 
lor intro comunitate omogenă. Prima lege a răzbviul i 
impune așa dar cimentarea unei comunități în luau 
Pare să-și concentreze sforţările fntr'o unitate de acțin i 
zei pentru realizarea obiectivelor de război. In ti 
bin e lăeate de o parle particularităţile, iar ra 
i ia pi mich gri sunt subordonate țelului priri= 

3 Xie . aceea i i ] 
tidele conștiente trag epolemade a a pari. see 
și tocmai prin anumile renunțări se înalţă ja polei 
siune superioară:  parlidela Îşi suspendă fune proei 
particulară, Îşi incetează acţiunea proprie, îsi alica 
muri piata ip obiective și sa încadrează 

| naționale. In stări 
partidele renunță la poziţia de partid, A Paper 


LIBERTATEA 


partidului şi se situează pe poziţia comunităţii, adica re- 
cunase primatul Comunităţii, 

Partidele mature au procedit în acest fel în late 
împre jurarile în vare țările respeclive au fost oblizate 
A proclama priinatul Comunităţii: au dovedit simțul ci- 
vie nimerit supunând interesele lor interesulbi publice si 
aliniindu-se într'a acţiune comuă, 

O mulţime de precedente cunoscute ne stau la lude- 
mână, In primul război mondial în toate țările beligerante 
partidele n'au funcţionat oa parlide ci ca elemente subor- 
donate Comunităţii. Chiar si partide centrifuze pâă 
atunci, sau asumat expresiei unire a entilății naţionale. 
Astfel Partidul Socialist german a volat credilele d> ră - 
voi în Reichstaz în 1914, propuse de Cancelorul hale 
vului. Partidul lahuris britanie a participat cu Mac-Donald 
ln Guvernul de Război prezidat de Lloyd-Georze; Partidul 
Socialist france Sa înserât cu Jules Guesie și Alberti 
“Thomas în Guvernul de Coaliţie al lui Clemenceau; iat 
partidul socialist belgian cu Vendervekle a intrat fa gu- 
vernul de uniune naţională al Rezeiul Albart, har si 
în Rusia taristă la început mensevici și chiar 0 fracțiune 
bulsevica, eu Alexinski impotriva lui Lenin au încetat 
opoziția faţă da regim, pantru a-l lăsa liber să concan- 
lzeze toale mijloacele asupra obiectivalor de război, 

Ceva mai mult, parlidele nu numai că sau unit și 
sau subordonat comunităţii, dar an renunţat sub imperiul 
stării de axrepţie și la ex: usiviemul eriteriului de partid, 
făcând apel la toate elementele de preţ din afara ţar- 
Lidelor, ca înelectuali, tehnivieni, militari ete, Suu vital 
in astfel de timpuri până și dușmăniile personale san 
de ideal. Un pasionat și sertar ca Clemencemu n'a mai 
ţinut seamă ra Sef de Guvern dscăt de raţiunea obiee- 
tivă a focţiunii lui. Liber gânditorul si vadicalul Ule- 
menceau care detezia pe catolicul si comservatorul Poch 
va avut odihnă până ce nu Va impus în postul de Ge- 
neralism al Armatelor Aliate când Va considerat ra sin- 

gurul capabil să aducă birnintă. Când dusmanul bate 
imperios la poarta Cetăţii pasiunile lie si xeehea ma- 
ximă de drept public din fegea celor XII table a Romei 
vechi: Salus Populi suprema lex est, rămâne singura 
poruneitoare, 

ȘI in România partidele au dovedit odinioară, o anu- 
mită maturitate în stări excepţionale, In 1910 “Take Tones- 
cu a uitat adversitatea cu Brătianu și a intrat fa guver- 
nul de uniune națională. Deasemenea deși pe poziții di- 
ferite, Brătianu și Marghiloman Sau înţeles Lacit să nu- 
şi facă greutăţi în misiunea respectivă. 

Dar nu nuinai în timp de război partidele nu trebuit 
«A remunțe la exclusivism, ei şi În crize căre JUDE în 
primejdie eshilibrul Comunităţii. Mattel în 1926, după 
guvernarea doficientă a Carteluini, fran ul frane era 
grav ameninţat. Dmpă o cascadă da cabinete” Herriot, 
Briand și Painlovă, partidele sau subordonat unei Qoa- 
liţii sub Poineart. Doi ani căt a durat oriza, partidola au 
fost silita să renunțe la interesele lor imediate pentru 
a-l Misa pe Poincară să indrepte situația. 

Deasemenea în 1921 în criza livrei sterlina, primii trei 
leaderi Iaburisti, Maa-Donald. Snowden şi Henderson au 
renunţat la propriul paxTiă pantru a se uni cu inca 
torii lui Baldwin și Chamberlain și a vastabili situaţia 
zăruneinată a Marei Britanii. F 


A i do, 
ceput încă în ţărila beligerante ru pluratitate de partide, 
îi constituit ut nationale si sa făcut ca BĂ 
slementela folositoare din afară „de mt ale E 
Tetain de pildă, atât de temut de partidele franceze, 


Las 


fost trimis sa Ambasador la Burgoe să atemieza tansiu- 
noa cu Spania nationalistă, Iar în clipele tragice ale pră- 
bușirii franceze, Aduanerea Xaţională in toare majoritate, 
printre care 110 socialişti, a votat depline putere Mare- 
şalului Petaiv. 

Nu mai vorbin de Statele-Unite unde prin îneuai si - 
tomul constitui nu există ex-lusivism de partid. Indilara- 
de majoritate, cele două partide dn: în multe probieme 
o politică comună, întrebmințează elemente inditeraut de 
partid și încredinţează posturi rhaie personalităților dn 
afară de partide. 

Asa dar experiența timpurilor moderae ue arală ră 
sxtrema complexitate a problemelor mai ales în stări de 
excepție, ronstrânge partidele să ranunțe la exelnsisiemul 
poziţiei de partid adică la primatul partidului zi să e 
încline fată de comandamentele impuse de primatul Gor- 
unității. Prebilindeni, în politică în diplomaţie, în 
economie, în industrie, în stratezie, partidele Lrabua “A 
admită tehnica majoră a Comnnităţii și să cnnsimtă 
folosirea elementelor fără partid, sompetente și inițiate 
în tehnica aceasta comunitară. 

Nicăeri un partid nu mai are sufitieută forţă de alr.r- 

ț'e şi de reprezentare, deci sullcient credil, pentru a vorbi 
şi decide singur în numele Comunităţii; pentru a ze ca- 
lih-a reprezentativ un partid trebue să facă apel Ja ce- 
lelale elemente constitutive ale Comunităţii, adică trahoe 
să renunțe la criteriul excluziv de partid și să dovod>ască 
aptitudinea de u câștiga increderea prin serviciile ce 
poate aduce în «nbordineas Comunităţii. Acest adevăr este 
notarâor în situaţia naţiunilor orupate de un invazor. Su 
se poate vorbi în ntimele unui partid pentra a ereca un 
curent da încredere, pentru, a concentra elementele uctive 
și a aglutina o mișcare de rezistenţă naţională, Bxporienţa 
calui de al doilea război mondial este coneludentă. In nicio 
tară oempată rezistența natională în potriva imazrului 
n'a fost deslănțuită în numele unui partid. In Franţa de 
pildă rezistenţa în potriva ceupantului nu sa facut uniți 
în numele Partidului Sovialist, nici al Partidului Radical, 
nici în al Democraţiei Creştine, nici în al unei roaliți: de 
partide; ei în numele comunilăţii franceze, de o mişcare 
națională de rezistenţă, “Franţa Liberă”, condusă de 
Generalul De Gaulle și încadrănd la olaltă e'emente din 
partide și din afară de partide. Și nici în Belgia, O'anda, 
Norvozia si Grecia partidele nau fost numite ea oxprexie 
a rezistenței, ci anonim şi cu elemente în parte sau in 
tezrat în mișcările naţionale exponente ale comuni ăţ or 
respentive. 
Nici măcar Partidele Comuniste, care sunt altceva decâț 
simpla partide politie. ci toemai prin structura m ări 
de răsturnare a ordinei comunitare penira a substiti 
primatul comunităţii su dominaţia exclusi & a unsi lase, 
adică partida cere proelamă Tiţiş dama exohusivimalui, 
au sau incumetat în tările oxupate de invazor să pastieipa 
1a rezistență mărturisit în numele lor ca partide; ci eons- 
trânsa de impariul realităţii sau camuflat, înpranuu And 
formele comunitare, “Forțe libero”, Comitate de Elihe- 
rare, Pronturi ete: și inemirându se în miscărite de rezis- 
tenţă națională. 

Ghiar în Juzostavia, unde comuniștii au organizit pe 
contul lor rezistenţa politică şi militară în polrivă oen- 

i, sub conducerea unui vetaram maoseovit ca Pito, 
partidul” n'a îndrăznit să-și afiseze Drma şi să-și 
mărturisească deschis exelusivismul: și În Jngostavia 
rezistența a fost captată într'o formulă comanitară, 
“Frontul Naţional” pentru a nu trezi ooziţia comunităţii. 

Asa dar prima lezo a războiului, frontal san asia 
în arme de foe sau numal psiholoxice, comandă priuta- 
tul Comunităţii şi subordonarea partidului. 


ia 


Partidul care se apune ucestoi logi Și refuză Ingico 
sheolută a războiului, adică renunţarea la pozitia de par- 
id, la primat, In oxelusivis, provoacă fatal o criză io 
potenţial naţional Militând rai departe pe poziția depar- 
id, adică pentru exolusivitatea de interese, pentru pri- 
mat, Partidul se pune singur în afara actialilăţii și alră 
fatal în conflict cu intaresele generale alo Comumtăţii 
Partidul impune astfel o continuare n fră mântărilor m- 
tostine, o subordonare a obicetiv elor generale țelurilor 
parţiale, o risipirea forţelor în a otivităţi sterile si deseori 
contradictorii. Agilaţ a anarhică a partidului sabotoază 
astfel unitatea de acţiune, împiedecă dezvoltarea unui Ta = 
ximun de poţential naţional și compromite posibilităţile 
Comunilăţii-de a câștiga războiul. Fireste instinctul de con- 
sertare a) Comunităţii Naţionale readționează și din cioc 
pirea dintre partid si Comunitate sau partidul este 7dr0- 
vit, sau Comunitatea, prinsă între două foruri, al iai 
cului exterior si al antagouismului intern, este nimicită. 
Dar și atunci, oală cu Comunitatea, fatal si partidul este 
căeriut. Aconsta este consecința viguroasă n insubordonli= 
rii Partidului faţă de Comunitate; dispariţia în orzo caz 
și uneori şi dispariția Comunităţii. Kerenski ne oboră un 
prevedent care nu trebue niviodată uitat. Suborionănd des- 
tinul. Comunităţii intereselor de Partid, a împiodirat pe 
Generalul Korniluyv. în Avans 1917, să continue marșul 
asupra petrogradnlui și să pună asttel capăt definitiv su 
versiunii bolșevice piănnită de Tratski și Lenin, Do pe 
urma acestui sectarism funest şi Rusin şi Partidul Socia- 
list au suferit o catastrofă, ur Rorenski de 35 do ani În 
exil, este simbolul universal al inconştienței în faţă celei 
mai mari ameninţări a timpurilor. moderne: 

Emigranţa Rominească se afla uoum in faţa acestei 
probleme imperative; primatul Comunității, Nu se cere 
purtidelor și grupurilor să renunţe la existenţă. Din 
polrivă. pluralitatea grupurilor poate fi un stimulent 
printr'o întrecere în acţiuni dezinteresaute la obivet, 
prin critica abieotivă si la nivel superior u aotelor nepo- 
trivila si a falsedor ideci, prin arătarea cu bună erendintă 
si umilintă a erorilor de gândire și de sens. Dar se core 
grupurilor penunţarea 18 pozilia de partid; udică la soe- 
tariam, la exclusivism, la găndul si marturisit dar mai 
ales ascuns al primatului de partid. Fiindcă velvitatea 
primatului de partid imbrăcata în zalele amăgitoare ale 
formulelor comunitare, în mărturisirile prefăcut de 
credință în “neam” in “spiritul de jortiă” și alte omolii 
de acest fel, desmintite zilnic de brutalitatea faplolar dic- 
tate de egoismul partizan, este ma! primejdioasă decăt siri- 
garea cinică 4 pretențiilor de suit în cap. Poziţia de partid, 
aacunst în forme comunitare şi fără subordonarea sinte 
faţă de primatul Comunităţii, compromite polbilităţi de rea- 
lizare, (morederea în inițiativele autentice, go- 
leşta ideeile, adănpesla diviziunile și pănă la urmă uduce 
disperarea. Esle de înţeles tartica purlidelur comunista de a 
phlrunde în Cetate simulănd fure comunitare: fiindeă 
tocmai pe această cale surpă Coronnitatea. Dar este da nein- 
eles orbirea grupurilor naţionale de a wma acecași tactică 
pasinceră care poate costa existenţa Comunităţii și pănă la 
urmă fata! și propria lor existență. - 

Din AV48, când s'au constabuit primele elefhente poli Live 
ale unei emigrante vomănesti si pănă acru la 1053, bila 
qul acestei tactice exclusiviste sa poate rezuma lapidar: 
atamizarea poziţiei românesti pănă le baza, pe plan extern 

si intern. Io nivio problemă, dar absolut în nicio problemă 
de interes romiinese ui sa găndil lu nivel superior si unu 
sta urmat un criteriu obieoliv: «i sub impulsul cu neputinţă 
Ale stapănit al beţiei de exclusivitate, grupurile au preferat 
st se devure cu ore preţ, decăt să rerlenteze câ poale e mai 
cuminte chiar în interesul propriu, să se caute o soluţie 


LIBERTATII 


minimală în comun. Prolutindeni, ţn Biserică, în Cult 


asistenta în formulele de reprezentare, în acţiunilo i p 
mai simple la obiect, wa fost chip să se realizeze ie 4 
înţelezere, ci toate au țost prilej de cinenire și de daț la A 

DX 


cap Cea mai inocentă inițiativă este considerată o prinsi, ş 


poziţia de Partid, se stiinte ameninţată dacă o initiativă 
nu-i aparţine și atunci să incearca so cnpleze sau so 
nimicească, Purtidul nu sa preocupă slacă o acţiune da Ore 
de vădit înteres romănes este compatibilă cu pozitia de 
partid : se preferă compromilevea acțiunii decăt su-cesuj 

ei in afara poriției de partid, Dacă partidului nu-i convine i 


do pilăă o instituţie emiturală, oreăt ar servi inlorasolo + 
vomănesti, caută sa discrediteze, so lovească cum poata, so &: 


înmpingă la desfiintare prin cole mai joase mijloace, 


Aceasta îndârătuivie de exolusivitate a pozitiei de part'd, i 


a înveninat sufletele, n desourajat, a dezamăatt și a indo 
pârtal smnjoritatea vomânilor de orce interes pentru 0 ae- 
țiune în comun. 'Tactica poziţiei de partid a impus un stil 
meschin în raporturile dintre Români, a coborât nivelul de 
gândire şi de sensibilitate faţa de preocupările româneşti; 
o astfel de tactică reduce la oant orce încercare de mai bi- 
ne, dezarmează orare voinţă do reatizare. “partidul” stă 
în drumul acţiunilor pe care nu le poata circunisezie și 
scoate din luptă dacă nu se supun exelusivei, elementele 
cela mai folositoare comunităţii. Principiul 'viguroe al 
partidului Comunist, “eine nu-i cu noi, este în potriva 
noastră”, se identifică fățiș la baza poziţiei de partid şi 
în emivranța românească, Nimio nu 0 lăsat st depăşească 
criteriul de partid; totul este redus la numitorul do par- 
Ma. $ 
Iată de pilda cazul de la Biserica din Paris, Ce poate 
ți mai in afara pozitiilor de pariid, mai de esență unifi- 
catoare decât Altarul și comunitatea eredineioşilor cre 
ii înconjuară. Și desigur mi este cazul sa mai repelâm ce 
extraordinară importanța axe pentru poziţia românească 
în exil, Biserica, Templul, ca simbol al Comunităţii oreş- 
tine si naţionale. Ei bine, țoemai Biserica a fost terenul 
unde poziţiile de partid sam găsit să se Încaere mai cu 
înverșunare. Rezultatele sau văzut: Biserica a stat în- 
shisă ? ani și poziţia vomânească a pierdut cea măima- 
re parte din credit în limea Introagă. 
Dacă “partidele” nu sunt în stare s 
teriile diviziunii în spaţiul ne-lumese și unificator al 


credinţei, ce e de aşteptat de la ale în câmpul acţiunei >: 


> 3 


unde, ca fobun miraj, sunt fascinate de miraculoasa pers- 
pectivă a puterii! Si în adevăr, grupările ințopenite pe 
pozitia da parlid, se poartă în 6xil ca și ounr mâine ar fi 
de impiurtit portofolii, prefecturi, primarii și direcții do 
scoale normale, “Panlidela” pierd astfel conta tul elernen- 


lac cu actualitatea, adică nu mai sunt în stare sa măsoare 
Limpul, să știe ce e posibil şi po re lovuri se află. Poziţia 


de partid sărăceşte Comunitatea de ideci şi de oameni, 


guneşle mkzminţa spre viziuni ample, întunecă ovizontul 
şi închide imaginaţia treealoare inter'o rizida mdioe 
eritate. . 
Noi nu ştim dacă grupurile din exil (şi dau îndeajuns 
seama cât rau fie poziţiei româneşti și mai mult fncă, lor 
fusăşi, Imdărătuicindu-se pe poziţia de partid în antago- 
nisi cu poziţia comunitară. Poziţia de partid întreţinănă 
criza de unitate în mmigranță, oleră o dilemă penibilă 
în raport cu ţara. Fiindoă sau dovedeste o suficienta vi- 


solidariiaţi interne în bozală onganie do starou de război 
cu puterea invadatoare, sau impatontă prin eliminarea 
din aetualităte îsi tao irevocabil puntile cu tara, “Partă- 
daleă ar trebui să-si amintească câ so stie de cână Timea: 
«X ocee mănunchi animnut de o sufihre omeneascț, instităi- 
ție sau organizaţie, nu are viaţii decăt dacă sorvegti 


a venuțe la cri- că 


wnnizat în lupta conțea. omuniautui 


LIBERIA DEA 


si cât Limp e folositori. Cârnu nu m Seb eple sau 3 mul 
vtu, când Veservoşie, moartea cea fără de inviore”, cui 
spunea Codreanu, esto auroapo, partidelu, urupările, pe 
poziția «de puputid în stuvea do război ae meu, DU unt 
că nu sorvese, lar fut col anui mare râu torintulei de organi= 
zare şi lohnicei do acţiune impuse de a tualitate; Comuni- 
tatea Nomânenseă și tehnica uelivă comunitară Homânia 
in război promoyouză Comunitalua, Partidul în sont lict 
cu Comunitatea, inteă în conflit cu "ura, Donceaa politica 
cea mai abilă A uni partid in propriul şi vealul să iute- 
ros, cale renunțarea la poziţia de partid si dovedirea capă- 
estăţii de acţiune dozinteresa d În subordinea i in sorvi- 
ciul Comunităţii» conditia ubsolulă de supraviețiure a 
partidelor românesti este jovadu utilității lor în acbuali- 
tate, adică renuntarea 1 poziţia de partii şi încad. arca 
pe poziția de comunitate, 


Dar nu numai raţiunea de actualitate comandă renun- 
țurea la pozățin de parlid și incadrarea pe poziția de co- 
munitate, Tot atâț de unperalivă eata raţiunea da 15 
orie, 

Qu cel de al doilea război mondial se vede pine sfârşi 
ul unui ciclu în structura politică și in tehnica de guver- 
namânt a societăţilor muderne. Observațiile în arest seu5 
nu sunt de acu, i mai de mult, din toamna anului 1944 
gvenimentele politivo= militare de alun indicau eomina- 
toriu 0 revizuire in eriteriile de gândire politii proeau 
o nevoie de meditaţie vigurosă asupra cursului vi,lor al 
istoriei universale. Fiindă ora vădit că nu nai e duajuns 
pentru â da do rostul lu urilor cari ne privese diroct, de 
w gândi pe plun ninti naţional sau wăcar vonținental; 
naţiunile orcât do mici pentru a-şi bigriui de rebu 
Veebuo să Se ridice la viziunea Je ansamblu mondial, să 
judece lu scară universală. Sotuţiile de resort waţăonal 
vu mii puteau ji căutate singure in propriul conţinut și 
în relaţie numai eu spaţiul apropiat, ti contrurtate 
permanent din necesitate în wuport cu lumea Inlreagt 
starii accelerată de viteza uujloaceloe vevoluliunăre 
evecate de un păzboi COPIE, impune 0 coreaponlență 
invizibila incă, dar perviptibilă, intre națiunile cole mai 
indephrtate. In perspoetiva celui de al doilea păziioi IAD 
din, naţiunile devin mai mult său mai puţin vene Ș 
in orce car dependente vând, nevrând de o trav Larie 
comuni, Naţiunile pierdeau astfel o bună parte din au- 
tonomiu de destin, poniru + urma o directie sonună În 
viitor. Evident, o usociore de destin impusă de un fenv- 
men istori» de proporţii să de vaste, creea da la adus 
condiţii de protucori fundamentale in structură plic. 
a naţiunilor, Tica de vhzut că paţiunile nu mai sc 
guvernate după for devenite vilă e dn WTA a, 
prefaceri do structură. Lamaca din 4045 nu se mai p 4 
conduca dupa modele din 4885. A menţine torn!e pată 
do conducerea poeorespunzatoare Pun o nouă rox tute + 
Mitică si suciulii, (useuinua & OE0ă eţiuni menite de 2 
se ciooni cu voalitatea si provoci fatal co pr 
contra timp eu protucerea „Dvoască a focmuslar pal 


și sociulu. ae ate 
Atunci, în 1954, intrun amurg do Septembrie, Plin 


 mându=me pu străzile Viouoi masă sa apropierea Ul 


stărgit do război piordut, Pam înţeebat pe re că mrd 
torii importanţi i covpului politie dt apă îi 
civovnstanţe maxi autoritate a axilu pr 


ș vă politică a sooiotății 
vedo vi hoarou atei omul de organizare 
baza. ana 


Li) 


noul structuri si ave lui nou sista in statul rewrenuizat; 
si fireste, cal intrebat fiind seful Miseării begionare, su 
ce înfăţişare va rezulta Mişcarea Lagionară după procesul 
40 motamortoză prin care trete, datorită prefacerilor de 
vaste dimensiuni ce operează în lumea întreagă: și pentru 
mai absolută claritate faţă de acest iti punet, ant 
pevcizat ch desigur po-Sa îsi dă seama că Mișoareă lezid- 
ară din 1044 nu este aceenși din 1987, după un razboi 
mondial şi mai mult incă nu va mai acecași 10 ani 
mai târziu dovident, întrebarea nu se referea la 10odi- 
Weări de substanţă, perenă prin fenomenul istoric din 
varo să erei, er În but tigarea sezoitată din recrisțali- 
zarea fenomenului politie din care va renaşte .& orga- 
nizaţie Migeareu Logionară). 

Di, Sima xa oprit în loc, na privit roneeniral cam 
2 minute și a pornit mai departe fără să vaspiindă ni 
mic, Această tăcere ma hotărât să formulez în scris 
observaţiile asupra cursului ce urmonză fenomenale po- 
țilica după vel de al doilea război mondial şi ari redactat 
un. mio studiu. intitulat * Gormunitarian să Conuniana” 
Precizam in introducere că termenul "comunitirisn” 
cate provizoriu și precar, dar că nu gasesc altul lA fuule= 
mână care să exprime Tm pxact fenon enul politico-social 
ce 58 va opune comunismului Inir'o ăia derisivă pe 
plan mondial, 

Firește, acest studiu in sondiţiile de atunci n'avea un 
de să He publicat; m'am mărginit să inmânez 0 copie 
D-lui Sima si să-l fane cunoscut cătona prioteni; apoi in 
invăhmăsală jiehidarit din 4045, Sa piendut laolal & «ua 
atâtea altele, pârtii şi amintiri, 

Dar de atunci încă se vedeau semnele UnNoP ransfu-= 
mări. Din ciocnirea indetungată și fără iertare intre ce e 
țrei idei-sisterne, Democraţie liberală, Nationalism bota- 
litac. si Colpativismiul. social» toate trei ieşean. epuizate 4! 
disorelitate in canti ini popoarelor. pentru a aupravie- 
pui, toate teri au nuvole de reabilitare și de o raincăreare 
de conținut organizat înbr'a paub. formă de manitesare: 
Şi mai nezulia că nibăuna Hu poate triunfa şi stapâni sin- 

în lume, Din eroziunea reciprocă datorită văzboiului 

i jdei-alsteme ramân valabile nu 

mal asențale. Fiindeă: nu 4robue să «tulem în greşala de n 
nega fundamental, dupa angajarea noastra, rostul calor- 


întâmplare: at corespund. unu vimpuri şi Wor 


. 
otată eroarea votalitarismului de a disconsidira FOSUI 
aie mari procese din istorie, pum & fost Havoluţia 
Vrapeeză din 4780. Acbale mari Erauănlari marchează 
etape peste care nu se poate (Peace, povolutia Francez a 
putut. pune în cimulaţie iulie noţiuni inounsistente, dir 
o mare idee sta sristalizat in gonztiință univorsală ; Fes 


bue să constată 
popii 00 n e mt 
poziţii, slau MAV AF. 


vuspet 
n i ont, în toneret 
i umane, că WR priucipii perinanent, 1 
a rămas prinvipinl col mal soppieh «i în regeos chat 
în sistemele cele mai demos jee. sia 
Ş Dar niciunul intre aceste trei principii, ara i 
liberal, naţioualist, Său sueialist, Male pelin antagonis 


dintre ele În con inţa popoarelor; 8 mal pol 


singur ca biza u unui sistem de guveruare, Niciunul nu 
mai are ca bază unică sunuientă forță de constituire a 
unei structuri poliliro-sociale. 

Fiecare are numai o bază oporantă limitată, Libera- 
lismul proclamând primatul individualismului, fără 8 
urmări mai departe incadrarea individului, Va precipitat 
într”o “oceameă” solitndine socială. Individul avea o nl 
țime de drepturi garantale de constituţie; era puteruie 
cu volul lui, dar era singur in societatea liberală. Indi- 
vidul era liber, dar abandonat; plătea libertatea cu si- 
gurătatea. Democraţia liberală ma rezolvat tocmai esen- 
tialul: încadrarea liborlăţii individuale intro solidaritate 
socială, Acifel liberalismul insuficient vertebrat și ne- 
Analizat pe plan social, s'a condamnat a priori la o e'e- 
meră eapacite de structurare. 

Și în adevar, concomitent cu liberalismul, au aparut 
tendinţele eoreolive ale xiriilor sociale dozvăluite de sis- 
temul liberal. Coleetivismul s'a răspândit datorită acestei 
năzuințe a individului de a se elibera de solitudinea sn- 
cială; economie, sotia! si politie, solitudinea este un factor 
de exploatare; eliberarea de singurătate erhivala nstfel 
cu o emaripare de exploatare, 

Intre libertatea aducătoare de sinzurdtate, deci de 
exploatare, si emancipare de solitndine sociala creatoare 
de securitate, omul-massă iși alionează benevol libortatea 
pentru a-si garanta seewritatia. Comunismul, cap And 
tendințele roleeliniste, nu a propazat prin dortrina sa 
raterialistă și normele de organizare economici, ri prin 
exploalaroa năzoinţii omului--massă de a nu A sirpu 
și de a-si garnnta securitatea, Nici colectivismul însă nn 
poate constitui sine o bază de existenţă politică si 
aocială. 

Colectivismul pus în miscare de marxisnu n dagene at 
into Inptă de clasă și cursul istorie contemporan respinge 
orce gen de exclusivitate, Bxelusivitatea de clasă presu- 
pune excesul de autoritate care În ultimă analiză canduen 
Ja Wranie și la contradicție eu baza de pornire ideologică. 
adică tocmai la exploatare. Colertivismul este un erera- 
ar de vontradietin jundamențale si un connator de can- 
Mila fumloase de energie umană, isuportabil pentru o 
societate. Coleclivismul negând toule valorile permanent 
ale Gernlui si ale puinântului, ferecat de obsesia prodae- 
Viei materiale, intră în coniliei pu toate realitățile, Ge- 
dinta, națiunea şi ontul, care recunoaşte până ia uraă 

că a pierdut Hbertataa fără să scape do exploatare. îi - 

zistenţa maburali masi net prin inerția 
psihologică a maselor ce se ridică în faţa sisterurui 
colectivist, creaază un vid ce nu poale N acoperit decât 
temporar prin expansiunea unui imperialism de tip re- 
voluţionar; iar dară acest tip de expansiune revoluționară 
ar atinge limitele propuse, vidul ce sar căsea ulterior, 

Sar intinde în inireaza lume, în care Sar prăbuși apii 

sistemul colectivist, fără soluţii şi fără radicini În rea- 

Mitatea omenească. Marea primejdie a comunismului man- 

dial ar 1 consecința contradictorie n unei victorii efernara: 

o liranie universală urmată de un bacs unbversal, din care 

me se știe cum și când ar mai ieși lumea, 


„mini. Resolujiile măbiunatiste din Sala si dit Gere, 
„mevoluţii autentice iniţiul arsă! nr vrea unii să le conteste, 
i niteau şă contribuie ln stabilirea intro ordine lozică 
r ce urmau să fe rezohale In armonie zu 
vesultate din marile revoluții vwropene priece- 
Din cesastă conciliere a renilantelor noulior -e- 
| nationaliste, cu rezultantdie revoluțiilor pre e 
anite tradiţii eu rin Să se eonstitu» o 

j si „Nici Najonslismul n'a îe- 


d 05 9 LIBERTATEA 13 
butit în a va-tă misiune, Nu voni face nodreplatea 
lăsa mono oul răspunderii, Lat 5 vom o.unp 
in care sa lasat andenat în contradicție cu ia 
misiune, In interior a alunecat în totalitarign, mesi 
un mare principiu: vospeolul” persoanei umane, Iu 
rior u deenerat in iiperiaiisti, oulcând um al 
principiu:  liberiutea popoarelor,  Gontis Amd TI 
omului și libertatea popoarelor, Nationalismul să 
de Ja linea ascendentă consacrată de tradiţia e 
şi intra în conflict cu sspiruţidle de cooperare ale 
ţiunilor ca v condiţie de dezvoltare in libertate, 
Naţionalisnuul alunecând pe panta Lotalitarisraalui 
a umjeriulismului se inehireea în porniei dle exolusiv 
adica se molipsoa de viciul yo care lormai din nn 
trebuia să-l combală, haţionalismul în log daci să one 
titue un progres în funeţianea ste pilot al Buropii spre 
o aşezare armonică şi duranilă, upărea ra un regres din 
moment ce uu izbutea sa realizeze noui forme de vvopenăre 
europeană. Alterarea Natioanlismului sa datorii În pri 
mul rând acelui nefericit *uhror-Prinzip” adică mud 
carea simplismului ln rangul unei doctrine do guvorna= 
mânt. *Fihrer-Prinzip” este alteova decăt cozarisn, do 
zarismul nu depinde numai de o persoană, «i aste ovala 
finală a unor instituții a căror ultimă expresie devine o 
persoană, Cozarul provine dintrun cadru bine stabilit 
si ara o identițate bine cunoscută ca o camtiție tocmai 
de recunoâștare în vârt, Orcare instituție poate condi a 
la cezarism, chiar şi institutia parlamentară, toare 
Prinzip” din potrivi este tocmai negarea funcțiune | 
institutionale și substituirea prin fineţiunea Unică por- 
sonală. Aa 
Fâhrerul ru se stie e vnde aice și aunge în ri 
nu pe cale institutionala ea Cezarul, ci pe cale catia & 
ȘI vhiar dacă prin exvepye un *Fihrer” este consimil 
de sistemul instituțional vaun Cezar cum sa intimplat 
În Germania, prin: grijă a * Puhrerului” este să dăâne 
sistemu! institoțional și a-l inlocui cu sistemul de unidi= 
Mate, persunal. Aceasta este deosebirea intre Cezar şi 3 
Fahrer; (ezarul respectă ca izvor de putere sistemul ins 
Utuţiona! care Va ridicat; Pubrerul nu considera ca izvut 


iu zona politicei inalte personalul conducător al aces9r 
regimuri au Ihaut de dorii. coniveâtorii Natiooalisratahui 
nau depășit o viziune rurală in problematica universală: 
au atacat cu criterii provineinle, probleme mondiale, File 
(în ciuda unai tumultoaso grandiloevonte, privea Raiehul 
milenar ea o “putria chica” texpresie spaniola hulioărd 
provinera de nustore, “patria mica”) Întiasa peste vecini, 
prospera vreine îndelungată, puvând lu muneă niște oanani 
do rang inferior, 


Mier inţelogoa aspirația la primat n unei mari na 
 Uunt moderne in istoria contomparană, ca o moșie marit 
cu mult pamânt vernoziorn one să pornită securitatea 
- digestiei celor do aceluy aânge, și mmunită de o mână de 
ecru cu cheltuială puţină, Adolr Miller wa ţinut seama că 
primatul unei mari maina în timpurite noastre se daţo: 
roază unei iteiforță eroratoare a unor conditii de coveprara 
“voluntară, de concantrare pe această idee-forţă a altor 
națiuni inte o vomunitile uarantă de libertate. Si e de 
- noinţelea cum Mussolini, mut ins inițiat sa lasat antre= 
- vrenat pn catea unor procerdee atăt de rudimentare în pe» 
Httea mondială, 

SA așa, cuoorbire dle ansamblu uimitoare și vi o teh 
mică da arţiune de o daprimantă ingenuitate, Napiomalis- 
“mul, expus prin definiţie unor udveral'ăţi eomsiderabile, 
a fost redus In nepulința de realizare, Conducătorii Waţio- 
valismului nau stiut să nencieze Prţale eoriplimentare 
si nici să disacleze po cole adversare, Până la urmă Xa 
Vonnlelizmul sa trezit în faţa unt oval uniwersae, 
unind contra naturii for opuse ea Denneraţia Oceiden- 
tă şi Comunismul stepei Orian'ala. Astfel Nafionalismul 
a pierdut acolo ude idroloziile se saliteară: pe edmpul 
de Italo, Și odată cn Naţio al mul a pierduti și Boropa 
o etapă in sforţirea de constituire si rezenerare, 

Statutul naţiunilor Şi al cooperării aurojena nu se mai 
poate bizuidecipe baza ideologică unică a unui sisten ex- 
elusivist de guvernare, 

Din pornirea de exterminare reciprova a rezultat ln 
vonştința popoarelor uzura celor trei pozictii contempu= 
vane cari au aspirat la conduăerea lumii moderne: De 


lar Socinlismul intr'o fază premergătoare cate văzut 
va 0 suveesitiue interminabilă do greva, ohivoe politie, 
subprodueţie, criza financiare, dozagregare soeiulă, pentru 
A termina inrto tirania de clasă expioatatuare, suo pu 
textul dictaturii proletariatului. 

Lu mveastă contine viguros m fost padise în opinia 
ppublica noțiunile ste Năponnrian, Demooratie ni cate 
tivisr social sub formă marxiste, din văpara tucnrilar “mu 
crucigate intro Inptă nelortăloare, 

Astiel a agezare u națiunilor și a oosporării europene 
mu păi poale 4 atrurturată exelusiv monta miei pe con 
ceplul național, net pe ce! damorrație lei pe cel social, 
Lumea nu tai reeunoagie in niciunul o ordine creosboare, 
Lunea hărpuntă de a Bem confiete de lei waverifiotat 
spiră la w pacificare hleotozică, lu a netezire n teronulul 
psihologie se ruinele pebico rămase depe urma abuzului 
“e pasiune, în o reabilitare a termenilor şi la 0 restabilirea 
1 noţiunitor în segtl lor real, ln a cbatare a punilelne 
de contact între pozițiile validate eu aetaatilăti opernrie, 
In urma celor domă războaie am intrat intro evoca 1e 
sinteză: sinteza valorilor eostrictonee de apart însle 
inţiona e. 

ȘI oacă nfeiuba dintre cele brat poziţii ma ut pi 
Botentă forță de azimituare şi sistemele de realizare sau 
aevedit precare, bn schit, vu ama spa ma us, Pate 
tre) sua veriticat în esenţă ca permanvale în seta: titate, 
in actualitate prin urmare se tinda la o sinteză a exen- 
petor rezultate şi veriieate de realitatea mirii rovalr 
pi europene: revobiția libertăţii, revohația nationată st 
res abia socială 3 atauă ieste esențe n'a iabitit pierună 
iu paste, din viciere sau din impotență ponotică, să cre 
e:e institiuționalitatea integratiare u tuliror funeţiunii n 
impune de socterățile moderne, asoeiăle turt'a minteră pt 
genera idiea-forţă ermeateare a unei ordiue mitiiralu EI) 
a unei inmtibtionalități afiace care să inosătrene uaţiui 


de putere decât prop-iul săi” destin, după ce m dărâmat  î moeraţia liberală Naţianalisin ul "Totalutar si (Guleo ivis- fel da misturi fn dare facere piata ce-i Piare, 
sistemul instituțicaă. Siugara instituţie pe care o me mul Bovial: Porumnita spre care fimhe Iuimea modernă reali. din 
cunoaște Putirerul este propria sa voluţă. PR Wapoarele sunt obosite du consecințele avestei ionii identihearea unim proces da sinteză no esară a Mir Vi 

Cromwel, Lord-Protector proclamat de Parlament. a - ideologice novruţătoare care a provocat pretutindeni fu tori esentiale cari prin deâniţie su ma vesping 4 rusi 


cure de agitație, războaie, revnluţii, intrigi, conjurație ai pat A caneiitute de naveta de a ita ileovalriva la: bag 
atentate, rasare, lovituri de Stat, demagogie si aripi de 
socială, Rectavi si uportunişti de o purte si de alla crista 

intrecut in febra pasiunilor de partid să acartuleze fn po pozătii până acuma ta antagontati, ta primat rând utinosaă 
_teiva colorlalte poziții atâtea cajete de aozare, facă hi= să se şţie bine ce este osenţa i ce hu 

mea ui mai poale avea invredere în igo aceste 


fost uu Gezar nu un Făhrer; si oreăt de autoritară şi da 
constrângătoare ur fi pe soana față de instituție, din mn 


i 
: 
ii 
îi 
| 


fi 
bi: 


vemământ din căra derivă toma + 
vali, en up damburg, 

ma) ubsolută de autoerațis, cum 
dousea nicimtată un monarh, pe puţin 


Hi 

i 

i 
Î 
i 
ii 


cunotiea deasupra pe Iurnezeu. . “A si? = “4 

Această dootrină simplistă a pernertit Naţionali unei prelați aa ti 
mt v beţie do putere în interior și de cuearire în pate. mea 
rio. ŞI tot atât de simplist ca doctrina de guvernând n recunusut sutrasiul unaversa) prin canstituție, ar pula 


"a dovedit și personalul politie, în Parta improvizat si 


SepWMU.. Personalul polilie n'a știut să fe le fue A pr matragiul uniearubi aste atanţă Demserațiet: si 
misiune ce urma să fe (nteplinită de Naţionalisto. Pană *Wabena Corpus”. Butrachil univ erei poate hi uo atribut 
pe planul ndmiuistrațiv și coustrustiv, adică (n auspoe formal. un mad vartabul tin exercitare a unei Pumeţiuni 


ilărie, regimurile nationatiste au lâsat o aperă merit, 


10 
futcun sisteni de organizare politică daLă upon tale; 
un eloruent adițion nu unul foridlamental, O pilua cm 
cludentă oferă însăși ţara materuă a democrați: en 
glezi incă din veacul al XIU-lea au avut drept de vot 
și Parlament. Patru veacuri au votal Englozii şi a funr- 
uonat Parlamentul, fară însa ca Anglia să fe o demu-= 
craţie. Din potrivă, cu bul Parlamentul, în timpul lui 
Henric al VIII, al Elisabetei si al Stuarţilor a fost o Mo- 
varhia destul de “absolută”, Si Cromwel în numele Par- 
lamentului sa arătat un tozar ru 0 anână destul de 
dură. Abia la sfârşitul veacului al XVII-lea, cu “Habras 
Corpus” s'a dezvoltat democraţ a enzleză, Iar pâna acu 
de curând, sulragiul universal era considerat ca semnul 
cozarismului nu al democraţiei, liste oarte adevărat că 
pu poata fi recunoscut ca democraţie, un sistem in Care 
celăţeanul nare putinta să-şi exprime iutr'un fel vederile 
în viaţa publică. Dar numai acost drep nominal fără bază 
in *Baboas Compus”, nu numai că nu este un factor de li- 
portate, dar se converteşe intr'un agent de liranie prin vons- 
trângerea la care esle supus individul, fără sțatulul garant 
de respect al persoanei umane, do a se conlopi În massa 
cleetorala stăpânită de țeroarea guvernamentală, Dreptui de 
voi fară *Hacaus Corpus” în loc să asigure Democraţia, 
email bine conduce la tiranic. După cum Și invers, primă- 
ind individului cu abuzul dreptului de vot, duce la o pri- 
mejdie egală, la paralizarea funcţională a sistemului, care 
pâ-ă la urmă degenerează tal intro criză a Democraţiei. 
Pecare generând tirania sau amariia, conduce tatal la o 
cmză; ci în esenţă, un just edhilibru intre respectul per- 
soanei umane garantat de “Ilabeas Corpus” şi funcţiu- 
nea sistemului reprezentativ limitată la »ompetența le- 
gmitoare, peulru a nu altera primipiul autort'ţii în 
funry unea de guvernare. 
Dieseinenea Xaţioră iza al ut ste măi «x LAuSiVĂ. Dl 
DUCI IULOETANȚĂ, Taci agresiaie, DICA violență, Mii Cuti- 
rare in exteraur; toate a. pole dcrslarări suut tucuini Cu 
varii esenței nationaliste, Xa osalisina aste resesurea 
varaclerishicilor funciure ale ut PUpur, con, entrari a 
intrun sâmbure sintetic al tuturor însuşirilor care-i dau 
condiția de naţiune, permanenta xegue să nu se alieze 
eampuzitul vital. Najionalisi esto «ombatoreu iustiuete- 
ior obscure şi negative m tendința lor de urare la, su- 
prafaţă; este punerea În valoare a calităţ, lor na um şi 
permanenta lor ameliorare; este cultivarea virtuților vri- 
ginare şi a înștinctului de conservare naţională, Xaţio- 
nalismul este trad ţionalist fără reacțiune şi peforuator 
1ără violență; este un realism itearal prin excelenţă, 
cu exiluderea ulepiei, demagoziei şi aventurei ideoluzice 
Naţionalism este vecunmștarea priucipiulu autorițăţii in 
funcţie de primatul instivuționalitățăi stubile, cu eliimi- 
marea deopotrivă a diversiunilur centritugale că și a Mo- 
neoraţiei totalitare, Naționalismul este o inaintare gra- 
duală în toate sectoarele, ideologie, politic, economist, s0- 
cial, educativ si euitural. Naționalismul coste polul upus 
al imperialismului armat şi agresiv; esle o impliuire a 
constiinței de sine a unei naţiuni, un juveutar pozitiv ul 
propriilor forțe, virtuţii şi unijlosee, o ovistalizare a unui 
complex de întredere in :propria misiune, care nu ingălue 
violență faţă de alte popoare. Intiuderea spaţiului naţio- 
mal peste teritorii şi popoare săine este buci condiţia 
de derare a autenticităţii conmozătului n 4ionul. Nimic 
nu este mai opus Naţionalismului ca imperiulismul; ere 
eator de drepturi și de condiţii spevillee de desvollure, 
naționalismul unui pepor se opreste la o limită sigura: 
Limia de intăinire pe fronitera Naţionalismului alui po 
por. Bevendioână recunoasterea drepturilor lezitime do 
a venliza în cadrul naţiunii henofeiile unui randament 
integral, Naţiouslismul aste ubligat prin esența săvebu- 


LIBE RIP ADA 


noaseă aceleaşi drupluri i colorlalte naţiuni, Ga şi 
dreptul privat, unde drepiurile unei persoane sunt. 
pvădite de dreptumle alteia, intrun nou drept pub.io 
suvucrural de resitațea naționalistă, Naţionalisuuual Anunt 
popor este ingradit la o limită justă de noţionalismu) 
altor popoare, Intrun spirit nou de perspective vaste, 
tocmai. Naționalismul ponte 11 propulsorul unui “Bill ot 

rights” vuropean, al unui “Habeas Corpus” al naţiuni= 
lor in comunitate europeană, 

Acest “Ulabeas Compus” al naţiunilor pe plânul 0x= 
terior şi ”Habeas Corpus” în interiorul naţiunei, constiluu. 
puntul de contact între demorrţie şi naţionalisn (nă 
sinteza ce se definește ca bază a nouei struoturări poa. 
litico-socială. 

Tot *Habens Corpus” este punctul da contact şi cu al 
treilea element de esenţă in acest procus de sinteză: jus- 
ţia socială. Prineipiul respectului persoanei umane nu 
poale sa se marginească numai Ja o găranţie de juviu= 
labititate, oi în sfera lui urimoază să fo inserisă şi 0 ga-. : 
vanţie de securitate. E. 

Cetăţeanul odată «u proteoţia In potriva abuzului de 
autorițate trebue garantat şi în potriva exploatării Mo 
colective fie private. Din punct de vedere social “Haboas 
Corpus” n'a operat nici în societatea liberală; cetățeanul” 
um putea îi arestat fără formă legală, dar funoţia esen- 
țială a persoanei, capacitatea de oreeaţie, munti, 1 
violența şi cu un liber consimţământ aparent, putea A 
depreciată, Astfel integritatea persoanei umăne, care ni 
e numai corporală ci și funetională, era amputată de unul 
dn elementele fundamentale: valorificarea justă a capa- 
vilăţii de muncă și de crecaţie. Munta nu participă cu 
&vepturi egale la distribuţia penellciilor în sooielatia li 
berală. Munca, funcţie fundamentală în produ ţie, nici 
pe departe nu realiza ce i se cuvine din asociaţia su ca. 
pitalul. Gea mai mare parte din ce se cuveneu munci era 
de fapt Instvăinată în folosul altor factori, muncii rân ând 
numai un coeficient neinsemnat fn raport cu randamentul 
real, % 

Astfel persoana umană în exerciţiul tuneţiunei sale: 
de căpetenie, munca, dacă era corporal inviolabila în sis= 
temul liberal, fun: ţioual era expusă la arbitrariul utililari 
cca mai mare parte din valoarea produsului muncii sali 
era în fapb confiscată în favoarea iutreprindesii private, 

pyideut, cum se constată din experienţă, exploatarea 
de către voleolivitate este infinit mai apsătoare decâv de 
câtre intreprinderea privată. *Habeas Corpus” nu mai 
este aperani nici inăcar In parte. Nici corporal nici funte 
ţional, persoana umană mu nai e garantată, Și corpul ă 
și îmneţiunea persoanei, sunt twolal coniisvale, In siste= 
raul coleotivist realizat de rezimul comunist, insus prin= 
cipiul de bază, ura de clasă, exolude orce criteriu de jus 
tiţie socială, Persoana nu este un subiect de funeţiuna 
civică ci o unealtă a producţiei, ca mașina și materia 
primă, Securitatea socială în sistemul coleotivist reali- 
za de comunisra nu este un element de progres în strut- 
tară, o recunoastere a dreptului de ameliorare 4 col 
diţiei umane, ci o masură de conservare m uneltelor de 
productie, In acest sistem de constrângere utilitaristă, ii 
ci massa măcar mare valoare ca relație unană. Viuţa nu 
există ca un complex de proprietăți do exclusivă uparte- 
re umana, ci ca o volurinosă combustiune. În i 

Coleativismul sociul așn dar trobue redus la esenţă În 
sinteza realităţilor moderne şi urmeuză să fie bine dee 
tinită și vestabililă in sensul exăel acoastă asenţăi: jus. 
Viţia sonială, Jestiţia soială în sinteza pentr, 
urmează să stea la baza structurării mosderne, justă 
coneiliorea condiţiei umane cu funcțiunea oreentoare « ii 


LIBERTATEA 


trenue sf oxeteite persoana in cadrul Comunităţii, Gapu- 
vibatea de vreoayie a persownei nu este supusă mierunui 
regiin de constrângere ca iute un sistein vecluziouist, ni- 
ci de injustă valorificare ca intrun siatena utiliturist; di= 
loma do păuă acum, muura siluică in rogiruul veacluzio= 
nismului comunist, sau depreciere, injustă prețuire a ran 
damentului inuncii iu sistemul liberal, dispare, pentru 
a valoritea munca după un principiu constant de drep- 
tațe. Lru de “lasa sau inditorenta sociulă, deopolrivă ue 
oxploatatoare, sunt olimiuate şi o cegulilute bazică 
de pornire în valorificarea  cupacițăţii de  creca- 
ție a persoanoi, stabileşte principiul armoniei comunitar e. 
Justijia socială recunoaşte astiel ca stabilă o normă de 
echitate in prebuirea muncii la justa valoare, Condiţia de 
justiție sociulă se defineşte dur caputinta persoanei de u 
so bucura de echivalentul just preluit al cantitatii sau ca 
lilăţii de muncă si croeatie. Justitia sociala osțe astfel con- 
ditie de libontate, emancipând persoana de suivitutea sin 
guratii sau a fuziunii indistinele în msssa automatizată, 
recunoscându-i dreptul Ia prevuirea justă a operei și la 
protecţie in potriva exploatării, 

Aşa dar prin lirgiroa ințelesului vechii logi engleze 
*Habeas Corpus” de la “ad subjiclendum”, ordinul lezal 
de a arăta corpul persoanei in futa Justiţiei pentru a sta- 
ua dacă se poate suspenda motivat de câlcarea deliciuasă 
a legii, garanţia lebertăţii individuule. se ajunge la un 
“Habeas Corpus” modern, cu un conţinut intregit care ga- 
rantează persoanci o intearitate nu numai pasiva, adi: ă 
protecţia contră unei violentări corporale, ci o integrita- 
te activă; adică pulința de a-și valorifica toate insuși ie 
și virtuțile aparteuente fiinţei umane in năzuinţa unci 
vpere creeatare. Tar “Habeas Corpus” modernizat iuto'un 
ințeles incă mai larg, adică v garanţie integrităţii unei 
entităţi nu numai a unei persoane, ă corpului unei națiuni 
nu mai a corpului unui individ, inalţă principiul de esență 
democratică, respectul existenței, laprimat po plan univer- 
sal. Spiritul autentio democratic pe plan universal aste res- 
poetul faţă de existența unei națiuni in stare de libertate; 
adică este echivalentul pe plan extern, respectul entității 
naţionale, al spiritului autentic democratie pe plan intern, 
vespottul persoanei umane. A nu respecta fiinţ unei na- 
ţiuni în relațiile internaţionale echivalenză «u des-on- 
siderarea persoanei umane in normele sialale: a impune 
cu forța un destin străin unor naţiuni, este egal cu die- 
latura intrun stat, cue oleețivizarea şi cu internarea În 
câmpuri de concentrare. Fără a recunoaşte garanţia 
libertăţii șia şi integrităţii inv iolabile a naţiunilor că prin= 
cipiu do buză al unui cod 3! relaţiilor internaţionale, oreând 
este posibil un regim recluzionist pe plan internaţional, eu 
internarea națiunilor în vaste chupuri de concentrare, de 
acum în spațiul dela Elba la Hong-Kong. “ Habeas Corpus 
pe plan universal este o revendicare tot atât de cominata- 
vice ca pe plan național: 

Asa dar din acest punet de contact, biplu mordant, 
“Habeas Conpus” personal, naţional și social, porneşte 
procăgil de sinteză al valorilor de la baza unui nou sisten 
dn determinare politică, naţionala și internatională, A 

Condiţia sintezii este deci reţinevoa wsenţolor si eli- 
minarea ncesenţelor, adică rabie Ani eXeros- 
centele parazitare și «de formele p € 
dezvoltarea pei a acestor esențe. In consecinţă, ai 
inter-altoiren ucestor esențe, cu oxaludorea net nd 
formelor. alterate și me-esenţiale de manifestare ză iz 

provocat vriza celor trezi pozitii: Dennocraţie. naţiona fe 

și colootivism social, uomeazg. +8 te vougitue 0 poz 

îi iară din care să areaacă o forraulă nouă dă suiielurare 

a unui sistem mțegru, realist «i «urati! de ia 
"Sinteza, acestor asențe nu inseamnă însă un +4 i 


a metodă magea a Mor oportunisti grabiţi care bisect 


17 


+6 loavne [ntr'w formă convențională elemente altor sis- 
teme pentrucă par a servi la constiuirea unei doctrina 
verosimile, utilă din oportunitate tactică la depăşire uuel 
crize trecâtoara: ci un proces istorie de fundamentala -ons- 
Lituire a unei doctrine de unificare organică a unor reali- 
tăţi deopolriva de imperative peniru satis/acerea reven- 
dicărilor minimule ale omenirei intrun nou sistem de gu- 
vernare, ul 

La baza acestui sistem se ascază astfel valurile esenţia- 
Ja: respectul persoanei nmane, dreptul de manifestare ci- 
vică, justiţia socială, autoritatea in funeţie de primatul 
instituționalităţii stabile, corp reprezentativ de corpe- 
tență legiuitoare, integritatea activă a nhţiunai, covpera- 
rea fatre națiuni, realități compatibile fiind egul nacesa- 
re omenirii pontru stabilizarea conditiilor da organizate a 
unei existente superivare, 

Dar asocierea acestor esente dictată de ravendicările pu- 
pulare, posibilă pe cale empirică, ponteu aseinălta la va 
loarea de doctrină, îi mai trebue un adauis «a nu su poate 
iezne defini: scânteia, elemontal inotator cu fontă de 
aglutinare. 

In fond sinteza esenţelor de sisteme este cdutarea for- 
imulei de conciliere intre cela două mari finalitaţi liber- 
'atea și autoriţalea, apre care năzue omenirea şi DO gacaşt» 
de când sia constituit în societate. Nasăsirea formulei 
juste acum, În timpurile noasire, a provocat criza da 
ideologie si de sistem a Europei, dubla criză a omului şi 
a societăţii, a libertăţii și a autorității. Această dobia 
criză modernă conduce la o dublă dogonereseenţă, para 
«loxală şi dramatică: criza amului aduce disperarea care 
da plan colectiv echivalează cu anarhio; exiza autorităţii, 
“a urmare a repegiunii direete, fără substanţă spini 
imală, În potriva disperării disolvante a ebeziunal x 
ciale, duce la tiranie, la cea mai damentă tiranle: tira- 
nia oraganizală silinţifie, cu nesorotinea aspirațiilor popi - 
lare de a găzi a bază comună de așezare a celor două ma- 
ri finalităţi, deopotrivă de utile stabilităţii şi păcii so= 
ciale: libertate și autoritatea. 

Ca o speranţă de soluţie a erizei ideologice a Europei 
de care incepuse să se yorbească după primul război 1no- 
dial, a fost salutatia pariția Ii Mussolini. Mulţi bărbaţi 
politici de esenţă democratică, printre cari Churchill și 
Lloyd George, impartăseau aceasta speranta coatimentală 
Dar cei lucizi stiau care e soudiţia arestei soluții puro- 
vene. h 
: Un ilustru om politic și gânditor spaniol, Ducele de 
Maura, seria că dacă Mussolini nu va găsi formula justă 
de conciliere a autoritătii eu libertatea, nu va izbuti să-si 
stabilizeae sistemul. Şi fascismul ca si Demooratia si 
Socialismul, ma rousit sa oiere o soluţie durabilă şi in 
tezră Europei. 

Crizn sa adânit și conzesința a fost cel de al doilea 
razboi mondial cu lot ce + vada, Din şocul anlagonismelor 
a rezultat o Buropă sub narcoză. Din această sture nano 
tică se caută aeum să fie scoasă Europa. 

Reincăenrea de conținut a noţiunilor prim aliniera esen- 
tor perene într'o formulă sintetică de struetarare poli- 
țică este acum ultimă (ncarcare. Mai trebue, cum spuneani 
mal sus, elementul superior de fixare a pernianerțalor, de 


tale. ŞI liberalismul și fascismul şi socialismul aux ianorat 
religia şi ordinea. cerească. Şi-au limitat astfel singure 


veabu. Urediua tutarezte pe om să asculta ve v vrdiue 
superioară, să sutere lipsurile, să se ostenească din greu 

Omul uu observă de bună voe 0 vic p ină fară sate 
dia nuro tmună cu mepuunţa ue costel. ul 
diseiphiui ii credință nu e couupensătă do po- 
liția represivă; ordinea bazată pe mitralieră, carceră Şi 
că de comcentrare este de scutită durată. Năzu aţi 
camenilor la elevaţie sp eului, credinţa unbro Lala 


superioară cunvașierii este condiţia absululă u 

unei ordine naturale şi stibile, ereeutoare de opere duru- 
bile. Apelul ia credința însscuţă are ecou in suiletul omu- 
lui si răspunsul lui este mult mai amplu în jertie şi us 
țeneli de durată decăt la ordonanța polițienească- 

Să fie bie înţeles: tot atât de neizbutit ar 1 şi unu 
sistem in care religia ur servica vu acoperire inşelătoare, 
ca un pretex pseudo-ideologie de partid pentru amagi- 
rea mulţimii ce se intoarce spre cer să-l caute pe Cris- 
tos. Mai rău decât regimul fără Dumuezeu ar [i sistemul 
în care nişte speculatori fără scrupule ar nuini pe Du 
uezeu Ministru de Interne şi Sar servi de o jandarmerie 
cerească şi Ingeri inilițieni pentru a confisca libertalui. şi 
munca popoarelor în nurmele color de sus; sau exploatăud 
elanul celor mulţi spre Cel inviat din morţi, nişte pwi- 
ticiani costelivi ar coopla pe Cristos Preşedinte de Pur- 
td şi ar tace din Biserica sedii de club electoral, 

Yornwula sinlezezelor de valori revendicate și Deviia- 
nente in folosul societăţii organizale pentru a creea sis 
temul autentic şi durabil de lichidare a crizei de shur- 
vură prin concilivrea celor duuă iinalităţi majore, livei- 
tatea şi autoritatea, poate găsi adausul iovător iiceli- 
nibil de care vorbeam, alementul de ficare a doctrinei cu 
forţă de agtulinare, în moment evanghelie actual ul lui 
Cristos inarmat In potriva speculatorilor din lempul pro- 
fanat. Eleinentul de întezrare și de valorificare a perma- 
nențelor intrun sistem etitace, o coustilue deci Prinoi- 
piu de separație intre temporal şi transcendenital, dând 
politicului şi socialului, adică ordiuei terestre ce se cu- 
vine, dar subordonând'o comandamentelor superioare ale 
ordine divine. 

deea creștină va bază de acthare u penimanelițeloi pu- 
lilicu-soviale concenlrate intro poziţie unică, reforinează 
astfel după o formula unilicatoare conţinutul unei naţiuni 

După criteriul orgunizării de esenţă creştină diviziu- 
nile artificiale de ordin circumstanțial şi sbict utilitar 
dispar şi elementele se recompun in ordinea funotiunii 
ca au de indeplinit. 

Urmând un model de orgunizare în spiril cregtia. ter- 
minologia creștină va servi şi la deliuirea ucestui tip de 
structurare a naţiunii: Gumunitate, Coinuuitale natională. 

Dupa cum şi la scara superioară naţiunii, tipul de co- 
operare se definușe cum se va vadea mai departe, tot cu 
acelaș lermen: comunitale de națiune. 

In Comunitatea natională nu primează nici interesele 
private nici cele de clasă, miri ileoloziile partioulariste 
uivi cele colecliviste; comunitatea exclude antagonismul 
de clasă şi proclamă armonia unilăţii sociale. 

Pornind dela securitalea inte= i active a parsui- 
nei până la garanția integrităţii uciive a najiunii, Lite 
funaţiile se încadrează în serviciul Gomunităţii. Conuuni- 
tatea, recunoscând de interes public li e'tatea de iai 
de initiativa şi de intrecere în realizare, le apune lircira 
ordinei și solidaritălii comunitare, Comunitatea asigură 
ustfel o convieţuire a Ibeitiţi personale, politica, a ciu- 
te și morale în e hilibru cu autori alea instituliuna A 

Desigur accaslă ordine comunitară nu implica o vi- 
ziune îdili A aexistenţei, o iluzie de intoarcere la condi- 
ţiile patriarhale, Mulţimile cu neliniștile și aspiraţiile 


e 


LIBERTATEA 


lor permanente, sunt azi un factor de continuă trăiăniaia, 
integrând aceste frământări și nelinişui inte sli. 
rocție de țeluri superioare şi convergente prin doctvi.a, 
cu neinăduirea exagerărilor centrifugale se caplează p 
cantitate de energie și de solidaritate suficientă peu- 
inu  desvollarea cooperării între 
a-tivitate în cadrul comunităţii, Prin ordinea comunitară 
națiunea eliminând facţorii de dezazregare, slăpânesțe și 
concentrează toata mijloacele de polențare a unei opere 
integrale. Națiunea îsi izează astfel condiţiile maximale 
de auto-valorificare 
între celelalte naţiuni. 

Dar garanţia integrităţii active a entității naţionala 
nu depinde numai de națiunea respectivă, de ordinen sa 
comunitară interioară, ci deasemenea de o ordine coluuni- 
U.ră superioară, ce de acum încolo urmează să se ronsti- 
bue ca garanţie de libertate a naţiunilor. Până acum nici 
măcar nu sa găsit un principiu realist duţă care A se 
trienteze sforțârile de unincare. Ar îl însă o mare eroa'a 
să sa creadă <A la unitatea Europei se poate merge peste 
naţiuni, sau şi mai rău, în potriva naţiunilor. Nici nu e 
posibil şi nici mar n util să se Lojească personalitatea na-. 
țiunilor într'o vastă colectivitate dezarticulată şi sponai- 
vasă. Cursul istoriei însă nu poate A forțat și istoria cur-. 
go încă intrun viitor incaleulubi) în functie de națiuni. 
CAL Limp sunt suficient de vitale pentru a se încadra în 
cursul istoriei, națiunile nu pot fi asasinate. Pot [i ţinu- 
to un tinip peapțive cu forta, dar hu nor ci nu moare 
individul prin simpla delenţiune lu inchisoare; la prima 
conjunctură favorabilă şi istoria o oleră întodeuna naţi- 
unilor vii, renase și mai înfloritoare întoarse la libertate. 
Naţiunile mor și ele calot ce e otmenese, e rănete, di 
mourte naturală; atunci rămăşițere lor spirituale cu și 
cele fizice sunt incorporate în masea altei națiuni, mai 
tinere si mai vitale. Dar cât timp se butură de poten- 
ţialul lor vital, naţiunile nu pot 11 ucise; din potrivă, bre- 
buese incurajate la viaţă polrivit cu virtuțile lor orizi- 
nare, iar nu atonuate eu intoxicații artifiviale. Este deci 
o eroare sa se mineze ideea de naţiune, 


Peste permanenţe nu se poale trece fără zguduiri fa- 


tale, ponbruca apoi lol la ete sa se revivă după lurpuriăi 


iutile. Ou permanenţele nu se pot fave experiențe cu Usu- 
rință, fără urmări incalculabile, Și tot atăt de greșilă e- 
te opinia că suveranilăţile naţionale sunt un factor de 
vegres in mersul spre unificare, molive de aţâțare a pă- 
siunilor si de conilicte internaţionale. Conflicte se pro- 


duc oroum între grupările umane și nu principiul năţiu= 


nalitaţilor este o ugravaută. Din polrivă, națiunea este 
un maximum de progres în repartizarea omenirii pe plan. 
uuiversal, Națiunea este o unitate armonicasă ce nu mai 
poale fi depăşită ca progres de constituire naturală. Prin 
structurarea omenirei în naţiuni şi a lumii in state nă- 
ionale, s'a inlesnel gruparea in comunități mult mai or 
ganice, voluntare, omogene prin limbă, afinităț, virtuţi, 
Iradiție si voraţie. Sa generat asilel o stare de spiril 
din afect mult mai liberă în inteviorul Comunităţii, mai 
profundă, mai binevoitoare, care sa resfrâni, fireşte și a 
In afară; elevația de sprit la nivel naţional a amortizat 
iustinetele agresoare, a stimulat generozilatea şi cavale- 
visul de la naţiune Ja naţiune, După apariţia statelor 
naţionale și conviețuirea lor lablaltă sa constituit "con 
certul european”, adică acord, uniune, ințelegere înlra 
naţiunile euro! ene, o'upând vidul dinainte, eliminând had- 
sul și arbitrariul rezultat din lipsa de raporturi organi- 
zale, Odată cu statele naţionale s'u codificat o serie de 
norme și uzanţe favorizând raporturi normale și regulate 
in timp de pace și Lemperarea insticlelor în razboaiel, 


Din “roncertul european” stabilit de relaţiile între na= 3 


toate sectoarele ue 


de inaintare la un rang superior 


Ş 
E. 


LIBERDATEA 


jiuul, stu dezsultut Deptul Ineinuţionul; şi Urucea lo- 
şi Intoruaţ.o-aiă, şi prot-uţia răniților si a priziuner ilue 
şi puna purtare u Lrupelut ocupante in para temporar 0-u- 
pată şi relativa moaeraţie u invingatuului in traativelu 
ue pac. ŞI tocmai iu pytiivă, odata cu slabirea pr luci- 
patut UL Suvtranaităăiti manuuiiă 50 CU Vega baut 1 
uzănţe:e internaționale şi sal.ăucirea lu raporturile sliu- 
tre popoare, in timp ue război şi ohiur de pace, Modilicârid 
PENA At A ga cpu tt 2 eta EVA Mania asa BO CL 
pasiunile, si Lociui din potriva, se agraveuză inemedia a 
Orcât de mare ur 1i ura intre duuă nățiuui, nu va depăşi 
o anumită limita niciodată. 

Pasiunea gucului între sracțiunile sub—uationale, partide, 
Sau Sup a— ua, Ligi părtizălit este Ant mal evul 
şi mai oarbă Oreăt de sângeroase uu fost uneori in războa- 
iele dintre naţiuni uxcesele unor trupe de ocupaţie, nici 
pe departe nau atins vreodată gradul de sălbăticie a lru- 
elor partizane. Dela războaiele Ligii şi războaiele religi- 
oase din veacul ul XVI - lea păuă azi in Coreea, pasiunile 
parlizane au supus la suplicii neinohipuite victimnile, de 
neasemoil su excesele în pasiunile naționale. Nu suvera- 
nităţile naţionale sunt focare de pasiuni, ci din polnvă, 
dezagregarea acestor suveranităţi substitue elicei natiuna- 
1e, tumultul ananhie şi primejdios al pasiunilor părlizane, 
Dozagregarea suveranilăţilor naționale conduce la pulve- 
rizarea comunitaţilor organice în celule impotente şi apol, 
ca o reacțiune fireasca, la concentrarea acestor resturi ce- 
vulare în mari conglomerate imperiale, subpresiunea unei 
forte brutale şi necruțătoare. Națiunea ca unitate natural 
constituită este deci condiţiade echilibru si de ordine uni- 
versală. Sub natiune se regrescază la fractiunile anorganice 
de tip feudal, clamuri, cetăti, partide, si secte: peste aaliu- 
ni, căutându-se formula ulopica a unui anumit, COSMOpo- 
litim federalist, adica a unei umanitaţi comasate într ui 
volum unic, se ajunge în ultimă analiză la Imperiul poli- 
ţist mondial. Federaţia mondială cu distrugerea suvera- 
nităţilor naţionale degenerează intr 0 tiranie totală „baza- 
1A p epoliţie secrela şi pe o forţă vepresivă colosală. 

O organizare . armoniosă a lumii nu se poate îulemeca 
decăt pecooperarea voluntavă între naţiuni; cu vezpee- 
tărea reciprocă a suveranilăţilor naţionale. Formula de 
cooperare reală între naţiuni nu trebue de-i să se cons- 
tite pe atenuarea specificelor naţionale, ci din potrivă, 
pentru a îl operanta, urmează să se fixeze pe punctul de 
contact între sămburii de autenticitate naţională. Numai 
cu verificarea unui realism suporior şi de bona [ide, 
naţiunile vor căpătă complexul de incredere indispensabil 
pentru a se angaja liber întrun sisten de couperare, Numai 
pentru raţiuni supreme motivate de interese fundamen- 
tale naţiunile pot consimţi nesilite unele precăderi ale 
unei [Comunităţi superioure față de prerogativele lor 
suverena; și numai fiindcă acest consimtământ liber eslo un 
act de suveranitate, nu 0 consirăngere din afară, o li- 
mitare forţată de suveranitate. 

pă Ape mu se poalo organiza așa dar în Late 
unor ficțiuni, impuse de sus i e cum ar fi nişte obli- 

iuni convenţionale între state. 3 
sii ză oa ŢI bazată numai pe artificii diplo- 
matice este trecâtoare. Naţiunile urmează să se grupeze 
după o coincidenţă de interese, după lungimea do undă 4 
intereselor diatata de condiţia geopolitică. In faza de 
acum, dacă există o vecinătate virtuală intre ră sa 
ţiunile de pe glob, în concret nu s'au definit iara 
condiţiile unei federaţii mondiale. Nici mâcar Sta N 
ta ale Europei nu sunt 0 aotualitate imediată. ele 
intre naţiuni urmează desi Ah rapa 1a sactoar 
wi te se fixează că 0 rea ă î 

intari de veutieari abeleacte, cu etichete die “d 
ideale, fâră rhdâcini în componentele naţionale, râm 


19 


u litoră moartă, Xici guverne umondtale, mici loderuţai 
vontinentăle nu intră, cel puțiuu acut, în căpul posiui= 
sobuur ae Lălaărei tp ună? În rute ste pila, 
un wumăr de naţiuni se pol grupa Iniro foruuiă de 
cooperare, Marea Britinie care cu un simt prăatie dou 
sobit u găsit atâtea tormule, cu excelente rezultate la ea 
ueasă şi cu urmări tounăi conrarii aplicate în altă parte, 
de data aceasta ne oferă procendentul unei experiențe 
izbutite, independent de specificul anglo-saxon; Garinon- 
voalti-lu, Comunitatea lumii britanice, Acest precedent nu 
implică adoptarea formulei britanice, ci demonstrează eli- 
vienţa obiectivă a formulei comunitare, Foriuula comunita= 
ră determină de la sine după o stricta realitate spațiul şi 
componentele ce urmează să inscrie in sfera de Coopeare. 
comunitatea integrează numai ucele națiuni cari se gru- 
peaza dela sine după afinități, aspirații și imereser in vir= 
tutea unor acta reciproce de suveranitule pentru aşi garanla 
solidare libertatea activă de crecuţie si valorificarea cu 
toate mijloacele a spaţiului ce le cuprinde. Comunitatea 
de Națiuni se conslitie deci din identitatea de idesiuri, şi 
de năzuinţi concrete pentru că polențate rocoproe Drii so0- 
perare, sa-și dezvolte fiecare component in parte patrimo- 
niul naţional odată cu potenţialul Comunităţii. 

Dar şi in Comunitatea de Natiuui, ca şi în Comunitatea 
Națională, elementul inovator de fixare a unei doctrine de 
bază se găseşte în ideea creştină. Nutu ideea creştină are 
forța să lempereze egoismele naţiunale divergente şi să 
concentreze energiile specificelor naţionale intro activitate 
convergentă fondatoare de opere pozitive. Aşa cui odiniu- 
ara Biserica a fost arbitră intre Rezi, ideea crestină poate 
[i acum regulatorul coordonator ul oogerarii între naţiuni. 

Altu] Comunitatea Naţională şi Comunitatea de Națiuni, 
constituite pe binomul libertate plus autoritate, expres 
a unei aspirații istorice cu doi termeni fundamentul re- 
conviliați odată u identilicarea elementului inovator şi 
aslutinaut în teodichea creștină, esa furmila modernă spre 
care se tinde deopotrivă în strueturarea interioară a Națiuni 
ca și pe plan extern în organizarea cooperârii fute naţiuni. 

“Comunitarismul”, termen provizoriu, cur spuneau, 
până ce se va găsi un termen propriu, gâsire în funcție de 
identificare acelui element inovator acum Încă necusnocut, 
care să exprime lapidar sinteza da valori fondutoare a unei 
poziţii unitare, este în acelaș Vitnp şi paradoxal, o arină 
destructivă şi o unealtă constructivă. In faza de acum, de 
ciocnire cosmică intre civilizaţie şi barbarie, intre ordine 
şi haos, intre dreptate și tirania, intre sacru si socrilegiu, 
Comunitarismul, exponent al civilizație, al ordinei, "al 
dreptâţii, al eredinţei, este antiteza distrugătoare a Comu- 
uismului, expresie a barbariei, uhaosului, a tiraniei și a 
sacrilegiului. Comunitarismul, în faza de acum disciplină 
unificatoare de luptă şi de stratezie oblizalorie în potriva 
comunismului invadator, se converteşto in bază de recons- 
trucţie a unei lumi noui după ce nibridul comunist va A 
nimicit Comunitarismul naţional, ereştin și «oordonator al 
cooperarei Între națiuni, după so a oferit efectivele şi 
muniţia în razboiul cu aelomeraţia MONSIuOASĂ a comu- 
mului ofensiv, va produce materialul construotiv pentru 

interioară şi exterioară, reală și durabilă a popoa- 

apoare. 

Beat Ata E at care închee un ciolu şi deschide 
perspeotiva ordinei comunitare, multe poziţii, ahiar de fac- 
tură durabilă, sunt de revizuit. ȘI printre ale, in primul 
rând urmează să fie revizuită pozitia de partid. Aşa cum 
au rezultat pantidele până acum din prelucrarea formulei 
“Whig si “tories”, plantală du po urma revoluţiei franceze 
in Europa sub forma de cluburi constituite ca exponenta 
ale unei categorii de interese în vedorea preluarii pu- 
terti, mu mai corespund funcțiuni de guvernare in io 
cietatea modernă Tendinţa de nivelare a catezoriilor 


de interese, file partiale fie do clasă, prin sinteză escn- 
ţelor de poziții intro ordine de armonizare comunitară, 
lipsesc purhidele de bază, Interese ne mai fiind sepa- 
rate în categorii, răpesc partidului rățiunea de a pre- 
tinde puterea în exclusivitate. Haţiunea de existență a 
partidului, revendicarea exulusivă n puterii In numele 
unor întorese parţiale enu de clasă, dispare. Partidele 
nu mai pot, exista numai în asteptarea puteri pe lo- 
meiul satisfacerii unor interese limitate. 

Ne mai coresponzând actuantiţii. partidele au pier- 
dut baza de eficacitate și odată cu ncenstă bază, și for- 
ta de atracţie. Ca o întuire a ordinei comunitare, a apărul 
rut partidul unice substitmind celelalte partide în funcţia 
de guvembământ. Dar Partidul unte, cu toată unicitatea, 
na știut să renunțe la extuisivilate, și să se identica 
cu comunitatea; ci din potrivă, păstrând rofexele ex- 
crusiviste de parti, n forţat Comunitatea să se iden- 
țifiee ca partidul unic, Ignorând condiţia de supru- 
viețuire, subordonarea faţă de comunitate, partidul 
unic sa prăbușit. 

După revenirea ln pluralitate de partide sa cons- 
atat incă mai sigur, ineleionţa puziției do partid, Cu 
excepţia lumii anglo-saxone, nioăcri în lumea vvoluu- 
18 politicește un partid n'a mai fost cousiderat sau nu s'a 
mai considerat în stare să facă faţă sinpur proble- 
inelor de actualitate, 

Cu majoritatea parlamentară ca în Germania și 
Italia, sau fără majoritate ca în Franţa şi uite ţii, 
cu excepția temporară a Bolgiei, niciun partid nu şi-a 
mai luat singur răspunderea guvernării, Pretutimleni coa- 
lia de partide a suplinit impotonța de guvernare a 
unui singur partid, Vurtidele sunt ronstrânse să se 
conlizeze pentru a reconstitui cât de precar baza lor 
atomigală de tendința comunitară pi ta tnplimi Man 
țiunea pe care n'o mai pozie implini un singur partid. 
Coaliția de partide echivalează cu funcția partidului 
unit, vesliloare a unei imperative ordine romunitare. 
Partidele coalizate su nu dară nu vor să urmeze 
soarta partidului unic, trebue să renunțe la kararte= 
ristica esenţială do până acum, exelusivisinul în re- 
vendicarea puterii pentru satisfacerea unor interese 
limitate, şi a căuta o nouă orientare tuneţională cu re- 
conoaglorea primatului de comunitate, 


Aceasta condiţie implică o metamorfoză a coneep- 
tului de partid, obligatorie de altfel pentru toate pozi= 
iile ideile şi corpurile constiinite, dacă mai nor să 
supraviotuiască în noua ordine comunitară ce se ile- 
somnoază. Partidolo trebue să în act de obligaţia unei 
prefaceri de structură şi unei mutatii de obieet, pen 
tru a superă inactualitatea și a reintra în actualitate 
Penomenul politie de actualitate exludo din procesul 
de stroctuare partidele de tip depăși, redurându-le 
de fapt ta simple compeliţiuni de suprafaţă eleotorală. 
în adâncime bătălia s'a dat intre comunitate și plasă, 
intre federaţie si sindicat. ulem spune de mpa acum 
1 perspectiva ultimilor ani, că incercarea sindieatu- 
ini de a prelua primatul politic sub o formă mai ate- 
nuata a dominatiei de clasă, a pierdut bătălia pentru 
primatul îm fuvonraa comunităţii, căruia ur- 
suează să sn aupună. ȘI prin armare dacă aindicatul, 
de o altă forţă în actualitate, constituii pe baza olr- 
anentului jaborat, puternic și activ în politică, na iz- 
watt să impună o precadere a unei poziţii parțiale 
hilare de dinamismul volei do clasă, en af! mai pţin 
partidul, expresia nel categorii nnemiate, mu poate 
“rerista curentului apre scomanitate. In procesul de 
„ monstituire a Comunităţii, partidui nu mai are nielo 

„masă depe enve al-şi lunseze ehomările de siron. Ce- 


LIBERIA 


tăţenii nu mai au dece să to luse fermecaţi şi 
teze vu spociulitatea unui partid varecare, Vouj 
ziţiile vsenţiale Liind vonexate into unitate voi 
vară, mici un pirtid nu mai ponte revendica un 
uipol de apărarea libertății, ui vutuţiloe naţional 
turănlmii, n clasei munvitoure, a dreplăui social 
vanţia libertăţii, a naţiunii şi a Justiției sociala 
de resortul Comunităţii, partidele rămân fară spe 
litate, fără *coledz” cun ar spune Agamiţă 
uache. Pierzând jusțilicarea Tirimnoi, partidele Leo 
aperoze o relucăreare de conţinut, o mutație du od 
şi să caute alte forme de munifostare pontiu ş 
vodi  actvaliaarea în Comunitate, Nioitinil din able 
tivele vechi nu mai pot A urmărite, niciunul din oligeele 
şterse nu iai serveau în comunitate, In sistaniul vos 
mumitur nare cum să mai opereze dentagogiă aloolo- 
rală și miei arbitrariul de sus care corumpra funoția 
partidelor cu mirajul puterii; Nn mal e loe deri pentu 
acel "Venim, venim” ew diferite termene da ne 
jare ca “ingălbenirea foii de porumb” saw “elooni 
oudlor roșii”. metafore care vestoau norăbdarua p 
dolar de a veni la putere, i pă 
Cu oceastă pierdere da bază nu inseamnă că ini 
sibnea partidelor s'a terminat, Metamorfoza ca TR 
diție obligatorie de supravieţuire în sistemul comuni: 
tar, le conteră o misiune superioară. Puriticate de ro 
manenţe coborâtoare şi inobilate cu nu nou conținu 
turnat în forme şi expresii noui, partidele urmeni 
îndeplinească o funcţie compatibilă cu struct 
oveștină a sorietăţii încadrată în Comunitate, Partide=. 
le so înalță de la condiţia minoră de asociaţii pontu 
exploatarea puterii, la rangul major de ordine, tu 0 
misiune obicotivă în ordinea politico-socială= achiva= 
tentă cu a ordinilor în ecumenicitatea creștină, Pare 
tidele întiţate la randul de ordine se constitue cu 
misiune complexă de definire n obivotivelor Comani 
tăţii în diferitele terenuri de realizare, Partidele In. 
funcțiunea de ordine au usttel libertatea de inlerpre: 
tare a dostrinei comunitare, de a formulă idei original 
în câmpul interpretativ a! acestei doctrine, de a inilii 
pentru generalizarea acestor formulări de nuanţe 
logive, de a ajuta circulaţia permanentă n Valori! 
sii care conservă astfel tinerețea elastică a 
re străbat corpul naţional și menţin contactul 
tant Între instituționalitatea conducătoare şi n 
vitală populară. Parţidele pot esta principii. de n 
me și pot propune planuri și solutii conerele În 0J 
d guvernare și In administraţie; şi pot participa 18 
coastă operă nu pe baza scopului unio de revendica 
globală a puterii, ca În trecut, ei ca asoelate pe 
de competenţă prin elemente nominal calificate. 
distributia funrțiunitor exercitate de corpulire 00) 
Utuite și de organele executive, Asocierea În gu 
re si administraţie nu rezultă din concurenţa 
m uspiraţillor excluniviale la exploatarea 
din intrecerea în spirit benodietin de imfăphuiei | 
tive. Parţidul-ordin ara posibilitatea de imitiativă « 
truetivă în Comunitate fără investirea autorităţi 
bliea și arcastă inventire par rezulta decât 
n confirmara n capacităţii constructive, dovedită 
promisiuni ci cu fapte. , 
Deosebirea fundamentai ranit 
partidol-asocinţie se ratan agil. [ 
în carui natiunei. Partidul tun ţi 
artidul-ardin prin 
esto fastor “de dixiziuna ri] divergență. 
slazanuri donmzogiea patimi. populare, mi 
antivipâri de pragrum, nu trazeste 
suni, nu este înfometat eu. i 


partidele-asociaţie şi nici d rr 


tiu 


Ma 


. 


LIBERTATEA 


forţa în pretentie de subatituire a națiunii, ea purtidul 
wnls. 

Partidul-ordin cu poziţia an convergentă, cu liber- 
tatea de Ideare şi de inițiativă constructivă, cu posibi= 
Htaten de a participa după competența elementelor şi 
neensitaten publică Ja guvernare, cala un factor da ini- 
țiare politică, de educaţie civică făpbiuitoare, un aus» 
Har al instituționalilații, un element pozitiv (n mersi 
ciul Comunităţii. 

Partidele suferind malamortoza impusă de ordinea 
vomunitară, var putea nalisface atunei larăş suprema 
condiție da existenţă în nebualitate şi în viitor: ceapa 
“itatoa do n servi, de a fi de folos, 


... 


pndoila rațiune, de nctunhtate și de fatorie, va da 
poate de uudit grupărilor româneşti fixate pe poziţia 
«e partid, Noi am căutat In aceasstă expunern să ară- 
Wim, asa cum ni se pare din observaţia timpurilor se 
feri şi de azi, condițiile pentruea partidele să fin din 


non da folos Romhntal în război pi după zei. Mai 
"adam că dacă partidele nu mal an anfielentă via 


litute pentru n suferi prelacerile sarute de timpuri, dar 
mai au aufiolentă virulență, cum se în fâmplă uneori 
la sfârşit de viclu, de a aa apune şi astfel de a întârzia 
cristalizarea ordinei comunitare, antoni, Fără ie a nsa- 
porare retorică, urmările vor (i catnairafale, Ne mai 
văzând semne de înoire, marea majoritate a poporului 
Român va pierde incrodereu în viitor și se va resemna 
o vreme la orce: la comunism, la fnchireire de wachi 


“ sistam liberal, la dietatura mart. Dar odată areste 


încercări de forțare în contra-limp a ordinei naturale. 
consumate, se va vedea clar că România a pierdut 
înrăș o etapă. Țara va arăta atanri simptome în a0a- 
ronţă contradictorii și In roniitate complimentare un 
vid paihologie în faţn regimuribar de supra-strurtură 


„gi o erupție de frământări tinând să ocupe vinul, 


Simplomele acestea contradictorii sunt to: mai eon- 
diţiile de criză fundamentală din căre o naţiune sau 
piere dofinitiv sau renaşte ou o revoluție violentă și 
radicală, O violenţă revoluționară, gratuită după re- 
voluţia comunistă, mar fi, decăt consecința erbizii 
unor elemente dapăzite, care n'au avut suficientă for- 

să prinda rădăcini în actualitate, dar au avut des- 
Luli infinenţă să întârzie constiluirea unei ordine na- 

ralo. 
i a pe plan general o astfel de intârziere în a opune 
Comunistnului o solidaritate do gârlire şi de arțar 


de u intrunta disciplina falsă dar ntitace comunistă 
cu nous diseiplină enuwntară, ar eebivala mu e capii 


lare fără condiții, : 
Am notat această ahservație numai din 
nu pierde din vedere o eventualitate în fond 


in das 
te în- 


- deptirtată, In venlitate, cu toate aparențele îndectnice, 
Să asotoarete cele mat active ale naţiunitar, singurele de” 


terminaule, (nţodoauoa de curente inuiluare iza dai 


PR A tatiaza 
Sia AP ae 
ie apa îl 0 o 00 sd) 


21 


scama că numai o poziţie unitară de gândire și a miş- 
enre aolidară ofensivă pot respinga cel trei plăai in- 
mdite cart se aduce una pe alla: utopia, anarhie și ti- 
rania. 

Dupa aproape o jiimătale de vane e fierbere, de 
vheshri de sânge și da experiențe neizhutite, popoarele 
uapiră la o ordine sănătonat și durabilă, internă și ex- 
ternă. O ordine sănătoasă nu poate rezulta din dilema 
(intravăzulă de enli gânditori: “Pax Aovietiea” sau "Par 
Americana”, Flindeă “Pax Soviatiea” mr a posibilă 
chiar dacă, să presupunem, Comunismul at invinge, 
Comunismul mare rădăcini în permanențein umana și 
s'a năncat, oum am căutat să arătam, si a crescut, din 
diaperaraa elementului taboral izolat în socintata, din gro= 
aza de singurătatea sczială. Și dispnrarea fie chiar aista= 
matizată într'a tirania, fiindă tirania ele ultima formă 
dn disperare, mu eațe o vondiţia ereeatoare de ordine și 
pare. 

far “Par Amarioana” iară nu vale ideea axată de 
bază a ordinei viloare, Cn tnt “lewler-ubip”” ul Stata= 
lort'nite, viitorea ordine nn va fi d aline amereana 
America nare nici doctrina, nioi aparatura unei poli- 
tit imperiale. La va avea cn timpul și pe măsură ca 
sa defineşte lraorteria en trebue să urmare prin fowea- 


trate în exelusivitute, si se imparte ca națiunile so 
etate. Emperianiti anbluasusan oferă un model dle 


pertală Sintele-Pnit huplă pentru a ardibe viitoare în 
ewrnpene, asiatice şi 


22 


LIBERTATEA 


Muncitorul si nihilismul contimporan 


Istoria gândirii conlimporane cunoaste in Frederi: 
Nielzsche ultima interpretare metafizică de mari pro- 
porţii a existenței ca voință de pulere: Intre toate fiin- 
țele pămâmului una singură este chemată să justifice pe 


ce-și inlomeiază voinţa de pulere şi aceasta este omul. 

Lwgitimitalea de a vorbi în numele voinţei de pulere 
stă la om în posibilitatea de a domina cu desăvârşire 
ozistentul în dotalitalea lui, şi în puntința de a depăsi 
momentul istorie» în care se întâmplă preluarea puterii. 
Cu mare ingrijorare ne intrebăm astăzi: cine poate pre- 
tinde să stăpânească deslățarirea elementelor în cosmos, 
pe de o parte, și, pe de allă parte, accelerarea revoluţio- 
nară și ritmul catastrofie al istoriei? Această întrebare 
ue îndreaptă spre o riguroasă cercetare a tipului de om 
vapabil să asume o astfel de dominație plauetară. Pe acest 
drum nl cercelării poetii ne sunt premergătari, deoarece 
ei surprind cel dintâi naşterea formeeor genuine. 

Incă în anul 1932 scriitorul german Ernst Juenger 
publica o carle intitulată “Der Arbeiter” (Muncitorul), 
Noi, întâlnim pentru prima oară viziunea organi A a 
noului chip al muncitorului Până atunci am fost, fie 

influenţaţi de considerarea plină de rezerve a burghe- 
zimii faţă de clasa * desmoșteniţilor” soartei, fie de inter- 
prelarea marxistă a dialecticii materialismului istorie, a 
proletariatului revoluţionar, al cărui exponeni, partidul 
uuic, instaurează în numele lui dictatura. Felul in care 
so confizurează la Ernst Juenger muncitorul este cu total 
albul, deosebindu-se de “opinia” burahezului lipsita de 
perspeetivă și disprețuiloare a celei de a patra clase, şi 
de acea a marxistului de orice nuanţă care nu vele in 
muncitor decât vezultatul “teoreic” al unei doctrine, şi 
in fond operează o reducere a existenţei la un numitor 
comun. Ci Juenger mearată modul organic de apariţie al 
muncitorului și figura pe care o face in istorie. Acest 
tip nou de umanitate nu face parte nici din clasa des- 
moșteniţilor capitalismului exploatator, nici nu se mai 
inrezimenteară în inassele compleci nivelate şi reduse la 
numitorul comun al diferitelor internaţionale, deci la 
deriva partidelor unice-totalitare, Noul chic at căii 
torului, tipul lui istorie, este de altă natură și de cu tolul 
alte dimensiuni de existentă, In eL şi cu el se inlâmplă 
revoluţia cea mai cuprinzătoare a istoriei conlimporane, 
„de proporţiuni planetare, anunțând pătrundevea omului 


in cosmos, in“heerea unui ciclu de istorie mondială și des- 
chiderea unui nou cv. 

Burghezia în intregimea ei plătește astăzi lipsa de 
perspectivă istorică și incapacitatea de a mai pulea purta 
răspunderile voinţei de putere, Munvitorul in concepţia 
burgheză este o ezistentă periferică, singur burghezul 
instalânduse cu tot confortul şi securitatea necesară in 
centrul cetăţii. Din când in când Xatuşi burghezul este 


trezit la “realitate” de către această nouă eristență tur- 


bulentă, care ii pare că primejduioşte existența intregii 
societăţi cu revendicarile ei naturale, po ilico-economi= 
ce. Burghezului i-se taie respirația de câte ori se pune 
în mişcare centura revoluţionară a cetăţii. Intr adevăr, 
odată ce muncilorimea se opreste din lucru, viața colăţii 
incetează paralizată, O grevă este suficientă, mai ales 
perlată, să dovedescă inexistenţa socială a burghezimii. 
Intors din nou după grevă în somnolența sa istorică, 
burghezul se indărătniceșta să creadă că mai poate to- 
tuşi “stăpânii lucrurile”, in ciuda mereu repelatei ex- 
perienţe și u dovezilor contrarii. 

Drept urmare a grevelor muncitorești, epitenomene 
doar ale mișcării mai profunde, burghezimea câteodată işi 
mai aduce aminte de îndatoririle ei faţă de cei ce pun 
la îndemâna cetății mijloacele ei de existenţă și care in 
divestă şi neinectată luptă cu existențul sunt singurii 
in stare să-și asigure dominaţia asupra lui. Caducitatea 
şi precarilatea existenţei suprastruoturale a burhezimii 


iese la iveală la fiecare şoc cu noul tip al muncitorului, 
Acest nou tip nu este restrâns la cadrul unei singure 


clase in opoziţie sau luptă cu altele, nici aruncat la pe= 
riferia cetăţii, ci este cu mult mai cuprinzător, inglobând 


in creșterea lui țot ce se poate califica și valorifica în i 


câmpul muncii ca putere creatoare de noni lucruri şi 
valori: Muncitorul astfel constituit şi configurat devine 
centrul ezistenţial al noilor alcătuiri sociale, economice 
și culturale. "Poate aceste realităţi vor lua sub a sa stă- 
pânire forme noi, chiar și democraţia muncii va primi, 
dupa Ernst Juenger, noi, conținuturi și semnificaţii, In 
suși peisagiul vieţii noastre va avea o nouă infăţigare, 
aceea structurată după chipul și asemănarea şuntierului 


sau atelierului in care muncește lucrătorul depo ogoare 
E 


Și din fabrici. Noi nu vom intra ca in lumea bunheză, 
doar câte odată, pe şantiar, ei ezistenţa noastră se va 
întâmpla pe şantier. va fi istoviceşte posibilă mumat 


acolo. Șantierele nu ne vor mai semnala ca altă dată, 


LIBERTATEA 


că no aflam la periferia vieţii cetăţeneşti, ci ne vor 

spune că suntem chiar în centrul existenţial al cetăţii. 
Acolo se wa petrece istoria, Iar dacă nu vom trece pe 
acolo, sau nu ne vom afla acolo, la lucru, istoria sa va 
inlâmpla peste capul nostru. 


prefaceri hoțăritoare de istorie 


au loc, mai alas astizi, în veacul lachinicei acolo unde 


Intr'adevăr marile 
omul Lochnicei se găseşte la lucru: in șantiere, aloliare, 
laboratoare, institute, centre de cercetare; fio că este 
vorba de cblirea oțelului, de prafucorea lemnului de 
“ disovieroa atomului, de noi idei sociale sau economice, 
ori de intemeieri de noi metnfizici, Oriunde se intamplă 
transformarea in ovdinou fizică sau mela-fizică, islorică 
sau geopolitică omul se găseşte in muncea Iucrului, adică 
folosind energia sa intru nașterea nouei valori, Aslel 
muncilor este și iel care cu energia braţelor sale pune 
in mișceare lucrul, cât şi gânditorul care prin energia 
"ideii sale pune în mișcare lumea. 

Locul muncii, șantierul ori ateleierul, laboratorul sau 
dentrul de corcalare, intrate odată în stăpânierea noului 
tip de om hicrâtor, devin in acelaşi timp citadela liber- 
tății sale, adăpostul, şi arma mai puternică. Munciorul 
de pe şantier, din ateliere, de pe ogoare sau din fabrici, 
este ca atare stăpânul libertaţii sale, singur indrituit re 
matura lucrurilor și de cerințele isloriei să asume cu 
“toată tăria vointa de putere în virtutea căreaia el are 
ş peptul neconditionat de a decide in numele istoriei căile 
pe care de aici inainte omul va umbia pentru ca mersul 
ui să fie mereu biruitor. 

După Nietzsche voinţa de putere se vrea mareu pe 
| sine, în aşa fel incât prin ritmul eternei reintoarceri a 
aceluiaşi, voinţa creste neincetat ajungând in această 
continuă depașire de sine care fuce însăși istoria să im- 
prime semnul victoriei existenței asupra devenirii: pe- 
celea lui a fi. (Nietzsche, “Wille zur Macht”, Rekapitu- 
lation.) 

Burghezul a pierdut voinţa de putere și asta inse- 
amnă lipsa totală de a vrea cova nou în ordina lueru- 
“rilor şi valorilor, iar stăpânirea lui nu mai este de cât 
“aparentă; căderea și pieirea lui, şi u celor ce se spri- 
jină pe el sau i sau uliat, urmează inevitabil, lată ce 
ne spune Ernst Juenger despre aceasta: “Nu este de 
mirare că sub apăsarea ultimelor rămășițe ale vechilor 
sisteme de stat suu prăbușit asemeni castelelor de cărți 
do joc, Această prăbuşire provine din lipsa puterii de 
vesislenţă a formelor monarhice, care aproape toate cad, 
că fac parte din frontul grupelor de state invinză- 
toare, fie din cot ni color învinse, Monarhul ceda în acelaşi 
imp şi ca autotrat și ca dinast, a căror uniune este 
garantală dă tradiția moștenită incă din Evul Mediu. 
Cade atat ca prinbippo de ţară, a cărui putere nu sa mai 
oxeroită decât in cercul restrâns al acţiunii culturale, iati 
și ca arhiapiscop sau cap al monarhiei constituţionale”. 


23 

Alianţa acceptată de monarh cu partidele, nefastă chiar 
pentru ultimii Ludoviei ai Franţei, devine şi mai pri- 
mejdioasă in concepţia contractului intre monarh i 
partide peste “voinţa naţională” și contrară “grației 
divina”. Monarhul care se impune contra voințe poporului 
se prăbuşeşte iremediabil mai devreme sai mai tarziu, 
atunci când poporul iși face dreptate. 

Nu se vor pulea salva dela acest mers al lucrurilor 
din dinastiile de astăzi, crodom noi, decât acei principi, 
in sensul Renașterii, adică de primi cetățeni al cetăţii, 
care vor ști să-și caștiza dreptul la întâietate pe mete- 
rezelo de foc ale șantierelor. Altfel, soarta lor zice Juen- 
ger, va fi muzeală, căci lumea nu va mai avea decat 
două sectoare primipale: unul constructiv, al șantiaru- 
lui si altul re/rospetiv al muzeului. 

Tot ca se intamplă in istorie, in aceaslă eră a răz 
boaielor și revoluţiei mondiale nu se face decât pentru 
sau astfel confizurat. In primul 
război mondial statura muncitorului era incă mascată de 
prezenţa soldatului necunoscut, chipul sub care burgha- 


contra muncitorului 


zia incerca să camulleze şi să disimuleze adevărata rea- 
litate, consfinţită de apariția masivă a muncitorului 
temut. 

Intwadevă figura soldatului necunoscut nu face decât 
să ascundă pe aceea a eroului, care ca atare nu poale fi 
decât cunoscut. Tar aceasta anume ca să nu se știe cui 
telatea sau țara ii datorește salvarea. In primul război 
mondial muncitorul este totuşi prezent revoluţionar, To- 
tuşi din cauza “carierii” pe care acești *salduţi necu- 
noscuţi” o fac pe tărămul politicii, şi din cauza apari- 
ţiei monstruoase a unei noi forme de partid, partidul 
unit, eroul uriaș al muncii, este inlocuit de sistemele de 
propagandă cu acel al muncitorului necunoscut, invenţie 
de o orâ a regimurilur totalitare, Adevăratul erou al 
muncii este insă cel cunoscut şi recunoscut de semenii lui, 

Ernest Juonzer a făcu ca soldat şi muncitor intelac- 
ial experienţa celor două războaie mondiale şi a căutat 
să pătrundă consepințele lor istorice, Experienţa primu- 
lui război este consemnată de ol in câteva opere rare 
premerz “ Muucitorul”, aceea antinie a soldatului iniş= 
cându-se pe frontul intern său exleru, experienţă din 
care se va naşte vizziunba noului tip de on. In *Stahil- 
gewitlohn” Furtuna de oţel), din 1920, in “Der Kampf 
als lneres Erlobniss” (Lupta ca trăire interioră) din 1926; 
continuată apoi in al doilea văzboi mondial cu *Gaarten 
und Strassen” (Grădini și şosele, 1942)- 

Dacă cete două fizuri, ule. soldatului şi munoiorului 
sunt, camuflate incă de burghezie şi de către partidele 
unice supt epitetul de nerunoscut, elo nu fac decât să 
semnaleze criza de creștere a societăţii astuale şi apari- 
ţia revoluţionară a tipului de om, luptător şi muncitor tot 
odată care va desvălui adevărala faţă a lumii viitoare. 

Experienţa colui de al doilea război mondial il a 
po Ernst Juenger să slescopare prezența volei de a treia 


feat: sub bare se prezintă acum noul chip de om ai siilo- 
Acestia se naște din lupta munmeitorului cu siste- 
Li tare ver onihlieze tența. In opusculul 
r die Linie” Mincola de apărut în 1950, 
y super face el Insuși experienţa pibilismului ccui- 


bripbran se alu secolului de către Nietz- 
sote şi astăzi fenomen planetar. 

ietzsch ră pe sine introducere la “Witle zur 
Atu at drept "cel dintâi nibhilist desăvărzil”, care insă 
& invins n sine nihilismui, avându-l acum in spate şi 
intrând astfel intro nouă fară, accea a unei mișcări con- 
rare !Gogerhowegung!. Ce este nhilismul? Nietzsche răs= 
pude: “valorile superioare se dapreciază” 'die oberste 
Werte sich enbwerien, W, 2. M. A 2). O răstulare ce 


are drepl urmare deprecierea totală a valorilor existente. 
Se intatugiă că sub penstunea evenimentor vulcano-reva- 
lăţiomara vinul se găseşte în situația ori de a (rece din- 
edia die linia de topire a valorilor, ori de a sucomiba sub 
căldura lor de topire. Sub acţiunea distrugătoare de lu- 
ceruri şi valori, premergătoare apariţiei fenninenale a 
muneitarelui, tăntue în istorie din ce în ce mai mult 
enrente nikiliste, care au drepi scap, cum observă Ernst 
Jasuger, să reducă și să anţhileze posibilităţile reale ale 
existenței. Lanea nihilistă este în esența ei una prove- 
uiă dintro continuă reducere a existenței la un numi- 
tor comau (Deber die Linie, p. 25-29). 
Două căi de lupă există după E. Juenger, impotriva 
Marurilor tel mai vruute ale nihilisrmultai ună pasivă 
8 reseninării (in filosofie Sohaperihauer) și alta activă 
Pană la disperare și dincolo de disperare tea la Nietzsche). 
Principalul ese ră se rezistă la penetrația tot mai adâncă 
a neamului în existenţă. Lilaralnra contimporană este 
martoră, zice E. Juenger, că lupta este in toi iar golul 
tare o caracterizbază nu este o lipsă, ci indicaţia gradului 
de penetrare a neantului în existenţa. Fie ză este vorba 
de operele unui Wolfe, Faulkner, Mahraux, 7. E. Lawren- 
te, bene Guinton, Bernanns, fie de ale unor Helningway, 
Saini-Exupery, Kâa, Spengler, Benn, Monthelanit, A 
î a i să vag sie Veterminat de faptul 
it airieă oa Si ii pi de felul cum rezistă în 
a 3 “Meer die Linie, p. tă). n felul in care 
eri ă se iulanipăn și metamorfoza (4), 


1) Tate” vomuniare făcută în 195 
se, dame mu din Paris, rr 
pipe - uuiede şi hotărăi ant formulat intre 1992 
d sudură “marei peneraţii” rovânezli dintre 
bla această tuia allornati vă; 
istorisiri j 


“Centrul Roma- 
! Costin Deleanu 


i gândirea 
netmtneleir neindovinie aceeași incheare. 


LIBERTA 


La fel constantătn şi noi. In lupta mare car. 
astăzi pe poziţia cea mai avantală a gandirii „dă 
pretrece de astă dută o “luptă gigantică” nu alaţ. 


măestri existontul ca existent așa cum au dat-o £ 
ci fie ca Nietzsche, pentru a “imprima devenirii 
terul existenţial al lui a fi”, fie ca Heidegger, da. 
neantul ca problemă existenţială, în virtutea că 
se descoperă ca o componenţă a lui a fi (Was si 
physik?), spre a smulze' vălului neantului, 
despre a fi (Von Wesen der Warhwit). lar această bi ln 
tă trebue obţinută pe intreaga scară socială, in 
ordinele de manifestări ale existenţei, 
Dar unul din caracterele paradoxale alo: 'acătuai e 
luţii stă in faptul că omul şantierului va trebut în e 
sul din urmă să părăsească locul lui natural de | 
spre u lua drumul codrului. Demult omul a incelut d 
mai trăi in cctate și chiar dară e! se mai găseșle in 
şi sat, cetatea pentru el s'a transformat în edu, 
această experiență a omului in mersul lui prin 
Ernst Juenger ne vorbeşte in “Dar Waldzang” fechi 
cu "Drumul codrului”), cate apărată în 4954, 
Proba prin care trece omul in această fază este ex! 
de dureroasă, devarece in acest timp nihilisraul nn 
cu putere de stat, organizat ca sistem şi- gândire de a 
tiune da către *Leviatan”, statul tu chip de balaur şi 
jloace draconice la dispoziţie, perfecţionate ca o ul 
invenţie a secolului. Iar codrul este pretutindeni 
omul te găseşte scos din lege, notează E. Jueneer, fie. 
se află la Moscova, Paris, New-York, Peking, Bucure 
sau se găseşte inr'un cătun uitat de Durnnezen dai 


de el este primejduit să devină autamatul regimului n 
bilist, 3 


] 
Nihilismul nu trebue confundat ea simplomele. 
pot intovărăși, ca anarhia, răul veacului, boala XTE 
Haosbi, catastroficul, eta nici cu fornela rafinate. 
scepticismului. Nihilismul atacă mai cu deosebire 
turile originare, pecând sceplieul, prevenit, rezistă | 
bine la conjurația distrugătoare a neantului; De. i 
pibilismului nu va fi scutită nici Biserica, obişnaitul 
tugiu a! omului, dar ea ya rezista mai tare, ocede E 
ger acolo unde Lilurshja este suficientă penlria meni 
rea ei, adică “in sâmburele orthodox”, cun) spuna 
“ va fi mai tare primejduiță acolo undă in lipsă de 
și sacepdoţiu ca trăeşte riscurile insului. singuratic, 
Totuși centre de rezislenţă Avr exista impoteiva, 
Aponn) Şi semne vor upărea pretutindeni unde xi 
va fi o prezenţă, Semnul poate ti un, simbol, ca și la pie 
mii creștini. Poate fi, de exemplu V. Ce inseamnă ac 
senin? Pentru omul codrului sau chiar pentru cal ar 
Ara iluzia că se gasește incă în cetate, el ne anunţă 
există oameni care cred in libertate şi atunei mesaziul 
inseamnă; veghem, vom rezista, vom. invinge! n | 
In vuietul codrului distinge cine poate glasul libertăţ 


LIBERTATEA 


Elisee Reclus si 


“Le peuple roumain est un des plus cu- 
rieux de la terre...” 


După cum se știă, geograful [rancez Eliste Reclus şi-a 
publicat cercetările, atât de pătrunzătoare, asupra Ță- 
rilor Românești și Românilor in general, chiar în primul 
volum al monumentalei sale Nouvelle geograplie uni- 
versella”, apărută in Paris, la Hacheite, din 1875. Extra- 
se substanţiale din testele sale privitoare la Români au 
apărut în vremea din urmă, atât in *Les Francais et la 
Roumanie” —'Teztes chotsts par Paul Defeu.lles et Jac- 
ques Lassaiyne, Bucarest, Imprimeria Naţtională, 1937, 
pp. 200 și urm—, cât și în “La Roumanie vue par les 
“strangers”, de Al. Ciorănescu, Bucureşti, ed. Luceafărul, 
p. 10, 230, 2%. 

Studiul "Eliste Reclus şi Românii” al Livamnei Luria 
A. Popovici, pe care avem bucuria să-l puiluăm iai jos, 
aduce insă câteva faţile în plus și anume I. o prezentare 
analitică completă și personală a materialului. ştiinţific 
runoscut, intovărăşită de calda preţuire a autoarei, drept 
răspuns pe măsura excepționalei înţelegeri a savantului 
francez [fată de [onomenul românesc; 2studiul poartă 
accentele îngrijorate și pasionate ale unei românce lihe- 
re, trăind și luptând ca europeană în acest ceas de mare 
cumpănă, dar şi de mari perspective ale poporului ro- 
mânese și ale întregii Europe; d. și, în sfarșit, prin Doam- 
ma Lucia A. Popovici, urmașa directă şi imediată a ma- 
relui tuptător și doctrinar naţionalist şi în aceeași mă- 
sură cu adevărat mare european, părinte at [ederalismu- 
lui românesc, avem între noi, în Luptă, în acest ceas greu 
itre toate, dar hotăritar pentru tot cielul inițiat de Emi- 
neseu la 1871, un vlăstar de viață cu sânve din înusuși 
sângele lui Aurel C. Pohovici. Actualitatea lui ne-o arată 
chiar judecata făcută de Elissee Reclus și citată de nu- 
toarea studiului “Dacă confederația Europei orientala 
va fi să se constitue întito zi, centrul natural at acestui 


i România”. 
nou grup de popoare wa [| udă 
Redactorul 


Sirăinii, cara pe vremuri veneau să viziteze răsăritul 


Europei, aveau mai intotdeauna o anumită ţintă, o In 
săroinare spenială, deoarare acum un Ves, călătorul era 
expus la tot felul de neajunsuri. De aceea vor găsi dă 
tre ei, oameni de seamă, artişti și Invăţaţi care avâni 

și o pregătire serioasă, au știut să vadă și au înţeles mai 


„rii, 


Românii 


ușor unele împrejurări, ce nu erau tocmai lesne de dibuit. 

Astfel, în 1873, sosește în Transihania, marele geograf 
francez: Elise Reolus, care prin Incrările sale își căs- 
ligase un nume mondial în specialitatea sa. EI vine, deci, 
precum vedem, În interes știinţilic, să cerveleze diferi- 
tele mine din inima Ardealului, și invitat fiind în casa 
unor prieteni din nobilimea maghiară; Attila şi Auguste 
de Gerando, care făteau parte și dintrun cere de inte- 
lertuali francezi, ca: Jules Michelet, Ergar Quinet, Al- 
phonse Dumesnil şi alții: 

Impresile sale, le-a publicat în revista pariziană: Le 
Tour du Monde în 1874, sub tillui: Voyage auz râyiana 
minieres de la Transylvanie occidentale. Ele sunt înso- 
țite de hărţi geografice, schiţe şi desene, oxeculthte de 
către artişti francezi, ca: A. Duvivier, L. Boader, dar cele 
mai numeroase sunt făcute de Thomas Taylor. 

Elise Reclus soseşte în Transilvania pe valea Crişu- 
lui Repede, şi după ce trece de Dradea Mare, arăbit să 
ia contact cu viaţa şi naţiunile da pe podișul ardelean, 
cgboară în stația Ciucea. Nu vom Insaţi pe călătorul fran- 
cez în adâncul minelor, nici în ocnele de sare nu ne vom 
ocupa de diferitele straturi argiloase străbătute de vine 
mataliee, ci vom rămâne la suprafaţa pământului, asta- 
ptând să vedem ce anume ne va spune marele savant și 
mul de inimă, despre experienţele făcute la lumina zilei- 

Merzând pe şoseaua Clujului, Elista Reclus e cuprins de 
> adâncă emaţie și deapână în gând, tragicul destin al 
Românului ardelean: “Ils peuplent le pays presiune tout 
entier, et pouriant îls ne sont pas mame censt avoir 
d'existance politique; il mont dautre droit que cani 
Xâtre opprimes, et laur territoire est offiriellement di- 
visă entre les trois “nations”, des Honzrais, des Sinklers 
et aes Saxons”. că n și 

Da. Căci acesta n fost rezultatul acelei sinistre ant 7 ; 


“ moteiate în 1197, prin care cele trei naţiuni minorita 


* se orară împreună şi făcură legătură spre apă- 
poe ei ră stârpirea Românilor, întărind ca jură- 
mânt a lor legătură”, aşa precum a scris cu durere, în 
a sa Istorie, Nicolae Bălcescu. Da. Pentrucă Românul, pe 
mântui său, era doară folerat. Şi tot Eliste Reclus ne 
spuna mai departe: “Ceux-ci, les descendanis des anviena 
Daces, constituent la majoril& de In population dans la 
vanda de Szamos conme dans la plus grande partie da A 
Transylvanie”. suga pe sea 
Intâinină pe drura un copilandru, co pară de paie 
eri o zeghe de dimie albă pe umeri, ei işi dau 


„ LIBERTA 
E 


LIBERTATEA îi 


mmzzae are me pm ca mima ei metaze- le eră d pane sita dematate în dece m 
- = 2 rent, m. Z, ș meta râs 14 trzza 1 = . * 
piiude “e bibadeje Pomana lar Bate Be = mape spa ir erei a spate, o roză si far sentimentul de dmimasi evtarie. de care îi izvor de munte, 8 areztei lucrări moumentale um fermier 
ae *..0 iti e penebăe triiemat 3 toate se jiiero rase pprvrrmecrher braţele să joure. île o boră sau e i cuprinsă intreaga făptură emnenrasei, când se află în deosebit. interesul, de-a-hunzui uneste 38 voime. ardă es- 
stai aliiiilaia. pă alai îndemn puii. Mautetai i e Bhintă. di e face tmpine iuli A Dea! stemei eitarării. imvecegie de tranăeeamă dim- te încă eneţinut prim vigirianea stilului, căci acest iese 
A Seniles îns iularimnee qui Tattendeui peut-fire aura” ie și între desăvârșiiă dăruire. Apoi, dm s striverhim, ce vartegie subetulzi și Beşieaptă materizi este presărat de proverie. explirațiă de mamii 
pomii bet diam e demuiie po an mut pri ge 8: Da Ungurilor, Elise Becius me epame: rumoștirța și smerenia. faţă de viaţa sirbenilur Dari, peografite, desrrierea une dalizi, spirzirea umar ghe 
situl taraitra, în dead volume: La Tene, au ae miră danseme bengruia, ces de sa prepre re dând ari ca tirubenpul, au șiiul să mie în situri Și Zarazea umor lezende. En fața superstițiilor fasii, sim 
A n căii per Apr bepiegie ui paraii enrtanit. Ii exreiie ă danser le ceata. rabiăe. Căci Dacul. popor de viață aepră si camgita- im cam einagraful framcez e caprine de Eroaza... 
în dorința fierbinie de a vedea popoarele mmite. Fise 


48, za se lasă orbit de pulerea ameţitoare a serului şi zâci de 
i i, fi e vi ui Bachus ar vrea să dirime bn'arele: “i: serait biza bao de 
iii aceia care stau primprejer, bai dim pal oare şi în nermarirea sufletului, așa înrBi în viaţa pă- viere ea îrires.* Dar el mai știe, că pertra a apune ţenta 
arsasta, ur fi nevoie să se stârpeasră fim sofietele came- 


primsbzui din ficare, cere ce ese. de cre A dispreţ fnrântare, ude 
rm e ese. d 2 de ar vrea msărese orice miprare. EI sare în sus ta ș mânieasră ei m vedea deci o intertare grea, 0 trecere 
Sosirea moni stirii întrun sai ardciea: ridică bate dia pinteni și zărirgăne din anevoioasă spre o viață de ferizire desăvârșită, undeva aline: amicitie A 9 08 ia î 
iun sai arăcieau, me putea Wi- pâză în e vădită istnire. apoi rând  deparie în seninitatea certlzi c&ţile prigile. precem şi patimile 


« Şi peste tnt pe ude trece, învățatul framnea găseşte E care co 
| mrme stră eotbi din eredizţee Dacilor, şi rasă să le priz- 
3 intelesul. Trecând bmnbuară, prin vomană Lugea, dc ana sâzmirgția față de poporul aresta, care în cote anei 
pe valea Ariegului, Eliste Bechas cercelesză şi cimiliral soare vitreze. a imbolii să-și menţină lime, tradiția Ș 
şi rânăme uiunit, când vede că pe unele snprenizte, atiteari 5 

crama de lemnu, era tufiziă râleo prâjiză, în ărtul caii. 4 diverses dpogaes, recmereri la populatie des Dares 


amtajrier, 1 sape dis vedere cărriamarui si: "A pene „ „ Mikimză stargare, scaate strigăte stiatine. 


seminee. temut Le sape Ge sa perene râteo pagina a ă = 
2-7. ceia  estplerui dec lermea si tataie poz capatai ăia a căreia fimiura o băsmniicţă albi. EI ai stanri rostul iatinista, cauz-ri cai tomjeers fizi par Emerper de diloze 
sei ina oi. ve Îi omraie ameţiicare prim moegji dn si ună areiui plec de pânză, ce fâlfăza la cea sai svâcă aliere das leqari em les croșzit emeiontis. fie jastitiezi empie- 
m: po rogi pie iezi di a vântului. şi care vârbeşte aceeaşi limbii, și Bonnie ment lear siezx proverbe: le Rowmaia me priza per." 
mort, ce-i spieae dar e sugari — și măninră riobanilor, bea ra ei tagie ie ari ca şi Darilor de odinicară. EI altă, intradesăr, că In ochii generafaiei frameez. isterie poperelui remis 
e airaze luarea asuiute- aur că le Cluj bă dată și a aceasi băemăloţă albă se punea mumai pe raraniaiele este una din cele mai ciuăzie, din pricina origisei arestzi 
so. Antradesir, ași era pustiu, în dopo erai pupe ac Maărzilor şi feielor, care aapucaseră să se bucure de Papa. precama și să boemtei Zmlat pă cane îi atei în ere 
Mormăiehi de urși, ce dădeau Lărecale văz fătiirea ei spunea, că este e viată vizioe gina Exrupei. Pierdut înirwa aotan pestrii, de neamuri, 
pla 3 â ce vorbeau limbii diferile şi cu care erite patriveziă era 


Astecia Ciejpubui, Fliste Bertes ne-a i jarul foralui aprize în ua 
Spre în câtesa Câză tree noapte. 
minte: “Uimnetenee cslanie ă î gâus € înece pe valea Ariegului, e îziii de soatătear, îl sai găsim de altfel, pe tot inlimsul Țării Be : apei = 


sai ri incepe publicarea aperei sale 
E cn In aie: Naarede Ocerarhie Dairerarte. ce apa- dans sm curs moșen ccerme le Emite ctnalogigue 
e fa Paris, în 19 volume. şi care a fost lerminală în) fureile catre les Razer i 
i tar natural, Românii Tau dezăşii, și trecând ca tarmele 


ca an palat 8 pe (e xile, aa iat 1 Aa 
intro ulliznă satiare Pârâului dac, și ax order. ei talie: lor toi sai departe, aa ajuns de £ peste Nistru 
eg arate FA și mama Lacie mitul dag eee 0 Beat e a a îmi Masă Şi până în Crimea. Dis Podeiia de odinicară ei e redă 
25pră și durere, i sa calu dea n Eacadit din viață ra n e acecași lie ca vestiţii săi prezer- soia cat firan stntte. și semne: Ce oa dea 
pată ție piept, rând pe veaepriler. fa. A airânsă legătură |  Lienalitda men lenea, peație i vie beu 


Li 


DP. 7 


28 


Vorbind de Bucovina, care na aparţinut Austriei de- 


câ! printr'o violare a frontierelor geografice naturale, 
guvernul din Viena a făcut un lucru mai grav: “il vio- 
lait aussi le droit des populations A leur ind&pondance 
politique.” Şi mai departe adaogă: “II y a un sidele, lors- 
que la Bukovine appartenai! encoro ă la Moldavie, la ma- 
jorit& des habitants, qui depuis cette &poque ont plus que 
septupie, diait de langue roumaine; mâme ceux dont lVori- 
pgine dlait slave se confondaient graduellement avec les 
Moldaves.* Aci, el nu uilă să no vorbească, nici de locui- 
torii dela izvoarele Siretului, acei dărji Huţuli, despre 
care loan Sbiera a spus că sum consideraţi a fi resturi 
ne-romanizate de ale Dacilor. 

Despre așezările românești din sudul Dunării şi de 
pe valea Timocului alât din Bulgaria, cât şi din Serbia, 
Elisee Reclus ne vorbește pe indelete, Popor blând şi paş- 
mio, Românul sa menţinut printre aceste popoare slave, 
şi în ciuda vremii și a greutăților a fost un element ho- 
tăritor, aşa încât o zicătoare sârbească zice: “când o 
Valahă intră pe use, toată casa se face Valahă.” 


Năspândiţi pănă în sudul Greciei. în munţii Albaniei, 
si ai Pindului, de-a<iungul coastei dalmate, pe insulele 
Adriaticei şi până în valea Arsă din peninsula Istriei, fie 
că sunt numiţi Țânţari, Istriaţi sau Morlaci, acești Ro- 
mâni de baștină au păs!rat unele însuşiri ale neamului: 
fie în limbă, fie în straie, în credinţă şi obiceiuri. Şi 
când savantul etnolog ajunge în Turcia, uimit; el scria: 
“Presque tous les macons de la Turquie, exceplt dans les 
capitales, sont des Zinzares. Souvent le mâme individu 
fera le plan de la maison et la bâtira seul, tour ă tour 
architerie, charpenlier, menuisier, serrurier,” Noi însă, 
nu ne mirăm, știind că tot astfel au lucrat străbunii 
noştri de-a lungul veacurilor. Indemânarea Românului e 
astăzi recunoculă, și el a dat dovezi de o puternică sen- 
sibilitate artistică în loate domeniile. 


LIBERTAŢ 


Poporul român, spune Elise Reclus, este unu 
popoarele cele mai ciudate, atât prin originea ș 
şi prin locul izolat pe cre îl ocupă în mijlocul a 
naţii cu totul străine. Insemnătalea lui în (noi AA 
nerală a popoarelor dunărene esto foarta : 
“Si la confediration de V Europe orientale doit ; 
tituer un jour, est dans la Roumanie que se trouu 
centre naturel de ce groupe nouveau des peuples 

Privind la liniile de hotare, alât da sucita și Sc 
băcioase, ce despart ţările —linii trase adeseori di 
tocmeală diplomatică ori dintr'o trufie pălimaşe— nu te 
buie să ne mirăm de ura ce clocoleşle şi Învrăj şi 
poarele. Dar un adevărat echilibru întra naţiiile pă 
tului nu poate lua fiinţă, atâta vreme cât există dreptul 
do a se război şi o întrecere nesăbuilă a unor amb ŢI 
neinfrânate. î n 

A nu ţine seama de voința popoarelor, poate duca ha 
o truntă experienţă. Căci această voinţă este o pu ră 
ce nu se pierde. Un adevărat echilibru nu va pulea | ul 
fiinţă decât atuncia, când toate popoarele vor putea haz 
tări singure de soartea lor. Numai atuncia când popoare 
nu vor mai fi amenințate de cotropiri dușmane, CA 
conducătorii vor înţeleze cât de nelegiuită este setea 
stăpânire și de înegnunehiare. : 

Citind acesată operă măreață, simţi, cum încet, înceț 
devii mai bun, mai înţtelegător. Oare de ce? Poale 
trucă Elisce Reclus din sufletul său bun și iertălor a pi 
curat câteun strop în fiece pagină, căutând să ne Impăr- 
tășească și pe noi, eu dragostea ui cea mare pentru 
tura umană, ca să înţelegem, că viaţa trebuia Inăită eu 
demnitate. ; 


“vot ce dormi astă iarnă 
Acum se trezește, 
In umedă mireasmă. 
"Cudavrul naturii e proaspăt, 
ntinde-te in racla-i, visează, 
“Raiul florilor, albinele, iarba, 
Vântul adie mâneâind pământul, 
“Ji deapănă povestea vieţii și morţii, 
“In şoaplă. 
pădurile negre pier departe, 
"Stelele tremură, rare, 
“Fără prihană, 
“In întuneric 
Sâmburul vieţii se sparge. 


LUCIA A. POPOVICI, 


Geneva, Iulie 1952, 


Arde stiindu-l. 
Târziu către miezul nopţii 
Nici rece, nici caldă, Tip 
i Pe când zăceain fără somn ingropat in miresme, 
Poate astrele s'au prabușit în mine. 
Zi şi noapte sunt una într'alla 
= Cum eu sânt în mine. 
 Sinu se mai văd, 
Bu nu mă vad. 
Nu mai mă văd. 
Din tot ce sue şi cade 
Nimic nu sue, nimic nu cade 
Afară de mine. 
Din tot ce se lengă 
Mișcându-se, stând, 
Ru mă desprinii. 
Sânt punelul in care 
Incepe spirala, 
“Inţelepeiunea șarpelui, 
Luna nouă cosesște lacrimi, 
“Nonptea despletită 
In vârtejul astrelor 
Orhocha cnrhă, 4 
Din gol in gol. 


- moate astrele s'au prăbuşit in mine. 


Ca inainte de a fi noaple și zi 


Nimic nu mai cuprinde nimic. 
Nimic, Nimic, Nimic. 


Fără lemei e orice temei. 
Dar îngerul, 

Nefirescul, 

Tae 

Intre a fi şi nu, 

Slrăveziu amândorora, 
EI, 

A spus mai de mult: 

Nicio eşire 

La primul suspin j 

Vei fi strivit ca un vierme. 
Si Memnon scuturându-se 
De sine, a dat de veste 

In aurora de foa. 

Veţi fi săraţi cu foc. 


O boală bântue lumea A 

Ucigătoare ca mireasma crinilor. 

Moartea mea e să mă pierd. 

Viaţa mea e pierzanie. 

Invierea mea e Să pierd. 

Vântul se pierde 

In massele somnului negru 

Inghiţit de păduri, acul : 

MMA d oszealea vieţii și morţii 
tă. 7 

peri dus frumuseți? 

Lumina s'a tras înapoi i 

şi întunericul a pătruns lumina. 

Nimie nu mai văd. 

Tată, am trecut pragul. 

Inchis, 

Amarul Psiche, 4 

In somnul mătrăgunei, i 

La rădăcina cunoaşterii. 


secera verde 
Tae spice de foc. 
Vântal mângăe, adoarme, 
Şaptinăd, 
Aici e inceputul şi moartea, 
Sfârşitul şi invierea. 
Cuele bătute în mine 
Deslănţue cumplitul 
Orăcăit al broaștelor 
Holbate 
A căzul un mal 
Strivindu-mi pieptul, 
Mi-a făcut ochii cioburi 
Şi oasele ţăndări, 
Și n'a mai rămas 
Docâ! măduva durerii. 
Strig. 
O palmă rece, 
Străvezie, 
Dar grea ca o lespede, 
Imi acoperă gura. 
Ingerul, 
Nefirescul, 
Potrivnic, 
Şueră: 
Tine cumpăna! 
Dar acul cumpenii joacă nebun. 
In talgere sunt vii şi morţi, 
Aur şi soare, 
Arme şi cenuşe, 
Noroi şi purpură, 
Miere şi liere, 
Lacrimi și sânge, 
Si tot ce se mistue 
In măruntaele lumii. 
Inima, nestăpânita, 
N'a mai răbdat: 
Unde ţi-e bucuria? 
Ingerul ridică, impreunându-le 
Aripile de cleştar de două ori ingheţat, 
Către Arhanghel. 
Pieriţi, 
Am strigat. 
Dar mi-am mușcat limba 
Şi gura mi-se umplu de cucută. 
Din toate părţile cădeau aplauze, 
Pălmuindu-mă la sânge. 
Caii din jilțuri nechezau, 
Bătând din copite, 
Uhionoaele chicoteau 
Agăţat ede candelabre. 
Şueratul năpârcilor 
Din spărturi de perete 
Inveninau aerul, 
Porcii 
Cu ochii inecaţi în grăsime 
Gemeau de plăcere 
Bălăcindu-se în loji. 
Şi pasarea 
Impopoţonata, 
Pupăză și papagal 
Se oțăra: 
Ce știți voi e pe dos, 
Vulturul fălos 
E fără folos, 
Numai eu sânt frumos. 


LIBERTATEA 


semiluna apunt, 

Stelele abia se mai ţin de boltă 
Apoase de somn, 

Aburii invălue lumea, 

Neclară şi caldă. 

M'am ridicat. 

Dar sângele mi-a lâșnil prin piele, 
'Toale coardele mi-au plesnit. 
Strig fără nădejde. 

Sânt. 

Răstiznit. 

Doar eu pot muri. 

Doar eu pot muri. 

Lucrurile in neştire, 
Elementele, 

Se plimbă, 

Se schimbă, 

Dela unul la altul. 

Unul într'altul. 

Lemnul pulred se face pimânt 
Pământul e ros de ape, 

Apele se ridică 

Din aburi se inchiagă norii 

Şi se rostogoleze in gol 
Purmele vântului. 

Rătăcit in spaţii, 

Le sorb formele; 

Apoi se topesc in fluide 

Și ele se intore pe vânt. 

Nu e nimeni, de nicăeri, 

Dar vântul adie povestea vieţii si morţii 
In șoaptă. 


In liniștea de mai 'naintea lumii 
Freamătă zorile. 

In zale s'a născut zeiţa 

Cu lance, 

Din capul bătrânului! 

Coiful strălucea 

Știința de altele, 

Imaculată, 

Fără prihană 

Din cel mai neisbăvit întuneric 
Despicat de trăznet, 

La locul căpăţânii 

Ştirea de sine se frânse, 

Pe cruce, 

Copilul legii infrânte 

A înviat. 


In aerul tare 

Ce strică ştirea 

Omul se sparge 

Ca un crin de sticlă. 

Mireasma invierii sue nădejdea. 

Au aruncat foc pe gură profeţii, 

Așa vei umbla pe calea bătută 

Cu spini și așchii de piatră 

Desculţ, cu pleoapele smulse în arșiță. 


Balta orăcăe plină de b 

i D le 
Intâiul cocos a cântat i roata a ii 
polinele urcă din ceaţă Ss SeIeă ROUA 
ământul se ru in 
ie pe din noapte 
Frumuseţe des 


mit ii ia: 
Ce e mai fără Pulă de ziegulizița, all 


de preț? 


Nici lacrimile, Pa 


n” 


LIBERTATEA 


Nici diamantele, 
Nici boabele de sânge 
Din măceşul vieţii pierdute 


Nu-i slau în preajmă, 
Ca ghiaţa la soare 
 Pieri-vor. 


Lumina imprăștie 


Tainele Pădurii Negre. 
Lumea-şi desvălue lormele, 


" Miresmele care-au zăcut 
"Se pierd in toate culorile. 
In mijlocul pieţii, 
Supl Schlossberg, 

La umbra grădinilor, 


Intr'un pustiu de case arse, 
Pluteşte nava catedralei 


- Purtată de vântul orgii 
Către sfârșitul lumii, 


“Spre slava Parusiei, 


Totuşi stând. 
Dar cântecul orb al naturii, 
"A tul ce naște şi moare născându-se 


Din râul vorace, strălucitor 


Și fără ştiinţă de sine, 
Te ingroapă de viu, 
" Inbălsămându-te în frumuseţea 


Năvalnicei lumini, 

Băută prin toţi porii, 

Navei ce-și absoarbe cosmosul. 
 Suave adieri 


 Mângâe noianul de flori 
Și din uşorul aerului 


Cad adormite in glicinele 
Cu inefabilă mireasmă. 
Candelele manoliilor plutesc 


- Ca nuterii de foc pe apă. 


Castanii albi şi roşii 

Se scutură incet așternând 

Hermină şi purpură 

In calea biruitorului 

Ce singur s'a smuls din noaptea morții, 


- Iubit peste măsură. 
A fost o noapte cumplită. 


In zorii dureii 
Dincolo de care nimic nu mai simţi 


Am vărsat veninul ; 
Cu toate stelele cerului prăbuşil in mine. 


Insuși Dumnezeul puterii 
Aslăzi pare mai slab, 

- Aripele porumbelului de foc 
Ard in această lumină 
Străbătute de spirala şarpelui 
Care e gândul 

Ge înconjură lumea 

Şi n'o ajunge. 


“Nu vezi niciun semn m'auzi nicio soaptă 
Dar parcă se vede, parcă s aude. 


“Și nu se mini vede nu se mai aude, 
ă 


Adormit in glicini și manolii 

Și toate au stat | 

In lumină. 

Mumia înaropată „catusi erai 


La rădăcina cunoaşterii 

invie 

Si'n dulcea primăvară 

A vântului-gândului 

Sfânt este tot ce s'arată. 

Asa ridică Dumnezeul pulerii 
Uşti in arme, 

Amiaza varsă foc asurzitor 
Acoperind indoiala, părerile. 
Ideea arde meandrele rălăcirii, 
Durerile se prăbu$ese in adânc; 
BroaȘlele tac amorţile supt apă, 
Jivinele se ascund. 


Cu morţii din întuneric 
Cei vii în lumină 

Duc soarele pe umeri: 

Din Orient in Occident, 
Din Occident in Orient. 


ii 


La Zăhringen, pe deal, 
Din valuri de celini se ridică 

Un turn cenușiu, 
Cu un singur ochiu. 
Din el se vede Rinul 
Abia ca un fum albăstrui. 
Nu departe, din inima Pă durii Negre 
Izvorăște Dunarea, 
Rinul urcă spre Miuză-Nvaple 
Dunărea coboară către Miază-Zi, 
Lărgindu-se în câmpia Punoiuiei, 
Lunecă tot mai incet, 
Din ce in ce mai grea de ape 
Şi neamuri de peşti, 
Până când o ia spre Răsăril. 
Pare că doarme. 
Dar la Porţile de Fier 
Apele fierb năvalnice, în Cazane. 
E neliștea din haosul 
Gata să nască o lume. 
Pe urmă, impăcate, 
Apele nu mai au maluri. 
Inconjurând pământul cu brațe largi 
Se despletesc in Delta vânturată de păsări 
Şi pier in largul mării, 
Lăsând in mreje 
In urmă, somnii uriasi. 
Dar vâna de mişcare a fluviului 
Străbate si întunecalul Pont Euxin; 
Pulberea de aur - eu, 
Ce încă mai dăinue din prăbușirea Măririi, 
Sub zidul Bizanțului, 
Cade pe ape, mângâe unda. 


După ani şi ani 

De sbatere in gol, 

Harta lumii ; 

Se reconstilue în plin uragan. 
Fluviul! 

Răspunde fulgerului 

De pe harta cerească, 

Fulgerul de-o clipă: tocul, 

Se face apă in contact cu pământul, 
Lumea e jos. 


+ 


32 


e sus văzut [luviul e asemeni iulgerului 

Văzui de jos. 

bar ceea ce vine de sus 

Durează puţin, 

in cerul clipelor se desvalue veşnicul. 
Pământul e al veacurilor 

In translormarea elementelor grele. 
Hâul a fost un zeu numit de om. 

in el se botează, 

Dar nu este apa, 

ui ri, luviul. 
Să urcăm la izvoare! 
Plecând din Bizanţ 
Sirăbalem pontul Euxin 
Indulcit de unda riului, 
Până când la Miază-Zi de albia largă 
Dăm de obrazul crestat de cute adânci 
Al Traciei, pământul tainic. 
La Miază-Noapte 
Colanul fluviului cuprinde Dacia, 
Aloisuferiloarea ţară, 

Odinioară ascunsă de codrii. 
De acolo Romanii 
Au smuls din adânc vinele de aur; 
Şi valuri de oameni 

Din oceanul de pământ al Răsăritului 
Veniţi sau ingropat pe veci in Dacia 
Pierzându-și duhul. 
De-aici ridica imperiul Semilunei 
bucale, miere, ceară, carne și sare, piei, 
Si copii, ieniceri de sullet. 
Si toate le cărau in caicuri 
In jos pe Dunăre, apoi pe marea mare 
Până în Bizanțul străpuns de minarete, 
Acolo unde cerul revărsat pe pământ 
A fost călcat în copile de sirepii degertului. 
Asa se duc mai ușor bogăţiile, 
Pe apă. Şi viaţa. 
A fost, taru de jos a Daciei, 
Intre munţii statornici 
Si Dunărea incet curgătoare, 

U grădină plină de daruri, 

Cu munţi de pâine și rîuri de vin. 
Dicolo de Carpaţi a clocotit intăi 
Mânia ţăranului impărătese 

Si Dacia Regilor 

A izbucnit asemeni pământului 

Ce pare stins, dar sbuciumat în adâne 
Inima-i arde. 

Podul Moldovei 

Scălda! in sângele zimbrului ucis, 
Aşleaptă cu toți Cavalerii 

Intre amurg și noapte, 

Ceasul incercării din urmă, 

De el s'au lovit valurile 

Neincetat sfărimandu-se. 

Dar neputincios e dorul 

Pădurii de fasii, al muntilor albaȘiri 
Sau blândelor coline 

Cu sale adormite la sân, 

Și dulce lumină, 


U sânt a lumii e Dunarea. 
Curge spre Răsărit, 
In jos chire inima lumii, 


ELIBERTATEA 


Dar inapoi către izvoare 

Spre creştelul Occidentului, 

Pe Dunare urcă sullarea 

Zeului iubirii, al morţii Și invierii; 
Dyonisos 

In Tracia s'a născul 

Şi ridicandu-se înapoi 

Impotriva apei pe Dunare 

A coborit Rinul 

Răsărind în vii. 


Cum timpul albie şi riu 
Curge vremea omului, 
“Istoria se mistue în vieţi nevăzute 
Cu revărsări năpraznice, 
Cu pierderea apelor supt pământ 
Sau istovirea lor inainte 
De-a cădea in mare. 
Unde te-ai ascuns o mie de ani 
- Stirpe Traco-Homană 
“Unde te ascunzi, gi cum? 
Riul işi sapă dela izvoare în Deltă 
ot mai adânc leagănul Și mormântul. 
Spinarea lui sclipitoare de raze 
Pare impinsă 
Cine sa făcul cu ploile riu La izvoare inapoi, 
Coborind din munte, dela ubârşie, Soarele ridicându-se 
Până în câmpie,  Intâmpină apa curgând dela Apus. 
Ştie să asculte intunericul lui. Așa se intâlnesc apa şi focul. 
Greu, lipit de albie 


“Şi totuşi niciodată slând, 


Crește şi scade 
Mereu altul şi nouă acelaşi. 
Sânt fluviul ce străbate și naște clipele laşi-altul 
TU Pen e, ca E gândul ntintrerupt, cu mii de abateri, 
Ă : RIN i vechiu 
Căderea lui se chiamă curgere; “ou Şi vechiu. : 
Nu are viață nici rodii: „i rep a zile 
Dar e o neliniște intre izvor și mare. Ei. coariag 
Î. îp : Lă 
Mel AM ia formă sai “Inima, anima, neliniştita, perena. 
Şi ceea ce scrie stelele văd. 
Nu-l pot opri. 


4 m omul se leagă în carne şi oase 
iul e fluid, spală, desleagă şi leagă, 


Riu 
“Dar gândul singur prăpădeşte 
n pustiul uscatelor scheme. 


Sau piere “Răcoarea aerului, mângâierea undei, 
Văntul, focul și nici pământul Inima potolitu-mi-au. 

Şi oamenii văd ce-a scris, p E: Numai răceala stelei 

Nepăsători. “Singure, 


Din el au scos zeul cu chip statator; 
Singur surăsul tăiat în piatră 
AminteȘte curgerea 

Şi indoiala infinitului, 

După ce s'a desprins un bulgar de foc 
Rătăcind in haosul incepător, 
Pământul se facu mai intâi 

Un pustiu invăluit de aburi, 

Apoi s'au așezat apele 

Când liniștea din urma facerii 

Și uscatul s'a ales de ele, 


“Lacrima de foc ingheţată 

“Intre noi şi nesfârşit, 

Străpunge riul, ţintuindu-l. 
Dar cerul prăbusit, cu noi se ridică. 


Iarna când gerul il prinde in chingi 
Riul dispare. 


- Vântul rece din stepă 
 Lunecă in sus, trece urlând prin Cazane 


Cu foc străbătând elementele  Siarnind disperarea. 
Izbucni lămurind văzduhul: p lar apele curg nevăzule la fund. 
Asa e bine! “In nopţi hăituite de Crivăţ, 


Pustii, munteni treceau fără veste 
Dand iama in Turci şi foc la raiele 
Ghiaţa se topea de foc și sânge. 
Haite lihnite de lupi 4 

"Preceau din fundul 'Traciei 

In codrii Vlăsiei. 

Creşlinii depe maluri se cunoşteau 
a nunţi şi ingropări. 

p vara. i 

1 de ridicându-se din mormânt 


Zeii care erau copii geloşi 

Și-au săpat mormintele, cu jale, 
Să doarmă in gle, fiind şi nefiind, 
Plângând și bucurându-se, 

Riurile, 

Așa învață oamenii devenirea 
Căutându-i inceputul şi sfârșitul; 
Schimbându-se la faţă i 
Către palida Miază-Noapte j 
Oamenii au ureat pe rluri | 


; : DN pei 1 albiei 
pier opt pe mint ot atei tert, 
ui ros = . 
Se desfată i i : : d i, nând iși anunță zeul invierea; 
să ș! Bi a Să i mii de âncolăciri, unţi de sloiuri plutesc eiocnindu-se 


nopţile clocotesa. 
unci foenul ajunge la noi 
ul indărătnie, Dătăreţul. 


E munca e somnul, e viaţa și ; 
£ si moartea lui; 
ap A Ur pitata a, davălak pe omul zeu XE 
ne intunecat 
Pe fata luminoasă, 3.E RA 


Pe Dunare vine la vale 
Şi rătăcind beat peste ţară 
Inneacă vetrele in fum. 


Curge, 

Sau doarme lerecat 

De ingheţatul gând. 

A fi se topeşte in devenire 
Pierzându-se in marea 

Ce e Şi parcă n'ar îi 

Urcă şi scade 

Fără să urce, fără să scadă, 
Mişcarea o străbate 
Sfărmându-se d emaluri. 

Dar anotimpul care vine 

Va fi cum n'a mai fost 

De când plutea in haos 
Bulgărul arzator al lumii. 
Focul va curge in rluri 

Şi mările se vor acoperi de fum. 
Pe Dunare în sus Crivăţul va sui 
Amestecat cu limbi de foc 
Tăind pământul in două, 

Până unde se varsă Rinul. re 
Lumile rupte din rădăcinile putrede 
Se vor ciocni prăbuşindu-se 

In fără temei, 

Aprinzând apele, 

Mistuind cerul in văpae, 

Şi mările roşindu-le. i 
Adus de torente din munţi 
Trezit pe supt pământ 

De toate suferințele ascunse 

Cu apele Dunării 

Se va ridica 

Slingând tot focul cu altul 

Mai arzător, 

Dyonisos. 


Riul. 

Fluviul de foc duce la vale 

Vieţile arzând la alb 

Şi patima aprinsă transcende 
Malul, nimeni nu mai e al lui, 
Fluviul vână de foc a lumii î 
Sparge malurile şi se varsă asurzitor 
In oceanul veşnic. 


Şi de odată se făcu linişte. 


Dar ziua trage a noapte 
i tea a zi. 
rara intore. 
Noaptea e zi luminată de aproape 


Cu tot ce-a sm s din măruntaele lumii. 


az mai alege 
“bupa limbi şi seminţii 
Nu ştie nimeni. 


Pe valea ritului vor cobori Şi urea 
Nădăj duind marea 
Cu liniştea amintirilor. 


54 


Lumea, atolnăscăloarea, 

Din sine-şi acoperă rănile, 

in fără simţire 

Va plânge cu riul. 

Fluviul majestuos, 

inmormantat de viu. 

Masivele spinări selipiloare, 
Intunecatele funduri y 
Lunecând, incolăcindu-se pe văi, 
Ca nume date de oameni uitaţi, 
Vor curge. 

Dar la Porţile de Fier, la Cazane 
Dunărea fierbe năvalnic 
Și pare că doarme in şesul țarii 
Până în Deltă. 
Vor pluli amintiri peste lume 
Cum niciun zeu n'a avut. 
Pădurile, apele clare, iarba, 
Vor bântui in vis. 


Din lacrimi se naşte bucuria, 
Pruncului asemeni. 
Multe se vor petrece 
In vreme ce zeuldătrân 
şi doarme curgerea 
In albia largă bătulă de lumină  - 

tu noaptea zălog în fundul adânc, 

Din Padurea Neagra 

In Delta vânlurată de păsări. 

in negură sunt inceputul și sfârşitul 
Singură trecere în lumină se şlie. 
Curgere veşnică, somn al trecutului! 
Martor mut, uilător al schimbării, 
Fluid străbătut de duhul 

Ce bate în două parți 

Cu întunericul în care viața oarbă 

Se devoră pe sine mereu nesătulă 

Şi lumina spinării intinse la soare. 
Dar cel mai arzător e suflul lui Dyonisas 
El ridică morţii din vii şi din morţi, 
Din cutele Traciei aspre, 

Din codrii Daciei 

Prinsă de osul stâncilor 

Cu pieptul podișului in bătaia valului. 
Mânia ridică in armii toţi morţii. 

Toţi cei ueisi de barbari, 

Toţi cei ucişi de păgâni 

Toţi cei ucişi de tirani, 

Toţi cei ucişi de ciacoi, 

Toţi cei uciși de sbirii Antechristului, 
Toţi cei morţi in războaie, in revoluţii. 
In asuprire, în fără de lege, 

Așa cum au fos! se ridică 

In arme! - 

Cohorte, legiuni, oști! 

Se ridică taţi morţii proaspeţi, 

Umili și pământii se ridică 

Gei ingropaţi de vii In canal, 


LIBERIA NR 


ui Lără nume, ca unul, 
luconjură braţele tluviului, 
Delta, şi malul mării; 
Lucul e azi in puterea 
Duhului răzbunăton. 

Toţi se vor ridica! 

Atunci se va rupe din nou 
Ualapeteazma lumii. 

Zeul adormit în fluviu 


Uu somnul vieții care-şi devoră visele, 


Şi Dyonisos, fiul său, 
Intrupaţi de poporul jerifit, 


Vor primi pe cel iubil, pe cel mereu așteptat, 


Mereu prigonit, mereu răstignit 

De cei ce-l cunosc şi nu-l recunosc, 

Toţi s evor ridica! : 

Stefan Domnul, Genturionul, 

Si loan, vulturul care citea 

Scrisul lumii pe ape şi nisip 

Din inălţimea cerului; 

Cu toţi ridicându-se 

Dacia împără lească va învia. 

Neiertătoare sapropie mânia 

Dumnezeului puterii, 

Şi neînvinsă va fi dragostea fiului, 
i Dar focul cu Duhul s'a ridicat 

Să curețe lumea cu noi puteri; 

Am pătruns miezul lumii 

Unde lumina nu se mai vede 

Şi focul nu se mai simte. 

tiu trăznele se anunţă din nou 

Dumnezeul puterii și al oştilor. 


Sâmburul vieţii ascuns în întuneric 
Se trezeşte uneltind cu morţii 

In taină. 

Dar când toată mânia va străluci 
Omul dintre Răsărit şi Apus 

Va fi omul lumii nesparte in două, 
Intreg in intunericul tainei 

Și în lumina cunoștinței intreg, 

Va birui 

După mileniul crâncenei sfâşieri, 


Curgi apă fără stire 

In line insuţi desfătată 

In jos către Deltă, la raiul de păsări 
Şi poartă focul pe aripa foenului 

A vântul neliniștii, 

Al dorului de viată si moart 

Fără de leac, ui 
Vântul care a luaţ 

Zăpezile de pe colina nea 

Și mângâe pâlcul de arbori răsleţi 
Din pragul infinitului. 


(o 


Horia Stamatu ze 


LIBERTATEA 


Prin civilizaţie românescă modernă se inţelege mai 
ales perioada desclisă prin nașterea statului numij la 
nceput Principatele Unite, care desvoltându-se a 
ajuns România. Deschiderea fiind socotită numai spre 
a pus, noi românii chiar dacă suntem şi orientali, in 
“perspectiva acestei civilizaţii trebuia să devenim ex- 
clusiv “Apus”. Nesocotăorii acestui fanatism au fost 
niereu invinşi in dauna rădăcinii noastre răsăritene, 
până la transformarea oceidentalizări! in artiliciu şi 
caricatură. (De altfel orientarea dopă “puncte car- 
linale” fiind prea relativistă, acestea au ajuns de la 
O vreme “moriscă”. 

E cunoscut fenomenul fanariot —fenomen de su- 
propunere—— importat gi decadent, sa un ce a z- 
buiit unele reforme sociale, dar care a şi măcinat ve- 
chea societate locală cu state la conducere. Fanario- 
ţii au inzercat o nouă administraţie pe măsura nevoi- 
lor lor bugetare, nefiind vorba aici de un determinism 
economic, ci de o pasiune ce căuta satisfacţii in econo- 
mie, reușind laun nivel jos să pregătească răsturnarea 
societăţii in ceea ce se va numi in secolui nouăspre- 
zece “burghezia românească”. 

Panarioţii, prin faptul că erau străini de ţară şi o 
tăpâneau, dar şi prin patriotismul lor arzător pentru 
ecia, au provocat in țara supusă un naționalism, pe 
calea temerii, voinței şi conştiinţei, care până la urmă 
i-a surprins pentru totdeauna, noțiunea de fanariot 
1 ânând printre cele mai acuzatoare. 

Dacă fanarioţii au mijlocit contactul eu ideile so- 
iale apusene in Moldova şi Țara Românească, in Tran- 
vania Uniţii au făcut acelaşi lucru. Unirea cu Homa 
nu a 'dat roade religioase cum "ne-am astepua, fiind 
vorba aie — intru căt privște Roma la 4700—aproape 
de o schimbare de Dumnezeu, ci numai de ordin so 
cial, laic si chiar păgân cum este incercarea de re 


E. Lovinescu, 
teoretician al Civilizatiei Românesti 


ai ei, erau entuziasmați de Roma precreştină până acp- 
lo incât cancepeau o renaşiere in toză și cronograf, iar 
un păcurar (cioban) ca Badea Cârţan, ajungând la 
Roma găsea odihnă pe pialra dela picloarele columnei 
Daciei ridizată de Bădica Traian (ucigător de creştini), 
neavând nici un simțămant pentru disiinsela coloane 
plătite scump de Papa Alexandru VI Borgia ce imprej- 
muise piaţa Sfântul Petru; ideea romană a adus fall 
Ideea dacă şi aceslea au ajutat la desvoltarea conş- 
liintei istorice a Transilvaniei. Numai prin ideea daco- 
romană există contemporaneitate intre Horia Clușea— 
Crişan şi Micu-—Maior-Sincai. Dacă Roma a arătat ori 
gina daco-romană a Vlahilor, universitățile nemţaști 
au hrănit pe tinerii teologi a “Luminile” filosofial 
atunti la modă: Wolf, Kant sau școlari de ai acestora 
“Reformele” curţii din Viena, ca şi cele cerule da ho 
mâni se făceam pe potecile aceluiași “Aulklaerung”, 
precun şi toate lucrările științifice san de cullurali- 
zare făcute după 1750 de românii uniţi sau ortodoxi. 
Situaţia din principate e deosebitoare numai in sen- 
sul ză “luminile” sunt franțuzești și că uneori erau 
citite numai in neogreacă (a se vedea lucrarile pro- 
fesorului universitar din Cluj, D. Popovici). 

Ba s'ar putea vorbi de o “laicizare” a insăși ia- 
rarhiei ortodoxe din Principate şi din Ardeal, uniţi 


1994 si chiar en 1848: dar miscârite din 
ani au fost de fiecare dată contemporane cu 
mare, prezentând chiar si Ideea unei asifel deistorii. 


30 


Eugen Lovinescu scrie istoria Civilizației Române 
Moderne, în trai volunie, între 1929 şi 1045, deci vine 
după mişcările soviale şi culinrale de mai sus, precuni 
şi dup trei răboaie —daca socotim şi pe cel din 
1943 - iar pe de altă parte, cum era om de litere, ayea 
inainiea lui renaşteri si scoli culturale, ca acea a lui 
Yazâr -Elindi—Asaeri, 840, Junimea după aceea a si, 
insfăsit, intregul veac de aur al culturii românesti, pre- 
cum și somănătorismul, Poporanismul, Modernismul, 
în sare el insuşi trobue situat, la inceputul veacului 
aosru. Activitatea soriitoricească incepând-o prin 1904 
are desule cărţi serise până în 1923, pe lângă activita- 
4ea de set de cenaclu ce si-o presupune odară cu înfi- 
ințarea revistei și cercului “Sburătorul” in 19 Webru- 
arie 1919, la Bucureşti. Născut ln Fălliseni in al optu- 
ea deceniu al secolului 19, in momentul serierii *1s- 
1orici Civilizaliei” este în plină matritate. 

Pianul lucrării și construcţia ei nu mi se pare dia- 
jectică, aşa cum o acuză C. Rădulescu-Motru: "Cred 
mai curând că aceasta nu este o istorie, ci este o sim- 
plă oglindire a dialecticei, pusă în serviciul unui per- 
sonalism de modă veche” (in Mişcarea Literară, Nr. 
29 si 30) — ci inductiv silogistică: 

a, forţele revoluţionare (vol. 1) 

b, forţele reacționare (vol, II) 

c. legile formaţiei civilizaţiei româneşti 
(vol. IT) 

Gu toate certurile sale literare, E „Lovineszu nu e 

scriitor dialectic, iar in cazul nostru nu e vorba de o 
triadă teză—antiteză-sinteză, ci e o alăturare de ominii 
la sfârsitul căreia afli un rezultat, ținând însă seamă 
de tensiunea momentului istorie. această soriere poate 
să insele și pe un 0, Rădiescu-Molnu. Nozultatul la 
care ajunge prin catalogarea informaţiilor e destul de 
simplist. De pildă, când bocrii Barbu Catargiu, Ma- 
nolacte Costachi, Vasile Sturdza, Alecu Balş, ș. a au 
votat la 27 Octomyvrie 1857 cu ţăranii Ion Roata, Chi- 
rii Giosârlie, Dănilă Bălan, etc, anularea privile- 
giior, wgalitalda civică Jibeglatea condiințoi, si “mul 
te alte drepluri pentru care cursese alâta sânge sib 
cuțitul ghilolinei pariziene”, o făcuse” din porunca 
unei necesităţi sociologice”. Dar nu aflăm nicâeri in 
cursul celor trei volume ce este o “necesitate sotio- 
logică”. Noi ştim că Românii au participat cu sânza 
din abudenţă la ștergerea privilegiilor și la câștigarea 
libertăţii, la 1784 de pilda, sau la 1821. Pentru a fi 
măi clari, în lipsa de metodă de siructură a “Is- 
toriei” sale, dăm in”ă un exemplu in ceea ce priveşte 
ivinea progresului: “prefacerile soviale nu se pea- 
vizează in genere prin voinţa oamenilor, ci prin ne- 
cesitatea legior sociale” (11, 221): unde e grow de in- 
teles oricătă bună vointă am avea, tocmai “necesitatea 
legior soriale” în afară sarb chiar impotriva voinţei 
cameilor. Jar pe de alla parte lipsa cometă 
a scenariului isoriei peste sare se trece sau chiar a 
informatiei slriet istorice, pănă a nu vedea nici ave- 
nimentale intâmplate sub ochii shi, cum e răscoula 
din 4907, arată până la evidenţă lipsa de chemare. 

De altfel lucrarea nici nu a făcut carieră, ca si 
alțele din aceeași familie, ceea ce e un semn Dent 
sehimbarea da aţiludine pe care a uvut-o spre sfâr- 
stilul vieltui, Dar însemnătatea el siă in mod deosebit 
in faptul că intre cole dară răzhoajo mari ca re- 
prezintă și snaţine în mod conştieri o mentalivia ce 
se incăpâtăna să slâpânească toate laturile vieţii ra- 
ga mm razboiul o făcuse unitară, 

n ţa in timp, douăzeci și i 
apariţia ei, ușurează cercelarea î, ca 2 pia a 


LIBERTATE 


aul catastrofal intâmplat in vremea din urnă, 
ii roaga schimbre a perepeclive istorice, miviau 
bănuită de R.ovineseu, dar care il aituiază idilie, a 


LIBERTATEA 


tară poziţie. - Msation” (ad 11, Cult. Naţ. 10922) le ceroatează pri- 
i a pi mele influerița, dar mai ales legături, la Sciţi, Sar- 
Am voit să pun studiului un motto , din propri maţi Gali, Greci, iberi, și așa pe rând până în 1020, 
za leii FPRUBALLIR caracteristică, insă cum am cum a făcut și V, Pârvan, E Lovinescu, dat fiind sislamul 
găsit tei, la tel de insemnate, impins de nevoie am de cugetare dela care plota şi pe care-4 vorn vedea mai j08, 
renunţat la motto, dar le oh ez acum pe câte-şi i va pulea să afirme câ civilizaţia românească “nu e o orea= 
1. “mersul revoluţiei noastre sociale so indoeapla —— tiune organică a poporului român (chei) nu pu'orri placa dela 
automatis spre desvoltarea burgheziei” (III, studiul unor forte care nau avut inițiativa; în materin 
68); sociala, politică, economi ă şi technică, iniţiativa a pat- 
2. “spiritul veacului nostru nu se exprimă nici ni dela ideologia și dela totalitatea componentelor 
prin dictatură proletară, nici prin, dictatură vivilizaţiei apusene, Siudiul forțelor revoluționare sa 
militară, ci prin formula democraţiei burgheze i impune așa dar, ca studiul adevăratului principiu ne- 
(UL. 08); vi pentru a se realiza ele am intâlnit in cale, cum 
3, “România modernă n datorilă exolusiv influen: era și firesc, forța reacționară nu numai a vechilor 
ței apusene (1, 200), "forme sociale ci si a auflalelor configurate de in- 
Ce înţelege Wovinescu prin civilizație e greu d fivenţe seculare, Duelul logice al acestor forţe cons- 
spus dela inceput, afară de faptul că face o distins lite istoria însăși a civilizaţiei române moderne, AL 
faţă da cultură, în sonsulacă, bâninm. cultura rămân 99-24), Prin urmare ideologia naște civilizația, prin 
cu înțelesul ei etimologic dela verbul latin colere, cipiul activ este dat de revoluţia pariziană, rerţiunea 
creştere, cultivare (care margze dela plante şi înimale „sunt boarii, iar “influențele Naoilatat sunt tot niște 
până la suflet), rămânând ca civilizaţia să fie ma - ideologii, dar nu apusene; pi “slavo- bizantine-lureo- 
mul faţa din afară a vieţii. Asttel, odată spune că cl fanariote”. Subliniem de pe acum daUsIg intre mată 
vilizaţia este “totalitatea vondiţiilor noastre materia= tură si civilizaţie țeauzii-efeot) + civilizaţia năs=n! 
ie” (III, 24), ir altădată “civilizaţia fiind. în reatitatăii d 1ds0logie: contradicția vine din 00pin cal ZA 
o serie nelimitată de imitații nownate da aduptăni” eu cugetă static, conceptual și în afara procesului îs- 
(III, 140) și, în sfaesitul, obiectul ultim din interiorul 19710 
civilizaţiei este “omul social”. Prin urmare vom ur= Dacă ar cugeta istoria ca proces, am avea 0 pola- 
mări în cele trei volume desvoltarea in general, caritate n buhurii, oultura-civilizaţie, coninaditiia fiind 
ba ALIA şi, cum am spune, a “românului de pe aici tensiunea care hrănește procesul. Dar toprurile se 
stradă”, E. Lovinescu nu întră in fabrică, în cazarmă. 2; vor limuri cu ceea ce urmează. 


in familie, in birou spri . A ! 
Wlizaţia piei ei ; ii 19 fojâdaPli aa Mişcarea pariziană dela 1848, cheia civilizației ro- 
biroul shu incărcat de 4 are nea pia r. de 10 mâneşti, după cum o socotește Lovneseu, e de fapt o fo- 
cuţie. Si încă i, [i i A, pri obleatutii (Ii 4 ihAg ate slabă reluare a celei dela 1789, doar ow o subliniere 
orăşanul satea aL ie aste: in 9 ab AIR AU CA a fenomenului muncitoresc, fără nivium pericol, bur- 
tolitate”! nu fă Pi fre A oaregura.-șuc +0 digi RE zhezia fiind pe deplin realizată. în sprijinul părerii 
Să mai spun ză ar fi fi a i „noastre vine istoricul de mare perspectivă care a fost 
tetică a fonomenatli i “e: îi, APRă o, AsăbAiara, sp Jules Micehlet. EI socotește istoria adevărată revoluția, 
de (acunăti a baza pi CĂVIIMASIA Bu porapeciiuă atat seea ce vine după revoluție fiind post-iatorie, moment 
ziţiile anterioare, 4 4 să sie aie AS cel puţin pa 4 do decădere și neputinţă. In epocă modernă, istoria es- 
pat de același subi j Riu du ai re js Da te revoluţia dela 1789, ceen ce memează in secolul 19 
voiau iad. oROI0Ă ADA TAIA gI AA, ti VA ml dansat voi tarta, perioadă neutră ce urmează să 
ga, apărul ă in 19249? "30 definească in viitoarea mare răsturnare. Pentru el 
va francez, sezolul 19 e prozaic, clipa cea mare ră- 
mânând numai la 1789, când Franţa a creat via “n 
i 4 ) i -olutian scule rendit Phistoire possible, mi- 
dA AIR 175 a imprăștint in Europa ideea sapa fede veproduisan [dt surtout donnant 
a două vane ti pa sp AR 09: 40. A d existenţa balance et criterium: le droit. Elle a fondă le nouveau 
nară, absolutistă, pet 4, alia Xedoțio. FE utel, celui ta: droit: Blle a donne histoire et le duge 
: cai A prin organiza= ' ; le droit, en sorta que Vhisorien n'est plus 
bile i SA VNUiată, prlnure pi (ALI ” leac La prea Francaise a 6tâ lo 
existau mai dee e Aia clio euongnilaa, 0840 doatour do toute Ia torro; toute nation pout desormais 
ele ti ri 8 =. la noii în Iuropa. Orientală - enseignar et comprendee la legende”, (cil. ap- OA. 
pentru a ajuta ee pa 41399] via „teiab 1 SII jaac, Les prinoipa inspirateues de Michelet, 1952. p 
manești, începută incă mea sucit a Țărilor Ro- 5 24). Ori, revoluţia pariziană dela 4848 na adus ni- 
letin, ca și alţi anal Eat dinainte. De aceea, St, Ze- 5 mia now, nici wa atins tensiumea din textul citat. Fa 
vinescu, să Sir ea Siza nu au drepiate, spune Lo- 5 poate proba însă a idea pe caro Michelet a dat-o şi 
românești la 1820 da envoltării viitoarei oivilizațăi amo a aooalerării istoriei. X. Mioholek observă 9 a€- 
zeii aid x ii asta fiind numai un moment aecara a istoriei dacă ţinem soamă la câte auto de 
săaepaț en ia ee 3 a economiei agrare şi nu un ni, și ou cât eohorim inapoi la câte mii, se intâmplan 
ezoage ata n ae Da+ă pentru Apus 1789 naşte oluții caro să lumineze onmenii. Astfel se poate 
care inut tata e vă mai apropiată dată sonstata, că aproplindu-no de vromoa noastră croşte 
te ca meta putul propriu zis a! civilizaţiei ro: 5 0 anumilă prosiune dare impinga la războaie și rovo- 
evohiţia franceză din Februarie 4848, po uţii, o grabi moreu in creştere, incât intro suta do 


care criticul nostru o nume 1 
j ște “pariziană”, Acoaslă 4 Ma justiție d 
revoluţie decide tineretul moldo-valah, fost sau afl il jar 204, mape 


la Paris să o imite 
i pe malurile Damboviţei. 4 
Jorga în a sa “Historia des Roumains s pi „i Îi 


. .. 


37 


origina a tot ce urmează până la sfârşitul intregii are 
revoluționare in cursul zăraia ne aflăm incă. 

E. Lovineaeu socoleşte 4848 parizian o adevărată 
revoluţie, dar nw dovedește nicăeri in ce conată acaaa- 


ta. 


Studenţii şi scriitorii români tare s'au angajat mat 
din plin şi au dus opera până la capăt, crearea biur- 


gheziei româneşti, 


sunt, apune Lovinesen, mai ales 


munteni, molilavenii nedovedind puterea trabuitoara de 
imitare și adaplare: Rosetti. Pălcescu, fraţii Ion și Di- 


mitrie Brătianu, “Pell, 
neau, 1. Ghiza, Magher 


Eliade, fraţii Golești, Gâmpi- 
u, Atersandri, C. Negri, Rogăl- 


niceanu, ete. Sf eu ocazia asta vora găst a curioasă 
distinoţie intre moldoveni și munteni de unde urmeaza 


Acosebirea de mai sus: 


moldovenii ca “rassă” a ră- 


mas în stadii etnie de unde și Intregul lor reacţio- 


nism, pe cand “rasan” 


munteneaseă a depășit etnieni 


și e prin urmare in putere sa facă revoluţia și să [ie 


creatoarea, 


Si ze e drept, mişratea muntenoască dela Islaz și 
Bucureşti a fost mai presus alat ca idee (Băbesen) 
sat și ca faptă, decat cea dela Iași. Tată ce citim în 


proclamația dala Telnz, 


uni din textele de bază a lu- 


erării lui Lovineseu: “Poporul român dă inapvi la toa- 
te stările, dreptul cel veohlu de a avea reprezentanți 
in generala adunare; decretă de azi inainte alegerea 


largă liberi, dreaptă, 


unda tot Românul are dreptul 


de a (i chemat, unde numai capacitatea, purtarea, vir- 
tuţile și increderea politică să-l dea dreptul de a fi 


ales” (ap. Lov., UI, 27) 
urilor politice; b) adu 


și botăra: a) egalitatea drep- 
nasea din reprezentanți ai tm- 


turor stărilor; 0) alezătorul e oriee roman țiber, în- 
diterent de religie, votul de două grade. In același timp 


(1848) M. Kogălniceanu cerea 


in Moldova aceleaşi 


drepturi in termeni corporativi: Adunarea să fia +0m- « 
pusă de proprietate, comert, stujbele făcute statului, 
eapatitutea, agrienltura, votul după stare. Așa dar e 


vorba da restructurarea 


sacială a Principatelor, în roa- 


lizaroa acestui program sunt două etape: până la 1866 


şi până la 1018. Omul 
adică 1850-1866 este 
vitura de stat dela 1864 


care decide primul moment, 


Mihail Kogălniceanu, prin la- 
"secularizarea avarilor mânăs- 


tirești, prima improprietărire), iar sel dela da-al doi- 
Jea, răzhoul mondial adică perioada cea mai de seamă 


a realizată de Ion Bră! 


anu. Acesta, eu partidul libe- 


val (roşii după părerea lui s.ovinescu, vor crea burghe- 
zia românească pri “desăvârşita democratizare a ți- 


rii”). 

Prin Memare, 
voacă pe cela romine: 
1866; ceea ne memeaz 


revoluţia pariziană dela 1848 pro- 
j «are ereiază stutal român im 
4 prin prătianu—Rosatti nu e de- 


a gveaul unui fenomen „de imitație integrală, opo- 
e Munservalorul—dând inapoi en fiecare zi, 
ia năruirea ei în, 1046-18. i 4 

noi eu par- 

1dcalogia social apuseană pătrunde ln i 

Hdul “Cărvunarilar” —ndacut prin 1822— după mis- 


carena Domnului "Tudor, 
acest moment chiar, O 
nitor, fapt ce va ajuta 
jur mai apoi pe marii 


phateand în dootrina la, din 
distineţie în defavoarei țăra- 


orășeni, Boerii iusă căutau 


sprijin mai ales la Husia feudală, de umde şi 


mentul Organie, pe car 
bara! chiar, dar Mihail 


fa schiţa de constituţie (zel 77 
. a or boarii prin Mihail Sturdza adre- 


br.4823) generalului rus Min- 
(1 Eebr g i 


dar in anul următ 
aează un memoriu (| 
viaki, cerându-i sprijin. 


e Kiaselert l-ar fi voit mai Mi= 


Sturdza s'a opus. Cârvunarii 


Alexandru 


partidele: politice spune că în actul cărvunărose stă 
nașterea partidului liberal, şi in memoriul către M. S: 
“undza al partidului conservator, teză pe care Lovinescu 
d preia. Ceva ce este de observat însă e lipsa revolu- 
ționarilor lui Tudor și a tezelor revoluţiei in reluarea 
vieţii politice de după 1821, ceea ce aruncă o umbră 
de îndoială în identificarea acestei sutuaţii cu “lara” 
Nu e vorba de căutarea de panduri prinire cărvunarii 
moldoveni, ci mai enrând de o anumită tensiune spe- 
cifică ce a lipsit într'una afară de 1848, când Bălcescu 
a incairat'o în mod deosevit, revendi cându-se tocmai 
dela Tudor. 

Prin felul cum s'au născut partidele so vede că li- 
beralii sunt vrmaţi de conservatori, aceştia din urmă 
mau apoi geslului iniţal și vor fi duşi de curent pană 
in 1948 când dispar. 

Conservatorii susţinând instituţiile tradiționale, suni 
rencționari, evoluţioniști, chiar un M. Kogălniceanu 
când spune că e bine să ne intoarcem “la acele ins- 
lituţii a caror origină iese din pământul nostru, care 
în timp de cinci veacuri le-am avul şi pe care voim nu- 
mai a le adapta după luminile şi trebuințele epohei” 
UI, II). a care Lovinescu răspunde: noi mu am avut 
im stat organizat cu o forţă locală: noi nu am avul 
9 epoca clasică; noi nu am avut o viaţă şi o conştiin- 
ță unitară; in schimb aceasta ne-au uşurat să adaptăm 
integral revolutia ocoidentală. Democratizarea in An- 
glia, Franţa, Rusia (revolutia roşie) a ieşit “dinir'o 
plămadă insângerală. Nimlo din toate aceastea la no!” 
HI, 468, noi subliniem.) 


Regimul vechiu, se caracterizează prin existenţa 
privilegiulni fiscal: marii proprietari nu plăteau ni- 
mic, numai cei mici și târgoveţii, iar pe de altă parte 
toate drepturile politice aparţineau: tot celor privile- 
giați, adică privilegiul fiscal devenea privilegiu poli- 
tiz. EA e prezent şi nu “ponturile” cărvunarilor in Ra- 
gulamentul Organic, in proclamaţiile dela 1848 (votul 
de "două grade”) şi se elimină formal la 25 Octomvrie 
1875 în divanul ad-hoc al Moldovei (Eminescu va oh- 
Serva că era compus din “boeri şi nu din “roşii”): 
"prin conglăsuire,,. se aprobă desfiinţarea privilegii- 
lor, egalitatea înaintea legii, fixarea contribuţiilor du- 
pă avere, obligativitatea serviciului militar, accesibi- 
litatea tuturor funcţiilor fără condiţii de naştere...” 
(II, 48) dar nu e pus in practică decât in parte, dupt 
1866. Din nerespectarea acestor angajamente şi prin 
urmare menținerea vechii situaţii de către liberali, se 
naște “*Neoiobăgia” lui C. Dobrogeanu Glerea. Aceasta 
arală Că în 41860 se volează legea muncii obligatorii. 
iar “primarul, prin mijloacele execulive de care dis- 
pune va aduce indată pe datormie la munca pentru care 
s'a tocmit”, iar in 41872 camera liberală prevedea şi 
"dorobanţii nevesari in executarea locuitorilor indărăt- 
nici sau fugari, in socoteala vinovatului” (ap. Lov. 
II, 90, 91). In 1882 se opreşte execuţia silită “manu 
miltari”, dar tot formal, abia războiul 1916-48 inla- 
turand-o. Lovinescu discutând lucrarea lui Gherea e 
de acord eu ea numai pentru moment: trecerea dela 
fewdă la capital, printrun regim de milloc, și explică: 
“Munca silită contrazice esența regimului burghez, era 
insă necesară unei ţărănimi nedeprinse cu principul 
muncii libere; arice prestigiu ar fi avut deci liberta- 
iea in ochii revol ţionarilor paşoptişti, ei au inţelea 
repede că libertatea muncii agricole era Singura Il- 
beriate ce nu se poale improviza” (01.94), căci, m 

se pare, venea ruina economică a unei clase cara dia 
buia să susţină partidul Jibera: “lasa burgheză, Afir. 
maţiu esle dureroasă; Lovinescu e partizan fanatie 


LIBERTATE 

: BIBERDATEA 
al burgheziei prin compromiterea libertăţii toomal in Do 
trun moment critic şi desconsiderarea țărănimii ca 
nefiind deprinsă cu munca liberă, Concluzia praoliog 
este că partidul liberal a compromis principiul de ba 
ză al democraţiei, pe spatele tăranilor, spre a-şi oraia 
o forţă socială şi economică cu care să dispună poli- 
lic. In 1866 puterea politică e in mâna propriotăţ 
unviare; în 1884 prin G. A, Rosetti so rovizueste legea 
electorală, aşa ca puterea să treacă de parlea cnpila- 
lului mobiliar. începem să avem bănoi și o clasă pura 
Rheză reală. (Principiul muncii libore dela 4880 e ana-. 
og cu principiul muncii voluntare de azi din N, PR 
executarea cu “dorobanţii” fiind ncolaşi lubru), ' 

Dar nu numai Lovinescu; ci și Gherea acuză în 
*Neoiobăgia” pe tăran că e leneş, dosinterosat, fără 
iniţiativă, explicând lonte acesten din cauza “ovupas 
ților străine”. De aceca următorul citat, pus de Lo= 
vinescu intr'o notă in josul paginii, cade greu, Ii vor 
ba de declaraţia ţăranului Tănase Constantin din DI 
vanul ad-hoc (procesul verbal al ședinței e scris de 
Costache Negri şi ca atare vom găsi o transeriere 
cultă, cum e printre altele cuvântul “clasă”) care spu 
ne, in numele țăranilor, că “fiind dictată numai de 
consideraţiuni naţionale, tăcerea lor nu trebue inţe- 
leasă ca o acceptare a nenorocitelor situaţii, “dacă 
mam deschis gura”, spune Tănase Constantin,” aa să. 
spunem asuprirea de moarte ce ne apasă, asuprire 
care în aceeaşi vreme este și nenorocirea ţării, pricina 
este că am inăbuşit in fundul inimilor noastre amin= 
tirea tuturor suferințelor clasei noastre, pentru a nu 
lua in seamă acum, decât sufarințele tării. intregi. 
Cu toate acestea nimei să nu ia in seamă tăcosea 
noastră ra o dovadă că suntem mulţumiţi de starea 
noastră lăuntrică de acum. Noi ne gândim inainte de 
toale cu grijă nesfarșită, za şi toţi, să apărăm auto- 
nomia Patriei noastre obşteşti” (II, 66, nota). 

Disoursul este al unui om cu conștiința că repre- 
zintă neamul, dar care; “in asuprirea de moarte” pe 
care o ţine inăbuşită, arată iridentele ce vor veni... 
Peste dânsul se constitue o “clasă”. Sia făcut deci o Ș. 
distincţie care n'ar fi fost de dorit și care stă la baza 
istoriei moderne româneşti. 

Gu toate că ţăranul e prezent in Istoria civilizaţiei 
lui Lovinosau, el rămâne totuși nedifecenţiat, elemen= 
tele de bază fiind burghezul cu toate virtuțile şi boe- 
rul reacţionar. Căci scrie autorul: “nicâeri, țărănimea 
nu e un factor politic”, după cum sa vede și in afir- 
maţia următoare: “pe cât creştea deci presiunea ță- 
su e abia deveni totusi nicium moment revolu- 
ionară, pe alât se organiza si rozis i 
că pe Papa ganiza și rezistenţa aristooraţiali 
regimul Liberal, insurcă conflictul burghez-hoer, când 

Tăranii care au făcut totusi atâtea văscoale sub 


in faptă conflictul e intre burghez și | A 
Iei g și tăran şi el son- 


imnitat-o şi au adoptat-o, coca co arată valabilițatea 
“legii sincronismului”. 3 
Din punet de vedere cultural insă, observă Lovinescu, 
unossătorii au făcut o pulernică opoziţie, Aceasta eate 
> junimismul cu insul reprezentativ, Mihail Eminescu, 
Si pontrucă Junimea cu “noua direcţie” a in contra îar- 
moi goale, adică a civilizaţiei liberale, criticul nostru 
"Wrebuit să găsească o teoria care tocmai să suaţio 
forma goală” și să elimine “fondul”; “In faţa vavo- 
luţiei liberale *junimismul” su ridicat ca singură forţă 
“organizată a vencţiunii; el n'a impiedicat, procesul ară- 
DiL al desvoltării noastre politica si culturale, a exercita 
totuși o influenţă asupra sufletelor, foburit: apreciată 
“dâr reală, cu care aproape se confundă istoria culu- 
rii şi literaturii noastre do după 4866 11, 4a0), *Civi. 
lizaţia e: formă la care trebue să le uduaplezi; adap- 
rea devine fond pentru forma viitoare; în aceasi caz 
fondul, acum devenit tradiţie, trebue iarasi înlăturat 
si primită noua formă, Givilizaţia însvamnaă invitaţie, 
iar vevol ţin inseamna imilaţia integrală Burghezia 
vomânească este vevoluţiovară, pentrucă a imitat iu 
(egral civilizaţia apuseană. Ne aflăm deci in plin come 
plină maimuţărie Mai găsim aici confuzia anunțală 
mai sus; revoluţia este ideologie, aparține prin ur- 
ara culturii sufleimlui; insă în acest domeniu imila= 
ţia nu e eu putinţă decât ca feonmen decadent, Orice 
evoluţie sau ideologie sunt fenomene eruptive, de cre- 
ție “ex nihilo”: nu cunoaștem nicio revoluție istorică 
ohrei “enuză” să indestuleze explicaţia, conlroveraele 
sa ţin lanţ, documente noi se descoperă, origina vămâ- 
nând înefabilă ca o taină. 
Eminescu atacă pe liberali desigur şi in numele con- 
'servatorilor, dar se pelreceau acolo şi lucruri dureroase 
dare depășesc poziţia partidului conservator, Eminesu 
punea faţă in faţă două elemente: actul dela 27 Octu- 
bre 1857 din divanul ad-hoc unde conservatorii au do- 
vedit cea mai largă inţelegere faţă de programul social 
al vremii; iar de partea cealaltă faptul că liberalii n'au 
avut niciodată curajul să aplice integral actul acesta 
cu toate că şi l-au insusit în constituţia dela 1866, find 
aproape insuși principiul lor. Luxerul acesta a dus la 
constatarea unei puţinătaţi de caracter la liberali şi 
dlasa lor: “olasă veșnic nenorocită, sondamnată la ca- 
libat, și la mizerie, luptând prin ură, intrigi, calorinii 
şi vicleșug pentru pânea amară a buzelului şi inocânud 
ou o xară obrăznicie orice muncă spirituală adavărată 
ice merit” (ap. Lov. IL, 417). 
De unde şi răspunsul lui Lovinescu, că toate operele 
eiate de junimiști, Maioreseu, Pminesru, Caragiale, 
Creangă, ete. “nu există”, sau că “literatura este dela 
ine o forţă reacționară” (TI, 188), 
“Nu ne mirăm deloc dece Eminescu e atât de vuliar 
ituat in romanele “Mite” şi *“Bilhuca”, când în istoria 
Givilizaţioi critica serie: “Prin Eminescu mai ales, l- 
dvatura romană a cunoscut asoastă end ces ar 
"exaltarea pornită din refuzul înţelegerii prezentul 
pn ni a avea să ajungă la un “delirlum histo= 


In concepţia lui Lovinescu singur burghezul e omul 
realizat, cu conștiința de clasă, el faca revoluţia, vivi= 
lizaţia, el croiază cultura: acestea coboară în Jon la 
inferior, la periferie, la sat: “capitalele, porluzila. cu ; 
deosebire, fiind porii prin care se abaourbo şuvoiul tu= 4 
turor inoirilor, civilizațiile moderne au devenit aaitel 
brie oiladine: lumina nu vine dela sata” (Ur, 89) 
als lan pe G. A. Rosetti: “Noi toni viata noastră 

zis și vom zice că revoluția treba să se facă di 
sus in jos, iar nu din jos in sug” (UNI 84) $ 

Conservatorii au fost învin, ț 
Pippai lradiţionaligti și evoluționişti și prin refuzul 

sevepta integral imitaţia Onoidentului; liberalii au 


Astte! din punet do vedere social, junimismul e reur- 
lonar prin abeinţa de a ţine în loe sodietatea la nişte 
tituţii monrte. Maiorescu serie: "mai bine. să na 
şcoală deloc, decât să facem școală rea”. Dra= 
male, *da fond” sunt: concepţia statului lu limi- 
, națiunea cu un monarh absolut, cu o elită spi- 
ă locală, adică tărănească, xenofobia lui Eminoseu 
de orizine economică, nu rasială, adaugă Lovinescu), 
misticismul naţional. 'Tonte acestea “at incorvat să 
Lăvileaseă mersul revoluţionar al civilizaţivi român”, 


dar n'aw Duba eee ul oi arie ERAI fiind da 
fond a fost invins de “formi”, de imitaţia integrală, 
Tilu Maiorescu răspunde in felul următor “for- 
melor liberale”; Toate acestea sunt in realitate pra- 
duoţiuni moarte, pretenţii fără fundament, st fii fără 
trup, Îluzii fără adevar, şi astfel cultura claselor mai 
înalte a Românilor este nulă și fără valoare şi abisul 
ce ne desparte do poporul de jos, devine din zi in zi 
mai adânc, Singura clasă la noi este țăranul român 
și realitatea lui e suferința, sub rare suspina de fan- 
tasmagoriile claselor superioare” (IL, 133), 


Acesta fiind nspoolul social al civilizației româ- 
nesti, Lovinesei trece la cel politic, Politicul, după ab 
trebue desprins do rassă și tradiție TI drept “că passn 
are rol important in formaţia civilizaţiilor”, dar vă- 
mâne toluși secundară, căci pe ca se adaptează unele 
forme, religia, limba. Cum imitația vine din afară şi 
orice revotuţie vine prin imitație, rassa e pozitivă 
numai în măsura acceptării revoluţiei. Deci “rasa” vre 
un rol pasiv; alteori e cu totul iniăurată, chei pune 
în imitație “principial formaţiei instirnțiilor noastre 
și elementul esențial al formației instituţiilor tubluror 
popoarelor (fI, 72). în schirdb vultura e mai aproape 
de rassă iar politieni o urmează. 0. Nădulescu-Motru 
afirmând că politicianismul o um fânomen de suprarață 
Lovinescu răspunde: “Privit în linii ui generală și 
nu de aproape, politisianismul reprezintă deci trăsa- 
care depășind cursul lent al calorlalte facultăți snfle- 
cară depășind cursul lent al celorlalte faonități sunle- 
tești ne-a stabilit de pe acum labgi fruntarii” (II, 485), 
e prin urmare mai aproape de imitatie, pe când facnl- 
tăţila “lente” dau cultura: literatura unui popor iz- 
voraște din natura specifică a sensibilităţii sala, el 
constitue un capitol de psihologie etniză (1489), 
“Natură” este rassa, mai puternică la Moldoveni, de 
unde şi pasivitatea sau contemplaţin, ea și rencţiona- 
rismul lor, pe când la Munteni (şi Olteni...) rassa e 
mai slabă, în sehimb imitarea e mai puternică, daci 
burghezia şi civilizaţia româneseă, B. Lovinescu, prin 
beţia de a imita vrea să fecundeze anti-materialismul 
său:” în inceputurile sale, revoluția (dala 1848, n. n.) 
s'a făznt pe cale de contagiune imitativă şi cu aju- 
torul partidului liberal; abia mai târziu şi mai ales 
prin stradninţa a lui lon C. Brătianu, revoluţia ideo- 
logică A fost urmată de o revoluție oconomică” (TIT, 
188), "2"0R 

Limita superioară a omului stă în imitarea unei 
ideologii, care, dacă e totală, 6 revoluţionară, lucru de 
dorit, fiind singara putință de a atinge nivel celei 
limitate, apoi e poililicul și socialul și, în sfarsit, cul 
turalul ce se hrănoște din rassă. Existenţa unei psi- 
hologii etulea inseamnă existenţa tradiţiei san a su 
notului rasei, Procesul de formare a sufatului ni e 
revoluționar, ci evolutiv” MIT, 217), afirmaţie sonelia 
dentă pentru “viziunea” sa. Am văzut că revoluția e 
pozitivă întrucât este exterioară, Hberalismnt, bur= 
ghezia; evoluţia e inţerioară, culturală tradiţională, de 
partea esta stau conservatorii (şi țăranii a-politini). 
Din punct de vedere al limbii: de partea imitatiei e 
tendinta de absorție a neologismalor spre formarea 
limbii literare; de partea colturii e limba bisericească, 
cronicărească şi cca a textelor folrlorive; însul repra- 
seutativ al imitaţiei e Ion Bratianu, În tradiţie Mihail 
Eminescu. Repet, pentru E. Lovinescu situația Bcous- 
ta nu e *dialastică”, deoarece confiiotul îmiţatie-tea= 
diţia duce la exebnderea tradiţiei, si nu la asimilarea 
si: legile sivilizaţiei româneşti sunt constituite prin 
eliminarea opoziţini. Noi nici nu avem “cultură”, lp- 


- Ă ' E 39 sil: 


go 


sindu-ne epota clasică franceză... şi nici rassă, Pro- 
cuse istorice, rassele au nevoe de multa veacuri pan- 
tru a-şi form aun suflet colectiv (UI, 155), cum e 
vasen franceză, pe când “Rassa română nu este, ore- 
dem, Incă” (III, 455), sări viaţa istorică românească 
ma avut unitate. De unde şi concluzia: “cu o asliel 
de formaţie istorică, tradiţionalismul este lipsit de ba- 
za”. Noi avem numai “vechea cultură romanoslavo bi- 
zantino-turco-fanariotă”. Sufletul rural este, atâta căt 
sa realizat în Creangă şi Coşbuc, insă “când din si- 
nui orăşenimii vor eși talente tot pe atât de mari, ele 
ne vor da literatură burgheză numai din imperativul 
criginii” (IL, 2419). Literatura rurală e oricum infa- 
riorară și nu este popor în Buropa rare să fi ră- 
mas la ea. Aşa “societatea rusească e frământată de 
probleme mult mai serioase decât societatea română; 
car shiar şi în limitarea preovupărilor noastre, lite- 
ratura e rămasă sub nivelul intelectualităţii medii a 
societăţii românesţi” (II, 218). Ceea ce e just: in fa- 
n societății burgheze românești,Ruşii sunt nesfârșit 
mai interesanţi, iar literele “burgheze” române rw 
există, am văzut că niște talente din sânul “orășenimii” 
sunt în așteptare. Dar dacă punem pe Petru Movilă, 
Cantemir, Bălcescu, Caragiale, Creangă, Arghezi, Bla- 
ga, ete,. atunci nivelul s'a refăcut. In schimb au dis- 
parut “burghezii” cu teoreticienii lor cu tot. 

Mărturisim că suntem mereu in mare cumpănă cu 

cercetarea de faţă, dată fiind confuzia lucrării. & o 
permanentă anarhie de cuvinte. De altfel cititorul le-a 
şi ghicit, căci am lăsat multe consecinţe netrase din 
ma erialul citat, fiind fie evidente, fie de a nu ne pu- 
me in situaţia de a refuza aserţiunile fiecărui rând. 

In “Memorii” (II, 4946-4934, Scrisul Romanesc, 

Craiova) fiind la inființarea “Sburătorului”, E, Lovin- 
escu scrie: “nu era vorba și de afirmarea unei doctrine 
moderniste, formulate abia peste câţiva ani in Isto- 
Civilizației Române Moderne, unde expunerea prin- 
cipiilor de interdependenţă, de sincronism, de imita 
ție şi diferenţiere a fixat adevărata mea poziţie mo- 
dernistă aplicată numai pe urmă și literaturii. Intr'un 
cuvânt, cursul “revoluţiei” mele spiriluale a trecut prin 
domeniul socialuui inainte de a se afirma in domeniul 
esteticului in Istoria Literaturii Române Contimpora- 
ne, așa că presupunerile relative la o presiune din afa- 
ră contin în ele amabilul element al gratui tâţii”. (p 
269). pă q 

Prin urmare Istoria Civilizației este crucială in 
formaţia scriitorului, iar prima consecinţa e ca nu a 
progresat deloc, ci a regresat, dela revoluţie (imita- 
tie) 1a......cultură...care nu există (rassa nefiind in- 
că fixată); iar a doua, că nu a imila (presiunea din 
afară...) deci nu e deloc revoluţionar, s.a.m.d. 

Dupa aparilia vol. IE al Istoriei Civilizației, Rădu- 
lescu-Motru arăta, printre altele, că nescoțeşte fondul 
sufletesc al poporului, că socolește ideologia trans- 
formatoare prin ea insăși și că nu pleacă nici dela cea 
de fapt a civilizaţiei românești. La acestea Wovinesou 
văspunde că nu e vorba de cultură, care e unică, ci de 
civilizaţie, aceasta fiind comună vine din Occident 
«alea interdependenţei. Dacă in secolele precedente a 
lidaritatea europeană era mai slabă, aceasta se mă 
toreşie lipsei de cunoștere a oamenilor, fapt e “a 
indeplinit complect, mulţumită circulaţiei oanmu A 
on trenul, cu avionul şi al ideii prin telefon Mun 
Această luare de contact a dus la o sincronizare ra 
tii sociale, mai apoi şi celei oullurale, astfel L-a 


iţiile noastre d i 
Paris” (II, Fig astăzi sunt replicile expozițiilor dela 


LIBERTATEA 
SE LIBERTATEA 
Ideea de bază a lui C.D. Gharea pe care seri 
neo iobagia, este acceptată de Lovinescu: “Țările ră 
mase în urmă, spune Gherea, iri în orbila ţa 
capitaliste inaintate; ele se mişcă în orbita acelor 
şi întreaga lor vială, desvollarena și mişonrea o dele 
minată de viaţa şi mişcarea țărilor înapoiate prin 
inaintate este insăși condiţia necesară de viaţă”, 
oarecari rezerve asupra valorii unice de acţiune saci 
a factorilor economici, comentează Lovinescu, inter. 
pretarea Ii Gherea se apropie mai mult de realitate 
Popoarele trăese intr'o anumită epocă istorică; vi i 
europeană e sincronică; venind mai târziu la cultu 
nu le rămâne ţărilor tinere decât să primensoă ideol 
gia socială şi politică a ţărilor cu o civilizatie 
veche”. (III, 53). E afirmaţia Iui Gherea in care sun 
tem puşi în dependenţă de așa zisele ţiri înaintate 
accepţia ei de către Lovinescu, dropt justificare a E 
gii sincronismului; ori asta este toată teoria s 
tismului, pe care il trăim azi foarte concret. O crilioi 
din “Viaţa Românească” (XVI, 12, p. 462) ohse 
că în cazul de faţă e logic că ne vom sincroniza la ne I 
fârşit, căci mereu ţara mai civilizată are cova in plu 
acesta fiind procesul de civilizare co pleacă dela “de: 
terminaţiune” la “indeterminaţiune” spre a ajunge l& ] 
legea sincronismului. Rădulnscu-Motru se intreabă; 
“Prin ce ne devodeste d. Fugen Lovinescu ca în Europ 
s'au născut civilizaţii prin simpla interdependenţă 
Prin nitic” (apud Lov. II, 61). E. Lovinescu răspund 
că propaganda pe care o fac bolsevicii prin Interna 
tionala III-a “izvorăște din conştiinţa clară a inler= 
dependentei popoarelor moderne” (î1I, 70), fiind prin 
urmare o verificare a sincronismului. 3 
Dar până la urmă, E. Lovinescu, spre a-și pute 
susţine teoria, ia lucrarea ]ui G. Tarde, Legile imita- 
tiei (ad. ed, II, 1885. Tarde susţine că la bază ima aţia 
este ideen de superioritaje, un prestigiu urmat d : 
un sentiment de admiraţie, de unde urmează că “un 
popor nu imită luxul și artelo altui popor inainte d 
a fi pătruns de sufletul lui”, ou alte cuvinte imitaţia 
obiectului, care originar este o invenţie, pleacă ab In; 
terloribus ad exterioara. Invenţia și imilaţia au ca mo 
tor. spune Tarde, credinţa și dorința, “la croyence et 
le desir: voilă donc la substanve et la force voil 
nussi deux quantites psychologiqves...” (op. cit. p. 157) 
care in momentul exteriorizării sunt “les vraies qualilăs i 
sociales”. Procesul urmat do Tirde pleacă devi dela 
calitate —care e individuală— și merge spre canti 
tate care e socială și obiectivă. Ereditatea este o Te 
petiție organică intra-logică, pe când limba, legisla 
tia, religia, obiceiul sunt extra logice. Acestea susţin 
formele principale ale repetiţiei universala, Lovinescii 
s de acord cu Tarde, dar cu o deosebire analogă... 
leia pe care o făcea Marx față do Hegel, adică do râs 
turnare a poziţiei creatorului: este ndevărat că i 
laţia 99-05 proces general, dar ea pleacă din atară ÎN 
Italie Mesianismul oricărei imitații rovoluţionar 
e descompune, insă, in două alemonte esenţiale: 


sionismului lovinoscian. Această mâni tine pilor- 
mică so formulează prin legea sincronismului vieţii 
"sociale şi ajută formulării alteia po caro nu 0 Yom 
 corcota niti, a “mutaţiei valorilor estetica”, Gonform 
acestor “legi” trebue să rofuz intogral în momentul 
actual po Lovinosu si să imi, de pildă, "civilizatia sa- 
vietioă” co în 1923 era prematură: “bolgovismlu re- 
prezintă prim urmare, cel puţin toorotie, un prinri- 
piu de viitor dacă nu chiar da proures; oricât ar tel 
de tiranic în ronlitate, oricât nr contrazice praclivile 
„colo mai olomeontare alo domocraţiilor moderne, a- 
constă atitudine negativi păseşte Justificarea și epoca 
de tranziție po caro, din pricina rezistenței intâmpi- 
mate, o impune orice vozoluție sorială; principiile re- 
voluţiei franceze iși au origina întrun ogal regim de 
teroare” (FII, 09). 
> Qunoaştem acum cugetare  lovineseiun 
“cura cuprinde o intreaga scrie de “seriitori” şi 
politicieni: e voma do o epocă “deo tenziţio” 
spre comunism pe caro Lovinescu o susţinta în 
virtutea aceluiaș compromiă, cum susţinuse şi “neo- 
oibăgia” ca tracore spre cnpitalism. Gu alte cuvinte nu 
e de acord cu principiul, dar susţine faptul... Gompro- 
misul e prezent totdonuna sAnd nu esto atitudinea oare 
să rolărască nemijlocit. Lipsa de atitudine e aproape 
generală la clasa vonducătoare A statului în 1924, iar 
în cazul nostru, Lovinescu, este istoricul nedeclarat al 
partidului Vibaral, Dola susţinerea “tranziției” până la 
cedarea statului, calitativ vorbină nu este distanţă! 

Am văzut “loxile” de formare a civilizaţiei româneș: 
ti şi urmările lor. Acum Să vodem cum ține Lovinescu 
să se deosehoasză cu tot dinadinsul de materialismul 

istorie al celuilalt liberal, Ştefan Zeletin, ca și de tra- 
 ditionalismul românesc, Da caro l-am discutat şi tra- 
diţionaliştii. se deosebesc de el, afirmă Lovinesev, pri 
fuptul că aceștia pornoso dela fond la formă, deci un 
proces invers: St. Zeletin “privește formațiunea statu- 
imi ca datorită exclusiv sapitalismu'lui apesean. Prin- 
cipiul generator este banul: instituţiile pornese din 
realitatea necesităţilor de schimb” (UI, 107). Distineţia 
fond-formă în cazul do față nn e destul de clară. Am 
văzut că Lovinescu susţine vă civilizaţia românească 
sa datorește “oxolusiv influenţei apusene”, există În 
upus o “ideologie”, po 2aro am imitat-o; dar care a 
logie era la 4848 în Franţa alta dooât cena capitalistă, 
şi aceasta naște “exoluaiv” statul voman? Iar iati 
serio însuși: “Niodori instituțiile burgheze na Jon 

din nevoile sufleteşti ale popoarelor, ci din nevoile ca- 
pitalismului”+ (apud, Liov: MI, 108), 

Găsim nici a doua identitate intro Zeletin şi Lovi- 
nesvu: nu nevoile sufletoşti eroinză institutiile, ci niște 
nevoi exterioare, din afară, capitalismul voapooliv, 200h 
co e do imitat, Deosebirea o vă poletin ştio mai bine -e 
e “cnpitulismul”, precum și doterminismul economie: i 

Ștotun Zeletin dafineşte civilizaţia si pa ai de 

vilazaţiu “so mal numeşte și cultura material d 
poate datini totalitatea doscapopirilo» prin aa 4 
se udputează material la natura ineonjurătoare + Ti 
când cultura “totalitatea oroaţiilor spirituale ap sii 
pun în avmonio cu lunea inconjuratoare . pi ij m 
se vodo deosebirea intro »uoscopârire! si ma - n 
At no “adaplăm” şi ne “armonizăm” cu nati 3 ă 
! n Iuzlo: ovinosou-Zeletin ă3e30 


e: stre, a) 
. Au s ovigina aiilaail gaița Aunit ter onend- 
„mile. Oricum, 


-soctală şi ouiturată. Do alt 
„ou d, Zeletin satim amândo 


modul de 


cec ei prin adaptări succesive la spiritul rasi 
i Ale fără a cereota origina invenţiei, ȘI dupa 

m Engels se sprijină pe Darwin, Lovineacu fac 
apel la teoria mu aţiilor” a lui Hugo de Voioa (şi 
provocată de cauze evlerne, Blamighern) care von : 


o revoluţia permanentă imitații 
y n intogrală in 
pat şi indepărtarea oi in momentul er 
ARIA nu exista fond, tradiţie, deci un produs 
ormal, De unde și teoria “actualului”, a 


FI) 


zaţiei burgheze...” (III. 207) la cale trebue adăugat 
şi G. D, Gherea. In acest caz deosebirea mare e numai 
faţă do “tradiţionatişti” —sultura mare incepe cu Emi- 
neseu-— cari vor să don “forma” fondului neconştiut al 
noamului, adică forma şi fondul în acelaşi timp să fe 
impinse revoluţionar în cironitor istoriei universale. 
Şi aceştia ţin seama de influenţele din afară int At 
provoacă po cole suflateşti. sau în partea strict mate- 
rinlă şi technisă a viaţii publice, 


Am văzut că origina “abisetivă” a Istoricii Givili- 
zaţiel Românești este în “imitarea integrală” a Oeci- 
dentului realizată perfect de partidul liboral şi mat 
precis: adovăratul creator al lumii noi, Ionel Bratia- 
nu.” (IL 78), dar ca are și o origină “subiectivă”, Sa 
zercotăm. 

Poporanismul are un caracter mai mult social prin 
G. Stere, Iar prin Carabet Ibrăileanu rouşeste să-şi fi- 
xeza o poziţie în Vterntură. Opera capitală a avostoi po- 
zitii este “Spiritul oritie in cultura românească”, în 
care Ibrăiloanu 
găseste că faţă de inflaţia culturală de origina apuseană 
«a deavoltat un spirit critic, care cerne tot co no vina 
din Occidont. Acest criticism se găseşte mai alos la 
moldoveni şi este formulat in 1840 prin “Dacia Lila 
vară“, iar apogeul îl atinge cu “direcţia nouă” n ini 
Maiorescu și a intregii junimi. Această Iuorare tace 
epocă în prima decadă a veacului nostru, punând în 
uinbră pe toţi criticii contimporani, printre alţii şi pe 
(ovinoacu, Prin 1910, Ibrăileanu care suplinea catedra 
de literatură română la Vuniveraitatea din Iaşi, o nu- 
mit profesor fără zoneora, ori Lovinescu iși depusese 
candidatura, având prieteni foarta sus, cum oră, no 
spune în “Memorii” vol. |, Niculae Filipescu, “minia- 
tru do război”. Pând invins, pleacă la Paris, unda după 
cateva săptămâni se intâlneste cu Niculae Pilipaseu 
“care cu destulă stânjenire”, —povesteşte Lovinescu în 
Memorii (Cugetarea, 1030)— “imi explica vhostiunen: 
trecerea prin senatul universitar a d-lui Ibraileanu s0 
făcuse în urma uni târg politie local junimisto=lba= 
ral. junimiştii votând po d-l Ibraileanu cu condiţia 
cala rândul lor, Vberalii să voteze po d. Virgil Arion 
la catedra de sociologie. pentru a-l numi astfel, 
pe trate-său, ministrul Costică Arion, n fost si 
Mt să-i numească şi pe d. Iraileanu. Lasă ră 
facem pentru noi altă catedră” însinuă von tact 
politie Nieu Filipescu, pentru a mă consola. Gu un 
zambot de mulţumire am tacut, dar in gândul mo 
preois, ehlar din acel moment, am tăiat scurt tirul unoi 
cariere abia sehiţate, hotărândur-mă cn niciodată in 
viaţa mea să nu fao vreun demers spre a ohţino ce-o 
se nu merita jertfa domniţătii omeneşti si a unei indo 
pondente indispensabile; .-* (p- 206). In avast luniz 
citat so văd ji al rara 

escu a ceda 
sa ditiie d acest moment” o tocibilă phoă se naşte 
ioan. Neputând continua lupta faţă do 


lovitura primită se inăerește. 


tel, “numai la 
ceas, poţi morgă 


Xenopol un y 
cu profesorii, decanul P. Râscanu o ui toat institutor. 


ta nu e decât 
CAL despre Ibrăileanu, tostul amic, ata! 4 
pie arterte dela laşi (ol; Lovinesou, & “doctor 
dela Paris: n: n.) netrecând I 
(in vreme 09 si, Lovinesow, do...), e m ee ie 
noroţe, ca militant socialist, numai ou ohostiuni s 


), fără nicio prapătire de literatură mai vache 


Movinescu gerisase un Asachi şi un Gr. Alaxandrescu) 
și, probabil wevunoscătar chiar al literelor chirilice 
(pe când el, Lovinescu, le runoște „consumator di- 
Jedant do beletristică frane au traduceri în limba 
franebză [e], Lovinescu, citea şi in alte limbi nu insă 
“beletristică”, prin jocul combinațiilor de provincie 
inu de, capital), adică prin autoritatea d-lui Stere 
“deci Ibrăileanu e fara individualitate, pe când Lovi- 
„ete, Momorii, p. 258). Ibrăileanu dă doctoratul 
ru î teză despre “Aleranderu Vlahută”, “Expusă câtva 
timp in librării, lucrarea a fost de altfel retrasă do în- 
susi autorul ei, probabil că nu pentru exces da valoa- 
me" îp 


use. 


205). 


In fundătura asta, din care Lovinesetă 
nu măi îvse, este propriu zis o ratare de carieră. 


“Viaţa Homânească” —unde colaborase şi Lovines- 
„avea ideologii po Stere Ibrăiloanu. Bolez, si seorle 
vritieul nostru că Isi, Ge. Mom, Mol “era: îndreptată 
impotriva acestor ideolog!” ip. 268). Am văzul mai 
sus că Gherea, Lovinaeru, Zeletin, fae parte, în mare. 
din acevaşi “ideologie” și awum odin *stăuga liberali”. 
Apărut în divanurile ad-hoc dar constituit propriu zis 
ca partid de guvernământ în 4866, partidul liberal pare 
să nu aibă o structură autohtonă, fără “fond” — de 
sooea cămul la 4900 primeelre virusul socialist, era mo- 
mentul spre a nu slăbi de tot. Din această laturi se 
daavoliă grupul “determinist” de mai sus Prin urmare 
la teoria civilizaţiei pe care a studiem colaborează mai 
multe elemente, dar nu euuzalist, ci “structural”; Ist. 
Civ, Rom. este chipul anni om a unei mentalități, al 
unei strurturi sociale: cearta acestor ideologi arată un 
fenomen de descompunere a unei struturi labile, 

În revista “Ideea Europeană”, la apariţia iucrării lui 
Lovinescu intro noliţă nesemuată stă scris: “peste lu. 
crările anterioare ale lui Radu Roselii, Giurăscu. Barnovs- 
chi, Imbileanu, Motru, Sanielevici, Zeletin, etc. mate- 
viulul nu trece in măcio direcţie” (apud Tov. III, 209), 
unde vedem că faţă de o sumedenie de certetări ante- 
rioare, cea din urmă “nu iese nicăori”, ceea ce ec 
condamnare corplectă, cu atât mai mult cu cât nici nu 
e vorba de o “idee” ci mumai de “materie”, E. Lovinescu, 
existenţă Invilă, după cum l-am văzut, se interesează 
numai decât și află cine e “anonimul”: “un tânăr con- 
Terenţiar al Universităţii din București, domnul Nae” (III, 
209) care “aro imensa superioritate de a nu fi seris ni- 
mic” (III, 209), 

Imi amintesc o iutamplare pe care o povesteşte Lo- 
vinescu în volumul “Agua-forte”. SA fi fost prin 1935, 
sa duce la un dostar pentru un certificat era profesor 
de lieu, dar avea suplinitor, si "trebuia să dovedeasca 
in fiecare an că nu poale fine cursuri”) din cauză de 
“boală”, Ti spune doctorului: Emgen Lovinescu. Cum 
madinul menuz ind probabil niciodată de ei, pentrucă w'a 
dat semne a-l reunoaşie, ucusla 58. roulțumesţe 
Bă-l intrebe: “câte kilograme aveti”, la care Lovinescu 
văspunde indignat: “in orice caz mai putine decât nu- 
mărul pă 4 lor mile”. gi iese furios, De aceea afir- 
maţia “damnui Nae are imensa superioritate de a nu f 
eri mini” în fapi glorifică pe “anonimul” Nae Ionescu 


EI 


Putem sotoli just vă istoriesle "burghezia române- 
ască” în jeneve e operu Mboralilor, căi această soctetate 
sa mlisoul prin lnitaţie si că eu cât înuita mai bine cra 
tus liberala; de alitel I- 1. Caragiale, crontearnul acestei 
societăţi, «e julovat de Lovinezon că “serial nean 


IBERTATEA 
ționar cel mui violoui”, dată Wind suprimarea 
sest a mecanismului de copiere şi mascaradă în cara 
rel de Ninţo se complăceau, i 

La fel, găsim de seamă anul 1048 in istoria şi civi 
românească modernă, așa cum el e, după Franţa, da 
tindeni în Buropa, Germania, Austria, Italia. Dar a și 
vom adăuga niște deoseberi, ă 


“putaraa armată” inseamnă in faptă, națiunea armată, 
ovul acesta decide totul, puterile laice ale cetățeanului 
vin din cele saere alo soldatului, De aceea spune ălcesu 
ia “vzul politie”, coca ce inseamnă că la o naţiune armată, 
oliticul e numai un organ, e “văz”, istoria fiind decisă și 
i acest domeniu do armată, deci de acţiunea totală. Tată 
aura vede un scriitor din zilele noasire pe cel ce-au făcut 
vovoluţia dela 1759: “(Co m'est pas par hasurd que râpu- 
Blirain ct patriote sont terinas synonimes, Le citoyen ac- 
de î una dignite nouvelle aulant par la conseriplion 
o par le droit de suifrage, Ta resposabilite militairo 
ouble ei juatifie sn responsabilită politique, T'uniforine 
N at le bulletin de vote sont los siumes visibles et lea pages 
da Vâgnlite qu'il vient de conqusrir” (BN. Gailloie, Quatre 
anis de sociologie contomporaine, 4951, p. 81). Seriitorul 
vancez trage aceste concluzii din decretul dat de Convenţie 
4 Augual 1703: “D&a ee moment, jusqu ai celui ob lea en 
ensis auront 6t6 chasses «du tarritoire d ela Bepublique, 
tous los Francais sont un râquisition permanente pour le 
pvica des armnites. Les jounes gens iront au combat, les 
Vomimes mariâs forgtront les armes et transporteront les 
bsistencas, les femmes feront des tentas, des habits ot 
serviront dans les hopitaux, les onfants mettront le xioux 
de “cultură” şi “civilizaţie”; aceasta din urmă o numeste - linge en «harpie, los vioillarda se feront porter i les 
“xiaţa poporului” sau “starea soțială”); “Googratica po- — places publiques pour exoiter le courage tic ca al 
ziţie a Tării Nomânești ii impunea dela inceputul stu - precher la haine des rois et Vunit de ea pu isi 
datoria dă a-și apăra naționalitatea cu avmele in mână..." beil. ap. Caillois, 80). Cu aceeași ocazie și miei 
se cunosc eroi şi martiri, dar mai puţin viaţa poporului pe Parere face mai în scurt aveleași ari i pi a 
care o formulează asttel: prin starea soţiala a 'Tării Bo. Bent de la France pour se libertă goTapEeD, ia ara 4 
mâneşti, eu inţeleg aici numai felul guvernului sau -ons- tion. tout son industrie, tous ses A in i atit ip 
tibuţia, puterea armată și finanțele” (N. Bălcescu, Were, liberi este devenue eranciere Bă d Alo stă la 
«diţia Zane 1, 3-4- 95). na ui doivent leurs conseils, ceux-lă leur bras; 4 
) doivent la sing qni coule dans leur veines” (citat dupa A. 
In Puterea armată, aparută în 1844 face un plan de reor- 0, dy ot History, de R. Caillois, p 82, nola 2). 
ganizare a armatei unde gfisim că /obieclul de siudiat. foynbea, A ud da 4 mg ră Bilcoseu a cunoscut 
ul "stări soliale” e sodatul cetăţean:” Indrăznese a spune ca pla iri AI serie * puterea armată”. (avea 
aibi ideea fundamantală a unei organizări ostășesli; care Psi Sita te anii, căei n'a voit să serie o i anla, 
s'ar cuveni mai bine nouă, care avem numai o ţinta defan- fan “literatură”, ci a făcut un indreptar dupa cara 
pe “A supui meditaţiilor oamenilor cunoscători spre A 0.9 maliunea să se desvalte. Dar se Și vede in mod hotărit E 
sară a și desăvârși. Ea ar fi: a declara că tot Homănul; MOBexistenţa” lui Pălcescu are 0 atingere atât. cu trecuti 
jără excepţie, se naşte cu datoria de a fi soldat al patriei cat, şi cu viitorul naţiunii româneşti, cea ce el a dovedii 
dela 20-60 ani” (dem, p. 87). Dupa co face inpărtirea pe “N anii ce-au urmat prin acţiunile sale, cât şi prin lucrerea 
VAR a Dpiapilr; justifică prin cinci punote *folosul da sloriei mai târziu. 
titi pl e 7 eee rar cetățenilor ar fi ş Dar Bălcescu nu e un caz izolat uepat in aie a 
deprinde deal mesei piu sic Iti A viziunii sale. Fenomenul istoriei că naţiune inarma 
p! erea ostășască ar fi generală; 4) “Poporul din toate Bi pe te a 
clasele ar i i E - ora văzut şi in Transilvania şi în Mo 
e ar câștiga mult moraliceşte căci introducând pe «jubeări” în drumul dela 
cerea armelor, mai cu seamă între tinerii orașelor, și ohiş Se cunoaşte Luneţia foştilor juncări . iza ei 
nindu-i la o viată militară și activă, vom pont jul şi Talaz la București și ati dest) RE med 
desfrânările care degenarează car Taiă a “în timpul de-o lună da zi &, y 
jurile și pregătese robirea E a el CARI ționar. lar când sunt ra să ji ll rime 
ne câstiga, încă, căci experiența de vaii zilele și datorii oamna anului 4848, cât și în e : i eu ci 
urută pe naţiile militare a fi şi cele mai referi în aţa lor permanentă este formarea unei egpiun pl o 
sfârșit să nu uităm şi văzul poli nt aie fel in Ianuarie 1849, Bălcescu, Ghiea, Taneu ȘI 
s, pl oricât de muloă ar aia o udă dr, 3 a Cea DE cerem at să 
nici că va fi; și mai cu 4 i to în cal, Cu ide torcea 
a polii aooruli, că Cu tat Aa inte acea 10axi0Năl Fă maonsiivanla tânibrul plata Constantin Românul Vivul, 


Lui Lovinoseu îi scapă un eloment do soamă în isto EA 
civilizaţii, şi anume, armata. Nu este civilizație cunoss 
cuată unde armata să nu atragă atenţia în nod substan 
tial, ceredlătorilor, Po lăngă istoriei, dar si filosof 
istoriei, Xenopol, Spengler, Toynbee, si chiar noi inși 
vedem azi cât se poale de concret, că o civilizaţie trăeș 
și-și decide istoria mai ales prin armată şi cade din Lip: 
sa sau din slăbiciunea ei, Virilitatea unei civilizatii si 
in armată. In așa măsură incăt a putea avea o armală 
msednnă a pulea creoa o civilizaţie, x 

Ori, s eintâmplă anul 1848 românesc, nu co) pariză 
an, să fi avut această viziune, E vorba mai întâi do si 
onarul şi teoreticianul și luptătorul rovoluției Nivulai 
Bălcescu. Iată cum incape cl o “Tablă de istoria culturii 
a Principatului României” (istoria culturii are inţale 


“a 


i fo i studenţi teolozi, eliminat în 
Iterpunge Brbiteut ouunpenei politice, când va ști aruntăi [RL nul acd Vl end ra ionariia unite 
ne 0 greulate in acea cumpănă” (idem, p. 88). ÎN a topndaL'at natal 9 anula, In Ardeal nat tra 


O indeaproape cercetare a rolului | 
rovoluţia dela 1848 ar trebui făcute pill 
descoperirea în firea şi acţiunile sale a efortului de sine 
teză și oreație pe care il aflăm in mod analog la revoluţio= 
varii anteriori, datorită unei tensiuni locala, dar de dal. 
asta de scară universală. Astfel “Puterea armati” ne dă. 
viziunea revoluțiiloe și războaielor de după 4789: revolu= 
țiile se fao cu participaroa-și riscul total al naţiunii, în 
n ap se inarmează integral spre a face războlul. Wa 
omenele sunt totale, Ara văzut mai sus că drepturile bet= 
Vennnlui vin din situaţia de soldat In cane se arlă meincela 


nicerilor, 
a militarii era mai vie atât pin existența ară 
prin miscarea lui Horia innă trează prin prazonţa ce 


Kozălnceanu in Mol- 


iu mei na- 
că libertatea este mijlocul de pă ai lea 


conduse de către 
A era şi “goneral”, 


4 


“voi dintro aceşti “generali” și-au ovcanizat adevărate 
armate: Românbl Vivul a organizat, “legiunea XII Ge-, 
mina, la Sălaj, lanco pe Moţi, jar Axente Sever, valea An= 
poiului, 

Revoluţia dela 1848 a avut viziunea complectă a viitoa- 
vei Românii, In corespondența sau scrierile revoluționari: 
lor chipul Daciei mari este așteptat să vină. Vivul serie 
lui Bâleescu inainta de-a pleca la luptă unde va Tnuri baia 
intr'un chip cu totul salbatee: “Si mai vepetez încă otlata, 
că deviza nonatră să [ie formarea Daciei”. Spun aceste 
lucruri intrucât Tovineseu, în 1995 nu vede decât crășeni 
și aceștia numai bucureșteni —și poate ploeştent—, mmul- 
dovenii socotindu-i reacţionari iar pe transilvăneni mie 
atât! i fie 

Ori, dacă socoleşta anul 1848 fundamental pentru vixi- 
lizaţia românească vedem că nică n'a bănuit fenomenul de 
“naţiune armată” pe care el s'a zidit și singurul cara poale 
face cu putință prezența nonstră cu conștiința istorica ci 
respunzătoare în primul zăzboi mondial; iar în at doi 
vând, Transilvania, dela 1848 si până la 1926, adică în crir- 
sul acelor trei volume. nare niciun rost, nu axăsta, E de 
luat aminte: în 1923! Dar revoluționarii dela 1848 aveau 
legăluri directe făcute da curieri speciali intre Buvureşt:- 
Sibiu-Blaji şi lași. Pentru aceştia Dacia era deja 0 realitate 

căreia ii lipsea doar for juridică. 

Insă, urmărind revoluţia și categoria fală de “burgha- 
zie românească” a trebuit să se inșele: nu imitaţia care 
nu e creatoare și nici burghezia, ci toată lumea & făcut 
vascoalele dela 4784, 1824, 4818 si numai cale dintre 1810- 
1910 au fost “ărăneşti” acestea din urmă arătând ip, 
falsa poziţie "de clasă” a burgheziei "somâne uzar pă! sd 4 

CA revoluția din țările româneşti dela 1648 a fost, a 
vegătură cu cea dela Paris notărit da. Bălcescu ia e 

ă care vine la București. Dar că cea dela 23 
ei A le din ţară, nunui Lovinescu poale să stă 
La iscărila de europeni dela 1849. 
ADA: A0 apple? sep cb N ize cea dela 1789). 
numai cea dela. Paris n'a reuşit, ti reupiaa 0 e fe 

in * ] Revoluţiei în Istoria Re: 
Insuși Bălcescu seria în “Mersul A fe. Tal a 
mânilor” (1850) că: “Revoluţia del a A Mad 
cauza revoluției gigi di iar in paginile 
i Horia. 
i-a sei Sie tii vine lipsa ucestor elemente fun- 
ă Ne gi armată și realitatea geo-politică a Ro- 

arti a * sinleză”, la 10249 
maniei, intr'o lucrare de ate) mad acer 3 

Mai întâi în iei de ati E eocajia petec i 
ai, SA YOM 0 les ratarea unei existenţe (l-o- 
ținută arliai0b, dora EA Sea = intrucăt sunt 

P le de “revoluţii”, “teroare , in 

vinaaen, TORI Sa irist”, adică îi este friza 
făcute de alții, el însuși e “pan e pam pazit 
de război, Sărdela de informaţie sa Y 


san se constată în faptul că uu merge vai departe de Lan 


n A. Rosetti. . 
atit ri lui Lon Ghica în 16 Iulie 4848, ln 0 


i pe câmpul dela Fi- 
tună dela serbarea victoriei revoluţiei | pi iz 


1940, 1, 70), Prin 
c. A. Rosetti, Pitu 
distinge fenomenul creator de 
A i în apă se strâmbă, usa cui- 

ecadanţa lui: “Nuiaua infiptă x 
4 E in capul celor mai mulţi „Dar Ti 
ui Bălooseu și arțar Re: 

in faptul următor: 
tianu-Rosetti-Carada, 56 ini i neallae e 


padţesi 
care se conslderase că singurul veprezenlatiy al amigraţi i 


fiind prezenţa ; 4 sa 
a luat A seaană so destiinţă, vâmâne grupul Bâles 


are a cwgetare ce 


44 


Ghica, Golești, Rrătienii, Rosetti, Magheru, Ion Maiorestu 
si alții, der grupul nu fu mai foricit căoi e rupse şi el în 
două. Bra o chestie de ordin economie, lipseau “fondurile”, 
dar mai era şi o chestiune de ordin principial. Ion Ghica 
cu Ubricini făcura un proect de organizare a emigrației 
intrun corp unitar cu un singur sef. Proiectul avea len- 
dința federalistă de a grupa și celelalte omieranțe cu are- 


lagi principiu, de a se ajunge la un șaf unic. Pentru proieei 
inclus pentru principiu, a fost mai întăi Bălcescu, apoi 
A. G. Golescu, Bălăceanu, insă fu cumplit combâtut “le 
Brătiara și Rosetti. Pus la vot principiul şefului căzu 


Roselti spune * Pentru unul singur nu votez, căci văd pri- 
mejdia pentru români de a avea un dictator” top. cit. p. 76). 
Din acest moment emieralia română se imprăştie, peste 
floi ani Bălcescu moare, iar moldovanii, cu Rozălnicăaru 
inu rolul prirn până la căderea, Domnitorului Cuza In aces! 
limp însă, partida lui Bălcesu devine “pavtidal” cunos- 
cut sub numele de “Liberal” si, intră din plin în istorie 
in sarbhloarea naţionala de 10 Mai 1866. “Partida” lui 
Bălceseu stătea pe ideea de “naţiune”, partidul liberal pe 
vupea de clasă “clasa burzheza”. Şi cum punttul patra din 


LIBERTAG 


planul de armată a lui Balcescu, acela de a ini 
mele la fiii de orașeni, n'a fost aplicat intocmai 
cam deabinelea ignoranță lui Lovinescu in mater 


romănese a considera civilizaţia din “ Perspes 


oligarhie. 


Portretul făcut civilizaţiei românesti de către Lovina, 
definește in intregime catazoria sociala in cara ei, 
eu puterile și idealurile ei. La 1025 acoasui, lume i 
incă sub ochi; marginile reale ale țării. Ea min 
in mentalitatea de la 1910. De unde și novoia de a i, 
istoria in hotarele ei firești cu toate țările constitu 
și cm toate stările sociale, a primei generatii a Român i 


Mari, în 1922. 
OcriviaN Bunociu. 


dă 


De oxn 
Sorotese o greşala gravă, un mare păcat faţă d î 
. e, u y 
Lovinesev, partizan al unui partid și al unei e, 
ghesia românească e o pseudo-hurghezie și o falsă « 
istorie moartă ca “naţiune”, scăpând acestei vale; d 
țional imprumutate. Altfel “clasa” noastră banii 
twebui să se compare cu burghezia francoză crea! m 
unui imperiu. In vreme ce la noi e vorba de o 


IBERTATEA 


ARTURII 


Li 


In această tensiune politică—războiul rece =ăr- 
iul nevăzut—a seriei războaielor mondiale in cur- 
1 căreia suntem, pe urma celui de al doilea care a 
ost, ceea ce se urzeşte, căleşte și organizează în oveu- 
etul istorici nu este nici una din zdruncinalele sau 
"deapururi pierdutele unităţi europene aşa um le-am 
cunoscut apărând şi desvoltându-se după Congresul da- 
la Viena, fiici acea unitate politică a continentului 
"european, supernaţională, federală sau confederală, de 
care se vorbește în publicistica dezabuzală a quasi- 
"teorelicienilor şi ideologilor “vechiului eontinent, ci 
ceea 2e se închiagă sub ochii noştri îngrijoraţi este 
realitate politică mult mai mare: unitatea totulă a 
"lumii civilizaţiei, unitatea Tumii istoriei universale, 
“unitatea politică a globului terestru, a cărui aripă occi- 
“dentală în care ne aflăm, “Atlanticum”, este premiza 
“și condiţia necesară, 

Nu ştim dacă spre a putea realiza o ordine plane-- 
“tară va trebui sau nu să fie câștigat în prealabil un 
punct de sprijin politic concret interplanetar asa cum, 
“pe urmele poveştilor lui Jules Verne sau a povesti- 
"rilor Baronului de Muenchhausen, unele minţi speu- 
lative o pretind, dar este neîndoios că fără inchegarea 
unităţii Occidentale, “Atlanticum”, nu se va putea trece 


nici mai puţin decât vietoria haosului asupra cosmo- 
ului, 

Problema Europei nu se poate deci pune, odată ac- 
S. optat punctul de vedere mai sus expus, dozât în funo- 
"ție de unitatea sau comunitatea și organizația atlan- 
această sinteză tri-continentală în jurul Oceanu” 
de Apus (America-Europa-Africa) ; Buropa, vechinl 
mtinent peninsular nemai putând fi ca atare decât 
ante, organie integrată, din Atanticum. 

umat în funcţie și prin pro- 
nglobantă 
poate fi vorba istorioeşte de oricare dintre naţiu 

ale fostei Europe. 3% 


CONTIMPORANE 


Principele Nicolae al Ramâniei: 
România 1952; 


Situatie, istorie, rost, structura si problema 


Conferinta tinuta în cadrul Asociatiei de presa Anglo-Americana 


România, singura latinitate oriental-Europeană, 
nefiind decât una din cele 25-30 de naţiuni-state ale 
Europei dintre cele 2 războaie mondiale, nu mai poate 
azi reprezenta un subiect istorie de actualitate decât 
în măsura în care existenţa sau inexistenţa ei este un 
element esenţial determinant În desfăşurarea crizei 
politice a momenbilui istorie. 

In acest strict sens nu ne vom referi deci la ucele 
formulări de excepţie alo esenței românești datorite 
unor eminenţi savanţi Europeni, Românul A. D. Xeno- 
pol sau Francezul Ferdinand Lot (“La peuple rou- 
main, une enigme et un miracle historique”), zi la trei 
formulări denfinitorii dintr'un punct de vedere strue- 
tural şi geopolitic, cari sitneuză Poporul şi Statul ro- 
mânesc în rosturile lui direct și imediat politice. Aceste 

“ formulări definitorii, sunt în ordinea următoare: 


4.— Carrefour des Empires morts—răscruce a im- 
periilor moarte. 
2.—plaque tournante de la politique europâenne; 


3.—stat de necesitate Europeană la gurilie Dună- 
rii. 


1.—România “răseruea imperiilor moarte”, este 
expresia quasi fatidică, privind nu numai secolul de 
când durează propriu zis Statul românese şi decând 
apar odată su națiunile modernității târzii, “Români- 
tatea” şi numele de România, timp îm care ln această 
“yăsoruce” dispar nu mai putin de sapte Imperii (Im- 
periul sublimei porți otomane, al doilea Imperiu fran- 
cez, Imperiul abtocratie rus, al doilea Reich german, 
Imperiul Habsburgic al Austriei, al treilea Inporiu 
german și insfârşit Imperiul colonial britanie), ci pri- 
vind chiar șirul întreg de Imperii ale istoriei univer- 
sale. care începe en istoria Imperiului persan al lui 
Darius, continuă mm Imperiul helenistie at lui Alexan- 
dru Mashadon, apoi cu însusi Imperiul roman al Ce- 
zarilor, urmat imediat de cel evumenie bizantin, în 
sfârşit lunga serie a împeriilor barbare ale năvălito- 
rilor stepelor de dincolo de Nistru, dela cel Hun al lut 
Attila şi până la cel tătar al Hoardei de Aur, între cari 


npreriite sml-Dunbrene: Valaho-Rulgare, 


+ meat fot i 


tr şi Dulgare. 

bate un fapt evident, aparent stranin și 
acum totaşi insuficient romartat, cum toate aceste 
uriașe aforturi împoriale, fie că nu nu fhoul decât să 
stingă acest puneti obligat geo-potitie al marei răs- 
eruel, fie că au rauți! chiar să-l și depășească pentru 
si timp oarecare, suportă în &ceaslă răscruce şocuri 
dootzive dim partea imperialismelor adverse, sau des- 
intogrându-se de pe urma unor lovituri suferite după 
vo trecuseră torivit răsorucea, se retrag lovite de moar- 
te, părăsindu-și în răsenue elementele în desintegra- 
re, ve ummnează a fi integrale mateei formative a răa- 
erăcei însăşi. 

Unznl Lipie este chiu al imperiului imperiilor, cel 
care a dal imperialismul arbetipie al civilizatiei oc- 
cidentale, Imperiul Roman, pentru care cucerirea Da- 
tei, adică a mateei anțice a României actuale, înseum= 
vă apogeul, dar în acelaș timp si cauza inceputului de- 
sintegrării radicale. pentru ca exact după un mileniu, 
alementele catastroti» desintepgrate imperiului să vua- 
pară reintegrate mateai misterioase aspatiului Car- 
pato-Dannbic-Pontio, sub forma neverosimilă a 'Tărilor 
Românești, cele trei Principale ce vor sintetiza după 
un alt mileniu de îndărătnică rezistenţa România mo- 
dernă si “România Mare”: Principatul Transilvaniei, 
Voivotatul Valahiei si cel al Moldovei, adică Cetatea 
Carpatilor sudici, tara Dunării de jas și a Dellai si Voi- 
vodatul podis Imi dominant, al stepelar ce încap ime- 
dia! Ja răsărit de Nistru, 

A.—Vnitatea răsenucii obligate a Imperiilor este 
constituită deci din trei slemente exceptionale, ne- 
cesare si suficiente, organice complimentare si strâns 
legate unul de altul: 

a) uițima mare cetate naturală a Europei spre 
Sud-Est, podisul inconjurat de munţi puternici al 'Tran- 
silvaniei; 

b)  mitima parle şi Della singurului fluviu trans- 
continental limes trimilenar, deci prim element strue- 
tuval al Ruropei si determinant climatologic, deci 
biologie în spaţiul Snd-Estic; 


până 


e) malul occidental al celei mai interioara dintre , 


vele troi mări interioare sare circumscriu şi determină 
structural Europa: Marea Neagră sau Pontul FRuxin 

B.—Cele tei Țări Româneşti, legate respectiv fie- 
cane dintre ele de către mnul din aceste elemente na- 
vale, constitue, in sâmbure însusi, zonele formative 
ale Emropei intregi: 

Valahia, e regiunea pi sub-oarpatică de structu- 
ră meridională, purtând urmele castorilor, unde rodesc 
castani! dulei şi îsvoreso apele voclugiene; apoi ţărmul 
sudic ai mării, “vaiea fără iarnă”, unde cresa şi rodese 
smovhinii și migdalli în stârșit cu regiunea petroliferă 
majoră a Boropei—reprezintă sudul; 

Transilvania, indusiriulă, cu zăcâminte de cărbuni, 
fier, aramă și inepuizabila sursă de gaz „metan, upă- 
rata de climatul nordiv-opiental, este partea structu- 
rală a Europei Centrale; 

Moldova, cu faţa spre răsărit şi vapul spre nord, 
în pragnl Asiei Mari, întinzându-și podișul înalt il 
tin plata, până în malul Nistrului, unde ge termină 
zona da întindere naturală a fagului, începând, ime- 
dat odată cu stepa ucrainiană, zona eurasiutică a ca- 
Viei; Moldova care: suportă vânturile îngheţate con- 
Hinentale ale Siboriei ou zăpezi cât omul ce ţin nein- 
teerupt trei luni de iarnă, reprezintă Europa nordică. 

0.—Mai mult, Biruetura istorici a României este 


A: TA bă 3 a ) 
LIBERIA DE RA ba 
in sâmbure, insusi provesal formativ, limitele gigi ă 
țadele Furopei în dosvoltareu ei istorică toi milan 

Muntenia, taţadu sudie-mediteraneună, Toruali 
antichitatea gotică, E 

Transilvania, laţuda atlantică, formată în 
Media și antichitatea târzie, ca tot Occidentul ouropeg 

si Moldova, faţada Novd-Estică, eurasialică, ouna, 
vită, populată şi organizulă în Nenastere, în veui i 
rile 18-44-15, g 

Aici Wrehue. stabilit şi subliniat eu ultima enevgi 
un element inca complect ignorat de istoriagralia ji 
intregimea ei, Acest element incă neidentificat ca za 
este fuptul prelungirii în Nenastere a limesului li 
Dunăre, (care în Evul Mediu se prelungeste prin 1 i 
strâmtorilor în Asia-Mică), prin limesul Nistru-YV 
tula, limesul Musatinilor si Jagelonilor, cara vu fi n 
mit în urma primului război mondial Linia Curzon, ii 
după cel de ul doilea război mondiul Intermarium pon 
tobaltic, Odessa-ltiga, imensele cetăţi pe caro Ştefan 
cel Mare le-a clădit eu participarea genovezilor pi 
malul ozcidental ul Nistrului sunt, prin masivilatea log 
excepțională si prin functia lor istoricii, "cetății 
de apărare ale Huropei spre fst, care proteja 
drumul transporturilor dintre Marea Baltică si Ma 
Neagră. Lemberg, Catalea Albă, Chilia, Brăila 
Galaţi. Acesta fiind deci ultimul „sector de lime 
european apărat, el se manitestă întât ea linie limi 
frontieră a Europei, pentru cn în faza a doua să si 
transforme în cale vireulatorio, arteră sau mare vână. 
Intrupât limes, linia Intermarium este un elomani 
structural fundamental al unităţii civilizaţiei europe 
ne, fiind linia naturală cea mai scurtă între două mă 
ri. Iar mările Nengră și Baltică sunt vele care dei 
ese însăsi structura peninsulară a Continentalui aa 
ropean. în 0 

2—A doua formulă definitorie, care ara două ex 
presii: “plaque tournante de la politique europeuno”. 
sau “Drehsehoibe der Weltgeschicnta”, reprezintă 
concret două definiţii diferite, prima privind “gtric 
sensu” homânia ea unitate şi funcţie politică, pa când 
a doua, mai larg dor și mai profund cuprinzătoare, 
referă la structura şi tunoţia istorică a întregului Sud 
Est. Sud-Estul fiind unitatea globală înlweagă, faţă da 
care România nu apare decât drept piesă centrală de 
integrare şi comandă a acestei mari unităţi. 

Tată un fundamental text științific românese da= 
torit unui conâtăor din emigrație," care sintetizează 
explicit coea ce se înțelege prin Sud-Estul europeai 
discul rotitor al istoriei universale: 

"Sud-Estul a fost și continuă să fie una din răs- 
enubile cele mai importante ale jsloriei univoră 
Soarta sa a fost condiţionată de aceată funcţie go 
politică pe care o desfășoară, dupa cum, prin poziţia, 
a «condiționat în parte evoluţia istorică a spaţiiloi 
mondiale înconjuratoare. fa: 


val și se vor misca mereu În diveclia “enilor” de oineula 
ţie mai sus definilo: “calan năvălirilor”, formaţă de za- 
„ua stepelo» din Sudul Rusiei; “calea curentelor dă cul- 
tură şi migraţie apuseană”, care urmează cursul Dună- 
„ Dii; “calea culturii ovientale”, pa caro o mai niumnin și” 
- calea Helesponlului şi a Asiei Aici”, "Exemple similare 
Sud-Histului”, ne spune autentica pley al marii gcoli de. 
avheologie românească, “Intâlniua tn bazinurile 'Vigru- 
lui şi Lulutului, Nilului, Gangelui, Indului, Yung- 
Tehe-Riangului, ete.", sam în “coridoarele” ibero-afri- 
“can, syro-palestinian, pernana-ehlian, ele. (. D.G, 
olerlan “Pundamentele Rud- Estului European”, Ma: 
drid 1951) 
lutre aceste spaţii similare, cel puţiu unul dintre 
e ma dat însă nici o civilizația propria: Yang-Teha- 
ing. Gu toate că “matca”, valra au locul de vatră 
iată, nici o vointă politică n'a apărut îh aces lor, 
spaţiul nedevenind nicicând subiecț isturie, ci rămânând 
“neincetat doar obiect, Obgervaţia este a ultimului fi- 
losot al istoriei, Ammold 'Poynbee. 
După tonte cercetările arheologice și linguistice, în- 
ronate de gândirea înalt filosofică a morfologiei cul- 
urii, matea intregului Sud-Est European se constituia 
“în al palrulea mileniu înainte da Ohristoa, prin fixarea, 
onlizarea protoindogermanilor grupului marei fami- 
i sudice Salem, al 'Prasilor, care au dat cultura ca- 
amicei ow'brâuri” (Bandkeramik), explicând asper- 
1 unitar al întregului Sud-Est Mare timp de 2.000 de 
ş „cuprizând, spatiul patrulatarului Boemiei, al 
“Pontului Iuxin şi al Orientului apropiat, 
In aşa fel și măsură, încât, după cum nu se poate 
țelege unitatea popoarelor Europei Occidentale fără 
wmnitorul comun-—malcă al etnicității oeltioa, pre- 
„zentă în toată zona Igtinităţii oceldentale (Franţa, 
“Germania apuseană, Insulele Britanice), nici unita- 
tea popoarelor Marelui Sud-Tst nu este explicabilă ax- 
usiv decăt prin matea etnică tracă, a cărei expresie 
torică antică sunt geto-dacii spaţiului de comandă 
intregului Sud-Est. Daco -Nomânia, placa rotitoare 
politicei mondiale. (Teza istoricului romăn Alexa 
ru Rauda dela “Centre roumaiu de revherehes de Pa- 
18” din comunicarea publicată în “Buletinul Gentru- 
Imi Românesc de Cercetări din Paris” No, 1, Iulie 1954 
“și desvoltală pe larg în fundamentala monografia: “Dor. 
alkan Sehlisselraum der Weltgeschichte” Pustet Ver- 
g, Salzbur-Graz, 194%). 
Și după cum fenomenul revoluţionar ozeidental, cul- 
inând cu marea revoluţia franceză este a erupția n 
nateei galice, țot asa apariţia în mass a poporului ro- 
înesc prin marea răscoală armată condusă de Horia, 
oșca și Grisan la 1784—cnre l-a enimsiasmat pe Mi- 
bean făcându-t să intervie pe calea a două scrisori 
sohise către Impăratul Joseph II şi publicate în en- 
azeşte la Londra—, cate un fenomn eruptiv al stra- 
lui nato; Horia era cbiar numit de către contempa- 
ni “Regele Dacilor” (ex Dacorum . ldeia românească 
are deci revoluţionar ca idee tracă, după cun în se- 
Jul al 17 upăruse prin cronicari ca idee romană pre- 
tonre, za 
i plata inatituția regalității moderne, constitutia- 
le ia, la 1800-4874-48814, pri- 
e se instaurează în România, pt: 
Regină a Românilor, poata Carmen Sylva, ter cot 
invipesă de Wied), fubi”o prefaţă la un conian la L-ai 
omânes» foarte popular, exaltă inai presus de incon- 
i mân. traco-dacismul 
bila romanitute a poporului ro! iapa poet) 
ariginuv, de bază, “matcă” saw "substri i iron 
tonomenuul politio românesc, “plita ile iii 
cei Europene snu a istoriei univorsale, rev 


Acesta din urmă, În Special dacă ținem seama di 
faptul să în puncte de răscruce asemănătoare, în a - 
fel de “Drerseheibe der Weltgeschichta” se formează eu 
timpul un strat Pundiunental cu funcţie de matcă a yle=. 
ţii istorive și cara în mod inevitabil, în baza unei ime- 
renta forţe da absorbţie, dealungul unui pomana 
proces de desintegvare și reintegvara, primeşti în sânul 
său loate Suprapuuerile ulterioare formării sale Dus 
pă ceo lungă perioadă de reintegrare s'a încheiat. at = 
“i Spaţiul respectiv emană la rândul si o seria de 
vadiaţiuni istorice, care în cazul Sud-Bstului s'au m 


du-se manifest de la matea în 
rapean, apare evident că România 
piesa de comandă, “ehein”, coraj 
est european, dar are şi vonști 
direc în baza elmico-iata i 
geo-politive pe care d. 
3—Momentul istorie al 


ficare naţională in state unilara 
aşi dată revoluţiona pa pari j 
trală cât și pentru cea. oru E i 


vilor statale. începând i 
ehiar din 1848, 


Ion Maiores, 
printi'o seria 
sprijinul Confederaţiei germane conta prosimei po- 
litice tat mai insistenta a Imperinhui autocrat țarist, 
sprijin  coneretizat politie prin nnmirea primului 
reprezentant diplomatie german. la Constantinopole 
acreditat pe lângă Sublima. Porti, pe unde Nomânia, 
încă inainte de unirea Principatelor, paradoxal, se lea- 
ai tocmai pe cnlen culturei orientale cu marila puteri 
occidentale, Franţa și Anglia, sare la rândul lor, pe 
această cula, deja colonială, aiingean la gurile Paării, 
Astfel placa lurnantă n polilieoi gurăpena ae fixa com- 
pletamente de purtea Occidentului, prin două din, cele: 
trei valenţe proprii: 

"Ina eu Europa oreitentală, alla cu Eiwupa centra- 
13, consolitând palitie o evoluția istorică milenară, -a- 
ve a rândul ei se sprijinea pe u preistorie da patru 
ori milenară, lunga porigadă de timp În vara so cons- 
tiluise matca întregului Sud-Est continental în asa 
laşi sens. A 

Ceea ce se pelrece până la finele primului război 
mondial și rapăti un egractee dramatia apoi, esta ul- 
Lima formă de fixare în favoarea Oweideutului a “răs- 
crucii imperiilor moarte”, a “disculni rotitor al lato- 
riei mondiala”, +A şi a “plăcii invărtitoare a politicii 
Enropene”, România fiind considerată da căra jude- 
cata politică cea mai înull calificată a Ermii oeciden- 
tale drept, “Stat da necesitate europeană la urile 
Dunării”, 7 4 3 

Poporul român a ajuns să accepta această juule- 
cată drept o misiune şi s'a finut lomtre şi. punte pan- 
tru a o îndeplini. In acoastă slorțara, căreia s'a de- 
votat cu silințe supraomanasii, l-a găsit codacea uda 
către Occidentali la Yalta și Veheran, adi:% cedarea 
piesei centrale a întregul Smi-tat Mare, a zonei de 
influență şi integrare sovietică, Asa cum era atructu= 
rată și angajată total, pentru România regimul sovie- 
tie însemna o probă capitală în care cu a vitază de 
acţiune politică vertiginoasă U, BA. Ș. Ș. vrea să ob- 
ţină nu numai dislugorea radicală a srueturei pa- 
litice româneşti, dar. să dislove tosăși matva istorii 
a spatiului ohee, elnicitatea și fomna lui spinitiială, 
morală şi cultarală (“etnosul” și “paideuraa”) : 

rile masive de papuliţie şi înlocuirea ei ew po- 
pulaţie amestecată de origină asiatică. isia tie 

“Trei fapte politica fundamentale ala timpului nos- a 
tru îmodiat, al striotai aotunltăţi, indică o apropiată ra 
vetutegrate a României în Ocoident: PRE 

4. Mutarea contruilui do aravitate ocoidantal, po= 
lar Asiei, din Occidentul Eurapei în America de Nord; 

2.—Tmposibilitatea bimii alantica: de a rezista 
victorios asalturilor Asiei decât orzanizânihi-ae ofen- 
siv pe linia Intermarium, unde s'a mutat în i aniince 
axa istorini; igăs 

ş stăpânirea limesului Renașterii nu aa poata 


sd să sininiizez ra marimum de concizie, vas sai 
[a i şi verificate vezaltate la care va ajuns dapă doi 
ani de îm rontima în cgilrul mei inantitații roma 
peşti, ce a fost eroiaiă în Franţa si la care am avut 
pibeerea să contribai și să fim fastalor: "Centrul ro- 
miimese fe rerestări din Parte”. 

Binsta! prezentării acestor rozitate, ca introdacere 
la cale se vor urma, este de a Mămuri în lumina rete 
e daisier obiective, importanța basticmalzi ocridental 
care este țara româneae-4, în desfășurarea istoriei eDa- 
tisentai a nos. 

Bania Smiitiră a dal dovată de o clară vedere a 


de evenimentele re:oiaționare, ivite după szadirea pri- 
wilui război mondial care a disloca! în parte lihe-a- 
usmul. 


Saci miei nu se terminase primul război mondial, 
care pentru România a însemnat războiul realizării uni- 


LIBERTATB 


m-bistare. in timş ce cozile comâiții, acele ale 

miei Mari. cereau formaţii politice novi pe cari șa 
dai libera! ma le pregătise. Nenororitea a mai îi 
moară prematar, sei mai important cas ai i 
loa Brâtiana, șef politie de anlorilate ae: m 
Poate că prevederea atestuia ar 6 ajatal să se pi 
ia chip organic. limitinda-se la ispta de idei, 

generaţie care să dea alt sua iticei 

far din pâeale ceca ce se arita ca opoziție față. 
vecbiul partid liberal, noul partii National-Ţărg 
avea defectul de a fi airătmit de cameni vechi ş 
mai noui eram limitați la un partizanism de clasă 
ca atare deasemenea lipsiți de un sistem de idei. 
cauza acestor liprari marile reforme, ca fi 3 
tărirea țăranilor, care a scos din joc un argument ș 
mimist fandamental, și votul universal, nu ax : 
administrate ni-i de iberali nici de naţion: 

din cauza imposibilității loz de a ereia o noză 
bară a statului. In lor ca în Romănia să se petreaei 
adevărală revolutie a maneii, mentalitatea "24 
eoalinuat și cu noul partid țirănesce al câruă rost 
fi fost să depășească liberalismul. Dar noul partid să 
ferea de anumite parti alarități. In primul rand 
Vai, Iiiia Maniu, care mi-a fost un sincer prieta 
era un om format ta înpta iridentei ardelene şi za 
venea la Pacarești cu acelas sprit de iridentă care 
se mai indrepta impotriva Imperiului Anstro-Ungap £ 
a stărilor de fapt din vechiul Rezat. în realitate dag 
integrarea teritorială a Ardealului era nevoe de o 1 
tegrare şi adaptare politică. Dar aceasta nu putea ves 
dela oameni formaţi deja intrun anmmit spirit au 
quat unei anumite lupte, ca lalia Maniau şi Vaida. Iar 
ărănismal, nzacut chiar în vechiul Regat şi care fa- 
sionaze cu vechia miscare natională din Ardeal, 
dusă de Maniu, era o miș-are de clasă majorilară 
sită de incadrarea unor oameni de mare talie poli 
Astfel sinteza spiritalni iredentist și în prima 
de opoziţie și a unei aspirații neconeretizate intrun 
sistem de idei. nu a adus un nou partid de guver- 
pământ ci un partid de opoziţie, dăsarmat la guvăr- 
nământ. Astfel In loc să se deschidă o luptă de idei 

s'a deschis eu noul partid decât tupta pentru putere. 
Deci după moartea lui lon Brătianu, rămâneau pe 
renul politicei înterne în România, o reacțiune care 
avea împotrivă doar opoziţia noului partid naţional- 
Vrânist, adică nu o idee ci o opoziţie și nimic 
mult. : 


ELICERTITATEA 


| răapemderi em suni! aesiea de crtia p-blie. Amumite 
eritiei îmatamentale făcute 4: timeretui politie fn lee 
si prose 9 serioasă revizuire e sistemelor vechi 
Imi politice ax provocat de malle ori remeţiaai tne- 
Ararii. Şi coeare este mai grav, din partea partidelor 
| de gararnimânt na opunea comunismul en se fa- 
“Beza deabnzal graniţei 4ini-e Bmaia Somietieă şi Ba- 
Î. mânia nitie regemerare morală nicio nomtate bien 
p. Moartea Begetui Fertinan în 1927 a font în me- 
mientele date cea mai grea pierdere pentra România 
Regența ce a fost instituilă e: a putut fameținaa fe 
Î vonditioni optime, em tnate etortarile Primului sân 
- Regent. fiini stimgberită și chiar sabotată de rivalila 
| tea cvio- dosă partile, care își Impărțeaa infaenţ> 
î asupra celorlalţi doi membri ai Pezenţei  Totmţi aşi 
sum era ea şi es toate erestiule provocate de riva- 
jităţiie partizane, dară camenii politiei şi-ar fi înţeles 
rostul lor adevărat, Hegecţa ar fi patat contiaua până 
la majoratul Regetai Mihai iar soarta României ar fi- 
fost poate alta. cum deasemenea rostul prvernăriloe 
dintre anii 1939 si 1948 era a sa moza generaţie 
| să se formeze în ideia bazală pe unitatea tuturor Ro- 
mânilor să regenereze viața publică româneas-t 

Venirea noului partii Naţional țirămese la Gavere 
în timpul Regenţei, a fost fără indoială rezaltatul unei 
 manifestăra de massă, votul majoritâți; țaranilor—caze 
așteptau teva noz şi zperau ceva mai ban, în primul 
| rând o rezolvare a problemelor legate de viata îm. 
Dar cum acestui noa țartid îi lipsea posibilitatea 
realizarii unni sistem propia de idei el a fosi așor 
îngiobat de vechiul sistem liberal. 

Cearta între cele dovă partide s'a rezolvat final! 
cu scoaterea lor din funcţiune prin inființarea de <ă- 
tre Regele Carol a partidului uni- ln frantea căruia 


tot pasivă, din care nm avea să iasă decât în Avgast 
4044, impreună cu Dinu Brâlianp. 2 

Din nefericire pnira Romănia şi pentru Occident 
niei erorile săvârșite ln decada 1930-1940 nu am fost 
 «ondamnate de marile democraţii. nici dictatara ee 
partidul ei unic, în vreme ce alte dictaturi ca partide 
unice forman repulsiunea lor. 

Această desfășurare a politieei inte avat 
sa eare în calitatea noastră 4 oPrim Nagara Da Pa ar 
piei un amestec (n nici un fel de politică Papaimeabzi 
politice cât și posibilitatea organizării unei munci 
toare si profitabile naţiunei intregi, consolidând i 
fel România față de inevitabilul atace al comunismobdul 
expansiv al Sovietelor. 


România se considera o țară demozratică şi după 
Constituţie trebmia să fie. Dar aceasta era o demoe: 
ție specială, o formă fară mult fond. Simplici 
matematică a sistemului democratie crease o adevăr: 
(4 clasă de exploatatori politiei. eari nu trăiau “pen= 
tra” politică ci “din” politică, Traficul de influenţă 
corupția se răapândise Ingrijorător după primul răz= 
boi şi niei o chestiune importantă nu se putea va 
din acedala cauză. Voturile preparate dinainte nn sur 
suficiente de a consacra un om politie. Acesta ai 
nevoie de o serioasă pregătire pentru a putea asum 


iti 
i 
îl 
1 


i 


ati 
[i 
| 


4 ocolit pământul, dacă nu este oprită de o idee mai 
piternică, si capabilă să înglobeze altfel mitul. 
Vemărind de peste 20 ani ovenimentale din Romă- 


nia si din lume, credem a fi ajuns la toată objetivila- 
ea nocesară pentru a sublinia că nimeni nu poale 


închide ochii asupra dezastrului actual şi a celor ce 
se ancntă azi în Estul Buropei în urma politicoi duse 
Taţă de acel întreg Est european. Pentruca in urma 
unei prăbușiri a acestei lumi să nu se poală spune: Nu 
am stiu! nici ce este comunismul nici ce înseamnă 
pizrderea Estului European 

Mai mult decât oricare dintre popoarele asuprile as- 


tăzi de Soviete, poporul românesc, unicul popor la- 
tin din Estul Europei, este in principiu şi in uct con- 
damnat la noarte. Pentrucă numai așn Ruşii Sovietiei, 
adică Rușii, sunt siguri de a putea trage toate avanta- 
giile acestui spaţiu “elee”. Românii cunosc aeas- 
tă condamnare execulabilă în timp, dar nu în prea 
mult timp, ea altă dată când nici veacuri nu puteau 
desnaționaliza un popor şi când nu se putea transmu- 
ta un popor întreg. S'a știut de ce era vorba din mo- 
mentul în care armata sovietică a călcat teritoriul. 
cum sa ştiut întotdeauna, (doar aceasta este a tre- 
isprezecea invazie moscovită) că din partea aceea nu 
vine niciodată binele ci pieirea. 

Dat fiind caracterul sau latin nu este vorba asa dar 
in cazul României da distrugerea unei clase, ci da des- 
fintarea unui popor care mereu a stat în calea realiză 
rii imperialiste Moscovile a unităţii Pan-Ruseşti, In 
afară de aceasta, lrebuește încă subliniat că Româniu 
u fost ţara cu cea mai unică influenţă comunistă din 
Europa, La ocuparea României, Sovietele deabia au 
găsit câteva sule de comunisţi, inautentici si moxis- 
tenţi fără nervul unei “Anna Pauker”. 

Dacă în nceasiă operă de disrugere a poporului 
ronân nn ar exista decât teroarea, rezulatele încă 
ar rămân superficiale. Dar comunismul combinat 
cu rusismul sunt armele care atacă mai adanc, în psi- 
lologia umană pentru a o transforma radical. Eate 
seva egal cu o schimbare de religie. Iar la aceasta 
da teroare, la comunism şi la rusism și la exploatarea 
sistematică si epuizantă a muncii și resurselor naturale 
se adaugă deportările în massă și aducerea de popu- 
ţii străine. Deja granițele spre West sunt păzile d 
soldaţi Mongoli. pe 

România cA ţară latină, este vârful cel mai înaintat 
al Pivilizaţiei și enllurei occidentale. In gina ati 
Asiei esle ca o săgeată a Occidentului, săgeată în dare 
au sângerat toate marile invazii, melcii Occide 
tal a-si urmeze nestingherit desvoltarea. să 

Astăzi intrată in intregime în puterea năvălitorului 


şi subtil, este limitată în 
încetul poporul românesc urmeaz i 

u 4 aibe 
spaţiul lui, iur ceea ce eve Pe 
minoritate convertită la n 


Neraţii, generaţie cu numele 


și ohiar limbă oarecum românească dar cu suflotu 
vietie. Din aceste motive, distrugerea sau Salvarea, 
porului românesc si a celor de dincolo de cortina ș 
fier, sunt în fune ia de timp. E: 
Introducerea discuţiei noastre, bazată, pa qui 
Miinţifice, poate arăta ce înseamnă ca ţara popi 
neuscă să fie în puterea cuiva. Distrugerea Popor 
lui romiinese aduce spaţiul Dacic total in puter 
Sovietelor. Gine deţine acest spaţiu din Europa în fg 
voareu lui, are inclinarea balanței de partea lui, ae 


cl au ante za Ra AR Ri UI 4 dinele Moscovei de a faca greutăți guvernelor democra- 


cic împotriva Occidentului. Dar atâta vreme cât exis 
tă poporul româneso, acest pivot în clip organic ast, 
sprijin al Oveidentului. Gu cât trece timpul Soviaţel 
insă nu au decât de câştigat iar pierderea nu este nu 
mai a Românilor ei a continentului European, 
3.—Sistemul de disolvare a poporului românese s 
hozează pe o implacabilă realizare a clauzelor stai 4 
lite în actul cunoscut sub numele de “Armistiţiu 
semnat la 12 Septembrie 1944 de câţiva români și up 
general rus. Acest act în care reprezentatul sovieli 
semnează și în numele occidentalilor, uste “Charta 
fundamentală a distrugerei statului si a poporului re 
mân. Cum sa ajums la un asemenea contract bitata, 
tal. prin care România era obligată să dea cor.cursul 
Pi necondiţionat Sovietelor pentru a fi apoi dislrusi 
este un lucnu greu de înţeles dar "totuşi explicabil 
poate. El se datorește unui =urios qui-proquo de ordii 
special, şi cu toate că abstract, pe nedrept numi de. 
moeratie, Semnatarii români credean că au garanţii 
le Occidentalilor, aceştia credeau că semnatarii suni 
reprezentanţii verificaţi ai poporului și poporul a 
vrea acest lucru, După principiile democratie nimeni 
hu se putea opune dorintelor unui popor. Dar nim 
mu a întrebat poporul dacă este dispus la acest 
tract, evenimentele l-au surprins, credinţ lui (armă | 
fost că există garanţii occidentale negru pe alb 
rândul lor occidentalii ru pău vut decă să 
mire de aveastă credinţă, nejustificata de niai 
fapt. Polilizienii cari aw luat asupra lor aceste noke 
faţă de Soviete nu au operat într'un consens românei 
ȘI nici occldentalii cari i-a incurajat nu au, avut ovi 
ziune europeană, pe când Kremlinul a avut viziunea lu 
expansionistă și cuceritoare. 
h Oricât S'ar spune că politica este arta tuturor po- 
Sibiliţiilor, este clar insă că nici în politi-% nu ori 
duce la rezultate pozitive si durabile. Agravângă situ 
(4 pentru Ocidentali arată clar că nu se poale cl 
Sp ule Atta ea aiba, Amenințarea invaziei com 
DEE A A, IMI ip comunistă stă pe pieptul lurop 
pe ie să o acopere tonală in "schi 
Fi % a că 
azi între două blocuri: războiul Ser, Pi ai ] 


T, Cei mai reci şi mai 
= , cei din Kremlin cari, 

Prin gura lui Stalin anunţă că ar fi dispuși să lacă 18 
preventiv”, pentru a culege ap i 
n fruct copt pentru “Pax Soy Ş 


vontenit, refuza mereu 
liberă din Oceld ca: 


iul rece este 
oarecum 
due, Pentru m unilateral», 


4 


ÎL IBERTATEA 


vizibilă în aveat război, în lumea liberă, nici o ofensivă 
cu excepţia celei mui deprimante sugestii, aceea de a se 
ajunge la un acord prin recunoașterea stării de fapt, 
acest aşa de periculos “Statu-Quo”e 

4.—Popourele oprimulte din Estul Buropoi trăesc as- 
tăzi, în plină teroare a unei piei iposrite. O înțelogore 
pacitică de acest fel cu Soviolele, adică o înțelegere pa- 
cifică au acceptarea situatiei actuale, nu reprezintă pa- 
ce decât cu numele. Căoi dacă in Occident, pentru mo- 
ment, partidele comuniste ar înceta eventual din or- 


tico, în ţările ocupate exterminarea ascusă sub idoo- 


login luptei de clasă ar continua. 


lar ideia de a linişti comunismul prin lberul schimb 
este un liberalism, chiar ducă întradevăr inițiat ca 
principiu şi nu ca speculiţie materialistă,*pe spinarea 
unor naţiuni sclavizăte, Intre acest liberalism și revo- 
Iţia comunistă stă o antiteză eo exelude orice colabo- 
rare, Dar în afară de aveasta schimbul economie între 
Buropa de West şi Europa de Fat, e profund imoral, 
Produsele industriala din Occident ar urma doar să 
treacă prin ţările oprimate pentru n nu sa opri decât 
la Moscova. In scliimb produsele agricole, în genera! 
alimentare, apoi lemnul și alte materii prime, ar fi ex 
portate exclusiv din țările ocupate de Sovieta şi sân: 
geros exploatate. Ar urma astiel ca munca țărilor ocu- 
pate să echilibreze Occidentul Buropean și Rusia 
Sovietică, adică cele 120 millioane de sclavi aflători 
la dispozitia Sovielelor ar brobui să apere cu munca lor 
desnădejdea Ocoidentului de primejdia) șomajului și 
în acelaș timp să doteze Nusia Sovietică cu produse 
Occidentala necesare cutropirii lumii îmwkegi. 

Un asemenea târg, făcut pe spinarea a 120 milioane 
de Sclavi daţi pe mâna Sovietelor, încadraţi la munca 
obligatorid și gratuită. se răsbună mai cumplit docât 
ar crede orice idealist are susține a astfel de soluţie 
f Sclavia modernă este munca fără roade pentru cel 
care o prestează. Dar exploatarea nuncii se trans- 
formă încetul cu încetul în sufletele oamenilor înti”un 
exploziv ingrozitor. Peste un număr de ani, Rusia So- 

vlatică poate arunca pe toţi aceşti Selavi impotriva 0>- 


E cidentului liberal, descris tot timpul ca exploatator al 


"muncii lor, Puțin le va păsa acestor solavi atunci de 
“minciunile Sovietelor care dealtfel ar spune doar o 
“parte din adevir, exploatarea fiind împărți A în/re toţi 
"și numai administrată în asest caz de Soviele. Solavii 
vor căuta răsbunaren acolo unda vor fi liberi s'o cau- 
le, în Occidentul asupra căruia vo» fi aruncaţi ca niște 
câini înrăiţi de “lanţ” si de “foame”, Nimei mu-i va 
învinge în acest caz şi Împreună cu Kirkizii, Mongolii 
sau Chinezii, vor fi jandarmii Occidentului “paciticut”. 
Desigur grosul poporului român va dispărea în ncest 
răstimp, risipit în spatiile Bur Asiei. iar ceea co va 
îi amestecat și dresat din el, odală cu intoarcerea plă- 
cei thmante n istoriei Puropene, ar avea Wlesclis 
drumul răshunării pentru caro a fos dresat. 
Asa dar între cele două alternative; inimi XE 
ropei şi revendicarea Estului oprimat sau dA Si, 
şi Statu-Quo, lumea cu nervii obosiţi de ANup săi 
"ar pulea tinde să aleagă pe ea de a doua. Dar ai 
vorba intradevăr de o tendință populară? Nu cuno a 
-lem decât manifestările oamenilor politici, cari vor 
3 bese în numele Buropoi. a unei păcţi din Europ n 
supusă. liberă dar si ca sub presiunea răzholului ni A 
Slior şi a unei: întregi prese şi literaturi Ti A 
principiu ar fi libere dar în fnpt apar a fi desi 24 
Vivijate, ousesia acestor oameni politici şi a li 
“gandei: din jurul lor este o primejdie iluzorie; clu 
Că a fost invinsă, primejdia naţionalismului ag 


A 


a totalitarismului de tip european, In realitate areas. 
ta primejdie a trecut şi, în plină manifestare este a 
aceia a micilor sentimente cum este șovinismul ca 
provoacă multe din incurcăturile actuale din Furapa. 
Unitatea Occidentului European este ingraunată din 
cauza lipse! unei credienţe si a unei increderi a Iocă- 
ruia în forţele lui. Ori când esto vorba de a se pune 
shestiunea unităţii se ridică obieeţiuni de gen idea 
logic şi se mită Europa în întregul oi. 

Huropa dacă va mai fi şi dacă nu va ajunge anexa 
Asiei, nu poate trăi decât prin națiunile muncitoare 
cu posibilităţi şi tonus de muncă: nu așa cum se vero 
astăzi condiţia de pace, ca 120 milioane da europeni 
esti să muncească gratuit, ci toate națiunile să ajun- 
Ră să muncească intr'o confederație bazată pe alteova 
decât pe o ficţiune. O confederație bazată pe o poli- 
tică externă unitară, cu o economia comună bazală la 
rândul et pe primatul muncii și nu pe al speculei. 

Occidentul are încă posibilitatea să preintâmpine 
inevitabilul atac comunis! si astfel să elibereze Furopa 
estică asuprită. Primul pas ar fi unitatea avestui 0o- 
cident, divizat azi de ideia absululă a “Suveranifătii 
naţionale”. Expansiunea inter-Huropeană s'a dovedit 
în ultimul războl imposibilă. Acesta poate fi ultimul 
războiu intern European, dacă se traze cu seriozitate 
concluzia că a trocut cra desteplarii nato nalitatilor 
pe continent, pântru totdeauna desteptate în lurapa. 

Este evident că în termenii anului 1939 nu se mai 
poale gândi în 1952. Dacă sa inventă grijl iluzorii, 
dacă se gândeşte a se ajusta lumea după un Lipie în- 
vechit, și nu după realităţile geo-politise, ale puterii 
de muncă şi ale tradiţiei milenare ouropene, nimic nu 
va impiedica Soviolele să vină și să unifice “ideologic” 
Occidentul cu Chinezii şi Mongolii lor. Pentru moment 
Sovietele trag un enorm profit din diviziunea provo- 
cală de persistența unui liberalism pentru a căatiza 
timpul necesar ajustării strategice a plăcii turnante 
a Europei, care este ţara românească, 

Buropa trebue azi să ducă o politică internă unitară, 
egoismele naţionale trebue să cedeze locul necesităţi- 
lor Europene. Timpul intereselor particulare ala fie- 
cărei ţări in parte este depășit, Iar în politica externă 
această Europa unitară ar trebui să abă ca un prim 
punct de program iridentă faţă da Europa asuprilă. 
Această iridentă i-ar putea da forța morală cara azi 
i lipseşte. Egoismul şovin întunecă posibilitatea de- 
pășirii de sine şi duce la căutarea unor pseudo-soluţii, 
cari așa cum au fost relatate, se intors împotrivă. 

„Acestea sunt o sumă de realităţi privitoare mai 
intălu la situaţia geo-politică şi istorică a poporului 
românesc, apoi la origina apropiată a situaţiei astua- 
le şi la consecințele în cazul menţinerii indetinite 
a unui “Statu-Quo”. Acestea sunt gândurile cari fră= 
mântă azi oamenii aflători în partea liberă a lumii, 
aceasta esta îngrijorarea lor față de soarta liber- 
tăţii, care faţă de defetismul actual și de masivitatea 

politicii Sovietive, le apare provizorie. Să fie vorba 
de o criză a instinctului la popoarele Europene? 
lată o întrebare la care am vrea să putem a ie 
Știm noi dacă oameni cari astăzi so adună În aa 
uuorpei acționează potrivit instinotelor popoare săi ăi 
ropene și nu fac diverse ratiuini dum s'au ARI fi a 
mânia la 23 August 1944? Uu ştim mult În a a « 
ce se spune şi do ce se sorio, Dar chiar în aceast cor 
defetigii distonează din când câte o voce care dă Mee 
ma... Noi, cei ale căror popoare asuprita SE Sală 

sunt amenințate cu picirea, ne înscrie Miko 84 


Si Paris, 23 Ianuarie 1952 


Generalul Nicolae Radescu 


Ce se intâmpla dacă cercurile superioare româneşti se 
alăturau protestului ridica! de Generatul [Rădescu şh 
1945? 

Generalul Nicolae Rădescu nu cra la primul său pro- 
test. In total protestele sale au fost trei; unul împotriva 
dictaturii lui Carol, unul impotriva manifestărilor de- 
plasate ale Baronumi von Killinger și altul împoiriva 
presiunii sovieto-comuniste, supt ocupaţie. 


Din aceste trei proleste unul singur a avut o urinare 
și aceea nefericită, concluziile trase fiind false. Baronul 
von Kilinguer nu a fost deloc un geniu al diplomaţiei 
și postul pe care îl avea depășea infinit posibilităţile sale 
de “spărgător de revoluţii”, cum singur se !Xuda, adică 
specialist în lovituri de forţă. De un asemenea diploma! 
nu era nevoe in România, pentrucă România avea telul 
și pretis în războiul anti-sovietic de unde şi absoluta 
inutilitate a Paronului in ţara noaştră, unde tebuind să 
someze s'a dedicat traiului dulce, până când într'o bună 
zi, având nevoie să-si jusilfice existenţa, a inceput să 
țină predici adresale oamenilor nostri politici. Generalul 
Rădescu a protestat imediat. Baronu? si-a continuat bu- 
nul său trai pentruca surprins de evenimente să se sinu- 
cida, iar Generalul Rădescu a intrat scurt timp întrun 
lagăr. De aici însă până la operaţia din 1944 e cala cu 
adevărat lungă. "Totuși, pe baza persecuției recente Ge- 
neralul Rădescu a fost “insărcinat cu preşidentia unui 
guvern, într'o situalic to'al diferita de aceca din vremea 
Baronului von Killinguer, adică sub ocupalie, Ocupatie 
mi-itară și asalt politie declanșat, Ana Pauker Și alţi doi 
krei se străduiau să nască partidu: comunist, în vreme 
ce Sovietele dJuau melodic in primire țara 


In aceste condiţii toțuşi, Generalu? Rădescu a îndrep- 
tat un apel către tară, gândindu-se probabil, atăt la mul- 
limea tării cât și la cercurile superioare ale României. 

Inainte dea răspunde la întrebarea pusă în primele 
linii, să vedem ce sa înlâmpiat. Generalul Rădescu a 
trebui! să se refugieze la o legaţie străina. I s'a dal 
adăpost și a fosti ajutat să ia calea exilului. 


La adăpostul noului guvern s'a reluat cu toată inten- 
sitalea opera de dislocare a Momâniei, 
afară, sa incheiat așa zisa pace din 1047, cu cedarea Da- 
sarabiei şi Bucovinei, oameni care nu aveau nimic de a 
face cu comunismul au participat integral la aceaste ca- 
dări. Sau făcut de asemenea a'egerile falsificate in 1946, 
când au fost scoase din joc partidele democratice. Până 
în 1948, cârd avea să fie proclamasă republica, loală ve- 
chea noastră lume politică a fost scoasă de pe teren, a 
fost executat Mareșalul Antonescu, a fost condamnat îi 
Mu Maniu; toate urmele vechiului stat au fost implacabil 
şterse, Sclavajul genera! a fost organizat, aţiunea de 
sificare s'a întins peste toată țara, cele trei sute de jale 


în lăuntru și în 


LIBERTATE 


lioane de do'ari pretinse la armistițiu au fost luate 
de douăsprezece ori, inflatia şi “stabilizarea” au 
pe toată lumea la mizerie, deporiările şi tot felul 
munci silnice au devenit regula de viată, falsillcarea 


se pulea face impolriva neamului românesc s'a făcu, ră: 
mânand ca în 1948 să se dea lovitura definițivă prin transe 
formarea Nomânioi în republică popuară, formula pro 
mergătoare anexiunii, E greu de închipuis ceva mai rău 

De aceea lăsarea în baltă a Cțonera'ului Rădescu din 
1945, nu poate fi justificată în nicium fe' Glasul lui a 
sunat la fel de singur ca și atunci când a protestat i 
potriva dictaturii lui Carol 11. Ceea ce incontestabil rată 
că “era ceva pulred”. Dacă apelul Generalului Răleseii 
din 1945 era urmat de o grevă politică, de retragerea uri 
“ărui concurs românesc, tu iexeepția comuniştilor da 
vcazie care socoteau că e venise momentul, e greu de spus 
in ce măsură Rușii făceau atunci un măcel sau ceva ase: 
mănător. Dacă după ce sa semnat un armistițiu in con 
diţiile cunoscule s'a mai semnat si o așa zisă pace, nu 
trebuesc acuzati exclusiv Rusii, sau occidentalii care ne-au. 
cedat la Yalta- Teheran. De ce s'ar îi socotit obligate c 
curile superioare românesti de a-și de concursul in! 
gral la aceaşlă desființare? De aceea Generalului Rădos. 
cu a rostit istoricul său apel. Există și in viaţa unui on 
şi in viaţa unui popor situaţii disperate dar aces'ea nu 
sunt depășite decât, prin acte excepţionale, 

Subterfugiile sunt pentru cinci ninute, dezastru! vine 
inevitabil. Și într'adevăr nimeni nu poalenega că a venil 
O grevă politică era urmată de toată lumea, sabotarei 
alegerilor devenea un fapt, nu aveau decât să facă Ruşii 
ce Vor cu oamenii lor de pae, dar se inscria in paginile is i 
toriri noastre un capitol de cea mai mare greutate, Nu 
exislă moment pierdut care să nu poată fi recuperat, dar 
când momentele pierdute se inseriază sistematic se arată 
că e vorba de un sistem al pierderii. | 


„Exceptia a făcut-o Generalul Nicolae Rădescu, Esind. 
din  sisstemul pierderii generale a luat o 
tivă de co-actiune românească, întai cu o 
apoi cu o “ligă”. Rostul acestor formaţii prop 
era să stabilească o acţiune nomâncască artic 
lată înldi me baza calităţii de Român liber, apartenenţi 
sau ne-apartenenţa la vreun rest din veniile formaţii po 
Iice din tară Bind o chestiune particulară de prieten 
afinitate sau chiar credinţă, chestiunea publică ueflind în 
să în funcţie de aceste aparteneţe, a căror realitate se VĂ: 
dea din ce în ce mai problematică, date fiind răsturnarili 


sufletești petrecute la cei apăsaţi 
<) : i d 
Slatistie vorbind trebue n ip pna i 


emareat ca in această direcţie Go 
cc - Rădescu a fost urmat mai mult de Io 

n cele douazeci si noua de nume pe care le citează G 
norslul in testamentul său politie, phisprezace sunt nui 


iniţa: 
“uniunei, 


LIBERTATEA 


care s'au făcut cunoscute in lumea diasporei sau in lu 
mea străina, fie prin cărţi, bine ințeles de importanță 
diferită, fie prin articole în diverse publicaţii ale 
diaporei sau prin conferințe în diferite centre străine: 
Laaceştia se mai adaugă trei autori de cărți cu probleme 
românesti, citați, separat. In orice caz toţi aceștia sunt oa- 


meni care s'au străduit ca prin scrisul sau vorba lor să 


limurească fiecare după posibilitatile Ii, chestiunea Io. 
mâniei faţă do străini, să facă numele de Român cât mai 
cunoscut. Dincolo de aplicarea unui purism ideologie sau 
numai cultural, acești oameni însumează o bună voință 
generală, care era de fapt la baza iniţiativei Generalului 
Rădescu, a cărui tinereţe a fost trăilă fără îndoială sub 
inftuenţa ligii culturale dinainte de primul război non- 
dial. Și realmente intvepriderea Generalului Rădescu era 
mai liberă decât alte intreprinderi de parvenitismul flis- 
perat care bântuia lumea noastră politică acreditată între 
cele două razhonie mondiale, Accentuală această dispe- 
rare şi de exil, făcea ca intreprinderea Genera'ului Râ- 
descu, sf aibă ceva din idealismul genoraţiei care a facut 
Azhoiul de intergire. Dar ca orice idealism și acest avea 
defectele lui, întăi lipsa de precizie în acţiune și 0 
inovitabile lunacări pe pantele altor idenliame in iz 
cu totul strâina de interesele romănești, deci de-a draptu 
obositoare pentru oricine se angajază inir'o actiune ro- 
măneascâ. Dar, În măsura în care Generalu: Rădesou ia 
“ua un exemplu al democraţiei după ceea ce piine e 
noastre politice constituiseră ceva care să mer - x 
democraţie, in măsura în care da o deosebită i Sp . 
nomenului- aparte care este democraţia amer! apei 
ades un element de progres în orientarea politie e pu 
migranţa noastiră. Arţiunea sa politică a A 

avind MANA) i torile care decurg din li 

singura care a pus in in a 
Da i Baia au! partid sau coaliţie de partide 
citi wa dat o serioasa indicație pentru a5- 
Generalul Radese Ş paper ai 
] mânească de eliberare. Aceds 
Aer ș): | Rădeseu și nu trebue pierdută. 
politică lăsată de Generalu 


i le 
Din moravuri decadente şi panvenitism acut nu se poa 


a: indică 
constitui o acţiune politică vomânească, viciul împiedic 


tatea. Ă ră 
ee nu este condamnat din principiu la decadenţă 


€ Aspen 
parvenitism, dar in același limp nimeni nu este din pr 


- ciplu un element constructiv. O aderenţă sau ala nu defi- 


i o 
neşte capacitatea sau incapacilatea cuiva omul este 


fiinţă liberă, oriunde și in orice condiţii el poate sâ-și 


iveze propriile valori. De multe ori In 
tă incadrare sufocă cele mai inf 
colae Rădescu a schițat posi 
drările s!rânmțe, de a invinga antagoni ip 
sufletului romănese şi imitate. Numai astfel sa poate ași 
din seria pierderilor, plecând dela exemplul şi indicația 
unui om care sa smulsdin ea, 

Sub-umană m4mosferă provocalA în exilul noshru de 
ceea ce este numit emfatie “politică”, ar trebui să se 
termine. Spunem aceasla în amintirea unui om de curând 
plera! dintre noi. CAL a trăit acest om era ra o mustrare 
pentru loti aceia care lau lăsat sinzur fără ca astfel s5 
ajungă la un rezultat fericit pentru ţără. 1 sau adus 
acuzaţii absurde și a fos! invăluit in plasa intrigilor nrite, 
De ce Care era interesul național superior, eum poate fi 
justificat prin minciuna și intrigă un interas superior? 

Si A adus linişte în suflete e unora moariea a 
acestui om? 
In orice caz această linisţe nu creden u fi de ordin superior, 
ofectele pozitive sar vedea. Dar nu se vede mai mult desăt 
o scunfundare generală, un marasm menit să îngroape de- 
finiliv cauza românescă. In lipsa obiectului de intriză apa 
re absenţa, eroii obosiţi de luptă își inu vacanță. Sau ceea 
ce e la fel de rău, agitația in gol. Absența și baterea de 
apă în piuă trabuese depășite cu o reală acțiune ro- 
nr ati ca totdeauna se arată inadmisibilă orice e- 
venluală “unitate putredă”, orice azlutinare la voia În- 
tâmplării. Acest fel de unitate este tot atat de dăună- 
toare ca şi unitatea parţială, a facţiunilor. 20 jo 
diviziune maximă de precupări și activităţi tn libertate 
trebue să se adauge o unilale de simţire și de voinţă, 
accea de a servi cauza rămânească dând orice A 
acolo unde ea îl cere, acolo unde i se oferă o rr: Dă A 
Coordonarea acestor acţiuni se face Organic, de pie 
din momentul În care ele se eliberează de i “di 
facțiunii. Atunci se poate trece și la i oncbca oi 
ganism reprezentativ, atunci oamenii vor al d 
daăsinteresul tot mai vizibid Alunri se poa! 

realitate din tară. 
corespondentă cu noua RE 
Generalului Rădescu rămâne, formula 

Baarrlol iv exemplului şi a formule 
piță de el rămâne. Activarea triere 
depinde de toţi Românii liberi, ef Mvatputarnieutat: 
să a celui plecat din această lume 4 


să-i fie țărâna ușoară! LIBERTATEA 


CRONICA 34 


Cinci sute de ani dela caderea Bizantului 


Cateva note necontformiste 


Za Moi 1458 —29 Maui 1953. O jumalate de mileniu, 
dela o ăserace lu alta. In acest) timp s'a dosfâșurat epoca 
modernă: descoperirea lumii noi, izvor de aur și argint: 
srevolnția franceză cu naşterea lumii noi, revoluția in- 
dustrială cu răzzoiul franco-germu, primul război mon 
dial urmat de revoliţia muncitorului, al doilea râzboi 
mondial, intverupi cu disocierea atomului, Din imperiul 
roman ecumenic subsistă, în felul său, aripa de apus, îar 
ceea ce a fost renasterea creștină a lumii e acoperită 
fie de teneniala Islamului, azi cuminţit, fie de invazin 
rusească, în plin avânt, 

Cu descoperirea Inmii noi Europa de apus compen- 

seuză reluarea îimmperului de către /Turei, Infrun'aroa 
meanului a fost decisivă in schimbarea cursului lumii 
odală desmhisă lupta mărilor pe gh ideea romană de 
imperiu iși inchee ciclul, 

Drumul spre Americi şi căderea Bizanțului sunț date 
care aproape coincid, 

m a ir 70 ce 
? > ȘI Păsări, este în esenţă o idee continen- 
lă, baza este uscatul, marea închisă este inclusă în el. 

Odată en aventura oceanului incepe lupta săpânirii 


eta spune Spenalor ex fac unii 
crai confunăă dispariția antichităţii 
Sp 1 transatlantic.» (Pessimismus? Ra- 


icată 


LIBERTATEA 


iai 

taţi, singurele mijloare de apărare în cjoca non 
Evului-Mediu oecidental A E 

Juridie, politie, religios, cuPormal, oohomio, Și mil 
tar, Bizanțul a fost prima unitate desăvârșită n Burana 
creștine, Se vorbeşte mereu de drotpul ronin, dap P 
uită că Bizanțul l-a salval, constituiul marele “Conu 
dJuris Civilis”, sistematie și ddaplat la morala creștin 
lar pentru Oocident “inlroducevon ireptului bizantin 
care se bazează, până azi, toată gândirea 'juiidiat ua 
peană, incepe cu artivitatea şcolilor de drept din Pavi 
și Bolonia, inserolul XI (Frantz Doelzer, rev, Vederation 
Mai 1953, “RByzance, factour aublite de Vhistoire cb 
rele d'Burope). E caruotoristie Bizanțului acest Iaru 
inchezare. Spre doosehire de oclortina Alexandria, Bizan; 
țul a fost un fapl de sinteză, și anume chiar sinteza del 
baza Buropei creștine. dea cei 

Urmând schismei bisoricasti, Orcidentul Eurapoi b 
adâncit această schisma printr'o propagandă da secola, 
revendicându-și integra! “reaţia  Ruropei “și, la uenii 
“Progresul”, Bazele acestei Europe sunt insă da căutal 
intâi în Bizanţ, Atât sinteza Metorilor europeni de cul 
tură și civilizaţie intr'o nouă viziune, propriu zis p im 
„atât rea idoli 
de lume in Orient cât și primii ru mire arat 
se găsese în Bizanţ. Până când și “mitul” faustie, 0: 
vestea pactului cu diavolul, este tat o lezandă hize 


3 de creștinismul “care în 
subversiv” lumea de atunci, demoralizând pe omul ani 


d 


sa naște 0 cultură intezral crasţ 
nimic în spiritul antichităţii, 
fără indentifirara, ASA Sum av 
miștarea” occidontală, 


a arie uri simbnl al antichității aste “ejmantul ron 
gi poi astăzi, un sinihol al creștinătății, 
9 veraciit, ese “focul bizantin”, al cărui seenat 


[wi pita astăzi. Nu este Tipsită da semnificaţie aceăi i 


ire, a unei lumi de nhstore. antichilă ş 


înă, nn sa mal ceea 
siudintă numai obieetiv 
ea să se Petrancă în % 


CC 


disoriare atomică, E 4 


man era de n face poduri, drumuri 
Tavane de bogății, de “alexa uscaturi 
elibera, £ 


rar tablele hala de 


—tituţiile și simbolurile pe pare avea A 


LIBERTATEA 


dir în sfinţenie inţelepeiunaa devine Stântă, Bolta, 


inaltă do 54 de metri, nu a mai fost intreculă de nici 
una alta. Rudimentara orgă cu nisip sau apă, aste ridi= 
cata în rang, la mai fluid, devine orga de argint cu aer, 
imblânzitoare a sufletelor barbarilor cara veneau de prea 
tutindeni. Orga, de altminteri, aven să fia definitorie în 
stiTul oceidențal de mai târziu, stilul gotic, E locul să 
menţionam una dintre burbariile naturalista ale ooeitlan- 
talismului cu oriea preţ, Astfel, Spenglar vedea în Sfânta 
Sofia dafinitivaron, in zid, a cortului nomazilor salatie, 
Aşa cum vdden în potir pădurea de fagi. Padurea! Ogivale 
copacilor sunt o cronţie a civilizației care (ha parcuri cu 


alei, Acolo se formează ogive pe care zadarnic le-ar ctuta 


cineva în pădure, în negura de frunze și ramuri, spriji- 
nită pe truchiuri măi drepte sau mai strâmbe, In pictura 
unui Cezanne, ultimul mare fort de pictură al Oecide- 
tului, se descoperă compozitii ogivala, copaci și oameni 
in ogivă, dar acolo sunt alei, nu codru. Tar oaiva este 
accontuată de artistul care von viziunea “stilului” si-l 
aplica la natură. Avea viziunea din catedrale, nu din pă 
dure, Dar stilul gotio nu are doar oi, are si turnul 
săgeată, In acensta este protestantiemul, care iși anunță 


„pornirea individualistă de a cucori cerul, In vreme ca in 


cupola Sfintei Sofli se află simbolul ecumeniet. Bolim es= 
te cerul comun sub care stau și cred impreună crestinii, 
Crezand că face "realism", Spenglor cu naturalismni 


Ş su este da fapt un idealist, cara supunand totul reali 
„ Wţii orplanice adaptează complexul uman la crea ce crede 
ch serveşte lazele lui, i 


La căderoa Bizanțului nu exista nicio diferență de 
“progres” intre Răsărit si Apus, *Progrosismnl” merge 
uneori atât de departe, în'ât sa spus că, totuși, eresti- 
nismul occidental! era mai... progresat, Cum, de altfel, 


se spune mereu, de atunci a progresat mereu, au venit 


noi elemonte dogmatice, de pildă. Credem că dacă poate 
fi vorba de un “progres” a! creștinismului aceasta ar pri- 
xi numai creștinarea lumii, In realitate la inceputul erei 
moderne, vând cade Bizăntul, forvoarea croștină a lumii 


Vent de el faţă | 
creștinismului poate explien marea ruptură. Aceasta rup 


in 
tură nu va putea fi refăcută revolutie 
sânul creștinismului, annlonză revoluțiilor pe bare lozu 
cut naţiunile. Această rowluţie nu poate fi ar mam 
1%, ea trobun să flo și In Răsărit și la Apus. Români 
deschis această revoluție în Răsărit. 

Dacă chestiunea diferențelor de “prasres” în vene 


E 15 între Răsărit și Apus nu se poate pune despre romi 


lui î Du se spu- 

ir imi tir toate îna- 

e folosoaseă De 

cidentul, in Bizanţ san pus baza dnotrinoi și Sa mure 

dogma creștină, în spirit ecumenic, en apa up i 

pesta tot, din Spania până în Siria, în Bizanţ sa gi 
euitura ereştina, primul stil a) orei creştine, căruia 


Bizanțului în constitui 4 
„na out da ajuns. In Bizanţ s 


si rusi dt attoite tul. + 
a din ieri 1 Bizanțului 8 fost prima tare 5 


: “ i 


anunţe o armată modernă, O sumă de mijtouea | 
foarte înnintate, nici nu existau în Ocol ză 


rând organizarea serviciului poștei și dublar ph = ă ) 


sistem de semnalizare oplică perfacţioi | 
legrafie A vretmii. Penteu prima oară diploroaţia organi= 
zată Suge instrument, polilie de mare importanță. Ve 
noţienii aveau să ia exemplu, A far mropeanului a fost 
deschis de Bizanţ până în 0hina, 
Occidentul abia după renastere, în urma căderii Bl. 


Tanţului, avea să seridite la a civilizaţia mai subtilă. Cu. 
lente să, după cum aa șile, la curtea Regelui Soare în- 
stişi, pa lângă aidtrile 5 snill-ului, ziceau duhori foarte 
arele. “Cavalerii” oreidentali, venind in Bizanţ st fnen 
“imperiul latin”, ocupând palate cu mozaicuri de cea mat 
ina)tă artă le afumau frigându-ai vânatul si add poateant 
imitele de edini, Acestea fiind fotnşi cele mai nevinavata 
manifestari. 

Bizanțul a dus necontenit răzhoala, romanela avale: 
resti acolo sant rhsrul, ente de mpi Occidentul a fost 
adăpostit de armatele Bizanțului, do sistemul: foderaţi. 
lor lui. pa A ANE 

Paima erestintemulut net» avea so cotaneră eruciadi 
Dar în sensul et cel mai strict sta luptă pentru cruce, în“ 
cepe, cum am spus, in Bizanţ. Cmieiadale peridentale aw 
at și tițini si inslimele de aici. Rogole persan Koarone 
imase dela Sfântni Mormânt, ca pradă de rizhai simbo= 
He, Crucea pătimirii lui hristos, Impăralul bizantin 
Heoraclime intreprinde ernelada, Inpta pentru atiberarea 
erorii din mâinile păgânilor, învinaa In 630 pa Parsi și 
redă crucea Sfântului Mormânt, A fost singura crucială 
cara si-a ajuns sropul, Talamul iși fhonse apariţia chiar 
atunci, antrenând lumea tnreo-arabă inir'un război ra- 
Jetoa fanmlie, dublat de setea de a pune mâna pe bogăţiile 
imertului Bizantin. da a-i Ina postul strategie de ln în- 
chentura lumilor și de a<i Inlosuri prestigiul. Asaltul îs= 
Jamie n fost oprit categorie prin victoria lui Loan Iau 
vianul fa 712, moment urmat de nsalbul din Occident, res- 
pina insă abia de Pranzi, prin vietoria lui Charles Martel 
din 73%. 

Din viotoriile impalrha Islamului sa nasent uloria= 
sul imn. pe care noi Românii îl știm eu taţii, “ Acatiatul 
Maicii Domnului”, Această aperi osehide cultura *ma- 
rlanieă” atât de răspândită dipa aveam în Oveident. 

Perspectiva, unilaterală. partimaă, până la nn pumet 
ehiar prosineială a filoanfilor istoriai, in care nu Spenaler 
de pilda, ca sa nu mai amintim de Durekhardt, care în 
eAteva pagini rezolvă radira! chestiunea imperiului creg- 
tin milanar, eu sonsturia ră un a fost nimic an Spon= 
gler, țreserea simplă dela Antishitate în malic, ra 
ss-And în ponaia latină madievală din momentul for- 
mării gotice a eulme de autenticitate Hrteă, fundată în 
oxpeesia pennină m “frieel” Angst, care “Imprimă ou- 
vinte poetice «n sizilin magie peste iainole lui a fi” și 
“pidiră împotriva aroazai întă de POT, eAnte-ul, asemeni 
unui sent, are fusese modela! din metalul amo timht 
stinte moarte”. Nimie din acenaiă “manta” da balcare 
impotriva frleai în erastinlemul orisinae ai m sumei 
unde sentimeninl biruintai Int Ohritas domină felt, 

inţet” area Bizanțul oste 
rara ere "a elibarare de triea, avea să vina în 

phzână, creştinismul 
onslătit his. se: teară ae Detalii 
În mare ma 
reori irhuenirea de mat tărzin a biti Niotaseha, rare y 
țul uitgina» al parau 
Bate mdnvarat e “teiea” intrucat sentiment do bază 


ra aeroshi dă în iveală sh 


Past, mituri exacerbale de pi ) 
pi avea si a nu fn, far acesta n este fundamental pen 


he 


4 Ca di Calina 4 ce ai 


„boezie, faţa 


s6 3 


raereică, nu aste sentimentul “ecumenic” care 
5 dat ma numai imperiul creștin de o mie de ani, dar a 
dat creștinismul însuși, care fiind păstrat nu a dus in 
Răsării Ta contradicţiile sfâcieloare la care a ajuns în 
Oe dant 


tru *ala 


Deea ce astăzi se mumaște in toată lumea creşiină oc- 
cidentală “cultul marianic” a dat în Bizant cea mai inalta 
rxpresie a poeziei cregline, “Acatistul Maicii Domnuluii” 
operă nesemnată, așa cum Sa făt mai toată arta in 
Bizanţ, creată în urma victoriei dela 714 impotriva Is- 
lamului, atunci oprit pentru multa vreme. Maica Dom- 
mului era protertoarea și aliata armatelor bizanline şi 
a Imphratului, Această excepţie a poeziei dedicală Fe- 
tibarei, este izvor de cultură creștină și e cu totul allcowa 
dori cântecele simple ale goticului latin, valoraose si 
acelea pentru sinceritatea sentimentului, dar fără gran- 
doarea unei noi cunoașteri, 


"Tragedia antică a disparul in liturghie, în lragedia 
lui Dumnezeu Insuși, în taina activă. Creaţie bizantină, 
liturghia este creștinismul însuși. Poozia epică şi lirică 
aveau să renască în Acalist. S'a spus despre Acatis că ar 
Lj o poezie slalică, un fel de infloritură la infinil, fără 
nicio mișcare, Dar nu se observa ca aici metafora nu esle 
decorație, ci mijloc de inaltă cunoaștere. Când in articolul 

Despre spiritul românesc” (publicat de revista “Caela 
de dor”), Mircea Vulcanescu spunea că “o destrucţie 
aprofundată a ontologiei apusene, dela Platon până la 
Nietasehe, sunt principalele aperaţii teoretice de care 
Yom uza”, se gândea probabil şi la Acatistul, pe baza 
aia incepuse un *Prolegomene la orice metafizică vii- 
Aoare : Dacă liturghia majorează dramaticul lână la 
tragedia lumii și a lui Dumnezeu insuși, Acatistul coste 
înmo Și epopea salvârii omului şi a cosmosului. Cu am 
batăli decisivă, De aceea Acatistul este domint 
de bucuriă, 0 bucurie a victoriei, impotriva blesla- 
mului, a  năpastei: “Bucură-te prin care pere 
Wlestemul”. Nu mai suntam deloc in domeniul rece. 
gol entru noi, al perfecţiei lui Pindar, dedicată victoriei 
sportive, din emalare erotică pentru corpul victorioa 
Suntem in domeniul bucuriei totale și paradoxale, bucu- 
via tare inspăimântă, fiind vorba de Impăratul-Rob: “Pa 
farele și văzându-l! în pântecele tău, luând chip da rob, 


mă spăimântez strigând către ting; « i 
ca moder DE: *Bucură-te Mireasa 


Acatistul alternează fai 
! ptele cu lauda, aceasta fiind în- 
pair a faptelor. Asemenea poezie nu a Air 
] msitatea inspiraţiei ereștina s'a co ? 
la unele excepții, câtiva autori mistici “la ti 
mai fiind. norba d iv 


Simplu, topit in adevari 
si “Bucurie” (nu 


A “e Du e deloc sta- 
născăloarea " este “fogio- 
Devoe ajung cugoț A 
i ele] Ă 
Nodea nici e atu “adâncul” care nu se st n 
”.. Mai deparle: “| 
B 3 Înţeleger, 
: 4 inţelează ” sa Bpu 
lainei. sfatului celui celui mas jel GE pifăinceci oara 
Sie ceea ca 
vorbii 


"lesnu 


LIBERTA DRAJ 


că ca pe nişte pești fără de glas vedemu-j» 
trucă “nu se pricep să spună, în ce chip si F nu) 
rămas, și naşte putut-ai”, Si Fecioara aj 
Filosofia incelase de a mai fi sofistica sfârşitului 

veae antic, paradoxul ia locul deducţiei lineare, dap ide 
curaj total în faţa riscului, incredere, Spre doosebine 
regimul legii veshi, antică, biblică sau romană, pă 

creștinismul este paradoxal, existența umană so Teveloaza. 
ca un mister. Și loală isloria Bizanțului va fi pacii 
sală, raţiunea siniplă va fi depășită, De aceca a fosţ ai 
continuă să fie salâti de greu inţales de oceidentalul sp A 

tei raţ uni aristotelice sau cartezlene, Sirăluciț expri E 
in poezie, paradoxul creștin iși pierde evidenţa in gi SS 
fie în realism, fie inidealism, Cultul marianie a fost, i 
luat de intreaga lume creștină și păstrat in zona i 
trei peninsule da sud,orlodoxe. Ș 


Bizmţul nu e Grecia. 


Dacă Roma anşică se dizolvase in toate retipi 
decadenţei totale, dela disperarea unui Liic agil AAA 
sinuciderea din greșală in hazna a unui impărat j A 
se mai vazuse (Heliozabal), dela sinuciderea oteeat i 
personalităţilor mondene saslisite, până la filos al: 
işi tăiau vinele in bac, terorizaţi de “vremile rata i 
Grecia antică Sucombase cu uciderea lui Socraţ | d 
ire sofiști PS baza motivului formalist ad nu J E: E 
raba ; Bizanțul avea să se nască datorită unui 
rai pedunei mipiiiia “islorie” şi' “oultură”, dar. cuv adân. 
4 io ni religioase, de pasiune, și vitalitate luptă să 
pregătit pentru creștinism de un zeu care-l = 9 


Dyonisas, durburătorul i i 
leit zeu din Nord, Acest miez de. ma 


a, i 
a unei asemenea lucrări se 

rit eurnenie, savanții creștini din j 
Apus. Trecându-se Bizanțul pe se 


întâlni odată, in spi 
din Răsăriţ și 


bal că grecească, *Gullura: 
iii i e lor, Să mai salveze ciur și Biza pi, 
“4 e grecese (regie să fie bun, pentrucă 


cii au făcul mare cult 
. ui uU e Fi î 
Bizanțul olita ra, iar ceilalţi vor să dea la 


au mai descur : 
$ scureațlucruni] 
simplităţii. e: 


i bun caz Deo-păpân 
Chiar astfel. Ni 
Eu i 


e: 


LIBERTATEA 


1 se spuse intr'o zi (lui Socrate) că Antistene 
(un discipol valoros) era fiul unei femei din 
Tracia: “Tu credai deci, raspunse Socrate, ca 
un asemenea om pulea să se nască din doi 
Atenieni? 

Dioken Jertiu (Vieţile filosofilor) 


Nimeni nu va nega niciodată geniul Grecilor antici sau 
eroismul unui Azamemnon, dar idee imperială nu au avu: 
Grecii niciodată. Imperiul cere şi alte virtuţi în afară ds 
inteligenţă și chiar eroism. Aceste alte virtuţi au lipsit 
Grecilor, iar când a apărul ideea imperială a fost o ca- 
lamitate care venea din Nord, din Tracia, cu Alexandri 
Maehedon. In afară de acoasta Bizanțul mai avea —in 
apară de ideea imperia'a— și al'ceva, și anume baza re- 
lizioasă. Grevii nu au fost un. popor rolizios, deşi cel ma 
filosofie din câte au fost, Bizanțul, a cărui chee este re- 
ligia creştină fără aceasta nu se năștea niciun Bizarţ, 
nu putea fi făcut de Grecia. Care de altfel, in “esenţă” a 
fost în reacțiune faţă de Imperiu, armalele Bizanțului au 
dus campanii mari in Creta. Atena, părăsită și dispreţui- 
Lă, avea să vadă in Constantinopol un parvenil, dându-si 
seama în același timp că era vorba de altceva, de all 
vremi, De sigur mulţi Greci care au mers cu “vremurile 
noi” au contmibuil culalentul lor la cultura bizantină. Dar 
vâna imperială și religioasă a Bizanțului, adică ceea co - 
faca Bizanțul, aparţine Traciei, popoarelor Traciei, de un- 
de a venit cel mai mare mit pre-creştin, al lui Dyonisos. 
Renaștere religioasă a Buropei și imperială de aceea, Bi- 
zanțul este operă continentală nu insulară. Grecia a fost 
dominată de spiritul insular, cetăţile Greciei, chiar, erai 
un fel de insule. Democraţia individualistă ateniană nu 
“avea nimic da a face cu Bizanțul, pe care, un occidenlal 
do azi, il numeste tale-quale “totalitar”, probabil datori- 
tă propagandei din razboiul trecut Repulsia fața de im- 
periul continental este însă normală la un insular. 

Argumentul limbii greceși pentru a da Bizanțul pe sea- 
ra Greciei este facil şi superficial. Creșlinismul trebuii 
să lupte cu toată filosofia antichităţii si trebue să recu- 
noaşlem că limba latină era cam frustă pentru asemenea 
intreprindere, nu crease nimic în filosofie (e vorba de fi- 
- losofie în întregul ei nu de retorică sau sentință mora- 
18). Dar Atena faţă de Constantanopol nu era decât ci- 
mitirul  păzănismului, Izecutul, reacţiunea helenistică 

fața de fânâna do foc a renașterii crestine care a dal 
Bizanțul. Din cei peste o sulă de împărați ai Bizanțului 
abia câţi-va au fost Gresi, restul în majoritate abso- 
lută “Traci. Nu există intre Bizanţ și Grocia concordanţi 
dintre Vechiul și noul testanient. Semnimicaţia Biza ţi- 
lui ese cu totul alta de ât a helenismului, fie e în senstul 
antichităţi celine he în sensul modern al naţionalismmu- 
lui grecesc De aceea orice sumară revizuire a chestivuii 
Bizanțului incureă mai toa'e morfologiile și tilosofiile is- 
oriei, in totalitatea lor parţial ocoidentaliste. Cele 160 tone 
de aur cheltuite pen!mu clădirea Sfintei Sofia, aveau drop! 
rost ca în ziua sfințirii Bazilicei, impăratul Gl itor să poată 


“Salomon, le-am întrecut”. Nu sa gandit niciun 


spume: : i 
ale Acropolei, nici măcar 


momonv la graţioasele podoabe ul 
la colosul lui Phidias. Era vorba de marcarea biruinţei 


creștinismului asupra legii venhi, iar Pediarau d 
mort cu ultimele cuvinte ale oracolului din Delfi: A p “ 
neţi Regelui: frumosul templu prea plin de „podoa i Î 
dărimat; Phoebus nu mai are lăcaș, laurul A Ă ie San 
Yorul gâlgâitor a socat, apă vorbitoare a ț e IA 
morţi in patria lor meridională nu mai vip i si 
cu toate sfortivilo renașterii occidentale de peste u 


Fi 


leniu, templul lui Salomon era nărui mile nu mai 
aveav să-l ridice. Biruise Ohistoa 20 0097 A 
nicio putere nu rai avusese 

deplin  seminiticativ plite, pi De 
nu s'au interesat delo: de desfizurarea Atenei, nu i-a în- 
teresal decât turcirea Gonstantinopolei? 

Unilaţea, ne rai realizată in istoria creștină până la 
Franţa Regilor, al cărui Reze Soara şi-a luat titlul vă- 
zându-se pe sine in statuia lui Constantin cal Mare, din 
mijlocul “hipodromului, infătișal/ ca Tege-soare, nu era 
deloo in spiritul însular care domina și Atena democra= 
lică, Viziuna erarhică a creștinismului și țelul mântuirii 
comune, nu pulei aduna o lume excesiv de individualis- 
lă, aceea a insulelor și cetăţilor-insnle. 


(n 


Suforinţa Europei de azi nu esti cur se tot spune 
“bizanlinismul” ei, repelându-se necontenit un lo co- 
mun Diciodată controlat. Un filistin, care deși umanist 
până in vârfurile unghiilor, totuşi visând incă inainte di 
război un buton miraculos, pe care apăsând să dispară 30 
de milioane de Germani, a scos din mărun/aele raț unii sa e 
extrem de pretenţioase, acum câţiva ani, o carte intitu- 
lată “Franţa Bizanlină”, Continutul nu are absolut nic 
importanta, seminicativ esle titlul. Suferinţa Europei 
de azi nu esile insă “bizanlinismul” ci repetarea unei 
dezandențe ateniano-romană, decandență dela sfârșitul 
antichităţii, care ne-a dat pe Anylos, Lycon si Melitoa 
(ucuzatorii democratiei ai lui Socrate), sau pe Neron, Ca- 
ligula, Heliogabal si alte fenomene. Nu irăim azi vremea 
salislicei instaurat, cu “principii”, in spetial umani- 
lare, care se aplică numai impotriva inamicului? Pi 
vedem Neroni, Căliguli si Heliogabali cu răspunderi in 
politica mondială? In schimb ultimele momente ale Bi- 
zanţului ne-au arătat altceva: un Impărat care moare in 
luplă, calugări luptând cu armele. Bizanțul nu a căzut 
din “bizantinism”, a murit sfărimat in luptă. De aceea 
Europa de azi care nu vrea să lupte nu esta “bizantină” 
ci in decadenia ateniano-romană. Daca e vorba să cău- 
tam filiaţia decadenţei de azi nu aven de ce «o căutam 
in idea universalităţii creştine a Bizanțului ci in reac- 
ţiunea politeismului atenian aplicat! în viaţa cetăţii. Ideea 
ecumenică este a Bizanțului, a sinlezei lui unice, nu a 
Greciei. Grecia moare cu antichiteata, poporul care avea 
să se ridice după Bizanţ și după Turci avea să fie altceva: 

Dacă exislă un aspect grav astăzi al unei Europe în de- 
cadentă, aceasta se datorește refuzului de a reface spiritul 
ecumenic pe care l-a dat Bizanțul și care poale fi oricânul 
viat, cu orice tresărire mai puternică a creştinismului. 
'Vuluși, să nu fim practicanți ai pesimismului, pentrucă 
un pesimism total nu se justifică niciodată, Şi, in afară de 
aceasta, deşi poale incă firave, Mișcari in favoarea renaş- 
terii ecumenice există in Europa, fie ohiar numai sub as- 


pectul laic al federalismului. 


neo-helenistă modernă chiar 


până la mişcarea “modeni j 
Grecii nici nu-și mai ziceau Greei ci Romani » 
supuşi ai Impăratilor, “moştenitori 


] căt foşti o 

ir ai E ae lui i a ARB Si 
Bizanțul a reaztivat şi perfecţionat 

mană a vitalitate imperială şi religiozitite ne lrree 

gândirea teolozică în limba cea mat cultă de în 
ului, acea elină, a valorificat luminozita ea pei 
AR ada! supus gustului si proporțiilor jaga ia 
năsetut/ o sinteză unică în istoria lumi, cei 


Jume şi niciun ze, 


sR 


diere curneniel, Acenstia în fost însăşi renașterea crap 
ti a umili, Vdoea inradtrii intregii lumi prin credinţă 
și mbntairaa cormară a fost dată lumiii de Bizanţ. Toate» 
compenenbela hai mn fost înclume și valorificate creștin, 
in sinteză, mu eclertiem, Disleciiea nu mal era decadanța 
snlistica, datorită Mpeei de orice credinţă, ponzia nu mar 
cra simplu sonlimeni matura, mrta Broce dela sculptură 

Ja pietură, de în alezorie Ia simbol, de la naluralism n 

ste. Gintă ca salvarea cosmosului însuși prin în- 

triparea hui Damnazer, erai depieeșie nara, 00 

fin oreul magiee sirăbhiuiă de “cunogiiniă”, de aslă 

Aută vanostimin waleală, Aici rosii, care sau inendrat 

15 noile tirapuri, veneau cu talentul din Sud, pentru + 

se supune ripoarei și sensului din nord, Și astfel nu mai 

sunt roci, ci Pizantini. % cova nou, ra în orice sinloză 

Abia pe mrmale artei bizantine avea să dea creștinismul 

in Desiilont, *“pnrndisul iale” din preajma rennglerii, 

Tot rost puradis călca pe urmoln viziunii bizantine 
Ronnslenea noo-anti”ă avea să grocoramanizoze din nou 
paradisul, sh Tara din pridlinile raului alte grădini, mai 
apulente, In Bizanţ chiar în momen'u) rouârii Froscii 
pe baza mal lbare. după primul mileniu, nu mvon sh sa 
intaple men ceva, Anenastă renastere, mal mult sau mal 
puțin mal apropiată de natură, nu avea deochi să meaen- 
tere paradisineul creaţiilor din regii. 

Deși Bizanțul folosea Mriba elinenscă, nu n fheut din 
nenea "Mimi sacră”, vu toata că In acen limbă rămă- 
vese oa mal fare parte a Noului 'Testumoni și in acea 
mb se stabilime dozmn si dortrina, ct n căutat chiar 
să den altar vrestintemul pe limba lor. Astfel le-a făcut 
Blavilor chiar și un nMabat. Numai acestia la rândul lor. 
Tupii în spoţă, au declarat, limba in caro au primit cros- 
rileniul, paloo-slnva, limbă sneră, Imilână pa Oecidan. 
(all pe care vor incarca să-i lasa (n urmă cu invenţia 
unei “a treja Mome”, traneplantată !4 Moscova, Paloo-ala- 
i. Dă, A adi Şau nostru, dar sa dus, cu loa 
ă Pra Bizanțului eu Groria, militată da naționali - 

provose din secolul trecut, dacă psihologie cata ax- 
„ Plieabilă, posibilii de a se susține nu are, ela 
„ Vitnull grorese și revoniical și Grocin antică | Bizanțul 
3 „car În vlibararea Bizanțului about poli n dp, 
Ș: n fost oliberată numai Grecia, cu Atena nu e, 
A Da de istoria unui spirit ocumenie ei doar al unuia 


nnonaliei, care cu elibornra 


“ a Alenei a fosil natiafheul: 
„ melihoraren Constantinopole! arată că nu era posibila ATB 
“Dinănta, lumea neconslderină totusi 

E antinapolul,  Naţlonntiernal pror 
o. Du sa poate confunda e 
cata nu cra afft pe baza de Imn 


: i i A ch! de e 
ie sinloza amintită, Piiheraroa E poala i ai 
4  mhesiiune aparte, faţă de «libararea Bizanțului, care 
| oliberarea Sfintei Sofii nu cliberaren Adtoho- 
a a pate ueo-holonismul nu mare nimle de a face ru 
r eeumanică, 


LIBERTATRĂ 


urma abuzurilor fanariote, marcând incapulul Tavoluţa, 
impotriva sistemului colonial aplicat în spaţiul nouă 
Vrimut sistem da acest fel n font peste Iara nongteă ali 
tureone cu intermediarii  administauţlai vor, fanul i, 
Acestia erau şi oi, ca bizantinii, da timbă pro CCR, aj 
aceea proc, fanariot, bizantin, se confundă neconta și 
Dacă mal ţinon seamă și de freouenţa unor numa ce 
Aristotel, Platon, "Pomistorie, Agamomnon, care săpa 
n ajuns la noi Agamiţă Dandanecho, parcurgând tot dp 
mul decăderii dela eroleul Mogo la ramolitul Dita 
așa cum Cozar a ajuns și nume do căţel, Qozărică, vas 
dom că pron mari ganse nu n câștigat cultura grocan 
la noi, eu faniriobii, și confuzia populară sa explici, 
sistemul colonial aplicat nouă pe baza forței turcanti 
avea nimie de a face nici cu cultura greacă antică, ș aj. 
cu Bizanțul. Abuzul venan după co nu mal existau piei 
vnn mini alta, lar Arislolplii fanarioți dela noi eva at 
MAL le ignoranți ai filosofiei lui Aristotel ca și. bn i 
buzucii tuvei, iar egumenii pripăşiţi la mântrtiri ave 
tat nlât do n face cu Bizanţi cât și Agamemnon Angra 
vistul de tări, cu Negala, Din celo trei chostiuni, Groclă, 
Bizanțul și Panarul se faca la noi una, din cauza “ou 
Moxtoi” si a limbii grovegti, Această confuzie poale fi 
pu fără de carib, dar “intelectualii” nu ar robul so. 
ae 
i în 1 Sal 
Ca e fanariolul? Panariotul, ca și bizaniinul, a o. 
1oză de tip uman, Însă nu ipertal, Supravieţuirea 
narului, cartier din Conslantinopol, nu inseamnă supra=. 
Vioțuiroa Bizanțului, Chiar daci un dement, un “ape 
pisit” (eum spuna Tonascu-Gion), oa Mavroghoni “NDIB 
să faca cava extraordinar, “ca la Vizanţ”, după ounas 
fostul Carol a vrut, mu inseamnă eh vorbea prin el “Tm, a 
poxlul ocumonie”, Gel “ramași in Fanar, pontrucă unii ; 
sau refugiat în Oceldant, și Duţinii mecregtini da atunel 
din Qonstantiinopol, nu fost "oolaboraţionigtii” more 
tului, deci oameni total indiferenți faţă da idaon acurn : 
vică, Când se spune insultalor. “bizantinism” sa inţelega 
un fel de carulslică rău volinr considerată plus un fe p 
do diplomaţia pezavenghe, pa caro nol o știm a fi fana 
riolismul. Acoasta esto Inaă în fapt o sinteză dintra Bo! pe 
soarea Vanarului colaboraționiat și insulanii ahipel 
lui, veniţi ui spoculoza Do uscat A=i ridica pe ea ; 
ri bizantini a n le oferi prea mult, ar ingeri 
Că pi: in A A atuul sr acelaşi lucru, Dominația 
4 e incurajat 
nlist=oreghin, rovislența dibaca, Da rosi DS 
8 nularg oricare, imporiu, regat, principat, lasă in curul 
uita DABll 'daganarata, “fanarioți”, Gova foarta asomă= 
căi dida roouă și la noi cu multe: rămigite dela die. 
AA e iati Masă cum a fost con d'inlAl și dintre code 
st Ard ile, acooa dela Arges, Răul venit dal rarnă 
sil e Mtone da ncost fel a fos acelaşi cn gi col ve 
: arioţi, Panariollsmul aste un anti=pr 
selecţie prin convenlraran răul L, Meine 
cj AR 1 şi a degenerarii în Jpaa 
redinţe, 'Ţ 3 
d SE țe, Tipul omului acestei anti-seloaţii cal 
“ i 0, desabuzat, ohlăritor și explbalator. Ta, ul ă 
in carlior aristocrație, al | See, ii dă 
(pu DI INI, „Al lumii din Inalta adminiai 
banc ea omatlo, Andiaeulabil in parte uzată, Go nu fus 
uzat sa consumase in ultimele lupa, fu 


pis i 
dude AC) cpt,  ĂBULĂ, Tusose Imediat exterminat: 
sili a dări ase colaborarea, La ncoată nt d 


Horou năvala envalovilor ; 
din puzderia Arhi palazu, voniţi pentu atasa ag - 


Ci baogipari i măreţi, în portul og ; 
i "aro vămăna 
pila FA cum al dată, când a opuai TRN 
aterle ră i, 4 contribuit 1 noua sinteză cultura 
ju 4 eplină, acum, ceen co ora speculant și avenhi 
> Avea să sa den “dupa vremi” pentru a so imbogăţi. 


E. 


[ 


realmente grecose 
numai pa bază 
N ecurmenia bizantina, 


> x 


Anti-bizanlinomariia unor Nomihu 
7 H i se Justi 
ul pa loate până la urmă A ju du pu 
L Pinţială ignoranță, Tie că se fau tala= 
aliste, fărt eforţ criije, flu «4 sea con- 
1 care nu făcut ş 
live de o 


II 


mare & “bizantiniamulu 


oala initiat în 


le da fheut, lontă lumon atenta 


IBERTATIE A 


in vastul imperiu colonial turcesc, Valorile iea de cul» 
tură şi cole noi ecumenice, oruu ingropate, Speculaţia po 
baza putevii turceşti Wa cxtinu relativ târziu in ţara 
noastra, atingand culmea în epoca neagră, numită pa bună 
droplate * fanariotă”, Voința populară de eliberare de sub 
'Purei, nfirmată odata cu inceputul tot mal vizibil al 
declinului imporiului, avon să fie în multa feluri exploa= 
tata de Panarioţii, care-si aduconu aminte da capitalul 
cultural. gi ocumenie, ml Grecii antice și al Bizanțului, 
Dar noua jdea nu mal ora orumeniea ci de praluare a 
imperiului colonial. Lureese pa socoteala proprie, adeva= 
rală Ideologia ciocoiancă, Aceasla avon să fio pi “daca” 
fanlomaljcului Ipianii, care a oguat iremediabil în Into 
jo din cauza crimei pe care n fhcul-o în Para Nomânenn- 
ch, Asa cum o adovarală rolncarnare a fanarioliamulul 
avea sh faca din now, “Reslauraran” Bizanțului ar fi 
urmat să fie oa orice rastnurare alleava decent cana ve 
roslumrează, Do aceea nu aro niclum rost să judecă 
Divanţul după viziunea lacomă n fanarloţilor, Gregala 
de a asimila *fanariolismului” și oameni care nu au 
avut comportare de fanniaţi, oa marea familie a Canla= 
cuzinilor, pa care unii vrând, sa-l aalveze, ÎI declară 
italieni, ma facut de multe ori, SI dacă e vorba de vreo 
renaştere a ideii ecumenice, aceasta fa un Cantacuzin 
trabua so cautam, ln fanarioți, fără excepție, nu există, 


Dacă, În mare măsuri, docadenţa curopeană de azi e 


decadanța romano-utentan de sfâvgit de ev, are și cova 
now, da după crestinism, fanariotismul, idenlificabil în 
poziția unei “a trein forte”, Aconstă ramificație difuză n 
celei m firoia forțe este, asemeni Fanarului, o rămisiță 
n fostei democnaţii-imperiu din Buropa veacului XIX, 
Aceasta propune în loc de respingerea noului Istar, co 
laboraren eu ol. Această colnborare sa chiamă în termeni 
dulei *eooxiatenţi”, dar pe bază de comerţ, “până în jad 
cum spunea odinioară un Olandez, Din această onuză Bu- 
vopa de azi nu suferă de o boală care sar numi bizan- 
tinlam, acoasta nu există, ci de boala decadanţoi romano- 
atenian-fanariala, j o 
unei “a treia chestiuni” cara o Rusia, sar numi “pa- 
zevonghe”, cu un. formen consacrat de 'Turei, pentru în- 
tormediari, Nol cunoaştem bine 
docadonței, care nielun moment nu a putut să ne amin- 
- temscă do idaen ecumenică bizantină. 


Aceast “a treia poziţie”, în favoare 


din tară acont aspect a) 


wsoxau? Inzorilor”, altă form de expri- 
in, la îndemâna oricărui mic pro- 
politico-garetărit, hotărit să aralb că 
“dedeaupturile”  întoriei este ală po” 
antinopolui rămâne un exemplu de 
je. In fruntu cu Impăratul au lup- 
tal toti oamenii valizi, si preoţii și cnjuarii, Disenţiile 
“bizantina” mu fost numai consiliile în jurul holăririi 
definitive: dacă Impărathl și Curtea pleacă din SAP 
snu rămân so apere până în ultimul moment, ATi 
din urmă n fost halărivon ultimului Impărat. BA se 
în care a chzuli Constantinopolul ena ultimul pe că 
Mohamed so hottiriae să-I dea, vămânând ca în sar A 
inauuces să so rolrogă și să reia lupta de asediu te = 
„bu. Aanllul era pnactle rospins in momentul AA il 
Imnplator a fost deacoperilă “Poarta iNEaAtĂ îi Li 
poartă uitată și fără pază, tocmai din ce ia RAE 
fața da locul unda se conconirasa ofortul alei II i 
unea eu “aoxul ingerilor” este, o invonţie 0 ea 
arate că “Bizanțul” oră pron bizantin A ut i 
ajutat, Cina sila dacă nu cum, in cazu pi a ia 
oiderii Turopei, nu ap Uno ponteu jus 


, umuropa”? NU ora nl- 
Eu i auoritalenag abia e az dauxleme s6x0”, da 


Ghesliunea cu 
fasorag de Icon 


veste, Sfârşitul Const 
aroiar, erastin și clv 


Madama Simone de Beauvoir: 


O alta insultă aprepiat de "bizantina, dar eu scopul 
de a oxpriina intrigărin ue i pi 
tororistă, esta mceaa de * alani”, eg (să 
spune acest cuvânt pentru a urma o condarnnare dela si 
ne Inţeleasă, Dar Bizanțul a fost operă balcanică, Balea= 
nul este spaţiul ecurnenie al Europei, Acel * alean” giio 
mult mal nui, dacât atâția oaimani suhțiri care cred e 
un “bon rnat” pune a parte din "aia ai. Vital 
și în realitate niclodati desfonţat, Ba anul, în îns oazul lui, 
are inainta un viilor nebânuit de mulți filosofi ai istoriei, 
41 dacă Buropa va cădea totuşi intrenz în mâinile noului 
Ialarn, va descoperi cu uimire ca da acolo iși va Incepe 
vliherarea, purta 4 
Deosebind intra Bizant si Grecia mu arm valt să neah 
creștinalatea melmala a Grociei, dar era nevoe să preri- 
zar un Pucru: Constantinopilul nu este cetate națională. 
un cum iei Bizanțul mu a fost operă națională, ci ex 
cotate ocumenieă, asa cum Bizanțul a fost Imperiu Tene 
menie, Sperând că vremilo vor face pe oameni din ce în 
co mai înțelupți, credem ca va veni o zi în cm 
re Constantinopolul va fi o ccta'e liberă, contru al 
renașterii ocumentee europene, Tnporiul n foal, acestea 
nu se mal intorc, niciunul dintre Imperiile crosine sau 
nu ale Turopei, Și tocari de aceoa va fi posibilă n renms- 
tere ecumenică, nu mal e Imparatul care să poală Jani 
cu autoritatea lui pa Patriarhi, Putere lumii nu mai 
sunt azi în mâinile CĂpeleniilor-teolozi, Părinţii ereg- 
tiniamului au calea deschisă spre impăcare, Sfânta Sotia 
aste simbolul primei biruinţe cresiline, Islamul este pe 
cale de a doveni un prieten al creștinătății, Impivarea cu 
Orientul trebue să vina și ea, și un gest mare trebue si 
sa întarnple, Dar pentru aceasta ne mal fiind nevoa de 
“baltata” sau alte mhoatrii, ajunge o mai farză vedere a 
creştinilor, Faţă de care, dușmanul de feri și prietenul 
de azi va şti cum să raspundă. Virtuţile lumii islamice 
sunt astăzi dintre acele care vor ajuta la eliberarea lumii 
de supt apăsarea, 


Pilosafia istoriei? 


Fără intervenţia ingeniosului savant englez Arnoli 
|. Doynbee, credem că nimeni nu ar fi fhcul vreodată n 
apropiere intre Bizanţ şi Sovlele, Politica știm că ax 
to ştiinţa posibilului, nu a imposibilului, de aceea ne mi- 
vărm, Acest “trouvaiile”, lipalt de paradox, ci numat soflis 
tie, poate fi admirat sau nu, depinde de ca parle a to = 
tinii do Mer ne aăm, în eseul *Mostenirea bizantină 4 
Rusiei” (Arnold J,. Toynbee, —La civilizaciân puasta a 
pruoba— traducare după “Civilizaciân and trial”, apâru= 
(n în coterţia *Grandes onsayvstas”, din Bionos Aires, 
pi ai savant, cunoscut în tontă lumea print 
vaslă incercare de intorprolare a istoriei, stabiloge în 
locul unui raționanment ceva in felul următor: 


Natura ese la git ? 
Natura Rusiei e bizantină; pestă 
Bizanțul a oșit la suprafaţă În Rusia de azi 


tul acest “rațios 
ropară și cum susține savar 
Emin fal, e o luare de poziţie mal mult sau 
Mleeya. 
uțin argumentată și nimic a! 

a rul şi-a însușeşte savantul dem Horaţiu, 

po caro îl citează; 
“*Naturam oxpellas furea, 
că, “natura chiar spinzurată, 
mos şi ndovăral, Horaliw a fost poe 
ologan!e a locului comun Toi n 


țamon USqua rocurral”, adi= 
ca tot sa intibarea”, Pru= 
u) tormuwet lapidare şi 
maniatii lau admirat. 


ui 
PA 


to 


in istorie este interesant, se 
ri 


A urmări filoanele “naturii” 
paate ajunge la rezultate revelatoare. Dar reducţiile teo 
tica, în istoria, sunt dăunatoare. De cele mai muie ori sunt 
vidlanțe-—ale pandirii—care pol oscundi sau justifica al- 
te violente, propriu zis istorice. 

Pramisa minoră a “raţionamentului” de mai sus araă- 
14 că autori? nu sa gândit serios asupra “naturii” Bi- 
sanului, dar, indiferent, de structura sa naţionala, n 
oredem că un savant atât de remarcabil nu ar fi putul 
so facă. 


“Natura” are aiti sensul de caracteristică generală, 
pentrucă Rusia nu a pparticipat cu natura ci la sinteza 
bidantină. Aceaslă caracleristică generală, comună Ru- 
siei și Bizanțului, după Domnul Arnold J. Toynbee, ar 
fi “totalitarismul”. Iar totalitarismul, după o dafiniţe 
menţionată de același: “Stal totalilar—slat care a slu- 
bilit controlul său asupra fwturor aspectelor supușilor 
săi”. Din nefericire această definiţie a “totalilarismului” 
este mai mult definiția statului modern actual, democral 
sau nu, a cărui primă caracteristică este lipsa monarhiei, 
vezale sau imperiale, in vreme ce “totalilarismul” bizan- 
țin sau rusese țarist era bazat pe monarhie. Tot atât d» 
caracteristică era prezenţa monarhiei la aceste foste sta- 
te, pe cât de caracteristică este Mipsa ei la state moder- 
ne, care se încadrează toale in definiţia Domnului Toyn- 
bee. Cu cât mai nou e un stat, cu atât ma! totalitar apare. 
Pentrecă un slal modern are asupra supușilor săi un 
contra! pe care nu l-au putul avea nici Roma antică, nici 
Bizanțul medieval, nici Rusia dela Petru cel Mare până 
la revoluţie, Stat fără control asupra supușilor săi nu 
sa poate concepe. Dar acesla nu s'a relizat st deplin de- 
cât in secolul nostru, când s'a pus definitiv formula tota 
Sitară, iniţiata de revoluţia franceză, cu natiuni inarmat, 
poliţie politică, yacobinism sau partid unic, Monarhiile 
tm şi numai cu dărimarea los sa putut realiza 

Caraeyeristica principală a Bizanțului a fost spiritul 
Piumenie, calitate nouă a umanilăţii imbogaţite de cr 
A „tinism. Să fi mostenit Rușii intr'adovăr această ca ip. 
dela Bizanţ? Istoria Rusiei, imperiu de da ie 
Me, nu ne arală acest lucru. Ceea ce au luat îi 
Bizanţ a fost altceva, au luat formele e 
le-au denalurat dupa natura los rusească: = Oric 
li, orgoliul nobilului moscovit dă o idee pertoatăi des. 
ingulara combinaţie din care a eşit socielatea a 
ă actuală: acest composil monstruos dintre minu= 
Mile Bizanțului şi din ferooitatea hoardei, această 
eticheta Imperiului de Jos și virkuţile săl- 


simţi o influența fără să ajunga a-și dea seamu 

ri ei resorturi,..” (Mardhizul de Coustine, 
= edi ia, 1839). Natura care s'a intors in Rusi 
nu este a Bizanțului ci a hoardei asiatice ă 


“Este adevarat, Rusia a ini 
| A cercat să facă un Biza 
PRAI cur lumea ortodoxă nu a cunoseuț Ep ri 
i rad Bizanţ. Din simplul Motiv că “alt Bizanţ" m: 
cet hi exisle, Nusia ainvăţal tot ceea B-. i] e 
ă i pir pi pe din afară, a mite i 
E ceea Y 4 ie, tot pe din afară, cum 
Me er esenţa” nu a luat-o, aceasta nu ERE 
aie, ler pai de existenţa care o poartă, îs int, 
ah o esenţa dela o sorietate la alla ke 
o carial de Pilda sau o husată de teritoriu, 
1 imitat Bizanțul, acum îmi j 
elul ei, “A la russe” ceă f Aita 
Lei, “A 13 „Ce ă fost tithul de « zeniagn! 
ai * IP 
„decât storțarea de a acoperi aaoislă im: 


„ Wuluror suveranilor pu 


„1 BERD BR 


tație permanentă? Bsenţa Bizanțului a fost: “ra 
au “sinlaza”, care e terenul propriu 6cumeniele 
Interpretarea istoriei este un domeniu in cana şi 
enorm de multă politică și foarte puţină filosofie, sal 
tvucă filosofia istoriei nu a fost incă scoasă la curia 
de popoare care nu au dispus de existenta altor po il. 
de papoare mici, care au supraviețuit eşecurilar nu p n] 
dioaselor succese. Socrate, ca să poată rămăna Pt 
irăia în sărăcie totală. ȘI, cel puţin in acest af “Osaj, 
colul din Delfi a vorbit uimitor de clar: “Dintre io Lt 
menii Soocrath este cel mai înţelept”. Ne fiind oracoj ru 
nu adăugam nimic, 2 Dol 


Dacă între Bizanţ și Rusia există o “natură” eg . £ 
creaţiile acestei “naluri” comune trebue să fie aan 
toare. Naștarea Bizanțului coincide cu naşterea Constan,. 
tinopolului. Nașterea Rusiei grandioase coincide cu pai 
terea Petersburgului. Dara Constantin, Impăralul Bis 
țilui, și Petru, numit cel Mare, Impăratul Rusiei, a 
natură comună, trebue sa fie o asemănare intha de AN 
au facut. Să vdem. Prima asemănare vine dela i: 
că Petru imită pe Constantin, fundează o cetate 1 RI 
ca și Constantinopaiul, socotind că numai o celaja a al 
poate duce la măreţia Bizanțului, care ara cetate ai 
Desigur natura locului era foarte deosebită La Can. 
tantinopol era cald, la Petersburg frig. Unul org la 
altul era la Nord. Și aceasta era de ajuns ca restul 
turii” să nu fie același. Cam coca ce a fost Gonstan 
pol ne spune tot un savant, fnancez însă, Charles Diete 
“Conslantinopodul provoca celor care în vizitau 
presie extraordinară de frumusete, de bogatie, de. puli 
Și prestigiul său fascina pe toată lumea ati [u Ă 
d Tot Evul Mediu a visat Qonstantinopolul ca pe. 
ate miraculoasă, intțovazulă într'o stralucire d 
Era Visată sub retile cețuri ale Norvegiei și de- 
văurilor rusești, pe care aventurierii din Nord 
Spre incomparabilul “'Parigrad”. Era visată în 
din Occident, unde trubadurii cântau mi île 
latu) imperial, copii de bron i a 0 d 
învârtitoare pe care bri i în a eg [ 

riza mării o fi i 
cărbunele incandescent e i Pe sp 0 
s are ilumina odăile in 


nopţii era visată în băncile din Veneţia, calcu 


magniticile rente pe care i ii 
ă mpăĂ 
capitalurile lor. Până in il aa? RAMII A 


) ma zi, și in ciuda ruin 
pal: pl EONDDpol d a continuat sa fie una pie y 
pai se si ma! ilustre cetăţi din lume. Și p 
“: Încă centru strălucit și podoabă a Imperiul 
! ei SOLU incomparabile, gloria presli i 
Alia fost pentru Imperiul Bizantin anul 
a pp Smente de forţă și măreție” (Carlos |! 
Lorenzata, Madrid e i ga : 
cina | 994. Să vedem ce spune un. 
a ir Mani Vizitării pe ra ay “Marea ] 
anunță sfinta Space, cu apele ei puţin free! 
pri aria A că unui continent pustiu din cauz 
căi ai coaslela sterpe se armonize € 
Are ata, iar tnistețea pământului şi A ceru 
ri fi Or, paralizează de frig inima cRlă! 
ele ină a lui Niculae T îmi aduce in minte 
omenos in inima luj Pelru cel Mare, mol 


a și, vechi și noi,.. si imi spun: 
A esle Rusia? diva o țară “e aa 
rezultate... aj BA sure pitaxtori pentru, cele, mai Tl8 
pe bl, » Să ne abținem 
ci dă sete Ep) pda fa) cotaţi d 
se pa „ Nevei... In Rusia mi-e mil 
imitarea ed palcora frică de maşil,. Pui 0 
ne gândim la mail clasice faceun efect straniu CNE 
ma de jos din care aceste modele 81 


LIBERTĂ IA 


prosteşie transptaulate,. Spângi aurite, ascuţite ca pa= 
rabrăsnotele; porlice a căror bază aproape dispare sul 
upă; piețe inconjurate de columno, sie se pierd în imen= 
sitatea maldanelor co le inconjoară; statui imitând anti= 
vhitatea şi in care iăsăturile, stilul și decorația nu sa 
armonizeuză cu natura piunântului, ou culoarea cerului, 
cu clima, şi nigi cu statura, portul și moravurile oame- 
pilor, din are căuză par eroi prizonleri iu puterea duş- 
manului; edilicii rătăcite, temple căzute din vărul mun= 
ților Greciei in tundrdle Laponioi şi caro par penibil ni- 
ratb do a Îl fost transplantate în vest loc, fără a ști do co: 
u-easla oste, inainte de toate, veoă ce ani=u atras atenția. 
Aphitoctura aproppială unei asemenea țări nu este colo 
uda Partenonului său cupolă Panleonului, vi portile pe- 
kiwgului... int'un cuvânt gustul pontru monumentele 4ă- 
vă gust este ceva co a presidat lu fundarea și măvivea 
potorsbungului,,, Iu cotățiio sunt inmormantaţi acu 
Impăraţii şi sunt Inchiși pprizonierii de stat; curios fel 
do a cinsti morţii... In lăuntoul acestei funebre colățiai, 
morţii mi se par mai liberi decăl voi vii. Gu cât rămân 
mai mul in incin/ă, imui grow imi se pare că respir, Dacă 
cj puţin ar Li fost o idea filosolică avaoa cure u făcut 
să so inchidă in acelaşi mormânt prizonierii Dhpăratului 
cu prizonierii morţii, conspiratorii şi suvoranti impotriva 
căror se conspiră, uși respoclu=o; dar nu văd în aceasta 
decâ!, cinismul puterii ubsoluta, ineredorda brutală a 
unui despotism sigur de el (Marques de Goustine, Cartas 
ue Rusia, bad. Pilar Guibelalde, Barcelona 1955, citate 
din paginile del 83 la 114), ui | a 
Oricât bună voinţa um avea, trebue să constatări că 
e loiuşi vorba de *naturi” dilevite, cu vezultate diferite, 
Nici monarhia de Up ubsolut, bizantină său ruseuscă, 
nu e totalitarism, nici două monarhii de acest fel, dintre 
caro una imita pe aa nu suns același lucru. Țarul lu- 
sici a incercat sa imite pe Bazileu, dar nu a creat ni- 
mie wlteeva decât o ţară de slavi, jumatate „dolatei, Ju= 
matate perverşi, adică in realitate fără credinţa. Bizantul 
nu e deloc vinovat de această monstruozitate rusească, 
in care nu trăește nici miraculosul imperiu nici vregtinis- 
mul lui. Cum nici nu se putea. Bizanțul fiind o creaţie 
iar Rusia, imperiul ei, o imilaţie. De aceea sa prăbuşit 
din launtru, nu din afară, iar ceea ce a eşit nou, altă 
imitatie, a scos tot “natura” vusească la suprafata, de 
„nu in monarhie ci in republică. Când Marchizul 
b-Qoi orbește de *minuţiozităţile” bizantine, ştie 
o spune. Comiiticatul ceremonial al curţii bizantine eră 
făcut pentru barbarii care veneau acolo. Printre ci erau 
şi Ruşii. Distanţa la cara eruu binuţi, hieralică urubianţ+ 
și măreţia liturghiei, muzica cunoască şi splendoarea Ba- 
zilicei au impresionat profund şi au fost imitate, Dar 
aceasta nu era o transinitere de “natură”. Căderea Bi- 
zanțului a fost prilejul ca aceia cure suferiseră complexe 
de inferioritate faţă de o, să îl imite. Pentru a-și crea 
prestigiu, Dar în loc să dea la iveala cova armonios, au 
scos la suprutaţă toată neomenia din ci, co era mai săl- 
batec s'a trezit în el, vanitatea ne mai putand fi stăvi- 
lia. Ocost imcru a lăuL ca Rusia să se rupă de Cons= 
Muntinopol, făcându-și putriurhat autonom, iar "Țarul 
inchipuindu-so Buzilou. Aşa cum Anglia sa ruppt de 
Roma, Husia sa rupt de Constantinopol, fară să facă nici 
unul ulei altul rovoluția pe căre au făcut-o Germanii, 
care au plătit cu devastarea lor şi roducerea populației 
la cAtova milioane şi cu o rotrogradere din care Germanii 
uu aveau să insă docât în socolul 19, odată cu revoluție 
industriali. Aceste ruperi, de oma și de Constantinopol, 
ia Răsărit și ln Apus, ora o 4 rola poziţie, fuţa de Eu- 
ropa ocumenică şi fuţă de Buropa revoluţionară. 


Forţa de sinteză vare degaja 6 
fiind rezultat al rouaşterii creştine a lurni 


Wecut in Bizanţ, odata cu ini Atu O 
creştin, esle caracteristica. Lă alui, iz 
potențată de un teren favorabil care a fost “matura” te 


că, Nu “natura” sau Jumea rusească şi a niciunul năvă- 
sitor, Ceea ce a mai ramas din areas “ paturâ” Za 
văutat in Sud-Estul Europei, in prea seta ea d sia 
vănţi ale lumii noastre, Cand spuner “ocalitele” ne re= 
ter la cugotarea oecidentalistă care se ferește do mnia- 
tul lucrurilor, de spatiul ecumenic, determinant in soarta 
Europei. Când aceasta “natura” a spaţiului ecumenie se 
va elibora, se va putea spune, pa bună dreptate, “natura 
so intoarce”. Dar în Musia nu Sa intors, pentruca 
acolo alteova era natural să se intoareă, barbarul 
Winainte de a veni la Bizanţ. Când acesa imă 
unita Bizanțul, Marehizul de Coustine constata: “Ceea 
to mă indiguează la ci este pretenția «da a părea ceea ea 
suntem noi, 'Pofaiși sunt inculti; această staro lasa cel 
puțin camp liber unei speranţe, dar eu li văd ocupați 
permanent de dorința de a imita celelalte națiuni, şi de 
u ie imita in felul maimuţelor, răzându-și de ceea ce 
copiază”. (op. cit. p. 122 
A4 argument al eminentului savant englez în favoarea 
“Lotalifarismului” bizantino-sovieti> nu este mai puţin 
curios, Deşi intortovhiat prezentată chestiunea, ni se ceru 
a invăţă că: Bizantul fiind totalitar, adică Biserica fini 
sub autoritatea Imparatului, nu s'a desvoltat “cultura”, 
Şi ni se dă o probu: "geniul spiritual al calugarului si 
cilian din secolul X, SanNilo, care construi o noua “are 
eioi mare” (notam “Oresie”, nu Bizanţ, cestea Țiind lu- 
cvuri deosebite, titlui de Grevie Mare avăta că era vorba 
de o “reacțiune” grevbas: 4 impoteiva Bizanțului imporial, 
lucru probabil sustinut la faţa locului), în Calabria cu 
creştini Greci noi sublinier) refugiaţi, provenienţi din 
insula lor natală, sau geniul arhistie al pictorului cretan 
din secolul XVI (Bizanțul nu mai exista din secolul XV, 
nai notăm), Teotocopulos, pe care Oocidentul 1 admiră 
sub numele de "EA Greco”. Asa dar niște reneţionuri 
Greci (voiau sa facă din Bizanţ, Grecie) şi un pictor din- 
w'un secol ulterior căderii Bizantului, sunt probe de anti- 
vultura detaturii totalitare 4 Bazileului. Parca ne aflam 
in plina prapuzanda “anti-nazisiti”, la radio Moscovi 
prin 1942. In orice caz in domeniul ştiinţei, sau al *filo- 
sofiei istoriei” nici de cum. Ce concluzii trebue să tra- 
gem? Că daca Biserica ar fi avut auloritatea asupra 
unpăratului, conspiratorii inpotriva împărăției a n fost 
salvaţi, făceau “Grecia Mare”, adică “cultura” in Bizanţ, 
iar mai târziu Giorduno Bruno şi alții nu ar mai ti fost 
urși pe rug, nobilii fugiţi din Franţa din cauza perse= 
cutiei religioase in Gorniania nu ar 1 devenit mari sepii= 
tori germani ca Chamisso, Yean Paul sau La Motto Fou- 
qus, că, în sfărsib Biserica având autoritatea asupra Un 
paratului, El Greco sur [i născut cu un ve, două, său 
cine ştie câle, mii de vreme. Și astfel nu eră suit în vei 
cul XVI să plece in Oscident pentru a face carieră, Tuo- 
tocopulos-EL Greco nu & plecat din Bizanţut ocupat de 
“Purci din cauza lisei de Madiţie culturală bizantina, + 
plecat pentrucă 'Pureii dislruzeau orlee cultură creștină 
și interziceau pietura, după Coran. Disculăm acesta E 
nu pentru importanța lor. dar pentrucă e vorba totuşi 
un mare savant şi e păcat să rămână cu asemenea preju- 
docăți, Bizanțul a tost renașterea creștină tusăsi, renngte- 
vea occidentală a fost tozmai “intbareerea la natură”, pa- 
ganismul în reacțiune. Acoastă întoarcere la nâtură sa ta. 
cut cu jertte, savanți, cel puţin ca Domnul Arnold ae 
bea: umaniști, gânditori, incadeați în blasfemie și ară)! 


torie, pedepsiţi crunt 


curioase în ucest eseu, du: 


alte lucruri 
roul vicios ul unui 


Mai Sun mite 
vu patem să ne fuvarum la infinit în <e 
psetdentalism” cu orice preţ, egalat în vehemență nun 


eismul unui Dostpievsehi, care de ASemMenLA 


de mnu=e 
jputleca istoria 


Nea ile nu se pot face in istorie ca În matematică. 


Sub Îă ve de dăunaroare ca ȘI “Vizununile apocaliptice » de- 
iu Nostradamus până la ialenvatul prozator rus OSLOILV3= 
hi. Paste sămbuna! realităţi şi peste ptul viu-cecă te 


e plus renlitate— mu se poate trece, Rusia Du intră 10 
pencaagia” bizantină, tocmai pentrucă, desi imitând nu 
are Titonui, purtă'orul iortei de sinteză care da irădieră 
uoumemieă. Wecă politie a imitat Bizantul, cât, pulea sv 
facă fiind în alt at spaţiu, şi-a dat seama că nul pole 
imita decât total, adică mulandu-se in Bizanţ, Dar Na- 
polbon, geniu strategie, a zădărnicit expansiunea TUseascI 
n Bizauţ, prin campaniile lui, aparent inexplicable, în 
Orient, bu prilejul păcii dela Tilsit (1507 a numil Bizan- 
bul pune de dominație mondială”. Acum in lipsă de 
genii strategice, Ruşii dacă nu au inlkat chiar in Bizanţ 
au intrat adâne în spaţiul ecumenic, pentru a distruge 
tatal silonul acestei torţe de sinteză, în primul rând la 
noi, în România. Avem in schimb studii asupra istoriei, 
Contundarea untazonismului ruso-european cu dispu- 
la  Roma-Constantinopol, este iarăşi operaţie de 
reducţie, in realitate inoperantă. Constanlinopolul era 
baza creștinătății, la constituirea ei participase lu- 
mea din toate parile, Ruşii însă nu au luat parte fa 
niciura conciliu ecumenic, erau barbari indepărtaţi. Când 
a venit schisma aceasta uu privea pe barbari, era o ches- 
bune internă europeana. Aceasta a fost, cum spune Ho- 
răţ.u, operă a “naturii care se intoarce”. Nalura omului 
nordic-ocoidentai era daosebilă de aceea a Bizanțului 
Traco-sudic. Nu trebue să dispreţuim naura, nici să ne 
supărăm pe ca. Roma avea să-și simtă jugnită natura 
imperială, de autoritate fară egal, inlunecală de Impara- 
tul Bizanțului. La rândul lui Bizantul avea atât de mari 
titluri în ridicarea lumii creştine încât îi era greu să ge 
mi  grândească la drephul “naturii”. Violenla şi 
impiacabilă, această natură avea să fie dublă, a 
voinţei de putere şi a bilogicului oprimat de as- 
- a Prima izbucnește cu schisma, u doua cu renas- 
„„ Nenea ocvidentală, Pe urină “intoarcerea naturii” avea să 
„Se țină lanţ. După schismă un alt moment de “intoarcere 
nat ii”, imperiale, a fos dezastrul din 1204, când sa 
e către Occiden! lovitura decisivă Bizanțului pe 
ilor, in numele stabiliri “unui imperiu latin de 
» șa cum acesta ar fi lipsit, alcătuind problemu 
“lumii de atunci, când problema era cu totul in 
Lp i la mai Răsărit, ca și acum. Islamul care sa 
Ă pi pulere ft o religie care imita până la 
pune! creştinismul și cu programal de a-si lua loul i 
ţ, în locul Bazileului şi in Bazilică însăsi y 
var Ruşii astăzi să in Docul europenilor i e aer 
„Matea din Nond fusese sfări EA pe, Mal 
N e eul. e Sfărimată, dacă creștinătatea nu 
: veleitalea turcească ar fi fost de asemenea 
0 Su Fuzaga far fi realizat ca unitate, de atunci ince- 
E i a nu se ştie care ar fi fost drumul ei spre Orientul 


ad 


Bizanțul a fost momentul de birui 
a fos i ruinţă a miraco'ului a- 
iau, Ideea Bizanțului insăși nu este o idee indi- 
natură ci de o viziune a lurnii oare nu su nai in 


că numai natura se intoarce, la cei tare nu 


| în natura, credința fundamental 
m, ăi » A A i on i 
“oreidental”, nu însă a europeanului in aula! 
oa ai d “omul blond” nici la ae 
iului ottidentaiăst modern, '7 : 
europent după sciisină este o ii 2097 


: A - "intoar. 
» reluarea auloritarismului roman în iei 


AR 


LIBRA Ri: 


unim ÎNSUȘI ronăşterea păgână, realismul Politicuju 
auttonom, vasismul, până la revoluţia indistiială k 

insă nu e o lranstigurare padurii depăşilo ci o introsope 
cu natura in vederea unei alte naturi, Lucru care am 
ja cu disocierei fiinţei umane. Poate să-şi facă din Ata LA 
tea Occidentul un complex de superioritate? Nusiu, ii 
tând Bizanţ, in loc să ajungă la o transfigurare e; be, | 
urii a ajuns la 0 anti-nalură, De aceea şi imiţaa 
«evoluţiei industriale este direc anti-natură, e: 


Minacolut pozibivis al revoluţii industriale este alte. 
va decât miracolul nașterii lumii ecumenice a Bizan “| 
jui şi nu există motiv de al considera superionintăi papa | 
tmuca nu este un miracol ci tocmail o adaptare la natură 
Nu, cum tinde a se crede, o biruinţă asupra oi. Natura a | 
fost odată biruilă de mirucol, legea depaşilă şi asta 
cosmosul salvat dela cădere, cu intruparea lui Dino 
zeu insuşi. Acest fapt unic si-a gasit expresia totală, 
totalitară, in Bizanţ, constituind un imperiu de o mie d 
ani. Natura, traco-romană a dul bază de viaţa, Dar cultura 
pe care a desvoltat-o acest imperiu era vo cultură cu | 
szvorul in miraculos nu în natural, era o cultură | 
transfigurare nu naturalistă. Armata nu nai eră logiunea | 
care-şi impunea voinţa in numele “Senatului şi Poporului. 
Roman”, ci era “apărătoarea creștinătății, cub protecția 
lui Christos si a Fecioarei, aliată de neinvins a Imparatu. 
lui şi insotiloarea lui în comanda armatblor” (Dielil, 
cit). Stilul de viala aduce ideea dominării naturii 
uscheză, magia pulerii se transligurează in minunea 
turghiei, Impăratul nu va mai crede doar in “nun 
diviziilor”: *Nu avem incredere in arme, spune Justi 
uici in ostaşi, nici in generali, nici in propriul nosiuu genii 
ci  incredințăm toată madejdea noastră ci int 2 
dințăm t oală nudejdea noaslră providentei Prea 
tei Treimi” (idem). Revoluţia naturalisă a Ocrit D: 
tului este cu totul altceva. Este cu adevarat o; 
intoarcere a naturii. Cine urmăreşte istoria ma 
aproapre, nu in cursuri surle, conslată că in 
vuplurii europene se datorește “naturii” diteri 


de apus il avea in grije. Se nasc confliche in juru 
tului » natura in genere mai putin paradoxala a oi 
ului prolesteaza in numele raţiunii, intiuit desbătula 38 
cesiune a îvi “filioque” este o chestiune nai ş 4 
de rațiune”, aşa ceva fiind mai usor de inele | 
acelaşi timp mai adaptabil la anumite nevoi practi 
autovilati, Impăriă fania cu 0 singură specie, ma 
i, împotriva cpidemiitor, ena normal să apari 
i: A i rap un sacrilegiu, “Intoarcerea naturii) 
ua ŞI dA mai departe, in dauna ecumenici 
pie lo ul agresivităţii şi luplelor. interne 
il n i romană a legii şi autoritatii ave să 
posi n i Su Revoluţia Franceză. Intoarcerea y 
bila Teu, i Sau facut concesii, dela umanisi 
iai Ala. la vremea noastra. Dar Bizanțul DU 
bl adi aa Ship “natura” lui nu era în malul 
poe fai ci în excepţie. Naturalismul Ocoiu 
bi iteme u CPsgtăniafo ti O cidentalul cu A 
îi gg n sine are impresia ct industeialisaăl 
dusirială din sie nalurii: iată însă că tara cea Mall 
et E ropa avea să facă ultimu și cea 
revolutie a naturii cu rassisinul, Occideni 


pean este pli n, [Tit 
E al) n de contradicții absolute, fără pă 


Dar anti- A 
IN Aaa Alp răsăriteană a Europei, bizantină 
nU-natură câţ depășire a ei, cu lrans 


ci, așa ri i 

i tie a iai evenimentul creștin insuși, A 
| a! a 2 4) . : i E 
Pret di apă natură pur si simpiu, fie 


ntegral și plenar al ereș 


apele aurului co inconjură 
 Wmina mereu in mişcare, 


LIB 10 0) A PA 

ii mul dupice si gol rusesc, oale altu dezas- 
il Ep e cărti pe omul ecumeniv al Bizanțului, când 
MU al ei Vecidontului european, tară aptitudini 
si (tă laventul naturii, omul resas: ne-a dal 
monstnu! ninţă astăzi lumea, Nalula acestui om 
insăși a fost necontenit vii d și a incetat do a mai 1 o par 
tură, seca se la 0 ul oceidontal sat la omul tul ecumenic nu 
a întâmplat: Duninezeu știe cum nai mai pulea fi rea- 
dus la natură acosl 0, Gonrtă internă Curopoană, răsă 
vil-upus, esta 0 ohostiune, şi ndversilhtea nomadului 
haotic faţă de Buropi oste altoeva, Voncurile nu au dos- 
volta in acest vin al hoardei nimic alteeva decât invidia 
dizolvantă «a “omului subteran”, care macină azi lumea 
cu partidul sau, A confunda coastă otravă cu deplina 
conştiinţă «de sine a imperiului caro a ţinuii vencuri la 
adupostul lui Buropă, este priv penlru un occidental, 

ca nu putea fi vorba alunvi de ceva comparabil anti= 

ouropeismului pusese ne-o uvatit nu ntmui istoria dar ȘI 
documente rămase din expresia spontană a sontimenla= 
lor. Versuri populare de atunci ne arată in lov de supă- 
rare după invazia Wvăncălor, O solidaritate cu aceșia, în- 
Wwucât creștini şi usilol se exprimă universalitatea cre: 
dinţei in spiril) ecumenic; 

In mijlocul liturghiei, in clipa Inălţării 
O rose le veni din car, din gura ingerilor: 

“Opriți-vă rugăciunile, puneţi deo parte stânlul Pour, 
Şi ehomaţi din țara Vrâncă, să-l ridice, 

Sa ia crucea de aur și Slânla Seriplură, 

Și Stânla masă, antimisul, să nu le profaneze, 

Acelaşi cAnlee exprimă și o nădejie: 

Maica Pomnului aude, icoanele încep să plângă. 
“Liuişteşio-te Prea Curată, ecioară, nu mai plânge, 
Nu mai plânge, 

Cu timpul, cu anii Loale ți-se vor iutoarte. e 
La această nădejue Domnul Arnold d; Toynbee, ultimii 
cercetator d? istoriei, văspunde ou un safisin injurios, 1 
dvepl că nu vine din țara Pvancilor, din Europă. Altii, 

de peste oreandin America, iu s'Anla Solia, au scos chipul 
Maicii Domnului de sub tencuiala întinsă de Islam pe do- 
asupra, De frumeseţea acestul chip au a se mira chiar pă- 
gănii ziletor noabre. Lumina vine de sus in Sfânta Sofia și 
prea Curatu! Crip, joacă după 
in valuire după ceasurile zilei; 
“materialele sunt scoase din peutralitaipa lo și plenar 
justificale, 

Cu sofismul Domnului Avnoli J. 'Poynbee nu suntem 
deloc în phanul “ironiei” sobuatise, Suntem altundeva, li 
planul brutal al sistemului Jalta-Voheran- Potsdam şi 
cea ce, dacă se urmează aceasta linie de “gândire”, ae 
putea să mai vină. 

Condamnând da două ori Bizanțul, în el însuși și În 
Rusia Sovietică, pe lemoiul unei false stabiliri de "na= 
ură”, celebrul savant de wstăzi pune ştiinta în slujba 
unor tendințe pălitive anti-auropenb, Argumentarea pe 
baza unui Occident in totalitatea lui nu o mai puţin Men- 
dențioasă. Acest Occident, in care întră şi marile națiuni 
europene. și naţiuni  extra-europene, şi crestinii şi 
no-eroștinii, nu s0 ponte reduce atât do simplu. Mari 

le sau Biserica Romană arată all în- 
țeres fuţa de această parte a Buropei, faţă de ideva rein- 
legravii Buropei, și nu dotineso niciodată viciul soviolie 
prin Bizanţ, deourece ştiind că acoasta nu a așa, nu Se 
poate spune. Dar dacă jdentificarea Rusiei eu Bizanțul nu 
o posibilă, aşa cum mâine nu va fi posibilă identificarea 
oi cu Americă, analogia situaţiei de acum cu aceea din 
prejma căderii Bizaniului există. Furapa este astazi Bi- 


_zanţul ameninţat de cădere, 


care Anie 


popoare continenla 


ia drumul lui spre Apus crogtinisinul, + Li 
plecând, a găsit spaţiul nu RA e = 
ceea ce ştim, acoperind tot sudul Luropei şi OALA - 
apropiat, pe urmele Aposiblilor, Aşa cun Nora utbăgau 
po barbarii din Nord, asa cum Butopa atrag» astăzi so- 
viotele, Bizanțul a atras şi barbari do bot felul şi Islam, 
şi chiar pe oscidentali, reformatori “lulpui”, Până la 
urmă Bizanțul, rupt bucată cu bucătă a fost invins, Gu 
timpul însă Pureii, al căror imperiu mu a trăit nici ju 
matate cât cel ecumenic, au dat înapoi, şi calea Burupei 
orumenice u începul să se progatească. Adversitatea Ru- 
sioi cu pretextul “orlodox”— era cu adevarat o pio- 
divă, chiar Doninul Arnold J. Poynbea recunonşte că Hu- 
şi sau amesiicul necontenit în luptdlo europeniloi 
unora impotiiva altora, Savantul știe Dino că nu au facut 
doar Hugii acest lucru, fupt cace insă nu scuză po Huși 
O “a traia Romă” fiind o absurditute —numai haosul 
“mens-ului” rusese pulea concepe aşa cova, d reia 
chestiune apărea cu toată evidența, şi atenta oră Rusia, 
Aşa dar “a trela chestiune” nu a treia Homă, Această 
“a treia chestiune”, pretinsă ortodoxă avea să [ip “sla- 
linistă” de Lotdcauna: în los de creșinescul "cine nu 3 
împotriva mea e cu mine” uvea sa aibă principiul lui 
“cine nu e cu mine e Împolrivă mica”, 

Europa Însă, avănd şituatia în mână, a fhout imensi 
preşala să lase Rusi săși ia un nou avâut prin bolșevi- 
area oi. Sa văzul in această, probabil deşi nu imţelegeri 
cum, —revoliţi ție intărese răul sau binelo unui popor—, 
o slăbire u Rusiei şi asifel scoaleroa ci din mirele jo” 
politie mondial, Și asttel sta făcut un imens serviciu Iu 
sii, debavasând-o de carivatura Bazileului şi a Bizantului, 
punându-se pazele celei mai mari forţe antiauropene din 
“ate au existat delu barbari si [alamn. "Poată fierea adu 
nată in secole de inferioritate avea acum să se roversu 
revoluţionar. impotriva Europei, Dacă a fost cineva care 
a văzul in mongoloidul Lenin spectrul prevestitor al mor- 
ţii Europei u văzut clar, nu s'a înşelat. Leninizarea lu- 
sici era mai ușor de impiedicat decâl islamizarea de altă 
daihi. Dupa ateastă primă groșulu, a Europei sau ne- 
Europei, nu ştim bine, Europa propriu azisă a lăcut grosala 
să mu-și refacă unitatea continenla/ă faţă de “a trei chos- 
tiune” cara era tot Rusia, dar mai vivulentă. A urmat 4 
toia nenorocire, aceea a sistamului YVali-—Teheran— 
Potsdam, Ruşii au intrat în sfărșit mai adanc ca nielo- 
data in spaţiul ocumenie și revoluţionar al Rurapei, Di 
voderea acestor greşeli sta facut multi uz de parțialismul 
= occidentalist”, datorită unei viziuni care sa desvohut 
in urma schismei. Dar după atâtea veacuri “schisma” 
bisericeasca nu mai er au motiv de despărţire a lumilor, 
Sonisma, atunci când sa petrecut a fost un dezastru pen= 
tru lumea creştină, dar nu oxisiă dezastru iveparabil, sar 
mai bino spus nu a existat până astazi, Dar schisma bi» 
sericoasca a fost Isată in urmă, aproape uitată, când au 
inceput să opereze sohiamă laică, Biserica se ridică din 
ce în co mal mult în rang şi devine tot mai mult arbitru 
exclusiv spiritual al lumii, lar lupta schismatică asi 
mutată, cam din vremea revoluţiei franceze, în tărâmul 
ideologie, pentru a se profilu categorie cu *rilosofia is= 
toriei” occidentaliste, E vorba de un fel de filosofie iu 
care intelectul opereaza cu forţe primitive, şi, fio că « 
vorba de un Spongler sin Aruoli “Toynbee, fio că se re 
duce Basilica la “cort”, fia vă se reduce ecumonia la 

“ Antalitarism”, se siluoşte realitatea istorică, sa neagă 
existențe şi se împarte arbitrar lumea cu o violenţă + 
invaziei mutată în domeniul gândirii, Momente capita 
din istorie, popoare, semnificaţii profunde, sunt anulate 
22? In realitate pe uni singură: revo= 
luția industriali, Acnold Y. "Toynbee vorbeşte cu un dia= 
preţ nedisimulat de oroarea pe care 0 manifesta Ana 
Comnen, fața de “balistele” “Cavalerilor” occidentali şi, 


ca nimic, Pe ce ba 


LIBERTATE 


IDERTA RI 


LE 


a 


L/ 


iti VI 
iti: ii: | | i 
iți il ţii li ih lui 
fi ui n 
ini Iep(Ho ip Mt 
ji ti 
Mii 
ui 


tie uri 


Porn ar cer Smmotimm d de me 
mm > SMemmeatiă. îatretiri me aremtiee sm ve pat 
ptr prim dea par  n 


.. 
peer m 
sar 0 ama 8 "ae 


Pama dupa Pama” 


a i 


ae Tea 


Poehâiniaiei, ări regii. Aa tm mem Mat mate fr 


ni 


Poti me ceea 


boa sat 


3 


d $ 


m. sa 


Pestii so 8 bem 2 de vemeeea Imi 


aribor. eram Bin și eremtini imitate dn gi « 


Primanie mate, și mea 


î- 


iii 
du taţi 


te tetiiia 


Mii 


stie Piamaţeini pentraeiă mia stimei a apăimul state 
momnire. me dară Pizamțai e faut n 


li de baie și peste * 


LE...” Și en. da se 


Mini. Amemmeeni Peapatm 


Pi: Meir ran e 


[Îl vibe iei net 
mim i jiji 

i iscatii| vile : În d i iși 

i Mi Mii 
talie itzi 
iati ni til: ij; tii MIRITA 
FERTIL i ipițaa ai: asa i il 
aţi pi ni! il ii i lil [i dir | h iz 
vi ali alia 
julie agite li 

il ș0:ililil lista: ll 

Miu i 


Li) 


: enivil 
şi din bumea tânără aolivă politie. Yxempulul de spini 


ccumanie a fost plecarea celor în frunte cu on Moţa, 


2 irii naturii” po care 0 pune co i cu i! 
N pag dia anierv eru pri PS ser ici Ag lei gi pobtorajie decăt oreliutge 4 ivalerie), urmatoarele; “întăi rolul pe cara 
i U du ii d : i y 
pis sora glie pg Să if Fe momentui în care în sânul lui însuși această depăşire șa, îl Joacă diavolul in asemenea fapte, unalog câlui. das 
românesc de ocur O ore Li 


in intrgul ci, Şi de aici, noi Romanii, avom obligaţii eou= 
menice, măi mări decât ar fi putat stabili cine ştie câtă 
teorie teologică. Noi Românii nu vedem in acoasla decât 


LIBERTATE 


SĂ 


faco un pas mai departe, vu ramane insular sau 
universal, adică pe o insulă mai mare, Aici se puna chiu, 


va petrece, şi din partea oriontalilor și din pantea ooaj.. 
dentilator. Orientul aro da activata lalențele, Ocoidan tu 
de aprofundat intinderea Iată, Gat nu se va polveca a os 


LIBERTATE A. în 


sunt, după autorul! citit (ear, molii, 


Tașuniă în pustie sa vorba de 
n. 0); ul doilea, iţia vadivu i 


inca Mântuitorului, 
leo meloniam și ad: 


rata noni unui Cine vrea să fio nu 
bun discipol al lui Ion din Carpaţi trebue să se considere 
va dotinitiv Monteu tot ceva co este helenie, ceea 
o Irebue sot “părăsit” (p. 60), Până la Pelfeu Mo- 

a mai important în contribuţia romă= 
> „oua inu oteștină. Gu oi însă ai fost prezenţi 
Noi nu um fost sub depondonța Bizantului, logă unita ză IAU) i în leologio, i Tali a ne 


lucru, creștinismul nu va eși din impas, 


un somnal dat unitătii creştine. Dacă în Iulia insăşi sa 
născut după razboiul trecut o mişcare vilalislă şi indilo- 
renlă religios, în România sa născut o miscare al cărui e 
scop ora tocmai rocreștinarea, Acosi fapt se polvocea la 
granița Europei cu spaţiiul recoluţiei «le descreştinare. 


Asemenea mişcări nu sunt expresia unor instituții ci ale 
spiritului cel mai pulernie, scos la evidenţă de oameni ex 
coplionali,, de aceea roprezentativi ai unor popoare. Dar 
seumenie nu se face numai dinto parte ci Lrebuc să existe 
o concorlanță de intenţii manifeste Romanii a dat semnului 
si, nu aro decăt să continue, în aşterilarea unui răspuns. 
Prima chestiune este acooa do a-și reface creștinătatea, 
după trâcorâa valului caro o acoperă. Aici, in exilul nos- 
tru, problema creștină nu esto pusă oşa fel incât] să se 
wneadă că ar fi vorba de o problemă creștină. Gitim ne- 
numarate articole de “orlodoxie” si “catolicism”, dar nu 
zitim articole de adevarată rământare cfoștină. Pont 
că atăta vreme căl problema creștină se pune în termeni 
exclusivi, “ortodoxie” “catoiitism”, oste altceva docăt 
problema creştină insăși, esle numai cearlă chismatică, 
fără depășirea căreia creștinismul rămâne mereu În 
suspensie. 


ASâta vreme câl nu se reface “erumeniu”, soarta Biso= 
zicilor este de a rămâne cum sunt, parţial universală, 
naţional-autocefale, sau atomizale in sule și sute de secte. 
Incopuul ocumeniei nu poate veni decât de acolo de unda 
w fost, dela Sudul cu cele trei mari punote ale creștinis= 
ului: Ierusalim, Constantinopoi, Moma, în ordinea in 
cure au exisla!, Problema nu este deloc n convertirii uno- 
za la alții, nefiind miei unii mai puţin croștini decat alţii, 
dar toţi fiind în suferința parţialității sau insingurării, 
„ Spivitul vorniiese un e miei parţia! nici de însinzurare, 
„Dacă era așa nu se duceau Românii să apere creștinătatea 
„în Spania. Preotul ortodox din Rominis Sa simţit una 

preotul catolie schingiuit în conlaltă parle a conlinen= 
lui. In sufletul îi nu exista atunci schisma, Pe cara 
altfel în Romiiniu nu sa pus bază de gândire Și a0- 
bune. Faptul că nu au “trecut” Romănii la celălat creg= 
moale fi interpretat ca împotrivire, ci latentă 

către vetucareu întregului, caro nu se poate în 
az moface prin vreo “trecere”. Qi părţile trebua 
se de lipsurile lor prin refacerea intregului; 

! pura iniţială, crestinismul va 

lui plenară în lume. Exista astăzi o 
le usupra lumii ortodoxe, O situaţie du 
4 se crede că această stare de necesita 
: Hou să broaca apoi dintro parle pi ile 
i nu e bună, Această. “nevoie” și Va lua ea po= 

pi care inevitabil nu va fi decât realitatha sin- 
imenica, ai așă Da pula incepe războiul Uni 

Ă ul invizibiy caro va lua cu asalt 
» deasupra în viitoarele lui Shingi. eco- 
pila Biserica va avea din nou ofer: 

boumenic a avul o istorie i 
Tăzhosie. Dela încoputi pănă lu Tr ap ist 
oste un răboi neincetat, cu toate forţele lunii 
i. Noua otumenie cure se va nași va avea de 
susţinut războiul nevazut genera! in loala 


Su armate spirituale din tonte partile hanuii 
„one și mărturisire. Altel = ci Tan i 


naste au devenit efective după co Bizanțul nu mai or 
6 veulitati ci o idee. Incelul cu încelu! ideoa insăsi 
ucoperilă, fie do naționalismul grec, fio de imporialis 
rus, care voiu să ia ideea asupra lor în chip oxelusiv 
noi am ţinut ideca fără uzurparo Și oxculsivisn A 
vând Locmai pentru mai bună ei păstrare am tenul la 
autocefalie, degajându-ne și se naționalismul postbizanțiu 
al Sudului ateniun şi de impovialismul tot post-bizanti 
a! Răsăritului mosvovil. Reuducevea unoră și altora 
ecumeniv este o problemă de viitor, în care rostul nos 
va fi foarte important, Be vorba aici de “a servi” mu de 
“a se servi”, și 


Conţribuţia Românilor lu Bizanţ o puţin cunoscuți 
Poate dacă Pârvan nu murea pretimpuriu, ar fi dai 
iveală opera lui ultimă asupra ovului-mediu romi 
şi Haleanie și astfel am fi stiut: coca co poate nu 
şti până la apariţia altui mare istorie. Până acuna 
nimie nu dovedește că premergătorii Românilor, 
românii medievali, in formaţie, ar fi făcut figură de 
bari la strălucita curte a Bizanțului. Complexele da 
ferioritate se care suferă astăzi mulţi Români lust 
sau numai exilați în Orcident, dar care fără indoiala 
au avut timp, înainte xvrome să'şi adâncească propria 
nu st manifestau pe aljunci faţă de imensa sup rhi 
strălucitului Bizanţ caro atrăzea toata spiţele de n 
din jur. Din spaţiul românese nu a plecat) nici ide 
u înlocui Bizanțul, nici cereri de ungeri rezești. Rol 
vii păstori vindeau produsele lor Bizanțului, contribi 
astel da civilizaţia bizantina (Louis Brâhiar). Din ac 
păstori Români se trag Aromânii de azi, păstori. i 
Dar de departe mai interesantă, întrucât de adâncimi 
o vontribuţie de ali ordin, care explică multe luer 
Aceasta contribuţie avea să se dovedească a fi caraoteni LA 
românească, mai târziu, Ca, do pildă, in cazul unu 
lugar plin de sfințenie, sărhcuţul Teremia Valahul, 
în plata Domnului veacuri, readus la ştirea lumii 
mânii pribegi și care poate va aștepta până a ju lo 
dim urmă, în liniştea 1oi Ja sânul lui Tsanc, Avrar 
“ob, deviziu, dacă; a fost sfânt sau nu, lucru greu, po 
& nu se poate dovedi că a trocua formal la catoli 
ra fiind catolic prin botez, după alţii nu, și 
i ipsa științei de carte niciodată trecut la catoli 
IE i tlostuiln acestea Terima Valalul oste un oxorgpil 

eumnică, executată în sfinţenie, fapt car 
depăşeşte punerea lui sau nu în erp LI 


luu ul Vorba de un Ion din Carpaţi, din 
3 AL autor ascetic”, s; i 
densă lucrare, "Filosofia bi ermeeteii d la 


îi da du 
a Alp la Buonos rar preia MIE n car 
p 2 nenracs Cagalat), despre care nu so ile Dil 
parai a La) iată În genere, n. n), dar care ci i 
Didi ca eo Dilitate ste un contemporan al UL 
ruine VII). "Pratatele ascetic po caro ni. L6-ă) 
MAL: tau) a pina lui experiențe, suni! nadute 
Caracteristicile acestei perie pin is aud up 


Opozi EA catozorică Ia. ualonitu 
E, că 
Aral a ini a ucolu do Wit 
lamurită. Am spus că Lie inci a Bizanţu 
nu este a contribuţie groceuscă, Mine 
vrostinismului în Bizanţ se datorose i truc 
religios, Ju noi de uecea mono “al unor mari 
mite, în puiul vând al lut D i n fost 0 pre= 
Tiguniro a lui Ohristos,. Lu apl pontru cea mai 
Analtă şi ascuţită speculație, a servit în Bizanţ creștinis= 
mului, aăl la formularea dogmelor cât și la a doctrine, 
dar * inspiraţia”, flucăra, a primit-o dela impulsul religios 
tuacie, Vedem asttel că Lon din Carpaţi nu da o conteibu» 
ţie teoretică, de știință Meulogică, ci de practică religiua= 
să, mistică, a cărei primă condiţie este ruperea de hele- 
nism. Cărturar, pentrucă a scris, și, după cum se spune, 
clar şi concis, semn al unei minţi alese, Ion din Carpaţi 
Avea, din Carpati, o lradiţie n sihăstriei, încă din vremea 
Dacilor (remarcată do istorici) și vonea cu ca in sinteza 
bizantină. Muntele Athos a fost mult cultivat la noi, vea- 
curi a fost efectiv ţinut de Țările Românești (nu de Ru- 
sia, cun so crede uneori), Acconluând din primul momen 
aspectul mistice al preştinismuui, Românii din origini, 
arată că nu au fost inclinaţi către o politică religioasă 
şi nici măcar a religiei sau a ulilării religiei ca factor 
social in vederea unei utopice “cetăţi a lui Dumnezeu”, 
ci au mers direct in miezul religiei insuși. Intervenţia 


catehistică a lui Movilă, in veacul XVII, nu era necesară 


decât peniru o mai stabila orientare a vecinitor nostri 


c izanţului, dau feni lui politice. Con- 

ribuţia noastră Ia salvarea Bizanțului poate ar fi fos 
"decisivă, sub Mircea ce” Mare, ducă vanitalea cavalerilor 
francezi nu ducea la dezastrul delu Nicopole. Dar dacă 
Imperiul nu a supraviețuit, dubla acțiune militară și reli= 
gioasă a sustinut creștinismul originar, Fals diseulata 
“autocefalia” a României de mui târziu nu n fost delos 
rezultatul unei lizpe de conștiință a “univorsalității” 
creştinismului, ci o masură fața de doviorea fanariotă şi 
moscoviți care substiluia ideii ecumenice una imperia= 
listă, 


Daa Sfânla Sofia a încetat do a mai fi gonmie în fune= 
țiune, acetsta se datoreșet morţii ideii imperiale turcaşti 
in favoarea unei nuţiuni turcești independente, Bizanțul 
invins, cu greu, după veacuri do lupte, a fos urmat după 


A cadarea lui, in această luptă, de Țările Româneşti care 


uu dat palru mari figuri ale epopeii creștine Arzi din 
“Sud-Estul european: Lon Gorvinul, strateg genial, român 
ardelean, Mircea cel Mare şi Stefan cel Mare, figurile im= 
parlule u? istorioi noastre, si Mihai Viteazul, cel card a 
avut culozanța să se văzvritoaseă Impotriva Imperiului 


 Sublimei Porţi, desehizând proeeţia viitoare a României. 


i lea 
„ Accaslă epopee a luptei europene impotriva Asiei ne 
de Bizanțul din nl cărui Imperiu nu am făcut parte 


în sensul ade- 
trebue puţin 
Miu 


put pri zel activ şi intineuță soolt» 
la peste tot unde s'a intins omul alb spre Apus, Bisuriea 


Nomană. Creștinismul ue mai confundăndu—se cu sta 


tul sa retras din ce în ce mai mult în ceva statal ore 
gunizat dar de fapt un supracstat spiritual, după imaginea 
Bizanţu-ui. dintâi, Astfel din Imperiu real Bizanyul u 
ajuns Biserică, ridicându-se toi mai mult peste frămâu 
tările violent istorice, Sodiul ucestei Biserici suprasta» 
tale se ala astăzi la Roma şi aceasta este in fapt a treia 
Romă. *Elesia” este asa dar un al patrulea moment al 
creștinismului. “Bazilica”, dela caro moi zicem Bisericu, 
este altceva. Noi păstrăm cu acest titlu viziunea Bisericii 
concrete, viziune a Imperiului Ecumenie a cărui inină a 
fost Bazilica, Sfânta Sofia. ȘI astfel u rămas desohisi 
aspiraţia unitatii dintâi, concret şi cu simbolul oi uni, 
Hofacerea emumeniei depinde şi de *Ecelosia”, şi de *Bi- 
serică”. Fără v bătălie in comun penifu recuperare: 
Sfintei Sofii, uzurpate de imungălorul de odinioară, > 
greu de văzut viilorul ecumeniei. Numai când in toate 
trei locurile, la lerusaleim, la Constantinopol și Homs 
se vor face in comun rugăciunile de mulțumire lui Dum= 
nezeu pentru impăcarea creștinătății, vom avea faptul 
creştin unic fără de care toate fortele Dumii acesteiu vor 
ti pe rând, implucabil asupriloare, iinpoltiva unei lumi 
cu nădejdea impartita și în diminuare, spre desnadejde. 
Factorii cei mai adsersi nu sunt, cum sur crede, de ordia 
politic, ei sunt numai de ordin natural și cultural, sunt 
imposibilităţile de depăşire a “naturii”, gât la creștini 
cât şi la filosofii istoriei, în Occident cu realismul caro 
nu a câştigat războiul creștinătății, în Orient cu idea- 
ismul, in latență și supunere. Intre cele două război 
mondiale am avut insă un exemplu de eșire și dintr'una 
şi dinirialta, realismul și idealismul au fost depășite in 
cele două extreme ale Euripai, în Romania şi in Spania, 
care sau întâlnit în cruciadă, Războiul din Spania şi re- 
naşterea din România sunt două fapte ecumenice ala 
Europei, sunt depășire de natură. De naivi plecând în ime- 
diat, ohestiunaa rămâne cu parspeetivelo date, 


Scurtă incheere și mai puțin conformistă. i 
L. “Aspirația” ecumenică a fost transpusă în social și 
civic. Ce e comunismul decât o aspiratie ecumenica trans= 
pusa dela religia Mântuitorului ln religia proletarului? 
“Natura” omiui insâși, eu deosebire a omului trecut 
prin creștinism are În ea aspirația aceasta, i, , 
vremea pozitivistă *gregarism”, prin transpunere A 
animal. O alta transpunere n acestei aspiratii este aceeb 
din eivismul american. Cu amândouă avem o cepe 
a libertatii şi necesităţii, o transpunere pleacă dela - 
bertate alta dela necesitaip. Una e oare in linia na 
testantismului, alta în aceea medievală La ieri 
ele. La una ideologia este un tel de idoaism și pantei 


 moimeiite constiiptive, oregtitiznui ri 
im lime ca Biserici, diulee tate dis 


Lai 


o religie, chiar daca e vorba 


„olagia esto un foi 
in alta ideologia este ace funia do bras 


do imanenţa mania lisrnului acesta | 
condent, LA 
posta nooslo transpuneri ale aspiratii 

ecumenice nu putem să lrecon, azi nu mai e ca i sl 
zany primatul roliglosului ci e primatul vivic=socialului 
n sina comunități. D intoarcere la Bizanţ nu e pose 
VII, omenirea nu mai poale pune pi inaliu veligiosului 
in viţa comunitatii, problema runda montală fiind însăși 


Oricum ar n, 


organizarea actslei comunităui aşa fel incât omul să nu 
fie, in zona libertatii prolostante, supus disereplonarulu, 
jar în Zona no osilății, foamei, Cu alle cuvine, dacă le 


luăm pe amandouă impreună, e vorba do apărarea l- 
bertăţii și asigurarea existentei, adică a walului, *Pa= 
vrnalismul” social crede că fomunea, de pâine şi CUnOAg= 
tere, o asigură numai statul, în vreme ce omunelparea de 
paterualisn crede că statul mu poale face mul nud de- 
cât sn apere libertatea, să fie cu alb cuvinte justiţial. 
Sehiura continuă in această Lranspunere, numai că în 
polriva părerilor comune, “unalogia” Bizanțului Irobuv 
chutață în America, lar “analogia” Husioi este Islamul. 
Această analogie a Bizanțului priveste Bizanțul din in 
cepul, în vromo ce analogia Europei insăşi cu Bizantul 
priveşte sfarsitul Bizanțului, In Europe sfârşeşte Bizanţu 
roligios, din America se dă semnalul Bizanțului civice, cu 
indemnul fedaral. Ca și Bizantul, America, o vorba da Sa» 
tele Unite, este o sinteză de popoare realizată, po buza 
unei credinţe, aceasta na mai fiind aceea fervent veligiou= 
să, ci aceea ferivenl civică, 'Poată răspunderea solisruel 
uparțino de astă dată Orientului rusesc, care cu idei ve- 
cidentale vrea să distruga Occidentul, Sau cel puțin să-l 
rusifice, așa cum odinioară se voia Jutinizarea Urieulu i, 
Asa cum Biganţul prelua Iiperiul Joman, mărindu=l, 
America proia locul întăi în lume deținut inainte do ur 
mașii direcți ai Homelor, Europa, năvind uocastă iutlu: 
ouă, Asa că Roma, Europa, America sunt iarasi trei mo- 
mente, dar nu toate în trecut ca în uzul creștinismulu, 
ci cu unul din ele in prezent; Opoziția acestui nou Bizant 
poate voni din multe părţi, printre cure şi din parta mi- 
 ltant “oceidentulistă”, la fe de potrivnică pe câll este 
& m “roia chestiune”, Ilusia, In această vpoziție nu tre 
"A cerea global *Buropa”, ci direct *fanariotismul” 
i a n Mi ai şi idonlificat: oriunde, în Loate 

e, şi pe taro =u infiuutat col mai rău ultimul spasm 
, in” acest aldoilea război mondial, In istorie nu 
â niciodată co “perie”, așa cum ur fi un 
care al industriei sau arbei, Nici chiar Bizan= 


de a fi avul ceu mai aprinsă aspiraţi 
 Mămâne porlecţia lu Dumnezeu, A i 
uuli-lanariou, In sensul cuprinzator disculat ari 
avut, in Vuropa, păcatele lui, oare sunt de justiti- 
0 ser prin vechea sehisma, Dar nu mai putiu 
] i lat şi Bobue tinut seamă de el, 
AFanariotul” Iuropei care so revendică dela deca 
7 „aa numeste po ouropoanul bizantin, adica ai 
va unitatea Buropei, "renotionar”, Bl, fanariotul cat 
„ "vovoluționor”, In ucolaşi timp este guta să “seal 
per pa “pontrucă nu respectă zei cetății”. Gino ur 
i nici să nu ne mai intrebam, “Hovoluţia” fa- 


ES du azi sto o revoluţie u lui, cu demoe i 
, „imn în loajn apărute şi garantate Dutu, 
Aaa ' că “Turcul plăteşte”, Acosti fanariot vreu 
ME We vooxistenţă pacilleă”, pace cu orice saeriii 
ă sută, doua do suilioaue de oameni mu contează, in bor 


„dora 4 suprem, salvarea “okvilizaţioi ooridontale” 


ă A „adică Europă cu aspiraţia int 
„oale cum star orede, in minoritate, ci este legala i mă A 
„azaţă e cala ina; contraste pănate, pâna la a de. 


E 
„i 1 Bo BIR ODRIIRR 
sii 8 
nunţa $ cveglinismul do rascisin AA indemn ia , and 
pentrucă astfel creştinismul să fie silit a lua, calea gag 
mal sovere neulralităţi, sau u jocurilor do doL felul, 
tul Iara pregătitoare uropei ecumenice 54 conu, 
intro bugedio, cu naționalismul care a trecut, As raţi 
ouropeanului de azi este din ce în ce măi cure 
cruciada” tinde să devina pentru el ceva co a fost | 
tru primă ură, Sub Heraclius. Nu sabat naţiona nu 
uropă, dar deschis calea ecumenică, in aspecăul ci lay 
al federaţiei. Asa cum azi peste o mio cinei sute de an 
a apârul faptul nou cate â scos buropu din criza de 
donţei și barburioi, Bizanțul, uzi, Lot din criza docad 
a barbariei pervers Buropa, nu poale fi scoasă j 
printr un fapt nou, şi acesta ar fi unitatea ci inleg 
Naţionalismul occidental sa consumat fâră să do | P 
total “ fanariotismul” solislie, dur 0 miscare eu 
fodorală a popoarelor europene Ya depăşi naţiona 
şi fanariolisnul, cu ulo lor “fascism” si "democraţia 
dotuule, Faptul nov, in analogie ou Bizanțul, cum au 
vazul, so petrece In America, dar Wobuo să so polreacă 
şi in Buropa. De leamă «a se va mpetvece, fanarlotul, Sus 
ropeanul subţire”, urăște sincer ucest fapli nou, 
preciuză, Îi Lace "prosă” ostilă, anunţă sfăngitul | unul 
din cauza meseriozităţii celor de dincolo; do up: Ei, fana 
rioții, sunt serioşi, şi cu cât vin mai muţi bani dela cei 
 nesorioşi”, cu aut civilizaţia poate fi mai sigură, pân 
la evenimente noprovăzule se va trăi bine. ă 
Aş cum în Bizanţ orice discuție eră pe bază de [ 
teologic, aşa dum în Grecia antică era pe bază filo 
sau în Europa veacului recul pe bază polilie-economit 
in America necontenit se caută bazele morale, n 
explicaţia sunt întâi morale, poporul american 
in xăzboi perlru a curţi Euvopa de “gangsteri”, penru 
a pedepsi pe “gangsteri” dela Peari- Harbour, luc , 
re pontru uw fauariot-sotist, subtil dar absolut fără 
cio credinţă, sunt “simptisme  intolerabile”. Gun 88 
creştinismul primiliv pentru sofiştii, caro. hărţulau p 
Apostol in Agora. “Justiţia” şi * morala”, oivis 
astăzi chestiuni puse de american cu toata fervoare 
care bizantinul punea; probloma mântuirii, î. 
“Ortodoxia” şi “eatolicia” (adica universalitatea) a 
ricanului sunt democraţia lui. Dar experiența î-a 
că popoarele sunt cu democraţiile lor, dacă aju 
Wația de a le face. N ț 6 STĂ 
esa = ezorbită pe calea civicului, DAbub 
piratia ocumeni “f si RoAptă YA AA mai dibară d 
56 propun azi a î atac de E De Mă ia 
lo ele va facea mai lin. N EUL, pr 
crtglintam și viaţa tatal prapaslioasă contradici 
dia A dea or, Calea refacorii unită 
Ina BR „Dacă * fanariotismul”, bine în 
hide porţile barbariei perverse, fi 
in “coexistența” pacifică, A pe 
din , pentru care se sb 
preţ atât faţă do ori Tep 
47% ce aspirație ecumenică 
€ ROMA numind. sofistio bizantinismul d so 
Wnie, cât și faţă de lumea nouă, de dincol > de ap 


3, 
Martor. 


p vile '% 
parite Se Sunt şi ele entităţi vii, nu 1ueruri 4 
d A est (albe nu a inceput da politică 
tel ni i Po schismă mult mai dramatică, ! 
pantei 4 impărțirea Iuropei cu Rusia, din dIDIt) 
aceea mea care nu erau chiar *oceldentale” 
minurea ini ohicinuita cu tirania, selavajul | 
2000410; ust rdoreu pontrii “cultura occidentală” D0 

SUel prea mare, sau mai bine sp nulă. 


i - 

e rien zii lumea şi cu instalarea Isi LA 

cre tă stat în rândurile de mai sus at 
Pornirii sehismatice cara a urmat căd 


E A 
E 


LIBERTATEA | pi a pie i 


țului și asupra spiritului ecumenic care a dus la cant- 
tituirea creștinătății. La ocoidentalismul total, Rusia A 
rhapuns cu anti-oceldentalismul total, xonsi 
“Bizanţ” și “Ortodoxia” în cel mai sehismatie spirit 
adică nici bizantin nici ortodox. Am subliniat că pentru 
“rafacore a Europoi este bine să vedem ce A 
andune după Rusia, ci după Bizanţ 
jului după Rusia este o operaţia 
i] nptilosofică nici istorică. De aceea me- 
LA n susţine în fapt Rusia impotriva Europei, 
E: în îstorie se fac, oamenii dacă nu ar gresi ar 
„dar dacă nu se invaţă nimic din araşelile 


CR e | 
istoriei inseamnă că Dumnezeu sh ostenit degeaba cu 
oamenii, i 


Orlenti, Occident? Dacă tura occidontală a sont 
sa adâncit necontenit cu istoria moderna a unii, Rusa 
va insăroinal A transforme poziţia ecumenică a Bizan- 
ului în aetlune sohismatică, Daca , la vremea 
lui, nu şi-n da! sama de noua pealitiite care apărea, aceea 
ocoldentală, tocami bina Rusi dacă era mostenitoaren 
Bizanțului trebuia să meargi mai deparie, să asimileze 
nceastă realilule și să lupte pentru refacerea ecumeniei. 
Dar Rusia faţa de Bizanţ și noua realitate occidentala nu 
era nimic. Do aceea singura ei rațiune de a fi avea să 
fie negarea, Nu poate fi insa aceasta rațiunea de a fi 4 
Occidentului Puropei, pentrucă astfel inseamna a'şi con- 
azica tot “progresul” lui. 

Noi Românii nu am facut niciodata doctrină Iptându- 
no cu fantasme ca autorul faimosului proces facut Occi- 
derțtului prin “Legenda Marelui Inchizitor”, căreia îi 
opune o alla legenda acea a “stareţului Zosima”, reda- 
14 ca “realitate”. Acel faimos proces ascunde suferința 
do a nu fi insuși Marele Tnehizitor. Şi pentru a fi Marele 
Inchizilor, Rusia a făcut coca ce am văzut: cum a trecut 
dela barbario la “Bizanţ”, a trecut dela “Bizanţ” la mar- 
xism și asifel a realizat nălucirea lui Dostoiavschi, pe 
Marei Inchizitor, care dispune astăzi de cel mai vast 
sistom de tortură şi distrugere din câte a cunoscut umu- 
nitatea. Şi aici câleva cuvinte despre mult disculata In- 
chiziţie ocoidentalti: omul o:cidental” esta un om infinit 
mai dur decat rasariteanul european si creștinismul 
vu imens de luptat cu această duritate. Imblânzirea 

tăcut cu greu, Prin revoluțiile lui interne Oc- 

"a ajuns la un anumit nivel de “umanitate”, care 
pe nu Marchiz de Goustine să se infioare do ceea ce 


cident a fost arata: 
dialectica. bariu și 
distrugerea omu : 


cedate Rusiei, în 
urmulor trebue. sa 
și Rusia pen 4 s a 
zanțului. Acei una ti o falsă 
arpre ului şi apoi a silure a realitatii cea 
AL ultimul aspect al dăndirii schismatice. 
interpretările” nu lipsese niciodată am mal 
dat aceste ultime precizări. 'Pările predate nu au măr- 
turisit în “procesul” Marelui Inchizidor, pentrucă știau 
cine face aceat proces. Dar, pe de altă parte, la fel cura 
lusia nu are acest drept, nici * Occidentul” nu credem că 
poate face leze pentru toată Europa, în oricare dinlre or- 
inele vieţii comunitatilor. Suntem parte integranta din 
Turopa căreia i-am prestat mari servicii, In adăpostui 
Sud-Estului european care a “ ingitit” Islamul, Europa 
Occidentală și-a dgvoltat “progresul", Mar dacă ne-a 
inub ceva în loc au fost Turzii, nu “ortodoxia”, Iar Ru- 
sii nu sunt perverși din câuza “ortodoxiei”, atâta vreme 
cât aceiași sunt, cu sau fâră ea. Neamul românesc nu 5 
fost atlet nici a) catoliciei nici al ortodoxiei ci al cresti- 
natăţii. Categoria spirituală românească este aceea creș- 
țină, nu a unui sau altui creştiniam. 
- A treia chestiune”, faţă de cele două, Orientul şi Oreiden- 
tul Europei, Rusia, nu-si Va găsi un Început de rezolvare 
pozitivă atăta vreme că Europa din origine nu va depăşi 
nisma. Când citeşti insă în cate o publicaţie occidentală er- 
putându-se 1a infinit calificari şi catagorisiri ca aceasta: 
“vai care işi zie ortodoxi, dar noi îi numin shismatici”, 
no intrebăm dacă mai trăiam la anul o mie sau în 1053, 
gata să fim măturați, eu schismă cu tot, de valul orto- 
doxiei marxiste. Dacă acum cinci sute de ani a căzut nu- 
mai o parte din Europa, nu avem niciun motiv să credem 
ca artăzi, in lipsa spiritului ecumenie do cruciadă, dis- 
prețul faţă de celalat va fi un motiv de indurare pentru 
«dusmanul comun. 


Cronica literara 


LIBERTATEA 


AJuns In faţa războlulul am văzut ce declară autorul, Ajuna 
In faţa dușmanului se intâmplă cata ce urmează: “i Ap nul 


cobori şi făcându-mi semn ou mâna strigă: “Noroc”, apoi 
urcându-se in turelă, amândouă tancurile dispărură pesta mu- 
ehen orizontului, devale, Din marginea porumbului, trei uşi 
cu 0 mitrălloră so ropeziră pe urma lo, oprindu-se aproape 
cub salcâmi, la vreo sulă da pași dinaintea mea. Dol din ol s> 
lungii m larbă, cu mitrallera alături, al (retea rămasetn pl- 
cloară şi incepu să Iuturon acer: o baiat. Mă lăsa! Inir'un 
genunchiu, fără să-mi pot lua ochi dala pelecul alb, Deslu= 
şam în același timp gesturile cetorialți dol, cara se pragălaau 

ună mitralleran bătae și cram sizur că muimaldecat au 
să lragă, dar ou priveam fascinat batista Busvlul, ouprină de 


A : e ua absurdă, ca și cum În clipa urmăloare armele 


eabula să ne cadă din mhini inturor, pe toate fronturile, și 
aveam să pornim toţel oamenii către mâţii, intr'un elan Ire= 
zIstib de înfrățire... dar mura mi se umplu deodată, calda, 
da sânge și prabugindu-mă pa hrânel, simi la rădhoina pă= 
tiu o arsură, apol Îmi auzi plămănul drept fAshind ca un 
sifon fără apă”, 
neaist până da un punet acest pasaj poartă In el pecetea 
neselagt absurădități din declarația da a Ceea ce ne 
desprinde clar din acest pasaj este că amălrea cârpel albe I-a 
dominat pe scriitor, distrăgându=! atenția dela mitralieră, Adi- 
că aparența n primat asupra reaMihțil. Aceasta e, sh ne lerte 
autorul, a prinde must» In plină acțiune. Sau a Mucra în Bl- 


apa zlsel poziții ca 
Ea A pă cara nu e nleh | 


mA cosea somnul, 
carpa albă, Vietii amăelrii—a jdecățHor absurde Și a pa= 
cihsmulul euforie—al-a pterdut fontă siguranta net nu mal 
sile ax e, dacă e om sau nu. De unde totul în jur cate dr- 
zolant, mizerie, răulate, or nu » decăt cădere 
Li 

Acesta este un aspect, cel partievwar, a] cArţit Pentru autar 
insă, În primul rând, publicarea et este un fapt grav. Inseam 
nă că autorul sa menţine acolo nu are nlelo eşire, pe care fn 
cazu) că ar fi avuta o da la vamă, 'Asând amintirile eu mo: 


lovit de casne”. Spaima și “pui” vin dela 


horita lor concluzie Intre cartoane. Ca pe un moment greu şi 
urit. De accea faptul se arată somnincaty, drama conţinutului 
şi publicării cărţii apartin une! imtrogi Imi românegu. cea 
mal mare parte din clasa noistră Murgwrliberală, cu expo= 
nrnţii e! politiei, indiferent de partid și chiar cu unii expo- 
nenţi militari. Storţarea scriitorului În care se mal adaugi și 


Mihai Niculescu: 
Amintiri în uniformară. 
Editura “Cartea Pribegiol”, 1952. 


serică. 


Din mărturisirea de la urmă, farăşi mărturisire indireclă, 
se vede clar ch acest Iluarat în Biserică, această ratare a unul 
moment de incercarea virtuţii luptătoare, l-a durut pe autor 
mal mult decât rănile, l-a desvăluit o desaxare de care nu-şi 


gândire. Condanimarea luptei ja sine pe care o face aulo Î 
rândurile cltate nu are o cauză prinriplală. Nu vorba. 
convingere la care ar A ajuns printro pregătire a cu 


Cel căzuți In război sunt onora! de zei şi este simţirea | 


o; i oxprimă camulla 4 
pin i pază tă, , 24 ABUL e e RAI: Duii acestei negărl a oi dăduse până atunci seama. Aulorul crede că “Impresia” răz- storțarea leclurii—de a vedea Ihmurit de ca a vorba— ne 
ie Sa ple pentru legile şi zidu- vizibilă în carte, cate 'preal i rlurisită direct deși bolului a fost “alurita”, că urâtul războlului ar fl acela care ajută să descifram pslchologii uric) Immt care a dus 0 ţară, 
Răziolul este tața! tuturor 1 si imcapaciiăţi luptătoare ilie m rea unei radicale, bolai 1-a aruncat intr'un gol”, mărturisit la urmă. Adevărul este cum s'a spus eu alle intenții “fa marginea prăpăsilel” pen- 
iri ee uror lucrurilor, rege al sine însuși, autorul a autorului. In genere, vorbind că acest “act manqu”, catastrofal, l-a desvălult o neputinţă truca pe urmă chiar s'a arunce În prăpastie, Din acestă lu 
0, 53 bi orul e furat de dragul expresiei. pitorej până acum dinj lipsă de vocaţie spiriimală —vom pedea ce Inseam- me Maregalul Antonescu a fost printre ultimi care să mal 


LX] 
Heraciil, Fragmente *Xpresiel și chlar a posturei— lar când face na această lipsă— n'a putut so compenseze către sfințenie. 


Există oameni condamnaţi pe vlată la remugcări lremediabie 
din cauza vrounel crime, a vreunei nedreplăţi, a vreunei lași- 
taţi, dan alei, In “uritul” Domnului Mihal Niculescu e vorba 
da alteeva. E vorba de omul care şi-a dat seama, fără să și-n 
văslurisească precis nicbdată, că întriun momant de viaţă 
sau moarte a prins muşte, a făcut, din săblelune, tocmai con- 
trariul de ce trehula să facă. Desigur aceasta îl face atât d» 
amar incât se amărişte totul în jurul dul. Partea cărţii In 
care este descrisă pârticiparea la razbol până la scoaterea 
din Huptă, deși In prealabil autorul se declaras» hotărit anti- 
razbol, e mod mult jovială decât posacă, plină de pitorese 
spontan, momentele grele nu coplegese pe autor, În genere 
sa vada efectul renăscător al răzholulul la un om capabil de 
i văspundene şi dispus sk urmeze un exemplu bun. In acest ca- 
pitol a) cărţii, carte in care in genere cele mat bune pasagii 
sunt cola portretistice, poata cel mal bun portret dn carte 
| este potrotul mistorlosului erou român, care asemeni lul Prâs- 
TR lea din poveste nu scoate foc pe nări, dar este eclont şi mare 
in jerttă: “Căpitanul Vialeu nu avea nimio erolo în Infățișare. 
“Tuns mărunt cu fața osoasă sumar și energie, dar fără as- 
prime, părea mal degrabă invațător decât ofițer de carhiră, 
Podul 1 se arăta blajin, de om pașnio și cumsecade: Insă ochii 
imlel, sellpitori de givetenla tărănească, mă nedumereau Im- 


dea dovadă de un lsntinet, de o volnță și de un spirit lup- 
Milor. Ceea ce sa prtrecut cu autorul cărții sa polrecut cu 
această lume şi cu exponentii ei politei. Blementete prezentate 
în cazul individual a) seriitorului și ofiterțulul de xpervă 
Miha! Niculescu devin un fel de simboluri pentru explloarea 
acestei lumi, o lume pe dos, cui un ochiu da slânimă și altul 
la făină. capobTă să dea şi alla pe un clun le mă lal al acesta 
scăpat din mână pmlruea totul să fe spulberat de vânt. Lu- 
me a “golului”, lberal-bungezia noastră cu profesloniștii ei 
democrați, așa zisa “elila) sau “phlura conducătoare”, cu In 
telectualii de opinie curen!ă Imbeciăzați de locul comun, cu 
elemente da stat imbâesila de rutină şi ca tot ce a mat avut, 
aceasta Jume a prăpăstici găseșle azi expresia literară in cartea 
dgcutită. Unii find oameni cumsecade, ea autorul amintiri- 
tor, alții nu. Doan că oamenj cumsecade, din slăblelune, s'au 
prădat celor no-cumsecada, siibiolvaea nepulinolosă sia altat 
cu slăticlunea perversă. Cu slăblelunea lipsel de putere pro 
testează impotriva siAblolunii perverse autorul cărti, dar luând 
a pozitie de resemnare din caum oriirel de pă 
Slăplolunaa perversă ne-a dat în politică mal toată garnitura 
oamenilor publici dintre 4927 si 4941, intra 1944 pi urmăla- 
rii. In armată ne-a dat un memorabil șet de stat major care 
m timpul funcţiei lui propăga deviza: “cât vol N eu alei nu 
so va face rărzol”, anuncând din ace! loc superior duhoarea 
plocită a demoralizării, sabolând pngălirea mitară. Oamenii 


Titu e curios, Mal bine zis adus din condel. £ 
așa? După o repetată lectură atentă, (ag să Apel au 
iuti Serise in civil, evocă vremea in care autorul = 
ste peaiu ăn auteat uli e PACE de răul: Mac 
Wu 
turisțle direa. E treaba clutorulul să ia Lat bg cra 
Sile, poate agite ea ajule si pe sttor, Dar unitora în Ce 
text lieran o e tema veche. Exenţială in aceasta carte cp 
tema războiului, in speță a războiului nostru care a fost lt 
că suntan 
vld. Faţă ge act război, dându-) pe sa ap ala Ze a 
mere, autorul ja atitudine, cât poate mal clar: “Nein Să 
mă in vabarea argumentelor mă simţeam dispus Crai 8 
larg credil bunei crediațe, pa care o presuj 
distribuită şi rara deosebire, la toate capetel 
Tetul bunului simi. Imi njungeu să crud că, d 
oameni care să toleneze războlul sau chiar sa- 


or de absurd. 
rea autorul să spună: 
mal mult din educaţie 
să sa sinucidă luând 
Amânt inainte de a putea face 
souţi cu instinctul atroat şi rel 
[i asttel de bună voe, pristei 
ale dencientă. După cum s 
reliefate cara se fac. singure, Își 
gr la - Oamenii slabi uneori şi de acte 
pare A iăță lupta, atunci când printro | 
lau cenlmug În destinul lor —au “intro 


țiunilor. inte 
au astfel lumea de alei puse 10! MORI 
Saisfacție di ale]. Stunni i 
Ja indolală; dec | Slab pur și ein, SUTĂ he 


Clase soclale, regi. categorie, ni cumsecade. Crede p'odcindu-mă să rămân asupra primei Impresii. Ostasor le faimoasa afacere Skoda, și multe 

mea la activitatea d tuplă ri autorul ema pi pet vobbieia 'plecândugeapul niţel spate, ou glas tărăăănat i oa vitealut pe ied ronin şi gat de ali a appo= 

W poate avea alia v educaţie udine  funelară, pie o aci pe nas, ca unul care ar 1 ţinut cânta Isonul fa stra nisit în Income de adevarat curcan banii de pa timbrul avha= 

să 'apuneni. parte totalului Aceasiă luptătoare, oare. nu pi AC vleluj nă, țărcownlecste. Chiar dacă-l certa, elemindu-l os pe prun- țel, dpusi puntru zile negre în mal toate părţile Vumit. Că 
ar aja sl Primă lectura Hismudul ja , Voracltatea p ch. glasul nu și-l răstea, —spunând ce avea de spus pe un după toate acestea România a mal putut face un război, şi cu 

reluată atent deela- aniblent, cai aliați pers ȘI Jăcomla RAnYEA ton egal si cusut până isprăvea, cașicum ar fi rocitat. Aveam potenţialul redus de plerderea pravinelilor, esto un miracol: 

Apare ca o mosiră de Trier abil devin psUnale, Intr'un usi ȘI i in el o imcredone liniștită tolala. “Asttel autorul arată că poa Eroul cărții discutate a fast un ofițer de rezervă, în civil lar 

tot și nu poale Suraia Inst e, din sihblolunei SĂ ta 1ua efectiv exemplul bun, că poate să-l descopere: “Pen- vins din Gauea propriei siăbioluni de siieolumaa perversi. im 

Știind bine ci 10. victimă 9 aj ȘI postura in care se PI inu el mă simţeam In stare —il> buna vole consimiţitor— la potriva cărela ma putut lua atitudine, Dintro inițiala Mpsă 


Wţin tendinta A foarte apropiată de act do “grije”, din credința de nimie jusuncată că lumea mare 


l Bontă. 0 PUI ; e orloe,.." apol “fără să șite, căplanul Vlaleu mi-a un imdrep= n e 

critica. Iterarg Won pile obscură, neajunsă ja 26 arâlă Aa: SR pi. tar—si dela di am Incercat să nu mă abat, ca dela o făză- “dota sine”, cu deviza *doow n'am să schimb eu lumea”, ia 

"Toy Oameni, luplă, de i este un luptator. şi formulare, l-a spus AU dul mile insumi făcuta. De dragu) lui mi-am impus să-mi a stat deoparte de lupla gensrăţiel dul. Dar si era RE 
Dâjionale; con- Iuiror” acțiuni, si căutarea de nad „Irebuă să. 60. (ARANAARDIR + Imving Indărăinieia pe care-o shiţeam de câte ori era vorba ațâtor și atâtor celățani a căror slăbiciune e sta 0 
Aume in care rect, aeţiul or interumane, inţele n papură războlulul Şi. ș de corvezi, recunnasteri și toate acele ostencii suplimentare ce sănătate publică, ar D fost dominată de Setul, e paie 

ap se războl, wie un ji de lupii si Rând Diln sceasta, lat II i cad asupra ofțertor subalterni, in război, mal mult săcâitoare deviza fostului gof de stat major a fost ae ae ut N Ai OM 

ee ue să se pentru te atăi 5 Impotriva Iuuptel otostul Impotriva vnzboluli decât primejăloasa”, Rato car că pe această cale autorul ar Datoriiă une! vertiginoasa denoompineri Slip 
Me au um DOME Menine vlaţu pa MCSAuBitor celaţ, cauti bi A mai Un om transforimat sf fabol, Dar felul fn care i sa maniel Masi mărita i Cumanui Pană ia 27 
i] ma trerupt, ământ, 1 , negare la dirmat această cate n transformării a făcut pe autor să per- vrozit și cu ei L V  rlaD 
Aaa să Dar pi Aulargl este pa, Nodialaci În monoloi slato în arat jintea principilor eltate Ma Inceput, pentru a-și în vremi de Mulibişie chiar “ghinărar”, faimosul Lascăr, 
Această declaraţie da prin pi apt Un mome Pg Pasiuni, Coe, 0e FO ata, ce, mal di scunde şi Iul și celorlați ogeoul fundamental, datorită căruia fo=ne cuvântul: au oa ale atit 4 08 A 
fe tolarg simţit In e pu „Sar fi. PALEBAN după aro iteraimente dizolvant de arceală Acum, În cel mal gi Tri, 
autoruluj U ri 1 Nacăra Tunţ inu Wpă-războlul autorului ap Ian awsm. condamoarea rebolului din parta 

Su pun “maia ÎN! PUCAlĂ de avegiule Pl În fața războiul. d 0027lă, DEMNI m amarăciune, de oțet ȘI Mere amestecate. Mov dat dp a Mumit, lată avi, condamnat, teii etalat ceas 
pi Ra, 4 partie Mp „cala 0 AUG „ Wmtăr drepțcatuzM a hoestes aorell-amare, războlul su ororile lut e sertar ron, define Teoniuzii eadevărate, bazata pe Wa 


Âl la J 
război şi de sturea de d fils Motivul e subleetim eșecul propriu, descoperirea absurdHBWi 


72 
apa zis document. In timpul răebolului, ohiar ș- rege 
făcea de către eine vola o propagandă sinistră E abțari 


mânii și Pomânior. Au 08 facute fim în oa! 
români, Îneoreetaţi, inzorzonați şi încapablli trebuiau să Le 
tumii dibere că adel darc-și dan sângeue PEnlrU viitoi S 
jertate față de imperiul mondial soviello, ră pipi CarAg! 

. Mendiaţa de a minoriza un popor puţin ou! şi 
ingrat așezit înlre Orlent şi Oocident este normală, dacă ținem 
sama de tnevitabitu! compiex de superioritate  Dug- 
mani ai României şi ai poporului romănaso, chiar dacă nu e 
vărha de state, nvem, cum sm avut întotdeauna, aia 
unuj George Brătianu că în oree cotate Rombnia tretue să 
intampina oale mal grele obstacole, rămâne actuală. Din cartea 
Domnul Mihai Niewescu nn va Ina nimeni drept profund 
oareleriatia poriretu! căpitanului Vian. Dar dar da pe 
“Tonelu drept tipe ofer român. Oeca ce credem că clar 
autonul recunoaste, nu ar N drept. Sar mai lua „rep! exemplu 
ofițerul care decăt să se inloroă În recunoaștere preteră să 
fe omorii. Sr lua, îm starșii teza cărţii şi pe baza acestela 
scriitorul ar Î declarat erou a! păcii şi astfel sar demonstra 
eu rea credință, dar cu texte puse în dispozitie de un rom n 
imoăoddată tecria lumhă noastre căzute: 

Tomânia ar fi fost impotriva războiului, dar dletatura unul 
wniiftar pronazist a dus la agresiuni Imperialistă Impotriva 
democraţiei paciice a Sovietelor. 

E prima carte de razhoi publieală de un Nomân după cui 
30 sl doțlea răzhol mona. Invreme ce democrații prin €x- 

americanii ingiși işi pun înom mal frumoasă lumină 
faptele de arme, Întă că un român fara Wturile demo- 
eraliee ale Amernioii, prezintă lupta pentru vlată a poporului 
sau drept un vis urit, un fel de rugine. Frumos scrisă, carlea 
mu e întamelată, neagă fundamental poziția românească -—po- 
ziţie de apă ps A nu agloi fala mal [— şi se Inse- 
reaza În corul aceste! m | a deanădejăli in care 
se sbate exilul românesc. ud de) A 


Bihorul clegantei phaohate intenționat imbrăcată în doti 
deschide culegerea cu un mio ine e oarecum obscur. Dacă 
“Wrul-va gândul” este urmat do *neounosute Jcan-Janquos” 


sari 
Ei și 
ii 


Zet 
Hu 


53 


LIBERTAŞ 


jean Noir, adică Jean Caseau, sie o incan 
ur ir intelectual de “Front Popuhar, 3 
comunist înainte de razboi, comunist militant În tm 
voțutul gi după da adapostul rezistenței, deolarat 
câțiva ant, intre ae Isparvi are la activ si una 
vaşte: a pubileat în revista Jul europeană” “mor 
Groza. In care Iustrul bou Îal povestea “calvarul” q 
“european” din vremea când Cassou cra şi cl “topi 
“Prancola la Cattre”. adică Lauls Aragân este comunist stg 
“op titre”, soțul Elsei imoştenita prin von-gonialitate deța a 
ctsul malakovechi), aste “poet emerit al partidului” gi gag 
n tos după cl, până aslăi erau puşi Ja zidul de e i 
saliitorii francezi, eu excepţia ine stie căror țuțari 
nseunoscuţi, a nemuritoare ea cântată În diferite 
prin cine şile co minune posibila în acost caz, ar ial 
si wn oarecare "Vercors”, altă vedetă de pe lângă papii 
caperit ulterior cu un plagiat absolut caruia 1 datora “a 
maitresse”, mal mul, furtul find executat chiar dala di 
dar eu răsatmarirea sensului, Araxân pentru bări 
pentru femel și Vereor& pentru “independenţi” an. 
coca ce ar ÎN dămt "Francois hu Gotâre” dacă | n 
tina po mână, pentru “opurărea Meraturii. franceza: 4 
cu acesta să comparăm poeţii rezstențoi românașii. față d j 
pația sovietică, Acest Aragun în persoană, și Isa bine intai 
impreună cu raposatul Eluard, an fericit şi țara noasiră 
vizită în care au ținut conferinte de proaivărine a pe 
de ocupaţie stalinistă, În vreme ce lon Slegaru si Ohobeă 
căriașul serisu, hărțuit! sau în mehisoare, poemele pa 
wmptâni să “bimie gândul”, Charea acestor tovarăși, cu 4 
unor poeme ate rexistențel românâști fața de so 
sperăm, o gafă a savantului dublat de pot doc 
presupus disimat. Al foi sar ajunge "a sigure "nedui 
mea mecajită şi învotburată a emigranței noastre 
Dar, Msând ha o pere obsouritățile prefeţii, data 
parte entuzlasmului, pe de alta parte poate neai 
să reci m că numai g pasiune putea da di 
așa vremi, aşa cărțulle, Do alite! activitatea Domnu u 
este intensă şi continuă. (trio cronică Viitoare vorm 4 
ediţia sa bilinguă. a unei bune părți din poeziile Jul Ein 
Nu ştim dacă cele două nume, Ion Stegaru si Onoftel 
căriaşul sunt Iunte chiar de cel care au soris poezii 
zentate sau sunt rume puse da editor. Nol vom 
o mal organică consfătuire, toată retadica ta 
ton e nume peri jar Onofrei e nume de om apar 
se prezintă poezia dor: Ion luplător, Oni Ă 
Din libertatea răsvrătirii si e Dim) A 
tramele complimentore, etea ce în generatia nostră 
“wiiemul qisperări” pi “itoremui peemmpării-, în 
me existenței românești, Dea baldue la păstor aoeste 
au fos revoluționar creatoare, azi sunt irina 
umanitate ineătaşată, "Mpa 
Plen, fibră și nerv acliv, constată mai intât 


Lita prin mâzgă, mă sutoe în ceali iai 

u se maj termină. parea merg de-o vlaţă, 
ceasta € opera sovtelică pretutindeni, “Intrare 

2 calea comunismului sovietle nu e decât seoat 
at explicabil! deoarece veşnicia e coboriiă pe pi 
tu țelul mântuirii. Astfel timpul devine “"mâzaă”, 
3 rele map! „ Reperul nu mai exista, eu! este on 
emăn ere ablectivă ale cărei rezullale nu se 
Mrunsformală astfel iutr'o Impersanală eternitate, ad 
mplu a-istorie, trantormă amul 4 Inteun arti fară | 


Acest lu 2 i 
Aa i at vote la aclivul Lon şi se va vedea. 


Jon este asconsolat cu in fănger “x 3 d 
- va Ț 
eteiaţă lori 3 provoaca o mart iri 
primire slânal căratea zilale se sub 
e şarpe, sunet, trestie mlădie; 
pane crute Vreril ee sia scura cu all 
Wupărţi-vet după slava ru bultan)i,se ji 


"gnanlă imagine a haldu Fi per 
bal emtui | 
are fir de cate, aceasia care, imeolit 
Dad cu dineolo fără a rezolva pe alti, Pi 
ion mu € de yoacă, 


„sunt în 


LIBERTATEA , 


să te la”, 'otugi Lon rocii injuralură finulă “gioatelar” 
monstrului vrunil uoastre: - 

Uriă goală, inainte! 

Ureă-l pe căiău dn sh, 

Purmă do văuduţi sehrnavă, 

4 lărâți=vă va râtna 

lu băltoaee de norul... 

„Maia voastră de slugoi! 
Vox populi, vax dei! Nu l-a preferat poporul pe Dărabas? Pe 
valtar lui Clirhatos? Dar, toate "adevăruriie supreme” așa sunt: 
exact pa muohua de cutit, Vrubue Văzut elină e de popar, 
unde e | ? Nei pleabea carei prefera | nici 
iricoleuzele id par teroare, net gloata cu furca 
pontru manifestații nu sunt decăt în prea măsura poporul, 
sunt însă piilberea hui, vova ve mata i j 
nieto cunsistența, piebea demaggogilar, , 
sant culese şi de "agitatori” si 
sau nu din Miţa Haston, su stinge de 
wpelite Jo bâtai de papor Iasuși prin sale, 
patru a loauliiţi coteolivizarea pi coleotanea, 


Popor, Dlobi AL alesi sunt 
porul a59 ul, roi şi ch 
lancu, 


u, bar pleb 
Dori Poporul dr 
“ tu dosnu 
gel reni i 
vomunol facută ou 
bilind uletaturi impoti porulu 
care trebue să 1 | capitala nu sunt muncitorii ei 
plolma, Acestea sunt unole dutruri pe care ajută a le veriliea 
100, Dar ei nu se multumeste eu răsturnarea perspectivei pro- 
staliniste ci vrea mul mult, să trămească fiara în cap char 
do ziua el: 


Sboară glasul meu 
Nalţă-le inalţă 
Aelpile= i sumă 

In cereşti văpâ! 
S'apul în vâna ai 
Pulgera te ubite, 
Trăsnet in orlate, 
pi bârlog ue fară, 
Noam de neam Să piară 
Vorba de ocară 

In voao şi În tară 
Numelo=4 rămână, 


Avem tot dreplul a crede că cale “cadoul” exast opus celui 
dorit de “Franolse Mânie” (Prancois la Colăre-Aragon), pro 
babil la acoastă oră încă n transă morteiă dupa dispariția 


ta discuperii, ca altii pe “due” 
i ia pupuiara arad 
uvea ag d ue Ata 

: capita sui, 


“0, ca trial, ce imait era frlst!* numea vară, Ca la “Sin 


jiorii de teoape”, leoana tăcate cu ani ara a Mrăege: 


dus ta diava | da 

tot luat în piept de poporul intreg, Plebea i-a alo pe Barabas, 

pe plaiul, pi asilei a pus piziorui pe pieptul poporuul, ele 
trei pene sie sitem piăbit, plebeul putiictan, 


teal, plebeul rlevtor-agitator sau sudul inua uitimă salată, 
3 caenismului de extra pugie. la ramnerță și în temniţă 
paparăi se reeunoagie . 
Mama pipa i pe mbinite made 
Aa găsit urale culelae LI 
Nu e vorba aci de “vhirita” Vrei “ apărituati: at” a de 
veunia, canereta interese a anul popor 18 nuntnie vărul var 


nu dacanicară ”poa- 
dacă tom în foeuă luptei mw filtrează, apare 


pron ewutinnă inobbiarea tat PR munca versului și 


subită a dulosului, său părinte, ii n fe ; ce bâde sunt mecilzie: 
“Volnţa răstmunării la dimensiuni cosmice, elementeta Cai Uunose, mlrenţe . pâuâat 
a apa alpine j 


"Ura mea cumplită 
Areal inter rm 
Fratele lui Ana, 

ŞI să prindă-a spune 
Glasul Cerului, 
Pentru ziua lui, 
Fratele bu Ana, 

Co fel de plocon 

l-a brimla on, 


Gu intârelere dar totuşi pa nasgteptale vainia îvi ln sa 
bopiait, fara sia prăbuşit e vinele sparte în bezna fără în 
loarcerne, 

Vana satirică de câtre jumatea veacului tradat băgat let 
du pecimginea muxealească, se invarte pe valea Dâmboviței 


Unde cpt, Cioban Bucur, 
Să-i vaz turmele biporte 
Muse, tunse şi stând chuour 
CAL de Vinea jug le pede? 


Sana ole, măuzarii 
siczăt inaițând eu tii 
Cuun că lupii sunt stegarii 
Vaeii, xteţiu şi drepți! 


e da de imagini în apesi “puewresti, Apriile 
ră coregiii a) actorilor, și autoritar cu ne 
năra (mpa ce l-a ingropat pe Toni 


Pasclnantă 
* Mal Wpseşte un e 
„ muritbarea Lucia Sturza But 


sa aducă lumii la eumoştiaţă ce vrea hadur iu, 


Bade ei impotriva popOREeă 
saci bmpolriva , i, SE 
en joertatea” am vatul ja 190 ee inmeamnă, *Pâlma”. 6 vedem 
trei: 
stea Lacibiea ger, di Dimta- mi intreagă, 
Garda zăvorul a 17 
Şin celulă am rămas 
Eu şi foamea snnagă. 


of, 


LIBERI 


pâlenjeni, păduchi şi 


P LIBERTATEA 


pă, 
Domptinsă îi gdevaratui si, ag PB” tone, eri iz] pi o porți 
fosme e lubrică: Pt 
singuri siăm față în față orele male . 
0 văd ca prin ceață jar moartea timpului Mi găsegie uita 
Cum se dempoate fără rupa Stau în timpul groamnle de jul, 


Și topae eu burteal în mie 


Cn Wipben veacuri Mtlde, 


jar permitea foame de Pană e vu Pimbaud a'p ocean un all 
banila mâncare nu mal sătura abworbaniui patesu ve * Dăbui de vhnturi toride, 
se reduce în Duis foame a inlorot snoave orare aa eee vabaa ama 
Torei muced de mamălipă Luni, Mierpuri, m. DT) 
n Via a fost, pară j Ade" mpuţite, mile tute! 
Diţă Incă vor a mia . De-ale dia ură veapuliul, 
în Did și în lingura bară Cina va negra suta 
E ama Mal Mterar, VBA jofimențat de Psi 
n Jnge „pe pri Pa nuj dapie Onotrel este complementul just e, a. 
Duta e Ure ma sară Avem eu aneastă planehelă primul semn at 
Salele-ntară a ca perele ompte ete Lă ah PA grin ai 


"Ay roții mol din unphere 
A ma colj do bsitea pete sau nu, Bă 
pesohide=te, sobă, ca o clpmsa, Fa i id Da 
4 are, prod intrecere pe 
in aa E Ara Sugarii in wnguratatea dia pragul 1mpiimirii plamului bterar ai sovram-aca 
copții totăle, rămâne mai puțin dtecăi în celula dle diava reia patronate de diverși Brestagi, 
unde se strerurase tm ehine, rămân cele mal daprețiuite vie recrutaţi 
pultosre care dev: pr mietan reportat Cătinearu 
Dragi prieteni de sagurătate Meraturii române”, 


vai lphoina sura, 


ceata meta tea Me pa ae vama tri 
deosebită je cureriți, pe bei me di, ep E N a amină 
ţi de mulle art sub tamele de dați, char amet Nu mie mpet dmat «centi met dame mie lie 
seama 0 “ada SN pai et ame detii Areta, ame N. Poe dm taţi ce dtmrii veggme mere enter 


> tat de stiluri. Nagâsind metfei “ idem demență ema va ae idmata VP oma mi m me mi île tnt «redea 
ă Ca Coe aia Aaa dm tăi, enveniiiait (magie e mă îm. 09? mmte 6) (pont ANN de meta 9 ae e 
Ș gâtură a naasiră cu Spania. mai puț de de-am emite m -rmpiinesntetii sei i erobeai poop sim 
DD Da ce a ee oanii putut aeeite |. Siil în armă îe immaiint atitea (8 de emmmgie îe 
ajunge la 0 moteuaie: *lmci mei 2 etil) parte + me n mdăalse dm eie “Ai mila ma e da 
j erevilar na feast cerceii de vetenrieii rome: pp pi pepe cab dgrpa 
„dă ma sa obierat eat cb petru eve sa - să pi temple miei în emită tlie de arhetip i 
SE N o et e ua e În midi ceia mamare van Pute ete page în 
ae a a are a-ti data vea e im î Melmpere msi esimbettami e taiat. ccm pe cate 
paniei, ei dimpotrivă. opanieti sut desena dem sec Do E Me nui i 
sau inci şi Bponia a fost fuma ——ln a paira ei Ponta pomana e Mu în eleriitaitiim tin în arme mlm e e că 
şi definitivă, în secolul ai V-tma== de poemul dle fe în mun “mia ete "Mâiturtat”. întimene e aa de în 


” 
"Cronica" mu cate deci arena e * daia” pă n e Age cau e 
cae deloc * phiimţifică. Se fotunaet ră erste de dee - 
material vapifimaiaii pa die tradiţii de diaree fese 


mituri. Un mut importank din aveaie aa e pariee vremea atei e sug 
Pe. acela ai Moților din cae sar trage Met Mii pie mn targ. perie ravene 
cita al popula apei dea me bea tai te abea de î morar e e aia Me 
e. Vrea chipuri arie a eat, da mie pai pă sa Dei ce pam Mape pl a? 

Zeu: bâta, cuami 1i wine Micle Dies de DI pi 


"ea avon "pure mie Aa, i 


4 


: familie vu acei grație vempeciiteă eaaținei 
= Amcai unit darie, iebagpiomenai, mine în Îl e Me _„. 
sanetel ineontealabii, exisimața oală a cimţiler. veti e LL + 
Adopt îm Penimanila erieă. Amilo, dm near d 
calde abate iati, eg » Dei 
i pet râiăetni. dortrima mama omenie în > Di 
= Fă imaal Do ecua 
mi 
n percep pr A Sile cât i 


i 
Ei 
| 
îi 
«i 
i 


0 e, 


LIBER 

A A TEA 
politice, Fără acţiunea mitului mu ar fi posibile niciuna tarie activat de mit. Rămâne insă o introbape dlneă î 
dintre aceste culmi, De aceea nu este suficient să coree- Iul “cefal și apler” a incercat sĂ voia mitul, de ee eta 
tăm istoria numai pe buză de acumulare n datelor ci tre. avosi lucru? Pără indoinlă pentru n Pune in 2 far 
bue neapăral să corecta și miburite și simbolurile, Aşn mit nou: acela a "leposedatului Ț migrare 1 
incepe să fio înțeleasă istoria. Cu initul lui Zalmoxe și un mit care să promoveze depăgirea ing , d 


simbolul arc-sajoată, înţelegem mult mai vlv decât pri. veste de fapt un mit ci costa a multă 

tovină cât de sorupulos oimensă cantitate de detalii con. amenintată să cadă în umbra lui, ad Preturile fiecărui număr si ale 

semnate în slocunmente imediate, Sau, mai bine spus, fărh TA istoria ar endea, ar fi cădare. In ni următoarele : 

anumite chei printre care intră și miturile şi simbolurile opune În acea mit ai “deposedat hu * (12 numere) sunt 

datele materiala nu au sens, Nu există nicio istorie po- sosorului "Cu "de mada tal” sam og d e: - 3 

Cilică fară o istoria mitologică, după cum mu există mit în domeniul reutităgir ȘI realitatea mg i Anglia, 4, Lia RD 

Tura origină în spaţiu, Tocmai ponbrucă cate animata Lenţa mană ei invere. Din această intrare tn 27 Argentina: * peace, RA praaa a 

mitul circulă, Istoria nu este așa cum Re inclin 4 so ere. reni A ii apoi tata mit al “dop * ma ae Da Zi Z 
“de fatală cădere ——ompromitare— ei tocmai dati tn esire daci tot Prin mit. Altei ma “e mai: Australia: 20 is RE 3 
mitului este un vontinuu eforă de ridicare, Succesul sau data în tmpăcarea cu realitatea, ei Rune net. Austria: ? sehitinai, 24 srhilingi. Pet red Ci aie a 


insuccesul imodiat nl acestui oforl ste altceva. Insuceesul Tobi ai vi, Mitului facut i = 
definitiv nu vine docăl au toVala decădere a unui anii dou, a); Li 
fundamental, poba ee nu este posibil decât cu aa 3 Mata 
comunității oa și + MU putem apria nioo vea) 


matale dA7R Amportanță. pentru noi și paatru poporul oreinate cea potzi ăi 
toare 


Pranceză: bo franci, 2000 Pam - Ep 
preiei - 
““alglat 40 franci, 400 franei. 
&, Brazilia vi: rruceras, 200 reuearoa 
Canada: | dota, 1 dolari 


=] 


ie, plitam desnrinde e conehuzie inlorită, mu de ae ei e maine ve 30 paote, 209 
maia et 3 101 une, ci (oeumni e depășire e nr pe aa dă Di sati mate. ? ntari. 90 banal. 
E, : 


liste, mita ajută în - Pranta, 150 tranei, 4.800 franci. 


“Germania: | 4 marei, 20 mărci 


că 


fim inteloşi groși. Și anume mu faceai mută pp Aline a adevarat n 
sidoraii “politice”, fapt olitie fiind subincent pe R Pa 40 dama îm, 


acului vasile gt 60 micii: 
preia îmvesimumdeale 


Sf pei TA : “SA pe adresa redactat ia 
"e ulii ef E Sp 4 A 
iai, A 4 DE A 
i ZÂR i 
a Păi Y Du 3 Y Piz 
mat i AP Sa . E Mut 
pa i ș: > : j j . ma 
= Li 4 Dă x i 
a i i i Fi A dna, i» A 
4 Septembrie, 4884 Eu RAE A e 
x TA ARD Zi ți R i n 
i Ea "copie Aoiaprret, a Te MA a i y dr e SA 753 4 pe (> Dita 
. “ice i ? ra a ee a 1 Abia y 
pt TA salar Mt ta : =. Și 


i a E i 
e le o PI 0 Meng, AIR e alune ia 
AIR Se tai 3 în e cir, = Mean RZA ARN deea a 
Abia - ef ie cata alde tz mă li OO ei i Dra, tei 
E E aaa NE PR STR tă ex MR : , a i 
J Ar remote i : GA, EN a 
"ra Aaaa Sa Doamna? punte 
: ia "aia te mite m. A 
„AMN fim. cip e ră ai