Libertatea anul II, nr. 7-8, ianuarie — februarie 1952

Anul II - N.° 7-8 



Apare sub îngrijirea unui comitet 



ianuarie-Februar 



1052 









IIP 





“Acum, cu sufletul greu, rnsletltl, 
sfârtecaţi, ne strAngem In adăpost, 
lu singura căldurii si uliuure, turle 
sl reconforture u noustrn, reuduc㬠
toare de puteri, lu picioarele lui 
lsus, in pragul orbitoarei străluciri 
u cerului-lu Icoana." 

Ion I. Moţa (1.8.27). 


41 


Azi. după un sfert de veac dela aceasta 
Mărturisire, “cu sufletul greu. sfârtecaţi, ne 
strângem la adăpost, la singura căldura si ali¬ 
nare”... “la picioarele lui lsus", căci azi ca 
si atunci nădejdea noastră stă in puterea Ce- 
lui-atot-puternic. 

Cu aceasta credinţă începuse Ion Moţa 
lupta" al cărui sens l-a desăvârşit cu zece 
ani mai târziu la Majadahonda. 

“Eu asa am inteles datoria vieţii mele. Am 

i > » 

dubit pe Cristos si am mers fericit la moarte 
pentru El” (Ion I. Mota-1937.) 

Lumina conştiinţei legată de acţiune şi “lup¬ 
tă" este alta decât a celei ancorată in preo¬ 
cupări de pură "doctrină". Precizăm că al㬠
turarea acestor doi termeni nu vrea sa însem¬ 
ne punerea lor in opoziţie. Intenţia noastră 
este sa lămurim-cât ne permite cadrul unui 
editorial-pentru toţi. pentru cei care ne ur¬ 
măresc cu interes scrisul si strădania noastra 
cât şi pentru cei care ţin sa ne combată cu 
-orice preţ. poziţia pe care ne situăm. 

Prin trădiţie şi prin formaţia noastră sun¬ 
tem luptători. Luptători ai unei "cauze”. 


D UPĂ 154 ani 

de dureri, de 
umiliri şi de 
degrada ţie naţio¬ 
nală, Moldova a 
reintrat în vechiul ei 
drept, consfinţit prin 
capitulaţiile sale, 
dreptul de a=şi alege 
pe capul său, pe 
Domn. Prin înălţa = 
rea ta pe tronul lui 
Ştefan cel Mare, s’a 
înălţat însăşi naţio¬ 
nalitatea română... 
Alegându=te pe tine 
Domn în ţara noas= 
tră, am voit să ară= 
tăm lumei ceeace toa¬ 
tă ţara doreşte: legi 
nouă ta oameni noi. 



“SI PENTRU INVIERA NEAMU¬ 


LUI MEU IN ORICE CLIPA STAU 


GATA DE MOARTE!” 


pace şi de dreptate; 
împacă patimile şi 
urile dintre noi şi 
reintrodu în rnijlo= 
cui nostru strămoş 


şasea frăţie. 

Fii simplu Măria 
I a, fii bun, fii domn 
cetăţean; urechea ta 
fie pururea deschisă 
la adevăr şi închisă 
la minciună şi la 
linguşire. 

»Por ţi un frumos 


Alexandru loan i Cuza. 


5-24 Ianuarie, 1859-1866. 



tine pentru care luptăm in numele “neamului 
românesc. Pentru aceasta suntem “naţionaliş¬ 
ti”. In numele neamului nostru, insă nu împo¬ 
triva altor neamuri. Alături şi in unire cu 
toate neamurile care sunt hotărâte sa aducă 
contribuţia lor specifică in aceasta luptă de 
desăvârşire a persoanei umane. 

Nu suntem luptători in sensul mercenarilor. 
Nu urmărim lupta pentru lupta. Lupta in sine 
ar fi o simplă sbuciumare, o irosire inutilă de 
forţe. Am cunoscut oameni. care sau găsit 
totdeauna in primele linii, in tranşeele îna¬ 
intate ale “oricărui” front. Noi nu admitem 
aceasta si stăruim că lupta trebue dusă in 
numele unui crez. 

Lupta fără o doctri nă e o agitare sterilă. 

O doctrină însă. ca simpla atitudine filo¬ 
sofică, este o poziţie statică, lipsită de dina¬ 
mism. Ea luminează dar nu realizează totdea¬ 
una. Nu realizează decât în măsura în care 
este dublată de acţiune. 

Problemele din care sa născut doctrina 
noastră sunt probleme de vieaţă, de actuali¬ 
tate. Deaceea refuzăm de a ne mulţumi numai 
cu doctrina. Noi înţelegem să luptăm pentru 
realizarea ei, sa murim pentru ea, cum a 
spus-o şi a făcut-o Ion I. Moţa şi ceilalţi 
înaintaşi ai noştri. 

9 9 

Aceasta implică prezenţa permanentă pe 
câmpul de lupta. Desigur luptătorul in cuce¬ 
rirea poziţiilor eventuale trebue să parcurgă 
etape dificile. Poziţiile întâmplătoare şi trec㬠
toare ale unei lupte nu determină neapărat 
finalul ei, după cum nu trebue sa schimbe 
esenţa crezului in numele căreia se duce. Si 

J 

oricât de adverse ar fi împrejurările exte¬ 
rioare, ele nu trebue sa slăbească hotărârea 
nestrămutată de a lupta. 

Pasivitatea timorată este semnul necredin¬ 
ţei, al incapacităţii de a lupta sau al unui 
comod oportunism. 

O lupta ideologică nu înseamnă insa agre¬ 
sivitate si mai puţin injurii si insulte. Omul 
nou, pentru a cărei biruinţa luptăm, trebue să 
vădească chiar dela începutul luptei-asa cum 
il dorim şi aşa cum ni-l-am inchipuit-un 

4t M 

erou . 

Un erou al credinţei, un erou al luptei, un 
erou al cavalerismului. 


»0 Doamne! Mare şi frumoasă îţi este 

misiunea. Constituţia din y August ne în= 
semneaz ă o cpoc a nou a si lYlaria . Ea es 

chemat să o deschizif 


»Fii dar omul epocei; fă, ca legea să înlo¬ 
cuiască arbitrarul; fă, ca legea să fie tare, 
iar tu, Măria Ta, ca domn fii bun, fii blând; 
fii bun mai ales cu acei pentru care mai toţi 
Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi... 
Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de 


şi scump nume, nu¬ 
mele lui Alexandru 
cel Bun. Să trăeşti 
dar mulţi ani o Do= 
amne! Ca prin dre= 
ptatea Europei, prin 
desvoltarea institu= 
fiilor noastre, prin simţemintele tale patrioti= 
ce să mai putem ajunge la acele timpuri glo= 

Bun zicea ambasadorilor din Bizanţ că: 
România nu are alt ocrotitor decât pe Dum¬ 
nezeu şi sabia sa. Să trăeşti Măria Ta!» 


Ce încărcat ne era sufletul acum 15 ani. 

când pătrunşi de cutremurare aşteptam sosirea 

unui tren cu doi legionari căzuţi in râsboiul 

Spaniei naţionaliste! Ei luptaseră şi muriseră 

pentru Cristos şi Naţiune, pentru Tară si 
Legiune. 

In cale le-a ieşit popor, cu sutele de mii, 
pc tot parcursul până la locul de veci. 

Preoţi şi Arhierei, îmbrăcaţi în odăjdii, cu 
cădelniţe in nour de tămâie, înaintau cu sfia¬ 
lă să binecuânteze pe cei doi eroi ai Crucii şi 
in rugăciuni pioase cereau celui Prea Bun să 

le uşureze şi să le înalţe sufletele lor unde 
drepţii se odihnesc... 

Ţărani şi cărturari ascultau în genunchi tai¬ 
nice şoapte purtate pe unde de aer, pentru 
înţelegerea vremii şi împăcarea inimei. Era un 
semn coborât de dincolo de lume, ca să sgu- 

due conştiinţe şi să trezească fiinţe în amor¬ 
ţire. 


La fiecare popas de zi şi de noapte, mulţi¬ 
mea prezentă simţea puterea eroismului ab¬ 
solut. mărturisit în rămăşiţele pământeşti V㬠
paia jertfei li cuprindea pe toţi. Exemplul din 

faţă ii strângea într o uriaşă tortă aprinsă. 
Tricolorul ce înfăşură vagonul îmbrăcat in 



(Cuvinte rostite de Mihail Kogălniceanu 
la urcarea pe tron a Domnitorului Alexan¬ 
dru loan I Cuza.) 


de veghe. 

Linia de gândire şi acţiune era indicată de 
oameni cu adevărat nobili. Faptul reprezintă 
cea mai înalta sublimare a unui caracter în- 


treg-coordonare armonica a facultăţilor uma¬ 
ne. O mare hotărâre se cobora în adâncuri 


ÎNCHINARE GENERAŢIEI DELA 1859 


Au fost şi-atunci neînţelegeri; opreliştea întrun irilor publice, destituiri de funcţionari şi falsuri 
electorale, nu se mai isprăveau. Acţiunea unioniştilor n’a fost uşoara. Ei au dat lupta cu toate forţi U 
interne şi străine, “protectoare”. N’au desperat. In cele din urmă. Congresul dela Paris din 18o8 a 


admis, în câteva puncte, parte din dorinţele Poporului Român. 


Pe baza acestora, generaţia Unirii, Mihail Kogălniceanu, Hurmuzachi, Costache Negri. Vasile Alec- 
sandri, Dim, Ghica, Vasile Boerescu, etc., şi-a încheiat misiunea la 24 Ianuarie 1859. prin alogena lui 
Alexandru loan Cuza ca Domn al Moldovei şi Munteniei, care s’au numit Principatele Unite. Astfel 
s’a pus temelia Statului Român modern, fundamentul României eterne, printr’un act de mare curaj, de 


pentru viitor, pentru viaţa tuturor generaţii¬ 
lor. In atmosfera rece a iernii, din nou- 
rarea transparenta şi tristă a bolţii se des¬ 
prindea întruna o uşoara şi slabă fulguire, 
care la capăt de drum lung s a schimbat 
într'o liniştită şi bogată cădere de fulgi mari 
şi grei ca petalele de trandafiri albi, îmbr㬠
când cortegiul în albeaţa neprihănită a Dom¬ 
nului. Cerul se scoborâse din înălţimea lui 


până aproape de pământ şi—şi vărsa lacrimile 
adunate în nesfârşite cristale mătăsoase peste 
imensa lume încovoiată sub povara unui mis- 


înaltă înţelepciune, de aleasăyonştiinţă şi nobila înţelegere a \iernii. 

Se cuvine să le aducem acestor idealişti neînduplecaţi, prinos de închinare şi recunoştinţă, pentru 
înaltul patriotism şi frumoasele sentimente româneşti, de care s’au împărtăşit toţi acei rămaşi sub 
stăpâniri străine, până în munţii Pindului —când, pentru prima dată, un Domnitor roman sa intere 


sat de soarta Românilor macedoneni. 

AstBzi suntem din nou copleşiţi de străini şi vânduţi de înstrăinaţi. Unirea a devenit iarăşi ideal 
şi lupta, pentru a ne aduna toţi sub semnul libertăţii şi sub acelaşi steag tricolor, iu aceleaşi liota- 


ter nedesluşit. 

Incandescenţa la infinit a unei spiritualităţi 
româneşti a fost dobândită. La temelia ei, 
stropită cu Sânge şi sfinţită cu credinţă erau 
aşezate trupurile lui Moţa şi Marin. 

Toţi câţi am putut să ne găsim in faţa aces¬ 
tui martiriu, am simţit cum se aprinde lumina 

. -fl 

linistei 


re, “Dela Nistru pân’la Tisa”. 

Generaţia dela 1859 sa ne fie îndemn şi pildă, pentru perseverarea pe drumul măreţ al implmmi 
celui mai frumos vis ce-1 poate avea un neam: Unirea şi creaţia prin spirit. 


CUVINTE PENTRU NECREDINCIOŞI 


La 23 Decembrie 1933 şi in ultimul nu- un stat juridic, pe principii juridice Incite, 


mâr din «Axa» confiscat de regimul «demo= limitat de o serie de regule precis d 


III Ui uni "I wi./wvw. «V « -o-- - . I 

craţiei» cu actele de guvernământ, I. /. Moţa nate, justificat de un snop de scopur, car 


scrie: 


« Noi—cei azi fără nume—să zicem deci: 


şi pe faţă mărturisite. 

Niciodată n’am dorit înlocuirea demo= 


noi cci din oastea fără nume 


niciodată cratiei constituţionale cu o dictatura a bu= 


n am conceput România de mâine ca un stat nului plac. 1 * 


autoritar, limitat numai de bunul plac. ci ca 


Ion I. Moţa «Axa». 


înţelesul acestei jertfe il purtăm cu noi în 
inima noastră pe toată întinderea pământului. 
Moţa şi Marin nu s au săvârşit înzadar. 
Moartea lor nu s a petrecut la întâmplare. 
Ea cade în rânduiala lui Dumnezeu, iar e. 
rămân alături de noi un memento permanent; 
ne cheamă şi ne îndeamnă neîncetat, ca sa nu 
ne rătăcim în calea noastră, plină de greu¬ 
tăţi si suferinţe, ci să ne păstrăm, aşa cum 
ne-a'prins vremea acum 15 ani, consumandu- 
ne trăirea între ardere comuna-luptand îm¬ 
potriva răului din noi. ca să fim demn. şt 
gata de moarte în orice clipă pentru Invterea 

Neamului nostru. v 1 asinscH i. 





























libertatea 





CRON 



«Le Roi est mort! Vive le Roi!» 


pentru 

27 Martie 1918 

Din tranşeele unui răsboiu care nu se mai 
termină, se Înalţă, luminoasă, conştiinţa na- 
Hunilor. Dreptul de autodeterminare cuprm- 
de popoare şi adună sufletele împrăştiate p 
spaţii imense, intro armonie sp.ntuală s, , - 
limitate familiară. 

Voinţa Românilor basarabeni se pronunţă: 

Mai ’întâi desprinderea de intunerecul m 
care căzuse imperiul ţarist Ia 2.X11.19U: ur¬ 
mează actul de independenţă al Basarabie,, la 
24 Ianuarie 1918. care devine provincie desi- 
„e-stătătoare şi independentă. prin hotărârea 
supremului organ de conducere. ' Sfatul T㬠
rii". Apoi măreţul act de voinţă, aproape 
unanimă, a Românilor şi minorităţilor conlo- 

cuitoare, la 27.111.1918. 

Dacă această manifestare nestrămutată a 
Basarabiei este astăzi din nou batjocorită de 
imperilismul sovietic, trebue să se ştie, lim¬ 
pede, intro zi ca asta—şi pururea—că neamul 
românesc. Statul român de eri şi de mâine, 
nu renunţă la nicio palmă de pământ care-i 

a lui, după toate drepturile istoriei. 

Hotarul dinspre Est, Nord, şi Nordestul 
Moldovei şi a Tării Româneşti, a României 
de totdeauna, este la Nistru şi Ceremuş. Aco¬ 
lo e cetatea Hotinului. Acolo Soroca, Tighina clarificări în ajunul alegerilor din America. 

si cetatea Albă, acolo sunt codrii Tigheciului 

9 

si ai Cosminului. Acolo e incătuşată, astăzi, 

» 

libertatea spiritului şi conştiinţei româneşti. 

Acolo Românul e înlănţuit şi înlocuit. 

Pentru această libertate şi demnitate ome¬ 
nească, pentru acest principiu moral al isto¬ 
riei umane, ne vom ridica glasul necontenit, 
ne vom încleşta cu toate puterile infernului 




Gheorghe al VI lea, Regele Angliei, sa stins 
<lin vieatu în reşedinţa Sa din Snndrmgham. Jn 
somn, discret, netnrbnrând pe nimeni, aşa cum a 

fost toată domnia Sa. 

Preluând succesiunea fratelui Sau, timp e 
ani nn face decât sil lucreze zi de zi la restabilirea 
principiului monarhic—cheia de boltă a Imperiu¬ 
lui Britanic— clătinat oarecum de cel curuin 

urma la tron. . 

Succesiunea unor evenimente răscruce de isto- 
rie 'precum şi înverşunarea luptei intre cele doua 
mari partide de guvernare, cu ideologi, total opu¬ 
se nu-L sgudue depe linia ce-şi. fixase în exerc 
ţiul domniei Sale. Aşa se explică, că partidul la¬ 
burist, prin filistin sa socialistă—ideologic antinio- 
narhic—l a arătat aceeaşi lealitate şl I-a pustra 

acelaşi respect. 

Nu a simpatizat şi nu a preferat pe nimeni, 
fiindcă principiul Domniei nu îngădue asemenea 
alunecări. Nu a avut camarile şi nu a ţinut lisU 
negre. Pentru acelaşi motiv. Exemplaritatea vieţii. 
Sale familiare adaugă pestigiulu. Său neutral. 
Legea Imperiului domneşte şi m patul Suvera¬ 
nului. w 

Se sgudue lumea din temelii, se fi-numi mo¬ 
narhii. se nasc şi mor împărăţii, se Întoarce faţa 
lumii, şi poporul englez, supus austehitutii şi 
conştient, refuză să guste din deliciile unei ju¬ 
mătăţi de victorie. îşi duce, cu lacrimi în ochi, pe 
drumul de veci, pe iubitul său Suveran. 

Regina Elisabeta II se urcă pe tronul Marei 
Britanii, pe tronul glorioasei Victorii. Scumpul 
Ei părinte a îngrijit, prin înteleapta Sa domnie , 
ca automatismul succesiunii să nu sufere nici un 

fel de turburare. 

“Le Roi est mort! Vive le Roi!” 


şi uom muri pentru restabilirea din nou a pa¬ 
trimoniului naţional, in hotarele lui drepte. 
Astfel, chiagul sângelui nostru va mări coe¬ 
ziunea sufletească prin care Unirea Neamu¬ 
lui şi a întregului pământ se va desăvârşi in 


veci. 


Libertatea. 


Europa contiuă să constitue preocuparea prin¬ 
cipală a politicei americane. Sensibilitatea opiniei 
publice faţă de ce se crede în Europa, se observă 
nu numai din declaraţiile fostului preşedinte Her- 
bert Hoover, dar şi din toate manifestările oame¬ 
nilor politici americani angajaţi în lupta electo¬ 
rală pentru cucerirea înaltei magistraturi presi- 
denţiale. Declaraţiile senatorului Robert Taft f㬠
cute ziaristului american Ingrim, capătă un ca¬ 
racter depăşitor, atât prin importanţa lor intrin¬ 
secă cât, mai ales, prin importanţa persoanei. 

Dcsminţind pretinsul său izolaţionism, lansat 
de obicinuiţii inamici ai oricărei clarificări, sena¬ 
torul Taft declară că niciodată nu a fost parti¬ 
zanul abandonării Europei, consideră însă că Eu¬ 
ropa nu poate fi apărată fără Europeni. Dease- 
meni desminte că ar avea vreo preferinţă pentru 
Asin, în detrimentul Europei. Intervenind în pro¬ 
blema extremului Orient, el nu a făcut decât să 

ho nnnnvi iiîirsÎHÎorpi ( hinpi. ** ILpKtionsflbilii CHdCTGl 


Chinei pot, cine ştie, să-şi ispăşascu o parte din 
marile lor păcate, făcând din Japonia şi Germa¬ 
nia aliţii Amcricii”. 

întrebat fiind asupra posibilităţilor de realizare 
a acestor alianţe, D-sa răspunde că în cazul Ja¬ 
poniei, şansele sunt evidente graţie înţelepciunii 
“acelui om de Stat care a fost Generalul Mac 
Arthur”, dar că în cazul Germaniei lucrul va fi 
mai greu, dat fiind comportarea Aliaţilor faţă de 
Germania, culminând cu procesele întemeiate pe 
legi retroactive, (vezi Nurembergul). Vnica bază 
sigură pentru viitor este interesul comun. Daca 
Germania cade, restul Europei rămâne deschis 
atacului comunist. Si termină: libertatea indivi¬ 
duală este preferabilă unei unităti în sclavie, 
pentrucă plecând dela ea şi dela ce a mai rămas 
azi din Germania, se pote construi o unitate fără 

sclavie. 

Este oarecum evident că eventualitatea unui 
triumf republican în alegerile din Noembrie va 
întări şi mai mult politica de fermitate a Statelor 
Unite faţă de Rusia, inaugurată de Preşedintele 
Truman după momentul corean. 


Victoria naţionaliştilor chinezi la O. N. U. 

După faze extrem de critice, în care prietenii 
comunstilor chinezi au fost pe punctul de a obţine 
intrarea Guvernului Mao-Tse-Tung în Organizaţia 
Naţiunilor Unite, Naţionaliştii chinezi realizează, 
cu sprijinul puternic al Statelor Unite, o victorie 
decisivă în Adunarea generală a O. N. U.-lui. 
înaltul for a adoptat prin 26 de voturi, contra 9, 
o rezoluţie prin care U. R. S. S. este condamnată 
pentru călcarea tratatului încheiat cu China Na¬ 
ţionalistă în 19âo. Printre cele 24 de abţineri, 
fată de importanţa politică şi morală a actului, 
deosebim mai multe categorii: “vagii simpatizan¬ 
ţi”: “timoraţii”—pentru care laşitatea este un act 
de înţelepciune şi care cred că cu propria lor sl㬠
biciune pot sa înmoaie ghiarele ursului; “negus¬ 
torii cu orice preţ” şi doctrinarii de totdeauna ai 
politicii echilibrului” (iar cu orice preţ). 


O adevărată politică europeană. 

Un considerabil ecou au provocat în cancelarii¬ 
le de pretutindeni, şi mai ales în rândurile emi¬ 
graţiilor, declaraţiile ministrului de Afaceri Străi¬ 
ne al Spaniei Martin Artajo, făcute cu prilejul 

Anului Nou. 

Definind politica externă spaniolă, domnul Mar¬ 
tin Artajo declară că adevăratul scop, sau primul 
scop, al Pactului Atlantic, trebue să fie eliberarea 
popoarelor de dincolo de Cortina de Fier. D-sa a 
demonstrat cu această ocazie că egoisinele trebuesc 
depăşite, cauza şi ţelurile Europei fiin indivizibile, 
şi că o adevărat r politică nu poate fi eficientă în 
afara comandamentelor morale. 

C. A. G. D. 



RUBRICA BASARABIEI 

BUCOVINEI 

Rezoluţia luat# .lo Sfatul Tarii la 27 Martie 1018. 

In numele popurului din fiaeabia , “Sfatul '1 urii 
dceară: 

“Republica democratică moldovenească Basarabia 
în hotarele sale dintre Prut, Nistru, şi Dunăre „ 
Marea Neagră şi fostele frontiere cu Austria, —r㬠
pită de Rusia din trupul vechii Moldove mai mult 
de-o sută de ani,—în virtutea dreptului istoric şi-a 
dreptului naţional, pe baza principiului că popoa¬ 
rele singure trebue să decidă de soarta lor, — se 
uneşte, de-acum înainte şi pentru totdeauna, cu 
Patria mamă — România .” 

Urmează cele 11 puncte explicative şi hotărârea 

se termină astfel: 

“ Basarabia, unindu-se cu România ca o fiică cu 
mama ei, parlamentul român va decide fără în¬ 
târziere convocarea unei constituante în care vor 
intra proporţional reprezentanţii Basarabiei aleşi 
prin vot universal, egal, direct şi secret, pentru a 
decide printr'un acord comun înscrierea in Cons¬ 
tituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus. 

Trăiască unirea Basarbiei cu România, pentru 
totdeauna. 

Preşedintele Sfatuluiui Tării (ss), I. Inculeţ. 

Secretarul Sfatului Tării (ss), I. Buzdugan .” 


Trăite concernant la Bcssarabie, signe â Paris 
le 28 octobbre 1920: 

“UEmpire britanique, la France, VItalie, le Ja- 
pon, principales puissances allites, et la Roumanie r 

Considerant que dans l'inttrât de la pair gene¬ 
rale en Europe il importe d'assurer d&s mainte- 
nant sur la Bessarabie une souveranite repondant 
aux aspirations de la population et garantissant 
aux minorites de race, de religion ou de langue 
la protection qui leur est due: 

Considerant que, des points de vue geographique r 
etnographique, historique et economique, la reunion 
de la Bessarabie ă la Roumanie est pleinement 
justifiâe; 

Considerant que la population de la Bessarabie 
a manifeste soiu deşir de voir la Bessarabie reunie 
(i la Roumanie; 

Considerant enfin que la Roumanie a, de sa 
propre volante, le deşir de donner de sures garan- 
ties de liberte et de justice. sans distinction de ra¬ 
ce v. de religions ou de langues, conformâment au 
Trăite signe ă Paris le 9 decembre 1919, mu ha- 
bitants de Vancxen royaume de Roumanie aussi 
bien qtTa ceux des territoires nouvellement trans- 

f6r6s: 

Ont resolu, de conclure le present Trăite et ont, 
ă cet effet, dtsigne pour leurs pRnipotentiatres r 
■ous râserve de la facultâ de pouvoir â leur rem- 
placement pour la signature, savoir... 




Domne, ce fr«itn«>s era Câmpul! Tâmpul are o 
frumuseţe suavă şi senină când simte în Mânui 
lui povara morţilor, când în el se dizolă corpu¬ 
rile oamenilor şi bătăile inmilor He îngronpa in 
străfunduri, pentru a reînvia, metamorfozate în 
rugăciuni de spice, adieri de vânt în noapte, scur¬ 
gere lina a nourilor sau chiar în cântat de pă- 
surelo, I ’» 'aceea sunt frumoase câmpurile de luptă 
după ce sau deschis, în ele, morminte. Hi, deaccen 
era frumos câmpul Castiliei. Intro dimineaţă de 
Dumineă, în Majadnhonda. ncolo nude o erncc 
de piatră însemnează locul în rare au căzut Ion 
Moţa şi Vuşile Marin, sosiţi de departe ca să 
moară pentru Spania şi pentru Tristoi». 


Poame, ce frumos era câmpul! Dinspre satu 
rămăsese puţin în spatele nostru, venea un 1 
cortegiu de bărbaţi şi femei, purtând o corn: 
Grupuri de ţărani îi urmau, In fund. munţii 
parenu că susţin cerul albastru. Tot câmpul ( 

î,llu , ti,cut ’ K nl,) cu, părea transformat Intro ii 
Hă arenă a soldaţilor morţi, maiestuos maus 
nl soldaţilor căzuţi. 


I n preot mergea în capul coloanei m 
călcau pământul îngheţat al brnz, 
zăvoresc freamătul lent nl recoltelor. > 
sem, altădată, la alte cortegii, cn n0) 
mai văzut pe aceşti bărbaţi cu trăsătu 
menite, dârze, ducând coroane, şi le-m 
pe femei, şi pe copii, urm.ftndu-i cn în 
siune. Dar mal nles cunosc aceşti o 
în depărtare, aceste capete Înclinate şi , 
transformat în cavou al tăcerii, al pă 


un câmp de bătaie sau într'un sat din zona fron¬ 
tului, la o înmormântare de soldaţi. Nimic nu poate 
fi mai frumos, mai măreţ, decât înmormântarea 
simplă a unui soldat, în glia anonimă şi in pre¬ 
zenţa smerită a ţăranilor. Atuncen îţi dai scama 
că soldatul mi o decât un ţăran cil uniformă, 
că luptă pentru glie, pentru leagănul copilului 
din casa de piatră, şi că vrea să moară în ace¬ 
laşi pământ, nl lui, proaspăt, acoperit de iarbă şl 
de ramurile căzute ale copacilor, cn să respire par¬ 
fumul delicat, al rădăcinilor ascunse. 

Duminecă, In Mnjndnhondn, ţăranii au umplut 
biserica: toată albă, cu numai sicriul, negru, in 
mijloc. Si bunul părinte le-n vorbit din nnvon, r:i 
în toate Duminicele. A anunţat slujbele locuito¬ 
rilor satului şi le-n vorbit de lucruri mărunte din 
vionţn lor. Numai după nenea, ca şi cum ar fi 
fost vorba de alţi săteni, le-a amintit de cei doi 
bărbaţi din Garda de Fier română care au 
căzut pe locul marcat, de crucea din piatră şi care, 
în 1937, era linie de front. Aproape că uitam, 
ausindu-l ş» văzând ochii umeziţi ai copiilor, că 

acei barbnţi sosisem, cândva, de foarte departe. 

Si uitasem aproape cn nu murit în răsboi. Aparţin, 

demult, satului ; s au unit cu el prin misterioasa 

chemare pe care lc-n facut-o Dumnezeu, de a se 

întâlni cil El în acest loc pierdut în platoul Cns- 
tilioi. 

îmi spuneam, urmărind cortegiul românilor care 
suinu către o cruce, simplă, de piatră pe care sc 
pot citi numele lor şi o dntă: nu venit până nici 
prin lungile drumuri Împodobite cu flori, alo Pa¬ 


triei. I’e drumuri care conduc printre caso spriji¬ 
nite in ienupori. Printre potecile înecate cu iarbă 
în care răsună cântecul primăverii. Prin munţii 
care au (bit apărători Occidentului împotriva 
puhoiului asiatic. Dintre plaiurile care adăpostesc 
mănăstirile Argeiişului şi a Sinniei si... prin tonte 
drumurile Europei, sub soare şi sub vânt, ani¬ 
maţi doar do o dragoste neţarmuită pentru Euro¬ 
pa, ca o mică dar vajnică flacăra, aprinsă în 
orizonturile inimii. Au venit să moară în câmp şi 
in luptă, cum a murit poetul Săulescu. 

Din depărtare, clopotul bisericii făcea să vibre¬ 
ze tăcerea dimineţii. Si când lunga coloană a 
urcat, o colină, s'nu despicat — imagine superbă, 
pură, limpede, cioplită în înamora cerului —, si¬ 
luetele legionarilor. Vântul a mişcat panglica co¬ 
roanelor şi m’a lăsnt să citesc un cuvânt: lup¬ 
tători. Cuvântul este en un strigat— roşu, galben, 
albastru, culorile Românilor. Si iarăşi vântul a 
fluturat trandafiri şi garoafe şi părul alb al preo¬ 
tului. 


Am străbătut câmpul brăzdat de tranşee. Nimic 
nu s’n schimbat în aceşti Ifi ani: acelnş decor, 
ncelaş vânt care aduce boarea tine! umede. Si 
azi, ca şi eri, îi avem cm noi pe Moţa şi Marin. 
Rămân nici, în permanenţa acestei cruci care sim¬ 
bolizează atâtea lucruri. 

Această cruce este astăzi România liberă ; o 
Iînmânie foarte mică şi foarte mare. 

1 louazecişicinoi sau trezcci de Români încon¬ 
joară crucea: soldaţi, studenţi, ţărani, oameni so¬ 
siţi de puţină vreme pe meleagurile noastre, chiar 


şi o fată care numai acum trei luni a reuşit sa 
fugă dela Bucureşti. Oameni care au luptat, au 


uferit, nu venit să smulgă crucii dela Majada- 

londu credinţă şi speranţă. Cc măreaţa este l a- 
ria ai curei oameni se adună în jurul normintelor 

roilor ei 

Doamne, ce frumos este câmpul care păzeşte 
omnul soldaţilor 1 Si nicăeri nu este ruga mai 
îisterioasă şi mai teribilă decât pe un câmp de 

iiptă... 

S’a ridicat, deodată, înspre bolta bulbucată a 
'emilii, un cântec de cristal. Este “cântecul mor¬ 
ilor”. Vocile sobre, alternând cu şucratul vuntu- 
îi, rostogolesc vechil© strofe ale unui imn pe care 

a cântat Codreanu, altădată. Si, nu ştiu deee, 
ar îmi părea că vântul le purta dela crucea 
roilor, către oamenii din Curpnţi. Si, s*nu nso- 



* 


* 


La nnul şi in anii care vor urma, tineri ai fa¬ 
langei noastre vor înălţa, alături de cruce, 
două drapele: nl Spaniei libere şi al Românie 
care se vrea ©liberată. Si le vom spune, sub veghea 
soarelui' si iu mijlocul unui câmp de luptă, le¬ 
genda lui Moţa şi Marin. 

Iar legenda, adevărată, va începe aşa: 

“Erau doi oameni din Garda de Pier, doi lup¬ 
tători, doi intelectuali, care au venit în Spania 
să-L apere pe Crist şi Europa...” 

G6mez Tbllo. 


* 








4 














In toate timpurile, r~sboiul a existat ea una 
clin formele de manifestare specifica omului. Dela 
lupta între indivizi pentru cucerirea unei prazi 
oarecare, oamenii, dealungul vremilor întunecate 
şi necunoscute, ci doar bănuite, nu trecut la lupte 
între triburi, comunităţi, etc., pentru a ajunge la 
răsboaie între popoare, înregistrate de istorie, 

luând forme tot mai distrugătoare, pe măsură ce 
civilizaţia punea la îndemâna omului mijloace de 

luptă tot mai perfecţionate. 

Toate eforturile făcute de lumea civilizată pen¬ 
tru înlăturarea răsboiului au rămas zadarnice. 
S’a discutat şi s’a scris enorm de mult, în spe¬ 
cial în ultimul veac, pentru a se găsi o formulă 
salvatoare a păcii, acceptată de toate naţiunile, 
de bună voie, sau chiar prin constrângere. S au 
creiat tribunale internaţionale, am avut Liga Na¬ 
ţiunilor, astăzi avem O. N. L.-ul, şi totuşi răs- 
boaiele nu pustiit tot mai cumplit pământul şi-l 

pustiesc încă. Iar astăzi, când conducătorii celor 
mai puternice state se s’int pentru asigurarea unei 
păci definitive, lumea trăeştc sub ameninţarea 
celui mai teribil flagel care s*n abătut vreodată 
asupra capului ei si asistă neputincinsă la trans¬ 
formarea a sute de milioane de oameni. în sclavi 
ai uneia din eele mai formidabile puteri, care se 
prezintă în faţa lumii ca adevărata puntntoarc a 
ramurii de măslin. 

Cum se explică acest fenomen care pare a fi 
rezultatul unei legi implacabile. împingând pe 
oameni să se distrugă între ei, deşi dorinţa cea 
mai arzătoare a tuturora este sa trăiască în 
pace? 

Unii filosofi şi istorici susţin că răsboiul este 
un fenomen natural; fiind produsul firii omeneşti, 
apare de natură biologică şi deci nu poate fi eli¬ 
minat din viaţa lumii. Ba chiar s’a afirmat că 
adevărata stare între oameni este răsboiul şi 
că pacea n’ar fi decât timpul pe care şi-l acorda 
I>opoarele pentru a se reface şi n-şi lua respiraţia 
între două răsboaie. 

Teoreticienii astrologi susţin că oamenii trăesc 
sub influenţa astrelor şi că în raport de anumite 

jioziţii pe care acestea le nu unele faţă de altele, 
oamenii sunt mai îngăduitori Intre ei aducând pe¬ 
rioade/e de pace, sau devin mai violenţi, provocând 
rim boa iele. 

Desigur că pentru fiecare teorie se găsesc argu¬ 
mente şi eontraargumente. Nu este în intenţiuncn 
mea de a deabutc aici valabilitatea acestor teorii; 
le-am citat numai oi fncorciiri do stadiu nl acestui 

fenomen car * este rXshoinl fl#cîtror concTuzn 
«unt de natura fatalista, adieri nu «tu în pute¬ 
rea omului de a-\ Înlătura, răsboiul fiind dictat de 
forţe care nu pot fi stăpânite. 

Dar «ă vedem dacă, studiind cauzele răsboaie- 

lor, nu se poate găsi totuşi o soluţie pentru înl㬠
turarea lor. 

In general, cauzele provocatoare de răsboiu 
sunt: 

— pofta de a cuceri teritorii, aparţinând altor 
popoare; 

—dorinţa de a avea o mai bună «tare materială, 
răpind bunul altuin sau cucerind pinţa mondială ; 

dorinţa de n usurpn un şef de stat, 
pentru a isgoui pe usurpator; 

— motive religionsc; 

— voinţa de n se elibera de sub stăpânire 
străina. 

Marea mnjoritatc a răsbooaielor a fost provo¬ 
cata de primele două cauze, care în mod obişnuit 
nu mers mână în mân". Amândouă aceste cauze 
«unt de ordin egoist. Pofta de acaparare sălăş- 
1 ueşte in sufletul popoarelor, ca şi ncol al indi¬ 
vizilor. l)ar dacă oninenii sunt obligaţi într’o m㬠
sură oarecare să-şi înfrâneze această poftă prin 
legi eare-i obligă să ros, octe avutul altora, pentru 
popoare nu sa găsit îtică mijlocul de a le con¬ 
strânge l n „cest respect» De aici rezultă însă 
Că, dacă popoarele si-nr putea stăpâni Instinctele 
materialiste şi s’,,r mulţumi cu ceeace au. san pot 
Produce prin propria lor desvoltarc, răsboaiele „r 
dispuren. Acest lucru „r fi realizabil dacă condu- 

7 ° ril 1M>poarelor » în rezolvarea problemelor cnre-i 
despart, ar tine seama do etica creştină, ridicau- 
du-so deasupra exagerărilor materialismului. Atâta 
tnnp însă cât politica statelor este condusă 

U,M l0gll ° egoismului şi ale ambiţiilor noniăsi,- 
rute, urmând căile unei civilizaţii materialiste. 

omenirea va fi frământată de răsboaie tot mai 
pustiitonrc. 

1 rngediu de astăzi a omenirii este rezultatul 
dezacordului dintre civilizaţia materialistă şi cea 
spirituală. In timp ce prima a călcat cu paşi uriaşi 
spre o desvoltarc ameţitoare, cealaltă, de «„te de 

; ini n ’ a mai fflcut nldun progres, ba chiar a dat 
Înapoi. Sufletul omului n’a fost cultivat în aceeaşi 
măsură în caro au fost cultivate mijloacele de sa¬ 
tisfacere a nevoilor mntorialiste. Omul prins tot 
mai mult In angrenajul materialismului, a uitat 

că are şi un suflet. Glasul bisericii s'n auzit tot 
mai îucot, chemarea clopotelor n fost tot mai mult 


acoperită de sgomotul ninşi nismul ui cuceritor, iar 
bietul suflet omenesc, în loc să i se pună aripi 
pentru a se ţine în pas cu progresul materinlist, 
a fost trecut sub obroc. 

De această adânca prăpastie dintre cele două 
civilizaţii, s’a folosit Rusia, care, asvârlind în 
lume ideologia comunistă şi profitând de neînţe- 
lcgirile dintre statele numite burghezo-capitaliste, 
a pus stăpânire pe întreg estul european, ajun¬ 
gând până în inima Europei, de unde ameninţă 
să cucerească întraga lume prin revoluţii şi răs¬ 
boaie provocate de semănătorii comunismului. 
Odată cu apariţia marxiamo-leninismului, lupta 
dc clasă a luat aspecte îngrijorătoare şi apare 
răsboiul proletariatului contra burgheziei, precum 
şi răsboiul pe care îl provoacă o ţară comunistă, 
prin atacul asupra altei ţări cu alt regim, răsboiu 
justificat prin pretextul eliberării de sub jugul 
burgheziei. 

Stalin a clasificat răsboaiele în drepte şi nedrep¬ 
te astfel: 

—Un răsboiu drept, care nu este un răsboiu de 
cucerire, ci un răsboiu de eliberare, care urmăreşte, 
sau să apere poporul contra unui atac din afară 
şi contra încercării de subjugare, sau eliberarea 
poporului de sclavia capitalismului, sau, în sfârşit, 
eliberarea coloniilor şi independenţa ţărilor de sub 
jugul imperialismului; 

—Un răsboiu nedrept, un răsboiu de cucerire, 
care arc drept scop să curerenscă ţări străine şi 
să aducă în stare de sclavie popoaro străine. 
După această teorie, dacă, într’o ţară isbucneş- 

te o revoluţie a proletariatului, intervenţia Rusiei 
în sprijinul acestuia nu este un răsboiu de agre¬ 
siune, deoarece urmăreşte eliberarea poporului de 
sub sclavia capitalismului; deci este un răsboiu 
drept. Fură ni cio intenţie de cucerire vizibili 
—ceeace ar face răsboiul nedrept—Rusia idealistă 
este gata să-şi sacrifice armatele pentru proletarii 
altor ţări şi apoi să rămână pe loc din obliga¬ 
ţia de a întări proletariatul respectiv şi pentru a 
împiedeca orice contrarevoluţie reacţionară. 

Tot după această teorie, s tăpâ ninea Rusiei 
peste atâtea ţări din Estul Europei, se justifică 
prin dorinţa de a salva proletariatul acestora de 
sub jugul burgheziei şi a instala o dreptate so- 
eiulă după modelul aceleia din paradisul rusesc. 
Aceeaşi nestăpânită dorinţă pentru binele altora 
va împinge Rusia mai departe, pună în Atlantic 
şi Aiurea Meditcraniî, şi apoi în restul lumii, adu- 
cund peste tot liniştea de mormflnt n sclaviei"* 
negre. 

Aşa dar, Ilusia comunistă dc astăzi apare ca 
protectoare a tuturor popoarelor oprimate de ca¬ 
pitalism, aşa cum Rusia ţaristă do altădată, se 
erijase protectoare a popoarelor ortodoxe şi slave 
de sub stăpânirea imperiului turcesc. Aceasta o.ste 


cauza pentru care lumea nu-şi găseşte liniştea 

şi stabilitatea. 


sau 


Din cele expuse mai sus rezultă că, în legă tu 
cu fenomenul “ruaboiu”, se pan omenirii do 
probleme de importanţă capitală: 

1) împiedecarea Rusiei de a-şi întinde cu 
rinlc /ieste restul lumii şi eliberarea popoare 
aflate astăzi sub stăpânirea ei,’ 

2) Modificarea metodelor folosite până an i 

ut conducerea politicei externe a diferitelor st, 

ş» punerea in acord a acestor metode cu principi 
moralei creştine. 

1 rima problemă cere o rezolvare neîntârzia 
pentru înlăturarea cântai principale a tuturor 
voluţlilor şi răsbonielor cnre Ngudue natîtel | 
niantul ; ea mai cere o rezolvare totală—şi rn 
oilă orice soluţii de compromis nonvând alt i 
zultnt decât menţinerea mai departe a unei atm. 

f ° r ° ,Jo n °bniştc şi nesiguranţă, cnre până 
urmă va duce tot la un răsboiu general. 

A doua problemă Impune guvernelor o revizui 
adâncă a felului de a gândi şi a se manifesta 
fel a ti Ue lor externe, o înfrânare „ egoismului 
ambiţiilor cnre „ting interesele naţionale ale alt 

° ronu,, t«™ bi orice luptă pentru obiocti 
nedrepte şi l„„ r0 n „noi atitudini de recunoaşte 
n drepturilor altora şi de respectare a aceste, 

m n " H ° mai vina grozăviilor trecutul 

nuii îndepărtat san mai apropiat numai pe fost 

adversar, şi „ă-şi recunoască fiecare, cinstit 
corect, partea de vină pe cnre în mod real o 

.V 1 ur, uărenscă prin toate mijloacele restnl 
bren unei atmosfere de încredere reală, punând 
«o aceeaşi insistenţă perseverentă, oare s’n pus 
tunpul resboiului In ponegrirea adversarului 
denaturarea adevărului. Cu un cuvânt, tntoaroer 

, ' ,,,,,carc " boilor morale tn relaţiunile dini 
state. 

Aceasta este singura calo justă, pe cnre nu 

Rând, popoarele vor putea să înlăture definii 

răsboiul, ca mijloc de rezolvare a neînţelegerii 
dintre ele. 

General Platou Phirnoagă, 






Nu vom repeta aici argumente, prea adeseori fo¬ 
losite în trecut, în sprijinul studentimii exilului. Fap¬ 
tul ca studenţimea româna este flămânda si aruncata 
pe drumuri, ca este nevoita sa muncească cu braţele 
irosindu-si, în modul cel maî absurd, timpul si sa- 
natatea, ca aceeaşi studentime represinta, mai ales 
în circunstantele actuale, un potenţial naţional 
de neînlocuit în perspectiva reconstruirii unei 
Romanii sanatoase, după eliberare, etc., sunt rea¬ 
lităţi atat de bine cunoscute de lumea romaneas¬ 
ca a exilului, încât au început sa frizeze banalul. 
Si tocmai aceasta am vrea sa evitam: sa contri¬ 
buim si noi la banalizarea—si deci implicit la 
minimalizarea daca nu la punerea în ridicol—a 
unui adevar dramatic, care ar trebui sa cutremu¬ 
re, prin perspectiva gravitaţii consecinţelor, toata 
suflarea romaneasca de peste hotare. 

Deaceea vom renunţa sa examinam “problema 
studenţeasca în general—detaliul si faptul con¬ 
cret parând mai uşor accesibile psihologici obo¬ 
site (sau cosmopolite) a emigraţiilor — si, in acelas 
timp, ne vom adresa numai acelei pacti, din exilul 
românesc, a cărei resort sufletesc (naţional) nu 
s’a relaxat încă sub presinea revoilor zilnice 
sau a înstrăinării treptate a cugetelor. Dar nu o 
vom plictisi nici pe ea cu detalii—sau cu generali¬ 
tăţi cunoscute, ci îi vom comenta un singur fapt, 
ales dintre multe, si care, prin paradoxalitatea 
moralei pe care o degaje si prin lipsa de logica 
a cauzei si desnodamântului, pe care le cuprinde, 
pare a ilustra, mai bine decât celelalte, limita de 
responsabilitate a întregii emigraţii. Fiindcă, pa¬ 
sivitatea sau indiferenta celor mulţi fata de abu¬ 
zurile nemaipomenite ale unei minorităţi "oficiale”, 
fac exiiul românesc solidar responsabil în fata 
neamului si a istoriei. Si, atât neamul cât si isto¬ 
ria nu se vor jena sa le consemne. 

Am urmărit si noi, alaturi de alte publicaţii ro¬ 
mâneşti, cu încordata atentic, evoluţia ” problemei ” 
Asociaţii Studenţilor Români din Franţa”. Am 
urmarit-o cu atat mai mult cu cât îi cunoaştem 
activitatea din primele ei începuturi . dcnltinpuf 
vajnicei ci existente si pana la decesul ci: prema¬ 
tur si absurd. Am cunoscut-o si am admirat-o, 
fiindcă am simtit-o exponenta autctcnticâ a ras- 
vratirii româneşti împotriva asupririi, expresie cris¬ 
talina a virtutiilor dc totdeauna ale naţiei. Si. 
dcaccea. cetind memoriul pe care comintctul aso¬ 
ciaţiei l-a prezentat, recent. M. S. Regelui, am 
retrăit, pas cu pas si cu mândrie, etapele agitate 
ale scurtei dar rodnicei ci existente. 

Dintru început a fost un organism tânăr, vigu¬ 
ros. generos, animat dc un iluminat spirit dc conş¬ 
tiinţa naţionala — "autentic" româneasca—model de 
demnitate, curaj, geniu dc înfăptuire... In plina 
epoca a scăldărilor, s a menţinut totdeauna ferma 
pc telurile si credinţa ci. indiferenta fata de tri¬ 
bulaţiile si timorările "mai bătrânilor ” emigraţiei, 
surda la îndemnurile lor dc "cuminţenie", oarba la 
exemplul lor dc laşitate. Si, ncajutatn dc nimeni, 

si poate mai puţin moral încă decât material ,— 
a reprezentat, intr’un răstimp destul dc îndelungat, 
singura f lac ara vie — si cât de atitcntica —o voinţei 
dc rezistenta naţionala peste hornte. Intr’un mo¬ 
ment când sfânta prudenta sau micul calcul men¬ 
ţinea inca intr o cuasi letargic zelul revoluţionar 
al oficialilor dc mai târziu, ca singura numai a 
ştiut sa inmanunchezc avântul generos nl tinere¬ 
tului emigraţiei, mcntinându-l conţinu pc vadul 
istoric al vrerii neamului românesc. Si a fost 
ambasadoare a durerilor naţiei, singura si exem¬ 
plara, si si-a îndeplinit menirea naţionala prinţr'o 
perfecta dozare a bărbăţiei si a bunului simt. 
Cad, tineretul pribeag al neamului a avut dc jus- 

IN SLUJBA 


tificat o dubla si marcata mostenaire: a neamului 
ce-si striga neatârnarea din bezna ocnelor si v㬠
găuni de munţi si a studenţilor eroicelor generaţii 
care l-a precedat in lupta lui. Si. legatara unica 
a virtutiilor naţionale, si-a îndeplinit, conştienta, 
curajoasa, demna... datoria. 

In vara trecuta, prima—si poate singura—aso¬ 
ciaţie româneasca a exilului, si-a încetat, silnic. 
activitatea. Nimic nu a justificat o măsură de re¬ 
presiune. nimic deci nu poate scadea din arbitra¬ 
rul unei masuri care, în plus, se plaseaza pe opo¬ 
ziţie de flagrant divorţ fata de logica politica, 
impusa Occidentului de complexul mondial al îm¬ 
prejurărilor actuale. Si totuşi... 

Cunoscători ai metodelor politicei " tradiţionale ” 
romaneşti, am fost îndureraţi de supravieţuirea lor 
in straninatate. dar nu am fost surprinşi. "Demo¬ 
craţia romaneasca” ne-a obişnuit, cu prisosinţa, 
înante de răsboiu. cu jocul elastic si puţin scru¬ 
pulos al masurilor arbitrare. Am sperat totuşi ca 
aici, în străinătate, unde numai este atotstapânitoa- 
re si nici exponenta—prin decizie proprie—a opi¬ 
niilor publice prefabricate, sa-si revisuiasca mij¬ 
loacele de siluire a lor; daca nu dintr’o vocaţie 
pentru bine. din decenta, sau din elementar res¬ 
pect pentru imperativele impuse dc prezent. Dar 
ne-am ales cu încă o speranţa înşelata, pc lângă 
alte multe. si a trebuit sa capitulam in fata evi¬ 
dentei miscliei. Căci. abdicata depe soclul tira¬ 
niei, oligarhia suprastructurala a României si-a 
mai pastrat o sageata in tolba nclegiurilor: intriga. 

Nu sta în intenţia noastra sa găsim o explica¬ 
ţie acestei masuri stranii. Nu vrem nici sa forţam 
o lămurire într’o problema care. în ultima instan¬ 
ţa. depinde, ca sa fie rezolvata, numai de intere¬ 
sele si spiritul de justiţie al statului francez. Vrem 
sa reafirman numai încrederea în spiritul de justi- 
t:e al unei democraţii occidentale ca Franţa, ex- 
primându-ne speranţa ca Guvernul Francez va 
reuşi, până la urma. sa soluţioneze o problema, 
neînsemnata poate în complexul marilor probleme 
mondialei extrem dc importanta insa pentru setea 
dc dreptate a nedreptăţitului popor român. O in¬ 
fima parte a tineretului obijduitului neam rom⬠
nesc s’a refugiat, cu încredere. în Apus. O noua 
decepţie, peste altele multe, ar putea avea grave 
consecinţe si in orice caz ar ataca, acum când ar 
fi mai necesar ca oricând, încrederea în spiritul 
de solidaritate a lumii libere cu drama poporului 
lor. Lumea libera si, concret, in cazul de fata 
Franţa, sc gaseste astazi în fata unei dificile al¬ 
ternative... 

Rândurile acestea au fost insa scrise mai mult 
pentru cititorul român. Ele nu constituese un apel 
fiindcă nu vrem sa ne substituim studentimii in 
justele ci revendicări. Dealtfel, studenţimea rom⬠
na. tradiţional demna si modesta, nu cerc dcas- 
tadata nimic decât dreptate. Nu cerc nimic 
fiindcă cu instinctul ci a înţeles ca trcbuc sa dea 
acolo unde toata lumea ccrc; si asteapta dreptate 
fiindcă socotcstc ca o merita, însfârsit, după at⬠
ţia amar dc ani dc suferinţa si neînţelegere: si 
fiindcă stic ca ca singura mai simte acum pulsaţia 
înăbuşită a neamului. A i-sc răpi si acest ultim 

bun: justiţia, a o defrauda acum dc aceasta ultima 
speranţa: încrederea in spiritul dc dreptate al lu¬ 
mii libere, ar fi o crima, cea mai covârşitoare. 

Dcaccea semnalam si noi. după alţi confraţi, 
cititorului român acest caz, Din nou s’au adunat 
nouri grei deasupra capetelor copiilor neamului 
românesc. Nu dcmulta vreme, omorânrea altor co¬ 
pii ai neamului, a precedat o groasnica catastrofa 
naţionala. Emigraţie româna: fii atenta! 

Dionisie Gmermani. 

NEAMULUI 


Pentru tine, harnic căutător dc luminii, tinere, 
scriu rândurile acestea. Pentru tine şi pentru 
fofi camarazii tăi ren iţi dc prin sate sau dc prin 
ora-şelc cu parfum dc Ici ale provinciei, nc-am 
inmăn unchiat aci, in paginele acestei reviste şi 
am nl cât uit, după puţin ţclc noastre ale fiecăruia, 
o modestă frânturii dc îndreptar spiritual pentru 
mintea ta asemenea unui o//or imhuihat de soră, 
o vorbă bunii ea o îmbrăţişare dc frate mai marc 

pentru sufletul tău răsucit spre rinţă ea floarea 
către soare... 

A u să. ajungi " puternic" te pregăteşte, ci drept. 
Au pentru binele tău să lupţi şi să munceşti, ei 
pentru binele şi salvarea neamului tău. Nu singu¬ 
ratic, închis in turnul egoismului tău, ei inmănun- 
chiat eu cei dc-o scamă eu tine in slujita neamului, 


soldat viteaz in serviciul comandat al cauzei naţio¬ 
nale... 

Păşeşte hoWritşi goneşte dcla tine toată ispi¬ 
ta şi toate puterile răului. /Sfarmă cu puni rigu¬ 
ros /tlasa minciunii, alungă pofta dc rioaţă cftiaă, 
ocoleşte mirajul şi artificialitatea vieţii de stradă. 
Amin teşte-ţi <\ă eşti venit ari să îndrepţi, nu să 
Ic pierzi. Munceşte şi crede, hi tine şi în cama¬ 
razii tăi sc află sămânţa lumii dc mâine. Faceţi-o 
să rodească prin muu că aprigă, prin jertfa şi 
prin le/tădarea dc sine, Neîncetat, îndârjit, ou pu¬ 
teri retnoite, în slujba aceleiaşi idei: neamul... 

Vasilb Marin. 

"Cuvântul Studenţesc, 20.XI.10W 



% 










liber TATEA 



SOLUŢIA 













CREŞTINA 


c 



LT 



R A 




• : frn(rir al ceasuiu* --- w 

Asp«* ul mal nmcn ire, constă în faptul ca 
labil pentru întreaga r ‘ nu ^ sc poate opune 

dincolo de realitatea unitara superioara 

oomanismtilm maq r ,„ n ,«raţia. aşa cum »<• 

despre lame d ' ivorţnt 3 de creştinism Şi de 

prezinţi! ea astazi. * forţ3 cnr0 s» dnc. 

naţionalism, n» 1 »» poate combate 

pe luptători la moarte" “ ea is r,şi se incadrea- 
materialismnl '**»"' , , rup ând contactul cu 

* «» 1— ■" ftin“d Chiar dacă forţa ma- 

valorile etemnln. srari . .. nu sc Ta instaura 

terială a Kusiei ta aşteptată de 

în lume devărata pace, aceea 

ea,re toate neamnnle ^ ^ rîaboi (şi 

Forţele care *or duce ( (|ac - ) „„ a „ 

rar e astăzi P^nd că ^ ^ şi bo nei 

„ viziune clara şl co . ^ ţi . au fijat acest 

stări ale omemrii. dc şi suprem 

binom conceptual ca P omenirea din or- 

ideal. Ele nscj ‘ - cre ind o societate fără 

dinca naturalăia bum^. ^ Hpgit a de 

:*,f^.iricT «ră altă religie deci. setea de 

bani” 1). , a . a. i%x . 

Nici capitalismul nici 

ploatare o omu u . a tnt „ror negaţii- 

;: r 7nutt reprima o coaceptie superioara a 

vieţii “Capitalismul şi comunismul, cei doi I 
,!Z ai aceleiaşi ideologii n,a,erialiste, se ataca 

şi sc sfâşie in mod surd 2). . 

In felul acesta. riscăm să fim aruncaţi uitr o 
nouă incăerarc. mai cu mplită decât preceden e- 
|e fără ca să putem avea siguranţa ca forţ< le 
binelui" vor găsi până la urmă calea i n a 1 1 el o r 
idealuri spirituale care să poata mobiliza ton e 
sacrificiile, răscumi.ărand durerea morţii. i>i tra¬ 
gedia omenirii este deja prea înaintată ca lum- 
mea să-şi ţmată permite lumi unei noul confla¬ 
graţii, fără să aibă de data aceasta certitudinea 
victoriei. Fiindcă contrariu, suferinţa nu va înce¬ 
ta ci se va multiplica, şi nici foamea de pâine, şi 
nici foamea de dreptate, nu-şi vor fi găsit rezol- 


_ .. . •»_ntima realizare a Domnii- 

"Editura /Vibe'/iei . Pribcgi ei", a fost 

lui Grigore Man0lIeSCU mare j seni „a bucurie, dar 
pentru noi P rl eJ ' f canosc ut, ca noi, 

au de surpriză. Acei ca nco bosenla 

Pe D-l Manoilescu, ace, car. un ^ 

nentru orice cauză bună, şi spim u 

, „ri era vorba de adăugat o căranud u s. nu 
? - ,a Oficiul zdruncinat al neamului, nu se 

m.rJt mira aflându-i fapta, ci o acceptă, ca pe 
“ lege naturală a firii, ca răsăritul cotidian, ş. 

r.-î 

si cult pentru discreţie o cunoaştem-fundea a 
trăit-o—des vu! ui rea indiscretă a gândurilor IU .sen¬ 
timentelor intime, încercate de noi. ce. din iun 1 
•Libertăţii-, la aflarea ultime, realizări a I 
„iei sale. Să ne ierte, densemenea, tonul superla 
cu care îl îmbrăţişăm şi care, cu siguranţă, ne . a 
atrage o mustrare; dar fapta, ca şi omul, e pentru 
„oi superlativă, fiid că c bună-şi in intenţie ş. 
in realizare—, şi fiindcă socotim că numai bunul, 
că numai binele, merită suprema apreciere. 


Gkndind din unghiul sforţărilor americane, D-l 
Grigore Gaîencu constata mai deunăzi cu “ar fi 

trebuit să sc găsească un mijloc de a propune tu¬ 
turor oamenilor şi jx>poarelor care vor sa fie li¬ 
bere, o politică de libertate comună: o viziune 
clarii a eeeacc trebue să fie o lume liberă. Intr 
adevăr, ceeace lipseşte lumii acuma este un H el- 
tathauung al libertăţii Si lumea j sendo-dcmocra- 
ţiei nu îl i>oatc avea, fiindcă nu este liberă. 

Soluţia crizei prezentului trebue căutată în 
altă parte. Pacea şi bunăstarea dc mâine nu vor 
puten izvorî exclusiv dintr'un anumit fel de re¬ 
partiţie nl bunurilor, dintr'o reglementare raţio¬ 
nală a muncii, din statul providenţă. Pacea fun¬ 
dament ai bunei stări economice, nu aparţine or¬ 
dinului material. Pacea, bunăstarea, fericirea şi 
progresul omenirii, întrucât pot fi realizate «le 
oameni şi în măsura în care înseamnă o apropiere 
de Dumnezeu şi o armonizare cu ordinen naturală 
n lumii, nu pot avea alt motor «lecftt dragostea. 

Iar ea. Dragostea, ne conduce la soluţia er«*ştina. 
Fiindcă dragostea este principiul bazic al în¬ 
văţăturii lui Isus ChristoH: “Dragostea este cheia 
păcii pe care Mântuitorul a arunent-o tuturor 
neamurilor din lume. Până la sfârşit ele se vor 
eonvinge, după ce vor fi rătăcit, cercetat >i Incer- 
cat totul, că inafaru de dragostea pe car»? I hnn- 
neaeu a sădit-o in sufletele cmnenilnr, ca o sinteză 
a tutunir Însuşirilor omeneşti, nu este nimic care 
să ne poată da linişte şi pace” 3). 

ÎVnceea credem n«*stră mutat că răsboiul ce vine. 
«laeu vrea su realisese liehidaren comunismului 
şi instaurarea păcii In lume printr'o fraternitate 
a tuturor popoarelor, va trebui organizat pe di¬ 
mensiunile unei formidabile cruciate creştine. CVu- 

eiHtl, care să Încheie rele două milenii de vteaţl 
Şt jertfă creştină printr’un sacru mesagiu „I dra- 
gostei deopotrivă In ordinea socială şi politică, 
i'ât şi. mai ales, In sfera spiritului. 

-•» încheiat 
ln»lli»i. r-.,b.,i mondial. In p,.gii- 

r^xsL' rfr*- 

—- • «rt.? - 

toi dileme’, *“C*1 "col T 1 "" " “Ml» new- 

v.7V~rL7:vr ,r — 

dată" 4). Ţări hivin» nicio- 

soeial rnre este «lefant fr TT rtCeBt n, ° ,liu 

0^-^.;•.. 

N ASU.r. Pohtkvc \. 


A considera “Editura Pribegiei” ca pe o enti¬ 
tate concretă, juridicii, socială , sau chiar cultu¬ 
rală, ar însemnă să-i ştirbim din semnificaţia ei 
globală, ar însemnă să-i limităm esenţele şi va¬ 
loarea ei funcţională. Pentru noi, pentru întreaga 
Pribegie credem, editura lui Grigore Manoilescu 
însemnează mai mult, considerabil mai mult. O 
vedem clădită cu sudoare şi speranţă şi aureola¬ 
tă de focul sacru al credinţii: credinţă în Dumne¬ 
zeu şi în eternitatea neamului. Funcţia ei nu este 
—plasată în realitatea naţional-politică a prezen¬ 
tului—aceea de popularizare sau răspândire de 
cultură, numai. Este geiicrottoare de cultuid , in 
măsură în care dă posibilitate elementului creator 
nl emigraţiei noastre să sudeze o nouă etapa 
tradiţiilor culturale româneşti, şi itfstrtltoare de 

- m AMA • « • A • % A _ . _ 


libere; deaceea preconizează centrarea luptei anti¬ 
comuniste pe credinţa in Crist care, smguru, se 

poate înfrunta cu materialismul. 

Interesantă şi demnă dc relevat este şi con¬ 
cepţia “obligaţiei morale" a marilor puten de a 
reda libertatea pierdută popoarelor asuprite, Dcase- 
menca este de notat rezerva explicită faţă dc sis¬ 
temul democratic ca realizare pozitivă a lumi. 

moderne. 

In fine, considerarea naţionaliştilor ca “adev㬠
raţi patrioţi”, ca “avangardă creştină împotriva 
Anticristului”, etc., ar putea surprinde pe acei 
dintre compatrioţii noştri care s’au distins şi con¬ 
tinuă să se distingă —printr’o “binevoitoare” ex¬ 
ploatare a anumitor carenţe de informaţie ideolo¬ 
gică şi practică a aliaţilor occidentali. Cat pri¬ 
veşte opinia că fără naţionalişti ar fi imposibilă 
minarea comunismului în ţările ocupate, ei fiind 
singurii dispuşi să sacrifice totul”, ne face să ve¬ 
dem în Generalul del Văile nu numai un abil 
tactician care cântăreşte, lucid, orice oportunitate 
favorabilă luptei, ci şi un bun şi sincer cunos¬ 
cător al naţionalismului. 

Lupţător, creştin, conştient de necesitatea fun¬ 
damentării luptei materiale pe o ideologie spiri¬ 
tuală, Generalul del Văile este defapt tipul mo¬ 
dernului cruciat care singur mai poate combate, 
cu şanse de succes, molohul comunist. Iar faptul 
că aparţine—cu state de serviciu impresionante— 
copului de comandă a unor trupe de elită din ar¬ 
mata Statelor Unite, ne întăreşte încrederea că 
sferele calificate ale marei democraţii americane 
sunt pe cale de a face pasul decisiv pe drumul 
care-i va conduce—care va conduce toată lumea 
civilizată—la victorie. 


i î ^ ^ --- J w w I 

culturii, usigurâiulu-i geniului naţional, peste opre- 
liştcle şi siluirile din ţară, posibilitate liberîl <lo 

_ ___ a a _ m * A _ 


» • y v v» - ^ ' - 1 J . # A 

afirmare. Dar este mai mult—şi pentru aceasta, 
îndeosebi, îi mulţumim D-lui Manoilescu—; este 
dovada irefutabilă a voinţii noastre de vieaţă ro¬ 
mânească, liberă şi demnă, este însăşi refuzul Ro¬ 
mâniei autentice şi veşnice de n-şi accepta pieiren. 
Fiindcă atunci când semeţia omului nu sc des¬ 
tramă sub povara “logicei” momentului, atunci 
când greutăţile nu îl împing spre “renunţare”, 
ntunei «lonr putem spera că flacăra neamului va 


“România ".—Gazeta D-lui Frâncu—dacă nu ne 
inşaiă memoria, cea mai veche publicaţie din Ar¬ 
gentina—se menţine, dela apariţia ci, în afara 
clanurilor învrăjbite, arborând atitudinea unei cris¬ 
taline obiectivităţi. Si cel puţin în terenul cri¬ 
ticii gazetăreşti—“revista presei”— România, inde¬ 
pendentă prin structură şi obiectivă prin vocaţie, 

împarte, conştiincioasă, calificative, făcând abs- 

tricţie dc culoarea politică a ziarelor împricinate 

precum şi de calificarea etică a responsabililor ce 
le conduc. Si, trebue să recunoaştem, aprecierile 

sunt mai degrabă laudative. 


A A ^ A A A A W a A • «A « w w w 

Nu dorim să alunecăm pc panta unei poleniici- 
g«*n “artă pentru artă—arta cu tendinţă”, dar ere- 

« • mmm • aa % a • % 


asemenea făclier. 


n mmm mm • --—- J - J ---- 

dem că criteriul dc apreciere propus: “redacţional, 

-- r - _ a - —---- cultural, tehnic, estetic” în judecarea unei publi- 

trere \ictorioanu prin furtună, purtată fiind de cnţii, este—mai ales când e vorba de periodice 

făclieri vrednici. Si (.rigoro Manoilescu, este un politice—cel puţin insuficient. Fiindcă, a face po¬ 

litică înseamnă a milita pentru un crez (ştim 
că în tara româneascăi-s’n dat altă accepţiune) 
şi justeţea crezului contează. Dcpotriva intere¬ 
sează dacă militanţii sunt moralmente calificaţi 
şi, nmi departe, dacă există o corespondenţ ă mi¬ 
nimală intre cele afirmate şi cele făptuite. In 
orice caz însă, criteriile propuse nu pot aven de- 
oflt un caracter ndjectival, nivelul de cultură, per¬ 
fecţiunea telmică, stilul articolelor şi valonren es¬ 
tetică a ziarului (politic) ne fiind un scop în sine 
ci numai mijlocul prin care se milisensl o difu¬ 
zare—mai perfectă sau mai puţin perfectă—a ere- 

• ~ ’ ~~ -.' • Mvum-i v nnu|Mii 111)01* # 

irneteristici «l«,etrinnre « naţionalismului romă- * U,Ui: prln nrtieolt ' tle ideologic, prin luare de 
•SC. Lupta va fi grea şi ingrată fiindcă, ea şi In ,,titudino (n W ^ diferitele probleme curente, prin 
•cit, vor aven de Înfruntat vălul Hon. nl propunere do soluţii, trasare de planuri pentru 

viitor, înfierarea abuzurilor, etc. 

In plus, noordnndu-i genului polemic toată con- 
shbTnţin pe oare n merită, ii socotim cat se ponte 
«le minor, şi chiar negativ, şi eliint pernicios, 
atunci cărui so practică «le “amorul artei” sau 
câiul polei«*şte o conştiinţă cariaţii. Si deaceea, 

“ne bucurăm” nmi puţin <1«» “slMirşulile” anumitor 
confraţi. 


“/ nsemnftri" .—Publicaţia lunară a D-lui Radu 
Jhenen cea mai re«?entă manifestare cultural-po- 
litică a nxlnicei emigraţii roinân<> «lin Argentina, 
umple un gol incontestabil în presa—denltM «les¬ 
tul «le bogată—a exilului. Dc factură pronunţat 
naţionalistă şi sensibilă (sincer şi lucid) la drama 
şi problematicile României de nştăzi, echipa de la 
Jn/temnflri n purces, viril şi eurnjos, să lămnreas- 
«•a opinia publică, a «liasporei noastre asupra 
caracteristici doctrinnrn n nnf ifinuliuimiliil 


ni 

trecut, \or avea «le înfruntat valul dens al ignoran¬ 
ţei r-are se înfăşură, discret şi pudic, într’o reţ«*n 
«le sloganuri pr«>fabrirate, snu “katiuşka” cu 1<MM> 
de săgeţi otrăvite a eternilor calomniatori. 

In afară de un bogat şi variat material de ar¬ 
ticole. IntftmnAri prezintă rubrici fixe ca: revista 
presei, cronica literară, ştiri din ţară, Argentina 
şi străinătate, şi rubrica Inedită “Cuvântul Pri«*- 
temilor“. Din lipsă «le spaţiu şi fiindcă nisa 
părut extri’m de concludentă pentru evoluţia pe 
f-are o marchează acum, faţă dc trecutul recent, 
concepţia îHîlitioă şi chiar ideologică a opiniei 

blice din SI II HTll î t f» __ 9 


ro¬ 


iul- 


blice din anumite zone occidentale, vom insista, 
puţin, numai asupra interviewului acordat do (Jo- 
aeralul din Corpul de Marină nl U. 8. A., P. A. del 
Văile, /n*emnffrMor. 


A«estc rezerve însă nu no Împiedecă si np 
ciem condeiul D-lor Frâncu şi Manzatii, să soco¬ 
tim juste anumite consid«'raţii şi... să citim, cu 
lilnopro. “ UmiiÂnifi*' 


-J-lor. 

Fnţă de opiniile “pacifiste”—dc altfel în con¬ 
tinuu regres—alo anumitor sfere din lumea Apn- 
«ului, O-rnlul del Văile nu vede posibilitate de 
compromis eu Anticrist, pe care îl identifică cu 
comunismul internaţional. Militând pentru o con- 

rmtilin ol.ll v_. • w 


^) Henri Konl -_21 ii.iin 

, ai O 7.. 

’ ' •»•• inWm, n, cmni . rn)0 vuiani 

4 


^•Idie \iriin, activă— s’nr putea spune: nrbangbe 
'** n rrp Ş t inismnlui, interlocutorul însemnări 


W ■•■'■■Mii 

1<>r tnxoa.it iplritnl .Io onnoilioro, nlilhidOnea, rtr 
-n imiicntonro n li,„oi forţ „ „ crad|nţ , „ 


1 enczuclfi' — (’orcHpondcntul nostru din \’rno- 
r /ur*ln no ^omnnlonzTt ronmrrnbiln notivitnto n ooni- 
pntriotului nostru Aurol I>in(*onosou n! mrui tn- 
lf‘Ut judnnmd dupR nunioronnc orltiol npilruto în 
lirosn Vonoznolnnu—pnro n fi ouoorit dojn lafuon 
nmcrionnîî. I iotorul 1 Mnoonoson so fîiouno oonusout 
inon din ţnrîl undo n rouşit hm rocoltozo nuniomn- 
ho promii şi distincţii ont nproojoron unnniinu n 
critioii romAnoşti. Sosit noimi pntm nni In Hornn. 


nic muzelor, crcindn-ţfi baze aigure iji solide. In ca¬ 
drul unui gen pictural inedit, care aven hH- 1 asi¬ 
gure succesul şi popularitatea, mai târziu, ui lu¬ 
mea americana. Intre altele, i-s'a încredinţat în 
1049, în Lima, executarea unor panouri mura¬ 
le_i a Feria din Octombrie—care s’au bucurat dc 

un meritat succes. Actualmente execută portretul 
Doamei Rosario dc Suarcz Flamerich, soţia Pre¬ 
şedintelui Republicei. 


Venezuela. — Acelaşi corespondent ne semnalea¬ 
ză activitatea meritorie a altor doi compatrioţi 
care prin ţinuta şi realizările lor au dus în de¬ 
părtările Amerieii de Sud numele bun al adev㬠
ratei românităţi. Cu oi eşim din domeniul realiz㬠
rilor culturale româneşti de peste hotare, dar ne 
place să-i cităm, fiindcă virtutea a ajuns tot atât 
de rară ca şi talentul, si petruncă creiom că dacă 
talentul românesc poate răscoli conştiinţa lumii 
libere, păstrând vie şi mereu prezentă imaginea 
nedreptăţitei Românii, virtutea este indispensabilă 
pentru creerea unor fundamente solide şi sunutoa- 
se intr’o Românie “a dorinţelor noastre”. 

Este vorba de Românii, de puţini ani sosiţi în 
Venezuela, Popa Toma şi Tincovici, care au reuşit 
în cel mai scurt timp să câştige încrederea auto¬ 
rităţilor venezolane. Si, când te gândeşti că pen¬ 
tru aceasta nu a fost nevoie decât de muncă, 
cinste, abnegaţie şi discreţie, nu îţi vine să te 
mai miri de insuccesul atâtor “personalităţi”, “co¬ 
mitete”, “ligi”, etc., care au socotit oportun 
să-şi trocheze virtualităţile ancestrale prin sloga¬ 
nuri şi aforisme împrumutate străinătăţii. 


Două calendare româneşti. — Seria realizărilor 
româneşti din refugiu s'a îmbogăţit. Ia început de 
an, prin două noui calendare de perete, corespun¬ 
zând anului Domnului 1952. 

Unul a luat naştere în sbuciuninta lume roniâ- 
nenscă i» Phrisului şi se dntoreşto efortului şi spi¬ 


ritului de sacrificiu a D-lui Giiinescu, celălalt nc 


soseşte din mai îndepărtata—şi, bănuim, din punct 
de vedere românesc, mai patriarhala—Canadă, şi 
reprezintă rodul muncii Prea Cuvioşiei Sale P㬠
rintele Dr. Petre Popescu. Amândouă sunt realizato 
în perfecte condiţiuni tehnice şi demonstrează atât 
spiritul de abnegaţie—acompaniat, credem, de mul¬ 
te privaţiuni—cât ţi talentul dc compoziţie a an¬ 
samblului, a celor doi autori. 

Sperăm ca, împreună cu calemlarul ataşat nu¬ 
mărului de Crăciun al Libertăţii, să îndeplin«‘as- 
că o funcţie utilă in refugiu, menţinând trea¬ 
ză în memoria pribegilor cronologia Sărbătorilor 
sfinte şi a datelor mai marcante evocatoare a mo¬ 
mentelor cruciale «lin istoria românească. 


(Din lipsă de spaţiu amânăm pentru numărul 
viitor al Libertăţii publicarea recenziilor primelor 
trei volume apărute în Editura Pribegiei. Dăm 
însă mai jos o listă de opere apărute, sau a c㬠
ror apariţie a fost anunţată pentru anul în curs.) 


t'nrti a pa rut r Pi 1951: 


Ştefan Bariu : .1 Cuvântului Par (îxienie) 

Elinde: tphiţ/enia (teatru). 

Vintila Ilorin : \ murit un Sfanţ (poeme). 
Toador Iolrns: Sfintitorii de Icoane (roman). 

J. N. Man/.atti : Iti mai aduci aminte doamna. 


Cârti cuptinsc in programul anului 1952: 


Domnita Ileana: 1 iuta reinerpe (titlu provizoriu). 
D. (\ Amnar: Itarmanla in linie dreapta (es. polit.). 
(Jheorghe numliostl) : Cerul era putred (roman). 

Al. llusuloeonmi: llreviar de ist. Ut. romane. 

Aron (’otrns: Printre Oameni in mers (poeme). 
Yiilginla Ootrim: Pin Zările Uamasr'n Crma. 
Alexandro Frâncu: Eseuri politice (tit. provii.). 
Mlrcea Elia«le: Amintiri (titlu provliorlu). 

Vintila llorin: I cipasul Teofil (nuv. fantastice). 
T<*a«lor loras: Cine conta (roman). 

«•rin. Manoilescu : l iota Cuv. Jrimta Valaha. 

.1. N. Man/.atti : Alte schite si amintiri (tit. provlz.). 
.1. N. Mausatti : Zece cântece de Inima Albastra. 

\V. l’etrovlcl : Oaspete i.n Juposlavia (mărturie). 

Ion I'rntopopesru : Probleme dr Mâine in liomania. 
riieodor Scortescu: Magie Alba (povestire). 

1 Ari in fi I Selearu : Fuit (juondam Ilioueum (portrete). 


şi-n enniUQat ascensiunea spre sferele superioare 


In plus, n a părut Psaltii ea, tradusa «le Grigore Mn- 
noilcnru si sunt In pregătire Carte dc Cetire Pentru 
miri si mari. aleatuitu de Grigore Manoilescu si J. N. 
Manta! ti si llingrafia Culturii romane îngrijită «Io 
Vintila Ilnrin. 

Sub tipar se gnseste volumul lui Milinll Nlculcscu, 
Amintiri In uniforma. 




LIBERTATEA 






TI NU A 



E A 








Arful dc la 2i Ianuarie— Unirea Principate- 
j ol l—este scump tuturor Românilor. El a legat 
copilllria noastră în cântecele acelei înfrăţim a 
inimilor româneşti, care cu grăbire reuşiseră, în 
focul unei sacre cuminecări, să sece Milcovul din- 

tfo sorbire. 

oj Ianuarie nu era numai o autversare, era o 
promisiune! Promisiunea ră făcând aşa şi-n viitor. 
Românii vor reuşi să-şi scoată neamul, întotdeau¬ 
na, din cele mai firele primejdii. “Vnirea face pu¬ 
terea ” devenise o lozincă a I ărilor româneşti! 

Abia mai târziu, (cu vârsta), 2h Ianuarie a 
devenit şi mândria unor minţi tinereşti, la gândul 
acelei conştiinţe şi prezente a instictului românesc 
in istorie, la gândul că suntem valabili. Iar inima 
s'a înfiorat de mândrie si încredere, contemplând 
pasul de naştere al României în istoria modernă. 

Costake Negri, Yasile Alexandri, Nihail Cogălni- 
ceanu. Alexandru Cuza, moş Ion Roată “albii şi 
“roşii" in genere, din Divanul adhoc, au fost fraţi 
care s'au certat poate mai târziu, dar au făcut 
atunci ceeace a trebuit Deaceea i-am primit in ini¬ 
mile noastre ca prieteni. 

l’nirea a fost continuată şi mai târziu. Cu o 
iuţeală vertiginoasă, neamul nostru a executat po¬ 
runcile interioare ale destinului său. Iar oamenii 
politici au servit aceste porunci. Folosind o altă 
împrejurare favorabilă, aşteptată subconştient de 
întregul neam şt întrevăzută de licăririle lui Băl- 
cescu, Nicu Filipescu, Octavian Ooga, Ionel Bră- 
tianu, Regele Ferdinand (cel care învinsese Ilohen- 
zolernii în propria sa inimă), soldaţii români, 
“Consiliul DirigenC şi "Sfatul Tării, au dat Ro¬ 
mâniei acele i Decembrie şi 27 Martie, care săr¬ 
bătoreau alipirea tuturor Românilor, realizarea 
Unirei naţionale. 

Unirei acesteia ii corespundeau însă alte porun¬ 
ci interioare, pentru viitor. O simplă unire terito¬ 
rială, fără topirea şi aliajul spiritual al unei nou> 
unităţi, nu era suficientă, reprezentând mai degra¬ 
bă o nouă fo ntă fără fond. Astăzi, când unitatea 
Românilor in ţară este realizată sub focul suferin¬ 
ţelor deacasă; când Românii neinregimentaţi, libe¬ 
rali, ţărănişti, partizanii Generalului Rădescu, le¬ 
gionarii, sunt primiţi deopotrivă la potirul morţii; 
rând în emigraţie se spune legionarilor că “sunt 
întâi legionari şi peurmă Români"; când ani dea- 
rândul au fost respinşi dela formula unei unităţi 
româneşti, pentru a fi ţinuţi înadins iafara “ trebu¬ 
iturilor ţării " şi "meritelor electorale de viitor"; 
când s'a nutrit speranţa ca Aliaţii să reinstaureze, 
pur şi simplu, reciti privilegii pe vechi locuri; 
rând grav instalaţi la posturi de conducere, unii 
compatrioţi ar dori să strige Românilor ritmicul 
“Avânţi Havoia"; să ne fie îngăduit a revendica 
contribuţia geileţiei legionare la unitatea de fond 
a neamului românesc. 


Este un lucru ştiut că unitatea sufletească a 
provinciilor româneşti nu a fost realizată, în ge¬ 
neral, de vechea generaţie, ci de noua, (veche şi 
noua nu în sensul vârstei ci al mentalităţii. 
Luptele generaţiei de la 22 au pornit dela Cluj 
.v» s'ou răspândit cu o iuţeală fulgerătoare în conş¬ 
tiinţa tuturor provinciilor (laşi. Bucureşti, Cer¬ 
năuţi, etc.). Ardelenii au acceptat curând apoi con¬ 
ducerea supremă a unui Moldovean. In închisorile 
României s'au cunoscut toate provinciile, topite în 
viziunea unei Românii "schimbate la fată”. Când 
guvernele dela Bucureşti ţineau la distantă sufle¬ 
tească pe Românii din Macedonia, din I imoc, sau 
din alte ţinuturi risipite dincolo de fruntarii, fără 
a proteja măcar şcolile naţionale de frica compli¬ 
caţiilor "neinteresante", noua generaţie a fost acea 
care ani de zile i-a primit m casa sufletului ro¬ 
mânesc. 

împotriva hoardelor roşii, în Spania, a plecat să 
lupte o echipă . “o tuturor provinciilor”, si arde¬ 
leanul Moţa, cu Munteanul Yasile Marin, murind, 
au mărturisit pentru întreaga Românie. Aceeaşi 
Românie a “tuturor provinciilor ” a suferit şi sân¬ 
gerat în închisorile germane, în timpul celui de al 
doilea răsboiu mondial. 

Nu se poate face vechii generaţii, (veche în înţe¬ 
les nu de vârstă, ci de mentalitate), imputarea si 
nedreptatea de a spune că nu a aderat politic la 
unirea pământurilor româneşti. România nu a cu¬ 
noscut un partid separatist. Dar în ceeace priveşte 
unitatea sufletească, vechea generaţie a lăsat de 
dorit. 

îndată după răsboiu, tratativele pentru o fuziu¬ 
ne între Ionel Brătianu şi “Partidul Naţional” al 
lui Iuliu Mania, au eşuat. Aceasta nu înseamnă 
nimic, însă nereuşită a luat un aspect de poziţie 
regionalistă (munteană sau transilvană). Ani dea- 
rândul partidul liberal nu a putut pătrunde în ci¬ 
tadele "naţionale" din Transilvania şi Banat. Ca¬ 
drele partidului naţional-tărănesc din aceste pro¬ 
vincii, nu au fost, la rândul lor, ţărăniste, ci “ na¬ 
ţionale”. 

Mulţi oameni politici, pe tot cuprinsul tării, 
dacă nu au făcut separatism, au făcut din belşug 
“ regionalism". Acest lucru nu s'a întâmplat în 
noua generaţie. 

Transilvania, Banatul, Bucovina, au dat unele 
din rele mai puternice cetăţi ale popularităţii le¬ 
gionare, Ele au continuat în a da cadrele cele mai 
tenace. 

Bă trecem, aşa dar, peste imputările, de abili¬ 
tate îndoelnică, ale formulii "întâi legionari şi 
peurmă români", şi să revendicăm toti Românii la 
un lor, din adâncul senin al conştiinţei, adevărul 
că România se află într'un proces de contiuare 
a unirii din 1859. 

Ckişu Axente. 




V E R/ T A S 


V 


N 




La începutul lunei Ianuarie, Senatorul Taft, 
unul din viitorii candidaţi la prezidenţia Statelor 
Vnite, a acordat un interview care poate fi socotit 
crucial în politica externii a unei republici demo¬ 
cratice. 

Răspunsurile date constitiiese. fără îndoiala, 
oglinda fidela a liniei de conduita pe care o va 
urma fără şovăire cunoscutul senator, în cazul 
instalării sale la Casa Albii. Ceeace interesea¬ 
ză peste măsurii, punând în lumina o schimbare 
totala de atitudine şi concepţie pentru noua orân¬ 
duire a Europei, sunt punctele in enre indica cu 
hotărâre pe cine trebue sa se bazeze în primul 
rând Statele Unite, în combaterea şi distrugerea 
imperialismului sovietic. 

Dupăcc clarifică poziţia personală, respingând 
cu indignare credinţa răspândita în Europa că ar 
fi izolaţionist, sau că s’ar fi rostit, pentru nnărn- 
ren Extremului Orient în defavorul alianţei atlan¬ 
tice, declară ea este partizan ferm al apărării, 
Occidentului, cu condiţia ca şi Europenii să se 
pregătească şi să nu aştepte totul dela Americnni. 

V Dupăcutn America nu nr putea fi npărătă fără 
Americani,—spune Robert Taft,— tot aşa Europa 
nu ponte fi npărntăfără Europeni. Americanii nu 
pot face totul singuri şi naţiunile occidentale tre¬ 
bue mii vină fiecnre, fără nicio excepţie, cu cota 
proprie pcntni apărarea comună. 

K-. Evident că nceastă ultimă idee reprezintă o 
ii mica punere în întârziere, faţă de tergiversările 
£ până ncum, a înfăptuirii rapide a armatei 

europene. 

Ihlpăco deplânge pierderea Chinei în favoarea 
comunismului, confirmă că dencum înainte, atât în 
Europa cât şi în Asia, va fi stăvilită orice Încer¬ 
care de expansiune roşie. lVntru neenstn, Gormn- 
nia şi Japonia—pe care le consideră "doua dintre 
popoarele cele mai eficiente dopo glob”— trebucse 
câştigate apărării comune. 

r r «'ed că Stalin personal, — continuă senatorul 
Taft — ar fi fericit dacă ar putea să schimbe Chi¬ 
lia cu (îermanin occidentală, şi chiar cu Japonia. 

In privinţa Germaniei, preconizează o nouă po¬ 
litică de apropiere—-condamnând pe aceea dusă în 
trecut—întrucât baza cea mai sigură pentru o 
alianţă este interesul comun, şi acest interes exis¬ 
ta între americani şi germani. 

Pericolul comunist îl consideră atât de mare, 
încât numai un bloc îl ponte opri, şi la acest bloc 
piatra de bază este Germania, pentru Europa, şi 
Japonia, pentru Asia, 

"Dăm Germania cade. Franţa, Marea Rritanle, 
Italia, Olanda, Belgia şi Ţările Scandinave sunt 
deschise atacului comunist." 

Subliniam la începutul articolului, că declara¬ 
ţiilecoriHtituesc o revizuire radicală, deschizând o 
nouă eră în politica externă Statelor Tiuite. Să 
nu se creadă însă că această schimbare tota¬ 
lă este preconizată numai de Senatorul Taft. Ma¬ 
joritatea conducătorilor politici sau militari ante- 


O 


ricani, Riint convinşi de necesitatea oi, susţinând-o 
ca pe unica soluţie menit'' să oprească planul co¬ 
munist de dominaţie mondială şi să readucă ome¬ 
nirea pe făgaşul respectării tuturor libertăţilor 
umane. Numai la câţiva ani dela capitularea Ger¬ 
maniei şi Japoniei datorită concursului atât de 
binevoitor al "Marelui Stalin”, opinia publica 
americană a suferit o modificare atât de mare, 
încât se vorbeşte acum de o alianţă cu acei pe cari 
odinioară îi numeau pur şi simplu "cx-enemi”, 
pentru a combate cu tontă tăria pe fostul aliat, 
socotit în prezent inamicul umanităţii. 

Evenimentele care s’au succedat de la termina¬ 
rea răaboiului, au desvfiluit omenirii adevărata 
făţă a regimului de teroare dela Moscovn. Cola¬ 
borarea dintre foştii aliaţi a devenit imposibilă, 
—T . R. S, S. trecând la arde de agresiune făţişă 
şi preparând prin toate mijloacele viitorul conflict. 
Adevărul a eşit la lumină cu triata propaganda 
întreţinută de Kremlin, chiar printre statele occi¬ 
dentale. Susţinătorii unei înţelegeri cu regimul 
moscovit continuă să piardă din influenţă, pentru- 
cS almei nu mai ponto fi înşelat. 

E drept r*n se mai găsesc încă partizani ai îm¬ 
păcării r*n Rusia Sovietică, enrf* înoonroă să de¬ 
monstreze binefacerile unei conlucrări pacifice faţă 
de ororile unul al treilen răsboi mondial. Aconştin 
însă reprezintă negaţia adevărului, pentrucă 
colabornro CU colosul asiatic o dovedeşte întreaga 
istoric—nu este cu putinţă. î\ R. S. S. este pu¬ 
terea oare, prin activitatea ei po tonte tărâmurile, 
şi-a dnavăliiit. hotărârea de a nn înceta lupta 
Până nn va reduce în sclnvio întreg globul, 

Stntolo I nito au înţeles realitatea şi par hot㬠
râte sa nu mai cedeze în faţa agresorului mondial. 
Deaceea schimbarea totală de poziţie în politica 
extern.i şi dorinţa de n conlucra en toată lumea 
şi de n organiza pe toţi acei care au fost întot¬ 
deauna anticomunişti, care de multă vreme au 
denunţat pericolul eo-1 reprezintă Itusia pentru 
civilizaţie, cari au luptat eu arma în mână contra 
hoardelor bolşevice şi cari sunt gata să-şi verse 

sângele pentru nimicirea celui mai mure flagel din 
istoria omenirii. 

l.egea de curând votată şi sancţionată, pentru 
ajutorarea centrelor do rezistenţă din ţările de 
dincolo de cortina de fier, şi a refugiaţilor aflaţi 
in occident pentru a organiza lupta de eliberare. 

cate a Ntârnit un val de proteste şi note diplo¬ 
matice «lin partea blocului oriental —dovedeşte den- 
semenea noua orientare n politicii americane. 

Vremea trnnznctioniştilor, colaboraţioniştilor, 
pescuitorilor în apă turbure, a trecut, A bătut 
censul acelora cari nu stat neclintiţi în atitudini 
lor dârză nnti-holfocvică, cu toate vicisitudinile 
s nu abătut asupra lor in ultimii ani. 

Adevărul şi dreptatea trebue «ă învingă, oricâ 
te piedici ar aven In cnie. 

I’rof. Florin Diaconkrcu. 


II 

CP 


IN MARGINEA UNEI 

CÂRTI 

Doamna Adriana Georgesou-Cosmovici a publi¬ 
cat o carte de talent şi curaj, in limba franceză, 
"Au commcncement (Hait la fin”, cu subtitlul "La 
dirlature rouge de Bucarest”. In paginile ei auto¬ 
area a strâns laolaltă experienţa ei de viaţă sub 
regimul comunist între anii 19ââ-f9â8 an în care 
a isbutit să se refugieze în apus. Doamna Cos- 
tnovici a fost şefă de cabinet a Generalului R㬠
descu in timpul ministeriatului său de scurtă dura¬ 
tă si deci cunoaşte drama ce s'a desfăşurat la 
Bucureşti, din creştetul evenimentelor. Revelaţiile 
ce le face, sub aspect politic, desigur că nu conţin 
nimic sensational, nimic nou peste ceeace ştiam. 
E mai degrabă o confirmare a tezelor cunoscute. 
Aşa, de pildă, recunoaşte că, de şi armata roma¬ 
nă lupta de şase luni pe frontul din Ungaria, Ro¬ 
mânia nu se bucura de dreptul cobeligeranţei. Ge¬ 
neralul Rădescu insista mereu fără rezultat ca 
această recunoaştere să se produ ă din partea 
Bovietelor şi a celorlalţi aliaţi. Ne interbăm atun¬ 
ci, uluiţi de această situaţie cu totul unică în 
istorie, cu ce titlu luptau cele 18 divizii româneşti 
din Ungariaf Cum de s'a admis expedierea lor 
pe front, înainte de a se preciza nouile obligaţii 
dintre Români şi Ruşi? Nu avem la îndemână 
niciun alt răspuns decât acela că Românii au fost 
trimişi pe front ca o pedeapsă pentru campania 
lor din Rusia. 

In partea întâia, D-na Adriana Georgescu-Cos- 
movici îşi ia osteneala să ne povestească pătăniile 
ei decând făcea parte din reţeaua de rezistenţă 
"antinazistă” şi "anti-antonesciana”. Mult lucru 
nu ne spune, rentrucă nu are dealtminteri ce. 
încerci un sentiment penibil văzând cum autoarea 
forţează nota voind să dea patină eroică unor în¬ 
tâmplări banale. Complotul contra Germaniei se 
pregăteşte doar cu ştirea Guvernului. Era poliţia 
în persoană, cum ar zice Conu Leonida al nemu¬ 
ritorului Caragiale. Primii iniţiaţi erau Mareşalul 
şi Mihai Antonescu. Toate organele statului, în 
forme şi grade diferite, conspirau la deslipirea Ro¬ 
mâniei de Adă şi la pregătirea propriei lor nimi¬ 
ciri. A vorbi de o rezistenţă "antifascistă”, în sen¬ 
sul de a-ţi asuma riscurile închisorii şi ale plu¬ 
tonului de execuţie, este, cel puţin, exagerat. 

D-na Georgescu Cosmovici incepe amintirile cu 
o sală lugubră de spital militar—unde făcea servi¬ 
ciul ca soră de caritate voluntară. Salonul muri¬ 
bunzilor. Feţe pământii, ochi sticloşi, glasuri su¬ 
focate de apropierea morţii, care nu mai aveau 
altă dorinţă decăt o picătură dc apă pe buzele 
arse. Apoi, sora dc caritate devine rezistentă. îm¬ 
parte tracte de propagandă şi stă ascunsă, undeva 
pela Câmpulung, căutată de "cerberii” poliţiei. 
Partea a doua cuprinde filmul politic ce s'a 
şurat la Bucureşti între 23 August şi inter¬ 
venţia lui Vişinslfi. D-ra Georgescu face o ascen¬ 
siune rapidă: reporter al ziarului "Viitorul”, mem¬ 
bră a tineretului liberal, şefă dc cabinet a Gene¬ 
ralului Rădescu. Tn cătcva săptămâni c aşezată 
acolo unde se joacă destinele neamului. Tot ceeace 
nc relatează autoarea din timpul căt a funcţionat 
la Prcşidenţia Consiliului poartă pecetea implaca¬ 
bilului, Guvernanţii, în frunte cu Generalul Ră- 
Icscu, sc sbat să salveze ultime Ic fărămituri dc 
suveranitate naţională din strânsoavea ursului so¬ 
vietic. Dar, înzadar. "Au commcnccmcnt (Hait la 
fin", cum îşi intitulează autoarea atât dc sugestiv 
cartea, ('c bine era să sc fi ştiut înainte dc 
23 August acest lucru... Comisia aliată... c comi¬ 
sia sovietică. Forţa pe cave să sc sprijine Guver¬ 
nul... e pc front, iar Ana Pauper îşi permite să 
facă revoluţie sprijinită dc tancuri/c ruşesti, care 
defilau prin faţa Palatului Regal, oridccâtcori era 
vreo rezistenţă romanească■ dc domolit. Nici în 
politica internă română nu sc putea conta pc un 
front solidar. Toţi sc eschivau dc răspunderi. Când 
era situaţia grea, când vreun glas bărbătesc 
răsună, ceilalţi făceau gol in jurul lui. 

Apelul la popor al Coralului Rădescu — pc 
care autoarea nc face bucuria să-l reproducă in 
carte — na putea avea alt efect decât o înrăut㬠
ţire a situaţiei, o replică brutală şi deci silă din 
partea Moscovei. Arest apel era necesar, el imor¬ 
talizează un moment, el sc adresează istorici ce¬ 
lei mari, dar politie nu rezolvă nicio problemă. 
Intr'o lună, două, chiar fără ieşirea bruscă a 
Generalului Rădescu, se producea acelaşi lucru. 

E naţiunea care-şi strigă disperarea prin glasul 
Generalului Rădescu. E un act dc temeritate, c 
îndrăzneala dc a-i spatie călăului in ten (iile ce le 
arc, innainie dc a se fi strâns dotat funia in jurul 
gâtului. 

Partea treia nc dcsrălue suferinţele i'c Ic-a in¬ 
durat autoarea în închisorile comuniste. De astă- 
tlafă prigoana c reală. D-na Goorgcscu-Cosmorici 
intră Intr'o reţea dc rezistenţă ;.» face legatară cu 
Generalul Rădescu, ascuns in Logaţia britanică. 
Intr o bunăzi c ridicată tlcpr stradă dc agenţii si¬ 
guranţei şi târâtă In beciurile Ministerului de In¬ 
terne. Ilc aici încolo tablourile se succed ca Intr'o 
imagine de infern. Un chin întrece pe celălalt. Cu 
fiecare "Oomviando " dc supliciu, o nouă zonă dc 
gr oară işj fure, apariţia. Făpturi desuman izatc, ti¬ 
puri bestiale, cu stigmatele crimei pc faţă şi în 
suflet, se năpustesc asupra victimei ca să smul¬ 
gă declaraţiile trebuincioase ta proces. Si când nu 
Ic obţin îndată, isteria lor ucigaşă creşte, reluând 
‘‘cercetările” cu şi mai marc rălhătccic. t'eeacc sc. 
urmăreşte in primul rând este degradarea fiinţei 
umane, distrugerea oricărui sentiment de mândrie 
şi demnitate personală . Prin foamete şi tortură, 
prin mizeria neagră, re domneşte. în închisori şi 
mai ales prin acei sentiment dc părăsire cc-t în¬ 
cearcă deţinutul văzând că dincolo de ziduri uu 
mai există nicio autoritate şi nicio forţă care 
să-l ia sub protecţie, sfârşeşte prin a renunţa la 
orice împotrivire. 


/ entru legionari, aceste descrieri nu sunt noul. 

ioga U hflit m oarnea 9* sângele lor încă din 
. . » c(i nd imensa masă românească, şi 

nici tineretul liberal nu se sinchisea de pereţii 
stropiţi dc sânge din beciurile poliţiei. 

Doamna Adriana Georgescu Cosmovici are me¬ 
ritul de a fi prezentat Apusului o pagină vie din 
tragedia românească, a "eliberării”. Bă sperăm 
că va mişca sufletele şi va avea ecoul dorit intr'o 
lume care deabia acum începe să. înţeleagă în ade¬ 
vărata lor lumină realităţile de dincolo de cor¬ 
tina de fier. 

Red. 

Q RECENZIE A CÂRTII DOMNULUI HORIA SIMA 

“LA DESTINEE DU NATIONALISME" 
din "LA PRESSEi - (Canadâ) - 5. I. 1951. 

Redăm mai jos, in traducere romaneasca, eateva 

extrase din recenzia făcută de "L a Presse” cârtii 

Dumnului Iloria Bima, sub semnătură lui Fran- 
iois Lalonde. 

” O perii scriitorului roman D-l Iloria Bima i-se 
poate aduce elogiul de a spune ca va face sa re¬ 
flecteze deopotrivă pe prietenii si pe inamicii na¬ 
ţionalismului, datorita magistralei puneri la punct 
a acestei doctrine, cat si a prezentării unor fapte 

puţin cunoscutte sau chiar ignorate de istoria 
europeana recenta. 

Naţionalismul, dispreţuit in Europa fiindcă s'a 
asociat, in lipsa altui sprinjin, cu Axa execreta, 
si care, in alte continente, are o presa proasta 
fiindcă, se pare , nu i-se cunosc decât deriatiile 
si exagerările, a servit cel puţin in Europa orien¬ 
tala prin intarzierea cu cel puţin 25 ani a domi¬ 
naţiei comuniste. Naţionalismul isi are rolul bine 
trasat in rezistenta mondiala contra pericolului 
roşu, daca se vrea sa i-se opună ideologiei comu¬ 
nice—pe cat de falsa, pe atat de dinamicor—mai 
mult decât o simpla tehnica. Pentru autorul nos¬ 
tru, democraţia, indispensabila, nu este decât un 
simplu mod dc guvernământ si nici decum o con¬ 
cepţie a existenţii .” 

Pe aproape doua coloane, autorul recenziei face 
o judicioasa analiza a "Destinului Naţionalismu¬ 
lui”, raliindu-se intru totul doctrinei si soluţiilor 
expuse de D-l Iloria Bima. Principii latente in 
doctrina si practica legionara, definite, ordonate 
intr'un sistem doctrinar si revelate Occidentului 
de autorul lui "Destinde du nationalisme”, sunt 
acceptate fara rezerva, ca adevăruri absolute, de 
recensorul lui "La Presse". Numeroase citate din 
tot cuprinsul cârtii analizate, dau o imagine fidela 
deşi frugala a conţinutului operei D-ltii Iloria 
Bima, si recoltează elogioasele aprecieri ale lui 
Franqois Lalonde. 

Apusul a început sa dea din ce mai numeroase 
probe de înţelegere a doctrinei si a problemati¬ 
cilor Icginftnvct C?l făr st atunci canasur^cxpuse 
de "personac non gr atac" oficialităţilor balcanice 
antebelice. Adevărul cauzei si luptei noastre a 
scapat mai demult dc povara si riscurile interpret㬠
rilor halucinante si interesate ale "judecătorilor p㬠
mânteni" si castiga deja primele manşe fata dc 
juriul larg al omenirii. 1 'om mai arca mult dc 
aşteptat pana la o revizuire a poziţiilor " tradiţio¬ 
nal democratice" romaneştif 

(Libertatea vu face recontia cârtii Domnului 
Iloria Sima in numărul niitor.) 

ARON COTRUS 


"DRUMURI PRIN FURTUNA II 


M 


Veteranul poeţilor noştri din pribegie şi marele 

bard al frământatei noastre generaţii, Avon Oo- 

truş, a editat în Spania, la finele anului trecut, 

un nou volum dc poezii, care încoronează, pentru 

un moment, una dintre cele mai rodnice activităţi 

§ 

culturalo ale exilului românesc. "Drumuri prin 
Furtună" născut din furtuna dramei româneşi, este 
însâ mai mult decât o "contribuţie culturală" care 
să îmbqgăţească cu un articol, cronica statistică 
a realizărilor româneşti peste hotare; este o fres¬ 
că incomparabilă a sufletului românesc, smulsă 
din străfundurile cele mai tăinuite, cele moi inti¬ 
me, ale "lon"-ului veşniciei valahe; c zapis dc foc. 
al neamului reavăn fii mandra, tren tnit in ascut i- 
şurile dc firez ale vracurilor dc restrişte: c însuşi 
chiuitul dc răsmerită a miilor dc panduri si haidu¬ 
ci ai istorici noastre, enre-fii striga'n patru vânturi 
neatârnarea fii setea dc dreptate. 

Mărturisim neputinţa in a face o recenzie căr¬ 
ţii lui Avon Ootruş. E o producţie literară, fiindcă 
împlineşte condiţiile operilor literare; şi e satura¬ 
tă de sensibilitatea artistică a autorului... Dar a 
analiza critic opera lui Ootruş înseamnă a Ic si¬ 
tua intr'o poziţie critică fată dc in să şi perma¬ 
nenţele sufletului românesc—şi acesta scapă elu¬ 
cubraţiilor criticei literare. Poezia tui Ootruş este 
istoric —viziune concentrată a sentiment ului su¬ 
biectiv istoric românesc—şi este o fină analiză a 
simţirilor, vocaţiilor şi virtuţilor neamului. Fap¬ 
tul că totul îmbracă o formă, literară, c accident 
- măiestru accident—şi c periferic eseu ţii adânci 
a operii. Deaceea, prăsnuiudu-I pc Avon Ootruş, 
rectificăm calificarea limitativă—dc "poet", atri- 
buindu-i pc. aceea a unui autentic interpret al du¬ 
rerilor, sbnciumului .şi vrerilor naţiei, atât <lc con¬ 
centrate in rnlburata trăire a generaţiei noastre. 

* * * 

(Sub semnătura tui Dino Lupi, a apărut în "La 
rome de eutture europecnne" o critică a operii tui 
Aron Ootruş. O semnalăm atenţiei cititorilor noş¬ 
tri fiindcă, in afară de f apt ut că represiv tă o opi¬ 
nie calificata şi autorizată a criticii occidentale, a 
reuşit să. sesiseze perfect esenţele artei poetului 
român. Opera "poetului cu muşchi dc oţet"... "este 
expresia din ce in rc mai perfecţionată a unei na¬ 
turi sincere şi plină dc huinnnit.ns" sunt cuvintele 
cu care încheie dino Lupi o critică judiciosH şi 
completă.) 
















6 



libertatea 


COMUNITATE 



SIMŢI- 



HISPANO-ROMANA 


1 3 


f 


a n u a r î e 


Spania nu este şi niciodată nu n fost pontru 
Români o “străinătate". O realitate mai putor- 
nicu decât comunitatea de origine, a constituit-o 
conştiinţa unui deNtiu istorie comun, a unei in¬ 
terpenetraţii sufleteşti şi spirituales indestructi¬ 
bile, caro a topit spaţiile şi a sincronizat biltaia 
inimii şi ritmica problematicelor celor două po¬ 
poare Nurori. Plasate de providennţa iu extremităţi¬ 
le geografice alo continentului nostru, au îndeplinit 
în veacuri nceeaşi funcţie istoricii de gardiene fi¬ 
dele ale civilizaţiei creştine, de granieero hota ni te 
şi conştiente la margine de lume, şi, împotri¬ 
va puhoaielor invadatoare a hoardelor lui Anti¬ 
crist. Animate de o conştiinţă profund creştinii 
—realitatea creştinătăţii constituind dominanta 
lor concepţională în răstimp de două milenii—au 
prăsnuit acelaş tip de erou: eroul creştin, şi au 
exaltat o aceeaşi virtute: spiritul do jertfă, în 
serviciul Dumnezeului creştinilor şi în acel al 
neamurilor lor. 

Neamul, Dumnezeu, au constituit din totdeauna 
coordonatele spirituale comune ale spaniolului şi 
românului. Deaceeu suferinţa unuia-pentru cau¬ 
za neamului, pentru cauza lui Dumnezeu, a fost 
adânc simţită, a fost trăită şi de celălalt, deaceea 
a fost Spania prima care şi-a asimilat ca pro¬ 
prie drama actuală a poporului român, deaceea 
au venit să moarăin apărarea lui Crist, cu 15 
ani înainte, alături de fii Spaniei nemuritoare, 
Ion Moţa şi Vasile Marin. 


Duminecă 13 Ianuarie 1952 a fost o zi de re¬ 
culegere şi de comună înălţare sufletească pentru 
întreaga naţiune spaniolă şi pentru Românii cari 
aşteaptă, departe de Patrie, într’o altă Patrie, 
izbăvirea neamului lor. Si ca îu toţi anii cari au 
urmat Marei Jertfe, pomenirea martirilor legio¬ 
nari, a adunat in biserica, diu satul Majadalionda, 
şi mai apoi în jurul Crucii care marchează locul 
jertfii, o mulţime impresionanta de Spanioli şi 
aproape întreaga colonie româna din Madrid. 

După slujba celebrată în biserică de preotul 
paroh A. Sanz, asistenţa a ascultat în jurul Cru¬ 
cii martirilor o rugăciune şi predica Tostită de 
R. P. Amulio Orduna, asupra semnificaţiei sacri¬ 
ficiului celor doi eroi legionari. Domnul Vasile 

lasinschi, a încheiat solemnitatea rostind o alocu¬ 
ţiune. 

Au prezidat ceremonia: Aghiotantul General al 
Gărzii lui Franco, D-l Nicolas Murga Santos, re¬ 
prezentând ipe D-el Fernândez Cuesta. Ministru- 
Secretar General al Mişcării naţionale; D-l Jose 
Antonio Fiola Olaso, Delegat Naţional al Fron¬ 
tului Tinereţului Falangist; Lt. Colonel Scandella, 
reprezentând Înaltul Stat Major Spaniol; Maior 
Benito Gomez Oliveros, reprezentând pe Generalul 
Moscardo, Conte de Toledo; D-l ex-Consul Gene¬ 
ral al Spaniei în România, Luis Bencyto cu 
Doamna; Deputatul în Cortes Luis Nieto Antu- 
flez cu Doamna; Preşedintele secţiei a V-a a Tri¬ 
bunalului Suprem spaniol, D-l Guzman de la 
Caile; D-nii: Colonel Perez ViQeta, Colonel Agulla 
cu Doamna, Jimenez Caballero, Gomez Tello, Fcr- 
naudo Fuentes Garcia, Alberto Quijano, Minis¬ 
trul croat llic, Colonel Pusic, preoţii Santiago 
Morillo, Amalio Orduna, Branco Mărie, fostul 
Consul Generul Sismanof, Ministrul României în 
Spania Nicolae Dimitrescu, fost Ministru de Rus- 
boi Pluton Chirnoagă, Gheorghe Demetrescu, Pre¬ 
şedinte al Comunităţii române din Spania, etc. 


Presa spaniolă s’a făcut, în totalitatea ei, ecoul 
comunităţii de simţire hispano-române, dedicăm! 
nenumărate editoriale, articole şi note, memoriei 
lui Ion Moţa şi Vasile Marin. 13 Ianuarie 1937, 
a fost unanim 'prezentată ca nemai aparţinând 
excusiv patrimoniului spiritual şi ideologic al Miş¬ 
cării Legionare; simbolul lui 13 Ianuarie a de¬ 
păşit cu mult frontierele României şi ale Spaniei 
şi va ajunge să fie revendicat, Intr’un viitor nu 
preu îndepărtat, de întreaga Creştinătate. 

Scmnalălam între multe nrticole publicate în 
Spaniu, din lipsă do spaţiu, numai cutova apărute 


tu organele ,1c prag colo mal importante ,i car,. 

poajtă gomnBtura câtorva eminenţi ziarişti «pa- 
nioli: 

Gomez Tello semnează două articole: în An iha 
editorialul “Europa în biserica de la Majadahon- 
da", titlu sugestiv şi elocvent care traduce perfect 
semnificaţia pe caro i-o acordă Spania jertfei le¬ 
gionare, şi î u săptămânalul Juientud articolul 
“Doi morţi români", pe care îl reproducem in ex- 
tenso şi iu traducere românească în foiletonul 
din a II-a pagină a “Libertăţii”, 

Jn Pueblo semnează Majo Framis articolul “Ion 
Moţa”—“teribil cu fidelitate istorică şi umil «,» 
iubire către Crist”—. Interpret fidel al sentimen¬ 
tului spaniol faţă de “Marca Jertfă”, Framis îl 
invocă pe Moţa îu accente patetice: “O, prieten 
al nostru, prieten însângerat al Spaniei, care utut 
de justificat to-nl socotit apărător al lumlnei în 
contra tenebrelor lui Anticrist!” politrucii să în¬ 
cheie: “In acea zi do Ianuarie a anului 1937, îu 
care a murit Moţa, iluminat de glorie, au răsunat 
trâmbiţe celeste şi au răsărit arcuri triumfale de 
cristal jio sfera misterioasă a Corului”. 

Liurul la publică sul) semnătura lui Huria Sta- 
matu articolul “Amintirea a doi eroi români". 

Alte articole şi note au fost publicate de săpt㬠
mânalul 7 Fee han, Jloja Oficiul del Lunea, Al - 
ahar, / nformaoionea, etc., din Madrid, precum şi 
do numeroase 'publicaţii din provincie. 

Rosturile de Radio spaniole uu dedicat în zilele 
premergătoare lui 13 Ianuarie, trei omisiuni spe, 
dale dedicate memoriei martirilor legionari. 


DE LA MISIUNEA ROMANA 
CATOLICA DIN SPANIA 


La mijlocul lunci Decembrie 1951, a avut loc 
la Roma un congres al tuturor preoţilor români 
uniţi din Europa Occidentală, sub preşidenţia 
Ro\. Mons. John Kirk. După binecuvântarea şi 
salutul rostit de Eminenţa Sa Cardinalul Tisse- 
rand, Monseniorul J. Kirk a pronunţat o scurtă 
alocuţiune îu care a preamărit spiritul de jertfă 
şi trăirea profund creştină a poporului român. 
Deasemenca, ca şi în alte rânduri, a declarat prin 

timpul rodnicei păstorii din ţara subjugată, ataşa¬ 
mentul indestructibil faţă de poporul şi cauza ro¬ 
mânească. 

Congresul, care a durat trei zile, a avut ca scop 
făurirea unui plan de coordonare a activităţilor 
Bisericii Unite din Străinătate, atâta în funcţie 
de necesităţile şi problemele actuale căt şi în ve¬ 
derea reorganizării Bisericii Unite din ţară, lupă 
eliberare. 


Monseniorul John C. Kirk, şef al Misiunii Ca¬ 
tolice Române, a fost primit în audienţă specială 
de Generalisimul Francisco Franco, în ziua de 
30 Ianuarie curent. După terminarea audienţii, 
Mons. Kirk a făcut următoarele declaraţii, repro¬ 
duse de întreaga presă spaniolă: 

“Vreau să-mi exprim recunoştinţa pentru 
onoarea făcută mie de Excelenţa Sa Şeful Sta¬ 
tului, când mi-a acordat audienţa şd mi-a dat, prin 
aceasta, posibiltatea de a-I exprima personal mul¬ 
ţumiri pentru interesul şi ajutorul oferit de Gu¬ 
vernul şi autorităţile spaniole fiilor Naţiunei ro¬ 
mâne care astăzi suferă sub crudul cnut al comu¬ 
nismului. Spania este cunoscută ca un adevărat 
sanctuar al ospitalităţii, pe care o oferă tuturor 
acelora urmăriţi fiindcă au crezut în cauza drep¬ 
tăţii. Poporul român al cărui întemeietor a fost 
împăratul hispanic Traian şi care este legat de 
poporul spaniol prin sânge, limba, spirit, priete¬ 
nie, nu va uita niciodată caritatea creştină a Ge¬ 
neralisimului şi a poporului său. Naţiunea rom⬠
nă, astăzi în lănţuită de către forţele satanice ale 
comunismului, va fi permanentă debitoare faţă de 
Caudilioul Spaniei care a fost primul îu a înscrie 
cu spada şi cu actele eroice ale poporului spaniol 
glorioasa pagină a primei victorii anticomuniste...” 

Monseniorul Kirk a încheiat declaraţia cu: 
“Trăiască Spania, mamă a Americii! Trăiască 
România şi poporul român cure, în ciuda teroarei, 
torturii şi persecuţiilor Moscovei, nu va accepta 
niciodată comunismul, urmând cxemlul Spaniei. 

Libertatea sesiseaza aceasta ocazie pentru a 
mulţumi Monseniorului Kirk, in numele tuturor 
Romanilor, pentru neobosita si generoasa lui acti- 
vitnte in serviciul cauzei sacre a neamului nostru, 
si isi exprima odata mai mult recunoştinţa pentru 
forma in caro înaltul Prelat n intcles si reuşit sa 
se identifice cu sufleflctul si nspirntiilc Roma¬ 
nilor. 





b."r7M t„nnuw?“l^ U Oet«te« te Kt ,itl0nal «— 

•"■■«tal "Slrucuz "7.. 

ternutlonuln Uu noezlv . 11 ,. ' Ie ''“'« '“tiu In- 

- . 

2-iSS’Lt.7. 

ho.,, t 1 , -:r >» ««—«i- «... 

‘7-«!.. .. fata z» zjvzzrz' 

ike. O asistenta extrem de numeroasa, cuprinzând 

îndeosebi sectorul aristocraţiei spaniole, u eloilat .. 

ra artistului român. K,at °1*- 

Abuclfizul de Iyozoya, fost director general al ins 
l ' U ' Ul "' »«'">• Arte,. „ .. M.Uozh, 

" r '7"" m ' » I.IHorulul .1 „ «vovare „ „„ „, r “„ 

■ 0 ...A 1 , caro ‘„rin vlrtutllo Iul urtl.ti™, ntora,,. ^ 
IMl.i. vocali. Ba luptătoare, va renal m domine. vie- 
torloa, toalo vIelH 1 1 udlnlle aoartel". 

UMcl,en -~Aaoolalla Ilonânllor .11., (lonaa„|„ 

doweblt ... P ° '* " ,mmrl " «« fan 

Au purtlclpat, «laturi de Românii din Mtlnchen si 
din toata zona americana a Germaniei, numeros! In¬ 
telectuali din capitala «avariei, germani din Uomftnln 

si reprezentant! al organizaţiilor de refugiaţi din 
Rasurltul Europei, 

Serbarea a avut loe In căminul studenţesc "NVwan" 
După cuvântul festiv rostit de D. Dr C Hhkku 
P reşedinte al Asociaţiei, a urmat conferinţa Pro I 
Rr. Waltei Hoffmann, membru onorar al Academiei 
I toni A ne. (Distinsul savant german, f« H t profesor la 
Scoala Sueprloara Politehnica din Dresdu *1 l„ Aca¬ 
demia montanlstlca din Freiberg, tine actualmente 
uu curs despre KomAnia tn cadrul Facultatli de Drept 
u Universităţii din MUnchen.) 

Toţi cel prezenţi uu trecut la urma tu sula de mese 
a căminului, unde s’au lntretlnut până la miezul 
nopţii. Prin discuţii si buna prietenie, s’au adâncit, 
astfel, legaturile ce exista intre Românii din exil si 
toti acei care cred Intr'o reînviere u României. 

Ateiui .—Cu ocazia aniversarii zilei de 24 Ianuarie 
—Unirea Principatelor—-"Radio Atena" a prezentat 
o emisiune speciala în cadrul earela D. IVultepsi- 
Vulpescu a vorbit despre Însemnătatea actului Unirii. 

D. Manole Burnache a cântat apoi Ia pian “Hora 
Unirii”. Programul a fost completat cu melodii po- 




GESTUL UNUI GRUP 



Pulure româneşti execut»)» 1 . 

Gheorgblu, acompaniat i - l V ° ara Armând 

nache. ,n " iat la pian de D. Mano,e Itur- 

^ nunul muzical n c * 

"In satul In cm» >M al<,,|, nit din melodia 

horn H. ,Arho nlte romanţe. 

«nânesc „u piere", hHat CU roi 

DIN TARA SUBJUGATA 

Importante a7fo.t'Xv f< ‘ ^a,,, 

ruMoato, prin ,,nn,,tu rl mart, sorine in 

..“ ,w - 

::i ....... jtCs 

Z : avu * im ~“ -. 

<rn, U » ru'r'Tf^, "Xa," ,7" tnnH ’x> r ' «'« 

r, t, ..- - -. 

patera ,a «rup. de partizani a ,l„„, „„ ameal»! 
e o trenul Pânaeltnd l.-au leat predaţi ,l„| 
tut-eurlerl, eare, deat«„,.|. „„ die„„ ru , ,„ ra „ rma . 

• • • 

se «mumlea» e reerudeaeen.a a acţiunii de «al„„.j 

■'prolifera Ploeatl. In „ 0 ap te „ de Anul 

, • "" ,M ‘ I " “P'e*'e dona tanourl mari de 

moderna rafinărie. 

• • * 

Pcntruca kji împiedece actele de sabotaj executate 
eu ocazia sborurilor de încercare, împotriva avioane¬ 
lor cu turbine fabricate la Braşov, autoritatile ruaestl 
au luat măsură ca piloţii sa fie mereu acompaniaţi 

S,â rt,or (,e lucratori h\ mnentri ai fahricei. 

• • • 

Xwabii bănăţeni, care In toamna trecuta au fost 
siliţi ca aproape toata populaţia din zona de fron¬ 
tiera cu Jugoslavia—«a paraseasca casele si tot avu¬ 
tul. au fost Instalat! In Baragan, In aproximativ 30 
de lagare primitive—(case de pamând, gropi, lipsite 

de apa potabila, etc.— t conţinând fiecare circa 1000 
de familii. 

• • • 

începând cu data de 1. Ianuarie, toate ordinele «i 
dispozitiunile legale vor treimi sa poarte alaturl de 
iscălitură Ministrului de resort, iscălitură Ambasado¬ 
rului rus la Bucureşti. E. Kawtaradze. 


Legătură dintre fiii destarati ai neamului—stabiliţi 
de mulţi ani pe plaiurile marei republici federative 
nordamericane—si naţiunea româna, pastrata cu sfin¬ 
ţenie într’un colt tăinuit al sufletului, s’a pastrat 
nealterata peste vrasmasia spatiilor si dincolo de vi¬ 
cisitudinile anilor agitati ai istoriei recente. Cetateni 
americani, leali fata de noua patrie, aceştia au ranms 
buni Română, sensibili la nevoile si aspiraţiile acelei 
patrii îndepărtate în care ei sau părinţii lor au zărit 
pentru prima oara lumina zilei. Si si-au pastrat aido¬ 
ma limba si obiceiurile Strămoşeşti, si continua sa 
simtă peste depărtări scrâşnetul de durere al neamu¬ 
lui obidit. 

Un grup de români de simţire si trăire autentic 
româneasca, D-nii Constantin Ardeleanu cu D-na. 
Aurel Burtic cu D-na Wladimir Czermikawski cu 
D-na Ştefan Feraru, Vasile Filip, Ion Simicin si Ion 
Jurca, au constituit, întru împlinirea datinelor, un 
cor de colinde, reînviind peste tari si mari, pe melea¬ 
gurile primitoarei Americi, tradiţia sacra si atât de 
româneasca a adorării în cântec a Pruncului Xou 
Născut. Au reînviat-o, pentruca în casele fraţilor ra¬ 
maşi acasa nu mai răsună, de ani, decât plânsetul 
mocnit de lipsuri al pruncilor flămânzi si goi. 

Dar vestea purtata pela casele creştinilor de colin¬ 
dătorii amintit! a fost nmi puternica, stârnind ecouri 
în depărtările altor tari, în case, lipsite, de refugiaţi, 
unde rodul colindelor a putut alina suferinţe, sau 
a închegat în. lumina flăcării Domului amintirea răs¬ 
colitoare a altor Crăciunuri. Căci suma adunata, 217 
Doi. a fost trimisa fraţilor refugiti în Franţa, Ger¬ 
mania si Austria. FacAndu-ne ecoul acestui gest de 
solidaritate româneasca, vom publica mai jos numele 
si sumele donate, citând în exemplu acest gest de 
omenie româneasca. 

Au contribuit: 

Burtic, Moise, 5 dolari; Sabau, Iosif, 5; 1 esa, 
Gabriel, 1; Pnuea, Teodor, 5; Rar. Lazar, Eugen. 

5; Strambu, Toraa, 5; Comorena, A, 2; Olteanu, 
Tom a, 1; Bogus, Florian, 2; Rupă, Ilenk, 1, 

Si pa, Teme, 3; Leucata, Maic, 2; 1 asu, Nico- 
lae,2 ; Apolzan, Ioan, 3; Rafaila, Ana,3; Bulza, 
Floren, Jr., 5; Bulza, Floren, Sr., 2; Darabut. 
Rarascn, 1; R"itis, Ioan, 5; 1 asile, Nicolae, 2, 
Lupeanu, Ioan, 4; Grusia, Ilie, 15; Aron, Ma- 
tens, 1; Micu, Ioan, 1; Lubns, Mihai, 5; Oros, 
Toni, 5; Ighel, Louis, 5; Snrbescu, Vasile, 7 ; 
Subiciu, Petre, 5,50; Periau, Gheorghe, 3; Rusu, 
Ioan, 1; Slawco, Simion, 0,50; Matei, Nico- 
Ine, 0,50; Simicin, Gheorghe, 5; Popa. Sofia, 5: 
Sapsich, Dorty, 10; Joerse, Valeriu, 10; Rasiga, 
Clara, 1; Ciovica, Iosif, 3; Bnltes, Achim, 2; 
Almansa, Ştefan, 4; Seisnn, Ioan, 20; Vintila, 
Petre, 5; Baranowski, Emilia, 10; Joerse, So¬ 
fia, 5; Covnnen, lonn, 5; Pnscas, Nicolae. 5; Ar¬ 
delean. Victor, 1; Pr, Mihnltan Sim., 3; Sedau, 2: 
(’ristea, Vasile, 2; Bnila, Simion, 5; Maior Bum- 
bacescu, I., 1. 


Decembrie, aproximativ 85 de familii din natul Lie- 
bling au fost transportate spre colhozurile din Ta- 
tarka, Dalnik si Freudenthal (in regiunea Odessa). 

* * * 

După date demne de încredere, aflam ca Episcopii 

catolici români care au fost arestaţi acum câţiva ani, 
s'ar găsi in momentul de fata in următoarele situaţii: 

Episcopul Bucurestiului, I*. S. Cisar, lucrează la 
construcţii de cale ferata in Zybulewo, Regiunea Ki- 
rowograd ; Episcopul ILu»u—al Maramureşului—lu¬ 
crează ca muncitor necalificat in fabrica de avioane 
din ’Ossipenko, Regiunea Saporoshje; Epicospul de 
Oradea, P. S. Frentiu, a murit in luna Noembrie 1951 
în lagarul de munca Orinin, Regiunea Knmenez-H)- 
dolsk; Episcopul Timişoarei, P. S. Pacha, care lucra 
pe şantierul Canalului Dunarea—Marea Neagra—, ar 
fi murit intr’un accident de lucru; Episcopul Balan 
—de Lugoj—ar fi fost ucis In închisoarea Văcăreşti 

de condumnati de drept comun cu care se gasea închis 

in aceeaşi celula ; Episcopul de Alba Iulia, P. S. An¬ 
ton Marton, a murit în urma torturilor; Episcopul 

de Iaşi, Durcovici, lucrează In uzina metalurgica 
"Kari Liebknecht” diu Dniepropetrowski; Episcopul 
de Satu Mare, Xcheffler, a murit Ia sfârşitul anului 
trecut in închisoarea AJud ; Episcopul Clujului, P. S. 
Hossu, lucrează ca docher î» portul carbonifer Niko- 
laienv; P. S. Suciu. Episcop al Fagarasului, a murit 
iu închisoarea Aiud. 

• * • 

15 vase de rasboi sovietice se găsesc dela 6 Ianua¬ 
rie In ape româneşti, la aproximativ 30 de mile de 

Constanta. FlotP.la este compusa din 3 Crucişătoare 
din clasa “O”, 5 Distrugătoare din clasa “Lenin¬ 
grad", si mai multe vase mai mici. De curând, 
coasta româneasca este păzită de unitati sovietice 
care patrulează continuu. 

S’A PRIMIT LA REDACŢIE 

A mitica .—No. 89-102 (An. -îtî) si 1-3 (An. 4i). 
Buletin Europien .—Anul II. No. 12. 

Chemarea. —Anul III. No. 12. 

C. C., .4. Mureeanu. — La ltoumanie dit Present. 

La Nation llotnnainea. —No. 79 (An. 4) si No. 82. 
liomânul. —'Anul I. No. 7. 

Tafra.—Ianuarie 1952. 

Orizonturi.—Anul III. No. 7-10. 
însemnări. —No. 1.2.3. 

Tribuna Româna. —Anul I. No. 7. 

B. I. R. E. —No. 30-31 (An. 4) si 1.2 (An. 5) : 
Vestitorul. —-No. 20-23. 

Credinţa. —No. 4. 

înşir’te Mărgărit .—Anul I. No. 4. 

Cuget Românesc. —No. 5-0. 

Tabere si Şantiere .—No. 4. 


Rivadonoyra, S. A.—Madrid. 



ES MANUSCRITO 


Corespondenta se primeşte la Libertatea. —Blasco de Garay, 41. —Madrid,