Ion Drăguşanul — Ciprian Porumbescu — Totul despre un geniu — Vol.I

ion drăguşanul 


CIPRIAN PORUMBESCU 
TOTUL DESPRE UN GENIU 


Volumul I 


Inchinati pocalul dulce 
Geniului nemuritor 

Sa ne dea curaj la toate, 

Sa ne dea la lucru spor; 
Dati-va, deci, mana dreapta 
Sub un sacru juramant 
Că-n unire şi-n fratie 

Veţi trăi pân” la mormânt! 


Porumbescu, Ciprian, Hora, 


în Muzeul Judeţean Suceava, 
Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava 1893, p. 46 


„Nu lăsaţi să moară munca mea!” 


În istoria unui neam ca al nostru, pentru care 
tradiţia „sfinţilor populari” se manifestă pătimaş cale de 
veacuri, începând cu sihastrul cu viata neştiută Daniil si 
continuând, astăzi, cu enigmaticul Arsenie Boca, era 
firesc să fie infasurati în aura aceleiaşi sacralitati obşteşti 
ŞI câţiva dintre iluminătorii lui, aleşi dintre cei ai căror 
creaţie s-a durat pe dragoste şi suferință, pe un martiriu al 
făptuirii aproape cristic, prin care iluminătorul se indrep- 
tateste la mister şi la mitic, asigurandu-si astfel accesul in 
legendă. Si poate că nu întâmplător, alături de Mihai 
Eminescu, şi Ciprian Porumbescu a dobândit o astfel de 
aură, pe deplin cuvenită, deşi „sfinţirea populară” nu se 
bazează, în mod tradiţional, pe adevăruri, ci pe legendări 
depuse sârguincios la temelia speranţei, drept concretiza- 
re ideală a nevoii de demnitate umană şi, mai mult decât 
atât, de demnitate existenţială. Un astfel de cult se bazea- 
za, desigur, şi pe scrieri repetate despre acelaşi mit, dar şi 
pe o uriaşă valvataie a trăirilor obşteşti, care se cristali- 
zează, prin încredințarea din generaţie în generaţie, într- 
un tainic soare pământesc, dar la fel de vibrant ca şi cel 
din mistica astrală a neîntreruptului şir de vremuiri. 
„Sfântul popular”, fie că e vorba de Daniil Sihastrul, fie 
Ciprian Porumbescu, înseamnă o pecete identitară asu- 
mată de obşte, prin care aceasta se caută şi se descoperă 
pe sine. lar dacă în opera muzicală a lui Ciprian Porum- 


3 


bescu neamul românesc era infatisat aşa cum creatorul şi- 
ar fi dorit să fie, iată că neamul acesta al nostru nu doar 
că a priceput mesajul, ci a şi păşit, prin exponentii consti- 
enti ai generaţiilor, spre tulburătoarea proiecţie în vizio- 
nar, în care multi dintre ei şi-au aflat locul. Iar dincolo de 
egolatriile specific româneşti, de genul „eu şi Stefan cel 
Mare”, „eu şi Eminescu” sau „eu şi Ciprian”, care justi- 
fica şi poate că şi motivează ignoranta, uitarea şi consti- 
inta întregului, stă o superficialitatea ciudată, care include 
necunoasterea, ba chiar şi sfidarea creaţiei, toate părăsite 
pe cale aidoma unor cenuşi inutile ale mitului. Aşa se 
explică de ce operele cu adevărat durabile ale lui Ciprian 
Porumbescu, aflate în mare vogă în Japonia de astăzi, au 
rămas aproape necunoscute în rândurile românimii de 
pretutindeni, parcă spulberând definitiv speranţele viito- 
rului cel dintâi patriarh al României, Miron Cristea, care, 
în 1908, era sigur că „Porumbescu n-a putut să moară, 
căci el a ştiut să atingă cele mai fine şi cele mai ascunse 
coarde ale inimii întregului neam, şi, prin aceasta, să pro- 
ducă astfel de acorduri, uneori dulci şi duioase, altădată 
puternice şi maiestoase, care în veci vor însoţi şi călăuzi 
neamul românesc, ca un vuiet tainic de codru, ca un mur- 
mur neadormit de izvoare, insuflându-i, şi-n împrejurările 


ool 


cele mai grele, mângâiere, curaj şi insufletire” . 


' Din discursul ţinut, cu prilejul serbărilor organizate de Soc. de 
cântăreţi din Sibiu, în Mai 1908, al cărei preşedinte era actualul 
patriarh, Dr. Elie Miron Cristea, asesor consistorial. / Tot cu aceasta 
ocazie, prof. Timotei Popovici a conferentiat despre opera şi viata 
marelui dispărut. / Vezi: Anuarul reuniunii din Sibiu pe anul 1907- 
1908, pag. 31 şi 38 


Despre Ciprian Porumbescu au scris multi cărtu- 
rari români, inclusiv doi dintre contemporanii şi prietenii 
săi, arboroseanul Constantin Morariu şi braşoveanul Ni- 
colae Petra Petrescu, acesta din urmă fiind, în fapt cel 
dintâi care pune temeliile mitului, prin lucrarea lui, ,,Ci- 
prian Porumbescu, compozitor român”, scrisă în 1883 şi 
publicată în Calendarul „Amicul poporului” pe anul 
1884, conturează nu doar primele repere ale vieţii şi 
operei lui Ciprian Porumbescu, dar schiteaza şi un portret 
vorbit al compozitorului, care, de altfel, îi pusese poezia 
„Fulgo” pe muzică pentru o voce cu acompaniament de 
pian. Exista, totuşi, un portret anterior, din 19 martie 
1882, care avea să fie desluşit abia după publicarea scrie- 
sorilor lui Ciprian Porumbescu, portretul transmis viito- 
rimii chiar de Ciprian: „De câteva ori, (doctorului Szer- 
lecki, din Alsacia) i s-au umplut ochii de lacrimi şi nu 
găsea destule cuvinte pentru a mă lăuda pe mine şi carac- 
terul meu. El este de părere că am o latură copilărească, 
pe care să caut să o păstrez, căci această însuşire mă va 
ajuta să trec peste toate greutățile vieţii. Felul meu de a 
cânta la vioară este aidoma muzicii de silfide, întovărăşi- 
tă de miresme aromate şi zefiri seducători, care pătrund 
adânc în inimă, ridicând omul mult deasupra mizerabilu- 
lui său hoit şi făcându-l o fiinţă adevărat omenească”. 


Celelalte portrete conţin, în esenţă, aceleaşi trăsă- 
turi, în care frumuseţea fizică a creatorului este identică 
cu cea a creaţiei sale, Nicolae Petra-Petrescu, precizând, 
înainte de toate, că Ciprian Porumbescu „doi idoli avea în 
viaţă: muzica şi națiunea”. „El era de statură foarte înal- 


? Petra-Petrescu, Nicolae, Ciprian Porumbescu. Compozitor român, 
în Calendarul Amicul poporului pe 1854, Sibiu 1883, p. 61 


tă (cel mai înalt bărbat din Braşov), zvelt, păr castaniu. 
Deja atunci, precum se şi vede pe fotografia din fruntea 
acestui calendar, se putea observa, pe faţa lui, imprimată 
expresiunea suferințelor fizice şi a cugetării profunde. 
Era de un temperament vesel, glumet, avea o conversare 
simpatică şi prea bun la inimă. Se zice că, fiind student, 
foarte adesea îşi împărțea veşminte la colegi mai săraci, 
ducând apoi singur lipsă de ele. Aceste frumoase calități 
îl făcură plăcut pretutindenea. El nu ar fi putut uri pe 
nimeni, dar nici nu avea un singur inamic personal”, 


Portretul acesta, în sinteze inspirate, avea să fie 
redesenat, uneori cu tuşe scriitoriceşti desăvârşite, din 
care „se desprinde încet figura lui blajină, cu un aer copi- 
lăresc în toate mişcările şi faptele lui, iar din nemuritoa- 
rele lui cântece, în care vibrează bucuria şi jalea neamului 
meu, îi simt sufletul nobil, de o bunătate iară seamăn” 
(Ion Grămadă), Ciprian fiind „bun ca soarele, frumos, 
inteligent, spiritual, vesel, de o corectitudine proverbială, 
sensibil până la lacrimi pentru tot ce este frumos şi nobil, 
capabil de intense trăiri sufleteşti, între care, lucind ca o 


© as i Sits k eg 
nestemată, cea mai înaripată iubire — de patrie” . 


La fel de convingător este şi portretul făcut de 
Constantin Morariu, prietenul său arborosean, care, pe 
lângă trei elegii pe care i le închina, mărturiseşte vremu- 
rilor: „Cu chipul său falnic şi cu firea sa foarte simpatică. 
Ciprian îl magnetiza pe oricine, astfel încât puterii lui 


> Petra-Petrescu, Nicolae, Ciprian Porumbescu. Compozitor roman, 
in Calendarul Amicul poporului pe 1884, Sibiu 1883, p. 66 

4 Cionca, Nina, în Porumbescu, Ciprian, Puneţi un pahar cu vin şi 
pentru mine, Suceava 2003, p 


atractive nu-i putea rezista nimeni. Pe dânsul îl carac- 
teriza cu deosebire simtirea adâncă şi dragostea fierbinte 
pentru tot ce e bine, frumos şi nobil. Era blând, plăcut la 
vorbă, foarte onest, de o rară bunătate de inimă, duios 
Chiar, şi atunci când părea a fi revoltat, mai pe scurt 
abunda de aşa o nobleţe sufletească, încât te pătrundea un 
fel de jale când gândeai că un om ca acesta e osândit să 
trăiască în lumea aceasta. Nu e dar mirare că Ciprian 
răspândea în jurul său, ca floarea cea mai plăcut mirosi- 
toare, numai parfumul binelui, frumosului şi a tot ce e 
măreț şi nobil. Nu e mirare că în orice societate el era 
matca, pe lângă care se adunau toţi şi toate ca albinele. 
Puterea aceasta de cucerire o recunosc şi mărturisesc toţi 
particularii români şi străini, cu care el a venit în atinge- 
re; o mărturisesc membrii societăţilor studenţeşti Arbo- 
roasa, Junimea şi România Jună, al căror membru a fost; 
o mărturisesc Braşovenii, care l-au cunoscut pe când era 
la ei profesor, o mărturisesc îndeobşte toţi cei ce l-au în- 
tâlnit pe undeva, la felurite prilejuri. Cine l-a cunoscut pe 
Ciprian şi i-a auzit cântecele din vioară, prin care vrând 
nevrând iti storcea lacrimi ; cine-şi mai aminteşte cum el 
înveselea viaţa tuturor celor dimprejurul său, acela cu 
bună samă nu-i poate uita niciodată şi îşi simte sufletul 
legat de fiinţa lui ca de ceva sfânt. Şi dacă mai adaog că 
Ciprian era şi poet, şi avea mare plăcere şi pentru haz, 
compunând versuri hazlii, împreună cu melodiile lor, 
cum sunt, bunăoară, Cisla, dar mai ales Că-i domn cu 
guler şi cu frac şi Bate fieru’ pan’ ce-i cald, la auzul 
cărora nici omul cel mai serios nu-şi poate stăpâni vese- 
lia, atunci cred că am spus tot ce trebuie, pentru ca firea 


măiestrului nostru să fie cunoscută în toată deplinătatea 


ep” 


Elegiile lui Constantin Morariu, prelinse din 
pleoapa tragicului an 1883 şi reizbucnite năvalnic în 
mulţi dintre anii de după aceea cu cifra 3 în final înseam- 
nă şi ele mărturii demne de toată atenţia, iar acesta repre- 
zintă argumentul care mă obligă să le reproduc: 


„Neuitatului şi mult regretatului 
Ciprian Porumbescu 


Amară e moartea când omul e june 

Și ziua-i frumoasă şi traiul e lin; 

Când pasărea cântă, când floarea ne spune 
Că viata e dulce şi m-are suspin!” 


D. Bolintineanu 


Când focul izbucneste şi-n clipă mistuieste 
Averea adunată prin muncă-ndelungată, 
Când ape mari inundă pământul şi cufundă 
Pe mii de mii fiinte-n amare suferinţe; 
Cutremure, războaie, pe om când îl despoaie 
De tot ce lui i-a fost al vieţii adăpost, 


> Morariu, Constantin, Între viaţă si moarte. Caracterul lui Ciprian 
Porumbescu si suferinţele lui, în Junimea Literară, Anul 14, Nr. 11- 
12, Cernăuţi 1925, p. 387 


Atuncea, trist, pe gânduri, stă omul, disperează, 
Prietena speranta-i tot îl mai consolează. 


Dar moartea nemiloasă, când taie cu-a ei coasă 
Cele mai trainice fire, ce leagă cu iubire, 

Şi-a dorului dulceaţă pe-un suflet de viata, 
Atunci speranţe, visuri de-odată se scufund 

În marea disperării, atuncea fără fund, 

În care unic ceriul mai poate revărsa 

A mângâierii raza prin sfântă legea sa. 


În marea disperării, în noaptea ei pustia, 

O, frate Cipriane, împinsu-au urgia 

A morţii tale gheare pe scumpul tău părinte, 
Pe draga-ti surioară, ce o iubeai fierbinte, 
Pe bunii tăi prieteni lăsatu-i-ai în jale 
Plângând ei mângâierea prieteniei tale; 

În doliu şi-ntristare lăsat-ai ţara ta 

Ce cantecele-ti mandre cu drag le asculta, 
Căci tu privighetoarea cea mai iubită-ai fost 
În crângul Bucovinei, cu al vioarei rost. 


Cu inima-nfocată, cu dragostea fiască, 

Ai început iubite,-n grădina românească 
S-arunci sămânţa artei, culeasă-n obosire, 
Prin zeci de ani de muncă, cu mare irosire, 
Dar, ah!, abia gustat-am din fructele ei rar 
Şi de la pragul vieţii, o, scumpe grădinar, 
NI te răpeşte moartea, lipsind de-a tale flori 
Biserica, națiunea — iubitele-ti surori! 


Biserica, națiunea te plang, deci, împreună 


Cu ţara ta, Braşovul şi România Jună, 

Si toate vin să-ţi pună pe tristul tău mormânt 
Cununa neuitării drept sacru monument, 

Că le-ai iubit, o, scumpe, nu cu cuvinte seci, 
Ci cu-a iubirii fapte, ce dau viata-n veci! 


Constantin MORARIU”. 


„Umbrei scumpului meu amic 
Ciprian Porumbescu 


De acorduri plângătoare 

A destinului duşman 

Plin e valsul tău „Fantome”, 
Scump amice Ciprian! 

Ton cu ton vestesc durerea, 
Presimtirea ta arată 

De a sorții hotărâre 

Ce te-ajunse-aşa îndată. 


Greu lovitul tău părinte 

Pe mormânt ţi-a pus o liră 

Cu cuvinte ce storc lacrimi 

Şi din inimi, jale, milă, 

Căci „tu-n groapă-ai dus cu tine 


x s997 
O comoară de-armonii’”’, 


ê Amicul Familiei, Anul VIL, Nr. 16, 1/13 septembrie 1883, p. 140 
7 Aşa zice laureatul nostru Vasile Alecsandri, în epistola de 
condoleanţe, trimisă preotului paroh Iraclie Porumbescu, tatăl 
răposatului Ciprian. 


Şi spre-apusul vieţii tale 
Ai cântat în elegii® 

Ce şi inime de piatră 

Ar fi-n stare să le-nmoaie. 


O fantomă-ai fost, iubite, 
Răspândind tot fericire, 
Dară valsul tău „Fantome” 
Împle inimi de mâhnire 
Şi-a vesti viitorimii 

Are inima de jale 

A lui Ciprian, în tristul 
Capit al vieţii sale’. 


Constantin MORARIU”. 


8 Jalnice de tot sunt valsul „Fantome” şi „Hora Prahovei”. 

? Mormântul profesorului Ciprian se află în curtea bisericii din 
Stupca, încins cu un grilaj ce înconjură mormintele familiei 
Porumbescu. Crucea, ridicată pe mormântul lui Ciprian, e de piatră şi 
poartă, în fata, inscriptiunea, cu litere aurite, săpate în o tablă de 
metal: „La revedere, iubite fiule, la revedere, fratioare\”’. Pe 
frontispiciul piedestalului, se află o liră de metal aurit, cuprinsă în o 
cunună de lauri, înfâşiată de o panglică de metal aurită, cu epigrama: 
„Armoniele tale, lacrimele noastre”. Sub liră se află o tablă de metal, 
cu inscriptiunea aurită: „Ciprianu Porumbescu, nasc 2. Oct. 1854, 
rep. 25 Maiu 1883”. Pe piatra orizontală a crucii e pus, de-a 
curmezişul, un frumos tricolor românesc de metal, pe rouş căruia se 
află cuvintele: „Iar când, fraţilor, m-oi duce de la voi şi-o fi să 
mor’; pe galben: „Pe mormânt atunci să-mi puneţi”, pe albastru: 
„Mândrul nostru tricolor”, care cuvinte formează strofa ultimă din 
„Cântecul tricolorului”, textul şi muzica de răposatul Ciprian. În 24 
Mai a. c. (1884 —n. n.), s-a sfinţit acest monument de cinci preoţi şi 
s-a celebrat şi parastasul după un an. 

10 Amicul Familiei, Anul VIII, Nr. 14, 15/27 iulie 18 


11 


„Lui Ciprian Porumbescu 


Plâng coardele unei vioare 
De-un cântec al tău jalnic 
Şi mi te amintesc aievea 
Cu chipu-ti nalt şi falnic, 


Cu fata pururea duioasa, 
Cu arcul tau divin, 

Ce picura atata balsam 

Din tristul neamului suspin, 


Si cântă veşnic nou, 

Precum tu vesnic suveran 

Vei fi şi din mormântul tău 
,Crai-Nou” al nostru, Ciprian! 


Preotul Constantin Morariu”... 


Exista, în zestrea genetică a Porumbestilor, o in- 
discutabilă vocaţie literară, care s-a manifestat cu reali- 
zări notabile mai ales în proză, dar şi în conturarea unei 
linii de expresie a poeziei româneşti, pe atunci încorsetată 
de o dezordine ortografică năucitoare, alta de la o gazetă 
la alta, dar Porumbestii, ambii beneficiari ai unei educatii 
germane, au izbutit să se exprime şi în limba identităţii 
lor lăuntrice nestrămutate, cea de român. lar dacă ştiu şi 


'! Junimea Literară, Anul 12, Nr. 6-7, Cernăuţi 1923, p. 176 


12 


alții că Ciprian îşi asumase deschis educaţia germană (in 
17 Martie 1880, scria în jurnal: „eu, care am primit o 
creştere mai mult germană, iubesc, aşadar, sinceritatea 
ŞI, cum zice germanul, „Das Gemutliche” (confortul)”, 
mărturia despre abilităţile de exprimare în limba germană 
ale lui Iraclie Porumbescu vine, indirect, de la Richard 
Strauss, care, vorbindu-i fiului despre o scrisoare a 
tatălui, care-i fusese adresată, sublinia că stilul narativ al 
lui Iraclie Porumbescu, în germană, înseamnă pentru el o 
plăcere, pe care Strauss simţea nevoia să o omagieze, 


> se ata E 12 
dându-i lui Ciprian „cărţi libere la concertele sale” <. 


Chiar dacă intenţia premeditată a acestei cărți este 
doar aceea de a aduna ceea ce s-a risipit prin paginile ve- 
chilor publicaţii româneşti drept omagieri ale lui Ciprian 
Porumbescu, va trebui să insist, totuşi, şi pe maruntisuri 
care arareori au fost cat de cât sintetizate. Şi o să încep cu 
personalitatea scriitoricească a tatălui, pentru a continua, 
apoi, şi cu cea a fiului, care, din punctul meu de vedere, 
dincolo de statutul de geniu muzical, nu era doar un 
simplu „stihuitor” sau „versificator”, cum l-au catalogat 
porumbescologi care nu au scris sau compus nimic, dar 
nu au probat sâmbure de aptitudine creatoare, dar au 
ciuntit discret, ori de câte ori au avut ocazia, persona- 
litatea copleşitoare a lui Ciprian Porumbescu. 


12 1 Martie 1880: „Cu ocaziunea când am fost la Strauss, după bal, de 
mi-am luat partitura, el nu a putut afla destule cuvinte spre a-şi 
exprima bucuria sa asupra epistolei Matale. Salta şwăbucul ca un tap, 
pe lângă clavir: „O, ce frumos, o adevărată surpriză, prezintă din 
partea mea, tatălui, cele mai bune gânduri, o amintire statornică; 
aşadar, la dv. se vorbeşte nemteste... un preot... acest stil este pentru 
mine o plăcere...” / Şi aşa s-a continuat. Mi-a dat cărţi libere la 
concertele sale”. 


13 


Octombrie 1848. Un bărbat „înalt, îmbrăcat într- 
un burnuz cafeniu, îmbumbat până la gât, cu o pălărie cu 
streşini late şi în toată înfăţişarea sa o figură ofilită“, bate 
discret, în prag de seară, la uşa unei chilioare a Semina- 
rului greco-ortodox din Cernăuţi. „Părul lui, cam de mult 
netuns, şi barba nerasă crescuseră neregulat şi-i dădeau 
un aspect ce-ţi deştepta compătimirea!“. Abia intrat în 
chilioară, bărbatul acesta ostenit şi bolnav şopteşte: „Sum 
Arune Pumnul“. 


În seara aceea de început de octombrie, în odaita 
cernăuţeană în care tânărul seminarist, un vlajgan lung şi 
subțire, pe nume Iraclie Porumbescu, tocmai notase, în 
capătul foii, cu litere mari, latineşti, „Către Zimbrul Mo- 
Idovei““, începe istoria reală a scrisului bucovinean. 


Aron Pumnul s-a născut în Ardeal, la Cuciulata, 
lângă Făgăraş. Din cauza bolilor care i-au măcinat copi- 
lăria, a început să frecventeze şcoala normală din Odor- 
hei târziu, în 1832, când deja împlinise 14 ani, apoi a tre- 
cut la gimnaziul din Blaj (1836-1841), tot la Blaj urmând 
şi anul întâi al cursului de filosofie. În 1843, a fost trimis 
de Episcopia Blajului la Institutul „Sfânta Varvara“ din 
Viena pentru a urma cursurile de teologie (1843-1846). 


La Viena, Pumnul s-a numărat printre întemeie- 
torii Societăţii de lectură a teologilor români, a studiat 
istoria, limbi şi literaturi naţionale, apoi a tradus două 
cărţi de filosofie, cartea „De l‘etat present et de l‘avenir 
des principautes de Moldavie et de Valachie“, de Felice 
Colson (Paris, 1839), precum şi „Fizica“ lui Baumeister, 


14 


dar toate au ars, în 1848, la Blaj, unde revenise, din 1847, 
ca profesor de filosofie la liceu. 


În 1848, Pumnul a scris „Prochiemarea“ pentru 
participarea la Adunarea Poporului la Blaj din 30 aprilie 
1848, agitând tineretul şi atrăgând nemulţumirea epis- 
copului, dar şi ura ungurilor, aşa că, imediat după înche- 
ierea Adunării, pentru că făcuse parte din Comitetul Diri- 
gent al Adunării de la Blaj, alături de Timotei Cipariu, 
August Treboniu Laurian, D. Boeriu, Al. Bătrânceanu, 
Nicolae Bălăşescu şi Constantin Roman, pentru a se salva 
(în 28 septembrie, ungurii nu vor ezita să-l asasineze pe 
contele Lamberg, generalisimul împărătesc), a trecut 
munţii, în Valahia, şi a mărşăluit până la Bucureşti, unde, 
îmbolnăvindu-se de holeră şi zăcând sub un gard, a fost 
la un pas de moarte. După ce a biruit, cât de cât, holera, 
Pumnul a plecat, tot pe jos, spre Moldova. La Focşani, a 
fost arestat şi dus sub escortă la Iaşi. În cele din urmă, 
mereu megieş cu moartea, Arune Pumnul izbuteşte să 
intre în Bucovina, pe la Mamornita, şi să ajungă la Cer- 
nauti, unde-l va căuta pe Iraclie Porumbescu, singurul 
bucovinean despre care auzise la laşi că l-ar putea ajuta. 


În anii următori, când Pumnul încă trăia, măcinat 
de boli şi de grija îndatoririlor asumate, care trebuiau 
duse până la capăt. Iraclie Porumbescu, aflat în veşnic 
război cu ierarhii locului, cărora nu le scria decât cu litere 
latine, fusese surghiunit la Sipote, „în munţii hutanesti“, 
apoi la Boian, şi se rupsese de viaţa culturală bucovinea- 
nă, dar nu şi de Arune Pumnul, cu care susţinea o cores- 
pondenta bogată şi la care trăgea de fiecare dată când 
venea prin Cernăuţi, mai ales că Emilian, unul din cei 


15 


nouă copii ai lui Iraclie Porumbescu, locuise în gazdă la 
Pumnul, împreună cu fraţii Şerban, Nicolai, Gheorghe şi 
Ilie Eminovici, după cum rezultă din scrisoarea lui Pum- 
nul din 28 octombrie 1858, scrisoare în care este men- 
tionat, pentru prima dată, numele ,,fratiorului Ciprianell“, 
la care Emilian Porumbescu ţinea foarte mult. 


Iraclie Porumbescu, primul poet şi prozator ade- 
vărat al Bucovinei, dispăru, pentru vreo două decenii, din 
viata publică, consacrându-se misiunii sale preotesti şi 
vieţii de familie, după ce strălucise în vremea gazetei 
„Bucovinei“ paşoptiste, se închisese în sine, abandonân- 
du-şi vocaţia literară şi refuzând, cu indignare, chiar şi 
primirea gratuită a gazetei fraților Bumbac, „Aurora 
Română“, care se va înfiinţa în 1881, îşi vindecă rănile 
greu, apoi reapare în viaţa culturală, dar abia după 1885, 
odată cu apariția „Revistei Politice“ a lui Matei Lupu şi 
Simion Florea Marian. O face nu pentru sine, ci pentru 
Ciprian, o face din datoria de a nu lăsa să se piardă mun- 
ca lui Ciprian, ignorându-şi harul poetic cu încrâncenarea 
cu care s-ar fi abandonat pe sine. 


Iraclie Porumbescu fusese primul poet bucovi- 
nean prin care încă mai vibra „glasul de trubadur al 
vechii generaţii“ (Constantin Loghin), „obişnuinţa litera- 
ră a trecutului“ (Traian Cantemir). 


În tinereţe, Iraclie scrisese şi publicase poezii de 
inspiraţie folclorică, poezii ale românismului care tânjea 
după identitate şi demnitate: „Fata de Roman“ („„Româ- 
nia, tara mea, / Dulce-i mult şi dragă, / Mai frumoşi voi- 
nici ca-n ea / Nu-s in lumea-ntreagă“), „Aratrul (plugul) 


16 


la anul nou“ 1850 (,„Scumpa noastră tara / De năcaz 
scăpară / Țara românească / Dulce străbunească / ... / De- 
acum româneşte / De-acum străbuneşte / Haideţi să arăm 
/ Şi să semanam‘), „Lui Iancu“ („Cine e acela care pentru 
tara / Limbă şi naţiune se aruncă-n foc / Sângele şi-l 
varsă în luptă amară / Pentru libertate, al patriei noroc? / 
O! Românul este cel de toţi uitat / Ce spre viata astăzi iar 
s-a deşteptat'), „Cătră Zimbrul Moldovei“ (,,Scoala, 
Zimbrule Marete! / Nalta-ti fruntea neînvinsă / A Româ- 
nilor Noblete / Nu în veci rămâie stinsa!“), „Ieremia 
Moghila şi Săhastrul“ (,,Fie-ti milă, Doamne sfinte, / Fie- 
ti milă de Români! / Nu lăsa ca crude ginte / Să-mpileze 
pe creştini! / Nu lăsa ca-n biata ţară / Pe-al Moldovei 
scump pământ / Să se-nalte în ocară / Al sclăviei monu- 
mant!“), „Aniţa — Baladă din Bucovina“ (,,Fie-ti milă, 
Doamne sfinte, / De-acest cuget drept roman / Şi-n 
minutul ast fierbinte / Nu-l lăsa-n mani de dusmani!‘‘), 
„Stâna“ („Căci aşa se trage legea din acel timp 
strămoşesc, / Când Romanii, moşii noştri, serbau festul 
păstoresc“), „Imnul Şcoalei“ (,,Hai, deci, fraţi, hai suri- 
oare, / Hai la şcoală să umblam: / Cu-a-nvatarii scumpi 
odoare / Mintea să ne-o inzestram‘), „Prolog“ (,,Nepa- 
sare-aduce-osândă, moarte, de sine pierzare; / Hărnicia- 
aduce viaţă, trai de om, îmbelşugare. // Aste vremuri, aste 
ispite eu anume vi le-am dat; / Dar din brate-va, din 
piepturi, darul meu nu v-am luat. // Viteji, marete fapte 
savarsit-ati în trecut, / Astăzi, munca, harnicia facă-vă 
neamul stiut!“‘). Şi, desigur, fabula „Buchia şi Litera“, pe 
care am reprodus-o integral în capitol dedicat revistei 
„Bucovina“. 


17 


Iraclie Porumbescu, al doilea fiu al lui Atanasie şi 
Varvara Golembiovschi din Suceviţa, şi-a petrecut copi- 
lăria la mănăstirea Suceviţa, ca fiu de suflet al egume- 
nului Ghenadie Platenchi (doar atât?). A făcut şcoala 
primară la Karlsberg, o colonie germană din apropiere, 
Voivodeasa de astăzi, apoi la Suceava, continuându-și 
studiile la Cernăuţi şi Lemberg, unde începe studii uni- 
versitare de filosofie, continuate, vreme de doi ani, la 
Cernăuţi. Si tot la Cernăuţi urmează, din 1847, Seminarul 
diocezan ortodox. În 1841, vizitându-l pe unchiul său, 
Icon sau Ioan Golembiovschi din Breaza, s-a îndrăgostit 
de fata vornicului Mihalachi Macovei, dar idila se curmă 
brusc, fiind rememorată duios în povestirea „Încă însurat 
nu fusesem“. În 1850, Iraclie termină studiile teologice, 
se căsătoreşte cu Emilia, fiica brigadierului silvic Ştefan 
Clodnitchi din Voivodeasa, iar căsătoria se oficiază, la 20 
august 1850, în biserica din Volovat. Ciprian, al doilea 
copil, după Emilian, se naşte la Izvoarele Sucevei, „în 
munţii huțăneşti“, în care Iraclie Porumbescu fusese 
„aruncat“ de către ierarhul român al Bucovinei pentru că 
tinea mortis la identitatea inconfundabilă a limbii roma- 
ne. În 1857, familia se mută la Boian, dar revine la Sipote 
in 1859 si, pana in 1864, il are oaspete, in fiecare vara, pe 
compozitorul Carol Mikuli, care culege cântece populare 
româneşti şi îl învaţă pe Ciprian notele muzicale. 


În 1865, familia Porumbescu se mută la Stupca, 
de unde Iraclie Porumbescu va cere să fie mutat, în 1884, 
după ce-l ostenise singurătatea, la Frătăuţii Noi. În ace- 
laşi an, Ciprian Porumbescu a fost comemorat la Braşov 
(9 iunie), unde „Crai Nou“ încă se mai juca, dar şi la 


18 


Oraviţa (1888), Lugoj (1891), unde s-a pus în scenă 
aceeaşi fermecătoare operetă. 


Iraclie Porumbescu s-a stins, în 13 februarie 1896, 
la Fratautii Noi, unde a şi fost înmormântat, fără să mai 
apuce să-şi exercite autoritatea de egumen al Putnei, şi 
fără să mai asiste la un spectacol bucovinean cu muzica 
fiului său, „Crai Nou“ jucându-se la Cernăuţi, prin stră- 
duinta Societăţii „Armonia“, abia în 1898 (24 aprilie), an 
în care, sub îngrijirea radauteanului Leonida Bodnărescu, 
apare şi volumul „Scrierile lui Iraclie Porumbescu aduna- 
te şi însoţite de o schiţă biografică“ (Cernăuţi, Editura lui 
L. Bodnărescu, 1898). De-a lungul vieţii sale, Iraclie Po- 
rumbescu şi-a publicat scrierile (multe pierdute în uitare) 
în „Albina“ (Budapesta), „Albina românească“ (laşi), 
„Almanahul Moldovei“ (laşi), „Bucovina“ (Cernăuţi), 
„Candela“ (Cernăuţi), „Concordia“ (Budapesta), „Fân- 
tana Blanduziei“ (Bucureşti), „Federaţiunea“ (Buda- 
pesta), „Foaia pentru minte, inimă şi literatură“ (Braşov), 
„Gazeta Transilvaniei“ (Brasov), ,,L‘Etoile de Danube“ 
(laşi), „România liberă“ (Bucuresti), „Românul“ (Bucu- 
reşti), „Telegraful român“ (Sibiu), Tribuna (Sibiu), 
„Unirea“ (Bucureşti“, dar şi în „Revista Politică“ (Sucea- 
va), în „Deşteptarea“ şi în calendarele bucovinene. 


„Iraclie Porumbescu (1823-1896) e nu numai un 
vajnic cronicar memorialist, un autentic şi plastic infor- 
mator asupra descinderii vizionarului pribeag din 1848, 
Aron Pumnul, în Bucovina (schiţa „Cum a venit Pumnul 
în Bucovina“) şi asupra petrecerii lui Vasile Alecsandri, 
împreună cu ceilalți patruzecioptisti în Bucovina (,,Amin- 
tiri despre Vasile Alecsandri“) sau asupra destrucării, din 


19 


1856, a sfintelor oseminte de la Putna (,,Deshumarea 
Domnitorilor Moldovei“), precum şi asupra altor fapte 
istorice („Un episod din 1848“ şi „Vasile Mălinescu, 
fostul pe urmă Aga al Iaşilor“), ci-i, în acelaşi timp, un 
pronunţat talent de povestitor, depănându-şi, duios şi cu 
adânci tresăriri pentru poezia naturii, amintirile sale pline 
de romantice vânzoleli („Zece zile de haiducie“, „Hai- 
ducul Darie“ şi „Moş Matei Bercheşanul“, „Un episod 
extraordinar din anul 1841“, „Un episod din 1848“, ,,Pro- 
numele meu străin — mântuitor“, „Pronumele meu străin 
— fatal“ etc.) şi vârstându-şi scrisul cu pagini de cel mai 
veritabil umor („Un episod hazliu din Mănăstirea Putna“, 
„O răzbunare minunată“), întrupare a acelei minunate 
plăsmuiri din basmul nostru, care râde dintr-un ochi şi 
plânge din celălalt, întocmai cum, în viaţă şi-n operă, 
avea să fie şi marele său fiu, Ciprian Porumbescu, pururi 
vibrator între o lacrimă şi între un zâmbet. 


Ba Iraclie Porumbescu e un atât de hotărât talent, 
încât, biruind calapoadele cărții pe care a avut neşansa s- 
o înveţe şi biruindu-şi întreaga ambianta, ştie să gângu- 
rească nu numai hibrida limbă a şcolirii sale, împănată cu 
pumnulisme şi fojgăind de germanisme, ci nimereşte cu 
adevărat un neaoş grai de precursor al lui Ion Creangă. Ai 
zice că pe tăinuitele poteci ce le colindă haiducul Iraclie, 
fiul lui badea Tănase Golembiovschi (Porumbescu) din 
Suceviţa, bate un înviorător vânt de codru verde, risipind 
tot mucegaiul cărţii şi al şcolii şi readucând întregi alaiuri 
din miresmele plaiurilor strămoşeşti. 


Să-l auzim! 


20 


Pildă de neaoş grai strămoşesc: ,,... mă îndosii 
după un moş de brad, în partea poienii din preajmătul 
vântului... şi-mi gătii puşca... cu un plumb dinainte grijit 
din ciocan, şi apoi stătui... cu ochii strună spre poiană... 
Stam stâncă, cu cucoşul tras şi aşteptam să-mi vină boul 
(cerbul masculin — nota lui Leca Morariu) ceva mai 
aproape, ori măcar să iasă dincolo de ciută, care mi-l 
îndosia“ („Zece zile de haiducie“, Ediţia Bodnărescu 62). 


Profundă vibrare pentru poezia firii: „Cântau stur- 
zii, cântau mierlele pe-ntrecute şi din depărtatele măguri 
sunau acum, în revărsatul zorilor, buciumele stânelor de 
ti se părea că te leagănă îngerii şi te ridică la cer, şi că nu 
linul vantulet de dimineaţă, ci mandretea acelor glasuri 
de bucium mişcă aleanul vârfurilor uriaşilor brazi şi mo- 
lizi“ (ibidem 66). Şi: „Când înseră, şi soarele... se uita 
încă numai cu un ochi înapoi spre lume...“ (ibidem 76). 


Langaj măiestru adecvat interlocutorilor: „Apoi, 
cum văd, tu aşa tânăr, şi acum şi vânător şi puşcaş prin 
codrii afunzi?! Bun! Hai cu mine, te fac eu vânător de 
alta hiara, nu de asta proasta, ce-o astepti tu aicea ca 
băieţii boiştele cu undita la părâu...“ (ibidem 63). Sau: 
„Ziua umblă numai bicisnicii, cari nu văd noaptea! 
Voinicii, măi copile, voinicii ca noi şi cum vei fi şi tu nu- 
şi împleticesc picioarele ziua ca cei numai cu o bucăţică 
de suflet! Ia aşa, noaptea, care-i ziua voinicului!“ (ibidem 
64). Sau: ,,... se uită la mine — păcatele mele, eram aşiş în 
acea vârstă, de statură cam măşcată — şi zise ca pentru 
dânsul singur: — Cam abia intarcat, da‘ s-a face! — Face- 
v-ar Dumnezeu gânj şi ghem! — gândeam eu — pe voi, da‘ 
nu pe mine bun ca voi!“ (ibidem 65). Şi următorul fel de 


21 


a vorbi „în pildă“, cu adevărat taraneste şi cu adevărat 
ermetic-haiduceşte: „Nişte nori groşi se arătară pe cer din 
partea despre apus. Darii, văzându-l, zise: 


— Mă tem, măi, că om mai lăsa coasa, să nu fie 
lucrul degeaba; cum gândiţi? 

— Cam aşa seamănă — ziseră unul la altul. Se mai 
porni şi un vânt care mâna norii cei intunecati mai cu 
grăbire. 


— Cum stăm cu merindea? — întreabă Darii. 
— Cam pe sfârşite — răspunde Iacob. 


— Andrei, Toadere — zise Darii — mergeţi la stana 
Mutului şi aduceţi ce trebuie; vă dă baciul, poate că va 
trebui să mai şedem pe-acasă. — Andrei şi Toader se 
duseră la deal, spre Poiana Mărului, iar Darii mai zise: 

— Mihalache, Nita, ian mai duceti-va unul spre 
plai, altul spre bâtcă, mai trageţi cu ochiul şi cu urechea, 
nu seamănă ceva, ştiţi voi, şi a alti nori?“ (ibidem 68-69). 
Nici eroii lui Sadoveanu nu ştiu mai autentic glasui! 


Şi iat-o şi minunata putere evocativa a scriitorului 
Iraclie Porumbescu: „Întunecase tare şi noi mergeam 
greu peste butuci de copaci doborati de vant prin desisul 
pădurii. Deodată auzim un pocnet de pistol în partea 
despre culme şi sunetul puşcăturii se aşternu peste 
întreaga pădure“ (ibidem 71). E un sunet nu numai 
acustic, ci aproape vizual acesta care se aşterne prelung 
peste întreaga încremenire a codrului!... Sau, adevărată 
încondeiere de măiestru, când scriitorul nostru fulgerător 
ni-l înfăţişează, dintr-o singură trăsătură, pe căpitanul de 


22 


haiduci Darii, într-o clipă de colcăitoare mânie: „Fruntea- 
i lată îi era incretita ca nişte brazde pe ogor“ (ibidem 68) 
— comparaţie de gravă amploare, sugestionând şi întune- 
ricul acestei aprige încruntări, dar şi elementara ei forță 
telurică... 


Şi — chiar şi nota umoristică! „M-a fi văzut părin- 
tele că mă năcăjesc cu desnodarea încuietoarei porţii, şi- 
mi veni înainte. Era numa-n cămaşă, dar cam lungă, deşi 
nu cam de ieri, de alaltăieri schimbată; descins, descult, 
cu neexprimabilele suflecate până la meridianul pulpelor 
şi cu capul gol, — părul şi barba, ţinută republicană... 


— Stăi! — zise el către mine — ti-oi deschide eu! — 
Îmi deznodă încuietoarea şi eu, intrând pe poartă, se- 
ntelege îi sărutai — nu ştiu, dreapta sau stânga, dar aceea 
simţii, că trebuie să fie un econom rational, carele începe 
îmbunătăţirea ogorului de la grijirea chiar cu propriile-i 
mani, o conditiune principală aceasta, care face pământul 
mai productiv“ („O răzbunare minunată“ 164). 


... prin „Imnul lui Iancu“ (lui Avram Iancu), imn 
care, pe de-a-ntregul (şi-n text, şi-n melodie) e al lui 
Iraclie Porumbescu, Porumbescu-tatăl izbuteşte să-l anti- 
cipeze, oarecum, pe marele său fiu, Ciprian, imnul acesta, 
închinat „Lui Iancu“ putând deveni atât de popular, încât, 
atunci când (la 1921) Al. Al. Ciurea dă „Povestirea pe 
scurt a vieţii lui Avram Iancu“ (Cluj), la pag. 68 Ciurea 
publică o variantă a acestui „Imn“ drept cântec popular! 
Pentru o şi mai largă popularitate, Ciprian Porumbescu 
avea să cânte, apoi, „Cântecul treicolorului“ şi cântecul 


23 


de biruinta al României Mari, „Pe-al nostru steag e scris 
unire“. 


Iraclie Porumbescu e, deci, nu „numai“ tatăl ma- 
relui Ciprian!“!5. 


Iraclie Porumbescu a fost un mărturisitor. Fiecare 
pagină pe care ne-a lăsat-o moştenire mărturiseşte istorie, 
mărturiseşte spiritualitate, mărturiseşte o epocă zbuciu- 
mată din istoria Bucovinei, pe care o şi zugrăveşte în 
culorile specifice neamului său asumat, cuvintele lui, în 
firească desfăşurare, întregesc icoana sufletului, după 
cum îndemnase, cândva, şi Arune Pumnul. În fond, lite- 
ratura bucovineană doar icoană a sufletului românesc a 
fost şi va fi întotdeauna. Cinstindu-i vocaţia mărturisi- 
toare, simt nevoia să-i reproduc o lucrare aproape necu- 
noscuta: 


Iraclie Porumbescu: 
Inmormantarea lui Stefan Nosievici 


„Suceava, 16 noiembrie 1869. Ieri am petrecut la 
groapă pe un bărbat pe cât de erudit şi înzestrat cu multă 
scânteie literară şi clasică, pe atât de onest şi integru la 
caracterul său — şi acel bărbat e Stefan Nosievici, pro- 
fesor de matematică, geometrie, limba şi literatura 
germană şi cântarea corală la Gimnaziul plenar, aşa-zis 
„naţional-românesc” de aici. Bravul şi stimatul acest 
profesor repauză într-o vârstă abia de 35 de ani, fiind încă 


15 Leca Morariu, Revista Bucovinei, nr. 4/1943, pp. 153-157 


24 


holtei, răpus de un morb îndelungat de piept, pe care şi-l 
atrase prin zelul către studii şi litere, în mare parte şi 
către cântarea clasică. Era, la timpul din urmă, şi prin 
unele profunde supărări, ce şi le-a atras fără altă a sa vină 
decât că era, cum ziserăm, de un caracter ferm şi nede- 
pendent de capriciile şi arbitrariul altora, fie măcar ca 
aceştia să fi fost chiar şi superiorii lui. 


Profesorul Nosievici era de origine slavon, însă el 
era totodată şi un exact filoromân, cum sunt toţi bucovi- 
nenii de altă gintă decât română, când ei posedă oareşi- 
care cultură şi ştiu şi pricep reclamatiunile fireşti şi isto- 
rice ale Bucovinei. Dovadă despre expresul şi căldurosul 
filo-românism al repausatului profesor Şt. Nosievici este 
frumoasa şi pătrunzătoarea dizertatiune analitică a renu- 
mitului cântec naţional „Măi Tătare!”, publicat în numă- 
rul din noiembrie anul trecut al „Foii Societăţii pentru 
cultura română din Bucovina”. lar pe cine stima Junimea 
studioasă, profesorii şi toţi cetăţenii inteligenţi ai Suce- 
vei, ba şi toată împrejurimea acestui oraş în persoana 
repausatului Şt. Nosievici se văzu ieri, la înmormântarea 
lui, care, cu toate că era timpul cam nefavorabil şi calea, 
spre a putea veni, de la tara (din Stupca — n. n.), la oraş, 
numai greu practicabilă, fu una din cele mai pompoase, 
din câte văzu Suceava în timpii din urmă, şi la care 
înmormântare luară parte, afara de vreo 16 preoţi, cu 
mult demnul şi venerabilul protosingel al Sucevii. Geo- 
rgie Gregorovici în frunte, toți profesorii, toți studintii 
(inclusiv Ciprian Porumbescu — n. n.) şi mai întreaga 
onorabilitate a Sucevei şi de primprejur, de toate confe- 
siunile şi nationalitatile. 


25 


Cuvinte funebrale se tinura patru. Unul, în biseri- 
ca română orăşenească „Sfântul Dimitrie”, de parohul 
respectiv şi catihetul supl. gimnasial G. Grigorovita; al- 
tul, la groapă, de profesorul de teologie C. Andrievici 
(Morariu — n. n.), care anume veni din Cernăuţi, spre 
ultima petrecere a fostului său coleg şi amic; al treilea, îl 
tinu un amic şi coleg al repausatului, profesorul supl. 
Marian Nagl, în limba germană, şi tot la groapă (în 
cimitirul bisericii mănăstirii Sfântului loan, dar mormân- 
tul lui Nosievici nu mai există, cimitirul vechi fiind ras de 
pe suprafaţa pământului, pentru a face loc, în spiritul me- 
moriei tradiţionale româneşti, unei livezi cu fanat — n. n.); 
iar al patrulea cuvânt funebral îl tinu, la sfârşitul întregii 
ceremonii, tot un coleg şi amic al repausatului, profesorul 
supl. gimnazial Ieronim Munteanu. Toate cuvintele au 
fost frumoase, bine cugetate şi compuse, şi foarte potrivit 
rostite. 


Corul studintilor gimnasiali cântă, foarte armoni- 
os, toate melodiile de înmormântare, pe care repausatul 
singur pe iubiții săi invatacei îi înălțase, iar „Reuniunea 
cantorală a Sucevei” (prima societate muzicală româ- 
nească din istoria Sucevei — n. n.), pe care repausatul 
Nosievici a întemeiat-o şi o conducea artistic, fiindu-i 
magistrul coral, până la moartea sa, reuniunea cantorală 
zic, atât damele, cât şi domnii, executară două imne du- 
ioase şi foarte pătrunzătoare, drept semn de onoare şi 
recunoştinţă „demnului şi neuitaverului” (se folosea ,,la- 
tinismul”, pe care eu, copiind textul, l-am evitat, ca să şi 
puteți citi — n. n.) sau magistru (dirijor — n. n.) de arta 
cantorală, pe care îl pierdură în repausatul. 


26 


Nu putem să finim, fără a pomeni aicea şi nobila 
şi drept romana faptă a cetăţeanului sucevean, a Dlui 
Vasilică Popoviciu, care, fără de nici un interes material, 
l-a adăpostit pe repausatul profesor Nosievici, în întreg 
timpul morbului său, în casa sa, asigurându-i, prin aceas- 
ta, în mare parte greaua-i şi îndelungata-i pătimire, fiind- 
că repausatul, ca un bărbat neaspirator la cele materiale, 
şi pe lângă aceea şi sprijinitor al bătrânei sale mame şi al 
unei surori văduve, în ultimele timpuri devenise în neîn- 
stare a-şi procura, din mijloacele sale proprii, necesitățile 
îndemânatice pentru unu morb greu şi duratoriu de mai 
bine de 8 săptămâni. 


Toţi amicii şi cunoscutii repausatului îi sunt Du- 
misale, dlui Vasilică Popoviciu, pentru frumoasa-i filan- 
tropie şi umanitate, mulțămitori! 


Nu putem, în urmă, să nu pomenim, cu multu- 
mire, şi de renumitul viorar al Sucevei, Chir Grigore, 
care, cu societatea sa muzicală îl petrecu pe profesorul 
Nosievici, până la groapă, cu doine de cele mai duioase şi 
mai străbătătoare de inimi; aşa încât, trecând conductul, 
prin poartă, în cimitir, unde în fine se postă, Chir Grigo- 
re, cu con-soţii săi „doisprezece”, şi „lăcrima” repausatu- 
lui încă o ultimă „de gele”, cu lacrimi de acorduri, şi încă 
de acordurile cele mai apucătoare de inimi, cum sunt ele 
în doinele noastre, şi încă în doinele cântate de Chiru 
Grigore; mai că nu vedeai în întregul public alta, decât 
ochi plini de lacrimi! 


27 


Fie-i „gelitului” Stefan Nosievici tarana uşoară şi 
memoria-i eterna! / I. P.”"*. 


Vesnic neglijată de porumbescologi, mama lui Ci- 
prian, Emilia, născută Klodniczki (Clodnicki, Clod- 
nitchi), înseamnă o conştiinţă românească vibranta, în 
ciuda rădăcinilor poloneze, ea afirmându-se ca atare, în 
spaţiul românesc al Transilvaniei, cu patru ani „înainte de 
naşterea acestuia, la 10 Decembrie 1850, răspundea, din 
Şipot, la apelul publicat de „Reuniunea femeilor române 
din Braşov”, în Gazeta Transilvaniei (nr. 29), de a veni în 
ajutorul orfanelor rămase pe urma revoluţiei din 1848-49. 


„Trebuie să dăm dovezi la lume — spuneau femei- 
le de aici, în Apelul lor — că bărbaţii noştri, care au făcut 
atâtea jertfe pentru naţiune, au de-a dreapta lor soții dem- 
ne de mărinimitatea lor. Să dăm dovezi naţiunilor străine 
că clasa cea mai cultivată a damelor române cunoaşte şi 
simte dimpreună cu bărbaţii lor trebuintele naţiunii”. 


Si mama lui Porumbescu n-a întârziat să dea 
această dovadă. „Doresc, aşadar — scrie ea Comitetului 
Reuniunii — cu toată fervoarea, ca să mă pot şi eu mân- 
gaia cu Voi, Prea-Venerandelor, dimpreună cu putin- 
cioasa-mi con-făptuire spre lăudabila ţintă care vi-o pre- 
fipseti Voi, conlucrătoarelor ale frumoasei societăți a 
„Reuniunii Femeilor Române, doresc adică, să fiu şi să 
conlucru şi eu, ca „membră” a societăţii voastre, după cât 
mă va ierta starea şi împrejurările mele cele modeste. 
Spre acest sfârşit rog prea-venerandul comitet ca să-mi 


'4 Albina, IV, nr. 96, miercuri 1 decembrie / 19 noiembrie 1869, pp. 
2,3 


28 


împărtăşească statutele şi conditiunile sub care-aş putea 
intra în lăudabila-vă societate”. 


Cu aceeaşi ocazie, trimite şi 3 florini argint, ru- 
gându-se să fie primiţi ca „cei doi bani ai văduvei” şi 
exprimându-și speranţa „că consurorile Bucovinene de 
starea mea nu numai îmi vor urma marii mele bunăvo- 
inte, însă debilei mele fapte, ci şi mă vor ruşina într-o 
cauză care, după cum zisei, nu e numai demnă de toată 


lauda, ci şi de toată multumirea şi respectarea”!?. 


Peste ani, când după o grea suferinţă, Emilia Po- 
rumbescu închidea ochii pentru totdeauna, spaţiul publi- 
cistic românesc al Transilvaniei avea să-i aducă un pios 
omagiu: „În prima săptămână a acestei luni (5 august — n. 
n.), repauză mult stimata şi neuitata soţie a parohului gr. 
or. rom. din Stupca, în Bucovina, Emilia Golembiov- 
schi. Nenumăratele binefaceri, amicabila ei purtare plină 
de blandete si umanitate, nemăsurata bunătate a inimii, 
care le manifestă defuncta la toată ocaziunea, atât prin 
sfat, cât şi în faptă, prin un decurs de 12 ani, i-a câştigat 
în comuna aceasta o veneratiune şi dragoste adâncă, o 
amintire eternă şi a făcut-o drept model de preoteasă, în 
înţelesul adevărat al cuvântului. Întreaga comună deplân- 
ge cu durere pierderea acestei femei marete din mijlocul 
nostru. — Fie-i tarana uşoară şi memoria eternă!”!S, 


'5 Banciu, Ax., Familia Porumbescu şi Braşovul, in Tara Bârsei, 
Anul V, No. 5, Braşov 1933, p. 400 

1¢ Albina, Anul XI, Nr. 77, Budapesta, duminică 15/27 aug. 1876, p. 
3 


29 


Ciprian Porumbescu, moştenind de la ambii pă- 
rinti această afecţiune fata de spaţiul cultural al românilor 
transilvăneni, avea să debuteze ca poet în „Familia” lui 
Iosif Vulcan, în primăvara anului 1875, cu un omagiu 
afectuos adus „miresei” lui („consoţia”, în scrierea lati- 
nistă a vremii), vioara: 


La vioara mea 


Când a sorții crudă lovire 
Inima-mi sfâşie fără cruțat 

Şi al meu suflet, plin de zdrobire, 
Făr” de speranţei e închinat, 


Ah, atunci tu, voce zeiască, 
Unica limbă a lăuntrului meu, 
Tu, iubită, scumpă vioară, 

Vii de mă mângâi cu sunetul tău. 


Tie suferinţele mele, 

Tie durerile-mi mărturisesc 

Şi-n surâsul corzilor tale 

Aflu balsamul ce-l caut, ce-l doresc, 


Iar când, după-o ceaţă de jale, 
Se-nseninează în inima mea, 

Cui să-i spun, atunci, că-s ferice? 
Ah, numai ţie, mireasa mea! 


30 


Tu-n dureri îmi eşti mângâiere, 
Tu-n ferice cu mine petreci; 
Fii cu mine şi după moarte, 

Fii dar cu mine până în veci! 


C. GOLEMBIOVSCHI””’. 


Probabil că mai există şi alte texte lirice, aban- 
donate prin gazetele vechi ale Ardealului, semnate cu 
inițialele sau cu pseudonimul „Longinus”, pe care îl folo- 
sea mai ales pentru elaborate, inclusiv polemici, de parcă 
s-ar fi despovărat printr-un zâmbet autoironic înspre urie- 
şeasca lui statură pământească. Probabil că şi o parte 
dintre textele pieselor sale şi ale altora au fost scrise de 
Ciprian, muzicologii preferând să le atribuie, doar după 
titluri, unor poeţi străvezii ale acelor vremuri în care era 
aproape imposibil să te exprimi într-o limbă care, deşi 
formată mlădios de veacuri înainte, încă nu beneficia de 
reguli clare şi unitare ale scrisului. Căutând prin vechile 
publicaţii, aveam să întâlnesc şi un imn festiv, deci o odă 
tasnita din „onoarea lui de creştin şi de român” (formu- 
lare axiomatica, datând din 4 Ianuarie 1883) şi publicată 
de „Predicatorul săteanului român”, în anul 1877. Cred în 
sinceritatea frânturii de suflet porumbescian pe care o 
reprezintă această odă, luând în calcul faptul că mitro- 
politul Teofil Blajevici fusese, înainte de a fi ajuns înalt 
ierarh al Bucovinei, un cărturar redutabil, care şi-a în- 
semnat parcursul vieţii cu scrieri însemnate şi, desigur, 
cu poezii. 


" Familia, Anul XI, 1875, nr. 14 din 6/18 aprilie, p. 158 


31 


Teoctist Blajevici , fiul preotului din Tişăuţii Su- 
cevei, născut în 23 Faur 1807, preot din anul 1832, 
profesor la şcoala de cântăreţi bisericeşti a seminarului 
din Cernăuţi, din 1837, a scris şi publicat, sub pseudoni- 
mul Teoctist Șoimul, câteva poezioare, inclusiv lorda- 
nia 1841 în Cernăuţi“, care începe cu versurile. „A ara- 
mei cântătoare aud glasul răsunând / Şi la prăznuirea 
sfântă pre norod înbiind“, o gramatică românească, scrisă 
în germană ,,Theoretisch-praktische Grammatik der dac- 
oromanischen Sprache, noch ganz neuen Grundsatzen 
und einer leichtlasilichen Methode“, Lemberg şi la Cer- 
nauti, 1844, Viena, 1853;1855; 1866; apoi a mai publicat 
„Istoria vieţii lui lisus Hristos, cu multe aplecaciuni 
folositoare pentru intrebuintarea candidaţilor de dăscă- 
lie“ (Viena, 1865, 120 pagini), „Istoria biblică a aşeză- 
mântului celui vechiu, spre folosul şcoalelor de dăscălie 
(Viena, 1865, 148 pagini), „Creştinească învățătură a 
naravurilor, sau moralul creştinesc, spre intrebuintarea 
candidaţilor de dăscălie“ (Viena, 1865, 89 pagini) şi un 
„Tipicon“, care a rămas netipărit. Acestor învredniciri 
cred eu că li se închină, La moartea lui Teoctist Blajevici- 
Şoimul nestăvilitul sentimental Ciprian Porumbescu: 


Imn festiv / pentru primirea solemnă 
a Înalt Prea Sfinţiei Sale Domnului Arhiepiscop 
şi Mitropolit Teoctist Blajevici 
la sosirea I. P. S. Sale în Eparhia Bucovinei 


Pe ceriul Bucovinei, o zare azi apare, 
O zare luminoasă, de-un mândru viitor, 


32 


Şi rugi de bucurie se-nalta la altare, 
Se-nalta către Domnul Atoatetiitor. 


E zi de bucurie, e zi de veselire, 

Ce farmecă poporul de bine mult dorit; 

Căci Domnul prea puternic, în nalta Sa mărire, 
Să fericească ţara azi bine a voit. 


Bisericii creştine transmis-a azi lumina, 
Lumina pentru viata $i scopul ei prea sfânt, 
Protector nalt si tare, ce-n inima-i îmbină 
Dreptate ne-ndoită c-un spirit bun si bland. 


Deci saltă Bucovina de multă bucurie, 
Iar tu, biserică sfântă, depune doliul tau, 
Îmbracă-te-n veşinte de luci şi veselie, 
Căci unsul se apropie, ocupă tronul tău. 


Iar noi, stând cu credinţă, virtute şi constanta 
La orice ocaziune şi greu neprevestit, 

În Teoctist Blajevici avem ferma speranță 
De-un viitor ilustru, de-un timp prea fericit! 


Şi clerul ţării noastre, toți fraţii drepți în Crist, 
Exclamă cu o voce: Trăiască-al nost părinte! 
Trăiască nou sfințitul! Trăiască Teoctist! 


Ciprian Golembiovschi”!:. 


'8 Predicatorul săteanului român, Cursul III, Nr. 7, Anul 1877, p. 
221 


33 


La vreme potrivită, am adunat textele lirice ale lui 
Ciprian Porumbescu, despre care aveam atunci ştiinţă, şi, 
după ce toate au fost traduse în engleză de Joana B. 
CARP, s-a publicat cartea „Inimă de român / Heart of a 
Romanian”, de Ciprian Porumbescu, în cadrul antolo- 
giilor Festivalului european de poezie „Națiunea Poe- 
ilor”. Cu paginile acelea voi încheia primul volum al 
acestei cărți, începută în ziua 2/14 octombrie 2022, 
frântură din ziua veşnic repetabilelor naşteri ale lui Cipri- 
an Porumbescu. 


În posteritatea lui Ciprian Porumbescu, viaţa, 
trăirile şi, uneori chiar operele i-au fost falsificate, lucră- 
rile tipărite conţinând intruziuni nepotrivite, săvârşite de 
pianişti îndoielnici, care îi puneau la îndoială cunoaşterea 
tehnicii contrapunctului. Ciprian compusese dintr-un ră- 
suflet, prins în vârtejul unor sonorități astrale, iar orice 
frângere a firescului curgerii înseamnă o înstrăinare, ba 
chiar o păgubire a creatorului de propria sa genialitate. Pe 
de altă parte, lucrări care îi erau nespus de dragi lui 
Ciprian, cerându-i Mărioarei să i le cânte şi când se afla 
pe papul de moarte au fost considerate ca fiind minore de 
către indivizi care nu au compus nimic niciodată, dar se 
pricepeau teribil cum ar fi trebuit să scrie geniul de la 
Stupca — pe ăştia i-am ignorat cu totul, în documentarea 
acestei cărți. Şi tot ăştia îi inventau un antisemitism al 
bolnăvicioasei lor fiinţe necreatoare, pe care jurnalul lui 
Ciprian Porumbescu îl contrazice la fiecare prilej. Astfel, 
Joi, 8 februarie 1883, după ce cântase cu pianistul vienez 
Weissmandl, ultimul lui prieten adevărat, notează in 
jurnal: „Aflu că Weissmandl este evreu. Ştiu asta, dar n- 
are nici o importanţă!”. 


34 


Jurnalul lui Porumbescu şi scrisorile lui, cu ex- 
ceptia câtorva prin care o provoca pe Mărioara să se ex- 
prime în limba română, au fost scrise doar în limba 
germană, sub titlul „Tagebuch der wichtigsten Ereig- 
nisse, Erlebnisse u. sonstiger allotria, auf gezeichnet seit 
dem 18 Jänner 1879 von Golembiowski”"” („Jurnal al 
celor mai importante evenimente, experienţe şi alte 
alotrii, înregistrate de Golembiowski din 18 ianuarie 
1879”), iar comunicarea, în majoritatea timpului, inclusiv 
în mediul studenţesc, o făcea tot în germană. Numai că 
sufletul şi nazuintele îi erau în totalitate şi profund româ- 
neşti. Nu a făcut niciodată caz de eroismul real, manifes- 
tat în cadrul procesului „Arboroasa”, instrumentat nu din 
ordinul „speriatului” guvern austriac, ci din cel al slugar- 
nicului judecător de instrucție român Zotta. O singură 
dată, în tot cuprinsul jurnalului său, Ciprian avea să-şi 
amintească de ceva refuzat de întreaga sa ființă: „3 Faur 
1879. Astăzi e anul de când am fost achitat la procesul 
„Arboroasei”. Amintiri sinistre”. 


Pe întâmplarea acestor „amintiri sinistre” şi în ge- 
neral pe mitul lui Ciprian Porumbescu avea să se inven- 
teze, ulterior, un unionism şi un patriotism românesc 
obştesc în Bucovina. În 1871, de pildă, când Ciprian sim- 
tea că ar fi cântat, la Putna, „Daciei întregi”, în umbră se 
repeta punerea în scenă a probei de obedienta româneas- 
că de tip „Arboroasa”. Pentru că, în 15/27 august 1871, 
când Societatea „România Jună“ din Viena a organizat 
„jubileul“ mănăstirii Putna, adică prima manifestare de 
amploare a conştientizării demnității nationale, I. G. 


1 Morariu, Leca, Pagini inedite din Ciprian Porumbescu, în Cetatea 
Moldovei, Anul 4, Nr. 4, 1943, p. 5 


35 


Sbiera a fost singurul fruntaş bucovinean care şi-a asu- 
mat riscurile cinstirii „unuia dintre cei mai mari şi mai 
glorioşi eroi ai neamului românesc“. Şi tot Sbiera a fost 
cel care l-a imbunat pe Mihail Kogălniceanu, care, ,,ob- 
servând el lipsa la serbare a politicienilor noştri marcanţi 
din tara (Bucovina — n.r.), mi-a exprimat părerea sa de 
rău, zicând că astfel de abţinere nejustificată are s-o bi- 
ciuiască amarnic prin foile politice din România. Abia 
după ce i-am expus motivele absentării lor şi după ce, cu 
lacrimi în ochi, l-am rugat ca să-i crute cu tăioasele sale 
critici, căci ei şi aşa sunt amărâţi în sufletul lor din causa 
luptelor ce le susţin zilnic în activitatea lor politică, s-a 


mulcomit şi mi-a promis că va tace“. 


Despre „avântul patriotic” al românilor bucovi- 
neni, in vara anului 1871, povesteşte şi loan Slavici: 


„Fruntaşii românilor din Bucovina, oameni cum- 
paniti şi preocupaţi de interese locale şi actuale, nu erau 
accesibili pentru vederile noastre, se temeau că-i vom 
compromite prin agitatiile pornite în vederea serbării şi 
erau hotărâți să nu ia parte la serbare. Îndeosebi Alecu 
Hurmuzachi, cel mai cu trecere dintre dânşii, stăruia să 
renuntam la executarea hotărârii luate, în o clipă de avant 
juvenil, ori, cel putin, să ne mărginim a depune urna pe 
mormânt, fără de steaguri naţionale, fără de discursuri, 
fără de portic şi arcuri de triumf. Ce puteam să fac eu? Ce 
trebuia să fac!?... 


% Sbiera, I, G, Familia Sbiera. Amintiri din viața autorului, 
Cernăuţi, 1899, p. 259 


36 


Eram convins că tocmai pentru românii din Buco- 
vina serbarea are să fie punctul de plecare al unei noi 
epoci culturale; fără bucovineni, însă, ba chiar în contra 
voinţei lor, nu putea face serbarea şi colegii noştri din 
Bucovina nu îndrăzneau să între în comitet. Dacă ar fi 
existat, dar, un comitet, l-aş fi convocat, aş fi obţinut, de 
la el hotărârea de amânare şi aş fi scăpat şi de răspun- 
derea grea, ce mă apăsa, şi de munca incalculabilă, ce mă 
aştepta; eram, însă, eu, singur, şi nu puteam decât să fac 
tot ceea ce e cu putinţă ca programul, stabilit de comitetul 
central, să fie executat în toate amănuntele lui. Am vestit, 
deci, atât pe public, cât şi pe celelalte comitete, că comi- 
tetul s-a stabilit la Cernăuţi şi nu mi-a rămas, de astă dată, 
decât să subscriu ca preşedinte, luând pe Elie Luta ca se- 
cretar. Mi s-a cerut, acum, să nu fac nici o pregătire, mai 
înainte de a mă fi încredinţat că guvernul provincial nu 
va opri serbarea. Voiam şi eu să fac aceasta, dar, mai 
multe zile, de-a rândul, m-am plimbat, zbătându-mă, pe 
ulițele Cernăuţilor şi discutând cu Pamfilie Dan, care mă 
primise în gazdă, şi, în cele din urmă, m-am dumirit şi 
am luat hotărârea de a pleca, şi singur, la Putna, dacă nu 
va fi voind nimeni să mă însoţească. 


Ştiam prea bine că întrunirea nu se va putea face 
decât cu voia autorităţii locale şi în prezenţa unul comi- 
sar: nu aveam, însă, să fac arătare decât în termin de trei 
zile, iar până la 15/27 august mai erau câteva săptămâni, 
şi pentru facerea pregătirilor nu aveam nevoie decât de 
învoirea egumenului, care mă aştepta cu nerăbdare. Ar fi 
fost o indirectă mărturisire că stau la îndoială asupra 
dreptului nostru de a face serbarea, dacă aş fi cerut voie 
chiar de pe acum. Nu aveam nici o daraveră cu guvernul 


37 


Bucovinei: nu eu aveam să mă duc, să-i dau, ci el avea să 
vină să-mi ceară explicaţii, dacă avea nevoie de ele. 
Acest fel de a vedea lucrurile era neobişnuit în Bucovina 
şi a încălzit pe mulţi dintre bucovineni şi, mai ales, pe 
întru fericire pomenitul Samuil Andrievici-Morariu, a- 
tunci preot şi membru în consistoriu, suspendat, în urma 
conflictelor pe care le avuse cu mitropolitul Hacman. 


Sub ocrotirea lui, am ajuns, în cele din urmă, să 
constituim comitetul, în care au întrat mai multi dintre 
colegii noştri din Bucovina, între care, cei mai zeloşi, 
Pamfilie Dan, Vasile Morariu, fiul mentorului nostru, Ilie 
Luta, Gribovschi şi Cocinschi. De aici, înainte, am răsu- 
flat şi eu mai uşor, căci acum nu mai vorbeam în numele 
unul comitet care nu exista, şi nu mal purtam eu singur 


= 21 
răspunderea”” . 


„Părintele Arhimandrit Arcadie Ciupercovici, 
egumenul mănăstirii Putna, era unul dintre cei mai căl- 
duroşi sprijinitori ai nostri şi, astfel, şi povatuitorul nostru 
firesc, în executarea lucrărilor de pregătire. În situaţia în 
care ne aflam, nu ne rămânea decât să executăm, în toate 
amănuntele lui, programul stabilit de comitetul central, la 
Viena, deci fără ca să-şi fi putut da seamă despre greu- 
tatile ce se vor fi ivind la fata locului... 


In mijlocul acestei lucrări febrile, ne-am pomenit 
cu o ceată de jandarmi, al cărei comandant ne-a invitat să 
încetăm lucrările. Acum era rândul băieților să se risi- 


pească prin pădurile dimprejur””’. 


” Tribuna Poporului, Anul VIII, Nr. 112, 13/26 iunie 1904 
? Tribuna Poporului, Anul VIII, Nr. 113, 15/28 iunie 1904 


38 


„Deoarece jandarmii primiseră ordinul de a sta, în 
permanenţă, la Putna şi de a aresta pe orişicine care ar fi 
voind să lucreze mai departe, nu ne-a rămas decât să 
întrerupem lucrările şi eu am plecat la Rădăuţi, ca să rog 
pe căpitanul districtului să dea ordin pentru retragerea 
jandarmilor, căci ziua de serbare se apropia şi trebuia să 
grăbim cu pregătirile. Căpitanul, dl Renei (Orest de Ren- 
ny, ctitorul gimnaziului din Rădăuţi — n. n.), român şi el, 
ținea, cu toată sinceritatea, să nu ne facă greutăţi, dar a- 
vea ordine şi se plângea că-i facem noi greutăţi, prin îm- 
potrivirea noastră. Nu mi-a fost greu să-l liniştesc. I-am 
declarat că primesc răspunderea pentru cele ce se vor mai 
face, am luat angajamentul că voi înceta cu lucrările şi-i 
voi trimite pe băieţi acasă, îndată ce voi fi primit o nouă 
invitaţie în acest sens, şi jandarmii au fost retraşi, iar noi 
am urmat lucrările, cu zel îndoit, dar şi cu inima îndoită. 


Peste câteva zile, a apărut, in „Czernowitzer. Zei- 
tung”, organul oficios al guvernului, o notita binevoitoare 
despre pregătirile ce se făceau pentru serbare, notita care 
a fost reproduse în coloanele celor mai multe dintre zia- 
rele române, între care şi „Românul”. Nu voi face încer- 
carea de a descrie manifestările de bucurie, cu care băieții 
au primit notita aceasta. Plângeau unii, chiuiau alţii, iar 
alţii se adunaseră ca să cânte, în cor, „Gott erhalte”, şi 
nimeni nu mai era în stare să lucreze. Era, acum, mai 
presus de toată îndoiala că vom putea să ne adunăm la 
mormântul lui Ştefan cel Mare şi să ne manifestăm, în 
toată libertatea, simtamintele de pietate, şi eu ma sim- 
team nemângâiat că unii dintre fruntaşii fraţilor mei din 
Bucovina stăruiau, şi acum, în hotărârea lor de a nu lua 
parte la serbare. Nu are hotar lipsa de încredere a omului. 


39 


Pe când noi luam bunăvoința aceasta drept dovadă 
de înţelepciune politică, ei ziceau că guvernul ne dă voie 
să aranjăm serbarea, numai pentru ca să-i pună pe dânşii 
la încercare. Dar noi, tinerii, nu mai scrutam intenţiile, ci 


ne bucuram de faptele neindoioase””’. 


A urmat, apoi, rechizitoriul. Cum ai îndrăznit 
dumneata, domnule, să abuzezi de încrederea noastră şi 
să pui în primejdie existenţa societăţii „România Jură”, 
subscriind, ca secretar, un apel către public, când ştiai că 
societatea nu a luat, niciodată, hotărârea de a face un ase- 
menea apel? Cine te-a autorizat, mă rog, să te faci pre- 
şedinte al unui comitet, pe care nimeni nu l-a ales, să faci 
agitatii, în numele nostru şi să emotionezi întreaga nati- 
une, pentru satisfacerea ambiţiei dumitale nesatioase? 
Cum ai îndrăznit să te pui în conflict cu fruntaşii Buco- 
vinei, să compromiti, prin atitudinea dumitale, interesele 
acestei mici tarisoare şi să insulti, astfel, memoria mare- 
lui erou? N-ai văzut că Vasile Alecsandri, el însuşi, te-a 
dezarmat, lipsind de la serbare? De unde ai luat tupeul de 
a da, în timpul mesei festive, la o parte pe Mihail Kogăl- 
niceanu, marele om de stat, ca să prezidezi dumneata şi 
să te poţi insinua, prin toastul pe care l-ai rostit şi prin 
serviciile de poliţist, pe care le-ai făcut, cenzurând pe oa- 
meni sinceri? Cine ţi-a votat cheltuielile de zeci de mii, 
pe care le-ai făcut, şi cum ai ajuns să faci călătorii de plă- 
cere şi să te intolesti din bani adunaţi pentru scopuri 
naționale? Unde e, mă rog, procesul verbal, încheiat în 
toată regula şi subscris de toţi cei ce au luat parte la 
congres, actul fundamental, în virtutea căruia dumneata şi 


3 Tribuna Poporului, Anul VIII, Nr. 114, 16/29 iunie 1904 


40 


cei prostiti de dumneata vă pretindeti birou permanent al 
congresului?”7*. 


Marea Horă, la care ar fi cântat taraful lui Grigore 
Vindereu nu este menţionată în presa vremii decât 
tangen-tial şi superficial, partea artistică fiind asigurată 
de „corul teologilor români (care) intonă acest Imn reli- 
gios, compus anume de domnul Vasile Alecsandri, muzi- 
ca de domnul A. Flechtenmacher” şi, ceva mai târziu, 
„Imnul lui Stefan cel Mare, făcut anume de domnul 
Vasile Alecsandri, muzica de domnul A. Flechten- 
macher” . În schimb, ca şi „Familia”, multe gazete din 
provinciile româneşti aveau să sublinieze că „Boierimea 
Bucovinei, din cauze mai înalte, politice, excelă prin 
absenţa sa admirabilă””. 


Dar, deşi „una dintre dificultăţile cu care mai avea 
să se lupte comitetul conducător fu reaua voinţă şi panica 
sătenilor din comună, care, la ivirea primului stindard, în- 
cepură a se ingrozi şi a răspândi vorba că Putna va fi 
teatrul unui sângeros război. Se zice că nişte intrigi, pro- 
venite de la cei ce voiau ca serbarea să cadă, agitaseră, de 
mai înainte, spiritele din Bucovina”, în cele din urmă, 
după ospatul festiv şi toastările obişnuite, „cu toată bura 
de ploaie, ce udase pământul, hore vesele se întinseră pe 
câmpia de la dreapta porticului, la poalele muntelui, 
înnegrit de umbrele serii, animate şi întreţinute de sunetul 
muzicii”, iar „țăranul bucovinean, de un secol izolat de 
ceilalţi fraţi ai săi, se vedea alături, într-o hora de unire, 
cu aceia pe care, uitând că-i sunt egali, se siliseră până 


** Tribuna Poporului, Anul VIII, Nr. 120, 24 iunie / 7 iulie 1904 
* Familia, Anul VII, nr. 35, 29 august / 10 septembrie 1871 


41 


aici, mai mult, a-l respecta, decât a-l iubi. Şi unde, până 
aici, se temea de serbare ca de un ce funest, acum put- 
neanul se grăbea a întreba: „Când o să se mai facă d-alde 
astea? Bătrânii noştri nu ne-au spus să fi mai văzut o 
asemenea pomenire!””°. 


Toate aceste mărturii nu exclud realitatea momen- 
tului Vindereu-Porumbescu din legenda incetatenita, dar 
nici nu există vreo mărturie care s-o confirme. Cu excep- 
tia unei mărturii indirecte sau mai curând a unei presu- 
puneri logice, care porneşte de la titlul horei pe care lău- 
tarii lui Grigori Vindereu şi-o însuşiseră şi pe care taraful 
ar fi putut-o cânta, chiar şi cu Ciprian primaş, în cadrul 
îmbrâncit şi sfâşiat de bură, de sub poala pădurii Putnei. 
Lăutarul Ionică Batalan, care a cântat în taraful lui 
Vindereu, la Putna, avea să execute ulterior, pentru Calis- 
trat Sotropa, care o nota, şi „Hora lui Traian”, Batalan 
mărturisind că auzise „de la micul Ciprian Porumbes- 
cu”, iar presupunerea că Ciprian ar fi cântat, la Putna, 
pe vioara lui Vindereu, „Hora lui Traian” pare plauzibilă, 
acum, când stim că, datorită lui Ionică Batalan, hora 
aceea nu s-a pierdut, aşa cum s-au pierdut alte transcrieri, 
ba chiar şi creaţii ale lui Ciprian Porumbescu. 


Şi ar mai exista un argument în favoarea credibili- 
tății replicii lui Ciprian („am cântat Daciei întregi”); 
porticul realizat, împreună cu tot decorul de la Putna, de 
Epaminonda Bucevschi, portic împodobit cu simbolurile 
tuturor provinciilor de pe cuprinsul vechii Dacii, portic 
prin care au trecut delegatiile studenţeşti ale acelor pro- 


°° Albina, Anul VI, Nr. 73, joi 9/21 septembrie 1871 
sie Sotropa, Calistrat, Muza Romana, Cernauti, Piesa 64 


42 


vincii, sugerându-i tânărului muzician o adevărată rein- 
viere a Daciei, pe care avea să o omagieze prin cântec. 
Din perspectiva firii sensibile a lui Ciprian, replica, deşi 
nemărturisită de nici un participant la serbarea junimii 
universitare româneşti la Putna, nu poate fi decât adevă- 
rată, iar răspândirea ei se datorează lui Iraclie Porum- 
bescu, om integru, care nu ar fi putut minţi nici măcar din 
duioşie. Dar potentarea ulterioară a replicii lui Ciprian şi 
a serbării de la Putna, în care suflarea bucovineană nu s-a 
implicat, ca şi în procesul „Arboroasei”, decât cu indife- 
renta dusă până la ostilitate şi cu o obedienta ghicitoare 
chiar şi de gânduri nemărturisite şi chiar inexistente fata 
de stăpânirea, reprezintă trufia ulterioară bucovineană, 
prin care generaţiile îşi spală oscilările de nevrednicie ale 
unor generaţii. 


Serbarea de la Putna, din 1871, nu înseamnă un 
eveniment bucovinean, ci unul petrecut în Bucovina. 
Tot aşa, procesul „Arboroasei” nu înseamnă prima ex- 
pressie a unei conştiinţe româneşti în Bucovina, ci doar 
experienţa „sinistră” a unor tineri, chinuiti pe nedrept de 
către aceiaşi obedienti administratori romani din Bucovi- 
na, care se simțeau datori cu un exces de zel antiromâ- 
nesc, fiind ei, vorba lui Sbiera, „amărâţi în sufletul lor din 
causa luptelor ce le susţin zilnic în activitatea lor politi- 
că”, întrecându-se în slugărnicie cu liderii celorlalte nati- 
onalitati din Bucovina vremii. 


Procesul ,,Arboroasa” aminteşte, până în amănunt, 
de rechizitoriile de intenţie, făcut lui Slavici în 1871, iar 
Ciprian Porumbescu, şi în scrisori, şi în jurnalul său, s-a 
sfiit să vorbească despre „Arboroasa” şi despre prigoana 


43 


la care l-a supus carieristul judecător de instrucţie român, 
Zotta. Deci, nu austriecii, ci un „Ritter” român. lar situa- 
tia aceasta l-a determinat să-i scrie tatălui său, în 28 sep- 
tembrie 1882, că în Bucovina „nu mai e scăpare. Putreju- 
nea a crescut prea mult, încât s-ar mai putea cura ceva şi 
numai un eveniment elementar i-ar mai putea scuti pe 
românii noştri de pieire totală”. 


Mitul „Arboroasei” a apărut târziu, şi numai drept 
lustruială a ,,banditilor de sub Tricolor” — cum spunea 
Zaharia Stancu, deşi se ştie că, în epocă, poate că şi dato- 
rită războiului de independenţă, procesul nu a însemnat 
decât o ştire banală, de regulă înglobată în rubrica „So- 
cietati şi Institute”, fără atitudine, fără zvacnet national, 
pe vremea aceea fiind sacră expresia „noi, românii austri- 
aci” şi în Transilvania, şi în Bucovina. 


În mod surprinzător pentru mine, unii dintre cei 
care au scris despre Ciprian Porumbescu nu au uitat să 
precizeze că „el este de origine polona”’®, deşi geneticul 
nu prea are importanţă în acest caz de românism autentic, 
vibrând prin inimile unei întregi familii. Am văzut că, 
încă din 1850, mama lui Ciprian aderase la principiile 
Societăţii Doamnelor Române din Braşov, iar Iraclie, 
care admitea că neamul Gloembiowski din Suceviţa are 
rădăcini poloneze, dar că este în totalitate românizat, de 
vreo două generaţii, nu a bănuit niciodată că el nu era, în 
realitate, copilul soţilor Golembiovschi — ceea ce ar fi 
constituit, de altfel, un adevărat certificat nobiliar, pentru 
că în Polonia acelor vremuri dobândeau faimă de muzi- 


* Marian, Liviu, Ciprian Porumbescu, în Universul Literar, An XLI, 
Nr. 28, Bucureşti 1925, p. 12 


44 


cieni Joseph Golembiowski, muzicianul capelei printu- 
lui lituanian Drugki-Lubegki, care, de copil, cânta la toate 
instrumentele; Luc Golembiowski, fiu de muzician, lite- 
rat, dar şi un excelent muzician, bibliotecar la Poryck, 
afirmat între anii 1818-1849; E. Golembiowski, care a 


a ae) 
compus numeroase lucrări pentru pian”. 


Talentul pentru muzică şi al lui Iraclie, şi al copii- 
lor săi, fulgerat cosmic prin Ciprian, ar putea indreptati 
ipoteza originii Porumbeştilor dintr-un trunchi comun cu 
deja celebrii muzicieni polonezi. Numai că Iraclie nu era 
fiul natural al soţilor Tănase şi Varvara Golembiovschi, 
Tănase fiind, în 1823 pălimar al bisericii din sat, şi nu 
vornic, care avea grijă şi de casa parohială, în care trăia 
singură o călugăriță, cea care avea să-l „cumpere”, împre- 
ună cu starețul mănăstirii de călugări Suceviţa, pe prun- 
cutul Iraclie, ca să-l apere de molime şi de boli. Tradiţia 
aceasta a „vânzării pe fereastră” încă se mai practică prin 
unele sate din Bucovina, dar „vânzarea pe fereastră” nu-l 
îndepărtează pe făt de mama lui naturală, căreia îi este re- 
dat, fără plată, pe uşă. 


Iraclie Porumbescu, însă este luat de stareţul Ghe- 
nadie Platenchie, descendent al neamului Plăcintă din Vi- 
covu de Sus, care-l ia cu el la Putna, când este strămutat 
stareţ al acestei obşti mănăstireşti, aşa cum o ia şi pe 
calugarita din casa parohială, iar grija „părintească” pe 
care amândoi o poartă lui Iraclie, manifestată prin supor- 
tarea tuturor cheltuielilor de şcolarizare, se curmă brusc, 
odată cu moartea stareţului. La Suceviţa, Tănase şi Var- 


23 Sowiński, Albert, Les musiciens polonais et slaves, anciens et 
modernes, Paris 1857, p. 219, 220 


45 


vara Golembiovschi, care aveau un fiu, mai mare cu doi 
ani decât Iraclie (deci încă un argument că Iraclie nu avea 
de ce să fie „vândut pe fereastră”), şi care nu se interesase 
de Iraclie, niciodată, până ce nu s-a trezit cu el plocon pe 
cap, după moartea lui Platenchie, nu avea nici măcar veş- 
minte, cu care să-i înlocuiască „flendrele nemţeşti”, asa 
că „îmi aduse hainele fratane-meu, mai mare cu doi ani 
decât mine şi încă holtei”, straiele lui George, pe care le 
îmbrăca Iraclie, însemnând „cămaşa de in cu mâneci 
largi, pieptarul nou cu primuri de jderi, brâu în ciubuce, 
sumanul negru de mite pe umeri, pălăria cu flori, cu 
păuni şi cu gherdane-n cap, iar în picioare ciubote cu 
turetci lungi, incretite la incheietura”””. 


Şi Constantin Morariu, în necrologul lui Iraclie 
Porumbescu, pe care îl publicase într-o gazetă transil- 
vană, sugera discret această posibilă filiatie, care nu con- 
tează decât pentru puriştii naţionali, „inima de Român” a 
Porumbestilor fiind mai presus de orice îndoială sau înti- 
nare: „Ca român, în piept nutresc / Simţul nobil româ- 


nesc, / Pentru patrie si naţiune / Şi virtuțile străbune””!. 


În inima de Român a lui Ciprian Porumbescu, tri- 
nitatea iubirii (artă, neam, mireasă) căpătase contururi 
reale, într-o întrupare îngerească, menită să-i chinuie şi 
să-i vindece sufletul. Petru Ciprian, Bertha era o proiecţie 
îndepărtată, deşi atât de intens lăuntrică, a neasemuitei lui 
viori. Gândurile mărturisite doar filelor de jurnal şi, une- 


n Porumbescu, Iraclie, Încă însurat nu fusesem, în „Scrierile lui 
Iraclie Porumbescu”, Cernăuţi 1898, p. 146 

3! Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava 1983, p. 45 


46 


ori, scrisorilor către Mărioara, angrenează, întru aceiaşi 
dumnezeiască trăire, pe toţi cei care au iubit pe cineva 
aidoma lui Ciprian, sau măcar aproape, pentru că apogeul 
închinător al iubirii lui zeifică definitiv nu doar o făptură, 
ci şi o întreagă lume patriarhală, în care se desfăşoară, 
doar între pământ şi cer, o astfel de dragoste. Semnalez, 
cu doar câteva frânturi, epopeea iubirii, pe care o puteţi 
întâlni şi în proza (jurnalul), dar şi în muzica lui Ciprian 
Porumbescu: 


Sâmbătă, 22 Februarie 1879 : „Mă gândesc me- 
reu la Bertha. O iubesc doară atât de mult”. 


Vineri, 23 Mai 1879: „Întreaga mea existenţă, 
toate strădaniile mele, prezentul şi viitorul meu încerc eu 
veşnic să le leg de acel paradis şi de divinul înger care-l 
domină; şi mai visez, apoi, aşa de fericit în blândul gând 
al realizării acestor planuri şi dorinti ale mele — stau sub 
vraja unui cor din lumea transcendentală — atât de dulce, 
de suav, de duios răsună cântul lor — şi-n diafan licărit al 
zorilor, cu beteală de petale trandafirii, coboară adorata 
mea din văzduhul înmiresmat de viorele şi, iarăşi, într-alt 
avânt se aşează în cristalinu-i tron de smaragd, îmbiindu- 
mă pe mine, în toată uimirea mea, înspre picioruşele ei cu 
aurite încălțări — şi visez, şi mereu visez, tot înainte”. 


Miercuri, 4 iunie 1879: „Tot drumul până la Cer- 
năuţi, m-am gândit la ea, la această scumpă ființă, care 
mă însoţeşte pas cu pas. / Ajuns la Cernăuţi, mi se făcu 
nespus de jale; sufeream de dor de casă şi de dorul iubi- 


9 


ril. 


47 


Duminică, 6 Iulie 1879: „Va fi bătător la ochi că 
amintesc, acum, atât de putin de Bertha. Din 6 Iunie, n- 
am mai amintit de dânsa. E adevărat. Şi cred că am drep- 
tate. Începe a-mi fi tot mai lămurit că frumoasele mele 
vise de aur vor rămâne baltă. $i astăzi, la împros- 
pătarea acelor fericite amintiri, mi-i tot sufletul cald- 
alintat, ca şi când mii de îngeri mi s-ar fi furişat în inimă, 
îngânând o muzică divină. După multă vreme, iarăşi mi-i 
atât de jale, de dureros şi, totuşi, atât de dulce... / S-o 
lăsăm în seama Celui de Sus şi voii Sale !”. 


Duminică, 13 Iulie 1879: „Cât despre cea mai 
tainică şi adâncă chestiune de inimă a mea, nu mi-o pot 
ascunde că mereu m-am gândit la Bertheluta şi, dacă in 
inima mea a licărit o scânteie de iubire, dânsa a fost pen- 
tru Bertha. Oricum, însă acest sentiment nu mai e asa de 
puternic şi aşa de intensiv ca la începutul acestui an. Şi 
de ce? Dacă-i iei plantei lumina — dânsa piere; dacă lam- 
pa n-o umpli din nou cu ulei, ea se stinge. / Dacă mân- 
druta mea nu mă vrea, chiar şi dacă eu o iubesc încă pe- 
atâta, trebuie să abandonez, în cele din urmă, toată spe- 
ranta; singura-mi consolare rămânându-mi, deci, numai 
gândul la ea...”. 


Joi, 10 Martie 1881: „Mă apucă jalea, când mă 
gândesc la viitorul meu, care, fără fiinţa aceasta dragă, se 


scufundă în neant”. 


Joi, 10 Martie 1881: „scumpa mea Bertha, care 
îmi apare, întotdeauna, ca un înger vestitor de bucurii”. 


48 


Luni, 14 martie 1881: „Că te iubesc, scumpă 
domnişoară, permite-mi pentru prima şi ultima oară acest 
cuvânt, desigur că nu ţi-a scăpat — eu am ştiut atât de rău 
să tăinuiesc aceasta. Numai un lucru vreau să adaug: că te 
iubesc infinit de mult, că te ador, că eşti viaţa mea, tot ce 
am pe lume. Vai, şi iarăşi îmi lipsesc cuvintele şi, pentru 
ca să nu te supăr în mod nemeritat, mă voi mărgini să 
scurtez ceea ce voiam să spun. De când te-am văzut, m-a 
cuprins acel sentiment de fericire, căruia i-am dat am- 
prenta sublimului, fără să ştii. Dumneata ai devenit 
idealul gândurilor, dorințelor şi sperantelor mele şi, cu- 
prins de adâncă sfinţenie, mă apropii timid şi şovăind de 
Dumneata ca să te întreb dacă voieşti să-l realizezi şi să- 
mi fii soţie”. 


Instinctual, Ciprian iubea şi imposibila iubire, 
fiind conştient, mereu şi mereu, că odată şi odată va veni 
şi sentinţa inevitabilă, ţâşnită de sub penita mamei Ber- 
thei, Adamina Gorgon, care îi scria, Luni, 14 martie 
1881: „Nu ne putem da copila unui preot ortodox, deoa- 
rece ştim că ea, atunci, ar trebui să nu mai creadă în ceea 
ce avem noi mai sfânt... / aruncă-te în braţele celei de- 
a doua iubite, cauta-ti mângâierea în muzică... / Ne 
desparte numai abisul pe care-l recunosti şi Dumneata şi 
nu vedem nici o punte peste care l-am putea trece”. 


Vorba lui Ciprian, din 17 Martie 1881: „Aşa e dat 
în lume, există oameni care nu sunt făcuţi decât să aibă 
mai multe ghinioane şi necazuri!”. Dar, în ciuda opre- 
liştilor şi a conştientizării zădărniciei, el a iubit-o pe Ber- 
tha până pe patul de moarte, când a compus ultimul său 
cântec, „Tempi passati” („A trecut timpul”). Încă din 


49 


Duminica zilei de 25 Mai 1879, Ciprian, care avea să 
trăiască aproape cinci ani în prezenţa cinică a morții, 
scria: „Nu mă tem de moarte, doar de murit; şi, apoi, 
n-aş vrea să mor chiar acuma. / Oleacă de voie bună şi 
oleacă de bucurie am de la viaţă — când, însă, voi deveni 
teapan şi rece şi voi fi scufundat în pământul umed, 
desigur nu voi mai avea nici o bucurie”. 


Dar nici de murit nu avea să se teamă, atunci 
când, „încet, a adormit ca un sfânt”, rămânând să veş- 
nicească în tradiţia unui neam pentru care „sfinţii popu- 
lari” înseamnă cea mai durabilă legătură a lui cu dum- 
nezeirea (I. D.). 


50 


Nina Cionca: 
Cronologie 


1798. S-a născut la, Suceviţa, Atanasie Golem- 
biovski, tatăl lui Iraclie Porumbescu. 


1823. S-a născut, la Suceviţa, Iraclie, al doilea co- 
pil a lui Atanasie şi al Varvarei. Botezat de egumenul 
mănăstirii Suceviţa, Ghenadie Platenchi, este luat de a- 
cesta la mănăstire, de mic copil. Când Ghenadie Pla- 
tenchi e numit egumen la Putna, ia şi copilul cu el. Scoala 
primară o face la Carlsberg, o colonie germană din 
apropiere, apoi la Suceava. După moartea binefăcătorului 
său, Iraclie continuă studiile la Cernăuţi şi Lemberg, cu 
mari greutăți. 


1843. La Lemberg, în anul întâi de filozofie, lo- 
cuind cu un revoluţionar polon, Iraclie a fost arestat şi 
ținut în temniţă şase săptămâni. După eliberare, pleacă 
acasă, fără a-şi putea lua examenele. 


1847. Termină cele două clase filozofice la Cer- 


nauti. In acelaşi an, se înscrie la seminarul diecezan orto- 
dox din Cernăuţi. 


51 


1848. Ajunge secretar al foii „Bucovina”, a fra- 
tilor Hurmuzachi. 


1850. Termină studiile teologice şi, în toamna 
acestui an, este numit preot la Şipotele Sucevei. 


1850. 20 august — se căsătoreşte cu Emilia, fiica 
brigadierului silvic Stefan Clodnitchi din Voivodeasa. 
Căsătoria se oficiază în biserica din Volovat. 


1853. 2/14 octombrie, s-a născut Ciprian, al doiea 
copil al lui Iraclie şi al Emiliei, la Șipotele Sucevei. 


1857. Familia se mută la Boian, unde Iraclie 
Porumbescu e transferat, ca să împiedice trecerea româ- 
nilor la biserica greco-catolică. 


1859. Reîntoarcerea la Şipote. Ciprian dă primele 
semne ale talentului său muzical deosebit. 


1859-1864. Compozitorul Carol Miculi îşi petrece 
verile la Sipote, în casa lui Iraclie, pentru a culege cânte- 
ce populare româneşti. De la Carol Miculi a învăţat 
Ciprian notele muzicale. 


1860. Ciprian este trimis la Ilişeşti, la bunicul 
dinspre mamă, pentru a face şcoala primară în limba 
română, la Şipote fiind numai şcoală ruteană. Ia lecţii de 
vioară de la învățătorul Simon Mayer. 


1863. Ciprian dă examenul de clasa a patra prima- 
ră şi e înscris la gimnaziul din Suceava. In timpul liceu- 


52 


lui, Ciprian îşi continuă studiul viorii, cu organistul 
Anton Valentin şi cu violonistul C. Schlotzer, ajutor de 
judecător, dar numai câteva luni, căci acesta moare de 
tuberculoză. La liceu, Ştefan Nosievici îi este profesor de 
muzică şi matematică, până în clasa a şasea. 


1865. Aprilie. Familia se mută la Stupea. 


1866. Ciprian dă audiții muzicale la Suceava, cu 
mica sa orchestră. Se împrieteneşte cu Grigore Vindereu, 
celebrul lăutar al Buconinei. Mutarea la Stupea îi oferă 
lui Ciprian alt izvor de îndrumare muzicală — cântecul 
lăutarilor vestiți, care locuiau în acest sat. Tot în acest an, 
Iraclie cumpără vioara, pe care o trimite la Lemberg, să 
se repare. Lutierul Martin Richter oferă 100 de florini 
pentru vioară. Iraclie refuză să o vândă. Instrumentul era 
un Amati. 


1869. Noiembrie, moare Stefan Nosievici, în vârs- 
tă de 39 de ani, răpus de tuberculoză. A avut o mare 
influenţă asupra elevului său preferat. 


1870. În semestrul al doilea, Ciprian este luat 
acasă, din cauza „sănătăţii afectate”, cum se specifică în 
catalog. Va repeta clasa a şaptea. 


1871. Ciprian termină clasa a şaptea, calificat 
printre primii cinci elevi. 


1871. 15 august. Marea serbare, închinată memo- 


riei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, celor 400 de ani de la 
întemeierea ctitoriei de la Putna şi primul Congres stu- 


53 


dentesc român. Iniţiată şi condusă de către Societatea 
academică „România Jună” din Vicna, cu Mihai Emi- 
nescu şi loan Slavici ca animatori de frunte, festivitatea 
se transformă în preludiul unităţii noastre naţionale. Mo- 
ment crucial în formarea personalităţii sale, în apropierea 
mormântului Marelui Erou, Ciprian Porumbescu are vizi- 
unea Daciei întregite. 


1873. Termină liceul la Suceava şi, în toamnă, se 
înscrie la seminarul teologic din Cernăuţi. În acest an, 
publică prima sa compoziţie „O dorință”, pe versurile 
poetesei Matilda Cluger. 


1874. 10 februarie. Ciprian Porumbescu se adre- 
sează lui Gheorghe Barițiu, la Braşov, rugându-l să-i 
înlesnească obţinerea unei burse pentru studiul muzicii. 


1874. 22 octombrie. Ciprian Porumbescu se adre- 
sează Societăţii pentru cultură şi literatura poporului 
român din Bucovina, solicitând alocarea unei burse pen- 
tru studiul muzicii în Viena. 


1874.13 noiembrie. Ciprian Porumbescu primeşte 
răspuns negativ la această cerere. În acest an, îl preocupă 
studiul pianului. Lucrează singur. Compune mult pentru 
corul teologilor, pe care-l conduce, sub îndrumarea 
profesorului Isidor Vorobchievici, autor al primului ma- 
nual de armonie în limba română, apărut la Cernăuţi, în 
1869. 


1875. Octombrie. Înființarea universităţii cernău- 
tene, cu trei facultăţi: teologie, filozofie şi drept. 


54 


1875. 10 decembrie. Înfiinţarea Societăţii acade- 
mice române „Arboroasa”. La deschidere, studenţii ro- 
mâni intonează „Imnul Arboroasei”, compus de Ciprian 
Porumbescu, pe versuri de Tudor Stefanelli. E primul 
imn patriotic scris de compozitor. 


1876. An de activitate componistică pentru corul 
„Arboroasei”, pe care-l conducea Ciprian. Lucrări mai 
importante: „Cântec de primăvară” (pe versuri de Vasile 
Bumbac), „Patria română” (pe versuri de Eugen Albu), 
piese umoristice. 


1876. 5 august. Decesul mamei sale. Dulcea ma- 
mă a închis ochii în braţele fiului ei, Ciprian. 


1877. Ciprian Porumbescu, student în anul IV, 
este ales preşedintele „Arboroasei”. Este anul cel mai bo- 
gat în „conveniri” (petreceri studenţeşti) pentru întreaga 
societate românească din Cernăuţi. Şedinţele sociale ale 
studenţilor devin adevărate concerte, cum observa revista 
„Familia”. Porumbescu compune lucrări de valoare, între 
care: „Tabăra română”, cantata pentru cor bărbătesc, pe 
versuri de Vasile Alecsandri, „Altarul mănăstirii Putna”, 
cantată pentru cor bărbătesc, pe versurile aceluiaşi mare 
poet, cu acompaniament de orchestră. „Cisla”, scenetă 
umoristică, pe versuri proprii. Ca animator al vieții stu- 
dentesti, Ciprian Porumbescu iniţiază un apel, publicat în 
„Familia”, nr.16, pentru un recensământ al tuturor stu- 
dentilor români din toate universităţile, „că numai aşa 
vom şti de ce puteri să dispunem în această luptă pentru 
existență”. 


55 


1877. 18/30 iulie. Absolvă studiile teologice, cu 
calificative bune şi foarte bune. Din acelaşi an, datează 
certificatul dat de Isidor Vorobchevici, profesor de mu- 
zică la facultatea teologică, certificat ce subliniază talen- 
tul şi muzicalitatea excepţională a lui Ciprian Porum- 
bescu. 


1877. Iulie. Românii din Bucovina urmăresc, cu 
emoție, evenimentele Războiului de Independenţă. 


1877. 12 octombrie. Mari serbări la Cernăuţi, cu 
ocazia dezvelirii monumentului Mariei Tereza şi a celor 
100 de ani de dominație austriacă asupra Bucovinei. La 
Iasi, se comemorează 100 de ani de la decapitarea, de 
către turci, a voievodului Grigore Ghica. Conducerea 
„Arboroasei” trimite o telegramă de condoleanţe primă- 
riei din laşi. 


1877. 15 noiembrie. Arestarea conducătorilor 
arboroseni, la Cernăuţi. 


1877. 18 noiembrie. Arestarea lui Ciprian Porum- 
bescu, la Stupca. 


1878. 1 februarie. Ziua procesului, după 11 săp- 
tămâni de detentiune; dezbaterile durează trei zile. Este 
primul proces politic al Bucovinei. Acuzatii sunt puşi in 
libertate. Ciprian Porumbescu pierde şansa unei burse şi, 
ce este mai grav, în închisoare a avut prima vărsare de 
sânge. Întors acasă, pentru refacerea sănătăţii, devine 
învăţător la şcoala din Stupca şi la cea din Ilişeşti. 


56 


1878. 21 iulie. Ziua în care a cunoscut-o pe Ber- 
tha. 


1878. Octombrie. Este student, în anul II la filozo- 
fie (studiile anterioare echivalate cu un an), secretar al 
Societăţii „Junimea”, noua societate studenţească româ- 
na, după desfiinţarea „Arboroase'”. 


1879. 29 ianuarie. Ciprian face cunoştinţă cu Eu- 
sebie Mandicevschi, care îi corectează unele compoziţii. 


1879. 11 februarie. Ciprian trimite lucrări în Tran- 
silvania. În anul acesta, îl preocupă istoria muzicii. Scrie 
o lucrare, „Muzica antică a romanilor”, pe care o citeşte 
la o şedinţă a „Junimii” (12 iunie). 


1879. Vacanţa de vară îl apropie de Bertha. Apar 
compoziţii inspirate de marea lui iubire: „Du bist wie 
eine Blume” (versuri de Heine), „Nocturna”, lucrare 
pentru pian. 


1879. 8 octombrie. Ciprian pleacă la Viena, pe 
cheltuiala tatălui său. Se înscrie la Conservatorul de mu- 
zică de la Viena. Urmează cursul de armonie, cu Anton 
Brukner, pian, cu Landeskorn, cor şi exerciţii de cor, cu 
Faistenberger. Se înscrie, în anul III, la facultatea de 
filozofie. Imediat după sosire, Ciprian Porumbescu ia 
contact cu studenţii români de la „România Jună”, unde- 
şi formează un cor şi o mică orchestră. 


1879. 14 noiembrie. Aflăm dintr-o scrisoare că 
interpretează, la o şezătoare, compoziţii proprii, între care 


57 


„Fata de la munte”, pentru vioară, cu acompaniament de 
orchestră. 


1880. La Revelionul „României June”, Eduart 
Strauss, cu orchestra sa, interpretează valsul „Camelii”, 
de Ciprian Porumbescu. 


1880. Februarie. Apare „Colecţia de cântece pen- 
tru studenţii români”, compuse şi dedicate junimii acade- 
mice române de Ciprian Golembiovschi-Porumbescu, 
candidat de profesor şi elev al Conservatorului din Viena. 
Între cele 20 de cântece din Colecţie, apar „Tricolorul” şi 
„Imnul Unirii”. Primul fusese compus la Stupca, în 1878, 
al doilea, pe versurile lui Andrei Bârseanu, la Viena, ca 
„Imn al României June”. În luna martie, înfiorat de emo- 
tie, audiază ,,Tetralogia” lui Wagner. 


1880. 19 iulie. Cu certificatul de absolvire al unui 
an de conservator, cu licenţa de filozofie, Ciprian se în- 
toarce la Stupca. Vară şi toamnă bogate în compoziţii de 
valoare: „Balada”, „Dorul”, „Reveria” şi multe altele. 


1880. Noiembrie. Scrisoarea de cerere în căsătorie 
a Berthei. 


1880. 20 noiembrie. Răspunsul negativ al părin- 
tilor Bertei. 


1881.19 februarie. „Pe malurile Prutului”, cor cu 
acompaniament de pian. Cu o bursă alocată de Mitropo- 
litul Silvestru Morariu, Ciprian Porumbescu pleacă, din 
nou, la Viena. În anul acesta, ia ore particulare de la Sul- 


58 


zer, compozitor şi teoretician, de la Mandicevschi şi de la 
Franz Kernn, profesor de armonie la Conservator, dirijor 
al corului bisericii Sf. Mihail. Ca şi în anul precedent, 
studiază lucrările marilor compozitori, apoi le audiază, cu 
partitura în mână. Conduce, adesea, corul bisericii Sf. 
Mihail. 


1881. August. Cu un certificat de profesor de 
muzică şi cu un atestat că a condus corul bisericii Sf. 
Mihail, Ciprian se întoarce la Stupca. 


1881. 1 septembrie. ,,Gavota de concert”, Stupca. 


1881. 10 septembrie. Anunţ privind concursul 
pentru ocuparea postului de dirijor al corului bisericii Sf. 
Nicolae din Scheii Braşovului. 


1881. 25 octombrie. „Cântec sicilian”, pe text de 
V. Alecsandri. 


1881. 7-10 noiembrie. Ciprian se află la Viena. 
1881. 12-13 noiembrie. Ciprian soseşte la Braşov. 


1881. 14 noiembrie. Cererea lui Ciprian Porum- 
bescu pentru a fi dirijor al corului bisericii Sf. Nicolae 
din Schei. În aceste zile, îşi începe munca de profesor de 
muzică la „Şcolile centrale române”. În scurt timp, preia 
postul de dirijor secund al „Reuniunii de gimnastică şi 
cântări”. 


59 


1882. 6 ianuarie. Producţie a elevilor liceului ro- 
mân, sub conducerea compozitorului. 


1882. 27 februarie. Premierea operetei „Crai 
Nou”, text de Vasilc Alecsandri. 


1882. 28 februarie. A doua reprezentaţie. 


1882. 3 martie. Cronica elogioasă din „Kron- 
stadter Zeitung”. 


1882. 5 martie. Cronica din „Gazeta Transil- 
vaniei”, al cărei ton l-a revoltat pe Porumbescu. 


1882. 14 martie. Scrisoare deschisă, scrisă de Ci- 
prian, publicată în „Gazeta Transilvaniei”. 


1882. 26 martie. A treia reprezentaţie a operetei 
„Crai Nou”. 


1882. 18 aprilie. Oferta lui Ciprian Porumbescu, 
adresată Eforiei Bisericii Sf. Nicolae din Schei, prin care 
se angajează să formeze un cor puternic din popor. 

1882. 10 iunie. Întoarcerea la Stupca. 


1882. 31 august. Ciprian se reîntoarce la Braşov. 


1882. 8/20 septembrie. Serbarea de la Chizătău. 


60 


1882. 17/29 septembrie. Ciprian Porumbescu 
publică, în „Gazeta Transilvaniei”, un Foileton cu des- 
crierea entuziastă a „Serbării de la Chizătău”. 


1882. 27 octombrie. Concertul Porumbescu, în 
sala „Reduta”, sub conducerea compozitorului. 


1882. 2 noiembrie. Articol elogios, în „Gazeta 
Transilvaniei”, referitor la concertul Porumbescu. 


1882. 15 noiembrie. Plecarea lui Ciprian în Italia, 
pentru refacerea sănătăţii. 


1882. 22 noiembrie. Sosirea la Nervi, staţiune la 
sud de Genova. 


1882. 26 noiembrie. Ciprian scrie prietenului său, 
Nastasi, din Braşov, să-i trimită vioara. 


1882. 12 decembrie. Sosirea viorii. Concerte cu 
pianistul vienez Weissmandl, în holul hotelului. Compo- 
ziţii: ,,Nocturna”, „Souvenir de Nervi”, „Valsul Fan- 
tome”, „Horă de salon”, „Gavotă”. 


1883. 23 ianuarie. Porumbescu face cunoştinţă cu 
compozitorul Marco Sala. 


1883.31 ianuarie — 9 februarie. Călătoria la Flo- 
renta, Pisa şi Roma. 


1883. 13 februarie. Moartea lui Wagner. Ciprian 
notează, în jurnalul său „o lovitură colosală”. 


61 


1883. 22 februarie. Cunoaşte pe Arrigo Boito. 
1883. 25-26 februarie. Întoarcerea în patrie. 


1883.6 iunie (stil nou). La ora două, noaptea, 
Ciprian îşi dă sufletul, la Stupca. 


1883. 9 iunie. înmormântarea lui Ciprian 
Porumbescu, la Stupca. 


1883. 15 august. A patra reprezentare a operetei 
„Crai Nou”, la Braşov. 


1884. Iraclie Porumbescu se mută la Fratautiul 
Nou. 


1884. 9 iunie. Comemorarea lui Ciprian Porum- 
bescu, la Braşov. Andrei Bârseanu evocă personalitatea 
artistică a compozitorului, creatorul operetei româneşti. 

1888. „Crai Nou”, la Oraviţa. 

1891. „Crai Nou”, la Lugoj 


1896. 13 februarie. Moare Iraclie Porumbescu, la 
Fratauti. 


1898. Apare volumul ,,Scrierile lui Ieraclie Po- 
rumbescu”, sub îngrijirea lui Leonida Bodnărescu. 


1898. 24 aprilie. Societatea „Armonia” din Cernă- 
uti prezintă opereta „Crai Nou”. 


62 


1903. 16 iulie. Infiintarea „Reuniunii muzicale- 
dramatice Ciprian Porumbescu” din Suceava. 


1908. Comemorarea compozitorului la Suceava, 
concert festiv cu compoziţii porumbescicne: „Balada”, 
„O seară la stână”, „Tabăra română”, „Serenada”, „Rap- 
sodia română”. 


1908. 7 iunie. în aceeaşi zi, s-a comemorat amin- 
tirea compozitorului la Bârlad, Bucureşti, Oradea-Mare, 
Braşov, Sibiu, Turnu Severin. 


1908. Decembrie. Reuniunea primeşte, de la Mă- 
rioara Ratiu-Porumbescu, un bogat material de scrisori şi 
documente. 


1909. 7-8 iunie. Două reprezentații cu „Crai 
Nou”, la Cernăuţi. 


1909. 30 iunie. Liviu Raţiu predă „Reuniunii” un 
mare număr de manuscrise, pentru a fi publicate, în 


acelaşi an fiind publicată prima Fascicolă. 


1910-1911. Reuniunea tipăreşte 9 Fascicole (2- 
10) din comopzitiile lui Ciprian Porumbescu. 


1912-1913. Fascicolul 11. „Altarul Mănăstirii 
Putna”. 


1922. „Crai Nou”, la Cernăuţi. 


63 


1927, 11 octombrie. Opera Română din Cluj îşi 
va deschide stagiunea cu „Crai Nou”. 


1928. Inaugurarea Muzeului „Ciprian Porum- 
bescu” din Cernăuţi. 


1931. 15 februarie. „Crai Nou” la Bucureşti. 


1932. Festival „Ciprian Porumbescu”, la Braşov, 
cu „Crai Nou”. 


1933. Dezvelirea bustului lui Ciprian Porum- 
bescu, la Suceava. 


1943. Întreitul Jubileu Porumbescu, la Suceava, 
cu concerte festive. 


1952. „Crai Nou”, la Caransebeş. 


1953. Înfiinţarea Ansamblului de cântece şi dan- 
suri „Ciprian Porumbescu”, la Suceava. 


1954. „Crai Nou”, la Sibiu. 


1956. 15 decembrie. Festival „Porumbescu”, la 
Timişoara”. 


32 Cionca, Nina, în Porumbescu, Ciprian, Puneţi un pahar cu vin şi 
pentru mine, Suceava 2003, pp. 332-339 


64 


Ciprian Porumbescu 


PUNETIUN PARAR GU VI ŞI PENTRU WINE 


a Ame Sm 


ly 
ei Y >. 
ay ~ ww a ? 


65 


Carnet zilnic 
al celor mai importante evenimente, 
incidente şi alte alotrii (blestematii), 
înregistrate de la 18 ianuarie 1879 
de Ciprian Porumbescu. 


Titlul real al jurnalului, deci al „carnetului său de 
însemnări zilnice, redactate (ca de atâtea ori scrisul lui 
intim) nemteste” se numea ,,Tagebuch der wichtigsten 
Ereignisse, Erlebnisse u. sonstiger allotria, auf gezeichnet 
seit dem 18 Jänner 1879 von Golembiowski”*’ („Jurnal 
al celor mai importante evenimente, experiențe si alte 
alotrii, înregistrate de Golembiowski din 18 ianuarie 
1879”). 


* Morariu, Leca, Pagini inedite din Ciprian Porumbescu, în Cetatea 
Moldovei, Anul 4, Nr. 4, 1943, p. 5 


66 


Implini-se-va oare cândva acest vis?... 


17 ianuarie 1879. Cernăuţi. Locuiesc la unchiul 
Sause şi studiez filozofia. Camera mea este destul de 
plăcut şi confortabil aranjată, dar sunt cam însingurat, de 
aceea colegul meu Karl Schorsch îmi vine ca chemat, în 
seara de 17, când, la un cordial taifas cu ceai şi ţigări, 
punem la cale ca Schorsch să se mute la mine... 


Ioji, care până atunci a locuit cu mine, pleacă la 
Suceava, ca să treacă, acolo, bacalaureatul. Seara încă, 
eu... 


In dimineaţa zilei următoare nu mă mai putui 
scula... 


După-amiază, veni la mine Dr.Flinker şi prescrise 
medicamentele necesare. Seara, era o Vinere, s-a mutat la 
mine, cu tot calabalâcul său, Schorsch. Prezenţa lui îmi 
face bine, ştiu că am lângă mine un amic. 


Zilele următoare trecură în linişte, eu fiind ocupat 
numai cu boala mea. Zilele acestea Schorsch a avut 
ocazia ca, împreună cu Miklau, să benchetuiasca şi 
benchetuiala asta s-a terminat cu un finale de tot dra- 
matic. 


67 


După noaptea tocată, se duseră adecă ambii, 
Schorsch şi Miklau, la un evreu, unde Miklau voia să-şi 
scoată ceasul amanetat acolo. Evreul are o evreică şi 
evreica o soră. Schorsch joacă rolul de medic, fiindcă 
evreica... se plânge de... Şi sora evreicei e bolnavă. 
Amândouă sunt căutate doftoriceste (?) de Schorsch (la 
care ocazie, fireşte, nu lipsira diverse nu prea neinten- 
tionate alunecări pe la bourei şi şolduri, etc.) şi dânsul le 
prescrie o reţetă în care „Cuprum sulfuricum” figurează 
ca ingredient principal — sub care dânsul mai scrise, în 
slove greceşti, „Brause-Pulver”. Ori de evreica a coman- 
dat reţeta nu ştim, dar Schorsch şi-a jucat rolul bine, 
drept care rămână lucrul aice, ca bine izbutită ispravă 
studenţească. 


Mie mi-i mereu mai bine. Primesc vizitele ale di- 
verşilor colegi. Patak, cum nu se duce la cursuri, vine la 
mine. Schorsch face ceaiul şi astfel sporovăim pe-nde- 
lete. 


Schorsch umblă adesea la patinat, pentru „patina- 
re şi ciupire de curte”. 


I s-au cam aprins călcâiele după o anumită Salter, 
fată de altfel frumuşică şi, pe deasupra, bună cântăreaţă, 
care, şi ea, dacă 1-i prea cald, iese la dansat pe patinoar. 
Uraaa! 


Acasă, se hârjonea cu puştanca Fanny. Codană 


dolofană, zdravăn încalată, care-i place mult, mai ales lui 
Patak. 


68 


La 25 curent, am căpătat de la tata un cam dârzan 
bobârnac pentru scrisul uşuratec din scrisorile mele... ca 
urmare a purtării mele cam lipsită de etichetă, pe care o 
manifestez şi când sunt acasă, fata de dânsul şi soră-mea. 
Mă tem însă că dânsul tinteste, în scrisoarea sa, într-altă 
parte... 


In 27, noi încă zăcem în pat, când vine un curier 
de la judecătorie şi-mi dă o pâră de cambie din partea lui 
Katz. Trist. E o Luni şi Schorsch încă zice: 


— Măi, săptămâna începe bine... 


Şi prea curând era să recunosc cu amărăciune 
adevărul spusei sale. 


28 Ianuarie 1879. Marti. Sunt acum atât de 
restabilit, că pot părăsi patul. Mă scol, mă îmbrac şi trec 
dincolo, la Tanti, ca să-i mulțumesc pentru grijulia ei 
căutare din timpul bolirii mele. 


les, apoi, cu Schorsch. Mă duela Dr. Hom 
(avocat) cu pâra mea cambială. Dânsul îmi promite că va 
întreprinde cele necesare. De acolo mă dusei la Unchiul. 
E ceva suferind, stă, de aceea, acasă. 


69 


După amiază am fost la Flinker, dar nu l-am aflat; 
mă dusei în oraş şi cumpărai acest caiet — omnibus pentru 
carnetul nostru. Vin acasă şi trec dincolo. Mă hârjonesc 
acolo cu Ietty. 


Deodata, isi fac aparitia doi de la judecatorie, care 
mă caută. Ma duc cu dânşii în camera mea; dânşii imi 
predau o decizie a judecătoriei prin care unul dintre ei e 
autorizat ca să mă amaneteze, în urma acţiunii lui 
Klauczenko, pentru 23 florini, pe care îi datoresc ca 
garant pe fotografii luate în primire. 


Trec peste întreaga scenă, aceasta fiindu-mi mult 
prea penibilă ca s-o păstrez amintirilor. 


Prin intervenţia bunului Karl, chestiunea fu, mo- 
mentan, aplanată. 


Societate mare. Pitei-enii, consilierul guverna- 
mental Strasser, M-me Constantinovici, tinerii Pauli şi 
Dworski. Petrec cu Sofia Pitei, copilă foarte simpatică şi 
spirituală. 


Cea mai mică are ceva de servitoare şi, iertare de 
cuvânt prost, trăsături idioate. Apoi am jucat cu bătrânul 
Dvorski şi Paul „Preferance”, eu pierzând 30 creutzeri. 


După cină, m-am dus acasă. Schorsch era acum 


acasă şi se trudea degeaba să gătească ceai cu o bucată de 
lemn care abia mai licărea. 


70 


Obosit şi slab, mă culcai la 10 şi 1/2. Schorsch 
trebui prea curând să recunoască insuccesul strădaniei 
sale, căci, de data aceasta, renunţă la plăcerea de a bea 
ceai şi se culcă şi el. 


Miercuri 29 Ianuarie. Mă trezesc la ora 6 şi 1/2, 
observ cruntul ger şi un miros nedefinibil a... şi fum de 
tutun. Îi spun că tocmai adineaori am clatit olita si, pentru 
a alunga pestilentialul miros, mi-am aprins o ţigară. Îmi 
amintesc de incidentul de ieri şi sunt foarte mâhnit. 
Taifasuim pe-ndelete, mai ales despre Gorgon-eni, până 
la ora 7 şi 1/2. 


Fani aduce cafeaua, face focul. Mă scol, scriu 
scrisori. Schorsch îşi fierbe ceaiul, dejunează şi se duce la 
patinat. Se întoarce, însă, curând, fiind o vreme posomo- 
râtă, rece. 


Eu n-am fost la patinoar, pentru că abia am ieşit 
afară şi mi-a îngheţat vârful nasului. Mă aşez, acolo, şi 
scriu în carnet, de la început şi până aici. 


Schorsch a plecat. 11 şi 1/2. Am fost la Beringer, 
care tocmai se rădea, de l-am invitat la cneipa noastră, 
care are loc astăzi; mi-a promis că vine. în cuşca noastră 
e un frig siberian. 


(Scrisul lui Schorsch: Ciprian stă la sobă şi 


încearcă zadarnic să se încălzească, tropăind din picioare, 
de parcă ar dansa o mazurcă; nu strică. Acuşi plec acasă 


71 


pentru că mă aşteaptă o serbare în familie. Ciprian îmi 
citeşte anecdote din cartuliile factorilor postali şi nu mă 
lasă să plec. Flinker a fost la mine interesându-se foarte 
îndeaproape de... apoi dânsul făcu reflexiunea: 


— La bătrâni, dinapoi e vârtos şi dinainte e moale, 
la tineri invers. 


La ce am, cei câţiva peri în fata, pentru ca Cipri- 
an, râzând, să-mi administreze o tăietură, de care sângerai 
aproape la fel ca porcul care, astăzi, a fost tăiat la soră- 
mea - odihnească-se în pace!). 


Iar am tras chiulul lui Loscrth; la 5, mă dusei la 
Hotelul Russie ca să văd noul nostru local de cneipe 
(petreceri studenţeşti), în care benchetuim astăzi; am dat 
de duşcă o bere şi, la 6 fără un sfert, m-am dus acasă. 


Astăzi, prima dată de la boala mea, am fost la cur- 
suri. Apoi, am fost cu Schorsch la Societatea de cântare. 


Acolo, făcui cunoştinţă personală cu muzicianul 
Mandicevschi. 


După repetiţia de cântare, m-am dus la cneipa (pe- 
trecerea — n. n.) Clubului studenţilor germani din Hotelul 
Russie. 


Sunt membru al Societăţii academice „Junimea”. 


Junimenii sunt în foarte amicale relații cu Clubiştii. Bai- 
ramul a fost foarte amical şi animat. 


72 


Dintre diversele bancuri debitate, cele mai reuşite 
fură ale profesorului Strobl. 


Cneipa oficială o conduse studentul în drept seni- 
or Koler, cea neoficială — Dr. Strobl, şi epilogul — Dr. 
Dornbaum. 


După ce ne-am mai fost dus într-o cafenea, veni- 
răm, la ora 2 noaptea, acasă. 


Joi, 30 Ianuarie 1879. Mă scol la 8 şi jumătate, 
cu teribilă durere de cap. Mă imbrac şi merg la o şedinţă, 
în vederea Constituirii unui comitet, pentru organizarea 
unei serbări, din incidentul jubileului de 25 de ani a 
căsătoriei împăratului. E 9 şi jumătate. Schorsch mai 
doarme. 


E ora 10; m-am sculat şi merg cu durerea mea de 
cap la patinaj, poate că o zvântur sau poate că evoluează 
într-o mahmureală... 


Am fost la patinaj; de acolo m-am dus la masă; la 
12 şi jumătate, am venit acasă. Durerea mea de cap s-a 


zvânturat. 


Beringer e un porc de câine, pentru că n-a fost la 
cneipa noastră . Eu, desigur, nu-l mai invit. 


73 


(Scrisul lui Schorsch: La 2 fără un sfert, am mers 
la Kohler. Ciprian doarme. Am venit acasă la 5, făcut 
foc, culcat, dormit până la 8). 


După şedinţă, am dejunat, puţin, cu Patak, Kohler 
şi laworski, apoi m-am dus acasă şi, având nebune dureri 
de cap, mă culc fără să mănânc amiaza. Dorm până la 3. 
Durerea de cap — dusă! Mănânc şi mă duc la Mandicev- 
schi, unde, cu Patak, făcurăm muzică până la 5 şi jumă- 
tac. 


A fost, acolo, şi Filia Popovici, şi Domnişoara 
Turcanovici. De acolo, ma dusei la Unchiul şi petrecui 
foarte bine cu o guvernanta de la Doamna Catargi. 


La 9 şi jumătate, mă dusei acasă. Schorsch bea 
ceai. Iau şi eu unul. 


(Scrisul lui Schorsch: La 8 şi jumătate, Ciprian 
încă nefiind acasă, m-am dus la repetiţie, în speranţa de 
a-l afla acolo, dar nu l-am aflat; mă dusei acasă şi-mi 
fierbsei ceai. La 9 şi jumătate, veni Ciprian acasă şi, la 10 
şi jumătate, ne culcarăm. Astăzi, a fost vreme posomo- 
rata; 8 grade de frig. Domnişoara Ana Voronca e la 
Cernauti.). 


Vineri, 31 Ianuarie 1879. Mă trezesc la ora 6, cu 
ochii umezi, lacramati. 


74 


Ah! am avut un vis minunat! Se făcea că eram 
acasă, la Stupca, şi anume cu Bertha, singuri într-o odaie. 
Eu îi zâmbeam. Dânsa zicea: 


— Dar Dumneata mă râzi! 
— Nu Domnişoară Bertha, răspund eu, cum aş 
putea râde de Dumneata, când te iubesc atât de mult! 


Dânsa mă privi adânc şi melancolic; o cuprinsei şi 
o întreb: 

— Scumpă Bertha, mă iubeşti Tu, vrei să fii soţia 
mea? Dânsa se înfiora în braţele mele — un prelung sărut 
fu răspunsul... 


Putin în urmă, trebuia să plec la Cernăuţi. Îmi 
luam vremelnicul bun-rămas şi nu mă puteam despărţi de 
scumpa ființă. Plângeam amândoi. Până ce dânsa se 
smulse şi zise plângând: 


— Scumpe Ciprian, nu te voi uita nicicând... 


Mă trezii. Dumnezeule!, împlinise-va oare cândva 
acest vis?... Mă scol, pentru că mai am de lucru. Schorsch 
s-a trezit, acum, şi cântă. Afară ninge şi viscoleşte. 


Schorsch se duce la Patak şi vine cu dânsul; ieşim 
tustrei. Eu, la farmacie, ca să-mi cumpăr benzină, cu 
care, acasă, îmi curat hainele pentru serata muzicală. 


(Scrisul lui Schorsch: După amiază, mersei la 


patinat, unde am petrecut, până la 5 şi jumătate, foarte 
bine. Domnişoara A. a fost şi dânsa la gheaţă. 


75 


La 5 şi jumătate, venii acasă. Ciprian nu-i acasă; 
probabil că-i la cursuri, pe care eu, astăzi, le-am făcut 
huciu-marginea). 


Da! ticăloşelule: La cursuri!, acesta-i drumul prea 
spinos pentru alde dumneata! 


Vin de la curs, mă duc la unchiul să-l întreb de n- 
ar veni la Societatea de cântare. Nu poate veni. Bătrânul 
Pauli e foarte slab. 


Eu şi Schorsch mergem la societatea de cântare; 
cântăm, până la 8 şi jumătate şi ne ducem la sindrofia 
noastră, la „Junimea”, care e aranjată, astăzi, în onoarea 
plecării lui Buliga. 


Sindrofia s-a desfăşurat foarte plăcut. Cântarăm şi 
petrecurăm foarte bine. Partea neoficială şi epilogul le-a 
prezidat Şerban. 


După ce ne mai dusesem la o cafenea, ajungem, la 
2 fără un sfert, acasă şi ne culcarăm. 


x 


1 Faur 1879. Mă trezesc la ora 8, iau cafeaua şi 
merg la cursuri. Schorsch mai doarme. 


Onciul îmi plăteşte un dejun, după care, cu el 


împreună, merg la profesorul Ştefanovici pentru a încasa 
bursele noastre. Primesc 20 florini. 


76 


După amiazi, mă dusei la Neunteufel şi făcui 
muzică, de la 7-12 şi jumătate, până după miezul nopţii, 
cu Franzl. În drum spre casă, văd puternic-iluminată 
clădirea Musikverein-ului. E sindrofie muzicală, astăzi 
lumea dinlăuntru petrece cu muzică şi dans, uitând orice 
grijă şi necaz; câte inimi tinere nu zbotocesc acolo mai 
vioi, în melodicul vârtej al unui vals, câte arzătoare 
priviri ale iubirii nu se întâlnesc şi-n câte fragede 
inimioare nu se furişează hoteasca săgeată a lui Amor, 
pentru a le răpi, pentru o bucată de vreme, voia bună şi 
liniştea; dar şi prefacatoria, şi perfidia, lunecă, acolo, pe 
lustruitul parchet, sub masca fracului şi a pantofilor de 
lac, ademenind, fascinând, seducând şi, tăcut, cufundat în 
gânduri mohorate, înot mai departe prin zăpadă, cu 
vioara mea la subsuoară, meditând asupra divinului 
Mozart, cu care am petrecut adineauri, dar şi dânsul a 
fost numai un om, din pulbere născut, care, ca oricare 
altul, a trebuit să se scufunde în bezna lui Orcus. 


Mozart.  Musafirii acestei sindrofii muzicale. 
Totul: 


„Părere numai şi vis, 
şi val, şi spumă, şi-abis! 
Doar Fapta. Da! Fapta cea bună 


Etern de te-ncunună!”. 


Schorsch e la sindrofia muzicală. La 1 şi jumătate, 
mă culc. 


— Noapte bună, scumpă Bertha!... 


77 


(Scrisul lui Schorsch: M-am trezit la ora 11, mă 
sculai şi ma dusei acasă; mâncai... şi ma dusei la 
grădinar, unde am făcut două buchete pentru Zosia şi 
Tanda, pe care le-am prezentat; apoi, mersei cu Ciprian la 
cafenea, de aici la cursuri, apoi, cu Bucher, la berăria 
Mayer, unde rămăsei până la 6 şi jumătate. Sosit acasă, 
mă aruncai în frac şi mă dusei la sindrofia muzicală unde, 
poate aş fi petrecut mai bine, dacă aş fi dansat. Am venit 
acasă la 3 şi jumătate. Domnişoara A. V. a fost şi dânsa. 


ok 


2 Faur. Ma trezesc la 8 si un sfert, ma scol, imi 
găsesc un ceai şi, la 10 şi jumătate, mă duc acasă. Ciprian 
mai stă încă în pat). 


Apoi, mă sculai şi mersei în oraş, în treburile 
mele. La Kratochwil, intalnii mulțime de membri ai 
societăţii de cântare, la o gustărică de dezmeticire. 


După amiazi, fusei cu Patak la Kohler. Seara, la 


unchiul, am jucat „Preference”; la 9 şi jumătate, ne-am 
culcat amândoi. 


3 Faur 1879. Astăzi e anul de când am fost 
achitat la procesul „Arboroasei”. Amintiri sinistre. 


78 


Schorsch e la gheaţă. Capăt o scrisoare de la 
Mărioara. Afurisit! Sunt în dispoziţie extrem de deprima- 
tă, cel mai bine mi-aş trânti prin cap un glonte. 


Tata nu-mi răspunde nimic în chestiunea pârii 
(pentru datorie la fotograf) şi Ferlievici — tot nimic. 


Ce să fac, dacă nu vine un ajutor? 


După amiazi, îi răspund lui Marica, trimitandu-i o 
săgeată. Schorsch încă nu a sosit acasă. Mă aşez la lucru. 
Un băiat vine de la Schorsch, cu un bilet în care dânsul 
mă roagă să-l vizitez, dânsul fiind bolnav. Mă duc încolo, 
Schorsch zace în spital. O fi răcit aseară, la serbarea de 
pe patinoar, la care a fost. 


Vin acasă, lucrez mai departe, cinez şi meditez 
asupra tristei mele soarte. Îmi par foarte însingurat, de 
toată lumea părăsit. Mă gândesc la Bertha şi mă culc la 9 
şi jumătate. 


4 Faur 1879. Marţi. Aşadar, noaptea asta am 
dormit singur. Visat felurite prostii. La 8, mă scol şi lu- 
crez până la 10, când mă duc la cursuri. 


Am fost la Seminar, unde mi-am luat ceva cărți 
din biblioteca teologică. După amiazi, am lucrat până la 
3, când m-am dus la Mandicevschi şi, cu dânsul, la 
Domnişoara Filia (Popovici); am cântat până la 7. 


79 


Mandicevschi mi-a revizuit şi câteva compoziţii 
de-ale mele. Din toate observaţiile lui, văd că eu ştiu încă 
foarte puţin. Schorsch e încă mereu bolnav. 


Sunt, în general, foarte trist şi indispus; mereu, 
nici bani şi nici posibilitatea unei ieşiri. 


* 


5 Faur 1879. Miercuri. Mă scol devreme şi lucrez 
până la 10 şi ju.ătate, când m-am dus la bibliotecă. 


Vecinul meu de cameră, Popp, pare s-o ducă 
foarte bine, căci dânsul demise, astăzi, la 6 dimineaţa, din 
camera sa, o Dulcinee şi-o mai şi ţocăi supt uşă, la 
despărțire, atât de aprig de s-a auzit până la noi. L-am 
mai văzut eu pe acest odor, ziua, la dumnealui; pasabila 
numai Dulcineea cam de anticariat şi prea stătută şi 
uzată. Dar ce să-i pese unui hai-hui de ogar ca Popp de 
frumuseţe şi de lustru; în scăfârlia lui ogărească, el doar 
atâta socoteala-si face: „Scopul sfinteste mijloacele”. 


După amiazi, mersei la cursuri, unde am făcut, la 
Zieglaurer, o interpretare. Seara, am fost la unchiul şi am 


jucat „Preference”; iar, la 8 — acasă, de-am lucrat până la 
1, după miezul nopţii. 


Schorsch, mereu bolnav, şi eu încă tot n-am bani. 


x 


80 


6 Faur. Joi. M-am sculat la ora 9, mi-am măturat 
odaia şi m-am dat în continuare lucrării mele. 


In cameră e frig; din păcate, n-am lemne şi n-am 
bani, ca să-mi fac foc. Acasă pare să mă fi uitat şi gata. 


(Scrisul lui Schorsch: Astăzi, am venit în fine la 
vechiul meu sălaş; în timpul bolii mele, m-am gândit, nu 
odată la A. V., ba voiam să-i scriu o scrisoare de 
dragoste, şi am citit un an întreg din ilustr. Volkszeitung. 
De altfel, sunt foarte vesel că mă aflu, iarăşi, la Ciprianul 
meu. 2 fără un sfert, merg la cursuri). 


Schorsch e, în fine, aici; pretinde că a scuipat 
sânge. Nu pot să i-o cred, nefiindu-mi posibil să admit c- 
ar fi o copilă care, în fiecare lună, trebuie să suporte 
curăţenia sângelui. 


După amiazi, la cursuri. Seara, la Unchiul; apoi 
acasă, la lucru, până la 10 şi jumătate. Ne luăm, iarăşi, 
ceiucul nostru, sărbătorindu-ne vesela noastră revedere, 
nu fără reciproce fanaberi (jeluiri). Şi încă tot fără bani. 


* 


7 Faur. Afară cald, dezghet; mergem la biblio- 
tecă, apoi la Lesehalle; de aici, la un dejun, la Przybilski. 
(Scrisul lui Schorsch: Eu mersei, apoi, la mâncare, unde 
rămăsei până la ora 2. Am fost la Mihalcescul, la care m- 
am interesat de Rudolf. Fuserăm, astăzi, şi la Hofmann; o 
duce rău. Şi Lagler a fost acolo. Seara, am fost, până la 
ora 8, la repetiţie, apoi mă dusei acasă şi mă culcai. 


81 


Ciprian a fost la unchiul său; a lucrat până la ora 1 la o 
recenzie). 


Sambata 8 Faur. (Scrisul lui Schorsch: Ma 
trezesc ora 8. Şi Ciprian; dânsul se duce la cursuri, pe 
cand cu trandavesc până la 10 şi jumătate, apoi tăndălesc 
prin oraş până la 12, apoi la masă şi-n fine la gheaţă, 
unde, până la 5, am petrecut destul de bine. Până la 6, am 
fost la Kohler, apoi acasă, la Nr.l şi 2. La ora 8, mersei la 
cneipa Societăţii academice „Lesehalle”). 


Sindrofia la care am participat şi eu s-a desfăşurat 
destul de bine, numai că a fost puţin frecventată. Partea 
neoficială a prezentat-o Dr. Riess. 


x 


Duminică, 9 Faur. Dimineaţă, a fost la noi Popp, 
aducând o duşcă de vin, apoi mersei cu Schorsch la 
Tabacar. Tăifăsuim, acolo, cu Popovici şi Topala. Mer- 
sei, apoi, în oraş şi-l întâlnii pe (Vasile) Morariu, cu care 
mă dusei la un dejun, la Paczinski. După amiazi, la 
cafenea; partide de ecarte cu Kesler. Seara, la Unchiul. 


ok 


Luni, 10 Faur. Dimineata, la cursuri, la Supan; 
de acolo, mersei la Morariu. Era şi Pridie acolo; luarăm 
prânzul la Morariu. La masă, ni s-a adus vin, de-am chilit 
(pilit, chefuit) şi petrecut până la 6 şi jumătate, seara. De 


82 


acolo, merserăm tustrei la Kronprinz, fiindcă l-am co- 
mandat încolo pe Grigori (Vindereu), care, din întâm- 
plare, petrecea la Cernăuţi. La Prinţul clironom ne 
întrolocarăm o mulţime. Grigori (Vindereu) cânta de 
pierit, iar noi chilirăm cât ce-a încăput! La ora 5, ne îm- 
prăştiarăm. 


Marţi, 11 Faur 1879. Am o cumplită mah- 
mureala; ies în oraş, dejunez cu Onciul, la Augustinovici; 
merg acasă, dorm niţel. După amiază, merg la Mandicev- 
schi. Facem muzică, cu Filia, până la ora 6. 


Astăzi e „Mare-Serată” la Grigoruţă Hacman; şi 
eu era să merg încolo, dar n-am frac; deci, la culcat! 


x 


Miercuri 12 Faur. Aseară am primit de la Ştefan 
(fratele lui Ciprian) o scrisoare, în care-mi scrie că s-a 
logodit... Trist! Nu vreau să scriu nimic despre aceasta şi 
zic numai: Trist! 


Scriu răvaş acasă şi note, pe care le-am trimis în 
Ardeal. După amiazi, facem muzică la Mandicevschi. 


Seara, mă duc la Concertul „Musikverein”-ului 
(Societatea de muzică). Se execută „Paradisul şi Peri”, de 
Schumann. Operă grandioasă pentru cor mixt şi orches- 
tră. A reuşit destul de bine, în afară de prostul cânt al 
Doamnei Gerlacz, care avea un solo şi a disonat cumplit. 


83 


A fost şi Morariu la Concert; chefuirăm, apoi, cu 
Hrimaly, Duzinkiewicz, Patak etc. etc., până la 4 dimi- 
neata. 


Joi, 13 Faur 1879. Onciul vine dimineata la mine 
şi punem unele la cale. 


Ma duc la Lesehalle şi, de acolo, la (Vasile) 
Morariu. Pridie e acolo. Apoi, vine lunganul de Griboschi 
şi aduce ştirea că s-a logodit, astăzi dimineaţă, cu 
Domnisoara Ilasievici. Uraa!... Plec cu dânsul. 


După amiazi, iarăşi muzică la Mandicevschi. 
Apoi, merg la Unchiul, stau acolo ca 2 ore, vin acasă şi 
prind a gândi de n-ar fi bine să urmez dreptul. 


Teribil! Şi, totuşi, acesta ar fi singurul studiu care 
mi-ar fi cel mai de folos. Morariu şi Pridie mi-au lămurit 
lucrul complet, îndemnându-mă să mai schimb odată 
macazul. 


Ce-o să zică lumea? O să-l întreb mâine pe un- 
chiul. 


Astăzi, e nunta lui Lutia. Şi acesta — un om de 
compătimit, dar nu în aceeaşi măsură ca mine. 


x 


84 


Vineri 14 Faur. Nu! Utopie să mai depeni înainte 
gândul de ieri! Că doar nu m-oi canoni 7-8 ani, fără nici o 
letcaie salar, până să ajung un jerpelit de Adjunct; pentru 
una ca asta sunt prea bătrâior şi, apoi, cu atâta, sper, s-ar 
şi încheia cariera mea juridică. Afară de asta, nu-mi pot 
atât de bine valorifica cunoştinţele mele teologice şi 
muzicale. Rămâne, deci, cum a fost. Devii profesor şi 
poate mai ai şi norocul de-a fi pe placul unei copile şi de 
a o lua de nevastă, mai încolo; la bătrâneţe. 


Uraaa!... Trăiască filozofia!... 


Pe la 11, ies niţel în oraş. Apoi, m-a vizitat 
Mandicevchi & Patak, am ieşit, iarăşi, niţel la plimbare; 
sporovăii cu Mandicevschi despre diverse chestiuni 
muzicale. 


După masă, ieşii cu Patak în oraş, pentru a vedea 
funeraliile generalului Uraca. Un foarte frumos cortegiu. 
Multime de armată, fanfara militară de la Lemberg şi, 
îndărătul carului funebru, călare, un cavaler în chiurasă 
de oţel. Sus, pe cal, dânsul îmi păru a fi ca un Don 
Quijote pe Rosinanta sa. Apoi, merserăm la Mandicev- 
schi şi cântarăm până la 8 seara. Şi cu Boopis. 


Seara, concertează la Mayer muzica militară. 
Schorsch e acolo; m-aş duce şi eu, dar n-am... „mă- 
runţele”. Astăzi, am primit o scrisoare drăguță de la 
Marica. Dânşii vor neapărat ca să vin acasă de vacantele 
mici. Încă nu ştiu ce-oi să fac. 


x 


85 


Vineri, 15 Faur 1879. Dimineaţa, îmi spune 
Sause că trebuie să mă mut, pentru că dânsul vrea să 
refacă locuinţa. Fie!, eu şi aşa plec, în 18 sau 19, acasă. 
Merg la cursuri, unde-mi citesc, la Loserth, lucrarea mea 
de seminar. Am fost, apoi, olecuta, la Unchiul, la Iulco; 
după amiazi, mi s-a făcut lene şi m-am culcat; dulce 
visând, am adormit. Sub seară, mi-a venit Onciul. 


M-am dus cu dânsul la Societate; de acolo, mă 
întorsei acasă, îmi luai vioara şi m-am dus la Franzl, unde 
am făcut muzică până la 11 şi jumătate. 


Da! Să nu uit! Astăzi, am fost la Piczak, în cance- 
larie. Schorsch e la serata gimnastilor. E ora 12; mă duc 
la culcat. Noapte buna, Bertha!... 


x 


Duminică, 16 Faur. Schorsch doarme până 
târziu. Mă scol, scriu o scrisoare acasă şi una lui Morariu. 
Apoi, mă duc în oraş, îl întâlnesc pe vechiul camarad de 
temniță Orest Popescul, merg niţel la Seminar, la Tit 
(Constantinovici) şi Voevidca, apoi pornesc cu Ilarion 
Onciul în căutarea cuiva care ne-ar plăti un rachiu. Trudă 
zadarnică. În fine, Ilarion se decide şi plăteşte, la 
Augusti, o gustărică pe datorie. Vin acasă şi „tresaltă, în- 
tristate sufletele”! Le avem paralutele! Bani de călătorie 
acasă! 


Dar toată treaba asta, cu stăruirea tatei şi a Mariei 


ca să plec neapărat acasă, nu-mi prea pare lucru curat. Mă 
tem că, acasă, nu mă aşteaptă treabă bună. 


86 


După amiazi, mă duc la Cafeneaua „l Europe” şi 
joc un „Preferance”. 


De acolo, merg la Onciul, crezând că voi afla pe 
Orest, dar dânsul nu-i acolo; mă duc, acasă, şi mă culc. 


* 


Luni, 17 Faur 1879. Schorsch n-a dormit la 
mine. Mă scol şi mă apuc de lucrarea mea austriacă de 
seminar. Lucrez toată înainte-de-amiaza şi, la ora 2 după- 
amiazi, sunt gata! De-o fi bună?! Destul pentru Zie- 
glauer; am făcut-o pe 6 coale. La 2 şi jumătate, vine 
Patak; ne ducem la Mandicevschi; pe urmă, eu, niţel, la 
Unchiul. Acolo, iarăşi toți intristati. La 7 şi jumătate, 
acasă. Veni, apoi, H. la mine şi ramaserăm până la ora 4; 
a mas la mine. 


Marţi, 18 Faur. Dimineaţa, compun un lied, la 
care textul de Baltinester mi l-a dat Mandicevschi. 
Cântecul a reuşit destul de bine. Apoi mă duc la Uni- 
versitate şi acolo îl întâlnesc pe Pridie, care-mi plăteşte, 
la Paczenschi, o gustărică, trăgănată până la ora 3. În 
timpul acesta, dânsul îmi povesti multe; între altele, mă 
sfătuia s-o iau în căsătorie pe Boopis! 


După amiazi, la cafenea, apoi la cursuri. In 


cameră la mine — cumplit de pustiu şi de gol. Evreul şi-a 
ridicat, acum, mobila. Plec, Joi. 


87 


Miercuri, 19 Faur 1879. Mă scol de timpuriu şi 
merg la Patak după o carte, de care am nevoie la referatul 
pe care am să-l ţin, după amiazi, la Zieglauer. Dânsul 
vrea să compună o Cantată pentru nunta de argint a 
împăratului. Apoi, Herzog, apoi, Universitate, apoi, la 
Marty, pentru testarea cursurilor, apoi, la Franzl, care-mi 
execută Lied-ul, apoi, acasă, mâncat amiazi, scris note, 
făcut disertatia mea, în un sfert de oră, şi învăţat pe 
dinafară. Apoi, mers la Flinker, neaflat acasă; apoi, la 
Patak, cu acesta, la Wolan, care mi-a prescris nu'ş'ce; 
apoi, amândoi, la Herzog; nu l-am aflat; la Universitate; 
acolo, îmi tin disertatia; Patak mă aşteaptă; mă duc acasă, 
beau cafeaua; merg la Patak; cântăm câteva duste; pe 
urmă mă duc la Unchiul; acolo era Tarasievici de la 
Turca, un prostan bogat şi rudă a bătrânului Pauli, cu 
soţia sa; rămăsei la cină, pe urmă îmi luai rămas-bun de 
la bietul Unchiul, şi Tanti, şi Pauli, fiindcă mâine plec 
acasă. Pe când scriu pe divan, pe care-i şi aşternutul, căci 
„zadarnic ochiu-mi împrejur tot caută”. Mobilier, p-aici, 
nu! Parcă, niciodată! 


Schorsch şi-a cărat catrafusele sale, iar lucrurile şi 
hartoagele mele zac în cea mai oribilă răvăşire. E ultima 
seară pe care o petrec la Sauseni şi, totodată, ultima seară 
pe care, înainte de semestrul al doilea, o petrec la Cer- 
nauti; şi dacă arunc, acum, o privire asupra timpului 
trecut, de la 17 Octomvrie, intrarea mea la Sauseni şi la 
filosofie, atunci ajung la următorul rezultat: Am îndurat, 
în timpul acesta, mult bine şi mult rău; avut-am, adese, 


88 


lipsuri şi mâhniri şi supărări, dar am fost şi sunt fericit ti, 
pe cât m-ajută Sfântul, voi fi şi de-acuma fericit. 


La Bertha m-am gândit adesea şi mult. M-am 
gândit la ea atât de duios cum te gândeşti la o scumpă 
fiinţă iubită. 


Cu studiul meu e bine, progresează mereu; în mu- 
zică am lucrat mult în ce priveşte executarea; teorie, însă, 
am făcut puţină şi puţin am compus. 


Mă supără că n-am bani ca să-mi închiriez o odaie 
mai mare şi să-mi împrumut un pian pentru studiu. Cât 
despre gazdele mele, am multe a le mulțumi. Abstractie 
făcând de ursuza privire a lui Karl şi de flecăreala prea 
mirositoare a materialism din partea bătrânului Sause, 
lumea a fost cu mine foarte drăguță: m-au îngrijit în 
timpul maladiilor mele, m-au ajutat la nevoie; Tanti, mai 
ales, mi-a făcut mult bine şi-mi pare că dânşii credeau în 
oarecari intenţii ale mele fata de Adela... Din păcate, nu 
merge. 


Mă bucur de călătoria de mâine. Si, cum tot- 
deauna, la scrisul carnetului meu, m-am gândit la tine, 
fiinţă scumpă, aşa fii şi acum, la încheierea primului 
semestru, de mii de ori salutat, Copil drăguţ, şi să ajungi 
a gusta, în cea mai senină dispoziţie, tot ce ti-ar harazi, cu 
cea mai largă munificenta, nesecatul izvor al Fericirilor. 
Sunt din toată inima al tău, dorind atât de mult ca şi tu să 
fii la fel pentru mine... 


89 


Rămâi cu bine, odaita; mâine trebuie să ne despăr- 
tim, Adio! adio! 


90 


Am căutat să aflu lumina Berthei... 


Cernăuţi, 19 Faur ora 10 seara 1879. 


Am căutat să aflu lumina Berthei... 


x 


20 Faur 1879, Joi. Le scriu acestea, acum, acasă, 
la Stupca, în dragul meu cuibulet. 


Azi dimineaţă, mi-am făcut bagajul la Cernăuţi, 
mi-am luat rămas bun de la Sauseni şi am pornit, la ora 1, 
la gară. Am călătorit cu acceleratul, în acelaşi compar- 
timent cu mine erau şi studentul sucevean D. Rosenfeld, 
şi teologii Isopescul şi Cocinschi. Ajuns la Iţcani, m-am 
aşezat în harabaua care m-aştepta şi-am plecat în oraş; 
acolo l-am debarcat şi plecai, cu Markali, la Stupca. 


Acasă, i-am aflat pe toţi sănătoşi şi nu s-a întâm- 


plat nimic exceptional. Am tăifăsuit cu tata şi Maria şi m- 
am culcat, fiind obosit. 


91 


21 Faur, Vineri. Mă scol la 8 şi jumătate; am 
dormit foarte bine şi ciudat c-am visat de Bertha. 


Făcui muzică cu Marica, apoi puţină lectură, 
dejunai; tăndălesc prin casă şi pe-afară; iau masa. După 
masă, taifasuim; şi iar citesc ceva, vreau să atipesc, dar 
Maria m-a sâcâit şi nu m-a lăsat să dorm; ba mă întreba 
de ce unul dintre cei 2 ducati, pe care îi tinea in mână, e 
mai greu decât celălalt, ba îmi zbătăcea atenția asupra 
unei jucărioare nu’s’ce, căreia îi zicea, ,,jabca” şi care o 
distra mult; destul că n-am putut dormi. 


Citesc puţin, facem muzică, apoi vrea să mergem 
la plimbare; dar nu se alege nimica. După cafea, tăifă- 
suim; apoi eu citesc. Maria scrie o scrisoare cătră Gorgo- 
neni (Astăzi i-am scris lui Stefan). Cinăm; apoi eu scriu 
acestea şi mă culc, la ora 9. Maria mai scrie. Tata doarme 
în camera de-alături. 


Sâmbătă, 22 Februarie 1879. Mă scol la 8 şi 
jumătate. Marica e sculată. Tata, la biserică. Facem nitica 
muzică, apoi scriu, pentru Piczak, „Polca” şi tăifăsuiesc 
cu Marica. 


După amiazi, trimitem la Ilisesti. Scriu, iarăşi, 
piese muzicale. De la Ilisesti, băietanul aduce scrisori şi 
ziare, între care o scrisoare de la Schorsch şi una de la 
Şiria. 


Si Bertha a scris şi a trimis cărți. 


92 


După cafea, tăifăsuim. Apoi, i-am scris lui Piczak 
şi cinai. La 8 şi jumătate, m-am culcat. Tata e, acum, 
culcat. Maria mai citeşte. Şi eu citesc, în pat. 


Mă gândesc mereu la Bertha. O iubesc doară atât 
de mult. Aflu, de la Maria, că servitorul nostru, Dumitru, 
e vorba s-o ia pe Mali. Bravo! 


ok 


Duminică, 23 Faur. Compun o liturghie pentru 
post, pe care le-o trimit seminariştilor. Astăzi, e la noi 
lăsatul secului. Al aşteptăm pe Kramer şi Corjiu. După 
amiazi, veniră, în adevăr, bine incizmuiti. A fost şi Cior- 
nei. 


Petrecurăm foarte bine şi cordial. Kramer mi-e 
foarte drag. Jucarăm „Preference” şi mâncarăm minunate 
gogosi. Apoi, jucaram „Kauflabet”. Kramer e hazliu; şi 
râdem mult. După cină, mai jucarăm „Douăzeci-şi-unu” 
şi ne culcarăm. Cei doi voiau să plece acasă, dar i-am 
oprit, fiind foarte întuneric. 


Luni, 24 Faur 1879. Mă trezesc; afară toarnă! 
Ştiu că frumos drum au dumnealor la Ilişeşti. Le deterăm 
umbrele şi se cam duseră... 


Peste zi, se face cald şi plăcut. Postim, astăzi, 
fiind prima zi de post din postul mare. Facem rasadnita; 


93 


bucuria tatei că iarăşi are ocupaţie la grădină. Eu scriu 
piese muzicale (Liturghia). Facem puţină muzică; tăifăsu- 
iesc cu Marica şi tata ş.a.m.d. 


x 


Marţi, 25 Faur. Plecăm la Humor, eu, Marica şi 
bucătăreasa noastră. Drumul prin pădure e foarte rău. La 
unchiul (Josef) Mally, îi aflarăm pe toţi sănătoşi şi voiosi. 
Tăifăsuim, râdem. Irma (fata lui Mally) e foarte drăguță. 
Îi acordez, lui tanti, pianul. 


După amiazi, Marica se duce, cu Irma, la Cerniav- 
scheni. Apoi, se întorc cu domnişoarele Olga şi Mintia 
Cernniavschi. Olga pare a fi îndrăgostită de mine, căci 
îmi aruncă priviri teribil de arzătoare. După cafea, 
plecăm. În drum, Marica mai intră la oarecare Dezalak, 
unde dă ceva de cusut şi de cârpit. Apoi, plecăm. Drumul 
e plăcut, numai cam răcoare şi eu am durere de cap. Când 
trecurăm prin Ilisesti, am căutat să aflu, dintre multele 
luminite care licăreau din cele case în întunericul nopţii, 
lumina Berthei... dar în zadar. Mi se pare că e să n-o aflu 
şi că nu trebuie s-o aflu. O privire către cer mă convinse, 
totuşi, că speranţa e un dar al zeilor pentru om. $i, deci, 
sunt un om şi sper. 


Ajunşi acasă, îl aflarăm în pat pe tata, care era 
foarte îngrijorat de noi. Ne-a povestit c-am avut musafiri 
— pe medicul judeţean Kluczenco şi pe profesorul 
gimnazial Dr. Ştefan (Dracinschi). Şi mai povestea 
dânsul cum nu ştia s-o scoată la capăt fără bucătăreasă şi 


94 


fără de Marica. Dar totul a decurs bine. Mai luarăm un 
ceai şi ne culcarăm. 


Miercuri, 26 Faur 1879. Sunt bine. Afară e 
frumos, soare. Simtiri primăvăratice înfioară pieptul... 
Câtu-i de frumos la ţară! Marica îl cântă pe Seckadet, iar 
eu scriu acestea; tocmai execută pasajul. 


Cânt şi eu, apoi, cu dânsa. Scriu lui Patek o carte 
poştală. Ziua trece cu taifas şi lectură. 


x 


Joi, 27 Faur. Astăzi e o zi splendidă. M-aş duce 
cu drag la Ilişeşti, dar un inconştient ceva mă opreşte. 
Dar pleacă tata, fiindcă trebuie să-i caute lui Ştefan, care- 
i transferat acolo, o gazdă. Înainte de amiazi, mă tot hâr- 
jonesc cu Marica. După amiazi, ieşim la plimbare, în 
preajma tatei. 


Înainte de plecare, Catrina aduce o scrisoare de la 
Mali; s-o ia naiba! I-o trimit înapoi. Scrie că să-i declar 
dacă vreau s-o subventionez sau ba, pentru că vrea să 
pârască. 


Mergem la plimbare, e frumos dar vânt. 


Mergem vorbind, glumind, râzând, până la Mar- 
kali. Maria e foarte caraghioasă; vântul îi zburleşte părul, 


95 


pălăria şi vălul în toate părţile. Nu se mai poate descurca. 
Să mor de râs, nu alta! 


La Markali, am cunoscut-o pe fiica lui, o ființă 
superlativ de pravoslavnică şi bohodeioasă. Markali se 
plânge de necazul său că trebuie să plece. Luarăm ca- 
feaua. În fine, după ce în zadar l-am aşteptat pe Tata, 
pornirăm. Se făcu cam răcoare. Totuşi, glumeam şi ne 
amintirăm atât de plăcut de vara trecută, pe care o petre- 
curăm atât de frumos şi, totuşi, şi atât de dureros. 


Ajunşi acasă, începurăm a ne bucura de draguta 
noastră de odaita şi Marica zise: 


— Parcă tot mai plăcut e acăsucă decât oriunde... 


I-am făcut ceva lectură; în fine, Tata sosi de la 
Ilişeşti, aducând ştiri de la Gorgoneni. Miti a fost niţel 
bolnavă şi arată rău. Bertha şi M. sunt bine. 


Tata o trimise la poştă cu o scrisoare. Bravo! B. e 
postarita? Bine. Adorata, scumpa mea Bertha! 


După amiazi, altă taifasuire, citire de ziare şi scri- 
sori, apoi ne culcarăm, pentru ca fiecare dintre noi să 
viseze despre ceea ce-i umple inima. Maria va visa, desi- 
gur, de țigani, fiindcă, în plimbarea noastră, am văzut 2 
puradei de ţigani, goluti, care i-au plăcut foarte mult. 


x 


96 


Vineri, 28 Faur 1879. Mă scol şi scriu piese 
muzicale. Astăzi postim, cu tot răzvrătitul şi protestul 
meu. Trăiască! Scriu piese muzicale. Se decide ca mâine 
să plecăm la Pojorâta. După-amiază, înscriu felurite fe- 
mei care plătesc sărindare şi râd cu Maria, care, înaintea 
femeilor, face o fata atât de gravă, de parcă ar fi o ditai 
mamă preoteasă bătrână... 


Trimitem şi la Ilişeşti. Marica le scrie copilelor 
câteva rânduri; scriu şi eu ceva. Trimisul veni de la posta 
cu scrisori şi gazete. Şi Mina ne-a scris o foarte drăguță şi 
glumeata scrisoare. Bertha n-a scris, n-a avut răgaz, fiind- 
că cocea gogosi. 


Sâmbătă, 1 Martie. Mă scol la ora 4 şi pornesc la 
Pojorâta. Maria voia să plece şi dânsa, dar, afirmându-se 
felurite răzgândiri, dânsa rămâne acasă. Plec singur. 


În Humor, descind la unchiul; termin diverse 
comisioane şi plec mai departe. La Vama, poposesc la 
ratuş (rateş, han). La continuarea călătoriei prin sat, îi în- 
tâlnesc pe Albu, Cobjanschi şi Sebi. Acesta din urmă mai 
avu neruşinarea de-a mi se adresa mie. La ora 3, ajung în 
Câmpulung şi descind la Ciupercovici. Voievidca e 
acasă; a trecut, în fine, examenul. Petrecem cordial, apoi 
plec mai departe şi, la ora 6, ajung la Pojorâta. 


Pe Ştefan nu-l aflai acasă; fireşte, era la mireasa 


lui! In fine, vine. Tăifăsuim; dânsul nu poate pleca impre- 
ună cu mine acasă, ceea ce mă indispune destul, fiindcă 


97 


mai ales de asta am venit pân-aice. Mai scriu o scrisoare 
acasă şi mă culc de timpuriu, fiind foarte trudit. Ştefan se 
mai duce la Usturoienii sai. 


Duminică, 2 Martie. Mă scol, dejunez, vine Ziel- 
enecki. La administratorul silvic voiam să mergem; dar 
dânsul a plecat adineaori la Poiana Dornei. Ne ducem la 
un vinişor şi, la 11 şi jumătate, merg cu Stefan la mireasa 
lui. O aflarăm scriind. O copilă foarte drăguță, plăcută şi 
bine crescută. Bătrâna e şi dânsa o doamnă foarte inteli- 
gentă şi încă frumoasă. Discutăm una-alta, eu am un te- 
ribil rol secundar. Apoi, veni bătrânul Hanel, bunicul 
copilei; cu dânsul conversez latineşte, beau rachiu şi iau 
acolo masa. Oamenii ăştia îmi plac foarte mult şi-l invi- 
diez pe Ştefan pentru partie (partidă). Petrecurăm bine, 
mai ales că bătrânul mi-a fost pe plac. La ora 4, mă duc la 
Stefan şi, la ora 5, pornesc, zicându-i posomorâtului, 
mohorâtului, înzăpezitului munte, sănătate. Am întâlnit 
nurlii fete Tiptaresti, de le-am dat bună-ziua, gândindu- 
mă: Şi-n munţii aceştia locuieşte fericirea şi iubirea, şi 
aici oamenii ştiu ce-i durerea şi bucuria, simtindu-le chiar 
prea aproape profund şi necurmat. 


ok 


Ajunsei la Câmpulung şi masei la Ciupercovici. A 
doua zi, la 3 Martie, călătorii mai departe, până la Vama. 
Aici poposii la învățătorul Albu, luai masa şi porni la ora 
1. La ora 3, ajunsei la Humor, descinsei la unchiul, mă 
opri acolo, o oră, şi pornii, în fine, acasă, unde ajunsei 


98 


seara, bucuros de-a fi isprăvit în fine această grea şi lungă 
călătorie. Acasa, aflai pe toți bine şi scrisori pentru mine. 


Dworaki şi Onciul îmi scriu că mi-au aflat o lecţie 
de 20 florini; să vin imediat la Cernăuţi şi s-o iau în 
primire. Tata a fost cam nemulțumit şi, mai ales, pe 
Ştefan supărat. Va trebui, aşadar, să plec în curând la 
Cernăuţi. $i Schorsch mi-a scris. De la Siria, primesc 5 
florini. 


Marţi, 4 Martie. Mă sfătuiesc cu Tata, ca dânsul 
să plece la Stroieşti şi să discute cu proprietara-mare, 
poate că mi-ar ceda o cameră la Cernăuţi. Tata plecă la 
Stroieşti, iar eu rămân cu Maria, la gospodărie. Deodată, 
vine un băiat de la şcoală, cu un bilet de vizită, prin care 
inspectorul Drogli şi medicul judeţean Dr. Kluczenco se 
invită la noi! Tot de bine, Moş Marine! În fine, dum- 
nealor sosesc în adevăr. Maria serveşte un aperitiv, apoi 
amiaza $1, la ora 3, pleacă dumnealor. Dr. Kluczenco e un 
om foarte deştept, numai că are o purtare cam respingă- 
toare şi foarte rezervată. Drogli e un vițel, ca de obicei. 
Între altele ni se plânge la masă că dânsul cumpără, zil- 
nic, 2 ocale de lapte şi nu ştie ce face nevasta sa (sora lui 
Eminescu — n. n.) cu laptele. Mâine, plec la Cernăuţi, dar, 
mai întâi, aş vrea să trec pe la Bertha. Că doară, de când 
sunt acasă, nu am văzut-o. Sunt foarte intrigat ce fel de 
răspuns aduce Tata de la Stroieşti. 


99 


În fine, Tata veni cu ştiri rele. Doamna nu-mi poa- 
te da o cameră. Tata a mai relatat multe. Ciornei a fost şi 
pe la noi. La ora 11, ne culcarăm. 


ok 


Miercuri, 5 Martie 1879. Ziua trecu cu prepara- 
tivele pentru plecarea mea. Ma gandeam sa mai plec 
dupa amiazi, la 11, $i apoi, seara, la Itcani, dar de asta nu 
se alege nimic, neputand afla cai. 


Am cântat cu Maria. 


Ciprian Porumbescu 
Compositor roman. 


100 


În catedrală, 
o Liturghie compusă de mine 


Joi, la 6. Plecai, în fine, dimineaţa, cu inima în- 
tristată. Îmi era jale foarte. Trecui prin Ilișești şi-i mai tri- 
mesei lui Bertha mii de salutări în gând. După amiazi, 
ajunsei la Cernăuţi şi descinsei, deocamdată, la Onciul. 
Apoi, îl vizitai pe Unchiul şi pe Dworski. 


x 


A doua zi, Vineri, 7 martie, mersei să-mi iau în 
primire lecţia. Doamna mă amână pe după-amiazi; pusei 
totul la cale; lunea viitoare e vorba să încep. M-am dus la 
Patak şi, cu dânsul, la Mandicevschi. Cântarăm până 
târziu. Azi, mi-am căutat o gazdă şi aflai o cameră destul 
de cilibie, la un bătrân, Ilasievici, unde a locuit Bucher. 


ok 


A doua zi, Sâmbătă, 8 Martie, am intrat in 
cvartirul meu. După amiazi, am fost la Seminar şi la Pro- 
copovici. Seara, am fost la Iulco şi jucarăm niţel „Kau- 
flabet”. Mă duc acasă, fac puţină rânduială în camera 
mea; dar deja nu mi-i bine; durerile devin tot mai mari. 


101 


Duminică, 9 Martie. Nu mă pot scula. Nenorocul 
mă persecută sistematic. Am, iarăşi, o teribilă durere, dar 
cu 100 procente mai rea decât cea de mai înainte. Oh, 
sărmanul de mine! Ce să fac acum? Trimit după Wolan! 
Nu-i! 


Luni, 10. Vine Mayer la mine. Prescrie comprese 
cu gheaţă şi medicamentele necesare. Şi, tot aşa-nainte, 
până-n... 16 Martie. 


16 Martie 1879. Am îndurat cele mai grozave 
dureri. Diverşi colegi mă vizitară, mijlocind, astfel, legă- 
tura mea cu lumea exterioară. Stăpânul casei şi o doam- 
nă, locatară a lui, o anumită Erl, mă îngrijiră şi-mi deteră 
ceva de mâncare. În urmă, mi se făcu mai bine. Infla- 
matia a cedat; numai tumoarea mai stăruie. Dar merge 
vizibil mai bine şi ca în 4-5 zile să mă pot scula. 


x 
Luni, 17. Iulo a fost la mine de-a primit câteva 
comisioane şi dispoziții. Ah, Doamne, Doamne, azi e 


ziua natală a Bertei! Am expediat, ieri, o ilustrată. O! 
desigur că-i doresc numai binele. 


102 


Marţi, 18. Capăt, de acasă, o scrisoare care, în 
izolarea mea şi-n trista situaţie, îmi face mare bucurie. 
Mayer m-a vizitat, constatând ameliorare; în câteva zile, 
mă voi scula. Fac, cu doamna mea de casă, decontarea. 
M-au vizitat Hurtig si Iulo. Trimit Unchiului Mally şi 
Tuziei cărţi poştale cu felicitări. 


Bătrânul Ilasievici, ca de obicei mă asurzeste cu 
vorbăria lui. 


Miercuri, 19. Mă vizitează ambii Onciuleni. 
Apoi, capăt bani de acasă, o chetă pentru „Junimea”, 25 
florini. După amiazi, mi-a fost foarte jale. Mă simţeam 
atât de singur şi părăsit. 


Joi, 20. Mă vizitează Iulio şi Onciul. Abia 
mâncasem dejunul, cineva bate la uşă; cine-i? Nu-mi vine 
a crede ochilor: Bunul unchi Michas, care, în plimbarea-i, 
m-a vizitat şi pe mine. A stat la mine peste o jumătate de 
ora; m-am bucurat foarte. L-am felicitat, astăzi, şi pe 
Tata. Mâine e onomastica lui. Seara, a fost pe la mine 
Gulovschi şi mi se plânse de nenorocul lui, că n-are 
lecţii. Bietul om. Voiam apoi să dorm, dar mult timp n- 
am putut dormi. 


103 


Vineri, 21. Mă trezesc cu dureri de cap. Astăzi, e 
onomastica bunului, scumpului meu Tată. Afară-i timp 
posomorât, mohorât. Mi se face foarte a jale şi tristeţe. 
Iulio vine la mine. Îmi cumpăr o ulcicuţă de smântână 
acră. După amiazi, dormii oleacă, apoi mă scol — prima 
dată; sunt foarte slab; mă îmbrac, fac rânduială şi-i scriu 
lui Marica o scrisoare hăt lungă. Şi Hurtig a fost la mine. 
Mă culc timpuriu, fiind foarte debil. 


ok 


Sâmbătă, 22. Stau culcat pana după-amiazi; când 
mă scol, mă îmbrac, trec puţin dincolo, la vecinul meu de 
cameră, Andronic. Apoi merg, prima dată, la Unchiul. 
Acolo e un eveniment îmbucurător: are un fecioraş. Uraa! 
Apoi vin acasă. Onciul vine la mine; apoi merg la dânsul, 
la Societate; apoi viu acasă şi mă culc. 


* 


Duminică, 23. Mă scol şi merg, pe-o clipă, la 
Tulco; vin, apoi, acasă. Vin la mine Onciul, Cocinschi, 
Bujor. Tinem o şedinţă a comitetului. 


Luni, 24. Mă duc la lecţia mea, la Flondor. După- 
amiazi, am fost la Universitate. Aşa decurse toată săp- 
tămâna, până la 1 Prier. De la 8 la 10, sunt mereu la 
lecție, pe urmă sau la Universitate, sau acasă. După- 
amiazi, cafenea. Săptămâna aceasta, am stat aproape prea 


104 


mult în cafenea, de-am jucat acolo ,,Preference” şi ,,Ecar- 
te”. Masa, amiaza, şi cina o iau la „Prinţul de coroană”. 


ok 


Sambata, in 29. A murit Chestorul $i amicul meu 
Hofmann. Luni, a fost înmormântarea lui. Toţi studenţii 
participară la aceasta. În Piaţa Unirii, s-a iscat, în timpul 
înmormântării, un scandal cumplit; popa adică nu voia să 
fie dus la biserică, pentru că dânsul, înainte de moarte, 
refuzase să accepte Sfintele Taine. Noi demonstrarăm. 
Popa trebui să cedeze. Noi intrarăm în biserică. La 
mormânt, studentul în filozofie Rump tinu o cuvântare 
foarte frumoasă, la care am facut reflectiunea c-a fost 
prima auzită de mine, in care nu s-a amintit nimica de 
Dumnezeu şi de-un Dincolo. 


x 


Duminică, în 30, s-a executat, în catedrală, o 
Liturghie compusă de mine. 


Luni, 1 Prier 1879. M-am înscris, abia astăzi, 
căci, din cauza bolii, n-am putut face aceasta mai curând 
şi a trebuit să solicit permisiunea ulterioară. După amiazi, 
la cafenea, apoi la cursuri. De acolo, plecai cu Iulo, care 
se mută la mine. În piata-fainii, luarăm o hardughie de 
fiacru Sadaghirean şi, cu zgomotoasă hălăcăială, 
plecarăm la vechea gazdă a lui Iulo, pentru a transporta 
lucrurile. După ce şi asta fu isprăvită cu destule glose şi 


105 


glume proaste, ne aranjarăm camera şi merserăm ambii la 
cină. Sosiţi acasă, ne culcarăm. 


* 


Miercuri, 2 Aprilie. Ne trezim; ambii am dormit 
rau; eu am visat pe Bertha. 


Îngrijitoarea veni; ne curăţă hainele şi ghetele. 
Iulo imi citi din Ahnfrau a lui Grillparzer. Apoi ne 
culcaram, asteptand zadarnic o cafea sau alt dejun, ceva. 
Dar ne decidem sa inlocuim lipsa actuala cu un inzecit 
dejunel, in timpul vacantelor. Cu stomacurile hamesite, 
ne-am dus la treburile noastre. Am primit o scrisoare de 
la Marica. După-amiazi, ne duserăm amândoi la cafenea 
şi, de acolo, la cursuri. Apoi, mă dusei la Unchiul, până 
la cină, şi jucai „Preferance”. 


* 


Joi, 3 Prier. Mă duc la lecție. Elevul meu e mereu 
bolnav. Sosit acasă, aflu o scrisoare de la Marica, în care- 
mi scrie că bietul Fritz a murit. Aflu aceasta şi de la 
Lichengerger, pe care îl întâlnesc întâmplător în oraş. 
Peste zi n-a fost nimic deosebit. 


Vineri, 4 aprilie. Elevul meu e la pat. Mă duc la 
Domnul şi la judecătorie, unde am de terminat ceva. 
Apoi, la Universitate. După-amiazi, la cafenea. Până 
scara, la cursuri. Sositi acasă, aflăm o teribilă harababură. 


106 


Am avut un incendiu. Uşile erau încuiate şi a trebuit ca 
uşile să fie sparte, pentru a se putea stinge canapeaua care 
ardea în flăcări. În cameră, era o cumplită duhoare. $i, a 
doua zi, ne-am sculat cu dureri de cap. 


x 


Sâmbătă, 5 Prier. Mă duc la Tulo, la Universi- 
tate. După-amiazi, ne duserăm la cafenea. La ora 5, mă 
dusei la Unchiul, apoi la o cneipa a „Clubului”... 


* 


Duminică, 6 Prier 1879. Iulo iese, eu rămân, căci 
aveam şedinţă a comitetului. După-amiazi, mă duc la ca- 
fenea. Jucarăm „Preferance” şi eu câştigai mulțime de pa- 
rale. 


Luni, 7 Prier. Mă duc la lecţie, apoi la Univer- 
sitate ş.a.m.d. Astăzi, nu s-a întâmplat nimica important. 
Seara, fusei la Unchiul. 


Marţi, 8 Prier. Azi, la Unchiul e botez. Merg 
acolo. Mititelul se numeşte Octavian. După amiazi, mă 
duc la cafenea şi, la 5, la hotelul „Russie”, unde avem 
Conventul. 


107 


Au venit toţi studenţii români şi s-au înfrățit în 
chip foarte cordial. Apoi merg la cină, pe urmă, cu Tulo, 
pe promenada sirenelor. 


Miercuri, 9 April. Primesc de la Marica o scrie- 
soare în care-mi scrie că Miti (una din fetele pastorului 
Gorgon) e bolnavă de moarte. 


Mă duc la lecţie şi, având dureri de pântece, a 
trebuit să întrerup repede şi să fug acasă. 


Capăt bani de acasă; fac niscai cumpărături etc. 
Merg, după amiazi, la cafenea. 


KRONSTADT 
Marioara, la Brasov 


108 


Cu ochii înecaţi în lacrimi, 
am sovait spre usa... 


Joi, 10 April. Plec, azi, acasă. E, nu-i vorbă, 
vreme foarte rea, dar eu mă bucur, totuşi, nespus de 
călătorie. Îmi aranjez afacerile: Mă duc la masă, îi las lui 
Tulo bani de drum, ca să vină sâmbătă şi el la noi, şi plec 
cu acceleratul. Plecai cu Cărăuş, într-un compartiment, 
până la Adâncata (Hliboca — n. n.). De acolo, singur. La 
Iţcani, mă aşteaptă căruţa. În Suceava, îl luai cu mine pe 
Ioji şi-o văzui, cu această ocazie, pe bătrâna Domnisoara 
Boller. 


Plecarăm mai departe. Ploua groaznic şi un vânt 
rece ne îngheaţă toate încheieturile. În Ilişeşti, a trebuit să 
descindem la cârciumă, ca să hem un pahar de vin şi, 
totodată, să întrebăm de sănătatea bunei Miti. 


Intrarăm în odaita cârciumii; senzaţii dulci mă 
învăluiesc şi, pe nevrute, îmi amintesc de frumoasele zile 
trecute. Apoi, întrebai pe secretarul comunal Naumann, 
care sta la o masă, cum o duce Miti. 


— O duce bine — făcu dânsul — fiind dusă pe ceea 
lume... 


109 


Incremenit de spaimă, mă uitam la el, neputându- 
mi crede urechilor. Totuşi, era să fie adevărat! 


Plecarăm imediat în sus, la Gorgoneni, intrarăm în 
cameră şi-i aflarăm, în jurul unei mese, pe bătrânul 
Pastor, Decker, Kraner, Minuta, Bertheluta si Lola, foarte 
intristati. După un scurt salut, la care imi părea că-mi 
pierd firea, rugai să mi se arate decedata Miti. 


Copilele luară o lumânare şi ma conduseră in 
camera cea mare. În cameră era întuneric. Mina aprinsese 
câteva lumânări — şi iat-o zăcând buna, scumpa Miti — 
palidă şi moartă, cu ochii scufundati şi obrajii palizi, iat-o 
zăcând credincioasa surioară, amica mea bună, cu care de 
atâtea ori m-am jucat, cu care, în ore senine, de atâtea ori 
m-am hartait. 


Buna, scumpa Melania, nu mai este! 


În hăinuţă albă şi cu un văl alb îmbrăcată, cu 
cununa de mirtă pe frunte, visează de trecutele ei zile ale 
copilăriei, visează la nunta ei, de fericirea ei. Sărmana, 
sărmănică Miţi! Acum, iti zic Miţi. De câte ori îmi 
interziceai să-ţi zic aşa, accentuând mereu că te cheamă 
Melania şi nu Miţi!... 


O, vrere-aş să zac, acolo, în locul tău! Tie-ti 
zâmbea viaţa încă atât de trandafirie! Trebuia să mai 
trăieşti, să fu fericită! Cu asemenea gânduri mă uitam la 
fiinţa moartă — şi cu mii de lanţuri imi era inima 
sugrumată; îmi părea că mă prabusesc şi, cu ochii înecaţi 
în lacrimi, am şovăit spre uşă... 


110 


Am vorbit numai foarte puţin cu copilele; ni s-a 
servit şuncă şi vin. Bertheluta arată foarte rău. Bătrâna 
Pastorita a plecat la Frasin, neputând îndura durerea aca- 
să. Bietele copile sunt de tot deprimate; la fel Bătrânul, 
totuşi, foarte stăpânit. 


Am mai zăbovit puţin şi am plecat acasă. Acasă, 
dormeau cu toţii. I-am trezit pe toţi, am despachetat lu- 
crurile aduse, sfătuirăm, luarăm câte un ceai şi ne culca- 
răm. E şi Ştefan acasă. Mult timp n-am putut dormi, 
gândindu-mă, mereu, la sărmana, nefericita ființă. 


ok 


Vineri, 11 Prier. Ne scularam — primul meu gand 
e la sarmana Miti. Luăm cafeaua; am cântat, apoi, putin 
cu Marica. Ştefan a plecat la Ilişeşti. Restul zilei îl petrec 
trist. Taifas, când de una, când de alta, cu Marica şi Ioji. 
De ieşit afară — imposibil, timpul fiind foarte mizerabil. 


ok 


Sambata, 12 April. Dimineata, ma duc la Curte 
(Curtea boierului Popovici, actualul Muzeu „Ciprian 
Porumbescu” din Stupca) ca să comand o cunună pentru 
Miti. Din păcate, nu l-am aflat acasă şi m-am supărat 
aproape de moarte. 


Trimisul de la Ilişeşti veni şi ne spuse să plecăm 


imediat fiindcă înmormântarea lui Miti are loc dimineaţa. 
Plecarăm eu şi Marica; ajunserăm când sicriul fusese, 


111 


acum, scufundat în groapă. Stăturăm la mormânt şi era să 
murim de plâns pentru această tânără, scumpă ființă. 


Aşadar, au luat-o de pe fata pământului şi-au 
astrucat-o în această groapă rece! Odihneste lin, scumpă 


De la cimitir, plecarăm la Păstoreni. Rămăsese- 
răm acolo două ore şi plecarăm, apoi, acasă. 


Acasă, îl aflarăm pe Iulco, care venise de la Stro- 
ieşti, pe vremea asta oribilă, pe jos. Calul n-a putut răzbi. 


Serbarăm vacantele Paştelor foarte plăcut, dar, in 
general, trist. Ştefan a plecat la munte, la mireasa sa. 


Abia s-a răzbunat vremea şi ne duserăm cu toţii la 
pădure, bucurându-ne cu paserile şi cu floricelele de 
apropierea primăverii. 


Miercuri, 16 Aprilie. Dimineaţa, ne duserăm la 
pădure. Ajunşi acasă, luăm masa şi ne gătarăm de ple- 
care. După-amiazi, la ora 5, plecarăm. 


În Ilişeşti, coborârăm la cârciumă. Iulo şi Ioji se 
duseră să le facă Pastoritelor promenadă. Iulo încă nu le 
văzuse pe copile. În adevăr, dânsele erau pe-afară şi 
nemernicii avură norocul să le vadă. Eu eram cumplit de 
supărat că nu mă dusesem cu ei. În fine, după ce băurăm 
un pahar în sănătatea Berthei, plecarăm mai departe. Mă 


112 


cuprinse aşa o tristeţe când mă despărţii de Ilişeşti — îmi 
aduse aminte, cu atâta durere, că una dintre aceste 
scumpe fiinţe nu mai este. 


La Suceava, il debarcarăm pe Ioji, şi eu, şi Iulo, 
plecarăm mai departe. În Iţcani, coborârăm la Lichten- 
bergeni. Mai două ore petrecurăm cu aceşti oameni 
cumsecade; plecarăm, apoi, în fine, la gară şi la Cernăuţi. 


Clasa a treia fiind prea aglomerată, călătorirăm cu 
clasa a doua, deşi biletele erau luate pentru a 3-a. 


Trec repede peste celelalte zile, fiindcă nu se în- 
tâmplase nimic extraordinar, în afară de festivitățile 
jubileului nunţii de argint a Majestatilor. 


ok 


În 22, a sărbătorit Universitatea această festivitate 
ş. a.: La ora 12, alai festiv, în trăsuri, la Rectorul magni- 
fic şi la Preşedintele "Țării. Seara, Comers (întâlnire de 
mare ţinută, o adevărată petrecere elitistă) la „Pajura 
neagră”. 


În 23, Epilogul-spolocanie, care îndură până la 
ora 4; bătrânul Mayer făcu cinste 2 poloboace de bere. 
Zilele următoare decurseră, iarăşi, fără importanţă. Am 
un teribil catar şi tuşesc de tot parşiv. 


113 


Nu mă tem de moarte, doar de murit 


Luni, 28 Aprilie. Mi-i, acum, ceva mai bine. Eu 
şi Iulo ne căutăm gazdă, căci, de la 1 Mai, trebuie să ne 
mutăm. La amiazi, mă întâlnesc cu Hostiuc din Camena 
şi chilesc cu dânsul până-n seară, când voiam să plec cu 
dânsul la Camena, dar, pe drum, aproape de Mihalcea, 
mă razgandii şi nu călătorii mai departe, ci mă intorsei, 
pe jos, la Cernăuţi. 


Marti, 29. Încă nici acum nu am gazdă. Iau bani 
de la Flondor pentru a achita plăţi urgente. De la Marica, 
primesc o scrisoare, în care-mi scrie că Tata şi Ştefan 
sunt bolnavi. Sunt foarte mâhnit. 


Miercuri, 30. În fine, am aflat gazdă la Dr. 
Kiseler, în strada Carolinei. O camera foarte frumoasă; 
plătim 12 florini. Mâine intrăm. 


ok 


114 


Joi, 1 Mai. Ne mutăm din vechea locuinţă în cea 
nouă. Sunt încă mereu foarte suferind şi tuşesc grozav. 
Şirele acestea le scriu, acum, la noua gazdă. E foarte 
plăcut. O zdravănă codană ne-a făcut curăţenie şi aspec- 
tul e de tot convenabil. Iulo e la lecţie. Elevul meu e ia- 
răşi nu'ş'ce bolnav. 


De la 1, până-n 13, n-am înregistrat nimica. Sunt 
cum se cade bolnav, tuşesc teribil şi am dureri în piept. 
Bunul Mayer mă tratează. Din 11 Mai, beau apă 
minerală. 


În 10 Mai, Clubul a avut o cneipa. Am asistat şi 
eu. Ştiri de acasă am destule, dar nu prea vesele. Tata a 
fost bolnav. Ştefan e bolnav. Singură, Marica se mai tine. 
Tante Fany a fost, pe câteva zile, aici. Azi, la 13, am visat 
toată noaptea pe Bertha. 


O duc, iarăşi, rău; n-am haine şi n-am parale. 


x 


Miercuri, 14. E o vreme groaznică. Mare neno- 
rocire m-a lovit, iarăşi. Era timpuriu, dimineața . Eu şi 
Iulo, încă in pat, când doi ticăloşi intrară şi mă presară 
pentru afurisitul de Katz. Noroc că croitorul Matner a 
chezăşuit pentru mine şi ridicarea lucrurilor s-a amânat 


115 


pe 10 zile. Sunt disperat de tot. Cum o să mă descurc 
acu?! Mi-aş răpune capul. 


Joi, 15 Mai. Mi-i rău jale. Seara, avem bairam; 
cânt şi trag la bere ca un condamnat la moarte. Cneipa a 
reuşit foarte bine. Partea neoficială a condus-o Morariu. 
La ora 2 ne duserăm acasă. 


Vineri, 16. Am niţică mahmureală. Plec cu Ia- 
vorschi, şi dânsul plăteşte o gustărică. După-amiazi, la 
cafenea; apoi, la cursuri. Pe urmă, vin acasă şi dorm un 
cesulet. După cină, cu lulco, acasă, şi ne hârjonirăm cu 
pocoiovele (fetele) din casă. 


Sâmbătă, 17. De mult n-am primit scrisoare de 
acasă. Mi-i sufletul foarte mohorât. Sper să capăt bani de 
la „Junimea”. Dimineaţa, cursuri. Apoi îl intalnii pe Pro- 
copovici de la Cerepcauti, care-mi cinsti un aperitiv. 


După masă, avurăm o şedinţă extraordinară. 
Seara, fuserăm niţel, după cină, la Mayer, unde se 


întâlniseră mai multi Clubişti. Apoi, venirăm acasă. 


Eu scriu astea, iar Iulo, in pat, citeşte despre tre- 
cerea lui Hanibal peste Alpi. 


116 


Noapte bună, Marica! Noapte bună, Bertha! 
Noapte bună, Miti! 


Duminică, 18. Mă duc, dimineaţa, la Voitec şi 
scrimez cu el. După-amiazi, făcurăm mai multi inşi o 
excursie la Sadagura, care fu foarte animată şi hazlie. 
Acolo, traserăm la vin şi ne întoarserăm toţi inspirați, cu 
fiacru Sadagurean, la ora 11 noaptea, la Cernăuţi. 


ok 


Luni, 19. La amiazi, il intalnesc pe vechiul coleg 
Tomovici. A venit la mine; pe urma, merseram la 
Kratschwill şi, apoi, la Gobl şi bauram bere. 


x 


Marţi, 20. Nu s-a întâmplat nimic extraordinar. 
Am scris, azi, o cogeamite scrisoare acasă. 


% 


Miercuri, 21. Capăt, de la Societate (,,Junimea’’), 
20 florini şi-i achit 18 florini lui Katz. Seara, fuserăm cu 
gazdele noastre la „Balena de la Askalon” şi jucarăm 
popice. Sunt în duşi foarte buni, numai mereu bolnav. 


x 


117 


Joi, 22. Azi, e Înălţarea Domnului. Zi frumoasă. 
Mă duc la Universitate, apoi la plimbare. După-amiazi, a 
fost adunare plenară la Societatea academică „Lesehalle” 
(„Cabinetul de lectură” — n. n.). Fui, iarăşi, ales în 
comitet. Apoi, merserăm puţin la Gobl. După cină, acasă. 


ok 


Vineri, 23. Am căpătat ceva parale de acasă. Sunt 
încă bolnav. Da! Cu mine merge treaba rău! Cu 
Schorsch, beau câteva beri. 


Trimit două bile de popice acasă, pe urmă merg la 
Seminar, având ceva de exersat cu cei de acolo. Seara, 
merg de timpuriu acasă şi mă culc îndată. Tusesc tare şi 
mă doare pieptul. În pat, mă gândesc şi răs-gândesc ce 
rău îmi merge iarăşi. 


Astăzi, am avut să primesc bani de la Flondor şi, 
mâine, voiam să-mi comand haine. Dar Flondor a plecat 
în Basarabia şi vine abia în 14 zile. 


M-am păcălit! De bolnav, sunt bolnav. 


Zilele acestea aş vrea să ţin un colocviu (examen 
semestrial). 


Sâmbătă, aş vrea să plec, de Rusalii, acasă. 
Dumnezeu ştie! Dar când mă gândesc la scumpa noastră 
căsuţă şi la scumpul Ilişeşti, atuncea mi-i atât de uşor, de 
bine — uit de boala mea, de mâhnirea mea şi de multele 
mele griji... 


118 


Si, totuşi, nu-s decât iluzii şi palate aeriene, pe 
care un aprig vânt de toamnă le va spulbera, cândva; 
fantome ale ceturilor cari se volatilizează în neant — sunt 
inconstiente năluciri fără nici un temei. Si, totuşi, mi-s 
atât de dulci! 


Întreaga mea existență, toate strădaniile mele, 
prezentul şi viitorul meu încerc eu veşnic să le leg de acel 
paradis şi de divinul înger care-l domină; şi mai visez, 
apoi, aşa de fericit în blândul gând al realizării acestor 
planuri şi dorinti ale mele — stau sub vraja unui cor din 
lumea transcendentală — atât de dulce, de suav, de duios 
răsună cântul lor — şi-n diafan licarit al zorilor, cu beteala 
de petale trandafirii, coboară adorata mea din văzduhul 
înmiresmat de viorele şi, iarăşi, într-alt avânt se aşează în 
cristalinu-i tron de smaragd, îmbiindu-mă pe mine, în 
toată uimirea mea, înspre piciorusele ei cu aurite încălțări 
— ŞI visez, şi mereu visez, tot înainte. 


x 


Duminică, 25. Sunt tot slab. Mă scol şi merg la 
biserică. Cântarea a mers destul de bine. După liturghie, 
mă duc cu Pridie şi Topalla la un păhărel de vin. După- 
amiazi, dorm niţel, pe urmă merg la medic. Dânsul nu mă 
află aşa rău, dar eu ştiu cum e cu mine. Îmi prescrie 
drageuri şi 10 sticle cu apă Sczawnicer. Apoi, merg Ia 
Unchiul. Iau, acolo, cafeaua şi mă car acasă... 


119 


Mi-i foarte urât. Aş pleca aşa de cu drag la ţară, 
pe câtva timp, şi, totuşi, nu se poate. Poate o să mi se facă 
mai bine. 


Nu mă tem de moarte, doar de murit; şi, apoi, n-aş 
vrea să mor chiar acuma. 

Oleacă de voie bună şi oleacă de bucurie am de la 
viata — când, însă, voi deveni teapan şi rece şi voi fi 
scufundat în pământul umed, desigur nu voi mai avea 
nici o bucurie. 


După cină merg la popicarie. 


x 


Luni, 26. Dimineaţa, merg la meditație şi-o rog 
pe Doamna Flondor de bani; dânsa-mi promite să mi-i 
dea mâine. Apoi, mă duc la plimbare. 


După-amiazi, mă întâlni cu Doboş şi m-am 
bucurat foarte cu dânsul. El îmi spune că bătrânul 
Bacinschi i-a povestit c-aş fi logodit cu Bertha. După 
cursuri, venirăm acasă şi eu cotrobăii printre hârtiile mele 
şi aflai o scrisoare de la Bertha, în care erau câteva şire şi 
de la biata Miti. 


Jale-mi cuprinse inima, de a trebuit să plâng. 


Seara, fusei la popicărie. 


% 


120 


Marţi, 27. Mă scol de timpuriu, îmi beau apa 
(Sczawnicer) şi merg la plimbare. Plec, aşadar, de 
Rusalii, acasă, şi anume pleacă şi Waldberg Max cu 
mine. Mă bucur foarte, de pe acum, de călătoria noastră. 
Astăzi, scriu acasă o scrisoare, căci am primit una de la 
Ştefan şi Marica. 


Miercuri, 28. Mă scol, merg la plimbare, la lecţie 
şi, apoi, la Ietti. Mă cert cu ea jumătate de oră; apoi, la 
Lesehalle. La amiazi, acasă. 


Dorm putin. Vine Kohler; ne ducem la 
Kratschwill; acolo, il aflu pe Krutzl; taifasuiesc cu dansul 
despre Gorgoneni. Merg, apoi, la cursuri; apoi, la 
Unchiul. Iau, acolo, cafeaua; merg la plimbare, cina; 
popicărie; culcarea. 


Joi, 29. Nimic extraordinar. Imi fac, dimineața, 
plimbarea obligatorie. După-amiazi, somnişorul meu; pe 
urmă, merg la cursuri. 


Vineri, 30.Tot aşa. Ma gatesc de plecare. Sub 
seară, mai merg încă puţin la Unchiul. Seara, mă întâl- 
nesc cu Waldberg şi, noaptea, plecăm. 


121 


Am avut un vis de tot bizar 


Sâmbătă, 31 Mai, până Miercuri, 4 Iunie. 
Timpul acesta l-am petrecut, acasă, în chipul cel mai 
agreabil şi mai frumos. Am jucat popice, ne-am plimbat 
prin pădure şi câmpie, am jucat jocuri de societate — într- 
un cuvânt, ne-am amuzat foarte bine. Berariu — cu soţia 
sa, Unchiul Mally, Olga, Korciu au fost la noi. 


* 


Luni, în 2 Iunie 1879, am fost eu, Max şi Stefan, 
pe jos, la Ilişeşti. Am fost la Korciu, apoi merseram la 
carciuma, bauram cateva pahare de bere, apoi am fost la 
Drumerita şi porniram cu toţi acasă. Gorgonenii n-au fost 
acasă, ci, toţi, la Rădăuţi. 


Miercuri, plecarăm. In Suceava, am descins la 
Ioji, am mers la cafenea şi, apoi, plecarăm la gară. $i, la 


Lichtengergeni, pe cine am văzut în fereastră? 


Ah, Dumnezeule, pe scumpa mea Bertha! Am 
perindat toate culorile şi, de aş fi fost singur, aş fi intrat. 


122 


Bertha s-a uitat, mereu, după noi şi eu, şezând cu 
faţa îndărăt, ne-am privit mereu — mi sc făcu aşa de jale, 
de greu; inima mi se făcu bot. 


Bertha arăta foarte palidă. Sărman copil! Eu 
devenii atât de palid, că chiar Waldberg se sperie. 


Tot drumul până la Cernăuţi, m-am gândit la ea, 
la această scumpă fiinţă, care mă însoţeşte pas cu pas. 


Ajuns la Cernăuţi, mi se făcu nespus de jale; 
sufeream de dor de casă şi de dorul iubirii. 


ok 


Joi, 5 iunie. Trezindu-ma, imi deapăn in gând 
toate întâmplările de-acasă şi din călătorie, amintindu-mi 
cu durere de orele plăcut petrecute, înainte de amiazi, m- 
am dus la lecţie, apoi venii acasă şi luai o gustare, la 
Kratschwill, cu Iulo şi cu Voicu. 


După amiazi, Iulo îşi vinde o pereche de galosi 
vechi şi merserăm la o bere. Apoi, mă culcai şi dormii 
până la ora 7, când mersei la Macuski şi-mi comandai 
haine. 


Seara, am mai fost cu Max la vin, la evreul 
şontorog, şi, apoi, venii acasă. 


x 


123 


Vineri, 6 Iunie. Am avut un vis de tot bizar. 
Toată noaptea am visat de Bertha, dar într-un fel şi chip 
atât de obscen, că mă-ncrâncen s-o scriu aice. După- 
amiazi, mă dusei la Lagler, de-l făcui să-mi povestească 
una-alta despre călătoria radauteana a cântăreților. Dân- 
su-mi spuse c-a văzut-o pe Miti şi pe Bertha şi c-a vorbit 
cu dânsele, şi că i-au plăcut foarte mult. 


Caut, iarăşi, bani pentru hainele mele şi nu pot 
afla. Pe Vasilică Morariu l-am văzut şi i-am vorbit. Har 
Domnului, Topală mi-a împrumutat 5 florini! 


Seara, am fost la el şi, pe-o clipă, la pictorul Iano- 
VICI. 


Sâmbătă, 7 Iunie. Dimineaţa, am fost cu Max de- 
am băut ambii lapte acru; apoi, am venit acasă şi-am stat 
cordial de sfat. Max îmi povesti năzdrăvănii de pe la 
Teplitz. 


După amiazi, ne duserăm cu Max şi Iulo, pe 
ploaie şi noroi, la Gobl. 


Duminică, 8. Primesc o scrisoare de la Ştefan şi 
un colet (albituri) de la Marica. Apoi, vine la mine 
Onciul; învăţăm niţel. După-amiazi, la Gobl şi la 
plimbare. 


124 


Luni, 9. Am scris o scrisoare acasă şi am învăţat 
cu Onciul. După-amiazi, la cursuri. Apoi, acasă, am 
scuipat, de câteva ori, sânge — oribil, o să se ispraveasca 
în curând. 


Toată seara, am fost în dispoziţie foarte rea şi m- 
am culcat de timpuriu. 


Marţi, 10. Plouă şi-i o vreme oribilă. De astăzi 
înainte, beau lapte proaspăt muls, aice, în casă. înainte de 
amiazi, mă duc, cu Max, la lapte bătut. 


După amiazi, m-am dus la medic. Dânsul nu mă 
află chiar aşa grav. Apoi, la curs. Vin acasă; scriu una- 
alta şi merg la cină, fiind foarte flămând. După cină, mai 
mersei, cu Max, destul de mult la plimbare; pe urmă, la 
culcat. 


Miercuri, 11. Capăt hainele mele cele noi; îmi 
stau foarte bine şi mă bucur de ele. Înainte de masă, am 
fost puţin la Unchiul. Când să vin acasă, am scuipat, 
iarăşi, cu sânge... 


După-amiazi, îi scrisei lui Marica o scrisoare in 
care o rog de 1 florin, pentru lapte proaspăt muls, pe 
care-l beau zilnic. Peste zi, sunt foarte trist şi am şi plâns 
mult. 


125 


Joi, 12. Mă scol timpuriu şi merg la plimbare în 
Grădina publică. E minunat — frumoşii, umbroşii, marii 
copaci, splendidele alei, lumea care se promenează în- 
coacece şi încolo, cu păhărelele de apă minerală, făcân- 
du-ti impresia că te-ai afla într-o stațiune balneară. 


Sosit acasă, simt foame mare... Dar... 
Pe urmă, merg la o şedinţă literară, la noi, unde eu 


tin o disertaţie despre „Muzica la Romani”, care s-a bu- 
curat de destul de multiplă aprobare. 


4 


Mărioara, cu două interprete Carolina Lengher, în „Crai Nou‘ 


126 


Muzica antică a Romanilor 


„Între popoarele vechi ale peninsulei italice, 
înainte de ridicarea Romei la influenta-i puternică, stau — 
pe lângă lapigi, Osci, Samniti şi Catini, Etruscii, în 
rândul prim. 


Etruscii, un popor deosebit, pe atât de misterios în 
descendența sa, pe atât de însemnat prin monumen- 
talitatea calităţilor sale artistice, e, fără îndoială, primul 
popor de cultură al Italiei. 


Pe lângă productele sale tehnice, industriale şi ar- 
tistice, cultiva vechiul popor al Etruscilor şi muzica; deşi 
nu era aceasta într-un grad deosebit perfecționată. 


Instrumentul principal al muzicii lor era „flautul 
dublu”, care, adeseori, era în formă de obce sau de fluier 
scurt; adeseori, avea şi o capsulă, ori, cum se numeşte ea, 
şi pe monumentele etrusciene vechi, Minerva era protec- 
toarea muzicii de flaut. 


Flautul dublu se întrebuința in toate cazurile. Pe 
când mortul, gata pentru înmormântare, sta culcat jos, 
acoperit cu covoare, şedea la picioarele lui un flautist 
care cântarea sa o îmbina cu bocetele şi cânturile funebre 


127 


ale femeilor. Prin tot decursul ospetelor funebre, 
acompaniau flaute duble jocul aspru şi al săltătorilor, şi 
punerea darurilor în mormânt. La sacrificii şi conducte 
festive, nu lipseau flautele. Aşa se vede pe o vază de 
argint, aflată lângă Clusium, un flautist cu un flaut dublu, 
mergând înaintea unui tren (alai) festiv, dinapoia lui 
săltând un jucăuş de arme (tripudians), iar pe partea 
inferioară a vazei sc delectează un păscător de porci de 
cântarea flautului dublu. 


Picturi pe morminte, la Tarquinii, arată jocuri 
bachice cu femei şi băieţi cari cântă în flaute. 


Lyra apare rar la Etrusci şi seamănă să fie 
introdusă prin Greci precum arată picturile mai târzii. 


Trambita era un instrument tirhenic. Într-un 
mormânt lângă Vudu, s-a aflat, la anul 832, o trambita 
etrurică. Ea constă dint-o ţeava lungă, care, la capăt, se 
lărgeşte şi se cam strâmbă. 


Romanii au adoptat, fără-ndoială, multe din muzi- 
ca etrurică. Înaintea Romei puternice, dispăru viata şi 
fiinţa etrurică şi se dizolva într-însa. Romanii nu erau un 
popor cu capacităţi artistice proprii însemnate, deşi aveau 
mult sens pentru arte. Dacă Elinul năzuia într-acolo ca 
toată existenţa sa să parcurgă în umanitate liberă şi 
frumoasă, atunci grija cea mai mare a Romanului era „ne 
quid detrimenti res publica capiat” („să nu se facă vreun 
prejudiciu treburilor publice”). De aceea, se cultivă în 
Grecia arta şi filosofia, iar la Roma, din contra, juridia şi 
artele de răzbel; Grecia avea oratori — Roma avocaţi; 


128 


Grecii zideau palate de marmură zeilor lor — Romanii 
ridicau poduri, apeducte, drumuri etc. Atât în arta edi- 
ficatoare, cât şi în cea formatoare, era Roma dependentă, 
la început, de Etruria şi, la urmă, de Grecia. 


Dionisie din Halicarnas zice că literele, muzica, 
lyra ş. a. au venit din Arcadia la Italia, unde se în- 
trebuintau, înainte, numai buciume păstoreşti. Cu toate 
aceste, se naşte întrebarea cât adevăr e în referatele 
scriitorilor mai târzii despre istoria culturii antice, deşi 
narează Pausanias despre o colonizare a Italiei din partea 
Arcadiei, prin Oenotras, fiul lui Lycanon. 


De însemnat este că fluierul (tibia) era instru- 
mentul principal al muzicii romane, şi că flautul dublu al 
Etruscilor s-a observat şi la dânşii, impartind-o în tibias 
dextras Şi sinistras (ţeava din dreapta şi din stânga). Ei 
aveau şi cântece străvechi la sacrificii, precum 
misteriosul imn al lui Marco; la înmormântarea unui 
cetăţean, cânta o muiere, ce-i era neam, un cântec fune- 
bru (nenia), cu acompaniament de flaute; la ospete, lău- 
dau băieţii, în cântece cu sau fără acompaniament de 
flaute, faptele strămoşilor. Trambita (tuba) chema, prin 
signalul de luptă, la război; cu buciumul (buccina) şi cu 
cornul (lituns) încă se dădeau semnale. 


Astfel stă muzica la romani, prin anul 353 î. Ch., 
şi criteriile ei cele mai însemnate le aflăm chiar în 


timpurile cele mai târzii prourmate. 


Pe timpul republicii, vedem muzica romană tot pe 
acelaşi punct ca şi în vechime — ca parte a serviciilor la 


129 


sacrificii sau spre desfătare la festivități şi ospete. Roma- 
nii, un popor serios, practic, otelit, n-au venit nicicând cu 
muzica lor la acel grad spre care să o priceapă, în sensul 
înalt, ca Platon, sau în sensul de un element spiritual cul- 
tivator, ca Aristotel. Lor le plăcea s-o asculte şi să-şi des- 
fete urechile — mai mult nu cereau. 


Mai târziu, pe timpul coruptiunii universale, se 
aflau, mai ales între Domnii cei mari, unii cunoscători de 
muzică, diletanti entuziasmați, un cult deosebit de jucau- 
şe şi cântăreţi, coruri imorale de fete voluptoase, ce cân- 
tau în flaute, chitaroezi şi corişti, ce-şi făceau norocul lor 
la damele cele mari, cântăreți precum Marcus Tigellius 
Hermogenes, a căror aroganță intrecea toate şarlataniile 
Baenkelsaenferilor moderni. Scriitori de muzică avea 
Roma foarte puţini, şi, mai târziu, de-abia a scris Apule- 
jus din Mandaura (în secol 2 după Chr.) o carte despre 
muzică, dar care însă s-a pierdut. 


În secolul al 5-lea d. Chr., se iviră unii autori mai 
însemnați: Macrobius (Ambrosius, Aurelius, Theodosie, 
Martianus Capella şi Boethius), dintre care cel dintâi a 
scris un comentariu la cartea lui Cicero, „Somnium 
Scipionis” („Visul lui Scipio”), şi cu ocazia aceasta se 
exprimă, în sens pithagoric, despre muzică, iar al doilea 
dedică o carte întreagă muzicii; în urmă, Boethius a scris 
un op, în cinci cărţi, despre muzică şi, prin acesta, 
devenise la mare onoare la toți scriitorii evului mediu, 
care il şi intrebuintara pentru deducerea şi construirea 
teoriilor lor. 


130 


Magnus Aurelius Cassiodorus, însuşi scriitor 
muzical, laudă mult cartea muzicală a lui Albin, pe care a 
intrebuintat-o el singur cu mult folos. 


Marc avânt luase muzica romană prin înfiinţarea 
teatrului. Prima reprezentatiune teatrală o văzură Roma- 
nii la anul 364 î. Ch., sub Consulatul lui C. Sulpitius Peti- 
cus şi Caius Lic. Stolo. 


În genere, recitau actorii dialogurile lor, melodia 
însă şi cântarea pentru acţiunea lor le executa altcareva. 
Mai târziu de-abia se îmbină acţiunea cu cântarea, aşa că 
actorul îşi cânta singur rolul său. 


Romanii aveau o dramă şi vaudeville. Diomed 
distinge, la vaudeville, Diverbiul, Cantilena şi Corul, 
adică dialogul, cântarea de o voce şi cântarea în cor. 
Partea muzicală e foarte importantă, că mai totdeauna se 
numea şi compozitorul vaudevillului, un oarecare 
Flaccus, un libertin de-a lui Claudius, pare să fi făcut 
muzica pentru vaudevillele lui Terentiu, şi anume cu 
acompaniere de tibii. Dar noi avem ştiri mai ales de la 
Donatus despre overture, muzică introducătoare, şi 
despre muzică între singurele acte ale pieselor dramatice. 


Unele drame aveau chiar muzica lor proprie. Cel 
puţin, zice Cicero: „Cu începutul muzicii cunoscătorul 
îndată va putea zice ce se va juca”. 


Ce fel de caracter avea muzica aceasta a Roma- 


nilor — nu putem şti: dar, precum între toate, de la 146 î. 
Chr., prevalează cultura grecească, iar poeţii romani 


131 


dramele lor le construiau după cele greceşti, apoi şi 
muzica romană trebuie să se fi acomodat în cea mai marc 
parte celei greceşti, care, de regulă, era vioaie şi variată — 
totodată şi dulce, şi lină, cu puţină melancolie, şi, astfel, 
rămase ca în timpul împăraţilor de tot. 


Despre muzica la sacrificii ştim că şi aice tibiile 
predominau. Tibiciniştii formau un colegiu deosebit. 
Afară de aceste, se cânta, la sacrificii în cor, şi, schimbiş 
de băieţi şi copile, precum vedem aceasta la Horaţiu, în 
„Carmen seculare” şi „Oda XXI”: 


„Dianam tenerae dicite virgines 


Intonsum pueri dicite Cynthium”* 


ş.m.d. 


Mai târziu, sub timpul demoralizat al împăraților, 
pierdu muzica, la sacrificii, caracterul acela frumos şi, 
prin introducerea ceremoniilor egiptene şi orientale, 
decăzu ea numai la un mijloc spre a atata femeile 
voluptoase la coruptiunea cea mai nebună. 


Si la ospete nu lipseau tibiile. Specia principală la 
masă, caput coena-fercula (primele în farfurii), se punea 
pe masă cu cântare de flaute. La toate acestea, muzica era 
numai luxuria ministra (slujitor al luxului). Cantaretele 
gaditane erau foarte bine plăcute la lumea elegantă. 


Martial tine de semn principal al unui fanfaron 
dacă ştia a şuiera melodii gaditane: „Cantica qui Nili, qui 
Gaditana susurrat” („Cântecele pe care Nilul le sopteste, 


** „Invocaţi-o pe delicata Diana, fecioare, / Invocaţi-l pe Cynhius, 
băiatul circumcis”. 


132 


acea Gaditana”) — aşa ca şi la noi, bunăoară, cu melodiile 
operelor moderne. Şi un fel de concerte aveau Romanii, 
însă $i aceste aveau numai cu scopul de a delecta şi a 
gâdili urechile. 


Diletanţi erau o mulţime de Romani; niciunul, 
însă, nu l-a întrecut pe Nero. În momentele ultime, în vila 
lui Phao, nu se poate el destul mangaia ce artist mare se 
pierde cu dânsul: „qualia tifel pered”. 


Pe timpul incendiului celui mare în Roma, sta el 
pe aşa-numitul turn al lui Maecenas, în costum teatral, şi 
cânta devastarea Troiei. Însă ridicul deveni încoronatul 
comediant, dacă citim că el, spre a-şi cruța vocea sa, 
nicicând nu vorbea singur către soldaţii săi, ci totdeauna 
prin alţii, că purta tablă subțire de plumb pe piept spre a- 
şi păstra frumuseţea vocii sale, că-şi ţinea un maestru de 
cântare (sphonasens) pe lângă sine, care-l făcea luător 
aminte dacă vorbea prea tare ş. a. de aceste. 


Mândrul tiran află, între împărații următori, un 
imitator excelent, şi anume Heliogabalus, care, după 
mărturiile lui Lampidius, era un geniu ca şi Nero, căci 
cânta, sălta, recita cu acompaniament de flaute, sufla în 
tubă, cânta pandura şi organele: „Apse cantavit, saltavit 
ad tibias dixit, tuba cecinit, pandurizavit, organo modu- 
latus est. (Lamp. in Hel. XXIII). 


Supt astfel de împrejurări şi cu decăderea Romei, 
decăzu şi muzica antică; ea decăzu în aceeaşi măsură ca 
şi viata antică. Iuvenal, care, in mania sa morală, ne pre- 
zintă lucrurile aşa cum erau într-adevăr, descrie în „Saty- 


133 


ra a VI-a”, purtarea damelor celor mari la reprezentațiile 
pantomimice ale jucătorului Bathyllus, într-un mod din 
care conchide gradul coruptiunii, care-l ajunseră astfel de 
reprezentații. Si aşa înţelegem noi de ce părinţii biseri- 
ceşti şi scriitorii creştini se opuneau atât de aprig în 
contra muzicii păgâne şi de ce zice Sf. Ieronim: „O 
virgină creştină nici nu ştie măcar ce e o liră sau un flaut 
şi spre ce scop sunt ele: tibia, lyra, cithera”. 


Furtuna migratiunii popoarelor răsturnă toate; 
învingătorii sălbatici năvăleau asupra ţărilor mănoase; 
înaintea vuietului armelor, amutira şi fugiră artele. 


Cu lumea antică pieri şi muzica antică. Însă o 
moştenire avută rămase timpurilor noi. Tezaurii spiritu- 
ali, ce-i adunară poeţii şi artiştii lumii antice, erau în stare 
să înveţe chiar lumea nouă, ce e frumos, măreț şi insem- 
nat. Mormântul muzicii antice, deveni leagănul celei 
creştine. / Golembiowschi”. 


Stupca, pictură de Ana Constantin 


134 


Dintr-odata, am devenit aşa un boier 
că singur nu mă mai recunosc 


Apoi, merg la plimbare; privesc parada, astăzi 
fiind Procesiunea cu Corpul Domnului — şi merg la masă. 


După amiazi, dorm un cesulet. Mă simt mai bine, 
ba şi dispoziţia e mai bună. În fine, mă decid să ies, dar 
încotro? Trebuie să chibzuieşti bine unde poţi căpăta cea 
mai bună gustărică. Patru drumuri îmi stau deschise: 1) 
La Sause — cafea proastă cu plictiseală colosală; 2) 
Unchiul Mihas — ceai cu pâine cu unt şi conduită strunită; 
3) La colegul Kieseler, care tocmai mă invită la sine — 
cafea cu o plictisitoare citanie din lucrarea sa de seminar; 
în fine 4) La Zobl = nu-s parale. Deci, mă decid să merg 
la Sause. 


Vin de acolo. Adela şi Tanti sunt acasă; mă 
plictisesc la ne-moarte. În fine, soseşte bătrâna Wieser cu 
domnişoara-i fiică. Mă plictisesc şi mai tare — dar ce nu 
face omul de dragul unei cafelute! Din păcate, haina 
soartă avea să-mi joace o farsă teribilă. Deodată, 
dumnealor spun că se duc la Gobl. Treabă afurisită! Mă 
cărăbănesc la timp, pretextând afaceri importante şi c-am 


135 


venit numai ca să le întreb de sănătate, mă car şi hartug la 
Unchiul. 


Acolo iau un ceai şi mulțumesc, în taină, lui 
Dumnezeu că am sosit acolo la timp. După gustare, ieşim 
cu toţii la plimbare în Grădina Publică. După cină, mă 
plimb cu Max, până către ora 12; până şi-n Roşia am fost. 


x 


Vineri, 13. Dimineața, am fost la Grădina Publi- 
că; l-am întâlnit, acolo, pe Unchiul şi m-am primblat cu 
dânsul. Mă simt mult mai bine şi nici n-am expectorat cu 
sânge. Şi nici nu mai fumez de 3 zile. După-amiazi, 
voiam să dorm, dar n-a mers, căci veniră Kohler, 
Eyweling & Max şi făcurăm zgomot. În fine, plecăm. 
Scriu un bilet de felicitare bunului Kramer. Astăzi e 
Anton — deci onomastica lui. Toată după-amiaza stau 
acasă. Îmi aranjez totul cât mai plăcut; mă plimb prin 
grădină, citesc ziarul, cânt etc. Am fost şi la Mayer. Nu- 
mi mai prescrise nimic; abia când plec acasă iau cu mine 
10 sticle Selters. După cină, mă dusei cu Max la plimbare 
în Grădina Publică. 


A fost aşa de plăcut! Aşa de întuneric în sumbrele 
alei şi te cuprindea asa un dor de-o mândruţă, pentru ca, 
alături de dânsa, să rătăceşti în ispititoarea umbră a 
noptii!... 


136 


Sâmbătă, 14 Iunie 1879. Dimineaţa, în Grădina 
Publică; întâlnit pe Unchiul. Peste zi, nici un eveniment 
deosebit. După-amiazi, avurăm, la noi, un Convent. 
Seara, am fost în biserica romano-catolică, unde un vestit 
Tezuit, Klinkowstrom, predica minunat. Şi Unchiul a fost 
la predică. Mă dusei, apoi, la Unchiul, unde-mi luai 
rămas bun de la bătrânul Pauli, căci pleacă la Lăpuşna, 
mâine. 


Duminică, 15. Plouă. La 9 şi jumătate şi la 11 şi 
jumătate, merg, iarăşi, la piedică. După-amiazi, sunt la 
Unchiul. Aici, tăifăsui cu Unchiul despre bunele timpuri 
de altădată. Cum a fost la noi, la Sipot. 


Ne amintirăm de buna, scumpa mamă, de Tanti 
Terezia, de bunici, în scurt — de toţi ai noştri şi ni se făcu 
aşa de jale că ne curseră lacrimi pe bătrânii noştri obraji. 
Seara, mai mersei puţin la plimbare, la Weiss, unde 
petrecui bine cu Voiuţchi. 


Luni, 16. Ieri, mi-am vândut pantalonii cei vechi 
gi, astăzi, dejunez o cafea bună la Tesacz, care-mi prii 
excelent. 


Şi-un al doilea dejun am luat, astăzi, adică un 


gulaş şi-un pahar de bere. După-amiazi, veni la mine 
Max şi scriserăm, la Marica şi Olga, fel de fel de ghidu- 


137 


sii. Seara, fusei, iarăşi, la predică. După cină, primblat şi 
acasă. 


Marţi, 17. Mă scol devreme şi ies la primblare, 
după ce l-am mai trezit şi pe Max şi luat cu mine. La 11, 
iarăşi la predică; dar iezuitul ista predică excelent. 


După-amiazi, fusei foarte rău dispus, pentru că, la 
amiazi, mâncasem puţin şi mă chinuia foamea. Mersei cu 
Max la primblare; ne cumpărarăm vişine, apoi mersei la 
Unchiul, unde căpătai o cafea bună. Seara, fusei, iarăşi, la 
predică; dar aşa de plin, că numai afară, la uşă, am putut 
sta. La cină, am mâncat raci. 


Miercuri, 18. Dimineaţa, plimbare — lecţie — 
acasă — predică. Masa — acasă — citesc — dorm — mă duc 
la Iulo, la o bere — cursuri — acasă-meditez — scriu — 
Societate de cântare — cină — plouă. 


% 


Joi & Vineri, nu s-a întâmplat nimic deosebit. 
Sâmbătă, am avut o cneipa comună cu clubistii, la Gobl. 
Duminică, am fost la Unchiul, la cafea, iar, apoi, 
merserăm la primblare; la fel Luni, Marţi şi Miercuri. 


* 


138 


Miercuri, 25 Iunie. Dimineaţa, capăt, de la Mari- 
ca, o scrisoare care-mi făcu mare bucurie. I-am trimis şi 
câteva piese muzicale. După amiazi, am fost la Unchiul 
ŞI, în urmă, merserăm cu toţii la Gobl; după cină mersei 
acasă. 


Joi, 26. Dimineaţa, cu Unchiul şi Max, în Grădina 
Publică, apoi — la lecţie. Acasă, citit, dormit. După 
amiazi, citit, după care — la Unchiul; cafeaua, şi Tanti a 
cântat puţin la pian. După cină, am privit cum voluntarii 
pompierilor au făcut acrobaţii. 


% 


Vineri, 27. Dimineaţa, nu plimbare, ci învăţat. 
Trebuie să colocvez (susţină un examen semestrial — 
n.n.). Apoi, la lecţie. Aici, aflu lucru nou: Doamna şi 
domnul Flondor, plecând la ţară şi lăsând băiatul aice, mă 
rugară să locuiesc cu dânsul, unde voi avea şi mâncarea. 
Am fost deplin de acord; am primit 10 florini şi mâine 
mă mut, adică numai cu asternutul. 


Merg şi dejunez la Kratschwill, unde stau la sfat 
cu Hrimaly; apoi scrisei o scrisoare acasă. 


La masă, mă decontez cu Schoneich, şi-i dau 5 
florini 16 cruceri. Merg cu Iulo la o bere, la Kratschwill, 
şi, apoi, acasă. Dorm putin; merg, apoi, la Universitate şi, 
apoi, la poştă, de unde îmi ridic un colet. Mi s-au trimis, 
de acasă, hainele mele preotesti. Marica a adăugat şi 27 


139 


creitari, un colac şi 2 covrigasi. Mi-a facut mare bucurie. 
Apoi, merg la Unchiul, drăngănesc puţin la pian şi plec 
imediat, pentru că nu e nimeni acasă. Mă rad şi mă frizez, 
îmi dau pantofii la reparat şi mă târâi acasă. 


Acum, sed singur în cameră şi scriu acestea. Iulo 
nu-i acasă. O pocovoiuta (Chita) cată-năuntru, pe 
fereastră — o fată foarte de treabă; dânsa îmi aducea zilnic 
laptele; e foarte mâhnită că mă mut, acum, de aice. 


După cină, mă duc la popicărie, la care ocazie eu 
îl trasnesc pe Max în nas in aşa fel că sângerează amar- 
nic. 


Sambata, 28. Dimineata, la lectie, apoi la curs; 
apoi, cu Iaworschi, la lapte bătut. Abia seara m-am dus la 
Flondor. La 5, am avut Convent. Cinez, acum, la 
Flondor. Îmi aduc lucrurile si mă duc, apoi, la cneipa 
Clubiştilor. La ora 12, vin la locuinţa mea şi mă culc. 


x 


Duminică, 29. Mă trezesc, mă îmbrac şi fac 
reflexiuni cât de frumos şi elegant locuiesc şi aşa fără 
grijă. Lucru splendid ! Dintr-odată, am devenit aşa un 
boier că singur nu mă mai recunosc. Acum nu trebuie să 
mă mai plâng că n-am ce dejuna — fiindcă, la 7 şi 
jumătate, se serveşte cafeaua. Iau, cu Otto, cafeaua. Apoi, 
veni Dworschi de-ti tinu lecţia — pe când eu scrisei o 
scrisoare acasă. Apoi, mă duc la Iulo, îmi iau cămeşi albe 


140 


şi vin cu dânsul la mine, de-i arăt minunăţiile mele. 
Dânsul pleacă şi eu am mai cântat pentru mine la vioară. 


Otto s-a dus la plimbare, în Grădina Publică. Am 
2 elegante saloane deosebite şi locuiesc ca un principe. 
Mănânc, amiaza, minunat. Ne vizitează Leon Goian. 


După-amiazi, merg la Unchiul; stau până la 7. Pe 
urmă, plecăm la Dworscheni. Scara, sunt acasă; mai dau 
fuguta pân-la locuinţa veche, o sărut, cum se cade, pe 
Kristl şi mă culc în bună dispoziţie. 


ok 


Luni, 30. Ma scol devreme; ma pun pe carte. 
După-amiazi, merg la unchiul; mă concediez, căci maine 
pleacă la Scevice. Vin acasă şi merg, apoi, la curs. La 6, 
vin acasă cu Waldberg. Mâncăm vişine. Şi-n vechea 
locuinţă am fost, pe-o clipă. Mă culc devreme. 


ok 


Marti, 1 Iulie. Am visat-o, astă noapte, pe buna 
mamă şi pe Theresa. M-am sculat devreme şi am învăţat. 
La ora 10, m-am dus la posta şi-am trimis acasă ziare. Şi- 
n vechea locuinţă am fost, pe-o clipă. După-amiazi, la 
curs şi acasă. A venit Flondor şi-a mas aice. 


x 


Miercuri, 2 Iulie. Mă scol timpuriu şi studiez. 
Flondor pleacă la Basarabia. Stau toată ziua acasă. Capăt 


141 


$i o scrisoare de acasă, care-mi face mare bucurie. La ora 
6, m-am dus la Tanti Hermine, care-i singurică acasă. Era 
şi Romaltia. Apoi mersei pe-o clipă la Iulo şi făcui puţină 
hârjoană cu fetele. Seara, imi vizitai vechea Pocuiuta. La 
ora 11, m-am culcat. 


Joi, 3 iulie. Dimineaţa, studiez; apoi, mâncat 
vişine. După-amiazi, dorm până la 4. Dworschi vine, îşi 
tine lecţia; eu merg la curs. ÎI întâlnesc pe Iliut şi Vasile 
Dasch. Ne ducem la Kratschwill, apoi la Augustineanca, 
unde ne întâlnim cu mai multi popi, între care Tarnavschi 
din Lucavat, cu fiu-su, cu fostul şef al jandarmeriei din 
Ilişeşti. Chilim cu aceştia in diverse bodegute de vin, 
până la 1 şi jumătate, miezul nopţii. 


ok 


Vineri, 4 Iulie. Mă scol cu mahmureala, dar nu 
trădez cu nimica înaintea lui Otto. Ies in oraş pentru a-mi 
isprăvi somnul la Iulo, îl întâlnesc pe Bogdan... care, din 
fericire, plăteşte o gustărică. Merg la Iulo dupa cămeşi 
curate şi vin acasă restabilit. După-amiazi dorm; pe urmă 
merg, pe-o clipă, la Tanti Hermine. Seara, m-am dus cu 
Otto la primblare. 


Sâmbătă, 5 Iulie. Dimineaţa, studiez; merg, apoi, 
la curs. Iulo a ţinut o conferință copiată. După-amiazi, 
avurăm o şedinţă a comitetului, la Lesehalle, după care 


142 


m-am dus la Iulo şi-am rămas acolo mai mult. Plecând 
spre casă, dau de Bogdanini, pe care-l iau cu mine, la 
vişine. După cină, merg la primblare şi dau de Iulo, 
Lagler şi Hurtig, bem câte un paharut de vin, la „Rața 
dolofană”. La 10 şi jumătate, m-am târât acasă şi a trebuit 
să sar peste portita. 


Duminică, 6 Iulie. Mă scol târziu, fiindcă plouă. 
Noaptea asta am avut vise cumplite: Mama moartă, după 
care plângeam aşa de teribil, că m-am trezit. Apoi, dece- 
data Tanti Frosina, care se mai mişca pe catafalc, cu ochii 
deschişi, pe când eu discutam cu Unchiul cât de grozavă 
e moartea. 


Şi pe Tata l-am visat; o mulţime de popi catolici, 
care veniseră la înmormântare. 


În fine, urma ca noi, mai mulţi, să ieşim, în mare 
ținută, la îngropăciune. Curios că eu mergeam cu Bertha 
şi Miţi, într-un rând. Atât de aievea îmi apăru dânsa 
înaintea ochilor, că toate frumoasele amintiri de mai- 
nainte reapărură, deodată, iarăşi cu toată covârşirea. Va fi 
bătător la ochi că amintesc, acum, atât de puţin de Bertha. 
Din 6 Iunie, n-am mai amintit de dânsa. E adevărat. Şi 
cred că am dreptate. Începe a-mi fi tot mai lămurit că 
frumoasele mele vise de aur vor rămâne baltă. Şi astăzi, 
la împrospătarea acelor fericite amintiri, mi-i tot sufletul 
cald-alintat, ca şi când mii de îngeri mi s-ar fi furişat în 
inimă, îngânând o muzică divină. După multă vreme, 


143 


iarăşi mi-i atât de jale, de dureros şi, totuşi, atât de dul- 
ce... 


S-o lăsăm în seama Celui-de Sus şi voii Sale! 


Capăt de la Ştefan o scrisoare, pe lângă încă un 
florin. li şi scriu înapoi şi mă apuc de studiu, având, mâi- 
ne, de colocvat din istoria romană. 


După-amiazi, vine Iulo la mine. Mergem la cafe- 
nea şi, pe urmă, cu Waldberg, la o bere, la Kratschwill. 


De acolo, la Musikverein. Acolo, e examenul se- 
mestrial al elevilor, întâi, a venit violina, apoi, canto şi, la 
fine, pianul. Violoniştii cântară destul de binişor, mai ales 
un oarecare Rettig Blaukopf şi Rottenburg. Între cântă- 
rete, realizară prestații destul de remarcabile domnişoara 
Deker, din Ilişeşti, care a cântat Aufenthalt-ul (,,Vizita’) 
lui Schubert, apoi domnişoarele Gobl, Salter şi Dorn- 
baum. Cel mai bina a cantat Salter; cel mai mizerabil a 
ieşit un duo executat de domnisoarele Weise si Negrus. 
Urmara pianistele — nenumărate. Cel mai bine cântară 
domnişoara Statkewicz, şi încă una, şi micul Rottenburg. 
Piciul ăsta îmi cuceri admiraţia cântând, la fel de minu- 
nat, la vioară ca şi la pian. La fine, s-a executat Wagne- 
rianul ,,Mars imperial” pentru 8 mani şi 2 piane. A fost 
mult public, dar ceea ce-am observat şi-i foarte semni- 
ficativ pentru timpul nostru şi spiritul timpului nostru fu 
că, atât între executanti, cât şi-n public, covârşitoarea ma- 
joritate, aş putea zice 9/10, au fost evreii. Între elevi şi 
eleve, poate 25 la număr, 4 au fost creştini — toţi ceilalţi, 
evrei. Iar în auditoriu am văzut abia 5-6 familii creştine. 


144 


În parter, am zărit chiar vreo câţiva evrei în caftan şi cu 
perciuni. Pretutindeni, se-ndeasă această semintie semiti- 
că, apucându-se, acum, şi de muzică, de artă, care, pân- 
aci, numai cu foarte puţine excepţii, era oarecum un 
monopol al creştinilor. Şi cu ce scop? Au doară pentru a 
exercita şi cultiva arta ca artă? Pentru a culege şi a gusta 
roadele artei de dragul artei? Nu — ci din arogantă înfu- 
murare şi răţoire evreiască sau pentru a face din artă un 
„gheşeft”, pentru a dobândi pricopseli materiale, pentru a 
face din muzică un articol de comerţ şi de meserie. În 
chipul acesta, muzica ajunge în nevrednice mâini profane 
şi barbare şi, stânjenită în înaltul şi sublimul ei rost, îşi 
pierde divinul ei nimb. Muzica, în haina semitului, muzi- 
ca, în mâna evreului, este, fata de divinele vibrări ale lui 
Beethoven, Mozart şi Haydn, numai de caricaturală paia- 
terie. 


Si, cata vreme acest neam nu-si va modela abjec- 
tul său intelect, ahtiat numai de câştig şi speculă materi- 
ală, şi aş zice, cât timp acest neam nu s-a fi modernizat 
întrucâtva, atâta timp şi muzica, în mâinile lui, nu va fi 
artă, ci numai evreiască muzicasterie. 


Şi aceasta e o Filarmonică în care preşedintele e 
un Român! 


Luni, 7 Iulie. Mă scol timpuriu şi studiez. După- 
amiazi, la curs şi, fiindcă Loserth n-are timp să mă as- 
culte, colocviul se amână pe mâine. La cină, mănânc, cu 
Otto, tocană de raci, care ne-a gustat de minune... 


145 


Seara, plimbat şi acasă, mai învăţat niţel şi culcat. 


ok 


Marti, 8 Iulie. Dimineaţa, la Universitate şi co- 
locvat. Har Domnului: mi-a căzut o piatră de la inimă! 
Mă simt atât de liber şi nelegat ca de mult nu. La ora 12, 
avem şedinţă a Comitetului. După-amiazi, dormit şi la 
curs. Mai scriu, înainte de aceasta, câteva invitaţii, căci 
mâine avem cneipa aceasta de încheiere. Dar, foarte 
probabil, nu s-a alege nimica din aceasta, pentru că 
mitropolitul e pe patul de moarte şi până mâne va muri, 
drept care noi nu vom chefui. Predau şi o cerere către 
Societate pentru subvenţionarea mea. Seara, ieşim puţin 
la primblare, apoi acasă şi dormit. 


Dar, să nu uit! Căpătai, de la Marica, o scrisoare 
în care scrie că Bertha şi M. au fost la noi, cu Doamna 
Gorgon şi doamna Gorgon a citit o scrisoare frantuzeas- 
că, pe care o scrisei lui Marica, în care eu ziceam copile- 
lor Ilişeştene îngeri... Pastorita deveni, la citire, de tot 
perplexă. 


Îi şi răspund lui Marica imediat. 


x 


Miercuri, 9 Iulie. Dimineaţa timpuriu, mă scol şi 
merg la Bucher, căci studiez cu dânsul pentru colocviul 
meu austriac. Apoi, dânsul vine la mine; eu dejunez şi 
studiem mai departe până la 12. După amiazi, îl întâlnii 


146 


pe Tamasco Procopovici, care-mi dete 6 florini; nu ştiu: 
daruiti sau imprumutati. Îi achit lui Iulo 3 florini pentru 
locuinţă: beau cu dânsul câteva beri şi merg cu el la 
Universitate. Acolo, aflu că bietul Mitropolit Teoctist 
Blajevici a murit la 3 şi un sfert după miezul nopţii. 
Eterna lui amintire!... 


Aşadar, astăzi nu avem nici o şedinţă socială. La 6 
avem şedinţă literară, ultima în acest semestru. Apoi, 
mergem, mai multi, la Reşedinţă „şi ne uităm la catafalc. 
Seara, ne întâlnim mai mulţi inşi, adică Onciul, Voronca, 
Bujor, Comoroşan, Iulo şi Luta, şi chilim până la 3 dimi- 
neata. A doua zi, Joi, merg la Bucher, la studiat, pe urmă, 
la ora 12, mergem la Gobl, unde Clubul are spolocania de 
des-mahmureală. După-amiazi, dorm puţin, apoi merg la 
locuinta-mi veche. Aice, mă harjonesc cu Chitia şi merg 
acasă. Seara, am fost la cneipa festivă a Clubului. Dânsa 
a avut loc în Hotelul „„Moldavie”. Totul a fost cum se 
cade — numai grozav de plictisitor. Poate de aceea, c-a 
fost rectorul. Apoi, chiar prin împletirea de cântece, în 
cele colocvii, apoi prin admiterea unor palavre proaste, 
plictisitoare, nepotrivite (Lobl, Lewy etc.), înşişi Clubistii 
i-au luat serbarii caracterul festiv. Dornbaum a prezidat 
partea neoficială, cu obişnuitu-i umor şi spirit. La ora 2, 
plecai acasa. 


Vineri, 11 Iulie. Mă scol şi merg la Bucher, la 
studiat. La ora 12, merg la Clubişti, la gustărica de 
mahmureală. Dar aceasta a reuşit pocitanie. După-amiazi, 
la Bucher, la studiat — adică mai întâi cu Otto, la Reşe- 


147 


dinta, pentru a-l vedea pe Mitropolit. Acesta era, acum, în 
sicriu şi de tot închis. Flori frumoase şi cununi cu eşarfe 
erau culcate pe sicriu. Societatea şi Seminarul au dat 
cununi. La ora 9, începu cortegiul — foarte frumos, enorm 
de multă lume, corporaţii, asociaţii, etc., etc., alai fără 
capăt. Toţi funcţionarii, toate instituţiile erau reprezen- 
tate. Alumnii cântară. Îl transportară la Catedrală, unde 
rămâne până mâine. Mâine e înmormântarea. Studiez cu 
Bucher, până-n seară; pe urmă, merg acasă. 


* 


Sâmbătă, 12. Dimineața, la Bucher, pentru a 
studia. Apoi, mă duc la vechea mea locuință, mă îmbrac 
cu hainele mele preotesti şi merg la Catedrală, unde sunt 
şi eu. Coca şi Tomovici au fost şi ei la cor. S-a cântat și- 
al meu ,,Tatal-nostru” şi ,,Adusu-mi-am aminte”. Dar, la 
ora 10, a trebuit să plec pentru a studia mai departe. La 
ora 1, cortegiul funebru plecă la cimitir, iarăşi foarte 
frumos. Mersei şi eu o bucată, cântând împreună. 


După-amiazi, studiem şi, la 4 şi jumătate, mergem 
la colocvat. A şi reuşit destul de bine. Seara, merg la 
Gobl. Astăzi e, adică, onomastica lui Lagler i şi dânsul 
cinsteşte un polobocel de bere. Am petrecut foarte 
cordial. La ora 12, ne duserăm la Cafeneaua Viena. Aco- 
lo, o muzică de cabaret. O cantareata-diseuza, în tricou, 
cântă cântece populare. 


Aici, veni şi o întreagă societate de români, On- 


ciul, Macovei, Iancu Cocinschi, Emil Isopescu, Tarno- 
veanu, Şerban etc., şi ramaserăm până la ora 2. 


148 


Duminică, 13. Mă scol la ora 9. Onciul vine la 
mine. Mergem la Societate şi aranjăm una-alta. Bursa 
mea o primesc, din păcate, abia în câteva zile. Mă învârt, 
apoi, prin oraş şi pe cine-o văd? Buna, draga Lenca, 
împreună cu o doamnă mai vârstnică, mie necunoscută. 
După-amiazi, dorm nitelus. Iulo vine la mine. Merg la 
posta, de-mi ridic de acolo banii de călătorie, 5 florini. 
Mergem la o bere; apoi merg acasă şi cu Otto, pe-o clipă, 
la Tanti Hermina. Apoi, rămân, până seara, acasă. 


Seara, când eram, acum, în pat, sosi domnul Flon- 
dor. Marţi, pleacă Otto. Şi eu plec Marţi. N-o mai pot 
aştepta ziua. Mi-ar cam trebui parale, pentru a achita, 
aice, câteva datorii urgente, dar nu le am. 


Semestrul ăsta a decurs în general bine. Până la 
boala mea de 6 săptămâni, catarul de plămâni şi expec- 
torarea cu sânge, a decurs totul destul de bine. Cât despre 
luxul meu, nu l-am făcut, din contra am dus-o foarte 
precar şi mizerabil, dar am fost mulţumit şi vesel. Lecţia 
la Flondor mi-a ajutat mult. 


De studiat, am studiat destul. Am colocvat din 
istoria romană, română şi austriacă. Cu muzica m-am 
ocupat, în afară de câteva cântece studenţeşti, puţin. Cât 
despre cea mai tainică şi adâncă chestiune de inimă a 
mea, nu mi-o pot ascunde că mereu m-am gândit la 
Bertheluta şi, dacă în inima mea a licărit o scânteie de 
iubire, dânsa a fost pentru Bertha. Oricum, însă acest 
sentiment nu mai e aşa de puternic şi aşa de intensiv ca la 
începutul acestui an. $i de ce? Dacă-i iei plantei lumina — 
dânsa piere; dacă lampa n-o umpli din nou cu ulei, ea se 


149 


stinge. Dacă mandruta mea nu mă vrea, chiar şi dacă eu o 
iubesc încă pe-atâta, trebuie să abandonez, în cele din 
urmă, toată speranţa; singura-mi consolare rămânându- 
mi, deci, numai gândul la ea... 


x 


Luni, 14. Ies de timpuriu şi-mi aranjez lucrurile. 
La ora 11, mă duc la Augustinovici, unde dau de Nestor 
Vorobchievici., Isidor, Dr. Lupu, Charinovici; dânşii fac 
cinste cu vin şi, la ora 3, merserăm cu toţii la Isidor şi 
chilirăm până la ora 11 noaptea. Grozăvie! 


N-am putut fugi. Nestor era complet beat; la fel şi 
Isidor. M-am dus la vechea locuinţă şi-am dormit până la 
ora 7. 


Marţi, 15. Mă duc la Flondor. Aici, mai iau 
cafeaua, îmi impachetez calabalâcul şi-mi iau rămas bun 
de la Otto şi Flondor. Mă duc la masă, la Kronprinz. 
După-amiazi, sunt mereu cu Waldberg; îmi aranjez lucru- 
rile, îmi şi cumpăr una-alta, la iarmarocul lui Sân-Chetru. 
Mă mai duc la Tanti Hermina, de-mi iau ziua bună, şi 
cinez la Kronprinz, apoi merserăm la vechea locuinţă, ne 
făcurăm bagajul, cu Iulo, împreună. Sosesc şi Prosh, şi 
Ili, căci dânşii pleacă cu noi. La Kratschwill ne duseram 
niţel; ne luarăm tandru rămas-bun de la vechile noastre 
pocoivute, mai merserăm la Cafeneaua Wien şi plecaram, 
în fine, la gară. Aici, aflarăm mai multi cunoscuţi, care şi 


150 


ei pleacă la noapte. Trec, sumar, peste călătoria cu trenul. 
Ili rămâne la Dorneşti şi noi ajunserăm cu bine la Iţcani. 


Iraclie cu cei doi fii 


151 


Pornirăm înspre 
draga, frumoasa Stupca 


Miercuri, 16. Ne aşteaptă trăsura, dar a trebuit să 
mai iau un fiacru pentru multul meu bagaj. Mă simt în 
foarte bună dispoziţie. 


În Suceava, ne oprim ceva mai mult. Mă duc la 
Ioji; nu-i acasă. În schimb e Tuncic, care pleacă la 
Stupca, cu noi. Eu, Porsh & Iulo gustăm numai cevaşilea 
la Gewolb, Iulo îşi aranjează treburile; pe urmă, plecăm 
la Tuncic, pentru a-l lua cu noi. Aici o revăd, după mult 
timp, pe Zobtia. În fine, ne urcarăm si via!, o pornirăm 
înspre draga, frumoasa Stupca. La crâşma Scheiei, lângă 
rohatcă, ne oprirăm şi intrarăm în crâşmă, şi băurăm mult 
Grog, şi mâncarăm ouă. Toţi eram niţel chercheliti de 
noaptea nedormită şi de multul Grog. Plecăm peste 
Ilişeşti. La Laur, ne-a prins o ploaie zdravănă care, până- 
n Ilisesti, ne-a tăcut leoarcă, încât a trebuit să ne 
adăpostim în crâşmă. Tuncic face grozave nebunii. E beat 
cum se cade. Şi Prosh a prins prepelita de coadă. Aici, 
mai băurăm o mulţime de beri. Doamna Vorobchievici, a 
lui Isidor, a fost şi dânsa aici, cu familia, căci pleacă la 
Pojorâta. 


152 


În fine, ne adunarăm bujenchitele şi plecarăm. 
Ploua şi eram leoarcă, dar mai mult chercheliti ne inau- 
gurăm intrarea în Stupca. M-am bucurat foarte, văzându- 
mă acum acasă. 


Tata era însă, fireşte, foarte indignat că eram afu- 
mati. Cei patru mai jucara un taroc. Ne-am culcat de 
timpuriu. 


Joi, 17. Ne scularăm târziu; am dormit cu Prosh, 
într-o odaie. Am împlinit somnişorul. După dejun, am 
acordat puţin pianul; am cântat cu Maria; şi ceilalţi jucară 
taroc. Eu şi Maria ieşirăm în curte, după păltinele, şi la 
moaşa, Măriuca, după brânză. După-amiazi, jucarăm 
popice; cu am făcut toate 9, dintr-o aruncătură; la fel 
Tuncic. După cafea, ne duserăm la primblare în pădure. 
A fost aşa de frumos, de cordial; şi, din depărtare, mi-l 
salutai pe scumpul meu Ili, pe care, ieri, l-am văzut 
numai prin vălul ceturilor. 


Mă culcai devreme, pe când ceilalți mai jucară, 
până târziu, taroc (şi Comoroşan din Comăneşti a fost, pe 
câteva clipe, la noi). 


Vineri, 18. Mă scol timpuriu. Toţi, afară de Tata, 
mai dorm. Mă plimb prin grădină; în fine, sc scoală şi 
ceilalți. Reparăm popicăria, şi după-amiazi, jucăm, dar nu 
prea mult, căci ploaia ne alungă. Am cântat cu Marica 


153 


multişor: şi înainte de prânz am cântat, pe când ceilalţi 
joacă taroc. După cafea, ne scriem eu şi Marica 
Tagcbuchurile (jurnalele). Şi-un roi am prins, astăzi. 


Acasă, e foarte plăcut şi foarte frumos; numai 
Tata e cam morocănos şi-n dispoziţie mohorâtă. 


Iraclie Porumbescu (1823-1896) Emilia Porumbescu (1826-1876) 


154 


O, aici, la Viena este minunat! 


„Viena, 13/10, 879 
Scumpe tată! dragii mei fraţi! 


Propriu-zis, n-am nimic deosebit de important de 
scris, fiind, însă, în timp ce scriu, cu gândul la voi, acasă, 
o fac cu mare plăcere şi cred că are să vă intereseze, dacă 
scriu de una şi de alta. 


Vreau să vă comunic că locuiesc foarte elegant. 
Bucevschi este foarte bine aranjat, are mobilă frumoasă şi 
o mulţime de bibelouri luxoase şi tablouri frumoase, abia 
aici constati ce talent mare posedă omul acesta, în colţuri, 
se află o mulțime de modele — între altele, o figură in 
mărime naturală, învelită în pânză, căreia poţi să-i dai 
poziţiile cele mai variate şi de care mă sperii, totdeauna, 
când trec pe lângă ea. Ieri, a venit la domnişoara Josefina 
o cusătoreasă, care serveşte de model, atât la Academic, 
cât şi lui Epaminonda. Am avut ocazia să admir figura 
admirabilă ce posedă această fată. Ea este o slovacă, 
originară din Hardiş-ul unguresc. Terminând, ieri, 
scrisoarea mea, foarte târziu, astăzi am ieşit, abia la ora 
prânzului. Ştiu eu, cu oarecare frică am făcut primul pas 
în oraş, neavând pe nimeni care să mă călăuzească. După 
ce am expediat scrisoarea, am căutat un restaurant şi am 


155 


mâncat, la prânz, o supă, o friptură de vițel şi am băut un 
pahar de bere, toate cu 40 cruceri. Ce am văzut, în drum, 
nu se poate descrie aşa de uşor. Am văzut palate şi 
construcţii minunate, de diferite feluri, un edificiu mai 
frumos decât celălalt, cum sunt Palatul Politehnicei, 
biserica Sfantului Carol, cu cele două rumuri uriaşe, 
acoperite cu figuri în basorelief. Apoi, edificiul 
Filarmonicii, unde se află şi Conservatorul, ce strălucesc 
toate în aur şi splendoare. Palatul artiştilor, Academia 
artelor plastice, frumoasa biserică a Sfintei Elisabeta, 
Opera, pe urmă construcţiile cele noi, încă neterminate. 
Muzeele curții imperiale sunt minunate, Palatul Justiţiei, 
Palatul parlamentului, primăria cea nouă, Universitatea 
cea nouă, după aceea, trecând prin piața Palatului 
imperial, am văzut cele două statui frumoase: a 
arhiducelui Carol şi a prinţului Eugen. Ele sunt de bronz 
şi de o mărime uriaşă, şi foarte frumoase. Prima, 
reprezentând pe arhiducele Carol călare, poartă, pe o 
latură, inscripţia: „Conducătorul eroic al armatelor 
Austriei”, şi pe cealaltă: „Luptătorului perseverent pentru 
onoarea Germaniei”, şi pe a treia: „Împăratul Francisc 
Josef arhiducelui Carol al Austriei 1859”. 


Pe monumentul prinţului Eugen (tot călare): 1. 
„Prinţul Eugen cavalerul distins”; 2. „ridicat de împăratul 
Francisc Josef 1861”; 3. „Gloriosului învingător al 
inamicilor Austriei”; 4. „Sfetnicului înţelept a trei împă- 
raţi”. 


Când priveam monumentul, soarele de seară 


arunca razele sale aurii pe acesta, ce strălucea într-o 
lumină magică şi m-a cuprins o stare sufletească cu totul 


156 


deosebită şi, fără să vreau, mă vedeam transpus în zilele 
luptelor de la Belgrad şi Timişoara şi aşa mai departe. 


Am trecut prin curțile Palatului imperial, o con- 
structie veche, gigantică, pe lângă Teatrul curții imperi- 
ale, acolo am văzut, la ora 4 şi jumătate, după masă, 
oameni aşezaţi la coadă pentru intrare; apoi, am ajuns la 
Piaţa Sfântului Ştefan. 


Catedrala Sfantului Stefan este minunată şi turnul 
ei arc o înălțime uriaşă. Am intrat în catedrală, ardeau 
câteva lămpi de gaz aerian, cu toate acestea era foarte 
întuneric. Picturile de pe vitraliile bisericii sunt extra- 
ordinar de frumoase. Întâmplător, s-a oficiat o vecernie şi 
am ascultat sunetele puternice ale orgii uriaşe. După 
aceea, am ieşit în stradă şi, în căutarea Universităţii, am 
ajuns pe Graben şi am văzut frumosul Palat al lui Haas, 
apoi Schullerstrasse, unde sunt atât de multe redactii de 
ziare, şi, după aceea, am intrat într-un labirint de străzi, 
încât nu mai puteam să mă orientez. 


Rătăcind, am ajuns pe cheiul Francisc Josef, am 
văzut celebrul Hotel Metropol, unde a descins Bismark, 
Baia Diana, Canalul Dunării şi aşa mai departe. 


Între timp, s-a făcut seară şi trebuia să mă duc 
acasă. Însă, încotro? Şi cum? Puteţi să vă imaginati cât 
am rătăcit. Două ore întregi m-am plimbat până, în fine, 
fără să întreb pe cineva, am ajuns acasă, fireşte foarte 
obosit. Astăzi, am căutat pe Fritz Kipper, însă nu l-am 
găsit acasă; erau numai Braun şi Mohr, care locuiesc tot 
acolo. După aceea, m-am dus cu Mohr la universitate, 


157 


prin parcul orăşenesc. Acolo, înotau într-un eleşteu lebe- 
de, gâşte, rate de toate felurile; cocostarcii stau pe mal. 
Toate aceste păsări sunt atât de blânde, aşa că lumea 
aduce câte ceva şi le hrăneşte. Nici vrăbiile nu se sperie 
de oameni. 


În fine, am ajuns la universitate. Acolo, mişunau 
studenţi cu panglici de diferite culori — de toate natio- 
nalitatile; se aude vorbind în germană, ungară, cehă, ro- 
mână, franceză, croată, etc., etc. 


Primul cunoscut pe care l-am văzut a fost un 
oarecare Nachtingall, din Cernăuţi. Apoi, pe Filipovici şi 
pe Verenca. Mi-am cumpărat o broşură, cuprinzând cur- 
surile universitare, şi am plecat. 


Ajuns, iarăşi, acasă, a trebuit să mă culc, fiind 
foarte obosit. La întoarcere, am trecut prin Karntner- 
strasse, desigur cea mai frumoasă stradă a Vienei, cel 
puţin aci sunt cele mai frumoase vitrine. Au geamuri, nu 
mint, de o înălțime de 10-15 stânjeni, într-un cuvânt o 
splendoare, care nu se poate descrie. 


După masă, cine credeţi că m-a vizitat? Jozi, Fra- 
nin şi Gyula. Ce mare bucurie mi-au pricinuit! Jozi a 
sosit astă noapte. Ne-am dus, împreună, la o bere, ne-am 
istorisit reciproc diferite lucruri, între altele am vorbit cu 
Franin despre cursul meu de ofiţeri. El este de părere să-l 
fac, fiindcă voi trece examenul foarte uşor şi voi fi şi uşor 
transferat”. 


158 


„Viena, 21.10.79 


Dragă surioară, 
Scumpul meu Ştefan, 


Observ cu groază că mi s-a terminat hârtia de 
scris, $i, totuşi, aş vrea să vă scriu. Deci, multumeste-te şi 
cu prezenta, căci nu trebuie să fie chiar aşa de curată şi 
netedă ca o scrisoare de dragoste. 


Deci — diii! 


Drace! Asta zic şi eu hăituială! Trei zile am 
alergat, înnebunit, prin toată Viena să caut gazdă. No, a 
fost să te omori, nu alta. Sapristi! — mi-am zis — am să mă 
ofticesc alergând. Dintr-o uliţă, in alta, mereu în zig-zag, 
de la o poartă la alta, oriunde vedeam o hartiuta afişată, o 
citeam, şi dacă cumva era vreun cabinetel de închiriat, 
alergam ca apucat cele 50 de mii de trepte, până la etajul 
4 ori 5, ca să le cobor, apoi, cu nasul în pământ, încet şi 
cu treaba nerezolvată. Camerele erau ba prea întunecoa- 
se, ba prea scumpe, ba prea mici, până, în sfârşit, ieri, 
după masă, acolo în Muhlgasse, tu ştii unde este, acolo, 
imediat lângă podul Leopold, lângă str. Schikander, auf 
der Wieden nr. 5, la etajul II, uşa nr. 23 — ei, ştii acum? 
Ha? ei vezi —; şi acolo locuieşte un domn cu soţia lui; 
domnul se cheamă Her Riedmayer şi doamna se cheamă 
Frau Riedmayer, el este un fel de agent de cărți şi doam- 
na — ea este soţia lui — anume soţia dlui Riedmayer; copii 
n-au şi, probabil, nici nu vor avea, căci sunt bătrâni. 


159 


„Vă mulţumesc din inimă, scumpii mei, pentru 
urările voastre dragi. Să vă ocrotească şi pe voi Cel de 
Sus şi să va indrumeze la ce-i mai bun! 


Cât de modestă eşti tu, Marica, îmi zici că „acest 
puţin” este dorinţa ta. O, este foarte mult, Dumnezeu să 
Ti-o răsplătească de o mie de ori! 


Si tu, Stefan, un „prosit” din inimă, pentru versu- 
letele tale, cam şchioape, însă nu mai putin drăgălaşe. 
Intr-adevar, reusite. 


In momentul acesta, o flaşnetă de jos imi cârâie in 
urechi. 


Afară, este cea mai detestabilă vreme de pe lume. 
Din cauza asta nu merg azi la Operă - Hm! Hm! 


La hofburg, se joacă azi „Regele Lear”, iar la 
Operă este „Norma”. Cu tramvaiul n-am fost încă. Insă 
un telefon am văzut. 


Acesta este aşa: Deci, Jos, în casa respectivă, unde 
sunt telefoane, este un cadru cu numere: la fiecare număr, 
este un buton şi, lângă buton, este numele locatarului. 
Sub cadru, sunt pâlniile telefoanelor. Acum, de exemplu, 
am nevoie de unul de la cel indicat cu nr. 7, iar respec- 
tivul locuieşte, de exemplu, la etajul V. Deci, de ce să 
alerg până la etajul V? Eu apăs pe butonul nr. 7. El aude 
şi răspunde, şi tot aşa mai departe. 


Este foarte practic. 


160 


mn? 


La „România Jună” este o astfel de instalaţie. 


O, aici, la Viena este minunat! Palate splendide, 
prăvălii extrem de frumoase, de toate felurile. Parcă te 
trage ceva să intri. În special confectiunile de damă, sea- 
ra, strălucesc toate în lumina cea mai briliantă! Şi oa- 
menii! Ca furnicile, şi toţi aleargă ca apucati şi alungaţi. 


Şi vieneza, ceea ce o auzi vorbind — de peste tot — 
şi peste tot; la autorităţi, este o înghesuială! De exemplu, 
la poştă, unde a trebuit să ridic 10 florini; asta se face cu 
o mulțime de formalitati; a trebuit să aştept o jumătate de 
oră şi să merg de la un ghişeu la altul. Tot aşa, la primă- 
rie, unde m-am anunţat. 


Sunt foarte multe fete frumoase aici, însă cele mai 
multe sunt morocănoase şi reci. 


Vă sărută cu dragoste al vostru 
Ciprian”. 


„Viena, 14/11.879 
Prea iubitul meu părinte! 


Cu stomacul plin, mi-a revenit umorul şi curajul 
vechi. Epistola cea de ieri era de tot lamentoasă — dar 
numai adevărul. Astăzi, înainte de ce căpătasem pachetul, 
am luat de la doamna de casă o cafea, şi o capăt în toată 
ziua una. Plătesc numai câte 10 cruceri pe zi. Nu vă 


161 


puteți închipui ce binefacere e aceea dacă poţi bea, 
dimineaţa, o cafea cu o franzelă. De abia acum cunosc 
diferenţa între o dimineaţă cu dejun şi una fără dejun. 


Astăzi, parcă-s cu totul alt om, voios şi plin de 
dragoste pentru ocupațiile mele obişnuite, pe când, in 
celelalte zile, umblu trist şi supărat, că nimica nu-l 
descurajează pe om aşa ca foamea. Până la sfârşitul lunii 
acesteia, voi avea să-i plătesc, pentru dejun, 1 florin 70. 


Vă rog, nu uitaţi de Heimatsschein şi testimoniu 
de pauperitate, asemene şi de cei 12 florini pentru 
conservator, şi 5 florini pentru pianină — care îmi 
trebuiesc numaidecât, cât de curând. Tare mi-a părea bine 
dacă mi-ati stiliza o petiție, că eu nu ştiu cum se face. 
Condiţiile sunt: 1). Să fiu bucovinean; 2). Atestate de 
colocviu şi de seminar (care le am din Cernăuţi), 3). 
Pauperitatea. 


Petitiile se adresează către Landeaauschuss. Tare 
îmi pare bine că vă conveniti, iarăşi, cu familia Perper, că 
mai are şi biata Marică puţină societate. 


De sâmbătă, într-o săptămână, e o şedinţă a 
Societatea „România Jună”; execut, cu băieţii, vreo 
câteva coruri şi unele piese muzicale, ce le-am compus, şi 
o orchestră mică. Între altele, se va executa o piesă de 
mine, „Fata de la munte”, cu variatiuni pentru o violină, 
cu acompaniere de orchestră. 


Vă sărut mâinile 
Cyprian 


162 


Dar ce e asta — ce mai e şi asta? 

Cremă de ghete — hai s-o pun la loc. 

O, crema ! — de ce a mai îngreunat ladita? 
Prostănacule, nu ştii — asta-i drept desert, 
Vezi, cârcotaşule, vezi, gură cască, 

Totul are un scop — chiar şi crema de ghete? 
A propos, încă ceva nu trebuie să uit 

Şi să-ţi exprim mulțumiri pentru asta 


Căci aşa cum se bucură Bodenstedt cu ulciorul de bere, 


Tot aşa mă bucur şi eu cu atâtea lumânări trimise. 


Acum pot şi eu, seara, tur şi retur, 
Să fac exerciţii de game — wur — wur — wur. 


Doamne Iisuse! Drăcia dracului! 

Era cât pe ce să uit untul, 

Care e aşa de proaspăt, de bun şi de frumos 
Încât ti se scurg ochii. 

Atât pentru unt cât şi pentru cremă 

Iti fac cele mai elegante reverente. 


Acum, la sfârşit, iubită surioară, nu pot 
Să nu-ţi dau a înţelege, în mod delicat, 
Cât de mult voi şti să preţuiesc cadoul tău, 


Mâncându-l cu tot ambalajul şi cu ştampilele de pe el. 


În afară de asta, mai pot să te asigur — dar să nu 
Chicoteşti când citeşti asta — 

Că mă va bucura nesfârşit de mult 

Dacă îmi vei mai trimite aşa ceva. 

Prin urmare, pentru toate astea, 

Care mi-au făcut atâta bucurie, 

iti strig din toată inima un puternic: „Să trăieşti 


1»? 


163 


Te salută şi sărută pe gură şi pe bărbie 
Lunganul de frate din îndepărtata Vienă”. 


x 


„Viena, 20/11.1879 
Scumpă Marica! 


Este 8 şi jumătate, chiar acum m-am întors, mort 
de obosit, acasă, după ce ieşisem la 10 dimineaţa! Încon- 
tinuu, am fost ocupat şi vrem să-ţi redau o mică imagine 
a ocupatiilor mele de azi: 


La 7 scularea, la 7 şi jumătate, iau cafeaua — ştii 
tu, o cafea „soarbe fără grijă, e subțire, dar multă”, dar m- 
am obişnuit cu ea şi-mi place excelent; şi, ceea ce e bine, 
mi se dă o oală întreagă din această băutură divină, cu o 
„Schusterlaibe! (un fel de franzelă mai mărişoară), astfel 
că mănânc pe săturate. După cafea, urmează cântatul la 
pian. Am ajuns la gamele în terţe şi cânt, pe lângă sona- 
tinele de Clementi şi Studiile de Bertini. 


Asta a fost până la 9 şi jumătate, apoi a venit fac- 
torul şi a adus o scrisoare de la tata, cu adeverinţa mea de 
primire. Scrisoarea era, însă, pe jumătate deschisă şi se 
vedea că a fost deschisă şi, apoi, din nou sigilată la un 
colt. Cum se poate asta? Stai! — acum trebuie să execut o 
muşcătură, căci, pe când scriu, iau şi cina, dar în mod 
nobil, „pani”, friptura de gâscă — fără glumă! Dumnezeu 
să-ţi dea sănătate! 


164 


Ce-am vrut să spun? (scrisoarea continuă aproape 
până la sfârşit în dialect vienez, pentru a-i da un ton 
hazliu): 


Ei, drace, afară ninge să-ţi salte inima de bucurie, 
dar nu la toţi, căci în cabinetul meu este, cum s-ar spune, 
putin cam umbră, căci gazdele mele s-au culcat, iar 
singur nu pot să-mi fac foc, căci n-am surcele şi bleste- 
matii de cărbuni nu vor să ardă asa, cu una, cu două! 


Stai aşa, acum am terminat cu gasculita mea! îmi 
vine sa râd — o gasculita din Stupca la Viena, desigur că 
n-a visat că va ajunge, vreodată, la Viena! 


Deci, la 9 şi jumătate, abia m-am dus la Conserva- 
tor şi am plătit, cu amar, acolo, 12 florini, apoi m-am dus 
la Universitate, am stat până la 12 şi, apoi, am alergat iar 
la Conservator, unde am avut lecţie până la 2. 


Să-ţi spun despre Conservator. Când ajungi la 
etajul 2, în coridor, tot aranjamentul este foarte elegant, 
cu covoare, ca să nu se facă zgomot, deci, când ajungi 
sus, ai impresia că eşti în altă lume; aici, auzi un pian, 
dincolo — viori, colo — canto, aici — trompete, aici — 
trilurile unei fete, dincolo — gânguritul unui tenor îndră- 
gostit, cineva trage cu arcuşul sunete atât de dulci şi, 
deodată, intervine o trambita atât de disperată, ca şi cum 
ar suna pentru judecata cea din urmă; apoi, zdrăngănit la 
pian, în toate colţurile; iti spun — te simţi înnebunit! 


Dar şi cum cântă toţi! Dacă te pui, la o usa, şi as- 
culti, e ceva splendid; peste tot — concerte, peste tot — 


165 


muzică desăvârşită! Apoi, spre ora 12 şi jumătate, ies o 
mulţime de fete, printre care multe frumoase, toate vese- 
le, râzând zburdalnice şi îndrăzneţe. Ele cred că sunt 
viitoarele artiste, pot renunţa la modestia caracteristică 
fetelor. Multe au şi ele curs, până la ora 2, şi, atunci, 
mănâncă în coridor — fiecare scoate o franzela sau cozo- 
nac, pâine cu unt sau altceva, şi se plimbă, astfel, pe 
coridor; noi, desigur, cu ele — fac glume proaste despre 
noi, noi despre ele, până la întoarcerea în săli, unde înce- 
pe din nou muzicăreala. 


La 2, ieşi flămând ca un câine şi bucuros că poți 
merge, undeva, sa mănânci. 


În secţia mea, mai sunt 2 studenţi la Universitate, 
ceilalți sunt un fel de amestecătură, printre care şi tânărul 
Hellmerberger, violoncelist, însă nimic altceva, prost ca 
gardul; apoi, mai sunt doi fagotişti, tot astfel de tipi. în 
total, suntem 11. 


La ora 2, deci, am plecat la masă, am condus-o, 
din nou, pe Mina Harder a mea până la podul Elisabeta, 1- 
am dorit „poftă bună” şi ne-am despărţit cu „la revedere”. 
Aceasta este o fată din clasa de pian şi canto, care cântă 
minunat la pian şi din gură şi nu este deloc urâtă. Mie îmi 
place, pentru că poartă părul împletit în două cozi, e 
zveltă, blondă şi sinceră. Încolo, nu-i nimic de ea. Tu 
trebuie să ştii — şi asta este o condiţie ca să mă înţelegi — 
că, la conservator, faci uşor cunoştinţe şi prietenii, căci 
toţi urmăresc acelaşi scop, anume însuşirea culturii muzi- 
cale — şi muzica nivelează toate diferenţele, ea îndepăr- 
tează barierele impuse de etichetă; se creează anumite 


166 


relaţii colegiale, care şterg până şi deosebirile de sex. Cu 
Mina, de exemplu, am fost, azi, abia pentru a doua oară, 
împreună, însă sunt cu ea familiar ca şi cu tine, discutăm 
în mod absolut degajat între noi; bineînţeles, numai 
despre muzică; facem glume proaste despre profesorii 
noştri etc., însă nici nu ne-a trecut prin cap să ne facem 
gânduri în urma faptului că ea e fată şi eu băiat; sau poate 
să ne întrebăm de nume — asta nu există. 


Numele ei l-am aflat de la un coleg, ea pe al meu 
nu-l cunoaşte încă. De ce o conduc, mereu, până la podul 
Elisabeta — dar acesta este la o distanţă de conservator ca 
de la casa noastră până in ograda — de ce, n-aş putea să-ţi 
spun. Când m-am despărțit de ea, la pod, m-a întrebat: 


— Unde mergeţi? 
— La masă 


— Da? Unde mâncaţi? 
— In str. Wolzeile. 


— A, în acest caz drumurile noastre se despart, eu 
merg spre Josefstadt, adio, vă doresc poftă bună. 
— Adio!, i-am întins mâna şi cu asta s-a terminat. 


Vezi, ăsta e romanul meu cu Mina Hauber, simplu 
cum nu se mai poate; deci, nu trebuie să fi îngrijorată cu 
privire la fratiorul tau! 


Masa mea a durat până la ora trei şi a constat într- 


o supă şi un rostbeef cu cartofi. La 3, din nou, la con- 
servator până la 4 — zdrăngănit la pian; la ora 4, la univer- 


167 


sitate, până la 5, la Zeusberg — istorie, şi de la 5 la 6 — is- 
toria muzicii, la Hanslik, acel critic muzical celebru, de 
care poate ai auzit, un omulet mic, gras, insignifiant, se- 
mănând, la fata, putin cu Mikuli. Predă plictisitor, căci îşi 
citeşte cursurile şi, când spune ceva fără să se uite pe 
hârtii, se poticneste, de obicei, şi nu face o frază cum se 
cade. Astăzi, a vorbit despre Weber, cum a compus Eury- 
ante, Preciosa şi Freischutz. 


La 6, am plecat la „România Jună”, deoarece 
avem, acolo, repetiţie de canto şi orchestră; aceasta a du- 
rat până la ora 8. Bucatile merg destul de bine şi, dumi- 
nică, la adunarea generală, care va fi la „Hotel de 
France”, în subsol, va merge destul de bine. Pe urmă, am 
căutat să ajung cât mai repede acasă. Şi, deci, iată-mă 
scriindu-ti tie scrisoarea. 


Deci, nici mai mult, nici mai putin de 7 ore, m-am 
ocupat, azi, de muzică. imi zbârnâie capul de sunete şi 
armonii. Pentru 2-3 ore, mai merge, dar şapte ore! — mult 
prea mult! Chiar şi muzicianul cel mai extremist devine 
apatic chiar fata de cea mai frumoasă simfonie, cântată 
chiar şi de Hauber — ha, ha, mă apucă râsul; însă, dacă ar 
câta-o altcineva, cine ştie, poate tot aş asculta-o... vreau 
să zic, dacă ai canta-o tu — fără gânduri ascunse! 


„Da, la noi ninge „cum se cade”, dar crezi tu că 


oamenii lasă zăpada în pace ca să se facă un drum bun de 
sanie, ca să te poţi „săniuţa” putin? 


168 


Da de unde! Se curăţă tot, până la ultimul fulg, şi 
se aruncă în Viena (pârâu) şi în canalul Dunării. Au nişte 
pluguri de zăpadă, pe un suport mare — vreo 20-30 
lopatele, în 2 rânduri; la aceasta, înhamă 4 cai, zăpada se 
adună în grămezi, pe care le cară, apoi, căruţe imense. Şi 
aceasta se întâmplă concomitent în toate străzile mai 
mari; iti închipui de câte căruţe şi cai este nevoie şi câți 
bani costă toată treaba asta! Afară de aceasta, mai lucrea- 
ză sute de oameni, care adună cu lopata şi care mătură 
caldarâmul şi fiecare are câte 60-80 creitari zilnic! Toate 
acestea le execută Societatea de transport. Costă mii de 
florini şi biata comună trebuie să suporte cheltuiala — de 
fapt proprietarii de case, căci se înglobează în taxe. 


Amuzantă este treaba asta la tramvaie. Îndată ce 
ninge, doi (oameni) merg de-a lungul şinelor şi unul are o 
roabă plină cu sare; sare amestecată cu grafit, ca să nu fie 
comestibilă. Celălalt presară mereu pe şine şi imediat se 
topeşte zăpada şi se topeşte atâta cât ninge. Acum, gân- 
deşte-te câte şine aleargă prin oraş şi peste tot se toarnă 
sare — cât costă asta! Dacă nu s-ar turna, ar trebui să se 
întrerupă comunicaţia, deoarece şinele s-ar astupa cu ză- 
pada şi vagoanele s-ar impotmoli. Iti spun, aici zăpada 
nu-i o binefacere, ca la noi, pentru semănăturile de iarnă. 


Şi oamenii s-au îmbrăcat ca pentru iarnă. Doam- 
nele poartă pălăriile cele mai exorbitante, apoi au nişte 
mantale rotunde, in care se învelesc întocmai ca ingri- 
jitorii noştri de porci într-un tol. Unora le şade bine... 


Si, acum, să-ţi mai spun cum se poartă, acum, 
mâinile. Anul trecut, la Cernăuţi, se purta o mână în bu- 


169 


zunar şi una în sân, acum se poartă amândouă împreu- 
nate, în fata, pe burtă. Să le porţi şi tu asa, este destul de 
drăguţ, serios! Nu chiar pe burtă, dar aşa între piept şi 
burtă, impreunate, cum le tine, câteodată, soţia pastoru- 
lui. Dar, pentru că am ajuns să vorbim de pastor, eu l-am 
felicitat pe Gorgon, însă am expediat carta abia pe 11, aşa 
că va fi ajuns pe 14. A, am avut grijă să fiu atent fata de 
el. Pe bunul şi bătrânul Gorgon nu-l uit, de altfel nu-i 
nimic dacă l-a felicitat tata şi din partea mea. Eu am făcut 
însă o greşeală, anume am scris pe cartă: „de ziua nume- 
lui” şi era ziua de naştere! Desigur că el s-a uitat, repede, 
în calendar să vadă dacă nu cumva este, din întâmplare, 
şi ziua numelui lui în acea zi, apoi va ajunge la convin- 
gerea că nu corespunde calendarul din Viena cu cel din 
Bucovina. 


El doreşte să ştie cum se predă, acum, contra- 
punctul. Pe cât ştiu, în mod diferit. Nottebohm începe cu 
imitatia, trece la fuga simplă şi, apoi, abia la contrapunct, 
anume la fraza cu mai multe subiecte. 


La conservator, dimpotrivă, se începe cu inven- 
tiile şi fraza cu patru voci şi cu figuratiile libere, ceea ce, 
de fapt, se predă şi la cursul de armonie, şi se repetă, şi se 
predă, mai pe larg, la cursul de contrapunct; apoi se trece 
la contrapunctul simplu al octavei, la imitație, fuga sim- 
plă, apoi contrapunct triplu şi cvadruplu, fuga cu mai 
multe subiecte şi canon. 


La compoziţie, se începe cu studiul formelor mu- 


zicale, analiza lucrărilor clasice, compoziţii practice pen- 
tru pian, orgă, instrumente cu coarde, canto solo şi cor, 


170 


apoi, la sfârşit abia, instrumentatia, compoziţia practică 
pentru orchestră şi interpretarea partiturilor. Când ştii 
toate astea — şi pentru aceasta iti trebuie cel putin 3-4 ani 
— eşti un compozitor complet şi nu-ţi mai trebuie nici 
teologie, nici filosofic. Ai înţeles? Căci, zicând cu Spen- 
dling: „Asta abia pricep, şi după tine”. Deci, la prima 
ocazie, când te întâlneşti cu domnul Gorgon, poţi să-i 
spui cum se face treaba la noi. Dintre manuale, nu se 
recomandă niciunul, deoarece fiecare are metoda lui. 
Doar „Contrapunctul”, de Cherubini, şi „Studiul instru- 
mentaţiei”, de Berlioz — pe care domnul Gorgon, proba- 
bil, le cunoaşte. 


Azi, l-am felicitat şi pe Meşeder pentru noul său 
post — o să aibă şi ăsta o bucurie. 


Am fost, azi, şi la Dr. Bardach — un dentist cele- 
bru — pentru toţi dinţii. Acesta m-a chemat, pe mâine, la 
10, deoarece azi a trebuit să explice unor persoane că 
aurul se poate întrebuința nu numai pentru bijuterii, ci şi 
pentru a astupa dinţi stricati, făcându-se plombe. Desigur, 
eu trebuie să joc, în fata lui Bardach, rolul unui pacient, 
ca şi cum aş avea dureri de dinţi! Mâine, voi trimite, deci, 
reţeta. Aş putea să-i trimit şi eu medicamentul, căci costa 
mai nimica, dar cred că taxa de porto poştal ar fi mai 
mare decât valoarea medicamentului. Dar, dacă vrea să- 
mi facă plombe, ce mă fac? Na, de stricat nu poate să-mi 
strice. Te pomeneşti că-mi dă chiar câteva plombe pe 
gratis — atunci scot aurul şi-l vând. 


Chiar în ziua când am primit lada, m-am apucat să 
scriu, într-o doară, lui Jozi, să mă viziteze. Si, într-ade- 


171 


văr, a venit şi m-a aşteptat 2 ore, lăsându-mi un bilet 
ultra-revoltat. De, eu nu sunt de vină, a trebuit să merg la 
Oficiul vamal şi am întârziat acolo. De altfel, aceasta este 
o pedeapsă pentru el, deoarece nu mi-a comunicat nimic 
despre schimbarea locuinţei sale. Zilele acestea mă voi 
duce să-l vizitez. Ştiutul meu domn Heyberg şi-a împa- 
chetat băiatul şi s-a mutat cu el la Olmutz şi eu am rămas 
în pagubă. lar am pierdut o speranţă. Azi, nici n-am avut 
timp să predau cererea, apoi mai aştept, poate îmi va 
trimite tata un formular, deoarece l-am rugat în penultima 
scrisoare. Mai este timp pentru predare, până la 30 cu- 
rent. 


Nici Piczak nu-mi mai scrie nimic despre viorile 
pe care dorea să le cumpere. Probabil nu are bani. Nici 
unchiul nu mi-a scris nimic. 


Joia viitoare, va juca, aici, câteva bucăţi o mică 
trupă românească, cine ştie de unde, într-o tavernă. 
Directorul acestei companii depravate are un nume ger- 
man, mi se pare Grumberg sau asemănător, şi încă doi 
sunt acolo, una cu nume unguresc. Faină gaşcă! Propri- 
etarul tavernei a trimis o invitaţie la „România Jună” 
pentru a participa la această reprezentaţie. Ce prostie! 


E foarte trist faptul că muza românească trebuie 
să-şi găsească adăpost în astfel de localuri, ca a lui Hor- 
nik, care este unul din cele mai rău famate stabilimente 
ale Vienei. Pe oamenii aceştia i-aş frige de vii! 


Ei, şi ce mai faci tu, Marica? Sper că ţi-a trecut 
dispoziţia tristă, ai? Să nu se mai întâmple altădată, că, de 


172 


altfel, te lasă cel cu ochii saşii, vezi că probabil nu prea 1- 
ai plăcut, de nici măcar nu te-a invitat la nuntă. 


Tu nu şti cum să te porţi cu domnii teologi, tu nu 
trebuie să asculti ce spune soţia pastorului că: „Ce cred 
aceşti domni, că pentru asta sunt făcute fetele, să facă 
curte domnilor?”. Da, aşa este, şi eu, ca teolog, am astep- 
tat să mi se facă curte şi, zău, mi s-a făcut! 


Da, au fost timpuri fericite — acum nu se mai uită 
la mine nici lăptăreasa măcar! 


Da, o tempora, o mores! Dar nimic nu-i veşnic şi 
toate au un capăt, deşi se spune că cârnatul are două, dar 
nu-i adevărat, căci carnaţii pe care mi i-ai trimis tu s-au 
terminat în ambele capete”. 


„Viena, 14.X11.1879 
Sora mea, cea mai scumpă şi mai dragă! 


Au fost, într-adevăr, două zile de sărbătoare, ieri 
ŞI azi, cârnaţi cu varză acră — delicios! 


Dumnezeu să-ţi dea sănătate, surioara, şi cârnaţi 
de două ori mai lungi, şi o tobă mare cât pustiul Saharei. 
Gazda mea a fost atât de amabilă să mi-i prajeasca şi mi- 
a dat şi o farfurie de varză, iti închipui ce trai a fost pe 
mine. 


173 


Si pentru buchet iti mulţumesc. Mă vei crede, 
dacă iti spun, că mai am şi buchetul precedent în pahar şi 
că este încă destul de frumos? Bietele floricele se tin cât 
pot, ca şi cum ar şti cât mi-e de dor de casă, şi-mi poves- 
tesc, zilnic, despre frumuseţea satului nostru, de splen- 
doarea grădinii noastre şi de draga noastră casă; cu du- 
ioşie mă uit la ele, le miros şi le sărut şi trimit o mie de 
sărutări celor dragi. 


Am primit şi scrisoarea de la tata. Iti mulţumesc, 
dragă soră, foarte mult pentru cele trimise, şi nu uita, nici 
de Crăciun, cu ceva bun. 


Cred că ai primit ultima mea scrisoare, lungă, da- 
că nu cumva s-a pierdut. Ţi-a făcut plăcere? 


După cum vezi, iti trimit din nou rufele murdare — 
şi cu ele mi-am greşit puţin socotelile, căci am crezut că 
mai am o cămașă curată, însă am îmbrăcat, azi, ultima. 
Te rog, deci, să-mi trimiti rufele cât mai curând, deoarece 
am urgentă nevoie de ele. Cu multă plăcere aş mai fi pus 
ceva pentru tine în pachet, dar îmi merge ca şi vouă — 
adică prost şi „nima Groscha” (ruteană: „nu-s bani”). 


De ce nu mi-ai trimis „Rapsodia” şi „Cântecul 
Gintei latine”, de Marchetti? Trimite-mi-le imediat, şi 
piesa aceea de mine, „Două Perle din poeziile lui D. 
Petrino”. Am nevoie de ele. 


Merg, adesea, la Hofcapelle (Capela Curţii), adică 


în fiecare sâmbătă; acolo, poţi auzi muzică minunată. 
Este atât de hazliu să asculti, în biserică, viori, trompete, 


174 


tobe etc. Ei cântă, însă, splendid — să te minunezi nu alt- 
ceva, coruri mixte cu voci de băieți şi de bărbaţi. $i, apoi, 
poţi vedea, câteodată, pe cineva de la Curte în lojile cu 
sticlă. Astăzi, de exemplu, după serviciu divin, am pân- 
dit, pe scări, afară, atâta timp, până ce a apărut o tânără şi 
frumoasă arhiducesă şi s-a urcat într-o trăsurii a curţii, cu 
care ocazie am zărit un picioruş arhiducal. 


Aseară, am avut, din nou, o şedinţă socială (la 
„România Jună” — n.n.); a fost foarte frumos. 


Am compus un vals românesc frumos, „Florile 
Dalbe”, pe care-l va cânta Ziehrer, la balul românesc; el 
va fi dedicat patroanelor balului; poate că, apoi, comitetul 
îl va tipări. 


Ti l-aş trimite acuma, dar am numai un singur 
exemplar, pentru pian, şi am nevoie de el, să-l dau lui 
Ziehrer, să-l studieze. Mai târziu, ţi-l trimit si tie. 


Dar ce zici de vestea cea bună ce am comunicat-o 
Tatii? Aş vrea să cunosc, în special, şi părerea ta. Scrie- 
mi; eu cred că ar fi bine, şi aşa n-am nimic mai bun de 
aşteptat, căci, ca profesor, n-am mai mult. $i situaţia libe- 
ră pe care voi avea-o la Năsăud n-aş putea s-o am nici ca 
profesor de liceu în Bucovina, netinand seama şi de fap- 
tul că mi-ar trebui cel puţin încă 2 ani să dau examenele. 


Încolo, sunt sănătos. Merg adesea la Ep. (Epa- 
minonda Bucevschi) şi beau cafea la el. 


175 


Aseară, l-am văzut pe prinţul moştenitor, in civil, 
cu joben şi cu un general, pe când cobora la operă. 


Rămâi cu bine, dragă soră. Te sărut pe tine şi pe 
Ştefan, cu drag 


Ciprian”. 


„Viena, 14.X11.1879 
Dragă Mărioară, 


Este ora 12 şi trebuie să mă grăbesc, să mai pot 
expedia scrisoarea şi să merg la masă. Îţi mulţumesc, 
scumpă soră, pentru toate bunatatile ce mi le-ai trimis — şi 
acuma mă mai înfrupt din ele şi mă gândesc numai la 
buna mea Marioara — acolo, departe, departe, în Tara 
verde a Fagilor. 


lată şi fotografia pe care ai dorit-o demult. Pri- 
veşte-l, deci, pe „Ciprian ochelariat”. Port, acum, la sfatul 
medicului, un „Zwicker” (pince-nez), deoarece am un 
început de miopie. Data viitoare, iti mai lrimit două, 
pentru domnişoarele Mina şi Bertha. Na — scrisoarea 
Bertei, cu bezele spaniole (prăjituri), asta, într-adevăr, n- 
are pereche! Dacă ar şti domnişoara Bertha că sărutările 
şi salutările pe care le-a suflat peste zaharicale, pentru 
tine, au ajuns până la Viena, la mine, şi că eu — deoarece 
am consumat din aceste zaharicale, în consecinţă logică — 


176 


am avut parte şi de sărutările şi salutările ei — şi cât de 
bune au fost — adică, am fost puţin guturaiat. 


Acum, să-ți spun, l-am văzut pe împărat, într-o 
trăsură de aia, închisă, Eu am fost, din întâmplare, pe 
Burgplatz, cam pe la ora unu, şi, atunci, el a ieşit cu 
adjutantul la plimbare. El este înalt, aşa cam ca bătrânul 
Gorgon, frumos vlajgan, cam cărunt şi, îți spun, când a 
trecut pe lângă mine, atunci s-a întâmplat ceva curios, m- 
a cuprins un fel de respect şi l-nm salutat până la pământ. 
Au fost mulți oameni pe Piaţă şi toţi salutau cu atâta 
respect, încât iti venea poftă să fii şi tu un astfel de 
împărat. 


Cu Adolf nu m-am întâlnit demult. Am primit 
scrisorile tale lungi; îmi pare rău că, momentan, nu pot 
scrie şi eu câteva coli ca acelea. 


Deci, va trambalaţi, veseli, cu sania? Salută-mi 
calutul şi spune-i că vin şi eu, în curând, şi, atunci, să mă 
poarte şi pe mine, încolo şi încoace. 


Aici, carnavalul e în toi, baluri, mascarade, ceaiuri 
etc., zilnic muzică, dans — o viata şi forfoteală continua, 
că nu-ţi mai vezi capul în târgul Vienei. Poate merg şi eu, 
odată, la un astfel de bal mascat — când o să am bani — 
aşa, mascat ca un print spaniol, cum mi-ar plăcea mie; şi, 
atunci, se îndrăgosteşte o prințesă de mine, şi, atunci de 
atunci, o să fiu mândru şi îngâmfat, de n-o să mă mai 
recunoasteti. 


Adio, draga surioara! 


177 


Te sărută cu dragoste fratele tău 
Ciprian 
E bună pălăria lui Ştefan?”. 


Costache Negri Carol Miculi 


178 


Aş putea să capăt 
un post de profesor de muzică 


„Viena, februarie 1880 
Prea onorate Domnule! 


Exprimandu-ti multumita-mi cea mai sinceră 
pentru strădania cu care te interesezi de cauza mea, 
adunandu-mi un număr atât de insemnai de abonaţi, îmi 
iau libertatea a-ţi comunica că colectiunea menţionată de- 
abia în 14 zile va ieşi de sub presă, întârziindu-se treaba 
la tipografie. Atunci de abia, voi fi în stare să-ţi trimit 
numărul comandat de exemplare. 


Până atunci, poate că-mi vei scrie, cu pozitivă 
deciziune, câte exemplare şi în ce mod vi le trimit. 


Pentru amabilitatea-ti nobilă de a nu pretinde 
rabat, primeşte adâncă mulţumire. Pentru „Cisla”, numai 
atunci accept onorar, dacă se va executa, şi anume cu 
succes bun. Almintrelea, nu. 


179 


Sperând pe cele deja reuşite, rezultat şi mai 
favorabil, am onoarea a mă subsemna cu tot respectul. 


Al D-voastră devotat 


C. G. Porumbescu 
IV Mulgasse 5”. 


„Viena, în 19 februarie 1880 
Prea onorate domn! 


Nu ştiu dacă nu am greşit, trimitandu-ti exem- 
plarele comandate cu ramburs; mă rog, atunci, scuză-mă. 
Din restul de 40, Te rog, să iei 10 pentru d-ta, dispunând 
asupra lor după plăcere, de nu pentru folosul propriu, 
împarte-le între studenţii mai săraci, gratis. 


Restul de 30, mi-ar părea bine să le vinzi. De este 
vreun librar cinstit în Brasov, dati-i lui vreo 10 exemplare 
în comision, asigurându-i un rabat de 10 %, adică 
vânzând el exemplarul cu 50 cruceri, din care 5 cruceri 
sunt ai lui. 


Iti mulţumesc, încă o dată, prea stimate Domnule, 
pentru interesul ce-l manifeşti în chestia mea. 


Ce soartă a aflat biata ,,Cisla” mea? 


Incă o întrebare. Eu sunt teolog greco-ortodox, 
absolvent cu examen de stat (cu excelenţă); în anul aces- 


180 


ta, termin filosofia (cu absolutoriu); pe lângă noţiunile 
mele muzicale, nu aş putea să capăt un post de profesor 
de muzică la Braşov? De mi s-ar oferi un angajament 
convenabil, mai că l-aş primi. 


Rugându-vă a-mi păstra şi mai departe amabila 
simpatie, am onoarea a mă subsemna cu tot respectul. Al 
D-tale devotat 

C. G. Porumbescu”. 


„Viena, în 17 martie 1880 
Prea stimate Domnule, 


Am primit cu plăcere epistola D-tale, în care-mi 
dati desluşirile necesare despre postul de profesor de 
muzică din Braşov. Vă mulţumesc sincer. 


Nu ştiu dacă-l voi putea ocupa în acel mod, cum 
mi-l descrii D-ta. Neştiind eu atâta clavir ca să pot da ore, 
venitul, în această privinţă, e aşadar nul. Ce priveşte 
conducerea „Reuniunii de cântare”, încă nu ştiu dacă voi 
putea lua asupra mea, auzind că publicul braşovean este 
foarte pretentios şi îngâmfat, şi eu, care am primit o 
creştere mai mult germană, iubesc, aşadar, sinceritatea şi, 
cum zice germanul, „Das Gemutliche” (confortul), ade- 
seori mă voi afla în conflict cu domnii şi doamnele din 
Reuniune. La acest venit, aşadar, iară nu pot reflecta. 


181 


Doar catedra la Gimnaziu aş putea-o ocupa. Nu 
ştiu dacă exista un cor seminarial, pe care l-aş putea 
conduce. Dar am auzit că braşovenii au pe unul oarecare 
Dima, pe care-l aşteaptă ca pe un Dumnezeu; ce o să fie 
cu mine, dacă vine acela? Mi-ar da „absolutoriu” şi-apoi 
să mă tot duc. 


Nu ştiu cum cugeti D-ta despre aceasta, mi-ar 
părea foarte bine dacă aş mai putea auzi ceva. 


Mi s-a făcut propunerea să mă duc la Năsăud, ca 
profesor do muzică, asemenea cu 700 florini, numai la 
gimnaziu. Nu credeţi că ar fi mai bine, trăind eu mai uşor 
cu 700 florini în Năsăud decât în Braşov? Şi ce se atinge 
de societate, aceea şi-o formează omul singur, dacă 
numai persoanele îi vin oarecum jumătate înainte. 


Afară de aceasta, cu cât mai uşor mi-ar fi serviciul 
la Năsăud, având numai cu gimnaziul de lucru, pe când, 
la Braşov, cu o mulțime de instituţii, care nu mi-ar lăsa 
timp nici să răsuflu. Şi nu e ocupatiune mai grea decât 
învățământul de muzică. 


Vedeţi, aşadar, prea stimate Domnule, că nu sunt 
încă decis ce o să fac, în tot cazul, mă voi informa atât 
despre una, cât şi despre alta, mai bine; apoi, voi vedea 
ce voi face. 


Mai plăcut mi-ar fi să capăt un stipendiu şi să mai 


rămân, un an-doi, pe aici, perfectionandu-ma pe deplin în 
muzică. Atunci, m-aş duce bucuros la Braşov. 


182 


Salutându-vă cu fratietate adevărată, am onoarea a 
mă subsemna cu tot respectul, 


C. G. Porumbescu”. 


Cel mai fidel prieten 
Lazăr Nastasi (1845-1902) 


Andrei Bârseanu (1858-1922) Ipolit Ilasievici (1836-1915) 


183 


Beethoven n-a fost blond 


„Viena,în 1 Martie 1880 
Scumpul meu părinte, 


Am primit ultima-vă epistolă, într-un moment în 
care deplorabila noastră stare, a tuturora, şi amărăciunea 
cuvintelor Matale, au apărut încă pe atâta de îngrozitor 
înaintea ochilor mei şi mă lovi, cu durere nespusă, până-n 
adâncul inimii mele. 


Era a doua dimineaţă, după balul de la Albrecht 
Durer Verein, la care am participat şi eu. Vă puteţi lesne 
închipui situatiunea mea: ici, veselie şi voiosia, iară nici 
măcar o umbră de tristeţe; dincolo, mizerie şi nefericita 
noastră soartă; dincoace, încă-mi sună în urechi ariile 
dansante ale balului petrecut; acolo, mă sfâşiară jalnicele 
cuvinte ale epistolei Matale; o ironie — un vis prost, ce 
mă urmăreşte. 


Era 10 ore dimineaţa, mă ridicai din pat, după ce 
dormii 3 ore, şi o apucai, ca nebun, la fugă fără scop, fără 
țintă; doream Dunărea să fie în apropiere, să mă arunc în 
ea. 


184 


O, numai Dumnezeu ştie ce o să se aleagă din noi! 
Nu-i, într-o parte, o rază de mângâiere, nicăierea un 
punct luminos; — numai tristeţe şi durere, abis şi 
întuneric. Nu mai zic nimic, sunt disperat de tot şi, cu cât 
puţin curaj şi voie bună lucram, în studiile mele, până 
acum, dacă cugetam numai la sacrificiile cele mari, cu 
care petrec fiecare zi pe aice, acuma şi acela l-am pierdut. 
Îmi vine să fug de aici — departe, departe peste munţi, 
peste văi, să mă pierd, să mă sfârşesc. $i, cu toată 
seriozitatea, Vă mărturisesc că, de nu se vor schimba 
treburile, îmi iau catrafusele şi mă duc. Cu cât mai 
timpuriu, cu atâta mai bine. 


La balul menţionat, cu de a sila m-a luat 
Epaminonda şi părintele Popoviciu. Epaminonda mi-a 
cumpărat cartea de intrare şi de „table d'hote”, fara să 
reflecteze la reîntoarcerea paralelor; ce sa fi facut! 


Din întâmplare, aveam vreo câţiva florini, strânşi 
de pe cânticele mele. Îmi făcui un costum şi m-am dus. 
Drept că m-am petrecut foarte bine, elegant şi frumos, 
deşi cugetam la proverbul rusesc: „huljai dusu bez 
contuşu” — şi, apoi, încă a doua zi, epistola Matale — ca 
un duş de gheaţă; am blestemat şi balul şi tot. 


Vă sărut mâinile pentru alaturatii 7 florini, deşi nu 
ştiu pentru ce-s; doară pentru 10 exemplare de cântece? 
Atunci, sunteţi muşteriu bun, că le plătiți scump. Vă 
adaug, însă, şi o pereche de nădragi, care erau meniti 
pentru costumul meu şi, din greşeală, mi le-a cumpărat 
domnişoara losefina, în loc de tricots, şi, nevrând 
negutatorul să-i primească îndărăpt, a trebuit să-i iau şi 


185 


să-mi cumpăr alţii, cu 2 florini. Pentru Mata or fi buni, 
mai ales dacă a face Marica, jos, strupfen. 


Cu ocaziunea când am fost la Strauss, după bal, 
de mi-am luat partitura, el nu a putut afla destule cuvinte 
spre a-şi exprima bucuria sa asupra epistolei Matale. 
Salta şwăbucul ca un tap, pe lângă clavir: „O, ce frumos, 
o adevărată surpriză, prezintă din partea mea, tatălui, cele 
mai bune gânduri, o amintire statornica; aşadar, la dv. se 
vorbeşte nemteste... un preot... acest stil este pentru mine 
o placere...”. 


Si aşa s-a continuat. Mi-a dat cărţi libere la 
concertele sale. Incă un profit. 


Nu-mi iartă timpul de a scrie, momentan, mai 
mult, deşi am scris Marichii o mulţime, mai ales despre 
balul la Albrecht Durer Verein şi multe altele. 


Trimit lui Stefanita două cravate cadou. Pentru 
Marica, alta, ceva mai târziu. 


Societatea a plătit 30 florini, la cântecele mele — 
sunt aparte. Polka şi valsul meu se tipăresc pe spesele 
societăţii. Eu capăt 100 florini! Valsul e dedicat unei 
dame de banquier, Eduard Kanitz, care era şi patroană. 
Aştept şi de la dânsa un present. 


Sărutându-vă mâinile rămân al 


D-voastră devotat fiu Cyprian”. 


186 


„Viena, 22 martie 1880 
Scumpă soră! 


Cu puţine cuvinte, vreau să te felicit de ziua ta de 
naştere. Dumnezeu să-ți dea sănătate şi mulţumire neîn- 
treruptă, încă multi, foarte multi ani, şi să-ţi dăruiască 
acea fericire pe care o doreşti în adâncul inimii tale şi ca- 
re să-ţi facă dulce şi plăcută viata ta! Aceasta este dorința 
mea cea mai arzătoare, tot atât de adevărată cum te iu- 
besc sincer, din toată inima şi dulce, şi astfel te voi iubi 
până la sfârşitul vieţii mele. Iti inchin afecțiunea mea de 
frate, nespus de mare, fără nici o rezervă sau şovăire, ce 
este destinată surorii mele, care este mândria mea. 


Iti trimit câteva nimicuri, ce am găsit cu mijloace- 
le mele reduse, şi mă voi bucura dacă au să-ţi facă 
plăcere, însă nu trebuie să-mi multumesti. 


Mi-am propus să-ţi scriu, astăzi, foarte mult, însă 
nu ştiu dacă va fi posibil, după cum ai să constati din 
scrisul meu. 


În casă, este foarte frig, afară ninge şi degetele 
melc au îngheţat de tot. Cărbunii mei şi ai gazdei s-au 
terminat, noi nu ne-am gândit că mai poate reînvia iarna. 
Cu apariţia violetelor, am uitat de iarnă şi de cărbuni, şi 
cărbunii costă o sumedenie de bani. Prefer violetele şi tu, 
probabil, la fel. Astfel, sunt cam ametit, n-am dormit de- 
ajuns. 


187 


Ieri, am vizitat, cu Epaminonda, pe părintele Sa- 
va, care a serbat jubileul de treizeci de ani de preoţie; în 
ziua celor 40 de mucenici, el a citit prima liturghie. Eu 
am aflat de acest lucru abia ieri, de altfel i-aş fi scris lui 
tata despre aceasta; cu toate acestea, l-am felicitat şi în 
numele tatei, şi tata poate să-i scrie mai târziu. Ne-am 
distrat foarte bine, am fost numai cinci persoane. Domnul 
bătrân a fost foarte bine dispus şi a istorisit multe din 
trecutul lui. 


Ah, se încălzeşte! Bătrânul Hondrek a adus căr- 
buni şi m-a întrebat, în dialectul său nespus de plăcut: 


— No, Domnule Cyprian (căci Golembiovschi nu 
poate pronunţa), doriţi să vă incalziti? 

— Fireşte, domnule Riedmayer, am de scris surorii 
mele şi nu pot din cauza frigului. 


— Ce anume scrieți? 
— O felicit de ziua ei de naştere. 


— Atunci, să-i doriţi cele bune şi din partea mea şi 
a bătrânei mele. 
— Bine, mulțumesc frumos. 


Vreau să-ţi scriu ceva despre teatru, căci despre 
mode nu voi putea să-ţi istorisesc multe, deoarece nu mă 
pricep la ele. Deci, acum opt zile, am fost la o reprezen- 
tatie excepţională, după-masă, la teatrul de operă. S-a dat 
„Fantasia” şi o piesă, „Din patria noastră”. Despre balet, 
nu pot să-ţi scriu mult, un balet feeric, căci trebuie să-l 
vezi şi nu să-l citeşti. Decoruri de teatru, maşini mecanice 


188 


de teatru, efecte de lumină — vrăjitorii, dansuri care te 
ametesc. 


Într-o pădure miraculos de frumoasă, îşi face 
apariţia un cavaler, din care tasnesc — dar Dumnezeu ştie 
prin ce mijloace —, din toate părțile, scântei! Deodată, 
dansează arborii, tufele, florile, până şi fiecare firicel de 
iarbă, în aşa încât te înfioară. Între ei, se amestecă sute de 
spiriduşi, zâne şi drăcuşori de toate felurile, care apar, 
deodată, şi tot aşa şi dispar etc., etc. 


Piesa „Din patria noastră” este admirabil de fru- 
moasă. Se produc scene din toate provinciile Austriei. 
Mai întâi, Tirolul, Stiria, Salsburg, apoi Croatia, 
Slovenia, Dalmatia, (Sârbii şi Muntenegrenii). Viaţa 
poporului, prin muzică, dans şi costume naţionale, este 
foarte frumos reprezentată. Mai ales Sârbii au fost foarte 
bine, ei au dansat Kolo şi hora. Apoi a venit, pe scenă, o 
orchestră cehă, de minieri din Boemia, care au cântat 
cântecele lor cu viori şi clarinete; apoi au dansat fetele şi 
flăcăii, de s-a cutremurat sala. După ei, au urmat Slo- 
venii, apoi Polonezii, în costumele lor naţionale, şi au 
dansat o mazurca foarte frumoasă. Apoi, Rutenii, care au 
jucat o kolomeică. După aceea, Ungurii. Au dansat cear- 
daş. Însă nu au fost numai unguri, ci şi Saşi, şi Români. 
Însă toţi trebuiau să danseze ceardaş. Românii au fost 
foarte draguti: flăcăi viguroşi, cu cizme înalte, cămăşi, 
cureluşe, pieptar, cuşmă ţurcănească; fetele cu zadii şi 
aşa mai departe, aşa cum trebuie. 


189 


Reprezentatia a fost foarte frumoasă, s-au văzut 
toți locuitorii Austriei, în costumele lor, cu dansul şi 
muzica lor naţională. 


De trei ori am fost la teatrul „An der Wien”, la 
una şi aceeaşi piesă, „Die Naherin” (,„Croitoreasa”). Am 
vrut să scriu despre aceasta, fiindcă mi-a plăcut foarte 
mult, însă nu dispun de timp, fiindcă mă grăbesc cu 
pachetul, să plece încă astăzi acasă. 


Scrisoarea ta am primit-o. E adevărat că Fritz n-a 
reuşit, el trece iarăşi printr-o perioadă de rea melancolie. 


De Sfântul Iosif, am fost la Epaminonda; atunci, 
am serbat onomastica domnişoarei Josefina. Notele mele 
muzicale, polca şi valsul, sunt deja tipărite. Am terminat 
deja şi a doua corectură. Coperta pentru polca a făcut-o, 
foarte frumos, Epaminonda (dar cu 10 florini). Când vor 
fi gata, ti le trimit contra ramburs, căci, deocamdată, încă 
nu-mi aparțin, până ce n-am acoperit toate cheltuielile 
tiparului. Poate, diseară, iti scriu mai mult. 


Ce se întâmplă cu Jozi? Cu înscrierea lui la 
Universitate? De data aceasta, rămâi cu bine, surioară 
scumpă şi distrează-te bine de ziua ta de naştere. 


Te sărut cu toată inima, fratele tău sincer 


Cyprian”. 


190 


„Viena la 29 martie 1880 
Dragă surioară, 


E ora 8 seara. Cei ai casei dorm duşi; pentru ei 
sărbătorile par făcute numai ca să poată dormi mai mult 
ca de obicei. 


Am sosit, chiar acum, de la Epaminonda şi stau 
să-ţi ticluiesc o scrisorică mai măricică. Aş avea atâtea 
să-ţi comunic, după atâtea văzute şi trăite; să-ţi scriu că 
nici coale întregi nu mi-ar ajunge şi, poate, că nici 
răbdarea. Ar trebui să încep chiar de la „Cusătoreasa”. 
Teatrul „An der Wien” aflându-mă chiar în apropiere; 
apoi să trec la operă şi, la dreapta, peste Ring, unde trec, 
în valuri, miile de inşi pentru a-şi etala toaletele de 
primăvară; apoi, peste Podul Aspeorn, pentru a-ţi descrie 
vapoarele care trec canalul Dunării; apoi, prin strada 
Praterului, să intru la teatrul Karl, ca să-ţi prezint cea mai 
nouă operetă a lui Suppe, „Dona Juanitta”, şi ca să-ţi 
prezint că l-am văzut pe însuşi Suppe, dirijându-şi 
opereta, şi că omuletul acesta mititel a luat în primire 
cununi uriaşe, spectacolul dându-se tocmai în beneficiul 
lui; apoi, peste Piaţa Praterului, ajuns în Parcul 
Praterului, ar trebui să ţi-o povestesc cum, zilnic, mica 
Arhiducesă Valerie, însoţită de o doamnă de onoare şi de 
profesorul ei — un preot —, culege floricele, topaind ca un 
copil zbenguitor al oricărui şi bucurându-se de florile 
aflate; cum, apoi, prin nesfârşitele şi nenumăratele alei, 
defilează, nesfârşit, nenumărat de multe şiruri de oameni, 
echipaje de tot soiul, cu unul, cu doi, cu trei sau patru cai, 
călăreţi, calarete cu şi fara trabanti, pe minunatele şei şi 


191 


pe mai minunati bidivii, de mai că te apucă ametelile; 
cum, în Praterul ,,mititeilor”, tânăr şi bătrân se bucură de 
galopantele caruseluri, de teatrul de păpuşi, tiruri, 
panorame, hipodrom, etc., etc. — la infinit ar trebui să-mi 
lungesc poveştile, pentru a-ţi oferi doar o palidă imagine 
a vieții care se desfăşoară la Viena, sub ochii mei. Dar, 
cum ziceam, material şi răbdare n-ar ajunge. De aceea, la 
cer şi la soare, la zare şi la orizont, la tihnă şi la linişte, 
departe in zările albastre, la tara şi la libertate! Soare, mai 
mult soare! 


Negură şi fum apasă, ca plumbul, peste străzi şi 
acoperişuri. Cu mare greu, străbat suriile raze ale soarelui 
prin ferestruica mea. Mă scol plin de voie bună, vioi, 
vesel, voios: mă îmbrac. Cineva bate la uşă. „Entrez!”. 
Amicul Codru, medicinist în anul 3. „Ah, bonjur, frate 
Codru! lartă-mă că-s gata să mergem!”. 


Îmi beau cafeaua şi mergem la Raţiu, student la 
politehnică în ultimul an. ÎI luăm cu noi şi — la gara de 
sud. O garnitură stă tocmai să pornească. Sunt aşa-zise 
trenuri locale; cam pleacă la fiecare jumătate de oră. 
Luăm bilete până la Modling şi, veseli, o pornim la drum. 


La dreapta — fumuria, nesfârşita Viena, în stânga 
— vastă câmpie, presărată cu diverse localităţi. Ceaţa se 
destramă, nici urmă de fum; o proaspătă, înviorătoare 
dimineaţă de primăvară. Soarele străbate, în plină 
strălucire, prin ferestrele deschise ale compartimentului. 
Pasagerii se întind în locşoarele lor. Eu, unul, cu ochii 
mari scrutez zările, noile privelişti, căutând doritele 
satulete, mult aşteptata tara. Dar încă nimic de văzut. 


192 


Abia 4 minute de călătorie — Modling! Multime de lume 
urcă, gata! Şi locomotiva iar se năpusteşte înainte. 
Deodată, în dreapta, un tren trece fulger înainte; altul, 
deodată, la stânga! La naiba, ce-o mai fi asta? Da, trei 
linii alături! 


Hotzendorf! Peisagiul devine mai rustic. La 
dreapta, în fund, castelul şi parcul de la Schonbrunn. 
Abia te-ai întors — Atzgersdorf! Şi aici, o oprire de numai 
20-25 secunde, la fiecare haltă. Cât ai clipi, s-au urcat o 
sută de inşi şi altă sută a coborât. 


Nici un conductor, nimeni n-are grija pasagerilor. 
Biletele se marchează chiar la stația respectivă şi se 
înapoiază la staţiunea de destinaţie. Iată-l tot controlul. 


Tara, unde-i tara? Nima! Fabrici şi iar fabrici, şi 
coşuri, şi hornuri înalte, care, chiar şi astăzi, în Duminica 
Pastelor, îşi pufăiesc negrele rotocoale de fum în cerul 
senin. 


Liesing! Ah! în sfârşit, apar dealuri şi păduri, 
acolo, departe, departe... 


Porchtoldsorf — Brunn. Frumos, minune de 
frumos. Totul scânteie în raze aurii. Începe şi tarina; 
conacuri... şi ar fi şi mai şi, dacă ar dispare îngrămădeala 
asta de fabrici. 


Modling. Aşadar, am scăpat! Mi-i atât de aromit 


tot sufletul. Parcă visez. Te simţi atât de străin, de singur, 
departe, în ţară străină, între oameni necunoscuţi. Nimeni 


193 


nu se uită la tine, nimeni nu se sinchiseste de noi. Raţiu e 
călăuzul nostru, ca unul care a mai fost în partea locului. 


Modling e frumos, foarte frumos. Orăşel, cam ca 
Humorul nostru de mare şi ca Cernautul de arătos. Strada 
largă, frumoasă, trotuar, becuri cu gaz aerian, amenajări 
de capitală; dar atât de paşnic şi liniştit. Abia ici-acolo, 
câte un om pe stradă. Ce deosebire fata de Viena! Ici, 
Strada Mare, No.79, — căci, pe aice, până şi în comunele 
rurale, străzile au nume şi casele sunt numerotate — o casă 
străveche, încă din veacul trecut. Sus, o placă comemo- 
rativă: 


„În această casă, în vara anului 1818, 1819, 
1820, a trăit Beethoven”. 


Aşadar, aici şi-a compus marele maestru sonatele. 
Mi-aş scoate pălăria în faţa acestei case, când un căpuşor 
bălăior se uită din fereastră. 


Beethoven n-a fost blond, bălăioara asta se vede 
că n-are nimic a face cu numele Beethoven. Dar iată şi 
muzică răsunând de sus: un pian... Poate o sonată... Nici 
urmă! Valsul din Bocacio! Deci, iară la drum! Şi tot la 
drum, până la Vorderbruhl, adică între Vorderbruhl şi 
Hinterbruhl. 


Descindem la un han şi luăm masa. Apoi, contem- 
plăm peisagiul: jur-împrejur, stânci, lazite (larice, zad) şi 
pini, din care răsar ruine de vechi castele, scări artificiale, 
chioşcuri, puzderie de vile minunate, grădini pitoreşti, 


194 


căsuțe în stil elveţian — destulă privelişte superbă. De 
aici, ţi-am scris carta poştală, nu ştiu de-ai primit-o. 


După masă, la picior înainte, în sus, la „Templul 
Husarilor”. Sus, în vârf de deal — panorama magnifica. 
Apoi, pe „Hundskogal”, o ruină, peste Hintsrbrul, peste 
podgorii, câmpii şi țarină, la Giesshubel, localitate mică, 
ŞI, apoi, peste deal, în curmeziş, la Porchtoldsdorf — târg 
mititel, cât Ilişeşti de mare şi frumos ca Radautul, daca 
anume Rădăuţul ar fi cu 50 % mai frumos de cum este. 


Suntem morţi de oboseală, trecem, apoi, prin fata 
casei lui Dr. Hirtl — vestitul Hirtl, care s-a retras aice; 
traversând piaţa, trecem, prin strada Glogauer, în strada 
Vienei, nr. 23, la ospătăria „Cununa verde”. Ne adăpos- 
tim, aici, veseli şi gălăgioşi. Raţiu îl cunoaşte pe birtaş, 
de mai înainte. Mâncăm pâine cu unt şi cvarghel, ridichi, 
carne afumată şi tragem câte o bere, care aice costă 6 
cruceri litrul. 


La ora 7, e învierea; la 8 şi jumătate trebuie să fim 
la gară, in Liesing, pentru a ne înapoia, încă astăzi. Acum 
e 6 şi jumătate; se pare că nu mai plecăm. Ne ştergem 
ghetele, ne curatém hainele, ne aranjăm cravatele, suntem 
doar studenţi vienezi şi trebuie să le impunem Parchtold- 
sdorf-ilor acestora. La mine şi la Codru, treaba merge 
lesne; Raţiu, însă, avea pantalonii cu desăvârşire rupti si, 
pe jos, complet destramati, încât trebui să-i suflece, ca la 
noroi. Pe braţ, purta, cochet, un pardesiu rupt; pălăria 
veche, găurită, barbă tepoasa, o bâtă de salcâm in mână — 
cui naiba să-i impună? 


195 


Intrăm, deci, în biserică, — o veche, străveche, uri- 
aşă biserică. Procesiunea iese din biserică, afară. 


Har Domnului, Christos îi gata înviat! Deodată, ce 
aud? Muzică! Imediat după prapori, păşeşte un taraf 
format din cetăţeni; numai alămuri. Fără să vreau, mi- 
aduc aminte de muzica lui Timinger din Clit. Că, zău, nu 
era mai bună! Bietii oameni nu ştiau, se vede, ori poate 
că aşa e aici obiceiul — ca să-i trambiteze înviatului 
Christos, în toiul procesiunii, şi, fiindcă, probabil, nici nu 
prea ştiau altceva, îi trăgeau, pur şi simplu, o polcă vese- 
1a, într-un tempo ceva mai lent, dar cu o nepăsare care mă 
făcea să mă prind de pântece. Şi nici c-o uit! Merge aşa... 
aşa... şi încă o parte, dar tot cam aşa, în trecere, ca o 
cârjobatură şi un helicon şi o hodorogitură de bombardon 
hodorogit; cântă consecvent şi, în loc de do, si, la în loc 
de sol! Cornii şi trompetii făceau obligatul secund, cu 
ham-tra-ta-ra-ta, de-ti venea mai curând să dansezi, decât 
să fii pios. 


lată-l, apoi, şi „baldachinul”. În frunte, trei 
fetişcane în alb, cu rochite scurte şi pulpe groase cât 
donitele, pe braţe cu pernute, pe care se vedeau sculele 
Sfântului Ion; cununa de spini, piroane, ciocane etc. 


Sub baldachin, veneau 4 ţârcovnici, cu 16 
clopotele şi 3 popi, cu Sfânta Sfintelor. Pe dreapta şi 
stânga, în spalier, tineri cavaleri din Perchtoldsdorf. Cu 
haine negre, cu înflorate cravate albăstrui, mănuşi gal- 
bene şi albe, cu lumânări de milly şi cilindri în mâini. Pe 
urmă, norodul, Dumnezeu ştie ce cânta, de vreme ce, 


196 


când unul, când altul, ba începea, ba isprăvea litania, ori 
ce-o mai fi fost aia... 


De la Modling, trebuie că priveliştea procesiunii 
ăsteia să se fi văzut frumoasă. De aproape, însă, om să fi 
fost ca să o suporţi. Dinainte — muzică, în dos — cântec! 
Să mori, nu alta! În sfârşit, ocolind toată piaţa, casele şi 
piaţa erau iluminate, intrară în biserică. Ne urcarăm pe 
cor, unde se înființase, acum, şi Societatea de cântare şi 
Filarmonica Perchtoldsdorf-adeză, reprezentată prin: | 
tenor prim, un al doilea tenor, 1 bas doi — basul prim 
lipsind, 2 clarinete, 1 corn, 2 violine şi 2 timpane. Primul 
tenor era, din întâmplare, un cunoscut al lui Raţiu; îi fui 
prezentat ca „expert” şi suplinii baritonul. Deci, îi 
dădurăm drumul! Cântarăm ce mai ştiu eu ce imn, „Din 
Slava Ta, o, Doamne”, etc. Primul tenor stătea în mijloc, 
pe-un scăunel, şi dădea măsura în trei pătrimi — piesa 
fiind în 4/4! 


30/3, ora 7 dim. 


Cantarea a fost groaznica; cei doi tenori distonau 
cumplit, basul doi nu se auzea deloc, nici nu stiu ori de 
cânta cu noi. Noroc că orga şi timpanele înăbuşeau totul. 
Timpanistul bubuia atât de furios — fusese soldat şi făcuse 
campania din Italia — de parcă s-ar fi fost aflat în toiul 
unei bătălii. O cârâială şi o miorlăitură, de parcă toți 
strigoii s-ar fi fost năpustit prin văzduhuri. Violinele 
tălăiau ca nişte pui de vrabie, cornul zbârnâia ca o dram- 
bă stricată, clarinetele ţârâiau ca nişte lilieci, dar nimeni 
nu se sinchisea de nimica! Aşa au tot dus-o până la 
sfârşit. În cele din urmă, mi-au mulţumit pentru binevoi- 


197 


toarea colaborare şi, când ajunserăm la critica fiecărui 
cântăreţ, atunci primul tenor îmi spune, aşa, de tot confi- 
dential (prieteneşte), că-n cutare loc aş fi greşit, dar lucrul 
nu s-a observat, fiindcă orga a acoperit totul cu al ei 
„forte”. Asta-mi fu multumita!... 


Intrarăm într-o ospătărie, cinarăm, mai făcusem 
cunoştinţa unui bărbier — adevărat bărbier de la tara. Sas 
din Mediaş, care vorbea foarte bine româneşte, şi ne 
duserăm la culcat, în camera destinată pentru noi — o 
enormă sală de dans. Noaptea fu rece, odaia neîncălzită, 
pilota îngustă şi scurtă, dardaii de frig ca un pui de 
bogdaproste. În sfârşit, adormii. La o bucată de vreme, 
mă trezesc. O făptură ca acolo. 


— Care-i acolo? 
In bătaia lunii, zăresc o arătare albă. Raţiu! 


— Da, eu îs, frate... 
— Dar ce faci? 


— Da, caut nişte chibrituri!... 
— Dar ce dracu” ţi-s bune chibriturile? 


— Apoi, să aprind o lumină, că mă sfârşesc ploş- 
nitele. 


In adevăr, aprindem o lumină şi dăm iama prin 


plosnitarie. Pe mine, din întâmplare, nu erau aşa de mul- 
te, la cei doi, însă, plin! Ce te faci acum? 


198 


Raţiu îşi luă pardesiul şi pantalonii, şi-i aşternu pe 
o masă şi dormi, aici, mai departe; eu rămăsei în pat. 
Codru ieşi afară, în curte, şi se culcă, acolo, într-un omni- 
bus. 


Dimineaţa, ne plătim gazda şi-o luăm înainte. Ra- 
tiu scuipa foc, blestemând, oasele şi încheieturile îi erau 
zdrobite. Era, însă, o dimineaţă senină şi înviorătoare şi, 
astfel, le uitarăm toate. 


Cântând voioşi, descinserăm în berăria Liesing- 
ului. Dejunarăm aici, ne urcarăm (agataram), apoi, pe un 
deal cu o minunat de frumoasă privelişte. E o regiune 
încântătoare. Departe-n întinsul ţării, se vede apeductul 
care vine din Schneeberg, de le aduce vienezilor apa iz- 
voarelor de munte; pretutindeni, semne ale harniciei şi 
strădaniei omeneşti, ale străduitorului talent, ale binecu- 
vântatei culturi. Lumea, aici, pretutindeni, e atât de prie- 
tenoasă, de parcă ne-am cunoaşte de cine ştie când. Ne 
credeau, fiindcă, între noi, vorbeam mereu româneşte, în 
general unguri. Unul, care se socotea mai deştept, îşi 
dădu cu părerea că am fi „Taheni”. Şi, când le spuserăm 
că suntem români, încremeniră şi nu izbuteau să-şi 
închidă gurile căscate, de parcă am fi fost provenind din 
fundul Asiei. 


În Liesing, luarăm trenul şi plecarăm la Laxen- 
burg, loc de viligeatură a împăratului, localitate mică, 
alcătuită, mai ales, din clădiri ale Curţii, care toate-s zidi- 
te în stil de vile. Cel mai frumos e parcul şi castelul. 
Acesta, clădit în stil vechi german, încununat de crene- 


199 


luri, turnuri, portaluri şi diferite metereze şi cu un lac cu 
lebede, rate, gâşte etc. 


Parcul e o minune. Multime de pârâiaşe se stre- 
coară printre plantatiuni, cele mai fantastice poduri se 
arcuiesc peste atâtea pârâiaşe. Ici — un bazin, colo — o 
colonie artificială de plante, ici — imitatia unei grote, colo 
— un foarte pitoresc chiosc, un iaz mic cu crapi enormi, 
arbori şi arbuşti de toate varietățile, totul conferind parcu- 
lui un timbru de măreție. 


Aspectul impozantului şi sublimului. 


La ora 5, porniram. La 6, am fost la Viena. De la 
Laxenburg la Viena e tot atât ca de la Suceava la Humor. 


Sosit acasă, aflai scrisoarea tatei şi acest număr 
din „Familia”, pe care nu ştiu cine l-o fi adus”. 


% 


„7 aprilie 1880 
Onorate Domnule Redactor! 


La nr. 22 al stimabilului ziar al d-voastre, a apărut 
o corespondenţă din Viena ce mă priveşte pe mine şi prin 
care publicul cititor se induce în eroare despre societatea 
„România Jună”. În interesul adevărului şi al prestigiului 
societăţii, al cărui membru sunt, îmi permit a Vă trimite 
următoarea rectificare, rugându-vă a o da publicităţii. 


200 


D1 corespondent, făcând menţiune despre publi- 
catiunile mele muzicale mai recente, zice că societatea 
„România Jună” mi-ar fi refuzat, în urma propunerii unei 
comisii cenzurătoare, editarea ,,Colectiunii de cântece 
pentru studenții români”, care a apărut, deja, sub propria 
mea editură. Relativ la această opiniune greşită, trebuie 
să declar că Societatea nici n-a votat despre editura în 
chestiune, căci eu mi-am retras cererea însumi, nefiind 
dispus a admite o discutiune publica despre lucrarea mea, 
după ce am aflat că comisiunea însărcinată cu revederea 
colectiunii a decis a nu recomanda Societăţii editorul. 


Trebuie să recunosc, însă, cu gratitudine, că 
Societatea mi-a oferit, cu bunăvoință, sprijinul său la 
această întreprindere şi-mi permit a observa că termenii 
duri, adresati în acea corespondenţă Societăţii „România 
Jună”, sunt nedrepti. 


Ce atinge polca compusă de mine, „Zâna Dunării” 
(„La Nimphe du Danube”), despre care dl corespondent 
zice că este dedicată dnei Kanitz, voi să observ că această 
piesă, ce a apărut, deja, în editura Societăţii „România 
Jună”, este dedicată tuturor patroanelor balului române. 


C. G. Porumbescu. 
Viena,7 aprilie 1880” 


(Acesta ştire a fost publicată în revista „Familia”, 
nr. 26, pag. 164 din 1880). 


201 


Dintr-odată, am simţit nevoia să plec 


JURNAL, Fascicola II: Drumul la Viena şi Vie- 
na, 20 Faur — 20 Martie 1881 


Duminică, 20 februarie 1881. Plec cu Marica şi 
Pruncul de acasă, mă urc, la Storojineţ, în tren, îi las 
acolo, şi călăresc singur mai departe, spre Costina. Ră- 
mân aici până la trenul de noapte, după care o pornesc 
spre Viena. 


Am călătorit mizerabil, într-un compartiment plin 
cu evrei, printre aceştia, şi Bauer de la Solca. 


În Cernăuţi, s-a urcat şi altă lume, printre care un 
tânăr vânzător de tablouri din Viena, un vienez pursân- 
ge, precum şi o fetişcană cu ochi albaştri, plăcută, care 
călătoreşte până la Lemberg — pe nume Maria — şi care 
spune că locuieşte în Grodecka-ulica. Datorită acestei fe- 
te, care, cu toată timiditatea şi rigiditatea ei, e deosebit de 
gentilă şi graţie unui plutonier, Diaconovici din Varen- 
cianca, care se ducea în acelaşi oraş, călătoria până la 
Lemberg mi-a fost foarte plăcută, în ciuda vagonului 
ticsit de evrei antipatici. 


Acest Diaconovici s-a simţit dator, după ce l-am 
sfătuit să intre la Cadastru după terminarea serviciului 


202 


militar, să-mi ofere, ca amintire, un fes turcesc, pe care l- 
am şi primit cu toată gratitudinea. 


Ajuns la Lemberg, am fost fericit că mă pot da 
Jos, pentru a ieşi, în sfârşit, din societatea blestemată a 
porcovanilor aceştia de evrei. Pe peron, mă şi aştepta deja 
bunul meu Abl, care imi vari în mână un bilet redus pana 
la Cracovia, rugându-mă, în acelaşi timp — speculație de 
polonez — să-l vizitez atât pe el cât, şi familia lui. Am fost 
de acord, gândindu-mă că voi putea vedea, cu această 
ocazie, şi oraşul Lemberg. Am călătorit cu carul cu boi, 
am vrut să zic tramvai, până în oraş, care mi-a făcut o 
impresie oribilă. Un cuib de evrei imputit, strâmt şi 
murdar, lipsit cu totul de gust şi plin de dughene de 
cămătari a la „Lagler”. Nu exista o stradă frumoasă, nici 
o piaţă frumoasă, nici o casă frumoasă. Numai evrei — ma 
înfior şi acum când îmi amintesc de acele caftane bălă- 
gănindu-se, vezi Doamne, după anumită manieră de oraş 
mare. 


În locuinţa lui Abl, am dat de multe lucruri in- 
teresante. Întâi, de un „mariage de raison” — sau, mai bine 
zis, fără „raison" —, deşi trăiesc bine împreună... când nu 
se văd. Rubedenii plicticoase de moarte, alcătuite dintr-o 
Xantipă-de-străbunică, respectiv soacră, o verişoară care 
făcea pe super-modesta şi nepretentioasa, împreună cu un 
verişor — un studentel eu aere a la Poniatovschi, doi copii 
cât se poate de urâţi, iar, pe deasupra, un ceai rece fără 
rom şi o caricatură de prăjitură în stilul unei bucătărese, 
fată în casă, „frailană” şi poate şi closetăreasă în acelaşi 
timp. 


203 


Cina a decurs în genul formalismului obligatoriu 
dulceag polonez, care produce crampe la stomac şi plic- 
tiseală. Să nu mai vorbim! 


Am vizitat pe Otto şi pe mătuşa Marişka. Otto a 
cântat, mediocru, două „Fugi”, de Bach, şi, destul de 
bine, prima „Baladă”, de Chopin, şi nu avea decât vorbe 
de ocară la adresa muzicii care se face la Lemberg. Cât 
priveşte cunoscuta verişoară, aceasta nu se prezenta chiar 
aşa de rău; este o fată nu prea tânără, zveltă, vorbeşte 
prost nemteste, dar — printre toţi — este cea mai comes- 
tibilă. Cântă destul de gentil la pian. Le-am scartait şi eu 
ceva la vioară, ceva româneşte, care cred că li s-a părut 
cam „spanioleşte”, deoarece am băgat de seamă că le cam 
căzuse până la buric prea-onoratele născioare poloneze, 
ceea ce i-a dispensat de a face vreo gratioasa observaţie. 
Singurul Abl — pentru a-şi exprima sentimentele sale — 
mi-a dăruit o frumuşică pipă de spumă de mare. 


Cu simtaminte cam îndoielnice m-am dus la 
culcare, pentru a visa, cum se cuvine, despre Mickiewicz, 
Pavovoiteff şi despre luptele de eliberare poloneze. 


% 


Marti, 22 februarie. Dis-de-dimineata, la ora 3, 
am fost trezit, mi-am sorbit cafeaua şi am plecat la gară; 
pe drum, fac neplăcuta constatare că, în Lemberg, este un 
frig teribil şi că trăsurile de piaţă sunt mizerabile şi 
scumpe. 


204 


Bucuros de a lăsa, în sfârşit, în urma mea nobila 
reşedinţă poloneză, m-am vârât într-un compartiment al 
căilor ferate „Carl-Ludwig şi am purces spre Cracovia. 
La Przemisl, mi s-a asociat un brav negustor de porci, cu 
care am călătorit până la Viena. 


La Cracovia, am coborât împreună şi am hotărât 
să facem ruta care ne-a mai rămas cu trenul mixt, iar 
timpul până la plecare să-l petrecem vizitând vechea şi 
glorioasa cetate princiară poloneză de altă dată. 


O idee nu chiar atât de rea, dacă rinocerul ăsta de 
negustor de porci n-ar fi fost atât de prins de meseria lui, 
bănuind în fiecare trecător un concurent de breaslă şi 
dacă nu s-ar fi oprit, timp de mai multe minute, în fata 
tuturor dughenelor de mezeluri, pentru a cerceta dacă 
carnatii atarnati afară provin din carne de scroafă sau de 
vier. 


Ne-am făcut intrarea în oraşul Cracovia fără nici o 
pompă sau altă deşertăciune omenească, eu cărându-i 
boccelele, asemenea unui evreu din Podolia, cu disperată 
resemnare, până la cel mai apropiat han, pentru a le 
încredința hangiului spre păstrare; apoi, am luat primul 
drum care ne-a ieşit în cale şi care ne-a dus la o biserică 
adevărat frumoasă, biserica „do panne Maryi” (Biserica 
Sfintei Fecioare). Atât ca arhitectură, ornamentică şi stil, 
cât şi ca amenajare interioară, pictură şi sculptură, 
biserica este o capodoperă. 


Bunul negustor de porci căzu, fără vrere, în 
genunchi şi, gata-gata, era să-i urmez şi eu pilda, dacă nu 


205 


mi-ar fi atras luarea aminte nişte sunete nazale, care 
veneau dintr-o nişă, în care şedea un pater cu ochelari 
negri şi care, din când în când, pronunţa nişte formule 
latineşti cu o nemaipomenită monotonie. O habotnică 
bătrână ne-a lămurit că acestea sunt rugăciuni care se fac 
pentru principii polonezi ce odihnesc în această biserică. 
Deci, aici se odihnesc, de pe vremuri, odraslele familiilor 
Krapulinski şi Warslapski, visând despre luptele lor 
victorioase şi frumoaselor lor muieri! 


Dintr-odată, am simţit nevoia să plec şi, cu multă 
trudă, am putut să-l conving şi pe negustorul de 
„scroafe”, adâncit în sfântă meditaţie, să mă urmeze; de- 
abia după multă împotrivire şi făcând mereu cruci şi 
bătându-se în piept, l-am putut scoate din acest lăcaş al 
fericirii cereşti. 


Am ajuns, în sfârşit, afară şi am mai umblat, cam 
vreo oră şi jumătate, privind şi minunându-ne, în care 
timp spiritualul meu tovarăş nu se ostoia să facă 
observaţii înțelepte cu privire la una sau alta dintre străzi 
sau la una sau la alta dintre case. Astfel, filozofa el în 
creieraşul lui — care părea să fi împrumutat multe de la 
porcii pe care i-a negustorit — spunând că străzii — şi 
anume Ulica Siemna — i se zice aşa din cauză că, odată, 
se vede că a crescut mult „siemna” (muştar) pe aici!, iar o 
casă mare, pe Ryulk, şi pe care o lua neapărat drept 
reşedinţa mitropolitului de Cracovia, nu era, de fapt, 
decât o hală, de unde şi-a cumpărat, până la urmă, din 
simplă pietate pentru sfânta cetate princiară, o mare 
batistă înflorată roşu-alb-galben. 


206 


În tot cazul, Cracovia mi-a făcut o impresie mai 
bună decât Lemberg şi mi s-a părut destul de plăcută, cu 
excepţia berii proaste şi a curvelor prea multe care ne 
întâmpinau cu droaia, presupunând, probabil, că am fi doi 
grofi bogaţi. 


La 6 şi jumătate, seara, ne-a urcat în tren şi, timp 
de 19 ore, am înaintat cu iuteala melcului, în adevăratul 
sens al cuvântului, spre Viena. Din fericire, am petrecut 
acest timp, desperat de lung, dormind nestingheriti, 
datorită faptului că avusesem grijă să răsplătim cu arginti 
pe conductori. 


Miercuri, 23 februarie. La 12 şi jumătate, după 
masă, am ajuns, în sfârşit, la Viena, în draga şi scumpa 
mea Vienă. 


După ce mi-am luat, cu efuziune, rămas bun de la 
cinstitul negustor de porci, am pornit, agale, spre oraş, şi 
anume de-a dreptul la Epaminonda (Bucevschi) acasă. I- 
am găsit pe toţi, prietenosi ca întotdeauna şi foarte mirati 
de sosirea mea neaşteptată. Toată după-masa, până seara, 
am rămas acasă. Am scris câteva scrisori. 


Joi, 24. Dimineaţa, am pornit în căutarea unei 
locuinţe. Ceea ce nu este lucru uşor. Şi acum, ca şi anul 
trecut, am fost nevoit să fac această corvoadă îngrozi- 
toare. Mă dureau picioarele aşa de tare că abia le mai 


207 


puteam mişca. Mă târâm, din poartă în poartă, ca un biet 
păcătos, citeam cu lăcomie cartoanele afişate, care se 
agitau atât de misterios în bătaia vântului, am urcat şi 
coborât mai bine de o mie de trepte — dar în zadar, ce 
căutam n-am găsit. Obosit mort, am ajuns la Epaminon- 
da, iar, după-masă, n-am mai ieşit deloc. Dar era să uit 
principalul. Înainte de amiazi, am fost la Morariu, la 
hotelul „Zum Oster Hof”, mi-am luat banii depuşi la el şi 
am discutat împreună felul cum urmează să mi se 
plătească bursa. Aceasta mi se va trimite, în rate lunare 
anticipate, de la Cernăuţi, prin mandat poştal. Încolo, n- 
am nici o obligaţie, pot studia unde vreau şi ce vreau. De 
asemenea, am libertatea să-mi aranjez vacantele când 
vreau. Intentionez să rămân aci pana la sfârşitul lui iulie 
şi să-mi iau examenul de profesor de muzică; afară de 
aceasta, să învăţ teoria la Mandiczewski şi unde cred eu 
de cuviinţă. 


Seara, am fost la „Theater an der Wien”. Se dădea 
„Familia lor”, aranjată pentru Viena de către Berla, cu 
Gallmeyer în rolul Tiniei. Piesa propriu-zisă nu este cine 
ştie ce. Un tânăr conte se îndrăgosteşte de o burgheză, 
care face parte din balet. Sora ei este Tini, o vieneză pur- 
sânge, care, la rândul ei, iubeşte tot un vienez autentic, pe 
Strizi Toni (Girardi). Contele se însoară cu burgheza, 
mama lui nu ştie nimic, află însă despre aceasta şi, în 
calitatea de nobilă cu sânge albastru în vine, nu vrea să ia 
notă de mesalianta. Între timp, contele trebuie să plece în 
război, în calitate de ofiţer de marina; soseşte ştirea că ar 
fi căzut; contesa cere copilul fiului său, pentru a-i da titlul 
de conte; burghezii nici nu vor să audă de aşa-ceva, se 
despart pentru totdeauna; însă, pe neaşteptate, se întoarce 


208 


contele, bucurie şi împăcare generală. Toni o ia pa Tini. 
O figură reuşită este Friese, în rolul tatălui celor două 
fete, care este un pasionat jucător de loterie; în orice 
clipă, el are la îndemână 9 cifre de pus, care vor ieşi, 
negreşit, dar îi lipsesc mereu banii necesari pentru loz. 
Gallmeyer a jucat splendid, dar trebuie să mărturisesc că, 
deocamdată, o prefer pe Geistinger care — după mine — îi 
este superioară; prima este puţin prea rigidă, iar vocea ei 
sună, când vorbeşte, nazal şi monoton. „Ascultă, dar eşti 
tare nostimă”, îi spune un partener pe scenă. „Ie cred, şi 
trebuie să fiu, întrucât asta e pâinea mea de toate zilele”, 
răspunde ea. 


Girardi a cântat două cuplete minunate, din care 
unul „nur net brummen, wird schon kummen” („Nu mâ- 
raiti, totul e posibil”). Una dintre strofe vorbeşte despre 
rezultatul recensământului de la Viena şi anume că sunt 
mai multi germani decât cehi, dar: „Nur net brummen, 
wird schon kummen, das mer alle noch so wer'n” („Nu 
maraiti, totul e posibil, vom ajunge şi aici”). ŞI, în timpul 
cât cânta refrenul, se bătea cu pumnul în cap, adică: „ceh 
încăpățânat”. 


După teatru, m-am dus acasă şi am visat-o pe 
Bertha. 


Vineri, 25. Dimineaţa, mă duc cu Epaminonda la 
cafenea, pentru a mă întâlni, acolo, cu Babeşiu. El se afla 
deja acolo şi i-am făcut cunoştinţă. Un bărbat foarte inte- 


209 


lept şi sensibil. Îi seamănă puţin lui Andrucievici — la 
fata. 


A venit şi Rieger, deoarece şi el este bun prieten 
cu Babeşiu. Aveam un anumit respect fata de aceşti doi 
bărbaţi, care ţin cu tărie în mâna lor firele a două naţiuni. 


De acolo, am luat-o din nou în căutarea unei locu- 
inte, dar, din păcate, nici de data aceasta nu am găsit ni- 
MIC. 


După masă, am rugat-o pe Josefina să-mi găseas- 
că ea ceva şi chiar a şi găsit. Şi anume o cameră foarte 
elegant mobilată, în Gumpendorferstrasse nr. 69, parter, 
uşa 2, cu vedere spre Munzwardeingasse. M-am dus să 
văd camera, încă în aceeaşi zi, şi am dat arvună. 


Seara, am rămas acasă şi i-am cântat puţin lui 
Epaminonda la vioară. 


Sâmbătă, 26. Dimineaţa, fac câteva cumpărături 
pentru noua mea gospodărie, mă mai duc şi la poliţie să 
mă anunţ — ceea ce s-a dovedit inutil, deoarece sunt 
numai rezervist teritorial — şi pentru ca să aflu adresa lui 
Mndycz. Spre amiază, mi-am făcut intrarea în noua mea 
locuință. Am, iarăşi, gazde foarte amabile. El tine o 
prăvălie de sticlărie, are o nevastă plăcută şi două fetiţe — 
nu de sticlă — ci foarte dragute şi blonde, pe care, din pa- 
cate, nu prea le întâlnesc. Dupa-masa, am scris câte ceva, 
l-am vizitat pe Epaminonda. Seara, am stat acasă, m-am 


210 


culcat devreme în patul bun, şi m-am acoperit cu o dună 
imensă. 


„Când Ciprian a cântat Daciei întregi...“ 


Epaminonda Bucevschi 


211 


M-am hotărât 
să mă înscriu la „Singakademie” 


„Viena, la 26 Februarie 1881, orele l, după 
miezul nopții. 


Dragă Marica, 


Poate vei primi cartea mea poştală odată cu scrie- 
soarea. Desigur că eu n-am dorit aşa, dar e posibil să se 
întâmple în realitate aşa. Nu face nimic. Principalul e ca 
tu să primeşti, totuşi, o „mâzgâleală” de la mine şi, deoa- 
rece mă doare degetul cel mare de la mână, nu ştiu de ce, 
scrisul meu va rezulta, într-adevăr, ca o „mâzgăleală”. 


Cu mare greutate, după o căutare atât de osteni- 
toare, cum tu nu poţi nici măcar să ţi-o închipui, în timpul 
căreia am crezut că-mi pierd picioarele — din cauza mul- 
tului umblat pe trotuarele aspre de granit — de care mă 
dezvatasem, mi-a găsit domnisoara Josefina o locuinţă, şi 
anume, după cum am spus-o: VI Gumpendorfstrasse 69, 
parter, uşa 2, în imediata apropiere a lui Epaminonda. 


Locuiesc într-o odaie foarte elegantă, nu într-un 
cabinet, amenajată cu tot confortul posibil — intrare sepa- 


212 


rată şi vedere pe Munzwardeingasse —, la nişte oameni 
bătrâni şi foarte amabili. El are prăvălia în fata, fiind 
comerciant în branşa sticlăriei. Au un băiat de vreo 18 
ani, cred eu, şi o fată cam tot de aceeaşi vârstă, foarte 
blondă, nu urâtă, care îmi face, totdeauna, reverente pline 
de respect şi, când trec prin bucătărie, se scoală în picioa- 
re, plină de modestie. Am un pat ca Domnul din ceruri, 2 
pilote, 2 perini, rulouri, perdele şi obloane la ferestre. O 
masă de scris, o masă rotundă cu cuvertură, o canapea 
elegantă, verde, 4 scaune frumoase, o oglindă mare, un 
lavabou, un şifonier, noptieră, comodă, cuier, tablouri 
frumoase şi nu mai puţin de 3 ceasuri: o pendulă ca la noi 
acasă, un ceas de perete mare, frumos şi negru, care bate 
orele şi sferturile, şi, în sfârşit, un ceas de masă, de ar- 
gint, foarte drăguţ, sub un cilindru de sticlă. Podeala este 
cernită, pereţii zugrăviți frumos, de pe plafon atârnă un 
lustru frumos — pe scurt, foarte frumos, foarte comod, 
foarte elegant. Camera costă 15 florini, inclusiv serviciul. 
Aceasta e locuinţa mea. Acum, să vorbim de altceva. 


A doua zi după venirea mea la Viena, m-am dus 
la Morariu, care m-a primit foarte cordial. Ne-am consul- 
tat asupra modului de plată a bursei mele şi s-a hotărât să 
se dea dispoziţii de achitare anticipat, în rate lunare. El 
trebuie să refere, mai întâi, despre aceasta preşedintelui 
țării, aşa că sper să pot ajunge să primesc „gajul” meu tri- 
mestrial, către 15 martie. Vacanţe pot să-mi iau când 
vreau $i pot să-mi aranjez studiile mele cum îmi convine. 
Deci, dacă fac o socoteală preliminară, ea ar trebui să ara- 
te cam în felul acesta: 


Venituri: 


213 


Pentru martie, april, mai, iunie, 1/2 iuli€...... 175 florini. 


De la Oraviţa primesc... nenea near 20 florini 
Dacă mai fac vreo compoziţie... ae 20 florini 
IN CASA, seaca ut aa e dă a i 3 florini 


Total — 218 florini 


Din aceştia, am nevoie lunar câte 40 fl........... 180 florini 
Rămane un rest de... eee eee eee eee 38 florini, 
pentru drumul la înapoiere acasă. 


Banii pentru zaharnita a trebuit, spre regretul meu, 
să-i dau, anticipat, pentru locuinţă, şi voi trimite zahar- 
nita, după primirea bursei mele. Deci, aşa stau cu finan- 
tele şi, precum vezi, nu stau rău. Dacă, între timp, mai 
pot „câştiga” ceva sau dacă îmi împrumută cineva un 
acont asupra bursei mele din cele 2 luni de vacanţă, îmi 
mai pot procura haine de vară şi ghete. 


În ce priveşte studiul meu, mă gândesc, înainte de 
toate, să dau respectivul examen de muzică pentru şcoli 
medii şi să învăţ ceva din muzica bisericească orientală la 
Sulzer şi la dirijorul de la capela grecească. 


Dacă ma voi reîntoarce, aici, la toamnă, e discu- 
tabil. Mă gândesc să fac o călătorie la Bucureşti şi, apoi, 
să mă duc la Braşov, până ce va deveni liber postul de la 
Cernăuţi. 


Joi, seară, pe când tu dansai plină de voioşie în 


sălile de bal ale Sucevei, eu şedeam comod într-un foto- 
liu, în „Theater an der Wien”, şi priveam, mai bine zis 


214 


mă delectam privind, pe artista Gallmeyer. Se reprezenta 
„Familia ei”. Piesa în sine nu e prea valoroasă, fără intri- 
gă, fără acţiune scenică importantă, dar Gallmeyer, Gal- 
Imeyer, da! Se pricepe! Ea juca rolul fetiţei vieneze celei 
mai autentice, cu o vivacitate naturală a limbii şi a mimi- 
cii, cum poate să reuşească să-l joace numai o artistă ca 
Gallmeyer. „Ia, ascultă, dumneata eşti foarte amuzantă!”, 
îi spune, în cursul reprezentatiei, un personaj care juca cu 
ea pe scenă. „Da, eu trebuie să fiu aşa şi sunt chiar aşa, 
căci din asta doar trăiesc!”, ripostează ea. O furtună de 
aplauze, care nu se mai sfârşea, făcea să bubuie teatrul. 
Totuşi, ar trebui să o mai văd o dată, pentru a-mi da bine 
seama de jocul ei, căci, până acum, tot artista Geisinger e 
pe primul plan. Vocea celei dintâi e prea ragusita, mişcă- 
rile prea stângace, ceea ce nu are o adevărată vieneză. $i 
limba ei sună niţel cam monoton, fără multe modulări. 
Girardi a cântat un cuplet îndrăcit: „Numai nu mormăiţi, 
căci veţi trăi şi asta”, în care se găsea o strofa asupra re- 
censământului, şi anume că trăiesc aşa de multi nemți în 
Viena şi aşa de puţini cehi, dar „nu mormăiţi, căci veți 
trăi şi asta” ca toţi să devenim, arătând cu pumnul la cap, 
anume „capete tari”, Cehi! O ironie destul de muşcătoare. 


Ieri, dimineaţă, am fost, cu Epaminonda, la Cafe- 
neaua Central, unde am făcut cunoştinţă cu Babeş (Vin- 
centiu, fruntaş bănăţean, părintele lui Victor Babeş). El 
seamănă foarte mult cu Androchowicz. Dar ce amabil şi 
deştept e omul acesta! Îţi insuflă un respect teribil. Deo- 
dată, veni Rieger — panie Rieger — şi se aşeză lângă el. 
Rieger e un bărbat de statură mijlocie, corpolent, la care 
se vede de departe că e un om de stat. Babeş îl salută 
amabil şi face următoarea observaţie: 


215 


— Dar, domnule doctor, ati început să incaruntiti! 
— Ei, şi cum îţi mai merge, dumitale, domnule Ba- 
beş? Şi dumneata eşti încontinuu pe drumuri? 


— Da, aşa e, dar eu o fac intenţionat, ca să nu mă 
găsească moartea acasă, dacă ar fi să vină să mă ia. 


Astăzi, sc reprezintă „Freischutz”, cu preţuri mo- 
derate. Eu nu ştiu dacă mă voi duce, deoarece, cu cei 
câţiva creitari ce-i mai am, trebuie să procedez foarte 
economicos. iti trimit „Gavota — dragoste tainică”, atât de 
îndrăgită aci, despre care ai fantazat atât de mult, încă de 
când eram acasă. Nu trebuie chiar să o canti cu vocea, dar 
trebuie să fii foarte atentă la semnele de repetiţie şi să nu 
o canti la pian prea încet. 


Scrie-mi cum te-ai distrat la Suceava şi, în spe- 
cial, ce impresie şi-a făcut tie familia Gorgon şi tu lor. 


Inchei, sărutând de multe ori mâinile tatei, şi te 
sărut şi pe tine, din toată inima, de mii de ori. 


Incep să insist, de pe acum, ceea ce voi face, de- 
aliminteri, în fiecare scrisoare, să vii neapărat la Viena. 


Al tău frate Ciprian 
Când scrii adresa mea, să pui, totdeauna, ambele 


nume, Golem. şi Porumbescu, pentru ca factorii să se 
poată obişnui cu ele”. 


216 


Duminică,27. M-am deşteptat plin de bucurie şi 
fericire din somnul meu cu adevărat dulce. Se spune că 
visurile pe care le ai într-o casă nouă se îndeplinesc. O, 
Doamne, dacă ar fi adevărat! 


Am avut un vis atât de frumos şi de dulce! Am 
visat că eram împreună cu Bertha, M. şi Marica. Se făcea 
că cerusem mâna scumpei mele, iar ea stătea tăcută şi 
intimidată, fără să-mi dea vreun răspuns. M. o întreabă pe 
Bertha: „Oare nu vrei să-i fii sotie?"; dulcea fata îmi căzu 
de gât şi, printre sărutări şi lacrămi, spuse: „Vai, dar cum 
aş putea să nu vreau?”. 


Doamne, Dumnezeule, fă ca visul acesta să se 
realizeze, să se adeverească aidoma tuturor acestor visuri 
dintr-o casă nouă! 


Cu un sentiment de fericire şi de bună dispoziţie, 
m-am dat jos din pat, m-am îmbrăcat şi m-am dus la 
Capela grecească. Am găsit, acolo, pe Morariu, Hurmu- 
zachi, Piteiu cu nasul-în-vânt, pe Petrino, Mitrofanovici 
şi pe Halipa, pe care m-am bucurat să-l revăd. 


După slujbă, m-am dus la Hofkapella (Capela 
Curţii Imperiale), pentru a mă delecta cu muzica minuna- 
tă ce se executa acolo. În drum, m-am întâlnit cu Mihai- 
lovici, faţă de care am luat atitudine cam artificială, deoa- 
rece nu prea vreau să am de-a face cu acest fel de 
oameni. Halipa a venit şi el la Hofkapelle şi apoi ne-am 
dus, împreună, la masă. 


217 


După-masă, ne-am dus la Epaminonda. Seara, la 
teatru: piesa — „Spitzentuch der Konigin" („Batista cu 
dantelă a reginei”) — o operetă, pieptene, perie şi câteva 
articole cosmetice, pentru care am cheltuit o mulţime de 
bani. 


M-am dus la Ep. Aici, fac cunoştinţa unei fete 
foarte gentile, dragute şi vesele — un model. Nu e prea 
frumoasă, dar micuță, gratioasa şi cochetă. Locuieste la 
Hernals, Hauptstasse no. 8. et. I, camera 19. O cheamă 
Therese Muller. 


Am rămas, acolo, la prânz şi ne-am amuzat foarte 
bine cu Theresa. Am stat şi la gustarea de după-amiazi, 
le-am cântat şi am rămas până după cină. Spre seară, la 
ora 10, am insotit-o pe Theresa până acasă la ea, cu tram- 
vaiul. La întoarcere, aş fi trecut cu plăcere pe la Sân- 
giorgiu, mi-a fost însă teamă, fiindcă nu prea ieşi de 
acolo cu fata curată. S-au mai trezit şi alte simtaminte in 
mine, dar le-am stăpânit cu adevărată energie bărbătească 
şi m-am întors cuminte acasă. 


Vineri, 4 Martie, 1881. Dimineața, devreme, mă 
duc la Mandy. Studiem împreună teza mea de candidat. 
Găseşte, fireşte, o mulţime de greşeli; apoi, a venit Heu- 
berger, un muzician plin de talent. Au trecut în revistă, cu 
Mandy, câteva lieduri d-ale lui — adevărate capodopere — 
pe care intenţionează să le tipărească. 


Mă uitam la amândoi, aşa cum şedeau, împreună, 


la pian şi mă gândeam: „Ei, dacă ai şti numai pe jumătate 
p , 
din câte ştiu ăştia doi, ai fi cineva!”. 


218 


M-am dus să-l văd pe Onciul. L-am găsit slăbit. 
Am stat de vorbă mai bine de un ceas; am intrat la Vasile 
(Morariu), unde am lăsat un bilet şi m-am întors acasă. 
După-masă, a venit Vasile la mine, ceva mai târziu şi 
Gilher, lucru de care m-am bucurat foarte mult. Am stat 
de vorbă, după care Gilher a plecat. După câte ne-am 
înţeles, a rămas să ne întâlnim mâine, la operă, şi, apoi, 
să petrecem seara împreună. 


M-am dus la Vasile, la Fokes; am băut vin şi, de 
acolo, la Cafeneaua Vindobona, unde l-am aşteptat pe el 
(pe Vasile), care, între timp, s-a dus acasă să se schimbe, 
şi pe Victor. Tot aici, i-am întâlnit pe Stănilă şi pe Aurel 
Moldovan, care avea un aer îngrozitor de înfometat; am 
făcut cunoştinţă şi unui student în medicină, Teofil 
Bogdan. În sfârşit, au sosit Victor şi Vasile şi ne-am dus, 
împreună, la Ronacher. Un restaurant foarte elegant, la 
subsol, de pe Schattenring, cu muzică bună. 


Aici, am întâlnit şi pe Nachtigal, pe Gafencu şi 
Wolf. De aici, am trecut la Lafferl. Amintiri vechi — 
aceeaşi societate agitată — fete cunoscute şi chiar şi He- 
len. M-am bucurat să o revăd. Spune că vrea să înveţe 
vioara şi m-a rugat să trec pe la ea. Spre ora 1, ne-am dus 
la Foderl. Aici l-am găsit pe Voitcu, în societate foarte 
veselă. Mai erau şi Andruchovici, David, Potaşă, Orty- 
aschi etc. 


După câtva timp, am plecat, împreună cu Voitcu, 


la Schonwiesel. Aici servesc „muieri”, îmbrăcate în cos- 
tume destul de frumoase, unele din ele sunt chiar şic. 


219 


Voitcu, care era destul de afumat, s-a legat de un ceh, dar 
şi el s-a ales cu o pagubă din toată bătaia şi anume cu 
pălăria făcută ferfenita. Şi, aşa, cu jumătate de pălărie, a 
pornit-o spre casă. M-am despărțit şi cu de ceilalți şi l-am 
condus pe Voitcu până la el; pe drum, mi-a povestit că ar 
fi supărat pe Braun, că ăsta îl ignorează şi, din cauza 
aceasta, el se simte foarte nefericit. Glumet om! 


Am sosit la mine, acasă, la 7 dimineaţa, nu fără un 
oarecare sentiment de jenă fata de gazda mea. Era, doar, 
pentru prima dată când îmi făcusem de cap, venind aşa 
târziu. 


Sâmbătă, 5 martie. Mă scol pe la ora 12 şi mă 
duc la Ep. Aici, o întâlnesc pe Theresa. După masă, a 
venit Vasile la mine. Am stat de vorbă, câtva timp, apoi 
am ieşit. El — la un randez-vous oarecare, eu — la Ep, 
unde am rămas până la ora 6, iar de acolo am plecat la 
operă. Am aşteptat în zadar, în foaier, până la 7 fără un 
sfert, pe Braun, apoi am urcat la locul meu. Uvertura a 
fost executată perfect (uvertura Leonora). Opera propriu- 
zisă a avut un succes colosal. 


Distribuţia a fost excelentă: 


Eleonore — Materna 

Rocco — Reichenberg (din Hanovra) 
Pizzano — Beck 

Florestan — Walter 

Marzeline — ......... (indescifrabil) 


220 


Jaquino — Hablawitz. 


Către sfârşitul celui de al doilea act, îl văd, dintr- 
odată, pe Braun lângă mine. Slavă Domnului! Întârziase 
puţin şi el mă căutase peste tot. După spectacol, ne-am 
dus la cunoscuta bodegă a lui Neuhauser; am petrecut 
foarte bine; ne-am dus, apoi, şi pe la Schonwiesel, 
asistând la o bătaie între doi studenţi în medicină — in 
care unul i-a spart un ou în cap celuilalt şi a fost arestat 
de un agent; după toate acestea, m-am dus acasă. 


ok 


Duminica, 6 martie. Dimineata, devreme, ma 
duc la Hofkapelle. Se cântă „Mesa in Re minor”, de 
Haydn. Foarte frumoasă! Aici, m-am întâlnit cu Victor şi 
Vasile. După aceea, ne ducem la Fokes. Aici, l-am găsit 
pe scumpul meu Griboscki. El a fost transferat la St. 
Poltan. îi merge bine, numai că a pierdut-o pe mamă-sa, 
acum 14 zile. 


După-masă, ne ducem la Cafeneaua Vindobona. 
Afară e vreme urâtă. Plouă şi e o moină îngrozitoare. În 
jurul Bisericii Votivelor, toate străzile sunt pline de lume 
şi de poliţişti: trece înmormântarea lui Brestel. 


În cafenea, îl găsesc pe Codru şi pe alţii. Codru a 
fost la Paris, toamna trecută, şi mi-a povestit o mulțime 
de lucruri de pe acolo. După ce am privit la funeralii, la 
convoiul cu adevărat impunător, ne-am dus la Vasile 
(Halipa), unde mâncăm carnat, slanina şi brânză; apoi, m- 
am întors acasă. 


221 


Luni, 7 Martie 1881. Diminetile sunt foarte 
plăcute. In cameră e cald, beau o cafea bună şi citesc ga- 
zeta. 


În sfârşit, primesc o scrisoare de la Marica. Cu 
toate că m-am bucurat, mi-a spus şi o ştire proastă. Şi 
anume, când Marica a făcut o vizită familiei Gorgon, 
Mina, care tocmai sosise din Rădăuţi, cu Bertha Brichtl — 
Bertha mea a rămas acolo — a primit-o rece şi cam inte- 
pată. 


Ce să cred? E îngrozitor. Oare m-am înşelat în 
privinţa acestei ființe atât de dragi sau intenţia familiei 
este să ne tina, cu forţa, departe de casa lor, zădărnicind, 
astfel, o viitoare căsătorie cu scumpa mea fetiță. Sunt 
foarte tulburat şi cuprins de tristeţe. Marica mi-a trimis 5 
florini. După-masă, îi scriu o scrisoare, de asemenea şi 
tatei, şi trimit rufele mele şi tablouri ale lui Ep. Acesta se 
pregăteşte pentru balul ,,taranesc” de diseară, costumat în 
ţăran olandez. 


Spre seară, soseşte şi fratele Vasile Grigorovitza, 
pe care l-am revăzut cu multă plăcere. El mi-a povestit 
diferite lucruri, precum şi că Morariu vorbeşte bine des- 


pre mine. E frumos din partea lui. 


Către ora 9, ne despartim; eu m-am dus acasă. 


222 


Muzică am ascultat îndeajuns 


„Viena, 7 martie 1881 
Scumpă Marica! 


În sfârşit, o scrisoare de la tine. Eram foarte îngri- 
jorat că n-am primit atâta timp nici una, dar — în sfârşit — 
iat-o şi-mi pare foarte bine. Pe de altă parte, trebuie să 
recunosc sincer, m-am supărat de purtarea Minei. Nu m- 
aş fi aşteptat la aceasta şi, deoarece se pare că chestiunea 
trebuie să aibă unele dedesubturi, stau la îndoială dacă să 
mai fac Berthei „cadoul” proiectat. Mi-ar părea bine să 
cunosc şi părerea ta în această privinţă. 


Aşadar ţi-a plăcut Filia (Popovici); asta este bine. 
Desigur, să o vizitezi, este ea acasă, acuma? 


Daschevici ţi-a făcut observaţii? Na, nu-i nimic, 
căci el are obiceiul să se complacă în fraze bombastice şi 
pretentioase. Iti mulțumesc din inimă pentru cei 5 florini, 
mi-au prins foarte bine. 


Cred că ai primit şi a doua scrisoare pe care ţi-am 
trimis-o. Trăiesc la fel ca mai înainte, adică plăcut şi nu 
prea rau. Taran mi-a trimis 20 florini, aşa că, în acest 
timp, n-am dus lipsuri. 


223 


Muzică am ascultat îndeajuns; astfel, am fost la o 
reluare a piesei ,,Voalul de dantelă al reginei”, sub con- 
ducerea personală a lui Strauss, la o slujbă în biserica 
Piaristă şi la o reprezentaţie, la operă, a lui ,,Fidelio”, de 
Beethoven, după care n-am mai putut dormi toată noap- 
tea, din cauza emotiei ce m-a cuprins. 


Ieri, am luat parte la o minunată liturghie de 
Haydn, în capela Curţii. M-am întâlnit cu câteva din ve- 
chile mele cunoştinţe de anul trecut, printre care Codru, 
Sângeorzan şi Braun. Codru a fost, toamna trecuta, la Pa- 
ris. Mi-a povestit multe de acolo. Parisul, în ce priveşte 
fastul extern al clădirilor şi palatelor, el pretinde că nu e 
mai frumos — dimpotrivă. Este, însă, mai regulat, mai 
măreț, cu o mulţime de pieţe şi bulevarde largi, frumos 
croite, pe când aici avem numai Burgstrasse cu care se 
poate compara. Apoi, viaţa, circulaţia pe bulevarde şi 
străzi, este mult mai vie, colosală — crezi mereu că dai de 
adunări de oameni, dar, de fapt, masele acelea de oameni 
nu sunt decât persoane care-şi văd de treburi, în linişte. 


Braun m-a vizitat, este acelaşi drăguţ Braun. Des- 
pre Kipper n-a putut să-mi povestească nimic, deoarece 
trăieşte foarte retras, acum. 


Ieri, am fost la funeraliile lui Brestl. Cred că ai 
aflat, din ziare, cât de frumoasă a fost înmormântarea. 
Am văzut pe Herbert, în timpul când a ţinut cuvântarea 
pe care a rostit-o la biserica Votiv (Votivkirche). 


224 


Astăzi, e înmormântarea bătrânului Kareuss, pe 
care l-am văzut încă, acasă, aşezat pe catafalc; acum, el s- 
a dus la locul lui de veşnică odihnă. 


Morariu este încă aci, dar va pleca, în decursul 
acestei săptămâni. Va trebui, în orice caz, să-l mai vizi- 
tez, pentru a nu mă uita şi să-mi trimită în curând bursa. 


La noi, este o vreme foarte mizerabilă, plouă şi se 
dezgheata, e înspăimântător! Bietele melc cizmulite de 
tara s-au stricat deja. 


Pe Bucevschi îl vizitez aproape zilnic. Astăzi, 
trebuia să mă duc, cu el, la un bal costumat, dar tricourile 
mele sunt deja scoase din uz, iar cele noi ar costa 2 
guldeni. Eu trebuia să merg deghizat în ţăran olandez şi 
el dorea să-mi dea acest costum. 


Însă, sâmbătă, voi merge, probabil, la o serată a 
doamnelor din Societatea Albrecht Durer (natural, iară 
toaletă de bal). 


Mâine, mă duc la operă, miercuri — la un concert 
al Academiei de canto; pentru ambele, am bilete gratuite 
de la Mandicevschi. 


Adică eu învăţ cu el ceea ce îmi trebuieşte. Elevul 


înţelege mult — foarte mult şi eu ajung, prin el, să simt pe 
unii din maeştri artei. 


225 


Mâine, „Candidatul” meu („Candidatul Linte” sau 
„Rigurosul teolog”, comedie muzicală) va fi condus la 
Oraviţa. 


Iti trimit programul, pe care, însă, să mi-l expe- 
diezi înapoi. Cele două cântece cunoscute, din păcate, nu 
le pot încă trimite, deoarece doamnele sunt mereu pleca- 
te. Bunul doctor Baiulescu mi-a dat o alifie şi acum mer- 
ge mai bine. Zilele acestea iti voi scrie din nou”. 


* 


Marţi, 8. Dimineaţa, citesc, cânt la vioară, com- 
pun, scriu în jurnalul meu şi o scrisoare Maricăi. Mă duc, 
apoi, până la Epaminonda, care îmi povesteşte că a petre- 
cut prost la balul de ieri şi, pe deasupra, a avut şi un mic 
conflict cu dna Amselberg. La prânz, mănânc la „3- 
Tauben” („La trei porumbei”), pentru a fi împreună cu 
bătrânul Lutia. El a rămas tot cel vechi. După câte mi-a 
spus, joacă şi acum cărți şi continuă să ducă o viata de 
boem. 


După-masă, mă duc la Leopldstadt, la H. O găsesc 
acasă; ea are o vioară, eu îi cânt câte ceva, stau de vorbă 
cu ea şi, apoi, mă duc la „Theater an der Wien”. Se joacă 
opereta lui Planquette, „Clopotele din Corneville”. O 
operetă destul de drăguță, compusă într-un stil foarte 
uşor, dar perfect unitar. Actul al doilea, scena din piaţă şi 
apoi scena „noaptea în castel” sunt compuse foarte plă- 
cut; Girardi şi Friese au jucat perfect. Steiner a cântat T. 
de Valse. Şi Sthal, şi Erdosi s-au ţinut bine. 


226 


După spectacol, m-am dus acasă, unde am găsit o 
scrisoare de la Mandicevschi, cu un bilet pentru concertul 
de mâine. E foarte frumos din partea lui. 


x 


Miercuri, 9. în cameră c foarte bine, cald şi plă- 
cut. 


Azi noapte, le-am visat pe Mina, pe Bertha şi pe 
bătrâna. Bertha era foarte drăguță. În schimb, Mina părea 
grozav de desfigurată şi bolnavă. În tot cazul, o fidelă 
imagine a celor întâmplate în ultima vreme la Ilişeşti. 


Am primit o scrisoare de la Marica, de nu prea 
mare importanţă, şi, în plicul ei, o altă scrisoare de la 
Ştefan Kociarschi, din Cernăuţi. Bate câmpii pe diferite 
tonuri despre Bucovina lui şi mă roagă să-i trimit noi 
leduri de ale mele. 


Mă duc la Mandicevschi. Examinăm câte ceva 
împreună, apoi a sosit un oarecare dr. Frimel. Un om 
foarte talentat, doctor în medicină, dar numai doctor nu e; 
este pictor, excelent muzician şi, în special, muzicograf 
sau, mai bine zis, istoric de artă; în ultimul timp, a cata- 
logat Galeria Lessing din „Kunstlerhaus” (Casa Artelor). 
Amândoi au cântat ceva la patru mâini, cu mult nerv şi 
măiestrie. 


lau de la Mandicevschi câteva caiete de note şi 
mă duc la Victor; n-am găsit, însă, pe nimeni acasă. 


227 


Mă duc să iau masa la Hadwiger; la o cafeluta, la 
Epaminonda, şi, apoi, acasă. Sunt obosit şi slăbit şi puţin 
bolnav. Am răcit şi tuşesc ca o gloabă astmatică. Dorm, 
după-masă, un ceas bun, mă duc la Ep. la cafea, stăm de 
vorbă plăcut împreună, după care m-am dus la concertul 
de la „Singakademie” (Academia de muzică). M-am 
simţit atât de ciudat, privind pe flăcăul acesta — vorbesc 
de Mandicevschi — la pupitrul de dirijor. Şi pe „papa” 
Vincent l-am întâlnit aici, cu care am stat mult de vorbă. 


Corurile erau bine sincronizate, în special madri- 
galul italian al lui Lotti şi cele două lieduri ale lui Mand. 
Dra Theresina Seydl, o fată încântătoare, a cântat, cu vir- 
tuozitate, la vioară, o sarabandă şi un tamburin de Le- 
clair. Dra Randow, o contraaltă solistă, nu mi-a plăcut 
prea mult, deoarece distona îngrozitor, în registrele mai 
înalte. ,.Myriams’s Siegeslied” („Cântecul de biruinta al 
lui Myriam”), dc Schubert, a fost foarte bine executat, în 
special fuga din final: „Gross der Herr in allen Zeiten” 
(„Mare e Domnul in veşnicia Lui”). 


După concert, m-am dus acasă şi, cum mergeam 
aşa de adâncit în gândurile mele, m-am rătăcit prin Muhl- 
gasse — fosta mea locuinţă din trecut — şi, râzând de mine 
însumi, mi-am îndreptat paşii spre Gumpendorferstrasse. 


228 


Domnul Prăjină 


Joi, 10 Martie. Toată noaptea, am visat de scum- 
pa mea iubită. 


Am sărutat-o atât de drăgăstos, ea mă imbratisa cu 
atâta căldură şi era aşa de scumpă şi frumoasă! 


Când m-am deşteptat, mi-era aşa de dor de ea. 
Mi-era aşa de greu, dar, totuşi, aveam inima plină de 
fericire. Mă gândeam numai la ea, la ea, la scumpa mea 
atât de îndepărtată, şi ea, poate, — ştie Dumnezeu — nici 
nu se gândeşte la mine. Într-un elan nestăpânit, am luat 
portretul ci, l-am strâns la piept şi l-am sărutat de nenu- 
mărate ori. 


Mă apucă jalea, când mă gândesc la viitorul meu, 
care, fără fiinţa aceasta dragă, se scufundă în neant. 


De câte ori o visez pe scumpa mea copilă, se ni- 
mereşte ca, ziua următoare, să mi se întâmple ceva plă- 
cut. Sunt curios să văd ce lucru plăcut mă aşteaptă azi! 

Mă duc la Morariu pentru a afla veşti despre bursa 


mea. Din păcate, n-a sosit nimic în legătură cu aceasta. 


229 


Cum am ajuns acasă, factorul îmi aduce un pachet 
de la Meşederu. Va să zică, asta era bucuria care nu putea 
să întârzie azi. Ei, o cunosc eu pe scumpa mea Bertha, 
care îmi apare, întotdeauna, ca un înger vestitor de bucu- 
rii. 


Bunul meu Meşederu şi-a dat toată silinta ca să 
facă lucrurile admirabil — pe măsura iubitei mele. 


Afară, este o furtună îngrozitoare; un uragan cum 
nu mi s-a mai întâmplat să văd. Oamenii cad pe stradă ca 
snopii; ţigle, ferestre, acoperişuri zboară ca paiele; este 
periculos să circuli pe străzi. De pe „Am Hof” a căzut, 
tocmai în faţa nasului meu, un coş de tablă de pe palatul 
Nuntiului papal şi am scăpat cu viata ca prin minune. De 
fapt, în oraş s-au întâmplat multe accidente. 


După-masă, mă duc la un legator de cărți şi co- 
mand o copertă pentru frumosul album de note. Va costa 
5 florini. I-am scris şi lui Vasile Grigorovitza, rugându-l 
să-mi trimită socoteala. 


La cafea, am fost la Ep. El face portretul Amsel- 
bergii, travestita în tiganca — destul de bun. 


Seara, a venit părintele Popovici. Bătrânul e încă 
verde şi bine dispus, ca totdeauna, deşi, daca te uiţi mai 
aproape, se observă o vagă ramoleală şi slăbiciune, pe 
care se fereşte să le arate. Face şi acum o mulţime de 
glume proaste. Printre altele, povestea despre legătura 
amoroasă dintre nepotul său şi cunoscuta italiancă — din 


230 


care legătură nu a ieşit nimic — „că părinţii ei, fiind copila 
catolică, n-o vrut ca ea să se crăcească”... (grecească). 


Am mai golit un pahar, „la botul calului”, şi m-am 
dus acasă. 


Vineri, 11 Martie 1881. Am visat că Marica s-a 
măritat cu principele moştenitor. Ciudat! 


Dimineaţa, am compus „Sergentul” şi, apoi, m-am 
dus la masă. După-masă, la o cafeluta la Ep., unde buna 
Josefina îmi dă şi o farfurie de supă, şi o pastă făinoasă. 
Înainte de asta, trecusem pe acasă ca să-mi iau gazeta şi 
am găsit, în camera mea, pe fata cea mai mică a gazdelor 
mele. Am rămas, în prag, ca împietrit — ce gentilă şi fru- 
moasă este fetiţa! Până acum, n-am văzut-o decât legată 
la cap cu o băsmăluţă şi, deci, nu i-am distins niciodată 
mutrişoara. Azi, era fără basmaluta şi părul pieptănat lins 
— un căpşor din cele mai drăgălaşe. Ea deretica tocmai 
prin cameră şi se intimidase atât de rău, văzându-mă, în- 
cât n-a ştiut ce să facă, decât să o şteargă repede afară. Eu 
însumi am fost oarecum tulburat la vederea ei. 


Azi, se reprezintă „Oberon”; am vrut să merg la 
operă, n-am avut însă bani şi am petrecut seara la Ep. 


x 


Sâmbătă, 12. De dimineaţă, a venit Damian şi, 
după multă frazeologie şi fel de fel de formule de cur- 


231 


toazie, mi-a făcut rugămintea de a aranja un concert 
pentru jubileul de 10 ani, pe care îl sărbătoreşte, în 
aprilie, „România Jună”. Am promis conditional. 


Către amiazi, mă duc la Ep. Găsesc, aici, pe 
Theresa, dar eu sunt prost dispus, fiindcă nu am bani şi 
nici speranţe să mănânc la prânz. 


La ora mesei, o iau din loc, pentru ca să mănânc 
„nibeto” (nimic); în realitate, îmi plimb foamea prin 
cartierul Mariahilfer şi să mă mulțumesc numai cu 
mirosul fripturilor, care se răspândeşte din diferitele 
birturi pe lângă care trec. 


La ora 1, mă întorc la Ep, chipurile fiind dupa 
masă, la o cafeluta — capăt însă, din fericire, şi o farfurie 
de supă de ficăţei cu orez, pe care, vezi Doamne, o gust 
din curiozitate, dar, de fapt, o înghit cu pofta unui lup. 


Când am vrut să plec, soseşte Halipa, cu care m- 
am întors, întâi, acasă şi, apoi, ne-am dus într-un birt, la o 
bere. Dintr-un pahar de bere s-au făcut 5 jumătăţi de litru 
şi am uitat, în felul acesta, de foame, de griji şi de toate. 
Bine dispus, m-am dus şi mi-am amanetat acul de cravată 
pentru 2 florini, apoi, la Ep. 


La ora 8 şi jumătate, ne-am dus la balul Uniunii 
Albrecht Durer, care avea loc la Piltz; întâi, le-am luat de 
acasă pe cucoanele Amselberg şi Guttman şi, apoi, am 
întins-o spre subsolurile lui Piltz. Societatea era foarte 
animată şi, în special, cea în care mă găseam eu deborda 
de veselie. La masa noastră se găseau doamnele Amsel- 


232 


berg şi Guttman, Epaminonda, Ulrich, Winterhalter, 
Schonau, Schiesswald şi, din când în când, Pater şi 
veselul Schneidtner. Eu am fost cam brutal cu Guttman — 
i-am spus că are un nas cam ceh — şi nu mai puţin cu 
Amselberg. Am petrecut de minune, ceea ce, până acum, 
nu mi s-a întâmplat la Uniunea Albrecht Durer. Am 
dansat un cadril cu sora lui Breitwieser, un vals cu 
Guttman şi o polcă cu dra Roland, cumnata lui Schubert, 
fată cu mult şic, înaltă, zveltă şi frumoasă, care mi-a 
plăcut foarte mult. Din păcate, eram prea legat de 
societatea în care mă aflam pentru ca să-i pot da fetei mai 
multă atenţie. 


Am luat, împreună cu Amselberg, o maioneză cu 
peşte, în schimb i-am oferit o bucată de rostbeef-ul meu. 
Împreună cu Ulrich, am mâncat o portie de pui; se 
încălzise bine băiatul şi devenise amabil, a comandat 
până şi vin de Voslau, după care se înveselise de-a bine- 
lea. 


Frumos a fost menuetul, dansat de două ori de pa- 
tru perechi. 


Am văzut pentru prima oară aşa-ceva, dar un dans 
atât de grațios nici n-am văzut. Cel mai bine şi mai 
elegant a dansat sora lui Waschman şi Schubert. Doamna 
Amselberg m-a poreclit „Her Stangelmeyer” (Domnul 
Prăjină). Către ora 4, ne-am dus, cu femei cu tot, într-o 
cafenea, unde le-am compus tuturor comesenilor câte 
ceva pe cartonul de intrare. 


Pe invitaţia mea, Amselberg scrisese: 


233 


„Eşti un monstru, dragul meu Stangelmeyer. 
Lasă-te de compoziţie, altfel îmi iau câmpii! (scrisese 
incorect cuvântul „davon”, cu ,,f’). / Țiganca”. 


S-a uitat la mine cam intepata, când i-am spus că 
nu ştie să scrie ortografic. 


Le-am condus pe doamne până acasă la ele şi am 
mai avut ocazie, aici, la cafenea, să-i sărut mâna frumoa- 
sei Roland — şi apoi ne-am despărțit. 


Eu m-am dus, cu Epaminonda, acasă, la el; era 6 
dimineaţa. El mă rugă să urc până la el, la o cafea. Am 
primit; am trezit-o pe Josefin, care ne-a făcut câte o 
cafea, în timp ce noi am mai tras câte o slibovita şi câte 
un coniac; eu, cel puţin, mă cherchelisem de-a binelea. 


După cafea, m-am dus acasă şi am dormit până la 
ora 12. 


Duminică, 13. Plec de acasă îngrozitor de mah- 
mur. Îmi cumpăr o scrumbie şi mă duc la Josefin, să o 
mănânc acolo; apoi soseşte Ep. 


După masă, mă duc să mă culc şi găsesc, pe masă, 
o comunicare a mitropolitului că bursa mi-a fost deja 
trimisă şi să vin acolo cu chitanta respectivă. Slava Dom- 
nului! 


234 


Dorm până la ora 5, trec pe la Epaminonda, rămân 
acolo toată seara şi mă întorc devreme la culcare. 


x 


Luni, 14 Martie 1881. O oboseală îngrozitoare... 


235 


Puterea de a întemeia 
această fericire sau a o distruge 


Ciornă către Bertha, insotind ,,Albumul”: 


„Viena, la 14 martie 1881 
Prea scumpa mea Domnişoară, 


Te rog să nu fi supărată dacă te mai plictisesc. 
Inchipuie-ti că ar mai fi timpuri bune din trecut, când 
stăteam atât de naivi fata în fata şi, dacă nu ai numai 
puţină bunătate, atunci vei primi cele ce urmează ca un 
semn al stimei şi consideratiei mele profunde, ce-ţi 
păstrez ca pe nişte interpreţi slabi ai urărilor mele de 
fericire, la serbarea scumpei d-Tale zile de naştere. 


Drumurile noastre să se despartă oare? 
Ale mele sunt, de acum înainte, posomorâte şi 
neconsolate şi numai gândul la d-Ta aruncă o scânteie 


luminoasă asupra tristei mele existente. Totuşi, eu am 
împlântat steagul speranţei pe drumul meu şi, dacă 


236 


Dumnezeu nu mă va părăsi, se va putea schimba încă 
totul spre bine. Să dea Dumnezeu, stimată Domnişoară, 
să poţi urmări scopurile d-Tale netulburată şi nesin- 
chisindu-te de mine; dacă, însă, se va ivi, vreodată, totuşi, 
o vreme mai fericită, nu mă îndoiesc că nu vei ezita să 
faci aceea ce va cere inima şi mintea ca fapta cea mai 
cuminte. 


O, dacă aş putea să-ţi scriu cât se poate de mult, 
când şi aşa mă tem că am mers prea departe şi, deoarece 
nu pot şti cine îşi va mai arunca privirile asupra scrisorii 
mele, trebuie să închei, însă, totuşi, cu o rugăminte. 


Dacă vei mai fi încă la Rădăuţi şi, mai ales, iti va 
fi posibil, atunci doresc să-mi scrii. Cea mai strictă şi 
sacră discreţie va feri scrisoarea d-Tale de privirile ori- 
cărui om. Din gura şi mâna d-Tale aş vrea să aflu părerea 
d-Tale asupra sorții mele, sentința d-tale proprie şi liberă 
să determine ce am să aştept, ce am de sperat. 


Mai mult nu pot scrie. 

Fă ceea ce crezi că e bine şi, în vreme ce te rog, 
încă o dată, să primeşti insistența mea cu obicinuita-ti bu- 
nătate şi indulgență, semnez cu cel mai adevărat şi sincer 
devotament 


al d-Tale Ciprian care te iubeşte infinit de mult 


P.S. Dacă ar fi să ai neplăceri din cauza cadoului, 
atunci distruge-l”. 


237 


„Prea scumpa mea Domnişoara, 


Desigur că ar părea stângaci şi banal să faci ca 
sentimentele şi pornirile sfinte să formeze obiectul unei 
scrisori, dar, Dumnezeu ştie, mi-a fost imposibil sau 
poate mi-a lipsit curajul necesar să spun prin cuvinte ceea 
ce mi-a încătuşat de atâta vreme întreaga mea fiinţă; ce a 
incoltit în inima mea am cultivat şi acum a crescut mare. 
De asemeni, mi s-a părut un lucru mult prea serios ca să-l 
introduc, pur şi simplu, în conversațiile noastre vioaie 
uzuale, iar ca să-l împletesc în mod iscusit şi cum se 
cuvine în ele mărturisesc că mi-a lipsit talentul de care aş 
fi avut nevoie pentru a mă exprima. Si chiar dacă ai 
arunca asupra mea, stimată domnişoară, reproşul de 
laşitate — Fie! Primeşte asigurarea că am luptat îndelung 
cu mine însumi până ce am purces la această hotărâre de 
a-ţi scrie. 


Că te iubesc, scumpă domnişoară, permite-mi 
pentru prima şi ultima oară acest cuvânt, desigur că nu ti- 
a scăpat — eu am ştiut atât de rău să tăinuiesc aceasta. 
Numai un lucru vreau să adaug: că te iubesc infinit de 
mult, că te ador, că eşti viata mea, tot ce am pe lume. 
Vai, şi iarăşi îmi lipsesc cuvintele şi, pentru ca să nu te 
supăr în mod nemeritat, mă voi mărgini să scurtez ceea 
ce voiam să spun. De când te-am văzut, m-a cuprins acel 
sentiment de fericire, căruia i-am dat amprenta subli- 
mului, fără să ştii. Dumneata ai devenit idealul gân- 
durilor, dorințelor şi sperantelor mele şi, cuprins de 
adâncă sfinţenie, mă apropii timid şi şovăind de Dum- 


238 


neata ca să te întreb dacă voieşti să-l realizezi şi să-mi fii 
soţie. 


Cât de uşor e să aşterni acestea pe hârtie, dar mă 
cutremur la gândul ce consecinţe colosale poartă în ca 
această întrebare. Fericirea unui om depinde de felul cum 
îi vei răspunde. Şi Dumneata ai în mâinile Dumitale 
puterea de a întemeia această fericire sau a o distruge. 


După ce vei fi citit aceste rânduri, vei şti dacă mai 
merită să predai la adresă scrisoarea anexată: ea cuprinde, 
lângă cele spuse, unele detalii neînsemnate cu privire la 
profesia mea, la cariera mea etc. 


Si, cum nu mai vreau să prelungesc o lectură 
poate chinuitoare şi neplăcută pentru dumneata, închei cu 
rugămintea insistentă să mă ierti dacă te-am supărat sau 
ofensat în cordialitatea şi bunătatea Dumitale obişnuită şi 
să faci să-mi parvină răspunsul Dumitale pe adresa 
surorii mele (pentru a evita eventuale bârfeli neplăcute). 


Te rog să binevoieşti a primi încă o dată asigura- 
rea celei mai sincere iubiri, a respectului şi devotamen- 


tului din partea prietenului care te adoră, 


Cyprian”. 


Fragment din scrisoarea către Adamina Gorgon, 
mama Berthei: 


239 


„Eu mă bazez, stimată Doamnă, pe simtamantul 
Dumneavoastră de nobleţe şi pe judecata Dumneavoastră 
justă. Faptul că rog, chiar acum, darea sentinţei şi nu mai 
tăinuiesc mai departe intenţiile mele se datoreşte unui 
moment hotărâtor în alegerea carierei mele. Sunt pe cale 
să primesc o bursă pentru a mă instrui şi mai departe în 
cariera muzicală şi să mă leg pentru totdeauna de patria 
mea. Am şanse să ocup, după scurt timp, un loc de 
profesor de muzică la seminarul din Cernăuţi. Nu mai 
puţin, voi şti să-mi fac şi şederea la ţară — de va fi nevoie 
— suportabilă... şi va depinde întru totul de Domnişoara 
Bertha dacă vrea să rămână la ţară sau să se mute la oraş. 


Nu se va atinge nimeni de religia ei şi de simta- 
mântul naţional. Amândouă mi-au fost şi îmi vor rămâne, 
totdeauna, sfinte. Morala ei va fi şi morala mea... De 
Dumneavoastră va depinde dacă voi rămâne în Bucovina 
şi imi voi întemeia căminul alături de cea mai scumpă 
fiinţă, pe care o iubesc şi o ador cu tot focul curat al 
sufletului meu, sau voi fi alungat departe, în lume... 
consumându-mă, până la sfârşitul vieţii, cu amintirea 
celui mai frumos vis din tinereţe... împărtăşiţi-mi bine- 
voitorul Dumneavoastră răspuns, neîntârziat, şi vă rog să 
primiţi expresia celei mai profunde consideratiuni, cu 
care am onoarea să semnez, 


Al Dumneavoastră devotat, 
Cyprian”. 


Răspunsul Berthei, trimis prin intermediul Lolei 
Lichtenberger: 


240 


„Scumpa mea soră, 


Prin ultimele tale rânduri mi-ai răscolit din nou 
toată durerea şi mi-ai produs o stare de enervare mare, 
dar nu-ţi fac pentru aceasta reproşuri, dragă surioară. 
Cred doar mereu în prietenia ta nealterată, pe care nu voi 
putea să ţi-o răsplătesc niciodată. Tu ai făcut atâtea 
pentru mine deja! Cât de amar trebuie să fie pentru tine 
ca să mijloceşti între noi şi, totuşi, eu trebuie să mă 
adresez întotdeauna tie. 


Cât sunt de furioasă că viata îmi pretinde ca eu să 
nu pot fi fata în faţă cu acela căruia i-aş spune numai 
adevărul toată viata mea! Oh, ia, scumpă surioară, încă o 
dată povara asupra ta, scrie încă o dată în locul meu, tu 
eşti mai calmă, mai intelegatoare, tu vei găsi cuvinte care 
nu rănesc. Am vrut să-i scriu eu însămi, dar sunt prea 
enervată, vreau să procedez în linişte şi s-ar putea să 
provoc numai furtună. 


Scrie-i lui Cyprian că nu stă în puterea mea să-l 
fac fericit, că eu, totuşi, nu sunt singură, că am obliga- 
tiuni pe care mi le-a impus viata şi pe care să le scutur de 
pe mine îmi lipseşte curajul. Purtarea mea faţă de el n-a 
fost o minciună, mi-a fost drag chiar de la început, când 
l-am văzut; am ştiut, totuşi, chiar atunci, că nu voi ajunge 
niciodată ținta sperantelor mele; deja atunci am vărsat 
multe lacrimi şi o dragoste pe care o porți atâta vreme in 
inimă nu e minciună şi ea durează veşnic Cum să încetez 
eu de a-l mai iubi? El va fi, totdeauna, sprijinul meu, dar 
să devin a lui nu pot. Dacă soarta, dacă o cer părinţii de la 


241 


mine, mă voi şi mărita. Dar el să ştie că nu dragostea mă 
va fi îndemnat la asta, ci gratitudinea şi obligaţia fata de 
părinţii mei şi aceasta îmi va da puterea să rămân 
credincioasă hotărârii mele. El să se împace cu acest 
gând, să nu fie slab acolo unde o fată are tăria necesară; 
el trebuie să gândească câţi oameni au trebuit să îndure 
această soartă şi să nu se gândească la mine plin de 
amărăciune şi de mânie. Eu îmi produc mie însămi cea 
mai mare durere. Dragostea mea pentru dânsul mi-e tot 
aşa de sfântă ca şi credinţa mea şi doar nu va voi ca prin 
mânia lui să i se ia acestei dragoste pecetea sfinteniei. 


Eu îi spun lui — „Rămâi cu bine!”. Dacă, mai tar- 
ziu, se va apropia de mine ca prieten, îi voi fi veşnic re- 
cunoscătoare pentru acest fapt, precum îi sunt, astăzi, 
pentru dragostea lui, care mi-a adus atâta suferință, dar 
care şi-a manifestat şi toată fericirea. Sunt mândră de 
dragostea lui”. 


Fragment din răspunsul doamnei Adamina Gor- 
gon: 


„Aşadar, totuşi, Dumnezeul meu!, de ce trebuie să 
suferim sila de a-ţi face inimă rea Dumitale, pe care te 
stimăm şi te iubim? Dar altfel nu se poate. E în contra 
tuturor principiilor noastre. Nu ne putem da copila unui 
preot ortodox, deoarece ştim că ea, atunci, ar trebui să nu 
mai creadă în ceea ce avem noi mai sfânt. 


242 


Si dacă ar fi să apuci Dumneata pe altă cale, 
atunci l-ai supăra pe părintele Dumitale şi pe episcopul 
care te protejează atât de mult; de aceea, decide-te repe- 
de, aruncă-te în braţele celei de-a doua iubite, căutaţi 
mângâierea în muzică. Orice altă carieră nu-i pentru 
Dumneata. Am prevăzut cele întâmplate şi m-am străduit 
să le lamuresc, dar Dumneata nu m-ai înţeles. De aceea, 
nu fi supărat pe noi. Poţi să crezi că ne vine foarte greu şi 
bucuroşi te-am fi primit ca fiu, dar asta n-o permite 
situaţia bărbatului meu. 


Am cumpănit noi chestiunea toată ziulica şi am 
judecat, dar nu merge. Nimic în contra persoanei Dumi- 
tale. Ne desparte numai abisul pe care-l recunosti şi 
Dumneata şi nu vedem nici o punte peste care l-am putea 
trece. Fă-ţi datoria, gândeşte-te la noi fără ură şi fii asigu- 
rat de prietenia noastră”. 


243 


Şi la Viena se poate asculta 
muzică sacră mizerabilă 


15.111.1881. Mi-am amanetat pantalonii şi lanţul, 
şi mă duc la legătorul de cărți, să-mi iau albumul, care 
însă nu este gata. Îmi petrec timpul, până spre prânz, la 
Epaminonda şi Hadwiger, unde mănânc un gulaş, mânca- 
re de prânz obligatorie, de circa 5-6 zile; mă întorc, din 
nou, la legător. 


În sfârşit, e gata albumul. E foarte frumos, în 
special monograma e minunat executată şi se reliefează 
bine pe fondul roşu-bordeaux. 


Mă duc acasă, scriu lui Mesederu o scrisoare. $i 
iubitei mele Bertha îi scriu o scrisoare. Îi comunic, cu 
aproximaţie, viitoarele mele intenţii şi o rog să-mi răs- 
pundă ce am de aşteptat şi de sperat. Oare îmi va 
răspunde? Mă îndoiesc. Nici nu ştiu dacă îmi va primi 
darul şi dacă, nu cumva, mâini duşmane nu vor interveni 
pentru a ne ţine departe unul de altul. Predau, după-masă, 
pachetul la poştă, nu fără o oarecare strângere de inimă, 
în aşteptarea întâmplărilor ce vor veni. Am felicitat-o de 
ziua ei de naştere. O, Doamne, parcă este nevoie de un 
astfel de pretext pentru a-i dori ce poate fi mai bun? 


244 


Pentru mine, fiece zi este ziua ei, căci în fiecare zi mă 
gândesc la scumpa mea, urându-i sănătate şi numai bine. 


Spre seară, mă mai duc la Ep., beau cafea, stau de 
vorbă cu Josefin şi cu Rosa, şi apoi mă duc acasă. Com- 
pun, cânt şi mă culc. 


Miercuri, 16 Martie 1881. Cel mai drag, 
dimineaţa, mi-e ziarul. Ştirile din Petersburg sunt acum 
aşa de interesante; afară de aceasta, parlamentul nostru, 
într-o situaţie atât de serioasă, încât eu, care, de regulă, 
mă sinchisesc atât de puţin de politică, sunt, acum, un 
asiduu cititor de ziare. Revoltător este că, acum, după 
retragerea lui Coronini, a fost ales preşedinte ponositul de 
les Smolka Sunt putin bolnav; se vede că am răcit, ieri. 
Vremea e senină, dar rece. 


Mă duc la baia de abur „Eszterhazi”. După baie, 
mănânc o portie de ficat prăjit — prânzul meu! — şi mă 
duc acasă pentru a mă culca, imediat, în pat. 


Gazda mea e atât de bună şi-mi fierbe un ceai. 
Sora ei m-a întrebat dacă nu aş vrea ceva de mâncare; 
cum să nu vreau —imi chiorăie matele ca sărmanul Ismail 
în pustiu —, dar mi-a fost ruşine să cer. Aşa că am dormit 
toată noaptea şi am avut cele mai încâlcite vise. 


x 


245 


Joi, 17. Azi, e ziua de naştere a iubitei mele — pri- 
mul meu gând îl am pentru scumpa mea; însoţit de 
lacrimi, i-am trimis, în gând, urările mele cele mai bune 
şi cele mai drăgăstoase: Dumnezeu să o binecuvânteze, 
Dumnezeu să o tie încă multi, multi ani în fericire şi 
mulțumire! 


Factorul îmi aduce o scrisoare de la Marica şi 
două cărţi poştale, una de la Mandicevschi şi alta de la 
„România Jună”. Marica trimite o procură de la Horn, pe 
care să o rezolv şi să o legalizez, cu privire la deblocarea, 
în sfârşit, a celor 700 florini. 


Îmi comunică şi o veste deprimantă, că Bertha s- 
ar afla, deja, la Ilişeşti. 


Doamne, Dumnezeule, ce soartă îl aşteaptă pe 
sărmanul meu dar de aniversare? În mâinile cui are să 
ajungă? Te pomeneşti că, până la sfârşit, pun mâna 
bătrânii pe el şi o să dezlantuie un scandal infernal. În ce 
încurcătură am băgat-o pe biata fată! Ei, acum totul s-a 
sfârşit — sigur, că ei o să-mi înapoieze pachetul, pe lângă 
un rămas bun pe veşnicie! Dar, la urma urmei, toate îmi 
sunt egale, doar nu pot să mă omoare. Şi ceva mai rău 
decât acum nu mi se poate întâmpla. Aşa e dat în lume, 
există oameni care nu sunt făcuţi decât să aibă mai multe 
ghinioane şi necazuri! 


Mă scol şi mă duc să găsesc un notar oarecare; îl 
şi găsesc. Povestea este legată cu bătaie de cap, deoarece 
trebuie să fac rost de doi martori, pe care —nota bene — să- 
i cunoască şi notarul. Mă duc la Schiesswald, nu îl găsesc 


246 


acasă. Trebuie să mă mai întorc încă o dată, după amiazi. 
Mă duc să mănânc. Azi, prin excepţie, şi o supă. 


După-masă, la Ep. Acolo, le găsesc pe Amselberg 
şi pe Guttman. Azi, amândouă se poartă drăguţ. Mănânc, 
la Josefina, nişte galusti şi beau o cafeluta. 


După-masă, stau acasă până la ora 4, mă duc la 
Ep., să beau cafea şi, apoi, la Theater a. d. Wien. Azi, se 
dă „„Mascota”. Operetă comică de Audran, o naivitate. 
Am mai căpătat, din fericire, un loc destul de bun, la 
galeria a 3-a. in fata mea, şedea o pereche de fete, care 
vorbeau tare şi insufletit. Una dintre ele zicea că actrița 
Geistinger ar avea numai 30 de ani!, iar cealaltă povestea 
că are o colecţie întreagă de programe de teatru, pe care i 
le dăruieşte, după terminarea sezonului de iarnă, mami-si 
— pentru ca şi ea să aibă o bucurie. 


Opereta e destul de drăguță, atât libretul, cât şi 
muzica. Dar rămâne mult în urma lui Strauss şi lui 
Planquetta. De exemplu, nu există nici un duet lucrat 
serios şi mai puţin o muzică de ansamblu de un nivel mai 
ridicat. Şi corurile sunt simple, dar, totuşi, gratioase şi 
pline de idei originale. Aşa, de exemplu, aria: „gluck- 
gluck und ura”. Finaly a cântat şi a jucat cu măiestrie, la 
fel şi Girardi, Friese şi Ansim; Gallmeyer-ita mi s-a 
parut, in rolul Fiametei, cu totul de prisos — se pare ca au 
admis-o in piesă numai aşa, de simplă condescendenta, 
căci a cântat prost şi, din cauza ei, mi s-a părut, au fost 
tăiate câteva arii; şi, apoi, n-a jucat la înălțimea rolului. 
Ea are tendinţa să transforme orice rol după un anumit 
„calapod vienez”, ceea ce nu se potriveşte oriunde. 


247 


După reprezentaţie, am coborât în restaurant, am 
băut bere, am mâncat o pereche de Frankfurtewr şi pri- 
veam cum unii se străduiau să maltrateze o biată vioară. 


Vineri, 18. Dimineaţa, mă duc la Mandicevschi şi 
iau prima lecţie. Apoi, iau micul dejun, care, în acelaşi 
timp, ţine loc de prânz — un gulaş. Mă duc acasă. Îi scriu 
tatii o scrisoare, de onomastica lui, şi Mariei. 


După-amiazi, vine factorul şi-mi aduce bursa: 74 
fiorini. Prosit! Prosit! Prosit! 


Mă duc la poştă, ridic banii; plouă îngrozitor; îmi 
cumpăr o umbrelă şi mă duc la Epaminonda, la Schies- 
swald. Aici, stăm de vorbă cu Guttman şi Stobrer, şi, 
apoi, ne întoarcem la Ep; am mâncat cârnăciori, am băut 
bere, după care m-am întors acasă şi, după o luptă nu 
tocmai uşoară cu mine însumi, în timpul căreia îmi 
treceau fel de fel de gânduri blestemate prin minte, m-am 
dus la culcare. 


Sâmbătă, 19 Martie. Am visat pe dulcele meu 
înger. Ziua de azi este, deci, păzită de orice rele. 
Dimineaţa, fac câteva cumpărături pentru Josefin, care îşi 
sărbătoreşte, azi, ziua numelui, şi i le trimit prin portar. Îi 
trimit lui Grig. şi M. bani; o plătesc pe gazda mea, 
cumpăr diferite lucruri, printre care — în sfârşit — şi 
Mariei o zaharnita şi un polonic. 


248 


Primesc o scrisoare de la iubita mea mătuşă 
Hermina. Îmi scrie foarte drăguţ şi îmi comunică, printre 
altele, că poate va veni, totuşi, la Viena, şi că Paul s-a 
făcut actor. Nici nu era bun de altceva. 


Spre ora 11, mă duc la Ep. Aici, o găsesc pe 
Theresa. Sus, este Amselberg cu cele două nepotele ale 
ei, dragute şi brunete, împreună cu Hermina. Am ocazia 
să admir naturaletea, adică conduita aceea sinceră şi 
degajată, amestecată cu observaţii potrivite ca expresie şi 
idee, ale celor două copilite. La noi acasă, copiii de 
aceeaşi vârstă sunt asa de limitați şi stupizi, timizi şi 
idioţi; numai aici copilul este pus, de la începutul 
începuturilor, pe calea pe care va trebui să meargă toată 
viata. Copiii cunosc pe marii maeştri ai muzicii, ai 
picturii şi pe marii poeţi; cunosc o mulţime de lucruri, 
pun întrebări cu miez şi primesc bucuros o îndrumare. 


La prânz, rămân, fireşte, la Josefin, care ne-a 
făcut o surpriză: găluşti. Am petrecut destul de bine şi ne- 
am tachinat, toată vremea, cu Theresa. După masă, a 
venit Halipa. Am stat împreună cam până la 7 seara, după 
aceea, m-am dus, cu Theresa şi cu Halipa, în cartierul 
Hernals, la Dschwandtner; şi aici ne-am amuzat bine, ca 
de obicei, la Heuriger; i-am plătit Theresei o masă, am 
comandat şi vin de Voslau, muzica nu era prea rea, 
societate veselă, neîncorsetată; intimă, ce mai doreşti? 
Mai târziu, ni s-au mai asociat încă doi domni, cunoscuţi 
de-ai lui Halipa. Unul dintre ei este cumnatul lui 
Hrimaly! Ei drăcie, ce surpriză! Îl cheamă Sdenko 
Tuerek, un om foarte drăguţ, ofiţer accidentat; iar al 
doilea este inginer. 


249 


De la Geschwandtner, ne-am dus la Weigl, întâi 
jos, la bar, apoi sus, la etaj. Aici, ni s-a mai alăturat şi un 
oarecare antreprenor de case, un adevărat vienez, dar care 
era deja beat, comanda însă în continuu vin, şi de care ne- 
am amuzat... 


Între timp, ceilalți se chercheliseră binişor şi au 
dispărut unul după altul din repertoar. Numai eu, Theresa 
şi Gobl ne-am dus la cafenea. Gobl căuta, în ciuda 
halului fără de hal în care se găsea, să o convingă pe 
Theresa să se ducă cu el acasă şi când, în sfârşit, a 
devenit prea insistent, am plecat. De altfel, se făcuse ora 
3 dimineaţa. Am condus-o pe Theresa până la locuinţa ei, 
i-am vârât in mână câteva bancute pentru portar şi m-am 
întors acasă. Este o noapte frumoasă, cu lună, şi străbat, 
în bună dispoziţie, strada Laverlo, Strozzi-Neubau, 
Strada Eszterhazi, până la locuința mea, unde, odată 
ajuns, fac constatarea că, în fond, nici eu nu sunt prea 
treaz. 


Duminică, 20 Martie 1881. Cu toată noapte 
furtunoasă pe care am avut-o, mă scol şi mă duc la 
Biserica Franciscană, unde am avut ocazia să constat că 
şi la Viena se poate asculta muzică sacră mizerabilă, într- 
un loc, sopranii s-au împiedicat de tot şi, plini de 
resemnare, şi-au lăsat soarta pe seama unei tobe, acordată 
cu o jumătate de ton prea jos, iar toboşarul, în culmea 
disperării, a dus, în ritm rapid, pe bietul „Benedictus” 


250 


până la capăt. Ei, dragutilor, n-o să ne revedem aşa de 
curând! 


Apoi, mă duc la un birt obscur din str. Singer, 
unde mănânc un gulaş veritabil, din carne de cal, şi aşa, 
fortificat, o iau spre biserica grecească. Morariu e aici, 
Mitrofanovici cu nevasta şi cu mucegăita de fii-sa. Fata 
se vede că m-a observat, căci i-a atras atenția mami-si 
asupra mea şi, apoi, amândouă s-au coborât, de câteva 
ori, spre mine, vorbind destul de animat împreună. După 
„Unul Sfânt”, m-am dus la Hofkapelle. Aici, o „Mesă” a 
lui Schubert — grandioasă, splendidă. Gradualele, 
solourile de sopran; soloul de tenor, ţinut de Rother, însă 
nu prea bune; tenorul pare a fi un bou şi nemernicul era, 
pe deasupra, şi nesigur. După liturghie, dau de Sângior- 
giu şi mergem, împreună, să luăm masa la Piltz. 


După masă, la Epaminonda, unde găsesc un bilet, 
lăsat de dna Amselberg, pentru concertul Strauss, de azi. 


Acasă, mă aştepta o scrisoare de trăsură de la 
Maria. Violoncelul meu si rufele au sosit. ÎL iau pe portar 
cu mine şi aduc lada. Îi scriu Maricăi o scrisoare şi îi 
trimit obiectele de argint pe care i le-am cumpărat. 


Mă duc la Josefina, care mi-a cârpit pardesiul, şi, 
apoi, la concert, la Musikverein. Abia sosit în hol, în sală 
şi începuseră să cânte uvertura la Matusalem, când cobori 
Hermina, luându-mă cu ea sus. Aici, e Amselberg şi 
mama Herminei. M-am amuzat de minune. Strauss a 
cântat încântător, are o orchestră excelentă, el însuşi 
dansează ca o păpuşă de cauciuc, dirijează cam stil 


251 


„făcăleţ”, însă, incontestabil, foarte bine. Cel mai mult 
mi-au plăcut: un marş de concert pentru harpă, cu 
acompaniament de orchestră, şi „Danse macabre”, de St. 
Saens. O instrumentatie colosală. Vedeai, aievea, şi au- 
zeai clantanitul scheletelor şi, în acelaşi timp, tânguirile 
lor neliniştite şi jalnice. 


Hermina m-a sâcâit o grămadă ca să-i spun ce am 
vorbit despre ea cu Epaminonda Bucevschi; mi se pare că 
e puţin îndrăgostită de el. Către ora 8, ne-am dus acasă. 
Am insotit-o atât pe Amselberg, cât şi pe Guttman, până 
la locuinţele lor. A fost o seară foarte amuzantă. Pe drum, 
i-am povestit Herminei ce am vorbit despre ea şi i-am 
mărturisit şi eu durerea mea. 


Din strada „lată”, unde locuieşte ea, m-am dus la 
Josefin! Epaminonda era la mitropolit. Mănânc găluşti şi 
mă întorc acasă. Dormisem doar atât de puţin, noaptea 
trecută, şi, azi, am ascultat atâta muzică, încât... 


252 


Am avut ocazia să văd 
viaţa parlamentară 


„Viena, 28 martie 1881 
Scumpă Marica! 


Nu mai ştiu ce să fac, ca să-ţi scriu foarte detailat 
despre tot ce te-ar interesa. Nici nu ştiu ce te-ar interesa 
în mod deosebit. Si, ca să-ţi scriu despre toate, toate în 
amănunt, ar trebui să stau toată ziua cu tocul în mână. 
Dar lasă că, de data asta, întorc coala pe dos şi-ţi scriu de 
sus în jos, poate că aşa o să-ţi imprim mai mult. Ştiu să 
precizez faptul că despre multe ai vrea o descriere 
detailată, dar, dragă soră, crede-mă, oricât de exact ti-as 
scrie, tot mai lipseşte acel „umor” şi acea dispoziţie care 
să-ţi facă interesante scrisorile mele; apoi, nu totdeauna 
iti amintesti, în timpul scrisului, de toate câte ai vrea să le 
scrii; ulterior, desigur că da, dar atunci, de obicei, este 
prea târziu şi, deci, trebuie să aud reproşuri, ca de exem- 
plu: „Tu nu scrii destul de amanuntit!”. 


Când am fost, ultima dată, la Morariu, cam acum 
vreo 14 zile, el a fost foarte amabil fata de mine. El tre- 


253 


buia să coramizeze chitanta, Vasile Grigorovici a fost şi 
el, din întâmplare, acolo. 


Morariu citeşte chitanta şi stilizarea i-a plăcut atât 
de mult şi, atunci, a zis că asta am învăţat de la tata. În 
cursul convorbirii, a accentuat cât de mult se bucură că 
voi veni în locul lui (Isidor) Vorobchevici, numai că, 
zicea el, „numai de ar vrea Rusalău să-ţi facă loc”; se 
pare, deci, că vor trece cel puţin 1-2 ani, până voi ajunge 
acolo, unde, de fapt, este locul ce mi se cuveni. De 
atunci, l-am mai văzut, după cum ţi-am scris, la Bu- 
cevschi. A stat cam jumătate de oră. 


Bucevschi făcea tocmai portretul doamnei Ansel- 
berg, într-un costum de tiganca unguroaica; el se refugi- 
ase in cabinet, cred ca el a observat aceasta si, de aceea, 
şi-a scurtat vizita. De altfel, îl aştepta birjarul jos, căci 
mai avea şi alte vizite de făcut. 


Lui Bucevschi i-a spus, când a văzut muierile pe 
jumătate goale şi goale pe pereţi, în glumă: 


— Aşa, în loc să faci sfinţi, faci blasgonii de aes- 
tel... 


Noi l-am condus până la trăsură; locuitorii casei 
au ieşit, tiptil, din toate camerele, pe coridoare, mai ales 
femeile (O, vienezele astea sunt atât de curioase!) şi s-au 
uitat la el ca la un ,,Wauwau!”’. 


In capela grecească, am văzut-o, duminica trecută, 
pe Mitrofanovici, cu „nora” ei. Fata cred că m-a văzut, 


254 


căci a atras atenţia bătrânei asupra mea şi au şoptit ceva, 
împreună; mereu au privit spre mine, de mai multe ori. 


Duminica asta, am fost în nu mai puţin de 4 
biserici, de la 8, la 12. iti poti inchipui ce muzica diversa 
poţi asculta! De la 8, la 9, în biserica Minoriţilor, o 
liturghie în stil gregorian, cu un foarte redus acompa- 
niament instrumental şi cu orga dezacordată. De la 9, la 
10, în biserica Franciscanilor; acolo am observat că, la 
Viena, se poate auzi şi muzică bisericească mizerabilă. 
Într-un loc, sopranul s-a oprit, deodată, cu totul şi şi-a 
lăsat, cu cea mai pură resemnare, soarta pe seama unei 
tobe, acordată cu un semiton mai Jos, iar toboşarul, 
pentru a face fata situaţiei penibile, plin de disperare, 
bătea cu furie şi, astfel, au dus la bun sfârşit bietul 
„Benedictus”. De la 10, la 11, am fost la capela 
grecească, unde am dat prilej celei cu genele cu cremă să 
se delecteze la privirea mea, iar, la 11, am mers la capela 
Curţii. Acolo, a fost frumos; acolo, este totdeauna 
frumos. Ieri, nu, vineri, de Bunavestire, s-a cântat, acolo, 
un „Ave Maria” pentru soprană şi alto, cu acompania- 
ment de coarde, în tonalitate mixolidică, de Brams. 


Iti spun, draga mea Marica, a fost atât de frumos, 
dar atât de frumos cum n-am mai auzit vreodată! 
Oamenii aveau ochii plini de lacrimi şi, la sfârşit, a fost 
un şters de nas comun! Şi pare atât de simplu, construit 
cu mijloace atât de neînsemnate, şi, totuşi, atât de minu- 
nat! Dar tocmai aceasta e măiestrie, să creezi, din ceva 
atât de neînsemnat, ceva cu deosebire de însemnat! 


255 


După-masă, am fost, precum ţi-am mai scris, la un 
concert Strauss. Am fost într-o lojă cu Amselberg, Gut- 
tman şi cu mama lor. M-am amuzat foarte mult, Strauss a 
cântat răpitor, adică orchestra lui excelentă. El însuşi to- 
păie mereu, ca o păpuşă de cauciuc, dirijează cam în 
genul unui sucitor de aluat, totuşi, foarte bine. Cel mai 
mult mi-a plăcut un marş de concert pentru harpă şi 
orchestră şi „Danse macabre”, de Saint Saens. O ins- 
trumentatie extraordinară; vezi şi auzi clămpănitul 
scheletelor şi gemetele înfricoşate. Hermina (Guttman) 
m-a plictisit mult, ea este extraordinar de curioasă şi te 
poate chinui de moarte cu întrebările ei. 


Joi am fost, din nou, în aceeaşi companie, la un 
concert al „Filarmonicii”. Nu vreau să te plictisesc cu o 
descriere detailată. Aş vrea să trec peste consideratiile 
strict muzicale. 


După concert, după cum ţi-am comunicat, am 
mers la doamna Amselberg, unde am luat cina cu toții. 
Ea are o locuință foarte elegantă, două saloane, unul 
galben, adică cu mobile din Damasc, de mătase galbenă, 
de asemenea perdele şi portierele etc., şi unul albastru — 
„gendarme”, aşa ca al tău — tablouri foarte frumoase, în 
majoritate originale, lustruri, bibelouri etc., foarte fine şi 
prețioase. Sufrageria e in stil vechi german, din stejar 
sculptat, foarte drăguță. Supeul a fost destul de plăcut, 
numai de-ar fi fost mai mult de mâncare! Menu-ul a fost 
foarte fin — bouillon, marinată de tipar, ruladă a l’anglaise 
(intr-un sos oarecare scarbos), boeuf fricasse, fromage de 
rois, mici chiftele de creier, portocale şi alte dulciuri, vin 
de Rin şi bere. 


256 


După supeu, s-au servit ţigări fine, ceai, s-a dis- 
cutat, s-a minţit, ne-am plimbat, ne-am plictisit şi, la 10 şi 
jumătate, am plecat acasă şi am visat la munţi de chiftele. 


Ieri, am fost, din nou, la un concert al lui Strauss; 
a fost şi Epaminonda. Şi acesta a fost foarte frumos. I-am 
văzut, acolo, pe ambasadorul brazilian şi pe cel turc, cu 
suita lor. 


Strauss a cântat un marş turcesc, turcul a fost 
încântat şi l-a poftit în loja sa. Am văzut-o şi pe soţia lui 
Strauss, şi pe sora sa, amândouă sunt foarte urâte. Asta o 
ştie frumosul Edi (Strauss) şi nu-l jenează, căci are o altă 
simpatie — o evreică foarte bine —, pe care, de asemenea, 
am avut fericirea s-o văd. 


Sâmbătă, am fost în Parlament! După oarecare 
căutare, am fost îndreptat spre biroul lui Sobkenig, de al 
cărui nume, mult timp, nu mi-am putut aduce aminte. 
După ce i-am spus cine sunt, s-a bucurat nespus să mă 
vadă, şi m-a întrebat de toţi din Bucovina, de tata, mama, 
fraţi, surori, unchiul Mihai etc. Este bolnăvicios săracul, 
se pare că are gută ori reumatism la picioare. El 
mulţumeşte tatii pentru felicitarea de Anul Nou şi a spus 
că, dacă va mai pleca vreodată în Bucovina — ceea ce nu 
prea crede —, ne va vizita numaidecât. N-am putut sta 
mult cu el, căci vroiam să intru în sală; mi-a dat şi mie un 
bilet în lojă — căci el distribuie biletele de intrare — şi aşa 
am intrat. În momentul acela, vorbea Dunajewski, tinea 
acel discurs prin care vrea să-l înveţe logica pe 
Rochbauer — polonezul ăsta meschin! L-am văzut pe 


257 


bătrânul Smoltka, care e alb de tot, pe Taafe, condu- 
cătorul Austriei, pe Ziemalkowscki, tot un poleac din 
ăştia, pretentios şi epuizat, pe Conrad, Pino, Herest, 
Skena, Clam-Martinitz, Meznik, Lienbacher, pe principii 
Liechtenstein, pe Raab, di Pauli, Jaworschi, Dr. Magg, 
cel care a ţinut acel discurs minunat contra lui Duma- 
jewski, etc. etc. etc., şi pe oamenii noştri. Numai Stârcea 
şi Tomaşciuc stau în partea stângă, ceilalţi erau în partea 
dreaptă. 


Astfel, am avut ocazia să văd viaţa parlamentară. 
În sală, nu este linişte prea mare. Şi, când vorbeşte unul 
prea încet, toți ies din bănci şi se îndreaptă spre vorbitor, 
să-l audă. Îndată ce începe unul să vorbească, aleargă 
spre el stenografii, care se schimbă din 5 în 5 minute, iar 
un servitor îi pune în fata 2 pahare de apă, spre întărire. 
Când vorbeşte unul de dreapta, ies afară cei din stânga, 
rămân numai câţiva, care trebuie să-i riposteze — şi 
invers. După discursul lui Magg, noi, de la galerie, am 
aplaudat cât am putut; atunci, Swolski a ameninţat că 
evacuăm galeriile. Noi ne-am gândit însă: „Poţi să nu... 
salvezi onoarea de domn”. 


Meznik a vorbit foarte prost nemteste. Rapoartele 
sunt cu totul altfel de cum se vorbeşte de fapt. El a spus, 
de exemplu, „der” Centralkommssion (Comisia centrală), 
în loc de „die” şi „das” Verwaltung (administraţia), în loc 
de „die”, şi a făcut 5-6 greşeli în fiecare frază, aşa un 
„boem suspect”. Eu am rămas până la sfârşitul şedinţei, 
până la 5 şi jumătate (de la 11), am uitat de mâncare şi de 
toate. Este foarte interesant. 


258 


Cum îşi mai sar ăştia reciproc din sărite şi actio- 
nează în acest fel pentru binele poporului! 


Dar să şti că mă doare mâna de atâta scris. Tre- 
buie să închei curând. Azi, e o vreme foarte închisă. 
Plouă şi e frig. Morariu n-a plecat încă, pleacă abia în 
cursul săptămânii acesteia. Am primit o scrisoare de la 
Nastasi, din Braşov, în care îmi scrie că, la toamnă, se 
eliberează un post de profesor la liceul lor pentru ger- 
mană şi istorie şi eu să-l cer, că-l primesc sigur, deoarece 
pot preda şi muzica. N-ar fi rău, nu-i aşa? 


În „Familia”, ar fi apărut, am auzit, o recenzie 
grozavă despre „Candidatul Linte” al meu; oamenii sunt 
extaziati şi mă ridică în al 7-lea cer! N-am citit-o, pentru 
că nu mă întâlnesc, aici, cu cei ce o au. 


De ce să-ţi scriu cât costă zaharnita şi lingurita? 
Prea vrei să ştii toate! Povestea cu Gorgonii — să-ţi spun 
drept — mă lasă rece. Nu-i deloc frumos din partea lor. 
Desigur, că n-o să-i scriu Berthei. Numai dacă Bertha ar 
avea, într-adevăr, simpatie şi dragoste pentru mine, mi-ar 
părea rău de biata fată. Dar ce pot să fac mai mult decât 
am făcut? Dacă sunt atât de absurzi, să persiste în 
incapatanarea lor, nu trebuie şi eu să fiu atât de prost să- 
mi pun toată viata şi existenţa în joc. Dar, de durut, ma 
doare, tare mă doare! Aş vrea să ştiu dacă Bertha o să-mi 
scrie. Cred că n-are să-mi scrie, ci poate va căuta o ocazie 
să vorbească cu tine. 


Povestea cu Ervineasca m-a surprins, desigur, dar 
nu prea mult. Am felicitat-o. 


259 


Cu Fritz, nu m-am întâlnit deloc. Am auzit, că a 
plecat acasă, acum câteva zile, deoarece acum sunt va- 
cante. 


Săracul Stefan! Îmi pare rău de el, bietul băiat, şi 
de biata fetiță, Laura, încă şi mai mult. Nu m-am văzut cu 
părinţii ei, deoarece Ştefan nu mi-a trimis adresa lor. 


Deci, România a devenit regat! Mi-au dat lacri- 
mile, când am citit gazeta, azi. Şi nunta Kornprintului 
este, totuşi, în Mai — şi tu, totuşi, nu vii la Viena? Pentru 
cei câţiva florini? Crezi că dezastrul va fi mai mare, dacă 
vei cheltui vreo 70-80 florini. Nu, Maria, ai să regreti 
veşnic; aşa-ceva se întâlneşte numai o dată şi, din cauza 
asta, n-ai să te nenorocesti; şi-ţi rămâne o amintire pe 
toată viaţa! O raţională folosire a unei călătorii la Viena 
face, după părerea mea, cât 2-3 ani într-o staţiune 
balneară, asta are s-o recunoască oricine. Şi o ocazie atât 


Onciul a ieşit, de 2 săptămâni, din spital şi pleacă 
acasă, în Bucovina. El este foarte slăbit. 


Partitura ţi-o voi trimite, împreună cu rufele, data 
viitoare. Chestiile de notariat au şi fost expediate. Cu Jozi 
şi Gyula nu m-am văzut de mult. Ei locuiesc foarte 
departe de mine. Pe cât sc pare, Gyula intenţionează s-o 
ia pe Maria la el şi să ducă gospodărie comună. O iubeşte 
prea mult ca s-o poată lăsa. 


260 


Tu, ce drăguță e scrisoarea Knipper-ei ! Ar trebui 
pusă în ramă! Sâmbătă, merg poate la „Heurigen Ball” al 
Societăţii Albrecht Durer. Nu ştiu, însă, sigur. Şi, acum, 
cu bine! Tatii îi sărut mâinile de 100 de ori. 


Pe tine te sărut şi, în speranţa că, de data aceasta, 
nu vei avea nici un motiv să te plângi că scriu prea puţin 
detailat, rămân al tău frate sincer. 

Ciprian. 


De ce scrii adresa atât de împrăştiat pe plic? Uite 
aşa : Stim domn / C. G. Porumbescu / Viena / VI. 
Gumpendorferstrasse nr. 69 parter, uşa 2. Salutări şi lui... 
Korvin”. 


„Viena, 3 Mai 1881 


Scumpă Marica! 


Am primit aşa-zisele „resturi neglijabile de la 
masa de Paşti” şi, multumindu-ti din inimă pentru ele, ai 
să mă înţelegi că mie nu mi-au făcut impresia că ar fi 
luate drept „resturi neglijabile”. Eu, Epaminonda şi 
Josefine ne-am lins degetele după ele şi am lăudat, după 
merit, arta ta de a coace. Nici cei 50 de creitari nu m-au 
lăsat rece; tocmai eram gata să plec în Prater — era doar 1 
Mai şi o zi splendidă — şi mie îmi lipseau exact 50 de 
creițari! 


261 


„Vei fi citit, în foiletonul din „Tagblatt”, sub titlul 
„Mai auriu”, cum a decurs plimbarea în Prater. O mare 
de oameni, trăsuri nenumărate se perindau, pe chei, în sus 
gi în jos; toate restaurantele, cafenelele erau pline şi era o 
zăpăceală, o gălăgie ca la război. 


Eu am fost într-o societate foarte veselă şi, după 
ce am făcut, în mod obligatoriu, pe „gură cască”, adică 
m-am uitat la diversele trăsuri, printre care cea cu 
împărăteasa, Gisela, cu prințul moştenitor, diverşi arhi- 
duci etc., ne-am aşezat, la „Romacher”, la o masă pe care 
am cucerit-o cu greu şi am băut bere. 


Pe Adolf Fanta l-am zărit de departe, dar, din 
cauza înghesuielii, n-am putut vorbi cu el. Apoi, am mers 
în ,,Wurstelprater” şi am participat la toate năzbâtiile, 
adică am tras la ţintă (cu puşca de salon), ne-am dat cu 
căluşeii, noi golani bătrâni — inchipuieste-ti-1 pe lunganul 
tău de frate şezând aşa, pe o cămilă —, apoi am mers la 
hipodrom — un fel de circ, unde, pentru 20 creitari, te poţi 
lăsa scuturat, timp de 5 minute, de o martoaga vie; trânta 
pe jos este gratuită. Vei înţelege uşor că aceasta s-a 
întâmplat chiar unora dintre noi, după ce atât de greu se 
poate ajunge în situația de a călări astfel de armăsari 
nobili. Cât timp este, încă, comanda „la pas”, este unul 
care comandă şi gloabele ascultă — mai treacă-meargă, 
dar, când se comandă „trap”, ajungi din ce în ce într-o 
situaţie mai critică, te apuci, cu frică de moarte, de orice, 
numai de şea şi de frâu nu şi ajungi, adesea, chiar şi în 
genunchi pe spatele calului — ceea ce are, fără îndoială, ca 
urmare o inevitabilă tumbă. Eu, din fericire, m-am ţinut 


262 


destul de bine, am pierdut însă frâul, scările şi şeaua şi 
am ajuns pe gâtul armăsarului! Le-aş fi mai dat 20 
creitari, să mă lase să cobor, şi am mulțumit tuturor 
sfinților, când m-am văzut iar cu picioarele pe pământ. 
Unul din noi a atins, cu armăsarul lui, o nobilă maghiară, 
care făcea pe nobila cu cei 20 creitari ai ei şi care şedea 
în şea ca o prinţesă; deoarece el, în frica lui de moarte, n- 
a putut să-şi ţină calul în frâu, s-a ciocnit prea putin 
delicat de focoasa fiică a Pustei, care i-a aruncat un furios 
„basamac teremtete” în obraz; el, însă, căzând, a mai avut 
timp să-i spună: „E! Pupaţi-mă...” — iti închipui situatia!, 
etc. 


Ne-am aşezat, apoi, într-un tramvai ticsit de lume 
— în care, cu aceşti vienezi veseli, n-a lipsit voioşia — şi 
am plecat acasă. 


Vineri, am fost la Cyprienne, s-o văd pe Nie- 
mann, şi erau să mă strivească. 


Azi, am primit hainele cele noi, care-mi stau des- 
tul de bine şi, mâine, plec, dacă vremea-i tot aşa de bună, 
la Greifenstein, cu vaporul. 


Azi, am primit ultima ta scrisoare, însă am căutat- 
o zadarnic pe cea de la Lola. 


La o majorare a stipendiului meu nici nu mă 
gândesc, dacă aş putea, aş restitui cu plăcere şi pe cel pe 
care-l am, deoarece şi aşa nu am intenţia să rămân în 
Bucovina. 


263 


Pregătirile pentru primirea Ştefaniei sunt colosale 
— nu mai ştiu dacă un muritor de rând ca mine va putea să 
vadă ceva, deoarece se vor posta milioane de oameni. 


Iti trimit, acum, rufele şi cartea de note, pe care 
poţi s-o păstrezi. Trimite-mi-le curând, cu pălăria de paie 
şi câteva gulere. Tatii îi sărut mâinile de multe ori. Pe 
tine şi pe doamna Laura vă salut cu drag, al tău frate 


Ciprian”. 


„Viena, 23 iunie 1881 


Scumpul meu părinte! 


Plin de tristeţe şi supărare, Vă scriu epistola 
aceasta. Am primit 4 florini şi 3 epistole pline de ştiri 
supărăcioase şi adânc întristătoare. Ce să mai zic? Pe 
vorba lui Wurizel n-aş pune mult preţ, nccunoscându-l ca 
medic de autoritate. Destul că atâta e fără îndoială, că 
bietul Ştefan are necesitate de o cură radicală şi foarte 
urgentă. Pe cât cunosc eu constituţia lui şi pe cât am 
putut cunoaşte progresul morbului său, pe timpul 
petrecerii mele acasă, sunt de părere că Ştefan, după un 
scurt timp retragere şi odihnă, cu puţin ajutor medical, se 
va restaura cât mai bine. Nu înţeleg, însă, de ce chiar la 
Solca, ca şi când Stupca n-ar fi tot atât de bună. 


264 


Au fost alții mai bolnavi de piept — exemple 
nenumărate — şi s-au însănătoşit, şi nu cu constituția 
normală şi fermă a lui Ştefan. 


Eu am cea mai mare speranţă că, în scurt timp, se 
va îndrepta. Ce-i cu Marica? E lucru pocit şi nu ştiu, într- 
adevăr, ce să mai zic... 

Vă rog, numaidecât, şi, după însănătoşirea 
Marichii, o rog şi pe dânsa, să-mi scrieţi regulat despre 
toată starea de acasă. 

Eu singur nu cred că voi pleca acasă, din multe şi 
prea multe cauze, deci cu atâta mai mult aş dori a mă 


ţineţi despre toate la curent. 


Multumindu-va pentru paralele trimise, vă sărut 
mâinile, al D-tale devotat fiu. 


Cyprian”. 


„Viena, 23. VI. 1881 


Scumpa surioara! 


Eşti bolnavă, fetito? De ce? Te-ai uitat prea adânc 
în ochişorii florilor sau în buclişoarele de aur ale stelelor? 
Poate-i nevoie de ceva descântec cu cărbuni. O, te rog, 


265 


scrie-mi cât mai adesea, deoarece sunt, aici, în cea mai 
penibilă neliniste. Am fost, de curând, la clinica 
profesorului Dr. Bamberg şi, acolo, a fost o fată cu exact 
aceleaşi pete pe spate şi piept ca tine. 


Acestea nu sunt pete de la ficat. 


Absolut greşit! Petele se cheamă herpes 
(Pytiriazis versicolor) şi sunt absolut inofensive. Se 
tratează cu „Sapo viridis”, zilnic (timp de 6-7 zile), se 
săpuneşte, dimineaţa şi seara, fără însă să se spele — abia 
după 8-9 zile. 


Însănătoşeşte-te tu şi Ştefan cât mai curând şi 
scrieti-mi cat mai degrabă. Te sărută de 1.000 d3 ori al 
tău 

Ciprian. 

Domnişoarei Laura, cele mai cordiale salutări şi 


să nu se supere prea mult din cauza lui Ştefan, se va face 
bine în cel mai scurt timp”. 


Carte poştală: 


„Adresa mea nouă este / VIII Albertgasse nr.13. I. 
Stok.12. 


Unde am locuit până acum, a fost foarte umed şi 


plin de ploşniţe, şi eram necesitat, având cu doamna de 
casă ceartă, pentru necuratenie ce o tine in casa mea şi 


266 


pentru defectuosul serviciu, am părăsi cabinetul, îmi 
venise foarte greu, chiar acum, ne-având parale. 


Acuma locuiesc foarte bine, dar mai scump 10 
florini pe lună. 
Cyprian”. 


267 


Planul meu de viitor este deja stabilit 


„Scumpul meu părinte! 


Puţine să mai adaog şi eu (la scrisoarea trimisă de 
Mărioara, Laura şi Stefan, care au vizitat Viena). M-am 
bucurat foarte mult văzând că vin ai noştri cu toţii, de 
care n-am ştiut că vor veni. 


Eu, cu DI Hartl, i-am întâmpinat la gară şi Ştefan, 
cu Marica, a tras la mine, unde se află foarte bine, având 
toată comoditatea şi serviciul cel mai necesar de la 
bătrâna gazda mea. Petrecem la un loc, privim ce este de 
văzut, că mult nu-i, fiind teatrele toate închise. 


Schonbrunul şi vilegeaturile din împrejurime le 
vom mai vedea, cu Marica, şi, apoi, suntem gata. Ştefan, 
mâine, pleacă la Gleichenberg. Kandros, asistentul prim 
al lui Bamberger şi cel mai renumit doctor de piept, mi-a 
spus că boala lui Stefan nu e atât de periculoasă. Plă- 
mânul stâng, în capătul de sus, e atacat şi e foarte potrivit 
a-l trimite pe Ştefan la Gleichenberg, ca de cu timpuriu să 
se poată evita pericolul unei tuberculoze. I-a dat adresa 
unui medic în Gleichenberg şi i-a spus că, dacă se va în- 
toarce îndărăt, să vie iarăşi la el, ca să-i dea ordinatiunile 
următoare. Eu pe Ştefan nu-l pot însoţi la Gleichenberg, 


268 


neavând parale şi neputând, de altă parte, s-o las pe Mari- 
ca singură, aice. 


Marica, fiind, odată, la Viena şi spezând atâţia 
bani, cred că trebuie să intrebuinteze timpul să vadă cat 
se va putea. Eu n-o pot petrece sub nici o conditiune, 
neputând, înainte de 15 august, să mă urnesc de aice. Dra 
Laura o va însoţi, deci, şi îndărăt. 


De mai aveţi, deci, să mai ordonati ceva în privin- 
ta călătoriei Marichii, care observ anume că nu mă costă 
mult, dacă mai rămâne şi mai mult timp aicea, Vă rugăm 
a ne instiinta, în tot cazul, până Miercuri seara”. 


EA 
„Scumpă Mariuta! 


Chiar acum am primit scrisoarea ta (Mărioara a 
plecat, cu Ştefan, la Gleichenberg). Mă bucur nespus de 
mult, că toate s-au petrecut cu bine. Că e frumos, foarte 
frumos, pot să-mi închipui. Toate le scrii, numai adresa 
n-o indici, acolo unde vă veţi muta. Sunt foarte îngrijorat 
în ce priveşte cei 23 florini, pe care vi i-am trimis alal- 
tăieri. Intrebati la poştă, în caz că nu i-ati primit încă. V- 
am scris $i o scrisoare. 


O, Doamne, cat de mult as vrea sa vin la voi, dar, 
dragă soră, eu nu ţi-am scris niciodată acasă, ca să nu ma 
plâng fără rost şi ca să nu prindă tata scrisorile — dar 
trebuie să ţi-o spun că-mi merge mizerabil — sunt bucuros 


269 


să am, în fiecare zi, un gulaş ori o pereche de cârnăciori 
de mâncare. 


Azi n-am nimic! Pe credit nu mai vreau să iau 
nimic, deoarece sunt dator 10 florini. Pe lângă aceasta, 
veşnica mea supărare — şi, totuşi, mă simt mai liber şi mai 
bine decât aş fi, acasă, la străchini pline; acolo, n-aş mai 
putea suporta o zi... 


Cred că v-am scris că am făcut o cerere la 
Sudbahn pentru un bilet cu reducere. Am trimis biletul 
lui Ştefan şi am rugat să-l schimbe şi pe acesta pentru 
unul de jumătate a treia. Poate-l capăt şi atunci vin, 
totuşi, la voi. Pe la Feldbach voi merge, bineînţeles, pe 
jos, până la Gleichenberg. 


I-am scris $i tatii. De altfel — nimic nou. E foarte 
cald, dar asta-noapte a plouat. La Hartl, n-am fost de 
atunci. 


Va salut! Mi-e tare dor de voi. Scrieti-mi adresa 
voastra, iar eu locuiesc la Nr. 13, nu 12. 


Ciprian”. 
x 


„Viena, la 25 Mai 1881 
Prea stimate amice (Epaminonda Bucevschi), 
S-a scurs o vreme îndelungată din ziua când ne- 


am strâns mâinile de rămas bun şi ne-am despărțit, salu- 
tându-ne atât de cordial. D-Ta — pentru a schimba odaita 


270 


intimă de pe Corneliusgasse cu un apartament supra- 
încărcat de lambriuri de tei la Cernăuţi, eu — pentru a mă 
întoarce la notele mele muzicale şi a continua monotonia 
silnică obişnuită, cu mai multe sau mai puţine schimbări. 


Au trecut aproape două luni — şi eu am promis să 
scriu — şi nu am scris. E o neglijenţă din partea mea şi, 
dacă ai fi în apropierea mea, ar trebui să mă aştept la un 
perdaf cum se cade. Dar eu am încredere în bunătatea şi 
indulgenta d-Tale, mai ales când te mai şi asigur, pe dea- 
supra, că n-a trecut o singură zi, în acest interval, să nu 
mă fi gândit la d-Ta cu toată sinceritatea, cu o prietenie 
trainică şi cu mulțumire, şi sunt pe deplin convins că mă 
vei ierta. 


Dra Josefina m-a ţinut la curent, atât în privinţa d- 
Tale, cât şi cu toate cele ce se întâmplă în jurul d-Tale. 
Ştiu că ai mult, foarte mult de lucru şi regret, în tăcere, că 
i-am dat scrisorii o extindere aşa de mare că şi cetirea ei 
iti va răpi o bună parte din pretiosul d-Tale timp. Dar 
acum n-am altceva de facut. Facand abstractie de faptul 
că eu scriu cu plăcere scrisori şi că scriu mai cu plăcere 
decât vorbesc, mai intervine, pe lângă aceasta, şi o 
anumită nevoie să-mi descarc tot sufletul fata de acela pe 
care nu l-am văzut de multă vreme şi cu care nu am stat 
de mult în legătură, ca să-i comunic un noian de ştiri şi 
să-mi răcoresc, astfel, inima ce mă apasă. Vei râde dacă 
iti scriu că mă plictisesc şi nu mă simt bine din pricina d- 
Tale. La început, mi-a fost destul de greu să mă duc la 
Josefina; că plângea şi eu trebuia s-o mângâi. Dumnezeu 
mi-e martor că eu însumi aveam nevoie de mângâiere şi, 
de multe ori, a trebuit să mă furişez în umbra perdelei 


271 


pentru a ascunde lacrimile mele: mă jenam, chiar la 
început, să merg la atelierul d-Tale — mă îngrozeam, ca şi 
atunci când trebuie să treci pe lângă un loc iubit, unde i s- 
a întâmplat cuiva o nenorocire. Şi când, totuşi, m-am dus 
la ea, am râs eu însumi de timiditatea mea. Nu mai era 
acea odaita dragă, intimă, unde mă obisnuisem să te vad 
pe d-Ta, între tablourile d-Tale favorite, şi, de pe pareti, 
mă priveau cu ochi de gheaţă toate figurile acelea, ca şi 
când s-ar fi mâniat de îndrăzneala mea, că m-aş fi furişat 
acolo ca un criminal. Odaia mi se părea pustie şi goală; a 
trebuit să plec de acolo şi nu m-am mai urcat sus multă 
vreme. Se petrece ceva curios în inima omenească. S-ar 
crede că, din cauza atâtor neplăceri de natură diferită, de 
supărări şi de grijile cele mai apăsătoare, inima ar trebui 
să devină insensibilă şi tare ca o fosilă pietrificată, dar se 
întâmplă tocmai contrariul. Cu cât mai mult îmbătrâneşti, 
cu atât mai mult se înmoaie nesocotita de ea, şi acum îmi 
pot explica de ce cad bătrânii în doaga copilăriei. Inima 
lor revine la starea normală, originală, a copilăriei şi, de 
aceea, se face atât de blânda şi aşa de bună. În special, se 
referă aceasta la noi, adică la d-Ta şi la mine, căci noi 
suntem — după cum se spune în viata de toate zilele — 
nişte sentimentali şi adeseori au făcut asupra noastră o 
deosebită impresie lucruri care altora li se par cu totul 
indiferente. 


De când nu ne-am mai văzut, ca să ne spunem 
reciproc durerile, fapt care, spus în trecere, ne-a uşurat 
viata în mod considerabil, nu s-a prea schimbat aproape 
nimic, cu excepţia păruielii primite de nemți de la cehi. A 
propos, în ce priveşte pe cehi, am făcut, într-un ceas de 


272 


indispozitie, un cuplet şi mai indispunător, din care îţi re- 
dau o strofa: 


„De curând, a avut loc la Praga cam mult scandal 
Şi pretutindeni se înjură pe ceheşte 

Că acea cometă, care se vede pe cer, 

Nu ştia deloc ceheste. 

Iar micul Wenzel, înfuriat de tot, 

Loveste cât poate de tare în nemți, 

Fiindcă o stea, care nu ştia să îndruge ceheşte, 
Nu poate fi cometă”. 


Asupra mea nu a lăsat nici o urmă acea cometă 
prevestitoare de nenorociri, în afară de faptul că, din 
pricina ei şi pentru a o vedea mai bine, am stat, odată, 
treaz, la 12 noaptea, şi a trebuit să plătesc portarului 
cuvenita taxă ca să-mi deschidă poarta. Cu aceasta te 
alegi de la comete. Dacă domnii astronomi ar escamota, 
zilnic, câte o cometă, ar trebui să sărăceşti în curând din 
cauza acestor lucruri cu coadă. Dar cine să se mai 
intereseze de cozi străine, avem de ajuns de lucru cu ale 
noastre proprii. Şi, deoarece am ajuns la ceea ce mă 
doare pe mine, vreau să-ţi raportez iarăşi despre mine. 


Scurtă vreme după plecarea d-Tale, au venit ceva 
parale din Transilvania şi m-am folosit, din vreme, de 
acest eveniment pentru a plăti anticipat câteva lecţii la 
papa Krenn, care a avut şi amabilitatea să-mi promită să 
cânt în corul bisericii Arh. Michail şi să-mi dea 
îndrumările necesare, când studiam unele piese muzicale, 
relativ la compoziţie şi dirijat. Am avut şi norocul să fac 
pe dirijorul la o asociaţie muzicală de aici, se înţelege, în 


273 


mod onorific — ceea ce mi-a fost de marc folos. Înveţi, cu 
ocazia asta, lucruri pe care nu le găseşti în cărți şi de care 
ai atâta nevoie în viata practică. Mi-am schimbat 
locuinţa, la 1 iulie, deoarece nu mai puteam sta în gaura 
aceea puturoasă şi umedă, care era tot ce vrei, numai 
„garsonieră mobilată” nu. 


Cu Josefina şi Theresa, am făcut, adeseori, ex- 
cursii, după cum trebuie să-ţi fi comunicat Josefina. 
Theresa este destul de cuminte şi drăguță, eu mă întâl- 
nesc aproape zilnic cu ea, deoarece locuim în imediata 
apropiere. 


Ea întreabă, totdeauna, de d-Ta şi îmi face mereu 
reproşuri de ce nu scriu. Actualmente, e sănătoasă, dar a 
bolit mult şi arată cam trasă la fata. Am avut, pentru 
câteva zile, pe fraţii mei ca musafiri. Ştefan a trebuit să 
plece la Gleichenberg, din cauza plămânilor, şi soră-mea 
l-a acompaniat până acolo. Acum îi merge mai bine 
fratelui şi ei nu găsesc destule cuvinte de laudă pentru a 
descrie încântătoarea regiune din jurul Gleichenbergului. 


Către 15 august, ar trebui să termine cura şi, apoi, 
plecăm cu toţii acasă. 


De la tata am ştiri destul de multumitoare. El a 
fost avansat, în ultimul timp, dar numai onorific. L-au 
făcut ierarh şi i-au dat brâu roşu. 


Planul meu de viitor este deja stabilit. Mă duc, la 


toamnă, la Braşov şi voi învăţa pe oamenii de acolo să 
cânte. De-mi va merge bine nu ştiu, dar, în orice caz, mai 


274 


bine ca la Viena... Şi, dacă îmi va merge prost, le pot 
spune orişicând un drăgălaş ,,Adio!” şi să-mi caut, în alta 
parte, o bucăţică de pâine. M-am ales, însă, cu un lucru, 
cu foarte multă experienţă, care mă va ajuta să trec, în 
orice ocazie, cu multă uşurinţă peste orice fel de greutăți. 
Obligatiile mele profesionale nu-mi vor da mult de lucru 
şi cel ce n-are glas nu are voie să cânte şi, dacă nu sc vor 
supune, îi dau naibii. Dar condiţiile sociale îmi vor da 
mult de lucru, după cum suni informat, deoarece, acolo, 
au mare influență o clasă de oameni pe care îi voi uri 
până la moarte. Apoi, sunt nişte brânzari, care s-au ridicat 
subit mai sus şi îşi vâră pretutindeni botul şi terfelesc 
totul cu aroganta lor impertinentă. $i, totuşi, sunt şi 
doamnele cu care, din păcate, voi avea de-a face la 
asociaţia corală şi în corul bisericesc. Vom vedea. 


Pe aici, sunt puţine lucruri noi. E cald, de te 
sufoci. O secetă groaznică, în aer şi în buzunare. Se 
lucrează de zor la mărirea Kunstlerhaus-ului, dar, în 
interior, cred că s-a mărit prea puţin. Acum, trec la partea 
finală a sarcinii mele şi, totuşi, să atac cu toată vigoarea, 
oricât de delicat ar fi, pentru a putea produce acel efect pe 
care îl aştept cu atâta dor şi care trebuie să aibă tocmai 
succesul scontat, dacă nu se întâmplă vreo minune. Deja, 
din chitantele anexate, vei fi dedus, prea stimate amice, 
că e vorba de bani. În timp ce citeai scrisoarea, trebuie 
să-ţi fi spus în mintea d-Tale: „Acum, acum, dau de 
punctul nevralgic”. Şi iată-l! Dumnezeu ştie cât de greu 
îmi vine să o spun, dar trebuie. 


Eu mă adresez, când îmi merge prost, totdeauna, 
la d-Ta, ca de obicei, şi am avut, totdeauna, norocul şi 


275 


mângâierea să plec de la d-Ta liniştit. D-ta ştii că îmi 
merge prost, d-Ta puteai să ştii că mi-a mers şi mai 
departe prost, adeseori până la deprimare, dar trebuie să 
trăieşti, să termini ce ai început. N-am multe datorii, dar 
prea multe pentru a le putea plăti, în condiţiile de astăzi. 
Am datorii la restaurant, pentru masa zilnică luată, 
începând de la 25 Iunie. Cei 25 florini ai mei mi-au ajuns 
numai bine pentru locuinţă şi pentru Krenn. Dar păcatele 
vechi, acelea sunt greu de îndreptat. Înţeleg, prin aceasta, 
bonurile de la Muntele de Pietate, vai, acelea mă sufocă. 
S-a dus totul la evrei, haina, pantalonii, ceasul inelul etc., 
nespus de multe obiecte, pe care trebuie să le scot, acum. 


Prea onorate şi scumpe domn Bucevschi, ajută- 
mă! Prin amabila d-Tale intervenţie, aş putea să capăt 
uşor, chiar acum, banii pe chitantele pe septembrie şi 
octombrie, care trebuiesc numai timbrate şi ordonantate 
de episcop. Cu câtă plăcere aş da 5-6 florini procente 
pentru lucrul acesta! Sau poate eşti d-Ta aşa de bun să-mi 
avansezi aceşti bani şi, apoi, să-i primeşti, după ce îi va 
încasa Zawadowski de la Casieria Statului. Sunt bani 
siguri şi numai nenorocirea că trebuie să aştept două luni 
face ca afacerea să fie atât de putin atrăgătoare. Cât ti-as 
fi d-Tale de multumitor, dacă mi-ai putea scoate aceşti 
bani, zău! Că nu mai ştiu cum să-mi mai pot ajuta şi sunt 
complect disperat! Nu mai pot avea măcar pentru spesele 
de călătorie vreo pretenţie de la tata, deoarece, acuma, are 
atât de mari cheltuieli cu fratele şi sora mea. Te rog, te 
rog mult, fă ceva pentru mine. Ai fost, totdeauna, aşa de 
bun cu mine şi te rog să fii şi acum. Te rog să ai 
amabilitatea să predai chitanta pentru luna August, chiar 
acuma, lui Zawodowski şi să-mi trimiti, deodată, atât 


276 


banii aceştia, cât şi cei pe care îi vei realiza d-Ta. Pot să 
am vreo speranță? Te rog să ai bunăvoința de a-mi 
expedia, neîntârziat, o carte poştală, ca să pot scăpa, cât 
mai curând, de nesiguranța asta chinuitoare. 


Am încredere în încercata D-Tale bunătate şi în 
simţul d-Tale de binefacere, am încredere şi mă bazez, cu 
toată puterea, pe prietenia d-Tale. Sunt în aşteptarea unui 
răspuns favorabil, cât se poate de curând, te salut din 
toată inima şi rămân al d-Tale obligat şi devotat, cu toată 
sinceritatea. 


C. Porumbescu”. 


„Viena, 29 Iulie 1881 


Scumpă Marica! 


În sfârşit, o scrisoare din care se poate deduce, 
oarecum, ce-i la Gleichenberg şi ce faceţi acolo. Ceea ce 
am scris în ultima mea scrisoare, în mod batjocoritor, 
cum zici tu, — nu trebuie deloc să-mi reproşezi. Vezi că a 
fost un mijloc excelent să obţin de la tine — şi asta am 
vrut — anume o scrisoare amănunțită. Desigur că 
scrisoarea conţine, mai ales, o parte sumbră, anume 
starea sănătăţii lui Ştefan; dar, la începutul tratamentelor, 
este totdeauna aşa, abia mai târziu se clarifică şi se aşează 
toate — zic şi sper eu. 


277 


Oricât de frumos ar fi la voi, tot nu vă pot vizita. 
Vezi! Reducerea acordată de „Sudbahn” a trebuit să mai 
plătesc drept amendă porto dublu, ca şi pentru această 
scrisoare, căci, ţi-o spun de la început, nu-i pun mărci, ca 
să ajungă cu atât mai sigur... 


Nici acasă nu pot pleca, din mai multe motive 
întemeiate: 1) nici eu, nici tata n-avem bani, 2) nu pot 
obține, acum, deoarece au început vacantele, nici o 
reducere, iar acelea care erau destinate lui Ştefan au fost 
utilitate de altul, 3) în caz că eu aş pleca, n-aş putea 
rămâne decât 2 săptămâni acasă, deoarece trebuie să plec, 
la 1 septembrie, la Braşov, deci să fac o călătorie tot atât 
de costisitoare. Ar fi rentabil oare, să azvarl, aşa, 50-60 
florini pentru 2 săptămâni? Aşa, plec de aici direct la 
Braşov şi mă va costa mai puţin, deoarece, de la Stupca, 
ar trebui să plec prin România — alt drum nu este. 


Recunosti, deci, că nici nu pot gândi să plec 
acasă. In privinţa asta, am şi scris tatii. 


Tata mi-a scris ca Pakorny să-ţi trimită fotogra- 
fiile prin ramburs. Am fost, alaltăieri, acolo şi m-am uitat 
la grupul nostru şi la portretele cabinet ale lui Ştefan. 
Ştefan a ieşit foarte bine, atât singur, cât în grup. Noi 
amândoi, dacă în realitate am fi aşa, ar trebui să mai 
facem foarte multe cuceriri; căci tu eşti drăgălaşă, tânără 
şi frumoasă ca o fetişcană de 17 ani, iar eu — ca şi cum 
abia acum aş fi terminat liceul, cu o gurita mică şi draga- 
laşă, numai s-o saruti. 


278 


Na, ce să mai zic, ce mai poţi pati la bătrâneţe! 
Pakorny a expediat fotografiile chiar în aceeaşi zi. Tata 
are să aibă o bucurie nebunească de copiii lui. 


In caz de comenzi ulterioare ale grupului, costă, o 
bucată, 1 florin. 


Nu înţeleg capriciul tău să obţii, numaidecât, 
rochia de catifea. Probabil, acolo, oamenii nu sunt în 
toate minţile, de poartă, la promenadă, rochii de catifea; 
Şi, în caz că le poartă, totuşi, atunci desigur sunt altfel 
lucrate ca a ta, cu trenă lungă — asta e numai in salon. 
Lasă-mă să-ţi spun, nu purta rochia de catifea. De altfel, 
cum să ţi-o trimit? N-am cutie potrivită şi s-ar boti toată. 
Însă, dacă tii neapărat s-o ai, scrie-mi şi o să ţi-o trimit. 


La 4 ori 5 august, voi face, cu un coleg, o excursie 
în Alpii Austrieci, până în Salzkammergut, pe o săp- 
tămână. 


În caz că nu ajungem atât de departe într-o săp- 
tămână, mergem numai până la Aussee şi, apoi, prin 
„„Gesause”, la Admont şi retour, iar la 13, 14, sunt iar la 
Viena şi, până atunci, se va termina, cred, şi tratamentul 
lui Ştefan şi mă veţi putea găsi, din nou, în Albertgasse. 
Voi expedia cărțile tale poştale. Chiar acum merg la B. 
A. I. Eisenbahn şi la Carl-Bahn. Biletul de tren pentru 
Nortbahn e valabil până la 4 septembrie. 

Încheind, vă salută cu drag fratele vostru 


Cyprian. 


279 


Nu te supăra că n-am francat scrisoarea, însă, zău 
— „nima groşa” (,,Nu-s bani”, în ruteană)”. 


% 


„Viena, la 31 Julie 1881 


Prea scumpul meu amic (Epaminonda Bucevschi), 


Plin de durere şi îngrijorare, iti adresez aceste rân- 
duri. Desigur că ai primit, deja, ultima mea scrisoare şi 
poate că, pe când eu scriu aceste rânduri încă plin de cele 
mai depline speranţe, s-a şi decis nenorocirea mea. 


Numai Dumnezeu ştie cum privesc eu zilele care 
vor să vină, cu atât mai mult cu cât, pe lângă toate 
celelalte, sunt acum şi bolnav, destul de bolnav. De 3 
zile, tuşesc cu sânge şi numai prin bunătatea unui prieten, 
care mi-a obţinut, pe numele lui, un certificat de la 
Asociaţia bolnavilor, sunt atât de fericit de a beneficia de 
tratament medical gratuit şi medicamente gratuite. Îţi 
vine să innebunesti la gândul că, atunci când te urmăreşte 
o nenorocire, ea îşi continuă drumul fără să se mai 
sfârşească. 


Medicul mi-a interzis orice supărare, iritare şi 
grijă, în mod serios. Da, lui îi e uşor să spună asta. El 
spune că mi-a plesnit o arteră la plămâni, nu din cauza 
unui efort organic, ci ca urmare a unor afecțiuni psihice 
ŞI, în special, din cauza unor stări sufleteşti foarte zgudu- 


280 


itoare, care au avut o influență atât de puternică asupra 
mea. 


Eu îl cred, căci el trebuie să ştie, el e doar 
Duchek! 


Îmi spune să mă duc la ţară şi să beau zer. 
Îmi aştept numai fraţii să vină, ca să pot pleca cu 
ei. Intre timp, mă plimb în parcul Schonborn, beau apă de 


Selz. 


Rog, încă odată, din tot sufletul, să nu mă uiţi şi 
să fii aşa de bun să-mi ierti repetatele mele plictiseli. 


Te salut din toată inima 


Bietul şi bolnavul tău 
C. G. Porumbescu”. 


„Viena, în 4 August 1881 


Scumpul meu părinte! 
Înainte de 2 zile, am primit, de la D-Ta, o 
telegramă cu 5 florini. $i, astăzi, o asignatie cu 2 florini 


50. 


Vă mulţumesc din toată inima. 


281 


Mâine, deci, la 4 oare dimineaţa, mă pornesc la 
drum. Nu ştiu cum voi ieşi cu planul meu, ce depinde, 
adică, de întreţinerea termenului reîntoarcerii mele; dar, 
de nu vor interveni împiedicări elementare, precum, de 
exemplu, un morb sau vreun contact neplăcut cu lotri sau 
tâlhari, e planul rutei noastre următorul: 


5 Aug., din Viena, până la Schecarzensee 

6 Aug., până la Gschaid 

7 Aug.," " Murrzsteg 

8 Aug., " " Weichselbaden 

9 (Hoch schwab etc.) pana la Wildelpe 

10 Hieflan, Admont (Stiria) 

11 şi 12, ne întoarcem îndărăt, nu ştiu, însă, pe jos 
sau cu trenul, până la Murzzeschlag, unde mă întâlnesc, 
în 13, cu Marica şi o acompaniez la Viena. 


De voiti, îndată după primirea epistolei acestea, 
să-mi daţi oareşcare ştire necesară şi grabnică, atunci Vă 
rog să-mi telegrafiati la Heiflen (Stiria), unde voi fi în 8 
sau în 10 1. c., dimineaţa, sau la Admont, unde voi fi, în 
aceeaşi zi, seara, însă sub numele de „Golumbiowzki 
poste restante”. 


Eu am documentele necesare spre a mă putea 
legitima, chiar şi în cazul acela dacă poate mi-aţi trimite 
şi ceva parale, de care poate că voi avea trebuinta, în caz 
că să mă duc, de la Admont, cu trenul, la Eisenerz. De 
aice, pe jos, la Leoben, şi, de aice, cu trenul, la Murz- 
zeschlag. În tot cazul, mergând cu trenul sau pe jos, voi 
fi, în 13, în Murzzeschlag, încotro rog a nu-mi mai 


282 


telegrafia, ca să nu pierd timp cu căutarea vreunei epis- 
tole „poste restante”. 


În 14, dimineața, sau 13, noaptea, suntem în Vie- 
na, rămânem 2-3 zile şi plecăm spre Stupca. I-am scris, 
deja, lui Abl. De la stațiunile mai însemnate, vă voi scrie 
despre rezultatele călătoriei mele. 


Sărutându-Vă, în urmă, mâinile, rămân al Dum- 
neavoastră devotat fiu 


Ciprian”. 


283 


In juna-mi extază, 
mă cugetam numai la muzică 


Ciprian Porumbescu concurează la postul de diri- 
ginte al corului bisericii Sf. Nicolae din Scheii Braşovu- 
lui: 


„Prea onorat Comitet! 


Subscrisul, profesor de muzică vocală la şcolile 
centrale greco-ortodoxe române din loc, citind, în 
„Telegraful român”, concursul din 25 oct. 1881, îşi 
permite a cere pentru sine postul de dirigent al corului de 
la biserica cu hramul Sf. Nicolae din suburbia Schei, 
obligându-se el, după putinţa puterilor sale şi amăsurat 
relatiunilor de aice, a crea un cor şi a executa, în toată 
duminica şi sărbătoarea, cu corul, cântările liturgice în 
amintita biserică. 


Atestatele şi documentele mele, care se află, în 
prezent, la preaonorabila Eforie a şcolilor mai sus 
menţionate, vor dovedi, cred, că pe deplin cunosc basul 
general şi că am funcţionat ca dirigente, precum se vede 
aceasta din atestatul Domnului profesor şi organist al 
Curţii Imperiale, Kernn. Adaog numai cât, în decursul 


284 


petrecerii mele în alumnatul seminarial din Cernăuţi, prin 
patru ani, am condus corul metropolitan de acolo. Durere 
că, momentan, nu mă pot legitima despre aceasta cu 
vreun atestat. 


Cât despre ritualul şi cântările bisericeşti române 
greco-ortodoxe, îmi iau voia a prezenta alăturatul atestat. 


Braşov, în 14 Novembre 1881 
Cu deosebit respect 


C.G. Porumbescu 
profesor de muzică vocală 
absolvent de teologie şi filozofie”. 


x 


„Punctele principale pentru fixarea contractului 
între dirigintele corului de la biserica Sf. Nicolae şi 
Comitetul acestei biserici. 


Subsemnatul se obligă a susține corul şi a cânta cu 
el în toate duminicile şi sărbătorile în biserica Sf. Nicolae 


din Schei, la liturghie. 


Corul constă dintr-un număr de inşi corespunzător 
de marc spaţiului bisericii şi poate fi mixt sau bărbătesc. 


Sub sărbători se înțeleg următoarele zile: 


1 Ianuarie 
6 Ianuarie, Botezul Domnului 


285 


30 Ianuarie Sf. Vasile, Grigore şi loan. 

2 Februarie, Întâmpinarea Domnului 

25 Martie, Buna Vestire 

Sfintele Paşti, I-a zi dimineaţa şi după prânz, la vecernie 
şi a 2-a zi 

23 Aprilie, Sf. Gheorghe, 

Înălţarea Domnului, 

Rusaliile I-a şi a II-a zi 

21 Mai, Sfinţii Constantin şi Elena 

24 iunie, Tăierea capului Sf. loan 

29 Iunie, Sfinţii Petru şi Pavel 

20 Iulie, Sf. Ilie 

6 August, Schimbarea la fata 

15 August, Adormirea Maicii Domnului 

14 Septembrie, înălţarea Sfintei Cruci 

14 Octombrie, Sf. Paraschiva 

26 Octombrie Sf. Dimitrie 

8 Noiembrie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril 
21 Noiembrie, Intrarea în biserică 

6 Decembrie, Sf. Nicolae 

25 Decembrie, Naşterea domnului 1-a şi a 2-a zi 


Afară de acestea mai cântă corul: 


La inaugurarea şi la sfârşitul anului şcolar, la fes- 
tivitati extraordinare şi la invitarea din partea Comitetului 
şi a Eforiei. 


La înmormântările persoanelor distinse şi cu me- 
rite deosebite pentru biserică, şcoală şi naţiune, însă tot 
numai la invitarea Comitetului, şi, după putinţă, cu remu- 
nerare. 


286 


Prestatiile acestea din urmă ale corului să nu se 
suprapună cu orele şcolare ale dirijorului şi ale cântăre- 
tilor. 


In urmă mai cântă corul mare şi in Vinerea pati- 
milor. 


Prin liturghie se înţeleg cântările liturgice de la 
„Sfinte Dumnezeule”, până la „Otpust”. 


Aranjamentele şi compoziţiile pentru cor sunt 
proprietatea dirijorului; vreo amestecare în aceasta din 
partea Comitetului poate afla loc numai cu înţelegerea 
lui, adică a dirijorului. 

Salariul anual este de 600 florini v. a. şi se 
plăteşte din partea comitetului în rate lunare anticipative 
a 50 florini. 

Contractul se face pe un an. 

Termenul de abzicere este de trei luni. 

Braşov, în 26 Decemvrie 881 

C. G. Porumbescu 
absolvent de teologie şi filosofie şi 


conservatorul, profesor de muzică 
la şcolile centrale. 


287 


Comisiunea comitetului 
Ioann Petric 

protopop 

C. N. Poppazu”. 


„Braşov, în 9 Faur 1882 


Prea iubitul meu părinte! 


Epistola D-Tale din 4 1. c. m-a întristat foarte 
mult, trebuie să zic că nu mă cugetam nicicând la o astfel 
de tristă stare a sănătății D-Tale şi, dacă şi ştiam că 
suferiti, din când in când, şi cunosc prea bine defectul D- 
Tale, n-aş fi crezut că e deja atât de înaintat şi zdrun- 
cinător. Aceasta e, cu bună seamă, un eveniment care ne 
face pe noi, şi în special pe mine, a cugeta la alte măsuri 
decât cele propuse de mine față de Ştefan, văzând că, pe 
lângă toate, nu vă puteți învoi deloc ca Laura cu Ştefan să 
locuiască cu D-Ta. Fără să mai întreb de detalii, cred şi 
conced, după cum îi cunosc pe Laura şi pe Ştefan, nu 
puteam zice nici da, nici ba, dar credeam că, prin schim- 
barea vieţii lor, prin influenţa D-Talc, s-ar fi schimbat 
poate şi ei. 


In tot cazul, lucrul acesta e o pată neagră în fami- 


lia noastră; să căutăm numai a o atinge, cu precautiune, 
poate că timpul va aduce o schimbare favorabilă. 


288 


Cum puteţi D-Voastră, din Stupca, dispune despre 
lucruri care au să urmeze aici, în Braşov, aşa nu puteam 
eu dispune despre cele din Stupca. Sub astfel de 
împrejurări grave, precum mi le descrieti D-Voastră, se 
înţelege de la sine că Marica, un timp îndelungat nu poate 
rămâne la mine. Deci, cum spuneţi, vie, acuma, apoi 
mergem acasă şi, după feerii, poate iarăşi să vie — sau nu, 
vedea-vom ce progrese va face în aceste 4 luni. Sper, 
însă, că îi vom putea da, aici, acele noţiuni elementare, 
solide, din obiectele trebuincioase pentru viata ei 
următoare, pe a căror bază va putea ea clădi edificiul mai 
departe singură, şezând acasă cu D-Ta şi ocupându-se cu 
studiul. Mai ales cu pianul ne vom ocupa mult, de care, 
în viitor, o să aibă mare trebuinta. 


Conced că morbul D-Tale poate să producă, 
momentan, o catastrofa neprevăzută, dar nu cred că, la 
constituţia D-Tale, la viaţa şi ocupaţia regulată a D-Tale. 
Prin ce să se accelereze înaintarea bolii? Că doară nu vă 
imbuibati cu mâncare şi băutură peste măsură. Nu va 
osteniti prea mult cu funcţiile oficiale ale D-Tale; şi, pe 
lângă acestea, dacă a-ţi mai întrebuința nişte mijloace 
ajutătoare, nu încape îndoiala că boala devine lucru 
secundar. Eu nu voi să Vă mângâi sau poate să Vă 
prescriu ţinuta D-Tale fata de boală — că aceste toate D- 
Ta le ştii mai bine decât mine — dar asta aş voi să zic, că 
la nici o boală nu manifestă pacientul o anxietate mai 
mare decât la aceasta — o boală a inimii, al centrului vieţii 
organice. 


Lăsaţi, deci, scumpul meu părinte, gândurile 
acestea şi, ce e mai principal, priviţi, cât se poate de liber 


289 


şi fără grijă, în viitor şi chiar de Marica trebuie să vă fie 
cea mai mică grijă. Maria e o copilă care e învățată şi cu 
bine, şi cu rău, dar mai mult cu rău, ea e învățată cu 
lucrul şi la muncă nu va pieri; şi, cât mai sunt şi eu, va fi 
şi ea ca în casa şi sub scutul D-Tale. 


Corul meu bisericesc face minuni, pe aici, şi e 
decis deja ca, la anul viitor, să capăt 1.000 florini. 


La şcoală, mai capăt încă 2 ore pe săptămână şi 
100 florini. Aşadar, salariul fix e 1.600 florini. Am 
căpătat, săptămâna trecută, o oră de canto, o doamnă 
tânără, care-mi plăteşte câte 1 florin de oră. Nu ştiu, însă, 
dacă o voi ţine mult, că doamna e cam corpolentă, şi-apoi 
gâfâie la vocalize şi scale ca şi când ar sui un deal. 


Si astfel de dame vreau să brileze cu ceva in 
lume! Dar, pentru aceea, demoazelele mele, din care am, 
acuma 10 — a la bonheur —, îmi fac o bucurie nespusă, 
cântă la vocalize şi solfegii, ca privighetoarele. Şi-mi vin 
înainte cu o dragoste, bună cuviință şi respect, de mă 
jeneaza chiar. Cea mai tânără e de 15 ani — tot fete mari, 
dar, trebuie să mărturisesc, toate de o modestie rară. Se 
întâmplă că, în decursul orei, mai face una-alta vreo 
bazaconie — d-apoi, cu o mică căutătură din parte-mi, le 
face că li se suie sângele până-n vârful urechiuşelor. 


Opereta mea merge, deja, foarte bine. De luni, 
începem probele pe scenă şi, de duminică, acum, în trei 
săptămâni, o reprezentăm. Publicul e deja foarte nerăb- 
dător şi nu mai poate aştepta ziua reprezentaţiei. Interesul 
e atât de mare, încât oameni care, la început, priveau 


290 


întreprinderea mea cu compătimire, râzând de proiectul 
meu, acum manifestă zelul cel mai călduros pentru cauză. 


De o să succeadă bine, o vom da de trei ori. De 
două ori pentru scopuri filantropice, a treia oară în bene- 
ficiul meu. 


I-am scris şi Marichii şi i-am spus că o aştept la 
10 Martie. Am rânduit, deja, toate pentru locuinţă, mobi- 
le etc. 


Vă rog să-mi mai scrieţi, îndeosebi să mă ţineţi la 
curent cu starea sănătăţii D-Tale. Vă sărut mâinile şi ră- 
mân al D-Voastră devotat fiu 

Ciprian. 


Aici, se ventilează chestiunea unui război al Aus- 
triei cu alianţa ruso-română şi redarea Bucovinei şi a unei 
parti din Transilvania la România. Maghiarii fac lucruri 
grozave cu maghiarizarea. Românii sunt foarte iritati şi 


299) 99) 


aşteaptă să vie „moscalii”.”. 


ser 


Brasov. Scoalele Nationale Centrale, in vremea lui Porumbescu 


291 


Publicul era nebun şi aplauda 
de credeam că nu mai sfârşeşte 


„Braşov, februarie 1882. 


Nu ştiu, poate în abundența fericirii mele, de pe 
înălţimea multumirii mele şi a bucuriei mele nespuse în 
care mă aflu eu, de prezent rasfatat fiind — aşa zicând, de 
soartă şi de oameni, poate în momentele acestea splendi- 
de şi lucii nu pot eu să consider, cu acea deplinătate şi 
seriozitate, grijile altora... Eu devin copilăros, norocul 
adese îl face pe om de-şi pierde mintea. 


Îmi aduc aminte că, într-o seară de vară, mergeam 
cu D-Ta, cu caii lui Alexandru Botusan, la Burla şi, pe 
drum, la Comăneşti, se ivise vorba despre mine, despre 
viitorul meu; între altele, spuneati că să sfârşesc teologia 
şi pe urmă o să vadă ce va mai fi. lar eu, în juna-mi ex- 
tază, mă cugetam numai la muzică şi vă spuneam că 
dorinţa mea cea mai fierbinte este de a putea compune, 
odată, o operetă şi să mă văd, oarecând, în mijlocul or- 
chestrei, înaintea scenei, dirijând. 


292 


Ce mi-ai spus D-Ta nu mai ştiu, ştiu că, la Ţurcan, 
am mâncat coltunasi, de care făcuseră prea puţini şi nu 
ajunseseră pentru toți, şi am băut must. 


Şi astăzi, astăzi am ajuns să-mi văd dorinţa împli- 
nită, mi-am văzut visul cu ochii, am avut aplauze frene- 
tice pentru opera mea, am auzit chemând sute de voci, 
pline de entuziasm şi căldură, numele meu, m-am văzut 
ridicat, lăudat, măgulit, laureat. 


Ce să mai zic, ce să mai aştept de la viaţa mea, de 
la viitorul meu? Puteam să am şi să mă aştept la o răs- 
plată a studiilor şi ostenelilor mele, până acum, mai mare 
decât am aflat-o până acum? Numele meu este întemeiat, 
viitorul meu îmi luce în culorile cele mai vii înaintea 
ochilor, mi-am câştigat simpatiile acelor oameni cu cari 
am să trăiesc împreună. Şi poate să fie un câştig mai 
prețuit, mai îmbucurător, decât acesta? 


În prima seară, după reprezentaţie, când mă urcai 
pe scenă spre a mulțumi publicului, încurajat de fetiţele şi 
feciori, care strigau necontenit „Porumbescu!”, îmbătat 
de vuietul din partea publicului şi căzând cortina, îmbră- 
tisat fiind din toate părțile de fete şi flăcăi, care, în mo- 
mentele acestea, îşi uitaseră chiar marginile etichetei şi a 
bunei cuviinte, sărutându-mi chiar şi mâinile, aceste mo- 
mente când toţi, cu lacrimi în ochi, care de care se în- 
trecea să-mi strângă mai tare mâna şi eu stam între dânşii, 
fără de a fi în stare a putea zice barem un cuvânt, cur- 
gandu-mi lacrimile de bucurie peste fata, aceste momente 
vor rămâne neşterse în viata mea. 


293 


Publicul era nebun şi aplauda de credeam că nu 
mai sfârşeşte”. 


1882, aprilie 13/25, Ciprian Porumbescu prezintă 
un raport de activitate a corului bisericesc, cu cereri de 
îmbunătăţire. 


„Onorat Comitet Parohial! 


În anul trecut, s-a publicat concurs din partea ono- 
ratului comitet parohial pentru înfiinţarea şi conducerea 
unui cor bisericesc, precum şi pentru executarea cântă- 
rilor bisericeşti cu un cor instruit. 


Subscrisul, ca profesor de muzică vocală, dorind 
a-mi afla şi terenul de activitate, şi exigenta, am concurat 
la acest post, fără, fireşte, a-mi fi putut face socoteala 
acurată, deoarece nu cunoşteam bine nici forma bisericii 
în care să cânt, nici puterile cu care am să execut cântă- 
rile. 


Acum, fiind orientat în această afacere, iată ce ex- 
perientéa am făcut: biserica fiind foarte lungă şi de tot 
neacustică, se cere să fie corul cât sc poate de mare, cân- 
tările să nu-şi piardă efectul. 


Puterile de care am putut dispune până acum, sin- 


gur le-am recrutat dintre şcolari. Aceştia, însă, n-au voit a 
se aplica, fără să fie plătiţi, aşa că, la începerea corului, 


294 


până astăzi, am fost necesitat a răspunde la 34 de şcolari 
cu 135 florini pentru copierea notelor, 22 florini şi 70 
cruceri, prin urmare 147 florini 70 cruceri. 


Cu toate acestea, de multe ori s-a simţit că corul 
nu este destul de bine înzestrat cu puterile necesare. Zic 
numai de multe ori, deşi, după cum am putut dispune de 
puteri, aceasta a fost regula, însă, în acest timp, bună- 
voința unor privaţi, care dispun de cunoştinţe muzicale, 
m-a scăpat de toate necazurile. 


Acum, aş dori ca valoarea corului să nu depindă 
de bunăvoința unuia sau altuia sau, mai bine zicând, as 
dori să înfiinţez un cor al cărui trunchi, cel putin, să fie 
cât se poate de invariabil şi numai unele puteri să fie 
variabile. 


Ca să pot face aceasta este lipsă: 


a). Să am material crud statornic, din care să-mi 
fac puterile statornice. Aceasta nu se poate altmintrelea, 
decât dacă voi recruta puterile necesare chiar din inima 
poporului. Popor, graţie milei dumnezeieşti, avem destul, 
mi-ar trebui numai sprijinul onoratului Comitet şi al 
onoratului sinod parohial ca să mi-l dea să-l învăţ; în- 
teleg pe junii şi bărbaţii din popor, precum şi soțiile, 
respectiv, fetele lor, înţeleg poporul acestei parohii cum 
este, iară deosebire de gradul de cultură. Cum se fac în 
alte parti coruri de plugari, aşa putem crea şi noi un cor, 
şi încă puternic, din sânul poporului nostru, cu care cred 
că se va împărtăşi cu plăcere, iar biserica s-ar mândri că a 


295 


dat cultură şi poporului celui matur, înființând un cor 
statornic din înşişi fiii săi. 


Aceasta, fireşte nu face de prisos ca să se aplice şi 
unele puteri dintre şcolari, dar înlătură pericolul de a face 
să depindă corul de şcolari, pe care, la sărbători mari, nu- 
i pot ţine în Braşov cu nici un preţ. 


b). E nevoie să dispun de mijloace ca să pot ago- 
nisi puteri bune; să pot procura materialul muzical şi, pe 
lângă aceasta, să mi se plătească şi mie munca şi oste- 
neala într-un mod convenabil. 


Spre scopul celui dintâi, ar trebui ca onoratul co- 
mitet şi onoratul sinod să facă bine a îndemna poporul a 
se înscrie, pentru a fi instruiți pe seama corului. Iar, pen- 
tru scopul al doilea, să facă bine onoratul comitet a reco- 
manda onoratului sinod această afacere şi a cere a se 
pune în buget o sumă de 1.000 florini v.a., din care, cam 
400 florini — pentru puterile ce contribuie în cor; 60 
florini — pentru procurarea de note şi copierea lor; iar 
pentru mine, adică pentru munca şi osteneala mea, ar 
rămâne suma de 540 florini pentru un număr de 350 de 
ore de instrucțiune şi dirijare. 


Crezând eu că expunerea făcută de mine nu e fă- 
cută numai în favorul meu personal, ci şi în binele bise- 
ricii ŞI al poporului care, atât prin numărul, cât şi prin 
starea materială şi intelectuală ce o are, formează una din 
primele comuni din arhidieceza noastră — deci prin 
întreţinerea unui cor corespunzător poziţiei însemnate ce 
o ocupă între celelalte comune, ar contribui foarte mult la 


296 


susținerea şi ridicarea religiozitatii şi a moralității in ge- 
nere. 


Bazat pe cele de mai sus, îmi iau deci voie a mă 
ruga cu toată umilinţa, onoratului comitet să binevoiască 
a lua în considerare cele menţionate de mine şi a le aşter- 
ne sinodului, ce stă a se întruni duminică, în 18/30 Apri- 
lie a. c., cu recomandarea de a primi rugarea mea în toate 
directiunile ei. 


Cu cea mai distinsa stima 
C. G. Porumbescu, 


profesor de muzica şi 
director al corului de la Sf. Nicolae. 


Brasov, 13/25 aprilie 1882”. 


297 


Din toate părțile, 
veneau oameni la mine 


„Braşov, 1 mai 1882 


Prea iubitul meu părinte! 


Afară e o ladă, cu diferite obiecte de ale Marichii, 
şi alte lucruri, precum şi 1 florin; am mai primit, zilele 
acestea, o epistolă de la D-Ta, care ne-a cauzat bucurie 
foarte mare, văzând iarăşi iubita scrisoare a D-Tale, 
precum şi o telegramă, chiar aseară, aflându-ne într-o 
societate, la familia Blebea. Pentru toate, Vă mulţumesc, 
adică Vă mulţumim, şi Vă rog binevoiti a vă informa, din 
ultima epistolă, ce spese am avut până acuma, ce intrate 
au fost şi, în fine, cum stau finanţele noastre comune. Eu 
nu mai pot adăuga nici o pretentiune cât de mica pentru 
Marica, nimic mai mult, luna aceasta, după cele expuse, 
în ultima-Vă epistolă, neştiind eu că, acasă, o să fie 
mizerie atât de mare. 


Astfel, am avut de luptat cu neajunsuri, din 


copilăria noastră dincoace băteam, dincolo crăpa. Dar ce 
să-i faci? Marica, pierzându-şi curajul cu totul, şi-a pro- 


298 


pus să meargă, cât de curând, acasă. Renuntand la multe 
care-şi propusese pentru toaleta de primăvară, s-a mai 
mângâiat, cu toate că nu cred că mângâierea aceasta o să 
dureze mult, spunând ca mereu cum să mai şază şi să mai 
studieze ea aici, dacă ştie că acasă e nevoia cea mai mare. 


Bietul Ştefan ne supără mult. Eu cred că propu- 
nerea mea de astă iarnă, de a-l lua acasă, tot era mai să- 
nătoasă, mai ales acum, că însuţi D-Ta cunoşti, că n-o să 
ne cadă mult greu putinul rest al vieţii sale. De ce să nu 
petreacă el în linişte şi odihnă? 


Observatia D-Tale, fata de vreo supărare ce i-as fi 
cauzat-o lui, îmi este o enigmă. 


Marica ia, acum, 2 ore de clavir pe săptămână, 
face progrese foarte frumoase şi vă sărută, împreună cu 
mine, mâinile. 

Ciprian”. 


„Braşov, 3 iunie 1882 


Prea iubitul meu părinte! 
De 8 zile, deja am părăsit patul şi sunt atât de 


îndreptat, încât nu mai e vorba de convalescenta, ci pur şi 
simplu de sănătate. 


299 


Catarul meu de gât (Kellenkopfkatarh), de care 
am suferit, neputând vorbi 12 zile, împreunat cu tuse şi 
durere în gâtlej, mi-a dat de hac. Era, spre nefericire, un 
timp foarte nefavorabil, aşa încât cura numai foarte încet 
înainta, dar, în fine, cu necontenite inhalatii, am învins şi 
mă aflu pus pe picioare. N-am slăbit deloc, din contra, zic 
oamenii că, de când sunt în Braşov, n-am arătat aşa de 
bine, dar cu toate acestea, mi-am slăbit membranele vocii 
şi plămânii din cauza tusei. Fac, acum, cura de apă de 
Gleichenberg şi, după sfârşitul semestrului (28 iunie st. 
v.), mă duc la Tuşnad (6 ore de aici), unde fac cură de zer 
şi de aer. E ca Gleichenberg, regiune de brădet şi cu apa 
minerală, băi etc., şi foarte frecventat, mai ales de 
românii din România. Am avut spese mari până acum cu 
medicul, spiteria şi o să am încă şi mai mari, dar n-am ce 
face. 


Trebuie, odată, să fac ceva, până nu e prea târziu, 
ca să mă întremez pentru ocupațiile mele multiple şi 
diferite. Nu e vorbă ca pe deplin nu te poţi face bine 
niciodată, dar oameni cu constituţia mea trebuie să 
cârpească necontenit şi-şi cară zilele, colea, ca roata cea 
scartaitoare. 


Îmi era o mângâiere nespusă, pe timpul bolii 
mele, a vedea, în toată ziua, nenumăratele manifestații de 
simpatie ce-mi arătară bravii braşoveni. Din toate părțile, 
veneau oameni la mine, şi damele şi demoazelele, la 
Marica. Alţii, iarăşi, îl apucară pe doctor, întrebând cum 
mă aflu şi trimitandu-mi de toate. Când am ieşit, prima 
oară, în cetate, aflam o satisfacţie deosebită cu urările de 
felicitare ce le primeam de la oameni ce-i întâlneam, iar 


300 


copiii de la şcoală zâmbeau cu toată fata, văzându-mă 
iară între ei. 


Fireşte că nu cântase corul bisericesc trei dumi- 
nici. Anuntand eu, pe sâmbătă, înainte de Rusalii, o pro- 
bă, trimise degrabă preşedintele Eforiei la mine ca nu 
cumva să cânt eu, duminică, la biserică, dacă nu mă aflu 
de tot bine îndreptat. Cântând eu, totuşi, cu corul, în 
Dumineca Rusaliilor, a pretins ca numaidecât luni să nu 
mai cânt. 


Timpul şi acum nu e încă de tot favorabil, mai 
ales ultimele zile au fost foarte reci şi ploioase. Doar n-o 
să rămâie tot anul aşa! 


Alaltăieri, joi, a fost Maialul. Au ieşit toate şco- 
lile, de dimineaţă, cu pompă şi muzică militară şi, pe la 
10, deja a început o ploaie, care a durat până ieri. A 
trebuit ca bietii băieţii, cu publicul, cu profesorii, să se 
întoarcă îndărăt, pe la ora 3. Dar cum s-au întors? Ca 
romanii după lupta de la Teutoburgenwald. 


Bietii studenţi, din care cea mai mare parte erau in 
costume naţionale, numai în cămăşi, alergau, dârdâind cu 
dinţii, ca nişte huhurezi, lipindu-se cămaşa udă de trup; 
profesorii, cu jobenurile şi fracurile plouate, ca nişte căţei 
aruncaţi în apă, iar damele! Vai de ele! Fiecare îmbrăcase 
ce avea mai bun şi când colo — nimic, ba încă pagubă şi 
poate şi boală! Plouase ca din cofă. Soldaţii de la muzică 
veneau scârboşi, parcă din Bosnia. 


301 


În fine, se decise a continua Maialul în sala mare 
a Gimnaziului, într-adevăr, după ce merseră cu toţii pe 
acasă să-şi schimbe toaleta, începu o viaţă veselă şi 
vioaie în sală, parcă n-ar fi fost nimica. Muzica cânta şi 
studenţii şi profesorii dansau pe-ntrecutele, până la ora 9. 
Aşa se sfârşi Maialul. 


Bietii studenţi cei mai mici, care tot anul aşteaptă 
cu nerăbdare Maialul, n-au avut nici o despăgubire, ca cei 
mari. Pentru aceştia, se va face o excursie, într-o după 
amiază. 


Eu şi Marica am avut nas bun şi n-am mers. Fiind 
dimineața cam răcoare, ne-am decis să mergem după 
prânz, pe la 2. Dar nu mai era lipsă. După ce executase 
muzica cu studenţii cântecele compuse de mine, înaintea 
Gimnaziului, merserăm acasă, iar studenții plecară, cu 
„Marşul” din „Crai nou”, in Stejăriş, cu inimile pline de 
bucurie — şi când colo.... 


Marica nu se află prea bine. Cârâie şi ea, parcă are 
cobe, şi, cum mă râdea ea când eram eu bolnav, o necă- 
jesc eu acum, neputând înţelege cum poate un om să tu- 
şească atât de spurcat! Cred, însă, că cu schimbarea vre- 
mii o să se facă bine. 


Nu ştiu ce o să decizi D-Ta în privinţa Mărioarei, 
cât o mai laşi la Braşov şi cât timp crezi D-Ta că va putea 
să-şi câştige cunoştinţele necesare pentru a se putea, mai 
târziu, susţine singură. Mi-am mai spus, odată, părerea în 
privinţa aceasta şi nu e de lipsă s-o repet. Numai atâta voi 
să zic că, mergând eu la Tuşnad şi neputând s-o las sin- 


302 


gură aici, aş lua-o cu mine — se-ntelege, pe spesele mele, 
şi, întorcându-ne de acolo, să ramaie mai departe, conti- 
nuându-şi studiile, sau să meargă acasă. Eu, din parte-mi, 
sunt gata s-o tin la mine, chiar şi fără ajutorul de acasă, 
până la moarte — ba chiar şi cu sacrificiul acela că, spre a 
ne putea susţine amândoi, să renunţ la vreo căsătorie, ca- 
re şi aşa a devenit foarte problematică. 


În anul acesta, pe cât îmi pare de rău, îmi este im- 
posibil a călători în Bucovina, având în vedere boala 
mea, până acum peste 100 florini — speze, şi încă la Tuş- 
nad, altele... Dacă va fi să meargă Marica acasă, merge- 
va singură, cum a venit... 


Au apărut două piese de ale mele, „Hora Braşo- 
vului” şi o Polcă, din motive ale operetei „Crai nou”. I- 
am trimis şi lui Beiner, la Suceava, şi lui Pandiu câte 10 
exemplare, în comisiune. În curând, o să apară şi un 
„Potpourri” mare din operetă. 


Mă costă o mulţime de parale, dar n-am ce face. 
Publicul aşteaptă şi doreşte piesele acestea publicate, 
deci, de unde am avut, n-am avut, le-am tipărit. Voi fi 
bun bucuros, dacă-mi voi scoate spesele tiparului. 


Sărutându-Vă, în urmă, mâinile, rămân al D- 
Voastră devotat fiu 
Ciprian”. 
„Braşov, 1 septembrie 1882 


303 


Prea scumpa mea Marica! 


Toate sticlutele de cerneală s-au uscat şi eu scriu 
cu o cerneală artificială — Dumnezeu ştie dacă, acolo, 
acasă, ai să poţi citi ceva. 


Deci, iată-mă, din nou, în simpatica mea cameră, 
la vechea masă de lângă canapeaua cea comodă; este ora 
7 $1 jumătate dimineaţa, soarele intră atât de prietenos, 
încât pare să ureze bun venit după o absenţă lungă; tâm- 
plăreasa (sau o cheamă Tischler — n. tr.) a plecat la Popp 
după cafea, camerele sunt curat dereticate şi spălate, că e 
o plăcere; şi, acum, stau singur de tot şi scriu scumpei 
mele surioare; care şi ea a stat, odată, aici, lângă mine, a 
umblat prin aceste încăperi, dar care m-a părăsit, necre- 
dincioasă, şi este acum departe, departe de mine. Toate 
mă înconjoară cu intimitate şi comoditate, şi mereu îmi 
vine să cred că te văd undeva, ori că ar trebui să-mi 
vorbeşti, dar că stai tihnită — dar asta nu-i frumos din 
partea ta Maricuto, hai, vorbeşte ceva, ca să-ți aud 
glăsciorul, dar, mai tare, mai tare! 


Dar, la o parte cu sentimentalismele, nu vreau să 
mă plâng, căci mă simt atât de bine, vesel şi sănătos, ca şi 
cum nu aş fi după o călătorie obositoare. Deci, înainte de 
a-ţi relata despre Braşov, iti voi scrie ceva despre 
călătorie. 


Din Iţcani, am călătorit într-un compartiment cu 
un anume profesor din Iasi, care venea de la Marienbad, 


304 


întorcându-se acasă cu soţia sa tânără, frumoasă şi cu 
ochii negri. 


Ne-am împrietenit curând. Ea mi-a povestit că a 
fost, 3 ani, la Catargi şi că cunoaşte, deci, bine Cernă- 
utiul. El cunoaşte toţi compatrioţii noştri din Iaşi. I-am 
spus cine sunt şi el a devenit foarte amabil — un domn 
jovial, vesel şi cult! A călătorit, cu soţia sa, aproape prin 
toată Europa. Pare s-o iubească nebuneşte şi este căsătorit 
de 3 ani. Deci, omul meu (aşteaptă, Maricuto, a sosit 
cafeaua şi trebuie s-o beau — soseşte şi factorul — o 
scrisoare de la Dej, cu privire la Asociatiunea Transil- 
văneană). 


Cafeaua a fost foarte bună. Deci, această pereche 
de profesori, despre a cărei situaţie, stare şi nume n-am 
întrebat mai în amănunt, mi-a povestit că „M-me şapte 
sate” locuieşte la Bucureşti, divorțată şi că, împreună cu 
bărbatul ei, a ajuns rău. El este un mic funcţionar la calea 
ferată. La Paşcani, ne-am despărțit; am mai văzut şi dis- 
cutat, apoi, cu Grigorovici şi am călătorit, până la Ro- 
man, cu un medic judeţean, un domn mai în vârstă, care 
şi-a făcut studiile la Viena şi care-şi ţine băiatul la direc- 
torul Kern, la Cernăuţi. 


De la Roman la Buzău, însă, am călătorit singur 
de tot, am mâncat puiul ce mi l-ai dat şi, apoi, am dormit 
bine. La Buzău, s-a urcat un tânăr în compartimentul 


meu, care a venit la mine şi m-a întrebat: 


— Cum te afli, domnule Porumbescu? 


305 


Eu nu l-am recunoscut, el mă cunoaşte de la Bra- 
şov. El este un văr al Popovicenilor din Bod. 


La Ploieşti, mi-a predat o doză cu nu ştiu ce, pen- 
tru fete, probabil icre negre. De la Ploieşti, am călătorit 
împreună cu un student din Brasov, cu fratele micutei 
Nicolau. Drumul până la Câmpina şi Sinaia este foarte 
stricat, trenul merge foarte încet şi se opreşte, mereu, ca 
să evite, pe cât posibil, zguduiturile. Am scăpat, însă, cu 
pielea intactă. La Sinaia, l-am văzut pe generalul Davilla 
şi mai mulţi ofiţeri, care au venit să-l întâmpine pe 
Slătineanu. 


De Sfânta Maria, când este hram la Sinaia, se zice 
că ar fi fost serbare foarte solemnă. Două trenuri cu 
musafiri au venit din Bucureşti şi unul din Braşov. Pe 
piaţa din fata mănăstirii, s-a aranjat o horă grandioasă de 
băieţi şi fete de ţărani — a cântat muzica militară, iar 
regele s-a prins şi el în joc. Regina, cu suita ei, a ieşit pe 
balcon, cu două prăjituri în mână, şi-aşa, în mod familiar, 
a aruncat fiecărei doamne câte o bucăţică. 


De la Predeal, am călătorit cu mai multi cunoscuţi 
din Braşov, printre care un anume Zănescu, cu soţia. De 
la Câmpina, încă, s-a simţit aerul rece al Bucegilor şi a 
plouat neîncetat. Bucegii erau invaluiti total în nouri şi 
ceaţă. Dincolo de Predeal, a încetat ploaia, dar aerul a 
rămas rece. 


La Braşov, la gară, n-aş fi crezut să mă aştepte 


cineva. Şi, totuşi, ghici cine era? Bunul, bătrânul Bohme, 
care mi-a ieşit înainte, până la uşa compartimentului, cu 


306 


lacrimi în ochi, şi m-a imbratisat, fata de tot publicul, cu 
atâta căldură, încât aproape că m-am ruşinat. De 3 zile, 
mă tot aşteaptă la gară. 


S-a ocupat, imediat, de lucrurile mele şi a căutat o 
trăsură. Eu am rămas pe peron şi mă uitam la oameni şi, 
deodată, pe cine văd? Nu-mi venea să cred ochilor — pe 
profesorul de teologie Repta, din Cernăuţi! Deoarece, 
totdeauna, mi-a fost foarte drag, îmi venea să-i sar de gât. 
Si el s-a bucurat, când m-a văzut. El era in drum spre 
Cluj. 


Acuma, inchipuieste-ti: face omul o călătorie prin 
Ardeal, vine la Braşov să cunoască liceul şi profesorii, stă 
3 zile, vede liceul, dar nici un profesor! El a fost la şcoală 
şi a întrebat dacă poate vorbi cu vreun profesor şi 
Dumnezeu ştie ce idiot i-a răspuns că toţi profesorii sunt 
plecaţi! Astfel, i s-a arătat doar sala cea mare şi el a fost 
foarte mirat de frumuseţea instituţiei noastre. Şi Braşovul 
i-a plăcut foarte mult. Spre regretul meu, n-am putut sta 
de vorbă mai mult cu el, deoarece pleca trenul. 


M-a mai rugat să-i trimit un program şi o foto- 
grafie a Braşovului. 


Am plecat apoi cu Bohme în oraş — ploua. 
Ajuns acasă, m-a văzut Nastasi, din coridor, şi m- 
a salutat prieteneşte, iar la fereastră era d-na Copony, şi, 


la uşă, m-a întâmpinat bătrânul Popescu, care m-a salutat 
prieteneste şi nu înceta să mă laude cât de bine arăt. 


307 


Astfel, mi-am făcut intrarea în curte, cu Bohamek 
— el păşea atât de caraghios, cu vioara înainte —, cizmă- 
reasa cea urâtă era la uşă şi salută atât de prietenos, 
tâmplăreasa ieşi imediat, iar cealaltă familie de cizmar 
stătea, in corpore, la uşă; sus, pe scară, erau cei doi puşti 
drăgălaşi ai lui Copony, pe care i-am răs-sărutat şi care 
m-au întrebat imediat: 


— Domnişoara n-o venit? 


Camerele, deşi golite, erau foarte plăcute, sofaua 
cea lungă, pe care ai dormit tu, mai era acolo, şi celelalte 
mobile ale mele; celelalte nu mi le-a adus încă. 


Pianul este, însă, foarte bun, dar dezacordat. Deo- 
dată, intră Elza, şi zice: 


— Mama întreabă daca nu doriţi o cafea caldă — 
atât de bună şi drăguță este această femeie! 


Eu, bineînţeles, am fost foarte bucuros, deoarece, 
de dimineaţa, nu mai mâncasem nimic cald. Şi, într- 
adevăr, nu după mult timp, s-a găsit şi la masa mea o 
cafea bună, pe lângă fructe bune, pe care mi le-a trimis, 
accentuând că sunt „din grădina noastră”. 


Poate că sosirea mea acasă ar fi fost mai tristă — 
deoarece tu îmi lipseşti atât de mult —, dar, când am văzut 
copiii cei drăgălaşi şi pe Bohamek, care nu ştia ce să mai 
facă pentru mine şi scormonea, peste tot, cu bontisoarele 
sale, ca să facă ordine în lucrurile mele — parcă mi-a fost 
mai uşor şi am început să mă simt iar acasă. 


308 


Servitoarea de la Copony veni şi zise: 


— Doamna vă spune că, dacă aveţi nevoie de ceva, 
n-aveţi decât să spuneţi. 


A venit Chelariu. El mă aşteptase, cu o zi înainte, 
la gară. Ne-am aşezat şi am început „pălăvrăgeala”. A 
trebuit să-i povestesc şi să-i tot povestesc. S-au discutat o 
mulțime de lucruri. Apoi, a venit şi studentul Ieremia, 
după care trimisesem eu şi pe care l-am pus să adune 
cântăreții. Apoi, am mers la Nastasi. Aici, toţi sunt bine 
şi veseli. Copiii săreau ca veveritele in jurul meu şi 
întrebau despre toate, dar, în special, de tine. 


De acolo, am mers la Ciurcu, care, ca de obicei, s- 
a plâns că-i merge prost. Apoi, am mers la cafenea. 
Acolo, am găsit pe cunoscutii mei, Socaciu, Balan, Pop, 
Stoleriu etc., şi a mai venit şi Babesiu (Victor Babes), cu 
tatăl său. Pe bătrân îl cunosc încă de la Viena şi, deci, a 
trebuit să mă aşez într-un colt şi să-i povestesc tot ce 
ştiam despre congres şi despre alte probleme bucovinene, 
în cele mai mici amănunte. M-am străduit, pe cât posibil, 
să-l satisfac şi, în sinea mea, îi multumeam lui Dumnezeu 
că am fost la Burla si că acolo am aflat, dc la Onciul, 
atâtea despre congres! El a întrebat cu atâta interes de 
tata, pe care-l tine minte perfect, încât am stat de vorbă 
cu el mai bine de două ceasuri. 


El (bătrânul Babeş) şi-a adus doi fecioraşi ai săi 
aici, la şcoală, ca să înveţe româneşte, căci ei vorbesc 


309 


numai nemteste — doi ţigănuşi mici şi negri, care seamănă 
foarte mult cu fratele lor mai mare. 


Am mai mers la Rosenkranz, deoarece îmi dădu- 
sem întâlnire, acolo, cu Chelariu. Aici, iar am găsit o 
mulțime de cunoştinţe, avocatul Sorescu, cu soţia, Margi- 
neanu, Bogoceanu etc. 


După cină, m-am întors acasă şi m-am culcat. 


Astăzi dimineaţa, devreme, a venit Bârsan la mi- 
ne. Ieri, fusese la Dârste şi, deci, nu ne-am putut întâlni. 
Ne-am bucurat amândoi foarte mult când ne-am văzut. 
Mi-a povestit o mulţime. Îşi ia locuinţă la Orghidan, asa 
că sunt liniştit. Apoi, a mai venit şi Nastasi, iar, după ce 
au plecat, m-am aşezat la scris. 


lar acum sunt la curent cu noutăţile din Braşov, 
căci, desigur, te vor interesa. Biata Lengher este foarte 
bolnavă, are o boală teribilă de nervi şi se zice că arată ca 
moartea. Îmi pare că o pierdem pe buna şi draga „Do- 
chita”. Pentru mine, în special, pierderea ar fi mare, 
deoarece ea este primadona mea şi cea mai bună inter- 
pretă a compozițiilor mele. Procesul lui Popp este în curs, 
politele false au şi fost depuse, iar el îşi va ispăşi pe- 
deapsa. El nu mai vrea să ştie de nimeni şi şi-a făcut 
testamentul, deoarece, atunci când are să scape, se va 
duce în lume, părăsind, pentru totdeauna, Braşovul, soţia 
şi copiii. Budiu se însoară! Peste două săptămâni, este 
nunta cu o nepoată a directorului şcolii normale, Belis- 
simus. Nici cu, nici tu nu o cunoaştem. Tita se mărită! 


310 


Desigur, cu D... El a fost, zilele acestea, pe aici. Sora ei 
mai e aici şi fratele ei din Leipzig. 


Sora lui Bârsan se mărită! Peste o săptămână, e 
nunta cu învățătorul din Dârste, care este teolog licenţiat 
şi care are şanse să rămână preot la Dârste. 


Baiulescu este foarte angajat la Diamandi. Bătrâ- 
nii îşi dau toată silinta să-l captiveze şi nici nu este vreo 
îndoială că nu vor reuşi, căci fata îi este dragă. D.... nu 
mai vrea să ştie de Măriţi, ceea ce i se ia foarte mult în 
nume de rău. Areti Sotir s-a întors de la Tuşnad. Şi Leni 
Demeter, cu Pia, se zice că s-ar fi întors. Frumoasa Onitu, 
care a fost la familia Roman, se zice că s-ar fi logodit cu 
Maximilian, care a părăsit-o pe Roman. 


Acel Ştefan din Viena n-a fost în vacanţă aici; Ca- 
tinca să fie furioasă! 


Feneşeanu s-a dus să suspine în patria sa. Aici, 
vine un Singur teatru german, deoarece s-a şi făcut 
„Reduta”. Ghiţă Dima mai e aici. 


Grigoroviceasa cea gheboasă, violonista din Cer- 
nauti, care a locuit, odată, la Sause, este aici şi dă, zilele 
acestea, un concert. 

Chelariu a rămas. 

Lui Nelli îi dă târcoale un tânăr oarecare, Petres- 


cu, care este contabil la Banca Albina de aici. Mai multe 
nu ştiu. 


311 


Sunt sănătos şi trebuie să merg în oraş să cumpăr 
ceva. Tocmai acum au intrat copiii iar la mine. Elza zice: 


— Mama a făcut o mulțime de bonetele, dar nu ştiu 
pentru cine. 


Şi tâmplăreasa face o mulţime de bonetele. 


Te rog să-mi scrii când este onomastica Lolei şi 
tine-ma la curent cu toate. 


Rămâi cu bine, scumpă surioară ! 


Tatii îi sărut mâinile de o mie de ori. Pe tine te 
sărută şi te salută din toată inima, fratele tău 


Cyprian”. 


„Braşov, 1 septembrie 1882 


Scumpa Marica! 


Aceasta este a doua scrisoare pe care ti-o scriu 


azi. Ziua de azi a fost frumoasă pentru mine şi, acum, 
vreau să-ţi comunic şi tie, calde-caldute, impresiile. 


312 


Este ora 8, seara, stau în camera micuță, lampa 
arde atât de luminos şi limpede, deşi petrolul s-a urcat, de 
la 13, la 22, şi iti scriu. 


Chiar acum m-am întors de la nunta de la Dârste- 
Braşov. Însă nu vreau să anticipez. Deci, dimineaţa, 
slujba religioasă a mers foarte bine şi „trocarii” (poreclă 
pentru şcheieni - n. N. C.) au făcut ochii mari, când au 
auzit corul, deoarece nu se aşteptau la aşa ceva — ei mă 
credeau, demult, undeva, departe şi s-au bucurat cu toţii 
că sunt atât de temeinic şi exact. 


După slujbă, am convorbit cu Nastasi, care şi el 
vroia să plece la nuntă, şi imediat după masă, ne-am 
urcat, adică Nastasi, cu soţia sa, şi am plecat, cu „Capra 
lui Neagoie”, la Dârste. Chiar când am ajuns acolo, se 
aşeza lumea la masă, astfel că, spre regretul nostru, n-am 
văzut nimic din cununie. 


Acuma, vreau să-ţi descriu, pe cât posibil, aceasta 
nuntă; este foarte interesantă şi tu trebuie să citeşti cu 
băgare de seamă. O nuntă la un preot român din 
Transilvania. Dar sunt obosit şi somnoros, deci conti- 
nuarea, mâine dimineaţă! Noapte bună pentru azi! 


Bertha, din perete, îmi zâmbeşte prietenos şi-ţi 
spune şi tie noapte bună! 


Bună dimineaţa! M-am şi întors de la micul dejun, 


am stat la taifas cu Socaciu şi cu pictorul Pop, şi, acum, 
m-am întors să continui. 


313 


Nunta a fost foarte interesantă, în special pentru 
mine, deoarece niciodată n-am văzut aşa ceva. Înainte de 
toate, trebuie să ştii că preotul face nunta pentru acei 
oameni cu care şi în urma cărora trăieşte, deci pentru ta- 
ranii săi! 


Aceasta este caracteristic. Ceilalti musafiri sunt 
lucru secundar. 


Deci, enoriasii s4i sunt musafirii sai, cu care pe- 
trece şi cărora le acordă toată atenţia posibilă. Aceasta se 
datoreşte împrejurărilor locale, unde preotul este atât de 
dependent de ţărani; este inutil să spun că, de fapt, aşa ar 
trebui să fie, mai ales la noi, românii, pe care ne ţine 
strâns împreună o legătură, aceea a nationalitatii. 


„Nunul mare” este un ţăran, iar nuna — soţia lui. 
Muzicantii cântă bucăţi româneşti, lumea stă la mese şi 
mănâncă; unde? în grădină, sub pomi, sunt aşezate mese 
lungi, frumos acoperite, la acestea stau toţi, curat îmbră- 
cati; femeile — în rochii de mătase, toate, cu acele speci- 
fice ştergare fine în jurul capului, cu pieptare strânse pe 
corp, de mătase sau catifea, cu salbe etc. 


Dar fetele? Fetele? 


Nu există. Fetele nu merg la nunţi, asta nu se cu- 
vine. Numai bărbaţi şi femei. 


Au fost mai multe mese, în formă de potcoavă, 


dintre care, la una, şedea nunul mare, lângă socrul mare. 
In fata lui, erau cele două lumânări care se tin la cununie. 


314 


La masa din mijloc, la mijloc, şedeau notabilită- 
tile — deci, de exemplu, cu, Nastasi, bătrânul Nicolau, 
viitorul socru, Bârsan, Catinca etc. — şi mirii. Eu şedeam 
la un colţ, lângă mine — Leni, care a venit şi ea, cu mama 
ei, deoarece a făcut rochia de mireasă şi au îmbrăcat şi 
mireasa. Lângă Leni, şedea mirele, mireasa etc. 


Mireasa nu este urâtă, deşi nu s-ar putea spune că 
e frumoasă, o fata prelungă şi slabă, statură mijlocie, 
ochii fratelui ei. Mirele este fercheş, tânăr şi deloc prost. 


Mireasa purta o rochie de brocart de mătase, de 
culoarea porumbelului, un văl lung, cu acea anumită 
mirtă artificială, pe care am văzut-o noi, odată, la Laszlo. 


În timpul mâncării, care a fost foarte bună, s-au 
ținut câteva toasturi. Apoi, cam la friptură, s-a început 
încasarea ,,darurilor”. Fiecare, care vroia să dea ceva, 
bineînţeles — numai bani, mergea la nunul mare şi-i 
depunea pe masă. Acesta strigă, apoi, la fiecare, cu voce 
tare, ca să audă toţi: 


— De la Dumnezeu mai mult, de la Domnia lui N. 
N., 2 florini! 


El însuşi a dat 5 florini, ceilalți câte 1, 2, 3 gul- 
deni (galbeni). Bătrânul Nicolau a dat un napoleon, Nas- 


tasi — 3, iar eu — 2 florini. 


Eu n-am lăsat să-mi spună numele, ci „de la un 
muzicant din Braşov”. 


315 


După un timp, a cântat muzica o bucată oarecare, 
care este cunoscută oamenilor, ca un semn că masa s-a 
terminat, şi toată lumea s-a sculat. A urmat promenada 
prin grădină şi aranjamentul pentru dans. S-a dansat în 
grădina vecină, deoarece, acolo, iarba era cosită. Muzica 
s-a postat la mijloc, împrejur erau bănci lungi, improviza- 
te, care, din când în când, pârâiau suspect sub greutatea 
darstencelor grăsuţe, şi, acum, începu dansul, cum n-am 
mai văzut vreodată şi atât de frumos ca mai rar. 


A fost o nuntă românească cum trebuie să fie la 
un preot. Toţi joacă, tineri şi bătrâni. întâi, hora miresei, 
când trebuie să joace toţi (eu, totuşi, n-am dansat) — însă 
o horă minunată! Un rondou imens — şi acesta se mişcă 
atât de frumos, în tact, cu acei anumiţi paşi şi cu mâinile 
— splendid. 


Apoi, a urmat „brâul”, apoi „sârba”, apoi o polcă 
oarecare, apoi „breaza”, apoi „ardeleana”, apoi ,,hatega- 
na”, apoi „hora Dârstei”, apoi „bătuta”, apoi „învârtită” 
etc. Dumnezeu ştie, că nu se mai sfârşea, şi un joc era 
mai frumos ca celălalt. Şi cum ştiu să danseze! Nici n-ai 
crede că aceşti bărbaţi, aparent atât de greoi şi neîndemâ- 
natici, în cizmele lor mai pot păşi atât de uşor şi de 
sprinten şi face cele mai frumoase figuri; şi fiecare din ei, 
bărbaţi şi femei, joacă atât de bine! 


Fiica preotului cunoaşte toate aceste dansuri şi 
joacă cu fiecare. De fapt, este aşa: îndată ce o femeie este 
luată la joc, ea joacă atâta timp cat tine muzica; bărbatul, 
când este obosit, predă dansatoarea lui, altuia, acesta, 
iarăşi, altuia, astfel încât o dansatoare joacă cu 8-10 dan- 


316 


satori, fără să părăsească locul de joc. Nunul şi nuna 
joacă într-una. 


Noi şedeam pe o bancă şi priveam. Eu cred, însă, 
că ai putea privi un an întreg fără să te saturi. Odată cu 
lăsarea serii, încetează jocul şi oamenii se răspândesc 
spre casele lor. 


Noi am intrat în casă, ni s-a dat tort şi vin şi am 
plecat acasă. 


Nuntaşii cei mai intimi, împreună cu mirii, se duc, 
seara, la „nunul mare”; acolo, se mănâncă, se bea şi se 
Joacă. 

Acolo, nunul este persoana principală, adică el 
este păcălit, pe cât se poate, femeile fac tot felul de „bat- 
jocura” cu el. 

El trebuie să-şi scoată cizmele, se presoară căr- 
buni aprinşi pe podea, şi el trebuie să joace. Nuna stă 
alături de el, cu apă rece, ca să stingă cărbunii, femeile n- 


o lasă şi aşa se face mult haz. 


Cu aceasta sc încheie nunta. Şi eu închei, deoare- 
ce Geifrig vine să cânte cu mine. 


Te salută şi te sărută cu drag fratele tău 


Cyprian. 


317 


Dragului nostru tată, o mie de sărutări de mână! 
Cum aţi petrecut la Vuliva?”. 


x 


„Braşov, 6 Septembrie 1882 


Scumpul meu părinte! 


Şi, într-adevăr, mă duc la Chizătău. Ieri, a decis 
Comitetul Reuniunii noastre de cântări să mă trimită, ca 
delegat din partea ei, şi să-mi dea un ajutor de 25 florini. 
Mă duc cu preşedintele nostru, cu advocatul Lengher, 
care merge pe spesele sale, şi-mi promit foarte mult de la 
călătoria aceasta. 


Mâine seară (Duminică, 17 Septembrie, stil nou), 
plecăm şi ajungem, Luni seara, în Lugoj, unde rămânem 
peste noapte şi, Marţi dimineaţa, mergem la Chizătău. 


Acolo, rămânem până Vineri şi, apoi, plec îndărăt. 
Lengher mai rămâne prin Banat, căci acolo e patria lui. 


Sunt foarte curios ce şi cum o să se producă 
reuniunile cele de plugari. Desigur că bine şi n-avem 
decât să ne bucurăm de un progres atât de considerabil în 
națiunea noastră. Fireşte că, dacă mă voi reîntoarce, voi 
face un referat detailat despre toate, care să se publice în 
gazetă. 


318 


Cât despre mine, trebuie să Vă mărturisesc că nu 
mă duc cu mare plăcere. Una, că-mi rămâne, în ziua de 
Sf. Maria Mică, biserica fără cor — şi o să aibă „trocarii” 
ocazia să şoptească in contra mea, a doua — o să coste 
drumul o mulţime de bani, până la 60 florini, şi, în urmă, 
într-adevăr că, cu oarecare sfială, plec la un drum atât de 
lung, în acest timp înaintat al toamnei, unde foarte lesne 
te poţi răci, deşi, altmintrelea, mă aflu bine, dar îs şi mult 
patit. 


O să-mi iau haine de iarnă şi mă voi cruta cat se 
poate. 


Sâmbătă scara, iară-s la Braşov şi Vă voi scrie 
despre toate ce am văzut şi am auzit. 


O să rămân în Timişoara, de unde încă Vă voi 
scrie. Vă sărut, în urmă, mâinile şi pe Marica cât mai 


dulce — şi rămân al D-Tale 
devotat fiu Cyprian”. 


„Braşov, 8 Septembrie 1882 


Prea scumpa mea Marioara! 
Dacă ai putea să-ţi faci măcar o idee cât de vagă 


cu ce sentimente îşi scriu eu această scrisoare, mi-ai 
uşura osteneala mea pe jumătate. 


319 


Ar trebui, mai întâi, să renunţ ca să-ţi mai scriu 
ceea ce vreau să-ţi scriu. De ce să mai zgandar o rană 
veche, nevindecabilă şi, pe deasupra, să te mai necajesc 
şi pe tine cu asemenea lucruri. Dar crede-mă, draga mea, 
inima mi-e aşa de plină de necaz, sufletul mi-e aşa de 
copleşit, încât cu greu m-aş mai putea reţine. 


De la sosirea mea la Braşov, m-am simţit, 
încontinuu, aşa ca şi când ar fi trebuit să plec în lumea 
largă, de durere şi nelinişte, şi eu m-am reţinut până 
acum, din fericire, să-ţi mentionez ceva despre asta in 
scrisorile mele. 


Astăzi, însă, s-a umplut paharul, nu mai pot 
îndura! De un lucru, însă, vreau să te asigur. Te rog să nu 
mă înţelegi greşit. Dumnezeu mi-e martor că nu vreau să 
te necăjesc nicidecum cu văicărelile mele sau să aştept, 
poate, vreo mângâiere din partea ta; nu, dimpotrivă, te 
rog să nu ţii deloc socoteală de această scrisoare, ca şi 
când nu s-ar fi întâmplat nimic. Iti scriu numai de dragul 
scrisului; pentru mine este o imensă uşurarea când ştiu că 
tu citeşti numai aceste rânduri, este numai şi numai 
bucuria mea subiectivă, pe care o simt când iti comunic şi 
tie durerea şi suferința mea, şi eu vreau să te mai rog, 
încă măcar o dată: citeşte această scrisoare cu cea mai 
deplină indiferenţă, ca şi când n-ar fi scris fratele tău, ci 
un om cu totul străin. 


După această teribilă introducere, ai putea să te 
aştepţi că-ţi voi scrie Dumnezeu ştie ce şi uite că nu e 
absolut nimic, vechiul cântec, şi nici măcar într-o ediţie 
nouă, ci numai puţin schimbată. 


320 


Astăzi dimineaţa, când m-am trezit, era o zi 
splendidă. Tâmpa se uita, aşa de senină şi verde, prin 
fereastra mea, cerul râdea aşa de splendid în cel mai curat 
albastru, soarele împodobea cu aur crestele munţilor din 
jur — eu sănătos şi fără griji — că e de mirare să nu te 
gândeşti, atunci, la ce ti-i mai drag, la ce ti-i mai scump. 
Astfel, trecu dimineaţa; eu am avut meditaţia cu 
Stănescu, apoi o repetiție corală. Dar, încontinuu, mă 
apăsa ceva pe inimă. M-am plimbat prin Groaver. Nu 
puteam să mă liniştesc. După dejun, m-am dus acasă. Am 
cântat la vioară şi am făcut exerciţii de piano, dar aveam 
sentimentul că totul se întâmplă în neştire din parte-mi. 
M-am întins pe pat şi am adormit de-a binelea. Când m- 
am trezit, m-a cuprins o astfel de nelinişte că — nu râde — 
a trebuit să plâng. Mă scotea ceva afară din casă, n- 
aveam aer în cameră. M-am dus la Corso — poate ar fi 
fost mai bine dacă n-aş fi mers. Abia mă plimbasem până 
la jumătatea Corso-ului, dupa mesutele cele pe care le ştii 
— cine îmi iese în cale? Frida Lassel! Aşa de frumoasă, 
aşa de gratioasa, într-un costum deschis la culoare şi cu o 
pălărie drăguță, care o prinde aşa de bine, în compania 
unei doamne în vârstă şi semăna aşa de mult cu Bertha. 


Doamne, Doamne, sunt aşa de păcătos — când am 
zărit-o, mi s-a urcat sângele în inimă, un leşin groaznic 
apus stăpânire pe mine, credeam că mă prăbuşesc şi mă 
aşezai, repede, pe o bancă, fără să o privesc. După ce a 
trecut, a venit, întâmplător, un prieten al meu, Petrescu, 
care m-a întrebat dacă nu-s cumva bolnav, deoarece sunt 
grozav de palid. I-am spus că nu şi am continuat, 
împreună cu dânsul, plimbarea până la capătul Corso- 


321 


ului. Când ne-am întors, s-a întors şi Frida din drumul ei. 
Atunci, mi-am adunat toate puterile, am strâns din dinţi 
ŞI, când ea se găsea de tot aproape de noi, am privit-o 
drept în fata. Dar şi cu mine se isprăvise. 


Ea se roşi toată şi răsucea, jenată, umbrela. Petres- 
cu îmi spuse însă: 


— Frate, să te duci acasă, că eşti palid ca peretele, 
mă tem să nu-ţi fie rau. 


I-am urmat sfatul, deoarece mă temeam să nu 
întâlnesc fata din nou. M-am dus acasă, mi-am luat 
paltonul şi am vroit să mă duc la cafenea. Când treceam 
peste Groaver, am văzut-o, mergând în jos, pe Corso, eu, 
însă, nu m-am uitat într-acolo şi am evitat-o. Aceasta 
voiam să-ţi scriu, — mie mi-e aşa de greu la inimă, ca şi 
când ar trebui să mor sau i s-a întâmplat ei poate ceva 
rău. 


Continuu, astăzi, Sâmbătă dimineaţa. N-am 
dormit aproape deloc, capul mi-e aşa de greu, ceea ce nu 
mi s-a întâmplat încă de când m-am întors de acasă. 
Aceasta e o stare groaznică. Astă noapte, mă temeam să 
nu am un acces similar celui avut acasă şi îmi pregătisem 
picăturile mele, dar n-a fost nimic, numai o febră 
puternică m-a cuprins, către orele 4, am atipit şi am 
dormit liniştit până la 7. 


Şi acum e de ajuns. 


322 


Sunt, aici, deja de 14 zile, şi nu am încă nici o 
scrisoare de la voi. Nu era nevoie să aşteptaţi, mai întâi, 
scrisoarea mea şi apoi să-mi scrieţi, în aceste zile pline de 
nelinişte, o scrisoare de acasă m-ar fi înseninat foarte 
mult. Am primit scrisoarea lui Mescheder. Îi voi trimite 
notele. 


Doamna Copony iti trimite această albumita, să-ţi 
aminteşti de ea şi, totodată, cele mai dragi salutări. Ea 
arată atâta interes pentru soarta mea şi pune, în fiecare zi, 
să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. 


Inchipuieste-ti că, în absenţa mea, au fost la mine, 
după cum îmi comunică tâmplăreasa, mai multe fete, 
pentru a vedea fotografia Berthei; Brezian, fetele Popazu 
şi altele, pe care ea nu le cunoaşte. Ce fiinţe curioase şi 
îndrăzneţe! Şi Copony a văzut fotografia. Fetele, după cât 
mi se spune, şi-ar fi prins capul în mâini, admirând 
frumuseţea fotografiei. 


La 10 septembrie, are loc, după cum trebuie să fi 
citit tata deja în gazetă, o întrunire a 10 asociaţii corale 
ţărăneşti româneşti, un fel de competiţie muzicală. 
Asociaţia corală din localitate vrea să mă trimită, ca 
delegat, la Chizătău şi să-mi dea ajutor 25 florini. E 
foarte departe, în Banat. Cred că cheltuielile pentru drum 
trebuie să se ridice la 50 florini. Se înţelege că, acolo, e 
totul gratis. N-a fost, încă, stabilit definitiv, deoarece atât 
„noi”, cât şi noi, avem puţini bani în casă. 


Tocmai acum, a plecat Geifrig, a avut o oră de 
meditaţie cu mine. Cânt game, apoi cele 100 de exerciţii 


323 


ale lui Czerny, şi mi-am comandat marele manual de 
Lebert şi Stark. Progresez destul de iute şi Geifrig e de 
părere că el se va mândri, odată, cu mine. S-au anunţat 
mai multi băieți pentru lecţii de vioară. N-am primit, 
deocamdată, decât numai pe fratele lui (Victor) Babeş. 


Astăzi, mai am încă ultima repetiţie pentru litur- 
ghia mea cea nouă şi, mâine, va fi executată. E foarte 
frumoasă şi merge admirabil — aceasta e ultima bucurie 
ce mi-a rămas. Am nişte cântăreţi foarte buni, în special 
la sopran. Cu fetele n-am stat încă de vorbă. 


Lola e la tine? Salut-o de mii de ori din parte-mi 
şi scrie-mi mai des. Scumpului meu tată îi sărut mâinile. 
Te sărută din toată inima fratele tău 

Cyprian”. 


Cosul plugagilor din Chizătät 


324 


Serbarea de la Chizătău 


(„Gazeta Transilvaniei”, anul XLV, nr. din 15/21 
sept 1882, Foileton I, semnat, cu pseudonim, de Ciprian 
Porumbescu): 


„Sunt 25 de ani de când o ceată de plugari români 
din satul Chizătău (în Banat, aproape de Lugoj) se gru- 
pau, împrejurul vrednicului păstor sufletesc, Trifon Sipe- 
teanu, şi formau, sub conducerea acestui energic bărbat, 
un mic cor, care-şi lua drept scop cultivarea şi răspân- 
direa cântărilor naţionale. Neînsemnate erau mijloacele 
de care dispunea, la început, mica ceată, greutăţile erau 
numeroase, cu toate acestea însă, ea nu se opri în loc, ci 
merse mereu înainte... ce-i drept, cu paşi rari, dar sănă- 
toşi. Numărul „plugarilor corişti” crescu, din an în an, 
programele lor au devenit tot mai bogate, melodiile cân- 
tate de ei se răspândiră din casă în casă, dar, ce e mai 
mult, trecură peste hotarul satului şi cuceriră toată împre- 
jurimea. 


Astazi, intreg Chizataul formeaza un cor grandios. 
Fiecare familie, pentru sine, reprezintă o mică reuniune 
de cântări, versuri româneşti răsună în mijlocul mănoase- 
lor câmpii, când chizătăuanul spintecă pământul cu fierul 


325 


plugului sau când adună în clăi snopii de aur. Seara, după 
ce ţăranul îşi adăposteşte, sub şopron, carul încărcat, 
după ce leagă boii osteniti la iesle şi le pune, înainte, 
fânul binemirositor şi verde ca iedera, după ce aşează 
ceaunul la foc, ca să-şi pregătească obişnuita mămăligă, 
el îşi ia notele din grindă, adună băieții împrejurul său şi 
pornesc la şcoală, unde se ţine proba pentru vreun cântec 
nou. N-ai crede că este cu putinţă aşa-ceva şi, cu toate 
acestea, nimic nu e altfel. 


Exemplul celor din Chizătău nu rămase fară ur- 
mări. Fiul bătrânului preot care înființase cel dintâi cor de 
plugari îşi luă bâta în mână şi plecă, din sat în sat, ca să 
propage, şi-n alte parti, cântarea românească în cor. No- 
rocul îi aduse în cale mai mulţi harnici imitatori, care, în 
scurtă vreme, sădiră mai în toată împrejurimea dumne- 
zeiestile seminţe ale armoniei. Aceste seminţe au răsărit 
frumos şi, în clipele de fata, mănoasele câmpii ale Bana- 
tului sunt împodobite cu nişte flori de care ne putem, în 
adevăr, mândri. 


În luna lui August a.c, răsuna trambita de invitare 
la Chizătău, către toate corurile naţionale ţărăneşti din 
Banat şi din Tara ungurească, al căror număr se apropia, 
poate, de o sută. Reuniunea de aici avea să-şi serbeze 
jubileul de 25 ani al existenţei sale şi, cu prilejul acesta, 
avea, totodată, să se ţină un Concert de întrecere între 
diferite coruri. Biruitorii aveau să primească următoarele 
premii: 


1). 70 franci aur, daruiti de deputatul dietal Iosif Gall; 
2). o colectiune de 100 piese române pentru cor mixt; 


326 


3). o partitură cu diferite imnuri religioase, tot pentru cor 
mixt; 
4). diplome de distinctiune. 


Pe lângă concert, se mai anunţase şi o reprezen- 
tatie teatrală cu o petrecere de dansuri. 


Pentru această nobilă luptă, se alese sărbătoarea 
Naşterii Maicii Domnului (8/20 septembrie). Unsprezece 
coruri răspunseră la chemarea chizătăuanilor, şi anume: 
cel din Belint, din Ictar, Herondesti, Paniova, Satu Mic, 
Semnlac si Silha... 


Gazdele isi dădură toate silintele oaspeţii să fie pe 
deplin mulţumiţi şi ca serbarea să iasă cât se poate de 
bine. Casa părintelui Siepeteanu este cu deosebire vredni- 
că de a fi amintită pentru rara sa ospitalitate. 


Încă din preseara zilei de jubileu, începură să cur- 
gă o mulțime de străini din toate părţile. A doua zi dimi- 
neata, căruțele cu oaspeţi din imprejurime nu mai aveau 
loc în ulițele Chizătăului, care răsunau de strigăte de bu- 
curie. Pe la 10 ceasuri a. m., se începu serviciul Sfintei 
Liturghii în biserică, care este destul de spațioasă, dar nu 
putu cuprinde decât o mică parte a celor ce alergaseră, 
din alte parti, ca să asculte pe plugarii nostri din Banat. 


Cântările din Liturghie le execută cu mult succes 
corul Reuniunii române de cântări din Lugoj, iar părintele 
Aron Hamzc, din Arad, tinu o cuvântare potrivită mo- 
mentului. 


327 


La 3 şi jumătate, după prânz, deosebitele coruri se 
întruniră lângă şcoală şi îşi compuseră juriul, care avea să 
critice cântările şi să împartă premiile. 


În juriu, se alese următorii: Dr. Iosif Gall, Velo- 
van din Caransebeş, C. Brediceanu, avocat din Lugoj; P. 
Rotariu, avocat din Timişoara; G. Crăciunescu, protopop 
din Belinţ; N. Popovici, profesor de muzică din Caran- 
sebeş, şi C. Porumbescu, profesor de muzică din Braşov, 
toţi cu vot decisiv. 


Ca membrii cu vot consultativ se aleseră: d. Karas 
din Timişoara şi d. Ceca, prof. de muzică din Lugoj. 


După alegerea juriului, plugarii corişti se puseră 
în rând şi se îndreptară, cu cântece vesele, spre pavilionul 
festiv din curtea ospătăriei. Aici, se aşezară fiecare cor la 
locul său, căutând să fie gata, când va fi chemat pe scenă, 
să-şi măsoare puterile cu corurile rivale. 


Pavilionul, care avea o lungime de 50 m şi o lăți- 
me de 10 m, fu ocupat, în câteva clipe, de vreo 800 de 
privitori. Nu numai Banatul, dar şi ţinuturile de peste 
Mureş şi Ardealul îşi dăduseră trimişii lor. Erau şi vreo 
câţiva specialişti... şi toţi aşteptau cu neastâmpăr să vada 
ce pot nişte simpli plugari, care n-au avut nicicând prile- 
jul a face parte din vreo societate sau studia. Până a nu se 
începe concertul, părintele Sepeteanu, conducătorul chi- 
zătăuanilor, rugă pe trimişii corporatiunilor externe sa 
binevoiască a se prezenta adunării. Se prezentară dnii 
loan Lengher, în numele Reuniunii române de gimnastică 
şi cântări din Braşov, G. Ardeleanu, în numele Societăţii 


328 


filarmonice din Timişoara, D. Martinescu, în numele 
Societăţii de lectură şi d. Brediceanu, în numele Reuni- 
unii de cântări din Caransebeş, şi, în sfârşit, dl. Scharf, în 
numele Societăţii Lugoscher Musik u. Gesangverein. 
Cuvintele rostite de aceşti deputaţi fură primite cu cele 
mai entuziaste aplauze. 


Acum, începu lupte de întrecere. Cele 11 coruri 
înaintară spre scenă, în ordine alfabetică. Când se urcă 
primul cor, cel din Belint, se facu o tăcere adâncă. Toţi se 
uitau cu drag la voinicestile staturi ale plugarilor nostri şi 
la costumele lor albe ca zăpada. Era o încântare, cand 
vedeai pe aceşti români, luaţi de la coarnele plugului, 
aşezaţi, acum, în semicerc şi ţinând cu siguranţă notele în 
mână. Nerăbdarea era la culme. Dar iată că dirigentul, cu 
opinci şi cămaşă lungă, ridică braţul său bine făcut şi, 
ajutat de un flaut, dă tonul şi tactul necesar. El urmăreşte 
cu atenţie vocile ce răsună cu putere şi, la caz de lipsă, 
mai dă ajutor într-o parte sau alta. 


Executarea pieselor din programă a fost, în gene- 
ral, foarte bună. 


Fără ca cei ce cântau erau nişte oameni simpli, 
puţin cunoscători în arta muzicală. Abstrag de la tot ce 
poate influenţa asupra unei critici nepărtinitoare, las la o 
parte toată preocuparea naţională cu care suntem deprinşi 
a privi lucrurile la noi şi nu consider pe concertiştii din 
Chizătău decât nişte cântăreţi, care s-au supus judecății 
unui public nepreocupat. Cu toate acestea, mă văd silit a 
constata că productiunea ţăranilor, pe care am avut 
norocul de a-i auzi, a întrecut orice aşteptare. Corurile 


329 


acestor ţărani sunt nişte instituţii cu baze solide, care pot 
servi, în orice loc, spre fala neamului românesc. Orice fiu 
adevărat al poporului nostru să se bucure din inimă, când 
vede pe omul de la sat că se interesează şi de lucruri mai 
ideale decât cele din viaţa de toate zilele... O, de s-ar 
imita exemplul dat de fraţii bănăţeni în toate colţurile 
pământului românesc! 


Dacă fiecare din cele 11 coruri a fost în stare să 
emotioneze pe ascultători şi să le stoarcă admiraţia, cât 
de mare a trebuit să fie emoția, când toate corurile, lao- 
laltă, mai bine de 300 bărbaţi, intonară sublimul „Răsu- 
net” al nemuritorului Andrei Mureşianu! Când se auziră 
cuvintele „Deşteaptă-te române din somnul cel de moar- 
te”, inimile începură să bată puternic în piepturile celor 
de fata, ochii tuturor se umplură de lacrimi, un fior sfânt 
cuprinse pe fiecare dintre asistenţi, iar când cântarea 
ajunse la pasagiul: „Preoţi cu crucea-n frunte”, când ochii 
tuturor erau atintiti asupra tânărului dirigent general, asu- 
pra părintelui Siepeteanu, flacăra entuziasmului izbucni, 
strigăte de bucurie se revărsară peste întreg pavilionul. 
Era un moment ce nu se poate descrie. 


Dacă m-ar întreba cineva, cu deamănuntul, asupra 
părţii curat muzicale a productiunii, aş spune următoa- 
rele: Constat, mai întâi, frumuseţea vocilor. Tenor curat 
şi bas puternic. Cantaretii au rămas strict „în voce”, nu- 
mai la un cor a disonat tenorul puţin. În ceea ce priveşte 
diferitele coruri, mărturisesc că cel de la Sihla m-a sur- 
prins prin claritatea vocilor, iar cel de la Cebza şi cel din 
Costeiul Marc — prin precizia cu care au executat piesele 
„Steaua României”, de Karas, şi „Serenada”, de Ceca, 


330 


piese care pretind o cunoştinţă profundă a muzicii vocale. 
Corul din Sihla a înlocuit piesa fixată în program, prin 
„Imnul României”, de Humpel, şi a avut un succes deo- 
sebit. Tot aşa de bine au cântat şi celelalte coruri. Piesele 
au fost bine studiate, vocile au fost plăcute, executarea, în 
genere, foarte precisă. Dacă mai amintesc corul din Sem- 
lau, voiesc numai să spun cititorilor că aceşti oameni, 
deşi sunt aruncaţi în mijlocul unei populaţii străine, deşi 
şi-au părăsit portul şi multe din obiceiurile strămoşeşti, 
totuşi, se ţin strâns de corpul naţiunii române şi-şi dau 
toate silintele să nu fie inghititi de elementele eterogene. 


Terminându-se programul, juriul se retrage ca să- 
şi exprime verdictul asupra concurenţilor. 


Sentința fu aceasta: 


Corul din Costeiul Mare primeste premiul I, cel 
din Cebza, premiul II, cel din Sihla, pe al III-lea. 


Celelalte coruri primesc diplome de recunoştinţă. 


Nu pot să închei, fără să amintesc că Societatea de 
lectură şi cea de cântări din Lugoj au avut fericita idee de 
a împărţi cărţi alese româneşti, în valoare de 100 florini, 
deosebitelor coruri. 

Longinus”. 


331 


„SERBAREA DE LA CHIZĂTĂU 


(„Gazeta Transilvaniei" din 17/29 sept. 1882, 
Foileton II): 


Părăsim pavilionul festiv, cu sufletul plin de 
mulțumire. Ne aflam în societatea mai multor concertişti, 
cu care ne îndreptarăm, pe ulițele Chizătăului, ca să 
privim mai de aproape această comună, de care, până 
acum, eu, cel puţin, nici de nume nu auzisem. 


Chizătăul este un sat care, după ordinea şi 
curăţenia ce domnesc întrînsul, s-ar putea asemăna — pe 
drept cuvânt — cu un oraş. Toate adeveresc starea cea 
bună materială a locuitorilor. Casele sunt mari şi bine 
zidite; curțile, şurile şi grajdurile sunt în cea mai buna 
rânduială. Ulitele sunt largi, bine îngrijite, sădite cu 
arbori pe amândouă părțile. Podoaba cea mai de frunte a 
satului, însă, sunt şcoala şi biserica, lăcaşuri vrednice de 
înalta lor menire. 


Şi cum e satul, aşa sunt şi oamenii. Bărbaţii, de 
obicei, sunt de statură mijlocie, vânjoşi, bine făcuţi, 
curatei, mai toţi cu ochii ageri şi cu fizionomii plăcute. Ei 
îşi rad barba şi poartă numai mustață răsucită. lar femeile 
— femeile nu ştiu cu ce să le aseamăn ca să nu greşesc. 
Sunt nişte zâne... Statura lor e majestoasă, mersul 
cumpănit şi conturul fetii, vrednic de penelul oricărui 
pictor. Dar portul lor! Pe cap, au o ceptia, împodobită cu 
monede de aur şi argint şi numită ,,tulbent”; dedesuptul 
acesteia, un conciu negru sau roşu, în formă de fes, iar la 


332 


grumaz, o mândră salbă, care, adesea, reprezintă 
capitaluri întregi. Trupul lor este învelit cu o ie cu mâneci 
largi, infrumusetata la piept şi legată cu flori şi cu dungi 
de fir auriu, cu o fustă albă ca zăpada şi cu o catrinta, 
care îndărăt se termină cu ciucuri lungi, roşii şi albi. Ca- 
trinta este, de obicei, din lână chindisita cu fir, nu arareori 
însă vezi şi catrință din catifea sau de mătase. Mijlocul 
este încins cu un brâu lat, frumos împodobit. 


Dalbă ca o zână este românca din Banat, durere 
însă că nu se mulţumeşte numai cu ce a înzestrat-o dar- 
nica fire şi nu arareori caută a se folosi şi de invențiile 
omeneşti. La tot pasul, ai prilejul să te convingi că multe 
din tarancile de care este vorba îşi dau obrazul cu alb şi 
cu roşu, cu un cuvânt, satele din jurul Chizătăului se 
apropie de oraş şi în această privinţă. 


Si, aşa, mai cu una, mai cu alta, se apropiara şi 
ceasurile 8 din seară, timpul hotărât pentru începerea 
productiunii teatrale. Îmbulzeala din pavilion era, acum, 
nespus de mare. Cel care nu putu să fie fata la concert 
căuta, acum, să-şi capete intrare cu orice pret. Toate 
unghiuletele erau înghesuite şi până şi bârnele de sub 
acoperiş serveau de locuri de şezut. Ba încă fericitii din 
regiunile cereşti putură să vadă cu mult mai bine, 
deoarece nu erau înghesuiți ca noi, păcătoşii din cutia de 
sardele. 


Se dădu „Nunta ţărănească”, de V. Alecsandri. 
Reprezentatia ieşi foarte bine. Țăranii noştri jucara cu 
destulă pricepere, cu deosebire „grecul”, jucat de Dl. 
Gherda din Coşteiul Mare, ar fi un model pentru mulţi 


333 


actori de-ai noştri. „Hora Griviței”, jucată de vreo 20 de 
tineri, a făcut mare efect şi a trebuit să fie repetată, iar 
corul „Măi Tătare” fu executat cu mult mestesug. 
Publicul era aşa de darnic cu aplauzele încât cei de pe 
scenă trebuiră să mai cânte încă vreo câteva piese, între 
altele şi „Junimea pariziană”, cu care chizătăuanii au 
câştigat, la jubileul din Timişoara, al patrulea premiu. Şi 
„Junimea pariziană” a fost cântată destul de bine, cu toate 
acestea nu mi-a plăcut aşa de mult ca „Măi Tătare”. 
Momentele de efect din compoziţie nu sunt în stare de a 
acoperi scăderile acestei piese, care nu mi se pare 
potrivită pentru un cor de plugari. 


Peste tot, caut să observ că corurile noastre s-au 
cam depărtat de muzica pe care ar trebui să o cultive, de 
muzica naţională, populară. Compozițiile cele mai favo- 
rabile, textele cele mai rău traduse sunt cântate cu silinta 
de lucruri mai bune. Şi dacă această observaţie se poate 
face corurilor româneşti în genere, cu cât mai vârtos sunt 
silit s-o fac față de nişte coruri alcătuite de oameni din 


popor. 


Nici dl. Popovici, din Caransebeş, nu fu cruțat de 
public cu aplauze. Dânsul fu constrâns să cânte două 
piese naţionale, care dovediră că posedă o voce foarte 
plăcută. 


Acuma, vine rândul jocului. Mai multe zeci de 
perechi, fără deosebire de rang social, se aruncară în 
„Lugojana”, „Ardeleana”, „De doi”, „Pe picior”, „Sârba”, 
„Breaza” etc. şi făcură o petrecere de n-o dai pe o sută de 
baluri cu polci, cu ceardaşe şi cu nu ştiu ce comedii. 


334 


Frumoase şi elegante sunt jocurile noastre 
nationale şi numai nepăsarea şi nepriceperea acelei parti 
a publicului nostru, aşa-numit cultivat, sunt în stare de a 
le opri de a intra şi în saloane şi a-şi lua locul cuvenit. Şi 
aici, ca-n toate ale vieţii sociale, nu trebuie să pierdem 
din vedere poporul din care ne-am ridicat. 


Aşa se sfârşi serbarea din Chizătău, una din 
serbările cele mai însemnate ale poporului nostru de 
dincoace de Carpaţi. Mă simt foarte fericit că am putut să 
iau şi eu parte la ea şi m-aş simţi şi mai fericit dacă 
publicul românesc ar fi dovedit şi mai mult interes fata de 
astfel de festivitate. Deocamdată, îl scuz, deoarece 
nimenea nu şi-ar fi putut închipui că plugarii români din 
Banat să fie în stare să facă ceea ce au făcut. 


Afară de deputatiunile amintite în partea I, au mai 
sosit telegrame de felicitare din partea Episcopului din 
Arad, din partea corului de plugari din Siria, din partea 
dlui C. Udrea din Lugoj, din partea corului românesc din 
Oraviţa, din partea preoţilor din Pecica şi, în sfârşit, alte 
două, care, venind târziu, n-am putut afla de unde sunt. 


Sibienii, după cum spune „Telegraful Român”, ar 
fi felicitat şi ei pe cei din Chizătău, dacă funcţionarii de 
pe la Oficiul telegrafic ar fi ştiut unde se află acest sat. Ce 
să însemneze acestea din partea dlor funcționari: nestiinta 
ungurească sau şovinismul unguresc? 


Longinus. 


335 


Rectificare: corul din Sihla a primit premiul II, iar 
cel din Cebza, premiul III”. 


336 


Lumea a înnebunit după mine 


„Scumpa mea soră! 


Sunt, de ieri, într-o dispoziţie atât de veselă şi, tot- 
deodată, atât de solemnă, pe care nu mi-o pot explica nici 
eu însumi! Anume, odată cu scrisoarea către tine, in care 
iar — pentru variaţie — m-am plâns îngrozitor, am mai 
expediat o scrisoare, — către cine? Către Bertha! Îmi era, 
în ziua aceea, sufletul atât de plin de sfinţenie şi 
seriozitate şi, totodată, de bucurie şi veselie — o visasem 
pe fata aceea scumpă —, şi atunci m-am gândit să-i scriu. 
Inima mi-era atât de plină şi, atunci, i-am scris cu atâta 
căldură şi dragoste, printre altele: 


„Noi ne iubim cu atâta tărie şi sfinţenie şi ne 
prăpădim de o durere atât de profundă şi nespusă, din 
cauza dragostei noastre, şi, atunci, de ce să fie de mirare 
că, în disperarea mea, încerc, totuşi, să Vă scriu?”. 


Şi în alt loc: 


„Noi ne apartinem, totuşi, şi nici o putere a 
pământului să nu ne despartă! 


337 


Si chiar dacă niciodată nu veţi fi soţia mea, 
ramaneti, totuşi, unica, scumpa, mult iubita mea Bertha şi 
nici o altă femeie să nu-mi profaneze dragostea mea 
sfântă!”. 


Spre sfârşit: 


„I-am scris lui Michel, atât de amical, şi l-am 
rugat, atât de insistent, să ne dea ajutor, însă el nici nu 
mi-a răspuns. Ce vreau eu? Eu nu cer să Vă schimbaţi 
religia — nici nu e nevoie de aşa-ceva pentru căsătoria 


Peed 


noastră — putem doar încheia şi o căsătorie mixtă” etc. 


Eu cred în Dumnezeu şi dragostea noastră trebuie 
şi nu poate altfel decât să se schimbe toate în bine! 


În sfârşit, am rugat-o să-mi scrie — oare îmi va 
scrie? Tare mă îndoiesc! O, dacă aş avea ceva mai mult 
curaj. Câteodată, îmi vine să cred că se fereşte aşa de 
mine, pentru că nu mă iubeşte şi că inventă numai 
piedici, pentru a nu o rupe aşa, dintr-odată, cu mine. 
Chiar faptul că mă roagă să nu-i mai scriu nimic, de asta 
este atât de regretabil. Cred că, atunci când iubeşti, îl 
asculti pe cel ce-l iubeşti, cu atât mai mult şi mai cu drag. 
Ascultă-mă, cel puţin, căci numai gândul la ea este 
mângâiere, putere, chiar necesitate. După ce am dus eu 
însumi scrisoarea la poştă, m-am plimbat, de pe 
promenada de jos, la cea de sus — şi gândeşte-te, ce 
ironic! Sus, m-am aşezat pe banca aceea cu balustrada, de 
unde ai vederea aceea frumoasă spre gară şi unde am stat 
noi adesea; atunci, a sosit familia Sotir, bătrâna, Dna 
Cioranu, văduva şi fata. Eu am vrut să mă scol şi să plec, 


338 


dar femeia m-a rugat, atât de amabil, să rămân, că doar 
nu voiau să mă alunge! S-au aşezat şi eu am ajuns să 
stau, bineînţeles, lângă fată. În sfârşit, ne-am sculat; după 
ce am coborât jos, n-am avut încotro, n-am mai putut să 
plec şi aşa am mers lângă fată — celelalte mergeau înainte 
— încă de două ori pe promenadă, în sus şi în Jos; eu cred 
că poate au făcut-o cu intenţie, ca să mă reţină mai mult 
timp lângă ele. Areti este o fată foarte fină, am vorbit 
despre diverse, încât m-a apucat spaima. Nu pot spune că 
n-am noroc la fete şi, totuşi, sunt, prin ele, atât de 
nenorocit! 


Ieri dimineaţa, după lecţia de pian, am fost, cu 
Geifrig, la Biserica Neagră, sus, la orgă, şi el mi-a cântat 
ceva — dar cât de măreț, cat de patetic şi sublim răsună 
această orgă! Şi, apoi, cântul său — el cântă mai bine 
decât concertistul acela! 


Scrisoarea de la tata am primit-o şi voi rezolva 
totul. Şcolile n-au început încă. La liceu, activitatea este 
însă foarte vie cu înscrierile. Avem mereu vreme 
frumoasă. 

Lui Geifrig îi plătesc 8 florini. 

Iti trimit „Te-ai dus”, celelalte mai târziu. 

Tatii, o mie de sărutări de mână. 

P.S.: Scrisoarea ta românească este foarte bună, 


aproape fără greşeală, numai scrie „primit? şi nu 
„premit”. 


339 


Fragment de scrisoare din Braşov către sora sa: 


„De aice, de abia se pot vedea munţii ceilalţi, pe 
care, din Braşov, nu-i vezi. Bucegiul, Ciucaşul, Piatra 
Craiului, Negoiul, Piatra Mare — nişte piramide colosale 
— gi parcă în dispreţ ne uitam la lumea de jos — ne 
simţeam liberi — departe de vuietul lumii, aproape de cer 
şi de Dumnezeu. Nu-ţi pot descrie, dragă Mărioară, ce 
simtiri năvălesc într-un astfel de moment — dar iti spun ca 
e ceva deosebit. De o parte, te crezi ca o nimica în fata 
mărimii grozave a naturii, iar de altă parte — te simţi 
înaripat de idealuri sublime şi parcă te ţii de ceva mai 
mult decât un om. 


Am stat, aici, sus, pe stânca cea mai înaltă a 
Postăvarului, peste o oră şi ne-am delectat de privirea 
prea frumoasă, şi am respirat aer curat şi limpede, ca în 
rai. Am mâncat şi ne-am întărit pentru marşul care avea 
să-l facem îndărăt. Înapoi, merge ca cu vaporul şi, într-o 
oră şi jumătate, am ajuns Jos, în poiană, unde ne aştepta 
societatea cealaltă şi ne primi cu strigăte de vivat. Eu zic 
„societatea” — că fiecare venise cu toată familia. Era un 
foc marc, asupra căruia stau tingirile şi grătarele cu 
tocană şi fleici. O mămăligă mare se făcuse, aveam o 
maşină de sifon (apă de sodă) şi am mâncat, am băut, am 
râs — mai ales cu Paulina Pop făceam comedii grozave. 
Pe la 6 ore seara, ne-am întors la Braşov, unde am ajuns 
la 8 şi jumătate. 


340 


Dar m-am şi culcat, îndată, şi am dormit dus, căci 
eram obosit grozav. Mă dureau, a doua zi, picioarele că 
de-abia le mai ridicam. Astăzi, însă, nu-mi e nimic si 
trebuie să-ți spun că, din început, îmi era frică să fac 
pârtia, căci credeam că poate n-o să mă pot sui aşa sus, 
dar, din contra, mă simt atât de bine — parcă-s cu totul alt 
om, nu tuşesc deloc, sunt gras la fata, de se miră toţi de 
mine, numai pârlit sunt ca un ţigan. 


Acuma, voi să-ţi scriu despre clavir. Dacă doreşte 
tatuta să-ţi cumpere un clavir şi cel vechi să-l dati lui 
Ştefan, atunce eu bucuros ţi-l dau al meu, căci mi-aş lua 
un „Cipca”, care, pentru viitoarea mea multă cântare, va 
fi mai durabil decât acesta, care e mai mult pentru salon. 
Am plătit pentru el, până acum, 130 florini. Dacă poate 
tatuta să-mi dea 100 florini, atuncea mi-aş procura un 
„Cipca” şi, după ce ar sosi, l-aş trimite îndată acasă. 
Pentru acesta, mai sunt de plătit 245 florini, în rate de 
câte 50 florini, tot la 3 luni. Transportul ar costa vreo 25- 
30 florini. 


Scrie-mi, imediat, despre asta. 
Tătuţii, sărut mâinile, pe tine te sărut dulce al tau 


Cyprian”. 


„Prea scumpă Marică! 


Trebuie să-ți scriu cam multişor despre Lugoj. 
Am descins într-un hotel mare. Azi, e tocmai zi de târg. 


341 


Oraşu-i plin de lume de la ţară. Dar aşa frumuseţe 
aproape că nici n-am mai văzut — aşa frumuseţe de 
oameni, mai rar. 


Femeile au umbletul atât de mândru, de dârz şi de 
tantos, de parcă fiecare ar fi prinţesă. Dacă le vezi de la 
spate, crezi că o oarecare e o codană de 18-20 de ani: aşa 
de frumoase-s la boiu şi de strunite şi mândre se ţin. 
Unde mai pui, apoi, portul ăla minunat: toate au poalele 
albe ca zăpada, tivite şi cu colţurile brodate, dinainte o 
catrinta, tesuta, mai ales, în roşu, iar, îndărăt, acele lungi 
oprege, cum avea Petrovicita la „Crai Nou”. Un pieptar, 
înflorit cu o spuză de flori şi testemel, cu multă coche- 
tărie. Iti spun, minune! 


Viaţa intelectualilor e, aici, febrilă... Am făcut o 
mulțime de cunoştinţe, iar lumea mă ştie, aici, mai bine 


decât la noi acasă. Au, aici, o asociaţie de cântare cum 
nu-i alta. Se execută, în fiecare, an piese grandioase... 


Orchestra oraşului cântă, la perfectie, valsul meu 
„Camelii”. După-amiazi, ne ducem la vie, unde se 


întruneşte o mare societate. 


Lumea a înnebunit după mine; lucru care nu mi-e 
plăcut. Mâine, dimineaţă, pornim la Chizătău. Cu bine...” 


* 


„Braşov, 28 Septembrie 1882 


Prea scumpul meu părinte! 


342 


Epistola D-Tale am primit-o, în care vă exprimati 
bucuria despre călătoria mea la Chizătău. Credeti-ma ca 
şi eu am avut o îndestulare deosebită... 


O călătorie atât de frumoasă şi interesantă, şi încă 
la o astfel de ocazie minunată pentru noi, românii, nu 
cred să o mai fac vreodată în viata mea. Pe mine, ca pe 
unul care, până acuma, prin ţări româneşti puţin am fost, 
totul m-a interesat. Locurile, datinile, oamenii înşişi, 
porturile lor — care lucruri, în Banat, toate-s almintrelea 
decât cum le-am văzut până acuma. Am văzut un centru 
puternic de românism, am văzut ce poate românul dacă 
voieste, dar am şi văzut că noi, faţă de românii bănăţeni, 
suntem în toată privinţa foarte îndărăt şi că nu purcedem 
pe o cale atât de sănătoasă şi solidă ca dânşii. De aceea, 
au şi devenit, în Banat, românii națiunea predominatoare, 
pe cand la noi, cu indeferentismul şi neglijenta noastră, 
ne inghit ungurii şi saşii. Acuma, de bucovineni nu mai 
vorbesc: acolo nu mai e scăpare. Putreziciunea a crescut 
prea mult, încât nu s-ar mai putea vindeca ceva şi numai 
un eveniment elementar i-ar putea scuti pe românii noştri 
de pieire totală. 


Veţi fi primit deja „Gazeta”, unde in Foiletonul de 
ieri, am dat un raport detaliat despre serbarea din 
Chizătău. Am scris-o cum am putut — şi poate că, pentru 
păcătosul de Mureşianu nu aş fi scris-o, dar i-am făcut 
numai pe voia lui Lengher, care m-a rugat să scriu şi, în 
fine, am scris pentru românii noştri, în special pentru acei 
români care n-au fost acolo, care poate că priveau tot 
lucrul acesta cam peste umere, să le fie de învăţătură. 


343 


Am observat că, pe la Chizătău, adică prin Lugoj, 
Timişoara, Caransebeş etc, oamenii mă cunosc mai bine 
decât la noi, în Bucovina. Şi cu respect se purtau fata de 
mine... Mă purtau în braţe, iar, în Lugoj, făceau, in 
onoarea mea, „soiree” şi mese splendide. 


Drumul de la Lugoj până la Arad e cam monoton; 
un plan fără sfârşit, de ambele laturi a căii ferate, cu vii şi 
plantaţii de tabac. Limba germană se aude foarte mult 
vorbindu-se, mai puţin cea maghiară. 


De la Arad, am mers într-un cupeu, cu un călugăr 
franciscan, până la Radna-Lipova, unde e o mănăstire 
mare a lor. Franciscanul mă întrebase, ungureşte, unde 
mă duc; eu îi răspund, româneşte, că nu înţeleg limba 
maghiară: atunci, începuse el româneşte, dar o limba 
frumoasă, atât de curată şi corectă, cum rar am mai auzit- 
o. El e italian de naştere, crescut în şcoala de misionari 
din Roma, şi a fost trimis, prin România etc., şi acum e în 
Ungaria. Un bărbat foarte inteligent, cu ştiinţe adânci şi 
maniere foarte nobile. 


De la Lipova, am mers singur, până la Alba-Iulia. 
Era noapte şi am dormit tot drumul. La Alba-lulia, intrase 
un ofiţer şi un popă catolic. Aceste le scriu numai ca să 
vă dau o mică probă ce însemnează aceea a fi un om cult. 
Popa mă întreabă, pe ungureşte, unde merg, îi răspund 
nemteste că nu-l înţeleg; atunci, înfuriat, se întoarce el 
către ofiţer şi-i zice ungureşte: 


— Ce ruşine, să trăieşti în ţară ungurească şi să nu 
şti ungureşte. 


344 


Ofiţerul era german, dar ştia ungureşte, i-a dat o 
mică explicaţie, popa, însă, n-a mai vorbit cu mine. 


Cu ofiţerul vorbea şi nemteste, pe mine, însă, nu 
mă mai află demn de a mai vorbi, fiind eu un om atât de 
necult şi nu ştiu limba maghiară. 


Ce deosebire mare între franciscanul inteligent şi 
între maghiarul de popă! 


Am primit şi epistola de la Mariorica, în care îmi 
descrie serata din Suceava. Mă bucur că a petrecut bine. 
Pentru costum, m-am interesat, lucrul principal este să 
Vă puteţi numai aduna parale. Preţurile costumelor va- 
riază de la 80 la 300 franci. Puteţi să aveţi costum destul 
de frumos, cu cămașă şi salbă cu tot. 


Eu, cât de bucuros aş contribui cu ceva, momen- 
tan nu pot face nimica, cheltuind, cu drumul la Chizătău, 
peste 70 florini. Chiar cura mea proiectată de struguri nu 
o pot face, acuma, şi trebuie s-o amân până în octombrie. 


La noi se face toamnă în toată forma. Pomii se 
ingalbenesc, diminetile şi serile sunt reci, promenadele — 
triste, numai din când în când auzi vreun rătăcit şovăind 
prin frunzele căzute. Eu am mult de lucru acasă; m-am 
apucat de toate, aş mai uita necazurile vieţii. 


In 4 săptămâni, aranjez un concert românesc de 


orchestră, la care s-au anunţat, deja, 120 persoane. Pro- 
grama conţine numai compoziţii ale mele, şi anume: 1). 


345 


„Uvertura” la „Crai Nou”; 2). „Hora Prahova”; 3). „Ah, 
suflete!”; 4). Vals; 5). „Te-ai dus”, cântec aranjat pentru 
4 cornuri; 6). „Potpourri din cântece naţionale”. 


Preţul de intrare l-am pus anume moderat, 60 
cruceri, ca să poată veni şi cei mai putin avuti. 


Vă sărut mâinile, prea iubite părinte, pe Mărioara 

o sărut dulce. Prietenele ei o salută toate. M-me Copony 

are un băiat. Azi, e Sfînta Sofia, patroana şcoalelor noas- 
tre. Duminică, se serbează. 

Cyprian. 


Maşina, alifia şi o pereche de pantaloni pentru 
tatuta trimit zilele acestea”. 


346 


De murit, nu vreau să mor 


„Braşov. 
Prea scumpă soră! 


După o neîntreruptă călătorie de 30 de ore, am 
ajuns, în sfârşit, cu bine acasă, ieri la 10 şi jumătate dimi- 
neata. Îţi poţi cam închipui cum îmi vâjâia capul de atâta 
dârdâială. M-am dus numai până la gimnaziu, de m-am 
prezentat directorului şi profesorilor, care mă întrebau, 
din toate părțile, să le dau raport precis. Am mâncat, 
apoi, $i m-am culcat. 


Acuma, m-am întors de la biserică şi stau să-ţi 
scriu. Dar nu merge, chiar scrisoarea de astăzi trebuie să 
mi-o limitez la cât de putin, fiindcă, până la ora 11, aş 
vrea s-o isprăvesc şi, apoi, trebuie să mă duc la Livia 
(Pop, verişoara lui Sextil Puşcariu), care a trimis după 
mine. Pleacă, după-amiazi, cu tatăl ei, la Sibiu, pe mai 
multă vreme, şi, până să plece, are te-miri-ce să-mi spu- 
na. Mai e, la 11 şi jumătate, şi cununia lui Budiu; trebuie 
să fiu şi acolo. 


347 


In numai câteva zile, m-au copleşit atâtea impre- 
sii, încât mi-ar trebui coale întregi ca să-ţi raportez despre 
tot ce am văzut şi auzit în Banatul acela. 


În numărul viitor din „Gazeta” (Gazeta Tran- 
silvaniei), apare un foileton al meu; iti spun doar atât, că 
a fost grandios. E cu totul tot altă nație pe acolo, decât 
oriunde la noi, un neam care-şi cuprinde situaţia şi mi- 
siunea cu evlavie şi cu sfinţenie şi care, departe de cunos- 
cuta fârfâială (fanfaronadă, „popescărie”) românească, 
izvodeşte numai lucru trainic şi adevărat. Societăţile de 
cântare ţărăneşti au prestat, după mine, lucru neaşteptat. 
Corurile premiate sunt minunate, încât societatea noastră 
de cântare din Braşov îi, fata de ele, un fleac. Şi acestea-s 
societăţi curat ţărăneşti, şi numai de ţărani instruite şi 
dirijate. Te uitai cu emoție la martialele chipuri care, cu 
note în mână, urcau scena şi se aşezau în semicerc, pe 
când diligentul, postat în mijlocul lor, dădea cu mâna 
măsuri — cu acea mână cu care noi ştim că poate să poarte 
doar plugul şi toporul. Când, apoi, toate corurile deodată 
(300 de inşi) intonară imnul „Deşteaptă-te Române”, 
atunci toţi ochii se umeziră. Cu capul descoperit stătea 
toatf lumea — mai bine de 2.000 de oameni. 


Şi fiecare ins şi-a zis că un neam atât de viguros şi 
atât de insufletit niciodată nu poate pieri; ba, mai vârtos, 
că al lui e viitorul. 


Fiind ales în juriul dc arbitru, aveam vot aproape 
decisiv. Eu şi Lengher furăm sărbătoriţi în gradul super- 
lativ şi, pretutindeni, furăm primiţi cât se poate de bine. 
Seara — teatru şi, apoi, dans. Dar ăsta fu un dans general: 


348 


intelectuali şi ţărani de-a valma. Si numai danturi natio- 
nale: „Lugojana”, „Ardeleana”, „Pe picior”, „De doi” etc. 
Lucru ca acesta nu mi-a fost dat să văd şi probabil nici n- 
o să-l văd aşa curând. Pe la orele 3 după miezul nopţii, 
plecai, împreună cu Lengher, înapoi, la Lugoj, poposind, 
acolo, şi a doua zi. Vineri dis-dimineata, plecai, apoi, cu 
trenul mai departe. Lengher a rămas acolo, pentru niscai 
daraveri. Regret că n-am putut pleca la Turnu-Severin; nu 
mă ierta vremea şi, astăzi, trebuia neapărat să fiu la bi- 
serică. În schimb, trenul, ncavând coincidenţă imediată, 
m-am oprit 3 ceasuri în Timişoara şi un ceas în Arad. 


Timişoara e foarte drăguță, cu case de două-trei 
etaje. Face, de-a binelea, impresia unui oraş modern. Mai 
puţin, Aradul. Regiunea prin care am trecut (de la Lugoj 
până dincolo de Arad) e binecuvântată cu tot belşugul 
bogățiilor. Norodul e foarte bine înstărit. Satele — vor- 
besc, bineînţeles, de cele româneşti — întocmai ca satele 
săseşti de pe aicea, tot case de zid. Biserici, şcoli şi dru- 
muri splendide. 


De-a dreapta liniei ferate, podgorii întinse; de-a 
stânga, culturi de tutun etc. 


Amănunte despre toate acestea ti-oi mai scrie alta- 
dată. 


Întors acasă, găsesc două scrisori ale tale şi o 
scrisoare de la Bertha. Scrisorile tale m-au bucurat nes- 
pus. Eşti atât de bună şi împărtăşeşti, cu atât devotament, 
biata mea soartă. Dar în zadar. 


349 


De aceea, nimic, dar absolut nimic, nu mă mai bu- 
cură. O, dacă n-ar mai dura atât! Şi sper că n-o să dureze. 


Bertha mi-a scris; mai bine nu-mi scria. Fata asta 
îmi pare o enigmă. Poate tot oi fi având eu dreptate, că 
dânsa încă nu ştie iubi. Credea — îmi scrie dânsa — c-a 
isprăvit-o cu trecutul, când nenorocitul de mine apăru din 
nou şi totul fu din nou răscolit. Să nu-i mai scriu; trebuie 
să nu-i mai scriu. Tot ce a fost trebuie uitat. Dc ce i-am 
scris lui Michel? S-a supărat rău de asta. Mă asigură apoi 
că sentimentele fata de mine nu şi le schimbă. Trist — dar 
omul trebuie să se supună la toate. Ti-am mai spus eu 
părerea mea despre toate astea şi m-am gândit, acum, 
demult, că nu mai am ce aştepta. Te las pe tine să judeci 
ori de iubirea, adevărata iubire, poate scrie în felul acesta. 
Ăsta-i răspunsul la scrisoarea mea?... 


Sunt cu totul tot de acord ca tata să treacă la 
Sadova; de-ar căpăta-o numai. Trebuie să închei. Rămâi 


cu bine scumpă soră. Tatei îi sărut mâinile. 
Ciprian”. 


„Braşov, în 21 octombrie 1882 
Prea onorat Comitet! 


Mizeria şi periculoasa mea stare sanitară mă nece- 
sită a pleca, peste iarnă, într-o climă mai caldă şi a pe- 


350 


trece acolo cel puţin 3 luni, spre a mă cura şi a recâştiga 
iarăşi sănătatea. 


Pentru adevărul acestei asertiuni, servească atesta- 
tul medical ce-l păstrez aicea. 


Rog, deci, pe prea onoratul Comitet, având în ve- 
dere trista mea poziţie în care mă aflu de prezent, care 
poziţie e numai drept consecinţă a dificultăţilor remar- 
cabile în oficiul meu, să binevoiască a-mi da un concediu 
de 3 luni, adică de la 1 noiembrie, până la 1 februarie 
1883. 


Pentru postul meu de dirigent al corului, m-am 
îngrijit de un substitut pentru timpul absentării mele, care 
va conduce corul la serviciile liturgice, aşa încât, în pri- 
vinta îndatoririlor mele în oficiul meu, nu va proveni nici 
o împiedicare sau scădere. 


Braşov, în 21 octombrie 1882 


Ciprian Porumbescu 
Prof. de muzică”. 


„Braşov, 28 octombrie 1882 
Scumpul meu părinte! Surioară dragă! 


Ieri seară, iarăşi am serbat un triumf grandios cu 
concertul; n-am mai avut şi nu cred c-o să mai am o seară 


351 


atât de fericită ca cea de ieri. Sala Redutei — Mariorica o 
cunoaşte cât e de mare — era ticsită, atât jos, cât şi la 
galerie. Veniseră mulţi, după 8, şi trebuia să se întoarcă, 
neaflând loc. Orchestra era postată pe scena teatrului. 


După ce se aranjase orchestra, păşii şi eu pe 
scenă, la pultul de diriginte şi fui primit cu aplauze frene- 
tice. 


Concertul a decurs briliant — mai fiecare piesă a 
trebuit s-o repet. La „Rapsodie” şi la „Potpourri”, cre- 
deam că se ridică tot iadul — aşa o larmă teribilă se făcuse 
— oamenii şi-au ieşit din minţi. 


Mai repet, o dată, că nici eu, dar nici publicul 
român n-a avut încă un astfel de concert românesc, cu 
piese atât de alese, bine compuse şi bine executate. 


„Gazeta Transilvaniei” iarăşi umblă cu şovăiri, 
aşa că, în publicitate, puţin o să iasă ceva despre concert. 
Şi anume: Redactorul Mureşianu e dus la Iaşi, în locul lui 
e Bârseanu. Omul acesta, instrumentul lui Mureşianu, ca 
să nu fie necesitat, a scris o recenzie, poate nu în sensul 
lui Mureşianu, a fost atât de slab că n-a mers nici la 
Concert. O să vină, aşadar, numai o notita de la un altul. 
Dar nici nu-mi pasă. 


Aseară, am putut cunoaşte că numele meu e deja 


pus pe baze solide şi că opurile mele sunt destul de bune 
şi destul de coapte. 


352 


Venitul curat e de 12 florini. Am avut spese enor- 
me şi am împărțit multe bilete gratis. 


Acuma, despre altceva. Aş avea să răspund, în 
privinţa Mariorichii, dar nici acum nu pot scrie ceva defi- 
nitiv şi anume din următoarea cauză: 


Cum ştiţi, sănătatea mea, în decursul anului aces- 
tuia, a suferit foarte mult. Eu am slăbit tare şi nici petre- 
cerea mea acasă nu m-a refăcut. 


Vărsarea mea de sânge, ce am avut-o acasă, deşi 
nu era de consecinţă gravă, totuşi, a influenţat, întrucâtva, 
asupra plămânilor. 


De când am revenit la Braşov, din septembrie, nu 
pot zice că am fost bolnav, dar nici sănătos n-am fost. Pe 
lângă toată crutarea şi îngrijirea mea, totuşi, ba tuşesc, ba 
am catar, ba fierbinteala, ba una, ba alta, pe scurt, nu sunt 
sănătos. Slăbiciunea asta a mea, în timpul din urmă, a 
crescut foarte mult şi, chiar acuma, înainte de concert, am 
zăcut la pat şi, din pat, am mers la concert. 


Acuma, ce e de făcut? De murit, nu vreau să mor 
şi poate că nici n-o să mor aşa de curând; cu toate 
acestea, starea sănătăţii mele e lucru periculos sau cel 
puţin dăunător să intru în iarnă. Eu toate acestea nu le-am 
băgat de seamă, dar alţii, străinii — şi, se vede că, acuma, 
la concert, s-or fi cugetat oamenii —, văzând că tot sunt de 
folos naţiunii şi dorind ei să trăiesc şi să lucru cât mai 
mult, s-au convorbit între ei să mă trimită, peste iarnă, în 
Italia. 


353 


Parcă-l văd pe Tatuta cum se întristează, cum of- 
tează şi o fi zicând: „Oho, dacă merge în Italia, apoi rău 
trebuie să-i fie!”. Dar nu e aşa. Spre a evita, pentru viitor, 
boli mai grele, să spui copilului pe nume, pentru a evita o 
tuberculoză, care uşor s-ar putea furişa, de aceea mai bine 
acuma să mă duc şi să mă refac, decât mai târziu, când n- 
a mai folosi nimic. Pentru aceasta, au declarat „unele 
persoane” a-mi da 2-300 florini, pe lângă salariul întreg. 


Se înţelege că aceşti 300 i-aş încasa prin vreun 
concert ori aşa-ceva şi m-aş duce, pe jumătate de an, la 
Nisa şi Neapoli. Trebuie să mă consult cu medicii să văd 
ce zic el. 

Pe D-Voastră vă rog să nu vă îngrijiţi deloc... De 
ce să nu mă duc în Italia, dacă pot s-o fac lesne şi-mi este 
chiar de folos? Dar mai ştii că n-o iau şi pe Marica cu 


mine? 


In fine, de aceea nu pot scrie despre cursul ei 
telegrafic. In zilele următoare, voi scrie mai precis. 


Vă sărut mâinle şi pe tine, Mariuta dulce, 


Ciprian”. 


„Braşov, 31 Octombrie 1882 


Prea scumpul meu părinte! 


354 


Este, aşadar, decis ca eu să nu rămân în Braşov, ci 
să mă duc în sud, şi anume, întâi, la Arca, în sudul 
Tiroliei, după aceea — la Mentone, lângă Nissa; de acolo, 
pot să mă duc, dacă voiesc, şi la Neapoli — însă nu este de 
lipsă. 


Timpul plecării mele cade în primele zile ale lui 
Noiembrie, stil vechi, şi voi petrece până pe la finele lui 
Aprilie. 


Astăzi, am dat şi petitiile mele de concediu la 
Eforie şi la Comitetul bisericesc. Mă tem că aceşti din 
urmă mi-ar face oareşcare greutăţi. 


Petitia sună, deocamdată, numai 3 luni, dar, daca- 
s odată la Mentone, mi-ar da şi mai departe. Bani de 
cheltuială în locurile unde am să petrec, îmi ajunge 
salariul, iar bani de drum, haine etc. îmi câştig cu 
concertul care-l dau în 2 săptămâni. 


Ce să zic? M-au căutat doftorii, ieri şi astăzi, din 
toate părțile şi n-au aflat nici un defect la plămâni, ci 
numai un simplu „Lunghespitzen-catharh”, care, pe lângă 
o crutare ingrijitoare şi reducere a ocupatiunilor mele la 
minimum, s-a putea cura, în fine, şi aice, dar mai bine şi 
mai bine ar fi etc... 


Şi ce e mai bine aceea o şi fac. Încă n-am plan 
decis pentru călătoria mea; dar aşa cred că o să fac: până 
la 1 Decembrie, voi sta la Arco; până la 1 Faur, în 
Mentone; după aceea, mă duc la Genoa, Florenza, Roma 


355 


şi sed, până la 1 Aprilie, în Neapoli; de acolo, mă întorc, 
în sus, pe la Turin, Milano, trec la Venezia şi, pe la 
Triest, acasă. Fireşte că, în locurile mai însemnate, dacă o 
să-mi ajungă paralele, fac excursiuni, aşa, de exemplu, 
din Neapoli — la Ischia şi la Palermo, în Sicilia. 


În Italia, e cale ferată cu 50 % mai ieftină. Cu 150 
franci, capeti un Rundrisebilett (bilet circular) pentru 
toată Italia şi pentru 6 săptămâni. 


Aceste-s cele mai principale ce am să vă comunic 
în privinţa călătoriei mele. Foarte bine mi-ar părea dacă 
ar putea şi Mariorica să meargă cu mine. Dacă aş lua, de 
la concert, vreo 300 florini şi dacă ar avea şi ea vreo 
300... Ce ziceti? 


Vă sărut mâinile 
Cyprian. 
Unde e mătuşa Hermina?”. 


x 
„Braşov, la 2 Noiembrie 1882 
Scumpă surioară! 
Ieri, după masă, a venit fetița cea mai mare a di- 
rectorului şi a adus această istorie, cu remarca că e pentru 


tine. Ti-o trimit: este foarte drăguță. 


Eu sunt ocupat cu pregătirile de plecare şi nu-mi 
văd capul de treburi. Scartaie din toate părțile, în special 


356 


când nu ai bani din belşug. Haine, rufărie şi alte diferite 
ustensile etc. 


Vioara nu o iau cu mine, ci numai ce e absolut 
necesar. Am intervenit pentru reduceri la C. F., de aici, 
până la Pesta şi, de acolo, la Triest. Cred că voi putea 
pleca la 13 sau 14 Noiembrie. Ruta mea este următoarea; 
La Budapesta, de acolo, la Triest, apoi, cu un vapor al 
Societăţii de navigaţie „Loyd”, la Veneţia — Mestre — 
Verona — Milano, unde voi rămâne 10-14 zile, dacă îmi 
vor permite celelalte situaţii familiare ale mele; de acolo, 
la Genova şi apoi la Mentone, unde voi rămâne 2 luni. De 
la Mentone, dacă mă voi fi restabilit oarecum, voi face un 
circuit prin Italia şi mă voi opri, pentru o lună, la 
Neapole. La Arco nu mă duc. 


Călătoria până la Mentone costă 80-100 florini. 
Italia îmi va face, desigur, bine; de unde mi se trage tot 
răul meu, o ştii tu doar — şi în Italia voi învăţa să uit 
atâtea... 


Pe tata îl rog să-mi obţină, de la Prefectura din 
Suceava, un paşaport, şi anume pentru Franţa, Italia şi 
România. Poate că se poate face vreo notă despre asta în 
paşaportul ce-l am; pentru asta, îl şi anexez, dar vă rog 
cât se poate de iute, ca să nu fiu silit să-l aştept mult. 


Cu sănătatea merge binişor, avem o vreme destul 
de frumoasă şi eu mă tin destul de bine. Despre vreo 
primejdie deosebită, nici vorbă nu poate fi, dar aşa este 
vechiul cârâit, ca un moşneag. 


357 


Am încă multe de aranjat, capul îmi vâjâie. Che- 
lariu şi Nastasi mă ajută cât pot. 


Tatii îi sărut mâinile, pe tine te sărut din toată 
inima. De ce nu scrieţi? 
Cyprian”. 


„Astăzi, e un splendid articol în „Gazetă” despre 
concertul lui Ciprian. Chiar acum am primit scrisoarea. 
Vă salută cordial, foarte supărata voastră soră, Maria. 


Scrieţi-ne curând!” (Rânduri scrise de Mărioara, 
pentru Ştefan şi Laura, cărora le-a trimis, probabil, 
scrisoarea de faţă). 


„Braşov, 2 Noiembrie 1882 


Scumpe Vasile (Halip)! 


Intr-adevar că mă aflu la Braşov şi m-am bucurat, 
văzând că ţi-ai adus aminte de mine. Nu ţi-am putut 
răspunde imediat, eram împiedicat. 


Aice, în Braşov, îmi merge foarte bine, dar numai 
în privinţa materială. Sunt profesor de muzică la şcolile 
centrale superioare, unde am salariu de 600 florini; sunt 
directorul corului de la biserica cea mare de aice, unde 
am 1.000 florini, şi mai am unele ore private, aşa că am, 
cu totul, 2.000 florini pe an, dar ce folos, că nu sunt 


358 


sănătos. Şi chiar acum, în 15 Noiembrie, plec în Italia, pe 
4-5 luni, ca să-mi restaurez plămânii — care au apucat un 
drum periculos sănătăţii mele. De acolo, de pe Mentone, 
Nissa şi Neapole, iti voi mai scrie câte ceva. 


Elemente apte de muzică am aici, în Braşov, 
destule. Am compus o operetă, care am reprezentat-o de 
mai multe ori cu succes foarte strălucit. Dau concerte cu 
orchestra orăşenească — 30 de inşi, muzicanți foarte buni, 
susțin, la biserică, un cor de dame şi bărbaţi, peste 50, 
etc., aşa că, în privinţa muzicală, am teren destul de larg. 
Şi, ce este mai mult, am public care ştie a pretui osteneala 
mea, un public intelegator şi cu dare de mână. 


Am fost, peste feerii, acasă, m-am întâlnit cu Be- 
rariu, care mi-a spus nenorocirea ta. 


Iti trimit „Hora Braşovului”, alte note nu-ţi pot 
trimite, fiindu-mi copierea greu de făcut; dar, dacă mă 


întorc sănătos, iti promit a-ţi trimite ceva. 


Fii sănătos, nu mă uita şi păstrează-mi, în viitor, 
simpatiile tale. Te salut sincer al tau 


C. Porumbescu”. 


„Braşov, 6 Noiembrie 1882 


Scumpul meu părinte! 


359 


Astăzi, de-abia am primit ştirea de la D-Voastră; 
eram deja neliniştit, căci sunt aproape 14 zile de când nu 
mi-ati scris. Sunt bucuros că Vă aflaţi cu toţii bine. 
Astăzi, va fi deja numărul acela din „Gazeta Transil- 
vaniei” în mâna D-Tale, în care se vorbeşte, mai cu amă- 
nuntul, despre Concertul meu. 


Asta-i critică, demnă de „Gazeta”, demnă de Con- 
cert, demnă şi de publicul care a fost la Concert. E scrisă, 
cu bună judecată şi cu pricepere, de Dr. Baiulescu. Se 
vede că i-or fi strămutat pe ăia de la Redacţie, ş-apoi le- 
am mai zis şi eu buchiile, într-una din zilele trecute. 


Concediile, atât dc la scoala, cât şi de la biserică, 
le-am căpătat deja. Am aranjat toate şi pentru Concertul 
meu, care află loc, Duminică, în sala Hotelului No. 1, cu 
următoarea programă. 1). Un cor bărbătesc; 2). O piesă 
pentru violină cu clavir (Baiolescu — Geifrig); 3). „Spin- 
nerlied” de Liszt, M-lle Sotir; 4). Solo pentru corn cu 
clavir (Bohme); 5). Violon — solo (Baiolescu); 6). „Fan- 
tezia română”, de Wilmlos — M-lle Sotir; 7). Cor bărbă- 
tesc. 


Eu nu particip deloc la concert. Toate se aranjează 
în folosul meu. După concert, urmează petrecere de dans. 
La D-şoara Sotir, am fost eu singur de am rugat-o să 
cânte; Marica o cunoaşte, a şi întrebat, cu mult interes, de 
Marica. Biletele le vinde un Comitet de dame şi domni, 
cu Dl. Diamandi, Manole şi M-me Neagoe în frunte. 
Cum aud, să fie succesul material foarte favorabil — deie 
Dumnezeu. 


360 


In locul meu, rămâne la biserică Voina, iar la 
şcoală — Dima şi Niculiţă Pop. Eu, de aceea, pun şi nu- 
mele persoanelor, pentru că Marica-l cunoaşte. 


Cât pentru sănătatea mea, mă aflu foarte bine; 
când ies între oameni, trebuie, într-adevăr, să mă fac mai 
slab decât cum sunt, să nu creadă cumva că simulez. 


Eu plec, Luni sau cel mult Marti, în 14 1. c.; cred 
că, până atunci, îmi va veni şi paşaportul. 


Acuma, despre clavir. Eu bucuros i-l dau, numai 
de una mi-e teamă. 


Clavirul costă 375 florini, mai punem ambalajul şi 
transportul 35 florini, face 410, ceea ce clavirul nu face. 
Pentru mine e destul de bun şi, dacă m-am păcălit, eu m- 
am păcălit, dar n-aş voi să păcălesc pe altul cu el. 


Mai bine să ieie Marica un „Czopita”, cu 450, şi 
are, încalte, un clavir bun. Cu toate aceste, eu foarte bu- 
curos i-l cedez şi, dacă nu-mi puteţi răspunde pe epistola 
aceasta, înainte de ce plec, scrieti-i lui Nastasi, că eu o să 
vorbesc cu Nastasi ca să Vi-l trimită. 


Parale n-aveţi nevoie să trimiteţi, că merge ca 
fracht la Zuker. Mai sunt de plătit 225 florini. Ce am 


plătit până acum dăruiesc Mariorichii. 


Marica scrie cum e clavirul — dacă-i place, adio şi 
sănătate! 


361 


Vă sărut mâinile 
Cyprian. 
Potpouriu l-oi trimite cât de curând”. 


x 


„Braşov, 11 Noiembrie 1882 


Scumpul meu părinte! 


Chiar acum am primit epistola Dumitale şi a Ma- 
riorichii. Ieri, am primit telegrama. Nu e nici un pericol 
cu miliția; pe lângă toate, mai e şi asta că mă țin de clerul 
bucovinean — aşadară nu mai încape nici o asentare 
(recrutare). 


Aice, nu mă pot anunţa pentru asentare, fiindcă n- 
am nici o provocare. 


Asta e penultima epistolă ce o Vă mai scriu din 
Brasov. In ziua plecării mele, adică Luni, in 13, trimițând 
unele lucruri Marichii, Vă mai scriu una. 


În ceea ce priveşte îngrijorarea ta, Marica, din 
cauza slăbiciunii mele şi că eu nu voi putea călători 
singur, O!, în privinţa asta puteţi fi toţi foarte linistiti, 
dacă m-aş simţi rau, aş scri-o. 


În ce priveşte pianul, m-am decis deja. Rămâne la 


mine şi anume îl dau cu împrumut, pentru timpul res- 
pectiv, Doamnei Mureşan, Elisei. Ea m-a rugat în 


362 


privinţa asta, prin Doamna Diamandi, şi pe ea nu o pu- 
team refuza. 


Doamne Dumnezeule! Familia Diamandi e aşa de 
bună cu mine! Ei mi-au dat, pentru drum, mâncare, vin 
dulce grecesc, prăjituri, ba, mai mult, o cămaşă dc flanelă 
şi ciorapi călduroşi! 


In general, toți oamenii sunt ca zapaciti şi se 
străduiesc, după posibilităţi, să-mi fie serviabili. De la 
Concert, ar trebui să-mi revină, în total, 350 florini. 


Lucrurile pe care le-ai dorit ti le voi trimite, pe 
toate, abia Luni. Mă îndoiesc dacă voi putea să-ţi trimit şi 
fotografiile. Acuma, deocamdată, mi se pare o imposi- 
bilitate să mă despart de aceste giuvaere. 


Tocmai acuma, primesc o scrisoare destul de 
tristă dc la Lola cea drăguță! Dar vezi, eu trebuie să uit, 
deci dă-o naibii! Îmi face semn, deja, Veneţia, cu 
gondolierii ei ce cântă şi văd vârfurile turnurilor domului 
din Milano; simt, deja, răsuflarea caldă a celestei Riviera, 
deci la naiba cu aceste gânduri! 


Vă mai scriu încă, Luni, de aici, şi, apoi, din 
Triest. 


Vă sărut mâinile, scumpe tatuta, şi pe tine, Mări- 


uta, te sărut dulce. 
Cyprian”. 


363 


„Braşov, Luni, în 13 Noiembrie 1882 


Prea scumpul meu părinte! 


Înainte dc plecarea mea, voi să vă mai scriu 
puţine şire. E deja după Concert; acesta a reuşit foarte 
bine, piesele executate fură primite cu aplauze entuzi- 
astice. Domnişoara Sotir a cântat de tot frumos. Eu puţin 
am mai stat la dans şi, pe la 12, m-am dus acasă, invi- 
diindu-i pe colegii mei din adâncul inimii că se petrec 
atât de bine şi eu, bietul, sunt exclus de la astfel de plă- 
ceri. Cât a intrat de tot nu ştiu încă, căci n-am fost la 
Doamnele patronese să iau paralele. Dar, în tot cazul, 
destul. 


Afacerile mele mi le-am pus toate în ordine. 
Efectele şi notele mele — mai ales partiturile mele scumpe 
— le-am semnificat într-un registru, care, împreună cu 
cheia de la ladă, le-am predat amicului Nastasi. Trebile 
mele financiare, cu persoanele cărora le datoresc, de 
exemplu — croitorul, tipograful, librarul, etc., cu care stau 
in relatiuni banale, le-am regulat şi le-am comunicat toate 
lui Nastasi. Clavirul, precum am mai scris, l-am dat M- 
mei Mureşan, în împrumut, şi am plătit pe el, până acum, 
150 florini, precum şi alăturez chitanta. În scurt, toate le- 
am regulat şi le-am pus în ordine, după cum am ştiut că 
ar fi mai bine. Acestea le-am făcut şi scriu şi D-voastră 
de aceia, căci omul nu ştie ce-l poale ajunge pe o că- 
lătorie atât de mare. Nastasi îmi e destul de sincer şi am 
încredere în el. Opurile mele nepublicate se află la el. 


364 


Despre toată averea mea — la vreo catastrofă eventuală — 
puteţi D-Voastra, ca tatăl meu, să dispuneti după plăcere. 


Chestiunea mea cu militia am aplanat-o, căci am 
vorbit cu un căpitan care e treaba asta. El mi-a spus că, 
dacă am ,,Vorladung” (citatie), mă fac că nu ştiu nimica 
şi plec. Cât despre biletul lui Brodner, pot să zic că eram 
deja dus, când a venit. lar, dacă mă întorc din Italia, 
atunci, ori când pot, să mă prezint, fără să aibă niscai 
urmări rele. 


Toată treaba e numai o simplă formalitate. 


Paşaportul l-am căpătat; vă mulţumesc. Nu cred 
că o să plec astăzi — sunt prea obosit de ostenelile zilelor 
trecute şi mai e şi foarte frig, chiar acuma ninge cum se 
cade. Mâine, însă, desigur plec. După cum m-am mai 
informat de la medici şi persoane care au mai umblat la 
„Winteraufenthalt” (sejur în timpul iernii în Italia), am 
aflat că nu e lipsă să mă duc chiar la Mcntone, care loc e 
mai mult pentru oameni avuti, aristocrați şi care, acolo, 
se duc numai din cauza de sport. Nervi, 3 staţiuni mai 
spre sud, de la Geneva, e chiar aşa de bun ca şi Mentone. 
Afară de aceea, şi în privinţa sanitară e Nervi mai 
recomandabil pentru morbul meu, decât Mentone, căci e 
mai liniştit. Aşa m-am decis să mă duc, întâi, la Nervi şi, 
apoi, dacă voi putea şi va fi de lipsă, mă voi mai duce şi 
în alt loc. 


Cu aceasta, sfârşesc. Trimit, iar, nişte pantaloni, 
poate că-i veţi putea întrebuința. 


365 


Adio, deci, scumpul meu părinte! Vă mulţumesc 
pentru urările ce mi le dati pe drum. Deie Domnul să se 
împlinească toate! Nu pot să nu observ că e mai mult 
decât probabil cum că, în decursul curei mele, voi avea 
lipsă poate şi de bani. Că, atunci, îmi voi lua refugiul 
meu la D-voastră, Vă rog să-mi iertati. 


Vă sărut mâinile şi rămân al 
D-Voastră devotat fiu 
Cyprian”. 


„Braşov, 1882, Nov. 13 


Scumpă soră, 


Iti trimit notele. Fotografia cea nouă, pe care mi-a 
trimis-o bătrâna, mi s-a pierdut, Dumnezeu ştie cum. 
Semn rău. 


Cealaltă este înrămată frumos — aceea de la Lola — 
pe aceea nu vreau să o trimit. De asemenea, să rămână şi 
tabloul în ulei, ca amintire a unei vremi frumoase. 


Eu plec şi, ştie Dumnezeu, sunt îngrijorat de 
moarte. Cine ştie dacă eu mă mai... 


Cântă la pian compozițiile mele şi gândeşte-te la 


mine, unica şi scumpa mea soră, voi ține mult la tine, 
până la moarte, plin de dragoste şi de credință. Salută şi 


366 


sărută, din parte-mi, de multe mii de ori, pe bunul şi 
scumpul meu Ştefan şi pe Laura. Regret că nu am vreme 
să le scriu şi lor. Mă voi gândi, însă, totdeauna la ei şi le 
Voi scrie şi lor. 


Rămâi cu bine, scumpă soră, salută, din parte-mi, 
pe frumoasa şi scumpa mea Stupca şi... 


Te sărută din toată inima fratele tău 


Cyprian”. 


„Din Braşov, 14 Noiembrie 1882 


Scumpă soră, 


N-am putut expedia, ieri, pachetul deoarece 
Doamna Neagoe a trimis după mine, ca să-mi predea 
socotelile pentru bilete şi banii. 


Venitul total al concertului, adunând toate îm- 
preună, se ridică la 450 florini, 90 florini — cheltuielile, 


rămân 340 florini. 


Plec, cu siguranță, astă seară, la orele 6. Probabil 
că nu mă opresc la Budapesta şi abia la Triest. 


De la Triest, nu plec cu vaporul, ci cu calea ferată, 
la Veneția, pentru a evita răul de mare. 


367 


Deci, încă odată, rămâneţi cu bine şi, de o vrea 
Dumnezeu, la revedere. 


Puteţi să-mi scrieţi, „poste restante”, la Genova şi 
la Milano, eu mă voi interesa la poştă şi mă voi bucura, 


dacă voi găsi o scrisoare . Scrieţi adresa scurt: 


Moniseur C. P. Milano poste restante Italia”. 


368 


Deci asta e marea, asta e marea... 


„Trieste, Hotel Daniele, Sâmbătă, 18 Noiembrie 
1882 


Prea scumpe tată! Prea scumpă Marică! 


Mă găsesc la Triest, de ieri, ora 6, seara. Am o 
odaita bună şi curată, nu e scumpă, iar eu m-am sculat, 
astăzi, destul de devreme, deoarece rămân numai astăzi la 
Trieste şi, mâine, plec la Veneţia. Am avut, tot timpul 
călătoriei mele până aici, încontinuu, vreme ploioasă şi, 
de aceea, n-am putut vedea nimic din unele regiuni 
frumoase. Începând de la Laibach, totul era completa- 
mente îmbrăcat în haină de iarnă, brazii cei bătrâni îşi 
plecaseră rămurişul spre pământ, apăsaţi de povara masei 
de zăpadă. După Adelsberg, încep munţii Carat, goi şi 
morţi, din care se ridică blocurile de stânci izolate, ase- 
mănătoare mormintelor hunice din nord. Calea ferată este 
foarte artistic construită şi merge, în cea mai mare parte, 
printre stânci sfărâmate şi tuneluri. Am avut norocul să 
fiu singur, aproape în decursul întregii călătorii. Am avut, 
încontinuu, un compartiment de clasa a II-a, pentru 
nefumători; aici, nu m-a deranjat nimeni, cel mult câte o 
duduie, din când în când, care dispărea prea repede, ca un 
meteor. Una, însă, care a urcat în tren la Sessana (înainte 
de Triest) şi a mers, împreună cu mine, până la Nabre- 


369 


sina, a făcut asupra mea o impresie puternică şi de neui- 
tat. De ce, iti voi scrie altădată. 


Începând de la Nebresina, se vede deja marea, ca- 
lea ferată merge de-a lungul malului mării, până la Triest. 


Când am văzut, pentru prima dată, întinderea al- 
bastră şi nemărginită a mării, mi-am zis, neîncetat, în 
sinea mea: „Deci asta e marea, asta e marea!”. 


Am văzut marea!... 


În gara Triest, veselie. Omnibusele diferitelor ho- 
teluri fac un vacarm, strigând, de exemplu: Sandwirth — 
Daniele — Buon pastore — Europa — Concordia, într-un 
amestec de glasuri, iar, printre ele, se aude cate un hamal, 
care tipa: 


— Firea-i sa fii blestemat! 


Trecem prin fata portului. Am văzut câteva coră- 
bii, numai superficial, în omnibuz, chiar vis-a-vis de 
mine, şedeau un domn mai în vârstă şi o doamnă mai 
tânără, care vorbeau, între ei, limba polonă. Ei au descins 
chiar în acelaşi hotel ca şi mine. Eu, însă, nu am prea 
avut ocazia să mă adresez lor. 


Ieri, m-am culcat devreme, deoarece eram foarte 
obosit. Aici, nu sunt perini umplute cu pene, ci cu păr de 
cal. Se doarme, însă, destul dc bine pe ele, eu, cel putin, 
am dormit foarte bine şi n-am tuşit mult. 


370 


Pe când scriu aceste rânduri, îmi aduce fata un 
serviciu — în treacăt fie zis, o babornita cu papuci de casă 
în picioare, „donna di camera” — cafeaua. Aceasta nu e 
rea deloc. Frişca e deasă şi e servită separat, într-un 
paharut ca de ţuică. Vroiam să merg, astăzi, la Miramare, 
dar femeia tocmai îmi spune, căci vorbeşte nemteste, că 
drumul, din cauza multor ploi, e foarte stricat. Plouă şi 
astăzi şi, de aceea, rămân în Triest. lar, acum, mă duc în 
port. Deci, Badeckeruk — într-o mână, umbrela — în cea- 
laltă şi adio! 


Triest este un oraş completamente italian. Firmele 
sunt toate în italieneşte. 


La revedere, la Venetia!... 
Ciprian”. 


„Bella Venezia, Luni, 19 Noiembrie 1882 


Scumpul meu părinte! Scumpa mea soră! 


Ieri, dimineaţă, la orele 6, am plecat, cu accelera- 
tul, din Trieste. 


Am avut o vreme admirabil de frumoasă şi o 
călătorie, dealminteri, destul de agreabilă, în afară de fap- 
tul că, împreună cu mine, călătoreau numai italieni şi ita- 
lience şi eu mă simţeam, între ei, ca un măgar, deoarece 
nu puteam vorbi nimic cu ei. Ceea ce e absolut necesar, 


371 


ştiu deja, deoarece învăţ încontinuu şi mă pot ajuta, la caz 
de nevoie, şi singur. 


La Udine, s-a făcut revizie vamală. De paşaport 
nu e interesat nimeni. La orele 2,30, după masă, am intrat 
în Veneţia, trecând pe un pod, lung de 800 metri, cons- 
truit peste lagune. 


Din depărtare, Veneţia face impresia că bisericile 
şi casele ar înota în mare. 


Mi-am luat o gondolă, ceea ce, aici, reprezintă un 
mijloc confortabil de transport şi am plecat la „Hotel 
Sandwirth”, un hotel gennan ieftin, situat pe Riva degli 
Schiavoni, în imediata apropiere a malului mării, cu o 
vedere splendidă. 


Veneţia a făcut asupra mea o impresie rea. Deja 
gondolele negre, toate sunt negre, cu suprastructura lor 
neagră şi posomorâtă nu sunt foarte atrăgătoare; apoi, 
oraşul însuşi — pe unele canale, domneşte o linişte de 
moarte, numai din când în când răsună strigătul monoton 
al gondolierului (,,poppe” — atenţie la pupă), când coteste 
dupa colt, („gia” e s-a facut); canalele sunt înguste, casele 
iti fac impresia că ar fi jumătate ruinate, deoarece 
mortarul şi tencuiala sunt stricate aproape de tot. 


Uşile, care ajung până în apa mării, pentru ca să te 
poţi cobori uşor în gondolă, sunt toate încuiate, fapt care 
produce o impresie foarte sinistra şi iti aduce aminte, fără 
să vrei, de vremurile groaznice ale tiraniei dogilor. 


372 


Canal Grande, canalul cel mare şi lat, care 
traversează Venetia în forma unui ,,S” e mai animat. 
Străzile, construite numai pentru pietoni, întrucât, aici, nu 
se văd cai şi trăsuri, sunt înguste şi întunecoase; cu greu 
pot circula 3-4 persoane una lângă alta; şi ele sunt atât de 
tăcute şi liniştite, ca şi când ar fi părăsite. 


În piaţa San Marco şi pe Riva, unde locuiesc eu, 
domneşte o activitate animată. Piaţa San Marco este 
adevărata arteră a Veneţiei. Ea e splendidă. Pavată cu 
marmoră de trachyt, e netedă ca o oglindă. În jurul ei, se 
găsesc splendide palate, minunata biserică San Marco, 
campanile etc. Toate sunt extrem de frumoase. 


După masă, în piaţa San Marco a cântat muzica 
militare. Ei cântă foarte bine, însă au, în general, 
instrumente mai mici ca ale noastre. Natural că piaţa 
mişuna de lume ce se plimba. Filfizoni se plimbă mândri 
printre procuratori venerabili, aci se plimbă o fetiță 
sprintenă, în ciorapi şi pantaloni, alături de o aristocrată 
venețiană, ce păşeşte majestos. Toţi se plimbă, ca şi la 
noi, cu scopul de a vedea şi de a fi văzuţi. Seara, a avut 
loc, întâmplător, o iluminatie cu foc bengal a pietii San 
Marco — mi se pare că a fost onomastica reginei. Şase 
tarafuri au înconjurat piaţa. Mii de oameni stăteau 
înghesuiți şi strigau: 


— Vival... 
Procuratiile si biserica San Marco straluceau intr- 


o lumină feerică. Mă credeam transpus pe o altă lume. 
Apoi, am plecat, cu o gondolă, la teatru, care începe, aici, 


373 


la orele 9 seara şi se termină la orele 12 şi jumătate. 
Tocmai acum aud bubuituri de tun. Trebuie să ies afară. 
După masă, voi continua. 

Ciprian. 


Scrieti-mi Poste restante Nervi p. Genova”. 


% 


„Veneţia, 20 Noiembrie 1882 


Scumpul meu frate! 


Şi de aici, câteva rânduri. Veneţia este splendidă, 
majestuoasă, dar nu e frumoasă, plină de sfântă seriozi- 
tate, dar infidelă. Aceasta este părerea mea. Poeţii ne-au 
păcălit. Desigur că ei au privit Veneţia, totdeauna, de la 
sânul languroaselor lor venetiane, din gondola. Mâine 
plec la Genova! 


Rămâi cu bine 
Ciprian 


Domnului Ştefan Porumbescu, 
Patrautul Nou, 


Bucovina, 
Austria via Viena”. 


374 


„Genova, miercuri, 23 noiembrie 1882 


Mariuta dragă! 


Teri, la orele 11, noaptea, am ajuns aci şi, cu 
părere de rău şi contra voinţei mele, a trebuit să rămân 
aci. Acceleratul cu care am sosit din Veneţia mi-a jucat o 
festă răutăcioasă — anume m-a păcălit, atât la Milano, cât 
şi aci. De la Milano, nu avea legătură cu Genova, aşa că a 
trebuit să rămân, toată noaptea, de la 3 la 7, la Milano; eu 
aveam intenţia să plec direct la Nervi, dar, spre regretul 
meu, acest accelerat nu opreşte la Nervi — „non ferma 
questo convoglio per Nervi”. Sunt silit să mă opresc şi la 
Genova şi mă găsesc într-un hotel englezesc, „Smith”. 
Un nisip uscat, de cerneală — ciudat cum sunt aici multe 
lucruri caracteristice în totul după moda engleză. Patul e 
lat, ca pentru 5 persoane, şi înalt, ca să te sui în el cu 
scara, ş.a.m.d., dar, despre asta, altă dată. 


Genova este unul din cele mai mari porturi din 
lume, sute de vase sunt ancorate în port. Oraşul însuşi e 
de o construcţie pitorească — el se ridică din golul mării, 
ca un amfiteatru. Priveliştea dinspre mare trebuie să fie 
splendidă. Cercetarea lui mai în detaliu mi-o rezerv 
pentru altă dată, când voi face o excursie, cândva, aici, 
din Nervi. 


Milano e admirabil. E cel mai frumos oraş pe care 
l-am văzut până acuma. E aşa drăguţ, ca scos din cutie, 
curat şi frumos. Aş putea compara cel mai bine Milano 
cu o fată frumoasă şi tânără, în toaletă de bal; pe frunte, 


375 


are o diademă de briliante, făcută din briliante de mare 
pret — acesta e Domul, şi la gât un colan la fel — e 
Galleria Vittoria Emanuele. Ce e aceasta, mai târziu. 


De la Verona, până la Milano, am călătorit, foarte 
agreabil, cu o doamnă tânără şi frumoasă din Koblenz — 
ce bucurie pe mine că puteam vorbi cu cineva! Ea făcuse 
o excursie, de la San Remo, la Veneţia, cu nepotul ei şi se 
întorcea, acum, acasă; nepotul ei, un tânăr de vreo 18 ani, 
suferise mult de catar pulmonar, tuşise, etc. şi se găseşte, 
de o lună, pe Riviera (aşa se numeşte această regiune 
paradisiacă, unde plec eu), arată admirabil şi nu mai 
tuşeşte deloc — fapt de care m-am convins personal. Ea 
mi-a dat foarte multe informatiuni instructive bune, 
relativ la locuinţă, masă, pensiune etc. şi diferite sfaturi, 
care îmi vor folosi foarte mult. Ea e o doamnă care a 
călătorit mult şi m-a distrat cu vorba admirabil, a la 
Maniere de Gorgon. 


In Genova, sunt foarte mulți măgari şi, în general, 
multe lucruri ciudate. Dar ce cald e pe aici! Nici urmă de 
iarnă, dar abia pe Riviera! 


Astă noapte, l-am visat pe unchiul Mally. La 
Milano, am întrebat la poştă dacă nu e vreo scrisoare 
pentru mine. Nu era. Marică, de ce nu mi-ai scris? 


Din Nervi, mai mult! 


Cyprian, 
Această hârtie, de la Genova şi plic”. 


376 


La Nervi, o ora 
mai spre sud de Genova 


„Nervi, 23 Noiembrie 1882 


Scumpul meu părinte! Mariuta dragă! 


De ieri, 3 d. a., mă aflu la locul destinat al petre- 
cerii mele de iarnă — mă aflu la Nervi. 4 staţiuni — o oră şi 
jumătate mai spre sud de Genova, un loc care numai 
însuşi Dumnezeu, într-un duş bun, l-a putut crea, plin de 
frumuseţe şi plăceri drăgălaşe de natură — imediat lângă 
malurile mării, înconjurat de toate părţile de dealuri 
înalte, sădite cu portocali, lămâi şi măslini, scutit de ori 
ce vânt, cu o climă caldă, plăcută — în scurt, un loc, care 
nu exagerez dacă-l numesc „picior de rai”. Am venit aice 
să-mi recâştig pierduta-mi sănătate şi sper că, după 
auspiciile care mi se arată, o s-o recastig. 


Viind la gară, la Nervi, nu ştiam încă unde o să 
locuiesc, unde să mă adăpostesc, neavând, de nicăierea, 
vreo recomandatie. Mi-am cugetat că mă duc, mai întâi, 
la hotelul „Victoria”, care-l ştiam după Badeker, şi de, 
acolo, să-mi caut un loc potrivit. La gară, îl şi chem pe 


377 


comisionarul de la „Hotel Victoria” să-mi ieie „la baga- 
glia”; atunci, mi se recomandă un domn ca Dr. Schelt- 
elig, proprietarul hotelului „Victoria”, pe care încă îl 
cunosc din Badeker. Într-o limbă rea nemţească, mă în- 
treabă dacă am vreo recomandatie către el şi dacă voiesc 
să locuiesc în hotelul lui. Zisei că încă nu sunt decis unde 
o să locuiesc, dar, deocamdată, mă duc la el. El mă 
conduse până la hotelul lui, care e imediat lângă gară, şi- 
mi recomandă pe soţia lui, o nemtoaica, cu care mă pusei 
imediat în înțelegere pentru „pension”. Îmi ceru, pentru o 
„cameră”, în etajul 3, şi întregul „pension”, adică vict, 
serviciu, pat etc., 9 lire (franci) pe zi. 


Am zis să văd odaia, apoi mă voi decide ce o să 
fac. Ea mai adaogă că, dacă rămân 3-4 luni, apoi îmi lasă 
cu 8 şi jumătate. Mă sui sus şi intru în cameră, care e o 
capodoperă de eleganţă şi gust rafinat. Mă aranjai puţin 
ŞI, apoi, mă dusei iarăşi jos, spunând cucoanei că, dacă se 
învoiesc cu 7 franci, rămân. Nu voi; îi mai dădui 50 
centime, nu voi nici aşa. În fine, îmi lăsă şi ea 50 centime 
şi aşa ne-am tocmit cu 8 franci pe zi. 


Hotelul e foarte elegant şi frumos. O să-l descriu 
putin. Fațada lui principală e în fata sudului, spre mare. 
Inchipuiti-Va casa noastră din Stupca — înaintea hotelului 
e un parc mititel, foarte frumos, de fel de fel de plante 
tropicale, care, în prezent, sunt pline de flori rare, 
Rhododendron, mirothe, lămâi etc., etc. Nici nu le cunosc 
toate; în parc sunt scaune, mese — acesta-i parcul, cam 
aşa cum e grădina noastră înaintea casei, cam cum e 
Răsariul nostru, e, aice, o terasă artificială cu scaune şi 
bănci. Imediat lângă grădină, trece calea ferată — cum e la 


378 


noi ulicioara, care trece lângă grădină. Cam unde e 
Grigori stolnicul — e gara. Acum, imediat lângă calea 
ferată, cum e, bunăoară grădina lui Vasile — e marea, 
despărțită de calea ferată numai prin o linie îngustă de 
Klippen (stânci de mare) şi stânci în care se frâng valurile 
mării atât de cumplit, încât, cum e, de exemplu, astăzi, că 
marea e emotionata putin — împroaşcă valurile chiar 
şinele căii ferate. 


Fereastra salonaşului meu, se înţelege, e spre sud, 
parc, spre mare. Toată ziua am soare, iar marea o văd ne- 
contenit, ba chiar şi din pat. Cum e odaia mea? Micuta, 
cam jumătate din salonul nostru, dar mai încadrat. Podi- 
nele sunt acoperite, peste tot, cu un covor foarte frumos, 
gros. Un trumeau, un Nachtkasten, o masă de scris, o 
stelagia de spălat, 2 scaune, o toiletă cu oglindă mare, un 
pat — un pat dumnezeiesc, un Himelbett, peste tot cu 
perdele albe, subţiri; şi larg, şi lung, şi curat, şi bun... 
Serviciul e foarte curat; un „cameriere”, o cameriera şi un 
valet îmi stau spre dispoziţie. Lumina, care costă 1 franc, 
se plăteşte separat; se înţelege că o să-mi cumpăr lumini 
şi o să le ard pe ascuns. Din când în când, tot trebuie să 
iei şi de la dânşii o lumină. Acum, mâncarea cum e. 


După maniera franţuzească. Dimineaţa, stau in 
cameră, în „Sale a manger”; „Cafee” sau „chocolate” sau 
„the” (ceai), cu franzole, unt şi 2 ouă! La 12, e „dejeu- 
neur”. O supă, peşte cald sau friptură rece, friptură caldă, 
„Dessert”. „Diner”, la 6, seara, „Table d’hote” — toţi la o 
masă. Aseară, am fost, deci scriu cum e: Din nefericire, 
şed lângă o englezoaică şi lângă un italian, vis-a-vis — 2 
italience bătrâne; vorbeşte cu ei, dacă ştii ce. Aseară, a 


379 


fost: 1). supă cu aluat, 2). peşte fiert, 3). un fel de 
„lungenbraten”, 4). „Carfiol” cu ceva ce nu ştiu ce era, 
avea gust de „paradiesapfel”, dar era fript şi cu lămâie, 
5). pui fript cu salată verde, nişte tremuriciuri dulci cu 
„paste”, 7). Desert: smochine şi struguri de „malaga”. 
Mâncărurile sunt foarte bune şi apa, apa chiar e bună. 
Vinul nu-l cunosc, berea e scumpă. Sunt foarte mulţumit 
cu toate, am ocasiune să învăţ italieneste, cu toate că se 
vorbeşte şi nemteste, frantuzeste şi englezeste. 


Pe stâncile cele de lângă mare, de care am amintit, 
este promenada oaspeţilor. Stau toţi în fata soarelui, par- 
că-s agatati de ascutitele pietre, ce ajung până-n mare, şi 
privesc cum se frâng valurile spumegoase, cu zgomot 
infernal. 


Marea, astăzi, e foarte mişcată, cu toate acestea, 
noi aici nu vedem şi nu simţim nimic din furtuna aceasta. 
Nici o frunzişoară pe pomi nu se mişcă, aerul e lin şi 
cald, numai vuietul mării se aude. 


De ieri, tuşesc mai mult ceva. M-am răcit la Ve- 
netia încă; influenţa aerului mării se arată, însă; deja tu- 
şesc uşor şi secretul are gust sărat. 


Epistola D-Voastre a venit, deodată cu mine, aice. 
E ştampilată, la Ilişeşti, cu 18, iar la Nervi, cu 22. Va să 
zică, merge 5 zile. Telegramele sunt scumpe; cea de ieri 
costă 5 franci. Nu vă puteţi închipui ce bucurie am avut, 
când am văzut epistola; parcă mă vedeam în mijlocul 
familiei noastre. Ce rău îmi pare că n-am ştiut că mătuşa 


380 


e în Gorizia — pe acolo am trecut — şi ce uşor puteam să 
mă abat pe la dânsa! 


Trimit Mariorichii o barcarolă din Veneţia, dar s- 
o cânte italieneşte, şi flori din Nervi. O mică broşa, tot 
din Veneţia, şi o mică fotografie. Triest şi Piaţa San 
Marco. 


Despre multe, altele, mai târziu. Mă duc la 
preumblare: Azi avem 17 grade de căldură la umbră. 


Vă sărut mâinile, pe Mariorica o sărut dulce. 


Ciprian”. 


„Nervi, 26 Noiembrie 1882 


Am aflat şi în hotel, la camerier, fotografii de 
Nervi, pe care le şi trimit. În una, se văd promenadele 
lângă mare; iar cealaltă e hotelul în care locuiesc, şi 
anume, sus, fereastra deschisă, unde e făcut semnul „V”. 
Trimit toate fotografiile, pe urmă mi le voi lua îndărăt. 


Bila cea mititică, de sticlă, pe care a facut-o, 
înaintea ochilor mei, în Venezia, o trimit lui Stefanuca — 


e frumoasă ca ,,Uhranhangsel’’(pendulul de ceasornic). 


Sunt inițialele „C.P.”, s-o tie de suvenire de la 
fratele său, împreună cu lantuselul ce i l-am dat”. 


381 


„Nervi, 29 noiembrie 1882 


Prea scumpul meu frate! 


Deci, într-adevăr, eşti ameninţat să năvălească 
peste tine vremurile lui „Bernadek”? Aceasta ar fi prea 
comic; cum vrei tu să tii, însă, purcelul în viata? Poate ca 
acel armean — ştii tu, armeanul porcul mâncat şi invers. 
Nu, Doamne fereşte! Aceasta ar fi, dealminteri, o ruşine 
pentru întreaga noastră familie, dar eu cred că nici tu nu 
te gândeşti la asta. Nu, scrisoarea ta, pe care ea a alăturat- 
o scrisorii ei, mi-a făcut multă bucurie. Tu scrii aşa de 
frumos, ca pe la noi, aşa de familiar şi îl întristezi aşa de 
mult pe cel ce citeşte această scrisoare, când e aşa de 
departe de patrie. 


Tie iti este aşa de dor de scumpa noastră casa 
părintească şi te găseşti numai la câteva ceasuri departe 
de ea. 


Tu ai vroi să mănânci, la cină, cartofi prajiti cu 
ceapă, lapte, unt şi Dumnezeu ştie câte alte nenumărate 
delicatese. Te distrezi în desfătări rurale ca tăiatul lem- 
nelor, scoaterea apei din fântână şi altele. O, fericitule, de 
2 şi de 3 ori fericitule! Cum te invidiez pentru viaţa ta 
paradiziacă. Ce născocire mizerabilă este felul meu de 
viata, în comparaţie cu felul tău natural, o, Doamne!, şi, 
ce e principal, e că eşti la noi, acasă. 


Eu am avut, încă din copilărie — tu nu mai puţin —, 
o antipatie de neînvins, întotdeauna, contra străinătăţii; iti 


382 


aduc aminte numai de bocetele noastre, când trebuia să 
ne întoarcem la şcoală, după vacanţă, şi cum blestemam 
noi biata Suceava. Eram legat, cu atâta duioşie şi 
dragoste de patria mea, de casa părintească, că îmi cădea, 
totdeauna, greu să mă îndepărtez de ea, chiar pentru 
scurtă vreme şi de câte ori n-a trebuit ca eu, fiind deja 
măgar bătrân, să ascund „lacrimile mele proaste”. 


Că această patrie, această casă părintească, adică 
apropierea de cei dragi mi-a devenit tot mai scumpă, se 
înţelege de la sine. Şi cât de departe am ajuns cu incli- 
natia şi cu pornirea mea de a rămâne în patrie şi de a trai 
în ea? 


Cum am ştiut să-mi păstrez dragostea şi afecti- 
unea mea fata de patrie şi fata dc casa părintească? 


Aruncat, departe, între străini, trebuie să-mi câştig 
pâinea, aruncat, departe, de scumpii mei, trebuie să-mi 
caut sănătatea, vesel, printre oameni străini, în ţară 
străină. 


O, ce fericit eşti tu! Tu mănânci cartofi prajiti, eu 
— portocale, pe care le culeg chiar din pom; tu — 
înzăpezit, eu plec în largul mării, într-o barcă, la o 
temperatură de 20 de grade C; tu ai, alăturea de tine, o 
soţie dragă şi pe care o iubeşti, eu — câteva figuri insipide 
şi ofilite englezeşti şi frantuzesti; tu mănânci unt galben 
ca aurul, lapte şi pâine şi eu sed ca pe jaratic la dineu si 
„table d’hote”, între o englezoaică sfrijită şi un italian şi 
mai sfrijit; trebuie să o rup la dreapta frantuzeste, la 
stânga englezeşte, încât, adeseori, îmi vâjâie capul şi nu 


383 


mai ies din „comme ca” — „n'est-ce pas” sau o „prego, a 
piacere”, „questa cosa”; trebuie să las să-mi treacă pe 
dinainte 6-7 feluri de mâncare, feluri despre care, 
adeseori, nu ştiu dacă ele se mănâncă cu furculita sau cu 
cuțitul! Tu te culci, după cină, comod, în pat, cină care, 
pentru mine, e o himeră, deoarece, după dineu, la orele 
18, nu se mai serveşte cină, eu trebuie să ascult, în sala de 
conversaţie, un jargon franco-anglo-italo-german şi să 
stau singur, foarte obligat, cu doamnele de vorbă. O, ce 
fericit eşti tu, cu Vuliva ta intimă şi discretă, unde nu-ţi 
vâjâie, încontinuu în urechi, bubuiturile talazurilor, ci 
freamăt dulce de pădure, unde nu-ţi asurzeşte urechile un 
jargon înmiit, ci auzi numai sunete dulci şi inteligibile 
din patrie, ale limbii tale materne dulci şi scumpe!... 


Voi continua, abia în ziua următoare, deoarece, 
ieri, a sunat neghiobul de clopot la dineu. Astăzi, este, 
din nou, o aşa-numită „zi ploioasă”; e puţin posomorât şi, 
în acest caz, lumea nu iese la plimbare, de obicei, ci 
rămâne acasă să se plictisească. Domnii lenevesc pe 
sofale, în salonul de lectură, de conversaţie sau de fumat, 
şi discută, reciproc şi înţelept, despre felul cum se 
produce fluxul şi refluxul; doamnele împletesc ciorapi, 
pantaloni şi multe alte efecte de felul ăsta şi dau rufele la 
spălătorie. Dar astea sunt suficiente. Tu vei fi aflat, din 
scrisorile şi fotografiile pe care le-am trimis acasă, îndea- 
juns, unde şi cum trăiesc. Vreau numai să-ţi comunic încă 
ceva despre sănătatea mea. 


Aici, la Nervi, se găseşte un medic german, 


specialist în bolile de plămâni, un corifeu, după cum se 
vorbeşte pretutindeni, şi consultă, aici, numai în lunile de 


384 


iarnă. La el am vorbit să mă duc chiar la început, dar nu 
prea aveam curajul necesar, întâi — pentru că mă temeam 
că-mi va spune ceva groaznic despre starea sănătăţii 
mele, în al doilea rând — pentru că o consultatie la el 
costă 20 franci. Ieri, însă, m-am hotărât să merg la el. El 
m-a examinat aproximativ o oră, m-a percutat şi ascultat, 
pe dinainte şi pe dinapoi, cu diferite instrumente, şi, la 
urmă, mi-a spus într-un ton sec: 


— Dumneata ai avut cam multe supărări în viaţă... 
Ii spun: 


— Da. 
— Să nu te mai superi. Dumneata ai facut prea 
putina gimnastica in viata? 


I-am răspuns: 


— Da. 

— Să faci gimnastică de cameră, şi anume aşa şi 
aşa, aşa şi aşa. Dumneata să te fortifici, să te speli cu apă 
rece, să te plimbi la mare, să-ţi cauţi societate, să fii vesel 
si, în 6 luni, vei putea să pleci sănătos acasă. Mă voi 
interesa în mod serios de sănătatea dumitale. Rămâi cu 
bine! 


Dumnezeu să te aibă în pază, dragă frate, salută, 
cu toată dragostea din partea mea, pe draga mea Laura şi 
scrie, în curând, bietului tău frate 

Cyprian”. 


385 


„Nervi, 26 Noiembrie 1882 


Scumpul meu părinte! Surioară dragă! 


V-am visat, astă-noapte, pe toți şi m-a cuprins, 
dimineaţa, o jale cumplită şi un dor nespus de patrie şi de 
rudenii; toată ziua sunt, astăzi, indispus; lasă că şi timpul 
de ieri a fost foarte urât: e înnourat şi marea grozav de 
mişcată. Aerul, în sine, e cald, deşi plouă câte puţin şi nu 
e soare deloc, totuşi, avem 14 grade căldură. Am stat, 
până acum, de la 3 la 4 d. a., la malul mării şi am privit 
spectacolul admirabil ce-l prezentau viforoasele unde. Se 
ridică la înălțimea de 4-5 metri şi se reped cu putere 
violentă către stâncile goale, detunând ca tunetul şi 
împroşcând miliarde de atomi de pulbere de apă, de care 
se umple aerul şi devine ca plin de ceaţă. Aceste sunt 
inhalatiunile noastre naturale — de care se folosesc toţi cu 
admirabilă voluptate. 


Dacă te uiţi spre turbatele valuri, cum se învârt, 
cum se ridică, cum se zdrobesc şi se revarsă peste 
stâncile înalte, în înălțime de 10-15 metri, şi cum se 
scurg, în formă de spumă albă ca neaua, iarăşi, îndărăt, 
spre a reveni, după câteva secunde, cu forță şi mai mare, 
atunce stai încremenit şi-ţi poţi explica ce este chiar vasul 
cel mare cu aburi, cu tunuri, legat cu fier şi Dumnezeu 
mai ştie ce, fata de un element atât de teribil. 


O jucărie care proxima undă o aruncă spre o 


stâncă şi o sfarmă în mii de bucăţi. Dar, de pe malul 
scutit, ce bine priveşti la turbata furtună! $i, mai ales, 


386 


acuma, unde mă aflu, în casă, şi aud numai zgomotul 
teribil al valurilor — parcă fierbe iadul dedesuptul meu! 


Astăzi, e, precum am amintit, o zi ploioasă, ce se 
numeşte, aici, „Regentag” şi care zi se întrebuințează de 
oaspeţi spre a scrie epistole, a da rufele la spălat, damele 
mai cârpesc la ciorapi şi la altele; domnii fac politică sau 
se „enuiază ensemble” (plictisesc împreună). 


Viaţa de toate zilele parcurge, pentru mine, destul 
de plăcut. Principiul principal al meu este a nu lucra, 
deocamdată, nimica. Deci, mă scol la 8, mă îmbrac 
elegant — acesta este dezavantajul cel mai mare, aice, în 
Nervi, că trebuie, totdeauna, să fii „wie ausder Schachtel” 
(ca la cutie), văcsuit şi pudrat ca o păpuşă, viind, 
necontenit, în atingere cu dame, de care, almintrelea, iti 
pasă atât cât câinelui de ploaie — şi mă duc în „Sale a 
manger”, unde mă aşteaptă, deja, „kellnerul” şi-mi aduce 
cafeaua, pâinea, untul şi ouăle. Lângă „tassa de Cafe”, stă 
„Frankfurter Zeitung”, pe care o citesc dejunând. Dejunul 
durează, de regulă, o jumătate de oră, după care mă duc 
în „Sale de Lecture”, unde mă pui de pe o sofa pe alta, 
învârt foile italiene, frantuzesti şi englezeşti, pe fata şi pe 
dos, mă fac a asculta cu interes foarte mare, dacă vorbesc 
doi englezeste, mai murmur şi eu un ,,Yes”, mă mai uit 
prin puţinele note care stau pe pianină şi pe care le ştiu, 
deja, pe dinafară, mă car, putin, prin grădină sau într-un 
parc vecin, unde este o pădure de portocali, care se coc 
chiar acuma, şi mai fur câte una, mă mai şovăiesc până la 
mal, iau stâncile de-a lungul şi de-a latul, mă întorc, 
iarăşi, îndărăt, şi număr treptele până-n etajul al 3-lea. 
Aşa trece dimineaţa şi iacă trage şi clopotelul de prima 


387 


oară, de a doua oară, şi mergem la „Dejeuner”. Ce am 
mâncat azi? lacă! Peşte fiert cu sos, un fel de „lungen- 
braten” cu sos pus pe... mămăligă! Asta s-o facă şi 
Marica, e foarte bine, practic, şi are un aspect nobil — şi 
anume aşa: mămăliga, de lățimea fundului polnişului, 
moale, se înţelege, se răstoarnă pe polniş, aşa încât aco- 
peră tot fundul, dar nu stă mai sus decât cum e marginea, 
unde începe a se lati; deasupra mămăligii, se aranjează, 
jur împrejur şi în mijloc, feliile de friptură. Peste tot, se 
varsă sosul, însă nu prea mult, aşa încât să fie acoperită 
mămăliga cu sos, se pune o lingură şi o furculita; mama- 
liga se ia cu lingura, friptura cu furculita şi simpla mân- 
care se numeşte „Roast de boeuf en sauce avec polenta a 
la Milanese”. 


După aceea, am mâncat pui cu un fel de salată de 
ciuperci, brânză, castane, alune, migdale, mere. După 
prânz, începe „enuiarea” (plictiseala) din nou. 


Suntem vreo patru tineri germani: 2 austrieci, 
unul din Dresda, cam de o boală, de o vârstă, numai nu 
de o pungă ca mine. Unul e un ,,hausherensohm” din 
Viena, altul — un fiu de fabricant din Dresda, al 3-a — un 
biet ingineraş din Brunn, şi eu; noi patru ne ţinem tot la 
un loc şi râdem despre ce avem şi despre ce n-avem. 
Ingineraşul, săracul, e mai sărăcuţ şi umblă cu ghete 
cârpite şi cu un „spesnzer” a la Ştefan, un fel de 
„Jagdork” care, însă, şi-a pierdut fasonul şi, neavând 
dinainte bumbi, şi-o tine cu mâinile strâns ca să n-o 
piardă. Cel din Dresda e comic, „horen Sie mal” 
(ascultați), şi din „sehen Sie mal” (să vedeţi) nu-l scoţi, 
„achnee, dat isch mer Worscht" (ei, nu, asta mi-e egal). 


388 


Vienezul e un băiat foarte elegant şi vorbeşte frantuzeste, 
englezeste şi nemteste foarte bine, şi cântă foarte bine la 
clavir. A cântat „Popourri” din „Crai-Nou”, din care am 
un exemplar la mine. 


Oaspetii ceilalţi sunt, in mare parte, germani. Este 
o englezoaică subțire, cât mine de mare, dar o damă atât 
de fină şi delicată, atât de nobilă în purtarea ei fata de 
ceilalţi, încât n-aş fi crezut în viata mea că englezoaicele 
pot fi atât de delicate. E şi bărbatul ei cu dânsa, un om de 
comerţ, dur, egoist, care mi se pare o tratează cam ru- 
seşte. 


A tras clopotelul, a 2-a oară la „diner” — mă duc. 


Proumez, Luni dimineaţa. Aseară, după „diner”, 
ne-am pus, cu englezul, la vorbă şi ne-a trecut seara. 
Cărţi nu putem juca; una joacă ,,Tarok”, altul ,,Wisth”, 
altul ,,66” şi, aşa, o partidă de „Preferance” — unicul joc 
ce-l ştiu mai de Doamne ajută — nu putem face. 


Am scris, alaltăieri, lui Nastasi, să-mi trimită 
violina şi notele, fără de care văd că nu-i treabă. 


Mâncările, la „diner”, sunt foarte alese, dar, 
câteodată, şi foarte originale. [eri seară, de exemplu, mi 
s-a adus „in pudding de smochine” — arzând! — şi aşa, cu 
foc, iti luai în talger şi suflai, pe urmă se stingea! Era cu 
rom şi aprins, poate ca să nu se răcească, umblând 
Kellnerii de la unul, la altul. 


389 


Într-o altă seară, am avut un fel de „fricasse” de 
peşte, care se da în nişte scoici (Muscheln) foarte fru- 
moase, care scoici servea de tingire, precum frigarea 
peştelui, şi aşa se şi ducea la masă. Câteodată, într- 
adevăr, vin nişte mâncări că nici nu ştii cum să scoţi şi 
cum să mănânci. Aseară, am avut, desert, ,,Mispeln”, 
struguri, „dactele”, nuci şi îngheţată de vin de „Lacrima 
Christi”. 


Demoasele sunt, de toate, patru. Trei nemtoaice şi 
una, încrucişată, italiană. Două surori n-au părinţi şi sunt 
cu o doamnă bătrână, prietenă. Una e cu mumă-sa, al 
cărei bărbat e Consul în Russia. 


Toate damele sunt foarte „complesante” şi am 
jucat (Marica cunoaşte jocul acesta), într-o seară, „Ein 
Worth errathen wie gefallt’n” (Ghiciti un cuvânt cum va 
place) etc. 

S-a dat cuvântul „Po”, ca râu si ca un cuvânt 
francez. Domnişoara care a întrebat îl aflase deja şi, 
numai ca să sfârşească rândul, îl întreabă şi pe Dresdan: 


— Wie gefallt Ihnen? 


Prostul de neamt nu intelesese bine cuvântul şi 
zice: 


— Mir gefalt doppelt — va să zică popou! 


390 


Toată societatea se schimbă la fata — se făcu o 
pauză, care se sfârşi cu un hohot teribil! Neamtul îşi luă 
catrafusele şi o tuli la culcuş. 


Astăzi, e o zi foarte frumoasă. Norii se împrăştie, 
soarele luceşte în splendoare maiestoasă şi marea e ca 
oglinda de netedă. 

Mergem la preumblare. încă n-am primit, de 
nicăierea, vreo epistolă. Dar aştept cu mare dor. Astă- 


noapte, iarăşi, V-am visat. 


Sănătatea mea e destul de bună, deşi tuşesc încă 
puţin, dar, totuşi, mă simt mai bine. 


Vă sărut mâinile şi aştept cât de curând răspuns. 


Pe tine, Mărioară, Te sărut dulce 
Cyprian”. 


„Nervi, 27 Noiembrie 1882 
Frate Halipe! 
De 8 zile, ma aflu, deja, la locul petrecerii mele 
peste iarnă, la Nervi, o oră mai spre sud de Genova, un 


loc plin de frumusete sudica, cu o clima dumnezeiasca, 
imediat lângă mare, într-o grădină de lămâi şi portocali. 


391 


Te salut, de aici, şi-ţi promit că, dacă-mi vei scrie, 

ti-oi răspunde. 
Ciprian. 

Adresa: 


Nervi apres Genua Hotel Italie. 
A signore 

Basilio Halip 

Dorna Watra 

Bucovina Austria”. 


„Nervi, 27 Noiembrie 1882 


Frate Bârsene! 


Nu ştiu dacă va sosi epistola aceasta, la timpul 
potrivit, în mâinile tale, spre a-ţi aduce felicitările mele 
cele mai sincere, de astădată calde, chiar cu 20 grade 
Celsius, parfumate cu mirosul natural al portocalelor şi al 
lămâilor. 


Să trăieşti şi să n-ai lipsă a te căra la Italia din 
acele cauze din care m-am carat eu. 


Mă aflu binişor... deşi e cuvântul acesta mai mult 
un pretext spre a nu fi necesitat a spune că nu mă aflu 
prea bine. 


392 


Dar sper că, cu ajutorul preamăritului Consistoriu 
etc... 


Ce nu face marea, completează aerul, adevărat 
paradisiac. Când mă preumblu în parcul nostru, în umbra 
frumoaselor portocale, care se coc chiar acuma, şi-mi iau 
câte una de pe pom şi o mânc şi, mâncând, dacă-mi aduc 
aminte că voi, săracilor, tremurati de frig pe sub nucii 
desfrunziti ai vantosului Graver; sau dacă stau la malul 
mării şi privesc admirabilul spectacol, cum se frang 
valurile turbate de stâncile înalte şi eu stau lungit şi sorb 
cu un fel de voluptate miliardele de atomi, care se produc 
prin frângerea undelor; şi, dacă-mi vine în minte, voi 
măsuraţi calea pe lângă trocăreasca vale, cu nasurile- 
nvinetite, cu mâinile prin buzunare, dârdâind din dinţi 
(bietul Babeş — şi din picioare), atunci — ah, atunci, o, 
deplorabilă e starea... 


Aş voi să nu mă mai întorc, să rămân tot aici — 
aici în raiul acesta dumnezeiesc. 


Şi cu toate acestea... 

E superfluu să-ţi mai descriu dorul de patrie, dorul 
de sobusoara calduta, care te aşteaptă cu mult drag şi la 
care te retragi, cu atâta plăcere, şi lângă care iti visezi 


visurile aurii. 


Visul e mai dulce decât realitatea... 


393 


Fii sănătos, frate Bârsene! Dumnezeu să-ți 
împlinească toate dorinţele tale; salută-mi toţi calicii 
vechi şi „Isvorienii” noi — şi nu uita de amicul tau 


Porumbescu”. 


„1 decembrie 1882. Dimineaţa, gimnastică şi 
ablutiuni. Sănătatea — aşa-şi-aşa. 


Este frig şi vremea închisă. les foarte puţin. După- 
prânz, jucăm cărţi, câştig 15 lire. Drey a pierdut şi se 
supără de moarte. După masa de seară, ne petrecem 
timpul cu fetele şi jucăm de-a „Ineluşul”. 


ok 


2 decembrie 1882. Sănătatea mediocră — mai 
mult bună. Zi frumoasă, dimineaţa însă rece. 


Vizitatorii se înmulţesc. Capăt un vecin de cameră 
şi de masă gentil, îl cheamă Fribl şi este din Halle. 


Dimineaţa, ne plimbăm într-o barcă, eu, Fribl, 
Kuhn şi Desideri. Marea este destul de agitată, iar mie şi 
lui Fribl ni se face rău. Ne întoarcem la pensiune şi bem 
coniac. 


Apoi, imi comand, la un croitor de aici, jambiere 


foarte lungi, pentru 4,50 lire. Imediat dupa pranz, plec cu 
Fribl la Genova. El are ceva de rezolvat acolo, iar eu îl 


394 


însoțesc din plictiseală. Călătorim cu un tren electric. La 
Genova, el îşi vede de afacerile lui, apoi vizităm galeria 
Mazzini; eu îmi cumpăr o cravată şi un ac de cravată — 
apoi bem, la Berăria Monsch, din Via Roma, bere; 
mănânc carnat, iar, apoi, ne inapoiem la gară. Un 
oarecare Berthner din Nervi se află cu noi. Ne înapoiem 
acasă. La Genova, era foarte frig şi un curent îngrozitor. 
Am răcit. 


Ajunşi la Nervi, găsesc o scrisoare de acasă. 
Marica îmi comunică o chestiune neplăcută, în legătură 
cu Alexi. 


Au sosit, iarăşi, o mulțime de vizitatori. Intre alţii, 
şi un tânăr din Hanovra, şi o colecţie de fete bătrâne — de 
iti vine să te cutremuri. 


După cină, jucăm, iarăşi, „21” şi câştig câţiva 
franci. La ora 9, mă culc. 


3 decembrie 1882. O zi splendidă. Nu mă simt 
tocmai bine; continuu, însă, să fac ablutiunile şi gimnas- 
tica, care mă întăresc. Mă duc la poştă şi ridic o scrisoare 
de la Placht. Mă rad. Mă duc la plajă. Ne plimbăm cu 
barca: eu, Schmit din Dorpat, Kuhn, Weissmandl — foarte 
placut. 


După-prânz, dorm putin, deoarece mă simt chiar 


bine. Apoi, mă duc la sala de lectură şi scriu acasă. Mă 
amuz cu fetele, în special cu guvernanta. După cină, ne 


395 


jucăm cu fetele de-a „Ghicitul”, „Program de teatru” şi 
„cu ce este încărcat vaporul”. S-a râs o mulțime. Drey a 
fost nevoit să facă, ca de obicei, pe măgarul care duce 
samarul. 


„Nervi, 3 decembrie 1882 


Dragă tată! Prea scumpa mea soră! 


De data asta, iti scriu nemteste — pentru a varia. 
Am primit amândouă scrisorile voastre şi n-am putut să 
mă satur destul citind rândurile dragi de acasă, care îmi 
sunt aşa de scumpe, că tot trebuie să le citesc. Scrisoarea 
lui Ştefan, cu humorul lui cinic, m-a distrat mult. I-am şi 
scris imediat o scrisoare lungă. Unele din cele ce i le-am 
comunicat lui trebuie să le repet aici. E vorba de 
consultatia medicului, pe care pun eu foarte multă bază. 
Multă vreme, n-am prea avut curajul să merg la el, din 
diferite motive, fără îndoială că şi prin faptul că mă 
temeam că-mi va spune Dumnezeu ştie ce grozăvenii. În 
sfârşit, totuşi, m-am decis. După ascultări şi percutii, care 
au durat aproape o oră, mi-a spus, în sfârşit, că eu n-am 
de făcut nimic altceva decât să practic, cât de mult, 
gimnastica plămânilor şi să mă folosesc de timpul 
petrecut la Nervi pentru a-mi întări plămânii. La Nord, nu 
se pot practica aceste exerciţii destul de bine, deoarece 
există, întotdeauna, primejdia de a contacta o răceală. Mi- 
a spus, destul de minuţios, cum trebuie să practic toate 
astea şi mi-a promis că se va ocupa de mine destul de 


396 


serios; că eu nu sunt, de fapt, bolnav de plămâni, aşa cum 
se înţelege la noi această boală, şi că plămânii mei nu s- 
au dezvoltat şi crescut cum trebuie, că i-am neglijat, din 
cauza unei gimnastici defectuoase, şi că, acum, e ceva 
natural că la catar, depresiune psihică, supraeforturi etc., 
se manifestă simptome astmatice. Trebuie să adaog că 
doctorul acesta e un corifeu ca medic de plămâni şi eu 
sunt bucuros că am găsit, în sfârşit, un asemenea om. 


Au trecut, deja, 5 zile de când practic aceasta 
gimnastică de cameră, exerciţii de întărire şi anumite 
inhalatii de aer pe malul mării şi trebuie să mărturisesc, 
spre marea mea bucurie, că ele îmi fac foarte bine. 


Dar e un climat divin. Ieri, de exemplu, am plecat, 
cu un prieten, după dejun, la Genova pentru a ne distra. 
La noi, la Nervi, era vreme liniştită şi cald 18 grade. La 
Genova, am găsit zăpadă, un vânt teribil, un frig turbat, 
astfel că nu am rămas prea mult acolo, ci ne-am întors 
acasă destul de curând. Alăturat, iti trimit un bilet de 
tramvai din Genova. 


Astăzi, e duminică. Îţi scriu din sala de lectură. 
Câteva doamne şi câţiva domni stăteau de vorbă între ei 
şi foarte agreabil. M-am amestecat şi eu printre ei, din 
când în când. Ei discutau despre o excursie, pe care o 
făcuseră la San Ilario, şi mă tachinau, zicându-mi că aş fi 
făcut bine să merg cu ei, decât pe mare şi să mă 
îmbolnăvesc de rău de mare. Povestea este, însă, urmă- 
toarea: Dimineaţa era aşa de frumoasă şi eu am hotărât, 
cu un german din Halle, să ies în larg cu o barcă. Vremea 
era admirabilă, dar marea era foarte agitată. Pe când 


397 


ieşisem destul de departe în larg, începu acest mijloc de 
plutire, atât de labil, să se legene atât de suspect, încât am 
început să ne îngrijorăm, dar barcagiul ne tot spunea: 


— Nici un fel de frică, domnilor, barca e foarte 
solidă şi vântul bate dinspre răsărit. 


Vă las să traduceti dumneavoastră înşivă aceasta 
propoziţie. Pe scurt, a trebuit să facem calea întoarsă, 
căci ni se făcuse rău. Când am ieşit pe mal, dragul meu 
de neamt a început să vomiteze în toată regula, eu, însă, 
m-am ţinut încă destul de bine până la hotel, dar, aici, a 
trebuit să vomitez şi eu; am băut, însă, repede un păhărel 
de cognac şi imediat mi s-a făcut bine. Am dejunat, cu 
apetitul obişnuit, şi din povestea asta n-a mai rămas 
nimic altceva decât tachinarea fetelor. 


Societatea din pensiune s-a înmulțit, în ultimele 
zile, considerabil şi masa „table d’hote” este deja 
ocupată, dar e o societate... 5 fete bătrâne, mucegăite — e 
o adevărată colecție de mostre: 3 poartă ochelari, una are 
mereu câinele cu ea, iar o englezoaică, uscată şi lungă ca 
o prăjină, târăşte veşnic, după ea, o perinuta pentru 
picioare. 


Toată societatea din pensiune este, în mare parte, 
germană. Italieni sunt numai o domnişoară saşie şi un 
tânăr. Marica mă întreabă dacă se vorbeşte şi altă limbă 
decât italieneşte. Trebuie să spun sincer că eu mă găsesc, 
ce-i drept, în Italia; aud vorbindu-se toate celelalte limbi, 
numai italieneşte nu, cel puţin aici, în pensiune. Eu stau 
de vorba, în frantuzeste, de se duce pomina, dar cel mai 


398 


mult în limba germană. Invat italiana şi pot să mă înţeleg 
destul de bine. Seara, după dineu, jucăm cu fetele jocuri 
de societate. Nu de mult, a fost Sf. Andrei şi noi am 
turnat chiar plumb. 


De fapt, din cine constă societatea noastră? 


Un consul german din Riga, cu două fete şi o 
guvernantă tânără, foarte deşteaptă, 2 fete orfane, din 
Frankfurt, italianca cea saşie, o fetiță germană, care are 
un ten vinetiu, dar o siluetă foarte frumoasă. 


Domnii: Weissmand! din Viena, Drey din Dresda, 
pe seama căruia fac fetele glume, Kuhn, un inginer, 
studentul prusac, cu hainuta lui, Desideri, italianul, şi un 
tânăr din Hanovra, aceasta este societatea noastră. 


Noi ne distrăm foarte bine, ba, mai mult, uităm 
uneori că suntem suferinzi. Ieri, a trebuit să întrerup, din 
nou, din cauza dineului. 


În curând, dacă vor reuşi operaţiunile mele 
financiare, pe care le-am pus la cale, mă voi duce să mă 
fotografiez la Genova. Anume i-am oferit editorului de 
compoziţii muzicale Gebauer, din Bucureşti, unele 
compoziţii spre cumpărare şi sper că le va accepta. De la 
această ofertă, aştept eu un mare ajutor pentru cura mea, 
în general. În orice caz, l-aş ruga, însă, pe tata să-mi 
pregătească, pentru perioada de la 15 decembrie, până la 
sfârşitul lui aprilie, 120-150 florini, deoarece, numai cu 
salariul, nu o pot scoate la capăt. Îi voi înapoia, apoi, cu 
plăcere banii, când voi fi la Braşov. 


399 


Eu am nevoie, săptămânal, de 70 franci, ceea ce 
face, lunar, 280 franci sau 130 florini. 


Te rog, însă, Marică, să-mi trimiti jeleul, dacă 
vrei. Numai să împachetezi bine vasul de sticlă, într-o 
ladita, ca să nu se spargă. 


Sărut mâinile tatii, iar pe tine din toată inima. 


Mă bucură că v-aţi distrat aşa bine. O, dacă aş fi 
putut fi şi eu acolo! 
Azi, e vreme posomorâtă. 
Cyprian”. 


4 decembrie. Mă simt mai bine. Noaptea, am 
tuşit mai puțin. Vreme închisă, plouă. Închei scrisoarea 
către ai mei şi scriu şi lui Paul o carte poştală. Îmi achit 
nota la Castello: 113 franci 20 centime. 


După-amiazi, ne petrecem vremea cu fetele. Joc, 
cu Weissmandl, ,,piquet”. Rad, o mulţime, cu Fribl, la 
cină. După cină, jucăm ,,21”. Câştig, din nou, câteva lire. 


Fetele s-au amuzat cu Weissmand! şi Kuhn. S-au 
jucat de-a „Electrizarea” şi anume: pe masă, se înşiră 
câteva obiecte; fetele stau în jurul mesei şi se înțeleg între 
ele. Unul din băieţi intră în odaie şi trebuie să atingă, 
unul după altul, obiectele de pe masă; cum a atins 
obiectul în chestiune, toate ţipă ca în gură de şarpe, în aşa 


400 


fel că, fără să vrei, tresari — asta înseamnă a „electriza”. 
La 9 şi jumătate, m-am dus la culcare. 


% 


Marţi, 5 decembrie. Sănătatea-potrivită, mult 
mai bună. Noaptea, am tuşit puţin. Vreme rea, închisă, 
însă nu frig. La cafea, găsesc o scrisoare de la Gebauer, 
în care îmi scrie că este dispus să-mi editeze din compo- 
zitiile mele. Imi face plăcere. 


Mă întorc la plajă. Marea este foarte agitată, valu- 
rile se sparg cu putere de stânci. 


Mă întorc, acasă, şi compun o „Horă”. Îmi cum- 
păr hârtie cu cerneală. După masă, ne plimbăm cu familia 
Bremer şi Sommer, la Quito. Eu mă ţin mereu de guver- 
nantă, Louise Pasch. 


La întoarcere, intru în Cafeneaua Milano şi beau o 
cafea neagră. 


Ajung acasă şi mă distrez din nou cu guvernanta — 
îi fac o întreagă apologie a fetei bătrâne şi a soacrei, care 
a amuzat-o. 


Weissmandl ne cântă ceva, foarte gentil. Eu joc, 
apoi, cu el o partidă de „piquet”. După cină, ne petrecem 
vremea cu fetele. Weissmandl face trucul cu „ouatul”. 
Kuhn ţine un discurs funebru, în legătură cu bietul... 
Drey, care, bineînţeles, este de fata şi ajunge într-o situ- 
atie cam neplăcută. Kuhn spune, printre altele: 


401 


— Priviţi nasul acesta palid, care nu mai 
străluceşte, şi-a pierdut roşeaţa purpurie, căci omul este 
mort, e mort de-a binelea. A fost un om mare, n-a trăit 
degeaba. În fiecare luni, el îşi achita socoteala — o soco- 
teală cam lungă. A fost un om celebru — toate hotelurile 
din Italia îl cunoşteau (căci el a călătorit continuu) şi, 
curând, va figura în Badeker (ghid de călătorie). Aşa cum 
se întâmplă cu toţi oamenii mari, faptele sale nu au fost 
apreciate la justa valoare, în timpul cât a trăit — chiar şi în 
viata el merita să fie dăltuit... 


Au jucat jocul cu „farfuria”. Aci, formezi din ini- 
tiala unui nume un substantiv compus, de exemplu C. 
M.= câine mitos; G. C.= gură-cască, şi îl strigi tare. Cel 
la care se referea trebuia să ridice farfuria. Există şi o alta 
variantă, în care fiecare răspunde la numele vecinului său 
din dreapta. „Nu-ţi poţi scoate haina singur” (de îndată ce 
începi să ţi-o scoţi, o scoate şi celălalt). 


Pasch spune: 
— În pom, se găsesc trei pere. Vin trei călugări şi 
fiecare mănâncă una. Câte mai rămân? 


— Două ! Căci „Fiecare” este folosit ca nume: 
călugărul Fiecare. 


Miercuri 5 decembrie. Mă simt destul de bine. 
Vremea este frumoasă. li scriu lui Nastasi. 


402 


Mă duc, cu Kuhn, la un grădinar, ca să cumpărăm 
flori pentru familia Bremer, care pleacă astăzi. În timp ce 
ne înapoiem de la grădinar, ne întâlnim cu toată familia, 
în drum spre gară. 


Drey şi Weissmandl erau cu dna Walther şi cu 
familia Sommer; eu am venit mai târziu. l-am dat guver- 
nantei o frumoasă camelie albă, iar celor două fete câte 
un trandafir galben şi o rămurică înflorită de portocal. La 
gară, cum, fireşte, este de rigoare, s-au debitat şi câteva 
„glume proaste de despărţire”; în sfârşit, trenul soseşte, 
iar noi ne luăm rămas bun. Ei plecau la Mentone. Noi, 
cest'alalti, ne-am întors acasă şi am luat masa. 


După masă, Fribl şi Weissmandl au jucat cărți; eu 
m-am dus la mare, care era foarte agitată. 


Apoi, m-am înapoiat în grădină, unde ne-am 
construit un observator astronomic ad-hoc, cu ajutorul 
unor binocluri, sticlă afumată etc., deoarece, azi, are loc 
trecerea lui Venus prin faţa soarelui. Aşteptarea noastră şi 
privitul continuu în soare au fost recompensate pe deplin, 
deoarece am văzut trecerea chiar de la începutul ei. 


Venus arăta ca un punct negru, de mărimea unei 
alune, şi se deplasa spre centrul soarelui — bineînţeles, 
foarte încet, — toată povestea se zice că ar tine aproxi- 
mativ 6 ore; fireşte, n-am stat până la capăt. 


Am primit scrisori de la Nastasi şi de la tata. Cel 


dintâi îmi scrie numai lucruri bune. Mi-a expediat vioara 
prin poştă şi ar trebui să sosească din clipă în clipă. Mă 


403 


bucur. Bietul tata se vaită — el şi Marica sunt sănătoşi — 
ca de obicei, n-are bani — un ajutor pentru mine e foarte 
greu, etc. Eu îi răspund imediat şi anume că, având în 
vedere oferta lui Gebauer, sunt în stare să renunţ la 
ajutorul lui bănesc. 


După masă am jucat ,,21”; am câştigat câţiva 
franci. 


Joi, 6 decembrie. Din nou, nu mă simt prea bine; 
noaptea, am tuşit mai mult. Vreme îngrozitoare, vânt şi 
ploaie. 


În cursul dimineţii, scriu valsul „Fantome” pentru 
Gebauer (editor bucureştean — n. n.). 


Weissmandl îl cântă, după-amiazi, place şi aici 
tuturor. 


Cumpăr o oarecare broşă cu cercei din lavă, cu 3 
franci; mă plimb, mă duc la cafenea, cumpăr o sticlă de 


coniac cu 5 franci. Mă culc, imediat după cină, deoarece 
nu mă simt prea bine. 


„Nervi, 6 decembrie 1882 


Scumpul meu părinte! 


404 


Chiar acum am primit epistola D-voastre din | 
luna curentă, care m-a întristat mult, aflând dintr-însa 
mul-te lucruri supărăcioase. Morbul D-tale şi al Mărioa- 
rei, calamitatea mare în privinţa materială, cauza nefavo- 
rabilă a Fratautului etc., lucruri de tot superflue pentru 
situatiunea noastră prezentă. 


Sper că, citind D-Voastră şirurile aceste, cel puţin 
Mărioara va fi mai bine. Ultima epistolă încă era plină de 
vioiciune, ati avut petrecere acasă, V-aţi aflat cu toţii bine 
şi, acum, deodată, contrariul. Ce să facem? Eu ma mân- 
gâi cu speranţa că, poate, totuşi, oareşcând ne va merge 
mai bine. 


Serioasele şi tristele eforturi ce le faceţi în privin- 
ta ajutorării mele le aflu toate foarte plauzibile şi ade- 
vărate. Nici nu aş fi îndrăznit, însă, să reflectez la vreo 
subventiune din partea D-Voastra, dacă aş fi presimtit ca 
treburile, acasă, stau atât de rău. Nu voi, deci, să mai 
amintesc despre aceasta nici barem cu un cuvânt şi fiți 
linistiti, că eu aici am destul spre a-mi putea acoperi 
cheltuielile mele. 


Am crezut că o mică subventiune de 20-25 florini 
îmi va fi, poate, necesară, fiindcă leafa e de 92 florini şi 
mie îmi trebuiesc 120 florini, dar nici aceasta nu o pre- 
tind, fiindcă am primit, astăzi, de la Gebauer, din Bucu- 
reşti, o epistolă, în care-mi scrie că e gata să cumpere de 
la mine unele compoziţii şi să-i trimit manuscrisele. Dife- 
renta aceasta de 100-150 florini se acoperă, aşadar, prin 
Gebauer. Ca să stau aici numai atâta cât îmi iartă mijloa- 
cele, ar fi un non-sens; dacă sunt, odată, aice, vreau să-mi 


405 


caut de sănătate, care-mi este mai scumpă decât toate, şi 
să ştiu că fac datorii nu pe salariu meu de 3-4 luni, dar 
chiar un an! 


Mă mir că nu amintiţi, în epistola D-tale, nimic 
despre lucrurile ce le-am trimis; poate că greşesc, dar mie 
mi se pare că epistola cea dintâi, din Nervi, era într-un 
pachet cu note, fotografii etc. — doară nu s-a pierdut. 


Dacă stă chestiunea cu Fratautul aşa cum descri- 
eti, atunci nici n-aş mai competi (candida). Mai bine va 
va merge in Fratauti, cu cooperator (preot ajutator)? Ca e 
Radautul mai aproape, adevărat e că este un avantaj, care, 
însă, pierde mult, de cugeti că in Frătăuţi trebuie să vă 
acomodati, din nou, unui popor nou, cu cine ştie ce obi- 
ceiuri şi pretentiuni; pc când in Stupca, sunteţi ca într-o 
familie cu poporenii. Pentru Marica nu mai zic nimica. 


Marica a trecut peste Flegeljahre (vârsta tinereţii 
zburdalnice), în care trebuie să tii casă deschisă pentru ca 
să zburde şi alţii... 


Eu mă aflu tot bine. Avem, iar, timp frumos. Mi-a 
scris Nastasi că şi la Braşov stau toate bine şi că i-ati 
scris şi D-Voastră. Cu repararea clavirului mă învoiesc pe 


deplin — aşa e mai bine. 


Vă sărut mâinile şi doresc ca Dumnezeu să Vă 
întărească şi să vă mângâie. Pe Marica o sărut dulce. 


Cyprian”. 


406 


Vineri, 7 decembrie. Ceva mai bine. Am tuşit 
mai puţin. Vreme frumoasă, senină, dar puţină răcoare. 
Soarele urcă atât de frumos deasupra lui Monte Fino. 
Marea străluceşte într-o aurie somptuozitate; azi, este 
cam agitată. Compun „Gavota”. 


Dimineaţa, la cafea, primesc o scrisoare de la Lo- 
la şi alta de la tata. Lola scrie trist; Bertha se pare că a 
plecat în Anglia. Nici tata nu scrie lucruri prea bune. La 
ei, a nins, deja, abundent. Marica e încă bolnavă. 


Mă duc, cu Fribl, la mare. Altfel, nimic deosebit. 
Seara, Kuhn întreabă: 


— De ce femeile nu pot obţine posturi în stat? 
Deoarece aproape toate sunt venale şi, de regulă, de neui- 
tat. 


Apoi întreabă: 


— Care este supliciul cel mai mare al unui bărbat? 
Să fii iubit şi să nu fii „în formă”. 


Jucăm, iarăşi, ,,21”. Nebunul de Drey joacă „ban- 
co” şi câştigă. 


407 


Sti, chiar că ţi-a sosit vioara! 


Sâmbătă, 8 decembrie. Sănătatea-proastă; noapt- 
ea, am tuşit mult. Vremea — mizerabilă, rece şi ploioasă. 
Compun „Hora de salon”. 


Primesc o scrisoare de la tata; şi Marica a scris — 
se simte mai bine — însă scrie trist. 


La masă, ni s-a servit un fel de mămăligă cu unt şi 
brânză — foarte bună. 


După-amiazi, am jucat ,,21”; şi bătrânul Walheim 
era cu noi; am câştigat 9 lire. 


Mă duc, cu Fribl şi Frankenfeld, la gară şi ne 
cântărim; eu cântăresc 77, Fribl 61, Frankelfeld tot 61. 
Plouă încontinuu. După cină, am jucat „tarok”. Pe la 9 şi 
jumătate , englezul voia să joace cu noi ,,21”! — era din 
nou beat. Bineînţeles, noi nu ne-am învoit, ci ne-am dus 
la culcare. Azi, ca aproape în toate zilele, se povestesc 
„glume scabroase”. 


Povestea din Dresda (joc de cuvinte, în dialect): 


„Ştii, cumva, ’mata, unde locuieşte unul care se numeşte 
Seefisch?”. Iar prostul de dresdan răspunde: „Ştiu pe unul 


408 


care face săpun, dar, pe unul care e... săpun (Seefisch 
heisst Seefe scheisst) nu cunosc”. 


Duminică, 10 decembrie. Sănătatea — proastă; 
noaptea, am tuşit şi transpirat. Vremea: plouă cu găleata, 
şi tună, şi fulgeră ca în iulie! Altfel, e cald. 

După masă, trândăvim. 


La dejun, am avut cârnat din picior de purcel! 


După amiazi, mă plimb pe malul mării — nu mă 
simt bine, mă doare gâtul, am temperatură, tuşesc. 


L-am poftit pe medic pentru ora 4. La strand, am 
privit la pescari, cum prindeau peşti cu undita lor lungă. 


Kuhn şi Weissmandl s-au plimbat cu barca pe 
mare. Merg spre casă şi sunt nevoit să mă rad la celălalt 
italian — deoarece bărbierul meu are, azi, toate orele 
ocupate, eu uitând, ieri, să mă prezint. Italianul mi-a dat o 
pară foarte gustoasă. Stau de vorbă cu Fribl, scriu 
Marichii. 


Schuteling se înființează şi prescrie prafuri Dower 
şi apă de Ems. Trebuie să fac şi inhalatii. 


* 


„Nervi, 10 decembrie 1882 


Prea scumpa mea soră! 


409 


Ieri, dimineaţă, pe când şedeam cu vecinul meu 
de cameră şi de masă, cetăţeanul Fribl din Halle, la dejun 
şi sorbeam tacticos şocolata mea, a venit chelnerul şi mi- 
a adus o scrisoare de la tine şi de la tata, prin care îmi 
comunici că, mulțumită Domnului, iti merge mai bine. 
Scrisoarea asta cred că te va găsi deja de tot bine, după 
cum nădăjduiesc eu. Scrisoarea ta m-a întristat destul de 
mult şi, pe când o citeam, m-am simțit groaznic de indis- 
pus, nespus de indispus, încât a trebuit să lacrimez puțin- 
tel; atunci, îmi aduc aminte că nu sunt singur, îl privesc 
pe furiş pe cetățeanul meu din Halle şi ce văd? Şi el 
primise, chiar atunci, de la tânăra lui nevastă, şi lui, săr- 
manul de el, îi erau ochii inlacrimati. Ne-am privit, 
amândoi, reciproc şi ne-am înţeles aşa de bine. Vai! Ce 
departe se găsesc scumpii noştri! Câţi oameni nenorociti 
sunt pe lumea asta! Aici, se găseşte o biată mamă, cu fiul 
ei de 20 de ani, care suferă de tuberculoză în cel mai 
cumplit grad şi care, chiar noaptea trecută, a avut o 
groaznică hemoragie. Biata femeie e numai un schelet de 
atâta jale şi suferință! Un domn, cu soţia lui şi cu 3 copii 
adorabili, se găseşte şi el aci. Biata nevastă-sa se mai 
mişcă doar ca o umbră. Când şade, uneori, la „table 
d'hote”, în mijlocul copiilor ei, şi adorabilii micuti îi 
surâd ei aşa de dulce, atunci simți un junghi în inimă. 
Bietul soţ suspină, atunci, îşi scoate batista din buzunar, 
pentru a-şi ascunde durerea cu ea. Şi aci se găsesc mai 
mulți oameni de felul acesta, şi fiecare speră, speră să se 
facă mai bine şi, când e câte o zi însorită, atunci cred toți 
că sunt foarte sănătoşi şi inviorati, se bucură că vor putea 
pleca, curând, în patria lor şi îşi vor revedea, iarăşi, pe 
dragii lor. 


410 


Vis-a-vis de mine, şade un domn mai bătrâior, 
care vorbeşte numai frantuzeste cu nevastă-sa. Înainte de 
câteva zile, m-am interesat cine e. Mi s-a spus că e 
doctorul Szerlecki, din Alsacia. În aceeaşi zi, a cântat 
pianistul, un vienez, o „Poloneză” de Chopin. La auzul 
ei, bătrânul stătea ca o statuie lângă el, ochii 1 se umplu- 
seră de lacrimi, care se prelingeau, în jos, pe obrajii 
ofiliti. După ce s-a terminat „Poloneza”, l-a prins de mâ- 
na pe Weissmandl şi i-a spus: 


— Un medicin de febre a dit que la musique dans 
beaucoup de maladies est un remede sur; vous avez ete 
aujourd’hui mon medicin. Je vous remercie (Un medic 
celebru a spus că muzica e un remediu sigur pentru multe 
maladii. Aţi fost, astăzi, medicul meu. Vă mulţumesc). 


Apoi, m-am adresat bătrânului în limba polonă. El 
nu vroia să-şi creadă urechilor. De 33 de ani, nu auzise 
nici un cuvânt polonez. Poti să-ţi închipui bucuria lui. 


În timpul revoluţiei poloneze, el fusese ofiţer şi a 
trebuit să fugă din Cracovia, unde îşi luase, tocmai, 
diploma de doctor la Facultatea de medicină. A plecat în 
Franţa, a luat, şi la Paris, doctoratul în medicină şi a 
obţinut cetăţenia franceză. S-a însurat cu o frantuzoaica şi 
e, de 33 de ani, medic, şi anume, în ultimii 12 ani — la 
Mulhouse, în Alsacia. El suferă de insomnii şi a trebuit să 
plece spre sud, după ce a lăsat în locul lui pe fiul său, 
care e şi el Doctor Medic. În bătrân s-au trezit toate 
amintirile despre mizeria de odinioară a polonezilor, 
precum şi despre idealurile poloneze. El îmi povesteşte, 
ceasuri întregi, despre nazdravaniile lui şi îmi spune că 


411 


viitorul e al polonezilor şi că eu să-mi măresc cunoş- 
tintele mele în limba polonă, căci, odată, voi avea nevoie 
de ele. Până la chestiunea din urmă, bătrânul este, dealt- 
minteri, foarte agreabil; eu, de altfel, nu am nimic de 
obiectat nici în ce priveşte viitorul polonezilor. 


Consulul Brenner, despre care cred că ţi-am scris 
deja, a plecat, înainte cu câteva zile, cu familia şi guver- 
nanta la Mentone. Acuma, nu mai avem, seara, nici o 
distracție, deoarece toate celelalte fete, în special cele 2 
lituaniene, trăiesc destul de retrase, deşi una din ele, o 
fetiță foarte drăguță şi cu siluetă, având ochii a la Filia 
(Popovici), cochetează cu mine cu multă îndrăzneală. 


Cetăţeanul din Dresda a rămas tot arlechinul nos- 
tru. Deunăzi, îi spune englezul: 


— Un ceas bun trebuie să funcţioneze şi în apa 
(căci cetățeanul se lăudase că cesul lui merge foarte 


bine). 


— Fără îndoială, spuse el, ceasul meu merge şi în 
apă! Hai să încercăm! 


Apoi, omul nostru pune ceasul într-un pahar, 
englezul toarnă apă în pahar şi, când scot afară hârbul cel 


vechi, mecanismul şi tot ceasul erau pline de apă. 


— Ah, aceasta nu mi-aş fi inchipuit-o!, a spus el. 


412 


Deunăzi, fata de serviciu l-a ofensat teribil. 
Cetăţeanul se numeşte Drey. Fata a scris, pe o bucăţică 
de hârtie: „Weissmandi, Porumbescu, Drey”. 


— Citiţi asta!, spuse ea. 
El citeşte. 


— Ei, bine, acum numărați până la numele 
dumneavoastră! Cetăţeanul, în naivitatea lui, se gândi: 
„Aci trebuie să fie o glumă, eu trebuie să consider 
numele meu cu un număr, deci: W — 1, P — 2 şi Drey fac 
51, 


Natural că a urmat un tunet de râs. 


— Vedeţi, deci, spuse fata, Dumneavoastră nu știți 
să numărați nici până la 3! 


Ropot de aplauze. 


Îmi scrii, scumpă soră, că tie ti se pare că noi nu 
vom mai fi multă vreme împreună, căci prea suntem nişte 
schilozi aşa de groaznici. Aceasta este, din păcate, prea 
adevărat! Dar, ştie Dumnezeu! Dar mie îmi pasă, slavă 
Domnului, prea puţin de viaţa mea; eu n-am pierdut 
nimic, dar absolut nimic! Dar tu, dragă Marică, trebuie să 
rămâi sprijin pentru bietul tata; şi bietul Ştefănucă are şi 
el o soţie, care are nevoie de el. 


Ieri, am primit o scrisoare, destul de drăguță, şi de 
la Lola. Mi-a scris şi Halip, din Dorna. Inca n-am primit 


413 


vioara. Astăzi, toată ziua, avem o furtună groaznică, tună, 
şi fulgeră, şi trosneşte teribil. Acum, seara, mă uit tocmai 
pe fereastră ce teribil fulgeră. E o privelişte grandioasă 
cum se frământă fulgerele în mare; şi marea străluceşte, 
pentru o clipă, într-o lumină albăstrie. Chiar acum a fost 
şi medicul la mine, deoarece, astăzi, nu mă simt prea 
bine. Mi-a prescris gargară cu apă de mare, inhalatii şi să 
beau, zilnic, o sticlă cu apă minerală de la Ems. Lui A. 1- 
am scris. Totul a fost o eroare. 


În clipa asta, clopotelul sună pentru dineu. 


Dacă te dai cu sania, să te gândeşti la mine. 
Trimite-mi zăpadă într-o bucăţică de hârtie şi eu îţi voi 
trimite, într-o sticluta, apă de mare. Aici, începe primă- 
vara. Avem mazăre nouă şi fasole nouă. Pretutindeni, se 
pregătesc grădinile de zarzavat. Livezile sunt în toată 
splendoarea lor. 


Şi, acum, rămâi cu bine şi scrie-mi cât se poate de 
des. Se înţelege că scrisorile merg foarte încet. 


Sărut mâinile tatii de mii de ori, pe tine te sărut 
din toată inima. 
Cyprian. 


Dacă poţi, trimite-mi o perinita, deoarece dorm 
foarte prost pe perinile umplute cu păr de cal. Cu ocazia 
asta, îmi poţi trimite cartea mea cu note muzicale, 
deoarece aş avea nevoie de ea”. 


414 


Luni, 11. Nimic deosebit. Plătesc nota mea la 
Castello: 62,25. Sănătatea — proastă, vremea — proastă. 


% 


Marţi, 12. Sănătatea — proastă. Plouă cu găleata. 
După micul dejun, stăm în sala de lectură. Deodată, intră 
Weissmandl şi spune: 


— Ştii, chiar că ţi-a sosit vioara! 


Si, într-adevăr, aceasta se găsea în camera mea. 
Ce bucurie! Am despachetat-o, am pus-o la punct şi, cu 
câteva caiete de note, am coborât, cu gândul să încerc, 
imediat, ceva cu Weissmandl. 


Familia Sommer şi d-na Walter ascultau. Simt o 
plăcere nestăpânită alături de scumpa mea vioară. 


Anna Sommer pleacă, azi, la Pegli. O conducem 
cu toţii la gară. După masă, facem, fireşte, iarăşi muzică. 
Altceva nou nu se întâmplă. Săracul Halipa mi-a scris. 


x 


Miercuri, 13. Toată noaptea, am tuşit; vreme 
mizerabilă. 


Dimineața, au plecat dna Walter cu Martha 


Sommer; acum, am rămas cu totul fară societate femi- 
nină. Cele care se mai găsesc pe aici se retrag demons- 


415 


trativ; sau, mai bine zis, n-au mai rămas decât două fete; 
pictorița şi cea care imi place mie; amândouă estoniene. 


Înainte de masă, joc cărţi cu Fribl şi Weissmandl; 
îi scriu, apoi, lui Nastasi, în stil foileton. După masă, caut 
să-mi cumpăr o coardă mi. După ce am cutreierat toate 
dughenele, mai întreb, într-o doară, la frizerie; acolo, mi 
se spune că, la ei, corzile de vioară se cumpără de la... 
farmacie! 


Mai întâi, n-am vrut să-mi cred urechilor, dar, 
totuşi, aşa era; la farmacie, am obţinut o coardă mi destul 
de bună, pentru 20 cenți. Apoi, m-am ras, la barbier; mi- 
am cumpărat ceai carragen — după ce am explicat, cu 
multă trudă, farmacistului ce anume ceai doresc — şi pas- 
tile de codeină; iar, apoi, m-am întors acasă. 


După cină, am jucat „21”; am pierdut. Drey este 
supărat pe mine şi pe Weissmandl; prostul! 


Snoave: într-o seară, Drey tot meştereşte ceva la 
ceasul lui; deodată, ţipă ca şi când l-ar fi intepat o taran- 
tula: 

— Vai, Dumnezeule, mi-a cazut aratatorul. 

Cu toţii începem să căutăm. Se aprind cincizeci de 
mii de chibrituri, dar nici urmă de arătător. Drey boceşte 
şi se comportă ca un nebun. După un sfert de oră, 


Weissmandl spune: 


— Dom-le, te pomenesti că arătătorul este în ceas... 


416 


Drey scoate ceasul, toţi îl privim, şi, într-adevăr, 
arătătorul este la locul lui, sub sticlă. Ne-am pornit cu 
toţii pe un râs formidabil, pe socoteala prostiei lui. 


La cină, Morando soseşte cu o scrisoare şi cu 
fotografia lui şi ne spune: 


— Ce surpriză! Rudele mele m-au fotografiat în 
lipsă şi mi-au trimis fotografia de ziua mea! 


Prostul, crede că ne poate duce de nas în felul 
acesta idiot. Bineînţeles, am facut-o şi noi pe proştii, 
mirându-ne de atenţia rudelor lui, întrebându-l, cu sfială, 
dacă este posibil să fotografiezi pe cineva în lipsă, fară 
ajutorul unui alt portret. 


— Da, spune el, la noi, in Arti, există un fotograf 
care fotografiază din memorie. 


Pe draguta mea, estoniana, n-o văd decât în 
timpul meselor. Dorul şi nevoia de a mânca ne apropie, 
iar după ce ne-am săturat de mâncare, ne despartim din 
nou, pentru a ne întâlni, iarăşi, când stomacul ne-o cere. 
Curioasă dragoste! 


Diemesch povesteşte următoarea snoavă: „Un şef 
surd are un servitor. Servitorul se însoară. A doua zi după 


nuntă, acesta îi spune stăpânului său: 


— Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am intrat în 
Sfânta Taină a căsătoriei. 


417 


Şeful cel surd îl întreabă: 


— În ce ai intrat?. 


„Nervi, 13 Decembrie 1882 


Iubite frate Nastasi! 


Ieri, am primit violina şi notele, iar, înainte cu 
vreo 8 zile, epistola ta, pentru carele toate iti mulțumesc. 


Mi-a făcut bucurie nespusă — toate, toate şi mai cu 
seamă amabilele şiruri a preastimatei Tale neveste. Îi 
mulțumesc şi ei pentru aducerea aminte care mi-o 
păstrează mie şi interesul sincer ce-l manifesta fata de 
persoana mea. Tu, iubite Nastasi, şi fratelui Ciurcu, Vă 
mulţumesc pentru fatiga (oboseala) care ati avut-o cu 
împachetarea şi trimiterea notelor. Au venit toate bine, 
deşi cam târziu. Dar de ce nu mi-ai trimis toate acele 
note, de care te-am rugat? Nu erau în ladă? Şi anume 
„Sonata”, de Beethoven, şi „Simphonia”, de Mozart? Eu 
cred ca trebuie sa fie acolo. Deci, te mai molestez inca 
odata si Te rog, scriind, astazi, deodata si lui Bohme, sa 
meargă la Tine — caută in ladă: „Sonaten v. Beethoven 
fur Violin Clavir” (legate, cu titlu deasupra); „Simpho- 
nien von Mozart f. v. mit cl”, „Consert von Beriot fur 
violin mit Clavir (gut suchen — deun es ist etwas 


418 


geworfen) und vas sich sonst vicleicht fur Violin mit 
Clavir begleitung findem durfte”... 


Notele trimite-mi-le cât de curând. Pentru portul 
violinei şi al notelor am plătit 7 lire (7 franci). 


Şi reseda am aflat-o în cutie; deşi vestejită, totuşi, 
m-a bucurat mult, căci mi-a adus salutări din mult iubitu- 
mi Braşov. 


Am dorit, demult, să-ţi scriu tie sau altcuiva din 
amicii mei despre călătoria mea de la Braşov la Nervi, 
dar tot am amânat, de azi, pe mâine, şi a rămas lucrul 
nefăcut, ba chiar dispoziţia necesară mi-a lipsit spre a 
putea scrie în acest ton şi stil ca descrierea mea să devie 
lizibilă şi auzibilă. 


Astăzi, deci, încep — mai puind gândurile la o 
parte şi scoțând schiţele mele ce mi le-am facut în decur- 
sul călătoriei mele, şi o să-ţi scriu cât o să-mi ajungă 
hârtia şi timpul, căci „sum” sclavul acestuia, şi nu atât a 
acestuia, cât a unui dracusor de clopoțel, care ne cheamă, 
foarte adese, la mâncare. 


Am părăsit odaita mea din Braşov cu simtaminte 
nedefinibile; am părăsit-o cu un simţ pe care-l ai când Te 
desparti de un lucru care, prin întrebuințare îndelungată, 
Ţi-a devenit scump şi iubit. 


Am părăsit oraşul şi gara Braşovului, luându-mi 
un cordial „Adio!” de la scumpii mei amici, care mă 


419 


acompaniaseră până la uşa vagonului şi cari îmi uraseră 
„Voiaj bun!” şi „Insănătoşire perfectă!”. 


Eram mişcat şi, cât îs de bătrân, îmi stăteau 
lacrimile în ochi ca unui mucos de 7 ani. Eu sunt cu totul 
în contra diverselor „acompanieri de adio” la astfel de 
ocaziuni. 


N-ai observat ce se vorbeste, in ultimele minute, 
înainte să plece trenul? Nimic, te uiţi, de la unul, la altul, 
şi te sileşti a face o fata senină şi te cugeti la prietenii 
care te-au acompaniat? Ba — pe dracu”! 


Eşti, totdeauna, cu gândul la călătorie şi la scopul 
călătoriei tale. Prietenii, bietii, sunt, de regulă, în deza- 
vantaj; ei cred că tu te topesti de durere, despartindu-te de 
dânşii, cred ca, în momentul despărțirii, numai la dânşii 
ti-e gândul şi că, în decursul călătoriei tale, numai la 
dânşii o să te gândeşti — pe când tu te sileşti a asculta glu- 
mele lor — şi apoi ce şăgi! — şi, la proxima staţie, nici nu 
mai tii minte cine te-a acompaniat. 


Iar de câte ori se întâmplă că unuia din prietenii 
aceştia îi eşti dator ceva şi, deşi ştii prea bine că, în mo- 
mentul acesta, nu-ţi cere datoria, totuşi, ţi-e frică ca de nu 
cumva, strangandu-ti mâna de adio, să-ţi sufle la ureche 
„Adio, frate, şi nu uita de-mi trimite...”. 


Nu, eu sunt în contra acompanierilor. Cât de 
lesne-şi fac aceia care-şi iau adio prin gazetă!... 


420 


„Fiindu-mi imposibil etc.Vă zic adio!”. Sau aceia 
care se însoară — ce, asemene, se poate privi ca un „adio” 
de la o viaţă la alta. Ce conduct îl acompaniară la nuntă, 
de la care îşi iau mirii adio! Mireasa plânge — de ce? Că e 
la modă; el râde — pentru că-şi 1a „adio” de la amicii săi? 
Ba nici nu se cugetă la dânşii. Dar la ce? La zestre! De 
aceea sunt eu, totdeauna, în contra acompanierilor de 
adio. Şi, aşa, în fine, vrând-nevrând, m-am văzut în cupcă 
— maşina fluieră — trenul se mişcă şi eu eram cu un picior 
in Italia. Mă cugetam la edenul pământesc din Italia, 
sorbeam, deja, aerul cald şi balsamic din cereasca 
Rivieră, mă vedeam, deja, preumblându-mă în umbra 
portocalilor, păşeam plin de admirare pe malul mării, 
când, deodată, mă poticnesc de o piatră şi, când eram să 
cad în abisul profund, aud ca din ceriu cuvintele: 


— Ou partirez Vous, Monsieur? 


Mă reculeg şi-mi vin in fire; privesc în jurul meu, 
văd o damă tinerica, frumuşică, ba chiar şi ochesica, 
lângă mine, care-mi adresase aceste cuvinte. Nu-mi era, 
în momentul acesta, unde eram plin de iluzii italiene, să 
mă cuget la o conversaţie — şi chiar încă în franceză — 
nici chiar cu o damă frumoasă; deci, cât de scurt mă 
întreabă, pe cât de scurt îi răspunsei. 


— Scusez, M-me, mais je me parle pas frangaise. 


Se facu o pauză şi eu mă pusei, iarăşi, pc gânduri 
italiene. Când aud iarăşi: 


421 


— Hava... (vine cuvântul unguresc, care insem- 
nează unde pleci domnule?). 


Îi replic iarăşi: 
— Nem tudom magharuli. 


Urmă un ,,Ah!” din partea damei, tras pe tact de 
patru pătrate, în timp de Adagio. Se facu, iarăşi, o pauză. 


— Vohin fahren sie!, ţipă dânsa, curioasă. 

Atunci, îmi pierdui şi eu puţin cumpătul şi, într-un 
ton destul de tare, încât se putea auzi prin vagoanele 
celelalte îi urlai: 


— Nacht Italien! 


Dama se depărta putin şi începu, într-un ton mai 
domol, a conversa cu mine în limba germană. 


— Mi-am închipuit, îndată, zise ea, că trebuie d-ta 
să pleci într-o ţară depărtată, căci am văzut acompaniin- 
du-te atâţia amici. D-ta eşti un conte? 


— Ba nu, răspund eu uimit, numai baron. 


Cugetam: „Dacă mă ţine ea de conte, ce-mi strică 
mie să fiu înaintea ochilor ei baron?”. 


422 


— M-am gândit eu îndată — zâmbeşte ochesica 
damă — că D-ta trebuie să fii nobil, căci ai ceva aristo- 
cratic în trăsăturile D-tale. 


Era să mă umfle râsul, cu toate acestea, rămăsei 
serios şi mă simtii, deodată, mândru pe trăsăturile mele, 
căci aşa-ceva nu mi-a spus încă nimeni. 


— D-ta eşti român?, mă întreabă frumuşica damă. 
— Da. 


— Cunosti, D-ta, pe baronul Brătianu din Bucu- 
reşti? 

— Baron Brătianu? Regret, dar pe acesta nu-l 
cunosc. 


— O, bărbatul meu îl cunoaşte foarte bine, căci 
bărbatul meu este baron şi Rittmeister; eu sunt născută 
baroneasă, deşi maghiară, dar în casă nu este iertat a 
vorbi ungureşte; nu e nobil, noi vorbim frantuzeste. 


— Şi cum vorbiti, D-voastră, cu servitoarea? 

— O, cu servitoarea nu vorbesc deloc; barbatu-meu 
a invatat-o câteva vorbe frantuzesti, aşa încât, totuşi, ne 
putem înţelege cu dânsa ! 


Baroneasa „per force” începu să-mi placa în origi- 
nalitatea ei; văd, lângă dânsa, un pachet de cărţi şi întreb 


ce cărți sunt acestea? 


Imi răspunde ea: 


423 


— O ediţie nouă a poeziilor baronului Schiller. 
— Baron Schiller? Pe cât ştiu eu, poetul Schiller nu 
era baron... 


— O! da! Imediat înaintea morţii sale, pe când 
finise el nemuritorii săi „Hoţii”, căpătă el titlul de baron 
de la împăratul nostru... 


Aveam destul; din fericire, ajunserăm deja în sta- 
tiunea in care baroneasa literată avea să se dea Jos şi, cu 
un „Noapte bună, Dle baron!”, părăsi ea cupeul; eu 
rămasei ca după un vis greoi şi-mi dădui toată silinta să 
uit atât baroneasa, cât şi baronul Brătianu şi pe baronul 
Schiller. 


Mă pusei, iarăşi, pe gânduri italiene şi tinui in- 
trarea festivă în Roma, unde, intrând în Vatican, fui 
înconjurat de toţi îngerii lui Rafael şi ai lui Paolo Verone- 
se, care mă legănară şi mă adormiră sub aripioarele lor. 


Pe la 7 ore dimineaţa, mă trezesc cu sunetele mar- 
şului „Rakoczy”, pe care-l intonase o capelă militară, pe 
peronul staţiunii în care trase trenul nostru. 


Eram în Cluj: un transport de soldaţi îşi lua adio 
de la maicele, nevestele şi dragutele lor, iar muzica le 
canta marșul lui Rakoczy, acel marş care te face să uiţi de 
lacrimile de adio, te face să pleci mai uşor în bătaie, ba 
chiar să şi mori mai uşor. 


Eram emoţionat, văzând românii noştri cum îşi 
sărutau părinţii, nevestele şi copilaşii, îşi răsuceau cu 


424 


durere mustata, mai scrâşneau din dinţi şi apoi plecara în 
vagoane. 


Muzica intona, iarăşi, marşul eroic, între sunetele 
căruia se amestecă şi şuierul locomotivei; trenul porni, 
soldaţii mai strigau din ferestre „Rămâneţi cu Dumne- 
zeu!” şi plecară în Bosnia. După scurt timp, jalea şi 
lacrimile tăcură loc neliniştii şi melancoliei, care-l mân- 
gâie pe omul atât de singur; şi, în sunetele melodice ale 
cântului, care îl acompaniază în astfel de momente pe 
om, auzi vagoanele clocotind de doine şi hore cântate din 
gură, trişcă şi fluier. 


Îmi sunau în ureche ultimele tacte ale marşului lui 
Rakoczy, dar, când auzii sunetele aceste părinteşti, îmi 
păru marşul, cu toate trambitele şi tobele militare, numai 
ca un bazait de muşte în zile de vară. 


Pe ce intrarăm tot mai adânc în glorioasa ţară a lui 
Arpad. 


De la Tisa, începe oribila pustă maghiară, cu o 
cuvertură de mlaştini şi bălți nenumărate, care răsunau de 
concertul broaştelor maghiare (care cântă mult mai aprig 
decât broaştele noastre). În bălțile si mlastinile acestea, 
vedeai înotând casele şi, cât priveai cu ochii, nu vedeai 
nimica alta decât un plan întins, fără capăt; ici, colo, câte 
o fântână sau câte o baltă şi, într-însa, o casă. Îmi era un 
aspect de tot străin. Ba chiar şi paserile care zburau prin 
pusta asta parcă nu le mai cunoşteam; sau poate că erau 
paseri de ale noastre, dar atât de maghiarizate încât nu le 


425 


mai cunoşti. Trestie zbârcită şi nişte nuiele mizerabile 
formau deplorabila floră a locurilor acestora. 


O mulțime de mori de vânt întâlneşti — se vede că 
maghiarii tin mult la vânt. O, „extra Hungariam” etc.; şi 
ploua de credeai că toate societăţile pentru maghiarizare 
s-au transformat în apă. 


Cu o acurateta exemplară, adică cu o întârziere de 
2 ore, sosirăm la Pesta, unde stătui peste jumătate de oră, 
în ploaie, până ce sosi un hârb de birjă, cu care mă cărai 
în cetate, obosit şi flămând ca vai de mine. 


Din comoditate, din lene etc,, de-abia astăzi, în 19 
Noiembrie, sfârşesc epistola aceasta. Precum vezi, e 
scrisă în formă de foileton, care voi să-l prourmez până la 
sosirea mea în Nervi. 


Arată-l lui Bârsan, dacă îi place, să-l intrebuinteze 
pentru gazetă. 


Mai urmează o mică descriere a Pestei, călătoria 
de la Pesta la Triest, de aici, la Veneţia, descrierea Vene- 
tiei, de la Venetia, la Milano, Milano — Genua — Nervi. 


Daca nu va putea intrebuinta Barsan nimic, atunci 
pastreaza epistolele acestea, pe care ti le scriu, ca, pe 
urmă, să mi le pot lua, căci nu le mai copiez aice. 


Am primit epistola ta, în care-mi anunti trimiterea 


paralelor. Au trecut, deja, trei zile, paralele însă n-au 
venit; aice, de regulă aşa e, că vin mai târziu. 


426 


Iti mulțumesc, frate Nastasi. Lui Voina i-am scris. 
Cestiunea cu Alexi mă supără mult — îi voi scrie şi lui. 


Ţine-mă, rogu-te, în curent despre acţiunile comi- 
tetului de care mi-ai scris. 


Teatru unguresc mai e în Braşov? Concerte nu-s? 
Fetele nu se mărită? 


Am dat, aice, de o oacheşă fată din Estonia, nu- 
mai — durere! — că are un diavol de matusa cu sine, care o 
păzeşte. Dar i-am găsit leacul. Îi place mătuşii mentio- 
nate grozav dacă cânt cu violina, ş-apoi cu asta o captivez 
ca cu o sirenă, ş-apoi ne mai „begukuim” cu fata şi mai 
oftăm câte una. Am întâlnit-o, astăzi, singură, lângă 
mare, şi am vorbit cu dânsa vreo câteva cuvinte; deodată, 
ne vedem cu zmeul de mătuşă în spate, biata copilă s-a 
speriat atât de mult, încât i-a căzut umbrela în mare. 


Dar am sărit, ca un cavaler tară frică, de pe stâncă 
până la mal, şi, dând un val spre țărm, am prins umbrela 
cu bastonul şi i-am dat-o fetei. M-am închinat şi m-am 
gândit: „Den Dank M-me”. 


Sfârşesc, căci nu mai am unde scrie. Rămâi 
sănătos şi salută toată familia ta, şi toţi colegii. Trimisu- 
mi-ai notele? 'Te salut sincer. 

Cyprian”. 


427 


„Cartolina postale 


Signorina 

Maria Porumbescu 
Stupca 

Via Vienna 
Austria 

P. Ilischestie 
Bucovina 


Dacă nu mi-ai trimis, încă, cartea şi perinita, 
atunci să mai pui în pachet „Septuorul” lui Beethoven, 
apoi operele pentru vioară şi pian şi dacă mai e ceva 
frumos. Vioara mea e aci de ieri, am o bucurie 
irezistibilă. Pianistul cântă foarte bine. Oaspetii sunt 
foarte entuziasmați de modul meu de a cânta... şi nu ştiu 
de ce. Trimite-mi cât de curând. Sunt sănătos. Pe la noi, 
plouă, dar e cald. Te sărută de mii de ori 

Ciprian. 


Nervi, 13/12 1882”. 


Joi, 14 decembrie 1882. Sănătatea — ceva mai 
bună. Peste noapte, am tuşit mai puţin. Vremea — 
mizerabilă, plouă încontinuu. Facem muzică. Eu fac 
inhalatii; îmi scriu jurnalul. După masă, jucăm „taroc” şi 
facem muzică. Apoi, compun o „Nocturnă” pentru 
vioară; primesc scrisori de la Paul şi de la tata. 


428 


Bietul tata este, iarăşi, bolnav şi îmi face reproşuri 
în legătură cu Gorgonii! Pentru prima oară! Eh, la ce mai 
folosesc şi astea... 


In timpul serii, sunt trist, numai Dumnezeu ştie la 
ce disperare mă duce povestea aceasta... 


Snoavă: „La Karltheater, se studiază o piesă; 
regizorul e Knak. Unul dintre figuranti îşi juca prost ro- 
lul. Knak, după ce îl corectase de mai multe ori, fară să fi 
ajuns la vreun rezultat, se înfurie şi îi arde o palmă; figu- 
rantul îşi scoate costumul şi îl aruncă lui Knak la pi- 
cioare, spunând: 


— Pupă-mă inc... 


Şi pleacă fugind. Knak, după el; cum ajunge în 
culise, îl întâmpină Basl: 


— Ei, unde fugi? 
— Inchipuieste-ti, canalia mi-a spus să-l pup în c... 


— Ei şi, pentru asta fugi aşa repede? Ce, trebuie să 
o faci chiar acum, mai târziu nu se poate? 


Seara, în timp ce cântam cu Weissmandl, au venit 
şi cele două estonicne. Când s-au retras, „a mea” mi-a 
făcut o reverență delicioasă. Am fost încântat. Fata are 
ceva din biata mea Bertha — figura sau poate sprâncenele. 
O, scumpa mea Bertha! 


429 


Vineri, 15. Sănătatea — mediocră. Noaptea, am 
tuşit ceva mai mult. Vremea — ceva mai bună, însă poso- 
morâtă. Dimineaţa, facem muzică, ne ducem puţin la 
plajă, însă trebuie să ne înapoiem repede, fiindcă plouă. 


După-masă, jucăm putin ,,21”, apoi — la plimbare; 
bem bere, ne ducem la poştă, apoi, la ceasornicar, la 
croitor etc.; ne încolonăm în monom, toţi patru, Fribl, 
Weissmandl, Frank şi eu; unde unul are treabă, acolo ne 
ducem cu toţii. Ne întoarcem acasă. Facem muzică cu 
Weissmandl şi îmi scriu jurnalul. 


O snoavă: „O tânără pereche este gata să plece în 
călătorie de nuntă şi anume la Paris. Ginerele spune, însă, 
în secret, prietenului său celui mai bun: 


— Ma, nu plecăm la Paris, ci numai la Graz, unde 
poposim la hotelul „Zur goldenenen Sonne”; ţi-o spun 
numai ţie, pentru cazul când s-ar ivi ceva urgent pentru 
mine, tu să-mi cunoşti adresa. 


După ce perechea pleacă, prietenul povesteşte 
celorlalți prieteni secretul; aceştia vor să se răzbune, 
fiindcă au fost pacaliti. Ei expediază o telegramă patro- 
nului hotelului „Zur goldenen Sonne”, cu următorul 
conţinut: 


„O pereche de îndrăgostiți, cu gânduri de sinuci- 
dere, au şters-o de aici. Nu-i pierdeţi din ochi”. 


Perechea soseşte la hotel, fără să bănuiască nimic. 
Toate indicaţiile se potrivesc. Seara, servitorul stă san- 


430 


tinelă la uşa camerei lor. Aude zgomote suspecte şi, 
dintr-odată, o aude, desluşit, pe mireasă spunând: 


— Dar, Josef, mă omori!... Servitorul sparge uşa 
ŞI... tablou! 


Sâmbătă, 16. Sănătatea — potrivită. Vremea se 
îndreaptă. Plecăm la Genova, cu, Frankenfeld, Fribl, şi 
elvetianul. Vizităm Palazzo Rosso, care este foarte 
frumos (Badeker). Cel mai mult mi-a placut Sf. Sebastian 
al lui Guido Reni şi două pânze de Teniers (,,Olandezi 
fumand”). Apoi, ne-am dus la Palazzo del Municipio. 
Sala I: „Columb”, in mozaic. In sala II: o tablă de bronz, 
din anul 117 înainte de Chistos, două autografe ale lui 
Columb, şi vioara Paganini, care era încuiată într-o cutie 
şi pe care, din păcate, n-am putut-o vedea. Un portret de 
Paganini — excelent. 


Vis-a-vis, la restaurantul ,,Concordia”, am mân- 
cat, cu preţ fix (3 franci), foarte bine! 


Snoava cu bacsisul. Universitatea, nimic deosebit, 
studenţi lenevesc şi se gâlcevesc. In port, pictorul Shot- 
tenfeld (Snoava cu consulul). 


„Chiesa anunziata” (Biserica Buneivestiri), foarte 
frumoasă. Am cumpărat câte ceva. Apoi, înapoi, acasă. 
Sunt bolnav, din nou răcit şi, toată ziua, m-au durut mă- 
selele. Seara, puţină durere dec dinţi. 


431 


Numai eu, vai, nu-mi găsesc alinare 


Duminică, 17 decembrie 1882. Noaptea, am tuşit 
mult, deci sănătatea-i proastă. Vremea — admirabilă, în 
sfârşit s-a înseninat de tot, iar soarele Italiei râde din nou, 
în toată splendoarea lui argintie, deasupra oglinzii mării 
şi a stâncilor dantelate. Ne plimbăm cu barca. 


După-amiazi, cu Weissmandl şi Fribl, facem o 
plimbare spre Bogliares şi, fiindcă mergem cu uşurinţă, 1- 
am dat drumul înainte până ne-am văzut ajunşi în Piava 
di Sori. De acolo, am luat trenul spre Recco. Am vizitat 
oraşul şi priveam la italienii care se zgâiau la mine. Azi e 
duminică, aşa că toţi erau impopotonati şi stăteau în stra- 
dă cete-cete. În piaţă, am văzut pe unul care aşeza pupi- 
tre, probabil că există o orchestră orăşenească. Deasupra 
unei cafenele citim: „Bere vieneză”. Ei, îmi spun eu mie, 
dragutul de el, vienezul nostru nu poate lipsi de nicăieri, 
îl găseşti în tot locul; la fel cu prăvăliile „Haase & Sohn”, 
în toate oraşele mari. 


La ora 5, am plecat, cu trenul, din Rocco, spre 
Nervi; seara era destul de răcoroasă; nici eu, nici Weiss- 
mandl nu luasem pardesiul. Eu clănțăneam binişor din 
dinţi. 


432 


Imediat după cină, am băut o limonadă fierbinte şi 
m-am culcat, în timpul nopţii, am transpirat enorm, am 
tuşit, în schimb, mai puţin. 


Luni, 18 decembrie 1882. În ziua de Luni, m-am 
simţit ceva mai bine. Vreme splendidă. lau o baie la 
picioare. Plătesc lui Castello nota mea de 75,85. Mă duc 
la Oficiul Telegrafic şi telegrafiez lui Saniuta, de ziua lui 
onomastică. Apoi, mă duc pe malul mării, unde îmi pierd 
vremea până la ora 12. Găsesc pentru estoniană un model 
— un italian frumusel — pe care vrea să-l picteze. 


După-masă, am cântat „Nocturna”, cu Weiss- 
mandl; polonezul plângea. 


Ne ducem la mare. Vremea este splendidă. Marea 
e liniştită şi netedă ca o oglindă; soarele îşi împrăştie ra- 
zele argintii până departe, deasupra pânzei întinse de apă, 
care străluceşte ca o ploaie de argint. Bărcile alunecă atât 
de liniştit! Barcagii îşi aruncă năvoadele şi unditele. 


O linişte de sărbătoare domneşte împrejur; din 
când în când, se aude unduirea delicată a valurilor ce se 
izbesc uşor de mal. Departe, la orizont, se vede detaşân- 
du-se o dungă vânătă închis, ca şi când acolo ar fi 
sfârşitul mării. Norişori dantelati alunecă liniştit, lăsând 
să se întrevadă, ca printr- un văl, albastrul închis al ceru- 
lui. În depărtare, înaintează majestuos, în veşmânt strălu- 
citor, un cargobot, cu toate pânzele desfăşurate. Un vapo- 
raş se rostogoleşte, de-a lungul cargoului, ca un spiriduş. 


433 


Pe plajă, vizitatorii se odihnesc şi se plimbă. Falezele 
sunt intesate de oameni. Toţi sărbătoresc şi se bucură de 
frumoasa şi splendida natură. Se bucură şi oftează în ace- 
laşi timp; mâine, oare va fi mai bine? 


O, speranţă, speranţă! Pentru câţi dintre noi nume- 
le tău este echivalent cu mizerie şi moarte?! 


Scriu lui Cristache. 


Seara, primesc o scrisoare de la Nastasi. După ci- 
nă, fac muzic Weissmandl. Doamnele ascultă şi sunt cu 
totul transportate de „Nocturnă”. 


Drey şi umbrela: cum îi cade în mare, cum el sare 
să o prindă; se apropie un val mare, îl udă complet; um- 
brela se îndepărtează; ia o barcă, iese în larg; până când 
înaintează, umbrela a dispărut. El trebuie plătească barca; 
râsete generale. 


Marti, 19. Sănătatea — potrivită, mai mult bună. 
Vremea — splendida înainte de prânz, îi scriu lui Voina. 


După-amiazi, închei, în sfârşit, scrisoarea către 
Nastasi, cea pe care am scris-o în stil de foileton. 


Seara, la cină, doctorul Szerlecki m-a ametit cu 
complimentele sale, adică a vorbit, de fapt, foarte inte- 
lept, dar cu totul ciudat. De câteva ori, i s-au umplut ochii 
de lacrimi şi nu găsea destule cuvinte pentru a mă lăuda 
pe mine şi caracterul meu. El este de părere că am o latu- 
ră copilărească, pe care să caut să o păstrez, căci această 


434 


însuşire mă va ajuta să trec peste toate greutățile vieţii. 
Felul meu de a cânta la vioară este aidoma muzicii de 
silfide, întovărăşită de miresme aromate şi zefiri seducă- 
tori, care pătrund adânc în inimă, ridicând omul mult 
deasupra mizerabilului său hoit şi făcându-l o fiinţă ade- 
vărat omenească. A trebuit să-i promit că-i voi îngădui 
să-şi copieze „Nocturna”, iar el nu mă va uita niciodată, 
niciodată. 


Miercuri, 20. Sănătatea — potrivită. Vreme 
splendidă. Dimineaţa, mă duc la grădinar şi îi trimit Lolei 
flori. Ridic, de la reparat, ceasul meu, pentru care trebuie 
să plătesc 6 lire. Mă duc la plajă. 


Drey pleacă azi, noi îl petrecem. Mai târziu, 
afurisitul de Kuhn povestea că noi am plâns de ne-au 
„stat lacrimile măciucă”. Şi Drey ar fi plâns, şi anume 
atât de mult, încât lacrimile sale au fost oferite ca băutură 
răcoritoare, pe peron. 


După-masă, îi scriu Lolei şi lui Alexi. M-am dus 
şi la plajă. Soarele apunea, iarăşi, în toată splendoarea sa. 
Fac o poezioară: 


Vântul de seară înfioară uşor 

Marea strălucită şi argintie. 

Soarele se cufundă în mare, 

În văpaie de purpur şi aur. 

Zefirul caldut şi dulce 

Se agită şi se-ndepărtează fără zgomot. 


435 


Numai ramurile portocalilor 
Freamătă dulce şi apropiat, 

În liniştea gravă şi sacră 

Se aştern, calme, parcul şi marea. 
Numai eu, vai, nu-mi găsesc alinare, 
Mă dor „bătăturile” rău. 

Un pescăruş atinge voios valul; 

El nu cunoaşte durere, nici suferinţă. 


Seara, facem muzică, jucăm cărți etc. 


* 


Joi, 21. Sănătatea — potrivită. Dimineaţa, am tuşit 
mult. Vreme splendidă. Soarele n-a răsărit încă pe de-a- 
ntregul, s-a oprit în spatele lui Monte Fino şi acesta apare 
ca învelit într-o aureolă — splendidă privelişte, în momen- 
tul acesta, soarele apare ca o văpaie, deasupra dealului 
scăldat în aur, aruncând o lumină magică peste mare. 
Valurile, mişcate de un vânt uşor, se oglindesc în razele 
purpurii şi scânteiază ca nişte stele de diamant. E o dimi- 
neata superbă. 


În timpul zilei, nimic deosebit. 


Aranjez poza italianului, model pentru dra Pop- 
pen, şi primesc în dar, de la ea, un desen, iar eu, în 
schimb, îi promit „Nocturna”. Şi cealaltă fata, care îmi 
place atât de mult, era prezentă; o cheamă M-lle Hedwig 
de Gernet şi e tot din Estonia. 


436 


Seara, ele m-au rugat să cânt, deoarece, mâine, 
amândouă ne părăsesc. Bineînţeles că m-am executat. 


* 


„Nervi, 21 Decembrie 1882 
Scumpul meu tată! Prea scumpa mea soră ! 


Este ora 7,30 dimineața; e o dimineață splendidă. 
Soarele încă n-a răsărit în întregime, îşi ascunde capul lui 
înconjurat de raze în spatele lui Monte Fino şi acesta 
străluceşte admirabil ca înconjurat de aureolă. Acuma, se 
urcă soarele, de un roşu aprins, deasupra muntelui aurit şi 
aruncă o lumină magică pe întinsul mării. Valurile, miş- 
cate de adierea slabă a vântului de dimineaţă, se reflectă 
în razele purpurii şi strălucesc ca nişte stele de diamant. E 
o dimineaţă admirabilă. Şi eu m-am sculat repede, m-am 
aşezat la masă pentru a face o dare de seamă despre asta 
scumpilor mei. De aproximativ 8 zile, n-am nici o ştire 
de acasă. 


Ultimele 3 scrisori erau destul de triste şi neli- 
niştitoarea. Sper că se va fi îndreptat totul spre bine. Mie 
îmi merge, mulțumesc lui Dumnezeu, destul de bine, 
exceptând tusea de care, totuşi, nu pot scăpa. Avem, de 
vreo 14 zile, o vreme splendidă, cu o temperatură care nu 
scade sub 18-20 grade. Marea e aşa de liniştită şi netedă 
ca o oglindă. Bărcile alunecă pe ea aşa de liniştit, ca nişte 
pescăruşi cu aripi uşoare. Pescarii îşi întind plasele lor şi 
îşi aruncă unditele. O linişte adâncă domneşte de jur îm- 
prejur şi numai din când în când se aude plescăitul gingaş 


437 


al unui val ce se loveşte de mal. Departe, la orizont, se 
vede ridicându-se o dungă întunecată, ca şi când acolo ar 
fi marginea mării. Nouraşi albi, gingaşi trec încet pe cer 
şi te fac să vezi adâncul albastru al cerului italian ca 
printr-un văl. în depărtare, trece un cargobot mare, poate 
din Indiile de est, cu pânzele întinse într-o splendoare 
majestoasă, un vaporaş se rostogoleşte pe lângă el ca un 
spiriduş negru. Pe plajă, sed şi se plimbă viligiaturistii. 
Stâncile sunt intesate de lume. Toţi jubilează şi se bucură 
de splendoarea naturii, jubilează dar şi suspină — poate că 
vine, acum, odată, ameliorarea. 


Altminteri, îmi petrec timpul destul de agreabil. 
Distracţia mea cea mai plăcută este să sed, ceasuri 
întregi, pe plajă şi să privesc întinsul mării. Apoi, 
urmează exerciţiile muzicale, împreună cu prietenul meu 
vienez, cu care aranjăm adevărate concerte. Lumea din 
pension, când simte că am început să cântăm, iese ca 
ciupercile, din toate colţurile şi ungherele, şi ascultă ca la 
Dumnezeu, apoi aplaudă ca nebunii. Am compus, de 
curând, o ,,Nocturna” pentru vioară, cu acompaniament 
de pian, şi am executat-o, într-o seară, când se umpluse 
sala. De atunci, s-a dus liniştea mea. Toţi mă asaltează să 
le dau nocturna s-o copieze, în special doamnele sunt 
înnebunite. Că nu o va primi nimeni, se înţelege de la 
sine. De atunci, mă roagă să le-o mai cânt, dar nu sunt 
prea darnic în această privinţă. Numai bătrânului Doctor 
Szerlecki, pe care îl iubesc mult, i-o cânt şi i-am promis 
să-i fac o copie. 


Bătrânul mă are nespus de drag, când i-am cântat 
ceva, mă dezmiardă şi mă sărută ca un părinte. E un om 


438 


aşa de drăguţ şi de deştept! Printr-o practică de 40 de ani, 
şi-a câştigat o cunoaştere atât de profundă a oamenilor, 
cum numai rareori se întâmplă, şi are o judecată atât de 
justă si de nimerită asupra diferitelor lucruri din viata 
omenească că nu pot decât să-l admir pe acest om. E de 
părere că am ceva copilăresc în mine, pe care să mă 
fortez să-l păstrez şi care mă va ajuta să trec cu uşurinţă 
peste toate pericolele vieţii. Mai spune că felul meu de a 
cânta e ca un discurs profund studiat. Susţine că vorbesc 
din inimă, direct la inima omului. Tonurile sună ca un 
dans executat de îngeri, plin de parfumuri aromate şi de 
adieri insinuante, o muzică care pătrunde adânc în inimă 
şi îl ridică pe om deasupra cadavrului lui mizerabil, 
făcând din el un om adevărat şi ridicându-l la cer. Aşa 
îmi spune bătrânul. 


Si babuta lui e destul de drăguță, şi amândoi bă- 
trânii se iubesc încă aşa de mult ca şi când ar fi căsătoriţi 
de un an. 


Cetăţeanul din Dresda a plecat, din păcate, ieri la 
Mentone. 


— Ah, eu nu mai rămân la Nervi, chelnerii sunt 
prea aroganti! 


Unul i-a spus că ia prea multă friptură, deoarece 
ia câte 4-5 bucăţi. Câteva zile înainte de plecare, i s-a mai 
întâmplat încă ceva caraghios. Intr-o bună zi, pleacă la 


Genova. 


— De ce pleci Dumneata? 


439 


— Vreau să-mi cumpăr o umbrelă. 


Ei, bine, seara, s-a întors. Seara, la dineu, îl între- 
băm cum s-a distrat la Genova. 


— O, destul de bine. 


Spunea că a fost în vizită la o familie cunoscută, 
Stern, că toţi s-au bucurat aşa de mult de venirea lui şi că 
n-ar fi vroit să-l lase să plece; că familia Stern ar fi foarte 
drăguță şi că s-ar fi distrat admirabil. 


— Ei, bine, ţi-ai cumpărat umbrelă? 
— Ah, dă-o naibii, ce îmi mai aduceţi aminte 
acuma? Eu am uitat cu totul de ea. 


El, prostul, a plecat dinadins la Genova să-şi 
cumpere o umbrelă şi a uitat de asta! Mai departe. În ziua 
următoare, se înțelege că a plecat din nou la Genova, să- 
şi cumpere o umbrelă. După-masă, la plecarea din Geno- 
va, el s-a urcat într-un tren expres, pentru care biletul lui 
de întoarcere nu era valabil. 


— Era cât pe ce să mă arunce afară din tren, itali- 
enii ăştia râioşi!, a spus el. 


A trebuit să plătească o amendă serioasă, dar s-a 
întors, totuşi, la Nervi şi anume — fără umbrelă. Spunea, 
că nu se găsesc la Genova şi că, până la urmă, a fost bu- 
curos să găsească o trăsură, care să-l ducă la gară. Astea 
le povestea cu o voce aşa de jalnică, care ne-a făcut să 
plesnim de râs. I-am dat, apoi, sfatul să mai plece inca 


440 


odată la Genova, să-şi ia o trăsură, care să-l ducă la un 
magazin de umbrele, să-şi cumpere, acolo, umbrela şi, 
apoi, cu aceeaşi trăsură, să se întoarcă la gară. Prostului 
ăstuia 1 se păru această idee năstruşnică şi, într-adevăr, a 
doua zi, a plecat iarăşi la Genova, iar după masă s-a 
reîntors cu o umbrelă enormă! Noi credeam că vom muri 
de râs. 


— Da’, auziţi, oameni buni, n-am găsit nici o 
umbrelă cum trebuie, şi am luat-o pe asta. E destul de 
mare şi scuteşte de razele solare, zicea el. 


Era o umbrelă asemănătoare celei pe care o avem 
acasă. Aici, o întrebuinţează italienii, când sc duc la ţară. 
Ei, în sfârşit, el şi-a luat o umbrelă. Ziua următoare, am 
mers la plajă. Nu era o zi însorită, dar bătea puţin vântul. 
Deodată, îl vedem pe scumpul nostru Drey cum vine, 
navigând cu umbrela lui deschisă, şi se clatină mândru cu 
ea. 


— Da’, de ce ai luat, astăzi, umbrela, dacă nu e 
soare? 

— Ah, am luat-o contra curentului, care nu mai 
încetează. Am nişte dureri de dinţi groaznice. N-am dor- 
mit toată noaptea. 


Între timp, el se clătina, încontinuu, foarte suspect 
cu umbrela, când, deodată, veni o rafală de vânt serioasă 
şi, pe neaşteptate, umbrela se rostogoli în jos, pe stânci, 
în apă, ca un balon şi plutea în mare ca un vas cu trei 
catarge, uriaş. Nu ne puteam ţine de râs, el stătea cu mâ- 


441 


nerul in mână, căci doar acesta îi rămăsese şi tipa ca un 
zănatic: 


— Umbrela mea!... Umbrela mea!... 


În sfârşit, cobori, în fugă, pe stânci, până aproape 
de apă, şi credea că o va prinde cu mâinile. Dar a venit un 
talaz şi l-a udat complet; şi umbrela s-a îndepărtat de 
țărm, odată cu talazul. Incepu să tipe: 


— O barcă!... O barcă!... Umbrela mea, biata mea 
umbrelă!, şi continua să ţină mânerul în mână. 


Veni o barcă, se urcă în ea şi, apoi, începu vână- 
toarea după umbrelă. Când barca s-a apropiat de ea destul 
de mult, umbrela se scufundă, aruncând o ultimă privire 
stăpânului, care nu avea să o mai vada. El se întoarse ud 
până la piele, cu mânerul în mână, o figură jalnică. Toţi 
viligiaturiştii de pe plajă s-au adunat, în grabă, ca să-l 
compătimească pe eroul zilei. 


— El, zicea el, dacă aş fi avut imediat la dispoziţie 
blestemata de barcă, umbrela mea nu s-ar fi scufundat, 


biata, într-un mod atât de mizerabil în apă. 


Aceasta este povestea umbrelei domnului Drey. 
Am calculat, apoi, că umbrela l-a costat 45 de franci. 


Acum închei scrisoarea. N-ar fi trebuit să scriu 
atâta, dar, când ai intrat odată în horă, trebuie să joci. 


442 


Vă rog să-mi scrieţi în curând. Voi sărbători, 
acum, Crăciunul. 


Sărut de multe ori mâinile tatii. Pe tine, Marica, te 
sărut din toată inima. 
Al tau 
Ciprian”. 


„Nervi, 21 Decembrie 1882 


Prea scumpa mea soră! 


E a doua scrisoare pe care ţi-o scriu, astăzi, poate 
va sosi deodată cu cea dintâi. Eu am primit, nu de mult, 
scrisoarea ta zăpăcită şi, în acelaşi timp, nedumerită 
relativ de pachet. Trebuie să-ţi spun sincer că eu n-am râs 
de multă vreme atât de mult, dar nici nu m-am supărat 
aşa de mult ca astăzi. Dacă există pe lume un măgar mare 
şi prost, atunci e Mahr al vostru, de la Ilisesti. La 
expedierea unui colet în străinătate, fie şi în Australia, e 
suficient dacă scrii, pe lângă scrisoarea de trăsură 
germană, una la fel în franceză, în pofida legilor, în 
pofida celor 50.000 de paragrafe. Mahr este, însă, un 
măgar cum n-am găsit unul la fel nici aici, la Nervi, unde 
e chiar patria măgarilor. Iti trimit o astfel de declaraţie în 
limba franceză şi italiană. Drept conţinut se va specifica: 
Cărţi de note, borcan cu dulceaţă, perinita — ceea ce 
trebuie tu să specifici în scrisoarea ta de trăsură în limba 
germană. Eu trebuie să fiu supărat, cu atât mai mult, pe 


443 


prostul de Mahr, deoarece Nastasi mi-a trimis doar vioara 
şi notele în modul cel mai simplu din lume. Şi câte flori 
nu erau în corpul viorii! Doamna Nastasi a vârât în ea 
întreaga ei grădină de flori. Pachetul nu se deschide la 
posta şi la frontieră; de astă dată, s-ar putea, totuşi, din 
cauza dulcetii. Acum, aş voi să-ţi spun ceva. Dacă nu te 
sperii de cheltuieli, când trimiti dulceata, atunci trimite 
cel putin atâta ca să convină şi nu numai putintel de tot şi 
să coste o avere. Vioara şi notele au costat 7 lire, 
aproximativ 3 florini 20 cruceri. Dacă pachetul ar trece 
de 5 kg, e poate mai recomandabil să faci două pachete, 
şi anume — dulceata şi perinita învelite în pânză, cusute şi 
sigilate, şi al doilea — notele, numai în hârtie. Şi în acest 
caz e suficientă o singură scrisoare de trăsură şi 
declaraţiile acestea italienesti, aşa cum sunt, numai la 
termenul „Nombre” să faci cifra 1, cifra 2. Si dacă Mahr 
n-ar fi, totuşi, mulțumit, atunci dă totul la naiba şi trimite- 
mi cel puţin notele. 


Aş vrea ca scrisoarea mea să plece încă astăzi, ca 
tu să o poţi primi peste 5 zile, iar eu, lucrurile, peste 5 
zile. 
Rămâi cu bine şi te sărut din toată inima, al tău 
Ciprian. 


Zilele astea voi scrie mai mult. 


Nastasi mi-a trimis banii, de 14 zile, şi eu încă n- 
am primit nimic. Aceasta este gospodărie italienească!”. 


444 


Vineri, 22. Sănătatea — potrivită. Vreme bună. La 
prânz, estonienele mă roagă să le trimit, la Florenţa, 
compoziţii de-ale mele. Le promisesem, mai de mult, să 
o fac. Drei Poppen îi trimit „Nocturna”, însoțită de o 
carte de vizită. După masă, au plecat, mi-a părut într- 
adevăr rău; după niciuna nu mi-a părut atât de rău. 


Azi, am scris acasă. După-masă, am primit o 
scrisoare enorm de lungă şi dintre cele mai nostime de la 
Marica. îi şi răspund imediat şi îi trimit declaraţii poştale, 
de care are nevoie de câte ori vrea să-mi trimită ceva. 


Seara, sunt cam trist. 


Sâmbătă, 23. Sănătatea — mediocră; vreme — 
închisă. Altfel, nimic deosebit. 


Caprienne — Divorcon! ( Bancul cu contele şi apoi 
servitorul său). 


Duminică, 24. Sănătatea — mai bună; vremea — 
splendidă. Azi, este Seara de Crăciun. Copiez compoziţii 
pentru estonienele mele. 


Astă-seară, a sosit nevasta lui Fribl; mi se pare că, 


în căsnicia lor, ea duce sceptrul; pare o persoană destul 
de simplă. 


445 


După dineu, Castello a oferit două sticle de 
şampanie. Eram cu toţii veseli, însă se tuşea foarte mult. 
Azi, mi-a grăit un polonez, nou venit, un aşa-zis Mar- 
kowsky, care se află, aici, cu fiica lui. Fiica lui este o fată 
destul de nostimă. 


Zilnic, aştept bani de la Nastasi, dar nu soseşte ni- 
mic. 


Luni, 25. Platesc lui Castello nota: 65,23. 


Azi-noapte, am dormit cu fereastra deschisă, la fel 
ca în ultimele două nopţi. Dar, vai, mi-a mers prost, am 
transpirat enorm, iar răcoarea nopţii, care azi-noapte era 
aspră, a pătruns printre jaluzelele deschise şi am răcit 
teribil. 


Tuşesc îngrozitor, am temperatură şi, vai, îmi 
merge mizerabil şi, în acelaşi timp, sunt şi într-o dispo- 
zitie proastă. 


Vremea este foarte frumoasă. Dejunul este fixat, 
azi, pentru ora 11, dineul pentru ora 5, din cauza marilor 
Sărbători. Azi, stau mai mult la Ştrand şi în grădină. 


Cu noi, se găseşte un pastor, cu nevasta lui, 
originari din Canada, jumătate de oră depărtare de 
Cascada Niagara. Elvetianul din New-York povesteşte 
câte ceva despre condiţiile de trai din America. Călătoria 
de la Hamburg în America costă, aproximativ, 40-50 de 


446 


mărci pentru un emigrant. Sosit acolo, se adresează unei 
Societăţi pentru emigranţi, care îi repartizează o parcelă 
oarecare, după hartă, pe care sau o achită, imediat sau 
mai târziu, în rate. Dacă omul este harnic şi se ocupă, în 
acelaşi timp, şi cu creşterea vitelor, în 10-15 ani poate 
deveni un fermier foarte bogat. Un dolar valorează 4 
mărci = 5 franci 25 cenți. Un dolar, in America, 
echivalează cu 1 franc la noi. Se trăieşte foarte scump în 
America; totul este aproape de cinci ori mai scump ca la 
noi. Veniturile, în schimb, sunt si ele mari. El, de 
exemplu, este vânzător într-un magazin de mătăsuri şi are 
un salar de 1.200 de dolari. 


Azi, am presimtiri rele. 


x 


Marti, 26. Sănătatea — proastă; vremea — putin 
închisă. Dimineața, am stat mult de vorbă cu Markowsky 
şi cu fiica lui — în limba polonă! 


După-amiazi, vremea se face frumoasă. In împre- 
jurimi, a plouat, numai la Nervi, nu. Primesc o scrisoare 


de la Marica; apoi încă una, foarte drăguță, de la Ştefan, 
în care descrie vizita lui Pitschak. 


Seara, facem muzică; lumea ascultă cu reculegere. 


x 


Miercuri, 27. Sănătatea — foarte proastă; sunt bol- 
nav — temperatură şi tuse îngrozitoare. 


447 


Dimineaţa, vorbesc, din întâmplare, cu Schecke- 
ling; îmi interzice să mai cânt, seara, la vioară. 


Trecem pe lângă şcoală: băieţii citesc sau desci- 
frează triple acorduri. Învățătorul bate tactul cu o linie, pe 
masă. 


La bărbier. Te săpuneşte cu o pensulă uriaşă; cu 
această pensulă iti trece peste nas, gură, gât şi peste tot. 
Te rade şi, în acelaşi timp, îşi suflă nasul cu degetele. În 
timpul tunsului, iti înfige în mână o oglindă, în care 
priveşti toată vremea cât durează tunsul. Italienii tin foar- 
te mult la coafură, cel mai sărman conducător de măgar 
umblă murdar, nespălat, zdrentaros, însă freza trebuie să 
aibă, in fata şi în spate, părul lins şi uns — la fel ca şi 
măgăruşul lui — care şi el este zilnic îngrijit ca o păpuşă. 
Şi caii sunt foarte bine menajati aici. 


Aanand Piani fraa bs 


z appr x ate 
Ss se epee A “Ee 
Bal no- Ze range pia mI ML 


atin pre Adagidg a noha etina” 


Pty mest tfan Gt cu why te tke 
å $ i A * Pie ay Hia oe n) X-a 
ef mi în mega ZEN ml pug d pa 


oe Feet. Pomel pre dua, l hyphae - Za % 4 
Epe et tate faiu Moa seer es gu cel Le Cain Dr, 


DER 


à ae 
i =e eee Ze 


phe eset 


2 


Imnul „României June“ 


448 


Doamne, Doamne, 
vedea-voi, încă, scumpa mea Stupca? 


„Nervi, 27 decembrie 1882 


Prea scumpa mea soră! 


Ieri, am primit scrisoarea ta dragă şi descrierea lui 
Ştefan, a conduitei afabile şi cinstite a lui Pitschak fata de 
el. Eu particip atât de mult la soarta lui şi mă bucur când 
aud că e aşteptat să intervină o îmbunătățire în situația 
lui. Conduita lui Pitschak, care este aşa cum se cade şi de 
bun, mi-a plăcut deosebit de mult; e un tip atât de cinstit 
şi e atât de plin de bunătate omul acesta. Bietul Ştefan, 
cât de mult trebuie să se fi străduit el cu Laura lui pentru 
a-l primi cât se poate de bine! Faptul că tu, totuşi, ai 
îndrăznit să-mi trimiti notele şi perinita mă bucură, astfel 
că declaraţiile devin inutile de acum înainte. 


Astăzi, cu părere de rău, nu pot să-ţi comunic 
nimic îmbucurător şi prin aceasta cred că nu te voi 
nelinişti nici pe tine, şi nici pe tata, deoarece sunteţi, deja, 
destul de lamuriti asupra stării mele. Catarele mele 
cronice şi plictisitoare, precum şi tuşea, au făcut să se 


449 


poată prevedea destul de limpede soarta mea viitoare. Ce 
vreţi, eu sunt ca o haină veche şi defectă, pe care trebuie 
să o cârpeşti în orice clipă pentru ca să o poţi încă 
îmbrăca. Şi aşa cârpesc şi eu bietul meu trup, atât cât se 
va mai putea. Chiar când cred că acuma este totul bine, 
atunci se rupe, iarăşi, la vreun colt şi, apoi, pune-te, din 
nou, pe cârpit. De 5 zile, nu mă simt prea bine, iau 
doctorii şi apelez la medic. Ce-mi lipseşte? Boale vechi... 
da, şi acestea nu se lasă curarisite chiar cât ai bate din 
palme. Tuşesc oribil şi, uneori, chiar cu sânge. Febră, 
junghiuri, răguşeală, dureri de gât, arsuri la rinichi şi încă 
multe altele de felul acesta — numai lucruri care nu sunt 
deloc necesare, dar ce poţi să-i faci? 


Astăzi, mulţumesc lui Dumnezeu, mi-e mai bine; 
m-am sculat din pat încă de ieri, dar abia astăzi am ieşit 
din casă. Medicul e un om foarlc conştiincios şi el e 
singura mea mângâiere. Dar nu numai el, ci şi hotelierul, 
soţia lui, întreaga pensiune a participat la boala mea. 
Oamenii aceştia toţi sunt buni cu mine. Tu nu-ţi poţi face 
o idee ce influenţă bună are aceasta! Când te simţi aşa de 
părăsit şi singur şi zaci pe patul de suferință, plin de 
îngrijorare şi durere, şi vine chelnerul şi iti spune: 
„Domnul acesta sau celălalt, doamna aceasta sau cealaltă 
vă trimit salutări şi întreabă de sănătate”. 


O doamnă din Strassburg mi-a trimis un borcan 
de dulceaţă, iar o italiancă miere. Prietenii mei intimi 
veneau, încontinuu, la mine, îmi citeau sau îmi 
povesteau. Hotelierul îmi aducea personal doctoriile din 
Genova şi punea, după prescriptia doctorului, să mi se 
facă băi cu sare la picioare. Fireşte că primeam mâncare 


450 


tot ce doream. Se găseşte, aici, o doamnă italianca, care 
are o fetiţă foarte drăguță, în vârstă de 4 ani; aceasta din 
urmă e favorita mea. O cheamă Egidia, dar o strigă Ceci 
(se citeşte ca în româneşte). Cu ea mă joc de multe ori şi 
ea mă iubeşte mult. Când m-am îmbolnăvit, n-a putut să 
rabde să nu vină la mine şi să vadă pe „Grand signore” 
(domnul cel înalt), aşa îmi zice ea. Mă întrebă aşa drăguţ: 


— De ce stă grand Signore în pat? Ce-l doare? Îl 
rog să nu mai stea în cameră, Cecia vrea să meargă la 
plimbare cu grand Signore ş. a. m. d... 


Când am ieşit, astăzi, ea m-a văzut în grădină, a 
fugit întru întâmpinarea mea şi s-a bucurat nespus de 
mult că m-am sculat din pat. Probabil că va trebui să 
schimb localitatea, medicul încă nu e prea hotărât. Ar 
trebui să mă duc fie în Catania, în Sicilia, fie la Ajaccio, 
în Corsica. Medicul înclină mai mult pentru Catania, 
deoarece n-ar trebui să merg atât de mult pe mare, pe 
când pentru Ajaccio ar trebui să plec, întâi, la Marsilia şi, 
apoi, 18 ore cu vaporul. Un rău de mare este, deci, 
inevitabil şi, în starea mea de astăzi, nu prea e 
recomandabil. N-aş putea pleca înainte de jumătatea lui 
Ianuar; eu trebuie, mai întâi, să mă refac îndeajuns şi, 
apoi, să aştept şi banii. Acuma, am fost cam strâmtorat cu 
banii, medicul şi doctoriile costă aşa de mult. O 
consultatie costă aci 10 franci... Din păcate, Gebauer încă 
nu mi-a dat nici un răspuns; trebuie să-i scriu, astăzi, din 
nou, dar un prieten foarte, foarte bun mi-a trimis, zilele 
acestea, 100 franci, fără să-i cer. Aceştia mi-au făcut 
admirabile servicii. 


451 


Si, în felul acesta, bunul Dumnezeu tot nu-l 
părăseşte pe om şi, chiar când eşti în străinătate, se 
găsesc, totuşi, oameni care poartă de grijă celor bolnavi. 


Ieri, am rugat să mi se dea, la dineu, mămăligă cu 
scrob şi parmezan, lapte dulce, un pui fript şi cartofi fripti 
în coajă cu unt. Imi dau tot ce doresc. 


Medicul vine, zilnic, şi mă consolează că nu e 
ceva deosebit şi eu să stau liniştit, totul va merge spre 
bine. Regret că mi-a interzis să cânt, opt zile întregi, la 
vioară. Despre compunere, nici vorbă. Mi-am schimbat şi 
camera — la dorința mea şi am primit una mai frumoasă şi 
plină de plante, fără ca să trebuiesc să mai plătesc ceva 
pe deasupra. 


Ajunul Crăciunului l-am petrecut în pat; am 
primit, însă, o mulţime de dulciuri şi diferite alte articole 
de felul acesta. O, voi nu puteţi să vă faceţi o idee ce 
groaznic te simţi, când zaci bolnav, departe de patrie. E 
uşor de înţeles de ce atâţia oameni bolnavi, care s-au dus 
în străinătate, au făcut versuri atât de triste. Eu am citit, 
în timpul bolii mele, toate scrisorile de acasă din nou şi... 


Am întrerupt de atâtea ori această scrisoare — îmi 
cade greu să scriu aşa de mult fără întrerupere. A înserat. 
Mă simt, iarăşi, aşa de bine şi privesc pc fereastră, în jos, 
la marea aurie, care străluceşte în fata mea aşa de 
liniştită. Aşteaptă! Scriu o poezie — sunt atât de inspirat 
(!) hm, hm, dar nu râde — aşteaptă! Mai întâi, in ciorna: 
Gata! 


452 


Vântul serii increteste aşa de uşor suprafaţa mării, 
Soarele, în dogoare de aur şi purpură, se scufundă în ea. 
Adierile sunt aşa de caldute şi line, 

Ele bat răcoros şi pleacă mai departe fară cel mai mic 
zgomot, 

Numai rămurişul portocalilor 

Freamătă atât de gingaş şi intim, 

Atât de solemn şi plin de sfinţenie; 

Odihneşte în linişte parcul şi marea. 

Un pescăruş abia atinge, în zbor, valurile, 

Desigur că cl nu ştie ce-i durerea şi suferinţa... 


E frumos? Mie îmi place. In curând, voi scrie 
iarăşi. Sărut mâinile tatii de mii de ori, iar pe tine te sărut 
din toată inima. 


Fratele tău 
Cyprian. 


Alătur o petală dintr-o garoafă galbenă”. 


x 


Joi, 28. Îmi merge prost. Noaptea, am transpirat şi 
tuşit mult; stau culcat în pat. Mi-am deranjat stomacul. 
Seara, iau numai supă şi gheață. Frankenfeld îmi dă 
pilule de rubarbă, ca purgativ, care nu folosesc însă la 
NIMIC. 


„Nervi, 28 Decembrie 1882. Ora 6, seara. 


453 


Scumpul meu părinte! 


Ştiu prea. bine că, după ultima mea epistolă, veţi 
fi îngrijoraţi de mine, de aceea Vă scriu carta aceasta. Îmi 
merge binişor, mai bine ceva decât ieri, dar încă nu aşa 
precum aş dori. Din cauza slăbiciunii, am adese palpitări 
de inimă şi friguri. Spre seară, fierbinteala; astăzi, de 
aceea, m-am şi pus în pat. Medicul a fost, şi astăzi, şi m-a 
vizitat, iarăşi, de-amănuntul. De tuberculoză nu poate să 
fie vorba, dar un catar spurcat, care zace în bronhiile 
gâtului şi se trage şi în piept. Sângele nu vine din piept, ci 
din gât, precum m-am încredinţat singur. Mi-a dat o 
mulţime de cărți humoristice de citit. O damă mi-a trimis 
un album minunat de copii ale dumnezeiescului Raffael. 
Nu ştiu de ce, astăzi, mi-i atât de jale după ai mei, Tatuta, 
Marica, Stefan şi, mai cu seamă, pădurea Stupcii; azi, 
toată ziua, mi-i în cap — parcă o văd albă şi plină de 
zăpadă! O, dacă aş fi acasă, ce aş umbla cu icoana! 
Doamne, Doamne, vedea-voi, încă, scumpa mea Stupca? 
O! Numai încă o dată s-o mai văd şi apoi să... 


Scumpului meu părinte 
Domniei Sale On. 

Iraclie Porumbescu On. Domn 
în Stupca 

p. Ilischestie 

Bucovina 


Via Vienna 
Autriche”. 


454 


Vineri, 29. Ceva mai bine. Schekeling vine să mă 
vadă, constată că sunt răcit şi că am un guturai serios; nu 
prescrie însă nimic — numai pentru stomac, sulfat (citrat) 
de magneziu. 


După-masă, mă dau jos din pat, mă simt însă 
foarte slăbit. Tuşesc tare şi am un junghi intercostal în 
dreapta. 


Seara, primesc o veste foarte îmbucurătoare, de la 
bunul şi bravul meu Cristache. El îmi trimite, prin 
Chelariu, 200 franci. Este un suflet de aur. Mă duc 
devreme la culcare. Dorm bine, tuşesc mai puţin. 


* 


Sâmbătă, 30. Sănătatea — mai bună, mulțumesc 
lui Dumnezeu; am tuşit mai putin; vremea — frumoasă. li 
scriu lui Cristache. Ieri, am scris şi mătuşii Hermina. 


Primesc o scrisoare de la Ştefan şi îi răspund în 
aceeaşi seară. 


La ora 1, plec la Genova pentru a face cercetări cu 
privire la banii trimişi de Nastasi. La poştă — nimic; la 
gară, găsesc o scrisoare de trăsură de acasă, care mi se va 
trimite la Nervi. Mai târguiesc câte ceva pentru Moş- 
Ajun — Marichii, o brățară destul de frumoasă — şi mă 
întorc acasă cu Enaglia. 


La Genova, vremea a fost destul de bună, nu am 
răcit. Primesc, seara, o scrisoare de la secătura de Alexi, 


455 


prin care îşi cere banii înapoi, îmi vine să râd sau, mai 
bine zis, îmi dau silinta să râd. O să văd ce am de făcut. 
Mă gândesc mult la Bertha mea, care este, doar, îngerul 
meu păzitor, şi mă duc, liniştit, la culcare. 


x 


„Nervi, 30 Decembrie 1882 


Prea scumpule Ştefanache! 


Din nou, am scăpat din gura morții, am fost, ia- 
răşi, destul de bolnav, dar, acum, e totul bine. 


„J-ai deja de l’appetit, ando al spasso dal’mare, 
azuje sie, won in little King”. 


Acestea sunt, aproximativ, limbile cu care mane- 
vrez, cu excepţia limbii engleze. Cel mai bine merge, 
încă, cu italiana. 


Astăzi, am primit scrisoarea ta dragă. Ea mi-a 
făcut mare bucurie. Ti-as fi scris, încă de săptămâna tre- 
cută, când, i-a trimis Maria scrisoarea ta, prin care îmi 
descrii primirea lui Pitschak. 


Pitschak ăsta e un om de aur. Nu e nevoie să-mi 
răspunzi chiar regulat şi, dacă nu din alte motive, atunci 
cel putin pentru a cruța cei 10 creitari, dar de bucurat tot 
mă bucur când primesc aşa, din când în când, o scrisoare 
de la tine. 


456 


Tie nu-ţi merge bine cu sănătatea, dar atunci ce să 
zic eu? Dacă nu aş fi aici, cred că aş fi încetat, de mult, să 
mai respir. O, mie mi-a mers destul de rău la Braşov. 
Nimeni nu o ştie, numai eu şi medicul, şi nici nu e nevoie 
să ştie cineva, căci şi aşa nu-mi foloseşte la nimic. Triluri 
de ciocârlii?... Da, frumoase ciocârlii, aceasta e deja lătrat 
de câine, dar nu tril de ciocârlii, cum a spus, de curând, 
lungana de englezoaică, nu de mult, prostănacul din 
Dresda, un oarecare Drey, despre care i-am scris Marichii 
de atâtea ori! Ea a spus: 


— Domnule, eu tuşesc ca un câine. 

— Pardon, Doamnă, dumneavoastră tusiti ca o 
catea, zice badaranul, şi ea şi-a întors furioasă privirea de 
la el. 


Dar, în curând s-au împrietenit bine, iarăşi. Pe 
câtă vreme? 


Eleganta englezoaică se târăşte, vecinic, cu un sac 
pentru picioare după ea; sacul ăsta îl furase Drey, fireşte 
— la îndemnul nostru, când îl uitase ea, odată, în sala de 
lectură. După o oră, a venit englezoaica, în culmea 
disperării, şi şi-a căutat sacul; se tânguia şi plângea de ţi 
se rupea inima. În sfârşit, Drey a adus, fluturându-l pe 
sus, sacul şi a spus că l-a găsit pe coridor. Iniţial, 
englezoaica a vroit să-i sară de gat, dar, apoi, l-a privit cu 
nişte ochi aşa de furioşi ca şi când ar fi vrut să-l mănânce. 
După aceea, i-a întins mâna — totul era în ordine. Pentru 
câtă vreme? 


457 


Englezoaica avea o bombonieră cu bomboane, pe 
care le-a lăsat, odată, pe masă. Noi l-am pus pe prostul de 
Drey să le mănânce pe toate, iar când englezoaica îşi că- 
uta bomboniera, el i-a inapoiat-o, dar — ce înspăimân- 
tător! — goală! 


— O, Doamne, unde sunt pastilele mele? 
— O, doamnă, pastilele le-am mâncat. 


Ea deveni furioasă, scuipă aşa, după moda 
englezească, şi spuse pe englezeşte: 


— Bestia dracului!... 


Drey, ca un catel plouat, se intoarse rapid, in timp 
ce pince-nes-ul îi căzu jos de pe nas şi el il călcă, zapacit 
cum era, cu piciorul. Tablou! Noi am crezut ca plesnim 
de ras. 


Pe seama acestui Drey şi a englezoaicei, ne-am 
amuzat mult; din păcate, acum amândoi au plecat. În 
schimb, au apărut alte exemplare de lux, aşa, de exemplu, 
un italian. Eram la masă, când a primit o scrisoare cu 
fotografia lui. El ne arătă fotografia şi ne spune: 


— Ce surpriză au vroit să-mi facă rudele mele! Ei 
au pus să mă fotografieze şi mi-au trimis fotografia de 
onomastica mea!... O, spuse el, la noi, în ţară, e un 
fotograt care face fotografii din memorie. 


Ce rinocer! Intr-o zi, era constipat. Aveam, 
întâmplător, pilule revent, din care luasem şi eu. Trei 


458 


pastile fac cel mai bun efect. Eu îi dau cutia — el, 
probabil, nu m-a înţeles, căci neghiobul a mâncat toată 
cutia deodată, aproape 25 de pastile, şi, apoi, îl apucă 
diareea; mie mi se pare că şi acum o are. 


Cu regret, sunt silit să întrerup, deoarece plec la 
Genova, unde trebuie să-mi cumpăr ceva. 


M-am întors de la Genova. Ceea ce m-a dus acolo 
a fost următorul lucru: înainte cu aproximativ 3 
săptămâni, Nastasi mi-a trimis salariul pe decembrie. Eu 
n-am primit, nici până astăzi, banii. Am întrebat pretu- 
tindeni aci şi mi s-a dat sfatul să întreb acolo, la poştă şi 
la gară. Dar în zadar! Întâmplător, am dat, acolo, de un 
mandat de la tata, care, însă, a fost expediat la Nervi. Eu 
v-am cumpărat o mică atenţie pentru pomul de Crăciun, 
dar Dumnezeu ştie când vor sosi la voi. Desigur, abia de 
Anul Nou! Eu le expediez mâine. Tu, săracul, ai nimerit- 
o rău. De ce? Când aveam aproape totul, am voit să-ţi 
cumpăr ţie şi o cravată, la acul de cravată, şi un câine 
frumos, de marmură, ca presse-papier. Când am vroit să 
mă tocmesc şi să le plătesc, am băgat dc seamă, spre 
groaza mea, că mai am 2 lire. Ruşinat, am amânat cum- 
părarea. Dar ce e amânat nu e şi desfiinţat. În pachet, se 
găseşte şi fotografia de la Nervi, pentru tine. 


Tu nu poţi să-ţi închipui, dragă frate, cât mi-e de 
dor de patrie!... 


Şi eu spun, totdeauna, cum spuneai şi tu 


odinioară: „Mă voi însănătoşi eu, oare, vreodată?”. Dar 
nu ştiu ce să răspund la asta. Câteodată, mă simt aşa de 


459 


bine, încât cred că eu sunt doar sănătos şi, apoi, iarăşi, 
aşa de bolnav, încât pierd orice speranţă. În timpul recen- 
tei mele îmbolnăviri, mi-am făcut cele mai ciudate pla- 
nuri. Voi deveni eu, într-adevăr, tuberculos — dar nu mă 
tem deloc de asta! Cu cât mai devreme, cu atâta mai bine. 
Vreau să mă cruţ, anul acesta, destul de bine, vreau să 
dau, cu orchestra din Braşov, câteva concerte la Braşov şi 
Bucuresti şi, apoi, cu banii agonisiti de la ele, precum şi 
vânzarea compozițiilor mele, să-mi fac un mic capital, să 
mă retrag în patria mea şi să-mi închei, acolo, încet 
sărmana mea viata. Si ştii tu unde vreau să mă duc? 


La Pojorâta! Nu ştiu de ce mă atrage aşa de mult 
această localitate, neîncetat gândesc la acest loc frumos 
si, în special, la locuinţa ta idilică — o vad aşa de viu 
înaintea ochilor. Acolo aş voi să mă retrag, să mă retrag 
în munţi, departe de orice zgomot şi de toată agitația 
lumii, numai eu singur şi cu gândurile mele, şi, eventual, 
şi cu vioara mea. O, dulce trebuie să fie să şezi, singur, la 
focul de lemne de brad, ce pârâie şi să visezi, să visezi... 
Sau să visezi în pădurea de brazi, ce freamătă, şezând pe 
muşchi moale, să visezi mereu! Lumea mi-a devenit aşa 
de insipidă, aşa de greţoasă, oamenii aşa de plictisitori! 
Muzica ar putea să mă înveselească, să-mi alunge toanele 
mele, dar mizerabilul meu cadavru nu vrea să admită — 
sunt doar bolnav. Mi-i aşa de dor să cânt la vioară şi eu 
n-am voie să cânt, mai mult de jumătate de oră, căci 
capăt opresiuni şi palpitaţii. N-am voie nici să compun. 
Acuma, n-am voie nici să cânt la vioară. Medicul mi-a 
luat vioara şi hârtia pentru note. Mi-e interzisă şi 
corespondenţa, dar eu nu mă sinchisesc de astea. Să nu 
scriu eu dragului meu fratior? Iubitei mele surioare? Doar 


460 


am numai una! Să nu scriu scumpului meu tată? O, el 
este numai unic şi singurul. Starea lui bolnăvicioasă mă 
nelinişteşte destul de mult. O, dacă ar vrea să se mai 
crute! Are o constituţie tare, ne va supraviețui pe noi toţi. 
Ce să-ţi mai scriu? Ti-as mai spune, încă, atât de multe 
lucruri, pe care le-aş şti că te interesează. 


În Genova, am văzut astăzi multe lucruri frumoa- 
se. Uite, aci e un bilet de tramvai. Tramvaiul, însă, nu 
merge pe şine. Aici, se construiesc case foarte înalte; 
fireşte că, aici, sunt numai case din piatră, dar veritabile 
case de piatră; de cărămidă, puţine. Fireşte, aceasta atât 
în oraş, cât şi la ţară. Case cu 8, 9, 10 etaje nu sunt un 
lucru rar. În Genova, este o casă cu 12 etaje. Fireşte că 
oamenii se urcă, sus, cu un lift. De altminteri, sunt în 
mod curent cu 4, 5, 6 etaje. Şi, la toate ferestrele, sunt 
agatate rufe spălate. Oamenii, pe aici, nu au curţi; aşa e 
obiceiul. Astăzi, am plecat la Genova cu un aşa numit 
tren-tramvai. În fata, e ataşată o locomotivă şi are numai 
2 vagoane lungi, de clasa a III-a şi a II-a. Vagoanele au 
pereți de sticlă. Călătoria e foarte agreabilă. Astăzi, a 
plecat o femeie cu un copil. Doamne, copilul avea diaree 
ŞI, tot drumul, a avut scaun şi a plâns. Biata mamă trebuia 
să-l şteargă mereu, dar nu ajuta la nimic. Până la Genova, 
a avut vreo 13-14 scaune. Dă-o naibii! 


Rămâi cu bine, dragul şi bunul meu frate. Salută 
şi sărută, din parte-mi, pe draga ta Laura, din toată inima. 
Distrati-va bine de Crăciun şi nu uitaţi de fratele tău, care 
te sărută mult. 

Cyprian”. 


461 


Duminică, 31. Sănătatea — minunată; de când 
sunt la Nervi, n-am fost aşa dc sănătos ca azi; am tuşit 
foarte puţin, sunt foarte vesel şi bine dispus; of, poate tot 
mă voi face bine. Vremea — posomorâtă. Dimineaţa, fac 
pachetul cu cadourile şi-l trimit acasă. Primesc, într-ade- 
văr, „jasco”-ul şi notele muzicale de la Marica. 


Mă duc la poştă şi — minune! — a sosit mandatul 
lui Nastasi! Cant, iarăşi, după multă vreme, cu Weiss- 
mandl. După-masă, scriu acasă o scrisoare, pătrunsă de 
atmosfera sărbătorilor de Crăciun. $i lui Alexi i-am scris. 


462 


Puneti un pahar cu vin şi pentru mine 
„Nervi, 31 decembrie 1882 


Scumpul meu tată! Scumpa mea Marică! 


Astăzi, e ultima zi a anului şi eu sunt aşa de bine 
dispus cum n-am fost, poate, niciodată, la Nervi. Ştiu şi 
de ce. Închipuiţi-vă că n-am tuşit, încă de ieri la amiază, 
până azi la amiază!!! Pieptul mi-e aşa de uşor, dispoziţia 
mea aşa de bună, aş vrea să joc de bucurie. Ştie 
Dumnezeu, poate tot merge spre bine! 


Nu — ce capricioasă este boala de plămâni! Când 
eşti pe jumătate mort şi iti faci testamentul, când te simţi 
tot mai tânăr şi ai vrea să sari ca un tap. 


Am primit, astăzi, şi ştiri îmbucurătoare. Deci, 
înainte de toate, Marico, pachetul tău a sosit foarte bine şi 
am mai plătit, din fericire, numai o liră şi 25 centesimi 
pentru transportul prin gări şi alte asemenea năzbâtii. 
Fireşte că era nedeschis. 


La frontieră, la Genova, şi la gara de aici, se mai 
aplică încă suprataxe şi scontări şi, deoarece scrisoarea de 


463 


trăsură integrală se mai transcrie încă odată pretutindeni, 
primeşti în mână un vraf de asemenea hartiute, până la 
urmă, prinse cu o agrafă. Drept conţinut, stă scris pe 
toate: muzică imprimată, nimic mai mult. Aşa au scris cei 
de la frontieră, din Pontebba, şi aşa au copiat şi ceilalți. 
Deci, iti mulţumesc pentru note, perinuta şi pentru cele 2 
broşuri. Dacă ai mai fi pus încă şi o faţă mai mult pentru 
perinuta, eu aş fi fost şi mai vesel. Ei, cc bine voi dormi 
la noapte. Şi tu eşti de părere că eu o s-o visez pe 
italianca cea saşie? O, ea nu-mi place! Inchipuieste-ti că 
are barbă, o barbă veritabilă, pentru care o invidiez şi pe 
care trebuie să şi-o bărbierească de 3 ori pe săptămână. 
Biata! Dar asta încă nu-i nimic. Mama şi sora ei au venit 
şi ele aici, şi ele au barbă — îţi spun drept că e ceva să te 
strâmbi de râs. Bietele! Aş vrea le văd cum şed aliniate în 
fata oglinzii şi se barbieresc toate. 


Nu, niciodată! Renunt! Ea, ce-i drept, continuă să 
se uite languros la mine, dar nu mai pot s-o sufăr. Prea e 
bărbat! 


Am să-ţi povestesc mai departe. Nastasi mi-a 
trimis banii mei, înainte cu 3 săptămâni, şi eu n-am 
primit nimic, nici până astăzi. În sfârşit, ieri, simtindu-ma 
mai bine, am plecat la Genova, ca să întreb, acolo, la 
poştă şi la gară, încă o dată. Nimic! Când am întrebat 
încă o dată la gară, mi-au arătat un aviz de la tata. Era 
tocmai scrisoarea de trăsură pe pachet. 


Dar eu nu m-am uitat prea mult la el şi credeam 
că e un mandat, cu atât mai mult că funcţionarul de 


464 


serviciu l-a tras repede din fata mea, spunându-mi că 
trebuie să-l carteze pentru Nervi. 


De la Nastasi nici urmă. Bine! Mă uit, în portul 
Genova, la 2 nave de război engleze şi una americană, pe 
fiecare — câte 24 de tunuri, iar în interior, colosal 
înarmate, blidate, coloşi gigantici; sala maşinilor este ca 
o mare fabrică, aşa de multe roti, pârghii, pompe si săli 
pentru cazane — 6 etaje. Cabinele soldaţilor, ofiţerilor 
etc., mecanismele tunurilor, pe scurt, totul — extraordinar; 
şi am plecat, după ce am făcut câteva cumpărături, bine 
dispus, la Nervi. Ce aventuri am avut la întoarcere vă va 
povesti Stefan, căruia i-am scris, ieri, o scrisoare 
detailată. 


Astăzi, dimineaţă, mă duc la poştă să văd ce 
mandat mi-a trimis tata. Intreb funcţionarul: 


— Nu-i nimic pentru Porumbescu? 
— O, da, domnule, un mandat poştal. 
— Bine, arătaţi-mi-l! 


El îmi arată mandatul de la... Nastasi! Uite, ce 
mistificare! Mai târziu, am primit pachetul trimis de la 
gară. Deci, în sfârşit, au sosit banii. Dumnezeu ştie pe 
unde s-au oprit atâta vreme. Da’, să continui povestea. 


Cecia mea a plecat, astăzi, de aci! S-a dus într-o 
localitate vecină, unde şi-a închiriat o vilă. Ea şi-a luat 
aşa de drăguţ rămas bun de la „domnul cel înalt” şi m-a 
tot rugat s-o vizitez. Un copil drăgălaş. Dar un copil mai 
drăgălaş, în vârstă de aproximativ 18-20 de ani, care... 


465 


acum, nu pot să-ţi spun... E o estoniană, Emily de 
Poppen, o desenatoare foarte bună, care a desenat, aici, 
după natură, pe un tânăr italian şi mi-a dat o copie, cu 
rugămintea să-i trimit, în Florenţa, nocturna „Souvenir de 
Nervi”, compusă de mine. I-am promis-o. Da, ea a plecat 
la Florenţa! Dar nu ea mi-a căzut tronc la inimă, ci o 
prietenă a ei, care a plecat şi ea la Florenţa — şi ea o 
estoniană din Riga; ah, aceasta avea o pereche de ochi 
frumoşi, căprui şi mari, era înaltă şi avea o talie 
splendidă, şi era foarte drăgălaşă şi... şi... $1... Acum, a 
plecat la Florenţa. Eu am petrecut-o la gară, şi ea m-a 
rugat ca, dacă voi avea, întâmplător, un exemplar pătat 
din „Nocturnă”, să i-l trimit la Florenţa, căci ea are multe 
amintiri frumoase din Nervi şi trebuie să ia şi 
„Nocturna”. Şi eu i-am promis-o, i-am strâns mâna şi m- 
am uitat foarte adânc în ochii ei. Trenul şuieră de plecare. 
Da’, acuma ele au plecat. Aceasta se numeşte Eliza de 
Gernet. A plecat şi Drey, cu englezoaica, cu sacul pentru 
picioare; în general, s-au întâmplat multe schimbări, în 
timpul bolii mele. 


Un pastor bătrân, cu soția, din Canada, englezi, 
italieni, printre care un conte mic de statură şi comic, 
care avea o soţie foarte înaltă. Şi diferite alte întâmplări 
de felul asta. Un italian de rasă, despre care i-am scris şi 
lui Ştefan, şi o nouă englezoaică, care poartă mereu cu ea 
cognac şi soarbe in tot momentul câte o inghititura din el. 
Ea face asupra mea impresia că ar fi mereu beată, înjură 
ŞI, la dineu, bea, mai întâi, o sticlă de „vin roşu”, iar după 
friptură, o întreagă sticlă de şampanie. Si, cu toate astea, 
e totdeauna trează. Ea citeşte „Times”, pe care şi l-a 
comandat special, în dosul căruia se ascunde, anume aşa 


466 


de mare este acest jurnal. Cel mai mare din lume. Are o 
cameristă, Dumnezeu să ne ferească — lungă ca mine, 
uscativa şi subțire, poartă o rochie scurtă, cu pătrăţele 
albe-gris şi foarte strânsă pe talie, cizmulite mici, o 
bonetă; fumează şi se zice că bea veşnic grog. Arată ca o 
ciumă! 


Astăzi, nu e o vreme prea frumoasă, e posomorât, 
dar cald. Marea e grozav de agitată. Eu am expediat, 
astăzi, şi pachetul cu cadouri de Crăciun; desigur că va 
sosi prea târziu, dar, spre regretul meu, n-am putut mai 
devreme, din cauza bolii mele. Mi-a părut destul de rău. 
Aş fi vrut să mă închid şi pe mine în pachet, pentru a 
putea petrece seara de Crăciun, acasă, la noi. 


O, ce unica, în felul ei, e seara de Crăciun! Borsul 
cel gustos, cu urechiuşi, peştele, poamele, ghebe cu 
usturoi, mâncarea mea favorită — plăcintele caldute si 
bune, umplute cu varză! hm — cum îmi lasă gura apă! Si, 
apoi, în vreme ce mâncăm mere şi sfărâmăm nuci, să 
asculti țiganii cum cântă sub fereastră şi cum spune, apoi, 
tata: 


— Dă-le, Safta, câte o bucată de colac; na şi câte 
un măr, săracii or fi degerat de frig!... 


Scumpele, scumpele mele sărbători de Crăciun, 
scumpă, scumpă patrie, nici nu cutez să mă gândesc la 


astea, căci mă doare aşa de mult! 


Nu puteţi să vă inchipuiti cât mi-e de dor de 
scumpa mea patrie; o, sunt sătul de hoinăreală, la Braşov, 


467 


cred eu, nu mă voi mai duce încă multă vreme. l-am 
scris, deja, despre asta, şi lui Ştefan. 


Scrisoarea aceasta va sosi, sigur, tocmai în ziua de 
Ajun sau, poate, deja cu o zi înainte; de aceea, eu vă rog, 
— vor fi poate şi Laura şi Ştefan acasă, şi, ca să nu lipsesc 
nici eu din mijlocul vostru — puneţi această scrisoare pe 
masă, undeva, şi, în fata ei, puneţi o placintuta, aşa ca şi 
cum aş fi eu de fata şi, când veţi ciocni paharele, puneţi 
un pahar cu vin şi pentru mine şi ciocniti şi cu mine; iar 
Marica să ia portie dublă de grâu fiert, una pentru ea şi 
una pentru mine. Şi dacă Lola va fi acolo, ea trebuie să 
bea un pahar plin cu bere în sănătatea Berthei, până la 
fund. Ilincăi vă rog să-i dati, dacă va canta, 20 de creitari, 
în mod special, şi să-i spuneţi că sunt de la mine. 


În ziua de Crăciun, toţi servitorii trebuie să bea, ca 
deobicei, rachiu. Safta trebuie să bea portie dublă, un 
păhărel în sănătatea mea. În ziua de Crăciun, la amiază, 
pe la orele 13,30, precum şi în seara de Ajun, pe la orele 
20,30, precis mă voi gândi la toţi şi vă rog, în acest timp, 
să pomeniti şi numele meu. Eu sunt curios dacă voi avea 
sughituri. În vremea asta, mă voi închide în camera mea, 
mă voi gândi la toţi şi voi canta, la vioară, o horă veselă — 
Doamne, cât sunt de nebun! — dar nu, vă rog, vă rog mult 
de tot, pe toţi, să-mi indepliniti aceste mici dorinti ale 
mele, mă va bucura nespus de mult. Şi, la sfârşit, încă 
ceva. 


Seara, când veţi mânca colivă, dacă Ştefan e de 


fata, Marica să-i ţină următorul toast în numele meu: 
„Dragă Ştefan, eu, în calitate de frate mai mare, actual- 


468 


mente la cură la Nervi, iti doresc ca Dumnezeu să-ţi 
păstreze încă multi ani, multi ani părul tău bogat în bucle, 
doresc, apoi, să văd, cât mai curând, tot aşa de buclat un 
nepotel, cum imi face ceva în palmă, îi urez, apoi, ca 
nevasta lui să nu ştie, toată viata ei, despre ceartă şi 
sfadă, să nu aibă boale externe şi interne şi, în special, să 
fie, întotdeauna, mulțumită şi fericită!”. Aceasta este 
urarea mea pentru Ştefan. 


Marica, tie iti doresc de toate, dar nu un maşinist. 
Sunt oameni pe care nu te poţi baza; de câte ori nu comit 
ei, din lipsă de prevedere, cele mai mari nenorociri. Ceea 
ce iti doresc eu tie e ca să ai un corp sănătos şi voinic, o 
dispoziţie veselă şi neturburată, un apetit mare şi cele mai 
frumoase găluşti de prune. 


În sfârşit, îi doresc scumpului meu tătic în vârstă 
ca să trăiască fericit, sănătos şi mulţumit, atâta timp 
măcar până ce voi fi şi eu în stare să şed la masa de 
Crăciun cu copiii mei, cum îi este lui hărăzit, acuma. 


Vă sărut mâinile, scumpe tatuta! Pe voi, dragilor 
fraţi, vă sărut de mii de ori şi vă rog să gândiţi că, in 


seara de Ajun, se mănâncă şi fasole. 


Al vostru depărtat 
Cyprian 


Sărutări din inimă dragutei Laura. Dacă Lola e la 
noi, o salut de mii de ori”. 


469 


Luni, 1 ianuarie 1883. 


Anul-Nou! Sănătatea — satisfăcătoare. Vremea — 
închisă. Cine mă felicită întâi este fata din casă, Lina 
Hippolini, când mi-a servit laptele. Apoi, Desideri şi 
Fribl, apoi, vecinii. 


Mă duc la poştă, ridic banii: 78 franci 14 centime. 
Plătesc nota lui Castello: 68 franci 70 centime. Cânt cu 
Weissmandl. Seara, un dineu bun. Mă duc devreme la 
culcare. Am scris lui Senius şi lui Chelariu. 


x 


Marti, 2. Sănătatea nu c atât dc bună. Vreme 
închisă. Îmi schimb felul de viață: beau, la 4, o cafea cu 
pâine cu unt, ouă şi mănânc, la ora 7, mămăligă cu lapte 
şi scrob. 


Miercuri, 3. Noaptea, am transpirat şi tuşit 
îngrozitor, îmi merge prost. După-masă, am fost la 
Ladier, nu l-am găsit acasă. La ora 5, trebuie să ma var in 
pat, am fierbinteala. Seara, vine Frankelfeld, Desideri şi 
Morando şi stau de vorbă cu mine; fiecare îmi dă alt sfat. 


% 


Joi, 4. Noaptea, am transpirat şi tuşit ca niciodată 
până acum; am schimbat de patru ori cămaşa. Vremea e 
splendidă. Dis-de-dimineaţă, mă duc la Landier. Mă 


470 


consultă, găseşte plămânul stâng răcit. Altfel, totul în 
ordine. Îmi recomandă plimbări îndelungate, să ure pe 
dealuri, să mănânc bine, să beau untură de peşte, iar 
dimineaţa şi seara: frictiuni cu apă de mare. Landier îmi 
inspiră mai multă încredere decât Scheckeling, care are 
obiceiul să utilizeze prea multe formule. Landier 
cunoaşte, la Braşov, încă de la Universitatea din Iena, pe 
doi profesori gimnaziali: Tomas şi Nussbacher. Landier 
este de părere că, pentru mine, este indiferent ce 
localitate de pe Riviera îmi aleg. Sunt consolat de-a 
binelea. După-masă, fac o plimbare scurtă, pe un deal, în 
apropierea fabrici de macaroane; am tuşit, ce-i drept, dar 
mi-a făcut bine. Mă odihnesc la Strand, cu Kuhn si 
Desideri. Azi, e foarte cald. 


„Nervi, 4 ianuarie 1883 


Frate Nastasi! 


Dacă ai plecat tu de acasă spre a petrece sărbă- 
torile la Buzău, atunci epistola aceasta nu te va afla 
acasă; dacă te-i reîntoarce, însă, vei afla-o plină de urări 
de fericire, de sărbători şi de an nou. 


Sănătatea mea e foarte variabilă; odată, mă aflu 
mai bine, ş-apoi, iarăşi, mai rău, dar, în genere, mai mult 
bine decât rău. Mai ales acuma, când avem timp atât de 
splendid; zile ca la noi prin Iulie, cu 20-25 grade căldură, 
dar căldura aceasta se moderează prin umeda şi răcoroasa 


471 


evaporare a mării, aşa că te simț netezit de nişte zefire 
plăcute ca în raiul Domnului. Numai de n-aş tuşi. Şi ieri 
am fost la un medic vestit, în Genova, şi am lăsat de m-a 
cercat de-amanuntit, să vadă ce-mi lipseşte. 


Catharh în plămânul dreapt, iregularitati minu- 
tioase de inimă, fără urmări grave, însă. De tuberculoză 
nu e vorba, dar trebuie să mă fortific, dimineaţa şi seara, 
cu apă de mare, să beau „Lebenfran” (untură de peşte) şi 
să umblu, necontenit, mai ales să sui munţi. Nervi nu e 
pentru mine, zice el, ci-mi recomandă Acireale, lângă 
Catania, in Sicilia. Şi multe de aceste mi-a hodorogit, 
frumoase consolări — ce folos; eu tuşesc şi mi se pare că o 
să tuşesc până ce-oi muri! Dară nici că-mi pasă, numai 
alte supărări să n-am; încolo, las să se-ngrijească Bunul 
Dumnezeu. 


Iti mulţumesc, frate Nastasi, pentru note. Crede- 
mă că-mi lipseşte, deocamdată, dispoziţia — poate mai 
târziu. 


Si, acum, am o rugare către tine. Salariul meu de 
la biserică şi Eforie, în sumă de 92 florini (creitarii nu-i 
pune, cumpărând timbre pe ei), trimite-i, rogu-te, într-un 
plic cu cartă de vizită a ta, cinstitului Alesi, cerând să-ţi 
dea o adeverinţă că i-a primit. 


Nu mai pomenesc de spurcata chestiune, atâta voi 
să-ţi spun numai că l-am rugat să ma mai aştepte, căci 
îmi cade greu a-i plăti datoria, şi n-a voit, ba încă mi-a 
imputat nişte minciuni mizerabile, zicând că, în seara 
plecării mele din Braşov, să fi trimis el un bilet la mine 


472 


cu contul şi eu să fi zis ca să vie băiatul sâmbătă; va sa 
zică, am voit să-l înşel într-un mod atât de ticălos. Eu, pe 
onoarea mea, ca român şi ca creştin, în seara plecării, 
unde eram la tine, pe băiatul respectiv nu l-am văzut, nici 
nu i-am spus astfel de vorbe. 


Dar destul! Te rog, trimite-i paralele! Eu am făcut 
ceva, dar mă voi putea ajutora, în câtva, şi fară salariu. 
Cu aceasta, finesc, rugându-te a ura, în numele meu, în- 
tregului onorat corp profesoral, un an nou bun şi fericit, 
Şi, salutându-i pe toţi, şi pe tine, şi intreaga-ti stimata-ti 
familie, şi pe Nicu, şi pe Verrea, rămân al tău devotat 
amic. 


C. Porumbescu”. 


Vineri, 5. Sănătatea — mediocră. Noaptea, n-am 
transpirat deloc, poate fiindcă, aseară, mi s-au făcut fric- 
țiuni cu apă de mare. 


Vremea — foarte frumoasă. Şi azi mă urc pe deal — 
e foarte frumos — o vedere splendidă asupra oraşului 
Nervi şi a mării, care este smălțuită de bărci cu pânze şi 
vapoare. Mă întind în iarbă, sub pini înalţi, şi visez atât 
de plăcut la satul meu, unde stăteam aşa de des, cu 
Marica, sub fagii umbroşi din pădurea noastră sfântă şi 
dragă: ne jucam, deseori, de-a ghicitul, smulgând petale 
de margarete sau ascultam cântecul veselelor cinteze. Oh, 
Stupca mea dragă, tu faci să învie în mine cele mai 
senine şi mai fericite amintiri, fiindcă ele se împletesc 


473 


mereu cu frumoasa şi nealtcrata natură. Fiecare răsărit şi 
fiecare apus de soare, fiecare locşor, fiecare floare, 
fiecare plimbare de care îmi aduc aminte îmi fură 
întreaga fiinţă. Mă dau cu tot sufletul acestor amintiri de 
acasă. 


După ce am sfârşit cu toate visele, am făcut calea 
întoarsă, spre casă; m-am odihnit puţin, în grădină, şi, 
apoi, am cântat cu Weissmandl. 


Azi, este seara de Crăciun — ce ironie, 20 grade 
căldură! Nici nu-mi vine să cred: această floră splendidă, 
această căldură, un Crăciun italienesc; cu toate acestea, 
seara mă cuprind cele mai frumoase amintiri, care se 
înşiră ca nişte luminite şi inimioare de turtă dulce în jurul 
unui bradut şi fac să reînvie, în vis, dulcea şi frumoasa 
copilărie la bunici şi, mai târziu, frumoasele sărbători de 
Crăciun din casa părintească. S-au dus toate... 


ok 


Sâmbătă, 6. Sănătatea — mediocră; n-am trans- 
pirat. Vremea — frumoasă. Azi, e prima zi de Crăciun. Ma 
gândesc mult la satul meu natal. Îi scriu lui Nastasi, în 
privinţa unui avans. Primesc scrisori de la tata, Ştefan şi 
Nastasi. Toate îmbucurătoare. Scrisoarea tatei mi s-a 
părut ca un dar de Crăciun. Ştefan mi-a scris numai o 
carte de vizită. Nastasi mă anunţă că pleacă, de Sărbători, 
şi că va face un ocol prin Bucovina. Scriu o scrisoare 
lungă acasă, cu privire la doctorul Breitinger. 


474 


„Nervi, în ziua dc Crăciun, 6 ianuarie 1883, 2 ore 
d. a. 


Scumpul meu părinte! Mărioară dragă! 


În momentul când mă pusei a scrie, vine cameri- 
erul şi-mi aduce epistola D-Voastra, care, chiar astăzi, in 
ziua de Crăciun, mi-a făcut nespusă bucurie; mai frumos 
„Christkind” (dar de Crăciun) nu puteam să capăt. Iaca, şi 
la Nervi a venit Sfântul Crăciun, dar fară barbă şi omăt, şi 
fară găluşte şi plăcinte. Trebuie să-mi încordez foarte 
mult fantezia mea spre a-mi închipui că, astăzi, e Cră- 
ciunul. Dacă n-aş vedea, barem, florile cele multe şi po- 
mii verzi, poate tot aş mai crede; şi, astăzi, parcă în ciudă, 
e o căldură de 35 grade la soare şi 20 la umbră; imposibil 
să fie Crăciun! Dar iacă, în epistola tătuţii, stă scris că-i 
Crăciun — şi cum să nu fie? Dacă-s sănătos, în toată ziua 
am Crăciun, şi, acum, de vreo câteva zile, aşa mă simt de 
bine, aşa-s de voios, că trebuie să mă mir de unde vine 
voioşia asta. Dar de ce să mă mir? Zic că mă simt bine şi, 
când îs bine, uit de toate. 


Înainte de vreo 4 zile, am fost la Genova, la un 
medic foarte iscusit, Dr. Breiting, căci asudam, noaptea, 
de mă topeam, trebuind să schimb 3-4 cămăşi. Slăbeam 
grozav, tuşeam şi aveam, regulat, 120-150 puls şi 39 
grade temperatură. Nu ştiam ce să mă fac. l-am zis lui 
Breiting să mă caute cu de amănuntul şi să-mi spună 
verde cum stă treaba. M-a căutat, m-a ascultat, pe 
dinainte şi pe dinapoi, m-a întrebat şi, în fine, mi-a spus 
multe, de care ştiam şi mai dinainte, şi multe, care îmi 
erau noi. Aşa, îmi recomandă a mă preumbla necontenit, 


475 


într-o imprejmuire cu vegetație plină de varietăți, aşa 
încât obiectele din afară să impresioneze asupra mea 
foarte vioi şi distrăgător — fără să mă obosească, precum 
e natura, nu arta. A face o călătorie pe mare, a mă reţine 
de orice ocupatiune spirituală, cu toate acestea — a nu sta 
un moment fără ocupatiune. 


Îmi recomandă, chiar, să mă joc cu lucruri 
minutioase, cu cuțitul, cu frunze, cu pietre etc. şi cu 
violina, cântând, însă, tot lucruri simple, uşoare, vechi, 
care nu mă obosesc deloc. A mânca şi dormi foarte mult 
(somn nu-mi lipseşte nici aşa, dorm câte 10-12 ore), a 
bea „„Lebestran”. 


In contra asudărilor, să mă fortific, seara şi dimi- 
neata, cu apă de mare, însă aşa de tare, până ce iese sân- 
ge. 


Mi-a prescris şi o medicină, şi-mi recomandă, în 
fine, să mă duc la Acireale, în Sicilia, lângă Catania. 


Acolo, la poalele lui Etna, e natura plină de 
extreme, o vegetatiune admirabilă, care o să influenţeze 
asupra întregului organism al meu şi asupra functiunilor 
spirituale, în mod foarte salutar. 


Afară de aceea, în Acireale e o baie caldă de 
pucioasă şi sare, care mi-ar face foarte bine. Morbul meu, 
zice el, este foarte complicat. Plămânii şi inima au rămas 
îndărăt, pielita pieptului şi a grumazului e foarte subțire, 
de aceea asud aşa mult; pe lângă aceste toate, observă şi 
un defect de afect, aşa că întregul morb, pe lângă catharul 


476 


ce-l am, e o complicatiune de boală de plămâni, inimă şi 
afect, care, însă, stau în aşa strânsă legătură între olaltă, 
că, dacă dispare unul, se pierd celelalte. De tuberculoză 
să nu mă tem şi, dacă scuip chiar sânge, să nu-mi fac 
nimic căci n-are consecinţe grave. El zice că, cel putin 6 
luni, să nu mă ocup cu şcoala, să umblu prin munţi şi, 
dacă mă voi întoarce în patrie — ce, însă, nu-mi 
recomandă el, din felurite cauze — să umblu necontenit, 
să mănânc mult etc. Aşa, Dr. Breiting, eram foarte 
mulţumit de el, mi-a spus încă multe alte, care nu le mai 
înşir aice. De atunci, întru toate i-am urmat şi, cum zic, 
mă simt foarte bine — nu asud noaptea, tuşesc mai puţin şi 
parcă şi dispoziţia e alta. Dacă ar rămâne tot aşa — O, 
Doamne, ce fericit aş fi! 


La Acireale să mă duc? Cu greu — călătoria costa 
130 franci şi resurse puţine. Gebauer a amuţit. Poate, 
însă, totuşi, voi putea face ceva. În tot cazul, ar fi bine 
dacă aş schimba Nervi, care e prea monoton. 


Am cugetat şi eu, pe când eram aşa bolnav, dacă 
n-ar fi bine să mă duc acasă. Dar atâtea piedici grave 
sunt, încât ar fi o nerozie a pleca, iarna, acasă şi a intra în 
atmosfera de odaie, care e ruina mea. 


O, cum n-aş merge! Sub căutarea de persoane 
iubite, cât de uşor te faci sănătos! Dar nu eu şi nu acuma. 


Slavă Domnului că m-am întărit, iarăşi, până într- 


atâta, încât pot să umblu pe afară — ce e elementul meu, 
medicina mea. 


477 


Vă mulţumesc, scumpul meu părinte, pentru 
urările de Crăciun şi pentru presentul (darul) de Crăciun, 
care, însă, cu greu o să-l capăt înainte de 14 zile şi, dacă 
nu l-a trimis Lola cu asignatie poştală, o să 1 se retrimita 
şi nu-l capăt până-n 3-4 săptămâni; paralele merg foarte 
încet. Asemenea, Vă mulţumesc pentru gelatina, care 
încă cred că, pe la Anul Nou, o să vie. 


În seara de Ajun, am cugetat necontenit acasă şi, 
nu mint, într-adevăr, ieri-seara şi astăzi, necontenit îmi 
sună în urechea dreaptă. Şi Ştefan mi-a scris — un bilet de 
vizită; eu îi scriu coli întregi şi el îmi scrie pe un bilet de 
vizită! Dar a voit numai să-mi arate că şi-a făcut bilete 
noi, cu,,K. K. forstwort”. 


Şi de la Nastasi am căpătat o epistolă, că pleacă, 
peste sărbători, în Bucovina, să-şi vază mama. Nu 
aminteşte, însă, nimic că ar abate şi la noi; o, dacă ar 
veni, m-ar bucura foarte mult. Îmi scrie că Duşoiu, totuşi, 
s-a logodit cu Mariti Pop... Marica! 


Omul bolnav e ca şi un copil, se bucură de lucrul 
cel mai minuţios. De când am fost la Breiting, parcă nu 
mai sunt acelaşi; mai voios şi mai sănătos. 


Ultima ta epistolă, Marioară, unde scrii, cu atât 
haz, că te doare piciorul şi-mi recomanzi a face 
„Wanderungen” (hoinăreli), m-a bucurat mult. Cum te 
afli, acuma? Ti-as scrie ceva despre Alesi, dar mai bine 
nu-ţi scriu, căci te-oi înfuria prea tare asupra lui... 


478 


Urându-vă, in fine, scumpul meu părinte, şi tie, 
Mariuta dragă, un An Nou fericit şi, sărutându-vă de mii 
de ori, rămân al vostru 

Cyprian”. 


Duminică, 7. Sănătatea — potrivită. Vremea — 
mizerabilă; noaptea, a nins, adică pe dealurile din împre- 
jurimi este zăpadă. E frig. Ziua o pierd fara nici un rost. 


ok 


Luni, 8. Primesc o scrisoare de la Ovanes; nimic 
deosebit, mă crede, deja, în posesia celor 10 napoleoni. 
Din păcate, n-am primit încă nimic. Nu pot să-l achit nici 
măcar pe Castello. Platesc, mai târziu, 67 lire. 


Sănătatea — potrivită; de când fac frictiunile, ma 
simt mai bine, cel puţin nu mai transpir noaptea atâta. 


Vremea este închisă şi foarte rece, temperatura 
scade până la +7 grade. 


După-masă, copiez „Nocturna” pentru bătrânul dr. 


Szerlecki, deoarece el ne va părăsi în curând. Altfel, 
nimic deosebit. 


Marti, 9. Sănătatea — potrivită; am tusit ceva mai 
mult, se vede că am răcit putin. Vremea — închisă şi foar- 


479 


te rece. Cu toate acestea, mă duc puţin la plimbare. După- 
masă, îi scriu lui Ovanes; mă plimb cu Markowsky. 


Acasă, mă uit într-un anuar italian şi găsesc că aş 
putea face, foarte bine, călătoria mea de înapoiere cu 
vaporul, până la Brăila. În drum, pot vedea Constan- 
tinopolul, Kustendje (Constanta), Galati etc. Desigur, m- 
ar costa mai ieftin cu trenul. 


Stau de vorbă cu Desideri şi îi povestesc cum 
micul conte ne-a ţinut, aseară, mie, lui Frankenfeld şi 
Demisch, o întreagă conferinţă despre alegeri, deputaţi 
etc. şi cum nici unul dintre noi nu intelegeam o iota; şi, 
cum Franknenfeld spunea, la toate: si, si; şi cum ceilalți 
au început să râdă, Frankenfeld să o ia la sănătoasa, iar 
contele — care este excesiv de miop — crezându-l pe Fran- 
kenfeld încă prezent, continua să vorbească cu fata de 
masă; cum Desideri, călare pe un scaun, sărea din loc în 
loc, fiindcă nu putea să-şi ţină râsul, cum pe mine mă lua 
dracu” de râs şi cum, în sfârşit, ne-a salvat venirea lui 
Morando, căruia contele i-a repetat „da capo” toată 
povestea. Era pe leşinate. Desideri îmi împrumută 20 de 
lire. 


Miercuri, 10. Bunul Szerlecki ne-a părăsit, azi, şi 
mi-a dăruit fotografia sa. 


Sănătatea nu-i din cele mai bune. Vreme mizera- 


bilă. Soseşte un tren de marfă, complet acoperit de 
zăpadă; văzându-l, mă cuprind amintiri de acasă. Nu poţi 


480 


face nimic din cauza vremii scârboase. Scriu acasă. 
După-amiazi, mă duc, cu Morando, la bărbier şi la poştă, 
unde, din întâmplare, sosiseră banii lui Ovanes: 192 
franci (91 florini). 


Joi, 11. Sănătatea — mediocră, vremea — mize- 
rabilă. Îi scriu lui Ovanes şi lui Chelariu. După-masă, 
cânt, ies în oraş. Seara, joc „rouge-noir” şi beau cafea 
neagră. În consecinţă, noaptea am tusit mult. 


x 


Vineri, 12. Sănătatea — mai proastă ca de obicei. 
Vremea — sub orice critică; dimineața, primesc jeleul şi 
mierea de la Marica şi 3 franci şi o cravată. Totul îmi 
face o mare plăcere. Îi şi scriu imediat. Peste zi, nimic 
special. 


Seara, câştig 6 lire la „rouge-noir”. Schnabl mi-a 


scris o carte poştală, iar estoniana — o scrisoare din 
Florența. 


481 


Credeam că, acuma, 
s-a sfârşit cu mine 


„Nervi, 12 ianuarie 1883 


Mult iubita mea soră! 


Dacă nu ţi-am scris până acum în aceasta limbă, 
în care mă pot exprima foarte bine, a fost numai din 
cauză că tu, mult iubita mea soră, nu poţi înţelege aşa de 
bine totul. Scriu, deci, în limba germană şi, altă dată, în 
cea italiană. 


Astăzi, dimineaţă, erau orele 8 şi eu stăteam, încă, 
fără nici o grijă în pat; vine chelnerul şi-mi aduce laptele 
fierbinte, pe care îl beau cu untură de peşte, precum şi 2 
pachete din dulcea şi scumpa mea patrie. Am lăsat 
deoparte laptele şi untura de peşte şi am purces la 
deschiderea ambelor ladite. Iată jeleul, pe care il aştep- 
tam, şi mierea, pe care nu o aşteptam. 


Ce bucurie! $i, pe lângă astea, scrisorelele şi 


floricelele! Totul, totul, chiar şi catalogul de preţuri al lui 
Peterlongo mi-a făcut bucurie şi cravata cea frumoasă, şi 


482 


cei 3 lei, şi, în sfârşit, chiar penitele de oţel. Tu ai avut 
dreptate. Aici, penitele sunt foarte proaste. Deci, dragă şi 
scumpă Marică, multumirile cele mai cordiale. Dar 
cuvintele mele sunt cu mult prea slabe ca să-ți pot 
mulțumi pentru lucrurile astea bune, în măsura în care, 
într-adevăr, o meriti. Nu ştiu, mi se pare numai sau e, 
într-addevăr, aşa, dar tu poţi să-ţi închipui cum m-am 
bucurat de lucrurile trimise. Mă uitam când la miere, 
când la jeleu, şi — asta rămâne între noi — mâncam, cu 
lingurita, când din una, când din cealaltă. 


Iti mulţumesc din străfundul inimii, atât tie, cât şi 
scumpului meu tată, pentru buna ambalare. Se pare că 
pachetele nu au fost deschise pe drum; dar, în Pontaffel, 
ele au fost legate şi sigilate din nou. Pe biletul de la vama 
din Genova stătea scris: „conţinut: Conserve”. Mierea o 
voi mânca, zilnic, cu ulei de măsline proaspăt, care se 
poate căpăta, aici, foarte bun, totdeauna. Ea îmi va face 
bine la tusea mea. Şi, apoi abia, jeleul. Doamne, 
Dumnezeule, eu trebuie să mă gândesc încontinuu la 
lucrurile astea bune; cât de copilăros sunt eu! Fără 
îndoială că ar trebui să scriu, iarăşi, o poezioară — ca 
altădată — dar, ştie Dumnezeu, vâna poetică este foarte 
slăbită de tuse şi de catar. Să amânăm, deci, asta pentru 
vremuri mai bune! 


Îmbolnăvirea mea, aparent subită, trebuie să vă fi 
lovit, acasă, destul de rău şi de neaşteptat. Motivul este 
de fapt că nu v-am descris starea mea anterioară cu 
preciziune şi conformă cu realitatea, încă din Braşov. Dar 
la ce bun? Vouă nu v-ar fi fost de nici un folos, voi v-aţi 
fi speriat groaznic şi eu nu m-aş fi făcut mai bine. 


483 


Acuma, când starea mea s-a ameliorat atâta că pot spune 
că ceea ce a fost mai rău a trecut şi eu mă găsesc, fară 
nici o îndoială, pe calea ameliorării sănătății mele, pot să 
vă povestesc ceva mai mult despre boala mea. 


Când m-am întors, deci, după vacanţă, la Braşov, 
m-am simţit destul de bine. La începutul lui octombrie, în 
urma unei răceli, am contractat un catar uşor, împreunat 
cu tuse, aşa cum l-am avut mai deseori. Acest catar, în 
mare parte, e în legătură şi cu călătoria mea la Chizătău. 
Atunci, deja tuşeam destul de tare. A mai venit, apoi, o 
vreme foarte agitată pentru mine. Din cauza nervozităţii, 
am început să compun şi am compus întreg programul 
pentru concertul meu. Eu mă găseam, în permanenţă, 
într-o stare febrilă, la care s-a mai adăugat şi oboseala cu 
şcoala şi biserica. Dar cu nu m-am dat bătut, am urmat 
programul cu — stricteţe şi am făcut şi prima repetiţie cu 
orchestra pentru concertul care urma să aibă loc Vineri. 
Prima repetiție a avut loc Luni, a doua Marţi. Era o 
vreme rea şi posomorâtă. Seara, m-am dus la şcoala de 
gimnastică, unde făceau domnii exerciţii de gimnastică şi 
mă uitam la ei. Atunci, m-a prins şi pe mine dorul să fac 
exerciţii gimnastice, aşa cum făceam, în trecut, cu băieții, 
la Stupca. Deci, sus, la bara fixă, mă învârt de câteva ori 
şi mă cobor iarăşi, mă ţin însă numai cu mâna stângă şi 
rămân, câtva timp, astfel agăţat. Când sar jos, simt ceva 
ciudat în partea stângă a pieptului, dar a fost ceva 
trecător. Ne-am dus la cină, la Pop. La orele 10, am fost 
în pat şi am adormit foarte liniştit. Către ora 1, m-am 
trezit şi am simțit pieptul plin cu ceva şi horcăiam 
îngrozitor. Oho!, gândesc eu, e rău! Aprind lumina, scuip 
— sânge. Aceasta se repetă. Continuai să-mi aplic 


484 


comprese reci, aveam încă doctoria de la bunul meu 
Zihlaz. Am luat-o, dar sângele nu se oprea. Sufeream 
chinurile morții, singur, fară nici un ajutor, noaptea — 
ceva groaznic. Vai! Noaptea asta n-o să o uit toată viaţa, 
iar starea asta de disperare îmi făcea şi mai rău. Dacă aş 
fi putut să mă liniştesc, mi-ar fi fost, imediat, mai bine. 
Credeam că, acuma, s-a sfârşit cu mine. Se făcuse 2 şi 
jumătate şi sângele continua să curgă din plămân. Atunci, 
m-am gândit să trimit, în orice caz, după medic. M-am 
dus în cealaltă odaie, mi-am adus cele necesare pentru 
scris şi i-am scris un bilet lui Neagoe, să binevoiască a 
veni imediat la mine. Dar un lucru ciudat. Când am 
terminat de scris biletul, m-am mai calmat şi sângele a 
încetat, cu încetul. Am şezut liniştit în pat — n-aveam voie 
să mă lungesc — până către orele 4, când am constatat că 
pericolul trecuse. M-am liniştit complet şi m-a cuprins un 
somn uşor. Dimineaţa, la 7 şi jumătate, când a venit 
doamna Tischler, am trimis-o pe ea la Neagoe. De câte 
ori tuşeam, scuipam şi sânge. Neagoe nu era acasă. 
După-masă, a venit Baiulescu şi m-a sfătuit să nu dau 
concertul. Eu n-am cedat. Afişele erau deja lipite, tot 
publicul îl aştepta cu înfrigurare, sala din clădirea 
„Redoute” n-aş mai fi putut-o avea aşa curând, deoarece 
acolo dădea reprezentații o trupă de teatru maghiară. 
Deci, concertul trebuia dat! Asta se întâmpla miercuri; eu 
am rămas în pat şi Joi, am rămas liniştit, am luat doctorii. 
Vineri, la orele 10, a avut loc repetiţia generală. M-am 
dus, aşa slab cum eram, şi am dirijat repetiţia, de la ora 
10, până la ora 2 d. p., căci bucăţile erau grele şi nu prea 
mergea bine, în special rapsodia. Apoi, m-am întors acasă 
şi am stat liniştit în pat până seara. Baiulescu m-a vizitat 
de mai multe ori şi mi-a dat calmante. La 7 şi jumătate, 


485 


am plecat cu o birjă spre „Redoute”. Toată lumea sosise, 
de asemenea şi orchestra. Sala era ticsita de lume, asa 
după cum ţi-am mai scris. Orchestrantii şi-au ocupat 
locurile, erau orele 8; eu am mai luat un praf efervescent 
şi am ieşit, apoi, pe scenă. Am luat liniştit bagheta şi — să 
fie cu noroc! — dă-i drumul, până la sfârşit! 


După concert, m-am dus, cu trăsura, acasă, am 
dormit liniştit, am rămas, ziua următoare, în pat. Din 
nenorocire, însă, noaptea următoare, s-a repetat 
hemoragia. Aveam, însă, hemostatice şi s-a terminat mai 
bine. Începând de atunci, am continuat să tuşesc şi să 
scuip, de cele mai multe ori, cu sânge. N-am spus 
nimănui nimic despre asta, pentru ca oamenii, care şi aşa 
calomniază că sunt tuberculos, să nu facă şi mai mare 
vâlvă. M-am plâns numai lui Neagoe, lui Chelariu şi lui 
Nastasi şi prietenii au hotărât că trebuie să plec. În 
Veneţia, unde am răcit, mi s-a făcut tot mai rău. La 
Nervi, însă, din ce în ce mai bine. Tusea cu sânge a 
încetat, după câteva zile. Dormeam, de cele mai multe 
ori, cu ferestrele întredeschise, dar, întotdeauna, cu 
jaluzelele date în jos. Odată, am uitat să le las in jos. 
Seara, am mâncat mult şi am transpirat, în cursul nopții. 
Temperatura scăzuse mult şi eu m-am trezit cu frisoane 
puternice. Povestea a început din nou şi ş. a. m. d. 


Nu mai vreau să mă gândesc la asta. Acum, mă 
simt destul de bine, am jeleul meu bun (dar trebuie să 
mai iau o lingură) şi mă gândesc că, în curând, plec la 


Neapoli, la Galaţi şi... şi... şi sosesc la Stupca. 


Nu-i aşa, Mărioaro? 


486 


Rămâi cu bine. Sărut mâinile tatii de mii de ori. 

Pe tine, te sărută, din toată inima, fratele tău fericit, ce 
mănâncă jeleu. 

Cyprian”. 


Sambata, 13 ianuarie (stil nou). Anul nou! Am 
tusit mult. Vremea — mizerabila. 


Gluma spusa de Kuhn: 


— Ce diferenţă este într-un barometru şi o doica? 
— Barometrul urcă şi coboară, doica alăptează şi 
pute. 


DI Andreas întreabă ce diferență este între un 
croitor, pe a cărui iubită o cheamă Wanda, şi un maho- 
medan. Mahomedanul face pelerinaj la Meca, iar croi- 
torul măcăie după Wanda (Meckert nach der Wanda). 


Bătrânii evrei şi negustorii de vinuri! Bătrânii 
evrei stăteau lângă ape, plângând (bei den Wassem und 
weinten), iar negustorii de vinuri stau lângă vinuri şi 
urinează! (bei den Wienen und Wassern). 


Spre seară, se porneşte un siroco îngrozitor; 
termometrul urcă cu 7 grade şi, în timp ce umiditatea 
relativă era, către prânz, 90, seara scăzuse la 50; dife- 
renta, nu glumă! Vântul este fierbinte, aşa încât, seara, te 
poţi plimba foarte bine în grădină. 


487 


În timpul cinei, conversez cu Andreas, un pro- 
fesor de gimnaziu din Frankfurt, un om foarte deştept. 
Vorbim despre confesiuni, despre diversitatea acestora şi 
ajungem să vorbim şi despre faptul că fără rost este să 
faci, în zilele noastre, diferențiere între religii, atunci 
când este vorba de un membru de familie; o temă aduce 
pe alta şi, la sfârşit, îi povestesc trista mea poveste; 
săracu” încerca să mă consoleze, spunându-mi că numai 
timpul poate aduce vindecarea în cazul meu. Da, da, aşa 
cred şi eu, numai timpul poate să mă vindece. 


După cină, am jucat cărți. Mi s-a făcut scârbă, 
când am văzut cum nevasta lui Fribl, fiind într-o situaţie 
critică, deoarece nu avea bani, împrumuta mereu de la 
Weissmandl. 


Înainte de culcare, am băut untdelemn de măsline. 


ok 


Duminica, 14. Noaptea, am tusit mai putin, insa 
am expectorat mai gros; am transpirat mai putin. Dimi- 
neata, ma simt mult mai bine ca ieri, senzatie care crestea 
din ce in ce mai mult, după ce băusem o ceaşcă de lapte 
cu miere şi untdelemn. $i vremea se înseninează. Peste 
zi, mă simt foarte bine, cum nu m-am simţit de multă 
vreme. Tuşesc puţin şi respir uşor. Cred că este efectul 
untdelemnului. 


Dimineaţa, cânt cu Weissmandl. Milanezul acela, 
cu mustață neagră, ascultă, iar eu leg o conversaţie cu el. 


488 


Si el cântă la vioară, într-o orchestra de diletanti din 
Milano, însă acolo, spune el, nu se cântă muzică clasică, 
care este prea grea pentru ei şi n-o pot interpreta cum se 
cuvine. Cântă numai bucăţi italieneşti, adică muzică 
uşoară. 


După-masă, mă simt destul de bine. Mă plimb 
mult şi îmi cumpăr... ţigări! Mă duc la cafenea, unde îl 
găsesc pc Desideri; beau o cafea neagră şi fumez o ţigară, 
care îmi place foarte mult. Mă duc, cu Desideri, în 
Grădina Gropallo, unde este splendid; fur o foarte 
frumoasă camelie, pe care o dăruiesc, apoi, micii 
poloneze! 


Nu primesc nici o scrisoare de acasă. Ce s-o fi 
întâmplat? Stau de vorbă cu Markowsky. Imi dă o reţetă 
contra tusei. 


Aşa bine ca azi, după masă, nu m-am simţit de o 
bucată de vreme şi sunt în bună dispoziţie. Seara, primesc 
o scrisoare de la Marica — în care găsesc alta de la Lola, 
care se află tocmai la noi. Ambele scrisori sunt extra- 
vagante. Aiureli. Fetele au înnebunit. În special, Lola, 
care este aşa serioasă. Dacă ele îşi închipuie că, în felul 
acesta, mă distrează, se înşeală amândouă. 


x 


Luni, 15. Plătit nota lui Castello: lire 78,50. 
Noaptea, la 12 şi ceva, şi dimineaţa, am tuşit. 


489 


Mă plimb la Ştrand. După-masă, mă duc la 
Genova, cu mai mulţi, printre care şi Walder. In Genova, 
timpul e mizerabil, frig şi vânt îngrozitor. 


Mă duc în Plazza Banchi, unde iau informaţii în 
legătură cu înapoierea mea la Brăila, cu vaporul. Prin 
urmare, un bilet cumpărat are valabilitate patru luni; pot 
cobori în toate locurile unde vaporul stationeaza. Clasa I 
costă 390; a H-a = 270 franci, inclusiv mesele şi vinul. 


Apoi, trec repede prin Via Orefici, unde se înşiră, 
una lângă alta, vitrinele bijutierilor; într-o prăvălie, admir 
un vaporaş splendid, complet, cu aparatura şi toate 
accesoriile din argint, inclusiv vântrelele, lucrat cu o 
fineţe deosebită. 


Mă duc, cu Walder, la cafeneaua „Roma”, beau o 
cafea neagră; la Aqua Sola: echipaje, călăreți, vânt şi, 
apoi, la gară, înapoi la Nervi. Fireşte, am răcit şi trebuie 
să intru în pat, imediat după cină. Tuşesc, toată noaptea, 
şi transpir mult. 


Marţi, 16. Am tuşit până la epuizare; dimineaţa, 
iau lapte cu miere şi untdelemn şi mă simt mai bine. 


Ieri, am primit o scrisoare foarte amabilă din 
partea lui Onciul, cu toate că nu i-am dat adresa. 


Compun, azi, un nou vals. 


490 


Vremea e îngrozitoare, scârboasă; frig, ploaie. Mă 
plictisesc toată ziua. 


După masă, primesc o scrisoare de la Ştefan şi 
încă una, foarte drăgălaşă şi plăcută, care îmi face multă 
plăcere. Apoi, îi fac drei Mullen un serviciu, tratând, cu 
Fnaglia, în privinţa unui schimb de camere. Apoi, prostul 
de italian a bruscat-o pe biata fată, cu ocazia unei partide 
de biliard. Aflu de la Kuhn că biletul de vapor până la 
Neapole nu costă decât 40 de lire. 


Seara, joc putin ,,21”. Mă culc, mi se fac nişte 
frictiuni, care îmi dau însă o senzaţie neplăcută. Trebuie 
că am răcit iarăşi. 


Seara, la culcare, am tuşit mult. În timpul nopții, 
aproape deloc, însă am transpirat colosal; bineînţeles, 
iarăşi, răcit. 


Miercuri, 17. Dimineaţă, am tuşit, apoi m-am 
simţit ceva mai bine. 


Vremea — frumoasă. Spre prânz, însă, poate 
fiindcă am ieşit pe vântul acela, am temperatură, mă 
retrag în camera mea şi mă gândesc la călătoria la 
Neapole. 


Marco Sala se mută în vecinătatea mea, în locul 
lui Fribl. Seara, nu mă simt bine. 


491 


Joi, 18 Ianuarie 1883. Noaptea, am tuşit şi 
transpirat. Vremea — frumoasă, vânt slab. 


De dimineaţă, îl aştept pe Landier, care însă nu 
vine. După-masă, mă scol, pun mâna pe Sala şi îl târăsc 
la pian; îmi cântă câteva frumoase cantonete italienesti; a 
comandat notele respective pentru mine. Bun băiat! 
Cântăm, cu Weissmandl, „Simfonia a I-a”, pe care o 
cunoaşte. Îi arăt şi „Potpourri”-ul meu; îi place. 


Mă duc, apoi, întâmplător, la poştă, de ce...? 


Către seară, vine Landier şi prescrie chinină 
contra transpiratiei. Mâine, intenţionează să vină din nou. 
După cină, jucăm ,,21”. Ofer banco şi câştig aproximativ 
10 lire. Demisch pleacă, deja, mâine, cu sora lui; îmi iau 
rămas bun de la ei de pe acum. 


Seara, iau chinină şi mă culc. 


ok 


Vineri, 19. Noaptea si dimineata, am tusit mult, 
însă n-am transpirat. Chinina tot a fost bună de ceva. 


Dimineaţa, rămân în pat. Vine Landier, constată o 
răceală serioasă, prescrie un medicament. După-masă, îi 
scriu lui Nastasi. Îmi fac cererea în legătură cu concediul 
şi avansul meu. Telegrafiez lui Senius. Mă duc la plim- 
bare, vorbesc cu Schmied, căruia îi merge rău. Mă 
cântăresc. Cântăresc 78 kg, deci am sporit cu 1 kg. 


492 


Primesc scrisoare de la tata, foarte plăcută. Îi 
răspund, imediat, şi îl rog să-mi trimită 100 florini. 


% 


Sâmbătă, 20 Ianuarie 1883. Noaptea, am 
transpirat puţin şi am tuşit ceva mai puţin ca ieri. Vremea 
— foarte frumoasă. Mă duc să mă rad şi la poştă; găsesc 
un mandat de la tata pentru 14 florini = 29,50 franci, aşa- 
zisul dar de Crăciun. Către prânz, se porneşte vântul. 


După-masă, jucăm ,,21”, în grădină. Câştig câteva 
lire. Apoi, mă duc la Strand, unde îmi găsesc, în apro- 
pierea mării, un locşor, unde visez fericit, vreo două ore. 
Mă întorc acasă şi găsesc o scrisoare plăcută de la tata, 
căruia îi răspund imediat. La Strand, i-am văzut pe 
nebunii aceia, un domn cu pantalonii suflecati pana la 
genunchi şi o fată tânără în costum de baie — care caută, 
Dumnezeu ştie ce, în mare, catarandu-se pe stânci. Ce 
vrei, trebuie să existe şi astfel de originali. 


493 


O lovitură colosală pentru Germania 
$1 pentru întreaga lume muzicală! 


Duminică, 21 lanuarie 1883. Noaptea, am 
transpirat foarte puţin, însă am tuşit mult; cu toate 
acestea, tuşea nu a fost atât de extenuantă ca altă dată. 
Vremea — frumoasă. Nu se mişcă nici o frunză, totul e 
atât de liniştit, de potolit şi de majestuos în lumina 
strălucită a soarelui. Marea este presărată de bărci cu 
pânză, care, văzute de departe, par nişte pescăruşi. 


Aflu că italiana bolnavă din Milano, Alscini, a 
murit, azi-noapte. Mă duc, cu Desideri, la plimbare, pe 
malul mării; vremea e splendidă. Un barcaz cu pânze a 
oprit aproape, în fata „Aleei”; barcagii descarcă nisip. 
După ce şi-au terminat treaba, şi-au pregătit barcazul de 
drum; unul dintre ei coboară în fundul bărcii, aprinde 
focul şi aşează un ceaun de fontă pentru mămăligă 
(polenta). Pe străinii de pe alee îi interesează, fireşte, 
toate acestea şi o mulţime de doamne şi domni s-au 
adunat, privind curioşi la du-te-vino-ul neobişnuit al 
oamenilor de acolo, care se mişcau pe barca lor ca 
oamenii de salon pe parchete lustruite. După ce a tras şi 
ultimul capăt de funie, barca fiind în completă ordine, 
flăcăii începuseră să-şi facă toaleta, cam deranjată de 


494 


căratul coşurilor cu nisip; fără nici o jenă, sus pe punte, 
şi-au schimbat, întâi, cămăşile, apoi, izmenele — în 
acelaşi moment, publicul curios de pe ştrand a făcut 
stânga-împrejur şi, într-o clipă, „Promenada” s-a golit. 
Era din cale afară dc nostim. 


După-masă, m-am dus, cu Andreas, la Rocco. De 
acolo, am luat şoseaua în serpentine, până la Rutta. A fost 
o plimbare admirabilă. Aerul era atât dc curat şi de însorit 
— departe, marea strălucind aidoma unei întinderi de 
gheaţă, din când în când incretita de un uşor curent de 
aer. Peste tot locul, întâlnim fete şi femei gătite — azi e 
duminică şi toţi stau, ca la noi, pe stradă, în cete mici, ori 
aşezaţi in fata uşilor, la soare, şi vorbesc despre 
Dumnezeu ştie ce. Din Rutta, ai o vedere splendidă spre 
Genova, Alpii acoperiţi de zăpadă şi marea; jos, la 
poalele dealului, pe malul mării, se găseşte Camogli, cu 
casele lui înalte până la cer. 


La aşa zisul „Hotel d'Italia”, am comandat, pentru 
întărire, nişte vin, care ni s-a servit după multă vorbărie. 
O fată înaltă şi nostimă, îmbrăcată într-o rochie scurtă de 
tot, ne-a servit, arătându-ne, pe lângă calitatea vinurilor, 
şi calitatea pulpelor ei. Vinul nu era prea rău; Arti roşu, 
spumos. 


Apoi, pe un drum pietros, tot în lungi serpentine, 
am coborât în Camogli, la gară; ne-am luat bilete 


suplimentare până la Rocco şi ne-am înapoiat acasă. 


Excursia mi-a făcut bine, numai picioarele mă dor 
puţin. 


495 


Luni, 22 Ianuarie 1883. Noaptea, am transpirat 
şi tuşit moderat. Vremea — încă foarte frumoasă. Ma 
odihnesc şi mă plimb la Ştrand. După-masă, mă duc, cu 
Andreas, la Genova, cu intenţia de a mă fotografia, îl caut 
pe Noak, in Vico del Filo, urc 400.000 de trepte, până la 
etajul al o-sută-lea şi mi se spune, că meşterul a plecat, cu 
toate aparatele, ca să fotografieze peisagii. A, per Dio! 
Am venit degeaba până aici, am urcat şi treptele astea 
blestemate până la cer! Dar nu mă mai prinde nimeni 
fotografiindu-mă la Genova. 


Mă duc la Montsch, beau o bere cu Andreas; 
Aquarelo este locul de unde ai o privelişte minunată 
asupra oraşului şi portului. Văd câteva animale, în aşa- 
zisa grădină zoologică; coborâm, facem câteva cumpără- 
turi şi, apoi, ne întoarcem acasă. A fost foarte plăcut la 
Genova, ca niciodată. 


Acasă, găsesc o scrisoare de la Ovanes, căruia îi şi 
răspund imediat; primesc şi „Czernowitzer Zeitung” 
(„Gazeta Cernăuţilor”), la care bunul meu tată m-a 
abonat. 


Marti, 23 Ianuarie 1883. Noaptea, am tuşit şi 
transpirat moderat. Vremea — friguroasă şi vânt. Kuhn ne 
părăseşte, azi; îl întovărăşim la gară. Dimineaţa, Sala mi- 
a trimis un vraf întreg de note — splendide cantonete 
italienesti —, însoţite de cartea lui de vizită. Ma duc pana 
la el şi îi mulţumesc. 


496 


Am coborât şi am descifrat, apoi, cantonetele şi el 
a cântat cu noi. Seara, am primit o scrisoare lungă de la 
Marica, jumătate aiurită, jumătate rezonabilă. îi răspund 
imediat. 


Miecuri, 24 Ianuarie 1883. Noaptea, am tuşit 
mult; transpirat moderat. Vremea — rece, vânt. Dimineaţa, 
cânt. După-masă, plec, cu Walder, la Genova, pentru a 
vizita vaporul cu care pleacă Kuhn. La cafeneaua 
„Roma”, am luat o cafea, iar, apoi, ne-am dus în port; 
acolo, am luat o barcă până la „China”, cel mai mare 
vapor din Genova, proprietatea firmei Rubatios & Cie. O 
realizare colosală, cu o lungime de aproape 100 metri, cu 
două maşini de abur. Am urcat scara flotantă, l-am găsit 
pe Kuhn şi am vizitat, apoi, vaporul. Este splendid 
amenajat. Clasa I — ca un basm. În sala de mese, o 
pianină splendidă; deasupra — cum s-ar zice, pe punte — 
se găseşte un fel de galerie, acoperită cu sticlă, în plus — 
protejată contra vântului printr-un sistem care permite 
închiderea geamurilor laterale, un fel de salon cu fotolii, 
foarte elegant, cu o pianină şi un armoniu. Pe punte, totul 
de o curăţenie exemplară şi minunat amenajat. Hala 
maşinilor — colosală. Tocmai se încărca fân, probabil 
pentru vitele de pe vapor, care se vor tăia în timpul 
călătoriei, cu scopul de a avea mereu carne proaspătă. 
„China” pleacă la Bombay; călătoria durează 23 de zile; 
necesită 14 zile pentru a fi complet descărcat de toată 
încărcătura. Pe vapor, am băut, de adio, cu Kuhn, vin de 
Marsale; ne-am luat rămas bun şi am plecat. Am mai 


497 


făcut câteva cumpărături, medicamente etc., apoi, înapoi, 
acasă. 


Walder îmi spune că prin Canalul de Suez nu 
poate trece, deodată, decât un singur vapor; există, însă, 
aşa-zise staţii de evitare, unde vapoarele pot fi garate. 


Seara, facem muzică. Lumea aplaudă. 


x 


Joi, 25 Ianuarie 1883. Noaptea, am tuşit mult; 
transpirat moderat, în cursul dimineții, Sala îmi dă încă 
un caiet de ,,cantonete siciliene”. Bun băiat. Cântăm pu- 
tin. Nu pot ieşi, e frig şi vântul suflă. După masă, cântăm 
din nou. Nu se întâmplă nimic special. 


Iau, iarăşi, pilule Magoi şi mi se pare că mă simt 
mai bine. Nu sosesc bani deloc; îmi vine să disper. 


x 


Vineri, 26 Ianuarie 1883. Am tuşit moderat, am 
transpirat puțin. Dimineața, mă duc la plimbare, la 
croitor, aş vrea să-mi comand un costum de haine — prea 
scump. După-masă, la mare, apoi — la poştă, scrisoare de 
la Placht, mandatul tatii pentru 14 florini. Seara, după 
cină, tuşesc grozav şi trebuie să mă duc la culcare. 


x 


498 


Sâmbătă, 27 Ianuarie 1883. Am tusit destul, 
transpirat puţin. E frig şi vânt. Marea... foarte mişcată. 
Dimineaţa, l-am vizitat pe Sala. După masă, am cântat cu 
el, apoi s-a sortat poşta. Eu am o scrisoare de la Maria. 
Filia (Popovici) se căsătoreşte cu Luţia. Noroc! Şi de la 
Nastasi, care-mi comunică că mi-a trimis 88 florini. Eu 
primesc adaosul meu de scumpete. Ieri, am primit o carte 
poştală de la Gebauer, din Milano, prin care-mi comunică 
că, în prezent, se află acolo, deoarece se căsătoreşte (în 
Milano!) şi eu să-i scriu cât îi cer pentru note, ca să-mi 
trimită banii. Aceasta sună foarte frumos şi foarte 
îmbucurător; dar îmi va da el oare ce îi cer? Desigur că 
nu. Gebauer e un negustor prea priceput şi caută numai 
cantitate şi nu calitate. Eu i-am scris, imediat, şi am cerut 
250 franci. Noaptea trecută, am visat foarte viu numere 
de loterie: 1, 9, 56, 65. Am vrut să le pun, neapărat, dar, 
fiindcă azi este „tragerea” peste tot, a trebuit să 
telegrafiez, prin Morando, la prietenul meu Graglia, la 
Farino, ca el să le înscrie, acolo, încă înaintea tragerii. 
Toată chestia mă costă aproape 5 lire. 


Seara, am tuşit ceva mai puţin. 


x 


Duminică, 28 Ianuarie 1883. Noaptea, am avut o 
stare curioasă — m-am trezit pe la ora 12, am tuşit puțin, 
nu am fost deloc transpirat şi mă simţeam destul de bine. 
Nu am putut să adorm din nou, imediat, abia pe la 1. Spre 
ora 3, m-am trezit din nou şi am fost puţin transpirat. Am 
tusit mult, cu expectoratie abundentă. Am schimbat 
cămaşa şi am dormit liniştit. M-am trezit pe la 7,30, cu o 


499 


tuse colosală. Sunt disperat. Nimic altceva decât camera 
friguroasă este cauza răcirii. Până a nu transpira, eram 
complet sănătos şi, pe urmă, foarte bolnav. După-masă, 
m-am dus la malul mării. Marea e agitată. 


Mă simt, din nou, foarte nenorocit. Merg la poştă. 
Sunt banii de la tata, 14 florini, şi de la Nastasi, 88 
florini. Slavă Domnului! La cafenea, am băut vermut cu 
sifon. Aflu că generalul Totleben e aici, în „Pension 
Anglaise”. 


Luni 29 Ianuarie 1883. Telegrafiez lui Gebauer, 
la Milano, ca să-mi trimită 200 franci, deoarece m-am 
hotărât să plec la Roma şi la Napoli şi deoarece a sosit, 
de la Nastasi, salariul pe februarie. 


* 


Marţi, 30 Ianuarie 1883. Plec la Genova şi mă 
interesez pentru bilete cu preț redus până la Roma. Îmi 
cumpăr un cufăr. Scriu, după-masă, acasă şi mă hotărăsc 
să mă întorc acasă, prin Viena. 


De la Gebauer, sosesc 125 franci. Zgârcitul, nu 
vrea să dea mai mult. 


Ce să fac? Trebuie să mă supun! Împachetez 
lucrurile mele, ce-i de prisos las la Desideri. 


ok 


500 


Miercuri, 31 Ianuarie 1883. Plec spre Roma. 


% 


Joi, 8 Februarie 1883. Seara, la 5,30, mă reintorc 
de la Roma. Trece un timp, până la 21 februarie, timp în 
care intervin, pe toate căile, ca să-mi pot aduna banii mei 
de drum. În 18 Februarie, primesc veste de la Nastasi că 
G. B. Popp îmi escomptează salariul pentru martie şi 
aprilie. Şi adausul de scumpete, 36 florini, a sosit. Şi de 
la tata primesc o telegramă, că mi-a expediat 50 florini. 


Acum, aştept numai banii ca, imediat ce sosesc, să 
şi plec. Nimic nu mă mai reţine pe loc şi de nimic nu-mi 
pare rău decât de scumpa, frumoasa, sfânta Romă! La 
care mă gândesc mereu şi o visez şi noaptea. Aceasta îmi 
rămâne de neuitat. 


Frl. Popper mi-a scris de ce nu m-am arătat pe la 
ei. Eu am scris o scrisoare foarte detailată despre Roma, 
la care am şi primit un răspuns că şi ei s-au hotărât să 
plece la Roma. 


Mi-e nespus de dor de acasă şi nu mai pot aştepta 
ziua când voi putea să plec. Cu sănătatea, îmi merge 
destul de variat, dar aş putea adăuga că, de când m-am 
întors de la Roma, sunt mai bine ca înainte. Transpir 
puţin şi tuşesc potrivit. Arăt destul de bine şi, de aceea, 
m-am hotărât ca, totuşi, să mă fotografiez. La 17 
Februarie, am plecat, aşa, pe neaşteptate, la Genova, m- 


501 


am dus la Noak şi m-am fotografiat. A reuşit peste 
aşteptări de bine. 


Am trimis, la căile ferate, o cerere pentru reducere 
de preţ, dar am fost respins din lipsă de dovezi asupra 
identităţii. 


De altfel, fac muzică cu Weissmandl. Aici, mai 
este încă un vienez, un oarecare Freisterl, care are un 
magazin de stofe în Piaţa Bursei, la Viena. Aflu că 
Weissmandl este evreu. Știu asta, dar n-are nici o 
importanţă! 


La 13 Februarie, a murit Richard Wagner, în 
Venetia, in Palazzo Vendramin! O lovitură colosală 
pentru Germania şi pentru întreaga lume muzicală! 


La 16, am fost cu Weissmandl şi cu Freisterl, la 
Pagii şi am vizitat parcul de pe Villa Palavicini — foarte 
frumos, dar de un stil cam învechit. 


De la căile ferate (Ludwigsbahn) şi de la centrala 
din Cernăuţi, am primit reducere. 


ok 


În 22 Februarie, vine bătrânul Ricordi (fiul 
editorului din Milano), a cărui cunoştinţă o voi face... şi, 
în fine, (Arrigo) Boito, compozitorul lui „Mefistofele”. 
Un om înalt, cu mers putin obosit şi aplecat — frizura 


502 


simplă cu cărare la mijloc, brun, ochelari (zwickeri), 
mustață, o fata putin inteligentă, dar cu o trăsătură de 
blandete şi, aş zice, durere. Nu are înfăţişare de artist şi 
mai putin artist italian, care toţi sunt atât de mândri şi 
aroganti. El e şi poet şi şi-a scris singur textul la muzica. 
O operă nouă, „Nero”, pare să fie deja terminată şi va fi, 
curând, reprezentată. 


Incepând din 22 Februarie, este o vreme 
minunată. Cu toate acestea, am răcit şi am fost foarte 
bolnav, în seara lui 23. M-me Labevanti este vecina 
mea. 


24 Februarie 1883. Ieri, am primit 50 florini de 
la tata. De la Nastasi încă nu au sosit banii. Drace, dacă 
va trebui să aştept mult după ei! Voi scrie, dimineaţă, 
tatii şi lui Nastasi. De acasă, nu am primit, de o veşnicie, 
nici o veste. Nu pot înţelege ce fel de prevenire este 
aceasta, când eu trebuie să plec, acum, acasă... 


x 


Telegrama din Nervi, expediată în 24.11.1883, 
prin care anunță sosirea: „Joi dimineață, Ițcani. 


Ciprian”. 


503 


Nu lăsaţi să moară munca mea! 


1883, iunie 6. „Il văd, cu ochii lui mari şi fru- 
mosi, cum se uita trist şi dureros la mine, zicându-mi: 


— Măriorică, tu trebuie să fii pregătită pentru 
sfârşitul meu, să fu sprijinul tatutei, să nu plângi, să nu te 
prapadesti, căci zilele mele sunt numărate. Eu mor!... 


Şi eu trebuia să fiu tare, să mă ţin să nu izbucnesc 
în hohote de plâns, să-l mângâi, zicându-i că se va face 
bine. Vom pleca, amândoi, la Gleichenberg şi va veni 
sănătos de acolo. Mă întreba, câteodată: 


— Vei fi tu, Măriorică, în stare să mă conduci, să 
mă sprijini de braţ? 


Se scula încet şi eu trebuia să merg, cu el, prin 
casă, să vadă dacă îl pot conduce la braţ. Sărmanul frate, 
cât a suferit! Numai eu şi sufletul meu cunoaştem 
suferinţele sale. 


Cu vreo două zile înaintea morţii, a venit fratele 
Ştefan, cu cumnata, Laura. Sărmanul Ciprian s-a bucurat 
mult, văzându-şi fratele. Luni seara, am stat cu toţii pe 
lângă el. A mâncat destul de bine, a făcut glume cu 


504 


Ştefan, a cerut un pahar de vin — şi a adormit. Eu stăteam, 
ca întotdeauna, lângă el. La 12 noaptea, se trezeşte şi 
zice: 


— Măriorică, mi-e foarte rău. Să vină toţi lângă 
mine. Să vie şi bătrâna Safta (femeia care ducea greul 
gospodăriei, după moartea mamei.) Să ştiţi că, la două 
ceasuri, sunt mort... 


Şi-a luat rămas bun de la toţi, cu vocea limpede, 
cu privirea clară şi frumoasă: 


— Nu lăsaţi să moară munca mea!, au fost ultimele 
lui cuvinte. Picioarele i se răciseră, dar el era conştient. 


Incet, a adormit ca un sfânt” (Mărioara 


Porumbescu-Ratiu, Scrisoare adresată profesorului Leca 
Morariu, 21 septembrie 1931). 


505 


Heart of a 


| MANIA 


Inimă de Român 


ciprian porumbescu 


traduceri: loana B. CARP 


506 


Poetul, muzician de geniu, 
Ciprian Porumbescu 


Ciprian Porumbescu (02 / 14.10.1853 — 24.05 / 
06.06.1883), rămas în memoria obştească drept muzician 
de geniu, a fost şi primul poet adevărat al Bucovinei, iar 
singurul bucovinean care i-a înţeles şi salutat acest har a 
fost Constantin Morariu: „Dară Ciprian n-a fost numai 
muzicant, ci şi poet, el făcea adică şi poezii”. 


Printre poeziile scrise de Ciprian Porumbescu şi 
folosite ca texte ale cântecelor sale se numără: „Un 
Andante lugubru” (Cernăuţi, 1877), „Imn festiv” (1877, 
în „Predicatorul săteanului român” din Gherla), „Marşul 
economilor” (Cernăuţi, 1879), „Nocturna Bertha” (1879, 
publicată în 1943, Bucureşti), „Imn de urare” (1880, 
dedicat tatălui său), „Resignation” (1880, text în 
germană), „Anacreon caută să bem” (1880), „Bericică 
cristalină” (1880), „Vechea gardă” (1881, „Alte garde”), 
„Hora Sinaii” (1882, text pentru muzica lui Gr. Ventura), 
precum şi textele identificate de Constatin Morariu, 
„Cântecul Tricolorului”, „Inimă de Român”, „Hora”, 
„Nu-i viaţă mai plăcută”, „Fraţi la masa asta-ntinsă”, „Să 
ciocnim”, „Dragoş Vodă cel vestit”, „Pân” era cioroaica 
barză”, ,,Tiganii se sfătuiră”, „candidatul Linte”, „Cisla”. 

O parte dintre aceste texte (am renunţat la cele de 
sorginte populară, vag prelucrate de Ciprian), dar şi 
altele, identificate ocazional de biografii săi sau găsite 
printre manuscrisele de la Muzeul Bucovinei, au fost 
incluse în paginile care vor urma, cu intenţia declarată 
doar de a semnala o altă dimensiune a muzicianului bu- 


507 


Ciprian Porumbescu, 
a Musical Genius and a Poet 


Ciprian Porumbescu (02 / 14.10.1853 — 24.05 / 
06.06.1883), who remained in our collective memory as a 
musical genius, was also the first real poet of Bucovina, 
and the only Bucovinean scholar who undestood and 
greeted this talent of his was Constantin Morariu: 
“Ciprian was not only a musician, he would also write 
poems”. 

I shall quote the titles of some poems of his that 
he used as lyrics for his songs. „Un Andante lugubru” 
[Lugubrious Andante] (Cernăuţi, 1877), „Imn festiv” [A 
Festive Anthem] (1877, în „Predicatorul săteanului 
român” in Gherla), „Marşul economilor” [The Econo- 
mists' March] (Cernăuţi, 1879), „Nocturna Bertha” 
(1879, published in 1943 in Bucharest), „Imn de urare” 
[Anthem] (1880, dedicated to his father), „Resignation” 
(1880, in German), „Anacreon caută să bem” [Anacreon, 
Sing, We'll Drink!] (1880), „Bericică cristalină” [Crystal 
Beer] (1880), „Vechea gardă” (1881, „Alte Garde”), 
„Hora Sinaii” (1882, a text for Gr. Ventura's music). And 
here are the titles of some texts Constatin Morariu 
recognised as being by Ciprian Porumbescu: „Cântecul 
Tricolorului” [In the World I Know Three Colours], 
„Inimă de Român” [Heart of a Romanian]. „Hora”, „Nu-i 
viata mai frumoasă” [Nothind’s More Pleasurable], „Fraţi 
la masa asta-ntinsă” [At this Table Here, My Bros], „Să 
ciocnim” [Let Us Toast], „Dragoş Vodă cel vestit” 
[Famous Dragoş vodă], ,,Pan’ era cioroaica barză” 
[Before the Crow Was a Stork], ,,Tiganii se sfătuiră” 


508 


covinean de geniu, cea lirica. 


Dintre manuscrisele care se păstrează la Muzeul 
Bucovinei, cele mai multe dintre textele lui Ciprian Po- 
rumbescu sunt scrise în germană, cu un scris grăbit şi 
aproape imposibil de descifrat, dar, prin toate textele lui, 
indiferent de limba în care a cochetat cu poezia, germana 
sau româna, Ciprian a dovedit că stăpânea perfect prozo- 
dia, că era sclipitor în metaforă şi în capacitatea de a 
transmite idei. O singură strofă, ultima din „Cântecul tri- 
colorului”, pare a fi deficitară prin rimă, în condiţiile în 
care în strofele anterioare foloseşte rime încrucişate 1-3, 
2-4, iar în ultima „pierde” încrucişarea 1-3, rămânând 
doar cu rima 2-4. Textul cunoscut, dar nu şi cel iniţial, 
este acesta: 

„Iar când, fraţilor, m-oi duce / De la voi şi-o fi să 
mor, / Pe mormânt atunci să-mi puneţi / Mândrul nostru 
tricolor”. 

Numai că, în strofa aceasta, confirmată de scrisul 
lui Ciprian Porumbescu, versul trei nu este cel original, la 
care Ciprian o fi renunţat din teama de a nu fi înţeles 
greşit. În prima variantă a strofei, uşor de identificat (desi 
s-a publicat şi varianta aceasta, dar nu-mi mai amintesc 
unde), Ciprian scrisese ceva şi mai tulburător, dar şi 
impecabil ca prozodie: 

„Iar când, fraţilor, m-oi duce / De la voi şi-o fi să 
mor, / Pe mormânt, în loc de cruce, / Puneti mândrul 
tricolor”. 

Poetul nu comitea nici un sacrilegiu, dar putea fi 
suspectat de aceasta. în fond, a-ți diviniza flamura 
naţională, iar expresia asta este acceptată şi de teologi, nu 
înseamnă o substituire de Dumnezeu cu un fetiş, dar în 


509 


[Gypsy Council], „Candidatul Linte” [Candidate Linte] 
and „Cisla”. 

A part of these texts (I' ve given up the folkloristic 
ones, upon which Ciprian did work, but very 
superficially) have been included in the pages which will 
follow. So have some other texts, occasionally recog- 
nised by his biographers as being his work or found 
among the manuscripts at the Museum of Bucovina. My 
intention is — and I shall speak openly about it — my 
intention is to reveal to the public another dimension of 
the musical genius from Bucovina, his poet's dimension. 

Most of the manuscripts in The Museum of 
Bucovina are written in German, the handwriting does 
not look good and is hardly legible. Still, no matter in 
which language Ciprian flirted with poetry, one thing is 
obvious. He mastered prosody perfectly, was brilliant in 
using metaphors and in conveying ideas. One single 
stanza appears to be wanting in rhyme refinement, the 
last stanza of the poem „In the World I Know Three 
Colours”. 

That stanza “loses” the rhyme between the Ist 
verse and the 3rd, keeping only the rhyme between the 
second verse and the last one. This is what the text we 
know (not the original text) looks like: 


“And, brothers, when I pass away, put a beautiful 
flag in three colours on my grave”). 


But this is not the original stanza. In the original 
stanza, the third verse, which Ciprian must have given up 
in order to avoid misunderstanding, the third verse and 
the first verse did rhyme. In the first version of the 


510 


vremurile acelea fanatice şi bigote însemna un risc să ceri 
ca „pe mormânt, în loc de cruce” să fie pus „mândrul 
tricolor”. Cu „t”, pentru că aşa se scriau adjectivele, iar 
culorile naţionale încă nu căpătaseră identitatea sublimă 
de Tricolor. 


Poezia nu a însemnat o prioritate pentru Ciprian 
Porumbescu, iar textele sale puse pe muzică izvorăsc, de 
fapt, din armonia sunetelor, sunt determinate de mesajul 
muzical. N-a scris niciodată o poezie pentru care, mai 
târziu, să caute şi aura unei partituri. E drept, a compus 
muzică pornind de la texte, cele mai multe ale lui Vasile 
Alecsandri, dar şi ale lui Mihai Eminescu, şi mai ales ale 
poeţilor bucovineni Dimitrie Petrino şi Vasile Bumbac, 
pe care dorea să-i vestească şi prin arta sa, deşi 
bucovinenii l-au ţinut pe el sub tăcere cât a mai trăit şi 
vreo două decenii după aceea. 


Poezie de dragul poeziei sau din nevoia sufle- 
tească de a se redescoperi pe sine a scris Ciprian Porum- 
bescu doar la Viena (14.11,1879), ocazional, şi la Nervi, 
începând din 19 decembrie 1882, când începe un poem 
asupra căruia va reveni, notând în jurnal: „M-am dus la 
plajă. Soarele apunea, iarăşi, în toată splendoarea sa. Fac 
o poezioara: 


„Vântul de seară înfioară uşor / Marea strălucită şi 
argintie. / Soarele se cufundă în valuri / În văpaie de 
purpură şi aur. / Zefirul caldut şi dulce /Se agită şi se- 
ndepărtează fără zgomot. // Numai ramurile portocalilor / 
Freamătă dulce şi apropiat. / În liniştea gravă şi sacră / 


511 


stanza, Ciprian leaves us a more touching message, with 
an irreproachable prosody: 


“And, brothers, when I pass away, put a beautiful 
flag in three colours on my grave instead of a cross”. 


The poet was not writing anything blasphemous, 
but could be accused of it. Worshipping one's national 
flag — and Theologians admit this nowadays — does not 
mean replacing God by some fetish, but in those times of 
bigotry, expressing such an attitude was risky: asking, 
namely, for the “tricolor” instead of a funeral monument 
in the shape of a cross. (Later, we were going to write 
„Tricolorul” with a capital “T” and make it our national 
anthem, without the last stanza). 

Poetry was never a priority for Ciprian Porum- 
bescu, and the texts he wrote for his own music arise 
from the harmony of the sounds, are dictated by the 
musical message. He never wrote a poem for which he 
would later start thinking of a score. He did write music 
for texts by other poets, such as Vasile Alecsandri, Mihai 
Eminescu; he seemed to favour Dimitrie Petrino and 
Vasile Bumbac, both poets from Bucovina, whom he 
wanted to make famous by his art. Nevertheless, Ciprian 
Porumbescu himself was ignored in Bucovina as long as 
he lived and something like twenty years afterwards. 

Poetry for poetry, poetry expressing a need of re- 
discovering oneself. That is why Ciprian Porumbescu 
would write in Vienna (14.11.1879), occasionally, and in 
Nervi. It is there where he wrote the first of the poems 
quoted below, on the 19th of December 1882, when 


512 


Se aştern, calme, parcul şi marea. / Numai eu, vai, 
nu-mi găsesc alinare. / Mă dor „bătăturile” rău. / Un 
pescăruş atinge voios valul; / El nu cunoaşte durere, nici 
suferinţă”. 

Se simte, desigur, nesiguranța începutului de 
modernism în exprimarea lirică. Degetele abia se acomo- 
dează cu corzile viorii, dar armoniile prind să se depene, 
peste suferința poetului, atingând pescăruşul cu aripa, 
pescăruşul care „nu cunoaşte durere, nici suferinţă”. 


Ciprian Porumbescu deja scrie altceva fata de ce 
s-a scris, se scrie şi se va scrie în Bucovina următoarelor 
trei decenii. El este, deja un impresionist timpuriu 
german (cu mult înainte de Rainer Măria Rilke, născut, la 
Praga, în 4 decembrie 1875, sau de a se naşte Georg 
Trakl, la Salzburg, în 3 februarie 1887), dar unul atipic, 
pentru că el nu trebuie să-şi mimeze simtirea, ci să şi-o 
îndure. Tocmai de asta, când revine asupra poemului, în 
27 decembrie 1882, cuvintele au ceva şi din împăcarea, şi 
din revolta, şi din melancolia, şi din resemnarea 
„Baladei”: 


„Vântul serii increteste aşa de uşor suprafaţa 
mării, / Soarele, în dogoare de aur şi purpură, se scufundă 
în ea. / Adierile sunt aşa de caldute si line. / Ele bat 
răcoros şi pleacă mai departe fără cel mai mic zgomot. // 
Numai rămurişul portocalilor / Freamătă atât de gingaş şi 
intim, / Atât de solemn şi plin de sfinţenie; / Odihnesc în 
linişte parcul şi marea, / Un pescăruş abia atinge, în zbor, 
valurile, Desigur că el nu ştie ce-i durerea şi suferinţa”. 


513 


he began writing a poem he would review several times. 
He will write down in his diary: „| went to the beach. It 
was a splendid sunset. I am going to write a little poem: 

„Vântul de seară infioara uşor 

Marea strălucită şi argintie. 

Soarele se cufundă în valuri 

în văpaie de purpură şi aur. 

Zefirul caldut şi dulce 

Se agită şi se-ndepărtează fără zgomot. 

Numai ramurile portocalilor 

Freamătă dulce şi apropiat. 

În liniştea gravă şi sacră 

Se aştern, calme, parcul şi marea. 

(Numai eu, vai, nu-mi găsesc alinare, 

Mă dor „bătăturile” rău). 

Un pescăruş atinge voios valul; 

El nu cunoaşte durere, nici suferință”. 

(See the translation below; the verses between 
brackets, which have been removed, could be translated 
like this: “I'm the only one who cant find his comfort. / 
My “blisters” hurt so...”). 


One can sense the hesitations of the beginnings of 
modern poetry. His fingers have just got used to the new 
violin, but new harmonies do come out of it, comforting 
the poet in his sorrow. The poet refers in the end to a 
seagull that “is sure to ignore what pain is, and misery”. 


Ciprian Porumbescu already writes different 


“stuff’; he writes like Bucovineans have never written 
before and like no 


514 


Textul vienez din 14 noiembrie 1879 e o glumă cu 
care Ciprian îşi încheie scrisoarea destinată surioarei lui, 
Mărioara, scrisă după logica cupletului, dar cu neaştep- 
tate ecouri din... poezia modernă a viitorului (post- 
modernism): 


Dar ce e asta — ce mai e şi asta? 

Cremă de ghete — hai s-o pun la loc. 

O, crema! — de ce a mai îngreunat ladita? 
Prostănacule, nu ştii — asta-i drept desert. 

Vezi, cârcotaşule, vezi, gură cască, 

Totul are un scop, chiar şi crema de ghete? 

A propos, încă ceva nu trebuie să uit 

Şi să-ţi exprim mulţumiri pentru asta 

Căci, aşa cum se bucură Bodenstedt cu ulciorul de bere, 
Tot aşa mă bucur şi eu cu atâtea lumânări trimise. 
Acum pot şi eu, seara, tur şi retur, 

Să fac exerciţii de game wur-wur-wur. 

Doamne lisuse! Drăcia dracului! 

Era cât pe ce să uit untul, 

Care e aşa de proaspăt, de bun şi frumos 

Încât ti se scurg ochii. 

Atât pentru unt, cât şi pentru cremă, 

Iti fac cele mai elegante reverente. 

Acum, la sfârşit, iubită surioară, nu pot 

Să nu-ţi dau a înţelege, în mod delicat, 

Cât de mult voi şti să preţuiesc cadoul tău, 
Mâncându-l cu tot ambalajul şi cu ştampilele de pe el. 
În afară de asta, mai pot să te asigur — dar să nu 
Chicotesti când citeşti asta — 

Că mă voi bucura nesfârşit de mult 

Dacă îmi vei mai trimite aşa-ceva. 


515 


one else in Bucovina will write in the following three 
decades. 

He is already an early German Impressionist (long 
before Rainer Maria Rilke, born on the 4th of december 
1875 in Prague, and before Georg Trakl was even born 
on the 3rd of February 1887 in Salzburg). Sull, he wont 
be a typical Impressionist, because he will have to really 
abide, not to simulate his feelings. That is why, on the 
27th of December 1882, when he finishes this poem, his 
words will express a bit of the peace, of the revolt, the 
melancholy and the resignation in his “Ballad”: 


“Nightly wind gently creasing the surface of the 
sea, / The sun is sinking in it, in gold and scarlet 
incandes-cence. / Breezes warm and so mild, / Blowing 
freshly and leaving without the slightest murmur, / The 
orange-trees' branches only / Will keep soughing so 
sweetly and delicately, / So solemnly sacred; / The park 
and the sea are enjoying their peace, / A seagull's 
scarcely touching the waves in his flight, /He is sure to 
ignore what pain is, and misery. 

The text from Vienna dated November 14th 1879 
is a joke, placed at the end of Ciprian's letter to his sister, 
Marioara; it is written in the form of a satyrical song, 
still, with “echoes” of the modern poetry that was to 
come... 


But what is this, what's this, for Heaven's sake? 
Shoe polish... Dear, shall I put it back? 

Polish! — why did it have to make the luggage 
Heavier even?... Shsh... silly boy, it's your dessert, 
Grumpy and Scatter Brains; it has a target 


516 


Prin urmare, pentru toate astea, / Care mi-au făcut 
atâta bucurie, / Iti strig din toată inima un puternic „Să 
trăieşti!”. Te salută şi sărută pe gură şi pe bărbie, Lunga- 
nul de frate din îndepărtata Vienă. Din păcate, n-a mai 
fost timp, iar poetul care se descoperise pe sine, pâlpâind 
în templul muzicii, nu şi-a mai exersat pana măiastră 
asupra cuvintelor. El ar fi putut înfăptui o revoluţie şi in 
poezia tradiționalistă a românilor bucovineni, dar n-a mai 
avut vreme. Ciprian Porumbescu a fost şi un prozator 
extra-ordinar, dar care s-a şi putut manifesta într-o limbă 
lite-rară, germana. Toate scrisorile lui, paginile de jurnal 
şi „elaboratele”, deci eseurile, dacă sunt ordonate crono- 
logic, se constituie într-un roman epistolar extraordinar. 
Am şi făcut o astfel de carte, cu acceptul şi cu ajutorul 
nepoatei compozitorului, doamna Nina Cionca, în 2003, 
când am publicat „Puneţi un pahar cu vin şi pentru 
mine”, de Ciprian Porumbescu, alegând titlul cărții şi 
titlurile capitolelor din textele scrise de Ciprian. 

Ciprian Porumbescu a fost un prozator înnăscut, 
cu o frază fluentă, care favoriza înşiruirea detaliilor în 
tablouri distincte şi impresionante, cu portretizări rapide, 
dar colorate şi convingătoare, cu un umor discret, dar 
scăpărător, care demonstrează o vitalitate debordantă, 
deci cu toate caracteristicile unei proze moderne. 

Ciprian Porumbescu n-a premeditat o operă 
literară de sine stătătoare, dar a izbutit una, în care el este 
personajul central, un personaj în care timpul se dizolvă 
şi se consumă. Era un bărbat voinic, de aproape doi metri 
(la Viena, 1 se spunea „Domnul Prăjină”, iar în finalul 
poezioarei vieneze se mărturiseşte drept „lunganul de fra- 
te din îndepărtata Vienă”), plin de viaţă şi neastâmpărat 
(pentru că a sărutat o fată necunoscută pe stradă a 


517 


This polish here; everything has a target! / And, 
by the way, expressing thankfulness... / Something I 
definitely must not forget. / So, thank you! Bodenstedt is 
also happy / Before his pot of beer! Why shouldn't! / Be 
happy with these candles. Now, I can / Practise with 
keys, vur-vur-vur-vurr, oh, Jesus! / To hell with... I 
almost forgot the butter! / So fat and fresh, so lovely, 
nutritious, good that you' Il / Feel your mouth water: for 
two items — / For the polish and the butter. (Elegant bow 
to you). 

Unfortunately, he would not see his sister again. 
The poet who had discovered himself in the temple of 
music stopped using his feather to write words and have 
them rhyme. He could have been the chief of a revolution 
within the traditionalistic poetry of the Romanians in 
Bucovina, but he did not live long enough for such an 
achievement. Ciprian Porumbescu was also an amazing 
prose writer, who could and took his chance to express 
himself in German. All his letters, diary pages and 
essays, in a chronological order, form an excellent 
epistolary novel. I already have made such a book, after 
having asked Mrs. Nina Cionca's permission, as Mrs. 
Nina Ciocna is related to the composer. I published it 
under the title „Puneţi un pahar cu vin şi pentru mine” 
(“Do Fill A Glass of Wine for Me”). Mrs. Cionca helped 
me. I chose the title and all the chapter titles. Ciprian 
Porumbescu was indeed a naturally gifted prose writer; 
his sentences had a refined and pleasant flow, encou- 
raging enumerating details, displaying rapidly made, but 
colourful and realistic portraits, not lacking a discrete 
sparkling humour. All this witnesses of a vitality which is 


518 


fost arestat şi, când prietenii săi au intrat să vadă ce se 
întâmplă, el tocmai îi preda şefului poliției „regula con- 
trapunctului”), dar, în acelaşi timp, duios, vibrând mereu 
de dorul Stupcăi şi, uneori, de cel al Pojorâtei, acolo unde 
i-ar fi plăcut să îmbătrânească. În textele rămase după el, 
Ciprian are un tragism real, dar solemn şi netrucat, care 
impresionează prin răzvrătirea împotriva irosirii timpului: 

„Scrisoarea aceasta va sosi, sigur, tocmai în ziua 
de Ajun (1882, ultimul — n. r.) sau poate deja cu o zi 
înainte; de aceea, eu vă rog, vor fi, poate, şi Laura, şi 
Stefan (cumnata şi fratele — n. r.) acasă, şi, ca să nu 
lipsesc nici eu din mijlocul vostru, puneţi această scrisoa- 
re pe masă, undeva, şi în fata ei puneţi o placintuta, aşa 
ca şi cum eu aş fi de fata, şi, când veţi ciocni paharele, 
puneţi un pahar cu vin şi pentru mine şi ciocniti cu mine; 
iar Marica să ia portie dublă de grâu fiert, una pentru ea 
şi una pentru mine. Şi dacă Lola va fi acolo, ea trebuie să 
bea un pahar plin cu bere în sănătatea Berthei, până la 
fund. Ilincăi vă rog să-i dati, dacă va canta, 20 de creitari, 
în mod special, şi să-i spuneţi că sunt de la mine. În ziua 
de Crăciun, toţi servitorii trebuie să bea, ca de obicei, 
rachiu. Safta trebuie să bea portie dublă, un păhărel in 
sănătatea mea. În ziua de Crăciun, la amiază, pe la orele 
13,30, precum şi în seara de Ajun, pe la orele 20,30, 
precis mă voi gândi la toţi şi vă rog, în acest timp, să 
pomeniti şi numele meu. Eu sunt curios dacă voi avea 
sughituri. În vremea asta, mă voi închide în camera mea, 
mă voi gândi la toţi şi voi cânta, la vioară, o horă veselă — 
Doamne, cât sunt de nebun! — dar nu, vă rog, vă rog mult 
de tot pe toţi, să-mi indepliniti aceste mici dorinti ale 
mele; mă va bucura nespus de mult”. Am copiat în câteva 


519 


always in expansion — another characteristic of modern 
prose. 

Ciprian Porumbescu did not plan an independent 
literary work, but did achieve one. In his prose, the main 
character will be he himself, a character consumming and 
dissolving the idea of time. 

He was a well-set man measuring almost two 
metres (He was nicknamed Mr. Staff in Vienna and 
would call himself “your huge brother” in his letters to 
his sister). He was enthousiastic and could enjoy life to 
the full (Once he was arrested for kissing an unknown 
girl in the street, and later, when his friends paid him a 
visit in prison, they found him teaching the counterpoint 
to the chief of the Police). His feelings towards Stupca 
and Pojorata were tender. He would often confess a wish 
of growing old in Pojorata. 

In the texts we have from him, Ciprian Porum- 
bescu shows — honestly — tragic feelings. Very impress- 
sive is his revolt against wasting time: 

„This letter will reach you on the last Advent 
night, or, maybe, one day before. That is why I ask: as I 
would love to be with you — Laura and Stefan (sister-in- 
law and brother — r. n.) would probably be there as well 
— well, if you want to have me there, just put this letter 
somewhere on the table as if it were me. Put a little pie in 
front of it and when you toast, do fill a glass of wine for 
me and toast with me. Let Marica have two portions of 
cooked grain, one for herself and one for me. If Lola is 
there, she will have to drink up one glass of beer, to 
Bertha! If Ilinca sings, give her 20 kreuzers and tell her it 
is from me. On Christmas (1882, the author's last 
Christmas — r. n.), all the servants are supposed to drink, 


520 


rânduri textul acesta pentru a-l destina publicării şi de 
fiecare dată mi-a ars sufletul şi m-a convins că niciodată 
în Bucovina nu s-a scris ceva mai profund, mai adevărat, 
mai zguduitor. Dar vine şi sfârşitul romanului epistolar, 
când poate Timpul, după ce avertizează, „Măriorică, tu 
trebuie să fii pregătită pentru sfârşitul meu, să fu sprijinul 
tatutei, să nu plângi, să nu te prapadesti, căci zilele mele 
sunt numărate...” formulează o cutremurătoare respon- 
sabilitate: „Nu lăsaţi să moară munca mea!”. Apoi, 
„încet, a adormit ca un sfânt”, iar paginile cărţii trăite se 
lovesc brutal de albul copertii finale. Sfârşit. 

Numai că Bucovina, insensibilă fata de el chiar şi 
în timpul celebrului proces al „Arboroasei”, pus la cale 
de un prea zelos şi prea obedient procuror român al 
Bucovinei, al cărui nume nici nu merită încredinţat poste- 
ritatii, Bucovina insensibilă şi în ultimii lui ani de viata, 
dar şi câteva decenii după aceea, până când naționalismul 
decadent avea nevoie de un simbol şi i-a tulburat liniştea 
deplină, falsificându-l şi lăsându-i „munca” în mormântul 
uitării, Bucovina, deci, îl abandonase, scapărul lui 
Ciprian împrospătând cu lumină doar altarele Banatului 
şi ale Ardealului („oamenii mă cunosc mai bine decât la 
noi, în Bucovina”, „Acuma, de Bucovina să nu mai 
vorbesc: acolo nu mai e scăpare. Putrejunea a crescut 
prea mult, încât s-ar mai putea cura ceva, şi numai un 
eveniment elementar i-ar mai putea scuti pe Românii 
noştri de pieire totală”, 8/20.09.1882). 


N-aş putea spune că Ciprian Porumbescu s-a 
înşelat, dar mi-aş dori-o din tot sufletul (I. D.). 


521 


as usually, ouzo. Safta will have to drink two glasses — 
one to me! On Christmas, at about half past one in the 
afternoon, and in the last Advent evening, at half past 
eight, I will be thinking of you all and, please, do 
mention my name at that time. I'm even curious if I' Il be 
hiccuping. 


I] retire in my room then and think of you all and 
I will play a happy hora on my violin... I must be crazy... 
but, please, do these little things for me; they will make 
me tremendously happy”. 


I copied this text several times in order to publish 
it. Every time I did it I felt grief. Never had a Bucovinean 
writer written something more profound, truer, more 
touching. This is my opinion. The end of the epistolary 
novel is now close. Time will do her work, Ciprian will 
warn: “Mariorica, you have to feel ready to see my life 
ending; be there for dad afterwards, don't weep, don't 
suffer; I am now enjoying my last days”. Then we shall 
witness him passing a great responsibility onto his kin. 
“Do not let my work die!”. And then, “he died softly, the 
way saints do”, and the pages of the book encounter the 
callous white colour of the cover. The End. 


More callous than a book cover had been 
Bucovina. Bucovina ignored Ciprian Porumbescu during 
the Arboroasa process, initiated by an overzealous 
Romanian attorney whose name is not worth being 
mentioned to the new generations, Bucovina ignored him 
in the last years of his life, and even afterwards, until the 
decadent Romanian nationalism needed a symbol. Then 


522 


his peace was disturbed by falsifiers of images. While his 
work was still buried in forgetfulness. Abandoned by 
Bucovina, he will spread the light of his art in 
Transylvania and Banat (“people know me here better 
than in our Bucovina, but I want to shut up about 
Bucovina... there is no escape there; corruption has 
grown incredibly, one can hardly think of curing 
anything; only a natural disaster could save our 
Romanians from their extinction as a nation”, 
8/20.09.1882). 


. I can hardly say Ciprian Porumbescu was 
wrong, but it is my strong desire (I. D.). 


523 


e AM, here: thiabelle” 


, SOS Rs, 
bel as a“ GP A BF 
OREN A AIO DOE eI aA RE 3” E ty YO “lk WL AEDs TD A AA P 29 A Be a i Li k 
TAITARA NTAS DOI NALA A ANE DE LAS IA IEAA EE ot LABR PAL L £ 


EER AI ATE REA PA aema AD E i DAE i OEL VAE E ERGE EA i N, BRN N 
* fe) GP RE RIP Hil Ns E Ea G A ARI I Tel ET BPE U PETS SF a ee 7) pa ai 
i RO ARDE SOT AML AA ANE MITAD AS 2A DRN AO WEG A Fe ME LA N Sa SL AR VA a 


TG BID 723 ED CA IEEE PT PSR N a 


POTZI PIETII > TTT CA RN PE TET 

x (o "R AD ANN. VARII DN OE "Simu „A 7 (N Za DEDA Sri A I o D Iona ACIDE A tes + ese 20028 VA homeo MONE gong K/A ei 
f Po PA mii MEN- IIE VAESEM PEE N ADDE KA KADD A A Lin GAE INR ADAR A BR VE CR AAS DRC Dati e A EEL LED 
oS LTT ANINA AR: ANA REET AV LY RONSON NEY Gnd X_ Je Mt OS 


SESS RISE BEBE ERE E RRMA HSE ARLE CEO FED DEES? E CRED LES SET Aenean 
ALE ea DDI wpnceabuncesnmenaendcpaintenns) ALERE RAER RIET E A SED EI Ty D EE ali 


uh | S a 


g waa în 
A 09000 MORAR E AS otite DA A PA VO” pokey, AEE SĂ M A. Da AA ANDA DAC “Cl IMA 
{$207 EV CRAINS "ai P BRA ER V Arno YR AR AU AN We sto D Vie e A G Vay ba NE CAN P a RE mată a 
es a / ata a LL A LE ARES A A SP AR 
ÎS aia TTEN GLR pina pa a N de a aaa aaa iad 


JE AO UL TAALA Bat BERASAN ARAMA EP OY ECESE „ot 
7.008 Get Seat an Sr K dr eaten, eh i ee bii SC IP ÎN UC. MPa Rac, 
OR LAMB AIDA ÎN ber lt Ma A aak A Bo TG VAD ARI Aa) 1290900 PA O A Aa Eta dv A ANDI We n BA ` VE Da; dn 
(ES Ti Mire EA SIEEN AY A A MS CLADIRI 


EA LENT TT APPAREL Co ATL 
; > 
i Zh 
EREDITARA zici. DPE BESPEELD E WATT (CAZ PT LI OS LE TO OTL 


Ca 
MIC IA EEPE ATEN “VRP ERT IEI PPT, EI RUE AWW 
DASD Es pA tas WD. OT Re A.D TA a Des | a i 
| AERIS Y ER a G AD ARI ED A 707 I AR AA PAI EPA edie DP O 


ml 


Cântece patriotice 


Codrul Bucovinei 


Polonia-i învinsă, Ştefan a biruit, 

Ioan, regele slăvit, e-nfrant, zace rănit, 

Iar douăzeci de mii viteji din oastea-i mare 
Prizonieri sunt astăzi, lipsiţi de apărare. 


Roş soarele apune pe ceru-nflăcărat, 

Parcă şi el băut-a din sângele vărsat 

Şi parcă-ar vrea pe calea-i eternă să vestească, 
Cu limbi de foc, cea luptă sălbatic-vitejească. 


Craiul polon trimite la Ştefan soli de zor, 
Greu incarcati cu aur roşu-strălucitor: 

— La Ştefan-vodă mergeţi, acesta-i inchinati, 
Oştenii pân-la unul să mi-i rascumparati! 


Pornesc spre cortul mândru solii îndată, 
Vorbesc cu dregătorii şi aur le-arată. 
Şi-aceştia gândesc veseli: E chip de câştigat 
Şi pentru Ştefan slavă şi pentru voievodat. 


525 


Patriotic Songs 


The Wood of Bucovina 


Steven has won and John, the defeated Polish king, 

Is wounded. Twenty thousand fierce valiants of his 
As pityable pris'ners are waiting for the bliss 

Of freedom. In exchange, they'd give almost anything. 


The sun is shining, red, on a wildly flaming sky, 

It's like the sky's been drinking the blood that had been 
shed. 

It's like he wants to open a mouth, tell, go ahead 

Fiery about a battle — audacious, forceful, wry. 


The Polish king is giving his messengers a lot Of gold. 
“Go and tell Steven I can't have such a lack 

Offer him this and buy my imprisoned soldiers back!”. 
The messengers depart with the jewels they have got. 


They reach the tent. No luxury, still, the sight of pride. 

The messengers are showing gold, once they've been 
shown in. 

The ministers think: this is an occasion to win 

Glory for both our prince and our Moldavian side. 


— Primeste-aceste daruri, voivoade luminate, 
Dă-acestor prinşi în luptă dorita libertate! 


526 


Ia aurul, ridică un monument al ţării 
Din piatră, martor vremii, să nu fim dati uitării! 


Se-ncruntă voievodul şi peste câmp priveşte 
Unde mai strigă moartea şi sângele-abureşte: 

— Din marmora cea rece un monument vreţi voi? 
Nu! Altul mult mai falnic va povesti de noi! 


Trimiteţi solii-acasă, rămân polonii-aci. 
Ei înşişi monumentul cel falnic l-or zidi! 
Câmpia bătăliei ei să mi-o are-ndată, 
Lungime două mile şi una milă lată, 


Şi jir de fag s-arunce-n pământul plin de sânge... 
Va răsări un codru ce-n veci nu se va frânge, 

În măduva-i, în creanga-i s-a strecurat odat’ 
Viteazul nostru sânge, ce astăzi s-a vărsat. 


Smucit de vifor, codrul să strige cu tărie: 
„Aici a-nvins românul cel tare-n bătălie!” 
Frunzişu-n vântul serii să-ngâne liniştit: 
„Somn lin, viteji ce-aicea, luptând, aţi biruit!”. 


Şi zi şi noapte-ostenii mândrului crai leşesc 
Tot ară şi plantează şi multi se prabusesc. 
Curând pe cea câmpie răsare înverzind 

Al Bucovinei codru, izbânda-n veci vestind”*?. 


35 Leu, Paul, Ciprian Porumbescu, Editura Muzicala, Bucuresti 
1978, pp. 174, 175 


527 


“Receive these gifts, Moldavian voivode, and, please, 
assent! 
Give these imprisoned people the freedom that they long 
for 
And use this gold from our king John, use our offer 
To raise this land a statue, cathedral, monument...” 


The voivode frowns, beholds the fields and then speaks 
out: 
“Where there is blood and death still calling, you'd enjoy 
Seeing a monument? A speechless marble toy? 
No! I will have a wood here, I'll command trees to 
shout!”. 


Send home the messengers, let stay the warriors. 

It is them who shall raise the monument I will 

Have raised! II have them plough the battle field, one 
hill — 

Three miles of land — a wood! In rustle... Glorious... 


They shall cast masts of beeches into the bloody land... 
An everlasting wood shall then rise and tell a story. 

It slipped once in its essence, in everlasting glory 
Brave, our manly blood. I think you understand. 


Under the scary snowstorm, in force, the wood 
shall call: 
“It's here were brave Romanians once won. It's here, it's 
here!”. 
The leaves shall gently utter with the wind all a clear 
Wish: “Rest in peace, dear valiants, rest in peace, each 
and all...”. 


528 


fi t 


ia Esau, 


AORERE 


Pires Eloni [obrin nnes Păduleseu. 


i 
sacra SHORT e 


pamita EE ifs 


lereni Desai 


D Alexandru si Zena Mocioni da 


> 


And they plough. And they plant, and some fall. Day by 
day. 
The proud Polish king's soldiers, ever since, scarcely 
pausing. 
And soon on that large field, it will grow, to skies rosy 
The wood of Bucovina. Victory signs will stay! 


530 


Coroana Moldovei 


Pe a ţării noastre zare 

O lumină creşte-ncet, 

Tot românul viu tresare 

Ca din moarte înviet! 

În genunchi, toţi, cu sfială, 
Fu acestui bun pământ, 

Căci lumina triumfală 

Iese dintr-un vechi mormânt! 


În acel locaş de pace 

În al morţii veşnic somn, 
De trei veacuri cine zace? 
Ştefan, bravul nostru Domn. 
În genunchi, toţi, cu sfială, 
Iată, Stefan cel Slavit 

Şi coroana-i triumfală, 

Şi-al său braţ nebiruit! 


O! coroană, ca şi tine, 

Noi în umbră-am fost pierduţi, 
Varsă-n ţară vii lumine 

Să fim lumii cunoscuţi! 

În picioare, toţi, cu fală! 

Salta, saltă, tara mea, 

Căci coroana-ti triumfală 

Ea pe frunte-ti va şedea!“ 


°° Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
Bucureşti 1986, pp. 286, 287 


531 


The Crown of Moldavia 


Far away, in the horizon. 

There's a dim light growing clear 
All Romanian brows rise on 

This day blessed, Heaven's near! 
On our knees in awe, Romanians, 
Children of this country brave, 
Tryumphant, the light is coming 
From the valiant's old grave! 


In that peaceful place, for cent'ries, 
Who's the hero who is resting? 

It is our Prince, it's Steven 
Glorified, our Prince. We're fretting. 
On our knees, in fear and awe, 

Lo, behold, Steven the Great 

And his crown we see and saw 

And his arm — never too late... 


Crown serene, much like you, we 
Dwelt abandoned in the shade, 
Cast your light upon us, be 
Witness of our deeds; you're made 
Up of gold and precious stones! 
And you, land of mine, be glad: 
Splendid crown the valiant owns, 
Splendid jewel your brow had! 


532 


Inimă de român 


Am o inimă în piept 

Ce-mi palpită pentru drept, 
Pentru drept şi datorie, 
Adevăr şi armonie, 

Pentru dreptu-mi voi să mor, 
Voi să mor, să mor. 


Ca român, în piept nutresc 
Simţul nobil românesc, 
Pentru patrie şi naţiune 

Si virtuțile străbune, 
Pentru patrie voi să mor, 
Voi să mor, să mor. 


Dar mai simt în piept un dor 
Pentru-n dulce scump odor, 
Pentru puica-mi bălăioară 
Cu gurita-i rumenioară, 
Pentru puica-mi voi să mor, 
Voi să mor, să mor. 


Iar când bunul Dumnezeu 

Va curma spiritul meu 

Si inima-n veci va apune. 
Atunci, Doamne,-n rai o pune, 
Că-i inimă de Român!“ 


37 Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava 1983, pp. 45, 46 


533 


Heart of a Romanian 


In my chest a heart is beating 

For what's right, for duty, honour, 
Truth and harmony, not glamour. 
That's the way my heart is treating 
These ideas. For what's right 

I will die, will die. 


I'm Romanian; I feel 

Love for homeland, virtue, nation; 
I hold them in adoration — 

Old virtues are real. 

For my homeland and what's right, 
I will die, will die. 


But there's one more love I feel 

For my neighbour girl, my sweetheart. 
Golden hair, sweet lips; I depart 

And I now my longing's real. 

For my angel — my heart's right — 

I will die, will die. 


534 


Trei culori 


Trei culori cunosc pe lume 
Ce le tin ca sfânt odor, 


Sunt culori de-un vechi renume 


Amintind de-un brav popor. 


Cât pe cer şi cât pe lume, 
Vor fi aste trei culori, 
Vom avea un falnic nume 
Şi un falnic viitor. 


Roşu-i focul vitejiei, 
Jertfele ce-n veci nu pier, 
Galben, aurul câmpiei, 
Şi-albastru-al nostru cer. 


Multe secole luptară 
Bravi si ne-nfricati eroi 
Liberi să trăim în ţară 
Ziditori ai lumii noi. 


Iar cand fraţilor m-oi duce 
De la voi şi-o fi să mor 

Pe mormânt, în loc de cruce, 
Puneti mândrul tricolor! 


535 


In the World I Know Three Colours 


In the world I know three colours, 
Which I hold in adoration, 

They describe the fame and valour 
Of a people and a nation. 


And as long as every colour 

That we worship shines on brightly, 
We shall have the name and ardour 
Of a race so brave and knightly. 


Red is bold, a noble stain, 
Sacrifice that never dies, 

Yellow fields, abundant grain, 
And, serene, blue stands for skies. 


Cent'ries long, our boldest heroes 
Have been fighting with the sword 
So we could keep our credos; 

Our progress, their reward. 


536 


Hora 


Haideţi, fraţi, cu bucurie, 
Hai cu toţi să ne-nsotim 
Şi în sfântă armonie 
Viaţa să ne-o îndulcim. 
Pân'ce timpul tinereţii 
Ne inspiră plin de foc, 
Să uităm greul vieţii, 

Să trăim numa-n noroc! 


Pan’ce stă pe cer un soare, 
Tot români voinici să fim, 
Pan’ce înfloreşte-o floare, 
Natia să ne-o iubim; 

Pentru patrie şi bine 

Viaţa o sacrificăm, 

Pan’ce curge-un sânge-n vine, 
Pentru naţiune ne luptăm! 


Inchinati pocalul dulce 
Geniului nemuritor 

Sa ne dea curaj la toate, 

Sa ne dea la lucru spor; 
Dati-va, deci, mana dreapta 
Sub un sacru jurământ 
Că-n unire şi-n fratie 


Veţi trăi pân” la mormant!*® 


38 Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava 1893, pp. 46, 47 


537 


The Hora 


Come on, bros, in happiness, 
Let us gather here 

And let our togetherness 
Bring a bit of tenderness, 
Bring our fates near. 
Enthousiastic, youth-inspired, 
Let's be like a boy! 

Forget hardship, mis'ry, tired 
Hours; let's have joy! 


As long as we can see a sun, 

Let us be strong and daring, 
Before the blossom, white, is gone, 
Let us be good an caring; 

Caring for our homeland dear; 
Ready to sacrifice 

Our lives; there is life in our hands, 
No one will perish twice! 


Raise the glass with the sweet liquor 
To the genius eternal; 

May he give us strength and vigour, 
May he give us all a vernal 

Gusto! Let us swear: we'll live 

Like a family from now on 

And we will never deceive 

One another — till we're gone! 


538 


Suspinul prizonierului 


Amară mi-e viaţa, amară pân-la moarte, 

De tot ce mi-e sincer, de tot ce mi-e sfânt 

M-a despărţit o crudă, tirana oarbă soarte, 

Ah, n-am nici o speranţă şi oi să mor plângând! 


Pe nime’ n-am, pe nime’ cui să mă plâng cu jele, 
Ah, numai ziduri mute şi lanţul zurăind, 

Aici îmi pierd junetea, aici zilele mele, 

Ah, n-am nici o speranţă si oi să mor plângând! * 


* Stanca, Horia, Ciprian Porumbescu / Portretul unui mare 
animator, Ed. Dacia 1975, pp. 115, 116 


539 


A Prisoner's Cry 


Oh, bitter are my hours until I'm in the grave, 

I'm ripped apart from all I've been cherishing as holy, 
I'm cast in all this mis'ry, forgetfulness and folly 

By blind tyrannic fate, as by a pow' rful wave. 


There's no one who can hear me calling or my sigh, 
Oh, deaf are all these walls, oh, gruesome sounds the 

chain, 
It's here where I will perish, my prayers are all in vain, 
There is no hope for me, in tears I will die! 


540 


Imn ad-hoc 


Imn festiv, la primirea solemnă a înalt Preasân- 
tiei Sale, Domnului Arhiepiscop şi Mitropolit Teoctist 
Blajevici, la sosirea I. P. Sale în Eparhia Bucovinei, 
Cernăuţii“ 


Pe cerul Bucovinei, o zare azi apare, 

O zare luminoasă, de-un mândru viitor, 
E zi de bucurie — e zi de veselire 

Ce farmecă poporul de bine mult dorit, 
Să fericească ţara, azi bine au voit. 


Lumina pentru viaţa şi scopul ei prea sfânt, 
Protector-nalt şi tare, ce-n inima-i îmbină 
Dreptate ne-ndoită cu-n spirit bun şi blând, 
Deci saltă, Bucovină, de multă bucurie, 
Îmbracă-te-n veşminte de luciu şi veselie, 
Căci unul se apropie, ocupă tronul său! 


La noi, stand cu credinţă, virtute şi constanta 
La orice ocaziune şi greu neprevestit — 

În Teoctist Blajevici avem fermă speranţă 
De-un viitor ilustru, de-un timp prea-fericit!*" 


4 Vezi şi varianta iniţială, publicată în Predicatorul săteanului 
român, Cursul III, Nr. 7, Anul 1877, p. 221 

+! Predicatorul săteanului român, Cursul IM, Nr. 7, Anul 1877, p. 
221; Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura 
Muzicală, 1986, pp. 275, 276 


541 


An Ad-hoc Anthem 


Written on the occasion of the solemn welcoming 
of His Eminence, the Archbishop and Metropolitan 
Teoctist Blajevici in Cernăuţi 


New horizon shows itself on the sky of Bucovina! 
New horizon clear and bright, new horizon, glorious 
future! 
It's a happy day today; I could say it hasn't been a 
Cheerful day like this before many years; this day will 
nurture 
Our land, people and name. A day blessed, a day known. 


Light is for the eyes, for life, for the living and the 
growing, 
A wise, but mild man is taking the Metropolitan's gown. 
So, rejoice now, Bucovina, the good angels are now 
throwing 
Good-fortune seeds in your valleys, on your peaks, in 
every town. 


Take your own bright gown of sunbeams, land of mine, 
and do it knowing 

That the Metropolitan will be seated on his throne. 

In faith, virtue and patience, down roads, or paths and 

slopes, 

In prosperous happy days, or days “without a dime”, 

Was Teoctist Blajevici with us! We keep our hopes 

Por an illustrious future, a more than blessed time! 


542 


Cântece studenţeşti şi cuplete 


Vechea noastră gardă 


Ce scânteie deodată 
Din noaptea înstelată 
Atât de viu, 

Cu luciu roşu auriu? 
Ce trece-n fundul zării 
Ca negura-nserării, 
Semet păşind 

Cu viers vioi cântând? 
E vechea noastră gardă. 


Cine-ntârzie adese 

La încărcate mese, 

La chef şi vin, 

Golind pocalul plin? 
Si-nfrunta vijelie 

Şi-a zeilor urgie, 
Mereu voioşi, 

Cu foc şi curajoşi? 

E vechea noastră gardă. 


543 


Students' Songs and Satirical Songs 


Our Old Guard 


What's sparkling in the night 

So suddenly, so bright, 

So golden-red 

Alla... glitter? 

What goes beyond the horizon line 
As soon as it's got dark and, fine 
And cosy, streetlights are lit, 
Proud attitude — 

I'd drink a liter 

With them: our old guard! 


Who's always being late 

For sleep? A cruel fate 

Will simply keep inviting 
Them all for boozing, partying, 
So, who goes late to bed? 
(And all a glitter?). 

Who will defy a tempest, 
Bravely wrapped in the latest 
Of uniform designs? 


544 


A cântecului culme 
Cine-o atinse-n lume? 
Si-al cui cuvânt 

E sfânt pân-la mormânt? 
Cine pentru onoare 

Şi pentru ţară moare, 
Purtând cu drag 

Al gardei mândru steag? 
E vechea noastră gardă! 


545 


No further hints and signs: 

It is our old guard! 

But who has reached the summit 
In singing; we won't harm it 

By speaking out the truth! 
Whose promise is like their breath, 
Sacredly kept, till death? 

Who'd die for honour and land? 
Carrying with a firm right hand 
A flag? 

It is our old guard! 


Merge unu-ntr-un hotel 


546 


Merge unu-ntr-un hotel 
Strigă: — Kelner, auf der Stel 
Mâncă, bea ca-un grof bogat 
Şi fumează ca-un magnat, 
Iar când vine la plătit, 

El afară o-a tulit! 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac, 
Cu castor şi papuci de lac, 
Deşi-n pungă-i suflă vânt, 

El e domn pe-acest pământ! 


1142 


Suflă iarna-un viscol rău 
De-ti cauţi iute cojocul tău, 
Vezi un domn, de îngâmfat 
Face Fensterpromenad“” 
Numa-n bluză de satin! 

De fudul! Un paladin! 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac. 


De-mprumuti altuia bani, 
Nu-i mai vezi in zeci de ani. 
Ba se tine de-atacat 

De-i ceri înapoi indat’; 

De-l pârăşti la tribunal, 


A Guy Enters a Hotel 


42 Chelner, la ordin! — traducere Victor Morariu. 
4 Promenadă prin fata ferestrei adoratei 


547 


A Guy Enters a Hotel 

And shouts: — Kellner, auf der Stell! 
Eats up, drinks up like a count 
Smokes cigars and looks around 
Like a prince. Now he must pay. 
Where is he? He's dashed away! 
And again: why? Why? Why? Why? 
He's a gentleman in a tailcoat; 
Beaver fleece, a shiny shoe, 

Airy pockets, now guess who! 


Frost and snowstorm, cold and windy, 
My cojoc is warm, not trendy; 

I see a man, as old as dad. 

Taking his Fensterpromenad 

With an “airy” satin shirt on! 

Flirt with the cold! Flirt on, flirt on! 
Vanity, no fair — and why? 


Because he's a gentleman in a tailcoat. 


Money if you lend, remember, 

To some Club X- Club Y member, 
You won't see it very soon! 

He's offended if, at noon, 

You call to get back your cash. 

If you sue him, he'll sneer: “Aşi!” 
He'll win on paper, walk by, 


El castiga, zau, formal 


548 


Şi de ce, de ce, de ce? 
Că-i domn cu guler şi cu frac. 


De se-ntâmplă-un post vacant, 
Ah, atunci un complesant, 
Pentru că-i un proteje, 

Iaca-1 comisar în spe! 

Tu ai merite, el nu, 

Dar postu’ nu-l capeti tu 

Side ce, de ce, de ce? 

Ca-i domn cu guler şi cu frac. 


De-ai fost Ia un birt vestit 

Cu nu’s’care, de-ai chilit 

Si ati tras hat, binisor, 

Pierzi indat-al tau decor; 
De-a si pica el mort de beat, 
Tot tu, nu el te-a îmbătat. 
Dar de ce, de ce, de ce? 

Ca-i domn cu guler şi cu frac. 


Pleci de-aici pan-la Lujeni 

Tu si-un domn, cu Eisenbahn, 
Conductorul, vei vedea, 
Deschizandu-ti o cupea, 

Tie-ti zice: „Marsch daher!”", 

Lui: „Ich bitte gnad'ger Herr!”*, 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac. 

Sneer again. Why? why? why? why? 


‘4 Marş încoace!” 
15 Poftiti, slăvite domn!” 


549 


He is a gentleman in a tailcoat... 


There's a vacancy. Compete 

Now against proteje Pete, 

Graf, Burggraf of So-and-so, 

Inspector of Police; you know... 

All your efforts are in vain. 

Spare your fragile heart some pain: 

Just be wise and don't apply! 

And again: why? why? why? why? 
Because Pete's a gentleman in a tailcoat. 


If you've been boozing in some pub 
With So-and-so-and-so, don't “grab 
Your chance” to make your image good! 
Just try to understand you' re fooled! 
May he drop dead from all the booze, 
Remember: only you will lose 

Face. And again: why, why, why, why? 
He's a gentleman in a tailcoat. 


You are leaving for Lujeni 
You and him, by Eisenbahn, 
You will see the porter running. 
Flying, op' ning a compartment. 
He'll say to you: „Marsch daher 
And to him: Jch bitte gnad'ger Herr! 
And again: why, why, why, why? 
He is a gentleman in a tailcoat, 

have you forgotten? 


p> 


Altu-un mare amploiat La cantalarii de stat, 


550 


Dă emisuri®® ca-un tătar, 
Încă cere biruri mari, 

Deşi mulţi se plâng că-i greu, 
El îşi merge drumul sau... 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac. 


Multi ţărani îs ascultați“! 

Tot de chin îs aparati, 

Altul, de când e făcut, 

El în veci nu s-a bătut. 
Țăranul merge în foc, 

Iar ista bea la poloboc, 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac. 
De te-a pus un rău păcat 

Să gândeşti la însurat 

Şi-ai ales pe gustul tău — 

N-a fi-a ta! Eşti natarau! 
Vine altul mult prost! 
Pe-ista-l vrea aşăşi de-arost! 
Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac. 


Eşti, de-exemplu, la un bal, 
Angajezi la joc, formal; 

Ea-ti răspunde nesmintit: 

„O entschuld'gen! Ich bin mud!”%, 
Here's another. Big fat clerk, 


46 
Ordonanţe 
“7 Recrutati 
48 O, scuzati! Sunt obosită!” 


551 


(De facto a big fat jerk), 

He decrees and decrees again, 

Over and over again and 

Asks huge rents; 

Everyone complaints: 

It's not easy. 

He will keep pleasing 

Himself. And again: why? why? why? why? 
Because he's a gentleman in a tailcoat. 


Many peasants will be heard, 
Supported, protected. Hurt? 
Offended? They may speak up! 
But this man, he never fought 

In a war. He always thought: 
“Let the peasants fling themselves 
In the fire! On my shelves, 
There are my bottles of fuica! 
And tomorrow comes my puica! 
Let the foolish die... 

Pardon... “why?” 

I am a gentleman in a tailcoat”. 


If you no longer tease and tarry 

And seriously plan to marry... 

And you have chosen! Just for you 

The girl appears to be — guess who 

Will be the choice of the delicate maid? 

Stupid and bald and bad-mannered and... they'd 
Guess in no time who, some bright little boys: 
“The... gentleman over there, in a tailcoat...”. 
Vine altul, tarait, 


552 


Cu-ista joacă — acu’ nu-i ,,mud”, 
Şi de ce, de ce, de ce? 
Că-i domn cu guler şi cu frac. 


Şi de-ai fost cumva-nvitat 
La o „soare de stat” 

Vezi că pe-altu-l fac baron! 
Pe tin” te bagă-ntr-un cotlon, 
Deşi-ai studii şi maniri”, 

Nu eşti ca dânsul cavalir! 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac, 
L-Arboroasa s-a înscris 
Oaresicare din Timiş, 

El îi membru fondator 

În prezent şi-n viitor! 

Dar taxa, asta-i bagatel! 
N-o mai plăteşte nici defel! 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac. 

Şi aşa, trăit, muncit, 

Mori, c-aşa e sorocit! 
Vezi, atunci, lumea de-aci 
Cum te ştie preţui: 

Lui îi cântă Stadtmusik”!, 
Tie, nici un cucurig! 

Şi de ce, de ce, de ce? 

Că-i domn cu guler şi cu frac”. 


# La un protocol 
°° Manieren — conduită impecabilă 
>! Muzica oraşului 


553 


You've been living, striving, working, 
And you'll die. No one will sing 

A note or a pause. 

He'll enjoy some Stadtmusik 
Performance post mortem — why? 

He is a gentleman. 

In 

a 

tailcoat. 


5 Morariu, Leca, Iraciie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, pp. 230, 231 


554 


Criza de bani 


Să vă cânt cu vocea lină 
De ce-acu’, de zece ani, 
Peste biata Bucovina 
A cazut criza de bani. 


Unde mergi, acu’ pe strada, 
Întâlneşti numai târlani 

Ce ne-nşeală şi ne pradă, 
Iată, dar, criza de bani! 


Svabalai din toată lumea 
S-au înmulţit ca guzgani 
Ce deşartă fondul nostru”, 
Iată, dar, criza de bani! 


Damele îşi poartă multe 
Ciobotele-n gaetani 

Si frizura ca un munte, 
Iată, dar, criza de bani! 


Pudruite şi sfeclite 

Cu pudra de cinghiscan, 
Decoltate de un metru, 
Iată, dar, criza de bani!” 


°° Averea Fondului Religionar 


555 


Economic Crisis 


Minstrel sings, his gentle voice 
Trembles at the thought of it: 
“Bucovina... girls and boys... 

Is in crisis, is faillite”. 

Wherever you turn your head 

You will see a tidy-dressed 

Cheat. His conscience's gone and dead 
Bucovina...'s being un-dressed... 


Our damsels only wear 

Boots with laces and no-rest 

On the dance floor. And high hair- 

Buns! The country... is being un-dressed... 


On their cheeks, two pounds of powder 
From Mongolia or the West, 
Decolletages seem enormous, 
Bucovina...'s being un-dressed... 


They've been studying in convents 

For ten years, eleven; lest 

They should stay unmarried. Knowledge? 
They do know how to be dressed. 


4 Morariu, Leca, Iraclie şi-Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, p. 233 


556 


Demoazele prin convicturi 
Studiază zece ani, 


Iar când ies nu ştiu nici buche, 


Iată, dar, criza de bani! 


Teologii de acuma 

Îngâmfaţi-s ca curcani, 
La petit cer mii şi sute, 
Iată, dar, criza de bani! 


Muzicanti, la noi, în tara, 
S-au înmulţit ca ciobotari, 
Dacă chiar şi N. N., 

Iată, dar, criza de bani! 


Îîn Costâna, de exemplu, 
Cuconasul Emilian 
Joacă rol de artist mare, 
Iată, dar, criza de bani! 


557 


Theologians and priests, 

By all vanities possessed, 

Demand dowries: thousand crowns, 
Bucovina...’s being un-dressed... 


558 


Cisla® 


Corul deputatilor: 


Cisla noastra mult vestita 
Azi s-a strâns să tie sfat. 
Pentru bine e-ngrijită, 
Pentru drept şi pentru sat: 
Vornicu-i* vestitul țării 

Şi cu patru deputaţi, 
Noi suntem capul grămezii, 
Toţi ni-s noua-ncredintati. 
Deci, bădică, vornicele, 

Să ne spui ce-i nou prin sat, 
Ce greutate sau ce jele 
Avem noi de alinat! 


Deputatul I: 


— Tăceţi, taceti ca să graiasca! 
— Badea vornic să trăiască! 


Vornicul: 


Blagocinstiti consateni 

Din Prostesti si din Faleni, 
Creştini buni şi toţi cu minte, 
Ascultati a mele cuvinte! 


55 ags oaze i z 

Adunarea consilierilor comunali (deputați, cum se numeau pe 
atunci) 
°° Primarul 


559 


The Cisla 


Deputies'Chorus: 


Our famous glorious Cisla 
Have been gathering. 

Our Cisla, yes, it is a 
Village-everything: 

Glory nr. 1, the vornic, 
Deputees — four, wise; 
We' re the head of the heap; tonic, 
We'll judge, heal, advise. 
So, bădică, vornicele, 
Tell us what is new, 

In the village; every alley 
Has pains in its dew! 


Deputy I: 


— Silence please, talk no more! 
— Give badea vornic the floor! 


Vornic: 

Highly honoured citizens 

Of Silly Hill and Bragbreech, 
Ye are all good Christians, 
Grown-up; listen to my speech! 


Deputies'Chorus: 


Long live our vornic! 


560 


Corul deputaţilor: 
Trăiască! 


Vornicul: 


Avem bani, ştiţi, în grămadă... 


Corul deputaţilor: 


De bani e vorba, de bani e vorba, 
De bani e vorba! Să-l auzim... 


Vornicul: 


Strânşi cu drept, dar mult cu sfadă: 


Patru sute de arginti. 
Strânse cu sudori fierbinţi! 
Cum să-i punem la răcoare, 
Să ne dea camătă mare, 
Camătă, zău, creştinească, 
Dar de nu... şi evreiască? 


Corul deputaţilor: 


Trăiască! 

Trăiască! 

Patru sute de arginti, 
Strânse cu sudori fierbinţi! 
Cum să-i punem la răcoare, 
Să ne dea camătă mare... 


Hm, hm. hm, hm, hm, hm... 


561 


Vornic: 
We've got money. And a-plenty... 
Deputies" Chorus: 


It's about money, money! 


Money makes the world... Shsh! Listen to him... 


Vornicul: 


Ten today, tomorrow twenty: 

Four hundred, of silver, pieces! 
Let's put it aside, the treasure 

We have earned with sweated faces: 
Big fat usury we'll get! 

Christian us'ry... Jewish measure 
(During the Great Lent)! 


Deputies' Chorus: 


Long live ou vornic! 

Long live...! 

Four hundred, of silver, pieces! 

We have earned with sweated faces: 
Big fat usury we'll get! 

During the... 

Hmm, hmm, hmm, hmm, hmm, hmm... 


Deputy II: 


Listen now to me, 


562 


Deputatul II: 


Ascultati de mine, 
Deputati ca mine, 
Vornice-ntelepte, 
Ce faci toate drepte, 
Să vă sfătuiesc, 
Drept să vă grăiesc... 


Corul deputaţilor: 


Stat muieresc! Sfat muieresc! 
Muierea-i dracu”, ea te-nşală, 
Nu voim nicidecum, 

Că-i sfat muieresc 

Si vom fi inselati, 

Vom fi inselati. 

Nu vrem să fim inselati, 

Ca suntem domni deputati! 


Vornicul: 

Vedeti, oameni buni, ca-i greu 
A fi Domn şi cu dreptate... 
Deci, ne-ajute Dumnezeu 

Să nu-ntrăm, zău, în păcate! 
Corul deputaţilor: 

E greu, e greu, e foarte greu! 


Deci, ne-ajute Dumnezeu, 
Că noi oameni slabi suntem, 


563 


Numai plăcinte visăm... 
Martin, deputatul al IV-lea 


Daţi-mi voie, oameni buni, 
Să vă dau un sfat, un sfat 
Cum il ştiu eu din străbuni 
Si cum eu l-am învăţat. 
Tatăl meu, când avea bani, 
Iartă-l, Doamne-Sfinte, 
Nu-i mai da pe la ţărani 


Ce ne scot din minte, 

Îi plăcea a trăi bine, 

A mânca şi-a bea domneşte, 
Deci, ascultati-ma pe mine, 
Că vă grăiesc româneşte, 

Nu ne-om bate capul tare 
Cum să-i punem la răcoare... 
Hai să-i bem ca deputaţi, 

Ca români şi-n Christos fraţi! 


Corul deputaţilor 


Să trăieşti, bade Martine, 

Că ne-ai sfătuit de bine, 

Să trăiască satul nost”, 

Că, vai, Doamne, -i prost! 
Hai să-i bem! Hai să-i bem! 
Hai să-i bem, pan’ ce-i avem, 
Tot voioşi, 

Bucuroşi! 


564 


Deputees, you three, 
Vornic, wise advisor 
Always acting wise or 
Saying the right thing, 
I, for one, I think... 


Deputies' Chorus: 


Effeminate state and council! 
Woman's the devil and will cheat, 
It's effeminate, yes, the council, 
What a treat, 

What a... what a treat! 

We will not be cheated, we... 

I am a deputee, 

You are a deputee, 

He... 


Vornic: 


Now you can, finally, see 

That it's difficult to be 
Gentleman and referee... 

May God keep us passion-free! 


Deputies'Chorus: 
Difficult, indeed, we see! 
May God keep us passion-free, 


We are human, weak, so, we 
Focus on sarmalele... 


565 


Las” să ştie satul nostru 

Că suntem cu voie bună, 

Că puşcăm cu bob în lună 

Şi suntem domni deputaţi! 
Hai să-i bem, hai să-i bem, 
Hai să-i bem, pan’ ce-i avem. 
Tot voioşi, bucuroşi, 


Bucurosi! Uraa! Uraa!””. 


57 Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, pp. 250-253 


566 


Martin, the 4th deputy 


May I, may I, gentlemen, 

Say how I view this myself 
(Views from ancestors as sage 
As a fairy or an elf). 

Me old man... when he got cash 


Would not fill the peasants' bags. 


He'd not do anything rash 
For his fellow-men in rags, 
He'd eat, he'd drink like a lord, 


He'd enjoy life to the full. 

So, listen to me, Romanians 

On this side of the Carpathians, 
We won't storm our brains again 
How to do a good bargain... 

Let us drink! As deputees, 


Brothers all in Christ, and... Cheers! 


Deputies' Chorus: 


Hurrah for badea Martin, 
Who gives us good advice, 
And before we are parting 
Again, let's drink! No vice 
No passion and no sin, 
Simply enjoying life! 

Long live the peasants' kin 
That we can fool! We strive 
For general happiness: 

Be happy, merry, drink! 


567 


Let them, in their dizzyness, 

Think we brainstorm hard and think 
Matters over, which do ache. 

Saving money, what a fake 

Attitude! Go the Jew 

Who is nicknamed Garlic Stew, 

Get the booze and let us drink! Drink! 


568 


Adio, deci 


Ieri, o floare radioasă 
Străluceai tu printre flori 
Şi zâmbeai dulce, voioasă 
Ca un înger printre zori. 


Azi, mormântu-ţi e căsuţa, 
Nu mai eşti între surori: 
O, iluzie pierdută, 

Dormi uşor, dormi uşor! 


Ne-ai lăsat, scumpă mladita, 
Ne-ai lăsat, ah, scump odor, 
Adio, deci, scumpă Aglaita, 
Adio, adio, dormi usor!**. 


58 Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, p. 269 


569 


Good-Bye, Aglae! 


Yesterday, a lily flower 

Among flowers, you did rise, 
You would smile at gracious hour 
Like an angel sweet and wise... 


An today you are no longer 

With your kin, a tomb's your place, 
Oh, illusion gone, you're younger 
Now than ever, dearest face! 


You deserted us, loved being, 
You left us in sorrow deep. 
Good-bye, Aglae, we'll be seeing 
You Above. Now, we can weep. 


570 


Salut Arboroasei 


Bine ne-am găsit pe-aice, 

Tot cu bine şi de-acum, 

Cât vom fi, să fim ferice, 
Deci, cântăm, cântăm, ş-acum, 
Natia, scumpa noastră nație, 
Ea viseze-n viitor 

Să lucreze cu-energie 

La-al său bine, la-al său spor! 


Arboroasa, scutul nostru, 
Să-nvieze-n luciu mereu, 
Iar noi, toţi, uniţi în cuget, 
Toţi uniţi în Dumnezeu; 
Limba noastră mult iubită 
Fie-n veci de noi vorbită 
Şi ne tie ca pe frați! 


Spirit curat, academic, 
Să ne-nsufle ne-ntrerupt, 
Să ne dea curaj la toate, 

La lucrat şi la băut 

Pentru naţiune, pentru ţară, 
Şi ca toţi uniţi să fiţi!” 


5 Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, p. 386 


571 


To Arboroasa 


Greeted be you, all, my brothers, 
Best of wishes! Our mothers 
Would be happy to see us: 
Singing and raising the glass 
For our Romanian nation, 

For its dreams, its liberation, 
For our good work, in health, 
With its aim: Romanian wealth! 


Arboroasa, our shield, 

May it never ever yield, 

May it have now its new dawn, 
And let us in God be one; 

Let our tongue, beloved, be 
Spoken here eternally 

And let it keep us together! 


Genuine academic spirit 


Love of homeland, how we live it, 


May all this inspire us 


When we work, drink, study — thus 


We'll never forget our nation, 
Unity or liberation! 


572 


Anacreon, cântă să bem! 


Anacreon, cântă să bem. 

Să bem — cântă chiar şi Horat, valera! 
Deci, hai poeţilor s-urmăm 

Că sunt de Muze inspirați, 

Grecii şi Romanii 

Hunii şi Alanii 

Beau necontenit, 

Deci, hai, deci, hai la lucru, hai! 


Moisi şi- Aron la vin chileau, 
Sânt Petru-n testamentul nou, 
Şi cine-acuma n-ar mai bea 
Ar rămânea măgar şi bou. 


Socrate, deşi-un învăţat, 

De vin nicicând nu se ferea, 
C-adesea, când venea-ncaltat, 
Xantipa mi ţi-l scărmăna. 


Iar Diogen, acel şahrai, 
Şedea-ntr-o bute ca-n sicriu, 
Ce însă, de departe, vai, 
Putea a vin şi a rachiu. 
Moisi şi-Aron şi Diogen, 
Socrat, Anacreon, Horaţ, 
Ei, toti, ne-nvata ca sa bem. 
Să fim ca dânşii invatati!™”. 


Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava, 1983, pp. 59,60 


573 


Anacreon, Sing! We'll Drink! 


Anacreon, sing! We'll drink! 
Horace sings himself, valera! 
Poets, let's reckon and think: 
Muse-inspired was the era 
When Greeks and Romans, 
When Huns and Alans 
Would ceaslessly drink 

Red wine, white, rose-pink, 
So, go ahead, cheers! 


Moses and Aaron swallowed wine 
Saint Peter, new-testamentary, 

Did love the dry juice of the vine; 
Don't be a dombo, drink, be merry! 


And Socrates, the well-known sage, 
D' you think he would avoid to touch 
The godly tasty beverage? 
Xanthippa, she knew far too much! 


Diogenes, the so-called dog, 

Lived in a barrel night and day 

Still, he seemed more like some fat frog 
Feeding on ouzo, as “they say”. 


Diogenes, sage of the booze, 
Socrates, Mozes, Aaron — sages — 
They all teach us how much we lose 
If we keep cramming... only pages! 


574 


Nu-i viata mai plăcută 


Nu-i viata mai plăcută 
Decât de student, 

Asta o ştie fiecare, 

E lucru evident, 

Căci trăiesc în dulci iubiri. 


De examen nici nu-mi pasă, 
Nici de rigoros valera, 

Cu colocvii nu-mi bat capul 
Că mi-s de prisos 

Şi trăiesc în dulci iubiri. 


Deşi n-am parale, am credit 
Parole d'honneur valera, 
Unde intru toţi mă tin de-un 
Grof, de-un Grand-Seigneur, 
Şi trăiesc în dulci iubiri. 


Vine vreun manicheu şi cere 
Plată chiar valera, 

ÎI stropesc cu corpus juris, 
Fuge-n han-tatar 

Şi trăiesc în dulci iubiri. 


Şi dacă la demozele nu pot să le 
Plac valera 

Nici nu-mi pasă, nu mă-nsor 

Să ştiu că mor burlac 

Şi trăiesc în dulci iubiri. 


575 


Nothing's More Pleasurable 


Nothing's more pleasurable 

Than a student's idle life; 

This is not inferrable, 

This is obvious! No wife, 

But sweet time with seven sweethearts. 


I don't care about exams, 

Or'bout rigoros valera, 

Colloqiums, just like trams, 

Come and go, so, spe-ra, 

Hope for the best! 

I've no beans, I've got a credit, 

Parole d'honneur valera, 

Everybody... gives me credit 

I'm Count of Terra 

And have fun with seven sweethearts. 


And if some manicheistic 

Critter wants — valera — 

Cash, I'll treat them corpus juris, 
Till they roll to blazes 

Then I'll see my seven sweethearts. 


And if all those charming damsels 
Don't like me, valera 

I don't mind, still, I won't marry 
May I die a bachelor! 

And... just stick to seven. 


576 


Aşa trăiesc, fără grijă, cânt şi joc 
Mereu valera, 
Las de tot să se-ngrijeasca 
Bunul Dumnezeu 

a ee A aa . .61 
Şi trăiesc în dulci iubiri’ . 


“1 Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava, 1983, pp. 50, 51 


577 


I live carefree, do the polka, 

Day by day valera, 

And let God arrange it all, 

My whole future. 

I'll have fun with seven sweethearts. 


578 


Bericică cristalină 


Bericică cristalină, 
Guriţă de flori, 

Vină de-mi alină dorul 
Si durerea mea. 


Din colegiu, de vin seara, 
Mă pun busta la băut 

Şi beau pân-cu cupa-n mână 
Aurora o salut. 


Tar la luptă, de mă cheamă, 
Tot la bere mă gândesc 

Şi din bere scot putere 

Şi curaju-mi vitejesc. 


Berea-i dulce, berea-i bună, 
Guriţă de floricea, 

Să ciocnim, deci, împreună, 
Vivat mândra ta şi-a mea!®. 


€ Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava 1983, pp. 53, 54 


579 


Crystal Beer 


Crystal beer, crystal beer, 
Delicate blossom breath, 
Comfort me, beer dear, 
Misery feels like death. 


Back from school, in the night, 
All I want is drinking 

And I drink, till it's the light- 
Footed dawn I am greeting. 


And to war, if I must 

Go to war and shoot 

Beer is strength, beer is guts! 
Of all courage the root. 


Beer sweet, beer good, 

Tasty blossom breath, 

It is, yet, understood: 

“Yes” to love, “no” to death... 


580 


Fraţi, la masa asta-ntinsa 


Fraţi, la masa asta-ntinsă, 
La pocalul ăst spumos, 
Ne-adunat o lege sântă, 
Ne-adunat un zeu frumos. 


Masa-i câmpul luptei noastre, 
Sticla-i arma de-apărat, 

Gura, gâtul sunt hambare 
Unde torni de-ai eluptat. 


Vornic este cel ce trage 
Şapte litri deodată, 

Iar jurat, cel ce sărută 
Şapte fete dup-olaltă. 


Împărat nu trebuieşte, 

Nici crai, nici prince regnant, 
Acela-i domn, ce tot plăteşte 
Şi bea cât un elefant! 


Nu mă scol de-aici, fârtate, 
Nu mă scol, rămân cu voi, 
De la bere nu mă scoate 
Nime’ nici cu patru boi!%. 


& Muzeul Judetean Suceava, Ciprian Porumbescu (1853-1883), 
Suceava. 1983, pp.54, 55 


581 


At This Table Here, My Bros 


At this table here, my bros, 
Near this sparkling limpid glass, 
Holy law has gathered us 
Handsome god has cherished us. 


This table's the battlefield: 

Compete, compete, never yield! 
Mouth and throat, these are your tools. 
Booze and “fight”: these are the rules! 


Vornic is the one who swallows 
Seven liters all at once. 

Jury is the one who kisses 
Seven girls after a dance. 


Emperor? Useless! King? You' re joking! 
Not even a prince regnant? 


What are these words? Swing! Keep waltzing... 


Dance... Drink comme un éléphant! 


Gentleman is he who drinks, 
Comme un éléphant and pays! 

I won't leave the pub. It sinks? 
And so, what? I know my ways! 


582 


Spre Suvenire 
la 1 septembrie 1850-1875 


Părinților jradie şi Emilia, ta aniversarea nunţii 
lor de argint 


Două decenii şi jumătate, 
Timp glorios, fericit şi plăcut, 
Plin de-armonie şi fidelitate, 
Ca o zi dulce azi au trecut. 


Două decenii şi jumătate 

De la momentul din Volovat 
Şi până astăzi în felicitate, 

În dulce-unire sunteţi însoţiţi. 


Tată, părinţilor, cursul acesta 

Cum străluceşte cu luciu îngeresc, 
Priviţi-l şi salte-vă inima-n bucurie, 
Căci toţi vă admiră, toţi vă iubesc, 


Astăzi e ziua că vi se-nvoieşte 

Ca odinioară cununa de miri, 

Azi e momentul de-unde vor creşte 
Iarăşi decenii de fericiri. 


583 


In Rememberance 


To my parents, Iraclie and Emilia, at their silver 
wedding anniversary, written on the lstofSeptemberl875 


Two decades and a half, sweet time and glorious, 
Two decades and a half: precious time, joyous, 
In harmony, in faith and faithfulness, 

Flown by... Sweet gracious togetherness. 


Rejoice, father and mother, and be glad: 

The brilliance your lives have always had 
Comes from the angels, let it be and shine, 
People love you, let's raise the glass of wine! 


Today's the day. The heavy bridal crowns 
Will not feel heavy on, serene, your brows 
It is the very moment for more love 

And happiness to come, come, from Above. 


584 


Noi, fericitii copii, cântăm imnuri, 
Imnuri de glorie şi multamire, 
Tara, națiunea, vă aduc daruri, 
Azi aduc daruri de multamire, 


Iraclie şi Emilia, eterna-nsotire 
Astăzi din nou s-a încununat 
Spre sănătate şi dulce-unire, 


Spre trai ferice şi indelungat!™. 


%4 Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală 
1986, p. 176 


585 


Iraclie, Emilia, eternal 

Shall be your wedding. Lordly and maternal 
Feels our home, the home I'll always miss. 
Live long! In health, in harmony and bliss! 


586 


Cântece sărbătoreşti 


Resemnare 


Cercat-am vorbe în stare să-ți spună 
Cât mi-eşti de dragă, dar nu le-am găsit, 
Cercat-am în tonuri durerea-mi nebună, 
Dar dragostea-mi frânge cântul ivit. 


M-am plâns la stele, la lună în noapte, 
La flori ce din rouă podoabe îşi tes, 
M-am plâns către norii uriaşi de departe, 
Dar mută e firea, căci nu m-a-nteles. 


Plângând duc dorul ascuns în suflet 

Şi nimeni nu ştie durerea ce port, 
Pân-ce va fi de chin şi de lacrimi 
Privirea mea stinsă şi trupul meu mort. 


°° Cionca, Nina, Ciprian Porumbescu / o viaţă / o epocă / un ideal, 
Editura Muzicală, 1974, pp. 110, 111 


587 


Festive Songs 


Resignation 


In words I've been trying to tell what I feel 

For you; I've been seeking the most tender words, 
In tones I've been trying my pain to reveal 

But love is a passion that hardly rewards. 


Quests. I am complaining to stars in the night, 

To flowers that shimmer in dew at the dawn, 

I'm calling to clouds far away and to light 

Cool breezes I feel, but they won't hear me mourn. 


While mourning and weeping, I'm carrying my love 
And nobody ever has seen I'm in pain, 

Soon, torments and sufferance will cease and Above 
My angel will watch how I'm passing away. 


588 


Luna lui mai 


Prin cea luncă sunătoare, 
Printr-un fraged frigaras”, 
Trece-n unde grabioare, 
Murmurând, un pârâuaş. 


Mii de cântece voioase, 
Prin frunzişul de smarald, 
Fac concerte-armonioase 
Ce plutesc în aer cald 


Şi cu dânsele-mpreună 

Flori, cu-al lor parfum ceresc, 
Se îngână şi, la lună, 

De mister şoptesc. 


Căci acum e primăvară 
Şi e dulce luna mai, 

Când în sânuri şi pe-afară 
Tot e viaţă, tot e rai! 


Căci e vers de primăvară, 
Vers de inimi furător, 
Care face de tresare 
Undişoara din izvor. 


°° Crâng de duzi albi 


589 


Month of May 


Through the happy blooming valley, 
Through a mulberry tree's shadow, 
Curling sweetly, rustling gently, 
Flows a stream across the meadow. 


Many-a song, cheerful and gay, 
Concert here in harmony, 


They won't stop, they play and play... 


In the exquisite scenery... 


And, together with the songs, 
Flowers whisper and perfume 
The whole valley; nothing's wrong 
With a whisper to the moon... 


It is spring, heavenly May, 
It is sweet mesmerised time, 
It's heaven, day after day, 


Breath goes quick, all scent of lime... 


It is spring in all this chanting, 
Spring that gets you off your den, 
The brook waves feel the enchanting 
And they startle now and then. 


590 


Primăvara, ce tot vine 
Dinspre mândrul răsărit 
Duce-un dor vioi cu sine, 
Duce dorul de iubit. 


Ea azurul ne re-ntoarce, 
Invitând, zâmbind, la joc, 
Iar în inimi gingaş toarce 
Visuri blânde, de noroc, 


Căci, acum, e primăvară 
Şi e dulce luna mai, 
Când în inimi şi pe-afară 
Tot e viata, tot e rai!®”. 


$7 Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, pp. 287, 288 


591 


Spring today and spring tomorrow, 
Spring in oaks, in bees that rove, 
Spring that carries our sorrow, 
Bitter-sweet sorrow of love. 


Spring, he'll show us clear skies 
And will have us join a dance, 
He'll make our hearts fret sweetly 
With the mem'ry of a glance. 


It is spring, a lovely season, 
It's May, It's like I'ma boy! 
Once again we have a reason 
To be thankful and feel joy! 


592 


Nocturnă 


Florilor, flori, din zori în zori, 
Scumpe, iubite, dragi surori, 
Vrajiti-o lin în suav parfum 
Şi-n dulcele visului drum, 
Spuneti-i cu ce tainic dor 

Şi umbra pasului i-o ador 
Şi-un singur dor am pe pământ: 
Amoru-i crud şi sfânt! 


Dulce zefir, blând musafir 
Care mi-o alinti zile în şir, 

Cu mangaieri dalbei fiinti, 

Cu sărutări pe buze fierbinţi, 
Sopteste-i tu durerea mea 

Când ştiu că n-o mai pot vedea, 
Ci de nespusul meu amor 

Ştiu c-o să mor, să mor!®’, 


63 Morariu, Leca, Iraclie şi Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală, 
1986, p. 365 


593 


Nocturnal 


Ye, blossom, blossom sweet at dawn, 
Sisters of mine beloved; gone, 

Cast be the spell of your strong scent 

On her, in dreams she dreams and dreamt, 
Do tell her gently how I long 

To be the echo of her song 

Tell her there's one thing that I miss: 
Awed, sweet, the blessing of her kiss! 


Oh, zephyr, sweet and tender guest, 
Cherish her being without rest, 
Comfort her white appearance, kiss 
With burning passion her red lips 
Whisper to her about my pain, 

Oh, without her I'd live in vain 
And I would die if I should know 
She'd go away, she'd go... 


594 


Dormi uşor 


Dormi uşor! 

Zefirul lin adie 

Şi-n dulce armonie 
Cântul meu de dor. 
Dormi uşor! 

Florile se-nclină 
Soptind cu vocea lină 
Cântul de dor. 


Dormi uşor! 
Îngeri din rai 
Cu dulce alai 
Lin se coboară 
Şi iti zâmbesc 
Şi te adorm 

În dulce somn 
Si-ti tes un vis 
De fir ingeresc. 


Dulce visand, 

Lin murmurand, 
Curge in vale 
Mandrul izvor, 
Lunca duios, 
Misterios, 

Sopteste cantul meu 
De amor. 


595 


Sleep sweetly! 


Sleep sweetly! 

Like the zephyr 

And in your sleep 

You can hear 

The sorrow in my song. 

“I long...” 

Sleep sweetly! 

Flowers are bowing gently 
Whispering notes a-plenty 
“I miss...” 

“I long..”. 


Sleep sweetly! 
Heavenly angels 

In bright processions 
Smoothly descend 
And bend 

Over your cradle 
Smilingly 

Lovingly 

Weaving a dream 
With a heavenly seam 


In your Wonderland dream, 
A brook and a stream, 
Rustle and flow, 


596 


Îngeri din rai 
Cu dulce alai 
Lin se coboară 
Şi iti zâmbesc 
Şi te adorm 

În dulce somn 
Si-ti tes un vis 
De fir ingeresc. 
Dormi uşor!’ 


© Porumbescu, Ciprian, Opere alese, ESPLA 1954, pp. 39-43 


597 


Flow and gleam, 
Tender, the glade, 
Lets sound and fade 


Away my song 

So long... 

Sleep sweetly! 
Heavenly angels 

In bright processions 
Smoothly descend 
And bend 

Over your cradle 
Smilingly 

Lovingly 

Weaving a dream 
With a heavenly seam! 


598 


Pluguşorul copiilor 


Sus pe cer ne străluceşte 
O stea nouă, ce vesteşte 
Că se curmă, de acum, 
Al nevoilor greu drum. 


Asta-i steaua României, 

A Unirii si fratiei, 

Stea de viaţă, stea de spor, 
Stea de binevoitor. 


Fă-o, Doamne, să lucească, 
Steaua noastră românească 
Să steie tot între noi, 

Să nu mai avem nevoi! 


Orice rele şi nevoi 

Să se ducă dintre noi, 

Să se ducă pe pustie 

Şi în veci să nu mai vie”. 


7 Leu, Paul, Ciprian Porumbescu, Editura Muzicală 1978, p. 26 
599 


The Children's Pluguşor 


Far above a star is shining 
Bringing us a happy tiding: 

That the struggle's over now. 

We can live — and we know how. 


This is the star of my land, 
Of Romanians hand in hand, 
Star of life and star of wealth, 
Star of happiness and health. 


Have it shine, God, have it shine, 
Our star: his, theirs, mine, 

Let it glow and stay with us 

Let it grow and reign here thus! 


Let all evil shrink and shrink, 
Make us fly, float, never sink! 
Let all evil go away, 

Let us never float astray! 


600 


Din an în an 


Din an în an sosesc la noi 

La geam cu Moş Ajun, 

E ger cumplit şi drumu-i greu, 
Dar e-obicei străbun. 


E sărbătoare şi e joc 

În casa ta acum, 

Mai sunt bordeie fără foc, 
Dar vine un an mai bun. 


E veselie şi e cant 

În casa ta acum, 

Dar nu uita, când eşti voios, 
Române, să fii bun! 

Veniţi, veniţi de sărbători, 
Veniţi, veniţi cântând 

Să fie rodnic Anul Nou 

Şi pace pe pământ! 


Să fie pruncii sănătoşi, 

Să crească năzdrăvani, 

Voi, oameni buni şi trecători, 
Mulţi ani, mulţi ani, mulţi ani! 


601 


Behold, They Come... 


Behold, they come a-carolling 

Like every year before, 

Down winding path, through bitter cold, 
Obeying ancient lore. 


Your home is lit, all faces glow, 
Your child is sweet and prays, 

But don't forget the ones you know 
As poor, these Christmas days. 


I'm leaving with this very row, 
May peace dwell in your mind. 
Do not forget the ones you know 
As poor, be good and kind! 


Come, children, come a-carolling, 
Oh, bring the New Year's Night 
And let the new year peaceful be, 
A lovely blooming sight! 


Let babies sleep, grow bright and strong, 
Let us rejoice and sing, 

Good-bye, good people, and so long, 
Enjoy now everything! 


602 


cuprins 


„Nu lăsaţi să moară munca mea!”, p. 3 


Nina Cionca: Cronologie, p. 51 


Ciprian Porumbescu: 
Puneti un pahar cu vin şi pentru mine, p. 65 


Împlini-se-va oare cândva acest vis?..., p. 66 

Am căutat să aflu lumina Berthei..., p. 91 

În catedrală, o Liturghie compusă de mine, p. 101 

Cu ochii înecaţi în lacrimi, am şovăit spre uşă..., p. 109 

Nu mă tem de moarte, doar de murit, p. 114 

Am avut un vis de tot bizar, p. 122 

Muzica antică a Romanilor, p. 127 

Dintr-odată, am devenit aşa un boier că singur nu mă mai 
recunosc, p. 135 

Pornirăm înspre draga, frumoasa Stupca, p. 152 

O, aici, la Viena este minunat!, p. 155 

Aş putea să capăt un post de profesor de muzică, p. 179 

Beethoven n-a fost blond, p. 184 

Dintr-odată, am simţit nevoia să plec, p. 202 

M-am hotărât să mă înscriu la „Singakademie”, p. 212 

Muzică am ascultat îndeajuns, p. 223 

Domnul Prăjină, p. 229 


603 


Puterea de a întemeia această fericire sau a o distruge, p. 
236 
Şi la Viena se poate asculta muzică sacră mizerabilă, p. 
244 
Am avut ocazia să văd viaţa parlamentară, p. 253 
Planul meu de viitor este deja stabilit, p. 268 
În juna-mi extază, mă cugetam numai la muzică, p. 284 
Publicul era nebun şi aplauda de credeam că nu mai 
sfârşeşte, p. 292 
Din toate părțile, veneau oameni la mine, p. 298 
Serbarea de la Chizătău, p. 325 
Lumea a înnebunit după mine, p. 337 
De murit, nu vreau să mor, p. 347 
Deci asta e marea, asta e marea!..., p. 269 
La Nervi, o oră mai spre sud de Genova, p. 377 
Şti, chiar că ţi-a sosit vioara!, p. 408 
Numai eu, vai, nu-mi găsesc alinare, p. 432 
Doamne, Doamne, vedea-voi, încă, scumpa mea Stupca?, 
p. 449 
Puneti un pahar cu vin şi pentru mine, p. 463 
Credeam că, acuma, s-a sfârşit cu mine, p. 482 
O lovitură colosală pentru Germania şi pentru întreaga 
lume muzicală!, p. 494 
Nu lăsaţi să moară munca mea!, p. 504 


Ciprian Porumbescu: 
Inimă de Român / Heart of a Romanian, p. 506 


Poetul, muzician de geniu, Ciprian Porumbescu, p. 507 
Ciprian Porumbescu, a Musical Genius and a Poet, p. 508 


604 


Cântece patriotice / Patriotic Songs 
Codrul Bucovinei, p. 525 
The Wood of Bucovina, p. 526 


Coroana Moldovei, p. 531 
The Crown of Moldavia, p. 532 


Inimă de român, p. 533 
Heart of a Romanian, p. 534 


Trei culori, p. 535 
In the World I Know Three Colours, p. 536 


Hora, p. 537 
The Hora, p. 538 


Suspinul prizonierului, p. 539 
A Prisoner's Cry, p. 540 


Imn ad-hoc, p. 541 
An Ad-hoc Anthem, p. 542 


Cântece studenţeşti şi cuplete / Students' Songs and 
Satirical Songs 


Vechea noastra garda, p. 543 
Our Old Guard, p. 544 


605 


Merge unu-ntr-un hotel, p. 547 
A Guy Enters a Hotel, p. 548 


Criza de bani, p. 555 
Economic Crisis, p. 556 


Cisla, p. 559 
The Cisla, p. 560 


Adio, deci, p. 569 
Good-Bye, Aglae!, p. 570 


Salut Arboroasei, p. 571 
To Arboroasa, p. 572 


Anacreon, cântă să bem!, p. 573 
Anacreon, Sing! We'll Drink!, p. 574 


Nu-i viata mai plăcută, p. 575 
Nothing's More Pleasurable, p. 576 


Bericică cristalină, p. 579 
Crystal Beer, p. 580 


Fraţi, la masa asta-ntinsă, p. 581 
At This Table Here, My Bros, p. 582 


Spre Suvenire la 1 septembrie 1850-1875, p. 583 
In Rememberance, p. 584 


606 


Cântece sarbatoresti / Festive Songs 
Resemnare, p. 587 
Resignation, p. 588 


Luna lui mai, p. 589 
Month of May, p. 590 


Nocturnă, p. 593 
Nocturnal, p. 503 


Dormi uşor, p. 595 
Sleep sweetly!, p. 596 


Pluguşorul copiilor, p. 599 
The Children's Plugusor, p. 600 


Din an in an, p. 601 
Behold, They Come..., p. 602 


607