Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0044

Ever'Suaiă 











- 


Hnterca 





44 


nul XLIV Nr 
28 Qctombrie 1928 
5 Lei 





CONS TANTIN MORARIU 


Ut NIVEUSUL IATENAN 


i: 








Ctitorii 


CONSTANTIN MORARIU 


cios si yasionat al trecutului nostru îs: ertiticatoare de cuprins  reiizios-moral, 


lu amutgul senin al unei vieţi hu 
ciumăate şi pline de crude încercări, dar 
vesnic măngăiată de căldura credinţei 
creştine, dispare dinu rânuurile preoţinii 
noastre una din figurile ci mari și re 
prezontațive. “Decind la cele  eterur, 
înpăcui cu sine și cu un zâmbet iertă- 
tor pe buze, preotul Constantin Murariu 
lasă in uima sa o lungă dâră de lumină, 





Preotul C, Morariu şi părinţii 


săi (1882—3) 


cernită doar «le regretele sincere si una 
nime ale celor ce au iubit şi apropiat 
vrăstina sufletului său nobil, în care, 
ilivi“e de buruiana pizmei și a strârm 
hătăţii, creşteuu florile cele imui îtu- 
moase ale virtuţilor creştinoşti. 

Din vremurile bătrâne ale părinţilor 
bisericeşti, aceste mari şi mântuitoare 
virtuți w'au găsit un cultivator mai gin: 
gaș și un propovăduitor mai sincer și 
mai convins, decum era preotul Constan: 
tin Movaviu, ce-și petrecuse copilăria în 
evlaviousa admiraţie a minunei arhitec- 
tonice dela Dragomirna si în freamătul 
tainic al codrilor dela Mitoc, 

Inzestrat diu fire cu o minte ageră, 
cu un suflet curat şi eu o mistuitoare 
dragoste de neam, ţară si lege, acest 
bărbat harnic si vrednice slujitor al al- 
tarului, a izhmtit să desvolte în lahu- 
vibasa sa viaţă o laraă și prodigioasă 
activitate, în cure se rezumă o bună 
partie din hogata contribuţie morală si 
inielectualiă, pe care vrednica noastră 
preoţime a înţeles să o ducă la măreaţa 
operă de fortificare sufletească a neanu- 
hui si de redeşteptare a lui prin trezireu 
si întărirea conștiinței naţionale. 

In evonica năzuinţelor, luptelor si shu- 
ciumăvilor noastre naţionale, din ultima 
jumătate de veac, nu este pagină pe care 
si unu găsim însemnat numele  Cous- 
iantin Morariu, fie ca zelos povăţuitor 
sutletesc fie ca harnic sămănător de în- 
văţătură morală, fie ca revindecâător de 
drepturi sfinte, fie ca cercetător conştiin- 





toric şi literar, fie ca tăleuilor fiu și pri- 
ceput al slovai de evanghelie, 

Interesul său viu pentru nevoile su 
ficteşti imterschiat cu un vejotolit «elor 
de niuucă si acţiuna, La $uderunni si 
îmbrăţişeze aproape toate ramurile «de 
activitate intelectuală si să se în'lolotui- 
cească cu cercetiuri si stutii do 1oi. telui. 
In lipsu organelor se publicitate în Bu 
covina, harnicul si întemânaticul pă 
nuitor ul condeiului a fost muliii vrem 
unul dintre cei mui apreciaţi colahorateii 
la multe publicuţiuni de dinculo da Mol 
na și Măgura, lămurind asupra stărilor 
deta noi şi asuvra Juytelor noastre des- 
perate pentru apărarea şi conservarea 
moştenirei străhune. 

Dar îndată ce apăvrură şi la ai primele 
organe de ţublicitate, ca levista Poli- 
tică, Gazeta  Ducovinri, Desteptarea. 
Patria, Junimea litevură, Glasul Buco- 
vii s, a, Constantin Morariu Wa pre- 
cupeţit nici odată comoara gânilurilor 
şi simţurilor sale, cu mână lurgă si cres- 
inească lărnicie a împărțit din ea în 
toate părţile, peniru cu cuvântul său să 
vămână viu și pururea dătător de în: 
demn și răspânditor de lumină. In ai 
peţa aceusta sufletească a jerzistat până 
ce îngerul morţii i-a stors condeiul din- 
tre degetele înţepenite. 

Opera. sa literară ca şi bozata şi roil- 
nica sa aciivitate pastorală a fust pă- 





Preocen ata continui u căândului său 
elita si nejiribhinit a fost deasa ap 
totădvauni cun oaie puerile zale În se 
viciul vioanintui si al Disericii, a nărăn 
du-ie cu crotiuţa zi sincovitule, 

Firau sa robustă si contemplativă, ve 
nic slățănilă de un oplimisni sănătu 
și cantrueiiv zi de o noclintită credinţă 
în drebatona cauzei pe cure o apăra, ba 
oțolil sunt puterea suilotoască si La îi 
CUL si bt orto cu crestiunascii rosernare 
pini si ele tual eruude laviitri ale soar: 
iei, Nici chinurile fermniţei dela Cernuţi 
si vicii necazurile si suferințele priba 
viei cela Elizabeieriul, unde mucesieul 
UHei cepe, aduna sin au vPenecuri 
jienitu nevoile motestulai să menaj, 
nau samluit în el cretina în trium; 
final al enuzei vommădesti și în realigk 
vea Bucovinei la Nohluva do cite Tusase 
«runehiată, futa cal-lă vonăneasei 
a tânăr seturi al Arboroasei” din 
ÎNET, bătea cu aenras putere si credință 
si în pieptul şrihoasnutui tenuiueit din 
817, si erecdlima nu l-a înzatat. Dume 
zeu l-a iînvtolnicit să vază cul ochii Ter 
lizarea visului iîndrizueț a! tinereţelor 
sale si corul său istorii de nucă si 
GDhosit de drinuul celor 35 le ani se tu 
hoaură spre vosnică ortihnă în pănănul 
desrohit al Bucovinei sate iubite! 

Dar asetienria dreptului lov, în pr 
pul bitrăniţilor sate senine, soueia 























Orest Pogescu, Eugen Sireteanu 
Const. Morariu, Ciypriaa Porumbescu, Zaharie Voronca 


issa 
e 


trunsă de focul sacru al creiinței, do 
căldura convingerei si de draaostea in 
adevăr și dreptate. Acoustă convinvere 
el si-o exprimase si cu câto-va celijie înu- 
inte de moarte, că ridicarea și propăşi- 
rea neamului nostru nu se poata che 
zășui auui bine decât prin educaţia lui 
morală şi prin răspândirea de secriari 


vezePrase încă A criulă tovilură, mari 
să zlrobească inima nobilă a greu in 
cerculului creziin, Dar nici în clipa ce 
jor mai ceruuie îveercări, de pe bune 
sale auseare de durere pu sa. desprin 
uu singur cuvânt «te cârtire contra Cre 
tății dumtezeeşti, nici o revoltă suie 
teuccă cuntra vrăsmășiei soartei can 






























































Pr, Cuinsi, Morariu sa născut lu A 
Muiu IND în Atitocul Dragomivai ca Tiu 
al lut Goorao si al Maranedei Morariu. 
După senala sin sat a ururat el. IX pri 
“uri la ISGU în  Sneenva. apoi liceul 
din acel oras. Del ISit- ÎN7N, Studiază 
leplozti la lustituint teologie si  apor 
INTD: Ja Tacultatea ite teologie din Cer- 
Hăuţi, tul tinerii studenţi ti Cei 
viuii aderară pritue'o telegriună (iu 
care se cisi si cuviutul Moldova „tur 
rhiată la serbările dala Tasi pentru 
run Orarea a 100 uni dela rapirea DBu- 
Nini, teotozul C Morariu cate aro 
tat înuvreună cu (vezi Poţascu cactui 
iul arhimandrit și egutneu dela Sucre 
vița, Fuszen Sirereatiu. Zaharie Voroiu- 
e si Ciprian Porumbescu, fiind ţinuii 
ţi în arast preventiv 1 shptămâni, 

In vura anului Î575, absolvi cui iar 
sineţie studiile teologice. iar la 5. Der, 
icelus au. este hirotauit de mitroj olitul 
Teoctist Blajevici în Diserica Vicurcul de 
is, Bela ISSN -ISS6 a fost cooperator în 
lojporiui. Della Îsi, părintele UC. Mu 
“rin este cooțerator la bis. SE Paris: 
cuiva lin Cornăuţi, în ÎNNY Bate ales 
iubru ju cotuitetui sccietăţii pentru 
uhură si literatură iii Cernăuţi, umie 
ue nat inulte conferiiițe lin dorucnitii 
storiei =coateler cin Bucin, In ÎN9G, 
iniiințează  cazeta  poporală „Destenta 
ao vute po rodacteaziă păi it bule 
WU. Aceasta, ceea mai butuă foue jonu 
lu ain Bucovina, este, păi cărui 
grăsit părintele Murariu restacția, 0- 
leră aș-uajie exclusivă n sit, 

Do 1595 UI, părintele U, Morarit 
5 jost țutroh în Pătrăuți pe  Suceară. 
male si-a acticul roată urioarea suie 
nul = xi toata pietros dle tbc, 
zastorițiloe să. 

In Hi arebiuitul să părăseazeii Bucu- 
ina, a ajuns în bribezia sa până la Chi: 
stău si Elisabeta, dar si în această 
Spagile SCFIS ȘI a, PO 
ia uit lu Litiul din Chisinău. 
Puii uriire. părin Morariu este ta- 
se vous consistoriul. trecâtul în a 
aul 2 la pensie şi dedicăndu-si toată 
ata pini în etizia morţii, serisului Îi- 
citat, 

Meave la. li Muntie 197, în vârstă de 
3 aul 

Preutul Constantin Morariu, a Scris 
rue oase abtieele prin diferite nublica- 
uni. traduceri. versuri originale si 
svivi bisericeii. Estrazern câteva uliu 
uerăvile mai buportanir. 

Uiniliite Sf. foi Gură de aur, la episto- 


















n alosese ional Le LAnsut pentru er 
ie ni incereiri: pe dănsul. amul dren- 
ţii si al bunimaţii, pe dânsul, omul 
e în viața sa ru pricinuit nimănui 
ei un tău şi mici o strârmuhbătate, ci din 
irită al cărui sullei a fost pururea 
i nezecat izvor de mângăere si tămăe 
mire suitelească. Cu 0 resemnare pe 
ze nutnai credinţa adevărată o poate 
ba suferit si această certulă lovitură. 
nângă inubr-se cu cuvintele biblici: „Dum- 
zeu a cat, Dumnezeu a luat, fie nu 

ele Domnului binecuvântat”. 

lar astăzi când sufletul acesta asa de 
Minuii si grau încercat a scăpat din 
iazile  sutevinelor pământene pentru 
asi lua shorul spre cer, gândul nostru 
i insoțeste eu acceas dragoste și recu 


Za BELA DEEA DEEA DEEA DEA 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


ele Sf. Apostol Pavel câtre Tib si LFile- 
ton, Gherla ÎNSS. 

Versuri originule și traduse, Cernăuţi, 
1024. 

hudterhistorische nud rtnographisehe 
Shizzen uher dir homănen de Durorina, 
bosicza-Wien 1S8S—1R91. 

Ciprian Purumbeseru după 25 uni dela 
s.cicrienu hui, Suceava, 1008, 

rhicreul Gurie Botoşșănvuuu, Cernăuţi 
1019 
119. 

Ve 
i%2: 


ei 


crsuri se Srhiller și Giavthe, Cernăuţi 
d 
LEI 


termin și Dbarotec eliţia IL Cernăuţi 
[214., eic.. ete. 


ez câc v» curcate 


iredentistul 





Moartea nemiloasă, care de astăduta 
a lotit greu neamul nostru prin răpirea 
ueasteptută din mijlocul nostru a adănue 
veneratului Păr. C. Morariu, mi-a adus 
aminte de un fapt tare dovedeste mai 
ptesus de toate ce activiiate naţionai 
vomănă a desfăsurut răposatul încă po 
vremea stăpânirii ausiriuce, Tiindl cu în 
tre anii 1595—1900 funcționar la adnai- 
vistraţie, din întâmplare am dat de un 
TApOFI secrel al Prefecturii din Suceava 





câtră seful prezitliutui ţării —- pe atun- 
cea prefectul Dr. Wrirfei ——- în care ra- 


Lori v.refectul se plânge dexsre activiiu- 
tea ostilă si înilreptată îu porriva gu- 
vernuiui austriac, pn Părintelui MovaPir 
pe care vreleriul ii numea cu cuvintele 
hornţesți „lu waăhrer Hetzkaplan' - 
Biţortul atrăzea mai alex atenţia uver- 
uului asupra faptului cu Pâr, Xlorariti 
in scris şi în gruiu aţăţa poporul rouă 
iu potriva guveriuiui austriac sub ruas- 
ca unei actisități culturale. 

Păr. Morariu niet nu cruţă pe colegii 
săi preoţi, cari, devotați iii guvernului 
austriac, desurrobă atituiiinea d-sale si 
cet mutareu d-sule în ult jurler, unde nur 
“vea ocuzie să dosvolte o activitate ată: 
«dle dăunătoare ideii de siat austriae, 

În înirezul județ al Sucevei Sar găsi, 
tupă raportul aiintit, numai un preot, 
care seamănă cu Păr. Morariu în ținufi 
uniiaustriacă si anume Păr. Doroftei 
din Stroesii. care nu sa sili chiar la 
iumormăntarea jrojmierurului  nioziei 
Stroeşti Gh, Popovici si ţie 6 cuvântare 
ivedentistă, 





nozcățoare venerație ca si ÎN Vremuriie 
când petrecea între nui. Vor Yesiniţi 
multă vreme lipsa sfaturilor sale părin 
texti si îndrumările sale crestinesti, Siu- 
guma noastră consolare este că gândul 
său ue va vorbi mereu din numeroasele 
=i edificatoarele sale scrieri si că opera 
vieţii sale va găsi continuutori vreduici 
iu fiii si fiica sa. pe care t-a iubit si i-a 
îndrumat pe calea cea bună si dreapii, 

Preotul Constantin Morariu a tost un 
adevărat crestin şi un mare zi Ditit Do- 
mân. teneraţiuni întregi se vor putea. 
adăpa din izvorul înțelepciunii sale și 
vor pomeni cu evlavie numele situ, afin 
țit prin nwmuncă și prin sulerinţă, 


ION TI. NISTOI 


UNIVEUSUL LITERA îi 


Vu „cred că 0 apreciare mai îvunusii 
n activităței naţionale a scuunnutui nos 
tru defunct în vrerien re cea îucereara 
si Deatvului A0STrU, cutu Pelese Win ao 
vortul foarte inarijoratutui prefect ai 
jutăețului Sucevei. nici nu se poate pro 
dute. 

Pentru aceea rari sinuţit dator să 
ublie această amintire, ca un somn de 
ultimul omagiu care-l Autoreste fiecare 
Cin noi amintiroi acestui vreinie fiu a! 
ueatiului nostru, 





NICU FLONDOU 
o stroiă pe un mormânt 


Era întro zi din primăvara anului 
1905 3 mai bine de 30 bucovineni plc - 
cam Ji espoziţiu ce-o arania d, N. Iorga 
în capitala Moldovei, nn atesesem lo- 
cul la un geun dezchis, be culuar, ea să 
vot sorbi în liniste cât ntti ruult păanăni 
rontă nesc, liber. Trenul esia din Gara 
jiteni, când am simţit pe umăr căldura 
unei tuăni prietenești si o voce 10t atăi 
de ulță fii adresă comvântul „rate. 
Fra regretatul preot Constantin Moru- 
iu, care ni cunostea ciin câteva Diete 
versuri cu cari debutasen in .„Jubiniea 
jiieravă”, 

tn eas întreg rui-a sțuz o stuuă de 
cuvinte înțelepte. tele din insele c-ar 
îeiea întată, nitele abia mai tărziu, n 
jutat de oxţerieuţele dobâăudiie în as 
tul curs al anilor. Mi-a vorbit de nenu, 
«e religie şi literatură. care si dânsa 
liebue să fie o religie. Mi-a vorbit de 
preoţi si posi, cari şi dânzii trebue să 
fie preoţi ai uhui popor și cari cu ace- 
cus evlavie si sfințenie în suflet, eu cara 
siulitorii aliarului prind în rână po- 
tirul cu sfintele daruri, trehue să prindă 
si dănsii condeiul câni au ceva de spus 
O slujbă divină, închinată înălțării su- 
ilcielae din păcalele zilnice, irebue să 
ite ceazui creaţiunei poetice, Dusinezau 
ti neaniul trebue să sălăziluiască în acel 
isoment în sutlejul scriiioruiui. 

Mi-a vorbit aţoi de suferinţă, ca un 
tiesecat izvor de credinţă si poezie. Fru- 
"muxseţea unei Dnareine de cor nu 0 Văd 
decât ochii spălaţi de lacrimi. Cei ce sa 
erei fericiţi țin averile artunate, sâni 
utievăraţii netericiţi ai pamântului acex- 
suia ; ei îl stăpâneze, ciar in sufieiul lu 
poartă sărăcia unei Salhure,, 

A soma zi la lasi, notar pe-un petec 
de hăriie uvruătoarea strofă care se evin 
talizase in sulletul meu, o picătură cdti 
fluidul erciinţei părintelui” Constantin 
[orariu i 





„An evi ce au argintul ninter dit, gră- 
„azil, 

Sint reci mleşi, Stăpinr, în cvpul tiu să 
lereurdă i 

Hi stpiiniese pifinditul si a stiu cr-i 
„ri floare, 

[i nu ştiu ce-i durerea şi Rut 0 Sării 
oare. 

Nimic me asteaplă în sufletul for mir 

Si man ce să asteple cand nu cred în 
oninir. 

Numai vind e spălată de lucrime hier 
binti, 

Pritireu verde culnen ciratelor eredinli”. 





[ste o strofă inodlestă. însă un dar pri- 
mit diu partea unei mari credinţe, pe 
care-l depun pe mormântul său — ca 
cea. ai frumoasă cinstire ce-i pot aduce 
— darul care mi l-a făcu acum 39 uni 
si despre care toată viațu ma știut 
niniie. 

G ROTICĂ 


TO UNIVERSUL LITERAR 


PĂRASITĂ... 





Apele timpului adus-au gând de înnoptare, 


Aci, hrațele roții învechite, 

mai picură uitare, 

Din când, în când, pe ploaie 

— val greu, siărâmat 

în plăci de argint ce scndoaie — 
inundă amintirea 

a'lormită mult, în piloții 


Ajuns străin... tresaren mâte 
înfiorarea golului cu tot ce este — 
când în hopote de umbre 

sara, murmură-o poveste, 

Acum, ochii obosiţi. așteaptă... 
și-abia mai lămiurese îu faptă, 

un lung $i trist sfârșit... 

cum roata morii puieezită, 


Apele timpului ce-au străbătul 
până la suiletul meu 

suni bănuite în umbrele 
surăsalui de ceață sură, 

re mereu, 

sabate pe la moara'ugenuncbiată 
sal ceru albastru, vilei - 

cu roata încâlcită 

în luminişul zilei care-a strâns 





sborul clipelor fugare, într'un plâus 


de zid cu fața spălăcită, 


În uoapica asta. 

am să rămân afară. 

să mă doară 

adâncul dpărtăriior 

mişcat spre nicăeri.., 

şi apele timpului, 

| unde sa scăldat sultelul meu 
hoînar. fără să mai apară, 


Tăcere-acam : 

din zidul ros îu ascbhii de uitare, 
un abur galben sa îvil 

“o mică aşteptare 

în fâltăit —- 

şi dlinti'o dală — 

moara veche, părăsită, 

din amintirea mea sa prăbiişit,. 











LA MOARA VECHE 


muşcați de dinţii apei ce-au cuvântat peirea. 


nu mai spală [aţa soarelui în astiuţii, 





PB o € Z a e 





IOAN GEORUISCU 





VEDENIE IN TOAMNA 


Femeie sgălțăiată de boală, cu părul tăreat, 

a trecut dealungul străzilor polcite, prin oraş... 
purtată pe închectura unei; năsălii de sgură, 
țărmusită cu giulgiu fulgerat, 

Cuprinsă de-o cedibnă întoarsă de venin. sub cerul 
vicriu, cu ochii tulburaţi. ca de statue, 

ciula, nesieur. streşini frânte de sălaş, 

spre poarta scolăleită, de lângă plopi 

peniru sufletul ce se trăgea. grăbit în stropi 

de humă aburită. 

Un junghiu de frig subţire, se ridică în sbateri, 
pe tâmpla umezită 

a plopilor înalți, vibrâni vecernii de temeri 

și rece cuvânt: 

E ara sdrobită pe-un ram cunoscut, 

și-o leagă în scâncei, iulpane de vânt. 

Asen)ţi ? -citm se cutremură oasele negre 

ale copacilor goi 

cu mâini chinuite de strigoi! 

Priveşte, îndati, cât mai e vreme. 

ziaa, toată, cum sa'nghețat în geam, 

Nu stiu ce am! 

Cinegeme ? 

De ce putiral ecoului îngrevial, se sirânge 

pesle ni ?.. 

Vino. cu mine... pe poteci mototolite, 

unde vântul morţii a spuzit pomii până la sânge, 
Vom lăsa filmul gândului sănceapă 

cunserarea cânr întinde, stiusă catifea de apă 
albastră, pe castaati sdrenţuiţi 

«de focul viscolit al întomnărit, 

ce tremură sedenii cu păsări mici si galbene 

si moarte, căzând cu aripi Sterse de aramă, 

în unda depărtării.,. 

O foae șlesprinsă roşu, te-u sărutat pe grinda albă-a fzurj, 
cu sărut de împăcare. 

În grădina din fundul curții 

naastre. nu nui mergem... 

Acolo, trozneşte sura glesna locului şi 
anii'ngrămădiți... si din cucută şi seaeţi, 
gângănii, țâșnese aiurare. 

Să cătlem de-acum, la răserucea sufletului. 

şi să batem metanii de vis, 

priseliștii îmhălsămate în tot pămânlul sec. 
Incet, încet. să nu calcăm şi crinii de lumină, 
scuturaţi în parcul nimicit de neguri nepălrunse..., 
ca mersul unui zid monastirese, 

înfricoşând puteri cen foşnet se rotesc, 





Toamna --- femeie invine(ilă de zăcere, Ra: 
a fost dusă în alaiu ile frunze şi flori veștejite 
de tăcere, 

dealungul sirăziler sgributite, 

prin oraş... 

la mltimul lăcaș... 


IZVOD NOU 


Apusul trezeste din iufani, geana sticlită 

a uubi râu lungit ca un patrafir de brumă, 

ce râde în ghimpi de vaze meiase, spre satul care-alumă 
întoarcerea plină de muacă, prin iarba cosită. 


Pe ulițele ingroşate de praf şi cu uluci mucegăite, 
cirezile măsoară păşunea căutată, 

clipind linişti din pleoape. ferestrelor pălite. 

Un bou rămas în spate 'cu ziuă ciufnlilă, 

sorbi puternic, seara cu sânge diniro baltă,,, 





Si-a desbrăcat haina, sa descheiut la 
gât, si-a înnodat la ceufă servetul alb. 
leat si acum soarbe cuminte ca un 
copil din supă. lasă lingura: 

— „Dragă Elena”, 

— „Dragă. 
— „lascuită 
— „Ascult? 
-- „Stii ce-mi veni 
— „Cetţi veni ?* 

— „Niciodată uu run găndil cur se 
prepară o supă. Da, da”. 

— „Ce suui ?* 

— „Niciodată nu iam gândit. cum se 
Weparii o supă“, 

— Fi asta e. Mă miratn cu dece exti 
U așa... nu stiu cutu să zic”, 

— „Daia erau. 

— „lici, bati-te să te bată. la de ană- 
Dâncă se răceste supa. 

— „Dar îuil snui nu-i asa? Vorbese 
Srios”, 

— „Bine, ţi-oiu spune. lu de nănăncă”, 


frate”, 


mie în tinte 2 







:— „Drugă lleuu — reluă Durmneului 
dupăce sorbi paharul cu apă jumătate -— 
sunt om de 70 de aui. Toată viaţa am 
mâncat ca un animal fel de fel de măn- 


dri si niciodată nu mi-ati făcut acoa- 
să socoteală, 

— „lu credeam la început că  elu- 
meşti”, 


— „Deloc. Dealtfel, nu crezi car ti in 
resant si stiu și cu acest lucru simplu 
in aparență ?* 

— „Bine. să-ţi spun poate mor cu 
mai inainte, Doamne fereste, si trebuie 
si te pricepi să conunzi hutătărosei 

i răspunse Dumneaei mai în serios mui 
in glumă. lată cum: (şi începu parar 
li explicat. elevelor prepararea Amonia- 
tului — Dumneuei este profesoară de 
Fizico-Chimice și Directoarea unui liceu 
de fete din Capitală): „Se ia o jumătate 
de litră de unt proaspăt, se amestecă pe 
fo cu o lingură de făină: deosebit, su 
iert o jumătate kilogram de mazăre 
babe : din ele se opresc câteva linpuvi 
in castronul în care se serveşte la. Inasă: 
mstul, dacă mazărea e crudă, se bate 
m telul. dacă nu, se trece prin sită si so 
stoarnă în zearna «dle carne strecurată: 
cnd a dat în undă, se toarnă poste a- 
mestecul de unt. si făina din cratiţă, mes 
lecând mereu. In castronul în care s; 
vrveste, se hat. două linguri de smiân- 
tină, un ou întreg si boabele păstrate: 
tasupra, se toarnă „Supa. Asta n, Sa 
'mţeles ?* 

-- sĂm prins eu ceva 
in minte nimic. 
„Să-ţi mai spun încodată. Si Daanm- 
n repetă arelas lucru, însă. cu gesturi 
mai exmlicite.  servindu-se în demons- 
tație de farfurie, de cuţit. de lingură, 
de pahar, de sare, de ardeiu si de alte 
iecte culinare. Ta sfârşit. adăugă: 
Tot asa. se prepară supa de fasole ver- 
fii: tot astfel și supu de mazăre us- 


dar nu mai 


caută, conupidă, felină... Fi, acum ai pri- 


ceput > i N ul 
„Mda, dar tot nu ţiu minte. Serie 
tornulu 





tu po bucată de hartie toată 
asta, Stii că e interesant? Sau las “că 
scriu cu. Si Dumnecaei îi dictă si el 








scrise. La sfirsit oftă. Se nândren dezo- 
lut câtă stiință si câtă artă trebuie pen 
tru a prepara hudlincile, tortele si pun- 
dispanurile! 
— Dur celelulte ? reluă el —- tot 
asa de greu sunt de preparat? Pesmie- 
ciorii, bunăoară, Diuui simplu, DU? 





„Pesmeciorii ? Sunt nai multe fe- 
luri de pesmeriuri”. 
Mai multe specii”. 
Da”, 
= Spuno-ni si mie una dit ele”, 


„- Ţii să ţi-o spun si pasta? 


- Tin, serios”, 

Si dozuna profezoară, măgulilă oare- 
cun de mnitvarea soţului în fata shiinții 
“i. îsi drese glasul și începu: 

„luăm: 125 grame unt 

300 grame zahăr praf d ouă 200 grame 
mizdale curățate si pisafo: 1 păhărel 
coniac: SU erau ină. Untul niţel to- 
vit se amestecă înimreună cu zahărul 
până ze face ca o cremă : unul după al- 
tul, ouăle: migdulele mărunte de tot: 
ecmiucul si la urmă făina: la forme 
tuici, unse. Se lasă niţel să se vâcoroa- 
sefi. înainte de-a te scoate din fovraă. Și 
pesmecivrit 
nu mai 


proaspăt : 









guta si 

Duinnealui ințelegea nimic 
ineă «le când se vorhia de utăteu sute 
«de grata. Se uita acum cu adiniratţie 
Ja. vonerabila lui saţie pe care în multe 
reoiente a consideraț-o u „rmediocritate 
simpatiei”, 


„Dar Luncu- 


pentriucn toule ustea 
lo 7 

Pai nu-ți ses 90 viaţă n 
trează un reâncat fa sune, ba sarrale 
si la pesmeciori pentru acestia dinu upină 
a avut o slabiciune de copil) — si nicio- 
dată nu i-a trăznit prin minte cutu 
sor fi provarinu toate astea. Le-am mn 
cut usa gata. Posmeciorii, bunhoară, în 
constiluța nea. nu mi i-am repeezental 
decât asa delicaţi si rumeni cur sunt, 


Mare minune si cu asta, să stii. Mare 
minunea? | 
Diseuţia continuă pe aceeas temă, 


păuă când pendula cântă scucu” de 
ati. amintindu-i că între 4 și 9 trebue 
=ii prezirleze oxutmenul de bacalaureat 
la „Seoul centrală de fete” fcăci Dom- 
nul Ton Serban sturdenții-i spun In0os 


Ioniţă -— doctor în liteve si filosofie, e ti- 
tuluvut catedrei de Filologie clasică, dope 


lâneă. Vacultatena de litere — si în acestă 
calitate, e însărcinat de Minister să pre- 
viteze susnunitul examen). 

Se “mbrăcă. își luă ghiozlanul, pălă- 
ria si Dastonul din cuier și iesi, ca Nici: 
cută, prin bucătărie, Tam-nesăm : 

„Pravo, Anico, hravo. Tu ştii ceva? 
Stii că tiu esti o fată deostoaptă ? Da, da, 
«testeaptă. Incenând de astăzi, 
ivit leafa. Tine ici Iaesis 100 
revedere Si iasi însoţit do 
văzul rostesc al bucătâreset. 

Pe drum, cuzeta la ienoranța si la 
hestialitatea lui do o viată de om. Bălat 
dela țară, su truit, a 'nvăţat, satâtu lot, 
Cunoştea 2 limbi vechi, la perfecţie. Avea. 
ideie despre cbruică, sanscrită și arabă. 
Cunostea foarte multe Imcruri Cesnre 
popoarele vechi si nu de puţine ori 
“a trezit noaptea din somn sau în plină 
stradă ziua, scandând din cine stia ce 
poet mediocru latin sau grec. Dar şi A- 


fnatta 
i-am 
de lei. Ta 


UNIVERSUL LITERAR.—705 


SUPĂ DE MAZĂRE VERDE, BOABE... 


N CHI VEDIA 


nica. Dunăvară, vorbiu la perfecţie ro- 
mâneste, uugureste şi nemţeşte. Si dacă 
e] cunostea toate sistemele filosofice de 
iu Platon pănă la Pergson, şi Anica ar 
ti fost in stare să-i spună pe nerăsu- 
fate câteva feluri de mâncare, dela cele 
nai detuocratice ciorbe, până la cele mai 
savariniene sosuri. De Elena — soţia sa 
-— nici vorbă căci şi ca 'nvăţase 'n tine- 
reţe lutineşie si grecește, jur acum vor- 
bea nemieşte ca o vieneză şi franțuzeşte 
ca cea mal fină parisiană. Plus că era, 
prolrsonră de fisico-chimice şi una din- 
tre cele tuai bine notate directoare. kx- 
celentă pedugogă și gospodină. Ne buteni 
capul cu probleme fără nici o importanță 
si nu ne dări semna de tucrurile elemen- 
tare cu care venim zilnice in contact. Ti era, 
atăt de ciudă pe el însuşi, că dacă i-ar 
ti căzut tu cap un sloiu de ghiaţă depe 
un acoperis unu j-ur fi părut rău. „Sunt 
uu dobitoc =— un dobitoc — un mărgi- 
uit” se ocăra în gând, 

[i scoată, o oră si jumătate cât dură 
lucrarea scrisă a elevelor, nu sa mișcat 
de pe catedră. A stat mult cu capul înţe- 
penit în pute. In cele din urmă scoase 
hârtia din buzunar și cu mâna la tâmplă, 
citi si răsciti roțeta preparării supei de 
ntzire verde, boabe. O stia acum pe din- 
afară ca pe faimoasa regulă mnemoteh- 
nică a propoziţiunilor care cer accusa- 
tivul : 





„Anie, apuid, ad, ardversus, 
„Cireum, circa, cita, cis.. 
e 


La utili „SI treilea situl de candida e 
moţionate va in nnantea nunţii, dădeau 
lel de tel de răspunsuri la întrebările 
puse asiipra diferitelor chestiuni din ro- 
mană, franceză, iatorie, geopratie, Ulti- 
mul chestionă prezidentul, domnul Ser 
ban — din latină şi filosofie, specialita: 
tea lui: 


— la să ne spană nouă, de pildă 
Domnișoara istrătescu ce sunt prupozi- 


iunile ennpletire, 

= „Propoziţiunile completive ?* 

„Da, Dowmnişoară,  propuzititnăle 
cum utetine, 'Le von să te pănleşti si Să 
văspunzi clar, 

„Prupoziţiunile comatetive suni. a- 
cele propuziţiuni... Acuzativ cu infinitiv, 
Nu. Nominaliv cu infinitiv... 

Dar Domnisoara Istrătescu Ortanza se 
rosi, se neurcă si nu nai răspunse Di- 
mic. 

— „Nu e nimic, domnisoară — poate 
stii să no spui covu despre  „Ablatirul 
ubsolut”. 

— Ahlutisul absolut sau relutiv 2 

— „Absolut, doinnisoară 3 retutic nu 
există — to-aj gândit poate lu Partici- 
piele relutivi 

-— „Ablutivul absolut. cate o propoziţi,. 
lia DP CÎLCUD La Nu. Ablativul absolut 
este vu construcţie cuuuuu.. Cu Acuzativ 
cu Infinitiv”, 

„Ni e-asa, Donimnisoară. De „Couse- 
cutio teturorui” al auzit 2? 

— „De „Consecutio temporum 77 

-— „Du, de „Cousecutiv temporuni”. Ce 
e Conseculiu temporutu 2 

--- „Consecuiio tempărurmi“ este conse- 
cinţa timpurilor, 

— Mda „corespondența timpurilor”. 
Cu se fhcca acoustă corespondență în 
luinba stramosilor nostri? 

-- Cum se făcea, Domnule Profesor ? 

-— „Da, Domimisoară, cum se făcea”, 

— „Consecutio temporum se făcea cu 








TUG  LINIVIEESTI. LITIRARD 


DIN CARNETUL UNUIA 


AM O SORA GEMENA 


lam În vârstă de trei luui când am 
uszit întâias dată din casa părintească, 
Adică, exuct în ziua cânt trebuia să ună 
nase, după soro, Fuga mea, a fost pre- 
cedlută de un tăruhui netnainomenit, si 
puţin a lipsit să nu fâptuesc cel dintâi 
DOI 

Cum siuntai, îti Ziuu aceia trebuia 
Să tuă nasc eu, Uri mama, în locul meu, 
a niscut o fetiță! 

- - Bine, titnă — o utreb - dece în- 
curei socotelile?! şi ană sculni, înfuriat, 
“din leaga, 

—- Ce socoteli, nuă ? 

-— Azi trebuia să mă nasc cu. și când 
Cola. 

Vu te-ai năzcut odată ! - ră "utre 
vupse nana. 

— Bine, bine siiu eu că ama născut, 
Dar pentlruce, aslică. să nasti pe alteinevu 
chiar în momentul când trebuia să tă 
titi po mine?! 

— Asa Su Miârujlat. Si dacă mai Vor 
hesti. mănânci şi bătae. Ureăten leapiin. 

- AR, DU înbige as, 

— Drept să-i spun, sunt si cu nelume- 
rii? - interveni tata, 

Iu sunt de-ucdrepiul prostit! — = 
biiză n vorbi frata-meu cel mic, pe cura 
uitasetu să vă sun că-l choma Vhul, 






- Nu te-anmiesteca, ina! ii spun. Lu 
niciwlută mai fost altfel! 
- 0 să srrăviţi odată? — senturin 


Vera, 

--- Dosisur, Dar tai întăi să descurci 
hucvurile, 

— Nuci nhaie de dexcureat, 

- Bu este! o contrazice. Să ue'nţe- 
lacern: eu rin născut ln 1 Decembrie 
anul trecut, si firobuia să ua nase la 10 
Martie unul neesta, adică astăzi. Asa e? 





ajutorul... „4. da: cu ajutorul Periodului 
hipotetic” răepuiusa asțivanta lia uni 
veraltate asa ut caută, 

„NU, lirtniizoară, Periodn) hipole- 
lic e tot unu el de Conzecutiu TemporPTnI 
— e vorhu, îati, de Propaziţiunile con: 
dit unule, 
du tn Propozitiunile conlițiu- 









iile 0 ticiet pt 4 (FRIIEI 38 LR 
„a botezat al ai lăsau Lu 
tina Dim ronită nu ţi-o ŢI 


sltcut, Cora cin filosefia, Cova usur We 
tot. Dre pihlă,. Ce co Momuisoară un si? 
pix 2 

— Sion 2 Silozisru esteoee, Pro- 
NU VA ae 
„Nici asta, AHecva tou siinplu : UC 
uniuni o jedecatii > Tată, Te puț 
vinei 10 minuta, 

o fiicele estoeeu, esteceuu Juleca 
ta ste a eămliree.,, 

Si Bownriisoara Istrătexeu puse ochii n 
piinâint, agită  pantoful  dola piciorul 
drept, se făcu fuţe-feţe, strânse buzele, 
iiivă. ochii, încreți fruntea si-si puse do- 
toiul la tâmplă ca să dea împresia că 
ur chutia definiţia „juderăţii”. Încetul cu 
încetul, însă, fața îsi lui expresia Și cu 
luarea naturală, 

— „Bine Dovumisaără esti fată de 
[9-20 de ani, termini acuni N clase — 
ta punto vii să urmeză ura departe, lu 
Lituțn i să nu stii nituire? SE 
poata ? "fucbule să te-iulegi cu eesaa lin 
atita arătmadă de fhmup, Si notată, ca 
ihumninat, gr pleani cu Dalia peste Prune 





tate 





POR ei 


-- Da! 

— Păi dacă-i asu, cine e domișoara şi 
pentruce sa născut în locul meu? 

— Nu sa născut in locul tău! 

— Dur su născut în momentul cil 
trebuia să mă nasc eu, si tot una e. Asta 
să chizună că eu nu exist. 

"Ba existi! — iutări tata, 

— Cum Să nu exişti?! — se mitunară 
ceilalţi. pe rând, 

Mii, că ianoranţi mai sunteţi! Nici 
nu-i bat capul să vă mut explic, 


- Nici nu trebuie! — tu de părere 
ML, 
== NI cine-i domnisoara ? — întreb cu 
dispreț, 
l soră ta Lemeni ! — ZÎse matiiit, 
Sora mea ueruenii 71! 
Da! f 


-- Păi cum se face că nenutălnini ta- 
ui astăzi ? =i | eutruce na venit cu imiue 
udată aşa cun se nasc gemenii”! 

- Dar îm pemtruce mul mui ușteptat 
pănă astăzi ca să veniţi împreună 7 
samestecă larăs Frute-neu Var, 

—- A dracului îucurcătură ! == zisel, pe 
uănduri. Masezai upoi jos si 'neepui să 
uz degatul cel niare al ţiciorului drepi. 

-— Vai de vine, finizsorule ! - se minus 
uă Nasu, Să poale să pronmuuţi numele 
celui împeliţut 2! 

la lasă-mă în pace, nuse, cu tănzui- 
rile d-tale, că nici au nai stiu unde-i 
Stă cuprul, . 

- Dece, 1uă ?- - se buliană vana, pu 
la să mă ptesneuscă. Lasăn pace jicia- 
rul. Nai biberonul ? 

— Păi bine! lu xi cu sara rea sua 
tem cemeni: cu toate astea, Unul se Nas 
te cu trei luni înuinitea celeilalte, Cure 
este ca, si care sunt eu?! 





„Dominigoară Istrăteseu = ceva uliu 
tospodarie, Tia apune, Dutneata, fe rog, 
reva foarte simplu. Cu Se Pre pară 
Mun 82 prepară. Ce să Zice DOlue 
lată : Cum se prepură Pomnisoură supe 
de nitizrire rerde bone. Usor, turci asa 77 

- = Spui de mezrire verde se repară 
astiel. Mazăre beaubo, Domnule  Profe- 
= 2 

— „Boabe, Dotunisoară, heabe”. 

- = Supa de mazine boabe se prepară 
aztec, Mazăre să fie venle, Donwmulu 
Pinfesor 7 

= Verde-Dhoube”, 

- i, ca, Supa de mazăre verde boube 
se urenură astfel: luăm întăt apă, 

„Să zicem că luă întăi apă”, 

- Apoi, luări mazăre”, 
- Și mazăre, natural”, 

„Mazărea vorm îugriii să fie verde”, 

„Da — şi boabe...” 

„Da. Apoi a punctmu să fiarbă la o 
temperatură convenabilă: nici prea scă- 
zută, dar nici prea ridicată“, 

— „Potrivit, 

— „Când a dat în fiert, îi adăogăm pu- 
țină. ceapă”, 

-— „Apoi puţin ardei, puţin piner, pu- 
țină fidea, sare de lămâie, foi de dafin... 
ere, ete. Nu, Donumizoară, Wu se propară 
usn Supa le nazăre verde boabe. Al în- 
vățat si alei la scoală, ai văzut sacas. 

„Noi avriu două hucătărose, Dom- 
nule Profesor”, răspunse arlrasla bogatu- 
bui don Istrătescu. 

— „bin, poate saveţi si nvuii — vo 





MIA DAMIAN 


-- Co mă, ţi-ai pierdut minţile? = 
ia'uirubă tata, 
— Am impresia că muia pierdut şi 
sexul, tată! la gândeste-te: doi gemeni, 
uti băiat si-o fată, nise la îvei luni 
una după celălalt! 
—- Si unde vezi tu încureaturu 2 
„- Păi cănil vă spun ca sunteţi tari 
de cup! Uite care e itcurcătura i dacă 
SUPA Ca POrmornă Sar [Î Tiseut ACU 
trei luni, ar fi fost Dhiat, adică put — 
iat ducă eu aus fi născut astăzi, asi 
fost. fetiță, adică va tu. 
be tratocnueu Vlad, îl gutui răsul. Asta 
vă. sevaze din țăţăâni, Ti arunci bibero- 
nul în cap, îi trăsei o palmă ţeste gură, 
apoi mă năpustii usuţri, sorei tele ge 
imene si-i înliusei ehiarele înv berezată cu 
imlenţia su sugi! 
= Crininulule! 
tăniu pool si legaţi, 
Săriră toți al casei, lieepui Sa PUNE CU 
scaune şi trântii leazănul meu in cațul 
lui Vlad, Iun învăluăsală, pusei răni tie 
un stitet xi cereai sa-l întăi În Lina 
»Uru-ni. 
Vă tuăcelerese po toți! = răcit. 
ugitănuit [urunatut, 
In cele din urii, tatea ru dezarnă, 
— Bag dle sean, făline căci lazi 
de capi = zise el Si hăut catea mult 
astăzi, Uite co mutari: si pe sculeei, 
si pe haine 
Dinu incăcrurea ureia, bo-ant ales mai 
loți cu câte un senin i frate-meu Vlad, a 
rămas cu situl strâmb? Lata, Cu mână 
dreaptă serăntitia i frateameu col mai 
mate. cu cușul srarti cele dau surori, 
cu feţele însinzerate si contele rupte, 
nasa, cui bomliă ile cord, cin pricina că 
rela a si muri, Dlesternăntucniă, câțiva 


pusuniinisi pe attoiare să stie ca. Dar poate 
“iu Dorunizentele, De pibli 2 Dea ri 
Moscu Craii Deotunibzinara  Deset 
Uicorpaela.., Nici dumnala. Poate ştie 
Dounnisoara bsrailovici Mara Să pe ă- 
mureusci ulunei d-ra Jirzatie Ninelte,. 
lravu, banu Domnizoareloy. Maine, 
voltutitin 0 să va mmăritaţi si o Să vă 
hrănesiscă  uuturenieele eu ce-o reg 
vle. "Ţin, totusi, Durin cat atăt Ră VĂ ae 
logeţi aliu ăsti ot ani. Luaţi aminte, 
Doninisoarelor i Supa de nau zăre verde 
boabe se prepară în rutut mrmăfoei 
Luăru o junălate de Liri de unt proas 
păi. pe care] atnoxtecă ru pu for cu 0 ln 
gură «dle fină: se “uelege, PDomnişoari? 
Du, SĂspunsoră în vor candicdlatele, 
„bu. Mai alepurle i deosebit sa 
fiert 1$ bar. do mazăre, hose din ele 
se uprese câlevu liucuri în castronul în 
care se serveste la maus i restul, dacă 
mazărea. e eră... si eoxatuinatorul px 
use până la sfârşit formula pe eat 
Cr ET SPAS, C sila acut ta pe cor jur 
gareu verbului sir, 
Apoi. erudit: Tot asa se faca si smpt 
de fasole rerde, tot uxu și stepei de mie 
ze uscati 2 tab usa, con ue conrpidă 
da felină. Sunt ulie supe rara se fac în 
traltfel = încheie el în nuirarea hietalar 
fote sa culenilor din romisie. 
„Poftiţi, vă poz, a ue, Domnia 
relor. „Nâta Lucrri să ru se stie, Panta 
numele hui Dnimrezeu, Tar ct se [ace 
că stiu atăien Vuvrurri: si latini si nreară 
si filosofie si Dhucătărie 2 N. CRIEVEDIA 


ţipă nana, Puneţi 




















ani ului târziu : iar eu, cu leagănul! stri- 
cat, biberonul =purl. scutecele sfâsiate şi 
cu o zpărietură «le stileat lu umărul stâng 
sau drept... Ne-am pansat rimnile, apoi 
ne-am luat iarăși la ceartă, dar încurcă- 
tura cu naşterile tat incurcati a rămas. 


— tu plece! — le sun, , 
— Unde pleci? — mă 'ntrebă tata a- 
menințător. 


— Im lume, Mă plictisiţi, îmi trebuie 
schimbare. 

Fui luut şe sus și încuiat în dormito- 
ul copiilor. An rămas aci pănă cânul 
sau inui liniștii, lucrurile, apoi arm în 
băcat hiinuțele «te sărbătoare si-ar oşit 
pe fereastiră cupă ce furusem toate cco- 
nomiile celuv stouă surori, vreo trei sute 
de lei! loste treizeci de minute, Inul în 
două picioare. mui în pateu, eram la 
zată. Mam hărhierit, ni-anu curinărat 
izări, si rani suit în acceleratul «le 
Bucuresti, în cornţuartimontul Unui Sa- 
mon de cl, TI. Se mai aflau inlăuntru: 
Wa dom tânăr, lourte elezarut, strâăngea 
intre picioarele lui, piciorul stânz al u- 
ni donnisoave ce-i sedea in faţă si care 
era îourte Irutuvasă ş un domn în vărstii 
si cu vcheluri, cântărea din ochi sănii 
si pulpele ferieii, usirnul see și linuân- 
du-și buzele. Xazezui turcește jos sin- 
epui aul suge degetele, apoi aprinse 
cţisară. 

— AL ti putut să “uveţi ceva mai hun, 
tinere ! mă covtă domnul cel bătrău. 
— Desigur, == adliăuună celălalt, stăbirul 
piciorul lomnisoarei lin strânsuure. Li 
le să sugă biberonul, suge ţigara! 

— Unde e ni mică ta, puiule 2 rm no 
lebă domnizoara. 

— Acusii, 

— Si tu ui plecat sinnur?! 

— ui! 

— Sue-le ție cenațea i o Să-ţi rmurilă 
esti hainele, 

Srârlii ţizaru si tmuă urcai [ie catapeu, 
-- Si unde erei tu, usi sitigur? 

să "ntrebă dutunisoura. 

— Te interoseuză ? 

— Desigur! — rusputise ea Văzăuul. 

li privii sânii si situţii o foame Nnăptuze 
că. 

— Mici fose! —— scâncii, frecându-rmui 
xhii cu putnnii. 

— Sărâcuţul! Vrei o prăjitură ? 
— Vreuu lapie! 

— Lapte nu atit. 

— Bu da. Lasăctă să auz? — ȘI-L pri 
şi siuii cu armănlouă mâinile, dar mal 
mainte de a ncerca să irag în jos «le- 
olteul rochiei, mă mbrânci violent, 

— Ubraznicule! —- zise, Ce! cu sunt 
dică ?: 

Mă 'urosii ca un vu dn Paste si esii, 
dabusilea. ție culcar, rani emaţionat, 
“indeă simţizern pentru înfăias dată „tnt 
“or neînțeles”. cum ar spune poetul (aeor- 
e Dumitrescu... 

Până la Bucuresti. um călătorit ascuns 
ge lupă geanmautane și intrun cos gol, 
ici iavenin Dilet de tren. 

In gara de Nord, au ajuns a doua zi: 
te dimineaţa. Adorinlxeru cu degetul în 
gură si vizau că sărut pe CONINISOALI 
lin compartiment iat ea mă mângăia 
sui spunea că trebuie să mai cresc, pe 
umă si. fuc drugozto. 

— Te iubesc! ziceum eu, în vis. 

— la te uită! — auzit. Puștiul se pân- 
feste la dragoste. Seoul în sus, mă! 
Ilatualut ridică  geamandanele  întra 
sai adoriuisen si mit ameninţă că-mi 
pe urechile. Până să intru în oras, era 
s ni nhate vrea trei înşi, ca să nlă 
ducă lu zii copiilor găsiți, Ali 
man strecurut, ținăulu-tuă de tusta U- 
mei teruei, 

























= Te-ui rățţăcit de mă-ta, băete? — 
mă "'ntrebhă ea, 

- Du, dat las cam so găsesc! — min- 
ţii. i 

Prim noapte am petrecut'o culcat pe 
cahaneuua din holul unui hotel, după ce 
băusenu câteva pahare cu vin, cu si 
nu-tmui fie frig. 

Să nu furi ceva, că te-a luat mama 
drucului! — mă ameninţă portarul, A- 
poi înni dădu nişte jucării si un pahot 
cu lupta. 

— te-ai căutat la Bucuresti, mă? — 
se interesă el, dimineața. 

—- Au sţiu! 

— Cum nu știi?! 

—-- Huc asa! 

— Și ce-ai'de gând să. faci acuma ?! 

Viu vedeu. 

- Peste trei zile, isvrăvisem banii, Rătă- 
ciatu pe-o stradă mai indepărtată, lih- 
nit de foame. Nu mai avean Nici ţigări. 
Mă oprii la poarta unei curţi şi vrusei 
să intru cu Să cer ceva de mâncare, dar 
câtul sv deschid, citii avizul acesta; 


SUNAȚI, ESTE CÂINI RĂI! 


Mă "udreptai spre  lăptăria de peste 


dr, 

—U cufea cu lapte! —- poruncii, şi 
nrașezai jos, subt o masă, 

— Nezi pe scaun! — ţipă cineva, 


Sezui pe scaun. Am mâncat 0 cafea cu 
lapte si două porţii de iaurt, Apoi manu 
coborât jos si nam îudreptat, în patru 
lube. spre ușă. 


— Un moment, tinere! — zise chelne- 
vul. „ii uitat să plătesti. Si nr'apucă de 
suler. 


— Nam bani! 

— Aha, nai bani?! Mă luă la Dătaie, 
apoi mă dădu pe măuna unui sergent de 
stradă, 

— Vagubundule ! =- strigă el, înjurân- 
du-ană de grijunie şi de Dumnezeu. 

— N'ui o ţigară ? — mă rugai de ser- 
sent. 

— Tigară îţi trebuie, pungaşule ?! — 
şi-mi trase 0 jalmă. 

— Unde mă duci acuma? — întreb, 

- La comisariat, 

-— Pentruce ? 

— O să vezi! 

Comisarul, parcă astepta. Cum mă 
văzu, înceju să urle: 

— Ai fugit de-acasă, hai? 

— De unde ştii d-ta? 

— Ţi-uiu arăta eu! 

M'asezai lingă cuer, si 'ncepui să mă 
joc cu drazonul unei săbii. 

- Tegitimează-te! — strigă comisarul. 

— Le să fac? 

- Să te legitimezi ! 
- Cum să mă legitinez ?! 

-- Ce acte ai asupra ta? Arată. bule- 
tinul dela biroul populaţiei. 

— Nam! 

N'ai nicio hârtie ? 

— Niciuna, 

— Nici extractul de nastere? 

=-- Nici. La ce-ar folosi?! Mă vezi doar 
că sunt născut! 

—. Așa, criminalule ? Mai esti și obraz 
tie 21... Sezi frumos și lasă n pace dra 
conul, 

Lăsai drazonul şi cercai să duc piciy- 

rul la gură, dar sergentul mă lovi peste 
inănă. Comisarul saşeză la masă şi un- 
cepu să complecteze niste formulare. Po- 
vunci upoi sergentului să mă ţină de 
hrăni în faţa lui. 
-- Să răspunzi la ce te-ciu întrebu, 
Dar să spui drept, altfel puşcăria te 
NaNăncă ! 

--- Bine! 

— Cum te chiamă? 


UNIVEDSUL LITI.RAR.— 707 


— Călin! 
— Numele de familie ? 


— Nu știu! Am uitat să 'ntreb pe tata, 


nu ştiam că-mi foloseşte ; de bucurie că 
nam născut, am chefuit întruna până 
mai zilele trecute! 

— Născut ? 

— Dal! 

— Unde ? 

— Iu tren! 

— Cum in țren?! 

— Aşa: în tren! 

— Datu nasterii ? 

— Sunt de trei luni si câteva zile; dar 
trehuia să mă nasc deabia alaltăeri. Durm- 
neata, pune data care-ţi contine. 

Comisarul, reciti: 

— „Individul Călin, fiul.” 

Nu-i biue! — îl întrerup. 

— Dece nu-i bine?! 

— Eu sunt de sex ambigen! 

— Ce face?! 

Sunt de sex ambigen! 

— Pentrvuce ?! 

— Am 0 soră gemeni care su născut 
la tei luni după mine, 

— Si ce-are aface unu cu aliu? 

— Are. Căci sar fi putut naşte ea în 
locul eu, şi eu in locul ei, Astfel că 
avem fiecave câte cova din celălalt! 

— Fi drăcie! Fraţi, surori, mai ai? 

-— Mai! 

— Câţi? 

— Nu ştiu sigur; nam fost de mult 
pe-ucasă ! 

-- De când? 

— De vreo trei zile! 

— Piii ce! un copil se face în irei zilo?! 

— Nu ştiu: eu nam făcut copii. Dar 
fuc socoteli: dacă sora mea gemenă si 
născut lu trei luvi după mine, ar putea 
să se mai nască al treilea gemen, la 
căteva zile după soru-mea... 

- - Păi aţunci nu sunteţi gemeni! 

--- Ba gemeni suntem, dar ne "'ncurcăni 
în socoteli, şi vine fiecare când îl tae 
canul ! 

--- Pentru ce-ai fugit de-acasă? 

— Ce-ţi pasă d-tale?! 

— Răspunde la ce te ntreb, tâlharvule, 
altfel te pun în lanţuri. Ai vreo armă u- 
supra ta? 

— Nam. La plecare am vrut să iau 
biberonul, dar îl spărsesem în capul lui 
fato-meu ! 

- Vasăzică, ești scandalagiu ?! 

Se ridică si ucepu să-mi facă perche- 
ziţie. 

- - Ce semn ai la umărul drept? 

— La dreptul este? 

— Da! 

-—- Credeam că-i la stângul! 

— De unde provine semnul acestia ? 

— Nu-mi aduc aminte. Mi-se pare că 
m'am lovit cu piciorul! 

— La umăr?! 

— Da, la umăr, 

Imi luă. aprentele digitale, apoi mă 
puse să iscălesc niste hărtii. 

— Nu stiu carte! 

— Pune degetul. 

Nu-i mai bun căteâiul ?! 

Se repezi să mă. lovească, da mă lăsui 
numai decât în patru lube, si mă virii 
subt masă. 

Sergentul m-a luat în braţe, si m'a dusa 
la preteclura de poliţie. Aci, m'au băzal 
la nchisoare până a doua zi, când mau 
trimis lu urma mea, escortat de un jan- 
dar înarmat cu lanţuri, carabină şi ra- 
volver. 

— Să nu'ncerci să fugi — mă ameninţă 
el —- cii te giăuresc! 

In tren, câţiva călători îşi bătură joc 
de mine: 

— Ţi-sa urât în leugău, mucusule ? 








708.—UNIVERSUL LITERAR 


DIN DOCUMENTELE POSTUME 
ALE CLUBULUI PICHWICH 


— POVESTEA BATRANULUI SECRETAR — 


Citat întrun proces, dt Pichwick cuulă pe 
Perker în Cârcy's Inn (cartierul avocăţese ul 
Londrii) şi vizitează o mahala de vechi hanuri 
transiormate în birouri si camere mobilate. 
Luând inforimaţiuni că avocatul nu e îu metro- 
polă şi că sucrutarul pelrece la „Cioara m par”, 
filozoful vizitează și uceasti tavernă, unde se 
cretarul Lawten cu amicii săi, printre cari și 
tăcutul batrân Bamber, beau, cântă și povestesc. 
La remarca d-lui Pickwick asupra ciudăţenici 
carticrului vizitat recent, băfrâmi se uvântă a- 
supra temei favorite şi povesteşte istoria unui 
ciudat cticut. 


— Ha-ha-ha! făcu bătrânul despre 
care în capitolul precedent dădurăm o 
scurtă udeseripție. Ha-ha-ha! Cine vor- 
beşte despre vechile hanuri transformate 
în case niobilate? 

— Eu, răspunse u-l Pickwiek. Remar- 
cam că sunt niste hodorouge prea hă- 
trâne și destul de ciudate. 

— Dumnentoastră ! reluă bătrânul pe 
un ton de dispreţ. Ce puteţi sti dvs. din 
timpii când tinerii se înfundau în a- 
ceste odăi solitare si citeau, și citeau, 
ceas după ceas, noante dupe noante, 
până ce li se rătăcea judecata de atâtea 
studii nocturne: până ce tăriu svrițului 
le era shoiti. până ce lumina dimineţii 
nu le mai aducea nici înviorare. nici 
sănătate ; - - studii stărnitoare, atât de 
stiruitoate că sfârseau până, a-i face 
să piară. dupe ce-si închinau zadarnice 
vlaga tinerilor energii bătrânetor bu- 
coavne uscate și roci. ? 

„Dumnenraastră, care aţi venit atât 
de târziu zi într'o epocă cu totul în pre- 
facere, ce stiţi dvs. de această decaden- 
tă. gradată printr“o lentă prăbusire mis- 
tuitoare, ori de pustiirile iuti ale febrei— 
vezuliatul  dostrăbălăvii si visipei —, 
printre victuitorii vromelnici ai acestor 
hrube sumbre ? 

„Stiti, dvs, câţi împricinaţi, după ce 
an iuwvlovut zadarnic erația sacerdaților 
legii, su dus cu inimile sfăsiate să. cau- 


-— "Te-ai apucat ste răutăţi, ai? 

— Punsusule ! 

— Vugahondule ! 

-— Ar trebui sii senlinţeze pedeapuu cu 
moartea ! 

-— Lăsaţi-l sărăcuțu, e si el mic. no îi 
având părinţi! — mă compătimi o fe- 
mee şi-mi întinse o bucată de pâine. 

Un preot îmi vorhi desnre viaţa ves- 
nică, despre suferiuţii. și virtute. 

— De geaba, părinte. — își dădu cineva 
cu părerea. Ăsta, în pușcărie rnoare sau 
înjunghiat la vreun colț de siradă ! 

Acasă, n'a ntânpinat frate-meu Vlad, 
care tocmai iesea pe poartă: 

-- Pliu! ai venit, mă, trăznite-ar Dum- 
nezeu ?! 

Tăcui, fiindeă eram ostunit. 

— Ia te uită ce murdar e! — adăugă. 

lesiră loţi ai casri, şi de hucurie că 
marn reîntora, ră luară la bătaie! 

— Ticălosule! —- siriga mama, Ne 
faci să te căutăm prin toate fântânile. 

Tata nucă sărută si-nii spuse că sunt un 








te pace în fundul Tamisei sau refugiu 
în puşcărie ? 

„Nu e scândură în acel morman de 
putrezai care să nu poată spune o po 
veste lungă și plină de oroare asupra 
vomunului unei vieţi, a unei vieţi reale, 
domnule! Si ori cât de prozaice vi sur 
părea aceste pavagini viermănoase, — 
cu vă spun că sunt pline de îngrozitoare 
mistere și că mi-ar plăcea mai bine să 
aud în miez de noapte basmele îinbrobo- 
dite în cele mai teribile forme, de cât 
veritabila povestire a uneia din aceste 
antice camere”. 

Ceva atât de straniu scăpărase în €- 
nergia neasteptai a bătrâuelului și în 
subiectul ce-l trezise, că d-l Pickwick nu 
găsi cuvârital potrivit să-i răspundă. Bă- 
trânul, reprimârudu-si avântul şi reluând 
aerul de mos--elumici, răpit de aţâţarea 
momentului, urmă în acești temeni! 

„Priviţi-le sub alt aspect mai puţin 
romantic. Co admirabile unelte de lentă 
tortură! Gândiţi la bietul om. stovs de 
tot ce a posedat, redus la calicie, cure 
si-a sfânțuit prietenii să capete o mese- 
vie din care nu va scoate pentru el o 
înbucătură de pâine. Asteptavrea, nădej- 
cra. pictisu) negru, frica, nenorocirea, 
sărăcia, sperantele nimicite, ciriera sfă- 
râmati. sinuciderea — poate — sau, 
ceva mai bine: heţia în halat si papuci, 
jută ce intâlmesti în aceste moborâte lă- 
case. 

— Nu sunt, oare, ciudate case.— aul? 

Bătrânul îxi frera mâinele rânjind, în- 
câutat că-i plantase subiectul favorit 
sub un non punct Ade a vedea ; d-1 Pich- 
wick îl eumnăâni din ochi cu smerenie. 
juve restul lovărâziei surăse trist și privi 
tăcut. 

„Imi vot vovrhi de universităţile dvs. 
după tivicul nemtose stiu. urmă mi- 
cul hătrân, ho. ho! E destuțtă poezie 
si aci. alătuvi de noi. sub ochii nostri, — 
numai că nimeni nu gândește la ra. 

-- De siaur, zise răzând A-l Pichkwick, 


dobitoc dar mă iartă, dacă-i făgăduese 
că nam să mai fac ustfe! de prostii. 

—- Făgăduese orice, numai dați-mi să 
mănânce si să beau. 

- - Desivur, numai la măncare și la bău- 
tură îţi stă rândul. O să fie vai de capul 
tău. Nici rai ajuns să te ţii hine pe pi- 
cioare, si-aij încenut să vagubondezi. Uite 
hal de murdărie ! 

Vlad, propuse tatei să mă  desmuste- 
nească. 

--— Ne face neamul de râs! — hotări el 

— Tine-ţi gura, mă! — îi spun. Nu vezi 
că tu nai cuvânt? 

Mama îmi făcu bae şi mă culcă îu lea 
gănul sorei mele gemene, căci ul meu 
era stricat de când cu încăerarea. 

Daţi-nii biberonul! — strigui. 

—— Na hiheron! — se răzbună Vlad, 
şi-mi vîri un castravete în gură. 

— Lască une-out rătui noi! — îi spun. 

Ciuci minute mui târziu, aim încetat dir 
viaţă! 

Dar wam murit de tot!... 

MINCEA DAMIAN 


CHARIIES DICKENS 











































uumaăi la poezie nam gândit văzând & 
ceste Incuri. 

— Fără îndoială, nu aţi gândit: chiar 
e natural, 

„Tocmai ca un prieten al meu de 0di- 
nioară, care-mi spunea adesea: „Ce e 
asa de straniu în dărâmăturile astea? 

-- Ciudate colţuri bătrâne, răspund eu 
Câtuşi de puţin, zice el. 

Solitare, răspund eu. — Fereastă 
Sfântul, zice el“. Și într'o bună diminea: 
ță, cun vru să deschidă usa să iasă, că 
lovit de apoplexie fulgerătoare. Căzus 
cu capul in propria-i cutie de scrisori 
Riăimase acolo optsprezece luni. Toată lu 
meu îl crezu plecat din oraş. 

— Și cum fu găsit, în cele din urmă! ! 
întrebii dl, Pickwick. E 

— Cum nu-și plătise chiria de doi ani, 
se hotări a reintra cu mâna, autorităţei, 
In adevăr, broasca fu forţată şi un e 
davru uscat, în haină albastră, în panta 
loni negri si în ciorapi de mătase, căz 
în braţele portărelului care deschise us. 
E ciudat, nu? preu ciudat, poate ? destul 
de ciudat, ehe...! Și mititelul bătrâior ln 
clină capul încă si mai mult pe umăr 
frecându-si mâinele cu o plăcere de ne! 
spus. 

„Stiu o altă intâniplare de acelaș so, 
reluă el, când bucuriai-i fu niţel potolită, 
Ea Sa pelrecut in Clifford's Inn, Un le 
ratar, pătrunde într'o locuinţă cu repu 
taţie proastă, se închide într'un cabinet 
al camevei de culcare şi bea o doză d 
arsenic. Un ult om soseşte, închiriază le 
cuinţa, mobila şi se mută. Dar dintrun 
motiv sau altul, nu poate darini. Mers 
agitat, inconfortabil: „Foarte curios, Îşi 
spune el, 0 să-mi fac cameră de dormit 
din odaia cealaltă si asta o să-mi fie di: 
rou“.  Sechiruhă si dormi foarte binea 
noapte, dar deodată deveni incapabil 4 
mai citească seara : se simţea nervos, nt: 
liniştit şi nu putea face altceva decât sk 
şi mucănească lumânarea sau să privea 
că în jurul lui. Nu înţeleg nimic își zi 
într'o seară când se întorcea dela un spe 
tucol și după ce băuse un pahar de prop 
rece, cu spatele în perete ca să nu-şi ln 
chipue că ar îi cineva în dosul lui Nu! 
înţelea nimic, își zise şi tocmai i se opriră; 
vchii pe micul cabinet. care rămăsese mt: 
reu închis pe dinăuntru'. Un fior îl seu 
tură. din picioare în creştetul capului, Am 
mii încercat această stranie senzaţie 
gândi el, Nu mă pot împiedica de a-ni 
inchipui că e un mister în acel cabinet 
In acelaş timp, făcu o siorţare, şi aduni 
tot curajul, sparse broasca cu o cocioar: 
bă, deschise usa şi atunci, vai Doamnl 
descoperi, în picioare întrun colț, ul: 
mul locatar, cu o sticluţă în mâna sa cr 
pată şi cu urmele groaznice ale uni 
morţi violente pe față“. 

Vorbind astfel, bătrânul reîncepu 
rânjească, plimbând privirile posomorăt 
pe feţele uimite și aAtentive ale audio 
rilor săi, 

— Co lucruri stranii ne spui, d-le, zis 
dl. Pickwick observând minuţios trăsk 
turile bătrânului prin mijlocirea lun 
telor sale. 


(Continuă în n-rul viitor) 


Trad, de GH. 1. CRIVĂȚ 











RĂSPUNS UNUI „FIU AL SOARELUI“ 


Mărturisesc că am chinuit în zadar 
bucata de hârtie, pe care se înşirau slo- 
vele searbede ale d-lui Ion Nestor, în 
nădejdea că voi găsi un argument. 

Nam găsit nici unul! 

Am citit în schimb  ivonii  făioase 
sarcasme usturătoare, cuvinte de spi: 
tit şi jocuri de cuvinte. 

Ca „fiu al Soarelui“ d-sa e îeribi! de 
ardent“. Are o vădită predilecție pentru 
genul ironic, un temperament belicos si 
un talent... groaznic. 

D. Jon -Nestor se exprimă în fruze mo- 
numentale (monumentele, toată lumea 
ştie, sunt de diferite feluri: sculpturale, 
arhitectonice, literare, de inteligenţă, de 
prostie, etc.) ca urmiătourea : 

„Dar nam vrea să ne arățţăm pre 
afectaţi de tonul de două ori inutil de 
pretenţios și chinuit de amarnice tenta: 
tive zeflemiste al d-lui P. care în fond 
ne dă dreptate, dar nu ne dă, pentru că 
deşi ne-o acordă nu ne-o dă, retrăgân- 
du-ne-o pentru a ne-o du ispitit contra- 
dictoriu de a nu ne-o hărări”. 

Dacă această fază este serioasă. a- 
tunci fără doar si poate, intră în ultima 
categorie de munumente și îu afară de 
asta, constitue o dovadă sigură de ha- 
rabeabura care domneşte în materia ce- 
nuşie înmaguzinată în cutiu craniană 
a d-lui lon Nestor. 

lar dacă fraza vrea să fie spirituală. 
atunci d. N. u nimerito ca un oarecare 
Irimia, pe care, spre diferenţă de „nu 
ştiu ce curent istoricist german” se pare 
că-l cunoaşte îndeaproape şi are pentru 
isprăvile sale o deosebită consideraţie. 

Dar d. Jon Nestor nu se mirgineşte 
să fie numai spiritual, câte odată vreu 
să fie și „tare“ şi în asemenea ocazii 
e gata să producă noi monurnente. 

„Ai vrea“ exclamă patetic şi impre- 
sionant d. N. „o statue pentru generaţia 
inaintaşilor Ja Mărăsesti, nu la Coţo- 
feneşti, uitând în aducerea d-tale aminte 
tă nu conducătorii cari au infestat ât- 
mosferă spirituală în care trăim au lup- 
taţ acolo şi că dealtfel, nu de aceasta 
e vorba și mai uitând pasivitatea e 
tare, urmărit de un perfid demon al 
cntradicției, candide şi răsfăţate, ne-o 
cnsilia-i în numele modestiei (modes- 
iei) şi al unei nemărturisite temeri pe 
care o ai față de faptele de arme în sferi 
sirituală, — pare-se d-ta ai acasă, pro- 
hbil, pe masa de lucru sau în vre-un 
dulap, păpușelele d-tale cu care te joci. 
de obiceiu în intimitate și une ori la 
gazetă : ortodoxie, monarhism şi ie- 
rarhie “. 

Să nu se creadă că am cules această 
perlă stilistică, acest superb monumeni 
de confuzie și incoherenţă, de pe huzeie 
ve-unui client al Mărcuţei. Sunt pro- 
piile cuvinte, vă asigur, ale d-lui Ion 
Nestor, de mes..ie arheolog. 

Ah! (vorba manifestului) Domnule Ion 
Mestor dece eşti „ardent“, dece eşti rău, 
dece eşti crud? Au nu ţi-e milă, au nu 
le temi de Dumnezeu ? 

Dumneata „candid şi răsfățat“ „fiu ul 
Soarelui” dece „infestezi” „sfera spiri- 
tală“ cu „faptele a-tale de arme"? 

Pentru că am acuzat pe autorii ima- 


culatului manifest de nebulozitate ger- 
manică, d, N. vrea să-mi arate că-i fa- 
imiliav cu cultura franceză, deaceia a- 
cuză articolu! meu de a fi fost „en quene 
de poisson“. 

Apoi. ca să dovedească pe deplin au- 
tentica d-sale „nutohtunie“, ne vorbeşte 
despre „norme «te vieţuire desuete'“ şi des- 
nre „prezumția pe care un seniri şi pu- 
rificator entuziasm ne-o înfuzează  vio- 
lent în spirit”. 

Ce frumos şi ce autohton” sună pe 
maturile Dâmboviţei „desuet“ și „infu- 
zează", „infuzează'” şi „desuet“. 

In materie de limbaj „autohtoniștii” 
noştrii suni teribil de „complectudinisti”, 
si acum să lăsăm glumele şi să vorbim 
serios, 

Vă bucuraţi la începutul articolului 
d-voastră de faptul că d, Mirceu Fliade 
si cu mibe ne-am ocupat de manifestul 
„Crinului Alb“ și găsiţi că aceasta con- 
stitue o dovartă a ecpului pe care ma- 
nifestul l-a avut în sânul generaţii 
noastre, 

Vă înşelaţi d-le Iun Nestor! 

Ne-am ocupat de manifest, pentu că 
nu voiam să înăbuşim o manifestarea 
tinerească prin „conspirația tăcerii”, 

Atât si nimic mai mult! 

Dacă îusă manifestul ar fi reptezeri- 
tativ pentru generaţia noastră, ar trebui 
să roșinu. 

in aceustă ipoteză am putea fi pe 
drept cuvânt acuzaţi de: obrăznicie. ba- 
nalitate, nehulozitate, incoherenţă, lipsă 
de preciziune, împrumut de idei. 

Am continua cu fală vo tradiţie, care 
durează la noi nuniui de câtevu decenii, 
tradiția ţigăniei intelectuale. Cred că ti- 
neretul nostru nu se va lăsa amăgit de 
frazeologiu d-voastră neprecisă şi  de- 
clamatorie si mai an convingerea că 
e lângă primatul spirituatului, genera 
ţia noastră va ști să inaugureze acea 
elegunţă în gest şi în atitudine, acea cu- 
viintă în vorbă, acea cumpătare în faptă, 
strict. necesare propăşirii spirituale. 

Pentru mine, discuţia îu jurul mani- 
festului „Crinului Alb“ e deacum  în- 
cheiată. 

MINHAIL POLIHRONIADE 


RADU GYR: 


„Cerbul de Lumină“ 
„Editura „Casei școalelor"") 


D-l Radu Gyr este unul dintre coefi- 
cienţii rvecentei inflaţii poetice.  Elogiul 
sec ul unei părți din critică a făcut ca 
in acest deranj literar memoria lectoru- 
lui să menţină nume, cari astăzi, în ur- 
ma unei relative reintrări în normal, 
sunt întâmpinate cu răceală și mai ales 
cu prudenţă. 

D-I DNadu Uyr stăvuie încă. 

Cerbul de lumină este, ni se pare, al 
teeilea volum al poetului, dar am putea 
spune mai precis a treia ediţie a primu- 
lui său volum. Cerbul de lumină, poezia- 
prefaţă, care împrumută titlul volumu- 


UNIVERSUL LITERAR.—709 


cealac eu Eslcpearez 


lui, este dedicată d-lui Mihail Dragomi- 
vescu, (autorul n'a prevăzut, pe semne, 
savoarea coincidenţei) ; 


De cei sui, cum suie potecile-agăţule, 
Cei nouă munţi pe care-—în. vârfuri stă 


(furtuna 

şi nouă mări vei trece precum le trece 
(luna 

şi-ei bute nouă codri plini de jivini 

(spurcate,— 

şi vei avea un vultur crescut de mic și 
(care 

deum, voinic, să poată să mi-te ducă în 
(ghiare 

cu sboru-i peste nouă prăpăstii care 
(fier 

îutun cmirg, drumeţe, o săntălneşii 
(un cerb.— 
etc., etc. 


După ce am parcurs întregul volum 
ai constatat inutilitatea selecţiei, De 
aceea am deschis cartea la întâmplare ; 


Pădurea mea cu scorburi și tufișuri 
în mine-si frământa copacii grei. 


Bordei de pădurar, din crengi de tei 
durasem. la răscruci de luminişuri 
(Silvicultorul pag. 61) 


Si am socotit inutil să mai umplem co- 
loana revistei cu exemple, când orice 
strofă reproduce acelas drum în brumă- 
re), drum în toamnă, chilim oltenesc sau 
toamnă oltenească (pentru aceast nici 
uu era nevoe ca volumul să fie împărţit 
în ratru cicluri). 

Poezia d-lui Radu Gyr suferă de defec- 
tele literaturei despre care am vorbit 
mai sus. Neputincios în faţa poeziei de 
concepţie (poemele de fond ale volumului 
Cerbul de lumină spre exemplu, se men- 
țin doar la o relativă amploare, nepu- 
tând să precizeze un sens veridic al vie- 
ței sau o viziune proprie asupra lumei), 
d-sa s'a refugiat trist la adăpostul ima- 
„înei. In surplusul de imagini care ca- 
racterizează desfrâul poctic de astăzi se 
aşteaptă un cântec nou, o imapine ine- 
dită, 

Ceeace ne spune d-l Radu Gyr este însă 
suficient de convenţional, imaginea sa — 
după cum s'a văzul din cele câteva exem 
pie este suficient de curentă, depusă la 
îndemâna tuturora. 

Stiută odată reţeta, fabricarea este 
perniisă orişicui în serie „românească“. 

Asemeni atâtor poeţi olteni, ardeleni 
si moldoveni „d. Radu Gyr are pretenţii 
de tradiţionalism. Tradiţia nu trăeste 
însă numai prin ornament, mai ales când 
artistul nu înţelege ceeace numim prin 
onestitate față de artă. Şi d. Radu Gyr 
na înţeles pentruce boaba de cristal e- 
limină până și ultima moleculă de apă. 
Altfel sensul a zece din strofele d-sate 
putea să fie concentrat întrun singur 
rând, dar în care cuvintele să fi fost 
cu stăruință alese și precis reperate. 

De-aceea. mulţumită doar unui înde- 
lung exerciţiu şi unei oarecare facilităţi 
în exprimare, cursivitatea, credem noi, 
rămâne singura calitate a versurilor 
sale. 

C.I. SICLOVANU 





TI, UNIVERSUL LITERAR 








go ÎI ca s Î a c es 








„MO ZAR T*“* 


In prima sală dela Muzatvt, expune d-ra 
Elena P'opea. 

Artista, trăind mai mult în străină: 
tute, a adus lucrări din Franţa, Olanda 
Și Anglia, 

La noi, a țictat castelul Bran si câ: 
teva tipuri și scene din  imyrejuririi 
Arta d-rei Pojea se poate numi pur si 


Pe 








vă. O privire însă mai atentă, descopere 
mari lipsuri technice. 

Rostogolirea voită a planurilor, pan- 
tru ca să nu strice voluniului din ta- 
blou trebue să fie logică, 

Arţista nu posedă îvcă această pro- 
jrietate, construind elementele suhbiec- 
tului întrun mod cu totul irațional. 


D-RA ELENA POPEA: 
Portret de femece Bretonă 


simplu „modernă”, fiind fourte ureu de 
încatrat întrunul din cunoscutele cu- 
rente revoluționare : 

Concepţia de bază e clasică deoarece 
interprelează natura așa cum e, ajun- 
vând pănă la amănuntul fotografic. 

Ideia de conipoziţie, idealul d-rei Po- 
pea. e isvarătă dintrun fond sufletesc 
sincer —: ceeuce anumite curente noui 
exclud. 

Nămăâne să discutăm puţiu maniera 
artistei. 

Influenţală de franțuji, d-ra Popea reu- 
sex(e să se facă interesantă și atracti- 


Acest rău atrase după sine, altele: mru 
notonia colorisiică și lipsa de gradaţiu- 
ne a tonurilor. 

Penelul d-rei Popea e un naufragiat 
gata de înnec în valurile tulbunvaie ale 
patetei. 

Si cu toate acestea picturu d-rei Po 
pea e interesantă și atructivă. 0 îru- 
moasă interpretare găsim in Tower 
Bridge (No. 40; din Londra. Orașele 0- 
jandei sunt redate cu multă înţelegere 
și poezie. În această ţară unde cânpiile 
înflorite îsi înmoae cruzimea culorilur 
în cerul nouros, motor al celebrelor 


mori de vint, d-ra Papea a găsit feri 
cite momente de inspiraţie, prinzând îi: 
puri sţ.ecifice cum sunt copiii din No. 5: 
plini de viaţă si purtând vânt nu numai 
în priviri, ci în yantalonii si rochiţela 
lor larzi. 

Interesantă. atractivă, d-ra Popea, du- 
pă îndelungate studii, e totuz la începu- 
in) unui drum. 

Sprijinită în penel si coborând cât mai 
adânc în subsolurile <ufletezti, e menită, 
incă o hucată de vreme, apustolatului, 


In a doua sală exțune ul. Dan. Ca și 
anul trecut, mult Balcic dar mui puţine 
flori. De la prima vehire absenţa tu- 
tinelelor tmi-a adus v umbră de regret. 

Poate că acest Imutiv ma în:lerunat 
să privesc si Balcicul cu 0 vădită pre 
dispozitia ț:esitistă, 

Părerea, sau se va Li schimbat ceva 
(lin feunmosul vostru oras? IL siiana ni 
transj urent, sai VupoLus 

Chiar dl Dau. în expoziţia trecută, 
il veduse cu u Tutuiiuă nui «difuză, 

Case. stânci, ană și oameni erau în 
frăţiţi în acea misterioasă atimosferă de 
fatalizin urienlal. 

Azi, a suflat un vănt de despirţenie, 
de îusirăinare. 





D-RA ELENA POPEA: 
Copiii de la Bran 


Bărcile cari altădată îndemnuu la du 
că. acum stau înfipte în nisip. 

Mult subieetivism în cele spuse, dar 
e o confesiune. 

O cercetare mai de aproape, fără haina 
vele, desvălue noutăţi îmbucuritoare: 
d. Dan a devenit stăpânul ubsolut zi] 
paletei sale. Sur părea că în complectă 
cumtostinți u artei legilor urmiuceutice, 
drămueste cu precizie tonurile si le dă 





UNIVERSUL LITERAR FI 





Hi e ca Î sp ua 





TEATRUL MIC 





NUNTA CU REPETIŢII 


Viuur şi duioşie. 

Piesă simplă, pliuă de vervă, pirovoca- 
ioare de răs din plin, râs SeUmoLos, dar 
şi cu frânzeri de inimă. Si totus acţiunea 
e levată printrun sentiment de practi- 
cisuu oț:ortunist si iuipăciuitur, 

in aspecl. ul problemei pusă în mara 
piesă Manus, 

Numai un asţect, care trebue arabnhice 
(itnăcit, Probtoiete suilotesti, duță un 
unume criteriu, zis cititul urne Pican, Du 
trebue nici atliuteite si nici lăsate în vuia 
dinuirii vcontonpiatoare, Dejeile-repeudle 
să se rezolve. Nu-i timp de perdut cu Ii 
visiuul <i Tiusofarea, 

e 

Un evreu so căsătoresie cu o catoiică 
— fără stirea părinţilor, 

Dar părinţii utilă si se supără. Nu în 
sidue aceast, 

Evreul ar i 


căsătoria fiului Su 


vuit 





E. 1. LIVBSCU 


Bi cu o oră i 
căsaturi-i Ticei sale 
toti. 

Dar acum? 
Interviu un rabin si unu ţreol cutolic. 
Fiecure da Linecuvănrurea, Nunta se 
repetă. Si părinţii se înmaci, 


iu catolicul a voit 
HUI CU it Cao 


Dacă viesa uceasta Sar fi jucat nunui 
ca Să aibă d. fimică prilejul de u juca. 
în rolul evreului bătrân direcţia teatru- 
lui ar îi meritat laude din bolşug. 

Acest artist are mari și variaţe posibi 
lităţi de a creia roluri, caril aseză in 
văndul întăi al artiștilor tineri de împo- 
zunt talent. 

Multe cuvinte bune despre d. Coustuu- 
tinescu (AD) în rolul preotului catolic și 
despre d. Livescu în rabin. 

Mi-ar fi plăcut ca dd. Ghibericon să fie 
mai puţin tare, ceva iai inaleabil. 

In rolul miresei cu repetiţii, d-şoara 
Leni Caller a fost pe lima succeselor. 

Despre ceilatţi parteneri, unu mui seri, 
Au stricat ritmul piesei, 


TEATRUL INTIM 


AMANTUL DE CARTON 


Penivu dleschilerea acestui teatru, tn- 
jentatul director d. Const. Toneunu a a- 
We ui piesă de real succes. 





N/S 
pa 
D. C. TONEANU 


„Atuuhtul de carlun” e o țiesă uşoară. 
joarte usoară, Subiectul interesează foar- 
țe puţin. Dar dialoeul e totul. Spirituui 
zi fin. Beplica =uvț:tinzătoare, Observaţii 
plină ale vervă, 

U doummnă usurică îsi părăsește armat 
tul si coliuilă barurile, teatrele. ca să-i 
uite atuantul. Unu biet tânăr se imdrăgo: - 
este de ea. Usurica «d-uă, care totus Îşi 
iubeste fostul amant, angajează pe bietul 
tătar ca arviut de caro. Și tânărul a 





cesta izbutezte să înfrângă o seamă da 

peripeții, cu să nu lase să mai cadă iu- 

bitoarea d-nă în braţele fostului iubit, 
Holul femenin a fost interpretat cu 





D. LEON LEFTER 


destulii şricejere de d-na Marietta 
larey. 

In ralul amantului de carton, d. C. Te- 
ueanu, cu excelentele-i în=ușiri de con 
dian. 

In rodul amabtului părăsit d. Leiter. 

Piesa uceasta sprintenă, de situaţii în 


FĂ Bi 


ST) 
pi 
e 


£ D-RA MARIETA RAREŞ 


care vibrează inteligenţa observaţiei și 
nervozitațea replicei, a dat prilej întăi 
d-uei Marietta Rares să fie apreciată câ 
tai bine şi apoi d-lui Toneanu Să câş- 
tige succesul deplin caracterizat. 

B.c. 





ca rețeie iericite bu rosuvărilor solici 
ante, 
Aemuonie dejpliui in culoare, desemn 


ireprosaDil, aer duult, lumină precis dis 
iribuită. şi o țorsţectivă captivantă NO 
2 iată progresul «d-lui Dan. 

Sica să mă împace pe mine subiecti: 
vul cu tine obiectivul, trebue să urtaua 
ci orice eazres în technică, siitrhoste 
Puiu Qin preio<ul necunoscuti al sutie- 
“ului, 


Lă 


L] 
la a treia sală, Cipute cl, Lazăr, care 
su consacrat jasteluiui, 
liiniteste că acest riateriul plastice con 
ne tul tul concenției publice de artă, 
doarece ate în el culorii cât o uzină și 
dulceaţă cât o cuinturie. 








îsi cănmuil asttel se redau subiecte urlo- 
eratice. la îndemâna trebuinţelor zilnice 
ie oricui, vă puteţi inchipui ce fericire 
jeutru artist şi câtă mulțumire în pr 


vitori. „Privire prin fereastră”, „Bain- 
nete” în picioare, sau culcată, „Copil 
viu câine bun lu inatre”, flori în Vas, 
„ejubuu”, „ţizan cu lulea” adnirabile bu- 
citi. pentru detectarea ochiului. 

D-l Lazăr le imprimă tuturor 0 co 
imună. factură de plin aer si un joc de 
hurmiită electrică. 

lie nar mai freca pastelul ar justifica 
prezența sutelor de tonuri dintro cutie 
zi-atuuei armonizatea sar face pe Ic 
lină iar căldura ar radia inferior. 

si-ar trebui =o facă cu riscul 
vietile popularitatei, 


de-a 


LON SAVA 


Note 


La Biblioteca Yacultăţii de Lilere de 
la Universitatea din oma a fost înii- 
inţată, din iniţiativa d-lui C. Isopescu, 
O secțiune rominească cuprinzând cării 
de literatură, istorie, geografie, artă 
folklor, critică şi istorie literară romă- 
neasciă, Studenţii italieni au dat duvacdi 
de interes pentru limba şi literatura 
voastră prin traducerile ce le-uu pubii- 
cat din mai mulţi scriitori români. 

Facem apel lu toţi editorii şi scriitorii 
nostri să trimită cărţi la adresa: „Bi- 
bliotecu della Facoltă ii Lettere, N. Uni: 
versită, owa, Via Staderari 19, Italia”. 

“vot usa directorii «le ziare şi reviste 
să. trimită regulal revistele si ziarele 
lor. 





712,--UNIVERSUI LITERAR 








ca $ dă $ a-ca$ Ga... 
inutil 


E de notorietate publică legătura din 
tre o artistă blondă, care a cunoscuti 
recenie mari succese pe scena unui ci- 
nematogvai depe bulevard, şi uu tânăr 
de meserie băiat de redacţie şi traduci- 
tor de ecouri. In legăiură cu această 
„legătură“ Aderca, rău cu de obiceiu, 
povesteşte : 

Zilele trecute, lu colțul străzii Câm- 
pineanu, am surprins următorul savuros 
dialog între cei doi: 

— Dacă mam să pot veni la musă, 
zise ca, armu să-ţi trimit un cuvânt. 

__— util, răspunse trist umoristicul 
june, l-am şi citit, îl porţi scris, gata, de 
azi dimineaţă, în poşetă. 





lipsă de relaţii 








Amicul nostru E. Massini, pe lângă 
pasiunea pentru muzică, pai are unu 
violon d'Inares: boxul. 

Intro sală de antrenament, vede zi. 
tele trecute pe pugilistul campion M. 
Spakov, cum se antrena de zor, lovind 
cu înversunate o minge elastică. Simpa 
ticul dirijor al Operii Române se upropie 
de înverşunatul boxeur, şi zâmbind fi 
zisu: 

— Ah! dacă eşti constrâns să aplici 
lovituri de pumn unei mingii, înscanmnă 
că n'ai relaţiuni, drugul meu! 


ordinul, e ordin... 

D. Victor lon Popa, director al 'fea- 
trului Naţional din Cernăuţi, organi- 
vase căteva spectacole pentru ostaşi, 
intro sală a unei cazărmi locâle. Se 
juca „O noapte furiunoasă“. Sala era 
tixită de soldaţi, cari şedeau înfipţi pe 
bănci, uitându-se „drept în ochii supe- 
riorului“, cum scrie la curte. Din loc în 
loc, înfloreau galoanele caporalilor, cari 
strecurau priviri încruntate si amenin- 
ţătoare vreunui leat ce tusise prea tare 
sau se scobisen nas. 

Reprezentaţia începuse de niult. Dar 
în sală apăsa atmosferă de disciplină 
cazonă : niciun soldat nu râdea! 

-— Ce-or fi având, domnule director?! 
întrebă unul dintre interpreţi pe d. Po- 
pa, la primul antract, niciunul nu râ- 
de! Se ţin cu mâinile de burtă, parcar 
avea crampe. 

Nu sa râs nici la actul al doilea. Ni 
nici la al treilea. Ostuşii. şedeau mereu 
înfipţi pe bănci, ţinându-se cu mâinile 
de stomac. Doar din când în când, icnea 
câte unul, însă deodată se uita cu spui- 
mă la vreun gradat şi devenea serios. 
La sfârşitul reprezentației, directorul 
Naţionalului Cernăuţean, samestecă în- 


trun grup de soldaţi printre care seu- 
tâmplase să nu fie niciun gradat. 
-— Fi, băeţi, — îi întrebă. Va plă- 


cut ? 

— Foarte mult, domnule ! 

—. Păi atunci, cum se face că nani 
văzut pe niciunul râzând ?! 

Soldaţii se uitară întrebători unul la 
altul. Apoi, cel mai îndrăzneţ răspunse 
încet: 

— Dom 'plutonier ne-a dat ordin să nu 
vâdem !.. să trăiţi, 


OVAL lu. 


Da aa 


CU CINE SĂ MĂ CĂSĂTORESC? 


(DIN JURNALUL ! NEI TINERE AMERICANE) 


(2 August 


Sunt cu unchiul Nut și cu mătușa Julic, 
pentru două săptămâni aci și vreau 
să țiu un jurnal, pentru ca timpul să-mi 
treacă mai iute si pentru a-ti insemna 
în e! toate peripeţiile. Dar, Dumnezeu 
știe, aci nu se 'utâmplă nimic: cu unchiul 
si cu mătuşa — cari făurec planuri ca şi 
cum n'a avea mai mult de 35 ani — nu 
am nici o emoție, 

Dad si mama au plecut pentru o lună 
în streinătate si taptul că muă aflu aci, 
este un fel de despăgubire, că nu nrau 
luat cu ei. 

Frumoasă despăgubire e să te triviită 
la ţară, cu oameni bătrâni, cari au venii 
să se odihnească aci. De altfel ar putea 
veni încântător aci: dacă Waller, de e 
xemyplu. ar fi aci! Oh, dummnezeezte ar fi! 
Numai la gândul acesta îmi bate inima. 

Nu pot suvorta, nu mă pol gândi la 
asta! : 

Este prima dată că ne despărți, de 
când ne-ar logodit. de patrusprezece zile 
Abia mâine, adică, se nlinesc ctouă săp 
tămâni. Şi azi la dejun a cântat orchestra 
hotelului: „Ah, cun îţi simt lipsa în noap 
tea aceasta” pap'că special pentru nrine, 
desi în textul cântecului este vorba despre 
o mamă. Natural că simt și lipsa mamei 
— dar te obisnuiești cu lipsa unei maine: 
dar cu lipsa lui Walter, sau a oricăruiu 
cu care exli logodif, e cu totul aitcevu. 

De acum încolo nu ne von mâi des 
părţi: în Decembrie vrem să ne căsăte- 
rin —- cu toate că mama râde de mine 
când încep această discuţie: găseste că e 
o nebunie să vreau să tă căsătoresc la 
15 ani, 

Si ea tot la 15 ani sa căsătorit, dar lu 
eu, natural eră altceva nu erau asa 





i, ea 
hebunatecă cutn sunt eu și unoi, ştie cu 
cine se căsătoreste. Parcă Walter ar fi 
polițist sau strein, sau mai stiu eu ce. SI 
eu spune că a fost doar o singură dată 
logodită, pe când eu, mă logodese, dela 
etatea de 14 ani, cel puţin de cinci ori pe 
un. Nu prea e asa; cu totul am fost doar 
de sase ori logodilă. Dar e vina mea că 
nam logodit, dacă bărbaţii se crumpu- 
ncază şi caută să te conviuză ? Și ducă 
nu zici „da, nu te mai poţi scăpa de ei! 

Dar cu Walter e ultcevu. Cred chiur că 
ducă nu mar fi întrebat el, as fi făcut eu 
aceasta. Natural că nas fi făcut-o, dar az 
fi murit. Şi de data aceasta, peniru pri- 
ma oară nun logodit spre a mă căsători. 
De vhiceiu când Jogodnicii îmi vorbeau 
de căsătorie, râdeam; dar cu Walter, nu 
erau nici zece minute dela logodnă și 
când ami-a vorhit de căsătorie, nan râs 
de loc. 

In tot cazul, mania trebue să se obişeu- 
iască cu gândul acesta, căci acum Nu & 
0 cupilărie, acun: am făcut planuri iotă- 
vite: ne căsătorim în Decembrie i faceni 
voiajul de nuntă in Culifornia. la. Holly- 
wood. lucă trei luni? Nu pot suporta, na 
pot. aştepta atât! 

In seara aceasta, ln resiaurarit, şeileau 
doi tineri foarte drăguţi, sinpriti la 0 no 











NR. W. LARDNER 





















































să. Uoul dirtre ei mi-a plieut rnult, dar 
colult era asu de elegant. aşa de... 

Acum orehesisi: cântă Locins! „AXUmat 
o nuante...” Acest cântec iau cântat la 
Biltmore, în seara când lam cuuoszcut pe 
Walter. „Numai o noapte, să fii a ue!" 
Ah! E insuțortabil, 


13 August 


Astăzi a fost o zi nebună! Am prinut 
două teleuriune luuri, una dela Walter si 
una dela Gordou Flint. Nu pot pricepe 
cum a pulut Walior să expedieze telegra: 
ma asta, trebue să-i fi fost foarte penibil 
cânt funcţionarul dela ghişeu a număral 
cuvintele, 

Dar telegrama dela Gordon a fost cae 
lovitură de trăznet. EI a făcut un voiaj 
în jurul luniei, anul trecut în Decembrie 
a plecat şi eri sa înapoiat; pia chemat 
acasă la telefon si Ielpa i-a dat adres 
meu de aci. Și telegramu lui era aproape 
mai teribilă decât a tui Walter. Cel mai 
îngrozitor lueru însă este că eram logo 
dită cu Gordon, când acesta a plecat în 
voiaj: cel puţin el se considera astiel și 
în tot iimpul lipsei lui mi-a scris și mi-a 
telegrafiat. Un timp oarecare i-am seri 
și eu, apoi i-am perdut adresa şi nu ian 
mai putut scrie, şi când mam Ingpotii eu 
Wulter. nu i-am putut comunica ac2asia, 
neavând ide unde este. 

Și acuma el crede că sura îÎucă 10p 
«(iţi și vrea să mă cheme măine la tele 
tou, «tin Chikago. Dar, cum Dumnezei, fi 
pot explica, chestiune? E) are cele mai 
serioase intențiuni si mi-e atât de cra? 
si câteodată mult mai drăguţ decât Wa'- 
ter: nu numiui că e mai îruntos, dar ti 
mai elegant şi lu dans nu se poate corm- 
paru cu el. Walter niciodată nu va ști să 
(dauseze. In plumă spunea că are picioare 
«diforme, dar din nenorocire e adevărat. 

Toată dimineața m'am gândit, ce săi: 
spun lui Gordon, când mă va chema la 
1elefon. In cele din urmă nu mai Puieani 
gândi nimic. Dar îi voiu spune adevăr, 
chiar dacă mi se rupe inima. 

Am fost cu unchiul Nat şi cu inăiusa 
julie la hurch. Voiau să joace cu min 
gol, dar am pretextat dureri de cap. Na: 
veam de loc dureri, dar voiani să îiu sim 
gură, spre a mă gândi la Walter si alari 
de asta, nu este o plăcere să joci cu un: 
chiul: veşnice are de criticat şi corijează ] 
fiecare lovitură. Apoi mai are obiceiul 
să-şi pună braţul pe braţele sau pe spa 
tele meu. ventru a-mi arăta enm trebe 
lovit si eu nu pol suferi când mă ating 
bărbaţi bătrâni, nici când este unchiul 
meu. 

Cu greu nam scăpat de ei şi m'am dus 
lu tennis. Tânărul pe care lam văzut e 
scură, era si el acolo şi sa aşezat langă 
inine. Natural, nici nu m'am visat da el. 
Și cârul am voit să fumez o ţizaretă, an 
observat că-mi uitasern briehata:; man 
sculat spre a pleca şi imediat mi-a ole 
rit-o pe a lui şi nu l-am putut refuza: ar 
fi fost nepoliticos. Astfel am început să 
vorbim: e aşa elegant! Cel mai original 


Hui encarce 





0 Sedannaas die 
Ci vanmte 


Pyrou susţinea că a trăi şi a muri este 
acelaş lucru. Unul din discipolii săi, in- 
trigat de această afirmaţie, îi zise: 

„ătunei pentruce nu mori ?* 

„locmai pentrucă nu e nic, a diferență 
între mosrte și viaţă!” 


Odată, toţi ambasadorii trebuiau să he 
prezintați regelui Christian al Dauematr- 
cei şi eticheta cerea cu să-i întrebe: „Ce 
face regele, stăpânul vostru 2" 

DI. Grouvelle, ambasadorul Franţei, era 
acolo. Hegele, după obiceiu, puse intţre- 
barea celorlalţi membri ai corpului dipla- 
malic si apoi se întoarse brusc către dl. 
Grouvelle: 

„Ce face regele, stăpânul vostru? Ah, 
nu, Nam însetat: republica, stăpâna 
voastră ?* 

Şi-i întoarse spatele, fără a astepta răs- 
punsul. 


Când Montesquieu rupse cu P. de Four- 
nemine, o declară în public, spunând tu- 
turor 

„Să nu mai ascultați nici pe de l'ourna- 
mine, nici pe mine, vorbind unul despre 
altut, căci am încețal de 2 mai fi prie- 
leni'”. 






Intro zi, ducăndu-se la un pictor carui 
făcuse poriretul, pentru a-i spune că e 
nemulțuinit. Souteul nu găsi decât pe fir: 
pictorului, căreia îi zise răstit: 

„Tatăl a-tule si-a bătut joc de mine!” 

„Pentruce, domnule ?" 

„Ma pictat ca uu nebun“, zise Sauteul. 

„Va pictat asa cum sunteţi”, răspunse 


fata, 


ZOE N. LUCCA 


și mai vesel om pe care lam cunoscut pă- 
nă acum si am râs asa Mult, cin de 
mult nu mai râseserm. 

Apoi mă întrebă dacă siiu aria lui 
Rockefeller și aria l.imonadei şi la răs- 
punsul ineu negativ a inceput să mi le 
tedoneze: erau parodii ale ariilor din 0- 
perete celebre. Nu erai nici fe zece mi- 
nute împreună si căpătasem 0 adevărată 
criză de râs. 

Se numeşte Frank Casweli, a fost un 
an la Durtmouth şi are 2t ani. Nu e prea 
bătrân: numai cu doi ani mai în vârstă 
decât Walter și cu trei decât Gordon. Nu 
pot suferi numele «le l'rank, dar Cuswelil 
imi place şi el e asa de elegant! 

In iarua trecută a fost în California, 
a Hollywood si a cunoscut mulţi actori 
de cineratograî. Te farmecă cu povesti- 
le lui. A cunoscut-o pe Norma Shearar 
şi spune că este cea rai drăguță teme 
p care a văzut-o vreodată, Reproduc tex 


lo caz car 


PENTRU CAT TIMP ESTI, ASIGURATA 
VIAȚA PE PAMANT 


liste o intrebare care preocupă onit- 
uivea din cele mai vechi tinrpuri. Unii 
savanţi în ura făcuie «dn 
dânşii uu tras concluzia, că viaţa pe a- 
ces pământ sc va sfârsi numai atunci 
cănd întreg pământul va lua înfățișarea 
polului nord. Cum se crede însă de cu 
vânet, că soarele nu se va răci niciodată, 
deoaveve energia calorică ce emauă din 
el, cu timpul iar se rennește, această 
energie fiinil nesecată. prima ipoteza 
cade. Savanţii cari susţin că pământul 
se va răci cu timpul au următorul ar: 
gument : fiecare um poale să observe 
miczorurea și răcirea soarelui din ce în 
ce mai mult. Totuşi să uu ne sperienu, 
acest caz viaţa [e pământ 
peniru uproximativ două 


calculelor 


căci si în 
este asigurată 
miliavile ce ani, 


RECORDURI 


In Elveţia sunt 39 tunele, unele de a 
lumgirne «le peste ÎI metri. 

Sa ajuns la obținerea unui  cureni 
electric dle 1.000.000 volţi, care dă scântei 
de peste paru metri lungime, 

La 10 Octombrie 1922 taxarea unei 
serisori din Germania pentru străinii- 
tate era de A.G00009 mărci. 

Se vor construi în mijlocul Oceanului 
Atlantic insule plutitoare cari vor servi 
Lentru popas avioanelor care vor faca 
trecerea dela Plimont la Allantis-City. 

Sauli Llecoinie a câştigat din nou ra- 
cordul imăițimei cu avionul,  ridicân- 
du-xe la peste 12.000 metri înălţime. 





lual: „An crezut că este cea mai frumoa.- 
să fată din lume... până astăzi“, M'an 
făcut că nu pricep, apoi i-ar spus să fie 
cuminte, căci altfel nu-i mai cvedl nimic. 

Voia să danseze cu mine după dejun și 
prima întrehare ce mi-am pus a fost: să-l 
spun unchiului Nal şi mătugei Julie ci 
lam cunoscut ? Frank mi-a spus că ară 
jează el totul. Si când unchiul Nat a ve 
hit delu golf, Frank a rugat pe cineva 
să-l prezinte. După dejun unchiu ni la 
presintat, mie şi mătuşei Julie si am dan- 
sat toată seara împreună. ste tut res- 
fect dansator, ca Gordon. 

I-anu promiz neătusei Julie să iii cuile 
la 11 si acuma cec mult iai târziu. Dar 
sunt deja desbrăcată şi am vrut să scriu 
numai acestea în jurhal. Măin: mă chea- 
mă tordon la telefon. Ce să-i spun ? Nam 
j-utinţa să mă gândesc! 


(Continuă în n-rul viitor) 


UNIVERSUL I1ITERAR.—713 


ÎN E e o i RR IO 





caricatura zilei 
CERTITUDINE 


End 
= 





Doamnă, dvs. sunteţi d-nsi 
Dubois ? 
— Da! Mă recunoaşteţi? 
D-nul Dubois, va  „descris” sufi: 


cient, Doamnă ! (Passing-Shou:) 
MOTIV 


mana 





Mătuşa. — Bob neniru ce ești lu Ata 
de răutăcios 

Bob. — Fiind-că mama mi-a spus că 
dacă aşi fi cuminte, tu mai opri la tine 
o săptămaănă întreagă... (Life) 


VANATOR MILOS... 





- Ce mai aștepți: 
dată 2. 

— Vai! 0 libelulă s'a așezat pe vărtul 
ţevilor puştei... (Candide) 


de ce nu tragi r- 


TI4—UNIVILNSUL 











LITERAR 











Cena recicile în exlruse 





VIATA DUCELUI DE LAUZUN 


Memorii 


Aceste memorii au circulat până la 7822 în sesrel. 
Ducele de Lauzun, aces! mare artist al amorului, wa fost nciscut decât 
emeilor. Numele lui a strălucit în analele palante de pe 


pentru dragostea | 
la mijlocul domniei lui Ludovic al AV-la până la sfârșitul domniei 


lui 


Ludovic al XVl-lea. Şi când sosi Revoluția, când toţi nobilii fugiau, ducele 
de Lauzun, din contră, avu îndrăzneala să rămână, cu disprețul pe buze, 
până la sfârșit. Și Cornitetul Salvărei Pubiice îl condamnă la moarte. 





E i Di 
2 azi d IP 


Ze A ii 
ei ferhceeezr T/AAIDA i 


| 
„74 fi 


LA: 


! țe 
! dr da Ma sasarai 








Craţie crelituiui tatălui meu. duceia de 
tieitaul, din fragetia cojilărie, ful cres- 
cut pe enunchii metresei vezelui, M-nie 
ce Pomi adour. 

tireuiatea de a ni se găsi NN BUVerrior, 
sili pe tatăl meu să mă încrelințeze unu 
lacheu care stiu să serie si să citească 
Mi se dădtură pirofesurii cei tai cu vuză ui 
tim,utui si valetul se mulțumea «le a-mi 
comunica talentele sale la scris și la. citar, 

Acest. lucru îmi îu necesar ție lângă 
SLame de Pompardour, care mereu mă pu 
nea să scriu şi să citesc pentru ea și câte: 
otală chiar pentru rege. L.a vâesta de 12 
ani intrai în regimentul de gurii și ştiui 
ilelu ncenstă vârstă că eram destinut u- 
nui noroc imellz. 

[.u vârsta de î+ ani eram un cojil des- 
tul de drăguţ. Ducesa de Grarmont. avea 
pentru mine 0 ivare simpatie, cu intenţia 
de a mă face încetul cu încetul micul ei 
amant, care să-i aparţină numai ei și 
făvă inconreniente. Dar, ducesa de Chui- 
seul îu geluasă de această tanilreţe exce- 
sivă, şi, curând, cele două ducese se cer: 


tară, Vrebue să inăriurisese că în iului 
tza, preferani pe ducesa le Granont. În 
timpul acesta ea mă duse la M-rue de 
Pompadour, D-soava Julie, ciutneristu, ef, 
care uveu ivală increderea ei, şi care (lo- 
venise un țersonuziu foarte important, 
încețu să mă desmierile în asa tel incâi 
siniţii o câltură năpăutinilu-nui tot corp, 
dar tu asanzui cu Nimic Fiitul toarie î- 
nocent, Totusi nui siroțiau 0 nai mare 
jlăcere iecăt sv intăinese și să fiu cu cu, 

Văzui ţe Mle de Stuinville pentru pri 
nia dată si-mi făcu o are binţtrosie, și 
imedial, vă amorezui de ca cu [asiune 
M-me dle Stainville îmi zise întro zi să 
viu la un ciineu la d-ha de Choiseul unite 
va veni şi ea. 

lan in culmea hucurici, dar vateiul 
care află motivul bucuriei mele. mă obli- 
ză să Tubru lu biserica. Betuzai zi ne cor 
tariun: ma ameninţă cu latăl 1ueu si co 
dai. Dar în Diserică, sutocul de iristeţe 
si mânie, lezinai, Cămin dexsteptai, 
erau culcat pe treptele bisericei junconju- 
vat «dle erei bătrâne, cari îmi dexclelară 
hainele pentru a avea tuai tuult nor, 
lui conitux arasă si culeat în pat. Ducesa 
de taramoni veni să mil vali si utunse și 
pe M-me ce Saiuville. 

Ți istevizi toiul: cr răse, Oli porn 
siunea de'a tutti! meu de a au inzriji si 
ini luă la ea la masă, Petrecurăn toată. 
ziua îmi reună: imi acorda toate favoru- 
pile inQebbie pe care i le corean, căci nu 
cunosteau uliele, îi săriiatiu tuătile și 
ea îmi jura cu mia va iubi toată viaţa. 

tar Mo-me ce Ștaiaville cure Tropuentu 
iuli salouriela, cansa cu Pasiune, ora alo 
mivată de cuimenit de lume, cu tirul 
începu să voziusea că are de amant un 
copil. 

Tatăl men. în tituț ut acesta se ţreză 
lea să ui căsitoreaccă vu D-sonra ie 
Bouftlers, ne, vata marosalei de L.uxen- 
burg, anmiica sa inima, bran subărat 
pentrucă această căsitorie nu era cu a: 
vizul ducesei «le Ciramont, cure detestă [e 
maresala. 

la un «tineu, tăcui cunostinţă cu dom- 
nisaura de Beauvau plină de sraţie şi fe 
smirit. pe care apoi o întâlnii la toate ba 
lurile, 

Căutai să-i plac si doriani să mă căsăto- 
resc cu ca. Avui curajul de a-i spune la- 
tălui meu. care mă țrimi rău: îmi spuse 
că-și dăduse cuvântul și ci-l ţine. 

Nu voiam totuși, să mă căsătoresc cu 
sila, 

Și mă decisei a trimete în mo: secret, 
d-xoaroei de Beauvau, 0 sevisoare. Guver- 
nunta ei, văzând că scrisoarea conţine 





„lucruri atât de imnortanie”, în dădu li 
heriatea de a răspunde. D-soara re Bear 
viu cduțiă ce v citi înii Trimise Sevisoatea 
inaţoi, 


Mă doierioinul a promite tatalui 


de a cunzsiinţi la mariujul cel coria, ci 
conliția de a ramâne incă doi ani liberi, 

Căţiitai gust de on mică actriţă de e 
medie. în etate le Io ani, si mai inocent 
decât mine, țentrură cu citizen căteva 
cărți, si nu-ti rămitiea ce căt ocaziuhea 
de a puie în practici cote învățate, 

Și încerni să Înstrucse nula muta nu 
vesa. lina din evlezeie sale ne îm runuiă 
ciunmeru Intăluivile noasivre ecran bi 
burate de un enorm paianjen, de cm 
umăândei aveau o eroază de mute, Pie 
cură tăgidluinul să ne întălninu întrun 
loc viui curat, Tără monstrii atăt de în 
crozitori. 

"Val muci afin | do accusiii legătura 


bati 


făcu să Tia înmlețizriată, Lără a o mai pu 
loa varica. 

Căteva zile fură de ajuns pentru a mă! 
consola. 


Atrăsel, în curănuil, atenţia  conissti 
Wlispairbâz, vara d-nei da Parmpndour, 
tmică, cdrăzuța si cochet ca îmi făcu, 


inutil, zuitite avansuri, sin stirii, înă a 
morezai me ca. 

Intro zi cânl vazele su a la L'outaine 
bleuu. cu Alu ce Porupulout, supan i 
o în Gras cu Mono Alasparbăs si ea 
Nf-ine «'Arublimout, e altă soră a doam 
nei «te Pornalour, 

M-ine d sharbăs sul pretostaul unii 
mizrouo, so culci; voiau, discret, să plec, 
dar ca mă ruta să Păimăn si să-i cine 
ceva: dur cartea o plietisea Si Mă PUgĂ 
su viu lină ca, Se plângea de căldură și 
se rtescoreri, Ă 

Capul înni văjăia, orar ea nebun, de 
tpumă de a. wo ofensa, Du îmirăsnii ul 
nici tă. muițunmeam si-i sărut mâinile 
SI să privesc vătul ci eu o uvidlilate ce 
nu-i displăcea. dar care Nu avu uenaările 
ce le asteiti. 

Dini spuse de repotute ori să fiu cu 
miute, pentruea să muă facă să Întelag 
că prea. eruti. Si-i urtoai Sfatul cu stințe 
nie. Suterea urozav de sărutările si des 
imenlă rile amele, astoptătul cova mai mult 
dela mine, Gătul se asiguri dle imbeeia 
liialeu meu, Îmi spuse destul de rata să 
plec: mă sxupusei fără a replica. 

la ua Dul al operei, făcul cumnoștihța 
unei tinere fete, care mă plietisea dit era 
iucănlăinare si voia să se însărceineze el 
educaţia mea. Afă invită la ea si-ti uferi 
lecţii delicioase do care uveam atătu ne 
voe. Voiam să-i ofer xi cu bani, dar ea 






























































îmi spuse că o plătisem cu o monedă atât 
de rară, cii nu mai avea nevoe de altele. 

Si a doua zi văzui din nou je d-na 
dEsparbes, la Versailles. la un supeu lu 
M-me de  Pompudour. li oferii braţul, 
conducând-o pân'acasă. Sosind în came- 
ra ei voi să mă concedieze, — dacă vă 
plictisesc, aş putea să vă citesc, răspun- 
sei cu. Și ochii îrni străluceau. 

— Vreau, dar cu condiţia, de a fi tot 
atât de cuminte, cași rândul trecut. Treci 
în camera. cealallă, vreau să niă desbrac, 
și vei veni când voi fi culcată. 

După căteva minute, revenii şi mă a- 
sezai pe yatul ei — fără să mă înupedice. 

— Acum citeste, înni spuse ea. 

Dar ochii mei o devorau. Inceţiui so sii- 
vut și ea nu-mi refuză nimic. M'am stre- 
curat dela ea în zorii zilei. Fram încân- 
iat ; persoana ci înii plăcea muult si orar 
miăgulit nespus de mult în amorul ment 
Jropriu de a avea 0 femee, 

Triumtul însă nu fu de luugă durată. 
M-mme d'isparbăs prinse simpatie de prin- 
jul de Conte. Mă simţii jienit şi incepu să 
ameninţ. Ea mă concediă cu toate formale: 
„Sunt supărată d-le conte. Inii este impo- 
sibil a sacrifica, fanteziei voastre. per- 
zonele cari vă displace...” Ii cerui un ul- 
tim remdez-vous, Yui primit cu o linişte 
care mă. cteconcentțră: —- Aţi voit să mă, 
vedeţi, o alta var fi refuzat. Mi-aţi plă- 
cut. mult, dar nu e vinu nea, dea vă îi 
inspirat v nare pasiune. Aveţi toate şani- 
sele de a pluce femeilor: protitaţi de acest 
lucru şi vă veţi convinge că pierterea 
unei femei poate îi reparată de n alta: 
este prilejul de u fi fericit si amabil 

Căutai să mă consolez şi piăsii o fetiţă 
drăguță, 

Tânără, dulce. încii nuvice. Nozalie, era 
fericită cu mine si nuci pretinutea ni 
mic. Odată când mă întorceam dela ţară, 
Cu MU Inul eva si serritoutrea îi dădu o 
scrisoare prin care Hoxalie îmi făcea cu 
noscut că era dezolată că mă părăsesta. 

îmi pâvru rău cun pierdut-o: erau 
fată încântătoare. Câra tirup alerzui du- 
pă fete cu tuţi tinerii de vârsta ina fără 
să Ti fixez la nici uta. 

Moariea d-nei Pomţadour iu pPira 
toacă interesantă a vieţei mele. Dovoti- 
mentul meu si amiciţia ei peniru inine, îmi 
iiceu pirrderea pi iveparabilă. Xl-mne do 
Stuinville devenea din zi în zi mini fru- 
moasă; îmi arăta însă imtiferenţa faţă 
ie ea: nu juteuru uita telul cun niă tPâ- 
ase, l-a obsertă însă câ devonisem un 
huiat destul de drăguţ. M-me de Gramont 
imi arăta o deosebiiă alenţie, ceeace nu 
scăpă d-nei de Staiuville. Si într'o zi îmi 
suse cit o țuternică duvere de cap o 
ciligă să rămână în casă. De seară nă 
usei la ea să mă interesez «le starea, si 
fâri iutenţia de a intra. Ea mă primi de 
uinuve. Îmi vorbi de M-nie (ramont. Iţi 
ter iertare de iniliscreţia mea. 

— Ce vă imporlă, că o lemee e stăpiăuă 
re inima mea ? 

— “unt vinovată faţă de d-ta: aş putea 
moca tinereţea. mea. prejudecățile vărs- 
ti, toamna pierticilor ce se ridicau contra 
noastră: suv intii jvlace mai bive să rocu- 
nosc că n'am purtat rău cu d-ta. Spe- 
ran: ca odată să reiau asupra, «d-tale drep- 
turile mele d'ortinioară, pierdute din vina 
nea. Dur. mărturisese, că Mi-me de Gra- 
mont, mă nelinișteşte, mă înspăiinântă. 
tram flatat să plac d-nei de Gramont, și 
de a dispune «de o persoană celebră, la pi- 
dioarele căreia era toată curtea. Pe de- 
altă parte M-me re Stainville nu-mi păru 
ficiodată atât de drăguță.—Mme de Gra- 
mout are mari drepturi asupra recuno- 
şinței mele. Dar simt că vechea rană nu 
şa închis şi că se redeschide. As vrea să 


vi probez că nimic nu-mi este mai Scurnup 
ca Dv. M-me de Gramont fu sacrificată-— 
sin curănd înţelese, 

Se mulţumi să mă 
renţă. 

Ducele de Choiseul remarcând legătura 
mea cu M-me de Stainville, deveni gelos. 
Il ii pretinse să rupă orice relaţii cu 
mine. M-me de Siainville îi răspunse 
ferm că nu va renunţa la mine. Și soţul 
ei deveni gelos și-i interzise de a mă mai 
ve:tea, 

0 mică lojă secretă la comedia italiană, 
fu singurui loc unde ne mai puteam vedea. 
Udată pătrunzei la ea în timpul nonței. 
ram în brațele şin patul metresei mele, 
bucnrânun-ne de plăcerile cele mai deli- 
civase, erezându-ne în perfectă siguranţă, 
când deodată auzirăm hătăi puteșuice în 
poarta, 

Cumerista apăru buimăcită— Totul este 
pierdur, zise ea, a sosit d-nul conte! Sării 
lin pat numai iu cămusă si coborii scara 
când zărtii pe d-nul de Stainville care 
suia scara. Nu-mi Țierdui  cumpătul, 
stinsei humiva. FI trecu pe lângă rnine 
în cât îmi atinse cămaşa, Precui în gră- 
dină, si credcani co să îngheţ, se făcea 
tocmai ziuă, şi nimeni nu-mi venea în 
aiutor, Sarii zidul gvâdinei. Pui prins «le 
omul de la grajd, căruia îi promisei bani 
sure a păsiru secretul si scăpai. 

Sosi și timpul hoțărit pentru căsătoria 
Dau. 

După cununie, mi dusei la ducesa de 
Choiseul la dineu. Aci era și M-me de 
Stainville. In zadar incercam Să ascuu- 
(en tristeţea noustră. La pleca de vrome. 
ȘI desi imprurteni din partea mea 0 coLu- 
dusei ţină la trăsura ei. — Amicul meu. 
îmi Zise cu, nu mal pot suporta bucuriu 
jiznitoare a d-lui Choiseul, EI speră să vă 
atasuţi de acea ce a-ţi luat-o în căsătorie. 
Spuno-mi că nu te vei schimba. 

Nu puteam să-i răspund, însă privire 
ea, Î spunea fot ce se petrecea în su- 
Mein ne. 


ivateze cu indifa- 


Ve de Stainville era unica mea pre 
cuţiare, Nu ne puteam insă vestea. Iniru 
zi îti ceru să viu imediat, priu portita 
parcului. —— Ducele de Choiseul. imi cer 
un venlez-vbus însă zise eu, Ascunie-te 
în SItGnier si HU IMÎsca, 

Ahia intrat si avăru AI, Choiseul, A- 
veum murea rorinţă scumpa mea, de a 
ie venea singură, Nimeni nu te iubeste 
că mine, scunțul meu cojil; găndeşte-te 
căt mă înirisiează indiferența d-tale.—lmu 
jare rău. răspunse ea, că purtarea meu 
vă displace. 

—. Dacu wai amant, 1e vei culca cu mi- 
ne i vui so îmbrăţiseze. la se retause.—— 
Numai face pe viviuoazsa d-nă contesă 
acum ai de amanti pe dl. Biron. la seama 
că nu voi suferi să-ţi mai baţi joc mereu «le 
mine. Nu-ţi tace dușman implacabil, je 
un om care te iubeşte la nebunie, şi dacă 
vrei, va fuce tot ce-ţi va place. Și încer- 
când să se avropie, ea îi zise cu mânie? 

Sunteţi ato'-ţiuternie, domnule, a ştiu, 
OI, de bivon este amantul meu, LI] mi-este 
nai scump ca Orice. Ni nimic nu ne va 
sejiura. Dl. Choiseul iesi înfuriat și ame- 
ninţănudl, 

M-me de Stainville mă scoase din în- 
chiourea inca și mă înmbrăţişi: — Nu ştiu 
care vor fi consecințele, dat iată-ne scă- 
paţi. Cu dragostea si cu curajul, poţi toi- 
deanna să-ţi baţi joe de toate. 

Dl. de Choiseul, află însă, că eu ar au- 
7iţ toati conversaţia lor, şi îu de o furie 
grozavă e care căuta so ascundă, dar 
efectele ci tură teribile. 

Iesind, într'o noapte de la M-me de 
Staiuville, un om ascuns, îmi dădu o pu- 


UNIVERSUL LITERAR.—715 
ternică lovitură de baston, care din feri- 
cire Su parată de cornul pălăriei mele. 
Imi seosci sabia si-i dădui o lovitură pu: 
ferbică. Alţi doi sâriră în apărarea pri- 
mului, însă câţiva lachei cari apărurvă, 
îi puseră pe fugă. 

Din cauza atâtor obstacole și pericole, 
vedeam mai rar pe d-na de Stainville. 
Dragostea ei începu să scadă şi-n câtova 
iuni, nu mui eram decât amicul ei. Pier- 
derea ei, o siniţii mai puţin, pentrucă în 
pregătită cu încetul. 

Va. Versailles, rezăsii pe vechea mea me- 
tresă. Nu voiam să-mi reiau viaţa cu ca, 
pentru M-rue «dle Biron, căreia căutan 
să-i plac, dar totul fu inutil. Felul ei reca 
si dispreţuitor, mă îndepărtă cu lotul. In 
timpul acesta. reaele mă făcu duce și fni 
numit ducele de T.auzun. 


Odată supam la maresala de Luxem- 
burg cu vicouiesa de Cumbis sora prin- 
țului d'llenin: o talie elegantă, spirit, fa- 
leat si graţie, muliă arță si cochetărie, 
în sfâwvsit o femee plăcută, Avui succes 
je lângă ea și de la început ne înpricte- 
nivărm, Fiind de gardă la Versuilles, mă 
plictiseam grozav și scrisei un bileţel 
d-nei de Carmbis: „DI. de Lauzun ordona 
U-nei Cambis de a veni să-i ţină companie 
la Xersailies, unde este de gardă si unule 
se plictiseste de moarte”. 

Spre uimirea mea, ca și sosi. 

Dovenisenn la motă cu felul meu de a 
urăi si eram foavie căutat. Aveau pu 
M-me Cambis public. întreținea pe mică 
Fuzenie pe care o iubeam prea mult, 
eram în intimitatea vegelui, şi vâna ve- 
eulat cu el. Multă voioşie, activiiate, si 
juţin sun, îmi dădea timp să fac de 
toate. 

Astfel stăteau lucrurile cânt Iad Sa: 
rah Bunbury împreună cu soțul ei, sosi 
la. Paris. la un concert prinţul de Conti, 
mă prezentă lui lady Sarah, 

Uoncertul nu mă interesau, Mă apro- 
piam de toate femeile pe care le cunos- 
team, M-me de  Canubis mii chemă do 
douăzeci de ui. în vorbia incet. si făcea 
tot posibilul ca toată Lumea să fie con- 
viusă că-i aparţin. Tinerii mii anturau. A 
vizul meu asujiriu ultimei venite ii inte- 
vosa, 

Incepean să iu foarte lu nodă și mulţi 
nlă îmitau. Lady Sarah mă interezsa, Le- 
zai prietenie cu soțul si aăâsii astitel pri 
lejul de a mă stabili în casă. li făcui in 
curând o declaraţie. dar nu îui ascultat: 
sevisei, mi se înapoie scrisoarea. Si lu 
prima ocazie, foarte rece, înni sț.use: Nu 
vreau să um amanţ. Nu mai pierdeţi va- 
meu pe lângă niine. Nu mai vorbiţi de 
dragoste, dacă nu vreți să vă închiil usa 

M-me de Cambis. plictisită de a fi 1na- 
reu neglijată îmi scrie că trehue si opiez 
între ea și Lady Sarah. Făcui un pachet 
din serisorite sale şi i le trimesei. Si ca o 
consolare de pierierea mea, M-me Can 
his îşi luă de amant șe Cavalerul de 
Coieny, care ştia că nu-l simpatizaiia 

Lady Sarah se schimbase cu totul faţă 
de mine. Și înti”o scară la. M-me du Deti- 
faul, ea scrise câteva cuvinte pe o hârtie 
și îmi spuse:— Citeste uceasta cănd te vai 
culca. Si citii aceste trei cuvinte: / loe2 
VO... Aceste cuvinte trebue să insenimna 
te iubesc, căci nu stiam englezeste. Și a 
doua zi înni cumpărai un dicţionar cara 
îmi confirmă că sunt iubit, Si alerga: 
nebun de bucurie la Lady Sarah. Și eu 
mă asteptu. Lady Sarah mă iubea mult 
si nu-mi acorda nNinmuie. 

Cavalerul de Coigny, părăsi pe Al-me 
Cambis, şi-şi dădea multă osteneală de 
a place lui Lady Sarah. Inutil căutam 
să-mi ascund gelozia. Odată, pe cânt 
eram la ea, Lady Sarah sună şi dădu 


716.——UNIVERSUIL LITERAR 


ordin să nu mai tie primit niciodată Ca- 


valerul de Coigny. Și când rămaserăim 
singuri, mă luă în brațe şi-mi zise: 
— M'ai învăţat, scumpul meu, că se pou- 
te renunţa la omagiile altora, atunci 
când iubeşti. | 

Timpul plecărei ei se apropia și seara 
fatală în sfârşit sasi. Lady Sarah plân- 
geu. Intr'o scrisoare în care îmi” arăta 
toată dragostea ei, îmi cerea să Viu cit 
de repede și fără teamă, 

Timpul! pe care-l petrecui lângă Lady 
Sarah, îu cel mai fericit din viaţa mea. 
Ka îmi arăta cea mai frunioasă dragoste, 
dar nu voia să-mi acorde nimic. Intro 
seară, îmi zise. că pot veni în camera 
ei, când toată lumea va dormi. Aștep- 
tam momentul dorit de atâta vreme cu 
o extremă nerăbdare. O găsii în pat, și 
crezui' că-mi pot permite anume liber- 
tăţi...; ea păru atât de jignită, că nu mai 


insistai. Imi permise totuşi „să mă 
culce iângă ea; dar îmi pretindea c 


moderaţiune şi o rezervă, de credearm că 
voi muri. Acest, supliciu delicios dură 
citeva nopţi. Nu mai aveam nici o spe- 
ranță, când odală, strângându-mă, în 
braţe cu toată ardoarea : — Nam voit, 
zise ea, ca iubitul meu, să-mi răipeascii 
uimie, ce-ar fi fost datorit slăbiciunii 
mele, sau puţinului respect faţă de mine. 
Am Yoit ca el să depindă numai de dra- 
gostea mea. Acuni mă dau ţie: da, în- 
treaga tu Sarah este a ta. 

A doua 7i, pe când ne plimbam că- 
lare, ea. îmi spuse: — Mă iubeşti tu a- 
tâta, în cât să te simţi capabil să sa- 
crifici totul ? — Da, răspunsei eu. — [i 
hine4 conținuă ea privindu-mă drept în 
ochi, vrei iu si. renunţi la tot, să pără- 
sesti totul pentru a veni în Jamaica, să 
nu te ocupi de cât de fericirea metresei 
tate ? Vream să răspund, dar ea mă opri, 
voia să aibă răspunsul în opt zile. Ceeuce 
ea. îmi propunea, nu putea de cit să mă 
facă fericit, dar mi-era imposibil să nn 
mă gândesc că ea se va. căi odată și 
că va înceta de a mă mai iubi. Lady Sa- 
rah, nenorocită, nemulțumită, fări exis: 
tență, în capătul celalt al lumei, poate 
să-mi veproşeze de a o îi perdut, Cele 
apt zile trecură. 

li mărturisii temerile mele. — Pine, 
scumpul meu, îmi vise ea rece, eşti nui 
prudent de cât mine, ai poate dreptate: 
să nu mai vorbim. Și întro zi ducân- 
du-mă la ea, nu o mai găsii. In despe- 
rare, îi serisei plin de gelozie şi de mă. 
nie, numind-o rea, falsă şi cea mai per- 
fidă dintre femei. Când sosii la Londra, 
o găsii serioasă. Fa îmi reproşă atitu- 
dinea mea. — Am voit să-ţi dau pentru 
totdeauna, pe Lady Sarah, existențu pai 
toată, reputaţia sa, imperiul absolut a: 
supra ei. N'ai avut încredere nici în =on- 
stanţa d-tale, nici intra mea. Sfâşiin- 
du-mi inima, ai devenit gelos și viulent 
după ce ţi-ai perdut drepturile asupra 
mea: Imi permit a-ţi cere cu o graţie 
ve a părăsi Anglia, 

Dobotât de lovitura ce o primeam p2 
neașteptate, leşinai. I.ady Sarah, mişca- 
tă de starea mea, era lângă mine şi la 
crimele ei îmi scăldau faţa. Intrând M-me 
Joanes, sora cavalerului de Bunbury, 
eu îi zise: Intră M-me Joanes; ai griin 
de acest nenorocit, el este amantul rien 
şi ţi-l las în grije. Spunând aceste cu- 
vine, părăsi camera şi plecă. la soţul ei. 
Când îmi revenii, voiam să plec călare 
după Lady Sarah. După câteva mile, le. 
șinui din nou şi vărsai mult sânge. [rani 
atăt de slăbit că nu mai puteam merge 
mai departe. Abia putui să mă întorc 
călare la Londra unde căzui greu bol- 


DR a N 


nav și unde am primit ingrijirile cela 
mi generoase din partea d-nei Juanes. 

Ă Lady Sarah îmi scrise cerându-mi cu 
iusistenţă să nu plec pănă ce nu-mi iau 
vămas bun dela eu. Nu putui rezista 
plăcerii și necesităţii de a o vedea. Mă 
primi cu multă prietenie, dar era aiâţ 
de schimbată faţă de mine, în câ! nu-mi 
prelungii șederea, si mă grăbii să plec. 
Căutai toate mijloacele să o uit, si nu 
veușşiam. Nu mai puteam să mă atasez 
de vre-o femee. Intre caracterul meu 
era schinibat. 

Ciutam cu toate acestea de a mă dis: 
trage de adânca men tristeţe, da fără 
succes, Odată. la balul Operei, făcui cu- 
noștințţa unei fete foarte drăguţe. Se nu- 
mia d-sogra Vaubernier, si din cauza 
celestei sale infăţişări, i se mai zicen, 
Ingerul; eu trăia cu contele du Barry, 

Ducele de Chuiseul, în tinipul acestu, 
hotări cucerirea Corsicei. Mă hotăviii să 
jau varte la această expediţie și fui nu- 
mit aide de canip, Odată la Operă, o tă. 
nără drăguță, isbucni în Jăcrăni şi-mi 
spuse printre sughițuri: —- Sunt despe- 
rată, penirucă îmi dau seama că vă îu- 
besc [a nebunie. Domnule — îmi spuse 
ea — mă dau d-tale, vei face din mine ce 
vei vrea până la pilecure. Nu se putea o 
metresă mai amabilă. 

Făcui răsboiul cu multă ardoare. In 
Corsica cunoscui pe M-ine Charidou, soţia 
intendentului Corsicei — o femee ţână- 
vă si frumoasă. la era amabilă, nimic 
decăt amubilă. Nu avansani mai mult. 

la. cartierul general găsii un Dilet de 
la M-ne Chardou, care aflase înfvângerau 
noastră, mă ruga să-mi menajez zilele 
) romiţându-mi a le tace fericite. î 

M-me Chardou îşi ţinu cuvântul şi-mi 
cedă, 

Soțul ei care începu a deveni gelos, 
voind să ufle sentimentele ei ii spuse, că 
armata este aproape distrusă, mulți 
morţi şi printre ei si eu. Atunci l-am în- 
viat, îi zise eu, văzând, de oarece el este 
îu camera vecină. (ieloziu d-lui Chardou, 
turbura puţin fericirea mea. liind însăr- 
cinat cu o importantă misiune militară, 
și trebuind să plec, M-me Chardou voi să 
mă urnieze. Crezi — imi zise ea că o fe- 
miee nu trehue să-si riste viaţa de cât 
născând ? şi nu-i este permis să urmeze 
odată amantul ei ? Trebuia să plec pen- 
tru a duce curţei noutăţi de supunerea 
totală a insulei. Plecai din Corsica plin 
de regrete de a părăsi pe M-me Chardou. 
Plecai irist şi bolnav şi ajunsei mort de 
oboseală. Regele era la Consiliu. Mă pri- 
mi cu multă bunătate și-mi ordonă a ră- 
mâne lu Cartierul general. 

Fram plin de dorința de a vedea, Inge. 
vul, Și pe când aşteptam în salon sfâr- 
șitul consiliului ea nu întârzie să so- 
sească, mă îmbrăţişă şi-mi spuse râzând: 
Ne-am fi gândit vre-o dată să ne întâl- 
nim aci? hegele văzând că ea este atât 
de familiară cu mine, o întrebă dacă mă 
cunoaște. 

— De tnult este amicul meu, răspunse 
ea, 
Mi se conteri Crucea Sfântului Ludovic 
ca preţ al veştilor aduse. O atare distine 
ţie la vârsta mea — îmi, produse 0 mare 
bucurie. Urmai pe rege la Compiegne şi 
continuam a fi bine tratat de M-me du 
Barry. 

O foarte drăguță dansatoare dela Ope 
ră, d-şoara Audinot, îmi reproşă, întra 
zi, că nu o recunosc, Era o fată foarte 
magnific întreţinută de marezalul. de 
Soubisse şi bine păzită. Avui o idee care- 
mi reuşi de minune. Imi procurai o chee, 
și închiriai o trăsură englezească cube 
făcea mult sgomot, făcând să treacă pa 


sub ferestrele ei, în timp ce eu intram și 
eşiam dela “ea, şi deși mama ei dormia 
într'o cameră vecină nu simţi. 

-Și astfel “dură toată iarna. Se desco- 
peri -— dar trebui să se permită ceace nu 
se putea împiedica. Fetiţa mă iubea mult 
și voia să părăsească pe dl. Soubisse, dar 
n'o lăsai. 

Duceam o viaţă dulce şi liniştită. Mă 
bucuram de toate agrementele unei socie- 
tăţi strălucite şi zgomotoas» şi toata plă- 
cerile ce le poate oieri o metresă dră- 
guţă. lmapinea lui lady Sarah nu era 
încă ştearsă din inima mea. Căutam să 
evit o atașare serioasă, În timpul acesta 
dădui peste o veche cunoştinţă. 

Intr'o zi pe când mă aflam la Comedia 
franceză, Mă găseam într'o lojă alături 
te acea a unei femei foarte bine. care mă 
privea cu multă atenţie. La eşira, ea se 
apropie de mine. Era Rosalie. Ea mă cun 
duse la ea. După supeu, voiam să-ni re- 
iau drepturile de altădată. Nu, îmi zise 
ca: ştii prea bine că Rozalie nu ţi-ar refu. 
zu, dacă ar avea, fii însă generos și 
nu-mi vătăma onestitatea. Aş vrea să 
spuu soțului meu că te-am regăsit și sii 
spun totul, Nu mai insistai. 

Situaţia mea mă alarma, nu mai a- 
veany nici o metresă, refuzasem una și 
părăsisem alta. Mă hotărâi să plec la 
l.ondta. Contele de Quines, ambasadorul 
Franţei, mă duse la milady Hawington, 
unde întâlnii pe prinţesa Czartoryska, o 
poloneză. Cei mai frumoși ochi, cel mai 
frumos păr, cei mai frumoşi dinţi, un 
hicior foarte drăguţ, foarte brună, şi de 
o graţie nesfârșită. Aflai că ea avea de 
amant un rus, prințul NNepnine, care o 
wilora; si care părăsise totul pentru ao 
urma. Prinţesa îmi păru veselă, cochată, 
amabilă. 

Nu şp-utui rezista la plecare de a revedea 
ţa lady Sarah. Ailai că se retrăsese în: 
u-o mică fermă, că trăia în cea mai mare 
sinuurățate. si nu vedea pe nimeni, O 
găsii pe lady Sarah mai frumoasă și mai 
seducătoare cu niciodată, 

I.a lL.ondva. după ce se înnoi cunoștința 
cu lady Harland văzui pe cele două fice 
nle sate. Ală ocupani mai întăi de cea mare, 
Mariane, câre era încântată de a arta 
un amant francez, 

Intâmplarea făcu ca prințesa Czarto- 
ryska, să afle dragostea mea pentru lady 
Sarah. Apropiindu-se plecarea prințesai, 
ea îmi comunică că-şi trimete copii îna- 
“inte şi-i e teamă să facă singură voiajul 
Mă oferii să o însoțesc. Ea îmi mulțumi 
spunându-mi că este încântată. Era însă 
surprinsă că insistam atâta so Însoţese, 

lubiain pe prinţesa cu adevărat şi de 
leamă de a nu a compromite, eram calm 
și vaţional. 

U ravăzui la Spa. Fui primit cu răceală 
si-mi năru că e mai atașată ca niciodată 
de prinţul Hepnin. Mă hotărâi să o tra 
tez cu indiferență. Cu prințul eram În 
raporturi foarte bune. La curse unde u- 
nul dintre caii mei câştigă premiul, oferii 
acest piemiu d-şoarei de Saint-Leger, In 
“momentul acela prinţesu se simți rău și 
plecă imediat. O lungă și gravă maladie 
“urmă acestui leşin. Nu o părăsii un me 
ment; şi mă îndepărtai imediat ce se re 
tubili. i 

(Continua în n-rul viilor) 








TIP, ZIARULUI „UNIVERSUL“, STU. BRIZOIANU Nr. 11