Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0045

Anul XLIV Nr. 45 


4 Noembrie 1928 





Dr. C. L. ISTRATI 











PI. — UNIVERSUL. LITEBAHK 





C tiiori 


DOCTORUL C.I. ISTRATI 





Mi-a fost profesor, m'a învăţat carte, 
ni'a ajutat la nevoie. Am spus-o şi o mai 
spun, în jreajma inuuzurărei monumeri- 
tului său din Parcul Carol. li sunt recu- 
noscător. lrebue să-i fiu şi-i voi fi cât 
voi trăi, : 

I-am îost clev acum treizeri și opt de 
uni şi um primit dela el învăţătura tn- 
meinică, je care se rcazămă, ca pe o te- 
melic de granit, tot ce ani învăţat mai 
tâvziu şi tot ce ştiu azi. 

I-am fost preparator acum 2% de aniși 
doi ani dearânduli i-am tăcut experienţe 
la cursul de Chimie Neorgunică, pe când 
sulinea catedra ţie care din 196 am o- 
noarea să o ocup la Facultatea «le Științe 
din Bucureşti. Atunci um simţit şi nat 
bine toată căldura pe care doctorul Is- 
irati o punea în strălucitele iui lecţii, caro 
fermecau pe studenţi prin frumuseţea, 
vorbirii şi înălţimeu gândirii. După o lee- 
ţie făcută de doctorul Istrati, te simţea: 
"a la eşirea tin biserică, mai curat, Mai 
'“uminat, mai ar:roape de Dumiiezeu. 

l-am fost colaborator la curtea de Chi- 
mie de liceu, care ne-a dus numele peste 
mări şi peste ţări. fiind tradusă în limba 
'ranceză, 


E] 
Pe doctorul Istrati l-am văzut întâia 
oară acum 39 de ani. 
Eram în anul iutâi al facultăţii du 


ştiinţe din Bucureşti, Mă înscrisesem lit 
științele fizico-chimice, atras de aim 
lui şi de plăcerea de a învăţa aceste şti: 
inţe, cari mă iermecau din liceu. Era po 
la siărșitul lui Octombrie, într'o duvă 
amiază. Mă găseam cu mai mulţi prie- 
teni în sala de sus a Universităţii vechi, 
acolo unde până acum trei ani se îngră- 
mădeau studenţii şi făceu gălăgie, în lo- 
cul dintre scara, pe atunci de stejar, şi 
uncelaria protesorilor. lând pe rând, u- 
nii mai grăbiţi, alţii mui încet, veneau 


țrofesorii la un consiliu al facultiăţei. 
Mă interesum mai rmult.de profesorii 


nostri dela fizico-chimice, 

După 49 de ani, îi văd și azi, când nu 
mai văd, asa precum erau atunci. (nul 
urca domol treptele prea inulte pentru 
picioarele-i slăbite de anii purtaţi pe n- 
meri, privea cu ochi cercetători în dreap- 
ta şi în stânga, şi zâmbeu părinteşie tra- 
când printre noi. Era dtere Marin (18l4- 
1395) care din profesar de geuilele pri- 
mare la 15 ani, şi după ce urcase rând 
pe rând toaic treptele sociale, şi după ce 
învățase chimia ia Paris, era de vre-u 35 
ani profesor universilur și era atunci 
prufesor de Chimia Neorgunică. Altul 
urca treptele rețede şi sprinten, Era Gri 
gore Ștefănescu. protesur de Mineralogie 
şi Geologie, cu pasul sigur deprins cu ex- 
cursii lungi şi obositoare. Un altul urea 
treptele spriiinit «e propteaua scărei, ne: 
putându-și căliuzi îndestul de bine pasii 
cu vederea lui slăbită. Fra PRaratogiu 
(1830-1891), 1 rofesorul de fizică vestit. pen: 
tru marea lui ştiinţă şi ale cărui cursuri 
cu mulie exicrienţe erau urmate şi de 
studenţii dela litere şi drept. Dintre toţi 
profesorii, mai si.rinten și mai impună- 
tor era un profesor înalt şi bine făcut, cu 


barba frumoasă, cu măstăţi stufoase, cu 
nasul reuulut, cu ochii mari și privire 
pătrunzătoare. Era cu o geantă mare li 
subsuoară şi cu o căciulă ţuguiată re 
astrauhan în cap. Nu-l cunoşteam. Aru 
aflat dela moş Marin, mort şi el de câţi- 
va uni, că era doctorul Istrati. Mi-a pă- 
rut foarte rău că nu-l privisem mai biuu 
și mai mult. ltenumele lui era mare «le 
pe utunci. Descoţerise o clasă întreacăi 
“e materii colorante, pe care le-a nui! 
c“ranceine, în cinsica Franţei la care ţi- 
nea muult, în cure invăţase, în care avu- 
sese niulţi prieteni iluștrii şi în cure i-a 
fost. dat să îuchidlă ochii pentru vecie, 
la 1730 Ianuarie 1913 într'o cameră de 
spital din Institutul Pasteur. 

A fost, trehue să spun în treacăt, toată 
viața lui unul din cei mai” sinceri și 
mai iluştri iubitori ai Franţei... 

Pentru ceu din urmă oară l-am văzu, 
re Ductorul Istratţi cu vreo lună înainte 
de sfăşiiter de dureroasa părăsire a Bu- 
cureşiilor.  Vonise în laboratorul meu, 
mai hine zis îu grajdurile cari sunt ru- 
şinea lucultăţii de Stiinţă din Caţitala 
României Mari. Venise să-mi vorbeusci 
despre cavleau de liceu. Ce facem, Dorm- 
nule Doctor, îl întrebai la plecare, daci 
nu luăm Transilvania, Eşiud pe use și 
băiând cu mâna dreaptă pe buzunarul 
vestei, îmi ruspunse hotărît: Dacă nu 
luăm Transilvania, luăm... Nam înţeles 
envântiul din urmă. Și a fost mai bin 
ca să nu-l mai ştie nimeni. 

Când, sub ocupaţia Nemţească, ce avea 
să mă trimentă la tăiat turbă în Germau: 
nia, de nu trecea generalul Perthelet Du- 
nărea lu timp, când dintro scurtă tele- 
eramă am aflat dintrun ziar de moar- 
tea la Paris a doctorului Istrati, am 
plâns ca un co;il și de atunci mă înneu- 
că plânsul când mă gândesc la dânsul. 
Multă vreme nu-mi venea să cred căi. 
omul noatorimnit a artormit pe vecie. | 
vedeam si-l auzeam mereu Și azi îl văd 
precum l-am cunoscut: înult, voinic, fru- 
mos, impunător ca o statuc, cu foi mari 
de hăriie în mână, curu Îi stu asa de 
bine, cum l-a şrits  ueaestrul  Oacar 
Spăthe şi cum l-a turnat în bronz artis- 
tul Luscanu, Îl susi rostind cu lua tare 
e wvâutările iniimuvue, Seria true, ci- 
tea frumos, vorbei frane: Cu drepi ca- 
vubt marele asia A, D. Velo! “a 
sjus întro zi: ia sut Dumnezeu de 
toate: ţi-a dat trup, ti-a dat minte, ţi-a 
1at inimă, ai piept, ai glas. ai tot ce tro- 
me ca să munceşti pentru înălțarea 
scumței noastre Romanii. Aândoi tu 
impoilohit cu luminonaieta 307 DUNE CU: 
roana de giorie a neanuliui nostru. 


Mă văd stustont, licrănii deozavalma cu 


sl in laborator. larna, [ala d duva masă, 


ne da câte uu ceai în pane de laba 
ator, cu o verzeu ls stielu dropt lin- 


uuriţă de amestecat Zeal, si cu o sti- 
cluță de rom. Ne suna îniudleauitii Să 
punem rom în ceai, nu ceai în rom. Dar 
degeaba. Studenţii întrebuinţează în la 





ri 


i 





de G. G. LONGINESCU 





borator mai multă subsianţă decât tre- 
buc, oricât le-ui spune ca să întrebuin- 
țeze mai puţin. La fel năcătuiatu și noi 
Dar ce veselie după csai, co sust de 
inuncă, ce discuţii aprinse. Si când por- 
icum Si re casă, în hăinulel. noastre să- 
răcăeivuse, înfruntam vito d> pe spla- 
iul Dâmboviţei mai ceva ca Şuvarov. 


e 
Incheiu, cum am începu, cu ce am 
inai SCPIS odată. 
In Parcul Carol s mure sărbătoare, 


Druimuvile din el sunt Lixite de luna, In- -. 
vâţa(i români și Români de pretuvindeni 
sărbitoresc amintirea marelui patriut, 
care au tost fruntaş între fruntașii stii 
ței rumăneşti, Undeva, e o capodieeră în 
bronz, reprotlucore a capodoperei în car: 
nec. Se rostese cuvântări. Cea din urmă 
se încheie cu versurile lui Alexandri 
scrise Ja moartea lui Cuza Yodă: 


Sunt nume destinate, ca numele tău 
mara, 
Să steie neclintite pe-a timpului hotare. 
Si veşnice să răstrângă o fainică lumină 
Pe secolii, ce “n umbră trecând, ţi se 
„inchină, 
Doctarv Homânia Mare nu 
va uita! 


ce IRT SD e 


OMAGIU DOCTORULUI C. 1. 15 TRATI 


Istrati, 


Anul acesta sau împlinit 10 ani dela 
imwartea ilustrului savant și bărbat de 
stat, Doctor C.I. Istrati. Cu această o- 
cuzie, elevul, colaboratorul şi prietenul 
siu, Profesorul G. G. Longinoscu a. luat 
inițiatva unei comemorări, 

Astfel, D, Prufesur G. G, Longinescu 
își deschide, lu ficultutea de ştiinţe din 
Bucureşti, cursul de chimie neorganică, 
Marţi 30 Octombrie, având ca subiect 
pentru prima. locţie personalitatea Doc- 
torului C. 1. Istrati. 

e 


Duminică 4 Noembrie se va desvali 


în Parcul Carol, bustul marelui savant, 
executat. de Oscar Spăthe şi turnat în 
hronz de Năşeanu. La inaugurarea a- 
cestui ruonument vor lua parte cele mai 
de seumă figuri ale lumei științifice de 
lu noi, 

















h preziua războiului pentru neatâr- 
? în iarna anului 1876 fiorii unei 
Hi nouii și presimţirea unei prefaceri 
jnale începea să agite tineretul ro- 
inesc, 

lonstituţia lui Midhat Paşa, care trata 
nitia drept provincie turcească, în 
malul agitaţiilor, studenţii universi- 
i se întrunesc şi votează maţiuni de 
estare, apoi cer instructori militari 
hiru cu să dea ţărei soldaţi conştienţi 
ru evenimentele ce se prevedeau. 

i o iarnă grea, cu zăpada până la 
we studenţii universitari fac exerciţii 
ităreşti în marea curte a, cazărmei 
armilor pedeștri, in capul flancului 
tun student în medicină atrage pri- 
ie; înalt, chipeș, bărbos, studentul 
vrand Constantin Istrati se distinge. 
jionalistul din întreaga'i viaţă îşi în- 
a cariera, 




































ostatin Istrati debutează cu o mono- 
ie socialo-naţionalistă purtând drept 
o: „Mens sana în corpore sana“. Ti- 
ul epocei este impresionat. Doctorul 
santin Istrati apare ca un înainte 
zitor, ca un gânditor, ca un om no 
upat de îmbunătăţirea neamului 
şi cercetător al problemelor sociale 
ikzbatere. 

a mult naţionalist spre a se inscrie 
Mindurile socialiștilor cari incepeau 
mea legat de mentalitatea curentă a 
di el nu este un revoluţionar, «octo- 
ktrati va ti un temperat lucrător în 
pl câmp al ideilor. 

jvitatea Jui socială-politică nu de- 
militantă ci se opreşte la aceste în- 
turi; în schimb se consacră ştiinţei. 
ia îl atrage. 

votat laboratorului face invenţiuni 
sunt cu laude apreciate în lumea oa- 
ilor de ştiinţă. Plin de nobila patimă 
uncei idealiste îl vedem, lucrând în 
miul ce si-a ales cu râvnă, cu sfă- 
i şi cu competenţă. Institutul său 
mpune iar iniţiatorul se impune, nu 
pi ca om de ştiinţă dar şi ca politic. 
i partidele vor să şi-l însuşească. 

it întotdeauna. deștept pentru a pri- 
iyiunile noui, se avântă în toate do- 
ile unde mintea este chemată să cer- 
:și să caute a descoperi adevărurile. 
riiizmul începe a îi la modă. Ma- 
Haşdeu este un adept al spiritismu- 
ctorul Istrati, primind ascendentul 
micului gânditor, devine un adept 
maclului. Doctorul Istrati este acuri 
jisi și pune în slujba nouei sale re- 
ui toatii patima neofitului ca și tot 
mentul muncitorului fără oboseală. 
hocuparea, spiritistă nu slăbeşte, în- 
n el credinţa în adevărurile ştiinţei. 
listul rămâne corifeul ştiinţei pozi- 


tive, şei al unei instituţiuni experimen- 
tate care își înalţă zilnic autoritatea. 

Puterea. de muncă a d-rului Istrati şi 
mai ales, râvna hui de a crea utilităţi, a- 
lăturea de încrederea ce-și pusese în el 
Yake Ionescu, îl indică pentru ca să fie 
organizatorul Expoziţiei jubiliare şi crea- 
torul Parcului Carol. 

Sta, negreşit în firea omenească do- 
rinţa de prelungire a existenţei. Moartea 
fiind un stărşit firea omului se împotri- 
veste morţei. Omul conștient vrea să tră- 
iască mai departe de cât poate avea viaţii 
fizică, de aceea cât trăesc, unii încredin- 
țează perpetuarea existenţei lor, copiilor, 
alții operelor din cadrul lucrurilor mo- 
rule. Dorinţa de nemurire, rivnă natu- 
rală care predomină celelalte instincte, 
inarmează, galvanizează şi înzeceşte pa- 
terile creatoare ale individului. 

Doctorul Istrati a făcut din Parcul Ca- 
rol şi din Expoziţia jubiliară opera re- 
prezentativi, de căpetenic a vicţei sale, 
cu drept cuvânt admiratorii şi „posteri- 
tatea dreaptii” au hotărit să-i eternizeze 
figura, si opera printr'o statue. 

Nesreșit eteriitatea, cu înţelesul amili- 
tirei conştiente nu există. le cât tinip 
mortul nare conștiința prelungirei salt, 
si pe cât el nu se poate folosi prin sim- 
țuri de omagiul postum al celorlalţi oa- 
meni, nu poate fi decât o minialură a 
eternităţei redusă şi ca proporții geome- 
tiice şi ca coprins. Apoi nici măcar a- 
ceastă „eternitate dreaptă” nu stă per- 
manent legată de amintirea celui eterni: 
zat. prin forme materiale precum:  ta- 
bloui, statuia sau inscripţia istorică, 
Moartea. este prea atot puternică şi prea 
mult naturală pentru ca s'o noată zădăr- 
nici arlificiile omeneşti. "Totul moare, 
chiar şi nemuriturii. 

Din numărul atâtor milioane de oa- 
meni care se nase zilnic şi mor zilnie, 
eternitatea nu reţine decât un mănun- 
chiu foarte redus de aleşi; Constantin 
Istrati a fost unul dintre acestia. 

Om de stiință, nu de inimă, nu legat 
de neamul său românesc printr'o stator- 
nică credinţă, lam găsit în totdeauna în 
înțelegere cu cronicarul carea spus: 
„la fapte bune puţini sadună!“, 

Parcul Carol, care este astăzi unul din 
giuvacruriie Capitalei noastre, ar fi fost 
creat, fireşte, şi sub altă direcţiune, dar 
doctorul Istrati a pus aci pecetia persv- 
nalităţei sale, a stăruinţei sale şi a mun- 
cei fără preget. Cine ştie dacă un altul ar 
fi dat creațiunei aceeaşi structură de 
permanenţă, pe care v are acum şi dacă 
nu s'ar fi mărginit la o improvizație vre- 
melnică destinată a trăi numai atât timp 
cât Expoziţia. 

In timpul războiului celui mare docto- 


UNIVERSUL LITERAR. — 719 


'UN OM DE CREDINTĂ ȘI MUNCĂ 


de CONSTANTIN BACALBAŞA 


rul Istrati, naţienalistul ircductibil sa 
găsit alături de toţi aceia cari ereau îu- 
sufleţiţi de marea ideie a întregirei nea- 
mului. Dar, după cum inima lui romă- 
nească se înviora şi se întărea la adierile 
speranţelor înaripate, tot la îel sa în- 
frânt sub loviturile înfrângerilor crân- 
cene care risipeau iluziile lui sfinte. 

Doctorul Istrati a trăit o viaţă de cre- 
dincios şi de upostol, om al şiiinței și şi 
romănizmului a avut parte să vadă în- 
ceputul unui războiu destinat să îacă 
România Mare, dar n'a putut trăi îndes- 
tul pentru ca să vadă şi izbânda. 

Pe soclul monumentului său nici o altă, 
inscripţie nar îi mai potrivită afară de 
aceasta: „Om al credinţei româneşti şi 
al muncei!'. 


E a E 


NOTE BIOGRAFICE 


Doctorul C. 1. Isbati sa născut în 
anul 1550 la Roman. Studiile secundare 
le-a terminat la laşi, iar pe cele univer- 
sitare la jucureşti. După ce şi-a luat 
diploma de doctor în medicină şi după 
un scurt timp de practică medicală, sa 
specializal, în studiul chimiei. Plecând 
la Paris u lucrat în laboratoriile lui 
Wusrtz şi Friedel. In anul 1587 a fost nu- 
mit profesor de chimie organică la fa- 
cultatea de ştiinţe a universităţei din 
Bucureşti, 

Imprejurările politice l-au adus, în 
Aprilie 1899, ministru al lucrărilor pu- 
blice in cabinetul conservator al lui G. 
Gr. Cantacuzino. Puțin timp apoi a fost 
ales membru ordinar al Academiei Io- 
mâne. 

In 1880 a publicat „O pagină din îs- 
toria contimporană a homâniei'. După 
tratatul său elementar de chimic sa pre- 
lucrat lucrarea cunoscută în străinătate 
„Cours el&mentair de Chemie (Paris 1895), 
distinsă prin faptul că introduce noua 
nomenclatură propusă de congresul din 
Geneva dela 1592. 

Impreună cu elevul său, G. G. Longi- 
nescu a scos renumitul său Curs de chi- 
mie, tradus în îranțuzeşte și întrebuin- 
ţa și în străinătate. 

A murit în ziua de 30 Januarie 1918 
la Paris, 





2) UNIVERSUL, IIPERAN 








SEFANIA ZOTPOI ICRANU 


MOARTĂ 


E-atâta tristeță în cerul mohorât 

„ Pictat par'că de-un artist pe care l-a lăsat iubita... 
E-atâta tristeță în aerul cald și coclit, 
Ca răsuflarea unui copil care se veștejește în boală... 
E-atâta tristeţe în viaţa asta a orașului domoală 
In care şi gemetele par bolnave şi înfășurate în vată, 
Că sufletul meu plantă 
Cu rădăcina otrăvită de veninul neiubirei taie, 
Işi lasă în jos în spre pământ fruntea, 
Şi viața lui toată. 


A ! spumegânda, vijelioasa, aiurita 
Bucurie de-a te arunca spre soare, 
De-a crește tumultuos, de-a răscoli 
Și stăpâni pământul 

Cu dragostea şi gândul, 

Ca vântul care creşte 

Și stăpânește 

Poporul valurilor de mare, 

Cum sa risipit !... 


* 


Și sufletul meu, lăstar închircit şi frânt; 
Şipot de lumină și bucurie, secat ; 
Altar de închinăciune de podoabele-i grele prădat, 


In tristețea asta a orașului din ce în ce mai apăsătoare, 


Din ce în ce mai apăsătoare, 

Isi lasă fruntea şi viața toată 

Să se aștearnă încet la pământ 

Moale, înfrântă, desgrădinată și moartă, 


ARTUR ENĂŞESCU 


PRIMAVARA 


Vâni călduț de primăvară, 
A pornit hoinar prin lume: 
Umpie luneile de glume. 

Şi de chef cu-a lui chitară. 


/drăngănind din creangă ercăngă 
Prin desişul încă gol 

Şi par nobilii mesteceni 

Rupţi din Ivra lui Eoll, 


Sub cântarea lui măiastră 
Sa deschis pareo tereasiră, 
Sus de tot în bolta clară, 
„Cer suav de primăvară, 


Și prin ca surâd spre el, 
Nouraşi întrun inel, 
Auriu de căpuşoare, 
hestirate'n joc de soare, 





FRANCIS JAMMES 


CATRENE 


ABSENŢE 


Puteai să vezi aseară cum cerul înstelat 

Ea ca mtro pocmă sau o astronomit 

Și ai fi spus că nu e selipirea-aceasta vie 

Si că doar omul singur sub cer a fost 
i /ereeat 


ONOMATOPCIE 


Lia poalele colinei numită Crsuva 
Censeamnă : „un pământ prin care curg 
izvoare 
Senalţă. răspunzând cântărilor se pare, 
Lăcaşul şuerilor sau Tiuatea. 


SBOR 


[uormi. pusărea plutea nemişcătoare. 
Deodată se sbătu pe loc şi-apoi în sus 
Isi indreptă rotund un cioc de răpitoare 
Şi îsi parta greoi un trup înspre apus, 


UMBRA SE INCULIDE 


Când noaptea deasă iar peisagiul îl 
[ascunde 
Pe uliţă răsună un pas din când în când 
Și câinilor, ce latră în lanţuri, e răspunde 
Ecoul şi tăcerea coboară tremurând. 


CALDURA 


Acelaş strigăt mic tle greer se aşează 
Peste tăcere şi odihuă în câmpie 

Şi strălucirea gliei atâta e de vie 

Că urcă pânăn ceruri înaltă. E amiaza, 


ANTICA 


l'ecioarele în vântul ce tremunra prin pare 
Cu grație “nălţau profiluri paralele: 

Dar înspre una Amor, a îndreptat un are 
Şi—nimerită—zace acum prin esfodele. 


TULBURARE 


Lăacaş al fericirii, te-ai arătat în vis, 
Odaie calm deschisă în umbre pe o apă: 
Dar cerul se "'ncruntă şi inima-mi 
isa "nchis 
Precum un crin. furtuna când gata e 
sănceapă. 


Trad. de Mihail Sebastian 

















































(n oras întreg um uimicit 
arece. Un oras capitală ue 
uăzeci de inii «de suflete, 

rece cu un singur suflet, 
toti soarecii, care se atla 
d mea. 

— Doamnă! -- i-ar SDU proprietăre 
Mie îmi trebue liniste, multă Liniste! 
- Le mine e linişte si curălenie, doan- 
e! 
lazda mea, era ude saptezeci si ciuci 
ani si avea un copil din flori. în 
stă de cincisprezece ani, Copilul ga 
i înele, era schiop de piciorul stă 
că, sebiop nu eva. Dar era sehiov, 
idea umblase multă vreme în tovără- 


pentru un 
jude cu 
pentru un 
Ut Soare 
A5CUns în 


unui prieten sehiop. Și sechiopase 
el! .. 
Andlur, trei eram în casă: proprietă. 


ZA 


sa, fiu-său si cu mite. Oral mmoua 
intrarea prin odaia tor. Era 
ii cu un pat, un cdutap. căteva seu 
6 iasă de scris si O icoană reprezeu- 
„Paraclisul si infernut. Avea pair- 
işi o ferpustră ceda în stradă erau 
ata, Inică si liniștită. 

i a fost odata meu. trei zile încheia: 
In seara zilei ui treiu. îi upărut xoa- 
le. bu nu l-am văzut decât pe rai- 
» orașului: dar era în odaia tea, lo- 
i cu mine. Nici el uu ra văzut un 
e, dar stia că locuexe cu el. Și au 
tut să ne duzmănim asa. pe nevă- 
t. 

reputul, l-a făcut el: 
fun unzher ul camerei. 
in pat, pala Sacdorr. Dar mat ador 
căci trebuia saxscult dacă soarevple 
rontăe! Am xvăriit apoi cu o ehiati 
Weul unde credea că exte ascuns, 
vueetat. Și ne en unul pe al- 





ronțăiu, undeva, 


lu eriun lun- 


pe mtunerit el asculta dacă mai 
ic cu ceva: eu ascultam, ridicat în 
ul oaselor, să tuai rontăe ca sarune 


teulaltă shiată, apoi cu scaunul şi ru 
mara... Pe” urmă'ucepea LAvrĂs, mi 
II cu puuze “a Să mă mcerce, apoi ron- 
îsă întrerupere, din ce în ce nui 
"și înaf enervint, partar fi măcinat 
vu sticlă, 

Doatună Doom 8... 
Le sa întâmplat, 
răspunse bătrăna 





DOAMNA 
doinnule ? Arde? 
inspăimântată din 





a. nu arde. IE 
Vai de mine! 
Va sourece!? 
Un şourece! Unde?! 

Nu stiu! 

Păi atuuci de unde știi că-i soarece? 
Stiu. Cum să unu stiu?! Doar no ti 

potana ? 

(e-i ucelu ?! 

Hipopolam ! 

Parcă spuneai că-i şoarece! 

Sourece, cucoană, sourece este, lu; 

jiasern camera numai peniru pitt, 


ceva mui 
Ce exsie”! 


rău! 


Bată-l Dunminezeu de bolşevic! — se 
A venit si la nic, În pat, eri 
pe. Fra un şoeree inute si rosu! 

Mare sau mic, rosu sau verile, mu 
interesează... Tauzi cum ronţăe! Ti 
asta-i linişte ?? -- şi aruneai cu 


scaun. 
Si ce să fac eu?! 
să-l prinzi ! Mie-mi place să lucuase 


pr în cimevă... lauzi! 

Aud ? 

am închis ochii toată noaplezi, Au 
d călcat strica seaunciu si 


ia de Duc a patului. pe care 0 Dona 


barlam cu picioarele ca să sperii bolse- 
vicul, lar dimineaţa, îi spuu, infuriat, 
gazdei ; 

— Cătul mă ntore, să găsesc sourecele 
priusS. Vin sau mort, As prefein să-l am 
viu. ca să mă răfuesc cu el! 

las că-l prind! 
Să-l prinzi. 

Sa lăudat degeaba. căci nu l-a prins 

A prins sapte, dar bolsevicul a scăpat! 

De unde ştii că nu este printre ei“! 

mă ntrebă femeeu. privind cei sapie 

soareci opăriţi, îusiraţi în linte de tră- 
vători ve pragul uzei. 





- Nu este. cucoană, lusă-mău pura! 

Dar de mule ştii ?! 

Stiu eu ce stiu. Ai să vezi că lu 
noapte vine din nou. D-iu nu Nţelegi ci 
este m oxlae la mine?! 

Ba 'nţeleg. 

Păstia utule i-ai prins? 

In bucătărie. 

—- Vozi?! 

Bine. dav în cameră La d-ta au poat 
te să fie. A venit «lin bucătărie, pe sub 
poxlele. 


Ascultă-mt pe mrine, 

noapte vine din nou! 
Nu rmwam iuselat: 

sa ronțăe «le 
minile)? 

Asa e cum uvut dreptaia ? 

Poltiin ? 

Dosu ! 

Cine ?! 


cucvatiă i la 


soarecele a 
imlată ce suu 


“ceput 
ajeiiis lu- 





Sourecele. A venii. Lauri una rima 
tăe! 
- Dar utule : fi? 
Nu stiu. Să-l cauţi. Ţiura spus cu 
"A între cei opăriţi nu exte. 
I-am căutat, căteși trei, toata pui pateu 
Ani răseolit casa "ntrcază. ami spart o 
oglindă. am stricat parehetul. =: dat şaa- 


rece cu n palmă? 
[i ine, cucoună, 
Mâine am să scot 


| ADY n 
CR i. 


toată 


ce-i 


atauriă nu) 


bila. Nu se poate să nu dau de urma iul, 

Asu a făcut: a scos în cutu avolila. 
ie cercetat-o cu de-amăntuntul. e făcu 
mici reparaţii în odaia Inca, e cercetat 
casă ste jur hu pteju astuia | cu pie- 
tii toate RL SI SDă utile, == dag 
ie urma sDarecelui wa dati 

i? 
Nu-i 
- Vuasăzică, nici a molii nau să 


dorii! 

-- Eu cred cu îngit! 

- As [-aci, ai să vezi, Cutu 0 să fugă? 

- Nuci. l-as fi găsit chiar de-ar fi cât 
un purice de mic! 

Cum ua nserat, erum toţi trei lu pândă. 
Svarecele a nceput, bine 'uţeles, să ronţăe! 

Au ? 


Dar unde-o fi?! se cruci bătrăna. 


Nu stiu unde-o fi. cucounăi clar esta, 
Nu-l auzi 2 

ba da. 

Si eu plătesc chirie! 

Să te muţi, domnule. 

As, nu nuerge-usăa. Vai întăi si-i 
prinzi soarecele : pe urmă. vana vele. 
Dar să-mi prinzi soarecele. mă "nțelegi!! 


Caen să-l princ 2! 

Nu mă priveste. De ce uri mi-ai sua 
dim capul locului că ai soareci în ce 

Diac'as fi stiut Dar să-l mai 
ți, 

Alu 


sa 
Că 





vreau si eu: să-l căutătu. Nitu 


UNIVERSUL IITERAR. — Fl 


BOLSEVICUL.. 


MINCEA DAMIAN 


să fiu linistit. pănă când n'oi pune nânt 
pe celt 

In fiecare seară, incepeurm goana dupa 
soarece toţi trei: eu, bătrâna şi fiu-său. 
in fiecare dimiteaţă gazda scotea tn 
curte mobila din toate odăile, apui le 
cerceta amănunţit, întindea curse în toa- 
te ungherele, împrumutase dela vecini 
vreo cinci pisici... dar bolşevicul main 
izbutit să-l prindem ! Intro săptămână, 
pruiul salesese de mobilă : oglinzile spa”- 
te sau zpâriate, paturile scâlciate, scuu: 
unele schioape sau oloage, tablourile des: 
vărmate.. Frau si trei victime: o pisica 
sucombase strivită de gargderob ; alta, îşi 
vupsese luba într'o cursă destinată soare- 
celui ; iar băiatul gazdei, căzând din pod 
unde se urcase pentru urmărirea bol- 
sevicului, işi scrântise piciorul şi schio- 
pase de-ubineleu. Dar îşi serântise piciu- 
rul drept, astfel că era acu șchiop de 
amândouă picioarele... 

Vecinul cu pisica ucisă și cel cu ea 
schitodită, au intentat proces bătrânei, 
cerând, fiecare, câte douăzeci de mii re 
lei despăgubiri. 

—- Frau pisici de rasă! se lăudau ei. 

„- Sunteţi nişte pungaşi! — le spunea 
bătrâna. 

Toută strada era în fierbere. Câţiva înși 
au reclamat autorităţilor că le tulbur îi: 
nistea, 

Cu ajutorul câtorva vecini, am 0rgu- 
vizat. ud plan de luptă în toată regula: 
cu. bătrâna și cu fiu-său, urmărea $Ou- 
vecele iulăuntu, iar ceilalți, înarmaţi 
cu furci, ciormene si căldări pline cu 


apă. eruu postați de jur împrejurul cu- 
ser, Degeaba insă! 

-- Nar fi mui bine saducem pornpie- 
vii 2! isi diulu cineva cu părerea, 


Pvoprietăreusa se impotrivi. 
- Să mai încercăm uşa ! — propun eu. 
-- Dacă e mobila n casă, nimic nu îa- 
cem ! -— mui zise cel ce propusese sadu- 
cem pompierii, şi care făcuse răzhoiul 
cu uraulul de plutonier, Trebuie scousăn 
curte. Pe urmă, doi sau trei insi să cer- 
ceieze cutăile : alţii, să fie postați la usi; 
câțiva în pol. iar alţii de jur împrejurul 
clădirei. 


Dece unu dăm loc casei?! propu- 
se uliul. E mai simplu! _ 
Ar scăpa Satunei! — zic eu. 


Ax? 

— Scapă. vă rog să mă credeţi... Și pe 
urină, cu mas vrea să ardă. Îmi trebuie 
viu cn Oricc chip. 

-— Bine, să-l urmărim utunei! 

Lin urmărit câteva ore, după planui 
de luptă al plutonierului. Se strânsese 
aproape toată strada, si fiecare căuta să 
dea 0 mână de ajutor. Unii fluerau, alţii 
miorlăiau ca pisicile, alţii imitau ron- 
țăitul soarecilor, câinii urlau sau sche: 
lălăiau... dar de prins, — nu l-am prins! 
Și toată lumea era curioasă să-l vadă. 
Fiecare văzuse cel puţin un şoarece în 
viata lui: dar voiau cu orice chip să-l 
vadă păsta! 

—— Să mutăm casa în cealaltă parte a 


curţii! -— adăugă cel ce fusese de părere 
să-i dăm foc. Ori să mutăm doar odaia 
dumitale, dacă ţii numaidecăt să locu- 
esii intiiusu ? 

Sar inuta si el cu mine! 

Atuuei cc-i fucem ?! 

Să-l anai Lăsătu pănă tnăine i -— zise 
suzala : poate so fi speriat si-o fi fugit! 


Să fugă?! Ferit-a Sfântul! E-aci. 





722. — UNIVERSUL LITERAR 


Ai să vezi: cum sor aprinde luminile, 
începe să ronţăe! 

— Faceţi reclamaţie la primărie! -- 
ne sfătui cineva, 

— La primărie, zici? 

—- Da, la primărie ! 

— Pentruce ?! 

— Aşa! să ia primăria măsuri îrnpo- 
triva lui. Pentruce avem primar şi con- 
silieri comunuali şi edili ?! 


— Are dreptate! — încuviinţară cei- 
lalţi. 

— Bine, să facem reclamaţie la primă- 
rie ! — se 'nyvoi bătrâna. 


Yăcurăm reclamaţie la primărie. Am 
iscălit-o eu, gazda, şi încă vreo cincizeci 
de insi. 

Primarul a convocat numaidecat con- 
siliul comunal în şedinţă extraordinară 
şi m'a invitat şi pe mine s'asist la des- 
bateri. 

— De când u apărul șoarecele? — mă 
întrebă părintele comunei. 

— A treia zi, seura, dupăce am ocupat. 
odaia, 

— In ce zi? 

— Intr'o Vineri. 

— Nu aşa! lu vreau să ştiu data! 

— Eri a fost o săptămână, 

— Era mare? —- mă 'ntrebă un consi- 
lier. 

— Ziua? 

— Ba nu; șoarecele, 

— Nu ştiu; nu l-am văzut. 

— Pentruce nu-l prindeţi ? — mă 'ntre- 
bă altul. 

— Nu puteu. Il urmărim de-o săpti- 
mână întrează ! 

— Trebuie insiituită o comisie rare 
să se transporte Ja fața locului! — pro- 
puse ajutorul de primar. 

— Eu sunt de părere să desființirm 
strada aceia! — zise un consilier. 

— Ba mai bine soarecele! --— se mnlu- 
rie altul, Auzi! sii revoluțiuneze o stta- 
dă întreagă! 

— Asta e şi părcrea mea! — le spin. 
Dar întrebarea este: cum să-l prinde: ?! 

— Să recurgem la ajutorul armatei! 
— propuse cineva. Saducem toate mu- 
zicile, fantarele şi gorniştii să cânte va 
sii-l sperie. 

— "Frimit si cu pe nDevansti-mea si țe 
soacră-mea ; când or începe să vorbeaus- 
că... nu se mai aude nici muzică nici 
gornişti ! 

Câţiva consilieri propuseră alte solu- 
ţii, apoi se luară la ceartă. Primarul 
suspendă. şedinţa până a doua zi, când 
ne 'ntrunirăm lin nou, cu toţii. 

— Domnilor, părerea mea este să ac- 
ceptăm propunerea d-lui ajutor! — zise 
primarul. 

— S'auzim ! 

— Păi n'aţi auzit-o eri?! 

—- N'are-aface ; so auzim şi astăzi. 

Primarul făcu un rezumat al dezbate- 
rilor din ziua precedentă, apoi dădu cu- 
vântul ajutorului. 

— Domnilor consilieri ! -— începu aces- 
ta. In interesul salubrităţii publice, pen- 
tru liniştea şi propăşirea urbei noas- 
tre care se află sub teroarea șoarecelui 
din strada Fântânii, No... ce număr, 
domnule ? 

— No. 48! 

— „Din strada Fântânii No. 84, pro- 
pun, a se constitui o comisie cure să se 
transporte la faţa locului. Comisia va 
stabili ravaziile morale si materiale fă- 
cute de inculpat, va cerceta locul unde 
se află ascuns şi în ce mod sar putea, 
prinde. Dacă urrnărirea, şi prinderea lui 
va necesita cheltueli rai mari, se vu in- 
tocmi un deviz în trei exemplare, car», 
însoțit de un memoriu detailat, se va 


înainta primăriei în termen Ge cincispre- 
zece zile. Am zis! 

(Aplauze îndelungate !) 

— Şi cine va face parte din comisie? 
-— întrebă un consilier. 

Avură loc discuţii aprinse. După lungi 
desbateri, se hatări ca din comisie să facă 
parte : medicul veterinar şi medicul pri- 
mar al oraşului, inginerul primăriei, po- 
liţaiul, comandantul pompierilor şi aju- 
torul de primar, ca preşedinte, 

— Ar trebui să consultări şi pe d-l pre- 
fect! — îşi dădu cineva cu părerea. 

— Desigur! — înecuviinţă altul. Şi pe 
domnii parlamentari ai judeţului! 

— Deocumdată, comisia astfel formată 
se va transporta la faţa locului! — ho- 
tări primarul. Și dupăce îşi va înainta 
merioriul, vorn vedea ce mai e de făcut. 

Gazetele au apărut, toate, în ediţii spe- 
ciale, publicând în extenso  desbaterile 
consiliului comunal şi câteva articole 
foarte entuziaste. Un reporter cu faute- 
zie, a 'nceput publicarea unui foileton 
cu titiul: | 

„Bolşericul misterios din stradu 
Fântânii 1. 

In timpul acesta, gazda şi cu fiu-său 
urmăreau fără întrerupere șoarecele. 

— Ce sa hotărit? — mă 'ntrobă ea. 

— O comisie! 

— Ce-i aceia?! 

— 0 comisie. Vine miine la faţa lo- 
cului, să vadă ce şi cum. 

Comisia se prezentă într'adevăr a doua 
zi dimineaţa la orele k. 

- Unde este ? — întrebă medicul veta- 
pinar având trusa cu scule si medica- 
mente subsuoară. 

-- Cine? 

— Soarecele ! 

-- Nu ştiu! Fn odae la tine, 

Inginerul cercetă construcţia casei și 
hotări că-i în stare hună. Ne puserărni 
apoi cu toții la pândă, însă nam prins 
niciun sgomot. 

— Numai seara vine! — zisei. 

-- Atunci să venim diseară! — 
puse comandantul pompierilor, 

Comisia plecă, şi se 'ntoarse pe 'nserat. 

— lauzi! 

Incepurăm urmărirea. Veteviuarul îmn- 
prăstic șoritioaică şi strienină prin toate 
colţurile odăilor. Dar totul a fost în za- 
dar! Soarecele venea în fiecare seară 0- 
dată cu comisia... 

Băwâna a căzut la ja de inimă rea, 
iar fecioru-său, lunecând pe parchet, își 
mai serântise o mână, și era obsedat de 
ideca că el a fost născut numai pentru 
a urmări șoarecele, şi ci, de îndată ce-l 
vu vedea. —- moare! 

— Dae' as trăi să-l văd şi eu! — se 
tâănguia bătrâna. 

După cinci nopţi de următriri zadar- 
pice, comisia sa întrunit în odaia mea, 
ca să hotărască. 

— Fu sunt de părere să otrivim toate 
animalele din oraş! — zise veterinarul. 

- Ar fi mai bine să le lăsăm să moa- 
ră de foame! — propuse medicul-primar. 

Comandantul pompierilor, fu de părere 
să dărâme clădirea, ha chiar cartierul 
întreg, ducă va fi nevoie; poliţaiul, ho- 
țări arestarea tuturor provprietarilor şi 
chiriaşilor cari au şoareci în casă: iar 
ajutorul de primar, ceru ca parlarnenta- 
rii judeţului să facă o interpelare în ca- 
mera deputaţilor. 

— Alta e soluţia.! — zise autoritar în- 
ginerul comunal. Aţi uitat, domnilor, că 
paralele cu strada, curge râul! 

— Si ce-are aface râul cu şvarecele ?: 
— întrebă veterinarul. 

— Are! Căci putem să-i schimbăun 
cursul, sau să construim un canal sub- 


pro- 


„caute nişte curse. Din nebăgare de 8 











teran, care să lege râul cu casa, şi 
înecăm astfel șoarecele prin surprindenj 
— Ideea n'ar fi rea! — aprobă po 
ţaiul. 
— Te cred! — se '"mpăună inginerul 
Parcă degeaha a cheltuit tata cu min 
la Praga şi la Berlin), lată planul 
l-am şi făcut! Și 'ntinse pe masă o cos 
de hârtie liniati la milimetru, cu dă 
ferite desene şi linii geometrice, din e 
n'am putut să deslusesce decât râul, sin 
da şi clădirea, 
— Să "'ntocminm devizul! — zise pr 
şedintele. 
intoemiră devizul şi conturile pentr 
diurne, apoi plecară, 
Peste trei ciasuri, guzetele publica 
în ediţii speciale, hotăririle comisiei A 
înctemnau populaţia să fie Jiniştită şi 
saşteple cu încredere rezultatul! N 
însă, an continuat cu urmărirea Şoa 
celui, bine 'nţeles. fără să-l prinde 
Noaptea dormeam pe rând, iar ziua 3 
team mobila în curte şi cercetam cu d 
amănuntul odiile, 
— Ăsta e Necuratul! —— se plângea) 
trâna. Mă pedepseşte Dumnezeu ! 
Veporterii ne vizitau în fiocare zii 
poliţia trimisese dvi sergenţi de pază, i 
făceau cu schimbul. Sfârșitul şoarece 
sapropia însă. Dar și al orasului, 
Intr'o noapte, băiatul gazdei se un 
se în pod cu lumânarea aprinsă, cad 


mă, a aprins o mobilă veche de brad, 
peste zece minute, toată clădirea era h 
flacări! Băiatul, în fugă, alunecase 
îsi scrântise şi cealaltă mână, astie] 
eru neputincios și de mâini și de pi 
cioare ! 

-— Aş vrea să-mi păstrez numai Yo 
rile, ca să Văd șoarecele! — se ruga 3 
Am convingerea că scapă teafăr, ch 
de-ar arde oraşul întreg! 

Aşa sa întâmplat! 

Cum bătea vântul, focul s'a întinsnu 
maidecât pe toată. strada, apoi a cupriiiă 
orasul întreg. Guzda mea, arsese întinsă 
pe canapea, în poziţia de aşteptare, 
atenția încordată să prindă zgomot 
produs de șoarece... 

A doua zi, tot orașul era o ruină ca 
fumega. Iliu, băiatul gazdei, câţiva POM 
pieri şi cu cei doi seryenţi cari răni 
seseră. la post. căutam șoarecele printă 
dărâmături. Ceva mai tărziu, au S0% 
si uatorităţile la faţa locului, 

— II căutaţi degeaba; a ars! —d 
primarul. 

— Cu neputinţă! — replică fecion 
gazăci. Este imp... şi deodată rămas 4 
ochii pironiţi : 

— Uite-l! 

— Faţa i-se luminase, caşicum ar 
văzut pe Mesia ! i 

-— Aiurează ! — hotări 
pompierilor. 

Nu auira.: soarecele era ascuns întră 
vas de lut. în formă de garaiă, care 8 
pase neatins. lonţiăia, nepăsător, niș 
seminţe de floarea soarelui ! Imi ream 
tii că vasul acela era aruncat chiar 
colțul odăii mele, unde mi-se părea 
aud ronţiitul şoarecelui! Poliţaiul, pa 
cu mestesyug chipiul peste vas şi priu 
înstârzit, pe bolşevic! Băiatul gazdei ai 
combă ca un adevărat mucenic, rosti 
cuvintele biblice : 

—.„Izbăveşte Doamne pe robul Tăy, 

Autorităţile au instituit o comisie d 
experţi cu însărcinarea de a stabili cuj 
a scăpat șoarecele de urmăriri şi de (0 
si dacă a stat numai în vasul în cal 
a fost prins, tot timpul! 

lar eu, nam mutat în alt oraș. 


comandanţi 





— Stranii ? relua acesta, de loc. Le gă- 
siţi dvs. stranii pentrucă sunt noi pentru 
dvs. Ele sunt şotii, şi încă şotii din cele 
proaste. 

— Tarse? strigă dl. 
vrea. 

— Da, farse, nu e atlevărat? replică 
mititelul bătrân cu un rânjet diabolic; 
şi fără să astepte un răspuns, continuă: 

„Sun“ patruzeci de ani, cunoscui un 
alt indivit care închirie, îu cel mai vechi 
lan, un apartament vechi, umed, muce 
găit, rămas liber si închis de ani, de sc- 
toli. trrmbla v cantitate întreagă de baza- 
conii bibeşti asupra acestei locuinţe și 
desizur că era ceţarte de a fi vexel: dar 
sărăcia rodea omul nostru si chiar dacă 
aceste odăi ar fi fost de zece ori mai rele, 
eltinătatea lor tot l-ar fi decis. Fu obii- 
gat să răscumpere câte-va vechituri ce 
erau prinse în zid şi între altele un du- 
lap pentru arhivă, cu uși rari în vitro- 
uri, garnisite pe dinăuntru cu perdele 
serzi. Era o imobilă prea inutilă lui, căci 
mavea ce hârtii să păstreze si cât despre 
imbrăcăminte: cele depe el, fără să se o- 
bosească cu grija altora. Foarte bine, Ca 
să-si aducă, doar, bulendrele, nu-i fu «le 
trebuinţă nici chiar o tare; răspânri 
cele patru scaune prin cameră ca să le 
facă să pară, atât pe cât se roate, o «du 
zină şi, seura, sosită, se muse să bea lân': 
foc primul pahar dintrun galon de ru 
chiu ce-l cumnărase ve credit. Vot hânr, 
de înt. ?a în sinea lui dacă raiul va li 
vreodată plătit, şi, în acest. caz, cam dupi 
câți ani, când ochii îi căzură pe usile cu 
vitrouri ale dulapului de sfejar. Ah, îsi 
zise el, dacă naș îi îosi obligat să iau u: 
răciosul ăsta de sipet după estimaţiu te- 
laluiui. aş fi putut avea rentru banii nrei 
en lucru mai ronfortabil. O so dau cu 
pe brazilă cu tine, urlui bătrân, ulăogă 
vorbind tare dulapului. numai penlrucă 
nu era nimeni altul cui să-i vorbească: 
dacă nar îi prea multă osteneală să-ţi 
sari oasele, mi-ai aprinde repede focul, 
De ahia pronunţase aceste cuvinte că ur 
sunet, asemiinăilor unui geamit uşor, 
păru că. ese din dulap. Omul nostru în 
speriat la început, dar răsgeândindu-sa 
după aceia că sgomotul putea fi produs 
de oare-care vecin ce intra bine dispus, 
juse picioarele la gura sobei și luă cleş- 
tele să răscolească cărbunii. In acest mo- 
sent acelas sunet fu repetat, una din u- 
şile cu vitrouri se deschise încet și lăsă 
să se vadă, în piciore în dulap, figura. 
unui om mare, acoperit de vreşștmiate 
murdare şi sfâşiate. Faţa sa palilă si 
slabă părea roasă de obictă; aveau în vu: 
lbarea pielei sale, în formele sale de sche- 
lt, în toată înfăţisarea sa, în fina, ceva 
tare nu aparținea unui locuitor al acesiri 
lumi. Cine eşti d-ta? hâlhâi noul chirias 
ajuns mai alb de cât cămaşa sa și balan- 
sând în rnână clestele in felrdle a ajusta 
cum trebue mutra supranaturală. Cine ești 
dta ? — Nu-mi arunca ace! cleşte, repli- 
d strigoiul. Chiar de mai ochi în plin, 
ţi va trece prin mine fără rezistenţă și 
nu va lovi decât fundul dulapului. Sunt 
un spirit. — Și ce vrei dela mine, mă rog? 
rluă chiriaşul cu o voce tremurătoare.— 
In această odae, replică apariţia, su mis- 
Wit ruina mea terestră, In această odae 


Pickwick fără să 


(2/rmave) 


am fost. redus Ja cerşetorie, eu și copii 
mei. În acest dulap se îngrămădeau în 
fiecare an hârtiele unui lung, unui foarte 
lung, uuui etern proces, In această ca- 
meră, când murii de inimă-rea, de dis- 
perare, vicleni vampiri își împărţia bo- 
gițiile pentru care îmi otrăvisem exis- 
tenţa și din cure nu lăsară o pară Dieţi- 
lor mei copii. l-am speriat și eu apărând, 
că au spălat repede putina și de atunci, 
ca să-uui revăd teatrul lungilor vele mi- 
zerii, revin în toate noriţile, singura vre- 
me când pot încă vizita planeta noastră, 
Avbartarmentul acesta este al meu, Lasă- 
mi-l. Ducă insistaţi să reveniţi în această 
caineră, răspunse chiriaşul, care avu ră- 
pazul să se reculeagă în timpul prolixei 
expuneri a stripoiului. vă vui reda pose- 
sia cu cea mai rare mulțumire; dar dacă 
mi permuiteţi, a-si dori să vă pun o intra- 
bare. — Vorbeste, zise spiritul cu o voce 
severă, — [i bine, veluă omul nostru, nu 
vroi să vă aplice personal obervatiu mea, 
pentrucă. ea este comuni tuturor sSpiri- 
telor de care am auzit vorbindu-se, dar 
mi se pare oare-cum,... nesăbuit lucru să 
reveniţi mereu exact în locurile unde aţi 
fest mai nenorociţi, când aveţi usurinia 
de a vizita cele iai frumoase ţinuturi 
dure pimănt, căci spaţiul nu youte fi o 
piedică pentru dvs, Pe cinstea mea. 
asta e adevărat și nu n'am gândit nici 
odată lu asa ceva, replică strigoiul. — 
Vezi, d-le, urmă locutarul că această o- 
dae e destul de mnizerabilă. După apa- 
renţa acestui dulap, as îndrăznit să spun 
că nu n sări lipsească nici păduchii de 
lemn si reciniente îni-închipui că puteţi 
găsi un domicil mult. mai confortabil, 
fără să mai vovhese de climatul l.ondrez, 
care este prea-prea puţin miigulitor. i 
Aveţi verfectă dreptate, d-le, răspunse 
spiritul cu politeţă. Nu nram gândit la 
asta. Voi cerea numai decăt o schimbare 
de aer. In arlovăr, tot vorbind, începu să 
pălească: picioarele îi erau deja dispă- 
i când chiriasul îl rechemă. Dom- 
nule, îi strigă. el, veti face mare serviciu, 
sacietăţii dacă a- ți avea bunătatea. să su. 
geraţi celorlalie doanme și domni cari se 
ocupă cu frecventarea caselor vechi, ci 
ar nutea fi mult mai contortabil aiurea. 
— Fără greş, răspunse strigoiul. Teebuo, 
în arlevir. să fim vrea blegi, noi ăștia: spi 
ritele, că n'am putut găsi asta. Nu-nti voi 
ierta câ arn fost atât de stupid. Zicând 
aceste cuvinte, strigviul dispăru și ceace 
e de remurcat, adăogă bătrânu: ucuncâni 
o privire sireată. în jurul mesei, ni mai 
revenit. nici odată“. 

-Nu e riu, dacă e adevărat, zise d 
mul cu butonii de mozaic, aprinzându-si 
0 nouă ţigară. 

- Da! steică bătrânul cu un aer ex 
cesiv de dispreţuitor. Vedeţi, continuă 
întorcându-se către Lowien, nu aș îi 
cine stie cât de mirat dacă are să-ni 
se spue. în cele din urmă, că și istoria 
bizarului imvricinat ce am avut, cânil 
eram la jupânul meu (avocat) încă nu 
e arlevărală. 

"— Oh, cât despre istoria ceea. n'am 
de zis nimic, căci n'am auzit-o nici odată, 
răspunse omul cu bijuterii eîtine de pa- 
raclă mare. 


D-le. zise a. Pickwick, vaş gratulu 


UNIVERSUL LITERAR. — 723 


DIN DOCUMENTELE POSTUME 
ALE CLUBULU: PICHWICH 


— POVESTEA BATRANULUI SECRETAR — 


CIIARLES DICKENS 


mult. să binevoiţi a ne-o povesti. 

- Uh, da, adăogă lLowten, povestes- 
te-o. Nimeni din cei de aci n'au auzit-o, 
ulară de mine, și eu am și uitat-o a- 
[roape. 

Bătrânul făcu un ocol inesii din ochi 
si rânji mai oribil ca oricând, obser: 
vând atenţia tipărită pe toate feţele. In 
fine. frecânrtu-si hărbia cu mâna şi con: 
templând plufonul, ca şi cum să-și îm 
jruspeţească anenoria, începu astfel după 
cutn urmează : 


ISTORIA UNUI CIUDAT IMP BICINAT 


Nu importă de loc unde, nici cum am 
aflat această scurtă istorie; dacă v'aş 
povesti-a în ordinea în care o șliu, aş 
înceje cu mijlocul şi când aș ajunge la 
concluzie, m'aş reîntoarce înapoi să-i 
caut începtul. Va. fi de ajuns dacă va 
voi spune că unele din evenimente s'au 
petrecut sub ochii mei. Cât despre cele 
lulte, știu că sau petrecut și sunt mai 
multe persoane ce trăesc încă, ce şi le 
reamintesc prea bine. 


In strada mare a tohurgului Londrei, 
at:roaje de biserica Sit. Gheorghe şi pe 
aceius ?arie a sirăzei. se Răseşte, după 
curm știe aproape toată lumea, mica în: 
chisoa ve pentru datorii, numită Marshal 
sca. Cu toate că nu mai seamănă de loc 
cu Sandramaua de odinioară, totusi, în 
starea so îmbunătăţită, oferă încă prea 
puţină tentaţie pentru extravauanţi, prea 
puțină consolare pentru  neoprevăzători. 
Asasinul condamnat, profită în temniţa 


Newyate de o curte mai vastă şi mai 
aerisită, care nu există în închisoarea 


Narshalsea, pentru debitorul insolvabil 

Fie ideea, fie vechimea  suverni- 
rurilor ce-mi reamintește această parte 
a Londrei, cu — unul — nu o pot su: 
vortu, Strada este largă ; prăvăliile sunt 


spaţiouse ; zzomotul trăsurilor, trecăto 
rilor, a industriilor active, răsună da 


dimineaţă pâni'n mijlocul nopţii; dar 
străzile interioare, de jur împrejur, sunt 
înguste si ruriare ; sărăcia, destrăbă 
larea supurează din toate aleele ; nenoro- 
cul şi nevoia sunt închise în aceiaş 
întunecoasă pușcărie, un aer de tristeţe, 
de dezolare, pare — nchilor mei, cel pu 
țin — răspândit prin împrejurimi. co 
municându-le o spoială bolnăricioasă şi 
desgustătoare. 

Multă lume ai cărei ochi s'au stins de 
mult în mormânt, au început prin a 


contempla cu' uşurinţă această scenă, 
intrând pentru prima oară în vechea 
închisoare Marshalsea . căci desespero 


rea vine rar cu primele vătămări aie 
nenorocului, Noul prizonier se încrede 
în amici ce nu i-a încercat încă: se bi: 
zue J'e multe oferte de servicii ce i se 
fac. când nu are trebuinţă ; în fericita 
Jui inexţerienţă, el conservă. speranţa, 
floarea salutară, ce primul suflu ai 
adversități o îndoae, care se îndreaptă 
iarăși şi înfloreşte din nou oare-care 
vreme şi care puţin câte puţin se ofi 
loşte şi se usucă suh influența aşteptă 
rilor înşelate şi a uitării. Atunci ochii 
î se adâncesc şi devin rătăcitori ; obrajii 
palizi şi supţi se lipesc de oase; lipsa 
de aer de exercițiu, foamea — mai te- 





72% UNIVERSUL LIFERAR 


vibilă încă —- distruge prizonierul. In 
epoca de cuve vorbim ze putea spune. 


fără nici o metaloră, că bicţii datornici 
putrezeuu în închisoare, fără nici o spe 
vrunţă de u 
cităţi nu 
rămân destule perusi îniprunei mize 
riile ce-ţi sângerează Sina. 

Sus can Vreo treizeci ani, o tânăr 
femee, cu coțilul său, se prezenta Zi cu 
zi lu închisorii de cătul 


îmi esi vii. Asemenea alre- 


mul există iu usa arat, dat 


poarta upărei 


soarele şi cu atâta regularitate cât și el. 





închis 
noa pile 
susea la a 


a venea vacă bărbatul, 
peutru datorii : 


neliviștită si lâră 


adesea. lupă o 
SUR, 
pourlă cu un 


atunci, se 





cbustă 15 ai le vre 


în. și vei cu ae 
dulce si resermnat, ducea copilul pe ve 
chiu pod. îl ridica în braţe pe pirati 
si îi arăta. ca sa-l distreze, Tamisa Sscăn 
feetoure sub razele soarelui ce se ridica 
apoi metroțola deja 
de preparutive de muncă si de plăcere. 
Dar ununuai de cât punea copilul jos să 


animată de miile 


începeau să plângă amar, căci nici o ex 
presie de desfăture san de interes nu 
venea să lumineze faţa palidă si stati: 
dită ce ei ii plăcea atâta să contenuple 
bietul 
urnintiri de-o zineură speţă, suveniri 


ze. Vu, copil nu uta decăl 


ce se împleteau cur sărăcia, Cu Benoa 


civile părinţilor săi. Tinp de veasuri 


unei, răimăneu ție genuchii munti s 
vw situpatie 





si cxaruitu cu coțulă rească 


lacrămile ce curgeau ju lungul ora ți- 


lor manei: apoi se tăia înfrut euti 
sumbru, unde adormea plâneăndl. Peni 
bilele realităţi ale tumii cu grelele sah» 
privaţiuui, irigul. 
netujle erau  xtatornicite în 
chiar din primele luciri ale intelizeni»i 
sale si cu 
pruiciei, nu tuai avea jiu Vloae, nici 


Tocana. setea, tou 


vasa lor, 
toate că era Încă ÎN VăPSTI 
răsut vesel, nici ochii strălucitori. 
Tatăl său zi matura sa sludliau palearea 
tizurei sule și privirile lor e încrucisalu, 
în urmă, pliu de aanduri «de deznidejăe, 
ce nu îndrăzuei 
vorbe. Oul vizuras, voinic. ce ur ÎL pu- 
tut suporta toate ustenelile unei viori ac 
five, se mistuiu în lunza bnaceţiune, în d- 
iostera otrăvită a unei 





u să si-le expritne pri 








inehisori prea 
populiută. Peaneea delicată si ginzusă se 
topea coplezită de relele îniptetite le spi- 
ritului si ule corpului. lar 
itituu-Î eva deja sfăvămată, fa 

larna sosea si cu LaPha Să ptitreilial Tie 
wegi de ploi teci si triste. Biata iemee 
veni să 


copilaşul... 


lvcniască o mizerabiță 
proape de inchisoarea biurbatului său si 


Duda, 


cu toate că sărăcia lor ce sporea fu cauza 


ucestei mutări, -- ca se găsea mai fericită 





utunci, căci era mai aproaţe ale el. Tim 
de două luni ea veni. ca de obiceiu, să 
astepte cu copilul siu deschiderea por- 
ţii. O dimineaţă ea nu venii cra prilua 
Intrultă dimineaţă 
copilasul era mort, 
"Continua în u-rul 
Trial de Gil. 


dată. veni siuzură : 


riitor.: 


CVAŢ 


CEA MAI MARE AMANTA 


Oras sărac, Situat pe părul mării, a 
vea 0 Sarcină gres irupusă de legile fără. 
să înhinneze pe cheltuiala sa casdaveele a 
tunate zi dle zi de upele Tuvioase, ȘI ape 
era mai bogată în cadavre decât în peste, 
singura hrană a unei populații sărace. 

(hazul cu cimitire vaste Tămănzea de 
uni «te zile, Darile upăsau gren asupra ue 
uterilor bunijloi cetățeni. Până cămulu, 

intruna din zile se întâmplase au noa 
triaciu ingrozitor. Vasul Pas” tu iuehiții 
We valuri înnpreubiă cu două sute se ali. 
plomaţi din toate țările pământului. Oa 
ineni bocaţi si oriuvi. 10 cela ce aVuse nai 
ales oluenitea. 

Nautragiii se îutăniplă 
inorţii.  Cinstea 
dauvrelor se 
Dir, 

In sincur 
valuri. O 


aproape se 
orasul înhumării ca 
cuvenea cetăţii cimitirelor 
cadavru fu 
inasă de 


atuntut de 

carne  desconupusă 

un lex fără niuuoe si naţionalitate. 
Vestea se 


uţua la 


răspătuli 
Inleerulii. 


pretutindeni cu 
Două sute ste mine, 
surori, soții si amante veniră să ceară 
cadavrul. Poate îl recunostea si-l wu- 
vermlicau ca pe al lor. Femei frutuvase, 
altele încărcate cu diamante si nuatroa 
ne respectati] îsi incevean întreaga pu: 
tere a farmecului Trumuseţii si bogăției 
spre a-l obţine 

Sfatul alune in 
vrea neslumerire, cui să-l vlibereze câwl 
atâtea erai 


vasului cbwitirelor 


solicitatonvele... Cine sa 
ducă vo prilecată dreaptă între două sul 
te femei? Paris a hupărrit jurlecati a- 
biz între Trei zeițe si-a dus asupra ce: 
tății sale pe cel ui aroasnice  cituc 
războiie.. 

Din fericire rimarul ertății era un 
înţelej:t. Căci iută ve hotări. 

Cadavrul va fi 


jerilă nu va 


lizitat, Cea 





iai nare 


putea fi făcută decat da 


NULE SAU ilevărată a 
vrului. Jai 


țerile Va chestora faina 


ia nta 
Nun) cea 


calu 
zinceră linte 
estului. 

A fuzt o licitaţie ciutată, Marne, soţii. 
surori si cemante ze întreceau să-si jert- 
feuscă podoabele uni 


cele SCUDIve., 


Se oferise o sută dle mii de galbeni 
Apoi, două și trei sute le anii. Sajuui- 
sese la un milion, 

Cele mai sărace se vetraseră. Au pui 
părhu. 
vita, nuiună si bunică de regi si 0 fenpee 


rămas două. O bătrână ohbă si 
tinără si frumoasă, amantă tuturor cari 
su putut plăti cu aur. 

Două milioane, trei. Sajunsese la cinci 
milioane. Si-au aruncat 
hele, doar a cărmase le 


corpul! 


toate polua 


tai acoperea 
Si apol amanta iși cănasa 

si goiulă se jertfi tuturor ocbilor. 
Venus căstiză si pentru a doua ară, 

Cadavrul îi bu dăruit. II 


sfăsie și 


înzropă cau 


NON MUNELSNU 


popă. TI plănse 1rei zile de-urăudul, 


xăuli flori pe morti, tar cetățenii 


cuceriţi de genii ri vea mare. îi promi 
Ser ciusteasciă 


să-i auniintirea. 


La Wu at mă voi reintoarce la 
iorinăntul celui pe care Van 
tult decăt viaţa - 


iubit wii 
je spuse cetăţenilor. 
As Yrea să nu oară aici o flozre men 
prijită pe morenăntul ri... 

TVrecu un un. Uefăţenii orasului cu ri 
mitire vaste. o asteptau cu nerahdiue 
pe cea mai rare dintre sumante, li pre: 
cătiră o primire 
flori. 


Si când ii zăriră echipapiul isbuceniră 


rozeauscă, 


muzică și 


ituruti strigăt dle bucurie Denrărgiuită. 
Mare le fu însă uimirea si span 
cinul în locul ei cobori ui bărbat. 
Era înnbrăcat în negru. Ochii îi erau 
tristi. iar faţa palidă. 
A murit oare stăpâna noastră? 
întrebă îngrijorat 
Streinul 
De vre ua 


primarul. 
făcu semn cu capul că ul 
atunci ? 
Am venii eu în locul ei! 
- Dar cine sunteţi ? 
lu suut cadavrul 


imita ceu 


venii 


peutru 
jerttiu 


CAT de 
iuare si-a întreatu 
uvere.., 

Nu te speria, nu Sunt ura bră. Sunt ou 
in carne si ouse. Din 
turit în 


nefericire 
nuuirugziu. Ar 


tu 
lozt salvat, E 
rani viu când „la venea dela înnnoruăn 
larea inca... Mau privit buimăcită si nu 
veneu să creată. lar câul cunoscu ale 
vărul îmi zise rece: „Pentru tine ai 
murit. Ve-unt în orasul 








iuntropat 
sunt 


cin: 


lirelar.. Mou morți zi ua mai 


invie. uim ea nu cI'eiuiă 


iminunii. Sulletul tueu sa reintors de la 


Vria să 


innormăntare. îi plâns prez turul pentu 
ca acu să chiotească de Iurcuria, ls 
un sirein peniru ainte, au Vreau să le 
tu văr. 

Si a fugit cu un prinț, negre. lar de 
ulunei si-a sehiimbat de o e ori 
ata mţii. dar pe mine aa ră tăi vrea. 

Lumea îl ascultă mimită. Streibuul îsi 
facu loc în spre 


Sa 


mormăut. telor ce il 


urmau le făcu set să se oprească, 
SI singur bunenunche în Faţa teoria 


tului său progetiua. 


Scoaze 0 sticla si use Da, 
lar murind rosti în soapla i 
Cea mai are tuf ue beanieea, 


ci moartei, 





ap 





























































A trecut prea tnltă vronre dela întâia 
pute a unei ine, publicată veci sub titlui 
fulsilicat cn succes caci îabutit să duo 
sele je uiţi? „ctoscearii tere ui zeu 
itenar Ca Să ii Peletelau, Tenis ce 
& purces muri stepe, 
Părea observaţia. lavlu lt ru erntactai- 
mitateu  Toibotomistilezr ru ronet tuse 
tun a fost cocepiui si realizat clu ta il 
oma neieri ai veacului trecut, se deseon- 
pune în ctiverse serieri cat tuneţii «tiferite. 
"ele Irazrurute crescănit lu proporţii 
zitantice ate viețuitoiireluer atinse ce ele 
lințizis. SI pentru esemplilicare ar cre 
iat cazul îui Marcel Proust În opeta tu 
Buena a căruia zau Zăsit foste spate 
ile rezultate stin dexcoruj-unerea roua 
ului clasice: cit intina. vieţi romane. 
mite de crina exotistr ete, Si fncheia tu: 
„Totus ronrtiul. ae literar cae si ras 
uit funciii epoțeii sia îrrplinito stră 
cit. pâna veacul iveste, n piere. Des 
conrpueereza lui cliie zilele tnczastte ere 
dest pri corvin se» ritutilate Darius și 
put. dar cute unei jorzue rinhile. 
L 
Asa dar romanul nu piere. De altfel se 
şi verde... NFirinaţia conitratie ae parme pe 
titic in situaţia melicului care întăl- 
vintdu-se cu bueluavul ele zilele trecute. 
ui pastile lu satul alanetu-i es plic (iza 
supt : 
- Domnule, ahututivatăt «lupi toi leo 
ile inecdlivinei. esti mort ele sula tteri, 
Bunurite spirituate tru pot Îi ucise les 
iințate sau înlocuite, ci inasina ele râs 
vi cafe sau ca bir F.ocile pri exro- 
enţă sculpturale ar cesti is Ut ue 
linei nesol sullelesii, căii Tutieţia este- 
că se cerprinilea ti cra politică sani ro- 
iziousă. Veacuivile colorate de penelul m- 
“ul adu Vinci, Beria Creoa DU se Vor 
ni) repeta, caci elasul Doi ctuţit, Pin 
tul tun câ Balzac pote seri 0 jună 
tale dle vinu întio tote dar cititorul 
stea Tăzuzul si uriuoreuscă pe îuleloțe 
intii piz rile celor tevi visezi si-a 
erdut elusticitaluii. 
iu toate acestea scubitura. Tără să ua 
pânească aurul unui Pericie si [ară si 
> mal iudreseze Terţileler, Ba ftrcotat să 
siste, Votoaralia artistică a Tătat uult 
it comunală dle portrete pictura îsi 
mepue drumurile si ofera bucuriile ei fără 
xreclie. Nitucui nu sua ctesehicde pe Mu 
re, să vali cure erau adevăratele ne 
uri ale unui Zuareit si arici pe roni 
eri rusi ca să atle Pilot rasei slave, 
lim iu) se serie bortsi zi se publici în 
uilioane de exemplare si n zece ce nui 
le titluri aur. 
Nevoia ale a cuniaste restul cor ine 
lui. celelalie rasse, poezia priveste or 
i si ultimile prepinalecaţi si vetuale în 
ura su dezitizat inslinetele, neelezasi pe 
mia suprafaţa pornim atat as 
tp rotualieloi exoilvee 
Exolisnul nu 
Înmă nouă cz 

















cun sir erode, ru 
romanului. Dimiotrisi. 
iste una tin Loriuele lui cele mai vechi, 
este creatorul tutitror luvedulelor orr- 
apale. ture ep; cilor si a neutra 
e retuitue vroier. sotiile lea 
„ituri si ale vale i. cae se Îmzue pe 


este, 





€ ealac ea Ealcreares 


curieziteten cititorului, și pe nici un ali 
ereu. 


Faptul că romanul exotic dle azi su le- 
Piele poate celelalte elemente care 
constitue actevărata Trurnusețe în celor 0) 
nice si una de nopţi” a „Miatei si Odise- 
ia uesturiloi” imediate si a nrultor 
"unite sin ețuca ronuulică. dovedeste 
si sinHiţieiuulu-si funcția, își sitplifica 
“i valoarea, Lun fam, în aparenţă inex- 
ț licalul. câ autorii romunelor exotice e 
bucură dle n pojularitete pe era Ho tit 
usi nicionlatiă cărțile lor. Adoptătul Eune- 
ţia ziarului, într'o carte întreagă. roma 
"ul exozice se invechieste ca un ziar. Un 
rola sosire uegrii va fi ut voi 
ioarie citit, un alt romian despre negri. 
it Mocutietiteat, Va sterge cu elosăvăr- 
sire însctutatatea celui «dintâi. procuri 
veste de azi shitiueaţi, complectă, ces: 
tiinţeazi Zion care a circulat eri. Si ro- 
"tul exotic se anulează del o zi la 
aha. prin alt roman. al cărui exotista 
ina eoinjileet sit ş rintrun &xotisr cure 
se thpeieate. o zi si mul exotice, 





Tot cs ut bel le exofism a itpresionuai 
și psiliivluzisinul complicat at romanului 
hroustia. Cm. acesta e aterotul lit 
“Wa 2. Sebtimmentele voastre au inu; 
miletiţe 2. Ariutirea Trăeste. cu foatiu 
complexitatii ei. intro simplă senzaţie 
Rustutivu sau oltactiva 200 hună vi 
ilin succesul auilevărat al romanelor hui 
briust se ulatureste acestor invenţii sie 
naturi curat psihologică si pe care ri 
ntinelecul, intrun stil de op xavani, le 
Saplică si le oxeruplitică in sute de pasii, 

Autorul acestor rănetui cir 1025 cute! 
Ni Pormitiească” îl sucotea pe Promusi 
„POMUL BECUNUSCUL Ie ațirozațe Uii- 
cul pubtteist care crede în critiva pe 
care a vito cunfrola că. inventia 
lalea u siholocică aa bai Proust. oricât le 
Ha re loc ar ocuta ÎN OPeră. are 0 Vito 
luare stiinţilică secundară. Acele elenenie 
tau fost controlate iu uiciun laborator 
ile psibholonie esperimențală, iure confir 
inateu lor, ar Însenitta complecta lor a- 
uulure, priit cele «tințiăi cercetări noi care 
ar duce mai doețaurtie cunostiitțeie noastre 
exacte despre iluziile cfective sau funcţii 
ivenorivi, „Descoperirile? psihologice ate 
lri Proust huni privite lteraltvceste, a 
ici cpestate it electele lor artistice, ră- 
tind lăra noro, oricăte sieseoperiri psi 
Iolezice sar tal trece st chiar în cazul 
cit uiciutia satin cotuponentele psilolo 
viei a roustictie nu sat Vorilica stiinţiti. 
visit, 

Nuare cteci nicio iDsernuătate dci oh 
servaţiile psiholocice te ui Prost su 
privire la xuhozaa hr Swatiu, SUN exacte 
SLutu Viuloare stiINULI că, Personal vreti 
ca ele se rteră si sutut exacte nun În 
te prvieste poe Swan, 

Psiholoaisrinul utiător rotuatieieri si tru 
da uiător cititori în căutarea mul exG- 
tisuu psibotozie. vu suleri reci destinui 
exotisnuhui googralic dacă Nu Va Vei. 
in sânul lui sânribrwrele imlestrnetiiiii si 
bau al srituberi. 








UNIVERSUL LITERAL 25 








DESTINUL ROMANULUI 


p. ADERE 


Ilowmentul istoric si didactic pus La le 
inelia rominelor biografice, de care su 
inolipsit de curând si literatura  rouiti- 
tească. va trebui în curând să se supue 
si el legei uțerilor de arti. 

lotmanul vieților ilustre a purces dela 
Ut tate adevăr: că imazinaţia e totilea- 
una inferioară vieţii. Dar pentru a veita, 
sub formă de romani, Viuja unui erou mu- 
litic sau literar, se cere 0 concepţie pei- 
sohală a ucelui erau. A lucra ÎNSĂ. Du 
mât cu respectul umănutituini. cât cu În- 
tenția de a sublinia corupția — fără de 
care de aittel, romanul ar li 0 lucrare 
pmoturtă --- înseamnă m fatsițica biografi: 
Si de cele mi multe oti, autovii acesti 
soi de roman. foți soticitați de editură, 
au găsit în această situaţie: să scrie p 
hiogratie falsă sau să alcătuiască ui Pa 
mat prost — si nu e de mirare că încă 
uim găsit o oreră de artă puternică i 
vie. in vie-una (lin numeroasele sevii car 
se scriu și se tipăresc în zeci de rii de 
oxenplare. 

Un singur romancier si-a dat seama se 
aevarata înfăţisare a. problemei si de 
singura ei soluţie firească si arlistict 
Huse ph Doleil, cave a scris Jeanne re 
si Viata hei Lafayette. mărturisind ci seo 
jul lui pa fost să adune documente ci 
SA INVENTEZE UN SUPIET. Si ferme 
«tArrenre nu Tizuvează în nicio serie de 
vioţi romanţate, e o capodoperă. 

Din sucest punet de vedere Marcel Proisi 
care spune: rândul trecut — sit Po: 
muuiţat bui mult sau mai puţin veridic, 
dar cu talent neintrecut, în touurile sale, 
viața unui pictor. a unui Îilosot. a unul 
poet si a unei trazediane. al căroP WUme 
e ţe Inizele tuturor”. a fost un udlevărat 
precursor. Modelele sunt utăt de usor de 
recunoscut încât autorul, în viaţă fiind, 
a fost acuzat si a trehuit să se imstiliee, 
Justificarea lui era necesară petru pu- 
plicul carea a rămas la lectura exotică, Is: 
torică si didactică. Nar fi tost necesară 
pentru un pullic estelicoşte. educat. Căci 
jictarul, filosoful, poetul si tragediana 
trăese, vu prin anecdota vieţei lor, co- 
piată rul tnt sau mai puţin credincios, 
ci prin concepția personală si intuiţia ar- 
tistivă a autorului, care i-a integrat Îni- 
tun ntiiver= absivuct, mai adevărat si 
nui conerel, dle-aliten ori, decăt cel com- 
cret în nerunăvatele lui falsuri si erei, 











Pestinul romanului nu a diicheiat. N ii- 
treia îi strălucite si viaţă e cord 
vata iusă de o purificare a conceptului 
pie. În ziua în care cititorul nu se va 
iai duce spre roma. amânat ce nevoi 
să zicem, geobrafice sau didactice, ci do 
seteu literară, fermecătoare, toate abera- 
țiile epicului contemporan vor dispare. 

Duţă atâtea niii de ani de literaturi e 
trist totusi că popoarele socotite cele mui 
“ivilizate ale globului, uu fac îucă deose- 
irea pe cure au făcut-o de tult în pic- 
tură, cănd nur mai agaţă tabloul Sfintei 
Veocioure cu Pruncul de Raffael. în capeti, 
ci în satu de pripite. 


126. — UNIVERSUL LITERAH 





TI e ca Î sr» ua 





CPO Sac ca cipeasaaaalae cs 


TEATRUL _DE_ARTĂ 
DIN MOSCOVA 





Cu excepţii din cale afară de rurec, când 
actorul romăn intră în „rol“, înseamnă 
ză primeşte în ziua întâiu de repetiţie 
un caieţel scris la maşină unde citeşte 
iai multe sau mai puţine rânduri care 
se leagă ca acestea: 

Contele... trenului intrat. în staţie, 

-— Am înţeles, 





PAVLOV 
în „Sărăcia nu e o ruşine“ 


Contele... în sanţ. 
l-ani spus că e un «ubitoe. 
Elena... mergând ! 
George... bariera ? 
— De-acasă i-am spus asta. 
Kte.. etc... 
Adică are sfârşitul replicei precedente 
şi replica pe care o are el însuși de spus. 
Atât stie el despre piesă şi restul tot 
îl află uneori la repetiţia generală dacă 








B. ESPE 
în „Căsătoria“ 


„are în toate actele“, daci însă nu are 
decât în ultimul, oricât sar vorbi despre 
personajul pe care îl reprezintă în actul 
întăiu si doi, el nu va şti nimic, 

işi ia deci „rolul acusă şi-i caută 
„intonaţii” : „Am înţeles! şi celelalte. 

Nici odută actorul român nu-și va 
şti rostul lui într'o piesă. Va căuta însă 
totdeauna „să scoată ceva" adică să iasă 
cât mai mult în relief, cu preţioasa lui 
persoană, 

Dacă e actor principal va vorbi „cu 
dicţiune” şi alandala ca sens până lu 
„cuplet” adică până ia tirada sentimen- 
tală pe care va spune oftat şi cu gâfâieli 


automate, privind fix un punct oarecare 
din scenă cu să se poată concentra. 
inţelegând anapoda fraza că nu există 
„roluri mici” actorul român nu ştie ce 
e un rol secundar, adică rol ausiliar, 
adică ro! menit prin însă-și concepția 
autorului să treacă neobservat. O sin- 
pură replică dacă are de spus actoml 


AN 


93 
PA 


PAVLOV 
în „Azilul de noapte“ 


român op va face „cu dicţiune“ sonoră 
cu o pădure de gesturi, „cu  cârtige” 
fără să ţie socoteală de atmosfera ge- 
nevată a scenei. 

Actorii „anari” nici odată nu vor sti 
care sunt renlicele esenţiale ale piesei, 
cele care o rezurmnează, cele care îi al- 
căluesc scheletul. Tot ce e esenţial vu fi 
lăsat în umbră, iar cecace îi va aminti 
actorului nostru vre-o replică de sur- 
ces din trocut, din altă piesă, va fi scos 
în relief cu să ohţie efect. 

lezizurul în majoritatea cazurilor se 
ocupă de decor de muzica de scenă sau 
de înnbrăcămintea halerinelor. 

Fireste că sunt şi unele excepţii feri- 
cite, chiar extrem de fericite pentru că 
sunt rare. 

Aflaţi acum cum lucrează trupa Tea- 
trului de artă din Moscova. Mai întâi 


Ia A 


i 
C SD i 


) 


4, 


C—— 


ASLANOV 
în „Sărăcia nu e o ruşine“ 


piesa e cetită tuturor internreţilor reu- 
niți... Si nu odată, de două ori. Ci «de 
zeci de ori. Câteva luni în şir. Cetită şi 
discutată până când fiecare interpret 
aproape vu ştie toată pe dinafară și îi 
cunoaște toate tainele. Pe urmă începe 
studiul mediului. Ca să joace „Livada cu 
Visini” au lui Cehov, toţi interpreţii au 
petrecut câteva luni la ţară. 

Și cu asta încă nu sa terminat. In- 
cepe lcrul de asamblu, cu decoruri. 
De cele mai multe ori  Stanislawsky 
schimbă, nemulţumit, mai multe rân- 















duri de decoruri. Căci el nu ajustează 
piesa după. decoruri —- cum pe la noi 
si aiureu chiur, unii regizori — ci caută 
cu stiruinţă decorurile pe care le cerg 
textul. Pe urmă începe gradarea acţiune, 
sublinierea momentelor principale ete, 

Să ne mai mirăm deci că în cazul a 
cesta Teatrul lui e întradevăr de artă! 
Că Sau realizut, acolo adevărate minuni? | 
Cu piese căzule de nenumărate ori 
(Pescăruşul, Livada cu Vişini ete.) au 
cunoscut succese triumiale prin el? . 

„Grupul din Praga” al trupei rupte 
în două, păstrează prestigiu! geniului 





N. TOHARSKAYA 
în „Căsătoria“ 


marelui regizor, Cele câteva spectacol 
date în Bucureşti au dovedit 0 scrupu 
lositate artislică, o adlecvuare la operă 
neobicinuită la noi. Nici exces în decor, 
nici „comedia del Arte” puerilă şi inu 
tilă,,, 

Textul respectat cu. siinţenie. 


(TE 
i ses: 


LL 
BOGDANOV 
în „Sărăcia nu e o rușine“ 


De aci realizări minunate. Primul 
spectacol cu „Sărăcia nu-i o ruşine“ ş 
lui Ostrowskyv a fost o revelaţie a vieţii! 
ruseşti. Scene pline de veselie  exul: 
vantă, de dans pasionat, de naivitate 
dramatică, de emoție concentrată cum 
nu prea am avut adeseori în București, 
„Sărăcia nu-i o ruşine” e unul dintre 
cele mui frumoase succese ohținute în 
teatru, 1rin concursul desăvârşit al tu 
turor interpreţilor. 

Frumuseţe. viaţa tânără, cântec, du: 
ioşie toate uu fost puse la contribuţie, 
în asa măsură că nu ştiai ce să admiri 
mal mult: discreţia unui joc loaial la 
cei care uproape că nuniui fizurau sa 
stiințu şi arta celor care apăreau în pri: 
nul plan. 

„Căsătoria“ lui Gogol a arătat o concep 
ție extrem de abilă. Rolurile secundare 
au fost caricaturizate ca să se creeze at: 
imosferă și peniru că piesa are momente 
naive, iuv cele principale au fost jucate 
în stil de artă mare. Unitatea era ob 


ținută prin sinceritatea jocului la toţi. 
„Actori mari“ nu vrea să prezinte acest. 
ansamblu. Totuşi are în d. Paslor un 
elemeni cu totul excepţional, de o expre- 
sivitate şi de o inteligenţă artistică ului- 
toare. D-ra Grelch e un excelent element 
de comedie. D. Astanuv de asemeni unu 
actor de superioară inteligență; d. Va- 
silieff un intens temperament. De ve- 
marcat şi jocul viu al d-lui B. Espe. 

„Azilul de Noapte” jucat cu mare pro- 
îunziune de detalii a fost insă lipsit de 
acel tragic. fără care, chiar în cele nui 
simple realizări, nu putem concepe dra.- 
ma. Totuşi rămân creaţiile d-lor Pavlav 
(uca), Virubor (Pepeli hrijanovskaia si 
Gretsch. 

„Fraţii haramazalt” ne-au dat trei lu: 
ceruri frumoase în afară de o imensă ho- 





VASILIEFF în „Azilul de noapte“ 


găție de detalii urtistive : Scena de beţie 
a tatălui din actul ) (d. Pauviov) Srter- 
diacoft ul d-lui Vasilieti, Ivan ul d-lui 
Aslanov (superior gândit). Ni sa parut 
că d-nul Viruboe, uiai bogat în nuanţe 
ca d, Storin, ru a avut însă urel suilu 
de fulalitate în joc, de jasiune nein- 
frântă, capabilă să provounce catastrofe, 
re care le pusese în rol actorul român. 
Să ue amintim de altfel că si Pitoiti a 
fost inferior actorului nostru în „Pute 
rea întunericului'. Poate nici d-na Gretch 
nu era. cea Mui indicată în mândra, re- 
cea şi pasionata Ecaterina Ivanovna. 





ESPE în „Sărăcia nu e o ruşine“ 


„Gruşenca“ d-nei Krijanovskaia de 
frumuseţe unică şi adecvată textului a. 
fost. înăbușită de simplitatea înscenării 
(a decorului şi costumului vrem să zi- 
cem) pe care desiuur că m'o cerea asu 
nici chiar romanul, 

Mai realizat de sigur decăt „Fraţii Ka- 
ramazofi” a fost sțiectacolul cu ,„Cada- 
vrul viu“ al lui Tolstoi. 

D. Virubov a avut toată  resemnareu 
cerută de text fără să sacrifice nimic 
din bogăţia și culoarea rolului, d-na 
Krijanovskaia a fost din nou ernoţionan- 
tă în rolul soţiei. Superiori deaserneni în 
realizare d-na Gretseh în rolul ţigăncii, 
d. Vasilieii în al lui Karenin și d. Pa- 
vlov întrun rol de heţiv intelectual. De 
o savuroasă distincţie d-na Dneproca îni 
Ana Karenin. 

Dar ori câte rezerve am face, truni 
„Teatrului de Artă” din Moscova. fie şi 
„Grupul Praga“ rămâne v înaltă scoală 

"de teatru pe care ur trebui so reţinerii 
cât mai mult aci. 
CAMII, PETRESCU 


TEATRUL NAȚIONAL 


CORIOLAN SECUNDUS 


de Mihail Sorbul 


Nu totdeauna interesează subiectul pie- 
selor de teatru. Interesează însă totdeu- 
unu tratarea, dialogul, încadrareu scene- 
lor si personajiile. Dacă personajiile sunt 
convenţionale, dacă nau atâta vipoare, 
"n să pată smulse din viaţa de toata 






1 
x 
) $ 


fa 
<VE2 


zilele, piesu e slabă. Dacă autorul repre- 
zintă pevsonajii stranii, distanţate de lo- 
pică si înmlepărtate de sensul norrnal, 
trebue să le susţie în situații de drarma- 
tismm intens. sau fe conic larg, cât mai 
Jarg. cure să le dea posibilitatea de train 
în utmosferă neobișnuită, 


D). Sorhul a prezenta în „Coriolan Sa- 
cundus”, un tip original. Mai mult stra- 
viu. Mantar. 

Tipul «d-lui Sorbul e un profesor de stiin- 
țe naturale, Coriolan. Darwinist şi ateu. 
obsedat «de ideea perpetuării. E cu atât 
mai obsedul, cu cât nare coții. Ajuns 
iu ș:ragul bătrâneţii, într'o viaţă casnică 
jiniştită, vreu copii. Teoriile naturaliste 
sau răstrânt astfel în capul profesoru- 





ION MORŢUN 


lui d-lui Sorbul. tă farnilia trebue să aibă 
oricum copii. Și acest oricum e realizat 
«de profesorul darwinist si ateu, prin în- 
troducerea unui căpitan de cavalerie în 
aduia de dormit a d-nei profesorului dar- 
winist si ateu. Și astfel vine pe lume Co- 
violan Secundus. 

Situaţia e oribilă. 

Sunt, în viaţa de toate zilele, situaţii 
ureiate de bărbaţi nemernici, cel puţin 
tot asa de oribile. Dar siluaţia eroului 
d-lui Sorbul e creiată de un profesor. De 
uceea situaţia e si sai stranie. Dar 
fiindeă-i maniac, hai, treacă. 

De altfel și autorul şi-a tratat perso- 
najiile în ritm de farsă. In faţa mania- 


UNIVERSUL LITERAR. — 727 


cului naturalist al paternităţii copilului 
altuia, aduce pe căpitan, care când a ajuns 
colonel sa însurat, a luat avere mare, 
dar suferi și el de dorul paternităţii. 
Vrea colonelul, vrea şi bogata d-nă colv- 
nel, dar... îşi aduce aminte colonelul de 
Coriolan Secundus. 

lar situaţie dificilă. 

Autorul accentuează. 
farsă, 


însă tonul de 


După aplauzele din sală, 
sgomotos al spectatorilor, 
Sorbu a avut succes. 


după râsui 
farsa a-i 


Dacă autorul e cunoscut din piesel>, 
re i sau jucat înainte, ca un abil teh- 
nician al înscenării, al alimeutării dia: 
logului la bivelul și în ritmul situaţiilor 
creiate, nu-i mai puţin adevărat, că în 
„Coriolan Secundus" interpreţii l-au uju- 
tat. cum nu se poate mai bine. 

D. lon Morţun a fost profesorul maniac. 

D-su a făcut ca personajul repulsv și 
maniac să fie tipul absurd înfiiţișat co- 
mie. Și ca atare d. Morţun, comic de 





R. BULFINSCHI 


mare talent sa  fofilat din situaţiile 
urele şi a fost aplaudat. 

Căpitanul de cavalerie, fercheş, plin d2 
sine. cuceritor prin vigoare a fost d. Bul- 
finski. Tip de cuceritor într'o lume de 
mediocritate intelectuală și în care e a- 
preciată ţinuta elegantă prin ciocnirea 
pintenilur. 

Un tip, 
profesorului, 
de-a 'nidloaselea. 

In roluri mici: ordonanţă a colonelului, 
d. Sârbu; plutonier major, d. Marius: 
Coriolan Secundus, d. Marţiaa și priete- 
nul lui Secundus, d. Brancomir. 

D. Sârbu a făcut din rolul ordonauţei, 
un rol de primu! plan, 

In rolul d-nei profesorului, foarta hine 
d-na Ana Luca ; d-na colonel a fost în- 
tradevăr pitorească d-na Gaby Danie- 
lopo! ; și în rotul conducătoarei căpitanu. 
lui în odaia. soţiei profesorului, d-na 
Gusty. 


convenţional 
si a înţeles 


care răspunde 
care a citit 


Piesu d-lui Sorbul e v farsă căreia ia 
lentaţii artiști cari au interpretat-o şi 
diroctorul ue scenă d. Soare, i-au asigu- 
rul Succes, 


B.C. 





TIR, e UNIVEINSUL, 


LIILRAR 


| Gen Z OhHcar-nez 





Li] $ GE S$ E-S38s Ga... 
E. o 


dela ieatrui rusese 





La protierele recente ule teatrului «le 


arti cin Moscova Sa observa o nrare 


şi rentareată afluenți de actori şi vegi- 
sori «dlela teatrele uvastre. Paărarile axsu- 
pta vitlurii artistice a ausatublului ru- 
sese Suit — Tireste unpărțite. De piblă 
d-ra Soratia “Popu. juna tragediană. «le 
temperutueut a Testrului Naţional, este 
cit totul pătruusă de admiraţie penlru 
Moseoviţi, Nu de aceea părere este d, 
Durnitrescu- Bumbesti, care susținea sus 


si tare că montarea sCasiitorei” e mult 
interioară, celei a desale, «le unele logic 


concluzia că 
vetisorulă nu e 


—— Îrăpua valoarea d-sale 
prea ruult uuuhrită «de 
Stumnislavsehi, 

Unui uctor al unui teatru particula e 
- pe de altă parte nu-i plăceau ereu 
ţiile actorilor. (.Se puteau sevate. nete, 
uiste scărlige” 1.) 


cea a lui 


Majoritatea actorilur însă erau entu- 
ziasuaţi. Nenea Stanciu, deobicoiu atăt 
Me... civcurmspect în aprecieri, 
de admiraţie. Vasile 
venise pur si siniplu racliose dr sclinub 
excelenta Muti. cu 


plângea 


ltacu- nice lo- 


vedetă a Teatrutui 
plesită «de admiraţie, devenise neta zro- 
că si cută, 


o 
calambur 





Lia Capa la 0 inasă, își beau Svarțul 
rai mulţi scriitori, antrenați 
interiuinabilă.  Prictenul nostru 
AL Cazahau e iu fară”. N. Davidescu 
il secondează bătăios, în timp ce Soricu, 
inasiv şi cu fața de tepătruns, tace, fu- 
Diez Si apreciază. Lun mijlocul unui 
schitub ueziător de cuvitite. îsi face brusc 
apariţia, înhutonuat şi surăzător 
Curtună, 

Un imoment de liniste. Anoi, Cazaban 
izbtucuastei i 


into 
Sală 


Horia 


—— Dar ăsta mă rage, 
deputat >? 


cun a fust alus 


La care, prompt, incorivibilui cala 
htist răspunde: 
ln ce vă priveste. cu atm fost pro 
destinat să fiu ales în Cameră 


Nutu choznră 


Pusrt-urun? 


care, 











CU CINE SĂ MĂ CĂSĂTORESC? 


(DIN JURNALUL i NEI TINERE AMERICANE) 


(lirmare) 


1 Legust 


Nu pot trece peste asta zi stiu sigur că 
la noapte unu voiu dorii. Sunt întro si- 
tuuţie îngrozitoare sau îmi inehipui nu- 
mai si iati co e si mul îngrozitor, 

După ce am dansat le două-trei vri înn- 
preună, ina intrebat Prauhk dacă rar îi 
bine să facem o plimbare și arm plecat cu 
autoivohilul lui. Băuse câteva cochiiria- 
uri şi în tiuul mersului a nui băut din 
îr'o sticlă si apoi mi-a spus că ră iubeste 
si eu l-am spus să nu vorbească prostii 
I.] însă mi-a sous că e foarte serios, Ma 
iutrebut ducă trai iubesc pe cineva și i-ar 
spus că da si ra întrebat dacă pe el 
nu-l iubesc mai anult decât pe tuți ceilalți 
și i-au răspuns dr. dar numai pentru 
că crede că a băut prea mult si că 
mâine bu-si va tai aminti de Pine, Îi 
inchipuianu că este cel uai resonubil bu 
ceru ca-l puteau face în cazul de faţă. 

Apoi ma întrebat când ne Von ţie 
căsători si eu. în glumă, iz Sus că îna- 
inte de Decenibrie nu va îi posibil : el snu- 
nea că e prea tepare uvest termen, tai 
că as meriti să ruit ustepte pănă atunci si 
mi-a mai spu= 0 mulțime de lucruri si 
[-ruhubil ră una fost preu bulutoentă eu 
ei : aceasta e nenorocirea, 

[run convinsă câ ara cu clief si că va 
uita totul. lira foarte Târziu i că Dear 
despărţii era treaz de tot si acuma nu-nii 
dau bine seca cun Stau lucrurile, Daci 
nu-si alinteste de nitric, tutul e în vrdi- 
ne, Dar Macă îsi uduce amințe si piu În 
serios, trehue să-i povestesc despre Daltes, 
poate chiai si sdospre Gordon, Aenaata e 
ingrozitor. nesiguranța mă nebuneste zi 
nu stiu cun voi trece noantea areastu. 


LA PR STEI 


Nu Diai pot suporta i Nu ni pot! Viata 
uceuste e suportabila ! Tank îsi ari 
teste de fiecare cuvânt spus aseară si ere: 
de că sunterm logodliţi si că ne vor căsă- 
tori în Lecembrie, Lumilia lui e lu New 
York şi voeste să plece si el, cătul ină voiu 
retnfuuree eu acolo. pentru za De firesti a- 
projpiereu. 

Asa Du mai poate continua chestiunea 
ŞI măine îi poiu povesti de Walter. sau le 
tiordlon, sau de anrântloi, Stiu văl via du 
res. că-i va distruze poule existenţa, si eu 
mi-as da Viaţa să Nu se tâmple eva. 
[ îngruzitor să-l faci să sufere, mai ales 
că-i asa drăguţ și usa elegant și simpatic. 

Azi dimineaţu muia Trimis flori minu- 
pate și la tim chemat la telefon, între- 
băndu-ină cănl mă poate veilea, Sper că 
telefonista nu va fi ascultat, căci si el micu 
spus hicruvi asemănătoare celor din tele- 
pramele lui Walter. 

Si incă cevu îngrozitor sa petrecut azi: 
am primit dela Walter o scrisoare nu 
telegramă si uru purtat-o cu mine toată 
ziua, în buzunar, fără so citesc. Abia ua 
ct zece minute, cărt are Venit în ca- 
ineră an citit-o, Waltor naste fozrte urăti 
nit că, de câtul sunt aci. nu icon trimis 
decât două felezrane si 0 scrisoare, Cat 








N. W. LĂRDNEIU 


ce măhuit ar fi. dacă aur sti ce sa 'ntăni- 
lu. Cu toate că aceasta nu poate sehimha 
intru nimic felul de Ducruri. eu filmul lo- 
uulită cu Walter si hotărâtă să mii mărit 
en el. Dour î-un sus matei că mă voiu 
căsători cu Water în Decembrie si mas 
simţi foarte jenată să-i spun -ucum că 
vreu Să zu mărit cu altul, 

Mu fost cu Frank la luneh si după acea 
ne-ati plimhat iar cu automobilul lui. Era 
foarte uurezut și as tandru cu mine, în 
căt am avut ibima să-i spun adevărul, 
dar îmătue îi volu spine beaupărat 1otul : 
si dacă î-us fi spus astăzi am fi fost a- 
năloi en n zi iai Mevrenie nenorpciţi, 

Mi-a spus că familia lui ave foarte multe 
puriule si că tatăl tui vrea să-l ia tovarăs 
în ataceri. EL ur vrea să accepte, dar cre- 
de că adevărata lui vocaţie este să  deviv 
gazetar, sau poate chiar  rotaucier şi 
tavă cu us Îi hotavătă să mă restrânge la 
inceput, sur avuca de ineserie peniru care 
are predilecție. Nu stiam ce să-i râspunt, 
in ceje din urină i-am spus, că el vu sti, 
sigur, tii bine ce re du făcut si că hanul 
uu e totul je lume. 

Ma intrebat unde vreau să fuc voiujul 
de nuntă si cred că trebuia Să spun că 
ucest voijuj este deju fixati că voiu merge 
cu Walter în California, dar at pus 
numai că doribța mea a fost întotueauna 
să vizitez California, EI erau încântat și 
i-a spus că vom pleca precis înir'atolu 
si că-nti Va face cubostinți cu toţi acei 
otuneni aninunaţi. pe cari i-a cunoscut el 
iu iurna treculă. 

Seara am dunsat îtnpreună, lar muti 
> d dunsuri, atoi ne-a asezat pe o bun 
ci lâugă locul de fentis ; cu tari culca! 
dle vreme. pentru că mătușa Julie a făcut 
câteva aluzii în timpul dejunului si pen 
trucă voiam să fiu singură, *pre a mă 
gândi. dar cu căt mă gândesc tai mult, 
cu atât tunul rau este, 

Uiteodută înni dorese mourtea, cur fi 
rea nai bună soluţie şi cu siguranță fn- 
vorabilă tuturor. Aş vrei să mor. Ciel asa 
nu ti poate merge: dar mătue totul se 
va sfârși, nutural cu Frank, căci trebue 
să-i spun adevărul, chiar dacă ne va du- 
rea pe amândoi. Cu luate că personal nu 
mă prea sinehisexe de el. imi mâhnesta 
vintul, că-l vuiu face să sufere. Nu nui 
pot suporta accastu ! 

Și după cinci ani rank ar event pie 
zetar Si cur scrie romane i UNC PU 3 
fi doar de 23 zi si rus puteau căsători 
cu Gordon vare ar face ru tine În 
jurul luinei si mi-as putea explica totul 
mult rai bine decât altul care nare 
ilev de acestea. 

După cinci sui as CIVOLLa Și et aȘ uveă 
abia 28 uni cunose Toarte unulte fete 
cari nu erau mu tinere cănd Sau ci- 
să torit, «lesi, cved, că aceasta na depins 
numai «le ele si as căsători cu Waal. 
ter, căci el e singurul pe care-l iubese 
si cu et mi-as petrece cei mai mulţi ani 
ai vieții si atunci, câmb voiu ajunge i 
o vârstă mai înaintată nu-mi măi pasă 
de nituic, cehia nici te clans.  Wulier 
este UD NU CADU, VEL act 








inna in ne poante maia 


Naler 











O SCdintaci die 
CU vasnie 


Prinţesa de G., ronrăucă de origiue: der 
măritată la Paris, unde e iubită si adr 
vată sub uuuiele de svarehiza de 1. Sua 
păstrat din țara sa uatală acea graţie 
termecitoare si ochii ce nu reputaţie în 
lumea înlreugă, E tot atât de bună si de 
simplă, pe cât e de lrunnvasă si când i se 
vorbeste de ochii săi. râstutde răzânu: 

„Sunt preţuiţi pentrucă sut la Paris: 
dar în ţara meu, toată humea si are, 

Fiind auzită de o prietenă, “u o intel 
zenţi cutu slabă si care se simţea lozrte 
HENOFOCITĂ, câci aveau ochii foaie mici, a: 
veusli îsi puse în pătul, Să ri se mărite 
decât cu un romăn. lucepu să întrebe 
pretutindeni, unde se ducea, alică unu cu- 
WOaSte Vre-Unl FONLĂN care Să se înxoaie 
cu eu. E se uleriră preci, caucazieni, rusi 
și iustărsit, într'o seară, la mi tisterul de 
marină, îi fu prezentat unu romăn. Crez 
că moare de bucurie. si pe dea supra, eri 
Și viţă de prinţ. Si dădu, prin contract, o 
parte din averea ei si îndată după nuntă 
plecură în Mortua. Când ce înuapoe, 
juurte decejționată, prima ei vizită fu la 
marebiza de 1. 5. 

„Li bine, draga tea” 
tă, „tanti făcut nimic! 

„Ce să fuci 7 întrebă warehi-a, 

„Dar bine. vio din Bomănia. utule cuart 
stat câteva luni şi ochii anei ut sau tă 
rit de loc!” 





zise Doi POLNĂLI- 





De câteori Fiienne Bequei siruţea ue. 
voia de a rupe a legătură care începea 
să-l plictisească, venea, fourie grav, la 
dutunna indicată şi-izicea: 

„Doamnă, stiu totul!” 

Leimeea rămânea încureaţă, zhpăcitu, 
nestiind ce să văspunulie zi ei pleca, ue 
rolul să mai audă explicaţii. 


5 II 3 


hine si 


leasi gusturi, ne-am înielege 
poate aim avea și copii. 

Acestea însă nu Sum 
trebui să fie asa clacă Dumenii 
ae vedea lucrurile asa cum Sutu 
devăr. 

Ție, jninalul micu, îsi neărlurisese 1o- 
tul. Ascultă. orchestra cămtă acturua s- 
dio, Nini”, Primul charleston pe care 
Lam clunsat acune «doi ani cu Merite Ai 
ver. Nu tai pot suporta aceasta ! ȘI ce 
curios că orchestra ui văntat acest chit 
leston demodat, tocmai când mă pân- 
deam la Merle și doară sr trecut căteva 
săptămâni fără să mă eândlese la el. As 
voi să. ştiu unde este. Nu stiu, este un: 
mai întăruplător că wat sâwdlit lu el, 
sau însemună că-l voiu reverdea ? Nu mi 
pot gândi la asta, sit că mor! 

Pvesiruţiseni cu că nu e 0 situplă co- 
incidentă ! 

i 


Meste vrea să viuă astăzi aci chiar li 


posibile Nar 
hătrăui 
înv 


hotelul nostru să mă viziteze. Si nb 
există pentru asta, decăt o Sitigură es 


plicație si un singur răsputas, Am stu 


aceasta imeilial ce tan auzit vacea. 
când mi-a vovhit telefonie din Îmston. 





i NIS SE ALTUIA, Piu 


i d imam pi e 


CEL CE 





bo caz car 


CAPE SPECII DE PLANTE SUNT 
ph PAMANT 


Set 2400 de ani, Teotrast cunostea 
aproape 00 de sțecii «le vegetale, iar cu 
300 ani mai tirziu, Dioxseorides cunostea 
cu 0 sută nai tuult. la 1690. Bauhiu citi 
260 de specii și Iuune, pe la mijlocul vea- 
cului a) XVII-lea, ne indica NDOL ude 
specii. lu 1509 însă, de Candlolte ptnă- 
ri BU0.000 ole Tanerogzatue atică 
B0UDU le plante cari Tae fort In 155, 
Siuilev jitică vre-o NUDUD si în INN Du 
100.900 numărul fa- 
norogumelor cunoscute: în plus cl muui 
cunostea 24% de criptosume. Sute ani 
târziu, socutia La Ea 
numărul pantelor descrise, dintre cecuri 
1004) erau funevrogatnne. Astăzi se nurmă- 


diferite, 
charire covalua la 


îmai Saccaridlo 


vă 40000) de sperii vezetale cunoscute, 


PRISĂA NEAGRĂ 


lu Statele- Unite sunt cana DO ste cuti- 
diane SI periodice cari se adresează ex- 
vlusiv rasei negre. Printre acestea, se pri 
cita următoarele organe tul ir portari 
te: Chicera Dofenrter cu un tiraj de 2 
ini de exemplare, Af/ro Americi en 
LOAN. Pie Crisis cu ut tiraj de 00 ce 


mit 


= 5 


Cui nun putut gânuli vre-odată că hu- 
bose pe ultcinovă ? 

Un an de când el se gândeste la niiiiu 
si eu la el, această însearnună că erai 
pre:lestinaţi unul uliuia. Dar nu-l Del 
lăsa să asteple p-ină la Decenwmrie. Vă 
cănmlese, dacă trebue să așteptăm pănă 
Ji reintoureerea “lin voiaj a lulălui 
a manei inele. Si voiajul de nuntă să-l 
lacem la long Beach sau La Bronk Ze 

sau ori unde ar voi-0 el. 

In definitiv arostaci cel mai Usor n: 
iuc ca să ies din  îucureătură, NU va 
trebui să-i inărturisese lui Frank nimir, 
el vu ghici totul cănd mă va vedea cu 
Merle si când voiu ajunge acasă Duni- 
nică >i Walter si Gordon în vor chema 
Ja telefon, îi vciu iuvita pe amândoi le 
dejun si Nerle 12 va spune-o, când vor 
fi amâănuloi de faţiu si li se va părea pe 


jatătule atăt de dureros, decăt dară 
ur fi singuri. 
Trenul trebue să vie la 240, incă urei 


ove Nu nui pet ustepta, si ducă are în- 
tărziere 2? Nu tai POL suporta! 


SFARSIT 


caricatura zilei 


LA VAMA 





Mican 


ron dle 


eul 
(.olo- 


Ai văzut! 
Fieconiul 


strecurat 
serval apă ch. 
ua. 


*Luntun Opinia: 





EI: Cred cc mu văzul fratele tân 
col ini când te îmbhrăţisarm, Căt trebue 
să-i dau ca să tacă din gură ? 

Ha: Preini lui obisnuit e de ? 
frauci. 


"London Opiniun 


BAPRANIII 





Puogresele Științei ?... 


Le veţi vede». 


micut meu, în cinzeci de ci. 


E Shegar 





730. — UNIVERSUL LITERAR 








Cesrți reciale în exiruase 








VIATA DUCELUI DE LAUZUN 


Toată lumea pleca din Spa. Prinţul 
Nepnine îmi spuse că trebuind să mai 
stea încă 15 zile, mă ruga să conduc prin: 
țesa la Paris. Nu mă lăsai rugat mult 
timp: prinţesa mi-era mai scumpă ca 
oricând. Prinţesa era încă foarte slăbită; 
ajunşi la Bruxel ea, se culcă imediat, Ră- 
măsei să-i ţiu de urât, [i povestii cât mă 
făcu să suter plecarea ei. Ochii ei se um 
plură de lacrimi. Prinţesa mă iubea și 
mi-o spuse, Este inutil, de a căuta să as- 
cund câţ de mult te iubese. Insă acest 
sentiment mai scump decât viața mea, 
mă obligă de a-ţi arăta pericolele, dacă 
nu avem curajul să ne despărţim. Suni 
sigură acum că voi trăi şi muri Denoro: 
cită; dar nu voi de fel să moară de du- 
rere omul care a sacrificat. totul peniru 
mine. Pleacă, uită femeea care nu puale 
nimic pentru fericirea d-tale. 

Prinţul dorind să viziteze Olanda, îmi 
propuse să-i însoțesc. Refuzai cu mult, 
curaj. O privire a prinţesei mă făcu să 
uit proectele mele; acceptai şi a doua zi 
plecarăm. 


Fericirea, pericolul de a fi împreună 
ne produse o agitare de nedescris. Toată 
lumea dormia astfel că turburarea noas- 
tră nu tu observată. Lăcrămile prinţesei 
curgeau, şi plângeam şi eu. Atâta teamă 
atâtea suierinţe, fără să speri nimic; du- 
rerea noastră ne conleşi. Și întro zi la 
Haga fui trezit din somn pentru a veni 
la prinţesa care era grav bolnavă. Prin 
țul plecase. O găsii fără cunoştinţă. După 
ce îşi veni în fire, îmi luă mâinile: Sunt 
mulţumită că mor în braţele celui ce iu 
besc, fără să-mi reproşez nimic. "Toate 
ziua avu crize violente de nervi şi leşina 
mereu. 

Prințesa se restabili. In timpul acesta 
fui gelos fără motiv, şi de o manieră ex- 
travagantă, 

Intr'o seară, pe când mă aflam la taa- 
tru cu prinţul şi prinţesa, se anunţă prin- 
ţul Ponatowsky, nepotul regelui Polonie; 
prinţesa ieşi imediat. Lucrul acesta îmi 
produse un rău de nedescris. 


Părăsii teatrul și acasă îmi treceau 
prin cap gânduri negre. Prinţesa îmi pă- 
rea pierdută pentru mine. Şi mă hotărâi 
să fug imediat în Haga. 

Prinţesa uimită că nu mai aăr, luă 
prima, trăsură. şi veni la mine. Fu fuarte 
surprinsă de a vedea în faţa porțe' iră- 
sura gata de plecare. Ce înseanină a- 
ceasta, îmi zise ea; unde pleci ? Să mor 
departe, îi răspunsei desperat. Nu te în. 
țeleg, explică-te. Crezi că eu pot 1răi să 
te văd în starea asta? Ochii săi erau 
plini de lacrămi. Mi-era ruşine de extra- 
vaganţa mea şi confuz îi explicai. Mă 
îmbrăţişă, şi-mi zise: — Nu-ţi fie teantă 
de a pierde inima mea; Şi ea spuse ca- 
meristului: — Nu pleacă, nu mai pleacă! 
cu 0 graţie nesfârșită, 

Plecai la Amsterdam cu prinţesa. Nop- 
tea era obscură. Eram în fundul unei 
gondole cu prinţesa; o strângeam în brâ- 
jele mele. Ea se culcă fără să ia unasa, 
rămăsei lângă patul ei, ca de obiceiu. Ne 


— Memorii — 


îmbrăţișam și nu puteam să rezist do- 
vinţei ce-mi părea că şi ea împărtişeste: 
îndrăsnii mult și fui pedepsit. 

- N'așş fi crezul, înii zise ea, cu durere 
și indignare, că ființa cure-mi cs.2 utiut 
de scumpă să uite atât de repede pt'omi 
siunile sale, şi care vrea să sacrilice 
toată fericirea vieței mele pentru o clipi 
de plăcere. 

A doua zi prințesa mă trata cu milă 
răceală, ceace mă dezola. Mă iubea mult 
'a să nu observe desperarea mea, 


In curânu se apropie ziua despărțive: și 
credeam că murim de desperare. In toate 
zilele scuipam sânge. Nici prinţesa nu 
era îutr'o situaţie mai bună. 

Noaptea o petrecui lângă ca. — Vei fi 
tu capabil, de a nu mai fi gelos de prinţ, 
să te mulţumeşti cu inima mea, să nu 
pretiuazi nimic mai mult ? 

l.a Paris. prinţul Repnine, mă prinii 
amabil, dar foarte rece. Prinţesa era bol- 
navă în pat. Prinţul Repnine bănuia că 
iubesc pe principesă şi că eram iubit. 

Suteream în tiicere. Câteva zile trecură 
fără ca prinţul să mă lase un minut sin- 
gur cu ea. Nu mai dormiam, nici DU 
mâncam; seuipam mult săuge. Voiam to- 
tuşi să ascund starea mea, dur batista 
mă trăda. — Ce văd! însă zise ea veninul 
lângă mine; vino la ora seapie, sunt Sin- 
gură: am să-ţi vorbesc negreşit. 

-— Arnicul meu, îmi zise ca, când intrai, 
eşti bolnav serios; esle vina mea, fără în- 
doială. Ce ai? spune-mi, te rog în ge- 
nunchi. — N-am nimic, îi spusei strân- 
gând-o în braţele mele; nu arm nevoe de 
cât de curaj. Spune-mi că mă iubeşti, de 
asta a.m nevoe. — Da, dragul meu te iu- 
besc, te ador, nici o putere nu există care 
să. mă împiedice a ţi-o spune. Ai curaj. 

Prinţul Repnine apăru și observând 
confuziunea noastră -— nu-și putu stă- 
pâni gelozia. Şi pentru a nu-i face rău 
prinţesei ne pirăsi brusc. 

A doua zi primii biletul următor: 


„Stimu şi ura mea vă este cunoscută: 
să apărăm un bun pe care nu-l putem 
împărţi; unul din noi trebue să piară de 
mâna celuilalt. Vă las cu încredere ale- 
gerea timpului, locului și a armelor”. 


„Nicolas Vassilievitsch Repnine” 


Și răspunsei : 


„Prinţul Rhepnine nu mă va crede ca- 
pabil de teamă. Il stimez destul pentru a 
refuza onoarea ce mi-o propune. Nu vol 
accepta de fel o luptă care ar compromite 
o persoană pe care o respect şi care ar 
lipsi-o de unul din cei mai credincioși 
amici. Dacă prințul mă atacă, voi apăra 
zilele mele astfel ca să-i probez că nu 
vreau să vărs sângele unui om cărui 
D-na prinţesă Czartoryska îi datorează 
atâta”. 

„Lauzun"” 


Dupăce primi răspunsul, mă rugă să-l 
astept la mine, a doua zi. Și prinţul 
hepnine începu ; 

— Ascultă-mă, domnule, nu-mi veţi re- 
fuza ceeace vam cerut. lau de judecător, 
pe rivalul meu, pe dușmanul meu, de cea 
ce îmi mai rămâne să fac în poziţia groaz 
nică în care mă ailu, 

Am fost numit ambasador al Rusiei în 
Polonia. Văzui prinţesa şi-o adorai. 

Am sacrificat totul: Familia sa insulta 
adesea împărăteasa. Primii contra părin- 
ților săi ordinele cele mai severe: ele nu 
fură executate. 


Am fost, aspru admonestat; capul meu 
devenia responsabil de conduita lor, 
Prinții Czartoryski nu încetară de a fi cul- 
puhili și nu fură niciodată pedepsiţi. Pier- 
dui favoarea și increderea suveranei. Vă. 
zui cum se prăbușeste cea mai mare u- 
vere ce a fost vreodată în imperiul rusesc, 

Fui rechemat pentru a mă justifica, 
Creditul contelui Panine, unchiul meu, 
îmi salvă zilele, Prinţesa Czartoryska, 
peneroasii și sensibilă îmi purta recunos- 
tință si fui fericit, 

hesupunându-mă ordinelor Suveranei, 
prințesa uvu hunătatea de a părăsi Var- 
sovia, unde nu mai puteau sta fără peri- 
cole. Nu-mi rimânea decât o pensiune 
mediocră omului al cărui îast orbise Po- 
lonia. Dar urmai prinţesa. Ea plecă la 
londra cu mine. La Calais vam întâlnit, 
Străbăturăm ruarea împreună, Dragostea 
dv. pentru lady Sarah era cunoscută în 
toată Anglia și vă făcea interesant, 

la Spa unde a-i venit și dv., prinţesr 
era mereu tristă și bolnavă; însă vedeam 
că eraţi ocupuit. cu d-soara de Saint-L.eger. 

Interesul ce mi l-ați acordat, felul de 
a vă purta cu noi la Spa, mi-au inspirat 
dragostea pentru dv. înclinată m'ar fi 
condus să vă iubesc, dacă soarta nu m'ar 
fi sitit că vă urăsc. Dar în tot timpul vo- 
iajului în Olanda nu primi nicio veste de 
Ja prinţesă. Teroarea mă coprinse, viito- 
rul se desfăşura înaintea mea, Eram si- 
uur de nenorocirea mea, înainte de a a 
vea probe, Dela sosirea mea la Paris 
iu'am convins că prinţesa vă iubeşte, 0 
cunosc prea bine, pentru a nu ști ce-i 
place de vreme, căci, ea va suferi chi- 
nuri inimavinabile: fără dv. aş fi totul 
pentru ea. Dacă ea nu pierde pe unul din 
noi, ne va, pierde pe amândoi. Eu nu am 
azil de sperat în ţara mea, pe care am 
părăsit-o pentru ea. Atât cât voi trăi nu 
veți fi linistit, atât cât veţi trăi, vă vs 
aparţine mai mult dv. decât mie şi re 
care muormnent va fi marcat de noi neli: 
uisti si mari furii. 

— Ura dy. este justă, domnule, răspun- 
sei eu, şi-o merit în intregime. Am com 
bătut de mult o pasiune care nu poate 
aduce decât nenorociri grozave. 

Nu Yvoesc ca prinţesa. să-mi reproşeze de 
a îi atacat zilele aceluia căreia îi dato- 
rează atâta recunoştinţă. Dacă aș pieri 
eu, moartea mea ar fi usor justificată, 
şi dupăce v'am cauzat moartea dv,, prin- 





marita it ai aaa 

























































ba n'ar mai trăi mult timp. Voi pleca, 
iomnule, vă plâng, vă siimez şi vă urăsc, 
— Voi menaja sensibilitatea prinţesei, 
lau să părăsesc ţara aceasta unde ca 
mai poate fi fericită. Vă  avertizez, 


nu 0 urmări. 
—Nu am nevoe de a vă promite ni- 
ic, domnule. 
Prinţul Repnine ieşind dela mine ple- 
i imediat la prinţesă. Nu o mai putui 
dea. 
Ea era bolnavă, se închise în casă și 
a mai voia să primească pe nimeni, 
Contrar obiceiului, prinţesa interzise 
keesul în camera sa peniru toată lumea. 
diar prințului Mepnine. ram singur cu 
a Îi reproşam că-i tristă si serioasă cu 
ine. 
—Nu pot să-l iubesc; sunt a ta, îmi 
ie ea; bucură-te de toate drepturile; tre- 
, o vreau! mă aruneai în braţele ei, 
i fericit sau mai bine zis, crima se con- 
(mase. 
(e oroare de a poseda femeea pe care 
idolatrizezi. 
Ea nu avu nici un moment de plă- 
re ; lacrămile sale îi inundau fața, eu 
respinse... Sa făcut, îmi zise ea, nu 
wi exista nici 0 limită nenorociriivr 
ke; plaecă de aci. Voiam să rămân, 
s aruncă la picioarele mele: 
— Pleacă, în numele lui Dumnezeu, 
că ! Lovit ca de trăsnet, nu îndrăsnii 
răspund. A doua zi revenii, ea era 
ri cunoştinţă ; Sânge curgea din gura, 
pe piept; o mică cutie deschisă pe 
|, îmi dovedi că s'a, otrăvit. O crezui 
artă, şi înshiţii avid restul cutiei. Nu 
i ştiu ce se întâmplă. Vărsai mult 
e Toată ziua şi toată noaptea avui 
uri violente de nervi... 
W-me de T.auzun veni să mi iaa mă 
e la Fontainbleau. hugai ţed-na de 
uzun să mă astepte un moment. Mă 
iai și cu multă greutate mă iîm- 
“cai şi plecai la printesă unde o gă- 
| în nesimţire. Totuși şilecai. Eram în- 
i stare de slăbiciune şi stupiditate în 
inu mai gândeam, Primii o scrisoare 
la prinţesă: „O dragul meu, iubitul 
n! tu, pe care 11 idolatrizez, tu cara 
neşti toate afecţiuuile inimei mele, 
nu mai eşti lângă mine. Tu ai plecat, 
sm vrut-o. Pentru ce m'ai ascultat. 
im pierdut orice speranţă, orice drept 
A mai fi fericită, 
fu mor! Simt ultimele mele respira- 
ri pe buzele cari ari încă de sărută- 
tale. Vino, nu mai pierde un minut; 
murim unui în braţele celuilalt: Ca 
jirea, şi plăcerea să fie ultima noas- 
simţire !...* 
Meastă scrisoare scrisă cu o mână 
urătoare, inundată de lacrimi, sfârşu 
pa mă zăpăci. 
cai şi indicai prinţesei un loc unde 
som putea vedea în siguranță. Sla- 
unea sa era extremă, şi ea. leşina în 
momentul. 
lei eu nu eram mai tare. Purtarea 
stră fu circonspectă timp de câte-va 
jimâni. Prinţul Repnine era gene- 
Groaznica, schimbare a cărei cauză 
n eu, certitudinea că nu mai ve- 
m pe prințesă singură, speranţa că 
pleca curând, îl calmă. 
k înșela. Vedeam prinţesa singură ia 
“Prinţul începu să aibe bănueli. Şi 
kțesa simțindu-se urmărită preferă 
mărturisească totul. Aceasta măr- 
sira jăcută atât de gencros fu pri- 
ide un suflet generos. Prinţul Hep- 
nu sa plânse, nu făcu nici un re- 
Fiţi fericiţi, îi zise el, voi pleca. 


imnule, şi vă cer cuvântul de onoare de 


După plecarea prinţului nu ne mai o- 
cupam de cât de mijloacele de a nu ne 
mai desparte niciodată. 

Dar timpul plecărei sale în Polonia se 
apropiă. 

Hotării să o conduc în cel mai mare 
secret şi cât voi putea mai repede. Nu 6 
părăsii de cât aproape de Varşovia. 

Momentul despărtțirei fu grozav. Scum- 
pul meu, trebue în sfârşit să-ţi desvăluu 
un secret, pe care cu multă greutate ţi 
l-am ascuns ; sunt însărcinată. 

De emoție leșsinai şi când imi veni în 
five, yrinţesa plecase. Socrul ai care ve- 
nise întru întâmpinare, o obligă să mă 
părăsească şi ea lasă pe unul din oa- 
menii ei să mă îngrijească. Mă  lăsai 
transportat pănă la Brestau, fără să 
heau, fără să mihnâne, fără a scoate un 
cuvânt. 


Revenit la regimentul meu unde eram 
colonel, trăia cu totul retras. Timpul 
mi-l petreccam intre serviciul militar și 
prinţesă. O ştiam tristă. şi bolnavă; ea 


însă îmi scria zilnic. ka doria să mă 
vadă. Plecai în cel mai mare secret. 
Prinţesa mă strânse în braţele sale. 


Era imposibil ca tu, unica mea Conso: 
lare, să nu vii. Imi luai toate măsurile 
de a reveni lângă ea în timpul naşterei 
sale. 

Intors la regiment, îmi procurai toate 
memoriile relative la Polonia, Prusia, şi 
Rusia ; și după ce citii un număr des- 
tul de mare de lucrări, îmi făcui un 
sistem politic asupra intereselor acestor 
trei mari puteri. Scrisei un memoriu 
destul de lung pe care-l adresai prin- 
țului Adara (soţul prinţesei). EI îi comu- 
nică ministrului Rusiei la Varşovia, 
care-l trimise la Moscova. 

Speranţa de a fi ambasador sau mi- 
histrul Franţei la Varsovia îmi dădea 
puteri pentru a munci. Prinţesa îmi a- 
proba planul şi fiecare “scrisoare îmi &: 
ducea noi încurajări. 


Timţul naşterei apropiindu-se şi de 
oare-ce durerile începură, obţinui nu 
fără multă greutate permisiunea de u 


fi iutrodus în palat; fui ascuns întrun 
şifonier înațoia patului prinţesei. Su- 
pliciul meu luă sfârşit şi fui stos din 
închisoarea mea. Inundai faţa sa cu la- 
crimile mele fără a putea spune un cu- 
vânt, Tu mi-ai salvaț viaţa, înni zise ea, 
ştiindu-te lângă mine. Sărută acest co- 
pil care-mi este mai scump de cât cei- 
lalți. 

Si pentru a nu fi descoperit, prinţesa 
mă ascunse întro fermă, cu recomanida- 
ţia următoare: „Vă încredinţez tot ce 
am mai scump pe lume, şi încrederea 
mea în înarijirile şi în discreţia voastrii 
este iără margiui”, 

In tiecare zi primearu veşti de la prin- 
țesă, 

După o lună, sosi prinţesa întrun strict 
incoznito. Scumpul meu, — îrnij zise ea, 
am avut curajul a mărturisi totul so: 
ului meu. EL nu mi-a făcut nici un re- 
proş, având milă de starea în care mi 
aflam, Mi-a lăsat copilul cu jurământul 
cel mai sfânt de a nu te mai vedea. La- 
crimele mele fură unicul riispuus; nu 
puteam promite să te părăsesc! 

Prinţesa plecă spre Varşovia și eu ]3, 
Dresda, 

La cutiea electorului fui primit. cu 
multă distincţie și electoarea mă copie- 
șia cu avunsurile sale. Plecai de aci la 
Berlin. Prinţesa încă nu-mi permilea de 
a veni la Varşovia. Eram în întimitatea 
ministrului Angliei care mă ducea pre- 


UNIVERSUL LITERAR. — Tzi 
tutindeni în societate. Avui onoarea să 
fiu prezentat. regelui care mă trată cu 
bunătate şi distincţie. 

D-șoarei de Hatzfeld pe care o vedeam 
adesea, îi plăcui mult. Nu-i ascunsei că 
iubesc o alta. O atare mărturisire nu-i 
micşora dragostea pentru mine. 


O plânsei, o consolai dar nu-i devenii 
amant, pentru că nici un minut nu am 
încetai de a adora prinţesa. Dar după 
aparenţe se crezu de toată lumea că o 
AVuUl. 

Prinţesa ahă şi primii o  serisoare 
foarte rece în care-mi spunea să rup ori 
ce legături eu ca şi cerea cu insistenţă 
de a nu veni în Varșovia. 

Părăsit de prinţesă, credeam că mor 
de durere; mi-aş fi dat viaţa să-i pot 
vorbi. Mă decisei să mă supun, de tea- 
mă de a uu 6G compromite. Și plecai în 
Franţa. In ajunul plecărei primii o scri- 
soare de la prinţul Adam de a veni la 
Varşovia. 

Nu ezitai un moment. Prinţul comu- 
nicase memoriul meu relaliv la Polonia 
şi Rusia şi făcuse o bună impresie. 

Văzui prinţesa la teatru. 

Mă primi rece şi cu greutate obţinui 
permisiunea de a o veuea singură. A 
doua zi nu vru de la mine nici o expli- 
caţie ; îmi cerea scrisorile și fotografia 
sa. După ce i le dădui, mă închisei în 
casă în cea mai mare desperare, 

A doua zi mă chemă, era mai calmă 
și mai puţin severă... Imi ceru expli- 
caţiunea de tot ce s'a petrecut între mine 
şi d-şoara de Ilultzield. Ea mă iertă și 
vuind să reintru în drepturile mele ea 
refuză net. 


Amantul prinţesei Crartoryska. excita 
curiozitatea tuturor femeilor ; multe îmi 
făcură avansuri, între ele şi o tânără 
contesa Potocka Tlonacka. 

Odată la un hal oprindu-i braţul, ea 
îmi vorhi de condiţiunile la cari ea ar 
consimţi să mi se dea şi 2 mă urma, în 
Franţa. 

Nu răspunsei nimic, positiv, dar o 
mică mască, de lângă mine se ridică 
brusc şi se pierdu în mulţime. A doua 
zi când mă plimbam, întâinii trăsura. 
prinţesei ; ea dădu ordin să întoarcă şi 
văzând că vreau să mă apropii de ea, 
ordonă viziliului de a merge cât mai 
repede. Fusei de trei ori la ea în tim- 
pul zilei fără să o pot vedea. 

Ii scrisei că nu pricepeam purtarea ei. 
Răspunsul ei îu: „Am văzut. am auzit 
ceeace naș fi crezut nici odată ; mă în- 
şelaţi cu d-na Tlonacka. 

O febră puternică mă coprinse, căzui 
greu bolnav. 

Priuţesa avertizată că mor, veni le 
mine, petrecu toată ziua lângă mine, 
fără să o pot recunoaşte. 

O văzui în sfârşit în genunchi la pa- 
tul meu, scăldată în lacrămi. O trecere 
atăt de bruscă dela disperare la bucurie, 
credeam că mă va costa viața ; mă res- 
tahilii cu greutate. 

Mergeam mult în lume ; felul cu care 
prinţesu mă trata măria curiozitatea 
pe care o inspiram tuturor femeilor din 
Varşovia grăbite să mă vadă ; prinţesa 
părea să le întrebe cum găsesc ele ale: 
gerea sa, cu o graţie care mă mişca, 

Curierii din Versailles și Moscova so- 
siră. Impărăteasa aproha propunerile 
mele și-nui trimetea puteri discreţionare, 
D. de Vargennes îmi cerea să reviu lă 
curte cât de repede posibil. luai masa 
cu prințesa. O strânsei mult timp în 


EET] 


UNIVERSUL LITEIAL 


tiţele tele i trebuia ur Sări sape 
esparţinu. 

Speranța dna ne vovenleea în cură, 
nu te |mtea consola în dispera ea NOS 
Pi Cao jresiruţire că tu He Voi i 
verdeu. 

lu Versutllas fut peiterit hit tnt se 
aduse elogii, si furi avertizat că vi pleci 
curând la Petersburg. 


lui De Vargennies i conveneu ca 
contraciul să fie făcut «dle mine, si să 
fiu ministrul regelui pe lângă îtmpăra- 


teasă. 

Negina dori să mă cnnvască nai hine. 
Mă primi cu bunătate si tuă trata cu 
multă distiteţie, 

U insoţiarmu tunetual călare în plin 
păvile sale si cură devenii favoritul 
ei. Lrebhuind să plec la regimentul meu, 
vegina se întristă şi doria ca regimen- 
tul zen să fin mai aproape, la veni ta 
Mo-ine de VQubmenre pontru asi lua ri 
mas bu de la mine. 

Atncerile din lusia păveau a fi vitae 
și cereani «d-lui de Vurgennex să-mi dea 
un răspuns hotărât, 

lu ziua plecărei 
spuse să mul astept. 

Nu nlecați încă. în zise cu cu 
multă. graţie : vevolti diete cauza, rolei re- 


Inele, regina îmi 


colie ne obligă să cheniun trupele: 
vom face ca si regimentul bi. să fie 


în apropiere. 

săspunsei că dacă nu este nncesut, 
Was dori o deplasare defavorabilă le- 
giunei mele, Sunteţi un imbecil. replică 
Ga văzănul, Vămarn Încă cu regi în 
Bois-le-Louloghe : ea mu înceta «le ani 
vorbi, si din momentul acesta favoarea 
eu fu retuareală. 

Serisorile princezei devenită scurte si 
din ce în ce mai rare, 

Erau coplesit de o mare  îvisteţe: 
rămiăsei credincios prinţesei si eta 
insensibhil lu toate avansurile ce verii 
dinu partea drăguţei d-ne de Monglas, 


hegina iesia rar Tără uite. 
Vuvuarea mea crescuse iri cel tai 


înalt grant. 

a nun-rni pertaitea să porăsesc curtea, 
iuni făcea tofalesutia loc ling ea, la joc, 
=i îmi vorbia fără încetare, 


Era imposibil ca o astfel de purtare 
să mu fie vemateată. Regina prezentati- 
clu prinţesei de tuuubate, supra iti 


țendeuta casei reginei si amica sa iuli 
mă. Îl zisa: 

Vi cer să iubiţi, ca pe frutele vos- 
tru, pe Omul pe care îl iubesc cel ral 
mult, si căruia îi datorez atâta: încre- 
dlerea voastră în el să Lie ca a nea, fără 
margini. 

Pyinţesu de Bouillon îmi reproşă la 
Mee de Liucmente. de a fi arist si ptreo- 
cupat, zi-mi zise, văzul. că an 0 ilie 
pasiune. 

„= Ce! puţiu, spuuneţi-nui numele pasiu- 
nei mele, ca să ştiu si eu, 

— Este vorhu de ou prea înaltă per- 
soană pentru a îndrăsui so Numesi 
dar pentru că este puţină lume, vă în 
credinţez că este regina. Trebue atunc:, 
văspunsei eu rece, ta ea să tie infor 
nială de această noutate si iesii din ci- 
meră, 

Aă dusei la regină. O ruga Să-mi a- 
coarde o audienţă de-o jumătate «le oră. 
Am crezut de datoria ine «le a iutoPnui 
Majestatea Voustră că sa Îndrăsnit a 
se interpreta greșil atasumentul  Inen 
tăiră nurgini pe lângă persoana Vousiră 
SI că sa mers cu imirăsneula până a 
se blatua bunătatea cu care mă ouoraţi. 

indrăsnii sa rog de a-mi permite să 
juă prezint Duii rac înninttea el. 








(poză 2 zise cat CUL tt as ÎN 
vița sa be saceritie ot ie cae eta 
ez atăt de aul si a cărui dlesotanualt 
nul este tf de necesar? Lauzun tu 
mă părăsi ce nră voi tace pu, duca nr 
pievăsesti, 

Wehii pi erau plini de boerinuie 

Miscat pănă în fuunlul inirnei tele 
tă cevuticai la pirioarele sale i pa Dna 
întinse mâna e care o xărutal cu ar- 


doare i ea se aplecă spre tine si ciatul 
nă ricieni. vecina eta în braţele tele, 
u strângeau la pieptul men. li bine, re- 
luă ca, nu voi bine miri? Nunteţi 
unica mea suverană. Sutiteţi regii tea, 


sunteţi reciua Franţei. Privirile ei paă- 
reuni să-mi ceară un alt Tithu. 

Mă atusai cu totul reginei. Voia să 
guverneze un mare iniţeriu, să juuve 


uh rol strălucit. voiam în siărsii va ea 
să devină uvbitrul Furopei. 

hegina na tusi nici adatiu cuvagioat- 
să, si nici discretă, Ministrii regelui nu 


ictioriu rolul pe cure Volan ca cea săi 
juace, si cântau niilceul lea în 


chicle ta Rastilia. 

In arest Timp îtuparătezasi Puusiei “ini 
propunea să întru în serviciul său. Vor 
bit reginei, Nuci ascunsei ex în Prinț 
puiu fi arestat în fiece normei si că 
in Rusia îmi se oferea situația epia Imai 
înaltă, Ea vapetă de mat multe ori 

--- Împărăteasa Rusiei este fericită, pe 
cănd cu sunt nenorocită. Dont, 
punsei, sitât timp cât uajestatea Nous 
1ră mă onoPeazi Cu atena Si HU i 
exle tentă ce nimic. 

Reina iii acorda toată increderea 
si nu-mi perinitea niciodata să pâra- 
sase Vesatlas. La curte se vorbia ci! 
sla= tare că Suit aratul reoinei. Muliu 
imi cereti vrotecția pe lânii ea. Su 
nurile ajunse pănă si la urechile rogu- 
ni. Dar din tuoineutul acela regele în 
ceru să ru trateze raul pai bine SI taria 
rimele ruereu pe lătă vezi, 

la un sțectacol întăi pe Milan Du 
vviuore, Tia era draguţă, plină de spirit 
si de graţie, a but plăcea si-mi von 
venea, lar Altul Barrvamore în zis 
văzătul : 

SI teginu ? li râsțutset că lot ci 
SE SPUNE veste ubsurd, Asculta îmi za: 
eu, cu sunt ui drăguță ca regina si 
UI puii lânâvă petru a servi ca pre- 
text cuiva. 

Abia a pt convinge ch DI aa 
gâtulit să-i dau un astfel de roi. la nara 
crezu si În mat puţin de 21 ore asul o 
tuetreză uuteutică. 

M-uie ce Qucrmenbe ceru disperali vâ- 
zinudu-mmă cu o femele Si VOLI SĂ tă con: 
Vingă că repgitta este foarte zeiță. 
Dar favourea mea era nui mare cu Hirl- 
odată. Regina nu făcea ut pes Fără curte, 

Wulată erat la un bat cu Mila Bar 
rvinvre. Nu sSliutu câ si regina Va Veţi. 
evita nui bu ce braţ si-rui vorbi Ti 
tunul. 

In curătul utlai că Milady Bavriinore 
are de amant pe contele «Artois, în a 
cblas tinup cu omine, lignit, volan 
juc re: rosi. Ea însă tu privi, et mult 
singe rece! Liz, Îi zise eu Du 
ai dreptate să mi părăsesti. 

li placi, îsi convii, şi te iubesc uit. 
lar Hberutea mi-e Dia Senna ca orice, 
Puțin învi pusă de contele ll Artois cas ve 
uunţa bucuroasa; ÎDRĂ Bu Yreaui si Tae 
sucrificii. IL păsirez. Să nu ne ceri 
inuzun, pentru uţăti lucru orcii din 
paria fratelui regelui mă za, ari 
tăgulese, Li fanăduose că nicionlală nu 
vei Ți importunat de micul ue prinţ. 

Vovhiud astfel mila Barrimore, cul- 
cară pe 0 Otomană, Pumonsă, pe ji 


Vă s- 


să-i 





iati 


ale cesare tes a alei bi 
ele srl ru pirat cati lui pane i 
Msi i Vise bi ca Si tei cual boat re plic 
ivnru, 

Se hotari destitnturrea ture ii 
lor regelui, Monina înui zise: Sunt su da 
ul de tinnovorita,  leginarile sDat  vetoi 
mate. la avea lacrătui în oehi. îmi ținea 
naiba Lără ani Sute un Cuvânt. Lo să: 
rutai ae toi tnulie ori. Nu, îi zisei eu, 
veți alispane ce trio, et? ri SUN atu 
în serviciul rozolui. vi ab rozinei, 


li Aţitse d-nei de Grubnence privind, 


(ITE Luiza atăt te uenurorită intrăni 
tur ctre plece aiăt de fericit. 

lia ra ouă iubea mai 
wliută. Ave O teară ue moarte de socit- 
tatea care mă detestui o ruble ru lasa 
să plec în Dudu era prilejul de a scăpa 
te toate neplăceviln, Eu refuza ru încă 


pitținare, În o fulmoosă cursă ste ei, e | 


gina ţurie cuntra ducelui de Chartres m 
eu contra contelui cArlois. Revin în 
=puse fosil cela curse: Ul? nnonstrul 
erui sigur vă vei câstiga, 

Neast fel familiar de acul sorbi, aluenă, 
Iutrigile luară proporții, 

web pe atunci datorii ronsiderahile, 
login întrebă rosinetu-se, ce at pu: : 
tes face pentru inine, si-i oferi protec 4 
Lia sa, Acest lucrau pă decise si Duri ÎMB- 
«it capăt conversaţiei, Si 0 lăsui atăt 
incureută că-i Tu milă de ea, 
comotul vuinei mele ficu pe lay Bar 
riinote să revină din Annbia. Asenllă, 4 
ini zise ea, si Dn vă întrerune, Vi 3 
in avt soarta cu d-ta si-ţi propui să di 
tui se averea tea, O înobrițisai. îi mb 
unii ui ady BaorPinnere care Tu mă 
titi cit rotuz. 

Benin comlinua sa ani trateze bine, cu. 
toate acestea mbservei Că forarea 
căzuse stetinitiv, Sa avut arije să i se 
sput vii prana Unit cu CI de Marei 
pentru i întrica contra vi, Este culevăral 





liăsboiul piuea inevitabil între Dusia 
si “Lurela. Bug pe dl. de Manrepax să 
vbţină dela rece perusi unea ea one 
voluntar în snrinata rusi, Serâsei în păr 
lose si primii văspurtsut cel mut aura il, 
lu În propuneau coma mentul unui 
corp dle cavalerie, pe care-l primii, 

Nomtatea iîntrannerei snatei entire la 
Saratoga, decise Vranţa să intervie pen 
tru NVnerica, Sil, ce Maurețas Înti en 
sisu a imi inulese le a plera în Hu 
sii si să ramă hu vrilinele regia, 

Lui projts a luu parte la exmtesliţia 
care avea seo) aie oa întrepriu hr 
coita în Leulii, 

Corul peris, vezoui de spune 
reginei stestinuiumoza mea, Și ceru Ver 
uei dle ui vorbi in particular, Si ostlelii 
roimnubicai ca rezele mi-o îneroslintat Su 
orei tnt crnantei sade În dia pi 
vietitata. Begin fu extrena ale inut, 
Ucisii sei ceru plini de lacritul, = Ah 
D-le de Luuzun, Sh? cun ezeul meu, să 
pleci atăi de clojarte, za te Qosperti detp 
ce iubesti, de loţi rari 1e fulare, 

iezi vei sea la AI ac che ture 
ua sa mă aci siruri schimb 
lut rea, 

Si ra în spuse că regina e desperutăl 
că plec. Dezistai la. toate, Vanitatea meta” 
eva satisfăcută, befuzai pe vegină cu nn: 
«rio, îi arătau că nu Volan Nic dela) 
cu, că vu [ot jucu un rol pare si fără ea: 
si mai dovedi prinţesei UzarluryShu tă, 
l.uropi Hu mal are Dieci Un POrUIPE pe 
ru tine, 





ee si 0 





ț. 
litiu Veni Jones 
Paris 


E tc i i pt i ii tt 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, ST, BREZOIANU Ne. în, 






mult ca nici : 


: 


că ucest ministru în serăta cea mi int 
țrietenie si încredere,