Revista Cinema/1963 — 1979/1976/Cinema_1976-1666897506__pages201-250

idei pe adresa dv. a 


«Desi nu obișnuiesc să trag cu 
urechea, ieşind de la Filip cel 
am auzit discuţia dintr-un 
grup de tineri: «De știam asa, nu 


veneam.. PA,ce-a făcut Asta, am facut şi mai fac si eu de zece ori mai bine» 
Ce anume a vrut să zică, nu ştiu, dar banuiesc de ce multi din eroii filmelor 
noastre, filme bune, unele foarte bune (asta-i părerea mea) sau cel putin 
acceptabile, nu plac tinerilor spectatori. Nu le plac pentru că poartă doar 
scurte de fis si pantaloni ca si ei, merg la serviciu cu bicicleta ca si ei, fAcind 
lucruri banale care lor li se par firesti si deloc interesante». (N Vlad — Blaj) 


Autenticitatea: Fisurile si 
bicicletele din Blaj 


„Nu altfel spunea chiar 
Hitchcock, într-una din buta- 
dele sale celebre, opunin- 
du-se (de altfel fără succes) 
valului neorealist: «Lumea nu 
| se duce la cinema ca să 
vadă cum se spală vesela. Asta o poate 
tace şi acasă». Poate că nici tinerii din Blaj 
şi nici mihnitul nostru corespondent nu 
ştiau aceste vorbe venite dintr-o estetică 
veche, ce-i drept bine împlintată în constiin- 
ta publică. Multi oameni ai Terrei au crescut 
în această credință, eu as îndrăzni să-mi 
enumăr aici bunicii din partea mamei şi ai 
tatălui, dacă nu chiar pe cei doi făuritori ai 
vieţii mele. Tin minte — ca un eveniment al 
istoriei mele cinematografice, și cred că 
toți avem o asemenea istorie personală — 
socul resimţit de mama mea cind s-a întors 
de la Bestia umană cu Jean Gabin, film 
după Zola, adică foarte, foarte realist, cu 
erou din popor, cu crimă pasională urită, 
ea, mama, trăind de mică în cultul lui Valen- 
tino, fat-frumos din altă lume cu care evada 
departe de mulțimile dezidntuite. Mama nu 
voia să audă de fochistul acela de Jean 


Am văzut, cu ani în urmă, 
un film atit de stupid incit 
m-a apucat deznădejdea şi 
spaima si am izbucnit în 
۱ plins. Cum de atunci autorii 
| filmului au evoluat, unii în 
hine, alții în rău, nu le mai pomenim nume- 
le. Ca şi iadul — şi poate în măsură și mai 
mare — filmul era pavat cu intenţii bune. 
Şi era şi realist, sărăcuțul de el, pind în 


nostru a 
atins o treaptă 
în care «bunele 

intenții» nu mai sînt 

suficiente 


Filmul 


pinzele albe. Locomotiva era locomotivă, 
calu! cal, nodul de la cravată nod de la 
cravată. În interioare, totul era exact ca 
in viaţă, de orice ar fi avut nevoie o familie 
de gospodari găsea imediat. Şi conflictul, 
bietul de el, tot din viață era luat, dacă ne 
putem exprima asa; se sublinia legătura 
de fier care trebuie să existe între viata 
personală şi cea colectivă. Numai că cea 
personală era prea colectivă şi viceversa. 
Salopetele erau cu grijă minjite de ulei, 
căci autorii, vezi doamne, jubeau realismul 
şi detestau imaginile de paradă. 

Paralel cu acest realism crincen se ma- 


۳ 


A da gestului firesc... 
(Drum în penumbră) 


Gabin, «om cu care se poate întilni în orice 
tren, în orice tramvai». Azi, ea face elogiul 
netărmurit al lui Gabin, în polemică cu mine 
care-l susțin pe Belmondo din primele 
Godard-uri, de pildă: «E uritel, dragul meu, 
si banal»... Mama — ca si Hitchcock, dar 
poate ca şi cei citiva băieți din Blaj — nu se 
duce la cinema ca să vadă cum se spală 
vesela. Asta ştie şi ea. Ea nu se duce să 
vadă destinul unei gospodine prinsă între 
copii si bucătărie — ea ştie ce-i o gospodină 
(si chiar stie!), ea nu ştie însă cum se îndră- 
gosteste el de ea în Dor nestins și Charles 
Boyer de guvernantă în lubirea lor. Fără a 
fi o teoreticiană antirealistă, mama nu se 
duce la cinema pentru a redescoperi realu! 
într-o lumină mai profundă, ci pentru a-l 
ocoli, proiectindu-se cu plăcere într-o lume 
ireală, extra-ordinară, adică în afara ordina- 
rului. Pentru cei cîțiva blăjeni, o lume de 
oameni, în figuri şi pe biciclete — ca şi ei — 
li se pare finită şi știută, dar o preerie cu 
oameni îmbrăcaţi în ciucuri şi franjuri, plus 
citiva cai frumoși, li se pare infinită şi mo- 
dernă. Dacă le voi spune că «modernismul» 
lor, că Clint Eastwood al lor e frate bun cu 


anacronismul melodramelor mamei mele, 


cu Charles Boyer-ul ei — băieții s-ar supăra, 


probabil, convinşi câ-mi bat joc de eı 
Tinerii aceştia aspri, rapizi la minte si la 
ochi, suportă foarte greu asocierea cu 
bătrinele mame, ba chiar unii se rusineaza 
la asemenea ocara.... 

Numai că eu n-aș fi ironic, nici indignat, 
nici mare teoretician, și le-aș spune chiar că 
am westernurile mele dragi, la care tin 
foarte muit. Am discuta ca între cinefili — 
fiindcă măcar cinefili aceşti tineri extra- 
ordinari se consideră cu glas mare si, nu 
o dată, răstit. Lăsind la o parte orice strata- 
geme cu mama — cum face de altfel și 
Columbo, asociindu-si soția în dezlegarea 
misterelor, pentru a-și mai trage sufletul 
si gindul — aș organiza o gală scurtă de 
westernuri bune, clasice, sănătoase, unu 
si unul, iar după fiecare vizionare as proiec - 
ta filmul acela admirabil despre un adoles- 
cent care nu mai suporta banalitatea zilei 
si tsi rula mii de westernuri si filme cu pac- 


pac In propriul cap, pentru ca în cele din 
urmă să săvirşească, cu deplină înțelegere. 
cea mai importantă și fertilă dintre «cAderi- 
le» unui om: «căderea» în cotidian. Billy 
mincinosul — această parabolă splendidă 
a luptei interne dintre realism și anti-realism 
— ar fi prea pe înţelesul acestor tineri spec- 
tatori, gonindu-le, sper, orice suspiciuni cu 
privire la teza noastră care nu e alta decit 
aceea a marii literaturi, a marelui cinema: 
omul trebuie să descopere întîi și-ntii si 
pină la urmă marele basm care se leagă din 
banalitatea vieţii, extraordinarul care se 
naște din existența reală, din mulțimea 
mișcărilor normale, din adevărurile imedia- 
te, mediate și cotidiene. 

Pericolul nu constă în eroarea cu totul 
adolescentină de a pretera unui Filip cel 
bun un Wayne și mai «bun», şi mai ideal, 
si mai ireal — fenomen larg răspindit in 
lume, conform atitor anchete, acela de a nu 
detecta de la prima virstă artistică eroul 
exemplar — ci e conţinut în foarte curata 
expresie a corespondentului din Blaj: «ceea 
ce e banal li se pare firesc si deloc intere- 
sant». Aici (cinematoarafuil depasindu-si 


filmele poetului 


Între 


cer si pamint 


Între realist și poetic و‎ 
(in film, ca şi în viață) 


: Sve لس‎ există 
عنم م‎ contradicție 
(Prin موم‎ imperiului 


astfel condiția strict artistică), aici, cred, că 
e adincul problemei: în confuzia dintre 
firesc si neinteresant, dintre banal si plicti- 
cos. In confundarea sau egalizarea acestor 
noțiuni — si nu numai noțiunii — desiusesc 
perspectiva unor malformații care depășesc 
cu mult sfera «activității» de spectator ca la 
teatru. În fată nu mai apare — în lumina 
acestei observaţii — doar un anume tip de 
spectator conservator, unilateral, ci o dramă 
a unei virste pe care cinematografia noastră 
are obligaţia comunistă de a nu o lăsa să 
se săvirşească: nu se poate accepta cu 
«liniște» estetică şi etică această pretim- 
purie depatetizare a cotidianului, această 
privire mohorită asupra semenilor tăi in 
tişuri, acest ochi plictisit cu care nu putini 
tineri se uită în ochii vieții firesti, cenușie nu 
odata,dar exaltantă în adincul ei intotdeauna 
Nu e vorba de a opune, demagogic si mora- 
lizator, un western unui «film de uzină», 
cum se mai zice inadecvat şi nating. Un 
western bun şi un film bun despre un liceu 


seral sint la fel de necesare (desi nu la fel 
de importante, se înțelege...) acestei educa- 
tii a ochiului nostru moral. Numai că, din 
păcate — nu toate filmele noastre despre 
zilele noastre dau și nici nu-s prea preocu- 
pate să dea firescului, banalului sfint, nor- 
malității, omului de rind, acea strălucire 
exaltantă a unui galop prin preerie, acolo, 
sau Într-un film de pe vremea lui Ştefan cel 
Mare, aici. In multe filme de-ale noastre 
(«luminile» bune rămin, cred, filmele lui 
Bratu, Daneliuc, Tatos) firescul e morocă- 
nos, iar banalul — dragă doamne — de- 
dramatizat. Cotidianul se contundă de ne- 
numărate ori cu minorul. Lumina aceea de 
graţie care întotdeauna în cinema a făcut 
dintr-un maiou de muncitor o cămașă a 
fericitului, nu ne prea obsedează. Din 
teamă de idilism? Dar nu ar trebui să ne 
temem mai tare cind, în atitea filme, banalul 
nu e suspect nici măcar de idilism, ci pur și 
simplu de nimic? 


Radu COSAȘU 


nifesta şi tendința de a poetiza artificial 
realitatea. Metodele folosite în această di- 
rectie sint dintre cele mai banale cu putinţă: 
de mare ajutor la ananghie se dovedesc, 
cu precădere, valurile înspumate ale mării. 
Cité incredere نوا‎ pun unii regizori în valu- 
rile mării şi chiar în cele de la bazinul 
«Lido»! Crestele înzăpezite ale munţilor 
sint chemate şi ele cu disperare să dea 
limfaticului conflict o măreție pe care n-o 
s-o aibă nici la adinci batrineti . Sint solici- 
tate să tragă la jug vesele pirliage şi, cu 
mersul lor zglobiu, căprioarele. Caii de 
asemenea Își aduc aportul lor prețios sim- 
bolizind cu pregnanţă gratia, puterea şi 
inocenta. 

Avem de-a face in toate asemenea ca- 
zuri cu o imagine vulgară, simplistă, liber 
profesionistă asupra sensului poetic al 
existenței. Negăsindu-l în substanța oame- 
nilor şi a evenimentelor, ei îl inlocuiesc 
cu ce găsesc la îndemină. Nimeni nu neagă, 
bineinteles, splendoarea şi grandoarea va- 
lurilor mării, dar ele nu trebuie folosite spre 
a ascunde superficialitatea şi pustiul. 

intre realismul şi sensul poetic al unui 
film nu există nici o contradicție. Am văzut 
spectatori nemulțumiți de caracterul prea 
terre a terre al unor filme. Da, erau realiste, 
da, erau luate din viaţă, ei şi? De la un 
film artistic, spectatorii așteaptă mai mult, 
nu numai descrierea existenței cu lux 
de amănunte, ci şi înțelegerea ei supe- 
rioară. Realismul cel mai acerb şi sensul 
înalt al existenței se Intiinesc aga cum 
liniile paralele se întiinesc la infinit. 


Teodor MAZILU 


PEO: ni 


| e 


81 = in ف‎ 
Aa ال‎ Conner’ ال‎ Finney اد‎ — 


ال لتكت لاح ا 


© الا‎ 
S 


| 
| 
۱ 
١ 
| 


5-56 


©% 


Republica 
Populară Bulgaria 


Trei filme in premieră ilustrează cu succes 
preocupările temeinice si de expresie artis- 
tică ale cineastilor din tara vecină. Suflete 
condamnate, în regia si după scenariul 
lui Vilo Radev, se inspiră din paginile roma- 
nului lui Dimitr Dimov — unul dintre parti- 
cipantii de partea republicanilor, la războiul 
civil din Spania, în 1936. Contruntarea dintre 
forțele revoluționare și cele fasciste, în 
care alături de lupta poporului spaniol s-au 
implicat forțele progresiste din lumea tn- 
treagă — reînvie acum în imaginile semnate 
de Hristo Totev o pasionantă poveste 
despre «dragoste, moarte şi revoluție». Cu 
Petrecere la vilă (regia Eduard Zahariev) 
şi Catina (regia lanuș Vazov) ne aflăm în 
schimb în plină actualitate. Filmul lui Zaha- 
riev alege o formulă intens satirică pentru a 
combate dorința de Inavutire a acelor ce 
prea adesea confundă bunăstarea lor ma- 
terială cu îndeplinirea îndatoririlor; iar fil- 
mul lui Vazov ne angajează într-o ascuțită 
polemică privind noile relații de muncă, de 
convietuire, de viaţă în ansamblul ei — im- 
puse de o societate nouă al cărei prim 
scop este și trebuie să rămină fericirea 
tuturor oamenilor. 


Republica Populară 
Democrată Coreeană 


Aripi puternice, Magnolia înfloreşte 
din nou şi Fata care caută o fundă roșie 
— cele trei filme prezentate cu acest prilei, 
compun o frescă vie a istoriei poporului 
coreean, retinind pe peliculă eroismul de 
care el a dat dovadă, clipă de clipă, pina la 
înfringerea cotropitorului imperialist. Edi- 
ficatoare- alegerea celor trei povestiri cine- 
matografice înfățişind: prima — lupta unui 
soldat al armatei populare căzut prizonier; 
a doua — lupta unei tinere femei, medic de 
profesie, devenită în timpul războiului agent 
activ al rețelei de contrainformaţii; a treia — 
lupta unei fetițe ce folosește candoarea 
copilăriei pentru a dejuca atenţia invadato- 
rului în scopul de a transmite un mesaj 
partizanilor. Trei filme cuprinzind efortul 
comun al tuturor generațiilor, trei filme edi- 
ficatoare pentru actele de bravură ale în- 
tregului popor coreean care a știut să-si 
apere patria şi să-şi afirme, cu arma in 
mină, dreptul la independență naţionali 
Trei filme edificatoare și pentru profilul 
angajat al cinematografiei din R.P.D. Co- 
reeană în istoria contemporană a țării sale. 


Republica 
Socialistă Vietnam 


La 2 septembrie poporul vietnamez a săr- 
bătorit cea de a 31-a aniversare a procia- 
mării Republicii Democrate Vietnam, dată 
care In acest an a coincis și cu cea dintii 
sărbătoare naţională a Vietnamului inde- 
pendent și reunificat: Republica Socialistă 
Vietnam. 

Gala filmului care a omagiat acest eveni- 
ment a prezentat un documentar elocvent 
în cel mai înalt grad pentru istoria eroică a 
poporului vietnamez: Orașul în zori de zi. 
Orașul este Saigonul care poartă azi, cu 
îndreptățită mindrie, un nume nou: Ho Şi 
Min. Zorii sînt ai zilelor imediat următoare 
lui 30 aprilie 1975 — data eliberării orașului, 
cind ultimul soldat străin a părăsit teritoriul 
țării eliberate. Zori simbolice ale unei vieți 
noi, independente, a unui popor stăpin pe 
soarta sa. Este nestăvilită explozia bucuriei 
prinsă în imaginile acestui patetic şi poetic 
documentar, iar patetismul şi poezia sint 
culese din faptul străzii, din viata acelor 
zile din mai 1975. După 30 de ani de război, 
cele patru milioane de locuitori ai Saigonu- 
lui învață, în orașul lui Ho Si Min, să trăiască 
zilele păcii. A merge pe stradă fără teamă 
de bombe, a trece pe lingă avioanele inami- 
cului, astăzi păsări inerte care nu-și mai pot 
lua zborul ucigaș, a vedea copii mergind la 
scoala, a te lăsa răscolit de întilnirile dintre 
părinţi si copii, frati si surori, colegi si prie- 
teni Imbratisati, în sfirsit, după ani de sepa- 
rare forțată. O lume revărsată fluviu pe străzi 
trăieşte acum la lumină. Autorii reportajului 
îşi propun să rețină cit mai multe dintre 
aceste memorabile secvențe — de la ofi- 
terii pină mai ieri sub comanda imperialisti- 
lor, bucurindu-se azi de iertarea «nemărgi- 
nită ca marea» a patriei si a poporului pind 
la cohortele paşnice ale biciclistilor Indrep- 
tindu-se către parcurile înflorite sau spre 
șantierele şi fabricile ce vor lucra de acum 
înainte în slujba poporului. Un oraș scăldat 
în steaguri, flori şi zimbete, aflat în zorii 
viitorului său socialist. Simona DARIE 


(zilele filmului 
© din: 


Catina ar putea fi privit 
doar ca un simplu film de 
dragoste, afectivitatea fiind 
unicul motor al actelor e- 
roinei; tot prin dragoste in- 
tra în dialog cu mediul in- 
conjurător celelalte personaje feminine. 
Dar înaintind pe unda sentimentelor, fil- 
mul cineaștilor bulgari cuprinde treptat 
mult mai larga sferă de probleme a rela- 
țiilor social-umane ale timpului nostru, 
văzute mai ales din perspectiva tinerei 
generații, trăite în special prin experiența 
fetelor-femei. 

Foarte sigură de tinereţea ei, de fru- 
musetea ei, de forța ei, Catina porneşte 
în viață cu un pas de bărbat. Mănincă 
atunci cind ciștigă, nu mănincă dacă nu 
ciștigă, abandonează sau alege dragostea 
cum şi cînd crede ea, şi iubeşte mai pre- 
sus de toate această «libertate» de op- 
tiune. O libertate cam amară, izvorită din- 


nema 


stop-cadru pe: 


Steaua fericirii captive 


Fac uneori un fel de «exercitii de memo- 
rizare», încercind să-mi amintesc ce mi-a 
rămas, ca moștenire estetică, afectivă sau 
intelectuală dintr-un film văzut demult 
sau doar mai demult, văzut o singură 
dată, fără o pregătire specială, fără vreo 
avertizare a criticii, si mărturisesc că, a- 
cordind un credit partial subiectivitatii 
mele, Îl plasez, astfel, într-o anumită ie- 
rarhie personală. 

Dacă această «metodă» prezintă riscuri, 
nu mai puțin riscantă într-un fel este și 
vizionarea unui film despre care ştii o 
sumedenie de date, în legătură cu care 
critica şi-a spus părerea și care, deci, 
ajunge la receptivitatea ta în mod mijlocit, 
fortindu-ti atenția pe direcţii preconce- 
pute. 

Din dorința de a obține un echilibru, 
încerc să-mi amintesc ce mi-a rămas cu 
mai multă 0۳۵908018 în memorie din fil- 
mul atit de aparte al lui Vladimir Motil, 
Steaua fericirii captive, despre care 
ştiam si citisem, dar pe care m-am stra- 
duit să-l inregistrez fără prejudecăţi 

Tipologic, de pildă, desi tusesem pre- 
venită că mi se va oferi o galerie de exce- 
lente portrete de femei, mi s-a impus, 
aproape in exclusivitate, personajul in- 
terpretat de Smoktunovski, în maniera 
unui realism gogolian, adică dilatat — 
notă aparte intr-un film compus din su- 
gestii și aluzii, adesea de un statism 
pictural. 

M-au mai reținut secvențe detașabile 
dintr-un film care, dorindu-se poematic, 
ar fi trebuit să respecte unitatea de- 
monstrației ۰ 

Notă aparte o constituie și caracterul 
cizelat și rece cu care se exprimă erois- 
mul, sacrificiul, devotamentul, sentimente 
care suportă greu asemenea veşminte. 

Din toate acestea se desprinde, fără 
îndoială, o atitudine originală, în care 
mijloacele moderniste, chiar dacă încă 
insuficient asimilate, durata nu. intruto- 
tul justificată a filmului, epica pe alocuri 
confuză compun, totuşi, sau poate toc- 
mai de aceea, o operă aparte. 


Nina CASIAN 


tr-o copilărie insingurată. Totuși vine 
ziua cind se lasă convinsă să iasă din 
propria-i încercuire. Pașii i se îndreaptă 
către un mare șantier. Obligată să trăiască 
într-o colectivitate dominată de sentimen- 
tul, răspunderea și efortul muncii innoi- 
toare, tinăra încearcă să se adapteze fără 
însă să se schimbe. Pe de altă parte, 
noii ei șefi și colegi, prinşi în sarcini cu- 
rente, nu au răbdare să deslușească sub 
aparența ei sfidătoare, fata cinstită, dor- 
nică de frumos și adevăr. Cum nu i se 
poate reprosa nici frumusețea — multi 
o rivnesc în zadar, iar insuccesul lor se 
transformă în resentimente si meschine 
răzbunări, cum nu i se poate reproșa nici 
conștiinciozitatea muncii — ea lucrează 
cot la cot cu bărbații, i se va reproşa, în 
virtutea unor greşeli trecute, dragostea. 
La rindul ei, Catina nu va înțelege nicio- 
dată de ce o specializare în străinătate 
poate valora mai mult decit consolidarea 
unui sentiment. 


O fată care nu crede 
că face parte 
din «sexul slab» 


Din clasicul duel dintre aparenţă și 
esenţă, plasat într-un context social con- 
temporan, filmul reţine nu doar destinul 
unui personaj, ci destinul unei colectivi- 
tati formată dintr-o multitudine de indi- 
vidualitati, cu mentalități specifice, punind 
astfel în lumină contrastul dintre avintul 
impetuos al construirii noii societăţi, cu, 
nu odată, prea timida înnoire a constiin- 


telor. Adina DARIAN 


Producție a studiourilor bulgare. Regia: lanus 

Vazov. Scenariul: Tilia Laceva. imaginea: Tretan 

Ciobanski. Cu: Katia Paskalova, Nevena Mandajieva. 
Peper Nikolova 


Prietenia dintre Anthony Mann $i James 
Stewart a început o dată cu debutul acto- 
rului, în 1935. Stewart avea atunci 17 ani. 
Colaborarea artistică s-a cimentat pe par- 
curs şi a culminat între anii 1950—1955, 
cind au făcut împreună opt filme. Tara 
îndepărtată este unul dintre ele. Prin 
intermediul lui Stewart, Anthony Mann 
şi-a precizat în acea perioadă un punct 
de vedere personal asupra genului natio- 
nal al cinematografului american: wester- 
nul. Tipul eroului său ideal avea datele 
clasice ale omului de acţiune, dar aducea 
în plus o pronunțată tușă lirică. El nu făcea 
din cow-boy un dur, conchistador al pă- 
minturilor nedefrigate, prezentindu-l mai 
degrabă ca pe un sentimental justitiar. 
America de la sfirsit de secol — sintem 
in 1895 — era tot aşa cum a rămas, violentă, 
necruțătoare, împinsă înainte de goana 
după tnavutire, promitind la fiecare pas 
şansa sau neşansa. Dacă tema şi schema 
sint ale westernului dintotdeauna, actiu- 
nea din Tara îndepărtată se petrece in 
nord, lingă granița canadiană, filmările fiind 
găzduite în renumitul Parc naţional ca- 
nadian «Atlanta». O natură aspră, gran- 
dioasă şi impunătoare accentuează con- 
flictul dintre aventurierii căutători de aur 
şi doar ceva mai pagnicii crescători de 
vite. Cu calul şi pistolul, cu pumnul şi 
paharul de whisky, cu saloon-ul și preria, 
jocul de-a vestul se lasă dominat și aici 
de legea celui mai tare. Dar morala lui 
Anthony Mann este Intrucitva reparatorie 
Ea îndeamnă deschis să ajuţi oamenii cînd 
au nevoie de ajutor, să-i iubeşti, pentru 
ca ei, la rindul lor, să te poată iubi. 

A.D. 


Producție a studiourilor americane. Regia: 

Anthony Mann. Scenariul: Borden Chase. Imagi- 

nea: William Daniels. Cu: James Stewart, Ruth 
Roman, Corinne Caivet, Walter Brennen 


SOD FA ae CT IML ITS AYNA 
De ce nu pot sa fiu cuminte 


Titlul acestei producții a studiourilor 
DEFA, destinată televiziunii, este o Intre- 
bare pe care, probabil, și-o pune cu amă- 
răciune şi tristețe orice copil normal dez- 
voltat, dar sensibil peste medie, inteligent, 
dar mai puţin ordonat. Etichetat o dată 


| 


Petrecere la vila 


Băiatul mamei mult iubit pen- 
tru care ea a sacrificat totul, 
pleacă la armată, asa incit 
mama — dar și tata, pentru că 
și el a sacrificat totul — orga- 
أل‎ nizează o mare și frumoasă 
petrecere la «vila lor». La petrecere sint 
invitați multi vecini, toți oameni de treabă, 
cinstiţi, care și-au binemeritat şi bineciştigat 
prin muncă şi căsuţa și grădina din jur. 
Vecinii vin, mănincă, beau, se distrează, 
părinții asudă din greu între bucătărie și 
masa din grădină, totul e bine si frumos, 
nu lipsește nimic, nu lipsește decit sărbă- 
toritul. Între două imbucaturi și un pahar, 
vecinii profită de prezenţa unui tovarăș «sus 
pus», să-i zicem X, ca să se plingă, ca să 
ceară ceva, un sprijin, cum ar fi,de pildă... 
obținerea unei parcele în cartierul de vile. 
Părinţii aleargă în continuare între bucătărie 
și masa din grădină, nelinistiti, din ce în ce 
mai nelinistiti: unde-i băiatul, cum se poate 
să le facă una ca asta, pentru că, iată, fiica 
tovarăşului X se plictisește de moarte și ea 
n-a fost invitată să se plictisească, ci să se 
îndrăgostească de proaspătul recrut, căci 
ce pereche frumoasă ar fi ei, şi ce bine le-ar 
sta lor, părinților, în chip de cuscri ai atot- 
puternicului X... Şi uite că băiatul apare. 


pentru totdeauna ca «indisciplinate şi «co- 
pil cu probleme», ştiindu-se mereu su- 
pravegheat de «ochiul vigilent» al peda- 
gogilor, colegilor, părinților, vecinilor, e- 
roului nostru îi ies toate pe dos, în ciuda 
strădaniilor evidente de «a fi cuminte». 
Desigur, realizatorii adresează întrebarea 
în egală măsură și acelor părinți și peda- 
gogi din cale afară de ocupați, prea traca- 
sati de propriile lor probleme, ca să mai 
aibă timp să înțeleagă şi micile mari pro- 
bileme ale unui copil. Pentru că, dincolo de 
veşnicile îndemnuri «fii cumintel», «stai 
locului», «fii şi tu ca altiile — eroul filmu- 
lui pare a avea nevoie de înțelegere şi de 
afecțiune. Filmul e bogat în întimplări din 
lumea școlarilor, relatate cam fără umor, 
uneori excesiv de didactic, dar intentio- 
nind şi reușind, în bună parte, să fie o 
pledoarie pentru disciplină, corectitudine, 
cinste, colegialitate, etc. A început școala 
și filmul poate fi un bun subiect de discuţie 
pentru orele de dirigentie la clasele mici. 


Andrei IRIMIA 


Un film de Günter Friedrich. Cu: Monika Len- 
nartz, Wolkmar Kieinert, Klaus Gehrke 


Aripi puternice 


Un film inspirat din întruntările dintre 
armata nord-coreeana şi trupele imperia- 
liste. Metafora titlului este expresia senti- 
mentului patriotic ce Insufleteste pe eroul 
filmului, prizonier în tabăra sudistilor. În- 
fruntind cu demnitate torturile, ocolind 
capcana trădării, el își îndeplineşte dra- 
matica misiune sprijinindu-se pe «aripile 
puternice» ale unui întreg popor care luptă 
pentru independența sa naţională. 


Dana DUMA 


Producție a studiourilor din Republica Populară 
Democrată Coreeană 


Finist-şoim viteaz 


| 


Prietenia dintre om şi șoim, pasăre săl- 
batică care se lasă cu greu îmbiinzită dar 
poate ajunge ascultătoare ca un cline, a 
tentat nu de puține ori pe cineaști. De astă 
dată e rindul regizorului sovietic Ghenadi 
Vasiliev să reia aceeași idee în forma bas- 
mului, dialogind-o în spiritul umorului popu- 
lar, Un ţăran destoinic e transformat de 


fata nu se mai plictiseste, fata dansează cu 
el, iar părinţii sint fericiți. Dar cum nici o 
fericire nu e veșnică, așa, între două dansuri, 
băiatul mărturisește părinților (care au 
sacrificat totul pentru el, fără să mai punem 


scoasă din fire și Sneja, acolo de fata, 
pleacă privirea, conștientă de lipsa ei de 
importanță. 

Filmul lui Eduard Zahariev se sprijină 
pe o poveste simplă, desfășurată în două 
tabere: de o parte maturiipentru care un vis 
important devine bunăstarea, de cealaltă 
tînărul recrut, ras în cap și îndrăgostit, care 
o tine strins de mină pe Sneja lui, această 
Sneja care nu este nimeni, și nimeni fiind, 
îndrăzneşte să-și ridice privirea spre mama 
soacră $i să-i lanseze drept în ochi o între- 
bare fundamentală, năucitor simplă ca toate 
întrebările fundamentale: «Dumneavoastră 
ştiţi ce e dragostea?» 

La întrebarea aceasta filmul răspunde 
de la începutul lui și pînă în clipa în care ea 
afost rostită. Se poate cã nu e mult. Se poate 
că este chiar puțin. Dar, dacă după ce eaa 
fost rostită, ne uităm la fețele părinților si la 
fețele mesenilor, si la fețele celor care s-au 
intrerupt o clipă din petrecere ca să-l bată 
măr pe «uzurpatorul» unei vile vecine, între- 
barea aceea simplă se complică putin, iese 
din sensul mic, de amor, și trece în acela 
mare, de iubire. lubire, adică Intelegere. 
lubire, adică generozitate. lubire, adică puri- 
tate. Sneja! strigă băiatul căutindu-și tinăra 
soţie în lumina tulbure a dimineţii, Snejal 
şi numele acela care poate fi foarte bine al 
nimănui, răsună peste grădina în care «s-a 
petrecut», peste masa cu farfuriile sleite, 
peste fețele și ele sleite ale celor care se 
retrag din petrecere ca dintr-o înmormin- 
tare, ca un strigăt de spaimă, o cutremură- 
toare spaimă de contaminare. Contamina- 
rea de o boală rea, fără iertare: scleroza 


و" 
fplui. Eva SÎRBU‏ ”بره 


Producție a studiourilor bulgare. Regia: Eduard 
Zahariev, Scenariul: Gheorghi Misev. Imaginea: 
Radoslav Spassov. Cu: Katia Paskaleva, Isac Finzi, 


muma pădurii într-un șoim hid la vedere 
dar bun la suflet, pind cind o fată... Feerie 
în decorurile intens colorate ale basmului 


etern. 
S.D. 


Un film de Ghenadi Vasiliev. Cu: Viaceslav 
Voskresenski, Svetlana Orlova, Mihail Kononov, 
Mihail Pugovkin, Liudmila Hitiaeva 


„Pai PT TBR A NR باح ال‎ NET A 
` Un loc sub soare 


Filmul lui Peter Szâsz ar fi putut purta un 
titlu mai la obiect: o zi din viata unui ac- 
tivist. Pentru că de fapt acest lucru isi 
propune și reuşeşte să redea regizorul: 
douăzeci și patru de ore din existența agi- 
tat lui Gyula T., activistul de provincie 
vei. pentru o simbătă la Budapesta cu 
intenţia de a rezolva cel putin trei probleme 


jur, cărora li se dedică trup أو‎ suflet. Gyula 
este comunistul care trăiește pentru cei- 
lalti, a cărui viaţă nu-și are rost dacă nu 
este presărată zi de zi cu fapte bune, chiar 
dacă nu întotdeauna, reușite, care luptă 
pină la epuizare pentru o idee, ducind o 
adevărată cruciadă împotriva inertiei, bi- 


nregistrează doar succese, caracterul lui 
nu este fără fisuri. Tocmai lipsa de schema- 
ism constituie principalul merit al acestui 
ilim realizat în maniera ciné-véritée. 


Cristina CORCIOVESCU 


Vargittai, Josef Mariass, Janos Boros, fon Boy 
A ne ATI OE ee ee PA SERIA E 


Diamante pe roti 


Din seria producţiilor Walt Disney cu 
۱62۵۲, o șarjă, nu prea inspirată în gaguri 
i poante, a unui hold-up. Un film tras pe 
'andă rulantă cu un scop educativ clar, 
entru acea parte a lumii unde copiii 
rebuie să afle, din fașă, cum să «depisteze» 
angsterii. Şi dacă se poate, să-i şi prindă! 
) formulă foarte mediocră, dar probabil 
u mai putin eficientă pentru a face, în 
ontinuare, rentabile, capitalurile trustului 
disney. RL. 


In film de Jerome Courtland. Cu: Patrick Allen, 
Sewell, Derek Newark, Dudley Sutton 


sala de cinema 


Asa cum il pastrezi, 


asa il ai! 


Datorită ritmului in care se construiește, 
azi, in Bucuresti, despre niciunul din cartie- 
rele sale nu se poate spune că e marginas. 
Despre cartierul de locuinte din Soseaua 
Giurgiului se poate spune doar că e «ceva 
mai departe de centru». Cam la 15 minute 
de Piaţa Universităţii, mergind cu autobuzul 
123 R. Cind vine! Giumetii cartierului susțin 
că R-ul vine de la cuvintul «rar». În sfirgit... 
In cartier se construiește intens şi însăși 
strada e doar pe jumătate practicabilă, 
cealaltă jumătate fiind afectată, deocamda- 
tă, unei importante lucrări de canalizare. 
Dată fiind mulțimea șantierelor, te-ai putea 
aştepta ca acest lucru să se răstringă într-un 
fel şi asupra cinematografului «Flamura», 
aflat chiar în centrul cartierului. Dar nu e așa. 
O perdea de arbori și verdeață protejează 
fațada cinematografului, cu firmă cu tot, 
de zgomotul și praful străzii. În vitrine, în 
afară de filmul săptăminii și de cel din pro- 
gramul viitor, se face o publicitate inteligentă 
şi atrăgătoare pentru toate filmele românești 
care rulează pe ecranele Capitalei. Holurile, 
foarte luminoase, arată frumos, curăţenia 
e exemplară, aproape pedantă. Nu mai 
puţin curată e sala de spectacol, o sală mare, 
cu 900 de locuri, dispuse în amfiteatru și 
cu o vizibilitate pertectă. Colectivul condus 
de responsabila Lucia Moraru merită toate 
felicitările, ceea ce ne şi grăbim să facem. 
Da, dar... 

— impreună cu cei 22 de angajați din 
colectivul pe care-l conduc facem tot ce ne 
stă în putință pentru a asigura condiţii 

civilizate de vizionare în cele două cinema- 
tografe de care răspundem, dar... 

— Două cinematografe? 

— Da. Acesta în care ne aflăm acum, 
«Flamura», care dispune de toate dotările 
tehnice necesare unui cinematograf mo- 
dern, inclusiv o instalaţie de ventilație, si al 
doilea, «Progresul», o sală veche, mai mică, 
doar 400 de locuri, şi mai putin dotată, mai 
ales din punct de vedere al confortului. 

— V-am întrerupt la un «dar»... 

— Voiam să spun că eforturile noastre ar 
fi zadarnice, dacă nu ne-am bucura de spri- 
jinul şi concursul publicului. Cînd s-a dat 
în funcțiune cinematograful, la început, am 
avut multe dificultăți cu spectatorii indisci- 
plinati, recalcitranti, zgomotosi, care nu 
puneau pret nici pe modernitatea $i frumu- 
setea sălii, nici pe munca noastră. Pe mă- 
sură ce cartierul s-a stabilizat și oamenii au 
devenit «de-ai cartierului», ei au realizat că 
cinematograful este un bun și al lor şi că 
așa cum Îl vor păstra, așa îl vor avea. Astăzi, 
cei mai multi din spectatorii noştri sint 
oameni de atitudine, cărora nu le este indi- 
ferent cum arată sala şi nu rămîn impasibili 
atunci cind vreunul se manifestă în deza- 
cord cu normele elementare de comporta- 
ment civic. 

—Sint,ceea ce se cheamă, spectatori, 
buni pe șoseaua Giurgiului. 

— Foarte buni si buni cinefili. Tinăr fiind, 
cartierul nostru găzduiește multi spectatori 
tineri, foarte tineri şi, evident, multi copii. 
Asupra acestei categorii de spectatori 
ne-am concentrat atenţia, pentru ei am şi 
întocmit programe şi acțiuni speciale. Ince- 
pind cu traditionalele matinee pentru copii, 
zilnice în timpul vacanței de vară, conti- 
nuind cu o permanentă colaborare cu școli- 
le din cartier si cu «Tehnic-Club», un bine- 
cunoscut club ai tineretului din sectorul 
nostru. În sfirsit, am organizat o acţiune 
interesantă cu prezentarea unui ciclu de 
filme românești, urmate de un concurs gen 
«Cine ştie, cîştigă» la liceul de construcții 
din Popești-Leordeni, comună subordonată 
Capitalei. Pentru părinţii elevilor, la «Pro- 
gresul», organizăm, periodic, un fel de 
«lectorate» pe marginea unor filme pe 
teme educative, urmate de discuții şi dez- 
bateri cu participarea educatorilor de la 
şcolile din cartier. 

— Cele două cinematografe de care 
r4spundeti au un «profil repertorial» 
distinct? 

— Într-un fel,da. Pentru că avem si noi 
un plan de încasări şi de spectatori, la 
«Flamura» au loc premierele cu filmele 
româneşti și rulează, în general, filme de 
mare succes la public. În schimb, la «Pro- 
gresul» sint programate filmele mai dificile, 
filmele de artă şi, cu precădere, filmele din 
țările socialiste. : 

— Ce filme româneşti s-au bucurat 
de succes la «Flamura»? 

— Actorul şi sălbaticii, Nemuritorii, 
Păcală, Stefan cel Mare, Cantemir, 
Muschetarul român, Patima, filmele poli- 
tiste din seria realizată de Sergiu Nico- 
laescu نو‎ Manole Marcus. Filmele noastre 
se bucură de un succes deosebit atunci 
cînd la «Flamura» au loc gale în prezența 

realizatorilor şi interpretilor de mare popu- 


laritate. Cind au tost la noi Toma Caragiu 
(cu Singurătatea florilor), Draga Olteanu- 
Matei (cu Patima), Marin Moraru (cu 
Toamna bobocilor), cererea de bilete a 
fost cu mult mai mare faţă de numărul locu- 
rilor de care dispunem. În asemenea cazuri, 
spectacole întregi sint cedate muncitorilor 
de ها‎ uzina «Autobuzul» și de la fabricile 
Jilava-Bumbăcărie și Jilava-Cauciuc. De 
altfel, cu aceste întreprinderi, dar și cu 
altele, avem relaţii permanente de colabo- 
rare, fie că ne ducem noi la ei, fie că vin 
ei la noi. 


Andrei IRIMIA 


0 gazdă brașoveană 


Într-o sală de cinema din Brașov te simţi 
ca acasă, în fata televizorului, cind crainica 
iti prezintă filmele săptăminii. In sală, sen- 
zatia de intimitate ţi-o dă — pe lingă melodia 
preferată oferită înaintea spectacolului — 
vocea redactorului imprimată pe bandă de 
magnetofon (în condițiile unui improvi- 
zat dar harnic laborator de înregistrare $i 
mixaj), care te întimpină, săptăminal, cu 
fiecare premieră străină sau autohtonă. În 
puține fraze (de obicei împrumutate din 
cronicile apărute în presa centrală), se 
atrage atenția asupra citorva virtuți de 
temă şi de realizare a filmului vizionat, se 
dau citeva informaţii succinte dar bine ve- 
nite asupra realizării respective, $i se anunţă 
viitoarele premiere. E drept că te mai înțeapă 
din cind în cind la ureche cite un «păstraţi 
linişte în sala de spectacol», dar senzația 
generală e că te afli în «casa» unei gazde 
cinematografice ce-ţi face plăcută şi totoda- 
tă instructivă scurta uvertură a spectacolu- 


lui. 

Inițiativa aceasta, pornită cu doi ani în 
urmă din Braşov, e preluată astăzi de mai 
multe întreprinderi regionale din ţară, ne 
spune tovarășul Aureliu Boieriu, responsa- 
bilul Întreprinderii regionale cinematogra- 
fice Brașov, nu fără o notă de justificată 
mindrie. 


A.M. 


„În grădina cea stufoasă“ 


Reglementările legale nu permit să se 
pună în vinzare mai multe bilete decit locu- 
rile existente într-o sală de spectacol. Cu 
mici excepţii, responsabilii sălilor de cine- 
matograf din întreaga țară respectă această 
regulă. E greu de presupus că regimul vin- 
zării biletelor la grădinile de vară diferă. 
ŞI totuși, în grădina «Albatros» din Mamaia, 
pe la jumătatea lunii august, In cele trei 
zile cit a rulat filmul «Texas dincolo de rtu» 
(anunțat ca premieră pe țară, deși a fost 
văzut pe micile ca și pe marile ecrane nu cu 
mult în urmă), cu 15 minute inainte de în- 
ceperea filmului nu erau ocupate numai 
băncile. Erau ocupate și spaţiile dintre rin- 
duri, și gardurile care Imprejmuiau grădina, 
era ocupat fiecare centimetru de spaţiu. 
Vociferări, proteste, gălăgie. Vilegiaturisti 
care plătiseră biletul erau înghesuiți în 
picioare, nereușind să vadă, majoritatea, 
nici jumătate din ecran. 

— Tovarășe responsabil, cite bilete pu- 
neti în vinzare pentru o reprezentaţie cine- 
matogratică? 

— Nu pot să vă răspund acum. Nu vedeţi 
că sint ocupat?! Nu vedeți că n-am termi- 
nat cu vinzarea biletelor... 


L.c. 


File smului. Pentru Flisabcta 


Locuri în picioare 


Sala este arhiplină, la Luceafărul. Rulează 
«un Bronson». Pind aici, toate bune. Numai 
că, în program mai este inclus și un scurt- 
metraj documentar. Prezenţa şi existența 
lui, ca film, nu intră însă, se pare, în atenţia 
celor răspunzători de viata cinematografu- 
lui. Ei se folosesc de întunericul protector 
al unui sfert de oră de proiecție pentru a 
obține un randament în vinzare de bilete 
mai mare, mult mai mare decit o permite 
numărul de locuri: abia începe documen- 
tarul $i dau năvală în sală cohorte de «locuri 
în picioare». Graiul comentatorului dispare, 
muzica dispare şi ea într-un indescriptibil 
vacarm, voci care se cheamă, se strigă, se 
înjură, se hlizesc, într-un tropăit demn de o 
bandă sonoră pentru cavalcadele wester- 
nurilor, într-o învălmășeală de siluete aler- 
gind, îmbrincindu-se, pentru a găsi un loc 
cit mai bun, pe scări, pe pasajele dintre 
rinduri, sau mai știu și eu unde. Pe ecran 
se perindă imagini pe care nu le privește 
nimeni, او‎ aceste imagini sint munca, dese- 
ori foarte interesantă, a unui regizor si a 
unui scenarist și a unei echipe de filmare, 
care s-au străduit să spună ceva despre 
un oraș sau despre niște oameni, sau des- 
pre munca unor oameni. Insotind filme de 
succes, aceste documentare ar putea aspira 
la o audienţă largă; din păcate ele sint trans- 
formate de către organizatorii cinemato- 
gratului în simple antracte, în timpul cărora 
să se ticsească bine sala. Din păcate... 


D.T. 


filmul publicitar 


România pitorească 


in sala 1.R.C.E.S., din Piaţa Romană, a 
avut loc o prezentare de filme turistice 
produse de «Publiturism». Filme adresate 
atit publicului nostru, cit şi turiștilor de 
peste hotare, încercind să prezinte un 
evantai cit mai complet al frumuseţilor 
unor regiuni ale României. Lucru destul 
de lesne de realizat, pentru că defileurile 
abrupte, plaiurile dulci, munții tnvecinati 
cu norii, colinele străjuite de străvechi 
ruine de cetăți, cimpurile de flori şi florile 
portului popular sint de la sine putere un 
montaj strălucitor, îmbiind la drumeţie şi 
popas. Am văzut Odihnă și tratament, cu 
o călătorie în stațiuni termale, O.J.T.-Ti- 
mis, cu o prezentare a unor meleaguri 
turistice notorii şi Tara Hațegului. Acest 
din urmă film, semnat de Octav + 
se remarcă prin calitățile sale cinemato- 
grafice: regizorul nu s-a mulțumit să-și 
plimbe aparatul de filmat prin minunăţiile 
naturii, ci şi-a imaginat o paralelă între 
« Castelul din Carpaţi» de Jules Verne şi 
locurile unde se petrec aventurile din carte. 
Dincolo de imagini, filmul este astfel film, 
și locurile arătate ciștigă un plus de far- 
mec, dat de imaginaţie si fantezie. Intere- 
sant mi s-a părut si Tot pe drum, dar nu 
oricum.. de lon Visu, satiră vivace la 
adresa celor care lasă în urma lor, la pic- 
nicuri, gunoaie peste gunoaie, își spală 
maşinile în riuri proaspete de munte şi 
merg cu stupiditatea pind la a-și ricti nu- 
mele chiar pe frescele Voronetului. Filmul 
este o chemare, un strigăt de ajutor — 
chiar dacă făcut pe ton glumet — împotriva 
celor atit de necivilizati Incit tin să se 
«simtă» pe unde au trecut. 


D.C. 


Bostan. filicra basmului a insemnat si 


filiera succesului. 4 succesului nu numai la copii. dar si la ceilalti copii. care 


sintem noi cu totii. Pe tema unei povesti vestite, 


Capra cu frei iezi» de lon 


Creangă. (scenarist, Vasilica Istrate) regizoarea lucrează la o coproductie 
romano-sovictica, M Dind friu liber imaginatici, veselici si muzicii. 
(O scenă din film cu George Mihàitå şi Liliana Petrescu) 


Filmul, doc 


filmul 
politic 


A 


Estetica unui 
patetism captivant 


La 16 aprilie 1925, în biserica Sveta Nede- 
lia din Sofia, o bombă explodează in timpul 
slujbei solemne la care asistau tarul si 
membrii guvernului. Prea Inaitele oficialități 
scapă cu viața prin voia hazardului, în jurul 
lor numărindu-se nu mai putin de 131 de 
morți şi 300 de răniți. Atentatul este opera 


tice devin miezul de foc, viata adincă, palpi- 
tul filmului Amendament la legea pentru 
salvgardarea statului, realizat de Ludmil 
Staikov (medalie de aur pentru Afectiune 
— Moscova 1973), avindu-l ca scenarist pe 
nu mai putin celebrul Angel Vagenstein, 
coautor la mari si neuitate succese ale fil- 
mului bulgar de la Voci în insulă încoace. 

E dealtfel binecunoscută această trăsă- 
tură a cinematografiei prietene şi vecine 
de a transfigura în probleme existenţiale, 
chinuitoare, problemele politice ale ilega- 
litatii (vezi şi revezi Ce tineri am fost, 
Ultimele lor cuvinte), de a da dimensiu- 
nea individuală profund dramatică marilor 
întrebări teoretice ale luptei revoluționare. 
Prietenii de peste Dunăre n-au ezitat — 
în filmele lor izbutite — să dezvăluie drama 
erorilor inerente în încercările capitale (vezi 
si revezi recentul Suflete condamnate), 


۱ 


ument al epocii 


e (între Chris Mitchum și Patrick Wayne, doi băieți cu taţi celebri), 
torul cow-boy-ului exemplar, virtuos, idilic şi de neclintit 


Amendament‏ ا 
la legea ‘pentru.salvgurdarea statului.‏ 
n film bulgar alMrimelor bătălii antifasciste‏ 


E purtate de clasa muncitoare că se Incdpatinau să-și supravegheze, de 


unor sectari disperati care apelaseră la un 
gest extrem pentru a riposta terorii exerci- 
tate de fascism, încă din 1923, Impotriva 
tuturor forțelor progresiste ale țării. «Dreap- 
ta» vede imediat în acest atentat un pre- 
text ca să treacă la noi represiuni, să deca- 
piteze frontul unit al antifascismului, să 
execute pe toți cei înregistrați drept comu- 
nisti pe listele negre. Primul ministru, pro- 
fesorul Tancov, cere de la tribuna Adunării 
Nationale impușcarea a douăzeci de mii de 
comuniști. Într-o telegramă, Anatole France 
îl întreabă: «Ati înnebunit, domnule profe- 
sor?» Întrebare vană — cunoscută fiind 
încă de pe atunci, de la debut, forța nerusi- 
nării cu care fascismul sfida şi sfidează 
întrebările marilor constiinte ale lumii. 
Se votează deci o lege draconică, «legea 
pentru salvgardarea statului», care per- 
mite «dreptei», forțelor înarmate ale bur- 
gheziei, să săvirșească o represiune sălba- 
tică care depășește limitele fărădelegilor, 
anuntind celebrele nopţi ale barbariei hitle- 
riste din 1933. Ce are de făcut partidul co- 
munist în aceste condiţii excepționale? 
Să răspundă terorii fasciste printr-o contra- 
teroare? Să se lase masacrat fără luptă? 
Cum să răspundă provocărilor fără să-şi 
provoace noi pierderi? Cum să aplice in 
realitatea concretă, specifică, tezele leni- 
niste ale luptei cu adevărat revelutionare 
în ilegalitate? Toate aceste întrebări teore- 


cronica. 
surisului 


Bambi intreaba iepurasul: «Ştii cum 

coboară un elefant dintr-un pom?» — 

Nu, răspunse iepurasul. Bambi îl lămu- 

reste: «Se aşează pe o frunză şi aşteaptă 
toamna...» 


tragicul opțiunilor, fericirea şi nefericirea 
din sacrificiile cerute de cauza supremă a 
victoriei comunismului. Ei au găsit acestei 
victorii o estetică a pateticului de certă 
valoare cinematografică. După cum se poa- 
te înțelege din declarațiile realizatorilor — 
a căror documentare în epocă a durat 12 luni 
— această problemă a pateticului în tra- 
tarea subiectului tragic e cheia filmului lor 
(care s-a lucrat în întregime în exterioare 
reconstituite cu fidelitate!); ei au căutat 
adevărul, un adevăr de strictă valabilitate 
contemporană, prin confruntarea pasionată 
a erorilor. Ei nu s-au gindit să denunțe 
omul luptător care greşeşte, ci pe acei 
care-l silesc să ۳۵9699685 impunindu-i 
condițiile unei lupte inumane. Violenţa de- 
nunțării fascismului nu se poate compara 
decit cu scrupulul analitic (social şi psiho- 
logic) în dezvăluirea cauzelor care au dus la 
infringerea celor ridicați mindri și liberi pe 
baricadele antifasciste: «Pentru noi, toți 
acei care au pierit în flăcările represiunii 
singeroase din '25 sint tovarăși, căci în 
lupta împotriva fascismului nu există nici 
sfinți, nici păcătoși, nici vinovaţi. Noi am 
vrea ca acest film să fie impregnat de un 
asemenea patetism captivant» — susține 
Vagenstein, dindu-ne nu numai o formulă 
cuprinzătoare pentru o școală naţională 
de film, dar şi o idee fertilă în bătăliile poli- 
tice ale cinematografului contemporan. 


cronica 
proiectelor 


Doi regizori celebri 
dar fără proiecte 


© Nu-s prea bine clarificate cauzele care 
l-au condus pe Franco Zeffirelli, regizorul 
extraordinarelor Romeo gi Julieta si Scor- 
pia imblinzita, să-și manifeste în termeni 
atit de duri desolidarizarea de actuala dez- 
voltare a cinematogratiei italiene, cotată 
azi de nenumărați specialiști şi competențe 
drept cea mai prestigioasă din Europa: 
«Locul marilor creatori este ocupat de 
tineri regizori fără talent deosebit...» Zeffi- 
relli deplinge absența capodoperelor — 
citind polemic epoca de aur a Miracolului 
la Milano, a Hotilor de biciclete, ʻa Dol- 
cei Vita, a acelui La Strada, definindu-si 
istfel opţiunile — își manifestă aspru dis- 
prețul față de valul pornografic ca şi față 
de producția care degradează marile teme 
politice. În cazul unui talent de talia lui 
Zeffirelli, desigur că asemenea păreri in- 
trigă, chiar dacă nu conving întrutotul. 


În apărarea 
cowboy-ului „ideal“ 


Departe de a realiza unanimitatea favora- 
bilă a criticii, avind fireşte de partea lui mari 
cohorte de admiratori inflexibili dar şi nu- 
meroase adversitati, John Wayne rămine 
totuşi una din personalităţile marcante ale 
unui gen fără de moarte în istoria cinema- 
tografului: westernul. Eroul său — pozitivul 
dintr-o bucată, fără mari abisuri de gindire, 
dar solid, bine 'mplantat în sol — va fi greu 
de demolat, de clintit din tipologia cow- 
boy-ului. Citeva opinii ale lui Wayne — privi- 
toare la arta filmului, la profesiunea de 
actor, la morală în cinema-ul de azi, ba chiar 
îndrăznind unele opțiuni printre tinerii săi 
urmași — ni s-au părut de cert interes, cu 
unele înțelepciuni bine venite: 

«intr-un western, nu trebuie să te ascunzi 
după revolver ca după o mască. dimpotrivă, 
arma trebuie să devina o parte din une. Am 
văzut multi artişti excelenți de teatru, izbu- 
tind să se facă de ris în westernuri pentru 


Franco Zeffirelli: 


pildă, fiecare pas! Trebuie să înveţi a face 
dintr-un personaj un fel de bloc monolitic 
În ce mă priveşte, cred că am reușit. Da, 
cred că sint un bun actor! 

Un erou de western trebuie să rămină 
exemplar, chiar dacă asta se opune cerin- 
telor elementare ale realismului. Azi, însă, 
el ne este prezentat cu multă voluptate ca 
un betiv murdar, putintel ticălos, tăvălin- 
du-se prin singe. De asemenea, nu văd 
necesitatea de a filma oameni goi pentru 
ca un film să fie bun! Mă întristează să văd 
industria filmului căzind în senzationalism 
ieftin si vulgaritate. Cinema-ul modern mer- 
ge împotriva intereselor sale. Se realizează, 
desigur, un anume succes de curiozitate, 
dar după 5—6 filme, spectatorii se plictisesc 
şi preferă să stea acasă, să vadă la televizor 
filme vechi. Ar fi bine ca lumea să-și amin- 
tească de acel european care, pe vremuri, 
la Hollywood, a făcut filme pe cit de Indraz- 
nete si incitatoare ale curiozitatii, pe atit de 
grijulii cu bunul gust, dind visului partea 
Imi de frumusete: Lubitsch, marele Ernst 
Lubitsch! Ah, niciodată n-ar ti regizat el 
murdăriile care se filmează azi! 

Dintre tinerii de azi, cred că Steve Mc 
Queen şi Robert Redford au cele mai multe 
şanse să devină adevărate staruri... Dar 
speranţa cea mai mare,eu mi-o pun în Clint 
Eastwood. Băiatul acesta e formidabil, e 
cel mai bun cow-boy din cinema-ul de azi. 
Rolurile lui corespund adesea cu ideea mea 
despre eroul ideal de western...» 


«Eu am refuzat să fac 


Documentul.sursa a filmului 


s-a filmat... 
mîine 


Pămînt blestemat 


Scenariul poluării atmosferei in regiunea 
Seveso, la nord de Milano, stabilit de agen 
tille de presă specializate în problemele 
mediului înconjurător: 

© ia 10 iulie, într-o simbătă, uzina chimică 
elvețiană Icmesa încălzește la maximum 
autoclavele pentru a fabrica triclorofenol. 
Temperatura crește și reacția chimică are 
loc fără prea multă supraveghere. La orele 
12,40, o vană cedează. Un nor urit mirositor 
urcă la cer. Norul pluteşte peste citeva 
comune In jurul uzinei și se risipește o dată 
cu ploaia; 

@ ia 14 iulie, găini, iepuri, pisici mor în 
chip misterios; frunzele arborilor devin găl- 
bejite și prezintă, deodată, găuri; pruncilor 
le apar leziuni pe piele; 

@ ia 15 iulie, primarul din Seveso decre- 
tează starea de urgență; primii oameni 
bolnavi sosesc la spital; 

© ia 18 iulie, se deschide o anchetă judi- 
ciară; uzina e inchisă; grupul industrial de 
care aparține uzina a evitat de ani de zile 
să răspundă exact la chestionarele privind 
lupta împotriva poluării, stabilite de legis- 
latia italiană; 

@ ia 20 iulie — la zece zile după accident! 
— laboratoarele din Zurich identifică toxi- 
na care a infectat aerul: e vorba de o impuri- 
tate, dioxina, una din cele mai puternice 
otrăvuri gazoase ale căror efecte extrem 
de nocive sint demult cunoscute; un micro- 
gram de dioxină poate provoca la adult 
cancerul ficatului; 0,6 micrograme sint su- 
ficiente pentru a malforma foetusul din pin- 
tecul unei femei însărcinate; 

@ ia 24 iulie, consiliul provincial al sănătă 
tii evacuează 43 de familii din Seveso; o 
tinără bolnavă de astm moare subit; noi 
decese printre animale; exodul populaţiei 
îngrozite nu mai poate fi oprit; soldaţii 
încercuiesc zona otrăvită cu sirmă ghim- 
pată și aruncă tone de apă pe cimpuri; 
medicii italieni cer populației afectate să 
nu mai procreeze; chimisti englezi exami- 
nează solul; bacteriologi americani sosesc 
la Milano. 

indiferent de soluția decontaminării care 
discută chiar și arderea pămintului cu arun- 
cătoare de flăcări — Seveso e considerat ca 
locul unei catastrofe naţionale italiene. 


Si elefanții, nu-i asa? 


Mowgli, o elefanté a unui circ italian, 
ucigas& a două persoane, urma să fie su- 
pusă psihanalizei. Proprietarul ei a hotarit 
să-i analizeze trecutul pentru a găsi expli- 
catia instinctelor sale criminale. Dacă (vor- 
ba celui cu «Cartea Junglei» — If!) psihana- 
liza nu va duce la nici un rezultat, Mowgli 
va fi impușcată. 


Mai important este însă ce drum va alege 
regizorul dezamăgit de conationalii săi? 
Fără a avea un proiect cert, Zeffirelli inten- 
tioneaz& să lucreze în S.U.A. — deși o tea- 
mă Indreptatita îl reține, dovadă refuzul cu 
care nu o dată a întimpinat ofertele producă- 
torilor americani, în trecut (Zeffirelli nu a 
acceptat să regizeze Nașul, «dar nu o re- 
gret deloc, Coppola a realizat un film de 
zece ori mai bun decit aș fi putut face eu...») 
Clara e o singură idee: «Chiar în S.U.A. voi 
refuza să fac filme care-mi repugnă. De 
pildă, Ultimul tango la Paris...» 

@ Criză de lucru și la celebrul Sergio 
Leone, cel care a inventat westernul-spa- 
ghetti, moda «dolarilor în plus», mutra lui 
Clint Eastwood, cow-boy-ii de export, în- 
tr-o fabuloasă pastisA a producției Holly- 
woodului. De patru ani, Leone nu mai reali- 
zează nimic. In septembrie, el va încerca 
pentru ultima oară să finiseze «A fost odată 
America» şi dacă nu reușește se lasă de 
meserie. Altfel, «cel mai mare autor de 
westernuri a fost Homer» — dixit Leone. 
idee hazoasă din care se poate extrage o 
întrebare serioasă: s-a gindit vreodată Ho- 
mer să abandoneze lucrul la «Odiseea»? 


Rubrica «Filmul, document al epocu — 
Documentul, sursă a filmului» este 
realizată de Radu COSAȘU 


tunelul 
timpului 


Un business: 


Ursula Andress — azi, după 20 de shi 
de cînd i s-a profetit că va ajunge o 
nouă Marlene Dietrich, si n-a ajuns... 


După Brigitte Bardot — iat-o pe Ursula 
Andress la frumoasa și rotunda virstă de 
40 de ani. Prin anii '60, actrița era supra- 
numită «cel mai strălucit exemplar al arhi- 
tecturii elvețiene, după Alpi»... Imagine 
care, fie şi după douăzeci de ani, nu-i tre- 
zește melancolii şi nici suris, ci precizări 
cu totul serioase gi la obiect: cind va părăsi 
cinematograful — peste ۵۱۷۵ ani — se va 
ocupa chiar cu artele decorative, arhitec- 
turale, o profesiune care o atrăgea Inainte 
de a pãşi pe platou, la 17 ani. Evocarea 
acelor ani, a primei experiențe cinemato- 
grafice e făcută — într-un interviu recent 
apărut în «Cinérevue» — pe un ton acerb, 
foarte critic la adresa industriasilor filmului 
şi a intregului sistem de fabricare a staruri- 
lor artificiale. E şi partea cea mai intere- 
santé a declarațiilor Ursulei Andress: Inain- 
te de a atinge majoratul, ea se îmbarcă 
— precum în filmele hollywoodiene cu tete 
frumoase alergind după fete morgane — 
la Roma, pentru America, atrasă de un 
contract fabulos pe 7 ani cu Paramount, 
care stipula o singură datorie: să învețe a 
deveni actriță. «După o singură lună, re 
gretam pasul meu»... De ce? — povestea 
nu e spusă rău: «Mi se profetizase că voi 
deveni o nouă Marlene Dietrich, o nouă 
Greta Garbo. Eram terorizată și găseam 
totul irealizabil. Studiam dansul, arta dra- 
matică. Îmi plăcea să studiez,dar incepuseră 
să-mi construiască un personaj; eram ca 
un borcan căruia voiau să-i pună o etichetă. 
Trebuia să-mi schimb dantura, culoarea 
părului și chiar numele. inventaseră o po- 
veste a copilăriei mele pe care trebuia s-o 
învăţ, ca o lecţie, pentru a o recita ziariştilor. 
Aveam impresia că sint transformată într-o 
jucărie, într-un obiect...» Dezlegarea de 
contract — într-un conflict în care Para- 
mount-ul a jucat foarte tare — nu s-a putut 
face decit cu ajutorul statului elveţian, în 
baza unei legi care permite guvernului să 
administreze averea unui minor. Actriţa 
s-a adresat deci statului pentru a-i plăti, 
din economiile ei depuse în bancă, despă- 
gubirea față de producătorii americani. 
După aceste «amintiri din copilărie» — 
care e totuși atitudinea actriței față de noua 
virstă a maturizării? «lmb&trinirea va fi o 
experienţă nouă pe care o voi trăi cu seni- 
nătate. Mama mea, la 64 de ani, e o femeie 
plină de viaţă. Ea a plecat la Barcelona 
pentru a învăţa într-o școală limba şi lite- 
ratura spaniolă. A Imbătrini In acest fel 
nu e deloc trist...» 


inventarea unei stele 


lui Serghei Soloviev — oameni vil, observații acute asupra 
vieții, «povestea În carne si oase»... 


Ora clasicilor 


@ Cu citeva luni In urmă, televiziunea 
noastră a prezentat un exceptional film 
sovietic, o ecranizare după nuvela lui Pus- 
kin, «Dirigintele de poștă». Un eveniment 
artistic — consacrat, de altfel, cu aur la 
festivalul filmelor de televiziune de la Vene- 
tia. Regia și imaginea atingeau perfecțiunea 
plasticii, jocul actorilor, frumusețea fiecărui 
cadru dădeau fiorul marii arte cinemato- 
grafice. Autorul filmului — un necunoscut 
pentru noi, la ora aceea —se numește 
Serghei Soloviev, tinăr regizor sovietic care 
și-a pus primele filme sub semnul marii 
literaturi ruse, ecranizind două nuvele de 
Cehov și «Egor Buliciov» de Gorki. Solo- 
viev este conștient că uecranizările nu feri- 
cesc cinematogratul și e preferabil să lu- 
crezi asupra unui scenariu original bun». 
De ce, totuși, această fascinatie a litera- 
turii clasice? «Pentru că ea ne dă o cu- 
noaștere atit de bogată a omului, o obser- 
vatie atit de vie $i concretă asupra vieții, 
încit merită să încerci a depăși toate difi- 
cultatile». Care sint aceste dificultăţi? So- 
loviev e precis în diagnostic: marele pe- 
rico! este să te lagi furat de ideea de a găsi 
o formă estetică (a cinematogratului) adec- 
vată pentru o altă formă estetică (aceea a 
literaturii), operaţie hibridă din care nu iese 
nimic estetic: «Experiența m-a făcut să In- 
teleg că esentialul e să nu te preocupi deloc 
de traducerea în limbaj cinematografic a 
limbii literare». Ceea ce trebuie să stea pe 
primul plan este senzația de realitate pe 
care ne-o oferă opera literară, puterea regi- 


lui Gorki în viziunea 


zorului de a «vedea povestea în carne și 
oase». din aceasta decurgind tot ce urmea- 
ză ca plastică, imagine, mai mult sau mai 
putin fidele operei. Soloviev cere deci mai 
puţină credinţă In aparențele operei, într-o 
totală subjugare față de esenţa ei vitală. 
Acuitatea punctelor sale de vedere — do- 
vedită si prin forta artistică a «Diriginte- 
lui de poștă» — ne tace să trecem viitoa- 
rea sa ecranizare după «Copilăria» şi «A- 
dolescenta» lui Tolstoi printre cele mai 
interesante proiecte anunţate în ultima vre- 
me. 

@ Tot un clasic, tot un clasic rus, și anu- 
me Gorki, stă la baza primei opere cine- 
matografice a regizorului vest-german de 
teatru Peter Stein. El a ecranizat versiunea 
sa scenică a «Vilegiaturiștilor», pentru care 
primise în 1975 premiul | la Belgrad în cadrul 
celei de a IX-a ediţii a Festivalului inter- 
national al teatrelor. «Vilegiaturiștii» este 
una dintre cele mai violente demascări ale 
spiritului mic-burghez realizate de Gorki 
în teatru: vorbăria, snobismul, cabotinis- 
mul, spaimele de moarte dar şi de o viață 
inutilă, căutarea abulică a unui tel niciodată 
clar definit, plictisul, inteligența reală dar 
zadarnică, patetismul brusc frint în cinism 
نو‎ lașitate — toate aceste trăsături au fost 
urite și urmărite obsedant de Gorki, de la 
primele sale încercări pina la sinteza din 
«Klim Samghin». Pentru Stein, «Vilegiatu- 
riştii» (si ca piesă نو‎ ca film) sint de o actua- 
litate stringentă în atmosfera politică şi 
morală a occidentului. Interpretarea lui a 
mers mai departe decit radiogratierea re- 
sorturilor intime ale eroilor prinși în siste- 
mul tipic gorkian al «lipsei de subiect». 
Stein a ridicat opera la un sens superior — 
în acord cu marile întrebări gorkiene, cu 
dramatica sa alternativă în fata vieţii: a arde 
sau a putrezi. Pentru Stein, «Vilegiaturistii» 
e un film deliberat politic, căci «temele dez- 
bătute în atmosfera patetică a sentimente- 
lor, presimtirilor, nazuintelor și discursuri- 
lor sint în realitate teme politice». 


vest-germanului Peter Stein — un film 


politic despre o intelectualitate chinuită de lipsa telului 


Distributii internationale răsunătoare — 


una din armele foarte căutate (si folosite) 


de cinematograful tomercial: Agostina Belli va apare alături de Fred Astaire, Peter 
Ustinov, Charlotte Rampling, în filmul lui Yves Boisset, Trăsura purpurie 


N Viii si morții. Reporterii care au asistat 
la filmări, în Filipine, susțin că va fi filmul 
anului 1977. La fe! de impresionați au fost 
toţi cei care, într-o măsură mai mică sau mai 
mare, au intrat în contact cu echipa lui 
Francisc Ford-Coppola (Naşul, Conver- 
satia): de mai bine de un an se filmează 
într-una la Acum, apocalipsul, dramă de 
război, dramă a constiintelor, evocare a 
interventiei americane în Vietnam. «Nu este 
un film anti-război—snune Coppola—este 
un film anti-minciună. Este povestea unui 
război politic care a dus civilizația înapoi în 
junglă, adică la starea de junglă morală de 
la care am pornit odată». În ceea ce privește 
exactitatea reconstituirii unor evenimente 
atit de recente, regizorul nu se joacă cu 
nici un detaliu: helicoptere se ۰ 
în delta unor fluvii identice cu Mekong-ul, 
jungla este incendiată cu napalm, bătălia se 
duce pe plăji, în păduri, pe cărări de munte. 
Regizorul speră ca dincolo de realismul 
evocării (un realism enorm de costisitor), 
să reușească o demontare a întregului 
arsenal de clișee si formule tipice filmului 
de război. Adaptarea unui roman de Joseph 
Conrad, «inima întunericului», filmul opune 
un comandant de escadrilă de elicoptere 
(Robert Duvall), unui colonel (Marlon Bran- 
do) care a dezertat împreună cu oamenii 
săi si a întemeiat un fel de comună primitivă 
pașnică, chiar acolo, pe locul războiului. 
Considerat nebun. colonelul trebuie elimi- 
nat. El prezintă un pericol de contaminare 
prin refuzul de a participa la desfășurarea 
apocalipsului 


® Copilăria tui luri. Filmul lui luri 
Naghibin, Așa a început legenda, nu este 
nimic altceva decit povestea unui copil și a 
copilăriei sale. Cu joaca și jocurile ei, cu 
bucuriile vacanței, cu visele și pasiunile 
care apar și marchează personalitatea viito- 
rului adult, cu ierni troienite de zăpezi si 
veri troienite de amintiri, amintiri de mai 
tirziu, de cind va începe viitorul. Povestea 
acestei copilării a fost filmată, din motive 
de autenticitate, în orașul Gjatsk, astăzi 
Gagarin. lar copilul din film se cheamă luri 
Gagarin. Așa încep toate legendele. Cu o 
copilărie si cu amintirile ei. 


gin căutarea timpului pierdut 
Philippe Galland, fost decorator, regizor 
debutant, şi-a ales un scenarist care de 
multă vreme părea sortit să nu mai figureze 
decit în manualele școlare: Anatole France 
Regizorul adaptează sub titlul Exercitiul 
puterii romanul «insula pinguinilor». «O 
comedie politică — spune el — şi un spec- 
tacol comic al unui timp și al unei lumi care 
pot fi ale noastre». Ceea ce nu-l împiedică 
pe fostul scenograf să re-creeze cu minutio- 
zitate acea Franţă cu frumoasele crinoline 
din Bois de Boulogne, acea Franţă in umbra 
tinerelor fete în floare ale lui Proust, pe cind 
Feydeau era rege pe Champs Elysées şi 
primul război mondial era un nor abia vizibil 
la orizontul auriu al vremurilor ce-și spu- 
neau «la belle epoque». 


E Partea ta de vină. Nu atit misterul 
polițist, nu atit factorul suspens din destă- 
şurarea acţiunii, cit incercarea de a dezbate 
o temă morală, de a încerca să definească 
relațiile dintre oameni, conditionarea so- 
cială a acestor relaţii — acestea au fost 
centrele de interes ale regizorului polonez 
Antoni Krauze în elaborarea dramaturgiei, 
apoi în realizarea filmului Teama. O crimă, 
itele încurcate ale unor evenimente, dificul- 
tatea descoperirii adevărului şi demascării 
făotasului devin fundalul unei analize 
morale si sociologice. Prin fata spectato- 
rilor se perindă o galerie de personaje, o 
galerie de caractere si de destine. Fiecare 
cu partea sa de vină. Chiar dacă nu este 
el asasinul. 


® O amintire în ritm de blues. În sec- 


۹ 
1 


9 ی 
s‏ .۰ 


pregătire, «lansind» mari șlagăre semnate 
Benny Goodman, Glenn Miller şi Count 
Basie, un cuplu insolit —taciturnul De Niro, 
exuberanta Minnelli și, mai mult ca orice, 
teama actriței de a nu se repeta eșecul 
pitimit cu Lucky Lady (de Stanley Donen, 
cu Gene Hackman), ca si obsesia de a 
putea repeta ceea ce Judy Garland reusea 
atit de bine: electrizarea sălilor. Chiar și la 
10 de ani după premieră. 
B Filme... filme (I) 


© După Cutremur de pămint, un alt 
film este prezentat In formula tehnica «sen- 
surround» (odată cu șocurile sonore sau 
vizuale, pe ecran se ۱۵۵۵808 si se cutre- 
mura și fotoliile din sală): Midway, rela- 
tare sub formă de superproductie a cele- 
brei bătălii navale dintre flotele americane 
si japoneze, din ultimul război. Tangaj, 
avioane în picaj, vase rupte în două (foto- 
liile din sală au ceva de lucru în timpul 
proiectieil). 


© Yves Boisset (Atentatul) a reușit să 
întrunească o distribuție multi-nationala 
pentru filmul Trăsura purpurie. Pe generic 
vor apare Fred Astaire, Charlotte Rampling, 
Poter Ustinov. Philippe Noiret si Agostina 


A 


J ` 
i 4 2 


Acest cadru reprezintă ultimul moment de filmare la povestea lui Till Eulenspiegel 
al regizorilor sovietici Alov şi Naumov cu Natalia Belohostikova, Evgheni Leonov لو‎ 
Innokenti Smoktunovski. O poveste veselă, care se termină cu bine 


vente întregi din Hollywood, Hollywood, 
seria a doua a montajului A fost odată un 
Hollywood, Judy Garland readuce în fața 
spectatorilor tot farmecul și magia marilor 
musicaluri de altădată, toată acea perfec- 
tiune aeriană a îmbinării muzicii (o muzica 
fredonată și azi), dansului (irepetabil), a 
veseliei şi nostalgiei, a melo-ului și comediei 
Astăzi, Judy Garland e Iniocuntă, nu fără 
trac, de fiica ei, Liza Minnelli. Şi în filmul 
New York, New York ea se pregătește 
să reinvie vechea faimă a lui Garland într-o 
poveste cu staruri si step, cu clacuri ۱ 
paiete, cu șlagăre si șampanie. Nu un film 
de azi, ci un film de atunci, ca pe atunci, un 
«retro» care vrea să uite că e retro, pentru 
a fi la moda zilei, prin anii' 40. Ciudată, 
foarte ciudată, In această mirifică antre- 
priză, este echipa. Regizor este ciștigătorul 
marelui premiu la Cannes '76, Martin Scor- 
sese. Interpretul masculin este actorul 
favorit al reaizorului, Robert De Niro. Cine- 
astui neorealismului-ciné-vérité, ۵ 
sumbru al unei lumi de drogati, de prosti- 
tuate de patrusprezece ani, povestind obse- 
siile însingurării şi disperării într-o lume 
bintuită de crime sordide și de bătăi printre 
lăzi de gunoaie neridicate cu zilele (Şofer 
de taxi, Străzi rău famate). a uitat cu 
totul de această lume. Arătind-o pe Liza 
Minnelli în rolul unei cîntărețe In căutarea 
gloriei el vrea să scrie pe film epopeea 
jazz-ului anilor '40, pină la explozia rock- 
and-roll-ului. lar De Niro, derbedeu! incon- 
ştient si paranoic din Străzi râu famate, 
șoferul obosit mental de războiul din Viet- 
nam şi de oroarea nocturnă a ۲ 
metropolei din Şofer de taxi, s-a meta 
morfozat și el într-un dandy gominat, saxo- 
fonist fără cusur, partener al Lizei. Marlon 
Brando afirmă despre Scorsese că e cel 
mai bun regizor al Americii. azi. Oricum, 
«asaltul» cineastului este diticil: o super- 
producție retro care a necesitat doi ani de 


La ora maturității, Vadim atacă pro- 
blema răspunderii sociale a părinţilor 
față de copii în filmul Tinăra fata asa- 
şinată (Sirpa Lane şi Mathieu Carrière) 


Belli, Filmările vor avea loc (dacă cineastii 
găsesc un răgaz în răfuielile locale), în 
irlanda de Nord. 

© Autorul primei părţi a Filierei, ca si a 
filmului de mare vilvă și de mic conținut, 
Exorcizata, William Friedkin, a pornit filmă- 
rile la o poveste cu suspens, Sorcerer. În 
rolurile principale Francisco Rabal (pe vre- 
muri partener al lui Carmen Sevilla) şi Roy 
Scheider. Filmările au loc în Republica 
Dominicană, Ecuador, lerusalim, Paris şi 
New Jersey. Un întreg itinerar. 

@ Un roman al scriitorului-monden José 
Louis de Villalonga, Omul de singe, va fi 
ecranizat de un veteran al cinematografului 
francez, René Clément. 


® Ca-n filme. Via scenariu, de لمك‎ © 
filmul film, călătoria s-a efectuat mai tot- 
deauna într-un singur sens: de la literatură 
la cinema. În zilele sale proaste, cinemato- 
graful este acuzat că transcrie plat eveni- 
mente; că se lasă furat de interminabile 
descriptii sau de nesfirșită vorbărie. În 
zilele mai bune, se pot auzi în exegezele 
celei de a 7-a arte termene ca, «narațiune 
epică densă», «epopee», «baladă picares- 
că», «conciziune ă la Hemingway», «nostal- 
gie malarmâeană», etc., etc. Sint mai putin 
discutate influențele exercitate invers: de 
către film asupra literaturii. Nu sint puţini 
romancierii moderni care au inceput să-și 
gindească romanele în montaj cinemato- 
grafic, decupindu-și capitolele în planuri- 
secvenţă şi în suite de cadre. Recent apărut 
la Paris, romanul lui Jean Jacques Schuhl, 
Telex nr. î,pune problema unei irezistibile 
contaminări a literaturii de febra imaginilor 
vii. «Tot romanul — spun comentatorii — 
se desfăşoară ca un generic de film. Ne 
aflăm într-un mare hotel. Prin fata noastră 
defilează Barbara Hutton, Merckx pedalind 
pe o bicicletă imobilă, Coco Chanel, Mar- 
lene Dietrich.» Imaginile se succed, un 
telex comunică ştiri şi evenimente. Schuhi 
se referă constant la «Grand Hotel» de Vicki 
Baum, nu la carte însă, ci la film. O imagin 
este un eveniment, și colajul, unde apare o 
clipă Kafka, într-o grădină, rizind în hohote, 
e facut să «demoleze discursul literar în- 
tr-un joc liber de citate și amintiri». Aceeași 
literatură la frontierele filmului e practicată 
de un notoriu romancier american — Wil- 
liam Burroughs. Acesta, impreună cu pic- 
torul Brian Gysin au descoperit că litera- 
tura «avea 50 de ani intirziere asupra elipsei 
cinematografului și montajului». Cei doi au 
pornit la un decupaj agresiv al frazei, la un 
adevărat «montaj de atracții» vizual. Înar- 
mati cu o «maşină» reinventind cuvintul- 
imagine-pură, ei mixează, suprapun, inter- 
calează orice text, orice logică, în logica 
unui flux de imagini: Mașina moale, 
Biletul explodat, Nova express sint mai 
mai mult decit experimente eliberind cuvin- 
tul din semantica lui uzuală. Aceste roma- 
ne-cinema, «fac praf — după spusele unui 
critic — cernelurile fanate ale vechiului joc 
convenţional al literaturii, retetele ei ofilite. 
In spatele cuvintelor sint imaginea și visul. 
Cuvintele nu aparțin nimănui, sint libere: 
autorii ne salută şi dispar în tăcerea alfabe- 
tului și a misterioaselor sale partenoge- 
neze». 


N Ecran sovietic. 


© A inceput realizarea celei de a trei 
serii a filmului epopee Blocada (prime 
două părți au rulat și la noi), evocare a celoî 
nouă sute de zile ale asediului Leningradu- 
lui de către Wehrmacht-ul nazist. 

@ Un roman de mare succes al literaturi: 
lituaniene, Acoperișul pierdut de Jonas 
Avijus, va cunoaște «lumina ecranului». 
Regizorul Almantas Grikiavicus a pornit la 
o ecranizare dificilă, unde numărul impre- 
sionant de personaje, ca și nenumăratele 
acțiuni, principale și secundare, trebuie li- 
mitate, esentializate și concentrate. 

@ Soarele, din nou soarele este titlul 
ales (şi bine potrivit) pentru o comedie 
muzicală semnată de o debutantă întru ale 
regiei: Svetlana Drujinina. Un debut care 
urmează unei întregi serii de roluri, ca 
actriță, în filmele sovietice. 


® În așteptarea fricii. O doamnă în 
virstă încearcă prin ședințe de spiritism 
«să intre în legătură» cu nepotul ei dispă- 
rut; un cuplu de escroci, pe post de «mediu- 
muri», incearcă să atle ascunzisul une: mari 
sume de bani; un cuplu de detectivi încearcă 
să afle dacă nepotul a dispărut de acasă sau 
a dispărut de pe lume. Întiinirile acestor 
personaje pe cărările suspens-ului devin 
un joc al coincidentelor și ghinioanelor, 
unde fiecare dă mereu peste ceea ce caută, 
zadarnic, celălalt. Actorii sint excelenți — 
Karen Black, Bruce Dern, Barbara Harris, 
William Devane, labirintul acțiunii cu iscu- 
sință construit. dar, marele dezavantaj ل‎ 
după opinia criticilor britanici — al filmului 
Complot familial constă în faptul că este 
semnat Hitchcock. Spectatorii vin la film să 
trăiască clipe de tensiune insuportabilă, 
vin să vadă un Hitchcock, și tot așteptind 
să sosească momentul fricii, nici nu re- 
marcă inteligenţa mizanscenei şi nonsalan- 
ta amuzată cu care bătrinul maestru fi 
plimbă printr-un suspens, de unde, delibe- 
rat, probabil, a evitat scenele socante, în 


această epocă a celor mai sinistre violenţe, 
etalate pe toate ecranele, în mod gratuit și 
fără măsură. 


N Povestea unui om adevărat. Un 
roman de Ghencio Stoev, «Ciclopul», va fi 
ecranizat in studiourile bulgare. Regizoru! 
Hristo Hristov şi-a propus să respecte 
structura complicată și densă a cărții, să 
reliefeze sensurile ei majore. «Materialul 
dramaturgic — afirmă cineastul — respectă 
chiar $i diviziunea trei parti a romanului şi 
abordează o problematică foarte complexă: 
omul şi existența sa în lume, dramatismul 
unei profesii deosebite (eroul principal 
este comandant de submarin), tema dato- 
riei şi a responsabilitatii față de ceilalți.» 


@ Noutăţi franceze 


@ Claude Lelouch a ales-o pe Anouk 
Aimée pentru a interpreta rons principal 
în viitorul său film. Această reintfinire cu 
actrița succesului de acum zece ani (Un 
bărbat și o femeie) pare să fie salutată 
şi în titlu: Dac-ar fi s-o iei de la început. 
Alături de Anouk Aimee va apare și Cathe- 
rine Deneuve. Cineastul încearcă să spună 
o fabulă feministă, fără nici o intenţie dis- 
criminatorie. O fabulă despre două femei 
lucide care refuză compromisurile, prefe- 
rind să trăiască şi să-și crească singure 
copiii. 

@ Vadim intenţionează să istorisească 
experienţa lui de părinte, trăind singur 
impreună cu copiii săi. Un revers și o replică 
date teoriilor feministe. Filmul va fi turnat în 
California sub titlul Influența sucului de 
mere în tratamentul rănilor inimii. 

6 Un roman de Pierre Klossowski, «Le- 
gile ospitalităţii», va fi adaptat de un tinăr 
cineast, Pierre Zucca, netemător In fata 
dificultăților unei naratiuni îmbinind con- 
tinuu visul şi realitatea. Filmul se va chema 
Roberta, în seara aceasta, și interpret 
principal va fi un actor de talie mondială: 
James Mason. 

© Un polițist (Michel Piccoli), ajutat de 

psihiatru (Jean Louis Trintignant), por- 
nesc pe urmele unui primejdios asasin 
(Jean Yanne). Banalitatea temei este, după 
cum se vede, compensată de un trio de 
excelenți actori și de prezența unui regizor 
de talent, Alain Jessua. Titlul operaţiei: 
Pianul Armaghedon. 


® Vedete reprofilate. Cum statutul de 
star este, pe cit de greu de obținut, pe atit 
de uşor de pierdut, și succesul e o floare 
rară şi mult prea efemeră, actorii sint mereu 
tentaţi de regie: filmindu-se pe sine, sau 
filmindu-i pe alţii, se simt și ei mai în sigu- 
۲۵0۷۵ în spatele aparatului de filmat, mai la 
adăpost de greșelile altor regizori, de toa- 
nele publicului şi de metamorfoza nemi- 
loasă a virstei. Kirk Douglas, şi dintr-o ge- 
neratie mai tinără, Burt Reynolds, au deve- 
nit astfel realizatori. De îndurat nu s-au 
putut îndura să distribuie în filmele ۲ 
decit vedetele la care tin cel mai mult pe lu- 
me: pe ei înşişi. Rezultatele? Brigada texa- 
Pă a lui Douglas este un remake al unui 
vechi și prestigios western de King 
Vidor, Texas rangers din 1935. Dou- 
glas nu mai e cel din Vikingii, mer- 
sul şi reflexele lui sint cam obosite, 
privirea pe care și-o aruncă ca regizor este 
și ea, după opinia criticii, destul de apatică. 


Burt Reynolds în Gator mizează mai mult pe 
acțiune pură, povestind aventurile unui 
traficant de whisky prin mlaștinile Louisia 
nei. Şi pe farmecul partenerei sale care, 
după cum scria un critic, «are strungărea- 
tă pronunțată, se uită şaşiu, are picioarele 
în X şi e cu siguranță una din cele mai 
frumoase temei ale cinematografului. Se 
cheamă Laureen Hutton și e manechinul 
cel mai bine plătit din lume». 


E Zilele amărăciunii. O serie de 30 de 
emisiuni de televiziune, Cronica timpului 
întunericului sau Depun mărturie, în 
acea zi... de Armand Panigel se constituie 
ca o vastă frescă documentară asupra 
ocupaţiei Franţei de către armatele naziste 
între 18 iunie 1940 și 26 august 1944. Pe firul 
conducător al montajului de actualități din 
epocă, regizorul lasă libere mărturisirile 
celor care au trăit acele zile, celor care au 
suferit si rezistat. Prezența martorilor şi 
imaginile la trecut ale tragediei colective 
se suprapun cu o impresionantă autentici- 
tate. Este un subiect care de la Amărăciu- 
nea și mila lui Marcel Ophiils la Cintind 
sub ocupație de Roger Halimi, fără a mai 
vorbi de nenumărate filme de ficțiune, îi 
preocupă constant pe cineasti. Această 
continuă amintire a unui vis urit are dimen- 
siuni morale profunde. 


@ Rudele soldatului Sveik. Ultimul 
film al regizorului ceh Jiri Menzel se chea- 
mă La marginea pădurii. Pe tonul ușor 


r 


A 


El este «colonelul contestatar», infiin- 
tind o colonie a anticotropitorilor în plin 
foc al războiului din Vietnam. Un rol 
incendiar, pentru un actor al personaje- 
lor de excepţie (Marlon Brando în Acum, 
pocalipsul de Francis Ford Coppola) 


Un cinematograf cu un miliard de locuri 


Pe un fundal social agitat de 
| problemele zilei de azi şi de 
miine, În aşezări unde lumea 
într-adevăr se sufocă — de 
lipsuri, înghesuială, promis- 
cuitate şi suferință — s-a 
ancoral şi se dezvoltă spectaculos un cine- 
matograf al iluziei, un fel de anestezic admi- 
nistrat spectatorilor, un fel de euforizant 
care-i ajută să uite prezentul. 

Imaginați-vă un festival ca acela de la 
Cannes, desfăşurindu-se în îndepărtatul 
Hong-Kong, şi unde selecţia cuprinde circa 
2000 de filme de lung-metraj destinate unui 
public de o mie de ori mai numeros decit 
cel prezent la cele mai grozave succese 
hollywoodiene de ieri sau de azi. 

Imaginati-v4 o concurenţă frenetica între 
studiouri, cele din Bombay şi cele din Hong- 
Kong, de pildă, unde la fiecare 23 de ore 
iese, ca pe bandă rulantă, alt film, pornin- 
du-şi călătoria spre 9000 de cinematografe 
indiene, spre puzderia incalculabilă a săli- 
lor cu ecran de pe nesfirsitele întinderi 
asiatice, de pe insule نو‎ arhipelaguri, de pe 
podişuri înalte și din adinc de junglă, unde 
televiziunea este încă un mit ştiinţitico- 
fantastic, din acele lumi, unde viata este de 
cele mai multe ori o luptă continuă pentru a 
supraviețui mizeriei, iar hangarele de tablă 
cu bănci înşirate în fata unui petec de pinză 
albă sint adevărate temple ale fugii din 
realitate, ale fugii In iluziile pline de zaomo- 
tul şi furia batăilor karaté, pline de mu- 
zica povestilor lacrimogene, de panasul 
marilor aventuri, de încintarea marilor iubiri. 
Schimbarea afisului, sosirea unui nou film 
este, pe acele meleaguri, așteptată și salu- 
tată ca ploaia urmind secetei. Căci viețile 
a sute de milioane de oameni, de-a lungul 


si de-a latul Indiei, și mai departe, de la 
Bangkok la Rangoon, din Filipine pina In 
Coreea de Sud, par a cunoaşte o singură 
îndepărtare de adevărul insuportabil al 
cotidianului: filmul. Producătorii știu că 
acest opium vizual se vinde, că e nevoie de 
uitare, şi atunci, în viteză maximă, peliculele 
se populează cu mirifice palate, femei ire- 
zistibile şi eroi supra-oameni într-un infinit 
cortegiu. La Bombay, 65 de studiouri, 38 
de laboratoare uriaşe lucrează zi şi noapte, 
producind filme în cincisprezece limbi şi 
dialecte. Aceste mii de filme, rareori pă- 
răsesc scena cărora le sint destinate: Asia. 
lar filmele lui Satyajit Ray, ca de pildă 
ultima sa creaţie, Jungla umană, salutat 
în Europa ca o capodoperă, a rulat fără 
public, într-o sală de cartier din Calcutta. 
La festivalul filmului asiatic, marele premiu 
a fost obținut anul acesta de 800 de eroi, 
superproductie despre invazia japoneză a 
Shanghai-ului în 1937. Este semnificativ 
taptul că pentru o scenă de bombardare a 
portului, filmată în Taivan, avioanele au 
aruncat bombe reale asupra decorurilor 
(şi docurilor), cantități enorme de dina- 
mită și stocuri de alte explozive au fost 
aprinse, aga incit sute de figuranti, nu 
indeajuns de iuți de picior, cînd s-a declan- 
șat dezastrul (adică filmarea) au ajuns în 
stare gravă la urgenţă, iar pompierii au 
avut de lucru două zile şi două nopţi. Dar 
asta e considerat un «merit» al filmului. 
Bombele cad, se prăvălesc casele, se surpă 
munții, aparatele filmează cu frenezie iar 
publicul, uriașul public asistă. 

În India, un rege al cinematogratului este 
de 20 de ani încoace «vagabondul» Raj 
Kapoor. Părinţii, fraţii şi soțiile lui succesi- 
ve sint vedete. اع‎ însă a devenit realizator- 


Îl recunoasteti? 
Acum e Buffalo Bill într-o anti- -epopee, 


demistificind legenda (Paul Newman in 
şi indienii de Robert Altman) 


Buffalo Bill 


nostalgic, uşor ironic caracteristic stilului 
cineastului de la Vară primejdioasă în- 
coace, el încearcă un portret al unei familii, 
povestind o cronică a peripetiilor ei pentru 
a găsi o căsuță la țară, o căsuţă a vacanțe- 
lor și linigtei. Acest gen, cu naratiuni apa- 
rent minore, dar încărcate de observaţii și 
detalii pline de adevăr omenesc, caracteri- 
zează într-un fel cinematogratia cehă: fami- 
lia Homolka, filmele cu copii și despre copi- 
lărie ale lui Karel Kachyna sau cronicile 
contemporan-intimiste ale Verei Chytilova 
stau mărturie în acest sens. lar Jiri Menzel 
este un cineast-poet, la care tandretea 
este totdeauna dubiată de un simt acut al 
observaţiei realiste. Ceea ce face ca perso- 
najele sale să pară descinse, mai totdeauna, 
din familia soldatului Svejk. 


E Filme... filme(il) 


© Problema rasismului va fi —a cita oară 
— analizată în filmul lui Cario Lizzani Incar- 
cătura umană. Filmările au loc chiar acolo 
unde acest cuvint-virus a făcut si mai face 
încă ravagii: în Africa. 

© Woody Allen, impreună cu partenera 
sa constantă (în filme), Diane Keaton, pune 
la cale un nou delir comic, un nou cocktail 
de comedie mută amestecată cu frinturi de 
Kafka, lonescu și Becket. O nouă comedie 
care se va numi Woody Allen film. 

© Scriitorul Peter Benchley, autor al 
romanului de succes transformat mai apoi 
în cel mai teribil succes de casă din ultimii 
ani, Fălci, a recidivat în ceea ce priveşte 


În sală, oameni în zdrente, pe ecran, 
femei în rochii de perle (Parveen Babi, 
una din vedetele lui Raj Kapoor) 


A fost Butch Cassidy. 


succesul de librărie cu povestea unei expe- 
ditii pentru descoperirea unei comori, pre- 
supusă a se afla pe o epavă, scufundată 
în largul Bermudelor. Titlul, În adinc. 
Firește, producătorii s-au năpustit asupra 
cărții, în speranta că ecranizarea va fi o 
nouă «lovitură» ca aceea cu rechinii. A fost 
ales regizorul Peter Yates (Bullitt, Raz- 
boiui lui Murphy) pentru a specula la 
maximum efectele posibile ale aventurii 
în sine destul de banale. În rolul principal, 
Robert Shaw. El era şi vinătorul de rechini 
din Fălci. 


© Arta și orașul. Un reporter al televi- 
ziunii franceze, Jean Marie Drot,a realizat 
un serial de cinci emisiuni, Raidul ameri- 
can. Drot încearcă o portretizare a unor 
oraşe din SUA, văzute prin prizma artis- 
tilor lor cei mai marcanți. Chicago cu maeş- 
trii săi arhitecţi, creatori ai unui urbanism 
«violent» prin explozia de forme, este privit 
ca o simfonie sculpturală de ochii cineastu- 
lui, în timp ce — replică sonoră — se aude 
muzica lui Edgar Varese. La Los Angeles, 
cineastul poposeste în intimitatea creatoare 
a doi sculptori renumiţi (George Segal și 
Ed Kienhol), la New York ia contact cu 
noile generaţii de pictori, la Minneapolis 
asistă la inaugurarea uriașului Muzeu de 
artă modernă, la Houston vizitează capela 
Rothko, cu «penumbra ei violetă, de un 
întuneric indigo închinată meditatiei, ultim 
popas al unui pictor în ajunul sinuciderii 
sale». 


E Dumas, Balzac, Belmondo. Roma- 
nul lui Felicien Marceau, Trupul dugmanu- 
lui meu,este construit pe un resort dramatic 
a la Monte Cristo, deseori întiinit, sub tot 
felul de ipostaze, în literatură. Un om, con- 
damnat pe nedrept, ispășește vina altcuiva, 
se întoarce, și pornește la pedepsirea vino- 
vatului şi vinovaţilor. Interesant în romanul 
lui Marceau este că el declanșează prin 
acest pretext de acțiune o puternică ofen- 
sivă de critică socială: înlănțuirea amin- 
tirilor «vinovatului fără vină» pune în discu- 
tie respectabilitatea (apărată cu Inversu- 
nare) marii burghezii franceze, surprinsă 
într-o existență de culise întunecoase şi 
insane. Regizorul Henri Verneuil (Clanul 
sicmenilor, Week-end la Zuydkoote), 
singurul cineast trancez care înregistrează 
succes de casă și în America, a pornit 
împreună cu Marceau şi Michel Audiard 
la ecranizarea acestui roman contemporan, 
unde pretextul Dumas este învăluit într-o 
foarte balzaciană frescă socială. «Mai întii 
de toate, susține Verneuil, va fi povestea, 
care m-a impresionat. Forța politică şi 
socială se vor degaja numai dacă voi sti 
să evit orice vorbărie și să urmăresc desti- 
nul personajului meu. Personaj interpretat 
de Jean Paul Belmondo.» Verneuil este 
departe de a ignora atu-urile succesului de 
public: «Respect scenariul, dar și legile 
spectacolului, spune el. Pentru mine nu 
există soluția momentelor spectaculoase, 
«de bravură», într-un film. El trebuie să sur- 
prindă și să șocheze tot timpul, să fie tot 
timpul la temperatura înaltă a marelui spec- 
tacol.» Este o teorie — contestată de multi 
alti cineasti — dar care, lui Verneuil, i-a 
adus întotdeauna succesul. 


Rubrica CINERAMA 
este realizată de Dan COMSA 


producător. Pe platourile sale actorn tug 
dintr-un loc în altul sau dintr-un costum în 
altul. Fără pauză, protitind de o schimbare 
de decor sau de lumină. Kapoor exprimă 
cinic această stare de lucruri: «Actorii 
indieni sint ca taxiurile. Plătești taxa și te 
duc onunde vrei». Povestile? Foarte com- 
plicate la prima vedere, dar Intregul arsenal 
al melo-ului absolut, combinat cu îndelungi 
cintări lăcrimoase, este folosit de atitea 
ori, încit a devenit o rutină, filmată de cine- 
aşti cu o indescriptibilă iuțeală. Violentei 
şi plinsului dulceag li s-a alăturat de cițiva 
ani un al treilea mare val al filmului oriental: 
pornografia. Produsele de acest fel provin 
în special din Japonia, Filipine și Thailanda. 
Filmele atrag cohorte de curioși în Indo- 
nezia, Malaezia, Burma, Coreea de Sud, 
India. 

În Hong-Kong există un producător mi- 
liardar, Run Run Shaw, care posedă platouri 
mari cit Cinecittà, sute de cinematografe 
la Singapore, la Kuala Lumpur sau Penang, 
și a produs circa 500 de filme. Pentru publi- 
citatea superproductiilor sale sint pictate 
de către zeci de artişti panouri gigantice, 
întinse pe cite o jumătate de stradă, 
transformind oraşele în adevărate expoziții 
kitsch, unde protagoniștii se sărută, avioa- 
nele aruncă bombe, monștri antediluvieni 
1۳۱۵۳۵۵965 flăcări iar cavalerii sarjeazA ce- 
tatile de unde plouă cu ghiulele. Cel mai 
mare succes al său este o melodramă 
numită Dragoste eternă. Un director al 
unei săli a lui Run din Singapore i-a telefo- 
nat o dată, spunindu-i că s-a prezentat la 
cinema un individ care spune că a văzut 
filmul de o sută de ori. «Să intre pe gratis» — 
a gingurit fericit producătorul, visind pro- 
babi! la următoarele 500 de filme. Salariatii 
producătorului sint fericiți că pot موناواه‎ 
mai mult ca alţii muncind sirguincios 12 ore 
pe zi. Ei nu se consideră artişti, ci produse 
pe care stă scris «made In Hong-Kong». 


TV. 


telescopuri 


Filmoteca 
de aur 


Cred că în săptăminile sfirs:- 
tului de vară am văzut una 
dintre cele mai instructive si 
palpitante tele-emisiuni ale 
anului. S-a intitulat simplu. 
O viață dăruită scenei si 

despre asta a fost vorba în ea, prin tot — 

prin imagine şi prin text — despre o viaţă 
dăruită scenei. Personajul principal al amin- 
tirilor noastre, pentru că şi amintirile noas- 
tre au jucat un rol important în evocarea de 
pe micile ecrane, a tost Lucia Sturdza Bulan- 
dra. O filmotecă într-adevăr de aur ne-a 
permis incursiunea în trecutul unei actrițe 
şi nu numai o filmotecă, ci şi o fototecă de 
aur, o fonotecă de aur... De fapt, nici nu-mi 
mai dau seama prea bine ce a fost mai emo- 
tionant în această tele-emisiune, neindoios 

— cu riscul de a mă repeta — printre cele 

mai bune ale anului. Vocea actriței? Poate... 

Vocea de dincolo de timp a Luciei Sturdza 

Bulandra rememorind sistematic şi grav 

etapele unei atit de prodigioase cariere... 

Andromaca... Demisia, in 1909, de la Teatrul 

National... Compania Davilla... Himena din 

Cidul lui Corneille... Amintirea copleșitoare 

a fermecătorului Tony Bulandra, readus 

printre noi şi grație filmului, trenului său 

fantomă... Compania Bulandra-Manolescu- 

Maximilian-Storin... Şi altele, şi altele, atitea 

alte clipe ale unei biografii exemplare aduse 

spre ieri, aduse spre azi, trimise spre ۰ 

(Sa-i mulțumim și regizorului Gh. Tobias, 

din filmul-document al căruia, «Ziua unei 

artiste», au fost trimise spre azi sec- 
vente atit de demonstrative). Vocea, da, 
vocea atit de percutantă a actriței venind 
spre noi, gravă, de dincolo de timp... Dar 
imaginile, păstrate de memoria neobosită 

a arhivei cinematografice? Actriţa pe scenă, 

în roluri de neuitat, In «Nu se știe niciodată», 

in «Pădurea», în «Vassa Jeleznova», în 

«Arcul de triumf», în «Citadela stărimatâ»... 

Actrița transmitind ștafeta artei, mai de- 

parte, spre alte şi alte generaţii de actori... 

Actrița în mijlocul colegilor ei de scenă, 

la o aniversare, la un moment festiv, în 

«haine de lucru» la pupitrul de comandă al 

teatrului care-i poartă, astăzi numele... ima- 

ginile de arhivă, venite de dincolo de timp, 
vorbind deopotrivă despre talent și pa- 
siune, despre devotament şi forță crea- 
toare, imaginile document vorbind, deopo- 
trivă, despre inteligența captivantă a actriței, 
despre vitalitatea ei de legendă, despre 
capacitățile animatoarei, ale conducătoarei, 
ale omului de teatru-cetétean. Secvenţele 
acelea rarissime din «Mamouret», In care 
personajul centenar fi prilejuia actriţei, la 

88 de ani, o compoziție de aur pentru filmo- 

teca de aur... Glas și imagine, amintiri... 

Un mănunchi întreg de actori, cu chipul lor 

de altădată, venind spre noi de pe același 

țărm de dincolo de timp: Storin şi Mano- 
lescu, Jules Cazaban şi Lazăr Vrabie... 

Elevii de ieri ai actriţei, venind spre noi din 

băncile amintirii, cu chipul lor de azi. o 

Aura Buzescu, un Fory Etterle. Glas نو‎ ima- 

gini, toate, într-adevăr, de aur... Dintre ele, 

aleg un scurt dialog dintre un june subtirel 
si infipt (care avea să devină, peste ani, 

Mircea Albulescu) și marea doamnă a 

teatrului românesc: «U.T.M.-ul vă invită la 

reuniunea tovărăşească de diseară»... «Bine, 

voi venil»... 3 

In altă zi a sfirgitului de vară am văzut, 
tot datorită «filmotecii de aur», un medalion 

Clody Bertola. A fost o altă emisiune exce- 

lentă, memorabilă. Reporterul era... Liviu 

Ciulei. Şi ce reporter! Din jocul sublim al 

întrebărilor şi răspunsurilor s-a născut un 

moment de teatru cu adevărat antologic, 

De fapt, nu un moment, ci o întreagă carieră 

artistică, prodigioasă, sintetizată în rolurile 

de virt. Am simţit actrița străbătută, fibră 
cu fibră, de fiorul teatrului. O ascultam pe 

Stinta loana şi auzeam crezul actriței: ade 

n-ar fi vocile... mi s-ar topi toată vitejia»; 

«am să răzbesc pind în inimile oamenilor 

şi am să rămin acolo pentru întotdeauna». 

Da, aşa este. «Cum vă place», «Copiii 

soarelui», «Liubov larovaia», «Pescăruşul», 

«Opera de trei parale»... Şi «pădurea albă» 

din «Un tramvai numit dorință»... 

La 


Da, filmoteca de aur este unul dintre 
telescopurile cele mai importante ale micu- 


OR: Călin CALIMAN 
20 


lja ia 4 ۱ 
ألا‎ 1۰ 

pra کے‎ 
at, نت‎ m 


Recital Clody Bertola in regia 

lui Liviu Ciulei. In fotografie. 

scenă din «Facerea lumii» cu 

Clody Bertola și Marga Barbu 

— două nume pe care am vrea 

să le vedem cit mai des pe ecra- 
nele mari şi mici 


telemelodii 


Cintecul 
e viata mea 


indiferent de cit adevăr există 

n bătrina constatare privind 
diversitatea gusturilor, şi de 
uci multitudinea preferințe- 
lor, atunci cind ne este dat 
să asistăm ۱8۸ ۵ 
amplă a ۱۵۱۱۵۱۵۲ unei autentice personali- 
tati artistice îi recunoaştem meritele și parcă 
uităm de preferințele tainice ale inimilor 
noastre subiective. Un exemplu concludent 
a fost recitalul lui Gică Petrecu, Cintecul 
e viata mea, cind pina și mai tinerii info- 
cati partizani ai chitarelor dispuse în for- 
matii au trebuit să recunoască meritele unui 
artist al genului aşa-zis uşor, admirindu-i 
tinerețea, «supletea» interpretării, gustul în 
alegerea repertoriului, capacitatea de a sus- 
ține un spectacol complet. 

Gică Petrescu a reuşit ca timp de 40 de 
minute (Într-o emisiune TV acesta e un 
timp major!) să ne capteze atenţia, de- 
monstrind că bătrina muzică ușoară poate 
fi mereu tinără, dacă interpretul ştie să-i 
pună în evidenţă rezonanţe sensibile pen- 
tru toți ascultătorii. A cintat șlagărele altor 
ania oferit compoziţii proprii de calitate, 
şi-a prezentat cu nonşalanţă partenerii, a 
dansat, a cochetat cu camerele televiziunii, 
a colaborat cu baletul și totul a creat sen- 
zatia că a fost făcut spontan, cu ușurință, 
cu mult firesc, cu dăruirea pentru publicul 
pe care-l respectă. Gică Petrescu a de- 
monstrat că este intr-adevăr un interpret 
de inaltă clasă artistică care cunoaște legile 
spectacolului, știința susținerii unui recital. 

În umbra sa au acţionat ca nişte meşteri 
ai televiziunii realizatorii loana Bogdan și 
Dumitru Moroşanu, oferind interpretului 
cadrul propice desfăşurării intentiilor sale 
interpretative, organizind un spectacol cu 
public, un public participant direct la viata 
cintecului. Functional şi spectaculos s-a 
afirmat baletul — coregrafia Doina Patrichi 
— care, de astă dată, nu a mai apărut ca un 
simplu element de decor, fiind alături de 
Corina Chiriac, Cornel Constantin şi Nicu 
Constantin, invitat al protagonistului. 

Formula acestui recital pe care loana 
Bogdan a mai prezentat-o şi cu alte prilejuri 
este, credem, o spectaculoasă modalitate 
de a pune în evidență adevăratele valente 
interpretative, cît şi cele ale muzicii ușoare 
compuse într-adevăr inspirat; recitalul a 
reușit să reabiliteze calitățile muzicii noastre 
ușoare autentice, în care auditoriul se re- 
găsește emoţionat. 

Veșnicul tinăr Gică Petrescu, care isi 
mărturisește prin cintec virsta, ce nimeni 
nu o crede, a demonstrat mai-tinerilor ce 
inseamnă un spectacol muzical. A fost ca o 
provocare cavalerească adresată colegilor 


săi mai tineri. 
Illeana LUCACIU 


filme pe micul ec 


© Caraju! poporului 

(Jorge Sanjines, 1971). Film pereche cu 
memorabilu! Adaten ‘31 al lui Bo Wider- 
berg, văzut cu citva timp în urmă tot pe 
micul ecran. Film pereche — avind adică 
nu doar un subiect asemănător (un episod 
cu final dramatic desprins dintr-un context 
referitor ها‎ revendicări politice şi sociale 
ale unor mineri — din Suedia, acoic — 
din Bolivia, aici), ci şi acea culoare a vieţii 
«aga cum este ea». Filmul lui Sanjimes nu 
vrea altceva decit să reconstitule ceea ce 
s-a intimplat în 1967 la mina de cositor 
«Siglo XXa în acea localitate unde, ni se 


Teza \ 


spunea, 50% din copiii născuţi mor, unde 
cu salariul său un muncitor din mină nu 
poate asigura decit jumătate din alimentele 
necesare familiei, unde — aflăm în sfirsit, 
dar, vai, nu în ultimul rind — «s-a tras asu- 
pra poporului». Opera lui Sanjines nu este 
însă din acelea care vrea să constate doar 
că «s-a tras asupra poporului». Ea vrea 
mai mult: să analizeze şi să explice de ce 
si cum «s-a tras asupra poporului». Mai 
ales acest de ce frămință și agită neintre- 
rupt filmul, dindu-i, în egală măsură, © 
dimensiune patetică și una avind rigoarea 
unui curs de economie politică (să ne amin- 
tim că Eisenstein visa să ecranizeze «Capi- 
talul» lui Marx...) 

«Curajul poporului» e o peliculă mai greu 
de definit, nedindu-se înapoi, dintru Ince- 
put, în fata acelui (să-i zicem) handicap al 
reconstituirii evenimentelor, cu ajutorul pro- 
tagonistilor înşişi (cei care au scăpat cu 
viață —oribilă dar utilă precizare). Filmul 
nu este nici cine-verite, nici documentar, 
nici un exemplu de neo-realism (cum s-a 
spus), nici, evident, un film artistic propriu 
zis. Este cite ceva din fiecare — ceea ce. 
probabil, nu spune mare lucru unui cititor 
Numai că despre Curajul poporului nu 
vorbele vor lămuri mare lucru. Filmul tre- 
buie văzut (ca să folosesc o vorbă banală 
si vag pleonastică). 

O creaţie zduguitoare care demonstrează, 
in felul ei, încă odată, că realitatea întrece 
orice ۰ 

© Uitimul dintre oameni. 


(Friedrich Murnau, 1924). Capodopera 
regizorului (prezentată la «Virstele pelicu- 
lei») Unui om i se ia somptuoasa uniformă 
(de portar de hotel) care stătea pina atunci 
pe umerii lui. lată cit de ușor poate fi rezu- 
mată într-o propoziţie o capodoperă. S-au 
făcut în legătură cu acest film asociaţii cu 
operele lui Gogol şi Kafka. Mai pot fi făcute 
si altele, dar faptul nu dovedește altceva 
decit caracterul deschis al peliculei. Din 
punct de vedere formal, expresionismul şi-o 
poate revendica (a şi făcut-o, de altfel) pe 
numeroase planuri. Atita doar că, înainte 
de a fi o excepțională creaţie apartinind 
curentului, Ultimul dintre oameni apare 
ca o operă dincolo de orice clasificare. 

Prin acuitatea și profunzimea analizei 
psihologice, prin extraordinara «demon- 
tare» a mecanismelor unei conștiințe aflate 
în impas, prin luciditatea şi exactitatea cu 
care sint stabilite puntile de legătură între 
social si existential, filmul lui Murnau se 
înscrie In acel poate nu prea lung şir al 
creaţiilor cinematografice care au știut să 
tacă demonstrația nu tocmai simplă că: 
«Akaki Akakievici se dusese în odaia lui 
si, cum şi-o fi petrecut noaptea aceea, să 
se gindească singuri cei care s-ar putea 
inchipui cit de putin într-o asemenea situa- 
tie»... 

„Şi 

@ Nu sint demn detine (Ettore M. Fizza- 
rotti, 1967) Ei şi?! 

© Ginduri despre Kovpak (Timotei Lev- 
ciuk, 1974). Momente semnificative din lupta 
partizanilor. 

@ Fugarul (Carol Reed, 1969). Un film 
comun, înnobilat de prezența lui Laurence 
Harvey. 

@ N-am cintat niciodată pentru tata 
(Gilbert Cates, 1966). Bună melodramă, ori- 
cit de ciudat ar suna această asociere de 
cuvinte. 

© Fiecăruia ce i se cuvine (Elio Petri, 
1967). Pelicula timidă (şi totuși expresivă în 
unele momente) a unui regizor care nu 


O actriță cu o personalitate fosfores- 
centă a scenei si a emisiunii «Scena»: 
Gina Patrichi 


făcuse încă acel memorabil Clasa munci- 
toare merge în paradis. 

© Laleaua neagră (Christian Jaque 
1963). Să ne amuzăm cu AL Dumas şi © 


ANA) Opes: Aurei BĂDESCU 


Baladă pentru acest pămînt 


Războieni-1476 


După «Vlad Tepes», medalion comp 
cu fantezie şi sinceritate, Cornel Diaconu 
este din nou prezent pe micul ecran, cu o 
evocare: «Războieni — 1476». 

Mai mult decit în «Vlad Tepes», autorul 
refuză aici integral modalitatea de a cita 
pur şi simplu un material iconografic exis- 
tent. 8 optează, în schimb, pentru o mon- 
tare «view, discursivă, care 8 
limita dintre imaginea reală şi document. In 
acest mod, el creează un ritm al sugestici, 
suficient de alert pentru a întreține o stare 
emoțională, dar care permite ochiului in- 
terior să urmărească logica evenimentelor 
Sub această undă cu rezonanțe de baladă, 
istoria se condensează în clipe, destinul 
Moldovei capătă grandoarea unui miracol, 
iar figura lui Ştefan se proiectează în noi 
ca o imagine familiară a unui mare con- 
temporan. 

Legile filmului sint aceleaşi pentru toți, 
dar e un semn de aleasă virtute să-i con- 
vertesti performanţele în limbaj. Unghiuri 
de filmare cu efecte hieratice am mai văzut; 
racursiuri care să dea impresia de forță 
copleșitoare am mai întiinit; rafturi şi en 
chainé-uri menite să Invioreze discursul 
frazei cinematografice sint folosite curent 
în prozodia filmului. important este, însă, 
ca toate acestea să fie puse în slujba un 
amplu exercițiu de frazare cinematograf 
O baladă patriotică emoţionantă. Un ۰ 
care merită toată atenția publicului şi cri 


ticii. 
Radu ANESTE 


Justitiar, dar nu pistolar 


Citesc, Într-o carte pasionantă, Docu- 
mente din arhive ieşene (ediția 
Gh. Ungureanu, D. Ivănescu, Virg 
«Minerva» 1976), următoarea adresă 
iară trimisă de Mihail Sadoveanu. dir 
rul Teatrului National din laşi: «Cine 

S-a observat in repetate rînduri 
3 natogratul 


spectacole de : 
me. E de 


geogratn ۷7 

civilzate 
og: de 
«triumtă 
dar e gre r putea forma 
pistolarul, ۱ r اد‎ pe tinarul 
actual ca per cum i-ar trez: 
simțul dreptati d Incéierare cumpiită 
de «saloon n pulbere a duşm 

de şaua calului. Cita 

are uc 


satistac re t 

pică virstel e datorită 

inriurir ac culelor 

i g între 
tondent 


j atară 


Valentin SILVESTRU 


TOATE EFORTURILE NOASTRE CREATOARE SUB SEMNUL IDEILOR 


CONGRESULUI EDUCAȚIEI POLITICE ŞI AL CULTURII SOCIALISTE 


brmare din pag. 3) 


Mibut Cărbune: Eu aș vrea să observ că 
aproape toate filmele citate pină acum sint 
de fapt filme politice, adică filme în care 
este implicată conștiința politică a cetatea- 
nului: Mere rosii, Zile fierbinţi, la care eu 
adaug Instanta amină pronunțarea. in 
acest sens am amintit eu, de la inceput, 
ideea şi dorința de a ne putea recunoaşte 
mai bine şi mai des pe ecrane. Cu toții ne 
putem regăsi în filmele politice, dacă ele 
sint adevărate și bine realizate. Nu e vorba 
de o teză discriminatorie. Aceste filme 
împrospătează conștiința politică a orică- 
rui cetățean. Pentru că fiecare cetățean 
este astăzi participant la edificarea aceste: 
societăţi, pe care vrem s-o construim după 
ideile noastre, fiecare cetățean este sau 
devine conștient de ceea ce facem la noi 
In ţară. De aceea spectatorul simte ne- 
voia — o nevoie legitimă — să se regă- 
sească în filme așa cum este în realitate, 
de aceea filmele politice au succes, sint 
aşteptate si le dorim mai bune. 

Cornelia Neacșu, studentă la Facultatea 
de textile din laşi: Aş vrea să mărturisesc ca, 
dacă aș cita un film românesc care mi-a 
plăcut, ar fi într-adevăr unul în care m-am 
regăsit: Toamna bobocilor. Nu vreau să 
teoretizez dacă totdeauna trebuie să fie 
aşa sau nu, dar pot să spun că tocmai simi- 
litudinea de situaţii — In perspectivă cel 
putin, cînd şi noi vom fi repartizaţi în pro- 
ductie — m-a atras la acest film. Toamna 
bobocilor a avut cel mai mare succes în 
rindul studenţilor şi elevilor, deci al unei 
mari parti din tineret. Pentru că, aşa cum 
spunea tovarășul de la Cluj, iti transmitea 
cu farmec și cu umor sentimentul acesta 
foarte prețios de participant la un destin 
colectiv, într-un peisaj inedit, aproape exo- 
tic pentru unii, într-un îndepărtat sat de 
munte transilvănean, pe care-l simțeam 
însă cu toţii, prin zeci de detalii și nuanțe, 
că este al nostru. A fost un gen de film nou 
pentru mine, a fost ceva ce-aş vrea să mai 
fie. 


Educarea publicului, 
dar și educarea educatorilor 


Victor Olteanu, marinar, NAVROM 
Constanţa. Ca invitat la acest club, aș vrea 
să susţin aceeași idee, pentru că nimic nu te 
descurajează mai mult decit un film care să 
nu se adreseze nimănui. Îmi vine în minte E- 
lixirul tinereții, cu nimic mai bun decit mult 


filmul românesc 
în cifre 


mai vechiul Vin cicliștii. Dacă-mi este per- 
mis, aș cita însă şi un film cu totul nou, Pin- 
tea, pe care l-am văzut aici In premieră pe {a- 
ră. Nu vorbesc de balada respectivă, pe care 
o iubim ca pe una dintre cele mai frumoase 
ale noastre. Nu vorbesc despre eroul pe ca- 
re-l cinstim ca toți românii. Vorbesc despre 


7 ae 


impăratului şi se apucă dintr-odată să facă 
dreptate țăranilor, deși nu prea vedem cum, 
după ce trece pe lingă niște cadavre foarte 
ostentativ risipite pe o cîmpie. Ce să mai 
spun despre scenele care nu sint deloc 
veridice, nu pentru că ar fi cu totul de 
neimaginat, ci pentru că sint ostentativ 


= 


Ne place să ne regăsim în filme mu pentru a ne satisface amorul propriu, ci 


pentru a ne înțelege mai bine destinul istoric 


ceea ce ne-au oferit cineastii sub acest 
pretext, ocupindu-se nu atit de transpune- 
rea pe ecran a faptelor eroului, cit de ex- 
perimentele lor muzicale și de dublarea 
vocilor actorilor care sint de nerecunoscut 
de altfel şi prin masca cu care au fost ornati, 
inclusiv interpretul rolului principal şi el 
iubit de noi toţi, Florin Piersic. Este foarte 
trist cind un subiect atit de generos şi un 
gen de film atit de popular sint în așa fel 
tratate, cind manierist, cind după cele mai 
uzate șabloane, încit cei «ortaci o sută 
nouă» cintati de poetul anonim devin pe 
ecran vreo șapte cascadori, într-un amestec 
de efecte din Laleaua neagră și de experi- 
mente fals-baladesti, fara ritm, fără cursivi- 
tate, doar cu peisaje frumoase. Eu am citit 
undeva un interviu al lui Florin Piersic, care 
spunea ceea ce stim cu toții, că Pintea a 
avut o biografie a sa, a fost slugă la grofi si 
de aceea a fugit în codru. În film, Pintea 
apare din senin, în costum de ofițer al 


Savel Sltiopul 


Printre numeroasele documentare reali- 
zate de Save! Stiopul înainte şi paralel cu 
filmele de ficțiune, pot fi consemnate citeva 
care se înscriu printre producțiile de pres- 
tigiu ale studioului «Sahia»: 
ascunse (1953), București, oraș 
(1955), Amintirea unui artist (1957), Cu 
acul si aţa (1966), Zborul în alb (1970). 

Ajuns la filmul cu actori prin filiera docu- 


mentarului, Savel Stiopul realizează, pentru 
inceput, la Studioul «București» ...tot un 
documentar, un medalion dedicat actorului 
Ştetan Braborescu, artist al poporului, de 
la Teatrul National din Cluj. 

@ Primul său film de ficțiune este A- 
proape de soare. Realizat după un scenariu 
al lui Paul Anghel, filmul abordează tema- 
tica muncii, mutatiile care se produc in 
conștiința unui tînăr sătean ajuns muncitor 
într-o mare uzină metalurgică. Florin Piersic 
tace aici unul dintre primele sale roluri 
cinematografice importante. Publicul, ca și 
critica, reacționează favorabil, 

© În Anotimpuri (compus din patru 
povestiri) și Ultima noapte a copilăriei, 
registrul tematic şi stilistic al cineastului 
nostru se modifică. El meditează acum 
asupra virstelor umane, asupra trecerii 
timpului, făcînd elogiul purității, al raspun- 
derii omului față de propriul său destin. 
Critica elogiază ținuta profesională او‎ sti- 
listică a celor două filme, nu fără a remarca 
însă o anumită atemporalitate și caracterul 
lor inegal. Publicul este ciştigat pe jumătate, 
dacă ne conducem după numărul de spec- 
tatori din tabloul alăturat. 

© Primul episod din Anotimpuri obţine 
Medalia de argint la Festivalul tinerilor reali- 
zatori de la Cannes — 1965, Medalia de 


Prin cenuşa imperiului) 


realizate. De pildă, saltul haiducilor in 
prăpastie, pe acel fond muzical tot timpul 
abuziv folosit. 

Haralambie Beizadea: Eu aș vrea să 
dau o replică acestei opinii atit de cate- 
gorice. Pintea a fost un personaj istoric 
real, dar a devenit şi un erou de baladă. lar 
în balade sint multe elemente metaforice, 
care pot părea neverosimile sau ostenta- 
tive, cînd nu ești dispus să accepti legile 
genului. De pildă, Toma Alimoș din balada 
cu același nume are abdomenul spintecat 
de boier, dar își adună măruntaiele, se 
urcă pe cal, merge în galop după agresor او‎ 
nu-și dă obștescul sfirsit înainte de a-l 
tăia. În sensul acesta ar trebui privită și 
scena din Pintea, cu saltul haiducilor de pe 
virtul muntelui, care mie mi-a plăcut. Aici 
intervine reversul medaliei în ceea ce pri- 
veste realismul în film. Această cerință 
trebuie bine dozată și aplicată la locul po- 
trivit, pentru că împinsă la extrem ea ar 


argint la Festivalul de la Gijon — Spania si 
Placheta de argint pentru regie la Teheran, 
în același an, 1965, Ultima noaptea copilă- 
riei e distins cu Premiul II pentru regie la 
Festivalul de la Pnom-Phen 1989. Cele 
două filme au fost exportate în aproape 
toate țările socialiste, precum şi în Suedia, 
Finlanda, Austria ș.a.m.d. 

@ Următoarele două producții marchează 
o nouă turnură în activitatea regizorului. 
E chiar un salt la antipozi şi anume în dome- 
niul filmului de aventuri, poliţist, cu oare- 
care intenție parodică. Aventuri la Marea 
Neagră, primul dintre cele două producții, 
face pe multi critici să regrete că regizorul 
a părăsit universul tematico-stilistic din 
filmele anterioare. Savel Stiopul ciștigă în 
schimb sufragiile unui public numeros: 
4 milioane de spectatori, cărora li se vor 
mai adăuga alții, după patru ani de la pre- 
mieră filmul continuind să fie programat 
In rețea. Al doilea policier, Agentul straniu 
continuă cu si mai multă vervă drumul spre 


Nr 


ert. Titlu! fiimului 


Cu fata spre public 


Aproape de soare 
Anotimpuri 
4. Ultima noaptea copilăriei 
5. Aventuri la Marea Neagră 
(2 serii) 


Agentul straniu 
Ultimele zile ale verii y 


anula poezia, metaforele, simbolurile fără 
de care arta nu se justifică. Filmul nu este 
şi nu poate fi doar prezentarea unei biogra- 
fii, pe care dumneavoastră o puteți foarte 
bine citi într-o broșură, fără să vă mai de- 
ranjati pina la cinematograf. Ne interesează 
realismul, dar $i ceea ce trăieşte nu prin 
veridicul situației, ci prin sensul ۱0۵ 
tor transmis imaginatiei noastre. Asa este 
într-un alt film, in Osinda lui Sergiu Nico- 
laescu, imaginea finală, chiar un joc cu 
imaginea, cind Manlache-Amza Pellea isi 
poartă crucea pe dealul unde va muri, nu 
erou, ca Pintea, ci victimă a nedreptatilor 
vechii lumi. 

Dan Mușat, instructor al Clubului stu- 
dentesc: Asistind la toată discuția, am 
avut o senzație care nu e nouă. Am mai 
Incercat-o de altfel citind chiar revista 
«Cinema». Parcă toți spectatorii, indife- 
rent de categoria socială din care fac parte 
şi desi nu sg suprapun în opinii asupra unor 
filme. cer realizatorilor romani cam acelasi 
lucru. Această diversitate în unitate este 
foarte firească. Așa cum spunea tovarășul 
Nicolae Ceaușescu în Expunerea şi în 
Cuvintul de închidere la Congresul educa- 
tiei politice şi al culturii socialiste, in socie- 
tatea noastră urmărim înflorirea personali- 
tatilor, nu uniformizarea lor, şi de aceea 
combatem în artă atit facilitatea cît si 
orice dogmatism. Sigur că vrem să ne regă- 
sim pe ecran şi să vedem realitatea asa cum 
este ea, pentru că în acest mod spectatorul 
19i verifică propria-i optică socială și etică, 
are mai multă siguranță că și concetatenii 
lui gindesc şi simt ca el, capătă In acest 
mod siguranță de decizie. Fără discuţie 
însă că filmele influențează spectatorul, ca 
om activ în societate, dovedindu-se artă 
militantă, numai dacă sint artă cu adevărat, 
dacă sint descoperiri ale existenței, ale 
lumii noastre, dintr-un unghi inedit. Abia 
atunci simțim în noi acel ecou durabil 
care se numește educație. 

Cinema: Aveţi dreptate, discuţia de astăzi 
aminteşte de multe altele, prin orientarea 
ei. Dar ea a fost în acelagi timp inedită prin 
problemele și ideile dezbătute cu pasiune, 
prin diferentierile critice mai profunde şi 
mai nuantate pe care le-aţi propus. Sperăm 
că, asemenea filmelor de calitate, punctul 
dumneavoastră de vedere, ca spectatori 
avizaţi, va avea şi el un ecou și se va în- 
cadra şi el în ceea ce numim educaţie. În 
educația educatorilor. Vă mulțumim. 


Masă rotundă realizată de 
Valerian SAVA 


public: numai în trimestrul I! — 1976, box- 
office-ul său a crescut cu încă 100000 
spectatori. 

© Printre colaboratorii apropiaţi ai lui 
Savel Stiopul se evidenţiază compozitorul 
H. Maiorovici, autorul muzicii tuturor fil- 
melor sale. 

© Cu recenta sa premiera, Ultimele zile 
ale verii, Save! Stiopul pare să facă o sin- 
teză a primelor două etape din creaţia sa: 
experiența de documentarist și preocupa- 
rea pentru filmul de meditaţie. Acţiunea 
se desfăşoară, în bună parte, pe un şantier; 
fiind însă vorba de un film liric, un film 
despre dragoste și prietenie, despre ras- 
punderi şi împliniri la virsta anilor tineri și a 
maturității, un film al întrebărilor si confir- 
mărilor de fiecare zi. 

Ne-am bucura ca acest film să Intru- 
nească — așa cum credem că merită — 
atit aprecierea criticii cit si adeziunea unui 
public larg. 


Mihai DUTA 


Autorii scenariului 


Remus Nasta, Adalbert Szat 
mary, Savel Stiopul 


4.017.500 | Tudor Popescu 


1.041.200 


Horia Lovinescu, Save! Stiopu | 
Constantin Stoiciu ; 


premierñ 


21 


actorii nostri 


— Am greșit față de dumneata, Draga 
Olteanu-Matei, o recunosc cu mina pe 
inimă, desi sper că după patru ani se şterg 
cuipele gazetărești fie şi numai din me- 
moria cititorilor. Am intitulat atunci un 
interviu publicat tot în aceste pagini, «Stră- 
lucitul solo al viorii a doua», iar vioara a 
doua erai... da, erai, dumneata, pentru că 
nu ştiusem decit să privesc înapoi cu 
minie, în trecutul dumitale artistic, populat 
cu roluri secunde. Dacă aș fi avut harul 
de a tinti în viitor, as fi văzut că în doar 
patru ani vei ocupa prim-planul artei fil- 
mice și scenice românești. 

— Dar tot cu roluri episodice, partituri 
pentru vioara a doua, așa că nu-ți fă neca- 
zuri degeaba. Ilustrate cu flori de cimp 
mi-a adus premiul ACIN, nu Patima. Pen- 
tru cele două scene din piesa «Comoara 
din deal» m-au lăudat în fel si chip croni- 
carii, în «Căsătoria» lui Gogol i-au găsit 
miresei tot soiul de cusururi $i poate că e 
şi drept să fie aşa. De ce să credem că 
numai el, eroul principal, poate face și 
desface totul, că numai el susține pe umerii 
lui ecranul și cerul? Eu zic că un film de la 
care spectatorul rămine numai cu impresia 
personajului principal e un film sărac şi 
văduv. Viaţa o alcătuim noi toți, nu? mari 
si mici, totul e să o trăiesti cinstit si cu 
măsură, de-adevăratelea ori în artă, 5 
blazarile şi plictisul marilor actori distri- 
buiti în roluri mărunte, fără lăcomia actori- 
lor vanitoşi de a tisni In față si a ieși cu un 
cap peste ceilalți, în orice roligor ar avea. 
Am împlinit acum, nu demult, 20 de ani 
de teatru si m-am răfuit eu cu mine, aşa, 
între noi două, în secret, dar oricit de 
necruțătoare aș ti cu alţii sau cu mine, 
n-am găsit în urmă vreun rol de care să-mi 
fi bătut joc. Să nu-mi fi reușit, poate, dar 
să nu-l muncesc cu cinste, nu. 

— ti cunosc demult modestia si timidi- 
tatea, In care nu crede, te asigur, nimeni 
din cei ce-ţi cunosc temperamentul vul- 
canic de pe scenă sau ecran. Iti știu bine 
şi aceste cuvinte care te obsedează — 
muncă, cinste, ba chiar şi explozivul «ge- 
pizii», cu acest cuvint îi numesti pe toţi cei 
care nu iubesc, să zicem, celelalte două 
prime (şi piramidale) cuvinte. Dar nu crezi 
că prea multă modestie — ca și prea multă 
minte — strică uneori? Mă gindesc acum 
la felul prea «autocritic» în care iti vezi 
rolurile... 

— Nu, nu cred. Cind sint împreună cu 
personajul meu, la mine acasă, cind umblu 
în vise prin viata lui, cind sint doar eu fata 
în faţă cu el, imi iese perfect — iată, nu 
mai sint modestă — iese! Asa cum Il vreau 
eu. Văd filmul cadru cu cadru, mișcare cu 
mişcare, văd personajul, îi văd pină şi cuta 
de la colțul gurii. Cind însă îl reintilnesc — 
mă reintiinesc pe ecran, imi vine citeocata 
să mă omor. Nu le recunosc. Nu sint nici 


eu, nici el, cel adevărat. Am aflat însă de- 


mult că vina nu e numai a mea, că sintem 
tare mulți în cinematografie care ne putem 
împărți nu att meritele, cit şi păcatele... 
Dacă e să trăiesc totul, într-o lume cu ade- 
vărat a mea, netulburată de nimeni şi nimic, 


posibilități posibi 


Omul 3 
care fluiera 


Există unele idei care Iti revin din cind 
în cind si nu te scapă din ghiarele lor. Asa, 
de pildă, demult încă voiam să filmez un 
om care, pentru a-și manifesta satisfactia 
la ascultarea unui concert de Bach, Incepe 
în plin Ateneu Român să fluiere. Veţi spune 
că o asemenea scenă trebuie s-o inven- 
tezi, pentru că nu există. Într-adevăr, la 
Ateneu nu există. Niciodată frumusețea 
artei nu a pătruns In sufletul și mintea 
omului în sunet de fluierături. Dar atunci 
înseamnă că muzica uşoară nu e artă? 
Priveam odată, la montaj, imagini filmate 
într-o sală unde avea loc un concert de 
muzică uşoară. (Foarte bun concert, de 
altfel) Aveam în prim-plan chipurile unor 
oameni care fiuierau. Şi nu oricind, ci 
chiar în timpul interpretării melodiei. Me- 
lodia nu se mai auzea, se auzeau doar 
fluierăturile. Poate că prin alte parti, flu- 
ieratul este un semn de Incintare. Stiam 
că pe la noi este exact invers. Vor oare 
cei care fluieră să arate că sint la curent 
cu obiceiuri de aiurea? Pot s-o arate, zic 
eu, altfel. 


Draga Olteanu: „Pentru că nimeni 
n-a vrut să-mi scrie rolul, mi l-am scris singură“ 


e aici, la măsuţa asta unde-mi scriu sce- 
nariile. 

— lată-te deci în fata celei mai noi pos- 
turi a dumitale: cea a scrisului. Zăcea în 
dumneata și nu știai... 

— Nu zimbi, așa e, nu ştiam. Dar am 
descoperit-o cu o bucurie extraordinară: 
scriu cu voluptate, văd în capul meu niște 
filme nemaipomenite și mă chinui să le 
scot de pe retină, să le aștern pe hirtie, 
să le fotografiez rapid cu cuvintele... Cind 
joci, ai doar un personaj pe mină. Aici ai 


o lume întreagă în care poţi scormoni, ai 
spaţiu, poți trăi cît şi cind vrei, poţi să fii 
cine vrei. 

— Şi totuşi, ce te-a făcut să începi a 
scrie? 

— Nevoia Am vrut să joc «Patima» şi 
nimeni n-a vrut să-mi scrie rolul. Ce era să 
fac? L-am scris eu. 

— Te gindesti numai la filme pe care le-ai 
putea juca dumneata? 

— Nu te lua după Patima. În sertarul 
meu se află scris asa, pentru sufletul meu 
— un scenariu după «Dumbrava minunată» 
şi un altul după un vechi basm maramure- 
şean, «Aghiron Viteazul». Am început și 
scenariul unui musical după «Capra cu 
trei iezi»... 

— Eşti un om plin de surprize, Draga Ol- 
teanu-Matei; cine ar fi crezut să te simţi la 


Închipuiți-vă şi încercați să priviți cu 
ochii minţii prim-planul unui om care fluieră 
la un concert de muzică uşoară. Este In- 
grozitori 

Eu n-am avut curajul să-l montez într-un 
documentar. Sint gata să accept orice 
critică. 


Alexandru STARK 


Eu și Mozart 


Unde sint vremurile patriarhale, cînd un 
cetăţean sau altul, indiferent de originea 
socială sau pregătirea intelectuală, putea 
afirma pe răspundere proprie, cu convin- 
gerea că nu va putea fi contrazis: «Viaţa 
mea e un roman»? In definitiv. ce decurgea 
din această afirmație? Fie că acela care 
considera că viata sa e un roman își scria 
viata, o închidea într-un sertar sau o în- 
credința unei edituri, urmind ca editura să 
stabilească în ce măsură romanul respec- 
tiv era roman sau pur și simplu viata auto- 
rului, fie că afirmaţia răminea o simplă 
afirmaţie, fără nici un fel de consecințe 
cultural-artistice, astfel că un număr con- 
siderabil de romane rămineau nescrise 
şi, ca atare, nepublicate, spre fericirea 
sau ignoranta unor generaţii de cititori. 


indemina mai ales printre poveștile pentru 
copii... Ne-ai mai întors odată pe dos atunci 
cind ai declarat — şi ai demonstrat «şi In 
film» — că preferi drama şi poezia, come- 
diei. Că risul, dacă e scrişnit, presupune o 
mizantropie care nu ţi-e în fire şi dacă e 
senin, o anume superficialitate pe care nu 
o suporti. Astepti deci marile roluri tra- 
gice, nu? Dar iată, te-am «prins» scriind 
un scenariu pentru «Chiriţa». 

— Nu a fost nici o clipă ideea mea. Eu 
voiam Mara, nu Chiriţa... Dar mi l-a cerut 


tovarăşul Dumitru Fernoagă, la casa de 
filme pe care o conduce domnia sa a fost 
produs filmul Patima și colaborarea noas- 
tră avea — cum ne place nouă să spunem 
— tradiție. Pe urmă, treaba m-a și prins: 
am trecut prin toate piesele și vodevilurile 
lui Alecsandri, am ales de-acolo toate per- 
sonajele care mi-au convenit, care au con- 
venit desfăşurării eroinei, dar mai ales ideii 
care mă interesa: cea a arivismului. Va fi 
un film polemic care va pălmui, printre 
hohote, un viciu omenesc pe care îl detest. 
În Patima, trăia lăcomia de bani. Aici, 
în «Chiriţa» secolului trecut, setea de 
putere, de poziţie, de aur. Pină la urmă, 
Chiritei nici nu-i mai ajunge pămintul, şi 
o ia în sus, cu balonul. Nu e chiar atit de 
demodată Chiriţa noastră... Poate de aceea 
e şi atit de diferit scenariul: Îl lucrez pe 


De cind, însă, cinematograful ne-a in- 
vadat existența, cu nepăsarea sa agresivă 
şi totală față de limite și reguli, mai nimeni 
nu-şi mai evaluează viata în unități de 
măsură romaneşti. «Viaţa mea e un roman» 
a devenit o biată platitudine rezervată ex- 
clusiv romancierilor profesioniști. Acum 
totul se măsoară în cine-unitati: «Viaţa 
mea e un film». Nici această afirmaţie nu 
ar avea consecinţe cultural-artistice, dacă 
nu s-ar fi creat conştiinţa că a filma o 
viață e cel mai simplu şi mai ۱۵ 5 
lucru de pe lume. La urma urmei, se pot 
face filme despre viata lui Paganini sau 
Papillon, ca să luăm doar două persona- 
lități aflate pe aceeași pagină a unei e- 
ventuale enciclopedii cinematografice, iar 
despre viata mea nu? Astfel că orice per- 
soană care are la activ două-trei divorturi, 
patru-cinci dezamăgiri amoroase, o că- 
lătorie la mănăstirea Cozia și un conflict 
cu vecinul de palier, se consideră pe deplin 
îndreptățită să-şi relateze experiența dra- 
matică Intr-un scenariu şi să ceară ne- 
întirziat filmarea lui, cu cel puţin două 
vedete internationale în rolurile a cel putin 
doi dintre soții ingrati, care nu i-au înțeles 
eroinei sufletul, aspirațiile, complexitatea 
interioară. 

+ 


— Nu vă supăraţi, dar scenariul dum- 
neavoastră nu prezintă nici un interes 
pentru film. 

— $i de ce, mă rog? Ceea ce povestesc 
aici s-a întimplat cu adevărat, dumnea- 


replică, pe silabă, cu penita subţire muiată 
in tuş. 

— $i sper să ai grijă şi de Chiriţa... Cind- 
va mi-ai mărturisit că te simţi încă îndato- 
rată artistic față de Chiriţa jucată pe scenă, 
poate că cea de pe ecran نوا‎ va plăti defi- 
nitiv datoriile, nu? Ceva mă uimeşte totuşi: 
dumneata, o actriță cu un simt atit de pu- 
ternic al realităţii, prezenţă a cotidianului, 
dumneata care faci să trăiască pe scenă 
pind și o fantoșă, cum de-ti laşi fantezia 
să se plimbe numai printre basme și vode- 
viluri, numai printre istorii de altă dată, și 
nu te simţi atrasă de personaje ale ۲ 
noastre? 

— De ce spui asta? N-am fost şefã de 
cadre în Filip cel bun? N-am fost şefă de 
cres& în Zile fierbinți? N-am fost nevasta 
unui preşedinte de CAP în Toamna bo- 
bocilor? Nu voi fi curind-curind promovată 
din postul de nevastă în cel de chiar pre- 
sedinta, dorită, aleasă de sat, al CAP-ului 
din Toamna bărbaţilor, în care Petre 
Sălcudeanu Își continuă povestea din pri- 
ma Toamnă... cea a bobocilor... 

— N-aş spune că nu privesc cu interes 
feminist promovările acestea pe linie «de 
temei» şi că nu așteptăm cu nerăbdare 
acest nou film fie și pentru că, iată, «pune 
o problemă» pe care o cam neglijează 
arta noastră... 

— Pind la urmă, se pare, Insă, că eroina 
mea s-ar trage cu mare plăcere la ea acasă, 
la treburile din bătătură, îmboldindu-și băr- 
batul să-și reia treburile «bărbătești» de 
conducere... 

— Să ne aminăm zic impulsurile pole- 
mice pentru paginile revistei «Femeia» și 
pentru momentul apariţiei filmului, iar pină 
atunci... 

— „„Pină atunci scriu, aga cum mă pro- 
vocai un scenariu de actualitate. Se va 
numi — probabi! — «instantanee» si va fi un 
film văzut cu un ochi de moralist, un film 
alcătuit numai din povești de viață adevă- 
rate, cunoscute personal de mine, şi care 
va întreba, încercind să și răspundă, de 
ce? care e cauza protundă, ce se întimplă 
cu fetişoarele astea care-și caută miri şi 
castele în Spania, cum încep şi cum se 
isprăvesc «marile» lor aventuri mai mult 
sau mai putin maritale, care e soarta lor? 
Ştiţi cum Imi scriu eu scenariile? inti îmi 
povestesc mie o acţiune: o serie de mono- 
loage, o suită de descrieri de locuri, de 
situaţii. Pe urmă, trec la ecranizarea po- 
veştii mele — fac dialogul, decupez ل‎ 
pentru că eu nu știu decit să ecranizez. 
Filmul acesta va avea o tonalitate publicis- 
tică — sper — aș vrea să aibă nervul, pros- 
petimea, forța de impact a acestei specii. 

— Te-am auzit cu toții vorbind, la tribuna 
Congresului educaţiei politice și culturii 
socialiste, despre răspunderea artistului, 
despre răspunderea sa etică și estetică. 
Despre nevoia artei de a pune mai hotărit 
mina la modelarea constiintelor. Şi iată că 
so ید‎ deloc la vorbe, Draga Olteanu- 

atei... 


Sanda FAUR 


voastră, însă, preferaţi tot felul de născo- 
ciri.. Ce, viata lui Mozart vi se pare mai 
interesantă? Şi el a iubit o fată care... 

— Dar a compus și nişte simfonii. 

— Eu nu pretind să-mi faceţi un film 
muzical. 

— Şi de ce ţineţi neapărat să vă vedeți 
biografia pe ecran? 

— N-o fac pentru mine, ci pentru ome- 
nire. 

— Aveţi convingerea că omenirea abia 
așteaptă filmul acesta? 

— O, bineinteles! Mi-am povestit viata 
într-un cerc de prieteni şi toți mi-au spus: 
«e ca-n filmel» Era și un regizor de film, 
printre ei! 

— Şi ei ce-a spus? 

— A plecat pe la jumătate. Avea oră la 
dentist. 

— Fiindcă insistati attt de mult, vă rog 
să-l căutaţi pe regizor și, dacă, prin cine 
ştie ce minune, ۲۱ mai găsiți, povestiti-i 
şi cealaltă jumătate. Dacă la sfirșşitul rela- 
tării, regizorul de film rămine tot regizor 
de film şi nu-şi schimbă meseria, veniţi 
cu el aici أو‎ vă dau binecuvintarea. 

— Dar nu s-ar putea să fac eu regia 
filmului? Eventual să joc şi rolul principal? 
= putea face mai bine ca mine acest 

m 

— Într-adevăr, nimeni. 

— Acum, fiindcă s-au lămurit lucrurile, 
cam cit ag putea lua pe scenariu, regie şi 
rolul principal ca sumă globală? 


Dumitru SOLOMON 


telex Animafilm 


in drum 
spre satira 


Prin. anu! 1907, un tehnician american 
a descoperit procedeul turului de mani- 
velă, adică mijlocul de a filma întrerupt, 
imagine cu imagine. Acest procedeu per- 
mitea obiectelor statice să prindă pe 
ecran viață, să se miște singure, să se 
comporte. într-un cuvint, ca si cum ar 
fi animate de o voinţă si de o forță proprie. 
Primele filme de animație, realizate în- 
dată după descoperirea noului procedeu, 
exploatează efectele imediate care se pot 
obține prin insufletirea obiectelor sta- 
tice: efectul straniu si efectul comic 

Prezentind un hotel populat de stat 
invizibile, un stilou care scrie singur, o 
galerie de portrete care se mișcă. Stuart 
Biackton combină elementui fantastic 
neliniștitor, cu umorul, starea tonică a 
spiritului victorios. 


Genetic, filmul de animaţie se prezintă 
astfel ca un gen comic, datorită aptitudini: 
naturale a obiectelor «insufletiten de a 
stirni risul. 


Primul care, după Stuart Blackton, a 
început să facă filme de animaţie, a fost 
un caricaturist francez. Emile Cohl, care 
excelează in arta metamorfozelor conduse 
cu o inepuizabilă fantezie si cu un ire- 
zistibil efect umoristic. În America, dez- 
voltarea filmului de animaţie merge mină 
in mină cu succesul «benzilor comice» 
publicate de ziarele de mare tiraj. lon 
Popescu Gopo, vedeta animației româ- 
nesti, este la origine un foarte bun carica- 
turist. 


Intre limbajul filmului de animaţie, care 
se bazează exclusiv pe fantoşă — fie 
ea desen animat, siluetă decupată sau 
marionetă propriu-zisă ale cărei sfori 
au devenit invizibile — și comicul de si- 
tuatie există o adincă afinitate, bazată 
pe aptitudinea naturală a fantosei de a 
stirni risul. Ce este caricatura în fond, 
dacă nu o fantoşă care încearcă în zadar 
să-şi disimuleze resortul mecanic, adică 
forta străină în virtutea căreia se mișcă 
şi acționează? Personajul filmului de a- 
nimatie este, la origine. o caricatură a 
ființelor vii, şi numai datorită unei mari 
virtuozitati poate el infringe şi depas 
această stare originară, înlocuind sau 


imbinind libertatea viziunii comica cu li- 


bertatea unei viziuni poetice 


Satira, alături de alte specii comice 
b-ar părea că are calea deschisă prin 
însuși specificul limbajului artistic al til- 
mului de animaţie. Cu toate acestea, ea 
este o floare rară. Între alții, a cultivat-o 
ها‎ noi regizorui Horia Ştefănescu, auto- 
rul unui film bogat în intenţii polemice 
de anvergură care, din păcate, nu au 
putut fi realizate integral: Arca lui Noe. 
Chiar deghizate într-un simbol dinainte 
de potop, păcatele contemporanilor nu 
au putut fi scoase la iveală cu toată luci- 
ditatea de care ar fi fost nevoie pentru 
a-i pune în gardă: vedeți ce faceţi, atit 
avem, această arcă pe care locuim... Tot 
Horia Ştefănescu este autorul unui ciclu 
de filme satirice intitulat Tepi, in care 
foloseşte o grafică foarte modernă, a- 
propiată de şcoala iugoslavă de la Za- 
greb. Sigur, tepii ar fi putut să se înfigă 
mai adinc, însă... 


În Statueta, filmul la care lucrează în 
prezent, personajul principal, Cristotor 
va deveni victima (sau. dacă vreţi, ma- 
rioneta) unei iluzii. Cristofor, sfarimind o 
piatră, realizează, fără să vrea, o statuie! 
Un geniu nativ care se ignoră, un talent 
care tisneste spontan... Totul trebuie 
schimbat, luat de la început, toată viața 
trebuie gindită altfel! Dar... veți 8 
din dialogurile realizate de Dumitru So- 
lomon că a greşit profund şi că s-a îm- 
bătat cu vorbe 


Pe calea larg deschisă, inaintém ane- 
voios spre satiră... 


ANIMATOR 


scrisoarea lunii 


9 سس سس سس يمس سس سس 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! j 


Am întîlnit la munte, tapinari fericiţi 


«Stimaţi creatori de filme, ati avut vreodată prilejul de a sta printre acei ce 
ne dau „aurul verde” al pădurilor? Acolo, ca în toate sectoarele de activitate. 
trăiesc și muncesc Oameni. Am văzut foarte multe filme, dar despre munca 
tapinarilor care deservesc funicularele, tractoarele şi fierăstraiele mecanice, 
despre bucuriile أو‎ necazurile lor în lupta cu stihiile naturii, acolo în izolarea 
munților, nu știu cite filme au fost create. Acolo, sus, am văzut oameni fericiţi 
care, după o zi de muncă, se întorceau la cabană (unde-și petrec o parte din 
viata lor) cu marele sentiment al datoriei implinite. Acolo am găsit într-un parchet 
forestier de pe valea Strimba — Turnu Roșu, un comunist, lon Stătescu, care 
de peste 20 de ani trăiește și muncește în mijlocul acestor oameni, unii buni, 
alții mai putin, dar asa cum se exprima el plastic, „aici, în izolarea muntelui omul 
se unește cu codrul si amindoi devin frați». lată de ce mă adresez creatorilor 
de filme, scenariștilor și regizorilor să vină aici la munte, în splendidul decor al 
pădurilor şi să se inspire din munca acestor oameni minunati, dind publicului 


filme captivante pe această temă.» 


(llie lonescu, str. Tribunei 13 — Sibiu) 


filmul românesc 


Pintea 


«Mircea Moldovan a ales o formulă poe- 
tică, de puternică inspirație folclorică, asa 
cum era de așteptat. Pintea se naște in 
ritm de baladă și se stinge în acorduri de 
doină. Filmul ilustrează pe deplin citeva 
trăsături ale neamului nostru: demnitatea, 
lipsa lăcomiei, pudoarea (scena între Pin- 
tea si fată unde totul e transferat în legendă, 
lipsa dialogului fortificind imaginea cine- 
matografică), umorul. Există un umor pre- 
meditat, just. După cum există uneori umor 
şi acolo unde regizorul este grav (de pildă 
prin limbajul eroilor) ba chiar şi filmările 
„au relanti”, în momentul în care eroii se 
izbesc de stinci, provoacă un sănătos umor 
care înaripează spectatorii și creează di- 
namism. Banda sonoră este optimistă aici, 
în ritm de joc. Regizorul a vrut să sublinieze 
sfidarea morții transformind singeroasa că- 
dere in ritual folcloric de horă şi ipoteza 
noastră are un argument imediat: risul ho- 
meric al celor căzuți — sublimă sfidare dar 
si nestinsă caracteristică a acestui popor 
român înzestrat cu simțul umorului stenic. 
Filmul rămine bun pentru că-și are sorgin- 
tea în tezaurul folcloric, exploatindu-i sen- 
surile, nuanțele, iar cind se naște o ase- 
menea „rara avis") eu cred că nu avem voie 
să vinăm impertectiunile care există, totuşi». 


(Alexandru Jurcan, str. Principală 173, 
Ciucea — Jud. Cluj) 


actorii noștri 


Actorul de cinema la teatru 


“L-am văzut pe Marin Moraru jucind 
«Nottara» în «Ultima oră» a lui Sebastian 
si privirea lui a continuat să mă urmărească 
mult timp după spectacol. Piesa avusese 
un sfirșit fericit, dar Moraru îi lăsase un 
final deschis, privirea lui lăsase acest final, 
ochii şi zimbetul crispat, uimit, uşor vino- 
vat și umerii cu o viață a lor proprie. E 
adevărat, de asemenea, că cine a văzut 
cuplul demonic Caragiu-Moraru In «Căl- 
dură mare» nu-l poate uita ușor, e imposibil 
să-l uite. fiindcă ar insemna să rămină la 
36 grade nu deasupra lui zero ci sub zero». 
(Lia Stoenescu, Căminul studențesc 6 
Martie, Bucuresti) 


dialog intre cititori 


0 profesoară laudă elevii 


A 


cinemea 


And XIV (165) 


Bucuresti 
septembrie 1976 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


si a prietenilor ei ieşeni (vezi Cinema 
nr. 8/76) m-a impresionat foarte plăcut prin 
maturitatea de gindire şi de gust de care 
dau dovadă tinerii noştri prieteni. Noi, pro- 
fesorii, nu trebuie să uităm nici o clipă că 
procesul complex al educaţiei tinerilor nu 
presupune doar o acumulare cantitativă 
de cunoştinţe, ci şi o continuă creștere can- 
titativă a nivelului de gindire şi, de ce nu, 
a gustului أو‎ discernămintului artistic. Scri- 
soarea la care m-am referit e o dovadă că 
eforturile noastre nu sint zadarnice și că 
un aliat de nădejde este cea de a șaptea 
artă. M-au emoționat maturitatea și fermi- 
tatea cu care acești liceeni se apără de fil- 
mele de prost gust și cu care apără reali- 
zările cinematografice de calitate. li susțin 
«ex cathaedra». (Prof. Marieta Munteanu, 
str. Colonadelor 13 — Bucureşti) 


filmul străin 


Conversatia 


© «Un om cu un costun a cărui 8 
aminteste de monsieur Hulot, purtind pe 
deasupra un trenci care mă face să mă gin- 
desc la silueta unui locotenent cu ochi de 
sticlă ce se numea Columbo. Aparent, o 
siluetă ștearsă și inofensivă. Dar cine este 
acest om fără de prieteni, fără amintiri 
(oare?), fără o existență precisă pentru cei 
din jurul său, cine este acest «mare singu- 
ratic»? Este Harry Caul, interceptorul in- 
terceptat. Cel care s-a condus o viaţă în- 
treagă după ideea că omul trebuie să învețe 
să uite, căci numai astfel oamenii pot fi 
usori şi limpezi, ca și cind în a ra aceasta 
s-ar fi născut. El știe că memoria, această 
bandă de magnetofon necruțătoare, îl va 
împovăra din ce în ce mai mult. Vine totuși 
un moment în care banda هل‎ 
nu mai poate fi ștearsă, cind interceptorul 
asaltat de conștiință este prins în propria 
sa mașină infernală. Cel mai interesant 
lucru nu este acțiunea acestui film ci, mai 
ales, ceea ce lasă să se întrevadă finalul, 
insistența cu care regizorul revine asupra 
camerei devastate de cel care ştie că liber- 
tatea acum, pentru el, este de a avea curajul 
de a ști adevărul. Si peste tot şi toate, peste 
un zgirie-nori apăsător și impersonal, peste 
minciună şi singurătate, sunetul obsedant 
al trombonului, între strigăt نو‎ plinsa(Eva 
iordache, Căminu! Studențesc 6 Martie, 
București). 


Papillon 


© «Orice ar susține uni? specialişti în 
cinema, perseverenta in a evada din Inchi- 
soarea bestialităților e plină de omenesc 
Chiar vinovat fiind, chiar în intenţia de a 


Coperta ١ 


Maria Rotaru, Mircea Albulescu 
si Octavian Cotescu, interpreți 
ai viitoarelor premiere: Ulti- 


mele zile ale verii, Ultima 
noapte a singurătăţii, Buni- 
cul și doi delincventi minori. 


Foto: A MIHAILOPOL 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


reveni la condiția inițială de unde plecase 
(o viaţă nu lipsită de fond protestatar la 
adresa unei anume stări sociale nedrepte), 
nici un sacrificiu nu-i prea mare, fie si 
numai pentru a-ţi ride şi a-i sfida pe cei ce 
au transformat o instituție de corecție într-o 
demonică împărăție a jocurilor sadice. Cu 
atit mai virtos cind eşti victima unei greşeli 
judiciare, ca in cazul povestirii noastre. 
Realizatorii filmului subliniază această la- 
tură omenească a narațiunii, dar nu o fac, 
din păcate, In măsura în care să fii convins 
artistic de ceea ce inseamnă puterea umană 
de luptă, de rezistență, prin dezvăluirea 
rădăcinilor acesteia. Ei folosesc o bună 
parte din timpul şi mijloacele lor pentru 
relatarea chinurilor, cu lux de detalii (os- 
pete cu gindaci, întrecere în forță cu cro- 
codili muribunzi, automutilări conştiincios 
filmate etc.), cind le puteau doar sugera; 
irosesc peliculă şi timp pentru scene din 
care reținem mai mult extravagantele teh- 
mce decit starea de suferință a personaje- 
lor» (© Brucmaier, Calea Unirii 26-31 — 
Suceava) 


am zimbit la... 


Cititorul Florin Octavian Molnar (str. 
Baba Novac 3, București) ne trimite un șir 
de parodii cu privire la unele clișee ale artei 
cinematografice din care ne face plăcere 
să cităm această secvenţă intitulată: «Sce- 
nariu interiorizat Problema dialogului»: 

— Ai spus ceva? — Nu, mă gindeam 
doar... — Şi eu mă gindesc. — Vrei te rog 
să faci radioul mai încet? Îmi tulbură gin- 
durile. — $i la ce te gindesti, mă rog? —La 
o serie întreagă de lucruri... — Interesant. 
— Dar tu? — Oh, la nimic special. — Ciu- 
dat. — Crezi? — În ce? — Oh, în nimic 
special. Intrebam doar așa... — S-a facut 
frig. — Da. — S-a lăsat inserarea. — ...Nu 
crezi că ar trebui să aprindem lumina? 
— Nu, e bine așa. — Cum vrei tu, mie mi-e 
indiferent. — Mă duc să prepar ceaiul. 
— Doar două lingurite de zahăr. — Da, 
dragul meu. — Si multă lămtie. — Da, 
dragul meu. — Sintem doar doi oameni 
civilizati... N-are rost să... — Da, greiera- 
şule. — Atunci mă laşi mline la meci? 
— lar începi? — Sfirșit. 


în cîteva vorbe 


© Teofil Stelaru — Str. Cetăţuii nr. 9 — 
Alba lulia: ...Dar nu e vorba, stimate co- 
respondent, de nici o adversitate din partea 
noastră, de nici o indiferență. Ne interesea- 
ză fiecare scrisoare a dumneavoastră și 
de cite ori ne-ati trimis articole bune, pe 
teme actuale, concise, le-am publicat. Cind 
însă vreți să ne convingeti că sinteti «un 
Voltaire al României ascuns în oceanul 
anonimatului social» — ideile, nu stim de 
ce, nu vă sint deloc strălucite... 

© Mihaela Boideanu — Str. Lupeni 
nr. 3 — Galati: Aveti dreptate cind conchi- 
deti: «Trebuie să învăţăm iar si iar cum să 
pretuim un film de valoare». . 

© Simona Beker — Str. Nouă 68 — 
Codlea: N-am auzit, n-am citit de moartea 
lui Ryan O'Neil. Sintem gata să vă răspun- 
dem și la întrebări mai interesante. 

© Mioara Panaite — Aleea Decebal 
nr. 11 — laşi; Daciana Stetdneseu — 
str. Duetului nr. 19 — București; Liliana 
lonescu — Calea Griviței 208 — Bucuresti; 
Elena Constantiniu — Deva; Daniela 
Cristea — Slobozia: Firește, Oliver Reed 
interpreta în Cei trei mușchetari rolul lui 
Athos. Geta Breabăn — Com. Granicesti 
— jud. Suceava: Excelentă scrisoare, plină 
de haz și inteligență — vă așteptăm însă 
să vă exercita spiritul polemic asupra 
unor filme mai serioase deckt Prietenii 
mei, elefanții. 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 
Exemplarul 5 lei 


دس ۳۳۳۳« 


Cititorii din strainatate se pol abona prin 

ILEXIM — serviciul export-import presă — 

Calea Griviței nr. 6-66, P.O.B. 2001, telex 
011226 — Bucuresti 


Prezentarea grafic: 
Arcadie Daneliuc 


Tiparul execulat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


7 


سس و 


۱ 


و یو e‏ 2 


T: . dk. 


' Discutarea în presă și în toate 
colectivele de lucru a Progra- 
mului de măsuri elaborat de 
Comisia ideologică a C.C. al 
| P.C.R., sub conducerea 
directă a tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu, marchează un 
moment important în viața noastră cul- 
turală. Atit creatorii cît si beneficiarii filmu- 
lui românesc Își aduc în această discuţie 
de amploare naţională contribuţia lor pro- 
prie, cu convingerea că traducerea în prac- 
tică a Programului, care va fi definitivat de 
plenara Comitetului Central al partidului, 
deschide noi perspective artei noastre. 

Cineaștii, cineamatorii și cinefilii au sa- 
tisfactia de a găsi în fiecare dintre capitolele 
Programului de măsuri, o dată cu orientările 
de interes general, indicații care îi privesc 
direct, atestind încă o dată valoarea cuvinte- 
lor rostite de tovarășul Nicolae Ceausescu 
la Congresul educaţiei politice si culturii 
socialiste: «În munca educativă, o pon- 
dere deosebită are arta cinematografică, 
cu largă audienţă în rindul cetățenilor, 
cu mare putere agitatorică, capabilă să 
asigure pătrunderea în conștiința spec- 
tatorilor a ideilor avansate ale societății 
noastre». Fie că este vorba de învăţă- 
mintul politico-ideologic sau de pregătirea 
tineretului școlar, fie că se referă la ridica- 
rea nivelului activităţii cultural-artistice sau 
la îmbunătăţirea mijloacelor de informare 
în masă si a educaţiei ştiinţifice, în 
capitolele Programului sint remarcate și 
solicitate de fiecare dată contribuția spe- 
cificd a filmului de toate genurile, prezența 


activă a cineaştilor profesioniști, ca si a 
celor amatori, în această operă esenţială 
a construcţiei noastre socialiste. 

Un punct aparte al Programului de măsuri 
este dedicat «dezvoltării creaţiei cinema- 
tografice şi creşterii rolului educativ al 
filmelor». În el se statuează metodic prin- 
cipalele surse tematice și prioritățile social- 
educative ale cinematografiei, subliniin- 
du-se că «filmele artistice de lung- 
metraj și serialele de televiziune vor aborda 
cu precădere teme de actualitate». Noțiunea 
însăși de «film de actualitate» este precizată 
în context, ridicată deasupra oricărei labili 
tati sau îngustimi, ea incluzind acele filme 
care evidenţiază «rolul conducător al par 
tidului în construirea socialismului, figura 
omului nou, a comunistului, participarea 
maselor la înfăptuirea politicii partidului, 
la conducerea societăţii, procesul de edu- 
care a oamenilor muncii în spiritul eticii şi 
echităţii socialiste». Alături de filmul de 
actualitate, înțeles ca film politic si de dez- 
batere etică, isi capătă locul și întreaga lor 
importanţă filmele epopeii naţionale, che- 
mate să joace un rol din ce în ce mai im- 
portant în opera de educație patriotică a 
maselor şi în primul.rind a tineretului. Un 
accent deosebit se pune de asemenea pe 
ecranizarea, în aceeași viziune proprie si 
contemporană, a unor opere literare de 
înaltă semnificaţie moral-politica, pe evoca- 
rea unor personalități exemplare ale ştiinţei 
si culturii românești, pe investigarea prin 
intermediul documentarului a mediilor 
sociale أو‎ tipoloniilor caracteristice de la 
oraşe şi sate, pe dezvoltarea producţiei 


În prim plan: problematica 
si spiritul 0۲ 


de filme ştiinţifice, menite să susțină la 
rindul lor însușirea concepției materialist- 
dialectice și ridicarea nivelului general a! 
cunoașterii. 

Este de asemenea de datoria şi spre 
satisfacția noastră să menţionăm că, 
într-un document de o asemenea impor- 
tanță, tabloul direcțiilor tematice, al cri- 
teriilor politice şi calitative ale cinema- 
tografiei noastre, este finalizat într-o 
indicație programatică prin care se de- 
termină riguros momentul parcurs de 
cinematografia noastră: «Asociaţia ci- 
neaștilor va acționa în direcția promovării 
creației cinematografice nationale si a 
lormării unei școli românești de cinemato- 
grafie». Pentru cinematografia noastră so- 
cialistă, încă în curs de definire ca școală 
naţională de artă, a devenit de altfel demult 
evident că numai un flux omogen de lucrări 
de calitate. numai grupări de filme unitare 
prin ideatica si prin particularitățile lor de 
viziune și stil, pot să sutina înseși realiză- 
rile de excepție in drumul lor spre public, 
le pot impune, pe plan national și inter- 
național, ca acte majore de cultură. 

Slujitori ai unei arte prin excelență a 
contemporaneitatii, cu ecoul public cel mai 
larg, cineaslii sinl cel mai direct interesali 
in «ridicarea nivelului politic, ideolo- 
gic, etic şi estetic» la care se referă 
cu stăruință noul document programatic 
al partidului nostru, cu mențiunea specială 
că «se vor organiza dezbateri cu cineaști: 
privind modul în care trebuie tratate pro- 
blemele noi ale societății nostre». «Nu 
trebuie să cădem în greșeala de a con- 


sidera că procesul revoluționar s-a în- 
cheiat o dată cu răsturnarea claselo': 
ex ploatatoare și instaurarea puterii mun- 
citorilor şi țăranilor — spunea tovarășul 
Nicolae Ceaușescu la recenta Consfatuire 
a cadrelor din domeniul științelor sociale 
si învățămintului politic. Desigur, dobin- 
direa puterii politice de către masele 
populare constituie o cucerire istorică. 
Dar, cu aceasta sarcinile revoluției nu 
s-au încheiat; dimpotrivă, se poate 
spune că de abia începe procesul de 
transformare revoluționară a societății» 
Problemele noi ale societăţii noastre 
sint astfel problemele angajării ma: 
profunde a creatorilor în cunoașterea vieții 
sociale, din punctul de vedere propriu 
gindirii noastre politice, în perspectiva con- 
struirii unei societăți care să corespundă 
pe deplin idealurilor socialismului, particu- 
laritatilor istorice si aspirațiilor actuale ale 
poporului nostru. Astăzi putem afirma cu 
toată convingerea că cele mai bune filme 
ale ultimilor ani sint tocmai acelea care au 
reuşit să fructifice în mai mare măsură 
această cunoaștere și această înțelegere 
a societății noastre contemporane, a 
oamenilor care o reprezintă. Avem toate 
motivele să fim siguri că această cunoaștere 
şi această înțelegere vor sta și la baza celor 
mai bune — si mai multe — realizări viitoari 
momente de virf ale unei originale ۷ 
naţionale de film, stimulatoare de noi ener- 
gii, modele de noblețe și frumuseţe umană, 
puncte de reper durabile în creşterea con- 
științei de sine a poporului nostru. 


«CINEMA» 


Principalul erou: onm 


Cinema: În suita de dezbateri organizate de revista Cinema, cu cele mai diverse categorii 
de spectatori, este prima dată cind ne aflăm într-un colectiv cu un grad atît de înalt de tehnici- 
tate, cu o concentrare atît de mare de specialiști, în domeniul cel mai avansat al tehnicii 
moderne. La începutul unui cincinal al revoluției tehnico-stiintifice, în pragul unor noi muta- 
tii în conștiința socială, previzibile pentru viitorul apropiat, cînd electronica și computerele 
miniaturizate vor deveni bunuri de larg consum, veți înțelege interesul deosebit cu care 
cineaștii așteaptă opiniile dumneavoastră cinefile. Cineaștii sint ei înșiși slujitori ai unei 
arte care întrunește printre paradoxurile sale calitatea de a fi în același timp cea mai tehnică 


şi cea mai populară. 


De aceea cercetarea sistematică a preferințelor publicului are, alături de critica de 
specialitate, un rol important în orientarea, în afirmarea conștiinței de sine a acestei arte. 
De aceea,pentru cineasti și cinefili, intră în cea mai firească ordine de preocupări indica- 
tia din Programul de măsuri elaborat recent de Comisia ideologică a Comitetului Central 
al partidului, sub conducerea directă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, ca organismele 
cinematografiei să asigure dezbaterea tematicii și a calității filmelor românești de către 


publicul spectator. 


Critica de film cu fata la public 


© Cronicile nu sînt pentru «uzul intern al specialiștilor» 


@ impotriva acelor cronici care seamănă cu un proces- 
verbal de predare-primire 

@ Le cerem criticilor să fie mai putin tehnicieni și mai mult 
educatori, ideologi, artiști 


Doina Richter, inginer-analist: Eu co- 
munic destul de frecvent cu lumea filmului, 


2 


Văd, de obicei, două filme pe săptămină, 


în afara perioadelor extrem de aglomerate. 


Principala acţiune: mt 


Masa rotunda a revistei „Cinema“ la Centrul de calcul electronic al Mi 


Ca oameni care trăiţi din 
plin revoluția tehnico-știin- 
tifica, cum apreciați filmele 
românești de actualitate? 

Ce vă mulţumeşte și ce va 
nemultumeste la ele? În ce 
direcție credeţi că trebuie 
să se concentreze azi efor- 
turile de gîndire si creație 


ale cineaștilor noștri? 


Dar ceea ce pierd în acele perioade, dintre 
filmele bune, recuperez ulterior. Cred însă 
că prin aceasta nu vă dezvălui o trăsătură 
specifică profesiei sau momentului pe care 
îl trăim, ci réafirm cel mult interesul pentru 
artă al unui tehnician. Ceea ce s-ar putea 
să vă intereseze mai mult, în lumina între- 
bărilor pe care le-aţi pus, este că de obicei 
aştept să apară cronicile din ziare şi reviste, 
înainte de a mă duce la cinema. Ca să fiu 
mai precisă, evit filmele care sint prezentate 
defavorabil în unele reviste. Sigur că aceas- 
ta este riscant, dar un risc şi mai mare mi se 
pare lipsa de repere, adică a merge la 
cinema la intimplare. Această nevoie de 


informare prealabilă poate să apară ca o 
deformatie profesională, dar în nici un 
caz ca o comoditate. Pentru că, tot sincer 
vorbind, nu e prea ușor să te descurci în 
marea diversitate de opinii ale cronicilor 
dedicate unuia și aceluiaşi film. Fiindcă nu 
este o diversitate în unitate, ci cred că © 
vorba de moduri de a scrie si de a aprecia 
un film care nu comunică între ele, nu se 
raportează la un sistem unitar de criterii 
si argumente. De aceea, în cele din urmă, 
a trebuit să mă resemnez — asta poate să 
fie o comoditate — la a urmări sfatul unui 
singur cronicar, de la o revistă săptăminală, 
nu vreau să creez dispute citind nume, care 


«Dezvoltarea 
constiintei 
socialiste 

a maselor populare, 
formarea 
omului nou 
constituie 
cel mai important 
si mai nobil tel 


al partidului nostru, 


căruia 


trebuie să-i consacrăm 


eforturi 
mult mai mari 
decît pînă acum». 


Nicolae 
CEAUŞESCU 


ul muncii 
nca omului 


mi s-a părut, la un moment dat, mai apropiat 
de gustul meu. 

ing. Mihai Mihăiţă, director al Centru- 
lui de calcul electronic al M.T.T. Cred 
că acest gen de relații cu lumea filmului, la 
care s-a referit tovarăşa inginer, este tipic 
pentru o anumită categorie de specialiști 
care preţuiesc mult timpul, au un simt 
ascuţit al selectivitatii, un adevărat cult al 
cuvintului avizat, de preferință scris, pe 
care se bizuie spre a-și asigura maxima 
eficiență chiar în «loisir»-urile lor. Sigur 
că aceasta are, mai ales în perspectivă, o 
anumită semnificaţie socială, prefigurind 
diminuarea afluxului spontan de spectatori, 
în schimbul unei autorităţi sporite a criticii, 
a culturii cinematografice, ca şi a publici- 
tății sau reclamei. Tipică, această nevoie 
de informare prealabilă prin cronici sau pe 
alte căi ale sistemului cultural nu este 
neapărat şi cea mai răspindită şi nici uni- 
formă ca efect În raport cu cronicile din 
ziare şi reviste, indiferent de gradul de tehni- 
cizare a mediului social respectiv, cititorii 
— viitori spectatori se impart, cred, în 
trei-patru categorii: unii urmează fidel sau 
aproape automat, după cum am văzut înain- 
te, Indemnurile sau retinerile criticului de 
specialitate; altii — poate mai multi — pro- 
cedează, aproape tot atit de automat, exact 
invers îndemnurilor cronicarului, din motive 
pe care ar urma să le analizăm sau să le 
subintelegem; si în fine, cei mai multi tin 
cont mai degrabă de părerea unor prieteni 
sau, în genere, nu citesc cronicile înainte de 
a merge la film. De pildă, pentru că «nu vor 
să fie influenţaţi» înainte de spectacol, 
pentru că vor să-l recepteze fără idei pre- 


"sporturilor si Telecomunicatiilor 


concepute sau primite, vor ca toate impre- 
siile să fie ale lor, să-și facă mai întii o părere 
proprie pe care s-o confrunte eventual, 
ulterior, cu aceea din cronici. $.a.m.d. 
Acest tablou sinoptic ad-hoc, pe care vi-l 
propun spre discuție, are avantajul de a ne 
arăta că suverane sint totuşi preferințele 
şi personalitatea fiecărui spectator, în raport 
cu care critica, mijloacele informativ-educa- 
tive trebuie să cistige un plus de autoritate. 
Altminteri intervine, cum am văzut, resem- 
narea şi întreaga relație dintre cititori-spec- 
tatori pe de o parte şi specialist sau creator 
pe de altă parte se transformă într-un sim- 
plu joc, fiind lăsată la voia întimplării. 

Constantin Vornicu, inginer-analist: 
Într-adevăr, nu întotdeauna critica este 
pentru noi un ghid, desi cei mai multi îi 
simțim necesitatea. Eu personal mă duc mai 
rar la cinema, o dată sau de două ori pe 
lună. Dar și eu, de cele mai multe ori, după 
cronici Imi aleg filmele. Am ajuns chiar să 
am mai multă încredere în anumiţi cronicari 
şi, în general, îmi dau seama de importanța 
criticii într-o artă atit de populară. Pe mine 
mă frapează nu atit diversitatea punctelor 
de vedere din diferite cronici, de altfel greu 
sau imposibil de redus la acelaşi numitor 
într-un domeniu care ascultă de legi diferite 
decit acelea ale tehnicii sau ştiinţei. Înţeleg 
că nu toate datele unui film pot fi «progra- 
mate» într-un sistem unitar de aprecieri, 
fiindcă există acel «inefabil» pe care-l 
invocă des cronicarii şi fără de care, de fapt, 
Insusi mesajul filmului s-ar reduce la o 
abstractiune, la o frază pe care ne-o putem 
însuşi dintr-un reportaj, fără a mai face 
deplasarea la cinema. Mă descurajează 


însă un anumit tehnicism al cronicilor. Cu 
excepţiile lăudabile — dintre care unele în 
revista «Cinema» — cronicarii par, uneori, 
copleșiți de obligaţia întocmirii unui proces 
verbal de predare-primire, pronuntind apre- 
cieri despre gradul de realizare regizorala, 
scenaristică, actoricească $i operatoriceas- 
că a filmului, dacă se întîmplă să fie uitate 
decorurile, costumele și coloana sonoră. 
Toate acestea au, evident, importanța lor. 
Mai putin evidentă este însă preocuparea 
celui de care depinde orientarea noastră 
cinefilã de o judecare de ansamblu a fiimu- 
lui, din punctul de vedere al spectatorului, 
cu ochii specialistului. Spectatorul este 
acela care merge sau nu merge la un film 
şi presupun că tot pentru spectator sint 
scrise نو‎ cronicile, nu numai pentru uzul 
intern al specialiștilor. Eu, vorbesc în sens 
generic, ca spectator, mă duc să văd un 
film care să mă distreze, să-l înțeleg, cu 
puterile mele de a discerne, condiţia sine 
qua non fiind ca filmul să-mi placă, să-mi 
inspire ginduri si sentimente pe care să le 
resimt şi a doua zi, dacă se poate. Această 
stare cred că ar trebui să fie analizată și 
explicată de critici. Adică obiectul analizei 
să fie nu atit filmul cit ecoul pe care el Il 
stirneşte în noi. De fapt, cred că tocmai asta 
deosebește arta de tehnică: preocuparea de 
ecoul din conştiinţe. Cu alte cuvinte, eu 
le-as cere criticilor să fie mai putin tehni- 
cieni, mai mult artişti, și prin asta ideologi 
şi educatori, ajutindu-ne să comunicăm mai 
direct cu lumea filmului. 

Dumitru Rotaru, inginer de sistem, 
secretar al Comitetului U.T.C.: După 
mine ar fi vorba mai ales de o informare 
reală cit mai obiectivă pe care noi o căutăm 
în cronici. N-as accentua deci atit de mult 


pe latura artistică a criticii, pentru că am 
sesizat uneori un exces de poezie, iar alte- 
ori o mare doză de arbitrariu în aprecieri. 
În această optică, Ultimele zile ale verii 
pare superior lui Filip cel bun, în timp 
ce pentru alti cronicari aproape toate filmele 
româneşti se bucură de aprecieri sensibil 
egale. Fără a mai vorbi de faptul că absolut 
toate filmele noastre au rezervat același 
tip de reclamă la televiziune sau pe străzi. 
Reflectă aceasta valoarea lor reală și impor- 
tanta lor educativă? Este o întrebare prin 
care răspund la o altă întrebare, prima pe 
care ati pus-o: cum comunicăm noi cu 
lumea filmului? Este de altfel simptomatic 
că, înainte de a vorbi despre filme, am discu- 
tat despre critică d despre mijloacele de 
informare, pentru că între noi şi artă se află 
aceste mijloace instructiv-educative, care 


pot înlesni sau îngreuna această comuni- 
care. 


Cinema: O primă concluzie a discu- 
tiei noastre priveşte deci direct critica 
de film şi ceilalți factori de care depind 
informarea și educarea publicului. Re- 
volutia tehnico-stiintifica, ridicarea ni- 
veluiui general al cunoștințelor implică 
o însemnată evoluție a spiritului selec- 
tiv al spectatorilor, şi implicit o impor- 
tanță socială sporită a actului critic. 
Criticii trebuie să se întoarcă cu fata 
spre public, preocupați în primul rind 
de analiza ecoului pe care operele de 
artă le au in conștiințe, asumindu-si 
cu toată probitatea, cu un real discer- 
nămiînt, un rol activ în dialogul dintre 
creatori și spectatori, în drumul adevă- 
rateior valori spre masele cele mai largi 
de iubitori ai filmului. 


Autorii de film cu fata la actualitatea țării 


@ Ne plac filmele din care înțelegem ce combat 
autorii și în numele cărui crez 
@ Lupta între nou și vechi în realitate este mai 


nuanțată decit în filme 


© Orice personaj — «bun» sau «rău» — trebuie să 


aibă o motivaţie 


Ing. Dumitru Rotaru: Referitor la a doua 
dumneavoastră întrebare, îmi amintesc de 
un film românesc de actualitate, pe care nu 
l-am uitat la un an după premieră, ceea ce 


cred că este un prim cîştig în favoarea 
filmului românesc. Mă refer la Zile fierbinți, 


(Continuare In pag. 10) 10-3 
3 


«Construim socialismul cu oameni si pentru oameni; pentru a putea trans- 
forma în mod revoluţionar întreaga societate, trebuie, în primul rînd, să transformăm 
oamenii, pe cei chemaţi să înfăptuiască aceste schimbări revoluționare, să asigure 
făurirea cu succes a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, a comunismului !» 
Nicolae CEAUȘESCU 


Eroii filmelor noastre de actualitate sint eroii realității noastre contem- 
porane. Fiecare în parte și toți la un loc, ei conturează portretul omului nou, 


al comunistului zilelor noastre. 


Cum socotiți dumneavoastră, cei chemați să-i dati viață pe ecran, că ati 


reușit să impliniti acest portret? 


Cit de aproape sau cit de departe se află el de imaginea reală? 

Care-i sint plusurile și minusurile etice și estetice? 

Care sint, în ultimă instanță, șansele acestor eroi de film de a acționa 
asupra conștiinței spectatorului așa cum se cuvine, adică în sensul educă- 
rii lui pentru gi în spiritul societății comuniste? 


Cunoaştere profundă a vieții, 


nu o documentare ocazională 


În 1963, la Conferinţa națională a femei- 
lor, am cunoscut o presedinta de colectivă 
din Bărăgan. M-a impresionat mult felul 
în care vorbea de la tribună, despre pro- 
blemele obștei, firescul cu care se refe- 
rea la lucruri absolut noi și deosebit de 
grele. Era o femeie simplă, nu citise de 
bună seamă «Capitalul», nu-și pregătis: 
pe hirtie discursul. Dar pentru că avea ceva 
important de spus, găsise și cum săi 
spună. Un ton liniștit, simplu, grav si, prin 
aceasta, emotionant. Mă gindesc că şi noi, 


În centrul a 


complicitate caldă, o înţelegere între cei 
doi. Şi după ce Paraschiva îi ia cu mult tact 
si multă înțelegere apărarea fostului secre- 
tar, la plecare, activistul raional îi spune 
femeii: — Iti mulțumesc, din inimă. — Si 
eu tot de acolo, îi răspunde femeia. 

Îmi plac personajele cu biografii bogate, 
chiar zbuciumate, care să nu treacă indife- 
rente prin cadru. Așa încit spectatorul să 
stie de ce a venit acest om pe ecran și de 
ce dispare. Tin minte că la începutul carie- 
rei mele am jucat în piesa lui Simonov, 


Important e să învingi, 


dar educativ este să arăţi cum ai învins 


De cele mai multe ori, în filmele noastre, 
eroii — să-i numesc şi eu pozitivi — sint 
puşi în situații, mai mult sau mai putin 
limită, să lupte cu anumite stări de lucruri 
care frinează sau măcar îngreunează mer- 
sul spre mai bine al societăţii noastre. 
Şi e foarte bine că se întimplă aşa. Lenea, 
necinstea, minciuna, spiritul de căpătuială, 
parazitismul etc., etc. sint tare care trebuie 
să dispară din lumea noastră. Şi iarăși e 
foarte bine că în final aceste tare dispar. 

E o luptă pe baricade, deschisă. Dar 
privind lucrurile numai din acest punct de 
vedere, nu rămin ele doar la suprafață? 
Ce se întimplă în spatele baricadelor, în 
interiorul lor, din păcate, vedem de prea 
puţine ori. Eroii reali — să le zicem pozitivi — 
si aici încerc să ajung la tema propusă 
spre dezbatere — cei care polarizează în 
jurul lor spiritele cinstite, novatoare, sint 
priviți numai și numai ca modele perfecte, 
ultra perfecte, demne de urmat. În principiu 
s-ar părea că e bine asa, dar numai în prin- 
cipiu. Căci ele rămin doar scheme, și în 
scheme — fiind vorba de oameni-schemă 
— nimeni nu crede. O să încerc să revin 
asupra acestor scheme din punctul de 


Un erou trebuie să fie nu numai 
credibil, dar şi convingător (Cornel 
Coman in Trei scrisori secrete) 


tentiei: figura 


actorii, dacă avem ceva important de comu- 
nicat oamenilor prin personajul nostru, 
ajungem în mod firesc şi la tonul artistic 
potrivit. Am avut șansa să mă intilnesc peste 
10 ani cu un personaj asemănător femeii 
de care vă vorbeam: rolul Paraschivei din 
Vifornita. Rol generos, scris cu talent si 
dragoste, căruia i-am dat și eu, ca inte: 

pretă,tot ce am putut mai bun. Ce cunos- 
team din experienta mea si a altor femei, 
nenumărate, pe care le întiinesc în desele 
mele drumuri la țară ca activistă, cam 
de vreo 30 de anı de cind lac această ۵ 
obștească. O documentare continuă, din 
mers, nu o «descindere» ocazională ca să 
confrunt un rol din scenariu cu realitatea. 
Se intimplase, în cazul Vifornitei, să vină 
ea, viata, spre personajul literar și așa cred 
că e mai normal, şi pentru scriitor, şi pentru 
regizor, și pentru actor. Dintr-o asemenea 
cunoaştere profundă a psihologiei taranu 


«Asa va fi», rolul unui medic militar care 
avusese înainte de front o viață complicată, 
dar care acum, în scenă, nu prea avea multe 
de facut. La premieră însă, mi-am dat seama 
că m-am temut degeaba de faptul că eroina 
mea nu vorbea și nu acţiona prea mult: 
din gesturile, din tăcerile ei sugestive,apă- 
rea o întreagă încărcătură afectivă ante- 
rioară, «vorbind» despre toată «existența 
civilă» a eroinei. Cu concursul regizorului, 
reusisem să demonstrez prin prezent viata 
trecută a acestei femei. O asemenea suge- 
rare de date interioare lipsește din multe 
portrete cinematografice contemporane. Şi 
poate de aceea spectatorul nu-și urmează 
întotdeauna, cu egal interes, personajele. 
Ca să verific dacă am reușit ori nu să-l fac 
să mă creadă, mă duc să văd filmul, reacţia 
sălii. De fiecare dată am impresia că aș fi 
putut face rolul altfel, desi nu mă pot e 
că spectatorii nu-mi inteleg intenţiile. In 


Îmi plac personajele care nu trec indiferente prin cadru 
(Eugenia Bosinceanu în Vifornija) 


lui a apărut în acest film şi o scenă la care 
eu tin foarte mult. Paraschiva merge la 
raion s& discute mai multe probleme. Ca 
să nu le uite, își face noduri la batistă. 
Vorbește şi isi tot răsucește discret colțul 
batistei pind cind secretarul o vede si 
încep să ridă amindoi. Aceasta creează o 


4 


general, ca actor, nu poți rămine indiferent 
la reacția publicului de toate categoriile. 
Nu te poți izola de alte profesii. Mai ales 
într-o profesie ca a noastră care le Imbrati- 
56823 pe toate: In «profesia profesiilor» 
i-aş zice. 

Eugenia BOSINCEANU 


vedere strict al actorului. 

Sfint, folosesc cuvintul în sensul lui laic, 
nu e cel care n-a păcătuit vreodată pentru 
că n-a avut tentatia păcatului, ci cel care 
este asaltat în permanenţă de tentaţii și 
stie, are puterea să și le refuze. 

Ce se întimplă cu un actor cind primește 
un rol — un erou pozitiv — din categoria 
celor amintite mai sus? 

În locul spaimelor, cumplite uneori, de 
rătăciri într-un labirint imens, cu nenu- 
mărate tainite si capcane dar și cu frumu- 
seti desăvirșite — pe care trebuie să le 
ocolească sau să le descopere, se află pus 
în situația unui călător într-un tren, facind 
cursa între două halte cunoscute şi recu- 
noscute, bătute și răzbătute de el și de alții. 

Şi începe munca — deloc ușoară, de a 
găsi ceva, cit de cit ceva nou, pe traseul dat. 
Intr-un cuvint, de a reuşi să rostească 
vorbele cit mai firesc, de a se mișca cit 


mai adevărat — cit mai «ca-n viață». Muncă, 
repet, deloc uşoară, dar cu satisfacţii mi- 
nime, atit pentru el cît si pentru spectator. 
Poate din cauza asta se întilnesc destul de 
puţine creaţii actoriceşti cind e vorba de 
filmul de actualitate. Realizări da, dar nu 
creaţii. 


Desigur, există filme, şi nu puţine, în care 
eroii sint nu numai credibili, dar și con- 
vingători. 


Am avut și eu norocul să rătăcesc prin 
cite un labirint si am avut si mai marele 
noroc să fiu ajutat să ies din el. Uneori 
nu chiar întreg şi vina a fost numai și numai 
a mea, alteori n-am ieșit atit de «frumos» 
pe cit aș fi vrut. Dar am trăit o experiență 
utilă şi din cauza asta pot să spun căa 
fost minunat. 


Cornel COMAN 


N-avem voie să oferim putin, 


pentru că realitatea noastră merită mult. Foarte mult 


Filmul de actualitate mi se pare a fi un 
gen cinematografic de o forță din ce în ce 
mai mare, o adevărată armă. Este evident 
că atunci cind ai în mină o armă,trebuie să 
ştii să tragi. Este de dorit să tragi foarte bine. 
Realitatea filmelor de actualitate populată 
cu «eroi pozitivi» si «negativi» în continuă 
luptă, poate deveni, în anumite condiţii 
şi conjuncturi, spațiul de întilnire a unor 
calități umane deosebite, cu putere de 
exemplu. De aici, cred eu, că izvorăște o 
răspundere grozavă pe care o simt și pe 
umerii mei, răspundere fată de personajele 
pe care le joc şi față de cei pentru care joc. 
Nu vreau să par un martir al propriilor mele 
roluri, însă trebuie să mărturisesc că m-au 
chinuit adesea, m-au urmărit și, în final, 
poate că au avut asupra mea primul efect, 
am fost primul lor beneficiar. Satisfactiile 
mele actoricești se găsesc cam tot în zona 
aceasta, am făcut o sumedenie de desco- 
periri pe care nu le-aș fi făcut niciodată 
jucind alt tip de roluri. Filmele de actualitate 
poartă alături, sau în ele, un imbatabi! 
termen de comparație: realitatea. Acolo 
sint oamenii, eroii ascunși sub tot felul de 
siretlicuri fizionomice de care sint foarte 
siguri. Şi uneori personajele noastre suferă 
tocmai de lipsa acestor siretlicuri umane și 
umanizante. 

Spuneam de o răspundere pe care o 
simt şi eu, deși galeria participanţilor la o 
naştere cinematografică este foarte mare 
si partea fiecăruia e destul de modestă. 


De aceea nu mă laud cu ea, dimpotrivă, 
este o povară,pentru că se Intimpla uneori 
(eu am avut șansa unor texte pasionante) 
ca un actor să se întilnească cu un personaj 
impodobit cu o singură trăsătură morală 
sau de caracter, demnă de tot respectul, 
dar singură, si atunci puterea de exemplu 
a eroului nu e mai mare ca aceea a unui 
simplu proverb. Trec luni de muncă pentru 
a-ți îmbrăca eroul cu adevăr şi-ţi rămîn 
în final citeva aplauze și multă tristeţe. 
Pentru că, de cele mai multe ori, știi cind 
nu reusesti si de ce, chiar dacă nu ti s-ar 
spune cu bunăvoință din toate părţile. 
Astfel de întimplări capătă dimensiuni spe- 
ciale în filmul de actualitate. În ce mă 
priveşte, cu gindul la cele două filme în 
care am jucat eroi contemporani, Filip 
cel bun și Mere roșii, mărturisesc că am 
avut sansa unor partituri excelente si, mai 
ales, a unei colaborări neobișnuite cu cei 
doi regizori, colaborare bazată pe un prin- 
cipiu deosebit de sănătos: refuzul primei 
soluţii, începind chiar cu distribuirea. Se 
socotește, în mod greșit, cred eu, un act 
de curaj distribuirea unui actor în alt gen 
de rol deci cel cu care a obişnuit, sau a fost 
silit să obișnuiască, publicul şi realizatorii. 
Cred că doar filmul ar avea de cîştigat în 
aceste așa-zise acte de curaj. Eu unul n-as 
vrea să mă lăfăi comod în «băieţi buni și 
putin trişti», nu numai pentru că peste o 
vreme voi îmbătrini, dar cred că pot fi de 
folos si cu alte culori umane. Cind lucrurile 


In ir-un cadru 


monumental, 
un tlm istorici 


teazul’ (Victor Rebengiuc). 
si Doamna Stanca (Olga Bucătaru), 
sala tronului 1 


din Tirgoviste 


Buzduganul 
trei peceti 


i d >F i 2 | 


importantă a cinematografiei naţionale 


actorii nostri 


— Octavian Cotescu, se 
poate observa in toate ro- 
lurile pe care le-ati inter- 
pretat in film, fie că este 
vorba de partituri ample 
sau de creatii mai restrinse, 
o tendinţă, foarte cinema- 
tografica, mi se pare, de a limita la maxi- 
mum «efectul» de interpretare; o aceeasi 
aparentă bonomie, un același calm, 
plin de subintelesuri, aluneca pe nesim- 
tite in registre foarte diferite, in compo- 
zitii mergind de la eroul cu o umanitate 
profundă pina la personajul dubios, de 
la pozitiv la negativ, cu toate nuanțele. 
Este vorba de o poziție deliberată în 
crearea acestor roluri, sau de o abor- 
dare intuitivă, implicită actului de crea- 
tie? 

— In arta actorului se poate vorbi de o evo- 
lutie doar prin cunoaștere si mijloace de 
expresie. În prezent, sînt într-o fază chinui- 
toare de a descoperi secrete. cit mai multe 
secrete, ale actoriei de film. Există o între- 
bare gazetărească, împinsă pina la banali- 
zare — care e diferența intim profesională 
intre teatru și film — întrebare care mi-a 
fost pusă de multe ori si la care am răspuns 
diferit, în concordanţă cu diferitele trepte 
ale acumulărilor profesionale pe care ma 
aflam. Actoria de film e o profesie distinctă. 
unde toate coordonatele necesare profesie: 
de actor de teatru trebuie dirijate mereu 
in direcţii specifice filmului. Nevoile pro- 
fesionale ale actorului de teatru, începind 
cu observaţii asupra vieții, continuind cu 
puterea dea sintetiza faptele de viata, 
de a le transfigura (noţiunea de expresie 
artistică, adică), apoi cu capacitatea nece- 
sară dea gindi personal asupra fiecărui 
fenomen de viață (noţiunea de interpretare, 
adică) — toate aceste necesități vitale ale 
actorului de teatru sint preluate şi de actorul 
de film, dar introduse într-o cu totul altă 
steră de creaţie. Referindu-mă la întrebare: 
pusă, ei bine, în ceea ce mă privește, nu 
este vorba de un produs al intuitiei mele, 
ci de un crez elaborat, de o concluzie a 
experienței de pînă acum, şi mai ales a 
observaţiei încăpăținate asupra mijloace- 
lor marilor artişti de film de la noi şi de la 
alţii. Noţiunea de compoziţie actoriceascu 
in film nu poate să aibă decit sensul de la 
actor la personaj, spre deosebire de teatru, 
unde, în unele cazuri, un dat exterior al pe: 
sonajului imaginat poate constitui începi 
tul de drum către intruchiparea sa. În film 
porneşti mereu de la tine şi incerci să con 
struiesti personajul, acel personaj de multe 
ori atit de diferit de tine doar prin detali: 
Si vă rog să dati noțiunii de detaliu înțelesul 
cel mai complex, înțelesul vieții mari care 
se compune din infinite lucruri mici. 


nema 


filmul românesc 
în cifre 


Ce-mi doresc? Roluri care să mă chinuie 
in sensul bun și profesional al cuvintului 


Filmul m-a învățat să aduc pe scenă 
detaliul ca argument al vieţii 


A fi actor de teatru,a fi actor de film. 


Aceleași mijloace — stere diferite. Uitin- 
du-mă la mine, retrospectiv, pot spune că 
a existat o perioadă în care n-aș fi putut 
face film, si nici n-am făcut. O perioadă 
exclusivistă în ceea ce privea preocuparea 
față de aşa-zisa distantare în jocul teatral, 
care avea ca rezultat cultivarea unor mij- 
loace de expresie subliniate, aproape de 
expresionism, unde cel mai mic gest era 
transformat într-o mare aluzie, unde punctul 
era automat transformat în linie, şi soapta 
în strigăt, cu scopul final de a crea expresia 
accentuată a intentiilor. 


— Vă referiti la o distantare de tip 
brechtian? 


— Nu, aceea stă în sensul gindirii. Mă 
refer la o distantare în sensul expresiei 
Consider etapa necesară, dar exclusivismu! 
acestor mijloace de expresie este prime; 
dios, pentru că arta, si deci şi arta actoru- 
lui înseamnă talent, simtire, gindire, lucidi- 


Numele lui Gheorghe Turcu apare pentru 
prima dată pe ecran odată cu începuturile 
cinematografiei noastre socialiste, în 1948, 
ca asistent de regie al lui Jean Mihail la 
filmul documentar 100 de ani de la 1848, 
turnat după un scenariu de Geo Bogza. 
Atracția exercitată asupra sa de cinemato- 

rafie s-a manifestat însă mai devreme. 
nainte de a deveni regizor, Gheorghe 
Turcu a publicat, între anii 1946 și 1948, 
în ziarul «Luptătorul bănățean» din Timi- 
şoara, circa 100 de articole despre filme. 
După absolvirea Institutului unional de 
cinematografie din Moscova, între anii 1953 
si 1957 a fost profesor de regie la ۱.۸۵.۳.6. — 
«I.L. Caragiale» din Bucuresti. 

@ Primele sale filme — scurt metrajul 
Cu Marincea e ceva și apoi O mică 
intimplare păreau să-l consacre comediei 
satirice. După cum se poate vedea în tabelul 
alăturat, cifra indicind participarea specta- 
torilor la O mică intimplare nu este dintre 
cele mai ridicate, dar 1 274 500 de specta- 
tori, chiar în decurs de aproape două 
decenii, nu sint deloc de neglijat. Ca atare, 
regizorul avea motive să persevereze în 
cultivarea genului. 

© Următoarea producție, Avalanșa, ni-l 
prezintă pe cineast pe teritoriul filmului 
spectaculos, cu implicaţii psihologice, cel 


tate, dar si confundarea artistului cu pro- 
blema de viață pe care vrea s-o transfigu- 
reze. În acest sens, revelația pe care mi-a 
dăruit-o filmul m-a întors la teatru cu o mare 
preocupare pentru detaliu. Cu preocuparea 
pentru descrierea imaginii vii şi spontane. 


— Ce filme v-au lăsat urme adinci în 
amintire? 


— Nu pot trece peste momentul Bariera. 
Deci personajul nea Vitu, personaj de o 
mare bogăție, a cărui consistenţă nu era 
oferită de conflictul din scenariu, ci trebuia 
extrasă din modalităţile lui cele mai simple 
de a privi, de a gindi, de a merge, dea sta, 
de a exista, într-un cuvint. Ceea ce este 
interesant și ciudat aici este că ambii 
poli ai existenței mele artistice — pe de-o 
parte etapa excesului de expresie lucidă 
in teatru, şi pe de altă parte nevoia de a 
căuta simplitatea, sint legate de numele 
aceluiaşi autor: Teodor Mazilu. Piesele lui 
erau rezultatul unui minunat amestec de 
viață cu nevoia poate de a exprima totul 


puțin virtuale. Interesul publicului se men- 
tine la același nivel. 

© Cele două filme politiste,care au urmat, 
au înregistrat un frumos succes de public, 
atit în ţară cit si în străinătate. Pisica de 
mare a fost unul dintre marile «box-office- 
uri» ale anului respectiv (în U.R.S.S. — 
45 milioane de spectatori). 

@ Prin Castelanii — una dintre puţinele 
comedii satirice din viața satului realizate 
de cinematografia noastră — regizorul re- 
venise la genul cu care şi-a început cariera. 
A urmat o pauză de aproape 10 ani, dacă 
exceptăm coregia semnată la un film din 
viata animalelor, Prieteni fără grai. 

© Cu filmul aflat acum în lucru, Oaspeți 
de seară, regizorul revine în atenţia noas- 
tra. Combinind genul psihologic cu ce! 


Anul 
premiere: 


Filmul 
mica intimplare 1957 
valansa 1959 


Portretul unui ne- 


2.063.000 


Pisica de mare 


1.569.500 


۱ aspeti de seară 


1.274.500 


1.374.000 


2.207.000 


1.750.000 


prin sinteza gindisii si nu prin descriere. 
Este un autor care a simţit pentru teatru 
o atracție pură, ca de copil. A descoperit 
teatrul, scriind. Noi, actorii, eram Disney- 
land pentru el. A descoperit arta actorului 
ca pe o minune. 

—Iin Puterea şi Adevărul, rolul 
dumneavoastră, deşi nu principal, 
reușea foarte bine să creioneze, dincolo 
de tipul uman, o anumită epocă.. 

— Intreaga existență a unui actor este 
o continuă documentare. După care ur- 
mează capacitatea lui de a observa, de a 
asimila, de a sintetiza și de a exprima. 
Apropo de sintetizare, poate fi pusă în 
discutie şi eroarea filmului făcut cu nepro- 
fesionisti. Nu neg succesele în acest do- 
meniu, dar istoria filmului dovedește că 
nonprofesionismul în arta actorului de film 
nu s-a putut constitui ca fenomen artistic 
continuu. Pentru că mesajul trebuie să fie 
un scop lucid, ca gindire și poziție. Obtine- 
rea acestui lucru în contextul amatorismu- 
lui este, după părerea mea, întimplătoare 
și irepetabilă. 

— Cum ati abordat registrul comic in 
Operaţiunea Monstrul, de pildă? 

— M-a pasionat scenariul pentru lipsa 
de ostentatie a filonului comic. Am înţeles, 
si eu şi colegii mei, că ceea ce ne propuneau 
autorii era un efort pe care trebuia să-l 
lacem în sensul unei țesături a relaţiilor 
dintre personaje. dincolo de cuvinte, de 
desubtul si deasupra lor. Conflictul si 
relatiile trebuiau situate dincolo de vorbe. 

— E simplu de spus, dar foarte dificil 
de realizat... 

— A fost o preocupare strivitoare din 
punct de vedere profesional. Un mare exer- 
oo de actorie, folositor și în teatru si în 
ilm. 

— Spuneati că vă aflati într-o fază 
chinuitoare de creație. De ce chinui- 
toare? 

— Pentru că profesia asta a noastră, pe 
care ne place s-o numim, cel puţin din cînd 
în cind, artă, în măsura în care sintem con- 
vinsi că nu poate fi practicată decit în strinsă 
legătură cu viata, si că viata este enorm de 
complexă, face chinuitoare strădania: a- 
deseori e deprimant cind iti dai seama că 
esti fata in față cu o imposibilitate practică 
de a atinge perfecțiunea. 

— Si acum o intrebare gazetărească 
tradițională: ce rol v-aţi dori? 

— Cind e vorba de teatru, răspund — 
rolul cel mai drag e cel care m-a chinuit 
cel mai mult, rolul cel mai drag e cel la 
care lucrez acum. În materie de film, de 
asemeni, imi doresc roluri care să mă chi- 
nuie cit mai mult, în sensul bun și profesio- 
nal a! cuvintului. 

Can COMSA 


polițist. Este de așteptat ca filmul să stir- 
nească interesul unui bublic larg. 

Gheorghe Turcu a realizat de asemenea, 
la studioul București, după scenarii proprii 
peste 25 de scurt-metraje, documentare și 
filme utilitare. De remarcat că, din mate- 
rialul unui documentar despre industria 
chimică, a montat, pe muzică de Bach, 
filmul Preludiu și Fuga, difuzat cu succes 
în rețeaua cinematografică. 

Paralel cu finisarea ultimului său film, 
regizorul lucrează, împreună cu scriitorul 
Al. Siperco, la un scenariu a cărui acțiune 
se plasează în ajunul lui 6 martie 1945. 
În perspectivă — o nouă colaborare cu 
scriitorul Sütó Andras, pe terenul său 
favorit: comedia satirică. 5 

Mihai DUTA 


Nr. de 
spectatori 


Autorii scenariului 


Ecranizare de Gh. Turcu dupi 
Sütő Andras 


Dinu Cernescu, Horia Lovi- 
nescu 


lon Hobana, 
Gheorghe Turcu 


Petre Luscalov 
Sütő Andras 


Paul Fritz Nemeth, Glenn 
Ludlow, Nicolae Crişan 


urmează 
premiera 


AL Siperco 


Ultima noapte 
a singurătăţii 


Lungul drum al individualismului 
spre viata obsteasca 


De la roman poți porni spre 
ecranizare in fel și chip. 
Cite adaptări atitea principii. 
Teorii valabile cu o singură 
condiție: filmul —transcrie- 
re fidelă ori liberă — să fie 
interesant. Să-ţi sugereze lumea eroilor 
așa cum a văzut-o scriitorul, regizorul, 
unul sau altul, unul si altul, totul e ca 
rezultatul să nu te lase indiferent. Și 
destinul bătrinului ţăran Octavian Borcea 
ce-şi instrăinează pe rind nevasta, copiii, 
părinţii, din pricina despotismului său 
patriarhal, a trufiei de proprietar de oa- 
meni, nu te lăsa indiferent nici în romanul 
lui lon Brad, «Întoarcerea familiei», nici 


filmele poetului 


Nu am văzut la timp, pe 
ecrane, filmul Filip cel bun 
realizat de Dan Pita după 
un scenariu de Constantin 
Stoiciu și am deschis tele- 
vizorul cu toată stringerea 
de inimă de rigoare. Am avut 
una din cele mai plăcute surprize de lung- 
metraj. Ce film remarcabil e acest Filip 
cel bun.. În sfirsit, slavă domnului, un 
dialog firesc نو‎ suculent. In sfirsit, oamenii 
nu se simt jigniti dacă vorbesc precum 
oamenii. Şi n-avem de-a face cu un firesc 
sleampat, clăpăug, mediocru, tern, ci cu 
unul încărcat de poezie, de lacrimi și 
miracol. 

Tema, la prima vedere, ar părea o temă 
banală şi multi regizori copleșiți de sub- 
tilitate ar strimba poate din nas. Avem de-a 
face, în realitate, cu o problemă dintre cele 
mai grave. Un tinăr, generos și uşor abulic, 
cunoaște primele încercări ale vieții, primul 
salariu, prima iubire, primele întrebări, pri- 
mele dezamăgiri. Gravitatea și seriozitatea 
cu care personajele isi trăiesc destinul lor, 
în aparenţă nespectaculos, sint subliniate 
nu de numai firescul ci şi de inteligența 
dialogului. Mircea Diaconu-joaca rolul lui 
Filip cel bun cu un mare simt al vieţii, desi 
reacţiile lui sînt simple, ascund o fermecă- 
toare si precoce Ingindurare in fata vieții. 
Si Ileana Popovic: redă cu grație eterică 
trecerea de la ingenuitate la inițiativă. 

Dar nu e treaba noastră să facem cronica 
acestui film, vrem numai să subliniem cu 
acest exemplu că și din oameni simpli, 


în expresiva lui dramatizare pentru tele- 
viziune, nici în filmul lui Virgil Calotescu 
cu titlul (şi nu numai cu titlul) schimbat. 
Autorii scenariului, lon si Alexandru Brad, 
au reluat eroii cărţii dar în alte situații, 
păstrind din vechiul traseu dramatic citeva 
date esențiale: Insingurarea lui Borcea, 
rivalitatea lui cu Cires, dragostea copiilor 
lor nebinecuvintată de bătrini. Într-o ase- 
menea situație, de libertate față de sursa 
inițială, ecranizarea e o nouă versiune pe 
care trebuie să o judece ca atare și criticul 
literar, şi teleadmiratorul piesei de pe 
micul ecran, şi publicul noului spectacol. 
Avantajul filmului este că trezește un 
nou interes pentru personajele cunoscute, 


aduse cu 20 de ani mai aproape de zilele 
noastre. Şi intr-un cadru schimbat satul 
ardelenesc a fost înlocuit (nu fără pierde- 
rea unui anume farmec specific) cu un 
oarecare sat dimbovitean. Caracterele sint 
asemănătoare cu cele din carte, altele 
sint însă relaţiile lor și contextul social. 
Însăşi ideea romanului se modifică, filmul 
urmărind acum înceata, dar ireversibila 
modificare de conştiinţă a ţăranului ce de- 
vine din ce in ce mai solidar cu noua 
colectivitate din care face parte. Pentru 
care se socoate responsabil. Borcea e 
acum înăuntrul gospodăriei colective (în 
roman toată strădania era atragerea aces- 
tui țăran harnic, dar individualist, spre in- 
tovărăşire). Izolarea lui la un moment 
dat e motivată de faptul că președintele 
gospodăriei ia hotăriri de unul singur 
fără să-l consulte și pe Borcea,chiar cînd 
e vorba de mutarea lui dintr-un sector în 
altul. Cireş, cîndva fără tact în relațiile 
lui cu Borcea, devine acum un spirit 
,لماعمو‎ căruia-i place să se considere 
un tată cu drepturi depline asupra colecti- 
vitatii de care răspunde. Un alt Borcea, 
care-și exercită autoritatea în afara fami- 
liei. Analogia e pină la un punct intere- 
santa și interpretul lui Cires, acest serios 
actor care e Petre Gheorghiu, dă geutate 
cuvenită rolului, păstrind în acast fel 
balanţa conflictului într-un echilibru firesc. 
Mircea Albulescu, la rindu-i, compune 
cu migală si forță dramatică rolul bătrinu- 
lui Borcea, orgolios. gata să sară în 
foc cind i se cere sprijinul, susceptibil 
si capricios, IncApatinat, cu izbucniri ce-i 
întunecă judecata dar nu-i anulează com- 
plet simțul umorului. Într-o scenă pe care 
autorii şi-au lucrat-o mai mult pe haz decit 
pe gravitate (o gravitate hazoasă, dacă 
vreţi), monologul lui Borcea în butoi (mo- 
noloage printre doage...), e abil sugerat 
amestecul realist de demnitate și ridicol, 
de severitate și autoironie ce salvează 
penibilul unor situaţii în care se viră bă- 
trinul. Cum ar fi cearta cu circiumarul 
(«ce, banii mei nu-s buni?»), cum ar fi 
discuția cu sine însuși la miez de noapte, 
discuţie ce oscilează între autorepros şi 
bombăneala feciorilor si a lui Cires (Cires, 
calul de bătaie cind Borcea e supărat mai 
mult pe el decit pe ceilalți). Aici marele 
nostru actor e convingător, nuantat, cu 
efecte de public bine dozate. Mai putin 
isi exersează interpretul finetea analitică 
asupra partiturii în înfruntările cu feciorul 
cel mare, unde apar de ambele părți 
unele note forțate, în schimbul de vorbe 
cu bătrina mamă sau cu Cires, cînd acesta 
vine acasă la Borcea să-i propună inceta- 
rea ostilităţilor. Aici accentul de orasean 
intelectual al lui Albulesci 0 
cu cadrul rusticin care semisca personajul. 

Spre deosebire de perechea lirica a 
filmului (cam ștearsă, convențională), pito- 
rească prin contrast este perechea sati- 
rică: preotul blajin —inedită postură a 


ntrasteara 


lui Silviu Stănculescu او‎ apriga lui con- 
soartă, caricaturizată cu aplomb de Stela 
Popescu. 

Virgil: Calotescu și-a distribuit cu exu- 
beran petele de culoare ale povestirii: 
predicatorul cu «roata vremii» jucat de 
Vasile Niţulescu, fetele gurese ale preotu- 
lui. tractoristul punctat cu umor de talentul 
lui George Mihăiţă, şi Draga Olteanu- 
Matei ironizind cu inteligență poncifele in- 
terpretării unei actrițe amatoare în piesa 
lui Alecsandri, «Piatra din casă». În 
schimb, în prim-planul acțiunii regizorul 
impune cu sobrietate exagerată «pozitivii»: 
Onişor (lurie Darie) într-o postură de me- 
diator blind al conflictului dintre cei doi 
orgoliosi, sau fiul cel mare al lui Borcea 
(Costel Constantin), inflexibil, fără nuanțe, 
supărat pe bătrinul său tată. 

De dragul unei dezidilizări a tabloului 
sătesc (tablou prea ades poleit în filmele 
noastre), se strecoară la Virgil Calotescu, 
regizor cu formaţie si vocaţie de documen- 
tarist, accentele unui realism adesea foto- 
grafic, neselectiv în cadru (interioarele 
cu o înghesuială de obiecte casnice, 
ogrăzile cu aceleași prispe cu funiile 
de ceapă spinzurate de grindă și cu aceiași 
dovieci făloși expuși vederii) extins şi la 
figuratia cam mohorit-monotonă cu chi- 
puri ce nu se impun, ce nu creează un 
contrast viu, dramatic, cu singurătatea 
eroului principal. Citeva apariții sint totuşi 
remarcabile: Dorina Lazăr, o tinără văduvă 
spovedindu-se cu intensitate dramatică 
preotului; Dumitru Rucăreanu, un circiu- 
mar plictisit; Colea Răutu — fulgerătoare 
dar sugestivă apariție in uniforma de 
impiegat O melodie-copertă deschide fil- 
mul către o sensibilă confesiune lirică, 
tonalitate pe care o pierde, din păcate, în 
iureșul unor secvențe de o spectaculozi- 
tate mai mult sau mai putin necesară 
(alergarea vacilgt care au mincat lucernă, 
accidentarea fetei, etc.) 

Faţă de Virgil Calotescu, regizor cu o 
serioasă experiență în domeniul dezbaterii 
psihologice realiste, a  polemicii am- 
bitioase de idei contemporane, specta 
torul și mai ales criticul devin, desigur, mult 
mai pretenţioşi. Aceasta ca să ne limităm 
la aprecierea filmului raportat doar la 
el însuși și nu la valoarea literară de care 


s-a depărtat. 
Alice MĂNOIU 


A ———————— 


Scenariul: مها‎ Brad, Alexandru Brad. Regia: 
Virgil Calotescu. imaginea: Vasile Drăgan. Deco- 
ruri şi costume: arh. Aureliu lonescu. Cu: Mircea 
Albulescu, Stela Popescu, lurie Darie, Silviu Stancu- 
escu, Dorina Lazăr, Vasile Niţulescu, Costel Constan- 
tin, Petre Gheorghiu, loana Ciomirtan, George 
Mihăită, Virginia Rogin. N.N. Matei, Colea Răutu si 
Draga Olteanu-Matei. 

O producție a Casei de filme Numărul Patru. 
Director: Corneliu Leu. 

Film realizat in Studiourile Centrului de producție 
cinematografică «Bucureşti». 


Soclul de marmură al personajelor simple 


Simplitatea temei nu înseamnă sărăcie de mijloace 


preocupaţi de teme foarte omeneşti, căci 
ce poate fi mai omenesc pentru un tinăr 
decit bucuria şi beţia primului salariu? 
se pot naște personaje dramatice. Măreţia 
nu a fost niciodată privilegiul absolut al 
regilor şi al generalilor. 

Tema intrării unui tinăr In producție, în 
viață, în chinurile responsabilitatii şi ale 
ab. o o temă de o infinită complexitate. 
Simplitatea temei, simplitatea ei umană 
nu trebuie să ducă însă la simplificarea 
mijloacelor artistice. Uritul chiar este redat 
în artă după criteriile frumosului. Simplici- 
tatea este văzută de artistul adevărat de pe 
cele mai înalte piscuri. Dar în capcana 
rudimentarizării mijloacelor de expresie au 
căzut, de bună voie şi nesiliti de nimeni, 
destui valoroși regizori de-ai noștri. În loc 
să surprindă sensul adinc şi poetic al unor 
intimplări de fiecare zi, ei le trăgeau parcă 
mai în jos, le făceau și mai cotidiene decit 
erau ele în realitate. Chiar şi banalitatea 
existenței, în măsura în care ea există, 
trebuie văzută In consecinţele ei complexe. 

Există însă, ceea ce cred eu că este cel 
mai primejdios, un anume complex de 
superioritate al unor regizori față de aceste 
teme, si vai de regizorul care-și privește 
de sus tema pe care și-a propus-o. Poti să 
fii ironic cu oricine, cu soția, cu vecinii, 
cu tine însuți, dar nu te poţi comporta 
detașat si sarcastic tocmai cu mesajul pe 
care te-ai obligat să-l comunici oamenilor. 

Personajele simple, temele de fiecare zi 
trebuie să aibă şi ele soclul lor de marmură 

Teodor MAZILU 


Principalul erou: omul muncii. 


Principala acţiune: munca omului 


(Urmare din pag. 3) 


care ni se adresează direct, fiind inspirat 
din etortul de creaţie în domeniul tehnico- 
ştiinţific. Aş putea spune că dintre toate 
filmele noastre de actualitate acesta m-a 
cistigat mai mult, prin ardoarea pasiunii 
constructive și polemice a eroului principal, 
a acelui director-comunist de omenie pe 
care-l interpretează Sergiu Nicolaescu, regi- 
zorul filmului. As avea însă unele sugestii 
de viitor privind conflictul din filmele noastre 
si modul cum apare un personaj negativ, 
cum este acel trimis al centralei care nu 
are Încredere în posibilitățile creative ale 
oamenilor de pe șantierul naval. În cincina- 
lul revoluției tehnico-stiintifice disputele 
de acest tip pot să ia în realitate forme noi, 
mai evoluate. Poziţiile personajelor nu mai 
sint azi polarizate în jurul unor teze generale: 
a avea sau a nu avea încredere în posibili- 
tatile creației tehnice de la noi din tara. 
Azi apar probleme mai nuantate, legate de 
modul în care cei angajaţi în creaţia tehnică 
și științifică înțeleg și reușesc să fie la un 
nivel competitiv. Lupta dintre nou şi vechi 
se mută adesea pe terenul modalitatilor 
preferate de unii sau de alții în realizarea 
aceluiaşi scop. În unul şi același colectiv, 
în care există oameni diferiți ca formație, 
virstă, talent sau caracter, apare de pildă 
o reținere față de soluțiile mai curajoase, 
un anumit conservatorism. Miza propriu- 
zisă a conflictului, de pildă diferenţa dintre o 
soluție tehnică sau alta, este sau pare în 
zilele noastre destul de mică. De aceea 
cred că în filmele, ca şi în emisiunile si 
spectacolele cu teme de actualitate, accen- 
tul trebuie pus mai mult decit oricind pe 
caracterele și valorile umane. De fapt, 
marile frămintări, uneori disproportionate, 
tocmai pe acest teren se produc, în conștiin- 
ta indivizilor, fiind determinate nu atit de 
dilema tehnică — uneori un simplu punct 
de plecare — cit de lanțul imprevizibil de 
atitudini, sentimente şi resentimente, de 
complexele psihologice, de interesele, aspi- 
rațiile sau iluziile personale ale oamenilor, 
cu semnificaţii sociale, la rindul lor foarte 
precis nuantate. Din păcate, tocmai asta 
nu reuşim să găsim, decit în mică măsură, 
în filmele de actualitate, care rămin la nivelul 
bunelor intenţii, supralicitind acel punct 
de plecare, creind artificial personaje dia- 
metral opuse. 

Vasile Olievschi, inginer-analist: În 
contextul altor filme cu preocupări simi- 
lare, cum au fost Proprietarii sau Trei 
scrisori secrete, pot să spun că şi pe mine 


m-a interesat în mod deosebit Zile tier- 
binti, nu numai pentru că ni se adresează 
mai direct, dar și pentru că este mai limpede 
axat pe ideea creativității românești, dato- 
rită în primul rind partiturii eroului principal. 
De altfel însăși discuția despre personajul 
rutinier de la centrală mi se pare foarte la 
obiect și cu valoare generală. Sigur că ar 
fi fost interesant să-l vedem pe acest inginer 
cum gindește, nu numai cum acționează, 
să vedem, cu alte cuvinte, ce-l determină 
să acționeze într-un anumit fel. Nu avea 
încredere în directorul șantierului, îi era 
teamă că acest om capabil va ieși în evi- 
06018, se vedea depăşit, era sub influența 
altor factori imponderabili, făcea unele cal- 
cule, cu ce finalitate și cu care semnificaţie 
morală sau filozofică? Uneori, mai ales 
într-o instituție ca a noastră, o atitudine 
rutinieră poate să nu inspire deloc carica- 
tura sau indignarea, ci să aibă o dimensiune 
tragică. Noi trebuie să fim tot timpul la cu- 
rent cu tot ceea ce este mai nou, informaţi, 
receptivi, dar și originali în gindire. Dacă ai 
stagnat un an sau ai fost detașat نو‎ te întorci 
aici, ai devenit ultimul om, nu poți să te mai 


Autori și spectatori, critici profesionişti şi criti 
pentru a discuta cu dragoste, dar şi 


înţelegi cu colegii. Şi mai grav este dacă 
stai un an aici și nu faci acel pas înainte la 
care ne obligă revoluția pe care o trăim. 
Şi într-un caz și în altul, poți să devii o 
1۲۱88, la fel de bine ca si cei care sint handi- 
capati de prejudecăţi, de neputinţă sau 
minati de interese obscure. Din acest punct 
de vedere, directorul din Instanța amină 
pronunțarea era mai bine realizat, apărea 
mai uman. Ştiam că voia să parvină cu orice 
pret si în acest mod era implicat în dispariția 
unui om. Deși sumar explicat și el, prin 
acea aproape ridicolă ambiţie de a se Intoar- 
ce în București, exista totuşi ca individ, 
simţeam că are, de bine de rău, o motivaţie. 

Ing. Mihai Mihăiţă: Aș vrea și eu să 
adaug un argument în favoarea unei accen- 
tuări mai nete asupra problematicii umane 
a filmelor, chiar atunci cînd în joc par să 
fie disputele de producţie și tehnica. Toc- 
mai o înțelegere a acestor teme, în profun- 
zimea lor, din unghiul educației oamenilor, 
ne-ar ajuta mai mult și în activitatea produc- 
tiva, în sudarea colectivelor, în obținerea 
unor rezultate mai bune. Pentru că în activi- 
tatea noastră, ca informaticieni, noi nu 


facem niciodată de două ori același lucru, 
nu executăm o piesă de nu știu cite ori, 
nici nu repetăm pur si simplu ce-au mai 
tăcut alţii. Decisive sînt puterea de creaţie, 
perspicacitatea şi nivelul de conştiinţă al 
omului, al specialistului, prin mina si prin 
mintea căruia trec mereu alte lucrări. 

Elisabeta Blănaru, operatoare: In 
această pledoarie pentru valorile umane, 
aș vrea să citez, ca tehnician și viitor inginer, 
un film pe care l-am considerat la premieră 
şi-l consider și acum foarte bun pentru 
simplul fapt că nu l-am uitat: Ilustrate cu 
flori de cîmp. 

Ing. Dumitru Rotaru: Mie mi-a plăcut 
în acest film în primul rind curajul de a porni 
de la un fapt de viaţă real, tragic, și cu o 
mare încărcătură educativă. În al doilea 
rind, am apreciat ca inedită încercarea 
autorilor de a ne introduce în acel mediu 
social, în genere ignorat, al periferiei orașu- 
lui de provincie, cu cercul lui limitat de 
cunoştinţe, cu problemele lui mărunte și cu 
marile lui tare moștenite din trecut. Este 
unul din rarele filme în care știm precis ce 
si de ce combat autorii si în numele cărui 


Filmul de amatori şi cultura de masă 


Cineclubul: ۰. 
o şcoală a educaţiei 
cetatenenesti 


La Timisoara, oraș cu o foarte bogată activitate culturală si artistică, 
activează nu mai putin de șapte cinec!uburi, dintre care cel putin trei ب‎ 
Cineclubul C.F.R, Cineclub "70 şi Cineclubul studențesc Gaudeamus — au o 
bogată experienţă și rezultate spectaculoase în domeniul filmului de ama- 
tori. Cu unul dintre conducătorii și animatorii acestor cinecluburi,tovarășul 


losif Costinas («Cineclub '70»), am abordat cîteva dintre problemele legate 
de importanţa și utilitatea acestei forme de activitate, cu ample implicații 
cultural-educative, analizind stadiul la care a ajuns această mișcare 
artistică de mase, posibilitățile și perspectivele sale. 


| — Cinecluburile sint o 

| | forma a culturii de masa, 

aflată astăzi in plină fn- 

florire. Tot mai numeroşi 

| sint neprofesioniștii care 

utilizează filmul ca mij- 

loc de exprimare artistică. 

Care ar fi cauzele, stimate losif Costinaș, 

care au dus la apariția și la dezvoltarea 
mișcării artistice a cineamatorilor? 

— Cinematograful este astăzi cea mai 
populară, cea mai accesibilă dintre arte. 
Dezvoltarea rețelei cinematografice, cres- 
terea an de an a numărului de filme din 
producţia naţională, apariția şi dezvoltarea 
televiziunii, accesul la cultură al unor mase 


tot mai largi de oameni ai muncii, însăşi 
creșterea nivelului de trai, ca şi a celui 
intelectual și cultural, au făcut să crească 
interesul oamenilor față de cea de a șaptea 
artă in mod deosebit, să nu uităm atenţia 
permanentă care s-a acordat în cele mai im- 
portante documente de partid mişcării ar- 
tistice de amatori, stimulării spiritului crea- 
tor al maselor, ca factori de formare şi 
educare a omului nou. 

Cineclubul oferă cadrul organizatoric 
pentru afirmarea celor care doresc să treacă 
de la stadiul de privitor, adeseori pasiv, 
la cel de spectator activ, devenind la un 
moment dat el însuşi creator de film. 
Posibilitatea de a înțelege filmul în procesu: 


lui intim de concepție și de realizare îl trans- 
formă pe cineastul amator într-un propa- 
gandist al artei filmului şi al filmului de artă. 
Astfel cineclubul devine un focar de cul- 
tură, prilejuind totodată membrilor săi satis- 
factia de a se afirma şi în cimpul creaţiei. 

— Ce posibilități oferă în acest sens 
cinecluburile? 

—' La activitatea cinecluburilor participă 
oameni care activează în cele mai diverse 
domenii ale productiei materiale أو‎ spiri- 
tuale, oameni cu meserii şi profesiuni pe 
care le practică în mod curent la locul lor 
de muncă. Cineasti amatori, ei au astfel 
avantajul dea cunoaște toate aspectele 
realităţii si, uniţi printr-o pasiune comună, 
pot încerca mai lesne s-o transpună pe 
peliculă, cu un ochi proaspăt, de cunoscă- 
tor. Desigur, activitatea unui cineclub nu 
se rezumă doar la realizarea de filme. O 
mulțime de alte activităţi, cursuri de iniţiere, 
vizionări, dezbateri, întilniri cu spectatorii, 
care adesea sint şi eroii filmelor noastre, 
tac din cineclub un important factor de 
cultură și de culturalizare. 

— Care sint genurile de filme care ar 
trebui abordate cu precădere de ci- 
neaștii amatori? 

— Nu cred că există limite în abordarea 
unui gen sau altul de filme, fireşte asta în 
funcție de stadiul de initiere al cineastilor 
amatori, de măsura în care și-au însușit 
noţiuni elementare de tehnică, de limbaj 
si de cultură cinematografică. Dar ceea ce 
convine cel mai bine cinecluburilor, după 
părerea mea, ar fi documentarul si repor- 
tajul. Acestea sint genuri în care se pot 
obține rezultate notabile, pe de o parte 
pentru că realizatorii sint mai putin depen- 
denti de anumite condiții tehnice, pe de 
altă parte pentru că ei au avantajul de a 
cunoaște foarte bine aspectele realităţii 
pe care o trăiesc. Dacă ar trebui să existe 
o limită, aceasta ar trebui să vizeze durata 
filmului. De la un minut sau două, la maxi- 
mum zece-cincisprezece minute, cam asta 
ar trebui să fie durata filmelor realizate de 
cinecluburi. 


Între încercările noastre de film artistic, 
dar nu mai lungi de 10 minute, as aminti 
filmele Tăcerea, o metaforă pe tema păcii 
şi a războiului realizată de Ştefan Pascu, 
şi Plaja, un film satiric la adresa intoler~™™- 
tei unor indivizi față de ceea ce este b 
simţ, film care îmi aparţine. Citeva din reuyi- 
tele noastre, după părerea mea, se dato- 
rează filmului documentar. Astfel un arhi- 
tect (Radu Radoslav), un tehnician construc- 
tor (Marian Latcu), un student (Valentin 
Zdrahal) si un inginer (Petre Teleagă) au 
colaborat la filmul de montaj Cite ceva 
despre ceilalți, un studiu despre compor- 
tamentul timișorenilor și despre străzile 
orașului. Aș mai menţiona documentarele 
Lecţia, o creație colectivă despre un an- 
samblu folcloric din Republica Populară 
Chineză,care a învățat în numai 4 ore un 
dans popular bănățean. 

— Care sint dificultățile cărora tre- 
buie să le facă fata cineclubul? 

— Ne aflăm deocamdată într-o fază de 
acumulări cantitative. Creaţiile de valoare, 
capabile să reziste confruntării cu exigen- 
tele unui public mai larg, sint puține și se 
datoresc unui număr restrins de realiza- 
tori, Există un procentaj destul de ridicat 
de filme neimplinite sub raport tehnic. 
artistic sau ideatic. Ceea ce cred că trebuie 
să combatem în mișcarea noastră artistică 
este, paradoxal, tocmai «amatorismul» ce- 
lor care se grăbesc să facă filme oricum şi 
oricind şi, dacă se poate, cit mai repede. 

Răminerile în urmă sint datorate tocmai 
dificultăților cineamatorilor de a-și însuși 
noțiuni adeseori elementare de cultură cine- 
matografică. Literatura de specialitate este 
foarte restrinsă. Se simte nevoia unui fel 
de studio al cineastului amator care să 
acorde asistență calificată în iniţierea, or- 
ganizarea si îndrumarea artistică a cine- 
cluburilor. Acest studio, dacă ar exista, 
ar trebui să preia o serie de operațiuni 
dificile, complicate și costisitoare pentru 
cinecluburile aflate la început de drum. 
Puţine cinecluburi isi pot permite opera- 
tiuni mai delicate de prelucrare a peliculei, 


crez etic ni se adreseaza. 

Cinema: lată deci că tocmai într-un 
mediu saturat de tehnicitate, se pledea- 
ză mai patetic pentru valorile umane ale 
filmelor, pentru temele de interes gene- 
ral, se combate fetișizarea obiectului 
muncii și se cere punerea mai conclu- 
dentă în lumină a eroului muncii. Rezul- 
tă din preferințele și criticile dumnea- 
voastră că pentru educarea și formarea 
unui om capabil să stăpinească cele 
mai dificile mecanisme și procese teh- 


nologice, cineaștii trebuie să se întoarcă 
mai decis spre destinele umane, căutind 
nu în dilemele tehnice, ci în diferentele 
dintre caractere sursele lor de inspira- 
tie. Aceasta confirmă încă odată și in 
mod foarte gram a orientările pro- 
gramatice ale partidului nostru, hotă- 


ririle Congresului educaţiei politice si 
al culturii socialiste, fiecare dintre frec- 
ventele referiri ale tovarăşului Nicolae 
Ceaușescu la umanismul superior al 
orinduirii pe care o edificam. 


neprofesionisti, cineasti şi cinefili in jurul aceleeași mese, 
luciditate, prezentul şi viitorul filmului românesc 


Distribuitorii şi spectatorii cu fata 
la filmul românesc 


Ing. Constantin Vornicu: Ultimul film 
românesc pe care l-am văzut la televizor 
a fost Filip cel bun. Să vă spun cinstit — 
poate voi fi contrazis, poate alţii nu vor fi 
de acord — mie mi-a plăcut acest film. Dar 
îmi aduc aminte că, atunci cînd a fost pre- 
zentat în premieră, la cinematografe nu 
prea era lume. Era o oarecare pustietate pe 
la casele de bilete, ceea ce, vă spun sincer, 
m-a demobilizat. Inversind rolurile, as vrea 
să întreb cui îi revine mai precis rolul de a 
face mobilizarea la filmele româneşti și 
educația cinematografică a publicului? 

Cinema: Mai întii ar fi util să vedem citi 
dintre dumneavoastră ati văzut filmele dis- 
cutate aici. Zile fierbinți? (...) Trei. Instan- 
ta amină pronunțarea? (...) Patru. ۱۱۵۵۲۵۰ 
te cu flori de cimp? (...) Tot patru. Filip 
cel bun? (...) Trei. Vă mulțumim. Deci din 
şaisprezece participanţi la această dezba 


tere, pentru noi plină de revelații, doar 3—4 
văd filmele româneşti — de fapt cei care au 
și luat cuvintul. lată încă o revelaţie, de data 
aceasta negativă. Oare în era revoluției 
tehnico-stiintifice va exista o «majoritate 
silențioasă»? 

Andrei Blaier, regizor: Ca invitat la 
această discuţie, într-adevăr din multe 
puncte de vedere instructivă, aș vrea să 
răspund eu la întrebarea dinainte a tovară- 
şului inginer. Datoria noastră, a realizatori- 
lor, este să vă facem să nu ieşiţi de la filmele 
noastre înainte de sfirsit. De altfel eu nu 
socotesc prețuirea care se acordă unui 
film al meu după numărul spectatorilor 
care intră în sală, ci după numărul celor 
care rămîn pina la sfirşit. Am observat că 
toate filmele mele, inclusiv Ilustrate cu 
flori de cîmp, realizează un număr aproape 
egal de spectatori: în jur de un milion si 


jumătate. Incit am senzația, într-un fel 
foarte plăcută, că mereu aceiași oameni 
vin la filmele mele. Cu fidelitate. Bineinteles 
că bucuria cea mai mare ar fi să ne vadă 
filmele cit mai multi spectatori, din toate 
categoriile sociale, أو‎ toți să înțeleagă ce 
am vrut să spunem. Dar eu nu pot să inter- 
vin direct ca să vă fac să intraţi în sală. 
Critica poate s-o facă, mai mult sau mai 
putin direct. Ce mă fac însă dacă dumnea- 
voastră urmăriți un singur cronicar care 
nu vă convinge deloc să veniți la film și 


ramineti la avizul lui? lată un automatism — 
pentru că tot sintem între electronisti — pe 
care ar trebui să-l cercetăm. Fiindcă toți 
cei de fata sint tineri, vreau să spun că auto- 
matismele se transformă de obicei în inerție 
si inertiile în prejudecăţi, în handicapuri 
de aceeași natură cu cele la care se referea 
cineva vorbind despre tehnică. Fiindcă nu 
numai acte ag ci şi filmele de azi 
arată altfel, iar filmele româneşti uneori cu 
totul altfel decit cele de acum 5 sau 15 ani. 
ta televizor vedeti mai des filmele roma- 
nesti, le vedeţi pind la sfirșit, vă şi plac. 
Dar cind spuneți ca va place Filip cel bun, 
o spuneți cu sfială și chiar cu mirare. lar 
în sala de cinema n-aţi intrat pentru că nu 
era coadă la casă. lată un alt automatism. 
Altminteri, sint bucuros că am asistat la 
această discuţie și vă mulțumesc că m-ati 
ajutat să înțeleg mai bine ce trebuie să fac 
pentru ca să rămineți în sală din momentul 
cînd ati intrat. 

Cinema: Pentru că Andrei Blaier, căruia 
ii m ttumim, ca și Mariei Rotaru, pentru 
participarea la această Masă rotundă, a 
vorbit despre obligaţia creatorilor de a-i 


convinge pe spectatori să rămînă în sală, nu 
putem conchide înainte de a ne referi mai 
precis la îndatoririle celor de care depinde 
mai direct prezența spectatorilor în sală. 
Aţi vorbit de pildă aici despre interesul pe 
care-l prezintă pentru categoria dumnea- 
voastră profesională sau de virstă filme ca 
Zile fierbinți sau Illustrate cu flori de 
cîmp. Dar din testul nostru rezultă că, în 
instituția dumneavoastră, cel mult 2 din 
10 oameni văd filmele românești. Nu s-ar 
putea determina, prin înseși forțele colecti- 
vului dumneavoastră, o participare mai mare 
la evenimentele culturale, printre care se 
înscriu uneori şi filmele românești? Pentru 
că aici este de față tovarășul secretar al 
Comitetului U.T.C., ar fi interesant de aflat 
dacă suita destul de bogată de filme roma- 
nesti dedicate tineretului — de la Dimine- 
tile unui băiat cuminte la Filip cel bun 
— v-a inspirat vreo acţiune cultural-educa- 
tivă sau cel puţin v-a îndemnat să contri- 
buiti la mobilizarea tinerilor la filme? 

Ing. Dumitru Rotaru: La nivelul între- 
prinderii, avem forme de activitate culturală, 
pe linia organizaţiilor de masă, în special 
pe linie sindicală, pentru procurarea de 
bilete la teatre sau la concerte. 

Cinema: Dar «in special pe linie de 
tineret»? Pentru mai buna înțelegere a 
valorilor şi sensurilor educative ale unei 
arte atit de populare cum este filmul, cum 
sint filmele care vi se adresează direct, 
aveţi un punct în planul de muncă? Sinteti 
prea tineri pentru a aştepta ca Filip cel 
bun sau llustrate cu fiori de cimp să se 
prezinte la televizor, cind apariția unor 
asemenea filme în cinematografe ar trebui 
să devină un adevărat eveniment pentru 
fiecare organizație de tineret. 

Ing. Dumitru Rotaru: Nu numai că aveti 
dreptate, dar această discuţie ne poate fi 
de ajutor în îmbunătățirea activității noastre 
cultural-educative. În ceea ce priveşte infor- 
marea și întreaga activitate cultural-educa- 
tivă în legătură cu filmele și In special cu 
filmul românesc de tineret, trebuie să re- 
cunoaștem că nu s-a făcut nimic. Există 
riscul unor automatisme, asupra cărora 
ati atras pe bună dreptate atenția, fapt 
pentru care vă mulțumim, pentru că 
într-adevăr revoluția tehnico-stiintifica 
nu se poate realiza decit cu participarea 
unor oameni cultivați și educați din 
toate punctele de vedere. 

Cinema: Vă mulțumim pentru că ati 
tras concluziile ta acest capitol al discu- 
tiei, aga cum și noi am încercat să pre- 
cizăm unele concluzii la punctele ante- 
rioare. La nici unut din aceste capitole 
ale dezbaterii noastre n-au lipsit revela- 
tiile, fie — de cele mai multe ori — pozi- 
tive, fie negative. Din fiecare capitol 
al discuţiei noastre, criticii, realizatorii, 
distribuitorii pot să-și îmbogăţească a- 
genda lor de lucru. O dată cu ei, după 
cite am înțeles, aceeaşi intenţie o aveți 
şi dumneavoastră Vă mulțumim. 


Masă rotundă realizată de 
Valerian SAVA 


deci să aibă laboratoare proprii sau stu- 
diouri de sonorizare. Ca să nu mai vorbim 
că dotarea fiecărui cineclub cu astfel de 
instalaţii ar fi și costisitoare si nerentabilă. 
~ Ce s-ar putea face pentru a imbuna- 
activitatea cinecluburilor? 

- La ora actuală, de cinecluburi se ocupă 
mai multe organisme şi foruri centrale 
printre care, evident, și Asociaţia cineasti- 
lor. Se discută de mai multă vreme despre 
înființarea unui organism central cu rol 
coordonator. Un astfel de organism ar 
putea, printre altele, să răspundă de exis- 
tenta acelui studio al cineastului amator, 
ceea ce ar duce la rezolvarea multor pro- 
bleme de ordin tehnic pe care le au cine- 
cluburile şi, deasemeni, ar înlesni afilierea 
mișcării de amatori din tara noastră la 
Uniunea internaţională a cineastilor ama- 
tori, fapt din care ar decurge mai multe 
avantaje, inclusiv o posibilitate mai mare 
de afirmare pe plan international. Cred, 
deasemeni, că ACIN-ul ar putea să ne spri- 
jine printr-o prezenţă mai mare si mai activă 
a membrilor săi în mijlocul cineastilor ama- 
tori. Cred că ar trebui să ne bucurăm de 
un sprijin constant și din partea televiziunii, 
deși acesta nu a lipsit, dar a fost sporadic. 
Cred că festivalurile naționale trebuie să se 
desfăşoare în mod periodic, o dată pe an sau 
la doi ani, iar juriul de selecţie să nu facă 
rabat la calitate în numele «amatorismului» 
Cred că cele mai importante resurse de 
îmbunătăţire se află în însăși activitatea 
noastră de cineamatori. Filmele noastre 
trebuie să se constituie în instrumente 
ale muncii politico-educative și în această 
perspectivă trebuie gindite şi realizate. Nu 
ne putem permite să facem filme pentru 
«arhivă». Ele trebuie văzute de cit mai 
multi oameni. Aceasta este în primul rind 
satisfacția pe care creatorul amator o are în 
strădania de a se exprima pe sine,de a-şi 
aduce o modestă contribuţie la zestrea 
culturală şi spirituală a României de azi. 


Cinematografia americană întreprinde astăzi o vastă 
acțiune de recuperare — printre altele — recuperarea pro- 
priei sale mitologii. În consecință, ultimele filme, cu sau 
fără catastrofe, readuc foștii idoli, fie punindu-i să reapară 
la virsta unei impresionante senectuti, fie sub forma sec- 
ventelor de arhivă In fotografii: Greta Garbo în singurul 
film în care «divina» ride si dansează — Feme u două fețe; 
Fred Astaire si Judy Garland într-unul din marile lor 

۵ a n 


N.C. MUNTEANU 


matic întreruptă. Victima ne apare din 
citeva fragmente ale jurnalului ei publicat 
ori înregistrat pe magnetofon, flash-uri din 
ae hr 0 partizan si din sugestii 
ale climatului (nefericit) din familie. O buna 
aceste personaje, aceste ṣa- actriţă, Tvetana Masieva, tace ca eroina sa 
5 rade complicate نو‎ schema trăiască (ca أو‎ clasicul portret al Laurei) 
rezolvării lor pe parcurs se pot desfășura pentru spectatori, exact din momentul in 
oricind şi oriunde cu mici modificări de care e ucisă. Efortul pe care-l face ancheta- 
nume si de decor. Ca şi în Cercul (nostru) torul nu mai este deci numai acela de a 
magic, vinovatul nu este numai acela identifica ucigașul, cit de a reinvia amintir 
care a suprimat o viata, ci şi cel care a favori- acestei femei şi a întreține memoria ei ca pe 
zat crima prin egoism, indiferenţă, neglija- o moștenire prețioasă pentru fetiță. Detec- 
rea familiei (în acest caz), a unui copil care, {vul creează treplal, depaşindu-și atributiile 
etc., etc. Asiduitatea cu care regizorul bul- profesionale și preluindu-le pe acelea ale 
gar întreţese în ancheta propriu-zisă (filmul unui părinte spiritual, un climat de afecţiune 
începe cu crima, noi ştim cine e criminalul, şi securitate pentru acest copil rămas sin- 
urmărim doar cum se string dovezile). gur, gest poate mai util (în perspectivă) 
momente adiacente, cu valoare emoţională decit pedepsirea tardivă a ucigașului. Toc- 
(glasul fetiţei ce continuă să-și strige mama mai această grijă nobilă ne creează impresia 
la telefonul spinzurind de-a lungul zidului, acelui umanism specific de care vorbeam: 
mărul misterios care apare zilnic pe mor- la inceput. 
mintul femeii), dau nota particulară a acestui Alice MĂNOIU 
fals Deere, creînd un subtext care devine =—————__ يسيس‎ ۰ ۴ 
curind partea lui cea mai interesantă. A Producţie a studiourilor bulgare. Regia: Nikolai 
tentia ne e îndreptată de la acţiune şi asa سور‎ Scenariul: Svoboda Bacivarove. Muzica: 
sin (fascist in timpul războiului) — spre Kiril Tibulka. Cu: Tvetana Maneva, Stefan Iliev, 
acea viaţă devotată altora, care a fost dra- Asen Anghelov, Stoian ۷ 


Un film poliţist care are, ca 

| Aa mea altele, un simbure poe- 

tic foarte uman, generos, spe- 

۱۷۵۲ ۲۲ cific societăţii noi. Nu mai 
poți spune: această acțiune, 


telex Buftea 


Perspective 


@@@ Peste 45 000 000 spectatori 
la cele 25 filme (20 titluri, dintre care 
5 în două serii) produse de Casa de 
filme Cinci din 1972 şi pină în pre- 
zent. Cifră imensă, dar riguros e- 
xactă, pentru că ne-a fost comuni- 
cată de însuși directorul Casei, Du- 
mitru Fernoagă. Evident, cea mai 
autorizată sursă @ La... si mai multi! 

@@@ Si pentru că o asemenea 
cifră se cere onorată cum se cuvine, 
Casa de filme Cinci are deja pe 
şantierul de creaţie filmele anului 
viitor. Unul se află în faza de montaj- 
sonorizare (Oaspeți de seară, regia 
Alexandru Şiperco, regia Gheorghe 
Turcu), iar altul în etapa de filmare 
(Accident, regia Sergiu Nicolaescu, 


rem.‏ سيد 


De multă vreme cinematografia ma- 
ghiară ne cucereşte printr-o serie de 
filme de actualitate de o sinceritate 
lucidă, curajoasă, responsabilă. Pe 
această linie se înscrie şi Cangurul, 
creația regizorului Jânos Zsombolyai. 

Protagonistul este un tinăr şofer care 
îşi face munca plin de bucurie, convins 
că cele mai interesante şi mai importante 
evenimente ale vieţii se petrec pe șosea. 
El ştie că trebuie să mergi întotdeauna 
înainte si că nu e nevoie să dorești «să 
ajungi la destinaţie», pentru că destina- 
tia este echivalentă sfirşitului. Cu alte 
cuvinte, aceasta ar însemna că eroul 
nostru nu vrea să intre în chingile unei 
vieţi mic-burgheze. «Viaţa adevărată» 
va Începe insă pentru acest tinăr o data 
cu întilnirea lui cu dragostea. lubirea 
îl va ajuta să-i cunoască și pe alții, dar 
în primul rind pe sine însuşi. Film de 
autor (Zsombolyai semnează scenariul, 
imaginea și regia), Cangurul este ob- 
servatia lucidă a unei realități ne- 
machiate de un idilism de carton colorat. 
Este un film profund despre un tineret 
pe care numai cei ce nu-l cunosc il 
pot eticheta de «superficial». 


Un film de Janos Zsombolyai. Cu: Laszlo 
Galffy, Eva Vador, Robert Koltai, Erzsi Pasztor. 


Lumină pe coline 


Lumină pe coline, ecranizarea cine- 
astilor de la DEFA a romanului scriitoa- 
rei de renume mondial Anna Seghers, 
respectă ideea de bază a cărții şi anume 
că istoria o scriu oamenii, masele, adică 
așa-numiții «oameni de rind». În mijlocul 


telex Sahia 


Crestem 
odata cu tara 


Măria sa pămintul se intitu-‏ موم 
lează filmul la care lucrează documen-‏ 
taristul lon Visu, în dublă calitate de‏ 
scenarist şi de regizor. Pornind de la‏ 
datoria de a folosi cu chibzuinţă fie-‏ 
care palmă din pămîntul ţării, filmul va‏ 
fi totodată şi un poem despre multi-‏ 
milenara dragoste pentru pămîntul ţării‏ 
a ţăranului roman, despre abnegatia‏ 
cu care l-a lucrat și l-a apărat dintot-‏ 
deauna.‏ 

@@@ La cererea Consiliului national 
al pionierilor, David Reu va realiza filmul 
Crestem odată cu tara, după un sce- 
nariu care-i aparţine. Filmul va vorbi 
despre o copilărie fericită, dar nu lipsită 
de o anume notă de gravitate, dată 
de seriozitatea cu care schimbul de 
miine al țării împletește învăţătura cu 
activitățile practice, de dragostea cu 
care copiii cinstesc istoria ţării şi pe 
eroii care s-au jertfit pentru libertatea 
poporului român. 

O importantă selecție de vechi‏ وه 
documente, strinse de-a lungul anilor‏ 
de doctorul în drept lon Mihaly de Apșa,‏ 
va face obiectul filmului Diplome mara-‏ 


acestor oameni obișnuiți apar însă in 
anumite contexte istorice și sub impera- 
tivul unor necesități care aparţin tot 
istoriei acele ființe de excepție care 
au darul de a zgudui constiintele si de a 
schimba nu numai fata, ci si fondul 
lucrurilor. 

În film se încearcă o reconstituire a 
anilor 1790 cînd, spre sfirsitul Revoluţiei 
Franceze, sosesc în Jamaica trei misio- 
nari francezi cu scopul de a declanşa 
în rindul populaţiei de culoare o mişcare 
de eliberare de sub dominația engleză. 
Negrii, sclavi ai fermierilor albi, sint 
organizaţi de cei trei «intruși» în vederea 
izbucnirii revoltei, dar Debuisson, con- 
ducătorul grupului francez șovăie si, 
in final, trădează. 

O temă generoasă, o populaţie exo- 
tică, un decor insolit, citiva actori euro- 
peni, printre care şi compatriotul nostru 
Amza Pellea, sint elementele-pilot ale 


filmului. 
Ileana PERNES 


am 
Un film de Helmut Nitzschke. Cu: Alexan- 
der Lang, Amza Pellea, Erwin Geschonneck 


0 piramida 
pentru mine 


Va trece o vreme şi filmele anilor 0 
vor deveni la rindul lor «retro». Pina 
atunci însă privim trecutul anilor '40 
cu nostalgia cu care fiecare generaţie 
priveşte înapoi la propria-i tinereţe 
Acest sentiment dulce-amar domină 
prezenta premieră DEFA. Întoarcerea 
în lumea amintirilor tinereţii —o tinerețe 
trăită atunci cînd urgia celui de-al doilea 
război mondial abia se sfirşeşte, cind 
noua Republică Democrată Germană 
incepe construcţia socialismului, este 
legată pentru personajele filmului de 
construcția unui baraj. Entuziasmul, 
speranţele, candorile virstei, ca şi cele 
ale începutului de drum sint confrun- 
tate cu luciditate, cu rezultatele de ۷ 
ani. Popasul conducătorului brigăzii în 


muresene, pe care-l va realiza regizorul 
Paul Orza, după un scenariu de Romu- 
lus Zaharia. «Diplomele» în chestiune 
sint documente de mare valoare is- 
torică, prin care diriguitorii imperiului 
habsburgic întăreau dreptul de pro- 
prietate ţăranilor de pe melagurile mara- 
mureșene asupra pămîntului lor. 

@@@ E toamnă. Dar la studioul «Ale- 
xandru Sahia» nu se numără bobocii, ci 
filmele la care s-a lucrat intens în timpul 
verii. Citeva dintre documentarele pe 
care le-am anunţat în lucru în numerele 
de peste vară sint In prezent gata او‎ işi 
așteaptă contruntarea cu publicul. Pas 
acestea, amintim: O echipă de tineri 
(scenariul şi regia Ada Pistiner), film 
ai cărui eroi sint citiva din tinerii care au 
muncit pe şantierul national al tineretu- 
lui de la Giurgiu-Razmiresti: Din no: 
acasă (scenariul si regia Florica Ho 
ban), povestea unor absolvenţi de facu 
tate care se întorc în satul în care s-au 
născut şi au făcut primii pași în viata, 
spre a-şi desfăşura acum activitatea 
ca intelectuali ai satului; Spiralele (sce- 
nariul Petre Jaleş, coscenarist fiind 
regizorul Pompiliu Gilmeanu, comen- 
tariul Paul Anghel), film dedicat tradi- 
tiiloı artei populare românesti, preluate 
si continuate in mod creator pind 
zilele noastre; Scoala de baraj 
Nicolae Cabel). 


in 


(regi 


Andrei IRIMIA 


satul barajului înseamnă nu numai o 
întoarcere in trecut, dar si descoperirea 
prezentului, de fapt întilnirea unor oa 

meni care au îmbătrinit si a unor ۷۱ 
care, ele, au întinerit. «Epoca noastră a 
trecut» — se confesează, nu fără regre!, 
unul dintre tinerii de altădată. A trecut, 
dar a lăsat ceva în urmă, un ceva fără 
de care nu s-ar fi putut construi viitorul 
pare să-i răspundă filmul. 5.0 


Un film de Ralf Kirsten, Cu: Justus Fritzsche, 
Monika Hildebrand, Günter Junghans, Rolf 
Ludwig. 


Expresul 


Bulgărele de zăpadă 


Filmele produse în studiourile Walt 
Disney, nu de animaţie, ci cu actori în 
carne şi oase, au în comun cu peliculele 
desenate provenite din aceeaşi sursă o 
indiscutabilă naivitate, o neştirbită 
bună dispoziţie şi o predilecție pentru 
subiecte apte să intereseze şi prescola- 
rii. Ceea ce le deosebește de poveştile 
cu dalmatieni, veverite si rățoi este ab- 
senta totală din cuprinsul lor a gagului 
vizual, a trăznăilor enorme, a invenţiei 
comice și grafice. Este o deosebire de 
talie serioasă, punind în dezavantaj 
aceste pelicule unde Walt Disney nu 
mai este nici creator, nici animator, 
nici inspirator, ci doar un nume pe o 
firmă. Ceea ce nu exclude un anumit 
farmec, de poveste spusă la gura sobei, 
acestei benzi ilustrate cu mini-peripetii 
şi aventuri domoale petrecute în fru- 
moase zăpezi montane, unde persona- 
jele fac tot felul de cascadorii mai ales 
pe schiuri. Dc 


Producţie a studiourilor americane. Regia: 
Norman Tokar. Cu: Dean Jones, Nancy Olson, 
Harry Morgan 


Asociatia cineastilor 


Planuri fertile 


Odată cu deschiderea stagiunii‏ موه 
de toamnă şi-au început activitatea și‏ 
Secţiile Asociaţiei. Este ۲‏ 
că semnalul l-a dat secţia regie, care‏ 
a prezentat un bogat și interesant plan‏ 
de muncă: organizarea de dezbateri‏ 
privind creația originală a cineastilo:‏ 
noştri, înființarea unui cenaclu care să‏ 
se desfășoare in toate județele ţării,‏ 
cu participarea activă a secţiei regie,‏ 
ş.a.m.d. @@@ În zilele de 25 si 26 sep‏ 
tembrie, a avut loc la Galati Festivalu!‏ 
interjudețean al filmelor de amatori «Da-‏ 
nubius 1976». Din juriu au făcut parte,‏ 
printre alţii, regizorii Alecu Croitoru‏ 
(președinte) şi Bob Călinescu, precum‏ 
şi criticul de film loana Creangă. eee‏ 
Prof. dr. Florian Potra s-a intilnit la‏ 
Clubul T-4 cu tinerii din sectorul 3 al‏ 
Capitalei, cărora le-a vorbit despre «Fil-‏ 
mul românesc — mod de oglindire a‏ 
luptei pentru libertate şi independenţă‏ 
a poporului român». ®®® Cu prilejul‏ 
prezentării în premieră a filmului «Pin-‏ 
tea» la Craiova şi Pitești, au avut loc‏ 
discuţii între cineasti şi publicul spec-‏ 
tator. Au participat Dumitru Fernoagă,‏ 
directorul Casei de filme 5, regizorul‏ 
Mircea Moldovan şi actorii Maria Ploae,‏ 
Mircea Cosma, Nicolae Iliescu, Petre‏ 


scenariul Dumitru Carabat). Alte 
trei filme se află în stadiul definiti- 
vării scenariilor şi al decupajelor 
regizorale. Este vorba de Spaima 
de la miezul nopții (scenariul Pe- 
tre Sălcudeanu, regia Doru Năs- 
tase), film care aduce pe ecran 
oameni si întimplări din primii ani 
ai colectivizării; Zorii (scenariul Du- 
mitru Radu Popescu, regia Andrei 
Blaier), dedicat evenimentului de 
importanță crucială pentru istoria 
poporului român, crearea Partidu- 
lui Comunist Român; Mărășești 
(scenariul Vintilă Corbu, Eugen 
Burada şi Sergiu Nicolaescu, regia 
Sergiu Nicolaescu). 

@@@ După Întoarcerea lui Ma- 
gellan si după o scurtă pauzà, C 
liana Nicolae se reintoarce pe pla- 
toul de filmare, sub auspiciile Cas. 
de filme Unu. Viitorul film se in! 
tulează Riul care urcă muntele, 
după un scenariu de Ladislau Tarco, 
Gheorghe Bejancu şi Cristiana 
Nicolae, şi are ca erou un adolescent 
care se maturizează în zilele fier- 
binti ale lui August 1944, participind 
ca voluntar la luptele pentru elibe- 
rarea Transilvaniei, luptind în pri- 
mele rînduri ale frontului din Un- 
garia şi din Cehoslovacia, pină 
la infringerea definitivă a fascismu- 
lui. 

@@@ Un dublu debut se pregă- 
teşte la Casa de filme Patru; e vorba 
de scriitorul Sorin Titel şi de regi- 
zorul Stere Gulea (co-realizator al 
filmului Apa ca un bivol negru 
şi al filmului de televiziune Sub 
pecetea tainei.) Noul film care va 
intra în curind în producţie se in- 
titulează larba verde de acasă. 
Eroul este un tînăr absolvent de 
facultate care se întoarce să pro- 
feseze în satul natal pentru a con- 
tribui la creșterea tinerei generații, 
la ridicarea intelectuală şi culturală 
a satului 


Andrei IRIMIA 


Gheorghiu-Dolj si Nae Mazilu. @@@ O 
delegație din R.D. Germană, aflată in 
schimb de experienţă și documentare, 
a fost oaspetele Asociaţiei cineastilo: 
din România. Delegaţia a fost alcătuitii 
din regizorul Helmuth Nitzschke, sce- 
narista Thea Richter şi şefa relatiilo: 
externe din cadrul Uniunii cineastilo: 
din R.D.G., lise Klein Ortega. Oaspetii 
au avut întilniri la sediul ACIN, precum 
şi la studiourile «Bucuresti» si «Al. 
Sahia» cu tineaști români și au vizionat 
o serie de producţii recente. În cadrul 
Cercului de documentare de la Casa 
filmului, a fost prezentată una dintre 
creațiile mai noi ale cineastilor din 
R . Lumină pe coline. ©©© 
Scriitorul loan Grigorescu, vice- 
președinte al Asociaţiei cineaştilor, a 
participat la cel de al ۱۱۱-۱۵ Festival al 
filmului de lung metraj او‎ la retrospec- 
tiva filmelor din ţările de la Marea Baltică, 
desfășurate la Gdansk (Polonia). @@@ 
La cel de al XII-lea Congres al Uniunii 
Internaționale a Asociaţiilor de 
Tehnică Cinematografică — UNIATEC, 
care a avut loc la Moscova, Asociaţia 
cineastilor din tara noastră a fost re- 
prezentată de inginer Aurel Mișcă, ope- 
ratorul de imagine George Cornea si 
inginerul Marin Alexandru, acesta din 
urmă facind parte şi din juriul celui 
de al 10-lea Concurs internaţional al 


filmului tehnic. 
Ovidiu GEORGESCU 


سس 


Sorin Postolache 


sala de cinema 


in intunericul salii de cinema, 
unii spectatori uită ca filmul 


e un act de cultură. 
Să le reamintim acest adevăr elementar! 


In București există aproape 50 de cinematografe. Mai centrale sau mai periferice. 
Multe, construite în ultimii 10 20 de ani, destul de multe ceva mai vechi, dar recon- 
struite, reamenajate, modernizate. $i, lucru îmbucurător, în fiecare din noile cartic'e 
bucureștene există un cinematograf modern, cel putin în construcție, oferind specta- 
torilor condiții optime de a vedea un spectacol, cu nimic mai prejos de confortul unora 
dintre sălile centrale. Pentru asta trudesc multi oameni și noi, ca spectatori, le rămi- 


nem Indatorati. Am scris adeseori elogios despre munca, inițiativele și uneori proble- 
mele celor care se ingrijesc să ne asigure petrecerea a două ore instructive și plăcute 
într-o sală de cinema. De asta dată ne-am transformat nui inune m spectator ano 
nimi, ne-am luat rolul în serios și am văzut şase spectacole in șase săli diferite, 
încercînd să privim nu numai sala propriu-zisă, ci şi spectacolul sălii, adică şi filmul 
si publicul său. A rezultat jurnalul de mai jos. 


ora 20,30. Cinema- 
togratul «Dacia». Co- 
ruptie pe autostradă. 


«Dacia» e un cinematograf care a văzut 
multe. Proaspăt spoit, pe dinafară pare ca 
nou. Dar, de cum intri înăuntru, ai impresia 
că e aşezat pe un zăcămint de ţiţei. Pare, 
dar nu e. Mirosul vine de la podeaua im- 
bibată cu motorină. Negrul său lucios și 
lunecos e smălțat cu flori albe, care flori 
nu sint decit bucăţi de hirtie și coji de se- 
minte. Pereţii au suferit evident în urma 
contactului cam dur cu unele picioare mai 
nervoase. Pereţii uneia din scările care duc 
la balcon sint plini de fotografii din filme 
*omâneşti, aproape toate atirnind strimb. 
Scaunele sint cam obosite. Citeva rinduri 
de la balcon au suportat în mod sigur 
spectatori care au aplaudat pe vremuri 
trupa Titi Mihăilescu, producindu-se între 
două spectacole, pe cind sala se numea 
«Marconi». Astăzi se numește ° Dacia» şi 
e un vad recunoscut pentru filmele, ca să 
ne exprimăm eufemistic, «de acțiune». Co- 
ruptie pe autostradă e un film care nu 
duce lipsă de scene tari, în care se face 
risipă de vopsea roșie. Totuși «amatorii» 
— ca să mă exprim în jargon — de «caft 
fotogenic» sînt îmbucurător de puțini. 
togratul «Buzesti». 


Marti Luptatorul din New- 


Orleans. Film cu Charles Bronson. Se gi 

sesc totuşi bilete la casă. Entuziasmul «brors 
sonienilor» pare a se fi istovit în sălile mai 
centrale. Mutră de sfinx asiat, Bronson 
trăiește din pumni. Se vorbeşte putin, Se dă 
tare. Sala urmărește tribulatiile luptătorului 
într-o linişte înțelegătoare. Protestind la 
cea mai mică mişcare, numai scaunele, cu 


ora 20,30. Cinema- 


_oftaturile lor zgomotoase, tulbură aceasta 


linişte grea de sensuri. Sala a fost de curind 
renovată, ceea ce se أو‎ vede, mai mult în 
holuri decit în sală, dar scaunele n-au fost 
schimbate și deocamdată nici Intepenite. 
Fără îndoială ar trebui și unse. Proiectia 
lasă impresia că acțiunea se desfășoară 
pe ploaie, deoarece copia a făcut turul 
sălilor din centru. Scenele de bătaie animă 
pectatorii, dar în limite foarte decente. 
nainte de inceperea filmului, un cetățean 
cam turmentat roagă pe cei din jur să-i 
dea un pumn în cap dacă s-ar întimpla cum- 
va să adoarmă în timpul proiecției. Cind si 
cind e binedispune sticluta ce ra 
pindeşte arome de povarnă. Și pare a mai 
ți văzut filmul. ÎI salută amical pe Bronson, 
îl tine la curent cu ce fac duşmanii lui şi 
îl năpădeşte cu sfaturi. Cineva Il avertizează 
politicos: «Băăăl Aici ești Intr-un cinema- 
tografi» Omul înțelege, se mută în primul 
rind, adoarme fericit, nu sfordie, se tre- 
zeste pe la jumătatea filmului si pleacă. 


cu o 


Spectatorii părăsesc sala într-o stare de 
liniste si civilitate 

ora 20,30. Cinema- 

tograful «Victoria». 

Petrecere la vilă, un 
tim bulgar remarcabil. O hirtie mototolita 
tine loc de afiș. In schimb, în hol, o fru- 
mons} muiniexpozitie de acuarele ale 
copiilor de la Şcoala generală 139, unele 
evidențiind strădania părinților de a corija 
fantezia școlarilor. Sala e foarte curată, 
aerisită, comodă, plăcută. Copia e bună, 
proiecția fără cusur. Filmul începe vesel 
si fără griji, cu pregătirea unei mici petreceri 
şi continuă cu un chiolhan în toată regula. 
cu maldăre de carne pregătită în toate felu 
rile posibile şi stropite din belşug cu bău- 
turi care urcă singele la cap. Amfitrionii 
şi-au construit mica lor fericire personală 
sub forma unei vilişoare. Acum vor să-şi 
căpătuiască odrasla, să ajungă şi băiatul 
cineva, incercind să-l însoare cu fiica unui 
«tovarăș» sus-pus. Cind te aştepţi mai 
putin, banda de cheflii snopește în bătaie 
un semen, un omulet sfrijit, de-l lasă mai 
mult mort decit viu. Între resturile sleite 
ale banchetului, un bătrinel bondoc, con- 
stată mustrător: «Am învăţat să construim 
vile, dar tot ăia sîntem». Filmul sarcastic 
si neingăduitor cu tarele trecutului s-a 
bucurat de cronici foarte elogioase. Totuși, 
nu mă dumiresc de ce în sală au fost doar 
25 de spectatori, printre care doi copii... 


ora, 20,30. Cinema- 

tograful «Eforie». Ne- 

bună de legat E un 
him polițist cu Marlène Jobert, prezentă 
cu talentul si cu pistruii ei cu tot. Regizorul 
isi pregăteşte îndelung loviturile si In con- 
secință le cam «telefonează». Multe lucruri 
sint naiv motivate și de cum apare Michel 
Londsale simţi că ceva nu e în regulă cu 
personajul său. Sala este însă cea mai 


frumoasă din București. Are tot ce-i tre- 
buie ca să te simți bine timp de două ore. 
Adică să fii spectator. Bravo celor care au 
făcut-o, bravo celor care o îngrijesc. Poate 
că uneltele de stins incendiul, să batem 
în lemn, sint cam prea la vedere puse. 


v 

< 

8 

e 

3 

a 

$£ 

5 

هه 
ora 20. Cinemato-‏ 
graful «Doina», Pi-‏ 
sicile aristocrate.‏ 


Am încercat timp de trei zile să revăd acest 
film aflat sub steaua lui Walt Disney. N-am 
reușit pentru că nu mai erau bilete, dar m-a 
și bucurat absența băieţilor care vind bilete 
pe sub mină. A patra seară totuși cîțiva 


Cam așa s-ar putea in- 
titula un film despre «glo- 
rioasa existență a te- 
norului Grigore Gabrie- 
lescu»,  moșnean din 
Circea după tată și a- 
român, macedonean 
după mamă, cea care se refugiase toc- 
mai la Craiova pentru a scăpa (atit era 
de frumoasă!) de insistențele unui pasa 
din Prilep. 

Fără a fi o biografie Eastmancolor 
romantata, filmul ar trebui totuşi să 
țină seama — ne gindim — de excelenta 
carte (model de informaţie, limpezime 
şi minutie) a lui loan Massof, dedicată 
acestui astru incoruptibil și neegalat 
al scenei lirice românești care a fost 
Grigor Gabrielescu, premiant adulat 
al Conservatorului din Bucuresti, tenor 
de bravură, atacind, cum bine spunea 
cineva, do natural, cu ușurința cu care 
«Vasile Alecsandri scria o dedicație 
pe un album de domnişoară». 

Ar fi deci un film despre condiția 
artistului, o peliculă morală (intrinsec), 
fără a fi tezistă, despre talent, curaj, 
ambiţie, abnegatie, demnitate, lucidi- 
tate. Un film de «mare public», presărat 
cu destule şi — culmea — chiar auten- 
tice scene tari, cum ar fi, de pildă, 
momentul entuziastei descoperiri de 
către Adelina Patti, steaua polară a 
sopranelor epocii, ființă pătimașă, ușor 
isterizată, dar generoasă, cu ochii ei 
«ca două diamante», a miracolului 
Gabrielescu. 

«Recviem pentru un tenor» ar fi radio- 
grafia (si existenţială, nu doar muzicală) 
a unui destin singular, a unei voci unice 
şi a unui mare caracter. 


Recviem pentru un tenor 


Trist la Milano, doar la început, ajun- 
gînd pe urmă să cinte cu succes (fusese 
ovationat, exploziv, minute-n şir) la 
Scala (Walhalla marilor cintareti), trium- 
fator la Cordoba, Neapole, Treviso, 
Milano iarăşi (unde în 1890 a fost decla- 
rat nici mai mult nici mai putin decit 
unul dintre cei mai de seamă tenori 
din lume!), unde fusese Imbr&tisat şi 
felicitat de Puccini, la Montevideo, Lisa- 
bona, Rio de Janeiro, iarăși Lisabona, 
unde fusese decorat pentru vocea sa 
excepțională, Madrid, tenorul român era 
un soi de ergu al scenei. 

Gabrielescu ar putea deveni, în filmul 
acesta propus de noi, un caz, un tip, 
o statuie; artist fără seaman, «cintind 
din toată puterea vocii şi din toată 
fierbinteala sufletului». 

A doua parte a filmului, poate mai 
tristă dar mai consistentă decit prima, 
ar putea transtoca în viata unui Gabrie- 
lescu mai întîi director al Teatrului 
National din Craiova, apoi negustor şi 
publicist, mai pe urmă director al Şcolii 
Cornetti, apoi... ca şi atiti alti cavaleri 
ai stelei destinului si a morţii: un eșuat. 

Poate că specialiștii ne-ar putea 
obiecta că Grigore Gabrielescu a abuzat 
de glasul său, dar filmul (eventual) de 
care vorbim ar merita să încerce să con- 
vingă că marele tenor român Grigore 
Gabrielescu a abuzat de sufletul său 
mare $i bun în care încăpeau și munţi 
si ape, si prietenii şi elevii săi, și mindria 
sa de a fi mereu cel mai bun, şi dorul său 
de a cinta la fel de firesc şi convingător 
cum dau în floare teii. 


Dan MUTAȘCU 


erau acolo. Zece lei un bilet de 2,50. Nu e 
nimeni ca să-i ia de guler? În seara aceea 
nu era. Nu știu de ce spectacolul a început 
cu zece minute de foială أو‎ nervi. Timp în 
care s-a prezentat excelentul documentar 
al Eugeniei Gutu,Cu cine vrei să semeni? 
Din păcate, nu s-a înțeles nimic din răs- 
punsurile inteligente a o mulţime de pri- 
chindei, pentru că sonorul tiuia, scrignea, 
vibra de nu se înțelegea om cu om. Cu si- 
guranţă, în seara respectivă, nimeni n-ar 
fi vrut să semene cu proiectionistul de 
serviciu. Mai ales că sunetul a continuat 
să nu se audă încă vreo douăzeci de minute 
după începerea filmului. Spre sfirsit, sala 
mică, spectatori multi, entuziasm mare, căl- 
dură și mai mare, cineva s-a milostivit să 
deschidă o ușă. O dată cu aerul proaspăt, 
în sală au pătruns și zgomotele unor focuri 
de mitralieră deosebit de aprige, suprapuse 
pe scena în care Napoleon şi La Fayette, 
doi clini detectivi, aplicau o corecție exem- 
plară unui derbedeu de valet. Ce se în- 
timplase? Într-unul din ultimele spectacole 
din grădina apropiată, sticletele Popey din 
Filiera ۱۱ tocmai se rătuia cu traficantii de 
droguri din Marsilia. La ieşire, oamenii 
zimbeau și păreau fericiţi, în ciuda faptului 
că proiectionistul, probabil în semn de 
«noapte bună», a tăiat sunetul tocmai cind 
personajele filmului invitau pe spectatori 
să cinte cu ele în final. Şi la «Doina» scau- 
nele miorlăiau. Probabil pentru că era 
vorba de un film cu pisici... 


2 ۳ ora 20,30. Cinema- 
5 | mbătă togratul «Feroviar». 
Aeroport '75. Filmul 


încearcă să قن اداناک‎ ce se mai putea stoarce 
din succesul celuilalt Aeroport Numai că 
fantezia realizatorilor o ia uneori razna 
أو‎ filmul e de-a dreptul prăpăstios cu acci- 
dentele lui senzaţionale și cu salvările lui 
miraculoase. Singurul lucru interesant - 
după părerea mea — e Gloria Swanson, 
jucind pe Gloria Swanson. O piesă din 
muzeul celei de a șaptea arte. Filmul place 
si vechiul cinematograf din Calea Griviței 
este luat cu asalt. Sala e mare, cu două 
balcoane. De la cel de al doilea te uiţi la 
film ca la groapa cu lei. La începutul spec- 
tacolului sala e curată, «după» spectacol 
arată ca şi cum niciodată n-ar fi cunoscut 
mătura. Neplăcerile succesului. 


odihnă. Duminică nu 


mă duc la film. Duminică mă uit la televizor. 
La Blindul Ben. 


În loc de concluzii, să consemnăm încă 
o dată un adevăr prea bine cunoscut 
există săli si săli. La marea majoritate a 
acestor săli ne apare evident efortul celor 
care răspund de gospodărirea lor, de a 
asigura spectatorilor condiţii bune de vizio- 
nare. Există însă și puncte în care rezultatele 
nu sint nici la înălțimea eforturilor generale 
şi deci nici a așteptărilor noastre. Res- 
ponsabilii acestor excepţii ar trebui fără 
îndoială să se străduiască să devină cu 
adevărat responsabili. 


Este adevărat însă că nici igiena morală 
şi nici cea propriu-zisă a sălii de cinema 
nu pot fi întreținute doar de «persoahe». 
Publicul este aici nu numai beneficiar, dar 
şi coresponsabil. In general se poate spune 
fără ezitări că avem un public bun, receptiv, 
civilizat. Uneori însă se mai întilnesc si 
oameni certati cu buna conduită, care sint 
departe de a privi şi primi filmul ca un act 
de cultură, ca un mijloc de perfecţionare 
morală, cetățenească, intelectuală. Este 
adevărat, aceștia sint puţini. Puţini dar 
gălăgioși. Puţini dar agresivi, capabili deci 
să transmită celor multi un gust de amără- 
ciune. Acest gust de amărăciune nu trebuie 
acceptat într-o stare pasivă. Pe lingă acești 
puțini gălăgioși nu putem trece indiferenți 
nici noi, nici dumneavoastră. 


N.C. MUNTEANU 


15, 


Filmul, document al epocii 


sa? 


Svetlana Toma, un talent care şterge granița 
dintre proza si poezia existenței 
(scenă din Șatra merge spre cer — regia: Emil Loteanu) 


actorii 


vremii noastre 
Ne A 


Forța nedezmintita 
a romantismului 


Pentru Emil Loteanu — regizorul care 
i-a îndrumat debutul în Poienile roşii 
(film văzut si pe ecranele noastre) — 
Svetlana Toma e actrița unei viziuni 
poetice care ar avea la bază un fapt de 
viață cu valoare de simbol. La 17 ani, 
in 1966, cind regizorul a remarcat-o, 
după absolvirea liceului, gindul ei era 
să urmeze Dreptul pentru ca să poată 
alunga nedreptatea oriunde s-ar mai 
ascunde... «Romantism copilăresc 
comentează azi regizorul —dar car: 
spune totul»... 

Cert este că din acest romantism se 
trage pasiunea, dusă pină la fanatism, 
cu care actrița şi-a «lucrat» debutul, ca 


( filmul 
politic 


Revolutia ,,vorbeste“ 
prin viata eroilor ei 


© Psalmul roșu se numea unul din 


frumoasele filme ale regizorului maghiar 
Miklos lancso. Recviemul roșu se in- 
titulează primul film de lung metraj al 
unuia dintre cei mai apropiaţi colabora- 
tori ai lui lancso — Ferenc Griinwaiski 
care a adaptat romanul cu acelaşi titlu, 
scris de Gyula Hernadi, scenaristul 
obișnuit al lui lancso. Aceste citeva 
date ar putea duce lesne la ideea unei 
influențe directe și apăsătoare a maes- 
trului asupra discipolului. Nici vorbă. 

În primul rind — din cite înțelegem — 
Griinwalski are o altă atitudine estetică 
față de istorie si eveniment. Acolo unde 
lancso abstractizează evenimentul, epu- 
rindu-l si manipulindu- în folosul unor 
metafore nuo dată prea generale, negli- 
jind conștient psihologiile şi caracterele, 
discipolul lucrează «in direct» cu isto- 
ria, se angajează în convulsiile ei, extră- 
gind sensul faptelor, definind eroii in 
conceptul epocii, evitind orice snobis- 
me apolitice. 

© Recviemul roșu este înălțat în 


memoria a doi conducători comuniști, 


si consecventa în a-şi realiza viziunea 
asupra artei ei. «Poienile roșii» definea 
deja această viziune —o mare putere 
de identificare cu sentimentele eroinei 
sentimente puternice, incandescente, i 
căror flacără topește munca şi iubirea 
intr-o aceeaşi sărbătoare a vietii. 

Al doilea ei rol important, în Șatra 
merge în cer (același regizor: Emil 
Loteanu), se înscrie pe aceste linii de 
forță. Ecranizare după una din nuvelele 
din tinerețe ale lui Gorki, «Makar Ciu- 
dra», din acea perioadă romantică a lui 
Danko, cel care نوا‎ ducea inima ca pe o 
tortA pe înălţimi — noul film îi oferă 
un personaj din cea mai intimă substan- 
tă a artei ei: Rada reflectă acele compli- 
catii sufletești ale omului simplu, atit 
de dragi şi lui Gorki, în care dragostea 
cea mai aprigă crește din ura faţă de 
lumea rea și nedreaptă care se opune 
pasiunii drepte; din acest «iubesc și 
urăsc fiindcă iubesc», artista extrage 
acele contradicții pătimaşe dintre sfi- 
dare şi supunere, dintre dor şi pudoare, 
încercînd să vrăjească realitatea potriv- 
nică printr-un ultim suris neimpăcat, 
într-un inflexibil elan romantic. 

Ultima realizare a actriţei a fost încu- 
nunată cu «Scoica de aur» a celui de al 
24-lea festival de la San Sebastian. 


membri ai conducerii partidului în ile- 
galitate — Imre Sallai si Sandor Fürst 
condamnaţi samavolnic de justiția fas- 
cistă în 1932. Fără probe, ignorindu-se 
orice jurisprudență, condamnarea lor 
la moarte nu era decit o asasinare pen- 
tru delict de opinie. Toate mesajele 
şi protestele opiniei publice europene 
au fost sfidate si la două ore după 
pronunțarea sentinţei, cei doi comu- 
nişti au fost executaţi. 

Griinwalski urmărește ultimele lor ore 
de viaţă — între proces și execuţie — 
armonizind două stiluri: cel documentar, 
crud, aspru, exact pentru scenele din 
tribunal și închisoare, un altul de mare 
transparență lirică față de trecut si acel 
flux al memoriei caracteristic în ase- 
menea situaţii tragice. Amintiri din co- 
pilărie — relevind primele opțiuni mo- 
rale, rudimentare dar fundamentale — 
gi imagini din tinerețea revoluţionară, 
la 1919, în epoca Republicii sovietice 
maghiare, converg spre a dimensiona 
umanitatea exemplară a unui militant 
comunist, înainte de ultima sa tăcere. 

Lumina cea mai plină asupra Recvie- 
mului roșu a dat-o, fireşte, creatorul lui, 
într-o declarație sobră și patetică: «L-am 
ales pe Sallai dintre nenumăratele per- 
sonalitati ale proletariatului revolutio- 
nar, fiindcă am descoperit în el o forță 
care se confundă cu intențiile noastre, 
un om care și-a păstrat demnitatea 
într-o situație extremă pentru spiritul 
său de consecvență cit şi pentru puterea 
lui de concentrare. Există adevăruri 
pe care nu le poţi spune în cuvinte, ci 
doar prin propria-ti viață. Sallai le-a 
spus aga, cu viata sa»... 


Henry Fonda: «Important nu e faptul că am fost vedetă de cinema. 
că am cunoscut bucuria de a avea copii» (Jane Fond 


Actorul nr. 1 al Americii, 
Jack Nicholson, la ora devizei: 
In fata succeselor, 
pastreaza-ti mintea rece 


4 


9 A 


cronica 


A şti să priveşti înapoi 
cu luciditate 


Socotit de mulţi critici şi spectatori 
actorul nr. 1 al anului cinematografic, 
Jack Nicholson igi discută cariera stră 
lucită fără morgă, fără snobism, cu ui 
«fair-play» de cel mai bun gust, departe 
de vanităţile scortoase ale vedetelor 
super-importante. Firește, succesul nu-l 
supără, dar esentialul, pentru el, pentru 
higiena lui intelectuală, este «să-și păs- 
treze mintea rece...». 

Omul a văzut multe — pornind de la 
postul de măturător în birourile lui 
Metro Goldwyn gi plină la gloria de azi. 
Nimic nu l-a şocat ca actorii uzati, 
ratati, înfrinți, incapabili să-și pără- 
sească iluziile, solicitind cu încăpăţinare 
un respect deplorabil: «Ei mi-au dat 
lecţia cea mai mare a vieţii — păstrea- 
ză-ţi intotdeauna mintea rece şi clară». 

Metoda cea mai bună pentru a ajunge 
la această performanţă este aceea de a 
sti să privesti drumul parcurs, cu seni- 
nătate şi luciditate: «Cind ai această 
facultate de a privi în urma ta, redevii 
repede normal, sau aproape...» El nu 
suferă, nu © minios privind înapoi: a 
jucat în nenumărate filmuleţe de seria B, 
a interpretat roluri amărite sau îngrozi- 
toare, el e conştient de ce a făcut toate 
acestea — pentru a ajunge un actor 
serios. Şi a ajuns. Aceeaşi luciditate fi 
spune că «fără succes n-ar putea vorbi 
şi gindi azi atit de echilibrat despre 
cariera sa»... Dar tocmai succesul îi 
permite să fie tot mai exigent faţă de 
sine — şi această exiaenţă se mărturi- 
seste in ceea ce acceptă şi ceea ce 
refuză să joace. Exigenţă severă 
care nu-l impledică să giumeasca la 
ideea că talentul său ar putea îngheta 
într-o imagine standard de super-star: 
«Eu — «o stea» de cinema? Îmi lipses- 
zece centimetri şi am început să che- 
lescl» 


sential este că am muncit, 


eter Fonda) 


hronicul 
virstelor 


NI Sfidarea bolii si a morții 


fa 


prim-plan 
secol 20 


Atins de o boală incurabilă — după 
ce de ani de zile poartă un stimulator 
cardiac — Henry Fonda a găsit, la 70 
de ani, puterea pentru aceste mărtu- 
risiri curajoase gsi robuste: 

«Nu-mi este teamă de moarte. A li 
speriat de moarte după viata pe care 
am trăit-o ar fi o ingratitudine din partea 
mea... Am muncit, am cunoscut bucuria 
de a avea copii, nepoți și prieteni. 
Viața mea, de la această boală de 
inimă, s-a schimbat. Mulțumită acestui 
stimulator, am putut să apreciez fiecare 
zi de viaţă, s-o trăiesc clipă de clipă — 
ceea ce nu mi-as fi închipuit în urmă cu 
ani! Înainte de a deveni un optimist, 
am fost multă vreme un neliniștit. Acum 
nu mai sint. Multă vreme am crezut că 
nu voi muri niciodată. Presupun că toți 
am trecut prin această «virsta». Apoi, 
după ce au început tulburările cardiace 
şi am început să port acest aparat 
grefat în corpul meu, am intrat într-o 
nouă fază: știam că fiecare zi poate fi 
ultima în care văd lumina soarelui. 
Cind m-am hotărit să pun capăt anxie- 
tăţilor mele, viata mea a început din nou. 
Important pentru mine nu e că am fost 
o vedetă de cinema. Este cea mai mă- 
runtă dintre înfăptuirile mele; esentialul, 
ceea ce contează cel mai mult, sint 
copiii. Aş vrea să le spun ب‎ fiți voi înşivă, 
faceți tot ce e posibil ca să fiți ۰ 
cu voi 1091۷8, Aş vrea să-i mai po! 
învăţa să ridă. Să înțeleagă că نال‎ 
decit o singură viață. Să fie buni cu 
ceilalți. Să nu piardă nici un prilej de a 
ride. În sfirșit... în sfirşit, mline mai 
este o zi...» 


Africa de sud. «Ciinele albului orb 


este un negru. Apartheidul pind la capăt: bastonul ține negrul 
la distanța cuvenită»... (Foto şi explicație «Paris Match») 


„Orice înfringere 
te invata ce e lupta“ 


Alături de Comencini (ale cărui ultime 
realizări şi mal cu seamă Delictul din 
dragoste, văzut și la noi, au entuziasmat 
7 اس‎ multă vreme mioapă fata de el), 

ario Monicelli e celălalt «bătrin» regi- 
zor italian, de certă clasă, cu destin 
critic brutal, cînd aflat într-un adinc 
con de umbră, cind apărind în plină 
lumină a gloriei și entuziasmelor. La 
ora actuală, Monicelli culege lungi a- 
plauze şi articole elogioase pentru ulti- 
mul său film. Prietenii mei, critică 
feroce a relaţiilor omenești profund 
alienate de morala burgheză, violentă 
în vulgaritatea ei, disperantă în concluzii. 
Succesul l-a readus pe regizor în centrul 
atenţiei, critica de specialitate îl asal- 
tează, lumea filmului îl redescoperă 
şi-i dă chiar dreptul să se explice asupra 
filmelor Inmormintate atit de repede, 
cu ani în urmă, de aceiași specialiști. 
Monicelli nu ezită, e transant, se jus- 
tifică cinstit pentru eșecuri, dar nu 
iartă nici opacitatile celorlalți. lată citeva 
păreri pe marginea unor filme (primele 
două rulate și la noi cu un succes meri- 
tat, mai mare decit în Occident, s-o 
spunem spre cinstea spectatorilor nos- 
tri): 

© Marele război (1959 —cu Vit- 
torio Gassman și Alberto Sordi): «Am 
vrut să fac un film ca o ciorbă de fasole 
care clocoteste نو‎ din cînd în cînd ۵ 
un bob se ridică la suprafață. Am reușit 
în parte. Am fost acuzat de contrariu: 
că m-am supus prea mult lui Gassman 
şi Sordi... Dacă am fost acuzat de a fi 
ales acest ton comic amar, cel mai 
nimerit — acuzaţia vine din partea critici- 
lor care nu suportă acest ton demis- 
tificator si surizător si a celor care nu 
acceptă decit ca totul să fie tratat cit 
mai serios... Nimic de făcut cu ei»... 

© Tovarăşii (1963 —cu Marcello 


Mastroianni): «Criticii mi-au reproșat 


s-a filmat... 
mîine 


u 


Atentiune, copii! 


Patru fetite — una de 7 ani, alta de 5 
alta de 4 şi cea mai micã de 3 ani 
plus un băieţel de 3 ani, s-au certat cu 
fetita domnului Charoy (din localitatea 
franceză Bar-le-Duc) și fetița de 5 ani. 
«sefa» grupului, i-a spus micutei Cha- 
roy: «Vom reveni si-ti vom face praf 
toate jucăriile». Într-adevăr, întorcîn- 
du-se acasă în seara zilei de duminică 
1 august 1976, familia Charoy a putut 
constata că mașina staționată în fata 
casei era serios avariată, iar în inte- 
riorul locuinţei — în care «banda» de 
copii intrase spărgind geamul — toate 
obiectele fragile (stranie concepție des- 
pre jucării!) erau distruse. Pagubele 
au fost evaluate provizoriu la 50000 
franci, poliția a deschis imediat o an- 
chetă care a dus la rapida şi uimitoarea 
descoperire a faptasilor minori, intr-ade- 
văr atit de minori, încit întrebarea ma- 
joră, îngrozită, a fost: chiar așa? Chiar 
de la virsta asta — violențele lumii occi- 
dentale se pot organiza în asemenea 
bande, în asemenea imagini? 

La rubrica sa de pe prima pagină a 
ziarului «Le Monde», Robert Escarpit 
a comentat sarcastic aceste scene din 
viata copiilor şi a camerelor lor de jucă- 
rii: «Ne mirăm cam naiv de faptul că 
fetițe abia ieşite din prima copilărie 
au fost capabile să execute o expediţie 
primitivă, demnă de un comando de 
ticdlositi. De ce copiii nostri ar fi mai 
putin ticdlositi decit noi?... Război, tero- 
rism, violenţă, circulația pe șosele, ac- 


Armata lui Brancaleone (cu Vit- 
torio Gassman), a treia comedie 
din tripticul lui Monicelli — Mu- 
rele război, Tovarăşii — «come- 
dii de mare importanță pentru 
problematica si cultura filmului 


italian» (Positif) 


că încerc să înfățişez vechile lupte de 
clasă pentru a evita o privire asupra 
celor din prezent. Or, eu vroiam să spun 
că luptele acelea, ca și luptele de azi, 
aveau motive fundamentale şi elemen- 
tare; am vrut să spun că nici o înfrîngere 
nu e totală, că orice înfrîngere cimen- 
tează rindurile și te învaţă ce înseamnă 
să lupti împreună». 

© Să vină coloneii!»(1973 — cu 
Ugo Tognazzi și Francois Perrier): 
«Sapte-opt luni am lucrat cu Age si 
Scarpelli (cunoscuti scenaristi ai neo- 
realismului — n.r.) să rezolvăm o con- 
tradictie de fond: cum să înfățișăm 
oameni abjecti, cruzi, feroci, stupizi, 
cum sint fasciștii, fără să-i facem sim- 
patici. Căci vrei sau nu, cel ce te face 
să rizi îţi devine simpatic! lar noi vroiam 
să facem un film satiric, comic, pentru 
că dacă-i prezinti pe fascisti ridiculi- 
zindu-i, devin furioși. Am forţat tonul si 
acest dezechilibru s-a resimţit în film. 
Singurii care nu m-au acuzat că am 
tratat comic o temă serioasă au fost, 
ca de obicei, oamenii de stinga»... 


tualitatea, toate ne dovedesc în fiecare 
zi că un mare număr de adulţi, dacă nu 
majoritatea, sint — la acest capitol — 
iremediabil infantili». Ca să zicem asa... 


Moartea la domiciliu 


Cotidianul japonez Asaki Evening 
News informează despre apaiitia în 
rețeaua comercială de mare consum a 
pietrelor funerare. Publicul isi poate 
cumpăra piatra de mormint o dată cu 
praful de baie, cu insecticidele, cu, de 
pildă, sapa si lopata —cum e cazul 
în marele magazin Mitsukoshi unde 
lopetile sint vindute la raionul pentru 
grădinărit. La marele magazin Matsu- 
zakaya, pietrele tombale se desfac la 
raionul de «echipament menajer». Trea- 
ba nu merge rău. Mitsukoshi vinde 
opt-nouă pietre pe lună, iar Matsuza- 
kaya proiectează servirea clientului la 
domiciliu și organizarea ceremoniilor 
funerare. Afacerile sint afaceri — dar 
trebuie să remarcăm că în prezenta 
unor asemenea imagini sintem foarte 
departe de respectul si pudoarea cu 
care moartea omului era înconjurată 
în sublimul Ikiru al lui Kurosawa. 


Urmare la ,,Falci": 
„Șobolanii“? 


Un cronicar cinematogratic din New 
Orleans a dat în judecată directiunea 
unei săli de cinema în care a fost muşcat 
de un şobolan. Prejudiciul e apreciat 
la 150000 de dolari, criticul invocind 
că din ziua muscaturii suferă de angoa 
se violente dublate de coşmaruri in 
care apare, obsedant, «agresorul»... 


Rubrica «Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursi a filmului» este 


realizată de Radu COSASU 


N Nouă luni O mare uzină, în 


provincie. Şi o poveste de dragoste 
dintre o muncitoare și un inginer. 
Poveste în care femeia refuză orice 
compromis, nu renunță la indepen- 
denta ei. la ambitia ei de a studia. 
de a trăi fără sprijinul nimănui. Un film- 
portret, semnat de regizoarea maghiară 
Marta Meszaros şi care se cheamă 
Nouă luni Pentru că în nouă luni se 
naşte un copil. Şi-n nouă luni se for- 
mează hotărirea femeii de a nu fi tri- 
butară nici unei convenții tradiționale. 
Un portret la feminin deci, un portret 
feminist, care corespunde, după păre- 
rea regizoarei, unei întregi realitati: al 
femeii conştiente de a fi și altceva decit 
iubită, mamă, soție. De a fi om. 

E Primele zile ale păcii. Filmul re- 


gizorului din Cehoslovacia, Stefan Uher, 
Dac-aș avea o iubită, este povestea 
unui tinăr slovac, în anii imediat urmă- 
tori războiului. Ani de neliniști, ani de 
violente înfruntări între fostele clase 
dominante şi cei care au pornit pe 
drumul înnoirii sociale şi politice. O 
poveste plină de accentele lirice ale unei 
iubiri, care se țese pe fundalul agitat al 
climatului social. 

N Undeva, lingă Don. Un sat ucrai- 


nian, în 1944. Valurile războiului au venit, 
valurile războiului au trecut. Viaţa tre- 
buie să reintre pe fagagul normal. Deşi 
în păduri mai mișună bandiți, deşi ama- 
răciunea pierderii celor dragi, sărăcia 
şi disperarea i-au făcut pe unii din să- 
teni puțin sociabili, cu inimile grele de 
pe urma prăpădului. Si totuşi prezenţa 
unui om, trimis să ajute la reorganizarea 
vieţii satului, lupta lui de zi cu zi, va 
aduce din nou liniştea şi acea fericire 
care se cheamă a trăi şi a munci în 
vremuri de pace. În bogata filmografie 
sovietică de război, iată un film aducind 
noi şi interesante elemente. Războiul 
este aici doar un zvon în depărtare, 
dar urmele lui sint adinci pe fata pămin- 
tului, pe fata oamenilor, în sufletele lor. 
Titlul: O lună amară Regizor: Leonid 
Osika. 

® Obiectivul magic. Echipa reunită 


pentru a filma superproductia Maho- 
med — trimisul domnului a adunat — 
adevărată olimpiadă cinematografică — 
pe membrii a nu mai putin de 28 de ţări 
arabe şi occidentale. Deşi nu 5 ۲ 
legea islamică (Mahomed nu apare nici 
un moment în film, deoarece Profetul 
nu poate și nu trebuie văzut, nici măcar 
sub chipul unui actor), regizorul Mus- 
tafa Akkad a trecut prin mari greutăți, 
în special din partea forurilor islamice 
temătoare să nu se comită vreo impie- 
tate. Faimoasa Meccă a fost reconsti- 
tuită în Maroc, lingă Marakkesh, ca şi 
orașul Medina. După un timp însă echipa 
a trebuit să se mute în Libia şi apoi în 
Sahara, pentru a-şi putea sfîrşi filmă- 
rile. Rolul principal în film este inter- 
pretat de Anthony Quinn; el este unchiul 
lui Mahomed. Muzica este compusă de 
Maurice Jarre. lar scenariul, aprobat 
cu mare greutate de autorităţile reli- 
gioase, dar totuși aprobat, este semnat 
— mirare — de un britanic, Harry Craig. 
Mahomed este însăși camera de luat 
vederi, căreia personajele i se adresează, 
privind țintă în obiectiv. E o soluţie care 
a dat de furcă realizatorilor şi care poate 
influența negativ asupra spectatorilor, 
deoarece multe secvențe se desfăşoară 


Dalton Trumbo 


A murit la 71 de ani Dalton Trumbo, 
prestigios dramaturg, scenarist si re- 
gizor hollywoodian. In 1939 el a scris 
o carte despre ororile războiului pe 
care a reuşit s-o adapteze pentru ecran 
(și s-o regizeze) abia în 1972: Johnny 
pleacă la război. Filmul s-a bucurat 
de un uriaş succes la Festivalul de la 
Cannes, in acel an. Cariera începută 
cu brio în mai multe mari studiouri 
ia fost brutal întreruptă in 1947, pe 
vremea «vinătorii de vrăjitoare», pe 
vremea maccarthysmului. Accentele 
de critică socială din scenariile sale, 
ca şi opiniile politice de stinga, 
i-au adus onoarea unui loc de frunte 
pe lista neagră a proscrișilor. Şi totuși 
în exilul interior la care a fost supus, 
Trumbo a obținut, sub un alt nume, 
Oscar-ul din 1950 pentru cet mai bun 
scenariu la filmul Curajosul. Abia 
în 1960 a reușit să semneze cu pro- 
priul său nume scenariul filmului Spar- 
tacus. Ultimul film pe care l-a realizat 


in dialoguri dintre actorii care privesc 
în sală şi o voce nevăzută. Dincolo de 
aceste impedimente insă, realizatorii 
sint fericiți: epopeea Islamului a fost 
scrisă pe film, lucru care pind nu de- 
mult, părea imposibil. 

m Goethe şi Bergman. in 1927, mu- 
nicipialitatea din Frankfurt pe Main a 
hotărit instituirea unui premiu Goethe 
care să fie decernat, din trei în trei ani, 
unei personalități marcante a vieții cul- 
turale și spirituale a omenirii. Cu timpul, 
acest premiu a căpătat o mare reputaţie 
fiind o recunoaştere a consacrării in- 
ternationale şi o cinstire la care au 
aspirat şi aspiră nume glorioase ale 
literelor, artelor și gindirii. Cei dintii 
laureați ai acestui premiu au fost Stefan 
George, Sigmund Freud, Thomas Mann, 
Arno Schmidt şi incă foarte mulți alții. 
Anul acesta premiul Goethe a fost 
decernat pentru prima oară unui ci- 
neast lui Ingmar Bergman, pentru în- 
treaga sa operă. Strigătele şi șoaptele 
marelui suedez au acum o și mai mare 
rezonanţă. 

8 Cuvintul libertății. În 1873, Vasil 


Levski, luptător bulgar pentru libertate 
şi independență de sub jugul otoman, 
a fost capturat și spinzurat de ocupanții 
turci. Continuatorii săi nu au renunţat 
însă la luptă. Şi lupta a culminat, în 
aprilie 1876, cu o insurecție şi un război 
al întregului popor împotriva cotropi- 
torilor. Celor care au fost în primele 
rinduri ale răzvrătiților, celor care du- 
ceau cuvintul de libertate al lui Levski, 
li s-a spus Apostolii. Acesta e și 
titlul epopeii cinematografice în două 
serii, realizate în studiourile din Sofia 
de regizorul Borislav Karaliev. Film în- 
chinat celor care prin forța exemplului 
au reușit să transforme într-un timp 
foarte scurt niște impilati și resemnati 
de generații, în eroi oricind gata de 
sacrificiu. Unind într-o aceeași acţiune 
şi într-o aceeași idee, țărani, partizani, 
profesori أو‎ păstori. 

@ Alte chipuri, aceiași eroi. După 
ce a «retrăit» pe ecran sub chipurile 
lui Charles Laughton, Robert Shaw şi 
Richard Burton, vestitul rege Henric 
al Vili-lea va lua înfățișarea lui Chariton 
Heston; prin Heston, Henric ai Vill-lea 
va deveni unul și acelaşi (în istoria 
cinematografului) cu Michelangelo, Moi- 
se, Cidul si Richelieu, cărora actorul 
le-a dat chip în alte filme. Personajul 
regelui nu va fi de astă dată un personaj 
principal, deoarece va apare în adapta- 
rea romanului lui Mark Twain, Prinţ 
şi cerșetor, poveste şi film, ai căror 
eroi sint doi copii. Care, fireşte, păstrind 
logica ficţiunii, vor fi interpretati de un 
singur actor. Regizorul Richard Fleisher 
(Vikingii) va recompune, în imaginile 
unei superproductil, fabula morală a lui 
Twain despre noblețe cea adevărată, 
noblețea sufletului. Mark Lester (Oli- 
ver) va fi prințul şi cersetorul. lar dis- 
tributia cuprinde nume ca Oliver Reed, 
Rex Harrison, George C. Scott, Ernest 
Borgnine şi Raquel Welch. 

@ Ecran polonez. 

© Regizorul Krzsysztof Wojcies- 
chowski a primit în 1973 un premiu la 
Oberhausen pentru filmul A plecat 
într-o zi senină gi liniștită, care trata 
despre problemele mediului contempo- 


Un scenarist, considerat de lumea 
trusturilor în anii maccarthysmu- 
mului «inamicul public nr. 1» 


a fost un documentar despre epoca 
de tristă amintire, pe care o cunoştea 
atit de bine; epoca «comisiilor de ce 
cetare a activităţii anti-americane». 


ran rural. Acelaşi ch de observaţie 
îl constituie şi esenţa ultimului său film, 
Să ne iubim, cronică a vieții într-o 
comună unde persistă o rivalitate surdă 
între țăranii din gospodăria colectivă, 
şi cei rămași în afara ei. 

@ Un roman de mare succes în anii 
'30, o realizare amplă şi somptuoasă a 
regizorului Janus Majewski, o imagine 
de mare clasă semnată de Miroslav 
Ondricek (care a lucrat imaginea filme- 
lor lui Lindsay Anderson, printre alții), 
acestea sint marile atu-uri ale filmului 
Hotel Pacific. Este povestea unui tinăr 
şi a dificilel sale ascensiuni în ierarhia 
unui mare hotel, care ce altceva este — 
o știm prea bine, de la romanul lui 
Vicky Baum încoace —.decit un micro- 
cosmos, cu toate clasele, conflictele și 
problemele lui. Hotel Pacific sau o 
cronică a Poloniei înainte de izbucnirea 
războiului. 


® Atenţie! Se filmează 


6 După succesul revenirii celor trei 
mușchetari, o altă fantezie istorică- 
aventurieră à la Dumas se află în ṣan- 
tier cinematogratic. Este vorba de Omul 
cu masca de fier, unde Richard Cham- 
berlain va juca dublul rol, Louis și 
Philippe, Louis Jourdan va fi un D'Ar- 
tagnan trecut de prima tinerețe, Ralph 
Richardson va fi Colbert şi Vivien 


Merchant va Intrupa personajul plin de 
culoare (şi de vigoare) al reginei Maria- 
Theresa. 

@ Regizorul Frank Rosenberg lucrea- 
ză la o adaptare a unui roman de succes 
de Brian Moore, Soţia doctorului. 
Este vorba de o poveste de dragoste 
care se desfăşoară în zilele noastre, 
în irlanda de Nord, la Belfast. Printre 
«surprizele» bombelor, exploziilor, in- 
cendiilor şi atentatelor. Ambitia reali- 
zatorilor este de a filma povestea la 
fața locului. 


© 0 piesă de succes, Mica muzică 
nocturnă,interpretată pe scenă de Jean 
Simmons (care a fost Ofelia în vestitul 
Hamlet al lui Laurence Olivier), va fi 
ecranizată de regizorul Hal Prince, cu 
Elisabeth Taylor în rolul principal. Ală- 
turi de care va apare şi Diana Rigg, 
cunoscută din nenumăratele aventuri 
ale «Răzbunătorilor». 

© intr-un rol principal din filmul întil- 
nire apropiată cu cea a treia 
specie, semnat de un tinăr campion 
al succesului de public, Steven Spiel- 
berg (Fălci), a fost distribuit un actor 
aproape amator, cu un nume mai mult 
decit celebru Francois Truffaut. Ci- 
neastul francez a acceptat din simpatie 
(pentru Spielberg) si din interes (pentru 
originalitatea scenariului) să apară pe 
genericul filmului. 

@ Un scenariu de Mario Puzzo (au- 
torul unui roman numit «Nagul»), un 


regizor — Guy Hamilton — care a 
semnat citeva din cele mai de succes 
filme cu James Bond 007, si pe deasupra 
Marlon Brando în distribuție. Producă- 
torii filmului Superman نوا‎ freacă pro- 
babil fericiţi miinile. Cu asemenea echi- 
pă, ecuaţia succesului pare rezolvată 
inca înainte de primul tur de manivelă. 
Mai cu seamă că este vorba despre 
povestea unui mare rechin al finantei. 
Poveste spectaculoasă, putind aminti 
spectatorilor de biografii deloc fictive. 
Vezi Hearst, Hughes sau Onasis. 

N Un bărbat și o femeie. Un mari- 
nar dé pe Un pescador, Meréu departe 
de casă, mereu singur, mereu pe dru- 
murile mării. Dar ce casă? Dar ce fa- 
milie? Marinarul e singur cuc, si-ntr-o 
bună zi se întoarce în orășelul natal 
pentru a-și înjgheba un cămin. O cu- 
noaște pe Tonia, care e chelneriță, nu 
mai e tinără şi are și un copil. Prietenia 
şi dragostea lor nu sint simple. Într-o 
bună zi marinarul ia din nou calea 
apelor. Dar Tonia va porni să-l caute. 
Acesta e filmul Jignirile noastre, al 
regizorului sovietic Boris lașin. Un film 
despre acei «oameni fără importanță», 
despre oamenii care nu vor să renunţe 
la fericire chiar atunci cind virsta şi 
viata par să le fie ostile. Un film cu 
oameni adevăraţi, un film nu prea vesel, 
dar unde mereu străluceşte o luminita 


«Fără libertatea de a bla 
ma, nu există elogiu care 
să flateze», scria cindva 
Beaumarchais, și acest 
gind al său se află, mereu 
prezent, pe frontispiciul 
unui mare cotidian pari- 
an. Şi totuși, caz rar, această putință 
de a critica le-a lipsit total criticilor 
francezi faţă în faté cu ultimul film al lui 
Stanley Kubrick, Barry Lyndon. Înlăn- 
tuiti în fascinatia elogiilor definitive, ei 
au proclamat în unanimitate apariţia 
unei capodopere. Această unanimitate, 
mai ales în cazul unei critici vestite prin 
asprime şi ironie, merită o oprire asupra 
autorului și filmului său. După Sparta- 
cus, Cărările gloriei si Lolita, Kubrick 
a semnat o inegalabilă metaforă filo- 
201168, o baladă a tehnologiei, o profe- 
tie asupra destinului omului plecat să se 
caute pe sine, printre stele: 2001, 
Odiseea spațiului. A urmat Portocala 
mecanică, caricatură sumbră şı pesi- 
mistă a unei lumi unde bintuie porno- 
grafia si violenţa. Şi apoi, cinci ani de 
tăcere. Cinci ani de muncă la această 
odisee într-un misterios secol XVIII, 
căruia, cu tristețe, Kubrick fi demolează 
aura nostalgică, îi intuieşte viciile se- 
crete. și publice, amoralitatea și deca- 
denta, care aveau să-l ducă ineluctabil 
spre 1789, spre explozia revoluției fran- 
ceze. Cine este Barry Lyndon? Este un 
Restignac, sau un Julien Sorel, imaginat 
în 1844 de William Thackeray. Barry 
-ndon sau povestea vieții unui erou 
eroism într-un secol al respectabili- 

tajli de mucava, al falselor aparente, al 
iluziei că banul stăpinește orice, trup si 
suflet. Tragedia unei canalii prea mică 
pentru ticăloşia pe scară mare a vieții. 
Barry își iubeşte verişoara, se duelează 
pentru ea, pleacă pe front, ajunge spion 


Leit-motivul unei poveşti de dra- 
goste poate fi în același timp leit- 


motivul unei lumi fără dragoste. 
Sau cum se face şi se desface un 
cuplu «într-un anume mediu» (Ma- 
rie-Christine Barrault şi Victor La- 
noux în filmul lui Jean-Charles Tac- 


chella, Verișor, verișoară 


la Berlin, apoi jucător de cărţi profesio- 
nist. O cunoaşte pe bogata Lady Lyndon, 
simulează iubirea nebună, o ia de soţie 
si ajunge respectabil și înstărit. Reusita 
il face să se cufunde în libertinaj, într-o 
viaţă descompusă, si 511296916 prin a-şi 
pierde poziţia si averea. Un nou duel și 
iată-l amputat de un picior şi constrins 
la exil şi la decădere. Sintem în 1789. 
Multimile se pregătesc să © 
Bastilia. 

Ce spun criticii? 

«Sub ochiul cineastului odiseea ari- 
vistului se transformă într-un summum 
pictural al esteticii secolului XVIII. 
Modul său de a filma este ca şi 
cum cinematograful ar fi fost in- 
ventat la 1700. Splendoarea filmului 
este fără echivalent. Pictura epocii din 
vremea lui Watteau și Marivaux se 
dublează cu denuntul secret al unei 
lumi: aceste doamne elegante, acești 
boiernaşi motdind prin saloane, aceşti 
marchizi efeminati, acești soldați scro- 
biti în uniforme sint grotesti și respingă- 
tori. Apreciat sau înjurat, analizat sau 
inecat în comentarii, adevărul acestui 


tilm e simpiu: este un act de frumuseţe». 


(Francois Forestier ب‎ l'Express). «in 
spatele imaginilor sublime, cu peisaje 
verzi, cu scene de război, cu partide de 
cărţi în lumina luminărilor, cu imagini 
evocind constant pinzele celor mai mari 
maeștri, se ascunde o viziune pesimistă 
asupra unei lumi. Kubrick scandează 
etapele existenței, amestecind într-un 
fabulos spectacol o reflexie amară 
despre viață si istorie. Un foarte mare 
film». (Paris Match). «Maniac al exacti- 
titatii şi megaloman de geniu, Kubrick a 
inventat un nou aparat de filmat pentru 
a face mai precisă şi realistă reconsti- 
tuirea, pentru a face mai adevărate ca 


a speranţei şi a încrederii în om. 


® Ultima strălucire a apusului este 
un titlu romantic pentru un suspens 
politic despre descoperirea în Germa- 
nia a unor foști criminali de război. 
Pe generic apar citeva dintre ultimele 
străluciri ale Hollywoodului de mai de- 
mult: regizorul Robert Aldrich, actorii 
Burt Lancaster, Richard Widmark și 
Melvyn Douglas. 


® Au fost tineri, sint tineri. Gene- 
ratia de ieri, generația de azi. Mai multe 
personaje, ale căror destine şi drumuri 
se intilnesc, se despart, se reintilnesc, 
mai multe «timpuri prezent», citeva a- 
mintiri: si sentimentul că nimic, nici o 
privire, nici un cuvint, nici o întilnire, 
nimic nu e inutil. Totul contribuie, in- 
tr-un fel sau altul, la aceeași legitimă 
şi continuă aspirație a fiecăruia: de a-și 
găsi un ideal potrivit personalităţii sale 
şi a existenţei pe care o duce. Regizoa- 
rea din Bulgaria, Binka Jeliazkova, a 
încercat să definească drumul lung al 
personajelor sale spre împlinire și pace 
sufletească, ca pe o călătorie ce nu se 
face niciodată singur. Titlul filmului, 
Piscina. 


Rubrică redactata 
de Dan COMSA 


originalele pinzele lui Hogarth sau Con- 
stable pe care le animă sub privirile 
noastre uluite. Ferocitatea lui face din- 
tr-o bătaie de pleoapă o mărturie socială 
și simțul său estetic metamorfozeaza 
cel mai scurt duel, cel mai anodin in- 
terior într-un surprinzător instantaneu 
de epocă» (Michel Grisolia — Le Nou- 
vei Observateur). 


Ce spune Stanley Kubrick? 

@ Am folosit comentariul exterior 
dialogului, pentru că este un mijloc 
bun de a comunica informații, de a evita 
scene de pregătire, de a clarifica anu- 
mite probleme. Pe de altă parte, l-am 
folosit pentru a putea anunța, cu mult 
timp înainte de a le vedea, evenimentele 
importante ale acțiunii. Mi s-a părut că 
transformă Intimplarile și răsturnările 
de situații în fapte inevitabile, reducind 
rolul acelui «deus ex machina». Astfel 
aflăm că fiul lui Barry va muri, în timp 
ce-l vedem jucindu-se cu tatăl său. 
Scena jocului cistigă o calitate tragică, 
pe care altfel n-ar fi avut-o. 


© Filmul este o tragedie. Melodrama, 
de pildă, foloseşte catastrotele care se 
abat asupra personajelor pentru a te 
duce la concluzii moralizatoare. Trage- 
dia, care încearcă să prezinte viata mai 
cinstit şi mai aproape de realitate, Iti 
lasă un sentiment de dezolare. A da 
despre lume o imagine falsă nu prezintă 
interes, decit dacă esti hotărît să faci un 
divertisment. 


© Am ascultat toată muzica secolului 
XVIII, dar n-am descoperit nimic în ea 
care să aibă sentimentul tragic din 
Trio-ul de Schubert. Aşa înc!t am trisat 
putin, alegind ca temă, o bucată com- 
pusă In 1814, 


Odiseea jalnică a unei canalii. Cadrul: secolul XVIII, un secol unde eleganța și rafinamentul sînt măşti ascun- 
zînd descompunerea unei clase obosite(Ryan O'Neal si Marisa Berenson, interpreții filmului lui Stanley Kubrick. 


۲ -F 


Barry Lyndor 


Primul si ultimul pas 


Volumul de versuri nu-i fusese primit 
de editură, intrucit, pretindeau ei, cele 
şase poezii mari și late, chiar dacă s-ar 
fi tipărit în cele mai avantajoase con- 
ditii grafice, respectiv pagina şi strofa, 
n-ar fi reuşit să întrunească nici numărul 
de foi ale unui caiet pe care copiii din 
clasa | desenează, de cind lumea, beti- 
soare şi bastonase. Cu proza nu stătea 
mai bine. Scrisese un capitol şi jumă- 
tate dintr-un amplu roman-frescă (mai 
departe nu izbutea să meargă, nici 
dacă-i asigurai cu anticipație un pre- 
miu Nobel), dar toate editurile, spre 
rușinea lor, au refuzat să publice acest 
fragment de roman. Nici în ziaristică 
n-a avut noroc. Articolul despre toamnă, 
promis în septembrie unui săptăminal 
de format mic, l-a adus pe o ninsoare 
de toată frumusețea, cu citeva zile 
inainte de sărbătorile de iarnă, iar cei 
din redacție, indiferenți și rutinati, nici 
n-au binevoit să-l citească. 

Omul tinea însă la calitatea sa de 
intelectual. Şi fiindcă arta cinemato- 
grafică îl atrăgea din copilărie — văzuse 
numeroase filme, riscind exmatricula- 
rea din şcoală pentru absente nemotiva- 
te — s-a apropiat pas cu pas de scena- 
ristica de film. Ultimul pas odată făcut, 
s-a adresat unui tinerel cu mustață 
care lucra în biroul unéi case de filme. 

— Aş dori să scriu un scenariu. 

Tinărul a primit vestea cu un entu- 
ziasm rezervat — era destul de nou In 
meserie, întrebind doar cînd va primi 
scenariul. 

— Peste două luni fix. 

Proaspătul scenarist s-a ۵ 
undeva, în creierul munţilor, pentru 
a-și scrie opera cinematografică. S-a 
plimbat întreaga vară pe potecile um- 
broase, a sorbit din apa rece si limpede 
a izvoarelor, a stat zile și nopți la masa 
de lucru. Între timp, muntele s-a aco- 
perit de zăpadă, a inceput să viscolească, 
iar scenaristul a coborit, cu turmele de 
oi, la șes. A petrecut o iarnă lungă 
într-o casă bine încălzită de pe malul 
unui lac. Apoi, din nou acasă, la munte, 
la mare, la cabană, înfruntind anotimpu- 
rile. Cind a revenit la casa de filme, 
mustata tinerelului tncdruntise niţel. 

— Îmi ing&duiti să vă citesc din sce- 
nariul pe care vi l-am promis? 

Tinărul, maturizat în procesul muncii, 
i-a îngăduit. 

— Vă rog să nu mă Intrerupeti din 
lectură. Pierd foarte ușor firul. Așadar: 
«E o zi de vară. Frunzele copacilor sint 
galbene»... 

— Citiţi, citiți, l-a încurajat celălalt 
după o luncă pauză, nu vă Intrerupeti. 

— Asta e tot. Deocamdată. Aș dori 
să știu dacă e bine. Ca început. 

— E bine. Ca început. 

dignit, scenaristul a părăsit ۵ 
şi nu s-a mai întors. Pe bună dreptate. 
Nici cu ăștia din cinematografie nu se 
poate lucra! 


Dumitru SOLOMON 


sibilitati posibile 


Cu vechime în artă 


Era venerabil şi avea coamă leonină. 
Gloria venise la cincizeci de ani. Era in 
teatru de treizeci de ani. (Mai exact, 
trecuseră două luni de cind fusese în- 
registrat acest stagiu în cartea de mun- 
că) Gloria a sosit în momentul în care 
actorul V.P. a fost propus să participe 
la consfatuirea consacrată activității ar- 
tistice a casei de cultură orășenești. 
Pe urmă a apărut la o ședință de pro- 
ductie de la teatru, citat Intr-un referat 
ca «actor cu mare vechime în producție». 
De atunci era profund convins că el 
reprezintă vechimea artei. Rolul îi plă- 
cea și găsea mult mai multe satisfacţii 
în el decit în eternele personaje «gro- 
par», «al Vi-lea soldat», etc. în care a 
fost distribuit de-a lungul celor treizeci 
de ani, socotiți ca stagiu artistic. Şi In 
plus, nu mai era invidios pe colegii lui 
care n-aveau vechime, dar aveau roluri. 

O fi existind oare un actor care să 
dorească să fie personajul principal 
într-un astfel de film? Dar nu un film 
artistic, ci unul documentar. 


Alexandru STARK 


“tv. 


telescopuri 


Legătura cu viata 


Din experienta ultimelor 
săptămini ale micului 
ecran am reținut în mod 
special inițierea unor ru- 
brici noi, menite să con- 
solideze legătura televi- 
ziunii cu viata, cu proble- 
matica multilaterală şi complexă a actua- 
lităţii. Programul de măsuri pentru 
aplicarea hotăririlor Congresului al XI- 
lea al partidului și ale Congresului 
educaţiei politice şi al culturii socialiste, 
în domeniul muncii ideologice, politice 
și cultural-educative, preconizează, prin- 
tre altele, necesitatea ca emisiunile tele- 
viziunii să dobindească un grad mai 
inalt de combativitate, o mai strinsă 
legătură cu viata, cu activitatea si pre- 
ocupările oamenilor muncii. În acest 
spirit, realizatorii micului ecran încearcă 
de citeva săptămini încoace să umple 
niște goluri, să-și acorde mai bine 
programele scopurilor primordiale ale 
activităţii cultural-educative din peri- 
metrul întregii vieti sociale. Legătura 
cu viata este, de fapt, un telescop 
fundamental. 
* 

Ora ştiinţei și a tehnicii, cu periodi- 
citate săptăminală, la o oră de virf a 
audienței, reprezintă un cîştig necesar 
al programelor. Nu se putea fără o 
astfel de emisiune. În cincinalul revolu- 
tiei tehnico-stiintifice, într-un context 
mondial de marcante evenimente stiin- 
tifice, micul ecran nu putea rămine 
departe de fluxul informativ al actua- 
lităţii, sau cu preocupări sporadice, mai 
mult sau mai putin Intimplatoare. Pe 
afişul emisiunilor de pind acum s-au 
aflat subiecte variate, atractive, la zi, 
«subiecte în imagini» (asta e bine, 
pentru că informaţiile «care nu se văd», 
la televiziune, riscă să nici nu se audă) 
din micro-universuri şi macro-univer- 
suri care ne stau astăzi la îndemină, de 
pe planeta noastră sau de pe alte plane- 
te, care ne stau şi ele astăzi la Inde- 
mină... Este loc, desigur, pentru subiec- 
te ştiinţifice tot mai palpitante, pentru 
modalități de prezentare la fel, şi este 
loc, desigur, pentru tot mai multe reali- 
zări ale ştiinţei şi tehnicii românești. 


e 

Preocupările etico-educative ale mi- 
cului ecran, consolidate de-a lungul 
anilor, au în față obiective deosebit de 
importante. Demersul critic al realiza- 
torilor televiziunii poate fi (şi trebuie 
să fie) de mereu mai mare utilitate socia- 
lă. Fireşte, una dintre cele mai eficien- 
te modalități de lucru a reporterilor tv. 
rămine ancheta socială. Chiar în cadrul 
acestei rubrici am semnalat, nu odată, 
intervenții active, cu pronunțat simt 
cetdtenesc ale micului ecran, menite să 
sanctioneze cazuri de abatere de la 
normele eticii și echităţii socialiste. 
Astfel de exemple s-ar putea da, din 
«recolta» ultimelor săptămini. Dar 9 
vrea, acum, să insist asupra unui singur 
aspect, aflat dincolo de zona cite unui 
caz aparte. Este vorba despre capaci- 
tatea micului ecran de a crea şi de a 
susține un curent de opinie înaintată. 
În acest sens, ar fi încă destule de făcut, 
de pildă, în difuzarea unor experiențe 
de muncă și de viaţă cu adevărat fertile. 
in acelaşi sens, cred că ar fi deosebit 
de utile cit mai multe emisiuni ca cea 
realizată (în ultimele săptămini) de Anca 
Arion pe o temă de foarte larg interes 
social: «Timpul cărții»; cu obiectivita- 
tea-i exemplară, cu știința şi arta sa de 
a se apropia de oameni, de probleme si 
de situații acute, reporterul a investiga! 
analitic medii diferite, pentru a prinde 
«pulsul» lecturii, indeosebi în rindurile 
tineretului. A făcut, practic, operă de 
larg interes social, fără a se sfii să pună 
degetul pe rana lenei spirituale. 

e 

Cum face micul ecran cultură și 
educaţie cinematocrafica? Mai bine în 
ultima vreme, prin lansarea unei bine- 
venite emisiuni de dezbatere destinată 
unor tenomene și tendințe actuale din lu- 
mea mondială a artei a șaptea. Preocu- 
pări de istoria cinematografului, pe mici- 
le ecrane, au existat, dar au fost demult 


20 


părăsite. Singurul dintre «combatanții» 
rămaşi pind nu demult era Tudor 
Caranfil — secondat cu rezultate dintre 
cele mai bune de Adriana Rotaru — cu 
ale sale «Virste ale peliculei», prin 
emisiuni-mozaic sau prin la fel de 
interesante emisiuni monografice («bor- 
ne» ale istoriei filmului). Dar era, parcă, 
prea putin. O emisiune-dezbatere ca 
aceea inaugurată luna trecută vine, la 
rindu-i, să umple un gol... 
e 


N-aș vrea să inchei aceste scurte 
însemnări fără citeva referiri la progra- 
mele de actualități ale micului ecran. 
Ele constituie — nu-i aşa? — expresia 
cea mai directă a relației televiziunii 
cu viata. Au, Indeobste, multe seve de 
viata. Imagini din țară si de peste hotare, 
cit mai la zi, oferă telespectatorilor 
substanţiale referiri la evenimentele răs- 
timpului dintre două emisiuni. «Dosare» 
atent intocmite imbogățesc programul 
celor «24 de ore». Mă întreb, însă, dacă 
în această sinteză a unei zile, nu și-ar 
afla loc nimerit şi «dosare» ale eveni- 
mentelor politice, ştiinţifice, culturale, 
sportive, interne (în paranteză fie spus: 
informaţia sportivă pe micile ecrane 
este, de o bucată de vreme, pe post de 
cenuşăreasă), dosare menite să sub- 
stantializeze legătura micului ecran cu 
viata? E o părere... 


Călin CĂLIMAN 


teleteatru 


Scena cu cei 
mai multi spectatori 


In cîțiva ani de zile, da- 
torită unui repertoriu se- 
lectat cu discernămint şi 
a unor realizări spectacu- 
lare, teatrul TV şi-a clsti- 
gat o audienţă stabilă la 
public, devenind una din 
rubricile preterate de pe micul ecran. 
S-a născut de fapt un gen nou, teatrul 
de televiziune, pe care publicul l-a 
asimilat si îl urmărește cu consecventa 
cu care e privită bătrina Telecinema- 
tecă. Spectacolul TV cu Vlaicu Vodă 
de Al. Davila a certificat încă o dată posi- 
bilitatile multiple de care dispune acest 
gen. Vechea imagine despre spectacolul 
«Vlaicu» a fost spulberată și am aflat o 
reprezentaţie modernă, în care firescul 
a fost dominanta principală, o reprezen- 
tatie cu o distribuţie model, avind în 
frunte pe Gh. Cozorici si Leopoldina 
Bălănuţă. Un spectacol de atmosferă, 
pătruns de fiorul unui sincer patriotism, 
a imaginat Laurenţiu Azimioară exploa- 
tind la maximum condiția de reprezenta- 
tie TV. Vlaicu Vodă este încă un titlu 
prin care televiziunea, prin repertoriul 
său teatral, configurează epopeea na- 
tionala. 

Saptdminal, teatrul TV transmite 
spectacolele sale, conform unui plan 
repertorial de largă cuprindere, valorifi- 
cînd capodopere ale dramaturgiei uni- 
versale si nationale, difuzind în premiera 
absolută textele dramaturgiei noastre 
originale prin ciclul «Oameni ai zilelor 
noastre». Repertoriul selectat găsește 
mai întotdeauna o întrupare artistică 
deosebită, bucurindu-se de prezența 
actorilor cei mai indicaţi, din teatrele 
bucureştene si din alte orașe. În actualul 
context, în care televiziunii fi revin noi 
sarcini în procesul educațional, şi tea- 
trul TV ar putea fi mai des prezentat pe 
micul ecran. Ne referim concret la fap- 
tul că, aşa cum unele filme sau emisiuni 
sint reluate săptăminal, și transmisiile 
teatrului TV ar merita aceeași soartă. 
Şi poate că printr-un proces de progra- 
mare mai divers am putea vedea, uneori, 
chiar două spectacole săptăminal. 

Revenind la «Viaicu Vodă», credem 
că și alte piese istorice ale dramaturgiei 
nationale, mai vechi și chiar mai noi,vor 


beneficia de realizări TV în cadrul unui 
ciclu special. Avem un ciclu dedicat 
«istoriei comediei», uneori prefațat, alte- 
ori nu, diversificarea sa pe ideea unei 
istorii a teatrului în stilul celui susținut 
cîndva de lon Marin Sadoveanu ar fi un 
cistig pentru acest nou gen de teatru, 
venit în sprijinul teatrului «cu scenă», 
Indrumind publicul spre el. 


Illeana LUCACIU 


telereportajul 


Microfonul 
cu personalitate 


«Diseară are Stark o emi- 
siune» — un tip de carte 
de vizită. «Diseară dă-mi 
telefon, dar după «Revista 
economică TV», că pe 
ăştia nu-i pierd niciodată, 
sint formidabili» — alt 

tip de carte de vizită. Cu toate că este 

posibil ca omul cu telefonul să nu știe 
nici măcar un nume al acelora care fac 
emisiunea constant «formidabilă». Te- 
leviziunea are vedete cu nume și vedete 
anonime, mai bine spus, nume colec- 
tiv. Poate că orgoliul de ultimul tip e mai 
mare. E foarte mare lucru să fii un repor- 
ter de prim rang — meserie multă, mun- 
că si mai multă, talent șlefuit — dar e si 
mai mare lucru să faci parte dintr-o 
echipă de reporteri de prim rang, care 
toți au condei, spirit, fermitate și opinie, 
deci multă personalitate, şi toate acestea 
să se omogenizeze atit de bine încit 
numele propriu să conteze mai puţin. 

Ambele ipostaze sint valabile şi se trec 

la capitolul reuşite. Chiar şi a treia 

ipostază, ce e drept, mai dificilă. 
ipostaza «microfonului ca personaj». 

Ditficilă, pentru că, sincer vorbind, de 

cele mai multe ori, enervează. Vedem 

subiectul anchetei, reportajului, inter- 
viului, dialogind intens cu un microfon. 

În stinga un chip, o voce, o gesticulatie, 

în dreapta capătul lucios al microfonu- 

lui înzestrat cu o voce care întreabă. 

Ca-n anul 2004, dacă nepoţii noștri 

vor fi cu desăvirşire lipsiți de umor 

şi vor folosi în loc de reporteri pro- 
gramatoare şi roboţi. Deocamdată 
metoda este folosită din modestie. Cu 
program — dar nu din programator, ci 
din convingere: eu nu contez, subiectul 
meu contează. Sigur, dar depinde de 
subiect. Sint monologuri valabile şi 
sint opinii care nu capătă profil decit in 
dialog şi, mai ales, în dialogul la vedere. 
Ca să obţii un monolog în fata unui 
microfon trebuie ca acel microfon să 
fie plin de personalitate. Adică, reporte- 
rul care-l minuieste şi care nu consideră 
necesar să se gi arate din față şi din 
profil, trei sferturi sau întreg. Trebuie ca 
dialogul lui, real, cu subiectul să în- 
ceapă mult înainte de a bizii aparatul 
de filmat, în culisele reportajului, cînd 
reporterul află tot, «desface» personali- 
tatea omului pe care-l caută, ti desco- 
peră constanta. La urma urmei, trebuie 
ca reporterul să fie simpatic. Mă gin- 
desc la Cornelia Rădulescu — care ar 
avea toate atu-urile să apară în prim- 
plan, din față si profil. O vedem însă 
rar, de cele mai multe ori îi auzim doar 
vocea plină, radiofonică, de speaker 
exersat — și vedem mina care tine mi- 
crofonul. E unul din cazurile cînd metoda 
nu enervează. Pentru că oamenii 
răspund cu vioiciune, se confesează, 
uită «bizlitul» frisonant al aparatului de 
filmat. Întrebările sînt rare, dar lasă acea 
fericită impresie că dialogul, Inceput 
demult, în fața noastră, continuă, și 
anume, în punctul său fierbinte. Fie că 
este vorba de mari medici sau de blinde 
învățătoare, de specialiști în importanta 
problemă a apelor sau de constructori. 

Caz de orgolioasă meserie, de constanta 

în felul de a o concepe. Una e rezerva, 

alta anonimatul. 


Smaranda JELESCU 


Un spectacol de atmosferă pătruns de fiorul unui cald patriotism: «Vlaicu 
Vodă» de Al. Davila în regia lui Laurenţiu Azimioară. In fotografie: 
Cornel Coman , Gh. Cozorici , Leopoldina ۵ 


filme pe micul ecran 


e Filip cel bun 


(Dan Pita, 1975). Tăind scun și exact 
psihologiile din pestritul şi nu o 
dată derutantul «material» pus la 
dispoziţie de viața cea de toate zilele, 
avind o extraordinară expresivitate cine- 
matografică a detaliului, construind un 
personaj și, odată cu el, o lume,dintr-un 
gest sau un cuvint — filmul acesta e ca 
o privire încordată a ochiului aruncată 
atent în jur. Nu trebuie înțeles de aici 
că Filip cel bun ar fi capodopera sau 
filmul românesc de excepție şi, oricum, 
nu asemenea clasificări contează. Vreau 
să spun doar că filmul acesta seamănă 
izbitor cu personajul său principal: ca 
si el, este bun,dar si stingaci și cu slăbi- 
ciuni, căutind mereu și găsind uneori 
ceea ce caută, privind cinstit în ochi 
‘pe cel căruia i se adresează... Ca si 
personajul său, filmul este — în esenţă 
— adevărat şi cred că nu numai oamenii 
adevăraţi ci și filmele adevărate tre- 
buie pretuite. 


© Zidu! 

(Constantin Vaeni, 1975). lată un film 
care putea miza pe un anume «specta- 
culos» exterior, dar care a preferat acel 
«spectaculos» infinit mai important او‎ 
mai expresiv care se numeşte imaginea 
unei conştiinţe în acțiune. Retinut în 
ton şi patetic în substanţă, «Zidul» face 
incă o dată demonstrația mai veche că 
valoarea unei pelicule stă uneori în 
ceea ce înfățișează, dar mai des în ceea 
ce analizează și explică ea. Convingă- 
tor debut în filmul artistic al unui regizor 
format la aspra, necesara şcoală a docu- 
mentarului. 


@ Pe aici nu se trece 

(Doru Năstase, 1975). Un scenariu 
complex, avind o tulburătoare încărcă 
tură de viață (autor: Titus Popovici), 
care — nu încape îndoială — putea fi 
mai nuantat valorificat cinematografic. 
Suflul eroic al filmului este însă o cali- 
tate incontestabilă. 


@ Tata de duminică 

(Miha Constantinescu, 1975). O dez- 
batere pe teme de morală. Un film care 
a vrut şi, uneori, a reuşit să imbine tonul 
critic cu privirea lirică. Pericolul era ca 
problema morală să fie expusă şi anali 
zată moralizator, didacticist — si chiar 
așa s-a întimplat pina la urmă. In orice 
caz, prin ce are izbutit, «Tată de dumi- 
nică» este un film sensibil, cu ambi- 
tioase intenţii de analiză psihologică. 


© Un zimbet pentru mai tirziu 

(Al. Bolangia, 1078). Un sir de coinci 
dente şi un personaj imbogatind pre- 
lungul şir de directori (neapărat direc- 
tori!) Inculati, obtuzi, răuvoitori și opu- 
nindu-se noului, nu-l mai pot face pe 
spectator să tresară. Vreau să spun că 
filmul nu prea convinge,in ciuda bunelor 
sale intenții. Că se putea totuși și altfel, 
si mai bine, o dovedesc citeva momente 
izolate, în care mina regizorului şi-a 
tăcut simțită bogata experienţă de docu 
mentarist, mergind fără vorbe și «intim- 
plări» de prisos și fără definiţii ale sub- 
stantivului comun «definiție» direct la 
acea sursă care se numește «viata așa 
cum este ea». Expresia este, desigur, 
tocită de atita întrebuințare. Din fericire, 
numai expresia. 


© Medalion Luis Buñuel; Meda- 
lion Michelangelo Antonioni. Cole 


două medalioane despre care e vorba 
aici au constituit, în felul lor, o sărbă- 
toare pentru cinefili, căci sărbătoare 
este — zic eu — să revezi pe micul 
ecran, fie $i numai citeva secvenţe din 
capodoperele lui Bufiuel sau An- 
tonioni... lar discuţiile care le-au însoţit 
au avut gradul lor de interes, prilejuind 
nu o dată schimburi tăioase (dar paș- 
nice) de opinii, dacă nu ar fi să amintesc 
decit de acel exemplar argumental si, 
fireşte, pind la urmă încununat de 
succes, efort al unuia din criticii 
participanţi la o dezbatere: de a lămuri 
că pista pe care încerca realizatorul 
emisiunii să canalizeze discuţia nu 
se dovedea deloc a fi cea mai inspirată, 
atit timp cit problema era pusă în acei 
termeni plini de reproș; de ce nu este 
Buñuel optimist în filmele sale? Inter- 
ventia criticului era limpede ca un cris- 
tak dac& doriți «un optimist», atunci 
nu v-aţi găsit în Bufiuel omul. Urma 
demonstrația. Așadar, chiar dacă im- 
perfecte, medalioanele acestea își In- 
egy misiunea formativa si informa- 
tiva... 


Aurel BADESCU 


Timp prieinic pentru un flash- 
back asupra stagiunii trecute, 
Nena stagiune care, dacă n-a fost 
chiar «de virf» — cum susti- 
nea cineva — a fost cu sigu- 
a - ranță darnică, extrem de dar- 
nică, pina la risipă, cu fondul său de filme. 
Cu fondul său de idei. Idei? Să nu ne mire. 
Pentru că lor, ideilor de grupaje pe care 
le-au avut colegii nostri de la Cinematecă 
în aceste luni (din octombrie 1975 pină în 
august 1976), le datorăm cele mai inspirate, 
mai originale cicluri tematice. 

O stagiune care înscrie, aproape un în- 
treg trimestru, o selecţie de zile mari: 80 de 
opere care au marcat evoluţia cinemato- 
grafului în 80 de ani; o stagiune care reu- 
seste să impună — lucru rar — o viziune, o 
perspectivă asupra universului filozofic şi 
stilistic al unor creatori contemporani, prin 
alcătuirea unor insolite suite de trilogii; o 
stagiune care s-a ambitionat să ne ofere 
una din cele mai cuprinzătoare retrospec- 
tive a şcolii britanice de film documentar 
sau o privire de ansamblu asupra documen- 
tarului cubanez; o stagiune care a avut 
inițiativa unui ciclu pe cit de interesant pe 
atit de fericit susținut cu filme-argument 
convingătoare: ciclul «Copiii ne privesc» 
sau (mai lung, si mai putin selectiv) cel 
intitulat «lpostaze ale eroismului, curajului, 
spiritului de aventură»; o stagiune care s-a 
străduit să marcheze o seamă de eveni- 
mente subliniate de Intreaga noastră viață 
cultural-politică, prin cîteva titluri ilustrind 
tema «Contribuţia României la victoria asu- 
pra fascismului» sau (dacă nu cele mai bine 

lese, oricum necesare) tema «Condiţia 

smeii în filmul românesc»; în sfirșit, o sta- 
giune care a inclus, alături de citeva figuri 
marcante din istoria filmului cărora le-a 
consacrat medalioane: Lev Kuleşov, Ro- 
bert Bresson, Innokenti Smoktunovski, 
René Clement, şi două nume românești de 
prestigiu: Victor Iliu și Stefan Ciobotdrasu 
— această stagiune, finalmente, se cheamă 
că a fost o stagiune bogată. Şi pentru toate 
gusturile, si pentru toate virstele, catego- 
riile de spectatori. Pentru că — nu trebuie 
uitat — harnica noastră instituție de cultură 


Știm puține, mult prea pu- 
tine lucruri despre cinema- 
tograful latino-american si, 
nema mai cu seamă, despre acel 
| celebru deja «Cinema Nô- 
' vo» brazilian, reprezentan- 
ul cel mai autorizat al unei arte a cărei 
fabuloasă explozie de vitalitate continuă 
să uimească pe spectatorii «batrinului 
continent», la mai bine de un deceniu de 
cînd numele unor cineasti ca Glauber 
Rocha, Ruy Guerra, Carlos Diegues, Le- 
on Hirzman, Pereira Dos Santos, Roberto 
` Farias, Anselmo Duarte, Walter Lima Jr. 
au intrat în circuitul valorilor certe ale 
filmului contemporan. Sint ani buni de 
cînd filme precum Antonio das Mortes, 
Vieti uscate, Pădurea tragică, Pămint 
în transă, Ganga Zumba, Dumnezeu 
și diavolul pe pămîntul soarelui, Copi- 
lul de pe plantație, Puștile, Macu- 
naima, etc., au făcut înconjurul lumii, 
intirziind să apară pe ecranele cinema- 
tografelor noastre (e bine că au început 
totuși acum să apară) asta în vreme ce 
literatura sud-americană și-a făcut deja 
simțită prezența, absolut remarcabilă, in 
conştiinţa literară a cititorului român. Fil 
mul lui Ruy Guerra prezentat la Cinema 
tecă, Puștile, această remarcabilă operă 
cinematografică, deschide o fereastră spre 
o tara cit un continent (Brazilia), interme- 
diindu-ne totodată cunoștința cu o excep- 
țională școală de cinema. 
«Estetica foamei și a violenței» — a- 
ceasta este formula-etichetă care inso- 
teste noul cinematograf brazilian, încer- 


cind să sintetizeze caracterul social şi ® 


forța de impact a unui anumit mod de 
a înţelege și practica cinematograful în- 
tr-o societate extrem de complexă și con- 
tradictorie. Puștile lui Ruy Guerra nu se 
sustrage acestei formule, deși ea este 
mult prea sumară pentru a numi exact 


Protagoniste: ideile 


Fereastră spre un continent 


duce şi o acţiune de continuă atragere a noi 
categorii de cinefili, pe care-i educa treptat. 
Desigur, nu cu Tatuatul sau cu Lacrimi 
de țigancă (așa cum bine remarca un 
coleg), dar chiar acestea sint producții 
medii, cit de cît onorabile față de diversele 


«articole» de tristă amintire din alte timpuri, 
mult mai îndepărtate, e drept, ale Cinema- 
tecii. E poate un lel de captatio benevolen- 


tiae pentru a putea oferi celor proaspat 
cuceriti o hrană tot mai substanţială, care 
nu se va ridica, desigur, în cadrul unui sin- 
gur an de cultură cinematografică, la Per- 
sona sau la Mouchette dar, pină la urmă, 
cu răbdare și cu tact... Aceasta mi se pare 
că a fost o calitate a stagiunii '75—'76: 
tactul. Măsura. Poate chiar excesivă pru- 
dentã în detrișarea unor drumuri artistice 
anevoioase (clte un singur spectacol, ma- 
ximum două, cu mari opere de Pabst, 
Bergman, Bresson, Kurosawa, René Alio), 
în schimb o revărsare ۷۵۱۵8۵58, 5 
cu Busby Berkeley (cam disproporționat 
prezentat față de valoarea lui reală) sau cu 
productivul Cecil B. de Mille (şi el cam 
«mincător» de timp cultural cinematogra- 
fic). Prea multe Cleopatre pe metru pătrat 
de Cinematecă! 

Ajungem la reproșul principal pe care mi 
l-as permite faţă de o activitate culturală pe 
cit de susţinută în genere, pe atit de com- 
petentă, dusă de către Arhiva noastră de 
film. Şi anume risipirea forțelor programă- 
rii pentru cuprinderea unui cit mai mare 
număr de filme (unele s-au repetat, fatal- 
mente, dar a predominat numeric, noutatea, 
dacă n-ar fi decit să înșirăm zecile de titluri 
de documentare britanice, cubaneze ori 
scurtmetraje din ineditele capitole de istorie 
dedicate primitivilor francezi, pionierilor 
cinematografului american ori celui rus). 
Un consum de energie pe care colegii 
noștri îl puteau evita, pentru a putea valori- 
fica mai bine și exploata în adincime operele 
de care au dispus In acest an (multe împru- 
mutate de către arhivele unor cinematogra- 
fii prietene, cum au fost filmele regizorului 
sirb Pogagit sau documentarele britanice). 
Un ciclu «pierdut pe drum» care se anunța 
interesant prin insolitul său a fost cel 


ceea ce nu poate fi si nu trebuie simpli- 
ficat. 

E vorba aici, ca în mai toate filmele care 
au lansat noul cinematograf brazilian, 
despre sărăcia cumplită a țărănimii bra- 
ziliene, despre foamete și suferință, des- 
pre revoltă și represiune, despre opresiune 
socială, despre viață si moarte, despre 
acele lucruri grave care formează ceea 
ce s-ar putea numi «disperarea mizeriei», 
«elocventa foametei» ori «patetismul su- 
ferintei». Misticism și tradiții folclorice, 
mitologie populară și elemente de «ro- 
mancero» portughez, influențe cinema- 
tografice perfect asimilate, întinzindu-se 
de la Eisenstein pină la neorealismul ita- 
lian, străvechi rituri amerindiene și ele- 
mente împrumutate din cultura populară 
a secolului 20 (westernul, filmul de aven- 
turi), toate acestea sint elementele multi- 
ple, ușor recognoscibile, care formează 
un fel de suport «livresc» al unei arte ci- 
nematografice datorind mult tuturor aces- 
tor influenţe, şi totuși de o frapantă origi- 
nalitate, inconfundabilă, pentru că tine 
de specificul naţional. Destinat în primul 


O stagiune care a reuşit să facă din 
programul €i...( Drumul spre Est de 
Griffith cu Lilian Gish) 


EAE‏ يي ا Ar‏ ت 
„Uun act de cultură cinematografică‏ 
(Persona de Ingmar Bergman cu‏ 


0 filthare la Inceville, 
in 1913 (la mijloc: 
“Wallace Reid) 


dedicat cinematografului latino-american, 
din care ne-am ales, pînă la urmă, doar cu 
documentarele cubaneze şi cu un singur 
film artistic, programat într-un singur 
spectacol în încheierea stagiunii: Puştile 
lui Ruy Guerra. Fără nici o altă operă care 
să însoțească filmul brazilian în complica- 
tul itinerar latino-american, Pustile lui 
Guerra au «tras» putin în gol, fără ecoul 
artistic cuvenit. Au fost — ca să zic asa — 
într-o bună companie «de singularitate» cu 
Persona, La intimplare, Baltazar! si 
Bătrina doamnă nedemnă. 

S-a resimțit, poate, mai mult decit în alti 
ani, dat fiind avalansa de capodopere pre- 
zentate — absența unor programe de sală 
mai cuprinzătoare decit fisele (utile, dar 
seci) tipărite pentru abonați. 

A precumpănit, însă, în activitatea Cine- 
matecii noastre, efortul colegilor-progra- 
matori, adevăraţi «redactori» de antologii 
oferite publicului. Dar cum asupra acestor 
judicioase (în general) selecţii ne-am mai 
oprit în timpul stagiunii, nu vom adăuga de- 
cit că așteptăm cu încredere — nu numai cu 
speranțe — descniderea noului an de 
«invățăminb» cinematografic al Cinema- 


tecii naţionale. 
Alice MĂNOIU 


— a haps! =o i : i ۱ 
O imagine-document: un cadru din filmul Fantâmas, 
realizat de Louis Feuillade în 1913 


rind brazilienilor, fiind socotit de înşişi 
fondatorii săi ca o expresie a revoltei 
impotriva oprimării, «un șoc dat para- 
disului inertiei» (Glauber Rocha), «noul» 
cinematograf brazilian este una dintre 
cele mai elocvente dovezi ale modului în 
care o artă, profund atașată realitatilor 
şi problematicii naționale, devine accesi- 
bilă pe plan universal. 

Sperăm că, prezentind în finalul sta- 
giunii sale — remarcabilă în anul ce a 
trecut — Puștile lui Ruy Guerra, Cinema- 
teca nu face decit să deschidă o fereastră 
spre un continent cinematografic pe care 
sperăm a ni-l apropia mai frecvent. 


Petre RADO 


¬ „Îmi aduc aminte — minat de 
| această frază aţițătoare: «ca 


inema 


să pricepi un film, trebuie să 
fi avut anumite revelații» — 
de ziua primului meu salariu 
în uzină, o văd foarte clar la 
față, imi amintesc pina si ce 
film am văzut în după-amiaza aceea de 
iulie '50. Eram frezor, ucenic-frezor, de fapt, 
la «Timpuri Noi», prins într-o experiență 
politică esențială pentru viața mea, poate 
pentru destinul meu, cuvint mare la 20 de 
ani, îndreptăţit de cintecul în care credeam 
nestrămutat: «Sintem stegari caliti al veacu- 
lui ce vine, purtăm In inimi alte destine». 
Un asemenea destin era «proba de foc» prin 
care treceam atunci, aceea de a rupe cu 
trecutu-mi mic burghez, Invatind să trăiesc 
şi să trudesc în rindurile clasei muncitoare. 
Nu mi-am dat seama că am luat primul sa- 
lariu, primul meu salariu de muncitor cu 
braţele, decit după-amiaza, la un Chaplin, 


Chaplin-vagabond, unul din sutele lui de ' 


scheciuri în care melodrama e împinsă 
pină la orizontul tragic, de pe care cad, 
sfişiindu-l, ca mari stele de vară, hohotele 
de ris ale ființei invincibile. Condiţia lui de 
lumpen, lovit din toate părțile, potenta 
extraordinar chenzina mea. Chenzina mea, 
revelatia primei mele lefi cistigate cu sudoa- 
rea fruntii, într-o uzină in care muncitorii 
erau stăpini, dădea o lumină adincă asupra 
personajului de pe pinză. El îmi devenea 
frate bun prin forța tragi-comică cu care 
încerca să cucerească o nouă demnitate, 
fără un ban în pungă, cu sute de picioare în 
spate... Esentiala fraternitate iradiată de 
Chaplin, am Inteles-o nu din cronici şi 
monografii, ci prin trudă, printr-un bob de 
sudoare, pe o bază, să-i zic aşa, economică, 
din care sigur că se 89162 și o estetică, o 
estetică a filmului, dar nu numai a lui, ci și a 
muncii, a caznei, a libertăţii și a fraternității. 


Revelația primului salariu de proletar eli- 
berat de exploatare m-a dus la revelația 
legăturii sublime dintre artă şi existenta 
imediată. În după-amiaza aceea — cu ochii 
în lacrimi ca la «Cuore», dar cu lacrimile unei 
necunoscute înțelegeri — cred că am pus 
bazele culturii mele cinematografice. 
Marile filme — mi-a devenit din ce în ce 
mai clar — filmele pentru care mă bat, 
sint acelea care mă trimit pe căi mai mult 
sau mai putin subtile (nu subtilitatea e 


criteriul suprem) la hainele mele, la 
prieteniile noastre, la şedinţele noastre, 
la amorurile noastre, la concretul nostru 
istoric, la revoluția noastră de oameni 
comunişti. Cultura cinematografică nu în- 
seamnă nimic fără o cultură a vieţii imediate. 
Cultura vieţii imediate e meditaţia îndelungă 
asupra a ceea ce simțim şi trăim, fastuos, 
de-a lungul unei zile de viață. Vedem, 
iubim, refuzăm filmele după cum medităm 
asupra noastră și asupra celor din jurul 
nostru. Nimeni nu intră în sala de cinema 
în afara acestor experienţe zilnice, în afara 
experienţei sale umane. În întunericul sălii, 
fiecare se caută pe sine, își caută zilele şi 
nopțile sale şi alor săi. Cea mai stupidă 
iluzie în sala de cinema este estetica «eva- 
dariim «Mă duc la film ca să mai uit de mine 
şi de-ale mele...». Ca şi apolitismul care 
nu e decit o declaraţie foarte politică, eva- 
zionismul (cunosc أو‎ iubesc două capo- 
dopere «evazioniste» profund realiste : Sint 
un evadat cu Paul Muni, în regia lui Melvin 
Le Roy și Un condamnat la moarte a 
evadat» al lui Bresson), visul de a evada 
din real prin visul ficţiunii de pe pinză e 
o formulă rudimentară de a spune că nu 
ști să trăieşti cu propria-ti imaginaţie. 
Ideea de a evada prin filme e o idee incultă, 
de neştiință. Evazionismul e expresia in- 


competenţei imaginative. Cu cit trăieşti 
mai plin, mai bogat, mai inteligent, mai fru- 
mos, cu atit dorești să «evadezi» mai putin, 
ba chiar deloc, din cotidian, din fantasticul 
existentei. 

Ceea ce mi se pare drept si adevărat în 
rindurile profesorului din Ciucea este gindul 
de a raporta filmul şi învățătura lui de 
minte la mintea și, mai ales, la experiența 
de viață a spectatorului E o idee adincă 
aceea de a vedea în educaţia cinemato- 


— Nu plinge! 
- Nu pling, că am uitat... 


grafică, răstrintă, conştiinţa revelatiilor din 
existența de fiecare zi. A «măsura» Intele- 
gerea unui film cu cit ai învăţat din viata 
este, probabil, drumul cel mai corect pentru 
a pricepe şi cite îți pot da — peste ceea ce 
ştii — capodoperele أو‎ filmele bune. După 
cum a educa simţul artistic, gusturile este- 
tice, prin formarea Indelungă a gustului 
pentru muncă, pentru bucuriile vieţii, a 
deduce cit şi ce cinema pricepi din cită 
viață înţelegi, din cită şi ce politică faci, 
din cîtă cultură sufletească posezi, sint 
idei la care criticul de film vibrează alături 
de educatorul dintr-o localitate de munte. 
Mărturisesc că mă simt solidar şi (con)- 
frate cu acest om obsedat de investitura 
sa, aceea de a forma gusturile tinerilor și 
copiilor. Chiar dacă «proiectul» său de 
educaţie cinematografică mi se pare cam 
idilic şi didactic — căci dificultatea în a- 
ceastă educaţie provine din faptul că oa- 
menii pot vedea, în aceeași zi, Vandana și 
Viridiana, Prietenii mei, elefanții și Cru- 
cigatorul Potemkin, neexistind ca la 
școală o absolvire a unei «clase» de filme 
cu o înțelegere mai mică spre clasele supe- 
rioare unde nu pătrunzi decit după ce ai 
absolvit melodrama neevoluată... — chiar 
și așa, pasiunea dusă pină la absolut din 
«du-i înainte, explică-le, fă-i să înțeleagă 


totul», trezește acea fraternitate a vocaţii- 
lor care aboleste orice graniti între cri 
ticul de artă şi educatorul de școală. Visez 
demult la o cronică de film care să-i dea 
cititorului, la capătul unei analize despre 
Chaplin, senzaţia esenţială a primului sala- 
riu de om liber... Căci cum altfel «am purta 
în inimi alte destine» — conform nemuri- 
torului cintec de la '948? 


Radu COSASU 


telex Animafilm 
a > rea i 


Uraa, 
desenul! 


@@@ Adrian Petringe- 

naru care, inspirat de 

dinamismul intrinsec a 

graficii lui Florin Puca 

a realizat in cursul aces- 

tui an un film de o valoa- 
re cu totul deosebită, Cale lungă, se 
pregătește să schimbe paleta. Filmul 
de animaţie, care excelează în genul 
comic şi în fantezii poetice, nu i se 
pare lui Adrian Petringenaru inapt să 
trateze subiecte eroice și să prezinte 
personaje tăiate în marmura statuară 
a istoriei, 

Cucerirea Daciei de către romani, 
episod bogat în fapte de vitejie si ges- 
turi nobile, care s-au întipărit in memo- 
ria urmaşilor cu forța exemplară a le- 
gendei,nu a încetat să solicite imagina- 
tia populară și să rămină un izvor viu 
de inspirație. După o legendă popu- 
lară, Dochia, cea care s-a transformat, 
cuprinsă de frigul Carpaţilor, într-o 
stincă, nu ar fi altcineva decit fiica lui 
Decebal, o adevărată eroină de trage- 
die antică si prima femeie de la nordul 
Dunării care iese din anonimat prin 
puterea caracterului ei, prin curajul 
şi adincimea -sentimentului patriotic. 

ochia, de fapt Dachia, ar fi continuat, 

pă această legendă, lupta viteazului 

ge dac. Urmărită de romani, Dochia 
s-ar fi retras in munți, unde, transfor- 
mindu-se in stincă, a rămas de strajă 
pină în ziua de azi. Frigul dacă a 
cuprins-o pe veci, ea și-a ales singură 
destinul. Un destin tragic și glorios 
menit să devină un simbol. Este ceea 
ce Adrian Petringenaru îşi propune 
să realizeze in filmul său Legenda 
Dochiei. 


099 Farmecul filmului de animaţie 
provine, între altele, din libertatea pe 
care o are de a se desfășura, concomi- 
tent, în imaginea vizuală (și nu în 
subtext) pe mai multe planuri si,impli- 
cit, în mai multe circuite logice. 

Clopotelul anunță sfirșitul lectiei. 
Un școlar, grăbit să iasă în recreatie, 
transformă semnul de exclamatie ui- 
tat pe tablă într-un băiețel cu capul 
in jos şi cu picioarele, vai, în sus. 
Poziţia fiind incomoda, îndată ce clasa 
a rămas goală, băieţelul desenat cu 
-retă incepe să dea semne de obo- 
seală și se așează și el, ca toată lumea, 

-o poziție normală. Dar e singur. 

gur ca un erou al lui Samuel Beckett 
şi nu are nimic, e sărac ca regele Lear. 
Nu are decit ceea ce a mai rămas din 
fostul semn de exclamatie, adică un 
punct. Din acel punct, el va trage un 
fir, așa cum trag pescarii năvodul, şi 
cu firul acela va construi neincetat, 
vesel, harnic, inventiv, tot ce va voi. 
Băieţelul desenat cu cretă se va com- 
porta ca un copil care cuprinde lumea 
într-o privire generoasă si imagina- 
tivă, dar va fi, în același timp, si un 
desen de cretă pe care buretele ori- 
cind îl poate șterge... Firul cu care-şi 
construieşte lumea pentru a goni sin- 
gurătatea va deveni un cerc, o minge, 
un balon, o pasăre, un pom. Dar 
balonul, dacă se lovește de marginea 
tablei, se sparge... Pasărea, dacă e 
pasăre, cintă... Pomul, dacă e pom, 
creşte... și așa mai departe, şi aşa mai 
departe. Logica pomului și logica de- 
senului de cretă, cine a spus că sint 
incompatibile? 

Cu generozitatea lui, băieţelul de 
cretă va învinge chiar cerbicia bure- 
telui care, la sfirșit, nu-i va mai șterge 
desenele ci... lacrimile. 

Filmul se va numi, in cinstea forței 
creatoare a unei simple linii, Uraa, 
desenull... si va fi realizat de Felicia 
Puran. Fireste in desen liniar. 


ANIMATOR 


scrisoarea lunii 


aa PETRE II R CERERE (PREFER TERE م‎ 
Spectatori, nu fiți numai spectatori! 


0 privire patetica asupra „Zidului“ 


„„Sint puţine filmele de acest gen care au putut să mă impresioneze atit de adînc 
ca «Zidul» lui Vaeni. «Zidul» surprinde cu un realism dur, mai dur decit putea 
însăși realitatea să o tacă, o perioadă din Incercatii ani de lupte. «Zidul» nu-l închide 
pe Victor; «Zidul» îl face pe Victor să dea mina cu mii şi mii de oameni; «Zidul» 
îi deschide porțile; miinile lui libere, ca şi ziarul său, dau mina cu pacea, cu dragostea 
de ţară. «Zidul» nu-i construit din cărămidă rece ci din suflet tare, din încredere. 
Fiecare cărămidă a fost arsă la flacăra sufletelor tovarășilor lui. Totul te emotio- 
nează puternic şi filmul este lipsit de acea crispare pe care eu o simt de multe ori 


la filmele noastre. 


Filmul lui Vaeni ar trebui prezentat tuturor acelora care nu fac nimic, care mai 
taie frunze la clini, care, ndscindu-se în ziua luminoasă a libertăţii, cred totuşi că 
așa a fost întotdeauna, neștiind că pină să răsară soarele socialismului a fost 
intuneric şi foame, schiungiuri, lupte şi sacrificii supreme: «Nici un răsculat nu se 
indreaptă spre temniţă Cu cătușele la miini, fără ca eu însumi să nu fiw alături de 
el, incatusat ca și el» (Walt Whitman, «Cintec despre mine».). 


Daniela Petre, Str. Popa Nicolae nr. 39 — Bucuresti 


filmul românesc 


© ...«Usinda» e o operă de maturitate a 
cinematografiei româneşti, un film de 
succes cu un număr record de spectatori. 
Motivaţiile sint multiple. Începind de la 
proza sobră, realistă si în același timp 
poetică a lui Victor lon Popa, continuind 
cu jocul cald, pasionat, al unei actrițe de 
real talent ca loana Pavelescu, sfirsind cu 
semnătura prestigiosului regizor Sergiu Ni- 
colaescu. M-a atras la acest film bogăția su- 
fletească a personajelor, umorul matur al 
lui moș Petrache, ca si acela atit de drama- 
tic al plutonierului, vigoarea și tăria morală 
a ţăranului roman osindit pentru că a 
îndrăznit să-şi ceară drepturile.» 

(R. Popovici — Lic. Electrocontact, Boto- 
sani) 

© ...«incontestabil, un film foarte bun: 
atmosfera este bine realizată, imaginea 
este magistrală (cred că este latura cea 
mai bună a filmului), jocul actorilor este 
fără reproş, dialogul este foarte firesc, 
cinematografic, fără elocventa teatrală din 
alte filme de-ale noastre. Spectatorul iese 
de la film puternic impresionat, covirșit 
chiar de apăsarea senzatiei de «destin» 
care poate plana asupra vieții unui om. 
Şi aici cred că este o primă lacună a filmului, 
de natură filozofică: scenariul filmului — 
în prezentarea evoluţiei eroului principal — 
acordă primul loc factorului «intimplare». 
Mandache luptă cu vicisitudinile vieții, se 
luptă nebunește, suferind torturi fizice şi 
morale deosebite, dar scenariul îi ridică 
în față «ziduri» înalte care nu sînt atit bariere 
sociale sau nedreptati ale vremii, cit in- 
timplări tragice față de care el are comporta- 
mente ciudate — cum e mai ales fuga din 
fața procurorului. Sigur că prezentarea 
unui Mandache biruitor în toate încercările 
ar fi transformat acest film foarte bun într-o 
poveste tip western cu happy-end. Dar prin 
mijloace bine folosite, scenariul astfel con- 
struit întărește în conștiința spectatorului 
obișnuit, senzaţia sorții implacabile. Sergiu 
Nicolaescu (pe care-4 consider una din 
cele mai conturate personalități din cine- 
matografia noastră si pentru care am o 
sinceră admiraţie) face, după părerea mea, 
și o greșeală de dozare a mijloacelor, care 
imprimă filmului o nuanţă uneori naturalistă, 
dură. insistența aparatului de filmat, urmă 
rirea prea îndelungată a unora din scenele 
crude impresionează spectatorul, dar a- 
ceastă apăsare «pe accelerator cred că 
aduce prejudicii filmului. Cred că, în general 
nu e strict necesar să parcurgem toate 
etapele de prematurizare ale cinematogra- 


cinema 
Anu XIV (166) 


Bucureşti 
Octombrie 1976 


Redactor șef 


Ecaterina Oproiu 


tiei; putem evolua sărind peste unele forme 
și mijloace de expresie pe care însăsi 
critica noastră le-a dezavuat,la vremea res- 
pectivă, în filmele străine.» 

(Pavalache Nicolae, economist — Str. 
Lungă nr. 160, Braşov) 


© «Sergiu Nicolaescu este un regizor- 
actor de înalt nivel artistic si dramatic, cu 
o mare putere de intuiţie şi forță a mesaju- 
lui. Bravo lui Sergiu Nicolaescu pentru 
filmul «Osinda». 

(Nicolae Cazacovschi, str. Nordului 75 
— Bacău) 

N.R.: /-am transmis regizorului chestio- 
narul d-voastră. 


© «Reprezentind un punct de reper demn 
de luat în consideraţie din filmografia lui 
Sergiu Nicolaescu, «Osinda» este un film 
care rămine totuşi tributar unei trăsături 
specifice multora din filmele anterioare ale 
regizorului: excesivitatea. Excesivitatea de- 
taliilor care de cele mai multe ori nu sporesc 
dramatismul situaţiei, a unor prim-planuri, 
excesivitatea unor fapte neverosimile. Luate 
independent; multe secvenţe emană o poe- 
zie autentică; aceea reprezentindu-l pe erou 
urcind dealul cu crucea în spate, constituie 
o metaforă  concluzivă, emoţionantă si 
accesibilă. Cu toate acestea, trebuie să 
subliniez că «Osinda» este incontestabil 
un film facut cu mult suflet, de un regizor 
care are o exprimare sensibilă și alertă, atit 
de alertă încît uneori se pierde în suvoiul 
ei». 

(Mihaela Boideanu, Sir. Străulești nr. 1, 
București) 


PINTEA 


«...Din ce ni se arată, rezultă clar că mara- 
mureșenii, în vremea lui Pintea, erau plini 
de sănătate, de fericire, o duceau cum s-ar 
spune boiereste, ceea ce nu iese la o soco- 
teală rotundă, pentru că Pintea nu și-ar 
mai fi avut rolul pe care l-a avut. Toate pri- 
menelile erau de sărbătoare, femeile aveau 
bujori în obraji, băieţii erau cuminţi foc, 
curati, apretati, frumoși toți, mă rog, cum 
nu se poate mai altfel decit în vremurile 
acelea de asuprire crincenă. Adevărat, 
curtea grofilor caricaturizată avea gătelile 
ei, satul avea gătelile lui. N-am prea văzut 
sate pirjolite, în schimb am văzut drumuri 
fara de scăpare din care eroii ies teferi si 
chiar veseli, cascade spectaculoase, scene 
de capă si spadă, beciuri de cetăți unde 
bătrinii stau într-o mutenie deloc nelinisti- 
toare, pe paie proaspete, filmate prin filtre 
de culoare roz. Cred că filmul spune ade 
vărul despre Pintea doar pe jumătate. 

(Constantin Manole — Bd. Republicii 
23-25, Orașul Gh. Gh.-Dej) 


Coperta | 


În curînd, pe ecrane: 

Cuibul salamandrelor, un film de 
loan Grigorescu și Mircea Drăgan. 
cu Radu Beligan, Gheorghe Dinică, 
Florin Piersic si Tony Kendal. 

Trei zile si trei nopţi, după roma- 
nul «Apa», un film de Alexandru 
Ivasiuc și Dinu Tănase, cu Amza 
Pellea, Petre Gheorghiu, Irina Pe- 
trescu şi lon Caramitru 


Filmul străin 


«Capriciile Mariei» 


«Multi au văzut în «Capriciile Mariei» 
doar o comedie oarecare. E drept, în prima 
parte, gagurile au abundat, care de care 
mai subtile. Dincolo de hazul de bună 
calitate, filmul aduce o anumită gravitate, 
o anume melancolie, punind în discuție 
o problemă a condiţiei umane, aceea a ves- 
nicei reîntoarceri la locurile natale, a dem- 
nității de om care nu poate trăi într-o 
«French Reservation», a demnităţii de tara 
care nu poate trăi niciodată dependentă 
de alta. Tresărirea de conştiinţă a america- 
nului care, pentru da-ul Mariei, a cheltuit 
zeci de milioane, dar acum înțelege că 
sufletul ei a rămas în Franța lingă Invata- 
torul care a renunţat la mirajul american, 
tresărirea de conştiinţă a unui om pina 
atunci exclusiv practic, rămine un moment 
de mare frumusețe si emoție al acestui 
film frumos care ne lasă gustul unei poezii 
foarte apropiate de sufletul nostru, aminti- 
rea unui film ceva mai mult decit o comedie. 

(Ovidiu Coștiug, — str. Alexandru ce! 
Bun 14 Suceava) 


| Sofia lul Jean lul Jean 


«...După vizionarea filmului — în ciuda 
faptului că multi spectatori au părăsit sala 
în timpul proiecției — mi-am dat seama că 
am văzut un film nu doar bun, ci foarte bun, 
Puterea de convingere a regizoarei Yannick 
Bellon mi s-a părut extraordinară... E frumos 
într-adevăr «să asculti stelele» — cum se 
spune în film, «să te știi o părticică de praf 
cosmic», să simţi că existi prin tine însuți, 
să ştii ce vrei, dar mai presus de toate să fii 
convins că poți trăi prin tine însuţi»(Mari- 
ana Rad, Liceul real-umanist — Luduş) 


În două vorbe 


Ştefan Ripas — Bd. Steagul Roșu 21, Bra- 
şov: Problema pusă de dumneavoastră — 
dacă «Papillon» a căzut sau nu la public 
din cauza caracterului său «prea putin 
comercial» — nu ne frămintă la ora actuală, 
ca să fim sinceri. 

Angela Moldoveanu — Str. Principală nr. 
358, Bontida, Jud. Cluj-Napoca: La intre- 
barea dumneavoastră: «Ce-am putea face 
ca să vedem un film fără gălăgie si fara 
multe pauze?» vă răspundem ca la școală: 
Fiţi disciplinati si ceva mai atenți. 

Francisc Hegheduș — Str. D. Horesi 125, 
Timisoara: Cronica dumneavoastră la 
filmul «Prima pagină» ni s-a părut de data 
aceasta de o cruzime prea putin argumen- 
tată, neconvingătoare. Vă aşteptăm cu noi 
cronici la înălțimea celor care ne-au en- 
tuziasmat în urmă cu citva timp. 

Nicolae Baboi — str. Stadionului, car- 
tierul Cring, Buzău: Cronica dumneavoastră 
elogioasă la «Un comisar acuză» ne-a 
plăcut într-atit de mult încit vă rugăm să 
vă menţineţi «amenințarea» şi să ne mai 
scrieți exact în direcția pe care ati descris-o 
în finalul scrisorii: cum se înscrie în cultura 
umană — cultura cinematografică? E o 
problemă cu care, fiți sigur, nu ne veti 
«plictisi» niciodată. 


@@@ Corespondentul care semnează pe plic 
doar cu: Bl. |. ap. 39 Tiglina 2, Galati, e rugat 
insistent قد‎ ne comunice numele, scrisoarea 
domniei sale — de foarte bună calitate si 
extrem de interesantă — meritind un răspuns 
mai amplu intr-una din rubricile revistei 
noastre. 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
import Presă, 0.0.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 , 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Tiparul executa! ۵ 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


زج ما 


mult povestite 


'ecise, mai mult « 


surprinză 


ne-o 068 


gerată subti 


Murai 


uitimul 


toma 


Viaţa la ۰ 
variantă idilică 


6651۷, 


Anul X 


cu 
itică Popescu. 


— octombr 


Centrului de p 


olivate cel mai ade ,با‎ Dan Nutu, Cristina 9 cinematografică «București». 


Revista a Consiliului 
| Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti noiembrie 1976 


Principalul erou: 
omul muncii. 
Principala acțiune: 
munca. omului 


e 
Lungul drum 


۲ ای‎ al personajului 
2 catre viata 
Fy 5 

4 In premieră: 


Premiera 
si 
Bunicul 


si doi delincventi 


minori 


1 


Desfasurarea in intreaga 
tara a Festivalului national 

Nema «Cintarea României» an- 
| gajează în mod activ toate 

~ zonele vietii noastre cultu- 
rale si ideologice. Conceput ca o larga 
mişcare de masă, Festivalul cuprinde, 
din primele sale faze, toate cercurile 
de creație populară, mii de întreprin- 
deri, milioane de oameni de la orașe şi 
sate. Graţie acestei iniţiative politice și 
culturale de mare amploare si originali- 
tate, întregul nostru popor încheie 
acest prim an al unui nou cincinal 
printr-un efort conjugat, în producție 
şi creaţie, pregătindu-se să dea Festiva- 
lului, de la prima sa ediție, toată strălu- 
cirea anului jubiliar, 1977. 

Este, încă odată, expresia gîndirii 
marxiste creatoare a partidului nostru 
comunist, a secretarului său general, 
care face ca munca în domeniul culturii 
şi cultura muncii să se susțină reciproc, 
în complexul proces de împlinire a 
personalității umane, a conștiinței de 
sine a poporului, într-o tara în care 
rapiditatea dezvoltării economice mo- 
derne solicită și inspiră la maximum 
toate virtuțile și facultățile creatoare 
ale oamenilor. «O adevărată «Cinta- 
re a României» nu poate fi concepu- 
tă și înţeleasă — spunea recent tova- 
rasul Nicolae Ceausescu, la Adunarea 
populară de la Satu Mare — fără tu- 


multul abatajelor din mine, al fur- 
nalelor, laminoarelor, utilajelor 
grele, fără freamătul muncii din 
industria electronică». «De ase- 
menea, nu poate fi concepută o 
adevărată «Cintare a României» 
fără zumzetul tractoarelor și al 
mașinilor agricole, fără munca en- 
tuziastă a muncitorilor si țăranilor. 
Acesta este adevăratul sens a ceea 
ce dorim să fie Festivalul «Cintare 
României» — festivalul muncii, al 
creației, adaugind la aceasta și bu- 
curia exprimată în muzică, în dans, 
în creaţia literar-artistică!» 
Finalitatea atit de bine precizata a 
acestei mari mișcări naţionale, pro- 
fund innoitoare, ne solicită în mod 
deosebit atenţia. Ea înseamnă în primul 
rînd o impresionantă mobilizare a ener- 
giilor si disponibilitatilor tuturor, pen- 
tru muncă, pentru creație, pentru bucu- 
rie. Fără a-și confunda sferele și mijloa- 
cele, dimpotrivă, afirmindu-si mai liber 
în acest imens concert identitățile dis- 
tincte, toate activitățile noastre trebuie 
să asculte de criteriile supreme ale 
eficienţei și valorii, ale contribuţiei lor 
politice și educative. «Participarea 
la acest festival national «Cintarea 
României» este nemijlocit legată 
de rezultatele pe care fiecare co- 
lectiv le va obține în activitatea sa 
consacrată dezvoltării patriei», pre- 


tarea Roman 


ciza tovarășul Nicolae Ceausescu de 
Ziua recoltei. «Nu se vor putea 
prezenta in această cintare a mun- 
cii si a creaţiei libere — codasii! 
Fruntasii in muncă, în învățămînt, 
în cercetare — aceștia se vor putea 
prezenta să cinte». Această orientare 
înseamnă implicit respingerea manifes- 
tărilor de formalism şi paradă, a super- 
ficialitatii celor prea săritori în cintari, 
dar lipsiţi de merit real și de talent 
autentic. De altfel asemenea manifes- 
tări apar cu atît mai anacronice fata de 
sentimentele de atașament și admiraţie 
cu care toate categoriile de creatori din 
tara noastră urmăresc eforturile eroice 
ale clasei muncitoare. Cu cit freamătul 
muncii industriale și zumzetul maşinilor 
moderne este mai intens, antrenînd 
mai multi oameni ai muncii, cu atît mai 
lipsite de sens sînt mimarea lor facilă, 
ilustrarea lor lesnicioasă. Dimpotrivă, 
decantarea sensului înalt al acestei 
mari sărbători naţionale, în lucrări 
artistice de calitate, în opere de mare 
rafinament și strălucire, va fi o adevărată 
cinstire a muncii, «adaugind la 
aceasta — cum ne îndemna conducă- 
torul partidului și al țării — bucuria 
exprimată în muzică, în dans, în 
creaţia literar-artistica». 

Festivalul «Cintarea României» pune 
astfel în discuţie, odată cu toate cele- 
lalte categorii ale creației, gradul și 


| 
W pi] 


iei 


modul în care reușesc filmele noastre 
să fie acte artistice şi culturale auten- 
tice. El ne obligă să evaluăm si să reeva- 
luăm măsura și modul în care cineastii 
sînt prezenți in acest mare proces 
istoric, pe drumul trasat de Programul 
partidului de făurire a societății socia- 
liste multilateral dezvoltate și înaintare 
a României spre comunism. 

Festivalurile specializate ale cineclu- 
burilor, care se desfășoară în acest 
moment în întreaga tara, in mari centre 
muncitorești și în toate punctele cardi- 
nale, la Reșița si Constanta, la Bacău si 
Pitesti, Festivalul filmului la sate, orga- 
nizat în actuala ediţie în peste 4 000 
de localități, sînt faze importante ale 
acestui mare eveniment naţional, în 
care participarea cineastilor, a creatori- 
lor si criticilor, va trebui să depășească 
nivelul actului de prezență. Pe măsura 
îndeplinirii planului de producţie si de 
premiere, asigurind mai bine ritmicita- 
tea si creind premize mai certe calității, 
casele de filme si studiourile cinema- 
tografice vor intra la rindul lor în 
competiție. Atribuindu-le titlul de 
onoare de participant la festivalul 
«Cintarea României», zecile de mili- 
oane de spectatori înregistrați anual |7 
filmele românești le spun: «Aveţi cu 
vîntul !» 


«CINEMA» 


Principalul erou: omul ۰ 


În continuarea dezbaterilor initiate de revista noastră pe tema 
creației cinematografice româneşti, ne-am adresat de astă dată 
regizorilor, producătorilor, scenariștilor şi interpretilor cu între- 

_ barea: 


«Cum apare munca în filmele noastre? 


Este ea expresia plenară a cultului 
muncii, a unei adevărate culturi a muncii, 
așa cum o privește societatea noastra? > 


lon Bucheru: Fiindcă munca noastră ocupă un rol decisiv 


în viaţa noastră, ea trebuie să ocupe un rol la fel de decisiv 
în filmele noastre 


Întrebarea dumneavoastră vizează, cert, 
problema centrală a procesului de educaţie 
din tara noastră. Așa stind lucrurile, chia: 
dacă bilanțul cantitativ ar cuprinde ma; 
multe titluri decit acelea la care cred că ne 
putem referi, cinematografia națională încă 
n-ar trebui să se declare mulțumită cu cit a 
facut! Ce s-a realizat Insă, deși insuficient, 
mi se pare meritoriu şi simptomatic pentru 
capacitatea filmului nostru de actualitate 
de a «lua pulsul». Există, astfel, un film 
care dezvoltă ideea că munca este factorul 
integrator decisiv, că mai ales în uzină, 
printre făuritorii de valori materiale, între- 
bările fundamentale despre drumul în viata, 
despre rosturile existenței نوا‎ află răspuns: 
mă refer la Filip cel bun. Există, apoi, un 
grup de filme care abordează citeva fațete 
importante ale eticii muncii. Orașul văzut 
de sus afirmă în subtext că la fel de impor- 
tantă ca si rezultatele muncii este morali- 
tatea raporturilor ce se stabilesc între 
oameni In procesul muncii, demonstrind 
(artistic) că alterarea acestor raporturi vi- 


2 


ciază, mai devreme sau mai tirziu, munca, 
eficiența şi roadele sale; aceeaşi idee acre- 
ditează Instanța amină pronunțarea și. 
într-un fel, Ultimele zile ale verii. Se 
cuvine subliniat, în continuare, efortul cine- 
astilor de a alege si a prezenta modelu! 
uman din rîndurile celor îndrăgostiți pina 
la dăruire de muncă, de profesie (Zile 
fierbinţi și, mai ales, Mere roșii). 

lată, așadar, că se adună o adevărată 
«filmografie» a temei supuse dezbaterii 
de către revista «Cinema». 

Partea de întrebare conținută în «cum?» 
adică aspectele calitative, comportă, cred. 
o discuţie specială. Pentru a rezuma, mă 
voi mărgini a spune că mi-aş dori, ca produ 
cător, să contribui la «lansarea» unui film 
scormonitor, străbătut de întrebări, cum a 
fost Filip cel bun, să realizez — în alta 
ipostază — un erou care-și confundă viata 
cu munca sa, cum a fost Mitică Irod din 
Mere roșii, sau să reeditez un conflict 
scris si realizat cum a fost acela dintre 
Maria Sorescu și inginerul Topolniţă (Ora- 


sul văzut de sus). Dar pentru că principala 
ratiune de a fi a unor asemenea dezbateri 
constă nu atit în bilanturi, ci în sugestii 
pentru viitor, mi-aș permite să spun succint 
ce cred că ar trebui să fie prezent în filmul 
nostru consacrat problematicii muncii. 
Lipsesc sau sînt anemic prezentate difi- 
cultatile, deși toți stim că ele există, le 
trăim, iar documentele programatice de 
partid le explică științific cauzele. Aș spune 
chiar că realitatea ne îndreptățește să vor- 
bim uneori despre eroism și sacrificiu — 
asociindu-le cu noțiunea de muncă; sint 
încă fronturi ale construcției economice — 
și nu numai economice — care cer, realmen- 
te, spirit de sacrificiu. Ocolindu-le, nu ciști- 
gă nici filmul ca artă, nici procesul de educa- 


tie al maselor prin artă. Mi se par, apoi, insu- 
ficient descifrate în filmul de actualitate 
nuanțele calitative noi ale producției ma- 
teriale. Pentru a-și mări șansa de pătrun- 
dere eficientă la public, filmul de actualitate 
consacrat muncii trebuie, așadar, să nu 
ocolească situaţiile conflictuale si să re 
nunte definitiv la folosirea uzinei, ogorului 
sau șantierului doar ca fundal pentru o ac- 
tiune valabilă oricind şi oriunde; așteptăm 
de la scenariști si încercăm să obţinem de la 
ei transformarea problemelor de azi, ale 
celor mai fierbinți fronturi de muncă în 
substanţa intimă a dramaturgiei scenariu- 
lui, suport și motivație a sentimentelor, 
stărilor de spirit, înfruntărilor dintre oameni. 
Sigur, rămine de discutat «cum»... 


Filip cel Bun sau un tînăr în căutarea identității sale de om. De om al 
muncii. (Scenariul: Constantin Stoiciu. Regia: Dan Pita. Cu Ica 
Matache si Mircea Diaconu) 


St ling 
dia IT 
HIRTI 
8 ` Titu 


7 لكك 


TPR Fa one 


«Festivalul «Cintarea României» trebuie să devină o manifestare a mun- 
cii și creației libere a poporului nostru, stăpîn pe destinele sale, care-și 
faureste în mod conștient viitorul luminos — comunismul» 


Nicolae, CEAUŞESCU 


Principala acțiune: munca. Omului 


loan Grigorescu: Între Răsună valea şi Cuibul sala- 
mandrelor s-au făcut cam 300 de filme care, în mare parte, 


au drept erou munca. Dar... 


In primul film artistic românesc de după 
eliberare, Răsună Valea, vedem înainte de 
toate un poem al muncii libere, entuziaste 
tinereşti pentru făurirea unei noi tari. Pato 
sul muncii, al abnegatiei, al forţei de dăruire 
al într-ajutorării l-am întilnit si în ultimul 
film românesc pe care l-am putut vedea și 


pe care, pină acum, nu l-au văzut decit 
realizatorii lui: Cuibul salamandrelor. Am 
putea spune că, între cele aproximativ 300 de 
filme cite au ieșit pe ecranul românesc de la 
Răsună Valea și pină la Cuibul salaman- 
drelor, o bună parte au drept erou munca. 
Cu alte cuvinte, omul în acţiune, omul în 


8 


5 


< 


750 - hg 
LE 
i 
Pentru a-și mări şansa de a convinge, filmul de actualitate consacrat 
muncii trebuie să nu ocolească «dificultățile». (Explozia. Scenariul: 


loan Grigorescu. Regia: Mircea Drăgan. Cu Colea Răutu, Radu 
Beligan, Jean Constantin, Gheorghe Dinică, Toma Caragiu) 


cea mai responsabilă ipostază a activității 
sale, cea de creator de bunuri materiale, de 
formator de oameni, de cizelator de suflete. 
Cultivă filmul românesc munca? S-ar părea 
că da. Zic, s-ar părea, deoarece, în orice 
formă de expunere artistică, intenția, decla 
ratia programatică, promisiunea artistului 
contează mai putin. Ceea ce contează este 
produsul finit, opera (de artă, nu de serie) 
Or, de multe ori ni se promit ni se declară, 
ni se mărturisesc intenții care se dovedesc, 
în cele din urmă, fără acoperire în substanță 
artistică. În ciuda faptului că cele mai 
acute conflicte se nasc în activitatea oame- 
nilor, în munca lor, în lupta lor cu inertia, cu 
stagnarea, cu conservatorismul, în pasiunea 
lor pentru promovarea noului, astfel de 
conflicte autentice continuă să rămină 
floare rară în filmul românesc pe teme de 
actualitate. Cel mult munca, activitatea 
concretă constituie un «fundal» pentru 
acțiuni diverse sau «productionaliste». In- 
consistenta dramaturgica, izvorind din in- 
consistenţa documentarii scenaristice, regi- 
zorale și actoricesti, li pune adeseori pe 
interpreți să se facă a munci la ceva, a 


Cum apare procesul muncii în filmul 
românesc? Ar fi multe de spus,dar nu m-aș 
avinta totuşi să decupez această problemă 
din contextul creaţiei cinematografice. Ju- 
decind creația «pe felii», nu știu dacă am 
realiza mare lucru. Dar știu din experiență 
că dacă aspectul muncii (pentru că de el 
este vorba acum) nu se dizolvă în povestirea 
cinematografică, dacă el nu devine compo- 
nentă a atmosferei, climatului etic, a nara- 
tiunii însăşi și dacă totul laolaltă nu naște o 
vibraţie, o emoție artistică şi deci interesul 
şi participarea spectatorului, atunci zadar- 
nic procesul muncii ar fi — să zicem — rigu- 
ros surprins (din punctul de vedere al 
bunei documentări în acestă direcție) 26 
că în clipa In care emoția artisticé gr 
mesajul creaţiei, efectul este dintre c 


ma i — macarale, autocamioane, 
st ۱ 8 800016 sau a lăsa să se 
9 ` Asemănător, ceva foarte 


de realitatea concretă a 
Chiar si filme a căror 
direct în «focul muncii», 
soare sau Un zimbet 
doar mimau munca reală 
` Nu mai putin se întimpla 
lucrul acesta În filme turnate în «cadru 
adecvat», ca priotarii sau Muntele 
«mimare» s-a putut de- 
manstra dezermanta ei neputinţă 
chiar ٩ atunci Cind cineaştii brodau o po- 
ve ste pe un fundal inepirat din propria lor 
< 0 Schipă de filmare — vezi Nu 

amuzăm, 
uzat deloc. Si nici nu mai 
vre fî Să ne amuzăm privind mimarea muncii. 
Ea dintre cele mai grave daune, 
o 1 obținerea electrosocului emo- 
۲ , a Convingerii celor cărora le 
noastre. Şi anume, 


mi 68۲۱۱6۱6۲۵۱۵۲, a veridici- 
tate al urii de mesaj si credi- 
bi x 

Lă 


a muncii tr buie să se 
pen a putea 


0 1 


Vreau să teoretizez, pentru‏ رتیت ای 
că fu asta a mea. Dar cu toată‏ 
Titcercat-o, aş vrea să‏ 5 

afirmațiilor mele pasaje 
De Câ'e am primit-o de la 
TUT GA om al muncii, după 
Este vorba de scrisoarea 
0 de la un constructor de 
Mircez. Robu, din Galaţi, 


vă va surprinde această 
1 să vă spun că datorită 
împreină cu tov. Francisc 
UI Zile fierbinţi, noi cei 

Galaţi, am aplicat 
Şi anı turnat elicea nr. 1 


۲ (Continuare in pag. 4) 


3 


Drt 


Eroii Ga oameni, 
nu ca „martiri“ 


vicî eu sînt şef! 
i 


| important, tată ? 


‘tru un tînăr «acasă» 
ste «ca acasă» 


fragiati în viata, 


refugiati în profesie» 


~ 
= 


vărat dramatice din lungul drum al filmului 
către viaţă (si implicit către artă), reținem 
tocmai pe acelea care se confundau cu 
profesia pînă la uitarea de sine, ca medicul 
din Mere roșii, sau inginerul Coman din 
Zile fierbinți (ca să luăm exemple mai 
recente). Or acei eroi care-și căutau cu 
infrigurare nu un loc de muncă — un loc 
sub soare poți găsi oricind — ci acel loc de 
muncă în care să se simtă «acasă». Dar un 
acasă, ca în cazul lui Filip, în afara cuibului 
patem de care se simte străin, un loc 
generos ca ambianté omenească, ca suflu, 
spiritual, ca respiraţie intimă şi socială în 
același timp. lată cum ideea osmozei, a 
asimilatiei clorofiliene dintre tinăra planta 


si mediul ambiant capata viata artistica 
prin imagini pe cit de concrete pe atit de 
convingătoare. 


Profesia dar și statutul moral 


Imaginea căminului sufocant (odăi cu 
mobile grele, cu relaţii și mai greu de su- 
portat între tată și fiu, între Filip şi cumnatul 
cu învirteli mărunte) devine o demonstraţie 
strălucită a cenusiului, a uritului din care 
tinărul va evada ca să se salveze. Deși imagi- 
nea uzinei la care el se va angaja, reinnodind 
firul unei tradiţii muncitorești pe care tatăl 
o rupsese brutal, ne oferă o perspectivă 


9 4 


Ry 
Filip se be ota i o 
pe ca prin 
«relații, M spalato- 
ria 0۳13168, străbate o incă- 
pere “utocantăt cuma putut 
fostul 13008100۴ să Laraseas- 


că uzina ٩ să se instaleze 
aici, printre chitante Şi 9 fe? Ba- 


trinul vrea să-i tind "18076 ii, băiete, 
important e să nu-l comande nimeni si 
aici eu sint şef. —. 1 „tată? 


privirea lui Filip-Diatonu «sună» aspru ca 
un verdict. Cum să nite revolte o ۵ 
prejudecată anacroriică? Amacronica, poa- 
te. Persistentă insă în mentalitatea ungara, 
cu siguranţă. i 

Şi o altă imagine dé tilm De data acea sta 
o convorbire pe viu intre un reporter de la 
«Sahia» si un tinge cari face stagiul 
militar la marina. ا ب‎ 

— Ai mei au fost cu i oo eh Şi 
bunicul, si tata si-a MGCP meseria ca 
fochisti pe vas. — ŞI tue — Eu tou să 
lucrez tot jos, la maşini, Gar tala nu vrea, 


zice că destul a fost el, cum se spune,la 
«munca de jos», eu trebuie să ajung sus. 


«Nu s-or face tati domni» 


Şi acum din nou realitatea ne ofera un 
posibil conflict pe tema muncii. Interesant 
pentru că privește din alt unghi problema 
aşa-ziselor conflicte între generaţii. Un sat 
de munte, transilvănean. Fete gurese se 
string în jurul microfonului. Omul cu apara- 
tul se miră: Voi cum de n-aţi plecat să 
lucraţi la oraş? Una dintre ele, mucalită: — 
Ai mei muncesc la cimp, o să muncesc și 
eu tot la cimp că nu s-or face tati domni». 
lată dar cum conflictele depășesc virstele, 
ele devin confruntări ale idealurilor de 
viață, idealuri ce se 065611۳6825 prin proba 
de foc numită atitudine față de munca 
Aici, în muncă si în dragoste, sentiment: 
fundamentale, apare limpede caracteru 
omului. Şi al personajului cinematografic 
Dacă ne amintim citeva caractere cu ade- 


Principalul erou: 


Principala actiune: 


i 


(Urmare din pag. 3) له‎ 


pentru navele de 55 000 tune. Dy, — că iagi- 
ner, regizor și actor, ati auto عيضم ب و‎ 
fluenté asupra noastră, coi care facem 

în România, putind spune că ne-ati mobi- 
lizat, și cinematografia s-a dovedit au ñu- 
mai o artă de vizionare dar $10 artă de 

lizare a tuturor forțelor 7 = h - 


lescu» de la centrală nu mef 


slavă domnului — avem 8 s Ip 
Centrală de tipul integru al f şi 
în acest concurs de împrejurăt favorabile, 
cu o optică sănătoasă, cu ca esența 


filmului să nu fie doar o 
tivă, «Zile fierbinţi» a devenit 

(...) Cred că va interesa © vizită la 
S.N.G. atit pentru a vedea pe Vu ce a făcut 
opera dv. Zile fierbinţi. De alfel veti avea 
satisfactii morale să apregiati Bă Zile fjor- 
binti al dv. a devenit o T ر‎ 

Dar cu toată luciditatea pi 
trebuie să spun, fără 6 
nu numai ca cineast dif ۲ , ca 
om care cunoaște nu de pe 
muncii, viata, atmosfera Și 


omul muncii 
munca omului 


şantier), vreau să spun deci că munca cea 
vastă, cea profundă, cea care-i transforma 
pe oameni în creatori, nu se rezumă la atit 
cit reuşim noi să vedem în incursiunile 
pe care le facem în locurile acestea fier 
binti ale societăţii noastre. Am fost — eu 
care credeam că le cunosc — am fost 
covirsit, nu o dată, de atmosfera vieții reale 
a muncii pe un șantier de mii de oameni, 
am trăi' alături de acești oameni cînd am 
tăcut filmul, o viaţă pe care o simțeam trep- 
tat că se deosebește, se nuanteazd, de 
ceea ce inregistram eu pe peliculă. Mă 
gindeam făcînd filmul că poate — pentru 
o dată măcar, dar o dată care să fie de 
răscruce — ar fi fost mai bine ca filmele 
noastre să fie expresia amplă si faptică a 
realității. Nu e vorba desigur de o copiere 
a realității (operaţie care să fie doar o 
juxtapunere) ci de o identificare a ei pentru 
tertilizarea actului artistic. Am facut un 
film de actualitate. El este cum este. Nu 
mă pronunt eu. Dar ceea ce vreau să spun 
este că făcindu-l, mi-am dat bine seama cit 
mai avem de învăţat ca artişti de la ceea ce 
noi credem că stim foarte bine. 


În film, munca nu poate îi un caz telinologic. Ea trebuie să fie o problemă 


de conștiință (Zile fi 
Nicolae: 


6 

5 

نی 
p‏ 
3 


Scenari@l: Francise Munteanu. Regia: Sergiu 
۹ rgiu „Nicolaescu si Zephi Alsec) 


کت 


Dincolo de un conflict de munca, un conflict intre caractere. (Adriana 
Ionescu şi Cornel Coman in Ultimele zile ale verii) 


Margareta Pogonat: Filmele noastre vorbesc despre muncă, 
dar uită că femeile reprezintă peste jumătate din populația 
țării şi că ele muncesc cot la cot cu bărbaţii! 


Cred că nimeni nu poate trăi fără muncă 
Nu numai în ordinea materială a lucrurilor — 
fiecare om fiind obligat să aducă aportul 
său individual la progresul colectiv, dar, în 
egală măsură, în ordinea spirituală a exis- 
tentei fiecăruia, munca este cea care asigură 
poziţia în familie, în societate și în ultimul 
rind rațiunea de a fi. Fiecare dintre noi ar 
trebui să aibă sentimentul mindriei muncii 
sale, tinzind permanent către perfecțiune. 
Satisfactia sau insatisfactia muncii deter- 
mină aproape întotdeauna personalitatea, 
caracterul și chiar evenimentele vieții fie- 
căruia dintre noi. 

Dacă ne întrebăm în ce măsură filmele 
noastre transmit acest sentiment al cultului 
muncii, cred că sintem nevoiţi să observăm 
că ele, filmele, au rămas, în ansamblu, da- 
toare faţă de viață. Vorbind de femei, ele 
alcătuiesc, cum stim cu toții, peste jumătate 
din populatia tării. De aici decurge si apor- 
tul lor, la parte egală cu al barbatilor, la 
procesul general al muncii. Nu mai puțin 
ele muncesc ca mame, ca soții. Dacă am 
raporta rolul femeilor din viata la cel ce li s-a 
acordat pina acum pe ecran — disproportia 
este evidentă. Într-un fel, pot spune că am 
avut norocul să întilnesc pe ecran trei 
roluri feminine cu o reală greutate specifica 
În Orașul văzut de sus accentul era pus “م‎ 
cum muncim; de acel sentiment de cinste 
faţă de legi și de oamenii pe care acestea le 
slujesc. Cred că Maria Sorescu a putut 
transmite spectatorului sentimentul de 
responsabilitate față de muncă și implicit 
fata de societate. Livia din Zestrea își impu- 
nea şi ea personalitatea prin muncă. Cu 
perseverenţă ea a putut răzbate peste toate 
obstacolele vieţii, reuşind prin muncă să 
scape de orice servituti, trăind pe deplin 
sentimentul acestei mindrii. Drum în pe- 
numbră oferea exemplul invers: o temeie 
pentru care munca nu era un punct de spri- 
jin, şi de aici a decurs,treptat, destrămarea 
întregii ei existente. Spuneam că am avut 
noroc, dar poți să-ți construieşti viata 
profesională — pentru că de, muncă e 


Trebuie să ştim să alegeam şi să 
prezentăm modelul uman din rîn- 
durile celor îndrăgostiți, pînă la dă- 


ruire, de muncă, de profesie, (Oraşul 
văzut de sus. Scenariul: D; "Solomon 
şi M. Păruş. Regia: Lucian Bratu. 


Cu Margareta Pogonat şi 
Matache) 


vorba — numai din amintiri? 

Dintre filmele ultimului an, cred că ingi- 
nerul din Zile fierbinti,interpretat de Sergiu 
Nicolaescu, comunica spectatorului dra- 
gostea și răspunderea față de muncă, fără să 
devină schematic, fără să omită datele inti- 
me ale personajului și de aceea îl tii minte. 
Şi totuși, rolurile care să dea pe de-antregul 
măsura muncii oamenilor din tara noastră, 
aşteaptă încă să fie scrise. 


Ica 


cam idilică, partea de contestare a mediului 
toxic (la propriu si la figurat) din Filip cel 
bun este atit de puternică, încit afirmarea 
mesajului eticii muncii ne convinge deplin. 
Cu multi ani în urmă un alt tînăr — de data 
aceasta venit de la tară — lua drumul otela- 
۲۱61: el capata pe ecran deprinderile mese- 
riei, disciplina muncii şi odată cu ea statu- 
tul moral, conştiinţa clasei din care făcea 
parte acum. Puţine sint, din păcate, ple- 
doariile artistice demonstrind o integrare 
morală nu numai formală a omului prin 
muncă, în colectivitatea socială. Aceste 
filme urmăresc procesul de identificare a 
activității personajelor cu un elevat ideal 
de existenţă, ca în cazul lui Filip, ca batrinul 
ceferist din Asteptarea,cel ce moare literal- 
mente cînd e despărțit de locomotiva lui, 
ca medicul din Mere roșii pentru care nu 
există niciun fel de piedică în calea exerci- 
tării meseriei, sau ca procurorul din Instan- 
ta amină pronunțarea, la care impresio- 
nează acel acord perfect între principiile 
morale susținute ca om al legii, în robă, şi 
moralitatea lui «civilă». Aceste filme — 
poate prea puține — reușesc să ne sugereze 
profilul etic al unor oameni pentru care 
munca nu înseamnă doar obligația contrac- 
tuală, timpul productiv socialmente nece- 
sar, ci spiritualmente necesar, vital necesar 
în primul rînd lor şi, ca urmare firească, 
și elegant susținută artistic, folositoare 
societății. 

În schimb, într-un film mai vechi,propu- 
nindu-se ideea formării adolescentului ca 
om odată cu intrarea lui în producție, (sal- 
varea unei fete de la tentatia spre o viata 
ușuratică în urma unei dezamăgiri) uzina 
care ar fi trebuit să devină eroină de drept 
rămine doar un fundal modern, aseptic, 
viu colorat, pretext pentru înnodarea altei 
legături sentimentale. Care legătură sugera 
posibilitatea recuperării morale mai con- 
cludent decit o făcea acea ambianta ce ră- 
minea neutră, ca dramaturgie, simplu si 
neconvingător decor. 

De la ideea muncii ca pansament moral 
la cea a muncii ca refugiu, a muncii — 
apostolat, nu mai e decit un pas. Şi filmul 
românesc îl trece atunci cînd ne propune, 
îr ın fel sau altul, eroi avind aerul unor 
n snari «refugiaţi în profesie», de regulă 
în urma unor eşecuri amoroase. Mai toți 
fanaticii şantierelor noastre cinematogra- 
fice sînt nişte asemenea discipoli ai resem- 
nării. Pina si o eroină atit de interesantă ca 
Gioconda (dar de ce fără suris?), o condu- 
cătoare energică si capabilă, a trebuit să-şi 
refuze rituos orice viață sentimentală. Alt 


erou din familia martirilor este inginerul 
din Ultimele zile ale verii,recentă «pro- 
motie» cinematografică. La acesta apare 
mai evidentă decit pasiunea devoratoare 
pentru șantier un refuz al vieţii personale 
dintr-un fel de incapacitate de a iubi și de 
a se dărui unei femei, unei familii (pentru ca 
si ele iti cer «sacrificii», nu numai șantierul). 
Nu știu dacă aceasta fusese intenția auto- 
rilor, dar imaginile de film concrete la 
această concluzie invită. 


Dilema tehnică —o falsă dilemă 


Zadarnic încerca filmul să ne induioseze 
de soarta acestui prea ocupat și preocupat 
conducător al ynui mare șantier, cind pe 
ecrane ne apărea un om care se agita, e 
drept, dar la fel de stingaci, de fără spor în 
cadru, în scenele de muncă întocmai ca în 
relațiile cu femeia care-l iubea în taină. Un 
adevărat portret-robot al «eroului pozitiv» 
într-o concepție foarte depăşită, portretul- 
robot cum îl numea cu luciditate un alt 
personaj al filmului, si el tot inginer capabil 
dar care nu inteleaea de ce munca si dra 
gostea trebuiau să se excludă corneillian, 
de ce trebuie neapărat sa sacrifici una in 
numele alteia cînd ambele se pot întilni 
— se mai întîmplă. — Doar tindem către 
omul complex, omul multilateralitatilor nu al 
strictelor delimitări. 

Şi-ar mai fi un aspect sesizat într-o discu- 
tie a revistei noastre de către specialiştii 
unui centru de calcul electronic. Ei îşi ma- 
nifestau nemulțumirea față de o serie de 
«filme de producţie» ce-şi risipesc energiile 
artistice în false dileme tehnice. Or, preci- 
zau ei, oamenii revoluției tehnico-stiintifice 
ai acestui deceniu, nu dilema tehnică inte- 
resează în artă (de altminteri ea e mereu 
alta, risti să fii demodat mizind numai pe 
ea), ci lanţul de reacţii imprevizibiie, de sen- 
timente, iluzii pe care le stirnește în con- 
știința umană dilema-pretext. Nu filmele 
muncii în general ci filmele oamenilor 
muncii din acest moment al construcției 
socialiste, consecinţele ofensivei construc- 
toare asupra conștiinței în formare — deci 
proces, deci dinamic, dramatic, pasionant 
ca etică şi ca estetică deopotrivă — iată 
ce ne interesează pe toți. Indiferent de 
locul în care pontăm. În care, făurind bunu- 
rile materiale şi spirituale ale societății, 
ne făurim și pe noi, ca persoane. Ca perso- 
nalități din ce în ce mai complete. 


Alice MĂNOIU 


Alexandru Tatos: Se poate vorbi într-un film despre un 

Şurub, dar el nu capătă expresie artistică decît dacă depă- 

geste terenul său tehnic şi intră in zona semnificatiilor 
largi umane 


În filmele românești se munceşte mult. 
Mai bine sau mai prost, adevărat sau mi- 
mat — depinde de calitatea unui film sau 
altul — dar se muncește. E firesc ca munca 
să fie atit de prezentă în filme, pentru că în 
viață ea ocupă — cel putin ca număr de 
ore — o treime din timpul omului. Ca să nu 
mai spunem că nu există împlinire umană 
(sau eşec) care să nu fie absolut dependen- 
tă de rodul muncii respectivului individ. 
Aşadar, munca atinge asemenea dimen- 
siuni ale vieţii încît se ridică si se transferă 
pină în zona mitului și a ipostazierii filozo- 
fice. Normal ca arta s-o încorporeze și 
aproape că nu există motiv sau temă 
importantă care să nu conțină munca în 
definiția ei, 

Dacă e să discutăm despre «muncă» în 
filmele noastre, cred că la asemenea dimen- 
siuni trebuie să ne raportăm. Astfel vom 
vedea că se spune încă destul de putin 
și, uneori, destul de simplist. N-am să mă re- 
fer la acele filme în care munca e doar un 
fundal, bine fardat, în fata căruia se joacă 
mici «drame» care n-au nici o legătură cu 


propriul lor «decor»; nici despre acelea în 
care ambianța e reală, dar — vai! — timp de o 
oră şi jumătate se discută despre un șurub. 
E drept, أو‎ şurubul face parte din procesul 
muncii, dar acest proces își găsește o expri- 
mare artistică numai atunci cind acesta 
depășește terenul său tehnicist şi pătrunde 
în zona problemelor umane, care prin parti- 
cularitatile lor să genereze semnificații de 
larg interes uman. Cred că vom putea ajun- 
ge la un adevărat «cult» al muncii numai 
dacă vom ridica «miza» filmelor noastre, 
dacă ne vom apropia tot mai mult de o 
problematică majoră, asa cum însăși 
noțiunea despre care vorbim o pretinde 


Dezbaterea continuă în numă- 
rul viitor. Vor participa: Mircea 
Albulescu, Lucian Bratu, Virgil 
Calotescu, Horia Pătrașcu și 
Constantin Stoiciu 


Vom putea ajunge la un adevărat «cult al muncii» numai dacă vom 

ridica «miza» filmelor noastre la o problematică majoră. (Mere roşii. 

Scenariul: Ion Băieşu. Regia: Alexandru Tatos. Cu Ion Cojar şi 
Emilia Dobrin) 


gt- 


552 a 


Bunicul si doi delincventi minori 


Un scenarist talentat şi 
| stimat cu o apreciabilă și 
apreciată experiență în ma- 
terie, numit Petre Săl- 
cudeanu, transformă una 
din experiențele sale din 
domeniul literaturii polițiste 
in scenariu de film, scenariu pe care il 
încredințează spre realizare nu unui specia- 
list al genului care «să prezinte garanţii», 
ci unui regizor aflat abia la al doilea film: 
Maria Callas Dinescu. Deci un regizor 
regizoare, și încă o regizoare care a debutat 
cu un film tandru, duios, feminin, ultra 
feminin, fără nici cea mai mică urmă din 
duritatea, din nervul și sprinteneala cerute 
de specificul filmului polițist. Gestul mi 
se pare frumos şi îndrăzneț. Într-adevăr, 
hai să vedem pină unde funcționează pre- 
judecăţile, cit de întinse sînt graniţele dintre 
genurile cinematografice, dacă liniile lor 
sint de neclintit, dacă nu cumva ele se pot 
mişca totuși, și dacă da, atunci înspre ce? 

Ca formulă, autorii filmului de față ne 
propun o asemenea deplasare de linii din- 
spre filmul clasic polițist, înspre filmul tot 
clasic, de factură profund realistă, dar 
tensionat după legile suspensului. Ca fond, 
sintem împinși dinspre problematica voit 
alambicată a genului — aici folosită doar 
ca start — înspre problematica gravă a 
dramelor sociale cu morala limpede si 
vizibilă, chiar previzibilă. Genul poliţist ră- 
mine astfel doar glazura dulce și crocantă 
a unui fruct cu miezul tare. În compoziția 
ei intră făptura blajină a maiorului de 
miliție — interpretat de un Octavian Co- 
tescu în ipostaza grijuliu-sfătoasă — supra- 
numit «bunicul» şi pornit în căutarea a doi 
delincventi foarte minori, imbatabili din 
oficiu la capitolul «copilăria şi al ei farmec 
personal», o Rodoveică mare, grasă, pu- 
foasă, rea de gură أو‎ dulce de suflet, 
fermecătoare și irezistibilă din moment 
ce poartă chipul Dragăi Olteanu-Matei, un 
«vecin», apariție reconfortantă şi relaxantă 
in persoana lui Jean Constantin, el fiind 
responsabilul cu relax-ul în orice film cu 
nevoie de relax şi, în sfirșit, doi superbi 
lupi alsacieni, sigur că perfect dresați din 
moment ce joacă într-un film cu delincventi, 
fie ei si minori. Rostul acestei compoziţii 
— pe alocuri strălucită — ar fi să ne ajute 
să acceptăm duritatea miezului. Pentru că, 
sub povestea cu un maior de miliție mai 
mult sau mai putin bunic si doi minori mai 
mult sau mai putin delincventi, pulsează o 
dramă foarte gravă și foarte reală. Drama 
copiilor neiubiti sau iubiți numai pe jumă- 
tate. A orfanilor cu părinți în viata. A copii- 
lor-bumerang între un tată şi o mamă care 
«n-au timp» sau «nu se pricep». Nu 
intimplător dintre toate variantele posibile 
ale acestei prea triste ecuaţii, autorii au ales 
ca element de șoc pe cea mai gravă: va- 
rianta «orfani cu părinţi în viață». Şi nu în- 
timplător, acest element şoc se constituie 
in centru de greutate al filmului, ۵ 
miezul lui usturător, dureros. Nu cred 
să fie nevoie هل‎ o perspicacitate ieșită 
din comun pentru ca să ne dăm seama că, 
de fapt, exact frintura asta de poveste a 
băiatului care fuge de acasă pentru că 
«mama n-are timp și tata nu se pricepe», 
era adevăratul subiect al filmului. Un subiect 
cu valoarea inestimabilă. Un subiect care 
merita cu prisosință timp și spaţiu și o 
formă proprie, merita curajul de a fi el însuși 
și nu doar element-șoc într-o demonstrație. 
Pentru asta însă autorii ar fi trebuit să re- 
nunte la ambiția de miciurinizare artistică 
și să se mulțumească cu fructul obișnuit, 
de dimensiuni normale si cu numele cu- 
noscut. Ar fi trebuit, deci, să se mul- 
tumeasca cu un film direct si precis clădit 
pe o idee, una singură, si ea precisă și 
precis directionata. Ar fi trebuit să opteze 
pentru un film-linie dreaptă, și nu pentru 
unul curbat cu delicateţe și ocolit la fel. 
Sigur că uneori linia curbă este folositoare, 
ea dă o anume eleganță mișcării, sigur că 
uneori ocolul este de neocolit ca să zic așa, 
este chiar necesar, el asigură coeficientul 


da atantia traavă al ridică nulenl انان موعمخصا‎ 


'— uneori însă nu înseamnă întotdeauna, 
există și cazuri în care mișcările astea 
unduioase în loc să limpezească filmul, 
îl aburesc, în loc să pună lumina pe idee, 
o pun pe peisajul din spatele ei. Bunicul 
si doi delincventi minori este un ase- 
menea film care se pierde în propriul său 
“peisaj. Într-un prea bogat peisaj, cu multe 
cotituri și la fel de multe deschideri de 
perspective. O cotitură dă spre drama 
copiilor cu taţi vitregi, alta spre drama 
părinţilor cu copii vitregi; o cotitură duce 
la părinţii lipsiţi de instinct părintesc, alta 
la oamenii cu instinct părintesc, dar fără 
copii; o perspectivă se deschide spre ideea 
de prietenie — prietenia la adulți, la adoles- 
cenți si la copii — alta spre ideea de soli- 
daritate demonstrată de asemenea pe trei 
virste. Filmul nu-și poate găsi forma şi 
structura dorită de autori — aceea de 
«policier» altoit pe problematică socială 
— mai cu seamă din acest exces de zel 
în demonstraţie. Din dorința de a cuprinde 
şi a acoperi toate exemplele posibile. Din- 
tr-o foame de argumente imposibil de 
potolit. 

Dincolo de asta filmul are fără îndoială 
virtuțile lui — nu complezente, ci reale — 
virtuţi de concepţie (cea mai de pret mi se 
pare a fi simțul realității și adevărului în 
captarea detaliilor de viata, virtute comună 
tuturor scenariilor lui Petre Sălcudeanu) 
și virtuți de realizare (cum ar fi siguranța 
și precizia si simţul gradatiei în construcția 
secventelor-cheie) şi virtuți plastice — ope- 
ratorul Vasile Drăgâh reușind, pe linia sa, 
să împace cele două direcţii de atmosferă 
ale filmului, tandretea și asprimea, într-o 
imagine rind pe rind delicată și tăioasă. 
S-ar putea căuta astfel — și chiar găsi 
bune și rele în toate compartimentele filmu- 
lui. Nu văd însă utilitatea unei asemenea 
operaţii, nu văd folositoare căutarea cu 
luminarea a defectelor și calităților, și unele 
şi altele aflindu-se cit se poate de «la 
vedere». Mai util mi se pare să stabilim 
în ce măsură ele sint concludente pentru 
evoluția regizoarei Maria Callas Dinescu. 
După părerea mea, sint neconcludente, 
și sint neconcludente pentru că nu aduc 
nici o informaţie în plus despre autoarea 
filmului De bună voie și nesilit de nimeni. 
Senzatia pe care o creează şi o lasă acest 
al doilea tiim este de experienţă cu sub- 
stante noi si nu prea bine cunoscute. O 
încercare — poate pripită — de salt în alt 
registru. Saltul presupune risc, iar riscul 
cere curaj, foarte mult curaj. Acest curaj 
merită privit cu atenţie. El aparține unei 
regizoare la început de carieră, adică în 
momentul în care nimic nu e mai ușor 
decit să confunzi curajul cu inconstienta. 
Maria Callas Dinescu nu face această 
confuzie. Saltul ei mi se pare calculat. 
Curajul programat. Este, cred — și mi-ar 
place să nu mă Insel — curajul celui hotărit 
să-și găsească locul, să se găsească, să 
se cunoască, să afle ce vrea și ce poate. 
O asemenea hotărire merită într-adevăr 
orice risc, merită chiar riscul unui salt în 
gol. Cu atît mai mult cu cit în artă, asemenea 
salturi nu numai că nu ucid, dar măresc 
coeficientul de supravieţuire. Este o lecţie 
care se învaţă uneori pe piele-proprie. 
Maria Callas Dinescu a Invatat-o. Şi aceasta 
este singura informaţie cu adevărat con- 
cludentă pe care o comunică Bunicul și 
doi delincventi minori despre autoarea 


lui, 
Eva SIRBU 


Scenariul: Petre Să/cudeanu. Regia: Maria Callas 
Dinescu. imaginea: Vasile Drăgan. Decoruri: 
Vasile Rotaru. Costume: Hortensia Georgescu. 
Muzica: Florin Bogardo. Montajut: Elena Pasca. 
Sunetul: ing. Tiberiu Borcoman. Cu: Octavian 
Cotescu, Silviu Stănculescu, Draga Olteanu-Matei, 
Nae Gh. Mazilu, Elisabeta Jar-Rozorea, Fabian 
Ferenc, Constantin Diplan, Jean Constantin, Sanda 
Toma, Ovidiu Iuliu Moldovan, Constantin Fugasin 
şi copiii Calin Bogdan și Eugen Preda. 
Producţie a Casei de filme & Director: 
Dumitru Fernoagă. Film realizat In studiourile Cen- 


Prsi da near Im mm hm wen fI ai 


Asociatia cineastilor 


Dezbateri 
în front comun 


@ Adunarea generală deschisă a Orga- 
nizatiei de bază P.C.R. a Asociaţiei cine- 
aştilor, de la începutul lunii noiembrie, a fost 
dedicată analizei filmelor de lung metraj 
ale anului 1976, în lumina Programului de 
măsuri în domeniul ideologico-politic şi 
cultural-educativ. Au participat ca invitaţi 
directori ai caselor de filme, regizori, critici, 
producători delegaţi și alți membri ai Aso- 
ciatiei. Referatul, elaborat din însărcinarea 
Biroul Organizaţiei de bază, în colectivul 


redacției revistei «Cinema», a fost pre- 
zentat de criticul Valerian Sava. La dezbateri 
au luat cuvintul regizorii Sergiu Nicolaescu, 


Mircea Daneliuc, Francisc Munteanu, Timo- 
tei Ursu, Cristiana Nicolae și producătorii 
Dumitru Fernoagă, director al Casei de 
filme 5, si Eugen Mandric, director al Casei 
de filme 3. @ Asociaţia cineastilor, Casa de 
filme 4 şi Intreprinderea cinematografică 
a județului Dimbovita au organizat la Tirgo- 
viste si Văleni un simpozion cu tema «Cine- 
matografia în contextul înfăptuirii hotartri- 
lor Congresului al XI-lea al partidului și ale 
Congresului educaţiei politice și culturii 
socialiste». Au participat regizorul lon Po- 
pescu Gopo, președintele ACIN, scenaris- 
tul Alexandru Brad, regizorii Virgil Calo- 
tescu, Ovidiu Georgescu si Mariana Calo- 
tescu, actorul Silviu Stănculescu, operato- 
rul Marian Stanciu, producătorul delegat 
Atanasie Toma si Vasile Răchită, sef de 


serviciu la România-film. @ Sub egida 
secţiilor de regie si dramaturgie, la sediul 
ACIN a avut loc o întîlnire dedicată discu- 
tării filmului românesc de actualitate. A 
prezentat un referat regizorul Virgil Calo- 
tescu. La dezbateri au participat scenariștii 
loan Grigorescu, Dumitru Carabat, Platon 
Pardău şi regizoarea Malvina Ursianu. @ Re- 
gizorul Mircea Moldovan și criticul Olteea 
Vasilescu au fost oaspeți ai cineastilor din 
R.P. Ungară în cadrul unui schimb de expe- 
riență. © În cadrul planului de colaborare 
dintre Asociaţia cineaștilor din România 
si Uniunea cineaștilor din U.R.S.S., s-a 
aflat recent,in București, regizorul de teatru 
şi film estonian Grigori Kromanov, de la 
«Talin-film». Oaspetele s-a întilnit si a 
purtat discuții, la sediul asociaţiei, cu regi- 
zori şi critici de film români. 


Ovidiu GEORGESCU 


telex Sahia 


Berze, 
mere, izotopi 


© © Cel mai pătimaș cercetător al 
faunei României cu ajutorul aparatului de 
filmat, reputatul documentarist lon Bostan, 
prezintă publicului în aceste zile filmul Se 
întorc berzele, în tripla ipostază de scena- 
rist, regizor și operator. Poem în imagini 
despre frumuseţea si eleganța acestor zbu- 
rătoare, filmul e totodată şi un apel la ocro- 
tirea berzelor al căror număr s-a Imputinat. 


© © © Frumosul de Voinești se inti- 
tulează noul film semnat de Dumitru Dă- 


si de legătură care vor da culoare, autentici- 
tate si pitoresc întimplărilor din film. S-a si 
facut mixajul la primele episoade, si in 
curind va avea loc o vizionare de lucru. 

— Aveţi desigur în producție și filme 
rr se află în etapa de filmare propriu- 
zis 

— În filmare se află Buzduganul cu trei 
peceti (scenariul Eugen Mandric, regia 
Constantin Vaeni). Acum se filmează pe 
platou, după care echipa va trage într-un 
decor construit în curtea studioului, un 
decor foarte mare, e vorba de cetatea Tirgo- 
viştei, care a și schimbat oarecum arhitec- 
tura studioului. 

În legătură cu acest lucru aș vrea să men- 
tionez,cA pentru prima oară în istoria stu- 
dioului,construind un decor pentru nevoile 
unui film, am avut în perspectivă si filme- 
le pe care le vom realiza. Asta se datorests 
in special faptului că avem la ora actuală 
un plan tematic privind epopeea națională. 
Existenţa unei perspective tematice ne ofe- 
ră şi posibilitatea unei perspective de pro- 
ductie. Astfel, în loc să construim trei 
variante ale unuia și aceluiași decor, noi 
sperăm că în cel construit pentru Buzdu- 
ganul.... să putem filma și la un eventual 
Viad Țepeș, Alexandru Lăpușneanu 
ș.a.m.d. Această investiție va duce mai 
tirziu la importante economii materiale, la 
descongestionarea atelierelor, etc. 

— Pentru că ati vorbit de perspectivă, 
ce ne puteți spune despre producția 
anului 1977? 

— S-au încheiat filmările la Oaspeți de 
seară (scenariul Alexandru Şiperco, regia 
Gheorghe Turcu), iar Mircea Daneliuc con- 
tinuă să filmeze pe străzile Bucureștiului 
la Foc în iarbă (scenariul Beno Merovici, 
în colaborare cu regizorul), care ceva mai 
înainte s-a numit «Ediție specială». Materia- 
lul filmat pină acum lasă să se întrevadă un 
film ambițios şi interesant, cu care regizo- 
rul tine să-și confirme cartea de vizită de la 
debutul său cu filmul Cursa. În sfirsit, 
Sergiu Nicolaescu a filmat mai mult de o 
treime la Accident (scenariul Dumitru 
Carabat). În perioada de pregătire se mai 
află încă cinci filme. E vorba de Griviţa '77 
-! Plevna '77 (fiecare în cite două serii), 

‘ise de Titus Popovici,în regia lui Manole 
„arcus, filme dedicate aniversării a o sută 
de ani de la cucerirea independenței de stat 
a României. Filmările urmează să înceapă 
la 5 ianuarie 1977. Tot în stadiul de pregătire 
se află și Profetul, aurul și ardelenii (de 
Titus Popovici, pe care-l va transpune pe 
peliculă regizorul Dan Pita). 

Am lăsat în mod intenționat la urmă ciclul 
de 8 episoade a 50 minute pentru Televi- 
ziune Eroi au fost, o foarte ambițioasă 
realizare a noastră și a televiziunii, compa- 
rabilă ca efort cu ceea ce am făcut în urmă 
cu ani la Mihai Viteazul. După cum vă 
este cunoscut, scenariile au fost scrise 
de Paul Anghel, iar ca regizori au lucrat si 
lucrează Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vi- 
tanidis şi Doru Năstase. Principalele filmări 
exterioare, în special asalturile și luptele, 
s-au efectuat în satul Crucea din Dobrogea. 
Sergiu Nicolaescu și-a terminat partea sa de 
filmări, iar Gheorghe Vitanidis și Doru 
Năstase continuă să filmeze, în București 
şi pe platouri. Pină în prezent din aproape 
12.000 metri cit va avea ciclul, s-au filmat 
circa 7500 metri. Facem în continuare totul 
pentru a preda filmul în termen, în așa fel 
ca primul episod să poată fi difuzat pe 
postul de televiziune în ziua de 9 mai 1977, 
ziua aniversării a o sută de ani de la cuceri- 
rea independenţei. 

— Sarcinile cărora trebuie să le faceți 
fata pina la sfirșitul anului, dar și pentru 
anul viitor, sint într-adevăr mari. Nu ne 
îndoim că pină la urmă, ca de atitea 
alte ori, veti reuși să le indepliniti. 

— Sarcinile sint într-adevăr mari, dar 
colectivul nostru este conştient de impor- 
tantele îndatoriri care-i stau în față și este 
decis să le aducă la îndeplinire neprecupe 
tind nici un ۰ 

— Vă mulțumim pentru solicitudine أو‎ vă 
urăm un tradițional: spor la muncă! 


N.C. MUNTEANU 


rlat (scenariu și regie), dedicat pomicul- 
rilor care, în urma unor laborioase cer- 
stări si experimentări, au reușit să amelio- 
ze numeroase soiuri de pomi fructiferi, 
intre care celebrul si gustosul măr de 
oinesti 


© © © in tainele izotopilor şi-a propus 
| ne inițieze Zoltan Terner, scenarist s 
gizor, cu ajutorul filmului de știință popu 
rizată Radiațiile din atomi. Si cu exem 
e practice despre utilizarea izotopilor în 
'ricultură, siderurgie, medicină. 


999 Si ne-am plimbat cu barca... 
concursul regizorului și totodată scena- 
tului Mirel llieșiu. Filmul este povestea 
imagini a strămutării într-o nouă aşezare 
inui străvechi sat românesc, Beliș, vechea 
tra fiind ocupată de apele lacului de acu- 
ilare ale hidrocentralei de pe Somes. 


«Pe lingă certele reușite 
ale cinematografiei noas- 
tre, s-au făcut și se mai fac 
filme care se bazează pe 


consolarea căldicică: «las? că sint altele şi mai slabe»... Lingă peli- 
cule de reală valoare se prezintă și altele mediocre (nu tocmai 
puține), care intretin gustul unei părți din public la același nivel: al 
mediocrității». (Ady Popa, elevă, 18 ani— Tg. Mureş) 


Mastile și armura 
mediocritatii 


..Dar ce înseamnă exact 
mediocritate in cinema? 
Cum o detectam? De 
unde siguranța că ceea 
ce vedem e mediocru și 
nu o prostie curată? Di- 
ferenta nu e de o nuanță 
între mediocru si prost, între mediocru 
şi bun. Sau dacă e vorba de o nuanță, 
aceea e esențială și merită să ne batem 
capul cum s-o definim. Acceptind că 
ceea ce e bun sau prost se vede mul! 
mai limpede decit ceea ce e mediocru 
putem să concluzionăm cu grăbire că 
mediocritatea e ceea ce nu-i nici bun 


Prin cenuşa imperiului. O idee mare şi un regizor pe măsura ei: , 


si nici prost? Ar fi prea lesne — medio- 
critatea nu e în nici un caz o medie 
intre bun şi prost. «Mai rău decit răul 
este mediocrul» — susține filozoful. 
Marea dificultate în a defini medio- 
critatea constă — după părerea mea,in 
aceea că în acest domeniu avem dea 
face cu o noțiune care se ascunde extra- 
ordinar de bine, de viclean, ba chiar de 
inteligent în toate și cu ajutorul tuturor 
noțiunilor ajunse la un anume nivel de 
calificare, sau oricum mai uşor de de- 
finit. Mediocritatea e rareori simplistă, 
schematică, didactică —acestea-s diag- 
nostice prea clare care-i repugnă. E 
o naivitate ideea corespondentei noas- 
tre că sint regizori care fac filme «bizu- 
indu-se pe consolarea căldicică: «las'că 
sînt altele si mai slabe»... Eu unul n-am 
găsit încă un asemenea specimen. Me- 
diocritatea e vanitoasă, plină de ea şi 
ştie să demaște modestia ca o prefăcă- 
torie, cum şi e nu o dată modestia. E 
orgolioasă,și dacă recurge la autoumi- 
liri nu o face decit pentru a se impune 
mai trainic. Ea nu se recunoaște nicio- 
dată insă ca atare — ca mediocritate. 
Ea nu e proastă, ea urăște prostia — 
prostia care sare de atitea ori în ochi, 
nemascată, vulnerabilă. Am văzut me- 
diocritati luptind teapan chiar împotriva 
mediocritatii! Aici e forța ei — în nume- 
roasele măști cu care acţionează, în 
armurile sub care se mișcă. 


Şi atunci, cum o detectăm? Aș pro- 
pune să pornim de la următoarea obser- 
vatie: cînd ne șochează mediocritatea 
unui film, cînd ni se pare ea pernicioasă? 
(Fiindcă, la drept vorbind, nu toate me- 
diocritatile sînt periculoase şi nasc re- 
pulsie, și se va vedea imediat de ce.) 
Ea ne șochează atunci cind apare o 
adincă discrepanţă: dezacordul între 
scop şi mijloace, între idee si Intruchi- 
parea ei, între mesaj — cuvint de care 
unii se cam feresc tocmai din cauza 
mediocritatii lor de spirit! — si forța lui 
de comunicare. Un film ni se pare me 
diocru atunci cînd atacind o problemă 


importantă a societăţi: si a sufletului — 
ii răpește, prin felul cum e regizat, 
tocmai importanţa. Mediocritatea ra- 
tează altfel decit prostia: prostia pe ce 
pune mina (si ochiul) distruge si face 
praf. Mediocritatea păstrează o coeren- 
ta, nu distruge, dar diminuează, scade, 
sărăcește, marunteste marile idei, ma- 
rile evenimente, marile sentimente. Risc 
repetarea acestui adjectiv dificil pentru 
că propriu mediocritatii este apariția 
şi receptarea ei pe teritoriul problemelor 
mari și fundamentale, definirea ei în 
funcție de ele. Mediocritatea unui film 
care ar medita 90 de minute, cu tot se- 
riosul, dacă degetul al treilea este mai 
important decit cel de-al doilea la 
mulsul vacilor — nu ar supăra pe ni- 
meni. Un subiect mic, rămas pipernicit 
printr-o tratare mediocră nu supără, 
fiindcă nu se naște nici o discrepanta. 
Dar un film care ar face din moartea 
unui laminorist o întimplare ca oricare 
alta (vezi, în replică, ce face un film 
bun din «moartea unui ciclist»), din 
naşterea unui copil un simplu freamăt 
în sală ca la orice anecdotă pitorească 
(în replică — nasterea unui copil în 
«Anna Karenina»), dintr-un sărut o 
simplă si cunoscută țocăială (vezi în 
replică o sărutare în «viziunea lui An- 
tonioni») — un asemenea film mini- 
malizează gravitatea vieţii și această 
minimalizare e un semn distinct al 


mediocritatii, al talentului ei, putin la 
simtire, mic ca putere de expresie. Ma- 
rele talent scoate din nimic — ca să 
zicem asa — o imagine zguduitoare, 
fie ea tragică sau comică. O femeie 
mușcă dintr-un măr, un om traversează 
munții — «si mie...», prin forța artistului 
care descrie asemenea banalitati, «imi 
crapă capul», cum scrie Bogza in «Tara 
de piatră». Micul talent, talentul medio- 
cru transformă tot ce-i zguduitor într-o 
vibraţie oarecare, de mică amplitudine, 
de slabă intensitate. El nu face «La 
Terra» să tremure, cutremurele la el 
sint mici deplasări de teren, furtunile — 
dragute brize de vint, brizele de vint 
furtună în pahar cu apă, contradicţiile 
esenţiale devin mohorite frămintări su- 
fletești, frămintările — niciodată con- 
tradictii grave, ci doar crispări vindeca- 
bile, optimismul — optimizare tehnica, 
dramele — melodrame (un Visconti 
face din melodramă o dramă adevărată 
cu muzica ei), comediile — comedioare, 
farse, reportajele — simple rapoarte, 
totul se diminează sub «suflul» acestor 
talente mărunte, amplificindu-se însă 
sistematic doar neputintele. Neputinta 
dea fi pe măsura ideii mari, grave, acute, 
fie ea tragică sau comică — repet, 
pentru a nu ni se replica, după expresia 
cunoscută, că «de ce trebuie să luăm 
totul în tragic la cinema?». Nu ne pu- 
tem distra acolo? Dar nimic mai trist 
decit distractiile atinse si ele de medio- 
critate... 7 

Vigoarea cu care documentele noas- 
tre de partid iau atitudine inflexibilă 


drei Blaier (Cu Ernest Maftei, 
Gheorghe Dinică, Francisc Bencze) 


împotriva operelor mediocre — negati- 
viste sau idilizante, fațete ale aceluiaşi 
spirit mediocru — vine din conștiința 
pericolului de a vedea ceea ce numim 
temele majore ale artei noastre sărăcite 
prin truda mică a acestor talente mici, 
incapabile să «vadă mare» — cum zicea 
sintetic Călinescu, el neferindu-se de 
acest adjectiv cînd discuta despre re- 
volutie, muncă si arta lor — dar capabile 
să se agate de «însemnătatea» acestor 
teme pentru a ne deturna de la neinsem- 
nătatea produsului lor. Şantajul cu ma- 
rile teme la care recurg nu puține filme 
mediocre este cea mai clară confirmare 
a demonstrației că mediocritatea se 
definește în primul rind fata de aceste 
teme — argument decisiv pentru a le 
iubi şi mai mult, și a o detesta și mai 
aprig. Firește, există artiști mediocri 
care se ignoră cu candoare. În cazul 
lor — mediocritatea e o infirmitate și 
ne inspiră o mălăiață milă. Există artişti 
adevăraţi care au dat uneori şi opere 
mediocre. Autocritica lor ne doare. Dar 
cei mai multi mărturisesc o asemenea 
pretentiozitate agresivă față de socie- 
tate, fată de beneficiar, fata de critică, 
încît mă întreb dacă în cele din urmă 
dintr-o problemă artistică ea nu devine 
o stare morală care n-ar mai trebui să 
ne stimuleze candoarea, mila si «inte- 
legerea». 


Radu COSASU 


my 


£$ Lungul drum al per- 


“A sonajului câtre viata 


Silvia Popovici : 
Nu orice rol, 
ci roluri 


care să aibă 
semnificaţii, 
roluri 


care să rămînă! 


Am avut şansa să debutez cu Cehov. În 
Institutul de teatru si apoi în film. La mere a 
însemnat nu numai întilnirea mea cu cine- 
matograful, dar si primul pas într-un drum 
artistic deloc uşor, dar cu mari satisfacţii. 
Privind în urmă rolurile, nu au fost multe. 
Dar pot spune că am jucat cam ce a fost mai 
bun din repertoriul clasic şi contemporan. 
Pot uneori să fiu nemulțumită de mine. De 
ceea ce mi s-a oferit, nu! Cind mă uit azi la 
fata din «La mere» a! lui Cehov, îmi spun: 
era poate prea devreme pentru un asemenea 
rol. Prospetime aveam, nu si experienţă. 
Acum aș face-o poate mai altfel, dar de 
greșit n-am greșit, dovadă că drama iubirii 
ei zădărnicite mă impresionează ori de cite 
ori revăd filmul. Era un film bun, ulterior nu 
ne-am dezamăgit niciunul, nici Mihu, nici 
Marcus, nici noi toti, trei, nu l-am dezamăgit 
— sper — pe Cehov. Actorul are nevoie de 
asemenea exerciții pe partituri clasice, ele 
il pregătesc mai bine pentru partiturile 
contemporane. Au venit și ele, eroinele de 
azi, după multă așteptare, o dată cu tilmele 
Malviniei Ursianu. Această autoare comple- 
tă reușește o sinteză originală între tipul 
clasic de personaj și cel modern, printr-o 
rigoare, o măsură care tine de găsirea echili- 
brului dintre temperamentul personajului 
şi rațiunea, luciditatea cu care-și urmează, 
un scop ce vine ades în contrazicere cu 
aceste sentimente, pasiuni. Mai toate eroi- 
nele pe care am avut ocazia să le interpre- 
tez sint femei complete, care trăiesc drama 
unor sentimente mai vechi, pe care nu pot 
să le uite, și situaţiile noi care le-ar obliga 
să-și depășească aceste trecute, dar greu 
trecătoare iubiri. Vor reuși finalmente, pen- 
tru că au o mare tărie morală, dar victoria 
le costă scump. Modem concepute, în spi- 
ritul unor personaje pe care le intilnim şi în 
viaţă, aceste eroine nu sint nici deplin 
victorioase și nici înfrinte. Nefericite poate, 
dar nu înfrinte. Ele se află într-un impas, 
dar găsesc forța sufletească să-si depă- 
șească impasul. Vă mărturisesc, uneori ma 
temeam că nu vor fi înțelese de spectatori, 
deci nici iubite (mai ales arhitecta din 
Trecatoarele iubiri care se lasă la un 
moment dat reantrenată de virtejul primei 
ei pasiuni). Dar cele citeva dezbateri cu 


Dacă m-ati întreba cum am pregătit rolul 
comunistului Dancus din filmul Trei zile, 
v-aş răspunde: de acum 25 de ani lucrez 
la el. Mai exact: e rezultatul unei munci 
artistice de 25 de ani. Tot ce am învăţat în 
anii mei de teatru și-n mai puținii ani de 
film (cred că aici sînt la început: deși am 
făcut primul rol în '56 în Citadela sfărimată 
am «dispărut» de pe ecran vreo 15 ani) 
am adus în acest personaj. Nu e mult, 
pentru că de fapt nu terminăm niciodată 
de învățat. In momentul în care am ajunge 
să credem că ştim totul ar trebui să renun- 
tam. De la această mişcare continuă, per- 
manentă innoire a mijloacelor artistice în 
vederea atingerii scopului moral, începe 
cariera de actor și atitudinea noastră față 
de viață. Eu nu pot separa una de cealaltă. 


publicul mi-au dovedit contrariul. Femei 
de toate virsteia. , rofesiile, o urmăreau cu 
simpatie pe Lena chiar cind greşea, pentru 
că recunoșteau în ea slăbiciuni obișnuite 
dar si energii nebănuite. «Cum nu poți 
pricepe, așa ceva se poate întîmpla oricui ?», 
îi lua apărarea arhitectei din film, o munci- 
toare, cînd un bărbat din sala unde se 
încinseseră discuţiile o acuza pe Lena. 
Spectatoarea, o femeie simplă, înțelegea 
bine moralitatea eroinei noastre, ea reușise 
să se situeze în condiţia sufletească a 
personajului si în felul acesta să-l înțeleagă 
si etic si estetic. 

Dacă eroul contemporan nu reuşeşte să cu- 
prindă măcar una din trăsăturile pe care să 
le recunoască spectatorul de azi ca adevă 

rate, existente în viață, e pierdut. El, ca per: 
sonaj datorat unui autor dramatic şi tu, 
ca interpret. Dacă în teatru convenția ma: 
poate fi acceptată, ea face parte din regula 
jocului, în film, şi încă într-unul contempo- 
ran, publicul nu admite licențe. Abateri 
— sub o formulă ori alta — de la adevărui 
vieții. 


Pe mine numai asemenea eroine inves- 
tite cu o înaltă temperatură interioară mă 
atrag. Sint actori care-și așteaptă cuminţi 
rolurile, Intelegind că nu li se potriveşte 
orice. Eu sînt dintre aceștia. Am avut 
norocul s-o întilnesc pe Malvina Ursianu 
care mi-a propus nu numai un tip de erou 
contemporan interesant, dar care a știut 
să folosească și anumite trăsături ale 
chipului meu în contrast cu situaţiile dra- 
matice aspre, dure, în care era adusă eroina. 
Din acest contrast, îndrăznesc să cred, a 
apărut o expresivitate nouă, aparte, a aces- 
tor personaje moderne. Femei care au un 
mare simț al demnităţii, o discreţie a sufe- 
rintei, ce le înnobilează. O ţinută sufleteas- 
că, o distincție, care nu tine neapărat de 
condiția intelectuală a personajului, ci de 
cea sufletească. De aici și largul ecou 
sentimental și moral pe care eroinele Mal- 
vinei Ursianu, devenite putin si ale mele, le 
întîlnesc la toate categoriile de spectatori. 
Asemenea roluri aştept în continuare, cu 
toată emoția, cu toată curiozitatea pentru 
noile mele întilniri. 


Petre Gheorghiu : 
La rolul 


pe care-l 


interpretez 
acum, lucrez 
de 25 de ani 


Întreaga noastră carieră nu-i decît mijlocul 
nostru de a ne demonstra atitudinea, sco- 
pul, ca oameni. Nu pot desprinde cuvintul 
actor de cuvintul om. Dar iată că am şi 
început să gindesc şi să vorbesc ca Dancus, 
care spune la un moment dat: «omul e un 
scop, nu un mijloc». Frumos acest persona 
al lui lvasiuc. Dacă in carte el nu ocupa 
chiar locul central, în film a cîștigat treptat 
prim-planul acţiunii, și nu atit ca întindere, 
cit ca adincime, răsunet moral, chiar dacă 
mai are uneori momente de slăbiciune. 
E comunist. dar e în primul rind un om. 
Identificare la care tin mult, am ținut de cind 
am interpretat pentru prima dată în cinema 
şi la televiziune acest tip contemporan. 
Contemporan ca structură morală, sufle- 
tească, așa cum l-am simțit pe comunistul 


din «Speranța nu moare în zori», ori pe 
secretarul de partid din Orașul văzut de 
sus, chiar si pe Cires, președintele coope- 
rativei agricole din Ultima noapte a sin- 
guratatii, cu toate măruntele lui orgolii pe 
care le depășește. Dar mai ales așa cum îl 
simt apropiat pe Dăncuș din recenta ecra- 
nizare a «Apei». Deși acţiunea filmului 
Trei zile se petrece în '46, pentru mine 
Dăncuş e un erou contemporan în sensul 
că eu l-am cunoscut — cu toate ca eram u- 
nar — îi stiam trămintările. Desigur, pentru 
fiul meu el e un personaj de istorie. Eu Insa 
trebuie să pun in el atita putere și adevăr, 
inctt să i-l fac și lui contemporan. Să pot 
ajuta generația de azi să se identifice în 
acele momente cu eroul meu. Spun «meu», 
pentru că identificarea aceasta morală are 
pentru noi, interpreții, o importanţă capitală. 
Desigur, actorul e distribuit pentru că are 
ceva din datele personajului. Ulterior se 
lasă influențat de personaj şi işi păstreaza 
chiar şi în atara scenei ori ecranului citeva 
din trăsăturile caracterului pe care l-a inter- 
pretat, caracter căruia și el, actorul, i-a 
transferat ceva din ființa sa. Un transfer 
stimulator pentru ambele părți, atunci cînd 
e vorba de un caracter nobil, drept, generos, 
cum este comunistul din Trei zile. O 
confundare sinceră stimulează și un al 
treilea factor: spectatorul, care numai în 
cazul cind osmoza personaj-interpret e 
autentică se lasă antrenat în convenţie. Şi 
numai în felul acesta e convins de mesajul 
operei. Vedeţi dar cit depindem noi, inter- 
pretii, de partitura literară. Cu cît ea e mai 
profundă în adevărurile pe care le dezvăluie, 
cu atît sarcina noastră e mai interesantă. 
În cartea lui Ivasiuc, ecranizată de Dinu 
Tănase, tabloul marilor viitori social-isto- 
rice ce-au precedat instaurarea puterii 
populare oferea o buna materie dramatica 
filmului. Secretarul judetenei de partid pe 
care-l interpretez e convingător, pentru că 
se naște ca om cu mari răspunderi sociale 
sub ochii noștri, odată cu temeliile acestei 
lumi noi. În fata acestui comunist al anilor 
'46 există, sugerată în film, o întreagă lume 
cu problemele ei mari ce trebuie rezolvate 
din mers, o lume adevărată cu conflicte 
reale ce trebuie rezolvate cu toată înțelege- 


Miha: _Mereuţă : 
Decît roluri «mari 
care să nu spună 


nimic, 
mai bine 
roluri «mic? 
care să spună tot 


E pentru prima dată cind sînt invitat 
să-mi spun cuvintul despre munca mea. 
Am 40 de roluri (e drept, mici) în film și 
50 de ani de viață, dar pînă acum nici un 
gazetar nu mi-a cerut părerea. De aceea, 
vă mărturisesc, sînt foarte emoționat. Cu 
ce să încep? Cu începutul meu cinemato 
grafic, cu probele pentru Erupția, în care 
jucam un sondor petrolist. probe care. se 
pare, au fost «ce trebuie» pentru că au intrat 
exact asa in film. Eram în Erupția unul din 
muncitorii ce se încăpăținează să caute 
petrolul acolo unde puțini mai sperau să-l 
găsească. Tot un încãpãtînat eram si în 
Apoi s-a născut legenda, un muncitor 
mai virstnic care fi mustruluieste pe unii 
din tinerii ce vor să părăsească șantierul. 
Un om care-şi ia pe lingă el un puşti și-l 
creşte ca meseriaș și ca om. Îmi plac mult 
rolurile de oameni cumsecade, energici, 
hitri, destepti, așa cum am cunoscut eu 
multi în lumea satului ori la rafinăriile de 
pe lingă Ploiești, pe unde mergeam ades 
în turneu cu teatrul la care jucam atunci. 
Doar că sînt cam puţini asemenea oameni 
în filmele noastre. Furati de o acţiune sau 
alta foarte importantă,ei parcă uită să fie 
şi oameni, adică simpli, spirituali, simpatici. 
Ai zice chiar că pentru interpretul unor per- 
sonaje «pozitive» de plan doi, sarcina e 
şi mai ingrată: să te faci reținut de specta- 
tori doar din citeva secvenţe, să constru- 
iești un caracter din date dramaturgice 
atît de sumare. Şi totuși... s-o recunoas- 
tem, decit opt sute de metri de peliculă 
care să nu spună nimic, mai bine două 
sute și bune. Sigur că nu există roluri mari 
si roluri mici, dar există roluri bune și ro- 
luri proaste, inditerent de metraj. Scenariştii 
noștri nu prea sint preocupați să găsească 
cheia unui personaj de mai mică ori de mai 
amplă respiraţie. Îmi amintesc că la Tălimbu 
din Secretul cifrului toată dificultatea 
era să nu desconspirăm înainte de vreme 
identitatea spionului. S-a găsit momentul 
potrivit prin care un simplu detaliu să tre- 
zească bănuiala spectatorului si a detecti- 
vului din film interpretat de Emanoil Petrut. 


rea și căldura umană, nu cu rigoare dog- 
matică. Dăncuş reprezintă strălucit o pro- 
fesie de credință adincă în omul ca scop 
nu ca mijloc, şi aceasta mi se pare latura 
cea mai valoroasă a caracterului dramatic 
ce mi s-a oferit. Am căutat deci să mă 
confund mai întii cu convingerile acestui om 
și apoi cu acţiunile pe care le are de între- 
prins. Munca actorului nu e atît o muncă 
de laborator cit o muncă deschisă vieții. 
Un exemplu: la depoul din Sibiu și la sala 
«Reduta» unde filmam mitingurile acelor 
ani, muncitorii făcînd figuratie în film erau 
la un moment dat atit de prinși de acțiune 
încît îmi cereau mie, care devenisem pentru 
ei cu adevărat secretarul judetenei de partid, 
să le rezolv unele probleme ale lor, de azi. 
Credinţa noastră trecuse și asupra sălii, 
era prima dovadă că reușisem. 


Eroul contemporan poate deveni cu ade- 
vărat o lecţie pentru generațiile viitoare, 
numai în măsura în care el se ridică, prin 
efortul nostru omenesc şi artistic, la valori 
morale mai generale. Dacă din personajul 
clasic noi reținem de obicei acele date 
spirituale care să prezinte interes și 
astăzi, trebuie să ajungem ca şi personajul 
contemporan să devină clasic prin forța 
moral-artistică a adevărurilor sale. Cum 
spunea Saroyan: «Omul are nevoie de 
multe, multe repetiții ca să ajungă om».lar 
tu, ca interpret, Iti poţi folosi tehnica artis- 
tică în sensul îmbogățirii schemei literare 
printr-o serie de detalii de viață ce pot 
deveni uneori chiar simbolice pentru în- 
telegerea întregii mentalități a personaju- 
lui. Aşa s-a Intimplat cu secvenţa cintarului 
din Ultima noapte a singurătăţii, unde 
acest cintar devine pretextul unei intere- 
sante discuţii despre atitudinea presedin- 
telui gospodăriei față de oamenii cu care 
lucrează. Cu citeva trucuri de meserie poți 
suplini niște carente de dramaturgie, dar 
asta se simte imediat şi atunci contribuția 
actorului apare oarecum formală, conven- 
țională, dacă nu există motorul: sincerita- 
tea, credința morală a caracterului dat. 
Credinţă care să ne încălzească mai întii 
pe noi, interpreții, ca la rindul nostru să-i 
putem înflăcăra pe ei, spectatorii. 


Tălimbu, cel care simula tot timpul, pre- 
facindu-se arierat, e atacat la un moment 
dat de ciinii poliţişti. În loc să sară să se 
apere stingaci cum ar fi făcut-o un om fără 
judecată, stirnind ctinii mai tare, el începe 
să-i mingtie si să le vorbească blind, cu 
o sclipire de inteligenţă, de siretenie, care 
nu scapă detectivului. Desconspirarea se 
face treptat, pe parcursul filmului și nu 
printr-un naiv semnal muzical care «strigă» 
alarmă!, ci prin asemenea amănunte su- 
gestive care se adună treptat așa încit 
spectatorul e cooptat la dezlegarea enig- 
mei, nu i se dă totul mură-n gură. Din 
păcate,în cinematograf n-am prea mai avut 
parte de asemenea roluri complexe ca cel 
din Secretul cifrului. În condiţiile fericite 
oferite de situaţii dramatice interesante, 
grija interpretului e doar să găsească com- 
plementarele, armonicele sunetului funda- 
mental și nu să suplinească golurile sce- 
nariului. În scena în care ajungeam în ca- 
mera telegrafistului si mă făceam că des- 
copăr joaca de-a aparatul morse, dar eu 
în realitate îmi transmiteam mesajul, mi-era 
atit de frică să nu-mi divulg printr-un gest 
taina personajului, încît trăiam o dublă 
emoție: teama reală a lui Tălimbu să nu 
se trădeze în fata telegrafistilor si a mea, 
a interpretului, să nu-l trădez înainte de 
vreme. 

Dar pina la urmă mi-e mai ușor sa joc un 
rol greu decit să explic după aceea cum 
l-am făcut. Pot să vă spun că în timp ce 
la Tălimbu trebuia să descriu o mișcare 
de 180 grade, dinspre aparența sa de bono- 
mie spre esenţa sa de canalie, în rolul din 
Pe aici nu se trece mi s-a oferit pe parcurs 
un drum invers. Plutonierul aspru care îi 
mustruluieste tot timpul pe tinerii militari, 
dar care în scena cind se sacrifică pentru 
a le acoperi retragerea,le vorbeşte «aom- 
nilor elevi» cu tandretea unui tată înainte 
de a-şi da sfirșitul. 


(Continuare în pag. 11) 


marii anonimi 


ontajul ca arta, 


La începuta fost intrarea unui 
tren în gară. Imaginile neutr: 
și mișcătoare de pe ecran 
erau produsul unei invenții 
tehnice. Pentru a se putea 
într-adevăr naște, pentru a 
accede la un langaj, adică la 
comunicare — mai Intii de evenimente, si 
apoi de emoții, cinematograful a trebuit să 
învețe montajul. Prin montaj filmul a devenit 
o artă, și artei montajului i se datorează, 
în fond, marile sale reușite și marile sale 
modele. De la Potemkin la Cetăţeanul 
Kane și Falstaff, de la Intoleranta la 
Blow Up, de la Mack Sennet la Stanley 
Kubrick, muzeul imaginar al filmului este 
în fond un omagiu adus măiestriei de a tăia 
și a elibera timpul și timpurile, locurile şi 
chipurile, într-o geometrie de celuloid. Şi 
totuși, cit de putin se vorbește despre 
montaj, atunci cind vorbim despre filme, 
cit de puțină atenție se acordă acestei 
structurări atît de importante. Cit de putin — 
dacă nu deloc, și deloc ar fi cuvintul cel mai 
exact — se pomenesc cei și cele care se 
îndeletnicesc cu această artă, prea insistent 
considerată o meserie, pentru a nu face 
flagrantă nedreptatea. 


Nici dicționarul de cinema 


nu ne pomenește 


Am poposit la Buftea prin citeva din ca- 
binele strimte unde filmul devine film în- 
tr-un mozaic de cadre şi momente, pentru 
a le întreba pe ele, pe monteuze, ce cred 
despre statutul lor în echipa de filmare, 
despre munca lor, despre arta lor. 

lulia Vincencz-Gabrea, de mai bine 
de 15 ani pe baricade la montajul filmelor 
noastre, aproape că nu a avut nevoie de 
întrebări pentru a se avinta în marile nelă- 
muriri ale breslei din care face parte: 

— Sintem uitaţi, noi monteurii. Sistema- 
tic uitaţi. Şi poate chiar mai rău decit atit. 
Pentru că există îndeobște o idee-formulă 
care constă în afirmaţia că atunci cînd fil- 
mul e bun, regizorul a făcut montajul, iar 
cînd filmul e foarte prost, motivul ar fi ne- 
priceperea celor de la montaj. Am lucrat 
dealtfel la un film de montaj — mă refer la 
Lumea se distrează — repet, un film de 
montaj, și s-a uitat să fiu măcar pomenită 
în programul de sală. Ultimul premiu ACIN 
pentru montaj s-a acordat — și pe bună 
dreptate — lui Dan Naum, dar au fost ani 
la rînd cînd nu se acorda nici un premiu 
de montaj, în condiţiile în care toate cele- 
lalte premii erau distribuite. Ne întrebam 
si ne întrebăm, oare de ce? Inexistenta 
unei secții de montaj la |.A.T.C. ne creează 
un handicap, si moral și administrativ. 

— De ce oare sint la noi atit de puțini 
bărbați care să facă această muncă? 

— Ce bărbat e gata să facă asistentie 
şase-zece sau chiar cincisprezece ani? 

— De colaborarea cu regizorii ce pă- 
rere aveti? 

— Munca noastră se măsoară în ore și 
metri. Atit. Sint discuții într-adevăr crea- 
toare, între patru ochi, aici, la masa de 
montaj. E o colaborare aproape întotdea- 
una rodnică, dar care nu depășește în 


El dă acțiunii — ritm, 
sentimentelor — cadență, ideilor — relief 


: Y 
Paginile scenariului sînt doar 


(Regizorul Dinu Cocea, actorii Gheorghe Cozorici, Ion Caramitru, 
Colea Răutu şi George Motoi, în mină, la turnarea «/nstanfei amind 
pronunțarea». Montajul: Iulia Vincencz-Gabrea). 


nici un fel granițele cabinei de montaj. 
Si e păcat că e asa. 


— De ce? 


— Pentru că am merita poate ceva mai 
mult decit anonimatul acesta, chiar în 
cadrul echipei. Mai ales că nu poți participa 
la elaborare — în măsura în care e vorba 
de asa ceva — fără să te implici tu însăți, 
atît intelectual cit si artistic. Si această 
implicare porneste de la alegerea dublei 
bune. Esti un «cap limpede», cum spuneti 
dumneavoastră în presă, sau mai curind 
un ochi limpede al regizorului. O tăietură 
făcută fără o anume simtire a scenei, fără 
un anume fler artistic, și secvența poate fi 
periclitată definitiv. Chiar dacă în joc sînt 
doar d@d-trei fotograme în plus sau în 
minus. 


Au fost filme, Zile fierbinţi, de pildă, 
unde s-a vorbit de performanţa profesio- 


nală, de rapiditatea cu care regizorul şi 
echipa au dus la bun sfirsit filmările. Despre 


filmul românesc 
în cifre 


Malvina 
U|rşianu 


Elevă și asistentă a regizorilor Jean Geor- 
gescu si Victor Iliu, asistentă de regie la 


Mitrea Cocor, Malvina Urşianu a avut 
ocazia să contribuie la realizarea, în aces! 
film, a scenelor de luptă, folosind pentru 
prima dată la noi filmarea simultană cu op! 
aparate. Apoi regizor secund la diverse 
filme, printre care Directorul nostru (Jean 


munca Gabrielei Nasta, care a articulat 
tot materialul imens într-un timp record, 
și asta fără concesii de ordin artistic, nu 
a suflat nimeni nici o vorbă. Şi mergind 
mai departe pe această linie, vă pot aminti 
că în dicționarul de cinema recent apărut 
nu e trecut nici un monteur. 


Regizorul trage spuza pe turta lui 


Ce părere are un regizor, iata, Dinu 
Cocea — care a lucrat cu lulia Vincencz- 
Gabrea la Instanța amină pronunțarea — 
despre această colaborare și semnifica- 
tiile ei? 


Dinu Cocea: Trebuie spus, în primul 
rind, că montajul este posibilitatea de a 
face un film în şapte variante. Un regizor 
care ştie meserie trebuie să fie sigur că 
modalitatea în care a filmat nu e unică. 
Colaborarea lui cu monteuza, în faza finală 


Georgescu), ea ajunge să facă filme după 
o îndelungată ucenicie, timp în care dobin- 
deste o stăpinire a mijloacelor de expresie 
specifice filmului. 

© Autor complet al filmelor sale, Malvina 
Ursianu se socotește «nu un regizor care-si 
scrie scenariile. ci un scriitor care-și rea- 
lizează filmele». 

După cum arată cifrele, spectatorii care 
au vizionat filmele Malvinei Ursianu nu sint 
foarte numeroși, dar trebuie spus că acest 
tip de cinema analitic, pe care-l cultivă re- 
gizoarea, de regulă nu are nicăieri în lume 


Anul 
premierei 


1968 


Filmul 


Gioconda fără 
suris 


Serata 


Trecătoarele iubiri 


Numărul de 
spectator! 


520.000 | Malvina Urșianu 


de elaborare a filmului, este aceeaşi cu cea 
pe care o are cu scenaristul din faza ini- 
țială. O relație în care trebuie stabilit un 
dialog creator unde, împreună, cei doi 
caută soluţiile cele mai eficiente. Cele mai 
fericite. Or, există regizori care anulează, 
sau încearcă să anuleze acest aspect crea- 
tor, de căutare, de neliniște al montajului, 
atunci cînd afirmă că au făcut filmul dinainte 
si nici nu trec prin cabina de montaj, ۵ 
doar o notă monteuzei ce să facă. În pe- 
rioada de montaj, deci finală, poţi căuta, 
poți descoperi mai multe soluţii decit în 
faza de început. Pentru că scenariul oferă 
o singură cale, iar materialul filmat e o 
lume căreia i se pot descoperi ritmuri, 
semnificaţii nebănuite la început. De aceea 
Go că munca de monteuză este fascinan- 
tă. 

— De unde provine această estompa- 
re, această uitare pe parcurs a rolului 
monteuzei? 

— Asta se întimplă pentru că munca re- 
gizorului se suprapune peste munca mon- 
teurului, si regizorul avind autoritatea su- 
prema în film — de ce să n-o spunem des- 
chis? — cam trage spuza pe turta lui. Își 
arogă calităţi care,de multe ori, nu-i apar- 
tin. În ceea ce priveşte statutul montajului 
ca muncă, el este oarecare şi obscur din 
motive de interpretare greşită și poate 
pentru că nu există o diplomă artistică caré 
să «omologheze» acest act de ۰ 
Oricum, e o realitate că funcţia creator- 
artistică a montaiului este mereu uitată, 
pierdută pe drum. Şi un regizor, ca și un 


Echipa este (trebuie să fie) un 


grup compact. Grupul «celor 
care...» (Cadru de platou la 
Ma-ma de Elisabeta Bostan. 


Montajul: Iolanda Mintulescu) 


un public foarte larg, iar —pe de altă parte — 
poate nici în exploatarea filmelor n-a fost 
găsită formula de difuzare cea mai potri- 
vită cu genul lor. 

e Trecătoarele iubiri a ajuns să depă- 
șească 1 milion de spectatori prin acumu 
lări nespectaculoase, dar durabile. E tipul 
de film la care spectatorul «se grăbeşte 
încet», dar vine. După trei ani de la premieră, 
filmul continuă să recolteze cîte 15—20 000 
de spectatori pe lună. Gioconda fără suris 
şi Serata au fost transmise la televiziune 
de cite patru ori fiecare. 


Autor de Interpretii 
scenariu pincipali 


Silvia Popovici, lon 
Marinescu, Gheor 
ghe Cozorici 


George Motoi, 
György Kovacs, 
Cornel Coman, Sil- 
via Popovici 
George Motoi, Sil- 
via Popovici, Gina 
Patrichi, Cornel 
Coman 


Nu există cineast veritabil care să nu ştie cit datorează montajului 


Buzduganul cu trei peceți 


de Constantin Vaeni. Montajul: Marga- 


reta Anescu) 


dirijor, cît ar fi de genial, singur nu poate 


cinta, nu-i aşa? 


În altă cabină de montaj, Iolanda Mintu- 
lescu pune la punct o secvenţă din filmul 
Elisabetei Bostan, Ma-ma, în versiune 
engleză, cu Florian Pitiş dizind într-o formă 
demnă de Frank Sinatra. O întrerupem cu 
întrebările noastre. 


Iolanda Mintulescu: E realmente foarte, 
foarte neplăcut că noi trebuie să vorbim 
despre noi. Colaboratorii noștri, cineaștii, 
ar trebui să facă acest lucru, dacă li se pare 
că i-am ajutat sau nu, dacă li se pare că 
munca noastră are vreo importanţă sau nu. 
Mi se pare putin ridicol să vorbim noi 
despre noi. 


— Ati lucrat cu Liviu Ciulei la Pădurea 
spinzuratilor. E un punct de reper demn 
de semnalat. Ce vă amintiţi din această 
colaborare? 

— Îmi amintesc că Ciulei spunea, sau 
scria undeva, nu pot relata absolut exact, 
că n-a ştiut unde s-a terminat contribuţia 
lui și unde a început munca mea, unde au 
apărut ideile lui şi unde au apărut ideile 
mele. Ceva de genul ăsta. Mi se pare că 
exprimă foarte bine adevărul muncii noas- 
tre. 

— De ce întilnim numai femei, la 
montajul filmului românesc? 

— Poate pentru că avem mai multă răb- 
dare. Deşi, din cite ştiu, cele mai bine mon- 
tate filme sint cele englezești, si acolo 
montaiul este tăcut numai de bărbaţi. Nu 


@ Prezentat în cadrul primei săptămini 
a filmului românesc în Franţa (1969), Gio- 
conda fără suris a fost foarte bine primit 
atît de publicul cinefil cit si de critici. Sub 
titlul «Gioconda fără suris i-a entuziasmat 
pe spectatori», importantul cotidian «Nice 
Matin» scria că filmul «...propune o emo- 
tionanta reconstituire a trecutului, bazată 
pe fineţea analizei psihologice și a densi- 
tatii dramaturgice», iar într-un ziar din 
Grenoble, criticul Gerard Feneon îşi inti- 
tula cronica: «Une Joconde sans sourire 
et la sincerite du cinema roumain». 

@ Malvina Ursianu are meritul de a-l fi 
adus pentru prima dată în circuitul cinema- 
tografic pe lon Marinescu, iar George 
Motoi si Cornel Coman au făcut primele 
roluri importante pe ecran tot în filmele ei. 

@ Cu Serata, Malvina Ursianu a obținut 
marele premiu pentru regie ACIN pe anul 
1971, iar cu Trecătoarele iubiri, Marele 
Premiu ACIN pe anul 1974. Pentru același 
film, George Motoi a primit premiul de in- 
terpretare masculină. 


@ in prezent, regizoarea lucrează sce- 
nariul pentru un nou film: Alexandru 
Lăpușneanu. Subiectul istoric înscrie fil- 
mul în epopeea cipematagrafică natio- 
nală. Fără să ignore cunoscuta nuvelă 
a lui Negruzzi, filmul se va baza pe datele 
cele mai noi ale cunoașterii si interpretării 
istoriografiei moderne cu privire la perso- 
nalitatea voevodului moldovean. 


Mihai DUTA 


știu. Poate e doar o întimplare. 

— Cum vă considerați în raport cu 
ceilalți membri ai echipei? 

— Unul dintre ei. Fac parte din «cei care». 
Filmul e al nostru, al tuturor. 


Monteurii tac și fac 


Aceasta e și părerea regizorului Andrei 
Biaier care crede că: 

— Montajul a adus enorme cistiguri fil- 
mului, care acum se. includ încă din faza 
de decupaj. Montajul nu mai este numai 
un stadiu final la care se ajunge cu mate- 
rialul filmat si din care film-editor-ul sau 
monteurul încearcă să obţină ceva. În filmul 
modern, montajul este prefigurat încă din 
decupaj. La masă, montajul trebuie să se 
împlinească, să se încadreze într-o formulă 
aprioric stabilită, şi care conține nu numai 
structurarea în mare a materialului, nu 
numai povestirea și dramaturgia organizată, 
ci aproape şi tăietura de montaj ipotetică. 
Montajul trebuie să împlinească un gind 
dinainte stabilit, nu poate să refacă sau să 
facă o dramaturgie deficitară, nu poate să 
compună ceva ce nu există. Poate în același 
timp însă să rateze un gind existent, un 
montaj prefigurat în stadiul de decupaj. 
Dar în acest stadiu, cu ajutorul monteuze- 
lor, şi în Buftea sint monteuze foarte bune, 
regizorul poate să-și modifice, să-și Imbo- 
găţească ginduri stabilite încă din faza de- 
cupajului. Aici poate interveni partea de 


Lungul drum al ۰ 
najului către viata 


(Urmare din pag. 8) 


De la un personaj luminos am 
avut parte în Un zimbet pentru 
mai tirziu,un batrin maestru calm, 
liniștit, care-şi iese din fire si devine 
aspru doar atunci cind înțelege că 
un inginer carierist vrea să-l folo- 
sească într-un joc necinstit. Un per- 
sonaj ce putea căpăta o greutate 
mai mare, dacă scenaristul ar fi 
găsit acea cheie artistică de care 
vorbeam. 

Acum, in serialul de televiziune 
pentru Independenţă, mi s-a încre- 
dintat un rol dificil, aflat între legen- 
dă și realitate: sergentul Mătrăgună 
cunoscut din versurile lui Alecsan- 
dri, «Plecat-am nouă din Vaslui şi 
cu sergentul zece». Sper să-i gă- 
sesc pe parcurs cheia acestui «al 
zecelea». Dacă ar fi să-mi exprim 
aici o dorință mai veche ar fi aceasta: 
să aduc pe ecran chipul popularu- 
lui moş Teacă al lui Brăescu. lar 
pe scena un brav soldat Svejk. Din 
galeria mai apropiată zilelor noastre, 
mă atrage foarte mult Petru cel 
Scurt din excelentul roman al lui 
Dinu Săraru «Nişte țărani». 

Ar mai fi ele și altele, dar eu vă 
mulțumesc că mi-ati dat posibili- 
tatea să vă spun și atit. 


contribuţie artistică a montajului, plus par- 
tea personală de contribuţie a unui monteur 
de talent, care poate să vină cu soluții 
sugerate de materialul filmat, soluţii uneori 
chiar mai inspirate decît cele ale regizoru- 
lui. 

— Acordati deci montajului 
creator in elaborarea filmului. 

— Fără îndoială. Operația de montaj, 
în sensul elementar al cuvîntului, adică 
cea care stabileşte o ordine logică a pla- 
nurilor, cea care găsește momentul racor- 
durilor simple, al trecerilor, în care un pas 
greșit tăiat poate să dea peste cap mișcarea 
unei secvenţe întregi, toate astea fac parte 
din atribuţiile elementare, de un stadiu 
profesional pe care toate monteuzele noas- 
tre l-au depășit demult. Problemele unor 
astfel de erori nu se mai pun. Legătura 
logică, legătura efectivă între planuri, în 
aşa fel încit ele trebuie să creeze senzația 
de mişcare, acesta e stadiul primar al 
montajului. Mergind mai departe, montajul 
trebuie să redescopere, zic eu, ritmul iniţial 
al povestirii, să-l împlinească, să-i dea viaţă, 
să-l valoreze. 

— Cu care anume dintre monteuze 
ati prefera să lucraţi? 

— N-am lucrat cu toate, nu pot să spun 
decit că cele cu care am colaborat sint 
toate foarte bune. Adina Codrescu, Mă- 
riuca Neagu, Marioara Chişe, Erika Aurian 
sint artiste excelente, și știu acest lucru și 
despre altele cu care n-am avut ocazia să 
lucrez — Lucia Anton, lolanda Mintulescu, 
Cristina lonescu. Aş lucra cu plăcere cu 
oricare dintre ele. 

— Credeţi că participarea lor în fil- 
mele noastre poate să însemne un plus 
calitativ pentru filmul românesc? 

— Cred că da, dar nu trebuie să așteptăm 
ca ele să construiască dramaturgia .sau să 
suplinească povestirile deficitare. Eu n-am 
auzit aici în Buftea vorbindu-se de material 
filmat prost. Toate materialele sînt absolut 
excelente, filmele sint însă așa cum le 
ştiţi. Unei dramaturgii deficiente, din stadiul 
scenariului sau al decupajului, este foarte 


un rol 


Post-scriptum 


Problema montajului de film nu se 
poate epuiza într-o anchetă. O anchetă 
are doar darul de a atrage atenţia asupra 
unui fapt, asupra unei stări de lucruri. 
Meritul celei de față constă în intenţia 
nobilă de a reconsidera o profesie cine- 
matografică «ni vue, ni connue». Este 
montajul o artă? indiscutabil. Orson 
Welles afirmă că «montajul este aspec- 
tul principal». Argumente? Filmul în- 
seamnă mișcare, mişcarea presupune 
ritm, ritmul este determinat de montaj. 
După părerea mea, suprema definiție a 
montajului o dă Léon Moussinac: «a 


greu de crezut că montajul îi va restitui 
autenticitate și credibilitate. Oricum, însă, 
nu sectorul montaj este cel deficitar in 
filmul românesc. 


Călătorim spre altă cabină de montaj, 
spațiu al Buftei unde niciodată, nici un 
moment, nu se stă. Pe ușă stă scris: Mar- 
gareta Anescu. 

— Meserie tehnică, profesiune artis- 
tică, ce credeți că e montajul? 

Margareta Anescu: O imbinare între 
amindoua. Tot așa, după cum însuși filmul 
este şi artă și industrie în acelaşi timp. 
În orice caz, nici o tăietură la montaj nu 
poate fi numai tehnică. Pentru că, tăietură 
plus tăietură, plus tăietură, dau filmul. Ele 
sînt verigile dramatice ale construcției po- 
vestirii cinematografice. Şi pe urmă, nici 
un cineast nu va filma, cum a decupat 
initial, pe hirtie. Pentru că filmează oameni 
și nu cuvinte, locuri și nu descrieri. Viaţa 
e imprevizibilă, fie și pe un platou de filmare. 
Şi mai e ceva: există inadvertente dramatur- 
gice în multe scenarii, care apar abia după 
ce filmările s-au încheiat. Pelicula e foarte 
severă față de pagina scrisă. Orice gresala 
in concepție apare pe ecran mărită cu lupa 
de o sută de ori. Or, şi aici intervine mon- 
tajul. Pentru a remedia ce se poate remedia, 
Dar noi sintem modești. Nu ne «intitulăm» 
artişti. 

— De ce această modestie? 

—E o obișnuinţă, o tradiție aproape. 
Monteurii fac și tac. Acolo, în întunericul 
cabinei. Oricum, vă pot spune, dacă aș 
avea din nou 20 de ani si facultatea de regie 
terminată, tot montaj aș face. N-am înțeles 
niciodată de ce un absolvent de la regie 
îmbătrinește asistent, si nu vine să facă 
montaj, care este legat prin atitea verigi 
de regia de film. De altfel, există regizori 
foarte cunoscuţi, Alain Resnais sau Henri 
Colpi de pildă, care au început prin a face 
montaj. 


Dan COMȘA 


monta un film nu înseamnă altceva decit 
a-l ritma». 

La Buftea, o «armată» de femei mon- 
tează filmul românesc de mai bine de 
două decenii în obscuritatea cabinelor 
de montaj şi a opiniei publice. Imaginea, 
decorul, costumul si sunetul de film își 
au însă și o existenţă proprie. De aici, 
poate, explicaţia că aceste comparti- 
mente de creaţie sînt mai apreciate, iar 
realizatorii lor iesiti din anonimat. Mon- 
tajul, cel mai intim legat de însăşi dra- 
maturgia filmului, trăiește însă în «um- 
bra» regiei de film. 

Nu credeţi, stimati regizori, că este 
de datoria dvs. să transformați această 
umbră în lumină? 


Constantin PIVNICERU 


propuneri pentru statui 


Un film despre un 


Sint multi, din păcate, cei care mai 
păstrează încă imaginea unui Carol 
Scrob, «poet si ofițer», autor de texte 
limonadoase, de romanțe, precum cel 
ce se mai cîntă si astăzi, «la urechea 
naşului» la nunți: «Stii tu cind te tineam 
în brate/ cînd îmi jurai amor, ştii tu?/ 
Acele clipe fericite/ Tu le-ai uitat, eu 
insă nul»... etc. Așezat de sarcasticul, 
marele George Călinescu, într-o sec- 
tiune a «istoriei literaturii române»... 
alături de Bonifaciu Florescu, Gh. M. 
Stoenescu si Mircea Demetriade, Carol 
Scrob este, în fond, mult deasupra co- 
legilor săi «de pluton», ca să le zicem 
așa. 

Mai putin obositor, monoton si trivial 
decit colegii săi de «încrengătură isto- 
rico-literară», Carol Scrob era un in- 
telect destul de bine mobilat, un tem- 
perament generos (visa să inițieze pen- 
tru subalternii săi militari cursuri de 
istorie, geografie, limbă română) și o 
sensibilitate nesofisticată, dar acută, 
naivă și pură ca ploaia, în punctul ei 
de plecare, devreme ce publica în Lite- 
ratorul din 1883, în numărul 1,această 
confesiune, cu stingăcii, dar nu ridi- 
colă, autentică în trăirea ei: «Mi s-a urit 
cu stele/ Cu lună şi cu flori/ Dar ce voiti? 


„poet si ofiter“ 


-..10 ele/ Găsesc adeseori Balsamul ne- 
cecar/ La chinul meu amar!» 

Născut în 1856, participant la războiul 
din 1877, mort în 1913, Carol Scrob, 
«căpitan în armata română, autor de 
poezii iirice, puse pe muzică și foarte 
căutate la vremea lui, nu e un subiect 
de film dulceag, melodramatic, roz ca 
o fondantă. Deloc. Viaţa acestui om 
a cunoscut și primejdia și deznădejdea 
şi prostia agresivă a superiorilor ierar- 
hici si melancolia. Si sentimentul ză- 
dărniciei. Complexul față de marii poeți. 
Așa cum a cunoscut și accentul eroic, 
puterea patriotismului creator de spi- 
ritualitate, messianismul moral și ne- 
cesar devreme ce a scris «La Dunăre», 
incandescentul poem în care afirmă: 
«Tu care-ai văzut din veacuri fapte mari 
de vitejie/ Fii pe pace! Nu se-ntimplă 
după poftele nemtesti! Dunăre, cu min- 
dre maluri, rizi de oarba ta trufie!/ 
Pin-la tine sint Carpaţii, arme, piepturi 
româneşti!» 

Privit serios, Carol Scrob e un om, 
adică un caracter şi nimic ce-i era ca- 
racteristic n-ar putea rămîne străin, 
în esenţă, unui regizor. Cu o condiţie: 
să n-aibă prejudecăți 

Dan MUTAȘCU 


intoarcerea 
panterei roz 


Pe vremuri, Hitchcock făcuse un film 
unde Cary Grant, vestit hot de bijuterii, se 
retrăsese din meserie și-și minca liniştit 
banii adunaţi. lată însă că in oraşele unde 
își ducea el calma existență de pensionar, se 
comit mai multe cambriolaje executate 
exact după stilul și metodele celebrului 
spărgător. Ca să scape de acuzare si de 
urmărire, fostul hot hotărăşte să-l prindă, 
el, pe adevăratul hot. Autorii filmului În- 
toarcerea Panterei roz (1975) au avut 
buna idee (mai exact au crezut că ar fi o 
bună idee) să repete povestea lui Hitchcock. 
Pantera roz, un diamant de foarte multe 
carate (păzit într-un muzeu graţie unui 
sistem ingenios de sonerii de alarmă 
și de uși-capcană), mai fusese furată 
odată. Deci cel ce comisese al doilea furt 
cunoștea mijlocul folosit de cel dintii. Asta 
e tot ce știa el (Christopher Plummer). Un 
comisar (Peter Sellers) găsise (într-un film 
anterior) pretiosul diamant. S-a socotit 
deci o bună idee să se folosească acelaşi 
detectiv și pentru cel de-al doilea furt. 
Exact același. Un polițist perfect timpit, 
care nu pricepea nimic, încurca toate tre- 
burile, declanșa, pe unde trecea, numai ca- 
tastrofe. 

Timpenia este, în principiu, un cusur. 
Dar superlativa cretinărie a acestei poveşti 
devine un nostim atu. Mai ales fiindcă, 
pe deasupra, primește ajutor de la un factor 
foarte agreabil publicului, anume «gagul 
demolării». Ori de cite ori Peter Sellers 
întreprinde ceva, el va executa conştiincios 
treaba de «ucenic vrăjitor». Toate: strada 
mobile, ferestre, automobile, platoane, tre- 


4 


۳۳۸۱۹ 


STRIKES AGAI 


~ 


Atenție, iar sînt destept! (Întoarcerea panterelor) 


cători, obiecte, toate se dărimă, se sparg 
se fac arsice, spectacol care amuză, dind 
parca spectatorului senzaţia că e puter 
nic, că e realmente cineva, că seamănă 
niţel cu Dumnezeu-tatăl. Așa că, filmul 
place. lar portretistic vorbind, e foarte amu- 
zant contrastul între mutra de aiurit fudul 
a lui Peter Sellers și moaca nu mai putin 
10۱6101818 de sine a lui Christopher Plummer, 
omul care chiar cind nu face nimic, pricepe 
tot. Adică tot face el ceva. Este acel mic 


Examenul pe care viața îl dă sub amenințarea morții (Salva d Acquisto) 


Salva d'Acquisto 


Brigadierul Salva d'Acquisto cunoscuse 
intr-un pătrar de viață numai uniforma de 
carabinier purtată în familia sa prin tradi- 
tie, ordinele superiorului, respectul regula- 
mentului și paza consătenilor. Surisul unei 
fete li desferecase inima și odată cu un 
timid «te iubesc», scris pe nisipul fierbinte 
al plajei, îi promisese căsnicia. Era în joc 
mindria dreaptă a unui om sigur de cinstea 
sa. Toate aceste fireşti dar rare ginduri şi 
simtiri aveau însă să fie puse în fata exame- 
nului cumplit pe care viata îl dă sub ame- 
nintarea morții. 

Filmul începe în ziua de 25 iulie 1943. 
Memorabila zi cind, după 20 de ani de 
dictatură fascistă, Mussollini fusese silit să 
abdice. Copiii la scoala privesc uimiti cum 
portretul ducelui e schimbat, iar bărbații 
şi femeile satului ies cu toții în stradă, pen- 
tru prima dată descatusati de spaimă, să-și 
strige bucuria în gura mare. Tot printre ei 
se aflau însă și cei care din convingeri rău 
înțelese slujiseră fascia. Veselia putea fi 

rea timpurie. Războiul nu se sfirsise încă. 
n micul sat din sudul Italiei în săptăminile 
următoare oamenii ascultă de ها‎ o zi la alta 
proclamații regale si comunicate de război 
contradictorii. Cine le sint acum prietenii? 
Cine le sint acum dușmanii? Tinărul briga- 
dier,Invatat să se conducă doar după ordine, 
este constrins să constate cum superiorii 


se fac nevazuti iar instrucțiunile transmise 
prin intermediari glăsuiesc într-un fel si se 
aplică într-altul. in fata unei asemenea con- 
tuzii generale singurul ghid răminea con- 
ştiinţa fiecăruia. Trezirea conștiinței tina- 
rului brigadier se produce aici în condiţii 
tragice. 

Pe terenul atit de bătut al filmului de răz- 
boi, regizorul Romolo Guerrieri pătrunde 
pe o cale ceva mai putin umblată — aceea a 
receptionarii marilor evenimente din expe- 
rienta oamenilor de rind,a căror lipsă de 
informatii îi împiedică să receptioneze am- 
ploarea şi semnificația unor situaţii de 
excepție. După trecerea anilor, este ușor de 
descifrat de partea cui a fost dreptatea, dar 
în focul conflictelor politice, al ciocnirilor de 
clasă sau în dialogul de interese al marilor 
puteri, drumul de urmat se lăsa deslusit 
cu un preț foarte ridicat. Un ton grav, 
contrastind cu accentele de exuberantă 
veselie venite ca în viață — nepotrivit, păs- 
trează filmul pe ansamblu într-un registru 
intens dramatic. Salva d'Acquisto sfirseste 
ca un erou — dar «vai de biata tara care are 
nevoie pentru a supraviețui de asemenea 
eroi» — recunoaşte înduioşat (cam ne- 
verosimil) chiar călăul său. Sacrificiile nu 
sint niciodată inutile dar posteritatea și le 
amintește cu un gust dureros, amar. 


Adina DARIAN 


Producție a studiourilor italiene. Regia: Romolo 
Guerrieri. Scenariul: Giuseppe Berto, Mino Roli, 
Nico Ducci. Cu: Massimo Ranieri, Lina Polito, 
Enrico Maria Salerno, هذا‎ Danieli, Massimo Serato 


suris spre falca stingă care, ca o sonerie de 
alarmă, vestește populaţia: «Atenţie, iar 
sint deştept!» (si, bineînțeles, «băiat fru- 


SUCHIANU‏ ۵ مدر 


Producţie a studiourilor din S.U.A. Regia: Blake 
Edwards. Scenariul: Frank Waldman, Blake Ed- 
wards. Imaginea: Geoffrey Unsworth. Cu: Peter 
Sellers, Christopher Plummer, Catherine Schell, 
Herbert Lom, Peter Arne 


Tristetea frunzei 


Walt Disney continua, 
deci, să trăiască prin- 
tre noi, fie prin filmele 
pe care le-a creat el 
însuși, fie prin cele 
pe care le creează, 
cinstindu-i spiritul și 
litera, urmașii lui devotați. 

Şi iată-ne deci în măsură să ve- 
dem în aceeaşi lună «Pinocchio» și 
«Pisicratele» sau «Aristomitele» 
(cum aș încerca să echivalez acel 
titlu intraductibil «The Aristocats») 
şi să ne bucurăm de inepuizabilele 
virtuți ale stilului antropomorfic in 
filmul de animaţie (chiar dacă, între 
timp s-au ivit noi si spectaculoase 
facturi interpretative care au ridicat 
pe cele mai înalte culmi de artă acest 
domeniu al tuturor virstelor). 

Oricit aș observa linia deseori 
imitativ-primitivă a desenului, nu 
pot să nu mă topesc de fericire cind 
citesc pe chipul unui pui de căpri- 
oară, sau si mai si, pe relieful unei 
legume «toată gama sentimentelor 
omenești». 

Cind plantele și animalele rid, se 
încruntă, ezită, se intimidează, se 
dovedesc lașe sau nobile, cinice 
sau naive, întreg universul biologic 
si moral se animă, in deplinul înțeles 
al cuvintului, oferindu-ne, cu dar- 
nică bonomie, prilejul de a ne scruta 
pe noi înşine si pe semenii nostri, 
în diversitatea luxuriantă a lumii. 

Cind se întristează o frunză, o 
luminare sau un ceasornic, sufletul 
nostru, de atitea ori ostenit sau 
uituc, se colorează de emoția redes- 
coperirii propriei sensibilitati, iar 
intoarcerea în copilărie capătă 
sensul regenerării. 

Văzut de șase ori la 16 ani si de 
două ori la 50, «Pinocchio» îmi de- 
monstrează că e mai puternic (sau 
că sint mai puternică) decit orice tip 
de biazare, pragmatică sau ideatica, 
pe care timpul s-ar strădui să ne-o 
insinueze (timpul, inocent de fapt, 
pe care ne place să dăm vina rugi- 
nirilor noastre). 

Şi deci, cu Walt Disney cel de 
demult si cu pisicile de azi, iesite 
din mantaua lui, pisici vesele sau 
malefice, educate sau «bagaboante» 
pe trotoarele ispititoare si primej- 
dioase ale Parisului sau în mahala- 
lele pustii, în lătrături de dulăi și 
schelălăieli de catelandri, feeria con- 
tinuă antrenindu-ne spre zona aceea 
fosforescentă în care realul si imagi- 
natia fuzionează spre mai marea 
incintare أو‎ purificare a setei noastre 


de frumos. Nina CASSIAN 


nema 


ee 


et 
Richard al ۱۵ 


Curioasă şi plină de semnificație este 
senzația de a revedea după douăzeci de 
ani un film pe care trecerea timpului l-a 
acoperit de glorie (glorie care nu a venit 
peste noapte, s-a adăugat an de an și nu 
de puține ori prin tradiție orală). Interpretu- 
lui acestui film i-a conferit o dimensiune a- 
proape legendară. Legendară într-adevăr 
pentru temeritatea de a fi abordat cinema- 
tografic pe cea mai teatrală dintre piesele 
lui Shakespeare, un fel de sinteză a însuși 
teatrului elisabethan, poate chiar momentul 
de revoluție în tradiția scenei renascentiste. 
În primul rînd prin construcţia conflictuală 
— care pare a fi o riguroasă succesiune de 
cicluri — apoi prin situarea unui personaj 
în centrul caruselului de destine pe care el 
le învirte si le striveste, pentru a fi la rindul 
lui strivit de mişcarea fatidică a unei epoci, 
(platonica, astăzi, imagine a celor două 
raze Invrajbite ne-o amintesc doar ca 
pe ceva foarte Indepartat de noi.) Laurence 
Olivier aici a îndrăznit cel mai mult, şi ca 
actor de teatru și ca neofit al cinematogra- 
fului. A îndrăznit simplificind — trăgind 
intreaga catedrală a dramei (punctată de 


Pe veci al tău 


O comedie cum fi stă bine unei comedii 
să fie: putin amară. Si în maniera pe care 
o cunoaștem și recunoaștem din alte filme, 
poate mai bune, e adevărat, dar si în Pe 
veci al tău răzbat urmele unor «divorturi» 
şi «căsătorii» în stil italian, care ne fac in- 
găduitori, pentru că ne trezesc melancolii. 
Tema, sau mai exact spus, temele acestei 
comedii sint două și grave: emigrarea ita- 
lienilor șomeri dintr-o Sicilie a mizeriei 
într-o Germanie a abundenței si escrocarea 
acestor emigranți, în cazul în care se întorc 
acasă cu ceva agoniseli, de către vinători- 
tele de zestre. kroui nostru se întoarce, 
deci, acasă, hotărit nu să se însoare, ci 
să-şi răzbune tatăl, care se sinucisese cu 
15 ani în urmă pentru că nu putuse să achite 
castelanului acelor locuri un fleac de da- 
torie. Fiul se întoarce cu bani multi, foarte 
multi, si se întoarce, pe de o parte ca să 
«rupă gura tirgului» şi, pe de altă parte, 
ca să sucească gitul boierului hrăpăreț. 
Numai că, nu se știe, dar se vede cum — 
şi aici situațiile comice și gagurile de ri- 
goare abundă — în loc de gitul cui trebuie, 
este sucit capul răzbunătorului de către 
fata castelanului. Pind la urmă, toate se 
limpezesc In sensul cel mai tulbure. Banii 
cistigati într-o emigrație de 15 ani, 15 ani 
de muncă silnică nu numai zilnică, 15 ani 


grotesc) asupra lui Richard, duce de Glou 
cester, nu pentru a-l face pe acesta mai 
important, dar pentru a-l face expresia 
insăși a tot și toate, a unei întregi epoci, 
pentru a face din Richard, însăși Anglia 
celor două roze. Şi făcînd aceasta a depăşi! 
cadrul epocii si s-a înscris în filozofia isto 
riei. Olivier a păstrat pentru Richard si 
măreția și abjectia (desi nu numai el era 
stăpinit de demonul distrugerii). Olivier 
a simplificat textura dramatică parcă spre 
a-l face si mai teatral pe Richard si în același 
timp s-a folosit de obiectivul camerei de 
filmat pentru ca metamorfozarea teatrului 
în hiper-teatru să fie si mai vizibilă, dar si 
pentru a răsturna prejudecățile după care 
filmul n-ar mai suporta teatrul (decit — 
am spune noi — cind acesta ajunge la 
asceza sa). Ceea ce a făcut în Richard, 
actorul eminamente teatral în toate transpu- 
nerile pe care le-a incercat după Shake- 
speare,a fost un act de mare fidelitate față 
de scenă si de mare temeritate față de 
cinematograf. Mult timp după acest film — 
re-scris, regizat şi jucat aproape numai de 
el — s-a vorbit despre Richard-ul lui Olivier 
ca despre un prag greu de trecut. Şi după 
ani de zile, Welles s-a apropiat de Shake- 
speare (Clopote în miez de noapte) 
preluind acest impuls și desacralizind nu 
pe Shakespeare, ci tradiția montărilor, spăr- 
gind limitele înțelegerii si interpretării epocii, 
dilatind spațiul cronicilor shakespeariene, 
innoind modul de expunere al ideilor, Ku- 
rosawa a transmutat drama în alt cadru, 
în alt univers cultural și uman, Zeffirelli 
a transpus spiritul baroc în joc à la comme- 
dia del arte, după uzul filmului și după 
canoanele acestuia, $.a.m.d., iar Shake- 
speare a apărut nu numai universal dar 
atit de modern, atit de familiar pentru noi 
în gîndul său despre omenire, încit am avut 
în mod paradoxal sentimentul că o dramă 
contemporană este machiată și costumată 
ca acum citeva secole, din dorința de a 
obţine un raccourci istoric și pentru a se 
afla similitudini. Lui Olivier, desigur, îi 
revine meritul nu de a-l fi făcut cinemato- 
grafic pe Richard al Ill-lea, pentru că nu 
asta a vrut, ci de a fi deschis terenul unei 
infinite aventuri cinematografice operei 
shakespeariene 


Mircea ALEXANDRESCU 


Productie a studiourilor engleze. Regia Lau- 
rence Olivier. Scenariul: Laurence Olivier după 
piesa lui William Shakespeare. Imaginea: Olio 
Haller. Cu: Laurence Olivier, Ralph Richardson, 
John Gielgud, Mary Kerridge, Claire Bloom, Stanley 
Baker 


«Riscul» de 
a fi sicilian 
în Italia 


de viata de cline într-o Germanie a «miraco- 
lelor economice», în care, pentru eroul 
nostru, emigrant și imigrat totodată, sin- 
gurul, dar marele miracol a fost imensa, 
incăpăținata lui putere de a nu minca ca 
să-şi astimpere foamea de răzbunare; deci, 
banii aceștia dispar ca şi cind n-ar fi exis- 
tat. lar băiatul nostru va lua din nou drumul 
«emigrației salvatoare» cu o singură boc- 
celuté în mină si multe deceptii în inimă. 

Trista si amară, repet, această comedie 
la care începi prin a ride,ca pe măsură ce 
trec minutele și se succed secvențele, risul 
să ti se transforme într-un suris cam crispat 
și mecanic. lar amărăciunea ta de spectator, 
dacă te gindesti mai bine de unde vine, 
realizezi că ţi-o transmit autorii filmului, 
nu numai prin temele pe care le abordează, 
ci mai ales prin soluţia pe care o adoptă la 
sfirsit, dintr-o elementară și obligatorie 
onestitate: sicilianului nostru nu-i rămîne 
altceva de tăcut decit să ia din nou calea 
pribegiei. Pentru că oriunde, în afară de 
tara lui, ar putea, eventual, să supravietuias- 
că. Pentru că acolo, acasă, la el, în Sicilia, 
nu are decit o singură șansă: să fie alei 
pină la pierzanie. 


Rodica LIPATTI 


—— سمه ليح 


Producţie a studiourilor italiene. Regia: Vittorio 
Sindoni. Scenariul: Ghigo De Chiara, Vittorio 
Sindoni. imaginea: Safai Teherani. Cu: Stefano 
Setta Flores, Mascia Moril, Leopoldo Trieste, Cinzia 
Monceale. Umberto Orsini 


1 


Zilele filmului din 
Republica Populara 
Polona 


Zilele filmului polonez 

s-au deschis cu o evo- 

care istorică de propor- 

ţii monumentale. Eroul 

care dă titlul filmului, Ja- 

roslaw Dombrowski — 
ofițer, polonez de origină, din armata 
țaristă —a fost unul dintre conducă- 
torii insurecției naţionale poloneze din 
1863. Obligat, după înăbușirea insurec- 
tiei chiar de către armata a cărei haină 
militară fusese silit să o poarte, să se 
exileze în Franţa, Dombrowski —stra- 
lucitul comandant de oști, rămine fidel 
crezului său revoluționar. Aici va găsi 
peste citiva ani, în mișcarea comunar- 
zilor, un nou ideal de luptă. Primul 
guvern muncitoresc din istorie îi in- 
credințează conducerea armată a Co- 
munei din Paris. Soarta sa de ostaș 
a fost să cadă asemenea lordului 


Byron în lupta pentru eliberare a altui 
popor, împotrivindu-se manevrelor al- 
tui imperiu. Acuzat, cu putin înainte 
de moarte, de a nu fi condus bine lupta, 
Dombrowski încredințează istoriei un 
patetic testament, convins de drepta- 
tea faptelor sale de arme. Doar ora 


istoriei fusese atunci, în 1877, prea 
timpurie pentru a împlini cauza căreia 
îi închinase viata. 

În secvențe ample, cuprinzind eve- 
nimentele în desfășurare de la semni- 


ficatia lor istorică pind la sugestia 
detaliului psihologic, filmul lui Bohdan 
Poreba intregeste cu un nou portret 
fresca istorică pe care cinematograful 
polonez o îmbogățește an de an. Nu 
putem uita remarcabilul Pămintul fă- 
gaduintei in care Wajda a recreat 
contextul social-politic al izbucnirii 
primelor greve din istoria muncito- 
rească de la Lodz (prezentat în Zilele 
filmului polonez cu un an în urmă); 
sau Potopul după trilogia lui Sen- 
kiewicz, evocator al războiului de apa- 
rare Împotriva invaziei regelui Gustav 
al X-lea al Suediei (va rula pe ecrane 
peste citeva săptămîni); tot asa cum 
ne vine în minte acel interesant şi 
puternic Cuibul în regia lui Jan 
Rybkovsk, dedicat formării statului na- 
tional polonez. În această suită, pre- 
zenta premieră Jaroslaw Dombrow- 
ski ocupă un loc de prestigiu, demon- 
strind încă o dată valoarea emoțională 
a filmului istoric. 

În cadrul aceleiași manifestări, spec- 
tatorii au putut revedea Familia Dul- 
sky, moment balzacian din literatura 
poloneză, transpus pe ecran tot de 
Rybkovski cu virtuozitate de stilist — 
si Războiul meu, dragostea mea, 
recentul film al lui Janusz Nasfeter, 
reuşind să aducă un fior inedit pe o 


temă veche. Adina DARIAN 


De la insurecția poloneză la Comuna din Paris. Un personaj 


Momeala 


Un policier psihologic mai aparte, in care 
procesul salvarii morale a unei victime — 
tot morale — e mai captivant decit cel al 
prinderii bandei de traficanţi de devize 
folosind drept momeală o tînără care... 
Evident, victima e luată sub nobilă protecţie 
de către un vajnic (tot tînăr) detectiv cu 
principii cam rigide pentru o fată avind în 
spate biografia — cam încărcată — a Janei. 
Şi tentaţii multiple, la tot pasul. O secvență 
foarte frumoasă e fuga fetei de sub escorta 
protectoare. Euforia escapadei nu e 
umbrită decit de primejdioasa pinză de 
păianjen pe care o tes traficantii în jurul 
Janei folosită drept nada. indignarea eroinei 
cînd înțelege jocul dublu pe care trebuie 
să-l facă, sentimentul de prietenie fata de 
tinărul detectiv, spulberat de minia împo- 
triva lui, care o folosește în acest joc 
primejdios, sînt citeva din momentele mai 
originale. Un final cam apăsat didactic, 
sanctionind inconstienta unor tineri, dar 
care se impune printr-un portret interesant 
și printr-o acțiune alertă. 

Alice MĂNOIU 


Un film de lanuș Vazov. Cu: Evghenia Barakova, 
Ivan Kutevski, Jan Machulski 


owski 


Stropitoarea 
portocalie 


Stropitoarea de culoare portocalie nu 
este alta decit maşina serviciului comunal 
al orașului care veghează la curăţenia stra- 
zilor, aruncind jerbe de apă dantelate si 
multicolore în bătaia soarelui. Pentru copiii 
din cartier, mașina «care aduce ploaia» 
este mascota și complicele jocurilor de 
ei imaginate. Or protagoniștii — o spune 
răspicat scenaristul şi regizorul filmului, 
Zsolt Kézdi Kovacs — sînt la virsta la care 
imaginaţia are prioritate. Ce nu îi dă prin 
gind, de pildă, cam infatuatului premiant 
vistndu-se celebru sportiv, acrobat sau di- 
rijor? Treptat, filmul este împins cam de- 
parte și în detrimentul tntelesului, în dia- 
logul vis-realitate. Fără un suport cît de cit 
credibil, poezia, adecvată virstei eroilor, 
din intenţia autorului, se risipeşte, lăsînd 
loc confuziei. Sintem într-adevăr în lumea 
micilor prinți, unde totul pare posibil, dar 
să nu uităm că și imaginaţia își are o logică 
a ei. Pagnica «stropitoare» rămîne singură 
să dea scara realității. sD 


Un film de Zsolt Kézdi Kovacs Cu: Peter 
Lengyel, Erika Maretics, Andras Markus . 


80 de ani de cinema 


0 problema 


„la inima | 
oricărui cinefil: 


să aibă în bibliotecă Istoria 
cinematografiei românești 


Cinematografia noastră are în urma sa opt decenii — pasionante, 
adeseori patetice, care se cuvin a fi studiate în amănunțime în vede- 
rea redactării /storiei cinematografiei românești. 

Doi dintre cercetătorii angajați în această amplă și minuțioasă 


activitate de urmărire a traiectoriei filmului românesc de la începu- 
turi și pînă astăzi — dr. Manuela Gheorghiu și Olteea Vasilescu — 
ne vorbesc despre stadiul actual al istoriografiei cinematografice 


în tara noastră. 


Manuela Gheorghiu: Institutul de Isto- 
ria Artei este singurul centru metodologic 
din ţară care îndrumează şi coordonează 
activitatea de cercetare științifică în dome- 
niul artelor plastice, teatrului, muzicii și 
cinematografului. Dubla lui subordonare — 
pe lingă Academia de Ştiinţe Social-Poli- 
tice și Ministerul Învățămîntului, implică o 
strinsă colaborare cu cadrele didactice din 
învățămîntul superior artistic — ale căror 
norme de cercetare sint integrate în cadrul 
planurilor anuale ale Institutului — ca și cu 
Uniunile de creaţie. În domeniul istoriei şi 
teoriei cinematografului, primii pași au fost 
făcuți cu aproape un deceniu în urmă, în 
1967, cînd regretatul dr. lon Cantacuzino, 
cu tenăcitatea lui proverbială, a izbutit să-l 
convingă pe academicianul George Opres- 
cu, pe atunci directorul Institutului, să 
aprobe întemeierea unui mic colectiv menit 
să se ocupe de istoria filmului în general si 
în primul rînd de cea a filmului românesc. 
Telul principal al doctorului Cantacuzino 
era să dea istoriografiei fenomenului cine- 
matografic autohton o bază științifică. Pina 
atunci, în urma eforturilor depuse de Arhiva 
Naţională de Filme, istoriografia noastră 
ieşise din faza memorialistică pentru a 
intra în aceea de documentare metodică, 
prin acumularea unei cantități însemnate 
de documente, fotografii și mărturii. Colec- 
tivul nou creat în cadrul Institutului de 
Istoria Artei urma să continue, în colabo- 
rare cu Arhiva, munca de defrișare a trecu- 
tului cinematografiei române, pregătind 
totodată, în etape, redactarea unei istorii 
documentare si pertinente, care să infirme 
ideea profund eronată a inexistentei unei 
continuitati în producția autohtonă, și deci 
a unei tradiţii. 

Redacția: Cum s-a desfășurat acti- 
vitatea de elaborare a acestei istorii a 
cinematografului românesc? 

Olteea Vasilescu: Într-o primă fază, 
o comisie specială a Arhivei Naţionale de 
Filme, din care făcea parte şi lon Cantacu- 
zino, a adunat memorii și documente de la 
dionierii cinematografului românesc — Tu- 
dor Posmantir, Constantin Ivanovici, Eftimie 
Vasilescu, Jean Mihail, Jean Georgescu — 
a colectionat afişe şi fotografii, descoperind 
în unele cazuri fericite fragmente de filme, 
uneori chiar bobine întregi. Tot această 
comisie a alcătuit un catalog al filmelor 
turnate înainte de 1948 si păstrate în colecţia 
Arhivei. Paralel cu aceste eforturi de arheo- 
logie, era însă nevoie ca datele acumulate 
să fie cercetate şi sintetizate. 


Istoricul de film: arheolog și detectiv 


A început astfel o muncă extrem de 
anevoioasă de verificare a materialului do- 
cumentar existent, prin analiza şi compara- 
rea mai multor surse sau prin confruntarea 
diferitelor ecouri din presa timpului. Fisarea 
cîtorva zeci de periodice din Capitala si 
din principalele orașe ale țării ca și urmări- 
rea, filă cu filă, a sute și sute de dosare din 
arhivele din Bucureşti, Constanţa, lași, 
Craiova, Cluj, etc., au scos la iveală pretioa- 
se si neașteptate informații. 

Red.: Pe harta cinematoarafiei româ- 
nești dinainte de naționalizare sint nu- 
meroase «pete albe». Au dispărut ele în 
întregime ca urmare a acestor ample 
investigații? 

M.G.: Un capitol deosebit de dificil si de 
delicat totodată a fost acela ۸1 ۱ 
adevărului referitor la primele începuturi, 
cînd o seamă de contributii memorialistice 


se contraziceau, fiind adeseori, cum era si 
hresc, subiective. S-au putut asttel stabili 
cu precizie locul și importanța activităţi: 
primilor noștri operatori de actualități de 
după Paul Menu: Constantin Theodorescu 
si Gh. lonescu Cioc, care aveau să Infiin- 
teze primul laborator cinematografic din 
România în 1911. De asemenea, uneori, do- 
cumente de ultimă oră au modificat radical 
unele ipoteze. De pildă, se credea că scena- 
riul filmului independența României,reali- 
realizat în 1912, aparţinea lui Grigore Bre- 
zeanu și Corneliu Moldovan, ori citeva 
scrieri, descoperite ulterior, ale marelui 
actor Petre Liciu, au demonstrat dintr-odată 
aportul esenţial al acestuia la redactarea 
sinopsisului. Şi asemenea exemple sînt 
nenumărate. Cercetarea noastră a scos 
iarăși la iveală interesul marcat pentru film 
al unor personalități artistice si culturale 
din România. Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu, 
Emil Gârleanu, Panait Istrati, Camil Pe- 
trescu, au scris despre și pentru film, lă- 
sindu-ne scenarii care, din păcate, n-au 
ajuns să vadă lumina ecranului. E interesant 
de remarcat apoi că în primii ani de pionie- 
rat, au existat o serie de încercări de teore- 
tizare a valorii culturale şi educative a celei 
de a 7-a arte, a relației sale cu teatrul, a 
locului cinematografului în procesul de 
învățămînt, etc. Broşurile apărute pe aceste 
teme, încă din 1912, ne plasează printre 
pionierii mondiali ai teoriei cinematografice 
Si să nu uităm de încă o iniţiativă romaneas 
că pe plan international: înfiinţarea de către 
Elena Văcărescu şi Nicolae Pilat a 
CIDALC-ului, organism de prestigiu care 
funcţionează şi astăzi. 

O.V.: Eforturi considerabile au fost făcute 
și în direcţia stabilirii cu precizie a datei 
primei proiecții cinematografice din Româ- 
nia, precum şi a tipului de aparat utilizat. 
Sosirea invenţiei lui Lumiăre la București 
la 27 mai 1896 — aceasta este data oficială —, 
cînd la Paris fusese prezentată în premieră 
mondială cu numai cinci luni în urmă, ne 
conferă prioritate înaintea multor tari euro- 
pene şi chiar a Statelor Unite ale Americii. 
Cinematograful de tip Lumiére avea să 
ajungă la New York abia în iulie 1896. 

Red.: Ce semnificații atribuiti acestor 
spectacole de început? 

M.G.: Spectacolele cinematografice din 
epocă au slujit de liant cultural pentru 
românii de pe întregul teritoriu al ţării. 
Publicul din Muntenia și Moldova, din 
Ardeal si din Banat vedea cam aceleași 
filme, între care primele actualități autoh- 
tone filmate de Paul Menu, sau după 1911 
cele ale lui Constantin Theodorescu. A- 
cesta din urmă imortalizase, de pildă, zbo- 
rurile lui Aurel Vlaicu, filmele lui fiind pre- 
zentate apoi cu un succes extraordinar 
in toate orașele țării, inclusiv în cele din 
Ardeal. 


slujba 


românesc în 
Unirii 


Cinematograful 


Cinematograful devenea astfel un factor 
de educație patriotică, contribuind implicit 
la pregătirea sufletească a mulțimilor în 
vederea desăvirşirii Unirii. El se constituie 
într-un aliat al istoriei, dovadă emoția stir- 
nită în rîndurile populației transilvănene de 
premiera Independenței României. Pre- 
zentarea filmului la Lugoj a dat naștere la 
adevărate și entuziaste manifestații de stra- 
dă. Mai tirziu, în vremea primului război 
mondial, serviciul cinematografic al armatei 
a filmat foarte mult, au existat chiar și jurnale 


de actualități de pe front, din care, ulterior 
weau să se alcătuiască filme de montaj 

Red.: Aceste filme s-au păstrat, put 
fi văzute sau utilizate într-un fel sau 
altul? 

O.V.: Au ajuns pina astăzi doar citeva 
sute de metri, cele mai multe materiale s-au 
pierdut ori au fost distruse. La noi, activi- 
tatea de conservare a filmelor a început 
tirziu, abia în 1957, odată cu înființarea 
Arhivei Naţionale. Cărţile se păstrează mai 
ușor, pelicula în schimb... Nici un proprietar 
de sală nu s-a gindit să pună deoparte 
filmele uzate de care nu mai era nevoie. 
N-a mai rămas nimic, de exemplu din primul 
film românesc de după Unire, Tigancusa 
de la iatac — despre care vorbim numai 
grație fotografiilor si mărturiilor din presa 
vremii — si nici din cea dintii realizare a lui 
Jean Georgescu, Milionar pentru o zi. 

M.G.: ...sau din Escadrila albă, film 
turnat în 1941, de cunoscutul om de teatru 
lon Sava, în coproducție cu studiourile 
italiene. Am căutat zadarnic rămășițele 
vreunei copii prin arhivele italiene, luînd 
urma producătorilor de acum mai bine de 
10 de ani, care între timp au devenit negus 
tori de blănuri... 


Entuziasmul pionierilor infringe ۰ 


sarea autorităților 


Red.: Poate că soarta tristă a realiză- 
rilor pionierilor cinematografiei noas- 
tre să se datoreze implicit condiţiilor 


de informații pe care nu apucase să le aștear- 

3 pe hirtie. Si,mai ales, a dispărut un om 
de cultură, de neprețuită valoare, care de 
un deceniu încoace se dedicase realizării 
tratatului de Istoria cinematografiei 
românești. 

Red.: În ce mod a fost valorificată, 
pina în prezent, activitatea depusă de 
colectivul de ia Institutul de Istoria 
artei? 

M.G.: In 1971, la Editura Academiei, s-a 
“tipărit, sub redacția lui lon Cantacuzino, 
un volum de studii intitulat Contribuţii la 
istoria cinematografiei în România 
1896—1948. De asemenea, între anii 1970— 
1975, Institutul de Istoria artei si Arhiva 
Naţională de filme au rotaprintat trei volume 
din filmografia adnotată a Productiei cine- 
matografice din România 1897—1948. Pri- 
mele două volume, consacrate perioadei 
mute,au fost coordonate de lon Cantacuzino 
si B.T. Ripeanu, în timp ce, de ultimul, 
dedicat documentarului, a răspuns ۰ 
Ripeanu. Aceste lucrări — ca și zecile de 
studii apărute de-a lungul anilor în revis- 
tele institutului — au reprezentat etape 
intermediare, absolut necesare pregătirii 
tratatului propriu-zis de Istoria cinemato- 
grafiei românești, care, alcătuit din trei 
mari părţi, a fost predat la Editura Acade- 
miei, urmind să apară în cursul anului 
viitor. 

Red.: Ce loc ocupă în cadrui preocu- 
părilor colectivului dvs. filmul roma- 
nesc contemporan? 

O.V. În luna iunie, la Editura Meridiane, 


Evenimentele sociale au stat în centrul atenţiei filmului românesc de la 
începuturile sale (imagine-document din scurtmetrajul / Mai /9/4) 


vitrege în care se nășteau aceste filme. 

M.G.: Istoria producției românesti esto 
istoria eforturilor eroice și nu arareo! 
patetice ale unor entuziaști care, neizbutind 
să obțină sprijinul autorităților indiferente, 
s-au descurcat cum au putut, cu mijloace 
proprii. De multe ori, chiar iniţiative oficiale 
n-au dat roade din lipsă de fonduri si a 
unui cadru organizat în care să se des- 
făşoare activitatea cinematografică. In arhi 
vele Ministerului Intormaţiilor, care In 1928 
a încercat să producă documentare pentru 
propaganda externă, am aflat o seamă de 
propuneri foarte interesante care poartă 
apostila: «la dosar pina la vremuri mai 
bune!» 

O.V.: O şansă extraordinară a făcut ca 
acum cîțiva ani, într-un dulap de la Spitalul! 
nr. 9,să fie găsite, cu ocazia turnării de către 
televiziune a unui film documentar, cutiil 
originale Lumiăre, în care se aflau intacte 
filmele turnate în 1898 de către Profesorul 
Gh. Marinescu. Această descoperire a 
permis afirmarea prioritatii noastre mon 
diale în domeniul filmelor de cercetare 
ştiinţifică medicală. O prioritate similară o 
conferă României inițiativa Profesorului 
Dimitrie Gusti care. în 1929.a utilizat cinema 
tograful în cercetările sale de sociologie. 
Documentarele monografice Drăguș, via- 
ta unui sat românesc, Sant si celelalte 
care, din fericire, s-au păstrat, au astfel o 
dublă valoare documentară si istorică. 

M.G.: Cu toate acestea, de foarte multe 
ori sintem nevoiţi să reconstituim destinul 
unor filme din trecut bazindu-ne doar pe 
declarațiile și amintirile altora, ori pe ecou- 
rile contradictorii din presa vremii. O lovi- 
tură nespus de grea a însemnat pierderea 
prematură a dr. lon Cantacuzino, a cărui 
existență nu poate fi despărțită de istoria 
filmului românesc; era un fel de enciclo 
pedie vie a cinematografului nostru inter- 
belic. Odată cu el au dispărut o sumedenie 


۱ apărut, sub redacţia lui lon Cantacuzino 


sı a Manuelei Gheorghiu, volumul de studii 
Cinematograful românesc contempo- 
ran 1948—1975, alcătuit cu concursul unor 
nume prestigioase ale criticii noastre. Așa 
cum Contribuţii la istoria cinematogra- 
fiei în România 1896—1948 pregătea Tra- 
tatul menţionat, tot astfel, noua culegere 
de studii constituie o treaptă spre o viitoare 
Istorie a filmului românesc contem- 
poran. 

M.G.: În momentul de față pregătim un 
Compendiu în limbi străine, care va sintetiza 
intreaga istorie a cinematografului autoh- 
ton de la începuturi pină astăzi, cu scopul 
de a înlătura multele erori și inexactitati 
referitoare la filmul românesc, perpetuate 
în diversele dicționare, tratate și lucrări 
internaţionale. Pentru viitorul ceva mai în- 
“lepărtat, avem în proiect o istorie a cinema- 
tografului mondial, ce-şi va propune să 
ofere atit specialiștilor cît si publicului larg 
un instrument de lucru și de referință, deoa- 
rece, de mai bine de un deceniu, în România 
nu s-a mai publicat nici o lucrare de acest 
fel, nici măcar în traducere, pentru că nu 
putem accepta întru totul unele puncte 
de vedere exprimate de anumiţi autori. Cum 
se vede, proiecte destul de ambitioase, in 
ciuda faptului că la ora actuală colectivul 
'ostru este alcătuit din numai doi cercetă- 
lori. Din fericire, în aşteptarea îmbunătățirii 
situaţiei, lucrăm cu sprijinul cadrelor di- 
dactice de la IATC și cu colaborarea unor 
critici de film. În fine, în speranţa că proiec- 
tele noastre se vor materializa, nădăjduim 
să aflăm ceva mai multă înțelegere din par- 
tea editurilor în privința fixării tirajelor. 
Paradoxal, desi cărţile de cinema se vind 
ca plinea caldă, tirajele acordate lucrărilor 
serioase, de specialitate, sint neașteptat 
de meschine. 


interviu de N.C. MUNTEANU 


15