Revista Cinema/1963 — 1979/1978/Cinema_1978-1666898798__pages101-150

Si peisajul poate fi 

| un «persogaj» 
(mai, ales 

in compania 

lui Mircea Albulescu 
si George Mihaita 


Gheorghe Dinica 
(aici alaturi 
de Mihai Pälädescu 


A j > 
Nafumai simpatizant. de data aceasta 
tător conștient pentru 
cauza revolutiei (comisarul Moldovan 
«reinvi de SergingNicolaesca) 


Aurel Vlalcu 
(Gabriel Oseciuc) 
si Traian Vuia 
(Stefan Täpälagä) 


h 


Aurel Vlaicu 


Aurel Vlaicu a fost un vis 
indelung rivnit de cinema- 
tografie, încă de la proiectul 
unui poem al zborului, «Cio- 
cirlia» de Paul Anghel și llie 
Purcariu si nu 0 temă oare- 
care, de bifat în planul pro- 
ductiei unei Case de filme. De aici si exi- 
gentele față de scenariul Eugeniei Bu- 


| | 
mena 


suioceanu, nu ştiu cit de salutar imbu- 
nåtåtit pe parcurs, dar probabil pierzin- 
du-şi prospetimea, lirismul initial. Poves- 
tirea, aga cum apare ea privitorului de 
film «citită» doar din imagine, decolea- 
zá si se pästreazä aproape de sol, la 
echidistantá de elementul biografic si de 
cel social, intre reconstituirea unor eve- 
nimente cunoscute incá din manualele sco- 


lare (primul zbor al ciudatei pásári cu aripi 
de pinzá, construitá la Bintinti) si momente 
(ca intilnirea lui Vlaicu la Paris cu Vuia, 
sau fulgerätoarea idilá cu fata de la Viena) 
concepute cuminte, in limitele verosimitu 
lui. Dar atit. 


Două sint ideile scenariului, ilustrate 
didactic de către regizor: 1) afirmarea ge- 
niului tehnic în pofida condiţiilor ingrate 
în care trebuie să se afirme pe plan mon- 
dial si să cistige dramatica cursă cu timpul 
(Vlaicu participa abia cu al doilea tip de 
aparat, în vreme ce Blériot lansa, In con- 
curs, al 15-lea, perfecționat) si 2) intelege- 
rea, sprijinul aflat de inventatorul român la 
personalitățile cultural-artistice ale epocii 
care, Încurajind ambiția pilotului ardelean 
de a trece munții cu aparatul construit de 
el, dădeau totodată glas näzuintei spre 
unitatea națională. Dacă prima idee e con- 
cretizată în citeva secvenţe mai atent con- 
struite cinematografic, pe un oarecare sus- 
pens al detaliului (demonstraţia de la Co- 
troceni, în care Vlaicu întrece adversari ca 
prințul Bibescu și francezul Molla ce concu- 
rau cu aparate mult superioare, ori compe- 
titia de la Aspern unde «gindacul» româ- 
nesc va uimi asistența prin performanțele 
acrobatice ale pilotului, cucerind un loc 
important în istoria aviaţiei), cea de a doua 
idee, stingaci ilustrată, contine multe note 
false, artificiale: petrecerea din casa prin- 
tului sau aparte-urile naive din timpul de- 
monstratiei bucurestene ale unor perso- 
naje marcante care, chiar daca episodice, ar 
fi trebuit sä capete o consistentä oarecare 
pe ecran. Cu rare exceptii, reputatii inter- 
preti ai scenei româneşti susțin filmul mai 
mult printr-o prezenţă onorifică ce amin- 
teste concursul entuziast pe care l-a dat 
teatrul românesc la. începuturile cinemato- 
grafului românesc. Contind, probabil, ex- 
clusiv pe distribuţie, Mircea Drăgan n-a 
mai lucrat cu actorii; aceasta se resimte 


indeosebi la interpretul rolului principal, 
Gabriel Oseciuc, talent cu reale disponibi- 
lititi afirmate în Zidul, în Prin cenușa 
imperiului, dar care, lăsat singur în fata 
unasei poveri artistice, n-a rezistat. Se ce- 
rea o lungă gestație — si, pe o partitură 
mult mai ofertantă — care să-i permită 
saltul spre eroul apropiat de legendă, o 
legendă modernă a curajului dublat de 
pasiune, a pasiunii dublate de inteligență 
tehnică, persuasiune, spirit creator. Or, 
exact această efervescenţă (chiar morocă- 
noasä ca manifestare, dar efervescenţă) 
nu-și găsește decit accidental rezonanță. 
Merită semnalată, pentru sinceritatea și 
căldura ei, doar scena intlinirii lui Vlaicu, 
la Arsenal, cu meșterii ce-i vor realiza aero- 
planul și, într-o oarecare măsură, momen- 
tul în care tinärul student aflat la Viena 
Isi susține în fata colegilor proiectul în- 
draznet, într-o germană vorbită rar, dar 
limpede ca sens, ca fermitate a demonstra- 
tiei. Desigur, s-ar mai putea aminti strădania 
operatorului, George Cristea, de a nu se 
lăsa tentat de peisagism facil sau contri- 
butia sectorului filmări combinate (inginer 
Alexandru Popescu) la realizarea nume- 
roaselor trucaje. Dar toate cad, cum s-ar 
spune, într-un gol din care e foarte dificil 
să mai discerni contribuţia fiecăruia. 


Alice MĂNOIU 


Scenariul: Eugenia Busuioceanu. Regia: Mircea 
Dragan. Imaginea: George Cristea. Muzica: Theo- 
dor Grigoriu. Decoruri: Mihai Beciu. Costume: 
Neli Merola Grigoriu. Cu: Gabriel Oseciuc, Radu 
Beligan, Octavian Cotescu, Toma Dimitriu, Maria 
Voluntaru, Violeta Andrei, Emanoil Petruk, Dina 
Cocea, Gheorghe Cozorici, loana Drăgan, Valentin 
Teodosiu, Rita Feldmayer. 

Producţie a Casei de filme 5. Director: Du- 
mitru Fernoagă. 

Film realizat în studiourile Centrului de Producţie 
Cinematografică «Bucureşti» cu concursul Depar- 
tamentului Aviației Civile si al Comitetului judetean 
Hunedoara al P.C.R. 


(Urmare din pap 7) 


ca fiecare să pună umărul la povestea fil- 
mului. Această poveste ne-a interesat în 
primul si în ultimul rînd... 


Nici o situatie luată în sine 


nu e comică, dar... 


Povestea este a unei formații de muzică 
uşoară, a unor amatori care aleargă după 
atestate. Sint urmărite (cu haz desigur) 
pericolele si capcanele care-i pindesc pe 
acest drum deloc uşor, al consacrării (dar 
nu cu orice preț), în care compromisurile 
si implinirea autentică, ratarea si succesul 
sint despărțite de un abia sesizabil prag, 
care doar pentru scurt timp se cheamă 
derută sau incertitudine. Or, astăzi, cind 
tormatiile de amatori — In muzica ușoară 
sau în muzica folk, ca să numim doar 
două dintre ele — se numără in tara cu 
ordinul sutelor, cind avem un festival na- 
tional in care ele isi pot da adevärata mä- 
sură a talentului, să recunoaștem că su- 
biectul noii comedii este cel putin actual. 
Si să mai recunoaștem că oricum eo in- 
cercare de depășire a mult prea indelun- 
gatei cantonări în zona pretextelor, a situa 
tiilor schematice, cu eroi stiuti și rezolvari 
vechi, cu qui-pro-quo-uri clasice, inabıl 
modernizate cu glume de ultimă oră. Se 
spune că acest mecanism complex care 
este comicul, presupune neapărat since- 
ritatea comunicării. În comedie, mai mult 
decit oriunde, este imposibil să te prefaci 
sau să trisezi. Ceea ce nu înseamnă că 
la locul de filmare se ride. Dimpotrivă. 
Atmosfera din floräria în care se filmează 
(în Piaţa Sălii Palatului) este sobră, con- 
centrată. E aici o revărsare de culori şi pe- 
tale pe care ne-am dori să o vedem în flo- 
rării, nu doar ca decor. || întreb pe arhi- 
tectul Nicolae Drăgan, întrebare desigur 
retorică, dacă scenograful unei comedii 
(în acest caz și creatorul costumelor) tre- 
buie să aibă umor. «Neapărat, mai ales în 
relaţiile de producţie». Chiar atunci cind 
şi-l pierde, asistenții Vasile lon si Taloi 
Florica Il ajută să și-l regăsească. 

Se pregăteşte o filmare cu play-back. In- 
ginerul de sunet Ilarion Gheorghe då dru- 
mul la bandă și-n florårie se aude duetul 
Marga Barbu-Cornel Constantiniu. Momen- 
tu! se poate rezuma: cum se poate cum- 
para o floare cintind... Machiajul (Savin 
Anastasia) tace ultimele retușuri, iar echi- 
pa de imagine (operatorul Costache Du- 
mitru-Fony impreună cu cameramanul A- 
lexandru Groza, cu mecanicul de cameră 
lon Glomnicu, cu masinistii Caragea A- 
lexandru si Pal Valentin) fixează cadıu! 


Consemnäm si un debut în echipă: Chiriac 
Gheorghe, maistrul de lumini. 

Comedia, mai mult ca oricare alt film. 
este rezultatul unei munci colective (de la 
ultimul om din echipă şi pină la... specta 
tor). Un moment de haz poate fi străluci 
tor, rotund, sau dimpotrivă ratat, din cauza 
unui detaliu, a unui sunet, a unei umbre, 
a unei nuanțe... Începind cu directorul Si- 
deriu Aurian și cu șefii de producție: Con- 
stanta Mauriciu, Emanuel Chivici si termi- 
nind cu secretara de platou Albert Vilma 
şi cu regizorul secund lon P. lon (care 
reuşeşte perfect iluzia ubicuitátii, omul 
prezent și eficient în tot locul), intreaga 
echipă e cu ochii (si cu urechile) in patru! 


Nu socotesc un rol principal, 


după lungimea lui 


— Nu este greu pentru Margareta Pis- 
laru să joace rolul cintäretei amatoare 
din tilm? 

— Într-un fel e un rol de compozitie. 
Mi-e frică să nu pară incredibil... După ce 
m-am străduit să progresez, încerc acum 
să joc ezitările, erorile inevitabile Incepu- 
tului... Dar sper să reușesc. Oricum e mai 
bine să nu anticipăm... 

— Fata care nu e conștientă de ta- 
lentul și sarmul ei, nu e opusul acelei 
«fete fermecåtoare» din filmul lui Lu- 
cian Bratu? 

— Poate, dar, pentru că a venit vorba, 
mă întreb uneori, cind văd atitea filme 
românești In reluare, dacă nu cumva fil- 
mul acela și-ar găsi astăzi un mai larg 
ecou... 

— Din cele 9 roluri, cite ati interpre- 
tat pe marele ecran, există unul pre- 
terat? 

— Nu vreau să aleg. Pentru că orice 
alegere inseamnă o îngrădire și presupune 
o excludere a celorlalte. Şi apoi, am mai 
spus-o, nu socotesc un rol a fi principal 
după lungimea lui... Un rol secundar poate 
ti de multe ori mai generos construit, mai 
tentant. În «Clipa» (filmul lui Dinu Săraru 
si al lui Gheorghe Vitanidis) mă voi duce 
pentru o simplă apariție, o tårancå. Mă veti 
intreba de ce. Convingerea mea este 
am mai spus-o: o carieră nu e formată 
din refuzuri, ci din acceptări. Chiar dintr-un 
rol de o replică, ai ce Invåta. Ori mie Imi 
place să învăţ mereu. Sint dornică să-mi 
încerc de fiecare dată puterea, să lupt. 
Cint de zece ani o compoziţie proprie 
(text și muzică): «Este o luptă in toate cele» 
si întotdeauna sint emotionatä de ecoul 
pe care-l trezește în rindurile publicului. 
Cred că din cauza sinceritatii, a adevăru- 
lui pe care-l conţine... De la «Opera de trei 
parale» din 1964, am tot așteptat încă un 
rol în teatru... Şi iată-l că a venit: voi juca 
în «Nu sint turnul Eiffel», muzicalul scris 
de Ecaterina Oproiu, pe care-l pregăteste 
regizorul Tudor Mărăscu, la Teatrul Mic 
La fimări am un singur regret: odată ter- 
minată o secvență, nu o mai poți relua a 
doua, sau a treia zi, s-o perfectionezi... 


Marga Barbu (care interpretează — cin- 
tind — rolul responsabilei de florărie, sela 
cintäretei amatoare) nu crede in impro- 
vizatii. 

— Dar cred că e important să încerc: 
Ştiu că e o Indråznealå så cinti într-un film 
in care apar stele ale muzicii uşoare, dar 
cum am un rol mic... 

— Bine, dar Lady X? 

— În teatru e altceva. Ideea că aici se 
imortalizează må inhibá. Şi oricum, e un 
debut. in timp ce dansul l-am studiat, cin- 
tecul nu. Cum se spune îl fac «după ureche» 
empiric. Ceea ce nu presupune un efort 
mai mic, ci o emoție mai mare. Mă pregà- 
tesc în acelaşi timp pentru un rol dificil, 
dar foarte interesant, care însumează mai 
multe personaje din romanul «divinului 
critic». Este vorba de madam Valsamaki 
Farfara din loanide. 


Jumätatea unui dublu rol, un rol din 


viata si «debutul» unei vedete 


Jean Constantin va apare aici in dublu 
rol. Nu vrea deocamdată să dezvăluie de- 
cît unul dintre ele: «impresarul», un escroc 
care le promite tinerilor amatori celebri- 


tatea, Sala Palatului și de fapt îi va duce, 


sá cinte pe la nunți. 

— E un rol serios? 

— Eu H fac serios... Asa cum seriosi sint 
toți susanistii la început, cind fac propu- 
neri. (Jean Constantin nu dá un interviu, 
ci un recital. Punctele de suspensie in- 
locuiesc privirile pe care le aruncă In jur...). 

— „int si un tango: «Ah, ce tragedie, 
dacá-n viatá sansä n-ai»... (textele sint 
scrise de Sasa Georgescu)... Sint fericit 
că må reintilnesc cu Marga Barbu, cu 
care am filmat în «Haiducii»... 

— lon Dichiseanu, ce rol interpretati 
in acest film? 

— lon Dichiseanu din viatå. 

— E greu de jucat? 

— Nu, dar e putin. Dificultatea si regre- 
tul Incep de la ceea ce rämine pe dinafara 
rolului. Două cintece si un zimbet, chiar 
un dialog agreabil, nu pot echivala în film, 
personajul care sint eu în viaţă. Cred că 
sint putin mai mult... 

Oricit ar părea de ciudat, cunoscutul 
Cornel Constantiniu se află şi el... la de- 
but! La zece ani de la terminarea secţiei 
de actorie a institutului de teatru și cine- 
matografie a fost solicitat pentru un rol 
pe marele ecran: studentul, șeful orches- 
trei de amatori. 


— Dacă Alexandru Mandy n-a riscat 
acum 10 ani, cu melodia «N-ati văzut o 
lată», Incredintindu-mi-o pentru festival, 
sper că nici Francisc Munteanu nu va risca, 
cu acest prim rol.. 


Nici o grijă, adăugăm noi, cu umor. Nu 
e singurul risc pe care și l-a asumat Fran- 
cisc Munteanu, ca autor al acestei noi, și 
de acum așteptate, comedii... R.P. 


Revanșa 


(Urmare din pag. 7) 


normale. Dacă mai poate exista un «nor- 
mal» atita vreme cit nu eșalonăm ritmic, 
raţional, producţia celor 25 de filme! 

De noi se apropie directorul filmului care 
e directoare: Geta Vilcu «Colaborez pri- 
ma oară cu Sergiu Nicolaescu. Nu e ușor, 
după cum vedeţi, regizorul se ocupă per- 
sonal de toate, de la peltita de pe uniforme 
pina la culoarea vestoanelor; e în stare să 
mestece și în cazanul cu vopsea numai să 
iasă tonul de care are nevoie. E documen- 
tat piná-n dinți şi prezent oriunde lipsește 
ceva: îl vedeţi cum lipește pe vagon o em- 
blemă germană de care trebuia să se 
ocupe recuziterul? Ne străduim și noi cum 
putem, colaboratorii lui mai noi, sau cei 
mai vechi, devotați regizorului și cauzei 
filmului». 

Sergiu Nicolaescu o completează: «Ci- 
nematograful nu se poate face decit cu 
multă, foarte multă pasiune, dăruire tota! 
Dacă nu-ţi sacrifici tot timpul, nu po, 
reuşi. Din păcate, observ în ultima vreme 
o scădere a exigentei din partea colabora- 
torilor mei (nu toți din fericire). Îmi pare 
rău să vă spun că astăzi mă văd obligat să 
fac singur lucruri pe care la primul meu 
film le făceau oameni calificaţi, care-și cu- 
nosteau îndatoririle. Dar eu sint un tip 
ciudat: cu cit condiţiile sint mai grele, cu 
atit devin mai pretentios. Începind cu mine 
însumi. Asa e firea mea: greutățile mă în- 
dirjesc. 


— Am lăsat intenționat la urmă, pen- 
tru suspensul reportajului, întrebarea 
pe care sint sigură că și-o pune fiecare: 
cum l-ați «înviat» pe comisarul Mol- 
dovan? 


— Revansa reia după scurtă vreme ac- 
tiunea din «Un comisar acuză». În noap- 
tea Anului nou (1941), Paraipan se duce 
la cimitir la mormintul aprigului său dus- 
man. Mai departe însă... va fi surpriza fil- 
mului. 


— Tot un film de acțiune? 


— Da, consider că acest gen poate de- 
monstra, direct și cinematografic, idei si 
credinţe înalte, prin fapte și nu prin vorbe 
sau teoretizări care prin plictisul lor nu-și 
vor atinge niciodată scopul. Oricit de nobil 
s-ar dori el să fie. 


— Acest al doilea episod va fi un 
film independent, sau un episod din- 
tr-un viitor serial? 


— Nu știu încă. Tot ce se poate. Eu i-am 


dat drumul în lume lui Moldovan. Să-i 
vedem cum o să se descurce singur. 


A.M. 


Alesi parca 
după criterii 
de tipolugie 
(loana Pavelescu, 
si Klaus Gehrke) 


profesiune 
de credinta 


Două, trei ` 
convingeri... 


O fantezie de adoles- 
cent m-a aruncat peste 
corzi într-un ring de box, 
cu convingeri si teorii 
cu tot. «Nobila artă», 
scrima cu mănuși, ara- 
bescu! uper-cut-ului, gentleman Jim 
gi celelalte. Am încasat bătăi nemi- 
loase vreo sută de săptămîni. Sátul, 
pe la 18 ani, m-am strämutat într-un 
teatru. Nu prea existau teorii, dar nici 
lovituri nu avea nimeni pretenția să 
dea. O vreme mai tirziu, pe cînd fasci- 
natia miresmelor de acetonă ale ben- 
zilor de celuloid perforat devenise 
irezistibilă, ca o beție dulce, mă nu- 
tream iar cu teorii si convingeri, cali- 
grafiind, cu migala si savoare, ara- 
bescuri cinematografice mintale, scri- 
me estetice dreptunghiulare, inväluind 
prezumtive miniaturi de idei, în miri- 
fice jocuri de artificii de luat vederile 
si mințile altora. Nu mă mai bătea 
nimeni, dar într-o bună dimineață am 
avut revelația trecutelor experiențe pu- 
gilistice: în timp ce eu dirijam cu calo- 
filie lovituri de stînga, ceilalți tinteau 
direct vîrful bărbiei sau plexu! solar. 
Obstinatia voinței lor era spectacol. 
Cind nimereau, spectacolul avea gran- 
doare. Astfel, pe melancolice prăbu- 
şiri, mi-am consolidat în contraforți o 
convingere lungă: drumul cel mai 
scurt între două idei este lovitura 
directă. Si o cucerire grea: disciplina 
întrebărilor simple «de ce?» si a răs- 
punsului atit de complicat al logicii 
naturii umane. («Ce cucerire mai e 
asta?» avea să-mi reproseze cineva, 
nu spun cine. «Una dintre cele mai 
importante cuceriri ale omului» am 
răspuns eu, şi dialogul a devenit 
absurd. «Pot să-ţi alcătuiesc o lista 
de filme lipsite de orice logică la care 
criticii nu şi-au bătut capul». «Se 
poate, tine de logica lor», am conti- 
nuat eu). 
A urmat ceea ce am definit, o data, 
a fi sau a nu fi «jocul dragostei si al 
întimplării». Atunci, cineva, nu spun 
cine, s-a constituit parte lezată, nein- 
telegind că referinţa era la ursita per- 
sonalä. Adicä era vorba de jocu! ma- 
gic al obsesiilor cu ofertele, conjunc- 
turile, doa ay sansele, din natura si 
societate. Imi spuneam uneori, orice 
gest poate fi influenţat, modificat, de- 
terminat. Dar nu e adevărat decit în 
cazul celor înzestrați cu vocația aces- 
tui gen de energii, caz care nu este 
al meu. 


Asociația cineastilor 


Acasă si în deplasare 


O La prima şedinţă din luna mai a Clubu- 
lui säptäminal al criticii, organizat de Biroul 
secţiei de critică ACIN, au participat ca 
invitaţi regizorul lon Popescu Gopo, pre- 
sedintele Asociaţiei cineastilor, regizorul 
Mircea Mureșan, vicepreședinte, alti mem- 
bri ai Biroului şi Consiliului ACIN, scena- 
risti, regizori si alti membri ai Asociaţiei. 
Potrivit rotației, întrunirile clubului din a- 
ceastă lună sint conduse de Rodica Lipatti 
si Laurenţiu Ulici. Tema dezbaterii de luni, 
8 mai, reluată în ședința de luni 15 mai, a 


Er: ta 


Filmele mele? Multe? Multum? 

Intotdeauna am avut senzatia sus- 
pectă si secretă că au fost clasate 
înainte de a fi fost văzute de două ori. 
Aş avea cochetăria să mă așez cu 
cite unul, la cite zece ani, în fata 
oglinzii şi să ne studiem ridurile și 
oboselile. Dar viata e scurtă. Filmele 
sînt lungi. Adică fiecare înseamnă un 
an-doi, dacă nu mai mult, din existența 
unui om ca mine. 

Aici, lungă pauză... 

Şi o finală mărturisire a unui con- 
structor al cinematografiei noi, so- 
cialiste. 

Pină azi, fără îndoială, s-au obținut 
succese însemnate. An de an s-au 
realizat tot mai multe filme, între care 
numeroase reale valori culturale. Dar 
nu ne putem declara mulțumiți. Pen- 
tru că cinematografia noastră, în curs 
de dezvoltare, se află încă într-o fază 
artizanală. 

Sint încă mulţi care declară că regie 
cinematografică poate să practice ori- 
cine, cei mai sofisticati adăugind, con- 
cesiv, dacă acel oarecine are talent. 
Nu pare să aibă importanţă ce fel de 
talent, cit de cultivat este posesorul 
acelui talent, cită carte de regie știe, 
dacă a urmat și a înțeles cursul de 
istoria teoriilor cinematografice etc. 
Ca să ridem, cam asa adică: în filme 
se poartă haine. Dacă croitorul este 
talentat, de ce n-ar face și regie? 
Unii cred că și scenarii poate scrie 
oricine. Alții, sau aceeași, cred că 
oricine poate fi producător... Şi dacă 
aceștia sint oricine, ce importanță 
mai are cine e recuziter, machior, 
monteur etc.? 

De ce? De ce o fac? 

Ştiu de ce, dar nu vreau s-o spun. 

Însă atita vreme cit va dăinui men- 
talitatea, sinceră sau conștient falsă, 
că regizorul, scenaristul, actorul, ope- 
ratorul, scenograful, monteurul, ma- 
chiorul, dar şi criticul, dar și produ- 
cătorul sint persoane, eventual do- 
tate cu un talent, dar fără înaltă cali- 
ficare specific profesională, cinema- 
tografia noastră va aspira în van la 
tot ce aspiră, la o nouă calitate, la 
şcoală naţională, la filme mari, eve- 
nimente artistice universale... 

Nimeni nu mă va putea convinge de 
contrariul. 


Mircea MUREȘAN 


fost «Scenariul, scenariile și scenariștii». 
Prim-vorbitori: scenaristul Constantin Stoi- 
ciu şi criticul Alice Mănoiu. O Secţia de 
regie a Asociaţiei a dezbătut în plenul 
său — de-a lungul a trei întilniri — sarcinile 
ce revin cineaștilor, în vederea dobindirii 
unei calități artistice superioare a filmului 
românesc, ca urmare a Hotărîrii Comitetu- 
lui Politic Executiv al C.C. al P.C.R. cu pri- 
vire la dezvoltarea legăturilor de prietenie, 
a colaborării și schimburilor cu alte tari în 
domeniul culturii, educaţiei științifice şi 
informaţiilor. e Operatorii de imagine au 
elaborat un proiect al statutului lor profe- 
sional, în cadrul unei sedinte-dezbatere 
în care și-au adus contribuția toți membrii 
secţiei de specialitate a Asociaţiei. e La 
Vaslui a avut loc o constătuire inter-jude- 
teanå a conducerilor de cinecluburi cu 


filmul romänesc si creatorii sai 


Ucenicul vrajitor 


Aproximativ pe la jumä- 
tatea deceniului al sase- 
lea al acestui secol, la o 
orä care ar putea fi sta- 
bilitä cu exactitate, tinä- 
rul cineast roman lon Po- 
pescu Gopo a avut o în- 
tilnire cu dumnezeu, la un pahar de 
bere sau la o cafea, iar discuţia a luat 
imediat o întorsătură tipic dimbovitea- 
na. După consolarile reciproce în legă- 
tură cu vremea, s-a trecut brusc la 
istorie, mai ales că niște proaspeți 
academicieni scoseseră citeva tomuri 
de pomină, privind nu numai istoria 
națională, dar si cea universală, inghe- 


men 


A fost 
comparat 


Klee... 


suind citeva teze, antiteze si sinteze 
intr-o așa-zisă «adevărată istorie». Din 
una în alta, Gopo — așa cum a remar- 
cat mai tirziu Arghezi — n-a uitat că-l 
cheamă Popescu, s-a ciorovăit în lege 
cu înalta prezență, ca «românul impar- 
tial», apoi a mai cerut o halbă sau o 
cafea și şi-a zis: «Lasă că le-o fac eu!» 
Repet, lucrurile pot fi stabilite cu exac- 
titate, în amănunt, fiindcă cel putin 
unul din partenerii de discuţie de atunci 
e încă în viață, vă dati seama cine, 
fiindcă între timp a făcut vreo 30 de 
filme și și-a consolidat exclamatia cu 
peste 40 de premii naţionale și inter- 
naționale. 

Läsind la o parte gluma, trebuie scris 
cit mai apăsat că lon Popescu Gopo 
este una din gloriile nationale, creato- 
rul unui mit de citeva minute, care 
cuprinde însă o mitologie milenară, o 
evoluţie si cosmică și comică, si uni- 
versală si dimboviteana pina la lacrimi, 
arhetipală dacă vreți, de o uluitoare 
simplitate și complexitate homerică, 
pornind si din Mioriţa dar și din Cara- 
giale, din viziunile lui Crimca și din 
Urmuz, din popularul «Lume, lume, soro 
lume» și din tenebrele clorofiliene ale 
lui Blaga și Bacovia. Autorul «Scurtei 
istorii» a fost comparat cu Jean Effel 
si cu Paul Klee, cu marii realizatori de 
la Disney si cu marii artisti germani, 


factorii responsabili din comitetele de cul- 
turä si educatie socialistä judetene si re- 
prezentantii altor foruri preocupate de mis- 
carea de cineamatori. Asociatia cineastilor 
a fost reprezentatä de regizorii Geo Saizes- 
cu, membru in Biroul ACIN si Alecu Cro- 
itoru. @ Regizorul Mircea Iva s-a deplasat 
la Satu-Mare pentru a contribui la indruma- 
rea mișcării de cineamatori, în pregătirea 
Intilnirii inter-judetene «Ecran sátmárean», 
din cadrul celei de a doua ediții a Festiva- 
lului national «Cintarea României». e Mon- 
teuzele Mariana Andrutä si Adina Geor- 
gescu-Obrocea au întreprins o călătorie 
la Moscova pentru schimb de experiență 
si documentare. Cineaștilor sovietici le-au 
fost prezentate filmele românești Ediţie 
specială și Trecătoarele iubiri. e Aflată 
în vizită In tara noastră, Rebekah Jorgensen, 


rusi si francezi, cu tot ce existä ca film 
de desene animate in aceastä mare- 
micutä lume in care omuletul lui Gopo 
face pasi romänesti. Filmul acesta atit 
de scurt este insä atit de mare incit, 
parafrazind o vorbä a lui Cälinescu 
despre Creangä, nu poate apartine de- 
cit unui anonim. 

De aici, într-un anumit sens, începe 
și adevărata dramă a lui lon Popescu 
Gopo. Cum să se depășească, ce să 
mai facă, ce șansă mai are? În aseme- 
nea situație, un artist o ia mereu de 
la capăt. Si Gopo a luat-o mereu de la 
capăt: peste 20 de filme de animație, 
4 scurt-metraje cu actori, 6 lung-me- 


traje cu actori, a compus și compune 
muzică, recurge la cibernetică și la cal- 
culatoare electronice. Se luptă drama- 
tic cu propriul lui omulet, fiindcă acesta 
s-a subtilizat biografiei maestrului, cis- 
tigă mereu bătăliile impotriva părinte- 
lui. Dacă n-ar exista Scurtă istorie, 
majoritatea filmelor lui Gopo ar ti foarte 
bune, unele chiar excepționale, dar 
Scurtă istorie există și totul e judecat 
prin prizma diabolică a omuletului arhe- 
tip. E ca in parabola Ucenicului vrăjitor. 
A dezläntuit furtuna într-o noapte de 
vară și nimeni nu mai tine minte simpla 
baghetă de alun a începutului. 

Dar ce-i în esenţă acest omulet, a- 
ceastă Scurtă istorie? lată, găsesc în 
Blaga o posibilă explicaţie: «A filosofa 
înseamnă a încerca să răspunzi, cu 
mijloace supermature, la întrebări pe 
care și le pun copiii.» 

lon Popescu Gopo a avut șansa unei 
imense intilniri cu copilăria. l-a fost 
dat s-o scrie el, scurt, doar în citeva 
minute de proiecţie, definitiv, pentru 
toți oamenii. Dumnezeul de atunci a 
fost copilăria mitologică a omenirii. 
În rest, toate celelalte filme nu rămin 
decit o încercare de a explica ce s-a 
intimplat în clipa aceea unică, la o 
cafea sau la o bere... 


Răzvan POPOVICI 


filmolog si regizor de film din S.U.A. a 
fost primită la sediul Asociaţiei de Mircea 
Muresan, vicepreședinte. La întilnire au 
participat, de asemenea, scenaristul Du- 
mitru Carabät si criticii Manuela Gheorghiu 
si Florian Potra @ In cadrul planului de 
colaborare dintre Asociatia cineastilor din 
tara noasträ si Asociatia creatorilor de 
filme si de televiziune din R.D. Germanä, 
am avut ca oaspeti, recent, o delegatie 
compusă din dr. Hans Nowak si lise Klein 
Ortega. Oaspetii au fost primiti la sediul 
ACIN de cätre regizorul Mircea Muresan, 
scriitorul Nicolae Tic, directorul de film de 
la studioul «Alexandru Sahia», Stefan Stai- 
cu, regizorul Ovidiu Georgescu si sceno- 
oraful Aureliu lonescu. 


Ovidiu GEORGESCU 


Pentru cine parcurge pagi- 
nile presei internationale (si, 
mai cu seamă, ale celei occi- 
dentale), pentru cine urmä- 
reste dezbaterile publice, räs- 
foieste cataloagele editurilor, 
privește afișele de teatru și 
de cinema, întirzie în fata aparatelor de ra- 
dio şi a televizoarelor, nu mai încape nici 
o îndoială: femeile sint la modă. Am avut 
«anul internaţional al femeii», la recente 
alegeri din importante ţări occidentale şi 
din Japonia, partide exclusiv feminine au 
prezentat — desigur, exclusiv — candidate, 
mişcările feministe cunosc o amploare 
deosebită şi pe zidurile multor orașe ame- 
ricane înfloresc inscripțiile care proclamă 
revendicarea «Women's power» (puterea 
feminină). Toate editurile care se respectă, 
din apus, au înființat cite o colecţie dedi- 
cată numai femeilor, în care toate cărţile 
sint scrise numai de femei. Aprige militante 
desfăşoară lupta impotriva «sexismului» 
(termen format prin analogie cu cel de ra- 
sism și desemnind subaprecierea, oprima- 
rea și discriminarea femeilor considerate 
ca «sex inferior») și împotriva «phallocra- 
tiei» (termen jumătate ironic, jumătate se- 
rios, care simbolizează tendințele domina- 
toare ale bărbaţilor), demască rusinosul 
concept de femeie-obiect (în această pri- 
vintå cinematografia este invitată să-și facă 
o zdravănă autocritică, ea fiind, doar, de-a 
lungul anilor, principala rampă de lansare 
a imaginii femeii considerate ca simplu 
obiect de delectare masculină). 


Penelopa și altele 


Se vorbeşte, deci, mult şi tare, despre 
femei. Dar oare cind nu s-a vorbit despre 
temei? Chiar după ce omenirea a ieșit din 
perioada matriarhatului, femeia a fost tot 
timpul prezentă în centrul vieţii publice 
si mai ales — în centrul vieții artistice, 
despre al cărei rol alienant în raporturile 
dintre sexe, partizanii (partizanele) eman- 
cipării femeii au atitea de spus. Ce-ar mai 
rămine din imensul tezaur de poezie, de 
pictură, sculptură, muzică acumulat de 
omenire de-a lungul mileniilor, fără femeie? 
De la Cintarea cintärilor si de la Elena din 
Troia si de la Penelopa si pina la ultima poe- 
zie a ultimului debutant, de la Venus din 
Millo si pind la Domnisoarele din Avignon, 
lucrurile se pare cä sint clare. Ei bine, nu. 
Nu e nici deajuns si nici bine. $i mai ales 
nu e bine pentru că în imensa majoritat 
a operelor de artă de pind acum, femeia 
chiar figură centrală, este văzută cu ochi: 
bărbatului; nu e bine pentru că pină azi, 
femeia n-a avut (sau a avut prea putin) 
posibilitatea de a vorbi ea, de a-și prezenta 
propria ei viziune asupra lumii. 

Cum e si firesc, cinematografia nu e scu- 
tită de aceste incriminări, ci dimpotrivă, 
e subliniat adevărul indiscutabil că pină 
în prezent femeile n-au putut să se exprime 
suficient pe ecran. Desigur, n-au lipsit 
nici pină acum filmele care evocă dramele, 
suferințele, bucuriile, iluziile, speranțele 
femeilor, dar mai toate aceste filme au fos! 
făcute de bărbaţi. Mai mult, în citeva cate- 
gorii-cheie ale artei filmului: în comedia 
burlescă, în western, în filmele de război, 
femeia nu joacă decit un rol auxiliar, menit 


ema 


sondaj 
in cineunivers 


O mare actrifä 
la care pasiunea 
pentru cinema 

a dus-o spre 
regia de 

film. 

Jeanne Moreau 
in 

timpul montajului 


la Lumina 


"Da! Exista 
„cinematograful 


feminin“ 


stahl, Thea von Harbow sau, mai tirziu, 
Ida Lupino, dacă imediat după război s-au 
remarcat Mae Zetterling sau Wanda Ja- 
kubowska, ultimul deceriu a marcat afir- 
marea unor creatoare de mare nivel inter- 
naţional ca Vera Chytilova, lulia Solnteva, 
Lina Wertmüller, Liliana Cavani, Agnes 
Varda, Marguerite Duras, Larisa Şepitko, 
Malvina Urgianu, Marta Meszaros si altele. 


Contribuţii la «condiția umană» 


E greu să măsurăm de pe acum (cele mai 
multe dintre regizoarele citate sint în plină 
fortå creatoare, altele, de fapt, abia la înce- 
putul carierii) contribuţia unor asemenea 
artiste la regenerarea cinematogratului, dar 
nu gresim prevăzind că ea va fi de primă 
importanță. Vor aduce ele și cele care vor 
urma în anii viitori, o schimbare radicală, 
de 180 de grade, a coordonatelor artei ci- 
nematografice, asa cum prognosticau fe- 
ministele cele mai radicale? Aceasta e 
altă întrebare. Reflectind asupra ei, ne-am 
permite să evocăm o amintire. În anii de- 
pártati ai adolescenţei, cind Inghiteam zeci 
şi zeci de westernuri (pe vremea aceea mai 
toate erau axate pe conflictele dintre pio- 
nierii Far-West-ului si indieni, aceştia din 
urmă totdeauna prezentaţi drept cruzi, pri- 
mitivi, laşi) acei dintre noi care eram ani- 
mati de sentimente progresiste, visam la 
o zi In care, din rîndurile indienilor se va 
ridica un regizor care va face el adevărate 
filme despre vestul sălbatic, filme în care 
figurile vechilor locuitori ai pămintului ame- 
rican vor apare în toată măreția, demnita- 
tea și tragismul lor, filme care vor constitui 
o revanşă istorică asupra peliculelor create 
de «feţele palide». Si asa cum nu se intim- 
plă de obicei, visul acesta al nostru s-a 
realizat, ce-i drept numai pe jumătate. 
Dintr-un trib Navajo a apărut în zilele noas- 
tre un mare, un foarte mare regizor — e 
vorba de Sam Peckinpach care — culmea, 
tace şi multe westernuri. Dar — şi aici în- 
cepe divorțul dintre vis si realitate — nu 
indianul Peckinpach a adus in westernul 
american o nouă imagine a indianului ci, 
«fete palide» ca Polonski, Abbe Mann, 
Martin Ritt, Arthur Penn sau chiar bătrinul 
Ford. Peckinpach a făcut și el westernuri 
admirabile, dar nu ceea ce ne așteptam; 
genul lui constă în descifrarea adincurilor 
comportamentelor umane, în analiza efec- 
telor sterilizante ale dialecticei violenţei. 
Tot așa multe dintre regizoarele de care 
am amintit au creat opere minunate, dar 
nu obligatoriu legate de o viziune radical 
diferită a raporturilor bärbat-femeie. In ex- 
ceptionalul film al Larisei Sepitko, Preţul 
vieții, nu chipul femeii stå în centrul aten- 
tiei, ci problema condiției umane în general, 
problema sfintului în lumea contemporană, 
un sfint uman pină în cea din urmă fibră 
a sa. A reușit, oare, vreuna din regizoare, 
să ne spună mai mult și mai profund despre 
sufletul femeii decit a făcut-o Bergman, 
de pildă? Marea artă nu se reduce la simple 
determinări biologice, iar creatorii auten- 
tici — bărbaţi sau femei — sint cei care 
ştiu să pună întrebările fundamentale (si 
citeodaté să schiteze și răspunsuri) ale 
omului și ale societății omenești. 


H. DONA 


În lumea cinematografică apar tot mai multe 
femei-regizor, femei-producator. 
Reusesc ele sä aducä o viziune noua 


Trei «surori» in cäutarea neintrecutu- 
lui pärinte al sufletului feminin: Cehov 


Masculin-feminin väzut de o regizoare 
care știe că «femeile nu trăiesc izolate, 


în colonii, ca pinguinii»: Malvina Ur- 
sianu (Silvia Popovici si Gina Patrichi 
in Trecätoarele iubiri) 


sa agrementeze povestea sau sä declan 
seze, — voit sau nevoit — actiunile (ele 
singure interesante) ale bärbatilor. Desigur, 
nici n-am putea concepe istoria filmului 
fără prezența tulburătoare a mii si mii de 
actriţe care, Intruchipind personajele de pe 
pinzä, au populat visurile atitor si atitor 
generaţii de cinefili. Dar cite din aceste 
personaje, adesea mirifice, uneori pur și 
simplu decorative, au exprimat autenticul 
suflet feminin, au dat viață condiţiei drama- 
tice a femeii în societățile de pind acum? 
Cite din aceste personaje nu făceau decit 
să urmeze indemnul baudelairean «Sois 
belle et tais toi» (Fii frumoasă și taci!)? 
Desigur, cinematografia a folosit dintot- 
deauna masiv femei în funcţii oarecum auxi- 
liare: monteuze, secretare de platou, costu- 
miere etc., dar aceste funcţii sint, chiar 
prin definiţie, auxiliare. 


Abia în ultima vreme au început sa apară 
si femei producătoare. Presa cinematogra- 
fică americană vorbește, de pildă, foarte 
mult despre Marcia Nasatir, vice-presedin- 
tă a marii companii United Artists, membră 
al acelui «staff» prestigios despre ale cărui 
probleme am discutat într-un număr trecut 
şi care a produs filme de mare răsunet 


asupra eroinei de film? 


(Delphyne Seyrig, Lea Massari si Va- 
lérie Mairesse în versiunea modern-ci- 
nematografică a capodoperei cehoviene 


cum au fost Zbor deasupra unui cuib de 
cuci de M. Forman; Network de Sidney 
Lumet, Rocky de Sylvester Stallone, Carrie 
de Bryan de Palma (noul Hitchcock ameri- 
can) sau despre Julie Philips, producătoa- 
rea filmelor Cacialmaua de G. Roy Hill, 
Taxi Driver de M. Scorsese sau Întilniri 
de-al treilea tip al lui S. Spielberg, toate 
filme încununate cu cele mai prestigioase 
premii internaţionale. Rămine de văzut doar, 
în ce măsură aceste excepționale produ- 
cătoare (și altele) vor putea aduce realmen- 
te ceva diferit, ceva absolut nou în drăceas- 
ca meserie pe care şi-au ales-o. Contribu- 
tia lor nu se poate rezuma la ceea ce, cu 
superioară ironie şi tristețe inhibată, Marcia 
Nasatir povestea într-un interviu recent: 
«Săptămina trecută ne găseam (cei din 
conducerea lui United Artists — n.n.) în 
fata unei probleme teribil de complicate, 
eram toți pe járatic. Şi deodată, in toiul 
unei ședințe furtunoase, am izbucnit în 
plins. Ei bine, găsesc că lucrul acesta e 
minunat, că e un privilegiu al femeilor de 
a se putea exprima în felul acesta. Bărbaţii 
n-ar fi capabili de așa ceval» 

Ceea ce e şi mai important e că pătrunde 
acum masiv în conștiința spectatorilor şi 
un număr din ce în ce mai mare de regi- 
zoare (adică de autoare adevărate ale ope- 
relor de artă cinematografică). Dacă Inainte 
de război am putut consemna numele 
unor Germaine Dullac, Leni Rieffen- 


Ceva din poezia 
kui Dovjenko 
| Sdrbdtoared 


cartofilor cop, 


Trei prieteni 


> 4 
“du viata vâzută 


din trei unghiuri 


Conusáreasa nu un basm 


ie adormit copiii dy tatisidvá 
at 


N 


Eliberarea orasului Praga 


Filmul este un document in 
sine. Mai acuzat, mai con- 
vingător decit orice altă arta, 
care lasă întotdeauna o zonă 
neclară, unde imaginaţia tre- 
buie să lucreze susținut. Fil- 
mul ne lasă să vedem, ceea 
ce exclude multe echivocuri — desigu' 
nici pe departe toate. 


De aceea filmul a fost prezent în toate 
intimplärile importante ale oraşelor, täri- 
lor, continentelor. Inscriptia gravatä in ce- 
luloid a devenit memoria modernă a oame- 
nilor, în limba universală a ochilor, care 
văd, şi uneori nu le vine să creadă ceea 
ce văd. «Corzile lirei poeţilor moderni sint 
imense benzi de celuloid» — spunea Kafka, 
numai că, atunci cind e vorba de război, 
această liră scoate sunete tinguitoare, va- 
iete sau alteori strigăte infiorate de revoltă 
în fata atrocităților pe care le-a cunoscut. 
Tot așa cum altădată această memorie 
joacă si feste: la Festivalul de la Cannes 
din 1956, filmul — cumplit în felul său — 
«Noapte si ceață» al lui Alain Resnais, 
care arăta mormanele de cadavre ale la- 
gărelor, cărate cu buldozerul la groapa co- 
muna sau trupurile goale ale deținuților ce 
nu mai aminteau decit prin schelet că vor 
fi fost cindva oameni — a fost retras din 
«motive diplomatice»; probabil, atunci, la 
Cannes, s-a instaurat un sentiment de 
«jenă»... Dar desigur că nu jena trebuie 
simțită In fata ororilor celui de-al doilea 
război al lumilor, ci cel puţin rușinea că în 
secolul XX s-a putut petrece un aseme- 
nea masacru. 


Serghei Eisenstein spunea că istoria și 
cei care au făcut-o poate fi privită sau prin 
«ridicarea pe coturni» sau «in halat si 
papuci». Filmele despre război au inceput 
prin a ridica pe socluri eroii celui de-al doi- 
lea război mondial, jertfele sale, intr-o pri- 
mă etapă, eroică si pindarică, produsă de 
o psihologie lesne de înțeles și chiar de 
scuzat, atunci cind patetismul şi înălțarea 
atingeau cote unde nu mai acţiona nici un 
disce:namint. 

Apoi, treptat, si-a facut loc — necesita- 
te dialectică — privirea critică sau chiar 
demitizarea. Privirea critică a însemnat 
chiar trecerea filmului spre statutul de do- 
cument. Adică folosirea Arhivei de filme 
în mijlocul povestirii cu actori. Daca fil- 
mul german despre război «Criminalii sint 
printre noi» (1946), folosea decoruri de 
studio cînd, în jur, Berlinul era plin de ca- 


Unde apa e limpede 
şi iarba verde 


După excelentul film al lui Kazimierz 
Kutz «O anchetă» (prezent pe ecranele 
noastre cu doi ani în urmă) care așeza în 
centrul acțiunii munca și viața personală 
a unui secretar de partid, un alt regizor 
pajonez Bohdan Poreba alege tot biogra- 
fia unui secretar de partid pentru a ilustra 
unele aspecte din actualitatea social-poli- 
ticA a țării sale. De fapt, Poreba aduce in 
discuție tot un conflict dintre putere si 
adevăr. Adevărat filmul său este, iar acolo 
unde este adevăr este si emoție și forță 
de convingere. Acţiunea se concentrează 
asupra primelor luni de activitate a unui 
tinăr cadru universitar numit prim secretar 
într-un oras industrial. Tinerețea se aso- 
ciază firesc cu o oarecare lipsă de expe- 
rientä, mediul universitar implică o forma- 
tie legată mai degrabă de teorie decit de 
practica deciziilor concrete, de teren. A- 
ceste două argumente,cintärind Intrucitva 
de partea unui virtual minus, sint contra- 
balansate de plusul unui elan pus în slujba 
înnoirilor, elan necontaminat de corupție 
sau blazare. Acest fragil echilibru dintre 
un plus și un minus de ordin structural 
va fi tradus în termenii unor înfruntări fier- 
binti din realitatea concretă. Noul secretar 
se va afla astfel în fata unui examen de 


14 


davrele clădirilor, «Roma, oraș deschis» al 
lui Roberto Rossellini este mărturia direc- 
tă a unui oraș încă zguduit de ultimele 
spasme ale războiului. Tot asa «Zile de 
glorie» (1945), făcut de o echipă de cineasti 
printre care și Luchino Visconti, vorbea 
despre lupta de rezistență a partizanilor și 
genocidul de la Fossele Adreatine, imbi- 
nind secventele de actualitáti ale rázboiu- 
lui cu altele filmate pe viu, la modul docu- 
mentar, de pildá dezgroparea celor 320 de 
cadavre din Fosse sau procesul fostului 
pretor al Romei implicat în masacru. 

Această metodă a filmului «artistico-do- 
cumentar» a devenit cea mai uzitată în fil- 
mul de război începind cu cele în care 
documentul este citat discret în economia 
filmului, așa cum se întimplă în «Jocuri in- 
terzise» al lui Rene Clement sau «Undeva 
în Europa» al lui Bela Balazs şi Geza Rad- 
vany sau «Ultima etapă» a Wandei Jaku- 
bowska (toate filme antologice) și culmi- 
nind cu filmele, imense super-productii 
uneori, ca «Bătălia Stalingradului» (Vla- 
dimir Petrov) sau «Căderea Berlinului» 
(Mihail Ciaurelli) unde și faptele si eroii 
isi poartă adevăratul lor chip. 

Tot așa este gindit si filmul ceh «Elibe-- 
rarea oraşului Praga», în care evenimen- 
tele ultimului an de război sint evocate în 
spiritul unui adevăr justitiar si obiectiv. 
Este un film-epopee, căci lupta orașului 
Praga, a cetățenilor săi, a fost — ca ori- 
unde a călcat cizma cotropitoare a fascis- 
mului — o epopee a curajului și a patetis- 
mului. 

Este un omagiu adus luptătorilor anti- 
fascişti — de la generali și soldați pina la 
adolescenți care au Insfåcat o puşcă si au 
ieșit în stradă să-şi elibereze orașul. Con- 
trastul dintre imaginile de arhivă ale Pra- 
gai bombardate, chinuite de ocupaţia na- 
zistă şi cele ale orașului acoperit de lu- 
mina blindá a soarelui păcii de astăzi, 
este tulburător, aproape patetic. 

Este un film în care nevoia și bucuria 
libertăţii, nevoia și bucuria păcii răzbat 
necontenit, imperios, ca sevă şi lumină a 
vieţii ce sint. Şi mai este unul din acele 
filme care ne împiedică să uităm. 


Paul SILVESTRU 


Producţie a studiourilor cehoslovace in colaborare 
cu studiourile Mosfilm şi Defa. Scenariul: Miloslav 
Fäbera, Otakar Vávra. Regia: Otakar Vávra. Ima- 
ginea: Andrei Barla. Muzica: Zdenek Liska. Cu: 
Vladimir Smeral, Frantisek Vicena, Josef Vetrorec, 
Ota Sklenicka. Josef Somr, Dmitri Franko 


conștiință dar si de viată, cu atit mai dur 
cu cit in orasul cu pricina abuzuri de tot 
felul fac demult legea. Multi dintre revo- 
lutionarii de ieri vorbesc azi «la stinga» 
dar trăiesc «la dreapta» considerind privi- 
legiile un drept viager. Ei nu se dau în 
lături să declanșeze o ofensivă a captării 
benevolentei tinărului secretar pornind de 
la tentaţii de ordin material si ajungind la 
avantaje de ordin moral oferite drept pre! 
al tăcerii. Suspensul în această urmărire 
este unul de idee: cine va cădea în cursă? 
Jocul e strîns, periculos. Filmul notează 
insă că în conflictul dintre cinste si ne 
cinste nu odată cad victime cei ce tråies: 
si muncesc modest. 

Cronică polemică despre unele aspect: 
ale vieții social-politice din Polonia co: 
temporană, desi îngreunată pe alocuri d: 
o prea amplă desfăşurare verbală, filmu 
lui Poreba apare dens de idei si de fapt: 
structurate si interpretate în așa fel incit 
să slujească o pledoarie de înaltă ţinută 
etică si morală pentru ca iarba să rămină 
verde si apa limpede. 


Simona DARIE 


Producţie a studiourilor poloneze. Scenanut 
Ryszard Gontarz. Regia: Bohdan Poreba. Imagi- 
nea: Kazimierz Madejski. Muzica: Piotr Figiel 
Cu: Tadeusz Borowski, Alicjia Jachiewicz, Maria 
Klejdysz, Malgorzala Rogacka-Wisniewska, Zdris- 
law Klucznik 


Ultimul 
post de control 


Se simte la Giuliano 
Montaldo (cel care a sem- 
nat cu ani in urmá «Sacco 
si Vanzetti» si, ceva mai 
recent, excelentul «Gior- 
dano Bruno») ca s-a for- 
mat, ca regizor, la scoala 
documentarului, a «faptului de viata, 
surprins pe viu»; si se mai simte la el 
actorul, în felul în care-și conduce dis- 
tributia si își lucrează, dacă se poate 
spune asa, împreună cu interpretul, 
«capetele de expresie». De fapt, ceea 
ce mi se pare că-l caracterizează pe 
acest cineast, din tot ce a făcut pină 
acum, inclusiv Ultimul post de control, 
este o seriozitate, o anume gravitate 
chiar, profesională, o strádanie migá- 
loasá de a face bine treaba de care s-a 
apucat. Poate ca din acest efort — prea 
vizibil — apar și deficienţele lui, pentru 
că nu o dată gravitatea sa ajunge la 
spectator sub formă de lincezeală, iar 
migala se traduce de multe ori în plicti- 
seală. De aici senzaţia de prea lung, de 
aici impresia de prea încărcat. 

În realitate, este dorința cineastului 
de a spune cit mai mult și cit mai explicit 
(o înclinație ușor didacticistă, extrem de 
transparentă In «Sacco si Vanzetti», de 
pildă) despre, dacă se poate, absolut tot. 
Un tot absolut nu numai în lucrurile 
importante, dar și in cele mai mici amă- 
nunte. Montaldo ar vrea — și este Indu- 


Să trăieşti ca un erou, | 
dar sä te comporti 


ca un muritor 
de rind 


iogátoare această mare generozitate a 
lui — sä ne spunä tot ce a aflat, dupa ce 
s-a gindit indelung, si despre viata, dar 
si despre moarte, si despre eroism, dar 
si despre trädare, si despre curaj, dar 
si despre fricä, si despre dragoste, dar 
si despre indiferenta; iar, Intre virgulele 
listei infinite de träsäturi fundamentale 
ale naturii umane, el ar mai vrea, dacä 
ar încăpea, să strecoare și cite ceva (cit 
mai consistent) şi despre tot atit de fireş- 
tile nevoi de apă, mincare, căldură, etc., 
acele «trebuinte cotidiene ale omului» 
despre care vorbesc sociologii. 

Sigur, Montaldo are dreptate: dacä-ti 
este foame, sete și frig si mai esti și 
tinár pe deasupra, deci necălit încă, 
curajul te poate lăsa, te poate cuprinde 
frica şi, dintr-un luptător aprig, cu toate 
datele eroului de legendă, poți să devii 
un biet muritor, care vrea să se întoarcă 
acasă, la mama. Are dreptate Montaldo, 
așa este, dar filmului nu-i folosește, și 
nu mai e, cred, nevoie să cădem și noi 
in păcatul explicatiilor si så demonstrăm 
cå, dacå vrei så spui prea mult, nu mai 
apuci så exprimi mai nimic. 


Tema filmului, mult båtåtoritå, ce-i 
drept, dar In continuare generoaså, il 
caracterizeazå pe generosul Montaldo: 
lupta partizanilor italieni impotriva na- 
zistilor. Ultimul post de control (in 
original, «Agnese se duce så moarå») 
are ca personaj central o femeie între 
două virste — excelent compusă de 
actriţa Ingrid Thulin — care, pentru 
grupul de tineri partizani, este nu numai 
«omul lor de legătură», ci și principala 
lor legătură sufletească, femeia care-i 
va imbarbata, constant, prin constanta 
ei linişte si linistita ei încredere. Ea, care 
nu mai are pe nimeni, se va comporta 
de parcă i-ar avea pe toți. Ea, care nu 
mai are nimic de pierdut, va lupta de 
parcă ar avea totul de ciștigat. Noroc 
de Mamma Agnese-Ingrid Thulin care, 
«ducindu-se sä moarä», seninä, la ulti- 
mul post de control, va izbuti acel simbol 
dupä care a alergat regizorul pe tot 
parcursul filmului, prin toate persona- 
jele si peste toate situatiile: simbolul 
ideii de curaj. Dar nu curajul individului 
de exceptie, ci curajul omului de rind, 
pentru care eroism înseamnă doar a-ti 
face datoria. Vorba Mammei Agnese: 
«Vom face ce trebuie să facem». Pentru 
ea, atunci, a face ce trebuie să facă, era 
să-și riște viața. Astăzi, pentru ea, a 
face ce trebuie să facă, ar fi fost să-și 
crească nepoții. 


Rodica LIPATTI 


Producţie a studiourilor italiene. Scenariul: 
Nicola Badalucco, Giuliano Montaldo — după ro- 
manul Renatei Vigano distins cu premiul «Viareggion 
— 1949. Regia: Giuliano Montaido. Imaginea: 
Giulio Albonico. Muzica: Ennio Morricone. Cu: 
ingrid Thulin, Stefano Satta Flores, Michele Placido. 
Aurore Clement, Ninetto Davoli, Eleonora Giorgi, 
Johnny Dorelli. Massimo Girotti. 


telex Buftea 


eee La Buftea, pe malul lacului, au 
inflorit trandafirii. Dar cine mai are ochi 
pentru ei? Nu apucă bine omul să 
termine un film, că altul i-a şi luat locul 
in producţie. Uneori e vorba de unul și 
acelaşi om. Regizorul Virgil Calotescu n-a 
avut încă premiera filmului Acasă (Casa 
4; scenariul lon și Alexandru Brad) și a 
intrat în producție cu un nou film — tot 
la Casa 4 — Ultima frontieră a morţii 
(titlu provizoriu): evocare a tragediei petre- 
cute sub ocupaţia fascistă în satul Moisei. 
Scenariul: Nicolae Jianu. 999 Alte 7 filme 
au luat startul la începutul lunii mai. Pornind 
de la o idee din romanul «lon» al lui Liviu 
Rebreanu, Casa 5 îşi propune «o amplă 
monografie a satului ardelean în care desti- 
nul lui lon se va confunda cu drama tärä- 
nimii sărace». Scenariul: Titus Popovici. 
Regia: Mircea Mureșan. Cele două filme se 
vor numi: Blestemul pämintului și Bleste- 
mul iubirii. 000 Figurile lui Nicolae Bäl- 
cescu şi Avram lancu, ca prim-planuri ale 
evenimentelor revoluționare de la 1848 din 
Moldova, Tara Românească și Transilva- 
nia, conferă autonomie celor două filme, pe 
care le realizează regizorul Mircea Moldo- 
van, după un scenariu de Petre Sălcudeanu, 
la Casa 5: 1848 si Munţii în flăcări. 000 
Despre Vacanţă tragică, film inspirat din 
«Nada florilor» şi alte povestiri sadovenie- 
ne (scenariul: Constantin Mitru, Casa 5) 
regizorul Constantin Vaeni spune că «nu 
va fi adresat doar tinerilor spectatori»... 
000 Casa 1, care n-a uitat succesul boboci- 
lor în cele două anotimpuri, anunță: «o 
nouă comedie cu subiect din lumea satului 
contemporan». Ciocolată cu alune (sce- 
nariul: Vintilă Ornaru, Gheorghe Naghi, 
regia: Gheorghe Naghi). @@@ Fotbal, ulti- 
mul din cele 7 noi filme (scenariul: Mircea 
Radu lacoban; regia Andrei Blaier — Casa 
4). Într-un oraș de provincie, în zilele noas- 
tre, o echipă de fotbal se află în pragul 
retrogradării. Subiectul poate fi și de dra- 
mă, dar și de comedie. Cum cronicile spor- 
tive sint tot mai dramatice, mai patetice 
(«nimeni nu mai moare azi de ris, de plă- 
cere, pe teren și-n tribune», remarca nostal- 
gic Belphegor), regizorului Andrei Blaier 
i-a rămas cea de-a doua alternativă, chiar 
dacă în comedie, se află la... debut! eee 
Revansa, Casa 5, a încheiat filmările la 
începutul lunii mai. Dar cum nu este pen- 
tru nimeni un secret ritmul în care lucrează 
regizorul Sergiu Nicolaescu, așteptăm cu- 
rind premiera. @@@ Cu o repeziciune demnă 
de titlu — Clipa — filmul Casei 5 a ars eta- 
pele si iată-ne nevoiţi să consemnăm înce- 
perea filmărilor imediat după ce i-am anun- 
tat intrarea în producție. (Scenariul: Dinu 
Săraru. Regia: Gheorghe Vitanidis). Primul 
tur de manivelă a avut loc în comuna SIă- 
tioara (jud. Vilcea) în luna aprilie. Dintr-o 
distribuție impresionantă, reținem citiva 
interpreți: Violeta Andrei, Leopoldina Bălă- 
nuta, Margareta Pogonat, Olga Tudorache, 
Rodica Tapalagă, Vasilica Tastaman, 
Gheorghe Cozorici (rolul principal), Ema- 
noil Petrut, Octavian Cotescu, Sebastian 
Papaiani, lon Dichiseanu, Sandu Simio- 
nică... Între oglinzi paralele (Casa 5; 
scenariul si regia: Mircea Veroiu; imaginea, 
Călin Ghibu; costume: Hortensia Geor- 
gescu; decor: Ştefan Antonescu; director: 
Adrian Caracas), filmează din plin, în 
București. În rolurile principale: Elena Albu, 
lon Caramitru, Ovidiu luliu Moldovan, Geor- 
ge Constantin. @@@ Regizorul Serban 
Creangă, impreună cu Nicolae Edulescu 
(decor), Lidia Luludis (costume) și Florin 
Paraschiv (imagine), au început prospec- 
tiile și, odată cu ele, lupta cu stilpii de tele- 
graf, cu betonul, asfaltul și antenele de 
televizor, care n-au, desigur, ce căuta în 
atmosfera anului 1905, in care se petrece 
acțiunea filmului «Speranţa» (Casa 3; sce- 
nariul: Mihai Creangă, lon Pavelescu, Şer- 
ban Creangă). @@@ La sfirsitul lunii aprilie, 
plutea pe Dunăre, între Măcin și Ghecet 
(Brăila), un vapor de epocă. Pe covertă, 
printre doamnele cu umbrelute și dantele 
de la începutul secolului trecut, un tinär 
scruta visător țărmul... Pentru cei care, la 
rindul lor, au privit scena de pe mal, le sin- 
tem datori o explicaţie. Se filma momentul 
întoarcerii în patrie a lui Teodor Diamant 
(interpretat de Adrian Pintea, student la 
LA.T.C.), una din secvențele filmului Co- 
muna din Scăieni (Casa 1, scenariul 
Florian Avramescu, Nicolae Dragoș; regia: 
Savel Stiopul). În alte roluri vor apare: 
Elena Albu, Cornel Revent, Liviu Ciulei, 
Vasile Niţulescu, George Mihăiţă, Aristide 
Teică, Romeo Pop, Florin Vasiliu. @@@ La 
începutul lunii mai au început, în Maroc, 
filmările la Bratele Afroditei (scenariul: 
loan Grigorescu; regia Mircea Drăgan) 
Reamintim că filmul este o coproducție a 
Casei 5, cu cinematografia marocană si că, 
deci, alături de actorii români (cel putin în 
telex să dăm prioritate femeilor): Violeta 
Andrei, Florina Cercel, loana Drăgan, Mir- 
cea Albulescu, Radu Beligan, Amza Pellea, 
Dem Rădulescu, George Mihăiţă, Jean 
Constantin si Alexandru Repan, vor apare 
și actori ai țării gazdă. R. PANAIT 


filmele poetului 


«Fă-ţi bagajul si hai acasă», 
este swaza-cheie a filmului 
atit de optimist intitulat 
E atit de aproape fericirea 
și simbolizează grija pe care 
generațiile mai cárunte tre- 
buie s-o aibă pentru zbur- 
dålnicia şi lipsa de experienţă a celor ti- 
neri. Cu E atît de aproape fericirea al lui 
Andrei Cătălin Băleanu și Septembrie al 
lui Timotei Ursu, cinematografia noastră 
isi îndeplineşte obligaţia de a se ocupa in 
sfirsit, de iubirile si nelinistile tinerilor, 
abandonează în sfirsit, dar cit a durat, dra 
mele femeilor coapte și bărbaţilor prea 
interiorizati. Tema acestor filme e una 
dintre cele mai importante si mai riscan- 
te — nevoia omului de fericire şi capaci- 
tatea omului de a o realiza. Chiar dacă 
aceste filme nu contin nici măcar în ger- 
men riscul capodoperei, prin problema 
tica lor, sint bine primite. 

Ca romancier salut acest efort, desi cred 
că realitatea oferă surse de poezie si de 
conflict mult mai pregnante. În scenariile 
cinematografice sablonul, prejudecata se 
instalează cu o rapiditate uimitoare. De 
dragul peisajului şi al rafinamentelor fil- 
mice, regizorii si scenariștii sacrifică ade- 
vărul. Realizarea artistică s-ar părea că are 
tocmai în adevăr, dușmanul cel mai nein- 
duplecat. Realitatea este într-adevăr in- 
genuncheată și spectatorul rămine în cele 
din urmă numai cu amintirea unor cadre 
reușite. Manierismul bintuie cu energia 
vinturilor care vestesc venirea iernii. Li- 
toralul a devenit pentru regizorii noştri 
singura sursă de poezie, acolo personajele 
se iubesc, se revăd, consimt la amor și 
tot sub protecția brizei marine, se despart 
iremediabil. Desigur, nu valurile înspuma- 
te ale Mării Negre ne deranjează prea mult. 
Oricit le-am vedea, oameni sintem, tot- 
deauna ne vor emotiona, doi tineri care își 
declară amor în asemenea împrejurări to- 
pografice favorabile. Recunosc cu senti- 
mentul celei mai înalte răspunderi. că o de- 
claratie de amor, care are in spate autori- 
tatea valurilor Inspumate ale märii, e mai 
convingätoare, mai dramaticä, mai aproa- 
pe de iluzia eternitätii, decit cea fäcutä, hai 
să zicem, în fata intrării unui bloc din car- 
tierul Balta Albă. E ciudat că tocmai in 
lumea atit de vastă și de imprevizibilă a 


/ 

f 
mye 1? A e A 
cartea de film in lume 


Régis Bergeron, un cunoscut publicist 
francez care a fost multi ani de zile redactor 
la «Ce Soir», «L'Humanité», «Lettres fran- 
c aises»,a avut Indråzneata idee de a scrie 
o istorie a cinematografiei chineze. Indråz- 
nealá mai ales pentru Franţa, unde o ase- 
menea încercare reprezintă operă de 
pionierat. Cartea (volum apărut la Editura 
Alfred Eibel, Lausanne) pe care a publi- 
cat-o recent, în martie 1978, și pe care a 
intitulat-o «Cinematografia chineză» (tom 
1,1905—1949), este rezultatul unor cercetări 
serioase întreprinse mai întii timp de doi 
ani, între 1959—1961, cind autorul a lucrat 
la editura de limbi străine din Pekin și a 
predat acolo cursuri de franceză la univer- 
sitate, cercetări continuate apoi cu prilejul 
a diverse călătorii efectuate ulterior în 
Republica Populară Chineză. Impärtäsin- 
du-i încă în 1960 lui Georges Sadoul proiec- 
tul de a scrie o carte pe această temă, res 
pectatul și reputatul critic francez îi răs- 
pundea lui Bergeron: «Bravo,pentru ideea 


Fă-ţi bagajul si hai acasă! 


iubirii, bătrinul manierism s-a instalat atit 
de trainic. Aceste povești de dragoste au 
in ele ceva bătrin si ursuz și acești Indrå- 
gostiti poartă, după convingerea mea, niște 
scufii de noapte, au în suflet reumatisme 
pe care n-au tăria de a le declara. Sint de 
fapt, aceste personaje, niște bătrini cu ha- 
late si papuci, cu ticuri si bicarbonat, care 
incearcă zadarnic să se deghizeze în tineri. 
Fericirea este vocația fundamentală a omu- 
lui si ea nu poate fi o problemă. Or, in 
multe din filmele noastre, asistăm la o di- 
lemă curioasă, personajele se întreabă dacă 
vor sau nu să fie fericite. Unele vor să fie, 
altele nu vor să fie, de la caz la caz. Asis 
tăm la o imagine simplistă asupra fericiri, 
atit de simplistă Incit orice nenorocire ti 
se pare un balsam și un pas înainte. 


Am învățat cu toţii de la Shakespeare că 
fericirea este totuna cu adevărul, că nu 
există emoție si miracol fără o înţelegere 
științifică asupra lumii. Eroii filmelor noas- 
tre caută o fericire sintetică, nu confundă 
fericirea cu adevărul. Ca să fiu mai exact, 
reprosez filmelor cu această temă, o lipsă 
de intelectualitate, de inältare. Cine a găsi! 
adevărul, cine s-a dăruit societăţii si oame- 
nilor, nu-și mai pune problema fericirii, nu 
mai cerseste zimbete tandre, nu mai vi- 
sează revederi spectaculoase. Numai la 
lumina adevărului se poate vedea chipul 
fericirii. «Fă-ţi bagajul si hai acasă» este 
o frază rezonabilă, însă nu rezolvă pro- 
blema. 


Teodor MAZILU 


Da, tovarăși! Fericirea e vocația omului! 
(Diana Lupescu In E aih de aproape fericirea) 


de a scrie o carte despre cinematografia 
chineză. Mă va elibera de o remuscare» 
Totuşi, în a sa «Histoire du cinéma mondial» 
(ediția din 1973) stabilește o filmogralie 
succintă. Însă pentru alti istorici ai cinema 
tografiei mondiale, cinematografia chineză 
rămine o mare necunoscută. 

De aceea această primă parte a unw 
ciclu — ce va cuprinde, se pare, trei volu 
me — realizat de Régis Bergeron umple 
un gol remarcat, dacă ne gindim si la faptul 
că singura istorie pe această temă a apărut, 
în 1963, în China, în două volume. 

Golul remarcat e un gol de cunoştinţe. 
Aflăm, astfel, că în China s-au produs pină 
acum peste 2 000 de filme! Cifra e surprin- 
zătoare dacă ne gindim că ea se referă la 
o tară altădată semi-colonială si semi- 
feudală, unde vicisitudinile istoriei au de- 
terminat o răminere în urmă considerabilă 
a tehnicii. Prima proiecţie de filme in China 
a avut loc, cum era si firesc, în orașul cel 
mai industrializat, în metropola comertu- 
lui, Shanghai. Data: 11 august 1896. Filmul 
era înserat într-un spectacol de varietăți, 
între un număr de perstidigitatie si un foc 
de artificii, ceea ce indică o atitudine nu 
tocmai plină de respect la adresa acestui 
nou venit, filmul. Dar nu e mai putin adevă- 
rat că proiecția chineză avea loc numai la 
opt luni după prima proiecție mondială, 
din 28 decembrie 1895, a fraților Lumiere. 

Nu e neinteresant de amintit că filmul avea 
in China un strămoș, celebrele umbre chi- 
nezesti, care se numesc dianying, adică 
umbre electrice! Umbrele chinezeşti, pro- 
iectate pe un ecran de mătase albă, decu- 
pate mai intn din hirtie, iar apoi din piele 
de măgar, cistigaserä favorurile publicului 
incă de pe vremea împăratului len-tsung 
(1023—1056) graţie povestitorilor care le 
foloseau in viață pentru a-și ilustra istori- 
sirea episoadelor «Romanului celor trei 
împărați». Acest gen de spectacol, a cărui 
popularitate va dura timp de nouă secole, 
va pregăti cariera cinematogratului de as- 
tăzi în China. 


Umbrele chinezești, decupate cu foar- 
fecele, nu cu cuțitul, si puse în mișcare cu 
ajutorul unor fire foarte fine în bilciuri, 
în mici barăci ridicate la răspintie cu prile- 
jul Noului an lunar sau de ziua sărbătorii 
Lanternelor, erau la început create de trupe 
alcătuite de 6—12 animatori pentru ca, mai 
tirziu, în secolul al 19-lea, să intre în săli 
specializate (numai Pekinul număra atunci, 
30 teatre de umbre). 


Părăsind «umbrele electrice» care, dacă 
nu fac parte din istoria cinematografiei 
chineze, pot fi considerate ca apartinind 
preistoriei sale, volumul așează la locul 
cuvenit primul film chinezesc realizat in 
toamna anului 1905 de niște modesti foto- 
grafi. Cum au izbutit să-şi procure o ca- 
meri de luat vederi frantuzeascå si peliculă 
germană pentru a turna acest scurt-metraj, 
rámine un mister neelucidat. Interesant e 
titlul filmului, Asaltul muntelui Ting- 
kiun, dar și mai interesantă e sursa de 
inspirație, Opera din Pekin, cea mai popu- 
lara si mai veche formă de teatru din China. 

Următoarele pelicule sint tot fragmente 
din spectacolele operei din Pekin, docu- 
mentare de scurt-metraj, comedioare pre- 
sărate cu tarte de frişcă. Dar, in 1913, o altă 
dată ce merită a fi reținută, apare primul 
lung-metraj, Un cuplu potrivit, realizat 
de Ceng Ceng-tsin, o veritabilă satiră la 
adresa sistemului feudal al căsătoriei (fe- 
meile erau obținute prin troc!). Un amănunt 
pitoresc: rolurile feminine erau interpretate 
de bărbaţi în travesti. 

Între 1926—1930 nivelul calităţii filmelor 
nu era. prea ridicat. Cifra atinsă în 1926, 
70 filme produse într-un an la Shanghai, 
nu va mai fi egalată în anii următori, însă 
vor apare noi regizori interesanti si se vor 
forma noi actori de cinema care vor avea 
un cuvint greu de spus In evoluția cinemato- 
grafiei naţionale. 

Evenimentul cel mai important în 1930 îl 
constituie apariția primului film sonor Cin- 
tareata Hong, Intruchipatå de celebra ve- 
deta de pe atunci, Butterfly Wu. Era o melo- 
dramă care dura trei ore şi care, cu toate 
imperfectiunile sale tehnice, a avut un 
succes enorm în întregul continent asiatic. 

În 1933 apare primul film revoluționar, 
Torentul sălbatic, care reprezenta un nou 
punct de plecare în cinematografia natio- 
nală și care a stirnit discuţii furtunoase, 
rodnice însă. 

Între 1933 si 1936 apar filme de un nivel 
superior, iar într-un singur an, 1935, se 
produc 100 de filme. Se Imbunåtåtiserå 
considerabil procedeele tehnice, frumuse- 
tea muzicii și a fotografiei impresionau, 
deși China cunoscuse războiul și ocupatia 


„străină. > 


Primul volum al lui Bergeron, continind 
numeroase date și comentarii extrem de 
instructive care încadrează cercetarea cine- 
matografiei chineze — în ansamblul isto- 
riei poporului chinez — se opreşte la aceas- 


tă penoada. lon MIHĂILEANU 


clubul criticii 
«Dez-estetizarea» 


Ultima şedinţă din aprilie a Club 
lui saptaminal al criticii de film (amf 
trioni ai lunii D.l. Suchianu si Cristin 
Corciovescu) a fost dedicatä unei tem 
de psiho-sociologie a publicului, pr 
pusa de o apreciatä cercetätoare | 
acest domeniu, Stefana Steriade. 

Ceea ce a dominat în referat și dis 
cutii (Nina Cassian, Silvian losifesc 
Ecaterina Oproiu, Tudor Caranfil, P 
vel Cimpeanu, Victor-Ernest Mașe 
Manuela Gheorghiu, Henri Wald 
Al. Stark, Radu Ciomponeriu) n-a 
fost atit consideratiile cu caracter ap! 
cativ sau evidențele cifrice, cit un te 
men pus în circulație de referentă 
«dez-estetizarea». 

Ar fi vorba de tendinta unei pår 
a publicului spectator de a discuta fi 
mele nu în termenii consacrați ai este 
ticii, ci prin prisma elementelor aned 
dotice sau morale. Demonstrația s- 
sprijinit îndeosebi pe un sondaj efed 
tuat printre telespectatori, de cátr 
foarte meritoriul serviciu de resort 4 
Televiziunii, privind filmele transmis 
sau retransmise pe micul ecran si si 
tetizind citeva sute de chestionare c 
referire expresă la două producții stră 
ine: Zorba Grecul de Michael Caco 
yannis şi Marile familii de Denis d 
La Patelliăre. 

Fără a fi surprinzătoare, datele c 
tate în cadrul acestei binevenite di 
cutii ni s-au părut în asemenea mă 
sură de ordinul evidenţei, încit u 
amator într-ale sociologiei ar pute 
spune că nu-i nevoie de un studi 
prea sistematic ca să afirmăm că pe 
tru spectatori primează, în generd 
anecdotica si latura morală a filmelo 

Dilemele — necesare şi fertile, î 
măsura în care ne antrenează spr 
cercetarea unor implicații psiho-so 
ciale pe care uneori le ignorăm — di 
lemele adevărate încep, însă, în mo 
mentul interpretării datelor. De pildă 
dacă spectatorii discută filmele î 
alti termeni decit cei consacrați if 
estetică, aceasta nu implică, automa 
că aprecierea lor este diferită sa 
opusă celei estetice. Personal, a 
putut să constat că, atunci cînd se ¡al 
în consideraţie un număr mai mare d 
indici — nu numai cei ai frecvența 
sau satisfactiei medii — se pot des 
coperi semnificative puncte de inte 
ferentä între opțiunile si ierarhiile pu 

licului si cele ale criticii, dincolo d 
faptul că ele nu pot fatalmente să 
coincidă şi se contrazic în alte puncte 
Desi se justifică prin elemente strid 
morale sau de detaliu anecdotic, ju 
decätile spectatorilor mai mult sa 
mai puțin lipsiți de pregătire estetică 
sint, de multe ori, aceleași cu ale cri 
ticii. Pe de altă parte, se știe că există 
critici de specialitate şi de mare no 
torietate care fac adesea analiza 
aprecierea estetică prin intermedi 
unui anumit mod de relatare a subiec 
tului, a anecdoticii. Mai mult, în ca 
drul unor sondaje pe care le-am efec 
tuat (ocazional, dar implicind uneo 
sute de «subiecți», după o tehnică 
ce-mi pare acum mai riguroasă dec 
credeam), aș putea afirma că mai de 
grabă cronicarii au tendința de a re 
curge la aprecieri «dez-estetizante» 
prin creditul excesiv acordat tematic 
sau încurajării producției autohtong 
în timp ce largi categorii de specta 
tori — cercetaţi în intimitatea convin 
gerilor şi impresiile lor — se apropie 
mai prompt, de o apreciere exactă 
valorii artistice a filmelor. 

n orice caz, indiferent cine ar prad 
tica-o sau cum ar fi etichetată în cel 
din urmă, «dez-estetizarea» nu ni s 
pare că poate fi prezentată ca o vi 
tute sau ca un principiu si nici c 
probă a unei incompatibilitati intr 
criteriile publicului şi cele ale critici 
Sint convingeri pe care le-au expr 
mat în cursul discuţiilor mai mul 
vorbitori, fără ca prin aceasta să s 
pună capăt unui dialog întrutotul bind 
venit (inclusiv în replicile lui disc 
tabile), primul merit apartinind prin 
vorbitoarei 

Valerian SAVA 


1 


Un cosmar care incepe 
dintr-o data, din nimic 


«Un film calm» — asa tine sa se 
anunte, perfid desigur, Un fluture pe 
umăr, realizat de două personalități 
ale cinematografiei franceze: regizorul 
Jacques Deray — autorul Piscinei, 
al lui Borsalino, succese nu numai de 
casă, ci si de critică, impunind un «stil 
Deray» sinonim cu o anumită rigoare si 
gravitate în actul artistic si scenaristul 
Jean-Claude Carriere, gag-man pro- 
digios, consacrat cu Viva Maria al lui 
Malle. Un film calm, cu un erou normal, 
nici polițist, nici gangster, un om ca 
toți oamenii, un marinar In escală la 
Barcelona, fericit să-și petreacă im- 
preuná cu soția lui, trei zile agreabile, 
pe uscat. Dar — fără «dar» nu există 
artă — de cum coboară pe pămint, 
omului i se petrece un incident minor, 
el pur si simplu deschide o ușă, vede 
ceva, o închide si întreaga lui viaţă se 
intunecä si se schimbă. Omul e aruncat 
Intr-un univers tot mai greu de înţeles, 
fără a fi fantastic, cu personaje în carne 
si oase, deloc supranaturale, și cogma- 
rul e gata. Destinul i se schimbă o dată 
cu morala, cu caracterul. De ce? Nu se 
ştie. Din nimic. Dintr-o imagine esen- 
tialä. Ideea trimite imediat la Kafka, la 
Camus, acei din «La Chute» — nuvela 
care a schimbat, poate ca nimeni alta, 
optica literaturii contemporane asupra 
banalului si normalitatii, surse drama- 
tice viguroase În crearea acelei insecu- 
ritäti emotionale a omului zis modern 


Document: 
tunelul 


timpului 


Apele vremii peste chipul celei mai 
celebre stele a baletelor acvatice 
din anii ‘40 — Esther Williams 
(Vezi nota de la «Carnet de lucru», 


pag. 17) 


* Ss e 


un artist 
exceptional», 
afirmă 

ce} mai 
seriosi 
“regizori 


hronicul 

| virstelor 

SS 
Bolek, Lolek 

si Phileas Fogg 


Mici si voinici cum sint cunoscuti 
in mai toată lumea, de un farmec rar 
întilnit, cei doi pustani polonezi, Bolek 
si Lolek, sint mai bätrini decit îi arată 
chipul. Ei au apărut pentru prima oară — 
ca eroi de serial Ip scurte episoade de 
cite 10—15 minute, așa cum i-ati văzut 
nu o dată în «O mie si una de seri» — 
în anul 1963. Din 1963 pina în 1978 — 
citi ani sint? Exact 15 ani, virsta cind, 
în Jules Verne, băieții sint căpitani de 
vas si iau pe umeri lumea. Ajunși la 
virsta julesverniană, Bolek și Lolek au 
intrat și în universul francezului genial, 
făcind cunoștință cu domnul Phileas 
Fogg, excentricul milionar englez des- 
pre care domnul Jules Verne a scris 
o carte deajuns de cunoscută printre 
adulţi: «Ocolul pämintului în 80 de zile». 
Organizatorii destinelor și călătoriilor 
lui Bolek și Lolek au ajuns la concluzia 
că nu numai Jules Verne e nemuritor, 
dar si Phileas Fogg. Ca atare — cei doi 
pustani se vor Imbarca într-o lungă 
călătorie, prima lor lungă călătorie, pen- 
tru a cuceri premiul pe care venerabilul 
Fogg îl acordă celor care vor reuși sá 
facă ceea ce a făcut el: un ocol al lumii. 
Acesta e subiectul primului lung-me- 
traj cu Bolek și Lolek, dezvoltat de «tatăl 


«Fluturele pe umăr» e un gag al lui 
Carriere, un gag straniu (nu la toate 
gag-urile, «e de ris») si defineşte un 
personaj episodic, un individ fermeca- 
tor, care poartä pe umär un fluture pe 
care-l mingiie din cind în cind, vorbin- 
du-i. Un simbol? Carriére susține că 
fiecare poate alege — fluturele acesta 
poate însemna și un refugiu al omului, 
o ocrotire a sa sau semnul unei amenin- 
țări oculte. Tot acest univers de fantas- 
me și angoase — tipice pentru o lume 
bintuită de o criză profundă răsfrintă 
într-o nesiguranţă a ființei — isi găsește 
o întruchipare şocantă într-un actor 
de mare vigoare realistă, Lino Ventura. 
Trebuie spus că pină la acest scenariu, 
Ventura nu lucrase timp de doi ani, re- 
fuzind vreo 60 de roluri. Fluturele pe 
umăr i-a plăcut şi l-a acceptat imediat, 
uimind producătorii care nu se astep- 
tau ca omul unui asemenea «tip», bătut 
în piatra atitor filme de aventuri și po- 
litiste, cu subiecte și lovituri tari, va 
accepta rolul unui om normal într-un 
film calm; ori, Ventura se pare că se 
săturase de vechea lui imagine, de 
vechile subiecte și scheme violente, 
visind la o dramă a banalului, la marile 
complicații ale omului simplu prins în 
infernul normalului și al ordinei de zi 
cu zi, acolo unde violența supremă ră- 
mine aceea «fără de singe» (Brecht) și 
anume: violența inegalitätilor sociale. 
Această violență asigură drama cea 
mai adincă, cea mai realistă a societä- 
tii occidentale. Ventura — să uităm că 
ultimul său film important a fost «un 
Rosi»? — «s-a aruncat fericit, complice 
în aventura filmului meu», susține De- 
ray. «Lino, o dată cu trecerea anilor, 
cu îmbogățirea experienței, a devenit 
un actor excepțional. Şi e formidabil, 
pentru un regizor, să lucreze cu artiști 
ca el, sau ca Delon, care nu numai 
cä-ti dau imaginea dorită de scenariu 
dar iti aduc ceva in plus, din ei, necu- 
noscut. Aceasta e o minunel» 


lor», regizorul Vladislav Nehrebecki, 
împreună cu scenaristul neclintit la 
cirmä, Leszek Mech. Adevărul e că 
autorii nu au folosit decit motivul prin- 
cipal al cărții, doar ca bază de decolare, 
pentru o muncă originală întinsă de-a 
lungul a trei ani de zile. Cum spune 
regizorul, «ne-am menținut în norma 
de timp necesară unei asemenea Între- 
prinderi»: Walt Disney a lucrat la «Albă 
ca Zăpada», Inainte de război, patru 
ani, iar la «Frumoasa din pădurea ador- 
mită», cinci. Două sute cincizeci de 
personaje apar în Marea călătorie a 
lui Lolek și Bobek și pentru individua 
lizarea fiecăruia s-a lucrat intens, nu 
chiar o zi pe săptămină... S-au efectuat 
peste 60 000 desene, fără a socoti sce- 
nografia din planul doi. Într-o scenă 
ca «Bobek, Lolek și cei 40 de hoţi», 
fiecărui tilhar i s-a dat dreptul la o 
mișcare bine definită». la ginditi-vä 
numai la scena astal» — ne îndeamnă 
Nehrebecki. Ne gindim si într-adevăr 
Inchidem ochii... Plus că a mai apărut 
un nou personaj de primă mărime, lere- 
mia, un fel de personaj negativ dar 
deloc detestabil, un tip care pune bete-n 
roate eroilor dar îi și stimulează căci — 
după cum se știe — cu cit piedicile sint 
mai mari, cu atit înfringerea greutăților 
te face mai fericit. la să învețe copiii 
de mici si chestia asta atit de adevărată. 
Desenatorii au găsit pentru chipul lui 
leremia trăsăturile scenaristului 
Leszek . Mech — fiindcă, la drept vor- 
bind, cine face mai multe mizerii eroilor 
decit scenaristul? Gäselnita a fost atit 
de bună incit se pare că leremia li va 
însoți pe Lolek și Bobek si în noile lor 
aventuri în cosmos. Spre bucuria noas- 
trå, inspirația confratilor polonezi e 
nesecată! 


cronica 


musicalului 
— 


Film- disco? 
Ce-i aia un film-disco? 


Febra de simbätä searä s-ar fi putut 
declara un super-film, numai cä In vocabu- 
larul la modä de peste ocean nu se mai 
spune «super». De ce? Asa. Nu mai e fru- 
mos. Nu mai e șocant. «Super» e demodat. 
Febra de simbătă seară e însă primul 
film-disco. Ce-i aceia un film-disco? Nu 
știe mai nimeni și nu-i ruşine și nici cu 
supărare, nu se moare din asta, totu-i 
să se «moară» după un bilet, să se depă- 
seascä recordurile de incasări stabilite 
de Fălci, Rocky, Războiul stelelor, că 
de explicat vi se va explica: un film-disco 
e un film care concurează discoteca. Toată 
muzica lui vine din ceea ce se dansează 
într-o discotecă. Scenariul — ca formulă — 
trebuie să aducă eroii într-o discotecă, 
banda sonoră e asigurată. Subiectul e 
un cocteil al tipologiilor de succes sigur, 
de la West Side Story pină la Rocky, 
piperat cu expresiile unui dialog «verde», 
argotic, vulgar dar adevărat, lansat de 
Love Story. Mediul (descris de «aparat» 
cu febra documentarului) e proletar, sărac, 
devorat de șomaj — o familie italiană din 
New York, cu tată fără de lucru, mamă 
acaparatoare, frate-preot, avind ca erou 
principal un tinăr sef de «bandă veselă», 
solidă, pentru care dansul e ca boxul lui 
Rocky, iar dancing-ul e vechiul saloon al 
westernului. Sinteză perfectă. Băiat inte- 
ligent, peste media grupului, plin de viata, 
violent cu măsură, revoltat așa și-așa, 
dansator însă formidabil, trup de pisică, 
privire ușor feminizată — eroul ar vrea să 
aibă ca model ideologic rebelul fără cauză 
al lui James Dean, dar pind acolo, pina la 
James Dean — zice critica — John Travolta 
mai are un drum. (John Travolta e numele 
artistului, nu al eroului din film, dar se poa- 
te si invers). Dar de dansat, tipul se pare 
că-l taie pe James Dean. Altfel, în finalul 
său, filmul nu propune nici o rebeliune. 
Doar un nou cuplu — altul decit în Love 
Story sau în filme cu fete date dracului 
care fac fite pudice sau invers, cu fete care 
discută toată ziua de dragoste, fiindu-le 
o frică teribilă de fenomen. Fata de aici 
recuperează imaginea unei respectabilitati 
simpatice, nici prea-prea (virtuoasä), nici 
foarte-foarte (vicioasă, sau invers). Mora- 
litatea americană e salvată cu grijă, oricit 
se sträduiesc frații Gibb — celebri Bee 
Gees, aranjorii muzicii disco — să arunce 
lumea-n aer cu vorbe şi sonuri. Muzica e 
una, imaginea e alta. Conformismul final 
e bine subliniat de un critic care ne asigură 
că «in următorul film-disco, mireasa va fi 
îmbrăcată In alb»... 


lată-l pe James Dean. Rebelul fără 

cauză continuă să obsedeze debu- 

tantii — ultimul, John Travolta. 

dansator admirabil, ar vrea să-l imi- 

te, ca joc, ca duh. Critica spune că 

pină la Dean mai are un drum 
destul de lung 


ee 


Me 


— 


- 


= 


Fi — 
* i 


q 


Documentul,sursä a filmului 


carnet 


de lucru 


@ La cel de al doilea festival interna- 
tional al filmelor de amatori, desfåsu- 
rat la Hirosima, sub deviza: «Pacea si 
demnitatea umană», marele premiu al 
Ministerului Afacerilor Externe al Japo- 
niei a fost acordat Cineclubului Arma- 
tei populare bulgare din Plovdiv, pen- 
tru lung-metrajul Miine, războiul va 


Acești oameni 
frumoși și sănătoși, 
aruncați în scenari 
acelea nebune. 
ca. vie Id 
enevitve Buyo 
filmează și 
în Coma 


profesiunea: 


cineast 


A gindi la Tolstoi= 
a-ti regindi viata 


Igor Talankın unul din regizorii 
de intiia mărime a «noului val» din cine- 
matografia sovietică — se află în fata 
unei experiențe capitale pentru cariera 
sa: ecranizarea nuvelei lui Tolstoi, «Pă- 
rintele Serghei» (în rolul titular: Serghei 
Bondarciuk), nuvelă de bätrinete a tita- 
nului, de mari complicaţii filozofice, de 
o înălțime a umanului rareori atinsă în 
literatura lumii: 

— “Părintele Serghei — comentează 
Talankin — a fost scrisă în anii cind 
Tolstoi își dezvolta ideile asupra «flui- 
ditätii» caracterului uman, asupra uimi- 
toarei capacități a omului de a se per- 
fectiona, prin căderi si ináltári, rein- 
viind moral printr-un catharsis. «Omul 
e fluid» — spunea Tolstoi — si el a 
dovedit asta, în nuvelă, cu precizie si 
putere de convingere, laconic, într-un 
complex de meditații si îndoieli cu atit 
mai acute cu cit, ajuns la bätrinete, 
scriitorul era devorat tocmai de aceste 
probleme, ale vieții și morţii, ale existen- 
tei, ale vocației umane. El ajunge la 
concluzia că omul este inimitabil. Pe 
de o parte, fiecare e un punct microsco- 
pic în univers; pe de altă parte — tot 
universul se concentrează în fiecare om. 
Această situație: a omului în univers 
îl tulbura adînc si ea nu poate lăsa indi- 
ferent nici pe artistul de azi... De aceea 
nuvela lui Tolstoi nu e o etapă oarecare 
in cariera mea. Pur si simplu, în viata 
fiecărui artist, vine o clipă cind el trebuie 
să vadă ce-a făcut cu ochii altuia, cu o 
privire proaspătă, să plece de pe noi 
poziții, så se gindeascå la rostul anilor 
trăiţi. Aceste ginduri nu sint totdeauna 


lua sfirsit. Președintele juriului: cele- 
brul regizor japonez Kaneto Shindo 

@ Nici nu se putea altfel... Au apă- 
rut, în sfirsit, scenarii avind ca subiect 
grefele de organe umane, traficul cu 
asemenea organe, lupta între gang-urile 
medicale specializate In acest sens 
Genevieve Bujold incepe lucrul la un 
film numit, într-un cuvint, Coma. Jean 
Yanne — comedian! — se aruncă într-o 
luptă pe viață si pe moarte (dar mai 
ține această expresie in asemenea ca- 
zuri speciale?) între grupuri bine inar- 
mate si pregătite să pună mina pe co- 
mori fabuloase ca inimile, rinichii, fica- 
tul, splinele celor «duși»... Greta de 
creier, după cum s-a anunţat la timp, 
nu se poate realiza Ce bine! 


vesele și optimiste — iată pentru ce 
Tolstoi reprezintă în ce mă privește, nu 
un bilanț, ci descoperirea unor noi ori- 
zonturi. Lucrind la Părintele Serghei — 


eu imi revăd toată viata...» 


@ Elisabeth Taylor trece, din 1978, 
si pe micul ecran. Ea va apare intr-o 
reluare după un fost mare succes al 
lui lrene Dunne, Vrabia de pe Ta- 
misa. Elisabeth Taylor va fi acolo re- 
gina Victoria a Angliei, la 70 de ani. 
Rol de compoziție. De curind, actrita 
a împlinit — fără a face vreun secret 
din asta, ba dimpotrivă — 46. 

O Celebra artistă-inotătoare ameri- 
cană Esther Williams, steaua baletelor 
pe apă din anii '40, tace de aproape 
două decenii. Ea nu mai acordă inter- 
viuri, nici măcar autografe miilor ei de 
admiratori. Din cind în cind ea le tri- 
mite cărți poștale pe care este impri- 
mată această propozitiune: «Da, con- 
tinui să înot». 


Elisabeth 
Taylor 

din nou 

pe culmile 
succesului. 

în Mică serenadă. 
Un rol 

viitor: 

regina Victoria 
a Angliei! 

De la 
Cleopatra — 
nu e decit 


un pas... 


Şi poate că prin această expresie 


finală, Talankin a spus totul despre 
sine si filmul său. 


Serghei Bondarciuk în Părintele Serghei, după Tolstoi, 
cel care susținea inflexibil că «omul este inimitabil» 


De 


Record doborit' 


În numărul trecut, am relatat despre 
noua vedetă americană, Farrah Fawcet! 
Major, socotită de unele sondaje drept 
artista nr. 1 a continentului,ca popularitate 
și farmec. Din scrupul informațional, tre 
buie să revenim si să anuntäm că știrea e 
depăşită. Farrah Fawcett Major — ca orice 
record naţional! — a fost detronată. Ea în 
săși a părăsit filmările serialului care i-a 
adus notorietatea: Nostime femei — trei 
detective de șoc care fac concurenţă lui 
Mannix si Columbo. Problema fatală a fost: 
cine-i va lua locul, căci fără ea, totul s-ar 
fi dus de-a dura. Două candidaturi foarte 
indreptatite — cele două partenere rămase 


pe platou: Kate Jackson si mai ales Jaclyn 


Două candidate la titlul de «cea mai 
populară actriță a Statelor Unite», 
«cursă» care are loc în fiecare primă- 
vară si al cărei rezultat e valabil 
pinä-n vară: Jaclyn Smith si Cheryl 
Tiegs. A invins — «de-un scurt cap», 
cum se zice — a doua. Cistigätoarea 
n-are deocamdatä nici un film impor- 
tant, la activ. E însă o formidabilă 


reclamă pentru «Bronzol»... 


Smith. 500 de milioane de telespectatori 
zic tot sondajele — au convenit ca ea, 
această Smith, să fie urmașa. Deodată, 
au apărut alte sondaje, şi mai si: nu Jaclyn 
Smith ci Cheryl Tiegs ar fi «cea mai tulbu- 
rătoare creatură din America». Un cover- 
girl ale cărui poster-uri se vind și mai bine 
decit cele ale lui Farrah, un chip sănătos, 
sportiv, californian care a ajuns pe coperta 
din 4 martie 1978 a prestigioasei reviste 
«Time» sub titlul: «Prototipul american». 
Nici un producător nu se joacă avind în față 
asemenea date financiare, mai puternice 
decit orice criterii artistice. Cheryl Tiegs — 
pină mai ieri reclamă pentru ceea ce noi am 
numi «bronzol» — e noua campioană ame- 
ricană a popularității. Facem cuvenita rec- 
tificare. 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 
de Radu COSASU 


17 


© Noua invätätoare — este filmu! 


regizorului Valeri Donskoi, realizat pe 
platourile Mosfilm cu Jana Prohorenko 
In rolul titular. Este povestea unei Inva- 
tätoare trimisă la o școală sătească unde 
ceilalți nu-i spun pe nume, ci doar «cea 
nouă» și apelatia aceasta vorbeşte de 
ajuns despre atmosfera în care eroina 
Janei Prohorenko trebuie să se inte- 
greze. 

D Oragul femeilor sau poate într-o 
tálmácire mai felliniană, Cetatea ma- 
troanelor (sau cine știe ce prefaceri 
va mai cunoaște atit ca titlu cit si din 
punct de vedere al conținutului scena- 
riul pe care Fellini H anunţă ca nouă 
inspirație a sa) are, ca mai toate filmele 
de pînă acum ale marelui regizor ita- 
lian, dificultățile de rigoare care con- 
tribule la legenda autorului: aminári, 
certuri cu producătorii, discuții penibile 
asupra bugetului (Fellini argumentează 
că nici n-ar putea fixa un buget la debu 
tul filmărilor, întrucit inflația în tara sa 
este atit de galopantă incit pina la in 
cheierea lucrului pe platou sumele a: 
putea să se dovedească ridicol de mici) 
Cu toate aceste evenimente care Inso- 
tesc de fiecare dată anunţarea unui nou 
film de Fellini, lumea cineastilor, a cine- 
fililor şi a simplilor spectatori aşteaptă 
cu nerăbdare noua «privire felliniană» 
asupra lumii. 

@ Pe platourile studioului Koliba 


de la Bratislava se află In turnare un 
film polițist provizoriu intitulat Apa- 
rente. Regia îi aparține lui M. Hornak. 
În principalele roluri apar Bozidara Tur- 
zonovova şi Karel Machata. 

@ Fuga la Varennes, titlul noului 


film al lui Jean Claude Brialy îi are ca 
interpreţi de frunte pe Brigitte Fossey 
si Bruno Cremer. Cea mai mare parte 
a filmărilor sint prevăzute a se desfä- 
sura la Paris si în împrejurimi. 

@ Meteor, un film de acțiune care se 


petrece In cea mai mare parte pe stră- 
zile New York-ului și cunoaște momen- 


bert Hossein n-a apărut demult pe 

rane. El este în prezent directorul 

asei de cultură din Reims. Dar cum 

ştie, nici o autoexilare de platouri 
nu durează prea mult... 


Un eveniment 
artistic 

este 
considerat 

in Polonia 
filmul lui 
Stanislaw 
Rozewicz, 
intitulat 
avind 
in rolul 
principal 
pe Galina 
Golanko 


tul său culminant într-un tunel al me- 
troului, cu un vacarm apocaliptic, din 
care Natalie Wood si Sean Connery 
incearcă să scape nevåtåmati. $i bine- 
înțeles că vor scăpa,pentru că ei doi 
trebuie să ducă lucrurile la bun sfirsit 
in această palpitantå poveste cinema- 
tografică, al cărei final trebuie totuşi 
să fie relaxant. 

O Mărturia „in regia lui Jean Pierre 


Mocky, film aflat în lucru pe platourile 
franceze, n-ar atrage atenția, poate, 
asupra lui prea mult, dacă distribuția 
anunțată n-ar fi atit de sonoră! Michèle 
Morgan (care s-a decis să revină pe 
platou... doar pentru acest film) şi Al- 
berto Sordi. 

6 California Suite — o comedie de 


mare succes pe Broadway este pe cale 
de a deveni film, în regia lui Herbert 
Ross, cu Jane Fonda, Walter Matthau, 
Michael Caine şi Maggy Smith în distri- 
butie. 

O Anul 4000 — muzeul Terra — asa 
sună titlul filmului la care lucrează In 
prezent pe platourile de lingă Roma, 
regizorul Alexander Jodorowski. În ce 
privește povestea din filmul său, să-l 
lăsăm pe Jodorowski să dea amănunte: 
«Va fi un happening stiintifico-fantastic 
la care am tinut să-și aducă contribuţia 
trei trupe teatrale — Magic Circus, Zi 
Croquettes şi Circul Bonjour». Un fe! 
de happening deci, circo-fantastic. 

O Voiaj cu Anita — este pelicula 
pe care o semnează Mario Monicelli 
si In care Giancarlo Gianini o are ca 
partenerä pe Goldie Hawn. Actrita a 
cărei activitate a suferit o Intrerupere 
de vreo doi ani, a jucat recent In America 
Intr-o comedie polițistă foarte apreciată, 
O partidă dementialä. 

0 O căsătorie — se intitulează suc- 


cint noul film al lui Robert Altman («o 
privire ă la Bergman» afirmă un reporter 
care a vizitat platourile de filmare cali- 
forniene unde se turnează acest film). 
Distribuţia este alcătuită din nume so- 
nore, de ieri si de astăzi. lată, de pildă 
Geraldine Chaplin apare alături de Lil 
lian Gish, Mia Farrow alături de Viveca 


Lindfords. Pe lingă acestea apare si 
un invitat din Italia: Vittorio Gassman. 
Scenariul fi aparține tot lui Altman, 
dar la elaborarea lui și-a mai dat con- 
cursul (altä particularitate a acestui 
film) si unul din interpreti: John Consi- 
dine 
e intitniri cu oameni celebri se in- 
tituleazä filmul la care lucreazä regizorul 
de teatru englez, Peter Brook. Scenariul 
este al lui, iar în distribuție sint de sem 
nalat Terence Stamp alături de un actor 
iugoslav, Dragan Maksimoviă, precum 
si Tom Flemming si Natasha Party 

@ Moarte pe apele Nilului, dupa 


Agatha Christie, este pe cale de finisare 
in studiourile Pinewood de lingä Lon- 
dra, In regia americanului John Guiller- 
min, cu o distributie pe cit de celebrä 
pe atit de eterociită: Peter Ustinov, 
Bette Davis, David Niven, Jane Birkin, 
Olivia Hussey (fosta Julieta a lui Zeffi- 
relli) si Maggy Smith. Dar n-am pomenit 
dech o parte din distributie. Despre 
acest film se spune că este așteptat 
cu un interes cel putin egal cu acela 


Lumea tilmului 


@ Un nou gen literar se impune in 


momentul de fatä In Statele Unite: ro- 
manul scris după seriale de televiziune. 
Primul best-seller al genului: Holo- 
caust. Serialul respectiv este prezentat 
pe micul ecran, în timp ce in librării 
apare volumul ilustrat cu fotografii din el 
@ La Museum of Modem Art din 
New York, s-a impus atentiei cineastilor 
un program de filme senegaleze prezen- 
tat in sala de cinema a acestei institutii 
de reputație mondială. Filmele au fost 
realizate de cei 12 regizori din Senegal. 
O menţiune cu totul specială și-a atras 
o peliculă de Ousmane Sembène, care 
vorbește despre aspectele atit de 
particulare din tara sa și atit de putin 
cunoscute In afara e& și anume despre 
amestecul de tradiţii ancestral şi de 
tendințe spre o viață modernă. 


O O părere disonantá — a emis cri- 
ticul de film polone: Jerzy Plazewski 
intr-un studiu publicat de curind in 
revista «Kino». Plazewski susține — 


Spectatorii italieni l-au indicat pe Marcello Mastroianni drept actorul 
preferat al anului. El filmează acum, împreună cu Ornela Mutti, în 
studiourile de la Cinecitta 


care a Intimpinat o recentă alta realizare 


după Agatha Christie, Crima din 
Orient-Express. 
@ Hair — faimosul musical teatral 


(care numai la Londra a tinut afisul 5 
ani) devine acum film, în regia lui 
Milos Forman. 

O Talismanul — este titlul filmului 


bulgar pe care-l realizează Rasko Usu- 
nov. Este un film despre tineri si cu 
tineri, «un film cu o atmosferă adoles- 
centină — spune regizorul — în care 
datoria civică nu exclude abordarea 
grijilor sentimentale, foarte importante 
mai ales la această virstä.» 


de la o ureche la alta 


9 00 La ultimul meci de box, Mohammad 
Ali a pierdut titlul de campion mondial la 
categoria grea. A pierdut, dar nu numai 
el. În seara zilei cind s-a transmis gala d 
box la televiziune, sălile de cinema din 
New-York au inregistrat o grea pierder: 
de 35% din numărul de spectatori. Legă 
tura dintre box si cinema este evidentă 
De aici și termenul... Box-office. eee 
John Wayne, cunoscut pentru opiniile sale 
în favoarea cauzei Panama, primește zil- 
nic multe scrisori de amenințare din partea 
unor elemente de extremă dreapta. Între- 
bat ce are de gind, John Wayne a răspuns 
că pentru ideile sale politice a mai primit 
asemenea scrisori şi în trecut. Loviturile 
actuale nu fac decit să-l... echilibreze. 
@ 00 Decizia a fost luată. Albert Broccoli, 
producătorul lui James Bond, alias Roger 
Moore, va realiza următorul film la Paris 
în compania studiourilor Boulogne, Billan- 
court şi Epinay, care vor construi un nu 
măr record de 60 decoruri. Turnul Eiffel va 
juca în film un rol considerabil. Producă- 
torul declară că dacă autoritățile franceze 
nu-şi vor da acordul la filmare, va fi obli- 
gat să construiască o copie a celebrului 


monument metalic. De nu s-ar trăda buta- 
toria. Nu sint Turnul Eiffel. 666 Marlene 
Dietrich revine pe ecran, după o dispari- 
tie de 17 ani, în fruntea unei distribuții de 
excepţie cu David Bowie, Sydne Rome, 
Kim Novak, Curd Jurgens, Maria Schell si 
David Hemmings In filmul Just a Gigolo. 
Ultima aparitie a reputatei actrite a fost 
in Procesul de la Nürnberg, iar debutul 
in 1922. Îngerul albastru a strigat acum 
56 de ani. Ars longa, vita brevis? 060 
Inovaţie in rețeaua de distributie 
americană. La New York s-a deschis o 
primă sală de cinema de capacitate mică 
(540 locuri) echipată cu proiecţie pe 70 mm. 
si sunet stereofonic. Sala Bay-Cinema a 
companiei Walter Reade vine să confirme 
tendința cinematografelor mici cu confort 
si performanţe tehnice ridicate. eee Un 
film despre junglă turnat într-o îndepărtată 
insulă din Oceania. Producătorii filmului 
Muntele jungiei cu Ursula Andress au 
oprit filmările acuzind regizorul de inde- 
centá; in multe scene apăreau femei si 
bărbaţi complet dezbracati. Filmările au 
fost reluate cind s-a constatat că, de fapt, 
figurantii indigeni veneau la lucru in... ti- 


spre deosebire de covirşitoarea majo- 
ritate a confratilor întru critică din lume 
— că televiziunea (si, în primul rind, 
cea poloneză) nu numal că nu dău- 
nează producţiei cinematografice, dar 
o si stimulează. «Ceea ce a făcut tele- 
viziunea poloneză pentru cultura cine 
matografică este un fapt remarcabil 
pe care-l constată toată lumea. Pro 
blema ar trebui pusă mai degrabă in 
ce priveşte organizarea şi finanțarea 
filmelor. Pentru că — susține criticul 
polonez — ar trebui ca exploatarea fil- 
melor la televiziune să poată acoperi 
cheltuielile de producție ale filmelor 
necomerciale». 


nuta lor obișnuită de fiecare zi. @@@ Educat 
in ultima vreme la școala filmului american, 
Frangois Truffaut trage semnalul de alar- 
mă asupra consecințelor economice ce 
decurg din cronometrajul fals al decupa- 
jelor. El estimează că în producția filmului 
francez dintr-un an, cadrele turnate mai 
lung, în plus sau nemontate, se ridică la 
regretabila sumă de un miliard de centi- 
me. La indemina regizorilor stau două co- 
menzi scurte, care valorează milioane: mo- 
tor si stop. STOP improvizatiei si risipei! 
9 9 9 Un scenarist prolific, Michel Audiard, 
a scris non-stop în opt luni patru scenarii 
de film: unul pentru Jean Paul Belmondo, 
unul pentru Alain Delon, al treilea pentru 
Philippe Noiret și ultimul pentru un film 
cu Yves Montand în regia lui Philippe de 
Broca. Cel de al patrulea scenariu este 
«povestea simplă» a unui bărbat, care Isi 
imparte inima și existența între fosta soție, 
soția actuală, iubita actuală și una in 
perspectivă. Un bărbat non-stop. 660 
Deși cinematografia italiană este în plină 
recesiune, Dino de Laurentis anunţă, pen- 
tru 1978, că va produce 7 filme în valoare 
de 81 milioane de dolari. Şase din cele 
șapte proiecte sint încredințate unor re- 
gizori de prestigiu străini. Doar unul sin- 
gur, Regele țiganilor, va fi realizat de un 
regizor italian: Federico de Laurentis... fiul 
marelui producător. Padre Padrone. 


Constantin PIVNICERU 


Decanul de virstä si de prefuire al dra- 

maturgilor nostri si una din piesele 

sale mai putin cunoscute noilor gene- 

rații: «Acolo departe...» de Mircea 

Ștefănescu, cu e lacobescu, 

Alexandru Hosnos si Mihai Niculescu, 
in regia lui Mihai Berechet 


| 


«Valiza cu fluturi» de Iosif Naghiu. 
O dramă puternică, jucată de un 
remarcabil trio actoricesc: Valeria Seciu, 
Ion Marinescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, 
în regia Sandei Manu 


å 


Mariella Petrescu, prezentatoarea unei 

emisiuni care demonstreazå cå diver- 

tismentul si cultura nu sint notiuni 
antagonice 


«Neincredere in foisor», dar incredere 

intr-o pieså cu suspens de Nelu Ionescu, 

cu Eva Påtråscanu, Corado Negreanu 
si Alexandru Repan 


pad 


„Bucurestiul 
necunoscut“ 


De ani de zile, aş zice 
opt, dacă nu mi-ar fi frică 
de eroarea posibilă a unor 
însemnări în memorie, de 
multi ani de zile oricum, 
vedem pe micile ecrane, 
la ore mai mici sau mai 

mari, pe programe mai mici sau mai 
mari, cite un film mai mic sau mai mare 
din ciclul «Bucureștiul necunoscut» și 
de zeci si zeci de ori în acest interval 
de timp, care înseamnă — cred — peste 
200 de secvențe cinematografice din 
biografia practic infinită a orașului nos- 
tru cel de toate zilele, am simţit o clipă 
de emoție dintre acelea pe care numai 
un fapt de cultură si de adevăr artistic 
le poate produce. «Bucureştiul necu- 
noscut», deci, un serial tele-cinemato- 
grafic în (deocamdată) peste 200 de 
episoade al unei autoare, Maria Predut, 
care merită, sigur, să intirziem sau nu 
între două feluri de mincare, o autoare 
care urmăreşte de ani de zile, cu exem- 
plară modestie si discreție, dar si cu 
exemplară consecvență și convingere, 
un (tele) scop esențial. 

Filmele sale sint născute din memo- 
ria unor străzi, a unor locuri, a unor 
oameni. Personajele filmelor sale sint 
cărți si cariatide, manuscrise şi bal- 
coane, poze vechi și grilajuri de fier 
forjat, case, multe case, case care se 
dărimă şi case care se ridică, case de 
poveste, fiecare cu o poveste a ei, cu 
povești frumoase și adevărate despre 
oameni care au fost și despre oameni 
care sint, fiecare cu o poveste a lui, 
frumoasă si adevărată, despre oameni, 
locuri și străzi, despre balcoane și 
cărţi, despre poze vechi si cariatide... 
Eroarea posibilă a unor însemnări din 
memorie dispare pentru o clipă: fără 
nici o umbră de indoială, secvențele 
acestea, toate și fiecare in parte, scriu 
mai mult decit povestea unui oras, a 
unui oraş cu biografie străveche, scriu 
în imagini de imagine și text însăși 
istoria țării, de la vatra dacică pina la 
ritmurile Bucureștilor contemporani, 
pentru că «urbea lui Bucur» a strins 
în frămintata ei poveste cu file de veac 
şi de mileniu povestea țării întregi. 

«Bucureștiul necunoscut» sau mai 
bine spus Bucureștii Mariei Predut, 
autoare cu un benefic apetit cultural, 
sint sträbätuti «la pas», pe urme de 
istorie, de muzică, de literatură, de ar- 
hitectură, descoperind ochiului matri- 
cea spirituală a orașului, «a doua ma- 
trice» dacă vreţi, care nu se lasă in- 
totdeauna ușor zărită si stiutä. Serialul 
a vorbit despre orașul lui Eminescu, 
Ghica, Filimon și Călinescu... Despre 
orașul lui Aman si Tattarescu... Despre 
Bucureștii lui 1848, 1859, 1877... Despre 
«straturile» oraşului contemporan... 
Despre documentele — nu numai isto- 
rice ci şi de atmosferă — care alcătu- 
iesc acest drum peste veacuri... Despre 
ritmurile Capitalei... Uneori, autorii 
(printre colaboratorii Mariei Predut imi 
amintesc acum pe lon Munteanu, Con- 
stantin Joja, Al. Predescu, fiecare cu 
glas de amintiri îndepărtate, si n-aş vrea 
să uit operatorii, pe D. Cacoveanu, 
George Brătianu, Mihai Crismaru, 
C. Voititchi, care se apropie mereu cu 
dragoste, cu respect și discreție, de 
sufletul oamenilor și locurilor evocate), 
uneori, zic, autorii lasă să vorbească 
insusi faptul de artă, de cultură, de 
istorie. Alteori, string case si oameni 
și locuri în buchete eseistice lăsind 
semnificația și proiecţiile în timp pe 
seama metaforei. Dacă nu mă insel, în 
eseul cu balcoane, pe care l-am văzut 
cindva, nimeni nu le-a zis balcoanelor 
balcoane, si bine a făcut, pentru că 
balcoanele erau epoci și oameni, men- 
talitati şi moravuri, poeme și discursuri. 
Dar casa aceea țărănească, albă, depe 
Baba Dochia, un univers infinit, sau 
«inima veche» a orașului într-un eseu 
al ritmurilor de inimă contemporane? 

Am văzut şi revăzut, în timp, multe 
din secvențele acestei monografii sen- 
timentale. Printre cele mai recente, da, 
orașul lui Eminescu, asa cum l-a văzut 
poetul la vremea sa, așa cum s-au 
putut păstra citeva din însemnele vea- 
cului trecut. Sau «Casa Enescu», ea 
insåsi o muzică («a crea inseamnă, da, 
a iubi»), cu oamenii adunaţi acolo in 
fiecare zi de miercuri, pentru a mai 
auzi și simți Incă o dată glasul maestru- 


lui, şi vioara sa, și clipa sa de geniu. 
Sau drumurile tramvaielor cu cai, din 
«La pas prin Bucuresti». Sau «Oraşul 
ascuns», ascuns în conul de umbră al 
felinarelor de odinioară. Din ciclul «ar- 
hitectii și operele lor», am văzut si am 
ascultat cu evlavie convorbirea cu arhi- 
tecta Henriette Delavrancea, în care 
povestea sentimentală, biografică și ar- 
hitecturală a Bucureștilor a căpătat spec- 
taculoase reliefuri în timp. Am mai urmă- 
rit cu emoție istoricul unor clădiri mo- 
numentale, clădirea Casei de Economii 
si Consemnatiuni, Poșta, Biblioteca 
Centrală Universitară, Academia de 
Ştiinţe Economice. Clipele de emoție 
sint totale, strînse în cite o secvență: 
da, iată de pildă locul In care Emi- 
nescu recita «Scrisoarea a treia»... Sau 
iată un vitraliu... 

Scriu aceste rinduri, după ce am re- 
văzut, printr-o fericită intimplare, unul 
dintre episoadele de anul trecut ale 
«Bucureştiului necunoscut» numit «So- 
net pentru o casă» (de Maria Predut 
si George Brătianu) pe ecran mare si 
în culori. Bucuria pe care am träit-o 
este de necuprins în cuvinte. Şi m-am 
gindit că televiziunea română — care 
de vreo șase ani tot face, în culori, fil- 
mele Bucureștiului necunoscut — are 
la îndemină un tezaur cultural de ne- 
prețuit. 


Călin CĂLIMAN 


Plăcerea destinderii 


Sintem In asentimentul tuturor celor 
ce iubesc micul ecran și sint docilii 
săi sclavi (televizorul este la ora actuală 
greu de înlocuit în existența multora) 
cînd afirmăm necesitatea programelor 
de destindere, de recreatie a privirii. Şi 
nu o «recreatie mică», In care rizi «min- 
zeste» la minutele vesele, ci o «recreatie 
mare» unde muzica de bună calitate și 
dansul strunit inteligent de coregraf 
iti «spală ochii si mintea». Citatele sint 
ale corespondentilor noștri preocupați 
îndeaproape de soarta programelor lor. 
Plăcerea destinderii inteligent stirnite 
ne-o oferă säptäminal meșterul Tudor 
Vornicu cu ale sale «Stele ale cintecu- 
lui si dansului». 

Firește, la prima vedere, atractivita- 
tea pare că stă în sumarul ei, foarte bo- 
gat unde apar cele mai minunate vedete, 
invesmintate frumos, evoluind în am- 
bianta fastului dat de neoane si paiete. 
Dar aceasta-i doar o aparenţă! 

Programul se susține nu prin «poleia- 
la» atît de efemeră a ambalajului, ci 
printr-o selecție deosebit de curajoasă 
si de un ireproșabil bun gust. La prima 
vedere pare imposibil a alătura într-un 
program pe Arthur Rubinstein forma- 
tiei Abba, spre exemplu! Şi totuși este 
posibilă o astfel de alăturare atunci cînd 
ce alegi se face în termenii excepţiei. 
Programele lui Tudor Vornicu nu sint 
doar «varietăți», ele au o notă de cul- 
tură bine impregnată, popularizind ce 
este foarte bun din tot ce este bun! 
Susţine acest program și surpriza «ine- 
ditului», a lucrului de excepție eviden- 
tiate plăcut si discret prin prezentare. 
Mariella Petrescu vorbește direct spec- 
tatorului, îl informează adresindu-i-se 
grațios si cochet, fără stridente, astfel 
devine şi ea o vedetă printre «Stelele 
cintecului si dansului». Tot la această 
emisiune și reluările sint binevenite, 
reimprospäteazä memoria peliculelor 
micului ecran, dovedind cä avem o 
arhivä din care din cind in cind mai 
pot fi scoase la lumină momente ce 
nu se pot uita. 

Să lăsăm ipocriziile de o parte și apre- 
cierile de genul «e ușor a face programe 
cu stele». Dida Drăgan sau Aznavour, 
Zamfir sau Ellington au mai apărut și 
în alte emisiuni. Tudor Vornicu nu nu- 
mai că își alege destoinic oamenii, mă 
rog, «stelele», dar posedă acea unică 
știință de a asambla inteligent fiecare 
număr, reușind să satisfacă toate gus- 
turile, să evite efectele derizorii și facile, 
să ne invite la o plăcută destindere 
unde uimesc ecourile clapelor vräjite 
de Rubinstein, tinerețea veşnică a lui 
Fred Astaire. Această emisiune are 
marca bunei calități pe care n-ar strica 
să o «imprumute» si alte «ore vesele» 
in care destinderea ne e umbrită de 
stingăciile celor ce cred că la ora zece 
seara oamenii sint dispuşi să ridă la 
orice si sint afoni și intoleranti în fata 
unui moment muzical. 


lleana LUCACIU 


filme pe micul ecran 


O Pe che: (Elia Kazan, 1954). Un 
film destul de controversabil si, din cite 


mă învaţă cărțile, destul de controversat 
la vremea lui. Privit astăzi cu anume 
seninătate, el dă nu atit senzația unei 
opere importante (deși e considerată 
de multi ca atare), cit senzația unei 
creații foarte expresive, ceea ce este, 
într-un fel, altceva. Subiectul, caracte- 
rele și psihologiile au ceva din acea 
«profunzime pe înţelesul tuturor», din 
acea capacitate de a sugera mereu 
aproape imperceptibil (dar cu mare 
efect) prin date exterioare în ultimă 
instanță, comportamentiste; au aerul 
acela, în egală măsură complex și prag- 
matic, care e al atitor opere ale cine- 
matografului şi dramaturgiei americane 
din epocă şi din anii următori. Vorbele 
lui Kazan însuși despre filmul său me- 
rită a fi reținute: «Am filmat Pe chei 
în mijlocul mulțimii, înconjurați de spec- 
tatori... Parcă eram supuși judecății 
publice. Am filmat diferite scene în 
fata unui șir întreg de docheri care-şi 
urmăreau propriile vieți transpuse pe 
peliculă. Odată am fost insfäcat de 
ceafă, izbit de un zid si un tip era cit 
p-aci să mă bată măr. Scena se petrecea 
in fata unui bar. Un docher mic de sta- 
tură, care văzuse dinăuntru incidentul 
a ieșit afară, l-a Inhåtat pe tipul care 
mă atacase si l-a omorit. Atit de vio- 
lentă era atmosfera. Sint o mulțime de 
lucruri legate de corupție, de conce- 
dierea oamenilor, care nu se pot spune. 
Realizind acest film, ne-am aflat în 
mijlocul vieții, al realităţii — lucru care, 
cred, se simte... După părerea mea, 
Brando e singurul actor de geniu pe 
care l-am intilnit... Eu îi spuneam ce 
doresc, el dădea din cap, făcea stin- 
ga-mprejur si realiza ceea ce fi ceru- 
sem, de o mie de ori mai bine decit 
sperasem... Dean nu semăna deloc cu 
Brando. Unii au încercat să-i compare, 
dar nu există nici o asemănare. Dean 
era un copil foarte, foarte bolnav, în 
timp ce Brando nu este deloc bolnav, 
ci doar putin chinuit». 


Dama cu camelii (Robert Knighis, 


1978). Este aproape de necrezut perfor- 
manta acestei pelicule (care nu-i, slavă 
domnului, o capodoperă și nu dă du- 
reri de cap nimănui) e, ca și ireal chipul 
cum izbuteşte ea să trateze melodrama 
clasică, nepieritoare, care te duce în- 
deobste fie pind în pragul isteriei, fie 
pina la nespusă veselie. Reţeta, va să 
zică: se ia melodrama și se privește 
drept în ochi, fără complexe, dar si fără 
superioritate. Ca pe o legumă, cu con- 
ştiinţa că ea are ascunse calități nutri- 
tive, dar şi cu luciditatea gindului că, 
aşa nutritivă cum e, rămine totuși doar 
o legumă. Se dă de-o parte tot ce pare 
de prisos și nehrănitor şi se fierbe ce 
a rămas, se fierbe inteligent, cu demni- 
tate si prudență, pind cind esența se 
iveşte și dă în clocot. Dincolo de glu- 
mă: foarte interesant acest Dama cu 
camelii, exemplară şi cistigatä bătălie 
a decentei, a bunului gust cu tot ceea 
ce i se poate opune. Celebra poveste 
cu un bărbat și o femeie devine o po- 
veste cu un om si cu un alt om, cu o 
psihologie si o altä psihologie. Nuant? 
sesizabilă. O extraordinară actriță: Kate 
Nelligan. Lucru bun, englezesc, «cio- 
canit» atent si cu anume pedanterie, 
pe toate părţile. In rest, linişte. 


O Castelul pălărierului Lance Gom- 


fort, 1948). Un film evident ratat, tribu- 
lar (pina la involuntar) naivitatilor de 
tratare psihologică și cliseelor de expri- 
mare cinematografică. 


e Prizonierul din Manhattan (Me! 


vin Frank, 1975). Buna transpunere a 
piesei lui Neil Simon. Umor (la nivelul 
replicii si al situatiilor) destul de spe- 
cial, «scrisnit». Un cuplu actoricesc 
admirabil: Jack Lemmon si Anne Bran- 
croft. 


O Richard al Ill-iea (Laurence Oli 
vier, 1955). Utila reintilnire cu remarca 
bila, clasica ecranizare. Sigur, se vede 
fără efort, extraordinara concentrare si 
rigoare din Hamlet nu au trecut în 
toată puritatea lor și în acest Richard. 
El rămine, cumva, mai exterior (nimic 
peiorativ), mai sensibil la «zgomotul» 
și «furia» piesei, într-o compoziţie de 
clasă, atinsă de suflul îngheţat al ver- 
bului shakespearean. 


O Vară si fum (Peter Glenville, 1961) 


și Dulcea pasăre a tinereții (Richard 
Brooks, 1962). Tennessee Williams bine 
«pus în pagină» în filme avind, totuşi, 
în prea mare grad (după gustul meu), 
culoarea teatralitatii originare. Dincolo 
de această posibilă obiectie — pelicule 
«solide», mult şi eficace «epic psiho- 
logic», interpretări de ținut minte: Lau- 
rence Harvey, Paul Newman și (de 
două ori) Geraldine Page. 


Aurel BĂDESCU 


secventa lunii 


Farmecul discret 
al burgheziei 


Privită din perspectiva între 
gii filmografü a lui Buñuel, 
A secvenţa, de altminteri ce- 
nema lebrä, a sectionårii ochiului 
din filmul de debut, si el 
| celebru, Ciinele andaluz 
(1928), primeste o valoare de 
semnificare cu mult mai mare decit o 
avea la locul si timpul ei. Cruzimea inain- 
tării briciului în țesutul oftalmic e o forma, 
încă instinctuală, incă doar bănuită, a cru- 
zimii disectiei socio-morale ce va carac- 
teriza aproape toate filmele regizorului spa- 
niol, inclusiv cele mari: Viridiana (1961), 
Îngerul exterminator (1962), Farmecul 
discret al burgheziei (1972). Experienţa 
violent suprarealistă din anii tinereţii, pri- 
etenia și colaborarea cu Salvador Dali, al 
doilea suprarealist născut iar nu făcut 
(primul fiind Lautreamont) n-au făcut din 
Bufiuel un suprarealist ci mai curind un 
infrarealist, un scotocitor necruţător în 
«arhiva» morală a veacului al XX-lea, nu, 
desigur, un revoluționar în accepţia cu- 
rentă a termenului, ci. — structură sarcas- 
ticá — un «delatom sublim al condiţiei 
morale a burgheziei. Voltaire-ean pină în 
cele mai adinci cute ale spiritului, autorul 
Viridianei imbină ca nimeni altul în arta 
filmului discretia relaţiilor personale, sub 
regim spiritual, cu lumea modernă și in- 
discretia intrusiunii, cu voluptate de chi- 
rurg, în măruntaiele duhnitoare ale unui 
«trup» altfel pavoazat sclipitor și stropi! 
de felurite spray-uri parfumate. Căci ce 
altceva este acest Farmec discret al bur- 
gheziei decit o subtilă operaţie de înlătu- 
rare metodică a fardului existenţial spre 
relevarea, sub straturile lui mai groase sau 
mai subțiri, a unei mizerii proporționale cu 
numărul treptei de pe scara socială a indivi- 
dului. Fără ură — sarcasmul nu e totuna cu 
ura — fără prejudecăţi, fără sentimentalis- 
me și chiar fără balzacianisme,regizorul pro- 
cedează, în cel mai obiectiv spirit matematic 
cu putință, la descompunerea și, apoi, re- 
compunerea într-o altă geometrie, a «prea- 
einstitelo fete bisericești» ale burgheziei. 
Fiindcă, este de tot evident, a fi burghez 
nu înseamnă, cel putin pentru Buñuel, nu- 
mai o anume «dotare» materială de tip 
«consumistic» ci, mai mult poate decit 
asta, o «dotare» spirituală, o anume «re- 
ligie» ale cărei mituri mai mult sau mai 
putin sacre se devoră unul pe altul fără 
ca, de cele mai deseori, «dreptcredin- 
ciosii» ei să aibă habar. Paradoxul pe 
care-l pune în lumină sarcastică filmul lui 
Buñuel este acesta: o lume ale cărei vir- 
tuti ideale, înscrise metodic în perceptele 
moralei, devin, chiar din clipa primei «tăl- 
măciri» empirice, în praxis, tot atitea vicii. 
Neinteresat de a da soluţii pentru dizol- 
varea paradoxului, regizorul se multumes- 
te, dacă termenul e convenabil, să-l con- 
state, să-l desfacă pină la nucleu și să-l 
elibereze de orice echivoc. Ce vor să zică 
în fond primele două cuvinte din titlul fil- 
mului? Ce vrea să spună acest «farmec 
discret»? De ce «farmec» si, mai ales, de 
ce «discret» cind, la prima vedere, lipsa 
de farmec si indiscretia sint atributele 
subliniate de-a lungul filmului. Să avem 
de-a face cu o ironie în titlu? Nicidecum. 
Există realmente un «farmec discret» al 
burgheziei văzute de Buñuel. E «farmecul 
discret al crizei morale exprimate de pa- 
radoxul sus-amintit. «Farmec» intrucit, in 
raport cu concretul existenței grupului de 
personaje din film, criza morală se produce 
în chip, ca să zic așa, inefabil, și «discret» 
intrucit, în raport cu același concret al 
grupului, expresia crizei morale e ca o 
umbră pe o pinză de culoare închisă. N: 
în ceea ce se vede stă violența sarcasmu 
lui, deși ceea ce se vede nu e lipsit de vio 
lentä, ci în lentoarea sugestiei filmice, in 
bivalenta perpetuă a semnificației fiecărei 
secvențe si a tuturor secventelor impreu- 
nă. Dealtfel personajul principal din acest 
film e chiar grupul, ceea ce face ca gestu- 
rile individuale să apară, deopotrivă, drept 
emanatie ale unui individ si drept variante 
ale mișcării grupului ca organism miria- 
podic. Confundind mereu imaginarul cu 
realul, doctrina morală cu practica morală 
«burghezia» lui Buñuel isi trădează con- 
secvent propria dovadă spirituală de exis- 
tentä, devenind dintr-un mod de existență 
socio-morală (în principiu) un asterisc con- 
trazicător al normei morale. Cu farmec și 
discreţie, Bufiuel ne propune o imagine 
artistic semnificativă a procesului de auto- 
devorare al clasei care de la 1848 pină azi 
şi-a demontat piesă cu piesă tot «posta- 
mentul» moral fără a avea conștiința a 
cestei «declasåri», refuzindu-si astfel acce- 
sul la condiția tragică. De aici, probabil, 
hohotul și cruzimea regizorului, cu mai 
bine de patru decenii mai tare decit în Cii- 


nele andaluz. Laurenţiu ULICI 


un ciclu antologic 


Scurtă intilnire 
cu scurt-metrajul 
polonez 


«Rama» in care a fost prezentat ciclul 
de scurt-metraje poloneze (organizat in 
colaborare cu Filmoteka Polska) este una 
dată de suma cîtorva din multele si presti- 
gioasele premii dobindite la festivalurile 
internaționale de renume, precum Ober- 
hausen, Cannes, Veneția, San Francisco, 
Leipzig, Grenoble, Manheim, Cracovia etc. 
Așadar, un criteriu capabil să fixeze evi- 
denta autorității pe care şi-a cucerit-o 
scurt-metrajul polonez in lumea cinema- 
tografului si mai puțin starea lui într-un 
timp anume, căutările unui gen sau ale 
unei perioade de timp, dimensiunile ori 
evoluția unor personalități. Pe urmele ma- 
rilor distincții dobindite in ultimii treizeci 
şi ceva de ani, cinefilii au avut prilejul unei 
călătorii privilegiate, la capătul căreia citeva 
nume şi constante valorice se impun de la 
sine: Andrzej Brzozowski, Daniel Sze- 
zchura, Janusz Majewski, Ryszard Cze- 
kala, Witold Giersz, Jan Lomnicki, Wla- 
dyslav Slesicki, Marek Piwowski, Tadeusz 
Makarezynski, Jerzy Ziornik, Ludovik Per- 
ski, Danuta Halladih — si altii. Dincolo de 
diversitatea modalitåtilor artistice se dis- 
tinge printr-o expresivitate decantatå în- 
tr-un statornic contact cu ideile unde șocul 
emotional este un reflex al gravitatii ade- 
vărurilor de viață — către esența cărora 
este îndreptat «ochiul cinematografic» — 
de foarte puţine ori — al virtuozitåtii în 
sine. Cantitatea de informaţii pe care o 
vehiculează majoritatea scurt-metrajelor 
s-a topit în masa filmului, devenind sens, 
mesaj, soclu al imaginii poetice. Unor ast- 
fel de legi i se supun și talentul de repor- 
ter (In sensul severitátil și rigorii aproape 
obiectiviste) al lui Jan Lomnicki din S-a 
născut o rază (1961) și cel de povestitor 
al lui Wladyslaw Slesicki din Familia omu- 
lui (1966) ori Vin plutele (1962) care în- 
gemănează realismul cu accente de ciné- 
vérité şi lirismul reținut Calitatea de mar- 
tor al existenţei autentice pe care și-o re- 
vendică aparatul de filmat se verifică prin 
apropierea acestuia de aşa-numitul «fapt 
mărunt», a cărui energie nebănuită o de- 
clanşează. Strada mea (1965), realizat de 
Danuta Halladih,nu este doar un reportaj 
al străzii, ci sugestia biografiei oamenilor 
ei. Acesta este oul (1965) al lui A. Brzo- 
zowski nu este doar o incursiune într-un 
univers infantil, delicat ci însăși imaginea 
luării în posesie a lumii înconjurătoare. De 
o modernitate ale cărei eventuale asperi- 
titi sint cenzurate de o inteligență ironică 
ne apar filmele mai tinerilor Marek Pi- 
wowski, Foc, foc, în sfirsit se petrece 
ceva (1968) și al lui Janusz Majewski, 
Duelul (1964). În sfirsit, un loc aparte în 
această succintă trecere în revistă îl me- 
rita filmul de animaţie, el însuși o scoala 
cu puternică personalitate, hrănit, la rin- 
dul lui, de strălucitele tradiţii ale graficii 
poloneze. Poeziei nostalgice a lui Witold 
Giersz din Micul western (1961) și Calul 
(1967) — a cărei fluiditate plastică face de 
«neghicit» intervenţia tehnicii pe peliculă 
îi corespunde, la un alt pol al căutărilor 
fericite, «fantasticul poetic» al lui Daniel 
Szezchura (Fotoliul, 1963; Hobby, 1968), 
iubitor de metafore enorme, de parabole 
nelinistitoare al căror HC nu se lasă ușor 
descifrat si care tocmai prin evidența con- 
ventiei «dificultății» invită la meditaţie. 


Magda MIHĂILESCU 


in memoriam 


Marcel Anghelescu: 
prietenul nostru 
si al lui Caragiale 


A murit la 70 de ani. Făcuse Conser- 


vatorul la Chişinău, apoi la București. 


devine unul din puținii veterani care au 
mai apucat excelentul conservator în- 
fiintat de Jean Georgescu. Prin bono- 
mia lui, prin naturaletea lui, prin varie- 
tatea de roluri în teatru și în film, de- 
venise un fel de rudă a noastră a tu 
turora, ori de cite ori ne intilneam cu 
el pe scenă sau pe ecran. 

Pe ecran îl vedem pentru prima oari 
în 1949, în filmul deschizător de dru 
muri al lui Paul Călinescu, Rasuna 
valea, alături de un alt mare actor de 
teatru: Radu Beligan. Marcel Anghe 
lescu a avut o marcată predilecție pen- 
tru operele lui Caragiale. Al doilea său 
rol cinematografic a fost în Lanţul slå- 
biciunilor, de Jean Georgescu, în 1952 
Apoi în Scrisoarea pierdută, regiza! 
de Victor lliu si Sică Alexandrescu; 
apoi in Două lozuri, ecranizat de 
Aurel Miheles și Gheorghe Naghi în 
1959 și în Telegrame, cinematografia! 
de aceiași regizori. In sfirsit, în 1964, 
participă la acel regal de actorie roma- 
nească, la acea mobilizare generală a 
bunilor noștri actori, în filmul caragia- 
lesc, culminant si rezumativ, în Mofturi 
de Jean Georgescu. Dar marea sa per 
formantä cinematograficä a fost în fil 
mul lui Gh. Turcu, O mică întimplare, 
în rolul unui umil mecanic, Lakatos, 
într-un sat unde lucra pe cont propriu. 
Din pricina unui fierăstrău mecanic pe 
care îl plătise cu două rate (rate nu 
rate!) e izgonit din cooperativă de un 
funcționar neonest și birocrat. Natura- 
letea, bonomia, hazul cu care personi- 
fica pe acest erou, pe acel țăran com- 
bativ, plin de bun simi, dirzenia si des- 
toinicia, au făcut pe criticii din 1957, 
apoi pe cei de mai tirziu, să socoată 
acest rol ca cel mai reușit din cariera sa. 


Peter Finch: 
un hoinar 


Peter Finch, după mai bine de 40 de 
ani de carieră, încă tînăr [de-abia impli- 
nea 60 de ani) în ajunul primirii premiu 
lui Oscar, moare la Beverly Hills Hotel, 
unde venise pe jos, străbătind infinit 
de lungul Bulevard al Crepusculului. 
Cum a intrat în hola și murit, pe loc. 
Avusese acolo intilnire cu marele re- 
gizor Lumet, autorul filmului Network, 
capodoperă artistică împotriva moravu- 
rilor de la televiziunea americană. Un 
film — spunea presa americană — in 
care Peter Finch «ii jefuise literal- 
mente pe Fay Dunaway si pe William 
Holden». 

Peter Finch era englez, dar mai cu 
seamă era hoinar. De tinăr, emigrează 
in Australia, apoi înființează o compa- 
nie proprie de teatru, cu care colindă 
toate țările de limbă engleză. O scurtă 
vreme revine în Marea Britanie și devi- 
ne unul din bunii actori de la teatrul 
shakespearian «Old Vic». Se ilustrează 
mai ales în rolul lui Mercutio. Apo: 
începe să joace tot mai des la Holly 
wood. A avut partenere de prim ordin, 


Bu. — — 


T 


O bonomie inteligentä: Marcel Anghel 
si Radu Beligan în Lanţul slåbiciunil 


pe Audrey Hepburn in Cu riscul de 
a se pierde, pe Elisabeth Taylor in 
Pista elefantilor, pe Sophia Loren in 
Judith, pe Susan Hayward in Soc, pe 
Glenda Jackson in O duminica la fel 
ca celelalte, pe Kay Kendall in Simon 
si Laura, rol periculos, cäci dupa fie- 
care scenä filmatä (povesteste el) ea 
se repezea la bar, insfäca o sticlä de 
sampanie si o destupa pe loc, singurä, 
adicä nu totdeauna singurä, ci cu con- 
cursul lui «Finchie» care, uneori, pri- 
mea dopul drept in obraz. 

Activitatea lui de actor era intermi- 
tentă, întreruptă de lungi sederi în alte 
continente. În Jamaica avea un ranch 
de care se ocupa personal si cu pa- 
siune. 

Cinemateca noastră, în prezenta sta- 
giune, a dat trei filme de ale sale: Pa- 
sărea Phoenix, Mincătorul de do- 
vieac si Bocceluta 

În cariera sa două roluri îl ilustrează: 
personajul Joe Harman din Un oraș 
ca Alice si căpitanul neamt din Bata- 
lia de pe riul Plate (si bineinteles, 
rolul său ultim, premiat cu Oscar, in 
filmul lui Lumet, Network.) 


D.I. SUCHIANU 


Peter Finch: primul 
şi ultimul Oscar 


telex Animafilm 


Cum o fi aratind 


Pacala venind 
dinspre Craiova? 


000 Plecind de la efigia unei mo- 
nede dacice, Nichita Stänescu a 
imaginat scenariul «Fät-Frumos» pen- 
tru regizorul lon Truicä Tot cuvin- 
tele si «Necuvintele» lui Nichita vor 
oferi combustia filmului «De dragoste» 
in regia lui Eugen Gondi. (Bateristul 
Gondi, precum se vede, vine cu bate- 
ria grea si in animatie). 


666 Oamenii de cristal, pe planeta 
lor se alimentează cu... vibrații. După 
fiecare «masă», portretul ei se modi- 
fică, particulele de cristal recompu- 
nindu-se altfel. Așa incepe proiectul 
unui film de anticipație dedicat armo- 
niilor, de către inginerul Dan Mihăi- 
lescu, animator al cenaclului de crea- 
tie «Solaris» ce activează în cadrul 
Casei studenților. 


009 Marin Sorescu este așteptat 
de realizatorii Studioului Animafilm 
să-l imagineze pe Păcală al anului 
1978. Cum o fi arătind năzdrăvanul 
venind dinspre Craiova, călătorind nu 
cu carul, aşa cum se întimpla în inspi- 
ratul film al lui Titus Mesaroș? 


000 La ce servește lina? La cro- 
șetat? Ar fi prea ușor răspunsul. La 
saltele? Ar fi prea bine știut și cam... 
demodat. E timpul să deconspirăm 
că din lină se fac personajele, adică 
tipajele sau, mai simplu spus, păpu- 
şile pentru unele filme cu obiecte 
animate. 

Pompoane de lină croite cu fantezie 
devin oi simpatice, pisoi, căţel lätosi. 

Un ciucure verde făcut dibaci, poate 
deveni coroana unui pom, iar o cro- 
șetătură simplă, mai simplă decit a 
unui banal fular, unde lingă lină se 
adaugă şi un pic de... fantezie, poate 
deveni un gard nemaivăzut, modern. 
Sperăm că filmul Isabelei Petrașincu 
lucrat cu lină animată, îi va incinta pe 
cei mai mici spectatori. 


Lucia OLTEANU 


posibilități posibile 


Declaraţia 


— Consider că aparatul nostru a con- 
tribuit la realizarea unui progres serios 
In ştiinţele medicale... 

Cel care Imi făcea pe un ton oficial 
această declarație era membrul unui 
colectiv care concepuse și construise 
un aparat de mare valoare ştiinţifică in 
domeniul medicinii, un aparat care pri- 
mise medalia de aur a Congresului in- 
ternational de acupunctură si, de cu- 
rind, brevet de invenție. Interlocutorul 
meu avea, cu totul, virsta de... 15 anl. 


Cei cinci copii din Ploieşti, autorii apa- 


ratului numit ACDAT, făceau parte 
dintre acei adevăraţi eroi de filme despre 
care s-au făcut — din păcate — prea 
puține filme încă. Ei nu vorbesc din 
virful buzelor, asa cum ni se pare nouă 
că ar vorbi copiii, ei se pricep la multe 
lucruri la care nouă ni se pare că nu 
se pricep, și fac enorm de multe lu- 
cruri care nouă ni se pare că nu le 
pot face. 

Am impresia că uneori uităm de 
toate astea, uităm de faptul că cei care 
sint copiii lui 1978 sint, de fapt, gene- 
ratia de cea mai frumoasă maturitate 
a anului 2001. 

Aşa că... 

Alexandru STARK 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


iti aparține». 


Filmul românesc 

@ Un debut de profesionist incercat: 
«Actorii chemaţi să ilustreze povestea sint 
dintre cei mai buni. Numai Florin Zamfi- 
rescu putea Intruchipa modestia fara osten- 
tatie, purtindu-și pașii stingaci In afara 
oricărui compromis. Obiectele au o extre- 
mă valoare funcţională. (N.R.: /n acest elo- 
giu la adresa obiectelor, corespondentul se 
intiineste si cu opinia prof. lon Giurcá — 
str. Cetăţii nr. 9, Alba lulia). Ele vorbesc 
înainte de orice și caracterizează perso- 
naje si medii: fosnetul unor monede, o 
sticlă cu ţuică în prim plan, o broboadä 
pe umeri, un fier de călcat, un lucru de 
mină, un acvariu etc. Şcoala a fost bine 
surprinsă, deşi se mai strecoară unele 
inadvertente. Copiii sint prea imbrácati de 
sărbătoare, elevul acela vorbește ca la 
carte, filozofind despre porumbei, portre- 
tul inspectorului e șarjat — în rest, sce- 
nariul e bine documentat. Finalul mi se 
pare tulburător. Cu orice risc, afirm că am 
regăsit fosnetul din «Blow Up». Verdele 
parcului răvășit de vint mi-a creat atunci 
o stare pe care as fi vrut s-o simt din nou. 
Acum am trăit acea inefabilă senzaţie. 
Stere Gulea a debutat ca un profesionist 
incercat. (prof. Alexandru Jurcan — /oc. 
Ciucea, jud. Cluj) 

@ Un film cuceritor: «Filmul ne-a cu- 
cerit pentru că nu a vrut (la prima vedere) 
mult sau altfel spus nu a vrut să ne facă 
morală de la obraz. În adincime, «larba 
verde...» atinge coarde sensibile, dar nu 
lacrimogene. Lipsa de emfazä, sincerita- 
tea autorului, mai înainte de orice cu sine 
însuși, meșteșugul de-a ne face și pe noi 
de-a vedea după chipul și asemănarea lui, 
fără a ne răni amorul propriu — iată doar 
citeva calități. Hotărit lucru, Stere Gulea, 
chiar dacă e la primul său film, s-a dove- 
dit a fi o personalitate care, ca toate per- 
sonalitatile, nu s-a înclinat dincotro bate 


Anul XVI (185) 


Bucureşti 
mai 1978 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


„Credeţi că totul se rezumă la a privi?” 


Desi ar fi putut face parte din dosarul controversat al filmului «larba verde de 
acasa» — pe care-l prezentăm mai jos — socotim că prin deschiderea sa, prin cele 
citeva accente care vizează probleme de un interes mai general, scrisoarea corespon- 
dentului Costel Marin merită a figura separat, ca scrisoare a acestei luni: 

«...Sint fiu de ţăran, tatăl meu lucrează în sectorul zootehnic al unei unități 
agricole, nu mă consider decit un diletant în materie de film, e prima scrisoare pe 
care v-o trimit. Am văzut însă un film bun, poate prea bun pentru mine, născut 
si crescut la țară, este vorba de larba verde de acasă pentru care (cu excepția 
anumitor secvenţe pe care eu le-as fi văzut altfel) nutresc o profundă admirație. 
Pe tot parcursul proiecției însă, citiva «orăşeni» nu au făcut altceva decit så comen- 
teze, cu toată ironia de care erau capabili, destinul acelui om reintors acasă, în 
locul unde noi, țăranii, trăim cu adevărat, locul de care sufletul nostru nu poate fi 
despărțit chiar dacă locuim în cine știe ce zgirie-nori. Eu știu că drumul parcurs 
de film pină la spectator e un drum lung. Am întilnit nu odată oameni capabili să 
povestească secvențe tari din filme de genul: &., ai văzut ce pumn, dom'le» sau 
«ce mașini puternice, ce dragoste puternică», oameni care în momentele cheie ale 
filmului, cind esti chemat să spui: «iată într-adevăr o secvenţă bine ginditå, o frază, 
un gest unic», rid sau comentează într-un limbaj ce nu poate fi redat. Să incercăm 
să ne adresăm unui asemenea personaj aflat in vecinătatea noastră in timpul unei 
proiecții: «De ce rideti? Credeţi că totul se rezumă la a privi? Nu observați nuanța 
frazei din secvenţa trecută?» Ştiţi ce mi s-a răspuns odată cind, ne mai supor- 
tind, m-am adresat In acest sens celui de lingă mine? «Ce te bagi domnule, te-i fi 
pricepind matale, te pomenești că faci filme, adică, ce, eu nu plătesc beletul, nu 
am voie să stau In sală?» Oare totul se rezumă, în cazul unor asemenea indivizi, 
din păcate tineri, la a plăti biletul și la a privi imaginile de pe ecran? Ce bine ar fi 
dacă în întreprinderi, în cadrul programelor culturale, s-ar iniția acțiuni pentru 
familiarizarea cu problemele cinematografice susținute de specialiști competenți! 
Nu ne interesează date despre viata particulară a nu știu cărei actrițe ci date despre 
evoluția in timp a fenomenului cinematografic și asta nu didacticist... Nu toți putem 
fi critici, nu toţi avem anumite înclinații, talent, spirit de observaţie de-a vedea tot 
ce vedem — dar cred că putem să înțelegem arta filmului. Drumul către adevărata 
artă începe, după părerea mea, din momentul in care ceea ce se perindă pe ecran, 


Costel MARIN, sir. Independentei nr. 146, Buzău 


vintul, chiar dacă acel vint se numește 
modă. Mă asociez criticilor care, aproape 
în majoritate, consideră filmul lui Stere 
Gulea un film bun din recolta anului tre- 
cut, poate chiar cel mai bun.» (Traian 
Apetrei — bd. Armata Poporului nr. 1-3, 
Bucuresti) 

@ Un film-melancolie: «Un film me- 
lancolie, deosebit de emotionant si liric, 
de un lirism fårå sentimentalism ce te in- 
deamnå så devii tu Insuti eroul filmului 
Cuvintele sint simple, cuvinte de limbå 
dulce a omului de tarå. De neuitat imi va 
råmine imaginea metaforå a ierbii cosite 
impreunä de tata si fiu si retragerea pen 
tru odihnă în liniştea zilei unde numai 
iarba cosită se aude, tatăl fumindu-și car- 
pata liniștit... Consider că «larba verde de 
acasă» este cel mai bun film de actualitate 
al anului 1977, printre primele cinci filme 
de acest gen din cinematografia roma- 
nească». (Gabriel Cojocaru — str. Lingu- 
rarilor 126, Cluj-Napoca) 

O Nici un reproș: larba verde de 
acasä este filmul cäruia nu-i pot reprosa 
nimic, şi ar trebui, deci, să nu scriu nimic 
despre el. As lăsa laudele pe seama cri- 
ticii profesioniste, dar știu eu oare dacă 
ea nu-l va arunca prea de timpuriu la 
Arhivă!? Cine ştie ce chichite îi va mai 
găsi!» (Colea Rusu — str. Avintului Bi. Z 
1-2, Vaslui) 

O Mă aşteptam la altceva: «Modul de 
tratare a temei mi s-a părut altul decit cel 
aşteptat. Dominantă pare a fi reducerea 
exteriorizărilor la cei stäpiniti de dorul de 
casă (fiul, tatăl), o închidere in sine care la 
un moment dat, prin nefirescul ei, pare că-i 
separă de rest. larba verde de acasă 
trebuia să insemne nu numai «poezia» 
fintinii dárimate, a gardului prăbușit, a co- 
sitului patriarhal ci, cel puţin, și realitatea 
miraculoasă a înnoirilor satului nostru la 
care nu e putin lucru să ai bucuria parti- 
cipării». (G. Brucmaier — Calea Unirii 
nr. 27-31, Suceava). 

@ Prea multe idei pierdute: «Am re- 
văzut acest film ca să-mi fac o părere so- 
lidă despre el. Nota 10 pentru critica adusă 
unor moravuri negative, dar notă mică 


Coperta | 


loana Crăciunescu și Geo Costiniu, 
doi talentaţi tineri actori, protagoniști în 
două din ultimele premiere românești 
Ediție specială si Septembrie 


Fotografie de Emanuel TÂNJALĂ 


pentru realizare. Prea multe idei se pierd, 
dacă nu sint aranjate. Mi-a plăcut F. Zam- 
firescu care se anunţă drept un actor de 
viitor.» (Filip Ralu — Bd. N. Titulescu 92, 
Bucuresti) 

@ Nici o putere, nici un imbold: «Pä- 
cat de asa titlu feeric! Dupä vizionare ramii 
bleg. Pelicula nu-ti dä nici o putere, nici 
un imbold. Se «dezbat» (se ametesc!) 
niste probleme bune, intentiile sint salu- 
tabile, dar scenariul e gol, särac lipit pä- 
mintului. Se sesizeazä fuga de dialog, 
obiectivul savureazä frunze vestede, gar- 
duri, mereu si mereu sticle cu ţuică, co- 
niac etc. Numai cu paharul la gură e su- 
portabilă viata la tara? Şi eroul principal — 
scuzati-mä — nu este încă format pentru 
0 träire adincä, umanä, caldä. N-are hora 
gestului adecvat unei replici, unui cadru 
pe care trebuie să-l stăpinească». (lone 
Teahä — Bd. Armata Rosie 23-26, Arad) 


Jucaria 


Figura stranie, ca 0 masca de carnaval, 
putin forțată, putin enigmatică, putin neli- 
nistitoare si profund melancolicä a lui 
Pierre Richard, cu ochii mari, albastri si 
tristi, cu claia de par blond, atit de comic 
si întristindu-ne fără så stim de ce, cu 
gura intrebátoare, predispusä celor mai 
neinchipuite si grotesti grimase, pare să 
fie compusă special pentru astfel de ro- 
luri, care-l apropie foarte mult de Chaplin. 
Un comic incisiv, de primă calitate, dublat 
«de un tragism al gagurilor, care-ţi alungă 
cu hotărire orice zimbet și te face să rizi 
plingind. Jucăria, categoric, nu e o co- 
medie. E exact contrariul: o dramă, o dra- 
mă de caractere cu implicaţii sociale largi 
și directe; o dramă insolită și șocantă care 
se înscrie pe lista celor mai ascuţite și 
totodată grave film-pamflet la adresa dez- 
umanizării produse in societatea capita- 
lului.» (Mircea Sergiu Columbeanu — 
Bd. Păcii, 116-126, Bloc 21. Scara 2, Bucu- 


resti) 


Critica criticii 
O nouă tendință? 


@ «O nouă tendinţă în critica noastră de 
film, cu urmări nu dintre cele mai fericite, 
a luat naștere, cred, odată cu proliferarea 
cronicilor-rezumat. Intuind (?) lipsa de re- 
ceptivitate a publicului pentru prezentarea 
conținutului unui film, în fraze fie oricit de 
frumoase — o parte a criticii a început să 
facă avancronici. Fenomenul este mai vi- 
zibil la t.v. unde, probabil și din teama că 
spectatorii nu vor putea înţelege filmul, se 
prezintă un rezumat al acestuia, Insotit de 
citeva observații sumare cu privire la ten- 
dintele sociale, culturale și politice ale 
realizatorilor...» (Stefan Ripas — Bd. Stea- 
gul Rosu 20, Braşov) 


Aveţi dreptate... 


O Maria Minucă (str. Karl Marx 18 — 
Bacău): «Fie că iau cu forța rudele de singe 
la un film ca Piesă neterminată, fie că 
alertez copiii vecinilor cu o săptămină tna- 
inte de Mama Elisabetei Bostan, Singurä- 
tatea cinefilului nu e posibilă». 

O Ana (?) — Caracal (adresa comple- 
tal): «Aş vrea să văd si eu un serial de te- 
leviziune dupi romanele lui Zaharia Stancu 
«Descult», «Rädäcinile sint amare», sau 
un altul, după romanele lui Liviu Rebreanu, 
«lon» și «Răscoala». Veţi spune: ce gusturi 
mai are si astab» (n. r.: Nu, nu vom spune 
asa ceva!). 


Rubrică realizată de 
Radu COSASU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, București 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 


Bucuresti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Prezentarea artistică: 

Anamaria Smigelschi 

Tiparul execulat la 

Combinatul! poligrafic 

tad «Casa Scinteii» — Bucuresti 
— 


trei nopți dup: 


butantul 
idei, traducea 


precé adere, 


npar 


să fac că de prisos 
idei, accesul 
ce Sale epocii 


diferențiere 


22 


w 


snor capitaie 


optica unei lumi, 


w 


Di 
Sa 


= 


cu suspens) a pe 
en douä decenii pe 
vestirea. Dezvoltåri le, 
hice, fie sociale nu cunos 
culoase prefaceri. Ele 
atele se acumuleazå 
e cåtre un 
melor kasah coti- 


X 3222 
8 
N Zr E 
» 2092 


> & 
:9 Tap OO 
Y > > 

=o, 


ao 


2 roman, 
doctorului Poenaru 
n-ar fi domeniul 
n rin pri ni că dac 
resemnare, 


ri, abia deta 
existenței “sale. 
testi sint, asadar, es 
tind sperante mult iple | si amé — 1 de 
semenea multiple, idealuri si renuntari, 
cutezante si esecuri, intransigente si ca- 
Aed aposto social si Pune, 
pină a se aj a lumina tirzie a lămu- 
ririi de sine. Este poate, in toate | aceste 
trasee şi în In alonarea lor, dovada 
cele mai putin docile 


in mina unui cineas 

contrapun 1 

doua destine, ap 
sa 


transeelor», care cons 


datoria ei sä-si 
romänesti de dupä prima confiagratie 
mondiala. Povestirea lui Paul Ge 
se dezvoltä, se ramificä 
ghidată de un idealist ca 
ru $i i de un, sä-i zicem, 4 
ptillor practice, cum este | 
årtirea celor doi, in garå 


de pe e front (o despărți ir 


la 


3 


- > 


uneori în film viziune 
ăranului ca şi decrepitu- 
politicianismului burghez 
Lent (fără, 


AN 


oo 
=> 


® 


acea 


— mig 

de atmosfe 

läuntrice, f fară surpriz 
acțiuni captivante, prin 

tură, romanul «Doctorul 

anunța greu abordabil pent tru cinta 
Regizorului i-ar fi fost mult ma 
schimb, să-i = rm 

si intimplat), 

cinte, cum 

ni ului, sa nu 

tica, nici 

Poenaru» of 
înțeleasă ca o 
mari actori interpuşi. 


evlavio 
Si astfel filmi 
lăsa cu bună ştiinţă confiscat de 
ratura 

In istoria filmului nostru, 
puține au fost, cu ani 


dealtfel, 
si ani în urmă, 


doi mari actori: 
Stefan Iordache 
si 


mele care si-au asigurat argumentele de 
succes, preluindu-le de la literatura. Ceea 
gurat o ținută culturală sesi- 

i Su regizo- 

se face 

ere sy asigurarea unui 

f * si coerent al nara- 
tiunii, chiar dacă această preocupare stä- 
ruitoare s-a făcut pe se oui unei mai 
alerte,si mai proprii filmului, succesiuni 
atii, Şi pentru å este vorba 

actori care îşi aduc contri- 

trebuie spus că Victor Re- 

e multă vreme și probabi! 
recunoscut ca mare actor, a fost 

isa > peta cu toată știința lui 
de interpret traseul idealistu- 
| amagitului, infrin- 


lui intransigentului, ji 
4 na 
octor, al cărui 


tului si tirziu i 


are a închide în el însuşi destinul 
categorii sociale și umane dintre 

ele două războaie mondiale. Tăceri, în- 
cremeniri, izbucniri, monologări, acea in- 
comunicabilitate înțeleasă nu ca infirmi- 
tate, ci ca o modalitate de 
stări de fapt — toate 


refuz a unor 
se succed cu virtuo- 
zitate interpretativă, intipărind pe chipul 
personajului, cutele unei vieți care nu 
vroia să fie ca oricare alta, si in acelaşi 
timp refuza cu obstinatie să fie doar mon- 
den deosebită, 

Pe de altă parte, avocatul Pascal — 
personaj pină la urmă de o tragică labili- 
tate — semnifică o altă categorie socială 
care crezuse că orice clipă trebuie folo- 
sită pentru ascensiune pe scara socială. 
Stefan Iordache, ca interpret este, la rîn- 
sau, precis, de o rezonanță exactă, 

de Stradivarius, refuzind să 

chiar cînd personalul il invita s-o 
„Există în întilnirile dintre cei doi foşti 
prieteni ceva care-i separă și ceva care-i 
unește, în spiritul unui destin care por- 


a un 


O c 


AQ. 


Fy 


ate s si cr redibilita te ( 


n jire cu o sub 1 
inteligente 


esto dovada nu numai é 
pnl cone ci şi a 


une! 


O serie Å flash- 
tensi! cinematografice» cautå 
semnificatiile cite unei constatari, 

ii, sentiment sau resentiment. Dar t 

argumente de cineast, cu 

putea numi ele, par cel mak ad 

parue, cînd nu sint de-a dreptu! 
iteratura luată ca sursă a acesti 

părind sa nu le digere si să nu 

voie de demonstrația lor. Momente 

trative si acea «lume mică» a scene 

litice pe care cineastul a tinut ci 

dinadinsul s-o lase să se producă | 

ceea ce putea sa ofere ea pentru 

demonst tratie si autodemascare, pri leju 

ieste unele fugare portretizäri care, atunci 

cind se bucurá de harul actoricesc al 

unui Gheorghe Dinicä, devin si 

morabile, Dar iarăşi trebuie să 

tăm că respectivele ilustrări nu 

topesc în narațiune, ci rămin doar 

tratii-anexe. 

Asadar, prima 
pentru Dinu Täna un refuz 
global al substanţei literare; å doua 
preluare aproape globalä 
ne va demonstra el, insa 
transpuneri integral Nache: 
sonale, originale, cu argumente : 
acestei arte? 

In totul, tema, povestirea si filmu! 
care ne ocupăm par aduse din ins? 
epoca pe care 0 abordeazä, pe ca 
s-o descifreze si s-o exprime artisti 
Dar, în primul rind, filr mul Doctorul P F 
naru apare ca struct tură, un onorab 
poate chiar foarte onorab j 
cele două războaie si el. 5 
consemnäm vreun merit s 
ar fi probabil acela de a 
dintre filmul de ieri si cel pec 
bui să-l facem asta 

Mircea "ALEXANDRE S 


Scenariul 7 Imaginea 
uzica: Adrian E Decoruri: 
Costume: //e Mirea Cu: 
Stefan lordache, Elena Dacian 
slescu, Gheorghe Dinică 
uctie a Casei de filme Unu. Direc 


însemnat 


aproape 


Revista a Consiliului 
Culturii si Educatiei Socialiste 


Er 


Bucureşti — mai 1978 


izita tovarasului Nicolae Ceausescu 
si a tovaräsei Elena Ceausescu in 
area Britanie,o noua si stralucita 
confirmare a politicii de pace 


si prietenie a Romäniei socialiste 


«O cerinta esentialä a evoluției mondiale este 
lichidarea stării de subdezvoltare în care trăiește 
cea mai mare parte a globului, făurirea unei noi 
ordini economice si politice internaționale, înteme- 
iată pe relaţii de deplină echitate între națiuni. 

În vederea soluționării juste si durabile a acestor 
probleme sînt necesare participarea activă la viata 
internațională a tuturor: statelor, precum şi inten- 
sificarea colaborării dintre ele în toate domeniile, 
lărgirea schimbului de valori materiale si spirituale, 
aprofundarea cunoașterii reciproce pe planul marilor 
creaţii sociale, culturale, artistice — pornind de la 
adevărul că fiecare popor, indiferent de mărime, 
aduce o contribuţie originală la tezaurul civilizaţiei 
universale». Nicolae CEAUȘESCU 


Consecventa cu care Româ- 
nia socialistă iși extinde re- 
latiile de prietenie si coo- 
perare cu toate statele si 
popoarele lumii dispuse sa 
contribuie la asigurarea unui 


climat de pace si destindere, si-a gäsit 
0 noua si strälucitä afirmare prin vizita 
presedintelui Nicolae Ceausescu si a 
tovarasei Elena Ceausescu in Marea 
Britanie, la invitația reginei Elisabeta a 
II-a și a prințului de Edinburgh. 


merma 


«Luna culturii cinematografice»,organizata la Botosani,in cadrul Festivalului national 
«Cintarea României», de Comitetul judeţean pentru cultură și educaţie socialistă si 
Întreprinderea cinematografică a județului, a avut darul să evidentieze cit de important 
este talentul publicului în dialogul care constituie însăși rațiunea de a fi a artei noastre 
Talentul publicului, ca si cel al creatorilor, isi vädeste virtuțile şi strălucirea atunci 
cind îl stimulează o a treia forţă a unei culturi —talentul de a pune în lumină talentul 
Am apreciat, in această ordine de idei, atenţia și sprijinul călduros acordate unei 
suite de intilniri între interpreții filmului, „Septembrie'— in premieră la Botoșani — şi 
spectatorii din localitate, după cum am “fost impresionati de participarea in corpore, 
alaturi de peste cincizeci de cinefili, la colocviul nostru pe marginea filmului, desfasurat 
la Biblioteca judeteana, a tovaräsilor Dumitru Ignat, vicepresedinte al Comitetului 
judetean de cultura si educatie socialistä, Vasile Mareci, director al Intreprinderii cine- 


Recentul dialog romano-britanic a capa- 
tat prin contributia eminentului om de 
stat al epocii noastre, tovaräsul Nicolae 
Ceausescu, semnificatia unui eveniment 
de excentională importanţă in viata con 
temporană. Agenţiile de presă din lumea 
intreagă, ziarele, posturile de radio și 
televiziune consemnează cu deosebit in- 
teres această primă vizită oficială pe care 
un șef de stat din țările socialiste o face 
în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei 
de Nord, la invitația suveranei acestuia, 
întimpinat cu cele mai înalte onoruri ce 
se acordă aici celor mai distinși oaspeți. 
Fructuoasele acorduri economice, ştiin- 
tifice și culturale încheiate cu acest prilej 
reprezintă un moment de maxim prestigiu 
din istoria relațiilor dintre România şi 
Anglia. Discutarea unor probleme de 
cea mai mare importanță pentru destin- 
derea internațională, asupra cărora cele 
două tari au avut puncte de vedere comune 
sau apropiate, ca și propunerile eficiente 
formulate în Declaraţia comună, sint do- 
vezi concludente ale posibilității găsirii 
unui limbaj rodnic comun între state cu 
sisteme sociale diferite, dar vital intere- 
sate in cooperare și colaborare pașnică, 
vital interesate de a găsi forme noi și 
concrete în procesul destinderii, astfel 
încit acest proces «să devină ireversibil», 
asa cum se formula in documentele ofi 
ciale. 

Aceste documente au reafirmat prin 
cipiile politicii externe a României — 


larg recunoscute și apreciate astăzi pre- 
tutindeni, cum ar fi principiul respectării 
suveranităţii si independenţei naţionale, 
al dreptului popoarelor mari sau mici 
de a-și făuri singure propriul destin, fără 
vreun amestec din afară. Un interes larg 
au stirnit propunerile noi cuprinse în De- 
claratia comună româno-britanică, ce pre- 
văd necesitatea elaborării unei «strategii 
puse de acord» capabilă să conducă trep- 
tat statele la dezarmarea generală și com- 
pletă sub un control internaţional strict și 
echitabil. S-a constatat deasemeni că 
progresul înregistrat în domeniul politic, 
prin diversele intilniri la nivelul cel mai 
înalt, trebuie însoțit de efortul popoarelor 
mari sau mici pentru diminuarea cursei 
înarmărilor și realizarea unei concrete 
dezangajări militare. 

Luciditatea și realismul politicii extern 
a României actionind în virtutea princi- 
piului convietuirii pașnice, «singura alter- 
nativă rațională» a popoarelor, cum o 
apreciază tovarășul Nicolae Ceaușescu, 
prodigioasa activitate a eminentei perso- 
nalitåti contemporane căreia ii datorăm 
elaborarea principiilor unei noi politici 
întemeiate pe relaţii echitabile între state, 
au stirnit din nou un mare respect și 
admiraţie în intreaga lume. Înaltele dis- 
tincţii conferite tovarăşului Nicolae 
Ceauşescu cu ocazia vizitei în Anglia, 
cit si recunoașterea meritelor stiin- 
tifice deosebite ale tovarășei Elena 
Ceaușescu si, prin aceasta recunoașterea 


matogratice judeţene, Dana Pietraru, directoare a Bibliotecii judeţene, Lucia Olaru- 
Nenati, directoare a Teatrului de păpuși, Dumitru Atudoroaie, director al Casei corpului 
didactic 


Reproducem și recompunem succint, in cele ce urmeaza, dialugul care a avut loc cu 
acest prilej, lipsit de ambiția unui verdict și strain de pretenţia de a oferi evidenţa tuturor 
aspectelor filmului. Dincolo chiar de premiera in discuţie, am ţinut så marcám cota de 
interes si de receptivitate, capacitatea spectatorilor nu de a impárti complimente sau 
negatii, ci de a formula criterii si a face diferențieri valorice, de a da un răspuns si de 
propune alternative la problematica inclusă, în genere, în filmele noastre. 

Alături de noi s-au aflat, excelenți reporteri voluntari, interpreții rolurilor principale 
din filmul lui Timotei Ursu: Anda Onesa și Geo Costiniu. 


cronica beneficiarului 


colocviul revistei 
„Cinema“ 


Eroina fata în față cu prototipul 


Anda Onesa: Ceea ce m-ar bucura pe 
mine ar fi să facem o legătură intre film s: 
viața noastră cea de toate zilele — nu sa 
vurtám discuţii sterile asupra unor curiozı 
täti tehnice. Ne intereseaza impresia ge 
neralä pe care v-a facut-o filmul si mai ales 
sentimentele pe care vi le-a trezit sau nu. 
De aceea am să vă întreb: V-a pläcut fil- 
mul? (Pauzå).Si tăcerea poate spune ceva. 
Inteleg că nu v-a plăcut. Din ce cauză nu 
v-a plăcut? 

Margareta Atudoroaie, elevă în clasa 
XI-a: Am 18 ani, ca si tine, Anda, si am 
venit aici tocmai ca să spun că filmul Sep- 
tembrie mi-a plăcut. După părerea mea, 
eroina filmului are o psihologie cu totul di- 
feritå de a multora dintre fetele de virsta 
ei. Este, în primul rind, foarte singură, si 
mai ales a fost singură, ca orfană, dar și-a 
creat o lume a ei, visează la acel «Fă! 
Frumos» unic si dacă ar fi apărut altcineva 
n-ar fi plecat nicăieri cu el. Însă a venit 


2 


la Botoşani 


tocmai cel așteptat, deci ea a hat. Poa- 
te, la un moment dat, filmul ar crea unora 
o părere falsă despre personaj, ca despre 
o fată care nu ia viata în serios si urmează 
primul impuls, de dragul unei aventuri. 
Cred că trebuie să spunem însă foarte 
clar: Anisoara nu este o fată superficială, 
este un om foarte profund, ea l-a înțeles 
foarte bine pe Vali, a fost capabilă să-l 
urmeze şi în momentul cind și-a dat seama 
că el nu reprezintă tocmai acel ideal mult 
dorit. Este una dintre frumoasele eroine ale 
fiimului românesc — nu știu dacă pina la 
ea am mai avut altele de acest fel. Aș vrea 
s-o felicit pe Anda, colega noastră de ge- 
neratie, pentru rolul pe care l-a creat si 
cred că o actriță de profesie, deci de altă 
virstă, n-ar fi reușit atit de bine ca Anda 
Onesa. 


Gabriela Coreliuc, muzeograf principal 
Mie filmul mi-a lăsat mai degrabă un gust 
mar, nu pentru că sfirseste tragic. Dimpo- 
trivă, filmul ar fi putut chiar să înceapă cu 
sfirșitul, iar apoi să urmărim cum s-a ajuns 


la acel accident. Gustul amar mi-a veni! 
din faptul că această producție cinemato 
grafică nu mi s-a părut prea diferită de 
altele. Poate că dacă scenaristul ar fi în- 
ceput cu finalul, cu moartea eroilor, aș fi 
lost din ce în ce mai curioasă pe parcurs 
să vad cum si din ce cauză s-a ajuns in 
acest deznodămint. Dar așa, ne dăm sea 
ma că s-a pornit de la un caz divers, care 
nu a fost suficient prelucrat artistic. 


O schemă verosimilă, 
dar inconsistentă 


Ecaterina Moraru, muzeograf: Într-ade- 
var, nu putem contesta că ceea ce se 
intimplă pe ecran, în acest film, se poate 
intimpla si în viață. Privind filmul, ne 
dam seama cu toţii că este posibil så 
se intimple ce vedem, dar drama ca atare 
nu credem că e reală în cazul unui om alit 
de putin consistent prin formaţia lui inte- 
"oară, cum e personajul numit Vali. Rea- 
lizatorii s-au mulțumit să ni-l arate asa 


Actualitate. Tinerețe. Arta. 


cum l-au cunoscut probabil din ancheta 
necesară într-un asemenea caz şi de aceea 
filmul nu ne aduce nimic în plus, adică un 
credit omenesc care să-l facă interesant. 
Este prea gol, prea superficial, prea «din 
alară», prea acceptă tot ce i se întimpli 
sı nu-şi pune nici un fel de întrebări, nici 
cmd ajunge in criză. Cind se intilneste cu 
tata în restaurant, după ce tatăl! nu-l aju- 
tase si pierduse deci ultima șansă, eu cre- 
deam initial că Vali se gindeste cumva să 
olere o bucurie fetei, ducind-o la mare. Ar 
h fost manifestarea unei calități umane 
din partea lui, dar gestul rämine la nive- 
lul faptului divers, fără vibratie. De arp: 

în final, cind ajunge ta concluzia că tre- 
buie să-și dezvăluie adevărata identitate 
in fata fetei, el are foarte putin de spus. 
Pentru că, practic, nu avea nevoie de 
această destăinuire, nu am simţit această 
nevoie din felul cum a făcut-o și din ceea 
ce a spus. Ca reactia lui Vali e pe tot par 

cursul formală se vede si din faptul ca el nu e 
nici un moment uimit sau interesat de reac- 
tia Anişoarei, care de altfel a apărut si ea 


— — 


succeselor științei românești prin atri- 
buirea unor înalte titluri academice, sint 
importante dovezi ale pretuirii şi admira- 
tiei de care se bucură astăzi in lume 
președintele României socialiste şi tova- 
Ka Elena Ceausescu. 

n acest tablou al prestigiului mondial pe 
care l-a cistigat tara noastră datorită poli- 
ticii înțelepte a partidului său si a se- 
cretarului säu general, eforturile noastre, 
ale celor ce ne consacräm artei de largă 
audiență —cinematografia, se cere să do- 
bindească o noua strălucire şi forță artis- 
tică. Extinderea colaborării economice 
bilaterale, identificarea a noi posibilități 
de cooperare în multiple domenii între 
România și Anglia, între România și alte 
tari din Europa și alte continente, deschid 
vaste perspective și în ceea ce privește 
schimbul internațional de valori artistice 
și culturale. Pătrunderea filmelor româ- 
nesti pe piața mondială, fapt tot mai 
frecvent în ultimii ani, se poate intensifica 
numai prin ridicarea valorii competitive 
a filmelor noastre, a realizării unui înalt 
prestigiu, garantie a unor acorduri artis- 
tice pe termen lung. 

În condiţiile sporirii numărului de filme, 
imperativul ridicării calității producţiei ci- 
nematografice include şi o mai bună 
cunoaștere și folosire a posibilităților 
tehnice și organizatorice, o planificare 
mai riguroasă a capacității de producţie 
în vederea asigurării unor ritmuri moderne 
de lucru. Această ritmicitate va putea 
alunga munca in asalt și improvizatia, 
intrarea în producție a unor scenarii ne- 
finisate ce conduc la filme nereprezen- 
tative. 

Sub semnul înaltelor răspunderi și exi- 
enfe in care ne înscriu evenimentele 
cente, sintem datori să asigurăm con- 

ditii optime pentru realizarea unor opere 
care să exprime capacitatea creatoare, 
inteligența și cutezanfa de care facem 
dovadă în foarte multe sectoare de activi- 
tate. Trebuie să ne valorificăm mai bine 
puterile, să ne mobilizäm talentul și profe- 
sionalitatea pentru a ne ridica la înălțimea 
reală a geniului românesc, la înălțimea 
epocii pe care o străbatem azi sub condu- 
cerea partidului, în frunte cu secreta- 
rul său general tovarășul Nicolae 


Ceaușescu. 
CINEMA 


de undeva, din afară, adusă In scenă ca o 
creatură făcută din fum, nelegată — ca tot 
filmul — de nimic consistent omenește. 
Sintem informaţi că e crescută la căminul 
de orfani si că are intenţia så continue li 
ceul seral, dar ea nu găsește să-i spună 
nimic lui Vali. ÎI ia așa cum îl găseşte — 
foarte bine, îi acordă tot creditul, iubindu-l 
poate din prima clipă, apoi, cind isi dă 
seama din ce în ce mai limpede care e 

avărul, rămine cu el pentru că-l iubeș 

— iarăși foarte bine, dar nu încearcă 
să-l convingă de nimic. 


Cinema: Între ei nu există, ziceti dum- 
neavoastrá, o relație propriu-zis dra- 
matică. 


Ecaterina Moraru: Nu există. 


Cinema: Personajele, dacă pot să va 
rezum în continuare opinia, nu au pro- 
priu-zis un caracter al lor distinct. 


Ecaterina Moraru: Nu sint construite, 
sint aeriene. 


Înainte de a lua lucrurile didactic, 
să le privim omeneste 


Margareta Atudoroaie: În primul rind, 
eu n-aș fi de acord cu soluţia pe care ante- 
vorbitoarea o oferă, diferită de film, ca 
acesta så fi inceput cu moartea celor doi 
Totul ar fi semănat, în această variantă 
cu o lecție de morală: uitaţi ce-au pátit 
dacă n-au fost cuminţi. În al doilea rind, 
nu cred că sintem în fata unui film obișnuit 
sau care spune prea putin. Septembrie 
spune foarte mult, tocmai prin aceea că 
înfăţişează un fapt de viata, pentru că ti- 
neri ca Anisoara si Vali putem intlini ori- 
cind printre noi. Personajele nu mi se pa' 
atit de simpliste, cum le-aţi prezentat. Vali, 
de pildă, spuneți dumneavoastră, ar fi sche- 
matic, un băiat rău și atit. Nu știu Insă dacă 
ati observat că în film există doi Vali. Vali 
cel real, care e așa cum ati spus, actio- 
nează din inerție, şi Vali aşa cum îl vede 
Anisoara, student la Politehnică, ceea ce 
ar fi dorit el Insusi să devină. lar personajul 
are în film reacţii şi momente în care se 
comportă ca şi cum ar fi într-adevăr Vali 


2 


acela văzut de fată. Cu atit mai mult, Ani- 
soara nu mi se pare deloc aeriană, sau este, 
ca In viaţă, cind noi, oamenii, sintem une- 
ori «aerieni», În sensul că trecem prin anu- 
mite stări fără să le sesizăm profunzimea 
ori, dimpotrivă, trăindu-le atit de intens in- 
cit nu ne exteriorizäm In nici un fel si nu 
räspundem la alte semnale. In concluzie, 
acest film nu trebuie, cred, analizat numai 
dintr-un singur punct de vedere, trebuie ca 
inainte de a lua lucrurile moralist sau di- 
dactic, sä le privim omeneste 

Cinema: Deci, afirmati dumneavoas- 
tra, sintem in fata unui film al suges- 
tiilor, poate in fata unui film care mi- 
zează pe subtext și nu ar trebui să-i 
opunem schema unei construcții dra- 
matice care ar aparține altui gen. Dum- 
neavoastra pretuiti autenticitatea și na- 
turaletea faptului de viata reconstituit 
in film, sugestia poeticä a gesturilor si 
nu considerati obligatorii o analiza mai 
insistentä, o elaborare dramaticä ex- 
plicitä. 

Margareta Atudoroaie: Exact. 


Si totusi ar fi fost de dorit... 


Artur Aanei, profesor: Totuși, după min: 
în film nu prea se justifică acest caracter 
vag conturat al eroinei. Este adevărat cA 
ea manifesta o sensibilitate foarte vie, prin 
modul cum Il privește pe băiat, cum admiră 
marea, cum stringe scoicile. E o calitate 
pe care trebuie s-o remarcăm — In favoa- 
rea eroinei si a interpretei — reprezentind 
sensibilitatea virstei, a generatiei, care ne 
incintă, ca întotdeauna cind vedem trăiri 
curate și constatăm o anume receptivitate 
la fantezie. Dar țesătura conflictului mi s-a 
părut, după cum s-a mai spus, rectilinie, 
prea schematic trasată. Si încă un fapt. 
«Nebuniile» acestea ale tinereții, înfăţişate 
in film, nu trebuiau prezentate ca fatale, 
prin moartea celor doi 

Ecaterina Moraru: Părerea mea este, 
dimpotrivă, că era firesc ca ei să sfirgeascá 
asa. Eu sint foarte de acord cu acest final 
si consider că, intrucitva, el salvează fil- 
mul ca film artistic. Ca sä-i fi läsat in viata 
pe acești eroi, autorii ar fi trebuit să-i arate 
mult mai consistenti, mai puternici. Moar- 
tea era șansa lor estetică minimă, care nu 
le putea fi refuzată. 


Totul este real în film, insă... 


Sergent T.R. Silviu Deleanu: Sint 
aproape de virsta eroilor şi poate si de 
adevărul lor de viață, de măsura acestui 
adevăr. Mie mi-a plăcut filmul Septembrie, 
l-am găsit foarte realist, sugerindu-ne unele 
legături cu mica noastră experienţă perso- 
nală. Dar cred că el poate fi bine înțeles 
numai dacă sesizăm că eroii se află, vorba 
lui Alvin Toffler, într-un moment de soc, 
de modificare a existenței lor. Amindoi 
erau sufletește goi — dar asta nu ca un 
defect al lor sau al filmului, ci ca o conse- 
cintá a unui mod de viaţă, de care amindoi 
erau puţin obosiţi. Este un moment cind 
pentru ei problematica abstractă si ideile 
generale se suspendă oarecum, rămin fata 
in față cu ei înşişi, sint poate prada unui 
sentiment difuz, tocmai pentru că se află 
in acest moment de... 


Caporal T.R. Kelemen Zoltan: ...de 
căutare. 


Silviu Deleanu: Exact. Şi ceea ce as 
reproşa eu filmului ar fi tocmai lipsa de 
insistență a autorilor asupra căutărilor ce- 
lor doi de a se reabilita. Nu în sens didac- 
tic, ci existențial. Cei doi puteau să devină 
ei Insisi, în ciuda simplităţii lor structurale, 
iar Anda Onesa si Geo Costiniu ne-au su- 
gerat foarte bine şi foarte frumos această 
capacitate a personajelor. Dar... 


Kelemen Zoltan: ...in film, căutarea in- 
ceteazå în momentul cind ea de-abia in- 
cepuse. Cei doi tineri se intilnesc, pleacă 
la mare și atunci căutarea ia sfirsit. Ei s-au 
găsit, aș putea spune că s-au înțeles foarte 
bine si aici au pus punct. Or, căutarea de 
sine şi căutarea semenului trebuia să con- 
tinue. 


Cinema: În film există o replică sau 
o simplă piruetă verbală care pare să 
vă dea dreptate, justificind critica adusă 
filmului: — N-am venit să te caut, am 
venit să te găsesc! 


Kelemen Zoltan: De-a dreptul! De aceea 
moartea pare, la sfirsit, ca o pedeapsă a 
greselilor sávirgite, care nici nu erau gre- 
şeli. Între punctul de plecare şi pedeapsă 


lipsește o evoluție, o semnificatie in plus. 
Dincolo de altă piruetă verbală, cu nu știu 
care coridor pe care se întorc navele cos- 
mice văzute la televizor, trebuia un pic de 
real pămintesc în dramă. 


Silviu Deleanu: Nu. Totul este real in 
film, însă... Cineva a spus aici că plecarea 
la mare trebuia să aibă un suport afectiv, 
ca o manifestare generoasă din partea băia- 
tului. Cu această obiectie nu sint de acord. 
Puteam rămine la faptul ca atare. Dar, ulte- 
rior, cind cei doi ajung la mare, m-aș fi 
așteptat la mai mult, fiindcă nu poți fi im- 
păcat in momentul cind ajungi, undeva, cu 
bucuria primului pas. Atunci cind te-ai 
oprit, nu mai existi. Atit. 


Geo Costiniu: Ca räspuns la Intrebärile 
si opiniile ascultate și pentru că la un mo- 
ment dat, aici, s-a vorbit despre construc- 
tia poetică a filmului, mi-aş permite så 
explic si så caracterizez relația celor doi 
din film, prin citeva versuri ale lui Gheorghe 
Tomozei — de care mi-am adus aminte, 
pentru că a venit vorba de el astăzi, cind 
am vizitat Ipotestii. Versurile nu au legă- 
tură directă cu acțiunea filmului, dar ele 
definesc o stare de spirit. Sună cam așa: 
«Se căutau de mult, se cunoşteau bine, 
numai că nici el, nici ea, nu-și cunoșteau 
chipurile, glasurile, paşii, strada, numărul 
casei — în rest știau tot. De pildă, el știa 
că fata are părul negru sau auriu — alte 
alternative nu admitea. Că-n tot ce face 
pune un neobișnuit farmec, migcindu-se 
printre oameni cu o linişte complicată, că 
e mereu uimită, mereu cu tulburătoare ciu- 
dåtenii, ca o veveritå cintind la pian — dacă 
se poate imagina așa ceva — și se poate. 
A trebuit să existe un orășel de provincie, 
cu o gară mică, cu lespezile crăpate, prin- 
tre care creștea iarba, pentru ca, In sfirgit, 
sá se vadă. El s-a apropiat de ea, i-a luat 
mica valiză cafenie din mină, a ajutat-o să 
urce scara, apoi, o dată ajunși în comparti- 
ment, ea l-a privit o clipă ostil, apoi şi-au 
dat seama că de fapt se cunosc, că totul 
nu e decit o revedere și atunci s-a făcut 
dintr-o dată linişte». 


Valerian SAVA 


— 
= 
C 


AAAAAAA 


— Stimate Dinu Säraru, 
sinteti cunoscut ca roman- 
cier, mai precis ne-ati fäcut 
surpriza să deveniți roman- 
cier după 40 de ani, mult 
mai tirziu față de virsta 
medie a debutului literar 
de azi. «Nişte țărani», apărut în 1972,a 
fost distins cu Premiul Academiei. Du- 
pă alti trei ani apare al doilea roman, 
«Clipa», și după cite știu, în mai putin 
de un an s-a ridicat la trei tiraje însu- 
mind 150 000 exemplare. Pe scurt, ati 
devenit în numai citiva ani un scriitor 
celebru, cumulind dublul succes de cri- 
tică și de lectori. Acum ati transformat 
«Clipa» în scenariu și se discută și 
ecranizarea romanului «Nişte țărani». 
Înainte de a începe însă o discuție 
despre scenaristul Dinu Săraru, v-aș 
propune un dialog oarecum extracine- 
matogratic, rugindu-vă să vă prezen- 
tati cititorilor revistei noastre ca scriitor. 

— Vin, dacă se poate spune așa, din Ol- 
tenia, dintr-un sat, Slătioara, de sub munții 
Cäpätinii, si trebuie sá vă mărturisesc că 
și după treizeci de ani de cetățenie bucu- 
resteanä mă simt aici ca la internat, astep- 
tind vacanţa ca să mă întorc acasă. 

Slătiorenii au aproape toți vocaţia po- 
vestirii, nu în sensul în care se înțelege ea 
în Moldova, dar sint oameni care acceptă 
fantezia, intrind cu ușurință în poveste. 
Sint ironici si autoironici, povestind, sau 
mai exact, fabulind cu răutate și autorău- 
tate, uneori chiar cu cinism; niciodată n-am 
auzit la Slătioara o poveste plingăcioasă 
Cred că sărăcia i-a înrăit și aproape că se 
distrează de propria lor soartă. Apoi acești 
țăran: au un extraordinar de puternic sim! 
al concretului revelator. Nu pot să-l uit de 
pildă pe Gheorghe Otät — l-am descris în 
«Nişte ţărani» — un sobar care lucra si 
prin satele din Imprejurimi. Într-o vară lu- 
cra într-un sat celebru de oieri, Vaideeni, 
și intorcindu-se de la lucru,m-a intilnit pe 
drum, m-a oprit îngrijorat și mi-a spus: 
«Am văzut ceva nemaipomenit! Am văzut 
un negrul» Şi era atit de uimit încit cred că 
nici primul om care a pus piciorul pe lună 
n-a fost mai sufocat de uimire ca el. «L-am 
văzut în biserică la Vaideenil Era atit de 
niegrun... a stat niţel pe ginduri, apoi și-a 
scos pălăria de pe cap și,trăgindu-mă de 
mineca hainei, scuturindu-mă aproape, a 
continuat: «Mai niegru ca pălăria mea...» 
și ochii lui mă făceau foarte limpede să 
înțeleg că ceva mai negru ca pălăria lui 
nu era pentru el de închipuit. 

— Vă ascult, Dinu Săraru, și îmi dau 
seama că tăcind portretul de povestitor 
al consătenilor dumneavoastră, nu fa- 
ceti decit să vă caracterizați stilul pro- 
priu care este atit de direct, vivace, 
decontractat, concret, de-o mare plas- 
ticitate. 

— Am debutat tirziu, dar — cum am mai 
spus — primul meu roman l-am scris cind 
aveam 17 ani. Era un roman despre revo- 
lutie și despre dragoste, acţiunea se pe- 
trecea prin '46-'47. Nu știu cum, dar s-a 
pierdut. Apoi m-am apucat să scriu critică 
literară și am fugit de la școală. Am avut 
norocul să-l întilnesc pe Alexandru Balaci 
care a avut destulă încredere în mine şi 
m-a ajutat să intru ca reporter la radio. În 
acei ani radiofonici am scris «Moartea pin- 
guinului albastru», cel de al doilea roman al 
meu. L-am dat să-l citească unui scriitor 
important din zilele noastre și l-a pierdut. 
Un al doilea exemplar a fost pierdut la o 
editură. Si ca să vedeți cit de nepregätit 
eram in ale vieţii literare, eu nu mi-am 


scriitorii si 


filmul 


Am scris «Clipa» 
dintr-o nevoie polemică 


$ 
Má aducea la exasperare 
imaginea idilicá 
despre tárani 
® 
A avea forta 
de a sacrifica 
propria ta putere 
pentru ideea de libertate 
a celor multi 


& 

Lipsa 
scenaristilor profesionisti 
si a actorilor «de film», 

conjugatä cu graba, 
cu improvizafia 


pästrat nici 0 copie, crezind cä dacä cineva 
il citește si imi spune că romanul e bun, 
gata, se și publică. Acţiunea se petrecea 
tot prin '47-'48, era un roman despre tra- 
gedia micii burghezii care pendula între 
«șansa», in viziunea ei, de a supravieţui 
dacă scăpa România de socialism și «ne- 
șansa» și implicit pieirea ei, dacă România 
devenea socialistă. Era un moment tragic 
iar eu m-am străduit să-l surprind și în 
ipostaza lui comică. Mai tirziu am publicat 
in «România literară» o poveste cu țărani. 
Un cronicar m-a făcut zob. Mi-a reproșat 
că nu cunosc țăranul român si habar n-am 
ce se Intimpla la țară. Desigur, eu care 
veneam de la țară am fost deconcertat, dar 
cred că nu Intelesesem la timp cit de pu- 
ternică poate fi ipocrizia carierist-politică. 
Am renunțat o vreme la scris, apoi, furat 
de gazetărie, de vocaţia — nefericită poate 
— de organizator, de animator de cultură, 
am tot aminat. Într-o zi Adrian Păunescu 
m-a invitat să tin o rubrică în «Flacăra», 
«Opinia unui alegător». Asa am scris a- 
tunci, în cadrul ei, o tabletă intitulată «Näitä 
Lucian». Păunescu, care de mult insista să 
scriu un roman, mi-a cerut să încep și eu 
i-am adus primele 21 de pagini — primul 
capitol — pe care el le-a publicat imediat. 
Dar urmarea nu exista. M-am văzut astfel 
constrins să mă așez la maşina de scris și 
scriam de la o săptămină la alta continua- 
rea, terorizat că Păunescu va publica o 
notă arătind că nu sint în stare să scriu 
romanul. Asa s-a născut «Nişte țărani». 
Povestea o aflam și eu pe măsură ce scriam. 
Şi continuam să scriu din curiozitate, să 
văd ce li se va întimpla personajelor mele 


telex Sahia 


e invátám muncind este titlul su- 
gestiv pe care Willi Goldgraber — opera- 
tor si regizor — îl anunţă pentru filmul la 
care lucrează, si care isi propune să 
demonstreze sensul profund al legării 
activității practice de studiul teoretic. 
Observatia cineastului are ca teren ac- 
tivitatea studenţilor facultății de tehno- 
logie în construcții din București. 

@ Nu există păminturi rele este fil- 
mul pe care-l anunţă regizorul Nicolae 
Cabel. Operatorul este de această dată 
Romeo Chiriac. Va fi vorba aici despre 
o mai veche preocupare a documenta- 
ristului nostru: păminturile erodate din 
zona subcarpatică. Misiunea nu este 
ușoară, tocmai pentru că de aceleași 

` páminturi pelicula s-a mai ocupat si 
de aici pericolul repetării. Cabel si 


Să fim serioşi ! 
A fi scenarist e 

o profesie total diferită 

de cea de scriitor 


Ştiam un singur lucru. Ideea pe care do- 
ream s-o pun în discuție. Dar toate acestea 
le-am mai spus şi cu un alt prilej. 


— Înţeleg că și de astă dată aţi con- 
tinuat buna tradiție de povestitor din 
satul natal. 

— Mă aducea la exasperare imaginea idi- 
lică creată în literatură și în filmul nostru, 
despre un țăran care după război n-a få- 
cut altceva, decit să aștepte colectiviza- 
rea. În realitate, lucrurile,cum bine stim, nu 
s-au petrecut așa. Foarte multi țărani au 
inteles atunci istoria ca pe un tăvălug. 
Dar istoria i-a transformat într-un alt tip 
de clasă socială. Aceasta a fost legea pro- 
gresului, dar în anii '50-'60 țărănimea nu o 
putea înțelege ca atare. 


— Un scriitor român vorbea de scurtul 
intermezzo dintre cele două războaie 
mondiale cind oamenii «nu au fost con- 
fiscati de istorie». lar George Bernard 
Shaw spunea că individul nu poate fi 
niciodată liber în fata societăţii. 

— Niciodată! Mă interesează chiar să 
scriu o carte despre zbaterea omului mo- 
dern de a rămine el însuși. Pe mine m-a 
preocupat întotdeauna mecanismul isto- 
riei. Acesta constituie mobilul ambițiilor 
mele literare. Întotdeauna destinele indi- 
viduale au fost determinate de mersul is- 
toriei, şi mai ales în această ultimă jumă- 
tate de veac. Mă pasionează să urmăresc 
cum ne zbatem să scăpăm de acest angre- 
naj fantastic ca să putem supravieţui ca in- 
divizi liberi în forul nostru intim, pentru că 
pretutindeni mecanismul social este atit 


de complicat si de puternic incit nu poti 
să te eliberezi de el. 

— Totuși «Clipa» pare să transpuná 
in primul rînd o experiență personală. 

— Am scris «Clipa» dintr-o nevoie pole- 
mică. Şi pot spune că este rezultatul unei 
experienţe personale. În unele capitole sint 
eu Dumitru Dumitru. În altele sint Tudor 
Cernat. Am vrut să arăt că viata a fost mult 
mai dură decit a fost descrisă în articolele 
de fond si, din nefericire, în multe pagini 
de literatură sărbătorească. Ca activist de 
partid — și am fost activist de la 18 ani — 
am cunoscut bine lumea. Si în privința aces- 
tui erou al timpului nostru — activistul de 
partid — a apărut o literatură nefericită iar 
filmul a imitat-o. Cred că un scriitor, dacă 
nu vrea să-i fie rușine de ce lasă în urmă, 
trebuie să arate istoria făcută de noi așa 
cum este și cum a fost. Pot spune că acest 
«să nu-ți fie rușine» a devenit pentru mine 
din criteriu moral un criteriu estetic fun- 
damental pentru că numai așa cuvintul 
scris poate să rămină ca o mărturie a tim- 
pului nostru. Acum mă preocupă să aduc 
in discutie nevoia reabilitării sentimentului 
fundamental: dragostea. Făcind revoluția, 
am tost atit de prinși de ea incit la un mo- 
ment dat am început «să ne jenăm» de 
dragoste. Credința mea este că un milion 
de ziduri nu fac cit o secundä de dragoste. 
Cred că trebuie să pretuim mai mult valoa- 
rea sentimentului. Cum nu trebuie să uităm 
nici o clipă, pentru «a nu rata clipa», că 
munca este doar un mijloc — nu un scop 
— pentru a da omului dreptul să se bucure 
de viaţă. Cu atit mai mult în socialism avem 
nevoie de marile sentimente. Nu de senti- 


Chiriac au căutat și au găsit aspectele 
inedite ale acestei probleme încă des- 
chise. Tot ei fac pregătirile în vederea 
unui viitor film-portret, al nonagenaru- 
lui artist Franyo Zoltan. 

O Operatorii Gheorghe Feher si 
Sorin Popescu străbat împreună cu 
regizorul Ervin Szekler întreaga tara, în 
vederea realizării documentarului turis- 
tic Patru anotimpuri pe patru roți. 
Aparatul lor încearcă să se substituie 
privirii vizitatorului surprins, la fiecare 
pas, de ineditul peisajului natural și 
edilitar. 

O Liviu Niţu continuă semnind ima- 
ginea la filmul Lacuri glaciare (regia 
Maria Săpătoru), serialul despre Rete- 
zat. El va folosi cu precădere o imagine 
cu valori plastice ca de altfel si în Pädu- 
rea oamenilor (regia Paula Popescu- 
Doreanu). 


Viorel BINDEA 


mentalism. Să nu facem ca în cealaltă parte 
a lumii, unde există o vidare de sentimente. 
Pierderea iubirii ar însemna ratarea uma- 
nizării fără de care nu se poate concepe 
ideea de comunism. 

— Sinteti ca multe dintre personajele 
dumneavoasträ,un romantic revolutio- 
nar... 

— Este foarte greu sá crezi in capacita- 
tea de Intelegere a unui om, a unui activist, 
care nu are timp de iubita lui, sau de ne- 
vasta lui, de copiii lui, de familia lui, de sen- 
timentele lui. Sint oameni care propovädu- 
iesc iubirea de familie fără să o practice. 
Graba vieții noastre ne face uneori sá nu 
observăm că a venit primăvara, că imbátri- 
nim, că trecem prin lume. Această grabă 
este un viciu fantastic, iar literatura sau 
filmul trebuie să ne ofere o sursă de medi- 
tatie salvatoare. Cu aceste ginduri m-am 
așezat la mașina de scris și am început 
un nou roman care va ti compus din trei 
parti şi care va fi intitulat «Dragostea si 
revoluția». 

— Să trecem acum la prima dumnea- 
voastră colaborare cu cinematografia 
Casa 5, director Dumitru Fernoagă, reali- 
zează un film în regia lui Gheorghe Vi- 
tanidis după romanul dumneavoastră 
«Clipa». 

— M-am mirat intotdeauna că într-un 
stat cu un înalt nivel politic, ca al nostru, 
filmul de actualitate politică este aproape 
inexistent. De ce să se producă un film ca 
Z intr-o altă ţară, iar în socialism, unde 
construim un mecanism social cu totul 
nou, unde creăm un nou model umanist, 
să nu putem determina un film cu adevărat 
politic? Ecranizările unor romane de actua- 
litate sint binevenite. Dar ele nu vor putea 
substitui carenta scenariilor originale. lar 
a scrie un scenariu original, un dialog de 
film, este o altă meserie. Am început co- 
laborarea cu cinematografia la invitaţia 
acesteia. Dar lucrind cu Vitanidts la sce- 
nariu, îmi dădeam seama că nu am talent 
de scenarist. 

— Dinu Săraru, trebuie să vă spun 
din nou. că asemenea țăranilor descriși, 
si dumneavoastră practicati autoironia 
si chiar cinismul... 

— Nu. E adevărul cel mai curat. Mi-am 
dat repede seama că a fi scenarist este o 
profesie total diferită de cea de scriitor, 
tot asa cum în literatură sint și poeți, si 
romancieri, și dramaturgi. În cinematogra- 
fia noastră se simte lipsa unor scenariști 
de profesie și pentru a încuraja apariția 
lor trebuie să le acordăm un statut moral 
de creatori de sine stătători. În ceea ce mă 
privește, am ales să rămin scriitor fără să 
tac parte dintr-o breaslă sau alta. 

— Şi totuși ati facut scenariul după 
romanul «Clipa». 

— În colaborare cu regizorul Gheorghe 
Vitanidis. Dar nu l-aș numi scenariu, este 
mai degrabă o încercare de ecranizare a 
cărţii. Desigur au fost eliminate anumite 
aspecte, unele personaje, dar cronologia 
faptelor a fost respectată. S-a dorit sá se 
obțină măcar sinteza povestirii, a senti- 
mentelor pe care ea le-ar putea declanșa. 

— Există în roman o multitudine de 
conflicte între putere și libertate, între 
curaj și frică, între puterea individuală 
și colectivă. 

— Aş preciza în special raportul dintre 
putere şi sacrificiu, acela de a avea for’ 
de a sacrifica propria ta putere în favoare. 
ideii de libertate a celor mulți. 

— O dată scenariul predat, vá numä- 
rati printre scenariștii care urmăresc 
filmările sau ati optat pentru retragere? 

— Repet, nu mă număr printre scenariști. 
N-am talent. Dar mi-ar place foarte mult să 
pot urmări filmul pe platou, scenă cu scenă, 
pentru că am și o oarecare experiență de 
om de teatru și de televiziune. Mi-am dat 
insă seama că tocmai această experiență 
ar jena și am optat pentru retragere. Im- 
portantă nu e fidelitatea față de literatură, 
care ar putea fi de-a dreptul fatală. Impor- 
tantă e fidelitatea faţă de arta filmului, res- 
pectind, desigur, ideea romanului. 

Din sumarul meu contact cu platoul,cred 
insă că filmul nostru suferă de o mare 
lipsă de pregătire. Nu de ordin administra- 
tiv. li lipsește răgazul unei pregătiri morale, 
aş spune chiar sufletești. Prea multe rămin 
improvizații. Aceasta se adaugă lipsei ac- 
torilor dedicați doar filmului. Asa se face că 
un actor soseşte dimineaţa In zori, cu ma- 
sina, la filmare, după o seară de spectacol 
si o zi de înregistrări la radio sau TV, plus 
repetițiile la teatrul propriu, si asa, nedor- 
mit, obosit, intră în filmare. Intre timp re- 
gizorul, In loc så se gindească la creație, 
trebuie să dirijeze o întreagă mașinărie de 
culise pentru a obţine un actor sau altul. 
Cred că lipsa scenariilor originale, a sce- 
naristilor profesioniști si a actorilor anume 
pentru film, conjugată cu graba cu care se 
lucrează, constituie viciul de fond al pro- 
ductiei noastre. 

Experienţa regizorală a lui Gheorghe Vi- 


tanidis, precum și cea de operator a % N 


Nicu Stan sint însă de natură să ne dea 
tuturor sentimentul că romanul va fi citit în 
film cu un ochi foarte sigur. - 
Clipa va fi un film de Gheorghe Vitani- 
dis. Îmi rezerv plăcerea să-l văd o dată cu 
dumneavoastră în avanpremieră. 


Adina DARIAN 


Sint 
dintr-aceia, 
care incep 
„filmul 

; GU 

o hirtie 3 


De multe ori am stat noi doi, 
asa, privindu-ne, eu si hirtia 
albă, si de multe ori am 
«văzut» filme terminate îna- 
inte ca cerneala să lase 
i - urme, sau am «văzut» filme 
re n-au inceput niciodată. Mai toate 
LA şi filmele mele încep cu «a fost 
dată»... a fost odată ieri, a fost odată azi, 
a fost odată miine... Cea mai frumoasă 
«a fost odată» a fost Scurtă istorie, o 
poveste care a plăcut atit de mult, încit 
a devenit pentru mine semnalul de recu- 
noaştere (chiar si pentru cei ce n-au văzut 
filmul), asa cum pentru multi, Beethoven 
înseamnă cele patru note din a V-a. 

Scurtei istorii i-am adăugat alte istorii, 
si scurte si lungi, si am încercat şi cu 
desen şi cu actori, nu numai de-a face 
filme care să nu semene cu orice fel de 
filme, dar, dacă-mi este permis să-mi 
trădez ambiția, de a face filme cit mai 
originale. 

Mă simt un singuratic, nu pentru că 
filmele mele nu se întrec cu niciunul din 
filmele colegilor mei, mă simt singur pen- 
tru că unii cred că-mi trebuie scenarii 
mai pe înţeles sau dialoguri sprintene sau 
fel de fel de ajutoare pentru a face filme 
cit mai asemănătoare cu oricare alte 
filme... 

Aş fi vrut să nu exemplific, dar trebuie. 

Mă gindesc la filmul satiric S-a furat 

oe film realizat in 1963, acesta 


profesiune 
de credinta 


este singurul film romänesc care are ca 
tema pericolul armelor nucleare si dorinta 
oamenilor de pace. Timp de 80 de minute, 
cit dureazä proiectia, nu se pronunta 
nici un cuvint —prin aceasta originalitate 
filmul transmite mesajul oamenilor din 
Europa, Africa, Asia, America, fără titluri, 
fără dublaj, 

Aș mai putea exemplifica căutările mele 
de a inova, de a povesti povești cu ajutorul 
filmului, cu Pasi spre lună, unde se vede 
clar că o treaptă importantă în ascensiu- 
nea omului către ceruri aparţine românilor 
Vuia, Vlaicu, Coandă; cu Faust XX din 
care reiese că avem o părere despre 
conștiință sau cu Comedia umană ce 
devine fantastică in condiţii cosmice. 

Nu pot să inchei fără a aminti că basmul, 
basmele în general, sint povești de ieri 
pe care graiul străbun le-a păstrat pentru 
azi, că dacă un Făt-frumos —care semăna 
cu un purcel —creștea într-un an cit 
alţii în zece, există o explicaţie pe care 
savanții o pot face ușor, iar filmele o pot 
demonstra. 

Vreau dintotdeauna si må incåpåtinez 
să cred că sint pe un drum, poate printre 
bolovani sau mlaștini care sint sigur că 
duce undeva... 

Pregătesc proiecte, poate sint mai am- 
bitios, ne privim mult noi doi, eu și hirtia 
albă... si ne simțim singuri. 


lon POPESCU GOPO 


prezențe româneşti peste hotare 


Itinerariul străbătut anul acesta de filmul 
românesc peste hotare s-a îmbogăţit de 
curind cu noi localități și cu noi state ale 
Europei, Asiei și Americii. 


Consemnăm, pentru început, Premiul Il 
obținut de debutul cinematografic al re- 
gizorului Stere Gulea, larba verde de aca- 
să la Festivalul cinematografic internatio- 
nal «Omul, munca, creaţia» de la Lublin- 
Polonia. Aflăm de la regizorul realizator si 
de la producătorul delegat Atanasie Toma 
de la Casa de filme 4, participanţi la festi- 
val, că ediția din acest an, a V-a, a avut o 
factură deosebită. După o prealabilă se- 
lecţie, filmele festivalului, sosite anul a- 
cesta din Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, 
R.D.G., lugoslavia, România, Ungaria, Uniu- 
nea Sovietică, precum și din tara gazdă au 
fost supuse dezbaterii unor largi colec- 
tive de oameni ai muncii polonezi. Puncta- 
jul acordat de aceștia, la care s-a adăugat, 
firesc, opinia specialiștilor, a asigurat un 
binemeritat loc tiimului nostru. Festivalul, 
deschis In exclusivitate filmelor produse 
în 1977, s-a încheiat cu un interesant sim- 
pozion privind raportul dintre om și pro- 
cesul muncii reflectat în cinematografia 
contemporană. 

Polonia, mai precis orașul Szczecin, a 
fost de asemenea gazda Festivalului filme- 
lor cu teme despre mare și marinari. Stu- 
dioul «Al. Sahia» a fost reprezentat de 


două documentare: Un drum bun (Mire! 
lliesiu) si Cursă de probă (Pompiliu Gil- 
meanu). 

Documentul nostru de artä s-a aflat cu 
putin timp in urmä in Iran si Irlanda. La 
Festivalul filmelor muzicale de la Teheran 
am participat cu scurt-metrajul Cintece 
românești de altădată de Mirel lliesiu, 
iar la Festivalul de la Cork, cu documen- 
tarul lui Constantin Vaeni dedicat sculpto- 
rului lon Jalea, și scurt metrajul lui lon 
Visu, Culorile Bucovinei. 

La rindul lor, Hidalgo (lon Truică), Cale 
lungă (Adrian Petringenaru), Odă (Sabin 
Bălașa), Condiţia Penelopei (Luminiţa 
Cazacu) si Bälänel și cucul (Eduard 
Sasu) au intrat în programul Festivalului 
filmului de animație de la Zagreb. 

Cunoscuta realizare a lui Matty, Formica, 
a trecut dincolo de granițele Europei, în 
Asia, străbătind lungul drum pină în ca- 


filmul românesc şi creatorii săi 


Întelesul simbolic al realității 


Afirmația, discutabilă, a 

Doamnei de Stáél că melan- 

colia e muza adevărată a ar- 

tistului şi că numai cel ce 

suferă de melancolie poate 

aspira la adevărata celebri- 

tate, se referă, desigur la sta- 

tutul de esenţă al creației, dovedindu-se a 
ti, pentru o artă așa de nouă cum e filmul, 
mai adevărată decit pentru literatură sau 
plastică, egalind, într-un anumit sens, doar 
muzica, adevăratul imperiu secret al me- 
lancoliei. Cel ce se incumetă să pătrundă 
in aceste forme-matcă ale sensibilităţii — 
niciodată deliberat, intotdeauna printr-o 
chemare de dincolo de logica silogismelor 
meșteșugărești — isi descoperă acea de- 
osebită putere de simpatie (in sens etimo- 
logic), care singură dă posibilitatea de a 
veni în contact direct cu însăși viața sufle- 
tească ce pulsează dincolo de «fapte», 
pătrunzind în înțelesul simbolic al realită- 
tii, beneficiind de un soi de putere magică 
in străbaterea sensurilor adinci ale vieții. 
De ce ne vin in minte aceste consideratu 
tocmai în legătură cu filmele Malvinei Ursi- 
anu? Ei bine, nu atit din incercarea dea 
omologa un rezultat (aceasta. în mare 
măsură, a făcut-o critica de specialitate), 
cit din aceea de a face mai înțeles demersul 
artistic al regizoarei, singurătatea unui a- 
numit gen de impas care se constituie ca 
simbure si in Gioconda fără suris (1968), 
si în Serata (1971), si in Trecătoarele 
iubiri (1974), o melancolie a subiectului 
filmic In sine, o problematică tulbure si 
tulburătoare, izvorite nu din clarificări an- 
terioare filmului, ci făcute doar vizibile 
de acesta, scenaristei si regizoarei revenin- 
du-i parcă, în final, enigmatica replică a lui 
Bernard Shaw: «Sint două tragedii in viata 
Una cind omul isi atinge idealurile, alta 
cind nu si le atinge». La drept vorbind, 
filmele Malvinei Urgianu sint mai bune decil 
par, caz rarisim în lumea filmului, fiindcă. 
intre altele, au și acea mare calitate de a 
demonstra că realitatea. oricit ar fi ea de 
«cunoscută» prin tapte, nu liniștește sufle- 
tul si că omul, totdeauna, și-a pus întrebări 
și a găsit răspunsuri cum s-a priceput. 
Arta nu are ca obiect depistarea faptelor, 
ci căutarea explicării lor, fiindcă tot ce 
îndeamnă şi conduce demersul artistic plea- 
că numai dintr-o mare constringere a sufle- 
tului, dintr-un impas al lui, conştient fiind 
că dincolo de hotarefe lui nu poate surprin- 
de nimic. Poate că de aceea Malvina Ur- 
sianu își scrie singură scenariile, isi alege 
cu statornicie actorii preferaţi, iși organi- 
zează special filmările. Un amănunt pe 
care-l dorește prezent în cadru și care, 
dintr-un motiv sau altul, este uitat de echipa 
de filmare, capătă proporțiile unui adevărat 
atentat la demnitatea sa intelectuală, de- 
clansind o odisee de interpelări demne de a 
fi, întotdeauna, un al doilea film, paralel cu 
cel pe care-l realizează, mai dramatic insă 
și mai însetat de adevărul sufletului spus 


pitala malaysiană, Kuala Lumpur; gazdele 
au inițiat aici un Festival al filmelor euro- 
pene. 


Vesti de curind sosite de la ambasadele 
noastre din mai multe tari se referă la gale 
ale filmului românesc. La Universitatea 
«Martin Luther» din orașul Halle au fost 
proiectate, în cadrul unei manifestări cul- 
turale sub genericul «România, tara mea 
de studii», filmul Columna Creaţia re- 
gizorului lulian Mihu, Felix si Otilia, a 
fost oferită, cu prilejul unei gale, publicu- 
lui spectator din orașul israelian Ashod, 
iar documentarul România '77 (Nicolae 
Cabel) a fost proiectat la Roma. 


O nouă manifestare cinematografica ro- 
mânească a avut loc în India; la Delhi. 
Federația societăților de filme din această 


Iarba verde de acasă de Stere Gulea: 


“a festivalului 


TI la cea de a V-a ediție 
m-Forum, Lublin, 1978 


FA dene) 


pina la capăt. Autor total, se vádeste a-s: 
diviza melancolia In segmente de singurå 
tate comparabile cu valurile, dar si cu 
imensele fisii de nisip ce inconjoarå mårile 
singuratice ale sensibilitatii. 

n aceasta varä, regizoarea filmeazä, dupa 
un scenariu propriu, Incrincenata Intoar- 
cere a lui Vodă Lăpușneanu, cel care, 
după cum spunea lorga, «iși închidea ochii 
care demult nu mai vedeau decit fantomele 
iritante ale tuturor urilor lui... prefäcindu-se 
pe patul de moarte în smeritul monah 
Pahomie», urmată de Ultimii musatini, 
filme care au ca subiect nu atit faptele, cit 
căutarea explicării lor, descoperirea unui 
sens contemporan in hätisul secolelor si 
evenimentelor apuse. Spectatorii vor asista, 
nu la un film istoric, în sensul clasic al 
cuvintului, ci la o mărturie sensibilă a 
unuia dintre noi, la veșnica frămintare 
omenească, fiindcă ceea ce o interesează, 
in mod serios, pe Malvina Ursianu e viata 
insäsi si obiectul ei. 


Marcel PARUS 


tara a fost initiatoarea unui Festival al fil- 
mului romänesc ce a marcat, aläturi de 
alte actiuni culturale, implinirea a sase de- 
cenii de la formarea statului national uni- 
tar roman. Pe afisul festivalului s-au aflat 
Columna (Mircea Drăgan), Valurile Du- 
nării (Liviu Ciulei), si Stejar extremă 
urgentă (Dinu Cocea). 


La Centrala «România-film» au fost sem- 
nate de curind noi contracte cu case de 
distributie din străinătate. Unul dintre a 
cestea prevede prezentarea în Cuba a filme- 
lor: Acțiunea Autobuzul (Virgil Calotes- 
cu), Profetul, aurul și ardelenii (Dan Pita), 
Trepte pe cer (Andrei Blaier), E atit de 
aproape fericirea (Andrei Cătălin Bălea- 
nu) şi Doctorul Poenaru (Dinu Tănase). 
Acestea vor fi însoțite de numeroase epi- 
soade din serialele Mihaela si Bălănel. 
Televiziunea norvegiană va anuza în acest 
an filmul Osinda, iar cea elvețiană scurt- 
metrajul Geneza de Mihai Bădică. În R.P. 
Ungară vor rula Roscovanul de Francisc 
Munteanu, seriile 1-4 ale lung-metrajului 
Chemarea aurului și mai multe episoade 
cu Patratel i Mihaela, achizitionate pentru 
televiziune. Intr-o altå tarå vecinå, lugosla- 
via, va fi programat pe ecrane muzicalul 
Mama de Elisabeta Bostan. Vor mai fi 
prezentate, de asemenea, filmele Ciprian 
Porumbescu (Gh. Vitanidis) in China, 
Editie specialå (Mircea Daneliuc), larna 
bobocilor (Mircea Moldovan), Profetul, 
aurul si ardelenii (in R.P.D. Coreeanå) si 
Pintea (Mircea Moldovan) in Franta. 


Coralia POPESCU 


mai credel 


Un conflict intre generafii? | 
Mai degrabä intre mentalitäfi... 
(Vladimir Gäitan, Iulian Voicu 
si Andrei Bursaci) 


Y 
Regizorul George Cornea 

nu se poate despărți de operatorul 
George Cornea 


s-a facut: 
«Bietul 
loanide» 
este 
pictorul 
lon Pacea 


Erevan '78 


Traditionalul festival cinema 
togratic unional a avul loc, 
anul acesta la Erevan, capi- 
tala Armeniei sovietice, un 
oras frumos si tinär — desi 
= cele 2750 de arteziene, fie- 
care simbolizind cite un an, aflate intr-unul 
din numeroasele parcuri ale metropolei, 
consemneazä, impreunä cu multe alte ves- 
tigii milenare, străvechea istorie a aşezării 
Ospitalierul Erevan, cu oamenii săi de mare 
frumusețe sufletească, a fost o gazdă foarte 
primitoare pentru cel de al XI-lea Festival 
unional, care a cuprins, în trei concursuri 
paralele (de lung metraj, de filme pentru 
copii și de filme documentare) peste o sută 
de pelicule, cele mai reprezentative ale 
tuturor studiourilor unionale. La capătul 
celor opt zue de proiecții (pline «ochi» de 
tiime, prezentate non-stop, de dımineatä 
pina seara, in modernele săli ale cinemato- 
grafului «Rossia»), juriile si-au exprimat 
optiunile, consacrind — drept cele mai 
bune filme ale anului 1977 — citeva creatii 
de incontestabilä valoare artisticä, in mä- 
sura sa defineascä momentul si preocupä- 
rile actuale ale cinematografiei sovietice. 

Pe prima treaptä a podiumului, in con- 
cursul filmelor de lung-metraj, au fost 
asezate patru pelicule, din patru zäri ale 
Uniunii Sovietice. Cu bucurie particulară 
am aplaudat prezența în fruntea palma- 
resului a filmului Aripi frinte (titlul. apar- 
ține ecranelor noastre, denumirea origi- 
nală, Podranki, s-ar traduce prin Zdren- 
tarosii); filmul a fost prezentat nu de 
mult la noi, cei care l-au văzut, fiind, 
desigur, impresionați de virtuțile realist- 
poetice ale demersului cinematografic. 
Regizorul Nikolai Gubenko (autor al fil- 
mului cu rezonanță tragică A venit 
un soldat de pe front) evocă în Aripi 
frinte, prin flash-back-uri emotionante, anii 


Oberhausen °78 


Dacă cu numai citiva ani in 
urma, scurt metrajul putea 
sa se mai consacre filmärii 
unui om care se plimbă in- 
tr-o odaie, prin fata ferestrei 
sale, — lăsindu-i spectato- 
rului grija să dezlege șarada 
cinematograficá a cărei cheie o constituiau 
imperceptibilele modificări ale peisajului 
de-afară — astăzi, la același festival la 
care urmărisem cele de mai sus, este de 
neconceput să mai infätisezi publicului 
alari exerciţii de stil. 


Exploratorii prezentului 


Cei trei ani de cind Festivalul Internatio- 
nal de la Oberhausen și-a inaugurat un 
nou curs — datorită criticului de film 
Wolfgang Ruf si a echipei ce-l secondează, 
au marcat un ciștig treptat, dar ferm, în 
acordarea lui la realitățile și problematica 
vieţii contemporane. 

Nu este de mirare, așadar, că printre 
filmele premiate cit si printre cele aflate in 
competiție la festival, s-au numărat acelea 
care, folosind pelicula ca retină inteligentă 
ia nu ca mijloc de memorare a unor ex 
hibitli tehnice, au adus documentarului 
mari posibilități și i-au deschis mari ori- 
zonturi. Ceea ce nu inseamnă că unora nu 
le-a produs un veritabil șoc. Însăși pre- 
zenta a numeroși realizatori tv pe genericul 
unor filme oferind spre meditație realitatea 
imediată, cu acutele ei probleme, într-un 
domeniu de creație populat cu nume ce- 
lebre — de la Flaherty la Joris Yvens — a 
trezit suspiciunea unei «căderi» a calități: 
filmice. Pe de altă parte, lansarea uno' 
tinere cinematografii — realizată prin do- 
cumentare vizind condiţia social-politică de 
inechitate si aspirații ce nu se pot înfăptui 
în lumea de azi, decit prin luptă — a dat 
prilejul unor reflecții ce disimulau stingaci 
o falsă exigentä. Într-un cuvint, nemultu- 
mitii au fost tentaţi — și n-au ezitat sá 
îndrepte degetul spre ecran cu morga pro- 
fesorului de școală veche pe care nu-l in- 
teresează adevărul, ci modul cit ma €ule- 
mistic în care el este rostit... Este limpede 
că, fată de atari oretentii, explorarea quasi 
didactică a astmei Yokkaichi și a cauzelor 
ei — poluarea mediului înconjurător — nu 
poate folosi unor speculaţii savante despre 
«originalitatea» mijloacelor documentarului 
în explorarea orașului industrial. Pe ci- 
neastul Mari Kanke, realizatorul filmului in- 
titulat de altfel poetic Pentru ca cerul să 
devină din nou albastru l-a interesat — 
e limpede — mai mult efectul social al 
creației sale decit efectele pe care le-ar 
fi obținut filmind cu obiective si filtre spe- 
ciale particulele de mercur si cadmiu ce 
au invadat, aintr-o criminală neglijenţă, o 
plajă insoritä. Elegia, ca formă de expresie 


di ema 


post-belici ai unei copilärü ultragiate de 
vicisitudinile räzboiului. Gubenko este un 
regizor cu un simt deosebit al detaliului 
semnificativ, si filmul său confirmă perma- 
nent aceasta, prin notatiile sale psihologice 


În fruntea palmaresului: 
frinte», un film pe cît de 
pe atît de poetic 


«Aripi 
realist, 


— 


in orasul celor 2750 de arteziene... 


de mare linete sufletească, prin galeria 
portretistica la fiecare pas sugestiva, prin 
atmosfera de ansamblu a peliculei, care 
beneficiază de excelenți interpreţi copii, 
si de buni actori ai ecranului sovietic, cum 
este si Jana Bolotova, in rolul unei prote- 
soare blonde, ca un simbol nostalgic al 
purității. 


Ex-aequo, pe prima treaptă a podiumului. 


au mai fost situate, cum spuneam, inca 
trei filme. Unul dintre ele, Naapet (titlul 
filmului redă de fapt numele eroului princi- 
pal) constituie o realizare de virf, presti- 
gioasă, a cineastilor Armeniei sovietice, 
realizată de G. Malian. Este impresionantă 
în film încrincenarea eroului în lupta cu 
viața, tentativa disperată a refacerii unei 
vieți, distrusă de forte contrarevolutionare 
în anii Marii Revoluții din Octombrie. cind 
intreaga sa familie a fost miseleste și barbar 
ucisă. Sint citeva secvenţe antologice in 
acest film auster, de un dramatism aspru, 
tensionat. Juriul — prezidat de regizorul 
Timofei Levciuk si avind în componenţă, 
printre alţii, pe actrița Liudmila Ciursina — 
a mai acordat premii întii filmelor Preţul 
morții îl știu numai morții (producţie — 
cu sigure virtuţi imagistice — a studiourilor 
din R.S.S. Estonă) si Matusa Samanisvili 
(realizare a cineastilor gruzini). 
Palmaresul a fost deosebit de begat, 
fapt foarte firesc dacă ne gindim că acest 
al 11-lea festival unional a reunit cele mai 
bune creatii din 1977 ale tuturor studiourilor 
unionale Ma! notez aici doar premiile de 
interpretare. acordate frumoasei actrițe uz- 
bece D. Kambarova, și actorului circhiz 
S. Ciokmarov pentru rolurile din filmele 
Casa sub soarele arzător si — respectiv 
— Ulan. Chiar dacă n-au figurat chiar in 
'runtea palmaresului, alte citeva pelicule 
;-au detaşat de ansamblul masiv si etero- 
gen de noutăți. Întii, Mimino de Gheorghi 


0 lume fără fard 


artistică, este aici secundară; ceea ce zgu- 
duie si rănește privitorul sint dușmanii 
invizibili, creaţi din pofta unor imense pro- 
fituri, care asaltează bronhiile şi macină 
plăminii. Filmul stabilește mai puţin un 
contact estetic între ecran şi sală, mai mult 
fizic, în sensul alarmei trase la nivelul auto- 
conservării speciei umane. «Mi-au furat 
marea și cerul» — izbuteşte să spună, 
printre accese de tuse, un pacient al astmei 
purtind un nume inexistent în cursurile de 
anatomie patologică — pentru că abia 
acum s-a născut și face victime — şi brusc 
simți că parcă și tu, spectator, respiri 
mai greu... 

Fie că este sau nu socotită politică, op- 
tiunea documentaristului devine calitatea 
esențială a talentului său, fermentul unui 
efort și al unei împliniri ce stimulează mă- 
iestria dar nu o mai idolatrizează. 

Caracteristică pentru această devenire a 
scurt metrajului este prevalarea documen- 
lulu: asupra interpretării lui cinematoura 
tice. In numai unsprezece minute, Miguel 
Alcobendas ne prezintă adevărul despre 
cea mai sudică provincie a Spaniei, în 
Requiem andaluz. Filmind pe acelaşi me 
leag favorit turiștilor — cu plajă insoritá, 
cer de peruzea, hoteluri elegante — ci- 
neastul încredințează privirii o Andaluzie 
necunoscută, încremenită, purtind povara 
îndelungată a sărăciei: oamenii nu apar în 
imagine decit trudind sau urmind în aceeasi 
tăcere cortegiile de inmormintare. «Ca niște 
păsări cu aripile secerate» — spune co 
mentatorul. Vidat de exuberanta vacante 
lor cu toreador: si corride, ecranul reda 


totuşi lumina şi culoarea vie a sudului. 
Pecetea tristetei pe acest peisaj, exprimă 
și mai concludent judecata aspră a ci- 
neastului. 

Potenta grăitoare a documentului viu — 
fie că este o «tranșă de viață», dialogul cu 
oamenii sau traiectoria unei singure bio- 
grafii — devine maximă atunci cind cineas- 
tul își grefeaz4 opinia pe cursul evenimen 
telor, articulind rezultatele anchetei sale in 
succesiunea firească a cunoașterii, a do 
rintei omului de a sti, nu de a fi «modelat: 
potrivit unei idei preconcepute. In aceast: 
privință, selecția de la Oberhausen a evi- 
dentiat tendinţa tot mai categorică a multor 
cineasti de a deveni mesagerii publicului 
in căutarea adevărului. Pe bună dreptate, 
cuplul realizatorilor olandezi Bert Schwit- 
ters și Barry van der Sluis (ambii dispunind 
de experienţă in realizarea de filme şi pro- 
grame tv) indicau că această cerință deriv 
dintr-o situație precară a informaţiei in 
lumea modernă, dirijată de business. Por- 
nind de la această constatare, cineastii 
amintiţi au creat «Dosarele documentare» 
la o suită de filme care ar corespunde — 
ca și ale altora, prezentate în Festival 
unui gen al cercetării cinematografice, u: 
fel de experți: å realității, a părerilor ras 
pindite despre ea, a formulelor-tip care 
circulă fără a mai putea fi supuse unei 
contraziceri, tinzind să cucerească prin 
naivitate sau automatism, opinia publica. 
Un astfel de film prezentat de cätre cei doi 
a fost Dosarul Interpol, o ancheta revela- 
toare in privinta unui veritabil mit: al luptei 
mpotriva banditismului international pe 


Vn film dramatic (si premiat), Toamna foametei, de Gontam Ghose 
(India). Undeva, in lume, mamele si-au mincat copiii. Era in toamna 
anului 1970 


Danelia, o comedie spumoasá, antrenan!ä, 
cu umor de situații dar si cu o plăcută tentă 
poetică. cu multe calambururi, dar si cu 
notatii satirice si psihice pline de tilc. Apoi 
Legenda despre Til, de Alov si Naumov, 
0 transpunere liberä (in douä serii) a bas- 
mului lui Charles de Coster, film valoros atit 
prin reuşitele sale artistice cit si prin con 
temporaneizarea apasata a povestirii des- 
pre Eulenspiegel. In sfirsit, ar fi de amintit 
si himul de mare montare Soarta, de Ev 
gheni Matveev, un film de război care -- 
lara a se ridica la nivelul lucrarilor devenite 
clasice — evocä in pagini realiste anii dra- 
matici ai conflagrației mondiale. Temele 
preferate ale cinematografiei sovietice au 
fost prezente, toate, în repertoriul de filme 
al festivalului. 

Dar festivalul de la Erevan n-a însemnat 
numai filme. A fost, pentru toți participanții 
— reprezentanți ai tuturor studiourilor uni- 
onale si delegaţii de cineasti din tari socia- 
liste ca România, Bulgaria, Cuba, R.D. Ger- 
mană, Polonia, Ungaria, lugoslavia, Mon- 
golia si Cehoslovacia — un amplu for de 
dezbateri cinematografice, un util schimb 
de experiențe, Şi a mai fost un excelent 
prilej de a cunoaște Erevanul și citeva din 
locurile de mare frumuseţe ale Armeniei 
sovietice. Drumurile festivalistilor au trecut 
prin importante intreprinderi industriale con- 
temporane, pe la vechile mănăstiri de la 
Garni, de la Ghegard și de la Ecimiadzin, 
au despicat apele frumosului lac Sevan, au 
prins în orizontul privirii semetele culmi 
ale Araratului. Pretutindeni, oamenii locu- 
rilor și-au arătat sufletul mare, frumos si 
generos. Undeva, la Osakan, o mică aşezare 
in apropierea Erevanului, crește un măr pe 
care delegaţia de cineasti români l-a sădit 
«a simbol al prieteniei. 


Călin CĂLIMAN 


care numitul grup polițist particular, cu 
sediul astăzi la Paris, îl duce pe toate me- 
ridianele. Pornind de la constatări lesne de 
lăcut — că protagoniștii marilor infractiuni 
nu au fost descoperiţi de «interpol» 
cineastii pătrund adinc in istoricul, struc- 
tura si chiar biografia lucrătorilor acestei 
Organizaţii cu caracter privat. Mărturiile 
unor cercetători, documente secrete, ple- 
doaria şefului departamentului de poliţie 
de la Cartierul general al «interpolului» 
sint revelatoare pentru acţiunea cinema- 
tograficä de lămurire a opiniei publice, pe 
care şi-au propus-o realizatorii. 


Document și ficțiune 


Predilectia pentru temele acute ale con- 
temporaneitatii — probată nu doar de ci- 
neastii participanţi ci si de comisia de se- 
lecție a festivalului și in final de membrii 
juriilor, după cum au dovedit premiile acor- 
date — nu a restrins nici evantaiul posibili- 
tätilor scurt metrajului si nici efervescenta 
sa artistică. Faptul că un film intitulat F 
mai bine să fii sănătos și bogat deci 
bolnav și sărac (Danemarca) a putut dez- 
bate antagonismele falsei prosperitati a 
societăţii de consum în stilul unei farse 
care alternează si imbină desenul animat 
cu filmarea documentară, demonstrează că 
lematica majoră nu exclude căutările şi 
reusitele originale. Însăși promovarea fil- 
mului experimental, la Festivalul de la 
Oberhausen, precum și a tuturor genurilor 
de scurt metraje (cele artistice, cu inter- 
preti, precum si a tuturor speciilor de ani- 
matie pe teme adresate maturilor) repre- 
zintă un impuls si o emulatie într-un do- 
meniu vast al producţiei de filme în care, 
din fericire, acționează cu o mai redusă 
virulență acea forță distructivă a intereselor 
comerciale. Nu intimplátor, vocaţia multor 
cineasti de pe glob se împlinește adesea 
prin eforturi materiale proprii iar, acolo 
unde nu e cu putință, creind cooperative 
de producţie cinematografică. 

inscriindu-se într-o specie mai putin frec- 
ventata la acest festival — filmul etnografic 
— productia studioului Al. Sahia — Un 
camin cultural de Ada Pistiner, a trezit 
simpatia caldă a publicului si interesul 
unor specialiști și distribuitori. Este de 
dorit, pe viitor, o acordare mai precisă a 
filmelor destinate reprezentării peste ho- 
tare cu specificul fiecărui festival inter- 
național. 

Cele aproape 40 de tari participante la 
ediția din această primăvară a Festivalului 
de la Oberhausen, au obținut laolaltă mai 
mult decit puleau să le ofere premiile atri 
buite citorva din tilmele ce le-au reprezen- 
tal: consensul că filmul documentar nu 
este o saradå ci o cheie a realităţii, că in 
lumea grăbită, dificilă si inechitabilă pe 
multe meridiane rostirea limpede a ade- 
varului este menirea artei cu cei mai multi 
spectatori. 


Eugen ATANASIU 


10 


intimplari cu, despre 


Parodia 
comediei muzicale 
Copiii-actori 
ironizeazä 
ticurile 
actorilor adulfi 


1 Cu excepția filmului prezen 

tat in galä, superproductia 
Un pod prea îndepărtat, 
care asa cum reiese din cro 

nica aläturatä si-a propus sa 
redea un episod «al celui de 
al doilea război mondial pro 

gramul «Zilelor tilmului englez» se remarcă 
prin unitate tematică, fiind format din filme 
despre, cu sau pentru copan şi tineret 

indiferent dacă este vorba de o parodie de 
musical cu gangsteri (Bugsy Malone), 
de o comedie dulce-amară (Optimiștii), 
de o mică aventură cu doi băieți isteti 
(Mingea strălucitoare), de un nou episod 
al aventurilor lui Robin Hood (Cruciații), 
sau de un film stiintifico-fantastic cu mon- 
stri preistorici (Lumea Atlantidei),elemen- 
tul comun sint copiii cu universul lor, cu 
talentul lor de actori precoce, cu preferin 

tele lor pentru inedit și aventură. 


telex Buftea 


La multi ani! 
La multe filme bune! 


000 La í iunie s-au implinit 20 de ani 
de cind și-a inceput activitatea laboratorul 
de la Buftea. De aici, de unde începe lun- 
gul drum al imaginii spre ecran, au ieșit 
in acești 20 de ani, peste 260 de filme de 
lung-metraj (dintre care unele In două 
serii) si peste 7500 de scurt-metraje. Si 
numai pentru cine nu ştie, de pildă, ce im- 
portanță are fiecare nuanţă la etalonaju! 
unui film color, munca cineastilor de la la- 
borator poate părea o operație simplă, sau 


şi pentru copii 


— —— EE 


RESA 


Inspirindu-se dintr-un roman propriu 
Anthony Simmons plasează acțiunea fi! 
mului Optimistii într-un cartier londone: 
sărman, dar botezat atit de poetic «Nou 
ulmi». Aici se înfiripă prietenia dintre un 
bătrin cintäret ambulant si doi copii, atrași 
initial de ciudätenia bätrinului, apoi de 
bunătatea și înțelepciunea lui («Dă-i în- 
colo de oameni, dacă vrei un prieten ade- 
vårat ia-ti un cline»), dar mai presus de 
orice, de universul strălucitor al cabare- 
tului căruia zdrentärosul cintäret îi apar- 
ținuse cindva și din care mai păstrează 
cu grijă citeva relicve închise în «aparta- 
mentul» lui modest. Romanul lui Simmons 
aparține unei noi orientări în literatura 
pentru copii care îmbină fantezia cu pers- 
pectiva realistă, iar filmul urmează și el 
aceeași linie. Autenticitatea se simte nu 
numai în portretul unei Londre redată 
printr-o acumulare de detalii concludente 
(de la busculada la coada de bilete pentru 
meci și pină la maidanul cu gunoaie), ci 
și în morala finală a filmului care pecet- 
luieste lipsa de coincidență a visului cu 
realitatea. 

Dar principalul punct de atracție rămine 
interpretarea. În rolul cintäretului ambulant 
regăsim un Peter Sellers, imbătrinit, care 
mai păstrează ceva din obisnuitu-i stil 
caricatural, dar fără ostentatia din Intoar- 
cerea panterei roz. Împreună cu Alec 
Guinness, deși putin în urma lui Sellers 
rămîne fără îndoială marele scamator al 
cinematografului englez, specialist în tra- 
vesti-uri si compoziţii. Aici masca este 
perfectă: mers legănat, gesturi largi, zimbet 
discret intepenit pe buze, privire obosită 
sub pleoapele pe jumătate închise. Alături 
de el, cei doi copii Donna Mullane si John 


` * 
\, ficțiunea 


se simte 

in largul siu 

(Lumea Atlantidei ., 

A 3 de Kevin Connor) * 


9 


mecanicä... Ce le putem dori cu ocazia ani- 
versärii (särbätoritä, de altfel, intr-un cadru 
festiv la studio)? La multi ani! La multe 
filme bune! lar atunci cind va spori numărul 
de filme al producţiei anuale, să sporească 
capacitatea laboratorului! Le dorim, adică, 
să aibă tot ce le trebuie (chiar și peliculă 
color pentru copiile de lucru). 999 Toate 
fortele echipelor de montaj-sonorizare 
sint antrenate în operație de finisarea 5 
filme, ce trebuie predate in copie standard 
pina la sfirsitul lunii. În termeni de plan, 
sint «filmele trimestrului I»: Gustul si cu- 
loarea fericirii (regia: Felicia Cernăianu), 
Mai presus de orice (regia: Dan Pita, 
Nicolae Märgineanu), Acasa. (regia: Virgil 
Calotescu), Revansa (regia: Sergiu Nico- 
laescu) si Melodii, melodii (regia: Fran- 
cisc Munteanu). Inginerul de sunet Andrei 
Pap lucreazä la douä dintre ele: Revansa 
si Mai presus de orice, dar s-a obisnuit 
cu lucrul în «paralel». @@@ Două filme 
noi intrate în producție. Primul, Banda 
de magnetofon, este al Casei Unu. Scena- 
riul: Haralamb Zincă si Nicolae Mărginea- 


Chaffey rivalizează, prin interpretarea lor 
nuanțată și plină de farmec, cu echipa 
excelentă de actori-copii dintr-un alt film 
al acestui program: Bugsy Malone. 

Pentru debutul său de lung-metrajul de 
ficțiune, regizorul Alan Parker (care a 
ținut luna trecută afisul Festivalului de la 
Cannes cu cel de al doilea film al său 
Midnight Express) și-a propus și a reuși! 
fără cusur să răspundă, în felul său,modei 
retro apelind la arhetipurile celor mai de 
succes genuri ale cinematografului holly- 
woodian din anii '30: filmul cu gangsteri, 
musicalul, filmul cu copii-actori care paro- 
diază pe adulţi. Un critic londonez scria că 
scenariul acestui film pare a fi făcut de un 
computer care a selectat cele mai frec- 
vente clișee din genurile menţionate. Com- 
paratia este inspirată în măsura în care 
subliniază perfecțiunea rezultatului. Bugsy 
Malone este un desăvirșit repertoriu de 
situatii, replici si tipuri de personaje intil- 
nite in zeci si sute de filme hollywoodiene. 
Cinefilul microbist este chiar tentat sá 
incerce o identificare a surselor, dar nu 
reuseste pentru ca Alan Parker nu face o 
insirare de citate, ci o chintesenta originală 
de prototipuri. ; 

Numai cä lupta pe viatä si pe moarte din- 
tre bandele rivale conduse de Fat Sam 
si Dandy Dan, adicä dintre italianul ameri- 
canizat, proprietar de bar si englezul scli- 
visit, stäpin al unei case impunätoare cu 
parc si gazon, nu se mai dä cu clasicele 
arme de foc ci cu friscä. Echivalentul 
banalului pistol este celebra tartä din epoca 
de aur a slapstick-ului, in timp ce cores- 
pondentul mitralierei este un puscoci, bine- 
înțeles demontabil si transportabil într-o 
casetä, care improascä proiectile albe si 
spumoase. Filmul este plin de asemenea 
gäselnite (automobilele cu pedale in loc 
de motor, bäuturi räcoritoare divers colorate 
in loc de bäuturi alcoolice) care dau sa- 
voare acestui joc de-a oamenii mari, jucat 
de copii si adolescenti. In ciuda virstei lor 
fragede (cel mai bätrin este Martin Lev — 
16 ani, iar cel mai tinär Albin Jenkins — 
9 ani), performantele actoricesti sint ului- 
toare. Dintre toti acesti copii minune, un 
nume trebuie neapärat retinut: Jodie Foster, 
interpreta fatalei Tallulah, vedetä interna- 
tionalä la 13 ani. Toate aceste calitäti 
justificä succesul de public al filmului cit 
si cele patru premii acordate de Academia 
britanicä de cinema in 1976 (pentru actritä 
in rol secundar, pentru scenariu, sceno- 
grafie si bandä sonorä). 

Ultimele douä lung metraje ale progra- 
mului au un element comun: cel stiin- 
tifico-fantastic. In Mingea strälucitoare, 
el constituie mai mult un pretext pentru o 
povestioarä moralizatoare in care sint im- 
plicati doi băieţi si un extraterestru cu o 
infätisare mai putin «obisnuitä», aceea de 
bilä argintie si foarte mincäcioasä. De 
reținut că această peliculă semnată de 
Harley Cokliss este produsă de Fundaţia 
britanică de filme pentru copii, firmă re- 
putată pentru eforturile sale de educaţie 
prin cinematograf a tineretului. 

În Lumea Atlantidei,fictiunea științifică 
constituie însăși esenţa tramei. Filmul in- 
cepe ca Onedin (comparaţie sugerată. mai 
ales de prezența lui Peter Gilmore, pro- 
movat de la rangul de căpitan de vas la 
cel de tinăr savant),se continuă ca o Lume 
a tăcerii populată insă de monştri si sfir- 
seste prin a se asemăna cu Al șaptelea 
continent Efectele speciale sint însă cam 
stingace, iar suspensul pe alocuri deficitar. 

Nu putem încheia fără să menționăm 
prezenţa în program a cîtorva scurt-metraje 
de excelentă calitate artistică (Aceasta 
trebuie să fie Londra, Wimbledon 100, 
Studiourile Pinewood) care ne oferă o 
t față a cinematografiei britanice actuale. 


Cristina CORCIOVESCU 


nu. Regia: Nicolae Mărgineanu. Un film 
polițist ale cărui mobiluri sint plasate 
înainte de 1944, dar al cărui suspens 
se desfăşoară in zilele noastre. Cel 
de al doilea, Pe firul apei, este o pro- 
ductie a televiziunii (durata 90 de minute) 
si este un film cu subiect de actualitate. 
Scenariul: Platon Pardäu. Regia: Letitia 
Popa. 666 ¡si continuă din plin filmările — 
ceea ce inseamnă maximum de randament 
posibil — echipele Viad Tepes (regia: 
Doru Năstase); Audienta (regia: George 
Cornea); Comuna din Scăieni (regia: 
paya Stiopul), loanide (regia: Dan Pita); 
ntre oglinzi paralele (regia: Mircea Ve- 
roiu); Bratele Afroditei (regia: Mircea 
Dragan); Vis de ianuarie (regia: Nicolae 
Opritescu). @@@ Desi Revansa se apropie, 
vertiginos, de sfirșit, ultima secvenţă a fil- 
mului — dar se pare o secvenţă «cheie» — 
s-a filmat luna aceasta pe unul din platouri, 
unde a fost construit un ascensor, cu res- 
pectivele scări: trei etaje (autorul decorului, 
Marcel Bogos). Dacă reamintim că regizo- 
rul este Sergiu Nicolaescu si că dificila 


Ciudată primire a avut, la 
diverși critici şi în diverse 
publicații de prima dimen- 
siune din lume, filmul lui 
Attenborough. Ciudată si a- 
proape inexplicabilă, dacă re- 
fuzul unora n-ar conţine chiar 
in subtext, explicația. «De ce să ne mai 
amintim astäzi de gresala unor comandanti 
de acum mai bine de trei decenii?» spune 
un critic, sau «Pe cine mai intereseazä ce a 
fost si cum a fost?» considera alt critic ca 
ar fi un argument suficient pentru a respin- 
ge filmul. Altii se leagä de impresionanta 
listă a actorilor ca să ironizeze demersul 
regizoral, ca fiind axat pe «sonorități ono- 
mastice şi nu pe idei artistice». 

Un pod prea îndepărtat, film de război, 
costisitor, într-adevăr și cu o distribuţie 
foarte sonoră, iarăşi într-adevăr, nu depă- 
seste desigur condiţiile unei supraproduc- 
tii cu care s-a obișnuit lumea. Dar această 
supraproductie este importantă în mod 
special prin unghiul de urmărire a unui 
episod real din timpul celui de al doilea 
război mondial — unghi ales de scriitorul 
Cornelius Ryan și adoptat integral de reali- 
zatorul englez: cine plătește și cum se plă- 
teste gresala si stupiditatea unor ~ Han- 
danti militari, care privesc războiu un 
moment prielnic pentru vanitatea perso- 
nală și-i transformă pe soldaţi în uneltele 
satisfacerii ei. Un pod prea îndepărtat 
povestește o întimplare declanșată de un 
comandament aliat al unui sector de front 
antifascist (Olanda anului 1944), comanda- 
ment pe care abia dacă-l vedem, pentru că 
privirea cinematografică ne transportă în 
urmărirea a ceea ce se numește, în termeni 
militari, îndeplinirea misiunii. Şi astfel ii 
urmărim pe oameni şi asistăm la efectul 
tragic al erorii de gindire, de strategie și de 
tactică. De aici inainte, totul se demonstrea- 
ză prin oameni, care rămin oameni obis- 
nuiti, capabili de acte curajoase, uneori 


construcție a fost necesară pentru a se re- 
aliza o tot atit de dificilă mizanscenă, ne 
putem tace o idee despre ceea ce s-ar pu- 
tea chema o revansä spectaculoasă. 000 O 
echipă de cineasti francezi filmează pe 
platoul nr. 4 din Buftea, o adaptare pentru 
televiziunea franceză (T.F.1) a operei lui 
Rossini, «Contele Ory», pe care o sem- 
nează ca regizor, Jacques Trébouta. Sce- 
nograful filmului este Georges Wakhevitch, 
unul dintre cei mai cunoscuti pictori deco- 
ratori francezi care a creat decorurile la 
nenumărate filme, printre care «lluzia cea 
mare» şi «Doamna Bovary» de Jean Re- 
noir, «Serbările galante» de Rene Clair... 
Nu este o coproducție, ci o prestare de 
serviciu. Colaboratorii români sint arhitec- 
tul Marcel Bogos, pictorița de costume 
Nelly Merola, cameramanul Dan Niculescu, 
directorul de filme Lucian Gologan. 


Zilele filmului romanesc la Londra 


indepartat 


; TER, 4 


inconstienti, alteori infricosati, mai totdea- 
una dirzi si superbi in temeritatea lor, dar 
si uluiti de adevărul că riscurile, temeritatea 
si sacrificiul lor nu servesc decit un orgoliu 
stupid. Totul se petrece in conditiile-limita 
ale unei actiuni militare cu caracter special, 
unde totul se precipitä si astfel disimulärile 
nu mai au timp sä aparä. Cu bune, cu rele, 
oamenii se dezväluie aici in adevärata lor 
lumina, mesageri ai unei cauze drepte, 
pusi s-o indeplineascä pe o cale gresitä, 
într-un moment greșit, în cadrul acestei 
operaţii numită «Market Garden». Calea 
se dovedește a fi doar o calea trufiei unui 
comandant de front. Analele celui de al 
doilea război mondial contin nenumărate 
documente și dovezi — mai ales în privința 
acestei operațiuni de pe frontul din Olanda. 
Filmul lui Attenborough, realizat într-un 
spirit de autenticitate a atmosferei, de rea- 
lism faptic si psihologic, de o mestesugita 
gradatie a desfășurării, se adaugă și el, ca 
document-reconstituit, la dosarul care a 
avut în Cornelius Ryan un martor si cerce- 
tător acerb al episodului «Market Garden», 
ca şi al întregii debarcări aliate de pe coasta 
normandă. Asemenea realizări — chiar 
dacă nu se vor înscrie, probabil, în acea zo- 
n” “estul de rarefiată a filmelor de excep- 
ti - se înscriu între acele pelicule care 
te tac uneori să spui că un bun film de război 
este o excelentă pledoarie pentru pace. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Producție a studiourilor americane. Regia: Ri- 
chard Altenborough. Scenariul: William Goldman 
— după cartea cu acelaşi nume de Cornelius Ryan. 
Imaginea: Geoffrey Unsworth. Muzica: John 
Addison. Cu: Dirk Bogarde, James Caan, Michae! 
Caine, Sean Connery, Edward Fox, Elliot Gould 
Gene Hackmann, Laurence Olivier, Ryan O'Nea! 
Robert Redford, Liv Ulimann, Maximilian Schell 
Hardy Kruger, Anthony Hopkins. 


Înainte de incheierea primei serii de 
reuniuni ale Clubului criticii (vom mai 
avea, totuşi, prilejul să comentăm în- 
trunirile lunii iunie —amănunte des- 
pre luna mai citiți în acest număr la 
«Asociaţia cineastilor»), se 
impun citeva concluzii (in luna lui 

cuptor, ele ar fi mai greu de suportat). 

Nu concluzii-bilant, pentru că nu ne 
tenteazä inventarierea rezultatelor si 
nici frazeologia judecăților «intelepte» 
separind de pe acum ce e rau de ce 
e bine, ci citeva concluzii-perspectiva, 
ginduri sugerate de expérienta prime- 
lor sase luni gi care ar putea gäsi la 
2 octombrie 1978 (cind se redeschide 
clubul) pina la 25 iunie 1979, un spatiu 


rubrica 


generos de implinire. 


Kog 


Un bun film 
de război 
este o excelentă 
pledoarie 
pentru pace 


Genericul filmului, 

o colecție de 
capete de afiș: 
Dirk Bogarde, James 
Caan, Michael Caine, 
Sean Connery, Edward 
Fox, Elliot Gould, Gene 
Hackman, Anthony 
Hopkins, Hardy Kruger, 
Laurence Olivier, Ryan 
O'Neal, Robert Red- 


Ce a fost operațiunea 


«Market-Garden»? 


@ «Acest esec a fost atit de bine ascuns, 
incit abia acum, pentru intiia oarä, America 
aflä adevärul». (Cornelius Ryan, 1974) 


@ «A fost o eroare multiplä,comisä de 
patru ofiteri superiori coborind In ordine 
ierarhică». (B.H. Liddell Hart , istoric englez) 


O «Operaţiunea a îndeplinit o parte din 
ceea ce aștepta de la ea feldmareșalul Mont- 
gomery — un coridor al aliaţilor pătrunzind 
pe o distanță de circa 100 km în interiorul 
Olandei, incluzind capetele de pod de pe 
riurile Maas și Waal; dar, după logica ne- 
miloasă a războiului, operațiunea a fost un 
eșec. Ea n-a reușit nici să stabilească un 
cap de pod pe ultimul fluviu, cursul inferior 
al Rinului, nici să împartă în două terito- 
riul Olandei, nici să dubleze zidul de vest al 
apărării germane și nici să pună armata 
britanică într-o poziție favorabilă pentru a 
ataca Ruhr-ul. Dar, mai grav decit toate, 
este că a eșuat în a da o lovitură unui 
comandament german sovåielnic». (Char- 
les B. MacDonald, istoric american) 

@ «Toate dovezile acumulate confirma 
că, la fel ca la Galliopoli (în primul război 
mondial n.n.), aici a fost un dezastru bri- 
tanic în care curajul nebun a fost lipsit de 
o armătură în materie de strategie, de in- 
formaţie și de tehnologie competente. To- 
tusi scopul războiului este izbinda, nu 
Crucea Victoria, și a fost de-a dreptul 
rusinos cá,in toamna anului 1944, noi pu- 
team fi încă atit de diletanti» («The Times» 
— 19 septembrie 1974, Ronald Lewin). 


(Din volumul «Un pod prea îndepărtat» 
de Cornelius Ryan, 
Editura Politică — 1977) 


Dacă această planificare de mers al 
trenurilor îi face pe unii să zimbească, 
cu atit mai bine pentru noi. Este prima 
certitudine pe care am cäpätat-o — 
aceea că intilnirile noastre saptaminale 
sint necesare, că această ritmicitate 
s-a transformat dintr-un pariu riscat 
într-un reper al vieții noastre cineaste. 
În perspectiva — deocamdată tinind 
mai mult de science-fiction — pe 
care am dori-o Clubului criticii, nive- 
lul celor şase luni pe care le-am 
parcurs am vrea însă să ne apară 
cindva de o modestie induiosätoare. 


Ne-am putea, de pildă, propune ca 
una dintre ședințele săptăminale ale 
fiecărei luni să fie în viitor dedicată 
unei teme-studiu, implicind comuni- 
cări şi alte contribuţii aplicate, de 
maximă rigoare, în măsură a fi publi- 
cate. Pe parcursul a trei luni, am putea 


La «National 
Film Theatre», 
spectatorii britanici 
au avut prilejul să vadă 
timp de șapte zile, 
numai 
filme românești 


Pe malul sting al Tamisei, 
în apropiere de Waterloo 
Bridge, a fost inaugurat, in 
1952, un mare si modern 
complex arhitectonic com- 
pus din trei clădiri separate, 
dedicate fiecare în parte mu- 
ricii, artelor plastice si filmului. «Queen 
Elisabeth Hall», ateneul din beton şi sticlă, 


cu o sală de concert de trei mii de locuri, 


considerată a avea cea mai bună acustică 
din lume, a găzduit în ultimele două decenii 
si jumătate cele mai prestigioase orchestre 
simfonice, dirijori si soliști din lume»; 
In sălile pe mai multe nivele de la «Royal 
Festival Hall» și-au găsit, de-a lungul anilor, 
locul cel mai potrivit expoziţii de desen, 
pictură, sculptură, clasice sau de avangar- 
dă, ca și reprezentații ocazionale de teatru 
sau conferințe; cea de a treia clădire, cu- 
noscută sub numele «National Film Thea- 
tre» prezintă anual — în cele două săli de 
cinema de o extremă eleganță, de 519 și 
respectiv 165 locuri — peste opt sute de 
filme de lung-metraj și tot atitea scurt- 
metraje, documentare sau de animație 
In incinta lui «National Film Theatre» — 
unde se tine anual prestigiosul festival 
international al filmului — se afla si o 
biblioteca cu peste 20000 de volume, 
si o filmotecä cu peste 2 500 titluri 
pe 35 şi 16 mm, care împrumută membrilor 


k 


Strigátul * 

lui Darie 7 
a răsunat 
la,, National 
Film Theatre 
in seara galei 
dedicatä 
filmului 
romänesc 
(Prin cenuşa 
imperiului 
de Andrei 
Blaier) 


întreprinde bunăoară retrospective 
metodice, cu vizionări selective, de 
reconsiderare a celor trei decenii de 
cinematografie nouă. 

Această inclinare spre studiu şi 
cercetare, am compensa-o printr-un 
cistig si în latura oarecum spectacu- 
loasă. Semestrial (primăvara și toam- 
na) clubul —cistigindu-si eventual ti- 
tulatura de Club naţional al criticii de 
pe lingă Asociaţia cineaștilor —ar or- 
ganiza colocvii cu cineastii si cinefilii, 
deplasindu-se in acest scop in tara 
si colaborind, prin rotatie, cu intre- 
prinderi cinematografice judetene care 
s-au dovedit mai intens preocupate 
de actul de cultură (de pildă, Botoșani, 
Constanţa, Tg. Mureș). 

În această perspectivă dezbaterile 
ar lua deci, de două ori pe an, turnura 
unor colocvii-festivaluri de critică de 
film, cu vizionări si discuții timp de 


„Aşteptăm în continuare 
filme noi din ţara 
_dumnea 


voastră“ | 


clubului, cårti si filme la domiciliu. Tot la 
«National Film Theatre», sub auspiciile 
lui «British Film Institute», care a implinit 
45 de ani de activitate, se organizeazå 
conferinţe, Intilniri între cineasti britanici 
si străini cu cinefilii, sau se prezintă pro- 
grame speciale de diapozitive. 

n cadrul manifestărilor desfășurate în 
legătură cu vizita de stat în Marea Britanie 
a preşedintelui Republicii noastre tovaräsul 
Nicolae Ceausescu si a tovarăsei Elena 
Ceaușescu, la invitația reginei Elisabeta 
a lla sı a ducetu de Edinburgh, la acest 
prestigios club al filmului, au avut loc 
între 5 se 11 iunie, «Zilele filmului romä- 
nesc». In seara galei, a fost prezentat filmul 
lui Andrei Blaier, Prin cenușa imperiului, 
urmat de Dincolo de pod în regia lui 
Mircea Veroiu, Filip cel bun și Tănase 
Scatiu in regia lui Dan Pita, Mere Roșii 
de Alexandru Tatos, Osinda de Sergiu 
Nicolaescu și Actorul și sălbaticii, in 
regia lui Manole Marcus. Aceeași selecție 
este programată la sfirsitul lunii, si în 
orasul Newcastle. 

Incă înainte de inceperea acestor «Zile 
ale culturii românesti», al caror ambasador 
este filmul nostru, unul dintre cei mai 
reputați critici britanici, Alexander Walker, 
colaboratorul permanent al ziarului 
«Evening Standard», scria: «Dorinţa de 
a vedea filme românești a fost stirnită 
de prezentarea la «National Film 
Theatre» cu citiva ani în urmă, a unor 
filme, printre care amintim pelicula de o 
frumusețe poetică Nunta de piatră a lui 
Dan Pita si Mircea Veroiu, Amintiri din 
copilărie de Elisabeta Bostan, filmul de 
factură polițistă al lui Sergiu Nicolaescu, 
Cu mîinile curate si, în sfîrşit, poate cel 
mai remarcabil si mai controversat, acel 
film politic atit de pätrunzätor care este 
Puterea si adevärul de Manole Marcus. 
Asteptäm cu neräbdare noile filme roma- 
nesti, pe care cetätenü britanici le vor 
vedea cu prilejul vizitei oficiale a Presedin- 
telui Ceausescu in Marea Britanie». 


A.D. 


2—3 zile, cu premii atribuite prin son- 
daje in public: pentru cea mai buna 
participare la dezbateri a unui critic, 
a unui cineast, a unui cinefil. O prima 
ediție a Colocviului şi Festivalului cri- 
ticilor de film, cineaştilor şi cinefililor, 
ar putea avea loc, să zicem, în octom- 
brie 1978, cu tema «Contribuţia tinerei 
generaţii la dezvoltarea filmului romä- 
nesc», fiind organizată de Clubul cri- 
ticii, în colaborare cu un Comitet 
județean de cultură și educație socia- 
listă. 

Nu temele ne lipsesc fireşte. Şi nici 
ideile. Din fericire nu lipsesc nici 
acei care sint capabili să transforme 
astfel de iniţiative in fapte. De cind s-a 
înființat Clubul, aceştia au putut fi 
văzuți în fiecare luni după amiază, la- 
Club, la dezbateri... 


Valerian SAVA 


11 


Ottavi 
| Piccol 


premiul d 
interpretar 
ş feminină 
la Canne 


ilmul cubanez 


în obiectiv: 


Mai intii citeva date despre 
cinematogratia cubaneză: 
6 20 martie 1959 — infiinta- 
rea Institutului cubanez de 
artă si industrie cinemato- 
grafică (ICAIC) reprezintă o 
cotitură în istoria cinemato- 
gralului cubanez, care in ultimele decenii 
fusese copleșit de concurența filmului a- 
merican. O Producţia anuală actuală: 12 
lung-metraje de ficțiune, 50 documentare, 
15 scurt-metraje de animaţie, un jurnal de 
actualități säptäminal. @ Filme care au a- 
dus cinematografului cubanez consacrarea 
internationalä: Aventurile tui Juan (1967); 
Lucia (1968); Amintiri despre subdezvol- 
tare (1968); Primul atac cu macheta 
(1969). @ Principalii realizatori: Enrique Pi- 
neda Barnet, Julio Garcia Espinoza, Manuel 
Octavio Gomez, Humberto Solas și.. 
e ..Tomas Gutierrez Alea. Născut in 
1928. Studii la Centro sperimentale di cine- 
matografia (Roma). Debut in anii '50,cu un 
scurt-metraj confiscat de autoritățile epocii 
pentru că demasca viata grea a muncitori- 
lor. După revoluție, co-fondator al ICAIC și 
autor a şapte lung-metraje de ficțiune, care 
il consacră drept unul dintre cei mai de 
seamă reprezentanți ai filmului politic mon 
dial. 


pema 


Aşa cum remarca criticul Margot Kernan 
«Spre deosebire de Costa Gavras si Gillo 
Pontecorvo, Alea se concentrează asupra 
problemelor propriei sale tari». El prezintă 
revoluția ca un proces continuu care s-a 
declanşat cu trei sute de ani in urmă. Prin 
prizma acestei continuitati, trebuie privită 
şi evoluția cinematografului său inapoi spre 
rădăcinile revoluției, de la zugrăvirea actua- 
litåtii cu problemele ei stringente, inadapta- 
bilitatea intelectualilor burghezi la societa- 
tea de tip nou in Amintiri despre sub- 
dezvoltare, persistenta unor tare burgheze 
in Moartea unui birocrat, la evocarea 
conflictelor sociale si economice din timpu! 
dominației spaniole. Este drumul de la 
stilul direct la metaforă. 

inaugurată în Lupta cubaneză impotri- 
va diavolilor (1972), cea de a doua modali- 
tate de expresie revine in Cina cea de 
taină (pe care il vedem acum), cel de al 
şaptelea film al lui Alea si poate cel mai 
apreciat in cadrul unor festivaluri de presti- 
giu (Marele premiu pentru lung-metraj — 
Huelva 1976, Premiul special al Juriului 
Chicago, 1977). 

Pe canavaua unui subiect simplu 
frecvent abordat — revoluția sclavilor pe o 
plantatie de trestie de zahăr, la sfirsitul 
secolului XVIII — Alea construiește o com 
plicată parabolă In care disprețul visceral al 
stăpinilor față de robi se travesteste mai 
intii în haina cucerniciei, pentru a se dez- 


Ultima cină 


Producție a studiourilor cubaneze. Regia si sce- 
nariul: Tomas Gutierrez Alea. Imaginea: Mario 
Garcia Joya. Muzica: Leo Brouwer. Cu: Nelson 
Villagra, Silvano Rey, Luis Alberto Garcia, José 
Antonio Rodriguez. 


Revolutionarii sint muritori, 
revolutia este nemuritoare 


valui in cele din urmä, in forme deo insupo: 
tabilä sälbäticie. Folosind elemente de tra- 
gedie anticä, mister medieval si baladä 
popularä, filmul este o continuä acumulare 
de tensiune manifestatä nu numai In scene- 
le violente (pedepsirea unei tentative de 
fugä),ci si in cele aparent calme (simulacrul 
crestinesc al cinei cea de tainä). Interesant 
este modul cum regizorul gradeazä aceastä 
tensiune pini la punctul paroxistic (vinå- 
toarea organizatä impotriva celor 12 sclavi- 
apostoli). Ajunsi aici,ne-am astepta la o 
cascadä de orori prezentate la modul obiec- 
tiv. Alea ne rezervă, insă, o viziune subiec- 
tivă, de pe poziţiile vinătorilor, pină la ucide- 
rea propriu-zisă a victimelor. Deznodă- 
mintul, în tonuri de baladă, ne sugerează 
ideea de bază a filmului: revoluționarii sint 
muritori, revoluția este nemuritoare, ase- 
menea trupului de pămint, de stincă, de 
arbori, de riuri al țării. 

Plasat într-o epocă apropiată, dar evi- 
dent ulterioară, filmul Mercenarul (regia 
Sergio Giral) reia tema, conflictul, ideatica, 
ambianța, chiar și unele metafore din Cina 
cea de taină. Mai putin elaborat, eliberat 
de parabola biblică, ce îngreuna filmul lui 
Alea dar li conferea un incontestabil fior 
tragic, Mercenarul consemnează amplifi- 
carea fenomenului atit în spațiu (nu mai 
este vorba de o singură plantație, un singur 
stăpin, un singur våtaf, ci despre o întreagă 
regiune cu diferiți proprietari de sclavi, cu 
țărani liberi si un aparat administrativ, 
ceea ce complică mult conflictul) cit si în 
timp (cele cinci zile ale săptăminii patimilor 
sint înlocuite printr-un interval de timp 
nedefinit). Evoluţia importantă se petrece 
însă la nivelul procesului contestatar care 
depășește stadiul revoltei individuale și 
intimplătoare pentru a deveni o acţiune 
organizată, cu căpetenii, planuri de atac 
și simpatizanți. Se intrevede chiar o etapă 
ulterioară a luptei, cind țăranii liberi, cărora 
incepe să li se aplice același tratament 
ca și sclavilor negri, vor fraterniza cu aces- 
tia. 

Leit-motivul celor două filme e acea cre- 
cinta in nemurirea revoluției — despre care 
am mai vorbit, şi care in Mercenarul este 
de natură să dea fiori reci si celui mai inräit 
și dement vinător de fugari. Mama Melchora, 
cea care bate tam-tam-ul in munți îndem- 
nind pe negri să dea foc plantațiilor şi să 
fugă, nu poate fi prinsă, pentru că ea se 
face pasăre și işi ia zborul, se face șarpe 
și se strecoară printre ierburi, se face ploaie 
și se amestecă cu apele riurilor. Această 
minunată confundare cu natura care asigură 
eroilor populari viață veșnică este familiară 
și multora dintre baladele noastre populare 
si a străbătut uneori pina în film. Să ne 
gindim la Pintea. 


loana CRISTIAN 


Mercenarul 
— 


Productie a studiourilor cubaneze. Regia: Sergio 


Giral. Scenariul: Sergio Giral si Jorge Sotolongo 
dupa «Jurnalul unui urmäritor» de Cirilo Villaverde 
Imaginea: Raul Rodriquez. Muzica: Leo Brouwer 


Cu: Reynaldo Miravalies, Adolfo Liaurado, Samuel 


Claxton, Omar Valdés, Salvador Wood. 


zilele filmului 
norvegian 


O cinematografie mai putin cunoscuta 
publicului nostru, o cinematografie matura 
insä, solid constituita de acum, ne-au 
revelat recentele «Zile ale filmului norve- 
gian». Ne-am aflat in fata unui grup de 
patru pelicule apartinind unor autori, pre- 
ocupäri si stiluri diferite, dar toate acope- 
rindu-si intentiile propuse, ceea ce ne da 
dreptul să credem că perioada încercărilor 
forțelor, a tatonărilor și a experimentelor 
a rămas în urmă. 

De la drama cu unde tragice la comedia 
suculentă, de la filmul de război la o aspră 
povestire contemporană, am avut prilejul 
de a asculta «vocile» distincte, sonore ale 
unei cinematografii care, înainte de a se 
institui într-o școală, a înscris pe ordinea 
de zi asimilarea marii lecţii a profesionalis- 
mului. Nu întimplător, desigur, spectacolul 
de gală a fost, în felul său, un omagiu adus 
marelui Henrik Ibsen, din a cărui opera 
cineastii Ase Vikene (scenarist) și Sverre 
Udnaes au ecranizat piesa — mai putin 
stiutä de noi — Doamna Inger din Ostrot. 
O dramă a puterii, a înfruntării ambițiilor 
și orgoliilor, proiectate pe fondul unui 


apăsător secol al XVl-lea, o drama din 
miezul căreia nu lipseşte unul din motivele 
ibseniene ale dualității tragice «mamă-fiu», 
astfel ni s-a înfățișat, In austera lui frumu- 
sete, filmul Doamna Inger din Ostrat, 
care, pe lingă imaginea lui Odd Geir Sacther, 
a beneficiat si de prezența unei protago- 


stop cadru pe: 


Transamerica 
Express 


S-au mai väzut filme in care vedeta 
era «jucatä» de un automobil, de un 
avion, de un tren, etc. S-au mai väzut 
filme in care un tel, o pasiune, o idee, 
idee fixă, determină obsesiv toată com- 
portarea eroului transformindu-l în- 
tr-un misil irezistibil. 

Calitatea principală a filmului lui 
Hiller nu stă, deci, în originalitatea 
unei idei de ansamblu, ci în inventivi- 
tatea perpetuă, în acumulare și explo- 
zie, in verva detaliului si, bineînțeles, 
in ireprosabilul lui profesionalism. 

Cit e cunoaștere a legilor comediei 
și cit e spontaneitate inspirată e greu 
de stabilit, dar oare talentul nu e 
tocmai această misterioasă fuziune? 

Situatiile, caracterele, replicile se 
inläntuie cu o logică și un sentiment al 
ritmului care fac plauzibile conflictul 
cel mai fantezist și gag-ul cel mai 


am mai văz 


Intoarcerea 


fiului risipitor 
monumentala 
de foc» care și-a ciștigat laurii unui festival 
și admiraţia unui public pretentios, căutăm 
în noile filme venite din Alger originalitatea 


După «Cronica a anilor 


unei cinematografii. Dar în condiţiile a 
40 de pelicule cite s-au realizat de la eli 
berare, din care majoritatea coproductii, e 
prematur să vorbim despre o școală cu 
trăsături bine distincte. Cu atit mai putin 
în cazul acestei Întoarceri a fiului risi- 
pitor regizată de un egiptean, Yousset Cha- 
hine care, deși isi construiește filmul pe 
conflictele satului algerian antrenat într-o 
lentă modernizare materială și spirituală, 
uzează de vechi formule ale spectacolului 
comercial (tip indian) cu numere cintate 
şi dansate, înserate în plină dramă. Drama 
unui tinăr plecat la oraș să-l «cucerească» 
care se întoarce, după o tristă experiență 
printre ai lui, să-și vindece rănile. De fapt, 
să-și renege idealurile cu care plecase 
Citeva flash-back-uri trimit la masinatiile 
unui patron care-l virise pe naiv într-o 
afacere necinstită, terminată cu închisoa- 
rea — o dezamăgire politică. (tinărul în- 
cepuse ca un apărător al drepturilor sindi- 
cale) dublată de una sentimentală: fiica 
patronului care se folosește de el etc., etc. 
Dar partea cea mai interesantă a povestirii 
e încercarea rătăcitorului de a reface pun- 
tile sentimentale cu cei de acasă: cu pă- 
rintii care nu-l mai pot înțelege, cu logod- 
nica (măritată între timp), cu fratele cel 


Voci distincte 


niste de o excepțională forță dramatică: 
Ingeride Vardung. 

Tot o ecranizare (după un roman de Axel 
Sandemose) este si Dezertarea, delicatul 
film al unui love-story urgisit de razboi, al 
unei imposibile povesti de iubire apärate 
cu toate puterile unor inimi tinere dar 
condamnate implacabil de legi absurde 
Poezie discretă, finețe a creionårii portre- 
telor, intuiție în alegerea actorilor, iată doar 
citeva atribute ce recomandă un alt cineast, 
si anume pe Eldar Einorson. Cu Ultimul 
Fleksnes al lui Bo Hermansson ne-am 
aflat pe teritoriul comediei de situații dar 
si de moravuri, avatarurile nearătosului și 
păgubosului protagonist avind nu numai 
haz ci şi un tilc ușor de transpus într-o 
lectura sociologica. 

De un deosebit interes pentru cinefili s-a 
dovedit filmul te a încheiat selecția Nunta 
Linei, o «imposibilă iubire» si el, con- 
damnată însă nu de istorie ci de timpul 
neiertător, de neputinta uitării de însăși 
firea colturoasä si monopasionalä a eroilor 
săi, asupra cărora parcă planează, vag, 
umbrele strămoşilor ibsenieni. lreductibila 
si tragica opoziție dintre condiția femeii și 
cea a bărbatului — atit de prezentă în 
dramaturgia clasică a nordului — își trimite 
ecouri puternice în filmul lui Knud Leif 
Thomsen, jucat admirabil de aceeași In- 


deride Vardung. 
Magda MIHĂILESCU 


aberant, dind răspuns la întrebarea 
aproape filozofică: de cite ori se poate 
pierde şi prinde acelaşi tren pe par- 
cursul unui unic traseu?! 

Transamerica Expres este un film 
de acțiune, dar și unul de nuanțe 
psihologice, un film care tisneste, 
firește, la succes de public, dar care 
își poate păstra prestigiul şi în ochii 
spectatorului cu criterii pretentioase, 
un film de divertisment care-și per- 
mite să culmineze cu o catastrofă 
somptuoasă, un film în care actorii 
joacă impecabil, fără nici un efort 
aparent — într-un cuvint o performan- 
ta a unui gen pindit din toate părțile 
de facilitate si de innäbusitorul aer de 
serie. 

Si pentru că problema scenariului 
s-a dovedit atit de acută in sporirea 
calității producției noastre de filme, 
aș adăuga la comentariile de mai sus 
că ne aflăm in fata unui scenariu clar 
și ferm, singurul capabil să asigure 
o atit de fermecătoare cursivitate și 
naturalete incit să pară improvizatia 
unei echipe într-un ceas de foarte 
bună dispoziție. 


Nina CASSIAN 


mare (pe care-l înfruntă la început pentru ca 
apoi să-l ajute ca să facă să prospere, pe 
spinarea țăranilor, o mică fabrică locală), 
cu fratele cel mic, singurul care sfidează 
pactul familial si pleacă la oras în căutarea 
idealului pierdut al fostului romantic. Spu- 
neam că e interesantă această parte pentru 
că dezabuzarea treptată și capitularea ti- 
nărului se fate cu destulă atenţie și firesc 
psihologic,firesc care contrastează cu ma- 
niera comercială de intrerupere a acțiunii 
cu numere revuistice cum sint cintecele 
și dansurile moralizatoare ale tinerilor din 
fabrică. Fără acest balast, care îngreunează 
epica, filmul în general, convingător ca 
atmosferå si onorabil jucat, ar fi crescut 
in interes, dacă «socialul» n-ar fi fost 
redus la cligeele amintind seria (oare ine- 
puizabilă?) a «Vagabondului». 


Alice MÄNOIU 


Coproductie a studiourilor din Egipt și Alge- 
ria. Un film de Youssef Chahine. Cu: Mahmoud 
e! Meligui, Magda el Roumy, Sheir Eimorchedi 


Aminteste-ti de mine 


Filmul acesta are o calitate de loc negli- 
jabilă: e reprezentativ pentru tentativa tot 
mai hotáritá si mai necesară a filmului de 
actualitate de restituire neschematică a 
destinelor integrale, a vieţii ne-dichisite în 
vederea filmării, «în acord cu însăși forța 
lucidă a societății noastre». lată-ne deci în 
tata unei «zile de azi», în care microbii 
nefericirii, singurătăţii si, nu-i aşa, alți 
citiva, sint vizibili cu ochiul liber, nici 
märiti la microscopul neorealist, nici esca- 
motati cu antiseptică exuberanta... Filmul 


Bucuria 
de a te 
darui 
celor 

din jur 
(Viaţă 
regăsită) 


Zilele filmului 
cehoslovac 


Un oras se zbate sub ocupaţia hitlerist:ı 
din prima pină-n ultima zi a războiului 
Un oraș trăiește, în sfirsit, cele din urmă 
zile dinaintea Eliberării. Şi oamenii acelui 
oraș vor să fie partasi la propria salvare. 
Armata eliberatoare înaintează spre Praga, 
hitleristii se retrag în spaima dizolvantă 
a conducătorilor, spaimă provocată de imi- 
nenta pedepselor ce-i așteaptă, iar locui- 
torii capitalei își concentrează energiile 
întru înlăturarea agresiunii măcar cu o zi 
mai devreme. Totodată, Eliberarea orașu- 
lui Praga insemna însăși scurtarea răz- 
boiului, era o operațiune de importanță 
strategică europeană. Sigur profesionist, 
Otakar Vavra urmărește, paralel, pe zile, 
ore şi minute, cele trei planuri de acțiune 
în datele lor esențiale. Dar între acestea 
sint marcate momente care aduc o întreagă 
încărcătură dramatică: hăituirea ostatecilor 
de către detașamente SS, atrocități ce de” 
päsesc puterea de înțelegere (ce poate fi 
mai îngrozitor decit să fiiexecutat în ultima 
zi a războiului numai pentru că un puber 
vrea să-și demonstreze sieşi bårbåtia?), 
tragedii personale. 

Amănuntul istoric exact, operațiuni mili- 
tare surprinse în amplitudinea lor, atenția 
pentru psihologia și comportarea indivi- 
duală, se orinduiesc în fresca unui moment 
istoric naţional, care este, totodată, fresca 
unui efort moral la fel de eroic. 

Cu următoarea peliculă, Viaţă regăsită, 
semnată de Frantisek Vlacil, observația 
cineastului se concentrează asupra unei 
singure persoane, un om în puterea virstei 
care, parcă într-un dialog cu sine însuși, 
vrea să-și depisteze resursele de dăruire 
față de cei din jur. Cu o progresie lentă, 


începe si stirseste cu cite o despărțire; 
acțiunea intersectează traiectoriile unor 
oameni singuri. Dar regizorul Pavel Ciuhrai 
nu exploatează antonionian sentimentul 
insingurärii, ci, pe aceste premize tragice, 
sugerează calm eventuale ieșiri din labirint, 
izbutește, fără pic de emfazä,o demonstra- 
tie de o percutantă vitalitate; polii, un medic 
si un trapezist, gravitatea și experiența 
de viață fata în față cu entuziasmul zburä- 
tor... Tulburător — Nikolai Kriucikov, des- 
coperind că «nu eşti bătrin atunci cind iti 
tremură mîinile, ci atunci cind iti pierzi 
locul In viață». 

Tentati să mai ignorăm (uneori) ceea ce 
scirtlie pe ici pe colo, înclinați să mai con- 
fundäm (citeodatä) optimismul cu frisca, 
realizăm (a cita oară?) cit de optimist poate 
deveni «un film trist», cit de stenică poate fi 
luciditatea. 


Producţie a studioului «Mostilm». Un film 
de Pavel Ciuhrai. Cu: Nikolai Kriucikov, Lev Pri- 
gunov, $. Kurbanov, I. Averin, S. Gaizev, G. Ko- 
marova 


Cásátoria 

Ceea ce a izbutit acest film tine in primul 
rind de plastica imaginii — e creatá acea 
atmosferä apásátoare, sufocantä, adecvatá 
universului gogolian: semitonuri terne, gan- 
guri întunecoase, ceaţă, fum, fete-crispate; 
izbutită e și fixarea detaliilor privind perso- 
najele şi moravurile vremii. Dar necesara 
fuziune între replica teatrală și imaginea 
filmică nu se produce — nu uiţi nici o clipă 
că, de fapt, priveşti o piesă de Gogol: 
un Gogol din al cărui genial amalgam de 
ridicol, satiră si bufonerie sint supralicitate 


Fresca unui 
efort moral 


atentă, şi cu receptivitate exemplară, se 
consemnează fiecare pilpiire sufletească, 
aparatul reține cu grijă orice aspirație, 
orice manifestare a dorinţei de comunicare. 
Dincolo de aparenta banalitate a povestirii 
se desprind semnalele — uneori ample, 
alteori abia schitate — ale unor drame, mai 
mici sau mai mari si,o dată cu ele,se difu- 
zează, parcă binefăcătoare, căldura unei 
nesfirsite înțelegeri pentru cei din jur. 
Şi astfel o pledoarie care ar putea trece 
drept comună, poate chiar märuntä, se 
consolidează în conștiința spectatorului, 
nu ca un gest didactic rigid ci, dimpotrivă, 
ca o metaforă a însăși preocupării omenești 
pentru tot ce este omenesc. 

Comedie de situații, Mașina de intinerit 
exploatează, cuminte, gag-uri stirnite de 
minunatul aparat a cărui funcționare nu 
este totuși fără cusur. Eroii filmului, do: 
hoţi imposibil de lecuit, sint pedepsiţi de 
autor cu o neașteptată duritate. Gluma se 
dovedește brusc a nu mai fi glumă. Tot 
zbenguindu-se printre năstruşnice întim 
plări si tot satirizind, regizorul ajunge parcă 
involuntar să-și abandoneze eroii, să-i scoa- 
tă chiar din naraţiune. Şi în mod neașteptat 
(ca toată evoluția acestui film), finalul ne 
recomandă să nu mai privim cu atita bună- 
voință slăbiciunile omenești, aparent mă- 
runte, în fond, nocive. Nu s-ar spune că 
autorul folosește chiar toate situaţiile co- 
mice pe care le-ar fi putut invoca o ase- 
menea structură narativă, dar trebuie recu- 
noscut că există o atitudine personală care 
compensează, cînd abuzul consecvent de 
gag-uri, cind inconsecventa atenţie pentru 


eroii povestirii. Florica ICHIM 


grotescul si macabrul, în defavoarea vervei 
satirice. Miza textului apare anemiată, risul 
lui Gogol nu mai atacă răul permanent si 
esenţial al naturii umane. Asistăm așadar 
la o pseudă-căsătorie între o piesă — în 
fond — filosofică — și un film în fond 


terestru. Eugenia VODA 


Producţie a studiourilor «Lentilm». Un film 
de Vilali Melnikov. Cu: Svetlana Krucikova, Alexe 
Petrenko. Oleg Borisov, Vladislav Strjelcik. 


Un love-story cu protagonisti de compli- 
cata tråire interioara,cu peisaje de referinta 
culturalå, de la localitåtile litoralului fran- 
cez stråbåtute si evocate de Marcel Proust, 
la un Paris, resedintå a artelor. O tinårå si 
zgomotoaså eroinå ascunde cå are leuce- 
mie, sfidindu-si moartea cu giumbuslucuri 
copilåresti, tråind deplin si cu poftå fiecare 
zi. O poveste de iubire intre fata cu tempe- 
rament exploziv si un compozitor cu doua- 
zeci de ani mai virstnic, insingurat, främin- 
tat si amenintat de spectrul ratärii. Richard 
Johnson apare in acest rol cu farmecul 
cunoscut dar fără minunatul glas de actor 
shakespearean, stinjenit parcă de dublajul 
în limba italiană si de o parteneră (Pamela 
Villoresi) care exagerează cu vioiciunea. 
In rest, un apel destul de discret la bunele 
sentimente, o muzică bună si o imagine 
de caldă cromatică fac din Cintă pentru 
mine un film plăcut. 

Dana DUMA 


Producţie a studiourilor italiene. Un film de 
Luigi Cozzi. Cu: Richard Johnson, Pamela Villo- 
resi, Maria Antonietta Beluzzi, Riccardo Cucciolla. 


63 milioane spectatori 
intr-un an! 


De sase ani, prin caracterul 
sau competitiv una dintre 
cele mai eficiente forme de 
popularizare a filmului nos- 
tru o constituie «Concursul 
republican pentru intensifi- 
carea difuzării culturii prin 
filmul românesc». La consfätuire au parti- 
cipat, alături de cadre de conducere din 
Centrala România-film, directorii întreprin 
derilor cinematografice județene, directo: 

caselor de filme, studiourilor «Animatii 

si «Alexandru Sahia» si Arhive: Nationale 
de filme, presedintele ACIN, reprezentanti 
ai presei centrale si locale, activiști ai 
secției de propagandă ai Comitetului jude- 
tean P.C.R. Dimbovita, reprezentanţi ai 
organizaţiilor de masă şi obstesti. 

Conform unei tradiţii, de fiecare dată, 
«gazdă» este întreprinderea care s-a clasat 
pe locul I — anul acesta Întreprinderea 
cinematografică a județului Dimbovita; pre- 
miul Il a fost decernat întreprinderii cinema- 
tografice a judeţului Botosani, iar premiul Ill 
Întreprinderii cinematografice a județului 
Bihor; dintre cinematografe, amintim: cine- 
matograful «Central» (Bucureşti), «Mine- 
rul» (Baia Mare), «Viitorul» (Harghita) 
Aceste premii au în primul rind menirea 
să răsplăteasca strădania acelor anonimi 
cate, printr-o formula generică, sint nuni 
«lucrători în rețea». 

Pasiunii lor pentru film în general si 
pentru filmul românesc în special, spiritului 
de iniţiativă și inventivitate, tenacitatii lor 
atunci cînd se izbesc de inertii, numeroase- 
lor simbete si duminici petrecute «pe teren», 
acolo unde organizează acţiuni menite să 
infringă comoditatea si prejudecata specta 

torilor, lor li se datorează, în mare parte, 
aceste semnificative cifre: 62,8 milioane de 
spectatori la filmul românesc într-un an 
in care au fost înfruntate urmările dezastru- 
lui de la 4 martie; 62,8 milioane care înseam- 
nă 30% din totalul spectatorilor. Acestei 
asidue munci — relevată de numeroși vor- 
bitori —i se datorează și penetrarea în 
pături largi a documentarului (zeci și sute 
de acțiuni organizate doar cu cicluri de 
documentare), a filmelor agrozootehnice 
sau de protecția muncii, filme aduse nu o 
dată chiar la locul de muncă, la ieșirea din 
mină sau în fabrici și școli, pentru a veni în 
intimpinarea spectatorului. 

Din discuțiile purtate se desprind citeva 
idei: necesitatea concentrării eforturilor pen 
tru ca manifestările cu filmul să devină 
reale, acţiuni cu caracter cultural-educativ, 
înlăturindu-se tendinţele de festivism si 
formalism; programarea filmelor și a mani- 
festårilor pe marginea lor (numai sub egida 
lestivalului «Cintarea României» s-au reali- 
¿at 10 000 de acţiuni) trebuie să fie judicio: 
gindite, evitindu-se ghidarea doar dupa 
criterii economice; s-a subliniat de aseme- 
nea preocuparea pentru a orienta aceste 
actiuni in functie si de specificul local, de 


nema 


sala de cinema 


imblinzirea 
turbulentului 


Există sah de cinematograf in Bucuresti 
(si nu numai, probabil) in care nu poti vedea 
un film linistit, in starea — relaxaté — nece- 
sară contemplării unei opere de artă. Si 
cred că cinematograful «Luceafărul», plasat 
chiar. in centrul urbei — deși atmosfera sa 
este departe de urbanitate si chiar de civi- 
lizatie — deţine recordul într-o ierarhie a 
dificultăților de vizionare. 

De cite ori am intrat în această sală, o 
dată cu stingerea luminilor, un ghemotoc 
dureros de nervi s-a așezat cam în regiunea 
plexului solar, iradiindu-şi efectele furni- 
cătoare, de preferinţă pe traiectul sirei spi- 
nării, efecte benigne la început, acute în 
timp. Reflex condiționat de anterioare vi- 
zionări în sus-numitul cinematograf, în 
care nu se mai poate vedea mai nici un film, 
deși ca simplu spectator am și stomacul 
si nervii spinali într-o stare corespunză- 
toare liberei circulații prin cinematografe. 

Şi totuși... Aştept cu temere, pur şi sim- 
pla apariţie a actriței principale; aştept cu 
spaimă stringerea miinii eroinei în mina 
eroului; ascult cu groază cum se pregă- 
tește o declaraţie de dragoste și sint cu- 
prins de o spaimă rece cind sărutul prota- 
goniștilor devine implacabil; toate aceste 
manifestări psihosomatice sînt cauzate (am 
analizat fenomenul cu mare atenţie psiho- 
terapeutică) de faptul că ştiu ce va urma, 
în sală, gesturilor filmice enumerate mai 
devreme: fluierături, tropote, interjectii, adi- 
că tipete, comentarii într-o limbă urlatå. 


L 


Filmul de actualitate pe locul intii 
atenfia publicului («Accident» de S 
giu Nicolaescu) 


tıpul de public; organizarea de gale cu filmul 
romanesc si in alte localitati decit centrele 
traditionale, gale urmate de discutii cu 
spectatorii. 

Probleme organizatorice, aspecte ale co- 
laborării dintre casele de filme, studiouri 
si intreprinderi cinematografice, măsuri pen 
tru modernizarea unităților rurale, aprecieri 
la adresa filmelor românești din acest an 
și ginduri pentru un apropiat viitor cind 
numărul lor va spori substanţial, schimb de 
opinii pe baza expoziției de afişe realizate 
de Romäniafilm, deschisă în holul Casei 
de cultură, unde s-au desfășurat lucrările 
consfătuirii — toate acestea si încă multe 
alte propuneri și idei au făcut ca și în acest 
an consfätuirea să nu rămină doar un 
moment festiv, un elogiu adus «premianti- 
lor», ci o reală intilnire de lucru menită 
să găsească cele mai inspirate metode 
pentru popularizarea autenticelor valori din 
filmul românesc, în scopul ridicării nivelu- 
lui cultural și de educaţie a tinerei generatii 


Marina CONSTANTINESCU 


Musicalul își are deasemeni adepții s 
nedesminfifi («Mama» de Elizabe 
Bostan) 


Acest val de zgomote adiacente se destra- 
mă greu pe nisipul liniştii si murdăreşte 
întotdeauna locul pe care l-a călcat. 


Și iată că, împins de forța împrejurărilor, 


am intrat iarăși de curînd în cinematograful 
cu pricina. Filmul de lung-metraj (un fil- 
mulet în tehnicolor) era precedat de un 
scurt-metraj al «Sahiei», Liceenii, semnat 
de Paula și Doru Segal. Am avut surpriza 
unui film foarte bine făcut. Tineretii subiec- 
tilor îi corespundea un montaj rapid si 
ingenios, spontaneitatii replicilor li rås- 
pundea un comentariu inteligent. Unui su- 
biect cald i-a răspuns un film cald și, mai 
important, ieșit din canoanele filmelor des- 
pre tineri prea perfecţi, cu coronitä si cu 
replici bine învăţate, adică din basme care 
nu mai adorm pe nimeni demult. 


Ei bine, acest film foarte bine facut, scurt- 


metraj, adică din categoria acelora care 
deobicei in sala despre care vorbim sint 
ignorate în așteptarea marilor aventuri ce 
vor urma, ei bine, acest film a stirnit res- 
pectul total al unui public, să-i spunem atit 
de eterogen. 


Ros de îndoieli, cu sentimentul unui 


«dejă vu» am început atunci să-mi scoto- 
cesc memoria. Şi într-adevăr, am găsit: 
se mai întimplase o dată, în aceeași sală 
«supraincålzitå», să văd un film într-o stare 
normală, dezinhibată (atit a mea cit și mai 
ales a celor din jur): «Noaptea americană» 
a lui Truffaut. Cei care își amintesc acest 
film vor înțelege cred ideea la care au ajuns 
îndoielile mele, tot rozind o falsă evidenţă, 
anume aceea că — doar turbulentii din sală 
ar fi de vină; sau, mai pe indelete spus, omul 
care cumpără si programeazä filme sfin- 
teste locul, în speţă, sala de cinema. 


Paul SILVESTRU 
15 


Filmul, document al epocii 


hronicul 
virstelor 


Parul si ideile 

La 73 de ani bătuţi pe muchie, Cary 
Grant apare înfloritor, ca un artist — 
cum se spunea pe vremea lui — de cine- 
ma. Chipul îi străluceşte de sănătate 
şi plăcere a vieţii. Părul ii străluceşte, 
bine uns și pus la punct. Hainele stră- 
lucesc pină la ultimul nasture, pină în 
virful pantofilor. Omul trăiește Inlesnit, 
liniștit si — cum spunea o mätusä tot 
de pe vremea lui — nu-i dai virsta. El 
pare întruchiparea armonioasă a rolu- 
rilor sale armonioase, drägute, simpa- 
tice foc, fără mari angoase (deşi Hitch- 
cock în Suspiciune, in Nord-Nord- 
Vest a căutat să extragă, și a reușit, 
o anume spaimă din acest facies surl- 
zător), de un farmec franc la publicul 
feminin. Mulţi bărbați au vrut să fie, 
cindva, ca dumnealui. 

Pe planul ideilor — de ce să n-o spu- 
nem? — găsim mai puțină strălucire 
decit în firele sale de păr. Personajul 
e un om cuminte, cumsecade, bine ase- 
zat în şaua citorva conformisme dragi 
americanului liniștit, devotat fetiţei sale 
care H este cel mai bun prieten, şi pe 
care nu vrea s-o facă artistă («În toată 
cariera mea, nu am întilnit nici o actriță 
fericitäl») ci să se mărite tinără și să 
facă cit mai multi copii. De film nu vrea 
să mai audă — nu-şi mai vede nici pro- 
priile filme, nici pe alte altora (pe Jack 
Nicholson, Al. Pacino, Dustin Hoffman 
fi socotește actori minunati, nu după 
filmele ci după declarațiile lor şi croni- 
cile din ziar!), doar Disney vede, tot cu 
fetița sa. Dacă ar mai face azi un film, 
l-ar vrea educativ, informativ pe cit de 
amuzant. «Nu citesc nici prea multe 
romane. Îmi place mai mult realitatea». 
Dintre gindurile mai miezoase, iată unul 
interesant: «Nu cred că există o mare 
diferență între starurile de azi ca Paul 
Newman, Steve McQueen sau Robert 
Redford și cele de ieri, ca Gary Cooper, 
Clark Gable sau Ray Milland.. Noi 
avem tendinfa de a trai in trecut, de a 
ne complace Intr-o nostalgie prin care 
înzestrăm anumite lucruri cu calități 
pe care niciodată nu le-au posedat. 
Fiecare generație iși aduce contribu- 
tia sa». 


carnet 
de lucru 


6 Pe strada Bocikov din Moscova, la 
nr. 5, a fost pusă o placă pe care stă 
scris: «În această casă, a trăit si a 
muncit — între 1972 si 1974 — Vasili 
Şukșin, scriitor, regizor și actor, artist 
al R.S.F.S.R.». 

O Se lucrează intens la un film despre 
viata lui Errol Flynn. Viaţa lui pina la 
sosirea în Hollywood, unde avea să 


Raquel Welch urmează a fi, în curînd, o indiancă de 90 de ani. 
N-ai spune... Dar ce nu poate face filmul din om? 


cronica 
subiectelor 


_ Unde 
am mai vazut asta... ? 


Un subiect — pare-se, de doi bani 
ne aduce totuşi In minte, o piesă de neuitat 
Subiectele mici au asemenea merite impor- 
tante. Un visător nenorocit ar fi așa: 
Jeröme e un biet cascador, la margine de 
Paris. El trăiește lingă proprietara terenului 
pe care au loc amăritele sale spectacole 
de acrobatii-auto, In care-și riscă pielea 
pentru o rețetă mizerabilă. El o iubeşte pe 
Josepha, Josepha îl iubeşte pe acest Je- 
râme care mai are doar doi amici, un bătrin 
pilot-auto și un tinăr, marginal şi el, poet 
care se ignoră din autoironie... Într-o zi, 
Jer6me vede ieșind dintr-o patiserie, o 
femeie superbă, bogată, urcind intr-o ma- 
sind de lux. Jeréme incepe sä viseze si tot 
filmul e aventura mentală a sărmanului în 
căutarea limanului, fără de Josepha, fără 
de amici, după o himeră care-l aduce pină 
la linia ferată, unde va trece un tren, puf-puf, 
in fata căruia, hop, Jerâme va sări, numai 
că locomotiva o ia pe o altă linie, asa că 
Jeróme va reveni la Josepha care-l aștepta, 
geloasă desigur pe iubitul ei, geloasă dar 
generoasă. Nu, nu-i «O seară, un tren». 
Mai degrabă o variantă la neuitatul «Billy- 
mincinosul» — nr. 1 în topul marilor mici 
visători, striviti de cotidian, dar inältati de 
o imaginaţie la fel de furioasă ca viotenta 
inegalitätilor sociale. Interesantă e insă 
distribuția regizorului Jean-Marie Pérrier, 
fiul lui Francois — bătrinul: Josepha e 
Lea Massari, in primul ei rol de femeie 


devină celebru. Viaţa unui Errol Flynn 
oarecare. 

@ Un regizor englez de tele-teatru- 
cinema se gindeste la realizarea «Negu- 
tätorului din Venetia» de William 
Shakespeare. Cu Louis de Funés in 
rolul principal. 

@ Raquel Welch va interpreta rolul 
unei indience de 90 de ani care-si va 
aminti — în lungi flash-back-uri — de 
räzboaiele prin care a trecut, de cei 
trei soti pe care i-a avut si de tineretea 
sine qua non. 

O Shirley McLaine se plinge că toate 
scenariile citite in ultima vreme sint 
plicticoase si schematice, punind la 
cale o singură acțiune: furtul. În locul 
hoțul ui-bărbat, o femeie. «Nu mă in- 
tereseazå!» 


— «un nou Jean Gabin»? 


vremii teg | 


Un talent 
in care vorbeste o lume 


După părerea prea supusului dumnea- 
voastră redactor, in anul care a trecut nu a 
apărut prin fata noastră, actor de cinema 
mai important — prin arta si natura talen- 
tului său — ca Alesandr Kaliaghin, eroul 
principal din Piesă neterminată pentru 
pianină mecanică“). Kaliaghin e o apa- 
ritie unică, prin ce? Printr-o sinteză nemai 
pomenită a pateticului si a derizoriului, 
printr-o conștiință dramatică la culme, în 
liece pas pe sirma vieţii, în acea echili- 
bristică între ridicol si revoltă. Bogăția 
sufletească a personajului său e fastuoasă: 
comic, el emite accente de un tragism 
esențial; timid si copleșit de situație, el 
intuieste impertinente de maximă sfidare 
a soartei; trist pină în adincul adincului, 
el poate deodată exploda într-o bucurie a 
dragostei de adolescent; leneș și apatic, 
el găsește uluitor acea linie a neliniştii care 
transformă toate leneviile in hărnicii de o 
imensă energie a gindului, a risului și a 
plinsului. Actor al tensiunilor venite din 
cea mai fertilă contradicție — aceea dintre 
inteligenţă si materie — Kaliaghin are o 
forță neobișnuită de a pune in evidenţă inu- 
tilul şi a-i declara prin gesturi si inflexiuni 
secrete dar printr-o privire deschisă, răz- 
boi, războiul unei revoite tragi-comice, de 
Hamlet obsedat de opera bufă italiană, de 
'Mișkin însoțit straniu şi deturnat de 
Donizzetti. Amestecul acesta este — după 
părerea aceluiaşi redactor mai jos semnat — 
unic In arta actorilor de film, azi. 
` Nu putem ocoli adevărul că revelaţia 
noastră e tirzie, desi în Selava iubirii, 
în rolul regizorului rubicond și exasperat, 
artistul ne făcuse deja o puternică impresie. 
Dar spectatorii moscoviți de teatru, demult 
îi caută spectacolele, aleargă să-l vadă pe 
Kaliaghin, «subliniază cu creionul roșu, 
numele său, oriunde e anunţat», cum scria 
odată in revista «Filmul sovietic». Se zice 
că «Jurnalul unui nebun» de Gogol, in 
regia și interpretarea sa, a fost pur şi simplu 
un eveniment la care a alergat toată Mos- 
cova. La cei 36 de ani — de neuitat urletul 
lui in Pianina... aceea, noaptea, la capătul 
exasperării: «Am 35 de ani! Am 35 de ani!» 
— Kaliaghin trăiește acum o teamă stintă 


Să fie adevărat? Jacques Dutronc 


Documentul,sursä a filmului 


RA ARAN 
ak Y “ Pa 
3 Kc ES 
4 


corbilor, Pe marele tluviu si Chemarea 
spetei care ne plaseazä cu trei mii de ani 
inaintea erei noastre, pe vremea cind un 
băiețel numit Paná-Micutá-de-Corb e luat 
de apele primăverii, dus in Colonia Corbilor, 
pregătit acolo pentru a fi sacrificat zeilor, 
salvat și educat în spiritul vinătorii eroice, 
al luptei dure cu fiarele si relele, impriete- 
nindu-se cu curajosul om numit Vulturul, 
cu fetița Clipă-fericită și alte personaje de 
basm 4 la Tarzan, Winettou, de pe acea 
«planetă a maimutelor» sui-generis. Regi- 
zorul I. Schmidt nu ascunde caracterul 
feeric al trilogiei — adresate și părinţilor 
si copiilor — nu face un secret din carac- 
terul educativ al acţiunilor care pun în 
evidență aptitudini umane fundamentale, 
şi nu neagă o anume lipsă de psihologie, 
argumentind că, «dacă am fi incercat să 
aducem psihologismul, i-am fi pus pe 
oamenii aceia in situaţii probabil străine 
de ei; binele rămine binele, iar răul e răul. 
Dintotdeauna a existat o problemă umană 
esenţială: ce să măninci, unde să locuiești, 
cum să tråiesti si cum să-ți aperi speța». 
Asa e. Mai captivant ni se pare că filmul 
se bazează pe foarte putin dialog — domină, 
pe bună dreptate, strigătele, semnele și 
ordinele, numai in basmele slabe ale pre- 
istoriei e altfel — in schimb, suverană e 
imaginea, ca in orice basm cinematografic 
bun. Pentru a fi «in clar», fiecare din cele 
trei filme este precedat de un prolog 
(scurt!) care situează acţiunea In perioadele 
ertificate de cercetările arheologice la zi 


care se întoarce cu 3000 ani în urmă. 


la intrebarea: «n-a apărut, oare, un nou 
Jean Gabin?». 


la 40 de ani, probabil o cotitură a une: 
sariere care nu va uita niciodată «Aven- 
tura» antonionistä. Jeröme este un fost 
cintäret fantezist si absurdist al anilor ’60, 
Jacques Dutronc, care — dupä alte citeva 
filme mai putin importante — gäseste rolul ... Dar asta ? 
aici, rolul cel mai potrivit pentru spiritul — 
sau sec, oe un antisentimentalism viclean, 
incårcat mai ales de o tortå a tåceru si a 
privirii mute, capabil să intrige critica pina 


Rubrica 

«Filmul, document al epocii — 

Documentul, sursä a filmului» 
este realizata 

de Radu COSASU 


Folon, grafician francez, regizor de lung 
metraj animat, gindind cu capul kai 


Un subiect deajuns de gigantic se anuntä 
a fi acela al trilogiei cehoslovace: Colonia 


nitiv al festivalului de la Cannes. Pentru 
prima oară in istoria sa, festivalul se va 
deschide cu un film sovietic: O drama la 


care — in zumzäit de muste, sub un soare 
greu, — räsar culorile fustelor femeilor 


pentru un actor, teama că nu va mai găsi 
un rol ca Platonov. «El nu are forța de a se 


separa sufletește de Platonov și refuză 
roluri care-i par fade». Dar — incheie 
Vera Sokolova acel articol mai sus citat 
din «Filmul sovietic» — în tristețea lui, 
Kaliaghin este fericit. 


*) În 1978, pina la jumătatea sa, opțiunea, 
la fel de entuziasmatä, ar merge spre Kate 
Nelligan, a cărei Damă cu camelii ni s-a 
părut — fără exagerare — absolut ne- 
pereche. 


Alexandr Kaliaghin — un actor 


0 zi din frumoasa 
lună mai (1978) 


Dacă — ducind mai departe omagiul adus 
de Geo Bogza, în ziua morții lui Moro, regi- 
zorilor italieni, celor «care in ultimele zeci 
de ani au dezvăluit, cu forța și geniul unor 
maeștri egali cu maeștrii celorlalte arte din 
epocile lor de inflorire, cit de numeroase 
si de adinci sint, in lumea in care ne este 
dat să trăim, rădăcinile răului» — si dacă 
i-am da ascultare lui Cezare Zavattini si 
am face un scenariu numai cu ce găsim 
intr-un ziar, în ziua unui eveniment socotit 
major pentru conștiința lumii, ce-am putea 
conspecta, pentru filmul interior al cinema- 
tecilor personale, din «Le Monde» datat 
11 mai 1978? 

Pe pagina intii, lingă «Italia stupefiata» 
si articolul de fond «llegitimă demență» 
(parafrază din «Legitime défense — Legi- 
timă apărare», această «llégitime démence» 
— actrița Arlette — Leonie Bathiat, cea 
cunoscută de toți sub numele de Arletty, 
implineste 80 de ani: «M-am născut in anul 
afacerii Dreyfus — 1898. Părinţii mei au fost 
metalurgisti... Îi pun pe metalurgisti dea- 
supra tuturor. Ei sint pentru mine aristo- 
cratia... Prin filmele mele am onorat, la 
urma-urmei, «rasa» metalurgilor». Cel ma: 
mare artist francez al secolului este — 
zice ea — Raimu. Prévert a fost poetul 
cinema-ului. El și Disney. Pe pagina urma- 
toare, un fost stingist al anilor '68 refuzä 
violenta, teroarea, nu numai din punctul 
de vedere umanist, dar le socoteste si ca 
dovezi ale unei incapacitati de a convinge 
in lupta de idei a timpului nostru. Pe pagina 
a treia, autopsia lui Moro releva cele 11 
focuri trase in dreptul inimii si un deget al 
miinii drepte insingerat, semn ca «ostatecul 
a dus instinctiv mina la piept, in acea clipă». 
Din analiza refluxului terorist in R.F.G., 
reiese «profilul» — stabilit de sociologi — 
al celor care conduc fractiunile așa-ziselor 
brigăzi roşii: cei mai multi sint de origină 
burgheză, proveniți din familii religioase, 
absolvenți de universități. La rubrica afri- 
cană, raidul aviatic sud-atrican in Angola, 
la Cassinga, impotriva unor centre de 
tranzit ale populației namibiene: «...ziaristii 
străini nu pot suporta imaginea unei gropi 
comune de 15/5, cu 460 de cadavre, dintre 


moarte.» Alături — «Clayton-cămăși» anun- 
ta că «lichidează totul», la «prețuri sacri- 
ficate» dar continuă «să ia măsuri» între 
9,30 și 19,—1, rue de Berry — Paris. La capi- 
tolul «Europa» — un conducător al Parti- 
dului Socialist spaniol declarä cA «nu se 
poate renunta la marxism, asa cum nu se 
poate renunta la legea gravitatiei univer- 
sale». Un scriitor european grav bolnav — 
se pare incurabil, deci condamnat — de- 
clară, prin soția sa, că reuseste «să supra- 
viețuiască, scriind». La pagina «Societa- 
tea» — al 75-lea congres al notarilor francezi 
discută «statutul matrimonial»; intervențiile 
marchează o certă tendință spre acordarea 
unei «egalitati între soți». Rubrica «Medi- 
cină» «Dioxina n-ar fi dus nici la avorturi, 
nici la malformații ale foetusului in regiu- 
nea Seveso», după catastrofa chimică din 
'77. Doctorii afirmă că specia, țesutul uman, 
sint mai rezistente la dioxină decit soarecii 
din laborator. «La Sport»: «Fotbal — Finala 
cupei UEFA. Einhoven-Bastia: 3—0. Victo- 
ria celui mai puțin prost» «Box — Moham- 
med Ali (Cassius Clay) va lucra, după 
retragerea din box, pentru o firmă saudiană 
care vinde ape gazoase in Orientul-Mijlo- 
ciu». În paginile de artă — programul def 


RER 


vinåtoare, in regia lui Emil Loteanu (regi- 
zorul Satrei). La «Mediul inconjurátor»: 
un comitet restrins de vinåtori italieni, vest- 
germani si francezi lucreazå la un program 
de studii pentru conservarea påsårilor mi- 
gratoare in Europa. În Danemarca — «o 
nouå blocadå a tuturor porturilor», hotåritå 
de cåtre pescarii danezi, pinå ce guvernul 
le va satistace revendicårile. «La bursa din 
New York, scåderea actiunilor se inceti- 
neste. La Paris — «la baisse» se accele- 
reazå. Ultima paginå, ultimul titlu: «Marea 
Britanie, 20 de vase luptå impotriva mareei 
negre pe coastele nord-estice» (coliziune 
intre petrolierul grec «Eleni V» si cargoul 
francez «Rosaline»). 

Ar mai trebui spus ca ziarul acesta, datat 
11 mai 1978, 6 apårut in ziua de 10 mai 1978 
si då seamå, deci, de ceea ce s-a petrecut 
in ziua de 9 mai 1978. Ar mai trebui amintit 
cå de 9 mai 1978 se implineau 33 de ani de 
la victoria asupra fascismului. Cum så 
numim scenariul care se leagå atit de 
evident si atit de obscur de tot acest freamåt 
al vietii pe påmint? Å la francaise — «Dupå 
33 de ani»? Å l'italienne — «Moro e morto!»? 
A la roumaine — «Lumea într-o 212» 


ca «Moro e morto!». 
Gian Maria Volonté 
a jucat rolul 

unui mare om 
politic asasinat 

de teroristi, 

intr-un scenariu 

după un roman 

al lui Sciascia. 

Poate că 


t, un film ca 
N 


| original, 
ai è 


I 


Georges Luca 
er | are cu 4 i såri din toat 
Se filmeaza: german. | 4 GET baa de un 

: å > | goiari. 


a bah 
an a 


av 


a 


Ze} 


vers 


n Pierre 
a A pada 
1 nu numa 
cu largi 
« j ma: 5 | i ricană: pro- 
err, ere g BÅS c | L fera f lecran, După 
itatorü | rancı y u i o- 3 4 | ' d ) a epa 
viata», spun y | de fa | A j J : spontan, 
n se e că | ki. Ini ui | Neh- | i wr | t berat orchestrat pe a umple 
Gui creat de banalizarea violenței, Don 
directoru! programeicr rețelei de 
ito CBS, deciară răspicat: 
mările - pornogratia tinde sá | 
8 Marne 
şi roman | 
© O povesi e dra p- al Jac Per El | L. v 
“alla s i i S, y i n trun o! 
999 Louis de Funès, n 
francez, isi aniv 
activitate neintrer 
rimul sau film a t 
R | zon (1945), 
tmnlini 90 de ani a < 
implinit 80 de ani și | premieră 
festivitate de sărbăto- ) regia 
erabile virste... | å coperte, un număr impresionant 
j ne de care marele actor nu-si mai 
dar pe care distribuitori: 


an «lL Occhio, 

prezintä 
dite», printre 
cenzură din 
Scoia, Antonioni, Fellin 
şi probe de actori, cum ar fi cele 1 
de Maria Schneider inainte de 

v arte i í r Å k | distribuita in Ultimul tango la 

dol unel comedi ea - Be eu traducă în Pi | Pai, dacă e așa, e suficient ca cineclubul 


dupa cum alirina p 


4 


ului, titlu încă k = . * 
~ 4 Jane bir 4 1 ace 
Agatha Christ q 


stinov... 


RI CARTA å 


Ex AA TONER 


d AV 


Discurs _ 
despre copilarie 


despre Cuore ce-mi spui? «E frumos 
cind seamănă cu Heidi»... Cu Don 
Quijote si cu Campionatele mondiale 
de fotbal din Argentina, lucrurile se 
complică niţel, asa incit am renuntat la 
întrebări. N 

ireste, coplilor li se adreseazä multe 
emisiuni ale micului ecran, nu numai 
acele cu indicativ special, dorința de 
a sti a copiilor neputind încăpea in 
micutele emisiuni cu adresă, şi nepu- 
tind încăpea (ce minunat lucru!) in di- 
tamai televizorul, cu toate planetele 


Nu neapărat, pentru ci 
prima zi a lunii pe care 
ne pregătim s-o termi- 
năm a fost ziua copiilor 
nostri, si nici pentru că 
generația de miine, chia: 
in... vacante fiind, deține 
(trebuie să deţină) locul intli pe ordinea 
de priorități a preocupărilor cultural- 
educative — nu numai ale realizatoriloı 
micului ecran, firește —, rindurile a- 
cestea m-am gindit să le rezerv unora 
dintre tele-emisiunile destinate copiilor. 
Adevărul gol-golut este că intr-unul 
din programele recente, la ceasul unei 
obişnuite ore a tineretului, in care s-a 
vorbit mult, foarte mult (și numai ci- 
teodată spornic), despre tinerii aflați la 
virsta sfirsitului de școală, deci la virsta 
unor palpitante inceputuri, am ascul- 
tat, printre multi alții, vorbind, o fată. 
Vorbea despre ea, despre uniforma ei 
de care se pregătea să se despartă, 
despre şcoala ei pe care, de asemenea, 
o lăsa în urmă, despre gindurile ei de 
viitor pe care le avea cu minunată lim- 
pezime in față, vorbea despre clipă si 
despre durată, despre copilărie și veș- 
nicie, despre holograme (da, despre 
holograme) si despre poezie. Simplu, 
fårå vorbe mari, cu vorbe exacte insa, 
care se inläntuiau simplu, pe fir de 
gind incisiv, cu culori de pasiune, de 
vointä, de crez. De la acest «discurs 
despre tinerete», pornesc. de fapt, si 
consideratiile de fata. 


Despre darurile copiilor, asadar, ina- 
inte de toate. Cele mai frumoase au 
chip, voce si trup de ciocänitoare buclu- 
casa, sau de Tom, sau de Jerry, sint 
cam poznase, ca toate darurile cu ade- 
vărat frumoase, darurile cuminţi fiind 
rezervate «prin definiție» copiilor poz- 
nasi, Împreună cu doza de morală care 
înlocuiește, se mai intimplá să inlocu- 
iască, untura de pește sau siropul de 
tuse, In porții mai mici sau mai mari, 
administrată cu lingurita sau cu lin- 
guroiul, cu jordita sau cu binisorul. 
Emisiunea duminicalä, cu acuzate fina- 
litäti educative, destinatä celor mai mici 
spectatori, isi implineste, sigur, 0 buna 
parte din teluri, fäcind sä se audä gla- 
suri, ginduri si vorbe ale micii genera- 
tii, dar «discursul despre copilärie» este 
incă adesea intrerupt de «jocul oame- 
nilor mari» care isi propun nu o dată 
imposibilul, să-i învețe pe copii să fie 
copii, să le inoculeze copiilor gindurile 
si glasurile (ca să nu mai spunem... 
vorbele) copilăriei. Sint, știu, foarte 
pricepuţi «minuitori de copii» la tele- 
viziune (este și asta o artă, este și asta 
o necesitate, copiii nu s-ar putea des- 
curca altfel, nu se descurcă ei oamenii 
mari), dar nu totdeauna tele-scopul 
principal — acela de a-i ajuta pe copii 
să rămină ei înșiși, cu glasul, cu gindul 
şi vorba lor — este urmărit cu consec- 
venta. Răminind printre tele-darurile 
adresate copiilor (tele-darurile pot fi de 
orice fel, lecţii si jocuri, clipe de viata 
şi clipe de artă, basme şi realităţi, cin- 
tece și filme), să nu trecem prea grä- 
biti peste dialogurile posibile cu bene- 
ficiarii. Iti plac filmele cu Charlot, Adi- 
na? «Da, dar Stan şi Bran îmi plăceau 
mai mult, că ei stăteau si de vorbă cu 
noi»... iti pare rău că s-a terminat 
Comoara din insulă? «Nu». Dar 


sale cu tot. Dar televizorul aşa cum este 
el, li poate face, sigur, mai buni şi mai 
frumosi pe copiii tuturor virstelor. Si 
ii face, cind ştie s-o facă 


Călin CĂLIMAN 
Pionierii imaginii 
sau a fost odată... 


Este foarte bine că se incearcă «e 
consolidare» a programului doi prin 
programarea unor emisiuni deosebit 
de interesante: da, dar în cazul unora — 
ţinîndu-se cont de faptul că programul 
respectiv are o arie mai mică de vizi- 
bilitate — nu ar strica reluările pe pri- 
mul program, fie ele chiar si în cursul 
dimineţii. Pentru cei ce n-au «umorul» 
de a urmări emisiunea de umor de 
simbătă, se programează uneori pe 
programul secund la concurență cu 
veselia de pe canalul unu, o emisiune 
de informare cinematografică deosebit 
de atractivă și interesantă, realizată in 
termeni profesionali. 

Un exemplu de reușită în cadrul a- 
cestei emisiuni l-a oferit Tudor Caranfil 
prin documentarul — credem că poate 
fi numit documentar — «Grigore Bre- 
zeanu». Realizatorul, în afara prezen- 
tării unuia dintre primii noștri cineaști, 
a reuşit să ne ofere o amplă descriere 
bine documentată a epocii în care Ca- 
pitala a cunoscut apariția primelor săli 
de cinema. Pilonii emisiunii au fost: 
imaginile de arhivă şi interviurile. Cu 
minutiozitate „Caranfil a cercetat arhi- 
vele și a selectat imagini din docu- 
mentarele vremii, din primele scurte 
filme si fireşte din pelicula Indepen- 
denta României, prima realizare a 
cinematografiei românești pe care o 
datorăm lui Grigore Brezeanu. 

interviurile, de o bogată informaţie, 
avind drept protagoniști pe acei pio- 
nieri ai cinematografiei române, pe care 
putin îi știu, pe care alții i-au uitat. Au 
fost invitați Eftimie Vasilescu,cel ce 
«vede film din 1903» și Atanasie Men- 
glide, cel ce a deschis prima sală de 
cinematograf la noi. Ei au vorbit în stil 
bătrinesc, si atit de fermecător, despre 
acei primi ani ai filmului petrecuți în 
Capitală. S-a descris modul în care la 
numai 20 de ani, Grigore Brezeanu a 
realizat acea memorabilă peliculă Răz- 
boiul independenței. Am aflat cum si 
pe atunci sinele de tramvai, spre exem- 
plu, constituiau, unde erau neavenite — 
un impediment la realizarea unor cadre 
de epocă. Astăzi, antenele de televi- 
ziune sau noile blocuri mai încurcă 
citeodată pe cei ce fac un film despre 
Stefan ce Mare. 

Emisiunea lui Tudor Caranfil råmine 
un documentar pentru o eventuala isto- 
rie in imagini a filmului romänesc, un 
documentar de pret despre acei pio- 
nieri ai imaginii care au luptat pentru 
a transforma o curiozitate, cum era 
considerat pe atunci filmul, intr-o ade- 
väratä artä. 


lleana LUCACIU 


filme pe micul ecran 


@ Armata umbrelor (Jean Pierre 
Melville, 1969). Un Melville dintre cele 


mai bune, eu as spune chiar exceptio- 
nal, desi nu uit ca mai existä si un De- 
nunfätorul sau un Samuraiul. Omul 
acesta — zic biografii si comentatorii 
säi — a fost un fanatic al filmului, a 
fost atit de fanatic — adaug eu — încit, 
intr-o superbă «nebunie», a sfirgit prin 
a-si inventa propriul cinematograf. Unii 
il adora (desi in esteticä termenul aces- 
ta nu spune mare lucru...), alții îl con- 
testă. Personal, mărturisesc, fac parte 
dintre primii. Cinematograful Melville 
(și acest Armata umbrelor stă do- 
vadă) mi s-a părut întotdeauna unul al 
stărilor umane esențiale traduse in- 
tr-un limbaj filmic la rindu-i esentiat, 
ca să nu spun esentializat, scutit ca 
prin miracol de discursivitate si redun- 
danta, un limbaj al ideilor în stare pură 
si al enormelor, geologicelor tăceri care 
le inconjoarä. Rareori in film patetismul 
unor existente a «urlat» mai tulburätor 
in tacerea-i. 

O Hamlet (Tony Richardson, 1969). 
Ecranizare insolitä, şocantă la prima 
(si poate si la ultima...) vedere a capo- 
doperei, Ipoteza regizorului, anume ca 
esența dramei ar putea fi înscrisă in 
perimetrul unui «război al nervilor», 
ideea aceasta, a unui Hamlet in afara 
retoricii clasice, insă cufundat în adincul 
unei foarte subtile retorici a cotidianu- 
lui si a elementarelor stări psihice care 
il însoțesc, ideea unui Hamlet, a unui 
Horatio, a unei Ofelii, a unui rege, a 
unei regine «de zi cu zi», de enervare 
cu enervare, de stăpinire sau de ce- 
dare psihică, ideea că la adevăr ajunge 
doar cel ce-și stăpinește și știe să-și 
colinde propriile subterane fără a-și 
pierde firea, mi se pare absolut seducă- 
toare. Şi esenţial în limpiditate și lipsă 
de echivoc, tot atit precum un «A fi 
sau a nu fi?», cu o uşoară preferință 
pentru «A fi»... 

e Sotia lui Jean (Yannick Bellon, 
1973). Admirabil, cu desävirsire admi- 
rabil film despre... Dar despre ce oare 
este acest film? Să zicem că despre un 
bărbat și o femeie, la inceput, si despre 
o femeie și un bărbat pină la urmă — 
ceea ce e mai mult decit inversarea or- 
dinei unor substantive... Să zicem că 
despre un lung drum către sine sau, 
și mai exact, către conştiinţa de sine, 
al unui om care este femeie. Să zicem 
că despre emancipare? Să nu folosim 
vorbe mari... Să zicem atunci că despre 
cum un om numit si soție ajunge cu 
capul sus si stringind demn din dinţi 
la ideea că, totuşi inainte de a fi soţia 
lui Jean, este ea insåsi. Cinematograf 
de finețe și subtilitate psihologică. 

6 Alice nu mai locuiește aici (Mar- 
tin Scorsese, 1973). O femeie, trecută 
de virsta primei tinereti, ba chiar intrată 
binisor într-a doua, își reincepe viata, 
este obligată să-și reinceapă viata, alt- 
fel, după o tragică despărțire de omul 
care a ocrotit-o şi i-a asigurat tihna traiu- 
lui cotidian, altfel mediocru şi fără ori- 
zont. O femeie, trecută de virsta primei 
tinereti, ba chiar intrată binișor într-a 
doua, încearcă să infrunte viata cu pro- 
priile-i puteri, și peregrinările sale prin 
lumea agitată și contradictorie a Ame- 
ricii contemporane înseamnă, deopo- 
trivă, un drum greu și întortocheat spre 
demnitate si adevăr. Scorsese practică 
un realism poetic acaparant, cu intense 
culori de viata. 

e Stigmatul iubirii (Warris Hussein, 
1974). Foarte interesant film, in special 
prin ceea ce, productie engleză fiind, 
se abate de la canoanele știute ale ci- 
nematografului englez. Subiect atit de 
plauzibil încît pare finalmente conven- 
tional, însă mizanscenă, atmosferă si 
tăietură de foarfeca întru totul speciale, 
nervoase, dincolo de previzibilul si «tea- 
tralismul» obișnuite. Un film englezesc 
foarte putin englezesc. Tradiţia trasă 
de urechi amical si rizindu-i-se serios 
în nas. 


Aurel BĂDESCU 


vă recomandăm 


Argument 


Prin acest ciclu intentionäm să restituim 
programatic o imagine proprie integrală a 
filmului de animaţie românesc și străin, in 
evoluția lui, în tendințele si orientările lui 
contemporane. Si este semnificativ faptul 
că, in acest efort, Cinemateca a renunțat 
să programeze filmul animat ca un adaos 
sau o introducere la filmul cu actori, așa 
cum procedează de ani de zile difuzarea 
noastră si cea străină. Se pare că este un 
tic internaţional. Publicul român va putea 
viziona două ore de film animat dedicate 
cite unui regizor, unei școli nationale, in- 
ceputurilor mute ale desenului animat, incit 
el să poată distinge cu ușurință cel putin 
4 nume mari de regizori americani contem- 
porani cu Disney, ori sa revada un medalion 
lon Popescu Gopo. E doar un amânunt dar 
in aceeași zi a fost programat filmul japo- 
nez cu actori, Povestirile lunii palide 
după ploaie, al faimosului regizor Mi- 
zoguchi, după care a urmat un program 
aproape complet cu desenele animate ale 
regizorului român lon Truică, a cărui gra- 
fică, stil, culoare trădează o afinitate pre- 
cisă cu arta japoneză. 

Lingă marile școli naţionale iugoslavă, 
bulgară sau poloneză, s-au acordat spații 
largi unor personalități mondiale ca Jiri 
Trnka (Cehoslovacia), Dusan Vukotié (lu- 
goslavia), Borowczyc și Lenica (Polonia) 
Bruno Bozzetto (Italia). 

Prin bogăţia şi diversitatea celor 31 de 
spectacole, nădăjduim sá se facă un pas 
în depășirea fazei în care filmul animat este 
înțeles doar ca o frenetică goană motano- 
soriceascä, astfel ca publicul să poată 
recepta efortul marilor creatori de a transmi- 
te spectatorului întrebări grave, incontor- 
tabile uneori. Să se priceapă că destinul 
animației nu se numește numai Disney 
sau Fleischer, ci și McLaren, Yoji Kuri, 
Jiri Trnka, Lenica, si că aici ca în orice 
artă, cuvintul creație se află la loc de cinste. 


Elvira TĂNASE 


medalion Rossellini 


Un explorator al 
adevărului 


«După parerea mea, realismul este forma 
artistică a adevărului»... «Neorealismul este 
un răspuns dat nevoii imperioase de a vedea 
oamenii așa cum sint»... «Filmul realist are 
drept obiect lumea, nu redarea unei tra- 
me»... «Realitatea este mult mai fantastică 
decit ficțiunea»... 

lată citeva declarații răzlețe, piese ale 
unui puzzle care reconstituie imaginea 
unică a operei lui Rossellini. Pentru că oricit 
de diferită ni s-ar părea la prima vedere 
această operă, care Imbråtiseazå deopo- 
trivă ficțiunea si documentarul, drama de 
război (Roma, oraș deschis, Generalul 
de la Rovere) și melodrama sentimentală 
(Amore), filmul de actualitate (Paisa, Eu- 
ropa '51) si cel de epocă (loana d'Arc, 
Francesco, butonul lui dumnezeu), ca- 
racteristica ei principală rămîne coerenţa 
dată de incápátinarea cu care autorul ei 
caută adevărul. 

«Încă de la Roma, oraș deschis, am 


Cu prilejul 
unui film 


Alte două telerecitaluri vin să completeze prefiosul album dedicat istoriei teatrului si filmului nostru, pe care colegii 
nostri de la televiziune l-au înscris printre telescopurile lor permanente. De astă dată in teleobiectiv, cariera artistică 
a Lilianei Tomescu și a lui Mircea Septilici — doi actori care au onorat cu brio scena si, din păcate pentru noi, prea 
puțin ecranul. Dintre aparițiile lor în film am reținut pe Liliana Tomescu, alături de Geo Barton şi Nae Roman, în 
comedia lui Manole Marcus, Nu vreau să mă insor, şi pe Mircea Septilici, alături de Silviu Stănculescu, în unul 
dintre filmele noastre dedicate luptei ilegaliştilor, La patru paşi de infinit în regia lui Francisc Munteanu 


ga- — 2 — ya K 


Există trei surprize legate de istoria aces- 
tui film. Una: că Cetăţeanul Kane e plic- 
ticos si banal. Vom spune, ca Eric von 
Stroheim: «N-am Inteles nimic. Poate sint 
eu idiot — adaugă el — dar am întrebat și 
alte 50 de persoane care au simțit la fel». 

Surpriza nr. 2. De vreo 20 de ani incoace, 
se fac plebiscite anuale pentru Intocmirea 
listei de 10 filme, cele mai bune din toate 
timpurile. Cetăţeanul Kane figurează in 
toate; iar în ultimii ani, a fost în capul listei. 
Pentru a doua oară, spectatorul nu mai 
intelege nimic. 

A treia surpriză vine de la cartea recentă 
a unui român: T. Caranfil care scrie, cum 
zice el, «romanul» acestui film. Şi asta ex- 
plică tot, lămurește tot. O va arăta într-un 
foarte original fel. Nu printr-o «poveste 
nr. 25, cum scrie In capul său spectatorul 
dupa ce a văzut un tilm bun. Nu este o 
«poveste bis» imaginată, imaginară, ci alt- 
ceva, foarte curios. Caranfil povesteşte 
trei povești, tustrele adevărate, Intimplate 


ciclul: desenul animat in 31 de spectacole 


1 
PS B 


on sr ae 


Fantezii in major 


Multi pictori ci: personalitate au fost 
atrasi si speråm vor mai fi — spre animatie. 
E un domeniu de cucerit in continuare, 
spre gloria ambelor arte. lon Truicå e 
unul din cazurile fericite in care talentul 
plastic nu s-a adaptat, formal, expresiei 
cinematografice, el este de la originå ex- 
presie, fantezie pur cinematograficå. Puris- 
mele, In orice domeniu, duc la segregatie, 
uneori la sinuciderea teritoriilor strict de- 
limitate. Aici hotarele sint mobile, fluide, 
creatoare de inepuizabile surprize. Nu pic- 
tura lui Truicå e cinematograficå prin mis- 
care, topire si rafinatå reconstructie in 
spatiu a culorii (mai mult dech a desenului), 
ci gindirea, imaginatia pictorului e, din 
pornire, film. Adicå desfåsurare In timp a 
netaforei pina devine idee. O floare-inimä 
pulseazä nelinistit in pieptul mesterului 
Manole urmärind drumul Anei prin furtunä. 
Cind femeia trebuie ziditä, floarea-inimä 
isi opreste palpitul, bärbatul a albit, a murit 
parcä In clipa sacrificiului. Dar constructia 
se poate inälta, in fine, si iatä roza reluin- 


GPS 
é > 


t 


ET 


Rossellini, pårintele 
neorealismului 


nu pe ecran, ci in viata realå. Trei. Distincte. 
$i comunicante. Personajele circulå de la 
o poveste la alta, trec si se intorc ca prin 
ușă. O poveste este aceea publică şi pri- 
vată a marelui miliardar William Hearst, 
regele presei americane. A doua poveste 
este aceea a războiului lung și crincen 
între artileria de ziare si bănci a trustului 
Hearst și un om, Orson Welles, cu echipa 
lui de filmare. A treia poveste, petrecută 
înainte de acestea două, e povestea unui 
tinár de 23 de ani, Orson Welles, care in- 
tr-o bună zi, Intr-o jumătate de oră, a facut 
o sinistră farsă întregii populații a Statelor 
Unite. Prin radio a convins lumea că locui- 
torii din planeta Marte, mult mai destepti 
decit noi, ne atacă, ne fac un război nimi- 
citor. A fost o panică generală: crahuri la 
bursă, bejenii, accidente de circulaţie în 
iureșul general, falimente, sinucideri, con- 
fesiuni făcute de „criminali nepedepsiti si 
care, speriaţi, s-au grăbit să mărturisească 
de teamă să nu-i apuce, peste un ceas sau 
două, nespovediti, judecata de apoi. O 
sută treizeci de milioane de americani in- 
nebuniti de această gigantică bătaie de joc 
din partea unui tinerel. Cu mijloace jurna- 
listice. De un om care nici nu avea jurnal, 
nici jurnalist nu era. 

Fără această poveste, celelalte două n-ar 
fi fost posibile.. Numai grație ei, formida- 
bilul băiat-minune a fost imediat angajat 


LA . w * * 4 
Pictura lui Truică, 


du-și vibraţiile în chiar temelia construcției 
(Marea zidire). În pintecele munților tru- 
desc, în cercuri concentrice de serpentine 
și straturi suprapuse, ca în purgatoriu, 
minerii din Baia. (Furtuna). O singură 
lucire sparge bezna: flacăra aurului. Unii 
sint absorbiți, fatală gravitație, spre haul 
pămintului. Minerii rămași pornesc la che- 
marea buciumelor spre locul revoltei, in- 
florind dealurile, răsărind din izvoare. Curg 
nesfirsit o dată cu apele, șuvoaie adunate 
într-un elan de obidă. Citeva scene anto- 
logice de film artistic cu ample mișcări de 
masă ar valora cit aceste momente con- 
cise, inspirate, figurind cu atita vibraţie, 
matca revoltei. Ori a sacrificiului. Rafinatul, 
debordind de fantezie Carnaval; poemul 
sublimului tragic (minus dimensiunea ridi- 
colului): Hidalgo; inventivul, spiritualul 
Cine aduce primăvara? si altele de mai 
mică inspirație (Văzduh, Vaporașul alb) 
definesc universul unui creator profund 
original de la care animația românească 
nu «ciștigă», ci se găsește pe sine în ceea 
ce are ea mai specific, mai elevat. 


Alice MÄNOIU 


incercat în mod conștient si constant să 
înțeleg lumea in care trăiesc, păstrind 
toată umilința si respectul faţă de fapte si 
istorie». Intrucit pentru Rossellini aceste 
fapte de istorie sint cu mult mai intere- 
sante decit orice povesti inventate, evolutia 
fireascä a operei sale se face de la fictiune 
spre documentar, de fapt, de la o fictiune 
cu elemente documentare (vezi filmele sale 
din perioada neorealistä) spre un docu- 
mentar cu elemente de fictiune. Este cazul 
realizărilor din ultimii zece-doisprezece 
ani, cind secondat de tiul säu Renzo, se 
consacrä serialului de televiziune (Pre- 
luarea puterii de către Ludovic al XIV- 
lea, Socrate, Blaise Pascal, Agostino 
di Ippona, Epoca familiei Medicis, In- 
dia 58). 

Pärintele neorealismului a investigat fara 
încetare, in timp si In spațiu. Pe Rossellini 
nu l-au speriat nici miile de kilometri dintre 
India si Italia, nici sutele de ani dintre 
secolul 20 și cel al Regelui-Soare, nici 
nenumăratele hätisuri si capcane ale sufle- 
tului omenesc. Pentru că, oricit de diferite 
ar fi aceste zone spre care l-a împins 
curiozitatea, pentru Rossellini ele nu sint 
decit diversele fațete ale aceleiaşi reali- 
täti: adevărul ființei umane. 


EEE dar mai ales ideea > 
e pur cinematografică (Hydalgo) 


in memoriam 


Toma Caragiu: 
inteligenţa în acţiune 


Există mari actori in persoana cărora 
găsim intruchipatá cu strălucire, o idee, 
aidoma muntelui care semnificä, in primul 
rind, ideea de înălțime. Există însă si 
actori născuţi sub semnul lui «sint om si 
nimic din,ceea ce este omenesc nu-mi este 
strain». In preajma lor pot incolti toate 
ideile şi toate sentimentele, certitudinile 
si ezitärile, inältärile si infringerile, «risu- 
plinsu». Acestei familii li aparţinea Toma 
Caragiu. Dacă ne obișnuisem să-i astep- 
tăm, în primul rind zimbetul, acesta se 
datora unei vechi şi tandru pact semnat de 
interpret si spectatori, era modul lui și al 
nostru de a saluta, de a ne da binete inain- 
tea unei călătorii despre care știam că nu 
va fi presărată doar cu hohote de ris. La 
urma urmei, actori care știu să ne facă să 
ridem mai sint în lumea aceasta, si incă 
destui. Caragiu avea darul unic de a ne 
purta în chiar oaza de unde porneau rădă- 
cinile si pricinile risului. Jocul său nu era 
o simplă complicitate cu spectatorul, o 
așezare comică, intr-o ecuaţie imposibilă 
a unor lucruri stiute, ci promisiunea unei 
călătorii şi a unei descoperiri. O spune el 
însuși, într-un film care astăzi ni se pare 
premonitoriu, în Actorul și sălbaticii: 
«V-am învăţat sá rideti»... Ne-a învățat a 
deslusi, cu armele satirei uritul, neorin- 
duiala, obscurul, monstruozitatea, atenta- 
tul la demnitate și frumusețe. Tuturor 
acestora nu li se putea spune pe nume fără 
stringere de inimă, fără durere, tocmai de 
aceea, pe chipul actorului masca comică 
se topea pe nestiute, lăsind locul celeilalte. 
Cu timpul li invätasem semnele de recu- 
noastere, știam că fiecare apariție a sa este 
o nouă luare aminte, fie că se ascundea în 
hainele «preacu viosului» din Buzduganul 
cu trei peceti, fie că iși lega speranța 
somnului de o fantastică poveste cu o 
bicicletă galbenă in Operaţiunea Monstrul 
Omagiind într-o semnificativă alăturare de 
filme una dintre personalitățile cele mai 
fascinante si mai derutante ale artei inter- 
pretative românești, Cinemateca noastră a 
răspuns atitor cinefili care și-au dorit să 
retråiascå, citeva ore, în tovărășia celui 
care a fost, inainte de orice, actorul inteli- 


gentei sale. 
Magda MIHĂILESCU 


Rivala Gretei Garbo 


«New-York. Marţi, 10 mai, Joan Crawtord, 
apilpisita doamnă Pepsi-Cola (cel de al 
patrulea sot al ei era Preşedintele director 
general al firmei Pepsi-Cola — N. n.] este 
răpusă de o criză cardiacă (la 69 de ani — 
N.n.). De la tinerica anilor nebuni şi pină 
la grimasanta cvincagenară Baby Jane, 
Crawford va fi o demnă reprezentantă 
mitologică a Hollywoodului epocii de aur». 

Așa scrie cronicarul francez M. Sandro. 
Sub numele de Lucille Le Sueur, ea debu- 
tează în film la 17 ani, în Pretty Ladies. 
Numele de Jean Crawford a fost ales prin- 
tr-un «public relation» al Casei M.G.M. 
În peste o jumătate de veac de carieră 
cinematografică, a jucat peste 80 de filme. 


Cristina CORCIOVESCU 


de studiourile R.K.O., în condiţii fără pre- 
cedent in cinematografia hollywoodiană: 
adică cu obligația casei R.K.O. să nu se 
amestece in ce face el. Numai așa s-a putut 
naște, în secret, filmul care a înnebunit 
timp de zece ani pe cel mai puternic mag- 
nat, pe cel mai temut sacal al capitalismu- 
lui american, pe William Randolph Hearst. 

Cele trei povești conţineau două fapte 
principale, atit Kane cit și Hearst, care se 
considerau stăpinii lumii, credeau că, prin 
bani şi publicitate, pot obţine două soiuri 
de victorii: posturi politice înalte (guverna- 
tor de stat, poate și președinte de republică) 
si faimă mondială, pe scenă, pentru amanta 
lor, în lipsa oricărui talent artistic. Temă 
care pare banală. Este străvechea idee că 
in societățile moderne banul cumpără tot, 
chiar şi ființe omenești, mai ales sub două 
forme: popularitate de profet si lansare de 
vedete. Cu bani poți cumpăra glorie: artisti- 
că sau socială. Ei bine, cele trei poveşti ana- 
lizate de Caranfil dovedesc ceva foarte, 
foarte nou, anume că banul nu poate cum- 
pira orice. Poate cumpăra amante fru- 
moase si lichele sociale. Dar nu poate 
niciodată (am zis: niciodată) să cumpere 
o glorie ca aceea a unui Napoleon. Marx 
ori Valentino şi James Dean. Acestea se 
cumpără cu iubire. Sublimul amor al fana- 
ticului, al marelui public care votează, la 
urne sau la casa de bilete. pentru un idol — 


Dicţionarul românesc semnalează numai 
12. Probabil ca să aleagă pe cele mai 


acest amor se plătește nu cu bani, ci cu 
un egal amor din partea celuilalt. Vedeta 
isi jertteste viata, sănătatea, fericirea per- 
sonală, în slujba artei, în slujba dorului de 
a se dărui tuturor. Pină şi egoistul Bona- 
parte va iubi, va adora o singură categorie 
de oameni: pe soldații săi din «vechea 
gardă». 

Kane si Hearst cereau o astfel de iubire 
publică, dar ei, afară de speze bănești, nu 
dădeau nimic. Simulau sentimente gene- 
roase. Tineau discursuri promitind ajuto- 
rarea neajutoratilor. Dar trisau. Nu iubeau 
poporul. Caranfil a gäsit documente auten- 
tice In care cei doi magnați, In cuvinte a- 
proape identice, se dezvinoväteau Impotri- 
va celor ce li acuzau că iși trădează clasa 
și explicau cum săracii nu trebuie lăsaţi pe 
mina unor apostoli săraci, ci cauza lor tre- 
buie pledată «de noi, milionarii, care avem 
sacrul respect al proprietății». 

Aceasta e marea, reconfortanta noutate 
a temei celor trei povești. Este ideea că 
niciodată, chiar în cea mai mercantilă so- 
cietate, gloria, fie politică, fie artistică, nu 
se poate cumpăra cu bani. lată de ce, de-a 
lungul a trei povești, toate planurile celor 
doi dau greș. E prima oară că asta a fost 
demonstrat cu o rigoare aproape matema- 
tică. Şi asta explică marea valoare a unui 
film care, la prima vedere, părea banal și 
rAsuflat. Şi asta, a fost explicat de o carte, 


ma 
E 
< 


Hotarul (sublim) comicului cu tra- 
gicul (Toma Caragiu împreună cu Ma- 
rin Moraru) 


importante. Cu o excepție, si anume tocmai 
filmul ei cel mai important, cel care a lan- 
sat-o la 20 de ani: «Our Dancing Daughters» 
de Harry Beaumont. 

S-a spus că «Joan Crawford a rivalizat 
cu Greta Garbo». Cred că asta, ca să tie 
adevărat, trebuie înţeles în sensul că i s-a 
intimplat acestei stele să joace admirabil 
in singurul film în care Greta Garbo jucase 
francamente prost: in Grand Hotel de 
Goulding (după Vicky Baum). 

Făptura fizică a Joanei Crawford era de o 
drăcească frumuseţe. Asta a observat (in 
rău) si criticul citat adineauri, care spune că, 
de la Johnny Guitar incolo: «obrazul ei 
ireal va fi supus unei uritiri sistematice, cu 
ajutorul unui machiaj uimitor». Gura, och 
de drac, privirea ei vrăjitorească, toate 
acestea spectatorii români le-au putut vedea 
în admirabila poveste Johnny Guitar. 


D.I. S. 


Cînd Hollywoodul era populat de zei 
(diabolica doamnă Pepsi-Cola) 


unică in felul ei, cartea «in triadă» scrisă 
de Caranfil. 

Dar dacă nu o a patra surpriză, am putea 
găsi, pe urmele lui Caranfil, o a patra po- 
veste. După Muschetari urmează Brage- 
lionne. Hearst a avut fii. Unul din ei era o 
fiicä, care a vrut să arate că atit tatäl,cit 
si bunicul ei au fost, in arta de a cum- 
para cu bani orice, niște bieti începători, 
nişte agiamii timizi, mincinosi si fricosi. E 
drept că ei Inselau, păcăleau. făceau să 
explodeze vapoare sau să izbucnească raz- 
boaie, incitau la asasinări de şeti de state. 
Fapte istorice dovedite. Dar toate se fä- 
ceau fricos, acoperite de textele legii. Ea, 
ultimul vlăstar al Hearst-urilor, va purcede 
vitejeste la atacuri pe faţă, jafuri de bănci, 
hold-up-uri, ucideri de polițiști. În fruntea 
bandei, domnișoara Hearst va părăsi banca 
cu 20 de mii de dolari furati în văzul tuturor. 
Pe față. Dreptul de a viola fățiș codul pe- 
nal, nepedepsit, se poate cumpăra cu bani. 
Arestată. condamnată, «viteaza» noastră 
a fost eliberată pe cauţiune de un mr 
lon şi jumătate de dolari. Data viitoare va 
fi poate mai mult. Nu importă. importantă 
e numai suma de 20 de mii furată pe fata 
și mărturisită. Exemplară lecție dată de 
un vlästar, imperfectilor săi strămoși. 


D.I. SUCHIANU 


21 


Noi actorii | 
sintem 


intr-un fel sa. 


de gară. 
Unele 
trenuri 
se prind, 
Altele 
nu.“ 


telex Animafilm 
— . ați Ban man å er EEE TER 


Papusi pentru soimi 


000 Mai trebuie probat cit de 
mult le plac celor mici jucăriile, 
papusile? 

Cunoscindu-ne bine «beneficia- 
rii» — acești spectatori generosi — 
în serialul adresat Soimilor 
Patriei, am optat pentru formula 
filmului de obiecte animate. Edu- 
catorii ne spun că e și mai pedagogic 
așa, pentru că obiectele au, fireşte, 
volum și tocmai prin asemenea ele- 
mente filmele vor fi mai aproape de 
realitate și, deci, mai familiare copii- 
lor. 

Aşa că ne-am hotărit să facem fil- 
me cu păpuși pentru păpușile vii 
care se mai numesc și șoimi. 


000 © baladă populară olte- 
nească despre felul de a fi al românu- 
lui, căruia și iarba și stelele îi sînt 
la fel de familiare, va oferi substanța 
dramaturgică a unui film de grafică 
animată. 

Imaginile filmice vor primi o 
nouă dimensiune, cu reverberatii în 
adînc, prin cîntecul rostit de Tudor 
Gheorghe. 

Balada se va vedea, astfel, și cu 
sufletul și cu ochii. 


@@@ Sabin Bălașa va lua apăra- 
rea copiilor lumii. Armele? lubirea 
revărsată în marele spectacol cro- 
matic — filmul său de pictură sub 
aparat — ce va purta titlul sugestiv: 
Intensitate. 


@@@ Din măști, Bob Călinescu 
face autentice opere de artă. Ciu- 
curi de lină viu colorați, petece de 
blană, bucăți de sac, mărgele, plus 
multă fantezie și un acut simț al 
artei populare, vor întruchipa în 
filmul său de măști animate, vigoa- 
rea, felul frumos și mindru de a trăi 
al poporului nostru. 


Lucia OLTEANU 


Despre o discuție 


In dimineaţa aceea se discutase des 
pre: probleme de arhitectură contempo- 
rană — posibilitatea de a propune clădi- 
rea Casei de cultură la premiul Uniunii 
Arhitecţilor; necesitatea creării de noi 
modele pentru viitoare expoziții inter- 
naţionale de tricotaje; pregătirea exa- 
menelor de admitere în Invåtåmintul 
superior. 

Se mai discutase de asemenea des- 
pre: urgentarea amenajării unei piscine; 
problemele unor trasee turistice inter- 
naționale; deschiderea unui magazin de 
mobilă, precum și despre alte citeva 
probleme ale vieții moderne. 

Discutia asta merita un film,pentru că 
ea se desfășura într-un sat de moti 
(părinţii lor mai plecau încă cu donitele 
prin țară ca să aducă un ban acasă), 
în satul Beliș, o așezare complet nouă, 
complet urbanizatå, de o frumusețe 
greu de descris chiar și într-un film 
color pentru ecran panoramic. Acum 
citiva ani, 989 de suflete și-au strămutat 
locuințele din valea care le adăpostise 
de foarte multe multe secole, urcind 
cu Încredere muntele pentru a-și con- 
strui noua aşezare pe virful lui,la cota 
1 225 

Satul care a urcat muntele pornind 
spre alte culmi de viață si mai ales 
discuția mai sus pomenită merită un 
film documentar care să stringă tot 
ceea ce s-a filmat pină acum si tot ce se 
va Intimpla în timpul ce vine. 

Zău că merită! 


Alexandru STARK 


Spectatori, nu fiţi numai spectatori! 


scrisoarea lunii 


Să nu vorbim în plus! 


Nu credem că gresim daca pentru odată publicăm la «Scrisoarea iunii» un text 
polemic cu «Scrisoarea lunii» precedente. Vrem, astfel, să sugerăm dorința noastră 
de a vedea părerile cititorilor noştri ciocnindu-se si mai aprig... 

«Am citit de multe ori scrisorile corespondentilor revistei «Cinema» pentru 


că, în general, mă interesează felul în care sint 


rimite filmele noastre si părerile 


nespecialistilor despre cinematografia română. Însă din toate, cea care mi-a dis- 
plăcut cel mai mult este cea publicată in nr. 4/78, semnată de Luminiţa Porfir din 
Piatra Neamt. După ceea ce spune dinsa, ar trebui să credem că cinematografia 
noastră abia acum s-a născut — idee ce mi se pare absurdă. Ca oricare adoles- 
cent, iubesc filmele noi, cu subiecte contemporane, însă nu trebuie să uităm fil- 
mele și actorii de certă valoare, din generaţia matură, cum sint Margareta Pogonat, 
Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Florin Piersic si alții, care au fost in stare să facă 
publicul să plingă si să ridă înainte de epoca lui Mircea Diaconu, a Torei Vasi- 
lescu sau a noii «revelații» a cinematografiei româneşti — Anda Onesa — care, 
după părerea mea, nu este decit o Incepåtoare cu talent. E normal să apreciem 
actorii tineri, dar să nu vorbim în plus, să nu uităm pe cei cărora le datorăm foarte 
mult. Cu multă afecțiune pentru redactorii revistei «Cinema», 


Filmul românesc 


Protetul, aurul și ardelenii 


@ «...0 caracterizare seacă (desi dum- 
neavoastră vă place vorbăria, de pildă «Scri- 
soarea lunii» din nr. 4, care este un exemplu 
clasic de a bate apa în piuă), (N.R.: Ma 
rog, puteji crede ce vreji, dar un lucru så 
vă fie clar: nu ne place vorbåria): 1) ca primă 
realizare a unui western românesc, filmul 
mi se pare foarte bun. Am văzut multe 
filme străine de acest gen, slabe de tot. 
2) coloana sonoră la înălțime; 3) peisaje 
excelente; 4) Ovidiu luliu Moldovan, un 
cow-boy «autentic»; 5) în filmele americane 
duelul între doi pistolari durează cam mult, 
în acest film se face imediat. (N. R.: Asta-i 
bine sau rău?) 6) Rebengiuc, ca mai toate 
personajele intruchipate de acest mare ac- 
tor, este așa cum mi-am închipuit eu rolul; 
7) Seriful, sub orice critică. Nu i s-a putut 
găsi măcar o stea autentică? 8) Judecăto- 
rul betiv, în rol. 9) Nu s-au găsit citiva do- 
lari negåuriti pentru scena de Poker-Sep- 
tic-Popa prostu? 10) Ardelenii? se putea 
sä nu fie cu glume! Pentru inceput e bine. 
Astept un western regizat de Sergiu N 
colaescu». (Colea Cureliuc — Joc. Marie 
Micä, jud. Suceava). 


O «...Dacä era un western si nimic mai 
mult, filmul avea sută la sută șanse să iasă 
un vax mare din simplul motiv că e dea 
dieptul absurd să faci western la ora ac- 
tuală, cind rețeta a fost puricată și pe tata 
si pe dos de toate cinematografiile din lume; 
nici filmul cu țărani români nu-i o noutate 
această temă nemafiind în nici un caz o che 
ie a succesului. În schimb, îmbinarea lor a 
avut cel mai neașteptat și mai simpatic rezul- 
tat: un western original — nici măcar o paro- 
die ca, de pildă, Un gentleman în westul 
sălbatic, o altă rețetă räsuflatä. Filmul lui 
Dan Pita se ridică mult mai sus, situațiile 
parodice intilnite aici izvorind din firescul 
cel mai pur, avind calitatea (atit de rarå) 
de a realiza un comic de viață necäutat 
si natural, generind cu dezinvoltură umorul 
românesc, sănătos si bogat, din fiecare 
cuvint». (Mihnea Sergiu Columbeanu — 
Bd. Păcii 116-126. Bucuresti). 


O «...llarion Ciobanu e din munții nostri 
oriunde s-ar duce. Şi in acest film, soarele 
și luna i-au tinut cununa. Mircea Diaconu, 
creează propriul său scenariu, propriul său 
personaj de parcă scenaristul tocmai la el 
s-ar fi gindit... Convingător și expresiv, 


cinema 
5 


iunie — 1978 
— ——— 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


Mioara Cretu 
str. 1 Mai nr. 41, Bloc B-7, sc. A, ap. 19 
Constan;a 


Ovidiu luliu Moldovan. (Florin Octavian 
Molnar — str. Baba Novac 3, Bucuresti) 


O «...Ce mi-a plăcut mai mult? Cred că 
jocul unor actori ca Ilarion Ciobanu, Mir- 
cea Diaconu, Victor Rebengiuc. Ce nu 
mi-a plăcut: lipsa unei idei centrale; pre- 
zenta unui story cred că nu absolvă un 
film de ceva ce trebue demonstrat; un 
western, dacä nu este o parodie si se vrea 
serios, trebuie să fie dramatic, neexcluzind 
latura comică, ori dramatismul care să te 
tina cu sufletul la gurä pentru scena urmä- 
toare, nu l-am prea simțit. In sfirsit, femeile. 
Desi Profetul are 15 soţii, deși printre ele 
figurează Olga Tudorache, Mariana Mihut. 
şi Carmen Galin, nu e niciuna care să fie 
Ea, unica, femeia inteligentă și ambițioasă, 
misterioasă și plină de personalitate. Fe- 
meile reprezintă amănunte mai mult sau 
mai putin picante care nu contribuie la per- 
fectiunea întregului». (prof. F. Palaloga — 
str. Bradului, Bloc G4, sc. B, et. 2, ap. 11, 
lași). 

O «...Nesofisticant, nefácut după rețetă, 
filmul se încadrează total în gen, påstrin- 
du-și originalitatea românească, ceea ce 
este foarte bine». (Filip Ralu — Bd. N 
Titulescu 92, București). 


Ediţie specială 


O «...Ultimul film aj celui ce a debuta! 
cu acea creație de excepție, numită Cursa, 
apare ca o înaltă lecție de cinematograt: 
acel cinematograf In care imaginea ia lo- 
cul cuvintelor, care rescrie, ba mai mult, 
recreează o lume. Originalitatea acestui 
film nu trebuie căutată în ce spune ci în 
cum o face. Se vorbește putin în acest 
film, dar se spune mult. Aparenta dezor- 
dine, mișcările bruște ale aparatului de 
filmat creează un sentiment de inconsis- 
tentä, de fragmentare. Si asta pentru că 
fluenta acestui film nu vine din succesiu- 
nea «ordonată», pur cronologică a cadre- 
lor, sau din lungi comentarii explicative — 
care ar sufoca mesajul imaginii — ci din 
claritatea sugestiei. Există în acest film o 
dezvăluire treptată, matematică, discretă a 
intimplărilor — care ne duce cu gindul la 
un mecanism la fel de subtil, al dezvăluirii 
gradate din Conversatia. Ce se mai poate 
spune despre jocul unui actor cu totul ex- 
ceptional — din păcate mult prea rar folosit 
în film: Ştefan lordache?» (Eva Catrines- 
cu — str. Rahmaninov nr. 4, București). 

O «...Limbajul si atmosfera situează, in 
timp, evenimentele aproape fără repros. 
Există multă mișcare în cadru, mult nerv 
și ritm, atit cit să si indispună în anumite 
situații. Soluţiile regizorale sint ingenioase 


Coperta | 


In filmul Audienta, Micaela Caracas 
este o tinärä profesoarä, Vladimir Gäi- 
tan un tinär agronom. Ei fac primii pasi 
in viatä acolo unde e nevoie de ei. 


Fotografie de E. TÄNJALÄ 


Imbinind uneori hazul cu seriozitatea in 
modul cel mai fericit cu putintä, dovedin- 
du-se critice In majoritatea situatiilor. Ceea 
ce Imi pare nefiresc in actiune este faptul 
că nu reporterul caută evenimentele ci 
acestea pe reporter... Interpretarea Imi pare 
fără reproș.» (Manole Constantin — Bd. 
Republicii 25-23, Orașul Gh. Gheorghiu-Dej) 
(N. R.: Același corespondent, intr-o cronică 
elogioasă la «Profetul...» socotește că acolo 
«există mai multă comedie decit In toate 
filmele noastre comice» si «mai multă serio- 
zitate decit in toate filmele lui Dan Pija».) 

O «...Rămine regretul că, desi am apre- 
ciat coloana sonoră inovatoare, plină de 
sugestii, de idei și atmosferă, am avut 
senzaţia că acea conştiinţă formată pe 
baricade era fabricată din prea multe zgo- 
mote, din prea multe geamuri in tåndåri 
si, din păcate, din prea puține tăceri, cu 
acustica lor mult mai puternică în interior». 
(S. Cohn — str. Plutei nr. 2, București). 

O «...Nu am înțeles nimic din Editie 
specială. Vă rog să mă credeți». (Mihai 
Mariana — Cisnădie). (N.R. Vă credem 
dar, sincer vorbind, a cui credeţi că e 
vina?) 


Trepte pe cer 


6 «...Blaier iși elaborează singur sce- 
nariul, utilizind un dialog presărat cu ex- 
presii autentice, argotice, hazlii, tari, ceea 
ce denotä un contact strins cu realitatea. 
Calitatea de bază a filmului este că fiecare 
personaj vorbește așa cum trebuie. Nu 
toate personajele insă sint aprofundate în 
scenariu. Unele sint simple sugestii. Dinică 
rămine unul dintre marii noștri actori. Petre 
Gheorghiu realizează un rol uimitor. Ceea 
ce lipsește filmului este forța inchegärii 
conflictului. Montajul nu are același suflu 
interior, aceeași cadență cu personajele, 
astfel că discrepanta se produce inevitabil». 
(Prof. Alexandru Jurcan — /oc. Ciucea, 
jud. Cluj). 

O «...Unul din cele mai realizate filme 
românești; a avut culoare, sare și piper, 
subiect, acțiune. Şi inedit. Un film de viata 
adevărată, cu oameni adevărați, cu oameni 
cărora le plac femeile, băutura, glumele dar 
pun mai presus munca. Şi muncesc pe 
orice vreme. De ce să le pretindem atunci 
să vorbească putin, doar «in interiorul 
dramei», de ce nu s-ar afla printre ei şi 
plingäreti, laşi, demagogi, dar în fond oa- 
meni si ei? Credeţi că nu există si din äs- 
tia?» (Stela Bărbulescu — Bd. Dacia 26, 
București). 


Am zimbi la... 
«Asortarea» dulapului 


«O altä manie a filmului nostru est: 
aceea a «elegantei», de care suferä ca 0 
femeie care se crede elegantä dacä are 
geantä si pantofi de aceeasi culoare. Ne- 
apărat dulapul trebuie să se asorteze cu 
maieul șoferului care va intra pentru mo- 
ment într-o încăpere, mărgelele cu scau- 
nele, cămașa primarului cu peisajul, cos- 
tumul de baie cu umbrela etc. Şi dacă au 
vrut să fie remarcati creatorii decorurilor 
si costumelor, atunci să știe că am re- 
marcat cit de bine si frumos «mergeau» 
mărgelele roșii ale unei eroine cu scaunul 
roșu din camera eroului, Incit nici n-am 
mai știut ce-i explica ea, lui. Fiţi mai dis- 
creti, dragi plasticieni cind faceți expoziţii 
personale pe ecran! O altă întrebare: Oare 
de ce eroii filmelor noastre, unii dintre ei, 
desigur, cind se enervează sau suferă pro- 
fund lovesc cu picioarele in mobile, într-un 
scaun roșu care neapărat se asortează cu 
mărgelele roșii? (Niculina Florian — str 
Emil Racoviţă 3, Gherla). 


Rubrică realizată de 
Radu COSAȘU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 
Exemplarul 5 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafică: 
loana Moise 


Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigelschi 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucuresti 


e PAF | pa + d 


ZI, | = a 
x Cel 
mai 
controversat 
film 
al 
festivalului 
Mititica 
de 
Louis 
Malle 


DN APIO 
i E Aa m ta 
Li» 


Dezbaterile revistei „Cinema“ 


Să începem cu începutul. 


Calitatea unui film pornește de la scenariu! 


Discuţiile noastre recente despre anul cinematogratic, dezbaterile pe te- 
mele cele mai diverse, organizate împreună cu regizorii, producătorii sau actorii, 
cu operatorii, cu cinefilii sau cu scenariștii înșiși, au ajuns în cele din urmă, 
aproape invariabil, la același punct, la aceeași problemă: calitatea scenariilor, 

Deschizind în acest număr al revistei o dezbatere asupra scenariului de film, 
îndeosebi asupra celui de actualitate, nu pornim, deci, de la o ordine abstractă 
de priorități, ci de la imperativele experienţei noastre concrete, de la cerințele 
practicii artistice, de la obligația pe care o avem cu toții de a descoperi căile 
și soluțiile optime de afirmare a artei noastre. 


O prejudecată: e bun dacă se. poate povesti 


Vreau să spun, de la bun inceput, că 
aceste rinduri n-au un substrat polemic, 
subconstientul, cu mina pe inimă, nu mi-e 
citusi de putin încărcat, aceste firave rin 
duri sint doar o încercare de a aprecia cit 
de cit științific, și uneori cu umor, cauzele 
unui insucces. Prin insucces nu înţeleg, 
bineinteles, lipsa de adeziune a publicului 
sau a criticii, nu, pină aici n-am ajuns, nici 
refuzul regizorilor sau al actorilor, ci nedu- 
merirea, împotrivirea, cind flascä, cind e- 
nergică a unor producători. 

Cu sufletul meu de copil profesionist, 
mi-am dat seama că a venit timpul să mă 
analizez: poate am eu dreptate, poate au ei 
dreptate. Temperamentul meu artistic, vir- 
tute sau vanitate, e de a se manifesta — 
fără a fi un om al Renasterii, cåci pentru 
asta îmi lipsește vocaţia științelor exacte — 
în toate impärätiile cuvintului, în roman, în 
teatru, în publicistică, în eseistică, chiar și 
în filozofie. După reacţiile criticii şi ale 
publicului, reiese că în general m-am 
descurcat, am respectat toate legile pe cit 
mi-a stat în putință, romanele sint romane, 
poeziile sint poezii, pamfletele sint pamflete, 
piesele de teatru — piese de teatru. Dar 
iată că,ajungind la scenarii, mi s-a infundat 
si mie, aici nu mi-a mai mers. E normal ca 
toate acestea să mă pună pe ginduri. 

Eu știu că un film e creația regizorilor, 
a actorilor dacă vreți, și nu a scenaristului, 
așa că am scris scenarii, în traditionalele 
mele crize de modestie, în dorința, oricit de 
ciudată ar părea, de a da o mină de ajutor 
cinematografiei noastre. 

Detestind, temperamental, ideea de «jal- 
bă», nu vreau să mă ocup de soarta scenari- 
ilor mele, asta nu e o problemă de interes 
general — treacă de la mine și acest pahar 
— ci să analizez, cit imi stă în puteri, feno- 
menul ca atare: de ce se resping scenarii 
bune, cu atita fermitate și cu atitia ochi 
albaștri si se îmbrățișează cu atitea brate 
culturale și administrative, scenarii lamen- 
tabile, clăpăuge, bicisnice, care de la bun 
început au înscrise pe frunte nimbul cata- 
strofei? 

Cum bine spunea Tolstoi, criticind, prin 
Karenin, diletantismul, unii oameni au pă- 
reri ferme tocmai în domeniile în care nu 
se pricep. 

Constiinta estetică a producătorilor de 
filme, a editorilor de filme, e mai recentă 


si deci mai fragilă, ea n-are în spate autor! 
tatea lui Titu Maiorescu, Călinescu, Gherea, 
Zarifopol, si legăturile ei de singe cu indus- 
tria o face să privească lucrurile cu o tru- 
lasa, utopică superioritate. Profesionalis- 
mul îndirjit e o armă cu două tăișuri. Cei 
mai multi producători cad victima tocmai 
acestui profesionalism. Täiati de un pumnal 
de Damasc ei se simt fericiţi. Sufletul spec- 
tatorului nu poate fi satisfăcut de rețete, 
orictt de diavolesti, orictt de luxuriante, de 
bine puse la punct ar fi ele. 

Si acum aș vrea să fac o scurtă trecere 
în revistă a prejudecatilor care s-au împă- 
mintenit, și inviorat în materie de scenariu, 
prejudecăţi care apără cu devotamentul 
unui cline ciobănesc interesele imposturii. 

Eu m-am străduit să înțeleg că fiecare 
gen literar isi are legile lui; într-un fel se 
mărturisesc personajele în romane, şi în 
cu totul altfel în teatru. Teatrul, ca și sce- 
nariul de film, n-are timp de nuanţe prousti- 
ene, sau îl are într-un mod cu totul deosebit, 
pirjoleste barbar etapele și intră direct 
în miezul fenomenelor. Care e gresala 
tundamentală pe care o fac unii dintre cei 
care analizează scenariile, dacă cumva le 
analizează? Ei nu se opresc la adevărul 
de viață, asta li se pare un fleac, ceva lipsit 
de importanţă, care mai mult încurcă si, 
în mod mecanic, aduc o listă de acatiste- 
criterii. Unde e povestea? — bat ei cu 
pumnul lor diletant în masa lor culturală. 
Filmul e bun, spun ei, dacă se poate povesti 
după aceea. Ei bine, nu, asta e o eroare 
care se naște în egală măsură din ignoranță 
si din grija pentru sine însuşi. Si ce dacă 
se poate povesti? Anecdotele se povestesc 
relativ uşor, dar n-au fost niciodată izvoare 
de capodopere. Stupiditatea poate să aibă 
o claritate de oţel, sá se lăfăie foarte logic 
din punct de vedere etic, asta nu înseamnă 
nimic. 

Am răgușit explicindu-le multor producă- 
tori că în literatură, în dramaturgie, inclusiv 
în film, povestea e un pretext, o metaforă. 
Povestea adevărată se Intimpla în adincuri. 
Operele de artă remarcabile au fost tocmai 
acelea care s-au opus retetelor vrăjitorilor 
diletanti si aroganti, care au fost credin- 
cioase inepuizabilului miracol al binecuvin- 
tatei noastre vieti de fiecare zi. 


Teodor MAZILU 


Ilustrativismul, o meteahnä mai veche 


Hustrativismul e un păcat mai vechi al 
scenariilor noastre. Cu foarte rare si feri 
cite excepții, el a însoțit ca o umbră evolu 
tia cinematografului de actualitate. Curios 
dar tocmai filmului destinat să reflecte 
dar mai ales să reflecteze — asupra unor 
realități vii şi dinamice, i s-a aplicat și i se 
mai aplică prejudecata unor teme abstracte 
ce trebuie ilustrate, prejudecata inventa- 
rului de probleme ce trebuie — toate — 
cuprinse in limitele aceleeasi pelicule, pre- 
judecata normelor în vigoare ce se cer — 
toate — exemplificate cit mai conştiincios. 
De aici eroarea: se pleacă de la abstract 
spre particular, de la notional spre emotio- 
nal (cind se mai ajunge pe acest drum si 
la emotie!). Dacä Desfäsurarea, Setea, 
ori Facerea lumii — ca sä mä opresc la 
citeva tilme ale räscrucilor istorice — reu- 
seau să fie artă, adică să convingă, aceasta 
pentru că autorii lor nu porniseră să «ilus- 
treze» evenimente ci să le refacă palpitu! 
dramatic prin intermediul oamenilor care 
ia ora respectivă, nu erau constienti că 
«fac istorie». Ei o trăiau si în felul lor o creau. 
De aici un ton firesc, intim, neceremo- 


2 


nios, chiar si în semnâtura tremurată a lui 
llie Barbu pe cererea de intrare în coopera- 
tivă, chiar și în gestul copilăros cu care 
Mitru Mot ia sigiliul și declară: «De-acu' eu 
mi-s primar aicil», chiar si în liniştea cu care 
Filipache îi cere lui Bazilescu cheile tipo- 
grafiei si la replica fostului proprietar: 
«Dar e capitalul meu, domnilor!», zetarul 
răspunde simplu, cu cel mai infailibil argu- 
ment al nationalizárii: «Dar munca e a 
noastră, domnule Bazilescu». 

Momente grandioase in biografia unui 
individ si a unei natii sint privite la scara 
umană. Prejudecata ilustrårii nu functio- 
nează în cadrul unor atari opere de presti- 
giu care aduc ecranului o zestre «de mi- 
lioane» în ginduri si sentimente. Persona- 
litatea scriitorului impune o optică cultu- 
rală raportului artă-realitate. 

Mai grea e înfruntarea prejudecatii atunci 
cind se pornește de la enunţul schematic 
al temei, iar nu de la complexitatea reali- 
tätii. De pildă: «filmul va afirma superiori- 
tatea morală a ynui tinăr ce preferă uzina, 
diplomației de culise a unui minister»... 
În aceste cazuri, rezultatul va fi mai mult 


un referat în imagini, tratind problema X si 
adresindu-se tinerilor din întreprinderea Y, 
exact ca un film-comandă despre protectia 
muncii sau schimbul de noapte. Lipsa 
de relief, de autenticitate, a situaţiilor ast- 
fel confecționate întru demonstrarea te 
mei si a personajelor-argumente si nu a 
personajelor-oameni, cu situaţii lipsite de 
surpriză, dinainte programate, ca la cal- 
culator, fac ca ilustrativismul să nu ră- 
mină doar o metodă (formală) de abor- 
dare greșită a vieţii pe ecran, ci un viciu 
de fond, de esenţă, o prejudecată ce con- 
duce treptat la devitalizarea scenariilor si 
filmelor. 

Dar nu numai temele se ilustreaza, nu-i 
așa? Există statute ale unei profesii ce ur- 
mează aceeași rută (rută de la rutină, nu?) 
si astfel se ajunge la «scene din viața» 
parașutiștilor, stingătorilor de incendii, li- 
niorilor ș.a.m.d. (Cine făcuse un inventar 
al profesiilor neilustrate — încă — de cine- 
matograful românesc? Va trebui să-l re- 
vadă, degrabă). 

Mai generos ceva ca rezultat, mai atasant, 
pare ilustrativismul unor situatii-limita in 
care protagonistii sint adusi sa ia hotäriri 
importante (sä-si adopte propriul copil 
cindva înstrăinat, dintr-o gresalä a tineretii, 
ori să revină spășit acasă după o amară 
experiență peste hotare). Cu toate deose 
birile de ton, de calitate cinematograficä, 
de subtilitate a demonstraţiei $i Regăsire 
și Rătăcire (ilustrativismul funcționează si 
in materie de titluri) pornesc de la scheme 
ale realității si nu de la realitatea complexă, 


pornesc de la situații complicate susținute 
prin caractere simplificate, rămase aşa pină 
la sfirsit, caractere-pretext pentru morala 
finală «si rätoiul s-a făcut cuminte». De aici 
retorica sentimentală (mai naivă la primul 
film, mai discretă la al doilea), cantitatea de 
lacrimi prevăzută încă din start si obținută 
pină la urmă. Dar cu ce mijloace! De aici 
senzaţia de confectie — fie ea si bine facu- 
ta —, de prefabricat pe care ti-o lasä un ase- 
menea tip de fabulä. 


Ar fi ceva de facut pentru evitarea ilus- 
trativismului ce periclitează însăși eficienta 
educativă, în ciuda caracterului didacti- 
cist? Din partea caselor de filme, o mai 
frecventă apelare nu atit la inventarul de 
probleme generale, cit la propunerile con- 
crete, particulare, originale ale creatorilor. 
Chiar dacă ele nu pot fi întotdeauna înca- 
drate la categoria dinainte stabilită. Există 
și posibilitatea unei comenzi inteligent sus- 
ținută din partea producătorului, astfel încit 
rezultatul să fie operă de artă si nu simula 
crul ei. Un exemplu recent a fost colabora 
rea scriitorului Sorin Titel cu cinematogra- 
tia, din care a rezultat un film ca larba verde 
de acasă. Din partea autorilor de scenarii 
s-ar cere de asemeni mai multă iniţiativă 
si rigoare față de litera încredințată peli- 
culei. Chiar dacă din ea nu se vede pe 
ecran decit virful icebergului. Dar asta-i 
altă discuție, pentru o altă demonstrație. 
Tot pro domo. 


Alice MĂNOIU 


Unul din păcatele capitale aparţine si criticii 


«Prima morte che stanchezza», spunea 
Leonardo da Vinci, mai bine moartea deci! 
oboseala, traducea Tudor Vianu in Dictio- 
nar de maxime comentat: acesta ar 
putea să lie motto-ul unei mereu reluate si 
actuale discuţii despre scenariu in viata 
noastră cinematografică. Mai bine murim 
decit să recunoaștem că am obosit tot 
vorbind despre scenariu, teoretic, fără efect 
și fără spor practic. 

De ce sint proaste scenariile filmelor 
autohtone? Să nu ne mai ascundem după 
degetul formulei cu «unele» şi «uneori», 
ci să admitem bărbătește: de ce, in ansam- 
blul de componente ale filmului — aproape 
toate in real progres, de la operatorie la 
actorie — scenariul continuă să fie de 
atita amar de vreme o bubă rea, adică un fel 
de dalac netratat al cinematografului? Nu 
dispunem aici de spațiu si de timp pentru 
a insista in demonstraţii amănunțite (pe 
care, de altfel, le-am tot făcut de-a lungul 
deceniilor). De aceea, rezumäm, sistemati- 
am, schematizäm (nu, desigur, in înțelesul 
cultivat de scenariști). 

După opinia mea, scenariile proaste sint 
proaste din următoarele motive: 

1. Nu avem scenariști (de profesie, per- 
soane care să-și dedice intreaga activitate 
— cinematografului). Cu excepții: Titus 
Popovici, de exemplu, care știe ce este 
si cum se scrie un scenariu cu dialoguri și 
are și talent specific (nu tocmai arare 
uitind si el că-l are). Mai sint citiva, puțini 
(Dumitru Carabat, Constantin Stoiciu, loan 
Grigorescu printre ei) care știu și ei, ce 
este şi cum se scrie un scenariu, cu mai 
puține dialoguri. În rest, colaborări ocazio- 
nale, de obicei diletante, oportuniste (nu 
oportune), dezangajate. 

2. Persistă incă de treizeci de ani, pre- 
judecata potrivit cäreia scenariul este o 
lucrare a literaturii. In consecință, se ape- 
leazä curent la scriitori, care stiu si scriu, 
fireste, literatură. Astfel scriitorii fac lite- 
raturä crezind cä fac scenariu. Pe falsä 
dreptate ei nu se simt datori să învețe 
film, de îndată ce — avind in vedere ecuația 
film= literatură — il cunosc dinainte pe de 
rost! 

3. Dar, se poate oare invata filmul (fie si 
sub specia scenariului)? Evident, arta nu 
se învaţă. Există, insă, o dimensiune teh- 
nică, artizanală, «profesională» — și în do- 
meniul scenariului — care poate fi asimi- 
lată prin învățare. În virtutea punctului 2, 
din păcate, nimeni nu s-a ginait la o formă 
ve studiu al «dramaturgiei» filmului (sce- 
naristică), in afară de un curs de la IATC si 
in afară de Universitatea cultural-stiintifica, 
in cadrul cäreia vom avea la toamnä — 
cine stie? —o sectie de «teoria si tehnica 
scenariului» de film si televiziune. Subliniez: 
nu e vorba de a se crea artisti ai scenariului 
— acestia nu pot fi fabricati — e vorba de a 


se forma o mentalitate si mai ales deprin- 
deri practice de scenarist, ca functie dis 
tinctä, prin inriurirea specialä a unor vo- 
catii posibile. 

4. Dacä insisi scriitorii-scenaristi nu stiu 
ce este si cum se scrie un scenariu (sau 
o stiu intr-un mod atipic), cu atit mai putin 
vor sti cei care li indrumeazá direct: produ- 
cătorii, mari si mici. În cazul producătorilor, 
situatia e mai simplă, dar si mai gramatică, 
deoarece nu sint chemaţi să scrie, ci «doar» 
să citească un scenariu. Ei trebuie să 
răspundă intrebärii elementare: cum se 
citește un scenariu cinematografic (bine- 
inteles, cu foloase «decizionale»)? Putem 
oare afirma — pe temeiul răspunsurilor con- 
crete date acestei întrebări — că alfabeti- 
zarea cinematograficä s-a incheiat in tare 
noastră? 

5. «Spiritul literaturii», atit de coplesitor, 
determină — cum e si natural — 0 cores- 
punzătoare concepție asupra «drepturilor 
de autor»: ferească sfintul să se atingă 
cineva de paternitatea unui scenariu! Nu 
are importanţă că scenariul e mizerabil, 
esentialul e că, potrivit tarifului in vigoare, 
autorul încasează de unul singur suma 
prevăzută. Citeodată, din rațiuni de dijmă- 
sie a fluxului tehnologic, mai e admis si 
regizorul in calitate de coscenarist (desi 
nu intotdeauna regizorul insistä intru ob- 
tinerea unei calitäti superioare a scenariu- 
lui); regula, insä, nu cunoaste si nu re- 
cunoaste decit scenaristul unic «un pater, 
ave e gloria». Si-asa, o cinematografie 
nouă, ca a noastră, face elogiul individua- 
lismului, in timp ce cinematogratii cu tra- 
ditie incuraieazä, in zdrobitoarea majori- 
tate a filmelor, «colectivismul» sau, daca 
preferäm, «echipa», in elaborarea treptatä 
a scenariului, de la idee la decupaj, trecin- 
du-se prin stabilirea dialogurilor, prin asigu- 
rarea gagurilor si a unui «human touch» 
(accente de induiosare omeneascä) si cul- 
minindu-se — nu o dată — prin superviza- 
rea din partea unei competențe in domeniul 
(de viaţă) abordat de film. Chestiune de 
tarife — care să prevadă contribuția şi retri- 
butia separată a fiecărui colaborator in 
parte — sau de principii teoretice, de poe- 
tică personală a filmului? Cred mai curind 
că asistăm la un caz tipic de penibilă deter- 
minare a faptului estetic printr-o greșită 
intelegere a faptului economic. 

Şi tot la punctul acesta, cu referire la 
aceleaşi pricini: de ce răzbat atit de greu 
numele noi de scenarişti (tineri sau virst- 
nici)? Fata de debuturile in literatură, in 
artele plastice sau in muzică — oare cite 
aebuturi în scenaristică a înregistrat cine- 
matografia noastră in ultimii zece ani, 
adică de la Stoiciu şi Pătraşcu incoace? 

6. Critica de specialitate işi are propriile 
vini si răspunderi. Aproape total neomo- 
genă — in sensul că fiecare cronicar isi 


— 


«Avem, cred, 
toate condiţiile 
pentru a ne propune 
o dezvoltare 
mai accentuată 
a activității 
cinematografiei, 
atît în privința 
conținutului, 
cît si a calității 
artistice — 
deosebit 
de importantă 
pentru 
atractivitatea 
oricărui film.» 


Nicolae CEAUŞESCU Y 


are părerea sa, particulară şi subiectivă, 
despre scenariu — critica n-a sesizat la 
timp și cu rigoare cauzele fundamentale 
ale slabei calități a scenariilor și n-a așezat 
accentele necesare în perspectiva unei 
eventuale remedieri. Cum este și firesc, 
criticii de cinema apar ingráditi de aceleași 
limite pe care le reproşează cineaștilor: nu 
întreabă şi nu se consultă cu nimeni, nu 
citesc in general și nu se citesc reciproc; 
de aceea, nu ajung să stirnească veritabile 
curente de opinie, cum ar fi fost de trebuinta 
cu privire la soarta scenariului în filmele 
noastre. 

7. Tot de curent de opinie se cuvine să 
vorbim și în legătură cu publicul. Educaţia 
si cultura cinematografică a publicului — 


+ 


z 
R. 
] 
Å 
1 


* 


luat fie In ansamblu, fie pe categorii — 
rămin incă insuficiente. O justă viziune 
asupra scenariului cinematografic răspin- 
oitå In mase, in reviste, la radio, la televizi- 
une, ar duce — de bunå seamå, nu automat, 
nu imediat, la scenarii mai bune, ci — la o 
mai corectă circumscriere a problematicii 
scenariului in Insägi sfera autorilor, a sce- 
naristilor si a mentalitatii lor, ceea ce echi- 
valează cu o influentare imediată a elaboră- 
rii «fazei scrise» a filmului. În alti termeni, 
un public mai cultivat și mai competent, 
geci mai exigent, ar conditiona un nivel 
mai bun al filmelor in general si al scenariilor 
(aialogurilor) in special. 


Florian POTRA 


Un scenariu bun: premiza unui film bun 


Så incepem cu inceputul. Cinematograful 
romanesc este un cinematograf cu un 
trecut mai mult simbolic, anii săi reali 
numărindu-se abia destul de tirziu, după 
sfirsitul celui de al doilea război. Nu este 

ci locul pentru a face istoria evoluţiei 

‘tei cinematografice in ordinea supravie- 
tuirii şi a refacerii treptate a legăturilor ei 
fundamentale cu realul realității, dar se 
cuvine menționat că cinematograful nos- 
tru a traversat aceste etape greoi, bolnävi- 
cios, nesigur. 

Dacă de bine de rău, regizorii, operatorii, 
scenografii $.a.m.d. și-au învățat meseria 
(în privința talentului n-a fost niciodată 
nimic de făcut în plus), cu scenariștii, 
inevitabilii scenariști pe care o cinemato- 
grafie cu un număr relativ constant de 
filme anuale era cazul să și-i formeze si să-i 
folosească, nu s-a intimplat chiar nimic. 

Pentru a evita orice confuzie, trebuie 
precizat că starea actuală a realizării unui 
film comportă mai multe etape. Cea dintii 
ii alătură pe producător si scenarist. Pro- 
ducătorul — ca persoană şi instituție in- 
vestită de către societate și partid cu respon- 
sabilitati și mijloace de a promova în dome- 
niul cinematografului o anumită politică 
culturală, la un superior nivel estetic și cu 
limpezi atribute educative. Scenaristul — 
ca autor al unui text (idee, sinopsis, sce- 
nariu) în măsură sau nu să răspundă exigen- 
telor, necesităților si ambițiilor producäto- 
rului (există sau au existat și ambitiosi). 
Ca urmare a unei strinse și nu dintre 
cele mai lesnicioase colaborări, a unor 
succesive renuntåri reciproce, adăugiri si 
reveniri, textul scenaristului devine ceea 
ce se va numi scenariu literar aprobat, 
pentru a se trece apoi, la decupajul 
regizoral, variantă grafică — și aproxi- 
mativ tehnică — a aceluiași scenariu lite- 
rar, care va căpăta aprobarea definitivă. 

Sá mai intirziem putin la această compii- 
cată şi definitorie etapă. Ce este, ce repre- 
zinta textul, cu subtitlul de scenariu, depus 
pe masa producătorului? Literatură? Suro- 
gat de literatură? Filmul propriu-zis retran- 
scris, repovestit, reprodus pentru uz admi- 
nistrativ? Sau pur şi simplu scenariu 
cinematogratic, rezultatul unei munci in- 
făptuită cu uneltele literaturii In perspectiva 


realizării unui film care, prin structura si 
specificitatea sa dramatică, va afirma o 
idee cu ajutorul unor personaje viabile 
artistic și al unei drame autentice, va emo- 
tiona, va preciza o atitudine morală? Si 
cine sint, atunci, cei care scriu scenarii 
cinematografice? Scenaristii de profesie? 
Scriitorii? Regizorii convertiți la alte mijloa- 
ce de expresie decit cele naturale? Pro- 
ducătorii și producătorii delegaţi? 

Să luăm, şi de astă dată, lucrurile pe rind, 
fie si din rațiuni didactice. Să incepem, 
deci, cu scenariștii de profesie. Şi să repe- 
tăm cu conștiința neimpăcată că, pină 
una-alta, asa ceva cinematograful nostru 
nu cunoaşte decit intimplător, că nu ne-am 
ocupat pină acum de pregătirea sau susti- 
nerea profesionalizării unor oameni hotă- 
riti si dotați să lucreze scenarii cinemato- 
grafice, să răspundă cu talentul și cu pute- 
rea lor de muncă comenzii sociale, ritmu- 
rilor unei productii cinematografice autoh- 
tone in continuă creștere, exigențelor in- 
dustriale ale industriei care va rămine 
industria cinematografului. Cei mai multi 
dintre scenariștii de profesie care lucrează 
azi sint, la drept vorbind, scriitori al căror 
contact mai indelungat cu producția cine- 
matografică (multi au lucrat în fostele 
redactii ale cinematografiei) i-a deprins, 
în timp, cu rigorile noii profesiuni, cu 
adevărul că singura asemănare dintre un 
roman bun sau prost, si un scenariu bun 
sau prost este, că se scriu, deopotrivă, pe 
hirtie albă 

Am ajuns, se piesupune, la scriitorii mari 
sau mici care ar putea scrie scenarii cine- 
matografice. Să subliniem, incă o dată, 
că scurta istorie a cinematografului nostru 
confirmă, fără drept de apel, că, practic, 
nu există scriitor român în viață care så nu 
fi încercat să scrie pentru cinematograf. 
Dar a incerca este una și a izbuti este cu 
totul altceva. A incerca să scrii un scenariu 
cinematografic fără «a sti despre ce este 
vorba», pentru a folosi o formulă de tanară 
comprehensiune, inseamnă a te lăsa prins 
de bună-voie intr-o capcană ce-ţi va da 
eventual, dreptul, mai apoi, să zimbesti și să 
respingi, cu superior dispreț, ceea ce tie si 
altora mai nevinovați v-a fost dat să vedeti 
«c-a leşit pe pinză». A pretinde, de aceea, 


salvarea cinematografului nostru de către 
scriitori — mari sau mici, acum nu mai 
contează, vorbim despre profesiune — fără 
a le pretinde, în același timp, să cunoască 
și să dovedească dorința de a cunoaște 
si de a învăța profesiunea pe care urmează 
s-o practice, nu cred că este o soluție in 
interesul artei noastre cinematografice. A 
mai pretinde că marile noastre filme de 
actualitate, care fac o cinematografie, se 
cuvin să fie scrise neapărat de marii noștri 
scriitori, atita vreme cit se știe prea bine 
(arhivele cinematografiei o confirmă) că 
nici măcar unul singur din acești mari 
scriitori n-au oferit de-a lungul anilor nici 
măcar 0 singură propunere pentru un film, 
fie si mai modest de actualitate, mi se pare, 
o atitudine neloială. 

Regizorii scenariști. Într-o măsură covir- 
sitoare, cel putin In anii din urmă, atunci 
cind n-au apelat la literatură (deobicei 
interbelică) pentru ecranizări mai personale, 
mai fanteziste sau mai subiugate modelului, 
atunci cind n-au ținut cu tot dinadinsul 
să-și ducă la bun sfirșit vreun vis artistic 
din vremurile indepărtate ale studenției și 
au găsit credit pentru asta, autorii noştri 
totali s-au mulțumit, în general (excepţiile 
se cunosc) fie cu realizarea unor pelicule 
tacile sau eșuate, fie cu comentarea pe- 
destră a unor fapte diverse cu iz polițist. 
Sau a unei actualități schematice. Aceasta 
este realitatea, si este zadarnic să te superi 
pe realitate dacă n-ai Intelepciunea, puterea 
si onestitatea de a incerca s-o imbunätä- 
testi. 

Producătorii si producatorii-delegati, näs- 
cuti sub această titulatură o dată cu Ca- 
sele de filme, reprezintä, in sfirsit — in 
structura dezväluitä aici in scopuri strict 
demonstrative — ultimii dintre posibilii scri- 
itori de scenarii. Cel putin pina la aceastä 
datä, statutul profesional al producätorului 
delegat — considerindu-se ca directorul ca 
sei de filme este producätorul — este, prin- 
tre altele, acela de a indruma, controla si 
asigura respectarea întocmai, în procesul 


complex al realizării unui film, a decupaju- 
lui regizoral aprobat. Toţi producătorii dele- 
gati sint membri ai Asociaţiei cineaștilor. 
Cel putin o treime dintre aceiaşi producă- 
tori delegați sint membri titulari sau stagiari 
ai Uniunii scriitorilor, oameni care lucrează 
in cinematografie de ani de zile. O dată 
lămurită această chestiune, se pune firesc 
intrebarea dacă nu cumva, prin poziția pe 
care o dețin în sistemul cinematografiei, 
producätorii-delegati confirmaţi ca scena- 
risti nu-și impun, într-adevăr, propriile sce- 
narii? O retrospectivă analiză a realizărilor 
anuale ale cinematografiei dezvăluie, fără 
nici un echivoc, că prezența autorilor de 
scenarii recrutați dintre producători se re- 
duce deobicei la un număr de cel mult 3 
(trei) la o producție de 25 de filme. Totodată, 
datorită unor fireşti reglementări interioare, 
posibilităţile producătorilor delegați de a-și 
impune propriile scenarii sint, practic, nule, 
drumul scenariilor spre aprobarea de intrare 
în producție fiind, totuși, ceva mai complicat 
şi mai exigent decit pare, uneori, din afară. 
Pe de altă parte, aceeaşi retrospectivă 
ar putea dovedi că majoritatea scenaristilor 
de la Casele de filme — care au invätat 
profesiunea de scenarist lucrind la filmele 
altora — se indreaptă constant către filmul 
de actualitate, zonă tematică aflată mereu 
în dificultate. Dacă filmele acestora sint 
citeodată mai bune si citeodatä mai putin 
bune, este desigur, cu totul altceva. 
Valoarea unui scenariu este aceea care 
trebuie să decidă, nu locul de muncă. 
Trebuie să folosim aceeași exigentä asupra 
intregii producții de filme care, fie din vina 
scenariului fie din vina regiei sau a producă- 
torului, n-a. întrunit nici așteptările criticii 
si nici pe cele ale publicului. Discutia se 
cere, oricum, purtată pe terenul solid al 
profesiunii şi al valorificării critice făcută 
in cunoștință de cauză. 


Constantin STOICIU 


De la particular la general. lar nu vice-versa 


Că scenariul de film a devenit un «punct 
critic» nu mai trebuie demonstrat. Toată 
lumea este de acord că slăbiciunile filmelor 
noastre, chiar si ale celor mai răsărite 
survin în special de la scenariu. Dacă un 
timp progresul profesional al regizorilor a 
incintat şi a făcut să nu se mai simtă subre- 
zenia substanţei dramatice, astăzi, cind 
ne-am obișnuit cu filme «bine făcute» şi 
bine jucate, ne dăm seama că am inceput 
să batem pasul pe loc și că n-o să putem 
clădi mai sus pe verticală, dacă nu funda- 
mentăm, cum se cuvine, baza. 

Descoperind peste noapte «secretul lui 
Polichinelle», în loc să ne punem întrebarea 
cum să facem mai bine, ne-am aruncat cu 
jotü să căutăm vinovatii. Scriitorii se pling 
că scenariile sint proaste, pentru că au 
apărut prea multi regizori-scenarigti; regi- 
zorli se pling cä scriitorii nu-si bat capul 
să dea scenarii mai bune si că le «comit» 


numai în timpul siestei; regizorii şi scriitorii 
impreună isi întorc privirea către un alt 
inamic, producătorii, care, zic ei, scriu mai 
mult decit citesc s. a. m. d. Personal cred, 
asa cum se întimplă în orice dispută, că 
adevărul stă undeva la mijloc (exemple 
pro si contra se pot oferi pentru fiecare 
«categorie») si orice exagerare, într-un 
sens sau altul, nu face bine nimănui. Pro- 
blema de fond nu este cine scrie scenariile, 
ci cum le scrie și, îndrăznesc să spun, 
cum se citesc ele. Da, da, cum se citesc, 
pentru că totul rezultă de fapt dintr-o pro- 
blemä de mentalitate. 

Că scenariile filmelor noastre n-au «bå- 
taie», nu-și transferă fondul de idei in 
universalitate, pare o pretenție deplasată, 
atita timp cit nici măcar, în marea lor majo- 
ritate, n-au o poveste interesantă si inedită, 


— 


3 


loan Grigorescu: 


Scenariul se creează, dar se şi învaţă 


— Stimate loan Grigorescu, în- 
tr-un viitor apropiat vom produce 
mult mai multe filme. Ce credeți că 
va însemna aceasta pentru șantierul 
scenaristic, pe care avem mai puţini 
combatanți decit în alte sectoare ale 
cinematografiei? 


— Mai intli trebuie să constatăm că 
s-a vorbit mult despre scenariul cinema- 
tografic, s-au scris și s-au spus multe, 
dar nu prea se vede eficiența acestor 
discuții. Am impresia că trebuie så 
abordăm problema dramaturgiei de film, 
a scenariului, într-un mod nou. În acest 
domeniu, noi am rămas la un nivel arti- 
zanal. În celelalte zone ale cinemato- 
grafiei, au existat forme adecvate de 
pregătire a cadrelor, la un nivel cit de 
cit onorabil, cu reușite certe: foști stu- 
denti ai 1.A.T.C.-ului sint azi regizori 
de linia Inti sau operatori exceptionali, 
de aici, de la l. A. T. C. au ieșit pleiade de 
actori, iar alte forme superioare de în 
vatamint au pregătit celelalte categorii 
de creatori din cinematografie — sce- 
nografi, maeștri de sunet $.a.m.d. Pen- 
tru scenariu n-a existat însă decit bună- 
voinţă, talentul presupus, dorința mai 
stimulată sau mai putin Indemnata si 
mai ales bijbliala permanentă. Dum- 
neavoasträ, criticii, vorbiti mult despre 
arta cinematograficä — la Clubul criti- 
cii, In presä, in cronicile de film — dar 
noi toți nu reuşim încă să analizăm 
una din cauzele majore ale evoluției 
prea lente a artei cinematografice ro- 
mânești: starea nesatisfăcătoare a dra- 
maturgiei de film. De aceea dezbaterile 
de pină acum ar trebui amplificate, dar 
mai ales aprofundate, atit în cadrul 
Asociaţiei cineaștilor cit și al Uniunii 
scriitorilor și al tuturor formelor de 
organizare pe care le avem, ca să putem 
ajunge la propuneri certe, concrete. 
Pind acum am discutat dregind busuio- 
cul, reincălzind supa, făcind în aşa fel 
încît se părea că si problema aceasta 
a fost abordată si chiar luminată. E o 
modalitate la care nu mai putem apela 
acum, cind ne aflăm în fața unei etape 
esențialmente noi pentru cinematogra- 
fia română, şi anume posibila dublare 
a producției naţionale de filme în viitorii 
ani. Este un plan extrem de ambițios, 
de o mare generozitate, singurul care 
poate asigura, după părerea mea, o 
dezvoltare decisivă a cinematografiei 
noastre in sens calitativ. 


— Din ceea ce ati spus rezultă că 
ar fi necesar un fel de școlarizare 
si în domeniul scenaristicii. 


(Urmare din pag. 3) 


sau ceea ce se cheamă în lumea cinemato- 
grafului — «story». E o carentä fundamen- 
tală care-și găsește în mare parte explicaţia 
în metoda greșită care se aplică: se por- 
neste de la general către particular, de la 
temă spre subiect și nu viceversa, așa cum 
ar fi normal. Ne trebuie un film despre 
pasiunea în muncă. Ce facem pentru asta? 
Alegem un erou, hai să fie un tinăr inginer 
care a făcut o inovaţie, dar care nu poate 
s-o aplice pentru că directorul adjunct 
(trebuie să fie și un opozant), arivist și 
învechit, îi pune bețe în roate. Dar colecti- 
vul ce face? Face: ia atitudine și inovația 
e aplicată. Nu prea are viață. Bágám si 
viata! Să fie și o poveste de dragoste: logod- 
nica inginerului, tocmai în momentul lui 
greu... Urmind astfel toate indicaţiile din 
retetar, mai punem si citeva scene cu haz, 
ca să descretim fruntile, un moment de 
suspens, cind inovatia pare gresitä si ajun- 
gem la un scenariu care exprimä tema cu 
pricina, mai ales că în ultimul moment 
producătorul a scris cu mina lui citeva 
replici pentru final, cînd totul era lămurit, 
dar să fie si mai lămurit, că asta nu strică 
niciodată. Am căpătat, astfel, un produs 
hibrid, cu personaje din carton, zugrăvite 
cu mai multă sau mai puţină abilitate, 
din care lipseşte exact ceea ce trebuie în 
primul rind: amprenta de viata, cu infinitele 
ei particularități. Dacă s-ar pleca de la 
particular către general și am avea mai 
Intli povestea inspirată din miezul realității, 
valabilă, interesantă, tratată cum se cuvine, 
ea va conține, pe de-o parte, acel timbru 
particular, autentic, inedit, care face ca o 
operă să nu semene cu alta, iar, pe de altă 


— In fine, ajungem exact la ceea ce 
as fi vrut să propun daca m-ati fi intre- 
bat cu ce aș veni eu la o nouă dezbatere 
despre scenariu. Pentru că nu as veni 
cu despicarea firului de păr în patru, 
nici cu dileme de tipul este sau nu sce- 
nariul specie sau gen, are sau nu el 
drept la cetățenie în cetatea literelor, 
e în coada regiei, e egal cu regia, e înain- 
tea regiei? Nu mai interesează azi ase- 
menea discuţii, în care s-au vărsat 
fluvii de cerneală si care n-au dus la 
nimic, in afară de eventuala lor clasare 
în raftul unor cunoștințe dinainte ates- 
tate. Problema este acum profesionali- 
zarea scenaristilor. Prin asta nu înteleg 
crearea altor categorii de itose, apariția 
altor moftangii caragialesti, care să se 
bată în piept cu o titulatură. Prin profe- 
sionalizare înțeleg însușirea legilor care 
acționează în arta şi practica scenaris- 
tică, tinind seama că această practică 
nu mai poate rămine artizanală nici 
măcar la nivelul a 20 de filme anual, 
dară mi-te în perspectiva a 40—50 sau 
60 de filme pe an! În domeniul scena- 
risticii, n-am procedat pină acum în 
mod ştiinţific — dovadă că Institutul 
nostru de artă teatrală și cinematogra- 
fică, unul dintre cele mai bune din Euro- 
pa, la care vin atitia studenţi si din stråi- 
nătate, să învețe toate meseriile scenei 
si ecranului, inclusiv acelea de filmologi 
sau metodist ai spectacolului — de-a 
lungul atitor ani de zile, n-a avut o secție 
de dramaturgie cinematografică! Con- 
sider însă că această sarcină, a profe- 
sionalizării scenaristilor si a formării 
unor cadre de scenariști, trebuie privită 
într-un sens larg, avind în vedere mai 
multe variante. În primul rind ar fi va- 
rianta unei facultăţi de dramaturgie cine- 
matografică, cel puţin de 2—3 promoții, 
care să pregătească tineri scenariști, 
asigurind pentru o lungă perioadă acti- 
vul de bază din acest domeniu. A doua 
variantă ar fi inițierea unor cursuri post- 
universitare, să zicem de doi ani, pentru 
scriitorii consacraţi care manifestă o 
anumită afecțiune pentru cinematogra- 
fie. De ce fug scriitorii de cinematogra- 
fie, desi — paradoxal — n-am intilnit 
unul care să nu fie totodată atras? 
Ce-i sperie? Rigorile acestei modalități 
de expresie. De pildă, timpul cinemato- 
grafic. Un editor care i-ar cere unui 
scriitor să-i facă un roman de 165 de 
pagini si nu de 149 sau 298, l-ar pune p2 
fugă pe scriitor. Or, timpul cinemato- 
grafic constituie pentru foarte multi 
scriitori un fel de pat al lui Procust. 
Şi într-adevăr, nu e ușor de acceptat 
din capul locului că filmul este o moda- 


parte, va oteri mult mai lesne posibilitatea 
explorării fondului ei de idei si extinderea 
către o problematică majoră, către o tema- 
tică de larg interes. 

Acolo, în puţinele cazuri unde aces! 
simbure veritabil există, în loc să fie ampli- 
ficat, pe parcursul drumului sinopsis-copie 
standard, este diluat, destrămat, denatural, 
în virtutea prejudecatilor pe care le-au 
înrădăcinat tipul de scenariu descris mai 
sus. Am impresia că filmele noastre, prin 
ceea ce au avut ele fals și schematic, au 
acreditat incet, dar sigur, ideea că viata 
este așa cum o descriu ele si au impus o altă 
realitate. Adică s-a instaurat domnia cli- 
seului, pe care Jean Renoir il definește cit 
se poate de exact: «Zeul fals cel mai bine 
apărat în fortăreaţa lui, inamicul numărul 
unu, e clișeul. Prin clișeu înțeleg o imagine, 
o părere, o judecată care s-a substituit 
realității pe ascuns». Atita timp cit vom 
număra încă personajele pozitive dintr-un 
scenariu (nu exagerez cu nimic), cit vom 
dilua orice miez de dramă si vom modifica 
premizele, pentru ca filmele să se alinieze, 
cuminte, după același tipic comod si veri- 
ficat, ca tramvaiele în depou, cit vom explica 
si răsexplica fiecare imagine, ca si cum 
publicul nu este în stare să priceapă, cit 
vom optimiza artificial si vom moraliza 
excesiv («pune trei lozinci si scenariul 
merge» — o altă replică pe care am auzit-o), 
atita timp cit nu vom fi convinși că nu există 
operă de artă autentică care să nu fie 
educativă, orice discuţie despre scenariu, 
despre profesionalizarea și arta sa, despre 
cine să- scrie și cine să nu-l serie, despre 
progresul său, va fi inutilă. % 


Alexandru TATOS 


litate aparte de expresie, un fel de gin- 
dire cu aparatul de filmat, prefigurind 
cu precizie, in minte, ceea ce se va în- 
timpla în dreptunghiul ecranului cine- 
matografic și tinind cont de timpul 
cinematografic eliptic, cu totul altul 
decit timpul literar. Elipticul cinemato- 
grafic este unul din capitolele de stu- 
jiu — numeroase — la care obligă 
această artă. Prin acest studiu, care 
evident nu ar trebui deloc coborit la 
nivelul unei tehnicizări naive sau pre- 
zumtioase, am ieși din stadiul artizanal, 
din zodia bătăii pe umăr și a «atragerii» 
scenariștilor — mai cu clestele, mai cu 
promisiuni, mai cu «veniți, dragi scrii- 
tori, încercaţi sá esuati în cinematogra- 
tie». Dar de ce să fie eșecul atît de sigur? 
De ce un scriitor care ştie să facă ro- 
mane foarte bune, dramaturgi care mi- 
nuiesc cu vervă legile piesei de teatru 
si știu numărul de aur care asigură 
succesul unui spectacol, eșuează în 
scenaristică? Pentru că, dacă a face 
literatură sau teatru se tot învaţă de la 
antici încoace, această artă nouă a fost, 
în ceea ce ne privește, văduvită de școli. 
Or, cinematografiile cu tradiție n-au 
ajuns la consacrare artizanal, ci prin 
școală. Există azi forme de invåtåmint, 
în țările cu producție cinematografică 
ambițioasă, există manuale și tratate, 
există tot felul de cursuri de speciali- 
zare pentru scenariști. Pentru că scena- 
riul cinematografic rămine o atributie 
a specialiștilor. Nu se pot recruta sce- 
narii de film prin concursuri publice. 
Să nu ne facem iluzii, să ne amintim 
de experiența unor concursuri la care 
au venit cite 6 000 de «scenarii» de la 
oameni de bună credinţă şi plini de 
dorința de a face film, dar în totală 
necunostintá asupra a ceea ce înseamnă 
filmul. Din 6 000 de scenarii, unul singur 
a ajuns pe platouri, în schimb, patru 
redactori au lucrat timp de doi ani la 
cercetarea acestor «scenarii». 


— Dar formarea unor colective de 
scenariști, cu caracter productiv și 
nu școlar, pe lingă Casele de filme, 
n-ar putea fi la rindu-i o formă de 
profesionalizare a scenariștilor? 


— Eventual. Dar, asa cum nu putem 
pregăti ingineri sau arhitecţi în cena- 
cluri, nu putem pregăti nici cadre pentru 
o ramură atit de specioasă, cum e sce- 
naristica, în forme bazate pe bunăvoință 
si pe care am contat, pină acum, fără 
succes. Este nevoie de rigoarea unui 
program de invátámint, cu o bază stiin- 
tifica, estetică, cu tot ceea ce comportă 


contactul cu lumea cinematogralicä. 
Pină acum, dacă am avut un punct emi- 
namente slab în cinematografia noastră, 
el a fost scenariul. Avem numai citiva 
autori care merită într-adevăr califica- 
tivul de scenarist și avem multi amatori 
care au dibuit puțină meserie, au prins 
trucurile ei şi uneori o nimeresc. Dar 
asa nu putem face-fatå cerințelor unei 
cinematografii care devine de anver- 
gură. Avem un Institut de artă teatrală 
si cinematografică și putem să ne per- 
mitem luxul ca, cu cheltuieli minime în 
plus, să răspundem noilor cerințe. Si- 
gur însă că, în cadrul Asociaţiei cineasti- 
lor, ar trebui, de asemenea, o preocupa- 
re mai eficientă pentru calitatea scena- 
riilor. Există de altfel, de pe acum, la 
ACIN, o comisie care-și vede foarte 
serios de treabă, poartă discuţii cu auto- 
rii şi își dă sau nu avizul asupra unor 
scenarii. S-ar mai putea găsi și alte 
forme de lucru, cu sprijinul Centralei 
«Romäniafilm», de pildă pentru docu- 
mentarea scriitorilor consacraţi care nu 
pot fi trimiși la şcolarizare, fie ea si 
post-universitară. În general, cineastii 
trebuie să vadă continuu multe filme, să 
le dezbată, să înveţe și din eșecuri, dar 
mai ales din succesul marilor creaţii. 
Centrala și Asociaţia ar trebui să so- 
coată de datoria lor organizarea unor 
cicluri speciale de vizionări si dezba- 
teri, după cum ar trebui studiată posi- 
bilitatea punerii unor scenarii în lectură 
şi dezbatere publică. Dacă cineva, scrii- 
tor sau cinefil, vrea astăzi să citească 
scenarii, pentru a se documenta și 
pentru a se instrui, el nu dispune de 
nici un fel de surse și de nici un fel de 
sprijin. O echipă de filmare are dreptul 
să tragă numai 49 de exemplare din 
scenariu, la Xerox, sub numărul minim 
necesar, pentru că si actorii trebuie să 
aibă cite un exemplar, fără a mai vorbi 
de membrii echipei. Cred că ar trebui 
găsită o formă editorială sau o altă so- 
lutie, de pildă un supliment al revistei 
«Cinema», care să creeze premizele unui 
dialog în cunoștință de cauză și al unei 
instructii altfel decit după ureche. 

Zhi acest mod, profesionalizarea 
ar merge mina in mina cu o des- 
chidere mai largă, inclusiv de pildă 
spre talentele din cinectuburi. 

— Sigur ca da, sä nu uitäm aceasta 
imensä pepinierä care are nevoie de 
cai de acces si de stimulare. Am o 
mare admiraţie față de arta amatoare, 
care e un izvor nesecat și uneori o va- 
loare In sine, cînd naște limbaj, dar am 
oroare de amatorism în cinematografie. 
Spun aceasta si în perspectiva dobin- 
dirii şi consacrării unui nou statut pen- 
tru profesiunea scenaristului, pe care 
unii îl consideră o anexă a regizorului. 
Eu n-am văzut un film bun după un 
scenariu prost, dar am văzut multe 
filme proaste după scenarii bune. 


Scenariul dintr-un unghi comic: | 


istoria unei comedii concesive 


— Tovaräsul lon Scenaristu? 

— Da. La telefon. 

— Un moment, să vă fac legătura cu 
tovarășul Săpunaru, directorul Casei 
de filme numărul opt. 

— Alo? Vă salut. 

— Vă salut. 

— V-am deranjat? 

— Nu. Deloc. 

— Uitaţi de ce v-am sunat: casa noas- 
tră a luat hotărirea să dea lovitura. Să 
facă o comedie care să însemne un 
punct de plecare şi de referință în 
istoria genului. Ce ziceti, vreți să lucraţi 
cu noi? 

— Desigur... 

— Aveţi vreo idee? 

— Am citeva. 

— Pe noi ne-ar interesa o satiră care 
să taie în carne vie, o comedie de mora- 
vuri. Fără nici un fel de retineri. Noi 
răspundem. Cind veniţi cu ideea? 

— Miine. 

— Atunci vă așteptăm. La revedere. 


A doua zi, lon Scenaristu — un tip 
slab si apatic — se prezintă la Casa de 
filme numărul opt cu un subiect pe 
două pagini: un escroc înființează o 
cooperativă fictivă cu ajutorul căreia 
escrochează alti escroci, prilej pentru 
a trece în revistă figurile negative ale 
unui mic municipiu. A 

— Dom'le — zice Săpunaru, directo- 
rul Casei — mie imi place. Pe cuvint. 
Are toate premizele ca să iasă ceva 
tare. V-as ruga chiar să fiți si mai curajos, 
Aveti aici un tip corupt care lucrează 
la consiliul popular. Eu zic să punet doi. 
Slavă domnului, ziarele noastre au scris 


de atitea ori despre unii funcționari pusi 
pe căpătuială. Tåiati în carne vie. 


. 


lon Scenaristu e un tip harnic: in trei 
sáptámini vine cu scenariul gata. Sápu- 
naru Il citește in două zile si îl pune in 
discutia colectivului Casei. Este chemat 
autorul. 

— Dom'le — zice Săpunaru — nouă 
ne place scenariul şi avem convingerea 
că aici există toate premizele pentru o 
comedie de substanţă și cu succes de 
public. Adevărul e că publicul nostru 


Dumitru Carabat: 


Scolarizarea nu da talent, dar il ajuta 


— Ce credet, Dumitru Carabäf,ca 
scenarist si autor al unui curs de 
scenaristicä la l. A. T. C., despre ple- 
doariile unora sau indoielile altora, 
cä arta si tehnica scenariului s-ar 
putea inväta? 

— Dind notiunii de profesiune un 
sens nobil si acceptind implicit ideea 
de meserie, ca liant intre realitate si 
artä, n-avem nici un motiv sä consideräm 
elaborarea scenariului ca un lucru mai 
misterios, sä zicem, decit compunerea 
simtoniilor. De altfel, un filozot si este- 
tician ca C.L. Strauss fäcea apropieri 
semnificative intre gindirea autorului 
de opere de artä si cea a «bricoleur»- 
ului, si, dacä tin bine minte, nu s-a 
supärat nimeni din cauza asta. Din 
moment ce o serie de profesiuni aı 
tistice si-au sintetizat, in latura lor teh- 
nicä, structurile, formele si deprinde- 
rile, pentru crearea si executarea par- 
titurilor respective, trebuie sä admi- 
tem cä existä si in domeniul filmului 
posihilitatea definirii relativ riguroase 
a structurilor si formelor — si deci si 
aceea a învăţării tehnicilor respective. 
György Lukacs avea o expresie, dupa 
părerea mea, fericită, cind argumenta 
că arta poate fi învățată (sigur, luînd ca 
premiză talentul si vocaţia fiecăruia), 
asemănind deprinderile si abilitățile ar- 
tistice cu cele necesare sportului. El 
vorbea despre «inconștientizarea con- 
stientá» a tehnicilor expresive ale arte- 
lor particulare. O analiză exactă a unui 
mare număr de scenarii, verificind ipo- 
tezele teoretice si primele concluzii pe 
noi cazuri, poate duce la concluzia că 
există — nu reguli, în sensul de norme 
exterioare, ci — legi specifice ale acestui 
tip de expresie care este scenariul de 
film. În urma unor cercetări proprii, am 
ajuns la concluzia, care poate să sperie, 
că filmul de lung-metraj are forme in- 
terioare monotipice de structurare, ca 
si basmul. Bineinteles, monotipia struc- 
turilor profunde ale scenariului este de 
altă natură si altfel configuratä fata de 
cea a basmului, dar nu este mai putin 
evidentă, după părerea mea. De fapt, 
aceasta nu face decit să confirme ipo- 
teze mai vechi. De pildă, Tinianov, ves- 
titul cercetător rus al formelor literare 
si al formelor filmice, spunea acum 50 
de ani că cinematograful se aseamănă 
nu cu proza, ci cu poezia, tocmai prin 
ceea ce am putea numi «rigiditatea for- 
metor de expresie ale filmului». Sigur, in 
cazul unor mari talente, al geniilor cu în- 


așteaptă de mult o comedie la care să 
ridă de tot felul de racile și năravuri. 
Am găsit un regizor tinăr și talentat, 
el o să facă decupajul în așa fel încit 
«să-i aducem pe parcurs si unele Imbu- 
natatiri, adică creionări de personaje, 
niște gheguri (avem noi un ghegman 
în redacție), niste situatii mai comice si 
etc. Daca aveti buletinul la dumnea- 
voastră, putem incheia chiar acum un 
contract si să luati, eventual, un avans. 


Peste două luni și ceva, tinărul regizor 
termină decupajul; lon Scenaristu îl 
citește si se prezintă în fafa lui Săpunaru, 
palid și uimit. 

— Dom'le, îmi pare rău, dar nu-mi 
recunosc scenariul. 

— Păi e și normal. Ăsta e un decupai! 

— De acord, dar din scenariul meu 


clinatie spontană spre cinematografie, 
aceste forme și rigori pot fi descoperite, 
reinventate și modificate intuitiv, fără 
«școlarizare», cum se întimplă și cu 
principiile ascunse sau formele fixe 
din cîmpul poeziei. Dar aceasta nu 
infirmă necesitatea studierii lor. Pentru 
o mișcare artistică de amploare, cu- 
prinzind categorii diverse de creatori, 
atit sub raportul potențialului, cit si al 
stadiului de afirmare, cercetarea atentă, 
inteligentă și temeinică a legilor pro- 
zodice este chiar obligatorie. Cu atit 
mai mult, în perspectiva unui nou și 
însemnat spor cantitativ al producţiei 
noastre de filme și, mai ales, în lumina 
dobindirii unei calități noi, superioare, 
«școlarizarea» într-o formă sau alta 
— universitară sau obsteascä, la nivelul 
Asociaţiei cineastilor sau al Caselor 
de filme, cu sau fără frecvenţă, prin 
studiu individual sau colectiv — mi se 
pare că trebuie avută neapărat în vedere, 
ca o sarcină capitală, si în domeniul 
scenaristicii. Bineinteles, «scolariza- 
rea» nu ar împiedica citusi de putin 
marea diversitate de viziune și de stil 
a autorilor. Tot așa cum unitatea funda- 
mentală, de structură, a limbii nu afec- 
tează diversitatea discursurilor sau a 
literaturii, gramaticalitatea in sens 
superior, logica enuntului expresiv 
din scenarii nu vor impieta sub nic: 
o formă asupra manitestării individuale 
a scenariştilor, a cineastilor, nu vor 
limita diversitatea de gen sau stilisticä 
a productiei de filme. «Scolarizarea» nu 
conferä nimänui talent, dar ea face ca 
talentul, acolo unde existä, sä fie mai 
eficace si performantele lui mai ridicate. 
Mai mult, goliciunea ori lipsa de talent 
vor fi mai explicite, prin faptul cä vor 
fi exprimate limpede. 


— Ati putea preciza unde si cum 
se răzbună mai frecventrelativa lipsă 
de școlarizare scenaristică? 


— Există, de pildă, o diticultate cvasi- 
generală a scenariilor noastre care tine 
de absența unui instinct cultivat ai 
povestirii. Foarte multe dintre scena- 
riile curente denotă incapacitatea autori- 
lor de a oferi o povestire cursivå. ab- 
senta unei teme centrale a unor mo- 
tive narative care, o data adoptate, să 
fie dezvoltate coerent și armonios, com- 
binate, eventual, cu alte teme si motive. 
Există anumite torme obiective, descrip- 
tibile, ale dezvoltării și combinării mo- 


n-a mai rămas aproape nimic. Nici 
situații comice și nici satira virulentă. 
Mă refer la acei tipi corupți care... 

— Acolo noi i-am cerut să scoată, 
între timp s-a mai schimbat optica... 

— Văd că regizorul semnează si ca 
scenarist, alături de mine. 

— Păi dumneata, singur recunosti că a 
făcut modificări substanţiale. Nu era 
normal să fie si el coscenarist?! 

— $i celălalt cine e? Că văd că sintem 
trei. 

— Ala e ghegmanul, doar ţi-am vorbit 
de el de la început A avut contribuţia lui. 
Zău, nu fi supărat. că n-ai de ce. noi 
avem tot interesul să iasă o comedie 
bună și-o să facem totul ca să iasă. 
Punem distribuție excelentă, cu toți 
marii noştri comici, că avem, slavă 
domnului, filmåm la mare, peisaj fru- 
mos... 


La 
sapirograf... 


tivelor narative, nu numai in film, ci si 
in roman si cred cä G. Cälinescu le 
avea in vedere atunci cind, räspunzind 
unei opinii care semnala excesul de 
stiinté a compozitiei din «Enigma Oti- 
liei», spunea că această ştiinţă este 
intru totul recomandabilă (citez din me- 
morie) «dacă nu strică ordinea spontană 
a elementelor componente». ignorarea 
legilor de structurare compozitionala, 
specifice, are drept rezultat faptul că 
unele din filmele noastre par un fel de 
dări de seamă prolixe, cu mai multe 
începuturi, cu sfirsituri repetate, cu per- 
sonaje care orbecăie neputincioase in- 
tr-un noian confuz de fapte. 

— Să încercăm o concretizare. 

— De pildă, 90% sau chiar mai multe 
dintre filme utilizează un singur tip 
de secvenţă. Într-un nomenclator con- 
sacrat, i se spune «secvența narativ- 
continuă», în care durata povestirii 
este egală cu durata povestită. Or, 
acest unic tip de secvenţa produce o 
monotonie a povestirii și o diminuare 
a semnificatiilor filmelor. Este secvența 
utilizată în mod empiric, așa cum simte 
în primă instanță autorul realitatea re- 
flectatä. 


— Este ilustrativismul väzut in 
celula sa constitutivä. 


— Exact. Pe cind, intr-o dramaturgie 
atent si profesionist construitä, cineas- 
tul ar opera o selectie in fragmentul de 
structurä care este secventa, recurgind 
la elipse. la efecte de dilatare, de intre- 
rupere, de deplasare a accentelor, la 
paralelisme s.a.m.d. In arsenalul de 
tipuri de secvenţă, literatura de speciali- 
tate consemneazä un numär de nouä. 
Utilizind numai unul dintre ele, este 
limpede de ce multe dintre filmele noas- 
tre includ in structura lor un material 
epic brut, care trebuia pus în paranteză 
sau omis. în schimbul dezvoltării mai 
pregnante a sensurilor si expresivitatii 
ansamblului. Ceea ce am spus despre 
tipurile de secvență reduse la unul 
singur, este însă valabil si în privința 
tipurilor de cadru și a modalitåtilor 
de inlåntuire a unităților de com- 
poziție din tiimeie noastre. Må refer 
la acele «ritmeme» și la întregul instru- 
mentar al scenaristului profesionist in- 
vocat in literatura de specialitate. Sint 
«scheme» care trebuie cunoscute prac- 
tic şi orice film important din istoria 
cinematografului probează legitimitatea 
și legitatea acestor cateaorii. Altfel, e 


— Păi, in scenariu era vorba de un 
orășel de munte sau de deal... 

— E mai bine la mare. Dacă vrei, 
poți să stai si dumneata pe gratis cu 
echipa două săptămini... 

— Nu. că n-am voie... 

— Mă rog... Regizorul e talentat, are 
umor, are o viziune a lui, o să iasă bine, 
ai să vezi. Poate între timp, te mai 
gindești la un subiect. 


Filmările au durat două luni jumate, 
o lună post-sincronul, montajul şi cele- 
lalte încă o lună si iată că, prin octombrie. 
lon Scenaristu este chemat la o vizio- 
nare la două benzi. Nu înțelege absolut 
nimic; este chemat și la vizionarea la 
trei benzi, tot nu înțelege nimic, dar 
Săpunaru îl linişteşte: 

— Stai, dom'le, că acuma nu ai sonor, 


La 
dospit 


— —ͤ f6üä— ͤ— —— —————————————— ⁰ ( — 


ca si cum un pianist ar incerca sa cinte 
un concert numai pe jumätate de cla- 
viaturä sau pe un sfert din ea. 

— Scolarızarea ar duce cel putin 
la evitarea erorilor elementare, cum 
sint parantezele inutile, finalurile re- 
petate... 

— Cum este lipsa de coherentä, lipsa 
de ritm sau aritmia färä functionalitate 
si färä ecou. 

— Ati putea sugera unele cäi de 
profesionalizare scenaristicä? 

— Una dintre ele este critica. Din 
acest punct de vedere, ar fi importantä 
in primul rind consacrarea unui dictionar 
minim de categorii estetice si profesio- 
nale. Din päcate, la ora actualä, accep- 
tiunile date de critica noasträ multora 
din notiunile de bazä ale artei cinemato- 
grafice sint cu totul relative, in viltoarea 
pe care 0 presupune cronica curenta, 
riscind difuzarea unui semidoctism teo- 
retic in rindul cititorilor, inclusiv al ci- 
neastilor. 

— De pildä? 

— De pildä, notiunea de «scenariu 
literar.» E o notiune falsä. Ea vizeazä 
in cel mai bun caz un instrument 
functional — si anume fraza, cuvin- 
tul, verbul la care recurge scena- 
ristul. Poate cä atunci ar trebui sa vor- 
bim de «scenariu literal». Altminteri, 
scenariul, dacä este cu adevärat sce- 
nariu, e un film scris. Adicä sistemu! 
de propozitii si fraze pe care el le con 
tine este intrutotul referential, pentru 
că descrie ceva de dincolo de cuvinte 
— viitorul tim, adică, atita cit 
cuvintele îl pot cuprinde. Din acest 
punct de vedere, expresia urmărită în 
mod tragic de scenarist nu este 
de natură literară, ci cinematografică. 
Se ştie că din 1939, deci relativ demult, 
Arnheim a clarificat acest aspect, spu- 
nind că munca scenaristului și cea a 
regizorului sint de aceeași natură 
estetică, si anume de natură cinema- 
tografică, filmică. Ambitia cu care se 
vehiculează în continuare conceptul de 
«scenariu literar»... 

— E o formulă importată, de tapt... 

— E importată, cu precizarea că im- 
portul de formulă a presupus şi un im- 
port de prejudecăţi, de prejudecăţi gene- 
ratoare de confuzii nu doar în plan 
teoretic, ci şi în sensul răminerii în 
urmă a practicii artistice, în raport cu 
experiența mondială din acest domeniu. 
De aceea critica noastră ar trebui să se 
mobilizeze în analiza structurilor spe- 
cifice si a limbajului cinematografic, de 
pe poziţii ştiinţifice riguroase. Decit 
să se cramponeze de pronunţarea unor 
judecăţi cu valoare de sentință, ar fi 
mult mai util ca ea să se pasioneze de 
analiza efectivă a filmelor, a instrumen- 
telor specifice de producere a valorii. 


Convorbiri de Valerian SAVA 


nu ai muzică, nu ai ambiantá. ...Cind e 
gata. o să-ți placă! 


În decembrie, Săpunaru e chemat la 
premieră. Nu înțelege nimic din film. 
Nici publicul nu înțelege nimic deși 
uneori ride la gagurile lui Jean Constan- 
tin. Apar cronicile, toate sint rele și 
foarte rele: ce nevoie era de încă o 
comedie proastă? În aceeași zi, lon 
Scenaristu primește un telefon. 

— Alo? Tovaråsul lon Scenaristu‘ 
Un moment să vă fac legătura cu tovarä- 
sul Săpunaru. 

— Alo! 

— Da. 

— Ai citit cronicile? 

— Da 

— Vezi! Altădată să nu mai faci con- 
cesii... Så te-nveti minte! 


lon BAIESU 


La 
pusculitå... 


si M sc proces venire wa — L ale | 
EL ja am a r filmul no 


mum 


mai ri ame as 


? 
velatii 


omenești 2 


i reuneste 


o 


5 228 


+ 


8 ornata? 


irul adevărului sau, 


D ng > å PT 
Procesul de constiin 
nrimarului 
primarulu 


imaru! examen 


Dogaru in rolul 


Dincolo si dincoace 
de orizont 


aS, de Ur 


inceput 


intrat lun 
producție 
numește 
Dragomir 
n Romar 
lui contempor 
nå mai pu 


T 
78 


U 


1 
* 


ine 


å 
ur 


RE 


Ti 


u ei _ 


2 


Stru 


profesiune 
de credinta 


filmul romänesc si creatorii sai 


Mereu ata autentica revelatie artistica. Paradoxal, daca 
g s-ar mai trece vreodatå la ecranizarea «Bal- 
> A 2 tagului», cel mai in mäsurä s-o realizeze 
Sa urce in ri ng cred cä ar fi tot... Mircea Muresan, 
Asediul (1971) si Bariera (1972) sint filme 
Deabittnd orini x inspirate din viata si lupta comunistilor in 
ebutind prin 1960, o data cu diferite etape ale inclestärii pentru sfåri- 
alţi citiva regizori de presti- |: marea vechitorinduiri sociale şi instaurarea 
giu ai cinematografiei noas- rw EN sg 4 
A ordinii de drept și de fapt a poporului. 
tre, Mircea Mureșan a fost Mt < 7 
mereu printre cei putini de Muncitorii portuari din Asediul (scenariul 
la care s-a aşteptat foarte Corneliu Leu) și memorabilul nea Vitu din 
mult, aplaudat pe merit si Bariera (după romanul cu acelasi titlu al 
«injurat» pe ne-merit, disputat deci, feno- 
men care nu l-a îngrijorat citusi de putin, 


lui Teodor Mazilu) au ceva dintr-o cronică 
pe care cineastii o vor continua mereu. Asa 
fiindcä in prima tinerete fusese boxer si 
stia că atit aplauzele cit si lovitura sub 


cum spunea undeva Teodor Mazilu, e bine 
centură fac parte din una și aceeași istorie 


ca din cind in cind să faci un popas si să 
a luptei pentru victorie. După scurt-metrajul 


stai de vorbă cu nea Vitu, să-l întrebi si să te 
laşi întrebat, dindu-ti singur răspunsurile 
din 1960, Toamna se numără... (am com- 
pleta noi malitiosi: regizorii) si după lung- 


asupra rostului omului pe pămint. 
Porţile albastre ale orașului (1973), pe 
un scenariu după Marin Preda, povestind 


Nu te poți afirma pri- 
vind superficial lu- 
crurile, nu poți in- 
vinge prin ignorantá 
sau prin formule 
imprumutate! 

Să ne informăm, să stim, dar sá 
nu copiem «reţete». 

Să deschidem ochii spre peisajul 
uman şi social de lingă noi, să re- 
constituim un tablou emotionant 
despre felul nostru de a trăi, des- 
pre istoria noastră. 

Nu sint împotriva căutărilor de 
formă ale unora (nu le zic căutări 
formaliste!) interesante poate pe 
linia unui mestesug, dar sint in 
total dezacord cu filmele «absen- 
teiste». Cu filmele din care lipsesc 
oamenii si problemele epocii noas- 
tre, in care nu-i prezent spiritul 
vremurilor pe care le trăim. 

Cred că ar trebui să «experi- 
mentăm» oameni pe ecran, ființe 
raționale, bogat sufletește, nu 
scheme, caricaturi omenești, no- 
taţii care, chiar atunci cind au unele 
trăsături distincte, umanizate, se 
pierd în «meșteșugul» alambicat 
al autorului... 

Regizorul de film, slujitorul celei 
mai contemporane dintre arte, are 
misiunea de a infatisa subtil, emo- 
tionant, convingător, lumea sufle- 
tească a oamenilor zilelor noastre. 
Regizorul modern de film este un 
tălmăcitor de idei prin imagine şi 
cuvint. El trebuie să aibă o poziție 
ideologică limpede, să fie angajat 
social, să absoarbă faptele epocii 
cu toată ființa sa, pentru că publicul 
le doreşte și se dorește pe ecran, 


filmele poetului 


Atenţie 
motor! 
Atentie 


regizori! 


Si totusi eu simt 
că mult visata 


capodoperă 
plutește în aer 


cu tot ce-i este mai drag si apropiat. 
Regizorul trebuie să îmbine ideea 
emoțional, să imbine pe «a re- 
cunoaște» din viață cu «a afla» 
despre viata. 

Pornind de la ideea că marile 
cinematografii s-au impus prin eroi, 
prin tipuri, să încercăm și noi să 
lăsăm în conştiinţa spectatorilor 
citeva tipuri nationale, citiva eroi 
contemporani memorabili. 

Cred că marele nostru necaz este 
că nu întotdeauna știm să privim 
în jurul nostru. 

Altfel cum s-ar explica sărăcia 
sau schematismul subiectelor con- 
temporane, insuficienta prezență 
a realității cotidiene? 

Mai bine să greșim, poate, mer- 
gind pe acest drum, dar să greșim 
din dorința nestrămutată de a rea- 
liza ceva durabil, ceva deosebit, 
cerut de publicul nostru, ceva care 
să facă parte din viata sa. Vorbim 
mereu despre eroi contemporani, 
dar, practic, lipsește adesea ceea 
ce s-ar putea denumi «atenţie so- 
cială». De aici evadarea in ecrani- 
zări cărora nu le neg necesitatea, 
dar nu mă determină să înţeleg o 
anume vizibilă unilateralitate. 

Rindurile de față nu vor să anu- 
leze ori să conteste meritele certe 
ale cinematografiei, pe care le con- 
sider, de altfel, evidente. Ele sint 
gindurile unui regizor despre pro- 
fesia sa, dacă vreți, o profesiune 
de credință și o invitație la con- 
fruntarea deschisă a opiniilor. 


Geo SAIZESCU 


eșuează in autotrădare. 


Dacă există un talent foarte 
rar care apare miraculos, din 
cind in cind, sint si ani de 
nen secetå cind nu mijeste nici o 


domnului, n-am dus si n-o så 
ducem niciodatå lipså; personal nu salut 
aceastå invazie de poezie medie; indispen- 
sabilå, autenticå e numai poezia mare. 

In ciuda vanitåtii mele liber consimtite, 4 
nu m-aș incumeta niciodată să-mi pun in 
scenă o piesă de a mea sau,si mai rău, să 
mă hazardez in a-mi regiza un scenariu 
Numai cind văd agitația de pe platou, apara 
tele, täblitele infricosätoare care anuntä 
secventa cu pricina, implacabilul «atentie 
motor!», aparatele, luminile, ma apucä pa- 
nica si nevoia de a pleca departe, cit mai 
departe. Chiar dacă noi, dramaturgii, inte- 
legem poate mai exact ceea ce am scris, 
nu stim să transmitem aceasta intelegere, 
ori tocmai in aceasta putere de transmitere 
a sensurilor, simultan, in fata unui public 
vast, sta talentul de regizor pe care ori il ai 
ori nu-l ai. In mod paradoxal, dramaturg 
care-şi pun ei piesele in scenă sint mai 
putin fideli cu propriul lor text decit regizorii 
de meserie, sau mai exact au o fidelitate 
modestă, diletantă, lipsită de fantezie, care 


Regizorul trebuie să fie, cel putin la modul 
virtual, si pictor, si muzician, si arhitect, < 


metrajul Partea ta de vină (1963),in care a 
debutat, printre alții, popularul Sebastian 
Papaiani, Mureșan intră în ringul Festivalu- 
lui de la Mamaia cu un film greu, un film 
unic şi memorabil pentru cinematografia 
noastră, intră, zic, cu Răscoala (1966), 
ecranizare după Liviu Rebreanu, ciștigind 
detașat premiul pentru regie, premiul pen 
tru curaj — acesta nu s-a decernat decit in 
culise —, premiul pentru tinereţea si zimbe 
tul buclucaș al regizorului, — acesta s-a 
decernat tot in secret, de către fiecare admi 
rator (e) in parte, — atitea și atitea alte 
premii, urmate apoi, parcă firesc, de o 
incununare pe unul din ringurile de la 
Cannes (un premiu important primit in 
1966). Aplauzele de acolo și recunoaşterea 
unanimă de acolo, despre care mai amă 
nuntit cred că ar putea povesti smoking-ul 
de gală pe care Mircea Muresan il mai are 
incă in garderobă, l-au propulsat pe regi 
zor, încă de tinăr, spre o poziție artistică la 
care alții nu ajung nici după o intreaga 
carieră. Într-un anumit sens, viziunea artis 
ticá a transilvăneanului Muresan a repetat 
impactul celuilalt transilvănean, cel mal 
mare prozator modern al ţării, Liviu Rebrea 
nu, fiindcă din ochii larg deschişi ai «regă 
tenilor» — si nu numai ai lor — a curs o 
lacrimä. Filmul Räscoala este doar una 
din ipostazele posibile ale cärtii, poate cea 
mai durabilä, fiindcä filmul, urmind parca 
destinul cärtii, se clasicizeazä treptat, de- 
venind din ce in ce mai mult un moment 
de referintä in cinematografia noastra. 
Dupä K.O. (1968), in care regizorul este si 
scenarist si interpret, dar in care regizorul 
nu s-a fäcut singur K.O., asa cum au suge- 
rat unii comentatori, urmează Baltagul 
(1969), coproducție cu o casă producătoare 
din Italia. Este unul din puținele cazuri din 
cinematografia noastră in care folosirea 
unei interprete străine (în rolul Vittoriei Li 
pan) ne face să regretăm că au fost uitale 
Olga Tudorache, Leopoldina Bälänutä sau 
alte citeva actrițe de prima mină ale teatru 
lui şi ecranului românesc. Baltagul, ca si 
celelalte filme după Mihail Sadoveanu, 
este o redare a romanului-baladá. Am t 
avut insa cu toții nevoie de o trăire a lui, deo 


Teodor Mazilu 


speranță — apoi e talentul văzut de 
de regizor. De poeti, slavă Cik 


Damadian 


JW å 7. 
/ SE A 


un episod din luptele armatei române si ale 
gărzilor patriotice pentru eliberarea Bucu- 
restiului de fascisti, a fost si este un film 
durabil, bine construit, vizionat si aplaudat 
de milioane de spectatori din tara si straina- 
tate. Toate pinzele sus, serial tv. dupa 
cartea lui Radu Tudoran, s-a bucurat de 
succes in lumea celor pentru care a fost tur- 
nat, copili si adolescentii, in pofida unor 
critici «savanţi» care ar fi aplaudat poate o 
tratare mai contorsionat-alambicatä a su- 
biectului picaresc avut in vedere. 

Acum, Mircea Muresan isi pregateste for- 
tele — talentul si experienta — pentru o 
intrare in ring de zile mari; lon, dupa Liviu 
Rebreanu. Cum va fi acest film, nu stim 
incă, sintem insă convinși că regizorul isi 
ioacă marele atu. Ce-ar fi să aibă nevoie de 


doilea smoking pentru Cannes? 


Marce! PĂRUS 


Un smoking care știe multe... 


om de știință, și scriitor şi cadru didactic. 
Si uneori chiar și general de armată. Numai 
prin această fericită alchimie poate vedea 
lumina zilei un destin de regizor. Talentul 
pedagogic și răbdarea supraomenească 
sint si ele calități indispensabile, cei care 
au aceste calități sint regizorii care știu să 
lucreze cu actorii. A lucra cu actorii, a-i 
modela fără a le stingheri personalitatea e 
o adevărată artă. Odată, in anii gloriosi ai 
tinereții, in absenţa regizorului, am incercat 
să repet eu o scenă din «Acești nebuni 
fåtarnici», am terorizat strålucitii actori ai 
Municipalului cu tot felul de teorii, subtile 
divagatii care nu le loloseau la nimic. La un 
moment dat, plictisită, Gina Patrichi m-a in- 
trebat täindu-mi avinturile teoretice: «Bine, 
bine, dar cine inchide usa?» La aceasta 
intrebare simplă n-am știut ce să răspund 
si, înțelept, am propus actorilor să bem o 
bere și să așteptăm cuminţi regizorul. De 
atunci am inteles că talentul de regizor e 
ceva cu totul deosebit și m-am legat cu 
jurămint să nu mă mai amestec in meseria 
altora. 


Dar păreri in legătură cu destinul regizo- 
"ilor, fie ele chiar si personale, putem avea, 
nu văd niciun păcat in asta. Pentru regizor 
problema fundamentală este alegerea sce- 
nariului, Sau uneori, realist vorbind, accep- 
tarea unuia sau altuia din scenariile care i 
se oferă, cind i se oferă si dacă i se oferă,