Razvan Codrescu — Codreanu si fenomenul legionar — 2011

AS 


 Commeliu Zelea Codreanu 


CODREANU ȘI FENOMENUL LEGIONAR 


Ceea ce ştiu generaţiile mai tinere ale României despre 
Corneliu Zelea Codreanu (13 septembrie 1899 — 30 noiem- 
brie. 1938), supranumit “Căpitanul”, întemeietorul şi condu- 
cătorul Mişcării Legionare pînă în anul 1938 (cînd a fost 
asasinat, împreună cu alți 13 capi legionari aflaţi în detenţie, 
din ordinul lui Carol II şi prin mijlocirea lui Armand Că- 
linescu), se reduce, din păcate, la cîteva mistificări monocor- 
de, menite să impună imaginea publică a unui asasin exaltat. 
anticomunist şi antidemocrat deopotrivă, năimit, sub o spo- 
ială de creştinism, ideologiei şi intereselor naziste. Propa- 
ganda antinaţională şi anticreştină constituie probabil singu- 
ra formă de continuitate din viaţa publică românească a ulti- 
melor şapte decenii; din acest punct de vedere, între regimul 
democratic (antebelic sau postdecembrist) şi regimul comu- 
nist nu există nici o deosebire semnificativă. România con- 
temporană s-a mişcat constant (cu excepţia anilor tulburi ai 
războiului) în cercul vicios al stîngii, în care nici o în-drep- 
tare nu este cu putinţă. Legionarii încercaseră să rupă acest 
cerc, în contextul efemer al unei Europe de dreapta; tentativa 
lor a eşuat în mod tragic, dar amintirea fermităţii lor conti- 
nuă să tulbure “liniştea” oamenilor de stînga, care au dus — 
şi continuă să ducă — țara la ruină. Spaima de legionarism re- 
prezintă, în adînc, spaima politicianismului de propriile lui 
păcate, pe care le-ar putea plăti cîndva, la o dreaptă judecată 
a Istoriei. 

“Criminal”, “fascist”, “extremist”, “reacționar”, “fana- 
tic”, “şovin”, “antisemit” — iată numai cîteva dintre etichete- 
le denigratoare puse cu “generozitate” pe lupta şi Jertla lui 
Corneliu Codreanu. Ele au devenit curente în conştiinţa mul- 


15 


| PIERDUTE 


A erii realităților 
i che Ne-a fost im- 
DD, ituale a isi i mă ideologică, funda- 
ist nță o adevăr?“ + ălbăticiei” legionare. E 
pusă cu consecve andistic A deţi Ri Le. 
ant ică a tuturor rele- 
vechea poveste cu hi (fel age Pi osia Pila satu. 
lor de ieri Şi de azi :- 1989), iar Corneliu Du ca 
rațe şi după pb e siderat de regulă drept “capul răută- 
ar repetate aceste lucruri, atita cer- 
dai aul îi vila a fost investită în această de- 
arsat şi aftă P” ntru anumite minți comode pro- 
i concerta 
pile nu m 
lui Codreanu sau a 


i ra la 39 de ani (ca şi Eminescu, de ca- 


: : îrşiile bucovinene, ace- 
re-l leagă în eternitate, Arie dir N aicociipare 
ri Mi sa e ARI a fost deopotrivă personalita- 

no Ade : A 

E publică cea mai pios adorată şi cea 0 ca ie sa 
mâniei Mari. “O personalitate harismatică „ fără îndoi î 
aşa cum se văd siliți s-o recunoască, fie şi numai cu jumătate 
de gură, pînă şi adversarii lui ireductibili. Dar ce mai în- 
seamnă “harisma” într-o lume desacralizată? Ea pare recep- 
tată îndeobşte ca expresie simptomatică a unei stări patolo- 
gice, pusă în legătură mai degrabă cu fascinația diabolică de- 
cît cu harul divin... 

O parte a opiniei publice româneşti, formată la şcoala 
stîngismului de sorginte franceză sau a așa-numitei “prese 
din Sărindar” (Adevărul, Dimineaţa, Lupta etc.), a fost con- 
vinsă, încă din anii '30, că tînărul luptător naţionalist era un 
soi de monstru democratofag, iar Mişcarea sa — un cap de 
pod al nazismului în România! Şi totuşi, pentru cine ar fi 
fost dispus să se informeze corect, de la surse, în cărțile lui 
ate alb; “Mişcarea Legionară nu se înteme- 
iază exclusiv nici pe principiul autorităţii [ca mişcările poli- 


E 


REPERE ISTORICE 


tice radical-totalitare — n. n.] şi nici pe acel 
mişcările politice anarhic-democratice — n. 
meliile înfipte în principiul iubirii creştine. 
cina atît autoritatea, cît şi libertatea. Dra 
între cele două principii: autorit 


a al libertăţii [ca 
n.]. Ea își are te- 
In el îşi au rădă- 
gostea e împăcarea 
y : ate şi libertate. Dragostea se 
află la mijloc, între ele și deasupra lor, cuprinzîndu-le pe a- 
mîndouă în tot ce au mai bun şi înlăturînd conflictele dintre 
ele. Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici împilare, nici 
nedreptate, nici răzvrătire sîngeroasă, nici războire socială. 
Ea nu poate însemna niciodată conflict”. Sau, trecînd de la 
teorie la practică: “Wiciodată Mişcarea Legionară, pentru a 
birui, nu va recurge la ideea de complot sau de lovitură de 
stat. Consider aceasta ca o prostie. Mişcarea Legionară nu 
poate birui decît o dată cu desăvirşirea unui proces interior, 
de conştiinţă, al Națiunii Române. Cînd acest proces va cu- 
prinde pe majoritatea românilor şi se va desăvirşi, atunci bi- 
ruința va veni automat, fără comploturi şi fără lovituri de 
stat” (Circulara Nr. 58, “Către Şefii de Regiuni”, 26 febru- 
arie 1937). Iată deci adevăratul înțeles al “biruinței legio- 
nare”: ea nu trebuia să fie urmarea unui război civil sau a 
unei forme oarecare de violenţă politică, aşa cum se crede 
îndeobşte, ci capătul de drum al unei năzuite prefaceri mo- 
ral-spirituale, al unei metanoia de proporţii naţionale!? 


! Corneliu Zelea Codreanu, Pentru legionari, vol. | [volumul al doilea 
n-a mai apucat să fie scris), Editura “Totul pentru Țară”, Tipografia 
Vestemean, Sibiu, 1936, p. 321 (numeroase reeditări — de obicei ana- 
statice — în țară şi în străinătate, una dintre cele mai recente — Editura 
Scara, Bucureşti, 1999 — marcînd centenarul naşterii autorului). 

? A se vedea Corneliu Zelea Codreanu, Circulări şi manifeste: 1927- 
1938, ed. a V-a, Colecţia “Europa”, Miinchen, 1981, p. 123. 

A Imprudenţa legionarilor (Şi a lui Codreanu însuşi, absolvent de şcoa- 
lă militară, înainte de a face studii de Drept) a fost aceea de a utiliza 
un limbaj eroic-cazon pentru atitudini mai degrabă ascetice şi mistice, 
ceea ce nu numai că a fost tendențios exploatat de către adversari, dar 
i-a derutat chiar şi pe unii adepți mai superficiali ai legionarismului. 
Un exemplu: “Echipa morții”, grup de propagandă legionară ce a dat 


17 


PIERDUTE 
LEGIUNII 
ÎN CĂUTAREA 


tat?! — se revoltă preju- 
ră | din 140-417! Răspunsul 
tele 


evenime | rîndurilor citate mai sus 


evenimente petrecute la doi 
lui în ce-l priveşte, Corneliu 
niopeR bine de la moartea A («Către legionari, ziarişti, 


ani şi mal DL dara Nr din 21 februarie 1938, du- 


de mai multe “echipe „ale 
:" formațiune conjuncturală şi 
unii au numit “mistica 
rară, ţinind mai degrabă A sin lunii mai 1933; numele 
u, Nicolae Constantinescu, Sterie 
n consennale în Peru gin CS tur, n 
fi [i ? tacolelor, ITS 

unde i se arată i e est a ap aa de pretutindeni, noi 
a ei or, prigi mori?” Grupul constituia, aşadar, expresia 
[...] opunea i Ja martiraj a tineretulu r cei fata 
predispoziției, eret de a primi moartea” (amănunte şi in Horia Sima, 
reaică DI GE Lâgionnaire, |. 1919-1937, Editura Dacia, 
deac de Mae 2-14; în rom.: Istoria Mişcării Legio- 
Rio de Janeiro, I9P, de oara, 1994). Acţiunea a stat, în mod 0s- 
ea Sri semnul iei non-violente. Marşul legiona- 
na Î aa (63 [ „ Colecţia “Europa”, 
Apa au Picate ata strofă: “Noi cu zîm- 
ip Moait-n faţă o privim,/ Căci sîntem Echipa morţii! 
Ori învingem, ori murim! “ (ultimul Vers a constituit, fără ai SE pai 
cunoaşte originea, una dintre lozincile tineretului protestatar c în € i 
cembrie '89 și aprilie-iunie '90!). lată ce scrie şi un istoric străin: să 
începutul lui mai, Codreanu a format o organizație pentru propaganda 
gardistă, căreia i-a zis «Echipa morții», denumire nefericită, deoarece, 
chiar dacă provenea din logica legionară a sacrificiului pînă la moarte, 
sugera un substrat amenințător, pe care adversarii erau gata să-l ex- 
ploateze [...] «Echipa morţii» s-a întors după două luni la Bucureşti, 
plină de răni din cauza bătăilor primite de Ja poliţie...” (Michele Rallo, 
România în perioada evoluţiilor naționale din Europa: 1919-1945. 
„Ed, SeMpre, București, 1993, p. 34). În urma unui proces desfăşurat 
ș ai aceluiași an, echipa legionară a fost achitată în unani- 


REPERI ISTORICE 


pă instaurarea dictaturii regale, dizolvase. Partidul “Totul 
pentru Țară” (expresia politică a Legiunii) şi invitase la non- 
violență, excluzînd explicit eventualitatea une 
stat şi prefacerea României, zicea el, “într-o S 


=» 


! lovituri de 
a 4 panie însînge- 
rată” . Tot aşa cum, în Scrisoarea deschisă către Nicolae lor- 
ga (care avea să-i fie fatală, prilejuind arestarea sa pentru... 
“ofensă"!), excludea explicit orice răzbunare as 


s, upra acestu- 
ia: “Eu nu mă pot bate cu D-ta. N- 


am nici geniul, nici virsta. 


„nici condeiul şi nici situația D-tale. N-am nimic. D-ta ai to- 


tul. Dar din adîncul unui suflet suflet lovit şi nedreptăţit îţi 


1. Anunțăm pe membri că, începînd cu data de astăzi, 21 februarie 
1938, Partidul «Totul pentru Țară» nu mai există. Întreaga conducere 
a căzut de acord că raţiunea de existență a Partidului a încetat”. A- 
ceasta întrucît “sîntem aruncați din raportul de Drept în raportul de 
Forţă. Pe acesta, însă, noi nu-l primim. Noi am înţeles să acționăm în 
cadrul legii, manifestîndu-ne credințele noastre. Dacă aceasta n-o 
putem face şi dacă orice manifestare de credință ne este interzisă, 
rațiunea de existență a Partidului nostru a încetat. Noi nu voim să 
întrebuințăm forța. Nu voim să întrebuințăm violența. Ne este sufi- 
cientă experiența din trecut, cînd, fără voia noastră, am fost atraşi pe 
calea violenței. La orice violentare noi nu mai răspundem în nici un 
fel: suportăm. Chiar şi atunci cînd întreaga naţiune ar fi tratată ca o 
turmă de animale inconştiente. Lovitură de stat nu voim să dăm. Prin 
existenţa însăşi a concepției noastre, noi sîntem contra acestui sistem. 
Ea [lovitura de stat] însemnează o atitudine de bruscare, de natură ex- 
terioară, pe cînd noi aşteptăm biruința noastră de la desăviîrşirea în su- 
fletul națiunii a unui proces de perfecţiune omenească. Nu vom în- 
trebuința aceste mijloace violente, deoarece tineretul de astăzi are prea 
adînc înfiptă în suflete conştiinţa misiunii sale istorice, a răspunderii 
sale, pentru a face acte necugetate, care să transforme România într-o 
Spanie însîngerată. Generaţia noastră întreagă vede bine mănuşa care 
i s-a aruncat. Mănuşa aruncată va rămîne însă jos. Noi refuzăm s-o 
ridicăm. Ceasul biruinţei noastre încă n-a sunat. E încă ceasul lor. 
Dacă generaţia bătrînilor noştri crede că e mai bine aşa cum a proce- 
dat, noi nu avem să ne amestecăm pentru a le da lecţii. Ei poartă Tăs- 
punderea în faţa lui Dumnezeu şi a Istoriei...” (a se vedea textul in- 
tegral al circularei, în Circulări şi manifeste, ed. cit., pp. 272-275; din 
motive de spațiu, am omis alineatele). 


19 


UTE 
UTAREA LEGIUNI! E ci 
ÎN CĂ 


ii: Eşti un necinstit 


adincul a Domnule Profe- 


A tri = i 
strig, şi în Î timpina Ie asumat răspunderea u- 
Ş : ceilalți care ; nici O violen- 
suflete, i toți ceila - resiuni, Nu numai ră en 
sor lorg da ned E (26 martie 38) : i 
nei sînger P PE e unțrăia lui Codreanu (în- 


» 


a | 
E mări de la Jilava ), evenimen- 
în ea faimoasele Înse | aducă în fruntea statului pe ge- 

au ai va scoate armata împotriva le- 
e 


neralul lon Antonescu (ce îrziu), n-au fost rezultatul strict al 


i : i ale unui 
unui complot SA Sima au pretins acest lucru), ci ale unui 
lex, de care n-avem Vole să nu ținem 

eX, 


: crisorii, în Circulări şi manifeste, ed. 
' A se vedea textul E ti lui N. lorga (care refuzase publi- 
cit. pp: 282-286. -- i ca drept la replică), Codreanu va fi arestat, 
carea scrisorii In Zi sat ; condamnat la 6 luni de închisoare. “Căpi- 
iai REA Id iti pe mîna călăilor săi. Va urma parodia 
at. pe zei (a se vedea Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, 
de proces din mai n 7 Codreanu [mai 1938], Colecţia *"Ro- 


iri mit Cosul: Iaşi, 1994, lucrare din păcate slab difuza- 
manil Li > 


tă, greu accesibilă publicului mai larg), condamnarea la 10 ani de 


muncă silnică şi, după doar citeva luni (în noaptea de 29 spre 30 no- 


ze RE) aul SE ica timpului nostru: ne ocupăm 

furiei die n i ta dintre poruncile Duhului 
cu lupta dintre noi și alți oameni, nu cu lup pr teama 
Sfînt şi poftele firii noastre pămînteşti; ne preocupă şi ne p ac i 
riile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva diavolului şi păcatului. 
Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi — Napoleon, Mussolini, 
Hitler etc. — au fost sau sînt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe. 
Mişcarea Legionară face excepție, ocupindu-se, deşi insuficient, şi de 
biruinţa creştină în om, în vederea mintuirii lui”. Un mare conducător 
trebuie să aibă grijă să-şi pregătească oamenii nu doar pentru simple 
“biruinți pământeşti”, ci mai ales “pentru lupta decisivă, din care sufle- 
tul fiecăruia se poate încununa cu biruința veşniciei sau cu înfrîngerea 
veşnică” (însemnare din ziua de miercuri 15 iunie 1938; a se vedea 
“Comeliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, Colecţia “Europa”, 
Miinchen, 1994, pp. 50-51), ii 


20 


REPERE ISTORICE 


seamă; Antonescu a preluat puterea în urm 
Carol II (şi cu împuternicirea formală a ac 
al unor multiple presiuni (evenimentele europene, partidele, 
legionarii, armata, nemulțumirea generală); el i-a chemat pe 
legionari la guvernare, decretînd chiar “statul național-legio- 
nar”, datorită popularității şi rectitudinii lor (care-i făcuseră 
să fie şi principalii beneficiari — pe fondul “pactului de ne- 
agresiune electorală” cu Iuliu Maniu şi Gheorghe 1. Brăti- 
anu, Partidul Evreiesc şi Gruparea C. Argetoianu, încheiat în 
noiembrie — ai ultimelor alegeri libere, din decembrie 1937), 
dar, cum Antonescu avea să şi declare mai tirziu (în procesul 
pe care i l-au făcut comuniştii), numai după ce marile parti- 
de tradiţionale îi refuzaseră, mai mult sau mai puţin răspicat, 
propunerile de colaborare. Cît priveşte evenimentele din ia- 
nuarie 1941, cunoscute îndeobşte sub denumirea de “rebeli- 
unea legionară”, ele au constituit, în realitate, mai degrabă o 
perfidă acțiune antonesciană (cu dovedit sprijin german) îm- 
potriva unei Gărzi de Fier devenite incomode (şi incontro- 
labile, cum o dovediseră cu prisosință actele reprobabile din 
noiembrie 1940); legionarii încercau să facă presiuni asupra 
şefului statului, dar sub consemnul non-violenței; provocaţi 
prin foc deschis, reacția lor a fost mai degrabă una defen- 
sivă, permiţind însă o amplă înscenare (de genul celei din 


a abdicării regelui 
estuia), ca rezultat 


1 Asasinatele de la Jilava (lichidarea, de către o echipă legionară, în 
noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, în condiţii încă insuficient elu- 
cidate, a celor 64 de vinovaţi pentru masacrele antilegionare din 1938- 
39, acuzați ce-şi aşteptau în celule o judecată legală îndelung ami- 
nată), urmate de dublul asasinat (în condiţii la fel de obscure) din 27- 
28 noiembrie (cînd “au fost pedepsiți” Nicolae Iorga şi Virgil Mad- 
gearu, care numai din pricina prestigiului lor nu se aflau printre cei 
închişi la Jilava). Comandamentul Gărzii de Fier pretinde a nu fi or- 
donat aceste acțiuni criminale, care ar fi fost inițiate de un grup rebel, 
manipulat, poate, de forțe ostile României (a se vedea punctul de 
vedere al lui Horia Sima, în Cazul lorga-Madgearu. Declaraţii făcute 
de DI. Horia Sima revistei “Carpaţii” — 1961, Colecţia “Omul Nou”, 
Miami Beach, 1992). 


21 


D= 


PIERDUTE 
LEGIUNII 
în CĂUTAREA 


- a în întreaga populaţie: 
"dus pan! 
e a ind 


Pi ina de zvo- 
: de către maşi 

rile 1989), : st use, e E : ta: 
decemb ionarilor ae oficială) i a 5 ala o 
z Ă ă ce aveau sa cu- 

: ei ZA imaginare cit 
nuri a BE sa de intenţii şi a distică, sub toate regimurile 
serie LA gă carieră praPEE, promite definitiv şi de a-i 
e a- 


îndu-l pe Antonescu într- 
aj” al țării. Dar chiar admiţind punc- 
i-n istoriografia comunistă, 


dată, n-ar pulea 
vechii elite legionare; 


ieşti agățate în cîrlige la Aba- 
! Ca de pildă povestea săi Asad) Pe soalul de atunci al 
tor. Există o dezmin st, expediată ziarelor Universul şi Dreptatea, 
Abatorului din lee i interzisă de cenzura antonesciană. Prof. dr. 
dar a cărei tac lucrurile, cu citate, mărturii şi fotocopii, în 
Radu Iftimovici ini 87. 25 martie 1992, sub titlul “Spulberarea unei 
Expres Mos atei ii Abator” (material apărut şi sub formă de 
pentr ia dc sens şi o mărturie făcută în închisoare de 
i pe at de Petre Ţuţea, Dumitru fe iei 
Ghinea), care ar fi cercetat faptul la fața locului, din zel anti Cao 
“pe atunci eram — obişnuia el să spună mai firziu — un ia e 
drum imbecil al comuniştilor”). Este inutil să adăugăm că niciodată 
nu s-a vorbit despre identitatea cadavrelor respective, nici despre ce s- 
a întîmplat ulterior cu ele... Cert este că, după evenimentele din ia- 
nuarie 1941, puterea antonesciană a căutat să-i compromită, pe toate 
căile şi cu toate mijloacele, pe “rebelii” legionarii, cot la cot cu pro- 
paganda stingistă (Eugen Cristescu însuşi i-ar fi mărturisit lui Petre 
Pandrea contrafacerea în birourile Siguranței a fotografiei cu cada- 
vrele de la Abator). Din această campanie fac parte și cele două volu- 
me intitulate Pe marginea prăpastiei. 21-23 ianuarie 1941, Bucureşti, 
1942 (apărute sub egida Preşedinției Consiliului de Miniştri), reeditate 
prin grija istoricului 1. Scurtu (Editura Scripta, București, 1992). Să 
Spunem şi că există în istoriografia noastră contemporană tendința de 
as bu aparate Antonescu prin diabolizarea legionarilor, simp- 
(Ednuse pu această privință fiind lucrarea Armata, Mareșalul şi evreii 

Rao, Bucureşti, 1998) de Alex. Mihai Stoenescu. 


PDA 


REPERE ISTORICE 


1939, într-un adevărat genocid public, totalizi 
time; este ceea ce se numește, în mod curent 
Mişcării Legionare. Noii conducători aleşi în 
nimentelor tragice s-au străduit pe cît le-a stat 
păstreze unitatea şi funcţionalitatea Mişcării, comiţind însă 
şi destule abuzuri sau greşeli (ce-i drept, într-o vreme a tutu- 
ror confuziilor, nu numai la noi, dar şi în întreaga Europă). 
Legionarismul mai că şi-a uitat temeiurile moral-spirituale, 
afişind un spirit preponderent politic şi aproape paramilitar, 
dînd frîu liber intrigii şi răzbunării, astfel că a reuşit “să iro- 
sească un important capital de popularitate în doar cîteva 
luni” (Eugen Weber). Oricît ar fi de neplăcut pentru anumiţi 
supraviețuitori ai Mişcării, astăzi nu putem să nu tragem o 
linie de demarcaţie în istoria legionară, între ceea ce unii au 
numit “codrenism” şi “simism” (noţiuni poate relative, dar 
care acoperă, principial, nu doar o realitate cronologică, ci şi 
una /ipologică). Legendara “unitate legionară” (la care Co- 
dreanu ținuse atît de mult — a se vedea, de pildă, Pentru legi- 
onari, ed. cit. pp. 323-324 — şi care pe vremea lui fusese o 
realitate incontestabilă) a fost compromisă în anii războiului 
ŞI s-a spulberat, pare-se iremediabil, în exilul postbelic. 

Între cele două războaie mondiale (ca şi după 1989, de 
altfel), cea care făcea şi desfăcea reputaţii era presa centrală, 
nedisimulat stîngistă, controlată de plutocraţia din umbră 
(“mogulii” vremii): “presa de negustori”, cum o numise Oc- 
tavian Goga”. Aşa se face că, spre exemplu, un Nicolae Titu- 
lescu, diplomat abil, dar promotor consecvent, prin politica 
sa pro-sovietică, al intereselor antinaţionale şi anticreştine, 


nd sute de vic- 
» “decapitarea” 
viltoarea eve- 


în putință să 


' În Hans Rogger, Eugen Weber (coordonatori), Dreapta europeană. 
Profil istoric, Editura Minerva, Bucureşti, 1995, p. 444. Capitolul 
“România” (pp. 385-446), semnat de Eugen Weber, a fost editat şi se- 
parat, într-o altă traducere, în micul volum Dreapta românească, Edi- 
tura Dacia, Cluj-Napoca, 1995. 

? A se vedea, în vol. Mustul care fierbe (Imprimeria Statului, Bucu- 


reşti, 1927), articolul cu acest titlu și cele din aceeaşi secțiune (pp. 93- 
161). 


23 


zic gt za PIERDUTE 


LEGIUN iţi 
îN CĂUT 


cez putuse afirma că era 
u cumpărat”, a 
plătit ca să pă ti i europe- 
orupt î oa politicii roma Ş îi 
atît de € ţ într-o glorie. a de i, în vreme ce or- 
fost transio înă în ziu tine şi naţionale, pe ca- 


i i cre = RE: 
trecînd ca 20% er a] cauzei C ; ăra vreodată, a fost 


; u i sau cump Baie 
neliu Codreant» ademeni S. ii» şi chiar ca “trădător 


e dea Mihail 
pa acelei 3-a se vedea !Vin 

i pour se faire îi e], România şi sfîrşitul 
i «Ţtulesco, il P2ETA! În” Afacerilor. Străine], Roman tu 
Sturdza [fost Min” a jută, Edi Magia Rio ev ancirg 
i intri din (AC 4. Editura FRONDE, Alba lulia-Paris, 
Madrid, 1966; PP: 49-30, (reg rtretul de o cinică plasticitate 


M. Sturdza Sigie, A torul cărții Destin de la Rouma- 


V I, le poil 
une masque de Mongol, le p. 
ce Tinulesco. Il a chez un homme. II ressemble 

o i rtenaient ă 
rare, Un Corps aux de Bucarest, qui tout appa i 
mac anciens cochers de fiacre Ce tration des qurils cnvaient engendră 


ntraignant ă la castre ni ră 
et air pile 27 uscepribilit ses sauls d'humeur, gaze 
si i fi fiaveurs devani le moindre danger, son gou 
itions, 


clănotent chez lui un temperamenl fâminin et expliquent nombre de ses 
attitudes “. CER a pe si : 
2 E de înțeles perplexitatea şi indignarea lui ad 
ca martor la procesul lui Codreanu din mai 1938, a i se 
întrebarea dacă îl crede pe inculpat trădător su capa ras acer) 
“Nu înțeleg ce fel de trădare? Trădare de țară?! Eu aşteptam să i 
pună întrebări mai serioase!”, lată şi relatarea lui Crainic însuşi (Zile 
albe, zile negre. Memorii (1), Casa Editorială “Gândirea E Bucureşti, 
1991, p. 298: “Am fost întrebat dacă-l socotesc pe Corneliu Codreanu 
trădător de țară. Cunoscînd mişelia ce se punea la cale, mi s-a urcat 
sîngele la cap şi am răspuns: «Sînt patru ani și mai bine de cînd nu 
| vorbesc cu Comeliu Codreanu. De atunci ne detestăm şi ne atacăm 
reciproc. De atunci, îl văd abia acum în boxă, între baionete. Se poate 
spune orice voiţi despre acest om, dar a-l acuza de trădare de țară e 
cea mai mare infamie şi cea mai neauzită bazaconie! Asemenea 
năzbitii pe socoteala lui sînt nedemne de judecata unui Consiliu de 
Război!” Pentru relaţia oscilantă a lui Crainic cu legionarismul, a se 
vedea și “Nichifor Crainic — schiță de portret” (mai ales nota 4), în 


24 


= ME a 


În 


REPERE ISTORICE 


finală: “Nu ştiu dacă a existat vreodată în viaţa publică a 
României un om care să fi fost atacat cu atita înverşunare, 
patimă şi rea-credință de întreaga presă şi de toate cluburile 
iudeo-politicianiste, aşa cum am fost eu de la arestarea mea, 
în tot timpul instrucției, în scopul de a-mi pregăti condamna- 
rea în faţa opiniei publice. N-a fost nimeni, în tot trecutul 
politic românesc, asupra căruia să se fi concentrat atîta ură. 
Nimeni n-a fost lovit ca mine, fără a avea posibilitatea să mă 
apăr, fără să mă poată cineva apăra”! (vineri, 3 iunie 1938; 
Însemnări..., ed. cit., pp. 32-33)?! Sau: “De 60 de zile nu 
schimb nici o vorbă cu nimeni, căci nimeni din cei de aici nu 
are voie să vorbească cu mine. Şi atacat în acelaşi timp în fi- 
ința mea morală, acuzat de trădare, declarat străin, ca nefiind 
român nici după tată, nici după mamă, arătat ca duşman al 
Statului, copleşit de lovituri şi legat cu mîinile la spate, adică 
neavînd nici o posibilitate de apărare, cu inima strânsă la 
gîndul suferinței, jignirilor, maltratărilor celorlalți ai mei, fa- 
milie şi camarazi, am simţit că mi s-a rupt unul dintre cele 


0 
volumul meu De Ja Eminescu la Petre Ţuţea. Pentru un model pai- 
deic al dreptei româneşti, Editura Anastasia [col. “Dreapta europea- 
nă”], Bucureşti, 2000, Fiica lui Crainic — singurul copil — a simpatizat 
cu Legiunea. 

' Lăsînd la o parte abuzurile din vremea comunismului, procesul lui 

Codreanu din mai 1938 rămîne cea mai ruşinoasă pată de pe obrazul 
Justiţiei române. lată ce scrie, între alții, Eugen Weber, istoric ameri- 
can de origine evreiască, originar din România (n. 1925, Bucureşti); 
“Procesul s-a desfăşurat în grabă, aranjat dinainte, [...] şi verdictul a 
venit ca o hotărîre dinainte cunoscută. Codreanu a fost condamnat la 
zece ani de muncă silnică şi, în plus, şase ani de pierdere a drepturilor 
civile. Pretinsa conspirație împotriva statului nu a fost niciodată do- 
vedită. Codreanu se pronunțase în mod repetat pentru menţinerea în 
limitele legalităţii, pentru respectarea Constituţiei şi evitarea provo- 
cărilor. Terorismul legionar a fost o realitate, dar niciodată responsa- 

bilitatea actelor teroriste nu a fost demonstrată pentru Codreanu în- 

suşi. În orice caz, nu era potrivit ca acuzaţiile de activitate subversivă 
să fie aduse de cei care tocmai înlăturaseră Constituţia țării!” (Dreap- 

ta europeană... ed. cit., pp. 427-428). 


25 


aaa UTE 


LEGIUNII pIERD 


creştin de Dumnezeu: nă- 
pe 


938; ibidem, p: 49): 


3 ? . 
- rgoliul sau nai- 
n ul laş; o EA R i Y 
cuie (miercu E confor Cina) unii dintre ei 
anumiţi rO Pandrea”) şi chiar foşti “a- 
icolae Iorga sau 

3 anesc (un Nico e 

românes 


Edts inic sau un Emil 

ai nați n E ichifor Crain es 
postoli ai antum; Un RE girul personalității lor la 
un Pam să ui ni profund false a lui Cor- 

im A ARIE 

etuarea une! i în alt caz ilustru: cel 
crearea şi PeIP au făcut-o Ş : 
„ aşa cum cu (simpatizant şi apologet al lui 
i Nae îi site) Astfel, ca să luăm p. dintre 
Mişcării i : a, cel ce pro- 
le cele mai concludente, Nicolae Sua Sea PS 
exemple ca emuri “cruciada românismului isemită 
povăduise pe A Giza susținuse DD ă 
: spirit cu un A. C- : ra univer- 
sg sa i: vadul vomânesc”, dar şi de la gale Pr 

i ei re să tune şi să fulgere, pe aceeaşi voce 
sitară i 


p A a vVIe- 


| BE, 


e Ra A Dia i l-a făcut fos- 
: : care acesta i l-a 

“te ui cĂA ia Ea irea Dealu (inclus în volu- 
tului său coleg de liceu militar de la i 

i i conmoverse, Bucureşti, 1945, pp. 245-267) a fost pre- 
aice tate e istoriografia comunistă (a se vedea, spre 
Se sol ie ia Triumful rațiunii împotriva violenței (Viaţa 
E an fesniă ebbelied iitrat Muninea, lași, 1977, pp. 92- 
universitară ieşană interbelică), Editura Junimea, laşi, ai 
93). Imaginea postumă a lui Codreanu a fost condamnată să pendu- 
Jeze între două extreme la fel de penibile: delirul encomistic de tip Ion 
Banea (Căpitanul, Editura “Totul pentru Țară”, Sibiu, 1937) sau Faust 
Brădescu (Corneliu Codreanu — Erou neo-cosmogon, Editura “Car- 
pații”, Madrid, 1987) şi delirul contestatar de tip Petre Pandrea (0p. 
cit., sau Garda de Fier, Editura Vremea, Bucureşti, 2001) sau Zigu 
Omea (Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundaţiei 
Culturale Române, Bucureşti, 1995, passim). 
, Rubrica gustată îndeosebi era intitulată “Evreii noştri”... - 

“Teanu !-o reamintea în scrisoarea la care ne-am referit. Versatili- 

pe la ȘI Caracterială a marelui istoric îl făcuse pe O. Goga să-l 

etinească drept “monumentala camnație a prorocului care şi-a mîn- 
cat tablele legii” (op. erp. 88), 


26 


REPERE ISTORICE 


mii). împotriva foştilor săi studenţi Şi discipoli naționalişti, a 
lui Corneliu Codreanu ŞI a legionarilor în genere (deşi ştiuse 
să aprecieze Jertfa lui Moţa şi Marin “pentru credința lor 
creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, 
scump şi curat în latinitatea nebolşevizată”!), contribuind 
din plin la “decapitarea” Legiunii, pe care nu se sfiise s-o su- 
gereze chiar într-una dintre secțiunile Senatului: “Ei, Dom- 
nilor! V-aţi speriat? V-aţi speriat de nişte copiii? Eu, Dom- 
nilor, l-am întrebat odată pe Colonelul Boyle [ataşat militar 
anglo-canadian, salvatorul coloniei româneşti din Odesa re- 
voluției bolşevice — n. n.]: «Cum ai putut Dumneata. Dom- 
nule, să salvezi singur colonia românească din Odessa. în 
vremea revoluției bolşevice?». Şi Colonelul Boyle mi-a răs- 
puns: «Domnule Profesor, eu sînt canadian şi vînător, iar la 
noi, în Canada, vînatul cel mai al dracului e cîinele sălbatic. 
Te atacă în haită. Poţi să dobori Dumneata unul, doi. patru; 
cei ce rămîn te sfişie. Ei, dar de eşti vînător cu experienţă, 
vei observa Dumneata că în grămada care atacă este unul 
care conduce. Pe acela de-l ținteşti între ochi, toată liota se 
împrăştie!». Mă aflam — îşi amintea în 1958, în exil, teologul 
Gh. Racoveanu (1900-1967) — în localul redacției «Cuvân- 
tului» cînd a sosit acolo. revoltat, Nae Ionescu: «Auzi, măi, 
Nebunul! Auzi ce vorbeşte?! Ăsta e îndemn la asasinat!». Şi 
Nae Ionescu mi-a povestit ce spusese Iorga la Senat... 


! Art. “Doi băieți viteji: Moţa şi Marin”, în Neamul românesc din 19 
ianuarie 1937. 

* Art. “Pe cine au omorit...”, republicat recent în Puncte cardinale 
(anul VII, nr. 11/83, noiembrie 1997, p. 7). Ca şi Nae Ionescu, Gh. 
Racoveanu, la vremea aceea, nu era legionar încadrat, ci doar simpati- 
zant al Legiunii. “Binecuvîntarea” asasinatului ar fi dat-o, conform lui 
Gh. Racoveanu, şi Patriarhul Miron Cristea (pe atunci şi prim-minis- 
tru), într-o predică pascală: “Un om, în ale cărui vine nu curge nici un 
strop de sînge românesc [calomnie curentă la adresa lui Codreanu, ca 
şi, mai demult, la cea a lui Eminescu], vrea să dea foc țării [?!]. Apoi, 
mai bine să moară unul pentru popor, decit să piară poporul pentru u- 
nul” (parafrază a sfatului lui Caiafa consemnat la Joan 18, 14). 


27 


Il pIERDUTE 


CĂUTAREA LEGIU 


ea de Sfintul Andrei a a- 


în noâ Da iale 99 ia 
N mult după Ari a fost țintit între ochi”; ŞI, 
u rul” 


ucătorv ate, în ciuda aparentului triumf 
nului | |'-liota s-a împr 3 in urmă s-a dovedit fatal 
într-un ΀l 0, care în Ce nului, atît prin excesele 


in Azi ionarisi 

ie ginea publică iu ură mistificatoare pe care a- 
ntru Si ei să o dorească, rămăşiţele pro- 

a l-au general. e „raifioial cu aşa-numiţii septem- 
i - Codreanu şi legionarismului 


iei lui aRicEohar 
brişti””) au făcut i i mare ca și cei Ei enveră 
rvic E bi u- 
rii lor! Psihologiceşte, faptele îşi pot găsi 
ați dU ia : politiceşte, ele au echivalat cu un 


iceste şi politic rd 
it li a fost ucisă, în cea mai ma- 


oștirea rămasă în urmă, cu generali 
Za SE e nrină. s-a sinucis moral şi politic în anii următori 
e blug unea acelei istorii care “a făcut pipi 
spună Mircea Eliade). Cu toate a- 
mul rămîne, în istoria noastră modernă, una 
dintre cele mai originale şi mai complexe experienţe, care 


Bee ini a e ata | 
' Numeroși oportunişti deveniți legionari peste noapte, în toamna A 
1940. Unii dintre ei au trecut mai tîrziu în rîndurile partidului comu 
nist, permițînd speculaţia tendențioasă asupra apropierii dintre cele 
două “extremisme” sau asupra unei pretinse inconsistențe morale a 
legionarilor, ce trebuiau compromiși propagandistic pe toate căile cu 
utință. 
A pune acest dezastru exclusiv pe seama lui Horia Sima este şi naiv, 
şi nedrept. “Comandantul” are partea lui de răspundere, dar vina în- 
delungatei degringolade, chiar dacă în grade deosebite, o poartă prin- 
cipial toți cei implicați, precum și un destin advers, care a fost al 
intregii drepte europene. Poate că şi “maximalismul” moral şi com- 
edita EI r Are Chema Codreanu (a se vedea mai ales Cărricica 
ii i ana avea în Se ceva sublim-utopic, mai ales într-un secol 
în “uiaă Ă 
seama Erei a: de judeca “la rece”, străinii par a-și fi dat 
1 de acest adevăr istoric, chiar şi atunci cînd |- 


REPERE ISTORICE 


continuă să ne oblige. Probabil că vremea unei abordări ne- 
pătimaşe şi neideologizate a “fenomenului legionar”, pre- 
cum şi reconsiderarea efectivă a figurii lui Corneliu Codrea- 
nu vor fi posibile numai după ce ultimii supraviețuitori im- 
plicați (de o parte sau de alta a baricadei) vor părăsi scena şi 
numai după ce istoriografia românească se va fi emancipat 
complet de habitudinile obedienței comuniste sau de com- 
plexul creat, mai nou, de un anume “terorism ideologic” (R. 
Garaudy) de sorginte occidentală... Drumul a fost deschis 
deja de către istoricul Gheorghe Buzatu şi mai tinerii săi co- 
laboratori!. 


II 


În volumul Spiritul dreptei...?, am încercat cîteva preci- 
zări de principiu cu privire la trecutul legionar, dar şi la anu- 
mite manifestări neolegionare (pendulînd, de regulă, între 
nostalgie şi teribilism), din perspectiva mai largă a dreptei 
creştine românești. Îmi îngădui să reiau aici o parte din ele, 
adăugînd şi unele observaţii noi. 


au interpretat nepotrivit (a se vedea nota de la pagina 57). 

A se vedea, între altele, Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian 
Sandache, Radiografia dreptei româneşti (1927-1941), Ed. FF 
PRESS, Bucureşti, 1996. Nu pot să nu semnalez şi docta punere la 
punct pe care d-l Gh. Buzatu a întreprins-o la adresa obscurului 
publicist 1. Constantinescu, autorul cărții Despre exegeza extremei 
drepte româneşti. Însemnări polemice (Editura Junimea, laşi, 
1998); “Adevăr şi mistificare în istoria Mişcării Legionare (1)”, 
extras din Europa XXI, vol. VII-VIII/1998-1999 (publicaţie sub e- 
gida Academiei Române — Filiala laşi şi a Centrului de Istorie şi 
Civilizație Europeană), Editura Academiei Române, pp. 229-254. 
Pe de altă parte, nu pot să nu regret angajarea fie şi trecătoare a is- 
toricului ieşean în P.R.M., ceea ce-i diminuează considerabil cre- 
ditul moral şi chiar deontologic. 

a Cf pp. 149-174 din ed. cit. (reluate, contextual, şi în cele ce urmea- 
ză). 


29 


A i are istorică, vir- 
Orice înjgheb: învătat. E 
a avut, Ca deopotrivă de învățat. Ex- 
lui, din „n spirituală şi politică, el 
ruţile ŞI viciile exă, în acelaşi 4! IP it context istoric, intalie 
: i an ate 
> inevitabil peC e le ionarismul trebuie înţeles ca 
AripRRa 1, Altfel spus» ră a dreptei creştine româ- 
IC marea Şi controver- 
are nu începe Şi DU S De de altă parte, dacă Mişcarea 
ră E răsunet în epocă (nici o altă gru- 
ne i atras în ace- 
ituală românească n-a mai atr Ss în ace 
are politică inătăţii şi n-a mai mobilizat atitea e- 
: ă î ciuda diabolizării la care a tost 
uri vii pînă azi, faptul se dato- 


aselor “capete strălucite ale culturii noastre 
rează şi numeroase!0 

contemporane” (ca să uzez d 
şu)! pe care a ştiut să ȘI le ai 
simpatizanți) Şi care, principial v 


ge cele de mai sus decurg cîteva consecințe impor- 
in 


tante, a căror ignorare poate fi foarte păgubitoare SR BED 
dee abordare istorică a problemei legionare, cît şi pi ) 
eventuala constituire a unei noi drepte creştine pu es 
(care nu poate face abstracţie de experiențele trecutu ui). i 
În primul rând, este la fel de greşit şi nefolositor să fie 
exaltate, în mod unilateral, virtuțile legionarismului ca şi să 
fie evidenţiate, obsesiv, numai viciile lui. Din punctul de ve- 
dere al unei posibile drepte actuale, inconsecvențele sau ero- 
rile istorice ale legionarismului nu trebuie eludate, tocmai 
pentru a nu fi cumva repetate. lar faptul că anumite incon- 
secvenţe sau erori se aglomerează, cronologic vorbind, după 
1938-39, nu este neapărat, din unghiul de vedere al genera- 
ției de azi, rezultatul vreunei tendenţiozităţi (“antisimiste” 


sau de alt gen), ci o constatare obiectivă, ce reclamă o jude- 
cată corespunzătoare. 


atragă (ca membri sau doar ca 
orbind, o vor “gira” în eter- 


ÎI SINE 
' În rev, Dilema, nr. 154/1995, p.3. 


4 


III 


REPERE ISTORICE 


În al doilea rînd, Mişcarea Le 
țial de toate celelalte formaţiuni din viața publică româneas- 
că tocmai prin dimensiunea ei spiritualistă, foarte evidentă 
şi foarte productivă pînă la dispariţia lui Corneliu Codreanu 
şi a mai vechii elite legionare (noiembrie 1938 — septembrie 
1939). Unora le-a putut crea chiar impresia de a fi fost mai 
mult o mişcare spirituală (“mistică” chiar, după Mircea Elia- 
de!, membru activ al ei, prudent mai tîrziu, dar niciodată re- 


glonară s-a deosebit esen- 


1V. Memorii, vol. II, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 26-27. lată 
şi răspunsul pe care-l dăduse tînărul Eliade la o anchetă pe tema “De 
ce cred în biruința legionară?” (răspuns publicat în Buna Vestire din 
17 decembrie 1937 şi care a fost viu discutat şi în timpul procesului 
lui Codreanu din mai 1938); “Astăzi lumea întreagă stă sub semnul 
revoluţiei, dar în timp ce alte popoare trăiesc această revoluţie în nu- 
mele luptei de clasă şi al primatului economic (comunismul) sau al 
Statului (fascismul) sau al rasei (hitlerismul), mişcarea legionară s-a 
născut sub semnul Arhanghelului Mihail, şi va birui prin harul dum- 
nezeiesc; de aceea, în timp ce toate revoluțiile contemporane sînt poli- 
tice, revoluția legionară este spirituală şi creştină. In timp ce toate 
revoluțiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă 
socială sau de către un om, revoluția legionară are drept țintă supre- 
mă miîntuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumne- 
zeu...” (subl. n.). Pentru legăturile marelui savant cu legionarismul, a 
se vedea, de pildă, Claudio Mutti, Mircea Eliade şi Garda de Fier, 
Editura Puncte Cardinale, Sibiu, 1995, mai ales primele patru capi- 
tole), sau Penele Arhanghelului. Intelectualii români şi Garda de 
Fier, cu o prefață de Philippe Baillet, Editura Anastasia, Bucureşti, 
1996 (unde capitolul al doilea îi este dedicat lui Mircea Eliade), pre- 
cum şi volumul colectiv Esploratori del pensiero umano. Georges 
Dumezil e Mircea Eliade, a cura di Julien Ries e Natale Spineto, 
Editoriale Jaca Book SpA, Milano, 2000 (mai ales în contribuţiile lui 
Natale Spineto, “Mircea Eliade: materiali per un bilancio storiogra- 
fico”, Teodor Baconsky, “Mircea Eliade, il sognatore maltrattato” şi 
Roberto Scagno, “Alcuni punti fermi sull impegno politico di Mircea 
Eliade nella Romania interbellica: un commento critico al dossier 
«Toladob» del 1972”). C/,, de asemenea, secţiunea “Varia” din Clau- 
dio Mutti, Mircea Eliade, Legiunea şi noua inchiziție, Editura Vre- 
mea, Bucureşti, 2001 (în cap. “Mircea Eliade şi Holocaustul” pole- 
mizează cu R. Scagno din Esploratori...). Foarte util rămîne şi volu- 


31 


Martirajul lui Ionel 

e cel al lui Comeliu Pau 

: i | i £ - 

; Vasile > a nnticomunişti din munți (4 i 

Mai jul luptătorilor or adevărați “sfinți ai închi- 

ps A măutoii ete-) ȘI ză Valeriu Gafencu), întăresc a- 
unte C 


socială. 


nescu. în .- de origine evreiască, pre- 
sorilor postbe i un creştin îs Îi ucăe Aceeaşi a 
ceastă imagine- inhardt, vine să o NE fezireiaai 

regretatul N. Steinhă ilacă din perspective diterite, și 
cum iar 


ă Cc Tec AR li ai fenomenului 
altă pante *. occidenta 
ză ana en [Wilhelm Hoettl], An- 
lius Evola, cr Ernst Nolte, Armin Heinen, 
dreas Hillgruber. Eugen bsența unei reale educați Şi trăiri 
fa i : oate fi nici înțeles, nici reactua- 
creştine, legionarismu le a unor nostalgici ai Legiunii a- 
lizat. Împotmolirea sa dei a lor lăuntrică. Proliferarea “par- 
rată fogualismu MI mare fără o suficientă plat- 
= ” sau “cui urilo i i su Aa 
tidelor” s I-spirituală, este pură “aflare în treabă 
formă mora-Sp :onarismul nu mai este repetabil ca 
Î ilea rînd, legionarismu aceata 
ie or bee ee Mai întîi că nu toate a- 
ică în formele lui originare. = det eat 
atare, adică în Ă izatorice şi pînă la un 
ceste “forme” (de la structurile organ = Apoi — și aici 
it tip de discurs) au fost egal de inspirate. Apoi — 3 
Brut (Ip tive, bune sau rele, 
odul problemei — formele respective, 
este a? E PE fost determinate de anumi- 
funcţionale sau nefuncționale, au fo ietei RU 
te condiții specifice, de ansamblul realităților epocii interbe- 
lice. Fiecare epocă generează, dacă este vie şi creatoare, for 
me politice sau culturale proprii. Maimuţăreala epigonică nu 


mul Mircea Eliade, Textele “legionare” şi despre “românism ”, Edi- 

tura Dacia, Cluj-Napoca, 2001 (ed. Mircea Handoca). 

) A se vedea, în continuare, textul intitulat “Taina jertfei: Moţa şi Ma- 

rin”. 

şJumalul fericiri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (pass). 

sd se vedea și dosarul bibliorafic din acest volum (adus la zi), sau 

Faria Si în volumul Julius Evola, Naţionalism şi asceză. 
1 asupra fenomenului legi 

a, L ui legionar (cf. nota de la p. 57). 


lucru la români”, e A De “Aflarea în treabă ca metodă de 


De 


REPERE ISTORICE 


poate fi formulă de supravieţuire. E o li 
frizează iresponsabilitatea să nu ţii seama, astăzi, de schim- 
barea totală a contextului, atit pe plan intern, cît şi pe plan 
extern. Mentalitate, limbaj, structură socială, raporturi de 
forțe — toate sînt altele. Nu mai există marele context euro- 
pean de dreapta. Nu mai există — după 50 de ani de comu- 
nism — nici “poporul” şi nici “elitele” de altădată. Nu mai 
există nici măcar “harisma” vreunui “Căpitan”... Ba mai 
mult decît atît: comuniştii au reluat şi au compromis defini- 
tiv anumite astfel de “forme” (“tabăra de muncă” sau “mun- 
ca voluntară”, “şedinţa”, “uniforma”, “cîntecul patriotic”, 
propaganda “omului nou” ş. a.). Unor generații crescute ex- 
clusiv în comunism Cărricica şefului de cuib ar putea să le 
trezească amintiri extrem de neplăcute... 

Aş vrea să fim bine înţeleşi: aici nu este vorba de a re- 
nunța la nişte adevăruri sau la nişte principii (idei, credinţe), 
ci la expresia perimată şi adeseori mecanică a acestora, du- 
cînd nu doar la ridicol, dar şi la o legitimă îndoială asupra 
realei lor asimilări. 

O dată făcute aceste precizări principiale, trebuie relua- 
te în discuţie principalele două acuzaţii care li se aduc legio- 
narilor: cultul violenţei (împins pînă la asasinatul politic) şi 
şovinismul (identificat, în ordinea concretă, cu antisemitis- 
mul). 

Că, în anumite împrejurări, legionarii s-au dedat la vio- 
lenţe reprobabile, aceasta este o realitate. Că ar fi avut “cul- 
tul violenței” sau că şi-ar fi făcut din asasinat “un punct de 
doctrină”, aceasta este exagerat şi chiar fals. A existat. ce-i 
drept, cu mult înainte de înființarea propriu-zisă a Legiunii 
Arhanghelul Mihail (24 iunie 1927)', faimoasa conspirație 


psă de realism care 


EEE n e e 3 2 


: “Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. loan Botezătorul), ora zece seara, 
se înființează «Legiunea Arhanghelul Mihaib», sub conducerea mea. 
Să vină în aceste rînduri cel ce crede nelimitat. Să rămînă în afară cel 
ce are îndoieli...” (a se vedea relatarea lui Codreanu din Pentru legio- 
nari, ed. cit., p. 295 şi urm.; tot acolo, “scopul” Legiunii este formulat 


33 


AS “i PIERDUTE 


GIUN 
în CĂUTARE si 
iților «văcăreşten!” (în 
însuşi); ea a rămas în sta- 
Codreanu n ct (««... răzbunarea ne- 


pi căreia e e1 mpiliri suportate de neamul 
“ proiect , u : - 
diul ri A a lungulu! lanţ 6€ , cu personajele O ea ral 
ăților sfistă N adi Anească) ŞI Justiția a 
Ze în speță d a publică Pi ăi care tră- 
e mai fatidice dIN ilor (cu excepţia mplotist rănindu 
ce : inculp ului co LE > 
is achi ARIDE a a fată i 
decis 1 Vernicheseu: îi sa să ia distanță față de aseme 
sese va întirz 


nu va : explicit spre o atitudine 
1. Codreanu he  ojua i sa dhi?), împinsă pînă 


:tuie îndreptarele absolute 


la j : | 
etească din care s-a născut Legiunea a 


i irui ădea înfrînți 

p birui, dacă vom cad: nţ 
a E ear a A altul: de a merge înainte, uniți. 
Scopul aiva înainte şi cu dreptatea neamu- 
Mergînd împreună, e pe fi fost dăruită, înfrîngerea sau moar- 


soartă dr roade pentru neamul nostru. Sînt în- 


i întată şi V iață ă cum sînt şi bi- 
tea, ea va fi binecuvin un neam la viaţă, după c nt 
fringeri Și si ia pi dorm, spunea profesorul Iorga odată”. - 
pă pre Ş: fi şi el achitat, în urma unui proces rasunator, 

erior, 


a de spirit a epocii este excelent 
devenit un “proces al genti ZI caz de conştiinţă” şi “După 
redată de Octavian Goga în artico “65 76). Nu ştiu cit de sigură este 
achitarea studenților” (op. cit., pp. 02-70). 1 lui. căindu- 

i iețuitorul atentatului, 
informaţia că Aurel Vernichescu, suprav Pe aa 
i rămînînd fidel crezului legionar, avea să moară mai tirziu in re 
Si-a armată anticomunistă din munţi (cum susține dr. Flor Strej- 
nicu în Creștinismul Mişcării Legionare, ed. a II-a [ed. 1 apăruse cu 
un an înainte], Editura Imago, Sibiu, 2001). DT MĂ 
? Evocînd propria experiență din lagărul pentru legionari de la Mier 
curea-Ciuc (de unde a avut şansa să fie scos, ca şi Nae ] onescu, Înâ- 
inte de fatidica “noapte a cuţitelor lungi”, cînd legionarii din Jagăre au 
fost mitraliați în masă), Mircea Eliade scria (subliniind tocmai acest 
misticism jertfelnic, precum și dimensiunile represiunii antilegionare): 
Printre deținuți se aflau oameni de tot felul: profesori şi conferențiari 
universitari, medici, preoți, învățători, muncitori, țărani. Majoritatea 0 
alcătuiau intelectuali Seara, rugăciunea colectivă era încheiată printr- 
e pe, Cu noi este Dumnezeu... cîntat pe 300 de voci. Laul- 


34 


REPERE ISTORICE 


ale legionarismului, violența este mai de 
de îndemnuri la asasinat nu poate fi vorba. Legiunea s-a în- 
temeiat sub cu totul alte gînduri: “Ochii lor (ai puternicilor 
zilei — n. n.] stau aţintiţi asupra noastră. Ei pot să ne pro- 
voace. Am mai pornit odată tăcuţi şi liniştii la Ungheni şi 
am fost provocaţi! şi duşi apoi pînă la marginea prăpastiei... 
Ce vom face dacă ne vor mai provoca? Vom scoate din nou 
pistoalele şi vom trage?, pentru ca să ne putrezească oasele 
în închisori şi planurile noastre să se sfarme? În fața acestor 
perspective ce ni se deschideau, ne-a încolţit în minte gindul 
retragerii în munţi. Acolo unde românul a primit lupta cu 
toate puhoaiele duşmane [...] Deciît să ni se usuce trupurile şi 
să ne sece sîngele din vine în închisorile urîte Şi triste, mai 
bine să ne terminăm viața murind cu toţii în munți, pentru 
credința noastră [...] Vor trimite să ne prindă şi să ne omoa- 
re. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă vom 
fi, desigur, răpuşi. Căci noi vom fi puţini, urmăriți de bata- 
lioane şi de regimente românești. Atunci vom primi moar- 
tea. Sîngele nostru al tuturora va curge. Acest moment va fi 
cel mai mare discurs al nostru adresat neamului românesc; și 
cel din urmă” (Pentru legionari, ed. cit., p. 312). Şi mai de- 
Pe tei e meci i ape sia aie 
timul etaj se afla o odaie rezervată «rugăciunii permanente» [...] Ra- 
reori în istoria creştinismului modem au fost răsplătite cu mai mult 
sînge posturile, rugăciunile şi credința oarbă în atotputernicia lui 
Dumnezeu. Şi mai tîrziu, cînd tragedia se consumase, unul din lucru- 
rile care mă fascinau mai mult era să descopăr aceeaşi credință, ne- 
clintită, la puţinii supraviețuitori ai măcelurilor” (Memorii, vol. II, ed. 
cit., p. 30). 
! Aluzie la un episod din 1924, cînd grupul de studenţi naţionalişti ce 
lucrau în grădina de la Ungheni (“prima tabără de muncă”) a fost 
arestat şi schingiuit de prefectul de poliție Manciu (a se vedea Pentru 
legionari, ed. cit., p. 203 şi urm... 

Aluzie la cazul Manciu (vezi mai jos). 

Este greu să nu faci legătura între rîndurile ce urmează și ulterioara 
rezistență anticomunistă din munţi, bazată preponderent pe elemente 
cu educație legionară. În lumina acestor fapte, rîndurile lui Codreanu 
capătă o tragică notă profetică. 


grabă dezavuată, iar 


35 


RDUTE 
SE GIUNII PIE 
ÎN CĂ : 
„ii neprovocînd, oco- 
linia legilo? / "lă IS ocirei Cînd 
Vom Me 4 răspunzi i sui dici de netrecut ni 
ce provocare 1 feri, sau cînd pledi“ fie spre m 
lind orice Pai i 1 nostru va trebui să fie ra ali 
: o u ci astăzi ar 
ăn ne în cale: ascoale de masse [i orogipe ; 
se ebinesă ÎnceicA <a împrăştiem numai nete și 
ie wtunul şir. jucrăm Sn8u'- i tuse ot 
Cc i , = „| NU ca 
île Trebuie, din CONU e o că răspundere | li uise:po 
jale. 11€ e noastră între fie înţeleasă de români, să nu le 
ŞI rue ru a noastră să NU icie şi să nu fie un punct de 
ee. ss sufletul şi AU? lumii româneşti” (p. 313; în 
sat 2 unct de înviere a scă” s-a dovedit mult 


paranteză fie i la jertfele de sînge decit şi-o închipuise, 
ilă 


trebuințăm forța. 
suficientă experiență 
fost atraşi pe calea VI 
răspundem în nici Un fe 


; numise pe legi 
; lorga (care-i numise p . J i 
E : a Sa elementară a unui om corect este sa să se si 
ae şi la omul pe care-l judecă, nu numai la agenți 


mincinoşi ai Domnului Armand Călinescu (care sansa 
ieri pe piață zvonul că 16 echipe, sub conducerea ja e- 
xandru Cantacuzino!, vor să-l omoare pe D-sa). [...] Voi, ca- 
re ne acuzaţi de violență, după ce ați întrebuințat împotriva 
noastră cele mai mari violențe”, împingîndu-ne la disperare 


! Ce curioasă este istoria! Prințul Alexandru (Alecu) Cantacuzino (ru- 
da generalului Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul), membru al echipei 
legionare care a luptat în Spania, avea de fapt să piară el de mina 
călăilor oficiali, în 1939, după ce Armand Călinescu (cel ce coordo- 
nase, în 1938, lichidarea lui Codreanu) fusese “pedepsit” de o echipă 
condusă de... un nelegionar (Miti Dumitrescu, simpatizant neîncadrat; 
cf Mihail Tase, Miti Dumitrescu, legionarul care n-a purtat nici O cli- 
pă cămaşa verde, Colecţia “Omul Nou”, Salzburg, 1952)! a 
Pentru un tablou cronologic şi comparativ al violențelor statului îm- 


potriva legionarilor şi ale | 


egionarilor împotriva terorismului de stat, a 
36 


REPERE ISTORICE 


şi păcat, voi, cărora dacă cineva v-ar fi 
aţi fi reacționat la fel cu mine, fără să mai fi trecut prin chi- 
nurile fizice şi umilinţele prin care am trecut NOI, vouă, ne- 
cinstiţilor sufletește, vă vom dovedi acum că nu vom reac- 
ționa în nici un fel la toate provocările voastre” (a se vedea 
trimiterile anterioare). In faimosul “Cuvînt pentru legionari” 
(rostit la a zecea aniversare a Legiunii şi păstrat şi în înre- 
gistrare sonoră), îndeamnă încă o dată: “Priviţi-i drept în 
ochi pe toți tiranii voştri! Induraţi cu resemnare orice lovi- 
tură, suportați orice chin, căci jertfa noastră, a tuturora. va fi 
temelia de fier, de trupuri frînte şi de suflete chinuite. a bi- 
ruinței!”. Jurnalul de la Jilava, citat anterior, mărturiseşte în 
acelaşi sens. 

Se ridică întrebarea: raportînd cuvintele la fapte, este 
Codreanu ipocrit şi/sau paradoxal? Numai în aparență. La o 
analiză atentă, este un om a cărui gîndire şi conştiinţă a stră- 
bătut un traseu evolutiv, de limpezire a atitudinilor într-un 
sens creştin, nu fără realismul şi onestitatea de a recunoaște 
că “există o mare deosebire între linia pe care mergem noi şi 
linia Bisericii Creştine. Linia Bisericii este cu mii de metri 
deasupra noastră. Ea atinge perfecția şi sublimul. Nu putem 
coborî această linie pentru a explica faptele noastre. Noi, 
prin acțiunea noastră, prin toate faptele şi gîndurile noastre. 
tindem către această linie, ne ridicăm spre ea, atit cît ne per- 
mite greutatea păcatelor cărnii şi condamnarea la care am 
fost sortiți prin păcatul originar. Rămîne de văzut cît am pu- 
tut fiecare, prin sforțările noastre pămînteşti, a ne înălța către 
această linie” (Pentru legionari, ed. cit., pp. 420-421)!. Ra- 


dat numai o palmă 


e Ei E Sera eee le e e time rep = oii: in ia VE pe 


se vedea Nicolae Roşca, Cronica unor violenţe politice, Editura Miş- 
cării Legionare, Madrid, 1991 (reed. Editura Constant, Sibiu, 2000), 
din care rezultă statistic că legionarii au fost nişte mieluşei pe lingă 
ceea ce au avut e; de îndurat. 

' În altă parte, sintetizînd: “Recunoaştem că sîntem păcătoşi: aceasta 
este atitudinea legionară față de Biserică” (fragment de scrisoare, în 
Circulări şi manifeste, ed. cit., p. 105). 


RR 


UTE 
[UNII PIERD 
REA LEG 
ÎN CĂUTA 


lexandru!) Şafran, în Mle E: 
3 e k î aŞI sens: * 
David (ci a A i jos), îi spune, IA Sea - Eu 
erde (vezi şi MA bufnire. Mi-e sufletul curat. Nu 
Ă sau . ă 7 

provoc se gîndesc ca “ati ȘI ev a a 

i legion iartă-1 pe răufăcă- 

: toți ca: jignit pe plan E inu superior încer- 
fost lovit, Tânit * at oameni... Nu P 

1 Nu-s nici ei decit. mul om? (în cartea sa Pentru le. 

sp si giunea, prin temeiurile ei, ca 


E e „se ea, piatra unghiu- 
ionari, la P- 22 > afirmase: “De ace 
a: şcoală” spirituală, ză iunea este omul, nu programul 
lară de la care PO mului, nu reforma programelor politice. 
politic. Reforma Mihaib» va fi, prin urmare, mai mult 


elul 5 p : ş 
«Legiunea Arhan decât un partid politic [...] Din această 
o apite i va trebui să iasă un om nou, un om cu cali- 
şcoală IE 


sl A 
îi € snt . a impune altora asemenea exigenţe, Codrea- 
nainte 


rimentat el însuşi traseul sinuos al unei deveniri 
a ie 7] 

: ie (în sensul creştin al “dezbrăcării treptate di 

înn 3 : <niritualizări prin rugăciune, medi- 

“omul cel vechi”, al unei spiritualizări p i 


i Cărtici i de cuib (prima ediţie: Bucureşti, 

Ă aia ie a a elit de un maximalism de 
a i (să i în treacăt, că Zelea Codreanu, deşi ortodox, 
Fi 2) ipeă aparte fală de Sf. Anton de Padova) şi de un rigorism 
de tip cazon (regăsibil, într-un sens mai terestru, la majoritatea mii 
cărilor europene de nuanță fascistă): “Mişcarea legionară, înainte dea 
fi o mişcare politică [...], este o şcoală spirituală, în care dacă va intra 
- un Om, la celălalt capăt va trebui să iasă un erou” (cf. ed. a VI-a, Bu- 
cureşti, 1940, p. 65). Să consemnăm, dar cu necesară circumspecție 
(se non vero, ma € ben trovato), speculația etimologică pe marginea 
cuvîntului “fascism” a unui Eugen Weber: “Şi nu poate fi vorba de 0 
coincidenţă nici în faptul că, mergînd la etimologia cuvîntului fas- 
cism, descoperim, pe latinescul fascinum — farmec, vrajă, înrudit cu 
fascia — mănunchi, buchet. Într-adevăr, simbolul legării este frecvent 
în vrăjitorie şi religie, intrînd chiar în etimologia cuvîntului religie 
[este avută în vedere ipoteza etimologică a originii din religo, are —n, 


n.], prin latinescul li are —a | si 0 pezhăă 
ed. cit., p. 20). E ega, a fermeca” (Dreapta europi 


38 


REPERE ISTORICE 


tație şi asceză). E o diferență considerabilă (pe care 
cineva rău-voitor o poate contesta) între tînărul tolea 
perioada luptelor studenţeşti de la începutul anilor '20 şi i. 
derul grav şi măsurat al ultimilor ani: cel cu care se a 
nuse rabinul Şafran sau pe care venise să-] viziteze la Baci 
reşti un Julius Evola; cel cu care luliu Maniu nu ezitase să 
încheie un important pact politic! şi despre care un Nae lo- 
nescu putuse afirma (prin 1936): “Minunea pe care a făcut-o 
Corneliu Codreanu e aşa de mare încât 


de-acum îl depăşeşte 
şi pe el”... Cam acesta a fost, de altfel, drumul străbătut de 


toți întemeietorii Legiunii. O realitate vie (fie un om, fie o 
mişcare) nu poate fi judecată reducționist, printr-un stadiu 
sau printr-un act izolat al devenirii ei. Din păcate, pe un Co- 
dreanu şi pe un Moţa nu toţi i-au înțeles adecvat: 


Şi nu este 
vorba aici de adversari (care n-au putut sau n-au vrut s-o fa- 
că), ci chiar de o parte a propriilor “camarazi”, Aceştia i-au 


urmat, mai mult sau mai puţin conştient, cu precădere pe 
foştii “tineri furioși”, pătrunzîndu-se prea puţin (sau prea 
superficial) de “misticismul jertfelnic” al maturității lor 
(Moţa, în faimosul articol “La icoană”, apărut mai întîi în 
Pământul strămoşesc din | august 1927, apoi aşezat în frun- 
tea Craniilor de lemn, explica la rindu-i: “De la icoană şi 


n RS N 


1 Există mărturii că Iuliu Maniu ar fi făcut în 1943 următoarea decla- 
rație (reluată şi mai tîrziu, în închisoare): “Recunosc că Corneliu Ze- 
lea Codreanu a fost superior gîndirii mele. Eu am încercat să adopt, în 
Slujba şi salvarea țării, căi politice; el a ales o cale superioară, şi anu- 
me să realizeze mai întîi caractere, educînd un tineret care, pe căi de 
înălțare patriotică, să se dăruiască total, moral şi spiritual; să creeze 
mai întîi o elită conducătoare şi abia apoi un partid” (apud Din luptele 
tineretului român: 1919-1939, Editura Fundaţiei Buna Vestire, Bucu- 
reşti, 1993, p. 267). A se vedea şi Traian Golea, “Raporturile istorice 
dintre ţărănişti şi legionari”, în Puncte cardinale, anul VI, nr. 9-10/ 
1996, p. 21 (apărut inițial în broşură, la Miami Beach), cu trimitere la 
un articol de Nicolae Penescu (lider țărănist, fost ministru), “Testa- 
mentul lui Maniu”, apărut în România democrată (publicație țărănistă 
din exil), nr. 31/1979. 


E 


z ăcit [e] bucată de vreme purtați de 
it, apoi am ti la pici un mal [ie] Acum, cu 
iai ajuns = strângem jasadăpost id 


= a noastră, re- 
a eri reconfortare 

sufletul gre ră şi alinare; | e jui lisus, în pragul orbi- 
: străluciri a cerulu! — zi astră — politică... Noi avem 
E ingură zi via . inte” — subl. n.). Opera 

ut O Sing! :: mei credinț p 
am făc: Sa; robii une tf | tu ei s irit lă 
alis) al de fascismele occidentale Şi mai a- 

es : > 
care O deosebea E politicului (în contextul fav orizant al 
les de nazism); ez ta) s-a dovedit mai puternică, antici- 
unei Europe de, fă i tirziu. Horia Sima însuşi — astăzi tot 
hiar şi de unii dintre partizanii săi frenetici 
mai contestat, e a fost exponentul acestei categorii : Miş- 
de pînă mai E trăit mai tot timpul această tensiune între 
carea Legionară â “e, e din tragedia ei inter- 
“secular” şi “spiritual”, care face part 5 


nă-. 


a e TIPS -_% . 

: î ulte exagerări calomnioase 
«Guua Ee Ra, reotul Ştefan Palaghiţă în 
(prompt exploatate de adversarii Mişcării), p E ai 
Garda de Fier spre reimvierea României, carte apărută în a 
Buenos Aires (reed. în 1993, la Editura “Roza Vinturilor din Bucu- 
reşti, cu supratitlul editorial /storia Mişcării Legionare scrisă de un 
legionar). În același sens, a se vedea și cartea lui Constantin Papanace 
(macedo-român, lider al exilului legionar antisimist) intitulată osten- 
tativ Fără Căpitan. Conducerea în a doua prigoană (Cetatea Etemă 
[Roma], 1984, reed. Editura Majadahonda, Bucureşti, 1997). Desigur, 
există şi o întreagă literatură “simistă”, care are partea ei de dreptate, 
ceea ce nu schimbă însă radical situaţia (spre exemplu, a se vedea, în 
ansamblu, publicațiile lui Horia Sima însuși, cele ale unui Faust Bră- 
descu sau cele ale unui Traian Golea, iar ceva mai de curînd îngustul 


Ni im: al revistei Permanenje, conduse de ultrasimistul Mircea 
icolau), 


* De aici trebuie pornit şi în discutia. privi 
î îndreptăți Şi în discuția privitoare la reproşul curent — şi 
Sort tare li se face legionarilor: acela că ar fi ținut 
vedere că vecină ŞI într-alta revolverul”. Nu trebuie scăpat însă din 
lalea mai generală dintre “cruce” şi “sabie” nu repre- 


40 


REPERE ISTORICE 


Mircea Vulcănescu, om de dreapta, dar nu legionar (u- 
nii pretind că în închisoare el ar fi ajuns la o altă înțelegere a 
Jegionarismului, ceea ce scapă însă oricărui control), s-a a- 
propiat de cheia problemei: "Eu nu cred că Moța a plecat în 
Spania pentru a se impune, prin acte de eroism personal, la 
conducerea Mişcării, împotriva lui Codreanu — cum zic unii 
— şi nici c-a plecat spre a muri [...] — cum zic alţii. Eu cred că 
Moţa a plecat la judecată. La judecata lui Dumnezeu. Ca să 
răzbune o trădare, ucisese!. Şi, oricât ar fi fost achitat de ju- 
rați şi oricît ar fi socotit justificat faptul, dacă omul credea în 
adevăr în Dumnezeu — şi sînt dovezi că Moţa era credincios 
— nu se poate ca faptul să nu-i fi dat căințe amare. Lucrul a- 
cesta s-a întîmplat şi cu Corneliu Codreanu, care ucisese pe 


zintă o noutate şi nici o excepție în istoria de două ori milenară a 
creştinismului. Sabia, evocînd prin ea însăşi imaginea crucii, ne obligă 
la o înțelegere mai complexă a acțiunii creştine în istorie. Sabia nu ex- 
clude sfințenia, iar calendarele creştine sînt pline de sfinţi-militari sau 
de sfinți-cavaleri. Evangheliile însele atestă nu doar ipostaza (desigur 
predominantă) a b/îndului lisus, dar şi pe aceea a lui lisus biciuitorul 
(Matei 21, 12-13; Marcu 11, 15-17; Luca 19, 45-46 şi mai ales Joan 
2, 14-17). Imperativele morale ale creştinismului cunosc nuanțări pe 
care spiritul laicizant al modemității le ignoră cu suficiență. Un înce- 
put de discuţie creştină pe această temă se poate găsi în vol. cit. Spi- 
ritul dreptei... (cap. “Demagogia toleranței”). O astfel de discuție este 
fără îndoială delicată şi chiar riscantă, dar nicidecum imposibilă sau 
nelegitimă. (Lăsăm la o parte cazul de un incomensurabil ridicol al 
unui Dan Zamfirescu — fidelul apologet al lui Ceauşescu — care pe de 
o parte le reproşează legionarilor că ar fi pus la un loc, programatic, 
“Evanghelia şi pistolul”, iar pe de altă parte evocă admirativ “creşti- 
nismul bărbătesc” al Sfîntului Ştefan cel Mare — “degrabă vărsătoriu 
de sînge nevinovat”! — sau “soluția radicală”, dar “invidiabilă” a lui 
Mihai Viteazul, care şi-a adunat la un loc creditorii şi i-a căsăpit creş- 
tineşte! [Cf interviul din Adevărul literar şi artistic, 9 mai 1993, PP. 
3-5, succesiv prefeței la ed. cit. a cărții din exil a preotului Ştefan Pa- 
laghiță] ) dr 

De fapt, cum am arătat, nefericitul Aurel Vernichescu a supravieţuit, 
ceea ce nu schimbă însă situaţia în absolut, din punctul de vedere al 
răspunderii mistice a “pedepsitorului”. 


41 


LEGIUNII E al 


în căUl 


incios fiind şi el — era dese. 
: apei Oro ră fața cu o cută a. 
iu! şi ta are-i brăzdase ; 


tul Mance 3 — sub duritatea lor g. 
prefera de ete, intunecase 
o t ŞI +2 i 3 ca Ă 3 
dincă de ad albaștri Mişcarea E iionara s-a nscut Pui 
aa tă mereu că E Manciu de către Codreanu, 

e e 

asasinat: ! * ș 
tr-un i pilit instanța, achitîndu-l. EI însuși, în 

Li „ cum a stă l s-a “achitat” însă niciodată. E şi 

În legitimă, pro în spatele cuvintelor scrise la Jilava 
ep mai mult ca SIEUI» două din cele șapte luni şi jumătate 


răvit viaţa): “Cînd am terminat Evan. 
(gb IERI, e in voia lui Dumnezeu: 
închisoare Cu € :: an închisoare din voia u; 
Sci, ar înțeles că E Et juridică, El mă pedepseşte pentru 

Ş is 7 încercare credința mea” (ed. cit., p. 48; 
p 


subln) cca Nae loneseu, aşa cum l-am cunoscut, Editura 
a em 58.100 (ext daind din 1942, revăzut 
o că mine ca isa Zig Omea (mul ine a 
radicali calomniatori ai dreptei româneşti interbe ice), I Ion Co 

a (Pila, nr. 35/1995: a se vedea şi vol. Legionarii noştri, Editura 
Aa Buna Vestire, Bucureşti, 1997) îl punea pe acesta 
într-o “dilemă” concretă: oare gestul lui Codreanu, care ucisese în le- 
gitimă apărare (circumstanță pe care Z. Omea o trecea sub tăcere) pe 
un călău înrăit al generaţiei sale (prefectul Manciu), este mai puţin de 
înțeles decit gestul lui Moise atunci cînd îl ucisese pe egipteanul ce a- 
gresase un evreu (leşirea 2, 2-11)? Se tot repetă (nu tocmai cu drep- 
tate, dacă avem în vedere împrejurările în care s-a comis fapta şi ab- 
solvirea lui Codreanu de către Justiţia vremii) că Legiunea s-a înteme- 
at pe un asasinat. Dar mozaismul nu se află în aceeaşi situație? “Păs- 
pia: proporțiile [..., cele două «asasinate» — al lui Moise (asupra 
egipteanului piu Şi al lui Comeliu Zelea Codreanu (asupra 

aut) = hu sint oare, totuși, comparabile?”... De ce se 
deh cui diferite pentru două fapte echivalente? Răspunzînd 


Cuţia într-o abstracţiune, vaga o ee (vădit incomode) şi va trage dis- 
ulii invocarea retorică Pa ana (evocarea generică a “Holoca- 


REPERE ISTORICE 


Afirmația este de două ori inexactă. Mai întîi, 
văzut, de jure n-a fost vorba de un asasinat, i 
privință există autoritatea lucrului judecat. În a 
Legiunea propriu-zisă s-a înființat la trei ani d 
Manciu. Codreanu nu a mai recidivat în utilizarea personală 
a violenţei, nici n-a putut fi implicat în cele două asasinate 
comise, din inițiativă şi pe cont propriu, de așa-numiții “Ni- 
cadori” (asasinii lui I. G. Duca — 1933) şi “Decemviri” (asa- 
sinii “Iudei legionare” Mihai Stelescu — 1936), cae s-au pre- 
dat de bună voie autorităților şi şi-au primit pedepsele cuve- 
nite (mai tîrziu, ei au fost asasinați în detenţie, o dată cu Co- 
dreanu). Să notăm acest fapt: organizaţia socotită cea mai 
criminală din întreaga istorie a României nu a săvirşit în LI 
ani (1927-1938)' decît două asasinate (dintre care unul a 
constituit o răfuială internă), şi acelea fără ştirea conducerii 


aşa cum am 
ar în această 
| doilea rind, 
e la episodul 


sirea crimelor altora (inchizitori, legionari, nazişti, terorişti etc.), obiş- 
nuiesc, încă din timpurile biblice (cf mai ales Cartea Esterei), să 
aprobe şi chiar să exalte crimele, oricît de monstruoase. săvirşte de ai 
lor în apărarea sau interesul propriului neam. Nu poate fi vorba de a 
scuza sau a legitima un rău prin alt rău, ci doar de a prilejui ambelor 
părți un mai onest examen de conştiinţă. 

Aşa cum am arătat, asasinatele din toamna lui 1940 (66 de victime) 
constituie un alt capitol, de care Codreanu şi vechii legionari nu pot fi 
făcuţi răspunzători. Să observăm că în toate cazurile anterioare, “pe 
depsitorii” legionari se predaseră şi-şi recunoscuseră/asumaseră fap- 
tele, pe cînd asasinii din 1940 s-au purtat ca nişte criminali de rînd 
(cei mai mulți dintre ei fugind şi fiind condamnaţi în contumacie). UL 
timul asasinat comis “în stilul legionar” al anilor '30 a fost cel asupra 
lui Armand Călinescu (septembrie 1939), cînd “Răzbunătorii” s-au 
deplasat la sediul Radio-ului, l-au ocupat, au anunțat ştirea (“Ne-am 
făcut o dureroasă datorie din a pedepsi pe călăul Căpitanului...”) şi 
apoi s-au predat autorităţilor (care i-au împușcat fără judecată şi i-au 
expus pe caldarimul Bucureştilor, prilej cu care N. Iorga a făcut acel 
gest impardonabil de a lovi cu piciorul în cadavre; N. Steinhardt în- 
suşi relatează acest caz în Jurnalul fericirii, ed. cit. p. 387, nu fără a 
preciza: “Dar niciodată turpitudinea victimei nu scuză pe ucigaş...”, 
cu referire la asasinarea ulterioară a lui Iorga). 


43 


eliu Codreanu, socotit drepţ 

oare a Mişcării;  româniei interbelice, n-a săvirşit şi 

superio iminal so imă (cu excepția ucideri: 

| mai mare CHIN: 0 singură CT i 
ce icat în ni apărare)! a . 

t însă mai ales altceva (inclu. 

Lui Codrea 1938, unde, în disperarea lipsei de 

Fă ? 1 

sri usioait tot trecutul celui acuzat, în. 

a orice amănunt, chiar cînd era vorba lu- 

cercînd să Specu justiţia se pronunțase deja!): anume că 


= a tul indi 
cruri asupra de cenioal (ceea ce ar constitui dovada indi. 
nu s-a a crimelor respective). Cazul studentului 
rectă a încu 


Mişcării Legionare)! do- 
s abuziv pe seama 1! A 
Beza (atentat pu nt, la proces s-a insistat pe cazul Moţa? (în 


indu-se ireleva: stia 1 Ba 
paie e larg al vechiului complot al “văcăreştenilor”) 
[tă 


şi pe cele ale “Nicadorilor” şi Pr In Sai Rr 
veşte pe Mota şi pe “văcăreşteni y Co reanu a spus ( ecla- 
raţie ce confirmă observaţiile de mai sus); 1) sub aspect ju- 
ridic — “Ar putea fi invocată această chestiune contra mea de 
oricine, afară de cineva din Justiţie, care nu se poate ridica 
împotriva autorităţii lucrului judecat, pentru că s-ar dezice” 
şi 2) sub aspect psihologic şi moral — “Gîndiţi-vă, eram de 
20-22 de ani, eram va să zică un copil şi, în mentalitatea 
noastră de copii de pe vremea aceea, aşa am văzut noi lu- 
crurile. Dar de cind omul începe să trăiască şi pînă cînd îşi 
termină viaţa, trece timp, se adună înțelepciunea. La început 
omul judecă într-un fel, i se pare că-i grozav. Sînt trepte de 
PRICE N aa 

Fim otia au de a fi complotat împotriva “Căpi- 
stantin Angelescu, Inideaya 0. ASuPră Subsecretarului de Stat Con 
fectivă cu Mi ăia Oarecum asemănătoare, fără legată 
— calificat de Codreanu d ad, S-au petrecut şi-n martie 1937 (atentă 
e Universității din laşi) şi nibil „— asupra lui Traian Bratu, LL 
nării lui Co ae entre 1938, în chiar preziua isi 
> Conu nierstăți din Cluj .SS &Supra lui Ştefănescu-Gorne 
alor, ed, cip a perii He solidarizăm cu Moţa” (cf. Pentru 


REPERE ISTORICE 


acestea de dezvoltare ale minţii omeneşti şi acțiuni pe care 
după douăzeci de ani le vezi altfel. Poate acum 20 de an 
fi făcut un alfabet secret, tocmai pentru că era o anumită vir- 
stă care te împinge să judeci lucrurile aşa cum le-am judecat 
şi eu pe vremea aceea. Dar de atunci şi pină acum este o dis- 
tanță mare în timp. Se vede în atitudinea mea. care este a- 
proape contrarie atitudinii iniţiale pe care am avut-o împre- 
ună cu toți băieţii noştri. Este contrarie, din cauza vîrstei... 
Dar nu poate cineva să fie urmărit permanent în Viața sa 
pentru că în copilăria lui, cînd era visător, i se părea că ar 
putea să se lupte cu toată Europa. Nu cred acest lucru”!. În 
ce priveşte cazurile — mai recente şi mai problematice — ale 
“Nicadorilor” şi “Decemvirilor”, Codreanu (care nici nu le-a 
ordonat, nici nu le-a încuviințat actele comise, dar care evi- 
tase o lepădare necavalerească de nefericiții camarazi căzuți 
în păcat dintr-un spirit justiţiar şi jertfelnic rău întrebuințat) 
a spus, mai sintetic (discuţia se purtase şi-n ziua anterioară): 
“Eu i-am luat pe ei nu în ceea ce au făcut, ci în suferința lor. 
în suferința unor oameni care stau în închisoare, care suferă 
[şi-au asumat suferința] pentru o credință”?. 

În cazul acestora din urmă (alături de care avea să moa- 
ră asasinat şi cu care avea să fie îngropat în groapa secretă 
de la Jilava, cîteva luni mai tîrziu), Codreanu nu a greşit, cel 
puțin creştineşte vorbind, atunci cînd s-a solidarizat cu “su- 
ferința” lor, dar a greşit — iar retrospectiv această greşeală a- 
pare tot mai evidentă — atunci cînd a îngăduit în sînul Miş- 
cării sale un adevărat cult al acestora, rău văzut din afară, 
dar nu mai puţin primejdios şi înlăuntrul Legiunii (lăsîndu- 
se loc liber pentru confuzia nepermisă între dreptatea prin- 
cipială sau sacrificiul de sine al împricinaţilor şi gravitatea 
actelor comise — împinsă, în cazul Stelescu, pînă la bestiali- 


i aş 


Trimit, pentru mai marea ei accesibilitate, la cartea Din /uptele tine- 
retului român (1919-1939), ed. cit., p. 326 (declaraţie din ziua a doua 
a procesului — marţi, 24 mai 1938). 

Ibidem, p. 327 (subl. n.). 


45 


a TE TE 
Pi Sa e i | PIERDU 
Di 8 LEGIUN 
UTAREA 


ji tcă a- 
: anu, unii au crezut că a 
venţiile lui Codre modele de fidelitate 1e- 
Dincolo de in refăcuți In 

tate). ae ar putea fi P y p. 
ipicii : i cavaleri aj 
genuri e et viruție cre 
gioi În orice CAZ legi „virf şi îndesat atit virtuțile, cît şi 
iei, şi-au plătit iisiră aparţinînd, desigur, numai 
mucenie i lor near i năzuiseră “să împace” cîndva 
lui Dumnezeu (Celui cu PE EcaUla tragedia generică a legio- 
cil rom . st SE mai mişcătoare, prin mpăreția şi 
n - A _ tragedia neînțelesului şi ne- 
complexitatea personaju anu, acest om cu elanuri de sfint 


a controversatul raport dintre legiona- 
m si antisemitism”. Legionarii, pe fondul general al e- 
cotit sai considerat datori să divulge şi să i score 
= 
i » evreieşti (Codreanu fusese dintotdeauna 
anumite “manevre” evreiești (Co a 


ferm în această privință, “problema evreiască” constituind 
una dintre obsesiile vieţii lui)”, dar nu şi-au propus nicio- 


Să venim acum | 


! Pentru 0 discuție critică asupra acestui termen problematic, a se ve- 
dea Spiritul dreptei..., ed. cit., cap. “Naționalismul față cu «antisemi- 
tismuby”, mai ales pp. 139-141. 

Totuşi complotiștii din 1923 stabiliseră cu amară luciditate că mult 
mai vinovaţi decit evreii sint “românii ticăloşi”, trădătorii intereselor 
naționale “pentru arginții ludei” (v. Pentru legionari, p. 169). lată şi o 
lamentaţie livă — nu atit ideologic, cît psihologic — pentru ti- 
peste obraz şi peste sufletele noastre româ- 


iai aie i baba palme peste palme, pînă la aceea de a 
Se în grozava situație; 
mului, la adăpost de orice 4 


luptă peniru ara autorităţile româneşti! [...] Să porneşti la 
n. ta, curat la suflet ca lacrima ochilor, să lupţi ani de-a 
sfişietoare, ca să te vezi la 


REPERE ISTORICE 


dată, în mod programatic, o acțiune antievreiască globală şi 
exterminatoare, de felul celei imputate nazismului. O dova- 
dă în acest sens este şi faptul că soarta evreilor a fost mult 
mai blîndă în România decît în ţările învecinate!, iar rarele 
violențe fizice împotriva acestora (culminînd cu aşa-zisul 
“pogrom de la laşi”, din iunie 1941, dată la care legionarii 
fuseseră deja anihilaţi de mai multe luni de către Antonescu, 
în înțelegere cu Hitler) n-au fost în primul rînd de sorginte 


un moment dat declarat în rîndurile duşmanilor țării, urmărit de ro- 
mâni şi spunîndu-ți-se că lupți pentru că eşti plătit de străini, iar ală- 
turi să vezi întreaga jidănime stăpînă pe țara ta, erijată în apărătoare şi 
purtătoare de grijă a românismului şi a statului român amenințat de ti- 
ne, tineret al țării, este ceva îngrozitor!” (op. cit., p. 158). 

! Că au existat şi la noi unele excese antievreieşti nu contestă nimeni. 
Ele n-au avut însă nici proporțiile şi nici susținerea oficială pe care le- 
au cunoscut în alte părți. Ba mai mult: în timpul unui regim principial 
antisemit, cum a fost cel antonescian, sute de mii de evrei au fost to- 
tuşi salvaţi prin România de urgia hitleristo-horthystă (aşa cum altă- 
dată găsiseră scăpare în România de persecuțiile din Rusia sau Gali- 
ţia). A se vedea, pentru datele esențiale ale problemei, şi Răspunsul la 
declaraţia Preşedintelui Emil Constantinescu cu privire la holoca- 
ustul evreilor din România al d-lui Traian Golea (Romanian Histori- 
cal Studies, Hallandale [Florida, U.S.A.], 1997), reprodus şi în Puncte 
cardinale (nr. 12/84, decembrie 1997, pp. 10-11). Nu putem să nu 
menționăm şi protestul mai vechi al unui evreu onest, d-l Barbul 
Bronstein din Sinaia (v. România liberă din 11 decembrie 1997, p. 3), 
din care spicuim: ... simt de datoria mea să fac următoarele precizări: 
Mă numesc Barbul Bronstein, sînt născut şi trăiesc ca român în a- 
ceastă țară — a treia generaţie — , am astăzi 73 de ani şi vă pot spune, 
fără nici o teamă de a greși cu ceva, că eu, alături de foarte mulți co- 
religionari de-ai mei [...] apreciem mai clar acuma, în lumina a tot ce 
s-a întîmplat în ultima jumătate de veac, că se face cea mai mare gre- 
şeală şi nedreptate din istorie de a-l socoti pe 1. Antonescu fascist, le- 
gionar, extremist, un om care a dus la pierzanie evreimea din Ro- 
mânia [...] Nimeni din cei care au trăit în România, înainte, în timpul 
războiului şi din păcate şi după, nu mai vrea să accepte teza comunistă 
a masacrării evreilor în timpul războiului şi cu atît mai mult cifrele 
aberante care se lansează ca baloanele de săpun şi care se contrazic u- 
nele pe altele... 


47 


ÎN CĂUTAREA LEGIUNII PIERDUTE 


legionară, ci mai degrabă puse în cîrca legionarilor, din inte- 
rese lesne de bănuit (cum a fost şi cunoscuta mistificare cu 
“cadavrele de la abator”, ticluită în birourile vechii Sigu_ 
ranţe, apoi preluată cu voluptate de propaganda comunistă!), 
Altminteri un Codreanu a putut sta de vorbă decent, chiar la 
Casa Verde, în 1937, cu rabinul David Şatran, căruia i-a şi 
făcut o puternică impresie”. “Nu a fost o discuție de cabinet 
— îşi amintea rabinul 40 de ani mai tirziu —, ci s-au amestecat 
aici durerile lumii... Adevărurile lui şi ale mele ardeau. chi- 
nuiau gînd şi suflet, cerşindu-şi răspunsuri, argumente, pen- 
tru a ne despărți, în cele din urmă, ca prieteni”. In finalul 
întrevederii, pretinsul “mîncător de evrei” îi întinsese mîna 
şi-i spusese: “Am avut mare plăcere de întîlnirea noastră. Nu 
Ştiu dacă am rezolvat probleme, dar am învăţat fărîme din 
taina infinită a credinței. Eu nu vreau să provoc ură sau ră- 
bufnire. Mi-e sufletul curat. Nu ştiu dacă toți legionarii gîn- 
desc ca mine. Dacă un evreu a fost lovit, rănit sau jignit pe 
plan moral, iartă-i pe răufăcători! Nu-s nici ei decit oameni... 
Nu pe omul superior încercăm noi să-l şlefuim, ci pe omul 


1 A se revedea nota de la p. 24. 

2 Relatări reproduse la noi mai întîi în Gazera de Vest, nr. 1/1991, sub 
titlul “Rabinul Şafran discută cu Căpitanul Legiunii, Comeliu 
Codreanu” (sursa — acolo neindicată — este cartea lui David Şafran 
Karl Marx antisemit, lerusalim, 1979, pp. 106-115; nu cunosc direct 
scrierea sa mai veche Cronica rebeliunii legionare. Amintiri, Tel- 
Aviv, 1967). O impresie puternică i-a lăsat Codreanu, într-un alt con- 
text, şi un evreu ungur: istoricul Nicholas M. Nagy-Talavera (cf. The 
Green Shirts and the Others. A History of Fascism in Hungary and 
Romania, Hoover Institution Press, Stanford University [California], 
1970, p. 247; în rom.: O istorie a fascismului în Ungaria şi România, 
Editura Hasefer, Bucureşti, 1996, p. 339). Felix (Froim) Aderca îi 
mărturiseşte în mai multe rînduri lui Mihail Sebastian (ef. M. Sebas- 
tian, Jurnal — 1934-1945, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, pp. 
195 şi 335) admiraţia sa pentru Codreanu (a se vedea şi grupajul inti- 
tulat “Nici printre evrei n-a lipsit admirația față de Codreanu!”, în 
Puncte cardinale, anul VII, nr. 8/80, august 1997, p. 16). Şi exemple- 
le s-ar putea înmulți. 


48 


REPERE ISTORICE 


»I Nae lonescu, deşi “ideolog al Legiunii”, a avut în 
A ici lui numeroşi discipoli evrei (Mihail Sebastian, Ion 
Me ăru, Oscar Lemnaru ş. a.). În vremea Statului Naţio- 
E zionar, poetul legionar Radu Gyr (Radu Demetrescu), 
e atunci Director General al Teatrelor, sprijină deschiderea 
unui teatru evreiesc în Bucureşti (Baraşeum), lucru pe care 
pici o altă ţară europeană cu regim progerman nu l-a mai fă- 
cut. Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, citat deja, stă şi el 
mărturie pentru o viziune mai nuanţată asupra fenomenului 
legionar, ca şi convorbirile sale cu loan Pintea“, unde citim, 
printre altele, în legătură cu anii de regim carceral: “Referi- 
tor la fraţii legionari, nu pot spune decît că purtarea lor față 
de mine a fost frățească. Mi-a venit în ajutor şi reputația mea 
de evreu osîndit pentru că a refuzat să fie martorul acuzării 
într-un proces legionar; oricum, s-au purtat cu mine impeca- 
bil şi cu acel spirit de solidaritate de care au dat dovadă, în 
locul în care mulți alții şi-au pierdut cumpătul, omenia şi 
stăpînirea de sine” (p. 173). Tot aşa cum pe Eminescu “an- 
tisemitismul” ideologic nu-l împiedicase să aibă relaţii foar- 


A se vedea şi Anexele ediţiei de față. 

? Cf. Radiografia dreptei româneşti, ed. cit., pp. 318 (apărarea lui 
Radu Gyr la procesul din 1945) sau 343 (Memoriu semnat de Zaharia 
Marineasa). 

Ă Primejdia mărturisirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993. 

Cu privire la situaţia sa ca evreu în România anilor 1939-1945, N. 
Steinhardt face următoarea mărturisire şi într-o scurtă autobiografie 
descoperită în arhivele Minăstirii Rohia (şi publicată mai întîi în Ziua 
din 21 iunie 1997, p. 4, apoi, dacă nu mă înşel, şi-n România literară): 
Reîntors în țară, nu am avut de suferit ca evreu [...] Am executat 
totuşi — deşi puteam fi scutit — munca obligatorie şi munca la zăpadă, 
însă în condiții de operetă. Ar fi cu toate acestea fățănicie din partea 
mea dacă nu aş recunoaşte că măsurile luate cu privire la evrei nu m- 
au întristat, dîndu-mi totodată prea bine seama că guvernul țării — date 
fiind împrejurările — nu putea proceda altfel şi admirînd curajul şi 
mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, 


Care cereau imperios executarea populaţiei evreieşti. Afecţiunea mea 
Pentru neamul românesc s-a întărit”. 


„49 


ÎN CĂUTAREA LEGIUNII PIERDUTE 


te cordiale cu un M. Gaster sau cu un H. Tiktin, nu-i împie- 
dicase nici pe atiția intelectuali legionari să aibă prieten; 
buni printre evrei (a se vedea prieteniile dintre Mircea Eli- 
ade şi Mihail Sebastian, Constantin Noica şi Edgar Papu. 
Petre Ţuţea şi Oscar Lemnaru etc.). Au existat legionari că. 
sătoriţi cu evreice creştinate (cazul lui Vasile Marin) şi chiar 
legionari de sînge evreiesc (Vasile Noveanu, Cătălin Ropală 
ş. a.). Lui Codreanu îi sînt atribuite, cu destulă certitudine, 
următoarele cuvinte: “... şi vă rog să rețineți pentru totdea_ 
una că nu împotriva evreilor ca atare trebuie să se îndrepte 
lupta necruțătoare a unui legionar autentic, ci contra celor ce 
fac rău României şi Bisericii creştine”!. Ceea ce ar fi cazul 
să se înțeleagă este că opțiunea legionară (de ieri sau de azi) 
nu implică automat “violența oarbă împotriva evreilor”, 
chiar dacă anumite excese, ale unor persoane sau ale unor 
grupuri marginale, nu se pot tăgădui (fără să fi fost vorba 
vreodată de proporții pogromiste). D-l Andrei Pleşu (loc 
cit.) se arăta oripilat, bunăoară, de imperativul exprimat de 
Codreanu prin cuvintele: “înlăturarea primejdiei jidăneşti”?. 


' Apud Flor Strejnicu, op. cit., p. 64. A se vedea, de acelaşi autor, în 
pofida tonului pro domo, şi volumul intitulat Mișcarea Legionară şi 
evreii, Editura Imago, Sibiu, 1996. 
? În scrierile lui Codreanu, cuvîntul ““jidan” şi derivatele sale apar, ce-i 
drept, destul de frecvent. In Moldova, Basarabia şi Bucovina, unde e- 
vreii erau foarte numeroşi, iar tensiunile sociale generate de ei con- 
stituiau o problemă extrem de complexă, termenul era banal. Ca şi cel 
de “ovrei”, el începuse să poarte deja o nuanță peiorativă, pe care nu 0 
avusese inițial (cum nu o avusese nici termenul — încă şi mai vechi — 
de “jidov”, astăzi aproape ieşit din uzul curent). La o analiză mai aten- 
tă, “violența antisemită” se reduce, nu doar în cazul lui Codreanu, dar 
şi al altor fruntaşi sau ideologi legionari, la sfera limbajului, al unui 
„anumit tip de discurs (negreşit indigerabil astăzi) moştenit din “şcoa- 
la” lui A. C. Cuza (cu mențiunea că legionarismul s-a născut însă toc- 
mai prin ruperea de cuzism, inclusiv de şovinismul/antisemitismul 
visceral al acestuia). Conștient sau nu, Codreanu a mers mai degrabă 
pe linia lui Eminescu, adică a unui antisemitism defensiv şi conjunc- 
fural, rezultat din realitățile sociale şi economice ale vremii, iar nu din 


50 


rr Ri ză 


REPERE ISTORICE 


u sună bine astăzi. Expresia trebuie însă jude- 
„in raportare la limbajul curent al epocii respective şi 
Ga tai realităților concrete de atunci. Pentru legionari, 
la i c00 iidănească” se confunda cu aceea a “bolşevi- 
pri E care se va şi întîmpla mai tirziu tocmai cu 
re puţia masivă a evreilor (ce au făcut şi mai toată agi- 
A fustă de dinainte de 19457, dar şi mai toată opera 


Ep să a AC 
de comunizare internă din anii următori) . 


pesigur, ele n 


ÎN 
«ura de rasă” sau din “ura religioasă” (“Criteriul în Virtutea căruia un 
stat poate lua măsuri restrictive in contra unei minorități nu poate fi 
nici aversiunea de rasă, nici ura religioasă. Principiul călăuzitor tre- 
buie să fie: pericolul pe care o minoritate îl poate reprezenta la un mo- 
ment dat pentru viața şi libera dezvoltare a națiunii dominante”). Pen- 
tru problema evreilor în România şi pentru interesantele statistici de 
epocă, a se vedea documentata sinteză lui Gabriel Constantinescu, 
Evreii în România (secolele XVI-XX), Editura FRONDE, Alba Iulia- 
Paris, 2000. 
!'“De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor ieşi învingătoare, în 
numele Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care să 
susțină că ele vor pleca de la noi înainte de a ne sataniza, adică bolşe- 
viza?” (Circulară din 30 mai 1936; în Circulări şi manifeste, ed. cit. 
p. 75). Nichifor Crainic observa, descriind frămîntările epocii (““Tine- 
retul și creştinismul”): “Antisemitismul se confundă în mare parte cu 
anticomunismul. lar creştinismul studențesc, susţinut de naționalism, 
ia tot mai mult aspectul unei concepții pozitive în opoziție cu negația 
ateistă a comunismului” (Puncte cardinale în haos, ediţia a II-a, Edi- 
tura “Cugetarea”, Bucureşti, 1936, pp. 14-15). 
* Să notăm, în treacăt, că începutul acţiunilor de ti ist î 
i , ţ p terorist în Ro- 

mânia Mare a fost făcut, la începutul deceniului trei, de un evreu co- 
munist, Max Goldstein (“Omul cu cîrlig”), prin bomba de la Senat 
(Care s-a soldat cu moartea unui prelat şi a doi oameni politici), episod 
asupra căruia istoriografia românească postbelică a tăcut cu multă gri- 
Jă.. E un fapt constatabil în toată istoria politică a ultimelor două vea- 
Curi: terorismul a pornit dinspre stînga, silind dreapta să re-acționeze 
Ai consecință (dialectica provocare-răspuns). 

Antievreismul defensiv al legionarilor (care, la o analiză mai profun- 
a» Mare nimic de-a face cu rasismul şi prea puţin cu “fundamenta- 
lismul religios”) rezulta într-o măsură importantă, dincolo de proble- 
mele de ordin social (ce duseseră spre numerus clausus), din această 


51 


ÎN CĂUTAREA LEGIUNII PIERDUTE 


Este greu de stabilit astăzi dacă legionarii autentici (nu 
pleava oportunistă a “septembriştilor” din 1940, care — cu 
puține excepții — n-aveau în comun cu legionarismul decât 
cămaşa verde!) au ucis evrei sau nu. Cert este că nu asta a 
fost principala lor preocupare şi că nu prea e de crezut că d 
adunătură de “pogromişti” ar fi putut fi urmată de bunăvoie 
de atitea personalităţi de elită, martirizate ele însele — cu su. 
tele sub Carol II (mai ales în perioada noiembrie 1938 — sep- 
tembrie 1939), cu miile sub Antonescu (începînd din ianua- 
rie 1941, pe mulți trimițîndu-i în linia întîi a frontului, cum 
s-a întîmplat cu şi cu poetul Radu Gyr, întors destul de grav 
rănit) şi cu zecile de mii sub comunişti (pînă spre începutul 
anilor '60). “Că au fost omoriți evrei în România sub coman- 
dă legionară nu «se demonstrează», ci se afestă prin docu- 
mente”, afirma acelaşi Andrei Pleşu. Dar ce înseamnă “do- 
cumente”, în cazul de față? Nu cumva se reduc ele la nişte 
mistificări propagandistice” şi la simplele declaraţii tenden- 


teamă profetică de comunism (ai cărui fondatori şi agenți internațio- 
nali fuseseră, în număr covîrşitor, de origine evreiască), pe de o parte, 
şi din repulsia faţă de politicianismul năimit plutocrației “iudeo-maso- 
nice” (termen curent în epocă), pe de alta. ne 

! Deschiderea largă a porților Legiunii s-a dovedit neinspirată şi i-a 
produs lui Horia Sima multă bătaie de cap. Era nesocotită astfel, din 
rațiuni conjuncturale, vechea precizare a lui Codreanu (care fusese 
prilejuită de lozinca de nostalgic junimist a lui A. C. Cuza, liderul 
L.A.N.C.:: “În Ligă intră cine vrea şi rămîne cine poate”): “Intr-o or- 
ganizație nu intră «cine vrea», ci intră cine trebuie şi rămîne cine e — 
şi atîta vreme cît e — om corect, muncitor, disciplinat, credincios [...] 
Noi plecăm de la ideea de om ca valoare morală, iar nu ca valoare 
numerică, electorală, democratică” (Pentru legionari, ed. cit., p. 259). 
Profetismul lui tragic avea să se confirme încă o dată: “Dacă într-o 
organizație apar aceste începuturi de cangrenă, ele trebuiesc imediat 
localizate şi apoi extirpate cu cea mai mare energie. Dacă nu se pot 
localiza şi se întind ca un cancer în întregul organism al mişcării, cau- 
za este pierdută. Viitorul şi misiunea organizaţiei sînt compromise. Ea 
va muri sau îşi va tirî zilele între viață şi moarte...” (ibidem). 

? Pe linia tot mai vădită a culpabilizării unor popoare întregi prin tre- 


52 


REPERE ISTORICE 


unor evrei resentimentari? In primul caz, ar fi ca şi 


. e sa pe pt 
pe EA . da credit poveştilor cu “terorişti din decembrie '89 
cin rilor lansate în timpul mineriadei din iunie '90 (cu 
sau 


“maşina de bani” de la sediul liberalilor, cu armele de la se- 

; ăniştilor, cu drogurile de la Universitate, pe care ni- 
E. fa le-a văzut, dar de care mulți au rămas pină astăzi 
i pei În al doilea caz, se ridică o problemă de principiu: 
ep “A gi i-am crede pe pu iar pe alții nu? Impotriva 
afirmației lui Petre Ţuţea că “legionarii n-au omorit nici un 
evreu”, viitorul ministru de Externe monta un întreg scena- 
riu al discreditării, bazat pe un raționament deconcertant: că 
dacă bătrînul Ţuţea se amuza uneori să facă “afirmaţii enor- 
me”, atunci tot ce nu-i convine d-lui Pleşu trebuie să intre în 
această categorie a enormităţii! In schimb, celeilalte tabere 
autorul îi acorda credit necondiţionat... 

Situaţia se repetă curent, confirmînd observaţiile profe- 
sorului Israel Shahak! din lucidul său rechizitoriu împotriva 
“iudeo-nazismului”: “Foarte mulți neevrei (printre care creş- 
tini — preoți sau laici practicanți — şi marxişti de toate nuan- 
țele) consideră, într-un mod foarte ciudat, că pentru a «is- 
păşi» persecuțiile suportate de evrei, este bine, printre altele, 
să nu se ridice împotriva nelegiuirilor lor, ba mai mult chiar, 
să se facă părtași la minciunile pioase în ce îi priveşte pe a- 
ceştia. Acuzaţia grosolană de «antisemitism» (sau, în cazul 
evreilor, de «ură faţă de sine»), pe care o primeşte cel ce de- 
nunță discriminarea impusă palestinienilor, sau cel ce atrage 
atenţia asupra unor fapte contrare «versiunii oficiale» a reli- 
giei sau trecutului evreilor, este cu atît mai izbitoare prin 
forța şi ostilitatea sa cu cît ea este lansată de «prieteni ai e- 
vreilor». Existenţa şi vasta influență a acestui grup în toate 


e 2 AR II RI NI II 
cutul lor... 


Evreu polonez (1925-2001), trecut prin mai multe lagăre naziste, 
stabilit în Israel din 1945 şi aflat de mai multe decenii în frondă des- 
chisă cu excesele scandaloase ale iudaismului radical (care în nici un 
caz un trebuie confundat cu lamura spiritualității iudaice).. 


53 


ȘI E 3 


ÎN CĂUTAREA LEGIUNII PIERDUTE 


țările occidentale, dar mai ales în Statele Unite (şi în cele 
te țări anglofone), le-a permis rabinilor şi specialiştilor 
ismului talmudic să-şi răspîndească minciunile nu num 
ră a fi contestaţi, dar şi primind un ajutor considerabi]”! 

Ne mişcăm, prin urmare, în privința legionarism 
între o “legendă neagră” de uz popular, cultivată de toat 
fronturile stîngii şi radicalizată obsesiv în mediile evreieşt; 
şi o “legendă aurită”, perpetuată de foştii membri sau simpa. 
tizanți ai Mişcării şi avînd o circulație mai restrînsă. Între Bi 
ceste două legende se află suspendat, deocamdată, adevăr] 
istoric, pe care uneori străinii îl dibuiesc mai lesne, dincolg 
de patimi şi complexe, inclusiv în esenţa lui moral-spiritu. 
ală..? (Să fim noi oare un blestem pentru propria noastră 
istorie, sau să fie istoria însăşi un blestem pentru noi?!) 

Nici un observator onest nu poate eluda faptul că există 
o diferenţă sensibilă între ce au vrut legionarii să fie, în mog 
ideal, şi ce au ajuns ei să fie de fapt, în vîltoarea evenimen- 
telor. Dar poate că un Miguel de Unamuno avea dreptate să 
spună că Dumnezeu ne va judeca după năzuințele noastre Şi 
că ne va hărăzi să fim, în eternitatea eternității, nu cei care 
am fost, ci cei care am vrut să fim... 


'elal. 
luda. 
al fă. 


uluj, 


! Povara a trei milenii de istorie şi religie iudaică, Editura FRONDE, 
Alba Iulia-Paris, 1997, p. 70 (cartea lui Israel Shahak a apărut mai în- 
tii în engleză, la Londra, în 1994; traducerea românească s-a făcut în- 
să după ediția franceză din 1996). Mai de curînd, o altă carte incomo- 
dă a unui evreu, sprijinind tezele revizioniste, a făcut vîlvă în Occi- 
dent: Norman G. Finkelstein, 7he Industry of Holocaust, Verso, Lon- 
don-New York, 2000 (în rom.: Industria Holocaustului. Reflecţii asu- 
pra exploatării suferinţei evreieşti, Editura AntetXXPress, f. |., f. a. 
2001]). 

Vezi Julius Evola, Naţionalism şi asceză. Reflecţii asupra fenome- 
nului legionar, Editura FRONDE, Alba Iulia-Paris, 1998, cu ampla 
bibliografie de la pp. 165-190, sau dosarul bibliografic din volumul de 
față. 


Dă 


ce m ama 


Codreanu şi „fenomenul legionar“ - Taina jertfei: cazul Moţa-Marin “ O tragedie 
perpetuă: cazul Nicolae lorga - Poezia lui Radu Gyr sau testamentul unei generații 

Petre Ţuţea: o consemnare - Intermezzo: mic eseu despre duel - Claudio Mutti şi 
cazul Mircea Eliade - Naționalismul românesc în context european: ipostaze istorice 
şi provocări actuale - Scrisoare deschisă către bătrinii legionari - Dreptatea d-lui 
Pleşu Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate - Un om necăjit: cazul H.-R. Patapievici 

0 reacţie a d-lui Patapievici - Întoarcerea Marelui Inchizitor - Legionarism şi 
creştinismn - Pseudomorfozele contemporane ale dreptei - Dosar bibliografic 


OO 


Coperta: 
Larisa Barbu 


O Răzvan Codrescu — 2001, 2012 


O A.F. M. C. «Christiana» 
pentru prezenta ediție 


Editura Christiana — Str. Theodor Sperantia 104, 
bl. $26, sc. 3, ap. 66, sector 3, Bucureşti, cod 030939; 


tel.: 021/3225798; e-mail: editurachristiana(â)yahoo.com; 


www.editurachristiana.ro 


ISBN: 978-973-1913-48-3 


E 


RĂZVAN CODRESCU 


ÎN CĂUTAREA 
LEGIUNII PIERDUTE 


Ediţia a doua, 
revăzută şi adăugită 


cari por 


Bucureşti — 2012 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 
CODRESCU, RĂZVAN 

În căutarea Legiunii pierdute / Răzvan 
Codrescu. - Ed. a 2-a, rev.. - Bucureşti : Editura 
Christiana, 2012 


Bibliogr. 
ISBN 978-973-1913-48-3 


329(498) Legionar 


Cuprins 


Cuvint înainte la ediția a doua — pag. 9 
Argument — || 


I. Repere istorice 
Codreanu şi “fenomenul legionar” — 15 
Taina jertfei: cazul Moţa-Marin — 55 
O tragedie perpetuă: cazul Nicolae Iorga — 119 
Poezia lui Radu Gyr sau testamentul unei generaţii — 129 
Petre Ţuţea: o consemnare — 145 
Intermezzo: mic eseu despre duel — 153 
Claudio Mautti, legionarismul şi cazul Mircea Eliade — 159 
Istorie și istoriografie: o altfel de docta ignorantia — 169 
Naționalismul românesc în context european: 
ipostaze istorice şi provocări actuale — 177 


II. Polemici actuale 
Scrisoare deschisă către bătrînii legionari (1992) — 189 
Dreptatea d-lui Pleșu — 197 
Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate — 207 
Un om necăjit: cazul H.-R. Patapievici — 217 
O reacţie a d-lui Patapievici — 223 
Întoarcerea Marelui Inchizitor — 233 
Cum am devenit “antisemit”! — 239 
Legionarism şi creştinismn: 
note pe marginea unei polemici — 249 
Pseudomorfozele contemporane ale dreptei — 271 


III. Dosar bibliografic 
Lămuriri preliminare — 287 
1. Literatura legionară — 295 

1.1. Literatura clasică — 295 


O 


exilului — 306 
1.3. Literatura «de sertar” Şi poSicon 
Referinţe româneşti — 333 
Referințe străine — 353 
ri la Casa Verde 


meliu Codreanu — 375 
eliu Codreanu — 385 


1.2. Literatura EYP 
nunistă — 32] 


2. 
8: 


IV. Anexe: Două întâlni 
Întilnirea David Şafran — Co 
întîlnirea Julius Evola — Corn 


În loc de încheiere: De Deo et de morluis — 39] 


Regretatului Gabriel Constantinesc 
ŞI tuturor ostenitorilor de Gultaicaă 
A ai revistei Puncte cardinale 
în paginile căreia au apărut mai înfii 
cele mai multe dintre textele 
reunite în cartea de față 


rima ediție a acestei cărți x 
rut în anul 2001, în cole 


să-i ajute, mai ales pe cei mai tineri, : 
grîul de neghină, atât în ce privește tre 
priveşte prezentul lumii românești. Cu neghii 
de făcut („se alege şi se arde în foc“); rămîn: 


și cît vom mai fi în stare să facem cu partea de g i 


ncerc, şi pe această cale, să provoc o abordare onestă și 
destresată a unei factologii şi problematici complexe, 
convins că legionarismul a avut și mari păcate, dar și destule 
virtuţi, şi că el este în orice caz — fie că ne place, fie că nu 
— inseparabil legat de istoria şi spiritualitatea românească 
a secolului XX. Fără să-l consider reiterabil ca atare, cred 
că sîntem datori cu corecta lui evaluare, acordindu-i 
importanţa pe care o reclamă orice mare /ecșie a Istoriei. În 
căutarea Legiunii pierdute nu-i pariul unei resurecții, ci cel 
al unei lămuriri. lar o nouă dreaptă creştină românească, 
dacă Dumnezeu ne va mai învrednici de ea, nu se va putea 

articula în afara acestei lămuriri principiale. 
Răzvan Codrescu 


MII 


editura christiana