Simion_Florea_Marian_-_Legendele Maicii Domnului (1904)

This is a reproduction of a library book that was digitized 
by Google as part of an ongoing effort to preserve the 
information in books and make it universally accessible. 


Google books git 


pr 
https://books.google.com 







si alia ' 
BENI iai 
> i y 
. ba ‘ 
= + 
? . sese hb 
me. ives” et 
EST baie e 
ve îi 332009 he 
sai dia 
i > | ore, 





LF 


MII 


$B 512 742 





LIBRARY 


OF THE 


UNIVERSITY OF CALIFORNIA. 


RECEIVED BY EXCHANGE 


Class 














LEGENDELE 


MAICII DOMNULUI 


STUDIU FOLKLORISTIC 


DE 


SIM. FL. MARIAN 


MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE 
PROFESOR LA GIMNAZIUL GR. OR. DIN SUCEAVA. 


EDIŢIUNEA ACADEMIEI ROMÂNE. 


pn A 
UNIVERSITY i oa 


os ga 


BUCURESTI 


INST. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL*“ $-sor ION ST. RASIDESCU 


16, STRADA DOAMNEI, 16 
1904. 11142 


A.M. C 


PREFAŢĂ. 


Poporul român are o mulțime de legende, datine şi cre- 
dinje foarte interesante despre Maica Domnului. 

Cu toate acestea însă, după cât îmi este mie cunoscut, 
nimenea nu și-a dat până acuma silinfa ca să le adune 
la un loc şi să le scoată la lumină. 

Tot ce s'a scris și s'a publicat până în momentul când 
scriu aceste sire, sunt numai vre-o cdteva variante ale le- 
gendei Povestea Maicii Domnului, raslafite prin unele ziare 

Văzând eu aceasta, mi-am dat toată silinfa ca, pe lângă 
alte studii folkloristice, să adun și acelea ce le cred si le 
istorisesc Românii despre Maica Domnului. 

Și acuma, după ce mi-a succes a adună toate Legendele 
Maicii Domnului, câte se află răspândite în sânul poporu- 
lui român de pretutindene şi câte mi-au venit la cunoștință, 
și după ce le-am întrunit dimpreună cu toate variantele 
lor intr’un singur mânunchiu, vin a le prezentă Onor. public 
cetitor. 

Tot odată mă simt dator a exprimă cu aceasta ocaziune 
muljumirile mele cele mai sincere tuturor P. T. Domni, cari 
mi-au întins mâna de ajutor la alcătuirea studiului de 
față, şi în deosebi d-lui M. Lupescu, director al Orfelina- 
tului agricol «Ferdinand» din Zorleni, in Romania, și d-lui 
Th. A. Bogdan, învățător în Transilvania, orașul Bistriţa, 
precum şi mult stim. Academii Române, care a binevoit a-l 
tipări pe spesele sale. 

Maica Domnului fie-le tuturor spre mângâiere şi de ajutor! 


Suceava, 3/16 Septemvrie 1904. 
S. FI. Marian. 


189052 


Digitized by Google 


NAŞTEREA MAICII DOMNULUI. 


— 


Prea curata fecioară Maria, Maica Domnului, a fost fiica 
drepţilor şi dumnezeestilor părinţi Joachim şi Ana. 

Ioachim se trăgeă din semintia împăratului David, iar Ana 
din semintia archiereului Avon, şi locuiau într'un orășel din 
Galilea, anume Nazaret. 

Trecuse peste 50 de ani de când aceşti doi soţi s'au fost 
căsătorit, ajunsese acum la adânci bătrâneţe, şi cu toate 
acestea ei tot nu aveau încă nici un fiu. 

“Toţi cei căsătoriţi însă, cari nu aveau fii, erau, după cre- 
dinta Iudeilor, nevrednici si neplăcuţi înaintea lui Dumnezeu. 

Din cauza aceasta apoi Joachim şi Ana se rugau necon- 
-tenit ca să se îndure de dânşii şi să le dea Dumnezeu şi 
lor măcar un unic prunc. 

Şi tot spre scopul acesta aduse Joachim şi «daruri Dom- 
nului Dumnezeu în biserica Ierusalimului la un praznic mare, 
întru care toţi fiii lui Israil aduceau darurile sale.» 

Archiereul /ssachar însă, care tinea în ziua aceea serviciul 
dumnezeesc, n'a voit să-i primească darurile. Din contră el 
începi a-l defăimă şi a-l batjocori pentru nerodire, zicandu-i: 

— Nu se cade a primi din mânile tale daruri, că fără de 
fii eşti, neavând dumnezeească binecuvântare pentru oare- 
care tăinuite păcate ale tale! 

Tot atunci îl mai batjocori încă şi un alt evreu din se- 
mintia lui Ruvim, care aşişderea adusese daruri dimpreună 
cu cei-lalţi oameni, zicându:i: 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 1 


2 


— De ce apuci înaintea mea aducând dar lui Dumnezeu, au 
nu ştii că nevrednic esti ca să aduci cu noi daruri, de vreme 
ce n'ai lăsat semintie întru Israil? 

Ioachim, auzind aceste defăimări şi batjocuri, părăsi tem- 
plul şi se întoarse foarte întristat şi ruşinat înapoi. Insă el 
nu se întoarse acasă la Nazaret, ci plin de mâhnire, cum 
eră, s'a dus în pustie la păstorii turmelor sale şi acolo în- 
cepă a plânge pentru două lucruri, si anume: pentru ne- 
rodire şi pentru necinstita defăimare şi batjocura cu care a 
fost batjocorit. Apoi aducându-și aminte de Avram, căruia 
i-a dat Dumnezeu fiu după ce îmbătrânise cu anii, a început 
a se rugă Domnului mai cu deadinsul ca şi el de aceeaşi 
binecuvântare să se învrednicească ... ca să se ridice bat- 
jocura lui dintre oameni, şi ca să dea rod însoţirii sale la 
bătrâneţe, precum oare când lui Avram. 

Auzind Ana, soţia lui Joachim, care rămăsese acasă, că 
Archiereul n'a voit să le primească darurile si că bărbatul 
ei numai de mare mâhniciune a lăsat-o şi s'a dus în pustie, 
a început si ea a plânge cu nemângâiate lacrimi, pentru că 
nu s'a putut învrednici de a se numi şi ea maică ca şi cele- 
lalte femei măritate. 

Iar într'una din zile, intrând Ana în livada sa şi şezând 
acolo sub un dafin, a suspinat din adâncul inimii. Apoi ri- 
dicându-şi cu lacrimi ochii săi spre cer, a văzut intr’un 
copaciu un cuib de pasere, care aveă pui mici, si de la 
aceasta luând pricină de cea mai mare durere a inimii, a în- 
ceput a se tângui amarnic şi a se rugă lui Dumnezeu ca 
să-i dea şi ei măcar un prunc. 

Şi iată că pe când se tânguiă si se rugă ea astfel, i se 
arată Ingerul Domnului şi-i zice: 

— Ano! Ano! s'a auzit rugăciunea ta, şi suspinurile tale 
au străbătut norii, şi lacrimile tale au intrat înaintea lui 
Dumnezeu, şi iată vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea bine- 
cuvântată, pentru care se vor binecuvântă toate semintiile 
pământului, şi printr'însa se va da mântuire la toată lumea 
si se va chemă numele ei Maria. 

Ana, auzind aceste cuvinte îngereşti, s'a închinat lui Dum- 
nezeu şi a zis: 

-— Viu este Domnul Dumnezeu, că de voiu naşte prunc, îl 


3 


voiu da pre el spre slujba lui, ca să fie slujind şi lăudând 
numele lui cel sfânt ziua şi noaptea, întru toată vremea vie- 
ţii sale. 

Apoi, umplându-se de negrăită bucurie, a alergat la tem- 
plul din Ierusalim ca gi acolo să mulțumească lui Dumnezeu 
pentru milostiva lui cercetare. 

In același timp s'a arătat îngerul Domnului şi lui Ioachim 
în pustie, spuindu-i şi lui că Dumnezeu i-a auzit rugăciunea 
şi că soţia sa Ana va naşte o fiică, de a cărei naștere toată 
lumea are să se bucure. lar spre încredințare îi zise să 
meargă la Ierusalim, unde va află pre soţia sa Ana, căreia 
aceeaşi veste îmbucurătoare i s'a adus. 

Ioachim, auzind această bună-vestire cerească, s'a bucu- 
rat si a început a-l lăudă gi preamări pre Dumnezeu. Apoi, 
plin de veselie şi bucurie, alergă el la Ierusalim, unde, 
aflând pre Ana, îşi împărtăşiră unul altuia celea ce le ves- 
tise lor îngerul. 

Si dnpă aceasta se întoarse apoi amândoi acasă la Na- 
zaret. 

Nu mult însă după ce s'au întors ei acasă şi anume la 
9 Decemvrie, Ana purcese grea, iar la 8 Septemvrie a anu- 
lui viitor născu o fiică, căreia îi deteră numele Maria. 

La trei ani după naştere, voind Joachim şi Ana a-şi îm- 
plini juruinţa dată, luară pre Maria şi o duseră la templul 
din Ierusalim ca să o închine Domnului. 

Maria, deşi eră numai de trei ani, cum ajunse la starea 
locului, sui singură treptele, cari duceau în templu. 

Iară Archiereul, care se află atunci de rând, insuflat fiind 
de Spiritul sfânt, îi esi dimpreună cu alti preuţi înainte 
şi o introduse nu numai în templu, ci şi în Sfânta Sfintelor, 
unde nuii eră nimărui ertat să intre, fără numai Archie- 
reului odată pe an. 

Inchinându-se Domnului, Maria nu se mai întoarse cu 
părinţii săi acasă, ci rămase pe lângă templul din Ierusa- 
lim sub privegherea fecioarelor, cari se aflau acolo. Pe lângă 
templu, unde s'a închinat Domnului, își petrecă ea apoi 
anii copilăriei, şi anume până la vârsta de 14 ani, parte ru- 
gându-se şi ascultând cuvântul lui Dumnezeu şi parte ocu- 
pându-se cu lucrul de mână. 


4 


La vr’o cati-va ani însă, după ce a fost Maria închinată 
Domnului, muri tatăl său Joachim în vârstă de 80 de ani, 
iar maica sa, rămâind văduvă, părăsi Nazaretul şi se duse 
şi ea la Ierusalim ca să petreacă aproape de fiica sa. 

La doi ani după aceasta muri şi Ana în vârstă de 79 de 
ani, si Maria rămase acuma orfană. 

Acestea sunt pe scurt toate datele despre zemislirea şi 
nașterea preacnratei fecioare Maria, câte ni le-a transmis 
traditiunea şi cari se află în < Viețile Sfinţilor» de pe luna 
lui Septemvrie, traduse din limba slovenească şi tipărite în 
Mânăstirea Neamţului în anul 1807, fila 79—83. 

Si tot aceste date au dat în decursul timpului naştere 
mai multor legende despre Nașterea Maicii Domnului, cari 
se află astăzi răspândite nu numai în sânul poporului ro- 
man din Bucovina, ci şi din cele-lalte ţări locuite de Ro- 
mâni (1). | 

Iar legendele respective sunt următoarele: 


1. — Prima legendă, şi anume din Bucovina, care e o com- 
pilatiune a unei legende despre scoaterea lui Adam din iad 


si a tradiţiunii despre Nașterea Maicii Domnului, sună pre- 
cum urmează: 


«Zice că Adam, după ce l-a scos Dumnezeu pentru neascul- 
tarea sa din raiu, petreci un timp mai îndelungat pe pământ. 
Apoi, sosindu-i ceasul morţii și trecând în ceea-laltă lume, se duse 
de-adreptul în zad. 

«In iad trăi el dintru început foarte bine cu Faraon, mai ma- 
rele dracilor. Mai pe urmă însă, după ce s'au immultit popoarele 
pe fafa pământului si după ce erai acuma si in iad o mulţime 
de oameni, a început pe încetul a se cam răci prietenia între 
dânșii. 

«Văzând-o aceasta Dumnezeu si făcându-i-se milă de Adam, 
a trimis într'una din zile pre un înger la dânsul să-l înveţe ce 
și cum să facă ca să poată scăpă din ghiarele lui Faraon. 

«Ingerul trimis, căutând un prilej bun, pe când Faraon eră dus 
de acasă, merse la Adam în iad şi-i zise: 

— «Adame! vrei tu să rămâi pentru tot-deauna in iad, ori ai 
fi bucuros să scapi cât mai de grabă de aici? 


(1) Vezi Jiul, revistă ştiinţifică şi literară, an. I. T.-Jiu 1894, p. 27. 


5 


—«Da cum păcatele mele să nu fiu bucuros! — răspunse Adam. 
Dar cine să mă scape? Dumnezeu, pe care n'am voit să-l ascuit? 
ori poate Faraon, căruia pe voie i-am făcut ? 

—«Știi ce! — zise mai departe îngerul — dacă vrei tu să scapi, 
fa ce {i-oiu spune eu, și atunci las’ dacă n'a fi bine!... Când va 
veni Farzon acasă, are să-ţi dea «bună ziua». Tu însă să nu- 
răspunzi nimică, ci să taci ca chiticul. Atunci el, mâniindu-se pe 
tine, te va întrebă: cine te-a învăţat să faci aga. Iară tu să nu-i 
spui cine, ci din protivă să zici ca el să-ţi spue tie: cum sar 
puteă scoate sângele tău din locașul său. Faraon va zice ca să 
i te iscălești pe vecie și apoi ţi-a spune. Tu la aceasta să nu zici 
ba, ci să zici că te vei iscăli. Şi el atunci, de bucurie mare, va 
uită cu totul să te mai întrebe: cine te-a învăţat să nu vorbesci 
cu el nimică, şi are să-ţi spue cum s’ar putea scoate sângele tău 
din locagul său. 

«Si cum rosti îngerul cuvintele acestea se faci nevăzut gi se in- 
toarse înapoi de unde a venit. 

«La o bucată de.timp, după ce s'a dus îngerul de acolo, iată 
că sosesce și Faraon c'o falcă'n cer şi una în pământ şi cum 
întră în iad zice către Adam: 

— «Bună ziua, Adame ! 

« Adam tace. 

—« Bine te-am găsit, Adame ! — zice Faraon a doua oară, ce-va 
mai tare, cugetând că intdiagi dată nu l-a auzit. 

«Insă Adam se'ntoarce cu faţa în altă parte și iarăși nu răs- 
punde nimică. 

—«— Bună ziua, Adame? — strigă Faraon a treia oară cât îl 
luă gura, de se cutremură iadul și toţi dracii săriră ca fripti de 
pretutindene pe unde se aflau. 

«Dar Adam gi de astă dată se face că nu-l aude. 

«Acuma Faraon, văzând că nici de astă dată nu-i răspunde 
nimică, se face foc şi pară de mânie şi-l întreabă rastit: 

— «Cine te-a învăţat să faci asa, să nu-mi răspunzi mie, stă- 
pânitorul acestui locaş, nici un cuvânt? i 

—«Dacă tu, mai marele acestui locas, imi vei spune cu ce s’ar 
putea scoate sângele meu din locașul tău, atunci ți-oiu spune și 
eu cine m’a învățat să fac ceea ce am făcut. Până atunci însă 
poți să-ți pui pofta’n cuiu! — răspunse Adam cu sânge rece. 

— «Da tu iscăli-te-vei, dacă ti-oiu spune că vei fi al meu pe 
vecie ? — întrebă acuma repede Faraon. 

— «Mă voiu iscălì, de ce nu! — răspunse Adam. 


«Faraon, bucurându-se c’a pus acuma pentru tot-deauna labele 
sale cele spurcate pe dânsul, îi zise: 

— «Sângele tău l-ar puteă scoate din locașul mei numai un 
bărbat născut dintr'o muere, care, la rândul ei, s'a născut prin 
durere de inimă ! 

«Si spuindu-i aceasta Faraon, uitând ca pământul să-l mai în- 
trebe: cine l-a învăţat ca să nu vorbească cu el nimică, se duse 
iarăşi de acasă. 

«Nu mult însă, după ce se porni Foraon, se coborâ îngerul lui 
Dumnezeu iarăși în iad și-l întreabă pre Adam: 

— «Ei, Adame! făcut-ai asa cum te-am învăţat ? 


— «Facut! 
— «Si ce ţi-a spus Faraon ? 
— «Ce să-mi spue!... iacă ce mi-a zis!... Şi începă a-i istorisi 


din fir în păr toate celea ce i s'au întâmplat de la inceput până 
la sfârșit. 

« Auzind îngerul cele ce i le-a spus Faraon lui Adam, se sui iarăși 
în cer şi precum le-a auzit, asi le-a istorisit si el lui Dumnezeu. 

« Dumnezeu, cu a cărui știre şi voe s'au făcut toate acestea, 
dete acuma unui mogneag de 77 de ani minte ca săieă pe o co- 
pila de 7 ani de soţie. 

«Dar fiind că femeia aceea eră asi de tânără si bărbatul ei 
asa de bătrân, nu putu să aibă nici un copil. Din pricina aceasta 
apoi, supărându-se ea foarte tare, a părăsit într'o bună dimineaţă 
pe bărbatul ei și se duse în lume, şi de supărare mare atâta ce 
se tângui şi plânse, până ce prin durere de inimă purcese grea 
și născu o copilă. 

«Mosneagul acela se numia lachim, iară soția sa Ana, gi co- 
pila ce a născut-o aceasta s'a numit Maria. 

«Maria a născut apoi pre Domnul nostru Is. Christos. 

«Iar Domnul nostru Js. Christos, după ce a învăţat mai întâiu po- 
porul cum să trăească și ce să facă ca să nu intre în iad, și după 
ce fu prins de Jidovi si răstignit pe cruce, se pogoră la iad, 
sfărmă porţile acestuia, intră în năuntru, şi scoase dintr'insul nu 
numai pre Adam, ci dinpreună cu dânsul şi pre toţi urmașii săi. 
Numai pre cei ce și-au omorât părinţii n'a voit să-i scoată, ci-i 
lăsă pentru tot-deauna acolo.» (1) 





(1) Dict. de Pinteleiu Pauliuc, agricultor în Tişeuţ, comună în distr. 
Sucevei, com. de Victor Sorocean, stud. gimn. — Ce se atinge de scoa- 
terea lui Adam si a urmașilor săi din iad prin Domnul nostru Is. Chr. 
vezi şi legenda Ciuda lui Archanghel, publ. în Datinele şi credințele 
poporului român de Elena N. Voronca, vol. I. Cernăuţi 1903, p. 38. 





7 


2.— A doua legendă, tot din Bucovina, sună ast-fel: 


«In vremurile de demult trăiră doi oameni, anume Jachim şi 
Ana. Ei ajunsese acuma la adânci bătrâneţe si nu mai aveau încă 
nici un copil. Din pricina aceasta apoi și jertfa, ce o duceau ei 
la biserică, nu eră primită. Si tot din această pricină şi pălima- 
riul (1) o luă tot-deauna de pe masa, unde o așezau ei, şi o pu- 
neă jos. 

«Într'o zi, ducând ei iarăşi jertfă la biserică si luând-o păli- 
mariul și de astă-dată de pe masa, unde o aşezase si puind-o, ca 
şi mai înainte, jos, îl întrebă Jachim într'un ton cam răstit: 

— «Ian auzi, palimare! de ce iei d-ta tot-deauna jertfa noastră 
de pe masă gi o pui jos?... de ce n’o lagi acolo unde o punem 
noi?... au doară jertfa noastră nu e tot aga ca si jertfa celor- 
lalti oameni ?... | 

— «Ba da! — răspunse pălimariul—ea-i ca si a celor-lalti oa- 
meni, cu acea deosebire numai că pe când jertfa celor-lalti oa- 
meni e primită la Dumnezeu, pe atunci a d-voastre nu e primită, 
pentru că nu aveţi copii și de aceea o pun eu tot-deauna jos. 

«Auzind Jachim şi Ana cele ce le spuse pălimariul, se supărară 
foarte tare si întorcându-se acasă, hotărâră ca să se desparteasca 
şi să se ducă care în cotro vor vedea cu ochii. 

«Si cum hotărâră, asa si făcură. 

«Se porniră într'o bună dimineaţă amândoi la drum şi, apucând 
unul într'o parte, iar cel-lalt în altă parte, merseră în cotro ii 
duseră ochii şi picioarele. 

«După ce s'au dus ei acuma, cât s'or fi dus, fiind Ana foarte 
ostenită de drum, se puse la umbra unui copac ca 'să se mai 
odihnească şi să se mai răcorească puţin, căci pe acolo, pe unde 
eră ea, fiind tot-deauna căldură foarte mare şi nesuferită, nu mai 
putea merge de cald si de ostenită ce eră. Si stand ea la umbra 
acelui copac, cât timp va fi stat, a adormit. 

«Şi după cum i s'a întâmplat Anei, tot asa i s'a întâmplat si 
lui Jachim. Acesta, ne mai putând merge de ostenit şi de asu- 
dat ce eră, se puse asemenea sub un copac ca să se odihnească 
si să se răcorească, si precum a adormit Ana, asa a adormit gi el. 

«Iată însă că asa, cum dormiau ei duşi, visară amândoi unul 
si același vis, si anume: pare că li se arătă un înger, care le 
zise să nu meargă mai departe, ci să se întoarcă înapoi acasă, 
că ei vor aveă încă odraslă, dacă se vor rugă din toată inima 


(1) Pâlimariu = fat, eclesiarch, crastnic. 


8 


lui Dumnezeu gi dacă vor jurui că rudul ce-l vor avea, când va 
fi de 7 ani, îl vor închină bisericii. 

«Si cum visară ei visul acesta se deșteptară din somn si apoi, 
urmând sfatului îngeresc, se întoarseră înapoi acasă. 

«Sosind acasă începură amândoi a se rugă zi și noapte din 
toată inima lui Dumnezeu ca să le dea si lor măcar un baiat ori 
o copilă, că ei, dacă le va da un copil, când va fi acela de 7 ani, 
îl vor duce la biserică şi-l vor închină acesteia. 

«Şi Dumnezeu, ca unul ce este a-tot-bun, şi prea îndurat, le-a 
ascultat ruga gi le-a dat la adânci bătrâneţe o copilă, căreia ii 
puse numele Maria, şi pre care, de dragă ce le eră, o tinea ca 
pe palmă si o feria ca ochii din cap de toate celea ce ar fi putut 
să-i strice sau să-i aducă vre-o neplăcere oareși-care. 

«lar când a fost Maria de 7 ani o duseră la biserică si o în- 
chinară acesteia, după cum le-a spus lor îngerul în vis. 

«La biserica aceea apoi a petrecut Maria, până ce a crescut 
mare. Iar după ce a crescut mare, a părăsit biserica şi s'a întors 
îndărăt la casa părintească» (1). 


3. — A treia legendă, asemenea din Bucovina, sună aga. 


«Joachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, erau acuma sfargifi 
din lume de bătrâni, părăsiţi si slabi, si cu toate acestea ei nu 
aveau încă nici un singur copil. Si fiind-că nu aveau nici un copil, 
de aceea ori de câte ori duceau ei colăcei la biserică, nu li se 
primiă pe masă ca colăceii altor oameni de tagma și sama lor, 
ci tot-deauna pălimariul ii luă şi-i puneă sub masă. 

«Intr’o zi, ducând Joachim iarăși colăcei la biserică şi văzând 
că nici de astă dată nu sunt primiţi pe masă, se întoarse foarte 
supărat și amărât înapoi şi, cum ajunse acasă, zise cătră soţia 
sa Ana: 

— «Auzi And! până acuma a fost cum a fost, dar de acuma 
nu mă mai trage inima să vin acasă! 

— «Si de ce, Ioachime? — întrebă Ana. 

— «De aceea, că noi, de când suntem luaţi şi, slavă Domnului, 
suntem luaţi cam de multişor, nu avem nici un singur copil. Iar 
jertfa noastră, ce o ducem la biserică, în loc să fie primită pe 
măsuţă, ca jertfa altor soţi, noi trebue s'o punem tot-dauna sub 
măsuţă. De aceea nu mă mai trage inima să vin acasă, ci îmi 


(1) Din Zaharesti, distr. Sucevei, com. de Ioan Gramada, stud. gimn. 
gi din Dragoegsti, distr. Gura-Homorului, dict. de Zamfira Brădăţan și 
com. de Isaie Brădăţan, stud. gimn. 


9 


vine să apuc lumea in cap ca să nu mai știe nimeni unde am 
mers şi ce m'am făcut! 

— «Dar tu, lachime, ştii ce am gândit eu, pe când erai dus la 
biserică ? — zise acuma Ana. 

— «Ce? | 

— «Eu am gândit așă: să te duci tu într'un munte şi acolo, 
departe de ochii lumii, să te rogi lui Dumnezeu, iar eu să mă 
duc în grădină şi asemenea să mă rog lui Dumnezeu ca să se 
îndure de noi şi să ne dea și nouă un copil, şi apoi ceea ce ne-a 
da, dacă s'a îndură să ne dea, fie fecior sau fecioară, s'o ducem 
şi s’o închinăm bisericii. Cum socoţi?... Fi-o-a bine așă?... 

— «De-a fi bine, de-a fi rău, știe unul Dumnezeu! Ori și cum 
însă eu voiu face aga cum ai gândit tu, căci alt ce-va nu ştiu ce 
să mai fac! 

«Si după aceasta s'a dus Joachim într'un munte si acolo a 
început a se rugă. Iară Ana s'a dus în grădină şi acolo a început 
şi ea a se ragà. 

«Si după ce s’au pigat ei acuma, cat timp se vor fi rugat, veni 
archanghelul Gavril la Ioachim şi-i zise : 

— «loachime! intoarce-te acuma acasă și întâlneşte-te cu sola 
ta Ana, căci Dumnezeu a auzit rugăciunea voastră ! 

«Joachim, auzind cuvintele acestea, nu-i venià a crede, ci ise 
păreà că e vis. Si de bucurie mare, n’ar fi mers ci, numai daca 
ar fi putut, ar fi sburat acasă. Dar fiind-că era om bătrân, gi nu 
putea merge cum îl trăgeă inima, de aceea el o luă pe inceti- 
sorul, ca mognegii, si asa se întoarse acasă. 

«Sosind acasă si întâlnindu-se cu Ana, sotia sa, aceasta in scurt 
timp purcese grea și când îi sosi ceasul născă o copilita. 

«Si acuma, să fi prins pre Dumnezeu de un picior, si bucuria 
lor n'ar fi fost aga de mare. Dar ce nume să-i pue ei copilei?... 
Cugetă ce cugetă, se sfatuesc cât se sfătuesc si în urmă, după 
multă cugetare şi chibzuire, îi pun numele Maria, adecă mare, 
nume de împărăteasă. Şi o ţineau ca pe palme și le eră dragă, 
foarte dragă, că de dragă ce le eră, trei ani de-a rândul au uitat 
că au juruit-o bisericii. 

«La trei ani însă, aducându-și aminte c’au juruit-o ‘bisericii, 
au gătit-o foarte frumos, si aga au dus-o apoi în ziua de Ovi- 
denie, prasnicul cel dintâiu din Postul Crăciunului, si au închi- 
nat-o bisericii la care slujiă un patriarch bătrân anume Zaharie. 

«Si după ce au închinat-o, i-au făcut un patut, în care avea să 
se odihnească în biserică, şi apoi au lăsat-o acolo şi s'au întors 
amândoi acasă. 

«Rămâind Maria la biserică şi fiind încă mică, venià la dânsa 


un înger si acela o ungea cu mir pe la gură si aceea eră toată 
mâncarea ei, mâncare cerească. 

«Și aga a petrecut ea la biserica aceea, de cum au dus-o si au 
lăsat-o părinţii săi acolo, doi-spre-zece ani de-a rândul, singură 
ziua şi noaptea, 


Singurică singureă, 

Si creșteă, mereu creşteă, 

Și voinică se făceă, 

Și voinică şi frumoasă 

Ca o floricic'aleasă 

Si a lumii 'mpărăteasă!» (1) 


4.— A patra legendă, asigsderea din Bucovina, care se deose- 
beste de cele premergătoare, precum şi de cea următoare, prin 
aceea, că Ana purcede greă cu prea-curata fecioară Maria 
nu numai în urma rugei sale celei necontenite şi din toată 
inima rostită, ci şi din causa unel frunze de păr, pre care o 
sărute yi o miroasă, sună precum urmează: 


«Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, erau foarte evla- 
vioşi gi bisericosi. De aceea tot-deauna, când mergea pălimariul 
dimineaţa la biserică, ei erau înaintea lui cu jertfa. 

«Cu toate acestea însă și cu toate că trecuse acuma 32 de ani 
de când erau luaţi, ei tot nu aveau încă nici un singur copil. 

«Pălimariul o stia aceasta de mult şi într'o bună dimineaţă o 
spuse şi preotului, care slujiă la biserica aceea, unde duceau ei 
jertfa. 

«Iar preotul, la rândul său, zise într'o zi cătră Joachim: 

—— «Auzi, Ioachime ! de giaba te mai osteneşti tu şi soţia ta să 
aduceţi atâta jertfă la biserică, căci jertfa voastră nu e primită 
la Dumnezeu, pentru că nu aveţi copii! 

«Auzind Joachim si Ana cele ce le spuse preotul, se supărară 
foarte tare si se hotărâră ca mai mult să nu vieţuească împreună, 
ci să se desparteasca. 

«Si cum se hotărâră, asa și făcură. 

«La vre-o câte-vă zile, după ce le-a spus preotul că jertfa lor 
nu e primită la Dumnezeu, se porniră amândoi de acasă și se 
duseră până ce ajunseră şi intrară într'o pădure. Intrând ei în 
pădurea aceea, merseră mai departe, până ce deteră de un pod, 
care despartia drumul în două parti. La podul acela stătură 


(1) Dict. de Nechifor Grigorean, agricultor în Todiresti, distr. Sucevei. 


e 


a ee 


apoi locului si se puseră în cale ca unul s’apuce pe un drum iar 
altul pe cela-lalt drum și aşă să se ducă apoi mai departe până 
unde i-or duce ochii şi picioarele, și mai de grabă decât până 
“într'un an să nu se întoarcă îndărăt. La anul însă să vie iarăși 
la acel pod ca să se mai întâlnească odată, și atunci... vor mai 
vedeă ce va mai fi de făcut. 

«Si după ce au hotărât ei ce si cum să facă, își luară rămas 
bun unul de la altul gi se despartira. 

«In cotro a apucat Joachim şi ce s'a întâmplat cu dânsul în 
decursul timpului, cât a petrecut el despărţit de soţia sa, nu se 
ştie. Ana însă, mergând cât va fi mers, şi cum va fi mers, dete 
în urmă de locuinţa unui pustnic, care eră deșartă fiind că pust- 
nicul murise. Acolo se opri ea şi în locuinţa pustnicului aceluia 
se hotărâ să petreacă tot anul, adecă până când, după cum s'au 
fost sfătuit, aveă să se întoarcă gi să se întâlnească cu soţul său 
| Joachim. 

«Si tot timpul cât a petrecut ea acolo, s'a rugat necontenit zi 
şi noapte lui Dumnezeu ca să se indure de dânsa gi să-i dee și 
ei un fiu ca la toată lumea. 

«lată însă că într'o zi, pe cand sta ea dinaintea locuinţei pust- 
nicului şi se rugă dintr'o carte lui Dumnezeu, vede plutind prin 
aer și venind spre dânsa o frunză de păr, care, cum ajunse, i se 
puse pe cartea din care cetiă şi acolo rămase. 

«Ana dintru început se uită lung gi cu mirare la frunză, o luă 
apoi de pe carte, o sărută pe de amândouă părţile, şi după aceea 
o puse în sân, și începu iarăși a ceti şi a se rugă mai departe. 

«Din momentul acela însă, când a pus ea frunza cea de păr 
în sân, porni însărcinată. Dar ei, dintru început, nici prin minte 
nu i-a trecut că s’ar putea întâmpla asa ce-vă. Mai pe urmă 
însă, simțind că nu mai e așă cum a fost până atunci şi intele- 
gând că e însărcinată, nu mai ştiă ce să facă de bucuroasă si 
veselă ce eră. Si numai dacă s’ar fi putut, îndată s’ar fi întors 
ca să se intâlnească cu Joachim. Dar ea nu voi să calce cuvân- 
tul, ci aşteptă timpul hotărât. 

«Sosind acuma și timpul, la care aveă să plece spre a se în- 
tâlni cu Joachim, nu întârziă nici un minut de a plecă. Şi când 
ajunse la podul, unde se despărţi înainte de un an de soţul său 
Ioachim, acesta eră acuma de mult acolo si aşteptă. 

«Ana, cum dete cu ochii de el, alergă tot într'o fugă la dân- 
sul, îl cuprinse în braţe, îl sărută in faţă, și apoi începu a is- 
torisi din fir în păr toate celea ce i s'au întâmplat. 

«Si acuma, bucurându-se si Joachim de vestea cea neașteptată, 


12 


eee 


nu se mai despărţiră unul de altul, ci se întoarseră amândoi ve- 
seli acasă. 

«Şi nu mult, după ce au sosit acasă, Ana născu o copilita, că- 
reia îi puse numele Maria şi care, la rândul ei, născu pre Dom- 
nul nostru Js. Chr., ce-a fost lumii de mare folos» (1). 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina şi tot din 
acea comună, sună ast-fel: 


«Zice că Ichim gi Ana, părinţii Matei: Domnului, erau nişte 
oameni foarte evlavioşi si cu frica lui Dumnezeu. De aceea ori 
de câte ori mergeau ei la biserică ca să se roage, tot-deauna du- 
ceau şi jertfă. Dar jertfa lor nu eră primită, pentru că ei nu 
aveau copii. Insă ei nu ştiau aceasta, până ce nu s'a pogorât Du- 
hul sfânt din cer şi le-a spus-o zicând: 

— «Ichime! numai de geaba vă osteniti voi să aduceţi jertfă 
la biserică, căci jertfa voastră nu se primeşte la Dumnezeu, pen- 
tru că nu aveţi nici un singur copil! 

« Auzind Ichim si Ana cuvintele acestea, s'au suparat foarte tare, 
şi de scârbă mare au părăsit într'o bună zi casa și s'au dus amândoi 
în pustiu,şi anume : el într'o partea pustiului, iar ea în altă parte. 

«In cotro s'a dus și în ce loc s'a oprit Ichim nu se ştie. Ana 
însă s'a tot dus pe calea apucată înainte, până cea dat deo 
poiană. In poiana aceea apoi s'a oprit şi, puindu-se pe un capăt 
de butuc, care se află din întâmplare în mijlocul poenii aceleia, 
a început a plânge cu hohot. Jar după ce s'a săturat de plans, a 
prins a ceti într'o carte, care o luase cu dânsa. 

«lată însă că pe când cetiă ea în cartea aceea, pică de odată 
o frunză de par în braţele ei. 

«Ana, văzând frunza, s'a mirat foarte mult cum gi de unde a 
venit sia picat în brațele ei, de oare-ce nu se află nici un sin- 
gur păr prin apropiere. 

«Şi fiind-că frunza 'aceea eră frumoasă, a luat-o de pe braţe 
şi a mirosit-o. Si iată că îndată cum a mirosit-o, a gi purces în- 
greunată. 

«Simţind şi văzând ea acuma că e îngreunată, s'a întors plină 
de bucurie acasă. Si cum a sosit acasă, îndată a şi trimis poteră 
după Ichim ca să-l caute si să-l aducă gi pe dânsul acasă. 

«Ichim, cum l-a aflat potera și i-a spus cine a trimis-o după 
dânsul, îndată s'a şi scoborât din pustiu și a venit la soţia sa. 


(1) Dict. de Ioana a lui Toader Vedean din Mânăstirea Homorului şi 
com. de George Vedean, stud. gimn. 


13 
Iar după ce a sosit acasă, a întrebat-o pe Ana, de ce a trimis ea 
potera după dânsul. 

«Ana a început a-i povesti şi a-i spune din fir in păr toate pe 
unde a umblat şi câte i s'au întâmplat în pustiu, iar la urma 
urmelor îi spuse și aceea cum a ajuns într'o poiană, cum s'a 
pus plângând pe un capăt de butuc si a început a ceti din carte 
și cum mai pe urmă, stând si cetind ea pe butucul acela, a ve- 
nit, nu se ştie cum și de unde, o frunză de păr şi i-a picat în 
braţe. Iar luând:-o şi mirosind-o, cum a purces îndată îngreunată. 

«Ichim, ascultând cu luare aminte şi auzind toate cele ce i le-a 
spus ea, îi zise: 

«Până ce nu vei merge cu mine în poiana aceea şi nu-mi vei 
arătă butucul pe care ai șezut şi frunza cea de păr, care ţi-a 
căzut în braţe şi pe care ai mirosit-o, până atunci nu te cred, 
ci mai de grabă îmi va veni a crede cu totul alt ce-vă! 

«Ana, văzând că bărbatul său n'o crede, s'a supărat foarte 
tare şi-i zise plină de amărăciune : 

— «Dacă nu vrei să mă crezi, apoi vino cu mine şi vezi! 

«Si s'au luat după aceasta amândoi şi s'au dus iarăși în pus- 
tiu. Şi cum au ajuns ei în poiana, unde fusese Ana, aceasta îndată 
i-a gi arătat butucul pe care a stat ea și frunza pe care a miro- 
sit-o gi care se aflâ încă lângă butuc, unde a fost lăsată. 

« Ichim, văzând acuma că cele ce i le spuse soţia sa, sunt ade- 
vărate, a căzut în genunchi dinaintea Anei sia rugat-o deertare, 
zicând că numai de giaba a năpăstuit-o, pentru că acum vede sin- 
gur că a greșit. 

«Ana l-a ertat. Și s'au întors iarăși veseli acasă. 

«Iar după ce au sosit acasă, s'au sfătuit și s'au pus în cale că 
ceea ce va naşte Ana, fie băiat ori copilă, îl vor dărui bisericii. 

«Şi Ana, sosindu-i timpul, a născut o copilă, şi i-a pus numele 
Maria. Şi... să fi prins pe Dumnezeu de un picior şi nu s'ar fi 
bucurat atâta, cum se bucurară ei acuma cu dânsa. 

«Si când a fost Maria de trei ani, au luat-o părinţii săi şi du- 
când-o au dăruit-o bisericii, după cum au fost juruit mai nainte 
de a se naște. 


«Iar Maria crestea, crestea, 
Şi duhu 'ntr'ânsa se ’mmultia 
Și lumea 'ntreagă c’o iubia !» (1). 


ro m —Á— 


(1) Dictată de Constantin Macoveiu, agricultor în Mânăstirea Homo- 
rului, şi comunicată de George Croitoriu, stud. gimn. 


14 


5. — In fine a cincea gi ultima legendă, din Bucovina, despre 
Nașterea Maicii Domnului, e aceasta: 


«Joachim şi soţia sa Ana, părinţii Maicii Domnului, au fost 
dintru început sterpi, căci ei până la adânci bătrâneţe n'au avut 
nici un singur copil din trupul lor. 

«De aceea, ori de câte ori mergeau ei la biserică și duceau 
jertfă, aerul bisericii tot-deauna îi respingeă, adecă nu-i lăsă să 
intre în năuntru și să aducă jertfă. 

«Văzând ei aceasta si fiindu-le rușine de cei-lalti oameni, că nu 
pot să intre în biserică şi să aducă jertfă, se sfâtuiră ca să facă 
ce vor face, doară li se iea ruşinea aceasta de pe cap. 

«Și cum s'au sfătuit ei, asa gi făcură. Nu merseră mai mult de 
fel la biserică, ci au început a se rugă lui Dumnezeu atât în gră- 
dina lor, cât si în câmp, ca să le dea și lor roadă gi să le încu- 
viinteze a intră apoi si ei în biserică ca gi cei-lalti oameni de 
tagma şi de sama lor. 

«Și iată că de la un timp ruga lor li s'a auzit si dorinţa. li sa 
împlinit. Iar când li s'a împlinit dorinţa, un glas din cer s'a au- 
zit strigând şi zicând: 

— «Ioachime! ruga voastră vi s'a auzit până la ceruri. Pentru 
aceea nu veţi mai fi de acuma sterpi, ci veţi căpăta omdin voi, 
care va fi nu numai spre lauda si cinstea voastră, ci si spre lauda 
și cinstea întregului neam omenesc! 

«Auzind Joachim cuvintele acestea, s'a bucurat, și de mare bu- 
curie a juruit lui Dumnezeu că ceea ce va naște Ana vor jertfi 
bisericii. 

«Si la nouă luni după aceasta Ana a născut o pruncă, căreia 
i-au pus numele Maria, pentru că din mare neam se trăgea. 

«Dar după ce s'au împlinit toate acestea, Joachim şi Ana trei 
ani după olaltă au uitat ca pământul de ceea ce au juruit bise- 
ricii. 

«Când a fost însă Maria de trei ani, atunci și-au adus aminte 
de juruinta lor si cum şi-au adus aminte, îndată au și luat pe 
Maria si ducând-o cu mare dragoste au jertfit-o bisericii. 

«Iar preotul, care slujiă atunci la biserică, a întâmpinat-o și 
primit-o cu o bucurie ne mai spus de mare. Apoi, luând-o în braţe, 
a dus-o și a pus-o pe masa altarului, iar ingerii Domnului au hră- 
nit-o cu mană cerească doi-spre-zece ani de-a rândul» (1). 

(1) Dictată de Dumitru Cucu, agricultor în Botugana, districtul Gura- 
Homorului, şi comunicată de Stefan Boca, stud. gimn. 


II. 


MAICA DOMNULUI IN STARE 
BINECUVANTATA. 


—_— 


Ajungând preacurata fecioară Maria vârsta del4 ani, tre- 
bui să părăsească locul creşterii sale. 

Murind însă, după cum am amintit în capitolul premer- 
gător, cu vr'o câţi-vă ani mai înainte de aceasta părinţii săi 
şi rămâind orfană, nu ştiă încotro să se ducă gi in ce loc 
să se aşeze. 

Din cauza azeasta apoi Archiereul şi cu preoţii din Ieru- 
salim, nedându-le mâna a o lăsă fără de nici un scut, o lo- 
godiră cu un bătrân de 80 de ani anume Zosif. 

Iosif eră un om drept şi cu frica lui Dumnezeu şi se tragea, 
ca si Maria, din semintia împăratului David. El locuiă în 
Nazaretul Galileii şi, fiind de meserie teslar, se nutriă cu 
lucrul mânilor sale. 

Părăsind deci preacurata fecioară Maria Ierusalimul se 
duse la Nazaret, locul naşterii sale, şi se aşeză acolo în casa 
bătrânului Josif. 

Nu mult însă după aceasta trimise Dumnezeu pre Archan- 
ghelul Gavriil la Maria să-i vestoască că ea va fi Maica Mân- 
tuitorului lumii. 

Archanghelul Gavriil, mergând şi intrând la dânsa, ii zise : 

— Bucură-te ceea ce esti plină de dar, Domnul este cu 
tine. Binecuvântată eşti tu între mueri! 

Maria, văzându-l c'a intrat la dânsa pe neașteptate si pe 
nestiute, se turbură de cele ce i le spuse, şi se gândiă in 
sine ce fel de urare să fie aceasta. 


16 

Archanghelul Gavriil însă îi zise: 

-— Nu te teme, Marte, că ai aflat dar la Dumnezeu. Iacă 
vei purcede grea, si vei naşte fiu, şi vei chemă numele lui 
Isus. Acesta va fi mare şi fiul celui prea înalt se va chiemă. 
Şii va da lui Domnul Dumnezeu tronul lui David, părin- 
tele său. Şi va împărăţi în casa lui Jacob în veci, şi împă- 
răţiei lui nu va fi sfârşit. 

Maria îl întreabă atunci zicând: 

— Cum va fi aceasta, de oare ce eu nu ştiu de bărbat? 

Ingerul îi răspunse: 

—- Spiritul sfânt se va pogorâ preste tine şi puterea ce- 
lui prea înalt te va umbri. De aceea gi sfântul, care se va 
naşte din tine, fiul lui Dumnezeu se va chema! 

Maria zise atunci plină de umilinţă: 

— Iacă,; roaba Domnului, fie-mi mie după cuvântul tău! 

Si din momentul acela purcese Maria grea cu Domnul 
nostru Is. Christos, Mântuitorul lumii (1). 

Iosif însă nu stia nimică despre taina cea mare cei sa 
vestit logodnicei sale Maria. De aceea, văzând-o el că e 
greă, nu numai că s'a întristat şi turburat foarte tare, ci 
tot-odată s'a şi hotărât ca s'o părăsească în ascuns, anume 
ca să n’o vădească, căci vădind-o, ar fi trebuit, după legea 
lui Moisi, să fie ucisă cu pietre. 

_ Ingerul Domnului însă, văzând cu ce fel de gânduri se 
poartă el, i se arătă în vis şi-i zise: 

— Josife, fiul lui David! Nu te teme a finea la tine pe 
Maria, căci ceea ce s'a zămislit într'ânsa este din Spiritul 
sfânt. Ea va naşte fiu şi vei chemă numele lui /sus, căci 
el va mântui poporul său de păcatele Jui. Iară acestea toate 
s'au făcut ca să se împlinească ceea ce a prezis Domnul 
prin prorocul, care zice : lată fecioara va purcede grea şi va 
naşte fiu, si vor chema numele lui Emanuil, care înseamnă 
cu noi este Dumnezeu. | 

Iosif, deşteptându-se din somn, se miră de cele ce i le 
vesti îngerul Domnului şi... aşteptă apoi cu nerăbdare ca 
să le vadă împlinite (2). 


(1) Evang. Luca, c. I, v. 26—43. 
(2) Evang. Mateiu, c. I, v. 19—25. 











17 


Acestea sunt datele, cuprinse în sf. Scriptură, despre chipul 
cum a purces preacurata fecioară Maria grea cu Domnul 
nostru Is. Christos şi cu ce fel de gânduri se purtă dintru 
început logodnicul ei Josif în urma acestei purcederi. 

Atât datele acestea, cuprinse în sf. Scriptură, cât şi cele 
ce le-a transmis tradiţiunea (1) au dat mai pe urmă naștere 
mai multor legende nu numai despre Maica Domnului in 
starea ei binecuvântată, ci tot odată şi despre purtarea Iu- 
deilor faţă de dânsa în decursul timpului acestuia. 

Iar legendele câte le-am putut eu adună până acuma în 
această privinţă, şi anume de la Românii din Bucovina, sunt 
următoarele : 


1.— Prima legendă : 


«Zice c'au fost odinioară, în vremea de demult, doi oameni bă- 
trâni anume Joachim şi Ana. Si oamenii aceia nu aveau copii. 
De aceea se rugau ei în toată sara și dimineaţa lui Dumnezeu, 
doară le dărueşte si lor vr'un copilag. Si au făgăduit că, dacă 
vor aveă vr'un copil, l-or duce la biserică ca să slujească lui Dum- 
nezeu. 

«Si Dumnezeu, ca unul ce este prea bun gi prea îndurat, le-a 
ascultat ruga şi le-a dat o copilă, căreia îi puse numele Maria. 

«Si acuma, voind ei a-şi împlini făgăduinţa, învăliră copila în- 
trun tulpan ca pre o păpușă si apoi, ducând-o la o mânăstire de 
călugărițe și puind-o pe masa bisericii, se întoarseră acasă. 

«Venind nu mult după aceasta cdlugărifele la biserică ca să se 
roage și dând peste Maria, o luară de pe masă, unde au pus-o pă- 
rintii săi, si o duseră la chiliile lor. Acolo îi deteră apoi o chi- 
liuţă spre locuinţă precum şi o babă ertată ca să îngrijească de 
dânsa și s'o crească. 

«Păzită şi îngrijită fiind de baba aceea, Maria cresci pe în - 
cetul mărişoară. Si cu cât creșteă ea, cu atâta se facea mai is- 
teata si mai inteleapta. 

«lată însă că, după ce a crescut ea acuma hat mare, s'a pogo- 
rat Duhul sfânt din cer şi a suflat cu suflare dumnezeească preste 
dânsa, și din minutul acela a purces greă cu Domnul nostru 


Is. Chr. | 
«Baba, cara căută de dânsa, văzând de la o vreme că e în altă 


(1) Vezi: Vieţile Sfinților de pe luna lui Decemvrie, tâlmăcite din. 
limba rusească şi tipărite în Mânăstirea Neamţului, 1811, fila 262—267. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 2 


18 


ae ee 


stare, si neștiind de unde-i vine aceasta, nu știă ce să înceapă 
şi ce să facă de spaimă gi supărarea cea mare ce-o cuprinse. Mai 
pe urmă însă, luându-și inima în dinţi, se duse și spuse staritei. 

«Starifa, nevenindu-i a crede ceea ce-i spuse baba, îi trase o 
palmă şi apoi, zicându-i că nu poate să fie adevărat, o luă şi o 
dete de spate afară. Mai pe urmă însă, trăgându-și pe samă, se duse 
şi ea la chilia unde se află Maria ca să vadă și să se încredin- 
teze singură ori de întru adevăr e drept ceea cei s'a spus. Iară 
după ce s'a încredinţat că întru adevăr e aga, cum îi spusese 
baba, si neștiind nici ea că Maria prin umbrirea si suflarea Du- 
hului sfânt a purces grea, o scoase cu nepusa 'n masă din chilie 
afară si batjocorind-o in tot felul, o fugări de acolo. 

«Maria, văzându-se alungată cu rușine si stiindu-se cu totul ne- 
vinovată, a început a plânge cu hohot şi a se indrepta spre bi- 
serică ca să se roage lui Dumnezeu pentru nevinovăția sa. 

«N'a apucat însă bine a se apropiă de biserică şi ușile aces- 
teia i se deschiseră singure, făcliile dintr'ânsa se aprinseră, si asa 
intră ea în biserică. | 

«Intrând în biserică îngerii Domnului au început a cântă, iar 
ea prinse a se închină pe la icoane și a bate mătănii tot oftând 
si plângând ca si mai nainte, când a intrat in năuntru. 

«Stareta si călugărițele, văzând ușile bisericii deschise şi şti- 
ind prea bine că nici una dintre dânsele nu le-au deschis, s'au 
dus şi ele acolo ca să vadă ce este. Intrând în năuntru si văzând 
pe Maria îngenunchiată gi plângând, iar pre îngerii Domnului 
cântând, s'au înspăimântat, au ingenunchiat gi ele şi au început 
a o rugă pe Maria, ca să nu se supere pe dânsele, ci să se în- 
toarcă înapoi la chilia sa. 

«Însă Maria n'a voit să se întoarcă mai mult înapoi, ci egind mai 
pe urmă din biserică, se duse în satul de unde erau părinţii ei» (1). 


2. — A doua legendă: 


«Când era preacurata fecioară Maria de 15 ani si se află încă 
tot în mânăstire, unde au fost dus-o si lăsat-o părinţii săi, a ve- 
nit într'o noapte, pe când dormiă ea, archanghelul Gavril la dânsa 
şi i-a zis: | 

— «Marie, dormi ? 

— «Dorm! — răspunse ea tresărind din somn. 

« Archanghelul Gavril zise mai departe: 


eo, 





(1) Dict. de Grigore Croitoriu, agricultor în comuna Reuseni, distr. 
Sucevii, com. de Vasile Pop, stud. gimn. 


19 


Ian te trezeste Impărat prealuminat 

Si te grăbește Peste toti cei-lalti 

Si spre multe te gateste, Crai si împărați 
Ca’ne’un lucru-ti trebueste, Mai puternic, mai inalt, 
C'ai să nasti un împărat, Dumnezeu adevărat! 


— «Cum se poate una ca aceasta! — zise preacurata fecioară 
Maria, — ca să nasc eu, o pruncă, un împărat preste toţi cei-lalti 
împărații mai mare, împărat şi Dumnezeu adevărat ?... Zice-ti-agi 
că eşti nălucă, dar năluca nu grăește!... zice-ti-asi că esti om 
pământean, dar un om pământean nu-mi poate aduce mie o veste 
asa de bună si de îmbucurătoare ca aceasta !,... Deci zicu-ti: 
fie-mi mie cum mi-ai zis!.. 

«Atunci s'a scoborât din cer Duhul sfânt, care de la Tatăl pur- 
cede, gi puindu-i-se pe creștetul capului, Maria purcese grea cu 
Is. Chr., 


Domnul cerului 

Si al pământului, 

Domn puternic şi 'mpărat, 
Dumnezeu adevărat. 


«Văzând prorocul Zaharie, care se află la mânăstirea aceea; 
cum că Maria a purces grea, s'a speriat si s'a supărat foarte 
tare, si de spaimă și supărarea cea mare a fugit în nişte munţi 
pustii. 

« Archangelul Gavril însă, văzând că Zaharie s'a spăriat si din 
pricina aceasta a fugit, s'a dus la dânsul în munţii cei pustii, 
unde fugise, și-i zise: 

«Zaharie ! întoarce-te înapoi, căci ceea ce este în Maria nu este 
zemislire omenească, ci Duh de la Dumnezeu trimis! 

— «Zaharie, auzind aceasta, îi veni inima la loc, se întoarse 
înapoi şi începu iarăşi a purtà grija bisericii, unde a fost: 


Maica sfântă, preacurată, 
Juruită şi'nchinată !» (1) 
O variantă a acestei legende sună precum urmează: 


«Când a împlinit preacurată fecioară Maria doi-spre-zece ani, i 
s’a arătat ei Gavril Blagovecinicul, sfetnicul lui Dumnezeu, şi în- 
chinându-i-se îi zise: 

— «Bucură-te ceea ce ești plină de dar, Domnul este cu tine! 





(1) Din Toderesti, dict. de Nechifor Grigorean. 


20 





«Maria, văzându-l că a venit la dânsa pe neașteptate şi pe 
neştiute, s'a înspăimântat de vederea și închinăciunea lui, şi de 
aceea îi zise într'un ton cam restit: 

— «Cum şi pe unde ai întrat tu la mine, gi ce va să însemneze 
închinarea aceasta ? 

«Gavril Blagovecinicul îi răspunse zicând : 

— «Nu te supără Marie, că eu bună vestire iti aduc tie. Tu vei 
purcede grea gi ai si nasti pe Is. Chr., care va mântui lumea de 
păcate ! 

«Maria îl întrebă plină de mirare: 

— «Cum poate să se întâmple una ca aceasta, de oare-ce e 
nu ştiu de bărbat? | 

«Gavril îi zise: 

— «Duhul lui Dumnezeu, care de la Tatăl purcede, acela te va 
umbri ! 

«Maria atunci s'a bucurat si a zis: 

— «Fie dară după vorba ta! 

«După aceasta Gavril Blagovecinicul a suflat cu Duhul sfânt 
asupra ei si s'a zemialit într'ânsa Is. Chr., Mântuitorul lumii. 

«Cunoscând-o mai pe urmă preotul de la biserica, unde au în- 
chinat-o părinţii săi, că e îngreunată, și neștiind cum si in ce 
chip a purces ea grea, mai ales că era preuteasă, a alungat-o 
de la biserică. 

«Maria, alungată fiind fără a fi vinovată şi neștiind unde să-și 
plece capul si ce să înceapă, s'a prins la vorbă cu un bătrân 
anume Josif, şi s'a logodit cu dânsul. 

«Iosif, care eră un om sărac ce se hrăniă numai cu lucrul mâ- 
nilor sale, dar foarte cinstit, auzind nu mult după aceea pe 
unii oameni vorbind că Maria e îngreunată, s'a supărat pe dânsa 
si a voit s'o alunge de la casa sa. 

«Ingerul Domnului însă i s'a arătat în somn și-i zise: 

— «Nu te teme, Josife, că Maria n'a purces grea după cum îţi 
inchipuesti tu, ci prin umbrirea Duhului sfânt, si cel ce se va naște 
dintr'ânsa nu va fi un om de rând ca toţi omenii, ci Mesia cel 
prezis de proroci, care are să mântuească lumea de păcate! 

«Auzind Josif cuvintele acestea ale îngerului, nu zise mai mult 
nimică, ci ţină si mai departe pre Maria pe lângă sine» (1). 


A doua variantă a legendei de mai sus e aceasta: 


«Zice că pe când eră preacurata fecioară Maria fetișcană, s'a 
dus într'o zi la o fântână ca să aducă apă. 


(1) Din Botugana, dict. de D. Cucu, si com. de St. Boca. 


21 


«Ajungând ea la fântâna aceea și scoțând apă dintr'ânsa, aude 
de odată un glas din năuntru vorbind şi zicând: 

— «Te primeşti să nagti pre Mesia cel prezis de proroci fără 
știre de bărbat? 

«Maria, neştiind cine vorbește și ce însemnează cuvintele aces- 
tea, n'a răspuns nimică, ci s'a dys de grabă la maica sa și-i 
spuse toate ce le-a auzit din fântână. 

«Maica sa i-a zis atunci ca să se întoarcă îndărăpt, să fipe (1) 
apa înapoi în fântână, și dacă va mai întrebă-o îngerul Domnu- 
lui, căci glasul acela eră glasul archanghelului Gavril, pre care 
Dumnezeu îl trimise anume s’o întrebe ori de se primeşte să 
nască pre Mesia, ea să-i răspundă că se primește. 

«Maria ascultă de maica sa, se întoarse îndărăpt si fipd apa 
in fântână. Iar când auzi ea iarăşi zicându-i-se: «te primeşti», 
ea răspunse : «mă primesc! dar cum să nasc eu prunc, dacă nu 
știu de bărbat!» 

— «Duhul sfânt, care de la Tatăl isa acela te va umbri, 
Și pruncul ce-l vei naște Mântuitorul lumii va fi! — răspunse 
archanghelul. 

— «Ce mi-a da Dumnezeu sfântul, aceea voiu primi !— zise în 
urmă preacurată fecioară Maria. 

«N'a apucat însă bine a rosti ea cuvintele acestea si iată ca 
îngerul Domnului a suflat cu Duh sfânt asupra ei. Şi din minu- 
tul acela a purces ea apoi grea cu Domnul nostru Is. Chr. si 
groasă s'a întors apoi acasă» (2). 


3. — A treia legendă sună precum urmează: 


«Când eră preacurata fecioară Maria mare, i s'a arătat un în- 
ger şi i-a spus că ea are să nască un fiu, care, după ce va crește 
mare, va răscumpără întreg neamul omenesc de sub jugul păca- 
tului strămoşesc. 

«Si întru adevăr că nu mult după aceasta, suflandu-i Tatăl ce- 
resc prin creştet Duh sfânt, purcese ea grea cu Domnul nostru 
Is. Chr., Mântuitorul lumii. 

«Tot pe timpul acela eră şi o rudenie de a ei, anume ,Lzsaveta, 
însărcinată cu loan Botezătorul. 

«Mergând într'o zi atât Preacurata fecioară Maria cât şi Li- 


(1) A fipd însemnează aicea atâta cât a aruncă, a vărsă. 

(2) Din Mânăstirea Homorului, dict. de Constantin Macoveiu, și com. 
de George Croitoru, şi din Partestii-de-sus, distr. Gura-Homorului, dict. 
de Domitian Andronic, agricultor. 


22 


saveta la biserică, se închinară pe la icoane si apoi, după cum e 
datina în cele mai multe locuri chiar și în ziua, de astăzi, ca nea- 
murile cele mai de aproape să se sărute, se sărutară şi ele. 

«lată însă că pe când se sărutaŭ ele, zise Js. Chr. din pântecele 
maicii sale Maria către Joan din pântecele Lisavetei: 

— «Ioane! când îmi va veni timpul să mă botez, să mă fii în 
braţe! | | 

— «Bine!... te-oiu tinea, de ce nu! — răspunse Joan. 

«De aici vine apoi că Joan, fiul Lisavetei, l-a botezat pe Is. Chr. 
in apa Iordanului gi de aceea s'a numit el apoi Joan Botezătorul. 

«Insă mamele lor nu știau nimică despre aceasta, pentru că 
ele nu auziră ce şi cum au vorbit fiiilor între olaltă, de oare-ce 
ei ceea ce au vorbit cu puterea Duhului sfânt au vorbit» (1). 


4. — A patra legendă care, între multe altele, ne spune si 
aceea că preacurata fecioară Maria nu prin umbrirea Spiri- 
tului sânt purcese grea cu Domnul nostru Is, Chr., ci din 
causa unei zconife ce o află la o fântână, sună aga: 


«La început părinţii Maicii Domnului nu avură nici un copil. 
De aceea fiind ei foarte supăraţi și amarati, se rugau în fie-care 
zi lui Dumnezeu ca să aibă milă de dânşii si să le dee şi lor mă- 
car un singur copil. Și rugându-se, ziceau că dacă vor aveă un 
copil, ei îl vor închină lui Dumnezeu. 

«Si Dumnezeu, ca unul ce este a-tot-bun si prea îndurat, le-a 
ascultat rugăciunea și le dete la adânci bătrânețe o copilă. 

«Şi eră copila aceea frumoasă și rumenă ca o rujă și-i puseră 
numele Maria. Si după cum au juruit ei, aşă au si făcut, o pu- 
seră adecă într'un leagăn de aur şi, ducând-o la biserică, o lă- 
sară în altarul acesteia cu leagăn cu tot si apoi se întoarse acasă. 

«Si Maria, rămâind în biserică, din zi în zi ce mergeă, tot mai 
mare creșteă, și mai frumoasă, mai voinică şi mai cuminte se fă- 
ceă, și Dumnezeu o înzestră cu putere dumnezeească. 

«După ce a crescut însă Maria mare, nu rămase mai mult în 
altar, ci se duse de acolo şi prinse a învăţă pe oameni cele bune, 
adevărate gi plăcute lui Dumnezeu. 

«Intr’o zi, mergând ea la o fântână după apă, dete acolo deo 
tconifa foarte frumoasă, cum nu mai văzuse alta in viata ei. Si 
cum dete ea de iconita aceea, o luă de unde se află, o sărută, 
si apoi o puse în sân, anume ca, întorcându-se acasă, să o arate 
şi părinţilor săi. 


(1) Din Zahareşti, distr. Sucevii, com. de loan Gramadă, stud gimn. 


23 





ee 


«Iată însă că tocmai atunci, când luă ea iconita de jos și să- . 
rutând-o, o băgă in sân, vine la aceeași fântână gi vizitiul îm- 
păratului Irod cu niște cai ca să-i adape. Si cum dete el cu ochii 
de Maria c'a băgat iconita in sân, se repede la dânsa şi începe 
a o bate cu un harapnic, zicând ca să-i dea lui iconita. 

« Maria însă n'a voit să i-o deă. 

«El atunci a început din nou.a o bate si a-i cere iconita. 

«Insă Maria nici de data asta n'a voit să i-o dea. 

«Vizitiul, văzând că nici intr’un chip nu voeşte să-i dea ico- 
nita, o legă cu căpestrele cailor, anume ca s'o ducă acasă la dân- 
sul si acolo să-i ieă apoi iconita cu puterea. 

«Maria însă ce făcu, ce direse, destul atâta că smâncindu-se 
odată, rupse căpestrele în bucățele, iar vizitiul se duse de-a ros- 
1ogolul printre cai, caii se speriară şi începură a fugi, vizitiul 
buimăcit de cap după dânșii, şi aşă scăpă ea din mânile acestui 
om sălbatic şi fără inimă. 

«Şi după ce a scăpat acuma de vizitiu, se apropie de fântână, 
scoase apă şi apoi, uitând de ceea ce s'a întâmplat, se întoarse 
acasă foarte voioasă că încalte va aveă ce să arate părinți- 
lor săi. o 

«Ajungând însă acasă, când bagă mâna în sân si dă să scoată 
iconita ca .s'o arate părinților săi, scoate-o Marie dacă ai de 
unde!... Iconița se faci nevăzută, pare că s'ar fi băgat în pă- 
mint. 

«Si din pricina iconitei aceleia a rămas ea apoi îngreunată» (1). 


5.— A cincea şi ultima legendă din Bucovina, care nu numai 
că se deosibeste cu totului tot de cele premergătoare, ci ne 
spune tot-de-odată şi aceea că preacurata fecioară Maria, 
îndată ce s'a simţit că e in alta stare, îşi puse în gând, de 
supărarea si ruşinea cea mare, ca să se inece, si poate că 
s’ar fi si înecat, dacă n’ar fi abătut-o de la aceasta un înger, 
pe care i-l trimise Dumnezeu, anume ca s'o abată de la gân- 
durile ei cele nesocotite, sună precum urmează : 


«Maica Domnului, cât timp a fost mică, erà foarte bine ținută 
de părinții săi si ferită de ori-si-ce că nici muştele n’o supărau. 
«Dar cu toate că ea aveă o purtare feciorească aga de cinstită 
şi cu toate că i s'a adus vestea de mult acum că este foarte de 
treabă, nu știu cum și în ce fel s'a întâmplat, destul atâta că 


— 











(1) Din Udesci, distr. Sucevii, com. de G. Mihăescul, stud. gimn. 


24 


după ce cresctt mai mare, se simţi din ce în ce nu-ş-cum tot mai 
trândavă, adecă tot mai greoae, de cum fusese mai nainte, când 
după o bucată de vreme s'a cunoscut ea singură că-i grea. Si 
ştiind ea mai de nainte de la alte fete de seama ei: ce cinste-i 
aceea a face un copil de fată mare, a început a cădeă pe gån- 
duri și a se descurajă. Si în descurajarea ei cea marea hotărât 
să meargă si să se înece în vre-o apă spre a scăpă de rușinea 
cea mare ce o așteaptă. 

«Atunci Domnul Dumnezeu, care ştie toate gândurile cum se 
nasc în creerii oamenilor, aflând de gândul preacuratei fecioare 
Maria, fără a sta si a judecă mult ce e de început si de făcut 
cu dânsa, a chemat pe un înger la sine şi i-a zis: 

— «Du-te, îngere, în taină la Maria, fiica lui lachim şi a Anei, 
şi depărtează de la dânsa gândul cel rău ce i-a întrat în cap, 
adecă că vrea să se înece, căci cu nimic nu-i vinovată să facă 
aga ce-vă, de oare ce ea prin umbrirea Duhului sfânt este însăr- 
cinată. 

— «lacă merg ! — zise îngerul — dar oare ce-oiu folosi eu, fiind 
ea asa de grosnic hotărâtă numai si numai să se peardă? 

— «Mergi numai, dacă-ţi zic, căci povatui-te-voiu eu și mai de- 
parte ce si cum ai să faci! 

«i merse îngerul gi o întâlni pe prea curata fecioară Maria 
egind chiar atunci de acasă și pornindu-se unde şi-a fost propus 
să meargă. 

— «Bun întâlnişul! — zise el cum se apropie de dânsa. 

— «Mulţumim d-tale! — răspunse preacurata fecioară Maria. 

— «Dar din cotro gi unde ? — întrebă îngerul. 

-- Ia mă duc și eu în cotro m’or duce ochii și picioarele! — 
răspunse preacurata fecioară Maria supărată. 

— «Dacă asi sti că nu ti-ar fi cu supărare m’asi duce şi eu cu 
d-ta, căci după cum văd amândoi avem unul gi același drum! — 
zise îngerul mai departe. 

«Preacurata fecioară Maria il măsură din cap până în picioare 
cu privirea şi apoi îi răspunse: 

— «Despre mine!... poţi merge, că eu una nu te opresc! 

— «Si pornindu-se merg ei amândoi mai departe, fără însă a 
sti în cotro şi la ce merg. | 

«Si s'au dus ei aga o zi întreagă, fără ca îngerul, ce o insotia, 
să se gândească măcar cât de puţin cum să-i scoată gândurile 
cele rele din cap. Și trecură ei prin păduri și prin sate, până ce 
a început a li se întunecă dinaintea ochilor şi a se trezi de odată 
cu noaptea împrejurul lor. | 


25 


«Atunci zise Maria către îngerul pe care-l credea ea de un fe- 
cioras fără căpătâiu ce a luat lumea în cap ca şi dânsa. 

— «Ce vom face acum, că-i cap de noapte? 

— «Ce să facem ?... ia ne-om duce la vre-un om şi-l vom rugă 
ca să ne primească în casa sa peste noapte!... alta ce să facem? 

«Şi merg ei după aceasta la un om, care, din întâmplare, locuiă 
în apropiere, şi cum ajung se roagă ca să-i primească in casă 
până dimineaţa. 

«Omul acela, fiind din firea lui un om foarte bun la inimă, nu 
se puse de pricină, ci-i primi și-i omeni ca pe nişte călători şi 
apoi se culcară cu toţii. 

«Și dorm ei până dimineaţa, fiind-că erau foarte truditi de dru- 
mul cel lung ce l-au fost călcat. 

«A doua zi se scoală îngerul desdemineaţă, se spală pe obraz, 
spune rugăciunile si apoi, luând o ulcică, zice către omul de casă: 

— «Bădișorule! n'ai d-ta să-mi dai nişte seminţe de pane cu 
cât s'ar umpleă ulcica aceasta ? 

—- «Ba am, fecioraș, şi ti-oiu da bucuros, de ce să nu-ţi dat! 

«Si pe loc se duce omul și-i aduce câte un pumn bun din fie- 
care sămânță. 

«Atunci îngerul, luându-le, le pune în ulcica pregătită, toarnă 
apă într'ânsa, și apoi o pune la foc ca să fearbă bine, cât a știut 
el că-i va fi de ajuns. După aceasta, trăgând-o la o parte ca să 
se răcească, a luat un pahar și a turnat puţină zeamă din fier- 
tura aceea ca să bea. Bea el un pahar, și dă apoi şi omului să 
bea. Si omul, după ce a băut, nu se putù destul miră de băutura 
şi de dulceata acelei zeame de pane. 

«Pe când s'a fiert însă băutura aceea şi pe când paharul se 
părândă de la înger la omul de casă, pe atunci preacurata fe- 
cioară Maria dormiă încă dusă. Mai după aceea, trezindu-se, spă- 
lându-se și rugându-se gi ea, întrebă: 

— «Ce faceţi d-voastre acolo si mie nu-mi spuneţi nimic, sau 
să-mi dati si mie din ceea ce aţi făcut? 

— «Jaca ce-am făcut! — zise îngerul — băutura vieții ! Şi dacă 
ai poftă, ţi-om da şi d-tale de băut! — Si cum rosti el cuvintele 
acestea, îi dete şi ei un pahar din băutura vieții de băut. 

«Bea acuma şi preacurata fecioară Maria un pahar, mai beă 
unul, și încă unul, si nu se poate destul miră de băutura cea 
atât de dulce si de bună mai de hai decât zahărul si mierea. 

«Si după toate acestea, multumind omului pentru primire, es 
din casă cu gândul spre a-și urmă pribegia mai departe. Dar 
cum eșiră in drum stă preacurata fecioară Maria, stă și îngerul, 


26 


stau și unul si altul, şi nu ştiu încotro să apuce. Cand, de lao 
vreme, zice Maria către fecioras, adecă către înger: 

— «Ce stai locului și nu pornesti în cotro-va ? 

— «Porneşte d-ta mai întâiu!--— zice îngerul. Cum ai mers 
până acum înaintea mea, mergi si de acuma! 

— «Ba eu nu m'oiu duce, ci mă întorc mai bine acasă! 

— «Daca te întorci d-ta, atunci mă întorc gi eu, căci se vede 
că aga a vrut Dumnezeu! 

«Si s'au întors amândoi spre casă. 

«Si aga a scăpat preacurata fecioară Maria de gândurile cele 
rele ce o apucase. 

«Iar pricina scăpării sale să fi fost băutura cea dulce din care 
i-a dat ingerul să beă și din care n'a fost gustat până atunci 
nici odată în viaţa ei» (1). 


6. — Acestea sunt toate legendele cu privire la Maica Dom- 
nului în starea ei cea binecuvântată, câte le-am putut eu până 
acuma adună de la Românii din Bucovina. 

Dar nu numai Românii din Bucovina sunt aceia, cari ştiu 
şi pot să ne istorisească asemenea legende, ci şi cei din Tara- 
Românească, cu acea deosebire numai că, pe când Românii 
din Bucovina au în privinţa aceasta legende de sine stă- 
tătoare, pe atunci la Românii din Ţara-Românească, după 
cât ştiu eu până acuma, se află numai o singură legendă, 
care se începe cu Naşterea Maicii Domnului, continuă cu 
Slarea ei cea binecuvântată şi se sfârşeşte cu Cautarea şi 
aflarea Domnului noslru Is. Chr. răstignit pe cruce. 

lată şi partea legendei acesteia, care se referă la Nag- 
terea Maicii Domnului: şi la Starea et cea binecuvântată : 


«A fost odată un om şi o femee, care nu făceă copii. 

«Intr’o zi vine la ei un moş bătrân gi le spune că, dacă vor 
să aibă copii, femeia să se ducă în grădină la otufa de rosmarin, 
iar bărbatul la biserică, și amândoi să se roage așă: 

— Doamne, Doamne! dă-ne şi nouă o fată ori un băiat! 

«Făcând ei aga, peste putin femeia rămase grea gi născù o 
fata, căreia îi puseră numele Maria. 

«Când fata se faci mare, părinţilor le veni în gând, pentru 
că eră de la Dumnezeu, s'o ducă la biserică și să se facă sfântă. 





(1) Comunicată de d-l Ionică al lui Iordachi Isac, agricultor în Ma- 
hala, districtul Boianului. 


27 

«Si aga Maria se duse la biserică, dar tot venia pe acasă, pe 
Ja parinti, din cand in cand. 

«Intr’o zi, venind fata iar pe acasă, zise cătră mă-sa: 

— «Mamă! şezând eu in biserică, a venit la mine un băiat, 
tânăr şi frumos, care mi-a zis de trei ori: Marie, primeşti o floare? 

«lar mă-sa, auzind asa, o învăţă că, dacă o mai veni tânărul 
pe la ea si o mai întrebă-o, să-i răspundă că primește. 

«Ducându-se fata iarăşi la biserică, tânărul veni din nou la 
dânsa şi iarăși o întrebă: 

— «Marie, primeşti o floare ? 

«Atunci fata, după sfatul ce-i dăduse măsa, îi răspunse că «prz- 
meşte», iar tânărul îi puse o floare in sân. 

«Din clipa aceea fata se schimbă cu totul şi rămase grea. 

«Părinţii, aflând de aceasta, se supărară foc, o oropsiră cu totul, 
nu mai voiră s'o primească pe acasă, ci-i deteră drumul în lume. 

«Ea plecă, dar de la satul ei, unde se născuse şi trăise, nu se 
depărtă. Trăiă şi ea acuma cum puteă, se adăpostiă unde găsiă, 
şi toţi o cunoşteau, zicându-i: «Neroada care umblă prin sat (1). 


(1) Jiul, an. I, p. 27. 


III. 


MAICA DOMNULUI ŞI CRĂCIUN. 


_— ed 


Preacurata fecioară Maria şi logodnicul ei Josif trăiau 
în Nazaret. 

Mesta însă, după prezicerea prorocilor, aveă să se nască 
în Vifleemul Iudeei. 

De aceea Dumnezeu, voind ca să se împlinească cele pre- 
zise de proroci, făc pre împăratul roman August să dea 
tocmai atunci poruncă ca toţi locuitorii Palestinei să se în- 
scrie în cetatea părintească. | 

În urma acestei porunci împărăteşti merse şi Josif cu Maria 
să se înscrie în Vifleemul Iudeei, cetatea împăratului David, 
pentru că amândoi erau din casa şi din neamul acestuia. 

Sosind la Vifleem, aflară o mulţime asa de mare de popor, 
că toate casele erau pline de călători. 

Şi iată că chiar atunci i se împlini preacuratei fecioare 
Maria timpul ca să nască. 

Neaflând însă unde să tragă de mas, esi afară din cetate 
şi întră în una din peşterile, cari se aflau în apropierea Vi- 
fleemului si în cari igi adăpostiau păstorii turmele la timp 
de furtună. | 

Acolo, în peştera aceea, apoi născu preacurata fecioară . 
Maria pe Domnul nostru Is. Chr. lar după ce-l născu, îl 
învăli în scutice şi-l culcă în iesle (1). 

Acestea sunt datele, cuprinse în Sf. Scriptura, despre tim- 


(1) Evang. Luca, c. II, v. 1—8. 


29 


pul, locul si împrejurările în cari preacurata fecioară Maria 
a născut pre Domnul nostru Is. Chr. 

Pe lângă aceste date însă, atât unele legende cât şi unele 
colinde răspândite mai în toate părţile locuite de Români, 
ne mai spun încă şi aceea că peștera, respective staulul, 
în care s'a născut Mântuitorul lumii, eră proprietatea unui 
om anume Crăciun. 

Iar Crăciun, după credinţa şi spusa Românilor din Jara- 
Românească, să fi fost un păstor foarte bătrân, de legea 
păgână, care aveă o mulţime de oi şi capre şi care treceă 
de un om cu mare vază si autoritate între semenii săi (1). 

După credinţa şi spusa Românilor din Bucovina însă Cra- 
ciun, proprietarul pesterei sau al staulului din cestiune, să 
fi fost un Iudeu bogat, care aveà nu numai oi, ci şi boi si 
cai, iar soţia sa Crăciuna sat. Craciuneasa să fi fost de pro- 
fesiune moaşă (2). 

Până la un timp Crăciun dete soţiei sale Crâciuneasa sau 
Jova, după cum se mai numește aceasta de către unii Ro- 
mani din Jara-Românească (3), incuviintare ca să moşească. 
Nu mult însă înainte de Naşterea Domnului nostru Is. Chr. 
îi opri mogitul sub pedeapsă că-i va tăiă mânile de prin 
coate, dacă nu-l va ascultă. 

Mergând preacurata fecioară Maria la Vifleem dimpreună 
cu logodnicul ei Josif, şi ajungând din întâmplare tocmai de 
către seară, trase la Craciun şi se rugară ca să fie primiţi 
de mas. 

Primifi fiind, după unele legende, în casă, iar după altele 
în peşteră sau staul şi sosindu-i preacuratei fecioare Maria 
timpul ca să nască pre Domnul nostru Is. Chr., Crăciuneasa, 
rugată fiind, nu se poate reţineă de a nu-i sări întru aju- 
tor şi de a nu-i ridică pruncul. 

Crăciun, care eră un om foarte răutăcios si apucat, se 


(1) Vezi: Naşterea şi restignirea Mântuitorului, publ. de H. N. Tapu, 
în Albina, revistă enciclopedică populară, an. III. Bucureşti 1900, p. 787;— 
Jiul, an. I, p. 27. 

(2) Unii Români, tot din Bucovina, spun că un cioban, îndată după 
ce s'a născut Is. Chr., să fi adus acestuia o oaie ca dar și ciobanul acela 
să se fi numit Crăciun. 

(3) Albina cit, p. 787; — Jiul, cit., p. 27. 


30 


tine de cuvânt si în furia sa, când auzi că soţia lui nu 
l-a ascultat, ci și-a spurcat mânile, moşind iarăşi si încă 
pe o străină necunoscută, îi tăie amândouă mânile de prin 
coate. 

Maica Domnului însă, căreia i se plânge Crăciuna, nu 
numai că-i pune mânile la loc şi i le vindecă, ci i le face 
încă cu mult mai puternice şi mai frumoase, de cum au fost 
mai nainte. 

Crăciun, văzând această minune dumnezeească, se înspăi- 
manta şi mergând la Maica Domnului cade dinaintea ei 
în genunchi şi i se roagă de ertare. 

Şi Maica Domnului, după ce mai întâiu il mustră pentru 
fapta lui cea neomenească, îl eartă. 

Acesta e pe scurt cuprinsul celor ce se află în Sfânta Scrip- 
tură precum gi al celor ce ni le spun legendele şi colindele 
despre locul şi împrejurările în cari s'a născut Domnul 
nostru Is. Chr. 

Să vedem acuma şi /egendele respective, cari cuprind în 
sine nu numai cele ce ni le spune Sf. Scriptură, ci tot odată 
şi cele ce ni le-a păstrat tradiţiunea şi credinţa, a căror 
obârşie e cu mult mai veche decât cele cuprinse în Sf 
Scriptură. 

Incepem mai întâiu cu reproducerea legendelor precum 
şi a variantelor acestora adunate de la Românii din Bu- 
covina. 


1.—- Prima legendă, din Bucovina, despre Nașterea Dom- 
nului nostru Is. Chr. sau mai bine zis despre Matea Dom- 
nului şi Crăciun, sună precum urmează: 


« Voind. împăratul, care domniă pe timpul acela, când aveă să 
se nască Domnul nostru Is. Chr., să facă o conscriptie asupra 
tuturor oamenilor din împărăţia sa, a dat poruncă ca fie-care 
să se ducă la locul naşterii părintești şi acolo să se înscrie. 

«De această poruncă trebui să asculte și preacurata fecioară 
Maria dimpreună cu logodnicul ei Josif. De aceea se dusera ei 
la Vifleem ca acolo să se înscrie, fiind-că din acest oraş li se 
trăgeă viţa şi sămânţa. 

«Ajungând ei la Vifleem pe la înserate si începând a plouă 


31 


o ploae cam deasă și friguroasă, când au ajuns, nu știau ce să 
facă si unde să tragă de mas. Ar fi intrat în oraș, și ar fi tras 
acolo unde-vă, se temeau că toate casele vor fi pline de oameni 
bogaţi, iar pre dânşii, fiind sărmani, nimeni n’a voi să-i pri- 
mească. Deci stând ei pe gânduri ce să înceapă gi ce să facă ca 
să nu rămâe peste noapte pe drum, se abătură la o casă din mar- 
ginea orașului si întrebară de gospodina casei aceleia, care era 
din întâmplare afară, ori de nu i-ar primi, de mas. 

«Gospodina, uitându-se la dânşii și văzându-i cât sunt de oste- 
niti de drum, le răspunse că ea foarte bucuroasă i-ar primi, dar 
nu se încumătă, căci bărbatul ei anume Crăciun nu e acasă şi, 
fiind el un om foarte aspru, se teme că, dacă-i va primi, când 
se va întoarce acasă are s’o bată. 

«Fii asa de bună — se rugă mai departe preacurata fecioară 
Maria, —- şi ne primeşte, dacă nu in casă, măcar eu stragina 
casei ca să nu ne ploae! 

— «Dacă numai de atâta vi-i ca să nu vă ploae, apoi intraţi 
in grajdul dobitoacelor și acolo n'are să vă ploae! — le ras- 
punse atunci (răciuneasa, adecă soţia lui Crăciun. 

«Ce erau să facă acum preacurata Maria si Iosif? De voe de 
nevoe să băgară în grajdiul, unde li s'a spus, si acolo, fiind foarte 
osteniti de drum, se culcară ca să se odihnească. 

«lată însă că tocmai în noaptea aceea îi sosi preacuratei fe- 
cioare Maria timpul ca să nască. 

«Iosif, văzând că au pălit-o durerile naşterii, se duse de grabă 
în casă și spuindu-i Crdciunesei ce s'a întâmplat cu Maria, o rugă 
să vie și s'o moseasca. 

«Crăciuneasa, care fusese mai nainte moașă, nu se lăsă mult 
rugată, ci merse cu bucurie la grajdul dobitoacelor si se apucă 
de mosit. 

«După ce a sfârşit treaba aceasta si după ce copilul, ce l-a ri- 
dicat, l-a înfășat şi l-a culcat în iesle, se întoarse înapoi în casă 
si se apucă să facă de mâncare soţului său. 

«lată însă că nu mult după aceasta sosește si Crăciun acasă. 

« Crăciuneasa, când îl văză, se bucură, şi începu apoi a-i spune 
toate: cum a primit ea pe un mogneag bătrân gi pe o femee tå- 
nără de mas în grajdul dobitoacelor și cum pălind-o pe tânăra 
femee durerile nașterei, s'a dus și a mosit-o. 

«Auzind Crăciun cele ce i le spuse soţia sa, a inceputa o mu- 
stră zicând: 

— «Tu netrebnica femeilor ce ești!... N'ai moșit până acuma 
destul!... Acuma te-ai apucat de moșit și la niște venetice!... 


32 


«Si cum rosti cuvintele acestea, înhăţă de grabă o bardă și-i 
tăie amândouă mânile de prin coate. 

«Crăciuneasa mai mult moartă decât vie, atât de spaimă cât 
şi de durerea cea mare, alergă plângând in grajdul unde era Is. 
Chr. si de la care străluciă ca de la o lumină, și cum ajunse, zise 
către Maica Domnului arătându-i mânile: 

— «Eu ţi-am făcut bine si ţi-am moşit, iar bărbatul meu iată 
ce mi-a făcut pentru aceasta!... mi-a tăiat mânile!... 

«Maica Domnului, văzând-o plină de sânge şi fără mani, i se 
făcu milă de dânsa şi-i zise: 

— «Nu te văetă, ci intoarce-te de grabă in casă, ia-ți, cum vei 
puteă, mânile tăiate, vino cu dânsele încoace, atinge-le de faşa fiu. 
lui meu Isus, şi las’ dacă nu va fi iară bine! 

« Crăciuneasa fact asa după cum i s'a spus. Se întoarse de grabă 
în casă, luă mânile cu monturile (1), se duse cu dânsele în grajd, 
le atinse de fașa Domnului nostru Is. Chr. şi, cum le atinse, mâ- 
nile îndată crescură la loc si se făcură asa de frumoase, ca si 
când ar fi fost de aur. 

«Văzând Crăciuneasa că mânile i-au crescut iarăşi la loc si i 
s'au făcut cu mult mai frumoase, de cum erau mai nainte, uită 
ca pământul de toate cele ce i s'au întâmplat cu puţin mai 
nainte de aceasta, merse in casă la bărbatul său Crăciun, şi-i zise 
plină de bucurie: 

— «Tu în răutatea şi mânia ta cea mare mi-ai tăiat mânile, 
pentru că am mosit pe o străină, dar iată ce mani frumoase de 
aur mi-a dăruit acuma pruncul străinei pe care am mosit-o! 

« Crăciun, văzând această minune mare, începu a se căină de 
păcatul ce l-a făcut. Merse apoi în grajd şi căzând în genunchi 
dinaintea Maicii Domnului, se rugă de ertare. 

«Maica Domnului îi zise că, dacă va crede în fiul ei Is. Chr. pe 
care l-a moșit soţia sa Crdciuneasa, şi în puterea lui cea dum- 
nezeeasca si se va boteză, atunci il va erta. 

«Crăciun nu numai că crezu și se boteză, ci el descoperi mi- 
nunea făcută cu soţia sa si altor Jidovi, şi toţi cei ce-l auziră 
asemenea crezură şi se botezara» (2). 


O variantă a acestei legende sună ast-fel: 


«Zice că sosindu-i preacuratei fecioare Maria timpul ca să 
nască, s'a dus la Vifleem. 


(1) Partea manii de la cot şi până la umăr se numește mont, pl. mon- 
turi. 
(2) Din Botugana, dict. de Dumitru Cucu gi com. de Stefan Boca. 





«Ajungând ea la Vifleem gi fiind acuma seară, cand a ajuns, s'a 
abătut la casa unui om anume Crâciun, voind a-l rugă s’o pri- 
mească ca să mae la dânsul peste noapte. 

«Crăciun însă nu eră acasă, ci numai femeia lui Crăciuna. 

« Crăciuna, cum a văzut-o pe preacurata fecioară Maria că se 
apropie de casă, a întrebat-o ce. doreşte. 

«Preacurata fecioară Maria i-a spus că voeşte să mâe în noaptea 
aceea la dânsa. 

« Crăciuna însă i-a spus că ea în casă n'o poate primi, fiind-că 
bărbatul ei e un om foarte rău şi se ieme că, când se va înturnă 
acasă, are s'o pedepsească. Dar dacă voește numai decât să mâe 
la dânşii, atunci poate să se ducă gsi să se culce in ieslea boilor. 

«Preacurata fecioară Maria. ce eră să facă? Fiind pe de o 
parte foarte ostenită de drum,iar pe de altă parte fiind-că înop- 
tase acum hat binişor şi nu știă în cotro să se mai ducă, se băgă 
în grajdul, care i-l arătase Crăciuna, şi acolo se culcă în ieslea 
boilor ca să se odihnească. 

«Iată însă că nu mult după ce s'a culcat, lovind-o durerile nag- 
terii, se duse si rugă pe Crăciuna să vie si s'o mogeasca.. 

« Crăciuna nu se puse de pricină, ci se duse gi o moși. 

«Intorcandu-se mai după aceea Crăciun acasă gi spuindu-i so- 
tia sa că a moșit pe o femee necunoscută, i-a tăiat mânile de 
prin coate, mustrând-o şi suduind-o în tot felul: de ce s'a apucat 
şi a moșit pe o săracă! 

« Crăciuna, mai mult moartă decât vie, se duse cu mânile tă- 
iate la Maica Domnului şi i se plânse că bărbatul ei i-a tăiat mâ- 
nile, pentru că a mosit-o. 

« Maica Domnului, văzând ceea ce s'a intamplat, s'a supărat 
foarte tare, şi a făcut apoi că Crăciuna a separa mânile iară 
la loc. 

«Crăciuna, văzând că i s'au pus mânile iară la loc şi i s'au 
vindecat, ca şi când n'ar fi fost tăiate, a alergat tot într'o fugă 
în. casă şi zise bărbatului său: 

— «Iată! tu mi-ai tăiat mânile, iar tszuelă cea străină mi le-a 
pus iară la loc! 

« Crăciun, văzând minunea aceasta, s'a înspăimântat şi ducân- 
du-se la Maiea Domnului, a rugat-o de ertare, desvinovăţindu-se 
că el n'a ştiut cine este ea și de aceea a tăiat mânile soţiei sale. 

«Si Maica Domnului, după ce mai întâiu l-a mustrat, cum i s'a 
căzut, l-a ertat» (1). 


(1) Dictată de Emanoil Leonte, agricultor în Frătăuţul vechiu, distric- 
tul Rădăuţului, comunicată de Ioan Boca, stud. gimn. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 3 


34 
A doua variant& e aceasta: 


«Cand i-a sosit preacuratei fecioare Maria timpul ca să nască, 
a părăsit biserica, unde au închinat-o părinţii săi, si s'a dus de 
acolo până la Vifleem. Ajungând în Vifleem, a nimerit din intam- 
plare la un om, anume Crăciun, care eră un betiv și jumătate 
și care tocmai atunci eră dus la crâșmă. 

«Maria s'a rugat femeii lui Crăciun să fie asa de bună si s'o 
primească de mas, că e greă și-i e de-a facerea. 

«Femeia lui Crăciun însă n'a voit s'o primească, zicând că băr- 
batul ei e betiv şi foarte rău si se teme că, dacă va veni acasă, 
va face huit, căci el ori de câte ori vine acasă, tot-deauna se 
sfădeşte cu dânsa gi face şi huit. 

«Maria s'a rugat acuma că, dacă nu poate s'o primească in 
casă, s'o primească măcar în grajd ca să mae acolo, pentru că . 
fiind noapte şi ea foarte ostenită de drum, nu poate să meargă 
mai departe. 

«Femeia lui Crăciun, după multă rugăminte, a primit-o în 
grajd. 

«Preacurata fecioară Maria, bucuroasă si de atâta, s'a culcat 
in ieslea din grajdul lui Crăciun, la care eră un cal si un bou 
legat, și acolo in ieslea aceeu a născut ea apoi pe Domnul no- 
stru Is. Chr. 

«Si femeia lui Crăciun a moșşit pe Domnul nostru Is. Chr. şi 
i-a adus toate celea ce i-a trebuit de înfășat, precum: fașă, scu- 
tice, şi altele de asemenea, și l-a înfășat. 

«Și acuma, după ce-a născut preacurata fecioară Maria pre Dom- 
nul nostru Is. Chr., s'a acoperit bine cu fân atât pe dânsa cat și 
pre fiul său lisus, ca să se poată odihni si să le fie cald. 

«Boul a mâncat cât a mâncat, apoi s'a culcat şi a început a 
ruguma. i 

«Calul însă nu s'a culcat de fel, ci a mâncat tot fânul care se 
afla în iesle. Iară după ce l-a gătit pre acesta de mâncat s’a 
apucat si de fânul cu care era Is. Chr. acoperit şi nu s'a lăsat 
pana ce nu l-a mâncat si pre acela tot, lăsându-] pre Is. Chr. 
descoperit. 

«Văzând-o aceasta Maica Domnului, s'a supărat pe dânsul si 
l-a blestemat ca să nu mai aibă nici când sat. Pre bou însă l-a 
binecuvântat ca să fie tot-deaunea sătul. 

«Nu mult după aceasta a venit si Crăciun mort de beat de la 
crâșmă şi, cum a sosit acasă, a si început, după cum îi erà obi- 
ceiul, a hui gi a răcni de s'auziă cine știe până unde. 

«Femeia sa, văzându-l că răcneşte asa de tare, i-a zis: 














35 


— «Ian taci, omule, nu răcni așă de tare si nu face un huct 
asa de mare, c’a venit o femee străină la noi, care eră grea si 
care a nascut in grajd si eu am mosit! 

«Crăciun, cum auzi aceasta, se faci foc si pară de mânie pe 
dânsa și începu a strigă gi mai tare si a zice: 

— «Ce-ai spus!?... tu te-ai apucat acuma de mosit ?!... 

«Și cum rosti cuvintele acestea: hat pe femeia sa de cap, 
apucă barda, o duce la pragul uşii şi-i tae amândouă mânile. 
Iar după aceasta, ca şi când nu s'ar fi întâmplat nimică, s'a dus 
să se culce, și cum s'a culcat îndată a si adormit ca mort. 

«Femeia sa însă, cum i-a tăiat el mânile, s'a dus la Maica 
Domnului în grajd şi i-a arătat ce-a patit ea, pentru că a pri- 
mit-o si moşit-o. 

«Maica Domnului, cum a văzut-o, i-a spus să seducă de grabă 
şi să aducă, cum va puteă, mânile până la dânsa. 

«Femeia s'a dus şi, având o copiliță în casă, aceea i-a luat mâ- 
nile și le-a dus la Maica Domnului. 

«Maica Domnului a luat mânile de la copiliţă, le-a lipit la lo- 
cul lor, și ele chiar în aceeaşi noapte nu numai că s'au prins la 
un loc, ci s'au vindecat ast-fel, că nici nu se cunoşteă că au fost 
tăiate. 

«Sculându-se Crăciun a doua zi desdedimineaţă și văzând că 
taţi păreţii sunt stropiti de sânge, igi aduse aminte de posna cea 
mare ce a făcut-o, că adică a tăiat mânile soţiei sale, si atunci, 
speriindu-se, s'a dus de grabă să vadă ce face soţia sa: mai 
trăește sau poate că a murit de durere? Si aflând-o pre aceasta 
sănătoasă si cu mânile iarăşi la loc şi vindecate, sa minunat 
cum şi de unde vine aceasta, gi a întrebat pre soţia sa: 

— «Cine ţi-a pus ţie mânile la loc şi cum ţi le-a vindecat? 

«Soţia sa i-a spus că femeia cea străină, din pricina căreia i-a 
tăiat el mânile, aceea a vindecat-o. 

«Atunci Crăciun s'a speriat si mai tare și pe loc s'a dus în 
grajd şi, picând în genunchi dinaintea Maicii Domnului, a înce- 
put a o rugă de ertare. 

« Maica Domnului, mustrându-l, l-a ertat. 

«Crăciun însă nu s'a sculat din genunchi, ci a mai stat încă trei 
nopţi şi trei zile în genunchi lângă preacurată fecioară Maria, 
„pentru că foarte tare s'a speriat si a cunoscut ce posnă marea 
făcut, si abiă după aceea s'a sculat» (1). 


(1) Din Todiresti, dict. de Nechifor Grigorean. 


36 


A treia si ultima variantă sună precum urmează: 


«Zice că trecând din întâmplare femeia unui om, anume Cră- 
ciun, pe lângă grajdul, in care aveă să se nască Domnul nostru 
Is. Chr. şi aflând pe maica sa, adică pe preacurata fecioara Maria, 
in iesle trudindu-se de naştere, fără să aibă pre cine-vă pe lângă 
sine de ajutor, i s'a făcut milă de dânsa gi i-a moșit și apoi, în- 
tr'un târziu, după ce a văzut acuma că nici unrău nu poatesă 
i se întâmple, s'a întors acasă. 

«Sosind acasă, bărbatul ei Crăciun, care eră un om foarte rau 
si artigos, a început a o sudui și a o întrebă zicând: | 

— «Unde mi-ai fost până acuma și de ce ai venit asa târziu? 

« Crăciuneasa, fără să-i plesnească măcar prin minte ce i s’ar 
puteă întâmpla, dacă-i va spune adevărul, îi istorisi din fir în păr 
toate : unde a fost şi ce a făcut. 

«Atunci Crăciun, crâşcând din dinţi de mânie gi suduind-o din 
nou, o luă și-o închise intr’o odae, unde nu era nici un lucru, ci 
numai păreţii goi, şi acolo o lăsă el apoi până dimineaţă. 

«A doua zi desdimineaţă se duse la dânsa, o scoase din inchi- 
soare afară și, spre pedeapsă că a moșit o femee necunoscută, 
îi tăie amândouă mânile de prin coate. 

«Crăciuneasa, care n'a dormit mai toată noaptea, ci stete dusă 
cu gândurile ia femeia cea străină, adică la Maica Domnului, vă- 
zându-se de odată fără de mâni, a început a se văetă şi, chinuită 
de dureri, a alergă la Maica Domnului şi ai se plânge acesteia, 
istorisindu-i toate câte i s'au întâmplat cu bărbatul ei Crăciun. 

«Maica Domnului, fiind bună de inimă şi induiogindu-se la ve- 
derea bietei femei, care sta mai mult moartă decât vie dinain- 
tea ei, i-a pus alte mâni la loc și încă de aur. Apoi dându-i ca 
dar o crucifa de aur, pe care erau tipărite cuvintele Maica Dom- 
nului, îi zise să se întoarcă acasă la bărbatul ei. 

«Crăciuneasa, pe cata scârbă gi durere a avut mai nainte, pe 
atât de bucuroasă şi veselă eră acuma. De aceea multumind ea 
Maicii Domnului, pentru că i-a pus mânile la loc, şi luând cru- 
cița cea de aur, s'a întors tot într'o fugă acasă. 

«Sosind acasă şi văzând-o bărbatul său Crăciun cu mânile de 
aur, a întrebat-o: 

— «Cine ţi-a făcut ţie mânile acestea ? 

— «Aceea, al cărei nume e tipărit pe crucita aceasta! —- răs- 
punse Craciuneasa, arătându-i crucifa cea de aur, care a căpătat-o 
ca dar de la Maica Domnului! 


«lar după ce i-a arătat și crucita, începă a-i spune că la femeia, 


„37 


căreia i-a mogit ea, este numai smirnă şi tămâe si că toată noap- 
tea ard lumânări. | 

«Atunci Crâctun, spre încredințare că cele spuse de soţia sa 
sunt adevărate, a făcut o petrecere mare și la petrecerea aceea 
a chemat el pre toți oamenii cei mai însemnați din orașul în 
care locuiă, şi a chemat si pre Maica Domnului. Si la petre- 
cerea aceea s'a adeverit că toate sunt drepte cele ce i le spuse 
soţia sa gi că vindecarea mânilor acesteia cu puterea lui Dum- 
nezeu s'a făcut. De aceea a cerut el apoi ertare de la Maica Dom- 
nului, şi mai pe urmă s'a facut și creştin. 

“Și de atunci încoace tin oamenii, spre aducere aminte de 
această faptă şi întâmplare minunată, toată noaptea spre Naşterea — 
Domnului una sau mai multe lumini aprinse în casă. Și tot de 
atunci se numeşte si ziua, în dimineaţa căreia s'a născut Dom- 
nul nostru Is. Chr., Crăciun» (1). 


2.—A doua legendă din Bucovina, se deosebește de cea pre- 
mergătoare numai prin aceea că Crăciun, în al cărui grajd 
s'a născut Domnul nostru Is. Chr., e de mai nainte înştiin- 
tat că are să capete un Impărat mare ca oaspe. Insă cu 
toate acestea el numai pe urmă, după ce taie mânile soţiei 
sale si după ce Maica Domnului i le pune la loc şi i le vin- 
decd, se pricepe că Impăratul cel mare e tocmai pruncul 
pre care l-a ridicat soţia sa. 

Iată şi legenda aceasta: 


«Zice că în Vifleemul Iudeii, unde s'a născut Domnul nostru 
Is. Chr., eră un boer mare si avut anume Crăciun. 

«Boerului acestuia i-a adus într'o zi un om necunoscut o scri- 
soare, in care eră scris că are să-i vie oaspeţi: un împărat 
mare pre care nu l-a văzut nici odată în viaţa sa. 

« Crăciun, cum a cetit scrisoarea aceasta, îndată a și apucat a 
se pregăti de oaspeţi mari. 

«Cu vre-o câte-vă zile însă maj nainte de aceasta, voind împă- 
ratul de pe atunci să știe câţi oameni de toţi are în împărăţia 
sa, dete poruncă ca fie-cure supus să se ducă la locul, de undei 
se trage vita si sămânţa, si acolo să se înscrie. 

«Si fiind-că preacurata fecioara Maria, Maica Domnului, se 


(1) Din Baiesesti, distr. Gura-Homorului, com. de Alexandru Vasilovici, 
stud. gimn. 


38 


trăgeă din Vifleemul Iudeii, cetatea lui David, de aceea s'a dus 
şi ea la Vifleem ca să se înscrie. 

«Sosind în Vifleem cam pe la apusul soarelui şi neaflând unde 
să tragă de mas, fiind-că toate ospătăriile erau bucsite de mul- 
timea cea mare de oameni, cari sosise mai nainte decât dânsa, 
de aceea se abati ca, din întâmplare, tocmai la Crăciun, căruia 
cu puţin mai nainte de aceasta îi sosise scrisoarea în care i se 
spuneă că are să capete oaspeţi mari, şi începu a strigă la ușă 
ca să-i deă drumul în nuntru. 

«Auzind Crăciuneasa, soţia lui Crăciun, că strigă cine-va, a 
icşit afară să vadă cine-i si ce dorește. Si când se uită, vede pre 
o femee foarte simplu îmbrăcată, care i se roagă s'o primească 
peste noapte de mas. 

« Crăciuneasa se intoarce în nuntru şi spune soţului său că o 
femee străină asa si aga îmbrăcată se roagă să fie primită de 
mas. 

— «Du-te și spune-i că n'am unde-o primi, pentru că mie au 
să-mi vie oaspeţi mari! — strigă Crăciun mânios. 

« Crăciuneasa merge şi spune femeii străine: 

— «Nu putem să te primim, că suntem gatiti de oaspeţi mari! 

— «Dacă nu mă puteţi primi în casă —- zise preacurata fe- 
cioară Maria mai departe, — atunci vă rog să mă primiţi măcar 
în grajd, căci eu, drept să-ţi spun, nu numai că sunt foarte os- 
tenită de drum, ci tot odată, fiind si îngreunată, tocmai acuma 
mi-a sosit ceasul ca să nasc! 

« Crăciuneasa, auzind aceasta, i se face milă de dânsa, o duce 
în grajd si acolo apoi ii aşterne în ieslea vitelor ca să se 
culce. 

« Maica Domnului, fără a spune cine-i, cum o cheamă si de un- 
de-i, se roagă să n'o lase la greu, ci să vie si să-i fie moașă. 

« Craciuneasa, întorcându-se acasă, spune lui Crăciun cum a age- 
zat-o pe femeia cea străină în grajd ca să mâe, cum s'a culcat 
ea şi a adormit. 

«Crăciun nu zice la aceasta nimică, ci se culcă si el gi, fiind 
ostenit de pregătire, cum s'a culcat îndată a şi adormit ca dus. 

« Crăciuneasa însă rămâne sculată si așteaptă mai departe oas- 
peti. Iar după ce a adormit Crăciun bine, merge în grajd ca 
să-i ajute femeii străine, adică să-i fie moașă. 

«Şi iată că tocmai când ajunse ea în grajd, născu şi preacu- 
rata fecioara Maria pre Domnul nostru Is. Chr. 

« Crăciuneasa îi ridică pruncul, il înfășă în scutece şi apoi, gri- 
jind şi de maica sa şi puindu-l la piept, se întoarce in casă. In- 


39 


torcandu-se şi intrând in casă, începe a griji şi a mătură prin 
odaia unde eră Crăciun culcat. 

«Crăciun, care tocmai atunci se trezise din somn, văzând-o 
că-i încruntată pe mani, o întrebă zicând: 

— «De ce eşti pe mâni cu sânge? 

« Craciuneasa îi răspunse : 

— «Fiind femeia cea străină, care am primit-o în grajd de 
mas, îngreunată şi sosindu-i ceasul ca să nască, n'am lăsat-o să 
moară cu zile, ci i-am ajutat, i-am fost ca moașă! 

«Atunci Crăciun se mânie foc, apucă o secure şi-i tae amân- 
două mânile de pe la coate zicandu-i : 

— «Eu te-am pus să fii tu tocmai acuma, când avem să că- 
pătăm oaspeţi, moașă la o femee străină gi săracă! 

« Crăciuneasa, văzându-se fără mani si neștiind alta ce să facă, 
aleargă în grajd şi i se jeluește Maicii Domnului zicând: 

— «lacă ce-am patit pentru că te-am ajutat la greu!... Băr- 
batul meu mi-a tăiat mânile! 

«Maica Domnului, fâcându-i-se milă de dânsa, îi zise: 

— «Du-te de iea, cum îi putea, cu monturile mânile tăiate, strân- 
ge-le la piept şi vină de grabă cu dânsele în coace! 

« Crăciuneasa se duce în casă şi cu mare greu iea mânile și 
aducându-le i le dă Maicii Domnului. | 
«Preacurata fecioara Maria iea mânile, le pune lângă fiul sau 

Is. Chr. în iesle si apoi zice Crăciunesei: 

— «Lipeşte monturile lângă mani! 

« Crăciuneasa ascultă si face aga după cum i s'a spus. 

«Şi iată că, minunea minunilor, mânile i s'au lipit la loc cum 
au fost mai nainte. Ba, ce este încă și mai mult, ele străluciau 
ca aurul de la coate înainte. 

«Intorcându-se după aceasta Crăciuneasa cu mânile sănătoase 
în casă, află că bărbatul său Crăciun se tangueste cu mare pă- 
rere de rău că i-a tăiat mânile, nu zice însă nimică, ci se apucă 
de lucru prin casă. 

« Crăciun aude pre cine-vă hodorogind, dar crede că e vre-o 
argată. Nu mult după aceasta însă vede pe soţia sacă intră cu 
mătura în mâni în odaia în care se află el și se apucă de mă- 
turat. Si cum o vede, nu-i vine a crede că esotia lui și de aceea 
se înspăimântă asa de tare că rămâne ca împietrit locului. Şi 
numai într'un târziu, venindu-și putin în ori, o întrebă zicând: 

— «Mare minune!... ce e cu tine?... Eu ştiu că ţi-am tăiat 
mânile, si tu iară le ai la loc?... Cine gi cum ţi le-a lipit iară 
la loc? 


40 


— «Mama copilului pe care l-am moşit! — răspunse Crâciu- 
neasa. 

— «Cum aga? 

— «Iac'aşă !... Cum mi-ai tăiat tu mânile, eu îndată m'am dus 
la femeia cea străină din grajd şi, arătându-i monturile, m'am 
jeluit spuindu-i ce mi-ai făcut. Ea mi-a spus atunci să mă intore 
de grabă în casă, să ieau, cum voiu puteă, mânile cu monturile 
şi să i le duc ei. Eu am făcut ce am putut gi i le-am dus. Ea 
le-a luat, le-a pus lângă copilul său gi apoi, lipind monturile de 
dânsele, s'au prins la loc, și acuma sunt cu mult mai frumoase 
de cum au fost mai nainte. 

«Auzind aceasta Crăciun, se scola spăimântat de pe locul unde 
eră şi strigă cu glas mare: 

— «Vai si amar mie, scumpa mea soţie!... Copilul, despre care 
mi-ai spus tu că l-ai moșit, e de bună seamă împăratul cel mare, 
. pentru care ne-a venit nouă ştire că avem să-l căpătăm ca oaspe! 

«Şi cum rosti cuvintele acestea, se duse în grajd și căzând în 
genunchi se rugă de ertare atât pruncului nou născut, adică 
Domnului nostru Is. Chr., cât şi maicii sale, preacuratei fecioare 
Maria, pentru marea greşală ce-a făcut-o, că a tăiat mânile so- 
tiei sale. | 

«Şi cum s'a rugat elde ertare si Maica Domnului dimpreună 
cu fiul său îi ertă greșala, îndată a și văzut îngerii lui Dum- 
nezeu plutind in aer de-asupra lui Is. Chr. şi cântându-i cântece 
de laudă si preamărire» (1). 


O variantă a acestei legende sună asa : 


«Cu vre-o câte-va zile înainte de Nașterea Domnului nostru [s. 
Chr., zice că s'a arătat un înger prin vis lui Crăciun, care eră | 
un om avut, şi i-a spus să-şi gătească şi să-şi curateasca curţile. 
si ogrăzile, că în scurt timp are să vie o persoană foarte mare 
și însemnată la dânsul. 

«Crăciun, cum s'a desteptat din somn, a făcut asa după cum 
i s'a spus. A curatit şi a gătit curţile si ogrăzile. Dar nu se pu- 
teă destul miră: ce fel de persoană aşă de mare şi de însemnată 
e aceea, care are să vie la dânsul, căci aceasta îngerul nu i-a 
spus-o. 

«Iată că nu mult după ce și-a pregătit şi şi-a curatit el curţile 
şi ogrăzile, si anume într'o zi de către seară, se abate preacurata 


(1) Com. de d-l Ioan Nistor, cantor bis. în Vicovul-de-sus, distr. Ră- 
daufului. | 


41 


fecioară Maria pe la dânsul să-l roage ca s’o primească peste 
noapte de mas. 

«Nefiind însă Crăciun acasă, când s'a abătut preacurata fe- 
cioară Maria pe la dânsul, ci numai soţia lui Crdciuneasa, a ru- 
gat-o pe aceasta s'o primească de mas. 

— «Vai săraca, cum nu te-asi primi eu cu toată inima —răs- 
punse Crdciuneasa,— dar am un bărbat dedat în timpul din urmă 
betiei si asa de hartagos şi de rău că, dacă te-ar găsi aici la 
mine, când s'a întoarce acasă, ne-ar omori pe amândouă în bătae. 

— «Dacă nu poţi să mă primeşti in casă — se rugă mai de- 
parte preacurata fecioară Maria,—atunci fă bine si mă primește 
batră (1) în grajdul oilor sau al boilor ca să mă odihnesc peste 
noapte, căci sunt foarte trudită de drum şi, fiind-că a prins 
acuma să înopteze, nu ştiu în cotro să mă mai duc! 

«La această rugăminte Crdciuneasa nu s'a pus de pricină, ci 
cugetând că viind bărbatul său Crăciun acasă si culcandu-se, nu 
va mai sti că a primit pe o străină de mas, îi dete voie să meargă 
în grajd si să se culce. 

«Mergând preacurata fecioară Maria în grajd si culcându-se 
acolo, n'a trecut mult timp la mijloc gi iată că, pălind:o dure- 
rile nașterii, si neştiind ce să facă şi să înceapă singură, s'a dus 
Şi a rugat-o pe Crdciuneasa, ca să fie asa de bună, să vie gi să-i 
ridice pruncul ce-l va naşte. 

« Crdciuneasa, văzând că a inoptat cum se cade si e acuma hat 
târziu gi n'are cine alta să vie ca să-i ajute, nu s'a lăsat mult 
rugată, ci fiindu-i milă de dânsa, s'a dus şi-a moșit-o. 

«Şi cum s'a născut Domnul nostru Is. Chr., de odată s'a lumi- 
nat tot grajdul în care se află. 

« Crăciuneasa, văzând această minune, îndată s'a priceput că 
persoana cea mare si aleasă, despre care i-a spus ingerul băr- 
batului său în vis că are să vie la dânșii, nu poate să fie alta 
fără numai pruncul acesta. 

«Şi acuma, după ce a ridicat ea pruncul, adecă pe Domnul no- 
stru Is. Chr., după ce l-a infasat și l-a culcat în iesle, gi după ce 
a dat si maicii sale ajutorul trebuincios, s'a întors de grabă in 
casă, căci bărbatul ei nu sosise încă de unde eră dus. 

«N'a apucat însă bine a se întoarce în casă, si numai ce aude 
un glas strigând: 

— «Femee! deschide-mi porţile! -- apoi: femee! deschide-mi 
uşile ! 


eee O a e H 


(1) Batră=batăr, măcar, cel puţin. 


42 


«Erà bărbatul său Crăciun, care sosise mort de beat de la crâșmă, 
Şi care cum a intrat în casă, a şi întrebat-o: 

— «Făcutu-mi-ai demâncare ? 

— «Ti-am făcut! — îi răspunse soţia sa. 

— «Și e potrivită ? 

— «Potrivită! 

«Sub cuvântul potrivită intelegea el ca mâncarea să nu fie nici 
prea fierbinte, nici prea rece, ci numai aga la vreme, adecă cum 
e mai bună pentru un om beat. 

«Puindu-i Crăciuneasa mâncarea pe masă, amug eră în casă, 
amuş la Maica Domnului în grajd să vadă ce face. 

« Crăciun, băgând de seamă de la o vreme că soţia sa nu are 
astâmpăr, ci umblă amuș în colo, amuș în coace, a întrebat-o: 

— «Măi femee! ce cauţi tu arug în casă, amus afară ?... Ce 
nu te astâmperi odată locului? 

— «Eu fi-asi spune ce caut — răspunse Crdciuneasa, — dar mă 
tem că mă-i bate! 

— «Spune-mi, că nu-ţi voiu face nimic! 

«Atunci Crdciuneasa a început a-i spune si a zice: 

— <A venit la noi pe la înserate o femee străină si m'a rugat 
s'o primesc peste noapte de mas. Eu însă i-am zis că în casă nu 
pot s'o primesc, pentru că avem să căpătăm oaspeţi. Dar dacă 
are gust ca numai decât să mae la noi, atunci să intre și să mae 
în gradul cel pustiu. Ea s'a dus în grajd şi acolo, fiind ingreu- 
nată, a născut un prunc şi eu i l-am moșit, căci din întâmplare, 
acuma în vremea nopţii, cine eră să-l mogeasca! 

— «l-ai mogit tu ei? — întrebă Crăciun răstit. 

— «Da, i-am moşit! 

— «Si zici că i-ai mosit! 

— «D’apoi cum ? 

— «De bună seamă? 

— «Fireste! 

«La răspunsul acesta Crăciun care, după cum am spus, era un 
om foarte hartagos, sări ca un turbat de pe locul unde se află, 
se repezi la soţia sa, îi prinse mânile la un loc şi i le legă cu 
o frânghie, şi apoi luând o bardă și puindu-i mânile pe pragul 
ușii, le tăie pe amândouă de prin coate. 

«Cum i-a tăiat el însă mânile nu mă pot pricepe! Destul atâta 
că pe Crdiciuneasa mânile n’au durut-o de fel, nici sânge nu i-a 
curs dintr’insele. 

« Crăciuneasa, în spaima cea mare, a luat mânile subsuori și du- 
cându-se cu dânsele la Maica Domnului în grajd, a început plân- 


43 


gând aise jelui şi-a-i arătă ce a facut bărbatul ei cu dânsa, pen- 
tru că i-a ridicat pruncul. 

«Maica Domnului, văzând-o ast-fel și facandu-i-se milă de dânsa, 
îi zise: 

— «Nu plânge nici nu te speriă, moașşă dragă, că ast-fel nu vei 
rămâneă ! 

«Si cum rosti cuvintele acestea, luă mânile Crdciunesei, le băgă 
sub faga fiului său, si apoi puindu-i-le iarăși la un loc, se fă- 
cură cu mult mai frumoase și mai lucitoare de cum au fost mai 
nainte. 

« Crăciuneasa, văzându-se iarăşi cu mânile la loc, alergă plină 
de bucurie la bărbatul său in casă gi cum ajunse ii zise: 

— «Ja, măi bărbate, mânile mele sunt cu mult mai frumoase 
şi mai lucitoare ca mai nainte, batră că tu mi le-ai tăiat! 

« Crăciun, văzând această minune, îndată şi-a închipuit că per- 
soana cea nare si aleasă, despre care i-a spus îngerul în vis ca 
are să vie la dânsul, nu poate să fie alta, fără numai cel ce a fa- 
cut minunea aceasta. De aceea a si picat în genunchi, şi aga în 
genunchi a mers el apoi până în grajd, unde se află Maica Dom- 
nului, şi cum a ajuns la dânsa, a început a i se rugă de ertare. 

— «Numai atuncia vei fi tu ertat pentru fapta aceasta, ce ai 
făcut-o cu soţia ta, când vei posti câte sease săptămâni în fie- 
care an înainte de ziua nașterii fiului meu Isus. De abiă atunci 
vei fi ertat de tatăl, de fiul meu și de Duhul sfânt şi de mine! 

«Crăciun s'a prins c'a posti și în tot răstimpul acesta nu va 
mâncă de îel de frupt, numai să fie așă de bună și să-l erte, căci 
el vede acuma singur că a greșit atât înaintea ei cât şi înaintea 
fiului său, Domnul nostru Is. Chr. 

«Şi cum a juruit, aga a si făcut. Si de atunci în coace postesc 
oamenii Postul Crăciunului, ca si lor să le erte Dumnezeu toate 
greşelile şi păcatele» (1). 


A doua gi ultima variantă a acestei legende sună ast-fel: 


«Zice că Crăciun, în grajdul căruia s'a născut Domnul nostru 
Is. Chr., eră un om ca toţi oamenii, dar aveă o patima foarte rea, 
eră adecă neprimitor de străini și mai ales de sărmani și foarte 
crunt la inimă. 

«Lui Crăciun acestuia îi soseşte intr’o zi, nu ştiu de la cine 


(1) Dictată de Simeon Moldovan, agricultor în Mânăstirea Homorului, 
şi comunicată de George Croitoriu, stud. gimn. 


44 


și prin cine, o veste că-i vor veni niște oaspeţi foarte insemnati, 
dar cine anume si din care parte nu stia. 

«Destul atâta că nemijlocit cum a prins el de vestea aceasta, 
a și început cu pregătirea. 

«Si pe când se află el în toiul pregătirii celei mai mari, iată 
că vine o femee străină şi se cere de mas. 

«Crăciun dintr'un început nu prea voiă să o primească, căci 
aşteptă pe fie-care minut să-i sosească oaspeţii pe cari îi aşteptă 
şi pentru cari se pregătise. Dar la rugămintea femeii se îndu- 
plică si o primi peste noapte, însă nu în casă, ci în grajd. 

«Peste noapte naște femeia un băeţel frumos ca soarele. 

«Femeia Crăciunului se scoală desdemineata si merge în grajd. 
Si acolo ce să-i vadă ochii ?... vade că femeia a fost născut in 
ieslele boilor un copilaş frumos. Si cum vede ea aceasta, se 
apropie de dânsul, îl iea în braţe, il duce in casă și-l arată Cra- 
ciunului, bărbatului său. 

«Crăciun, care eră in cea mai mare nedumerire că nu-i mai 
sosesc oaspeţii așteptați, mai văzând încă gi una ca aceasta, de 
ciudă iea şi-i taie Crdciunei amândouă mânile de prin coate zi- 
candu-i : 

— «Acuma cară-mi-te cu copil cu tot și mai mult să nu te vad! 

«Biata femee, cu mânile pline de sânge şi cu palmele spânzu- 
rându-i în jos, apucă de frică copilul in brațe, ca să nu i se în- 
tâmple şi lui asa ce-vă si fuga cu el la grajd şi-l dă mâ-ne-sa 
să-l ţie. 

«Făcând ea aceasta, amândouă mânile i s'au lipit de odată la 
un loc, de nu se mai cunostea: tăiate au fost ori nu. 

«După aceasta se întoarce in casă și-i arată bărbatului minu- 
nea ce s'a intâmplat cu dânsa. 

« Crăciun, văzând aga o minune ne mai văzută sine mai astep- 
tată, a zis cătră dânsa: 

— «Femee dragă! cu adevărat aceștia-s oaspeţii, cari au avut 
să-mi sosească, căci nu s’ar fi întâmplat o minune neașteptată 
ca aceasta!» (1) 


3.— A treia legendă din Bucovina, ne spune că preacu- 
rata fecioară Maria, alungată fiind de călugăriţe, în a căror 
mănăstire se află ea înainte dea purcede grea, se duce mai 
întâiu la un bogat, căruia i se roagă ca să fie primită şi 


(1) Din Mahala, distr. Boianului, com. de d-l Ionică al lui Iordachi 
Isac. 





45 


adăpostită si abiă, după ce o alungă gi acesta, se duce la 
Crăciun şi naşte. Această legendă sună asa: 


«Zice că călugărițele, în a căror mânăstire se află preacurata 
fecioară Maria, pe când a purces aceasta grea cu Domnul nostru 
Is. Chr., neștiind cum gi în ce chip a ajuns ea în alta stare, au 
batjocorit-o si au alungat-o cu ruşine de la mânăstire. 

«Preacurata fecioară Maria, ştiindu-se cu totul nevinovata de 
starea în care se află, văzând că călugărițele o batjocoresc şi o 
alungă cu rușine, prinse a plânge şi a oftă, dese cutremură că- 
mesa pe dânsa, și apoi părăsind mânăstirea, s'a dus la un om 
bogat din sat si i s'a rugat aceluia ca s'o primească şi s'o ada- 
postească. | 

«Bogatul însă, fiind un om foarte cărpănos şi rău la inimă, nu 
numai că n'a voit s'o primească, ci a amutat-o încă cu cânii şi 
ast-fel a alungat-o si el de la casa sa. 

«Văzând preacurata. fecioară Maria că nu-i chip să mai 
steă în părţile acelea, s'a pornit în altă parte şi s'a dus încotro 
o duseră ochii și picioarele si ast-fel a umblat ea o bucată bună 
de timp ca buimacă în colo şi în coace, până ce i-a sosittimpul 
să nască. Atunci s'a dus ea la un om, anume Crăciun, și fiind-că 
era spre seară, când a ajuns ea la dânsul, l-a rugat s'o prmească 
de mas. 

«Crăciun dintr'un început nu prea voiă s'o primească, mai pe 
urmă însă totuși a primit-o. 

«lată însă ca de la un timp de noapte, făcându-i-se preacuratei 
fecioare Maria rău, a eşit din casă afară si eșind a rugat pe 
soţia lui Crăciun să easă şi ea după dânsa. 

«Esind nu mult după aceea si baba, adecă soţia lui Crăciun, 
afară și căutând-o unde-i, o află într'o poiată, în care se află o 
păreche de boi si vr’o câte-vă oi, trudindu-se de naştere. 

«Văzând baba pe preacurata fecioară Maria, pre care n'o cu- 
noșteă cine-i si de unde-i, că se trudește de naştere și că e sin- 
gură fără de nici un ajutor, i s'a făcut milă de dânsa şi a mo- 
șit-o. Iar după ce a mosit-o şi după ce a căutat atât de dânsa, 
cât și de baetelul ei, adecă de Is. Chr., ca să nu li se întâmple 
nimică, s'a întors in casă și a început a istorisi moșneagului său 
ce si cum s'a întâmplat, zicând: 

— «lacă amărâta cea de copilandră, care a venit la noi si am 
primit-o de mas, a născut în poiata boilor un băeţel frumusel, 
că de-a dragul să cati la el si eu am trebuit să o mosesc ! 

«Auzind Moș Crăciun ceea ce s'a întâmplat, s'a făcut foc gi 
pară pe babă şi de mânie i-a tăiat amândoue mânile de prin coate. 


«Baba, de spaima și de durerea cea mare şi crâncenă, nestiind 
în grabă ce să facă, a egit văetându-se din casă si ducându-se 
la preacurata fecioară Maria, a început a i se plânge acesteia 
Şi a-i istorisi toată pătărania ce a trebuit să sufere din pricina ei. 

«Maica Domnului, văzând-o fără mani si toată numai un sânge, 
i s'a făcut milă de dânsa şi-i zise: 

— «Taci, moaşă dragă, taci nu te mai văetă, ci intoarce-te de 
grabă în casă si adă, cum vei putea, cu monturile mânile în 
coace și atunci n'aveă frică, că toate se vor întoarce spre bine. 

«Baba nu așteptă să-i mai spue încă odată, ci întorcându-se 
in casă și luând cum a putut mânile cu monturile, le duse şi le 
puse de naintea Maicii Domnului şi a fiului său, Domnul nostru 
Is. Chr., care se jucă în ieslea boilor. 

«Maica Domnului luă atunci mânile, i le puse frumuşel la loc 
şi apoi legându-i-le bine cu o bucăţică de pânză, care se află din 
întâmplare la dânsa, mânile babei se făcură cu mult mai sănă- 
toase și mai puternice de cum au fost mai nainte. 

«Baba, văzându-se iarăși cu mânile la loc şi încă cu mult mai 
puternice și mai sănătoase de cum au fost ele mai nainte, a în- 
ceput a bate în pălmi de bucurie și ast-fel, tot bătând în pălmi 
s'a întors ea la moșneagul său Crăciun în casă. 

«Crăciun, când o văzu iarăşi cu mânile la loc gi încă cu mult 
mai puternice decât mai nainte, până a nu i le tăiă, s'a înspăi- 
mântat şi a întrebat: 

— «Cine ţi-a pus tie mânile la loc şi cum de s'au vindecat 
într'un timp așă de scurt? 

-— «Copilandra, din pricina căreia mi le-ai tăiat, aceea mi le-a 
pus şi tot ea mi le-a vindecat! — răspunse baba. 

«Atunci Crăciun s'a dus şi el să vadă pe Maica Domnului şi 
pe fiul ei, Domnul nostru Is. Chr. Si văzând puterea lui Dum- 
nezeu, i s'a închinat Maicii Domnului gsi picând în genunchi de 
naintea ei i s'a rugat de ertare. Si Maica Domnului, certându-l, 
l-a ertat. 

«Si de atunci de când Maica Domnului a legat mânile soţiei 
lui Crăciun cu pânză şi mânile s'au prins şi s'au ţinut la un loc, 
este datină ca să se dea fie-cărei moase pânză de mâneci». (1) 


5. -— A patra legendă a Maicii Domnului şi Craciun, se 
deosebeşte de cele premergătoare mai mult prin aceea că 





ari a 


(1) Dictată de Grigore Croitoru, agricultor in Reuseni, districtul Su-- 
cevei, comunicată de Vasile Pop, stud. gimn. — Ce se atinge de pânza 
aceasta, vezi mai pe larg S. Fl. Marian, Naşterea la Români, p. 279. 








47 


preacurata fecioară Maria blestemă caii, cari nu-i deteră 
pace să se odihnească şi să nască şi binecuvintează boii, cari 
nu numai că i-au dat pace să se odihnească, ci totodată au 
şi încălzit-o prin suflarea lor cea călduroasă. Ea sună aga: 


«Zice că Jidunii, cari nu puteau suferi pe preacurata fecioară 
Maria, când văzură că aceasta e acuma aproape ca să nască pe 
Domnul nostru Is. Chr., începură a o batjocori cum le veniă la 
gură şi a o chinui în tot felul. 

«Preacurata fecioară Maria, văzând aceasta si ne mai putând 
pe de o parte a suferi batjocurile şi chinurile lor, iar pe de alta 
parte temându-se ca nu cum-vă să i se întâmple vre-o nenorc- 
cire, părăsi orașul în care petrecuse până atuncia, și se duse 
la Vifleem. 

«Ajungând la Vifleem şi fiind-că începuse acuma a se îngână 
ziua cu noaptea, când a ajuns ea acolo, a intrat într'o casă 
din marginea Vifleemului gi s'a rugat stăpânului de casă, anume 
Crăciun, ca s'0 primească de mas. 

«Crăciun însă neavând destul loc în casă unde s'o primească 
şi s'o adăpostească peste noapte, îi zise să meargă în grajd și 
să mâe acolo în ieslea vitelor. 

«Ce era să facă acuma preacurata fecioară Maria ?... De voe 
de nevoe se duse in grajdul lui Crdciun, în care se află o pă- 
reche de cai si una de boi, şi acolo se culcă ea în ieslea cailor. 

«Caii însă, ca caii, toată noaptea roaseră la fân, tropotiră din 
picioare, forăiră și suflară rece din nări asupra ei, ast-fel că ea 
nu putu nici un pic să se odihnească şi să nască. 

«Văzând aceasta preacurata sare Maria s'a supărat pe ei 
si i-a blestemat zicând: 


-- «Fire-ati cai voi blestemati, 
Tot anul să n’aveti sat, 
Numa’n ziua de Ispas, 

Dar şi-atunci numai un ceas, 
Si peste drum când veţi trece 
Si la apă când veţi merge! 


«Si după ce rosti ea cuvintele acestea, se sculă din ieslea lor 
şi se duse de se culcă în ieslea boilor. 

«Boii, cum s'a culcat preacurata fecioară Maria in ieslea lor, 
mai mâncară un rând si apoi făcându-şi cruce gi culeându-se, au 
început a rugumă şi a suflă cald asupra ei. 

«Preacurata fecioară Maria, văzând aceasta, s'a bucurat, şi de 
aceea i-a bine-cuvântat zicând: 


48 


— «Fire-ati, boi, blagosloviţi, 
Tot anul să fiţi hranifi 

Că voi atâta mâncaţi 

Până ce vă săturaţi, 
Dup'aceea va culcati 

Si prindeti a ruguma 

Si din nari cald a sufla! 


«Şi cum rosti ea cuvintele acestea îndată se mai linişti şi atipi. 

«Dar iată că nu mult după aceasta, apucând-o durerile nașterii, 
tresare din somn şi căutând imprejurul ei vede o mulţime de 
lumini lipite de stâlpii la cari erau legaţi boii, arzând care de 
care mai frumos şi luminând grajdul mai de hai de cât într'o 
biserică, iar pe marginile ieslei smirnă gi tămâe asemenea arzând 
si respândind mirosul lor cel plăcut, în toate părţile. Un semn 
că nu peste mult are să nască pre Mântuitorul lumii, Domnul 
nostru Is. Chr. 

«Tocmai atunci iese din întâmplare şi Crdciuneasa afară și 
văzând grajdul numai o lumină, s'a speriat, si de aceea, cuge- 
tând că s'a aprins, a voit să se întoarcă repede în casă ca să 
dea de scire şi bărbatului său. _ 

«Preacurata feciéri Maria însă, care a fost auzit că s'a apro- 
piat cine-vă de grajd, n'a lăsat-o să se întoarcă, ci a strigato 
să-i vie întru ajutor, s'o moşească. 

« Crăciuneasa i-a respuns că nu poate să meargă fiind-ca băr- 
batul său n'o mai lasă să moșească şi ca i-a hotărit că de va mai 
mosi vre odată, îi tae amândouă mânile de prin incheeturi. 

— «Vină, vină, că nu ţi le-a mai tăiă!— Se rugă iarăşi prea- 
curata fecioară Maria. 

«Atunci Crdciuneasa, înțelegând că nu mai e când stă mult de 
vorbă, a intrat în nuntru gi a moşit-o. Iar după ce a rădicat ea 
acuma pre Is. Chr. 


L-a luat 
Și l-a'nfăşat 
Cu scutic 
De ursinic 
Şi cu faşă de mătasă 
Pe de laturi cu-aur trasă, 
Si pe cap 
Cu comanac 
De buibarac. 


49 


< Apoi, puindu-l alăturea cu maica sa și învălindu-l cu un pic 
de fân ca să nu se recească, s'a întors în casă și zise bărba- 
tului său: 

-— «Mi-am mai câştigat un nepot! 

« Crăciun, fiind un om foarte răutăcios şi apucat, cum a auzit 
că soţia sa i-a eşit din cuvânt şi iarăşi a mogit, s'a facut rog ca 
racul de mânie asupra ei şi în furia lui cea mare i-a tăiat 
amândouă mânile de prin coate zicându-i: 

— «Nu ţi-am hotărât odată ca să nu mai moșeşti, și tu tot nu 
m'ai ascultat şi ai mosit!... Na !... mai mogeste de acuma înainte, 
dacă poţi!... | 

« Crăciuneasa, văzând aceasta şi neștiind alta ce să facă, a aler- 
gat de grabă la Maica Domnului gi prinse aise plânge ca 
bărbatul său i-a tăiat mânile, pentru că nu l-a ascultat, ci iarăşi 
a mosit. 

«Maica Domnului, cum a văzut-o cu mânile tăiate, i se faci 
milă de dânsa şi-i zise: 

— «Du-te de grabă si adă mânile cum vei putea încoace! 

«Crdciuneasa s’a întors atunci de grabă înapoi, a luat cum a 
putut mânile de unde erau aruncate și i le duse Maicii Domnului. 

«Maica Domnului le-a luat şi, puindu-le la loc, zise să le bage 
puţin sub fiul său, adică sub Domnul nostru Is. Chr. 

« Crăciuneasa făcu asa. Si iată că mânile sale, cât ai bate în 
palme, se prinseră iarăși la un loc şi se făcură cu mult mai sănă- 
toase și mai frumoase de cum erau mai înainte; căci prin pu- 
terea cea dumnezeească a Domnului nostru Is. Chr. şi a maicii 
sale, ele se făcură până în coate de aur. 

«Acum Crdciuneasa, de bucurie că iarăşi e cu mani, s'a dus tot 
într'o fugă in casă şi începând a bate în palme zise către băr- 
batul său Crăciun : 

— «Uite ce mani mi-a dat noul meu nepot în locul celor ce 
mi le-ai tăiat tu! 

«Crăciun, văzând-o cu mânile de aur, a întrebat-o plin de 
mirare : 

— «Dar bine! Spune-mi si mie cine e nepotul acela şi cum se 
cheamă mama lui, ca să știu si eu! 

«Urăciuneasa însă nu ştiu alta ee să-i spue decât atâta că, în- 
torcându-se înapoi după ce i-a tăiat mânile, la femeea aceea pre 
care a moșit-o, aceea și cu fiul ei i-au făcut mânile. Şi îi ziseea 
mai departe, că în grajd, unde a născut femeea aceea numai lu- 
mini şi smirnă gi tămâe arde, si că e minunat de frumos, şi se 
vede că femeea aceea nu poate să fie alta, fara numai preacurata 
fecioară Maria gi fiul ei Domnul nostru Is. Chr. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 4 
ci ‘ AZ Ray = 
/ g \ 
\ bea, Gomme |) 
E 
N A or # 


50 


« Crăciun, mai auzind încă si aceasta, s'a înspăimântat foarte 
tare şi, de frică ca nu cum-va să-l ajungă pedeapsa lui Dumne- 
zeu pentru fapta lui cea neomenoasă şi sângeroasă, fără întâr- 
ziere s'a dus în grajd, si căzând în genunchi dinaintea Maicii 
Domnului, care se află în îesle cu fiul ei Isus în braţe, a început 
a o rugă de ertare, zicând că n'a sciut cine-i si de aceea a tăiat 
el mânile soţiei sale, dar ce a făcut mai mult n'a face. 

«Și Maica Domnului l-a ertat» (1). 


5. — A cincia gi ultima legendă din Bucovina, se deosi- 
besce foarte mult în privinţa cuprinsului de cele ce s'au în- 
girat până aici; ea sună precum urmează: 


«Când s'a început lumea, oamenii lucrau la lună noaptea cum 
ar lucră ziua la lumina soarelui, că erau mai credincioşi, nu 
erai legile împărţite. 

«Maica Domnului s'a simţit grea de Ovidenie. 

«Pe atunci eră unul Crăciun. Acela pornise 12 care cu povară 
la moară. El eră asa de rău, că nu lăsă pe nimeni să doarmă 
noaptea ; pe fete, pe femee, le băteă, că toate erau betege şi 
stâlcite. Cand a pornit el de acasă, mă-sa a zis la fete: 

— «De-amă culeaţi-vă câte o leacă pe rând, pân’ ce el va veni 
si apoi voiu dormi eŭ! 

«Cand venia el trăsnind, huind... mă rog, 12 cară cu povară 
toate trebuiau să fie cu furcile în mână. 

«Vine Maica Domnului în ziua de ajun la femeea lui Crăciun: 

— «Mă rog lasă-mă să fac la d-ta! 

— «Bucuroasă te-ași lăsă, dar am bărbat tare rău. Uită-te fe- 
tele mele: una-i șchioapă, alta-i oarbă, a treia e oloagă. Da eu 
uită-te ce am pe trup şi pe mâni! 

«Era toată ucisă. 

«Maica Domnului ştiă. 

— «Lasă-mă, te rog, măcar în ocol să mă duc! 

«Ea a lăsat-o. 

«Atunci încă nu erau stelele pe cer, numai luna umblă și oa- 
menii la lună lucrau. 

«Cum l-a născut pe Domnul Christos, boii l-au aburit si femeea 
lui Crăciun i-a ajutat. Atunci s'a arătat și luceafărul de seară 
pe casa lor şi apoi stelele. | 


(1) Dict. de Zamfira Brădăţan, româncă din com. Drăgoeşii, distr. 
Gura-Homorului, gi com. de Isae Brădăţan, stud. gimn.; — apoi dict. ce 
Anisia Bradatan, tot de acolo, și com. de Sofronie Bradatan, stud. gimn. 


51 


«Craciun vede de departe si zice: 

—«Qare ce au facut nebunele cele, de mi-au aprins casa ? 

«Trimite Orâciuneasa pe fata cea ciunté cu rodini la Maica 
Domnului. 

«Maica Domnului i-a pus mânile de aur la loc. 

«Trimite pe cea şchioapă, i-a pus piciorul. Trimite pe cea oarbă, 
i-a pus ochii. 

«Vine Crăciun spre casă si se miră, vede stelele pe cer, lucea- 
fărul de miezul nopţii, luceafărul de dimineață, apoi zorile de 
ziuă, ziua și pe urmă soarele răsărind. 

« Crăciun, când a văzut acestea toate, auzind și cine se află la 
dânsul, a cunoscut puterea lui Dumnezeu. A mers şi a adus pe 
Maica Domnului in casă gi a cinstit-o, căci, mă rog, a văzut că-i 
sfântă, fără de păcat» (1). 


6. — Legenda despre Nașterea Domnului nostru Is. Chr. 
sau mai bine zis despre Maica Domnului și Crăciun e cu- 
noscută nu numai Românilor din Bucovina, ci şi Românilor 


din cele-lalte ţări. 
lată ce spun Românii din Moldova în privinţa aceasta: 


«Dracul a fost facut cu Dumnezeu lumea gi pământul şi ei tot 
nu se puteau împăcă a cui să fie lumea. Oamenii bună-oară, cum 
și azi, se duceau cei mai mulţi la Dracul. 

«Dumnezeu nu știă ce să mai facă. 

«S'au apucat amândoi să facă ocoale ca la vite si în care ocol 
vor intră mai mulţi, aceluia să fie lumea. 

«Dracul s'a apucat şi a pus la poarta ocolului său niște di- 
hanii: urși, momite, cari jucau, doar ar veni oamenii să se uite. 

«Dumnezeu ce să facă? A făcut o cărare gi pe amândouă păr- 
tile busuioc gi flori, să le fie drag oamenilor de miros şi să vie. 

“Tineretul care în cotro a apucat spre poarta Dracului, să se 
uite la comedie şi toţi au intrat înăuntru. 

«Pe drumul cel cu flori s'au luat numai câţi-vă bătrâni. 

—«Ei vezi — zice Dracul — ce ai tu? Numai vr’o câţi-vă bă- 
trâni şi aceştia ca mâni vor muri! 

«Vede Dumnezeu că-i rău, contractul nu-l putea strică. 

— «Hai si ne-om apucă alt-fel! — zice Dumnezeu. — Acela ce 
va naşte din fecioară neumblată cu om și se va naşte prin creş- 
tet, acela să strice contractul acesta! 

(1) El. N. Voronca, Datinele şi credințele poporului romtin, vol. I. 
Cernăuţi 1903, p. 42- 43. 


52 


«Dracul a gândit că aga lucru nu se poate și s'a primit. 

« Dumnezeu a suflat duh într'o floare gi Maica Domnului a 
cules-o, a mirosit-o şi a rămas grea. Când s'a simţit grea, sa 
ascuns, — şi Postul Crăciunului de aceea se posteste, pentru că 
tot fugiă şi se ascundeă, până ce s'a lipit de curţile lui Crăciun. 
El a văzut-o şi a zis femeii sale: 

— «Să nu cum-va să-mi oplosesti pe haita asta! 

«Femeea lui Crăciun a băgat-o în grajd între vite. 

«Amu eră si la dânșii Crăciunul. Venise o mulţime ca la săr- 
bători. Da ea tot eşiă din casă si fuga în grajd s'o vază, că se 
trudiă. A început a o frecă să meargă copilul în jos. Copilul tot 
în sus se ridică. Numai ce vede că ese copilul prin crestet. Când 
s'a născut, lumea s'a luminat. Vine ea în casă, da Crăciun o vede 
tăvălită de sânge şi zice: 

— «Aşă-i c’ai mers, n’ai făcut cum am zis eu! 

«Şi iea o bardă şi-i taie mânile. 

« Vine ea în grajd cu mânile tăiate. 

«Domnul Christos a blagoslovit-o şi s'au făcut mânile de aur 
la loc. 

«Când a venit în casă şi a văzut-o Craciun cu mânile de aur, 
vine la musafiri și le zice: 

— «Cinstiti meseni! Sculaţi-vă, tineti-va sătui, că la mine e 
mare minune! 

«Atunci au văzut cu toţi puterea lui Dumnezeu» (1). 


7. — Românii din ȚTara-românească ne istorisesc în pri- 
vinta Maicii Domnului şi a lui Crăciun următoarele: 


« Crăciunul se apropia si Năroada — adecă preacurata fecioară 
Maria — eră să fie mamă. 

«In ziua de ajun plecă si Adroada, cu copiii, in piferei după 
colaci (2). 


(1) El. N. Voronca, op. cit., p. 43—44. 

(2) Ziua dinaintea Crăciunului o numesc oamenii din Vădeni: Ajun 
sau Piferei. In această zi se adună la capul satului toţi copiii de ambele 
sexe, mic şi mare, până la vârsta de 16 ani, pentru a se duce apoi prin 
tot satul din casă în casă şi a luă colaci, un fel de pane mică, făcută 
de ţărance, colaci cari se numesc și ei câte-odată piferei. Piferei se nu- 
mesce şi copiii, cari umblă după colaci. In alte comune, cuvântul Piferei 
însemnează mai special copiii cari merg în ziua Ajunului după colaci 
sau obiceiul de a adună colaci. Câte odată Piferet = ajunul. In comuna 


Pegticani, Pifereii se numesc și Moşteniori, iar în comuna Stolojeni 
Colindefi. | 


53 


«Dar tocmai in ziua aceea fetei îi veni din ce in ce mai greu, 
ca unei femei însărcinate, si de la un timp abătându-i să nască, 
nu mai putù merge cu copiii prin sat si se duse acasă la părinţii 
ei, dar aceștia nu voiră s’o primească. 

«Văzând aga fata plecă şi se abătu la o altă casă din vecină- 
tate, căci nu mai puteă suferi durerile, fiind timpul ca să nască. 

«Din întâmplare femeea din casa aceea eră și ea grea şi nu voi 
s'o primească. Dar copilul cu care stăpâna casei eră însărcinată 
prai din pântece, până a nu plecă Neroada, zicând: 

— «Scoala, boule, dinaintea lui Dumnezeu ! 

«Atunci toţi cei din casă se minunară și scoaseră iute afară 


pe fata cea neroadă. 
«Plecând și de aci şi umblând mai mult timp de colo până 


colo, fără ca s'o primească nimeni, biata fată se duse si la Cră- 
ciuneasa. 

«Aci Crdciuneasa, după mai multe rugăciuni, fiind că se temeă 
că are să vină Moș Crăciun cu caprele de la pădure şi are s'o 
certe, în cele din urmă o primi și îi zise să se ducă să nască în 
zeslea cailor, pentru că în casă nu eră loc. 

«Merse Naroada la ieslea cailor gi zise: 

—- «Voi, cailor, să mâncaţi, să vă sdturati si din nări să su- 
flaţi, pe Domnul să aburati! 

«Dar caii tot mâncară, nu se săturară si sgomot tot făcură, de 
nu puta să nască. 

«Atunci Maica Precista blestemă pe cai aga: 

— «Voi, cailor, să tot mâncaţi şi până în ziua de Ispas să nu 
va săturaţi! 

«De aci Maica Precista merse la teslea boilor gi le zise şi lor: 

— «Voi, boilor, să mâncaţi, să vă saturati, din nări să suflati, 
pe Domnul să aburati! 

«Boii mâncară și se săturară, apoi începură să sufle şi Maica. 
Precista nascu. 

«De odată grajdul se lumină cu fel de fel de lumini si Cra- 
ciuneasa, eşind din casă şi văzând asa lumină frumoasă, se duse 
să vadă ce este acolo, găsi pe Maica Precista că născuse. Iar 
Maica Precista, văzând-o, îi zise: 

-- «Moșeşte iute, moașă, moseste! 

«Crăciuneasa o mogi, iar când se duse în casă, spuse lui Moș 
Crăciun, care tocmai sosise de la munte, că ea a mosit pe Nd- 
roada, care umblă prin sat. 

«Mog Crăciun, supărat de una ca aceasta, îi tăiă mânile 
din cot. 


54 


«Cu braţele cele ciunge, Crdciuneasa igi luă de jos mânile tă- 
iate si se duse la ieslea boilor, zicând: 

— «Vezi, Nadroadd, ce-mi faci Crăciun pentru tine! 

«Maica Precista atunci îi spuse: 

— «Bagă-le iute, moașă, în scaldă! 

«Si băgându-şi Crdciuneasa mânile şi braţele in apă, mânile 
i se prinseră de braţe şi se făcură mai frumoase de cum îusese. 
Apoi aleargă iute la Moș Crăciun si i le arătă. 

«Moş Crăciun, înțelegând că la mijloc este o mare putere dum- 
nezeească, merse la iesle, căzu în genunchi şi se rugă de ertare. 
Iar ciobanii lui, merseră şi ei şi se închinară ca si stăpânul 
lor (1).» 


8. — O altă legendă, tot dia fara-românească, între multe 
alte amănunte deosebite de cele ale legendei premergătoare, 
ne arată şi aceea că soţia lui Crăciun nu se numiă Crăciuna 
sau Craciuneasa ci Iova; ea sună astfel: 


«Se povestește de bătrâni că pe vremea lui Jrod, împăratul 
Jidovilor, trăiă în Vifleemul Iudeii un păstor bătrân, de tot bătrân, 
de lege păgână, cu numele Crăciun: 


Acest păstor aveă, 
Aveă, măre, aveă, 
Stâne de oi multe, 
Multe şi cornute 
Cu lână mitoasa 
Ca firul de mătasă. 


«Si treceă de om cu vază printre semenii săi din acel oraş. 

«Intâmplarea a făcut ca Mântuitorul lumii, Domnul-nostru Isus 
Christos, să se nască din Sf. Fecioară Maria chiar în staulul de 
vite al acestui bătrân păstor, păgân de lege, şi iată cum: 

«In sara de 24 spre 25 Decemvrie, adunându-se în Vifleem 
mult norod călător si, ne mai fiind loc de dormit pe nicăirea, 
„căci toate gasdele erau acuma intesate de lume călătoare, sfânta 
Maria cu logodnicul ei Josif a fost nevoită să poposească la mar- 
ginea orașului, la casele bătrânului Crăciun. 

«Abătându-i să nască, femeea lui Crăciun, baba Iova, o goni 
pe Maica Domnului din casă, spunându-i că bărbatul ei Crăciun 
e un om rău la inimă, că nu sufere în casa lui oameni străini 


(1) Jiul cit., p. 27—28. 


3h) 
şi, când va veni cu oile de la pășune, are să fie foc si pară, chin 
şi vai de dânșii. 

«Ce să facă sfânta Fecioară? Ceasul naşterii Màntuitorului 
lumii se apropià. In culmea durerilor, ea se furigează intr’o iesle 
de boi din staulul păstorului. Sara târziu, pe la vri-ce vreme 
din noapte, Crăciun, doinind din fluer, isi îndrumează a lene 
turma sătulă doldora, spre locuinţa sa. 

«Ajuns acasă, dă poruncă numai decât babei Jove: să-i prega- 
tească bucate multe pentru a doua zi, căci eră zi de sărbătoare, 
Ziua carnurilor. In acea zi va chemă la masă să se ospăteze cu 
el, după obiceiul păgân, multă lume. Ii mai poruncește nevestei 
sale să-i deă să mănânce că e mort de foame, pa'rcă n'a mâncat 
de un an si să-i fearbă niţică apă la foc, să se spele pe cap, ca 
mâne e zi de sărbătoare mare. 

«Baba Iova ii face pe plac, căci vai de cojocul ei ar fi fost, să 
nu fi ascultat vr'odată pe Moş Crăciun. 

«Trecuse de miezul nopţii. Era pe la al doilea cântat de co- 
cosi, când Moș Crăciun, pomenindu-se din somn, scoală pe baba 
Iova să-i pue la foc bucatele să fearbă pentru a doua zi. 

«Tisti din somn biata babă Jova. Aleargă în ogradă, adună 
uscături să atate focul. Nici n'apucă să-l aprinză şi o lumină din 
coșarul boilor, o lumină de păreă că toată ograda e in flacări, 
o face să alerge, să tipe, să se vaete, strigă pe Moș Crăciun, 
oleabul lor e prăpădul focului! 

«Moş Crăciun păstorul dormiă de-a sforăitele și nici habar 
n'aveă de cele ce se petreceau în ograda sa. 

«Baba Jova aleargă în staulul boilor gi, în loc de foc, ce vede? 
Vede pe Maria lui Iosif, pe sfânta Fecioară, că născuse în ieslea 
boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Is. 
Chr. In iesle dobitocească se născuse Impăratul luminilor şi în 
palat dumnezeesc se schimbase staulul lui Moş Crăciun. 

«La această privelişte dumnezeească, baba Jova cade increme- 
nită la pământ si strigă: 

— «Maică preasfântă, Fecioară slăvită, milueste-ma! 

« Maica Domnului, cu vorbe blajine, o roagă să se apropie de 
sfântul prunc, şi după obiceiul moaselor de tara, să taie buricul 
dumnezeescului fiu. 

«Era de ult-fel și moas& băbuca Zova şi, ca toate babele, moașă 
de ţară, purtă o custurice, un fel de bricegel ruginit, la brâu. 

«Ajunsă în ieslea pruncului, într'un suflet îi retează buricul şi, 
veselă de această minunată întâmplare, aleargă în casă, bate în 
palme de bucurie, spune unchiasului ei Crăciun, că ea de acum 
înainte este moașa Mântuitorului lumii. 


56 


Ce bucurie, 

Ce veselie 

Pe noi Crăciune, 

C'a venit în lume; 

La noi s'a născut 

Domnul cel de sus, 

Domnul cerului 

Si-al pământului. 

Christos, Domnul cel slăvit, 
Cum de mult s'a prorocit! 


«Mog Crăciun nu numai că nu crede, dar în furia lui, trân- 
teste pe baba Iova la pământ, iea o bardă și-i taie mânile ei pân- 
gărite chiar pe pragul casei. | 

«Cu mânile boante sermana babă aleargă tipand la ieslea dum- 
nezeescului prunc şi se roagă s'o mântuească. 

— « Apropie-ţi, moaşă Jovo, boantele tale de scuticele prea sfin- 
tite ale pruncului!» — zisu-i-a atunci Maica Domnului. 

«Nici n'apucă s'atingă bine legăturile leagănului şi ce să vezi? 

Minune, de trei ori minune! Babei Jove: mânile sângerânde 
i se lipiră la loc si din palmele ei eşiau raze mai strălucitoare 
decât soarele. 

«Ea ingenunche cu cuvioşie înaintea fiului Mariei si i se în- 
china, sărutându-i manutele cu lacrămi de bucurie. 

«Iute ca fulgerul baba Jova aleargă în casă la Crăciun şi-i 
spune, plesnind din palme, de minunea întâmplată: 

— «Iată, Crăciune, că în locul păcătoaselor mele mâni, pe cari tu 
mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Impăratul Cerurilor, mi-a dat altele 
şi mult mai frumoase, mai albe ca zăpada, şi mai luminoase de- 
cât soarele. 

«Bătrânul Crăciun, înspăimântat de îngrozitoarea faptă ce să- 
varsise, cade cu fata la pământ, plânge amarnic, plânge ca un 
copil. 

«Intr'un târziu el se redesteapta ca dintr'un somn adânc. Se 
scoală gi cu paşi repezi, mânat ca de o mână sfântă se apropie 
de ieslea Mântuitorului. l 

«Nu mai erà acel Crăciun de odinioară, cu căutătura-i fioroasă, 
cu fata posomorâtă, cu inima împetrită, ci un unchiag bătrân, 
cu barba albă ca zăpada, cu fruntea senină, blând la suflet ca 
un mielușel, si plin de bunătate. Smerit el cade în genunchi la 
picioarele lui Christos si cu ochii scăldaţi în lacrimi îi cere 
ertare. 


ot 
«Glasuri de îngeri, strigăte de bucurie si de veselie din ceruri 
se aud: 


Slavă întru cei de sus 

° Lui Christos Domnul Isus, 
Lui Christos, lui Dumnezeu, 
Din orașul Vicleem. 
Pe pământ pace 
Bucurie, veselie, 
La oameni bună-voire! 


«Din păgân, cum eră cu o clipă mai nainte, acum unchiasul 
Crăciun se face creștin. 

«Fiul Mariei l-a dăruit pe el ca în veci să nu mai moară, ci 
în fie-care an, cât va fi lumea și pământul, Mog Crăciun se co- 
linde prin vânt, prin frig, prin ger, prin vifor gsi ninsoare, cu 
traista-i plină doldoră, pe la casele oamenilor, pe la cei mari ca 
şi pe la cei mici, pe la cei bogaţi ca și pe la cei săraci, adu- 
cându-le imbucurătoarea veste despre naşterea Mântuitorului lumii, 
a Domnului nostru Is. Chr. (1). 


9. — Românii din Transilvania, după cât imi este mie 
până acuma cunoscut, nu au o legendă despre Maica 
Domnului şi Crăciun asemenea celor ale Românilor din 
Bucovina, Moldova şi Tara-romdneasca ; au însă gi ei în 
privinţa aceasta o legendă, yi anume în versuri, care for- 
mează trecerea de la legendele în proză la colindele de acelaşi 
cuprins, cari s'au născut din legendele în proză şi despre 
cari vom vorbi mai pe larg în girele de mai la vale. 

lată şi această legendă: 


August marele 'mpărat Peste deal gi peste ses, 
Mare poruncă c’a dat, | Peste munti si peste vai, 
La tot omu-a poruncit Pe drumuri si pe cărări. 
Să meargă la iscălit Și mergând s'au întâlnit 
Acol’ unde s'a născut. Cu sute şi cu mii 

Maica sfântă şi losup De dobitoace şi-alte jivenii. 
Asemenea că s'au dus Si s'au dus, s'au dus 


De la răsărit l'apus | Până ce-au ajuns 
Şi-au mers, şi-au tot mers In oraș în Viflaim, 

(1) Publ. de Hristea N. Țapu, în Albina, an, III. Bucureşti 1900, p. 
787—789. 


Tocma pe cand se ’ntuneca, 

Tocma pe cand ziua 

Cu noaptea se mesteca. 

Au mers prin Viflaim 

Si s’au rugat, 

Dar salaş 

Nime nu le-a dat, 

Nici domnii 

Din case boeresti, 

Nici săracii 

Din bordee {aranesti, 

Nici cârşmarii, 

De gi loc avea, 

N’au vrut să le dea. 

Au mers ei, de-au obosit ; 

Și salaş nu şi-au găsit. 

Aflând un grajd de cai, 

Au vrut să intre la ei. 

Dar să între n'au putut, 

Căci cu cozile i-au bătut, 

Cu gura tare-au rânchezat, 

Cu picioarele-au aruncat, 

Ca să lovească pe cel nevi- 
[novat. 

Atunci Maica Domnului 

Foarte rău s'a supărat 

Şi pe cai i-a blestemat: 

Să n'aibă splină 

Nici hodină 

Si răgaz 

Nice pe-un ceas, 

Să umble tot flămânzi, 

Numa într'un ceas 

Să fie sătui 

In ziua de Ispas. 

Să fie cu năravuri rele, 

De cari num'atunci să scape, 

Când i-or împărţi în gepte. 

Si-apoi iară s'au luat 

Cu mare jale si banat 

Si pe la toţi s'au rugat 


- = a eee Și 


(1) Foarte gras. 


D8 


| 


Să le dea ’ntr’un locas 

Batăr un pic de sălaș. 

Dar nime nu s'a aflat 

Cu inimă, cu gând curat, 

Si nime sălaș nu le-au dats 

Atunci s'au dus de-au intrat 

Intr'un grajd mic, desfundat, 

In care trei vite-au aflat, 

In a căror iesle s'au culcat 

Pe ogrinji de fân uscat, 

Unde apoi a născut 

Pe fiul ei mult iubit, 

Pe pruncul ei mult dorit, 

Pe Mesia cel vestit, 

Care iadu l-a sdrobit. 

Si ea dacă a născut 

Pe fiul fără ’nceput, 

Ingerii au cântat, 

Grajdul s'a luminat, 

Cerul s'a deschis, 

Stelele s'au aprins, 

Lumea s'a înspăimântat, 

Apoi boii din salas, 

Din sfântul locaș, 

I-a binecuvântat 

Si i-a lăudat, 

Daruri multe că le-a dat. 

La Dumnezeu s'a rugat 

Să le deă un mers lin, 

Nutreţ să le fie fân, 

De care să se ’ngrase spån (1). 
Auzind despre aceasta 

Irod împărat 

Rău s'a spăimântat, 

Pai-spre-zece mii 


De prunci a tăiat, 


C'a gândit că va află 
Pe Isus şi-l va tăiă. 
Dar el rău s'a celuit, 
Dumnezeu l-a pedepsit: 
Cu moarte grea, 


59 


Omenimei ca i-a dat, 

Ca toţi, câţi or sti 

Şi s'or trudi 

De-a invata 

Povestea asta, 

Cu dar sfânt i-a binecuvântă, 
De mână i-a luă, 


Cu moarte rea 

Pentru pruncii cei tăiaţi 

Şi nici de cum vinovaţi. 
Irod, dacă a murit, 

Maica sfântă s'a 'nveselit, 

Pe toţi i-a blagoslovit 

Si din gură a grăit: 


. 
rere irae Se EE ii 


— Fie binecuvantat In locuri sfinte i-a purta, 

Tot neamul cel omenesc Cu daruri i-a dărui, 

C'a putut şi c'a scăpat Cu bine i-a răsplăti, 

De-al strămoşilor păcat: De multe rele i-a scuti 
După aia un bun sfat Pe-acei ce-o vor pomeni! 


Tot la Românii din Transilvania există şi credinţa că ju- 
nele, care ştie legenda aceasta, trebue să o zică din Crăciun 
până în Anul nou, în toată ziua de două ori, dacă vrea ca 
Maica Domnului să-i trimită în vis, în noaptea Anului nou, 
pre aceea pre care o doreşte ca să o ied de nevastă (1). 


10. — Legendele în proză despre Maica Domnului şi Cră- 
ciun, cari s'au înşirat mai sus, nu numai că s'au răspândit 
si susţinut până azi printre Români, ci ele au dat in de- 
cursul timpului naştere şi la o mulţime de Colinde, cari ase- 
menea sunt pretutindene respândite şi cunoscute gi cari an 
după an se colindă în Ajunul Crăciunului sau al Naşterii | 
Domnului nostru Is. Chr. atât de către tineret cât şi de către 
unii bărbaţi mai înaintați în vârstă. 

Colindele din Bucovina, al căror isvor este una dintre 
legendele de mai sus înșşirate şi pre cari le-am putut eu 
până acuma adună, sunt următoarele: 


Prima: . 
Luară-se Maica sfântă, | Să-și stee, să-și odihnească 
Luară-se și se duse Si pe fiul său să-l nască, 
Prin ţările ’ntr’aurite, "Să nască mândru ’mparat 
De oameni nepovestite, Pe fan verde gi uscat: 
La tulpina plopului, Dar ea nu s’a odihnit, 
C’acolo, la umbra lui, | Nici a naste n’a putut 


(1) Dat. Rom. din. Transilvania, com. Samsudul-de-Campie, comitatul 
Mureş-Turda, comunicat de d-l Th. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa. 


De vâjiitul crengilor, 

De foşcătul frunzelor. 
Maica sfântă, când vazu 
Că nu poate s'odihnească 
Şi pe fiul său să nască, 
Blestemare-și blestemă 
Si din gură cuvântă: 

-- Fiu-o-aitu, plop, blestemat, 
Frunza ta să n'aibă stat 
Nici pe ud nici pe uscat, 
Frunza ta să n'aibă stare 
Nici pe vânt, nici pe răcoare! 

Luară-se Maica sfântă, 
Luară-se si se duse, 

Prin ţările 'ntr'aurite, 
De oameni nepomenite 
La ocolul cailor, 

Epelor şi-a mânzilor, 
Acolo să odihnească 

Si pe fiul său să nască, 
Să nască mândru 'mpărat 
Pe fân verde și uscat. 
Dar ea nu s'a odihnit 
Nici a naşte n'a putut 
De rosătul cailor, 

„De tropotul epelor, 

De rânchezul mânzilor. 
Maica sfântă, când văză 
Că nu poate s'odihnească 
Şi pe fiul său să nască, 


A doua: 


Luară-se Maica sfântă 
Prin ţările aurite, 

De oameni nepovestite, 

La grădina plopilor, 

Acolo să odihnească, 

Pe fiul său ca să nască. 
Dar n'a: putut s’odihneasca 
Si pe fiul său să-l nască 





Blestemare-și blestemă 
Şi din gură cuvântă: 

— Fiu-aţi, cai, voi blestemati 
Tot anul să n’aveti sat 
Până ’n ziua de Ispas, 

Dar și-atunci numai un ceas! 

Luară-se Maica sfântă, 
Luară-se şi se duse 
La ocolul boilor, 

Boilor blajinilor, 

C'acolo să odihnească 

Şi pe fiul său să-l nască, 
Să nască mândru 'mpărat 
Pe fân verde şi uscat. 
Acolo s'a odihnit | 
Si pe-al său fiu l-a născut, 
Şi-a născut mândru 'inpărat 
Pe fân verde și uscat, 

Şi născând s'a bucurat 

Şi din gur'a cuvântat: 

— Fiu-ati, boi, voi luminati, 
Tot-deauna s’aveti sat 
Fiu-ati boi voi fericiti, 

Tot anul să fiţi hraniti! 
Când plugarul va gustă, 
Bine vă veți satura, 
Când plugarul va prânzi, 
Şi voi că veţi poposi, 
Bine vă veţi odihni 

Şi bine vă veţi hrăni! (1) 


De vâjiitul crengilor, 
De sunetul frunzelor. 
Si ea că s'o supărat, 
Plopii că i-o blestemat, 
Si din gur'o cuvântat: 
— Fire-aţi, plopi, voi bleste- 
[mati, 
Frunzele să n'aibă stare, 


(1) Din Stupca, distr. Gura-Homorului, dict. de Glicheria Botuşan si 
Ileana Bodnarescu, gi com. de Dumitru Botușan, stud. gimn. 


Crengile-umbră si răcoare! 
Luară-se Maica sfântă 

Şi se duse mai departe 
Prin ţările aurite, 

De oameni nepovestite, 

La ocolul cailor, 

Acolo să poposească 

Şi pe fiul său să nască. 
Dar n'o putut s'odihnească 
Şi pe fiu său să nască 

De tropotul cailor, 

De nechezul mânzilor. 

Şi ea că s'o supărat 

Şi pe cai i-o blestemat 

Si din gur'o cuvântat: 


— Fire-ati, cai, voi blestemaţi, 


Tot anul să n’aveti sat, 
Num'odată la Ispas 


A treia: 


Maria se preumblă 

Vr'un locaș a-și căpătă 

Jos, in sus, şi iară ’n jos, 

Că băteă vânt friguros, 

Şi-aveă vestmânt de argint, 

Să nască pre fiul sfânt. 

Şi-ajungând ea la o casă, 

Tocmai pe când înserase, 

A ’nceput a se rugă 

Şi din gur'a zice aşă: 

— Bună sara, măi Crăciun, 

Ian fii tu asa de bun, 

Lasă-mă ’n palatul tău, 

C'am să nasc pe Dumnezeu! 
Dar Crăciun asa grăiă: 

Palatul meu nu-ţi voiu dă, 

Du-te ’n grajdul cailor 

Sau în ieslea boilor, 

Căci aici tu n’ai ce face, 


— -a 


61 


Si şi-atunci numai un ceas! 
Luară-se Maica sfântă, 

Luară-se şi se duse 

Prin ţările aurite. 

De oameni nepovestite, 

La ocolul boilor, 

Boilor blajinilor, 

Acolo să poposească 

Si pe fiul său să-l nască. 

Acolo c'o poposit, 

Bine că s'o odihnit 

Pe fân moale şi uscat 

Și-a născut mare 'mpărat, 

Pe la toţi de bucurie 

Si nouă de veselie 

Intru multi ani să ne fie, 


„O Christoase slavă tie! (1) 


Nu te las să nasti in pace! 
Maria atunci pleca, 

Ici gi colea c'alergă 

Si un grajd mare aflând 

Intră ’ntr’ansul tot plângând. 

Durerile-o cuprindeă, 

Să mai meargă nu puteă. 

Stătù jos, se odihni, 

Caii prins'a tropăi, 

Mânzi 'ncepur'a sburdă 

Și epele-a râncheză, 

Maria le cuvântă: 

— Stati pe loc, nu tropăiţi, 

Cu rânchezul conteniti, 

Căci durerea mi-o miriti, 
Insă caii n’o’ncetat. 

Maria s'o supărat, 

Ea de jos că s'o sculat 

Si ast-fel le-o cuvântat: 


(1) Din Bosanci, distr. Sucevei, com. în anul 1888 de Ioan Nuţu, stud. 


gimn. 


— Fire-ati, cai, voi blestemati, 

Nici când să nu aveţi sat 

Cu ori si câtă mâncare 

Sa n’aveti indestulare 

Până ’n ziua de ’Naltare! 
Din grajd apoi ca-mi egi 

Si ’n cale mi se porni 

Si tot merse pan’ afla 

O pestera gi ’n ea intra 

Si ’n iesle că se băgă, 

Pe fan moale se culcă, 

In cea iesle-a vitelor, 

Vitelor, săracelor. 

Boii prinse-a rumegă, 

Maria a suspină 

Si din gur'a cuvântă: 

— Stati pe loc, nu rumegati, 
Liniştea nu-mi turburati! 
Zise Maica lăcrămând 

Către ei duios cătând. 

Boi 'ndat'o ascultă 

Şi grăbesc a o-ajută. 
Maria iar cuvântă: 

— Fire-aţi, boi, voi fericiți 
Si de oameni mulţi iubiţi, 


ey A, 


De mine de Dumnezeu, 
Si de sfant fiutul meu! 
Cand fu catre miez denoapte, 
Durerile-i treci toate 
Si se născu fiul sfânt, 
Dumnezeu pe-acest pământ 
Și cum sfântul s'a născut 
Teslea ’n raiu s'a prefăcut 
Si peştera în palat, 
Palat de-un mare 'mpărat, 
Mii de făclii îmi ardeă 
Si-alte mii mi s'aprindeă ; 
Mii şi mii de luminele 
Străluciă ca niște stele 
Si prin iesle flori creșteă, 
Fânu ’n flori se prefăceă 
Și frumos amirosiă, 
Maria se veseliă, 
Pruncu ’n brațe-l cuprindeă 
Și pe îrunte-l sărută, 
Foarte mult se bucură, 
Cum că lumea va scăpă. 
Astăzi s'a născut Christos 
Să ne fie spre folos! (1) 


A patra gi ultima colindă din Bucovina : 


Preumblă-se Maica sfântă 
Prin tarini intr’aurite 

Si fanate inflorite, 

Un loc bun ca să-şi găsească 
Şi pre fiul sfânt să-l nască. 
Si uitându-se 'ntr'o parte 
Vede-un plop nu prea departe, 
Merge la el s'odihnească 

Şi pre fiul sfânt să-l nască. 
Dar de sunetul frunzii 

Nu s'a putut odihni 

Si Maica l-a blestemat 


Și din gur'a cuvântat: 

— Fire-ai tu’n veci blestemat 

De mine, de Dumnezeu, 

Mai vârtos de fiul meu, 

Frunza ta să n'aibă stare 

Nici la vânt nici la răcoare! 
Preumblă-se Maica sfântă 

Prin tarini într'aurite, 

Pe fânaţe înflorite, 

Un loc bun ca să-și găsească 

Si pre fiul sfânt să-l nască. 

Văzând grajdul cailor 


(1) Din Siret, dictată de Ana Ştefănescu, cf. At. M. Marienescu, Co- 


linde. Pesta 1859, p. 3—5. 


63 


Şi-adăpostul: epelor 

Merse să se odihnească, 

Ca pre fiul sfânt să-l nască. 

Dar ea ori şi cât dori, 

Nu s'a putut odihni 

De rosătul cailor, 

De tropotul epelor, 

De rânchezul mânzilor. 

Si Maica i-a blestemat 

Si din gur'a cuvântat: 

— Fire-aţi, cai, în veci să fiţi 

Blestemati si-afurisiti 

De mine, de Dumnezeu, 

Mai vartos de fiul meu, 

Ne’ntrerupt voi să mâncaţi 

Și să nu mai aveţi sat, 

Numa’n ziua de Ispas, 

Dar gi-atunci numai un ceas! 
Preumblă-se Maica sfântă 

Prin tarini intr’aurite, 

Ca un loc bun să-şi găsească 


Și pre fiul sfânt să-l nască. 
Văzând grajdul boilor, 
Boilor, blajinilor, 

Merse să se odihnească, 

Ca pre fiul sfânt să-l nască. 
Maica s'a pus s'odihnească, 
Boii-au prins a aburi, 
Maica sfânt'a-i aldui: 

— Fire-ati, boi, voi alduifi 
Si de mine fericiti, 

De mine, de Dumnezeu, 
Mai vartos de fiul meu. 
Voi ori-când să aveţi sat, 
Un ceas, două să lucraţi 

Si pe urmă să'ncetaţi. 

Un ceas să vă odihniti 

Si unul să vă hraniti 

Și la lucru-ori cât să fiţi 
Să nu vă mai osteniti, 

Un ceas, două să lucraţi | 
Si unul să rumegati! (1) 


11. — Aceeaşi legendă, din care s'au născut colindele bu- 
covinene, a dat naştere şi următoarelor colinde, cari se află 
răspândite in toate părţile Transilvaniei. 

Prima din comuna Strâmbul: 


Si pre plop l-a blestemat: 
— Fire-ai, plop, afurisit 
Și de mine urgisit, 
De mine, de Dumnezeu, 
Mai tare de fiul meu, 
Frunza’n tine să nu steă 
Nici ziua și nici noaptea, 
Nici cu vânt, 
Nici fără vânt! 
Si Maica iar s'a luat 
Și drumul şi l-a urmat 
Pe cărări nebătucile, 
Prin tarini tot aurite, 


Tot umblă, se preumblă, | 

Maica sfântă tot umblă 

Pe drumuri nebătucite, 

Prin tarini tot aurite, 

Unde locul să-l găsească, 

Ca pre fiul sfânt să nască. | 

Si’n mijlocul drumului, 

La trupina plopului, 

Se puse să odihnească 

Și pre fiul sfânt să-l nască. 

Nu se putt odihni 

De sunetele frunzii. | 

Maica rău s'a supărat | 
(1) Din Cârlibaba, distr. Dornei, com. în 8 Aprilie 1887 de G. Burcutean, 

stud. gimn. 





64 


Doară locul să-şi găsească, 

Unde fiul să şi-l nască. 

La stâna păstorilor, 

La staulul oilor, 

Se puse să odihnească, 

Ca pre fiul sfânt să nască. 

Nu, se putu odihni 

De sbieratul oilor, 

De săritul mieilor. 

Ea tare s'a supărat, 

Oile le-a blăstămat;: 

— Fire-ati voi, oi, blestemate 

De mine, de Dumnezeu, 

Mai tare de fiul meu. 

Ori de ori-ce rau veti da, 

Voi să nu puteţi sbiera. 

Lâna pe voi să nu stee 

In tot anul să v'o iee, 

Mielul de sub voi să piee! 
Și Maica că s'a luat 

ŞI drumul gi l-a urmat. 

Si Maica s'a așezat 

La staulul domnilor, 


A doua: 


Maica sfântă Maria 

Se luară, se duseră 

Şi la Crăciun se băgară. 
— Măi Crăciune, 

Măi bătrâne! 

Dă-mi sălaș lângă cuptor, 
Că ti-oiu naște-un craisor ! 
— Eu, Maică,sălaș ti-agi da, 
Da-i ajunul de Craciun 

Si vin grei colindători 

De cu sară până'n zori. 
Și ei dacă vor veni, 

Nu te-i puteă odihni, 
Du-te’n ieslea cailor, 
Cailor poganilor, 





i D= 


La ieslele cailor. 

Când fiul sfânt se nășteă 

Cai fierele rodeă, 

Din picioare tropoteă. 

Maica sfânt'aşă zicea: 

— Fire-ati, cai, afurisiti 

De mine, de Dumnezeu, 

Si de sfânt fiuţul meu, 

Voi să nu mai aveţi sat 

Până'n ziua de Ispas 

Si şi-atunci vreme de-un ceas! 
Si Maica iar a pornit 


Si pe drum ea s'a oprit 


La ieslele boilor. 

Când fiul sfânt se nastea, 
Boii bine-l aburiă. 

Maica sfânt'așă zicea: 

— Fire-aţi, boi, voi alduiti 
De mine, de Dumnezeu 

Si de sfânt fiutul meu, 
Intr’un ceas să vă hrăniţi 
Si’n unul să cdihniţi! (1) 


C'acolo te-i odihni! 

Da zeu caii poganii 
De cu sară ei cinară, 
Da ei nu se așezară. 
Maica sfântă-i blestemară: 
— Fire-ati voi, cai, blestemati 
De mine, de Dumnezeu, 
Mai tare de fiul meu! 
Maica sfântă se luară 
Și la Crăciun se băgară: 
— Măi Crăciune, 
Măi bătrâne! 
Dă-mi sdlag lângă cuptor, 
Că ti-oiu naște-un crăişor! 
— Io, Maică, sălaş ti-agi da, 


(1) Publicată de I. Pop Reteganul în suplementul de la Gazeta popo- 
rulut, an. I, Timişoara 1885—86, No. 36. 


Da-i ajunul de Craciun 
Si vin grei colindatori 
De cu sară până'n zori. 
Şi ei dacă vor veni, 
Nu te-i puteă odihni! 
Du-te’n ieslea boilor, 
Boilor şi blânzilor, 


A treia, din Valea-Almaşului: 


Frigu-i mare, earna-i tare, 


Maica sfântă de'ntrebare 
La curtea bogatului 

In mijlocul satului 

Tot de pat şi de salaș. 
Bogatul din graiu graia: 


— Că n'ai loc în casa mea! 


Maica sfântă se luară, 
Se luară, se duseră 

La poiata boilor, 

Boilor, frumosilor. 

Da boitii de-o lăsat 

Si din iesle-o făcut pat, 
Asternut cu fân uscat, 
Tot uscat si 'ntr'aurit, 
Maica sfântă de-o-adormit. 
Boiţii lin d’aburia, 
Maica sfântă de nadstea 
Pe fiuţul sfânt si bun. 
Da Jidovii nume-i pun, 
Nume-i pun si il tot cata 


Preste lumea, preste toata, 


Ca pre fiutul să-l taie. 
Maica sfântă de plângeă 
Şi plângeă, se tânguiă, 
Si din graiu asa grăiă: 


— Fire-ati Jidovi blestemati 


De mine, de fiut sfant, 
Să vă'ntindeţi pe pământ 


SRR ceai i 


65 


C'acolo te-i odihni! 

Da, zău, boii săracii 

De cu sară ei cinară 

Si cu bine se culcară. 

Când Maica fiut nășteă 

Roua peste boi cădeă, 

Din pociumbi făclii ardeă (1). 


Și să nu aveţi mormânt! 
Pe boiti de-i alduia 
Si din graiu asa praia: 
— Fire-ati voi, boi, alduiti 
De mine, de fiul meu, 
Si de bunul Dumnezeu! 
Pe fiut luând în braţe, 
Tot prin neguri şi prin ceaţă 
S'a luat, a alergat 
ILa casa săracului 
Iu capătul satului. 
Da săracu o primit 
Şi de toate s'o'ngrijit. 
Când Jidovii de-o venit, 
Tot cătând pe fiut sfânt, 
Tot să-l afle si să-l tae, 
Saracu din graju grăiare: 
— Dare-ar Moş Crăciun să dee 
Jidovimea să orbească, 
Pe fiut să nu-l găsească! 
Dumnezeu de o voit 
Și Jidovii de-o orbit, 
Pe fiut nu l-or găsit. 
Maica sfântă-şi cuvântă 
Și din graiu asa grăiă: 
--- Five-ai gazdă veselos, 
Veselos si sănătos. 
Dumnezeu să-ţi crească pruncii 
Si să-ţi îmmulţească juncii! (2) 


(1) Publicată de Romul Luca in (areta Transilvaniei, an. LVI. Braşov 


1893, No. 286. 


(1) Colinde de pe Valea Almașului, publ. in Telegraful român, anul 


XXXIX. Sibiiu 1891, No. 134. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


A patra din Reteag: 


Bucurie mare avem 

De nașterea Domnului, 
De neamul pământului. 
Că Christos und’ s'a născut? 
In paiele grâului, 
In florile fânului. 
B'acolo nu s'a născut. 
Maica sfântă ce-a făcut? 

Luatu-s’o, 

Dusu-s’0 

De la un loc 

Pan’ la alt loc, 
Tot şezând şi odihnind 
Si cu Dumnezeu vorbind. 
Se opresc în calea lor 
La turisul cailor, 
Să nască pe fiul sfânt. 
Când fiul sfânt se nășteă, 
Caii fearele rodea, 
Maica sfântă le zicea: 
— Fire-aţi voi, cai, blestemati 
De mine, de Dumnezeu, 
Mai tare de fiul meu, 
Voi să nu mai aveţi sat 
Numa’n ziua de Ispas 
Și şi-atunci vreme de-un ceas! 

Luatu-s'o, 

Dusu-s’o 

De la un loc 

Pan’ la alt loc, 
Tot sezand si odihnind 
Si cu Dumnezeu vorbind. 
Şi s'opresc în calea lor 
La turisul oilor, 
Să nască pre fiul sfânt. 
Când fiul sfânt se nastea, 
Oile se spăriă 


(1) Să peara. 


66 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
: 
| 
| 


Maica sfant’asa ziceă: 
-— Fire-ati voi, oi, blestemate 
De mine, de Dumnezeu, 
Mai tare de fiul meu! 
Lâna pe voi să nu steă 
In tot anul să se ia, 
Mielul de sub voi să ped / (1) 
Luatu-s’o, 
Dusu-s’o 
Din un loc 
Pan’ la alt loc, 
Tot sezand si odihnind 
Si cu Dumnezeu vorbind. 
La o iesle ajungeă, 
Unde boi bătrâni mâncă. 
Când fiul sfânt se năşteă, 
Boi bătrâni nu mai mâncă. 
Maica sfânt'așa ziceă: 
— Fire-aţi, boi, voi alduiti 
Si să fiţi blagosloviti 
De mine, de Dumnezeu, 
Mai tare de fiul meu. 
Pân' plugarii vor prânzi, 
Voi veţi sta și odihni; 
Până plugarii-or gustă, 
Voi veţi sta si rumega, 
Pana plugarii-or cina, 
Sus la luncă vor ţipă. 
Din grădele, 
Luminele, 
Din pociumbi făclii arzând. 
Suflă vântul lin şi lin 
Mi-l leagănă chitelin, 
Leganut 
De paltinut, 
Ploae caldă 
Tot îl scaldă! (2) 


(2) Publ. de I. Pop Reteganul în Gazeta poporului, an. IT. Timişoara 


1886. No. 51, p. 8. 


A cincea din Zernesti: 


Maria sfântă se plimbă, 
Se plimbă in sus și ’n jos, 
Că e timpul răcoros, 

Şi ’n hainele de argint 

Ca să nască fiul sfânt, 
Dumnezeu pe-acest pământ. 
— Bună seara Moş Crăciun ! 
Lasă-mă ’n nuntru să tun (1), 
Dă-mi cortel după cuptor, 
Ca să nasc un domnişor! 

— Zău, cortele nu-ţi pot da, 
Du-te 'n grajdul cailor, 

Ori în ieslea boilor, 

De-i aveă un loc de-a nasce, 
S'ai noroc să nasci în pace! 

Maria sfântă se luă 
In grajd la cai se băgă, 
Insă caii tropăiră, 

Maria-i afurisira : 


67 


— Stati voi, cai, nu tropaiti, 

Că durerea mi-o măriţi! 
Caii însă nu'ncetă. 

Maria sfântă-i blestemă: 

— Fire-aţi, cai, afurisiti 

De mine, de Dumnezeu, 

De drag fiuletul meu! 
Maria sfântă se luă, 

In grajd la boi se băgă: 

— Stati voi, boi, nu rumegati, 

Că durerea mi-o ’naltati! 
Boii atunci ascultară, 

Maria le cuvântară: 

— Fire-ati, boi, blagosloviti 

De mine, de Dumnezeu, 

De drag finletul meu. 

Prin grădele, luminele, 

Fan şi pae printre ele! (2) 


A şeasea din Valea-Timeşului : 


Maica sfântă se preumblă 
Domnului Doamne! 

Umbla’n sus si umbla’n jos 
Domnului Doamne! 

Cand e timpul racoros, 

La Crăciun că se ducea 

Si din gur’asa grăiă: 

— Bună seara, Moş Crăciun, 

Auzit-am că esti bun, 

Dă-mi loc:de sălășluire, 

Ca să vă nasc mântuire! 

Moş Crăciun sus se sculă 

Si din gur'aşă grăiă: 

— Eu sălașu nu-ţi pot da, > 

Du-te’n grajdul cailor, 

Ori în ieslea boilor, 

Acolo vei puteă naște, 

S'ai noroc să naști în pace! 





(1) Să intru. 


| 


Maica sfânt'atunci plecă 
In grajdul cailor intră. 
Dară caii tropotiau 
Şi tare că-mi rânchezau. 

Maica sfântă greu oftă 
Si din gur’asa grăiă: 

— 'Tăceţi, cai, nu tropotiti, 
Durerea nu mi-o măriţi! 

Dar caii n'o ascultau, 

Ci mai tare tropotiau. 

Maria sfântă greu oftă 
Şi din gură-i blestemă: 

— Fire-ati voi, cai, blestemati 
Sa n’aveti voi nici cand sat 
Până'n ziua de ’Naltare, 

Nici atunci îndestulare ! 

Maria sfânt'atunci plecă, 
In ieslea boilor intră, 


(2) Gazeta Transilvaniei, an. LVIII. Braşov 1895. No. 279, p. 5. 


Dara boii rumegau 

Si in coarne se isbiau. 
Maica sfântă greu ofta 

Şi din gur’asa grăiă: 

— 'Tăceţi, boi, nu rumegafi, 
Să nasc în pace mă lăsaţi! 
Boi 'ndat'o ascultau 

Şi mai mult nu rumegau. 
Maica sfântă că-mi grăiă 
Si boii îi alduia : 


— Fire-ati voi, boi, alduifi 
Si de oameni mult iubiţi, 
De mine, de Dumnezeu 

Şi de drag fiutul meu! 
Ceasul se apropiă, 

Maica sfânt'atunci nastea. 
Mântuire pe pământ, 

Loc în raiu ne-a dăruit. 
Fire-ai, gasdă, sănătos, 

Că ne-ai primit bucuros! (1) 


A şeaptea şi ultima, din Zarand: 


Maica sfântă-și purcedea 
Prin pomătul raiului 
De-amirosul florilor. 

Grele munci o d'ajungeă, 

Se luă şi se duceă 

La umbră de ploput verde 
Şi din graiu aga graia: 

— Stai tu, plop, de-a lopăineă 
Să mi-şi nasc un fiut sfânt, 
Fiuţ sfânt pe-acest pământ! 
Plopul sama nu băgă 

Şi mai tare lopăiă. 

Maica sfântă-l blestema: 

— Fire-ai tu, plop, blestemat 
De mine, de Dumnezeu, 

Mai tare de-un fiu al meu, 
Şi tu stare să nu ai 

Nici în lin nici în senin! 
Maica sfanta-si purcedea 
Prin pomatul raiului 
De-amirosul florilor 

Grele munci o d’ajungea, 

Se luă si se ducea 

La grajdutul cailor 

Si din graiu aga graia: 
—Stati voi, cai,de-arompanirea 
Să mi-gi nase un fiut sfânt, 





Fiut sfânt pe-acest pământ! 
Caii sama nu băgă 

Și mai tare rompăniă. 

Maica sfântă-i blestemă : 

— Fire-ati voi, cai, blestemati 
De mine, de Dumnezeu, 

Mai tare de-un fiu de-al meu, 
Și voi sat să nu aveţi, 
Numa’n diua de Ispas 
Si-atuncea numai un ceas! 
Maica sfântă-şi purcedea 
Prin pomătul raiului 
De-amirosul florilor. 

Grele munci o d’ajungea. 

Se luă şi se ducea 

La umbră de tisă verde, 
Tisă verde cum se vede, 
Cleombi în jos că sloboziă 
Maicei sfinte îi umbriă, 
Maica sfant’o alduia: 

— Fire-ai, tisă, alduita 

De mine, de Dumnedeu, 

Mai tare de-un fiu de-a meu, 
Să fii iarna ca gi vara!... 
Maica sfântă-și purcedea 
Prin pomătul raiului 
De-amirosul florilor. 


(1) Publ. de Maria Drăgan în Gazeta Transilvanzei, an. LV. Brașov 


1892. No. 282, p.5. 


69 


Grele munci o d'ajungeă, Maica sfântă-i alduiă 

Se luă și se duceă Si din graiu aga grăiă: 

La iesluta boilor — Fire-ati voi, boi, alduiti 
Si din graiu aga graia: De mine, de Dumnezeu, 

— Stati voi, boi, de-a rumega Mai tare de-un fiu de-al meu. 
Să mi-și nasc un fiut sfânt! Si voi, boi, să fiţi sătui 

Boii dacă o vedea, In brasduta plugului. 

Inapoi mi se dedea, Până plugarul prânzeşte, 
Maicii sfinte-i aburau, Bou'n brasdă odihneşte (1). 


Maicii sfinte-i ugurau, 


12. — In fine din același isvor, din care au purces co- 
lindele Românilor din Bucovina gi ale celor din Transilvania, 
cred că au purces şi cele următoare aflătoare la Românii 
din Biharia. 

Prima colindd din această parte locuită de Români sună 
precum urmează: 


Hoi, cum mai treceau 
Și cum mai mergeau 
Do, doi drumărei! 
Drumari cine-ar fi ? Neşte munci can: grele: 
Una-i Maica sântă, Fiu d'a naştere. 


Până-și nimeria 

| 
Unu-i sant Iosif, Dar nu-l puteă naşte 

| 

| 

| 


Grajdul cailor. 
Pe maic'o loviă 


Luă se duceau, D'a frânelor sunet, 
Pân'ce nimeriau D'a cailor tropot. 
In curţile lui Crăciun Si Maica-si grăiă: 
De din sara lui Ajun. — Hoi, Iosife, blem (2) 
Salas mi-şi cerea Caii să-i lăsăm 

Si Crăciun graia: Si sa-i blestemam 
— Hoi, ştiei mai şti Si de Dumnezeu 
Domnul Dumnezeu Si de fiul meu, 

Că ei is salăi! Si să n’aiba sat 
Ce salaş voiu da, Pana la Ispas, 

Că poate le-oiu da D’atunci 

Ieslea boilor, Nici atunci 
Grajdul cailor! Pana la judet! 
Lua se ducea, Si voi să purtaţi 





(1) Din literatura populară a Zarandului, Valea Brad, publ în Telc- 
graful român, an. XXXVII. Sibiiu 1889. No 131. 
(2) Blem = să mergem. 


Oase păcătoase 

Pe spatele voastre! 
Luă se duceă, 
Până-și nimeriă 
Ieslea boilor, 

Salag își făceă 

Din cum igi stia. 
Boi-o abura, 

Munci o ugura, 

Pe fiul nășteă 

Ca o floriceă, 
Maica alduiă : 

— Fire ati alduiti 
Şi blagosloviti 

Si de Dumnedeu 

Si de fiul meu! 

Iar voi s’aveti sat 
Pe brasdă mergând 
Cu gura rumpând! 
Crăciun şi grăiă 
La cei ce-l slujiă: 
— Esiti, slugi, afară 
Cei salăi de-asară 
Morți îs ori is vii! 
Slugii că mergeă, 
Lucru ce vedea, 

La pământ cădeă: 
— Stăpâne Crăciune, 


lar a doua sună asa: 


Treceau calea, 
Mergeau, Doamne, 
Vr'o doi drumărei, 

Doi corinde ! 
Dar drumarii cine sunt? 
Una-i Maica sântă, 
Unu-i sânt Iosif, 
Unu-i sânt Micoară. 
Sara-şi d'inseră 


Ce şi-ar poate fi? 
Da în casă-i earnă 
Si afară-i vară, 
Și noi că ne-am fost 
Din sobe căldoase 
Și din perini groase, 
Si-am fost să perim! 
Crăciun nadaia, 
Cămări descuiă. 
Valuri, 
Postavuri, 
Viguri 
Şi giolgiuri, 
Si 'ncă le'ntindeă 
La Maic'ujungeă. 
Iar Crăciun grăiă: 
— O eartă-mă, eartă, 
Că n'am nadăit 
Si io n'am ştiut, 
Că să fiu știut 
V'ași fi slobozit 
Sobe călduroase 
Si 'ncă perini groase! 
Maica isi graia: 
— Crăciune, te ert 
Și ertat să fii 
Şi de Dumnezeu 


Şi de fiul meu! (1) 


Sus pe drumul mare 
Lângă Belserin, 

Curți d'a lui Crăciun. 
Maica isi grăiă: 

— Jan du-te, Iosife, 
La cel sânt Crăciun. 
Să ni ceri salaș! 
Salașul cereă, 

Din cum il stia, 


(1) T. Daul, Colinzi şi cântece poporali. Arad .1900, p. 18—21. 


Iar Crăciun grăiă: 

— Şti-va Dumnezeu, 
Că salăi îs mulţi; 
Poate io voiu da 
Ieslea boilor, 

Grajdul cailor ! 

Iosif se duceă, 

La Maic’ajungea : 

— Haida, haide Maica, 
Grajdul cailor, 

Ieslea boilor ! 

Noaptea dintr'o vreme 
Pe Maic’o lovia 


Niste munci cam grele. 


Rau se hodinia 
De tropot de cai, 
De sunet de frâne. 
Maica iar grăiă: 
— Ieslea boilor! 
Caii să-i lăsăm 

Şi să-i blestemăm: 
Ei să n'aibă sat 
Num'odată'n an 
In zi de Ispas, 
Atunci înc'un ceas. 
B'apoi se duceă 
Ieslea boilor. 
Boi-o abura, 
Munci o ușură, 
Luceafăr eșiă, 
Fiul sânt nastea. 
Crăciun iar graia: 
— Ian du-te, măi, du, 
Slugă, tu, d'amu, 
Cei salăi de-asară, 
Cari nu ne cinară, 


Ştiu că-s morţi, nu-s vii! 


Sluga se duceă, 
Ciuda ce vedea, 


(1) Da = dar. 
(2) Zi = el. 


Afară egia, 
Napoli se ’ntorcea 
La sântul Crăciun. 
Slug'aşă grăiă: 
— Ce rându-i, stăpâne, 
Că afară-i vara 
Și în casă-i earna ? 
Crăciun nădăiă 
Si din somn săriă, | 
Chei în brânci prindeă, 
La cămări mergeă, 
D’acolo scotea 
Viguri 
De giolgiuri, 
Valuri 
De postavuri, 
Si mi le 'ntindeă, 
La Maic’ajungea, 
Mâna-şi intindea: 
— Da eartă-mă, Maică, 
Că eu n'am știut, 
Că să fiu știut, 
Că io ti-agi fi vut da 
Casă “călduroasă 
Si dulce prinoasa ! 
Maic'apoi graia: 
— Da ertu-te, ert, 
Numai du-te da (1) 
După soata ta! 
Iosif iar grăiă: 
— Da cum oiu aduce, 
Că de ochi îi oarbă, 
De picioare-i schioapa, 
De mâni îi bolnavă! 
Maica iar grăiă: 
— Ad’o cum i-aduce! 
Iosif o aduce. 
Domnul 7 (2) i dede 
Doi ochi văzători 


72 


Si mani prinzătoare Fiul sant naste, 
Si picioare Ziua se face (1). 
Umblătoare. 


Acestea sunt toate legendele despre Maica Domnului și 
Crăciun, precum si colindele, cari s'au născut din aceste le- 
gende, câte le-am putut eu adună până acuma! 


(1) T. Daul, op. cit., p. 26—29. 


IV. 


MAICA DOMNULUI SI TRIF-CEL-NEBUN. 


Deși Trif, despre care ne este vorba în capitolul de fata, 
cade în aceeaşi zi, în care cade si Sf. Trifon, adecă la 1 Faur 
sau în Ajunul Intâmpinării Domnului, totuşi cred că aceste 
două numiri nu înseamnă una gi aceeaşi persoană, după 
cum am presupus înainte de 5 ani (1), ci ele înseamnă două 
persoane cu totul deosebite una de alta. 

Si eată de ce: 

Sf. Trifon, după cum rezultă din descrierea vieţii sale, cu- 
prinsă atât în Mineiul de pe luna lui Fevruarie (2), cât şi din 
Vieţile Sfinţilor, traduse din limba rusească (3), s'a născut în- 
tr'un sat din Frigia,anume Campsada (sau Lamsac), în anul 259 
de la împărăţia lui August, şi a trăit pe timpul împăraţilor 
romani Gordian şi Filip, precum şi a eparchului Acvilin, 
în zilele căruia a fost şi martirizat. 

Sf. Trif însă sau Trif-cel-Nebun, după cum îl mai nu- 
mesc o samă de Români din Bucovina (4), să fi fost de loc 
din Ierusalim şi anume, după o samă dintre legendele cari 
se vor reproduce mai la vale, unul dintre cei mai mari 
dirigători ai Ierusalimului, iar după alte legende un fel 
de prașcău, care şi-a bătut joc de Maica Domnului, pe când 
aceasta se ducea cu Domnul nostru Is. Chr. la templul din 


(1) S. FI. Marian, Sărbătorile la Români, vol. I, pag. 239. 

(2) Mânăstirea Neamţului, 1846, fila 4. 

(3) Mânăstirea Neamţului, 1812, fila 1—5. 

(4) S. Fl. Marian, Sărbătorile la Români, vol. I, pag. 239; — El. N. 
Voronca, op. cit., partea IV, p. 949. 


14 


Ierusalim, unde aveà să i se cetească rugăciunile de desle- 
gare după 40 de zile de la naşterea Mântuitorului. Deci el 
s'a născut şi a trăit cu mult mai nainte decât Sf. Trifon, si 
anume în zilele împăratului roman August, când s'a născut 
şi sa îmbisericit Domnul nostru Is. Chr. 

Sf. Trifon avea darul facerii de minuni si al vindecării di- 
feritelor boale, şi cu deosebire o putere excepțională asupra 
diavolilor. 

Trif, din contră, după cum ni-l arată legendele, cari se 
află în sânul poporului românesc, nu avea nici unul din 
aceste daruri, ci el eră un simplu om, ca toţi oamenii, atâta 
numai că, după unele legende, voind a scăpă pre Maica 
Domnului de prigonirea Jidovilor, s'a făcut nebun, şi din 
cauza aceasta s'a şi numit el mai pe urmă 77rif-cel-Nebun, 
iar după alte legende că şi-a bătut joc de Maica Domnului, 
şi de aceea, lăsându-l Maica Domnului să meargă înaintea 
ei, îi cade numele cu o zi înainte de Intâmpinarea Dom- 
nului. 

Deci atât din cele expuse până aici, cât şi din toate cre- 
dintele despre Sf. Trif, precum şi din toate datinele Româ- 
nilor de pretutindene uzitate la 1 Faur(1), rezulta că Sf. 
Trif nu e nici de cum de a sé confundă cu Sf. Trifon, ci 
că aceşti doi sfinţi, dacă într'adevăr amândoi au fost sfinţi 
şi dacă cel dintâiu nu e cum-vă o persoană mitică, sunt de 
a se deosebi cu totul unul de altul. 

Dar să lăsăm de o cam dată deosebirea aceasta la o parte 
şi să trecem de-a dreptul Ja legendele despre Maica Dom- 
nului şi Trif-cel-Nebun, cari le-am putut până acuma adună 
şi cari ne spun mai cu deamănuntul de unde şi cine anume 
a fost Trif. | 


1. — Prima legendă din Bucovina, com. Volovat, distr. Ră- 
dăuţului, sună precum urmează: 


«Zice că pe timpul când s'a născut Domnul nostru Is. Chr. eră 
stăpânitor al Ierusalimului un om cu numele Trif. 

«Auzind Jidovii si Păgânii din Ierusalim că preacurata fecioară 
Maria voesce să meargă la 40 de zile cu fiul său Is. Chr. la bi- 





(1) S. Fl. Marian, Sărbătorile la Români, vol. I, p. 239—246, gi El. 
N. Voronca, op. cit, partea IV și V, p. 919--950. 


75 


serică ca să i se cetească rugăciunile de deslegare, s'au adunat 
mai mulţi dintre dânşii la un loc și s'au sfătuit să-i easă îna- 
inte, să-i ţie calea, s'o prindă, și apoi, luându-i pruncul, să-l omoare 
cu pietre, iar pe dânsa să n'o lase nici de cum să intre în bise- 
rica, ci 8’0 alune din oraş. 

«Și cum s'au sfătuit, asa au și facut: 

«Cand a sosit timpul ca Maica Domnului să meargă cu fiul 
său la biserică, jidovimea si păgânimea au luat pietre gi i-au 
esit înainte. 

«Auzind despre aceasta Trif, stăpânitorul Ierusalimului, nu i-a 
venit la socoteală, şi de aceea în ziua când aveă să meargă Maica 
Domnului la biserică, s'a învălit bine peste tot trupul cu paie 
şi apoi, esind afară, a prins a fugi în partea orașalui pe unde 
ştiă el că n’are să treacă Maica Domnului cu Is. Chr., şi acolo 
apoi începu a răcni și a strigă cât îl luă gura șia se da de-a 
burda boului ca un nebun. 

«Văzând aceasta. jidovii au crezut că stăpânitorul lor a nebunit 
$i de aceea, uitând ca pământul de Maica Domnului, a început 
care din cotro a alergă după dânsul ca să vadă ce e cu el. 

«Tocmai pe atuncea însă trecu și Maica Domnului cu Is. Chr.pe 
de cea-laltă parte a orașului, pe unde nu se află mai nici un 
singur jidov, şi se duse cu fiul său de-a dreptul la biserică, unde 
îl întâmpină dreptul Simion şi unde i se cetiră şi ei rugăciunile 
de deslegare. 

«Si asa scăpă Maica Domnului de jidovimea, care aveă de gând 
să-l omoare pre Is. Chr., iară pre dânsa s’o alunge cu pietre. 

«De atunci înainte au început jidovii de mânie a-l numi pre 
stăpânitorul orașului lor Trif-cel-Nebun sau Trif Nebunul, şi acest 
nume i-a rămas apoi până în ziua de astăzi. 

«Dar fiind că Trif prin apucăturile sale a scăpat pre Maica 
Domnului şi pre tiul ei Domnul nostru Is. Chr. din mânile jido- 
vilor, cari aveau de gând ca numai de cât să-i prindă și să-i 
ucidă cu pietre, de aceea s'a făcut el mai pe urmă sfânt, gi ziua 
lui i se serbează tot-deauna, în fie-care an, în ziua care premerge 
Intâmpinării Domnului. 

«Numele însă de Trif-cel-Nebun sau Trif Nebunul, care i l-au 
dat jidovii, când a scăpat el prin nebuniile sale pre Maica Dom- 
nului, i-a rămas până în ziua de astăzi.» (1) 


(1) Com. de Ilie şi Ioan Buliga, stud. gimn.; — cf. gsi S. Fl. Marian, 
Sarbă!orile la Români, vol. I, p. 239. 


76 


2. — A doua legendă, tot din Bucovina, com. Cires-Opait, 
distr. Storojinetului, sună ast-fel: 


«Zice că mergând Maica Domnului la 40 de zile după naşterea 
Domnului nostru Is. Chr. la biserică ca să i se cetească rugă- 
ciunile de deslegare, s'a întâlnit pe drum cu un om, anume Trif, 
şi întâlnindu-se au mers o bucată bună de loc împreună, şi anume 
Maica Domnului înainte cu fiul său Isus în braţe, iară Trif ìna- 
poia ei. 

«De la un timp însă ce-i plesni lui Trif prin minte ?... să: 
meargă el înainte și Maica Domnului înapoia lui... Şi din pricina 
aceasta a început a se certă cu Maica Domnului şi-ai zice ca să-l 
lase să meargă el înaintea ei. 

«Maica Domnului însă nu voi să-l lase, ci-i zise că, de oare-ce 
ea a mers odată înainte, tot ei i se cuvine să meargă gi mai de- 
parte. 

«Trif însă nu, ci o tinea a lui, una gi bună, că nu ea, ci el tre- 
bue să meargă și... s'a mantuit ! 

«Văzând Maica Domnului de la un timp ca n’are cu cine se 
înţelege în vorbă, că el numai decât voesce să meargă înaintea 
ei, s'a supărat pe dânsul şi i-a zis: 


— Trif, nebun ce ești! 
Vad că ce vorbesti, 
Nu te mai gândești, 
Nici nu cumpenesti, 
Ci-a ta o pazesti. 
Mergi dară 'nainte, 
Om sărit din minte, 
Că eu voiu plecă 

In urma ta. 


«N'a apucat insă ea bine a rosti cuvintele acestea, şi a-l lăsă să 
meargă înaintea ei si eată că Trif îndată a şi mebunit, si de atunci 
oamenii îi zic Trif-cel-Nebun sau Trif Nebunul. 

«Si tot de atunci vine că ziua lui cade tot-deauna cu o zi îna- 
inte de Stretenie sau Intâmpinarea Domnului, şi cine lucră în 
această zi, acela nebunește.» (1) 


(1) Com. de Const. Popescu, stud. gimn ; — apoi din Tereblecea, distr. 
Siretului, dict. de Irina Bulbuc și com. de Pavel Scripcaru, stud. gimn.; 
-- şi din Stroesti, distr. Sucevei, com. de George Bârtoiu, stud. gimn., 

ef. și S. Fl. Marian, Sărbătorile la Români, vol. I, p. 240; — El. N. 
Voronca, op. cit, partea IV si V, p. 949. 


(ui 


3. -— A treia legendă, asemenea din Bucovina, com. Za- 
haresti, distr. Sucevei, sună asa: 


«La 40 de zile după ce a născut preacurata fecioară Maria pe 
Is. Chr., merse cu dansul la molitfa. 

«Eată însă că mergând ea pe drum, cât va fi mers, cu fiul său 
Is. in braţe, dă peste un om, anume Trifon, care imblatia pe arie. 

«Maica Domnului, cum l-a vézut că imblateste, îi zise: 

— «Trifone ! lasă-te de imblătit si hai mai bine cu mine la bi- 
serică, că azi e ziua mea și mâni ea ta! 

«Trifon însă nu voi s'o asculte, ci-i răspunse zicând: 

— «Las că voiu merge mani, căci mâni e ziua ta, iar azi îi 
a mea! 

«Văzând Matca Domnului că numai de geaba isi bate capul cu 
dânsul, că nu-l poate înduplecă să meargă cu ea, se duse singură. 

«Când s'a întors însă Maica Domnului de la biserică inapoi 
şi a trecut iarăși pe lângă locuinţa lui Trifon, pe aria acestuia 
nu se mai află acuma nimică. Dumnezeu adecă a dat un vânt 
nare si a suflat tot ce a fost pe arie, ast-fel că aceasta rămase 
goală, ca şi când ar fi fost de cine-vă măturată. 

«Si Dumnezeu a făcut-o aceasta din pricină că Trifon n'a voit 
să asculte de Maica Domnului, ci a lucrat în zi de sărbătoare.» (1) 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, şi anume 
din com. Roga, distr. Cernăuţului, sună ast-fel: 


«Trif a fost nebun. 

«Pornind Maica Domnului iu ziua de Trif cu copilul in braţe 
la biserică, se întâlnește cu Trif. 

«El îmblătiă şi zice: 

— «Ce picioare albe ai! 

«Atunci Maica Domnului s'a întors înapoi şi i-a zis: 

— «Nebunule! — şi pe loc a rămas nebun. 

«Din pricina lui, Maica Domnului a doua zi și-a luat molitfă 
in ziua de Stratenie şi amintirea aceea o serbam noi.» (2) 


4. — A patra legendă, aşişderea din Bucovina, com. Stupca, 
distr. Gura-Homorului, e aceasta: 


«Zice că pe când s'a dus Maica Domnului cu Is. Chr. la bi- 
serică ca să i se cetească rugăciunile de deslegare, a dat peste 


(1) Com. de Ioan Grămadă, stud. gimn; — şi din Câmpulung, com. de 
Ilie Piticariu, stud. gimn. 
(2) El. N. Voronca, op. cit., partea IV gi V, p. 949. 


78 


un om anume Trifon, stând lângă un tăetor si tăind lemne. 

«Maica Domnului, văzând că lucră, i-a zis să se lase de tăia- 
tul lemnelor, ca ziua aceea să fie ziua Domnului, iar ziua urmă- 
toare să fie ziua lui. 

«Trifon însă, fiind un om încăpățânat, îndărătnic și răutăcios» 
n'a voit s’o asculte, ci a tugit-o zicandu-i: 

— «Azi e ziua mea și mani va fi si a Domnului! , 

«Maica Domnului, văzând că Trifon, in loc s'o asculte, isi bate 
încă joc de dânsa, tugind-o, s'a supărat şi i-a zis: 

— «Dacă ţi-i omenia aga, apoi, despre mine, fie astăzi ziua ta 
şi mâni va fi a Domnului! 

«Și cum rosti ea cuvintele acestea nu se duse mai departe, ci 
se întoarse înapoi. 

«Ş de atunci cade ziua lui Trifon sau Trif tot-deauna nemij- 
locit înainte de Infâmpinarea Domnului, iară Intâmpinarea Dom- 
- nului sau Stretenia tut-deauna a doua zi de Trifon.» (1) 


5. — In fine a cincea gi ultima legendă, din Bucovina, com. 
Corlata, distr. Gura-Homorului, despre Marca Domnului şi 
Trif e cea următoare: 


«Zice că Maica Domnului, pe când umblă incă pe pământ, 
mergând într'o zi, în cotro se va fi dus, a ajuns pe la inserate 
într'un sat. 

«Iată însă că tocmai atunci, când a ajuns ea în satul acela, 
afară fulgeră, tună şi plouă ca din cofă, de să-ţi fi dat cine-vă 
o mie de galbeni, şi totuşi n'ai fi eşit din casă afară, aga de tare 
turnă. 

«Ce să facă acuma Maica Domnului ?... In cotro să apuce ea 
pe o vreme ca aceasta gi încă asupra noptii?... A umblat ea 
mai tot satul, că doară ar putea găsi un loc unde-vă să mae peste. 
noapte, dar de geaba, căci in tot satul nu se vedea nici măcar 
o singură lumină de leac arzând. 

«Văzând Dumnezeu, care toate le ştie si le vede, văzând că 
Maica Domnului se munceşte atâta, căutând un loc de mas și nu 
află, i s'a făcut milă de dânsa gi a indreptat-o într'un loc unde- 
se mai află încă o leacă de lumină. 

«Na! o bucurie mai mare ca aceasta nu-i trebui! Pe loc s'a şi 
dus într'acolo şi ajungând a început a bate în uşă, şi bate cât 
bate, dar de geaba că nimeni nu se răspunde din nuntru. Abiă 


(1) Din Stupea, com. de Const. Căilean, stud. gimn., și din Plăvălariu, 
com. de Simeon Bolohan, stud. gimn. 


19 


într'un târziu, după ce Maica Domnului isi luă acuma deo nă- 
dejde că va mai fi lăsată în nuntru, aude un glas slab şi răgu- 
sit de babă întrebând: 

— «Cine e acolo si ce caută într'un aga târziu de noapte? 

«Maica Domnului îi spune cine-i si apoi se roagă ca să-și facă 
milă de dânsa gi să-i dea drumul in casă, că și ea îi va face 
când-vă vr’un bine. 

«Atunci baba s’a dus gi i-a deschis usa, i-a dat drumul in nun- 
tru si, fiind-că acuma o cunostea cine-i, îndată a poftit-o să seada 
şi apoi a căutat ce-va și de mâncare si, din norocire, găsind o 
bucată de mămăligă, i-a dat-o aceea ca s'o mănânce. 

«Maica Domnului, fiind nu numai foarte ostenită, ci tot odată 
şi foarte flămândă, nu s'a dat îndărăpt, ci luând mămăliga a 
mâncat-o toată, aga goală, cum eră. Iară după ce a mâncat, a În- 
trebat pe babă: ce bine să-i facă pentru ca a primit-o pe o aga 
vreme în casă și pentru că a ospătat-o? 

«Baba aceea aveă un fecior anume Trifon. Si fiind-că feciorul 
acela nu eră cu toate doagele, oamenii îi ziceau Trifon-cel-Ne- 
bun. Deci maica sa, când a auzit că Maica Domnului vrea să-i 
facă un bine, zise că ei nu-i trebue nimică alta, ci numai s'o 
scape de o beleă, adecă să-l facă pe feciorul ei Trifon ca să fie 
sănătos. 

«Maica Domnului zise că-l va însănătoşă, numai să-l vadă. 

«Baba îl arătă. 

«Maica Domnului rosti vr'o câte-vă cuvinte în taină si Trifon 
care sta ghemuit intr’un ungher gi se uită cu nişte ochi inhol- 
baţi și turburi la dânsa, îndată a căpătat toate minţile la loc gi 
s'a făcut sănătos ca toţi sănătoșii, s'a sculat din ungherul unde 
eră ghemuit, s'a dus la Maica Domnului, i-a sărutat mâna, şi 
apoi s'a pus pe un scăunaş lângă vatra focului. 

«După aceasta s'a pus si Maica Domnului pe o laiţă ca să se 
odihnească, fiind-că eră foarte obosită de drum. 

«A doua zi desdimineaţă însă, sculandu-se şi multumind babei 
pentru primire, se porni iarăşi mai departe la drum. 

«Trifon, care eră acuma cu toate minţile si care asemenea se 
sculase, drept recunoștință si mulţumită că Maica Domnului l-a 
vindecat de nebunie, s'a dus cu dânsa ca s’o petreacă. Si după 
ce a petrecut-o o bucată bună de loc, s'a întors înapoi acasă. 

«Oamenii, cari il văzură petrecând pe Maica Domnului şi-l ştiau 
că eră nebun şi făceă o mulţime de blasgonii prin sat, nu se pu- 
teau destul miră cum de vine că acuma e sănătos. 


80 


«Dar nu numai atâta, dupa ce i-a fost acuma bine, a ajuns mai 
pe urmă chiar si vornic în satul acela.» (1) 


R. — Legenda, care s'a reprodus mai sus sub No. 5 şi care 
ne arată cum a tușil-o Trif pre Maica Domnului, când mer- 
geă aceasta la templul din Ierusalim ca să i se cetească ru- . 
găciunea de deslegare după 40 de zile de la nașterea Dom- 
nului nostru Is. Chr. e cunoscută, deşi numai foarte pe scurt, 
nu numai Românilor din Bucovina, ci şi celor din Moldova. 

lată cum istorisesc aceştia întâmplarea, despre care ne e 
vorba: | | 


«La 40 de zile, când se duceă Maica Domnului la biserică ca 
să-şi ieă molifta, Sf. Trif, care călătoriă cu dânsa, a fugit-o, şi Maica 
Domnului s'a întors și a zis: 

— «Fie ziua ta azi, că a mea va fi mâne! 

«Şi rostind cuvintele acestea s'a întors indărăt și nu s'a dus 
în ziua aceea la moliftă, ci abiă a doua zi! 

«De aceea e întâiu Trif şi apoi Întâmpinarea Domnului.» (2) 


Alţi Români, tot din Moldova, istorisesc întâmplarea 
aceasta foarte pe scurt ast-fel: 


«Zice că mergea Stratenia pe drum şi Trif mergeă după dânsa 
şi-a tuşit-o, doară s'ar înturnă, s’o vadă cine-i. 
«Ea atunci s'a întors să vadă cine i-a tusit în urmă și i-a zis: 
— «Dar fie astăzi ziua ta și mâni va fi a mea!» (3) 
(1) Com. de Cornelie Velehorschi, stud. gimn. 
(2) S. Fl. Marian, Sărbătorile la Români, vol. I, p. 241—242. 
(3) El. N. Voronca, op. cit., partea IV gi V, p. 949. 


V. 


FUGA MAICII DOMNULUI LA EGIPT. 


Sfânta scriptură ne spune că, după ce s’a născut Domnul 
nostru Isus Christos in Vifleemul Iudeii, se duseră câți-và 
Magi de la răsărit la Ierusalim şi, cum ajunseră la starea 
locului, întrebară zicând : 

— «Unde este nou născutul împărat al Iudeilor? căci noi 
am văzut steaua sa la răsărit, şi am venit să ne închinăm 
lui.» 

Auzindu-le acestea împăratul Jrod, s'a turburat, şi tot Te- 
rusalimul cu dânsul. Şi adunând pre toţi archiereii şi căr- 
turarii poporului, i-a întrebat: 

— «Unde este să se nască Christos ?» 

Iar ei zis-au lui: 

— «In Vifleemul Iudeii, căci aga s'a scris prin profetul: 
«Şi tu Vifleeme, în pământul Iudeii, nici de cum nu esti mai 
«mic între Domnii lui Iuda ; căci din tine va esi conducător, 
«care va paste pe poporul meu Israel!» 

Atunci Irod, chemând pe Magi: într'ascuns, a cercetat cu 
de-amăruntul de la dânşii despre timpul, în care s'a arătat 
steaua. Si trimiţându-i la Vifleem, a zis: 

— «Mergeţi şi cercetaţi cu de-amăruntul despre prunc; 
şi dacă veţi află, spuneţi-mi, ca şi eu să merg să mă în- 
chin lui!» 

Iar ei ascultând pre împăratul s'au dus; şi iacă steaua, 
pre care o văzuseră la răsărit, mergeă înaintea lor, până 
ce a ajuns şi s'a oprit asupra locului unde eră pruncul. Și 
văzând steaua s'au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi in- 

Marian, Legendele Maicii Domnului. 6 


82 


trând în casă, au văzut pe pruncul cu Maria, muma lui; şi 
căzând în genunchi se închinară lui; şi deschizându-şi co- 
morile, au adus lui daruri: aur, smirnă şi tămâie. Şi luând 
ştire prin vis ca să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s'au 
dus la ţara lor. 

Iar după ce s'au dus Magii, iacă îngerul Domnului s'a 
arătat lui Josif in vis, zicând: 

— «<Scoală-te, şi iea pruncul şi pe mama lui şi fugi la Egipt 
si rămâi acolo până îţi voiu zize, căci Jrod va să caute pruncul 
gi să-l peardă !» 

Deci Josif sculându-se a luat pruncul si pre muma lui 
noaptea, şi s'a dus la Egipt. Şi a rămas acolo până la moartea 
lui Jrod, ca să se plinească ceea ce s'a zis de Domnul prin 
profetul care zice: «din Egipt am chemat pre fiul meu.» 

Atunci Irod, văzând că s'a batjocorit de către Magi, s'a 
mâniat foarte tare, şi a trimis să se omoare toţi pruncii, cari 
erau în Vifleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai 
în jos, după timpul pre care l-a întrebat de la Magi. 

Atunci s'a împlinit ceea ce sa zis prin profetul Irimie, 
care zice: «Glas în Rama s'a auzit, plângere şi tânguire şi 
bocet mult, Rachil plângând pre copiii săi şi nu voiă să se 
mângâie, pentru că nu sunt.» 

Iara dupa ce a murit Jrod, iacă îngerul Domnului s'a ară- 
“tat în vis lui Josif în Egipt şi i-a zis: 

—- «Scoală-te, şi iea pruncul şi pe mama lui, si du-te in . pa 
mântul lui Israil, că a murit cel ce a căutat viata pruncului!>» 

Atunci s’a sculat si a luat pruncul si pre mama lui, si a 
mers în pământul lui Israil. Dară auzind că Archelau dom- 
neste în Iudea în locul lui Jrod, părintele său, s'a temut 
să meargă acolo; iar luând ştire în vis s'a dus în părţile 
Galileei. Și mergând a locuit în cetatea ce se numeşte Na- 
zaret, ca să se împlinească ceea ce s'a prezis prin profeţi: 
«Nazarinean se va chemă.» (1) 

Aceste date ale sfintei scripturi şi mai cu seamă cele din 
urmă, în cari e vorba despre tăierea pruncilor la porunca 
lui /rod gi despre fuga lui Josif, a Maicii Domnului şi a 
lui Jsus Christos la Egipt, au dat în decursul timpului nag- 





(1) Evang. Mateiu, c. II. 


83 
@ 


tere mai multor legende despre Fuga Maicii Domnului la 
Egipt de frica lui Irod care, temându-se ca să nui se iea 
domnia, voi să peardă pe Domnul nostru Is. Chr. 

lar legendele, câte le-am putut eu până acuma adună, şi 
anume de la Românii din Bucovina, sunt acestea: 


1. — Prima legendă: 


«Auzind împăratul rod că s'a născut Domnul nostru Is. Chr. 
şi temându-se de dânsul ca nu cum-vă mai pe urmă, crescând 
mare, să-l răstoarne de pe tron și să-i ieă domnia, a poruncit 
ostașilor săi ea să tae pre toţi pruncii cei mici de la doi ani în 
jos, cugetând în mintea sa că-l vor află şi-l vor tăiă gi pre Isus. 

«De geaba i-a fost însă toată vărsarea cea mare de sânge ne- 
vinovat, căci Maica Domnului, prinzând veste despre această po- 
runcă neașteptată, a părăsit pe Crăciun, in grajdul căruia a 
născut ea pe Domnul nostru Is. Christos, şi luându-l pre acesta 
în brațe, a fugit cu dânsul de acolo. 

«Părăsind ea pe Crăciun și mergând pe drum, cât timp va fi 
mers şi pe unde va fi mers, eată că se întâlneşte cu Lisaveta, 
maica lui Joan Botezătorul, care fugiă de frica lui Irod cu fiul 
său Joan în braţe, şi al cărei fiu eră cu șease luni mai mare de- 
cât Isus Christos. 

«Și acuma, după ce s'a întâlnit ea cu Lisaveta, s'au întovărăşit 
amândouă şi mergând mai departe împreună, au ajuns până la 
o măgură, şi pe măgura aceea au început apoi ase urcă la deal. 

«Si cum fugiau ele amândouă cu copiii în braţe, urcandu-Se 
cu mare greu la deal, au ajuns peoa treia femee, care asemenea 
fugiă de frica lui Irod şi care avea în braţe, nu unul, ca dân- 
sele, ci doi copii de-a gemenea. 

«Si fugind ele acuma tustrele până la mijlocul măgurii și ne- 
putând mai departe fugi de obosite ce erau, s'au oprit locului 
gi, punându-se jos ca să se odihnească, au început a vorbi câte 
de toate între olaltă. Şi din vorbă în vorbă zise Maica Domnului 
către femeia cea cu doi copii: 

— «Greu trebue să-ţi fie dumitale a duce doi copii în braţe. 
Dar și mai greu încă cred că trebue să-ţi fie a-i aplecă pe amândoi? 

— «Greu, greu de tot! dar... cee de făcut?... Vrând nevrând 
trebue să mă impac cu ceea ce mi-a fost şi-mi este de la Dum- 
nezeu împărţit! — răspunse femeia. 

«Maica Domnului, facindu-i-se milă de dânsa, zise mai de- 
parte : . 

— «Dă-mi mie pe unul dintre dânşii să-i dau eu {ata de supt ! 


84 


e 


«Femeia nu se puse de pricină. Din protivă luă cu cea mai 
mare bucurie pre unul dintre copiii sâi și, fără să știe că femeia 
care-i cere copilul e Maica Domnului, i-l dete ca să-l aplece. 

«Maica Domnului, luând copilul, îi dete de supt, până ce s'a 
săturat bine, apoi îl întoarse maicii sale înapoi. 

«După aceasta, sculându-se tustrele de jos, se porniră iarăși 
mai departe şi se suiră până pe vârful măgurii. 

«Acolo, în pustiu, petrecură ele apoi un timp mai îndelungat, 
până ce a murit Irod, ucigașul de prunci, precum şi toți ceia- 
lalti ce-l căutau pre Is. Chr., cu scop ca să-l afle şi să-l omoare. 
După aceea s'au întors înapoi la Vifleem. 

«Cei doi copii ai femeii celei străine, care a fugit si a petrecut 
împreună cu Maica Domnului şi cu Lisaveta în pustietate, după 
ce au crescut mari, au fost amândoi tâlhari. 

«Iar când a fost Domnul nostru Is. Chr. prins de Jidovi gi 
muncit, tocmai între acești doi frați tâlhari a fost răstignit. Şi 
cel ce n'a supt tata de la Maica Domnului zise către Is. Chr., 
când se află acesta pe cruce: 

— «Dacă esti tu cu adevărat Christos, mântuește-te pre tine 
şi pre noi! 

«Celă-lalt însă, care a supt tata de la Maica Domnului, auzind 
cuvintele acestea, s'a supărat pe frate-seu şi i-a zis: 

— «Măi! ce vorbeşti tu cuvinte de osândă, că noi pentru pur- 
tarea şi vinu noastră suntem răstigniţi, că multe și foarte mari 
rele am făcut, iară acesta este sânge nevinovat, răstignit pe ne- 
dreptate între noi, căci el pentru a noastră vină s'a răstignit ca 
să ne rescumpere din mâna vrăşmașului! 

«Si apoi întorcându-se cu fata către Is. Chr. zise: 

— «Pomeneșşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia ta! 

«Iara Is. Chr. i-a zis: 

— «Tu astăzi încă vei fi cu mine in raiu, căci cu limba ta 
raiul l-ai deschis!» (1) 


2. — A doua legendă: 


«Când a dat împăratul Jrod poruncă ostașilor săi ca să ucidă 
pre toţi pruncii de la doi ani în jos, cugetând că-l vor află și pe 
Isus Chr. printre dânşii și-l vor ucide şi pre el, atunci Maica 
Domnului, ascultând de îngerul care i s'a arătat în vis și-i spuse 
să fugă din Palestina, luă pe fiul său Isus și fugi cu dânsul la 
Egipet. 


(1) Din Toderesti, dict. de Nechifor Grigorean. 


85 


«Eată însă că, mergând ea călare pe o asină si ținând pe Dom- 
nul nostru Is. Chr. în braţe, se întâlnește de odată cu mai mulţi 
ostaşi de ai lui /rod. 

«Ostașii, cum o văzură, o opriră locului şi o întrebară: ce are 
ea în braţe? 

«Maica Domnului ce să le răspundă în grabă? .... zice că 
are grâu. 

«Ostaşii însă nu voiră să crează şi de aceea ziseră ca să le 
arăte. 

«Atunci Maica Domnului, vrând nevrând, le arătă, şi întru 
adevăr că nu eră alta, ci grâu curat, pentru că Domnul nostru 
Is. Chr., cum a spus Maica sa ostașilor că are grâu în braţe, în- 
dată s'a și prefăcut prin puterea lui cea dumnezeească în grâu. 

«Ostaşii, văzând că nu are nimic alta, ci numai grâu, îi deteră 
drumul să meargă mai departe. 

«Si aga scăpă Maica Domnului cu Is. Chr. şi cu Josif, care 
asemenea călătoriă cu dânșii, din primejdia cea dintâi. 

«Dar ea nu avă numai pe aceasta, ci mai avt încă multe alte 
primejdii să intâmpine. 

«Aga, ealătorind ea mai departe, cât loc va fi călătorit, se în- 
tâlni cu Juda Iscarioteanul, apostolul cel fără de lege, care l-a 
vândut mai pe urmă pe Is. Chr. 

«Maica Domnului, care abiă scăpase cu obraz curat de ostaşii 
lui Jrod, văzând acuma că iarăși se întâlnește cu nn israiltean, 
începù a tremură ca varga de frică, ca nu cum-vă acesta să-i 
facă vre-un rău. | 

«Si intr’adevar că Juda, cum dete cu ochii de dânsa, o gi întrebă 
ca si soldaţii lui Zrod, ce are în braţe. 

— «Smochine ! — răspunse Maica Domnului, și dete să plece 
mai departe. 

«Insă Juda, văzând că are o legătură aga de mare gi neve- 
nindu-i a crede c'ar fi într'insa smochine, o reţinu gi se uită 
singur ca să se incredinteze ori de intru adevăr e asa cumi s'a 
spus, ori nu. Si aflând numai smochine, după cum îi spuse Maica 
Domnului, căci de astă dată Domnul nostru Is. Chr. se prefă- 
cuse în smochine, o lăsă in pace si se duse în treaba-si. 

«Călătorind după aceasta Maica Domnului mai departe, se în- 
tâlni cu un lemnar, care asemenea era israiltean. Si întrebând-o 
şi acesta ce are ea în braţe, Maica Domnului îi răspunse ca 
are orez. 

e Lemnarul, uitându-se în legătură şi văzând că întru adevăr 
are orez, nu zise mai mult nimică, ci se duse încotro eră îndreptat. 

«Si acest Jemnar i-a făcut Domnului nostru Is. Chr. mai pe 


86 


urmă crucea pe care a fost el răstignit pentru ertarea păca- 
telor noastre. | 

«După amiazi, călătorind Maica Domnului mai departe, s'a ìn- 
tâlnit c'un covaciu. Şi acesta încă a întrebat-o, ce are în braţe. 

«Maica Domnului îi răspunse că are tamde. 

«Uitandu-se covaciul în legătură si văzând că e tămâe, nu zise 
mai mult nimică, ci plecă mai departe, căci gi el eră ca şi cei- 
lalti din Jerusalim. 

«Acest covaciu a făcut cuiele cu cari a fost Domnul nostru Is. 
Chr. rastignit pe cruce. 

«Plecând covaciul, plecă si Maica Domnului mai departe si se 
întâlni acuma cu un alt om din Ierusalim, care asemenea întrebă 
ce are ea în legătura ce o duce în braţe. 

— «Piper! — răspunse Maica Domnului. Si omul se incre- 
dinţă că întru adevăr e piper, pentru că Domnul nostru Is. Chr. 
se prefăcuse de astă dată în piper. 

«Iar omul acesta a fost mai pe urmă acela, care înainte de 
răstignire i-a dat o palmă Domnului nostru Is. Chr., când se află 
acesta dinaintea archiereului Ca:afa. 

«Scăpând si de acesta gi călătorind Maica Domnului mai de- 
parte, se întâlni în sfârșit de către seară cu mai multi Jidovi 
de odată, cari veniau hălăcăind din țarină de la lucru, căci bag- 
seamă pe vremea aceea Jidovii nu trăiau, ca acuma, numai din 
munca și sudoarea altora, ci lucrau și ei la câmp ca gi noi. 

«Aceştia, cum văzură pre Iosif si pre Maica Domnului cu Is. 
Chr. în braţe, deauna îi si opriră locului și întrebară pre prea- 
curata fecioară Maria, ce duce în legătura din braţe. 

— «Poame de finic! — răspunse Maica Domnului invergunata, 
văzând că necontenit se întâlnește când cu unul când cu altul 
si fie-care pare că anume o tot întreabă ce are în legătura din 
braţe. 

«Dar cu didovii aceștia se sfârşi șirul întrebărilor şi aga scăpă 
apoi si ea prin puterea fiului său, Domnul nostru Is. Chr. din 
toate primejdiile ce le întâmpină ea în decursul călătoriei sale 
si asa ajunseră toţi trei teferi la Egipet.» (1) 


3 — A treia legendă: 


«Zice că pe când fugiă Maica Domnului cu fiul său la Egipet, 
de frica lui Irod care poruncise ostașilor săi ca să-l caute pre 


(1) Din Bosanci, dict. de Simeon Barbă, agricultor, și com. la 13 Prier 
1887 de Dorimidont Tăutul, stud. gimn. 


87 


Is. Chr. şi să-l omoare, treci din întâmplare pe lângă un om 
care semana grâu, si necunoscând drumul care ducea la Egipet, 
îl rugă pe omul acela ca să i-l arate. 

« Omul, fără a o întrebă de unde-i, cum se cheamă si ce treabă 
are la Egipet, îi arătă cu cea mai mare bună-voinţă drumul dorit. 

«Maica Domnului, multumindu-i şi binecuvântându-i dimpre- 
ună cu fiul său sămânţa pentru binele ce i-a făcut, călători mai 
departe. | 

«Iată insă că nu mult după aceasta trecură pe acolo gi prigo- 
nitorii lui Is. Şi cum ajunseră la omul cel ce semana grâu, se 
opriră şi ei şi-l întrebară, de n'a văzut cum-vă pre Maica prea- 
curată cu fiul său în braţe trecând pe acolo. 

— «Ce-i drept, nu-i păcat! — răspunse semănătorul, — eu am 
văzut o femee c'un prunc mic în braţe trecând pe aicea, dar 
atunci când am văzut-o eu grâul eră mic, iar acum, după cum 
vedeţi şi d-voastră singuri, e mare. l 

«Si întradevăr că asa şi erà. Semănătorul nu mintise. Căci 
binecuvântând Maica preacurată şi cu fiul său Is. Chr. grâul 
omului, acesta crescù văzând cu ochii ast-fel că, pe cand sosiră 
prigonitorii lui pe acolo, grâul erà acuma hăt mare. 

«Prigonitorii Domnului, neînțelegând rostul cuvintelor rostite 
de semănător gi neștiind de când a crescut grâul sau asa de 
mare, nu merseră mai departe, ci se întoarse îndărăpt de unde 
au venit, lăsând pe Maica Domnului în pace. 

«Si de atunci, de când a binecuvântat Maica Domnului şi cu 
fiul sau Domnul nostru Is. Chr. grâul semănătorului, care i-a 
arătat drumul spre Egipet, este datină de a se pune, spre aducere 
aminte de această întâmplare minunată, grâu pe masă în ajunul 
Naşterii Domnului sau al Crăciunului si în ajunul Botezului Dom- 
nului. Inaintea celor-lalte sărbători însă, fie acelea ori şi cât de 
mari si însemnate, nu este datină de a se pune grâu pe masă.» (1) 


O variantă scurtă a acestei legende sună precum urmează : 


«Maica Domnului eră fată de împărat. 

«Când a purces grea din Sfântul Duh, tatăl ei n'a crezut-o şi 
a chemat pe toţi domnii cei mari la sesie gia dat la fie-care cate 
o bucată de lemn de pădureţ uscat în gură; la care va înfrunzi, 
acela i-a făcut copilul. Ea aveă un unchias gi la nimeni n'a în- 
frunzit, numai la el îndată a slobozit lemnul frunze și floare. 


(1) Din Frătăuţul-vechiu, distr. Rădăuţului, dict. de Varvara Vataman, 
şi com. de Laurenţiu Vataman, stud. gimn. 


88 


«Maica Domnului s'a ascuns într'o peșteră ca să n'o găsească 
jidanii, si acolo a născut. 

«La ea s'a coborât soarele, luna gi stelele gi au venit la ro- 
dini. 

«Da un cioban eră aproape şi a văzut toate acestea. El a alergat 
toată ziua după un mielut și cum l-a prins, l-a adus Maicii Dom- 
nului. 

«De aceea se vede pe icoană lângă Is. Chr. un mielut. 

«Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul, până ce a ajuns 
la un om care arà. | 
«Dumnezeu a dat că grâul în ziua aceea s'a copt, si cand au 
venit jidanii să întrebe, omul le-a spus că a trecut pe acolo când 
semana și jidanii s'au întors, iar Maica Domnului a scăpat.» (1) 


O altă variantă a acestei legende sună ast-fel: 


«Fata lui Christos e pe grâu de atuucea, când fugiă Maica 
Domnului cu dânsul de jidani... 

«Fugind Domnul Christos a ajuns pe lângă un om ce semănă 
grâu, dar nu stia să-i zică grâului pe nume. 

— «Ce sameni acolo? — îi zise Domnul Christos. 

— «Ia nişte pâne! 

— «Acela e grâu, să ştii că ast-fel se cheamă, sileşte-te de grabă 
şi mergi acasă de ada seceri, căci îndată va fi copt! 

«Omul a ascultat, și când au venit jidanii pe la amiază-zi grâul 
eră copt, l-au găsit pe om secerând. 

— «N'ai văzut un om fugind pe aicea ? 

— «Ba l-am văzut! 

— «De mult? 

— «Pe când semănam grâul acesta! 

— «Ei apoi cine ştie unde va fi! 

«Și s'au întors înapoi. 

«Si de atunci stă pe grâu scrisă fata Domnului Christos.» (2) 


4. — A patra legendă: 


«Maica Domnului eră tare fără păcat şi credeă în Dumnezeu; 
ea eră slugă la alt jidan, eră fata lui David. 

«La dânsa umblă feciorul lui Crăciun şi vrea s'o ieă. Odată a 
venit el la dânsa cu o alămâe în buzunar. 


(1) El. N. Voronca, op. cit., p. 44—45. 
(2) El. N. Voronca, op. cit., p. 132. 


x 


= 


N 
eee 89 

— «Ce ai in buzunar? — i-a zis Maica Domnului — da-mi 
să miros, că tare frumos miroase! 

«Şi cum a mirosit, a purces grea din Duhul sfânt. 

«Domnul Christos, când eră Matca Domnului grea, vorbia din 
pântece si ea stia că are sa fie Dumnezeu, de aceea s'a ascuns 
de jidani când o căutau. 

«Da între jidanii lui Juda (dracului) se auziau vorbe că are 
să vie un impărat nou gi ei cunoșteau din stelecăs'a născut. Ei 
au trimis să-l caute și să omoare pre toţi copiii, doar îl vor 
omoră și pe Christos. 

«Maica Domnului l-a ascuns în ieslele oilor, dar berbecii au 
zis : 

— «Care sunteţi cu lapte hrăniţi-l gi care sunteţi sterpe in- 
călziţi-l! 

«Cand s'a născut Christos, cu păr de aur, îndată s'a luminat 
şi pe loc a început a vorbi — mă rog doară e Dumnezeu. 

«Oiţele l-au hrănit si l-au încălzit, si când a venit mă-sa, l-a 
întrebat : 

— «Cum ţi-i, dragul mamei? 

— «Bine! Da cum se cheamă dobitoacele astea ? 

=== «Qi! 

— «Blagoslovite să fie gi sfințit să fie fruptul lor! 

— «Si de atunci se sfințeşte de Paşti casul. 

— «Pe urmă l-a dus Maica Domnului la porci, de l-au ascuns. 

«Porcii l-au încălzit şi l-au hrănit. 

«Cand a venit Maica Domnului, Domnul Chr. a întrebat-o: 

— «Da dobitoacele astea, mamă, cum se cheamă ? 

— «Porci! 

— «Apoi blagoslovită să fie carnea de pe dânșii, si să se în- 
dulcească oamenii cu ea! 

«De atunci se taie porcii de Crăciun. 

«S'a dus la vaci, iar aga l-au încălzit si l-au hrănit şi iar asa 
a întrebat-o pe mă-sa : 

— «Da dobitoacele astea mari, cu coarne, cum se cheamă ? 

— «Vite! 

-— «Să fie blagoslovite şi ele gi din pielea lor să se facă ciobote! 

— «S'a ascuns la cai. Dar caii au ros tot fânul de pe dânsul, 
cât pe aci erau să-l găsească jidanii. 

«Vine mă-sa și-l iea. Da Domnul Christos întreabă: 

— «Da aeste ce-s? 

— «Aceştia sunt cai, dragul mamei! 


90 


— «Să nu se mai sature! — a zis Dumnezeu — si carnea lor 
să o mănânce cânii si pasările! 
«Si chiar asa e!» (1) 


5. — A cincea legendă: 


«Pe cand umbla Maica Domnului cu Domnul Christos mic, 
fugare, de frica jidanilor, s'a întâmplat că a ajuns într'o pădure 
la casa unor tâlhari, 12 de toţi. 

«Acești tâlhari aveau o femee, care si ea aveă doi copii; pe 
unul îl născuse demineata şi se chema Vargdlata sau Vargat, 
şi pe altul sara, acestuia îi pusese numele Sara. 

« Vargălată erà plin de tot de bube gi când aveau să vie tål- 
harii acasă, aga de tare ţipă, că-ți eră groază. 

«Maica Domnului, cum scăldà femeia copilul, îndată ce l-a scos, 
l-a pus pe al ei, pe Domnul Christos in scăldătoare, in loc. 

— «Vai de mine, femee bună, ce faci! Nu destul mă chinuese 
eu zi și noapte cu copilul meu, vrei să se umple si al tau! 

— «Lasă nu te teme, că nu s'a umpleă! — a zis Maica Dom- 
nului. 

«Dar ce minune! Vârgat, cum l-a înfăşat mă-sa, când l-a scos 
din scăldătoare, a adormit. 

«Mă-sa gândiă că poate-i mort, știă că îndată au să vie tâl- 
harii și el nu ţipă. Iea şi-l desfașă, dar trupul lui eră taftă de 
curat. A lăsat copilul să doarmă gi a alergat să le easă lor ina- 
inte, spuindu-le că este la dânşii o femee cu copil mic, să nu-i 
facă nimic, că eată ce minune a făcut cu copilul lor. 

— «Bine că ni l-au lecuit pe al nostru, n'ai grijă, nu-i vom 
zice nimic! — au răspuns ei. 

«Maica Domnului a doua zi s'a sculat şi a plecat. 

«Domnul Christos a crescut mare şi Jidanii l-au prins şi l-au 
pus pe cruce între doi tâlhari. 

— «Daca eşti tu Dumnezeu, poţi să te scapi!-—a zis unul din- 
tre tâlhari Domnului Christos. 

— «Tu nu vorbi! —- a zis cel din dreapta, — căci nu esti vred- 
nic să judeci sângele acesta curat! 

«După ce l-au pus în groapă, a trimis Dumnezeu pe îngerul 
Vargălată ca să ridice piatra de pe mormântul Domnului Chris- 
tos, cufundată de 7.000 de stânjeni. 

«Domnul Christos a esit si aducându-și aminte de cei doi to- 
varasi ai lui, cei doi copii Sara si Vargălată, a cerut lui Dum- 


— ~~ 


(1) El. N. Voronca, op. cit., p. 39—40. 


91 


nezeu să-i dee, ca să-i fie lui apostoli. Apoi s'a dus Domnul 
Christos, de a sfărâmat lacafile iadului ca s& dea drumul sufle- 
telor ce se chinuiau. | 

«Umblând ei împreună, Sara l-a vândut pre Domnul Christos, 
de l-au muncit. 

«Domnul Christos şi a doua oară a înviat, dar pe neprietenul 
său Sara l-a legat gi până la sfârşitul lumii va sta în lanţuri; 
şi el e Luna, ce umblă noaptea pe cer, remâindu-i tovarăş nu- 
mai îngerul Vargălată sau Vargat, ce s'a născut dimineaţa si 
care e Sfântul Soare.» (1) | 


6. — A şeasea şi ultima legendă din Bucovina e aceasta: 


«Au fost nişte oameni si aveau un băiat, îl chemă Mediaş. 

«Copilul cela era de mic desmierdat şi nu-l puneau părinţii 
la nimic. 

«De atunci de la copilul acela au luat părinţii învăţătură, ca 
să dee frică la copii până sunt mici, căci dacă sunt mari nu 
ascultă. 

«Băiatul acela, când eră de 7 ani, a mers în grădină gi a rupt 
un băț, un ciomag de măr, l-a dus acasă gi l-a pus în pod. 

«Când eră acuma flăcău mare, părinţii îl proboziau că de ce 
a făcut ceea si ceea gi de ce nu lucrează. Da el a mers în pod, a 
luat măciuca gi i-a emorât; apoi a pornit cu ciomagul in spate 
în pădure si s'a făcut hot, prindeă oamenii, îi ucideă si le luă 
avutul. In pădure a prins si o femee şi și-a făcut-o femeia lui, 
cu care a avut doi copii de-a gemenea. 

« Maica Domnului de abiă născuse pe Domnul Christos, trece 
pe acolo si se opreşte peste noapte să doarmă acolo. 

«Femeia, cum a văzut-o, s'a spariat. 

— «Du-te de aice femee, că am un bărbat rau, că pe cine 
vede omoară ! 

— «Eu nu mă tem! — zice Maica Domnului — că mă va omora! 

«Dar până atunci copiii nu se scăldau, şi copiii femeei de casă 
erau tot trupul o rană. 

«Maica Domnului a cerut o albiuţă să-și scalde copilul ei. 

«Dacă a văzut femeia, și-a vârât după Domnul Christos și pe 
copiii săi şi i-a scos curati, sănătoși. 

«Pe cel mai mare Domnul Christos l-a luat de ajutor, apostol 


(1) El. N. Voronca, op. cit, p. 324—325 ; — comp. gi legenda: iaman 
şi Domnul Is. Christos de la p. 322—324 gi mai ales partea finală. 


92 


şi când a fost să facă cina cea de taină, i-a dat trei arginti să 
cumpere. pâne. 

«El a mers în târg, a mâncat şi a băut paralele și amă nu 
aveă cu ce cumpără... A luat și l-a vândut pe Domnul Christos 
pentru 3 arginti la jidani si a cumpărat ce a trebuit. Apoi sara 
la cină l-a șters pe Domnul Christos pe picioare si jidanii l-au 
cunoscut și l-au luat să-l muncească. 

«Medias bătrânul a ucis multi ani oameni. Odată a prins un 
preot și a vrut să-l omoare, dar preotul i-a spus că mai bine 
să se lase să-l spoveduească și să-i deă canon pentru ertarea pă- 
catelor, căci e bătrân şi-i vine vremea să moară. 

«Mediaş de spovedanie și de celea ce-i spunea preotul nu stia, 
l-a ascultat și s'a spoveduit. 

«Preotul îi spuse că băţul acela de măr, cu care a ucis, să-l 
înfigă în pământ si să care apă cu gura pe coate și pe genunchi, 
să-l ude, până va înfrunzi şi va face mere. 

«Mediaş l-a ascultat. Mărul a slobozit frunze și a făcut mere. 

«La un timp trece preotul acela cu trăsuru pe aproape şi-i 
vine mirosul de la mere. Trimite pe vizitiu să vadă de sunt 
unde-vă în adevăr. 

«Aci Mediaş eră bătrân tare, cămeșă nu mai avea pe trup st 
păr crescuse pe el. 

«Vizitiul văzându-l s'a spăriat gi a mers de a spus stăpânu- 
lui său. 

«Preotul și-a adus aminte și văzându-l, l-a cunoscut. I-a zis să 
se scoale, dar nu putea. 

— «Scutura dar, cum poţi, mărul! 

«El a scuturat. 

«Toate merele au picat, numai doua nu. 

«Toate păcatele îi erau ertate, pe câţi oameni i-a fost omorât, 
numai pentru tată şi mamă n'a fost ertat. 

«L-a mai spoveduit odată şi i-a zis să mai scuture. Au picat 
şi acelea. Acuma eră deplin ertat şi îndată s'a răsipit ca colbul 
inaintea preotului.» (1) 


7. — O legendă din Transilvania, şi anume din Feche- 
teile Mădărașşului, tratează asemenea despre Fuga Maicii 
Domnului la Egipet, însă se deosebeşte foarte mult de cele 
din Bucovina, reproduse în şirele de până aicea, atât în 


(1) El. N. Voronca, op. cit., p. 325—326. 


93 


privinţa cuprinsului cât si a formei, fiind de la început si 
până la sfârşit în versuri; ea sună precum urmează: 


Când câmpii înverziă, | Să mi-l omoară. 

Când florile înfloriă, | Io, cum am auzit 

Maică sfântă îmi porniă De la îngerul cel sfâut, 

Cu fiul său La tine-am venit 

Şi-a lui Dumnezeu Ca să vii si să ne duci 

Şi-mi mereă Noaptea prin lunci, 

Si se ducea Ziua pe drumuri lungi, 

Pe drumuri tinoase, Noaptea pe intunecat 

Pe drumuri sbrusioase, Ca şi ziua pe luminat, 

De te sdruncinai la oase. Ca pe fiul sfânt să-l văd scăpat. 


Şi mi-o drumărit, 
Până mi-o sosit 

La luan-cel-sfant. 
Sfânt Iuan 

Sântion 

Cum îi vedeă, 

Ca focu inrosia 

Si mi-i cuprindea 
Si mi-i imbia 

Să stee 

Să le dee 

Miere din stupină, 
Poame din grădină. 
Maica sfântă îl priviă 


Si din gur’aga-i zicea: 


_— Ioane 
Sântioane ! 

Noi n'am pornit 

La drumărit 

Ca să stăm 

Si să mâncăm 
Miere din stupină, 
Poame din grădină. 
Fără am pornit 

La drumărit 

Cu fiul cel sfânt 
De rele să-l feresc, 
De Jidovi să-l păzesc, 
Că ei s'or sfătuit, 
Că de cu sară , 


Că mi-i frică, 

Că de l-or găsì, 

L-or omoră, 

De l-or afla, 

L-or impusca 

Ori l-or săgetă 

Cu săgeată de argint 

Ca să moară mai curând! 
Iar Tun 

Sântion 

Grăiă 

Si zicea: 

— Vai, Maică sfântă 

Preacurată! 

Tare nu te supără, 

Că eu veste-am auzit 

Că pe fiul tău l-o răstignit, 

Şi cum îl răstigniă 

Ingerii plangea, 

Stelele pică, 

Cerul se despică, 

Soarele se întunecă, 

Luna în sânge se învălia! 

— Vai, Ioane 

Sântioane! 

Asta nu s’o întâmplat, 

Făr s'a întâmplă, 

Că pe fiul meu 

Şi-a lui Dumnezeu, 

Cum l-or găsi, 


Prinde-l-or, 
Lega-l-or, 
Judecă-l-or, 
Restigni-l-or 
Pe cruce de brad 
Ca pe-un nevinovat. 
Ingerii plânge-or, 
Cerul s'a despică, 
Stelele or pică, 
Soarele s'a întunecă, 
Luna în sânge s'a învăli, 
Toată lumea va jeli, 
Numa jidovii, 
Păgânii, 
Nu vor jeli, 
Far’ vor batjocori 
Pe fiul meu 
_ Şi-a lui Dumnezeu! 
— Maică sfântă, de-i aşă, 
La Dumnezeu ne-om rugă 
Pe Christos 
Cel nouă de folos, 
Pe fiul tău 
Și-a lui Dumnezeu 
Să ni-l scape de la rău! 
— Ioane 
Santioane ! 
Asta am zis-o gi eu 
Si-am grăit. 
Dar fiul cel sfant 
Mi-o prorocit 
C’asa vrea Dumnezeu 
Pentru neamul păgânesc, 
Pentru neamul omenesc ! 
— Maică, de-i aşă, 
Fie în voia ta! 

Cum ziceă, 
Se porniă, 
Lume multă că merea, 
Pan’ la Egipt ajungea, 
Pe-o noapte întunecoasă, 
Pe-o noapte răcoroasă, 





De te înfioră prin oase. 
Iuan 

Santion 

Merea 

Cat merea 

Sălaș să găsească, 

Sălaş să cerseasca. 

Dar cum cerșiă, 

Nu-mi află, 

Nu-mi căpătă, 


Pân' îngeru Domnului veniă. 


Cum veniă, 

Ingerul graia: 

— Maică sfântă! 

Ilea pre fiul sfânt 

Și-l ascunde 

Intre. cucute, 

Că Jidovii or veni 

Si cu voi s'or întâlni 
Și vor întrebă: 

N'aţi văzut pe Precista ? 
Maică sfântă, 

Așă le cuvântă, 

Că i-aţi văzut mergând 
De pe iest pământ, 

Că e apătos, 

Că e gloduros 

Si nesănătos. 

Că ei cum vor auzi, 

La drum vor porni, 
Lumea-or drumări 

Și pe când vor înturnă, 
Pe-aici nu vor mai află! 
Maica sfântă, 

Cum îl auziă 

Chiar asa făceă. 

Pe fiul sfânt îl ascundea 


Și cu Jidovii cum se întâlniă 


In alte ţări îi îndreptă, 
Lumea să o drumărească, 


Pe drumuri să se pustiească ( 1). 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa. 


95 


8.— Pe lângă legendele, cari s'au reprodus în şirele de mai 
sus, se mai află încă şi unele Cântece de stea, cari ne arată 
asemenea şi mult mai cu deamăruntul atât Venirea Magilor 
de la răsărit la Ierusalim, cu scop ca să se închine nou năs- 
cutului împărat al Iudeilor, adecă lui Is. Chr., cât si fuga 
Maicii Domnului la Egipt şi tăiarea pruncilor la porunca 
lui Irod. 

Cântecele acestea însă nu sunt de provenienţă curat po- 
porană, ca legendele de mai sus, ci de provenienţă cărtu- 
rărească. | 

Cu toate acestea însă, devenind ele cu timpul poporale şi 
fiind acuma foarte răspândite, mai ales pe la oraşe, creda 
nu greşi, dacă voiu reproduce aice unul şi din aceste Cân- 
tece de stea. | 

Iată-l: 


Mie de ştire să-mi daţi 
Să merg să mă închin si eu 
Ca unuia Dumnezeu! 


Trei crai de la răsărit 
Cu steaua-au călătorit. 
Când în cale purcedea, 
Steaua ’nainte mergea, Craii scarbiti că s'au dus 
Când sta, de se odihniă, Pentru stea că s'a ascuns. 
Steaua îi îngăduiă. Din oraș dac’au eşit, 

Şi tot asa că s'au dus Steaua lor li s'a ivit 

De la răsărit spre-apus. Şi-au mers, până ce-au stătut, 
Şi-au mers, după cum cetim, Unde-a fost Christos născut, 
Până la Ierusalim. Și s'au dus până ce-au stat, 
Acolo când au ajuns, Unde-a fost Christos culcat. 
Steaua lor li s'a ascuns. Acolo ’nuntru-au intrat, 
Deci le-a fost lor de întrebare Lui Christos s'au închinat 
Nastere de împărat mare: Ca unui mare împărat. 

— Unde ştiţi că s'a născut Scumpe daruri i-au adus 
Un împărat nu de mult, Şi ’naintea lui le-au pus: 
Că noi steaua i-am văzut Aur, smirnă și tămâe, 

Și după dâns-am venit Precum şi la carte scrie. 
Tocmai de la răsărit. După ce s'au închinat 

Irod că s'a supărat, Şi s'au dus de s'au culcat, 
Craii ’n taină i-a chemat Ingerul s'a arătat 
Si cu poftă i-a rugat Şi în vis sfat lor că le-a dat: 
Si lor că le-a cuvântat: Ei spre casă, când s'or duce, 
— Ian mergeţi si ispititi, Pe-altă cale să apuce, — 
Pe-acel prunc să mi-l găsiţi! Iar pe Iosif l-a învăţat 
De s'a întâmplă să-l aflaţi, Si aga i-a cuvântat: 


— Tea pruncul și maica sa 
Si fugi la Egipt cu ea, 
Că în scurt Irod va cercă 
Pe prunc aici a-l află, 
Şi de el, dacă va dă, 
Lui nu i se va închină, 
Ci viaţa i-a luă! 
Craii, cum s’au deşteptat, 
Pe-altă cale-au apucat 
Şi lui Irod împărat 
Ei de știre nu i-au dat. 
Iar Iosif, cum s'a sculat, 
Prunc și maică a luat 
Si pe loc s’a și pornit 
Și spre Egipt au fugit. 
Atunci Irod împărat 
Foarte rău s'a supărat, 
Că de ştire nu i-au dat, 
Multă oaste-a ridicat, 
Mulţi coconi mici a tăiat, 
Pai-spre-zece mii de prunci 
De doi ani în jos mai mici, 


96 


De doi ani mai mici in jos 

Tot deo samă cu Christos. 

Si mult sânge c’a vărsat, 

Lumea de s'a spăimântat. 

Şi nu eră nicăire 

Casă fără de jelire, 

Maică fără tânguire. 

Rachil pruncii îşi plângeă, 

Că mai mult ea nu-i aveă. 

Si nimene nu putea 

Pe dâns'a o mângâiă, 

Batăr cine ce-i spuneă... 
Râmlenii, cum au aflat 

Colea ce s'a întâmplat, 

Pe loc că s'au și gătat, 

Rusalimul l-au darmat, 

Pe Jidovi i-au reschirat 

Si prin lume i-au mânat. 

Rusalimu-au pustiit, 

Pe Jidovi i-au îugărit, 

Lumea de ei c’au umplut 

Si de râs că i-au făcut (1). 


O variantă a acestui cântec sună precum urmează: 


Trei crai de la răsărit 
Cu steaua-au călătorit. 
Şi-au mers, după cum cetim, 
Până la Ierusalim. 

Acolo, când au ajuns, 
Steaua lor li s'a ascuns 

Si le-a fost de a umblă 

Prin oraș dea se primblă 
Si pre oameni dea întrebă: 
— Unde ştiţi că s'a născut 
Un împărat nu de mult, 
Că noi steaua i-am văzut, 
Steaua lui la răsărit 

Și după dâns-am venit, 

Ca pe dânsul să-l aflăm 

Si lui să ne închinăm ! 


Atunci Irod împărat 
Auzind s'a tulburat, 
Pe crai în grab' i-a chemat 
Și în taină că i-a întrebat, 
Ispitindu-mi-i setos 
De naşterea lui Christos. 
Şi cu graiu adăugat 
Foarte lor li s'a rugat 
Si pe urmă i-a mânat: 
— Duceţi-vă și-l catati ! 
De s'a întâmplă să-l aflaţi, 
Inapoi să vă inturnati, 
Pe mine mă instiintati, 
Să merg să mă închin şi eu 
Ca și unui Dumnezeu! 
Craii scarbiti s'au pornit 


(1) Auzit de la un călugăr bătrân din mânăstirea Suceviţa. 


————_____ 


Pentru stea că s'a oprit. 
Iară după ce-au plecat, 
Steaua iar li s'arătat. 

Şi-au mers până ce-au stătut, 
Unde a fost Christos născut. 
Şi după ce l-au aflat, 

Gu toţii s'au bucurat, 

Cu daruri i s'o ’nchinat 

Ca la un mare împărat. 

Si ’napoi când au purces, 
Ei pe altă cale-au mers, 
Pe-altă cale s'o 'nturnat 

Şi lui Irod împărat 

Ei de ştire nu i-au dat, 
Căci aga lor le-a fost zis 
Ingerul noaptea în vis. 

Iara Irod împărat, 
Văzând c'a fost ingelat, 
Foarte rău s'a supărat, 
Multă oaste a ridicat; 
Foarte rău s'a năcăjit, 
Oaste mare c'a pornit, 
Oaste mare, jidovească, 

Pe Christos ca să-l găsească 


—— 


Si de zile să-l gătească. 
Şi oastea, cum s'a ridicat, 
In Vifleem c'a intrat 
Mulţi coconi mici c'a tăiat 
Pan’ la pai-spre-zece mii, 
Tot cruzi, maruntei copii, 
De doi ani si mai in jos, 
Ca să-l taie pe Christos. 
Pe Christos nu l-a tăiat, 
Căci maica sa l-a luat 
Dup'a îngerului sfat 
Și de-acolo c'au fugit 
Şi-au mers cu el la Egipt. 
Iar tiranul, crud Irod, 
Blestemat fiind de norod, 


.Blestemat şi afurisit, 


_ „Nu peste mult a perit, 


Nefiind el bucuros | 

De nașterea lui Christos. 
O naştere fericită, 

Lui Irod i-ai fost urâtă, 

Nouă ne esti mult iubită, 


‘ De aceea că te slavim 


Si cu glas că glăsuim: 


«Naşterea ta, Christoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lu- 


mina cunostintei, că întru dânsa cei ce slujiă stelelor de la stea 
s'au învăţat să se închine ţie, soarele dreptăţii, și să te cunoască 


pre tine răsăritul cel de sus. Doamne, mărire ție!» (1) 


—————_—— n — 


lugar din mânăstirea Suceviţa. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


(1) Com. de Ignatie Corvin. călugăr, care l-a învăţat de la un alt că- 


VI. 
MAICA DOMNULUI SI PAINGANUL. 


Ey 


Un mit grec ne spune că în vechime trăiă în oraşul Co- 
lophon (1) un văpsitor foarte vestit. El se numiă Jdmon, şi 
aveă o fiică, care se chemă Arachne. 

Arachne eră atât de iscusită in tot lucrul femeesc, pre- 
cum: în ţesut, împletit şi cusut, în cat i se duse vestea peste 
toată tara în lung si in lat. 

Venind odinioară la dânsa nimfele de pe muntele Tmolus 
şi din râul Pactolus, se minunară mult de ţesăturile ei cele 
prea iscusite. 

Arachne, văzând aceasta, se sumeti aga de tare, în cât se 
bizui a se apucă în rămăşag cu Athena, zâna artelor şi a 
ştiinţelor, zicând că ea va ţese mai frumos decât Athena. 

Athena primi rămăşagul şi făcu un covor minunat, în care 
erau ţesute cele patru elemente ale lumii, apoi firmamentul 
cu planetele, cu soarele și luna, oamenii, animalele, pasările 
si peştii. Toate acestea erau inchipuite în cele mai vii şi mai 
frumoase colori. Apoi mai înfăţişă ea pe acel covor încă şi 
multe fapte şi minuni ale zeilor din timpurile vechi. 

Arachne, la rândul ei, tes cu sârguinţă mare pe un co- 
vor foarte frumos icoana Europei şezând pe un leu şi ino- 
tând peste Oceanul viforos. 

Amândouă covoarele acestea fură supuse judecății zeilor, 
cari hotărâră cum că covorul zânei Athene este cu mult mai 
frumos şi mai iscusit decât covorul vestitei Arachne. 


(1) După unii însă Hypdpa în Lydia. Vezi: Mayers Conversations- 
Lezicon. I. Bd. Finfte Auflage. Leipzig und Wien 1893, p. 771. 


99 


Fiind că perduse rămăşagul, toţi o râseră pe sumeata 
Arachne. | 

Arachne se scârbi din causa aceasta aga de tare, în cât 
îşi făcu seamn. 

Atunci zeii se îndurară de dânsa şi o prefăcură într'un 
Paingan, care şeade şi astăzi singuratic şi supărat prin un- 
ghere şi tot ţese ţesăturila cele mai subţiri si mai iscusite (1). 

Acest mit, care a trecut mai pe urmă de la Greci la Ro- 
mani (2), a dat în decursul timpului naștere legendelor cu- 
noscute Românilor sub numirea de Maica Domnului şi Pa- 
inganul. 

Iată şi legendele acestea: 


1.— La Românii din Bucovina: 


«Zice că Maica Domnului eră foarte iscusită si vestită în pri- 
vinta torsului, a țesutului și a cusutului. De aceea, când avea ea 
ce-vă de tors, ori îi trebuiă vre-o cămaşă atât pentru dânsa cât 
şi pentru fiul său, Domnul nostru Is. Christos, nici odată n'o da 
alteia de ţesut şi de cusut, ci tot-deauna şi-o făceă ea singură. 

«Intr'o zi de vară, având foarte mult de tors si fiind în casă 
foarte cald, a eşit cu furca sub brâu afară, şi acolo s'a pus sub 
umbra unui pom înalt și rămuros, anume ca să poată mai bine 
şi mai uşor toarce. 

«Un Paingăn însă, care din întâmplare se află pe pomul acela, 
văzând-o cum toarce si cât de repede i se învârte şi-i sfârâe fusul 
sub caer, se cobora la dânsa și-i zise: 

— «Tot am auzit că d-ta esti foarte iscusită în tors, și am cu- 
getat că-i chiar agi. Acuma însă văd că m'am înșelat. 

— «Şi de ce, mă rog? — întreabă Maica Domnului plină de 
mirare. 

— «De aceea că d-ta torci cu mult mai gros de cum am pre- 
supus eu! — răspunse Painganul. 

— «D'apoi cine poate să toarcă mai subţire decât mine? — 
întreabă iarăși Maica Domnului. 

— Ia gi eu! — zise Paingdanul. 


(1) S. V. Isopescul, în Cartea de cetire pentru clasa a doua gimna- 
zială de Stefan Steturiac, t. II. Suceava, 1886, p. 65—66; — cf. Mayers 
Conversations Lexikon. I. Bd. Hildburghausen 1874, p. 800. — Idem de 
eadem: Fiinfte Auflage, p. 771. 

(2) Ovid, Metamorph, lib. VI. Arachne, 5—146;— Virg., Georg. IV, 246. | 


100 


— «Asta nu se poate ! seu 


— «Ba se poate! — zise iarăşi Paingănul, plin T mândrie. — 
Si dacă nu mă crezi, hai si ne-om apuca in ramagag! 
— «Despre mine! — adăugă Maica Domnului. 


«Si apucându- -se in rămășag : care va toarce firul cel mai sub- 
tire, se puseră amândoi pe tors. Si atât Maica Domnului cât gi 
Paingănul toarseră fire din ce in ce tot mai subțiri. 

«In urma urmelor însă tot firul tors de Paingăn a Tost mai 
subțire decât cel tors de Maica: Domnului. 

«Văzând aceasta Maica Domnului s'a supărat pe dânsul, că a 
întrecut-o în tors şi de aceea l-a blestemat, zicând că cine-l va 
vedeà şi-l va omorâ, aceluia i se vor ertà seapte păcate. 

«Si de atunci oamenii, ori de câte ori gi ori şi unde văd 
vre-un Paingăn, îndată îl omoară cu dosul mânei, crezând şi 
zicând că de ori-ce paingăn omorât i se eartă geapte păcate (1). 


Altă legendă tot din Bucovina: 


«Zice că Maica Domnului, pe când se află pe pământ, nu ştiu 
cum şi în ce fel sa întâmplat, destul atâta că într'o zi s'a luat 
la ceartă c'un Paingăn. 

« Paingănul, foarte obraznic, zise Maicii Domnului: 

— «Dacă eşti tu aga de vestită şi de înţeleaptă, poţi să-mi torci 
un fir de aţă asa de subţire, ca mine? 

«Maica Domnului, atinsă si supărată fiind de cuvintele cele 
nechibzuite ale Paingdnului, îi răspunse : 

— «Pot!... dar fiind-că tu ai cutezat a mă ispiti prin aga 
niște cuvinte, de aceea începând din ziua de astăzi înainte cine 
va ucide un Paingân ca tine, aceluia să i se erte ori-şi-ce păcat! 

«Şi de atunci au început oamenii a ucide pre toţi paingănii, 
câţi îi văd, căci se crede că cine ucide un paingăn, aceluia i se 
eartă seapte păcate, fiind-că Paingdnul e dușmanul Maieii Dom- 
nului (2). 


A treia legendă, asemenea din Bucovina: 


«Zice că Sântă-Măria aveă datină de a face singură cămășile, 
ce le purtă Domnul nostru Isus Christos, însă ea nu le coseă nici 
când, cum cos cele-lalte femei cămășile, ci tot-deauna le tesea 
şi le făceă numai dintr'o singură bucată. De aceeu avea și da- 


(1) Din Câmpulung, com. de I. Piticariu, stud. gimn. 

(2) Din Lisaura, sat în distr. Sucevii, dict. de Catrina Socoliuc, şi com. 
de D. Socoliuc, stud. gimnazial; — cf. şi El. N. Voronca: op. cit. Partea 
IV şi V, p. 1.067 şi 1.068. 


101 


tind de a si toarce numai ea singură atât urzeala cât și bătă- 
tura ce-i trebuiă spre facerea unei ast-fel de cămăși. 

«Torcând ea iarăși odată nişte tort pentru o cămașă de acestea 
şi văzând-o un Paingdn cum toarce, se apropie pe încetul de dânsa 
şi-i zise : 

—- «Ce torci aga de delicat? ... sau cugeti că numai dumnea-ta 
poți să torci asa de frumos şi de subțire și: nime altul? 

— «D’apoi cine aļtul poate să toarcă mai bine și mai subțire 
decât mine? — îl întreabă Maica Domnului. 

_— «Ia gi eu pot să torc cu mult mai frumos gi mai subțire de- 
cât d-ta! — răspunse Paingdnul îngâmfat. 

— «Dacă-i agi treaba, cum spui, apoi ian apucă-te şi torci să 
văd si eu cât de frumos gi de subţire vei toarce! — zise Maica 
Domnului, atinsă de cuvintele Paingdnulut. 

« Paingănul se pune si întru adevăr că toarce cu mult mai sub- 
tire decât Maica Domnului. | 

«Maica Domnului, văzând că tortul Paingănulu: e întru adevăr 
mai subţire decât al ei, se apucă şi ea acuma şi toarce mai sub- 
tire decât dânsul. 

«Paingănul însă nu se lăsă cu una cu două invins, ci se pune 
şi toarce din nou, si de astă dată asd de subţire, că numai de 
abiă i se zăriau firele ce le torsese, aga erau de subtirele. Și 
cum a sfârşit de tors, zise plin de mândrie: 

— «Ei! spune-mi acuma: poate cine-va să toarcă mai subţire 
decât mine? 

«Matca Domnului, văzându-l că-i asa de sumeţ, îl blestemă 
zicând: 

— «De acuma înainte să nu-ţi mai afli hrana, până ce nu vei 
toarce! 

«Și din ziua aceea, când l-a blestemat Maica Domnului și până 
în ziua de astăzi, Paingănul numai atunci îşi află hrana trebu- 
incioasă, când toarce si face reţele în cari se prinde câte o muscă, 
căreia îi suge apoi sângele». (1) 


A patra şi ultima legendă, asisderea din Bucovina, sună 
asa: 7 


«Zice că Domnul nostru Is. Chr. aveă datină de a intra mai 
adese-ori prin sinagogele jidovesti și a predică cuvântul lui Dum- 
nezeu. 

«Jidovilor însă nu le venià nici decum la socoteală învăţătura 


(1) Din Suceava, dict. de Veronica Poslusnic. 


103 


lui. De aceea nu odată s'au sfătuit ei ca să-l prindă gi să-l 
omoare. 

«Intr’un rând, intrând Is. Chr. iarăşi într'o sinagogă si începând 
a învăţă, ca tot-deauna, Jidovii ce fac? ce direg ? destul atâta 
că pun mâna pe dânsul şi vreau numai decât să-l spânzure. Dar 
cine să le facă funia trebuincioasă spre scopul acesta ? Unii spun: 
«fă-o tu!» alţii: «ba fă-o tu!» Si tot aga se îmbie unii pre alţii, 
dar nici unul nu se prinde s'o facă. A 

«Un Paingdn însă, care se află intr’un ungher al sinagogei şi 
auziă toate cum se ceartă jidovii între olaltă și nici unul nu vrea 
să facă funia ce le trebue, hai că va face-o el! 

«Jidovii, cum il aud vorbind, isi îndreaptă cu toţii privirile 
spre dânsul şi uită ca pământul de Domnul nostru Is. Chr. 

«Is. Chr. la rândul său, ii lasă căutând cu gurile căscate la 
Paingăn gi egind din sinagogă se duce în treabă-și. 

«Painganul însă, care-l văzuse când a egit şi în cotro a apucat, 
se iea după dânsul tot torcând. 

«Tot atunci, auzind şi Maica Domnului că jidovii l-au prins 
pre fiul său Isus gi vreau să-l spânzure, a început a umblă pe 
drumuri şi a-l căută, doară-l află şi-l scapă din mânile jidovilor. 

«lată însă că umblând ea așă in sus si în jos, căutându-l pe 
Is. Chr., se întâlnește cu Paingănul, care s'a fost apucat că va 
face funia trebuincioasă jidovilor. Si cum îl întâlneşte, îl întreabă: 

— «N'ai văzut unde-vă pre fiul meu Is. Chr. ? 

— «Nu numai că l-am văzut, ci uită-te la mine că-i torc chiar 
si funia cu care au să-l spânzure jidovii, pentru că s'a apucat 
să înveţe o nouă învăţătură! — răspunse Painganul. 

— «Da mai subţire n'o poţi toarce? — il întrebă Maica Dom- 
nului, văzându-l că toarce cam grosut. 

— «Ba eu pot toarce şi mai subţire, dar cât pentru o funie 
cred că gi aga e prea subțire! 

« Maica Domnului, auzind răspunsul acesta al Paingănului, s'a 
supărat pe dânsul si l-a blestemat zicând: 


Cât vei fi 
Şi-i trai, 

Să tot torci, 
Să rastorci, 


dar numai cel ce din prostie şi din nebăgare de seamă se va în- 
curcă în firele toarse de tine, să moară, altul nimeni! | 
«Si de atunci Paingdnul toarce necontenit, dar numai o seamă 


103 


de muște si alte vietéti mai mici se pot prinde în paingănișul 
său.» (1) 


2. — La Românii din Moldova: 


«Zice că Maica Domnului s'a apucat odată la întrecere de tors 
cu fel de fel de vietati din lumea asta, dar nici o vietate nu putea 
să o întreacă. Si dacă ar fi întrecut-o, nici una nu îndrăsniă să 
zică că a isbutir s’o întreacă în tors. | 

«Numai singur Paingdnul a îndrăsnit a se lăudă că el toarce 
firul cel mai subţire gi nu-i nimeni în stare în toată lumea ca 
să-l întreacă. 

«Atunci zise Maica Domnului : 

— «Jan toarce, să te văd! 

« Paingănul se apucă şi toarce un fir, că numai de abiă se putea 
zări de subţire ce eră. 

«Maica Domnului toarce atunci alt fir mai subţire decât al 
Paingănului. 

« Paingănul, la rândul său, făcă acuma altul gi mai subțire de- 
cât al Maicii Domnului, gi iarăşi începu a se lăudă si a se mândri 
că nimeni nu e în stare să toarcă aga de subţire ca dânsul. 

«Si tot asa se întrecură ei unul pe altul, până ce in urma ur- 
melor Maica Domnului, înciudată de atâta cutezare şi obrăznicie 
din partea Paingdnului, îndemnă pre oameni să stârpească neamul 
paingănilor, zicând că cel ce va omora un paingăn, aceluia i se 
vor ertă seapte păcate. 

«Si de atunci vine că oamenii omoară pre toţi paingănii, câţi 
îi văd, crezând şi spunând că fie-căruia, care omoară un paingăn, 
i se eartă câte şeapte păcate.» (2) 


3. — La Românii din 7ara-românească : 


«Şedeă odată Sânta fecioară, Maica Domnului, la fereastră şi 
torceă. Incă de dimineaţă sta nemişcată acolo şi priviă într'una 
cu drag la caerul din furcă şi la fusul ce sfârâiă. 

«Alăturea in albiuţă dormiă micul Isus. 

«Și torceă mult, mult, şi uitându-se necontenit la firul de lână, 
i se painjeniau ochii. Atuncea se uită pe fereastră. 


(1) Din Suceava. 

(2) Din com. Broșteni, jud. Suceava, com. de d-l S. Teodorescu-Chiri- 
lean; — cf. Asachi, revistă ştiinţifică literară, an. III. Piatra 1884. Nota 
ge la p. 1295; — apoi Archiva, organul societăţii științifice şi literare 
din laşi, an. IV. Iaşi 1893, p. 494. 


104 


«Pasările sburau vesele prin aer, trecând chiar pe lângă fe: 
reastra Mai: Domnului. Unele din ele se loviau in sborul lor 
de fereastră ; iar rândunelele se puneau pe cercevele şi Priviau 
în lăuntru la Sénta fecioară Maria, cum toarce. 

«Iubirea lor eră nemărginită, de acesa au și fost binecuvântate 
de Maica Domnului şi de atunci rândunica este privită ca pasăre 
sfântă si oamenii ieau crept mare păcat pentru acela ce omoară 
o rândunică. | 

«Părându-i-se prea mare nădușala în casă, deschise fereastra. 
Un aer răcoros năvăli în năuntru. 

«Intre mulţimea de fiinţe vieţuitoare: fluturi, albine, vrăbii, 
rândunele... ce se învârtiau pe lângă fereastră, eră si Painjenul. 

«Pe furis şi cu mare greutate se urcă Painjenul până de-asupra 
ușorului ferestrei și priviă la sfânta fecioară cum torceă. Pă- 
rându-i-se oare cum că Maica Domnului toarce prea gros firul, 
nu-l mai pută răbdă inima şi zise: 

— «Mai subţire nu poţi toarce? 

«Matca Domnului se opri din tors și-și aruncă privirile către 
Paianjen, care se ridicase mai sus, ca să fie văzut, și răspunse: 

— «Ba da! | 

«Si toarse prea sfânta mai subţire ce-vă. 

— «Mai subţire nu poţi? 

— «Ba pot! - 

«Şi toarse Maica Domnului cât puti de subţire si părându-i-se 
că nu se poate toarce mai fin decât atâta, zise: 

— «Mai subţire nu se poate toarce! 

« Paianjenul ingamfat răspunse: 

*— «Eu pot să tore şi mai Bue 

— «Să te vedem! 

«Toarse Paianjenul nişte fire, că abiă se puteau zări şi se uită 
obraznic la prea sfânta, care eră mâhnită în suflet. 

«Vezi că eu am tors si mai suptire şi dacă vrei pot să tore 
și sa tes tot-odată. 

«Maica Domnului, supărată peste măsură, il blestemă, ca asta 
să-i fie ocupatiunea zilnică si din ea să se hrănească şi cine-l 
va vedeă să-l omoare. 

«Si de atunci Paianjenul şi toarce şi ţese, si toarce şi ţese în- 
tr'una, întinzând pânza din care se hrăneşte; se ascunde prin 
colțuri, pe după sobă, prin crăpături si chiar prin pământ, de 
unde îl scot copiii cu o bucată de ceară, legată cu o aţă și-l 


105 


omoară; si ori-cine omoară un Paianjen, ii eartă Dumnezeu trei 
păcate.» (1) 


4. Maica Domnului din legendele reproduse în şirele de 
mai sus nu numai că substitue pre Athena, zâna artelor şi 
a ştiinţelor din mitul grec, ci ea este tot-udată şi conside- 
rată, după credinţa Românilor din Bucovina, ca şi Athena, 
de un fel de zet/a@ şi mai cu seamă a urzitului şi a țesutului. 

Iată ce cred şi spun Românii din Bucuvina în privinţa 
aceasta : 


«Lucrul pânzei e al Maicii Domnului, căci Maica Domnului le-a 
dat oamenilor pânza, ca să aibă de crijma. 

«Asemenea și toată fesâtura e a Maicii Domnului. 

«La furcă se lasă cânepă, că dacă nu se lasă, Maica Domnului 
e cu mânile goale, dar aga i le acopere. | 

«Când urzești, să te apuci de grabă de legat jirdghiile, că Maica 
Domnului, până nu le legi, stă pe urzitoare în genunchi şi-i 
tare greu. 

«Când ești la jumătate cu urzitul, să torni apă pe urzitoare, că 
de nu torni, Maicii Domnului asemenea-i greu. 

«Apa se toarnă pe tălpigi, pe spată si pe urzitoare, de aceea, 
pentru că fiindu-i Maicii Domnului sete, ea se bucură si bea apă. 

«Când ţese femeia, Maica Domnului stă în genunchi lângă dânsa 
şi-i ajută, până ce giteste. 

«In fine, cum scoţi din casă stativele (răsboiul), să măsori pânza, 
căci Maica Domnului stă în genunchi, până n'ai masurat-o.» (2) 


(1) Din Negoesti, publ. de Chirilă Răşcanu în Albina, revistă enciclo- 
pedică populară, an. II. Bucuresti 1899, p. 1.335—1.336. 
(2) El. N. Voronca, op. cit. Partea IV și V, p. 1.067. 


VII. 


CĂUTAREA DOMNULUI ISUS CHRISTOS. 


Cea mai frumoasă şi tot-odată si cea mai răspândită din- 
tre toate legendele, câte s'au înşirat în capitolele premer- 
gătoare şi câte se vor mai înşiră în cele două ce urmează, 
este fără îndoială legenda despre Căutarea Domnului no- 
stru Isus Christos, de către maica sa, preacurata fecioară 
Maria. | 

Nu este nici o singură ţară dincoace de Dunăre locuită 
de Români, după cât îmi este mie până acuma cunoscut, în 
care să nu se afle această legendă. 

Ba, am puteă zice că nu este nici un singur sat locuit de 
Români, fie acela ori şi cât de mic şi de neînsemnat, în care 
să nu le fie mai multor ingi cunoscută. 

Drept dovadă despre aceasta ne poate servi împrejurarea 
că numai eu singur şi numai din Bucovina am adunat 23 
variante şi anume din fie-care district câte una sau mai 
multe. Şi dacă numai mi-ar fi fost cu putinţă, nu mă în- 
„doesc nici de cât că în fie-care district agi mai fi descoperit, 
dacă nu mai multe, cel puţin încă pe atâtea variante. 

Se naşte acuma întrebarea: care să fie oare adevăratul 
isvor al acestei legende şi cum vine că dintre toate legen- 
dele Maicii Domnului numai aceasta este cea mai cunos- 
cută şi mai răspândită ? 

Unul dintre apocrifele cele mai răspândite si mai căutate 
de către poporul românesc de pretutindene este Visul Maicii 
Domnului, al cărui cuprins constă din trei puncte princi- 
pale, și anume întâiu: Visul preacuratei fecioare Maria, cum 


107 


“a văzut ea pre fiul său, Domnul nostru Is. Chr. că a fost 
prins, chinuit şi răstignit de către Jidovi pe cruce; al doilea 
arătarea Domnului nostru Is. Chr. Maicii sale şi explicarea 
causei de ce are să fie el chinuit şi răstignit; şi în fine al 
treilea îndegetarea că cel ce va purtă visul acesta al Maicii 
Domnului la aine, acela va fi ferit de toate relele, iar când 
va muri, că va veni îngerul Domnului si luându-i sufletul. 
îl va duce întru împărăţia cerurilor, unde se va veseli cu 
toţi drepfii (1). | 

Comparând legenda din cestiune în privința cuprinsului 
cu Visul Maicii Domnului, ori-şi-cine va constată că in 
amândouă provin unele şi aceleaşi idei, cu acea deosebire 
numai că pe când în Vis Maica Domnului visează numai 
ceea ce are să păţească fiul său, pe atunci în legendă i se 
spune de către alţii, şi anume mai întâiu de către Sdnt-Jon, 
apoi de către Meșterul de lemn şi în urmă de către Meșterul 
de fier, ceea ce întru adevăr a păţit si cum a fost răstignit. 

Deci eu cred că isvorul legendei acesteia nu poate fi altul. 
decât Visul Maicii Domnului în compilatiune cu un alt 
oare-si-care apocrif creştin sau şi cu o legendă păgână an- 
terioară răstignirii Domnului nostru Is. Chr. (2). 

Zic compilatiune, căci nu-mi pot altmintrelea explică de 
unde vine in toate varian:ele, câte mi-s mie cunoscute 
până acuma, broasca, care face pre Maica Domnului ca să 
râdă, arătându-i pre fiul său Toma. 

Ce se atinge de cauza răspândirii celei aga de mari a 
acestei legende, cred că este de a se căută, ca şi la Visul 
Maicii Domnului, în partea finală, în care se zice apriat 
că cel ce va învăţa Povestea patimet şi răstignirii Dom- 
nului nostru Is. Chr. gi va spune-o: 


Sara culcându-se, 
Dimineaţa sculându-se 
La luna, 

La săptămâna, 

La un an 

Și jumătate de an, 


(1) Cf. B. P. Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, tom. II. Bucuresti 1879, 
p. 390. 
(2) Cf. Hasdeu, op. cit., p. 393 şi 399. 


108 


pe acela il va luă sau Domnul nostru Is. Christos însuși 
sau Maica sa sau îngerii Domnului de mâna dreaptă şi-l va 
duce pe puntea sau cărarea dreaptă, 


La mese întinse, 
La făclii aprinse, 
La pahare pline 
Și la vorbe bune 
' Din cea-l-altă lume, 


adecă din împărăţia cerurilor. Iar pe cel ce va ști-o și nu 
va spune-o, îl va luă de mâna stângă şi-l va duce pe puntea 
sau pe cărarea strâmbă, 


La mese strânse, 
La făclii stânse, 

La pahare goale 
Si la vorbe goale 


din împărăţia întunericului. | 

Şi acuma, după ce am arătat care este, după parerea 
noastră, isvorul legendei despre Căutarea Domnului Is. Chr., 
să trecem de-a dreptul la reproducerea ei precum gi a tu- 
turor variantelor sale, câte le-am putut eu până acuma află 
şi adună. 


1. — Am spus chiar de la început că cea mai răspândită 
dintre toate legendele Maicii Domnului este cea despre câu- 
tarea Domnului nostru Is. Chr. 

Din cauza aceasta voiu reproduce mai întâiu toate va- 
riantele adunate în Bucovina şi voiu continuă apoi cu re- 
producerea variantelor din cele-lalte ţări locuite de Români. 

lată acuma gi legenda despre Căutarea Domnului nostru 
Is. Chr., ast-fel după cum este ea uzitată la Românii din © 
Bucovina : 


Eră un om mare In altarul cel mai mare 
C'un topor mare, Şedeă Sântă-Măria mare, 
S'o dus în pădurea mare Si citea 

Si-o tăiat un lemn mare Si prociteă 

Si-o făcut o biserică mare Și cata în cărţi, 

Cu nouă uşi, cu nouă altare, Si cătă în parti, 

In altariul cel mai mic Să vadă pe fiul său, 
Sedea Sântă-Măria mică, | Pe fiul lui Dumnezeu. 


N’o vazut pe fiul sau, 

Pe.fiul lui Dumnezeu, 

Da o văzut pe Ion, 

Pe Sânt-lon, 

Nănaşul lui Dumnezeu 

Şi cumătrul său. 

Şi văzându-l l-o întrebat 

Si ast-fel i-o cuvântat: 

— Ioane, 

Sânt-loane ! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu 

Si de cinul (1) tău? 

—- Maica! de vazut 

Eu nu l-am văzut, 

Da de auzit 

Eu am auzit 

Că Jidovi-l chinuesc 

Şi amar îl mai muncesc 

Lângă poarta lui. Pilat, 

Cea albă de brad, 

Răstignit pe cruce 

De măr dulce. 

Cu cămaşă de urzică 

L-o îmbrăcat, 

Cu cureă de măcieş 

L-o încins, 

Coroană de spini 

Pe cap i-o pus, 

Trestie sub unghii 

I-o bătut, 

Sânge în păhar 

I-o sprijinit, 

Jidovii la masă 

De-a rândul l-o băut! 
Maica Domnului, 

Auzind răspunsul lui, 

De-auna s'a și pornit 

Pe-un deal mare, ascuţit 


(1) Cinul = finul 





——— 


Ca o muche de cuţit, - 
Tot plângând și suspinând, 
Faţa albă sgâriind, 

Codiţi negre despletind, 
Pe fiul său căutând. 

Şi pe unde ea mergeă 
Dealul că se năruiă, 

Ca ceara că se topiă, 

Ca aurul se sleiă. 

Si ducându-se aşă, _ 
C’un. meşter se întâlniă, 
C'un meșter mare de lemn 
Si din gură-i zise aga: 

— Bună ziua, mestere! 
— Mulţumim dumi-tale, 
Maică sfântă, preacurata ! 
Da de ce esti supărată, 
Ce plângi, ce oftezi, 

Ce te văerezi ? 

— Cum n'oiu plânge şi oftă, 
Eu cum nu m’oiu văeră, 
Ca numa-un fiu am avut 
Si pe-acela l-am perdut. 
Si acum am auzit 

Ca Jidovi-l chinuesc 

Si amar il mai muncesc 
Langa poarta lui Pilat, 
Cea alba de brad, 
Rastignit pe cruce 

De măr dulce. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit, 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu ? 

— Ba eu, Maic', am auzit 
Si cu ochii l-am văzut 
Lângă poarta lui Pilat, 
Cea albă de brad, 
Răstignit pe cruce 

De măr dulce. | 
Dar nu numai l-am văzut, 


Ci eu chiar i-am si făcut 
Crucea pentru răstignit. 
Jidovii mă cincăiă 

Si tot una îmi ziceă 

Ca s'o tai mai mică, 

S’o fac mititica 

Și mai subţirică. 

Dar ei cu cât îmi ziceă 
Ca s'o fac mai mititeă 
Si mai subtirea 

Cu atât'o făcui mai mare, 


Mai groasă, mai grea si tare. 


Maica Domnului, 
Auzind răspunsul lui, 
S’o scârbit, s'o supărat, 
Și l-o blestemat: 

— Să dai cu barda cu anu 
Si-atunci abiă să iei banu! 
Şi apoi iară s'o pornit 

Pe un deal mare, ascuţit 
Ca o muche de cuţit, 

Tot plângând si suspinând, 
Faţa albă sgâriind, 

Codiţi negre despletind, 
Pe fiul său căutând. 

Şi ea ast-fel cum mergeă 
C'un meșter că se intalnia, 
C'un meşter de fier vestit 
Și din gură i-o vorbit: 

— Bună ziua, mestere! 

— Mulţumesc dumi-tale 
Maică sfântă, preacurată ? 
Ce plângi, ce oftezi, 

Ce te văerezi ? 
— Cum n'oiu plânge şi ofta 
Si cum nu m'oiu văeră, 
Că numa-un fiu am avut 
Şi pe-acela l-am perdut 

Si acum am auzit 

Că Jidovi-l chinuese 

Si amar il mai muncesc | 
Lângă poarta lui Pilat, 
Cea albă de brad, 


110 


Răstignit pe cruce 

De măr dulce! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu? 
— Ba eu, Maic’, am auzit 
Si cu ochii l’am vazut 
Langa poarta lui Pilat, 
Cea albă de brad, 
Răstignit pe cruce 

De măr dulce. 

Da nu numai l-am văzut, 
Ci gi cuie i-am făcut 
Cu cari a fost răstignit. 
Jidovii mă cincăia 

Şi tot una îmi ziceă 

Să le fac să fie mari 

Si cât se poate de tari. 
Dar cu cat m’o cincait, 
Cu-atâta eu le-am facut 
Mai mititele 

Si mai subţirele! 

Maica Domnului, 
Auzind răspunsul lui, 
L-o blagoslovit 
Si ast-fel i-o vorbit: 

— Odată să dai cu ciocanu 
Si pe loc să si ieibanu! 

Și apoi iară s'o pornit 
Pe un deal mare şi ascuţit 
Ca o muche de cuţit, 
Tot plângând și suspinând, 
Faţa albă sgâriind, 
Codiţi negre despletind, 
Pre fiul său căutând. 

Şi ast-fel ea cum mergeă 
C'o broască că se întâlniă 
Și din gură că-i ziceă: 
— Bună ziua, broască! 
— Mulţumim, Maică! 

Da ce plângi si ce oftezi, 
Si de ce te văerezi, 


Fata alba sgariind, 

Codiţi negre despletind ? 

— Cum n'oiu plânge si-oiu ofta 
Si cum nu m'oiu văeră, 

CA numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut 

Si acum am auzit 

Că Jidovi-l chinuese 

Și amar îl mai muncesc 
Lângă poarta lui Pilat, 

Cea albă de brad, 
Răstignit pe cruce 

De măr dulce! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu ? 
—Da taci, Maică, nu mai plânge, 
Nu vărsă lacrămi de sânge, 
Nu te caina, 

Nu te văiră, 

Că şi eu înc'am avut 
Doi-spre-zece copilaşi 
Dragalasi, 

Tare frumusei 

Si lăbănăţei, 

De-a dragul sa cati la ei, 
Şi o venit o roată 
Fârfăcată 

Și i-o luat pe toţi de-o-dată, 
Numai unul mi-o rămas 
Mititel 

Si schiopatel! 

— Broasca! bine-ai face, 
Când l-ai chema ’n coace, 
Ca să-l văd și eu 

Cum ii fiul tau! 

Broasca l-o strigat 

Si ast-fel l-o chemat: 

— Busuioace, 

Tobâltoace, 

Ian vină la maica în coace! 
Şi cum l-o chemat, 


O şi alergat 

Un broscoiu hâd, înholbat, 
Lăbănat 

Și crăcănat. 

Maica Domnului, 

Când l-o văzut 

Cât îi de slut, 

O si prins a râde. 

Și apoi o blagoslovit 
Broasca zicând: 

— Broască! când tu vei muri 
Să nu te imputesti. 
Oamenii apă de pe tine să bee, 
Isvor fără de tine să nu fie! 
După ce o blagoslovit 
Broasca, iară s'o pornit 
Pe-un deal mare si-ascufit 
Ca o muche de cuţit, 

Tot plângând și suspinând, 
Faţă albă sgâriind, 

Codiţi negre despletind, 
Pe fiul său căutând. 

Și s'o dus gi s'o tot dus 
Până în urmă ce-o ajuns 
Lângă poarta lui Pilat, 
Cea albă de brad, 

Unde eră răstignit, 

Fiul ei cel prea iubit 

Pe cruce 

De măr dulce. 

Si de el ea cum o dat 
De-auna l-o şi întrebat: 
— Fiul meu, 

Iubitul meu! 

Da de ce te-ai dat, 

De ce te-ai lăsat 

Să te chinuească, 

Să te răstignească 

Cânii de Jidovi spurcati 
Și nespalati? 

— Maica mea 

Și scumpa mea! 

Eu cum nu m'oiu da, 


Cum nu m'oiu lăsă, 
Că până nu m’am dat 
Şi nu m'am lăsat, 
N'am văzut 

Locușor 

De focușşor, 

Tăetură de topor, 
Fânațe inoite 


Peştele în blid va înotă 

Si cucoşul va cântă, 

Atunci Christos a înviă, 

„ Si atunci noi că ti l-om da! 
Insă ei nu apucă 

Bine acest răspuns a da 

Si cucoșul a cântat, 

Mielul pe mas'a sbierat, 

Şi flori înflorite. Peştele în blid o înotat, 
Copil după mamă | Isus Christos o înviat 

Nu plangea, Si noi toti ne-am bucurat... 
Nici mama după copil, Cine-a şti povestea aceasta 
Vitel după vaca Şi-a spune-o la lung, 

Nu ragea, La săptămâna, 


Nici vacă după vitel. La un an 
Miel după oae Şi jumătate de an, 
Nu sbieră, Pe acela 
Nici oae după miel. Il va luă 


Maica Precista 

De mâna dreaptă 

Si-l va duce 

Pe cararea dreapta 

La mese intinse, 

La faclii aprinse, 

La bucate bune, 

La păhare pline, 

Unde se primblă sufletele 
Ca albinele! 


Puii după cloșcă 

Nu ţipă 

Şi nici closca după pui. 
Dar de când m'am dat, 
De când m'am lăsat | 
Jidovii de m'au muncit 

Si m'au răstignit, 

Toate acestea s'o împlinit! 
Maica Domnului 
Răspunsul fiului 


Auzind Dar cine-a şti-o 

Şi văzând Si n'a zice-o 

Pe nişte Jidovi ce sta La luna, | 

Pe Christos de străjuiă, La săptămâna, 
Mâncând la o masă La un an 

Friptură de miel grasă, Și la jumătate de an, 
De peste şi de cucos Pe acela | 

Şi bând la vin roș, Il va luă 


Maica Precista 

De mâna stângă 
Și-l va duce 

Pe cărarea strâmbă 
La mese strânse, 
La făclii stânse, 

La bucate rele 


Către dânşii s'o înturnat 

Si pe dânşii i-o rugat 

Să-i deă pre fiul său, 

Pe fiul lui Dumnezeu. 

Jidovii o râs 

Si cu toţii o zâs: 

— Mielul fript când va sbieră, 


La pahare deserte, 
Unde sufletele 


113 


| 


Negre ca tăciunele 
Sboară ca mustele!... (1) 


Prima variantă a acestei legende, din com. Tişeuţ, distr. 
Sucevei, sună precum urmează: 


S'o luat omul mare 

Cu toporul mare, 

S'o dus în pădurea mare 
Să taie lemnul mare, 

Să facă biserică mare. 
Și-o tăiat lemnul mare 
Și-o făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouăzăbrele(2)spre sf.soare 
In zăbreaua cea mare 
Seade Sânta-Maria mare, 
In zăbreaua cea mică 
Seade Sântă-Maria mica 
Si cata în cărţi, 

Si cata in parti, 

Si cată în toate cărţile, 
Si cata in toate părţile 
Să vadă pre fiul său 

Pre fiul lui Dumnezeu, 
Domnul cerului 

Și al pământului. 

Dar ea pe fiul său 

Și-a lui Dumnezeu, 
Domnul cerului 

Si al pământului, 

Nu l-o văzut, 

Ci-o văzut 

Pe Ion 

Sânt-Ion, 

Nănașul lui Dumnezeu 

Și a fiului său, 

Și l-o întrebat 

Si i-o cuvântat: 





—- loane, 

Sânt-loane! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De finul tău, 

De fiul meu 

Si a lui Dumnezeu ? 

Domnul cerului 

Si al pământului, 

Că eu ori cât l-am cătat, 

Nicăiri nu l-am aflat ? 

— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit, 

Că jidovii 

Păgânii 

L-au prins si l-au chinuit 

Și apoi l-au răstignit 

Lângă poarta lui Pilat, 

Pe cruce albă de brad! 
Maica Domnului, 

Domnul cerului 

Și al pământului, 

Cum l-o auzit, 

Tare s'o scârbit 

Și s'o luat 

Și-o plecat 

Hăulind, 

Daulind, 

Manele frangand, . 

Fata albă sgariind, 

Din ochi negri lacramand, 


(1) Din Lisaura, comună în districtul Sucevei, com. de Petru Sarghi, 


stud. gimn. 


(2) La case mari se află un fel de ferestuici mici, cari se numesc ză- 


brele, sing. zăbrea. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


De la inimă oftand, 

Pe cărare mergând, 

Pe Domnul Christos cătând. 
Şi mergând s'o întâlnit 
C'un meșter de lemn vestit. 
— Bună calea, meșter de lemn! 
— Mulţumesc dumi-tale 
Maică Precistă 

Si Doamna mea! 

Da ce haulesti, 

Ce te daulesti 

Manele frangand, 

Fata albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 
De la inimă oftând? l 
— Da cum nu m’oiu hăulì 
Si cum nu m’oiu dăuli, 
C’un singur fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut, 

Si acuma am auzit 

Că s’o lăsat chinuit 

De jidovi, şi răstignit 
Lângă poarta lui Pilat 

Pe cruce albă de brad. 
N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu 

Și a lui Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Şi al pământului? 

— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit, 

Ba și crucea i-am făcut, 
Că ei m'au chemat 

Și mulţi bani mi-au dat 
Să fac o cruce de brad. 

Și ei strigă s'o fac mică, 
Dar eu am făcut-o mare; 
Ei strigă s'o fac mai scurtă. 


114 


Lucrare-ai cu anu, 
Câştigau-ai banu ! 

Şi s'o luat la drum iară 
Maica Precistă prin ţară, 
Hăulind, 

Dăulind, 

Mânile frangand, 

Faţă albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 
De la inimă oftând, 

Pe cărare mergând, 

Pe Isus Christos cătând. 
Și mergând s'o intâlnit 
C'un meșter de fier vestit. 
— Bună calea, meșter de fier! 
— Mulţumesc dumi-tale 
Maică Precistă 

Şi Doamna mea! 

Da ce te haulesti, 

Ce te daulesti, 

Mânile frângând, 

Faţă albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 
De la inimă oftând ? 

— Da cum nu m'oiu hăuli 
Și cum nu m'oiu dăuli, 
C’un singur fiu am avut 
Și pe acela l-am perdut 
Și acum'am auzit 

Că s'o lăsat chinuit 

De jidovi, si răstignit 
Lângă poarta lui Pilat 

Pe cruce albă de brad! 
N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu 

Si a lui Dumnezeu, 
Domnul cerului 

Și al pământului ? 

— De văzut 


Nu l-am văzut, 


Eu le-am făcut-o mai lungă! | De auzit 


— Mestere, mestere! 


Am auzit 


Si piroane i-am facut 
Cu care l-au răstignit, 
Că jidovii m'au chemat 


Si mulţi bani ei că mi-au dat 


Să le fac piroane 


Să ile bată în tălpi și în palme. 


Și ei strigă ne'ntrerupt 
Să le fac mai mari. 

Dar eu n'am vrut 

Şi mai mici i le-am făcut! 
— Meştere, mestere! 
Dau-ai cu ciocanul, 
Câştigau-ai banul, 

Dau-ai cu ilăul 
Castigau-ai leul! 

Si de aici s'a luat iară 
Maica Precistă prin ţară, 
Hăulind, 

Dăulind, 

Mânile frângând, 

Faţă albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 
De la inimă oftând, 

Pe cărare mergând, 

Pe Is. Chr. cătând. 

Şi mergând ea cât a mers, 
S'o întâlnit c'o broască. 
— Bună calea, broască! 
— Mulţumesc dumi-tale 
Maică Precistă 

Și Doamna mea! 

Dar ce te hăulești, 

Ce te daulesti 

Mânile frângând, 

Faţă albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 
De la inimă oftând, 

Pe cărare mergând ? 

— Da cum nu m'oiu hăuli 
Și cum nu m'oiu dăuli, 
C'un singur fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut, 
Și acuma am aflat 


115 





Că de jidovi s'o lăsat 
Chinuit 
Și răstignit 
Lângă poarta lui Pilat 
Pe cruce albă de brad. 
N'ai văzut, 
N'ai auzit 
De fiul meu 
Și a lui Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Și al pământului ? 
— Of! Maică Precistă 
Și Doamna mea! 
Ce te mai hăulești, 
Ce te mai daulesti, 
C’un singur fiu ai avut 
Și pe acela l-ai perdut, 
Da ce să zic eu, 
Vai de capul meu, 
C'am avut 
Doi-spre-zece fii 
Și o venit 
O roată 
Farfaroata 
Si pe toti de-odata 
Mi i-o apucat 
Si i-o farmat, 
Si numai un’o rămas, 
Dar si acela orb 
Si schiop! 
— Ian cheamă-l încoace! 
— Toma, Tomoioace ! 
Ian vină la mama’ncoace! 
Si o venit îndat'a mare 
Un broscoiu mare, 
Orb si schiop. 
Maica Precista, 
Cum l-o văzut 
O şi zimbit, 
Broasca a blagoslovit 
Si din gură i-o vorbit: 
— Broască! tu să mori, 
Dar să nu te imputesti 


Si oamenii sa bee 
Apa de pe tine! 

Si de aici s’o luat iara 
Maica Precistă prin tara, 
Hăulind, 

Dăulind, 

Mânile frângând, 

Faţă albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 
De la inimă oftând, 

Pe cărare mergând, 

Pe Isus Chr. cătând. 

Şi s'o dus, și s'o tot dus, 
Până'n urmă ce-o ajuns 
Pe dealul Gararăului, 
Un deal mare și ascuţit 
Ca o sângeă (1) de cuţit 
Si acolo ea a voit 

Sa se junghie. 

Dara dealul ce facea ? 
Ca ceara ca se topia, 

Ca argintul că curgea, 
Ca aurul se sleiă. 

Si ea nu putea 

A se junghiă... 

De asupra Gararâului 
Sus în 'naltul cerului 
Este o biserică albă 
Cu altar 
De mărgăritar 
Cu pafturile (2) de ceară, 
Cu ușile de alămâe, 

Cu pragurile de tămâe; 
In mijlocul bisericii 

Este un scaun de aur 

Cu picioarele de argint 
Seade înfipt în pământ. 
Dar pe scaun cine şeade? 
Seade sfântul Nichita 


(1) Sdngea = muche, varf. 
(2) Paftur = acoperământ. 


(3) Chintae = boloboc plin de cuie. 


Cu cămeșă scurtă, 
Cu sabia smultă, 

In mâna dreaptă 
Tine carte albă, 

In mana stanga 

Cu faclii aprinse, 
Seade si ceteste 

Si cetind grăește : 
— Sfinţilor 

Si parintilor, 

Stati locului, stati 

Si ascultati! 

Sfinte Niculai, 

Sfinte Arhanghele Mihai, 
Sfinte Grigore 

Si sfinte Vasile! 
N’ati vazut, 

N’ati auzit 

De fiul Marii, 

Maicii Precistii, 
Domnul cerului 

Și al pământului? 
— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit, 

Că jidovii l-au luat 
Si’n chintae (3) că l-au dat. 
De acolo cum l-o luat, 
Cu cămeşă de urzică 
L-o îmbrăcat, 

Cu ciobote de foc 
L-o incaltat, 

Cu brâu de măcieș 
L-o încins, 

Cunună de spini 

In cap i-o pus, 
Fiere i-o dat 

De mâncat, 


117 


Cu oțet l-au adăpat, 

In față că l-au stupit, 

Peste obraz l-o pălmuit. 

Si apoi pălmuindu-l 

Si batjocurindu-l 

L-o dus si l-o răstignit 

Necredinciosii 

Si neomenogii 

Farisei si carturari 

Intre doi talhari. 

Cu suiita in coasta 

L-o străpuns, 

Apă si sânge i-o curs. 

Soarele s’o întunecat, 

Luna în roșu s'o schimbat, 

Pământul s'o cutremurat, 

Intuneric peste tot locul s’o 

[lăsat. 

Căpitanul bisericii, 

Asta cum o auzi, 

Din cer că se cobora 

In iad pe cruce în jos 

Pan’ la Domnul Is. Christos. 

Si la iad cum o sosit, 

Zăvoarele le-o sdrobit, 

Ușile de fier le-o sfărmat 

‘Si pe Isus Christos 

Din iad l-o scos. 

Si după ce l-o scăpat, 

Sufletul i l-o luat, 

La cer că i l-o urcat, 

Să șează de-a dreapta Tatălui, 

Unde eră să-i fie mai drag... 
Si de aici s'a luat iară 

Maica Domnului prin ţară, 

Hăulind, 

Daulind, 

Mânile frângând, 

Faţă albă sgâriind, 

Din ochi negri lăcrămând, 

De la inimă oftând, 

Pe cărare mergând, 

Pe Is. Chr. cătând. 





Și s'a dus și s'a tot dus 
Până'n urmă ce a ajuns 
La poarta lui Pilat 

Si o dat 

Cu piciorul stang 

Si poarta nu s’o deschis, 
Si o dat 

Cu piciorul drept 

Și poarta s'o deschis, 
Dumnezeu c'un ochiu o râs, 
Iar cu cel-lalt o plâns, 
Maica Domnului o zis: 
-— Of! fiul meu cel iubit, 
Ce ai gândit 

Ce ai socotit, 

De te-ai dat 

Şi te-ai lăsat 

De jidovi batjocorit, 
Chinuit 

Si palmuit 

Si pe cruce rastignit 
Lângă poarta lui Pilat 
Pe cruce albă de brad? 
— Of! Maica mea mult iubită, 
Nu fi aşă de mâhnită, 

Că eu nu m'am dat, 

Nici nu m'am lăsat 

Nici pentru mine, 

Nici pentru tine, 

De miau chinuit 

Și m'au răstignit 

Jidovii 

Păgânii, 

Cărturarii 

Si fariseii. 

Ci eu m'am dat 

Și m'am lăsat 

Pentru Ion 

Sdnt-Ion, 

Nanasul meu 

Si cumătrul tău, 

Si pentru toată creștinătatea. 
Dacă te-ai fi fost suit 


In ceruri, ai fi fost văzut 
Că în vremile mai de mult 
Cine se nastea 

Nu se boteză, 

Cine se luă 

Nu se cunună, 

Cine muriă 

Nu se prohodiă; 

Maica după copil 

Nu plângeă, 

Niei copilul după maică, 
Vaca după vițel 

Nu răgeă, 

Nici vitelul după vacă, 
Oaia după miel 

Nu sbieră, 

Nici mielul după oaie. 
Atunci securice 

In pădurice 

Nu auziai, 

Nici hore cu feciori, 

Nici fete cu flori 

Nu vedeai, 

Nici ciricaluri (1) de paseri. 
Dar acuma când te-i face 
Si'napoi te vei întoarce, 
Mai mare dragul ţi-a fi 
De celea ce-i auzi. 

Că de acuma înainte 
Cine se va naşte 

Se va boteză, 

Cine s'a luă 

Se va cunună, 

Cine-a muri 

Se va prohodi. 

Maica după copil 

Va plânge 

Și copilul după maică, 
Vaca după vițel 

Va rage 


(1) Ciricaluri = ciripiri, sing. 








Si vitelul dupa vaca. 


Oaia după miel 
- Va sbiera 


Si mielul după oae. 

Securice 

In pădurice 

Vei auzi, 

Hore de feciori 

Si fete cu flori 

Vei vedeà, 

Si ciricaluri de pasari 

Vei auzì... 
Cuvânt 

Pe pământ 

S'a dat. 

Si cine o stat 

De o ascultat 

Si o învăţat 

Aceste cuvinte 

Si le va zice 

Sara culcându-se, 

Dimineaţa sculându-se, 

La săptămâna, 

La luna, 

La jumătate de an 

Și la un an, 

Pe acela 

L-oiu luă 

De mâna dreaptă 

Si l-oiu duce 

Pe cărarea dreaptă 

La case 

Luminoase, 

La mese întinse, 

La făclii aprinse, 

La pahare pline, 

La cuvinte bune 


. In sânul lui Avram 
Unde se odihnesc drepţii. 


Da cine le-a ști 


ciripire. 


Si nu le-a zice 

Sara culcându-se, 
Dimineaţa sculându-se 
Si pe obraz spălându-se, 
La săptâmâna, 

La luna, 

La jumătate de an 

Şi la un an, 

Pe acela 

L-oiu luă 

De mâna stângă 


119 


Şi l-oiu duce 

Pe cărarea strâmbă 

La case 

Intunecoase, 

La mese ne întinse 

Şi la făclii stinse, 

La pahare deserte, 

La tartar de frig, 

Unde viermele nu doarme, 
Acolo în veci să trăească, 
Acolo să vecuească (1). 


A doua variantă, tot din Tișeuţ, sună ast-fel: 


S'a sculat omul cel mare 

Si a luat un topor mare, 
S'a dus la pădurea mare 

Să taie lemn mult și mare 
Ca Sântă-Măria mare, 

Să facă mânăstire mare 

Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă raze de sub soare. 
S'a sculat omul cel mic 

Sia luat un topor mic 

Să taie lemn mult şi mic 
Ca Sântă-Măria mică 

Să facă mânăstire mică, 

Cu nouă uși, cu nouă altare, 


Cu nouă raze de sub soare... 


Maica sfântă preacurata 
Dimineaţa s'a sculat, 
Faţa albă a spălat, 
Păr galben a pieptănat, 
Lui Dumnezeu s'a închinat, 
In mânăstire a intrat, 
Carte în mână a luat 
Și a cătat in carte, 
Si a cătat în parte 
Să vadă pe fiul său 
Pe fiul lui Dumnezeu. 


Si a văzut gujuliile 
Şi toate gângăniile, 
Dar din omenime 
N'a văzut pe nime, 
Numai pe Ion, 

Pe Sdnt-Ion, 

Nanasul lui Dumnezeu 
Si cumatrul sau. 

Si cum l-a vazut 

Și l-a cunoscut, 

L-a și întrebat 

Si i-a cuvântat: 

— Of! Ioane, 
Sant-Ioane ! 

N’ai vazut, 

N’ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu 
Si finutul tău? 

— De vazut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit 

Că cânii, 

Păgânii 

De jidovi s'au sfătuit 


(1) Un exemplar dictat de Vasile Curcea, şi com. de Victor Sorocean, 
student gimnazial, iar altul dictat de Andreiu Sologiuc, și comunicat de 


Vasile Iftodi, stud. gimnazial. 


Si l-au prins, gi l-au muncit, 

Chiroane în tălpi i-au bătut, 

Pe cruce l-au răstignit! 
Maica preacurată, — 

Foarte supărată 

De acest răspuns, 

S'a luat si s'a dus 

Pe drum văerând, 

Plângând gi racnind, 

Fata albă sgâriind 

Si păr galben drepandnd, 

Pe fiul său căutând. 

Si câţi in drum îi egia, 

Ea pe toţi ii întrebă, 

De n'au auzit 

Şi de n'au văzut 

Pe fiul său dulce 

Răstignit pe cruce. 

Și mergând s'a întâlnit 

C'un meşter de lemn vestit 

Și din gură i-a vorbit: 

— Bună ziua, mestere! 

— Mulţumesc dumi-tale, 

Maică sfântă, preacurată! 

Da de ce ești supărată? 

Ce plângi, ce oftezi, 

Ce te văerezi ? 

— Cum n'oiu plânge şi ofta 

Si cum nu m'oiu vaera, 

Că numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut 

Si acuma am auzit 

Că cânii, 

Păgânii 

De jidovi s'au sfătuit 

Şi l-au prins și l-au muncit, 

Pe cruce l-au răstignit! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu ? 

— Nu numai c'am auzit, 

Ci şi crucea i-am făcut. 


12 


Și pe cât au zis 
Ca să i-o fac mai subţire, 
Pe atâta eu i-am făcut-o 
Mai groasă 
Și mai nodoroasă, 
Și pe cât au zis 
Să i-o fac mai scurtă, 
Pe atâta eu i-am făcut-o 
Mai lungă 
Ca să le ajungă 
Pe ce să mi-l ţintuească 
Si să-l rdstigneasca ! 

Maica sfântă, preacurată, 
Auzind această faptă, 
L-a blestemat 
Și a cuvântat: 
— Să lucrezi un an 
Să câștigi un ban! 

Și apoi iară s'a luat 
Și mai departe a plecat, 
Pe drum văerând, | 
Plângând si răcnind, 
Fata albă sgariind 
Si păr galben drepănând, 
Pe fiul său căutând. 
Si câţi în drum îi esia 
Ea pe toţi îi întrebă, 
De n’au auzit 
Si de n’au văzut 
Pe fiul său dulce 
Răstignit pe cruce. 
Și mergând s'a întâlnit 
C'un megter de fier vestit 
Și din gură i-a vorbit: 
— Bună ziua, mestere! 
— Mulţumim dumitale, 
Maică sfântă, preacurată! 
Da de ce ești supărată? 
Ce plângi, ce oftezi, 
Ce te văerezi ? 
— Cum n'oiu plânge si ofta 
Si cum nu m'oiu văeră, 
Că numa-un fiu am avut 





Și pe acela l-am perdut. 

Și acuma am auzit 

Că cânii, 

Păgânii 

De jidovi s'au sfătuit 

Si l-au prins si l-au muncit, 

Pe cruce l-au răstignit! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu ? 

— Nu numai c'am auzit, 

Ci eu chiar l-am și văzut 

Și piroane i-am făcut 

Cu cari a fost pironit 

Și pe cruce răstignit 

Și cu cât au zis 

Să le fac mai groase 

Pe atâta eu le-am făcut 

Mai subţiri, 

Și pe cât au zis 

Să le fac mai lungi 

Pe atâta eu le-am făcut 

Mai mici şi mai scurte. 
Maica sfântă, preacurată, 

Auzind această faptă, 

Foarte mult s'a bucurat 

Și l-a binecuvântat: 

—- Să dai un ceas cu ciocanul 
Și să-ţi agonisești banul! 
Şi apoi iară s'a luat 

Si mai departe a plecat 
Pe cărare văerând, 
Plângând și amar oftand, 
Faţa albă sgâriind 

Si păr galben drepănând, 
Pe fiul său căutând. 

Şi mergând ea pe cărare 


S'a întâlnit spre apus de soare 


C'o broască râioasă în cale 
Și cu ea cum s'a întâlnit, 
De-auna i-a şi grait: 

— Bună ziua, broască! 


— Mulţumescu-ţi, maică! 
Da ce mi te căinezi, 

De ce mi te văerezi ? 

— Da cum nu m'oiu căină 
Şi cum nu m'oiu văeră, 
Că numa-un fiu am avut 
Şi pe acela l-am perdut 

Şi acuma am auzit 

Că cânii, 

Păgânii 

De jidovi s'au sfătuit 

Şi l-au prins și l-au muncit 
Şi apoi l-au și răstignit! 
— Da nu te mai căină 

Si nu te mai văeră 

Pentru un fiu că l-ai perdut, 
Că şi eu înc'am avut 
Doi-spre-zece, sia trecut 
O roată 

Fărfăroată 

Şi pe toţi de-odată 

Mi i-a stalcit 

Şi omorât. 

Numai unul mi-a rămas, 
Dar și acel acuma-i schiop, 
Şi tot nu mai plâng atâta, 
Dac'aşă mi-a fost ursita ! 
Maica Domnului i-a zis: 
— Ian strigă-l încoace 

Ca să-l văd gi eu, 

Cum arată fiul tău! 
Broasca l-a strigat: 

— Busuioace 

Tabaltoace, 

Ian vind la mama in coace! 
Si cum broasca l-a strigat, 
Indat’a şi alergat 

Un broscoiu mare înholbat. 
Maica preacurată 
Văzându-l a râs 

Si apoi i-a pus 

La piciorul cel stâlcit 

O frunză şi i-a trecut, 


Iară dup’aceasta 
A blagoslovit broasca: 
— Broască mare gi râioasă! 
Sa fii de acum sănătoasă! 
Pe pământ să te întinzi 
Si putoare să nu ai. 
Unde tu vei fi 
Să fie isvor bun 
Și apă bună; 
Da unde nu-i fi, 
Să nu fie isvor bun 
Si nici apă bună! 

Si ast-fel cum a cuvântat, 
Iară s'a luat 
Și iar a plecat 
Tot plângând 
Si văicărând, 
Faţa albă sgâriind, 
Şi păr galben depărând. 
Si s'a dus si s'a tot dus, 
Până in urmă cea ajuns 
La poarta Ierusalimului 
Sia dat cu piciorul stâng 
Si poarta s'a închis, 
Şi a dat cu piciorul drept 
Şi poarta s'a deschis 
Si în nuntru a intrat 
Si acolo a aflat 
Pe fiul său cel iubit 
Stând pe cruce răstignit, 
Căci cânii, 
Păgânii 
De jidovi s'au sfătuit 
Și l-au prins şi l-au muncit, 
Piroane în tălpi i-au bătut, 
Pe cruce l-au răstignit, 
Cu cămașă de urzică 
L-au îmbrăcat, 
Cunună de spini 
Pe cap i-au pus, 
Cu brâu de macies 
L-au încins, 
Cu apă de spini 


122 


L-au adăpat, 

Si fiere i-au dat 

De mâncat. 

Si ea de el cum a dat, 
Din gură i-a cuvântat: 
— Of! fiul meu, 
Iubitul meu! 

De ce te-ai dat 

Si te-ai lăsat 
Muncilor 

Si truzilor ? 

— Of! Maica mea 
Iubita mea, 

Eu nu m’am dat, 
Nici nu m’am lăsat 
Pentru mine 

Ori pentru tine, 

Ci pentru toată lumea. 
Că pân'a nu mă munci 
Și a mă răstigni, 
Care se nășteă 

Nu se boteză, 

Care se luă 

Nu se cunună, 

Care muriă 

Nu se prohodiă, 
Mama după copil 

Nu plangea, 

Vaca după vițel 

Nu răgeă, 

Oaia după miel 

Nu sbieră, 

Cocoş negru nu cântă, 
Câne negru nu lătră. 
Dar de acuma 

Cari s'or naşte 

S'or boteză, 

Cari se vor luă 

S'or si cunună, 

Cari vor muri 

S'or si prohodi, 
Mama după copil 

A plânge, 


123 


Vaca dupa vitel La mese strânse, 
A rage, La făclii stinse, 
Oaia după miel La puhare deșerte. 
A sbieră, Da cine a auzi-o 
Cocoş negru a cântă, Și a spune-o 
Cane negru a lătră!... La luna, 

Şi povestea mea La săptămâna, 


Cine a auzi-o 
Şi n'a spune-o 
La luna, 

La săptămâna, 


La un an, 

Si jumătate de an, 
Să-l iee îngerul drept 
De mâna dreaptă 


La un an, Să-l ducă pe puntea dreaptă 
La jumătate de an La mese întinse 

Să-l iee îngerul stâng La făclii aprinse, 

Cu mâna stângă La pahare pline, 

Să-l ducă pe puntea stângă Şi la vorbe bune! (1) 


A treia variantă, din Rus, distr. Sucevei: 


Purceseră omu mare 

In pădurea mare 

Cu toporu mare 

Să taie lemnu mare, 

Să facă biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare. — Alelei, Ioane, 
Și o tăiat lemn mult şi mare, Sânt-loane, 


| Pe Ion, 

i 

| 

| 
Si o făcut biserică mare Cumătre- mai mare! 


Pe Sdnt-Ion, 

Nanasul lui Dumnezeu 
Şi cumătrul său, 

Şi-i zisera : 


Cu nouă uși, cu nouă altare. N'ai văzut pe fiul meu, 
In altarul cel mare Pe finul tău, 
Seade Santa Măria mare, Pe Dumnezeu ? 
In altarul cel mic — Alei Maică, Maică! 
Şeade Sântă Măria mică. De văzut 
Cătară Maica Precistă, Nu l-am văzut, 
Cătară în carte, Da de nume i-am auzit, 
Cătară în parte, Că l-au prins cei câni de ji- 
Cătară în toate cărțile, [dovi, 
Cătară în toate părţile, La grea muncă pusu-l-au, 
Să vada pe fiul său, Pe cruce de chiparos 
Pe Dumnezeu. Intinsu-l-au, 
Nu l-o văzut, Piroane prin tălpi 
Da o întâlnit Băgatu-i-au, 
(1) Dictată de Maranda Andrieş, şi com. de Victor Sorocean, stud. 
gimn. 





Trestie pe sub unghii 

Varatu-i-au, 

Cu cămașă de urzică 

Imbrăcatu-l-au, 

Cu brâu de schini 

Incinsu-l-au, 

Slic de măcieș 

In cap pusu-i-au. 

Unde șlicu-a fost îndesând, 

Sângele mai tare o fost cur- 
[gând, 

Cânii de jidovi o fost stând 

Si în pahar l-o fost sprijinind 

Și de o dusc& l-o fost band! 

Auziră Maica Precistă 

Aceste două, trei cuvintele 

Şi o lepădat 

Haine domneşti 

Și o îmbrăcat 

Haine călugăreşti, 

Si se porniră să cate 

Pe fiul său, 

Pe Dumnezeu 

Cu glas mare până în cer, 

Cu lacrămi până în pământ. 

Si merseră 

Cât merseră, 

Până ce ajunseră 

La un paraut 

Mic şi linut 

Si acolo-i eşiră 

O broscufa şi zise: 

— Alelei Maică, Maică! 

După ce te-ai negrit 

Si te-ai cernit 

Și ai lepădat 

Haine domnești 

Și ai îmbrăcat 

Negre călugărești, 

Te-ai mai si apucat 

Să te tanguesti, 

Să te glasuesti, 

Cu glas mare până în cer, 


Cu lacrămi până în pământ! 

— Alelei broscuţă, 

Broscuţă ! 

Dar cum nu m'oiu tângui 

Și cum nu m'oiu glasui 

Cu glas mare până în cer, 

Cu lacrămi până în pământ, 

Că numa-un fiu am avut 

Și am auzit 

Că cei câni de jidovi 

Prinsu-l-au, 

La grea muncă 

Pusu-l-au, 

Pe cruce de chiparos 

Intinsu-l-au, 

Piroane prin tălpi 

Băgatu-i-au, 

Trestie pe sub unghii vârâ- 
[tu-i-au, 

Cu cămașă de urzică 

Imbrăcatu-l-au, 

Cu brâu de spini 

Incinsu-l-au, 

Slic de măcieș 

In cap pusu-i-au. 

Unde slicu a fost indesand, 

Sangele mai tare-o fost cur- 

Igând, 

Cânii de jidovi o fost stând 

Si în pahar l-o fost sprijinind 

Si de-o dușcă l-o fost band! 

— Alelei Maică, Maică! 

Dumnea-ta te tanguesti 

Si te glasuesti 


Cu glas mare până in cer, 


Cu lacrămi până in pământ 
Numai după unul singur. | 
Da eu, c'am avut 
Doi-spre-zece, 

Și o trecut 

O roată 

Forforoată 

Si i-o omorât 


Pe toţi de odată! 
Si eu n'am putut 
Sufletul să mi-l stupesc! 
— Alelei broscuta, 
Broscuţă ! 
Tu să mori in earba verde 
Si să nu te imputesti 
Si să bee oamenii 
Apa de pe tine 
Si să nu le fie greata! 
Si mersera 
Cat mersera 
Maica Precista 
Multă lume împărăție, 
Ca Dumnezeu să ne fie, 
Și merseră 
Pan’ ce ajunseră 
La dealul Garaleului. 
Si dealul Garaleului 
Era înalt si ascuţit 
Ca o sâmceă de cuţit 
Și s'o pus cu inima 
Să-și fac’acolo sama. 
Iară dealul Garaleului 
Ca ceara s'o topit, 
Ca aurul s'o sleit 
Și ea n'o putut 
Să-şi facă sfârşit. 
Si de-acol’o scoborat, 
Si mai departe s’o pornit 
Si merseră 
Cat merseră, 
Până ce ajunseră, 
La porţile Ierusalimului. 
Porţile Ierusalimului 
Erau încuiete 
Si lăcătuite. 
Isghiră cu picioru stâng, 
Porţile mai tare 
S'au încuiat 
Si lacatuit. 
Isghira cu picioru drept, 
Portile s’au deschis 


Şi Isus Christos o 'nvis 

Si din gur’o zis: 

— Alelei Maică, Maică! 

Păsările pe aice 

Osul nu și-l poartă! 

— Alelei fiule, fiule! 

Da eu cum nu mi-oiu purtà 

Osul meu pe aicea, 

C'am auzit că te-au prins 

Cânii cei de jidovi, 

Pe grea muncă 

Pusu-te-au, 

Pe cruce de chiparos 

Intinsu-te-au, 

Piroane prin tălpi 

Bagatu-ti-au, 

Trestie pe sub unghii 

Varatu-fi-au, 

Cu cămaşă de urzica 

Imbrăcatu-te-au, 

Cu brâu de spini 

Incinsu-te-au, 

Slic de măcieş 

In cap pusu-ti-au. 

Unde slicul a fost indesand, 

Sângele mai tareo fost cur- 
[gand, 

Cânii de jidovi o fost stand 

Si in pahar l-o fost sprijinind 

Si de dusca l-o fost band... 

De ce nu te-ai suit 

La al doilea cer. 

De ce nu te-ai suit 

La al treilea cer, 

Unde-i tatăl nevăzut 

Și ne-auzit ?... 

De ce te-ai lăsat, 

Şi de ce te-ai dat 

Să te chinuească 

Si să mi te răstignească ? 

— Alelei Maică, Maică! 

Eu nu m'am lăsat 

Nici m'am dat 


Chinuit 

Si răstignit 

Pentru mine 

Sau pentru tine, 

Ci m’am lasat 

Si m’am dat 

Pentru lumea toata. 

Că pân'a nu mă da 

Sia mă lăsă 

Chinuit 

Și răstignit, 

Care se luă 

Nu se cunună, 

Care se năștea 

Nu se boteză, 

Care muriă 

Nu se precestuiă. 

Cocoş nu cântă, 

Glas de voinic nu eră! 
Cine le va sti aceste 

Două, trei cuvintele 

Şi le-a povesti 

Pe acela l-a luă 

Avram cu Isac 

De mâna dreaptă 

Şi l-a duce 

Pe cărarea dreaptă 

La mese întinse, 

La făclii aprinse, 

La pahare pline, 

La bucate bune. 


Iară cine le va şti 

Și nu le va povesti, 

Pe acela 

L-a luă 

Avram cu Isac 

De mâna stângă 

Și l-a duce 

Pe cărarea strâmbă 

La mese strânse, 

La făclii stinse, 

La pahare deserte!... 
Cruce în casă, 
Cruce în masă, 

Cruce în tuspatru cornuri de 

(casă. 
Că nu-i casa, 
Ci-i cetate 

Cu ferestile înziuate, 

Cu usile ferecate. 

In mijlocul casei 
Seade Nechita 
Si ceteste, 

` Proceteste, 
De cu seara 

Pan’ la miez de noapte, 

De la miez de noapte 
Pan ’la cântători, 
De la cantatori 
Pan ’la dalbe zori, 
De la daibe zori 

Pan’ la răsăritul soarelui (1).. 


A patra variantă, din Sânt-llie, distr. Sucevei: 


S'o luat Sântă-Măria mare 

Şi o luat un topor mare 

Sio mers în pădurea mare 
Şi o tăiat lemn mult și mare 
Şi o făcut biserică mare 

Cu nouă uşi, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele despre soare. 


In zăbreaua mică 
Despre răsărit 

O stat Maica sfântă 
Și o cetit. 

Pre toţi fiii 

Și părinţii 

I-o cetit 


(1) Com. de Gorge Hreniuc, stud. gimn. 


Si adeverit, 
Numai pre fiul său, 
Pre Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Şi al pământului 
Ori şi cât ea o cetit, 
Nu l-o mai adeverit. 
Si dac'o văzut 
Că ori cât ceteşte 
Nu-l adevereşte, 

S’o luat ducându-se, 
Plângându-se, 
Dăulindu-se 
Şi jelindu-se 

Pe niște dealuri ascuţite 

Ca nişte muchi de cuțite, 

Cu glas mare până în cer 

Cu lacrămi până în pământ. 

Unde lacrima pică, 

Vita de vita se prindea 

Si busuioc că creşte. 

Și ducându-se 
Plângându-se, 
Dăulindu-se 
Si jelindu-se, 
S'o întâlnit 

Pe un deal mare și ascuţit 

Ca o muche de cuţit 
C'un meşter de lemn 

[vestit. 
Meşterul de lemn 
Cum o văzut-o, 
O şi întrebat-o: 

— Maică sfântă, preacurata, 

Ce esti asa supărată? 

Ce plângi, ce te daulesti, 

De ce mi te jelueşti 

Cu glas mare până în cer, 

Cu lacrămi până în pământ? 

— Da cum nu m’oiu dăuli, 

Și cum nu m'oiu jelui, 

C'am luat un topor mare 

Și am mers în pădurea mare, 


o 12 


Siam tăiat lemn mult și mare 
Şi am făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele despre soare. 
Şi în zăbreaua mică 
Despre răsărit 
Am șezut şi am cetit. 
Pre toţi fiii 
Si părinţii 
I-am cetit 
‘Si adeverit, 
Numai pre fiul meu, 
Pre Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Şialpământului, 
Ori cât am cetit, 
Nu l-am adeverit. 
N'ai văzut 
N'ai auzit 
Fiul meu ce s'o făcut? 
— Of! Maică sfântă 
Și prea slăvită! 
Nu te dăuli, 
Nu te jelui, 
Că de văzut 
Nu l-am văzut, 
Dar de nume i-am auzit, 
Că l-au prins 
Și l-au trimis 
La Golgofta jidovească 
Ca să mi ţi-l rise nască. 
Si pe mine m’au catat 
Si de știre că mi-o dat 
Să-i fac o cruce de brad. 
Si mi-au spus ca să i-o fac 
Cu seapte parti mai mică, 
Dar eu i-am facut-o 
Cu seapte parti mai mare. 
— Of! mestere de lemn! 
Lucra-o-ai cu anul 
Si abiă să-ţi câştigi banul! 
Și ea ast-fel cum o zis, 
Mai departe că s'o dus 


Tot plangandu-se, 
Dăulindu-se 
Și jelindu-se, 
Pe nişte dealuri ascuţite 
Ca niște muchi de cuțite. 
Unde lacrăma cădeă, 
Vita de vita se prindea 
Și busuioc că creșteă. 
Si mergând s’o întâlnit 
Pe un deal mare gi ascuţit 
Ca o muche de cuţit 
Cu un meșter 
De fier. 
Meşterul, cum mi-o întâlni, 
Pe loc că se şi opri 
Si din gură că-i vorbi: 
— Of! Maică sfântă 
Si proslăvită! 
Ce plângi, ce te dăulești, 


Nu l-am adeverit. 
N'ai văzut 
N'ai auzit, 
Fiul meu ce s'o făcut? 
— De văzut nu l-am văzut, 
Da de nume i-am auzit, 
Că l-au prins 
Si l-au trimis 
La Golgofta jidovească 
Ca să mi ţi-l răstignească, 
Ba si la mine au venit 
Jidovii si mi-au platit 
Să le fac cuie de răstignit. 
Si mi-au spus ca să le fac 
Cu seapte parti mai mari. 
Dar eu m’am facut 
Că nu-i aud 
Şi le-am făcut 
Cu şeapte părţi mai mici! 


De ce mi te jeluesti 
Cu glas mare până în cer 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Of! mestere de fier! | 
Da cum nu m'oiu dăuli 
Şi cum nu m'oiu jelui, 
C'am luat uu topor mare 
Siam mers în pădurea mare 
Si am tăiat lemn mult gi mare 
Şi am făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele despre soare. 
In zăbreaua mică 
Despre răsărit 
Am șezut şi am cetit 
Si pe toţi fiii 
Si părinţii 
I-am cetit 
Şi adeverit, 
Numai pre fiul meu, 
Pre Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Si al pământului 
Ori cât am cetit, 


— O! meștere de fier ! 
Da-o-ai odată cu ciocanul 
Si să-ţi si câştigi banul! 
Și apoi iară s'a luat 
Și mai departe a plecat 

Plangandu-se, 

Daulindu-se 

Si jelindu-se 
Pe niste dealuri ascutite 
Ca niste muchi de cutite 
Cu glas mare până în cer 
Cu lacrămi până în pământ. 
Unde lacrăma cădeă, 

Viţă de vita se prindea 
Şi busuioc că crestea. 

Si mergând ea tot aga 
C’o broasca se intalni. 
Si broasca, cum o zări, 

li și vorbi: 

— Of! Maică sfântă 

Si proslăvită! 

Ce plângi, ce te daulesti, 
De ce mi te jeluesti 
Cu glas mare pana in cer, 








ga i i == Se es fee ee, e 


Cu lacrămi până in pământ? 
— Da cum nu m'oiu dăuli 
Şi cum nu m'oiu jelui, 
C'am luat un topor mare 
Şi am mers în pădurea mare 
Și am tăiat lemn mult și mare 
Si am făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele spre soare. 
In zăbreaua mică 
Despre răsărit 
Am șezut gi am cetit. 
Şi pe toţi fiii 
Și părinţii 
I-am cetit 
Şi adeverit, , 
Numai pre fiul meu, 
Pre Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Si al pământului, 
Ori cât am cetit, 
Nu l-am adeverit, 
Dar am auzit 
Că l-au prins 
Si l-au trimis 
La Golgofta jidoveasca 
Ca să mi-l răstignească ! 
— Of! Maică sfântă preacu- 
[rată! 
Nu fi aga supărată, 
Că şi eu odată 
Incă am avut 
Şeapte feciorei 
Ca şi nişte bujorei 
Şi o venit 
Un car încărcat 
Si înferecat 
Si nici pe unul n’o călcat. 
Şi o venit apoi o roată, 
Forforoată, 
Şi pe toţi mi i-o călcat 
De odată, 
Numai unul oscăpat! 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


Maica sfântă o întrebat: 
— Da unde-i feciorul tău 
Ca să-l pot vedeă si eu! 
Atunci broasca o strigat 
Și din gur'o cuvântat: 
— Tomă, Tomă, 
Cotoromă ! 
Calcă în busuioace 
Si fă-mi-te în coace! 
Si cum o încetat 
Broasca de strigat, 
Iată c'o venit 
Un broscoiu urât, 
Cu picioarele 
Ca răschitoarele, 
Cu ochii bulbucăţei... 
Atunci Maica preacurată, 
Cât eră de supărată, 
O râs 
Si o zis: 
— Of! broască, posnasa eşti, 
Tu ori unde de-i peri, 
Nici cand sa nu te imputesti 
Si tu unde nu vei fi, 
Apa să nu fie 
Apă bună și curată. 
Iară unde tu vei fi, 
Acolo să fie 
Apa bună gi curată, 
Ca ori când s'o poată 
Beă lumea cea însetată! 
Și ast-fel cum o cuvântat, 
Iar mai departe o plecat 
Plangandu-se, 
Daulindu-se 
Si jeluindu-se 
Pe nişte dealuri ascuţite 
Ca niște muchi de cuțite 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ. 
Unde lacrăma pică, 
Vita de viţă se prindeă 
Si busuioc că crestea 


Şi plecând nu s’o lăsat, 


Pan’ de fiul său n’o dat... 


Cruce în tuspatru cornuri de 


Si cel ce va sti 
Si va povesti 
Sara 

Si dmineata 
Culcându-se 

Și sculéndu-se 


Cruce în casă, 
Cruce în masă, 


D'asta nu-i casă 
Nici nu-i masă, 


Ci o mânăstire aleasă 


Și minunat de frumoasă. 
Si oare cine in ea se vede, 
Cine într'ânsa oare seade ? 


Seade Maica Domnului 
In mijlocu-altarului 
Pe un scaun într'aurit 
Cu faţa spre răsărit 


Si cată în cărţi, 
Și cată în părţi. 
Pe toţi sfinţii 

Si toţi drepţii 
I-o cătat 

Și i-o aflat, 
Numai pe fiul său, 
Pe Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Și al pământului, 
Ori cât l-o cătat, 
Ea nu l-o aflat. 
Si o luat 

Carte albă 

In mâna dreaptă, 
Carte sfântă 


ciuc, stud. gimn. 


130 


Aceste cuvinte, 
Alese si sfinte, 
Nu-l va duce Dumnezeu 
La judeţul cel din urmă, 
Ci-l va duce 
In împărăţia cerului 
Și în sânul lui Avram si Ia- 
[cob (1). , 


A cincea variantă, din Stroesti, distr. Sucevei: 


In mâna stângă 

Și o cătat 

Și s'o uitat 
Pe apele lui Iordan în jos 
Și pe nimeni n'o văzut, 
Pe nimeni n'o auzit. 

Și o desbrăcat 
Straie albe ingeresti 

Şi o luat 
Straie negre călugăreşti 

Si cârjă albă 

In mâna dreaptă, 

Cârjă sfântă 

In mâna stângă, 

Si s’o uitat 

Și o cătat 
Pe apele lui Iordan în sus 
Şi pe nimeni n'o văzut, 
Pe nimeni n’o auzit, 

Numai pe Ion 

Pe Sdnt-Ion, 
Nanasul lui Dumnezeu. 
Și ea îndată, cum o dat 
C’ochii de el, l-o intrebat: 

— Auzi Ioane 

Sânt-loane! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De finul tău, 


(1) Din Sant-Ilie, dict. de Niculai Sutuhă, băeat orfan gsi com. de Flo- 


De Dumnezeu, 
De Domnul cerului 
Și al pământului 
Și al tuturor 
Creștinilor ? 
— Oh! Maică sfântă! 
Cu vederile ochilor 
Nu l-am văzut, 
Cu auzul urechilor 
Am auzit, 
Că-i pe mâna jidovească 
Și pe limbă păgâneasca, 
Că s'au strâns 
“Şi l-au prins 
In Joia mare 
Jidovii plini de turbare 
Si de ură mare, 
Pe rdtu (1) lui Pilat 
L-au fugărit, 
Pe cruce de brad 
L-au răstignit, 
Cunună de spini 
In cap i-au pus, 
Cu brâu de măcieş 
L-au încins, 
Cu pane de cenușă 
L-au hrănit, 
Cu cămașă de urzică 
L-au îmbrăcat, 
Cu vin 
De pelin 
L-au adăpat, 
Piroane 
Prin picioare 


Si prin mânuri i-au bătut, 


Cunună de spini 
In cap că i-au apăsat 


Şi mult sânge s'o vărsat. 


Tri topoare au svarlit 
Si tri râuri s'au făcut. 


-= — m eem a E a i N ee a E III 


Si de vrei, Maic’, a-l vedea, 
Pleacă in grabă de-acolea 
La fantana lui Pilat, 
Unde pasările au stat 
Apă o gură de au luat, 
Laudă Domnului de au dat. 
Şi acolo dacă-i ajunge, 
Spală-te pe faţă, 
Spală-te pe braţe, 
Uită-te spre răsărit 
Si le-i vedeă negresit, 
Ca un luceafăr strălucit! 
Maica sfântă l-o ascultat 
Si apoi la drum o plecat, 
Cântându-se, 
Dăulindu-se 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până’ pământ. 
Unde lacrăma cădeă, 
Mere de aur se făceă, 
Ingerii le culegeă 
Și la cer că le suiă. 
Și pe unde ea călcă, 
Spic roșu de grâu lăsă, 
Spicu grâului, 
Miru botezului, 
Daru Domnului. 
Și o mers Maica Domnului 
La fântâna lui Pilat, 
Unde pasările au stat, 
Apă în gură de au luat, 
Laudă Domnului de au dat. 
Si acolo dacă o ajuns, 
Maica Domnului s'o pus 
Și s'o spălat 
Pe faţă, 
Şi s'o spălat 
Pe braţe. 
Dar ori cât o căutat, 
Nicăeri nu l-o văzut. 


(1) Rât = imag, fânaţ. Cuvântul acesta se întrebuinţează numai în acele 
sate din Bucovina, în cari se află Romani veniți din Transilvania. 


Si dacă nu l-o văzut, 

Iar s'o luat şi s'o dus, 
Cântându-se, 
Dăulindu-se | 

Pan’ la munţii Garaleului, 

In munţii Ierusalimului 

Şi în dealul Egimului 
La o piatră 
Destrămată 

Ca o muche de cuţit, 

Ca un vârf de ascuţit, 

Şă-și facă samă de moarte. 

Dar ea samă de moarte 

Nu şi-o putut face, 

Că piatra 
Ca ceara 
Se topia, 

Ca argintu se sleiă, 

Pe nime in lume n'o văzut, 

Pe nime în lume n’o auzit, 

Numai pe Anghelina. 
Marghelina, 

Sora lui Lazar 

Şi o zis Maica Domnului: 
— Of! Doamne, 

Of! Avrame! 
Ciuda ce ui văzut, 
Ciuda ce ai auzit! 
Si s'o dus iară 

La fântâna lui Pilat 
Și s'o spălat 
Pe fata, 

Si s’o spălat 
Pe brate 

Si s'o uitat 
Si o văzut 

Pre fiul său cel iubit, 

Ca un luceafăr strălucind, 
Asupra Sfintiei sale venind. 
Si cum l-o văzut 

I-o şi zis aga: 
— Of! of! flori de busuioace, 


me ee ee ae ee ee -o -- 


' 
aeram a a NM e e e eaa i a i 
OI EN i 


Fiul meu, ian vină in coace! 

Şi-mi spune adevărat: 
Cum de te ai dat, 
Cum de te ai lăsat 

Pe mâna străinilor 

In tara păgânilor ? 

Cum de n'ai cătat, 
Cum de n'ai sburat 
Prir cer, pe pământ 
Și sub pământ, 

Pe sub streşină de casă, 
Prin strutu fetelor, 
Prin strutu flacailor, 
Prin ieslele boilor, 
Prin turiştea oilor ?... 
— Of! Maică sfântă, 
Maica mea iubită! 
Eu nu m'am dat, 
Nici nu m'am lăsat 
Pentru mine 
Sau pentru tine, 

Ci eu m'am dat 
Și m'am lăsat 

Pentru lumea toată, 

Că până ce nu m'am dat, 

Până ce nu m'am lăsat, 
Nu se vedea, 

Nici nu s’auzia 
= Glas de păsăreă, 

Cântece de plugărel, 

Nici oae cu mielusel 

Si nici vacă cu vițel, 

Nici maicele nu trăgeă 

La fii lor, nici se vedea 

Câmp de earbă verde 

Și isvor de apă rece. 

Fără care cum muriă, 

Tot în iad că se duceă. 

Da de acuma înainte 

Faclii in cer s'or aprinde 

Şi nici când nu se vor stinge. 

Si vor trage si s'or strange 


Pasările la puii lor, 
Oile la mieluseii lor, 
Vacile la viteii lor 
Si maicele la fii lor. 
Si s’a vedea: 


Câmp de earbă verde 


Si isvor de apa rece. 


Si care cum vor muri 
Ai lui Dumnezeu vor fi! 


Cine le va sti 
Si le-a povesti 


Aceste dăuă, trei cuvinte 


Sfinte 


De Isus Christos lăsate 
Și nouă pe pământ date 


La lună, 

La săptămână, 
Sara 

Si demineata 
Culcându-se 
Si sculându-se, 
Nu va vedeă 


Nici nu va avea 


Pământul Egipetului 

Si casa robiilor. 
Fără va trece 
Si va petrece 


Seapte-zeci și scapte 
De focuri nestinse, 


Seapte-zeci si seapte 

De punti lunicoase 

Si păcătoase, 

Si va trece, 

Va petrece 

Seapte-zeci si şeapte 

De vami neplatite 
Până la dreapta tatălui 
In împărăţia cerului. 

Si cine le-a sti 

Și nu le-a povesti 

La luna, 

La săptămâna, 

Sara 

Și demineata 

Culcându-se 

Și sculându-se, 
Nici nu-și aduce aminte 
De aceste cuvinte sfinte, 

Or veni 

Archangelii 

Si cu Eva 

Si l-or lua 

De mâna stângă 

Şi l-or duce 

Pe cărarea strâmbă 

Până la faptele lui, 

Tocmai în fundul iadu- 

[lui! Amin! (1) 


A şeasea variantă, din Balaceana, distr. Sucevei: 


Seade Maica preacurată 


Intr'o chilie încuiată, 
In chilie 
Do tămâe 


Pe un scaun într'ăurit 


Cu fata spre răsărit, 
Cu carte albă 


In mâna stângă. 
Cu cruce sfântă 


In mâna dreaptă, 
Si ceteste, 
Proceteste. 
Pre toţi viermii . 
Si toţi viespii, 

Pre toate gujuliile 

Si toate ganganiile 

Cate au fost si cate sunt 

C 


â 
âte s'află pe pământ. 


(1) Din Stroesti, dict. de Vasile al lui Andreiu Boca, agricultor, şi com. 
de Dorimidont Vlad, stud. gimn. 


ee hee 


Toate le ceteste 
Si le adevereste, 
Numai pre fiul sau, 
Pre Dumnezeu, 
Nu-l poate ceti 
Si adeveri. 
Şi văzând ea în sfârşit, 
Că nu-i chip de adeverit, 
S'a luat şi s'a pornit 
Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o dungă de cuţit 
In mâna dreaptă 
Cu cruce sfântă, 
In mâna stângă 
Cu carte albă, 
Faţă albă sgâriind 
Si păr galben despletind, 
„Din ochi negri lăcrămând, 
Lacrămi ca bobul, 
Fierbinti ca focul, 
Unde curgeau 
Miruri se făceau. 
Și mergând ea pe acel deal 
Sa întâlnit c'un lemnar. 
Lemnerul, cum a văzut-o, 


A stat în loc și a întrebat-o: 


— Alei! Maică preacurată ! 
Ce esti aga supărată ? 

Ce te tanguesti, 

Ce te jeluesti? 

De ce plângi așă de tare 
De-ţi curg lacrămile vale ? 
-— Of, lemnare, 
Mester mare! 

Da cum nu m'oiu tangui 
Si cum nu m'oiu jelui, 
C’am luat 
Carte alba 
In mâna stângă, 
Cruce sfântă 
In mâna dreaptă 
Şi am cetit 
Și am procetit, 


Pre toţi. viermii, 

Și toţi viespii, 
Pre toate gujuliile 
Si toate gângăniile 
Câte au fost şi câte sunt 
Câte s'află pe pământ, 

Le-am cetit 

_Şi adeverit, 

Numai pre fiul meu, 

Pre Dumnezeu, 
Eu ori şi cât am cetit, 
Nu l-am mai adeverit. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit, 
Nu ştii tu ce s'a făcut? 
— Of, of! Maică preacurată, 
N'ai cum nu fi supărată. 

Eu chiar acum vin 

De la Rusalim 
Și nu doar c'am auzit, 
Ci cu ochii l-am văzut 
Intre doi hoţi răstignit 
Lângă poarta lui Pilat 
Pe o cruce mare de brad, 
Care singur i-am făcut-o. 
Și Jidovi-mi tot ziceă 
Să i-o fac mai mititeă, 
Dar eu i-am făcut-o mare, 

Că eră lemn destul 

Si prea destul! 
Maica sfântă preacurată, 
Auzind această faptă, 
De-auna l-a blestemat 
Si din gur'a cuvântat: 

— Să lucrezi cu anul 

Și să-ţi căștigi banul! 
Și apoi iară s'a pornit 
Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o dungă de cuţit 

In mâna dreaptă 

Cu cruce sfântă, 

In mâna stângă 

Cu carte albă, 





Faţă albă sgariind 
Şi păr galben despletind, 
Din ochi negri lăcrămând 
Lacrămi ca bobul 
Fierbinti ca focul, 
Unde curgeau, 
Miruri se făceau 
Si mergând ea pe acel deal 
S'a întâlnit cu un fierar. 
Fierarul că s'a oprit 
Şi din gură i-a vorbit: 
— Auleo, Maică preacu- 
[rată, 
Ce esti asa supărată ? 
Ce te tanguesti, 
Ce te jaluesti ? 

De ce plangi asa de tare 
De-ti curg lacrămile vale ? 
— Of! fierare, 
Mester mare! 

Da cum nu m'oiu tângui 
Si cum nu m’oiu jelui, 
C’am luat 
Cruce sfanta 
In mana dreapta, 
Carte alba 
In mana stanga 
Si am cetit 
Si procetit, 
Pre toti viermii 
Si toţi viespii, 
Pre toate gujuliile 
Si toate ganganiile 
Câte au fost si câte sunt, 
Câte s'află pe pământ 
Le-am cetit 
Si adeverit, 
Numai pe fiul meu, 
Pre Dumnezeu, 
Eu ori şi cât am cetit, 
Nu l-am mai adeverit. 
N'ai văzut, 
N'ai auzit, 


135. 


— 


Nu ştii tu ce s'a făcut? 
— Of! of!. Maică preacurată, 
N'ai cum nu fi supărată! 
Eu chiar acum vin 
De la Rusalim 
Si nu doar c'am auzit, 
Ci cu ochii l-am văzut 
Intre doi hoţi. răstignit 
Lângă poarta lui Pilat 
Pe o cruce mare de brad. 
Şi eu singur i-am făcut 
Cuiele de răstignit. 
Jidovii mă cincăiă 
Și tot una îmi ziceă 
Să le fac cât pot de mari. 
Dară eu, fiind fierar, 
Le-am făcut foarte scurtute 
Si foarte mititelute 
Ca fiind batute in carne, 
Să nu-l doar’aga de tare. 
Maica sfântă preacurată 
Auzind această faptă, 
Foarte mult s'a bucurat 
Si l-a binecuvântat 
Și din gur'a cuvântat: 
— Of! fierare, 
Mester mare! 
Să baţi odată cu ciocanul 
Şi tu să-ţi și câştigi banul! 
Si apoi iară s'a pornit 
Pe un deal mare gi ascuţit 
Ca o dungă de cuţit 
In mâna dreaptă 
Cu cruce sfântă, 
In mâna stângă 
Cu carte albă, 
Faţă albă sgâriind 
Şi păr galben despletind, 
Din ochi negri lăcrămând 
Lacrămi ca bobul 
Fierbinti ca focul, 
Unde curgeau, 
Miruri se făceau. 


136 


Si mergand in drumul sau 
S’a întâlnit lang’un pârău 
C’o roasca, 
Broască. 
Roasca, 
Broasca, 
Cum a văzut-o, 
A şi întrebat-o: 
— Alei! Maică preacurata 
Ce esti asa supărată ? 
Ce te tanguesti, 
Ce te jeluesti ? 
De ce plângi aga de tare, 
De-ţi curg lacramile vale ? 
— Roasea, 
Broasca ! 
Da cum nu m'oiu tângui 
Si cum nu m'oiu jelui, 
C’am luat 
Cruce sfanta 
In mana dreapta, 
Carte alba 
In mâna stângă, 
Si am cetit 
Si am procetit, 
Pre tofi viermii 
Si toţi viespii, 
Pre toate gujuliile 
Si toate ganganiile 
Câte au fost şi câte sunt, 
Câte s'află pe pământ, 
Le-am cetit 
Si adeverit, 
Numai pre fiul meu, 
Pre Dumnezeu, 
Eu ori si cât am cetit, 
Nu l-am mai adeverit. 
N'ai văzut 
N'ai auzit, 
Nu ştii tu ce s'a făcut? 


— Of! of! Maică preacurată, 


Taci, nu mai fi supărată! 
Că si eu inc’am avut 


Nouă fiigori 
Ca nişte bujori 
Şi a venit o roată 
Forforoată 
Şi-i turti pre toţi de-odata, 
Numai unul a rămas, 
Toma, Tomoioace, 
Care şeade în busuioace! 
— Ia cheamă-l încoace 
Ca să-l văd şi eu! 
Zise Maica preacurată. 
Broasc'atunci că l-a strigat 
Si din gur'a cuvântat: 
— Toma, Tomoioace! 
Iesi din busuioace 
Si vină la maica'ncoace! 
Şi cum a strigat, 
S'a şi arătat 
Un broscoiu mare, 
Lăbănat 
Si crăcănat 
Cu ochii cât talgerile 
Şi cu picioarele 
Ca reşchitoarele. 
Maica preacurat'a râs, 
Cum l-a văzut şi a zis: 
— Cât pe lume am umblat, 
Peste aga ce-vă n'am dat. 
Am cetit 
Și am procetit, 
Pre toţi viermii 
Si toţi viespii, 
Toate gujuliile 
Şi toate gângăniile 
Câte au fost şi câte sunt, 
Câte s'află pe pământ 
Le-am cetit 
Şi adeverit, 

Dar nu m'a făcut 
Nime ca să râd, 
Numai tu singură, broască, 
Cu acest fecior al tău. 
Deci să fii blagoslovită: 


137 


Apain caretu nu-i fi 
“Să nu fie curata 
Si buna de baut, 

Si ori unde vei peri, 


Nici când sa nu te imputesti! 


Broscoiul s’a bucurat 
Si din gur’a cuvântat: 
— Maica preacurata! 
Nu fi suparata, 
Ci te du indata 
L’apa mandra si frumoasa 
Si te spala 
Pe mani, pe picioare, 
Si te uit'apoi 
In deal gi la vale 
Si te uită în jos și in sus 
Si vei vedea pe Isus 
Domnul nostru 
Si fiul vostru, 
Ca un luceafar lucind 
Si spre dumnea-ta venind 
Intre 50 de ingeri 
Si intre 50 de jidovi! 
Maica sfânv'a ascultat 
Și mai departe a plecut 
Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o dungă de cuţit 
In mâna dreaptă 
Cu cruce sfântă, | 
In mâna stângu 
Cu curte albă, 
Fata alba syariind 
Si păr galben despletind, 
Din ochi negri lăcrămând 
Lacrămi ca bobul, 
Fierbinti ca focul, 
Unde curgeau, 
Miruri se făceau. 

Și s'a dus, s'a dus 
Până cea ajuns 
L'apa mândră şi frumoasă, 
Și acolo cum a ajuns, 
S'a spălat 


Pe mâni şi picioare 
Şi apoi s'a uitat 
La deal şi la vale, 
S'a uitat în jos şi în sus 
Si l-a văzut pe Isus 
Ca un luceafăr lucind 
Şi spre dânsa încet venind, 
Intre 50 de îngeri 
Si între 50 de jidovi. 
Şi cum l-a văzut îndată, 
Ca o maică supărată 
La el s'a uitat 
Şi l-a întrebat: 
— Ah! Fiul meu mult iubit, 
Mare putere ai avut, 
Cum dar de te-ai dat 
Şi cum te-ai lăsat 
Pe mână străină 
Si limbă păgână 
Ca să mi te chinuească 
Si să mi te rastigneasca ? 
Isus însă i-a răspuns 
Si din gur’asa i-a zis: 
— Ah! maica mea mult iubită, 
Nu fi aga de scarbita! 
Că eu nu m'am dat, 
Nici nu m'am lăsat 
Pe mână străină 
Si limbă păgână 
Să mă chinuească 
Si să mă răstignească, 
Nici pentru mine 
Nici pentru tine, 
Ci eu m'am dat 
Și m'am lăsat 
Chinuit 
Si răstignit 
Pentru toată lumea. 
Și cel ce va invata 
Și va sti povestea mea 
Si va spune-o la lună, 
La săptămâna, 
La un an 


Si la jumătate de an, 
Acela va merge în raiu 
Cu mesele'ntinse, 
Cu lumini aprinse, 
Cu vamile plătite, 
Cu păcatele curăţite! 
lar cine va sti 
Și n'a povesti 
Povestea mea 
La luna, 


A şeaptea variantă, din T 


Eră un om mare 
Sia luat un topor mare 
Sia mers la pădurea mare 
Sia tăiat un lemn mare 
Sia făcut o mânăstire mare 


Cu nouă uși, cu nouă altare. 


In altarul cel mai mic 
Seade Sântă-Măria mică, 
In altarul cel mai mare 
Seade Sântă-Măria mare 
Si cetegte, 

Proceteste, 

Pe toţi fii adevereşte, 
Numai pe unul, fiul său, 
Pe fiul lui Dumnezeu, 
Nu-l poate ceti 

Şi adeveri. 

Văzând ea că nu-l ceteste 
Si că nu-l adevereste, 

S'a luat şi s'a pornit 

Pe un deal mare ascuțit, 
Ca o zimţă (2) de cuţit, 
Tot plângând şi tanguind, 
Din ochi negri lăcrămând, 
Faţă albă sgariind 

Şi păr galben despletind, 
Pe fiul său căutând. 

Şi s'a dus si s'a tot dus 


La săptămâna, 
La un an 
Si la jumătate de an, 
Acela va merge în iad 
Cu mesele strânse 
Cu luminile stinse, 
Cu vămile neplătite, 
Cu păcatele necurăţite, 
La munci nesfârșite! (1) 


odiresti, distr. Sucevei: 


Pan’ ce soarele a apus 

Si mergand s’a intalnit 
C'un meşter de lemn vestit 
Şi din gură i-a grait: 

— Bună calea, mestere! 

— Mulţumesc dumitale, 
Maică sfântă preacurată! 
Da de ce esti supărată? 

Ce plângi, ce te tanguesti, 
Părul ce ţi-l despleteşti? 

— Da cum nu m'oiu tangui, 
Părul cum n'oiu despleti, 
C’am avut un fiu iubit 

Pe fat’acestui pamant 

De tatăl ceresc născut, 

De mine făcut, 

De Sânt-lon botezat, 

Si creștinat. 

Şi acum am auzit, 

Că cânii 

Păgânii 

De Jidovi s'au sfătuit 

Si l-au prins şi chinuit 

Si pe urmă l-au răstignit. 
Dumnea-ta pe unde ai umblat 
Şi pe unde ai lucrat 

Pe al meu fiu nu l-ai aflat? 
N'ai văzut, 


(1) Din Balaceana, com. de Ilie Stoleriu, stud. gimn. 
(2) Zimța — sâmcea, ascuţișul cufitului. | 


N’ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu ? 

— Ba eu, Maică, l-am văzut, 

Chiar şi crucea i-am făcut. 

Şi Jidovi-mi tot ziceă 

Ca să i-o fac mititeă, 

Să nu fie tare grea. 

Eu îns'am făcut-o mare, 

S'aibă ce duce în spinare 

Pân' la locul de pierzare. 

Iar când a fi să sosească, 

Să poată să-l răstignească! 
Maica sfântă preacurată, 

Auzind această faptă, 

Pe el că s'a supărat 

Şi a zis și l-a blestemat: 

— Tu când îi da cu ciocanul 

Să nu mai câșligi banul 

Şi când îi da cu gealăul 

Să nu mai cåşligi leul. 

Mult să mi te chinuesti 

Si putin s’agonisesti ! 
După ce l-a blestemat, 

Iar s'a luat şi a plecat 

Pe un deal mare şi ascuţit 

Ca o zimță de cuţit, | 

Tot plângând și tanguind, 

Din ochi negri lăcrămâna, 

Faţă albă sgâriind 

Şi păr galben despletind, 

Pe fiul său căutând. 

Și s'a dus si s'a tot dus, 

Pân' ce soarele a apus. 

Si mergând s'a întâlnit 

C'un meşter de fier vestit 

Si aceluia i-a vorbit: 

— Bună diua, meștere! 

— Mulţumesc dumi-tale, 

Maică sfântă preacurată! 

Da de ce ești supărată? 

Ce plângi, ce te tanguesti, 

Părul ce ţi-l despleteşti ? 


— Da cum nu m'oiu tângui, 

Părul cum n'oiu despleti, 

C'am avut un fiu iubit 

Pe faţ'acestui pământ, 

De Tatăl ceresc născut, 

De mine făcut, 

De Sant-Ion botezat 

Si crestinat, 

Si acum am auzit 

Ca canii 

Paganii 

De Jidovi s’au sfatuit 

Si l-au prins gi chinuit 

Si apoi l-au si rastignit! 

Dumnea-ta, pe unde ai umblat 

Si pe unde ai lucrat 

Pe al meu fiu nu l-ai aflat? 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De fiul lui Dumnezeu ? 

— Nu numai c’am auzit, 

Ci eu chiar l-am şi văzut 

Şi piroane i-am făcut 

Bune pentru pironit, 

Pe cruce de răstignit. 

Si Jidovi-mi tot zicea 

Să le fac cât s'a putea 

De mari și de zimturoase 

Să pătrund'adânc prin oase 

Si să prindă bine în lemn, 

Iar eu le-am făcut 

Pe cât s'a putut 

De mititele 

Si de subtirele, 

Că-mi eră de Domnul jele! 
Maica sfântă preacurată, 

Auzind această faptă, 

Foarte mult s'a bucurat 

Si l-a binecuvântat: 

— Tu când îida cu ciocanul, 

Indată să câştigi banul 

Şi când îi da cu ilăul, 


Indata să cdgligz leul, 
Putin sa te ostenesti 
Si mult să agonisesti ! 
Si ast-fel cum a cuvântat, 
lar s'a luat sia plecat 
Pe un deal mare şi ascuţit 
Ca o zimţă de cuţit 
Tot plângând şi tânguină, 
Din ochi negri lăcrămând, 
Faţă albă sgâriind 
Si păr galben despletind, 
Pe fiul său căutând. 
Şi s'a dus şi iar s'a dus 
Pan’ ce soarele a apus. 
Si mergând s’a întâlnit 
C'o broască și i-a vorbit: 
— Bună calea, broască! 
— Mulţumesc, Maică! 
Da ce plângi și ce oftezi 
Şi de ce te văerezi 
Fata albă sgâriind, 
Din ochi negri lăcrămând 
Si păr galben despletind ? 
— Da eu cum nu voiu ofta 
Şi cum nu m’oiu văeră, 
Dac'un biet fiu am avut 
Pe fat’acestui pământ, 
De Tatăl ceresc născut, 
De mine facut, 
De Sânt-lon botezat 
Şi creștinat, 
Şi acuma am aflat 
Că Jidovii l-au luat 
Si l-au chinuit 
Și l-au răstignit! 
— Da taci, Maică, nu oftă 
Si nu te mai văeră, 
Că un biet fiu ai avut 
Si pe acela l-ai perdut, 
Că şi eu inc’am avut 
Doi-spre-zece, și o venit 
O roată 
Forforoată 





Si pe toţi de-odata 

Mi i-o tilăgit 

Şi i-o omorât, 

Numai unul mi-a rămas, 

Şi tot nu mă mai bocesc, 

Nici nu mă mai tânguesc! 

Maica Domnului a zis: 

-— Ian strigă-l să-l văd şi eu 

Cum arată fiul tău! 

— D’apoi ce ti-i bun să-l vezi, 

Poate ca să-l deochezi? 

Că-i la ochi bulbucăţel, 

Si la spate ghibosel, 

La picioare crăcănel, 

Nu-i fie diochitel ! 

— Da strigă-l, nu maiziba, 

Că nu l-oiu mai diochiă! 
Broasc'atuncia l-a strigat 

Și din gur'a cuvântat: 

— Toma, Tomiloace, 

Fir de busuioace, 

Vin la maica’ncoace ! 

Atunci veni un broscoiu 

Liap, liap, liap prin cel noroiu. 
Maica sfântă preacurată, 

Cât eră de supărată, 

Când l-a văzut a si râs 

Și din gur'apoi a zis: 

—Unde n'or fi broaste in apa, 

Să nu fie apa bună, 

Iar unde or fi broaște în apă, 

Apa să fie bună. 

Iară tu când vei muri, 

De-i fi în apă, ori nu-i fi 

Să nu mi te impuţești, 

Ci să rămâi precum eşti! 
Si ast-fel cum a cuvântat, 

Iar s'a luat șia plecat 

Pe un deal mare şi ascuţit 

Ca o zimţă de cuţit 

Tot plângând şi tânguind, 

Din ochi negri lăcrămând, 

Faţa albă sgâriind 


Si păr galben despletind, 
Pe fiul său căutând. 

Şi s’o dus și s'o tot dus 
Până in urmă cea ajuns 
La poarta lui Iordan 

Sub poalele lui Avram, 
Sia dat cu piciorul stâng 
Şi nu i s'o deschis poarta, 
Şi a dat cu piciorul drept 
Si îndată s'o deschis poarta. 
Şi ea în nuntru cum a intrat, 
De fiul său a și dat 
Chinuit 

Şi răstignit. 

Şi de dânsul cum a dat, 
De-auna l-a şi întrebat: 
— O fiule, 

Iubitule ! 

Da cum de te-ai dat, 
Cum de te-ai lăsat, 

De te-au prins cânii, 
Păgânii 

De Jidovi si te-au muncit 
Si te-au chinuit 

Si te-au răstignit ? 

-- O maica mea, 

Iubita mea! 

Eu nu m'am dat, 

Nu m'am lăsat 

Nici pentru mine, 

Nici pentru tine, 

Ci eu m'am dat 

Și m'am lăsat 

Pentru mântuirea 
Neamului cel omenesc, 





Pentru prea-mărirea 
Tatălui ceresc. 

Căci eu pain’ a nu mă da 
Şi pân'a nu mă lăsă 


. Chinuit 


Si răstignit, 

Care se năşteă 

Nu se boteză, 

Care se însură 

Nu se cunună, 

Si care muria 

Nu se prohodia. 

Da de acuma inainte, 

Să tii, Maică, bine minte, 
Care s'a naște 

S'a şi boteză, 

Care s'a insură 

S'a şi cunună, 

Si carea muri 

S'a si prohodi. 

Şi care va fi . 

Om Dumnezeesc 

L’oiu luă de mâna dreaptă, 
L’oiu duce pe cărarea dreaptă 
La masă întinsă, 

La făclii aprinse, 

l.a pahare pline, 

Şi la vorbe bune. 

Care a fi om păcătos 

L-oiu luă de mâna stângă, 
L-oiu duce pe cărarea strâmbă 
La masă strânsă, 

La făclii aprinse, 

La pahare goale 

Si la vorbe goale! (1) 


A opta variantă, din Ilişeşti, distr. Gura-Homorului : 


Eră odată un om mare 
Şi a avut un topor mare 
Şi s'a dus în pădurea mare 


ee a_i  — 


| 
| 
| 


Si a tăiat un lemn mare 
Sia făcut o mânăstire mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare. 


(1) Dictată de Maria Râpan şi Ileana Seserman şi comunicată de Ioan 


Avram, stud. gimn. 


in altarul cel mai mare 
Stă Sântă-Măria mare 

Si cata in cărţi 

Si cata in parti 

Să vadă pe fiul său, 

Pe fiul lui Dumnezeu. 

Pe al său fiu nu l-a văzut, 
Dar ea cătând, l-a văzut 
Pe loan Botezătorul 

Si înainte mergătorul. 

Şi văzându-l l-a ’ntrebat 
Si din gur'a cuvântat: 

— Ioane 

Sdnt-Ioane ! 

N’ai vazut pe fiul meu, 
Pe fiul lui Dumnezeu 
Fapt de mine, 

Botezat de tine? 

— De văzut, nu l-am văzut, 
De patimi i-am auzit 

Că Jidovi-l chinuese 

Si pe cruce-] rastignesc 
La poarta Rusalimului. 
Tipa straie ingeresti 

Si îmbracă călugărești 

Și te du c'o să-l găsești! 
Maica sfântă preacurată 
Vestea aceasta neașteptată 
Auzind s'a supărat 

Și de aceea a tipat 

Straie îngerești 

Și a luat 

Negre călugărești 

Şi a plecat 

Tot plângând şi daulind, 
De la inimă oftână, | 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Faţă albă sgâriind 

Cu păr galben vânt făcând, 
Pe fiul său căutând. 

Şi s'a dus si s'a tot dus, 
Pân'ce soarele-a apus 


Ca cuvântul din poveste, 
Că înainte mult mai este 

Si frumos se povesteşte. 
Dumnezeu la noi sosește 

Şi se pune jos pe prag 

Si stă şi ascultă cu drag. 

Şi mergând s'a întâlnit 
C'un megter de lemn vestit. 
Meșterul de lemn a stat 

Și pe dânsa oa întrebat: 

— Ce plângi, Maică, ce oftezi 
Și de ce te văerezi 

Cu glas mare până în cer 
Cu lacrămi până în pământ, 
Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben vânt făcând ? 
— Cum n'oiu plânge și oftă 
Și cum nu m'oiu văeră, 

Că numa-un fiu am avut 

Şi pe acela l-am perdut 

Și acum am auzit 

Jidovii că l-ar fi prins 

Și pe cruce l-ar fi întins 

Și s'au pus să-l chinuească 
Pe cruce să-l răstignească! 
Dumnea-ta, pe unde ai trecut, 
Pe unde ai fost, nu l-ai văzut? 
— Nu numai că l-am văzut, 
Ci şi crucea i-am făcut 

Pe care-a fost răstignit. 
Jidovii mă năcăjiă 

Si tot una îmi zicea 

Ca s'o fac mai mititică 

Să fie mai usurica, 


Eu am făcut-o mai mare 


S'aibă ce duce în spinare. 
Maica sfântă preacurată, 
Auzindu-i crunta faptă, 
S'a pus şi l-a blestemat 
Și din gur'a cuvântat: 

-- Să dai o zi cu barda 
Şi apoi să iei liţcaia, 

Să dai un an cu gealaul, 


143 


Si apoi sa capeti leul! 
După ce l-a blestemat, 

Iar s'a luat sia plecat 

Tot plângând şi dăulind, 
De la inimă oftând 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben vânt făcând, 
Pe fiul său căutând. 

Şi s'a dus şi s'a tot dus, 
Pân'ce soarele a apus 

Ca cuvântul din poveste, 
Că'nainte mult mai este 

Şi frumos se povestește. 
Dumnezeu la noi soseşte 

Si se pune jos pe prag 

Şi stă si ascultă cu drag. 
Si mergând s'a întâlnit 
C'un meșter de fier vestit. 
Meşteru în loc sa oprit 

Și din gură i-a vorbit: 

— Ce plângi, Maică, ce oftezi 
Si de ce te văerezi 

Cu glas mare până in cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben vânt făcând? 
-— Cum n’oiu plânge gi ofta 
Și cum nu m'oiu vaera, 
Cum nu mă voiu dăuli 

Si cum nu m'oiu tângui, 

Că numa-un fiu am avut 

Și pe acela l-am perdut 

Şi acum'am auzit 

Că Jidovii l-ar fi prins 

Şi pe cruce l-ar fi întins 

Si acuma-l chinuesc 

Si pe cruce-l răstignesc. 
Dumnea-ta, pe unde ai trecut, 
Pe unde ai fost, nu l-ai văzut? 
— Nu numai că l-am văzut, 
Ci şi cuie i-am făcut 


| 


Cu cari a fost răstignit. 
Jidovii mă necăjiă 

Și tot una îmi ziceă 

Să le fac groase si mari 

Și cât se poate de tari. 

Eu din fier am mai furat 
Ca să mai am de lucrat 

Si la alti oameni din sat. 

Și le-am făcut mititele, 
Scurtute şi subtirele! 

Maica sfântă preacurată, 
Auzind această faptă, 
Foarte mult s'a bucurat 

Si l-a binecuvântat: 

— Să dai un pic cu ciocanul 
Si îndată să câştigi banul, 
Să dai un pic peilău 

Și îndată să iei un leu! 

Si ast-fel cum a vorbit, 

Iar s'a luat sia pornit, 

Tot plângând şi dăulind, 

De la inimă oftând, 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Faţă albă sgariind, 

Cu păr galben vânt făcând, 
Pe fiul său căutând 

Și s'a dus si s'a tot dus 
Până soarele a apus 

Ca cuvântul din poveste, 
Că'nainte mult mai este 

Și frumos se povestește. 
Dumnezeu la noi sosește 

Și se pune jos pe prag 

Și stă şi ascultă cu drag. 

Și mergând, cât va fi mers, 
A dat de o broască pe un drum 
Mlastinos 

Si noroios. 

Broasca, văzând-o plângând, 
A întrebat-o zieând: 

— Ce plângi, Maică, ce oftezi 
Şi de ce te văerezi 


Cu glas mare pana in cer, 
Cu lacrami până în pământ, 
Faţă albă sgâriind, 
Cu păr galben vânt făcând? 
— Cum n'oiu plânge si ofta, 
Şi cum nu m'oiu văeră, 
Că numa-un fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut 
Şi acum am auzit 
Că jidovii l-ar fi prins 
Şi pe cruce l-ar fi întins 
Si acuma-l chinuesc 
Si pe cruce-l răstignesc! 
Tu, pe unde ai trecut, 
Pe fiul meu n'ai văzut? 
— Da taci, Maică, nu ofta 
Si nu te mai văeră, 
Nu mai plânge, nu jeli 
Şi nu te mai dăuli, 
Că numa-un fiu ai avut 
Si pe acela l-ai perdut, 
Că şi eu înc'am avut 
Doi-spre-zece, şi o trecut 
O roată 
Farfurata 
Si pe toti de-odata 
I-o călcat şi i-o turtit 
„Şi pe toţi i-o omorât, 
Numai unul mi-o rămas, 
Numai Toma Tomoioace, 
Care seade in busuioace! 
— Ian strigă-l să vie în coace 
Ca să-l văd şi eu 
Cum îi fiul tău? 
Broasca îndată l-a strigat 
Și din gur'a cuvântat: 
— Toma, Tomoioace, 
Calcă in busuioace 
Și aruncă-te în coace! 
Bine broasca n'a sfârșit 
De strigat şi de vorbit 
Si îndat'a si venit | 
Un broscoiu mare, urât. 


Maica sfântă preacurată, 
Cât eră de supărată, 

Cum l-o văzut, o si râs 
Și după aceea o zis: 

— Broască, tu unde vei fi, 
Apa să nu se imputeasca, 
Iară unde nu vei fi, 

Apa să nu fie curată! 

Si când a fisi-i muri, 

Pe pământ să te latesti, 
Dara să nu te imputesti ! 

Şi ast-fel după ce-a vorbit, 
Iar s'a luat șia pornit, 

Tot plângând şi dăulind, 

De la inimă oftând 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben vânt făcând, 
Pe fiul său căutând, 

Si s'a dus si iar s'a dus, 
Pan’ ce soarele a apus 

Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o sângea de cuţit, 

Ca cuvântul din poveste, 
Că de acum puţin mai este 
Şi frumos se povesteşte. 
Dumnezeu la noi sosește 

Şi se pune jos pe prag 

Si stă si ascultă cu drag. 

Si ducându-se a dat 

De un cioban si. l-a întrebat: 
Unde-i drumul ia Rusalim ? 
Iar ciobanul i-a răspuns 

Si din gur'aşă i-a zis: 

— Treci dealul ist ascutit 
Ca o sângea de cuţit 

Şi leapădă de pe tine 
Straiele călugărești 

Si îmbracă-te în ingeresti, 
Că indat’o să si sosesti 

La poarta Rusalimului. 

Iar când a fi să sosesti 








De-odată să gi isbești Și cu mâna dreaptă 

Cu piciorul stâng Şi poarta că s'a deschide 
Si cu mâna stângă Si atunci in nuntru-i intra 
Si atunci poarta Si acolo că vei află 

Mai tare se va închide. Pe fiul tău chinuit 

Si dă cu piciorul drept | Și pe cruce răstignit... (1) 


A noua variantă, din Dragoesti, distr. Gura-Homorului : 


«Auzind Maica Domnului că Jidanii au prins pre fiul său, pe 
Domnul nostru Isus Christos, și voesc să-l răstignească, dar ne- 
ştiind în cotro au apucat cu dânsul, 


S'a luat gi s'a pornit 

Pe un deal mare şi ascuţit 
Ca o muche de cuţit, 

Cu păr galben despletit, 
Faţa albă sgâriind, 

Pe fiul său căutând. 


«Şi mergând ea ast-fel, cât va fi mers şi până unde va fi mers, 
destul atâta că mergând ea așă, a dat deo broască, caresta pe 
ţărmul unui părâu si se soriă. 

«Maica Domnului, cum a văzut-o, s'a oprit locului si i-a zis: 

Bună ziua, broscuta ! 

— Mulţumescu-ţi, Maicuta! 
răspunse broasca. Apoi ridicându-și privirile în sus şi uitându-se 
mai bine la dânsa, a întrebat-o zicând: 

-— Da ce plângi si ce oftezi 

Si de ce te văerezi 


Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? 


« Maica Domnului îi răspunse: 


— Cum n'oiu plânge şi oftă | Si pe-acela l-am perdut 

Si cum nu m'oiu văeră Si Jidani-au ţinut sfat 

Cu glas mare până în cer, Şi-au venit şi l-au luat 

Cu lacrămi până în pământ, Pe Domnul Is. Christos 

Că numa-un fiu am avut Si nu știu în cotro l-au dus! 


_ «Broasca, voind a o mângâiă si a o face ca să nu mai plângă 
si ofteze asa de tare, îi zise: 


| (1) Dictată de Neculai Botezat. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 10 


146 


— Da taci, Maică, nu ofta Sia trecut o roata 

Si nu te mai văeră Forfdroată 

Cu glas mare până în cer, Si pe toţi de-odata 

Cu lacrămi până în pământ, I-a turtit 

Că şi eu înc'am avut Si omorât, 

Pe fat’acestui pământ Numai unul mi-a rămas, 
Doi-spre-zece-aluaţei, Si tot nu mai plâng atâta, 
Sprintenei si frumuşei, Dac’aga mi-a fost ursita! 


De-a dragul să cati la ei, 


— «Şi cum îl cheamă pe fiul tău, carea scăpat? — o întreabă 


Maica Domnului. 
«Broasca răspunse : 


— Toma Tominoc, 
Strug de busuioc. 

Si-i aga de sprintenel, 
Gingasel 

Si frumugel 

Dragul mamei băeţel, 
Că la soare poți cata, 
La el nu te poţi uită! 


— «Ian strigă-l încoace ca să-l văd și eu cum arată! — zise 
Maica Domnului mai departe. 
«Broasca nu s'a lăsat mult rugată, ci pe loc l-a și strigat 
zicând : 
—- Toma Tominoace, 
Ian adună-te încoace 
De prin cele busuioace! 


«Şi cum a strigat broasca, 


Pe loc a si alergat 
Un broscoiu hâd, înholbat, 
Lăbănat și crăcănat. 


«Maica Domnului, când l-a văzut cum arată, cât eră de supă- 
rată şi de amărâtă, nu s'a putut stăpâni dea nu râde. Iar după 
ce râse, se întoarse către broască şi binecuvântând-o zise: 

— «Broască ! tu când vei muri, să nu te strici, ci numai să te 
usuci, iar apa in care vei fi tu să fie bună de băut, şi oamenii să 
nu se ingretoseze, ci să bea ori și când apă de pe tine! 

«Și după ce a rostit ea cuvintele acestea şi și-a luat rămas bun 
de la broască și de la fiul său Toma, 


Mai departe s’a pornit 

Pe un deal mare si ascuţit 
Ca o muche de cutit, 

Cu par galben despletit, 
Tot plângând si suspinând, 
Faţa albă sgâriind, 

Pe fiul său căutând. 


«Și mergând ea aga, cât timp va fi mers si până unde va fi 
mers, a dat de un lemnar si i-a zis: 


— Bună ziua, măestre! 


« Lemnarul îi răspunse: 


— Mulţumesc, dumi-tale, 
Maică sfântă, preacurata ! 
Da de ce eşti supărată? 

De ce plângi şi ce oftezi 

Si de ce te văerezi 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ ? 


Maica Domnului îi zise: 


— Cum n’oiu plânge si oftă, 
Si cum nu m'oiu văeră 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut, 

Că Jidani-au ţinut sfat 

Şi au venit gi l-au luat 

Pe Domnul Is. Christos 

Și nu ştiu în cotro l-au dus! 
— Da taci, Maică, nu ofta 
Și nu te mai văeră 

Cu glas mare până în cer 


Cu lacrămi până în pământ, 
Că nu de mult au trecut 
Jidanii cu el pe aice 

Și au zis să le fac o cruce, 
Cum de cum mai mică 

Și mai uşurică 

S'aibă pe ce-l pironi 

Și pe ce a-l răstigni. 

Insă eu că le-am făcut-o, 
Cum de cum mai mare, 
Căci asa imi eră lemnul, 
N'am putut alt cum s’o fac! 


«Maica Domnului, auzind acest răspuns neașteptat al lem- 


narului, 


Amar s’a mai supărat 

Și ast-fel că l-a blestemat 
Și i-a zis si cuvântat: 

— Să lucri cu anul 


Și-abiă să-ţi câştigi banul. 
lar in casa ta să fie 
Tot-deauna săracie 

Si in surcele să se ţie! 


148 


Si ast-fel cum a cuvantat Si din gur’aga îi zise: 
Mai departe c’a plecat — Cum n’oiu plânge si ofta 
Pe un deal mare si ascutit Si cum nu m’oiu văeră, 
Ca o muche de cutit, Că numa-un fiu am avut 
Cu păr galben despletit, Si pe acela 1 am perdut, 
Tot plângând și suspinand, Că Jidani-au ţinut sfat 
Pe fiul său căutând. Și au venit şi l-au luat 
Şi a mers, gi a mers, pan’ cea Pe Domnul Is. Christos 

[dat Si nu ştiu unde l-au dus! 

De un ferar, om însemnat. — Nu mai plange, Maica sfanta, 
Si de dânsul cum a dat, Nu fii asa de scarbita, 
Bună ziua că i-a dat. Căci eu singur i-am văzut 
Fieraru ’n loc s'a oprit Ei pe aici cum au trecut 
Și frumos i-a mulţumit. Cu Domnul Christos legat 
Apoi văzând-o plângând, Şi înferecat 
Faţă albă sgâriind Și pe mine m'au chemat 
Si păr galben despletind, Și o majă de fier mi-au dat 
A întrebat-o zicând: Și mi-au spus să le fac cuie, 
— Ce plângi, Maic’, asa cu jale, Cum de cum mai mari să fie 
De-ţi curg lacrămile vale ? Și eu cuie le-am făcut, 
Ce plângi și de ce oftezi După cum singur am vrut, 
Si de ce te văerezi Cum de cum mai mititele 
Cu glas mare până în cer, Si mai subtirele, 
Cu lacrămi până in pământ? | Ca să-mi mai rămâe 


Maica Domnului răspunse Putin fier si mie! 


«Maica Domnului, auzind acest răspuns: 


Putin s'a mai mangaiat 

Si l-a binecuvantat: 

— Tu, cum fi da cu ciocanul, 
Indată să castigi banul! 


«Si apoi, binecuvântându-l pe fierar: 


Iar s'a luat șia pornit 

Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o muche de cuţit, 

Cu păr galben despletit, 
Tot plângând și suspinând, 
Fata alba=sgariind, 

De fiul său întrebând. 


«Dar cu toate acestea că ea a mers ast-fel, totuşi nu l-a mai 
putut ajunge și află pe fiul său, căci Jidanii l-au fost răstignit 


149 


acuma pe crucea ce i-a făcut-o lemnarul, iar cuiele cele mici, ce 
i le-a făcut fierarul, i le-a bătut în palme şi picioare. 

«Iar în timpul acela, cât a stat Isus Christos pe cruce, Jidanii 
au făcut un mormânt de piatră, şi când a murit Christos l-au 
luat de pe cruce si l-au îmmormântat, si de-asupra mormântului 
au pus uși mari de fier, şi pe uși mai multe pietre asa de mari, 
că nici cu patru boi nu se puteau trage de acolo. Si au pus Ji- 
danii după aceasta si vr’o cati-va ostaşi să păzească noaptea 
aceea la mormânt ca să vadă ce se va întâmplă. 

«Și acuma, după ce l-au îminormântat și au pus si străjeri ca 
să-l străjuească, s'au întors cu toţii acasă bucuroși c'au făcut o 
ispravă aga de mare ca aceasta. 

«Iar după ce au ajuns acasă, au tăiat un cocoș, l-au fript gi s'au 
pus apoi cu toții la masă ca să mănânce. 

«lată însă că pe când stau ei la masă si se veseliau, a ajuns si 
Maica Domnului acolo, si cum a dat de dânșii, i-a rugat ca să-i 
dea pre fiul sau Is. Chr. 

«Jidanii, cand a auzit aceasta, au inceput cu totii a bate din 
palme şi a zice: 

— «Cand se va sculă cocoşul acesta din strachină gi va cântă, 
atunci va înviă gi Năzărineanul tău, şi atunci ţi-l vom da! 

«N'a apucat însă bine a rosti cuvintele acestea, gi iată că co- 
coşul cel fript s'a şi sculat și punându-se pe marginea strachinei 
in care se află, a început a bate din aripi si a stropi pe toți Ji- 
danii, câţi stau la masă cu unsoarea în care a fost fript. 

«Si de atunci îs Jidanii pestrifi pe fafa ! 

«Şi se află acolo ascunsă sub o covată şi o jidancd cu un 
copil mic 

«Si văzând Maica Domnului covata aceea a întrebat pe Jidani: 

— «Ce aveţi voi sub covata aceea ? 

— «O scroafă cu purcei! — răspunseră ei! 

— «Scroafă dă Doamne să fie! — zise atunci Maica Domnului. 

«Şi cum a zis, aga s'a şi întâmplat. Când au ridicat Jidanii co- 
vata, e3i de sub dânsa Jidanca cea cu copil mic prefăcută într'o 
scroafă cu un purcel. 

«Si de atunci nu mănâncă Jidanii carne de porc. 

«Iară după ce a dantat cocoşul şi după ce s'a prefăcut Jidanca 
în scroafă, Jidanii, speriindu-se, au alergat cu toţii la mormânt 
să vadă, ori de nu s'a întâmplat ce-vă si acolo. Dar când au ajuns 
ei acolo, n'au aflat nemică, ci numai pietrile răsturnate şi mor- 
mantul gol, iar pe păzitori stând incremeniti, căci Domnul nostru 
Isus Christos a fost înviat și eşit din mormânt. 


«Si aga a scăpat Maica Domnului cu iubitul ei fiu. lar Jidanii 
pocniau de ciudă pe dânsul c’a înviat (1). 


A zecea variantă, din Corlata, distr. Gura Homorului: 


Colo în jos spre răsărit 


Este un pom mândru înflorit. 
Da nu-i pom mândru înflorit, 


Că-i o sfântă mânăstire 
Cu pereţii numai fire 
De aur și de argint 


De sus şi până în pământ; 


Cu ferești de alămâe, 

Cu uşile de tamae 

Și c'un prea frumos altar 
Cu prag de mărgăritar. 
Da în altar cine se vede, 


Cine într'ânsul oare şede ? 


Sede Maica preacurata 
In haine albe îmbrăcată 
Și necontenit tot cată, 
Doar ar da de fiul său 


Și al Domnului Dumnezeu, 


Că numa-un fiu a avut 
Și pe acela l-a perdut, 
Și ori-cât ea l-a cătat, 
Nicăiri de el n'a dat. 

Şi stând ast-fel supărată 
Și de nimeni mângâiată, 
Sdnt-Ion i se arată. 
Maică sfântă preacurată, 


Cum îl vede-i zice îndată: 


— Auzi, Ioane, 
Sânt-loane! 

N'ai văzut pe fiul meu 
Și pe iubit finul tău? 
Că după cum ştii tu, eu 
Numai un fiu am avut 
Și pe acela l-am perdut 
Și nu ştiu ce s'a făcut? 


— Maică sfântă, nenuntită, 


Si cumătra mea iubită! 

De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit 

Că jidovii păgânii, 

Păgânii şi spurcaţii, 

L-au prins şi l-au chinuit 
Si apoi l-au răstignit 

Pe cruce albă de brad 
Lângă poarta lui Pilat. 
Piroane în mâni şi în picioare 
I-au bătut fără îndurare. 
Cununi de spini au adus 
Si pe capul lui au pus. 

Cu cămașă de urzică 

De cea creaţă, manantica, 
Trupul i l-au îmbrăcat, 

Cu oţet l-au adăpat, 

Pălmi peste obraz i-au dat. 
Cu brâu de rug l-au încins 
Si de el cu toţi au ras! 
Maica sfântă, preacurată, 
Auzind această faptă, 

Tare s'a mai supărat, 
Strae albe, îngerești 

A lepădat 

Și negre, călugărești 

A îmbrăcat 

Și pe gânduri mult n'a stat, 
Ci s'a pornit și a plecat, 
Tot plângând şi suspinând, 
Din ochi negri lăcrămând, 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ 
Către Piatra isbaveasca 


(1) Dict. de Anisia Brădăţan si com. în § Ianuarie 1901 de Sofronie 


Bradajan, stud. gimn. 


Viaţa să şi-o sfârșească, 
Mai mult să nu mai trăească, 
Că numa-un fiu a avut 

Şi pe acela l-a perdut, 

Că Jidovii păgânii, 

Păgânii si spurcaţii, 

L-au prins şi l-au chinuit 
Și pe urmă l-au răstignit, 

Si mergând s'a întâlnit 
C'un meşter de lemn vestit 
Şi din gură i-a vorbit: 

— Bună ziua, mestere! 

— Mulţumesc dumi-tale ! 
Maică sfântă preacurată! 
Da de ce esti supărată, 

Ce plângi, ce te tanguesti, 
Si de ce te glasuesti 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum n'oiu fi supărată, 
Amărâtă şi întristată, 

Și cum nu m'oiu tângui, 
Cum nu mă voiu glăsui 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că numa-un fiu am avut 

Şi pe acela l-am perdut 

Şi acum'am auzit 

Că Jidovii păgânii, 

Păgânii şi spurcatii, 

S'au pus să mi-l chinuească 
Pe cruce să-l rastigneasca ! 
De unde vii dumnea-ta, 
Despre el nu ştii ce-vă! 
N'ai văzut pe fiul meu 

Si al Domnului Dumnezeu ? 
— Ba eu, Maică, l-am văzut, 
Chiar si cruce i-am făcut. 
Si Jidovii păgânii, 

Păgânii gi spurcatii, 

Tot mi-au ziss’o fac mai mica, 
Să fie mai ușurică. 


Eu îns'am făcut-o mare, 

Să nu am vr’o supărare, 

Să nu creadă și să zică 

Că mă tem deo bucăţică 
De lemn, că voiu sărăci, 
Sau poate, cine mai ști, 
Că-s sărac şi mă scumpesc 
Pentr'o bucăţeă de lemn, 
Ci să vadă că-s bogat 

Și am destul lemn de lucrat! 
Maica sfântă preacurată, 
Cât eră de supărată 

Si mai mult s'a supărat 

Si plângând l-a blestemat: 
— Dare-ar bunul Dumnezeu 
Să fie pe gândul meu, 

Să lucri vecinic cu anul 

Si să nu mai capeti banul! 
Si ea, cum l-a blestemat, 
Mai departe c'a plecat, 

Tot plângând şi suspinând, 
Din ochi negri lăcrămând, 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Și mergând s'a întâlnit 
C'un meşter de fier vestit 

Și din gură i-a vorbit: 

— Bună ziua, mestere! 

-— Mulţumesc dumi-tale 
Maică sfântă preacurată. 
Da de ce esti supărată? 

Ce plangi, ce te tanguesti 

Si de ce te glasuesti 

Cu glas mare pana in cer, 
Cu lacrămi până in pământ, 
Ce vină vei fi având? 

— Da cum n'oiu fi supărată, 
Amărâtă şi'ntristată ; 

Cum nu mă voiu tângui 

Si cum nu m'oiu glăsui 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 


eee 


Ca numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut. 

Si acum oamenii vorbesc 

Că Jidovi-l chinuesc 

Si pe cruce-l răstignesc. 

N'ai văzut pe fiul meu 

Şi al Domnului Dumnezeu ? 

— Dreptu-i că l-au dat la chin, 

Că eu chiar de acolo vin, 

Că Jidovii păgânii, 

Păgânii şi spurcatil, 

M-au pus de am făcut piroane 

Să-i bată în mâni şi picioare. 

Ei ziceau să le fac mari 

Si cât se poate de tari, 

Dară eu le-am făcut mici, 

C'am voit să-mi mai rămâe 

O leacă de fier și mie! 

Maica sfântă preacurată, 

Auzind frumoasa-i faptă, 

Foarte mult s'a bucurat 

Si l-a binecuvântat: 

— Dau-o-ar bunul Dumnezeu 

Să fie pe gândul meu, 

Să dai odată cu ciocanul 

Și de-auna să iei banul! 

Maica preacurată zise 

Și mai departe se duse 

Tot plângând şi suspinând, 

Din ochi negri lacramand, 

Cu glas mare până în cer, 

Cu lacrămi până în pământ. 

Se întâlneşte lâng'o baltă 

C'o broască mare, urâtă, 

Că n'o puteai vedea în ochi. 

— Bună ziua, broască urâtă! 

— Mulţumesc, Maică prea 
[sfântă ! 

Da ce plângi aga cu jale, 

De-ti curg lacrămile vale? 

Ce plangi, ce te tanguesti, 

Si de ce te glasuesti 

Cu glas mare pana in cer, 


Cu lacrămi până în pământ? 

— Da eu, biata, cum n’oiu 
[plânge, 

Și de plâns cum nu m'oiu 
[stinge, 

Cum nu mă voiu tângui 

Si cum nu m'oiu glăsui, 

Cu glas mare până în cer 

Cu lacrămi până în pământ, 

Că numa-un fiu am avut 

Și pe acela l-am perdut 

Și eu ori cât l-am cătat 

De el nicăiri n'am dat, 

Și acuma am aflat 

Că Jidovi-l. chinuesc 

Și pe cruce-l răstignesc! 

— Da taci, Maică, nu mai 
[plange, 

Nu vărsă lacrămi de sânge, 

Că şi eu înc'am avut 

Nouă copii, şia venit 

O roată 

Forforoată | 

Și pe toţi nouă de-odată 

I-a călcat şi i-a turtit 

Și pe toţi i-a omorât, 

Numai unul mi-a rămas, 

Numai Toma Tomoiog, 

Dar și acel'acuma-i şchiop! 

Și tot nu mai plâng atâta, 

Dac'așă mi-a fost ursita! 

Maica sfântă preacurată 

Zise broastei de la baltă: 

— Ian strigă-l, să-l văd si eu 

Cum arată fiul tău! 

Broasca îndată l-a strigat 

Și din gur'a cuvântat: 

— Tomoioage, Tomoioage, 

Ian calcă pe busuioace 

Si vină la mama încoace! 

Și a venit un broscoiu hâd, 

Cum nici n'am mai pome- 

| [nit, 


153 


Cu ochi ca talgerele, 

Cu manile 

Ca fusele, 

Cu picioarele 

Ca reşchitoarele. 

Maica sfanta preacurata, 
Cum mi l-a văzut, îndată 
A şi început să râdă 

De pocitura cea hâdă. 

Dar râzând cum s'a simţit, 
Pe loc s'a şi stăpânit 

Si broastei iar i-a vorbit: 
— Bată-mi-te vina, bata, 
Broasc'urâtă, lăbănată, 

Că tu mult mai ești ciudată. 
De aceea când vei muri, 
De loc să nu putrezești, 
Nici să nu te imputesti, 

Si unde tu nu vei fi, 

Apa buna sa nu fie 

De acum și până în vecie! 
Și după ce a rostit 

Aceste cuvinte, 

Iar s'a luat sia pornit 
Tot plângând si suspinand, 
Din ochi negri lăcrămând, 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ. 
Și s'a dus si s'a tot dus 

Si s'a dus până ce a ajuns 
La Piatra isbăvească, 
Viaţa ca să-și sfârşească, 


Mai mult să nu mai trăească. 


Iară Piatra isbaveasca, 
Cum a văzut ce voeste 
Si de ce se pregătește, 
Pe loc s'a topit ca ceara 
Și mi s'a sleit ca gheaţa, 
Că nu-şi putu face sama. 
Maica sfântă preacurată, 
Acum şi mai supărată, 
S'a luat și iars’a dus 

Si s'a dus si s'a tot dus 


Până la Pilat din Pont. 

Acolo când a sosit 

N'a mai mers, ci s'a oprit, 

Căci acolo a văzut 

Pe fiul ei răstignit 

Lângă poarta lui Pilat 

Pe cruce albă de brad. 

Și ea de el cum a dat, 

Din gură i-a cuvântat: 

— Of! fiul meu prea iubit! 

Ce ai gândit, ce ai socotit, 

Că te-ai lăsat răstignit ? 

Că eu de când te-am născut, 

Mare mărire-ai avut. 

Sus în naltul cerului 

N'ai putut a te urcă, 

In fundul pământului 

N'ai putut a te baga ? 

Nu te-ai putut ori şi unde, 

In ori gi ce loc ascunde? 

Ca Jidovii păgânii, 

Păgânii și spurcatii, 

Să nu mi te chinuească 

Și să nu te răstignească? 

— Of! Maica mea cea prea 
[dulce, 

Două vorbe mi-ai vorbit 

Și cu acelea te-ai greșit! 

Jidovii pân'nu m'au prins 

Și la chinuri nu m'au pus, 

Până nu m’au chinuit 

Și pân'nu m'au răstignit, 

Isvoarele nu isvoria, 

Câmpurile nu otăviă, 

Hotarele nu se hotăriă, 

Limbile nu se despartia, 

Mamele de prunci nu grijiă, 

Vacile de viței 

Nu cătă, 

Oile la miei 

Nu se uita. 

Dar de cand m'au chinuit 

Şi de când m’au răstignit, 


154 


Isvoarele isvorasc, Mamele de prunci grijesc, 
Câmpurile otăvesc, Vacile caută de viței 
Hotarele se hotărăsc, Si oile caută de miei! (1) 


Limbile se despartesc, 


A un-spre-zecea variantă, din Mânăstirea-Homorului, distr. 
Gura-Homorului: 


«Când au prins Jidovii pe Domnul nostru Is. Chr. și l-au răs- 
tignit pe cruce, maica sa Maria nu eră de faţă, ci ea a auzit 
despre aceasta cu mult mai târziu. Iar când a auzit c'a fost prins 
şi răstignit, atunci a început a plânge, de se cutremură cămașa 
pe dânsa și apoi despletindu-şi părul, s'a pornit ca să-l caute: 


Tot plângând gi dăulind, 

De la inimă oftând, 

Faţă alba sgâriind ; 
Si cu părul vant făcând. 


«Si mergând ea ast-fel, ori pe cine îl întâlnià în cale, fie om 
sau vietate, îl întrebă de n’a văzut pe fiul său. Si cel dintâiu, 
pe care l-a întâlnit si l-a întrebat a fost o pasăre. 

«Impăratulpasărilor,căci pasărea aceea erà din întâmplare chiar . 
Impăratul pasărilor, i-a raspuns că el nu l-a văzut pe Is. Chr., 
dar poate să cele-lalte pasări vor şti ce-vă despre dânsul. Si 
dându-i răspunsul acesta foșcăi odată din aripi ast-fel că, cat ai 
bate din pălmi, se adună un nor de pasări împrejurul lui şi-l in- 
trebară : ce este, ce s'a întâmplat că le-a chemat? 

«Impăratul pasărilor le întrebă: ori de n'au văzut vre-o una 
dintre dânsele pre Is. Chr. 

«Pasările îi răspunseră că nu l-au văzut. 

«In urmă sosi şi un ciocdrlan gchiop. Si acela îi spuse că el vine 
tocmai de la Jerusalim, unde a fost de faţă si a văzut toate câte 
le a păţit si cum a fost Domnul nostru Is. Chr. răstignit. Si de 
oare-ce îi eră milă de Is. Chr. şi strigă necontenit ca să nu-l răs- 
tignească, un Jidov, mâniindu-se pe dânsul, l-a lovit c'o piatră 
într'un picior şi de aceea e acuma schiop. 

«Maica Domnului, auzind răspunsul acesta al Ciocârlanului, îl 
binecuvântă şi apoi se porni mai departe: 


Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o dungă de cuţit, 


(1) Com. de Cornelie Velehorschi, stud. gimn., şi de Alexandru Vasilo- 
vici, stud. gimn. 8 Ian. 1900. 


155 


Tot plângând si dăulind, 
De la inimă oftând, 
Faţă albă sgâriind 

Și cu părul vânt făcând 
Pe fiul său căutând. 


«Si mergând ea ast-fel, cât va fi mers, se întâlni c'o broască 
care sta pe malul unei ape si se soriă. Si cum a văzut-o, a în- 
trebat-o şi pe dânsa de nu ştie ce-vă despre fiul său Is. Chr. 

—« Broasca răspunse că ea nu știe nimică, dar fiind Impărdteasa 
broastelor, le va întrebă pe acestea si poate că ele vor sti ce-vă. 
Şi cum dete răspunsul acesta, îndată începu a ocdcai odată asa 
că toate broaștele, câte se aflau în apa aceea, eșiră afară gi în- 
cepură care de care a întrebă ce este. Iar cand Impărdăteasz lor 
le spuse la ce le-a chemat, nici una nu pută să-i spuie ce-vă despre 
Is. Chr. 

— «Ei lasă că dacă nu știți voi nimic, de bună seamă că fiul 
meu Toma va sti ce-vă despre dânsul !—dise atunci Impdărdteasa 
broaştelor. Si cum zise, îndată-l si strigă pre fiul său Toma : 


Toame, Tomuioace, 
Calcă în busuioace 
Si fă-mi-te. încoace! 


«N'a apucat însă bine a-l strigă sia rosti cuvintele acestea, şi 
iată că şi vine, 


Un broscoiu urât 
Verde-mohorât 

Cu capu ca nuca, 
Cu ochii ca plosca, 
Cu mânurile 

Ca fusele 

Și cu picioarele 
Ca raschitoarele. 


«Maica Domnului, când il văză cât îi de frumugel si de inda- 
mânatic, desi eră nespus de supărată, nu se putu retinea de a 
nu râde. lar după ce Toma îi spuse că el tocmai de la Ierusalim 
vine, unde a fost de față și a văzut cu ochii săi cum l-au prins 
pe Is. Chr. şi l-au răstignit pe cruce, atunci îl binecuvântă atât 
pre dânsul, cât şi pe maica sa, dicând: 

— «Apa în care veţi fi voi să nu fie spurcată, ci curată și 
bună de băut, iar când veţi peri, carnea să nu vi se impufeasca, 
ci numai să se usuce! 


156 


«Si după ce rosti ea cuvintele acestea, cari din ziua aceea se 
si împliniră, se porni iarăşi mai departe, 


Pe un deal mare și ascuțit 
Ca o dungă de cuţit, 
Feta albă sgâriind 

De la inimă oftând 

Și cu părul vânt făcând, 
Pe fiul său căutând. 


«Si mergând ea ast-fel, cât timp va fi mers, se întâlni cu un 
lemnar, care făcuse crucea pe care a fost Domnul nostru Is. Chr. 
răstignit. Si cum s'a întâlnit cu dânsul, îndată l-a şi întrebat ori 
de n'a văzut, pe unde a umblat și a lucrat el, pe Is. Chr. 

« Lemnarul îi răspunse : 


Nu numai că l-am văzut, 
Ci şi crucea i-am făcut! 


— «Şi cum i-ai făcut tu crucea? mică ori mare, uşoară ori 
grea ? — îl întrebă Maica Domnului mai departe. 


Jidovi-mi ziceau 

Să i-o fac micuță, 
Eu îns'am făcut-o 
Destul de măruţă! 


«Răspunse iarăși Lemnarul. 
«Auzind Maica Domnului răspunsul acesta, nu se putt răbdă 
de a nu-l blestemă şi a zice: 


Să lucri cu anul, 
Pan’ ce vei căpătă banul! 


Si apoi iar s'a luat și a plecat: 


Tot plângând şi dăuluind, 
De la inimă oftând, 

Faţă albă sgâriind 

Si cu părul vânt făcând, 
Pe fiul său căutând, 


până ce s'a întâlnit cu un ferar, care făcuse piroanele cu cari a 
fost Is. Chr. răstignit. 

«Maica Domnului îl întrebă şi pre acesta, de n'a auzit ori n'a 
văzut pre fiul său. 

«lar fierarul îi răspunse: 


157 


Nu numai c’am auzit, 

Ca el a fost rastignit, 

Ci eu chiar l-am si vădut 
Și piroane i-am făcut 

Cu cari a fost răstignit! 


— «Şi cum i-ai făcut tu piroanele? mari ori mici, lungi ori 
scurte ? — îl întrebă Maica Domnului mai departe. 
«Fierarul îi răspunse : 


Subtii ca andrelele, 
Mici numai ca acele! 


‘Marea Domnului, auzind acest răspuns neașteptat, s'a bucurat 
şi l-a binecuvântat zicând: 


Când îi da tu cu ciocanul, 
Indată să capeti banul 

Și când îi da pe ilău, 

Pe loc să gi iei un leu! 


«Si rostind ea cuvintele acestea, s'a luat iarăși gi a plecat mai 
departe: 


Tot plângând şi dăulind, 
De la inimă oftând, 

Faţă albă sgâriind 

Și cu părul vânt făcând. 
Și s'a dus și s'a tot dus, 
Pan’ ce soarele a apus. 


«Iar când eră pe la apusul soarelui, atunci a ajuns la Jerusa- 
lim, unde eră Domnul nostru Is. Chr. răstignit. 

«Maica Domnului, văzându-l pe fiul său pe cruce, spuse Jido- 
vilor, carii se aflau acolo, că ea este Maica Domnului gi li se rugă 
ca ei să-i deă pre fiul său. 

«Jidovii însă, voind a o ispiti, ascunseră o iată de Jidov sub o 
covată şi apoi o întrebară zicând: 

— «Dacă tu într'adevăr esti Maica Domnului, atunci spune-ne 
ce-i sub covata aceasta ? 
me —{«Ce să fie ! ia o scroafă cu nouă purcei ! — răspunse Maisa 
Domnului. | 

«Jidovii, voind a-i arătă că nu-i adevărat ceea ce spune, ridi. 
cara numai decât covata. Insă când colo ce să le vadă ochii ?.. 

ascroafa prinde a grohoti si a fugi cu nouă purcei după dânsa. 
- «Erà fata cea de Jidov, care a fost ascunsă sub covată. 


158 


«Şi de atunci, de când fata cea de Jidov s'a prefăcut in scroafa, 
Jidovii nu mănâncă carne de porc! 

«Insă Jidovii nu se multumira numai cu atâta, ci ei arătând 
oasele unei mrene, a cărei carne o mâncaseră cu putin mai îna- 
inte de aceasta, ziseră : 

— «Când va înviă mreana aceasta şi va inota prin apă, după 
cum a înotat înainte de a o mâncă noi, atunci va invia Is. Chr. 
şi atunci ţi-l vom da și noi ţie! 

«Maica Domnului, auzind aceasta, binecuvântă oasele mrenei 
- si acestea se prefacura într'o mreana foarte frumoasă. 

«Insă Jidovii nu se multumira nici cu atâta, ci ei luară acuma 
un cocoș fript în unsoare şi ziseră că atunci când cocoșul acesta 
va înviă şi punându-se pe marginea strachinei, în care se află, 
va bate din aripi şi va cântă cucurigu, atunci va înviă si Is. Chr. 
Şi tot atunci îl vor da şi ei. 

«Dar iată că Maica Domnului numai se uită spre cocoș, si acesta 
îndată și învie, şi apoi punându-se pe marginea strachinei în- 
cepu a bate din aripi şi a cântă cucurigu. 

«Când începă însă cocoșul a bate din aripi, stropi cu unsoare 
de cea fierbinte pe toţi Jidovii în faţă, și de atunci sunt Jidovii 
pestriti pe obraz. 

«Si cum a cântat cocoșul, îndată a înviat și Domnul nostru Is. ` 
Chr. spre cea mai mare bucurie nu numai a Maicei sale, ci și a 
tuturor creștinilor.» (1) 


A două-spre-zecea variantă, tot din Mânăstirea-Homorului: 


S'a luat Maica Domnului Toiag în mâni sprijiniă, 
Pe fata pământului Fanatele inverzia, 

Pe un câmp mândru inverzit, Pasările glăsuiă, 

Cu păr galben despletit, Lacrămile-o năpădiă, 
Toiag în mâni sprijinit, Șiroiu pe jos că curgeă 
Să cate pe fiul său, Mere de aur se făceă. 

Pe fiul lui Dumnezeu, Ingerii că le vedea, 

Că numa-un fiu a avut Din cer că se coboră, 

Pe fat’ acestui pământ Jos la mere că veniă, 

Și pe acela l-a perdut, De pe pământ le strângeă, 
Si acum ea a auzit Sus in cer că le suia, 
Jidovii că l-au muncit Lui Dumnezeu le ducea, 
Si apoi l-au şi răstignit. Dumnezeu, cum le vedeă, 
Si pe câmp ea cum mergeă, Foarte bine că-i păreă. 


(1) Dict. de Toader Vedean și com. de George Vedean, stud. gimn. 


Maica Domnului mergea, 
Si c’un zugrav se întâlniă 
C’un zugrav ce zugravia 
O biserică mititea. 
Și cu el cum se întâlniă, 
Bună ziua că-i dedeă. 
Zugravul că-i multumia 
Și din gură că-i ziceă: 
— Mulţumesc, Măicuţa mea! 
Da de ce te văerezi 
Și de ce te căinezi? 
— Da cum nu m/’oiu văeră 
Și cum nu m'oiu caina, 
Că numa-un fiu am avut 
Pe fat’acestui pământ 
De mine fapt, 
De Sânt-lon crestinat. 
Si acum am auzit, 
Lucru ne mai pomenit. 
Ca canii, 
Paganii 
De Jidovi s'au strâns 
Și pe el l-au prins 
Și l-au chinuit 
Și l-au răstignit, 
N'ai văzut, 
N'ai auzit 
De fiutul meu 
Și al lui Dumnezeu? 

— De văzut 
Nu l-am văzut, 
De auzit 
Am auzit 
Că Jidovii s'ar fi strâns 
Și pe dânsul l-ar fi prins 
Si după ce l-au muncit, 
Pe cruce l-au răstignit! 

Maica Domnului, 
Auzind răspunsul lui, 
Iarăşi s'a pornit 
Pe un câmp mândru inverzit, 
Cu păr galben despletit, 
Toiag în mâni sprijinit, 


Si pe unde ea mergeă; 
Fanatele inverzia, 
Paserile glăsuiă, 
Lacrămile-o năpădiă, 
Siroiu pe jos că cădeă, 
Mir din ele se făceă. 
Ingerii că mi-l vedea, 
Din cer că se scoboriă, 
Jos la mir că se ducea, 
De pe pământ că-l strângeă, 
Sus în cer că mi-l suiă, 
La Dumnezeu îl duceă. 
Dumnezeu, cum îl vedeă, 
Foarte tare că-i placea. 

Maica Domnului treceă 
Si mai departe mergea 
Si c’un cioban se întâlniă, 
Ce o turmă de oi păsceă, 
Bună ziua că-i dedeă. 
Ciobanul îi multumia 
Și din gură că-i zicea: 

— Mulţănese, Maicuta mea! 
Maică sfântă preacurată, 
Da de ce ești supărată? 
Ce te câinezi, 

Ce te văirezi? 

— Da cum nu m’oiu căină, 
Si cum nu m'oiu văiră, 
Că numa-un fiu am avut 
Pe fat’acestui pământ 
De mine fapt, 

De Sânt-lon creștinat. 
Și acum'am auzit, 
Lucru ne mai pomenit, 
Ca cânii, 

Paganii 

De Jidovi s’au strans 
Si pe el l-au prins 

Si l-au chinuit 

Și l-au răstignit. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiutul meu 


160 


Sia lui Dumnezeu ? 

— De vazut 

Nu l-am vazut, 

De auzit 

Am auzit 

Că canii, 

Păgânii 

De Jidovi l-au chinuit 

Și pe urmă l-au răstignit! 
Maica Domnului, 

Auzind răspunsul lui, 

Iarăşi s'a luat 

Şi iar a plecat 

Pe un câmp mândru înverzit, 

Cu păr galben despletit, 

Toiag in mani sprijinit, 

De la inimă oftand 

Si pe fiul ei cătând 

Si pe unde ea trecea, 

Fanatele inverzia, 

Paserile glăsuiă, 

Lacrămile-o năpădiă, 

Şiroiu pe jos că cădeă, 

Busuioc că se făceă. 

Ingerii că mi-l vedeă, 

Din cer că se scoboriă, 

Jos la dânsul se ducea, 

De pe jos îl culegeă, 

Sus în cer că mi-l suiă, 

- Lui Dumnezeu îl ducea, 

Dumnezeu, cum îl vedeă, 

Il luă şi-l miroşiă, 

Foarte bine că-i păreă. 
Maica Domnului mergea, 

La împăratul c’ajungea, 

La poarta împăratului 

Din târgul Salimului. 

Şi acolo, cum ajungea, 

Pe fiul ei că-l vedeă. 

Si pe fiu cum l-a văzut, 

Inima că i-a scăzut, 

Puterile i-au crescut 


Si crescindu-i ea a dat 

Cu piciorul stâng în porta, 
Dar poarta nu s'a deschis. 
Şi a dat apoi cu cel drept. 
Şi atunci poarta s'a deschis. 
La fiul ei a întrat 

Si pe loc l-a şi întrebat: 

— Of, fiul meu cel iubit! 
Ce ai gândit, ce ai socotit, 


De te-ai dat 


Și te-ai lăsat 

Ca cânii, 

Paganii 

De Jidovi, si mi te prinda, 
Sa te pue la osanda, 

Ca să mi te chinueasca 
Si să mi te răstignească ? 
— Of, Maicuta mea! 

Eu cum nu m'oiu da 

Si nu m'oiu lăsă 

Cânii, 

Păgânii 

De Jidovi, ca să mă prindă, 
Să mă pue la osândă, 

Să mă chinuească, 

Să mă răstignească ! 

Că ei pân'a nu mă prinde 
Sia mă chinui 

Sia mă răstigni, 

Cine s'a născut 

Nu s'a botezat, 

Cine s'a însurat 

Nu s'a cununat, 

Cine a murit 

Nu s'a prohodit. 

Da de acuma înainte 
Cine s'a naște 

S'a şi boteză, 

Cine s'a însură 

S'a şi cunună, 

Si cine-a muri 

S'a şi prohodi! (1) 


(1) Dict. de Ileana Netea, com. de G. Micufariu, stud. gimn. 


161 


A trei-spre-zecea variantă, din Câmpulung: 


Zice c'a fost un om mare 
Si a luat un topor mare 
Și a mers în pădurea mare 
Și a tăiat lemn mult și mare 
Şi a făcut biserica mare 
Cu nouă uşi, cu nouă altare. 
Da’n biserică cine era? 
Era Maica Precista ! 
In dreapta 
Cu o carte ingereasca, 
In stanga 
C’o cârjă călugărească, 
Si se uită 
Și căută 
Pe fiul său, 
Pe Dumnezeu. 
Dar ea ori cât s'a uitat 
Și ori cât a căutat, 
Pre al său fiu nu l-a aflat. 
Și de aceea s'a luat 
Și s'a dus plângându-se 
Și văicărându-se 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Lacrămi mari ca bobul 
Si ferbinti ca focul, 
Unde lacrăina pică, 
Pământu în patru crépa. 
Și s'a dus, 
S'a tot dus 
Câtă lume împărăție, 
Ca Dumnezeu să ne ţie, 
Ca cuvântul din poveste, 
Că înainte mult mai este 
Si frumos se povesteşte, 
Dumnezeu la noi sosește 
Si se pune jos pe prag 
Și stă și ascultă cu drag. 
Şi mergând s'a întâlnit 
C'un meşter de lemn vestit. 
Mesteru în drum s'a oprit 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


Și din gură i-a vorbit: 
— Bună ziua, Maică sfântă! 
Unde mergi aga scârbită, 
Tot plângând 
Și bocind 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că pe unde lacrămi pică, 
Pământu în patru-l despică ? 
— Da eu cum nu m'oiu boci 
Și cum nu m'oiu tângui, ~ 
Că numa-un fiu am avut, 
Doi-spre-ce ani nu l-am văzut 
Și nu ştiu ce s'a făcut! 
De dânsul n'ai auzit, 
Nu cum-vă tu l-ai văzut? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 
De auzit 
Am auzit 
Că Jidovii s'au sfătuit 
Și l-au prins, l-au răstignit, 
Și la mine au venit 
Mi-au dat bani si m'au poftit 
Si eu crucea le-am facut! 
— Dar crucea cum i-ai facut ? 
— I-am făcut-o foarte mare, 
Că lemn eră în belșugare! 
Atunci Maica preacurată 
De astă veste neașteptată 
S'a supărat 
Și l-a blestemat: 
— Da-o-ar Domnul Dumnezeu 
Să fie pe gândul meu, 
Să lucri mereu cu anul 
Și abiă atunci să capeti banul! 
Și iar a mers Maica sfântă 
Supărată si amărâtă, 
Tot plângând 
Și bocind 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
11 


Lacrămi mari ca bobul 
Si ferbinti ca focul, 
Unde lacrăma pică, 
Pământu în patru crăpă. 
Și mergând s'a întâlnit 
C'un meșter de fier vestit. 
Mesteru în drum s'a oprit 
Si din gură i-a vorbit: 
— Bună ziua, Maică sfântă, 
Unde mergi asa scârbită, — 
Tot bocindu-te 
Si-vaicaérandu-te 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că pe unde lacărmi pică, 
Pământu în patru-l despică ? 
— Da eu cum nu m'oiu cântă, 
Cum nu m'oiu văicără, 
Că numa-un fiu am avut, 
Doi-spre-ce ani nu l-am văzut, 
De dânsul n'ai auzit, 
Nu cum-vă tu l-ai văzut? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 
De auzit 
Am auzit 
Că Jidovii s'au sfătuit 
Și l-au prins, l-au răstignit, 
Și la mine au venit, 
Mi-au dat bani și m'au poftit 
Și eu cuie le-am făcut 
Să aibă de răstignit! 
— Si tu cum i le-ai făcut 
Mici ori mari? lan spune-mi 
[drept! 
—  Minciună nu-mi place a 
[spune, 
Că mi-i ruşine, 
Eu le-am făcut 
Tare mici, 
Căci am avut 
Otel putin, 
Si apoi am voit 


Să-mi mai rămâie 
Ce-vă şi mie! 
Atunci Maica preacurată 
De astă veste neașteptată 
L-a blagoslovit 
Și ast-fel a vorbit: 
— De-ar da Domnul Dumnezeu 
Să fie pe gândul meu, 
Să dai odată cu ciocanul 
Și îndată să capeţi banul! 
Și iar a mers Maica sfântă 
Supărată si amărâtă, 
Tot plângând 
Și bocind 
Cu glas mare până in cer, | 
Cu lacrămi până în pământ, 
Lacrămi mari ca bobul 
Si ferbinti ca focul, 
Unde lacrăma pică, 
Pământu în patru crăpă. 
Și mergând ea supărată 
S'a întâlnit lângă o baltă 
C'o broască râioasă 
Și urâcioasă. 
— Bună ziua, broască! 
— Multumescu-ti, Maică! 
Da unde te duci 
Tot plangand 
Si bocind 
Cu glas"mare până in cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Lacrămi mari ca bobul 
Și ferbinti ca focul, 
Că pe unde lacrămi pică, 
Pământu în patru-l despică? 
— Da eu cum nu m'oiu boci 
Și cum nu m'oiu tângui, 
Căci numa-un fiu am avut, 
Doi-spre-ce ani nu l-am văzut. 
De dânsul n'ai auzit, 
Nu cum-vă tu l-ai văzut? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 











Dar de auzit 

Am auzit 
Ca Jidovii mi l-au prins 
Si la archierei l-au dus, 
Cunună ds spini i-au pus, 
Mânile i le-au luat, 

La spate i le-au legat, 
Pălmi peste obraz i-au dat, 
Cu trestie l-au bătut, 

In fata că l-au stupit, 
Sângele lui sfânt a curs, 
In pahare ei l-au strâns 

Şi l-au închinat 
Ca şi nişte fraţi iubiţi. 

Toţi s'au săturat, 

Şi apoi ca nişte indraciti 

Iarăşi l-au luat 
Si pe Golgota l-au dus, 
Pe cruce de brad l-au pus! 
Dar de asta, Maică sfântă, 
Nu fii asa de scarbita, 
Ca si eu inc’am avut 
Nu tocmai tare de mult 
Doi-spre-zece fiişori 
Mândri ca niște bujori 

Sia trimis Ion 

Sfant-Ion 

O roata 

Forforoata 
Si mi i-o călcat de odată 
Pe toţi doi-spre-zece, 
Numai unul mi-o rămas 
Cu ochii ca talgerele, 

Cu picioarele 

Ca rășchitoarele, 

Cu urechile 
Tocma'n vârfu capului, 
Cu gura până la urechi. 

Și l-a chemat 

Toma Tomninoe 

Şi a călcat 

Mintă şi busuioc. 

Dar nu ştiu ceo fi greşit, 


Că şi pe acest fiu iubit 
Incă mi l-am prăpădit, 
Atunci Maica preacurată, 
Cât eră de supărată, 
A râde s'a simţit 
Și pe broască 
A blagoslovit: 
— Sfânt locu-ti va fi 
Ori unde-i trăi, 
Urma nepătată 
Si apa curată. 
Si când vei muri 
Tu nu-i putrezi, 
Nici nu ti’mputi, 
Căci numai tu te-ai aflat, 
Ori pe unde am umblat, 
Care m’ai făcut să râd, 
Când eram eu mai scârbită 
Si amărâtă! 
Şi iar s'a dus Maica sfântă 
-~ Tânguindu-se 
Și bocindu-se 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Lacrămi mari ca bobul 
Si ferbinti ca focul, 
Unde lacrăma pică, 
Pământu în patru crăpă. 
Si s’o dus, 
S’o tot dus, 
Câtă lume împărăție 
Ca Dumnezeu să ne fie, 
Ca cuvântul din poveste, 
Că înainte mult nu este, 
Dar frumos se povestește, 
Dumnezeu la noi soseşte 
Si se pune jos pe prag 
Si stă și ascultă cu drag. 
Şi Maica sfânt'auzit 
Că este un munte ascuţit 
Si într'acolo s'a pornit 
Cu gândul seamă să-și facă. 
Dar când ea aproape 


De el a sosit, 
Muntele in ceara 
S’a si prefacut. 
Maica sfant’aceasta 
Daca a vazut, 

Indată inapoi s'a intors 

La muntele Măslinului, 
S'a dus 

La poarta orașului, 


A patru-spre-zecea variantă, 


Campulungului: 


A fost un om mare 

Cu secure mare, 

S'a dus in pădurea mare 
Sa taie un copaciu mare 
Să facă biserică mare. 
Sia tăiat copaciul mare 
Și a făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele spre soare. 
In altarul cel mai mare 
Sede Sântă-Măria mare, 
In altarul cel mai mic 
Sede Sântă-Măria mică. 
In altar 

Mărgăritar 

Sede Maica preacurată, 
Maica din cer luminată 
Și necontenit tot cată, 
Cată în cărţi, 

Cată în părţi, 

Cată în toate cărţile, 
Cată în toate părţile 

Să vadă pe fiul său, 

Pe fiul lui Dumnezeu, 
Care ţine cerul 

Și pământul 

Si toate câte-s intr’insul. 
Dar ea ori cat a catat 
Si ori cât că s'a uitat 





Dac'a ajuns, 

Cu picioru în poart'a dat, 
Poarta în patru a crăpat, 
Pământul s'a cutremurat... 
Pe munte când a ajuns, 

Pe Domnul nostru Isus 

Pe cruce l-a văzut pus, 
După cum broasca i-a spus (1). 


din Fundul-Moldovei, distr. 


N'a văzut, 

N'a auzit 

De fiul său 

Și a lui Dumnezeu, 

Care ţine cerul 

Și pământul 

Si toate câte-s într'însul. 
Ci a văzut 

Și cunoscut 

Pe Luca-Luculevu. 

De loc ea, cum l-a văzut, 
Inainte i-a eșit 

Si din gură i-a vorbit: 
-- Bună ziua, Lucă Luculeiu! 
— Mulţumesc dumi-tale, 
Maică din cer luminată, 
Maică sfântă preacurata ! 
— Auzi, Lucă Luculciu ! 
N'ai văzut pe fiul meu, 
Pe fiul lui Dumnezeu, 
Care ţine cerul 

Si pământul 

Şi toate câte-s într'însul, 
Că eu ori cât l-am cătat, 
Nicăeri nu l-am aflat ? 
— N'am văzut, 

N'am auzit! 

Dară ţine minte 

Si mergi mai ’nainte, 


(1) Com. de Vasile Gheorghiu, stud. gimn. 


Ca mult nu-i călători 

Si îndată te-i întâlni 

Cu Jon, 

Sdnt-Ion, 

Nanasul fiului tău 

Si a lui Dumnezeu, 

Care ţine cerul 

Si pământul 

Şi toate câte-s într'însul, 

Si el tie că ţi-a spune!... 
Atunci Maica preacurata, 

Maica sfântă, luminată, 

Inainte s'a pornit 

Și mult n'a călătorit 

Cu Sânt-lon s'a întâlnit 

Și din gură i-a vorbit: 

— Auzi Ioane, 

Sânt Ioane! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De finul tău, 

De fiul meu 

Si a lui Dumnezeu, 

Care ţine cerul 

Si pământul 

Si toate câte-s intr’insul, 

Că eu ori cât l-am cătat, 

Nicăeri nu l-am aflat? 

— De văzut, nu l-am văzut, 

De auzit, am auzit 

Că-i de Jidovi răstignit 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad! 
Maica sfântă preacurată, 

Maica din cer luminată 

Auzind aceasta ’ndata 

S'a luat 

Sia plecat 

Tânguindu-se 

Și văicărându-se, 

Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben depdrdnd, 

Cu ochi negri lăcrămând, 


165 


Cu lacrămi până în pământ. 
In mâna dreaptă 

Carte mare, 

In mâna stângă 
Lumânare. 

Cu mânurile 

De nimic nu se ţineă, 

Cu picioarele 

De pământ nu atingea. 

Și a mers pe un munte ascuţit 
Ca o sâncea de cuţit, 

Ca să-şi facă seam'acolo. 
Dar când a ajuns la munte, 
Muntele că s'a topit 

Si ca ceara s'a sleit 

Si seama nu şi-a facut, 
Pentru că nu s'a putut. 

Si de acofo s'a luat 

Si mai departe a plecat 
Sia mers la un halagteu 
Mare gi fara de fund 

Si ea acolo c’a vrut 

Iarăşi ca să-şi facă seama. 
Halagteul far’ de fund 

S’a prefăcut într'un prund 
Si ea iarăşi n'a putut 
Seam'a-și face, cum a vrut. 
Şi de aceea s'a luat 

Şi mai departe a plecat 
Tânguindu-se 

Si văicărându-se, 

Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben depărând, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Cu lacrămi până în pământ. 
In mâna dreaptă 

Carte mare, 

In mâna stângă 
Lumânare. 

Cu mânurile 

De nimic nu se tinea, 

Cu picioarele: 

De pământ nu ajungeă. 


Sia mers sia calatorit, 
Până ce s'a întâlnit 

C'un meșter de lemn vestit, 
Și ea cum l-a întâlnit, 

Bună ziua că i-a dat: 

— Bună ziua, meșter de lemn! 
— Mulţumesc dumi-tale, 
Maică din cer luminată, 
Maică sfântă preacurata ! 
Da ce te văicărezi 

Și de ce te căinezi, 

Faţă albă sgâriind, 

Cu păr galben depărând, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum nu m’oiu căină, 
Cum nu m'oiu văicără, 

Că numa-un fiu am-avut 

Și pe acela l-am perdut, 

Și eu ori cât l-am cătat, 
Nicăeri nu l-am aflat! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu 

Și a lui Dumnezeu, 

Care ţine cerul 

Și pământul 

Si toate câte-s int’insul ? 

— Nu numai c’am auzit, 

Ci eu chiar l-am si văzut, 
Căci canii, 

Paganii 

De Jidovi s'au strâns 

Si pe el l-au prins 

Și l-au chinuit 

Și l-au răstignit 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad. 

Și ei că mi-au poruncit 

Și bani mulţi că mi-au plătit 
Să-i fac crucea cea de brad. 
Și de ce ei m'o îndemnat 
Și mi-o zis s’o fac mai mică, 


166 


—— 


De aceea o făcui mai mare!.., 
Maica din cer luminată, 
Maica sfântă, preacurată, 
Audindu-l ce i-a spus, 
L-a blestemat şi i-a zis: 
— Să lucrezi cu anul 
Și să capeti banul! 
Şi apoi iară s'a luat 
Și mai departe a plecat 
Tânguindu-se 
Si văicărându-se, 
Faţă albă sgâriind, 
Cu păr galben depărând, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Cu lacrămi până in pământ. 
In mâna dreaptă 
Carte mare, 
In mâna stângă 
Lumânare. 
Cu mânurile 
De nimic nu se tinea, 
Cu picioarele 
De pământ nu ajungea. 
Și mergând ea cât a mers 
S'a întâlnit 
C'un meşter de fer 
Și i-a zis: 
— Bună ziua, mestere de fer! 
— Mulţumesc dumi-tale, 
Maică din cer luminată, 
Maică sfântă preacurata ! 
Da ce te văicărezi 
Si de ce te cainezi, 
Faţă albă sgâriind, 
Cu par galben deparand, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum nu m’oiu căină, 
Cum nu m'oiu văicără, 
Că numa-un fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut, 
Și eu ori-cât l-am cătat, 
Nicăiri nu l-am aflat! 


N’ai vazut, 

N’ai auzit, 

De fiul meu 

Sia lui Dumnezeu, 

Care tine cerul 

Și pământul 

Și toate câte-s intr’insul ? 

— Nu numai c’am auzit, 

Ci eu chiar l-am gi vazut, 

Caci canii, 

Păgânii 

De Jidovi s'au strâns 

Si pe el l-au prins 

Si l-au chinuit 

Si l-au răstignit 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad. 

Și ei că mi-au poruncit 

Și mulţi bani că mi-au plătit 

Să-i fac piroane de fier 

Ca să i le bată in cap, 

In talpe 

Si în palme. 

Si ei ori-cât m'au silit 

Ca să le fac mai mari 

Si mai tari, 

Cu atâta eu le-am facut 

Mai mici si mai subtirele, 

Că-mi eră de Domnul jele! 
Maică din cer luminată, 

Maică sfântă preacurată, 

Auzindu-l ce a făcut, 

Foarte bine i-a părut 

Și apoi l-a blagoslovit 

Și din gură i-a vorbit: 

— Dare-ar bunul Dumnezeu 

Si prea scump fiutul meu 

Sa dai cu ciocanul 

Si să capeti banul! 
Mesterul s’a bucurat 

Si din gur’a cuvantat: 

— Azi e Sâmbătă, 

Mâni Duminecă, 


167 


Te scoala 

Si te spală 

Și te șterge 

Cu earbă verde 

Și cată unde răsare 


- Sfântul soare 


Şi-i vedeă de muncă 
Si de truda!... 

Maica din cer luminata, 
Maica sfântă preacurata, 
De aici iară s'a luat, 

Mai departe c'a plecat 
Tânguindu-se 

Si văicărându-se, 

Faţa albă sgâriind, 

Cu păr galben depărând, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Cu lacrămi până în pământ. 
In mâna dreaptă 

Carte mare, 

In mâna stângă 

Lumânare, 

Cu mânurile 

De nimic nu se ţineă, 

Cu picioarele 

De pământ nu ajungea. 

Sia mers sia călătorit, 
Până ce s'a întâlnit 

C'o oacă broască. 

— Bună ziua, oacă broască! 
— Mulţumesc dumi-tale, 
Maică din cer luminată, 
Maică sfântă preacurată ! 
Da ce mi te cainezi, 

Ce mi te vâicărezi, 

Fata albă sgâriind, 

Cu păr galben depărând, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum nu m'oiu căină, 
Cum nu m'oiu văicără, 

Că numa-un fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut, 


Si eu ori-cât l-am cătat, 

Nicăiri nu l-am aflat. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu 

Şi a lui Dumnezeu, 

Care ţine cerul 

Și pământul 

Si toate câte-s intr’insul ? 

-— N’am vazut, 

D’am auzit 

C’au mers cânii 

Si paganii 

De Jidovi să-i bată cuie 

In palme 

Și în talpe. 

Dar în cap 

Batutu-le-o, 

Pe cruce de brad 

Rastignitu-l-o, 

Pe sub unghii trestie 

Varatu-i-o, 

Cu cămașă de urzică 

Imbrăcatu-l-o, 

Trei rane 

Făcutu-i-o, 

Trei picurusuri de sânge 

Picuratu-i-o, 

In trei pahare galbene 

De dusca bautu-le-o... 

Da tu nu te căină, 

Nu te mai văicără 

Fentr’un singur fiișor 

Că eu, biata, am avut 

Doi-spre-zece fiisori 

Mândri ca și niște flori, 

Din picioare crăcănăţei 

Și din ochi înholbăţei, 

Și din grumaz sgrumafei, 

Şi a venit o roată 
Forforoată 

Și pe toţi de-odată 

Mi i-a omorât, 


Numai unul mi-o scăpat. 

Maica sfânt'a cuvântat: 

— «Ian cheamă-l să vie în coace 
Să-l văd şi eu cum arată! 

Atunci broasca strig’odata : 
— Auzi, Toma Tomoioace, 
Ian vină la mama încoace! 

Si ea cum mi l-a strigat, 
Pe loc s'a gi arătat 
Un broscoiu mare înholbat, 
De picioare lăbănat, 

Lăbânat şi crăcănat. 

Maica din cer luminată, 
Maica sfântă preacurată, 
Cum l-a văzut, n'a mai plâns, 
Ci pe loc s'a umplut de râs 
Și din gur'apoi a zis: 

— Tu oacă broască! 

Să mori să nu te imputi 
Și să fii de vânat 
Searpelui înveninat! 

Apoi luând-o 
Cu piciorul drept 
A svârlit-o 
In porţile raiului. 


Porţile că s'au deschis, 


Domnul sfânt a învis 

Și înviind a râs. 

Maica sfânt'a zis:- 

— Doamne, fiișorul meu 

Si fiul lui Dumnezeu 

Cel prea dulce si prea bun, 
Cum te-ai îndurat, 

Cum de te-ai lăsat 

De te-au chinuit 

Și te-au răstignit 

Cânii, 

Păgânii 

De Jidovi 

In fel şi chip ca acesta 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad? 

— Of! Maica mea preacurată, 


Maică din cer luminată, 
Pân'a nu mă da 

Și a nu mă lăsă 

Să mă chinuească, 

Să mă răstignească 
Cânii, 

Păgânii 

De Jidovi- 

In fel si chip ca acesta, 
Cine se năşteă 

Nu se boteza, 

Care se lua 

Nu se cununa 

Mama de prunc nu cata, 
Nici pruncu de mamă, 
Vaca de vitel 

Și oaia de miel!... 

Si mă luai prin pădure, 
Dar nu aflai urmă de secure, 
Nici glas de pasăre, 
Nici sgomot de om. 

Și mă luai 

Pe lângă ape 

Și aflai 

Apele ne începute, 
Ierburile nepăscute. 

Da de când m'am dat, 
De când m'am lăsat 

Să mă chinuească, 

Să mă răstignească 
Cânii, 

Păgânii 

De Jidovi 

In fel şi chip ca acesta, 
Care se naște 

Se botează, 

Care se iea se cunună. 
Maica de prunc cată 

Și pruncul de maică, 
Vaca de vițel, 

Vitelul de vacă, 

Oaia de miel 

Și mielul de oaie. 


169 


Şi mă luai prin pădure 

Și aflai 

Urmă de secure, 

Glas de pasăre 

Si sgomot de om. 

Si mă luai 

Pe ape 

Si aflai 

Apele începute, 

Ierburile păscute... 

Si cine va zice 

Aceste cuvintele 

Ale mele 

La săptămâna, 

La luna, 

La anul si la doi ani, 

L-oiu luă de mâna dreaptă 

Şi l-oiu duce pe puntea dreaptă 

In raiul cel mare 

La mesele întinse, 

La luminele aprinse, 

La paharele pline, 

Și la cuvintele bune. 

Da cine le va sti 

Si nu le va zice 

La săptămâna, 

La luna, 

La anul gi la doi ani, 

Pe acela 

Il voiu lua 

De mâna stângă 

Si-] voiu duce 

Pe puntea stramba 

In iadul cel mare 

La mesele stranse, 

La făcliile stinse, 

La paharele deserte, 

Unde sunt broaștele 

Cât vacile, 

Serpii 

Cat copacii, 

Viermii neadormiti... 
Maică! nu lăsă 


Din sudoarea mea 
Sfântul grâu, 
Bucuria copiilor, 
Prasnicul creştinilor ! 
Maică ! nu lăsă 

Din sudoarea mea 
Sfântul busuioc. 


170 


Aghiazma preotilor, 
Mirosna creștinilor ! 

Maică! nu lăsă 

Din sudoarea mea 

Sfantul vin, 

Bautura boerilor, 
Cuminicatura creștinilor (1). 


A cinci-spre-zecea variantă, tot din Fundul-Moldovei : 


Q fost un om mare 

Cu secure mare, 

S'o dus în pădurea mare, 
Să taie un copaciu mare, 
Să fac'o mânăstire mare. 
Şi o taiat copaciul mare 
Și o făcut mânăstire mare 
Cu nouă uşi, cu nouă altare, 
Asupra sfântului soare. 
In altarul cel mai mare 
Seade Sântă-Măria mare, 
In altarul cel mai mic 
Seade Sântă-Măria mica 
Si ceteste 

Și slujește 

Pe toţi fii-adevereste, 
Numai pe fiul său 

Sia lui Dumnezeu, 
Domnul cerului 

Si al pământului, 

Nu-l poate ceti 

Si adeveri. 

Si s'au adunat 

Toţi orbii 

Şi toţi schiopii. 

Maica Domnului 

Din us’altarulul, 

Cum i-a zărit, 

S'a şi pornit 

A-i cercă 

Şi a-i întrebă: 

— N’ati văzut, 


N'aţi auzit 

De fiul meu 

Și a lui Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Și al pământului, 

Că numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut, 

Si eu ori-cât l-am cătat, 

Nicăiri nu l-am aflat? 

— De văzut, nu l-am văzut, 

De auzit, am auzit, 

Că-i de Jidovi răstignit 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad. 

Atâta c'am auzit 

Si atat’am adeverit! 
Maica Domnului 

Din uș'altarului, 

Cum o auzit 

Ce o adeverit 

Orbii 

Si schiopii, 

S’a supărat 

Si s’a luat 

Tanguindu-se 

Si plangandu-se 

Cu glas mare pana in cer, 

Cu lacrămi până in pământ, 

Unde lacrăma pică, 

Pământu ’n patru crăpă. 

Şi a mers, şi a călătorit 

Până ce s'a întâlnit 


(1) Dict. de Irina Gliga, com. de Gavriil Gliga, stud. gimn. 


C'un meșter de lemn vestit. 

Si cu el cum s'o întâlnit, 

Din gur’ast-fel i-o grăit: 

— Bună ziua, mestere de lemn! 

— Mulţumesc dumi-tale, 

Maică sfântă preacurată, 

Maică din cer luminată! 

De ce mi te plângueşii, 

De ce mi te tanguesti 

Cu glas mare până in cer, 

Cu lacrămi până in pământ ? 

— Da cum nu m’oiu plangui 

Si cum nu m’oiu tangui, 

Că numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut, 

Şi eu ori-cât l-am cătat, 

Nicăiri nu l-am aflat. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit, 

De fiul meu 

Sia lui Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Și al pământului ? 

— Nu numai c'am auzit, 

Ci eu chiar l-am şi văzut, 

Că Jidovii 

Păgânii 

La un loc s'a adunat 

Si pe mine m’o luat 

Si eu cruce i-am facut, 

Pe care o fost răstignit. 

Si de ce ei m’o silit 

Ca s’o fac mai mica, 

Eu m'am îndărăpnicit 

Și am făcut-o mare, 

Că am avut lemn destul! 
Maica Domnului, 

Domnul cerului, 

Si al pământului, 

Cum l-o auzit 

El ce i-o vorbit, 

L-o şi blestemat 

Și i-o cuvântat: 


171 


— Să lucri cu anul 
Si să capeti banul! 

Apoi iară s'o luat 
Și mai departe-o plecat 
Tânguindu-se 
Și plângându-se 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Unde lacrăma pică, 
Pământu ’n patru crăpă. 
Și o mers, şi o călătorit, 
Până ce s'o întâlnit 
C'un meșter de fier. 
Şi,cum s’o întâlnit cu el, 
I-o 'dat bună ziua: 
— Bună ziua, meşter de fier! 
— Mulţumesc dumi-tale 
Maică sfântă preacurată, 
Maică din cer luminată! 
Da ce te tanguesti, 
Ce te planguesti 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum nu m'oiu tângui 
Și cum nu m'oiu plângui, 
Că numa-un fiu am avut 
Și pe acela l-am perdut, 
Și eu ori-cât l-am cătat, 
Nicăiri nu l-am aflat! 
N'ai văzut, 
N'ai auzit, 
De fiul meu 
Sia lui Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Și al pământului! 
— Nu numai c'am auzit, 
Ci eu chiar am şi văzut 
Cum s'o strâns 
Şi l-o prins 
Jidovii 
Păgânii 
ȘI l-o chinuit, 
Și l-o răstignit 


La portile lui Pilat 

Pe cruce alba de brad. 

Si pe mine m’o luat 

Si ei buni bani ca mi-au dat 
Să fac cuie gi piroane 

Să i le bată în picioare. 
Și eu i-am făcut piroane, 
De le-o bătut în picioare. 
Și ei de ce m'o îndemnat 
Ca să le fac mai mari 

Și cât se poate de tari, 
De aceea eu le-am făcut 
Mai mici şi mai subtirele, 
Că-mi eră de Domnul jele.e 
Şi pe unul l-am furat ` 
Ca să-mi mai rămâie 
Putin fier și mie! 

Maica Domnului, 

Domnul cerului 

Și al pământului, 

Pe loc, cum l-o ascultat, 
L-o şi binecuvântat: 

— Să dai cu ciocanul 

Și să capeti banul! 

Și apoi iară s'o luat 

Și mai departe o plecat 
Tânguindu-se 

Și plângându-se 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Unde lacrăma pică, 
Pământu'n patru crăpă. 
Și o mers ne încetat, 

Până ce o dat 

Lâng'o baltă 

De o broască. 


Acolo o stat 


Și broastei i-o cuvântat: 
— Bună ziua, broască! 
— Mulţumesc dumi-tale, 
Maică sfântă preacurată, 
Maică din cer luminată! 
‘Da ce te tanguesti, 


Ce te planguesti 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum nu m'oiu tângui 
Si cum nu m'oiu plângui, 
Că numa-un fiu am avut 
Și pe acela l-am perdut. 
Și acuma am auzit 

Că Jidovii 

Păgânii 

L-au prins şi l-o chinuit 
Și apoi l-au răstignit 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad! 
— Maică sfântă preacurată, 
Maică din cer luminată! 
Nu te mai tângui, 

Nu te maiplângui, 

Că numai un fiu ai avut 
Si pe acela l-ai perdut. 

Da ce să zic eu, 

Vai de capul meu, 

C'am avut doi-spre-zece fii 
Și o venit o roată 
Forforoată 

Și pe toţi mi i-o fărmat odată. 
Numai unul mi-o rămas 
Vârtoşel 

Și frumusel, 

Cu picioarele 

Ca reschitoarele, 

Cu manutele 

Ca fusele, 

Cu ochii ca talgerele! 
Maica Domnului, 

Domnul cerului 

Si al pământului, 

Atunci că i-a zis: 

— Ian strigă-l încoace 

Ca să-l văd şi eu! 
Broasca o ascultă 

Și prinse a strigă: 

— Toma, Tominoace, 


Vina pan’ la maica’n coace! 
Si cum a strigat, îndată 
O şi esit din baltă 

Un broscoiu mare, urât, 
Cu picioarele 

Ca reschitoarele, 

Cu manutele 

Ca fusele, 

Cu ochii ca talgerele. 
Maica Domnului, 

Domnul cerului 

Si al pământului, 

Cum l-o văzut, 

S'o şi simţit 

A râde 

Și râzând a zis: 

— Tu broască 
Răpănoasă ! 

Când vei peri 

Să nu te imputesti 

Si unde nu vei fi, 

Apa nici odata 

Sa nu fie curata! 

Și apoi iară s’o luat 

Și mai departe o plecat 
Tânguindu-se 

Si plângându-se 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ. 
Unde lacrăma pică, 
Pământu'n patru crăpă. 
Și o mers, și o călătorit 
Până ce s'o întâlnit 

C'un călugăr şi i-o zis: 

— Bună ziua, călugăre! 
— Mulţumesc dumi-tale, 
Maică sfântă preacurată, 
Maică din cer luminată! 
Da ce te tanguesti, 

Ce te plânguești 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ! 
— Da cum nu m'oiu tângui, 


173 


em — 


Şi cum nu m'oiu plângui, 

Că numa-un fiu am avut 

Şi pe acela l-am perdut, 

Şi eu ori cât l-am cătat, 

Nicăiri nu l-am aflat. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu 

Și a lui Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Şi al pământului ? 

— Nu numai c'am auzit, 

Ci eu chiar l-am şi văzut, 

Căci cânii, 

Păgânii 

De Jidovi s'au strâns 

Şi pe el l-au prins 

Și l-au chinuit 

Si l-au răstignit 

La porţile lui Pilat 

Pe cruce albă de brad! 

— Cinstite duhovnice mânăs- 
[tiresc, 

Invaţă-mă cum să-l nimeresc ? 

— Tipa haină ingereasca, 

Și-ţi iea haină călugărească. 

Tipa cârjă ingereasca 

Si-ti iea carja călugărească, 

Si nu cata, 

Nici cuvanta, 

Ci te du 


„De-a dreptu 


La porţile lui Pilat 

Și dă cu piciorul drept 
In poarta stângă 

Şi cu piciorul stâng 

In poarta dreaptă. 
Porţile se vor deschide, 
Jidovii îndat'or prinde 
A strigă 

Și a întrebă: 

— Ce cati tu, călugăriţă, 
Pe aici făr' de adeverinţă 


174 


De unde esti Si la un an, 

Si ce voesti... Pe acela 

Maica Domnului, L-or lua 

Domnul cerului Îngerii de mâna dreaptă 
Și al pământului, Și l-or duce pepuntea dreaptă, 
Haină îngerească Unde-s mese întinse 

A ţipat, Și lumini aprinse, 

Haină călugărească “Păhare pline 

A îmbrăcat, Și cuvinte bune, 

Cârjă îngerească Acolo ca să trăească 

A tipat, Si acolo să veciniceasca. 
Cârjă călugărească Cine a gti-o 

A luat | Si n'a spune-o 

Si de acoalea a plecat La săptămâna, 

La porţile lui Pilat La luna, 

Şi acolo cum o ajuns, La jumătate de an 

O facut cum i 3’0 spus. Și la un an, 

Și ea bine n'o gătit Pe acela 

Și cu fiul s'o'ntâlnit, L-or luă 

Cu fiul său Diavolii de mâna stângă 
“Şi a lui Dumnezeu, Si l-or duce pe puntea strâmbă, 
Domnul cerului Unde-s broastele 

Si al pământului. Ca vacile 

Domnul că s'o bucurat Și gdndacii (1) 

Si din gur'o cuvântat: Ca copacii 

— Maica mea prea sfântă, Şi acolo că l-or ţipă, 
Scumpă si iubită! Si acolo că l-or lăsă, 
Cine a sti povestea ta Acolo ca să trăească, 

Și o-a cuvântă Acolo să vecinicească, 
La săptămâna, Căci eu ast'o pătimesc 
La luna, Pentru neamul crestinesc ! (2) 


La jumătate de an | 


A şease-spre-zecea variantă, din Ciocăneşti, distr. Dornei: 


S'a luat Sântă-Maria mare Să taie lemn mult și mare 
Și a luat secure mare Să facă biserică mare. 
Sia mers în pădurea mare Şi a tăiat lemn mult şi mare 





(1) Sub cuv. gândaci se înţeleg aicea șerpii. Atât de pe cuvântul 
acesta cât şi de pe vrb. a fipà =a aruncă, se vede că legenda aceasta 
e de origine transilvăneană sau de la un român, care se trage din Tran- 
silvania. 

(2) Dict. de Pinteleiu Rogoz, și com. de Ioan Tonigariu, stud. gimn. 


Și a făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare 
Spre răsărit de soare 

Si tot pe atâtea zăbrele 
Spre cerul plin de stele. 
Și a luat 

Carte sfântă 

In mâna dreaptă 

Și a intrat 

In zăbreaua cea mai mică 
Din mâna stângă 

Și a cătat 

In cărţi 

Si s'a uitat 

In părţi, 

Să vadă pre fiul său 

Și a lui Dumnezeu, 

Pe Domnul Isus Christos, 
Lumii mare de folos. 
Dar nu l-a văzut, 

Ci a văzut 

Pe Ion 

Sdnt-Ion, 

Nănașul lui Dumnezeu 
Și cumătrul său. 

Şi cum l-a văzut 

Și l-a cunoscut, 

L-a și întrebat 

Și i-a cuvântat: 

— Cumetre Ioane, 
Sânt-loane, 

Nănaşul lui Dumnezeu ! 
N'ai văzut pe fiul meu 
Şi pe finul tău? 

— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit 

Că-l muncesc cânii de Jidovi! 
Maica sfântă preacurată 
Vestea aceasta neașteptată 
Auzind s'a supărat 

Si de grabă a tipat 


Haine ingeresti 

Si pe loc a si luat 

Negre călugărești, 

Și a tipat 

Toiag alb ingeresc 

Și a luat 

Negru călugăresc, 

Şi a luat 

Carte sfântă 

In mâna dreaptă 

Și a intrat 

In zăbreaua dreaptă 

Din mâna dreaptă 

Şi a cătat 

In cărţi 

Si s'a uitat 

In părţi 

Şi a văzut 

Pe toţi viermii neadormiti, 
Numai pe al ei fiu Christos, 
Lumii de mare folos, 

Ori gi cât a căutat, 
Nicăiri de el n'a dat. 

Și de aceea s'a luat 
Păru-și galben despletind, 
Lacrămi pe fata varsand, 
Si s'a dus şi s'a suit 

Pe un deal mare si ascutit 
Ca o sânceă de cuţit 

Și de acolo a voit 

Intr'o râpă să se deă, 
Zilele să gi le iea, 

Dar Dumnezeu n'a voit 
Aga cum ea a dorit, 
Dealul l-a blagoslovit, 
Dealu'n ceară s'a topit, 
Ca aurul s'a sleit 

Și ea mai mult n'a putut 
Sam'a-și face, cum a vrut, 
Și de aceea s'a luat 

Și mai departe a plecat, 
Păru-și galben despletind, 
Lacrămi pe față vărsând, 


Sia mers sia calatorit, 
Pana ce s’a intalnit 

Cu niște meşteri de lemn: 
— Bună calea, meşteri de lemn ! 
— Mulţumim, Maică curată! 
Da de ce ești supărată? 

Ce plângi, ce te tânguești, 
Părul ce ţi-l despletesti ? 

— Da cum nu m'oiu tângui 
Şi cum nu m'oiu jelui, 

Că numa-un fiu am avut 

Și pe acela l-am perdut 

Și doi-spre-zece ani au trecut, 
De când nu l-am mai văzut. 
De dânsul n’ati auzit, 

Nu cum-vă voi l-aţi văzut? 
— Nu numai c'am auzit, 

Ci noi chiar l-am şi văzut 
Jidovii cum l-au muncit, 

Si ei cum l-au răstignit, 
Căci noi crucea i-am făcut! 
— Și cum i-ati făcut-o voi? 
— Ei ne-au poruncit 

Ca s'o facem mică, 

Dar noi ne-am greșit 

Și am făcut-o mare! 

— Mesterilor mari, 

Voi mesteri lemnari, 

Să lucraţi cu anul 

Și să luaţi banul 

Si la casa voastră 

Spor să nu aveţi, 

Ci numai surcele 

Pe lângă păreţi! 

Și ast-fel cum a cuvântat, 
Iar s'a luat şi a plecat, 
Păru-şi galben despletind, 
Lacrămi pe faţă vărsând 
Si s'a dus şi s'a suit 
Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o sânceă de cuţit. 

Și acolo cum a sosit, 
De-auna s'a şi pornit 


Intr'o râpă să se dee, 

Zilele să şi le iee. 

Dar Dumnezeu n'a voit 

Asa cum ea a dorit, 

Dealul l-a blagoslovit, 

Dealu în ceară s'a topit, 

Ca aurul s'a sleit, 

Și ea mai mult n'a putut 

Seam'a-și face cum a vrut. 

Și de aceea s'a luat 

Şi mai departe a plecat 

Și a mers, şia călătorit, 

Până ce s'a întâlnit 

Cu nişte meşteri de fier. 

— Bună calea, meșteri de fier! 

— Mulţumim, Maică prea 
[sfântă! 

Da ce ești asa scârbită? 

Ce plângi, ce te tanguesti, 

Părul ce ţi-l despletesti? 

— Da cum nu m'oiu tângui, 

Părul cum n’oiu despleti 

Si cum nu m'oiu jelui, 

Că numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut 

Şi doi-spre-zece-ani au trecut, 

De când nu l-am mai văzut. 

Și acum am auzit 

Că Jidovii 

Păgânii 

S'au pus și l-au chinuit 

Și apoi mi l-au răstignit! 

De dânsul n’ati auzit, 

Nu cum-vă voi l-aţi văzut? 

— Nu numai c'am auzit, 

Ci noi chiar l-am și văzut 

Cum l-au prins si chinuit 

Și cum mi l-au răstignit 

Pe cruce albă de brad 

Lângă poarta lui Pilat 

Și cum i-au bătut piroane 

Și prin mâni şi prin picioare 

Și piroanele acelea 


Noi singuri i le-am facut! 


177 


— Da voi cum i le-aţi făcut? 


— Ei tot au strigat 
Să le facem mari, 

Dar noi ne-am scăpat 
Si le-am făcut mici! 
— Voi meşteri de fier, 
De fier şi oţel! 

Să dati cu ciocanul 

Şi să luaţi banul! 

Dar voi sătui să nu fiți, 
Până ce nu veţi umblă 
La creştini a căpătă! 

Şi de aici iar s'a luat 
Şi mai departe a plecat, 
Paru-si galben despletind, 
Lacrămi pe faţă vărsând. 
Şi a mers, șia călătorit, 
Până ce s'a întâlnit 
C'o broască râioasă, 
Hada, răpănoasă: 

-— Bună calea, broască! 

— Multumescu-ti, Maică! 
Da de ce ești supărată, 
Maică sfântă preacurată ? 
Ce te tanguesti, 

Ce te jeluești, 

Părul ce ţi-l despletești ?. 
— Da cum nu m'oiu tângui 
Şi cum nu m'oiu jelui, 
Părul cum n'oiu despleti, 
Că numa-un fiu am avut 
Şi pe acela l-am perdut 

Şi doi-spre-ce ani au trecut, 
De când nu l-am mai văzut 
Şi acum am auzit 

Că Jidovii 

Păgânii 

S’au pus si l-au chinuit 

Şi în urmă l-au răstignit 
Pe cruce albă de brad 
Langa poarta lui Pilat. 

De dânsul n'ai auzit, 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


Nu cum-vă tu l'ai văzut? 
— O! Maică curată, 
Maică preacurată ! 
Da ce să zic eu, 
Vai de capul meu, 
C'am avut 
Doi-spre-zece fiisori, 
Tocmai ca niște bujori 
Și viind o roată 
Forforoată 
Pe toţi; 12 de-odată 
I-a măturat din baltă. 
Numai unul mi-a rămas, 
Cel mai mititel 
Si mai crăcoşel 
Si încă-mi pare frumusel, 
Că-i cu picioarele 
Ca reșchitoarele, 
Cu mânuţele 
Ca fusele 
Şi cu ochii ca talgerele! 
— Strigă-l în coace 
Ca să văd ce face! 
Broasca îl strigă: 
— Tomi Tomoioage, 
Calcă in busuioace 
Şi fă-mi-te mai încoace! 
Toma, cum a fost strigat, 
Pe loc a si alergat. 

Maica preacurată, 
Cum îl văzu, îndată 
A zâmbit a râde. 
Şi din gură a-i zice: 
— Broască râioasă 
Şi răpănoasă! 
Unde vei fi tu, 
Apa să nu se imputeasca, 
Nici să nu se otrăvească, 
Ci s'o bea creştinii, 
Şi când vei muri, 
Să nu te împuţeşti! 

Şi ast-fel cum a cuvintat, 
Iar s'a luat si a plecat, 

12 


Paru-si galben despletind 
Lacrămi pe fata vărsând, 
Şi s'a dus şi s'a tot dus, 
Până în urmă cea ajuns 
La poarta lui Pilat, 

Făcută din lemn de brad. 
Si acolo ea a găsit 

Pe fiul ei răstignit. 

Sia dat cu stânga, 

Poarta nu s'a deschis, 

Şi a dat cu dreapta, : 
Poarta s'a deschis. 

Domnul Christos a învis 

Si înviind a râs. 

Maica sfântă a zis: 

— Ah! fiul meu cel iubit, 
Tu râzi, şi eu am auzit 

Că Jidovii 

Păgânii 

Te-au prins si te-au chinuit 
Si apoi te-au răstignit! 

— Ah! Maica mea cea iubită, 
Da eu cum n'oiu fi voios 
Si de râs eu cum n'oiu râde, 
Dacă pasere măeastră, 

Pe aici nici când n'a sburat, 
Da de cum om pământean 
Ca tine să fi intrat, 

Si văzând c'ai auzit, 

Dar nu ştii tot ce am paftit. 
Jidovii 

Păgânii l 

Cu cămeşă de urzică 

Pe mine m’au imbracat 

Si cu brâu de măcieș 

Peste mijloc m'au încins. 
Cunună de spini au. adus 
Şi pe capul meu au pus. 
Când cunun'au aşezat, 
Sângele s'a revărsat. 

Cu oţet m'au adăpat 

Și fiere 

In loc de miere 


De băut mi-au dat. 

In faţă că mi-au stupit, 

Cu trestie m’au bătut, 

Piroane 

In mâni și în picioare 

Mi-au bătut, 

Cu sulița în coasta stângă 

M'au impuns, 

Pan’ la inim'a pătruns, 

Sânge și apă mi-a curs. 

Groapă de piatr'au săpat 

Și într'însa m'au îngropat, 

Groapă de un stânjen de-a- 

[dâncă 

Si de trei stânjeni de lungă. 

După ce m'au îngropat, 

S'au pus să mă străjuească, 

Nimene să nu îndrăsnească 

Mormântul să-mi înflorească. 

Si stând ei si străjuind 

Si flămânzi acum fiind, 

Au prins un cucos si un peste 

Si i-au pus la foc să fearbă 

Si au fert trei nopţi si trei zile. 

Iar după ce au fert de-ajuns, 

Intr'un blid mare i-au pus 

Și cu blidu-apoi pe masă 

Și s'au pus şi ei la masă. 

Și la masă cum s'au pus, 

Unul dintre dansii-a zis: 

— Când aceștia-or înviă, 

Când cucogul a câată 

Și când peştele a înotă, 

Atunci va înviă 

Si Isus Năzărineanul! 
Dumnezeu aga a vrut 

C'amândoi au înviat 

Și cucoșul a cântat, 

Iar peștele a înotat, 

Și la masă câţi au stat 

Si au mâncat, 

Toţi au crăpat, 

Si pe câţi mi i-a stropit 


—— 


Cucoșul, când a bătut 
Din aripi, toţi au orbit. 

Si eu, Maică, am facut 
Lacramile tale 
Albina de pământ, 

Albina să facă ceară, 
Din ceară 

Să facă 

Creştinu lumini, 

Să le ducă 

Pe la mânăstiri. 

Și să pomenească 
Numele meu 

Si numele tău. 

Si eu, Maică, am lăsat 
Sudorile mele 
Afinic (busuioc) pe acest pă- 

| [mant, 
Să-l samene tineretul, 
Să miroasă batrdnetul. 

Si eu, Maică, am lăsat 
Cosita ta pe pământ 
Să se facă grâu, 

Din grâu să se facă 
Pomene şi prescuri, 

Să se ducă pe la mânăstiri 
Si să pomenească 

Numele meu 

Si numele tău. 

Iar sângele meu 

L-am lăsat creștinilor 
Cuminicătură ... 

Și eu, Maică, am mai lăsat 
Povestea mea pe pământ 
Cine a sti-o 
Si a spune-o 


La săptămâna, 

La luna, 

La jumătate de an 

Și la un an 

Seara culcându-se, 
Dimineaţa sculându-se, 
Pe acela 

L-oiu luă 

De mâna dreaptă 

Și l-oiu duce 


Pe puntea dreaptă 


Si l-oiu pune 

La mese întinse, 
La făclii aprinse, 
La pahare pline, 
La hodină bună. 
Iar cel ce a sti-o 
Si n’a spune-o 

La săptămâna, 

La luna, 

La jumătate de an 
Si la un an 

Seara culcându-se, 
Pe acela 

L-oiu luă 

De mâna stângă 
Si l-oiu duce 

Pe puntea stramba 
La mese stranse, 
La faclii stinse, 
La pahare goale 
Si cuvinte goale 
Si acela va da 
Peste toate cele rele 
Si n'a mai scăpă de ele! (1) 


A seapte-spre-zecea variantă, din Căndreni, distr. Dornei : 


Fie stroh Mariei sale, 
Luai securea cea mare, 
Mersei in pădurea mare 


| 


| 


Si tăiai lemn mult si mare 
Si făcui biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare, 


(1) Com. de Burcutean, stud. gimn., în 4/5, 1888. 


Cu noua zăbrele în spre soare. 
In zăbreaua cea mai mică 
Şede Sântă-Măria mică, 
In zăbreaua cea mai mare 
Sede Sântă-Măria mare, 

Maica Domnului, 

Domnul cerului 

Şi al pământului, 

Şi caută 
Prin toate cărţile 

Si se uită 

In toate părţile 
Si vede pre toţi bunii 

Și pre toţi răii, 

Numai pre fiul său 

Cel mult iubit 

Nu l-a găsit. 

Da l-a găsit 

Pre Ion 

Sdnt-Ion, 
Nanasul lui Dumnezeu, 

Si cum îl găsi 

Ea așă-i grăi: 

— O! Ioane, 

Sdnt-Ioane ! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu 

De finul tău, 

Că eu l-am perdut 
Şi nu ştiu ce s'a făcut, 
Şi mult mi l-am căutat 
Si nicâturi nu l-am aflat ? 

— O! Maică sfântă 

Si preamărită ! 

De văzut 

Nu l-am văzut, 

Da de auzit 

Am auzit 
Că la Golgofta jidovească 
Il căsnesc cânii de Jidovi! 
Atunci Maica Domnului, 

Domnul cerului 


180 | 


Si al pamantulu, 
Foarte tare s’a scarbit, 
Cosita şi-a despletit, 
Hainele si-a premenit, 

A lasat 

Haine domnesti 

Sia luat 

Haine calugaregu 


- Si de acolo s’a pornit, 


Cu glas mare s’a bocit, 
Cu lacrămi până in pământ, 
Faţă albă sgâriind 
Și a mers pe un deal ascuţit 
Ca o sânceă de cuțit, 
Nicăiuri nu s'a oprit 
Pân' la fântâna Mariei, 
Mariei Magdalinei. 
Acolo dac'a sosit, 
Putin că s'a odihnit, 
Dar tot plângând 
Si bocind 
Cu glas mare pana in cer, 
Cu lacrâmi până în pământ. 
O broască 
Auzind-o bocind, 
A esit din apa 
Si la ea venind, 
li zise oacacaind : 
— Bună ziua, Maică sfântă! 
— Mulţumesc dumi-tale broa- 
[sca ! 
— Da ce te bocesti, 
Da ce te glăsești 
Cu glas mare pana in cer, 
Cu lacrămi până in pământ, 
Cosiţă galbenă 
Despletindu-ti 
Si fata alba 
Sgariindu-ti? 
— Da eu cum nu m’oiu boci 
Si eu cum nu m'oiu glăsi, 
Că numa-un fiu am avut 
Și pe acela l-am perdut 


Si acum am auzit 
Că la Golgofta jidovească 
Il căsnesc cânii de Jidovi! 
— O! Maică sfântă si iubită, 
Nu fii asa de scârbită, 
Că gi eu înc'am avut 
Doi-spre-ce fii, şi a venit 
O roată 
Forforoată 
Si pre toţi i-a omorât 
Odată, 
Numai pe unul singur 
Mi l-am putut scoate 
Şi acum nu-l mai las prin ape, 
Ca nu cum-vă să mai treacă 
lar vr'o roată 
Forforoată 
Şi pe acesta să-l omoare, 
Că mi-l ţin prin busuzoace 
Si mi-l cheamă Toma Tomo- 
[zoace, 
Care șade'n busuioace! 
—lan chiamă-l să vie'n coace, 
Zise Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Si al pământului. 
— Bucuroasă l-așşi chemă, 
Dar mi-i că le-i diochia, 
Că-i făcut 
Cam urât, 
Cu picioarele 
Ca reschitoarele, 
Cu ochii ca talgerele, 
Cu grumazul 
Ca parul, 
Cu capul 
Ca ciubărul! 
— Cheamă-l, nu te mai codi, 
Ca nemică nu i-a fi, 
Cheamă-l ca să-l văd si eu 
Cum arată fiul tău! 
— Măi Tomă, măi Tomuioace, 
Care șezi în busuioace, 


181 





Ia vină la mama’n coace! 
Atunci iată că esi 
Si spre broască că veni 
Din straturile cele de busuioc 
Ale Mariei 
Mapdalinei 
Un broscoiu mare şi verde, 
Crăcănat 
Si lăbănat, 
Cu picioarele 
Ca reșchitoarele, 
Cu ochii ca talgerele, 
Cu grumazul 
Ca parul, 
Cu capul 
Ca ciubărul. 
Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Si al pământului, 
Văzându-l venind 
Tot oacăcăind 
A zimbit de râs 
Și din gur’a zis: 
— Fiind-ca tu broască 
Cu acest fiu posnat 
M'ai făcut 
De am zimbit, 
Când sunt eu mai supărată 
Si nemangaiata, 
In ori şi ce apă-i fi, 
Ap’aceea să fie bună 
Și sănătoasă, 
Iara unde nu vei fi, 
Să nu fie asa de bună, 
Și dacă vei peri, 
Să nu te imputesti. 
Si de atunci ori şi care 
Broască, dacă moare, 
Nu se imputeste. 
Si apoi Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Şi al pământului, 
Iara se porni 


DE. 


Pe dealul Galileului, 

Un deal mare şi ascuţit | 

Ca o sânceă de cuţit, 
Bocindu-se | 
Și glăsindu-se 

Cu glas mare până în cer, 

Cu lacrămi până în pământ, 
Cosiţă galbenă 
Deparandu-si 
Si faţă albă | 
Sgariindu-si, | 
Si se duse | 
Cât se duse, | 

Până ce se întâlni | 

Cu un maestru de lemn. 

— Bună ziua, maestru de 

[lemn ! 

— Mulţumim dumi-tale, 

Maică sfântă preacurata ! 

Da ce ești asa intristata, 

Ce te bocesti, 
Ce te glasesti 

Cu glas mare pana in cer, 

Cu lacrămi până in pământ? 

— Da eu cum nu m'oiu boci, 

Si eu cum nu m'oiu glăsi, 

Că numa-un fiu am avut 

Si pe acela l-am perdut 

Si acum-am auzit 

Că la Golgofta jidoveasca 

Il căsnesc cânii de Jidovi! 

— O! Maică sfântă preacurată, 

E adevărat aga, 

Că si eu de acolo viu 
Si atât ştiu 

Că m'au pus cânii de Jidovi 

Să fac crucea lui Christos 

Şi strigă și tot ziceă 

Să o fac cam mititeă, 

Dar eu tot de ce ziceă | 

Am făcut-o mai mare, 

Că am avut lemn destul! 

— ©! tu maestru de lemn, 


Să lucri cu anul 
Si de abia să capeti banul 
Și din surcele să nu mai esi! 
Și dintr'acel fel de lemn, 
Din care ai făcut tu crucea, 
Să fie foarte puţin 
Și ori unde să nu se facă! 
Si ast-fel după cea vorbit, 
Mai departe s'a pornit 
Maica Domnului 
Pe dealul Galileului, 
Un deal mare și ascuţit 
Ca o sâmceà de cuţit, 
Bocindu-se 
Si jelindu-se, 
Si mergând se întâlni 
Cu un măestru de fier. 
— Bună ziua, măestru de fier! 
— Multumim dumi-tale, 
Sfântă Maică preacurată ! 
Da ce te glasuesti, 
Ce te jeluesti 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da eu cum nu m'oiu glăsi 
Si cum nu m'oiu jelui 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că numa-un fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut 
Și acum am auzit 
Că la Golgofta jidovească 
Il căsnesc cânii de Jidovi! 
—E drept, Maică, precum spui, 
Că şi eu de acolo vin 
Si m’au pus cânii de Jidovi 
Să fac cuie mari de fier 
Si piroane de oţel 
Şi strigă şi tot ziceă 
Să le fac de ce de ce 
Mai mari 
Şi mai tari, 
Dar eu le-am făcut 


Dupa cum am vrut, 
Tot de ce de ce mai mici, 
Ca mi-a fost mila de Christos. 
Si ziceam 
Că n'am fier 
Şi oţel! 
— O! tu măestru de fier! 
Să dai cu ciocanul 
Şi îndată să capeti banul, 
Dara fier 
Si otel 
Tot-deauna s’ai putin! 
Apoi ajungand 
La crucea pe care 
Era rastignit 
Fiul ei cel sfant, 
Zise plangand : 
— Ah! fiul meu cel prea dulce! 
Da de ce te-ai dat, 
De ce te-ai lăsat 
Pre mana tare, 
Pre mana mare, 
Pre mâna cea jidovească - 
Să te răstignească? 
— Ah! sfântă Maică preacu- 
[rata ! 
Eu nu m’am dat 
Nici m'am lăsat 
Pentru mine, 
Nici pentru tine, 
Că m'am dat 
Şi lăsat 
Pentru toată creștinătatea, 
Că venise vremea 
Că nu-şi cata maica de prunc 
Nici pruncul nu cătă 
Pre mumă-sa, 
Şi dobitoacele asemenea 
Nu-si cătă de puii săi, 
Nici nu auziai 
Flueraș 
De păstoraș 
Si nici viers de feciorita. 


183 


i i es 


Dară dacă eu m'am dat, 
Toate acestea s'a întâmplat 
Şi or fi în bună rândueală. 
— Da ei, dacă vor avea 
Toate în bună rândueală, 
Oare n'or uită 
De Domnul lor 
Si făcătorul lor? 
— Ba! nu vor uită, 
Că eu le voiu da 
Vremi grele 
Si rele 
Si s'or spăimântă 
Şi tot nouă s'or rugă; 
Si le-oiu da 
Foamete grea 
Si s’or spăimântă 
Si tot noua s’or ruga; 
Si le-oiu da 
Oaste grea 
Si s'or spăimântă 
Şi tot nouă s'or rugă. 
Si eu, deși mor pe cruce 
Chinuit 
Și ocărât, 
- Voiu invia iară 
Si nu răcorește a mea pară, 
Care inima-mi doboară!... 
O! sfântă Maică preacu- 
` [rată, 
Nu fi supărată, 
Că din lacrămile, 
Cari le-ai vărsat pentru mine, 
Au să se fac’ albine 
Să culeagă de pe flori 
Miere si ceară, 
Să ducă în sărbători 
Crestinii sorocăuste 
Si lumânări 
La sfintele biserici 
Ca să pomenească 
Numele meu 
Si al tău! 


Iar Maica Domnului zise: 


— Și din trupul tău 
Cel chinuit 
Si pe cruce răstignit 
Să se facă viţă de vie. 
Şi din sângele tău 
Cel nevinovat 
Care s'a vărsat 


Să se facă poamă în viţă, 


Și din poamă vin, 

Să ducă creștinii - 
Paus la sfintele biserici 
Şi să pomenească 

Numele tău 

Si pe al meu! 

Si din fata ta 

Albă şi mahnita, 

Și din barba ta 

Cea batjocorita 
Să se facă grâul, 

Să facă creștinii prescuri 
Să ducă întru pomenirea 
Trupului tău 

Pe la sfintele biserici 
Si să pomenească 
Numele meu 
Și al tău. 
Şi din sudoarea fetii tale 
Să se facă trandafirii 
Cei cu bun miros: 


184 





Să pomenească creștinii 
Numele meu 
Și al tău. 
Apoi a mai zis 
Maica Domnului: 
— Cine va sti 
Aceste trei cuvintele 
Ale mele 
Și le va spune 
La câţi va ajunge 
Il voiu luă 
De mâna dreaptă 
Si-] voiu duce 
Pe cărarea dreaptă, 
Unde trăesc dreptii, 
Acolo sa trăească 
Si să se veselească. 
Iar cel ce va sti 
Aceste trei cuvintele 
Ale mele 
Și nu le va spune 
Si altora 
Il voiu luă 
De mâna stângă 
Și-l voiu duce 
- Peste puntca strâmbă 
Și-l voiu pune, 
Unde trăesc cei nedrepti, 


C’acolo să se muncească! (1) 


A opt-spre-zecea variantă, tot din Căndreni: 


După ce l-au prins 
Pe Isus Christos 
Jidovii, păgânii, 
Cei răi ca si cânii, 
Și l-au chinuit 

Si l-au răstignit, 
S'a luat 

Și a plecat 


(1) Dict. de Maria Ometiţă (Puiul), născută Ursul, şi com. de frate-său 
în 27/4, 1878. 


Petrea Ursul, cant. bis., 


Maica preacurată 
Foarte supărată, 
Bocindu-se 

Şi dăulindu-se 
Cu glas mare până în cer, 


Cu lacrămi până în pământ 


Si cu părul despletit 
Umblând 


° 


Și întrebând: 
Cine a ştiut, 
Cine a văzut 
Pe fiul său 
Și a lui Dumnezeu 
C'a auzit 
Că Jidovii 
Păgânii, 
L-au prins şi l-au chinuit 
Și l-au răstignit. 
După multă umblare 
Și căutare 
S'a întâlnit 
C'un meşter de lemn vestit. 
Si plângeă 
Și dăuleă 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ 
Și cu părul despletit. 
Și cum l-a întâlnit, 
Pe loc a si stat 
Și l-a ’ntrebat 
Despre fiul său 
Și a lui Dumnezeu. 
Meșterul i-a răspuns: 
— Cu adevăr că l-au prins 
Jidovii 
Păgânii, 
Și l-au chinuit 
Și l-au răstignit. 
Ba si pe mine m’au luat 
Și mi-au dat 
Să-i fac crucea! 
Maica Domnului 
L'o întrebat! 
— Dacumi-ai făcut tu crucea? 
— De ce au zis s’o fac mai 
[mica, 
De aceea am facut-o mai mare! 
Auzind Maica Domnului 
L-a blestemat 
Și ast-fel i-a cuvântat: 
— Să lucrezi cu anul, 


Până ce-i căpătă banul! 
Si iară s'a luat 
Şi a plecat 
Maica preacurată 
Foarte supărată, 
Tot plângând 
Si dăulind 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ. 
Şi s'a dus 
Si s'a tot dus, 
Până ce s'a întâlnit 
C'un megter de fier vestit. 
Si pe acesta l-a întrebat 
Ca si pre celă-lalt: 
De n'a văzut 
De n'a auzit 
De fiul său 
Și a lui Dumnezeu. 
Iar el i-a răspuns 
Si ast-fel i-a zis: 
— E adevărat 
Și prea adevărat 
Că Jidovii s'au pus 
Si l-au prins, 
Si cum l-au prins, 
L-au şi chinuit, 
Si l-au răstignit. 
Ba şi pe mine m’au pus 
Ca să-i fac piroanele!... 
— Da tu cum i le-ai făcut? 
— Ia şi eu...cum am putut, 
De ce m'au silit 
Ca să le fac mai mari, 
De aceea le-am făcut 
Mai mititele 
Si mai subtirele ! 
Auzind Maica Domnului 
Răspunsul lui 
L-a binecuvântat: 
— Când vei da odată cu cio- 
[canul 
Să si câştigi banul! 


Dup’aceasta s'a luat 

Şi iarăși a plecat 

Maica preacurată 

Foarte supărată, 
Bocindu-se 

Şi dăulindu-se 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ. 
Sia ajuns 

Dup’o calelungăși ostinicioasă 
Pe o câmpie băhnoasă, 

Şi acolo a întâlnit 

O broască mare şi râioasă. 
Şi pe broasc'aceasta 

Incă a întrebat-o 

De fiul său 

Sia lui Dumnezeu 

Ca si pe cei doi meşteri. 
Iar broasca aga a zis 

Că ea nu ştie nemică, 

Dar are-un fiu frumusel, 
De-a dragul să cati la el, 


A noua-spre-zecea variantă, 


S'a sculat omul cel mare 
Și a luat un topor mare 
Si s'a dus la un deal mare 
Şi a tăiat un copaciu mare 
Și a făcut o biserică mare 


Cu nouă uși, cu nouă altare. . 


In altarul cel mai mare 
Se făceă slujba cea mare 
La Sântă-Măria mare. 

In altarul cel mai mic 
Se făceă slujba cea mică 
La Sântă-Măria mică. 
Da’n altar cine slujia, 
Cine slujba mi-o făceă ? 
Maica Precistă 

Ea sta singură 

Si slujia 


Si acela 
Trebue să ştie ce-va 
Despre Is. Christos. 
Atunci Maica preacurata 
A zis: Cheamă-mi-l îndată 
Ca să-l văd și eu 
Cum e fiul tău? 
Broasca l-a chemat: 
—- Busuioace, Tomoioage, 
Tan adună-te in coace! 
Atunci veni un broscoiu 
Râios şi urât 
Şi aşă de hâd, 
Că Maica preacurată, 
Cât eră de supărată, 
Nu şi-a putut tinea râsul. 
Dar fiind-că fiul broastei 
A făcut-o ca să râdă, 
De aceea s'a bucurat 
Și l-a binecuvântat: 
— Unde tu nu te-i află, 
Apa să nu se mai beă!... (1) 


din Putna, distr. Rădăuţului 


Si cetia ; 

Cată in carte, 

Cată în parte 

Să vadă pe fiul său, 
Pe fiul lui Dumnezeu. 
Da ea ori şi cât slujiă 
Și ori gi cât ea cetia, 
Pe altul nime nu vedeă 
Decât numai pe Ion, 
Pe Ion pe Sdnt-Ion, 
Nănaşul lui Dumnezeu 
Si iubit cumătrul său. 
Si cum mi-l vedea 

Din gură-i ziceâ: 

— Ioane 

Sdnt-Ioane ! 

N'ai văzut pe fiul meu 


(1) Dict. de Marfta Poenariu şi com. de Leon Poenariu, stud. gimn. 


„187 


Şi pe finul tău? 

— De văzut nu l-am văzut, 
De nume i-am auzit, 

Că cânii, 

Păgânii 

De Jidovi l-au prins, 

Pe tipar de cruci l-au pus, 
Cu cămeşă de urzică 
L-au îmbrăcat, 

Cu curmeiu de măcieș 
L-au incins, 

Cunună de spini 

Ia cap i-au pus, 

Piroane 

In picioare 

Şi în tălpi i-au bătut, 

Pe cruce l-au răstignit, 
Cu suliță în coasta stângă 
L-au străpuns, 

Sânge amestecat cu apă 
Din rană i-a curs! 

Maica Precistă 

Mult se supără 

De acest răspuns neașteptat 
Si de aceea s'a luat 

Şi a plecat 

Tot plângând 

Şi oftând, 

Faţă albă sgâriind, 
Mâneci albe suflecând 

Si păr galben despletind 
Până în pământ atârnând, 
Pe fiul său căutând. 

Şi mergând ea supărată 
Si de nime mângâiată 

S'a întâlnit cu omul mare 
Venind de la dealul mare 
Şi l-a intrebat 

Şi i-a cuvântat: 

— N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiutul meu 

Şi a lui Dumnezeu, 


Că numa-un fiu am avut 
Şi pe acela l-am perdut, 
Şi mainte-am auzit, 

Că cânii, 

Păgânii 

De Jidovi l-au prins, 

Pe tipar de cruci l-au pus, 
Cu cămeșă de urzică 

L-au îmbrăcat, 

Cu curmeiu de macies 
L-au incins, 

Cunună de spini 

In cap i-au pus, 

Piroane 

In picioare 

Şi în tălpi i-au bătut, 

Cu sulița în coasta stângă 
L-au străpuns, 
Sânge amestecat cu apă 
Din rană i-a curs. 

— Nu numai c'am auzit, 
Ci eu chiar l-am şi văzut, 
Ba și crucea i-am făcut. 
Crucea în spate că i-au pus 
Şi pe dânsul că l-au dus 
Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o muche de cuţit 

Si acolo l-au răstignit! 

— Da i-ai făcut crucea mare 
Ca să-i pară lui grea tare, 
Ori i-ai făcut-o ușoară, 

Ca gelele să nu-l doară? 
— Eu n'am făcut-o uşoară, 
Selele ca să nu-l doară, 

Că n'am avut când ciopli, 
Căci Jidovii păgânii 

Au prins a mă tot sili! 
Maica Precistă 

Mult se supără 

De acest răspuns 

Şi de aceea că i-a zis: 

— Să dai cu bardita 

Şi să nu câștigi grogita ! 


Si apoi iară s'a luat 

Si mai departe a plecat 
Tot plângând 

Și suspinând, 

Faţă albă sgâriind, 
Mâneci albe suflecând, 

Şi păr galben despletind, 
Până în pământ atârnând, 
Pe fiul său căutând. 

Si mergând ea supărată 
Si de nime mangaiata 

S'a întâlnit c'un fierar mare 
Venind de la dealul mare. 
Și cu el cum s'a întâlnit, 
L-a întrebat şi i-a grăit: 
— N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiutul meu 

Sia lui Dumnezeu, 

Că numa-un fiu am avut 
Si pe acela l-am perdut, 

Şi acum'am auzit 

Că cânii, 

Păgânii 

De Jidovi l-au prins, 

Pe tipar de cruci l-au pus, 
Cu piroane 
In picioare 

Şi în tălpi i-au bătut. 

Cu cămașşe de urzică 
L-au îmbrăcat, 

Cu curmeiu de măcieș 
L-au încins, 

Cunună de spini 

In cap i-au pus, 

Cu sulita’n coasta stângă 
L-au străpuns, 

Sânge amestecat cu apă 
Din rană i-a curs! 

— Nu numai c'am auzit, 
Ci eu chiar l-am şi văzut 
Si chiroane i-am facut 

Cu care l-au răstignit! 


— I-ai făcut piroane mari 
Să fie destul de tari? 

— Nu i le-am făcut prea mari, 
Nici până într'atât de tari, 
Că din fier eu am furat, 
Să câștig ce-va şi în sat! 
-— Da’n cotro cu el s'au dus 
Şi'n ce loc oare l-au pus? 
— L-au dus unde fata mare 
Cosiţă nu despleteste, 
Unde vitel nu rage, 

Copil mic nu plange 

Si mielut nu sbiară! 
Maica Precista 

Mult se bucura 

De acest raspuns, 

De aceea i-a zis: 

— Să dai cu ciocănașu 

Si să-ți câştigi gritarasu ! 
Si apoi iară s'a luat 

Şi mai departe a plecat, 
Tot plângând 

Si suspinând, 

Faţă albă sgâriind, 

Mâneci albe suflecând 

Şi păr galben despletind, 
Până în pământ atârnând, 
Pe fiul său căutând. 

Si mergând ea supărată 
Si de nime mangaiata 

Se întâlnește c’o broscuta 
C’un puiut micut in spate. 
Broasca, cum o vede, stă 
Şi din gură-i dă: 

—- Maică Precistă, 

Ce te tanguesti, 

Ce te-oviduesti ? 

— Da cum nu m'oiu tângui, 
Cum nu m'oiu ovidui, 

Că numa-un fiu am avut 
Şi pe acela l-am perdut 

Si acum'am auzit 

Că cânii, 


189 


Paganii 

De Jidovi l-au prins 

Pe tipar de cruci l-au pus, 
Cu cămașe.de urzică 

L-au îmbrăcat, 

Cu curmeiu de macies 
L-au incins, 

Cununa de spini 

In cap i-au pus, 

Piroana 

In picioare 

Şi în tălpi i-au bătut, 

Cu sulița în coasta stângă 
L-au străpuns, 

Sânge amestecat cu apă 
Din rană i-a curs. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiutul meu 

Şi a lui Dumnezeu? 

— Tu te tanguesti 

Si te oviduesti, 

Că numa-un fiu ai avut, 

Şi pe acela l-ai perdut, 

Da ce să zic eu, 

Vai de capul meu! 

C’am avut vr’o doi-spre-zece 
Sia venit un car mare 

C’o maja de sare 

Cu doi-spre-zece boi la dânsu 
Si pe ¢éafz mi i-o sdrobit 

Şi pe fâfi i-a omorât 

Și pe tăfi mi i-o farâmat 
Și în pământ mi i-o băgat, 
Numai unul mi-o scăpat, 
Dar şi acela-i orb și șchiop 
Si cum vezi în spate-l port. 
— Broscuţă! tu unde-i fi, 
Apa să fie curată, 

Și a peri, când vei peri, 
Tu să pieri pe iarbă verde 
Și a imputi 

Nici când să nu te imputesti! 


| 


Si ast-fel cum a cuvântat, 
Mai departe c’a plecat, 
Tot plangand 

Si suspinand, 

Fata alba sgâriind, 
Maneci albe suflecând 

Si păr galben despletind, 
Până în pământ atârnând, 
Pe fiul său căutând. 

Si mergând ea supărată 
Și de nime mângâiată 

Pe un deal mare și ascuţit 
Ca o muche de cuţit, 
Unde călcă, 

Dealul se sleiă, 

Ca argintul se topiă 

Si ea în urmă ajungea 
La curţile împăratului 
Din târgul Rusalimului. 
Dă cu mâna stângă, 

Ușa nu i s'a deschis, 

Dă cu mâna dreaptă, 

Ușa s'a deschis, 

Is. Christos o'nvis. 

Maica Precistă o râs, 
Bratele si le-o întins, 

Pe noi pe toţi ne-o cuprins, 
Is. Christos o zis: 

— Of! Maica mea cea iubită! 
Pasăre măeastră 

Pe aici nu e harnică 

Cu penele ei s'ajungă 

Și tu cu trupu-ai ajuns 

Şi aicea ai pătruns! 

— «Of! fiutul meu 

Si iubitul meu, 

Da cum n'oiu ajunge eu, 
Dac'am auzit, 

Că cânii, 

Păgânii 

De Jidovi te-au prins 

Pe tipar decruce te-au pus, 
Cu cimase de urzică 


Te-au imbracat, 

Cu curmeiu de miciesg 
Te-au incins, 

Cunună de spini 

In cap ti-au pus, 
Piroane 

In picioare 

Si în tălpi ti-au bătut, 
Cu sulița în coasta stângă 
Te-au străpuns, 

Sânge amestecat cu apă 
Din rană ţi-a curs! 
— Of! Maica mea, 
Iubita mea! 

Pân'a nu mă munci aga, 
Câţi se nășteă 

Nu se boteză, 

Câţi se adună 

Nu se cunună, 

Și câţi muriă 

Nu se prohodiă. 

Dar de când cânii, 
Păgânii 

De Jidovi m’au prins, 
Pe cruce m'au pus 

Și m'au chinuit 

Şi m'au răstignit, 
Câţi se nasc 

Se botează, 

Câţi s'adună 

Se cunună. 

Şi câţi se sfârșesc 
Toţi se prohodesc! 


Și cel ce a şti și le-a zice 
Aceste cuvintele 
Puţintele 
Ale mele 
Seara culcându-se, 
Dimineaţa sculându-se, 
Pe acela 
L-oiu luă 
De mâna dreaptă 
Și l-oiu duce 
Pe cărările 
Cele drepte 
La mesele 
Cele întinse, 

La făcliile 
Cele aprinse! 

Cel ce le va ști 
Si nu le va zice 
Seara culcându-se, 
Dimineaţa sculându-se, 
Pe acela 
L-oiu luă 
De mâna stângă 
Si l-oiu duce 
Pe cărările 
Cele strâmbe 
La mesele 
Cele strânse, 

La făcliile 

Cele stinse... 
Dumnezeu 

Pe noi să ne erte! (1) 


A două-zecea variantă, din Igesti, distr. Storojinetului. 


S’o dus omul mare 
Cu securea mare 

In pădurea mare 

Să taie lemn mare 

Să facă biserică mare. 
Şi o tăiat lemn mare, 


(1) Dict. de Irina Pujdrea. 


Și o făcut biserică mare 
Cu nouă uși, cu nouă altare 
Despre sfântul soare 

Și cu nouă zăbrele 
Despre stele. “ 

In zăbreaua cea mai mică 


Stă Sântă-Măria mică, _ Ca eu ori cât l-am câătat, 
In zăbreaua cea mai mare | Nicairi de el n'am dat! 
Stă Sântă-Măria mare. | — De văzut 

Tine în mâna stângă =: Nu l-am văzut, 
Lumânare, De auzit 

Iară în mâna dreaptă Am auzit, 


Și ar fi un păcat 
Mare, neertat, 
Să tăgăduese 

Si să tăinuesc, 
Că el s'ar fi dat 


Carte mare, | 
Și cată în carte | 
Și cată în parte, | 
Si cata în toate cărţile, | 
Si cata în toate părţile, | 
Si in toate laturile, | Și s'ar fi lăsat 
Doară ar puteă | _Jidovilor 
Unde-vă vedeă Păgânilor 
Pe fiul său, Ca să-l necăjească 
Pe Dumnezeu, Și să-l chinuească, 
Domnul cerului Să-l batjocurească 
Și al pământului. Şi să-l răstignească. 
Dar ea ori cât l-a cătat, | Necajitu-l-o, 
Nicăiri nu l-a aflat | Chinuitu-l-o 
Pe fiul său, Si batjocoritu-l-o, 
Pe Dumnezeu, Cu brâu de spini 
| 
| 


Domnul cerului Incinsu-l-o, 
Și al pământului. Cuie prin tălpi si prin palme 
Ci ea a văzut Bătutu-i-o, 


Și adeverit 

Pe Simion stdlpnicul, 
Care tine cerul Pe cruce de chipăros 
Și pământul. Răstignitu-l-o, 

Si cum l-o văzut Sânge sfânt 

Și l-o cunoscut, In pahar de argint 
Mânile o întins, Sprijinitu-i-o, 

Calea i-o cuprins Pe masă pusu-l-o, 
Si’nainte i-o eşit Ca vinul băutu-l-o, 

Și din gură i-o vorbit: Dar pe mine ascultă-mă 


Cuşmă de măcieş 
In cap pusu-i-o, 


— Simioane Si’napoi întoarce-te, 
N’ai vazut, Sdnt-Ion, 
N’ai auzit Care l-o botezat 


De fiul meu, 

De Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Și al pământului, 


Si l-o increstinat 
Și el ţi-a spune 
Si mai bine 


| 
| 

Stâlpnice ! Că o să vie Ion 
Decât mine! 


Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Şi al pământului, 
De la inim’a oftat, 


Din ochi negri a lăcrămat 


Si’napoi s'a înturnat, 
Faţă albă sgariind, 
Cosiţă galbenă depărând 
Si mani grase frangand. 
Si iarăși s'o dat 

Si iar o cătat 

In carte 

Şi în parte, 

In toate cărţile, 

In toate părţile 

Şi în toate laturile, 
Doară va puteă, 

Doară și-a vedeă 

Pe fiul său 

Pe Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Şi al pământului. 

Dar de geaba s’o muncit, 
Ca ea n’o vazut 

Pe fiul său, 

Pe Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Şi al pământului, 

Ci o văzut 

Pe Ioan Botezătorul 
Si’nainte mergătorul, 
Care-o botezat 

Şi l-o încreștinat 

Pe Isus Christos, 

Lumii de folos. 

Şi cum l-o văzut îndată 
Sfânta Maică preacurată 
Mânile o întins 

Calea i-o cuprins 
Si’nainte i-o egit 

Si din gura i-o vorbit: 
— Cumetre Ioane 
Sant-Ioane! 


N’ai vazut, 

N’ai auzit, 

De fiul meu, 

De finul tau, 

De Dumnezev, 
-Domnul cerului 

Si al pământului, 
Că eu ori cât l-am cătat, 
Nicăiri nu l-am aflat? 
— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit 

Și ar fi un păcat 
Mare, neertat, 

Să tagaduesc 

Și să tăinuesc, 

Că el s'ar fi dat 

Și s’ar fi lăsat 
Jidovilor 

Păgânilor 

Ca să-l necăjească 
Și să-l chinuească, 
Să-l batjocurească 
Și să-l răstignească. 
Necăjitu-l-o, 
Chinuitu-l-o 

Și batjocuritu-l-o. 
Cu cămaşe de urzică 
Imbrăcatu-l-o, 

Cu brâu de spini 
Incinsu-l-o, 


Cuie prin tălpi şi prin palme 


Bătutu-i-o, 

Cugma de măcieș 

In cap pusu-i-o, 

Pe cruce de chiparos 
Rastignitu-l-o, 

Sange sfant 

In pahar de argint 
Sprijinitu-i-o, 

Pe masa pusu-l-o, 

Ca vinul bautu-l-o, 


193 


Dar înapoi mi te îndreaptă 
Şi mai stăi puţin și aşteaptă, 
Ca să treacă Sâmbăta, 
Să vie Dumineca, 
Că Sâmbăta-i jidovească, 
Dumineca-i creştinească. 
Când cocoşul a cântă 
Si când cânii vor lătră, 
Apele când s'or porni 
Si de ziuă s'a zări, 
Atunci să lepezi 
Straie bune împărătești, 
Să iei scule negre călugărești 
Si opinci țărănești 
Şi toiag îngerese 
Şi apoi să te porneşti, 
Să mergi, să călătoreşti 
Prin codrii Haginului, 
Pe calea Rusalimului 
Şi poate că l-ei găsi! 
Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Şi al pământului, 
De la inimă a oftat, 
Din ochi negri a lăcrămat 
Și înapoi că s'a înturnat 
Și 8'0 pus şi o așteptat 
Până o trecut Sâmbăta 
Şi o venit Dumineca, 
Că Sâmbăta-i jidovească, 
Dumineca-i creștinească. 
Cand cucoșul a cântat 
Si când cânii au lătrat, 
Apele rând s'o pornit 
Si deziuă s'a zărit, 
Atunci ea a lepădat 
Straie bune împărătești, 
Şi o luat 
Scule negre călugărești, 
Opinci țărănești 
Şi toiag ingeresc 
(1) Stmcea = ascuţit. 
Marian, Legendele Maicii Domnului. 


Si apoi s’o pornito 


“Și o călătorit 


Prin codri Haginului, 

Pe calea Rusalimului 

Și s’o dus pe la Tagda À 
Si pe la Magda 

Până ce-o sosit 

Pe un munte înalt şi-ascuţit 
Ca o simced (1) de cuțit, 
Si acolo, cum o sosit, 

La pământ ca s’o trântit, 
Cu inima s’o lipit 

De acel munte ascuțit, 
Voind să-și facă sfârşit. 
Muntele cum o simţit, 

Ca ceara că s’o topit, 

Ca argintul s'o sleit 

Și ea sfârșit n'o putut 

Ca să-și facă, cnm o vrut. 
De aceea iar s'o pornit 

Și o mers, şi o călătorit, 
Pân'ce o ajuns la o mare. 
Iar când a dat marea trece, 
A voit ca să se înece. 
Marea că s'a despărţit, 
Ea la uscat a eşit 

Si acolo că s'a întâlnit 
C'o broască şi i-o vorbit: 
— Nai văzut, 

N’ai auzit 

De fiul meu, 

De Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Şi al pământului, 

Că un singur fiu am avut 
Şi pe acela l-am pierdut 
Si eu ori cât l-am cătat, 
Nicăiri de el n'am dat, 
Dar atâta am aflat 

Că s'o dat 

Si s'o lăsat 


13 


Jidovilor, 

Păgânilor 

Ca să-l necăjească 

Şi să-l chinuească, 

Sâ-l batjocurească 

Si să-l răstignească! 

— Sfântă Maică preacurată, 

Nu fii aga supărată, 

Că eu, biata, am avut 

Doi-spre-ce feciori 

Frumusei 

Si ochișei 

De-a dragul să caţi la ei 

Şi un car c’o venit 

Şi peste ei o trecut 

Si pe toţi că i-o turtit 

Şi pe toţi i-o omorit, 

Numai unul mi-o rămas 

Si tot nu mai plâng atâta, 

Dac’asa mi-a fost ursita ! 

Atunci Maica preacurata 

I-o zis broastei : 

— Ian strigă-l încoace 

Să-l văd cât e de frumos! 
Broasca îndată l-o chemat 

Şi din gur'o cuvântat: 

— Măi Toma, măi Tommiultoc,’ 

Stebluţă de busuioc, 

Ian vin la mama încoace! 
| Şi cum l-o strigat, 
Indat'o şi alergat 
Un broscoiu mare, urit, 

De picioare lăbănăţei 
Si cracanatel 

Si de ochi bolditel. 

— Acesta ti-i feciorul ? 
— Acesta! 

_ Maica Domnului o râs 
Si din gură apoi 1-0 zis: 
— Broască, în apă vei peri, 
Dar nu te vei imputi, 
Peri-vei şi te-i uscă, 

Ori şi unde te-i află, 


Si în ce apă vei şedeă 

Oamenii din ea vor bea! 
Si de aici iar s'o luat 

Si mai departe o plecat 

Și o mers, şi o călătorit, 

Până ce s'o întâlnit 

C'un meşter de lemn vestit. 

Si cu el cum s'o întâlnit, 

Din gură că i-o vorbit: 

— Mestere de lemn vestit, 

Nai văzut, n'ai auzit 

De fiul meu, 

De Dumnezeu, 

Domnul cerului 

Si al pământului, 

Că un singur fiu am avut 

Si pe acela l-am pierdut, 

Şi eu ori cât l-am cătat, 

Nicăiri de el n'am dat. 

Iar acuma am aflat 

Că s'ar fi dat 

Și s’ar fi lăsat 

Jidovilor, 

Păgânilor 

Ca să-l năcăjească 

Si să-l chinuească, 

Să-l batjocurească 

Si să-l răstignească ! 

— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit, 

Ba şi crucea i-am facut, 

Căci Jidovii m'o silit. 

Şi ei ziceau s’o fac mică, 

Iar eu mare i-am făcut, 

C'am avut lemn de întrecut! 
Maica Domnului, 

Domnul cerului 

Şi al pământului, 

Pe el că s'a supărat 

Şi ast-fel l-a blestemat: 

— Să lucri cu anul 


Ca s& capeti banul! 

Și apoi iară s'a luat 
Si mai departe a plecat, 
Faţă albă sgâriind, 
Cosiţă galbenă depărând, 
Din ochi negri lăcrămând, 
Pe fiul ei căutând; 
Sia mers sia călătorit. 
Până ce s'a întâlnit 
C'un ţigan, ferar vestit, 
Și din gură i-a vorbit: 
— Măi tigane, 
Măi fierare! 
N'ai văzut, 
N'ai auzit 
De fiul meu, 
De Dumnezeu, 
De Domnul cerului 
Și al pământului, 
Că un singur fiu am avut 
Și pe acela l-am pierdut 
Și eu ori cât l-am cătat, 
Nicăiri de el n'am dat, 
Iar acuma am aflat 
Că s'ar fi dat 
Și s’ar fi lăsat 
Jidovilor, 
Paganilor 
Ca să-l necăjească 
Și să-l chinuească, 
Să-l batjocurească 
Si să-l rastigneasca ! 
— Păcat mare ar fi 
A tăgădui. 
Nu numai c'am auzit, 
Ci eu chiar l-am gi văzut, 
Că piroane i-am făcut. 
Și când o fost răstignit 
Singur i-am bătut piroane 
In mâni şi în picioare! 
— Măi tigane, 
Măi fierare! 
Să baţi un an cu ciocanul 


195 


Până-i agonisi banul! 

Şi ast-fel cum a cuvântat, 

Mai departe c'a plecat, 

Faţă albă sgâriind, 

Cosiţă galbenă depărând, 

Din ochi negri lăcrămână, 

Pe fiul ei căutând 

Și s'a dus, şi s'a tot dus, 

Până în urmă cea ajuns 

La poarta lui Avram. 

Și o dat cu piciorul stâng 

Si poarta nu s’o deschis 

Și o dat cu piciorul drept 

Şi poarta că s'o deschis. 

Domnul Christos a învis, 

Maica preacurată o râs. 

Iar Isus Christos o zis: 

— Pasere măeastră 

Pe aici n'o ajuns, 

Nici suflet de om pământean 

Aici n'o pătruns, 

Dar tu, Maica mea iubită, 

Văd că singură ai venit, 

Singură văd c'ai sosit, 

Cu sufletul tău 

Și tot trupultău, 

Cu tot sufletul 

Şi cu tot trupul! 

Dară ce vânt te-o adus 

Pe aici de ai ujuns? 
Maica sfântă-i zice: 

— Cum n'oiu ajunge, 

Dacă eu te-am avut 

Numai pe tine în lume 

Și te-am fost pierdut, 

De nu-ţi mai ştiam de nume 

Si pe urmă am aflat 

Că te-ai dat 

Și te-ai lăsat 

Jidovilor 

Păgânilor 

Să te necăjească, 

Să te chinuească 


Si batjocurească 

Si să mi te răstignească! 
— Maica mea iubită, 

Nu fii tu scârbită, 

Că eu nu m'am dat 

Nici nu m'am lăsat 
Necăjit 

Şi chinuit, 

Batjocurit 

Și răstignit 

Nici pentru mine, 

Nici pentru tine, 

Ci pentru legea cea nouă, 
Căci până acuma 

Toţi câţi se nășteă 

Nu se boteză, 

Câţi se însură 

Nu se cunună, 

Şi cei ce muriă 

Nu se prohodiă. 

Dar de acuma înainte 
Câţi or crede în sfânta cruce, 
Viaţa le-a fi mai dulce, 
Câţi s'or naşte 

S'or boteză, 

Câţi s'or însură 

S'or şi cunună, 

Și câţi or muri 

S'or şi prohodi. 

Si aceste cuvinte 

Cine le-a invata 


Si le va spune 

Seara când se va culcă, 
Dimineaţa când s'a sculă, 
La săptămâna, 

La luna, 

La jumătate de an 

Si la un an, 

Pe acela 

L’oiu luă 

De mâna dreaptă, 

Si l-oiu duce 

Pe puntea dreapta, 

Pe la mese intinse 

Si faclii aprinse 

Si l-oiu slobozi in raiu. 
Dar cin’ le-a învăţă 

Și nu le va spune 

Sara când se va culcă, 
Dimineaţa când s'a sculă, 
La săptămână, 

La lună, i 

La jumătate de an 

Și la un an, 

Pe acela 

L-oiu luă 

De mâna stângă 

Și l-oiu duce 

Pe puntea strâmbă 

Pe la mesestrânse, 

Pe la făclii stinse 

Si l-oiu slobozi in iad! (1) 


A două-zeci şi una variantă, din oraşul Siret: 


Supre răsărit de soare 

Este o mânăstire mare 

Cu două uși, cu două altare: 
Unul mic si altul mare. 

In altarul cel mai mic 

Sta Sântă-Măria mica, 

In altarul cel mai mare 


Stă Sântă-Măria mare 
Și ceteşte 

Proceteste, 

Pe toti invataceii 


‘Si apostolii 


Domnului adevereste. 
Și dă in dreapta, 


(1) Dict. de Ilie al lui Onufreiu Frunză, rezes. 


Si da in stanga 
Catu-mi-i lumea de mare 
Pe sub razele de soare, 
Sa ceteasca 

Si adevereasca 

Si pe fiul său, 

Pe Dumnezeu. 

Dar ea ori cat s’o muncit 
Sio cetit 

Sio procetit, 

Pe fiul sau, 

Pe Dumnezeu, 

N’o putut ca să-l cetească 
Și adeverească, 

Ci o cetit 

Și adeverit 

Pe Ion 

Sdnt-Ion, 

Nânaşul lui Dumnezeu 
Și cumătrul său. 

Si ea cum l-o cetit 

„Şi l-o adeverit, 

Din gură i-o şi grăit: 
— Dragul meu, 
Cumătrul meu! 

N'ai văzut, 

N'ai auzit 

De fiul meu, 

De finul tău, 

De Dumnezeu, 

Care ţine cerul 

Și pământul 

Și toate câte-s într'insul? 
— De văzut 

Nu l-am văzut, 

De auzit 

Am auzit, 

Că-i în câmpii 

Lui Pilat 

Impărat, 

Unde Jidovii 

S'au adunat 


Și grea muncă că i-au dat. 


Cu cămeşă de urzică 
Imbrăcatu-l-au, 
Cunună de macieg 

In cap pusu-i-au, 

Cu brâu de rugă 
Incinsu-l-au, 

Pe crucea de chiparos 
Răstignitu-l-au, 

Cu suliță 

In ţâţă 

Lovitu-l-au. 

Și cum îl loviă 

Sfântul botez că cured.... 
Dar tu nu te mâșeră, 
Nici te văeră, 

Ci te culcă Sâmbătă 
Spre Duminecă, 

Și te scoală 

Și te spală 

Duminică de dimineaţă 
Pe fata 

Si purcede 

Calcand 

Din poruncă 

In poruncă 

Pe cărarea lui Adam, 
La fântăna lui Iordan, 
Si te pleacă 

Si te spală 

Si te şterge 

De manistergura 
Vărgură, 

Că apoi l-ei afla 

Iar după ce l-ei află, 
Zi din gură aga: 

— Cine si-aduce aminte 
De aceste cuvinte 

Si de munca lui Christos, 
Cea fost lumii de folos, 
Sara culcându-se, 
Dimineaţa sculându-se, 
Și le va rosti, 

La acela va veni 


198 


Maria Pe la pahare deserte 
Magdalena Si pe la pomete - 

Și i-a lua Neinflorite ! 

Sufletul în poale Cruce în casă, 

Si i l-a duce pe la isvoare Cruce în masă, 
Curgătoare, Cruce în toate unghiurile 
Pe la mese întinse Şi în toate cornurile 

Si făclii aprinse, De casă. 

Pe la pahare direse Da nu-i casă, 


Ci cetate 

Cu uşile ferecate 

Si înziuate. 

Da în mijlocul casei cine sede ? 


Si pe la pomete | 

Mândru înflorite. | 

Iara cine nu-și aduce aminte | 

De aceste cuvinte | 

Şi de munca lui Christos, | Sede Ion 

Ce a fost lumii de folos, | Sdnt-Ion (1) 
Sara culcându-se, Cu haine scurte 
Dimineaţa sculându-se, Cu sabia scoasă, 

Si nu le-a rosti, Sede de cu sară 

La acela va veni Până în zinzoară 
Archanghelul Michail Si din zinioară 

Si i-a lua | Pana în cântători; 
Sufletul în suliță | Şi din cântători 

Şi i l-a duce | Până în dalbe zori, 

Pe la isvoare Iară din dalbe zori 
Necurgătoare, Până în rdsdrita soarelui, 
Pe la mese neîntinse, Din răsărita soarelui 

Pe la făclii neaprinse, In vecii vecilor. Amin! (2) 


A două-zeci şi doua gi tot-odată ultima variantă din Buco- 
vina, com. Tereblecea, distr. Siretului: 


Povestea poveştilor Cu ușele ferecate. 
Sede în calea strâgelor Da în cetate cine şede? 
Cu măsele | Maica sfântă 
De otele Cu carte albă 
Cu dinţii de cizgele. In mâna dreaptă 
Este o casă Și ceteste, 
Prea frumoasă, Preceteşte. 
Dară nu-i casă, Pre toţi fiii cerului 
Că-i cetate Si ai pământului 
Cu ferestile ziuate, | I-o cetit 


(1) Aicia cred că a fost la inceput St. Nichita in loc de Sånt Ion. 
(2) Com. de Eleuterie Popovici, stud. la şcoala reală inferioară. 


Și precetit, 
Pre toţi i-o adeverit, 
Numai pre fiul său, 
Singur Dumnezeu, 

L-o cetit 

Și precetit 
Şi nicăiri nu l-o adeverit. 

Și dac'o văzut 

Că l-o cetit 

Și precetit 
Şi nicăiri nu l-o adeverit, 
S'o luat si s'o pornit 
Pe un deal mare şi ascuţit 
Ca o muche de cuţit. 
Si pe unde ea mergea 
Lacrămile-o năpădiă 
Si pe pământ că pică, 
Pământul se besica, 
Mere de aur se făceă, 
Ingerii că le strangea, 
După dânsa le ducea. 
Şi s'o dus Maica sfântă 
Pe un munte ascuţit 
Ca o muche de cuţit 
Și acolo s’o întâlnit 
Cu meşterul de lemn. 
— Bună ziua, 
Mestere de lemn! 
— Sănătate bună, 
Maică sfântă! 
Da ce te canti, 
Ce te daulesti ? 
— Da eu cum nu m'oiu cântă, 
Si cum nu m'oiu dăuli, 
Că pe toţi fiii cerului 
Si ai pământului 

I-am cetit 

Si precetit, 
Pe toţi i-am adeverit, 
Numai pe fiul meu, 
Singur Dumnezeu, 

L-am cetit 

Si precetit 


| 
| 
| 
| 
| 


Și nicăiri nu l-am adeverit 
De văzut 
Nu l-ai văzut? 
De auzit 
N'ai auzit? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 
Da de auzit 
Am auzit, 
Că-i răstignit 
Pe cruce de brad 
In poartă la Pilat, 
Dat pe mâna păgânească 
Și pe limba jidovească. 
Si mie că mi-o lăsat 
Să fac crucea. 
Si de ce o zis ca s'o fac 
Mai mica, 
De aceea am facut-o 
Mai mare, 

Ca am avut lemn de ajuns. 
Maica Domnului o zis: 
— Da-o-ar bunul Dumnezeu 
Să lucri cu anul 

Si abiă să capeti banul; 

Gasdă buna să nu fii, 

Casa sa nu ţi se vada 

Din lemne, atâtea să tii, 

Și în veci tot sărac să fii! 
Și iarăşi că s'o pornit 

Pe un deal mare și ascuţit 

Ca o muche de cuţit. 

Si pe unde ea mergea, 

Lacrămile-o năpădiă, 

Și pe pământ că pică, 

Pământul se beşică, 

Mere de aur se făceă, 

Ingerii că le strângeă, 

După dânsa le duceă. 

Si acolo s'o întâlnit 

Cu meșterul de fier. 

— Bună ziua, 

Mestere de fier! 


—Itimultumesc, Maică sfântă! 
Da ce cânţi, 
Ce te dăulești ? 
— Da eu cum nu m'oiu cântă 
Si cum nu m'oiu dăuli, 
Că pe toţi fiii cerului 
Şi ai pământului 
I-am cetit 
Și precetit, 
Pe toţi i-am adeverit, 
Numai pe fiul meu, 
Singur Dumnezeu, 
L-am cetit 
Și l-am precetit 
Si nicăiri nu l-am adeverit. 
De văzut 
Nu l-ai văzut, 
De auzit 
N'ai auzit ? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 
De auzit 
Am auzit, 
Că-i răstignit 
Pe cruce de brad 
In poartă la Pilat, 
Dat pe mânu jidovească 
Si pe limba păgânească. 
Și mie ca mi-o lăsat 
Să fac cuie si piroane 


Să le bată prin mâni şi picioare. 


Și de ce mi-o zis 
Să le fac mai mari, 
De aceea eu le-am făcut 
Mai mici, că n'am avut 
Fier de ajuns! 
Maica sfântă atunci a zis: 
— Blagoslovit să fii de Dum- 
[nezeu, 
Să dai cu ciocanul 
Și să capeti banul! 
Și apoi iară s'a pornit 
Pe un deal mare și ascuţit 


200 


Ca o muche de cuţit 

Si pe unde ea mergea, 

Lacrămile o năpădiă 

Și pe pământ că pică, 

Pământul se bășică, 

Mere de aur se făceă, 

Ingerii că le strangea, 

După dânsa le duceă. 

Și s'o întâlnit Maica sfântă 
C'o roasca 
Broască. 

Și o întrebat-o broasca: 

— Maică sfântă preacurată, 

Ce esti asa supărată ? 

Maica Domnului i-o zis: 

— Da cum n’oiu fi supărată, 

C'am avut şi eu un fiu 

Si nu-l găsesc nicăiri.! 

— «Da nu mai fii supărată 

Că şi eu încă am avut 

Doi-spre-zece fiușori 

La picioare crăcoşei, 

La ochi înholbăţei, 

La pântece burduhosei, 

Cum îs puii mai frumușei. 
Și o venit o roată 
Forforoată | 

Și pe toţi mi i-o omorit de 

[odată, 

Numai unul mi-o rămas: 
Toma Tomoioc, 

Fir de busuioc, 

De un piciorut şchiop. 

Și atâta-i de frumusel 

De-a dragul să cati la el: 

Ochii ca talgerile, 
Picioarele 
Ca raschitoarele, 
Pantecutul 
Ca fidelecutul ! 

Si o zis Maica Domnului: 

— Ia chiamă-l să-l văd si eu! 

Si atunci broasca l-o strigat 


Si din gur’o cuvantat: 

— Toma, Tomoioace, 
Fir de busuioace! 

Ian lungeste-mi-te in coace! 
Maica sfântă,preacurată, 
Cand l-o văzut, 

O râs, de s'o prăpădit. 
Și de atunci încoace 
Râde toată lumea. 

Şi o zis Maica Domnului: 

— Da-o-ar bunul Dumnezeu 

Ca tu, broască, în toată apa 

Să fii; 

Și în care apă nu-i fi tu, 

Apa aceea să nu fie bună de 

(băut, 

Și oamenii greață de tine 

Nici odată să nu aibă! 

Și tu-i muri 
Și nu te-i impuţi, 
Numai te-i uscă! 

Și apoi iarăși s'a pornit 

Pe un munte ascuţit 

Ca o sdmchead (1) de cuţit 

Si acolo s’o întâlnit 

Maica sfântă c'o jidancă. 
Jidanca smulgeă 
Un cucoș 
Si tăiă 
O mreană. 

Și o zis Maica sfântă: 

— Bună ziua, jidancă! 

— Sănătate bună, 

Maică sfântă! 
Da ce te canti, 
Ce te daulesti ? 

— Da eu cum nu m'oi cântă 

Și cum nu m’oiu dăuli, 

Că pe toţi fiii cerului 

Şi ai pământului 








201 


(2) Gardina = marginea blidului. 


I-am cetit 
Si i-am precetit, 
Pe toti i-am adeverit, 
Numai pe fiul meu, 
Singur Dumnezeu, 
L-am citit 
Si l-am precetit 
Si nicăieri nu l-am adeverit. 
De văzut 
Nu l-ai văzut? 
De auzit 
N'ai auzit ? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 
De auzit 
Am auzit, 
Că-i răstignit 
Pe cruce de brad 
In poartă la Pilat, 
Dat pe mână păgânească 
Și pe limbă jidovească 
Din partea noastră. 
Si atunci că se va sculă 
Domnu vostru Is. Christos, 
Când cucoșul acesta 
Va sări din blid afară 
Și va sta 
Pe gardina (2) blidului 
Și va bate din aripi 
Și a cântă. 
Şi când mreana aceasta 
In apă s'a aruncă 
Și a începe a înotă! 
Atunci cucosul îndată 
A sărit 
Pe gardina blidului 
Și a bătut 
Din aripi și a cântat. 
Și mreana a început 
A se sbate în apă 


(1) Såmcheà = tăişul (ascuţişul) cuţitului. 


Si pre toti Jidanii 

I-a stropit. 

De atunci fata la Jidani 
Ii plină de alunele.... 

Si Isus Cristos o învis, 
Maica în braţe l-o cuprins 
Și din gur’asa i-o zis: 

— Ah! fiul meu prea iubite, 
Prea frumoase si prea dulce! 

De ce te-ai lăsat 

Și de ce te-ai dat 
Pe mâna păgânească 
Și pe limbă jidovească, 

De mi te-au infdimdntat? (1) 
— OF! Maica mea iubită! 

Cu cât vorbeşti, 

Cu atâta grosesti, 

Că eu nu m'am dat, 

Nici nu m'am lăsat 

Numai pentru mine 

Ori numai pentru tine 

Năcazului 

Si chinului. 

Da m'am dat 

Si m'an lăsat 
Pentru toată lumea asta, 
Că eu până nu mă dam 
Și până nu mă lăsam 

Chinului 

Și năcazului, 

Nu umblă mama după copil, 
Nici copilul după mamă, 
Nici vaca după vițel, 

Nici vitelul după vacă, 

Nici oaia după miel, 

Nici mielul după oaie. 

Da de când m'am dat 

Si m'am lăsat 

Chinului 


— 


(2) Sâfârând = cântând. 


(3) Sdnioard = când e întuneric. 


Si năoazului 
Umblă copilul după mamă 
Si mama după copil 
Si vitelul după vaca 
Si vaca după vițel, 
Şi mielul după oaie 
Si oaia după miel. 
Până atunci nu s'auziă 
Glas de fată mare 
Și glas de fecior holteiu, 
Cucul cântând 
Pasări sâfârând, (2) 
Pluguri arând, 
Neveste de prânz ducând, 
Pe Dumnezeu lăudând. 
Cruce în casă, 
Cruce în masă, 
Cruce în tuspatru cornuri de 
[casă, 
Da în casă cine șede? 
-— Sede Ion 
Sdnt-Ion 
Cu cămaşă scurtă, 
Cu sabie smulta, 
Sede din sara 
Până în sdnioara (3), 
Si din sănioară 
Până în cântători, 
Si din cântători 
Până în zori. 
Soarele o răsărit, 
Domnul nostru Isus Christos 
[o invis 
Şi Ion 
Sant-Ion 
In braţe că l-o cuprins 
Si l-o botezat. 
Si de atuncia se botează 
Toata lumea. 


(1) A înfăimântă = a munci, a chinui. 


Si asa Dumnezeu prea sfânt 
O lăsat pe acest pământ. 
Cine o şti povestea asta 
Sia spune-o la lună, 
La săptămână, 
La un an 
Si la jumătate de an, 
Or veni 
Ingerii 
Si l-or lua 
De mâna dreaptă, 
Si l-or duce 
Pe calea dreapta, 
Unde-s mesele intinse 
Si făcliile aprinse 
_Și s'a veseli 
Cu toţi dreptii. 


Iar cine a şti-o 
Şi n'a spune-o 
La lună, 
La săptămână, 
La un an 
Și la jumătate de an, 
Or veni 
Diavoli 
Și l-or luă 
De mâna stângă 
Si l-or duce 
Pe calea strâmbă, 
Unde-s mesele strânse, 
Și făcliile stinse 
Si s'a înfăimântă 
Cu toţi diavolii, Amin! (1) 


3.--Prima variantă a legendei despre Căutarea Domnului 
nostru Is. Chr. uzitată la Romanii din Moldova şi cunoscută 
acestora sub numirea de «Povestea Maicii Domnului», sună 


“precum urmează: 


A fost odată un om mare 
Cu toporu mare 

Si s'o dus în pădurea mare, 
Ca să facă lemn mare, 

Şi l-o scos în câmpu mare 
Şi o făcut biserică mare 

Cu nouă uși, cu nouă altare, 


Cu ferestrele'spre sf. soare (2). 


In altarul cel mare. 
Şedeă Sfânta-Maria mare, 
In altarul cel mic 

Sedea Sfânta-Maria mică; 
In altarul de mărgăritar 
Şedeă Maica Domnului, 
De cetiă şi slujiă 

Cătă în cărţi, 





] 


i 


| 
| 
| 
| 


Cătă în toate părţile, 

Ca să vadă pe fiul său, 

Pe Dumnezeu. 

Pe fiu-său Dumnezeu nu l-o 
(văzut, 

Ci o văzut pe Ion, 

Sdnt-Ion, 

Nanasu lui Dumnezeu. 

De cat loc l-o văzut, 

Inainte i-o esit, 

Cu par galben până in pământ. 

Naframi inainte i-o intins, 

Calea i-o cuprins: 

— Hei Ioane, 

St. Ioane ! 

N’ai vazut, 


(t) Dict. de Irina Bulbuc, si com. de Pavel Scripcariu, stud. gimn.; — 
comp. şi «Povestea Maicii Domnului», publ. de El. N. Voronca, op. cit. 


„Partea IV şi V, p. 972. 


(2) Unii zic «cu trei zebrele despre soare». 


N’ai intainit 

Pe fiul meu, 

Pe finul tau, 

Pe Dumnezeu ? 

— De vazut 

Nu l-am văzut, 

De patimă am auzit, 

Că îl chinuiră 

Cânii păgânii de Jidani, 

Spurcati, 

Nebotezati; 

Coroană de spini pe cap pu- 
[su-i-o, 

Cu brâu de ciulini încinsu-l-o 

In sus svârlitu-l-o, 

Trei răni făcutu-i-o, 

Trei pahare de sânge cursu-i-o, 

Cânii, 

Păgânii 

De mare bucurie băutu-l- -0, 

Cât băut, 

Băut, 

Cât mai mult irosit! 

Maica Domnului, când a auzit, 

O ştiut un mare munte ascuţit, 

Ca o simceà (1) de cuţit 

Și s'o dus acolo ca să-și puie 
[inima 

Să-și facă singură sama (2). 

Când o ajuns acolo, 

Muntele ca ceara s’o topit 

Și ca auru s'o sleit. 

O știut un bulătău (3) mare 

[fără fund; 
Când o ajuns o fost prund, 





A fost rămas numai o leacă 
[de baltita, 
Din care o eşit o broseuță. 
— Of! maică! 
Ce te văicăreșşti, 
Ce te tanguesti asa tare? 
— Cum nu m'oiu văicără 
Si cum nu m'oiu tângui 
După fiul meu, 
După Dumnezeu ? 
— Maică! nu băgă sama, 
Nu te văicără asa tare, 
Ca gi eu am avut 12 puisori 
Și o venit o roată forforoata 
Și i-o călcat pe toţi odată, 
Si numai unul o scăpat, 
Care o fost mai mititel 
Şi de drag ce mi-o fost, 
I-am pus numele Busuioc. 
— Ia să-l văd şi eu, broscuta! 
— Busuioace, 
Vin’ la mama încoace! 
Tare eră supărată Maica Dom- 
[nului, 
Dar cand l-o văzut 
Cu nişte picioare bascaratele, 
Cu nişte mani labosele, 
Cu niște ochi bolditei, 
O zâmbit a râde, 
Şi o luat Maica Domnului pe 
[broască 
Şi o svârlit-o cu picioru, 
Şi o zis: Broască unde n’a fi, 
Apa să nu fie bună de băut. 
Şi s'o luat Maica Domnului 


«Şi s’o dus înainte; s'o întâlnit pe drum cu meșteru de lemn 
gi l-o întrebat Maica Domnului : 
— «De unde vii, mestere de lemn ? 


(1) Simceà == sau ascuţișul cutitului. 


(2) A-şi face cine-vă seama --a se omori, a se sinucide. 
(3) Buldtau — iaz glodos cu broaște multe. 


205” 


— «Da vin cd m’o chemat Jidanii să le fac o cruce de răstignit, 
ei o zis s’o fac uşoară ca s'o putem purtà, da eu am făcut-o mare, 
că este lemn destul! 

«Maica Domnului l-o blestemat asa: 


— Să lucri cu anu 
Si să capeti banu! 


«S'o pornit tot înainte Maica Domnului și s’o întâlnit cu un 
țigan, tiganu de departe o zis: 


— Bună calea, Maică! 
— De unde vii, mestere de fier? 


— «Da vin că m’o pus Jidanii să fac piroane, mi-o dat fier pu- 
tintel şi încă am mai furat din el, ca să nu fie piroanele groase © 
să-l doară pe fiul tău! 


— Să dai odată cu ciocanu 
Si să capeti banu! 


«Şi s'o dus tot înainte Maica Domnului, şi o ajuns la Jidani, unde 
s’o chinuit Domnul Christos, şi o intrat in casă la Jidani. Jidanii 
tocmai atunci se puneau la masă. Atunci au strigat Jidovii: 


— Ce cauţi pe fiul tău, 
Pe Dumnezeu ? 


«El este al seaptelea părete; cât sânge i-am băut, cât i-am 
irosit, atunci va înviă el, de unde este de la al 7-lea părete. Când 
a cântă cocoşu ista că-i fript, și a bate din aripi, si a cântă, gi 
cand a mișcă păstrăvul ista, că este fiert, şi a egi din blid afară! 

«Atunci ei uitându-se la Maica Domnului, cocoșu o înviat gi o 
‘eşit din blid (strachinâ) afară si au cântat, şi păstrăvul iarăși 
au ieşit din blid afară si au înviat, ei uitându-se în blid, păstră- 
vul au dat din coadă și i-o stropit; si cocoşu o batut din aripi 
ca să cânte și iar i-o stropit pe obraz, si de atunci pestriti au 
rămas şi ei pe obraz. | 

«Domnul sfânt au eşit de unde o fost si s’oluat pe drum. di- 
danii după Maica Domnului, de da cu fuga gi svârliă cu bo- 
lohani. 

«Maica Domnului lua bolohanii şi-i svârliă înapoi și din bolo- 
hani se făceau oauă roşii. 

«Si o întrebat Jidanii ce sunt acelea ? 

«Matca Domnului au zis că: 

«Sunt oauă roși, căci astăzi e ziua de Paști si va fi cât va fi 
lumea. 


see. 


«Cine ştie povestea asta si n'a spune-o, îl va luă Maica Dom- 
nului de mâna stângă şi-l va duce pe puntea strâmbă la mese 
strânse, la făclii stinse. Da cine o şti-o si o va spune la anu, la 
luna, la săptămâna, îl va luă de mâna dreaptă şi-l va duce peo 
punte lată, unde se judecă dreptii cu inteleptii pe la mese întinse, 
cu pahare pline şi cu făclii aprinse (1). 


A doua variantă din Moldova, cunoscută sub numirea de 
«Povestea lui Christos», e aceasta: 


O purces omul mare 

Cu toporul mare 

La pădurea mare, 

„ Indurat, 

In patru dischicat, 

Să facă mânăstire mare, 

Cu nouă altare, 

Cu nouă raze de soare. 

In strana cea mare 

Sedea Sfânta-Maria mare, 

In strana cea mică 

Sedea Sfânta-Maria mică, 

In poarta cerului 

Sedea Maica Precista. 

Pe cărticică cetia, 

Din gurita procetia, 

Pe toti oamenii lui Dumnezeu 
li gasia, 

Numai pe fiul ei 

Din trupul ei 

Nu-l gasia.’ 

O purces pe cărarea lui Adam 

La fântâna lui Iordan 

Ca să-l găsească 

Pe fiul ei, 

Din trupul ei. 

S'o întâlnit cu Ion, 

Sfântu Ion. 

-— Ioane, 

Sfinte Ioane! 

N'ai văzut, 


— — 


N'ai auzit, 

De fiul meu 

Din trupul meu? 

— Măicuţă... de văzut... 

Nu l-am văzut, 

Dar de nume i-am auzit... 

Că l-o prins 

Cânii 

Păgânii, 

Spurcatii de Jidovi, 

Si io dat chin nespus ` 

Neauzit, | 

De nime nevăzut. 

Cunună deschini în cap i-o pus, 

Trestie pe sub unghii i-o varat, 

Cuie de cer în tălpii-o bătut, 

Sângele i-o curs, 

Din sânge giţă, 

Din giţă, poamă, 

Din poamă gin, 

Din gin precistania creștinilor! 

Şi o purces Maica Domnului 

Văicărându-se 

Si-o ajuns la fântâna lui Iordan 

Şi-i ese broscufa înainte. 

— Bună dimineaţa, broscuţă! 

— Mulţumesc, Măicuţă! 

—- Mâicuţă, da ce esti aga 
[mâhnită și supărată ? 

— Broscuţă ... cum n'oiu fi 

{mahnita 


(1) Publ. de M. Lupescu in Sezdtoarea. An. I. Fălticeni 1892, pag. 177. 





Si suparata, 

Ca am avut un fiu a meu, 

Din trupul meu, 

Si acu am auzit că l-o prins 

Cânii 

Păgânii, 

Spureatii de Jidovi. 

Și i-o dat chin nespus 

Neauzit, 

De nime nevăzut. 

Cunună deschini în cap i-o pus, 

Trestii pe sub unghii i-o vârât, 

Cuie de cer în tălchi i-o bătut, 

Sângele i l-o scurs, 

Din sânge gita, 

Din giţă poamă, 

Din poamă gin. 

Di gin presistania creștinilor. 

— Măicuţă...! nici nu te în- 
(tristă, 

Nici te supără, 

Că eu am avut doi-spre-zece 

Și o venit o roată 

Forforoată 

Şi mi-o luat un-spre-zece odată 

Și am rămas numai cu unul 

Si acela-i din ochi holbăţel 

Si din chicioare băscăcărăţel. 

— Ia cheamă-l să-l văd şi eu! 

— Săminoace, 

Ia vin tu la maica încoace! 

El, hup, hup, hup! 

Maica Domnului zâmbe a rade: 

— Blagoslovită så fii tu, bros- 
[cuţă! 

In fântână să trăeșşti, 

In fântână să putrezești, 

Creştinii de petine apă să beă, 

Tu spurcata de Jidovi să nu fii! 

Și-o purces Maica Domnului 

Si s'o întâlnit cun meșter de 
[lemn: 

— Mester de lemn! 


207 





N’ati vazut, 

N'aţi auzit 

De fiul meu 

Din trupul meu ? 

— Măicuţă... de văzut 
Nu l-am văzut, 

Da de nume i-am auzit, 
C'o venit la noi 

Cânii 

Păgânii, 

Spurcatii de Jidovi 

Și o zis să facem cuie de lemn 
Din ce în ce mai mici, 

Da noi facem 

Din ce în ce mai mari, 
C'avem de ajuns! 

— Blagosloviti să fiţi voi, 
Mesteri de lemn! 

Să lucraţi cu anul 

Și apoi să câştigaţi banul! 
Și o purces Maica Domnului 
Văicărându-se 

Și s'o întâlnit c'un meșter de cer. 
— Mester de cer! 

N’ati văzut, 

N’ati auzit 

De fiul meu ? 

— Măicuţă, de văzut... 
Nu l-am văzut, 

Da de nume i-am auzit, 
C’o venit la noi 

Cânii 

Păgânii, 

Spurcatii de Jidovi 

Și o zis să facem cuie de cer 
Din ce în ce mai mari, 

Da noi facem 

Din ce în ce mai mici, 

Să ni se rămâe și nouă 

O leacă din cer!... 

— Blagosloviti să fiţi voi, 
Mesteri de cer, 

Sa dati odata cu ciocanul 


Si să câştigaţi banul! 

Şi o purces Maica Domnului 

Si o ajuns la dealul Garaleului, 

Ascutit 

Ca o muche de cutit, 

De ce-l suiă 

De ce se topiă 

Si mai frumos se făceă! 

Şi o ajuns la poarta Raiului. 

Dă cu chiciorul stâng, 

Nu se deschide, 

Dă cu chiciorul drept, 

Se deschide. 

— Cine este ? 

Intreabă Isus. 

— Eu sunt, fiul meu! 

— Maicuta! 

Pasăre măeastră 

N'a umblat pe aici. 

Da d-ta că ești om pământean ? 

— Tu esti fiul meu 

Din trupul meu 

Si am auzit 

Că te-o prins 

Cânii 

Păgânii, 

Spurcatii de Jidovi. 

Și ţi-o dat chin 

Nespus, 

Neauzit, 

De nime nevăzut. 

Cunună deschini în cap ţi-o pus, 

Trestii pe sub unchii ţi-o vârât, 

Cuie de cer în tălchi ţi-o bătut. 

Sângele ţi-o curs, 

Din sânge gita, 

Din giţă poamă, 

Din poamă gin, 

Din gin presistenia creştinilor! 

— Măicuţă.. până: nu mă da 
[de chin 


— 


La cânii 

Păgânii, 

Spurcatii de Jidovi, 

Cine se nastea 

Nu se boteza, 

Cine se impreuna 

Nu se cunună, | 

Pestele în apă nu se sbăteă, 
Cucosii nu cântă. 

Da de când m'am dat de chin 
La cânii 

Păgânii, 

Spurcatii de Jidovi, 

Cine se naste 

Se botează. 

Cine se împreună 

Se cunună. 

Peștele în apă se sbate, 
Cucosii cântă. 

Cine a sti-o - 

Si a spune-o 

Asta poveste 

La luna, 

La săptămână, 

Maica Domnului 

L-a luă de mâna dreaptă, 
L-a duce pe cărarea dreaptă, 


. La masă întinsă, 


La făclie aprinsă, 

La pahare pline, 

La cuvinte bune. 

Dar cine a sti-o 

Și n'a spune-o 

Astă poveste 

La lună, 

La săptămână, 

L-a luă Maica Domnului de 
[mâna stângă, 

L-a duce pe cărarea strâmbă. 

La ochi bolditi, 

La dinţi ranjiti (1) 


(1) Publ. de N. Trofin in Șezătoarea. Vol. VI, p. 161. 


09 


A treia variantă din Moldova, si anume din jud. Suceava, 


com. Broşteni: 


S’o luat un om mare 

Cu securea mare, 

S'o dus în pădurea mare, 
O tăiat lemn mare, 

O făcut biserică mare 
Cu 9 uşi, 9 altare, 


Cu 9 zebrele (1) despre soare. 


In zebreaua cea mai mare 
Sedeă Maica Precista, 
In zebreaua cea mai mică 
Sedea Sântă-Măria mica. 
Maica Precista avea 
Numai un fiu 
Din trupu-i 
Şi acela l-a pierdut, 
L-au furat 
Cânii de Jidovi spurcati 
Nebotezati. 
S’o luat Maica Precista 
Cu par galben despletit, 
Cu lacrămi până in pământ 
Să-l cate in lume, 
In împărăție, 
Ca Dumnezeu să ne ţie, 
Că cuvântul din poveste 
Mult mai înainte este, 
Dumnezeu la noi sosesce, 
Cu mult dar ne dăruesce. 
O ajuns la Ion 
Sdnt-Ion. 
— Ioane 
Sânt-Ioane ! 
N’ai văzut pe fiu meu, 
Pe finu tău, 
Pe Dumnezeu ? 

— De văzut, nu l-am văzut, 








(1) Zebrele = strane. 


(2) A dăuli gi a mişeli in sensu 


a boci 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


De auzit am auzit 

Că-i în poarta Raiului, 

Il muncesc canii de Jidovi 
Spurcati, 

Nebotezati! 

S’o dus Maica Precista, 
Talpile inghimpandu-si, 
Manile frângându-şi 

Si-o ajuns la meşterul de lemn. 
— Buna ziua, meștere de lemn! 
— Mulţumesc, Maică Precistă! 
Da ce te daulesti, 

De ce te migelegti ? (2) 

— Da cum nu m’oiu daula 
Si cum nu m’oiu mișelă, 
Că numai un fiu am avut 
Din trup 

Si acela mi l-am pierdut, 
Mi l-au furat 

Cânii de Jidovi 

Spurcati, 

Nebotezati! 

— De vazut, nu l-am vazut, 
De auzit.am auzit 

Că-i sus în poarta Raiului, 
Il muncesc cânii de Jidovi 
Spurcati, 

Nebotezaţi. 

Cu cămeşă de urzică 
Imbrăcatu-l-o, 

Cu brâu de măcieș 
Incinsu-l-o, 

Cunună de spini 

In cap pusu-i-o, 

Cuie si piroane 

Prin talpi si prin palme 


l zicerii poporului înseamnă : a văeră, 


14 


Ba tutu-i-o. 

Au venit la mine, 

De le-am facut cuie gi piroane. 

Da ei au zis să le fac mai mici, 

Eu le-am făcut mai mari! 
L-a blagoslovit Maica Dom- 

[nului 

Să lucre cu anul 

Să câştige banul. 

S’o dus iar Maica Domnului, 
Păr galben despletind, 
Tălpile inghimp4ndu-gi, 
Manele frangandu-gi. 

Sia ajuns la megteru de fier. 

— Bună ziua, megtere de fier! 

— Mulţumesc, Maică Precista! 

Ce te plângi, ce te daulesti ? 

— Cum n'oiu plânge, 

Cum nu m’oiu dăulă, 

Ca numai un fiu am avut 

Si acela l-am pierdut, 

N’ai auzit, 

Nu l-ai văzut? 

— De văzut, nu l-am văzut, 

Da am auzit, 

Că-i sus la Ierusalim 

In poarta Raiului, -° 

Il muncesc canii de Jidovi 

Spurcati, 

Nebotezati. 

Cu cămeșă de urzică 

Imbrăcatu-l-o, 

Cunună de spini 

Pe cap pusu-i-o, 

Cu brâu de măcieș încinsu-l-o, 

In sfântul obraz scuipatu-l-o. 

Și au zis să le fac cuie şi pi- 
[roane, 

De ce au zis să lefacmai mari, 

Eu le-am făcut mai mici 

Şi mai subţirele, 

Ca să nu aibă dureri grele. 


210 


L-a blagoslovit Maica Domnu- 
[lui : 
— Să dai odată cu ciocanu 
Și să câştigi banu! 
S'a luatiar Maica Domnului, 
Cu păr galben despletit, 
Cu lucrămi până în pământ 
Și a ajuns la o broască. 
— Bună ziua, broască! 
— Mulţumesc, Maică! 
Ce te plângi, ce te dăulești ? 
— Cum n'oiu plânge, cum nu 
[m'oiu dăulă, 
Că numai un fiu 
Din trupul meu am avut 
Şi acela l-am pierdut! 


'— Maică! eu am avut 9 fii 


Si o venit o roată 
Forforoată 
Și o omorit 8 odată, 
Numai unu mi-o rămas! 
— Ia cheamă-l încoace! 
— Tomo, Tomoloace, 
Iegi din busuioace, 
Vino la maica încoace! 
Cand l-a vazut, 
A zâmbit de râs 
Și l-a blagoslovit : 
— Să fii blagoslovita, broască, 
Să mori, să nu te imputesti, 
Să bee oamenii apă de pe tine, 
Să nu se spurce. 
Și a plecat Maica Dom- 
[nului 
A merspână cea ajunsla Jidovi 
Și au întrebat-o ce caută ? 
Maica Domnului le-o răs- 
[puns : 
— Pe Isus Christos! 
Ei au răspuns: El este mort 
Si atunci a invia 
Când a bate cucoșul ista 


Si a canta, 
Care este fiert de 3 zile gi 3 
[nopţi ! 
Maica Domnuluis’arugat 
Si cucoșul a înviat 
Si a bătut din aripi si a cântat. 
De atunci sunt Jidovii 
[pestriti pe obraz. 
Sia zis Maica Domnului: 
— Cine a şti această poveste 
Şi n'a spune-o, 
L-oiu luă de mâna stângă 


| 


L-oiu duce pe calea strâmbă 
La mese strânse, 

La cuvinte rele, 

La pahare goale. 

Și care a ști-o 

Și a spune-o, 

L-oiu luă de mâna dreaptă, 
L-oiu duce pe calea dreaptă 
La mese întinse, 

La pahare pline, 

La cuvinte bune. (1) 


A patra variantă din Moldova, jud. Iaşi, com. Bucium: 


Poveste, poveste, 
Inainte mult mai este, 
Bas (2) în cer, bas în pământ, 
Curge aur, mărgărint. 

S'o sculat un om mare 
Din satu mare 
Cu un car mare, 
Cu boi mari, 
Si s'o dus în pădurea mare 
Cu toporu mare, 
Ca să taie un lemn mare, 
Să facă o biserică mare, 
Cu nouă uși gi nouăaltare, 
Cu nouă zdbrele (3) 
După sfintele stele. 
In zăbreaua mică 
Sedea Sântă-Maria mică, 
In zăbreaua mare 
Şedeă Sântă-Maria mare. 
In zăbreaua despre răsărit 
Şedeă sfântă Maica Maria 
Si cetia. 
Di trii zile, di trii nopţi, 


| 


Di când căută la cărţi. 

Tăte păsările 

Și angheliile 

Se găsise, 

Numai pe Is. Chr. nu-l găsise. 

S'o uitat în sus, 

S'o uitat în jos 

Și n'o văzut nimica. 

S'o uitat în spre răsărit 

Și o văzut 

Pe lon 

Sânt- Ion, 

Nănașul lui Dumnezeu 

Si l-o întrebat: 

— Ioane 

Sânt-loane! 

Nănașul lui Dumnezeu, 

Nai văzut pe finul tău 

Si pe fiul meu ? 

— Nu l-am văzut, Maică Ma- 
[rie ! 

li răspunse. 

Sio purces Maica Maria, 


(1) Dict de Ioana Dumitru Chiorbia, în etate de 70de ani, şi com. de 


d-l M. Lupescu. 
(2) Poate basm sau glas. 
(3) In loc de parmaelăc. 


Cosiţi negre despletind, 
Mărgăritari înşirând, 

Din ochi negri lăcrămând. 
Unde lacrima (chică) cădeă, 


Două merigoare de aur se făceă, 


Ingerii ca le strangea 
Si in san i le punea. 
Si s’o intalnit 
Cu meșteri de lemn. 
— Bună calea, meşteri de lemn! 
— Mulţumim d-tale, Maică Pre- 
[cistă, 
Ce plângi, ce te vaicaresti ? 
—- O! cum n'oiu plânge 
Şi nu m'oiu văicără, 
Că un singur fiu am avut 
Din coșul meu 
Si nici de acela n’avui parte. 
Ticăloşii de Jidovi mi l-au prins 
Si nu ştiu unde-a fi aci, 
Nu cum-vă aţi auzit de dânsul? 
— Of! Doamne, sf. Maică Ma- 
[rie, 
Si noi ne-am tamplat pe acolo 
Și ni-au zis să facem 
O cruce mai mică. 
Fiind cam soare 
Și având lene mare, 
Le-am făcut-o cam mare! 
Maica Domnului o oftat 
Și o si plecat 
Și din gur'o cuvântat: 
— Voi, meşteri de lemn, 
Să lucraţi cu anul 
Și apoi să vedeţi banul! 
Mergând înainte 
S’o întâlnit 
Cu meșteri de fier : 
— Bună calea, meșteri de fier, 
Mulţumim d-tale, Maică 
Precista ! 
— Ce plângi, ce te văicăreşti ? 
— O! cum n'oiu plânge, 


Cum nu m'oiu văicără, 
Că un singur fiu am avut 
Din coşul meu 
Și nici de acela n’avui parte. 
Ticăloșii de Jidovimil-au prins 
Și nu știu unde a fi acu. 
Nu cum-vă ati auzit 
De el, pe unde aţi umblat! 
— Ba cum nu. 
Că şi noi ne-am întâmplat, 
Când Jidovi-l răstigniră 
Si ei bani că ne platira, 
Să le facem cuie cât mai mari, 
Iar noi le-am făcut mai mici! 
Maica Domnului o oftat 
Și din gur'a cuvântat: 
— Voi, meșteri de fier! 
Să daţi cu ciocanul 
Si să câștigați banul! 
Si unde munciti, 
Aur să găsiţi! 
‘Si plecând mai voioasa 
S'o întâlnit la o fântână 
Cu o broască. 
— Bună calea, broască! 
— Mulţumesc d-tale, Maică Ma- 
[rie ! 
Ce plangi,ce oftezi, 
De ce te văicărezi ? 
Cum n’oiu plânge şi oiu oftă, 
Cum nu m’oiu văicără, 
Că un singur fiu am avut 
Din coșul meu 
Și nici de acela n'avui parte. 
Ticăloşii deJidovi mi l-au prins 
Si nu ştiu unde a fi aci! 
— Alei, Maică Precistă, 
Pentru un singur fiu 
Atâta plâns si oftat 
Și atâta văicărat, 
Da ce să zic eu, c'am avut 
Doi-spre-zece, și o trecut 
O roată | 


Forforoata 
Cu obada lata 
Si mi i-o latit de odata 
Si numai unu mi-o remas: 
Toma Tumurug, 
Cu picioarele 
Ca răşchitoarele, 
Cu manutele 
Ca secerele, 
Iar capui lui 
Strut de busuioc. 
De ochi bulbucatel, 
De chicioare ciocanitel, 
In cap cât oborocul! 
Maica Domnului 
I-o zis să-l cheme. 
Broasca începi a strigă: 
--Tomo, Tomoroage! 
Tesi din busuioace, 
Vin’ la mama incoace! 
De odata esi un broscoiu 
(mare 
Şi boldit. 
Maica Domnului, 
Zimbind de râs, 
A blagoslovit-o şi o zis: 
—Broască, broască! 
In care apă nu-i fie, 
Bună să nu fie. 
Cine te-a ucide 
Să se imputeasca, 
Iar tu să te usuci 
Și să nu te imputesti. 
Tu, broască, n'ai văzut, 
N'ai auzit 
Despre singurul meu fiu, 
Unde l-au dus 
Și ce au făcut Jidovi cu el? 
—Of! Doamne ! | 
Sfântă Maică Marie! 
Du-te la poarta curţii lui Pilat, 
Bate cu piciorul stâng în poartă, 
Porţile s'or deschide, 


213 


Cucoșul a canta 

Si pestele s’a bate 

Si Christos a invia. 

Ei Jidovii 

De trei zile şi trei nopţi, 

De când fierb un cucoș 

Și un peşte, 

Zicând că când cucoșul a înviă 

Și a cântă 

Și peştele s'a bate, 

Atunci a înviă si Christos. 
Maica Domnului purcese 

Și se duse 

La Pilat 

Și bătă cu piciorul stâng 

Si porţile nu s'au deschis, 

Si o bătut cu piciorul drept 

Și porţile s'o deschis. 

Cucosul o cântat, 

Peștele s'o bătut 

Şi Christos o înviat 

Şi Maica Domnului o întrebat. 

Pre Christos: 

— Of! Doamne! 

Ce te lăsarăși 

La cânii de Jidovi, 

De te-au răstignit 

Și te-au batjocorit? 

— O! Maica mea prea sfântă 

Nu m'am lăsat pentru mine 

Sau pentru tine, 

Da eu m'am lăsat 

Pentru lumea toată, 

Că cine se luă 

Nu se cunună, 

Cine se nastea 

Nu se boteza, 

Nu cata 

Copchilul de mama 

Şi mama de copchil, 

Purcelul de scroafă 

Si scroafa de purcel, 

Oaia de miel 


Si mielul de oaie, 
Vaca de jitel 

Si jitelul de vaca. 

Da act toate 

Dup& calea lor se cata, 
Si acti cine va sti 
Aceste trei cuvintele 
Si mi le-a spune 

La lună 

La săptămână, 

L-oiu luă de mâna dreaptă 


214 


Și l-oiu ducepe cărarea dreaptă 
La mese'ntinse, 

Făclii aprinse 

Și păhare pline. 

Da cine le-o şti 

Și nu mi le-a spune, 

L-oiu luă de mana stângă, 
L-oiu duce pe cărarea strâmbă 
La mese strânse, 

Făclii stinse 

Și pahare goale (1). 


A cincea variantă, din Moldova, jud. Suceava, satul Holda, 
com. Broşteni, sună precum urmează: 


S'o făcut odată 

Un om mare, 

Cu toporul mare, 

S’o dus în pădurea mare 
Şi o făcut lemn mare 

Şi l-o scos în câmpul mare 
Ca să fac’o biserică mare. 
Şi o făcut o biserică mare 
Cu 9 uşi, cu 9 altare, 


Cu 9 ferestre în spre soare. 


In altarul mare 

Sedea Sântă-Măria mare 
In altarul mic 

Sedea Sântă-Maria mică, 
In altarul de mărgăritar 
Sedeă Maica Domnului 
Si cetiă 

Și slujiă 

Cătă în cărţi, 

Cătă în toate părţile, 
Ca să vadă pe fiu său, 
Pe Dumnezeu. 

Pe fiu său, Dumnezeu, 
Nu l-o văzut, 

Da o văzut 


(1) Dict. de Toader Ionescu, randas, şi com. 


prin d-l M. Lupescu. 





Pe Ion 

Sânt- Ion, 

Nănașu lui Dumnezeu. 

De cât loc l-o văzut, 
Inainte i-o ieșit, 

Cu păr galben despletit, 
Lacrămi verzipână în pământ. 
Năfrămi înainte i-o intins, 
Calea i-o cuprins 

Și din gurăcă i-o zis: 
—Ri, Ioane, 

Sânt- Ioane! 

N'ai văzut pe fiul meu, 

Pe finul tău, 

Pe Dumnezeu ? 

—De văzut nu l-am văzut, 
De patimă i-am auzit, 
Că-l chinuese cânii 
Păgânii 

De Jidovi spurcati 

Si nebotezati. 

Coroană de spini 

In cap pusu-i-o, 

Cu brâu de ciulini 
Incinsu-l-o, 


de d-l G. Teodorescu 


215 


In sus svarlitu-l-o, 

In suliti sprijinitu-l-o, 

Trei răni făcutu-i-o, 

Trei pahare de sânge cursu-i-o. 

Cânii 

Păgânii, 

De mare bucurie, băutu-l-o. 

Cât băut, băut, 

Cât nu, mai mult istrăvit! 
Maica Domnului. 

Când o auzit, 

A strâns un munte mare 

Şi ascuţit 

Ca o simcea de cuţit, 

S’o dus acolo ca să-și puie inima 

Să-și facă singură sama. 

Când acolo a ajuns 

Ca ceara s'o topit, 

Ca auru s'o sleit. 

O ştiut un buldtdu (iaz, lac mic), 

Mare fără de fund, 

Când a ajuns acolo, 

A fost prund. 

A fostrămasoleacă de baltita 

Sia egit o broscufa. 

—Of Maică! ce te văereșşti, 

Ce te tanguesti 

Aga tare? 

—Cum nu m'oiu văeră 

Si cum nu m'oiu tângui 

După fiul meu, 

După Dumnezeu! 

— Maică! nu băgă seamă, 

Nu te văeră aga tare, 

Că şi eu am avut 

Doi-spre-zece puişori 

Și o venit o roată 

Forforoată (hodorogită) 

Şi i-o călcat pe toţi odată 

Si unu o scăpat, 

Care a fost mai mititel. 

Și de drag ce mi-o fost, 

I-am pus numele Busuioc. 


| 


—Ia să-l văd şi eu, broscuta! 
—Busuioace! 
Arata-te incoace! 
Tare o fost suparata 
Maica Domnului 
Si când l-o văzut, 
O zimzit (zimbit) a râde. 
Şi o luat Maica Domnului pe 
[broască 
Si o svarlit-o cu picioru şi zise: 
—Broască, unde n'a fi în apă, 
Să nu fie bună de băut! 
S'o luat Maica Domnului 
Şi s'o dus mai nainte, 
S'o întâlnit cu un meșter de lemn 
Şi l-o întrebat Maica Domnului: 
— De unde vii, mestere ? 
— Da viu, că m'o chemat Ji- 
[danii 
Să le fac o cruce de răstignit, 
Da să o fac uşoară, 
Ca să o poată purtă, 
Am făcut-o însă mare, 
Că este lemn destul! 
— Să lucri cu anu 
Si să capeti banu! 
Zise Maica Domnului. 
S'o întâlnit cu un figan, 
Tiganul de departe o zis: 
— Bună calea! Maică! 
— De unde vii, mestere de fier? 
—M’o pus Jidaniisă fac piroane, 
Mi-o dat fier putinel 
Si încà am mai furat din el, 
Ca să nu fie piroanele groase 
Să-l doae de tot! 
— Să dai o dată cu ciocanu 
Si sa câşligi banu! 
Maica Domnului 
Inainte că s’o dus 
Si la Jidani o ajuns, 
Unde s'o chinuit Domnul Chri- 
[stos 


Si l-o necăjit 
Sio intrat la Jidani in casa, 
Jidanii se puneau la masa. 
Atunci au strigat Jidanii: 
—Ce cauti pe fiul tau, 
Pe Dumnezeu ! | 
El este al șeaptelea părete, 
Cât sânge i-am băut, 
Cât am istrovit. 
Atunci o învie elde unde este 
Al geaptelea părete, 
Când a cântă cucosul aista, 
Că-i fiert, şi a bate din aripi 
[șia cântă, 
Si când a mișcă 
Păstravul aista coada, 
Că este fiert, si a egi din blid 
[afară ! 
Atunci ei uitându-se 
La Maica Domnului, 
Cocoșul a înviat 
Sia eșit din blid afară 
Și a cântat. 
Și păstravul iarăși a eșit 
Din blid afară şi a înviat, 
Cocoșul bătând din aripi 
A stropit pe Jidani pe obraz 
Și ei stergându-se au rămas 
[pistrui. 
Și Domnul sfânt a egit de 
[unde a fost 


Și s’o luat Jidanii după Maica 
[Domnului 

Și svârliau cu bolohani. 

Maica Domnului luă bolohanii 

Si-i svârliă înapoi 

Şi se făceau oaud roşi. 

Și o întrebat Jidanii: ce suat 

[acelea ? 

Maica Domnului le-o spus 

Că sunt oauă rosi, 

Căci azi e ziua de Paști 

Şi va fi cât va fi lumea. 

Și a zis Maica Domnului: 

—Cine a şti povestea aceasta 

Si n'a spune-o, 

Il va luă de mâna stângă, 

Și-l vă duce pe puntea îngustă, 

Pe calea strâmbă 

La lumânări stinse, 

La mese strânse, 

La pahare goale, 

La cuvinte rele. 

Da cine-a sti-o 

Si va spune-o, 

Il va luă de mâna dreaptă, 

Il va duce pe calea dreapta 

Pe puntea dreapta, 

La faclii aprinse, 

La mese intinse, 

La pahare pline, 

La cuvinte bune 

Amin! aga sa fie! (1) 


A geasea şi ultima variantă din Moldova, jud. Suceava, com 


Mălini, sună ast-fel: 


S'a sculat omul cel mare 
Şi o luat toporu mare, 

Şi o mers la pădurea mare 
Să taie lemn mult și mare, 
Să facă biserică mare. 


Și o tăiat lemn mult și mare 
Și o făcut biserică mare 

Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele despre soare. 
In zăbreaua cea mai mare 


(1) Dict. de Mariuca a lui Iacob, de 60 de ani, și com. de d-l M. Lupescu. 


Seade Sântă-Măria mare, 
In zăbreaua cea mai mică 
Seade Sântă-Măria mică, 
In zăbreaua despre soare 
Şeade Maica Domnului 
Si cata într'o carte mare 
Si cetește 
Proceteste. 
Pre toti sfintii 
Si parintil 
I-o cetit 
Si adeverit, 
Numai pre fiul sau, 
Pre Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Şi al pământului 
Ea ori şi cât o cetit, 
Nu l-o mai adeverit. 
Si dac'o văzut 
Că nu l-o adeverit, 
S'o luat şi s'o pornit 
Pe cale 
Pe cărare, 
Plangand 
Si văicărând, 
Faţă albă sgâriind 
Şi păr galben despletind, 
Pre Isus Christos cătând. 
Și mergând, cât va fi mers, 
S'o întâlnit într'un târziu 
Cu Ion 
Sdnt-Ion, 
Nănașul lui Dumnezeu. 
— Bună calea, Maică! 
Sânt Ioan îi dă. 
— Mulţumesc, cumetre! 
Ii răspunde ea. 
— Da ce plângi, ce te bocesti, 
De ce mi te tanguesti ? 
— Ah! Ioane, 
Sant-Ioane ! 
Da eu cum nu m’oiu boci 
Și cum nu m'oiu tangui, 


217 


C’am stat în zibreaua mare - 
Si am cătat In cartea mare 
Pre toţi sfinţii 
Și părinţii. 
Și pre toţi că i-am cetit, 
Pre toţi i-am adeverit, 
Numai pre fiul meu, 
Pre finul tău, 
Pre Dumnezeu, 
Domnul cerului 
Si al pământului, 
Eu ori si cât am cetit 
Nu l-am mai adeverit. 
N'ai văzut, 
N'ai auzit, 
Nu ştii tu ce s'a făcut? 
— De văzut 
Nu l-am văzut, 
De auzit 
Am auzit 
Că cânii de Jidovi 
Prinsu-l-o, 
Cu cămașă de urzică 
Imbrăcatu-l-o, 
Cu brâu de măcieș 
Incinsu-l-o, 
Cunună de spini 
In cap pusu-i-o, 
Piroane pe sub unghii 
Batutu-i-o, 
De un stâlp nalt şi gros 
= Legatu-l-o, 
Cu bicele bătutu-l-o, 
In faţă stupitu-l-o, 
Pe cruce răstignitu-l-o ! 
Maica Domnului, 
Cum o auzit 
Cuvintele acestea, 
Iarăşi s'o pornit 
Pe cale, 
Pe cărare, 
Plângând 
Și văicărând, 


Faţă albă sgariind, 

Și păr galben despletind, 
Pre Isus Christos cătând. 
Si s'o întâlnit 

Cu eșteru de lemn. 
— Bună calea, Maică! 
— Mulţumesc, mestere! 
— Unde te duci, Maică, 
Plangand 
Si văicărând, 
Faţă albă sgâriind 
Si păr galben despletind ? 
— Ia ma duc gi eu 
După fiul meu, 
C'am auzit 
Că mi l-au prins 
Cânii de Jidovi, 
Si în cămeşă de urzica 
Imbrăcatu-l-o, 
Cu brâu de măcieş 
Incinsu-l-o, 
Cunună de spini 
In cap pusu-i-o, 
Piroane pe sub unghii 
Bătutu-i-o, 
De un stâlp nalt și gros 
Legatu-l-o, 
Cu bicele bătutu-l-o, 
In faţă stupitu-l-o, 
Pe cruce răstignitu-l-o ! 
—- Aga-i, Maică, precum spui, 
Si alt-felsă ştiică nu-i! 
Că de acolo viu și eu 
Și am văzut pe fiul tău, 
Pre Domnul Isus Christos, 
Pre cruce de chiparos 
Intre doi hoţi răstignit, 
Si eu singur i-am facut 
Crucea cea de răstignit, 
Si de ceo zis să i-o fac 
Mai mică şi mai boticoasă, 





(1) Zânchinoasă ascuțită. 


De aceea eu i-am făcut-o 
Mai mare gi mai tănchinoasă(1). 
Maica Domnului, 
Când a auzit 
Ce i-o povestit, 
S'o supărat 
Și l-o blestemat: 
— Mestere, 
Mestere ! 
Să lucri cu anu 
Si să capeti banu! 
Si apoi iară s’o luat 
Si mai departe o plecat 
Pe cale, 
Pe cărare, 
Plangand 
Si văicărind, 
Faţă albă sgâriind, 
Și păr galben despletind, 
Si s'o întâlnit 
Cu mesteru de fier. 
— Bună calea, Maică! 
— Mulţumesc, meștere ! 
— Unde te duci, Maică, 
Plângând 
Si văicărând, 
Faţă albă sgâriind 
Şi păr galben despletind ? 
— Ia mă duc gi eu 
După fiul meu, 
C’am auzit 
Că mi l-au prins 
Cânii de Jidovi 
Şi în cămeşă de urzică 
Imbrăcatu-l-o, 
Cu brâu de măcieș 
Incinsu-l-o, 
Cunună de spini 
In cap pusu-i-o, 
Piroane pe sub unghii 
Batutu-i-o, 


De un stalp nalt si gros 
Legatu-l-o, 
Cu bicele batutu-l-o, 
In faţă stupitu-l-o, 
Pe cruce rastignitu-l-o ! 
— Aga-i, Maică, precum spui 
Şi alt-fel să ştii că nu-i. 
Că de acolo vin gi eu 
Şi am văzut pe fiul tau, 
Pre domnul Isus Christos, 
Pe cruce de chiparos 
Intre doi hoţi răstignit 
Şi eu singur i-am făcut 
Cuiele de răstignit 
Şi de ceo zis să le fac 
-~ Mai mari şi mai tânchinoase, 
De aceea eu le-am făcut 
Mai mici şi mai boticoase, 
Ca să-mi mai rămâie 
Putin fier şi mie! 
Maica Domnului, 
Când l-o auzit 
Ce i-o povestit, 
S'o bucurat 
Şi l-o binecuvântat: 
-— Să dai cu ciocanu 
Si să-ţi capeţi banu! 
Şi apoi iară s'o luat 
Şi mai departe o plecat 
Pe cale, 
Pe cărare, 
Plângând 
Şi văicărind, 
Faţă albă sgâriind 
Și păr galben despletind, 
Si s'o dus, s’o dus, 
Până ce o ajuns 
La un munte ascuţit 
Ca o sânceă de cuţit 
Si acolo s’o pus 
Ca să se taie 
Și să se omoare. 
Dar de ce da să se taie, 


Muntele se tot topiă 

Și din ce în ce scădeă. 
Și dac'o văzut, 

Că nu-i chip de omorit 

De acolo s'o coborit 

Si mai departe o pornit, 
Tot plangand 
Si văicărând, 

Faţă albă sgâriind 

Și păr galben despletind. 

Și s'o întâlnit c'o broască. 
— Bună calea, Maică! 

— Mulţumesc, broască! 

— Da de ce plângi, Maică? 
Ce te tanguesti 
Și văicărești ? 

— Da eu cum n'oiu plânge 

[așă, 

Cum nu m'oiu văicără, 

C'am avut un fiigor 

Si am auzit că l-au prins 
Cânii de Jidovi 

Și în cămașă de urzică 
Imbrăcatu-l-o, 

Și cu brâu de măcieș 
Incinsu-l-o, 

Cunună de spini 
In cap pusu-i-o, 

Piroane pe sub unghii 
Bătutu-i-o, 

De un stâlp nalt și gros 
Legatu-l-o, 

Cu bice bătutu-l-o, 

In faţă stupitu-l-o, 

Pe cruce răstignitu-l-o! 

— Nu mai plânge, Maică, asa, 

Nu te mai văicără, 

Că şi eu încă am avut 

Doi-spre-zece fiigori 

De picioare cracatei 

Și de ochi cam boldiţei 
Şi o venit o roată 
Forfocată 


Si pre toti de odata 
Mi i-o turtit 
Si omorit. 
Numai unul o scăpat 
Și acela-i cam deşelat. 
Dar eu despre aceea ciudă 
Tot mă duc în stuf 
Ca să mă mărit! 
Zise Maica Domnului: 
— Ian cheamă-ţi feciorul tău 
Ca să-l văd gi eu! 
Atunci broasca a strigat 
Și din gur'a cuvântat: 
— Auzi, Tomă, Tomoioace, 
Ian vină la Maica încoace! 
Atunci iată c'a venit 
Un broscoiu mare, boldit. 
Maica Domnului, 
Când l-o văzut, 
A buhnit de râs 
Si din gur’a zis: 
— Broască, 
Broasca ! 
Unde nu-i fi tu, 
Să nu fie apa bună 
Și dacă-i muri, 
Să nu te imputesti! 
Și apoi iară s'o luat 
Si mai departe o plecat 
Pe cale, 
Pe cărare, 
Tot plângând 
Și văicărând, 
Faţă albă sgâriind 
Și păr galben despletind, 
Și s'o dus, s'o dus, 
Până ce o ajuns 
La poarta Ierusalimului 
Și a dat în ea cu piciorul 
Și nu s’o deschis, 
Și o dat a doua oară 
Si nu s’o deschis, 
Şi o dat a treia oară 





Și s’o deschis. 
Și după ce s’o deschis, 
A intrat în năuntru. 
Jidanii cum au văzut-o, 
Indată au gi oprit-o 
Și au întrebat-o: 
— Da tu cine esti, 
Și aici ce cafi, ce voesti ? 
— Eu sant Maica Dom- 
[nului, 
Domnul cerului 
Și al pământului, 
Și am auzit 
Că voi mi l-aţi răstignit 
Si acum am venit 
Să văd de-i adevărat! 
Și aveau Jidani aceia 
O Jidancă cu doi copii 
Și au ascuns-o sub covată 
Cu copii, cu toţi de odată, 
Si au zis Maicii Domnului: 
— Dacă ești tu, precum spui, 
Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Si al pământului, 
Gâci sub covata aceasta ce-i ? 
— O scroafă cu doi-spre-zece 
purcei ! 
Maica Domnului raspunse. 
Iar Jidovii atunci îi zise: 
— Nu ești Maica Domnului, 
Domnul cerului 
Și al pământului, 
Că dacă ai fi, precum spui, 
Maica Domnului, 
Atunci tu ai fi gâcit 
Ce e sub covata aceasta! 
— Daca credeţi că nu-i drept, 
N’aveti decât să căutaţi 
Și să vă incredintati ! 
Jidanii infuriati 
Au gi ridicat covata. 
Și iată că de sub dânsa 


„221 





A ieșit o scroafă = Pemargineastrachinii 
Cu doi-spre-zece purcei... Si va bate din aripi 
Si de atuncia nu mă- Sia canta, 


[nâncă 
Jidanii carne de porc!... 
Și au fiert Jidanii un pesce 
Și l-au pus în strachină 
Și au zis Maicii Domnului: 
— Când a înviă peştele 


Atunci a invia 
Şi Isus Nazarineanul! 
Și cocoşul a înviat 
Si a cântat 
Pe marginea strachinii, 
Şi din aripi a bătut 


Și a bate din coadă, Şi pe Jidani i-a stropit 
Atunci să ştii c'a înviă Și pe toţi i-a opărit, 
Și Isus Nazarineanul ! Si de atunci îs Jidanii pestriţi. 
Și peştele a înviat Și o zis Isus Christos: 
Și din coadă a bătut, _ -— Cine a sti povestea mea 
Si de atuncia nu mănâncă | Si a spune-o | 
Jidanii peşti far’de solzi. La vremea de judecata, 
Si au fiert Jidanii un L-oiu lua de mana dreapta 
[cocoş Si l-oiu duce pe puntea dreaptă 
Si au facut dintr'însul bors In împărăţia cerului. 
Şi l-au pus în strachină Da cine a şti-o 
Şi au zis Maicii Domnului: Si n'a spune-o, 
— Cand a înviă ' L-oiu luă de mâna stângă 
Cocoșul. acesta | Şi l-oiu ducepe punteastrâmbă 
Si se va sui ; Toema în fundul iadului! (1) 


3. — Variantele cunoscute Românilor din Jara-romdneasca 
sunt următoarele. 
Prima: 


«Trecut-au trei-zeci şi trei de ani la mijloc, în care vreme Mân- 
tuitorul făcut-a multe minuni în lume. 


Apa în vin a schimbat 
In Cana Galilia 


meee eee 


(1) Dict. de Mariuca Nistor; — comp. şi «Povestea lui Dumnezeu,» 
publ de El. Sevastos în ale sale Povești, Iaşi 1892, p. 80; — apoi «Po- 
vestea lui Dumnezeu», «Povestea Maicii Domnului», «Maica Domnului 
găsind pe Domnul Christos», <Lacrămile Maicii Domnului», şi o «Altă 
variantă a povestei din Botnşani,» publ. de El. N. Voronca, op. cit. 
Partea I si II. pag 333 gi 335, Partea IV şi V, p. 975, 979 si 983; — 
precum şi o alta variantă mai scurtă din jud. Suceava, com. Dolhasca, 
publ. de S. Mihăilescu sub titlul de «Povestea Maicii Domnului» în Se- 
zătoarea, an. I, p. 173—180. 


222 





Si pe morţi c’a înviat, 

Pe Lazăr din Vitania! 
Draci din oameni c'a gonit, 
Pe gchiopi c'a tămăduit, 

Pe orbi cu ochi i-a făcut! 


«Fariseii și cărturarii strânsu-s'au la sfat pe sub ascuns, şi s'au 
pogodit fel gi chipuri cum să puie mâna pe el. 

«Au cumpărat cu trei-zeci de arginti pe unul din cei doi-spre- 
zece ucenici ai lui, pe Iuda Iscarioteanul, care i-a dus în grădina 
Ghetsimania, unde l-au aflat pe Isus stând de priveghiu, rugân- 
du-se părintelui său ceresc, îngenunchiat cu faţa la pământ, cu 
ochii immuiati în lacrămi. 


Părinte prea sfinte, 
Rogu-mă fierbinte, 
Tata fiul tău 

Și aşteaptă ceasul său, 
Ceasul de pierzare, 

A lui Iuda trădare. 


«Sărutatu-l-a Iuda cu sărutarea vicleană pe învățătorul său 
şi l-a dat pe mana Jidovilor, dar cât ai clipi din ochi el s’a căit 
amarnic de ceea ce a făcut,că a vândut sânge nevinovat, sângele 
Dom nului. | 

«Sângele nevinovat al Domnului a strigat răsbunare la ceruri. 
Iuda, ca să-şi ispăşească greşeala sa, mers-a îndărăt la sinagoga 
jidovească, a asvarlit cei trei-zeci de arginti, și s'a dus de s'a 
spânzurat, indeplinindu-se ast-fel cuvintele sfintei Scripturi : «cu 
ce măsură vei măsură, ţi se va măsură.» 

«Si astăzi se zice că el e tot în Iad în sânul tartorului Luti- 
fer, ţinând în mâna dreaptă punga cu cei trei-zeci de arginti, 
preţul nepretuitului sânge al Mântuitorului! 


Jidovii, când au văzut Pe Dumnezeu împărat. 


| 
Că Isus e Domnul sfânt, ' Pământul s'a tremurat, 
După el au alergat, | Soarele s'a întunecat, 
Cu lanţuri că l-au legat | Luna faţa şi-a schimbat, 
Şi l-au dus și la Pilat. Jidovii s'au spăimântat 
Sus pe cruce l-au suit | Şi cu glas tare-au strigat: 
Şi pe el l-au răstignit: _ Ca& Isus cu adevărat 
Cu piroane de oţel | Fost-al lumii împărat, 


Ca să moară uşurel. Impăratul cerurilor, 
Cu fiere l-au adăpat Bucuria oamenilor, 
Pe Christos cel însetat, . Prăpădul Jidovilor! 


223 





«Maica Domnului, când a auzit că pe fiul ei l-au răstignit Ji- 
dovii pe cruce, amarnic a plâns, şi-a sgâriat fata, şi-a bătut piep- 
tul, și-a smuls părul din cap. 

«A încălţat opinci de fier, a luat în mână un toiag de oţel gi 
nebună de durere a pornit în căutarea lui Isus. 

«Ajunse la locul de răstignire, Jidovii au luat-o la goană, sbu- 
răturind-o cu pietre. 

«Sfânta fecioară, în bunătatea ei cea mare, a cules în poală 
pietroaiele si aruncându-le îndărăt după Jidovi, s'au prefăcut în 
ouă roşii. Ei le-au aruncat şi le-au făcut morman la picioarele 
crucii Mântuitorului. 

«De atunci se zice că a rămas obiceiul, în amintirea acelei mi- 
nuni, să se roșească de Paşti ouăle şi să se ducă înroșite la sfânta 
biserică. 

«Intorsu-s'a îndărăt prea sfânta Maică, bocindu-se şi văitân- 
du-se de prea dulcele și prea scumpul său fiu. In cale s'a întâl- 
nit cu o broască, care a întrebat-o de ce plânge? 

«Maica Domnului a spus că a avut un prea iubit fiu, cu nu- 
mele de Isus, şi i l-au răstignit Jidovii pe cruce! 

«Broasca, ca să-i mai ţie curajul, i-a răspuns: 


Maică prea curată, Câte nouă răscăcărăţei 
Intru toate lăudată, Și a trecut carul peste ei 
Eu c'am avut Și nu-i mai bocese aga, 
Şi mie mi-au perit Cum jelesti sfintia ta 
Noua broscoi mititei Pe fiul tau cel iubit 

Cu ochii bobositei, Ce-i pe cruce răstignit! 


«Maica Precista, care până atunci nu râsese de loc, ci plânsese 
mereu, zâmbi de râs la vorbele zavistioase ale broastei şi o bine- 
cuvântă, ca murind trupul ei să nu putrezească nici odată. 

«De atunci a rămas credinţa în popor, că broasca,când moare, 
nu-i putrezește trupul și nu miroase, ci se usucă ca o poamă, ca 
stafidă, că aga a blagoslovit-o sfânta Fecioară. 

«Dar Jidovii scoboriseră de pe cruce corpul Mântuitorului și-l 
puseră într'un mormânt nou săpat în piatră gi pecetluiseră pia- 
tra cu sigil domnesc de-asupra mormântului, ca nu cum-vă 
noaptea, inselandu-i somnul, să vie ucenicii lui să-l fure şi să 
bată doba in lume că a înviat Christos. 

«Sâmbătă noaptea, spre Duminecă, pe la al treilea cântat de 
cocosi, Mântuitorul a înviat din morți. | 

«lată cum s'a întâmplat scularea lui din morţi! 

«In acea noapte de Sâmbătă spre Duminecă Jidovii străjuiseră 


PE 


cu soldaţi mormântul lui Christos gi ei chiar întinseră masă pe 
piatra pecetluită de-asupra gropii, ca să-și petreacă în mai mare 
liniște Paștele lor. 

«Pe cand ei chefuiau și ciocniau unul cu altul din pahare 
ziceau : 
. — «Când acest vin se va face aci în pahar strugure copt, când 
astă azimă după masă se va face grâu verde și când ast cocoș 
fiert din strachină va înviă gi va cântă cucuriguu, atunci să 
învieze Christos, atunci şi nici atunci! | 

«N'apucară să sfârșească vorba gi cocoșul înălțându-se pe bu- 
zele strachinii începu să pâlpâe din aripi, stropindu-i pe toţi şi 
cântând : cucuriguu; cucuriguu, cucuriguu, de trei ori. 

«Jidovii, ca marmoriti, căzură cu feţele la pământ. 

«Soldaţii străjari, văzând pe Christos cum din groapă ca o lu- 
mină dumnezeeasca ese gi se înalță ca un fulger către cer, au 
început să strige: 


Christos a înviat, 
La ceruri s'a înălţat! 


«La strigătele soldaţilor străjari de : «Christos a înviat,» Jidovii 
se desmeticesc din zăpăceală în care căzuseră, si de teamă ca 
soldaţii să nu svonească adevărul despre învierea Mântuitorului, 
îi cumpărară cu mari sume de bani, şi-i silesc să spună în cetatea 
Ierusalimului că Isus Christos n'a înviat. 

«Cu bani au cumpărat Jidovii pentru răstignire pe ziditorul 
lumii şi tot cu bani au cumpărat adevărul despre învierea dum- 
nezeescului fiu, l-au dat lumii ca neadevăr, că Christos n'a înviat! 

«Noi adevărații creștini să nu nerătăcim de la adevărata cre- 
dinta, cum au făcut Jidovii, ci cu inima curată si fruntea senină, 
cu mâna pe sfânta Evanghelie, cartea cea plină de adevăruri cu- 
rate, să strigăm cu bucurie și să cântăm cu toţii: 


Christos a înviat din morţi ; 
Cu moartea pe moarte călcând 
Şi celor din mormânturi viaţă le-a dăruit. 


«Şi tot pământul de la o margine la alta a strigat, strigă și 
va strigă cât va fi lumea că: - 


Christos se naşte, Christos a înviat, 
Intampinati-l ; Popoare slaviti-l!... 
Christos s'a răstignit, Christos în iesle s'a născut 


Popoare plângeţi-l ; Şi noroade-a înveselit, 


225 





Pe cruce s'a răstignit 
Și uoroadele-a mâhnit! 
La ceruri că s'a suit 


Din morţi Christos a 'nviat 


Pe noroade-a ’nveselit. 
Si noroadele-au saltat ! (1) 


A doua variantă, din Tara-Romdneasea, cunoscută sub nu- 
mirea de «Basmul lui Dumnezeu», e aceasta: 


Pe fiul meu n’ai văzut 
Pe unde ai trecut, 


A fost odată un om mare 
Şi și-a luat un topor mare 
Si s'a dus într'o pădure mare, Pe fiul meu, 
Sia tăiat un copaciu mare | Bunul Dumnezeu, 
Sia făcut o biserică mare | Și al vostru al tuturor ? 
| 
| 





Cu nouă uşi, cu nouă altare, — Ei Maică, Maică! 

Cu nouă jetioare. Fire-ar să nu grăesc, 

In jetul mare şeade Maica Pre- Cu dreptul s'adeveresc, 
[cista Departe gândii, 


Şi ceteste carte mare, 
Carte mica, 

Carte milostivnica. 
Pe toată lumea o cetia 
Si o adeveriă, 
Numai pe fiul său, 
Bunul Dumnezeu, 
Nu-l puteă ceti, 

Nici adeveri. 

In uşă că-mi eşiă 

In sus, în jos că mi se uită, 
Lacrămile că-i curgeă, 

Cu năframa le stergea, 
Mai frumoasă se facea, 
Pe Sfântu Gheorghe vedeă 
Venind tare 

In fuga mare 

Pe un cal alb călare, 

Nu e alb din fire, 

Ci e alb de spume. 

Şi din gură îi grăiă 

Buna Maica Precista : 

— Ei Gheorghe, 

Sfinte Gheorghe ! 


(1) Publ. de Christea N. Tapu in Albina, an. III. Bucuresci 1900, p. 


819—822. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. ‘ 


Aproape grăii. 
Să nu mă întrebi pe mine, 


Să întrebi pe fratele Ion, 


Că e mai călător 
Și mai umblator! 

Aga dacă auziă 
Indărăt se intorcea 
Carte în mână şi-o luă 
Și pe toată lumea că cetiă 
Și o adeveria, 

Numai pe fiul său, 
Bunul Dumnezeu 

Şi al nostru al tuturor, 
Nu-l puteă ceti, . 
Nici adeveri. 

In uşă iar eșiă, 

In sus, în jos că se uită, 
Lacrămile că-i curgea, 
Cu năframa le ştergeă 
Şi mai frumoasă se făceă, 
Si pe sfântu Ion vedea 
Venind tare 

In fuga mare 

Pe un cal alb călare, 


15 


Nu e alb din fire, 

Si e alb de spume, 

Si din gur'aşă graia: 

—Ei Ioane, 

Sânt-loane ! 

N'ai văzut 

Pe unde ai trecut 

Pe fiul meu, 

Bunul Dumnezeu 

Si al vostru al tuturor ? 
—Ei, Maică, Maică! 
Fire-ar să nu grăesc, 

Cu dreptul s'adeveresc, 
Departe gandii, 

Aproape grăii; 

Să nu mă întrebi pe mine, 
Să întrebi pe frate-meu Jie, 
Că e mai călător 

Si mai umblator ! 

Ea dac’auzia, 
Indărăt că se intorcea, 
Cartea în mână c'o luă, 
Pe toată lumea c'o cetiă 
Si o adeveria, 

Numai pe fiul său, 

Bunul Dumnezeu 

Si al nostru al tuturor, 
Nu-l puteă ceti 

Nici adeveri. 

Si afară că-mi eşiă, 

In sus, în jos că mi se uită, 


226 


Lacrămile că-i curgea, 

Pe Sdnt Ilie că vedea 

Venind tare a 

In fuga mare 

Pe un cal alb călare 

Nu e alb din fire 

Şi e alb de spume, 

Si îndată ce sosià, 

Maica Domnului grăià: 

— Ei Ilie, 

Sånt Ilie! 

N’ai văzut pe fiul meu, 

Bunul Dumnezeu 

Si al nostru al tuturor? 

—Ei Maică, Maică! 

Fire-ar să nu grăesc, 

Cu dreptul s’adeveresc, 

Departe gândii, 

Aproape grăii, 

De văzut nu l-am văzut, 

Da de nume i-am auzit, 

Că-i la poarta lui Pilat 

Impărat, 

Il casnese cânii de Jidovi! 
Ea dac’auzia, 

Indărăt ca se’ntorcea, 

Cârji in mâni că-mi luă, 

Opinci de fier că incalta 

Si pe drum că îmi plecă 

Tot plângând 

Şi olecăind. 


«In drumul său se întâlni cu o broască, care îi zise: 


—«Ce te plângi, Maică, aga gi te olecăeşti pentru un fiulet, că 
eu am avut nouă brotăcei și a venito roată ferecată şi mi-a căl- 
cat pe câte nouă și nu mai mă plâng şi nu mai mă olecăesc ca 


Dumnia-ta pentru un fiulet! 


«Maica Domnului a luat atunci cârja şi i-a dat una în cap 


si i-a zis: 


—«Tu broască, broască să fii, în postul Sâm-Petrului să mori 


şi tot să nu te împuţi! 


_ «Si se duse, si se duse, si găsi o piatră ascuţită ca vârvul cu- 
titului, ca singeaua acului, şi dete să-și facă seama singură, și 


227 


seama singură nu putt să-şi facă, că piatra se topi si se faci: 
uleiu de ceară. 

«Si se mai duse, se duse și găsi o gârlă si sări într'insa să se 
inece, dar gârla secă şi pietrele se svântară. 

«Si se duse apoi și ajunse la râul lui Iordan. Acolo nu avi pe 
ce trece şi se duse la un plop şi îi zise: 

—« Plop, plop, pune-te punte peste râul lui Iordan, să trec pe tine! 

«Plopul însă nu se întinse. Si ea îl blestemă ast-fel: 

—«Tu de plop, plop să fii, foaia ta ori de-o bate vântul, ori 
de n’o bate, tot să-ţi sune! 

«Si se duse la Curpen şi-i zise: 

— «Curpene, Curpene, pune-te punte peste râul lui Iordan, să 
trec pe tine! 

«Curpenul nu se întinse, și îl blestemă zicând: 

— «Tu de curpen, curpen să fii, dar până nu vei creşte în 
spinarea unui alt pom, în sus să nu te ridici! 

«Şi se duse apoi la Salcie şi îi zise: 

-- «Salcie, Salcie, pune-te punte peste râul lui Iordan, să trec 
pe tine: 

«Salcia se făcu punte și Maica Domnului treci pe ea, iar din 
gură aşă-mi grăiă: 

— «Tu de salcie, salcie să fii, preotul prin sfintele liturgii, pe 
la zile mari, să nu poată face slujba fără tine! 

«Se duse și se tot duse şi se întâlni cu un meşter de lemn și-l 
întrebă : 

— «De unde vii, meșter de lemn ¢ ? 

— «De la poarta lui Ponfiu Pilat; am fost să fac o cruce ie 
măr dulce ca să răstignească pe Christos. Cu ceea ce-mi ziceă 
s’o fac mai mică, cu a treia parte o făceam mai mare! 

— «Mestere de lemn ! — îi zise Maica Domnului, — du-te acasă 
si munceşte cu anu, până ce vei luă banu! 

«Se duse Maica Domnului şi tot se mai duse şi se întâlni cu 
un meşter de fier şi-l întrebă: 

— «De unde vii, meșter de fier? 

— «Viu de la poarta lui Ponfiu Pilat; am fost să fac ţinte de 
oțel ca să răstignească pe Christos. Cu ceea ce-mi ziceă să le fac 
mai mari, cu a treia parte le făceam mai mici! 

— «Ei! mestere de fier, du-te acasă și dă cu ciocanu si iea 
banu! 

«Plecă și de aci, și se duse și se duse, și ajunse la poarta lui 
Ponţiu Pilat şi dete cu piciorul stâng, dar poarta nu se deschise, 
dete cu piciorul drept şi poarta se deschise si Dumnezeu invise. 

«Si din gură ea că-mi grăi: 


228 





— «Ei! fiuletul meu, bunul Dumnezeu și al nostru al tuturor, 
nu ţi-am lăsat eu atâta putere, de te-ai lăsat la cânii de Jidovi ? 


— Ei! Maică, Maică! 
Fire-ar să nu grăesc, 

Cu dreptul să-ţi adeveresc, 
Departe gândii, 

Aproape grăii. 


«Nu m'am lăsat pentru tine ori pentru mine, și m'am lăsat 
pentru lumea toată. Până nu mă lăsasem eu la cânii de Jidovi, 
nu mai auziai dorind mamă de copil şi copilul de mamă; vaca 
de vițel si vitelul de vacă; oaia de miel gi mielul de oaie, iapa 
de mânz si manzul de iapă; fluer fluerând si bucium buciumână, 
cânii lătrând si cocoşii cântând. De când eu m'am lăsat la cânii 
de Jidovi, astea eu le-am auzit în lumea toată. 

«Atunci au pus cânii de Jidovi un cocoș gi l-au fiert trei zile 
şi trei nopţi, și au pus masa, si au pus pe masă o turtă si o 
ploscă cu vin şi au zis asa: 

— «Cand se va strânge cocoșul asta oscior la oscior şi peniță 
la peniță, si când pânea se va da de-a rostogolul şi se va face 
holdă de grâu verde gi plosca asta se va vărsă gi se va face vita 
verde, atunci să invieze Christos ! 

«N'apucară să isprăvească vorba şi cocoșul se sculă pe buzele 
strachinei şi bătă din aripi şi orbi pe cânii de Jidovi,— şi de 
atunci au rămas ei pistrui pe. ochi. Pânea si ea se dede de-a ros- 
togolul si se fact holdă de grâu verde gi plosca se vărsă gi ea, 
se făcu viţă verde (1). 


A treia variantă, din 7ara-Românească, intitulată «Maica 
Domnului la rastignirea lui Christos», sună precum ur- 
meaza: 


A fost odată un om mare | A pus pe Sântă-Măria mare, 
Sia luat un topor mare, | In altarul cel mai mic 

Şi s'a dus la pădurea mare | A pus pe Sântă Măria mică. 
Și a tăiat un lemn mare, ' Sia purces Maica Domnului 
Sia făcut o biserică mare Cu opinci de fier 

Cu nouă uşi, cu nouă altare Și cu cârjă de oţel 

Și nouă zăbrele. Ca să caute pe fiul său 

In altarul cel mai mare Prin spini, 


(1) Publ. de Dobre Ştefănescu in Jara Nouă, t. III. Bucuresci 1887, 
p. 698—703. | 


229 


Prin mărăcini, . |  Lacrămile ca bobul, 
Plângând | Unde pică, 

Şi suspinând Piatra în două se despică. 
Fata-i albă sgâriind, Si mergând tot înainte 
Păr galben despletind,  Ajunse la un lemnar. 


— «Ce ai, Maică Preacurată, de plângi şi te sbuciumi? 
— «Cum n'oiu plânge, dacă nu ştiu unde-i fiul meu şi al lui 
Dumnezeu! 


Căci raiul l-a răsărit 

Şi pământul deosebit 

Si fiul meu 

Si al lui Dumnezeu 

Nu se ştie 

Pe ce parte de pământ să fie! 


— «Ba l-am văzut, si am auzit și veste ne-a venit de la cânii 
de Jidovi ca să-i facem o cruce mare de lemn, dar noi fiind-că 
avem lemn mult si ni-i drag a lucra, am făcut-o de două ori mai 
mare ! | 

— «Hei mestere! cu anul să-ţi câştigi banul! 

Şi merse Maica Domnului : 


Prin spini, 

Prin mărăcini, 

Plângând 

Si suspinând, 

Faţa albă sgâriind, 

Par galben despletind, 
Lacrămile ca bobul, 

Unde pica, 

Piatra in patru se despica 
Și ajunse la un fierar. 


— «Ce ai, Maică Preacurată, de plângi și te sbuciumi ? 
— «Cum n’oiu plânge, dacă nu ştiu unde e fiul meu si al lui 
Dumnezeu, 


Căci raiul l-a răsărit 

Și pământul deosebit 

Și fiul meu 

Și al lui Dumnezeu 

Nu se ştie 

Pe ce parte de pământ să fie! 


230 


— «L-am văzut, si am auzit, si veste ne-a venit de la cânii de 
Jidovi, să-i facem niște piroane de jumătate de oca, ca să i le 
bată prin mani gi prin picioare, dar noi am mai dat fierul prin 
spuză şi le-am făcut mult mai mici! 

— «Hei! mestere, mestere! — făcă Maica Domnului, — să dai 
odată cu ciocanul ca să-ţi câştigi banul! 

— «Si ce vrei să faci, Maică Preacurată, de nu-l vei găsi ? 

— «Am să mă duc să-mi fac seama, pentru seama fiului meu 
şi al lui Dumnezeu, la munţii Garaleului! 

«Pe urmă merse Maica Domnului 


Prin spini, 

Prin mărăcini 

Plangand 

Si suspinand, 

Fata-i alba sgâriind, 

Par galben despletind, 
Lucrămile ca bobul, 

Unde pică, | 
Piatra în patru se despică. 
Și se întâlni c'o broască. 


— «Bună ziua, broască! 

— «Mulţumesc dumi-tale, Maică Preacurată, dar ce ai de plângi 
si te sbuciumi? 

— «Cum n'oiu plânge, dacă nu ştiu unde-i fiul meu şi al lui 
Dumnezeu, 


Căci raiul l-a răsărit 

Și pământul deosebit 

Și fiul meu 

Și al lui Dumnezeu 

Nu se ştie 

Pe ce parte de pământ să fie! 


— «Ce mai plângi, Maică Preacurată, pentru un fiu, căci eu am 
avut doi-spre-zece si a trecut o roată forforată şi mi i-a omorit 
pe toţi de odată și mi-a rămas numai unul! 

— «Adu-l să-l văd şi eu ca să mă mai mângâi! 

— «Atunci broasca strigă : 


— O Toma, 

Forfotomă! 

Sai prin busuioace, 

Vin’ la neiculita incoace! 


231 


«Cand il văzu Maica Domnului 


Cu ochii cât talgerele, 
Cu picioarele 

Cât reschitoarele, 

A jinghit a râde. 


— «O! broască, ori unde-i muri tu, apa să nu se mai împuţească 
şi creștinii să nu se mai îngreţoşeze ca să bee de pe urma ta! 
«Apoi se duse Maica Domnului iarăşi 


Prin spini, 

Prin mărăcini, 

Plângând 

Și suspinând, 
Fata-i albă sgariind, | 3 
Păr galben despletind, 
Lacramile ca bobul, 

Unde pica, 

Piatra in patru despica. 
Si se duse, 

Dupa cum spuse, 

La munţii Garaleului. 


«Acolo era un varf de munte ascuţit, si când s'a dus să se dee 
cu inima, muntele se topiă ca ceara. 

«In sfârşit, văzând că nu poate să-și facă seama pentru seama 
fiului său si al lui Dumnezeu se duse înainte. 

«Mergând Maica Domnului înainte plângând și suspinând, 
ajunse la locul unde eră răstignit fiul ei și al lui Dumnezeu și 
dădă cu piciorul drept în poartă şi se deschise, de intră înă- 
untru. 

— «Hei! fiul meu, pentru ce te-ai lăsat în mâna cânilor de 
Jidovi să te chinuească ; putere n'ai avut? 

— <O Doamne! Maica mea, putere am avut, dar dacă nu mă 
lăsam, cocoşii n'auziai cântând, nici cânii lătrând, şi nici oamenii 
se immulfiau ! 

«Apoi Maica Domnului si Christos au sburat la cer și pe urmă 
s'a dus de a prădat iadul; după ce a eșit din iad, Maica Dom- 
nului întrebă pre Christos despre sufletele ce se chinuiau acolo. 

— «O Doamne, fiul meu! noi toate sufletele le-am scos din iad, 
iar pre Freminte Solomon l-am lăsat să se chinuească. 

— «O Doamne! Maica mea, pe dânsul l-am lăsat, că are să vie 
cu mult înaintea noastră ! 


939 


«După ce s'a dus Isus si cu Maica Domnului, Preminte Solo- 
mon, văzând că pe dânsul nu l-au scos din iad, a început a um- 
blă și a prubului unde să facă biserică. 

«Dracii, când au văzut, au început a se văicără si a ţipă de 
se răsună pământul, numai ce veni gi Scaraofchi. 

— «Da ce vrei să faci aci, Preminte Solomoane ? 

— «Mi-a poruncit Christos să fac biserică! 

«Atunci Scaraofschi, când auzi că vrea să facă biserică, se re- 
pezi odată si când il înșfăcă pre Preminte Solomon, îl asvarli pe 
astă lume cu multe mile înaintea lui Christos... 

«Si se zice că, când a înviat Christos, Jidovii mâncau borg cu 
cocoș. 

— «De giaba mai sedeti voi aici, Christos a înviat! 

— «Atunci are să învie Christos, când s’o sculà cocoşul ista si 
a strigà cucurigu! — ziseră Jidanii. 

«Insă cocoşul pare că a făcut în ciudă, numai se sculă în pi- 
cioare strigând cucurigu şi bătând din aripi le umplù fata de 
stropituri de bors, gi de atunci au Jidanii pistrui (1). 


A treia variantă din Jara-Romdneasca nu e alta decât 
prourmarea şi sfârşitul legendei despre naşterea Domnului, 
al cărei început şi mijloc au fost reproduse mai sus (p. 26—27 
şi 52—54); ea sună ast-fel: 


„ De aci Maica Precistă a plecat plângând să-şi caute co- 
pilul şi l-a căutat vreme îndelungată, ani după ani. In drum 
iată că întâlnește o broască si o întreabă dacă n'a văzut nişte 
oameni cu copilul ei, că de mult îl mai caută. 

— «Doamne, Maică ! — îi zise broasca —- ce te jelesti asa, ca şi 
eu am avut doi-spre-zece copii si a venit o roată tortoroata gi 
mi i-a omorit pe toţi de odată; numai un broscoiu taraboiu a 
scăpat nevătămat! 

« Maica Domnului, auzind pe broasca asa, a ursit-o ca vara să 
locuească în apă şi apa să nu miroasă, ci să fie bună de băut; când o 
muri, să se usuce, dar să nu se imputa; și deo muri cu fata în 
jos, să se întoarcă cu fata în sus. 

«Si aga este până in ziua de astăzi. 

«A plecat Maica Precistă mai departe, tot jelindu-se și tângu- 
indu-se, când iată că se întâlnește cu Jon Sdnt-Ion şi-i zice: 

— «Ioane, Sdnt-Ioane ! n'ai văzut pe fiul meu, pe finul tau ? 


(1) Publ. de Ed. Deoghenide in Familia, an. XXIV. Oradea- mare 1888, 
p. 183—184. 


233 


— «Ba, l-am văzut de Jidovi răstignit, cu piroane pironit, în 
palme, în picioare şi in inimă rănit! — i-a răspuns el. 

«Si s'a dus înainte Maica Domnului si a ajuns la locul unde 
Jidovii răstigniseră pe Christos. L-a luat de pe cruce şi l-a dat 
jos, împreună cu un om. Iar Jidovii puseră păzitori să păzească 
mormântul ca să nu fure cine-vă pe Christos şi puseră şi patru 
pietri de moară de-asupra mormântului, apoi se agezara să pe- 
treacă, si unul dintre ei, mâncând si band a zis: 

— «Dacă cocoşul acesta, pe care îl mâncăm, va mai înviă, şi 
când vinul acesta, pe care îl bem, se va preface în struguri, atunci 
va invia si el din mormânt! 

«Si iată că de odată cocoșul s'a ridicat și a cântat șivinuls'a 
făcut struguri; iar cocoşul, dând din aripi, a stropit cu zeamă 
pre toţi, $1 pestriti au rămas Jidovii până astăzi. 

«Mergând după aceea Jidovii la mormânt au găsit pe păzitori 
ca trăsniţi si pe Christos nicăiri, că se spune că Christos cu pie- 
tre de moară s'a suit la cer. Şi cine nu dă dracului vede aceste 
pietre în cer (1). 


A patra şi ultima variantă din 7ara-Românească e aceasta: 


«Mergeă rătăcitoare pe poteca cea fără capăt Fecioara Maria, 
Maica lui Isus, căci în vis i se arătase Îngerul Domnului si cu 
glas puternic îi zisese: | 

— «Scoala Mario, scoală fecioară ce ai născut far’ de păcat, 
căci pe fiul tău l-au vândut lui Pilat Iuda cel cu inimă vicleană, 
și în curata lui inimă va impunge sulița de oţel si pe cruce îl 
vor răstigni ca pe un păcătos. Iar Isus cel făr' de moarte va muri 
acum ca un muritor spre mântuirea neamului omenesc! 

«Și s'a sculat Fecioara Maria din somn smulgându-şi părul gi 
plângând cu lacrimi de moarte. Iar vaetele ei s'au ridicat la cer 
și auzindu-le îngerii au plâns cu lacrimi amare, acoperindu-si 
trupul cu aripele. 

«Si plângând a plecat spre cinstita casă a lui Lazăr, cel înviat 
din morţi, ca să i se jeluească. Iar sora lui Lazăr, Magdalena 
cea cu părul de aur, auzind de vinderea lui Isus din gura mai- 
cii lui, a plâns cu foc smulgându-şi părul ei frumos şi a zis: 

— «O cel fără de pret pe bani cum s'a lăsat să fie vândut de 
Iuda cel vânzător, pe trei-zeci de arginti?... Să mergem, Maică 
preaslăvită, acolo unde se va osândi pe nedrept Isus, cel cu chip 


— aaa 


(1) Jiul, cit., p. 28--29. 


234 


dumnezeesc, căci împungându-l cu sulita, el va muri, neavând 
sân părinţesc unde să-şi plece capul! 

«Si ast-fel porniră amândouă pe poteca cea lungă de prin pă- 
durile dese, păzite nevăzut de Ingerul Domnului, cel ce se arătase 
în vis. lar Maica Precista aveă toiag de oţel şi opinci de fier. 

«Și întâlnindu-se cu o broască, Ingerul vrând să cerce pute- 
rea dumnezeească, faci pe Maria să zică: 

«O broască! făptura lui Dumnezeu, poţi tu să-mi arăţi calea 
ce duce la locul unde chinueste pe Isus? 

«lar broasca cu glas omeness i-a zis. 

«O Maică Fecioară! eu de acolo viu şi am văzut cum pe dum- 
nezeescul Isus îl chinuiau po cruce, scuipându-l în obraz şi bat- 
jocurindu-l! 

«Auzind Maica a început să plângă şi să se vaete. 

«lar broasca cu glas blând i-a zis: 

— «Nu mai plânge, Mario, şi nu te mai văetă, ci iea drumul în 
spre soare răsare si vei gasi pe Isus! 

«Atunci Fecioara i-a zis: 

— «Dacă drumul ce-mi arăţi nu cum-vă duce la fiul meu, te 
ursesc ca după moarte să nu te imputesti, soarele în loc să te 
hămușşească, să te usuce; iar ploaia de va cădeă peste tine, te 
va muiă şi te va spălă de praf! 

«Și Maica Fecioară, mergând înainte, dete de un isvor limpede 
ca lacrima, ce curgeă printre iarbă verde, iar la marginea lui 
un Sânger stufos îl umbriă pe jumătate. 

«Şi Maica, vrând să treacă râul, a zis: 

— Apleacă-ţi o creangă, Sânger, de-asupra isvorului ca să pot 
trece pe ea dincolo, căci mă așteaptă Isus, fiul meu, ce-l chinu- 
ese Jidovii rataciti! 

«lar Sangerul i-a răspuns: 

— «Ba creanga nu-mi aplec, căci călcând tu pe ea îi rupe-o şi 
oiu rămâneă ciumpav şi urât pe lângă pomii ceilalţi! 

«Și Maica Domnului l-a blestemat zicând: 

— O Sânger, Sânger, tu nu ştii durerea unei maici, şi de aceea 
nu te pleci! Dar tu nu știi ce poate o maică în durere! Decite 
blestem ca ori cine ţi-o rupe o mlădiţă să curgă sânge din tine 
ca din om și tu să simţi ori cât de mică ar fi durerea! Iar din 
ramurile tale să nu se facă frigare! 

«Si fecioara Maria cu Magdalena, cea cu părul de aur, pur- 
ceseră înainte și trecură isvorul prin dumnezeeasca putere a în- 
gerului păzitor. 

«Și au tot mers, au mers mereu! 


235 

«Noaptea isi lăsă valurile ei pe pământ, iar luna igi resfrangea 
razele în părul cel de aur al Magdalenei. 

«Si iar au sosit la un isvor, în care se oglindă un Maslin mare 
$1 frumos. 

«Iar Maica Domnului a zis: 

— «Intinde-ti o creangă de-asupra isvorului, Masline, ca să pot 
trece din colo, căci m'aşteaptă Christos, fiul meu, pe cruce răs- 
tignit şi de Jidovi batjocurit! | 

«lar Maslinul şi-a întins creanga peste apă, lăsându-le să treacă. 
Şi Maria a zis: 

— «O Masline! tu, care vezi pe o maică în durere, te binecu- 
vintez ca lemnul tău să fie sfânt și din fructul tău să se stoarcă 
uleiul ce va arde în candele pentru ruga si mântuirea păcatelor 
omeneşti ! 

«Şi au pornit mergând mereu! 

«Si au dat de un Teiu bătrân cu frunza lată gijincareat cu flori, 
ce sta aplecat cu ramurile in spre un isvor. Iar Fecioara Maria 
a zis: 

— O Teiu mare şi înflorit, fie-ti milă deo maică în durere și 
pleacă-ţi o creangă peste isvor să pot trece din colo, căci mă 
aşteaptă fiul meu cel atât de chinuit de Jidovii rataciti! 

« Iar Teiul şi-a aplecat o ramură si a lăsat pe Maica Dom- 
nului să treacă. Iar Fecioara a zis: 

— O Teiu! tu care ai văzut pe o maică în durere, fii binecuvan- 
tat de Domnul: să fii într'un an odată în biserică, iar florile 
tale să împodobească icoanele! 

«Si au pornit mai departe. Si iar au dat de un isvor peste 
care se întindeă cu umbră mare și adâncă un Nuc stufos. 

«Maica Domnului, vrând să treacă isvorul, i-a zis: 

— «O Nuc! apleacă-ţi o ramură peste apa, sa trec din colo, căci 
m'așteaptă fiul meu chinuit de Jidovi! 

«Si Nucul şi-a aplecat o ramură gi a trecut Maria zicându-i: 

— «Fii binecuvântat, Nucule, din lemnul tău să se facă icoane! 

«Si au pornit înainte. 

«După atâta cale au ajuns dând de groapa lui Isus, care eră 
de nouă stânjeni de adâncă si de nouă de largă și pe gura ei 
o stană de piatră. Iar în năuntru se odihniă morţii cel ce pen- 
tru a lumii mântuire suferit-a cuie în picioare şi în mani si su- 
lita în coaste; cel ce a îndurat înjurături şi palme dela răi și 
blestemati; cel ce pe fruntea lui de gânduri luminată, de sufe- 
rinte arsă, coroana de spini purtat-a, cel ce pe buze, de unde cu- 
vântul lui Dumnezeu egit-a, cu oţet a fost adăpat! 

«Vazu Maria cea sfârşită de durere, cum pe stana de piatră a 


236 


mormântului nepretuitului ei fiu stăteau la masă Jidovii cei 
omoritori. 

«Înaintea lor eră întinsă o azimă, vin şi într'o strachină un 
cocog fript. 

«Iar Jidovii ziseră: 

— «Când s’o face azima holdă de grâu, atunci să-și vadă fiul 
Maria, atunci si nici atunci! Când s’o face vinul struguri in deal, 
atunci să-și vadă fiul Maria, atunci şi nici atunci! Când o cântă 
cocoşul ăsta pe buzele străchinei, atunci să-și vadă fiul Maria, 
atunci si nici atunci! Si tăcură! 

«Atunci s'a cutremurat văzduhul de o vrajă sfântă; un vânt 
s'a iscodit din zare, iar Maica Domnului se închină, pe cand Ji- 
dovii rămaseră incremeniti de spaimă. Cuvântul Domnului prin 
vraja sfântă s'a împlinit, căci de odată azima se prefăcă într'o 
mare holdă de grâu, întinzându-se spre miază-zi; vinul, în stru- 
guri agăţaţi de coardele verzi frunzoase, pe coastele dealurilor 
spre miază-noapte; iar cocoşul înviă şi, sărind pe marginele stră- 
chinei, începă a cântă cu glas tare deșteptarea lui Isus, bătând 
din aripi si stropind pe ochi gi mani pe inspdimantatii Jidovi, 
cari se dădură la o parte tremurând de frica mâniei lui Dum- 
nezeu. 

«Iar Maica Domnului, căpătând putere dumnezeească mai mare 
ca tot-deauna, dete cu toiagul în semnul crucii peste stana de 
piatră a mormântului. 

«Si atunci un sgomot surd s'a auzit în fundul pământului, pia- 
tra s'a cutremurat dându-se în lături; mormântul s'a fost des- 
chis! Iar Isus pe cer s'a fost făcut o lumină mare ce te orbiă. 

«În spre acea lumină, spre Dumnezeul a-tot-puternic s'a înălţat 
ușor cel ce pe pământ pentru lume a pătimit, cel ce în ceruri 
pentru lume se va rugă. Iar Maica Domnului, întorcându-se cu 
faţa la lume, a fost zis cu glas puternic: 

— «Cine o ști basmul patimelor lui Christos si nu l-o spune, să 
aibă a-l purtă pe cărările strâmbe, cu paharele seci si cu facliile 
stinse; iar cine l-o spune, să aibă a-l purtà pe cărările drepte, 
cu paharele pline şi cu facliile aprinse! (1) 


4. — Variantele, aflătoare la Românii din Transilvania, 


câte mi-s mie până acuma cunoscute, sunt cele ce urmează. 
Prima: 


(1) Alexandrina Mihăescu, Flori de zăpadă. R. Vâlcea 1898, p. 49. 





Luai securea mare, 

Mă dusei in pădurea mare, 
Taiai lemn mare, 

Făceai biserica mare 

Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cătră celea mare 

Cele mai mici, 

Cătră sfinţii apostolici. 

În mijloc de biserică 

Sta sfânta Maica Precistă, 
În mâna dreaptă 

Cu o carte albă, 

În mâna stângă 

Cu făclia aprinsă; 

Cetiă şi lăcrămă, 

Pe apa Iordanului se uită; 
Vedea holdele răsărind, 
Păsările pciuind, 

Oile fătând, 

Fiuţu nu l-a văzut viind. 
Da ea, păr galben despletiă, 
Lacrămi din ochi îi curgeă, 
Mere de aur se făceă, 
Îngerii si sfinţii le culegea, 
După dânsa le duceă. 

S'o întâlnit cu Ion 


Sdnt-Ion 
Si i-o zis: 
— Maică! ce esti scarbita si 
[supărată, 
Pe cum nu te-am văzut nici 
[odată ? 
— O! Ioane, 


Sant-Ioane! 
Cum n'oiu fi eu scârbită si su- 
[parata, 
Precum nu m'ai văzut nici o- 
[data, 
Că eu numai un fiut am avut 
Si nu stiu in care parte de 
[lume s’o dus! 
lar Ion o zis: 
— Du-te la apa Iordanului, 


237 


Te uită pe apă în jos 
Şi-i vedeă holdele răsărind, 
Pasările pciuind, 
Oile fătând. 
Fiutu le-i vedeă viind! 
S'o luat, păr galben desple- 
[tiă, 
Lacrămi din ochi îi curgeă, 
Mere de aur se făceă, 
Ingerii si sfinţii le culegea, 
După dânsa le duvea. 
Si se uită pe apă în sus, 
Si se uită pe apă în jos, 
Si-o văzut holdele răsărind, 
Pasările pciuind, 
Oile fătând, 
Fiutu nu l-o văzut viind. 
Da ea păr galben despletiă, 
Lacrămi din ochi ii curgeă, 
Mere de aur se făceă, 
Ingerii gi sfinţii le culegea, 
După dânsa le ducea. 
S'o întâlnit cu meșter de lemn. 
El o zis: 
— Maică! ce esti scârbită si 
(supărată, 
Precum nu te-am văzut nici 
[odată ? 
— Da cum n'oiu fi scârbită 
[și supărată, 
Precum nu m'ai văzut nici 
lodată, 
Că numai un fiuţ am avut 
Si nu ştiu in care parte de 
[lume s'o dus! 
Iar el o zis: 
— O! Maică! păgânii de Ji- 
[dovi prinsu-l-o, 
Pe crucea lui Pilat întinsu-l-o, 
Piroane în mâni și picioare 
[bătutu-i-o, 
Cu securi tăiatu-l-o, 
Cu sulitele impunsu-l-o, 


Cununi de spini in cap pusu-i-o, 
Cu curea de rug încinsu-l-o, 
Unul din ostași cu sulița în 
[coastă împunsu-l-o, 
Si o eşit sânge si apă, 
Şi ovenit la mine să-ifac crucea 
Cu o parte și două mai lungă, 
Iar eu i-am făcut-o 
Cu o parte şi două mai mică! 
— O! lucra-u-ai cu anu, 
De abiă să-ţi capeti banu! 
S'o luat, păr galben des- 
[pletiă, 
Lacrămi din ochi îi curgeă, 
Mere de aur se făceă, 
Ingerii si sfinţii le culegea, 
După dânsa le duceă. 
S'o întâlnit cu meşter de fier. 
El o zis: 
— O Maică! ce esti scârbită 
[și supărată, 
Precum nu te-am văzut nici 
[odată ? 
— Da cum n'oiu fi scârbită 
[și supărată, 
Precum nu m'ai văzut nici 
[odată, 
Că eu numai un fiuţ am avut 
Şi nu ştiu în care parte de 
[lume s’o dus! 
— O Maică! păgânii de Ji- 
[dovi prinsu-l-o, 
Pe crucea lui Pilat întinsu-l-o, 
Piroane în mâni şi picioare 
bătutu-i-o, 
Cu securi tăiatu-l-o, 
Cu sulitele impunsu-l-o, 
Si o eşit sânge si apa. 
Si o venit la mine să-i fac cu- 
[iele 
Cu o parte si două mai mari 
Și le-am făcut 
Cu o parte si două mai mici! 


— O. dau-ai cu ciocanu, 
De abiă să-ţi capeti banu! 
S'o luat, păr galben des- 
[pletia, 
Lacrămi din ochi îi curgea, 
Mere de aur se facea, 
Ingerii şi sfinţii le culegeă, 
După dânsa le duceă 
Pe munţi de glajă (sticlă), 
Pe munţi ca ascutitul cutitului 
Până la o fântână. 
S'o plecat să bee apă. 
O broscufd o zis: 
— Maică! ce ești scârbită si 
supărată, 
Precum nu te-am văzut nici 
[odată ? 
— O broscuţă! muriu-ai sinu 
| [te-ai imputi 
Si unde nu-i fi tu, 
Să nu fie apa bună de băut! 
Da cum n'oiu fi eu scârbită și 
supărată, 
Precum nu m'ai văzut nici 
odată, 
Că eu numai un fiut am avut 
Și nu ştiu în care parte de 
lume s’o dus! 
că eu am avut 
doi-spre-zece 
Si o venit o roată 
Forforoată 
Și mi-o omorit un-spre-zece 
odată. 


— O Maică! 


Unu mi-o mai rămas: 
Toma Tominoace, 
Strut de busuioace, 
Hai la mama’n coace! 
Si o venit un broscoiu 
Cu picioarele 
Ca rășchitoarele, 
Ochii ca talgerile, 
O venit la mă-sa. 


Maica Precista o început 
a râde. 
De acolo s’o luat, 
Par galben despletia, 
Lacrami din ochi ii curgea, 
Mere de aur se făceă, 
Ingerii şi sfinţii le culegea, 
După dânsa le duceă. 
S'o întâlnit cu Ion 
Sdnt-Ion 
Și o zis: 
— Maică! ce esti scârbită si 
[supărată, 
Pe cum nu te-am văzut nici 
[odată ? 
— Da cum n'oiu fi scârbită 
[şi supărată, 
Pe cum nu m'ai văzut nici 
[odată, 
Că eu numa un fiut am avut 
Și nu știu în care parte de 
[lume s'a dus! 
Dar el o zis: 
— O Maică! - 
Ţipă hainele negre călugărești, 
Și iea haine albe îngerești 
Și te du la raiu 
Si dă un picior în usa raiului, 
Că s'a deschide si fiutu li ve- 
[dea viind! 
S’o luat, pir galben des- 
fpletia, 
Lacrami din ochi ii curgea, 
Mere de aur se facea, 
Ingerii și sfinţii le culegea, 
După dânsa le duceă. 
Şi o tipat haine negre călu- 
[găreşti, 
Şi o luat haine albe ingeresti 
Şi s’o dus la raiu, 
Şi o dat cu picioru în ușa raiului; 


Raiu s'o deschis, 
Pe fiut l-o văzut viind 
Si Maica o zis: 
— O Isuse! cum te-ai lăsat 
La păgânii de Jidovi să te 
[chinuească, 
Să te răstignească ? 
Iar Isus o zis: 
— O Maică! până nu mă răs- 
[tignii eu 
N'auzii secure 
In pădure, 
N'auzii glas 
De voinicas, 
Nu lăsă oaia mielul său 
Nici vaca vitelul său, 
Iapa mânzul său, 
Nici scroafa purcelul său, 
Nici femeia pruncul său. 
Iar de când m'am răstignit eu,. 
Auz glas 
De voinicaş, 
Secure 
In pădure, 
Lasă oaia mielul său 
Și vaca vitelul său, 
Iapa mânzul său 
Și femeia pruncul său. 
Și cine a sti asta 
Și o va spune 
La lume 
La săptămână, 
La lună, 
La anu, 
La jumătate de an, | 
Il va luă Isus de mâna dreaptă 
Si-l va duce tocma’n raiu; 
Iar cine o sti si nu o va spune, 
Il va luă de mâna stângă 
Şi pe ulicioara cea strâmbă 
Il va aruncă tocma’n iad! (1). 


(1) Publ. de I. Moisil în Șezătoarea, an. II. Fălticeni 1893, p. 143—148. 


240) 


A doua variantă din Transilvania, comuna Reteag, sună 


precum urmeaza: 


S'a luat omul mare 

Cu securea mare 

In pădurea mare 

Sa facă biserică mare 

Cu nouă uși, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele 

De cătră sfântul soare. 

In zăbreaua de'nainte 

Cine cătă ? 

Maica sfântă, 

In mâna dreaptă 

Carte albă, 

In mâna stângă 

Carte sfântă, 

Tot cetia 

Si procetia 

Si pe fiul său nu-l găsiă. 
Ea de acoalea s'a luat 

Pe cel munte ascuţit 

Ca o dungă de cuţit. 

Pe unde cu piciorul pasia 
Ca ceara scdlpid, 

Mere de aur se făceă 

Câţi îngeri, 

Câţi apostoli, 

In braţe le strangea, 

La sfânta biserică le duceă. 
S’o întâlnit cu meşteru de lemn. 
— Ce te plângi, Maică sfântă, 
Ce te daulesti ? 

— Cum nu m’oiu cântă, 
Cum nu m'oiu dăuli, 

Că numai un fiu mi-am avut 
Şi pe acela l-am pierdut, 
De urmă nu i-am mai dat, 
Ori și cât l-am căutat! 

— Hei, Maică sfântă! 

Nu te cântă, nu te dăuli, 
Că fiu ţi l-am văzut 

In poartă la Pilat 


Răstignit pe cruce de brad. 

Jidovii mi se siliră, 

Cum mă întâluiră, 

Să-i fac crucea. 

De ce ziceă s'o fac mai mică, 

Să fie mai ușurică, 

De aceea o făceam mai mare 

Să nu mă obosesc așă tare! 
Maica sfântă-l ascultă 

Și-l blestema : 

— Dare-ar bunul Dumnezeu 

S4 lucri cu anul 

Si si nu mai capeti banul! 
Apoi iară se lua 

Pe un deal ascutit 

Ca o dungă de cuţit. 

Unde calca 

Ca ceara scâlp?ă, 

Mere de aur se făceă. 

Câţi îngeri, 

Câţi apostoli, 

In braţe le strângeă, 

Pe la sfinte biserici 

Le impartia. 

Si s'o întâlnit 

Cu meşterul de fier. 

— Bună ziua, meșter de fier! 

— Sănătate bună, Maică sfântă, 

Da ce te canti, ce te daulesti ? 

— Da cum nu m'oiu cântă, 

Și cum nu m'oiu dauli, 

Că numa un fiu am avut 

Si pe acela l-am pierdut, 

Și ori cât l-am cotat, 

Nu l-am aflat! 

— Nu te cântă, 

Nu te văetă! 

Du-te în poarta lui Pilat, 

Că acolo li află 

Răstignit pe cruce de brad. 


Si pe mine mă siliră Jidovii 
Sa-i fac cuiele. 
Si de ce zicea 
Sa le fac mai mari, 
De aceea le faceam mai mici 
Ca să nu mi se treacă fierul 
Si se gat iute lucrul! 

Maica sfântă-l ascultă 
Şi apoi îi cuvântă: 
— Dare-ar bunul Dumnezeu, 
Cum îi da cu ciocanul, 
Să şi capeti banul! 

Si se luă Maica sfântă 
Pe un deal ascuţit 
Ca o dungă de cuţit 
Tot plângând 
Si daolind, 
Pe fiul sfânt căutând 
Şi s’o întâlnit c'o roască 
Broască. 
— Bună ziua, roască-broască! 
—Sanatate buna, Maică sfântă! 
Dar ce te canti, ce te daolesti? 
— Dar cum nu m'oiu cântă 
Si cum nu m'oiu dăoli, 
Că numa un fiu am avut 
Şi pe acela l-am pierdut! 
— Nu fisupărată, Maică sfântă, 
Că şi eu înc'am avut 
Nouă fii, 
Şi o venit 
O roată 
folforoată 
Si mi-o omorit opt odată, 
Numai unul mi-o rămas! 
Şi o zis Maica sfântă: ` 
— Ian chiamă-l încoace! 
Si începu broasca a strigă 
Şi din gură cuvântă: 
— Tomi Tominoace! 





Calcă în busuioace, 

Hai la mama'ncoace! 

Și o venit un broscoiu mare 
Cu picioarele 

Ca raschitoarele, 

Cu ochii ca talgerile. 

Maica sfântă, cum l-o văzut, 
O zâmbit a râde şi o qs 

— Doare-ar bunul Dumnezeu, 
Unde-i muri 

Să nu te imputesti, 

Și unde n'a fi 

Broască în apă, 

Să nu fie bună apa! 

Apoi iară s’o luat 

Pe un deal ascuţit 

Ca o dungă de cuţit, 

Tot plângând » 

Şi daolind, | 

Pe fiul sfant intreband. 

Si l-a aflat 

La poarta la Pilat 

Pe cruce de brad 

Cu cuie pironit, 

Pe cruce răstignit, 

Cu cununi de spini încununat 
Si cătră Maica sa a strigat: 
— Nu te cântă, nu te dăoli, 
Că până amu nu trăgeă 
Copil după mamă 

Și mamă după copil, 

Nici puiu după clocă, 

Nici €locă după puiu, 

Nici vitel după vacă, 

Nici vacă după vițel, 

Nici mielul după oaie, 

Nici oaia după miel. 

Da de. acuma în colo 

Știu că fie-care mamă 
Și-aveă grijă de fiul ei! (1) 


A, 


(1) Din Ms. d-lui I. Pop. Reteganul, aflător la Academia Română. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


242 


A treia variantă din Transilvania e aceasta: 


S’a luat omul mare, 

Cu securea mare, 

Si o tăiat lemnul mare, 
A făcut biserică mare 
Cu nouă uşi, cu nouă altare, 
Cu zăbrele în cărare. 

In zăbreaua mică 

Sede santa Maria mică, 
In zăbreaua mare 

Sede Sântă Maria mare. 
Sântă Măria mare 
Demineata s'a sculat, 

In scaun de aur s'a înălţat. 
Pe obraz s'a spălat, 

Pe obraz cu vin-ars 

Si pe mani cuevin bun. 
Și o băgat mâna stângă 
Şi o scos carte sfântă, 

Şi o băgat mâna dreaptă 
Şi o scos carte albă 

Şi o cetit de la prânz 
Până la amiaz. 

Toţi orbii 

Şi toţi șchiopii 

S'au aflat 

Si s'au adevărat! 

Numai Domnul cerului 
Si al pământului, 

Fiul ei şi al lui Dumnezeu 
Nu s'a aflat, 

Nu s'a adevărat, 
Doamne! rău s'o supărat. 
S'o luat Maica sântă 
P'un deal ascuţit 

Ca o sânceă de cuţit, 
Păr galben despletind, 
Faţă albă sgâriind, 
Lacrămi din ochi-i picând, 
Cari cum picau 

Mere de aur se făceau, 
Ingerii veniau 


Și le culegeau 

Si în cer le duceau, 

La suflete le împărţiau. 

S'a întâlnit Maica santa 

Cu meşter de lemn. 

— Bună ziua, meșter de lemn! 

— Sănătate bună, 

Maică de milă 

Și de putere! 

Ce plângi, ce te daulesti.? 

— Oh! meșter de lemn, 

Cum n'oiu plânge, 

Cum n'oiu dăuli, 

Că Vineri dimineaţa m'am 
[sculat, 

In scaun de aur m'am înălţat, 

Pe obraz m'am spălat, 

Pe obraz 

Cu vin-ars 

Și pre mâni 

Cu vin bun. 

Și am băgat mâna stângă 

Și am scos carte sântă, 

Şi am băgat mâna dreaptă 

Și am scos carte albă 

Și am cetit de la prânz 

Pan’ la amiaz. 

Toţi orbii 


Şi toţi schiopii 


I-am aflat, 

I-am adevărat, 

Numai pre fiul cerului 
Si al pământului, 

Pre fiul meu 

Si al lui Dumnezeu 

Nu l-am aflat, 

Nu l-am adevărat, 
Doamne! reu m'am supărat. 
N'ai văzut, 

N'ai auzit? 

—De auzit n'am auzit, 


De văzut am văzut, 

Că l-au interit (1) 

Cânii de Jidovi 

Trei zile de vară 

Şi l-au prins Joi de catra sară, 

Si l-au dus la curtile lui Pilat 

Si l-au resticnit pe cruce de 

[brad. 

Cu burete hrănitu-l-au, 

Cu oţet adăpatu-l-au, 

Cunună de spini 

In cap pusu-i-ai, 

Cu brâu de măcieş 

Incinsu-l-au. 

Când îl incingeau, 

Picuri de sânge curgeau, 

Jidovii în păhare îl sprijineau 

Ca niște păgâni îl beau. 

Picurul întâiu s'a făcut spicul 
[grâului 

Cu care fac sânta slujbă 

La biserici şi la morţi, 

Picurul al doilea 

S'a făcut sfântul vin 

Cu care fac sfânta slujbă 

La biserici si la morţi. 

Tocinai eu i-am făcut crucea. 

De ce au zis s'o fac mai mică 

Si mai subţirică, 

De aceea am făcut-o 

Mai mare şi mai groasă, 

C'am avut destul lemn 

Și m'am urit a ciopli în el! 

— O mestere, dare-ai cu anul 

Si apoi să capeti banul!... 

De acolo în cotro Maica sântă 
[mergea 

Holdele mandre inverzia, 

In cotro Maica santa plecă, 

Holdele mândru inspica. 

Și s'o luat Maica sântă 


(1) Luat la goană. 


243 


P'un deal ascuţit 

Ca o sânceă de cuţit, 

Păr galben despletind, 

Faţă albă sgâriind, 

Lacrămi din ochi picând. 

Cari cum picau 

Mere de aur se făceau, 

Ingerii veniau 

Și le culegeau 

Şi în cer leduceau, 

La suflete le impartiau. 

S'a întâlnit c'un meşter de fier. 

— Bună ziua, meşter de fier! 

— Sănătate buna, 

Maică de milă 

Si de putere! 

Ce plângi, ce te daulesti? 

— Oh! meșter de fier! 

Cum n'oiu plânge, 

Cum nu m'oiu dăuli! 

Că Vineri dimineaţă m'am 
[sculat, 

In scaun de aur m'am înălţat, 

Pe obraz m'am spălat, 

Pe obraz 

Cu vin-ars 

Si pe mani 

Cu vin bun. 

Și am băgat mâna stângă 

Siam scos carte santa, 

Şi am băgat mâna dreaptă 

Și am scos carte albă, 

Și am cetit de la prânz 

Pan’ la amiaz. 

Toti orbii 

Si toţi schiopii 

I-am aflat, 

I-am adevărat, 

Doamne ! rău m'am supărat. 

N'ai văzut, 

N'ai auzit ? 





— De auzit 

N’am auzit, 

De vazut 

Am vazut, 

Că l-au întărit 

Cânii de Jidovi, 

Trei zile de vară 

Si l-a prins Joi de cătră sară. 

Și l-au dus 

La curţile lui Pilat 

Si l-au resticnit 

Pe cruce de brad, 

Cu burete hrănitu-l-au, 

Cu oţet adăpatu-l-au, 

Cunună de spini 

In cap pusu-i-au, 

Cu brâu de măcieș 

Incinsu-l-au. 

Când îl încingeau, 

Picuri de sânge curgeau, 

Jidovii în pahare îl sprijineau, 

Ca nişte păgâni îl beau. 

Picurul întâiu 

S'a făcut spicul grâului 

Cu care fac sfânta slujbă 

La biserici si la morţi, 

Picurul al doilea 

S'a făcut sfântul vin 

Cu care fac sfânta slujbă 

La biserici și la morţi. 

Tocmai eu i-am făcut cuiele. 

De ce au zis 

Să le fac mai groase 

Si mai hodrâmboase, 

Ca să treacă prin oase, 

De aceea le-am făcut mai mici 

Si mai subtirele, 

C’am avut putinel fier 

Siam să mă hrănesc si eu cu el! 

— Omestere! dare-ai cu cio- 
[canul 

Și să-ţi capeti banul!... 

De a colo 


244 


Incotro 

Maica sfântă mergeà 

Holdele mândru inverzia, 

In cotro Maica sfântă plecă 

Holdele mândru înspică. 

Si s'o luat Maica sfântă 

P'un deal ascuţit 

Ca o sânceă de cuţit, 

Păr galben despletind, 

Faţă albă sgâriind, 

Lacrămi din ochii picând. 

Care cum picau 

Mere de aur se făceau. 

Ingerii veniau 

Și le culegeau 

Si în cer le duceau, 

La suflete le impartiau. 

S’a întâlnit cu o broască. 

— Bună ziua, broască. 

— Sănătate bună, 

Maică de milă 

Și de putere! 

Ce plângi, ce te daulesti ? 

— O broască, broască! 

Cum n’oiu plânge, 

Cum nu m'oiu dăoli? 

Că Vineri dimineaţa m'am scu- 
flat, 

In scaun de aur m'am înălţat, 

Pe obraz m'am spălat, 

Pe obraz 

Cu vin-ars 

Si pe mani 

Cu vin bun. 

Siam băgat mâna stângă 

Și am scos carte sfântă, 

Și am băgat mâna dreaptă 

Și am scos carte albă 


„Şi am cetit de la prânz 


Pan’ la amiaz. 
Toti orbii 
Și toţi schiopii 
I-am aflat, 


I-am adevărat, 
Numai pre fiul cerului 
Și al pământului, 
Pre fiul meu 
Și al lui Dumnezeu 
Nu l-am aflat, 
Nu l-am adevărat, 
Doamne! reu m'am supărat! 
N'ai văzut, 
N'ai auzit ? 
— Oh! Maică, nu te supără, 
Nu te dăuli, 
Că şi eu am avut 
Nouă puişori în un ogaş 
Și a venit 
O roată 
Forforoată 
Și mi i-o omorît 
Opt odată, 
Numai unul mi-a rămas. 
Toma, Tominoace! 
Calcă in busuioace, 
Vin’ la mama’ncoace! 
Și o venit un broscoiu 
Cu ochii ca talgerile, 
Picioarele 
Ca rășchitoarele, 
Mânile 
Ca fusele. 
Cât o fost Maica sfântă de 
[supărată, 


Totuşi a zâmbit a râde odată. 


— O broască muri-o-ai 

Și nu te-ai imputi, 

Unde tu n’ai fi, 

Apă bună n'ar mai îi, 

Căci cât am umblat, 

Nici atâta voie n'am aflat! 
De acolea 

In cotro Maica sfântă mergeă 

Holdele mândru înverziă, 

In cotro Maica sfântă plecă, 

Holdele mândru înspică 


Și s'a luat Maica sfântă 

P'un deal ascuţit 

Ca o sânceă de cuţit, 

Păr galben despletind, 

Faţă albă sgâriind, 

Lacrămi din ochi-i picând, 

Care cum curgeau 

Mere de aur se făceau, 

Ingerii veniau 

Și le culegeau 

Si în cer le duceau, 

La suflete le impartiau. 

S'a întâlnit cu Maria Magda- 
[lena, 

Sora lui Lazar. 

— Bună ziua, Marie! 

— Sănătate, Maică de milă 

Şi de putere! 

Ce plângi, ce te daulesti ? 

-— Oh! Marie, Marie! 

Cum n'oiu plânge, 

Cum nu m'oiu dăuli! 

Că Vineri dimineaţă m'am scu- 

[lat, 

In scaun de aur m'am înălţat, 

Pe obraz m'am spălat, 

Pe obraz 

Cu vin-ars, 

Și pre mâni 

Cu vin bun, 

Şi am băgat mâna stângă 

Si am scos carte sfântă, 

Și am băgat mâna dreaptă 

Și am scos carte albă, 

Și am cetit de la prânz 

Pân' la amiaz, 

Toţi orbii 

Și toţi schiopii 

I-am aflat, 

I-am adevărat, 

Numai pre fiul cerului 

Și al pământului, 

Fiul meu 


ae eee, 


Si al lui Dumnezeu 
Nu l-am aflat, 
Nu l-am adevărat, 
Doamne! rău m'am supărat! 
N'ai văzut, 
N'ai auzit? 
— Oh! Maică sfântă, nu plânge, 
Nu te dăoli, 
Ci du-te la curţile tale cele 
[mândre, 
Desbracă haine negre călugă- 
[rești 
Şi îmbracă haine mândre dom- 
nesti, 
Te du la râul Iordanului 
Desculţă pe brumă, 
Pe piatra măruntă, 
Ie trei picuri de apă 
Si aruncă în fata ta cea albă, 
Te uită spre raiu spre răsărit, 
Că-i vedeă trei cete venind, 
Fiul tău aducând! 
De acolea 
In cotro Maica sfântă mergeă 
Holdele mândru înverziă, 
In cotro Maica sfântă plecă 
Holdele mândru înspică. 
S'a dus la curţile ei cele mân- 
[dre 
Și a desbrăcat 
Haine negre călugărești 
Sia îmbrăcat 
Haine mândre domnești. 
S'a dus la râul Iordanului 
Desculta pe brumă, 
Pe piatră măruntă, 
A luat trei picuri de apă 
Si o aruncat în fata ei cea alba, 
S'a uitat spre raiu spre rasa- 
[rit 
Și o văzut trei cete de îngeri 
[venind, 
Pre fiul ei aducând. 


— Oh! fiul meu 
Si al lui Dumnezeu! 
Mare putere ţi-am dat 
Si la cânii de Jidovi te-ai lă- 
` | [sat ! 
— Oh! Maică, nu m'am lăsat 
Pentru mine 
Ori pentru tine, 
Ci m'am lăsat 
Pentru lumea toată. 
Că până la Jidovi nu mă lăsam, 
N'auziam glas de fată mare, 
N'auziam fluer de fecior, 
N'auziam troscotă de secure 
In pădure, 
Nu trăgeă copil după mamă 
Şi mamă după copil, 
Nu trăgeă vițel după vaca, 
Vaca după vițel, 
Nu trăgeă miel după oaie 
Si oaie după miel, 
Nu trăgeă purcel după scroafă, 
Scroafă după purcel. 
Dar de când la Jidovi m'am 
(lăsat, 
Aud glas de fată mare, 
Aud fluer de fecior, 
Aud troscotă de secure 
In pădure, 
Trage copil după mamă, 
Mamă după copil, 
Trage vite] după vaca, 
Vaca după vițel, 
Trage miel după oaie, 
Oaie după miel, 
Trage purcel după scroafa, 
Scroafă după purcel. 
Cine mi-a sti povestea 
Și o va zice la anul, 
La jumătate, 
La lună, 
La săptămână, 
L-oiu luă de mâna dreaptă, 


L-oiu duce pe cărarea dreaptă, 
Unde-s mese intinse 

Si făclii aprinse. 

Cine mi-a sti povestea 

Şi nu o va zico 

La anul, 

La jumătate, 

La lună, 

La săptămână, 

L-oiu luă de mâna stângă, 


247 


L-oiu duce pe cărarea strâmbă, 
Unde-s şerpii 

Ca brazii, 

Râmele 

Ca bârnele, 

Broastele 

Ca jirezile, 

Soparlele 

Ca vacile! (1) 


A patra variantă, din Transilvania y 


Omul mare 
Cu securea mare 
Merge în pădurea mare, 
Face biserică mare: 
Cu nouă uşi, cu nouă altare, 
Cu nouă zăbrele din st. Soare. 
In zăbreaua mică 
Sede sântă-Maria cea mică, 
In zăbreaua mare 
Sede sântă-Maria cea mare. 
Sia luat Maica sfântă 
Carte albă 
In mâna dreaptă, 
Cruce sfântă 
In mâna stângă 
Si toţi fiii îi cetia 
Şi-i adeveriă, 
Numai fiul cerului 
Și al pământului 
Si acela îl cetiă 
Si-] adeveria, 
Da la o lume de loc, 
Dar nu știu unde. 
S'a luat Maica sfântă 
Pe un deal ascuţit 
C'o sânceă de cuţit, 
Cu păr galben despletind, 


. 
iii a E NEE E E i e i E = = So aes ——— 


Cu fata dalbă tipand; 

Pe unde Maica sfântă mergea, 
Mandre făclii s'aprindeă 

Și mândră iarbă crestea. 

Se întâlneşte Maica sfântă 
C'un meșter de lemn. : 
—Bună ziua, Maică sfântă! 
Ce te cânţi ce te daulesti? 
— Cum nu m’oiu canta, 


- Cum nu m’oiu dăuli, 


Că toţi fiii îi cetesc 

Și-i adeveresc, 

Numai fiul cerului 

Si al pământului 

Şi acela îl cetesc 

Și-l adeveresc, 

Da la o lume de loc, 
Dar nu ştiu unde! 

— Maică sfântă, nu te cântă, 
Nu te dăuli, 

Că de văzut 

Nu l-am văzut, 

Dar de nume i-am auzit, 
C’au venit 

Balele de Jidovi la mine 
Să le fac crucea. 


(1) Minerva, an. IV. Bistriţa 1894, p. 208, 218—219, 229—230 şi 236—237. 





Din ce-au zis să le-o fac mai 
[subtirea 

Si mai cinășeă, 

Eu de aia o am lăsat mai 

[groasă 

Si mai borturoasă, 

Ca să-l resticnească 

Mai tare din oase! 

Prinsă Maica sfântă 

A plânge şi a blestemă: 

— O meșter de lemn! 

Lucrare-ai tu cu anul 

Si apoisă capeti banul! 

Şi s'a luat Maica sfântă 

Si s'a dus: 

Pe un deal ascuţit 

C'o sânceă de cuţit, 

Cu păr galben despletind, 

Cu fata dalbă tipand: 

Pe unde Maica sfântă mergeă, 

Mândre făclii s'aprindeă 

Si mândră iarbă creșteă. 


Lacrămile Maicii sfinte jos. 


[picau, 
Mere de aur se faceau, 
Sfintii apostoli le strangeau, 
la Dumnezeu in cer le du- 
[ceau, 
Dumnezeu cu ele leturghii 
[facea. 
Se întâlnește c’un meşter de fer: 
— Bună ziua, Maică sfântă! 
Ce te canti, ce te dăulești? 
— Cum să nu mă cânt, 
Cum să nu mă dăulesc, 
Că toţi fiii îi cetesc 
Şi-i adeveresc, 
Numai fiul cerului 
Si al pământului 
Și acela îl cetesc 
Și-l adeveresc, 
Da la o lume de loc, 
Dar nu ştiu unde! 


248 


-— Nu te cântă nimic, 

Maică sfântă, nu te dăuli, 

Că drept de văzut 

Nu l-am văzut, 

Dar de nume i-am auzit, 

C'au venit m 

Balele de Jidovi la mine — 

Să le fac cuiele. | 

Din ce au zis să le fac mat 

[groase 

Și mai bortoroase, 

Eu de aia le-am făcut 

Mai subtirele 

Si mai frumusele 

Ca să nu-i cază 

Domnului sfânt greu de ele, 

C'am, Maică sfântă, mulţi fii, 

Să-mi mai rămân'o tir’ de fler 

Ca să mai capăt ce-vă! 

Atunci i-a zis Maica sfântă: 

— O meşter de fier, 

Când îi da tu cu ciocanul, 

Atunci să si capeti banul! 

De acolo a plecat Maica sfântă 

Si s'a dus iară: 

Pe un deal ascuţit 

C'o sânceă de cuţit, 

Cu păr galven despletind, 

Cu fata dalbă ţipând; 

Pe unde Maica sfântă mergea, 

Mândre făclii s'aprindeă 

Si mândră iarbă crestea. 

Lacrămile Maicii sfintejos pică, 

Mere de aur se făceă, 

Sfinţii apostoli le strângeă, 

La Dumnezeu în cer le duceă, 

Dumnezeu cu ele leturghii 

[făceă. 

Se întâlneşte cu o roască 
[broască. 

— O! Maică sfântă! 

De ce te canti, de cetedăuleşti ? 

— O dragul maichii, 


Cum să nu ma cant gi dăulesc, ' Ca nişte tălgerei 
Că toţi fiii îi cetesc Si nişte manute 

Şi-i adeveresc, Ca niște fusute! 

Numai fiiul cerului De loc cum îl vede 

Si al pământului ' Maica sfântă prinde a râde 


Si acela-l cetesc Şi zise: 

Si-l adeveresc, (a Pfui, roască broască, 
Da la o lume de loc, Că de la biserica mare, 
Dar nu ştiu unde! De când port carte albă 
— Dacă şi eu, Maică sfântă, In mâna dreaptă 

Am avut nouă fii Şi cruce sfântă 

Și a venit o roată In mâna stângă, 
Forforoată Nici atâta voie n'am avut 
Si mi-a călcat pe opt de-odata Si acum m'ai făcut 

Şi tot nu-s supărată Incă de am râs! 


Numai Tomi Tominoace, —Pfui, roască broască, 
Calcă busuioace, De vei fi vie, 

Vin’ la maica’ncoace De vei fi moarta, 

Cu niste piciorele Unde vei fi tu, 

Ca răstitorele, Să fie apa buna! 

Cu niște ochigorei | 


Si mi-a rămas numai unul, Și a mai adaus: 


«De aici s'a dus Sf. Fecioară până la curtea lui Pilat. Acolo 
aga erau de pironite porţile, in cât nimeni nu putea socoti să 
intre prin dânsele. Sia dat Maica Fecioară de două ori cu pi- 
ciorul cel stâng în ele si nu s'au deschis; si a dat odată cu cel 
drept şi îndată s'au deschis în lături. Balele de Jidovi mâncau 
chiar atunci de amiazi la masă. De loc cât o zăresc, prinde o 
bală de Jidov ao întrebă: 

—<«Tu esti Maria Dumnezeoaia ? 

Maica sfântă i-a respuns: 

—<«Eu! 

—«Atunci vei fi tu Maria Dumnezeoaia, când vor învià ştiu- 
cele astea din blid şi va cântă cocoşul pe dunga blidului! 


Nici vorba nu o gătà 
Si stiucele în blid umbla, 
Cocoșul pe dunga-i cântă. 


«Prinde altă bala de Jidov a o batjocori din nou: 

—«Atunci vei fi tu Maria Dumnezeoaia, când vei sti ce este 
sub covată in tindă? 

— «O scroafă cu trei purcei ! 


250 





— «Minti! — atunci se repezi la ea şi-i dete o palmă peste 
obrazul cel stâng și una peste cel drept. 

«Si a început Maica sfântă a plânge şi a vorbi: 

— «Haideţi, haideţi, să vă arăt! 

«A ridicat Maica sfântă covata și a eșit de sub ea o scroafă 
cu trei purcei. 

«Scroafa, cât ce a eşit de sub ea, s'a frecat de cruce; de atunti 
nu mănâncă Jidovii slănină. 

«Apoi s'a dus Maica sfântă la Domnul Christos si i-a zis: 

— «O fiul meu prea dulce, prea frumos, putere ai avut să nu 
te lași să te răstignească balele de Jidovi! 

— «O Maică sfântă ! nu m'am lăsat pentru mine si pentru tine, 
ci pentru lumea toată, că să nu mă fi lăsat eu răstignit, n'auziai: 


Cocoş cântând, 

Nici pasări ciripind, 
Nici feciori fluerand, 
Nici fete mari horind, 
Nici troască de secure 
Pe cel mijloc de pădure, 
Nici flueraş de vânt 

Pe cel mijlocut de câmp. 


«Si atunci a zis Maica sfântă: 
— «Cine va sti povestea mea şi o va zice la lună, la săptămână, 
la an şi la jumătate, acela ca și cum ar face un sărindar. 


M’am suit pe o sea 
Si v'am spus-o aga! (1) 


A cincea variantă din Transilvania, şi anume din comuna 
Feneş de lângă Ampoiu: 


Merge omul mare | In zăbreaua mică 

Cu securea mare Si mai frumusica 

In pădurea mare, Cine câ-mi sedea, 

Taie lemnul mare, La ce se gandia? =, 
Face biserică mare Sede Maica Domnului, 

Cu nouă altare Ea tot ceteste 

Cătră sântul soare, Si adevereste 

Cu nouă zabrele Si tot fii de maică găseşte, 
Spre sfintele stele. Numai pe fiul său, 


—_—- Pee 





(1) Publ. de Ironim Dănilă sub titlul: Povestea Sfintei Mării, în Ga- 
zeta Transilvaniei, an. LI. Brasov 1888. No. 79. 


Fiul lui Dumnezeu, 
Fiu noua, 
Fiu tuturora, 
Nu-l poate găsi 
Unde-a putea fi, 
Si se ie 
Pe cale, 
Pe cărare 
Se întâlneşte c'un meşter mare. 
Ea în cale-l opreşte 
Şi ast-fel îi- grăește : 
— N'ai văzut, 
N'ai cunoscut 
Pe fiul meu, 
Fiul lui Dumnezeu, 
Fiu nouă, 
Fiu tuturora? 
— Ba eu l-am văzut 
Şi l-am cunoscut 
In curtea lui Pilat 
Pe cruce de brad, 
Ce i-am făcut-oinaltă şi groasă, 
Ca să fie la ochi vederoasă! 
Şi Maica Domnului blestemă 
Şi ast-fel cuvântă: 
— Tu meşter de lemn mare, 
Ce n’ai sot sub soare, 
Să umbli din sate în sate 
Cu lemne uscate, 
Să capeti bucate! 
Si Maica Domnului se iea 
Pe cale, 
Pe cărare 
Si întâlneşte 
Un alt meșter mare. 
Ea în cale-l oprește 
Si ast-fel îi grăeșşte: 
— N'ai văzut, 
N'ai cunoscut 
Pe fiul meu, 
Fiu nouă, 
Fiu tuturora ? 
— Ba eu l-am văzut 


Și l-am cunoscut 
In curtea lui Pilat 
Pe o cruce de brad, 
Cuiele-s de mine făcute, 
Subtiri şi scurte, 
Ca să iasă multe, 
Multe și mărunte. 
Din fierul ce mi-a dat în samă 
Putem facepiroane de o palmă. 
Și Maica Domnului s'apucă 
Și-l binecuvântă: 
— Tu să dai cu ciocanul 
Și să-ţi pice banul, 
Când îi intră în casă, 
S’ai prânzul pe masă! 
Și Maica Domnului se iea 
Pe cale 
Pe cărare 
Și întâlneşte pe Ion, 
Sdnt-Ion, 
Nânaș la Dumnezeu 
Și la fiul său. 
Ea în cale-l opreşte 
Și ast-fel ii grăeşte: 
— Bun întâlnitul Ioane, 
Sânt-loane! 
N'ai văzut, 
N'ai cunoscut 
Pe fiul meu, 
Fiul lui Dumnezeu, 
Fiu nouă, 
Fiu tuturora ? 
— O! Maică curată 
Si nevinovata, 
Că eu l-am văzut 
Şi l-am cunoscut 
In curtea lui Pilat 
Pe o cruce de brad. 
In trup de drumerei 
Saltă doi luceferei, 
In îaţă-i luce soarele 
Cu razele, 
In dos luna 


Cu lumina, 
In tălpi îi băteă 
Cuie de fier 
Cu maie de oţel, 
In pălmi îi băteă 
Cuie de oţel 
Cu maie de fier. 
Din picioare 
Cum sângele tasnia, 
Viţă de vin crestea. 
Din pălmi 
Cum sângele ţâșniă, 
Spic de grâu crestea. 
O! Maică curată 
Si nevinovată, 
De vrei să-l zaresti, 
Leapădă haine mueresti 
Şi iea alte îngerești, 
Lasă calea bătută 
Și iea alta mai scurtă: 
Pe râul lui Roauă 
Râul lui Iordan, 
Si apoi pe un deal ascuţit 
Ca pe niște tinde de cuţit; 
Şi-i întâlni pe fiul tău, 
Fiul lui Dumnezeu, 
Fiu nouă, 
Fiv tuturora. 

Si Maica sfântă se luă 
Pe râul lui Roauă, 
Pe râul lui Iordan, 
Leapădă haine muerești 
Si iea albe ingeresti 
Și apucă pe un deal ascuţit 
Ca niște tinde de cuţit, 
Si cum pe deal mergea, 
Pe fiul său întâlneşte 


Si ast-fel îi grăeşte: 
— O! tu fiul meu, 
Fiul lui Dumnezeu, 
Fiu nouă, 
Fiu tuturora, 
Cum de ai suferit 
De te-au răstignit, 
De te-au chinuit 
Cânii de Jidovi? 
— O! Maică curată 
Si nevinuvată, 
Cu cât grăiși 
Incă te smintisi ! 
Dac'am suferit 
De m'au răstignit 
Si m’au chinuit 
Canii de Jidovi, 
Nu e pentru mine, 
Nici pentru tine, 
Nu e pentru noi 
Pentru amândoi, 
Ci că lumea toată 
Eră prea stricată, 
De nu se uită 
Si nu căută: 
Fecior de tata, 
Maică de fată, 
Părinţii de fiii, 
Soții de soţii, 
Prietin de prietin, 
Vecin de vecin, 
Vitel de vaca, 
Vaca de vitel, 
Scroafa de purcel, 
Miel de oae, 
Oae de miel! (1) 


A seasea variantă din Transilvania, şi anume din comuna 


Făgărău: 


(1) Publ. de Gr. Sima al lui Ioan sub titlul: Legenda Maicii Dom- 


nului, în Familia, an. XXV. Oradea-mare 1889. No. 14, p. 162. 


Maica sfanta Preacurata, 
Năcăjită, supărată, 
Luatu-s'a gi s'a dus 
C'o secure mare 

La un lemn mare 

Ca şi care 

Nu-i în lumea mare, 

Şi a tăiat lemnul cel mare 
Şi o făcut o biserică mare 
Cu nouă altare, 

Cu uși în cărare, 

Cu nouă feresti, 

Cu mândre zebrele. 

In uşa mică 

sede Sântă-Măria mică, 
In ușa mare 
Sântă-Măria mare. 
Sântă-Măria mare 

S’o supărat, 

Pe îngerul Mihaiu, 

De sot l-o luat 

Şi în lume o plecat. 
Mai întâiu s'o spălat 
Pe mâni 

Cu vin bun, 

Pe obraz 

Cu vin-ars, 

Pe păr 

Cu mir, 

Şi o luat in mâna dreaptă 
‘Carte albă, 

In mâna stângă 

‘Carte sfântă, 

Si o cetit 

Şi o procetit 

Pân' la prânz 

‘Tot cu plâns, 

Pan’ l'amiaz 

‘Cu sufletu ars, 

Cu lacrămi pe obraz. 
Și o cetit 

Şi o procetit, 

Pe toţi sfinţii 





Si toţi dreptii 

I-o pomenit, 

Toti sfintii 

Si toti dreptii 

Lui Dumnezeu i-o gasit, 

Numai pe fiul său 

Și a lui Dumnezeu 

Nu l-o găsit, 

Ori cât o cetit, 

Nu l-o aflat, 

Ori cât o cercat. 

Maica rău s'o supărat, 

Tare s'o mai întristat, 

De aceea s'o luat, 

Drum lung o călcat 

Pe un munte ascuţit 

Ca o dungă de cuţit, 

Faţă albă sgâriind, 

Păr galben despletind, 

Lacrămi din ochi vărsând, 

Cari unde picau 

Piatră despicau, 

Cari unde cădeă 

Ca focu ardea, 

Ca dorul topia. 

Ingerii Domnului venia, 

Pe toate le culegea, 

Mere de aur le făceă, 

In cer le ducea 

Si acolo le impartia 

La toti sfintii, 

La toţi părinţii, 

La tot sufletu, 

La tot credinciosu 

Și nepăcătosu. 

Şi cum mergeă, 

Spice de aur împărţia, 

Fete roșii făceă, 

Pe toţi blagosloviă, 

La toţi se jeluiă, 

Cu câţi se întâlniă. 
Maica sfântă s'o întâlnit 

C'un meșter mare, vestit, 


C’un mester mare 

De lemn tare, 

Si l-o intrebat 

Si l-o rugat 

Să-i spue adevărat, 

De l-o văzut 

Pe fiul său 

Si a lui Dumnezeu. 
Maica Domnului 

Când vorbiă 

Lacrămile-i curgea 

Mari ca bobu, 

Ce ardeau ca focu. 

-— O! Maică, de ce plângi 

Si de ce-l strigi? 

— Da cum n'oiu plânge, 

Cum nu m'oiu frânge, 

Când pe îngerul Mihaiu 

De soţie l-am luat 

Si în lume am plecat, 

Pe mâni m'am spălat, 

Pe mâni 

Cu -vin bun, 

Pe obraz 

Cu vinars, 

Pe păr 

Cu mir. 

Şi am luat 

In mâna dreaptă 

Carte albă, 

In mâna stângă 

Carte sfântă, 

Și am cetit 

Și am procetit 

Pan’ la prânz 

Tot cu plâns, 

Până la amiaz 

Cu sufletu ars, 

Cu lacrămi pe obraz 

Și cu năcaz. 

Siam cetit 





Şi toţi drepţii 

I-am pomenit, 

Toţi sfinţii 

Si toţi dreptii 

Lui Dumnezeu i-am gasit, 
Numai pe fiul meu 

Sia lui Dumnezeu 

Nu l-am găsit, 

Ori cât l-am cetit, 

Nu l-am aflat, 

Ori cât l-am cercat, 
Rău m'am supărat, 
Tare m'am întristat, 
De aia m'am luat, 
Lung drum am călcat 
Pe un munte ascuţit 
Ca o dungă de cuţit, 
Faţă albă sgâriind, 
Păr galben despletind, 
Lacrămi din ochi vărsând. 
Nu Vai văzut, 

N'ai auzit 

De el ce-vă vorbind? 
— De auzit, 

N'am auzit, 

Făr' de văz't 

L-am văz't 

De Jidovi gonit, 

Trei zile fugărit 

Până Joi seara, 

Când apoi l-o prins 

Si l-o dus legat 

La casele lui Pilat, 
Unde apoi l-o răstignit 
Pe un lemn incrucit. 
Cu burete hrănitu-l-au, 
Cu oţet adăpatu-l-au, 
Cunună de spini pusu-i-au, 
Cu sulița strapunsu-l-au, 
Cu gura suduitu-l-au 
Si în faţă scuipatu-l-au, 


Derâsla neamu lor făcutu-l-au.. 


Si am procetit, 
Crucea pe care l-o răstignit. 


Pe toţi sfinţii 


Io o am cioplit. 


Și de ce o zis s'o fac mai mică 


Și subtirica, 

S'o fac mai ușşureă 

Și mai subţireă, 

Să poată mere uşor cu ea, 

Io de aceea am făcut-o 

Mai mare si mai grea, 

Să aibă ce duce la ea. 

C’am gandit 

C’ar duce-o ei si-or osteni 

Și pe el nu l-or rastigni. 

Ei crucea nu i-o dus, 

Far’ la el in spate i-o pus 

Și l-au împins 

Si l-au trudit 

Si mult l-au căsnit, 

De sânge o asudat, 

Sub cruce o picat. 

Io reu m'am supărat 

Că n'am ascultat 

Porunca ce mi-o dat! 

— O! meșter de lemn, 

Lucrare-ai cu anul 

Și abiă să capeţi banul! 

Să-ţi fie plata mică, 

Să nu câștigi mai nimică! 
Ea de acolo s'o luat 

Și tare s'o supărat 

Şi mult s’o trudit 

In lung călătorit, 

De aia s'o lăsat, 

Lung drum o călcat 

Pe un munte ascuţit 

Ca o dungă de cuţit, 

Faţă albă sgâriind, 

Par galben despletind, 

Lacrămi din ochi vărsând, 

Cari unde picau, 

Piatra despicau, 

Cari unde cădeă 

Ca focul ardeă, 

Ca dorul topiă. 





Ingerii Domnului veniă 

Pe toate le culegeă, 

Mere de aur le făceă, 

In cer le duceă, 

Acolo le impartia 

La toti sfintii, 

La toţi părinţii, 

La tot sufletu, 

La tot crestinu. 

Si cum mergea 

Spice de aur împărţiă, 

Fete rosii facea, 

Pe toti blagoslovia, 

La toti se jeluia 

Cu cati se intalnia. 
Maica sfântă s'o întâlnit 

Și cu un meșter mare 

De fier tare, 

Și l-o întrebat 

Si l-o rugat 

Să-i spună dac'a auzit, 

Ori o văzut 


Pe fiul său 
Și a lui Dumnezeu. 


Maica Domnului 
Când vorbiă 
Lacramile-i curgea 
Mari ca bobu, 
Ce ardea ca focu. 
— O! Maică, de ce plângi, 
De obrazu-ti frigi ? 
— Da cum n’oiu plange, 
Cum nu m'oiu frige, 
Cand pe ingerul Mihai 
De sot mi-am luat 
Siin lume am plecat, 
Pe mani m'am spălat, 
Pe mani 
Cu vin bun, 
Pe obraz 
Cu vin-ars, 
Pe par 
Cu mir. 


Si am luat in mana dreapta 
Carte alba, 

In mâna stângă 
Carte sfântă, 

Si am cetit 

Si am procetit 

Pan’ la pranz 

‘Tot cu plans, 

Pan’ Ja amiaz 

‘Cu sufletu ars 

Si cu necaz. 

Si am cetit 

Si am procetit 

Pe toti sfintii 

Si toti dreptii 

I-am pomenit, 

Toţi sfinţii 

Si toţi dreptii 

Lui Dumnezeu i-am gasit, 
Numai pe fiul meu 

Si a lui Dumnezeu 
Nu l-am găsit, 

Ori cât am cetit, 

Nu l-am aflat 

Ori cât am umblat, 
‘Ori cât am cercat; 
Rău m'am supărat, 
Tare m'am întristat, 
De aia m'am luat, 
Lung drum am călcat 
Pe un munte ascuţit 
Ca o dungă de cuţit, 
Faţă albă sgâriind, 
Păr galben despletind, 
Lacrămi din ochi varsand. 
Nu l-ai văzut, 

N'ai auzit 

De el ce-vă vorbind? 
— De auzit 

N'am auzit, 

Dar de văz't 

L-am văz't 

„De Jidovi gonit, 


256 


Trei zile fugărit 

Pan’ Joi sara, 

Cand l-o prins 

Și l-o dus legat 

La casele lui Pilat, 

Unde apoi l-o chinuit 

Și l-o răstignit. 

Cu burete hranitu-l-au, 

Cu oţet adăpatu-l-au, 

Cunună de spini pusu-i-au, 

Cu sulița străpunsu-l-au, 

Cu gura suduitu-l-au, 

In față scuipatu-l-au, 

De râs la neamul lor făcutu- 
l-au. 

Io cuie de fier i-am făcut, 

Ei pe cruce l-o bătut 

Cu cuiele în mâni 

Şi în picioare l-au împuns 

Pân' sângele a curs. 

Ei au zis 

Să fac cuiele mari 

Și cât de tari, 

Și cât mai groase 

Să intre prin oase. 

Io i-am făcut cuiele 

Cât mai mititele 

Si mai subtirele 


Să mi-l poată răstigni cu ele, 


C'am pus fierul putinel 

Și am să trăesc cu el! 

— Dare-ai odată cu ciocanul 

Și să capeti gologanul! 

Fi-ţi-ar lucru mic şi plata mare 

Să ajuţi si pe cin’ n’are! 
De acolo Maica s'o luat, 

Lung drum o călcat 

Pe un munte ascuţit 

Ca o dungă de cuţit, 

Faţă albă sgâriind, 

Păr galben despletind, 

Lacrămi din ochi vărsând, 

Cari unde picau 





Piatra despicau, 
Cari unde cădeau 
Ca focul ardeau, 

Ca dorul topiau. 
Ingerii Domnului veniau, 
Pe toate le culegeau, 
Mere le făceau, 

In cer le duceau, 
Acolo le ’mpartiau 
La toţi sfinţii, 

La toţi părinţii, 

La tot sufletu, 

La tot crestinu. 

Şi cum Maica mergeă, 
Spice de aur împărţiă, 
Fete roşii făceă, 

Pe toţi blagosloviă, 

La toţi se jeluiă 

Cu câţi se întâlniă. 
Maica sfântă s'o ’ntalnit 

Şi c'o broască mare 

Ca un fund de căldare 

Și oa întrebat 

Şi oa rugat 

Să-i spună dac'a văzut 

Pe fiul său 

Şi a lui Dumnezeu. 

Maica Domnului 

Când vorbiă, 

Lacrămile-i curgeă 

Mari ca bobu, 

Ce ardeau ca focu. 

— O! Maică, de ce plângi 

Şi inima-ti frigi? 

— Da cum n'oiu plânge, 

Cum nu m'oiu frige, 

Când pe îngerul Mihaiu 

De sot mi-am luat, 

In lume am plecat, 

Iar când am plecat, 

Pe mâni m'am spălat, 

Pe mâni 

Cu vin bun, 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 


Pe obraz 

Cu vin-ars, 

Pe păr cu mir. 
Siam luat în mâna dreaptă 
Carte albă, 

In mâna stângă 
Carte sfântă, 
Și am cetit 

Și am procetit 
Pân' la prânz 
Tot cu plâns, 
Pan’ l’amiaz 
Cu sufletu ars 
Si cu năcaz 

Si am cetit 

Si am procetit. 
Pe toti sfintii 
Si toţi dreptii 
I-am pomenit. 
Pe toţi sfinţii 
Și toţi dreptii 


‘Lui Dumnezeu i-am găsit, 


Numai pe fiul meu 
Și a lui Dumnezeu 
Nu l-am găsit, 
Ori cât am cetit, 
Nu l-am aflat 
Ori cât am cercat, 
Rău m'am supărat, 
Tare m'am întristat, 
De aia m'am luat, 
Drum lung am călcat. 
Nu cum-vă l-ai văzut, 
Ori ai auzit 
Pe cine-vă deel vorbind ? 
— O! Maică, nu te supără 
Și nu te întristă, 
Că dacă ti'ntristă, 
Viaţa ți mâncă, 
Că şi io am avut 
Nouă fiutei într'o baltă 
Şi o venit o roată 
Forforoată 
17 ° 


Si mi i-o călcat opt odată. 
Numai unu mi-o rămas 
Cu care mă mângâi de necaz, 
Il chiamă Toma Tominoace, 
Calcă în busuioace, 
Vino mai în coace! 
Toma Tominoc 
A şi venit pe loc 
Cu capu cât miertile, 
Cu ochii ca talgerele, 
Cu picioarele 
Ca raschitoarele, 
Cu mânile 
Ca ruzile. 7 
Maica sfântă, cum l-o văzut, 
Să râdă a început, 
Când o văzut 
Aşă broscoiu urit. 
După ce s'a liniştit 
Cătră broască a grăit: 
— Murire-ai şi nu te-ai imputi, 
Oamenilor de tine 
Scârbă nu le-ar fi. 
Traire-ai în isvoare, 
Oamenii rar să te omoare, 
Iar unde tu nu-i fi, 
Apă bună n’ar mai fi, 
Că mult am umblat 
Si numai tu m’ai mângâiat 
Si numai la tine 
Voie mi-am aflat! 
De acolo Maica s'o luat, 
Lung drum o călcat 
Pe un munte ascuţit 
Ca o dungă de cuţit, 
Faţă albă sgâriind, 
Păr galben despletind, 
Lacrămi din ochi vărsând, 
Cari unde picau 
Piatra despicau, 
Cari unde cădeă 
Ca focu ardeă, 
Ca dorul topiă. 


Ingerii veniă 

Pe toate le culegeă 

Mere le făceă, 

In cer le ducea, 

Acol’ le’mpartia 

La toţi sfinţii, 

La toţi părinţii, 

La tot sufletu, 

La tot crestinu. 

Și cum Maica mergeă, 

Spice de aur impartia, 

Fete roșii facea 

Pe toti blagoslovia 

La toţi se jeluia 

Cu eati se întâlniă. 
Maica sfântă s’o întâlnit 

Si cu Maria Magdalena, 

Sora lui Lazăr, 

Si oa întrebat 

Si oa rugat 

Să-i spună adevărat 

Dacă o văzut 

Pe fiul său 

Şi a lui Dumnezeu. 
Maica Domnului 

Când vorbiă, 

Lacrămile-i curgeă 

Mari ca bobu, 

Ce ardeau ca focu. 

— O! Maică de ce plângi 

Si inima-ti frigi? 

De ce plangi gi te daulesti ? 

— O! Marie, Marie, 

Da cum n'oiu plânge, 

Cum nu m'oiu frige, 

Cum nu m'oiu dauli ? 

Cand pe ingerul Mihaiu 

De sot mi-am luat, 

In lume am plecat, 

Pe mani spălându-mă 

Cu vin bun, 

Pe obraz 

Cu vin-ars, — 


Pe par 

Cu mir. 

Si am luat 

In mâna dreaptă 
Carte albă, 

In mâna stângă 
Carte sfântă, 

Și am cetit 

Și am procetit 

Pân' la prânz 

Tot cu plâns, 

Pân' la amiaz 

Cu sufletu ars 

Şi cu năcaz 

Și am cetit 

Și am procetit 

Pe toţi sfinţii 

Și toţi dreptii 

I-am pomenit, 

Pe toţi sfinţii 

Şi toţi dreptii 

Lui Dumnezeu i-am găsit, 
Numai pe fiul meu 
Și a lui Dumnezeu 
Nu l-am găsit 

Ori cât am cetit, 

Nu l-am aflat 

Ori cât am cercat, 
Rău m'am supărat, 
Tare m'am întristat, 
De aia m'am luat, 
Drum lung am călcat 
Ca să-l aflu 

Nu cum-va l-ai văzut, 
Ori ai auzit 

Pe cine-vă de el vorbind ? 
—- O! Maică nu te supără, 
Nu te întristă, 

Că dacă ti'ntristă 
Viaţa ţi scurtă. 

Ci du-te 

Sus pe munte 

Lângă Rusalim, 





Acolo li găsi 

Pe cruce răstignit, 
De Jidovi pironit, 

In faţă scuipit, 

De păgâni batjocurit, 
De apostoli părăsit. 


Maica sfântă, cand l-o zărit, 


Și mai tare s'o năcăjit 
Și mai tare s'o tânguit 
Cătră fiul său 
Și a lui Dumnezeu 
O grait, 
Când l-o văzut răstignit: 
— O fiul meu 
Și a lui Dumnezeu! 
Mare putere ţi-am dat 
Și de batjocură te-ai lăsat, 
In faţă scuipat, 
Cu spini încununat! 
Isus o grăit 
Cu graiu liniştit: 
— Eu nu m'am dat, 
Nici nu m'am lăsat 
Pentru mine 
Ori pentru tine, 
Ci pentru neamul omenesc 
Pe care-l mântuesc, 
După cum tatăl a poruncit, 
Ca să fie împlinit! 
Apoi capu şi-o plecat 
Și sufletu şi-o dat. 
Iar după ce-o însărat, 
De pe cruce l-o luat, 


“In piatră l-o îngropat. 


De cătane străjuit, 

Pan’ tri zile s'o împlinit. 
Când din groapă s’o sculat 
Să spue că a scăpat 
Lumea cu adevărat 

Din răutate şi păcat, 
Maica sfântă s'o bucurat 
Si pe toţi că i-o ertat. 

La oameni ştire le-a dat 


Iar cine nu o va sti 
Povestea asta 

De mâna stângă-l va luă, 
De mâna dreaptă-l va luă, Pe cărări rele l-a indrepta 
Pe cărări bune îl va purtă, Si c'o vorbă dulce 

Pe la mese întinse În iad îl va duce (1). 

Cu făclii aprinse. 


Si asa li-o cuvântat, 
Că cine va învăţă 
Povestea asta 


A şeaptea şi tot-odată ultima variantă din Transilvania, 
comuna Seulia-română, comitatul Târnava-mică, sună ast-fel: 


«Cruce în casă, 
Cruce în masă, 
Cruce în tuspatru cornuri de casă. 


«Nu-i casă, că-i biserică îngerească, şeade Maica santa, tot şeade 
pe un scaun de aramă și seteste (ceteste) si adevereste pre toţi 
şiişorii (fiișorii) îi găsește, numai pre Siul Maicii nu-l găseşte. 

«Se iea Maica sântă pe un deal ascuţit ca o muche de cuţit, 
precum Maica mergeă, lacrămile mere de aur străluşiă, santi în- 
geri de culegea... S'o întâlnit c'un mester de lemn. 

—- «Bună ziua, meşter de lemn! 

— «Sănătate bună, Maică sântă !... se plângi, se te tanguesti ? 

— «Cum să nu plâng, cum să nu mă tânguesc, că pe toţi şii- 
sorii îi găsesc, numai pe Siul Maicii nu-l găsesc. N'ai văzt, n’ai 
auzit ? 

— «De văzt n'am văzt, dar de auzit am auzit; Joi seara, când 
cocosii cântă, cânii de Jidovi îl alergă, la poarta lui Pilat, pe 
cruce de brad; crucea chiar eu i-am făcut-o, de se o zis s'o fac 
mai mititeă, de ageea i-am făcut-o mai mare, ca să-l poată răs- 
tigni mai tare! 

-— «O meșştere de lemn, lucrare-ai cu anul şi să nu capeti 
banul! 

— «Da s'a luat Maica sântă iar pe un deal ascuţit ca muchia 
de cuţit, cum Maica mereă, dealul ca seara se tochiă, lacrămile 
din ochi mere de aur strălușiă, sânţi îngeri le culegeă. S'a în- 
tâlnit cun meşter de şier. 

— «Bună ziua, meşter de sier! 

— «Sănătate bund, Maică santa! — i-a răspuns meşterul de 
sier, — de se plângi, de se te tanguesti ? 

— «Cum să nu plâng, cum să nu mă tânguesc,că de (-a) anul 


(1) Com. de d-l Th. A. Bogdan, învăţător în Bistriţa, iar d-sa a auzit-o 
de la tatăl d-sale, anume Ioan Bogdan. proprietar în Fărăgău. 


261 
de jumătate, de lună, de săptămână tot getesc si adeveresc gi pe 
toţi şiişorii îi găsesc, numai pe Şiul Maicii nu-l găsesc. N'ai vazt, 
n’ai auzit ? | 

— «De văzt, n'am văzt, dar de auzit, am auzit; Joi seara, când 
cocosii cântă, cânii de Jidovi il alergă, la poarta lui Pilat, pre 
cruce de brad, cuiele chiar eu le-am făcut, deși o zis să le fac 
mai mari, de ageea le am făcut mai mititele, să nu-l doară păl- 
mile de ele! 

«Şi o zis Maica sântă cătră meşterul de sier: 

— «Pe cum dai cu ciocanul, aga să şi capeti banul! — şi asta 
asa şi este. 

«lar s'a luat Maica sântă pe un munte,ascuţit ca si o muche 
de cuţit, precum Maica mereă, dealul ca șeara se tochia, lacra- 
mile din ochi mere de aur stralusia, santi îngeri le culegea. S'a în- 
tâlnit c'o roască-broască. 

— «Bună ziua, roască-broască ! 

-- «Sănătate bună, Maică santé, de se plângi, de se te tân- 
guesti ? 

— «Cum să nu plâng, cum să nu mă tanguesc, că tot şetese 
şi adeveresc, si pe toţi şiişorii îi găsesc, numai pre Siul Maicii 
nu-l găsesc! 

«Zis-a roasca-broasca cătră Maica santa: 

— «Si eu am avut vre-o nouă puigori, si a venit o roată for- 
foroată şi mi-a călcat vre-opt odată, şi a rămas cel mai mititel 
și mai frumusel! 

«Zis-a Maica santa cătră roască-broască : 

— «Unde ţi-e puisorul, să-l vadă Maica santa! 

«Si a zis roasca-broasca : 

— «Puisorul mamii dintre busuioace, hai la mama in coace, să 
te vadă și Maica sântă! 

«Si cât a fost Maica santé de supărată, tot a ajuns a râde 
odată. 

— O! tu roască-broască, deși cu nişte ochi ca tierele, cu nişte 
picioare ca râșchitoarele, cu niște mani ca tânjelile, unde-i si (fi) 
tu roască-broască, să-ţi sie apa bună, si dacă-i muri să nu te (îm- 
putesti) putrezesti, ci să te usuci ca pomul! 

«S'a luat Maica sântă pe un munte ascuţit ca o muche de cu- 
tit, precum Maica mereă, dealul ca seara se tochia, lacrămile din 
ochi mere de aur străluşiă, santi îngeri le culegea. S'a dus până 
la fântână la Iordan, gi o dat cu chisorul (piciorul) intr’o chiatra 
şi a sărit Maria Magdalena si în braţe s'au imbratosat, şi în 
față s'au sărutat, la porţile lui Pilat s'au carat. Porţile lui Pilat 


Hai 


262 


au fost de gier si a dat Maica santa cu pișorul, si s'au deschis 
în două lături şi o zis Maica sântă catră Siul Maichii: 

—- «Pentru cine te-ai dat tu chinului? 

— «Zis-a Şiul Maicii cătră Maica santa: 

— «Nu m'am dat nici pentru mine nici pentru tine, ci pentru 
lumea toată. Că pan’ nu mă dam eu chinului, n'auziai copil după 
mamă, mamă după copil plângând, vițel după vacă, vacă după 
vițel mugind, si nici oaie după miel, nici miel după oaie sbie- 


rând ; — acum toate sunt frumoase și veseloase. 

«După aceea s'a dus la Jidovi să-i sloboadă pre Siul; Jidovii 
or (au) zis: 

— «Dacă esti tu Maică sântă, să ne ghicesti ce-i in troaca de 
sub pat ? 


«Maica santa a zis: 

— «Acolo e o scroafa cu geapte pursei! 

«Jidovii or zis că nu-i drept, că acolo-i mama noastră ascunsă. 

«lar Maica santa le-a zis: 

— «Mergeţi si vedeţi ! 

«S'or dus Jidovii şi au scos troaca (covata) de sub pat și au 
fost o scroafă cu şeapte pursei în loc de mama lor ; — şi de atunci 
or zis Jidovii că nu mâncă carne si slănină de porc, ca să nu 
mânce mama lor. 

— «Dar dintr’o ghicitură nu om slobozi pre Siul tău, Maică 
Sântă. 

«Taie Jidovii un cocoș şi-l pun într'un blid pe masă. 

— «Dacă esti tu Maică santa, să fași ca cocoşul să cânte în 
marginea blidului. 

«Maica santa a făcut un semn cu mâna și cocoșul a început a 
cântă si a bate din arichi (aripi) în marginea blidului pre masă, 
de asa că a stropit pre toţi Jidovii din jur cu sânge. 

«Si de atunci sunt Jidovii chistrui! (1) 


5. — Variantele, cunoscute Românilor din Banat, sunt cele 
ce urmeaza: 


Prima : 
La al noulea cer Și pe al noulea pământ 


Norii toţi îmi per E o biserică de argint 

(1) Publ. de N. I. Platon în Luceafărul, revistă literară. an. II. Buda- 
pesta 1903, p 249 şi 252. — Pe lângă variantele acestea să se mai com- 
pare încă Resticnirea lui Christos, variantă din Ludusu-mare, publ. în 
Materialuri folkloristice de Gr. G. Tocilescu, vol. I, partea II. Bucu- 
resci 1900, p. 1.072. 


Cu nouă uși și nouă altare, 
Cu altar de mărgăritare 

Şi cu nouă zăbrelioare 

Si-s întoarse cătră soare. 
Şi în zăbreaua mai mare 
Seade Sântă-Măria cea mare 
Si în zăbreaua cea mică 
Şeade Sântă-Maria cea mică 
La masutele de ceară 
Intr'o zi de dulce vară. 
Maica sântă carte-apucă, 
Carte albă în mâna dreaptă, 
Carte sântă în mâna stângă 
Şi a cetit sia adeverit 

Câţi fii în lume au venit, 
Câţi fii de taică, de maică, 
Ca gi p'al ei să-l petreacă, 
Cu cetirea, adeverirea, 

Cu stintirea si mărirea. 

A cetit gi a adeverit 

Si d’al ei n’a nimerit 

De al ei, de sântul Domn, 
De finul lui sântul Ion, 

De Domnul cerurilor 

Şi d'al nostru tuturor. 

Şi ea mult se necăji, 

Că nu ştie unde ar fi, 

Nu ştie în ce chip va fi? 
Se luase Maica sântă, 

Că de grijă se frământă, 
Pe un munte ascuţit 

Ca o sancea de cuţit 

Cu păr galben despletind, 
Cu ochi negri lăcrămând, 
Unde lacrămile cădeau, 
Mere d'aur se făceau, | 
Merele în sân le strângeă 
La biserici le duceă, 
Poame mândre le făceă. 
Dară Maica s'a întâlnit 

Pe un drum neşindilit 

Cu o roască-broască, 
Groasă ca o flosica: 


263 


— Bună ziua, roască-broască! 

— Sănătate, Maică sântă! 

Ce te canti, ce te doiesti 

Și aga te jeluesti ? 

— Da cum eu nu m'oiu doi 

Si cântă, şi necăji, 

C'am șezut în zi de vară 

La măsuţa cea de ceară, 

Am luat o carte albă, 

Carte albă în mâha dreaptă, 

Carte sântă în mâna stângă 

Şi am cetit şi adeverit 

Câţi fii în lume au venit, 

Câţi fii de taică, de maică, 

Ca şi peal meu să-l petrec 

Cu cetirea, adeverirea, 

Cu sfinţirea şi mărirea, — 

Am cetit şi adeverit 

Și d'al meu n'am nemerit, 

De al meu, de sântul Domn, 

De finul lui sântul Ion, 

De Domnul cerurilor 

Și d'al nostru tuturor, 

Și eu mult mă necăjii, 

Că nu ştiu unde ar fi, 

Nu ştiu în ce chip va fi! 
Roasca-broasca îi graia: 

— Maică! nu te mai cântă 

După fiu pan’ vei trăi; 

Si eu avui vr’o nouă fii; 

Se puseră în drum de car, 

Dar vai deci, vai si amar, 

Că o roată forforoată 

I-a călcat pe toţi de-odată, 

Unul numai mi-a rămas, 

Carele a fost mai viteaz, 

Toma, Tominoc, 

Calcă în busuioc! 

Si vru Maria-a-l vedea, 

Căci d'ai crede nu-i păreă. 

Iară broasca l-a strigat 

Si din graiu i-a cuvântat: 

— Toma, Tominoace! 


Calcă in busuioace, 
Vin la mama ’ncoace! 
Si a venit un broscoiu 
Mai urât ca un strigoiu, 
Cu niște picioare 

Ca și rășchitoare 

Şi cu mânurele 

Ca şi fusurele 

Și cu faţa în turtitură, 
Schimosită spărietură, 
Dar mărimea ochilor 
In forma talgerelor ! 

Maica sântă atunci a râs 
Şi cu blestem că i-a zis: 

— Roască-broască, d'ai muri, 
Si nu te-ai mai imputi, 
Unde tu vei fi 

Apa s'a îndulci, 

Unde nu vei fi 

Apa s'amări! 

Maica sânt'atunci s'a dus 
Tot pe munte mai în sus, 
Tot pe munte ascuţit 
Ca o sânceă de cuţit, 

Și ea, Doamne, s'a întâlnit 
C'un măestru bun de lemn 
Si să stee i-a dat semn: 

. — Bună ziua, măestru de lemn ! 
— Sănătos sunt, Maică santa ! 
P'urmă măestru-i cuvântă: 

— Ce mai plângi si te doiesti 
Si asa te necăjești ? 

— Dar cum eu nu m'oiu doi 
Si canta si necaji ? 

C’am sezut in zi de vara 

La măsuţa cea de ceară, 

Am luat o carte alba, 

Carte albă in mâna dreaptă, 
Carte sântă în mâna stângă 
Şi am cetit gi adeverit 

Câţi fii în lume au venit, 
Câţi fii de taică, de maică, 
Ca gi p'al meu să-l petrec 


__ 264 


Cu cetirea, adeverirea, 

Cu sfinţirea si mărirea. 

Am cetit si adeverit 

Si d'al meu n'am nemerit, 

De al meu desântul Domn, 

De finul lui sântul Ion, 

De Domnul cerurilor 

Și d'al nostru tuturor, 

Si eu mult mă necajii 

Că nu-l știu unde ar fi, 

Nu știu în ce chip va fi! 

Spune-mi tu n'ai auzit 

De fiutul meu iubit? 
Măestru de lemn a grăit: 

— L-am văzut şi am auzit 

C'a căzut pe mâni străine 

La ochi şi inimi păgâne, 

La tâlharii cei mai rei, 

La zăvozii de Evrei 

Și e răstignit pe un brad 

Lângă poarta lui Pilat. 

Crucea însumi i-am făcut-o 

Și pe samă-i am vândut-o. 

Când strigă s'o fac mai mică, 

O făceam mai măricică! 

Și vai! în pălmi, 

Şi vai! în tălpi 

Cuie de fier băteau, 

Prin os, carne străbăteau, 

Cătră cruce îl strângeau, 

Sângele pe jos curgeă, 

Vita viei se făceă, 

Strugur dulce se coceă, 

Mulţi creştini la el mergeau 

Şi în vase îl strângeau, 

La biserică îl duceau, 

Nume «Paos» ii puneau! 

Cu brâu aspru-l încingeau, 

Măcieşul il strângeă, 

Pelita lui jos cadea, 

Pe pământ se prăpădiă, 

Vita panei se facea, 

Grâul galben se cocea. 


Multi crestini la el mergeau 

Si in saci ei il strangeau, 

La biserică il duceau 

Şi <prescurad» o numiau. 

Cu cunună-l cununau, 

Mărăcinul inspina 

Sudorile-i se scurgeau, 

Pe pământ se prăpădiau, 

Vita florii se făceă, 

Trandafirul se cocea, 

La Rusalim il duceau, 

Prin biserici il purtau, 

Nume «mir sânt» îi puneau. 

Creștinii călătoriau 

Si cu bani îl cumpărau. 
Maica sânt' atunci a plâns 

Și cu blestem că i-a zis: 

— Maestre de lemn, n'ai făcut 

După cum fiul meu a vrut, 

Să-i faci crucea cât mai mică, 

Ci o facugi mai mărăcică, 

Să cioplești din ani în ani 

Și să n'ai tu nici cand bani! 
Maica sânt' atunci s'a dus 

Tot pe munte mai în sus 

Și ea, Doamne, a întâlnit 

Și în cale a oprit 

P'un maestru bun de fier: 

-— Bună ziua, maestre de fier! 

— Sănătos sunt, Maică santa! 

Pe urmă măestru-i cuvântă: 

— Ce te canti, ce te doiesti, 

Și aga te nacajesti ? 

Dar cum eu nu m’oiu doi 

Si cântă si năcăji? 

C’am șezut in zi de vară 

La măsuţa cea de ceară, 

Am luat o carte alba, 

Carte albă in mâna dreaptă, 

Carte sântă în mâna stângă 

Și am cetit și adeverit 

Câţi fii în lume au venit, 

Câţi fii de taică, de maică, 


265 


m ee eee 


i e ŘS m —— a —— > Š 





Ca şi p’al meu să-l petrec 

Cu cetirea, adeverirea, 

Cu sfințirea si mărirea. 

Am cetit si adeverit 

Si d’al meu n’am nimerit, 

De al meu, de sântul Domn, 

De finul lui sântul Ion, 

De Domnul cerurilor 

Si d'al nostru tuturor. 

Si eu mult mă năcăjii, 

Că nu ştiu unde ar fi, 

Nu tiu in ce chip va fi! 

Spune-mi tu n'ai auzit 

De fiutul meu iubit? 
Măestru de fier a grăit: 

— L-am văzut şi am auzit, 

C’a căzut pe mani străine, 

Pe ochi si inimi păgâne, 

La tâlharii cei mai rei, 

La-zavozii de Ovrei, 

Şi-i răstignit pe un brad 

Sus la poarta lui Pilat, 

Cuiele însumi le-am făcut 

Si pe samă-i le-am vândut. 

El poftiă cam mirisele, 

Eu făceam cam micutele. 

Si vai! in pălmi 

Şi vai! în tălpi 

Cuie de fier băteau, 

Prin os, carne străbăteau, 

Cătră cruce il strângeau, 

Sângele pe jos curgeă 

Vita viei se făceă, 

Strugur dulce se coceă, 

Mulţi creştini la el mergeau 

Şi în vase îl strângeau, 

La biserică îl duceau, 

Nume «Paos» îi puneau! 

Cu brâu aspru-l încingeau, 

Măcieşul îl strângaă, 

Pelita lui jos cadea, 

Pe pământ se prăpădiă, 

Vita panei se făceă, 


266 


Grâul galben se cocea, 
Multi crestini la el mergeau 
Si in saci ei il strangeau, 
La biserică îl duceau 
Si «prescurd» o numiau. 
Cu cunună îl cununau, 
Mărăcinul înspină, 
Sudorile-i se scurgeă, 
Pe pământ se prăpădiă, 
Vita florii se făceă, 
Trandafirul se coceă, 
La Rusalim îl ducea, 
Prin biserici îl purtau, 
Nume «mir sânt» îi puneau, 
Creștinii călătoriau 
Si cu bani îl cumpărau. 
Maica sântă se bucură 
Şi din graiu asa graia: 
— Măestru de fier ai făcut, 
Pe cum singur asi fi vrut, 
Sa ciocăneșşti din ani in ani 
Şi să ai tu ori când bani! 
Maica sant’ atunci s'a dus 
Tot pe munte mai în sus, 
La culmea Tavorului 
Şi la poala cerului, 
Si ea icea a găsit 
Adamant bine ascuţit 
Ca o sânceă de cuţit. 
De suspine ostiniă, 
Pieptul pe ea îl lăsă 
Şi adamantul s'a topit, 
Ca uurul s'a sleit. 
Nime în lume n'a văzut-o, 
Nici pe Maic'a cunoscut-o, 
Fără Maria Magdalina, 
Ca-i sunt ochii ca lumina. 
Si ea la frate a alergat 
Si aga i-a cuvântat: 
— Ah! frate 
Lazare! 
Vazui pe mama Domnului 
In Munţii Tavorului, 


Ea cu pieptul s'a lăsat 

Pe piatră de adamant, 
Adamantul s'a topit, 

Ca aurul s'a sleit. 

Și ea din graiu asa a grăit: 
— Se v’aprindeti munţi şi văi 
Și voi codri în văpăi, 

Fiul meu că a perit 

Și eu nu l-am mai găsit! 

Lazar tuncea i-a grăit: 
— Mergi la Maica Domnului 
In munţii Tavorului 
Și de mân'o vei luă, 

La patul său vei alergă 

Și când se va întunecă, 

In cel pat o vei culcă, 
Când cel soare în dimineaţă 
Imi răsare pintre ceaţă, 
Să porniţi şi vă veţi duce 
Pan’ la apa cea mai dulce, 
La râul Iordanului, 

La boteaza Domnului 

Şi vă spălaţi pe fata 

Şi pe dalbele de brațe, 

Pe alba de pelita, 

Pe rumăna gurita, 

Şi căutaţi spre răsărit, 
Veţi vedeă fiul iubit, 

De departe-l cuvantati, 

De aproape-l așteptați! 

Si Magdalina că s'a dus 
Tot pe munte mai in sus 
Pân' la Maica Domnului 
In munţii Tavorului 
Si de mână o a luat 
Si din gur'a cuvântat: 

— Sora, ce te jeluesti, 
Ce te canti gi nacajesti ? 
Aid'la mine a mânecă, 
Ca de sar’a ’ntuneca! 

Si s'au luat si s'au dus 
Pana acas’a ajuns. 

Cand soarele’n demineata 


Răsăriă prin nori şi ceaţă, 

Se sculă şi se duceă 

Și curând îmi ajungeă 

La râul Iordanului, 

La boteaza Domnului 

Si se spălă pe fata 

Si pe dalbele de braţe 

Şi cătând spre răsărit 

A văzut pre fiu ivit, 

De departe l-a cuvântat, 

D’aproape l-a așteptat: 
— Tu scump fiul meu 

Şi a lui Dumnezeu, 

Finul lui Sânt-lon 

Şi a lumii Domn, 

Cum de te-ai îndurat, 

De tu te-ai lăsat 

La inimi păgâne, 

Şi pe mâni străine, 

La cânii cei răi, 

Neamul de Evrei, 


De te-au răstignit 
Si batjocurit 
Pe cruce de brad 
L’usa lui Pilat!? 

Fiul sant ii cuvanta: 
— Maica sântă, maica mea! 
Astea de-mi graesti, 
Mă invinovatesti, — 
Eu nu m'am dat pentru mine, 
Nici suferii pentru tine, 
Pentru lume eu m'am dat, 
Căci de nu m’asi fi lăsat, 
N’ar fi cântec de fetiță 
Impletind la cununita, 
Nici fluer de plugăraș 
Trecand vara prin oras. 
N’ar fi biserici inalte 
Cu osane prelăudate, 
N’ar fi crucea sus pe culme 
Si n’ar fi semn sfânt în lume (1). 


A doua variantă din Banat, şi anume din comuna Pău- 


ceneşti, sună ast-fel: 


Plecă omul mare 

La un arbore mare 

Cu o secure mare 

Si-mi cioplia 

Şi-mi barduia, 

Făceă așchii mici si mari 
Şi-mi făceă nouă altari 

Cu nouă uși şi nouă ferești. 
Şi în ele cine-mi sedea ? 
Numai Maica Precista. 

Si nu-mi gedeà, 

Imi cetiă 

In cărţi mici si în cărţi mari 
Si în cărţi 

Din toate părţi. 

Şi toţi îngerii îmi veniă 





Si pentru toată lumea 

Se devără 

Si se decasă, 

Numai pentru fiul Maicii 

Nu se devără ninte, 

Nu se decasă nime. 
O luă 

Maica Precista 

Pe cale, pe cărare, 

Pe razele de soare, 

Se întâlni 

Cu maestru de lemn în cale. 
— Maestore de lemu! 

Cât ai îmblat 

Si cât ai încunjurat, 

Ştiu că de drag fiujul meu 


(1) Publ. de At. M. Marienescu în Aurora Romana, foae beletristica, 


an. II. Pesta 1864. No. 9 şi 10. 


N’ai dat? 
— Ba eu am dat, 
Ca Jidovii mi-au poruncit 
Să-i fac cruce de brad mare. 
Cum au zis să o fac mare, 
Am făcut-o şi mai mare! 
— Blestemat să fii 
De min’ si de fiul meu 
Să lucri mult si să mâncipu- 
[tim! 
O lua Maica Precista 
Pre cale, pre cărare, 
Pre razele de soare, 
Se întâlni 
Cu mdestru de fier în cale. 
— Maistore de fier! 
Cât ai umblat 
Şi ai încunjurat, 
Știu că de drag fiutul meu 
N'ai dat? 
— Ba eu am dat, 
Că el e spânzurat 
In munţii lui Pilat, 
Că Jidovii mi-au poruncit 
Să-i fac mari piroane 
Prin mâni și prin picioare 
Şi chiar prin inimioară. 
Și când am vrut să bat 
Pironiu prin inimioară, 
Am fugit gi l-am săltat 
Și prin inimioară n'am dat! 
— Să fii binecuvântat 
De mini gi de fiul meu, 
Când îi da cu ciocanu, 
Să faci banu, 
Să lucri puţin 
Și să manci mult! 
O luă Maica Precista 
Pre cale, pre cărare, 
Pre razele de soare 
Se întâlni în cale 
Cu Ion, 
Cu Sant-Ion. 


— Ioane, 

Sânt-loane! 

Cât ai îmblat 

Si cât ai incunjurat 

Ştiu că de drag fiuful meu 

N'ai dat? 

— Dragă Maica mea! 

De l-oiu fi văzut, 

Nu l-am cunoscut! 

— Lesne de a-l cunoaşte 

In piept e cu soarele, 

In frunte cu luna, 

Iar în umerei 

Sunt doi luceferei: 

— Dragă Maica mea! 

Dacă e asa 

Intoarce-te iară 

Pe cale, pre cărare, 

Pe razele de soare 

Prin colti verzi, prin clombele 

Şi apoi prin smincele, 

Schimbă haine călugărești 

Si iea alle ingeresti, 

Cand vei fi la apa Iordanului, 

Să te speli pe mână şi pe o- 
[braz 

Si pe dalba de pelita. 

Să te uiţi la răsărit, 

Să vezi noor slobozit. 

Și nu-i noor slobozit, 

Ci-i fiul tău chinuit. 

O luă Maica Precista 

Pre cale, pre cărare, 

Pre razele de soare, 

Prin colţi verzi, prin clombele 

Şi apoi prin smincele. 

Când fu la apa Iordanului, 

Se spălă pe mâni şi pre d'o- 
[braz 

Și pre dalba de pelita. 

Se uită la răsărit, 

Vazu noor slobozit. 

Nu fu noor slobozit, 


Ci fiul său chinuit... 
— Drag fiutul meu! 
Pentru cin’ te-au chinuit 
Pre tine aga de rău? 
— Dragă Maica mea! 
Putin grăişi 
Si mult pacatuisi, 
Că nu pentru mine 
Ori pentru tine, 
Ci pentru lumea toata 
M’am dat la chin si la moarte. 
Că s'au luat 
Doi cu doi necununati 
Si au murit necuminicaţi 
Si au crescut 
Fii mari nebotezati. 
Dară de acum înainte 
S'or luă doi cu doi cununati, 
Vor muri cuminicati 
Şi or creşte fii botezați... 
Cine-o şti să zică rugă- 
[ciunea 


Maicii Preciste 
Și va zice-o 
Măcar intr’un an, 
Măcar intr’o lună, 
Măcar într'o săptămână, 
Ii voiu luă de mâna dreaptă 
Şi-l voiu duce Ja ierburi verzi, 
La isvoare reci, 
La mese întinse, 
La făclii aprinse. 
Cine-o şti-o şi n'o zice-o 
Măcar într'un an, 
Măcar într'o lună, 
Măcar într'o săptămână, 
L-oiu luă de mâna stângă, 
L-oiu duce la ierburi uscate, 
La fântâni calde, 
La lacuri negre, 
La șopârle cât bârnele, 
La șerpi cât bulovanii, 
In veci de vecie 
Acolo să fie! (1) 


A treia variantă din Banat, cunoscută sub numirea de 
Numaratura cea mare, sună precum urmează: 


De la tatăl de sus 

In cer sus, 

S'a înălţat sus 

Un nour mare. 

Din nourul mare 

S'a facut un om mare 
Cu o secure mare, 

Si din omul mare 

S'a făcut o pădure mare 
Cu un lemn mare, 

Din lemnul mare 

S'a tăiat o aschie mare 
Şi s'a făcut o biserică mare 
Cu 9 altare, 

Cu 9 altărele, 


(1) Com. de d-l Stefan Țarină. 


Cu 9 uși, cu 9 usite, 

Cu 9 feresti, cu 9 ferestrite, 
Cu 9 praguri, cu 9 prăgurele, 
Cu 9 scaune, cu 9 scăunele. 
Si în scaunul cel mare, 

Cu 9 picături de soare. 
Maica Preacurată sedea 

Şi din o carte cetiă; 

Cetiă carte mare, carte mică, 
Carte cu slove de aur, 

Cu slove de argint, 

Și cum cetiă, 

Așchia suspină 

Lucrămile îi pică 

De dorul lui Christos, 


270 


i — m 


Nume prea frumos; 
Că pe toți fiii i-a văzut, 
In cea parte de pământ 
Dar pre ful ei, 
Pre fiul Mariei 
Si al lui Dumnezeu, 
In care cred gi eu, 
Nu l-a văzut! 
Deci nici n'a mai șezut, 
Ci s'a luat pe cărare, 
Pre termure de mare, 
Pre munți ascuţiţi, 
Ca sâmcelele de cuţit; 
Unde sara i se făceă 
Pelita albă tragea, 
Parul galben isi smulgea, 
Nime in lume n’o vedea, 
Fără numai loan Botezătorul, 
= Care a botezat pre Mantuito- 
[rul. 
Când o vedea, 
La ea mergeă, 
In genunchi i se punea, 
Poale albe sărută 
Și din graiu aga grăiă: 
— Prea sfântă Maică, 
Marie Doamnă! 
La ce ai venit pe acești munţi 
[ascuțiți 
Ca sâmcelele de cuțit? 
Doamna Maică-i răspundeà 
Cuvântându-i asa: 
-— Ioane, 
Sânt-loane! 
Ce ai vorbit, 
Bine ai nemerit. 
Ceteam carte mare şi carte 
[mică 
Cu slove de aur, cu slove de 
[argint, 
Si pre toţi fiii i-am văzut 
In cea parte de pământ, 
Dar pre fiul meu, 


Pre fiul lui Dumnezeu 
Și pre fiul tău 
Și al nostru tuturor 
Și al celor următori 
Nu l-am văzut, 
Ori în cotro privirea mi-a că- 
[zut! 
Nu l-ai văzut cum-va tu Ioane? 
Ion răspundeă, 
Cătră Maica Maria zicea: 
— Chiar să-l fi văzut, 
Nu l-aşi fi cunoscut! 
Atuncea Maica iar ziceă 
Și cătră Ion graia: 
— Nu-i greu de a-l cunoa- 
l [ste, 
Ca fata si obrazul lui 
E floarea crinului; 
Gura lui 
Mura câmpului; 
Ochii şi sprincenele lui 
Pana corbului; 
Săbioara lui 
Tunetul de sară; 
Pusculita lui 
Tunetul de vara! 
Atunci Ion graia 
Si ast-fel cuvanta: 
— Prea sfântă Maică, 
Marie Doamnă! 
In loc rău l-am văzut, 
La cânii de Jidovi si de pă- 
[gâni, 
La curtea lui Pilat, 
Răstignit pe lemn de brad. 
Cu piroane l-au pironit, 
Cu sulița în coastă l-au rănit, 
Fiere i-au dat dea mâncat, 
Cu oţet l-au adăpat, 
Cunună de spini i-au pus pe 
[cap,. 
De haine l-au desbrăcat, 
Spre rușinea lumii l-au dat. 


Trei stropuri de sange au pi- 
[cat, 
Grau verde s'a ridicat, 
Viilor de mâncare, 
Morților de comândare! 
Atunci Maica prea sfântă se 
[supără 
Si blestema : 
— Uscati-va câmpurilor, 
Parjoliti-va codrilor, 
Secati văilor, 
Periti Jidovilor! 
Iară sfântul Ioan grăiă: 
— Sfântă Maică nu blestemă, 
Numai te iea 
Pe cale, 
Pe cărare, 
Pe ţărmure de mare 
Până la isvorul lui Iordan 
Si al lui Prodan, 
Si te spală pe fata 
Si pe brate 
Si te uită în nălţimea cerului, 
Că-l vei vedeă venind 
Cu 44 de sfinţi cântând! 
Atunci Maica se luă, 
Acolo se ducea, 
La cer se uită, 
Din graiu grăiă aga: 
— Fiul meu 
Şi al lui Dumnezeu! 
De ce te-ai lăsat 
La câni 
De păgâni, 
Au n'ai avut putere 
Să sbori din un cer in al doi- 
[lea, 
Din al doilea 
In al treilea 


201 


Și aga până la 12 ceruri?! 
Atunci fiul grăiă: 
— Doamnă mare 
Şi tare! 
La ce ai plecat în lume tângu- 
[itoare? 
Dar dânsa îi răspundeă: 
—- Cum de-mi zici tu doamnă 
[mare şi tare? 
Iar dânsul ziceă: 
— De aceea ca să fie în lume 
răbdare, 
Că acest pahar a fost să-l pă- 
[timese 
Pentru neamul ominesc; 
Căci de ti-asi fi zis mama, 
Ar fi murit mama 
După fiu, 
Fiul după mamă, 
Oaia după miel, 
Mielul după oae! 
Și atunci Christos periă, 
In iad ajungeă, 
Porţile se deschideă, 
Zidurile se răsturnă, 
Iadul tare se văetă, 
Dar crucea îi zicea: 
— Taci, Iadule, taci, 
Nimic tu să nu faci, 
Că crucea te golește, 
Crucea te umple! 
Iar Christos lui Adam ziceă: 
— Scoala si esi, Moș Adame, 
[indata, 
Cu toata a ta gloata, 
Aidati cu mine in raiu, 
Unde vi se croeste mai bun 
[traiu. 


Cuvintele acestei variante se rostesc de către unul, care 
le ştie de-a rostul, la patul unui morbos de moarte. 


272 


Dacă recitătorul se împedică ori greşeşte, atunci se crede 
că bolnavul moare, iar dacă recitează curgător, atunci se 
rede că se va însănătoşă (1). 


A patra şi ultima variantă din Banat e aceasta: 


A fost un om mare, | Prin cutite 

Avea o secure mare; |  Ascutite, 

S’o dus în o pădure mare, | Prin topoare 

Să taie un lemn mare, - Bontoroage, 

Să facă o biserică mare _ $a caute pre fiul ei iubit, 
Cu nouă uși, cu nouă altare, "Se întâlni cu broasca în cale: 
Cu nouă jeturi, < ee ţi-e, Maică, de suspini ? 
Cu noua jeturele, — Dar cum n'oiu suspină, 
Mai vârtos ~  C’am perdut 

Jetul lui Christos. „Pe fiul meu iubit! 

Dar în jet cine-mi şedeă? — Dar eu, că nouă pui am 
Maica Domnului şedeă [d’avut, 
Si suspina Toţi frumusei 


Cine in biserică intra 

Pe toţi îi întrebă: 

O n'o văzut 

Pe fiul ei iubit?... 
Maica Domnului plecă 

Pe cale, 

Pe cărare, 


Şi bulbucatei, 

O trecut o roată peste ei, 
Și numai cu unul am rămas 
Și cu ăla am năcaz. 

Ala-i Toma Bontorogul, 
Prăpăditul si nărodul! 


oe ee ee ee aS stia 


La aceste cuvinte, Maica Domnului începu a surâde gi bine- 
cuvântă pe broască zicând: 
Trupul tău molcuţ 
Să nu mai facă viermuti! 


Apoi pleacă mai departe, se întâlni cu maestru lemnar şi-l 
întrebă: 


N'ai văzut 
Pe fiul meu iubit? 


Acesta spune că nu l-a văzut, dar poruncă a primit să-i 
facă o cruce de lemn tare şi el a făcut-o cu nişte țoli mai 
mare. 





(1) Publ. de George Catană in Tribuna Poporului. an. V. Arad. 1901. 
No. 161, p. 3. | 


273 


Maica Domnului l-a blestemat zicând: 


— Mult să lucri, putin să câştigi! 


Mai departe s'a întâlnit Maica Domnului cu maestru fie- 
rar şi l-a întrebat n'a văzut pe fiulei? 

Acesta răspunse că nu, dar poruncă a primit să-i facă 
nişte cuie de fier mari şi tari. El le-a făcut mai mici. 

Maica Domnului îl binecuvântă zicând: 


Când dai cu ciocanul 
Să capeti banul! (1) 


6. — Variantele usitate la Românii din Biharia. 
Prima variantă, şi anume din Betfia, sună precum ur- 


meaza: 


Se lua mesterul mare 

Cu securea mare, 

Făcu biserică mare 

Cu nouă altare. 

In altarea cea inai mare 
Seade Maica sfanta. 

Lua Maica sfanta 

Cartea sfântă in mâna stângă, 
Cartea albă în mâna dreaptă 
Si scrise 

Câte scrise, 

Câţi fii de tată 

Si de maică, 

Toţi îi poate scrie gi adeveri 
In care margine de lume ar fi, 
Numai pre fiul ei, 

Pe Domnul cerului 

Şi a pământului, 

Nu-l mai poate scrie și adeveri 
In care margine de lume ar fi. 
Maica sfântă se luă 

Pe un deal ascuţit 


Ca o tinglie de cuţit, 

Faţă albă sdăr:in4, 

Păr galben despletind; 

Pe pas ce pasia, 

Lacramile vale-i mergea, 
Ingerii le culegea, 

In raiu le ducea, 

Mândră slujbă pe ele-si facea. 
Maica sfanta se intalneste 
C'un meşter de lemn: 

— Bună ziua, meșter de lemn! 
— Sănătoasă, Maică sfântă! 
Ce plângi, ce te durguleşti? 
— O! da cum nu m'oiu plânge, 
Cum nu m'oiu durguli, 

C'am luat carte sfântă 

In mâna stângă, 

Carte albă in mâna dreaptă 
Siam scris cât am scris; 
Câţi fii de tată şi de maică 
Toţi îi pot scrie și adeveri 
In care margine de lume ar fi, 


(1) Publ. de Emilian Novacovici în Zribuna Poporului, an. V. No. 161, 


p. 3—4. 
Marian, Legendele Maicii Domnului 


18 


Numai pe fiul meu, 

Pe Domnul cerului 

Si a pământului, 

Nu-l pot scrie si adeveri 

In care margine de lume ar fi! 

— O! Maică sfântă, 

Nu fii supărată, 

Că-i în curtea lui Pilat, 

Restignit pe cruce de brad, 

Chiar eu i-am cioplit lemnul. 

Din ce a strigat să-l fac mai mic, 

Din ce l-am făcut mai mare, 

Că mi-a fost lene a ciopli! 

— Aha! zice Maica sfântă, 

Dare-ai cu barda 

Să capeti grosita, 

Când îi căpătă grosita, 

Să se facă plumb în mână la 

[tine! 

Maica sfântă iară se iea 

Pe un deal ascuţit 

Ca o tinglie de cuţit, 

Faţă albă sdăriind, 

Păr galben despletind; 

Pe paş ce păşiă, 

Lacrămile vale-i mergeă, 

Ingerii le culegeă, 

In raiu le duceă, 

Mândra slujbă pe ele-și făceă, 

Maica sfântă se tâlneşte 

C'un meşter de fier: 

— Bună ziua, meşter de fier ! 

— Sanatoasa, Maică sfântă! 

Ce plangi, ce te durgulesti ? 

— O! da cum n’oiu plânge, 

Cum nu m'oiu durguli, 

C'am luat carte sfântă 

In mâna stângă, 

Carte albă 

In mâna dreaptă, 

Și am scris 

Cât am scris; 

Câţi prunci de tată 


Si de maică, 

Pe toţi îi pot scrie şi adeveri, 

In care margine de lume ar fi; 

Numa pe fiul meu, 

Pe Domnul cerului 

Sia pământului, 

Nu-l pot scrie şi adeveri, 

In care margine de lume ar fi! 

— O! Maică sfântă, 

Nu fii supărată, 

Că-i în curtea lui Pilat, 

Răstignit pe cruce de brad, 

Chiar eu i-am făcut cuiele ; 

Din ce au strigat 

Să le fac mai mari, 

De ce le-am făcut tot mai mici 

Și am ascuns fierul 

Pe tureacul cismei, 

Iata-l-ai, Maică sfântă, 

Dacă nu mă crezi! 

— Aha! zice Maica sfântă, 

Dare-ai cu ciocanul, 

Minteni să capeti banul! 

Tara se iea Maica sfântă 

Pe un deal ascuţit 

Ca o tinglie de cuţit, 

Faţă albă sdăriind, 

Păr galben despletind; 

Pe pas ce pasia, 

Lacramile vale-i curgea, 

Ingerii le culegea, 

In raiu le ducea, 

Mândră slujbă pe ele-si facea. 

Maica sfântă se tâlneşte c’o 
[broască. 

— Buna ziua, roască-broască! 

— Sănătoasă, Maică sfântă! 

Ce plângi, ce te durgulesti ? 

— O! roască-broască! 

Cum n’oiu plânge, 

Cum nu m'oiu durguli, 

C'am luat carte sfântă 

In mâna stângă, 


Carte alba 
In mana dreapta, 
Siam scris 
Cat am scris; 
Cati fii de tata 
Si de maică, 
Toţi îi pot scrie si adeveri 
In care margine de lume ar fi; 
Numa pe fiul meu, 
Pe Domnul cerului 
Si a pământului, 
Nu-l pot scrie si adeveri 
In care margine de lume ar fi! 
—- Nu fii supărată, 
Maică sfântă, 
Că-i în curtea lui Pilat, 
Rastignit pe cruce de brad, 
Dara eu, c’am avut noua fii, 
Sia venit o roata-forforoata 
Si mi-a călcat opt odată 
Si mi-a remas 
Numai Toma Tomoroace, 
De ochi bulbucăţel, 
De picioare crăcăeţel; 
Ian vino la maică ’ncoace 
Printre .busuioace! 
Maica sfântă, 
Cât eră de supărată, 
Prinde a se mângâiă, 
Văzând şi năcazul altuia. 
— Ah! zice, roască-broască, 
Unde-i fi, fie apa bună, 
Unde nu-i fi tu, nu fie apă bună, 
Murire-ai, broască, nu te-ai 
[împuţi ! 
Cum e gi în ziua de astăzi 
Că moare broasca, 
Dar nu se imputeste. 
Se iea Maica sfântă 
Pe un deal ascuţit 
Ca o tinglie de cuţit, 
Faţă albă sdăriind, 
Păr galben despletind; 





“Pe pas ce pășiă, 


Lacrămile vale-i mergeă, 

Ingerii le culegea, 

In raiu le ducea, 

Mândră slujbă pe ele-și facea. 

Vede Maica sfântă 

In curtea lui Pilat 

Pe Domnul cerului 

Și-al pământului 

Răstignit pe cruce de brad. 

Maica sfântă se puse în coate 

Și în genunche: 

— Fiul meu! — zice — 

Pentru ce te-ai dat 

Su limbă păgânească 

Și su mână jidoveasca ? 

— O! Maica mea | 

Si draga mea! 

De aproape nu mi te îmbră- 
(toga, 

Că până nu m'am dat 

Su limbă păgânească 

Și su mână jidovească, 

Nici a tras mamă după prunc, 

Nici pruncul după mamă, 

Nici vacă după vițel, 

Nici vitelul după vacă, 

Nici scroafă după purcei, 

Nici purcei după scroafă, 

Nici oaia după miel, 

Nici mielul după oaie, 

Nici cloșea după pui, 

Nici puii după cloşcă. 

Dar de când m'am dat 

Su limbă păgânească 

Și su mână jidovească, 

Toate trag unele 

Cătră altele. . 

Dar, zice, Maica mea, 

Mai departe 

Nu mi te îndepărtă, 

Dar de aproape. 

Nu mi te imbratoga, 


Ci te du acasa 

Si te spala pe fata, 

Si te spală pe braţe 

Si te scoală în zori 

Pe la cântători, 

Că cine a ști povestea mea 
Si nu o a da 

La luna, 

La săptămâna, 

L-oiu duce pe la mese întinse 
Pe la lumine stinse, 

Pe la șerpii 

Cât boii, 


276 


4 


i 


Pe la broaștele 

Cât vacile. 

Cine oa şti şi oa da 
La luna, 

La săptămâna, 

L-oiu aduce cătră mine 
Și l-oiu duce pe la mese întinse, 
Pe la lumini aprinse, 
Pe la talgere pline, 

Pe la pahare pline. 
Cine o şti mai lungă 
Mearga s’o ajungă! (1) 


A doua gi tot odată şi cea de pe urmă variantă din Bi- 
haria, care însă seamănă mai mult a rugăciune sau a co- 
linda decât a legendă, asemenea celor ce s'au înşirat până 


aicea, sună ast-fel: 


Mă luai pe o căliceă 
Şi aflai o floricea, 
Floarea se făcu albină, 
Iar din albină stupină, 
Ceară din stupină, 

Din ceară lumină. 
Lumina s'aprinse, 
Raiul se deschise. 
Maica sfântă asa zise: 
— Cruce în casă, 
Cruce în masă. 

Nici în casă, 

Nici în masă, 

Numai de pristol în casă, 
Pentru Dumnezeu aleasă! 
Maica pe scaun şedeă, 

Din o carte tot cetia, 
Lacrămi din ochi îi curgeau, 
Mere de aur se făceau, 
Ingeri din cer coborau, 
Merele şi le prindeau 

Toate în cer că le duceau. 


Maica sfântă tot cetiă, 
In cărticică priviă, 

Privia în carte, 

Priviă în parte, 
La apus, la răsărit, 
Pan’ Sânt-lon a venit. 
Maica mânele-și întinse, 
Iar’ din graiu grăi şi zise: 
— N’ati văzut pe fiul meu 
Si fiul lui Dumnezeu ? 
— De văzut nu l-am văzut, 
Dară eu am auzit, 
Că in Joi-mari Jidovii l-au 

[prins 

Și pe cruce l-au întins, 
Cunună de spini i-au pus, 
Cu brâu roşu l-au încins, 
Cu sulița l-au împuns, 
Şi din sângele curat 
Trei picături au picat, 
Dumnezeu nu le-a lăsat, 
La un loc le-a adunat 


(1) Gazeta Transilvaniei, an. LIV. Brasov 1891. No. 26. 


Si din ele a gătat: 
Spicul sfânt al grâului, 
Ce-i hrana creștinului 
Și îsvorul mirului, 
Pecetea creștinului; 
Si o sfântă bucătură 
Zisă: cuminicatura ! 
Maica sfântă desbrăcă 
Haine negre ce aveă, 
Haine albe îmbrăcă 
Lui Dumnedeu multumia 
Pentru mare mila sa! 
Iar Marta Magdalena 
Lui Lazar soră eră. 
Lazar afară egia, 
Picioru in scară punea 


7.— In fine ultima şi, după 


Si pe fiul sfant vedea 
De oameni batjocurit, 
De Jidovi rau chinuit. 
Maica sfântă se jelia 

Si din graiu asa graia: 
— Fiul meu și dragul meu 
Si fiul lui Dumnezeu, 
De ce te-ai dat chinuit, 
De oameni batjocurit, 
De Jidovi rău chinuit? 

— Maica mea şi draga mea, 
Nu m'am dat eu chinuit, 
De oameni batjocurit 
Pentru mine, pentru tine, 
M'am dat pentru lumea toată, 
Că în păcate-i îngropată! (1) 


cât îmi e mie până acum 


cunoscut, tot odată unica variantă a legendei despre Cd- 
uitarea Domnului nostru Isus Christos aflătoare la Româ- 


nii din Maramureş, e aceasta: 


Se luă Maica Preacurată, 
Scârbită şi supărată, 

Cu Arhanghelul Mihail, 

Şi pătrunşi de supărare 

Au luat o secure mare 

Si s'au dus prin lumea mare, 
Şi prin pădurea mare 

Si au tăiat lemn mare 

Și au făcut o mânăstire mare 
Cu 9 uşi, cu 9 altare, 

Cu ferestrele spre soare. 

Și au luat carte albă 

In mâna dreaptă, 

Carte sfântă 

In mâna stângă, 

Si au cetit 

Si au procetit, 

Toţi sfinţii i-au pomenit. 





| 
| 
| 


Pre toţi sfinţii lui Dumnezeu 

I-au găsit, 

Numai pre fiulei şi a lui Dum- 
[nezeu 

Nu l-au găsit. 

Ea de acolea s'a luat, 

Fete albe dăruind, 3 

Cosite galbene despletind, 

Si s'a dus 

Până in muntele Tavorului 

Şi a șezut acolo 

Trei zile și trei nopţi, 

Mult s'a tânguit, 

Mult s'a năcăjit. 

Mult a plâns, mult a cetit. 

La trei zile a văzut 

Un nuor gros, 

Un nuor mânios, 


(1) Publ. de Vas. P. Sala in Gazeta Poporului, an. II. Timişoara 1886. 


No. 15, p. 2—3. 


278 


Un nuor ca de bolovan, 

In care venia sfântul Ioan. 

Maica sfântă a strigat odată 

Cu inima sfâșiată: 

— Doara tu esti acolo, 

Fiul meu 

Si fiul lui Dumnezeu ? 

— Ba eu nu sunt el, 

Ca-s cu mult mai mititel. 

Eu sunt Ion 

Sdnt-Ion, 

Merg pre nuor de bolovan 

Până la Ierusalim 

Tot în plânsuri şi suspin! 
Maica Domnului 

Incă se luă, 

Se duse cătră Ierusalim, 

Cătră locul de suspin, 

Tot prin holde de pelin, 

Pe un dâmbuţ ascuţit 

Cât o dungă de cutit, 

Fete albe dăruină, 

Cosite galbene despletind, 

Lacrămi ca bobul vărsând, 

De mășcate ca bobul, 

De infocate ca focul. 

Ea in cale s'a întâlnit 

C’un meşter de fier vestit 

Şi pre el l-a întrebat 

Cu jale şi cu banat: 

— Tu, meşter de fier vestit, 

Pe unde ai călătorit, 

Cu fiul meu nu te-ai întâlnit, 

N'ai văzut pe fiul meu, 

Pe fiul lui Dumnezeu, 

Pe isbăvitorul tău ? 

— Sfântă Maică ! eu l-am văzut, 

La dușmanii lui a căzut 

Și ei tare l-au bătut, 

Eu cuie de fier i-am făcut, 

Ei pe cruce l-au bătut, 

Cu cuiele l-au împuns, 

Până sângele i-a curs. 


Ei au zis să-i fac cuie mari 
Cât de tari. 
Eu am făcut cuiele 
Cât de mititele, 
Cât de subtirele, 
Să nu-l poată rastigni cu ele. 
— Fie-ţi lucrul mic şi plata 
(mare, 
Să dai odată cu ciocanul 
Si să capeti banul! 
Ea iară s'a luat, 
Cu mare jale, cu mare bănat, 
Mult a călătorit, 
Mult s'a năcăjit, 
Mult a alergat, 
Multe lacrămi a vărsat, 
Până ce s'a întâlnit 
C'un meșter de lemn vestit, 
Cătră el asa a grăit: 
— Bună ziua, meşter de lemn, 
— Mila să aflu la Maica Prea- 
curată, 
Ce plângi Maică Preacurată, 
Pentru ce esti supărată ? 
— Luat-am carte alba 
In mâna dreaptă, 
Carte sfântă 
In mâna stângă 
Și am cetit 
Și am procetit, 
Toţi sfinţii lui Dumnezeu i-am 
[găsit, 
Numai pe fiul meu, 
Pe fiul lui Dumnezeu, 
Nicăieri nu-l aflu eu! 
Meșterul de lemnărit 
Suspinand asa a grait: 
— Eu tocma de la el am ve- 
[nit, 
Că acolo am măestrit, 
Cruce de brad i-am cioplit, 
Jidovii 
Si păgânii 


Pre ea l-au rastignit. 

El a încăput 

Pe mână păgână 

Şi l-au bătut 

Fără de vină. 

A încăput 

Pe mânuri jidovesti, 

Pe mânuri păgânești. 

Mie mi-au poruncit 

Păgânii cu greu cuvânt 

Să-i fac cruce usorea, 

Cruce mititeă, 

Să poată eși 

In sus la deal cu ea. 

Eu de aceea o am făcut 

Mai mare si mai grea, 

C'am gândit 

Şi am socotit 

Că vor duce-o ei 

Şi s'or osteni 

Si pe el nu l-or răstigni. 

Ei crucea nu i-au dus, 

Ci pe spatele lui o au pus 

Şi l-au scos cu crucea la deal 
[în sus 

Si mult l-au căsnit, 

Şi mult l-au trudit, 

Si sânge a asudat, 

De 7 ori sub cruce a picat, 

Şi eu rău m'am supărat, 

Pentru ce n'am ascultat 

Porunca păgânilor, ce mi-au 

(dat! 

— Fi-ti-arlucru mare si plata 
[mică, 

Să nu câștigi mai nemică, 

Să lucri cu anul, 

Să nu capeti banul! 

Ea de acolo s'a luat 

Si tare s'a supărat 

Si mult s'a trudit, 

Mult drum a călătorit, 


| 
| 


Și pe alt deal ascuţit 

Ca o dungă de cuţit, 

Cu o broască s'a întâlnit, 

Cu jele cătră ea a grait: 

— Bună ziua, broască fes- 
[toasa ! 

— Mângâiere, Maică sfântă 

Si cea mai miloasă! 

Sfântă Maică Preacurată, 

Pentru ce esti supărată ? 

Ce plângi, ce te tanguesti, 

De ce pricină te grabesti ? 

—Cum n’oiu plange, 

Cum nu m'oiu tangui, 

C’am luat carte alba 

In mana dreapta, 

Carte sfanta 

In mana stanga 

Siam cetit 

Siam procetit, 

Toti sfintii lui Dumnezeu 

I-am găsit, 

In cărţi toţi s'au pomenit, 

Numai fiul meu, 

Fiul lui Dumnezeu 

Nicăiri nu-i pomenit, 

Nicăiri nu l-am găsit, 

Ori şi cât am procetit, 

Ori şi cât m'am năcăjit. 

M'an întâlnit 

Cu sfântul Ioan 

Pe un nor de bolovan, 

Si acela cătră mine a zis 

Că Jidovii pre fiul meu l-au 
[prins, 

Tare chinuitu-l-au 

Şi tare batjocoritu-l-au, 

Cunună de spini 

Pe cap pusu-i-au, 

Cu funii groase bătutu-l-au, 

Pe cruce răstignitu-l-au. 

Eu tare m'am supărat 


Pentru fiul Juminat, 
Cătră Ierusalim am plecat 
Si acum tare mă păzesc (1) 
Cu fiul meu să vorbesc, 
Pe el tare să-l jelesc, 
Că-l casneste neamul jidovesc! 
— Nu plânge, Maică sfântă, 
[Precurată, 
Nu fii tare supărată, 
Că gi eu am avut 
Seapte fiutei într'o baltă 
Și a venit 
O roată 
Forforoată, 
Și pe toţi i-a călcat odată, 
Numai unul mi-a rămas 
Din cei șeapte fii 
Și cu acel unul mă mângiâi, 
Am un Joma Tomince, 
Calcă în busuioc! 
Maica sfânt'a stat în loc 
Și a zis cătră broască 
Să cheme pre Jominoc. 
— Toma, Tominoace! 
Vino până încoace, 
Dar calcă în busuioace, 
La ochi esti ca talgerele, 
La cap ca felderele (2) 
Si ţi-s picioarele 
Ca raschitoarele, 
Și ai urechi 
Ca niște frunze de curechiu. 
Tomo Tominoace, 
Calcă în busuioace 
Si vino mai încoace! 
Toma Tominoc 
Calcă în busuioc, 


(1) Pazese = grăbesc. 
(2) Feldere = merţă. 
(3) Deoată = deoachie. 


Maica sfântă să nu mi te 
[deoata (3), 

Să mori ca fraţii tăi subroată! 

Maica sfântă l-a zărit 
Pe acel broscoiu mare si urât, 
Ce veniă prin iarbă 
Cătră dânsa cărăind, 
Si cum a auzit 
Pe biata broască descântând, 
A râde a zimbit 
Şi o leacă s'a mai liniştit, 
Cătră broască a grait: 
—Peri-o-ai în isvoare 
Şi nu te-ai impufi, 
Oamenilor de tine 
Scârbă nu le-ar fi! 
Trăi-o-ai în fântână 
Și pentru aceea 
Apa să fie tot bună! 
Trai-o-ai in isvoare 
Si oamenii rar sa te omoare! 
Că pentru fiul tau 
M’am mângâiat și eu 
In necazul meu! 

Maica sfântă iară s'a luat 
Si de acolo a plecat, 
Fete albe daruind, 
Cosite galbene despletind, 
Lacrami ca bobul vărsând, 
După fiul suspinând. 
Nu mult a călătorit, 
La Calvaria (4) a sosit, 
Pe fiul său l-a găsit 
Cu doi tâlhari răstignit, 
De Jidovi hulit, 
De păgâni batjocorit, 
De prietinii lui părăsit, 
Și ea mai tare s'a necăjit, 


(4) Calvaria se pare a fi corectură de cărturar, nefiind indatinat po- 


porul românesc cu acest cuvânt. 


Mai tare s’a tanguit. 
Cătră fiul a grăit, 
Cum l-a văzut răstignit: 
— O! fiul meu 
Si fiul lui Dumnezeu! 
Mă ciudesc, cum de te-ai lăsat 
Fără leacă de păcat, 
Şi Jidovii te-au batjocorit, 
Păgânii te-au răstignit, 
Pre tine fiul cel adevărat 
Cu tâlharii te-au asemănat! 
Isus de pe cruce a grăit 
Cu graiu tare liniştit: 
— Eu aicea pătimesc, 
Lumea să o mântuesc. 
Nu patimesc pentru mine, 
Nici patimese pentru tine, 
Ci pentru că tatăl cel sfânt 
Așă a voit, 
Şi eu voia lui am împlinit. 
El pe mine m'a întărit 
Şi toate relele ugor le-am su- 
[ferit. 
Nu fii dară, Maică, supărată, 
Că necazurile mele 
Amuşi mi se gată! 
Atunci capul și l-a plecat 
Și sufletul tatălui său l-a dat. 
Maria cu Iosif 
De pe cruce l-au luat, 
In giolgiu curat 
L-au înfășurat, 
Cu mândre vorbe l-au cântat, 
In groapă nouă l-au așezat 
Cu un om din Ierusalim, 
Ce l-a chemat Nicodim, 
Mare piatră pe mormânt 
Au răsturnat. 
Trei zile în mormânt 
A stat 


281 


| 
| 





Fiul cel sfant 
Si luminat ‘ 
Pentru al oamenilor pacat. 
Jizii cătane la groapă 
Au așezat 
Cu porunca dela împărat. 
Cătanele tare l-au străjuit, 
Până trei zile s'au plinit. 
Si atuncea fiul cel luminat 
Din groapă iară s'a sculat 
Şi a mântuit lumea de păcat. 
Maica sfântă s'a bucurat, 
Toate durerile le-a uitat, 
Oamenilor un sfat le-a dat, 
Că cine a zice povestea ei, 
Mai ales dintre femei, 
Cu mult bine le-a răsplăti, 
De multe rele le-a mântui, 
Şi pruncii lor cu noroc vor fi, 
Pe Maica sfântă de o vor po- 
[meni : 
Sara culcându-se, 
Demineata sculându-se. 
De mâna dreaptă îi va luă, 
La mândre mese îi va purtà, 
Pe la mândre mese întinse, 
Cu mândre făclii aprinse 
Și pe la înflorite burete, 
Ca Duinnezeu să ne ierte. 
Dar cine nu o va pomeni, 
Povestea ei nu o va ști, 
De mâna stângă îl va lua, 
Pe slabe locuri îl va purtă, 
Pe la mese neasternute, 
Pe la pahare neumplute, 
Pe la mesele neintinse, 
Pe la făcliile neaprinse 
Si pe la neinflorite burete, 
Ca Dumnezeu să nu-l ierte. 


Poporul român din Maramures, la care se află legenda 
aceasta, crede şi spune că păcurarul, care va zice această 


282 





poveste în toată seara si dimineaţa, de cand se mârlesc oile 
şi până ce fată, între mieluşei va aveă unul năsdrăvan, care 
va umblă tot în fruntea oilor. 

E de însemnat însă că pe mielul năsdrăvan îl va cunoaşte 
singur numai păcurarul, care a zis rugăciunea, adecă Po- 
veslea Maicii Precista. 

Mielul acela spune păcurarului câte primejdii vor trece în 
acel an preste oi gi alte lucruri mari îi mai spune, dar nu- 
mai la cântători în noaptea de Crăciun si în noaptea de 
Pașii, când e deschis cerul. 

Asemenea va aveă şi acea muere fiu năsdrăvan, care va 
zice povestea aceasta cu toată inima, ca să fie primită. 

Povestea aceasta însă e primită numai de la acei inşi, cari 
au fost holtei curati şi fete curate (1). 


8. — Fiind legenda despre Căutarea Domnului nostru Isus 
Christos cea mai răspândită şi mai bine cunoscută dintre 
toate legendele Maicii Domnului, de aceea a dat ea în de- 
cursul timpului naştere la o mulţime de colinde şi de cân- 
tece, cari se află asemenea răspândite pretutindeni, în toate 
ţările locuite de Români. 

Iată gi vre-o câtevă dintre colindele, al căror isvor, dupa 
părerea mea, e legenda despre care ne-a fost vorba în şirele 
de mai sus. 

Prima colinda formează reţeaua ce îmbină legenda cu co- 
lindele născute dintr'insa şi ne arată tot odată şi cine a fost 
Omul cel mare ce a făcut biserica sau mânăstirea cea mare 
în care a străbătut şi s'a rugat Maica Domnului înainte de 
a plecă ca să-l caute pre fiul său; aceasta este: 


Sfântul Petru a zidit ' Lui Dumnezeu s'a rugat, 

In pădurea cea tarsit | Lacrămi calde a vărsat. 

Cu securea tare, + Si cum el lacrămi vărsă, 

Cu securea mare, Vine Maica Precista 

O biserică frumoasă | i începe a-l întrebă: 

Cu altare luminoase. | — La pământ ce te-ai lăsat, ' 
Si când toate le-a gatat, = De ce lacrămi ai vărsat ? 
Sfântul Petru a înghenunchiat, , — Maica,nu mă întrebă, 


(1) Publ. de Tit. Budiu in Transilvania, foaia Asociaţiunii transilvane 
pentru literatura română şi cultura poporului român. An. XXIV. Si- 
biiu 1893, p. 44. 





Maică, nu mă judecă, 
Că în mâni carte am luat 
Şi în ea pe toţi i-am aflat 
Unde sed şi locuesc, 
Numai fiul cel ceresc 
N'am aflat că unde este 
Si că unde locueste! 
Maica sfântă s'aplecă 
La pământ şi ea cădeă 
Si din ochi lacrămi vărsă. 
Atunci Petru îi ziceă: 
— Se te iai lu râul mare 
Tot pe razele de soare, -- 
De acolo trei stropi de apă 
Să iai în mâna cea dreaptă 
S'arunci pe faţă curată. 
Atunci vei vedeă un fiu 
leșind repede din râu 
Si venind din ce putând, 
Dar pe nimene cătând. 
Maica s'a îmbucurat 
Şi spre drum că a plecat, 
A făcut cum i s'a spus 
Ca să vadă pe Isus. 
Dar pe Isus n'a văzut, 
Căci în cale i-a eşit 
Simeon, omul cel bun. 
Maica sfântă intreab’acum: 
— N'ai văzut pre fiul meu, 
Pre fiul lui Dumnezeu? 


— Nu eu, nu, nu l-am văzut! 


283 


es es 


i a a E Se as 


Stiu ca trei zile de vara 
Jidovii încă-l cătară, 

Dară Joi de către sară 

In grădină îl aflară, — 

In o curte îl băgară 

La Pilat, la împărat, 
Făcură cruce de brad 

Si pe ea l-au răstignit 

Și chiar l-au batjocurit. 

Că el cand a cerut vin, 
Jidovii i-au dat venin. 
Când el iară ceru miere: 
Jidovi-i deteră fiere. 
Christos toate le-a răbdat, 
Capul în jos şi-a plecat, 

Cu glas tare a strigat: 

— Impărate cel ceresc, 
Sufletul ţi-l dăruesc! 
Christos duhul când și-a dat, 
Soarele s'a întunecat, 

Luna s'a schimbat în sânge, 
Ingeri’ncepur’a plânge, 
Biserica s'a stricat, 

Pietrele s'au despicat, 
Isvoarele au secat, 

Iarba verde s'a uscat, 

Iar cerescul tatăl său, 

Mare Domnul Dumnezeu, 
Mâna dreaptă că i-a dat, 
Când Christos a răposat. (1) 


A doua colindă, din Transilvania, comuna Sâncel, sună 


precum urmează: 


Umblă maica după fiu, 
Raza soarelui. 

— N’ati văzut pe fiul sfânt ? 
Raza soarelui. 

— Poate că noi l-am văzut, 


1886. No. 22 şi 23, p. 10. 


Dară nu l-am cunoscut! 
— Dacă voi l-aţi fi văzut, 
Uşor l-aţi fi cunoscut, 

Că pe faţa fiului 

Scrisă-i raza soarelui 


(1) Publ. de Simeon Dandea în Gazeta Poporului, an. IJ. Timişoara 


Si pe frunte luna plină, ! Sus la cer îl ridicară! 
Luna plină cu lumină, Maica sfântă greu ofta 

Pe umeri ii strălucesc Si începeă a se rugă: 
Luceferi din raiu ceresc! ~ —- Domnul meu și fiul meu! 
— Maică! dacă e asa, | Ma rog ca la Dumnezeu 

Nu umblă, nu-l căută, Celor buni să răsplătești 
Că noi zău că l-am văzut, In lăcașele cerești! 

Dară nu l-am cunoscut, Celor răi osânda mare, 

Sus în curtea lui Pilat Unde viermele cel mare 
Rastignit pe un lemn de brad; Umbla fără încetare! (1) 


Iar ingeri’n ceată mare 


O variantă a acestei colinde, totdin Transilvania, şi anu- 
me din comuna Brad, comitatul Zarandului, sună ast-fel: 


Umblă Maica după fiu, | — Maică, dacă e aga, 
Raza soarelui, Noi iti dăm o veste rea, 
Sora soarelui. ' Căi la curtea lui Pilat, 
Tot plângând si întrebând, | Rastignit pe un lemn de brad. 
Raza soarelui, Maica plânge şi se infrânge, 
Sora soarelui. Inima-i înoată în sânge. 
-— N’ati văzut pre fiul sfânt? Ingeri albi, o ceată mare, 
— Poate că noi l-am văzut, Sboară la ea de întristare 
Dar noi nu l-am cunoscut! Și la ceruri o ridică. 
— Dacă cumva l-aţi văzut, fara ea că le cuvântă: 


A-l cunoaște l-aţi putut, 
Căci pe faţa fiului 
Scrisă-i raza soarelui 
Şi pe frunte lună plină, 
Lună plină cu lumină, 
Iar pe a lui umerei 
Strălucesc luceferei ! 


— Fiul meu tot domn va fi 
Si cei buni fii fi vor fi, 
Celor rai va răsplăti, 
Ca in veci ii va osandi. 

O închinăm cu sănătate 
La gazde la toate! (2) 


A treia colindă, din Munţii apuseni ai Transilvaniei, sună 
aşă : 


Umblă maica după fiu — Nu, noi că nu l-am văzut, 
Tot plângând și întrebând: Că tocmai să-l fim văzut 


— N’ati văzut pe fiul sfânt? Şi nu l-am fi cunoscut! 


(1) Publ. de I. Pop-Reteganul in Gazeta Poporului, an. I. Timişoara 
1835—86. Suplement la No. 36, p. 2; siin Gazeta Transilvaniei, an. LIX. 
Brasov 1896. No. 270. 

(2) Zelegraful Român, an. XXXVII. Sibiiu 1889. No. 140. 


— De a-l cunoaşte ati putut, 
Pe semne e cunoscut, 

Că în faţa fiului 

Scrisă-i raza soarelui, 

Iar in sanu-i luna plină, 
Luna plină cu lumină; 

Iar în cei doi umerei 
Strălucesc luceferei ! 

-— Maică, dacă e aga, 

Noi iti dăm o veste rea: 
Că-i în curtea lui Pilat 
Răstignit pe lemn de brad, 
Cu Jidovi încunjurat, 
Cunună ghimpoasă tare 

Pe capul sfintiei sale. 

Pe' cruce de brad l-a puns (1), 
Cu sulița l-a impuns, 

Sânge şi apă a curs! 


| 


Maica, cum prinse de veste, 
Cum că lucru aga este, 
Incepu tare a plânge, 
Inima-i băteă în sânge. 
Ingerii, o ceată mare, 

Sboară la ea cu întristare 

Si pe aripi o luă, 

Sus la cer o ridică. 

Maica sfântă cuvântă 

Si cătră îngeri zicea : 

— Fiul meu tot domn va fi 
Si lumea va mântui, 

Pe cei răi va pedepsi, 

Pe cei buni va milui. 

Si te întoarce cruce în measă 
Şi fii, gazdă, sănătoasă, 

De la noi cu o colindă 

Dela Domnul cu premdnda! (2) 


A patra colindă, tot din Munţii apuseni ai Transilvaniei, 


e cea următoare: 


Colo jos, Doamne, mai jos, 
Jos pe lângă mare, 
Pe drumul cel mare, 
Trec si se pestrec 
Stuluri de voinici 

Cu cai povarnici. 

In cale le iesia 

O maică bătrână 

Cu furcuta în brâu, 
Cu caiere de grâu. 
Firul firuiă, 

Drumul cuprindeă 

Și ne d’intreba : 

— Nu ne-ati voi văzut, 
Tot pe fiul sfânt? 


ene — 


(1) Puns = pus. 


— Nu, noi n'am văzut, 
De l-am şi văzut, 
Nu l-am cunoscut! 
— Ba că-i cunoscut, 
Că căluţul lui, 
Negru, pintenog, 
Luciu ca si un corb. 
Ba chivăra lui 
Tăiată în săgeată, 
Pe ochi cam plecată. 
Ba ochitii lui 

Două mure negre 
Coapte sub răzoare, 
Ne ajunse de soare. 
Da puscuta lui 


(2) Teofil Frâncu și George Candrea, Românii din Munţii apuseni 
(Moții). Scriere etnografică cu 10 ilustratiuni în fotografie. Bucureşti 1888, 


p. 193. 


ee 


Duratul (1) de vara, ' iom fiţi veseloşi, 
Fulgerul de sară. "Şi om fiţi sănătoşi ! (2) 


A cincea colindă, tot din Transilvania, sună precum ur- 
meaza: 


Inainte, inainte de curte, ' — Cete de feciori, 
Domnului si Doamne! ' Juni colindatori ! 
Născut-a, | Pe unde ati umblat 
| 
| 


Crescut-a De aţi colindat, 
Verde un visinior, Nu mi-ati voi vazut 
Galben păltinior, Fiuşorul meu, 


Jos umbra-i rotundă. Cete de feciori 


= Š 3 | 
Sus frunza-i măruntă, | Dumnezeul vostru ? 
i 
Da sub umbra lui „Din gură graia: 


Şi sub umbra lui — O! Sântă Mărie, 
Cine se umbreste ' Mama Domnului! 

Si se odihneste ? ' De-l vom fi văzut, 

— Ja, sântă Maria, Nu l-am cunoscut! 
Maica Domnului! Dar Sântă Maria, 
— Lucru ce lucrare ? ' Mama Domnului, 

— La fir înfirare, Din gură grăiă: 

Fir de drumenior, | — Cete de feciori, 
Vita de d’aur. ' Juni colindatori! 
Ochi-şi aruncă | Lesne de a-l cunoaşte: 
Sus pe drumul mare, | Obrajorii lui 

Jos pe lângă cale. ` Spuma laptelui; 

Si ea că vedeà ' Dragi manele lui 

Cete de feciori, | Bulzul casului; 

Juni colindatori. Ochişorii lui 

Ia, Santé Maria, ı Două mure negre 
Maica Domnului  Coapte la răcoare, 

In cale le iesiă, . Ne-atinse de soare, 
Calea cuprindeă, ' Coapte la pământ, 
Masa le-o intindea . Neatinse de vânt; 
C'un tipau Mustăcioara lui 

De grâu, : Spicul grâului! 

Tipaul li-l da, | Cete de feciori, 
Cupa le-oinchina Juni colindatori, 
Si mi-i întrebă: | Din gură graia: 


(1) Duratul = tunetul. 
(2) T. Frâncu, op. cit, p. 192. 


— O! Santa Mărie, 
Mama Domnului ! 
Dacă-i lucru aga, 
Că noi l-am văzut 
In Ierusalim 


Oameni învățând, 
Cu ei petrecând! 
Si te veseleste, 

Gazda, cest domn bun! (1) 


A şeasea colindă, asemenea din Transilvania : 


Maică cam bătrână, 
I! Doamne! 
Maică cam bătrână, 


Dai corindemi, Doamne, 


Maică cam bătrână! 
Cu furcuta în brâu, 

I! Doamne, etc. 
Cu colac de grâu, 
Cu cupa de vin. 
Cu cupa închinară, 
Cu gura întrebară: 
— Stuluri de voinici! 
Cu armele mici, 
N'aţi văzut, văzut 
Pre fiutul meu ? 
— Poate că l-am gi văzut, 
Bine nu l-am cunoscut! 
— Fiul meu e cunoscut, 
Că puscuta lui 
Fulgerul pe cer, 
Săbiuţa lui 
Trasnetel pe cer, 
Viitele lui 
Coapte-s, 
Rascoapte-s, 


A şeaptea colindă, iarăşi din Transilvania, care se colindă 
mai ales la casele ce au feciori duşi în cătănie, sună astfel: 


| 


Plecat-au, plecat 
Mici colindători 
Tot din casă în casă, 


l 


Vinu-și porumbași, 
Ducu-si strugurasi. 
Vine o cioară neagră, 
Duce viţa întreagă. 
Holditele lui 
Coapte-s, 

Rascoapte-s. 

Vinu-gi păserele, 
Ducu-si spicurele, 
Vine o cioară neagră, 
Duce o clae întreagă. 
— Dacă el e fiul tău, 
Apoi noi, zău, l-am văzut 
La fântâna mneilor, 
Sub umbrele teilor, 
La fântâna nucului 


“Tăind capul Turcului. 


Dar venit-au, da venit 
Stuluri de Tătari 

Cu cuțite mari, 
Doisprezece l-au tăiat, 
Subt un frasin l-au culcat! 
— Unde-i frăsinelul? 
Să mă culc sub el 
Lângă fiul meu!... (2) 


Pan’ a treia casă, 
In cale le iasă 
O maică bătrână 


(1) Gazeta Transilvaniei, an. LV. Brașov 1892. No. 270, p. 1—2. 
(2) Foaia Familiei, an. I. laşi 1875. No. 6, p. 48. 


Pelicioara lui 
Spuma laptelui. 
Ochişorii lui 


C’un colac de grâu, 
C'o ploscă de vin. | 

Colacul li-l dară, 
Cu plosca închinară, | Mura câmpului. 
Cu gura întrebară: | Sprâncenele lui 
— Feţișorii mei! Pana corbului. 
Doar voi ati vazut Mustetele lui 
Drag ficutul meu ? Spicul graului. 

— Si de l-am văzut, Pușculiţa lui 

Nu l-am cunoscut! Trăsnetul de vară, 

— Lesne-i a-l cunoaşte: Cam pe lângă sară. 
Chivaraua (1) lui Săbioara lui 

Tăiată săgeată, Fulgerul de vară, 

Cam pe ochi plecată. Cam pe lângă sară! (2) 


A opta colindă, din ţinutul Zarandului, sună precum ur- 
mează : 


Știu că n'aţi văzut 

Drag fiut dea meu! 

— Nu, noi n'am văzut, 

Că să-l fi văzut, 

Nu l-am fi cunoscut! 

La faţă să-și iea. — Cum să nu-l cunoaşteţi, 
Până în faţă-şi luă Că fiu'i cunoscut 


Cea Sântă Marie | 

Pre fiu si lăsă | Din lume din toată 
| 
| 


Ea și-a mânecat 
La raut de roauă, 
Mijloc de isvor, 
Tufă de bujor, 


Și se cam uită Și din voi din toţi, 
Cam în sus spre mare, Că căluţul lui 
Spre razim de soare. Negru panteler 

Ea de mi-şi vedeă Si seuta lui 

Dragi colindători, Gura leului, 

Cum îi aşteptă, Și frautul lui 

Cu jele-i întrebă: Gura cerbului, 

— Dragi colindători, Chingulita lui 

Pe unde aţi: umblat Para focului, 

Stiu c'aţi colindat, Corbăcelul lui 





(1) Chivără sau Chivărauă, termin azi neobişnuit în înţeles de pălă- 
rie. Se vede că mai de mult ciacăul sau chipiul militar se numiă cu 
acest nume. Vezi N. Densuşianu, Istoria revoluțiunii lui Horia: «Cu 
Horia eră un om străin cu chivără cătănească». 

(2) Din seara de Crăciun, publ. de S. Albini in Tribuna, an. IV. Si- 
biiu 1887. No. 33. 


2 os 
~~ $ F 
N. ht i ` s” 289 


Serpe veninos, Jidovi'n mânie 
Caciulita lui Iar domnu’n pustie, 
Roşă de rontac, Unde cucul canta 
Pușculiţa lui Nime nu-l ascultă, 
Fulgerul de vară, Unde lemnul crește 
Sabiuta lui Nime nu-l ciopleste, 
Fulgerul de sară. Pica, putrezeste. 


In degetul cel mare | Asta-i mândra de colindă, 
Un inel de sare, Sus la ceruri s’o’naltam 
In degetul cel mic Şi cu dalba-i sănătate 

Un inel de argint. Pe la gazde pe la toate. 
— C’aga l-am văzut Si te, gazdă, veseleste, 


Colo sus mai sus, Coată colaci bărbătește, 
Sus la Rusalim, Pe colac 
Greu răsboiu tiind Si un godinac! (1) 


Cu cânii de Jidovi. 
O variantă a acestei colinde, tot din ţinutul Zarandului, 
e aceasta : 


De-asară-mi de-asară, Şi din voi din toţi, 
Cand sfinti-mi plecara | Că calutu lui 

Toti dea colinda Rosu-i roitat, 

Poarta cerului, Negru-i pintenog, 
Poala raiului, Saua-i de d'aor, 

Joi Sdnta Maria Frau-i de argint, 

In cale le iegia, Corbacelul lui 
Bratele’ntindea, Para focului, 

Din graiu imi graia: Cusmulifa lui 

— Juni colindatori! Tunetul de vara, 

Ce v’as intreba: Cam de primăvară! 
Nu voi m’ati vâzt (2) — Ba, dacă-i asa, 
Drag fiutul meu? Noi ca l-am vazut 

— Nu, noi n'am vait, Colo’n sus mai în sus, 
Că să-l fi văzut, Sus la Rusalim 

L-am fi cunoscut! Intr'un joc jucdn (3), 
— Fiu-i cunoscut Greu răsboiu finân (4), 
Din lumea din toată Pă'n sânge notân (5). 


(1) Din literatura populară a Zarandului, publ. în Telegraful Român, 
an. XXXIX, Sibiiu 1891. No 130. 
(2) Vait = văzut. 
(3) Jucân = jucând. 
(4) Jindn = ţinând. 
(5) Notân = notând. 
Marian, Legendele Maicii Domnului. 19 


290 


Giur de giur de el Noi s’o veselim 
Cete-mi de boeri, Dalba-i sănătate 
Stur de călărași, La gazde la toate! (1) 


Mii de pedestrași. 


A noua colindă, din M.-Ludoş in Transilvania, sună în 
următorul chip: 


Primblă-se, primblă, | Jur împrejur pe chiători 
Doamne şi-oiu Ler, Scrise-s sfinte sărbători. 
Flori d'albe de măr! — Daca-i, maică, fiu aga, 

Primblă-se Maica sfântă Văzutu-l-am Joi sara 

Prin ţări albe jidovesti, Spre Vineri dimineaţa 

Se'ntâlni cu cete fete: Sus în poarta lui Pilat 

— Bună ziua, cete fete! Chinuindu-l Jidovii, 

— Sănătate, Maică sfântă! Cuie in mani batandu-i, 

— N’ati văzut voi fiul meu? Cuie in mani, cuie in picioare, 

— Ba noi poate l-am vazut, Pe cruce de brad l-au pus, 

Dar noi nu l-am cunoscut! Cu sulița l-au străpuns, 

— Lesne-i fiul de a-l cunoaşte, Sânge și apă a curs; 

Că în feţișoara lui De ciudă și de bănat 

Scrisă-i raza soarelui, Soarele s'a'ntunecat, 

In dosutul Dumnia-lui Luna s'a'mbrăcat în sânge, 

Srisă-i luna cu lumina, Ingeri’ncepur’a plânge, 

Jur împrejur pe la mâneci Cele stele maruntele, 

Scrise-s sfintele Dumineci, Ele îl plang mai cu jele (2). 


A zecea colindă, din Valea Almagului în Transilvania, 
sună astfel: 


Cruce’n cer, cruce’n pământ, Numai pe fiul cel sfant 
Cruce’n altarul cel sfant, Nu-l găsiă, nu il cetia, 
Unde îngerii tot cântă, Și amar se supără. 

Unde gede Maica sfântă Se uită spre răsărit 

Pe scaunul cel de aur Si acolo deo zărit 

Si ceteste catastihul, Pe sfântu Ion viind, 

Tot ceteste, adevereste, Tot viind şi tot plângând. 
Pe toţi fiii mi-i găsește Maica sfântă poala-o'ntins 
Şi din cer şi din pământ, Către sfânt Ion o zis: 


(1) Din literatura populară a Zarandului, pudi în Telegraful Ro- 
mån, an. XXXVIII, Sibiiu 1890. 
(2) Gazeta Transilvaniei, an. LVI. Bragov 1893. No. 270. 


— N’ai văzut, n’ai auzit, 

Unde este fiul sfânt? 

— Că pe el l-o răstignit 

Jidovii cei de ocară, 

Cu oţet îl adăpară, 

Cu sulița cand l-o'mpus, 

Sânge şi apă i-o curs, 

L-o bătut cu trei toiege, 

Maică sfântă, fă-le lege! 
Maica sfântă le-o făcut 

Și pe toţi de i-o bătut 


291 


Draci'n iad când i-o mânat 
Si’n foc de i-o aruncat. 
Fiuţ sfânt o înviat, 
In mânăstire-o intrat 
Și se uită și tot cântă 
Și tot zice şi cuvântă: 
— Gazda, s'ai mare noroc, 
Să ne dai coaste de porc 
Și vin bun din viata 
Să bem, după ce-om mâncă! 


A unsprezecea colindă, din părţile Vașcăului în Biharia, 


sună astfel: 


Colo sus, colo mai sus, 

Colo sus la răsărit, 

Raza soarelui ! 

Răsărit-a răsărit 

Două stele lucafere (?); 

Dar nu-s stele lucafere, 

Ci-s surori de a soarelui. 

Maica sfântă le graia: 

— Voi surori de a soarelui! 

Intrebă-v'aş întrebă : 

Mi-aţi văzut fiul ori ba? 
Surorile iar graia: 

— Maică ! noi nu l-am văzut, 

Că de l-am şi fi văzut, 

Noi nu l-am fi cunoscut! 
Maica sfântă iar graia: 

— Voi surori de a soarelui! 

Cum pe fiu nu l-aţi cunoaște ? 

Că la fiu este croit 

Vestmânt alb până'n pământ, 

Tot cu aur și de argint, 

La fiul pe bolticele 

Scrise-s stele maruntele, 

Si la fiul pe mâneci 

Scrise-s sfinte Dumineci, 


Iar la fiul pe chiotori 

Scrise-s sfinte sărbători, 

La fiul pe după poale 

Scrise-s stele icoane, 

Şi la fiul în picioare 

Mândre cisme mohorite 

Cu d'aur d'argint vopsite; 

La fiul meu clopu’n cap 

Mândru-i, Doamne, mohorit 

Tot cu d'aur şi d’argint; 

Imprejur pe după clop 

Scrisu-i sfântul busuioc, 

Și în dosul fiului 

Sunt razele soarelui. 
Surorile soarelui 

Din graiu acuma grăiă: 

— Maică, sfântă Maică! 

Dacă spui asa... 

Noi că l-am văzut 

Spre dalbul răsărit 

Mare divan ţinând 

Și tare răsboind 

Cu cânii de Jidovi; 

Pe câţi cu calu-i călcă 

Si scorbaciu de foc le da, 


(1) Colinde de pe Valea Almagulut, publ. in Telegraful Român, an. 


XXXIX. Sibiiu 1891. No. 132. 


Câţi numa-l vedea 

Orbiă şi bolnăviă. 

Dacă spui, Maică, aga, 
Cată sus la răsărit, 

Că-i vedeă fiul venind, 
Că fiul pe und's'a dus, 
Isvoare mari a secat 

Si câmpuri verzi a uscat. 
Şi codri verzi a secat... 
Si te uită, Maică, uită! 
Colo sus la răsărit 

Si vezi fiul tău venind 
Cu toiagul străpungând, 


A douăsprezecea şi tot odată şi ultima colindă, din Jara- 
Românească, comuna Grindu, plasa Câmpu, jud. Ialomiţa, 


sună asa: 


Leroi leo, 
Pe drumul cel mare 
Mai pe lângă mare, 
Leroi leo, 
Trec, mi se petrec 
Voinici călători, 
Greci negutitori, 
Mama lui N. 
Cu iea de sârmă, 
Cu rochia de lână, 
De lână seină, 
De păr de cămilă, 
Din drugă'ndrugând, 
„Din gură'ntrebând: 
— Maică, măiculiţă! 
N'aţi văzut p’aici 
D'un drag fiu al meu? 
— Noi că l-am văzut, 
Nu l-am cunoscut! 
— Maică, măiculiţă! 
Fetisoara lui 
Spuma laptelui, 


(1) Publ. de Corneliu Lazar in Familia, an. XXII. Oradea-mare 1886. 


No. 62, p. 622. 


Multe stele maruntele 
Printre stele lucafere... 
La capete de dealuri 
Las& loc d’oraguri... 

Si toarnă, Maică, toarnă 
Colo sus spre răsărit 

In pârâu de rouă... 

Ia-ti apă cu mâna dreaptă 
Si-ti spală faţa curată; 
Ia-ti apă cu mâna stângă, 
Spala-ti fata ta cea sfântă. 
Raza soarelui! (1) 


Mustecioara lui 
Spicul orzului, 
Sprancenele lui 
Pana corbului, 
Ochisorii lui 

Doua mure coapte, 
Coapte la pământ 
Neajunse de vânt, 
Coapte la răcoare 
Neajunse de soare, 
Călușelul lui 

Puiul leului, 
Seulita lui 

Falca smeului, 
Frauletul lui 

Doi bălăurași 

De coade nodaţi, 
De guri inclegtati. 
Pofilasii lui 

Doi bălăurași. 

— Maică, măiculiţă ! 
Noi că l-am văzut 


In vadu Diului Multe Muntenesti. 

La un colţ de masă N. ăl voinie 

Bea si ospetează, Fie sănătos 

Oşti îmi înşuruează, | In gazda lui Hristos! (1) 


Osti Moldovenești, 


9. — Una din cele mai frumoase balade poporane, câte 
mi-s cunoscute din cele ce s'au publicat până acuma atâta 
în colectiunile de Poezii poporane, cât şi prin ziare, e fără 
îndoială Miorița, scoasă prima oară la lumină sub această 
numire de V. Alecsandri (2). 

Ei bine, isvorul acestei minunate balade, după părerea 
mea, e asemenea leyenda despre Căutarea Domnului nostru 
Isus Hristos in combinafiune cu unele dintre colindele de 
soiul celor ce le-am insirat în şirele de mai sus. 

Precum mai marii Jidovilor din legendă s'au sfătuit ca 
să-l prindă şi să-l răstignească pre Isus Hristos, din cauză 
că acesta eră în toată privinţa mai superior decât dânșii, 
tot asa face şi ciobanul Ungurean dimpreună cu cel Vrâncean 
din baladă, aceştia încă: 


Mări, se vorbiră | Că-i mai ortoman! 
Si se sfătuiră | Si are oi mai multe, 
Pe l'apus de soare | Multe si cornute 

Ca să mi-l omoare Și cai învăţaţi 


Pe cel Moldovan, | Si cani mai barbati! 


Şi precum: Jidovii l-au muncit şi l-au răstignit pe Is. Hr, 
tot asa a făcut şi ciobanul Ungurean şi cel Vrâncean, după 
cum rezultă aceasta din textul baladei. 

Mai departe, precum ne-arată legenda că umblă Masca 
Domnului căutând şi întrebând de toţi, câţi îi întâlniă, de 
fiul său, până ce în urmă ajunge la Jidovii, cari l-au răs- 
tienit, şi-i întreabă si pre aceştia, tot așă ne-arată şi balada 
că umblă şi mama ciobanului Moldovean, până ce ajunge la 
“ciobanii ce l-au omorît, şi-i întreabă şi pre dânşii de n'au 
văzut pe fiul său. 


(1) Publ. de Dobre Ştefănescu în «Jara-Noua>, revistă ştiinţifică, etc. 
An. IV. București 1888. No. 11, p. 684. 

(2) Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești). Partea I. Iaşi 1852, 
p. 1. — Idem, Poezii poporale ale Românilor. Bucuresti 1866, p. 1. 


294 


Si în urmă, precum dă Maica Domnului de fiul său, care 
invie, tot asa dă si mama ciobanului Moldovean de fiul său 
carc, după unele variante ale baladei, asemenea învie (1). 

Mai pe scurt aceleaşi trăsături principale, cari provin in 
legendă, le întâmpinăm gi in baladă. Toate celelalte amă- 
nunte sunt numai infrumusefari cari, după cum am văzut, 
provin şi în unele colinde. 

Dar, spre mai bună încredințare cum că cele zise de noi 
sunt adevărate, reproducem în şirele ce urmează o variantă 
a baladei Mioriţa sau Miorica, după cum o mai intitulează 


unii. 
Iat-o: 


In poiana mare, 
Cea gură de vale, 
Trei cârduri de mnei 
Cu trei ciobanei, 
Doi sunt tinerei 

Si mai sprintenei, 
Unul mai batran 

Si e mai străin. 
Când la munţi suia, 
Doi mi se vorbia 
Si se socotia, 
Findcă ei sunt veri 
Si juni in puteri, 
Pe străin s'omoară, 
Căci are comoară, 
Are oi mai grase, 
Cu mite frumoase, 
Si cai mai dedati, 
Si câni mai turbati, 
Bani incomendati! 
Cel străin păziă, 
Apoi că grăiă: 

— Mică miorică, 
Dragă, ochişică! 
Coarne răsucite, 
Unghii poleite 
Late, de argint 


Târii pe pământ, 

Una dintr'o mie 

Ce poate să fie? 

De trei zile'ncoace 

Gura nu-ţi mai tace, 

Ce-i de capul tău 

Sau cee d'al meu? 
Miorica grăiă: 

— De mai ascultă, 

Nu-i de capul meu, 

Ce-i de capul tău, 

Că am auzit 

Până s'a vorbit 

Ai tăi ortăcei, 

Ce-s mai tinersi, 

Ca să mi te-omoară 

Pentru a ta comoară, 

Oite mai grase 

Cu mite frumoase 

Si cai mai dedati 

Si cani mai turbati, 

Bani incomendati! 
Strain se mira 

Si se supără, 

Apoi le grăiă: 

— Voi ortacii mei! 

Ciobani tinerei 


(1) Ei. N. Voronca, op cit. Partea III, p. 566. 


Voi că vă vorbiti 
Să mă omoriti, 
Gând de nu lăsaţi, 
Voi să ma’ngropati 
In strunga oilor, 
In jocul mneilor, 
Bucinagul meu, 
Drag sufletul meu, 
Voi să mi-l duceti 
Şi să mi-l puneţi 
Pe vârful de stână, 
Stână la fântână, 
Flueragul meu, 
Drag sufletul meu, 
Voi să mi-l luaţi 
Şi să mi-l legaţi 
La cea stânișoară 
La încheietoară, 
Vântul când s'a'nflă, 
Ele vor suflă, 
Oile s’or strânge, 
Ele ma vor plange, 
Cele mai mărunte 
M'or plânge pe munte, | 
Cele mărișoare 
Mai prin văişoare, | 
Iară cele schioape 
Prin râturi şi groape, 
Şi apoi cei cârlani 
Tot prin bolovani! 

Vinerea mare veniă, 
Ciobanii coboră 
De pe vârf de munte 
Pe plaiu înainte, 
Trei numai eră, 
Doi se ortăciă! 

O babă bătrână 


Cu rochii de lână, 
Cu brâu de cămilă, 
Cu zache de mite 
Tesuta’n trei ite, 
De grabit grabia, 
De suit suia 
Din druga’ndrugand 
De fiu intreband: 
— Ciobăneii mei, 
Dragi-mi nepotei! 
Pe unde ati muncit, 
Pe unde ati văit, 
Doara ati vazut 
Pe fiu-mi pierdut ? 
— Că nu l-am văzut, 
Nu l-am cunoscut! 
— Ochişorii lui 
Raza soarelui, 
Sprâncenele lui 
Pana corbului, 
Și cam nălticel 
Ca un brădicel 
Si cam frumusel 
Ca un crinisel! 
— El că e la stână, 
Stână la fântână! 
Mama că grăiă: 
— De n'a fi aga, 
Atunci mă rog eu, 
Să dea Dumnezeu 
O ploae cu vânt, 
Trăsnet pe pământ 
Și să vă trăsnească, 
Să vă prăpădească 
Cârdu jumătate 
Pe voi într'altă parte! (1) 


In fine cum că isvorul baladei Afiorifa nu poate să fie 
altul, fără numai legenda despre care ni-i vorba, ne mai pu- 


(1) Albina, an. II. Viena 1867. No. 2—109; — cf. şi Maica bătrână din 
O călătorie în Dobrogea de T. T. Burada. Iaşi 1880, pag.113—119. 


296 


tem încredinţă încă şi din următoarea colinda din Munții 
apuseni ai Transilvaniei : 


Sub dumbrava muntelui, Că pe el ca să-l omoare. 
Demineata lui Crăciun. Da şi el din graiu grăiă-re: 

Sunt nouă păcurărași, — Pe mine dacă m'omoriţi, 
Demineata lui Crăciun. Pe mine mă îngropaţi 

Cel mai mare jos pe mare, In strunguta oilor, 

Cel mai mic îi străinel, Colo'n jocul mieilor! 

Străinel ca şi un inel. Da pe el cine să-l cânte, 

Și tot pe el îl mânară Da zo-a lui oi cele multe, 

Să întoarcă oile-re. Da zo cele bălălai, 

Când oile le'ntorveă-re Da și cele ochiselele, 

Lui grea lege că-i făceă-re, Să-l cânte pe el de jele! (1) 


10. — Cântecele, despre cari am amintit mai sus că s'ar fi 
născut din legenda Căutarea Domnului nosnu Isus Hristos, 
sunt numai nişte mici fragmente. 

Cu toate acestea însă merită a fi irode aici măcar 
vre-o câtevà şi dintre aceste cântece, anume ca să se vada 
cum s’au putut dintr’o singură legendă în decursul timpului 
naşte o mulțime de alte specii de literatură poporală, din- 
tre cari unele mai lungi gi cu mult mai frumoase decat 
chiar originalul din cari s’au născut, iar altele mai scurte, 
însă toate, fără deosebire, foarte interesante şi instructive în 
felul lor. | 

Iată deci unul şi dintre aceste mici producte ale fantesiei 
poporului român din Moldova : 


Dunăre, Dunăre! | Oehişorii lui 

Drum fără pulbere, Mura câmpului, 

Nu cumv-ai văzut | Sprâncenele lui 

Pe aici trecând Pana corbului. 

Pre fiutul meu ? : Cand pe aici trecea, 


— Ba eu l-am văzut Din gură ziceă: 

Pe aici trecând, P Spune, de a’ntreba, 
Nu ştiu de-i al tău: | Maiculita mea, 
Fetisoara lui Că robia — amară, 
Spuma laptelui, | Ceo patim in tara, 


(1) Colinde din Munții apuseni ai Transilvaniei, publ. de Eliseu M. 
Câmpeanu în Foaia Poporului, an VI. Sibiiu 1899. No. 52, p. 614. 


297 


M’arunca in lume, | Pan’ n'oiu dobândi 
Ca să-mi câştig nume. „Libertatea in ţară, 
Şi nu m'oiu întoarce, Să scap de ocară! 


Până nu voiu stoarce — S'ajungă la scop, 
Din mână de leu Să aibă noroc! 


Pre tot neamul meu, | Dee Dumnezeu, . 
Si nu voiu veni El e fiul meu! (1) 


Un alt cântec sau doina, din Bucovina, comuna Ciahor, 
districtul Cernăuţului, în care nu figurează mai mult mama 
întristată, care-şi caută fiul, ci o nevastă, care-şi caută băr- 
batul, sună aga: 


Apă curgătoare, | Un voinic înalt, 
De-ai fi grăitoare, Nalt si sprâncenat: 
Eu te-as intreba: | Sprâncenele lui 

N’ai vézut cumva | Pana corbului, 
Barbatelul meu |, Ochigorii lui 
Trecénd vadul tau ? Mura câmpului, 

— Desi l-am văzut, Fetisoara lui 

Nu l-am cunoscut! Spuma laptelui, 

— Ti l-oiu spune anume, Mustecioara lui 

Că nu-i altu în lume: Spicul grâulul.... (2) 


Al treilea cântec sau Doind din Maramureș, în care, în 
locul mamei sau a nevestei, figurează o mândră copilifa, 
care-şi caută pre iubitul său, ce e dus la oaste, sună ast-fel: 


Pe tarmuri de Dunăriţă | Insă nu l-am cunoscut! 
Merge o mândră copilita | — L-afi putut cunoaşte bine, 
Tot horind gi chiuind, © Ca el nu e voinic nime, 

Din Dunăre apă band | In fruntea sireagului 

Si pe targari intreband: | Sub crucita steagului, 

— Voi targari, targarilor! | Cu cloputu insinorat, 

Nu mi-ati văzut badiutul, ` Cu bumbusti incungiurat, 
Din trei baremi pe unul? _ Cu bumbuste de argint, 

— Poate şi de l-am văzut, | Ca el nu-i in regimant! (3) 


(1) Cules de V. Alecsandri și publ. in Lepturariu romdnese de Arune 
Pumnul T. II. Partea 2. Viena 1863. p. 17. i 

(2) Com. de At. Pridie. 

(3) Do:ne pop. din Maramures, culese de T. Mihnea gi publ. in Fa- 
milia, an. X. Budapesta 1874. No. 13, p. 151. 


298 





In fine al patrulea şi ultimul cântec, din părţile ungurene, 
probabil că din Biharia, în care rolurile din doinele de mai 
sus sunt cu totul schimbate, şi anume căutând de astădată 
un fecior pre mdndrufa sa, sună precum urmează: 


Crisule, Crişule, | Pana corbului, 

Apă limpegioară Ochisorii ei 

De pe lespegioara, Două mure coapte, 
De-ai şti cuvântă, Coapte la pământ, 
Eu te-ag întrebă: Neatinse de vant, 
Vazut-ai ori ba Coapte la răcoare, 
Pe alma ta Ne-atinse de soare! 
Pe mandruta mea? — Eu că o am văzut 
— Si de o am vazut, La umbra de pine 
Nu oam cunoscut! Cu gândul la tine, 
— Lesne-i de a o cunoaşte; La flori culegând, 
Obrăziorul ei La lacrămi stergand, 
Spuma laptelui, De neica întrebând! (1) 


Sprancenele ei 


11. — Am spus din capul locului că isvorul legendei Cau- 
tarea Domnului nostru Isus Hristos este Visul Maicii 
Domnului în combinatiune cu alte elemente cu totul străine 
visului. 

Elementele străine visului şi prin urmare şi legendei sunt 
broasca, care a făcut pre Maica Domnului să râdă, prefa- 
cerea în scroafa a Jidancei, care s'a ascuns sub covată, si 
în urmă învierea cocoșului, care a stropit pe Jidovi cu un- 
soare fierbinte în faţă, din care cauză apoi Jidovii s'au fă- 
cut şi au rămas până în ziua de astăzi pestriţi pe obraz. 

Si cum că întru adevăr aceste trei elemente nu se ţin de 
legendă, ci trebue să fie mai pe urmă intercalate într'însa, 
ne putem convinge dintru aceea că pentru fie-care dintre 
dânsele se află în sânul poporului nostru câte una sau mai 
multe legende de sine stătătoare. 

Asa ce se atinge de broască şi de binecuvântarea ei ca, 
după ce va muri, să nu se împuţească, există la Românii 
din Macedonia următoarea legendă de sine stătătoare: 


(1) Poezii pop., publ. în Cărțile săteannlui, an. 1881. Cartea I. Gherla 
1881. p. 6. 


299 


eN& dua Stâ-Mâria čara multu cârtită, nu sciu de te dor, şi ca 
cum sidea ningă ușa sculiolui, iu noita si lufitlu a lief Hristo, 
treati nă broască si u vaadi. Stâ-Mâria tinea n mână un culac, 
ţe-l avea adusă tra hiiliu-su. Cat audiri, că viini broasca, te mân- 
tui nisă ? 

«Ia, z-videm, ştie viata tuta că hiiliu-niu Hristolu iasti cama 
bunlu ficior dipri lumi ? 

« Ahît nîsă, și-l da colaclu a broascâliei şi-li diţi s-intră tu sculio 
şi si-l da a cama mușatlui ficior te va z-veadă. Aclo nvita şi hiiliu 
a broascăliei. 

«Cum întră nisă năuntru după te mutri nă oară divarligalui 
la tuti feciorlii, li-am-pâru, că nu-i vîiră ma mușat di brusconilu 
a liei și trigindalui-si, triginda, agiumsi pina la nis si-li lu deadi. 

«Stâ-Mâria cum vidu aestă faptă, s-agirsi dorlu si cu arislu 
pri buză disi: 

— «Nu mași că nu-ni ampari arău, că nu-l deadi a hiili-niui 
ma ni-ampari ghiini di te ved,... că, cât urit s-hiibă un ficior, 
tra misă te s-lo-ari iasti soari. | 

«Atumtea Sta-Maria s-turnă di u vluisi si-li qisi: Earba tea 
cama mugata s-ma curata s-hiibă pisunea ta gi oslu putea s-nu-ti 
putridască, că featisi Stă-Mâria se-aridă si-ș agârșască.» 


Daco-romaneste : 


«Intr’o zi Sântă-Măria eră foarte întristată, nu ştiu de ce durere, 
şi cum sedea lângă ușa scoalei, unde învăţă si strălucitul său 
Hristos, trece o broască şi o vede. Santa Maria tinea în mână un 
colac, pe care îl adusese pentru fiul său. Indată ce zări, că vine 
broasca, ce gândi dânsa? 

«Ian să vedem, ştie toată fiinţa că fiul meu Hristos este cel 
mai bun copil din lume? 

«Atât se gândeşte dânsa si dă colacul broaștei, şi-i zice să între 
în şcoală şi să-l dea celui mai frumos copil, ce va vedeă. Acolo 
învăţă şi fiul broagtei festoase. | 

«Indată ce intră dânsa înănuntru, după ce se uită odată îm- 
prejur la toţi copii, i se pari că nu este nici unul mai frumos 
decât broscoiul său, şi tarindu-se, tarindu-se, ajunse până la 
dânsul și i-l dede. 

«Santa Maria, cum (îndată) ce văză acest fapt, şi-a uitat durerea 
şi cu râsul pe buze zise: 

— «Nu numai că nu-mi pare reu, de ce nu l-ai dat fiului meu, 
dară îmi pare bine de ce văd, căci ori cât de urit să fie un copil, 
pentru mama care îl are este soare. 

«Atunci Sântă-Măria se întoarse de o binecuvântă și îi zise: 


300 


— «Earba cea mai frumoasă si mai curată să fie pășunea ta 
şi osul tău să nu-ţi putrezească niciodată, fiindcă făcuşi pe Santa- 
Maria să râză si durerea să-și uite!» (1) 


Ce se atinge de prefacerea Jidancei în scroata, atât in 
Bucovina, cât şi în alte părţi locuite de Români, există ase- 
menea mai multe legende de sine stătătoare. 

Iată, spre exemplu, una din Transilvania : 


«Ci-că Domnul Hristos, pe când umblă pe pâmânt să vestească 
la toate neamurile cuvântul dumnezeesc, a ajuns odată în un sat 
jidovesc. Iară Jidovii aveau mânie pe el și căutau în tot chipul 
să-l facă de minciună şi să-l omoare. 

«Auzind Jidovii că Domnul Hristos intră în sat, pusu-s’au la 
sfat, că ce să facă să-l prindă cu minciuna. După multă vorbă 
s'au înţeles să pună sub covată o Jidovoaică. Si au făcut aga, si 
au chiemat pe Domnul Hristos şi i-au zis lui: 

— «Spune-ne nouă, de ești fiul lui Dumnezeu, ce este ascuns sub 
covată ? 

«Si Jidovii se uitau la el, bucurându-se în inima lor, că nu va sti. 

— «Sub covată ati ascuns o scruafă/-— le zise Hristos. 

«Unul dintre Jidovi, plin de bucurie, se grăbi să ridice covata, 
ca să vadă că Domnul Hristos nu a spus adevărul. Dar ce să 
vezi, toţi Jidovii înlemniră ; de sub covată, în loc de feinee, esi 
o scroafa. 

«Domnul Hristos, ca să pedepsească pe Jidovi pentru necre- 
dinta lor si pentru gândurile lor păcătoase, făcu pe femeia de 
sub covată în scroafă. 

«Si de atunci Jidovii nu vreau să mânânce carne de pore, căci 
porcul e făcut din jidov.» (2) 


In fine cum că şi pătărania Jidovilor cu cocoșul încă e un 
element străin legendei şi numai mai pe urmă s'a intercalat 
într'insa, ne putem convinge atât din unele legende de sine 
stătătoare din Bucovina, cât şi dintr'o colindă din Transil- 
vania. 

Iată o legendă de sine stătătoare din Bucovina : 


«In noaptea despre ziua de Paşti, când erà Isus in mormânt, 


(1) Per. Papahagi, Din literatura poporană a Aromânilor. București 
1900, p. 769—770. l 
(2) Foaia poporului, an IX. Sibiiu 1901. No. 4, p. 42. 


301 
Jidanii se bucurau foarte. Au tăiat un cucog, l-au fript, l-au pus 
pe masă şiun pește l-au făcut cu bors și au zis: 

—<Când va cântă cucoşul ista și când vă inota peștele in bors, 
atunci va înviă Hristos! 

«De odată cucoşul a început a bate din aripi, iar peștele, cum 
eră bucăţi, s'a împreunat si a început a inota și a stropi pe Jidani 
cu zamă de aceea. 

«De atunci au Jidanii pistrui. 

«Iar copiii s'au trezit câte cuun ou ros in mână și au strigat: 
Hristos a înviat!» (1) 


Iată acuma şi colinda, despre care am amintit mai sus: 


Colo jos mai din jos | Si dacă îl omoră, 

Vine Pilat c'un polat | De pe cruce-l scobora 
Si în polat pe cine aduce ? Si în copârşeu îl punea 
Aduce pe Hiristos, Și la groapă îl duceă, 
Nu-l duce să-l omenească, Si un cocog roşu prindea 
Că-l duce să-l chinuească! Si de pene-l ciupeliă 
Intâiu chin ce chin ii dara? Şi în tipsie îl frigeă 


Dar un păhar de amar! 
Al doilea chin ce-i dară? 
Pe cruce mi-l reștigniă ! Când va invia cest cocoș, 
Al treilea chin ce-i dară ? Atunci să învie Hristos! 


Și pe masă îl puneă 
Cu trestie îl băteă, Nici vorba nu isprăviă, 


Si din graiu asa grăiă: 


Cu sulița îl strapungea, Cocoșul din blid săriă, 
Pana cand il omora! La toti fata le stropia. 


Si de când i-a stropit cocoșul acesta, de atunci sunt toţi 
Jidanii pestriţi, adică ciupiti, pătaţi în faţă (2). 


(1) El. N. Voronca, op. cit., p. 11; —cf. și S. FI. Marian, Sărbătorile 
da Români. Vol. III. p. 15 şi 56. 

(2) Din seara de Crăciun, publ. de S. Albini în Tribuna, an. IV. Siibiu 
1887. No. 39. 


VIII. 


ADORMIREA MAICII DOMNULUI. 


Când a binevoit Domnul nostru Isus Hristos a luă pre 
Maica sa la sine, a trimis cu trei zile mai nainte de aceasta 
pre Arhanghelul Gavril la dânsa ca să-i facă cunoscută 
mutarea sa de pe pământ. 

Maica Domnului, care doriă de mult acuma ca să se mute 
la fiul său, cum i s'a adus ştirea aceasta, s'a umplut de bu- 
curie şi apoi s'a suit ca să se roage pe Muntele Maslinilor, 
unde aveă ea mai adeseori datină de a se sui şia se rugă. 

Când a ajuns şi a prinsa se sui pe munte, toţi pomii, câţi 
se aflau pe dânsul, văzând-o că vine pentru cea de pe urmă 
oară spre a se rugă la umbra lor, au început a i se plecă 
şi a i se inchina, ca gi când ar fi fost nişte slugi insufletite 
ce se închină stăpânilor lor. 

Sfârşindu-şi rugăciunea şi întorcându-se înapoi acasă, 
aprinse o mulțime de lumini si apoi, grijind casa precum şi 
toate cele trebuincioase pentru îmmormântare, a chemat pre 
toate rudele si vecinii săi la sine gi le spuse cele ce i le-a 
vestit îngerul Domnului despre mutarea sa la cer. 

Auzind muerile chemate această veste neașteptată, au în- 
ceput a plânge gi a se tângui rugand- -o ca să nu uite de 
dânsele. 

Maica Domnului, văzând jalea şi tânguirea cea mare din 
partea lor, le-a promis că, suindu-se la ceruri, nu numai pre- 
dânsele, ci pre toată lumea va cercetă-o şi va umbri-o. 

Si cum a rostit ea cuvintele acestea, îndată s'a auzit ră- 
sunetul unui tunet, ce veniă dintr'un pale de nori mari, cari 
aduceau de pela marginile lumii pre apostolii Domnului no- 


303 
stru Isus Hristos, anume ca să iea parte la îmmormântarea 
Maicii sale. 

Iar după ce au sosit învăţăceii lui Isus Hristos si s'au 
scoborit din nori, pe aripele cărora au fost aduşi, zise unul 
dintre dânşii: 

— Noi, stăpână, văzându-te în lume, ne mângâiam ca si 
cu stăpânul şi învățătorul nostru. Dar de acuma înainte cum 
vom putea suferi greul vieţii acesteia? Insă de vreme ce 
cu voinţa fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce 
sunt mai pre sus de lume, pentru aceasta plângem, precum 
ne vezi, şi lăcrămăm, cu toate că într'alt chip ne bucurăm, 
de cele ce sunt asupra ta rânduite! 

La auzul acestor cuvinte Maica Domnului răspunse zi- 
cand : 

— Prietenii mei! si învăţăceii fiului şi Dumnezeului meu! 
nu faceţi bucuria mea plângere, ci grijifi-mi mai bine trupul, 
după cum îl voiu închipui eu pe pat! 

Şi cum rosti ea cuvintele acestea, luându-şi rămas bun și 
iertăciune dela toţi cei de faţă, s'a culcat pe pat şi apoi, 
rugându-se pentru întărirea lumii şi paşnica ei petrecere, 
îşi dete sufletul în mânile fiului şi Dumnezeului său. 

Apostolul Petru, văzând că a repausat, îndată a şi început 
a cântă cântarea cea de eşire. Unii dintre ceilalţi apostoli 
însă ridicară preacuratul corp şi se porniră cu dânsul spre 
satul Getstmani, unde aveă să fie îmmormântat, iară cei- 
lalţi mergeau înaintea lui cu făclii aprinse şi asemenea cân- 
tând. 

Tot atunci se auziră şi cetele îngerești cântând, ast-fel că 
întreg văzduhul răsună de glasurile lor. 

Mai marii ludeilor însă, văzând petrecerea Maicii Dom- 
nului la locul de veșnică odihnă şi nevenindu-le la soco- 
teală, îndemnară pre unii oameni din popor să surpe patul, 
adecă năsălia, pe care se află corpul Maicii Domnului si 
să-l arunce la pământ. 

N'au apucat insă bine îndrăsneţii si obrasnicii oameni a 
se apropiă de patul pe care se află corpul Maicii Domnului, 
şi iată că pedeapsa lui Dumnezeu i-a şi ajuns, căci toţi or- 
biră. 

Iar unul dintre dânşii, care eră mai îndrăsneţ şi care apu- 


304 


case a se atinge de pat, nu numai că orbi, ci is'a tăiat tot 
odată şi mânile şi ast-fel tăiate şi spânzurând dela pat în 
jos rămase ele apoi până ce cutezătorul, crezând din tot su- 
fletul în Domnul nostru Isus Hristos şi în preacurata Maica 
sa, a aflat vindecare şi s'a făcut sănătos ca şi mai nainte. 

Tot asa se întâmplă şi cu ceilalţi ingi cari, crezând si 
puind asupra lor o parte din poala patului, asemenea se 
vindecară. 

După această întâmplare, ajungând apostolii cu corpul 
Maicii Domnului la satul Getsimani, îl aşezară acolo în 
mormânt. 

Insă apostolii, după ce au îmmormântat pe Maica Dom- 
nului, nu s'au întors îndată înapoi, ci ei steteră trei zile lângă 
mormântul acesteia, ascultând cântările cele ingeresti, cari 
răsunau neîncetat deasupra şi împrejurul mormântului. 

După trei zile, sosind şi apostolul Toma, care din rându- 
ială dumnezeească nu putu să fie de faţă la îmmormântarea 
Maicii Domnului, şi aflând că aceasta e acuma îmmromân- 
tată, s'a întristat foarte mult că nu s'a putut învrednici şi 
el, ca şi ceilalţi apostoli, să vadă prea sfântul şi prea cu- 
ratul corp al Născătoarei de Dumnezeu. De aceea s'a rugat 
el să i se deschidă mormântul să-l vadă măcar acuma. 

Implinindu-i-se dorinţa şi deschizându-i-se mormântul, vede, 
spre cea mai mare mirare a sa cât şi a celorlalţi apostoli, 
că acesta e deşert, şi numai giulgiul, în care era infdsurat 
corpul Maicii Domnului, se află intr’insul. 

Ce se întâmplase? 

Matca Domnului se înălţase nu numai cu sufletul, ci şi 
cu corpul la fiul şi Dumnezeul său, Domnul nostru Isus 
Hristos (1). 

Aceasta e pe scurt fradifiunea, cuprinsă în Mineiul de 
pe luna lui August, despre Adormirea si Immormântarea 
Maicii Domnului. 

Din această tradifiune s'au născut cu timpul mai multe le- 
gende despre Adormirea Maicii Domnului, cari sunt tot aşă 
de răspândite, şi mai ales la Românii din Bucovina, ca şi 


(1) Vezi: Mineiul de pe luna lui August, tipărit în tipografia sf. Mâ- 
măstiri Neamţul în anul 1847, fila 72 si 73. 


305 





celelalte, despre cari ne-a fost vorba în capitolele premer- 
gătoare. 


Iar legendele, câte le-am putut eu adună până acuma în 
privinţa aceasta, sunt cele ce urmează: 


1. — Prima legendă: 


«După cea fost Domnul nostru Isus Hristos prins de Jidovi 
şi răstignit, Maica sa petrecă un timp mai îndelungat dimpreună 
cu Apostolii săi. 

«După ce s'au împrăștiat însă Apostolii în cele patru părţi ale 
pământului ca să propovăduească evanghelia la toţi oamenii de 
pe atunci, rămânând Maica Domnului singură şi începând acuma 
a slăbi, s'a dus într'un munte ca să se roage acolo și ea după 
cum s'a rugat și fiul ei înainte de cea fost prins de Jidovi gi 
răstignit. 

«Rugându-se ea, cât a avut să se roage, se întoarse înapoi 
acasă. Pe urmă însă se bolnăvi foarte rău şi cum ajunse acasă 
căză la pat, si nu se sculă mai mult până ce-și dete sufletul. 

«Inainte însă de a-și da ea sufletul, toţi Apostolii, afară de Zoma, 
fură aduşi de Duhul sfânt ape nori până la casa în care ză- 
ceă ea. 

«Sosind şi văzând iata că Maica Domnului e atât de slabă 
şi că nu mai e chip de scăpare, începură a i se rugă, ca să nu-i 
lese zicând: 

— Noi am avut la început pre fiul tău, care ne-a învăţat foarte 
multe. Insă el n'a voit să mai stee cu noi. Acuma voesti si tu sa 
ne lași neinvatati gi nemângâiaţi? 

«Maica Domnului le zise atunci: 

— «Ascultaţi-mă ce voesce să vă spun!... Erà odată într'o tara 
oareșicare un boer foarte avut, si pe timpul lui se făcu un 
oraş nou, în care se află tot felul de lucruri nouă. Boerul acela 
trimise în orașul cel nou pe trei slugi de ale sale, anume ca fie- 
care să-i aducă câte un lucru nou. Unul dintre cei trimiși, du- 
cându-se, cumpără un munte şi acolo își vârâ dobitoacele şi nu 
se întoarse acasă. Al doilea luă pământ și munţi și nu se mai 
întoarse acasă de la lucrul pământului. Iar al treilea și cel din 
urmă luă aur, smirnă gi tămâe și se întoarse la stăpânul său 
acasă. Care dintre toate slugile acestea a făcut mai bine? 

— «Cea de pe urmă! — răspunseră Apostolii. 

— «Asai să faceţi si voi! — zise mai departe Maica Domnului. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 20 


v06 


— «Să ascultați de învățăturile Domnului nostru Isus Hristos gi 
bine veți găsi. Iar de nu veți ascultă, rău veți află!.... . 

«După aceste vorbe Maica Domnului închise ochii si adormi. 

«Apostolii, văzând că a adormit, incepura a jeli gi a zice; 

— «Tu candelă ai fost, că in tine a stat lumina cea mai aleasă 
din lume. Tu uşă ai fost, că prin tine a umblat Duhul sfant. Tu 
masă ai fost, ci de la tine s'au săturat! 

«Sosind apoi umpu de îmmormântare, au luat- 0 i! au 1 pus- -0 pe 
năsălie si aga s'au pornit cu dânsa la mormânt. 

«Şi iată că pe drum, când mergeau ei cu trupul Maicii Dom- 
nului, se auzi din văzduh un cântec foarte frumos, care-l cântau 
îngerii cei nevăzuți. 

" «Auzind cântecul acesta Jidovii păgâni incepură a se întrebă 
Si a zice: | 

— «Cine să fie oare femeia aceasta că şi la moartea ei se tem 
Apostolii de dânsa ? | 
«Jar un Jidov cu numele de Juda, un urmaș de a lui Tuda Isca- 
rioteanul, care a vândut pe Isus Hristos zise: 

— «Eu mă duc să o nărui de pe năsălie! 

«Şi cum rosti cuvintele acestea, se si porni să facă aga după 
cum zise. Insă cândse apropie de năsălie şi voi să pue mâna pe dânsa, 
încremeni ast-fel că nu se putt mai mult mișcă din loc. Iara cei 
ce vorbiră amutira gi cei ce se uitară orbiră. 

«Văzând Jidovii minunea aceasta se înspăimântară şi se în- 
trebară : 

— «Oare cine să fie femeia aceasta că si moartă face minuni ? 

— «Aceasta e Maica celui ce voi Jidovii l-aţi prins și l-aţi 
răstignit, și care a treia zi a înviat din morţi! — răspunseră 
Apostolii. 

«La aceste vorbe începură Jidovii creştini a zice: 

— «Ce să facem noi ca prietenii noştri să scape de ceea ce au 
patit ? | 
i — «Ce să faceţi! — răspunseră Apostolii — indemnati-i ca să 
se creștineze cu toții, adecă să creadă în Isus Hristos și în Maica 
lui, si atunci vor scapa! 

«Atunci toţi Jidovii păgâni începură a zice: 

— «Noi credem că ea este Maica Domnului! 

— Nu-i destul numai cu atâta! — ziseră iarăș Apostolii, — 
ci trebue să vă si botezați şi învăţătura Domnului nostru Isus 
Hristos să imbratisati ! 

«Jidovii păgâni începură atunci unul după altul a se boteză. Şi 
care cum se boteză scăpă de boala de care eră cuprins. Si asa in 


307 


ziua aceea s’au botezat si increstinat mai multe mii de Jidovi 
păgâni. 

«După toate acestea Maica Domnului fu immormantata. Si 
Apostolii se înturnară plângând dela mormânt, că nu aveau acuma 
pe nime, care să-i înveţe ca mai înainte. 

«Scurt timp după aceasta veni si Joma, Apostolul lui Isus Hris- 
tos, care nu fusese de faţă la Immormdntarea Maicii Domnului. 

«Apostolii ceilalţi, când îl văzură că a venit și el, începură 
a-i istorisi toate cum a murit Maica Domnului, cum au îmmor- 
mântat-o şi ce s'a întâmplat în decursul îmmormântării sale. 

«Toma începi atunci a suspină si a zice cu lacrămi in ochi: 
= — Aga! eu n'am fost nici la răstignirea lui Isus Hristos, nici 
acuma la Adormirea şi îmmormântarea Maicii Domnului. Haideţi 
deci cu mine și-mi arătaţi măcar locul unde aţi îmmormântat-o, ca 
eu nu cred că a adormit! 

«Apostolii merseră atunci cu dânsul la mormântul Maicii Dom- 
nului să-l incredinteze cumcă întru adevăr a repausat. 

<Sosind ei la mormânt aflară mormântul deschis şi dintr’insul 
ieşiă un miros ca de crin. | 

«Si eră acuma a treia zi de la îmmormântare, când s'a întâm- 
plat aceasta. Si uitându-se cu toţii în sus văzură pe Maica Dom- 
nului înălțându-se către cer. 

«Maica Domnului, văzându-l. pe Toma, întinse brâul ei și-i 
zise: ` 

— «Tomă! vezi şi crezi! şi fii credincios si nu necredincios! 

«Şi de atunci Brâul Maicii Domnului, care l-a arătat lui Toma, 
se arată si acum pe cer ca un curcubeu.» (1) 


. 2.— A doua legendă despre Adormirea Maicii Domnului 
sună precum urmează : 


«Simţind Maica Domnului că i-a sosit timpul ca să moară şi 
că nu mai este mult până ce-și va da sufletul, a vestit pre toţi 
Apostolii Domnului nostru Isus Hristos cu cari petrecuse ea 
mai înainte de-aceasta prin un timp mai îndelungat, ca să se 
adune cu toţii la un loc şi, după ce va fi repausat, să-i îmmor- 
mânteze trupul în satul Getsimani. 

«Apostolii, cari erau împrăștiați pe la marginile pământului 
unde propăvăduiau cuvântul lui Dumnezeu şi cărora li s'a ară- 
tat îngerul Domnului în vis gi le-au spus dorinţa Maicii Dom- 


(1) Din Botugana, dict. de Dumitru Cucu, agricultor, şi com. de Ştefan 
Boca, stud gimn. 


nului, îndată s'au si adunat cu toţii din toate partilela locuinţa 
acesteia. 

«Maica Domnului, văzând că s'au adunat acuma cu toţii, a în- 
ceput a lăudă pre Dumnezeu, și nu mult după aceasta apoi re- 
pausă. | 

« Apostolii, cum văzură că a repausat, îi luară trupul și se por- 
niră cu dânsul spre tinterim ca să-l îmmormânteze. In acelaș 
timp începură ei cu toţii a cântă fel de fel de cântări întru lauda 
şi preamărirea Maicii preacurate, zicând că nu pot să putrezească 
tatele ce le-a supt Isus Hristos și pântecele care l-a purtat pe 
dânsul. 

«Şi afară de cântările lor, încă și o altă cântare mai frumoasă 
si cu mult mai minunată se auzi sunând pe deasupra lor, când 
o duceau ei pe Maica Domnului la mormânt. 

«Tot atunci o ceată de păgâni, care mergea înapoia lor, grăiă 
între olaltă zicând: | 

— «Multă ceartă şi multă vrajbă s'a făcut în mijlocul nostru 
din pricina acestei mueri. Deci n'ar strică, când ne-am răsbună 
măcar acuma asupra ei! 

«Si cum rostiră cuvintele acestea, unul care eră mai îndrăsneţ 
între ei, s'a prins să meargă și să dee jos pre Maica Domnului 
de pe umerii Apostolilor, cari o duceau cu năsălia. © 

«Ingerul Domnului însă, cum a văzut că se apropie de năsălie, 
i-a tăiat mânurile, pentru că s'a încumetat şi a incercat să răs- 
toarne pre Maica Domnului jos. Si mânurile lui au rămas lipite 
de lacr. Iară unei parti a cetei păgâne, ce venià mai în urmă, 
i s'a luat auzul si celeilalte parti vederea. Şi întreaga ceată pă- 
gânească a rămas fără auz și fără vederi. Si cu toţii plângeau 
acuma amar. 

«Văzând Apostolii minunea aceasta ziseră cătră păgâni: 

— «Neomeneasca şi necuviincioăsă eră fapta ce voi ati voit sa 
faceţi si de aceea Dumnezeu v'a pedepsit astfel! Dar dacă veţi 
crede în Maica Domnului si vă veţi boteză în numele fiului său 
Isus Hristos, atunci voi veţi căpătă vederile și auzul vostru iarăş 
înapoi. Iar de nu veţi crede și nu vă veţi boteză, orbi şi surzi 
veţi rămâneă câte zile veţi mai avea! 

«Păgânii au zis atunci că vor crede si se vor boteză, numai 
să-și capete iarăș auzul și vederile înapoi. Şi cum au zis, asa au 
şi făcut. 

«Și iată că nemijlocit după aceasta, celui ce i-au rămas mânu- 
rile lipite de acră i s'au pus iarăş la loc și s'au vindecat, iară 
ceilalţi au început a vedeă și a auzi ca şi mai nainte. 

«Si asa au îmmormântat Apostolii pre Maica Domnului. 


ee 
«Iara a treia zi după immormantarea ei au venit îngerii Dom- 
nului şi i-au luat trupul gi i l-au înălţat la cer» (1). 


3. — A treia legendă sună astfel: 


« Apropiindu-se sfârşitul vieţii Maicii Domnului, se arată Domnul 
nostru Isus Hristos Apostolilor săi şi le zise: 

— «lată că s'a apropiat timpul voinţei lui Dumnezeu de a luă 
pre preacurata şi scumpa mea maică Maria în cer, adunaţi-vă deci 
cu toţii la un loc spre a o petreceîmpreunăla locașulei cel veșnic! 

«Apostolii, cari se aflau pe timpul acela răspândiţi în toate 
părţile lumii spre a propovedui noua credinţă, cum auziră că 
Maica Domnului se află pe patul morţii, îndată se şi porniră de 
pe unde erau și se adunară cu toţii la Ierusalim unde se află 
Maica Domnului. 

«Maica Domnului, ale cărei zile erau acuma numărate, cum a 
văzut că au sosit Apostolii la dânsa, s'a bucurat și le zise: 

— «Dragilor si scumpilor Apostoli ai prea iubitului meu fiu 
Isus! Iată că mi s'a apropiat și mie timpul ca şi fie-cărui om 
pământean, să părăsesc lumea aceasta, unde multe am avut de 
văzut si de suferit, sisi merg la Dumnezeul cel prea înalt, prea 
drept şi atotputernic. Rogu-vă deci să nu-mi lăsați trupul aici 
de râsul si batjocura duşmanilor nostri, ci să mi-l luaţi şi să mi-l 
duceti la locul cel de odihnă! 

«Și cum rosti ea cuvintele acestea, îndată își şi dete sufletul în 
mânile îngerului ei păzitor care, luându-l, îl duse la Dumne- 
zeu in cer. 

«Apostoli însă, vărsând lacrămi de durere pentru pierderea 
cea mare a preacuratei Maice Maria, rămaseră lângă trupul ei ve- 
ghind, şi căutând de dânsul, după cum eră obiceiul pe acea vreme. 
Iară după ce s'a sfârșit timpul vegherii, îi luară trupul și se por- 
niră cu dânsul spre Getsimani ca să-l îmmormânteze. 

«Iată însă că pe când treceau ei cu secriul, în care se află 
trupul Maicii Domnului, prin oraș cântând împreună cu îngerii 
cântări de laudă și de preamărire lui Dumnezeu, se apropiară o 
mulţime de Jidovi obraznici, cari urau grozav de tare pre Isus 
Hristos şi învăţăturile sale, precum și pre toţi urmaşii săi, și 
voiră să facă butjocură de trupul Maicii Domnului, adecă să-l 
dee jos de pe umeri Apostolilor, cari îl duceau. 

«Nu apucară însă bine Jidovii a se apropiă de Apostoli şi iată 
că de odată orbiră cu toţii. 


(1) Din Mânăstirea Homorului, dict. de Const. Macoveiu și com. de 
George Cruitoriu, stud. gimn. 


“a 


310 





«Unul dintre dânșii însă, care eră mai aproape de Apostoli şi 
mai îndrăsneţ, chiar gi în starea sa de orbire încă a voit să facă 
rău, si anume, intinzandu-si mânile și căutând ca numai decât 
să dee trupul jos. Dar de geaba i-a fost toată încercarea, căci 
puterea cea nevăzută a lui Dumnezeu îi tăiă ca cu briciul amân- 
două mânurile de pe la inchieturi și i le aruncă ca pe niște bu- 
căţele de lemn la pământ. 

« Văzând și alţi oameni, cari asemenea s'au fost adunat şi se 
aflau aproape de Apostolii, cari duceau trupul Maicii Domnului, 
dar cari nu avură gânduri rele, această strasnica minune, nu se 
puteau destul miră de dânsa. Iar Apostolii, ştiind că toate cele 
ce s'au întâmplat cu ştirea şi cu puterea celui prea înalt s'au 
întâmplat, deteră să plece cu sicriul Maicii Domnului mai departe. 

«Jidovii cei orbiţi însă, văzând unde au ajuns din pricina rău- 
tăţii lor, începură a plânge şi a se rugă Apostolilor ca să-i mân- 
tuească. Si cu deosebire cel cu mânile tăiate a început mai tare 
a plânge, a se văetă şi a se rugă, zicând că ce va face el, dacă 
toată viata lui va rămâneă ast-fel orb şi ciunt. 

«Atunci Apostolul Petru, apropiindu-se de dingii, le zise: 

— «Credeţi cu stăruinţă în atotputernicul si adevăratul Dum- 
nezeu, care a făcut cerul şi pământul şi în unul născut fiul său 
şi al acesteia, al cărei trup îl ducem acuma la veşnicul locaș, 
adecă în Domnul nostru Isus Hristos, mantuitorul lumii, si atunei 
credinţa voastră vă va mântui! 

«Auzind mulțimea adunată cuvintele acestea ale Apostolului 
Petru si voind să vadă ce se va mai întâmpla, zise celor orbiti, 
precum și celui cu mânile tăiate, să se roage de iertare și să ju- 
ruească Maicii preacurate că vor fi de acuma înainte credincioşi 
învăţăturii celei nouă a lui Hristos, dacă vor dobândi vederile 
şi cel fara de mani şi mânile sale. 

«Atunci cu toţii începură a plânge, a se cai waiti ceea ce au 
făcut si a se rugà fierbinte ca să lise ierte fapta cea nelegiuită 
ce au avut de gând s’o facă. Si iată că nemijlocit după ce au 
început ei a se căi pentru fapta lor cea nelegiuită și a jurul că 
vor crede in învățătura Domnului nostru Isus Hristos, li se gi 
deschiseră tuturor ochii si văzură chiar mai bine decât mai na- 
inte, iară celui ce i se tăiară mânile, i se lipiră iarăşi la loc. 

«Si acuma, după ce se văzură ei iarăşi cum au fost mai nainte, 
au început a lauda gia preamări pre Dumnezeu, gi ast-fel petre- 
cură apoi si ei dimpreună cu Apostolii trupul Maicii Domnului 
la mormânt, unde fu cu cea mai mare cinste îmmormântat. Iar 
după ce se întoarseră de la mormânt înapoi, atât cei ce-şi recă- 


311 





pătară vederile, cât gi multi alții, cari nu erau încă botezați, se 
botezara. 

«Iar la trei zile după immormântarea Maicii Domnului, se co- 
boriră îngerii gi cu cântări îi luară trupul din mormânt şi-l 
duseră în cer. 

«Și de atunci Maica preacurată seade de- PE fiului său în 
cer gi se roagă necontenit pentru mântuirea oamenilor.» (1) 


4. — A patra şi ultima legendă, din Bucovina, despre Ador- 
mirea şi Immormântarea. Maicii Domnului, sună aga: 


«Nu ştiu dacăa mai fost câudvà vre-o femee pe lumea aceasta 
atât de asuprită, de năcăjită şi de amărită, cum a fost Maica 
Domnului Abia a născut ea pe Isus, Mântuitorul lumii, şi iată 
că . împăratul Irod, temându-se că acesta îi va luă tronul împă- 
rătesc, dete poruncă ostașilor săi ca să taie pre toţi pruncii de 
la doi ani în jos mai mici, cugetând că-l vor află şi pre Isus pintre 
ei şi-l vor tăiă şi pre dânsul. Din pricina aceasta apoi, ameninţată 
fiind atât ea cât şi fiul său cu moartea, a trebuit să fugă cu dan- 
sul şi cu logodnicul ei Josif din Vifleem călare pe măgari intr’o 
pustietate, unde petrecură tustrei într'o cetate până după moar- 
tea lui Jrod. 

«N’a apucat însă bine a scăpă de prigonirea lui Irod, şi iată 
că acuma se răsculară asupra fiului său Is. mai marii şi bătrânii 
Jidovilor, cari nu erau intelesi cu învățătura lui cea nouă, 
căutând și aceștia toate chipurile şi mijloacele cum ar putea 
pune mâna pe dânsul ca să-i curme firul vieţii. Şiîn răutatea 
inimii lor atâta ce-l urmăriră și prigoniră, până ce în urma 
urmelor, puind mâna pe dânsul, îl batjocoriră și chinuiră în 
tot felul, iar după aceea, ca paharul amărăciunii Maicii sale să 
fie cu vârf, îl răstigniră pe cruce între doi lotri. 

«Văzând acestea Maica Domnului, o mai duse cât o mai duse și a 
mai răbdat cât a mai răbdat durerile și amărăciunileceis'au că- 
sunat, iar mai pe urmă, părăsind această lume plină de răutate 
şi de păcate, își dete sufletul, care se urcă la cer spre a se 
rugă acolo pentru noi oamenii. 

«Şi jelea şi durerea, când a adormit Maica Domnului, a fost 
pretutindene așă de mare și de pătrunzătoare, că până şi pomii 
cu poamele cele mai frumoase şi mai alese s'au adunat la un loc 
şi s'au format dintr’insii un pom mare care s'a pus în fruntea 
procesiei, cu care a fost petrecută Marca Domnului la mormânt. 


(1) Din Udesti, com. de Nicolae Găitan, stud. gimn., gi din Costișa, 
dict. de Maria Cojocariu, şi com. de Sofronie Cernoschi, stud. gimn. 


312 


«Si de atunci este datină in cele mai multe părţi de a se duce, 
când seîmmormintează vre-un mort, un pom încărcat cu tot felul 
de poame inaintea acestuia. 

«Dar nu numai atâta, ci jelea giintristarea, ce a cuprins lumea 

după Adormirea Maicii Domnului, a fost aga de mare, că până 
chiar şi frunzele tuturor pomilor şi ale pânilor s'au îngălbenit 
de durere şi mâhnire. 
„ «Iar bostanul, pdpugoiul si haldanul au făcut un strut mare și 
frumos din Floarea soarelui gi le-au pus în chip de cunună pe 
sicriul Maicii Domnului, si astfel fu ea apoi dusă la locagul ei 
cel veșnic. Si de atunci vine apoi că în tot anul pe timpul acela, 
când se serbează Adormirea Maicii Domnului, perii, merii, păpu- 
goii, bostanii şi haldanii se coc şi îngălbinesc. ù 

«Iar în urma acestora vine apoi jelea cea mare, adecă iarna.» (1) 


(1) Din Volcineţ, dict. de Veronica Jijie, com. de Vasile Jijie, stud. gimn. 


IX. 


MAICA DOMNULUI, SCAPAREA OAMENILOR. 


—— a a 


- Maica Domnului, după credința si spusa Românilor din 
Bucovina, a fost cea dintâi şi tot ea va fi şi cea de pe urmă 
scăpare a oamenilor. 

Şi iată cum! 

Domnul nostru Isus Hristos, Mântuitorul neamului ome- 
nese de sub jugul păcatului strămoşesc, când a venit pe 
lume, s'a născut din preacurata fecioara Maria. Prin ur- 
mare printr'însa ne-a venit întâiu şi întâiu scăparea. 

Iar acuma, când ea nu se mai află pe pământ, ci în cer, 
stă îngenunchiată la picioarele lui Dumnezeu şi se roagă 
necontenit, ziua şi noaptea, pentru păcatele şi fărădelegile 
oamenilor. 

Dumnezeu, deși e îndelung răbdător, adeseori văzând 
fărădelegile oamenilor, cari nu mai au sfârşit, îşi pierde 
toată răbdarea şi voeşte să nimicească cu totul pre păcă- 
toşii oameni, şi numai pentru rugăciunile cele necontenite 
şi din adâncul inimii isvorite ale Maicii sale n’o face aceasta. 
Rugăciunile şi lacrămile ei lungesc sfârşitul lumii. 

Si la urma urmelor, după a doua venire, când se va fi 
ţinut județul cel de pe urmă şi judecata va fi acuma gata, 
când drepţii vor fi în raiu, iar păcătoşii în iad, Maica Dom- 
nului şi atunci pre mulţi îi va scăpă din întunericul cel de 
veci. 

Si iată cum! 

In cele mai multe părţi locuite de Români este obiceiu ca 
preoţii să umble pe la Bobotează cu crucea pe la casele oa- 
menilor creştini şi să le stropească cu apă sfinţită cântând: 
«In Iordan botezadndu-te, tu Doamne!» 


314 

Atunci fiecare femee creştină pune pe după crucea din 
mâna preotului un fuior de in sau de cânepă frumos răgi- 
lat şi periat. 

Din toate fuioarele acestea, câte s'au strâns până acuma 
şi câte se vor mai strânge şi de acuma înainte până la sfâr- 
şitul lumii, Maica Domnului va face o mrejă nemăsurat de 
lungă şi de lată. După ce va găti ea mreja aceasta de făcut, 
va rugă pre Dumnezeu pentru cea din urină oară să o lase 
ca să tragă cu dânsa de vre-o cateva ori prin iad. 

- Şi Dumnezeu, care totdeauna i-a ascultat rugămintea, şi 
de astă dată va asculta-o şi-i va da voie să facă cum va sti 
ea că e mai bine. 

Si atunci Maica Domnului va trage de trei ori cu mreja 
prin iad, şi acele suflete, cari se vor putea prinde şi tinea 
în mrejă, vor fi scăpate, iar cele-lalte ce vor rămâneă, ră- 
mase vor fi pentru totdeauna. | 

Nu mult însă, după ce va fi tras Maica Domnului cu 
mrejea prin iad şi va fi scos cea mai mare parte de suflete 
dintr’insul, Diuvolii, de ciudă, vor incepe a mâncă toate 
sufletele rămase. [ar când vor vedea că n'a mai rămas nici 
un singur suflet omenesc nemâncat de dânşii, atunci se vor 
mâncă ei unul pe altul, până ce va rămâne numai singur 
Scaraoțehi care, legat fiind de stâlpul cel din In) OU ia- 
dului, va pierì de foame. 

Astfel vor rămâneă apoi numai drepfii cu Dumnezeu Şi 
cu îngerii şi vor duce o viaţă cerească (1). 

Aceeaşi credinţă, care se află la Românii din Bucovina 
despre facerea si intrebuintarea mrejei de către Maica prea- 
curată după a doua venire a Domnului nostru Isus Hr, 
se află si la Românii din Moldova. 

“Iată ce ne spune în privinţa aceasta El. Sevastos: 

«De când s'a făcut legea noastră și până la a doua ve- 
nire, femeile creştine au dat şi vor da un fuior la cruce 
din care se lucrează în raiu o mrejd, ca la a doua venire, 


(1) Cred. Rom. din Straja, distr. Rădăuţului, com. de N. Cotos, stud. 
gimn.; — cf. S. FI. Marian, Sărbătorile la Români. Vol. I, p. 173; — El. 
N. Vorcnca, op. cit. Partea 1V şi V, p. 938: «Maica Domnului, de când 
lumea, tot împletește la un sac din fuioarele ce le dau de Bobotează la 
cruce, cu care să scoată sufletele din iad.> | 


315 


după ce Hristos va judecă noroadele şi va trimite pre pă- 
cătoşi la muncile iadului, Maica să se ducă la iad şi să arunce 
o mrejă de trei ori, şi câte suflete s’ar puted prinde în 
mrejă, are să le dea într'un loc de odihnă, nu de mare fe- 
ricire ca la raiu, dar nici la veşnică muncă. 

«Şi pentru aceasta dau femeile fuior la cruce, că doar s'a 
milostivi Maica Domnului asupră-le, să se prindă şi ele în 
mrejă.» (1) . | 

Iar d-l Const. D. Gheorghiu scrie: 

«După slujba — din ajunul Bobotezei — preoteasa iese îna- 
intea preotului, sărută crucea şi apoi mâna popei şi, luând 
un fuior periat frumos şt într'adins lucrat pentru acest scop, 
îl leagă la cruce, pentru că ele au credinţă că din acest fuior 
se va lucră în raiu un voloc (mrejă) cu care Matea Precista, 
la a doua înviere, va veni să le pescueasca din iad. 

«Există adecă credinţa că Maica Domnului, când va veni 
la iad, va aruncă volocul de trei ori si cine se va prinde in 
el va fi scos de la munci şi dus într'un loc mai fericit. 

«Tot pentru acest scop fie-care femee apoi, când îi vine 
preotul în casă în acea zi —adecă în Ajunul Bobotezei, — 
îi leagă la cruce o bucată dintr'un caier, sau în lipsă o jir- 
ghiuţă de afa.».(2) 

Şi cum că întru adevăr Maica Domnului nu numai c'a 
fost şi va fi în viitor, ci că ea este şi acuma ajutătoarea si 
scăparea oamenilor, ne putem incredinta si din următoarea 
legendă din Bucovina : 


1, — «A fost odata 
Ca niciodata, 
Pe când se facea 
Sara dimineata 
Si se cocea 
Oauăle ’n ghiata. 





(1) Sărbătorile poporului, publ. in Gazeta sdteanului, an. VIII. R.- 
Sarat 1891, p. 149. 

(2) Calendarul femeilor superstițioase. Piatra-N. 1892, p. 23; — El. N. 
Voronca, op. cit, p. 938: «In Botoșani, cari nau cânepă, dau la cruce 
jerbit de bumbac cumpărat. Aicea se spunecă Maica Domnului se duce 
în toată ziua de înviere cu fuiorul şi scoate sufletele din iad, câte se pot 
prinde.» 


316 


«A fost odată un bărbat şi o femee, cari erau atât de săraci, 
că nici chiar focul în vatră nu le ardeă. 

«Toată averea lor eră o căsuţă, dar şi aceea plină de copii, 
unul mai gol, mai flămând și mai amărit decât altul. 

«Bărbatul, pe lângă toată sărăcia ce o aveă acasă, mai era în- 
că si foarte betiv gi la beţie foarte artigos și rău. De cate ori 
mergeă el in sat, totdeauna se intorcea bat ca lemnul, și dacă 
nu găsiă mâncare pe masă, eră vai și amar de capul bietei femei. 

«Femeia însă eră cu frica Domnului sfânt si grijiă totdeauna 
de copii si de bărbatul ei. Totdeauna se purtà aga ca să aibă ce- 
va de rândul mâncării, pe când stid ea că vaeveni bărbatul său 
dela cârșmă. Ea nu-l certă niciodată, deși el mai totdeauna se 
purtă foarte neomeneste cu dânsa. 

«Intr’o zi ce-i plesneste bărbatului acestuia prin cap ? să plece 
în pădurea învecinată după lemne. Deci mergând și ajungând el 
` în pădure, începe a se învârti în colo gi în coace şi a căută lemne 
de cele mai bune, până ce ajunge drept în mijlocul pădurii. 
Acolo întâlneşte el pre un om necunoscut, care de asemenea cătă 
lemne și cum îl întâlneşte, îi dă «bună ziua». 

« Mulţămim dumitale !— îi răspunde necunoscutul. | 

«Şi după aceasta se aşezară amândoi pe un butuc la vorbă. 
Si din cuvânt în cuvânt, din vorbă în vorbă, istorisi omul nostru 
celui necunoscut toată starea sa de acasă. 

« Necunoscutul, care nu eră altul decât însuş Dracul îmbrăcat 
în straie omenești, după ce auzi cum trăește acesta, îi zise că el 
îi va sta întru ajutor, dacă-i va jurui lucrul ce-i va cere. 

«Omul cel băutor, ştiind că n'are nimica acasă după ce să-i 
pară rău, îi jurui că-i va da. 

«Atunci se înfăţişă Dracul în starea lui cea drăcească: cu cor- 
nite în cap gi codita dinapoi. 

«Omul, văzându-l atât de urit, se sperie de dânsul, căci el nu 
mai văzuse în toată viata lui o făptură atât de slută şi de hada 
ca aceasta. 

«Insă Dracul îl încurăjă, zicându-i să-i dee femeia sa și el ii 
va da pentru aceasta o căldare de galbeni şi-l va face putred 
de bogat. 

«Omul, gândind puţin, şi fiindcă nu-şi iubiă femeia nici de 
cum, măcar că aceasta îi eră credincioasă şi priincioasă, se învoi 
să o vândă Dracului, şi înainte de miezul nopţii să fie cu dânsa 
la locuinţa drăcească. 

«După aceea se despartira gi fiecare plecă la treaba sa. 

«Bărbatul plecă spre casă, iar Dracul spre locuinţa lui, unde 


317 


faci o mare bucurie celorlalţi draci, cărora le spuse că a câş- 
tigat un suflet pentru o căldare de galbeni. 

«Omul, ajungând acasă si dându-i femeia de mâncat, a mån- 
cat bine, până ce s'a săturat. Iar după ce s'a săturat, zise femeii 
să facă cevă bun de mâncat și pe de sară, căci au să meargă 
amândoi la târg. 

«Femeia eră însă foarte supărată, fiindcă visase în noaptea 
trecută că a venit Maica Domnului: la dânsa şi i-a spus cum are 
s'o vândă bărbatul său Dracului pentru o căldare de galbeni, 
şi cum trebue să meargă ei incă înainte de miezul nopţii la lo- 
cuinta Dracului. Mai departe îi spuse Maica Domnului ca, mer- 
gând prin pădure, să se abată numai decât pe la biserica cea 
părăsită din mijlocul pădurii, şi să se roage acolo fiului său, Dom- 
nului nostru Isus Hristos, că ea ii va sta apoi întru ajutor. 
Dar cu toate acestea că femeia era asa de supărată, totus pre- 
găti, cum putt, mâncarea cerută de bărbatul său. 

«Fiind mâncarea acuma gata și apropiindu-se seara, plecară 
amândoi spre locuința cea blestemată a Diavolilor, care se află 
într'o scorbură de fag. 

«După ce au ajuns si au intrat in pădure, gi dupa cea înoptat 
acuma hăt bine, a început a plouă ca dincofă, încât că numai cu mare 
nevoie putură merge, si ajungând în mijlocul pădurii se văzură 
nevoiţi a poposi puţin acolo. Se abătură deci la biserica cea pă- 
răsită, unde spusese Maica Domnului femeii în vis ca să meargă, 
‘$i se aşezară pe pragul bisericii aceleia. | 

«Bărbatul, după ce se aşezară amândoi pe prag, se puse cu 
capul în braţele femeii sale, si astfel adormi. Femeia însă vărsă 
şiroae de lacrămi ştiind că merge la pierzare. Nu întrelăsă tot 
odată dea se rugă Maicii Domnului ca să-i vină întru ajutor. 

«Adormind bărbatul cum se cade si plângând femeia atât de 
puternic, încât că se cutremură cămaşa pe dânsa şi răsună bi- 
serica de hohotele ei de descurajare, iată că se ivește de odată 
dinaintea ei o femee, care aveă foarte mare asemănare cu dânsa. 

«Și cine socotiți c'a fost femeia aceea ? 

«Insăş Maica Domnului, care auzind bocetele și rugăciunile 
femeii celei desnădăjduite, i se făcù milă de dânsa și-i veni întru 
ajutor. 

«Si cum sosi Maica Domnului se aşeză în locul femeii, puse 
capul nefericitului om în braţele sale cele sfinte, iar femeia, scu- 
lându-se, se vâri în biserică și începu acolo a se rugă mai de- 
parte pentru ajutorarea ei. 

«Trezindu-se mai după aceea bărbatul și temându-se ca să nu 
treacă miezul nopţii şi astfel să peardă o căldare de galbeni, 


318 
purcese mai departe la drum, nebăgând de seamă că in locul 
femeii sale merge cu dânsul o persoană dumnezeească. 

«Apropiindu-se de scorbora Dracilor, aceștia iesird cu toţii 
afară ca să vadă pre femeia cea vândută. Văzând însă că în lo- 
cul femeii celei vândute vine însăşi Maica Domnului, se speriară 
aga de tare că începură a tremură ca varga de frică si numai 
de abiă se puteau tinea pe picioare, prea bine ştiind că de se 
apropie Maica Domnului de locuinţa lor, e vai și amar de dânșii, 
toţi se vor preface în pietre. De aceea, fără a mai sta mult pe 
gânduri, luară căldarea cea de galbeni, care o juruise omului 
pentru femeia sa, și i-o aruncară acestuia la picioare, zicându-i 
să se întoarcă înapoi că lor nu le trebueşte femeia aceasta. 

«Abia acuma vazi si bărbatul, că femeia ce e cu dânsul nu e 
femeia lui, ci o fata dumnezeească, și văzând-o începu şi el a 
tremură de frică. 

«Maica Domnului însă îi zise să iee căldarea cu galbeni și să 
se întoarcă cu dânsa îndărăt la biserica cea din mijlocul pădurii. 

«Bărbatul nu se puse de pricină, luă căldarea gi se întoarse cu 
Maica Domnului până la biserica cea părăsită. 

«Ajungând acolo Maica Domnului, îi aduse pre femeia sa de 
fata, i-o dete în seamă şi apoi, mustrându-l pentru fapta lui 
cea fărădelege, îi zise că daca va mai face vre-odată asa cum a 
făcut mai înainte, nu-l va mai tinea pământul, ci va înghiţi 
de viu. 

«Și cum rosti cuvintele acestea, intră în biserică si se prefaci 
iarăș în duh sfânt si fără de prihană. 

«Omul însă, luând pre femeia sa de mână, se întoarse cu dânsa 
acasă si, imbogatindu-se cu galbenii cei luaţi prin puterea Maicii 
Domnului dela Draci, trăiră dimpreună cu copiii lor fericiţi gi 
nu se mai certară în veci.» (1) 


O variantă a acestei legende, tot din Bucovina, sună pre- 
cum urmează: 


«Dice că eră odată un om, care-şi cheltuise toată, averea moş- 
tenită dela părinţi în petreceri şi desfătări, astfel că in urma 
urmelor ajunsese la sapă de lemn. - 

«Ce să facă el acuina ca să se poată sustinea atât pre sine cât 
şi soţia sa? căci el nu eră numai singur, ci, fiind insurat, aveă 
şi soţie. Işi frământă cât își frământă creierii: ce și cum ar face, 


=~. = — > 


(1) Din Vama, com. în 4/16 Aprilie 1837 de George Toma, stud. gimn. 


319 


doară poate ieși mai bine la capăt, dar în zadar! In urmă, vă- 
zând că nu e nici un chip de scăpare, zice: 

— «Ştiu că mă voiu face iarăș cum am fost, cu avere şi bine 
văzut de oameni, când mă voiu da celui ce nu se cade! 

«N'a apucat însă bine a rosti cuvintele acestea, și iată căi se 
si arată Dracul, duce-s'ar pe pustii, în chip de neamt c’o cepita 
rosé în cap gi cu picioare ca de tap. 

«Omul nostru, când îl vede pe Necuratul că a răsărit de odată 
ca din pământ dinaintea lui, fără să-l fi chemat, a boldit nişte 
ochi mari, si astfel, cu gura căscată şi cu ochii boldiţi spre dânsul, 
rămase ca încremenit locului. 

— «Da ce te uiţi asa de galis la mine? — îl întreabă diavolul 
hlizîndu-se, — au poate acuma nu mai vrei să fii iarăși bogat 
cum ai fost mai nainte, după cum doriai mai adinoară ? 

— «Ba da !... Dar cine ești tu, si de unde știi că eu as voi 
iarăş să mă imbogăţesc? — zise omul, după ce-şi mai veni pu- 
tin în ori. 

— «Eu sunt, nici mai mult nici mai putin decât cel ce mă 
vezi, un 'drac ca toţi draci: de seama mea! Și dacă-mi vei da 
tu pe soţia ta şi-mi vei aduce-o într'o zi anumită în cutare loc 
din cutare pădure, unde mi-i locuinţa, atunci am să-ţi dăruese 
o comoară de bani, care se află îngropată în cornul. dela vale 
al casei tale, şi cu comoara aceea ai să te faci apoi cu mult mai 
bogat de cum ai fost mai nainte! 

«Omul nostru, ajungând prin nestatornicia și destrăbălarea sa 
a fi asa de sărac, că nici cânii n'aveau acuma de ce să-l tragă, şi 
pe deasupra mai fiind încă şi foarte lacom, cum auzi de co- 
moară, nu stete mult pe gânduri, ci răspunse Cornuratului că-i 
dă soţia, numai dacă și el își va tinea cuvântul. 

— «Ce 9... încă mai stai la îndoială? — zise Michidufa, dân- 
du-şi fesul pe ceafă și aratandu-si cornitele. Ceea ce odată ţi-am 
juruit e ca si dat! Si cum rosti cuvintele acestea, se făcù de 
odată nevăzut, ca şi când ar fi intrat în pământ. 

«A doua zi după întâmplarea aceasta, zise omul către soţia sa: 

— «Măi femee! hai cu mine până în cutare pădure! 

«Femeia, căreia o presimtire îi spunea că bărbatul ei nu se- 
poartă cu gânduri bune faţă de dânsa, îl întrebă zicând: 

— «Da bine, omule, unde voesti să mă duci și ce ai de gând 
să faci cu mine? 

— «Haida numai cu mine si vei vedeă! — răspunse bărbatul 
scurt și apăsat. 

«Femeia, care nici cu spatele nu ştiă ce are bărbatul ei de 


320 


gând să facă cu dânsa, nu se puse de pricină, ci se supuse si se 
porniră apoi amândoi la drum. 

«Mergând ei aga, cât timp vor fi mers, femeia rugându-se în 
taină 'Mazcii Domnului ca să-i stea întru ajutor, iar bărbatul ei 
dus pe gânduri ca omul ce e pornit spre o faptă rea, iată că ajung 
la pădurea în care spusese Dracul ca să-i ducă pe soţia sa. 

«N'a apucat însă bine a intră în pădure si unde nu dă Dumne- 
zeu o ploae ca aceea de ţi se păreă că toarnă cu cofa. 

« Văzând ei aceasta, se abat la o biserică, care se află din în- 
tâmplare lângă calea pe unde treceau, gi acolo apoi se opresc 
adăpostindu-se sub stresina bisericii aceleia, până ce va mai trece 
ploaia. 

«Femeia, fiind foarte ostenită de drum și udă până la piele, 
nu mult după ce se puse jos sub streşină şi se încăldi putin, în- 
cepă a atipi si apoi adormi dusă. 

«Bărbatul însă, pe care se vede că-l mustră cugetul pentru 
ceea ce și-a pus în gând să facă cu soţia sa, umblă în colo şi în- 
coace împrejurul bisericii. 

«Iată însă că pe când umblă el astfel dus pe gânduri, i se arată 
de odată Maica Domnului în chipul soţiei sale, care dormiă, şi-i 
zise : | 

— «Haidem acuma mai departe, căci ploaia a încetat! 

«Omul, nebăgând de seamă cine e lângă dânsul, ci cugetând 
că e soţia sa, se porni mai departe cu Maica Domnului, şi merseră 
amândoi, până ce ajunseră la locul, unde zise Dracul omului ca să-i 
aducă pre soţia sa. 

«Ajungând acolo, zise omul către Necuratul, care-i ieşise plin 
de bucurie înainte: 

— «Na! aici ţi-am adus pre femeia mea! Acuma vino şi tu 
de-mi dă în seamă comoara, care mi-ai juruit-o! 

— «Ce femee, măi omule! — zise Diavolul uitându-se rău la 
Maica Domnului. Aceasta nu e femeia ta, care mi-ai juruit-o, ci 
cu totul altă femee! 

«Maica Domnului, auzind cuvintele acestea ale nespălatului 
Diavol și văzându-l cât de rău se uită el la dânsa, se inverguna 
aşă de tare asupra lui, că deauna îl și alungă dinaintea feţei 
sale, zicându.-i: 

— «Piei dinaintea mea, Satand, ce ai voit să iei sufletul acestui 
om rătăcit şi prăpădit şi al soţiei sale celei cu totul nevino- 
vate, şi mai mult să nu mi te mai apropii de dânșii! 

«Satana, cum auzi cuvintele acestea ale Maicii Domnului, în- 
cepă a crâșcă din dinţi si a stupi foc din gură de mânie, gi apoi 
pieri ca o nălucă dinaintea ei şi a omului ce a venit cu dânsa 


321 


«Iar Maica Domnului se întoarse după aceasta cu fata spre 
omul ce sta ca înlemnit locului, când văză cele cs s'au întâm- 
plat, gi începă a-l mustrà şi pre acesta şi a-i zice: 

— «Nevinovatia şi bunătatea soţiei tale, care necontenit mi s'a 
rugat ca să-i vin întru ajutor si să te abat de pe calea cea ră- 
tăcită pe care ai apucat, până ce ţi-ai bătut la tălpi toată averea, 
m'a induplecat să te scap din ghiarele Diavolului, în cari ai fost 
intrat !... Intoarce-te deci înapoi până la biserica lângă care v’ati 
fost oprit din pricina ploii, ce o trimise fiul meu Is. Hr. înaintea 
voastră, căci acolo vei află pre femeia ta dormind şi acuma sub 
streşina bisericii !... Trezegte-o şi roag-o de iertare pentru toate 
neajunsurile și nedreptatile ce i le-ai făcut, de când ai luat-o de 
soţie si până în momentul când ai voit s’o dai pe mâna Diavo- 
lului/... Si de-acuma înainte fereste-te ca de para focului, să nu 
mai faci ceea ce ai făcut până acuma, că de vei mai face, pier- 
dut eşti in veci!... lar dé’ comeara, ce ţi-a juruit-o Diavolul, să 
nu te atingi, că nu-i curată! Ci să te apuci de lucru, după cum 
lucrai pe când erai mai tânăr, și atunci iarăș vei fi tot asa de 
avut, cum ai fost şi mai nainte! 

«Şi cum rosti Maica Domnului cuvintele acestea, se făcù de 
odată nevăzută. 

«Omul nostru însă, ca şi când s'ar fi desteptat dintr'un somn 
greu, se întoarse plin de căinţă înapoi până la biserică, unde 
rămăsese soția sa. 

«Ajungând la soţia sa si deșteptând-o din somn, începu a-i 
povesti din fir în păr toate cele cea avut de gând să facă elcu 
dânsa, cum i s'a arătat Maica Domnului şi cum, prin mijlocirea 
acesteia, au scăpat amândoi din ghiarele Necuratuluz. 

«Femeia, auzind cele ce i le povesti bărbatul său, i se urcară 
perii în vârful capului de înfiorare, apoi începi a plânge de bu- 
curie şi a preamări pre Maica Domnului c'a scăpat-o atât pe dânsa, 
cât şi pre bărbatul ei de pierzare. 

«In urmă, dând laudă lui Dumnezeu c’a fost asa și nu mai rău, 
se întoarseră amândoi acasă, şi apucandu-se bărbatul cu toatăinima 
de lucru ca și mai înainte, s'a făcut iarăş bogat și fără de co- 
moara Diavolului. Şi de acolo înainte a trăit în cea mai bună în- 
telegere, ticnă si indestulare cu soţia, cât timp le-a fost prescris 
dela Dumnezeu ca să mai trăească». (1) 


2. — O alti legendă, asemenea din Bucovina, care ne-arată 





(1) Din Mânăstirea Homorului, dict. de Simeon Moldovan, Semoun 
şi com. de George Croitoriu, stud. gimn. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 21 


322 


cum a scăpat Maica Domnului pre un băețel, ce eră in pe- 
ricol să piară de foame, sună ast-fel: 


«Zice că s'a aflat odată un băiat lepădat sau pierdut, care nu 
se știă de unde-i si al cui este. 

«Şi fiindcă băiatul acela. eră foarte curăţel şi frumugel, și pe 
deasupra încă foarte istet, de aceea l-a luat un boer de suflet 
şi l-a dus la curtea sa ca să-l crească. 

«Nu departe de curtea boerului aceluia eră biserica satului, 
iar la portiţa bisericii se află o cruce și pe crucea aceea eră zu- 
grăvit chipul Maicii Domnului cu Domnul nostru Is. Hr. în braţe. 
. «Băiatul aflat, trecând odată pe lângă biserică si dând cu ochii 
de chipul Domnului nostru Is. Hr., a cugetat că acela nue chip, 
ei un băețel viu ca gi dânsul. De aceea mai pe urmă, ori de câte 
ori căpătă el demâncare, și mai ales pâne, n'o mâncă singur, 
ei: îndată fugiă cu dânsa până la portita bisericii şi o impartia 
eu Domnul nostru Is. Hr. zicând: 

. — «Na, mititelule, mănâncă şi tu, că ştiu că vei fi flămând! 

«Si Is. Hr. întindeă mâna și luă pânea.. 

«Si aga s'a întâmplat aceasta de mai multe ori, în mai multe 
zile si săptămâni după olalta. 

«Dela un.timp însă, băgând boerul de seamă, că băeţelul aflat, 
cum capătă pâne, îndată şi fuge cu dânsa, i-a venit cam bătător 
la ochi și de aceea l-a întrebat într'o zi: unde se duce şi ce face 
el cu -pânea că o găteşte asa de iute. 

— «Ce să fao!—răspunse nevinovatul si neprefăcutul băiat,— 
ia o impartesc cu mititelul cel dela portita bisericii! 

«Boerul, nestiind cine e mititelul dela portita bisericii, ci cu- 
getând că e vre-un atare băiat din sat, care-l smomeste ca să îm- 
părţească pânea cu dânsul, s'a supărat şi i-a zis: 

. — «Dacă e aga treaba, apoi du-te la mititelul acela ca să- -ti 
dea el de acuma înainte de mâncare, că eu nu-ţi dau mai mult 
nimica ! 

«Băiatul, văzând că boerul s'a supărat pe dânsul şi că nu 
vrea să-i dea mai mult de mâncare,a început a plânge şi, du- 
cându-se la portita bisericii, zise către Domnul nostru Is. Hr.: 

— «Eu n'am căpătat astăzi nimica de mâncare şi-s flămând că 
numai de abiă mă ţin pejpicioare!... Dă-mi deci acuma și tu, 
mititelule, ceva să mănâne, că eu când aveam încă-ţi dam! 

«Abia a rostit el cuvintele acestea şi iată că Maica Domnului, 
din chip cum era zugrăvită:pe cruciţă, s'a prefăcut de odată în- 
tr'o. femee vie, a scos o pâne,de grâu, albă și mare cât o rotita 
de plug și întinzând-o băiatului îi zise: 


323 


— «Na, puiule! că cine da lui isi dă!... Tu ai dat fiului meu, 
şi eu iti intorc acuma darul înapoi ca să ai pe un timp mai în- 
delungat ce mâncă! 

«Si cum rosti Maica Domnului cuvintele acestea, pânea începă 
a se duce de-adura înaintea băiatului. 

«Iar băiatul, bucuria lui, pornindu-se tot într'o fugă în urma 
panei, si ajungând-o, a luat-o și s'a dus cu dânsa la curtea 
boerească. Si şeapte ani de-arândul a mâncat el din pânea aceea 
si n'a mai sfarsit-o, 

Că de unde tăiă, 

Nu se mai sfârşiă, 

Ci iarag crestea 

Si mi se facea 

Cu mult mai frumoasa, 
Albă gi gustoasă !» (1) 


3. — Cumecă Maica Domnului, după credinţa Românilor, 
e ajutătoarea şi scăparea oamenilor din toate nevoile şi ne- 
cazurile, se poate mai departe vedeă încă şi dintr'o mulţime 
de farmece şi descântece uzitate in cele mai multe părţi lo- 
cuite de Români. 

Iată şi un astfel de farmec din Bucovina: 


N. N. Duminecă De mâni au legat-o, 
Dimineaţa s'a sculat, De picioare au impiedicat-o, 
Pe obraz că s'a spălat, De gur’au muţit-o, 

Lui Dumnezeu s'a rugat, De ochi au orbit-o, 

Cu straie s'a însăilat. De urechi au asurzit-o. 
Dusmani’n casă i-o intrat, De mân'apoi au luat-o, 

De cămaşe de dragoste Pe cărări de ur'au dat-o, 
Au desbrăcat-o, Si acol’apoi au lăsat-o. 

Cu cămașe de ură N. pe încet în sat s'a dus 
Au îmbrăeat-o, Şi acolo cum a ajuns, 

De îuștă de dragoste Toţi câţi o vedeau, š 
Au descins-o, Toţi o ocărau 

Cu fuștă de urd Şi toţi o stupiau. 

Au incins-o, Ori și cine o vedeă 

De papuci de dragoste Cu ea nimic nu graia. 

Au descaltat-o, N. a prins atunci a plânge, 
Cu papuci de ură | Mânurile a şi le frânge, 


Au încălţat-o. Şi a prins a se jelui 





(1) Din Părhăuţ, distr. Sucevei, com. de Anton Ott, stud. gimn. 


Si amar a se tangul: 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ. 
Dar nime n’o auzia, 

Nime n’o vedea, 

Numai Maica Domnului 
Sus din poarta cerului, 

Ea o audiă, 

Ea o vedea, 

Ea o intreba 

Si ea-i cuvanta : 

— N., fată aleasă, 

Mândră și frumoasă! 

Ce te tanguesti, 

Ce te jeluesti 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? © 
— Da cum nu m'oiu jelui 
Şi cum nu m'oiu tângui 
Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că eu Duminecă 
Dimineaţa m'am sculat, 

Pe obraz că m'am spălat, 
Lui Dumnezeu m'am rugat, 
In straie m'am însăilat. 
Dugmani’n casă mi-o intrat, 
De cămașe de dragoste 
M'au desbrăcat, 

Cu cămașă de ură 

M'au îmbrăcat, 

De fustă de dragoste 

M’au descins, 

Cu fusta de ură 

M'au încins, 

De papuci de dragoste 
M’au descultat, 

Cu papuci de ura 

M’au incaltat. 

De mânuri că m'au legat, 
De picioare m'au împiedicat, 
De ochi m'au chiorit, 

De gură m’au mutit, 


o 324 


De urechi m’au asurzit. 

De mân’apoi m’au luat, 

Pe cărare de ură m’au dat 

Si acolo că m’au lăsat. 

Cărarea erà călcată, 

Roua erà scuturată, 

Dragostea toată luată. 

Eu atunci am prins a plânge 

Si încet în sat a mă duce. 

Dar în sat eu cum m'am dus 

Și acolo cum am ajuns, 

Toţi câţi mă vedeau 

Toţi mă ocărau 

Si toţi mă stupiau. 

Și oricine mă vedeă 

Cu mine nimic nu vorbia! 
Maica Domnului ziceă : 

— Taci N., nu mai plânge, 

Mânurile nu le frânge! 

Nu te tângui, 

Nu te jelui, 

Nu te căină, 

Nu te văicără, 

Că de mână te-oiu luă, 

Pe cărare te-oiu purta, 

Pe cărare necălcată, 

Pe rouă nescuturată, 

La dragoste neluată. 

Pe acolo că te-oiu purtă, 

De ură te voiu spălă 

Și dragoste îţi voiu dă! 
Și astfel cum îi cuvântă, 

De mână că mi-o luă, 

Pe cărare mi-o purtă, 

Pe cărare necălcată, 

Pe rouă nescuturată, 

La dragoste neluată. 

La Iordan o duceă 

Și la Iordan oră 

O fântână 

Și în fântână 

Eră un. balaur 

C'un pahar de aur. 


Balaurul turna, 
Maica sfântă o spălă 
De ură, 

De hură 

Și de aruncătură. 

De cimase de ură 

O desbrăcă 

Cu cămaşe de aur 

O îmbrăcă, 

De fuștă de ură 

O descingeă, 

Cu fuștă de aur 

O incingea, 

“De papuci de ură 

O descalta, 

In papuci de aur 

O incalta, 

Tulpan de aur 

In cap îi puneă, 

Pe calul Duminicei 

O încălică, 

In dreapta sulita-i da, 
In stânga trâmbiță-i băgă. 
Pe cal o încălică, 
Prin tot satul o purtă. 
Cu sulița însuliţă, 

Cu trambita trambita, 
Pe toţi sătenii, 


325 


Pe toţi miezenii 

Si pe toţi lăturenii 

La un loc că-i adună. 

Fumei (1) fără de molifta 

Copii ’n casă lăsă, 

După dânsa alergă, 

Si toţi se miră, 

Toţi se minună 

Si toţi întrebă: 

— Oare cine-i aceasta ? 

Ce crăiasă, 

Ce împărăteasă ? 

Că nu-i crăiasă 

Nici împărăteasă, 

Că-i N. cea frumoasă 

Pe calul sfintei Duminect 

Incălicată, 

Toată în aur îmbrăcată 

Si de dragoste încărcată. : 

In dreapta cu suliță 

Şi în gură cu trambita!... 
Doamnă Maică Precistă, 

Trimite-mi ursitul meu 

Ce mi-i dela Dumnezeu 

Și de ursitori lăsat, 

De buni oameni îndreptat, 

Cu el să mă întâlnesc, 

Cu el să mă sfătuesc!... 


Fata, care-şi face pe dragoste, înainte de a rosti cuvintele 


farmecului acestuia, se descinge de brâu şi de fuştă sau ca- 
trinté şi le pune jos lângă pat. Iar după ce rostește cuvin- 
tele acestea, bate vre-o câtevă metane atât pe fuştă cât şi 
pe brâu şi apoi, luându-le şi punându-le sub perina capului, 
se culcă (2). 


4. — Iată acuma şi vre-o câtevă descântece, şi anume toate 
din Bucovina: 





(1) Fumee = femee. 

(2) Dat. Rom. din Şcheia, distr. Sucevei, dict. de Catrina Creangă și 
com. de George Beraru, stud. gimn.; — cf. şi S. FI. Marian. Vraji, far- 
mece şi desfaceri. Bucuresti 1893, p. 65 si urm. 


326 


Primul descântec de Răul copiilor sau de Samca sună 


precum urmează: 


N. pe cărare albă mergeă 
Si acolo se întâlniă 

Leul cu leoaica, 

Moroiul cu Moroaica, 
Samcoiul cu Samcoaica. 
Samca de jos l-o luat 

Si în sus l-o ridicat 

Si de pământ l-o trantit, 
Sângele că i l-o supt, 
Puterea că i-o luat 

Si în marginea drumului 
L-o aruncat 

Si acolo că l-o lăsat. 

N. o prins a se jelui 

Și a se tângui. 

Dar nime nu-l vedea, 
Nime nu-l auziă, 

Numai Maica Domnului 
Sus din poarta cerului, 
Numai ea l-o văzut, 
Numai ea l-o auzit 

Si la el s’o scoborit 

Și din gură l-o întrebat 
Și așă i-o cuvântat: 

— Ce plângi N., ce te jelesti, 
Si de ce te tângueşti ? 

— Da eu cum nu m'oiu jeli 
Si cum nu m'oiu tangui, 
Că eu am ieşit, 

Pe cărare albă m'am pornit 
Și acolo că s'o întâlnit 
Leul cu leoaica, 

Moroiul cu Moroaica, 
Sameoiul cu Samcoaica. 
Samca de jos m’o luat 

Și in sus m’o ridicat 

Și de pământ m’o trantit, 
Sângele că mi l-o supt, 
Puterea că mi-o luat, 

In marginea drumului 


M'o aruncat 

Si acolo că m'o lăsat! 
— Taci N., nu te jelui, 
Nu te tângui, 

Nu te văetă, 

Că eu ti-oiu ajută 

Și de rău te voiu scăpă! 
Iesi Samcă românească, 
Samcă țigănească, 
Samcă ghivezie, 

Samcă naramgie, 

Samcă cu cias rău, 
Samcă cu speriat, 
Samcă cu săgetat! 

Nu tusi, 

Nu năduși, 

Nu junghia, 

Nu săgetă; 

Nu ţi-i casa, 

Nu ţi-i masa, 

Nici voia, 

Nici nevoia. 

Iesi din creierii capului, 
Din sprânceana ochiului, 
Din fluerul nasului, 

Din faţa obrazului, 

Din 99 de încheieturele, 
Din 99 de ciolănele. 

Să nu rămâi 

Cât un fir de mac 

In patru despicat, 

In pulbere aruncat. 
Mergi la Marea neagră, 
C'acolo-i o şopârlă neagră 
Cu nouă pui negri, 
Aceleia 

Iei puterea 

Si sângele! 

N. să rămâie curat, 
Cum Maica Domnului 


L-o lăsat. Unde cocoşii nu cântă, 
Tesi și pieri Unde oamenii nu umblă, 
Şi răspieri Mergi prin păduri 

Ca spuma de mare, Si prin huciuri! 

Ca roua de soare, N. să rămâie curat, 

Ca stupitul în cărare. Cum Dumnezeu l-o lăsat! 


Du-te unde cânii nu latră, 


Femeile descântătoare, cari voesc să scape pre copiii cei 
ce sunt cuprinși de Raut copiilor sau de Samed, pun pe 
cinevă ca să le facă copiilor respectivi o Carte de Samcă, 
pre care aceştia o poartă apoi la sine, sau îi „descântă în ur- 
mătorul chip: 

Iau un pahar şi punând într'însul unt gi un fir de usturotu, 
apoi luând un ac şi străpungând cu dânsul firul de usturoiu 
în cruciş, rostesc cuvintele reproduse mai sus ale descânte- 
cului de trei ori după olaltă.' 

Iar după ce au descântat în chipul acesta, ung cu untul 
si cu usturoiul din pahar pre copilul bolnav. 

Inainte însă de a începe descântecul acesta de descântat, 
descântătoarea vâră un cuţit sub brâu, iar toţi cei de casă 
se ung pe piept cu usturoiu, anume ca să nu se anine Samca 
de dânşii, pe când descântătoarea va descântă pre cel bol- 
nav de Raul copiilor (1). 


Al doilea desedntec, si anume de oroa, sună astfel: 


Sinecat-a, | Carnea i-a mâncat, 
Mânecat-a Sângele i l-a băut, 

N. Luni dimineaţă Faţa i-a îngălbenit 

Pe cale, Si l-a umflat ca cu ţevile 
Pe cărare Si l-a invinetit ca perjele. 
După treburile sale. N. a prins a se misgela 
Dar când a fost Sia se văeră | 
La jumătate de cale, Cu glas mare până în cer, 
De cărare, - Cu lacrămi până în pământ. 
Orbalful l-a întâlnit, Nime în lume nu-l vedeă, 
La pământ că l-a trântit, Nime în lume nu-l auziă, 


ee 


(1) Dat. Rom. din Tereblecea, distr. Siretului, dict. de Catrina Epure 
şi com. de Pavel Scripcariu, stud. gimn. 


328 


Numai Maica Maria, | 
Numai ea îl auzia | 
Și-l vedea 

Din poarta cerului, | 
Din uşa raiului. 

Şi ea cum l-a auzit, 

Mila de el i s'a făcut, 

Pe scară 

De ceară 

S'a scoborit, 

Inainte i-a ieșit, 

Poale albe a întins, 

In braţe că l-a cuprins 

Si din gur'aşă i-a zis: 

— N., ce te mişelezi, 

Ce te văerezi 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ? 
— Da cum nu m’oiu mişelă 
Si cum nu m'oiu văeră, 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că eu m'am sinecat 

Si am mânecat 

Luni de dimineaţă 

Pe cale, 

Pe cărare | 

După treburile mele 

Cele multe gi grele, 

Si când am fost 

La jumătate de cale 

Şi de cărare, 

Orbalful că m'o întâlnit, 

La pământ că m'o trântit 
Cu pocnete gi săgeți, 


Carnea mi-o mâncat, 
Sângele mi l-o băut, 

Faţa mi-o îngălbenit, 

Ca cu ţevile m'o umflat, 

Ca perjele m’o invinetit ; 
Nime în. lume nu mă vedea, 
Nime în lume nu mă auziă, 
Numai Maica Maria 

Din poarta cerului, 

Din ușa raiului! 

— Taci N., nu te mișelă, 

Nu te văeră 

Cu glas mare până în cer, 
Cu lacrămi până în pământ, 
Că eu poale albe oiu întinde, 
Pe tine că te-oiu cuprinde, 
Orbaltul ti l-oiu luă E 
Din sfârcul nasului, 

Din fața obrazului, 

Din auzul urechilor, 

Din văzutul ochilor ; 

Din toate căutăturile, 

Din toate călcăturile | 
Eu cu grebla l-oiu greblă 
Si cu furca l-oiu luă, 

In Marea neagră l-oiu turnă, 
Acolo să vieţuească, 

Acolo să benchetuească, 
C'acolo sunt mese întinse 
Şi făclii aprinse. | 

Iar tu-i rămâneă curat 

Şi luminat 

Ca argintul strecurat, 

Ca aurul cel curat! (1) - 


Al treilea descântec, de lungoare, e acesta: 


Au sinecat, | 
Au mânecat 


———— 


Dobrita rosa 
Poroşă 


(1) Din Poieni, distr. Siretului, com. de Dumitru Furtună, stud. gimn. 


La mărul ros 

Poros. 

Mere rogi 

Porosi 

N’au cules, 

Nici in traista 

Nu le-au bagat, 

Nici cu aţă 

Nu le-au legat, 

Nici în sân 

Nu le-au pus, 

Nici acasă 

Nu le-au adus. 

Și a prins Dobrita roşă 
Poroşă 

A se tângui 

Și a se glăsui 

Cu glas mare 

Până în cer, 

Cu lacrămi lungi 
Până în pământ. 
Nime n'a văzut-o, 
Nici n'a auzit-o, 
Numai Sântă Maria, 
Numai ea a auzit-o 

Şi pe nume a strigat-o: 
— Dobriţă rosa 
Porosa ! 

Ce te tanguesti, 

Ce te glasuesti 

Cu glas mare 

Până in cer, 

Cu lacrămi lungi 
Până în pământ? 

— Da cum nu m’oiu tângui 
Și cum nu m'oiu glăsui, 
Că am 99 de copii 

Cu dinţii de fier, 

Cu măsele de oţel 

Si plâng gi s'obeduesc 
Si se tanguesc 

Ca n’au ce bea 

Si n’au ce mâncă. 


329 








a LS OE a a e o e me 





—- Taci, Dobrita rosa, 
Porosa ! 

Nu te tângui, 

Nu te glăsui 

Cu glas mare 

Până în cer, 

Cu lacrămi lungi 

Până în pământ, 

Ci du-te la N., 

Scoate lungoare mută, 
Lungoare surdă, 
Lungoare adormită, 
Lungoare buiguită, 
Lungoare cu: ameţeală, 
Lungoare cu nebuneală, 
Lungoare de 99 feluri, 
Lungoare de 99 chipuri. 
Cat-o'n cleştele capului, 
In astupugul urechilor, 
In feţele obrazului, 

In vinele grumazului, 
In piept 

Sub piept, 

In inimă 

Sub inimă, 

In rărunchi 

Sub rărunchi, | 
Intr'o sută de încheieturele 
Intr'o mie de nodurele, 
Şi o alege 

Şi o culege, 

In traist'o bagă, 

Cu aţa o leagă, 

La copii o du,. 

Că copiii tăi 

Bine-or mâncă 

Și s'or sătură 

Și apoi s'or culcă 

Și or adormi 

Și or buigui. 

N. să rămâe curat 

Și luminat | 
Ca argintul strecurat, 


Ca Dumnezeu ce l-o dat, 
Ca maica sa ce l-o făcut, 


Ca tatăl său ce l-o crescut, 


330 


Ca soarele în senin 
In vecii vecilor. Amin! (1) 


Al patrulea descântec, de cel perii, sună aga: 


Au sinecat 

Şi au mânecat 

99 de urşi, 

99 de lupi, 

99 de vulpi, 

99 de smei 

Din 99 de munţi, 
Din 99 de văi, 

Din 99 de câmpi, 
Cu labele sgâriind, 
Cu dinţii rumpână, 
Cu buzele sugând, 
Cu limbile lingand, 
Cu cozile măturând. 
Nime nu i-a văzut, 
Nime nu i-a auzit, 
Numai Sântă Măria mare, 
Numai ea i-a văzut, 
Numai ea i-a auzit, 
Şi i-a întrebat 

Şi le-a cuvântat: 

— Unde v’ati pornit, 
Unde mergeţi voi 
99 de urşi, 

99 de lupi, 

99 de vulpi, 

99 de smei 

Din 99 de munţi 
Din 99 de văi, 

Din 99 de câmpi, 
Cu labele sgâriind, 
Cu dinţii rumpând, 
Cu buzele sugând, 
Cu limbile lingând, 
Cu cozile măturând ? 


| 
) 


— Noi, Sântă Mărie mare, 
Mergem la apă 
Năstrapă 

Să sugem măr 

De aldémar ! 

— Nu mergeti voi 

La apă 

Năstrapă 

Să sugeti măr 

De alămar, 

Da mergeti la N. 

Si sugeti cel perit 

Din crestetul capului, 
Din luminile ochilor, 
Din feţele obrazului, 
Din spârcul nasului, 
Din apărâtuşul limbii. 
Cel perit prin foame, 
Cel perit prin sete, 

Cel perit prin osteneală, 
Cel perit 

Prin căţelit, 

Cel perit prin scrofle, 
Cel perit prin uscat, 
Cel perit de 99 de feluri, 
Cel perit de 99 de chipuri, 
Curând, 

Mai curând 

Cu labele-l sgarieti, 

Cu dinţi-l rumpefi, 

Cu buzele-l sugeti, 

Cu limbile-l lingeti, 

Cu cozile-l maturati 

Şi afară-l aruncaţi. 

N. să rămâe curat, 


(1) Dict. de M. Popescu, Româncă din orăşelul Ciudeiu, distr. Storo- 


jinetului. 


Luminat 

Ca argintul strecurat, 

Ca Dumnezeu ce l-o dat, 
Ca maica sa ce l-o făcut, 


Ca tatăl său ce l-o crescut, 
Ca soarele în senin 
In vecii vecilor. Amin ! (1) 


Al cincilea şi ultimul descântec, de Dânsele, adunat, ca şi 
cele premergătoare, tot din Bucovina, sună precum urmează: 


N. s'a sinecat, 

S'a manecat 

Pe cale, 

Pe cărare 

Gras şi frumos,- 
Rumăn şi voios. 

Când o fost 

La mijloc de cale, 

De cărare 

L-o văzut Jihoroasele (2), 
Vântoasele, 

Frumoasele, 

Codri fărămând, 

Câmpii sucind. 

Decât loc l-o văzut, 
Bucium negru l-o făcut, 
In chingă de drum l-o aruncat, 
Bun de nimic l-o lăsat. 
Sia prins N. a plânge 
Cu lacrami de sânge 

Și a se tangui, 

Şi a se glăsui 

Cu glas mare 

Până în cer, 

Cu lacrămi lungi 

Până în pământ. 

Nime nu l-o vazut, 
Nime nu l-o auzit, 
Numai Maica Domnului 
Sus din naltul cerului, 
Numai ea l-o văzut, 
Numa? ea l-o auzit, 





Și pe nume l-o strigat 
Și aga i-a cuvântat: 
— De ce plângi tu, Calistrat? 
Ce te tanguesti, 

Ce te glăsuești” 

Cu glas mare 

Până în cer 

Cu lacrămi lungi 
Până în pământ? 

— Cum nu m'oiu plânge, 
Maica Domnului, 

Că m'am sinecat 

Si m'am inanecat 

Si de acasă 

Dela masă 

M'am pornit 

Grijit, 

Hrănit, 

Sănătos, 

Gras, frumos. 

Când am fost 

Lu mijloc de cale, 

De cărare, 


__M'au văzut 


Jihoroasele, 

Vântoasele, 

Frumoasele, 

Codri fărămânăd, 

Câmpii sucind. 

Decât loc m'au văzut, 
Bucium negru m'au făcut, 


(1) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 
(2) Jihoroasele = Viforoase:e = Vihornifele, sing. vihorniță =vifornita 


In chingă de drum m'au a- 
(runcat, 
Bun de nemică m’au lăsat. 
— Taci N. nu te glăsui, 
Nu te tângui, 
Că-s vrednică 
Şi puternică 
Să te lecuesc 
Şi să-ţi folosesc! 
Matca Domnului 
Scară de aur a slobozit, 
Pe dânsa s'a scoborit 
Și naintea lui N. a ieşit. 
De mâna dreaptă l-a luat, 
Dipe soare l-a înturnat 
Si a pornit pe drumul lui Adam 
La fântâna lui Iordan. 
Cu o mână l-o spălat, 
Cu una l-o adăpat 
Si de grabă a strigat:. 
— Voi Jihoroaselor, 
Voi Vântoaselor, 
Voi Frumoaselor, . 
Să aduceţi 
Sănătatea lui N. 
In cap, 
In inimă, 
In mâni, 


In picioare. 

Că neaducându-i — 
Sănătatea lui, 

Eu cu cercare (1) rosie 
Lega-v’oiu, 

Cu trei vergi de mar date 
Bate-v'oiu | 
Si cu inel de argint 
Arde-v'oiu. | 

Dar, voi Jihoroaselor, 

Voi Vântoaselor, 

Voi Frumoaselor, 

Vă duceti acolo, 

Unde cucoş negru nu canta, 
Unde glas de om nu s'a auzit 
Unde câne negru n'a latrat, 
Acolo să trăiţi, 

Acolo să locuiti 

Cu cetina bradului, 

Cu vârful molidului. 

N. să rămâe curat, 
Luminat 

Ca argintul strecurat, 

Ca Dumnezeu ce l-a dat, 
Ca maica sa ce l-a făcut, 
Ca tatăl său ce l-a crescut, 
Ca soarele în sănin, 

In vecii vecilor. Amin! (2) 


5. — Matea Domnului, după eredinta şi spusa Românilor 
de pretutindene, ajută şi apără nu numai pre oameni, după 
cum s'a văzut atât din legendele cât şi din farmecele şi des- 
cântecele înşirate mai sus, ci ea foarte adeseori ajută chiar 
și animalelor gi cu deosebire celor de casă. 

Drept dovadă despre aceasta ne poate servi următorul 
descântec din Bucovina despre Intoarcerea laptelui la vaci : 


Dimineaţa m'am sculat, 
Pe Florica (3) am luat, 


De funie o-am purtat 
Pe cărarea necălcată, 


(1) Sub cuv. cercare se înţelege o jirebie de tort cu carese cearcă co- 
loarea cea roşie, ca să se vadă dacă aceasta se prinde bine ori nu. 

(2) Dat. Rom. din Ciudeiu, dict. de M. Popescu. 

(3) Florica: nume de vacă. 


Pe roua nescuturată 
Şi pe mana neluată. 


Dar noi abiă ne-am pornit 


Şi am găsit 

Cărarea călcată, 

Roua scuturată 

Si mana luată. 

Florica, cum o văzut 
Cărarea călcată, 

Roua scuturată 

Si mana luată, 

O prins a rage 

Si a muge. 

Nime n’o auzia, 

Nime n’o vedea, 

Numai Maica Domnului 
Sus din naltul cerului. 
Si ea cum a văzut-o 

Şi a auzit-o 

Din cer s'a scoborit, 

La dânsa a venit 

Și a întrebat 

‘Si ia cuvântat: 

— Florică frumoasă, 
Mândră şi lăptoasă! 

‘Ce ragi, 

Ce mugi? 

— Da eu cum n'oiu rage, 
Cum n'oiu muge, 

C’au venit Strigoaicele 
$i toate dusmancele 

In zi'ntâiu de primăvară, 
Pe când eram dus'afară, 
“Trei paie din aşternut 
Mi-au luat, 

Laptele şi mana 

Mi-au scurtat, 

Bună de nemică 

M'au lăsat. 

‘Si acum n’au viţeii 

Cu ce se hrăni 

Şi stăpânii 

Cu ce se’ndulci! 


333 


— Taci, Florica 
Frumușică, 

Nu rage, 

Nu muge, 

Că eu te-oiu luă 

Și te-oiu purtă 

Pe la livezi 

Cu ierbi verzi 

Și te-oiu trece 

Pe la fântâni cu apă rece. 
Iarbă verde-i paste, 

Apă rece-i bea, 
Mana’napoi fi vedea. 

Că tie mana ţi-au luat-o | 
Si ti-au dapartat-o 

Din furnica 

In furnica, 

Să nu s'aleagă din ea nemică. 
Și din molid 

In molid l 
Prin codru ti s'a rătăcit. 
Dar tu nu te tânguì, 

Că mana’napoi ţi-a veni 
De prin fântâni 

Cu smântâni, 

De prin vaduri 

Cu unturi, 

De prin dumbrăvi şi lunci 
Si din văi adânci, 

De prin codri, de prin munţi 
Si de prin toate câte sunt 
Pe acest pământ 
Mana'napoi ti-oiu aduce-o 
Și în tărâţe că ti-oiu pune-o, 
Din tarate 

In tate, 

Din tate 

In doniţă, 

Să curgă laptele 

Ca isvoarele 


_ Si smântâna 


Ca fântâna, 
Dulce ca mierea, 


Galbenă ca ceara!... 

A altuia mie 

Nu-mi trebue 

Cât un fir de mac curat 


334 


a 


In patru parti despicat, 
Numai trupul ei curat, 
Care Maica Domnului 

Mi l-a dat! (1) 


Un alt dăscântec, tot despre (7 OAticerea laptelui la vaci, 


sună precum urmează: 


S'a sculat 
Şi a mânat 
Lelea Ana 
Pe Rujana (2) 
La. fântâna 
Cu smântâna, 
La isvorul 
Cu sporul, 
Ca să bee, să mănânce, 


Multă mană doară-și strânge. 


Sia băut, sia mâncat 
Si mană că și-a luat. 
Şi'napoi s'au înturnat. 
Şi înturnându-se'napoi 
S'au întâlnit 

C'o femee blestemată 
Cu strecătoarea 

De un picior legată. 
Cu ochii a diochiat-o 
Şi mana că i-a luat-o. 
Ea a prinsa răncălui 
Şi a se dăuli. 

Nime n’o vazu, | 

Nime n’o auzi, 

Numai Maica Domnului 
Sus din poarta cerului. 
Şi ea cum a auzit, 

Din cer că s'a scoborit 
Pe scară 

De ceară 

Și pe Rujanaa 'ntrebat 





— 





Și astfel i-a cuvântat: 

— Ce răncăluești, 

Ce te dăuleșşti ? 

— Da cum n'oiu răncălui 
Și cum nu m'oiu dăuli, 
C'o femee blestemată 

Cu strecătoarea 

De picior legată 

In drum că m'o'ntâmpinat, 
Când m'am înturnat 

Dela fântâna 

Cu smântâna 

Și dela isvorul 

Cu sporul, 

Si'n drum m'a oprit, 


Părul mi-a sborşit, 


Coarnele că mi-a ciuntit 
Si mana că mi-a luat!... 
Maica Domnului i-a spus 


"Şi din gur’aga i-a zis: 


— Nu răncălui, 
Nu te dauli, 

Că stăpâna ta 
Iară s'a sculă 

Și iar te-a luă 
Si mi te-a mână 
La fântâna 

Cu smântâna 

Si la isvorul 

Cu sporul 

Şi-i bea și-i mâncă 


(1) Dat. Rom. din Şcheia, dict. de Catrina sili iz şi com. de George: 


Berariu, stud. gimn. 


(2) Rujana, nume de vaca. 


335 


Până te-i sătură 

Si mana iar ţi-i luă. 
Tatele ti s'or umpleă, 
Tatele 

Ca cimpoaiele, 


Pulpa ca găleţile. 


Părul ţi s'a netezi, 
Coarnele ţi s'or ascuti 
Și tu iară la loc vei fi! (1) 


Al treilea şi ultimul descântec despre întoarcerea laptelui 


la vaci sună astfel: 


S'a sculat 
Si s'a luat 
N. Sâmbătă pe la zori 
Cu vacile în preor 
Pe cărarea neumblată, 
Pe roua nescuturată, 
Pe iarba nepăscută, 
Pe la apa ne începută. 
Si cum s'a pornit 
S'a şi întâlnit 
Cu Strigoii 
Cu Strigoaele, 
Cu fermecătorii 
Si fermecătoarele, 
Cu boșorcăii 
Și cu boșorcăele. 
Şi de loc cum s'a întâlnit, 
In drum că l-au și oprit, 
Coarnele la vaci au retezat, 
Cozile le-au ciontat, 
Mana le-au luat, 
Părul le-au sborșit, 
Laptele le-au albăstrit. 
N., când a văzut 
Ce s'a petrecut, 
S'a luat 
Și s'a depărtat 
Tânguindu-se 
Glăsuindu-se 
Cu glas mare până'n cer, 
Cu lacrămi până'n pământ. 


DR N N N DO E O O CO Ca a 


Nime nu l-a auzit, 
Nime nu l-a văzut, 
Numai Maica Domnului 
Sus din poarta cerului. 
Numai ea l-a auzit 

Si l-a văzut. 

Și cum l-a văzut 

Pe scară de argint 

S'a scoborit, 

Pe scaun de aur 

A şezut 

Si l-a întrebat 

Și i-a cuvântat: 

— Ce te tanguesti, 

Ce te glasuesti 

Cu glas mare până'n cer, 
Cu lacrămi până'n pământ? 
— Da cum nu m'oiu tângui 
Și cum nu m'oiu glăsui, 
Că eu m'am sculat 

Și m'am luat | 
Sâmbătă în zori 

Cu vacile în preor 

Pe cărarea neumblată, 
Pe rouă nescuturată, 

Pe iarbă nepăscută 

Pe la apa ne începută. 
Și cum m'am pornit, 
M'am şi întâlnit 

Cu strigoii 

Si cu strigoaele, 


(1). Dat. Rom. din Stupea, distr. Gura-Homorului, com. de d-l Nicu 
Donisă, conducătorul şcoalei pop. din loc. 


Cu fermecatorii 

Si cu fermecatoarele, 

Cu boșorcăii - 

Si cu bogorcaele, 

De cat loc m’am intalnit, 

Ei pe loc m'au şi oprit, 

Coarnele la vaci au retezat, 

Cozile le-au ciontat, 

Mana le-au luat, 

Părul le-au sborsit, 

Laptele le-au albăstrit! 
Maicii Domnului 

Milă că i s'a făcut, 

Coarnele la vaci le-au Între- 

[git, 

Cozile le-au lungit, 

Mana le-a venit, 

Parul le-a netezit 

Si laptele l-a tocmit. 

Lunaia și Mortolea, 

Miereana şi Joiana, 

Vireana si Priana, 

Cudalba gi Rujana, 


3386 


Florica si Dumana (1), 
De astăzi înainte . 

Să fie sănătoase, 
Mănoase şi lăptoase 

Si să rămâe curate 

Si nevătămate 

Ca aurul cel curat, 

Ca argintul strecurat, 
Ca viţa de vie 

Ca poala Sântei Marie! 


Dar mana de unde le-a fi 


Și de unde le-a veni? 
Din cer 

De sub cer, 

Din nori 

De sub nori, 

Din vânt 

De sub vânt, 

Din pământ 

De sub pământ, 

Să vie lui N. in tărâţe 
Și la vaci în tate! (2) 


6. — Fiind Maica Domnului ajutătoarea şi apărătoarea nu 
numai a oamenilor, ci până chiar şi a vitelor cu cari se sus- 
ţin oamenii, de aceea unii Români au compus în decursul 
timpului şi un fel de rugăciuni în versuri, pe cari i le adre- 
sează la diferite ocaziuni şi prin cari i se roagă ca să le vie 


întru ajutor. 


Iată, spre exemplu, cum i se roagă o fată mare,care do- 
reste a se mărită cât mai de grabă după alesul inimii sale: 


O tu, Maică sfântă, 
Maică preacurata ! 
Fii indurata 
Si fa 
Si desfa 
Ca N. sa vie 
Pe sară la mine, 


(1) Nume de vaci. 


Să vie pe sară 

Și pe mâne sară 

Si pe poimâne sara, 

Ca pe mine să mă ceară. 
Maică sfântă 
Preacurată ! 

Fi-mi îndurată 


(2) Din Câmpulung, com. de loan Grămadă, stud. gimn. 


337 


Şi-mi ajută, Ca să mă invrednicesti 
Că tu ești mama fetelor Si pe N. să mi-l chevlești 
Și a nevestelor. Pe N., că mi-i drag 

Tu egti si a mea Ca lumina ochilor, 

Si de aceea mărog Ca otava boilor! 


Fata, care voeşte să se mărite, rosteşte cuvintele acestea 
de trei ori în fie-care zi, când e lună plină (1). 

O altă fată, care voegte să se mărite după cine doreşte 
ea, nu numai că trebue să postească Postul Maicii Pre- 
ciste, ci totdeodată să şi zică tot a treia zi şi următoarele 
cuvinte : 

Maică sfântă, preacurată, 
Ajută-mi şi astă dată 
Să mă văd după N. măritată! (2) 


lar o fată, căreia îi pică părul, voind ca să nu-i mai pice, 
trebue să zică la lund noud în nouă seri câte de nouă ori 
după olaltă următoarele cuvinte: 


Maică sfântă Ori din diochiat, 
Preacurată! Ori din descântat, 

De ţi-am greșit vre-odată, Ori din jurat, 

Iartă, Ori din tipat, 

Si fă şi-mi ajută Ajută-mi Maică sfântă 

In necazul meu, Precistă, | 
Ca-mi pică părul rau! Ca să scap de ruşine 
De-mi pică din blestem, Și să-mi fie si mie bine! (3) 


Ori din spălat, 


Maica Preacurata, după credinţa şi spusa Românilor din 
unele părţi ale Transilvaniei, e protectoarea drumurilor, căci 
ea necontenit se roagă pentru dânşii ziua şi noaptea. De aceea 
tot omul, când se porneşte la drum, e bine să zică: 


Maică Preacurată, 
Ajută-mi şi de astă dată, 
Ca'n drumu ce pornesc 


(1) Dat. Rom. din Transilvania, com. Bretc, com. ded-l Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. Rom. din Transilvania, com. Mureg-Ludog, com. de d-l Th. 
A. Bogdan. 

(3) Dat. Rom. din Transilvania, com. Fărăgău, de d-l Th. A. Bogdan. 


Marian, Legendele Maicii Domnului. 22 


338 


Cu bine să sosesc. 

Darul tău să fie cu mine 

Şi cu tot omul de omenie 

De acum până în vecie. 
Amin! (1) 


Sau: 


Cum, Maică sfântă Si ati sosit 


Preacurată ! Sănătoși 
Ai pornit Și voiosi, 
Cu fiul tău Preacurată, 


Ca şi eu să drumăresc 
Și să sosesc 

Sănătos 

Şi voios.. Amin! 


Și a lui Dumnezeu, 
Si cu Iosif cel sfânt 
Si ati drumărit 
Prin vreme bună, 


La lung drumărit Asa fă, Maică sfântă 
Prin vreme rea 


Sau: 
Ca si N. să drumărească 
Și să sosească 
Sănătos 
Si voios. Amin! 


Aceste cuvinte se rostesc mai cu seamă de cătră feciorii, 
cari merg în cătănie, sau de către părinţi, frații ori neamu- 
rile acestora. (2) 

Dacă cinevă are vre-un morb lipicios, e bine să zică: 


Maică sfântă, Pe toţi voitorii de bine! 
Maica creştinilor, Scapi, Maică preacurată, . | 
Ajutătoarea străinilor, Pe N. de necazu’n care-a tras! 
Fereste de rău, Maică preacurată, 

De necazul greu, | Fu spre N. îndurată 

Pe tot creștinul, Si-] scapă îndată! (3) 


Când o femee nu poate să nască, să zică de trei ori ur- 
mătoarele cuvinte: 





(1) Dat. Rom. din Transilyania, com. Fărăgău, comit. Cluj., com. „de 
d-l Th. A. Bogdan. .> 

(2) Dat. Rom. din Transilvania, com. Onuca-Moişd, com. de d-lTh.A. 
Bogdan. 

(3) Dat. Rom. din Transilvania, com. Socol, com. 1. de d-l Th. A. Bogdan. 


339 
Maică sfântă preacurata, 
Ajută-mi mie astă dată, 
Că ce Dumnezeu mi-a da 
Tie ti l-oiu închină. 
Maică preacurată, 
Ajută-mi astă dată! 
și apoi va naște uşor (1). 


Când se naşte o copilă, e bine ca moaşa, care o ridică, 
să zică: 


Maică preacurată, Si o apără 
Mama lui Dumnezeu! | Si o fereşte, 
Ascultă cuvântul meu | Şi o scuteste 
Şi dă-i baetelei, | De toate răutăţile 
Mititelei, Și de toate greutăţile! 
Toate bunatatile 


Făcând-o aceasta moasa, se crede că bdefica nou născută 
va fi norocoasă! (2) 

Dacă cinevă are durere de ochi şi, ţinând nouă zile de ale 
Maicii Domnului, va face în toată ziua de nouă ori câte nouă 
mătanii şi se va rugă mereu zicând: 


Maică preacurată, 
Vindecă m'odată 

Simi dă, Maică, lumină 
Și sănătate deplină! 


Atunci trebue numai decât să-i treacă durerea (3). 

Dacă cinevă boleşte de un morb mare şi îndelungat, atunci 
Româncele din Maramureș au datină dea rosti pentru dân- 
sul următoarea rugăciune: 


Eu mă rog tie Sfânta lumii, Cum se roagă 99 de robi 
Zi de post, In 99 de temniti 
Cadelnita lui Hristos, Cu gurile căscate 


(1) Dat. şi cred. Românilor din Bistriţa, com de d-l Th. A. Bogdan. 

(2) Dat. și cred. Rom. din Transilvania, com. Blașfalău, com de d-l 
Th. A. Bogdan. 

(3) Dat. şi cred. Rom. din Transilvania, com. Felfalău, com. de d-lTh. 
A. Bogdan. 


Cu inimile plecate 

Catra Sântă Maica preacurata, 

Du şi rugăciunea mea 

La Maica Domnului, 

Că nu-i alt' ajutătoare, 

Nici altă mângâetoare, 

Fără singură Maica lui Dum- 

[nezeu. 

Eu mă rog, 

Cum se roagă 99 de dieci (1) 

In 99 de biserici 

Ca 99 de ztroase 

Din 99 de ciasloave; 

Cum primeşti ruga acelora 

Şi pentru ruga acelora 

Primește, Doamne, şi ale mele 

Aceste puţinele! 
Eu iaras mă rog, 

Cum se roagă 99 de preoţi 

In 99 de Duminici 

La 99 de slujbe (2), 

Cu 99 de evanghelii deschise, 

Cu 99 de lumini aprinse, 

Cum primeşti, Doamne, ruga 

[acelora 

Si pentru ruga acelora 

Primește si ale mele 

Ieste puţinele, 

Și spre ce mă rog îmi ajută! 
Și iarăș mă rog, 

Cum se roagă 99 de călugări 

In 99 de mânăstiri 

La 99 de altare, 

In 99 de Duminici, 

Cu 99 de făclii apriuse, 

Cu inimile plecate, 

Cu gurile căscate, 

Din cărţile deschise, 

Cu luminile aprinse, 

Cu slovele intr’aurite, 





(1) Diac = cantor bisericesc. 
(2) Slujba — liturghie. 


340 


Cu sufletele umilite. 
Cum primesti, Doamne, ruga 
(acelora, 
Primeşte-mi,? Doamne, şi ale 
[mele 
Teste puţinele, 
Si spre ce mă rog ajută-mi, 
Si Maica Preacurată 
Să se roage la fiul său, 
Și fiul său i 
La Domnul Dumnezeu, 
Să-mi audă graiul meu ! 
Eu iarăş mă rog, 
Ca 99 de călugărițe 
In 99 de chiliute, 
Cu cărţile deschise, 
Cu luminile aprinse, 
Cu gurile căscate, 
Cu inimile plecate, 
Cu sufletele înălțate 
Cătră tine Sântă Maică prea- 
[curată, 
Cum primesti ruga acelora, 
Şi pentru ruga acelora | 
Primește-mi, Doamne, 
Si sfântă Maică preacurată, 
Si pe ale mele 
Teste puţinele, 
Ca ma rog 
La sfânta Maică preacurată 
Şi ea să se roage la fiul său 
Şi fiul său 
La Domnul Dumnezeu 
Să-mi audă graiul-meu. 
Iarăş mă rog, 
Cum seroaga rugătorii in lume 
Peste lume, 
In tuspatru cornuri de lume. 
Cu ruga acelora 
Si pentru ruga acelora 


341 


Primeste, Doamne, gi ale mele Cu gurile eascate, 
Ieste puţinele. Cu sufletele inaltate 
Eu mă rog, .Catra tine, sfântă 
Cum se roagă 99 de sihastri Maică preacurată, 
In mijlocul Iorusalimului Ajută-mi mie 
La cununa soarelui. Spre ce mă rog fie, 
Pentru ruga acelora Că n'am altăajutătoare de 
Şi cu ruga acelora, (grabă, 
Ajută-mi şi mie Nici altă mângâiere bună, 
Spre ce mă rog ţie! Ci numai pre tine, 
Si iarăș mă rog | Maica Domnului. 
Cum se roagă 99 de sihastrite : Pentru ruga celor buni 


In '99 de sihastrii | Ajută-mi si mie 
Cu inimile plecate, 
Spre ce marog tie! Amin ! 

Această rugăciune o zic 7 babe bătrâne câte de 70 ani, 
cari sunt curate şi trecute din cele lumești. 

Cele 7 bătrâne se adună în casa pacientului Duminică 
seara, când cinează cu toate la olaltă, apoi după cină zic 
rugăciunea toate de odată în genunchi. 

După sfăârşirea rugăciunii dorm în acea casă până dimi- 
neata, când din nou zic rugăciunea la olaltă fără a mâncă ceva. 

Luni toată ziua, fără a lucră altcevă, zic iarăși această 
rugăciune în genunchi. 

Asemenea fac şi Marţi dimineaţa înainte de prânz. 

De cumva bătrânele sunt în putere, merg Marţia la sfânta 
liturghie ce se serveşte întru mângâere celui ce sufere. 

Cuvintele dela începutul rugăciunii se recitează despre toate 
zilele săptămânei, cu acel adaus că despre Miercuri se zice: 


Sfântă Miercurea 
Cronica pământului, 
despre Joi: 


Sfânta Joie 
Sobornica lui Hristos, 


despre Vineri : 
Sfântă Vinerea ingereasca, 
despre Sâmbătă: 


Sâmbăta îngerească 
Și dumnezeească, 


342 


despre Duminică: 


Sfânta Duminică 
Doamna zilelor, 
Incepelnica săptămânelor. 


Babele, care tin acest ajun, numit Postul Precestes, sunt 
puse sub controlă foarte aspră, ca să ţină ceremonia regulat. 
- Traditiunea acestei rugăciuni şi post spune că le-au in- 
ventat robii cei din temnițe, cărora le-a părut rău de cele 
făcute şi au dorit adevărata iertare a păcatelor. 

lar poporul istoriseşte că multi oameni, cari au ţinut 
acest post sau au plătit să li se ţină, au fost mantuiti de su- 
ferinte (1). 

La Românii din Bucovina se află asemenea o rugăciune 
călră preacurata fecioară Maria, in care figurează mai 
întâiu toate zilele săptămânii, şi care se rosteşte de cătră 
toţi cei ce o ştiu la ori-şi-ce ocaziune, dar mai cu seamă 


seara când se culcă. 


Iată şi rugăciunea respectivă. 


Santa Luni! 
Cu rugă rugată, 
Cu inimă plecată, 
De Dumnezeu lăsată 
Spre Maica preacurată, 
Mă închin ţie 
Ajută-mi mie, 
Doamne, nu mă lăsă, 
Că eu ti-s zidirea ta ! 
Sântă Marfi! 
Cu ruga rugata, 
Cu inimă plecată, 
De Dumnezeu lăsată 


Spre Maica preacurată, 


Mă închin ţie 
Ajută-mi mie. 
Doamne, nu mă lăsă, 
Că și eu îs zidirea ta! 

Sântă Miercuri ! 
Zi mare de post 


(1) Publ. de Tit Budiu, în 


Cu cadelnita lui Hristos, 

Cu rugă rugată, 

Cu inimă plecată, 

De Dumnezeu lăsată 

Spre Maica preacurată, 

Mă închin ţie 

Ajuta-mi mie. 

Doamne, nu mă lăsă, 

Că şi eu îs zidirea ta! 
Sântă Joi sobornica ! 

Cu rugă rugată, 

Cu inimă plecată, 

De Dumnezeu lăsată 

Spre Maica preacurată, 

Inchinu-mă ţie 

Ajută-mi mie. 

Doamne nu mă lăsă, 
Că şi eu is zidirea ta! 
Sântă Vineri ! 

Zi mare de post 


Transilvania, p. 41—43. 


Cu cadelnita lui Hristos, 


Cu ruga rugata, 

Cu inimă plecată, 

De Dumnezeu lăsată 

Spre Maica preacurată, 

Inchinu-mă ţie 

Ajută-mi mie. 

Doamne, nu mă lăsă, 

Că şi eu îs zidirea ta! 
Sântă Sâmbătă ! 

Zi sobornică 

Cu rugă rugată, 

Cu inimă plecată, 

De Dumnezeu lăsată 

Spre Maica preacurată, 

Inchinu-mă ţie 

Ajută-mi mie. 

Doamne, nu mă lăsă, 

Că şi eu îs zidirea ta! 
Sântă Duminică 

Mare sobornică! 

Cu rugă rugată, 


Cu inimă plecată, 

De Dumnezeu lăsată 
Spre Maica preacurată, 
Inchinu-mă ţie 
Ajută-mi mie! 
Precum ai ascultat 

Și ai ajutat | 

La 40 de mucenici 

Și la patruzeci Şi cinci 
De mânăstiri. | 
Inchinu-mă ţie 
Ajută-mi mie! 

Doamne, nu mă lăsă, 
Că şi eu is zidirea ta! 
Și mă închin și ţie 
Ajută-mi mie, 

Maică sfântă preacurata 
Și îndurată, | 

A zice aceste cuvinte 
Cu luarea-aminte 
Seara culcându-mă, 


Demineata sculându-mă ! (1) 


E de observat că rugăciunea această, după cât îmi este 
mie până acum cunoscut, provine numai în acele comune 
din Bucovina, in cari se află Români din Transilvania gi din 
Maramureş trecuți si aşezaţi aici abiă după încorporarea 
Bucovinei la Austria. 

O altă rugăciune către Maica Domnului, uzitată la Românii 
din Bucovina, sună precum urmează: 


Cu sârmă încunjurate, 

"Cu tămâe presurate. 

Da în biserică cine sede ? 
Sede Maica preacurata ! 
Da acolo ea ce cata ? 

Sede locului gi canta 
Dintr’o carte mare, sfântă, 
Cantarea Cheruvimilor 


In spre răsărit de soare 
Este o biserică mare 
Cu nouă sfinte altare, 
Toate din mărgăritare, 
Cu usele inferecate, 

Cu fereștile inziuate; 
Si în a ei imprejurime 
Sunt gi nouă tinterime 


(1) Dat. Rom. din Reuseni, distr. Sucevei, com de Vasile Pop, stud. 
gimn.;—cf. S. Fl. Marian, Naşterea la Români, p. 189. 


344 


Si a Apostolilor. 

Și de cântat cum sfârşeşte, 

Ea din gură asa vorbeşte: 
— Cruntii Jidovi, când l-au 

[prins 

Pe scumpul meu fiu Iisus, 

Cunună de spini i-au pus, 

Spini în cap că i-au pătruns, 

Mulţi picuri de sânge-au curs. 

Sângele s'a închegat, 

Soarele s'a întunecat, 

Pământul s'a cutremurat, 

Catapiteasma bisericii 

In două s'a despicat 

Si de prin tinterime 

O mulţime 

De morţi au înviat 

Și s'au sculat, 


— 


Pre Dommul l-au lăudat. 
Si ferice 
De acela ce a puteă zice 
Aceste două, trei cuvinte 
Seara gi demineata, 
Peste zi totdeauna, 
Seara culcându-se, 
Demineata sculându-se, 
Că-l va iertă Dumnezeu 
De trei vămi gi focul rău ? 
Maică sfântă, preacurată 
Si îndurată, 
Rogu-mă ţie 
Ajută-mi mie 
Și te roagă fiului tău . 
Și lui Dumnezeu, 
Ca să scap şi eu 
De vămi şi de ori-ce rău! 


lar după ce au rostit aceste două rugăciuni sau şi numai 
una dintre dânsele, încheie zicând: 


Cruce în casă, 

Cruce în masă, 
Cruce în tuspatru cornuri de 

[casă. 

Cruce în cer, cruce în pământ 
Si într'al meu asternut sfânt. 
Lângă sălășelul meu 
Sede singur Dumnezeu 
Cu trei îngeri lângă mine: 
Unul mă adoarme bine, 
Unul din somn mă trezeşte, 
Unul veşnic mă păzeşte 
Și de rele mă fereşte. 


Inger, îngerașul meu, 
Sluguta lui Dumnezeu ! 
Roaga-te lui Dumnezeu 
Pentru sufletelul meu 
De cu zi și până in noapte 
Pan’ la ciasul cel de moarte, 
Şi atunci iea sufletul meu 
Si du-mi-l la Dumnezeu! 

Ingerel, adoarme-mă, 
Ingerel, deșteaptă-mă, 

De păcate iartă-mă, 
De rele ferește-mă, 
Doamne milueste-ma ! (1) 


(1) Dat. Rom. din Reuseni, com. de d-l V. Pop. 





CUPRINSUL. | 


——..» 


Pag. 

Prefaţa. 
I. Naşterea Maicii Domnului. .... .. aaa i 
II. Maica Domnului in stare binecuvântată. ..... . l 15 
III. Maica Domnului și Crăciun. ..... did dp re ; 28 
IV. Maica Domnului gi Trif-cel-Nebun ... . .. .. 73 
V. Fuga Maicii Domnului la Egipt. ... . uth ee 5 81 
VI. Maica Domnului și Painganul .....  .. e fe ET 98 
VII. Căutarea Domnului Isus Hristos... .. . 108 
VIII. Adormirea Maicii Domnului. e °s „802 


IX. Maica Domnului, scăparea oamenilor.. . . sa ank a13 


Digitized by Google 


f 
| 7 pax ts i b 5 P. he 
wr -A 2 d 7 > 17 
a d r ui Smar 
> » * IP T z E 2 7 
ie foi ee). A i 7 pe ta 
4 ay ja i pi a 
` sig ei P j" mu 22 R 
> cula la f "7 





s P i ja ' oie N-a “ej i i> = 
D >- à ; E N kd + un, $e d A 
7 îi. i " 7 
’ "A e se i i i b ite IS - * £ e 
fiiy f A A ` "pr py 4 ae” Ri k i cop: slip v îi 
Pa ee, P an deh rah ae pula r Ae: ; k 
i Să | ~g i e > g Ar 


è is : a IIA JAL F +i N 
| ee Fe RAP IPA a AS Pay Ae ere a “ AS, 
ae E: AAS ie a A ARAL e a ie a! 
Ms = ? BI ! PAn T A iy 













t 
4 -' : T ne, S de. poe p 
~ "re ‘o> << ae ia PA La A |v ac hx Ei 
A eet a Ra pei ae ap. h G Shol poesi popor 
g RS ‘es FM na a Eire MR at i ries pees ees y i 
It: i Af ayes DIE t, d 5 tis K : suite | 
ip 4 aay hie ee: ay ar Oe he, thy, 
r ARON eer peii wy ee far g stao e 2: at 
Pee Do Po | a. rratic 
yen Ares è ras, wee: 
yO) Pe ©. 







aś * pă m E = 
} te A oe bY. - ES 
2» ey Ul ee Me x i ă 
L E e II Dn Meant ta e 
a SA + ED A i nc ra A 
EWE U ji- Vol Van T ira i 
Sone” et p CV LE. ol 
a e. 2 i imea, I aa 
ea dy 
ie > 
nr (7 
A dows 
ey: € Le lie romar 
d mt ae RS Pa FIAD r 
V-a . 
Ey i NA n | mi. Sti LC u iste "1CO-0îr 
Lazi fi a ‘ : a > . 
| pr : a n IF DOG - 


Aare Rosina ca RI Lee San i 
ELA AER A ‘Românilor, P EA cort iata Fag V 
hate -Igiena ţăranului român: “Locuinţă, încălțămintea, pier baie, 
=  alimentaţiunea, de Dr. N: Crăiniceanu. București 1855. Vol. Hie 
Igiena tăranului.. Loeuinţa, iluminatul. şi încălditul ei; Imb cămin- oh ise 
„> tea, încălțămintea; Alimentaţiunea; de Dr. N. Manolescu, Bu d 
” enresti. SD re oho anf Sc ae a a & eta Pee Vol. 8%. 6- 
— Insectele i in limba, credinţele si, Gbieelurilă, Românilor. mda 
ristic de a it agar ie Ala spy 


KEA 






































“eRe ee KR 14 DAY USE 
| Vai „N _ RETURN TO DESK FROM WHICH BORROWEL 


Ee g N LOAN DEPT. 


This book is due on the last date stamped below, or 
on the date to which renewed. 


s 4 
—— ME ! A {d 89052 ET Renewed books are subject to immediate recall. 


— SS A GR O57 
Ma. i iasa 


j Marna. Peer "a US Pa $ 
- MAY 1 4 1962 


i — ————— —— 
| = 











A : m. 
K 
a â » A ; 
—— — A Eg . 
A Po Pa" 7 4 A 
> iim 









20Mar'645W 























General Library 
LD 21A-—50m-3,'62 University of California 
(C7097s10)476B rkeley