Elena Niculita-Voronca — Datinile-si-credintele-poporului-roman-vol.2-1903-reed.-1998

Colecţia PLURAL M 


Datinele și credinţele poporului român 
adunate şi așezate în ordine mitologică 


Tipografia Isidor Wiegler — Cernăuţi, 1903 


Editura POLIROM - Iaşi, 1998, A 
B-dul Copou nr. 3 P.O. BOX 266, 6600, Iaşi, ROMANIA 


Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale: 
NICULIȚĂ-VORONCA, ELENA 


Datinele şi credințele poporului român 
adunate şi aşezate în ordine mitologică 
Iaşi: Polirom, 1998 
*** p, 22 cm — (Plural M) 
ISBN: 973-683-***** 


CIP: x rr 


Printed in ROMANIA 


ELENA NICULIŢĂ-VORONCA 


DATINELE ŞI CREDINŢELE 
POPORULUI ROMÂN 


adunate şi aşezate în ordine mitologică 


Vol. Il 


Ediţie îngrijită de Victor Durnea 


POLIROM 
laşi, 1998 


Cap. V 


Sf. Mihail. Soarele și Luna 
Iarna și vara. Ziua și noaptea 
Viaţa și moartea 


$ 1. Căsătoria. Dragostea 


Soarele şi luna, sfinții, demult, zice că îmblau pe pămînt, pe jos, 
de luminau; dar tot femeia e vinovată, c-a aruncat cu gunoi, necu- 
răţenii, în calea lor şi, de suparare, ei s-au suit la cer ş-amu acolo 
stau, nu mai vrau să mai vie pe pămînt. O ţigancă din Ciudei 


S-a văzut vol. I, pag. 42, — Vezi de ce nu se mărită fetele, vol. I, 
pag. 178,179. 
S-a văzut de cînd e soarele pe lume, vol. I, pag. 55, 263. 


Soarele, dacă apune, merge și luminează pe cea lume, unde-i 
iadul şi raiul. S-a văzut rohmanii, vol. I, pag. 284. 


Pe soare, dracii îl rădică pe cer; aista-i boierescul lor. 

Pe lună, o trag în toată ziua 24 de draci și pe soare 24, pănă 
crapă; de aceea ei mor, altfel ar fi pe lume mulţi, că ar îmbla alăturea 
cu omul. (S-a văzut vol. I, pag. 42) Ioan Mihai, Botoșani 


Soarele, sara, merge în mare, de arde marea, că altfel ne-am 
îneca; cîte ape curg în mare, s-ar revarsa peste pămînt. Cuciur 


Soarele îmblă toată ziua şi sara întră în mare, de usucă apa pe 
cîțiva stînjeni, altfel s-ar izerî lumea, cîte ploi şi cîte ape curg. Soarele 
toate apele le usucă. Palie Bilig, Mihalcea 


Soarele, dimineața cînd se scoală, e copil de 7 ani și cît îmblă 
toată ziua şi vede răutăţile ce se fac pe lume, pănă sara, capătă o 
barbă albă păn' la brîu. Mă-sa îl scaldă în lapte dulce şi el iar se face 
copil. Botoșani 


Soarele are două fețe: fața cea care asfințeşte e dos; şi cea care 
rasare e față. De la amiază, se întoarce cu partea cealaltă, nu mai 
luminează cu fața. Botoșani 


Soarele se întoarce cu spatele, cînd vede pe lume că se omoară pe 
cineva. Botoșani 


6 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Cînd e soarele amiază, necuratul se întoarce cu dosul la soare. De 
aceea, Sf. Ilie îl urmărește cu săgeata și-l omoară. Botoșani 


La amiază să şede, nu se lucrează, că atuncea soarele doarme o 
minută, „un ceas”; şi Sf. Soare se mînie, zice: „Eu că-s soare şi stau, 
da tu să nu stai?” Soarele doarme noaptea ca și omul. General 


x 


Cînd e soarele „cruce amiază”, să te păzeşti, atuncea afară să nu 
ieși, să-ți cauţi lucru în casă. 

Necuratul are un ceas, cînd stă soarele drept amiază, şi atunci 
poate face fel de fel de relet. 


La amiază e cu primejdie să îmbli pe afară de vîntul cel vîrticuş. 
Calena Caliniuc, Mihalcea 


Soarele, zice că numai de două ori pe zi se hodineşte: de amiază-zi 
curat, atunci cînd şi oamenii hodinesc — sînt oameni că vreau să 
lucreze înainte, macar că-i amiază-zi, dar e pacat, tare pacat! — şi 
sub sară, înainte de-a scapata. Soarele, după ce apune, merge ca 
jum. de noapte, pănă ajunge la casa mîne-sa — că are mamă; şi 
mă-sa-i dă cămeşi curate ș-apoi să duce de se scaldă în mare și toată 
noaptea se spală de tot răul şi de toate relele cîte le vede, pănă iese 
curat. Soarele de aceea dimineaţa e roş, că iese din scăldătoare. Pe 
Soare îl îmbia Luna să-i fie ibovnic... (urmează) 

O țigancă din Camina 


Soarele e flecău, e curat şi neîmblat în pacate; pe dînsul tare l-a 
vrut Luna şi ea tot se baga în sufletul lui şi-l iudea, atunci Soarele 
i-a zis: „Nu destul ard eu lumea, dar încă dacă m-aş însura şi aş 
avea copii, ce ar mai fi din oameni? Ar arde lumea cu totul, ar trebui 
să se prăpădească norodul.” Dar ea tot n-a înţeles de cuvîntul lui şi 
tot nu se ducea de la dînsul. Atunci, el a luat o baligă şi i-a aruncat-o 
drept în obraz; și acuma se văd doi oameni în lună, cum tot o rînesc 
şi n-o pot curăţi de tot. O ţigancă din Mihalcea 


Soarele se iubea cu o cucoană vadană; ea avea fată şi o ascundea 
şi tot îl întreba: „Sfinte Soare, sfinte Soare, cine-i mai frumoasă?” 
Da soarele-i răspundea: „Sorica ta.” M. Gălăţanca, Botoșani 


Soarele e gospodari, el ne încălzeşte și ne coace pînele. 

A fost un tînăr foarte frumos şi cuminte ş-a făcut o treabă lui 
Dumnezeu. „Oare ce să-i dau eu pentru lucrul ce mi l-a făcut?”, zice 
Dumnezeu lui Sf. Petru. „Am să-l fac soare.” Şi l-a pus să lumineze 
peste toată lumea. 

Da luna — a venit o femeie, într-o cămeşă păn' în pămînt, înaintea 
lui Dumnezeu — și Dumnezeu a făcut-o lună. Andrei Motoc, Mihalcea 


Soarele e fată; e fata lui Dumnezeu şi a fost furată de zmei; ei au 
închis-o într-o camară ș-au vrut s-o siluească, dar ea nu s-a dat. 
Un om din Botoșani 


1. „Despre zi şi despre noapte”, fiind prea mult material, se va vedea la 
volumul III (acest volum nu a mai fost publicat, n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 7 


Soarele e şi femeie, și barbat. Vara, cînd se scoală dimineaţa, e 
femeie; şi iarna, cînd se scoală tîrziu, e barbat. Palie Bilig, Mihalcea 


Soarele e femeie și Luna e barbat, au fost frați şi s-au luat, copiii 
lor sînt stelele. Botoșani 


Soarele e barbat, împărechet cu Luna; și se întălneşte cu Luna 
atunci cînd ea se priminește. Idem 


Luna şi Soarele zice că au fost odată fată și ficior şi tare se iubeau 
împreună, pănă la urmă au hotărît să meargă la judecată la 
Dumnezeu: cum va rîndui el, aşa să facă — şi s-a suit, întăi, Soarele 
sus pe cer şi, după dînsul, Luna. Dar Dumnezeu, fiindcă erau aşa de 
frumoşi, nu i-a însurat, dar i-a lasat ca să rămîie Soare şi Lună pe 
ceri şi să lumineze oamenilor — şi numai cînd e luna pe sfîrşit, o 
ajunge soarele şi-i zice: „Bună dimineaţă, Lună veche!” Dar ea, pe 
loc se întoarce primenită şi-i zice: „Mulţămesc D-tale, că-s tot nouă!” 

Iluță Moraraş, Roșa 


Soarele şi Luna au fost fraţi; și Sf. Soare a pişcat pe Lună şi de 
atunci Luna se pişcă. O ţigancă din Camina 


Sf. Soare şi cu Sf. Lună erau fraţi şi Sf. Soare a vrut s-o iaie. Sf. 
Lună s-a dus la Dumnezeu și i-a spus. „Zi-i să-ţi facă o rochie ca cerul 
cu stelele, i-a zis Dumnezeu, și atunci te-i duce.” Sf. Soare atîta a 
îmblat ş-a căutat, păn” a găsit o materie ca aceea ș-așa un croitor, de 
i-a făcut rochie întocmai. A mers iar la Dumnezeu, să-l întrebe. 
Dumnezeu iar i-a spus: „Zi-i să-ți facă o rochie cum e cerul cu soarele 
şi luna, şi atunci te-i duce.” Sf. Soare iar a îmblat păn' i-a făcut. 
Cînd i-a adus rochia aceasta, ea a luat şi s-a pișcat și îndată a 
început a se departa, că Sf. Soare n-a mai putut-o ajunge, şi el şi azi 
îmblă după dînsa și ar ajunge-o cînd e plină, că vin aproape; dacă 
ea, cum vede că se apropie, se pişcă. Ilie Lupu, Botoșani 

Dumnezeu a spus că atunci se va putea lua soră cu frate pe lume, 
cînd se vor întălni soarele şi cu luna; şi ei, cînd e luna pe sfîrșit, s-ar 


întălni, dar ce folos că el e sus și ea e jos sau vice-versa și nu se mai 
pot niciodată apropia. Mahala 


Fratele și sora 


Îngheață apa Nistrului Unde asta se mai poate 

În fudul pămîntului. Să iaie soră pe frate? 

El nu-ngheaţă de-un ger Dar mîndru crai așa zicea: 
mare, — Sorioară, sarioară, 

Da-ngheaţă de-o suparare: Ia-ţi papucii din hîrtie 

Mîndru crai vra să se-nsoare, Şi haidem la cununie. 

Să iaie pe sora sare. Cînd în biserică au întrat, 

Dar mă-sa i-a spus aşa: Domnul Hristos a suspinat, 


— Ahi! Cîne şi păgîne, Maica Precist-a oftat. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


— Părinte, părinte hăi, 
Discunună-mă-napoi, 

T-a da tata patru boi. 

— Macar deie doisprezece, 
Cununia-i mare lege, 

Cine-o vede ş-o-nțelege 

Ca doi ochi în cap la tine. 

Ana Cobelea, Corcești 


* 


Variatii: 


La poarta la Ion Grad, 

Şede Gheorghe cît un brad 

Şi se roagă la maică-sa 

Să i-o dea pe sora-sa. 

Maică-sa l-a hiicăit 

Că acea nu se poate 

Să se ia soră cu frate. 

El la asta n-a catat 

Şi pe murg a-ncălecat, 

Lumea împrejur a alergat, 

Ca sora-sa n-a aflat. 

— Soră, soră, sorioară, 

Îmbracă-te-n rochioară, 

Şi te-ncalță-n papucaşi, 

Şi te uită pe cîmpie, 

Şi haidem la cununie. 

Pe cîmpie s-a uitat 

Şi-n biserică c-a-ntrat, 

Biserica a tremurat, 

Luna-n sînge s-a-necat, 

Luminele au prins a stînge, 

Icoanele au prins a plînge. 
Ropcea 


* 


Îngheață apa Nistrului, 

Şi nu îngheaţă de ger mare, 

Da-ngheaţă de-o suparare, 

Că mîndru crai vra să 
se-nsoare, 

S-o ieie pe soră-sa. 

— Soro, soră Magdalină, 

Garofiţă din grădină, 

Ie-ţi papuci şi rochioară 

Şi te du în chilioară, 

Ie-ţi colaci de nouă griîie 

Şi haidem la cununie. 


— Atuncea din cas-oi ieşi 

Cînd calea mi-i auri. 

Drum de-aramă 

Peste vamă, 

Drum de-argint 

Peste pămînt. 

Pe marginea drumului, 

Pomişorii raiului, 

Pin tot pomul rămurele 

Şi cuiburi de păsărele 

Cu penele aurite, 

Cînd vom trece să ne cînte. 

Ele de jele ce cînta, 

Frunza-n pom se așeza. 

Cînd la biserică mergea, 

Frunza de pe pom pica, 

Cînd în biserică au întrat, 

Afară s-a-nnourat 

Ş-a-nceput a fulgera, 

Toţi pochii la dînșii cata, 

Da icoana Precista 

A-nceput a lacrama 

Şi din gur’ a cuvînta: 

— Stăi, părinte, nu ceti, 

Unde ai văzut şi se poate 

Să cununi soră cu frate? 

Sîngele n-amesteca, 

Că pacat îi cîştiga. 

Da popa s-a suparat 

Și de mînă i-a luat 

Ş-afară-napoi i-a dat. 

Crăişor s-a suparat 

Şi din gur-a cuvîntat: 

— Soro, soro Magdalină, 

Ia-ţi papuci şi rochioară, 

Sai la Dumnezeu şi zboară. 

— N-am rochie de-mbracat, 

Nici papuci de-ncalțat 

Să-mi fac cu Dumnezeu sfat. 

Crăişor s-a suparat, 

La Dumnezeu a zburat: 

— Doamne, Doamne şi 
părinte, 

De s-aude, de se poate, 

Să cununi soră cu frate? 

— Şi s-aude, şi se poate 

Să cununi soră cu frate. 

Crăişor s-a bucurat 

Ş-acasă mi-a alergat 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 9 


Şi cu glas mare-a strigat: Sora și fratele 

- Săriţi, fraţi, și voi, hargaţi, 

Caii la căruță daţi 

Şi pe dînsa mi-o strigați. 

De-auzi, soro, de la teară! 

Ne-așşteaptă nanașu-afară. 

Sfîntu Soare, nănaș mare. 

Sfinta Lună, mare nună, 

Stelele dreșcuţele, 

Luceaferii vătăjei, 

C-aceia-s mai frumuşei. 

Ea din casă mi-a ieşit 

Şi frumos a mulțămit: 

— Rămăi, maică, sănătoasă, 

Dacă n-ai fost bucuroasă 

Să mă vezi primblînd pin casă 

Cu lacrămi fierbinţi pe față. 

Rămăi, nene, sănătos, 

Dacă n-ai fost bucuros 

Să ai de mine folos! 

Şi-n căruţă s-a suit 

Şi-nc-o dat-a chiuit;: 

Că eu amu mă mărit! 

Şi la mire-a poposit: 

— Frate, frate, frăţioare, 

In uită-te înspre soare, 

Că mă roade-un papuc tare. 

Spre Sfîntu Soare-a catat, 

Ea-n mare s-a aruncat. 

E] a -notat ce-a -notat 

Şi de dînsa n-a mai dat. 

De inele ruginite, 

De ciolane putrezite. % 
Acsenia Roman, Mahala 


— Soră, soră Magdalină, 

Fă colaci de cununie, 

Cei mai mari de veselie. 

— Frate, frate şi măi frate, 

In fă-ți opincuțţi de fier, 

Aţișoare de oţel, 

Încunjură lumea de trei ori, 

De trei ori pe trei locuri, 

— Soră, soră Magdalină, 

Fă colaci de cununie, 

Cei mai mari de veselie. 

— Frate, frate şi măi frate, 

In fă-ți scăriță de ceară 

Şi te suie-n sus spre soare, 

Ie-l pe soarele nunuţ mare, 

Pe lunuţa nunuţare. 

— Eu scăriță mi-am făcut 

Şi spre soare m-am suit, 

Am luat soarele nun mare 

Şi lunuţa nunuţțare. 

— Soră, soră Magdalină, 

Fă colaci de cununie, 

Cei mai mari de veselie. 

— Eu cu tine m-oi găti, 

La cununie-oi porni. 

Unde-a fi glodul mai mare, 

Eu acolo m-oi baga, 

Cu frate nu m-oi cununa. 
Voloca 


* 
Soarele și Luna, cununa. Zina 


A fost o babă ș-un moşneag şi baba tot ocărea pe fata moşneagului 
că-i leneşă, că nu-i de nimică. „Ştii ce, zice moşneagul, dar las’ să se 
ducă fata mea în lume, dacă nu ti-i pe plac.” Fata s-a luat și s-a dus. 
Ajunge la o fîntînă. „Buna dimineaţă, fîntînă frumoasă !” „Mulţămesc 
d-tale, copilă frumoasă! Nu m-ai griji, nu m-ai curăţi?” Fata ia ş-o 
curăță, bea apă şi se duce. „Rămii sănătoasă, fîntînă frumoasă!” 
„Mergi sănătoasă, fată frumoasă!” — Mai merge, găseşte un măr 
spinos; îi zice tot așa și-l curăță. — Apoi a întălnit o cățea cu salbe la 
gît şi, după ce a curăţit-o, i le-a dat. Imblase ea acuma 12 drumuri, 
iată că întălneşte o doamnă cu trăsura cu patru cai. „Fată frumoasă, 
nu te-i tocmi la mine? Am o cloșcă cu pui de aur, să-i scalzi ca pe 


10 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


copii, că eu alți copii n-am; ș-o furcă de aur cu fus și caier de aur, 
cînd îi învîrti, el singur a toarce şi s-a umplea.” „Ba m-oi tocmi”, zice 
Zina, c-aşa o chema. A luat-o acasă şi i-a lasat furca și puii şi s-a dus. 
Zina i-a îngrijit şi i-a scaldat potrivit şi, la cîteva luni, cînd a venit 
doamna acasă, puii au alergat şi i-au deschis poarta cu aripele. 
„Mamă, tu ne ești mamă, dar mai bună mamă ne-a fost fata asta.” 
„Lasă, dragii mamei, că pentru asta eu ştiu ce-i voi da.” Şi i-a dat 
doamna ceea vite şir, de la dînsa păr la fată acasă. Cînd a ajuns ea, 
era noaptea. „Scoală, tată, ce dormi, că îndată e ziuă, nu te leni. 
Scoală şi mi-i face ocoale, să-mi pun averea mea.” Moşneagul, cînd a 
vrut să bată pari pentru ocoale, parii singuri întrau şi cînd a vrut să 
împletească gardul, nuielele singure se împleteau. Da ficiorul 
împaratului, Ion Crai, îmbla în prubă prin lume, ca să ispitească ce 
trag țaranii de la boieri cu boierescul. A mers singur şi s-a pus la 
secerat şi, pentru c-a ramas cu 4 pași înapoi, a capatat 4 harapnice. 
A mers de-a scris la boier pe poartă că 4 harapnice i-i dator, ş-a fugit. 
Mergînd aşa rău îmbracat cum era, a abătut la tata Zinei. Păn' 
atuncea, 12 flecăi se încercase să-i scoată inelul din deget și nici unul 
n-a putut. „Moşule, zice el, ce mi-i da să iau eu inelul din degetul 
fetei d-tale?” „De-l vei scoate, atunci o vei lua.” Ion Crai a scos inelul 
din degetul Zinei. „De-acum să mi-o dai, să facem nuntă!” „Zină, 
Zină, dragul tatei, te-i duce tu după aşa un flenduros?” „M-oi duce, 
tată.” „Bine, zice tatăl ei, dar acuma trebuie să mergem şi noi la casa 
d-tale, să vedem cine ești?” Au mers ei tocmai la împaratul. 
„Frumoasă eşti, a zis împaratul, şi mi-ar plăcea să-mi fii noră, dar ia 
să te văd, ce putere ai! Adă-mi tu mie 800 de iepuri, 800 de vulpi și 
800 de lupi.” Zina a şuierat voiniceşte şi i-au venit fiarele, cîte i-au 
trebuit, şi cînd au ajuns la împaratul, singure au deschis poarta. 
Împaratul a făcut nuntă cu ficiorul său şi cu dînsa. Li-a pus 
Soarele şi Luna cunune pe cap și i-a cununat, că aşa zice că era de 
demult. În 3 săptămîni, după nuntă, a avut să fie bătălie şi Ioan Crai 
s-a dus cu tatăl său şi cu miniștrii şi ş-au făcut lagăr la locul de 
bătaie, dar acolo, în apropiere, erau niște talhari mari; Ion Crai a 
lasat sfatul bătrînilor şi s-a dus la primblare ș-a ajuns la talhari. 
„Bine ai venit, Ion Crai, in pune-te cu noi la masă ş-om juca cărţile!” 
El s-a pus și atîta l-au jucat, că l-au dezbracat de hainele cele împă- 
rătești şi de coroană şi i-au dat drumul numai în piele acasă. Vine 
noaptea la tatăl său și să roagă să-i dea drumul. Împaratul l-a luat 
şi l-a pus în poiata porcilor să stea și din troaca porcilor să mănînce. 
Aude Zina. la, fără știrea socru-său, un regiment de soldaţi și se 
duce şi ea la talhari; se duce noaptea și spune la ostaşi să stea pe la 
fereastă şi, cînd vor vedea că ea să şterge cu mîna pe frunte, să 
năvălească. Întră la ei, să pune şi ea la joc cu dînşii. O joacă și pe 
dînsa. Acu-i rămăsese în mînă numai o carte. „Ei, că tare am asudat 
jucînd”, zice ea şi rădică mîna să se șteargă pe față. Atunci și oastea 
a năvălit. Ei au ramas încremeniți. „În ce credeţi voi?”, îi întreabă 
Zina pe talhari. „În Iisus Hristos, tatăl făr de moarte” „Dacă credeţi 
în Dumnezeu, cum de v-aţi îndurat să-mi lasaţi barbatul gol? Îndată 
să aduceți straiele lui încoace!” După ce i-au adus coroana și 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 11 


straiele, a poroncit la soldați de i-au tăiet pe talhari şi au făcut din 
carnea lor 12 movile. Ea s-a îmbracat în straie bărbătești şi s-a dus 
la socrul său, care a primit-o ca pe un crai, foarte bine; n-a 
cunoscut-o. Vorbind cu împaratul, s-a făcut că o roade un papuc. 
„Mă rog d-tale, n-ai pe cineva care e mai rău în curtea d-tale, să mi-l 
tragă?” Împaratul a poroncit să vie ficioru-său de la porci. El, cum 
a venit, îndată a cunoscut-o şi, păn' ce împaratul s-a înturnat 
încoace, încolo, el a sărutat-o ş-a mîncat toate bucatele ce le lasase 
ea pe masă, de flămînd ce era. Apoi, după ce l-a închis înapoi în 
poiată, ea a pîndit unde a pus împaratul cheia și noaptea l-a scos. 
L-a fereduit frumos şi i-a dat straiele lui cele împărăteşti de s-a 
îmbracat. A doua zi vine înaintea lui tătîne-său. „Ai scapat, Ion 
Crai?” „Am scapat. Acuma, tată, spune-mi ce vrei: din sabii să ne 
tăiem sau din luptă să ne luptăm, pentru ceea ce mi-ai făcut?” 
„Stăi!, a zis Zina, nu îndrazni, c-acela-i tată!” El a ascultat-o pe 
dînsa... El, dacă sta atunci cu împaraţii, cu bătrînii la sfat şi nu să 
ducea să joace cărţile cu talharii, mai bine făcea, dar mintea 
tînărului cu a bătrînului nu se potriveşte; de aceea i-a lasat pe cei 
bătrîni sfătuind lucruri adînci de batalie şi el s-a dus după nebunii, 
dar a păţit-o. Andrei Motoc, Camena 


Fată lasată 


Frunză verde de matasă, 
Mi s-a dus puiul de-acasă 
Dipe haine de matasă. 
Cum s-o dus, s-a zăbăvit 
Pănă alta ş-a găsit. 
Mi-a trimes ravaş pe soare 
Să-i dau voie să se-nsoare. 
Mi-a trimes ravaş pe lună: 
Vină, dragă, mă cunună. 
Nu ştiu, zău, l-oi cununa, 
Or amar l-oi blastama, 
Cu blăstămul cel de foc, 
Să n-aibă hrană, nici noroc, 
Să n-aibă hrană pe pămînt, 
Nici cruciță la mormînt. 
Ropcea 


* 


Pe deluţul cel cu rouă, 

Să vede-o căsuță nouă. 

Da în casă cine şede? 
Vadana cu două fete. 

Cea mai mică s-a sculat, 
Cea mai mare doarme-n pat 


Şi o dată a oftat. 

Maică-sa a întrebat: 

— Ce oftezi tu, fata mea? 

— Da cum, mamă, n-oi ofta, 

C-am avut un ursitori, 

L-am trimes în tîrg cu flori, 

El a mers la tîrg cu piatră 

Şi ș-a ales altă fată, 

Şi mi-a trimes veste pe lună: 

Vină, puică, de mă cunună; 

Eu înapoi i-am trimes 

Pe trei fire de ovăs 

Că n-am putere de mers. 
Ropcea 


* 


Pe deluţul cel cu rouă, 
Face-un om o casă nouă, 
Cine-ntr-însa găzduieşte? 
Vadana cu două fete. 

Cea mai mică doarme-n pat, 
Cea mai mare s-a sculat, 
Apă pe obraz ș-a dat, 

La icoane s-a rugat 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Şi-n oglindă s-a catat, 

Păr galben ş-a pieptanat, 

Şi-nc-o dată mi-a oftat, 

Că casa mi-a tremurat. 

Mă-sa din somn s-a sculat: 

— Da tu, fată, ce-ai oftat, 

Că casa mi-a tremurat? 

— Cum eu, mamă, n-oi ofta, 

C-am avut un ursitori, 

L-am trimes la tîrg cu flori, 

El florile mi-a vîndut, 

Da cu banii ce-a făcut? 

Cu-a lui mîndre i-a băut! 

L-am trimes la tîrg de piatră, 

El ş-a găsit altă fată. 

Mi-a trimes ravaş pe soare 

Să-i dau drumul să se-nsoare, 

Mi-a trimes ravaş pe vînt 

Să-i dau batîr un cuvînt, 

Mi-a trimes ravaş pe lună 

Să mă duc că să-i fiu nună. 

— Du-te, fată, și-l cunună. 

— Cum, mamă, l-oi cununa? 

Păn' amu mi-a fost dragut, 

Cum amu mi-a fi finuţ? 

Eu mă duc la Cernăuţ 

Ca să-mi cumpăr păhăruţ, 

Păhăruţ de pelinuţ, 

Să-ndulcesc ş-ai mei finuţi. 

— Finule, finuţul meu, 

Să n-ajungi tu Anul Nou! 

Finuţă, finuța mea, 

Să n-ajungi tu sîmbăta! 

Rămăi, fine, sanatos, 

Ca un măr putregăios, 

Rămăi, fină, sănătoasă, 

Ca o pară viermănoasă. 
Mahala 


* 


Pe cea vale mare, 
Este-o casă mare, 

Cu ușa la vale, 

Cu ferești la soare, 

Cu nouă umbrare. 

Dar într-însa cine șede? 
O maică bătrînă, 

Cu fiica-mpreună. 
Măicuţa lucra, 


Fiica dormita. 
Maicuţa torcea, 

Din gură zicea: 
„Fiică, draga mea, 
Scoală de-i lucra, 

Nu tot dormita.” 

„O! maică bătrînă 

Şi nepricepută, 
Ibovnicul meu 

Şi vecinul tău 

L-am trimes departe, 
În Țara Ungurească 
Ca să-mi tîrguiască 
Straie de matasă. 

Eu l-aştept să vie, 

El ravaş îmi scrie, 
Răvăşel pe pește, 

Că să logodește. 
Răvăşel pe soare 

Că vrea să se-nsoare, 
Răvăşel pe lună, 

Să merg să-i fiu nună. 
Nu ştiu, cununa-l-oi, 
Nu ştiu, blastama-l-oi.” 
„Nu fii tu nebună, 
Mergi de mi-l cunună 
Şi curînd îmi vină.” 
Ea afar a alergat 
Şi-n glas mare a strigat: 
„Negru ţiganaș, 
Scoate caii din grajd, 
Calul cel de mire, 
Mîndru şi gătit, 
Vede-l-aș pîrlit, 

Calul cel de nun, 
Mîndru şi gătit, 

Cu soarele potrivit, 
Vede-l-aș plesnit!” 
Acolo dac-a ajuns, 

La cununie s-a dus, 
În biseric-a întrat 
Şi-n glas mare a strigat: 
„Părinte Ioane, 
Păzeşte mai tare, 

Că slăbesc din picioare!” 
Ş-acasă dac-a venit, 
La fină s-a posvolit: 
„— Fină, draga me, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 13 


Posvoleşte-mă, 
Să cinstesc la fin 
Un pahar de plin. 
Deasupra zugravit 
Dinuntru otrăvit.” 
Ei vinul l-au băut 
Şi morţi au căzut, 
Caii au plesnit 
Şi s-au prăvălit. 
Saveta Andronic, Siret 


* 


Este-o casă-n sat pe vale, 
Şed fetele-n şăzătoare, 
Toate fetele lucra, 
Cea de casă suspina. 
— Zău, măicuţă, zău ț-aş spune, 
C-am avut amorizat 
Şi apa mi l-a luat... 
Botoșani 


* 


La munții cu rouă, 

S-a făcut o casă nouă, 

Cu ușele la soare 

Ca să se facă șezătoare 

Numai pentru fete ficioare. 

Toate rîdea şi se veselea, 

Numai cea de casă 

Ofta și plîngea. 

Maică-sa deoparte o lua 

Şi o întreba. 

— Fiică, draga mea, 

Spune-mi, ce te doare, 

Capul or la inimioară? 

— Eu, maică, ţ-aș spune, 

Dară mi-i ruşine. 

— Nu-ţi fie ruşine, 

Că şi eu am fost ca tine 

Ş-am avut dragut pe lume. 

— Dară tot ţ-oi spune: 

Am avut un pui frumos 

Şi l-am trimes pe apă-n jos 

Să-mi aducă ibrişinul fire 

Să-i cos cămeșă de mire. 

El mi-a trimes răspuns pe 
soare 

Că îmblă să se-nsoare, 

Mi-a trimes răspuns pe stele 


C-a întrat în cheltuiele, 

Mi-a trimes răspuns pe lună 

Să merg să-i fiu nună. 

— Nu fi tu nebună, 

Mergi şi mi-l cunună, 

L-ai avut un pui drăguţ, 

Du-te și ţi-l fă finuț. 

Şi dă-i finei un pahar cu apă, 

Să trăiască cu otravă, 

Şi finului un pahar cu vin, 

Să trăiască cu venin. 

Ea a strigat în gura mare: 

— Scoate caii, măi Ioane, 

Scoate caii cei vargaţi, 

Vede-i-aș pe loc crapațţi. 

Şi trăsura cea cernită, 

Vede-o-ași pe loc pîrlită! 

Ea a strigat în gura mare: 

— Mînă, Ioane, mai tare, 

S-ajung la puiul cu soare! 

În biserică cînd a întrat, 

Icoanele ghiont ş-au dat. 

Ş-a strigat în gura mare, 

— Ceteşte, părinte, mai tare, 

Că nu mai pot de picioare. 

Cununia s-a gătit, 

La maicuţa m-am pornit. 

Ş-am strigat în gura mare: 

— Mînă, Ioane, mai tare, 

S-ajung la maica cu soare. 

Eu la maica c-am ajuns, 

Pe prispa casei m-am pus 

Şi m-am pus pe prisp-afară 

Să zac păn' în primăvară, 

Să-mi crească cucuta cît casa 

Şi iarba cît masa. 

De cucută m-oi razama, 

De iarbă m-oi anina. 

Din gură oi blastama, 

Pe casa finului oi da. 
Botoșani 


* 


Pe-o gură de vale, 
Este-o casă mare, 

Cu ușa la vale, 

Cu ferești la soare. 
Da cine-ntr-însa șede? 
Maicuţa cu fiica. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Fiica dormitează, 

Da maica lucrează. 

— Scoală, mică, scoală, 

Că-i cam mult de asară. 

- Ia lasă-mă, maică, 

Ia lasă-mă, dragă. 

C-am avut asară 

Drag ibovnicel 

Şi l-am trimes să-mi 
tîrguiască, 

Da el n-a tîrguit, 

Dar s-a logodit. 

Mi-a scris 

Pe o frunză de alun, 

Să merg să-l cunun. 

Nu ştiu, cununa-l-oi, 

Or rău blastama-l-oi. 

— Nu fi tu nebună, 

Mergi tu de-l cunună, 

Dar cînd l-ăi cununa, 

Aşa ai a-l blastama: 

Să te însori de nouă ori 

Şi să-ţi faci nouă ficiori 

Ş-a zecelea, o copiliță, 

Să-ţi care apă la temniţă. 

La temnita cea din deal, 

Arde lumînarea-n gard, 

La temnita cea din vale, 

Prutu-i mic, da apa-i mare. 

Broscâuți 


* 


Cat la lună, luna-i sus, 

Cat în deal, boii mei nu-s, 
Badea-i dus cu boi la munţi 
Şi el boii ș-a vîndut, 

Bani de nuntă ş-a făcut. 
Mi-a trimes răspuns pe soare 
Să-i dau voie să se-nsoare, 
Mi-a trimes răspuns pe lună 
Să mă duc ca să-l cunun. 
Nu ştiu, or l-oi cununa, 

Or mai rău l-oi blastama, 
Să-mi rămăi, bădiț-aşa: 
Să-mi îmbli din uşă în uşă, 
Şi s-abaţi şi la mine, 

Că şi eu te-oi milui 

C-o bucată de malai, 

Uscată de nouă ai 


Şi cu doi-trei cărbunași, 
Să ştii cum iubeşti și laşi, 
C-o strachină de cenușă, 
Să nu te mai văd la ușă. 
Bădiţă, bădiţă hai! 
De-i lua una ca mine, 
Dumnezeu sa-ţi deie bine, 
De-i lua-o mai frumoasă, 
Pice-ți carnea de pe oase, 
Pice-ţi carnea pe cerguţi 
Şi sîngele părăuțţ. 

Voloca 


x 


Pe valea cu rouă, 

Este-o casă nouă, 

Cu ușa la soare, 

Acolo-i mare şăgitoare. 
Toate fetele lucra, 

Numai fata cea de casă 
Şidea şi lacrama. 

Vine mă-sa ş-o întreabă: 
De ce, fată, nu lucrezi, 

Da din ochi tot lacrimezi? 
Cum eu, mamă, oi lucra, 
Că mă doare inima! 

Nu mă doare de-o durere, 
Da de-o scîrbă şi de-o jele. 
Am avut cirezi de boi 

Şi turmuliţe de oi 

Şi mi-a venit păgînu-acasă 
Şi pe toate le-a luat, 

Şi pen tîrguri le-a vîndut, 
Şi pen crîşme le-a băut, 
Tot cu oci şi jumătăţi, 
Păn' a gătit banii tăți. 
Mi-a trimes răspuns pe soare 
C-amu el ar să se-nsoare. 
Mi-a trimes răspuns pe lună 
Să mă duc ca să-i fiu nună. 
Da eu nu l-oi cununa. 

Da mai rău l-oi blastama: 
Nouă ani şi nouă zile, 
Creminalul să te ţie, 
Temniţa calea să-ţi fie, 
Cînd îi ieşi de acolo, 

Să îmbli din casă-n casă 
Şi să vii şi la me casă, 
Să-ţi dau o coajă de malai 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 15 


Ce-i coaptă de nouă ai, 

Cînd mușcai — lacramai. 

Şi c-o strachină de cenuşă, 

Pe deasupra cărbunași, 

Să ştii cum iubeşti şi lași. 

C-ai iubit şi ai lasat, 

Rea pedeaps-ai capatat. 
Horecea 


* 


Codrule, frunză rotundă, 

N-ai mai fost de făcut umbră 

Mîndruţei celei ce-i c... 

Frunză verde iarbă grasă, 

Mi s-a dus puiul de-acasă 

Dipe straie de matasă, 

Hobot mie de mireasă. 

Pănă el a tîrguit, 

Cu alta s-a logodit. 

Mi-a trimes cuvînt pe vînt 

Că el alta ș-a găsit, 

Mi-a trimes cuvînt pe soare, 

Să-i dau drumu să se-nsoare, 

Mi-a trimes cuvînt pe lună 

Să mă duc să mi-l cunun. 

Nu ştiu, oi mer” l-oi cununa 

Or oi sta, l-oi blastama. 

Da măicuța seleaca: 

Fa, fa, fa, nu fi nebună, 

Du-te, du-te şi-l cunună, 

Du-te și ţi-l fă finuţ, 

Că ţ-a fost tare drăguţ, 

Du-te şi ţi-l fă un fin, 

Că ţ-a fost frumos vecin. 

Luminele mi-am gătit, 

Cînd am stat la cununat, 

Tare rău l-am blastamat. 

Sfîntul soare-n loc a stat, 

Luna-n cer a suspinat, 

El jumatate s-a-ngropat 

Ş-a stat popa, s-a mierat, 

De acestea n-a pătimat, 

Doi veri buni n-a cununat 

Ş-au prins icoanele a plînge 

Şi luminele-a să stînge. 
Pița Nicoreac, Strojineţ 


* 


La rară poiană, 

Cu iarba de-o palmă, 

Este-o casă mare, 

Cu ușa la vale, 

Cu ferești la soare. 

Da-ntr-însa cine șede? 

Maică-sa cu fiică-sa. 

— L-am trimes, trimes 

Pe barbatul meu 

La Tîrgul Frumos, 

La Țara de Jos, 

Ca să-mi tîrguiască 

Scule de matasă, 

Fir şi ibrişin, 

Că-i marfă frumoasă. 

Da el mi-a trimes: 

Răvăşel pe soare 

Că vra să se-nsoare, 

Răvăşel pe lună 

Să merg să-l cunun. 

Da lui i-am trimes, trimes: 

Finuţu, drăguţu, 

Da fina, Călină. 
Domnica Onciu, din Șcheia 


* 


Frunză verde de frăguț, 
Am avut şi eu drăguţ, 
L-am trimes la Cernăuţ 
Să-mi aducă cerceluți, 
Tulpanașe de matasă, 

Mie hobot de mireasă. 

El atît a tîrguit, 

Pănă alta ş-a găsit, 

Ş-a trecut poartă de rai, 
Ş-a iubit fată de crai, 

Şi mi-a cuvîntat pe soare 
Să-i dau voie să se-nsoare. 
Mi-a cuvîntat pe lună 

Să mă duc ca să-l cunun. 
Da eu am stat şi m-am gîndit 
Că el cum mi-a fi finuţ, 
Dacă el mi-a fost drăguţ? 
Maica mi-a zis: Fa nebună, 
Fă lumină şi-l cunună! 
M-am dus şi l-am cununat, 
Vacă cu vițel i-am dat. 

— Rămăi, fine, sanatos 

Ca un trandafir frumos. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


— Mergi, nănașă, sănătoasă 

Ca o garofă frumoasă. 

— Rămăi, fină, sănătoasă 

Ca o pară putrigăioasă. 

— Mergi, nanașă, sănătoasă, 

N-ai ajunge-a merge acasă. 
Casandra Găina, Strojineţ 


* 


Frunză verde liliac, 

Am avut un puiuţ drag, 
L-am trimes la Sîntileag, 
Mie ca să-mi tîrguiască 
Un scul negru de matasă, 
Să-mi fac o cămeşă dragă. 
El pintr-o cîrşmă a întrat 
Şi c-o haită că s-a dat 

Ş-a trimes scrisoare pe soare 
Că el vra să se însoare. 
Eu i-am trimes înapoi 

Pe trei spice de ovăs 

Să se-nsoare sănătos. 

Da el mi-a trimes înapoi 
Pe trei frunze de alun, 


Eu atunci cînd am auzit, 

Aş deodată c-am murit. 

El atuncea c-a venit, 

Maica-nainte i-a ieşit: 

— Degeaba vii, fiulea, 

Că a murit fiicuţa. 

— Că nici moartea nu se crede 

Păr cu ochii nu se vede. 

El în casă c-a întrat, 

După masă s-a bagat 

Şi din gură mi-a cîntat: 

— Scoală, scoală, fiicuţă, 

Eu tot tîrgul ţ-am calcat 

Şi ţie ţ-am cumparat 

Cămeșuică dar de in, 

Să ne fie voia-n plin, 

Şi rochiţe din laţi doi, 

Să-ncăpem puic-amîndoi. 

Cu bricicuța noi ce-om face? 

Ea s-a face un curcubău, 

S-a sui la Dumnezeu, 

Să ştie c-am murit odată, 

Am avut dragoste curată. 
Părhăuţi 


Să mă duc eu să-l cunun, * 


Soarele însurat 


Un om sarac a avut o fată ş-un băiat; el se însură de a doua oară 
şi maşteha copiilor atîta l-a sapat pe barbat — zicea că mănîncă copii 
mult — pănă ce i-a dus în pădure și i-a lasat. În ziua întăia, ei au 
nimerit înapoi după o cărăruşă de cenuşă ce turnase fata. Ajungînd 
acasă, s-au pus sub fereastă şi se uitau cum mînca părinții lor. Li 
ramase o bucăţică de mămăligă şi omul zise: „Vezi, femeie, pacat că 
am dus copii, ei să fi fost, ar fi mîncat bucăţica asta, da amu cine a 
mînca-0?” — „Noi, tată”, zic ei de sub fereastă. A doua zi, iar l-a 
trimes să-i ducă. Fata a luat tărîțe și a presurat şi mai mult nu au 
nimerit, căci tărîțele le linse o capră; şi au ramas acolo. Au plîns 
copiii cît au plîns, pe urmă au adormit unul lîngă altul și Dumnezeu 
aşa i-a păzit, că nu i-a mîncat nime. Noaptea întăia li-a fost mai 
greu, pe urmă s-au deprins; să hrăneau cu rădăcini, cu ce puteau, 
pănă s-au făcut mari. 

Într-o zi, băietul ş-a luat ramas bun de la soră-sa și i-a spus că 
n-are să vie un an, că el să duce să caute parte pentru dînsa. Fata 
plîngea, nu-l lasa, dar n-a avut ce face. Băietul, cum a ieşit din 
pădure ş-a văzut soarele, să uită cătră soare şi zice: „Doamne, 
Doamne, dă surorei mele parte!” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 17 


Soarele s-a făcut om înaintea lui şi i-a zis că el o va lua pe sora-sa. 
Noaptea, zmeul a luat-o şi a dus-o la curţele lui; iar băietul a ramas 
în pădure. 

Ea la față nu-l putea vedea, că era întuneric şi avea ceva pe 
obraz. Cînd a fost cătră ziuă, el i-a spus că să nu să supere, căci el 
trebuie să meargă la slujba lui, dar deseară iar va veni. 

Ea, cînd s-a sculat a doua zi, ce n-a găsit în curţele Soarelui? Tot 
ce dorea i se aducea de-a gata dinainte şi așa mîndrețe erau, cum nu 
s-a mai pomenit. Sara, Soarele iar a venit şi a doua zi numai a 
început a să lumina de ziuă, cînd iar s-a dus la lucru lui. Fata era 
tare suparată, că rămîne fără dînsul, căci tare-i era drag, dar mai 
tare o mînca la inimă că nu-l vedea. 

Într-o zi, s-a luat ş-a mers la o babă ş-a rugat-o s-o înveţe ce să 
facă ca să-l vadă. Baba i-a zis că ea nu poate să-i spuie, pentru că-i 
lucru greu, căci cum n-a face bine, vai de dînsa! Dar fata atîta a 
rugat-o ş-a spus că va lua sama, păn' ce baba a învaţat-o: că să 
aprindă de cu ziuă o lumănărică şi s-o puie sub o oală, să ardă lîngă 
pat, şi cînd va dormi el, s-o descopere; apoi să rădice încet naframa 
de pe obrazul lui și îndată să o puie iar la loc. Ea a făcut aşa; a luat 
lumănărica în mînă ș-a radicat obrazarul şi cînd s-a uitat şi l-a 
văzut, n-a știut ce mai face de iubire mare, așa de frumos era... L-a 
sărutat de mii de ori, pe urmă l-a acoperit, dar nu s-a lasat cu atîta, 
a vrut să-l mai vadă o dată și, cînd s-a plecat iar să-l sărute, i-a căzut 
o picătură de ceară pe obraz. Atunci el a sărit drept în sus şi i-a zis: 
„Alei, draga mea, rău te-a învaţat cine ţ-a zis să faci așa, căci de 
acuma nu m-ăi mai vedea!” A ieşit pe uşă și s-a făcut nevăzut. Ea a 
ramas singură pe lume, în casele lui. Ce folos că avea de toate, dacă 
nu era el. Nici nu mînca, nici nu bea, zi și noapte numai să bocea; 
dar nimic, de nicăiri, nici un ajutor nu-i venea. 

Într-o sară, a venit un om străin şi s-a rugat să-l lese să doarmă 
afară pe cerdac, căci în pădure să temea. Ea l-a lasat. Nu adormise 
bine omul și iată că aude un clopoțel sunînd. Să scoală şi merge să 
asculte mai bine de unde vine sunetul, dar cu cît mergea, clopoțelul 
se departa. Merge el așa prin pădure, pe urma clopoţelului, păn” ce 
dă de-o mănăstire. Clopoţelul întră înuntru; întră şi el și stă lîngă 
ușă. lată că aude că grăieşte cineva din altari: „Mamă dragă, iartă 
pe nora ta și femeia fratelui meu — se ruga o fată — şi lasă-i să 
trăiască împreună, că tare-şi sînt dragi unul altuia şi tare cu amar 
şi jele plînge ea!” „Nu, răspunde mama Soarelui, n-o iert, că ea mare 
usturime şi rană a făcut pe obrazul copilului meu. Numai atunci aș 
ierta-o cînd ar veni ea singură să mă roage, dar pe aice nici ceucele 
ciolanele nu i-or aduce, nu tocmai să poata ea veni!” Apoi s-a făcut 
tăcere şi omul a ieșit din mănăstire. În curînd, s-a făcut ziuă, el a 
mers ce a mers şi s-a întors înapoi la casa ei, dar era sara și n-a 
cunoscut că tot acolo a fost mas; şi iar s-a rugat să-l primească. Ea 
l-a primit rugîndu-l să-i spuie ce mai știe de prin lume. El i-a istorisit 
ce auzise şi ce văzuse în noaptea trecută. „Mă rog d-tale, de vei auzi 
clopoțelul și-n noaptea asta, să mă trezeşti, căci voi merge şi eu.” 
Clopoţelul iar a sunat. Ea a mers şi a auzit cum se ruga cumnată-sa 


18 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ca s-o ierte; dar cînd a zis soacra-sa că o va ierta, de va veni singură, 
ea a căzut în genunchi înaintea ei şi a rugat-o... Mama Soarelui a 
iertat-o, iar Soarele a venit iar la dînsa și de atunci au trăit fericiţi. 

Glicheria Constantinovici, Stănești 


* 


Un împarat zice c-a avut odată trei fete şi nu se măritau. Într-o 
noapte, a visat împaratul că s-o iaie pe cea mai mică şi s-o ducă pe un 
cîmp. Acolo era pregătit un scaun ş-o masă, împaratul a lasat-o şi s-a 
dus. De acolo a luat-o Soarele ș-a dus-o la curţile lui. Era tare fericită, 
dar nu-l vedea, căci numai noaptea vinea la dînsa. Surorile ei au 
venit la ea și au învaţat-o cum să facă ca să-l vadă. Ea, cum l-a văzut, 
a leșinat de frumos ce era. El s-a trezit şi i-a bănuit pentru ce a făcut 
asta? „De-amu să ştii că mai mult n-am să mai vin, te las”, ş-a plecat 
pe fereastă; dar ea s-a prins de piciorul lui ş-a îmblat aşa, cine știe 
cît, pe cer, pănă ce a căzut pe un cîmp. A picat, dar nu i-a fost nimică; 
mai bucuroasă ar fi fost să fi murit. A început a merge zi şi noapte tot 
plîngînd și întrebînd unde să-l găsească pe Soare. Au îndreptat-o 
oamenii la un vrăjitor, pe urmă la un călugăr, dar nime n-a știut să-i 
spuie. Ea, de durere, se da în apă, ca să se înece, și nu se îneca, se da 
la lupi, ca s-o mănînce, şi n-o mînca; şi tot așa, plîngînd, a îmblat 
pănă ce a ajuns la mama Soarelui. Mama lui i-a dat o merță de bob, 
una de mazere, de fasole, mac, grîu, malai, amestecate toate la un 
loc, să le aleagă. Văzînd-o că plînge, a venit o furnică de pe un 
trandafir, cu tot neamul ei, şi i-a ales. (Mai departe nu-și mai poate 
aduce aminte povestitoarea, parcă capul i-ar fi fost taiat. Auzise 
demult povestea, din bătrîni.) Ileana Ionescu, Botoșani 


Credinţa în dragoste va 4 
: g Fete cu flecăi șezînd, 


Frunză verde de bujor, Numai al meu puiut plîngînd. 
Cărărușă prin ogor, Taci, puiule, nu mai plînge, 
Mă iubeam c-un domnişor, C-a da Dumnezeu un vînt, 
Mă iubeam cu mare frică, Ş-a da stînca la pămînt, 
Maica nu ştia nimică, Şi lacat-a rugeni, 

Dar o drăcoaică de vecină Şi ușile-or putrezi, 

M-a văzut sara-n grădină. Eu de aicea voi ieşi 

Maica mea, ca maicele, Şi amîndoi tot ne-om iubi. 
M-a şi spus la fratele, 

Fratele, ca frăţioru, 

M-a luat cu binişoru Frunză verde măr domnesc, 
Şi m-a luat de mînuţă Şepte ani de cînd trăiesc, 
Şi m-a dus în cămăruţă, Cînd am dat pe al optelea, 
Pe camară a pus lacată Sorioara duşmanca, 

Şi deasupra stîncă naltă. Ea m-a pîrît la maica. 

Mă uitam pintre lacată, Maicuţa s-a suparat, 


Vedeam soare luminînd, M-a bătut şi m-a legat 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 19 


Şi în temniță m-a bagat, 

M-a încuiet cu lacată 

Şi deasupra zîd de piatră, 

Dar eu, mică şi-nfocată, 

Tot mă uit pintre lacată 

Şi văd soare stralucind, 

Fete cu flecăi jucînd 

Şi puiuţul meu jălind. 

— Taci, puiule, nu jăli, 

Că lacata a rugini, 

Şi zidul s-a nărui, 

Şi noi tot bine-om trăi. 

Strojineț 

* 


Frunză verde de afion, 

La Iaşi, la Sfintul Spiridon, 

Am iubit un domnișor. 

Am iubit cu mare frică, 

Maica nu ştia nimică, 

Iară fraţii că m-au prins, 

Într-o lad' m-au închis 

Şi pe ladă au pus lacată, 

Pe de laturi stîlpi de piatră. 

Dar eu, mică şi înfocată, 

Mă uitam pintre lacată. 

Vedeam stele strălucind 

Şi soarele luminînd, 

Fete cu ficiori şezînd, 

Şedea şi domnişorul meu, 

M-așteaptă să vin și eu. 

Şezi la noi, dac-ai venit, 

Nu-ţi pară lucru urât, 

Că şi noi așa am trăit, 

Şi cu drag, și cu urit, 

Păn' ce-om întra în pămînt. 
Botoșani 


Săgeata soarelui 


La săgeata cea de soare, 
Unde soarele rasare, 

Acolo badea m-așteptare. 

— Vină, vină, cînd te-aştept, 
Să te lipesc cu dor la piept, 
Să te string, să te sărut, 
Ş-apoi, dragă, să mă duc 
La un loc de răsuflătoare, 


Unde-i umbră şi răcoare. 

Cine vede şi nu crede 

Nu mai calce iarbă verde, 

Cine-a văzut şi n-a crezut 

Nu mai calce nici uscată, 

Să se mire lumea toată. 
Irina Mihailiuc, Strojineţ 


* 


La crucița cea de soare, 

Şede puicuţa-n carare 

Şi strigă în gura mare: 

Vină, bădiță, mai tare, 

Să-ţi dau guriță matale. 
Suceava 


Soarele. Boalele 


Tot ai zis, puiule, -ai zis: 

Cît va fi soare pe lume, 

Tu nu m-ăi urî pre mine, 

Soarele nu s-a sfărșit, 

Tu pe mine m-ai urît. 

Urască-te-ar soarele, 

Şi-ndragi-te-ar boalele, 

Şepte boli şi o lungoare 

Ş-o păreche de friguri, 

Ca să-ţi fie de schimburi, 

Să-ţi aduci tu, pui, aminte 

Că nu-i blăstăm de părinte, 

C-ai blăstăm de la puicuţă, 

Nu-i blăstăm de la maicuţă. 

Să te duci, puiule, duci, 

Păn! îi cădea rob la turci, 

Cu picioarele-n butuci, 

Cu mînele ferecate, 

Cu lanţuri de fier legate. 
Roșa 


Variante: 


Ş-o păreche de frigurele, 
Ca să te învăleşti cu ele: 
Din arat 

Păn! în carat, 

De pe înstrînsul finului 


20 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Păn' în vremea plugului. De pe strînsul finului 
Cine iubeşte şi lasă Pănă-mplutul vinului, 
N-aibă hodina, nici casă, Cînd îi gîndi că-i mai bine, 
Aibă casa cucului Să pice carnea de pe tine, 
Şi hodina vîntului. Cînd îi mai putea ceva, 
Brăești Să te legeni ca iarba 
i Cînd o taie cu coasa. 
Brăești 


Soarele e neînsurat 


Era un băiet al unui om, dar aşa de frumos şi delicat, că nici ficior 
de boieri nu era ca dînsul. După ce i-au murit părinţii, averea ce i-a 
ramas a cheltuit-o — el n-a ştiut cum se face averea — ş-a trebuit să 
apuce în lume. Norocul îi juca, dacă el n-a ştiut cum să-l capete!.. Să 
duce el printr- un sat, îl întălneşte un om. „Ce cauţi, băiete?” „Slujbă.” 
„Nu-i veni la mine?” „Ba oi veni.” „Ce să-ți dau pe an?”... Au făcut 
să-i dea o viţea. — Viţeaua din ceasul acela a început a să face aşa de 
grasă şi frumoasă !.. Cînd împlineşte anul, îi mănîncă lupul vițeaua! 
Rămîne fără nimică. Plînge el. ÎI tocmește stăpînul său pe alt an, pe 
25 de prăjini de grîu. La nime nu era grîul aşa de frumos ca la dînsul: 
de la rădăcină pănă sus, era numai spic. Vine un nour de piatră și i-l 
face pămînt. Al treilea an, se apucă să slujască pe un mînz ce va face 
iapa pe care o paştea el. Mînzul s-a născut ş-un an de zile tot ce 
mînca el mînzului îi da; așa că să făcuse cît un zmeu; putea zbura 
prin torţele cerului. Cînd a împlinit anul, ş-a luat calul şi s-a pornit 
prin nouri cu dînsul. 

În țara ceea se afla un împarat ş-avea o fată tare frumoasă, pe 
care o ţinea închisă într-un foişor. Băietul știa. Trece pe deasupra şi 
zice: 

Calule, calule, să te sui în foişor, 
Că de fata împaratului mi-i dor! 


Calul a sărit peste fereastă şi el a întrat la fată, a sărutat-o şi s-a 
dus. Venind la cîtăva vreme împaratul la dînsa să-i spuie că i-au 
venit peţitori, ea a spus că cu nime nu se va mărita decît cu acela ce 
s-a suit la dînsa, din nouri, în foișor. Împaratul a trimes şi l-a căutat 
în toate părțile, pănă l-a găsit şi au făcut nuntă. O nuntă cum nu s-a 
mai pomenit; a jucat nunta 3 zile şi 3 nopţi şi mireasa era aşa de 
frumoasă încît Sf. Soare, cînd a venit drept amiază și a văzut-o, nu 
s-a mai dus mai departe, a stat în loc, a lasat razele singure să ardă 
cît au vrut; tocmai într-un tărziu ş-a adus aminte ş-a pornit. Mama 
lui Sf. Soare s-a suparat tare c-a ars atîta lumea, la amiază, și l-a 
dojenit. „Doamne, mamă, dacă am văzut o mireasă așa de frumoasă, 
că de ai fi văzut-o, d-ta singură ai fi stat în loc şi te-ai fi uitat la 
dînsa. Du-te d-ta mîne cu razele pe ceri, eu voi sta acasă, și vei 
vedea-o.” A doua zi, mama lui Sf. Soare a pornit în locul lui Sf. Soare 
şi cînd a văzut-o, a şi întins razele şi a luat-o. Mirele s-a uitat 
buimăcit de cap, apoi s-a gîndit: „Ei las” c-o ajung eu!” A încalecat 
calul ș-a pornit. A mers el prin nouri, de-a ajuns pănă unde doarme 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 21 


vîntul. (Vîntul e zbuciumat de coarnele boului și de parii cei ciopliţi; 
acel care cioplește parii de amîndouă părţele, în pămînt şi deasupra, 
nici n-are la ce mai muri pe ceea lume. De obrazul omului, el să 
îngraşă, că-i moale.) „Mai am eu mult păr’ ce voi ajunge la casa lui 
Sf. Soare?” „Ba n-ai mult, fă pe aicea...”, i-a zis vîntul. A dat pinteni 
calului și la fugă-n zbor. Ajunge la mama lui Sf. Soare. Intră în casă. 
Ea l-a întrebat ce caută. El i-a spus că slujbă. „Eu ştiu ce slujbă să-ţi 
dau? Dar așteaptă să vie ficiorul meu acasă, că poate el îţi va găsi.” 
(Sf. Soare pleacă de acasă tînăr şi vine sara bătrîn de cele ce vede, de 
femeile măritate ce îmblă cu capul gol; unele au copii şi tot cu capul 
gol îmblă pe sf. pămînt, de le vede Sf. Soare; acesta e mare pacat.) 
Vine sara Sf. Soare acasă şi maică-sa-i spune de flecăul ce cere slujbă. 
Îl cheamă la el: „Ce slujbă să-ţi dau? Doar să te trimet să mergi în 
locul meu mîne cu razele pe ceri. Te-i duce?” „M-oi duce, de ce nu?” 
„Lacă, drumul care ai să-l apuci...” A doua zi, mirele porneşte. Cînd a 
fost la aprînz, vine Sf. Petrea cu o prescure ş-un pahar de vin, 
mîncarea lui. Unde ţi-l prinde pe Sf. Petru şi-l începe a bate! De-abia 
a scapat din mînele lui. Ajunge pănă drept amiază; vine Sf. Ilie și-i 
aduce mîncare. Îl prinde şi pe Sf. Ilie şi-i trage un pui de bataie. 
Sara, la achindii, vine singură mama Soarelui. O bate și pe dînsa 
bine. Vine el acasă. „Ţ-ai făcut slujba?” „Mi-am făcut. Mergi singur 
şi-i vedea, dacă nu ţ-a plăcea!” Porneşte a doua zi Soarele cu razele. 
La aprînz, Sf. Petru îl ocoleşte, să teme să se apropie. „Da hai mai 
tare, Petre, că mi-i foame.” „Da..., zice Sf. Petru, m-oi duce, ca iar să 
mă baţi!” Aude și de la Sf. Ilie acelaşi lucru. Sara îi spune şi mă-sa 
că a bătut-o... Vine sara acasă și-l cheamă pe argat: „Da ştiu că 
mi-ai făcut bună treabă, halal!” „Da ce-am făcut?” „Da pe Petrea ce 
l-ai bătut?” „Da Sf. Petrea ce a fost aşa de prost de a lasat lupul 
să-mi iaie vițeaua (că Sf. Petrea e pe lupi). Eu am slujit un an pentru 
dînsa şi el alte vite din cîrd nu ş-a găsit, tocmai pe a mea să i-o dea 
s-o mănînce?!” „Ei bine, da pe Ilie de ce l-ai bătut?” „Da de ce am 
avut aşa un grîu frumos, slujisem un an pe dînsul, şi ela dato piatră 
tocmai pe grîul meu și mi l-a stricat!” „Da pe mama mea de ce ai 
bătut-o?” 
„Da mă-ta de ce-i cățea bătrînă 
Şi mi-a luat mireasa din mînă?” 
„Care mireasă?” „Aceea care şede închisă în camară!” „Aceea e 
mireasa ta? N-am ştiut, du-te şi ţ-o ia!” A luat-o pe cal şi s-a dus. 
Toader Clim, Botoșani 


Soarele e totdeauna suparat 


Soarele e om, e flecău, el încă nu-i însurat, povestea lui e aşa: 
Zice că era la un împarat o fată frumoasă şi Soarelui aşa i-a fost de 
dragă, c-a mers la tatăl său s-o ceară. Tatăl fetei n-a știut că acela-i 
Soare, a zis că cum a da-o după unul ce n-are nimic; şi n-a vrut s-o 
dea. Acolo, la împaratul în ogradă era un proroc, un nazdravan — şi 
aceluia-i era dragă fata şi s-a bagat de argat, doar ar pute-o capata. 


22 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Vine Soarele la dînsul şi-i spune: „Nu mi-i putea ajuta s-o fur?” „Nu 
ț-oi ajuta, zice el, că şi mie mi-i dragă şi eu vreu s-o iau.” — „Da, zice 
Soarele, unde ț-a da-o tatăl ei, dacă mie nu mi-a dat-o, că-s Soare!... 
Fă bine, îi zice Soarele, şi-mi adă oleacă de apă de la fintînă, să mă 
spăl”... Nazdravanul l-a ascultat şi s-a dus să-i aducă. — Pănă să vie 
el, Soarele a furat fata, a sorbit-o cu el păn' la ceri. Cum a venit 
nazdravanul, el a şi ştiut; fuga a mers la împarat şi i-a spus că 
Soarele i-a furat fata. „Ce mi-i da mie, zice el, să ţ-o aduc?” — „Ce 
să-ţi dau, ţ-oi da fata şi coroana şi te-oi lasa pe tine împarat!” 

El s-a apucat ş-a făcut scări păn' la ceri şi s-a suit. Acolo, cum a 
ajuns, s-a rugat la Soare să-l primească de argat. — „Bine, zice Soarele, 
te-oi primi la cai”, că Soarele are patru cai şi cu căruţa ceea îmblă. — 
El n-a vrut, a zis că nu ştie la cai, dar va fi așa, pe lîngă gospodărie. 
Soarele s-a dus de acasă ș-a lasat pe mireasa lui s-o păzească mă-sa; 
ea sta închisă într-a 12-a odaie. Cum a plecat Soarele, nazdravanul 
să duce şi deschide toate ușele; mă rog, ce nu poate un nazdravan! şi 
ajunge la dînsa. Ea s-a spăriat cînd l-a văzut. — „Cum de ai venit 
aice ?”, îi zice ea. — „Am făcut scară păr’ la ceri, căci m-a trimes tatăl 
tău să te iau.” „la-mă, a zis ea, că nu mi-i drag, macar că-i Soare şi-i 
aşa de frumos!” Ş-a luat-o şi s-au dus. Cînd a venit Soarele acasă, a 
găsit uşele descuiate şi pe mireasa lui nicăieri... 

Ea s-a măritat cu acela, dar Soarele de atuncea nu ş-a mai găsit 
de potriva ei, ca să-i placă, şi de aceea tare e suparat că e neînsurat. 
Să luaţi sama, cît merge Soarele, el întruna e suparat; numai de 
două ori pe an e vesel: în ziua de Paști şi în ziua de Blagoviştenii; 
atunci e aşa de luminos și joacă, parcă-s trei sori; unii zic că sînt 3 
zile în care e vesel — parcă şi de Sînziene —, dar nu ştie bine nevasta 
ce povesteşte. De altfel, întruna Soarele e suparat. 

Ileana Danciuc, Horecea 


Soarele, în ziua de Sînziene, dimineaţa, cînd rasare, să spală. Să 
te uiţi atuncea bine ş-ai să vezi ca nişte raze curgînd în jos de pe faţa 
lui. Gălăânești 


Soarele și mama lui 


Era să să mărite odată o fată ş-amu era sîmbătă la toacă şi ea 
încă nu gătise de cusut cămeşa de mire: 


Sfinte Soare, Sfinte Soare, 
Fă ziua mai mare! 


Să roagă ea la Sf. Soare cu lacrimile în ochi. Sf. Soare a ascultat-o 
ş-a stat pe ceri pănă ce a fost ea gata cu cămeşa. Da mama lui Sf. 
Soare nu-și afla loc, așteptîndu-l acasă cu scăldătoarea, căci ea știa 
cînd era vremea să vie; — că Soarele, cînd vine acasă, să spală de 
toate răutăţile cîte le vede pe lume; el e atît de patat şi plin de colb 
şi de gunoaie, căci sînt oameni că aruncă gunoaiele înaintea Soarelui, 
ori alţi oameni nu se îndosesc cînd merg pentru dînşii afară, să să 
întoarcă cu spatele, să nu le vadă Sf. Soare ori Sf. Lună trupul, căci 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 23 


e foarte pacat; — el de toate ce le vede, pănă sara, vine așa de suparat 
şi îmbătrînit! — În sara aceea, văzînd mama lui Sf. Soare că nu mai 
vine, a gîndit că l-au mîncat vîrcolacii. Spaima ei! În sfîrșit, într-un 
tărziu, iată că vine şi Sf. Soare. „Da bine, ce ai stat aşa de mult? Vai 
de mine, ce frică am tras!” „Am stat, mamă, că nu-şi gătise o mireasă 
cămeşa de mire de cusut și, pentru că m-a rugat şi era curată, i-am 
făcut hatîrul și am ţinut ziua mai mare.” „Să dea Dumnezeu ca 
cameşele ce-a cusut de miri, pănă mîne dimineaţă, pentru amîndoi 
de moarte să le fie.” A doua zi, cînd s-au trezit nuntașii, i-au găsit pe 
amîndoi morţi. I-au îmbracat în cămeșşele de miri și i-au îngropat; — 
pentru frica ce a tras-o mama lui Sf. Soare și pentru că a cusut spre 
sf. duminică. E mare pacat a coasă spre duminică. Sîmbătă, cum 
toacă, să laşi lucrul: cusutul, împletitul, torsul, şi tocmai luni, cînd 
răsare soarele, iar să te apuci. Ileana Puricioaia, Botoșani 


(Alte poveşti despre Soare şi iubita sa să vor vedea vol. III” , la 
Rîndunica , precum şi în vol. de poveşti”: De ce e soarele roș etc.) 


Sărbătorele femeiești 


Sărbătorele femeiești tare trebuiesc păzite, mai tare decît cele 
bărbătești, pentru că femeia e mai iute. Într-o sărbătoare femeiască, 
cum e Chirica, Marina, Catrina, Nicuvioasa (Cuvioasa Paraschiva), 
ia să îndrăznești ceva şi-i vedea! Da în sărbătorele bărbătești, cum 
e Sf. Gheorghe ori Sf. Neculai etc., chiar să îndrăznești să lucrezi, 
nu-ți e nimică, că barbatul e mai îngăduitori, după cum e și Sfîntul 
Soare — el totdeauna luminează; da femeia: inca luna: ea cîteva zile, 
cît e plină, luminează, că să vede noaptea ca de la soare, şi pe urmă 
iar se pișcă! 

Ia uite-te la Dochia amu, ce direge! Amu-i ploaie, amu cald, amu 
vînt, amu iar frumos; așa-i femeia! 


(on David, Botoșani. Povesteşte aceasta tocmai în Dochia 1898.) 


* 
Cimilituri 

Am un măr de aur, Am o mîță potcovită, 
Joacă pe-o casă de taur. Joacă pe-o casă şindilită. 

(Soarele) (Luna) 
Am o vacă balaie, Am o rochie mirie, 
Joacă noaptea pe gunoaie. Plină de puzderie. 

(Luna) (Ceriul cu stelele) 


* Aceste volume nu au mai fost publicate de autoare (n.ed.). 


24 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Lună de visezi, e tata şi soarele e mama, stelele sînt fraţii. De 
visezi că cade luna, îți va muri tata. Mihalcea 


In Molodia, să spune că luna e mama și soarele e tata. 
Lună de visează fata, are s-o ia un văduvoi. Mihalcea 


Lună de visează femeia, are să-i moară barbatul şi are să rămîie 
vadană; de visează barbatul lună, e același lucru. Luna e partea 
omului. Idem 


Lună plină de visezi, ai parte bună. Idem 


Soare de visează fata, să va mărita, o va lua un flecău. De visează 
soarele la răsărit, se va mărita degrabă, de la amiază, mai tărziu, 
despre asfințit, să va mărita hăt tărziu. 

Omul de visează soarele răsărind, dimineaţa, va avea viaţă lungă, 
de la amiază, îi e viața pe jumatate, de la asfinţit, îi e veacul spre 
sfîrşit. 


Stele de visezi, sînt zile, îţi e veacul îndelungat. 
Soare de visezi, e biruință. 

Soare de visezi, e noroc. 

Soare de visezi, e foc. 


Proverbe etc. 
„Cine a văzut soarele vede şi moartea.” 


„Li făgăduieşte soarele şi luna”; să spune mai ales despre barbaţii 
amorezați, că făgăduiesc iubitei lor. 


a». 


„Mi-a venit soarele drept inimă”; să zice cînd e cineva flămînd. Să 
zice: „E soarele ca de 3 suliţi pe cer” (o măsură de timp, dimineaţa). 
„E soarele aprînz”; e destul de sus, atunci mănîncă oamenii. „E 
cruce-amiază.” Soarele, cînd e cruce-amiază, cunoşti dacă te pui cu 
spatele la soare și îţi stă umbra drept în față. Ciobanii, ca să cunoască 
cînd e cruce-amiază, cînd trebuie să-şi mulgă oiele, înfig cîrja în 
pămînt şi cunosc. După umbra de la acest semn al lor, vine expresia: 
„cruce-amiază”, spun ciobanii. Tot astfel vine umbra şi pe la 9 cea- 
suri; asemenea şi înspre sară, cam pe la 5. 


Soarele cînd răsare, omul să nu să uite, căci de aceea să capătă 
durere de cap sau boala „soare în cap”, pentru care să va vedea 
leacul, la locul cuvenit. Și mai ales dacă te uiţi la soare nespalat; 
atunci soarele să dioache, căci soarele iese curat; şi atunci capeți 
durere de cap. Chiar şi la om, dacă să uită cineva nespalat, capătă 
durere de cap; dintr-aceasta e și deochiul. 

D-na Raveica Sorocean, Ropcea 


„Soarele, că-i soare, şi nu poate cuprinde toată lumea” să zice 
cînd nu poți întra în voie la toţi. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 25 


„Ce-mi pasă de lună, bine că soarele mi-i cu dreptate” să spune 
cînd pe cineva îl persecută subalternii, pe cînd șeful îi e bun. 


„Frumos ca un soare.” „Pe soare te poţi uita, dar pe dînsa, ba”, 
atîta-i de frumoasă. 


Soarele cînd rasare, să zice că e o împărăteasă strălucită. 


Ileana Puricioaia, Botoșani 


Omul care e lucru rău, la soare nu să poate uita. Vezi vol. I, pag. 
41-42, ce e în soare. 


(Despre soare să va mai vedea vol. III' , asemenea și despre 
stele.) 


$ 2. Despre lună 


A. Luna, dragostea 


Măi Vasile, boincene!, 

Leagă-ţi caii la propele, 

Dă-le fîn cu floricele 

Şi apă cu pietricele, 

Vin” la maica de mă cere. 

De m-a da, de nu m-a da, 

Eu pe laiţă m-oi culca, 

Pe fereastă m-ăi fura, 

La lună ne-om cununa, 

Soarele ne-a judeca. 
Mahala 


* 


Păsăruică albă-n pene, 

Mergi la maica de mă cere, 

De m-a da, de nu m-a da, 

Scrie-n carte că-s a ta. 

La lună ne-om cununa, 

La stele ne-om judeca. 
Ropcea 


Luna, de frumoasă 


Tot mă plînge măicuţa, 
Că mi-i goală drăguța. 
Ce pustia să fi’ goală, 
Cînepă i-am samanat, 


* 


La catane m-au luat. 

Din catane m-am-nturnat, 

Am găsit cînepa-n baltă 

Şi pe puica măritată. 

Nu mi-ar fi ciuda banat, 

Cînd ea s-ar fi măritat 

De la noi a treia sat. 

D-așa, ea s-a măritat 

De la noi a treia casă: 

Ies afară, vădu-mi-o, 

Întru-n cas, audu-mi-o. 

— Dragul maicei, Ghiorghieș, 

Ceriu-i mare, stele sînt, 

Şi mai mari, şi mai mărunte, 

Şi drăguţe, că-s mai multe, 

Alege-ţi, că ai de unde. 

— Mamă, mamă, dragă mamă, 

Ceriu-i mare, stele sînt, 

Și mai mari, şi mai mărunte, 

Şi drăguţe, că-s mai multe. 

Dar ca luna, nu-i nici una, 

Nu-s ca luna luminoase, 

Nici ca mîndra de frumoase. 
Catr. Dănila, Mihalcea 


* 


Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 
1. Din Boian. 


26 


Luna e barbat şi soarele e femeie. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Frunză verde măr domnesc, 

Of, împarate ceresc, 

Mai dă-mi zile să trăiesc, 

Cu puica să mă-ntălnesc. 

Două vorbe să-i vorbesc 

Ş-apoi să mă savîrşesc. 

Nu ştiu, luna-i luminoasă 

Or puicuța-i prea frumoasă. 

Nu ştiu, luna pe cer merge 

Or puica la apă trece. 

Frunzişoara de chiperi, 

Cîte stele sînt pe ceri, 

Păn' în ziuă toate pier, 

Numai luna rămînea, 

Numai luna şi c-o stea 

Ştie de patima mea. 
Botoșani 


Luna, întălnirea 


Alunaş cu creanga-n drum, 
Lupule, nu fi nebun, 

Nu mă mînca sara-n drum. 
Lupule, nu fi turbat, 

Nu mă mînca sara-n sat. 
Lupule, nu mă mînca 

Păn' a răsări luna, 

Să dau mîna cu puica. 

Am o puică frumușşică, 
Unde-o văd, inima-mi pică, 
Ş-o căsuță mititică, 


Cu rogoz verde-nvălită, 
Cu tinduţța dezlipită. 
Ropcea 


* 


Rasai, lună, rasai, dragă, 

Să se vadă prin ogradă, 

Vină, puică, prin livadă. 

— Dac-așş fi eu așa proastă 

Să merg prin ograda voastră! 

Da tu, dac-ai fi cuminte, 

Mi-ai ieşi sara-nainte! 
Broscâuţi 


Cine bate hudița? 
Niculuţ' Duminica. 
Da nu bate-ntotdeauna, 
Numai cînd răsare luna. 
Cînd îi luna cam pe sus, 
Niculuţă că s-a dus, 
Cînd îi luna l-asfinţit, 
Niculuţă l-a pornit. 

Roșa 


* 


Cine n-are dor pe vale 

Nu știe luna cînd răsare 

Şi noaptea cît e de mare. 

Cine n-are dor pe luncă 

Nu ştie luna cînd se culcă 

Şi noaptea cît e de lungă. 
Roșa 


(La descîntece, vol. II”, să vor vedea descîntece cu soarele şi luna, 
pentru dragoste.) 


B. Luna, timpul. Noaptea 


Luna e pusă pe noapte și soarele pe zi. 
Luna de aceea să face mică, că altfel n-am putea numara lunele. 


Fiecare lună-şi are vîntul ei. 


Botoșani 


Luna, cînd e nouă, zi pe zi creşte, ca un aluat; ca să putem noi 
numara şi apoi scade, ca cum ai tăia dintr-însul, zi după zi, pănă să 


x 


Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 27 


trece luna ceea cu toate zilele ei ş-apoi altă lună iese în loc şi iar să 
trece zi după zi, cum trece vremea, că nu să mai poate înturna; că 
luna ce s-a trecut mai poate fi? D-na Tinca Dumitriu, Botoşani 


(In glumă, să întîmplă prin Bucovina că, trimițînd cineva după 
actul de naştere, cere să-i aducă: „soarele și luna”, adecă anul şi 
ziua în care este născut.) 


În lună este un cioban cu oiele. Mihalcea 


In lună este totul ca şi aici; bunica povestitoarei să uita la lună 
prin basma de matasă și zicea că vede case, oameni, vite, dar nu da 
la nime să să uite, căci zicea că-i pacat. Maranda Prot, Roșa 


Cînd e lună nouă, nu să cade să pomenești de nimic rău, că atunci 
îmblă ducă-se pe pustii, toate relele. Zice că atuncea, ciuma şi holera 
şi altele vorbesc între dînsele şi se îndeamnă: „In hai să mergem să 
vedem ce mai fac copiii noştri!”, ş-apoi numai ce auzi că cela a murit, 
cela, sau au luat din copii... Ion David, Botoșani 


In Molodia, cînd văd crai nou, zic: 
Ptiu, ptiu, crai vechi, 
La dușmani nou, 
Da la noi vechi! 
(şi sar în sus). 


Căci, de zici „nou”, blastămă morții, zic: 
„Dă, Doamne, ţie crai așa de nou, cît îi trăi!” 


Nici să zici că se vede, căci plîng morţii, e pacat — şi te blastămă, 
zic: „Dă, Doamne, ţie așa să vezi, cât îi trăi!” 


x” 


Lunei, cînd e nouă, să nu-i zici „lună nouă”, că eşti bolnav. Dar să 
zici: „Luna a fost veche şi e veche”, căci luna este tot aceea, numai 
cît ea să priminește, ca și omul. Luna cînd e nouă, te doare capul, te 
amețeşte, ai visuri multe şi nu e omul sănătos. Cînd vezi luna pe 
ceri, dacă te dor măselele, să pui mîna pe falcă şi să zici: „Sfîntă 
lună, lumînarea lui Domnul Hristos (căci luna ni e nouă noaptea 
lumînare), oare şi pe cei morți îi dor aga dinţii cum mă dor pe mine?!” 
Că-ţi trece. (La întrebarea că ce are de-a face luna cu morţii, poves- 
titorul îmi răspunde că luna are de-a face cu morții, căci fiecare om 
moare sau la lună plină, sau la șfert, sau la sfărșit, şi ea ştie de 


sufletul lui că a ieşit. Andrei Motoc, Mihalcea 
(Tot astfel stă și nașterea sub influența lunei.) Botoșani 
Dacă vrai să uiţi mortul, să te uiţi prin sită la lună. Șcheia 


Cînd nu poți uita mortul, să te uiţi prin sită la ţintirim. 
Botoșani 
(Luna e răce, ea nu încălzește, s-a văzut vol. I, p. 42.) 


* 


28 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


C. Iarna și vara 


Vara, soarele merge mai pe sus, da iarna luna merge mai pe sus 
decît soarele; așa cum merge soarele vara. Astfel a împărțit 
Dumnezeu, ca jumatate de an să fie unul mai mare, da jumatate, 
altul. Gh. Bileţchi, Voloca 


Iarna, soarele luptează cu noaptea, că ziua-i mică, de aceea n-are 
putere, dar altfel ar încălzi şi iarna, ca și vara. Iarna, nopţile-s mari 
şi pămîntul îngheaţă, iar soarele răsare tărziu şi nu-l poate dezgheţa. 
Cum dă în primăvară şi să măreşte ziua, soarele stă mai mult pe 
ceri, că răsare dimineața, pămîntul peste zi să încălzeşte şi peste 
noapte tot cald rămîne și atunci poate rodi. M. Gălățanca, Botoșani 


Soarele e pus pe zi: cînd e ziua mare, şi soarele răsare mai dimi- 
neață, iar cînd e ziua mică, răsare tărziu. Siret 


Ilinca Olăniţa, din Broscăuţi, spune: „Amu vara, ziua e tare 
mare: de-aici şi pănă colo (arată pe cer de unde răsare soarele şi 
pănă unde apune); Da noaptea, numai atîta (arată bucăţica de cer 
dinspre miezul nopţei, dintre răsăritul și apusul soarelui, pe unde 
nu îmblă soarele). Ilinca Olâniţa, Broscâuţi 


Zice că de demult, cînd erau oamenii mai curaţi, soarele răsărea 
mai dimineaţă; păn! la amiază te săturai de lucru. 


In Mihalcea, Stefan Pita spune că, de demult tare, soarele vara 
răsărea în dreptul crucei ce se află în deal la vie, pe cînd acum, 
răsare cu mult mai jos. 


Vara, soarele îmblă mai pe sus și mai tare frige, da iarna îmblă pe 
jos şi nu frige aşa tare; pentru că iarna soarele să mută. Tocmai din 
ziua de Ana Zacetenia să dă înapoi spre vară şi ziua începe a să mări, 
cu cît sare cucoşul din prag, iar păn' la Bobotează e mai mare cu un 
ceas. De Stratenie, iarna se întălneşte cu vara; atunci începe a se 
călători iarna, soarele să suie tot mai sus şi noaptea e tot mai mică. 
La Sfîntul Onofrei, e ziua cea mai mare (12 iuniu), iar de după Sf. 
Onofrei, începe a se da soarele înapoi, cu foarte puţin, merge spre 
iarnă; aşa că, de la Pantelemon, să călătoreşte vara, e începutul 
toamnei; atuncea iese cerbul din apă și apa se răceşte; atunci se 
schimb crîngurile, cele de vară cu cele de iarnă, şi să întălnește 
iarna cu vara, zice: „De-amu te duci tu, vară, vin eu, iarnă!” 

Maria Cocia, Voloca 


Să zice: 
Trece vara ca o pîne, 
Vine iarna ca un cîne. 
Dacă dai de la Sînziene, e trecută şi vara. Botoșani 


Soarele, în ziua de Sînzieni, dimineaţa, cînd răsare, se spală. Să 
te uiţi atuncea bine ş-ai să vezi ca niște raze curgînd în jos de pe fața 
lui. Gălăânești 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 29 
Vara e femeie, da iarna-i barbat, că-i mai tare. Voloca 


Gerul e om; Dumnezeu îi dă putere or îl slăbeşte, după trebuinţă. 
Cîteodată, iarna e aşa de slabă! Botoșani 


Iarna, cînd e soare şi ger, să zice că e „soare cu dinţi”. 

Iarna e bună, că ninge şi se umple pămîntul cu apă, dacă n-ar 
ninge, nu s-ar face pîne. 

Iarna e sănătoasă, curăță pămîntul de toate boalele, toate celea 
iarna degeră, pier și se curăță aerul. Dacă n-ar fi iarnă, n-ar fi bine, 
ne-ar mînca șerpii de vii; s-ar înmulţi cum sînt prin ţările cele calde, 
că oamenii numai noaptea îmblă de frica lor și de arșşița cea mare. 


Noaptea de aceea, iarna, e mai mare, că altfel omul ar trebui să 
mănînce tot ce are; n-ar mai putea pune nimic pe el, dar așa, 
Dumnezeu dă iarna cu noaptea mare și omul se culcă, că dacă doarme 
noaptea, nu mănîncă, da vara e ziua mare ca să lucreze. Vara e ca să 
lucrăm şi iarna, să ne hodinim. 


Zice că de demult, cînd s-a început lumea, noapte nu era, ci tot zi. 
Dar a fost un om care mînca aşa mult, că nu era vrednic să lucreze pe 
cît îi trebuia să mănînce şi Dumnezeu, dac-a văzut așa, a blagoslovit 
să fie şi noapte, ca omul să doarmă şi să nu-i trebuiască să mănînce; 
şi de atunci e pe lume noaptea. Palie Bilig, Mihalcea 


Capul împaratului 


Un om odată învîrtea iarna niște piei la un pod. Vine un boieri la 
dînsul și-l întreabă: „Oare n-ar putea să țîie zece pe doi?” Adecă 
cele 10 luni n-ar putea să le țîie pe cele două mai friguroase, de 
iarnă, cu mîncarea. „Nu, domnule, zice omul, că eu sînt om sarac: o 
luscuţă mănînc eu, una femeia, una o împrumut, una o azvîrl în 
baltă și una plătesc datorii.” Stă domnul acela și gîndeşte: Oare ce 
i-a spus omul? Dar nu poate să înțeleagă şi-l roagă să-i răzvidească 
el ce însemnează. Omul îi spune că luscuța ce o împrumută e aceea 
cu care hrăneşte pe un băiet; acea ce o azvîrle în baltă e cea ce o dă 
pentru fată şi luscuţa cu care plătește datoriile sînt părinţii lui, pe 
care-i hrăneşte. „Bine, zice domnul, eu mă duc de aice, dar are să vie 
un altul, îndată, în urma mea, tu să nu cumva să-i spui aceasta, ce 
mi-ai spus mie, pănă ce nu m-ăi vedea pe mine de 100 de ori.” 
Domnul acela să duce. Îndată după dînsul vine altul. „Ce te-a 
întrebat boieriul acela ce a fost aice şi ce i-ai răspuns?” Omul îi 
spune tot așa cum spusese şi celui dintăi, apoi adaugă: „Dar a spus 
ca să nu spun la altul ce însemnează cuvintele acestea pănă ce nu-l 
voi vedea pe dînsul de 100 de ori.” „Nu-i nimică, las’ că tot mi-i 
spune, că-l vei vedea!” — şi scoate din pungă cîte un florin şi-i tot 
numără, păr la 100, şi-i zice că să să uite la dînşii. „D-acuma poţi 
să-mi spui; căci l-ai văzut! Domnul ce a vorbit cu d-ta era împaratul; 
merge printre norod necunoscut, să audă vorbele saracilor, şi eu 
sînt ministrul, merg să iau sama să nu mă găsască că nu ştiu 


30 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


nimică.” Omul i-a spus întocmai ca și celui dintăi și banii i-a strîns în 
buzunari. — Așa era de demult; îmblau împaraţii prin norod ca să 
ştie de suferințele oamenilor. Pavel Bojescu, Iordănești 


Soarele, Luna și Vîntul 


Odată, zice că mergea Soarele, Luna și Vîntul — şi trece pe lîngă 
ei un om: „Buna ziua!”, spune omul și se duce mai departe. „Mulţă- 
mim!”, zic ei. „Ce mulțămiţi voi?, zice Soarele, că omul ista mie 
mi-a dat buna ziua, nu vouă.” Da Luna zice: „Ba el mie mi-a dat buna 
ziua, îți vedea, puteţi să-l întrebaţi.” Da Vîntul zice: „Ba mie; hai şi 
l-om chema ș-aveţi să vedeţi!” Aleargă ei după om şi-l strigă înapoi 
şi-l întreabă. Omul spune că Vîntului i-a dat, nu Soarelui, nici Lunei, 
că el de vînt mai tare să teme. „Ei las”, zice soarele, mi-i veni tu la 
vară în mînă, am să te coc.” Luna iar zice: „Las să vie iarna și-i 
vedea tu în pădure la lemne cînd îi veni, ce pui de ger am să trag; să 
te învăţ eu.” Da Vîntul zice: „Nu te teme, dac-oi fi eu lîngă tine, să 
n-ai grijă de nimică, nici de fierbinţală, nici de ger.” S-a dus omul şi 
tocmai așa s-a întîmplat. — Dar cînd trage vîntul rece din sus, atunci, 
Doamne fereşte, îl taie pe om la inimă, îl doboară la pămînt. 


Băietul cel fără noroc 


Iarna, gerul sînt de la lună. Zice că odată era un flăcău sarac şi 
tot slujea; ba pe sămănătură, ba pe vite şi pe ce să apuca, nu-i 
mergea în nimic. Da fetele Lunei, toate veneau aice pe pămînt, de să 
scaldau. El a pus ochiul pe cea mai mică şi i-a furat aripele. Ea, 
nemaiavînd cu ce zbura, a ramas la dînsul și trăiau. Văzînd-o boieriul 
la care sluja cît e de frumoasă, a prins ciudă pe argat și l-a trimes, 
doar l-a prăpădi, la Lună. Femeia i-a dat o basma, că numai cît a 
scuturat ș-a fost acolo. Soacră-sa îl întreabă cine e. El i-a spus că li 
e ginere. „ezi dar”, a zis ea. A șezut. „Da tata unde-i?”, întreabă 
flăcăul. „A mers să lumineze lumea”, zice ea. Mai stă cît stă, vede că 
vine un om. Flecăul întrebă cine-i acela. „E nevoia”, zice soacră-sa. 
El pune mîna pe nevoie ş-o începe a bate: „Tu erai pricina că eu 
atîta am muncit ş-am năcăjit pe lume? Na!!!” Vine altul. „Da aista 
cine-i?” „Gerul”, zice ea. Prinde și pe ger: „Tu mi-ai degerat hrișca, 
astă-vară, cînd era să să coacă?!” Mai vine un om. Era vîntul. Bate 
şi pe vînt. „Din pricina ta, zice el, mi s-a uscat grîul!” Păn' pe urmă, 
soacră-sa n-a vrut să-i mai spuie care cine sînt. Ei toți veneau să să 
sfătuiască cu Luna, să capete poronci de la ea, care ce are să facă. 

Gh. Dragomireschi, Spasca Mihalcea 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 31 
D. Fraţii din lună 


În lună sînt doi fraţi: unul stă pe pămînt şi dă fn în car celuilalt 
şi vorbesc: „Eu — zice unul, care-i mai iute — să am puterea care-o ai 
tu, aş îngheţa vițelul în vacă şi coarnele din rădăcină la bou.” Dar 
acela îi răspunde: „Ce folos, dacă tu nu poţi să-ţi arăţi puterea, căci 
atunci cînd e timpul tău, noaptea e mică şi vine soarele dimineaţa, 
de încălzește pămîntul.” Palie Bilig, Spasca 


În lună e Cain şi Abel; (vezi vol. I, pag. 132; atunci, Dumnezeu i-a 
pus în lună.) 


In lună sînt doi fraţi, să bat cu coromiîsla. Roșa 


Luna e făcută din sîngele a doi fraţi, ce s-au tăiat cu cuţitele unul 
pe altul, şi, cum stăteau cuprinși, cu capetele plecate, aşa se văd. 
Cînd e lună nouă, să vede numai unul, cînd e plină, amîndoi. Să te 
uiţi prin inel de cununie sau prin o basma de matasă, că-i vezi. 

Roșa 


Luna e barbat; în ea sînt doi fraţi gemeni și un car cu boi gemeni. 
Fraţii să tot mîncau înde ei şi s-au străpuns amâîndoi cu țepoaiele. 
Dumnezeu i-a pus, așa prinşi, în lună şi stau pănă azi. Roșa 


În lună sînt fraţii care să bat pe asta lume. Dacă bate fratele cel 
mic pe fratele cel mare, pe ceea lume stau în lună şi cel mare îl ţine 
pe cel mic în spete, iar pe acela îl bat cu bicele de păcură acei care 
pedepsesc pe ceea lume. D-na Tinca Dumitriu, Botoșani 


In lună sînt doi frați, Ștefan şi Pavel, şi țîn un ciubăr cu sînge. În 
ciubărul cela să toarnă sîngele de la toţi cei ce mor, cînd li să ia 
sufletul. Nastasia Corneanu, Botoșani 


Erau trei frați şi zice că a fost o femeie vadană; să duc ei la dînsa 
să mîie; ea făcea turte. A doua zi, cel mai mare dă fratelui celui 
mijlociu o bucăţică de turtă; acela zice: „Mulțămesc!, că am; mi-a 
dat și mie.” Dă celui mai mic; ş-acela zice tot așa. De la asta, cel mai 
mare a început a să sfădi cu dînşii, că el gîndise că numai lui îi 
dăduse malai și numai cu dînsul păcătuise; dar ea păcătuise cu toţi. 
Cei doi mai mici l-au ucis pe cel mare; și stau şi azi în lună, c-un 
ciubăr plin cu sînge, sub cel mort şi tot una picură sînge. 

Auzită de la Paraschiva Acsenti, Botoșani 


In lună sînt doi ciobani, ţin un ciubăr cu păcură. Zvorîştea 


În lună să vede Sf. Petru cu un cal şi un ciubăr de sînge; să văd 
foarte bine cînd e luna plină. Sf. Petru, zice că a alergat după un cal 
şi calul atîta a fugit, pănă cînd s-a oprit în lună. Dumnezeu a 
blagoslovit să rămîie acolo. Sf. Petru l-a ajuns şi, de ciudă, l-a sîn- 
gerat ș-acuma tot picură sînge în ciubăr. 

D-l Dumitru Mazilu, Botoșani 


32 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Drumul ce e pe cer sînt paiele ce le-a furat ţiganul pentru vacă; el 
a gîndit că nu-l vor vedea, dar Dumnezeu l-a pus în ceri, să-l vadă 
fiecare. 


În lună sînt 2 fraţi; unul era bogat și celalalt sarac. Cel sarac a 
furat de la fratele său oleacă de fîn sau paie, să dea la vite, căci 
n-avea cu ce le hrăni; şi frate-său, de ciudă, l-a apucat în ţepoi. 
Dumnezeu i-a pus în lună, ca semn ce grozăvie s-a făcut; căci a fura, 
să dai la o vită, nici nu e pacat. Doar e dobitocul lui Dumnezeu, are 
s-o lese să piară? Sau omul, de-o nevoie, dacă de foame fură, încă nu 
e pacat; poate are copii şi dacă n-are de unde le da, i-a lasa să piară? 
Numai acela ce fură şi vinde are pacat sau dacă fură fără să aibă 
nevoie. Camena 


Nici un lucru nu-i aşa greu ca coasa; de aceea, la cosaşi să dai 
tare bine de mîncat şi de băut. Zice că erau de demult doi frați şi s-au 
apucat să cosască; da mîncare n-aveau nimică, decît un pădureț 
salbatec, acolo pe cîmp. Cosesc ei ce cosesc, mai mănîncă vro două 
pădurețe, nu mai pot, au slăbit de tot. Lîngă dînșşii era un stejar; iau 
şi pun coasele în stejar şi să pun la umbră și să culcă. „Mai cosește şi 
tu, coasă, dacă poţi, zic ei, că nouă ni trebui de mîncat şi de băut şi 
coasa de bătut.” Coasa le zice şi ea: „Eu ași cosi, dar şi mie îmi trebui 
de mîncat şi de băut și coasa de bătut; şi nici eu nu pot.” S-au sculat 
ei iară şi s-au apucat de au cosit ce-au cosit; apoi au lasat ş-au mers 
să puie-n stog; dar erau flămînzi că nu vedeau cu ochii. Deodată, ce 
i-a venit celui de jos în gînd, de foame: apucă pe frate-său cel de pe 
stog în furcă, ca să-l mănînce. Atunci Dumnezeu, văzînd pacatul 
acesta, s-a încrîncenat şi i-a luat cu stog cu totul, cum erau, și i-a pus 
în lună; ş-amu cine să uită prin basma de matasă vede bine toate. 

Nichifor Filip, Mihalcea 


De Ciuda lui Arhanghel sau Minunea Sf. Arhanghel Mihail, în 6 
septembrie, să nu lucrezi, că poate să te găsască o ciudă, că de mînie 
poți să mori. „Nu te teme de mine, dar teme-te de ciuda mea”, zice el. 


De Ciuda lui Arhanghel, nişte oameni mergeau la fin, să facă 
stogul. „Nu vă duceţi astăzi, le zicea care încotro, că astăzi e Ciuda 
lui Arhanghel.” „Puteţi voi să vă ciudiţi cît vreţi, că noi tot ne ducem”, 
zic ei; aceia erau doi frați. Merg şi fac stogul, unul era sus şi celalalt 
tot îi da de jos celuia de sus fîn și, fără să vreie, l-a prins pe frate-său 
de piept, în furcă. Dumnezeu a luat şi i-a pus în lună, să-i vadă toţi 
oamenii. Ciuda lui Arhanghel e sărbătoare cu primejdie, Doamne 
fereşte! Iacob Hradovei, Mihalcea 


(Despre coasă, s-a văzut. Vezi secerea şi luna, vol. I, p. 135) 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 33 


$ 3. Sf. Arhanghel Mihail 


A. Viaţa și moartea 


Ciuda lui Arhanghel a fost aceea cînd s-a dus în iad la diavolul să 
stea un an ş-a slujit pe necuratul; atunci cînd s-a dus mînios. — (Vezi 
vol. I, pagina 49) Broscăuți 


Sărbătoarea Ciuda lui Arhanghel e femeia lui; aşa mare ciudă i-a 
pus, că inca: tocmai unde a fugit el de dînsa, cîte săptămîni! (Sf. 
Arh., 8 novembre) Voloca 


Ca Sf. Mihail, nici un sfînt nu e așa puternic, căci lui i-a dat 
Dumnezeu să poarte soarele și luna. El face vara, dînd drumul soa- 
relui mai pe sus, de e ziua mare, şi lunei mai pe jos, de e noaptea 
mică; — precum și iarna, dînd drumul lunei mai pe sus şi soarelui 
mai pe jos, de e ziua mică şi noaptea mare. Sub mîna lui sînt toate 
vietățile şi oamenii, atât cei vii, cât şi cei morţi. Toamna, cînd e ziua 
lui, atunci să desparte vara şi el dă vietăţile în mîna lui Sf. Neculai 
de le poartă şi le hrăneşte păr la Iordan, ş-atunci cînd se sfințește 
agheazma și bate preotul cu piciorul în piatră, piatra crapă şi toate 
vietățile să împrăștie, merg iar la mîna Arhanghelului. De Arhanghel, 
să aprinzi o lumînare la biserică și aceea luminează în veci; precum 
şi pentru cei spînzuraţi, înecaţi etc. Totdeauna la Sf. Arhanghel să te 
rogi. Toader Ostafi, Roșa 


Iarna e din iad; iadul e la miezul nopţei şi gerul îl dă „Mamarca”, 
stăpîna iadului și mama dracilor, femeia lui Scaraoţchi. Pe dînsa o 
ține Sf. Mihail în frîu şi dă gerul potrivit; este o cheie că deschide și 
sloboade, tot cîte oleacă, de la început, ş-apoi cît trebui; dar să nu fie 
Sf. Mihail, ar slobozi ger de ne-ar îngheţa pe toţi. Diavolul ar vra ca 
să nu fie oameni pe acest pămînt. Dumitru Surugiu, Verești 


(S-a văzut „sabia lui Mihai”, vol. I, p. 485) 
Pe Arhanghel e bine să-l ţii, că-i cu îngăduială. 
Nimic nu-i ca moartea cu dreptate înaintea lui Dumnezeu. 


Dumnezeu, cînd trimete pe moarte la om, Arhanghelul îi zice: 
„Să-l mai lăsăm un ceas, două”, şi apoi îi taie capul. 


Arhanghelii sînt rînduiți pe suflete. 
Luni e a Sfinţilor Arhangheli, vezi vol. I, p. 217. 


Sf. Mihail e trumbițaş — (să va vedea Sf. Mihail la sfărșitul lumei.) 


* 


34 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


B. Sf. Mihail om. Îngrijirea lui Dumnezeu 


În o variantă a povestei cu iezerul, auzită în Deleni, judeţul 
Botoşani, se zice că femeia ce l-a găzduit pre Dumnezeu n-a vrut să 
asculte porunca lui şi s-a uitat în urmă. Dumnezeu a făcut-o stîncă 
de piatră, iar pe copii, doi vermişori și i-a pus în piatră. 

Mergînd după aceea Dumnezeu şi cu Sf. Petrea în alt sat, Sf. 
Petrea a văzut o femeie cu 6 copii, chinuindu-se să moară: „Doamne, 
a zis Sf. Petrea, îndură-te macar de copiii aceştia; ce vor face ei fără 
mamă?” — „N-ai grijă, a spus Dumnezeu, hai cu mine”, şi l-a dus la 
stîncă. „Loveşte aici”, a zis Dumnezeu. El a lovit şi a găsit doi ver- 
mişori. „Vezi, zice Dumnezeu, şi de aceştia mă îngrijesc tot eu şi tot 
eu mă voi îngriji şi de aceia.” 


Moartea 


Pe moarte, zice că, odată, Dumnezeu a trimes-o la o femeie cu 8 
copii: patru şedeau de o parte şi patru de altă parte şi plîngeau. 
Mortei i-a fost jale şi s-a dus la Dumnezeu să-i spuie că nu s-a îndurat 
s-o ia — ce vor face copilașii? Atunci Dumnezeu i-a spus: „Vezi piatra 
ceea?” — Acolo jos era o piatră cît un ou şi pe ea niște gîzuţe. — „Vezi 
gîzuțele astea? Şi de acestea port grijă eu. Du-te înapoi la femeie şi 
o ia!” Moartea s-a dus şi i-a luat sufletul, iar din copii au luat 
oamenii, care erau gospodari mai buni, cîte unul, i-au crescut şi i-au 
făcut oameni. Matei Puzdreac, Mihalcea 


Îngerul 


Dumnezeu a trimis pe un înger la o femeie bolnavă să-i ia sufletul; 
dar femeia avea doi copii mici și îngerul nu s-a îndurat, a lasat-o. 
Spre pedeapsă, pentru că n-a ascultat, Dumnezeu l-a trimis, la vro 
treizeci de ani după aceea, pe pămînt ca să slujască un an pe un om. 

Ingerul l-a slujit; dar nu vorbea, nici nu rîdea niciodată. Cînd era 
amu să împlinească anul, merge omul cu îngerul la tîrg şi întălnesc 
în cale două trăsuri, că vineau una asupra alteia; întru una era un 
vlădică, da în alta, un general. Drumul era strîmt și nu puteau trece 
amîndouă trăsurile. Vladica a început a striga ca să deie în lături 
generalul; iar generalul, ca să deie vlădica. Ingerul se uită cum să 
sfădesc şi începe a rîde cu hohot; i-a cunoscut că-s cei doi copii de la 
a căror mamă n-a vrut el să ia sufletul. Ei de demult s-au fost 
înstrăinat unul de altul şi amu nu se mai cunoşteau, dar sfădindu-se 
aşa şi căutîndu-şi neamul, care e mai mare, s-au cunoscut. 

Merge îngerul cu omul în tîrg şi vede doi oameni lîngă un car de 
oale că se sfădesc; luase cel cu carul de la altul ceva și amu acela a 
fost luat un băț şi-i spărgea oalele; îngerul atunci iar a tras un 
hohot. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 35 


Mai merge îngerul cu omul prin tîrg și omul tot caută să-şi cum- 
pere niște ciubote, dar niște ciubote vecinice, ca să le poarte tot una 
şi să nu le mai rupă. Îngerul, cînd a auzit, iar a dat un hohot şi a rîs. 
Omul tace, nu îndrăzneşte să-l întrebe; vine acasă cu îngerul; da în 
ziua ceea, îngerului i se împlinea anul. ÎI întreabă omul ce să-i dea 
pentru cît l-a slujit. El zice că nu trebuie să-i deie nimic, că pe 
dînsul l-a trimis Dumnezeu anume, de pedeapsă, să slujască. — „Dar 
ian spune-mi, zice omul, pentru ce tot anul nu te-am văzut să rîzi şi 
pe drum, cînd am întălnit pe vlădica şi pe general, cînd se sfădeau, 
ai rîs?” Îngerul îi spune că pentru ei a tras pedeapsa asta şi că 
amîndoi erau fraţi. „Da de ce cînd bătea omul acela cu bățul în oale, 
iar ai rîs?” — „Pentru că bătea lut pe lut.” — „Dar eu, cînd mi-am 
cumparat ciobotele, de ce ai rîs iar?” — „Pentru că d-ta ai vrut ciubote 
vecinice şi nu ştii că eu am să te iau! lan trage-le o dată.” Omul 
trage cît poate. — „Mai trage-le!” Omul cearcă şi nu poate, a fost 
slăbit. Cînd a cercat şi a treia oară, a căzut la pămînt. Ingerul i-a 
luat sufletul și s-a dus. De la d-l Ilie Dulgher, Broscăuţi 


* 


Odată, a trimis Dumnezeu pe Arhanghelul Mihail să iaie sufletul 
la o femeie ce era bolnavă; îngerul s-a dus, dar văzînd la pieptul 
acestei femei doi copii sugînd, unul de o parte şi altul de alta, i-a fost 
tare milă şi s-a înturnat înapoi. Îl vede Dumnezeu: „Ai fost la femeia 


ceea unde te-am trimes eu?” — „Am fost.” — „Şi de ce n-ai făcut cum 
am zis?” — „Că mi-a fost milă, Doamne, să vezi doi copilaşi de gemene 
cum sug!... Ce-or face ei?!” — „Du-te şi fă ce-ţi spun, a zis Dumnezeu, 


ce-or face nu-i treaba ta, ci a mea.” 

Arhanghelul merge iar şi cînd vede copilașii ceia plîngînd și sără- 
cia din casă, iar i-a fost milă și n-a luat sufletul femeiei; a venit 
înapoi la Dumnezeu. „De ce n-ai făcut cum ţ-am poroncit?”, întreabă 
Dumnezeu. — „Doamne, nu mă-ndur, fă-ţi milă şi las-o pentru copi- 
laşii ceia.” — „Du-te în mare, a zis Dumnezeu, şi caută în cutare loc, 
că ai să găsești o piatră; ad-o încoace.” Merge Sf. Mihail şi găsește 
piatra la locul unde i-a zis Dumnezeu ş-o aduce. — „Sfarmă piatra!”, 
i-a zis Dumnezeu, şi Sf. Mihail a sfarmat-o. — „Așa-i că acolo sînt doi 
viermi”, întreabă Dumnezeu. — „Sînt”, zice îngerul. — „Cine îngrijește 
de dînşii, întreabă Dumnezeu, nu tot eu?” „Vezi,de ce n-ai ascultat 
poronca mea, că eu, dacă te-am trimes, ştiu ce fac şi pentru ce fac. Să 
ştii dar că, pentru că nu mi-ai ascultat cuvîntul, am să te pedepsesc. 
Ai să mergi în lume şi ai să fii călugăr la o mănăstire 5 ani şi tocmai 
cînd vei împlini canonul ce-ţi dau, atunci să vii la fața mea şi te voi 
ierta.” Dumnezeu a luat şi a trimes pe alt înger la femeia ceea de i-a 
luat sufletul, iar Sf. Mihail a venit în lume şi s-a făcut călugăr la o 
mănăstire. 

A stat acolo pănă ce-a împlinit cei 5 ani şi,tot timpul cît a stat în 
mănăstire, el cu nime n-a vorbit şi niciodată n-a rîs. Acuma a venit 
vremea să iasă şi porneşte şi el cu mai mulți călugări, ce aveau să 
meargă la tîrg. Mergînd ei pe drum, iacă vine o trăsură boierească cu 
patru cai și cu doi domni tineri în trăsură. Cînd vin în dreptul lor, se 


36 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


scoală unul şi strigă: „La o parte, boaitelor!” Atunci Arhanghelul a 
început a rîde tare, că toţi călugării s-au mirat și s-au uitat la 
dînsul, dar nu i-a zis nime nimică. Da Sf. Mihail de aceea a fost rîs, 
pentru că a fost cunoscut în trăsură pe cei doi gemeni pentru cari 
şezuse el 5 ani de zile la pedeapsă. 

Merg ei mai departe şi înnoptează într-un sat; merg la boieriul 
să-i primească la mas. Boieriul făcuse un talger de argint spoit cu 
aur pentru biserică şi, de frumos ce era, nu se îndura să-l deie; îl 
ținea la icoane. Peste noapte, Arhanghelul Mihail fură talgerul. S-a 
făcut hălăgie în casă, boieriul știa că călugării l-au furat, dar nu 
îndrăznea să-i caute şi ceilalţi știau că călugărul cel străin l-a furat, 
dar nu îndrăzneau să-i zică nimică. 

Merg ei de acolo şi sara ajung la altă casă, tot de boieri, cu avuţii 
mari, şi n-aveau decît un copilaş. Boieriul îi găzduieşte peste noapte, 
da Sf. Mihail merge şi ucide copilul. A doua zi, se iau ei şi se duc, dar 
se vorbesc călugării între dînșii să-l tragă la răfuială. 

„Mă rog, ce vra să zică asta la d-ta, zic călugării, că în timp de 5 
ani de zile d-ta, cît ai stat la noi, nici n-ai rîs, nici n-ai vorbit, dar pe 
drum, cînd au trecut boierii ceia şi ne-au făcut «boaite», ai rîs în 
hohot!.. Bine, amu aceea ca aceea, treacă, da la cutare boieri, cînd 
ne-a primit el noaptea, cum de ne-ai făcut d-ta aşa mare ruşine, să 
furi vasul de la icoane?... Amu, şi aceea — de furat,ca de furat, nu-i 
aşa mare pacat, dar să te apuci d-ta să omori suflet de om, să omori 
copilul, acolo unde ne-a primit cu așa dragoste?! Spune-ne ce-s toate 
acestea?” 

„V-oi spune”, zice Sf. Mihail. „Atunci am rîs, pentru că, din pricina 
celor doi cari ne-au ocărît, am stat cinci ani la mănăstire spre pe- 
deapsă. — Talgerul l-am furat pentru că acela nu trebuia să steie 
acolo, dar trebuia dat la biserică, după cum a fost menit de la început, 
cînd l-a făcut. — Iar pe copilul acesta: Vedeţi ce bogați şi fericiți sînt 
părinţii lui? Copilul acela, cînd ar fi fost mare, i-ar fi omorît pentru 
avere şi mai bine l-am omorît eu pe dînsul, ca să poată trăi amîndoi 
fericiţi; că eu sînt Arhanghelul Mihail şi iată pentru ce pedeapsă am 
venit pe pămînt!” 

Atunci Dumnezeu s-a milostivit de dînsul şi l-a iertat și în mo- 
mentul acela l-a rădicat la ceri. D-na Sevastita Dumitriu, Botoșani 


(Mama autoarei spune aceeaș poveste, pănă cînd este aproape să 
iasă Sf. Mihail din mănăstire. Atunci, mergînd într-un oraș, află că 
se face un împarat nou; se duce şi el la paradă şi vede că e unul din 
acei doi copii și rîde. — Toţi călugării se uită uimiţi la dînsul. La cîtva 
timp, le vine veste că li-a murit mitropolitul și că în locul lui se alege 
fratele împaratului, cel mai mic; Sf. Mihail iar a rîs cu hohot. Toţi 
l-au întrebat şi el le-a spus toată istoria şi ce mare este înţelepciunea 
lui Dumnezeu; că el ştie toate de ce le face şi pentru ce.) Botoșani 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 37 


$ 4. Iubirea. Unirea. Răutatea 
Mînia. Dușmănia 


Ecsena şi pocsena 
Să-ţi cuprindă inima! 


Vorbă din bătrîni. Adecă, o mînie, o ciudă mare să te cuprindă. 

„Pocsie” se cheamă ciudă. „Am pocsie pe cutare.” Se mai zice: „Ce 

> > > 
pocsie ai făcut!” Ce comedie ai făcut! Sau cînd întrebi pe cineva prea 
mult: „Ce-i? Ce-i?”, acela-ţi răspunde în rîs versul de mai sus: 
„Cecsena etc.” Botoșani 


Din Piatra aud că, dacă cineva voiește să facă o glumă, îl strigă pe 
un altul să vie repede şi acela, venind într-un buc şi întrebînd la ce 
l-a chemat, acesta îi răspunde: „Acsina!”, iar acela rămîne pîcîlit. 
Tot aice, dacă nu știi numele cuiva şi vrai să-l chemi, strigi: „Ei, 
Acsina...!”, în loc de „Bade!” or altfel cumva. 

Acestea le-a auzit în armată d-l David, din com. Buhalniţa. 


In Botoşani, „Hecsena” să pune nume la cîni. 


* 
Frunzulița frunzişoară, Frunzuliță de pe coastă, 
Cînd îi soarele-n desară, Cine umblă sub fereastă, 
Cânt-un cuc de se omoară. Corbii ochii să-i scobească, 
Eu gîndesc că-mi cîntă mie, Să-i rămăie coaicele, 
El îşi cîntă lui de mînie. Să se ouă scoaicele!. 
Rosa Dar de-a fi drăguțul meu, 
s Să-l ferească Dumnezeu. 
* 
Cucule cu pana sură, , : 
Nu-mi cînta la răritură, Frunză verde trei masline, 
Unde stă ploaia şi cură. Cine-i TIN1OS pe IS, 
Rîndunică cu cunună, Crească-i labe ca la cîne, 
Nu-mi cînta sara pe lună, Care-i 19 FELU CU: NUL , 
C-a mea inimă nu-i bună. Crească-i coarne ca la boi. 
Tot de a fi drăguțul meu, 
Să-l ferească Dumnezeu. 
Roșa 
* 


„S-a mîniat vacariul pe sat şi satul nu știe nimic” să zice cînd 
cineva s-a mîniat din senin, așa, fără nici o pricină. 


Cînd e cineva mînios, să zice că în ziua ceea s-a sculat „cu dosul în 


» 


sus. 


Cine e mînios să uită „cu ochii pe dos”, „chiorîș”, „închiorchioşet”. 


1. Broaştele țestoase. 


38 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Cînd ești cu cineva mînios, te întorci cu spatele, să nu-l vezi; nu 
i te uiţi în față. Să zice: „Numai picioarele i le văd.” Să zice în mînie: 
„Lipseşti de la faţa mea!” 


„Harţagaş” să cheamă acela care să ia la harță, la sfadă de toată 
nimica. „Să leagă de om ca orbul de gard.” 


Să leagă ca „scaiul de oaie”. „Caută huitul cu lumînarea ziua 
mare.” „Buclucaş.” „Cauta bucluc.” „Popa bucluc.” „Popa belea.” 
„Pepelea.” „Ce te legi de mine, Pepeleo?” 


„Are să să aibă de furcă cu cutare” să zice despre cineva îndîrjit. 
„De acesta nu scapă cu una, cu două.” 


„Cu omul buclucaş să nu pui boii în cârd, că-i scoţi fără coarne.” 
„Zurbagiu, caută zurba.” 


(Despre omul tîrîie-brîu se va vedea vol. II”, la brîu.) 


În Mihalcea, toate poznele lui Pepelea sau Pîcală să atribuiesc lui 
Ivan. 


Pepelea. - Ivan 


Era un preot, că el nu plătea la slugi; pe care argat îl năimea, 
făcea cu dînsul dinainte vorbă: că dacă s-a mînia argatul de ceva, să 
nu-i plătească. Vine un flecău; preotu-i spune cum e tocmala la 
dînsul. „Bine, zice argatul, las să fie ş-aşa, nu mi-i plăti dacă m-oi 
mînia, dar şi eu poate să greşesc ceva, că anu-i mare, trebui şi d-ta 
să-mi răbzi şi mie, sa nu te mînii. Eu dacă m-oi mînia, d-ta nu mi-i 
plăti, da d-ta dacă te-i mînia, să te jupesc pe spate.” „Bine”, zice 
popa. 

Slujeşte el cît slujeşte, amu i se vineau vro cîteva parale și popa 
nu știa ce pricină să-i caute. Îl trimete într-o zi la arat şi zice să nu-i 
deie nimic de mîncat. Ară el, ară, vede că-i tărziu, că trece de amiază-zi 
şi de mîncat nu-i aduc, ia şi tăie un bou de la plug, frige carne şi 
mănîncă. Vine cu celalant acasă, înainte de vreme. „Da ce, ai gătit?”, 
îi zice popa. „Da de unde era să gătesc c-un bou?!” „Da celalant 
unde-i?” „Celalant l-am tăiat şi mi-am făcut de mîncat; de ce nu 
mi-aţi trimes mîncare?” „Cum de-ai făcut așa un lucru, fără să mă 
întrebi pe mine?” „Da poate te-ai suparat, părințele?” „Ba nu!”, zice 
popa. „Amu, ce-om face cu carnea ceea, că de șezut n-a şedea, s-a 
strica?” „Să făcem parastas.” Il pune să facă o groapă şi pune o 
caldare mare, toarnă boul să fiarbă şi-i zice argatului să puie pin- 
trijel în zamă. El a făcut cum i-a spus. Acolo în ogradă era un cîne pe 
care îl chema Pintrijel; îl trînteşte și pe cîne acolo. Cheamă popa 
oameni, cînd caută să le deie mîncare, mîncarea plină de păr. „Da ce 
păr îi aista?” „Ce păr să fie, doar ai zis să pun pe Pintrijel în zamă şi 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 39 


eu l-am pus.” „Vai de mine, ce-ai făcut?” „Da poate te-ai suparat, 
părinte?” „Ba nu”, zice iar popa. 

Altă dată a vrut să-i aprindă casa. A văzut popa că cu dînsul n-o 
scoate la cale, s-a vorbit cu preuteasa să-și iaie cărțile și să fugă. Ş-a 
pus de cu sară cărţile în sac, dar argatul s-a bagat în fundul sacului 
ş-a pus numai o carte deasupra. Popa să scoală de noapte, apucă 
sacul și la fugă. Duce greu; iată că trec o apă. „Sus, părinte, că să 
udă cărţile !”, strigă Ivan din sac. „Ian auzi, preuteasă, cum vorbeşte 
Sf. Evanghelie”, zice popa. Cînd ajung la mal, să poposească, el iese 
din sac. Tace preotul, căci se temea să zică ceva. Acuma se făcuse 
noaptea. Să culcă argatul la mal, preuteasa în mijloc şi popa din 
margine. Noaptea, el să scoală și vine lîngă popă, să face că-i 
preuteasa şi-i zice: „Impinge-l în apă, părinte!” Popa împinge şi 
îneacă pe preuteasă. A doua zi, vede ce-a făcut! „Da ce, te-ai suparat, 
părinte?” „Da pentru asta cine nu s-a supara!” „Atunci hai să te 
jupesc pe spate...!”, şi după toate, l-a şi jupit. Mihalcea 


In Botoşani, să spune că Pepelea a avut tocmală să-i ia un „căiuş” 
de piele de pe spate. „Căiuş” să cheamă și slănina de la spinare de la 
porc. 


„Ş-a dat peste om.” „Ş-a găsit ac de cojocul lui.” 


* 


Cu haina pe dos să nu te îmbraci, că te vor bate, te vor ocărî în 
acea zi. 


Cînd îţi aduce cineva veste că cutare s-a mîniat, să răspunde: „În 
ce haină s-a mîniat, în aceea se va dezmînia.” 

La carte scrie că, dacă ești cu cineva mâînios, păn' a nu apuca să 
asfinţească soarele, să te împaci cu el. 


x 


„Inimos” să cheamă omul ciudos, care degrabă să mînie cînd i 
s-ar zice ceva. „Indată-i sare surcica.” 


Să zice: „Crapă fierea într-însul de ciudă” sau: „Crapă rîn- 
za-ntr-însul.” Rînza de la păseri nu-i bine s-o mănînci, nici inima, 
căci eşti „rînzos”, inimos, rău. 


„lute”, de asemenea, să cheamă omul ce să mînie degrabă, dar 
căruia degrabă îi și trece; îndată se întoarnă şi-i pare rău de ceea ce 
a făcut; poate a bătut într-o iuţală pe cineva sau i-a făcut vrun rău. 
Despre omul iute să spune: „E iute la fire, dar tare bun la inimă.” 

Iuţala strică sanatatea: „Oţetul tare, vasul lui şi-l strică.” 

— Cînd te iuțești, să iai apă în gură, că-ţi trece; sau să zici de 7 ori 
„Tatăl nostru”. 

„Mînia de azi, totdeauna s-o lași pe mîne.” Mînia nu e cu ştirea lui 


Dumnezeu; în ceasurile acelea să depărtează Dumnezeu de om; 
atunci, diavolul iudeşte. 


40 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Omul la mînie e foarte tare; într-o furie, poate să facă şi moarte 
de om. 


„Omul la mînie cade-n nebunie”, e ca turbat. 


„Lasă-l, c-amu au întrat dracii într-însul” să zice cînd omul să 
iuțeşte. 


Omul „aprig” e mai mult decît iute; e amarnic! 


A venit „c-o falcă-n-ceri și cu una-n pămînt”, c-o gură mare, în- 
furiat tare. „E foc şi pară.” 


(Despre foc şi apă, în raport cu mînia, să va vedea. De asemenea, 
şi despre farmecele ce arunc duşmanii ca să facă în casă mînie, trai 
rău.) 


„Umblă umflat” să zice de cineva ce e mînios. „Numai pufneşte...” 
„E buboi”, numai, numai să spargă, să izbucnească. 


De omul care face huit, strigă, să nu te temi, ca şi de cînele care 
latră, c-acela nu-ţi face nimică; primejdios e acela care e „cărbune 
acoperit”, care tace şi mușcă pe furiș. Omului tăcut „nu-i știi nici 
voia, nici nevoia.” Fetele se tem să meargă după astfel de barbaţi. 
„Nu ştii cum stă inima într-însul.” Să zice: „In inima aistuia, stă 
diavolul grecește.” 


Omul aspru e acurat în toate, sever. 
De omul moale la vorbă, blînd, lin, să te temi: 


„Miţa blîndă zgîrie rău.” „Apa lină rupe malurile.” Fereşte-te de 
acei „cu crucea-n mîn' şi cu dracul în sîn”. 


De omul cu părul roş sau spîn, să te ferești; sau de omul 
însamnat; cu defecte la trup. 


Cu omul ceacîr, nimic să nu începi, căci nu-ţi va merge bine. 
Omul care e aspru la păr e un om rău. 

La omul rău, sar cînii să-l rupă. 

Omului rău i să spune că e „cu mațele pestrițe”. 

Omul rău nu să uită drept în ochi la om. Nu să uită bine, îl 


cunoşti îndată pe cătătură. E cînos, duşmănos la inimă, răuvoitori, 
să bucură de nenorocirea altora ş-ar face numai rău. 


„Teme-te de Dumnezeu, dar mai tare să te temi de omul cel rău”, 
acela nu să teme de pacat, el zice că pe asta lume să-i fie bine; nu să 
teme de Dumnezeu; lui întru nimic nu-i stă viața unui om. Om 
primejdios. Om afurisit. 


„Aista nu-i om, da-i cîne.” „E un păgîn” să zice despre omul rău, 
care face rău. „Om fără de cuget.” „Om fără de lege.” De aşa oameni, 
„taie-ţi poala şi fugi”. „Să n-ai nici în clin, nici în mînecă cu dînşii.” 
Te scuturi... „Dai şi cameşa de pe trup, numai să n-ai cu el de-a face.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 41 
„La unul fără de suflet, trebui unul făr’ de lege.” 
„Om cu draci.” „Om îndrăcit.” „Omul dracului.” 


Despre omul prost, să zice că e rău. „Dracul şede în dosul pros- 
tului.” 


Omul rău se numește și „hain”, dar acuma să aude tot mai puțin 
cuvîntul acesta. 


Haină-mi eşti la toate, 
La cîte te-am rugat, 

Tot zici că nu să poate, 
Mă mir ce ț-am stricat. 


* 


Despre omul bun se spune că e „om blagoslovit”. „Omul lui 
Dumnezeu.” 

„Bun ca pînea.” Copilul cum se naște, ca să fie bun, să-l lovească 
mama c-o bucăţică de pîne peste gură. 

„E bun, să-l lipeşti la rană.” 

Omul bun are părul moale pe cap. 

La omul bun, cînii nu sar. 

Omul bun e milos şi milostiv, face la toată lumea bine. 

„Pentru unul sau doi oameni buni, Dumnezeu ţine toată lumea.” 

„Bine faci, bine găsești.” 

„Omul bun e nebun.” „Faci bine şi-ţi auzi rău.” 

Dacă-i faci cuiva bine și el îți întoarce cu rău, îi dai pîne şi el îţi 


dă cu piatră, pînea îl va pedepsi, „căci pînea e mai grea decît piatra.” 
Se zice: „Să te bată binele meu.” (S-a văzut, vol. I, p. 154) 


Despre blăjini, s-a văzut. 
(S-a văzut bunatatea lui Sfîntul Ioan, vol. I, p. 261) 


Omului prea moale, prea bun, toți i să suie în cap. Trebuie să să 
ţie bine; să știe ținea în frîu. 
* 


Cine nu ține mînia e om bun, cine o ţine cu lunile e rău; coace 
răutatea la inimă. Se zice: „Îl coc eu!” Adecă: „Am să mă răzbun !” Il 
paşte, cînd de cînd să-l poată prinde cu ceva, să-i „rupă capul”, „să-i 
deie de hac”, „să-i dea bani pe miere”, „bani de cheltuială.” 


x” x” 


Să zice: „N. are pică pe cutare” sau „a prins patemă”, sau „ură”, 
sau „pizmă”, sau „ciudă” pe cutare, „De ciudă, l-ar înghiți sau l-ar 
bea într-o lingură de apă.” „L-ar rupe cu dinţii.” „L-ar lua-n unghii.” 


* 


42 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


„Pizmatareţ” sau „pătimaş” se numește omul invidios. Pizmata- 
reţul crapă, plesneşte cînd vede pe cineva că-i merge bine şi că nu-i 
după gîndul său. Doamne fereşte să fie și Dumnezeu ca oamenii! 


Oamenii mai toți sînt pizmatareţi; rar dacă găsești un prieten 
adevarat; care gîndeșşti că ţi-e mai bun, acela îți doreşte răul. 
Prietenul cel de-aproape 


Zi și noapte-ţi roagă moarte. Broscăuţi 


Cînd vezi lună nouă, să baţi în palme şi să zici: „Crai nou, sănă- 
toasă etc. Noi să mîncăm pîne şi sare, da dușmanii să muțască şi să 
surzască.” Broscăuţi 


(S-a văzut postul la lună asupra duşmanilor.) 


„Duşșman de moarte”, „dușman înverşunat” să spune la un dug- 
man mare. „Om înverşunat.” Om plin de otravă, de venin, ce vrea să 
se reverse, cu toată rautatea lui. 


„Stau dușmanii ca cînii” se zice. 
Măi dușmane, dușmănele, 
Tu mă-ndemni ca să fac rele. 
Da eu rele nu voi face, 
Că inima nu mă trage. Roșa 


* 


„Zavistnic” să numeşte acela ce face „zavistie”, intrigă, minciuni, 
vorbe rele, ca sa-l scoată pe cineva la hulă și să-l facă să fie urît de 
cătra alții, purtat în gură și vorbit. 


„Faţarnic” e omul cu două feţe, care pe din faţă te linge şi pe din 
dos te frige. De aceea se zice că „lauda pe din față e ocară pe din dos.” 


Cineva, care e tare urît de lume şi nesuferit, se zice că „parcă are 
peri de lup”, de fug oamenii de dînsul. „Parcă i-i făcut.” „Parcă i-au 
făcut de urât.” Iar cînd cineva e plăcut, să zice că „parcă ş-a făcut de 
dragoste”. 


(Se va vedea făcutul de ură, legatul gurelor dușmanilor, făcutul 
de dragoste etc.) 


Cîntece 


Cînd mi-ar da Dumnezeu Duşmanii văd şi plesnesc. 


Bine, pe cît îmi vrau rău, 
Da eu vacele mi-aş mulge, 


Cu boii pe drum m-aș duce. 


* 


Cine trece pe la iaz, 
Gheorghieş cu calul breaz, 
Calul merge, eu-l strunesc, 


Şi plesnesc, că-s cu durere, 
Şi selimuiesc vorbe rele. 
Om frumos să nu mai fie, 
Calul bun să nu-l mai ţie, 
Calul bun talharii-l fură, 
Om frumos, îl scot la hulă. 
Ropcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 43 


Stau dușmanii de să miară 

De unde-am bani de cheltuială, 

Pe ce beu, pe ce mănînc 

Şi din ocol nu mai vînd! 
Brăești 


* 


Frunză verde trei masline, 

Toată lumea-i rea pe mine, 

Numai Dumnezeu cu bine. 

Frunză verde liliac, 

Mare-i satul, eu nu-ncap 

Şi nimică nu le fac, 

Nici paharul nu le beu, 

Nici barbatul nu le ieu, 

Şi tot mă vorbesc de rău, 

Plătească-le Dumnezeu! 

Șcheia 

Toată lumea rău cu rău 

Asupra capului meu, 

Numai unul Dumnezeu 

Ş-al doilea soțul meu 

Ştie bine, ştie rău, 

Tot știe de gîndul meu. 
Mihalcea 


x 


Frunză verde mărăcine, 
Cum trăiesc şi eu pe lume 


Și n-am milă de la nime; 

Numai de la Dumnezeu, 

Că nimărui nu vrau rău. 
Botoșani 


* 


Vai de mine, ce-oi să fac: 

Cînd eu ies oleacă-n sat, 

Îmi bat cînii-a lup turbat! 

Dară şi cățelele, 

Pica-le-ar măselele, 

Cum pic' vara stelele, 

Da iarna scînteiele. 
Broscâuţi 


* 


Saracul copil sarac, 
Cînd îmi întră sara-n sat, 
Toţi cînii la dînsul bat 
Ca la lupul cel turbat. 
Cum îmi bate-o căţea rea, 
Bată-mi-o-ar steaua mea, 
Mînca-u-ar mîncarea mea, 
Dormi-u-ar pe perna mea, 
Avea-u-ar pașul racului, 
Şi hrana gîndacului, 
Şi hodina vîntului 
Pe faţa pămîntului. 

Voloca 


Unirea e puterea 


De-aş trăi macar un an, 
Să pun mîna pe dușman, 
Să-i fac capul 
Ca tabacul 
Şi trupul ca păstîrnacul. 
Haide, frate, să gîndim, 
Cum în lume să trăim, 
Să trăim ca nişte fraţi, 
Să nu ne vorbească alți, 
Să trăim cum îi mai bine, 
Să nu ne vorbească nime. 
Horecea 


* 


Pe doi maica ni-a avut, 

Da noi ţara am împlut. 
De-ar da Dumnezeu o pace, 
Noi la locuri ne-am întoarce 
Şi plugurile ni-or ara 

Și duşmanii ni-or crapa. 


* 


Atunci îi face duşmanul frate, 
Cînd din piatră a da lapte, 
Şi duşmanca sorioară, 

S-o lipești la inimioară, 
Cînd a-nflori plopul pere 

Şi răchita vişinele. 


(Despre traiul între neamuri, se va vedea vol. II” .) 


Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


44 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Care trăiesc bine, să zice că „trăiesc ca fraţii”. „Trăiesc ca cînii 
printre gard” sau ca „mâţa cu cînele”; se zice despre care trăiesc rău. 
„Numai în labe stau”, se hărţuiesc, se hărățesc. „Vorbesc tot de-a 
bățul”, răstit. „Caută tot pricină.” „Caută nod în papură.” „Cînd de 
cînd să se înhațe.” „Își fac zile fripte.” „Se taie de oală”, așa se sfădesc. 
„Sînt la cuțite.” „Pe viaţă şi pe moarte”, aşa dușmănie. „Ori, ori.” 
„Ori eu, ori el.” „Ori voi trăi, ori voi muri”, din două, una s-a alege, 
dar trebuie să-l răpun. 


„Amuș îl fac ferfeniță.” „Amuș îl fac bucăţi.” „Îi zdrobesc măse- 
lele.” „Il năzlojesc.” „Il scot din sanatate.” „li mut fălcile din loc.” Și 
vorbele de ocară, blăstămele curg ploaie din gura lor. 


Cînd doi să sfădesc, se bat, alţii zic în rîs: „Mai încet cu danţul, 
să se ţie şi şchiopii.” 


In Broscăuţi se zice: 


Mai încet cu danţul, 
Că ti-i rupe clobanţul. 


„Dacă-i bal, bal să fie!”, să zice cînd să bat de-a binelea; zice cel ce 
bate, că adecă tot o plată ia, tot întră în bucluc. „Stăi să te învăţ eu 
minte !...” „Cauţi pe dracul, pe dracu-l vei găsi!” „Dă-i bune! Ha, ha, 
ha! Arde-l! Toarnă-i!”, zic şi se bucură cei ce ţin partea unuia. Mai 
cîteva scărmănături de cap, mai stupituri, și liniştea e gata. — Altă 
dată, se apuca la bataie de la beţie, cînd au prins la curaj, şi atunci 
pot să se şi omoare, căci omul bat e turbat. — Vinovat e cel ce a stîrnit 
degeaba huitul, ce a sumuțat, cel ce a întartat: „Ce-a căutat, aceea a 
găsit; bataie a căutat, bataie a găsit.” „Gura bate...” „Bine i s-a 
căzut.” „L-a bătut cît a încăput.” „I-a carat cu pumnii în spate.” „L-a 
batut ţol.” „L-a făcut măr.” „A mîncat bataia păpuşoiului.” „I-a tras 
o sfîntă de bataie, c-a ţinea-o minte cît a trăi.” „L-a bătut, de i-au 
mers petecile.” „De i-a mers colbul.” „De l-a rupt în coș.” „I-a dat o 
bataie de la roate.” „O bataie talhărească.” „L-a chelfanat bine.” 


a? 


Sînt oameni „grei la mînă”, care, cînd dau o palmă, poate omul să 
cadă mort jos. Aceştia trebuie să se păzească de bataie. 


Vinovat poate să fie cineva şi cînd a făcut vrun rău cuiva şi atunci 
iar i s-a căzut şi nime nu-l jălește; altă dată n-a mai face, „ş-a teme 
cojocul”. „Frica păzeşte bostănăria.” „Frica-i din rai; să nu fie frică, 
Doamne fereşte, ce ar fi!”, dar cînd e — cum era de mult robia, 
poirescul, stăpînirile lumești şi bisericeşti şi omul de toată nimica 
era usturat și schingiuit cu fel de fel de pedepse, atuncea cu toţii se 
întristează, „să răzvrătesc” şi caută să puie stavilă asupritorilor; de 
aceea, haiducia era de toţi ţaranii preţuită; haiducia care „bătea la 
pungă” şi omorea pe ciocoi, privind aceasta ca o faptă bună (s-a văzut 
vol. I p. 449) 


‚Taranul e ca răchita, cu cît o tai, cu atîta mai frumos şi mai 
» > ? ? 5 
rămuros crește”, cu cît mai mult îl baţi; să spunea despre țarani. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 45 


Pe părinţi e pacat a-i supara. Cine loveşte pe părinte, aceluia nu-i 
putrizesc mînele de prin coate. Copilul mic de loveşte pe părinte, 
părintele să-l lovească înapoi, pentru același lucru. S-a văzut canonul 
pentru cine omoară părinţii etc. 


Blăstămul părinţilor să va vedea vol. II. 
Despre fraţi, s-a văzut la lună. 


A mai ramas femeia să fie bătută şi copiii. „Femeia nebătută, ca 
moara neferecată.” (Se va vedea obiceiul la nuntă etc. Se va vedea de 
cînd se bate femeia, în povestea cucoșului, şerpelui, vol. I; precum și 
a ciocîrlanului, vol. II.) 


„Barbatul e capul femeii, femeia trebuie să se teamă de barbat!”, 
şi barbatul de cociorvă. 


E pacat a bate sau a ocărî pe nănaşi, cumătri (se va vedea partea V). 


Cînd doi oameni iuți să întălnesc sau trăiesc la un loc, nu-i bine: 
„Două săbii într-o teacă nu pot să steie.” „Unul tare şi altul mare” nu 
să poate, trebuie să fie unul mai mic, mai plecat; mai ales între soţi, 
să aplică proverbul acesta. 


„Rabdă şi taci!” „Cu rabdarea treci şi marea, dar cu răul, nici 
părăul.” „Cu rabdarea, vei ajunge la sfîrşitul gîndului tău.” „Rabd-un 
ceas, c-ăi trăi un an.” 


„Taci şi-nghite!” „Tăcerea-i ca mierea.” „Vorba dulce mult aduce.” 


x» 


„Are o blîndeață îngerească” să zice. (S-a văzut îngerul şi buna- 
tatea.) 


„Mielul blînd suge la două oi.” „Capul plecat, sabia nu-l taie.” 
„Doar nu-i va cădea steaua din frunte, dacă se va pleca?!” 


Omul cuminte linişteşte, potoale cearta. Omul pacinic, căruia i-i 
dragă liniștea şi pacea şi-i e urît huitul, lasă dintr-a lui, numai să fie 
ticnă, trai bun. „Fie-n voia ta, fie cum zici”..., numai să n-audă 
gîlceavă, să nu fie dușmănie; să fie dragoste, unire. 


Unde e înţelegere și iubire, acolo e şi Dumnezeu. 


Piară dracul dintre noi, 
Să trăim bine-amîndoi! 


(Să va vedea dracul şi baba, ce au stricat traiul la tineri, vol. II”) 


Diavolul ar vrea să facă rău, să despărțască, să nimicească vieţi 
de oameni, doară altă ce-a lucra, dacă-i „cel rău”, dacă-i „dușmanul”, 
„uciganul”! 

Crăpe dracul de necaz, 
Ce-am iubit, nu voi să las! 
Crăpe dracul de mînie, 
Ce-am iubit al meu să fie! 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


46 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Cînd e „zizanie”, intrigă, ură în casă, poate ş-a bagat dracul coada, 
oamenii fac agheazmă, stropesc, să-l alunge. 


Cînd e liniște în casă, se zice că trece îngerul peste casă. 
Unde e linişte, e şi înțălegere. Să zice în oraţiuni la nuntă: 


Tacă răul ca pămîntul, 
Să-nţălegem tot cuvîntul! 


Unde e larmă, huit, e ca în iad, „nu să mai ştie nici în ceri, nici în 
pămînt”. Nu se mai înţelege nimic. „E o hazmotie.” „Un balamuc, o 
casă de nebuni.” 


Să zice: „E tulburare în casă.” „M-am tulburat.” „M-am iritat.” În 
iritație, sîngele să tulbură în om, clocoteşte, faţa i s-aprinde, să face 
roş ca racul, de mînie; ochii îi sînt în sînge, nu vede, n-aude nimic şi, 
într-o furie, nu ştie ce face, e ca nebun. E grozav la vedere omul 
înfuriat; cînd să încruntă, te sparii de el, e ca o fiară salbatecă, îți 
faci cruce şi fugi. Tocmai după ce se linişteşte, îşi vine în fire, în 
simţire. Iar altul rău, ca să-l scoată din sărite, din țîțîni, tot mai tare 
îl întartă, îl amuţă, toarnă untdelemn pe foc, ca doar ar vedea bătînd, 
huind, aceasta e pentru el cea mai mare plăcere. 


„Cine samănă vînt culege furtună.” 


În o poveste, femeia ce a fugit de barbatul înfuriat, vrînd să 
meargă în casă, îl întrabă: „Pe ce steag să mă duc?” „Vină pe steag 
roşu.” Ea nu s-a dus. „Vină pe steag alb.” Ea s-a dus; acela era de pace. 


Cînii cînd se mănîncă, să toarnă apă pe ei şi să lasă îndată de 
mîncat. 


Sînt oameni cărora nu le ticneşte păr ce nu s-or sfădi. Aceluia nu 
poți să-i întri niciodată în voie: „Macar să îmbli pe coate și pe ge- 
nunchi înaintea lui, să îmbli pe sub pămînt.” Cu așa un om, îţi vine 
să lași totul și să te duci pe lume. „Pe lumea albastră.” „Îţi vine să-ţi 
iai lumea în cap.” (Despre suparare, se va mai vedea vol. II*.) 


Alţii sînt împotrivitori, îndărăptnici, înţinaţi: „că nu poţi odată 
cu capul să-l scoţi dintr-a lui”; nu că să ţie la dreptate, dar vra să fie 
pe-a lui; să fie un lucru alb, el va zice că e negru şi viceversa. 


„Ba-i laie, ba-i balaie.” „Sui, Neagă, în teleagă! Baiu! Scobori, 
Neagă, din teleagă! Baiu!” „N-o urnești, nici la deal, nici la vale.” 
„Nici în căruţă, nici în teleguţă.” Omul care e de înțelegere „să dă 
după păr”, să dă cum îl dai. Să zice: „Eu sînt învaţat şi-n căruţă, şi-n 
teleguţă”, cu toate greutăţile. 


Să zice: „Om uşor sau om greu.” Omul uşor, de care-ţi e uşor, 
„nu-ţi stă ca o piatră-n spate”. Omul greu e nesuferit. 


Cînd faci cuiva o ciudă, baţi în pumni, că adecă nu e aşa cum vra 
el. „Incaltea, i-am făcut!” 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 47 


x» 


„l-am rupt pielea” se zice. „I-am făcut pe faţă”, adecă cum i-a 
trebuit. „I-am frecat harțagul!” 


S-a văzut femeia împrotivitoare în povestea Tuns, ras; pe aceeaşi 
temă sînt și altele: 


* 


Zice că odată, zburau niște cucoare pe sus și un barbat a zis 
femeiei sale: „Uite-te, femeie, să duc cucoarele.” „Ba nu-s cucoare, 
da-s cucoroi!” „Is cucoare, femeie.” „Ba-s cucoroi!” N-a lasat dintr-a 
ei; păn' a dus-o barbatul la iaz ş-a înecat-o. 

Apoi, să mai povesteşte că înotau două reţe ş-un răţoi pe o apă și 
femeia susținea că-s doi răţoi ş-o rață; păn' iar a înecat-o. 

Ambele, de la d-na Savastita Dumitriu, Botoșani 


O femeie a fost făcut nişte plăcinte și le-a fost pus în cuptiori. 
„Femeie, cîte pituşte ai făcut?” „7.” „Ba eu văd că-s 8.” „Ba-s 7.” 
„Spune, femeie, că-s 8, că mor”, zice barbatul. „Poţi să şi piei, eu ştiu 
că-s 7.” Omul a trimes după popă să-l îngroape. Ea mergea bocindu-l 
pe lîngă săcrii şi el tot una o ruga să spuie cum zice el, c-amușş îl 
îngroapă. Ea tot n-a vrut, păr ce el s-a sculat ș-a apucat-o de cap la 
bataie — şi n-a mai murit. Ilinca Maziliţa, Botoșani 


(Se va vedea vol. III“, Rîndunica.) 


Să află multe exemple în poveşti, că să nu spuie barbatul femeiei 
secretul, căci îl dă de gît. (S-a văzut povestea vol. I, p. 146, „cu 
duşmanul şi prietenul”, se va mai vedea vol. II”). 


Barbatul rău 


A fost un om tare zgîrcit; el s-a însurat ş-a făcut aşa vorbă cu 
femeia lui, că să nu mănînce decît cînd va mînca el. Într-o zi, o prinde 
pe dînsa că mînca un goric de slănină; dar n-a văzut bine, a văzut 
numai că a pus în gură ş-a-nghiţit. „Ce-ai mîncat, femeie?” „Cărbune, 
barbate, am mîncat.” „Nu-i drept, nu să poate, că tu ai mîncat altă 
ceva!” „Ba, zău, barbate, că cărbune am mîncat!” „Femeie, spune-mi 
ce-ai mîncat, că mor.” „ţi spun că cărbune am mîncat.” „Femeie, iaca 
mor; pune-mi de scăldătoate și adă-mi popa să mă ducă la groapă.” 
Femeia îl scaldă; că el adecă-i mort. Il pune pe masă îmbracat. 
„Femeie, spune-mi, că au să mă îngroape.” „Cărbune, barbate, am 
mîncat.” Vine popa, îl duc, îl prohodesc. Femeia merge să-şi ia ierta- 
ciune. E] iar o întreabă. Ea tot aşa îi spune. Amu, era să-l bage în 
groapă. „Femeie, spune-mi, că crăp.” „Crapă, zice femeia că eu căr- 
bune am mîncat.” Oamenii l-au pus în groapă, da el a crapat. După 
ce l-au acoperit cu ţărnă, femeia a început a-i juca pe mormânt: „Am 
băut ş-am mâîncat/Și tu de ciud-ai crapat!”  Acsinia Roman, Mahala 


* Aceste volume nu au mai fost publicate de autoare (n.ed.). 


48 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


S-a dat peste om. Răsplătirea 


A fost un om foarte rău și s-a însurat c-o fată tînără. A adus-o 
acasă; vro două, trei zile, au trăit bine, ca de la început, dar degrabă 
i-a picat urîtă; ş-amu căuta pricină să se cotorosască de dînsa. Por- 
neşte la lucru şi spune femeiei că, cînd se va înturna, să n-o găsască 
nici în casă, nici afară; căci de nu, o omoară. Ea n-a ştiut cum să facă 
ca să-i între în voie şi el, negăsind-o cum a cerut, i-a tras o palmă şi 
ea a căzut jos moartă. A mers să-și caute alta. Ş-a ales-o după gust, 
a adus-o acasă, a trăit şi cu aceasta cîteva zile; i-a căzut și asta 
urîtă; — ca să să mîntuie şi de dînsa, i-a spus să facă tot aşa; — și a 
omorît-o şi pe ea. Să duce şi mai împețește pe una; acuma oamenii îl 
ştiau; au început a-i spune fetei că să nu să ducă după dînsul, căci o 
va omori, ca şi pe celelalte. „Lasaţi pe mine, că eu ştiu ce fac! Le-a 
pus el pe cele două moarte în pămînt, da eu îl voi pune viu!”... Să 
însoară şi cu aceasta şi, la cîteva zile, iar așa îi spune că, cînd va 
veni, să n-o găsască nici în casă, nici afară. Ea ş-a gătit toate trebile 
şi cînd a văzut că vine el, s-a suit degrabă în pod; şi nu era nici în 
casă, nici afară (alţii spun că a pus un picior în tindă şi altul afară) 
şi el n-a avut ce zice. A doua zi, spune să-i facă mîncare de carne şi 
aceeaşi bucată să fie jumatate fiartă și jumatate friptă. Ea a legat 
jumatate de carne afară, la toarta oalei, şi aceea s-a fript, iar carnea 
din oală s-a fiert ş-a fost cum a vrut el. Iar nu poate să-i zică nimică. 
„Disară, să-mi aşterni sub păr, afară”, zice el. Ea îi aşterne. Pe cer 
erau stele, el începe s-o întrebe pe femeie: „Asta ce stea e?” „Cloşca 
cu pui.” „Da acelea de colo?” „Carul cu boi.” „Ş-apoi tu, muiere, mă 
pui pe mine să dorm sub car, să pice peste mine carul cu boii!” şi vrea 
să-i dea o palmă, dar ea s-a ferit. (In Mihalcea, să spune că i-a găsit 
pricină că i-a aşternut sub cloşca cu pui.) 

A doua zi, el îi zice: „Pe sîmbătă, să făcem praznic pentru fe- 
meiele mele cele moarte.” Merge în tîrg şi cumpără nişte mărgean 
frumos şi i-l aduce; ea îl pune la gît, mai după aceea l-a luat și l-a 
pus deoparte; el îl fură şi-l aruncă în iaz în grădina lor. Vine sîm- 
păta, ea s-apucă să să pregătească de praznic; şi s-a dus să prindă 
pește, că-i plăcea popei; da o știucă înghițise mărgeanul și ieșise 
deasupra moartă. O prinde şi pe aceea ş-o aduce. El de dimineață 
tot o întreba pe femeie unde-i sînt mărgelele şi femeia tăcea, că 
vedea că nu-s. Cum curăța ea ştiuca ceea, le găseşte înuntru. Ia 
degrabă şi le spală şi le usucă şi le pune la gît; tocmai cînd amu 
erau așazaţi toți la masă. El, cînd a văzut-o, nu s-a putut rabda 
înaintea tuturora ş-a început a o întreba: „Femeie, unde ai găsit 
mărgelele ?” „Unde le-am pus!” „Da unde le-ai pus?” „Unde le-am 
găsit.” „Da unde le-ai găsit?” „Unde le-am pus, acolo le-am găsit!” 
„Femeie, spune-mi, că mor!” „Nu-ţi spun că unde le-am pus?” „Da 
unde le-ai pus?” „Unde le-am găsit !” El închide ochii și să trînteşte 
jos: „Spune-mi, femeie, că iaca amuş mor!” Ea-i spune tot așa. 
„Femeie, spune-mi, că mă duc la groapă.” Ea tot una aceea păzeşte. 
Cînd îl ducea preotul şi-i făcea prohodul, el tot una să ruga să-l mai 
lese s-o întrebe. Ea una ţinea a ei. L-a pus în groapă. „Femeie, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 49 


spune-mi, că mă acopăr cu ţernă. Unde le-ai găsit?” „Unde le-am 
pus!” Amu l-au fost acoperit, era îngropat gata; da ea să suie pe 
mormînt şi începe a bate în palme ş-a juca : „În știucă le-am găsit, în 
ştiucă ; şi tu n-ai ştiut nimică !” Tot una bătînd în palme şi jucînd, a 
venit acasă, de bucurie c-a scapat. „V-am spus eu, zicea ea, că el le-a 
pus pe cele două moarte în pămînt, da eu l-am pus pe dînsul viu!” 

Sultana Crăciun, Botoșani 


Omul să nu gîndească niciodată că nu va afla răsplătire; pentru 
toate i să vine cu vîrf și îndesat. 


„Cine sapă groapa altuia cade singur într-însa” 


(Aceasta nu-i poveste, dar e drept) 


A fost odată un boieri tare bogat și s-a dus undeva în alt tîrg. Pe 
drum, a înnoptat lîngă o casă, n-a vrut să meargă mai departe și s-a 
rugat să-l lese să mîie acolo. Da în ceasul acela, femeia năștea şi 
n-au vrut să-i dea drumul în casă. Boieriul a zis că se va culca și pe 
prispă, numai să ştie că e la o casă de om. Cum sta el afară, aude 
îngerul prorocind: „In ceasul acesta, se naşte aice un copil; de va fi 
fată, va fi o rea, de va fi ficior, are s-o iaie pe fata cea de suflet a 
boieriului istuia şi are să-i mănînce toată averea.” Boieriul s-a supa- 
rat cînd a auzit aşa. L-au chemat pe urmă în casă, femeia născuse un 
băiat. A doua zi, el s-a sculat şi s-a dus. Da pe dînsul îl tot mînca 
gîndul: cum să-i mănînce altul averea lui, munca lui?! — „Lasă că 
n-a mai fi așa”, gîndeşte el şi la vro jumătate de an se ia şi se duce 
la omul acela. A șezut o zi, două, a petrecut, pe urmă le spune: „Ştiţi 
la ce-am venit? Eu am avere frumoasă şi am și o copilă de suflet, 
pentru că copii n-am; dați-mi mie băiatul D-voastre, că eu îl voi 
creşte şi-l voi însura cu copila mea şi-i voi da toată averea, că va fi 
norocit. lacă, vi-l cumpăr, vă dau bani; cît vraţi pe el?” 

Oamenii erau saraci, s-au gîndit că copilul lor poate va fi mai 
norocit la boieri decît la ei şi l-au vîndut. Boieriul a luat copilul și a 
pornit la drum și, cum era omătul mare, l-a bagat în omăt și l-a lasat 
acolo. „De-amu, zice el, nu mi-i mai mînca tu averea”, şi s-a dus. 

Era noapte, ger tare; dar Dumnezeu a dat că s-a făcut acolo lîngă 
copil o lumînare şi, cum treceau pe acolo niște neguţitori, s-au dus să 
vadă ce-i acolo şi au găsit copilul. Unul zice: „Să-l lăsăm, că dacă nu 
a îngheţat, trebuie să fie diavolul!” — Da altul zice: „Unde ai văzut 
să aibă diavolul lumînare, aista trebuie să fie vrun sfint”, şi l-au 
luat. Copilul nici nu plîngea, era bun. L-au dus acasă şi spuneau 
tuturora cum şi unde l-au găsit şi că ardea o lumînare lîngă dînsul — 
şi amu se împluse lumea că trebuie să fie sfînt. 

Boieriul, după ce-a venit acasă, era cu inima tare stricată, că a 
făcut aşa un pacat. La trei zile, gîndeşte el: „Mă duc şi de voi găsi 
trupul, îl voi îngropa macar.” Cînd se duce, nu era nimic; dar aude 
de la alți oameni că pe locul acela au găsit niște negustori așa un 
copil. Gîndeşte el: „Bine că n-a murit, am să-l cumpăr.” Merge cu 


50 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


bani mulți la negustorul acela şi-l cumpără iar. Îl aduce acasă, dar 
pe drum iar gîndeşte: „Decât îmi va mînca aista averea, mai bine tot 
îl voi prăpădi!” Ia şi se duce la un stoler şi face o raclă şi pune pe 
băiat în raclă şi deasupra scrie: „Cine va deschide racla aceasta va 
muri” şi o dă pe apă. 

Racla s-a dus cine ştie pănă unde, da copilul într-însa trăia şi 
creştea numai cu Sf. Duh, macar că nu mînca; aşa vra Dumnezeu. 
Nişte pascari au văzut racla şi au scos-o la mal. Cînd vrau s-o des- 
chidă, văd ce e scris pe dînsa; ar deschide-o și se tem. S-au sfătuit s-o 
deie înapoi pe apă, dar vine un moşneag şi le zice: „Lasaţi că am s-o 
deschid eu! Eu tot sînt bătrîn şi sînt bucuros să vie moartea, dați 
încoace.”... Hurducă el, sfarmă şi deschide. Acolo era amu băiatul 
mare şi a dat Dumnezeu că vorbea; el a spus toate ce a pătimit; 
Dumnezeu așa i-a dat în gînd. Ei l-au luat și l-au crescut lîngă 
dînşii, de s-a făcut băiat zdravăn, cît aferim. Cînd a fost de însurat, 
s-a dus să se însoare cu fata cea de suflet a boieriului celuia ș-a 
luat-o. Cu dînsa a luat în mînă toată averea și amu a început a-l 
munci el pe boier. L-a muncit o dată și i-a zis: „Asta-i pentru că m-ai 
lasat pe mine iarna în drum!” L-a muncit a doua oară şi i-a zis: 
„Asta-i pentru că m-ai muncit pe mine în raclă” — şi pe urmă l-a 
lasat. Danilă Oloinic, Mihalcea 


Împaratul Constantin 


A fost odată un împarat și împaratul acela era şchiop; nu putea 
să îmble prin împărăție. Da avea un ministru, îl chema Spiridon, şi 
pe acela îl trimitea cîte pe şepte ani să îmble peste tot locul să vadă 
ce este şi să vie să-i spuie. Ministrul își lua bani cît îi trebuia, cai și 
trasură de la împaratul şi mergea. Odată, a înnoptat ministrul sub o 
pădure şi n-a vrut să meargă mai departe, dar s-a oprit la casa 
pădurarului Ivan; a tras cu trăsura cu patru cai în ogradă şi s-a 
culcat în trăsură, că în casă se trudea femeia pădurariului de copil. 
Vine îngerul la fereastă şi întreabă pe celalalt înger. „A făcut?” „Ba 
n-a făcut!”, zice îngerul. — „Bine că n-a făcut, că de se năștea în 
ceasul acesta, era să fie talhariul talharilor.” Iar zboară îngerul şi se 
duce. Peste cîtva timp, iar vine: „Da amu a făcut?” — „Ba n-a făcut!” — 
„Bine că n-a făcut, că era să fie bețiv!” Pe urmă, a treia oară, iar 
vine. Acu îi spune îngerul c-a făcut. — „Apoi dar e bine; băiatul acesta 
are să fie împaratul împaraţilor, are să bată pe toţi craii şi atîta 
lume are să taie, că n-are să rămiîie pe lume decît piatra şi apă.” 

Ministrul Spiridon nu dormea; el toate le-a auzit. A doua zi, se 
scoală dimineaţă, se duce la om şi-i spune că vra să-i fie cumătru. 
Omul, sarac, cu 8 copii, cînd a auzit, s-a spăriat, că un boier aşa de 
mare vra să-i boteze. — „Stăi, zice ministrul, că încă n-a fi nici aşa. 
Spune-mi ce boieri e aici pe moşia asta, unde eşti pădurari?” Omul îi 
spune. „Na-ţi o scrisoare, du-te la cucoana boieriului ş-o poftește să 
vie, să fie cumătră cu mine, că nu vrau să fiu singur.” Merge omul la 
boieri; vine cucoana şi boieriul și botează. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 51 


Spiridon dă o mie de lei pe pieptul copilului. Cucoana, dacă vede, 
zice: „De dai d-ta o mie, eu dau două, că de o mulțime de ani, de cînd 
sluga asta mă slujeşte.” Și deodată omul, din sarac, s-a trezit cu 
3.000 de lei. La cîteva zile, a făcut cumătrie. Spiridon iar a dat 500 
lei şi cucoana 500 lei, iar pentru cumătrie, ca să facă, au dat 1.000 
de lei ș-au chemat pe toţi oamenii din sat să mănînce și să beie la 
cumătria lui Constantin, că aşa i-au pus numele băiatului. 

Pe urmă, boieriul, ministrul acela, s-a dus și i-a zis: „De-amu ai 
grijă să-mi crești băiatul și să-l înveţi; bani de ajuns ț-am dat; cînd 
voi veni, să-l găsesc învațat gata.” 

Da băiatul acela creştea în toată ziua tot mai tare, că vedeai cu 
ochii cum creştea. Cucoana ceea l-a luat la dînsa şi l-a învaţat şi-l 
aveau așa de drag! Ei n-aveau nici un copil şi pesemne că erau 
amîndoi bătrîni, căci au murit şi i-au lasat lui toată averea; două 
moşii cu toate cele, iar pădurariul s-a mutat cu copiii lui în casele 
unde a fost şezut boieriul. 

La 7 ani, se întoarce Spiridon, ministrul, de prin ţară, de pe unde 
a îmblat, şi merge la pădurar sub pădure; dar nu-l găseşte. Se duce 
în sat şi aude că e boieri. Merge şi găseşte acuma băiatul hăt mare şi 
învațat: ştia şeapte limbi. A stat Spiridon vro trei zile. — „De-amu, 
zice el, să-mi dați băiatul mie, că eu l-am botezat; D-voastre mai 
aveţi alți copii, eu vrau să port grijă de norocul lui.” 

Oamenii, pentru că ştiau că de la dînsul și de la Dumnezeu li se 
trage tot norocul, l-au dat. Boieriul l-a luat și l-a dus la împărăție. 
Merge la împaratul — pe împaratul acela îl chema Deoda — şi-i spune 
toate despre băiat, cum a auzit că au spus ursitoarele; căci el trebuia 
să spuie. Împaratul nu zice nimic, tace, dar se gîndeşte: „Cum, aista 
să fie mai mare decît mine şi să-mi omoare toată împărăția? Mai 
bine eu l-oi prăpădi!” Spiridon a stat ce-a stat şi iar a pornit mai 
departe. Da pe băiat a poruncit împaratul să-l iaie un escadron de 
oaste, doi preoţi şi calăul și să-l ducă în pădure să-l omoare; să-i 
aducă numai inima, ochii și mînile ca semn. Oamenii s-au dus, dar 
le-a fost milă să-i scoată inima — i-au tăiat numai mînile şi i-au scos 
ochii şi inima au scos-o de la o cățea, căci zice că-i ca de la om. Iar 
după aceea au căutat un copac mare, boşturos, şi i-au dat drumul 
băiatului înlăuntru. Acolo, el n-a murit; Dumnezeu a voit că a trăit 
fără mîncare şi fără băutură 7 ani. 

Întorcîndu-se Spiridon înapoi de prin împărăție, trece prin pă- 
durea ceea. Dumnezeu i-a dat aşa în gînd ca să poposască acolo şi a 
venit să se culce sub copacul acela. Numai a pus capul la rădăcină, 
da din copac se auzea așa cîntări ca din biserică. Indată a chemat 
viziteul cu toporul, să taie acolo jos; a tăiat ca o fereastă și vede 
picior de om; a tăiat mai mult şi-l scoate. — „Cine eşti tu, că şezi 
aice?” Băiatul îi spune... Atunci el l-a cunoscut că-i finul său şi l-a 
luat înapoi cu dînsul în trăsură. Cînd, pe lîngă casa împaratului, le 
iese înainte un moşneag cu barbă mare — acela era Dumnezeu, se 
făcuse sarac. — „Întinde, zice el băiatului, mîna să-ţi dau ceva!” — 
„Dacă n-am mîni”, zice băiatul — „Spune-mi dar, mă vezi pe mine?” — 


52 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


„Că n-am nici ochi!” Atunci Dumnezeu a suflat duh asupra lui şi i 
s-au făcut înapoi mînile şi ochii, aşa cum au fost. 

Ministrul s-a dus înapoi cu baiatul la împaratul şi i-a spus toate. 
Gîndeşte împaratul: „Dacă-i așa, băietul aista nu-i de prăpădit, dacă 
vrea Dumnezeu cu dînsul astfel.” Dar tot se gîndeşte: „Lasă că voi 
face eu altfeli!” Şi ia şi-l trimite peste țări şi peste mări la drăguţa 
lui, împărăteasă în altă țeară — aceea avea o fată — şi-i spune să-l 
omoare, în minutul în care va primi scrisoarea. Băiatul ia un cal bun 
de călărie şi scrisoarea pecetluită şi bani în buzunar și porneşte; şi 
se duce vro cinci ani pănă acolo. Dar el unde ajungea la o biserică, 
întra înlăuntru şi se ruga lui Dumnezeu. În toată duminica era la 
biserică şi la utrine, iar noaptea mergea. Cînd a ajuns în tîrgul 
împărătesei aceleia, s-a dus la o biserică; — acolo erau călugări — și a 
început a cînta. Dar cînta așa de frumos, că călugării s-au mirat de 
dînsul. Îndată după biserică, l-a luat călugărul cel mai mare la 
dînsul, i-a dat de mîncat, l-a întrebat de unde e şi unde se duce; pe 
urmă, el era trudit şi s-a culcat. O slugă a văzut scrisoarea pecetluită 
în buzunar; ia şi rupe scrisoarea și dă călugărului să citească. Călu- 
gărul, cum vede ce stă acolo scris, că împărăteasa îndată să-l omoare, 
şterge şi scrie că, îndată ce va întra, să puie să-i strige strigările şi 
pănă în trei zile să se cunune cu fata ei şi să-l facă împarat. Pe urmă, 
a pecetluit scrisoarea şi a pus-o la loc. p 

Băiatul s-a sculat, a mulțămit călugărului şi s-a dus. Impără- 
teasa, cum a cetit ce stă în scrisoare, ia şi face aşa cum i-a poruncit 
împaratul cel şchiop şi îl cunună cu fata. Da împăratul, văzînd că 
trece atîta vreme şi nu-i vine de la împărăteasa nici o veste, pornește 
el singur să vadă ce-i acolo. Cînd a ajuns, amu era a doua zi după 
cununie. 

Constantin tot nu-şi lasa obiceiul, tot mergea noaptea la utrine, 
la biserică. Împaratul cel şchiop a poruncit la două catane, ce stau la 
poartă, să sape o groapă sub poartă și el, cînd va trece și va cădea, 
îndată să-l acopere cu pămînt. D-apoi iată că Dumnezeu a vrut altfel; 
pe dînsul nu l-a lasat femeia să meargă. Merge împaratul să vadă 
de-i gata şi cade el în groapă; catanele au început a turna pămînt pe 
dînsul; groapa era adîncă... — „Nu mă acoperiți, că-s eu”, strigă el de 
acolo. — „Apoi dar ţ-ai sapat d-ta singur groapa”, au zis catanele şi 
l-au acoperit bine cu pămînt; au umplut groapa pănă sus, că nici nu 
se cunoștea. A doua zi, Constantin, trecînd pe acolo, catanele îi spun: 
„lată ce ne-a fost poruncit împaratul cel şchiop și noi ce am făcut.” — 
„Să trăiţi, le zice Constantin, bine aţi făcut; vă dau urlaub! şi bani să 
aibă şi copiii voştri” şi i-a eliberat de la oaste. Constantin a ramas 
împarat şi a început să bată pe împaraţii de lîngă dînsul, pănă a 
omorît toți oamenii, că rămăsese numai soacra şi femeia lui şi trei 
escadroane de catane. Atunci a început a împușca la Dumnezeu, că 
aşa îi era dat, să se bată. Dumnezeu a luat și l-a închis cu oastea lui 
într-o stîncă și el acolo trăieşte și are să iasă la sfîrşitul lumei şi așa 


1. În limba germană, iar pe românește, „concediu.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 53 


are să taie, că n-are să rămîie nici un om, numai piatră şi apă. El se 
arată şi amu; îi iese sabia afară, dar oamenii zidesc deasupra ca să 
nu iasă, că atunci va fi sfîrşitul lumei. Îndată după dînsul a fost 
potopul şi Dumnezeu i-a prăpădit pe urieşi; — el a fost împarat 
urieșilor, căci toți oamenii erau atunci urieşi. 

Gheorghi Torschi, Mihalcea 


În altă poveste, spusă de Ana Darie din Broscăuţi, aude un negu- 
țitor de la ursitoare că copilul are să fie împarat și, luîndu-l să-l 
crească, îi tot spunea „împarat”. Despre aceste a auzit şi împaratul 
şi a trimis să-l aducă; îndată l-a pus ca să scrie la stoliță, că avea cap 
bun şi era învațat. Neguţitorul şi toţi boierii l-au sfătuit pe împaratul 
să deie fata după el şi să-l lese să rămîie după moartea lui împarat 
în loc — dacă-i așa de la Dumnezeu. Împaratul i-a dat fata, dar pe 
urmă i-a părut rău ce-a făcut. A mers la dînsul și l-a întrebat: 

„În ce crezi d-ta?” — „Eu cred în biserică! — îi răspunse ginerile — 
că eu, în toată duminica pănă în ziuă, trebuie să mă duc la biserică.” 

Imparatul a pus să facă o groapă la ușa bisericei sub prag şi 
deasupra să puie un scaun de ceară; cînd va calca, să cadă în groapă; 
şi acolo să stea pietrari cu var şi pietre la îndemînă şi să astupe 
îndată, ca nici să se cunoască. 

Duminică dimineaţă se scoală el să meargă la biserică, că în ziua 
ceea avea să-l încoroneze. Da femeia lui se pune pe lîngă dînsul și-l 
roagă şi-l pofteşte: „Mă rog matale, te-i duce mai pe urmă, nu merge 
aşa pănă în zori.” El a ascultat-o şi nu s-a dus, dar socrul său merge 
să vadă de-i amu gata. Calcă el pe scaunul de ceară și cade 
înlăuntru; atunci pietrarii încep a-l astupa și în jumatate de ceas a 
fost totul sfîrşit. Așa a căzut el în groapa ginerelui său şi de atunci 
se zice: „Nu sapa groapa altuia, să nu cazi singur într-însa.” Da pe 
ginerele său, cînd a întrat în biserică, a venit de sus o coroană de la 
Dumnezeu, de l-a încoronat şi a fost el împarat. 


$ 5. Slăbăciunea. Puterea. Lupta 


„Care-i mai tare, acela-i mai mare.” 


Un om curajos, îndrăzneț, întreprinzători să cheamă că e „inimos”. 
„Om cu inimă.” 


„E numai de un cot, să zice despre unul mic de trup dar e numai 
2 Ld 
inimă într-însul.” 
„Mi s-a făcut inima cît un purice” să zice la o frică, la o duioşie. 
„Ș-a luat inima-n dinți şi s-a dus...”, adecă ş-a făcut curaj. (De 
frică, clănțăiesc dinţii în gură.) 


x” 


„Moale la inimă” să spune în Bucovina despre omul ce nu poate 
vedea bătînd pe cineva, tăind ceva; precum şi despre omul ce lesne 


54 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


plînge cînd vede o jăle, pe cînd, de acel ce nu poate plînge, să zice că 
e vîrtos la inimă. 


In Moldova, să spune la astfel de ocazii: „Mi s-a făcut inima ca o 
piatră; cu cuțitul să dai într-însa, că n-ar curge sînge!”, s-a 
învîrtoşat. 


Dumnezeu să-ţi deie putere şi virtute” să spune în satele de pe 
» > > 
lîngă Suceava, cînd eşti la o suparare, la o greutate. 


„Fă-ţi curaj; îmbărbătează-te !” „Curaj de pîslă” să zice în rîs. 


„Curaj” să zice și la voie-bună. „E în curaji buni”, adecă „în duși 
buni.” „Cutare e foarte plăcut, cînd e în curajii lui”, adecă: „In apele 
lui.” „In cheful lui.” 


Omul curajos face curaj și la alții. 


Cînd te temi de ceva, parcă tot îţi sare inima din loc; iar cînd 
lucrul sau persoana despre care porţi grijă sînt în siguranţă ori ai pe 
cineva „la spate”, care te îmbărbătează, „pare că-ţi e inima la loc”. 


Să zice: „Are spate bune.” „Are în cine se razama.” „Are razim.” 
Are pe cineva care îl apără, îl protejă. „Are scut bun” sau „N-are 
Li 3: 2; 
scut pe nimene.” „E bătut din toate părțele de vînturi”: 


„Dincotro vîntul mă bate, 
Tot mă frige şi mă arde” 


„Nu-i umbrit de nime; n-are umbră de nicăieri.” 


„L-a pus în buza tunului” să spune despre cineva ce e expus 
pericolului. 


Cînd e cineva la adăpost, nici nu-i pasă: 

Nici nu-mi pasă 

De Nastasă, 

In văgăună 

Nici nu tună. Botoșani 
sau 

Nici nu-mi pasă 

De Nastasă, 

De Nichita, 

Nici atîta, 

De Hurjui, 

N-am grija lui. 


„E o vreme rea, că să nu dai un cîne afară.” Să zice mai ales cînd 
ai pe cineva drumeț şi nu-l lași să să ducă pe o vreme rea, asupra 
nopței. 


Cînele e cel mai puţin îngrijit şi expus temperaturei. „Are mila 
cînelui” să zice despre cineva ce n-are protector pe nime; „îmblă ca 
un cîne”, alungat şi oropsit de toți. „E ca cînele nimărui”, nu-l doare 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 55 


pe nimeni inima după dînsul, n-are milă de la nime. „Nu cauţi cînelui, 
dar cauţi a cui e cînele” să zice cînd faci hatîr cuiva nebagat în samă. 


Cînd vorbeşte cineva desprețuit, i să zice: „Latri ca un cîne” sau: 
„Latri rău, de cîne ce eşti...” „Porc de cîne” se zice iarăși de ocară. 


„Li cauţi în coarne” să zice despre cineva pe care îl curtenești, îi 
faci toate voiele. 


Cînd cineva face ceva rău, să zice: „Pielea ta va răspunde” sau, 
dacă a încăput într-o belea, să zice: „Vai de pielea lui.” „N-aşi vrea 
să fiu în pielea cutăruia.” 


In glumă se zice: „Fă cutare lucru, pe conta mea şi pe pielea ta.” 
„Imblă tot cu frica-n spate.” „I-a întrat frica în oase.” 


Cînd cineva să teme, să zice: „Ce te temi? Dumnezeu cu tine.” 


Ce mai frică 
De-o furnică! 


(S-a văzut vol. I, p. 428, despre frică. Descîntece de spăriet, se vor 
vedea vol. II”) 


„Leac de frică nu-i” să zice. Adecă ca cineva să nu să teamă. 
„De ce te temi, de aceea nu scăpi” (se va vedea povestea). 


Omul slab de fire, de spaimă, poate să moară, dar să-și facă 
curaj, să se îmbărbăteze. 


Omul slab „să teme şi de buruiene și de umbra lui”; dar: 


„Tot paiul îşi are umbra lui.” 


Care e împarat 


Împaratul tuturor păserilor e ochiul-boului, o păsărică mititică 
cît degetul; nu vulturul, după cum să vorbeşte. Dumnezeu a zis la 
păseri că care s-a sui mai sus la ceri aceea are să fie împaratul 
păserilor. S-a suit vulturul cel mai sus; dar sub aripa lui s-a ascuns 
ochiul-boului şi cînd vulturul nu s-a mai putut sui, a zburat 
ochiul-boului sus de tot. Păserile scoborîndu-se, au venit toate la 
Dumnezeu, ca să le hotărască pe vultur de împarat. „Staţi, le zice 
Dumnezeu, că încă lipsește una; aceea are să vă fie vouă împarat.” 
Dumnezeu știa ce şiriclic a făcut ochiul-boului, dar el a ramas mai 
mare decît toate; căci pe dînsul nici o pasere nu poate să-l mănînce; 
el, fiind mic, să ascunde printre frunze, pe unde vulturul, cu aripele 
lui, nu poate să între şi nu-i poate face nici una nimic. 

Tot astfel, şi între dobitoace, nu leul e cel mai mare, nu ele 
împaratul; cel mai mare e culbecele, căci el îşi poartă casa în spate 
şi, cum vine cineva, să ascunde şi nu-l poate mînca; iar cînd vine 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


56 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


iarna, el îşi face ușă la casă, să închide bine şi nici nu-i pasă; păn” în 
primăvară. Peste iarnă, trăiește cu sucul său şi, cum iese brîndușele, 
să dă la brînduși. Culbeciul să suie păn' în vîrful copacului, in leul să 
poate sui?! Petrea Beicu, Mihalcea 


Copiii, cînd văd culbecul, îi cîntă: 
Culbeci, culbeci, 
Scoate coarne boirești 


Şi te du la Dunărea, 
Şi bea apă tulburea. 


Cine e mai mare 


Un turc s-a dus odată la o casă şi a cerut să-l găzduiască. Gazda 
l-a primit cu mare bucurie. „Da n-aveţi pe nime mai mare decît 
mine ?”, a întrebat turcul. „Nu”, au răspuns gospodarii. Tocmai cînd 
dormea turcul mai bine, începe a ţipa copilul din leagăn. „Vedeţi, 
zice turcul, v-am întrebat de n-aveţi pe cineva mai mare şi n-aţi vrut 
să-mi spuneţi. Copilul e cel mai mare decît noi toți...” Botoșani 


Odată s-a fost dus împaratul la o vănătoare şi a înnoptat într-o 
pădure. „Mergeţi şi-mi căutaţi o gazdă, a zis împaratul miniştrilor, 
dar căutaţi unde nu să află mai mare decît mine în casă.” I-au găsit 
gazdă la un pădurari. Cînd merge împaratul, casa plină de copii. 
Unul plîngea, altul țipa — mama și tatăl lor îi băteau, îi ţistuiau... 
„Lasaţi, oameni buni, nu vă mai băteţi copiii, c-aiştia nu știu de 
frica mea.” „Nu v-am spus eu, zice împaratul la miniștri, să nu-mi 
luaţi gazdă unde vor fi mai mari decît mine?”... 

De la mama autoarei, Botoșani 


Cinel, cinel: 
Cinghilică mititică, 
Nici de Vodă n-are frică. 
(Scînteia) 


Mai mare peste cei mai mici 


Dintre animale, iepurele e tare fricos; de frică, el doarme cu ochii 
deschişi. Zice că de suparare, că el se teme de toate animalele şi de 
dînsul nici una, s-a dus la iaz să se-nece. Văzîndu-l, broaștele au 
sărit în baltă spăriate. „Dar tot să teme cineva şi de mine!”, a zis el; 
şi s-a înturnat înapoi voios. Ion Pisarciuc, Roşa 


Plopul și bradul 


Plopul de atuncea tremură, căci, pe cînd fugea Maica Domnului 
cu copilul în braţe de jidani, s-a ascuns sub un plop rămuros. Da 
plopu-i zice: „Fugi, fugi, că eu mă tem, nu vezi cum tremur?!” Atunci 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 57 


Maica Domnului i-a zis: „Tot să tremuri, să dea Dumnezeu!” Şi chiar 
aşa-i; că plopul, fie cât de liniştit afară, frunza-i tot tremură. 

A mai mers Maica Domnului — iată un bradanașş mititel înaintea 
ei: „Vină aice, îi zice el, că eu te voi ascunde!” „Cum m-ăi ascunde, că 
ești mititel?!” „Nu-i nimic, ia mă voi slobozi de ici şi de cole şi-i vedea 
cum te voi ascunde!” Cînd s-a uitat Maica Domnului, era toată aco- 
perită; da bradul crescuse cum să cade de mare. Aude Maica 
Domnului pe jidani cum trec, cum o caută, dar s-o vadă, nu puteau. 
Atunci Maica Domnului l-a blagoslovit: să fie cît lumea tot verde şi 
frumos şi să să bucure lumea cînd îl va vedea, şi de atuncea bradul 
are în vîrf cruce. 

Brad verde să pune cînd să începe vro casă. Cînd să cară mai 
întăi lemnul sau piatra, pun la cai sau la căruţe brad și, cînd să 
încheie casa, să pune sus, ca să fie trainic, zic unii; iar alţii zic că să 
fie așa vesel traiul şi frumos. Catrina Daniliuc, țigancă din Mihalcea 


Un lucru bine făcut, care să trăiască mult, să cheamă că e trainic. 
„E ca fierul”, e tare, va ţinea mult. La ziduri, ca să ţie, să pune 
„umbra” de la vro vietate. 


„Acesta are să trăiască cît hăul.” „Cît Rarăul.” „Va trăi cît piatra 
munte.” „E abanos” etc., să zice la un om sănătos, voinic. 


„Oţelit” se cheamă un om deprins cu toate greutăţile. 


„Cătrănit” e acela care nu să mai sfieşte de sîngiuri; nu-i fac nici 
o impresie. 


Barbatul fricos 


A mers un om în pădure cu carul după lemne, dar era fricos. În 
pădure, a găsit un urs mort, l-a pus în car şi l-a adus acasă. „Iaca, 
femeie, zice el, am omorît un urs.” „Ce spui, barbate, da nu te ştiu eu 
cît de fricos eşti?!” „Ba zău c-aşa, uite-te şi vezi, ca să mă crezi.” 
Femeia ştia c-aşa ispravă nu-i în stare barbatu-său să facă. Sara, ia 
şi unge toate fereştile cu brînză pe din afară şi peste noapte s-au 
strîns o mulțime de-a cîni și hîrfiau pe la ferești. El aude ş-o întreabă 
pe femeie noaptea: „Ce-i asta, femeie, ce s-aude pe la fereşti?” „Ce 
să fie, in scoală şi te uită cum s-au strîns neamurile ursului, fraţii, 
şi-ţi cer socoteală de ce l-ai omorît.” „Vai de mine, femeie, nu l-am 
omorît eu; mergi degrabă de le spune că mort găsit, mort luat.” 

Victoria Cocriș, din Zvoriștea 


Talharii și jidanii 

Românii spun despre jidani că sînt foarte fricoși şi că să tem de 
pușcă. 

Şease jidani au fost pornit odată la drum cu căruța şi fiecare din 
ei a fost luat cîte o puşcă; cînd iată că, printr-o pădure, li iese-nainte 
doi talhari. 

— Măi, pentru ce aţi luat voi puştele astea? 


58 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


— Pentru oameni răi. 

— Apoi iată, noi sîntem oameni răi, ce aveţi să faceţi cu dînsele? 

— Poftim dar D-voastre, făceţi ce ştiţi cu puşchi. 

Talharii i-au pradat, i-au măcelărit ș-au omorît 4 dintr-înşii, 
scăpînd cu viață numai doi; iar aceştia apoi au povestit pe la alții 
lupta lor cu talharii în modul următor: 

Noi, pliosc cu biciușcuţa, 

Ei, trosc cu măciucuța. 

Şi atîta ne-am bătut noi pe noi 

Pănă cînd am ramas din şese negustori 
Numai doi. 

Şi ei tot doi tălhăroi. 


Rifchi, Rifchi, decît moarte pe pădure, mai bine acasă, de chef a 
me! Toader Clim, Botoșani 


* 


Doi jidani au fost poposit noaptea la o crîşmă singuratică,pe un 
cîmp. lată că vin şi nişte talhari, dintre care unul mai chipos a 
poruncit să le dea de băut şi mîncare; acestuia, crîșmarul îi zicea 
„jupîne Gheorghe”. Unul din jidani se apropie de crîșmari şi-l în- 
treabă: „Cine-i d-lui, că nu prea samănă a om de treabă?” „Hai, hai, 
nu te purta tu bine cu dînsul c-ăi vedea cine-i!” Talhariul a fost auzit 
vorba lor, vine la jidan şi-i zice: „Vezi tu ghioaga asta, măi jidane? 
Amuş te turtesc!” Jidanul, de frică, a început a juca ș-a cînta înaintea 
talhariului: „Hop, bădică, hop, lelică, hop, cucoane Gheorghieş. Cîte 
fete şi neveste, ca CC. Gheorghieş nu mai este. Cîte fete-n Mahala, 
ca CC. Gheorghieş nici una!” Și sărea jidanul în sus ca o minge. 

A rîs şi talhariul de dînsul; l-a cinstit ș-a petrecut pănă în ziuă cu 
jocul jdanului. Cînd s-a dus talhariul de acolo, a căzut bietul jidan de 
oboseală, a trebuit să doarmă și apoi să se ducă mai departe. A fost 
tras o duldură bună. Asta să fi fost adevărat. 

De la mama autoarei, Botoșani 


Să zice: „li sare ţuca de frică!” „li joacă tananaua.” „Imblă ca 
prîsnelul, ca pe şfară, pe dinaintea lui.” 


„Cum îi cîntă, așa joacă!” Acest proverb vine de la urs. „Il joacă ca 
pe urs.” „El cîntă și ea joacă” sau viceversa să spune despre autori- 
tatea cuiva asupra celuialalt. 


Tiganul și lupul 


Un ţigan ș-a luat scripca subsuoară şi mergea prin pădure singur. 
Iată vede un lup. Unde să se ascundă? Vede înaintea lui o groapă şi 
sare într-însa. Lupul vine păn' la margina groapei şi să uită la 
țigan. Tiganul, ce să facă de frică? Apucă degrabă scripca şi începe 
a-i cînta: 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 59 


Lupule, lupanule, 
Să mă bată Dumnezeu, 
Dacă-ţi vrau ţie vrun rău! 


Lupul s-a uitat cît s-a uitat la cîntecul lui; apoi s-a dus. lesă 
tiganul și se întălnește cu alți țigani; dar la un capăt de pădure 
bileau niște femei pînzele. „Bre, zice ţiganul, eu mă duc la femei 
ş-am să le cînt şi ele vor lasa pînzele și se vor apuca de joc; voi să 
furaţi pînzele şi să fugiţi în pădure.” 

Cum au auzit femeile scripca, ș-au pus fustele-n brîu ş-au început 
a țupăi! Da tiganul din gură... la ceialalți: 

Nu cata că-i gros, subţire... 
De capăt și în pădure! 


Căci ei le mai cautau, care le vor veni mai bine la socoteală; şi 
cînd s-au trezit femeile, au ramas fără pînză. 

Țiganii aveau acolo bordeiele lor. Amu, unul din ei s-a fost dus în 
sat la cerut şi s-a întors înapoi c-o doniță de lapte acru în cap. Un 
altul ia şi se bagă între rufe şi-l sparie pe țigan, strigînd de acolo: 
„Bee !” 

Tiganul, de spaimă, a scapat donița cu lapte din cap şi s-a varsat 
pe jos. Se întoarce el furios cătră acela ce l-a spăriet şi strigă răstit: 

In mai zi o dată „Bee!”, 
Că nu-i mai behăi 
Cît îi trăi!.. 

Decît l-a bagat pe acela în groazele morței, nu ceva! 

Ileana Puricioia, Botoşani 


Despre țigani se spune că nu sînt voinici. Povestea precedentă cu 
barbatul fricos, în unele locuri, să spune despre ţigan. 


Jocuri 


Jocul de-a „a să ascunde” și a spăria pe alţii e obicinuit mai ales 
la copii. E o plăcere deosebită pentru copil, cînd a spăriat pe cineva. 
Se ascunde pe sub paturi, pe după uși și strigă: boo! sau bee! 

Cei mari fac pozne şi mai mari. Ca să sparie, să fac matahale 
lungi noaptea, întinzînd mînele în sus şi ținînd o oală într-un băț, în 
loc de cap; oala are două spărturi pentru ochi, în care pun cîte o 
lumînărică, iar de la oală în jos, e acoperit corpul c-o prostire. În loc 
de oală, altă dată pun numai cît un cap ca de om, care e tot atît de 
grozav. De multe ori să pot întîmpla nenorociri, altul ce-l vede poate 
să-l ucidă. La copii mici, să fac foarte multe jocuri de spăriet. [i 
sparie că vine „Borza”, că vine „Caua” sau că vine lupul să-i mănînce, 
mai ales cînd plîng sau sînt obraznici. „Taci, c-amușş vine lupul şi te 
va mînca.” Iar altul, cineva din altă odaie, se face că-i lupul şi morăie. 
Băiatul însă nu se prea sparie cu una, cu două, ascultă cu atențiune 
şi apoi zice: „Să vie încoace, să-l văd!” 


60 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


La copiii mici de tot, ca să-i facă să rîdă, acel ce să joacă cu copilul 
îmblă cu degetele sale ca și cum ar păşi, începînd de departe şi 
zicînd: 

Cau, cau, up te duci, 
La Cocuţa s-o mănînci, 
Da de unde s-o apuci: 
Ia de colo şi de ici! 


În timpul acesta, tot înaintează cu degetele, mergînd rar, pîn’ ce 
ajunge la piept sau la gît, pe subsuori, de unde prinzînd copilul ca şi 
cum l-ar mînca, tot repetează versul cel din urmă, iar copilul rîde de 
să prăpădeşte. Botoșani 


Un alt joc despre spăriet, la copii, e acesta: Un copil îl întreabă pe 
altul: „Ai fost în pădure?” „Am fost”, răspunde acela. „Ai văzut un 
lup?” „Am văzut!” „Te-ai temut de dînsul?” De regulă, spune că nu. 
Celalalt, ca sa-l încerce de-i drept ce spune, îl ameninţă cu mîna pe 
la ochi — şi de închide ochii în momentul acela, e semn că s-a temut, 
de nu, nu. 


Se zice în rîs: „Sparie lupul cu pielea oiei!” Lupul e curajos, iar 
oaia, spărioasă. 


Morariul s-a îmbracat c-un cojoc pe dos ş-a morăit, să-l sparie pe 
Dumnezeu. (S-a văzut la urs.) 


Pepelea a avut tocmală cu stăpînul său, că cîte oi se vor uita la 
dînsul să fie a lui. Apoi s-a îmbracat c-un cojoc pe dos ș-a făcut slut 
la oi şi ele, spăriindu-se, toate s-au uitat... 


Muzica 


Despre finul lui Dumnezeu şi scripca, s-a văzut vol. I, p. 472, cu 
care muia şi pietrele; sau despre fluierul ce îmblînzeşte în pădure 
fiarele. În poveştile Srrigoaica, Visul, Vederile şi Pragul, ciobanul, 
cîntînd din fluier, învinge zmeii şi zinele și apoi, prin şiriclic, face ce 
vroieşte cu ei. 


Au fost trei frați la oaste; ieşind ei din cătănie, s-au sfătuit înde 
ei: „In să mergem noi la împaratul, pe cît l-am slujit toţi 3, poate 
ni-a da ceva, ca să avem cu ce trăi.” S-au dus. A întrat întăi cel mai 
mare, ca să poftească. Împaratul i-a zis: „Tu-mi spui mie că m-ai 
slujit, dar nu-mi spui cu ce dreptate. Eu îndată am să te cerc şi voi 
şti. Iată, am să trec de două ori pe dinaintea ta şi a treia oară cînd 
voi trece, să-mi dai o palmă.” El, unde era să dea palmă împaratului! 
Împaratul l-a bătut bine şi l-a alungat. Mergînd, a spus la fraţi că 
i-a dat bani, de are cu ce trăi toată viața. A mers și al doilea; şi acela 
tot așa a păţit. Merge şi al treilea. Acela a dat o palmă împaratului. 
(Căci la catane-i aşa, că el dacă o dată a jurat, trebuie să facă tot ce 
i să spune: să meargă în foc, unde l-a trimete.) „Tu m-ai slujit cu 
dreptate. Acuma eu pe tine te voi răsplăti tare bine, dar mai întăi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 61 


să-mi faci o treabă. Am făcut o moară cu 30 de pietre şi nu poate 
nime măcina, căci au luat-o dracii; s-au făcut ei morari. La fiecare 
piatră este alt drac şi pe cine trimet să-i alunge nu mai scapă cu 
zile. Dacă te prinzi că-i vei alunga, eu îţi dau fata şi jumatate de 
împărăție.” „Voi încerca, înalțate împarate, numai să-mi dai 
agheazmă, grîu sfinţit de la 12 liturghii ş-o scripcă care cîntă 
singură.” 

I-a dat toate. El s-a dus ş-a așteptat în moară. Au venit 30 de 
draci, jucînd, ţipînd, şi unul mai bătrîn venea din urmă şi toți s-au 
apucat la lucrul lor: unul ştergea pietrile, altul măcina etc. Soldatul, 
cînd a început a-i stropi cu agheazmă, ei toţi au fugit ţipînd la cel 
mai mare. „Nu ştiu ce-i acolo în moară, că ne frige.” Vine dracul cel 
pătrîn, cu barbă, c-o coadă lungă şi cu niște unghii mai lungi decît 
degetele. Soldatul dă să-l stropească, el nici nu se uită; întră în 
moară. Soldatul apucă iute scripca și începe a cînta. Dracul stă şi se 
uită. „De cînd sînt, zice el, încă aşa frumos să cînte n-am auzit. 
Învaţi-mă şi pe mine !” „Dacă ţi-s degetele tare strîmbe, te-i lasa să ți 
le îndrept?” El a zis că s-a lasa. A despicat butucul şi l-a prins în 
butuc. Apoi l-a bătut păr a ostenit. Dracii cei mititei ţipau pe afară, 
dar nu se apropiau. El s-a pus şi s-a hodinit şi iar l-a bătut. „Cere ce 
vrai de la mine şi dă-mi drumul să mă duc la copii.” „Iscăleşte-mi că 
nu-i mai veni în moară.” I-a scos o mînă și a iscălit. L-a mai bătut și 
i-a dat drumul. Au fugit schiolălăind, cît au putut. Imparatul i-a dat 
fata. 

La cîtva timp, porneşte el cu femeia să meargă acasă la părinţi. 
Iată că pe granița oraşului lor vede o negreaţă şi oameni morţi o 
mulţime. „Fugi de-aice, îi spun nişte trecători, că la noi este mare 
nenorocire, s-au pus niște diavoli pe graniţă şi nu lasă nici paserea 
să treacă, totul omoară.” Acuma, diavolii văzuse că vin oameni şi se 
apropia de dînşii. Soldatul ia barda, diavolul atunci l-a cunoscut: 
„lar vrai să-mi îndrepţi degetele!”, strigă el şi la fugă cu toţi dracii lui. 

Alecsa Isar, Lucaviţa 


Voinicia 


Despre şiriclicul ce-l întrebuinţează cei slabi pentru a învinge pe 
cei tari, dar proşti, sînt mai multe poveşti. S-a văzut Baba și dracul. 
Să va vedea: Dan și Zmeul etc., vol. II", precum şi la Poveşti”, sub 
titlul Șugubine: Ursul și tiganul etc., de asemenea, şi sub titlul Ani- 
malele, mai multe lupte şi istorii din viaţa animalelor. 


De altmintrelea, toate poveştile sînt descrieri despre fapte de 
isteţime şi vitejie săvîrşite de diferiți eroi, în împrejurări grele, 
ajutaţi de cei buni și stingheriți sau omorîți de cei indivioşi şi răi. Cu 
privire la curaj şi lipsa de frică, sînt: Cel ce caută beleaua, Cel ce 
n-avea frică etc. Mai ales celor ce au fost soldaţi li se atribuie curajul. 


* Aceste volume nu au mai fost publicate de autoare (n.ed.). 


62 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Românul, mai mult decît orce, preţuieşte voinicia. Voinicul e de toţi 
iubit şi respectat; chiar și de femei. S-a văzut Păunașul, vol. I, p. 384. 
S-a văzut iubirea şi interesul pentru căpitani de hoţi ca Busuioc etc. 


Principiul românului este: 

„Decât c-un mișel la cîşlig, mai bine c-un voinic la pagubă.” Despre 
un mișel, ticălos, să spune că „n-are nici oleacă de inimă-ntr-însul”. 
„Cu aşa unul piei.” „Te mănîncă cînii.” „Nu-i nici de zama oului.” 
„Ouaţi, de aiștia...” „Cu aista nu-i nici de murit, nici de trăit.” „N-ai 
nici o haznă dintr-însul.” „Ţ-ai găsit, floare de-amirosit!... „Ţ-ai găsit 
şi omul...” 

„Să teme şi de buruiene, şi de umbra lui.” „E un mămăligari.” 
„Un papă-lapte.” (S-a văzut proverbele la mămăligă şi la ceapă.) „E 
o gură de vacă.” „Un bleg.” „Nu-i nici de-o lume.” „Lasă-mă să te 
las.” „Nu-i barbat.” „Zice amin la toate.” 


ă 


Copiii între dînşii spun următoarele versuri de voinicie: 
— Cum te cheamă? 
— Zor-de-Zamă! 
— Cum te strigă? 
— Mămăligă! 
— Cum te taie? 
— Cu malaie! 
— Cum te-mpuşcă? 
— C-o gălușşcă! (sau: „Hap, gălușcă!”) 
„La plăcinte, înainte; la război, înapoi!” 
„La-l de pe mine, că-l omor!” să zice despre cineva fălos și fricos. 
„Voinicos, da fricos.” 
„In urma războiului, mulţi voinici s-arată.” 
„După turc, şi pistolul.” Să zice despre cineva vrednic sau ticălos. 


Omul vrednic dă piept cu greutatea, cu primejdia, pe cînd cel 
ticălos fuge. 


Omului iute, inimos: „Nu-i calci pe coadă, că-ți găsește 
mantaua.” „Nu-i sufli-n borş.” „E om, nu e fleac.” 


Cînd cineva îmblă provocînd, bajocurind, să zice: „Hei... tu ai 
udat pănă acuma tot butuci, încă nu ţ-ai dat peste om...” Să poves- 
teşte că un ficior de bani gata, oarecînd, mergea pe drum ziua mare 
şi să uda pe oameni, căci zicea că-s butuci, şi nime nu îndrăznea să-i 
zică nimică, căci toți să temeau de starea lui; păr ce a dat şi peste 
un „0om”, care i-a tras o sfîntă de bataie, de s-a lasat de acel obicei. 


(Despre onoare etc., să va vedea vol. II-.) 


Voinicul îmbla morțiș după vitejie. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 63 


Cînd sare unul la mai mulţi e semn de vitejie, cînd sar mai mulţi 
pe unul e semn de mișălie. 


Totdeauna cu cel slab să ţii. (De la tatăl autoarei) 
„E ca șoimul” să zice despre un om ager, viteaz. 


Omul voinic păreche îşi caută, tovarăș cu care să potriveşte în 
voinicie. 

Voinicul adesea moare de mîna celui slab; căci pe dînsul nu-l lasă 
inima să-şi puie puterea cu cel slab, să-l lovească, pe cînd acela 
singur îşi caută ceartă şi nu-l cruţă. De voinicii şi vitejii de acestea, 
mulți rămîn pătimaşi pe viață. D-l Petrea Cocriș, Botoșani 


Ca să-şi încerce puterele, flecăii să trîntesc îndeolaltă. Trîntele 
sînt de mai multe feluri: „Trînta dreaptă” e cînd să cuprind în braţe 
cruciş. „Trînta ciobănească” e cu piedică; sau stînd piept la piept, 
îşi întind mînele peste spate, unul altuia, păn' la brîu dinapoi, și 
prinzîndu-se bine de brîu, să trîntesc. „Trînta pe furiș” e cînd apucă 
unul pe altul pe furiş de mijloc şi atunci i-a luat toată puterea. 
„Trînta de-a berbecul” sau „de-a berbeleacul” e cînd, vînzolindu-se 
doi, să se trîntească, un altul, strein, ce ţine cu unul din ei, vine şi 
să pune alături, în patru brînci, ca să-i fie de ajutor, şi acesta, 
rezămîndu-se, îl trînteşte pe celalant pe deasupra prietenului său, 
de-a răstăgolul, de să duce „de-a berbecul”. Tot cam astfel e şi cînd cel 
mai voinic rădică pe adversari şi-l zboară sieşi peste cap. Botoşani 


La trîntă, caută fiecare să fie deasupra, căci „acela ia pe fata cea 
frumoasă.” 


Tot voinicie e cînd un flecău să întinde pe pămînt cu fața în jos și 
altul să întinde oblu deasupra lui, cuprinzîndu-l cu mînele pe sub- 
suori şi apoi, aducîndu-le după ceafă, își încleştează degetele, astfel 
că cel de dedesupt, strîns ca în fiere, trebuie să-l rădice. 


„De-a cîrligul” să numeşte cînd doi, stînd în picioare față în faţă, 
la oarecare departare şi înțăpeniţi bine în pămînt, se prind ca în 
cîrlige de degetele arătătoare şi astfel caută să să urnească unul pe 
altul din loc; însă, dacă ş-ar da drumul unul altuia, ar putea să-și 
spargă capetele de pămînt. 


O altă voinicie e cînd nu poți deschide la cineva pumnul. Această 
tărie o au mai ales femeiele. 


(S-a văzut Zîna şi inelul, vol. II, p. 10.) 


Băieţii să joacă vara pe toloacă, azvîrlind bețe, „de-a balanca”. 
Balanca este un băț lung ca cele de mînă, la un capăt mai subţire şi 
la altul mai gros, aruncînd cu cel gros înainte. Să cinchesc jos, într-o 
poziție aproape ca şezînd, şi, balansînd de mai multe ori balanca în 
mînă, îi dau drumul. Ea să duce de cîteva ori peste cap ş-apoi drept, 
pănă la ţinta ce au pus. Ținta poate să fie de 5-6 stînjeni moldo- 
veneşti. Acolo stă un băiet, care să cheamă că „o paşte”. Dacă a 


64 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


trecut de țintă, mută semnul pănă acolo şi tot acolo trebuie şi ceialalți 
s-o arunce, iar cel ce-a aruncat mai slab vine la pascare şi merge cel 
ce a păscut păn' atuncea în locul lui de aruncă. 

Tot astfeli să joacă ciobanii cu cîrligele lor ciobăneșşti, arun- 
cîndu-le din deal la vale, de merg de-a răstăgolul; lucru ce e mai uşor 
decît pe şes. 

Mai aruncă şi niște bețe ca de-o palmă, ce merg ca săgeata. Aruncă 
cu „praştia”. Praştia e un bici cu coadă scurtă şi cu biciuşca lungă; în 
vîrful căreia leagă o piatră sau numai glod. Apoi îi face vînt şi suceşte 
necontenit biciul în mînă, de se învîrte biciușca mult împrejur şi, 
cînd îi dă drumul, merge ca de 100 de metri și, pe cine l-ar lovi, îl 
toropește; de aceea nu pun piatră, ci pun un boț de glod. 

D-l Petrea Cocriș, Botoșani 


Fac eserciții cu săgeata și arc de trestie; bat mingea, să joacă 
de-a ascunsele şi altele. 


De altfel, jocurele copiilor nu sînt decît lupte şi încercări de 
putere, cum e jocul „Dumnezeu și dracul” etc. 


Lupta celor 3 fraţi 


A fost un împarat care avea 3 fete. Ele nu-l ascultau şi împaratul, 
de ciudă, le-a blastamat şi le-a pus să stea 7 ani într-o biserică. Cum 
au întrat acolo, zidul bisericei s-a înnegrit. În biserică a pus tatăl 
lor un poloboc de apă, ca să aibă fetele ce bea, şi necuratul — alt 
poloboc, căci acu ele erau în stăpînirea lui. La 7 ani, împaratul a dat 
de ştire că cine să va găsi să-i scoată fetele din blăstăm, acelora le 
va da de soții. S-au găsit 3 fraţi, care au zis că le vor scoate. 

În ziua hotărîtă, împaratul a făcut lîngă mănăstire paradă mare, 
bal şi a chemat tot poporul. Au jucat toată ziua, au petrecut, după ce 
a înnoptat, cei 3 frați au zis la oameni să se ducă pe acasă, căci ce va 
fi pe acolo nu e de ei. Poporul s-a dus şi au ramas numai cei 3 frați. 
Au întrat în biserică şi s-au început a să lupta între ei cu săbiele. Pe 
la miezul nopței, au venit 6 necuraţi şi vrau să-i alunge, dar nu pot, 
căci nu se puteau vîrî între dînşii să-i desfacă, de săbiele lor. „Lasaţi, 
a zis fata cea mai mare diavolilor, căci Dumnezeu aşa vrea.” Astfel 
s-au luptat ei păn' la cîntatul cucoşilor, atunci diavolii au perit şi ei 
s-au lasat de luptat. E 

A doua zi dimineaţa, mănăstirea era albă la un colţ. Imparatul 
iar a chemat poporul ş-a făcut paradă, bal, pănă în sară. Noaptea 
s-au dus toţi pe acasă ş-au ramas iar cei 3 frați. Acuma au venit 12 
diavoli; dar s-a întîmplat tot ca în noaptea trecută. A treia zi, 
mănăstirea era albă mai bine de jumatate. 

Imparatul a făcut paradă şi mai mare, păm în sară, iar noaptea 
au venit dracii, cîtă frunză şi iarbă, și iarăși nu i-au putut desface şi 
alunga pe luptători. Dimineaţa, mănăstirea era cu totul albă. „Hai- 
deți de-acuma acasă”, a zis ficiorul cel mare fetelor. „Nu să poate, 
căci trebui să mai dormim o noapte aici, de prubă”, a zis fata cea 
mare. În noaptea ceea trebuiau să se păzească ca nime să nu bea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 65 


apă din polobocul dracului. Ficiorul cel mare le-a spus la fraţii săi — 
căci şi el era nazdravan, ca şi fata — să nu cumva să-i împingă pacatul 
să bea; dar cel mic era prost, l-au iudit dracii şi el a băut. Cînd s-au 
sculat a doua zi dimineață, biserica era cu totul neagră, cum a fost 
dintăi, şi fetele au ramas blastamate încă pe 7 ani. Împaratul i-a 
rugat tare ca la şeapte ani, în aceeași zi, să se afle toţi 3 iar acolo. 
Ficiorii ş-au luat ramas-bun de la logodnicele lor şi fiecare fată a dat 
logodnicului ei cîte un dar. Cea mare i-a dat logodnicului ei un inel 
pe care, cînd îl va învîrti pe deget, să aibă tot ce va dori. A doua i-a 
dat celui mijlociu o basma, pe care, cînd o va scutura, tot ce va dori 
va avea; iar a treia i-a dat o pană — tot așa. 

Au mers ei pănă unde se despărțea calea în 3 drumuri şi fiecare 
a apucat pe cîte unul. Căile acestea să împreunau iarăși toate 3, la 
întrarea unui oraş. Aice locuia o văduvă. A ajuns mai întăi cel mij- 
lociu ş-a întrat pe la ea. A petrecut vro cîteva zile. Basmaua îi da 
bani şi de toate; văduva, văzînd aceasta, i-a luat basmaua și l-a 
alungat. El rămăsese peritor de foame; neavînd ce face, s-a apucat 
să care gunoi la un jidan. ; 

Ajunge şi cel mic la vadană; petrece şi acela cîteva zile. li ia şi lui 
pana şi-i dă blendele... Neavînd cu ce să se hrănească, a întrat la un 
pitari şi cara cu spatele făină de la moară. 

Cel mare ş-a păzit cinstea lui, ş-a cruțat darul ce i l-a dat logod- 
nica. Acesta era îmbracat ca un prinț ş-avea trăsură şi cai ca la 
împarați şi toți i se închinau pe unde mergea. Așa a îmblat el cu 
noroc aproape 7 ani prin lume; cînd a văzut că să apropie vremea, a 
pornit spre casă. A ajuns în orașul unde erau frații săi şi, mergînd 
prin oraş la primblare, îl întălneşte pe cel mijlociu cărînd gunoi. 
Spune la vezeteu să treacă pe aproape de dînsul şi să-i răstoarne 
carul. Fratele său a început a plînge, căci carul se sfarmase și ce-i va 
zice stăpînul său? Fratelui celui mare i-a fost milă şi i s-a făcut 
cunoscut. A plătit pentru dînsul carul, l-a îmbracat frumos și l-a 
luat. Pe al doilea, l-a găsit cărînd făină; acestuia i-a varsat sacul 
jos;— apoi şi pe acesta l-a mîngîiat şi l-a luat. 

În ziua hotărită, au ajuns la locul de luptă. Împaratul a făcut 
aceleaşi părăzi şi ei s-au luptat tot aşa, 3 zile. A patra noapte, au 
dormit acolo şi n-au mai băut din polobocul dracilor, dar nici fetele 
nu băuse tot timpul în acei 7 ani. Cînd s-au sculat dimineață, fetele 
erau scapate de blăstăm. 

Imparatul a trimes să le aducă cu paradă acasă, dimpreună cu 
mirii lor, dar numai pe fratele cel mare l-au găsit cu fetele, căci cei 
doi ştersese de dimineaţă putina; de ruşine, au fost fugit. 

Fugind ei printr-o pădure, au dat de un bordei. Cel mic a ramas 
acolo, dar cel mijlociu a mers mai înainte, să vadă unde va ieși. 
Mergînd, i-a venit miros de mere și nu departe află şi un pom, cu 
niște mere foarte frumoase. 

Fiind tare flămînd şi obosit, a mîncat şi s-a culcat. Cînd se scoală, 
simte că are ceva pe cap. Să pipăie și vede că-i crescuse coarne! Dar 
aşa mari, că de-abia putea trece printre copaci. Ce să facă el? Să se 
întoarcă înapoi îi era rușine; merge mai departe. Îi vine miros de 


66 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


pere. Iar a fost flămînzit. „Macar fie ce va fi, gîndeşte el, trebui să 
mănînc!” Mănîncă şi iar adoarme. Acuma, cînd s-a sculat, îşi simte 
capul uşor; i-au fost picat coarnele. „Las” dar că-i bine!”, zice el. Ia 
pere de acelea și mere şi se duce în oraşul unde era văduva şi să pune 
cu merele de vînzare la poarta ei. O slugă a venit ş-a cumparat. A 
mîncat şi ea ş-a dat şi stăpînei. Păn' a doua zi, le-au fost crescut la 
amîndouă niște coarne, că au fost străbătut prin podul casei, păn' 
peste acoperemînt. Au trimes după doftori, după babe, dar nime nu 
le putea ajuta. El se face un călugăr şi vine la servitoare şi-i spune că 
poate să le citească, să facă rugăciune la Dumnezeu ca să le scape. li 
citeşte servitoarei şi-i dă o pară, pe care, cum a mîncat-o, coarnele 
i-au picat. Ea merge de-i spune stăpînă-sa şi-l cheamă și ea. Călu- 
gărul a luat-o la spovăduit. Ea i-a spus toate pacatele, numai despre 
basma şi pană, nu. „Caută, că trebuie să mai ai pacate, căci coarnele 
nu-ți cad.” A spus şi de acestea. „Adă-le-ncoace.” Le-a adus. I-a dat 
şi ei o pară şi coarnele i-au căzut. Apoi s-a întors la fratele său şi l-a 
luat şi, ducîndu-se la logodnice, s-au însurat. 

Domnica Mihailiuc, Broscăuţi 


Omul voinic 


Frunză verde stejărel, 

Cînd eram eu tinerel, 

Luam satul de-a lungu, 

Cîte mîndre mă vedea, 

Toate cu mîna-mi făcea: 

Că tu ești de sama mea! 

Da una nume-mi punea: 

Spate late de voinic, 

Buze moi, de copil mic. 

Da după ce-mi îmbătrîneam, 

Luam satul de-a lungu, 

Cîte mîndre mă vedea, 

Toate porţile-nchidea 

Şi una c-așa-mi zicea: 

Tu nu eşti de sama mea! 

Da una nume-mi punea: 

Spate late-ncîrjobate, 

Buze moi, tapalazate. Șcheia 
* 


Omul lat în spate e voinic. Să află şi povestea voinicului 
Spată-lată. 


Omul care e voinic să cunoaște pe şele, că e „bine legat”. Despre 
oamenii mici şi îndesaţi, trupeși, să zice că au putere. Să zice: 
„Aista-i de cei de la pămînt.” „Buturuga mică răstoarnă carul mare.” 


ă 


Cînd un om e slab tare, să zice că „nu poate rădica un pai de jos.” 
„Incă-ţi trebuie multă mămăligă să mănînci pănă să faci cutare 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 67 


lucru” să spune mai ales la copii, cînd se încearcă la ceva greu. În 
poveşti, se spune că copiii sugeau cîte 7 ani la mamă, pănă ce capatau 
destulă putere. 


(Se va vedea la Poveşti”, sub titlul Șugubine, cum a capatat putere 
Ivanciu Şulupanciu.) S-a văzut despre ciobanul ce a capatat putere 
mîncînd mămăligă cu usturoi, vol. I, p. 465. 


A fost un cioban care nu avea putere deloc, toți îl băteau; el s-a 
rugat la Dumnezeu să-i dea putere și Dumnezeu i-a dat. (S-a văzut: 
Doboș.) 


„Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.” 
Cînd cineva e voinic, tare, să zice că e „cît un tun”, „cît un zmeu”. 
bă bă >; >> 


In Bucovina, cînd să întîmplă de Crăciunul nemtesc ger bun, să 
zice că nemții vor fi mai tari în acel an, iar dacă e ger de sărbătorile 
noastre şi de-ale lor, moale, vor fi românii mai tari. 


Cînd se naşte un vițel la vacă, oamenii îl duc în casă şi-l lovesc de 

3 ori de horn, zicînd: „Să fie mare ca hornul, vesel ca primăvara, 
frumos ca vara, gras ca toamna, vîrtos ca iarna şi greu ca pămîntul.” 
D-na Maria Braha, Mihalcea 


Despre un om voinic să spune că e „cît un urs”. Ursul e cel mai 
tare din toate dobitoacele, smulge copacul cu rădăcină din pămînt. 
Se va vedea la povești despre „Ursul, ficiorul popei”, „Urechiuşă”, 
„Dungă-Murgă” şi alții. 

Boul e tare, răstoarnă pămîntul; de asemenea, şi calul. Să zice: 
„E tare cît un bou”, „cît un cal”. Se va vedea la poveşti „Fiul vacei”, 
„Fiul iepei”, „Fiul oiei”, care reprezintă încrucișarea între popoare de 
deosebite rase, ea dînd copii puternici, meniţi a săvîrși fapte în- 
samnate. 


Este o buruiană în pădure, să numeşte „100 de capete”, cu aceea 
să se scalde voinicul, ar fi în puterea boului. 


Spinul „voinic” e bun de scaldat şi mai toate buruienele, pentru 
întărire; cînd e cineva bolnav, capătă putere. (Se va vedea buruienele 
de la Sf. loan, bozul de la Ziua Crucei etc.) 


Dumnezeu. Incrucișarea cu zeități 
Mai mare decît tine 


A fost un flecău de însurat; el avea o logodnică în alt sat şi, 
fiindcă n-avea timp ziua, alerga noaptea la ea. Pe lîngă drumul pe 
care mergea el, era alăturea o rîpă mare; ş-amu, de cîteva ori, a fost 
auzit un glas că-i zicea: „Vasile, tu degeaba mergi la ibovnica ta, 
căci eu sînt partea ta și tu a mea.” Mama lui l-a fost învaţat că de va 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


68 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mai auzi așa, să zică: „De eşti tu norocul meu, ieşi să te văd, iar de 
nu ești, mai în fund te afundă.” El a zis vorbele acestea ş-a venit la 
dînsul o doamnă minunat de frumoasă. „De-amu, Vasile, tu du-te 
prin lume, na, îţi dau cal de călărie, să pofteşti la nunta noastră pe 
cine vei vedea cu ochii, un an de zile întreg, căci eu mă duc la casa ta 
să pregătesc ce trebuie pentru nuntă. Tu la anul să fii acasă şi ne 
vom cununa; numai cît ia sama: mai mare decît tine, să nu pofteşti.” 
El a mers prin lume ș-a poftit pe cine a văzut şi, fiindcă odată, pe 
cînd poftea el, să prilejise şi împaratul, l-a poftit și pe el. Cînd a 
venit la anul acasă, în locul bordeiului său erau curți împărăteşti. 
Imparatul a fost auzit de aceasta; a luat pe ficiorul său ş-a mers şi 
el la nuntă. Ficiorul împaratului, cînd a văzut pe mireasă, îi venea 
să-şi ia zilele, nu ceva, și cum a ajuns acasă, a căzut bolnav la pat de 
dragoste. Împaratul, auzind, a trimes după Vasile, doar i-ar găsi vro 
pricină să-l omoare, şi i-a dat ca păn” a doua zi dimineaţă să aleagă 
curat 3 coreţe de grîu amestecat cu mac și cînepă, fir de fir deoparte, 
iar sabia a pus-o în cui la îndămînă, arătîndu-i-o, că de n-a fi gata 
păr la timpul zis, îi taie capul. Vasile vine suparat acasă şi spune 
femeiei : „Vezi, dacă nu m-ai ascultat ş-ai chemat la nuntă mai mari 
decît tine!” Dar ea avea putere peste necuraţi; i-a chemat şi, păn' a 
doua zi, lucrul a fost gata. A doua zi, împaratul îi dă poroncă că să 
dezrădăcineze o pădure şi să-i aducă la amiază colac de grîu de pe 
locul acela. I-a adus. A treia zi, l-a pus să răsădească pe-un deal 
pomi şi, păn' a doua zi, să-i aducă poame coapte. Femeia lui şi 
acestea le-a făcut. Acuma, ficiorul împaratului vroia numaidecît 
să-i ia capul, fără să-l mai cerce, dar împaratul a spus că are să-l 
trimeată şi la Dumnezeu, să-l poftească la dînsul la masă; unde știe 
el tare bine că nu va putea merge ş-atunci îl vor omorî. L-a chemat 
şi i-a spus. Vine el acasă plîngînd şi uitîndu-se la ceri, în sus, cît e 
de departe! Femeia lui însă i-a dat un cal negru și l-a legat la ochi, 
spuindu-i să să ţie bine pe cal, să nu cadă, că pe ceea lume, Sf. 
Neculai îi va lua legătoarea. Așa a fost. El, mergînd, a văzut niște 
vaci grase păscînd pe-un loc sterp şi altele slabe, păscînd în iarbă. 
Cele slabe erau oamenii care, avînd de toate pe asta lume, nu trăiesc 
acătării și sînt tot suparaţi, parcă tot le lipseşte ceva, iar cele grase 
erau oamenii cei saraci, care ei totdeauna își fac voie-bună, orce 
necazuri şi nevoi ar avea. Apoi a întrat într-o casă ş-a găsit pe masă 
o franzolă ş-un pahar cu apă și, gustînd din ele, îndată a fost sătul. 
Acelea erau partea lui din care era să mănînce în vecii vecilor pe 
ceea lume. Mai mergînd prin odăi, a găsit pe Dumnezeu, care i-a dat 
răspuns că va veni, dar să-i facă o masă din toate păserele şi 
dobitoacele, tot cîte 77. Venind înapoi, împaratul nu l-a crezut c-a 
fost ş-a poroncit că, pentru minciuna ce spune, să-i ia îndată capul. 
Dar cînd au rădicat sabia, din ceri s-a auzit un glas şi Dumnezeu, 
încunjurat de raze, a fost înaintea lor. „Staţi, nu-l omorîţi! Daţi 
încoace coroana, căci el e mai vrednic decît voi!”... şi puindu-i-o lui 
Vasile în cap, pe împarat şi pe ficior suflîndu-i, i-a făcut numai fum. 

Ion Cozloboschi, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 69 


Blăstămul. Pacatele 
Doamna și pascariul. Dumnezeu 


A fost un pascari la un împarat, dar amu el era bătrîn ș-a rugat pe 
împaratul să primească pe ficioru-său de pascari în locul lui. Impa- 
ratul l-a primit. Pascariul ist nou prindea peşte mai dehai și mai 
frumos de cum prinsese tată-său şi împaratul era tare mulțămit. El 
avea casă lîngă apă şi vîrşi, năvoade, tot ce-i trebuia. Odată merge el 
să prindă şi nu scoate nimic. A doua zi, iar așa. A treia zi, iară. Aşa 
a păţit vro trei săptămîni de-a rîndul. La trei săptămîni, merge într-o 
dimineaţă la apă şi prinde un singur peștişor cît degetul. Íl ia în casă 
şi-l pune într-un ciubaraş să crească, ca să vadă ce peşte va fi: caras, 
lin or ce? Merge pe urmă iar şi trage cu năvodul; acuma, a prins la 
peşte, că s-a spăriat. A mers la palat și a zis să vie cu căruțele să-l 
iaie; — şi l-au pus în căruți ca lemnele, unu lîngă altul. Din ziua ceea 
înainte, el, cum punea vîrșa sau meredeul, cînd mergea, îl găsea 
plin. Atuncea, peştişorul acela a fost închis peștii, că nu veneau... 

Dar acuma și la casa băiatului era altfel; de cîte ori venea acasă, 
pe masă găsea mîncarea gata, caldă, rachiu şi tot ce-i trebuia. Aşa 
az, aşa mîne, să miară el cine face toate acelea, că nu era nime în 
casă, numai peştișorul. Într-o zi, în loc să se ducă de acasă, se 
ascunde după ușă şi se uită prin borta cheii. Deodată aude un huit, 
ca şi cum ar fierbe apa la foc; pe urmă, sare peştişorul jos şi să face 
o doamnă frumoasă și se apucă de treabă, face focul, pregătește 
mîncarea... El atunci întră încet în casă ş-o prinde. „Ei, zice ea, ce-ai 
făcut? De ce n-ai avut rabdare încă cîteva zile, să fi scapat eu din 
blăstăm, căci eu sînt fată de împarat, blastamată că să fiu așa; dar 
şi aşa n-a fi rău, dacă m-ăi asculta, să faci tot ce ţ-oi zice eu.” „Te-oi 
asculta, zice el, de ce nu?” „De-amu, zice ea, tu să nu te mai îngrijeşti 
de peşte, că vezi că peştele singur îţi vine, dar să mergi la împaratul 
şi să zici că vrai să te însori, să cheme împaratul toată oastea cîtă o 
are la nunta ta, că de tot soldatul vei da cîte un galbăn, iar pentru cei 
mai mari, vei da tot mai mult.” A 

Merge el a doua zi şi spune cum i-a zis. Împaratul să vorbeşte cu 
miniștrii: „Dacă ni dă el treabă, hai să-i dăm şi noi lui.” „Bine, zice 
împaratul, eu ț-oi face asta, dar și tu acestea două dealuri, ce-s 
dinaintea curței mele, pănă mîne să le sapi ca să fie neted, să ari, să 
sameni grîu, peste noapte să se coacă și la opt ceasuri dimineaţă să 
am franzole calde la cafea; că de nu, unde-ţi stau picioarele, ț-a sta 
capul, să ştii.” 

Vine el acasă şi plînge. „Uită-te ce-a spus împaratul.” „Taci, nu 
plînge, zice fata, capul tău acelea nu le va face, dar le voi face eu. 
Culcă-te şi dormi şi n-avea nici o grijă, dragul meu.” El s-a culcat. 
Ea, cînd a fost 12 ceasuri, a ieșit afară ş-a șuierat din degete și s-au 
strîns, cîtă frunză şi iarbă, necurați. „Ce poronceşti, împărăteasa 
noastră?” „lată ce şi iată ce... Voi ceilalți să faceţi asta — dar era 
unul şchiop — da tu, zice ea celui şchiop, să te duci la dealul de steclă 
şi să-mi aduci talgerul cel de diamant şi, după ce-ţi măcina, să-mi 


70 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


aduceţi făină să coc eu împaratului franzole, să fie gata la cafea.” Ei 
s-au apucat de sapat; pe urmă de samanat; unii suflau ca să se coacă 
mai degrabă, alţii moara făceau. Îndată au îmblătit ș-au măcinat şi 
au adus făină. Ea, cînd au fost franzolele gata, le-a pus pe talgerul de 
diamant, l-a trezit pe pascari şi l-a trimes la împaratul să le ducă. 

Imparatul, cînd a văzut, s-a spăriat. S-a sfătuit iar cu miniștrii ce 
treabă să-i mai deie. Apoi i-a zis că pe vîrful dealului ce se vedea, să 
facă el o curte de diamant, cu toate celea de diamant, cu grădină cu 
fel de fel de pomi și fel de fel de fiare și de la curte, pod de diamant, 
pănă la împaratu la ușă, iar de jur-împrejurul dealului să fie apă; că 
de n-a face așa pănă a doua zi dimineaţă, unde-i stau picioarele, îi va 
sta capul. Fata iar a şuierat ş-au venit diavolii şi le-a spus ce să facă. 
Păn' a doua zi dimineaţă, totul a fost gata și fiare fel de fel în grădină 
s-au prefăcut ei. „li rău, zice împaratul; mi să pare că eu am să 
ajung să pasc porcii la pascariul nostru.” Vine pascariul la 
împaratul. „Acuma îţi poroncesc să strici toate şi păn’ mîne să fie 
dealul la loc cum a fost.” Ş-aceea s-a făcut. Să duce iar la împaratul. 
„Apoi, dacă ai aşa mare putere, zice împaratul, şi dacă vrai să ai tu 
aşa de mare paradă la nuntă, chemînd eu toată oastea, atunci mergi 
şi-l pofteşte şi tu pe Dumnezeu să vie să te cunune.” Să duce iar şi-i 
spune doamnei ce i-a zis. „Amu, asta e mai greu”, zice ea. li face o 
păreche de opinci de fer şi-i pune în traistă mîncare, că orişicât ar fi 
mîncat, nu să mai sfărşea, şi-i dă un şip de rachiu, că tot bea şi nu 
să mîntuia, şi-n buzunari îi pune titiun, că tot tragea şi tot avea, şi 
i-a dat un pistol, că oricît ar fi împuşcat, tot încarcat rămînea. 
„De-amu, dragul meu, ia și te du pe apa asta tot în jos, păn” vei 
ajunge la o fîntînă. Acolo să te pui pe o moviliţă și să mănînci, că din 
apă are să iasă o rață — aceea e sora mea şi ea te va învaţa ce să 
faci.” 

S-a dus el cum i-a zis doamna, păn' a ajuns la fîntînă. Iese o rață: 
oac, oac, cum e rața. „Buna ziua, cumnată rață!” „D-ta eşti, cumnate, 
barbatul surori-mea pește? Da ce cauţi pe aici?” El îi spune. „Apoi 
eu, ce pot să-ţi ajut, o biată rață blastamată? Dar du-te mai departe, 
c-ăi da iar de-aşa o fîntînă şi va ieşi iar aşa o rață, o soră a mea, 
aceea poate va şti ceva” şi, cum a zis cuvintele astea, rața ciuști!, în 
apă; s-a cufundat!... A ramas el suparat. Merge, merge şi ajunge. 
Iar iese o rață, oac, oac... „Buna ziua, cumnată rață!” „Ei, d-ta ești 
etc.” Şi asta i-a zis să meargă în jos, la altă fîntînă, că va ieşi o altă 
soră rață și poate-l va-ndrepta. A sărit în apă şi nu s-a mai văzut. 
Merge la a treia fîntînă. Iese şi aceasta şi-i spune că ea, o biată rață 
blastamată, cum poate să-l ajute?, dar să meargă mai departe, la o 
fîntînă, c-acolo paşte un cal cîte 100 de fălci de iarbă de matasă pe zi 
şi bea cîte o fîntînă de apă; acela-i fratele lor, blastamat să se facă cal, 
poate el va şti ceva. 

A mers el păn' acolo; vede de departe că paşte un cal sur. Se pune 
baiatul jos lîngă fîntînă și mănîncă, apoi bea apă de aceea și cînd s-a 
răsuflat, căci era trudit, toată frunza de pe copaci, macar că era 
verde, a căzut. Se făcuse tare de apa ceea. Ia şi mai bea şi se simțeşte 
şi mai cu putere. Apucă un copac gros cu mîna şi-l scoate cu rădăcină 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 71 


cu tot. Vede că vine calul, să ascunde sub o tufă. Da calului i-a 
mirosit a om. Cînd a suflat o dată, apa din fîntînă, toată, peste dînsul 
a zburat-o. „Buna ziua, cumnate cal!”, zice pascariul. „D-ta ești, 
cumnate, barbatul surore-mea peşte? Te-au trimes aice surorele 
mele rețe?” „Eu !” „Da ce cauţi aice? Cît pe ce eram să te omor!” El îi 
spune. „Ce pot eu să-ţi ajut, un cal? Dar dac-ăi face cum ţ-oi spune, 
tot va fi bine. Ia şi bea din apa asta ş-am să beu şi eu și să te sui pe 
mine, căci ne vom sui la Dumnezeu.” A băut el apă, s-a făcut şi mai 
tare şi calul a zburat în sus ca o pasere. „Eu, zice calul, te-oi duce 
numai pănă la ceri; în ceri nu mă pot duce, că-s cu pacat, dar tu, cînd 
ț-oi zice ca să te cobori, chiar să sari de pe mine, să nu cauţi că n-ai 
loc.” A zburat el pănă sus. Deodată, numai ce aude: „Sari de pe 
mine!” „Unde, că mă prăpădesc?” „Ascultă-mă, sari!” Cînd a sărit, 
acolo era carare. „Amu, zice calul, ia şi te du tot înainte pe cararea 
asta, dar să nu cumva să te uiţi înapoi, că îndată cazi de sus de unde 
ești şi te răsipeşti pănă jos; tot înainte să te duci. Să nu cauţi c-or fi 
ace pe unde-i calca, să nu cauţi că-n urmă te-or striga mama, tata; 
te-or chema; să nu cauţi c-ăi vedea mînele tale tăiate, picioarele, 
mergi tot înainte pănă la Dumnezeu!” 

El a mers așa și s-a păzit. A ajuns la Dumnezeu ş-a picat în 
genunchi. Dumnezeu l-a ascultat ş-a zis c-a veni să-l cunune. Pe cînd 
îi nunta? „În două săptămîni”, a zis el. „Du-te”, a zis Dumnezeu. 
Cînd s-a înturnat, n-a mai văzut nimică, nici nu-l striga ; aceia erau 
dracii, care făceau așa, doar l-or prăpădi pe dînsul şi pe toţi; căci el, 
prin aceea c-a mers la Dumnezeu, a răscumparat şi pe femeia lui din 
blăstăm, şi pe cumnatul şi cumnatele lui, pe toți. 

Cînd a venit la locul unde s-a scoboriît, calul îl aștepta acolo. S-a 
suit iar pe cal şi, într-o minută, a fost jos. „Să vii şi d-ta, cumnate, la 
mine la nuntă”, zice el. „Cum m-oi duce, zice calul, dacă-s blastamat? 
Dar dacă vrai să-mi faci un bine, ia şi mă împușcă.” „Cum să te 
împuşc, mi-i jele să te omor!” „N-ai grijă, fă cum îţi zic eu. Din mine, 
după ce voi muri, a ieşi o rață, tu şi pe aceea s-o împuști și din rață 
va zbura un hulub ş-acela s-a duce la Dumnezeu, atuncea tocmai voi 
fi scapat.” 

El a scos pistolul şi l-a împușcat în cap. Calul s-a lungit jos şi din 
cal a ieşit o rață. A împușcat şi rața ş-a căzut; din rață a ieşit un 
hulub ş-a zburat drept în sus. 

Merge el înapoi pe drumul cela, ajunge la fîntîna cea cu rața. Iese 
rața; el o pofteşte și pe dînsa la nuntă. Rața zice că ea nu se poate 
duce, că-i blastamată, dar dacă vra să-i facă un bine, s-o împuște, c-a 
ieşi un hulub dintr-însa şi s-a duce la Dumnezeu la ceri. El a îm- 
pușcat-o şi pe ea; ş-așa le-a împușcat pe toate. Ajunge acasă şi merge 
la împaratul şi-i spune. Amu se împlineau cele două săptămîni, cînd 
avea să vie Dumnezeu. Să duce acasă şi scoate afară o masă şi pune 
vin şi miere şi lumănări pe masă și așteaptă. Da împaratul a trimes 
toată oastea să-l împuște pe dînsul; să-l facă prav. El sta lîngă 
masă, pe un cuvor, cu femeia lui. Soldaţii dau să-l împuște, nu pot; 
au împietrit. Împaratul se uita și el de departe. Vine Dumnezeu. Ia 
şi-i cunună. „De-amu, zice Dumnezeu, pentru că te-am cununat, tu 


72 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ai să rămăi aice împarat şi a ta e toată oastea și împărăţia asta, de 
az înainte, da împaratul are să pască porcii la tine, dacă a făcut aşa.” 
Și aşa a ramas. 

El a făcut nuntă frumoasă şi am fost şi eu la nuntă, m-au încarcat 
într-un tun şi m-au azvîrlit, de-am picat tocmai pe scaun aice, de vă 
spun povestea. Ilie Sleuca, Mihalcea 


Broasca și ghemul 


A fost un împarat ş-a avut trei ficiori; el i-a pus pe toţi trei să 
săgeteze, să vadă ce noroc au să aibă. Celui mai mare i-a căzut 
săgeata la un crai. Împaratul s-a bucurat. La al doilea, tot aşa; da 
celui al treilea, care era mai frumos şi mai cuminte, i-a căzut săgeata 
într-o baltă. El a mers să ş-o scoată, dar o broască iesă cu săgeata. 
„De-amu, tu pe mine trebui să mă iai!” Merge el acasă cu broasca. 
Imparatul i-a făcut o poiată şi l-a alungat să trăiască acolo cu dînsa. 
Broasca, ziua, era broască şi, noaptea, să facea o fată aşa de fru- 
moasă, cum nu mai era alta ca dînsa. Imparatul cel bătrîn a văzut-o; 
el n-avea femeie, era văduvoi, ciuda lui: de ce să aibă ficioru-său aşa 
o femeie? Ce să facă el ca să-l prăpădească? Il cheamă într-o zi la 
dînsul şi-i spune că pănă dimineaţă să-i facă pe dinaintea curţei lui 
părău; că de nu, îl omoară. Ficiorul vine suparat la femeie în poiată 
şi-i spune. „Culcă-te și dormi, îi zice ea, că pănă mîne dimineaţă va 
fi aşa.” Ea a trimbiţat în scoică ş-au venit broaşte cîtă frunză şi 
iarbă. Toate au carat cu gura apă, că păn' a doua zi curgea părău. 

Îl cheamă împaratul iar pe ficior. „Amu să te duci să-mi aduci de 
pe ceea lume, de la mă-ta, inelul ei de pe degetul cel stîng.” El merge 
acasă şi plînge. „Du-te la balta ceea din care m-ai luat tu pe mine, 
zice ea, c-a ieşi mama şi ț-a da un ghem, şi ghemul cela are să te ducă 
tocmai acolo.” A luat el ghemul de la mama ei, așa broască ca şi 
dînsa, şi cum mergea, deodată i s-a făcut un drum cu pomi de aur şi 
cu păseri de aur; acestea ziceau: „Vai de noi şi de noi, n-ar mai 
putrezi cei ce ne-au făcut pe noi!” Merge mai departe, vede iar aşa 
pomi cu paseri de aur, care cîntau: „Ferice de noi şi de noi şi de cei 
ce ne-au făcut pe noi!” Merge mai departe, vede prin niște prunduri 
niște vaci păscînd şi niște femei cu donițele mergînd la vaci şi rîzînd. 
Mai merge: vede alte vaci cu iarba păn' la brîu și niște femei cu 
doniţele mergînd şi plîngînd. Să mai duce, vede un om arzînd într-un 
foc, ş-un mieluţ tot venea dintr-un părău și-l stropea cu apă. Să mai 
duce, ajunge la mă-sa. „Am venit, mamă, să-i dai tatei inelul de pe 
degetul cel stîng.” „Nu ţi-l voi da, zice mă-sa; du-te mai întăi la 
Dumnezeu şi întreabă de pot să-l dau.” Merge el mai departe păr la 
Dumnezeu, să închină şi-i spune la ce l-a trimes tatăl său. „Inelul 
n-ai să-l duci, zice Dumnezeu, dar te du înapoi și spune-i că în ias’ 
noapte i-a fatat o vacă doi bouți, cu aceia să are şi să samene grîu, 
că eu am să mă duc mîne la masă la dînsul. Acum, spune-mi, ce-ai 
văzut aici?” „Am văzut nişte păseri ce tot plîngeau şi blastamau pe 
părinți.” „Sînt copiii pe care i-au omorît părinţii, păn' a nu să 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 73 


boteza.” „Ş-am mai văzut altele, care ziceau că uşoară să le fie țărna 
la cei ce le-au făcut.” „Sînt copiii ce au murit creştineşte.” „Ș-am 
văzut nişte vaci păscînd pe prunduri şi femei cu doniţe, care mergeau 
rîzînd să le mulgă.” „Acele le-au dat cu toată inima şi au parte pe 
ceea lume.” „Şi altele păşteau prin iarbă şi femeile mergeau 
plîngînd.” „Acelora le-a părut rău cînd le-au dat ș-amu n-au parte 
dintr-însele.” „Ș-am mai văzut un om ce ardea în foc ş-un mieluţ tot 
venea şi-l uda cu apă.” „Omul acela era tare păcătos ş-a dat o 
mulțime de oi de pomană, dar numai după mieluţul acela nu i-a 
părut rău, l-a dat cu toată inima ș-amu acela îl stînge.” (De aceea să 
dau vite de pomană.) 

S-a luat ficiorul împaratului ș-a venit pe ghem înapoi, ş-a spus 
împaratului cum să samene, pentru masa lui Dumnezeu. Imparatul 
însă a zis că doar atîta are el, cu ce să-l primească pe un om! 
Dumnezeu venind, l-a pus pe ficiorul său în loc, care, însurîndu-se 
cu fata, a scapat de blăstăm și n-a fost broască mai mult. 

Acsinia Roman, Mahala 


Cum e pe ceea lume 


A fost un boier ş-a blastamat pe fata lui să stea nu-ş' cîți ani în 
apă, într-o baltă. Pesemne, a fost greșit cu ceva. Cînd i s-a împlinit 
blăstămul, ea a zis că cine o va scoate, a aceluia va fi. A mers un 
țigan de la curte după apă și aude cum îl roagă cineva: „Scoate-mă 
de aice, căci voi fi a ta.” El a scos-o şi a dus-o acasă la el. Păn' a doua 
zi, în locul bordeiului lui, s-a făcut o casă mai frumoasă decît la 
boieri. Boieriul, dacă a văzut că are el așa putere, i-a spus că păn'a 
doua zi să-i facă şi lui pe locul unde era pădure păscătoare. I-a făcut. 
A doua zi, i-a poroncit că să-i facă un pod cu pomi pe de-amîndouă 
părțile şi cu păseri. Pe urmă, l-a trimes la tatăl său pe cea lume, să-i 
aducă coroana, sabia și straiul. Fata s-a făcut cal, l-a luat pe dînsul 
în spate ş-a pornit. A mers pe la 7 porţi ale iadului ș-a văzut cum 
păteau oamenii pe femeia care a amestecat laptele cu apă şi cum îl 
băteau pe omul care spune minciuni (aici te bat cînd spui drept, zice 
povestitoarea) şi femeia lui tot îi tălmăcea... ş-a ajuns la tatăl 
boieriului de i-a cerut lucrurile. Atunci, el a zis: „Ficiorul meu are 
acolo atîta împărăție, iar eu aice n-am decît coroana asta, straiul şi 
sabia. Şi el şi pe acestea mi le ia? Bine, dar, i le dau!” S-au dus şi la 
Dumnezeu. Dumnezeu l-a întrebat ce caută. El a spus că l-a trimes 
împaratul. „Să-i spui împaratului vostru, a zis Dumnezeu, că mîne 
am să mă duc la dînsul la masă, să-mi caute în astă sară o vacă, s-o 
trimeată la taur și pănă mîne dimineaţă să aibă vițel, căci eu mîne 
dimineaţă vreau să beau coraslă de aceea, la el, la cafea.” El s-a 
întors înapoi ş-a spus boieriului toate ce a auzit şi ce i-a poruncit 
Dumnezeu. Boieriul a zis că așa lucru nu se poate. A doua zi a venit 
Dumnezeu. „Dacă așa lucru nu se poate, de ce ai năcăjit pe omul 
acesta să facă tot așa lucruri care nu să pot?”, l-a întrebat 
Dumnezeu. Dumnezeu pe boieri l-a ologit, iar pe ţigan l-a făcut boier 
în locul lui. Sofia Andriciuc, Mihalcea 


74 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Judecata e după moarte 


Un băietan sarac, care pe orce slujea, nu să știa de urma acelui 
lucru, întra ca în pămînt, a pornit în lume să-și caute noroc. Intăl- 
neşte pe Dumnezeu și Sf. Petru. Aceştia întrebîndu-l, el li-a spus 
unde merge. „Tu vei avea noroc, a zis Dumnezeu, dacă vei fura 
cămeşa de la una din zinele ce le vezi colo că zboară: căci ele îndată 
au să se scalde în iazul cela şi vor pune cămeşile pe mal.” El s-a dus 
să pîndească, dar ele l-au văzut şi l-au adormit. Vine la Dumnezeu 
fără cămeșă. „Te mai du şi mîne, zice Dumnezeu, şi ia sama să nu 
adormi, căci de nu vei izbîndi ce-ţi zic, toată viaţa ta nu vei mai avea 
noroc. Zina va veni după tine şi te va ruga, va plînge, te va spăria, tu 
să nu te înduplici, să vii drept la mine să mi-o aduci.” Dar și a doua 
oară a adormit. A treia oară, ş-a pus spini împrejur şi, căzînd pe 
spini, n-a putut dormi, că-l înghimpau, ş-a furat cameşa de la cea 
mijlocie. Ea venea în urma lui ca o apă turbată, gîndea că-l îneacă, 
dar el a alergat repede la Dumnezeu. Fata îl roagă pe Dumnezeu 
să-i dea cămeşa... „Ţ-oi da-o, zice Dumnezeu, dacă te vei cununa cu 
dînsul.” „Mă voi cununa.” După ce s-au cununat, Dumnezeu i-a dat-o 
şi i-a dat ş-o faţă de masă pe care, cînd o întindea, aveau de toate 
înaintea lor de mîncat; i-a blagoslovit şi s-a dus. Au mers ei păn' la 
un boieri. Aici, el a cerut slujbă, iar pentru femeie a cerut să-i dea 
casă deoparte. Iată că într-o zi merge vatavul la dînsul să-l cheme la 
curte şi a văzut-o pe femeia lui, plin de mirare, a venit într-o fugă la 
boieri şi i-a spus: „Cucoane, să vezi ce femeie are argatul d-tale, să 
fiu eu boier, un minut n-aş lasa-o la dînsul, ci aș lua-o pentru mine.” 
Boieriul era holtei. Să gîndeşte ce să facă ca să-l prăpădească pe 
argat şi îi vine în minte că să-l trimeată la tatăl său pe ceea lume, 
să-i aducă portretul și inelul. L-a chemat şi i-a spus. „Du-te, zice 
femeia lui, eu știu ce gîndeşte el, dar aceea n-a fi...” I-a spus pe unde 
are să se ducă şi cum are să facă. — El a ajuns la un deal de steclă; 
acolo era soacră-sa, dar el n-o cunoştea. Spuindu-i unde merge, ea 
i-a zis: „Stăi să vie barbatul meu şi te va îndrepta.” Iată că vine un 
moșneguţ. Cum l-a văzut, l-a cunoscut că acela îi luase boii (pe care 
a fost slujit, căci s-a fost pus pe pîndă). Mai vine altul, acela îi luase 
piatra pe care a fost slujit. Il bate şi pe acela. „Stăi, zic ei, nu ne 
bate, haide mai bine şi-ţi vom ajuta să capeţi inelul şi portretul de 
la tatăl boieriului.” Dar mai întăi l-au luat şi l-au dus la Dumnezeu. 
Dumnezeu l-a întrebat la ce a venit, el i-a spus. Dumnezeu sta în 
scaunul său. „Lasă-mă, tată, zice el, să stau şi eu puţin în scaunul 
tău, să văd ce-i pe lume!” „Eu te-aș lasa, zice Dumnezeu, dar mă 
tem că nu vei putea rabda ceea ce vei vedea”, zice el. „Ba voi rabda”, 
şi se pune în scaun. A văzut oameni cosind, adunînd; a văzut pe 
unul bogat, care avea o falce de grîu, furînd snopi de la altul, sarac, 
ce avea numai 20 de prăjini de pămînt. „Vai, tată, cum poţi rabda? 
Uite-te acela ce face!” „Ia, așa răbd!” Să mai uită încoace, încolo, se 
uită şi la casa sa şi vede în odaie pe boier, alergînd pe-mprejurul 
unei mese, după femeia lui. El apucă fulgerul lui Dumnezeu și drang! 
în boier. „Ce-ai făcut ?, zice Dumnezeu, căci judecata e după moarte, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 75 


nu în viață. Atunci să vor judeca fiecare după faptele lor...” L-a dat 
jos din scaun şi el s-a dus fără frică înapoi. Chiril Filip, Mihalcea 


Ce pătimesc cei mari pe ceea lume 


Ion a slujit la un om pe un cal. Calul lui era cel mai frumos. 
Stăpînii credeau că dă tot ovăzul la calul lui ș-a mers să pîndească. 
El era nazdravan și, cînd a dat ogrinji calului, zice: „Na, mănîncă 
ce-ţi dau eu, să nu creadă stăpînii că mănînci mâncarea cailor lor!” 
Cînd l-a scos la toloacă, un lup a ieşit din o rîpă și l-a mîncat. „lată 
norocul meu, zice el, îl mănîncă lupul pe mal!” S-a apucat să slujască 
pe grîu. Apoi pe o piatră. Noaptea a prins un cal ce-i rodea piatra şi 
l-a întrebat de nu e el norocul lui. „Nu, zice calul, eu sînt al altuia, 
dar tu du-te în pădure şi-i găsi în casă la pădurar pregătită traista şi 
pușca de vînătoare, ia-le şi mergi la împușcat, că ţi-i găsi norocul.” 

A mers cu pușca păn' la o apă. Aice se scaldau trei rețe; iar pe mal 
erau trei cămeși. A împușcat într-o rață, rața s-a cufundat ş-o cameşă 
de pe mal s-a făcut nevăzută. A împușcat în alta, tot așa. A treia rață 
zice: „Pe mine nu mă împușca, că eu sînt norocul tău.” Ea a ieşit şi 
s-a făcut fată. Au pornit amîndoi pe drum. La un loc, au poposit; lui 
îi era foame. Ea a aşternut ștergarul de pe cap şi s-au făcut fel de fel 
de mîncări. L-a luat şi l-a pus iar pe cap, da mîncările, nicăiri! 
„De-amu, zice ea, du-te tu la slujbă și mă duc și eu, dar să mergem la 
oameni fără copii şi bătrîni şi cînd vei avea tu cu ce trăi, vei veni şi 
mă vei lua.” Ioan a ascultat-o. Mai întăi au murit stăpînii ei şi i-au 
lasat ei toată averea. Pe dînsa o împeţeau o mulțime. Ea nu vroia să 
se mărite păn' n-a veni Ion. Au murit și stăpînii lui şi i-au lasat lui 
toată averea. A venit ş-a luat-o. Ea a vîndut al ei ș-a mers să trăiască 
la dînsul, căci cușma e mai mare decît cîrpa, a zis el. Cu banii de pe 
averea ei, el a început a îmbla prin lume, a petrece şi i-a cheltuit. A 
vîndut şi al lui avut şi l-a petrecut ş-au ramas saraci. 

Amu n-aveau ce face, s-au dus într-un sat ș-au cerut la vornicul 
să le dea o bucăţică de toloacă să-și facă casă. Vornicul a văzut-o pe 
dînsa ş-a mers la împaratul de-a spus cât e de frumoasă. Împaratul a 
zis că să-i dea loc într-o rîpă şi să-l trimeată pe Ion la dînsul. Ion a 
mers. Împaratul i-a spus că, dacă păn' a doua zi va astupa rîpa, bine 
de bine, de nu, îiia capul. A doua zi, nu numai rîpa era astupată, dar 
şi casele cu trei rînduri erau făcute și mai frumoase decît la 
împaratul. Vornicul l-a pus la cale să-l trimeată pe Ion pe ceea lume 
la tatăl împaratului. Femeia lui i-a depanat un ghem ș-a mers păn' 
la o bortă. „Na, zice ea, du-te de-amu pe unde ţ-a arata drumul 
ghemușorul ista.” L-a aruncat şi s-a făcut drum. Dar, fiindcă mergea 
şi vornicul, pentru Ion era carare bătută, da vornicul mergea prin 
spini. A ajuns la surorele ei, mai întăi la una ș-apoi la alta, lui Ion 
i-au dat mîncare aleasă, bună, da vornicului, borș cu crupe. Femeia 
lui Ion i-a spus cum să zică cînd va ajunge pe ceea lume: „Îţi dau, 
să-mi dai”, așa trebuia să zică. A ajuns la poarta iadului. Acolo, 
dracii arau cu împaratul cel bătrîn înhamat la jug. Cînd a spus 


76 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


vorbele ce l-a învațat, îndată dracii l-au luat pe vornicul și l-au pus 
în loc şi i-au dat drumul împaratului. Ion i-a spus că ficiorul său vrea 
scrisoare de la dînsul. El n-avea pe ce scrie, a tăiat o cartofă felii ş-a 
scris. Apoi au mers de l-au pus iar la jug şi vornicul a pornit cu Ion 
înapoi acasă. Vornicul, cum a ajuns la împaratul, a strigat în gura 
mare şi i-a spus împaratului înaintea tuturora ce a văzut. Imparatul 
a pus îndată de i-au tăiat capul. L-a întrebat şi pe Ion. Ion l-a chemat 
în altă odaie şi i-a spus cum îl năcăjesc dracii pe tatăl său, ca să nu-i 
facă ruşine înaintea oamenilor. A văzut şi scrisoarea şi, după ce a 
cetit-o, a zis: „Apoi, dragul meu, dacă e aşa, rămîi tu aice cu femeia 
ta împarat în împărăție, că eu mă duc și voi trăi în casa unde şedeţi 
voi.” Ş-a ramas Ion împarat. De la Ghiorghi Puiu, Molodia 


„Să te duci oareunde și să-mi aduci nu știu ce” 


A fost de demult o catană veche la un împarat şi tare cu credință. 
Împaratul a luat ş-a pus pe catană să fie vînător la împărăție: în 
toată ziua să vîneze cît va trebui pentru curte. În ziua întăia, el a 
vînat 7 care de vînat, încît şi împaratul s-a minunat. A doua zi i-au 
trimes 30 de care să le încarce, dar el, cît a îmblat, n-a putut găsi 
nimic, era acuma să se întoarcă, cînd iată zăreşte trei paseri foarte 
frumoase pe un copac. Vra s-o împuște pe una, paserea cade la 
pămînt și începe a să ruga cu glas de om: „Nu mă împușca pe mine, 
că ţ-oi fi de ajutor!” Dă s-o împuște pe a 2-a, şi aceasta îi spune tot 
aşa. Întinde pușca spre a treia, ea să dă de-a răstăgolul j jos şi să face 
o fată frumoasă, așa că ca dînsa nici n-a fost văzut. S-au luat ei 
amîndoi de mînă ş-au ieşit afară la un capăt de pădure. 

Lui acuma îi trecuse cheful de a mai căuta ceva. „Unde mă duci?” 
zice fata. „Unde să te duc? Ştiu eu? Căci nu am casa mea!” „Stăi aice 
şi ne-om culca şi pănă mîne voi face că vei avea casă mai frumoasă 
decât la împaratul.” În adevăr, el cînd s-a sculat, era în niște palaturi 
mai mîndre pe două părți decît ale împaratului. Carăle s-au întors în 
ziua ceea deşarte. Degeaba a așteptat împaratul şi a doua zi, și a 
treia zi, că vînătorul nici n-a gîndit să mai vie pe la el. Trimete să-l 
cheme. ARC i i s-a spus că el de unde are să vie, dacă are curți mai 
dehai decât ale împaratului. Împaratul a pus şi a tăiat pe toţi cei ce 
i-au spus minciuna asta. A ales nişte oameni credincioşi şi i-a trimes 
să vadă. Aceştia i-au spus tot aşa. Atunci l-a prins spaima. „Dacă are 
el aşa putere, poate şi pe mine să mă piardă!”, s-a gîndit el; ş-a 
trimes poroncă că îndată să vie vînătorul la el. „Dacă eşti așa cu 
putere, i-a zis împaratul, să-mi aduci un harmasar din fundul mării, 
că de nu, te omor!” El s-a dus la femeie acasă şi i-a spus. „La tine 
asta nu să poate, a zis ea, dar eu îndată ţi-l aduc.” A şuierat dintr-o 
frunză şi harmasarul a fost acolo. Cînd l-a dus şi i-a dat drumul între 
caii împaratului, pe toţi caii i-a omorît. „Să-mi aduci un vier din 
fundul mărei.” Şi cu acesta s-a întîmplat tot așa. Acuma, a treia 
oară, împaratul, de ciudă şi neștiind ce să mai zică, i-a spus cu 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 77 


mînie: „Să te duci oareunde și să-mi aduci nu ştiu ce; că de nu mi-i 
aduce, te omor.” 

Vine acasă. „Uite, femeie, la ce m-a trimes...” „Acuma, asta e mai 
greu, va trebui să zăbăveşti vro 34 de ani pănă ce te vei înturna, dar 
na-ţi mărul acesta de aur, că el îți va face drum, şi te du la surorele 
mele, dar nici să mănînci la dînsele, nici de şters să nu iai, căci ele te 
vor îndrepta unde-ai să mergi.” A mers el pe drumugorul acela, păn' 
la sora cea mijlocie, una din păserele ce a vrut să împuște. Aceasta 
l-a întrebat de nu-i flămînd. El a spus că n-a venit pentru mîncare, ci 
numai să se hodinească peste noapte acolo. A doua zi i-a dat un 
ştergar să se şteargă; el n-a primit, a zis că are de la femeie de acasă. 
Atunci cumnată-sa a zis: „Saracan de mine, unde te-a trimes proasta 
ceea! Tu te vei tot duce şi napoi nu-i mai veni, dar na-ți mărul 
acesta de aur al meu, că-ți va face drumul păn' la sora mea cea mare 
scurt şi vei avea şi de mîncat din el şi tot ce vei gîndi ţi se va pune 
dinainte.” El s-a dus la sora a doua și aice a vorbit tot așa. Aceasta 
i-a dat un măr să-l ducă la mama lor. Mama lor i-a dat un ceasornic, 
un ştergar şi un măr, să meargă pîn’ la o apă mare şi punct la 11 
ceasuri şi jumatate să treacă de cea parte şi cînd vor fi 12 ceasuri, să 
nu-l găsească acolo, căci e peirea lui. A mers păr’ la apă. Cînd a fost 
timpul acesta, apa s-a desparţit în 6 răstoace, avînd o dungă roșă, 
una vînătă, alta galbănă, alta verde, alta liliecie, în sfărşit, de 6 
feluri de colori. Mărul i-a făcut drum de aur peste apă şi el s-a găsit 
de cea parte, la curtea balaurilor. Ei nu erau acasă, numai cît bucă- 
tărița lor. „Eu ştiu la ce-ai venit, zice ea, na-ți degrabă lădița aceasta, 
să o duci împaratului, iar astalaltă lădiță ţ-o dau ţie, din ea, cînd vei 
gîndi, ți se vor face palate, avere şi de toate, şi o lădiţă îți dau s-o ai 
la trebuință cînd vei avea vro bătălie, aceasta e plină de oaste. 
De-acuma fugi, căci vin balaurii şi-ţi va fi sfărşitul tău aice.” El a 
făcut pe acelaș drumuşor, apa s-a prins la loc cum a fost şi el s-a 
întors cum a venit acasă. I-a dus împaratului lădiţa de „oareunde, în 
care era nu ştiu ce” şi el a gîndit de i s-au făcut mai înalte şi mai 
frumoase palaturi şi muzici şi s-a pus de ş-a serbat nunta. Imparatul 
a pornit cu oaste spre dînsul. Atunci el a deschis lădiţa cea cu oaste 
şi cînd au început a da cu tunurele, au sfarmat oastea împaratului şi 
pe împarat l-au omorît ş-a ramas el împarat în loc, iară pe mine 
m-au izbit cu tunul tocmai aice. Ion Cical, Broscăuți 


Dumnezeu 


Băietul unui cerşitor merge la slujbă şi n-are la nimică noroc; la 
urmă, a slujit pe o piatră mare şi, de la o vreme, şi piatra a început 
a să topi văzînd cu ochii. S-a pus ca să pîndească, dar adormea. Ş-a 
pus spini împrejur ş-a văzut o nămilă lungă, neagră, ca un cal, cum 
o rodea. A pornit în lume. Trecînd un părău, a prins un pește să-l 
mănînce, dar peştele a început a vorbi ş-a se ruga să nu-l mănînce, că 
e norocul lui. L-a pus în traistă şi s-a culcat. Cînd s-a trezit, vede 
lîngă el o fată frumoasă. „Eu voi fi femeia ta, a zis ea, dar mai întăi 


78 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


să mergi prin lume, pîn’ ce vei ajunge sub un deal, unde vei da de un 
pătrîn stînd la un foc. Acestuia să-i săruți un picior şi el te va 
îndrepta ce să faci. Numai cît pănă acolo cît vei merge, cu nime să nu 
vorbeşti or, de te va întreba cineva, să nu răspunzi.” A văzut vacile 
cele slabe și grase, a văzut o fîntînă cu apă limpede, care, cînd s-a 
plecat, apa s-a rădicat pănă la dînsul, de a băut; dar venind un om cu 
fuga să bea şi el, apa a fugit în fund. Omul l-a rugat pe Ion că iar să 
bea. Apa a venit iar pănă sus şi cum s-a plecat omul, a fugit iar în 
fund. Dumnezeu (bătrînul de lîngă foc) i-a spus că acela de aceea așa 
se chinuiește, pentru că şi-a închis fîntîna lui, să nu bea oamenii 
apă, şi are să se muncească astfel, păn' ce nu-i va deschide cineva 
fîntîna şi nu va slobozi oamenii la apă. — „Fata care te-a trimes aice 
e ursita ta, s-o asculți la tot ce-ţi va spune şi îți va merge bine. Du-te 
la casa părinţilor tăi, căci o vei găsi acolo”, i-a zis Dumnezeu. 
Intorcîndu-se în satul lui, a găsit în locul bordeiului palate. Boie- 
riul l-a chemat şi i-a poroncit ca toată pînea din girezi, păr a doua zi, 
să fie treierată, că de nu, vai de pielea lor va fi. Femeia lui i-a dat un 
beţişor de argint şi i-a spus că, cînd toți vor dormi, să-l aprindă la 
vîrf şi să se culce. La lumina beţişorului a venit şoricărime și guză- 
nărime, că păn' a doua zi, totul a fost gata. I-a poroncit să facă o 
grădină cu pomi, unii cu poame, alţii înfloriţi. A aprins băţul ş-au 
venit necurați de-au făcut. Apoi l-a trimes să-l aducă pe Dumnezeu 
la masă, că de nu, îl face stîlp la poartă. El s-a dus cu beţişorul 
aprins pănă la Dumnezeu. A căzut în genunchi și, plîngînd, a spus la 
ce a venit. — Cînd l-a văzut boieriul pe Dumnezeu, a ramas încre- 
menit. Dumnezeu i-a trimes pe boieri şi pe bucatari și i-a făcut stîlpi 
la poartă, iar lui Ion i-a dat toate bogăţiele boieriului, s-au cununat 
şi au fost amîndoi tare milostivi. Pintilie Lăpușnean, Mihalcea 


Să zice de-o ascultare că „stă stîlp”, „stă sfeşnic” înaintea cută- 
ruia... Iar la frică, să zice: a încremenit, a înmărmurit, a înlemnit de 
frică... 


Pe ceea lume 


Un băiat ce avea noroc la prins pește a fost pus la împaratul de 
pescari. Într-o zi a prins un peşte mare, cu totul de aur. L-a pus 
într-o cadă în casă la el şi s-a dus. Cînd vine noapte acasă, vede de 
departe că e lumină în casă; îndată însă ce a întrat, s-a întunecat. A 
doua zi, s-a făcut că se duce şi s-a pus la pîndă după uşă. Prin o 
crăpătură, a văzut cum a ieșit din cadă o fată nepomenit de frumoasă 
şi s-a pus la oglindă să se pieptene. El a întrat încetişor ş-a cuprins-o 
în braţe. Fata l-a rugat să-i dea pace, căci va fi rău de dînsul, dar el 
a varsat iute apa din cadă şi ea a ramas în puterea lui. Zilele urmă- 
toare, el n-a mai mers la curte. Un blastamat de țigan, uitîndu-se pe 
fereastă şi văzînd-o, a mers iute la împaratul şi i-a spus ce odor are. 
Imparatul a trimes să i-o deie. Pescariul a spus că n-o va da, căciea 
lui şi vrea cu ea să se cunune. „Atunci dar, pănă mîne dimineață 
să-mi aduci de pe iazul cu peşti cozonac de grîu la cafea, că de nu, te 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 79 


omor.” „Vezi, dacă n-ai vrut să-mi dai pace, zice fata — eu ţ-am spus 
c-a fi rău. Ia hîrleţul acesta și loveşte de trei ori cu el pe iezătură 
ş-apoi să fugi cît vei putea, căci te îneacă apa. Ia apoi un om cu 
plugul şi dă-i cît va cere, să-ți facă trei brazde în chipul acesta:|>” 
Făcînd aşa, îndată a început a se ara ş-a se samana şi cînd s-a sculat 
dimineaţă, au fost colacii gata. Apoi l-a pus să facă cărbuni din 
pădurea ce se afla în jurul curţei lui. A dat de trei ori cu toporul 
într-un copac ş-a fugit. Păn' a doua zi, nu aveau pe unde să iasă din 
curte. L-a trimes şi la Dumnezeu să-l cheme la masă. Femeia i-a dat 
trei vergi, să meargă păn! la o apă, s-o lovească cu vergele și va trece 
ca pe uscat. De aice, va ajunge la un cîmp cu spini şi-l vor înghimpa, 
de va vrea să se întoarne, el însă să meargă înainte, căci drumul 
acela n-a ţinea mult și va da pe-o toloacă toată roasă, numai pă- 
mîntul, acolo va găsi păscînd un cal împiedicat; pe acela să-l des- 
piedice şi să-l încalece, căci calul acela îl va duce... 

În drumul lui, a găsit toate întocmai. A despiedicat calul; calul i-a 
spus că el e sufletul celui ce-a omorît pe tatăl său și pe mumă-sa şi 
s-a chinuit păn! acu, dar acu el are să-l scoată de la pedeapsă. Într-un 
minunt, au fost la poarta lui Dumnezeu. Au trecut prin o poartă, prin 
a doua şi prin a treia. Înlăuntru sta Dumnezeu în scaun, încunjurat 
de zare roşă. S-a pus în genunchi, a plecat capul şi i-a spus. 
Dumnezeu i-a zis că să adune lume multă și toți preoţii, căci va veni. 

A doua zi la vremea mesei, Dumnezeu a fost acolo. „De ce chi- 
nuiești pe omul acesta ?”, l-a întrebat Dumnezeu pe împarat. El n-a 
răspuns nimic. Dumnezeu ş-a ales un preot de a cununat pe tineri și, 
după ce i-a blagoslovit, le-a zis: „De-acu, voi aveţi să rămîneţi aici 
împarațţi, iar tu, pentru cele ce le-ai făcut, ia şi te du”... Dumnezeu cu 
preotul acela s-au făcut două pene şi s-au suit la ceri. 

Gh. Cozmischi, Roșa 


Fiu Amin 


Într-o poveste din Mahala, Fiu Amin e tot așa miraculos născut 
dintr-o frunză de o fată de împarat, ca şi Sf. Ion, vol. I, p. 471 etc., şi 
botezat de Dumnezeu în pădure. Dumnezeu i-a dat dar, că dacă va 
vra ceva, să gîndească la nănașul său şi va avea. Astfel a făcut el din 
coliba lor o curte împărătească. Fiu Amin, ieşind din pădure, a văzut 
copiii mergînd la școală ş-a mers şi el. Cînd se ducea şi cînd venea, 
trecea pe lîngă o stîncă şi totdeauna cineva îl întreba din stîncă: 
„Fiu Amin, ur te duci?” Mama lui l-a învăţat să zică, cînd îl va mai 
întreba: „Desfă-te, stîncă, cu cuvîntul meu şi cu puterea lui 
Dumnezeu !” Stînca s-a deschis ş-a ieșit o fată tare frumoasă. S-a dus 
cu fata la mă-sa, de ş-a luat ramas-bun ș-a pornit cu ea în lume; el 
acu era flecău. S-au dus la un împarat, el de viziteu şi ea bucătăriţă. 
Împaratul l-a trimes să-i aducă cloşca cea cu pui de aur de la zmei. 
Ea, ce-a făcut, ce-a dires, că păn' a doua zi, cloşca a fost acolo. L-a 
trimes să-i aducă şi cînele cel de aur, apoi l-a trimes după calul de 
aur. După cal trebuia să meargă chiar el. Femeia lui l-a învațat cum 


80 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


să se dea peste cap, să se facă o muscă, cînd va vedea că vin zmeii, şi 
va scapa. 

El cînd a pus mîna pe cal, calul a nechezat ş-au venit toți, dar 
nevăzînd pe nime, s-au dus înapoi. A doua sară, cînd a pus mîna, 
calul n-a mai nechezat, s-a fost îmblînzit şi l-a luat. Acuma l-a trimes 
să-i aducă paloşul zmeilor, dar cînd a întins mîna, mama zmeilor l-a 
prins de mînă. L-au pus într-o cușcă să se îngrașe şi-l hrăneau cu 
miez de nucă. La două săptămîni, zmeii s-au dus la biserică şi au 
lasat-o pe mama lor să-l frigă. După ce a ars focul în cuptor, i-a zis să 
se puie în cărucior, dar el se făcea a nu ştie cum, păn' s-a pus baba 
să-i arete şi el a repezit-o cu căruciorul în cuptor. A luat paloșul și 
s-a dus. Imparatul s-a mirat tare că a scapat de la zmei şi l-a pus să 
scoată pădurea, să samene grîu — pănă ce, pe urmă, l-a trimes şi la 
Dumnezeu. Fata toate le facea cu gîndul lui și puterea nănașului 
său, dar cînd a trebuit să meargă pe ceea lume, l-a trimes la stînca 
din care a ieşit ea, să zică: „Deschide-te, stîncă, cu cuvîntul meu şi 
cu puterea lui Dumnezeu.” De acolo a ieşit un cal care l-a întrebat 
cum să-l ducă? Şi l-a dus ca gîndul. — Dumnezeu a venit calare pe un 
urs la împaratul. „Ai făcut pentru mine cafea de pe iazul cela, ca să 
beau la tine la masă, căci eu așa am spus, că dacă vei face păn' în 24 
de ceasuri, vei trăi, dacă nu, nu; cum spuneai și tu lui Fiu Amin.” 
„Da unde pot eu să fac aşa lucru?” „Cum dară ai cerut la Fiu Amin 
să facă cutare şi cutare...” „El musai să facă, căci de nu, îi dau ștraf!” 


„Apoi dar, şi eu ţie îți voi da ştraf!” — „Ursule, dă mîna cu dînsul!” 
Ursul l-a luat în braţe şi l-a sfarmat. Dumnezeu lui Fiu Amin i-a dat 
coroana şi a ramas el împarat. Vasile Masloschi, Mahala 


Puterea lui Dumnezeu. Înţelepciunea. Isteţimea 


„Numai Dumnezeu e puternic!” De nime să nu te temi, numai de 
Dumnezeu. Fă voia lui şi nu avea frică de nime. 


Puterea omului e credința, or şi pe ce vei pune gînd la Dumnezeu, 
de te vei ruga cu credinţă sau te vei „oferi” lui cu ceva, Dumnezeu îţi 
va ajuta. S-a „oferuit” se zice în Mihalcea, cînd cineva își ia asupră-şi 
ca să aducă o jertfă pentru o izbîndă ce vra. 


Dumnezeu, cînd vra pe cineva să-l poticălească, mai întăi îi ia 
mintea. 


Sînt lupte, unde nu numai puterea trupească învinge, ci şi puterea 
minţei, curăţia, frumuseța, învingerea de sine etc. 


(S-a văzut învățătorul trimes de Dumnezeu, vol. I, pagina 47. 
Vezi despre sîngele curat, vol. I, pag. 272.) 


Dediul, ciobanul care avea turme nenumarate şi care a făcut dar 
lui Vodă 1.000 de oi, toate oacheşe de un ochi şi păntănoage de-un 
picior, a fost întrebat de Vodă cu cine ţine averile sale? „Cu cei slabi 
de minte și tari de vîrtute”, a zis Dediul. — „Dar Măria-Ta cu cine 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 81 


orînduiești trebile țărei?” „Cu cei tari de minte şi slabi de vîrtute”, a 
răspuns Vodă. Pintea Maieran, Şcheia 


„Cu prostul răstorni munţii” se spune. „Cu cel slab de minte şi 
tare-n vîrtute, urneşti greul.” „Spată-Lată” se zice şi la proşti: „Ia, 
un Spată-Lată; dac-ar avea însă şi minte după putere!” 


S-a văzut povestea că de demult bătrînii numai păn! la 70 de ani 
erau lasaţi să trăiască, cît puteau lucra, pe urmă se omorau... 


(Despre putere, să va mai vedea, vol. II* la Brîu.) 


* 


Ciobanul 


Au fost odată 40 de călugări la o mănăstire; ei bir nu plăteau, 
moşii aveau, le mergea bine şi buieceau; îi împinge pacatul într-o zi 
să scrie pe o tablă că „n-au frică de nime” și pun tabla la poarta 
mănăstirei. lată că trece pe acolo domnitorul și vede. Intră la dînșii. 
„Voi ați scris pe tablă cuvintele acestea?” „Noi!” „Şi cum adecă, nu 
vă temeți voi de mine?” „Nu.” „Nici de Dumnezeu?” „Ba de Dumnezeu 
ne temem.” „Dar de mine, care sînt stăpînul vostru, nu! Staţi c-am să 
vă învăţ eu minte, cum să ziceţi că nu vă temeți... Iată, vă dau timp 
de-atîtea luni de zile, să porniţi care unde știți în lume şi-n cutare zi 
să-mi veniți cu răspunsul la întrebările acestea: Cîte stele sînt pe 
ceri? În cît timp poate un om încunjura țara Moldovei? Incotro stă 
Dumnezeu cu fața și ce face în ceasul acela Dumnezeu?... Acestea 
răspunsuri aveţi să-mi aduceţi unul din voi sau cel mai mare; iar 
dacă la ziua hotărîtă nu-mi veți aduce, la toţi 40 am să pun să vă taie 
capetele și am să vă pun în ţapă.” A zis acestea şi s-a dus mînios. 

Călugării au fost sfeclit-o, au fost dat toate pe una. Ce să facă 
acuma? Le întrase frica-n oase; vreme nu era de pierdut; au lasat 
toată bunătăţile și au pornit care încotro în lume. Au îmblat ei, au 
întrebat, dar nime n-a ştiut cum să-i îndrepte la Dumnezeu, nici ce 
sfat să le deie. Acuma, termenul dat de împaratul se apropia. Trece 
un călugăr de aceia printr-o pădure și dă de un cioban. Se opreşte să 
doarmă acolo, dar suparat tare. Il întreabă ciobanul ce tot oftează? 
S-apucă călugărul şi-i spune, după cum se obicinuise ca să istorisască 
şi la bun, și la rău. „De asta ţi-i frică, presfinţite? Culcă-te şi n-avea 
nici o grijă. Cînd va veni ziua hotărîtă, mă duc eu la împaratul în 
locul d-tale şi las” de-ți va fi ceva, voi răspunde eu!” 

Cere ciobanul la călugăr să-i dea hainele lui şi călugărul să pască 
oiele, iar ciobanul ş-a luat un magari şi a pornit la împaratul. Ajun- 
gînd acolo și dînd de ştire că a venit, împaratul l-a chemat înlăuntru. 
„Ri, mi-ai adus răspunsurile?” „Ţ-am adus, înalţate împarate!” „Ai 
fost la Dumnezeu.” „Am fost, înalțate împarate!” „Câte stele sînt pe 
ceri?” „Eu vă voi spune, dar chemați tot sfatul împărătesc să asculte, 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


82 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


să vadă dacă spun adevăr sau nu...” Împaratul a chemat tot sfatul şi 
l-au ascultat. „Cîte stele sînt pe ceri?”, întreabă iar împaratul. „Să se 
aducă aice magariul meu şi vă voi spune, înalțate împarate.” L-au 
adus. „Stele pe ceri sînt atîtea cît păr este pe el; puneţi să numere 
părul şi veţi şti. Eu am fost în ceri și le-am numarat şi taman atîtea 
sînt.” „Luaţi, bre, şi duceţi magariul afară; să vedem mai departe 
ce-mi va spune. În cît timp poate încunjura un om țara Moldovei?” 
„Un om voinic, c-un cal bun, o poate încunjura într-o zi şi într-o 
noapte; cînd eram eu tînăr, în acest timp o încunjuram.” „Cum să 
poate aceasta; e o minciună! În timpul acesta de-abia poţi să în- 
cunjuri districtul, dar nu o ţară, nime nu e în stare să facă aceasta!” 
„Ba vă voi arata că se poate; Soarele nu încunjură în 24 de ceasuri 
toată lumea?!” Atunci toţi au stat și s-au uitat la el. „Ei bine, cu 
minciuna asta ţi s-a trecut, dar acuma să-mi spui în care parte stă cu 
faţa Dumnezeu?” „Aduceţi-mi o lumînare ș-o pîne ş-un pahar de 
vin.” l-au adus. Pînea a luat-o ș-a pus-o pe masă, lumînarea a 
înfipt-o-n pîne ş-a aprins-o, iar vinul l-a băut. „In care parte stă cu 
faţa lumînarea asta?” „În toate părțele”, i s-a răspuns. „Tot astfel, şi 
Dumnezeu e pretutindene cu fața!” Oamenii s-au uitat iar uimiți 
unul la altul. „Acuma spune-mi ce face Dumnezeu şi ce gîndește în 
ceasul acesta?” „Dumnezeu stă la masă întinsă, cu făclii aprinse, 
şi... Mă veţi crede ce vă voi spune?” „Te vom crede”, au strigat cu 
toţii. „Dumnezeu vra ca să fiu eu pe un ceas în scaunul acesta 
împarat. Veţi face voia lui Dumnezeu?” „Voi face”, a zis împaratul. 
S-a scoborît din scaun şi s-a suit ciobanul. — „Santinea!”, a strigat 
ciobanul la santinelă. „a-i capul D-sale”, şi arată pe împaratul. 
Santineaua a scos sabia şi face hîrșt!... împaratului capul şi a ramas 
ciobanul împarat. Călugărul a ramas cioban la oi, iar ceilalţi s-au 
dus înapoi la mănăstire; Dumnezeu aşa a vrut, că au scapat. 

Vasile Onofrei, Tulbureni, Botoșani 


Toderiţa. Inelul lui Iordache Zmeul 


Femeia e blastamată de Dumnezeu, căci barbatul ori o scoate din 
minte, ori o dovedeşte din putere. Femeia e fricoasă (s-a văzut...). 


* 


A fost un împarat cu 3 fete şi lîngă dînsul şedea alt împarat, cu 3 
ficiori. Ei îşi luase obiceiul ca în toată dimineaţa să iasă în balcon și 
să-şi spuie „Buna dimineața!” Într-o zi, îl învață pe tatăl său ficiorul 
cel mai mic să-i zică împaratului cînd îl va vedea: „Bună dimineața, 
împarate cu 3 oale sparte!” Tatăl său îl ascultă şi îi zisă. Imparatul, 
cum auzi, nu-i mai mulțţămi, ci să închise în casă şi începu a plînge. 
Ce-l întreba femeia lui, ce-l întrebară fetele de ce plînge, el nu vru să 
le spuie; dar cea mai mică, Toderiţa — aceasta avea 2 dinţi de aur — 
să puse atîta pe lîngă el, pănă ce îi spuse ocara ce trebui să sufere de 
la celalalt împarat, dacă n-are ficiori. „De aceea plîngi, tată? Tare 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 83 


rău faci! Vra să zică, d-ta, în loc să te fudulești că ai fete, te superi! 
Te rog, fii bun şi ascultă-mă şi d-ta pe mine. Mîne dimineaţă, cînd îl 
vei vedea pe împaratul de alături, să-i spui: «Buna dimineață, împa- 
rate cu 3 săbii tocite !»” Împaratul a ascultat-o ş-a zis aşa. Împaratul 
celalalt s-a făcut foc ș-a zis: „Să ştii dar că care din noi doi va aduce 
inelul lui Iordache Zmeul, acela va rămînea stăpîn pe împărăţiele 
acestea, iar celalalt, supusul lui. Eu am 3 ficiori şi tu ai 3 fete, vom 
vedea care e mai puternic!... E 

Împaratul s-a suparat și mai tare. S-a închis în casă ş-a început şi 
mai amar a plînge. Vin iarăşi fetele pe rînd și-l roagă să le spuie; în 
sfîrşit, îi spune Toderiţei. „De asta plîngeai, tată! N-ai nici o grijă, că 
mă duc eu să-ţi aduc inelul cu ajutorul lui Dumnezeu. Fă-mi d-ta mie 
un rînd de straie bărbătești numai în bumbi.” I-a făcut împaratul 
cum a dorit. Dar la curtea împaratului era o cățea nazdravană, de 
care numai Toderiţa ştia. „De-amu, zice ea Toderiţei, tu să mă asculţi 
în totul pe mine, căci vei izbîndi. Eu mă duc să mă fac un cal slab în 
grajd şi cînd vei vrea să porneșşti, pe mine să mă iai.” Cînd a fost 
gata de plecare, Toderiţa a mers cu tatăl său în grajd să-și aleagă 
cal. Tatăl ei, văzînd ce cal ş-a ales, s-a suparat tare. „De-amu văd eu 
bine că nu mai faci nici o ispravă, tot noi de rîs şi pe jos avem să 
rămînem.” „Lasă, tată, n-avea grijă, ramăi d-ta sănătos şi te roagă la 
Dumnezeu să mă poarte cu bine şi să ne ajute; mai departe, e treaba 
mea...” A mers cu calul acela păr’ la mare. Acolo a găsit pe ficiorul 
împaratului cel mic, căci plecase şi el mai dinainte, scoţind cu polo- 
nicul apă din mare şi turnînd într-un craston. „Toderiţă, zise el — 
vină şi mi-i ajuta şi tu ca să secăm mai degrabă marea, căci ce fac 
doi, nu face unul singur — să trecem mai repede de ceea parte.” „Ba 
scoate d-ta sănătos singur, căci eu, cum voi putea, voi trece cu calul 
meu.” Dădu pinteni calului și zbură ca o pasere pe deasupra. Cînd a 
ajuns de ceea parte, străluceau palaturile lui Iordachi Zmeul. 
„De-acuma, spune caţaua, eu mă fac înapoi cîne şi voi merge după 
tine, dar tu, cînd te va întreba el la ce-ai venit, să spui că te-ai dus 
la vînătoare şi te-ai luat la gonit o căprioară care te-a adus pănă 
aici.” Merge Toderiţa întins spre palat. Tocmai atunci ieşea pe 
poartă Iordache Zmeul. „Buna ziua, vere Iordache — zice Toderiţa — 
nu te supara că am venit pe împărăţia d-tale, dar uite-te ce am 
păţit...”, şi-i spune cum ştim, rugîndu- -se s-o primească în gazdă. îi 
spune că e fiul împaratului vecin şi că se numeşte Toderiță. „Bine-ai 
venit, frate Toderiţă”, zice zmeul, dar ochii nu șî-i putea lua de pe 
faţa ei, aşa era de frumoasă. „Te primesc cu mare dragoste”, a zis el. 

L-a poftit în palat; cățeaua, după zmeu, ca să asculte ce va vorbi. 
Merge zmeul la muma lui și-i spune: „Mamă dragă, mor, mă prăpă- 
desc, a venit la mine un tînăr şi aş pune ramașag că-i fată; e aşa de 
frumoasă, că nu pot să-mi iau ochii de la dînsa. Spune-mi cum aş 
putea s-o cunosc ce e ?” „Du-te mîne cu ea în vie şi de va lua strugurii 
cei de pe jos, va fi femeie, de va lua de pe sus, barbat.” Căţaua a 
venit şi i-a spus cum are să se păzească. Ea a luat strugurii cei mai 
de sus. A doua zi, mă-sa l-a învațat să meargă în grădină, să şadă pe 
iarbă şi de va fi iarba tologită sub ea, e fată. Căţaua a îndreptat în 


84 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


sus iarba şi el n-a putut cunoaște. Au mers în haznaua împărătească, 
unde erau fel de fel de lucruri scumpe, cercei, podoabe femeiești, 
precum şi arme bărbătești. — Ea s-a uitat numai la arme. Cînd îi 
arata zmeul vrun lucru frumos femeiesc — ea zicea: „Acestea sînt 
fleacuri femeiești, mie arată-mi pistoale, săbii...”, şi astfel a scapat. 
„Altfel nu-i de chip, zice mă-sa, decît s-o chemi mîni la scaldat și-i 
vedea de va vrea.” A doua zi, Iordache Zmeul îi zice: „Toderiţă, az 
tare e cald, ar fi bine să ne scăldăm.” „Dacă şi eu aşa m-am gîndit, 
eram chiar să te chem.” „Dar ştii tu bine înota?”, o întrebă zmeul. 
„Foarte bine şi pot sta în apă şi jumatate de zi.” Se dezbracă zmeul 
repede şi pune straiele pe mal, iar inelul deasupra şi se aruncă în 
mare. Toderiţa, dintr-un bumb se dezbumba şi în altul se îmbumba — 
a luat inelul ş-a scris o hîrtiuţă, cum că: „Eu sînt Toderiţa, fată, ş-am 
venit ca să-ţi iau inelul — de-i vra, m-ăi căuta...” Căţeaua s-a dat de 
3 ori peste cap şi s-a făcut un cal cu 12 aripi. Ea s-a suit pe dînsa ș-a 
zburat. Cînd a prins de veste Iordache, Toderiţa era de ceea parte; 
acolo , ficiorul împaratului turna cu polonicul mereu în craston apă. 
„Ai adus inelul, Toderiţă ?” „L-am adus.” „Dă-mi-l mie, să-l duc eu.” 
„Dacă-l pot duce şi singură.” A dus inelul la tatăl său ş-a ramas el 
stăpîn. 

Iordache, cînd a ieșit, găseşte scrisoarea. — Fuga la mă-sa şi-i 
spune. Avea și el cal cu 24 de aripi, dar era prea tărziu s-o mai poată 
ajunge. El, suparat mort. Mă-sa, ca să-l mîngiie, l-a logodit, dar el 
zicea că numaidecît vrea să-şi răzbune pe ea, s-o poată capata. Mă-sa 
l-a învaţat să se facă ţigan, c-o cușcă cu doi hulubi, şi să se facă a-i 
vinde pe la poarta lor. A strigat „Hai la hulubi, hai la hulubi!” Fata 
l-a chemat în casă şi i-a cumparat. El s-a rugat să doarmă acolo; dar 
aşa erau de solomoniţi hulubii, că a doua zi ea s-a trezit cu pat cu 
totul în palatul lui. Bucuria mamei lui, că a prins-o în mîni. I-a dat 
12 coşuri de perne, fără pene, pănă duminică, cînd va fi nunta fi- 
cioru-său, să le umple cu pene, să scarmene penele, să coase fețe 
frumoase la gherghef, ca de nunta lui să fie gata. Ea a început amar 
a plînge, căci nimic din toate acestea nu se putea. O vede Iordache 
Zmeul plîngînd şi i-a fost milă, căci lui îi era dragă. „Taci, nu plînge, 
zice el, na-ţi biciul acesta, plesnește o dată cu el și zi: «Voi, păserilor 
din toată lumea, veniţi şi vă scuturaţi penele aice şi le scarmanați, 
căci duminică e nunta lui Iordache Zmeul.» Apoi plesneşte iar şi zi: 
«Voi Ielelor, voi faraoancelor, veniți cu ace, veniţi cu foarfece şi 
coseţi pernele, căci duminică e nunta lui Iordache Zmeul>.” Ea a 
făcut aşa ş-au venit cîte păseri sînt pe lume şi, într-un ceas, a fost 
totul gata. Apoi au venit Ielele şi au prins a coase, că au făcut o 
zestre cum n-a mai fost. Duminică dimineaţa, ea a dat zmeoaicei 
pernele gata. Erau acu să pornească cu nunta la cununie, dar 
Iordache Zmeul nu se da să se cunune, păr ce nu o va săruta pe 
Toderița. Ea cu nici un chip nu vra. Au început s-o roage cu toţii, 
păr şi mireasa: „Lasă-te, Toderiţă, să te sărute, căci ce-i o sărutare? 
Uite-te, eu sînt logodită şi, trecînd pe lîngă o grădină, am rupt niște 
flori şi grădinarul m-a prins de mînă şi nu m-a lasat păn' nu m-a 
sărutat.” Atunci Iordache Zmeul sare ş-o apucă de mînă ș-o aruncă 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 85 


într-o parte. „Așa ţi-i treaba? Atunci mie nu-mi trebuieşti! Îndată 
dezbracă-te!” A îmbracat-o pe Toderiţa în hainele cele de mireasă şi 
s-a cununat cu ea. D-l Ioan Zvoriîșteanu, Botoșani 


Talharii și fata 


A fost odată un om bogat tare şi avea o fată (asta zice că-i ade- 
varat, nu-i poveste) şi s-a dus omul cu femeia lui de acasă la o 
cumătrie, lăsînd pe fată singură, numai cu o copilă din sat. Zaplaz 
înalt avea la casă, încuietoare bună la poartă era, nu s-au gîndit că 
se va întîmpla ceva. Dar tocmai în acea noapte au venit 12 talhari, ei 
erau toți 12 frați şi aveau mamă ş-o soră în pădure. Mai întăi a mers 
numai unul să vadă ce-i în casă. Aude fata bătînd cînii. Bate cineva 
la uşă; ea întreabă cine-i acolo. I se spuse că e un om, se roagă să-l 
primească la mas. „De eşti om bun, întră, de nu, nu întra!”, a zis 
fata. El a zis că-i bun. Întră el în casă, ea pe loc a cunoscut cu cine 
are de vorbă. Ia nişte buci și se face că vrea să facă o şfară să lege 
mătura, că i-a zis mama să măture cuptorul şi să puie păpuşoi la 
uscat în cuptor; şi-l roagă pe dînsul să-i ajute. El ia de-un capăt de 
aţă şi tot se duce cu spetele spre ușă. „Deschide ușa şi ieși în tindă, 
zice fata, că trebui să fie şfara lungă.” Din tindă a ieșit afară şi ea 
tronc! zăvorul pe ușă. „Eu ţ-am spus ţie că de ești om bun, să vii, da 
dacă-mi ești de-aiștia, rămii afară!” 

Talhariul s-a dus la ceialalți frați şi le-a spus că nu-i nime acasă 
decît două fete; dar să meargă ei după casa cea mare și să sepe pe 
dedesupt, că acolo sînt bani. Fata n-a dormit, s-a pus la ascultat. 
Aude cum sapă ei, ia sabia în mînă şi aşteaptă. Ei au făcut bortă şi 
l-au trimes tot pe acela care a fost în casă să între. Cînd el a bagat 
capul înuntru, fata hîrşt! capul cu sabia, c-a ajuns cine știe unde. Ei 
au stat ce-au stat, îl trag afară şi văd trupul fără cap; l-au învălit în 
nişte paie şi la fugă. „Ne-ai făcut tu nouă, că ne-ai omorît pe fratele 
nostru, dar ţ-om face şi noi ţie!”, zic ei, ameninţînd spre fată, căci 
ştiau că nime altul decît fata nu le-a făcut. 

Să iau și să duc acasă şi, la două săptămîni, se îmbracă unul 
dintr-înșii frumos, își ia cai şi trăsură şi vine la omul acela în sta- 
rostie. Tatăl fetei vede așa un domn bogat, îi dă fata. Fac nuntă şi a 
doua zi oia cu toată zestrea ş-o duc în pădure, la casele lor. Dar cum 
a ajuns, n-a mai întrat cu dînsa în casă, drept în pivniță a aruncat-o. 
„ezi acolo, i-a zis el, că amuș ţ-a veni şi ție vremea, ca și fratelui 
nostru.” 

Sora talharilor a văzut-o cînd s-a scoboriît din trăsură că e așa de 
frumos îmbracată, să duce fuga la pivniţă şi-i zice: „Dă-mi tu mie 
mărgelele ce le ai la gît şi eu te voi scoate de aici!” — „i le dau!”, ş-a 
scos de la gît mărgelele, cine ştie cît vor fi fost de scumpe, poate 5 lei, 
şi i le-a dat. Copila a deschis pivnița ș-a dat drumul fetei, a închis iar 
ş-a pus cheile pe cui şi s-a culcat. Talharii ascuțeau cuţitele, săbiele 
ca s-o taie. Ea, cum a scapat, la fugă şi la fugă prin pădure. Aude că 


86 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


aleargă după dînsa; să suie iute într-un brad. Dar ei aveau suliți 
lungi și tot cu suliţele cele împungeau prin copaci ş-au nemerit 
tocmai în copacul unde era ea, c-au împuns-o în pulpă. Atunci unuia 
i-a curs sînge cald după gît în cămeşă. — Ea a luat iute brîul şi s-a 
legat la picior ş-a încetat sîngele de curs. 

„Nu-i?”, întreabă unul. „Nu-i, zice acesta, da pesemne plouă, că 
nu-ş ce m-a udat păn' la cămeşă.” S-au dus ei mai departe, ea s-a 
scoborît din copac şi la fugă. Dar cînd a fost pornit de acasă, a fost 
luat un sac cu pene şi, pe unde mergea, tot lasa pene, ca să știe 
drumul, pe unde să se întoarne. A ajuns la drum; întălnește 12 care 
cu piei. „Bădică, zice fata, făceți-vă pomană şi mă ascundețţi sub piei, 
că aleargă talharii după mine să mă prindă — și duceți-mă la tata 
acasă, că tata carele astea vi le-a umplea cu pîne, mulțămită că 
m-ați scapat.” Au luat-o ş-au pus-o în carul cel dintăi tocmai sub 
pielea cea de pe urmă, ş-au pornit. Vin talharii: „N-aţi văzut o fată 
aşa ş-aşa?” „N-am văzut!” „Staţi ca să cătăm în care.” Au catat în 
toate, au străpuns cu sulițele, a venit şi la carul ist de pe urmă, au 
rădicat toate pieile, numai o piele mai era, pe aceea n-au rădicat-o. 
„Nu vedeţi că nu-i?”, le-a zis omul. „Puneţi-mi acu pieile la loc!” 
Cărăuşii au pornit şi, cînd erau aproape de sat, fata le-a zis: „Vedeţi 
casa cea mare, cu stodoală mare, unde cîntă lăutari (căci încă juca 
nunta), e a noastră, duceți-mă acolo.” Cînd a văzut-o tatăl său, a dat 
drumul la lăutari şi la nuntaşi — şi auzind toate, a mers ş-a spus la 
vornicul să aducă jandarmi să-l prindă pe dînsul. Dar tatăl fetei nu 
ştiuse ce păţise ea înainte cu talharii și cum tăiese la unul capul. Ea 
capul, păr au venit părinţii, l-a îngropat şi în locul acela a astupat 
ş-a uns; la ce să le mai facă şi părinţilor grijă! Aşa fată vîrtoasă era 
ea! Atuncea le-a spus toate, cum s-au întîmplat. Vine şi el; ea iute 
se ascunde pe cuptor. Părinţii se fac că nu știu nimică. „Da ce face 
fata noastră? Vă ascultă? Lucrează? Vă place, sînteți mulțămiţi cu 
dînsa ?” — „Ne place, lucrează, zice el, am venit că m-a trimes să văd 
ce mai faceți D-voastre.” „Poftim, șezi”, i-a zis tata fetei. lar pe de 
altă parte a mers de-a dat de ştire că a venit. Îndată l-au bagat în 
fiere şi s-au dus la casa lui. Acolo, bogăţiele de pe lume erau, polo- 
boace cu bani...! Pe toţi i-a prins şi i-a omorît, numai pe copilă au 
lasat-o. Ghiorghi Torschi, Mihalcea 


Fata morariului 


A fost un morari ş-avea o fată. Părinţii s-au dus la o nuntă, iar 
fata a ramas singură acasă. Noaptea, au venit 24 de talhari la pradat. 
Fata, la care cum întra pe fereastă, îi tăia capul cu coasa și-l trăgea 
în casă; păn' la al 24-lea; acela a vîrît numai oleacă capul, ea l-a 
atins puțin şi el a fugit. 

La 6 luni, a venit un prinţ cu fes, s-o logodească. Părinţii au dat-o. 
După nuntă, ea a plecat cu trăsura lui. Ajungînd într-o pădure, el a 
rugat-o să-i caute în cap. Văzînd ea semnul, l-a întrebat ce semn are. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 87 


„E semnul care mi l-ai făcut tu! Nu mă cunoşti, cățea ce eşti? Adă-ți 
aminte de cei 23 ce i-ai omorît. Acu eşti tu în mîna mea!” A luat-o ş-a 
legat-o c-un lanț de trăsură dinapoi şi ea a alergat în urma trăsurei 
păr la casa lor. A ajuns mai mult moartă. El a luat-o ș-a aruncat-o 
în pivniţa cu trupuri și s-a pornit la pradat pe împaratul. Pe încetul, 
ea ş-a venit în fire; aude talharii viind; o aduceau pe fata împaratului 
tăiată ş-au aruncat-o tot acolo. Fata morariului sta ascunsă după un 
poloboc ş-a sărit inelul cu degetul fetei împaratulu tocmai la dînsa. 
Fata l-a strîns. A doua zi au venit talharii ș-au găsit-o ş-au pus-o să 
care apă într-un ceaun, ca s-o fiarbă şi pe dînsa. Un talhari o păzea 
să nu fugă, dar văzînd-o aşa de frumoasă, i-a fost milă ş-a învaţat-o 
să fugă, să se ascundă într-o peșteră a lor; păn' ce vor porni ei s-o 
caute, iar pe urmă să se suie într-un brad des. Îndată au alergat cu 
toţii după dînsa, dar văzînd că nu-i, s-au întors. A fost început a 
ploua tare şi s-au aciuat de ploaie sub brad. Da unul zice: „Oare nu-i 
aice?”, şi începe a împunge cu sulița în sus, încît a spart-o la picior 
ş-a început a-i curge sîngele pe pălărie. Acesta care ştia a spus că 
plouă. După ce s-au dus talharii, fata a fugit, păn' a ajuns doi oameni 
cu care, duceau snopi. „Mă rog D-voastre, zice ea, faceți-vă milă de 
mine şi mă ascundețţi, căci am un dușman, mă ajunge din urmă.” 
Văzînd talharii sîngele, au pornit pe urma ei şi, răsturnînd carele, a 
dat Dumnezeu că snopul acela a căzut în şanţ şi n-au bagat samă. 
Apoi, ea ajungînd acasă, a trimes inelul şi degetul la împaratul, să le 
dea oaste şi, prinzîndu-i, pe toți i-a omorît, numai pe acela nu, care 
a scapat-o; cu acela s-a măritat. Ion Pisarciuc, Roșa 


Fata, caii, inelul și talharii 


A fost odată un boieri ş-avea un ficior. El se ducea sara pe la 
scutelnici, pe la şezători, să mai uita pe la fete, asculta poveşti — 
ş-acolo venea ş-o fată ce slujea la boieri. Intr-o sară, zice ficiorul 
boierului cătră fete: „Care din voi va merge să-mi aducă inelul din 
degetul spînzuratului, eu pe aceea o voi lua!” — Spînzuratul era un 
talhar mare, pe care oamenii l-au fost prins şi l-au fost spînzurat, 
ş-amu în jurul lui ceialanţi talhari pusese 24 de cai cu coama de aur 
ca să-l păzască şi nime nu se putea apropia. — Fata ce slujea a tăcut, 
n-a spus la nime nimic, dar chiar în noaptea ceea s-a dus ş-a scos 
inelul din degetul mortului, a apucat o iapă de coamă şi pe ici i-i 
drumul, iar ceialanţi cai, toţi după dînsa. Cînd a ajuns acasă, boieriul 
şi toţi s-au spăriat. Amu să temeau de talhari, să nu vie la dînşii să-i 
omoare. Ce să facă cu caii? Se sfătuiesc ei să-i ducă la împaratul. I-a 
şi pornit în taină, trimițîndu-i și inelul. Împaratul a întrebat cine a 
făcut vitejia aceasta? I s-a spus că o fată și împaratul i-a dat 
milioane. 

Amu, fata nici nu vra să se mai ducă după ficiorul boieriului, ș-a 
fost cumparat în tîrg curți, ş-a tocmit slugi şi trăia ca o baroneasă. 
Talharii, după ce au dat că nu le sînt caii, s-au împrăștiet care 


88 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


încotro, prin lume, s-au îmbracat unul ca jidan, altul ca ţigan, altul 
cerşători, doar ar afla unde le sînt caii. Mergînd unul prin satul 
acela, întălnește un băiet păscînd oiele. Il întreabă de n-a auzit ceva 
despre spînzuratul şi caii care-l păzeau; de nu ştie unde-s? Băietul 
spune că caii se află la împaratul şi că o fată a făcut vitejia aceasta. 
„Unde-i fata ceea?” „Fata-i în tîrg.” „Nu m-ai duce la dînsa, că ț-oi da 
un galbăn”, zice talhariul. „Ba te-oi duce, de ce nu?” Şi-l duce păn' la 
poarta ei și-i arată casa. 

Talhariul a doua zi se îmbracă frumos şi vine cu trăsura la fata 
acasă, s-o ceară. Fetei i-a plăcut, că era frumos, și i-a spus că poate 
va merge, dar era în vorbă cu altul, îi va da însă aceluia cuvîntul 
înapoi şi s-a face. El a rugat-o tare să vie păm la curţele lui, că nu 
şede departe de acolo, i-a spus cum să apuce, după ce va ieși din tîrg, 
pe un drum la dreapta prin pădure și va ajunge păn' la poarta lui. 

Servitoarea cucoanei acelia a auzit toate şi fuge ea drept acolo, 
gîndea că poate o va lua pe dînsa. A doua zi dimineaţă, ea pune caii 
la trăsură şi să duce. Ajunge întocmai așa cum i-au fost spus, la niște 
curți mari, la o poartă de aramă. Ea să scoboară şi spune vizitiului 
să vie mîne s-o ieie, că ştia bine că soacră-sa n-a lasa-o în ziua ceea. 
Căci el așa i-a fost spus, că are mamă şi surori. 

Întră ea în ogradă, niște cîni cît nişte zmei de mari erau legaţi. 
Merge în casă, întră într-o odaie, nu-i nime, numai paturi o mulțime 
erau acolo, întră în a doua, numai puști. În a treia, numai săbii şi 
pistoale. Ea atunci s-a spăriet, a văzut că nu-i bine. Să duce într-a 
patra, într-a cincea, păr’ într-a noua: acolo era bucătăria. Pe vatră 
fierbeau strașnic niște cazane, da pe masă sta întinsă, tăiată, sluga 
ei şi mîna îi spînzura cu inelele. Ea a luat ş-a tăiat mîna ş-a ascuns-o 
în buzunari. Mai deschide o ușă, acolo era pivniţa, plină de trupuri 
de oameni. Deodată, numai ce aude împușcînd, chiuind, şuierînd — 
veneau ei. Ea, ce să facă de frică? S-a bagat între trupuri. Aude că 
întră ei şi toarnă zuruind la bani. Pe urmă, aude cum în bucătărie 
mai taie carne din fată ca să facă friptură. „Ei, zice acela, ce carne-i 
asta, e numai macră, dar să fi venit stăpînă-sa, aveam mîncare bună; 
acea-i grasă! Las” că mîni iar am să mă duc s-o chem. Nu ştiu de ce 
n-a venit ea astăzi.” Fata, în camară, numai tremura. A stat ea acolo 
pănă n-a mai auzit nimică, amu ei s-au fost aşezat la culcare. Cînd 
a gîndit ea că dorm, a ieşit încetişor şi tot a deschis pe-ncetul uşă 
după ușă, numai ea a ştiut cu cîtă frică mergea, să nu deie de ceva, 
să nu răstoarne, să nu deie peste cineva. Cînd la tindă, cînii au 
simţit-o, au început a latra straşnic. Ea s-a bagat fuga sub un pat. 
Talharii s-au sculat, au ieşit afară cu pușştele ș-au început a striga, 
au început a împuşca, nu-i nime... Merg înapoi în casă şi să culcă. 
Ea a aşteptat iar, păņ a gîndit c-au adormit; a ieșit și la fugă peste 
poartă, în pădure. Cînii iar fac un huit, de Doamne fereşte! Talharii 
ies, ea iute s-a bagat într-o bortă de copac. Ei au căutat pes’ tot locul, 
n-au găsit nimic şi iar s-au dus. Ea, cum a ramas singură, la fugă. În 
tîrg, a mers drept la căpitănie ş-a cerut să-i dea pe sară, la casa ei, 
un regiment de soldaţi. Cum a venit acasă, s-a gătit frumos, parcă 
nici n-a fost nimic, şi l-a așteptat. Vine talhariul şi începe a o săruta, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 89 


a o drăgosti: „Draga mea, scumpa mea! De ce n-ai venit ieri, că 
mama mea aşa s-a suparat, pentru cît te-a așteptat!” „Am să mă duc, 
cu bună samă, mîne; ieri n-am putut, c-am avut oaspeţi, azi rămăi 
d-ta la mine, să stăm amîndoi la masă. Eu, de bună samă, mă duc 
după d-ta, căci pe acela l-am departat.” El s-a bucurat tare. Au stat 
la masă împreună; la urmă, cere el apă. Ea merge şi-i aduce şi-i 
aruncă mîna în pahar. „A!, zice el, tu ai fost astă-noapte la noi, cînd 
băteau cînii!” „Eu”, zice ea; şi deschide fereasta, ușele... Atunci 
soldaţii au şi năvălit şi au turnat toţi cu puștele într-însul...! 
Ş-aşa groază a tras ea, că te-nfiori numai cînd vorbeşti, dar ea, 
c-a fost în mîna lor, la dînșii în casă, o biată fată! 
Catrina Beicu, Mihalcea 


Fetele împaratului 


Era un împarat ş-avea trei fete şi zestrea lor era cîte o ladă de 
bani, puși într-o odaie. Talharii tot veneau şi furau bani de acolo. 
S-a pus fata cea mai mare să-i prindă, a adormit și nu i-a putut 
prinde, dar nici ei n-au putut lua. S-a pus cea mijlocie, tot așa. 
Merge cea mică cu trei ofițeri şi n-a dormit deloc. Cînd au venit 
talharii, ea pe ofiţeri i-a trezit şi iar n-au putut lua nimic. 

Văzînd talharii că fetele le stau în cale, s-a făcut cel mai mare 
ficior de împarat și s-a dus la împeţit. A făcut nunta cu fata cea mare 
ş-a adus-o acasă. I-a dat cheiele, să meargă în tot locul, numai într-o 
pivniță, nu; şi el s-a dus cu talharii pe la potici. 

Fata a îmblat prin toate părțele ş-a întrat şi-n pivniţă. Acolo era 
plin de trupuri şi capete de oameni morţi, iar în mijlocul casei sta 
aninat de grindă un trup spînzurat, din care tot curgea sînge într-o 
cadă, ş-un strop a stropit-o pe fată pe frunte. Ea a venit degrabă şi 
s-a spalat, dar pata nu s-a dus. A luat şi ş-a legat capul şi s-a făcut 
că-i bolnavă. Cînd a venit el ş-a chemat-o să mănînce, ea n-a vrut. A 
întrebat-o ce are la cap? Ea a zis c-o doare. I-a luat legătura cu de-a 
sila ş-a văzut. Cheamă pe calău: „De-amu, zice el, dă-o şi pe asta 
acolo şi-i taie capul ş-o pune în locul celui spînzurat.” A dus-o ş-a 
omorît-o şi pe dînsa. 

A mers el iar la împaratul ş-a spus că femeia lui se află bine şi 
doreşte să vie sora-sa cea mijlocie la dînsa. A mers şi asta; şi ei i-a 
dat cheile şi i-a zis să nu meargă în pivniţă. Ea a întrat şi s-a patat 
la mînă ş-a tăiet-o şi pe dînsa tot aşa. Vine iar talhariul ş-o cere pe 
cea mică. Aceea a zis că mai întăi se duce să-şi scoată o rochie de la 
croitor. A mers de ş-a catat o şubă ş-o frînghie și s-a legat sub trăsura 
talhariului. El, dac-a văzut că nu vine, a pornit singur. Pe drum așa 
de tare o scutura trăsura, că de-abia mai putea să răsufle, cînd a 
ajuns. Ea a ieşit şi s-a ascuns. Talharii s-au dus de-acasă, da eaa 
mers ş-a găsit cheile şi s-a bagat în pivniță. Acolo a găsit moarte pe 
surorele ei. Aude deodată că vin talharii. Ce să facă? Ia degrabă și 
se ascunde sub trupurele celea. Talharii au întrat c-o cucoană și 


90 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


c-un boieri şi c-o copilă şi i-au omorît. Da copila avea un inel în deget 
şi calăul tot vra să-l scoate şi nu-l putea. 

Au tăiat-o şi inelul a sărit tocmai la capul fetei, lîngă trupuri, şi 
l-a luat. Cum a simţit că s-au dus talharii, ea a ieşit ş-a fugit prin 
pădure păn' acasă la tatăl său de-a spus. Imparatul îndată a trimes 
oaste de i-a prins și i-a omorît. 

Auzită în Botoșani de la d-ra Agripina Sirghevici 


În o variantă din Mihalcea, talhariul cumpără pe rînd, de la un 
moșneag, 3 fete, pe care tot le vedea prășind pe cîmp. li dă uniia un 
măr în mînă și-i spune că să nu meargă într-o odaie; ea a mers ş-a 
scapat mărul jos de spaimă, mărul s-a umplut de sînge şi el a omo- 
rît-o, tot astfel şi pe a doua. A treia a pus mărul în pernă şi cînd l-a 
cerut, mai frumos s-a fost făcut, că n-a mers acolo. El, de bucurie că 
i-a ascultat poronca, nu ştia ce să-i facă. Ea a cerut să ducă părinţilor 
ei o ladă de bani. El a zis că bine. A pus-o pe sora-sa în ladă (după ce 
le-a fost înviat cu apă vie şi moartă) şi i-a zis lui să nu să uite — iar 
el a dus-o. Tot astfel a făcut şi cu a doua. Pe aceasta, el o iubea tare 
şi o asculta. Într-o zi, ea i-a spus că, cînd va vedea-o închinîndu-se, 
să n-o supere, să-i dea pace, să nu vorbească cu ea atunci. După ce 
s-a dus el, ea a făcut un aluat din sînge şi din făină și zahar ş-a făcut 
chipul ei. A îmbracat păpușa cu hainele ei ş-a pus-o să citească; apoi 
a fugit. El, văzînd-o, i-a dat pace, pănă a doua zi. Atunci merse și, 
vrînd s-o sărute, o muşcă şi-i căzu o bucată în gură. „Dulce ești”, 
zice el. Dar apoi văzu că e aluat. Porni după dînsa, ea se ascunse la 
un om în car, într-un sac de cărbuni, ș-apoi a urmat cum știm. 

D-na A. Constantinovici 


Omorîtorul de femei 


A fost un împarat ș-avea un ficior rău-crescut. Într-o zi, a luat 
bani de la tatăl său și s-a dus în lume. În curînd a cheltuit banii toți 
ş-acuma sta lîngă o apă şi gîndea ce să mai facă. lată că din apă iese 
un om și-i spune: „Dacă mi-i aduce tu mie o fată, să știi că-ţi dau 5 
milioane.” Ficiorul de împarat ştia în acel oraș o văduvă bolnavă, cu 
trei fete. Să face doctor și spune ca să vie fata cu dînsul, că-i va da 
doctorii. Cînd au fost afară din oraș, i-a spus: „Dacă vrai să mergi cu 
mine, bine; da de nu, te omor!” Fata a mers cu el, păn' la apa ceea. 
Omul acela a venit şi i-a dat banii şi i-a dat ş-o oglindă. „Cînd te vei 
uita în oglinda aceasta şi vei vedea că ai o cruciţă vînătă pe frunte, 
să ştii că am trebuinţă de tine, să vii aice şi să mă aștepți.” A luat 
fata şi a dus-o cu dînsul într-un ostrov de mare, acolo își avea el 
locuințele lui. A dus-o în casă ş-a primblat-o prin toate odăile, una 
era mai frumoasă decît alta; au ajuns şi la o ușă de aur. „Iată, zise el, 
eu te-am luat ca să fii aicea stăpînă; în toate odăile ai voie să te 
primbli, numai în odaia asta n-ai voie să întri. Eu mîne plec de-acasă 
pe o lună de zile; tu caută de ascultă cuvîntul meu.” I-a dat și un măr 
de aur în mînă ca să se joace; şi a doua zi a pornit. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 91 


Fata de-abia a așteptat să-l vadă pornit şi tocmai în odaia ceea 
s-a dus. Acolo, în mijlocul odăiei, era un trunchi mare și în el înfipt 
un topor; iar alăturea, jos în pămînt, era o groapă, plină cu sînge și 
cu trupuri de fete. Cînd s-a plecat ea să se uite, mărul i-a căzut din 
mînă în groapă. L-a scos ea, l-a spalat, dar ce folos, că sîngele nu se 
mai ducea. 

Luna a trecut degrabă și omorîtoriul a venit înapoi. A sărutat-o, 
a dezmierdat-o, apoi a cerut să-i arăte mărul. Mărul fiind patat, el a 
luat-o ş-a dus-o în odaia cu trupurele, i-a pus capul pe trunchi, i l-a 
tăiat ş-a aruncat-o cu celelalte la un loc. 

Ficiorul cel de împarat acuma cheltuise banii; se uită în oglindă 
şi vede semnul acela pe frunte. A mers la mal şi iar s-au întălnit 
amîndoi. L-a trimes să-i mai aducă o fată. Acuma s-a făcut preot ş-a 
amăgit-o. I-a dat iarăși bani și fata a păţit ca şi sora-sa cea mai 
mare. Acu omorîtoriul a fost stat 2 luni în călătorie. Il cheamă iarăşi 
pe ficiorul împaratului la mal. El vine, căci iarăşi avea nevoie de 
bani. „Du-te și mai adă-mi o fată, a zis el; trebuie să știi că pănă 
acuma am avut 99 de fete şi, pentru că nici una nu m-a ascultat, pe 
toate le-am tăiat, vreau să mai fac o încercare şi cu aceasta a sutelea 
şi dacă nici ea nu mă va asculta, atunci am să mă duc prin lume și să 
tai toate femeile cîte sînt; şi mici, și mari, și copile, şi bătrîne, să nu 
mai fie nici picior de femeie pe pămînt.” Ficiorul de împarat i-a adus 
fata — acuma el a smomit-o ca ofiţeri — a luat banii şi s-a dus. O 
primblă el şi pe aceasta, îi dă mărul şi-i dă aceeaşi poroncă şi a doua 
zi pleacă pe 3 luni. 

Fata, cum a ramas, nu s-a lasat nici ea mai pe jos. A întrat acolo, 
a scapat mărul, l-a scos şi l-a spalat, dar, văzînd că nu se şterge, l-a 
aruncat mănioasă, singură în groapă. „Las că voi mai găsi eu aice 
mere de acestea”, gîndeşte ea. Merge prin grădină să caute şi găseşte 
un măr, plin cu mere de aur. Vine înapoi în odaia cu ușa de aur, să se 
uite mai bine ce se află pe acolo. In odaia ceea lucrurile toate şi 
păreţii erau de aur. Vede un dulap de aur; îl deschide. Vede niște 
apă. Vra să vadă la ce poate să fie bună. — A fost picurat puţină pe un 
trup şi vede că trupul se mișcă. Iute ia şi pune capul la loc, toarnă 
apă şi învie pe-o fată. Scoate trupurile şi le învie pe toate. „De-acuma, 
zice ea la fete, duceţi-vă care unde vă va îndrepta Dumnezeu prin 
lume, dar să nu cumva să spuneți unde aţi fost.” In ostrovul acesta 
mai locuiau și alți oameni. Ea a mers ş-a chemat un meșter și i-a 
dat tot aurul ce l-a găsit în palat, precum și mărul din grădină cu 
merele, și i-a spus ca să-i facă o corăbioară mititică, închisă cu totul 
şi să nu se cunoască pe unde e deschizătoarea. Apoi a chemat oameni 
de au sfarmat curţile acelea păn! la temelie și grădina şi tot, încît să 
nu să mai cunoască nici semn, cînd va veni el. 

Cînd a fost corabia gata, ea s-a vîrît înlăuntru și a zis să-i dea 
drumul pe apă. Corabia a mers tocmai păn' la împărăţia tatălui 
băietului ce o vînduse pe dînsa. Ficiorul cel de împarat, nemaiavînd 
de unde capata bani, se înturnase acasă. Într-o zi, primblîndu-se pe 
malul mării, vede ceva strălucind de departe. A trimes oameni cu 
corabia să vadă ce lucru e aşa strălucitor; să i-l aducă. Au adus 


92 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


corăbioara; era de toată frumuseța. A dus-o la palat ş-a pus-o ca o 
minune, în odaia sa. Fata a așteptat păn” vor dormi cu toţii; a ieşit 
din corabie și i-a furat ficiorului de împarat o ciubotă. A doua zi, 
caută ciubota, nu-i nicăiri. A doua noapte, i-a furat straiele. S-a 
priceput el că trebui să fie cineva acolo și, temîndu-se, sara s-a suit 
în pod cu pușca şi se uita printr-o gaură ce o făcuse în podeaua 
odăiei. La o vreme de noapte, vede că se deschide ușa corăbiei; el a 
rădicat cucoșul de la pușcă, să dea, dar la lumina ce venea din corabie, 
zăreşte chipul unei femei tinere. „Asta nu-i de împușcat, gîndeşte 
el; mă duc jos la ea.” Dar cînd a venit, ea nu mai era. El a început a 
o ruga că numaidecît să iasă, că nu-i va face nimică. Fata a ieșit şi 
el a cuprins-o în braţe. „Cine eşti tu şi cum de vii aice?” „Nu mă 
cunoşti, tu m-ai vîndut fărmăcătoriului, păgînului aceluia...” „Te 
rog, iartă-mă, zice ficiorul de împarat; cunosc ce rău v-am făcut la 
toate, dar dacă vrai, pot să îndrept ceea ce am făcut; rămăi aice şi fii 
soţia mea!” „Aş vrea, dar nu pot, zice ea, căci şi eu i-am făcut lui pe 
faţă, el acuma trebuie să mă caute în toată lumea, să mă omoare, 
dar dacă mă va ajuta Dumnezeu şi-l voi birui, atunci ne vom cununa. 
Acuma să-mi dai ajutori să scap de dînsul!...” El a zis că o va ajuta. 
„Să pui în grabă să-mi facă un turn foarte înalt, în care numai eu să 
ştiu pe unde să întru...” Auzind şi împaratul cel bătrîn de întîmpla- 
rea aceasta, a chemat îndată zidari şi au făcut turnul cerut de ea. 

Cînd a fost turnul gata, ea s-a îmbracat ca o cerşitoare, s-a schim- 
bat la faţă ş-a pornit în lume, să se întălnească cu dînsul. Se întăl- 
neşte cu un calic, acela era el; ea l-a cunoscut, dar el pe dînsa, nu. Să 
ia cu dînsul de vorbă şi-i spune că e o fată înșelată şi pradată de 
barbat; şi că se duce să-l găsească să-şi răzbune asupra lui. „Ne-am 
găsit bine, zice el, căci şi eu cam aceeași cale o fac; şi pe mine m-a 
înşelat femeia ş-a fugit.” Din vorbele acestea s-au făcut prieteni şi, 
fiind noaptea, au poposit amîndoi la o crîşmă. Ea a dormit în sara 
ceea cu dînsul şi l-a întrebat în ce-i stă puterea? „Jumatate din 
puterea mea e în cărticica aceasta; cu ea, cînd mă arunc în apă, 
merg și nu mă vede nime” — dar cealaltă jumatate n-a vrut s-o spuie. 

După ce-a adormit, fata i-a furat cărticica ş-a dat-o în foc, apoi a 
fugit cît a putut. Cînd s-a trezit el ş-a văzut, s-a priceput că aceea 
fusese ea ş-a pornit cu mai mare furie s-o găsască. 

Ea a venit acasă şi s-a suit în turn şi-l aștepta. Văzîndu-l de 
departe, a strigat: „Ce mă cauţi, iată-mă aice!” El a venit într-o fugă 
sub turn, dar nu să putea sui. A căutat niște leațuri şi cuie ş-a 
început a bate cîte un leaţ ş-a se sui. Cînd a fost pe la jumatate, ea 
s-a scoborît pe o frînghie, pe de altă parte, ș-a scos leaţurele şi cuiele 
în urma lui. Cînd era el destul de sus, a văzut-o pe dînsa că ejos, dar 
acuma nu se mai putea scoborî. Ea a fugit repede şi s-a ascuns. — „Ce 
putere mai ai?”, l-a întrebat ficiorul de împarat. „Am putere că, cînd 
voi sufla o dată asupra ei, s-o fac fărîme.” „Suflă asupra pietrei 
aceştia, să vedem.” El a suflat şi piatra s-a făcut năsip. Atunci a 
căzut şi el de-acolo jos, mort. Cu toţii s-au bucurat ş-au sarbat nunta. 

De la d-nul Vasile Chiseliţă, Mihalcea 
(A auzit-o în România, de la niște covali.) 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 93 


Urechea în foc. Somnul pe un an 


A fost odată un om ş-avea 3 fete, dar ele se ţineau tot pe sus. Vine 
odată un boieri în peţit; cea mare îndată s-a dus. Acela era dracul. 

Cum ajunge acasă, o trimete să aducă apă și-i spune că nu cumva 
să dea apă la hulubii ce se află la fîntînă. Ea l-a ascultat. Apoi el ş-a 
tăiat urechea şi i-a dat-o ei s-o mănînce; și s-a dus de-acasă. Vine 
sara înapoi ş-o întreabă: „Ai mîncat urechea?” Ea îi spune că da. 
„Ureche, ureche, unde ești?”, întreabă diavolul. „În ciubăr”, răspunde 
urechea. „Vezi că n-ai mîncat-o?” Ia sabia și-i taie capul și-l azvîrle 
în ceaun. A doua zi, merge la tatăl fetei şi-i spune că femeia lui e 
singură și-l roagă s-o dea pe cea mijlocie să stea cu ea. A dus-o şi pe 
aceea şi tot aşa a făcut. Aduce şi pe a treia. 

Aceasta merge la fîntînă și dă apă la hulubi. Hulubii au învaţat-o 
că, de-i va da urechea, s-o azvâîrle în foc, că el îndată va adormi; apoi 
să meargă în pivniță, să ia apă vie şi moartă și să învie pe surorele 
ei. Ea a făcut așa; şi el, întrebînd pe ureche unde e, urechea n-a 
putut răspunde. Atunci pe dînsul l-a cuprins somnul ş-a adormit pe 
un an. Ea a mers și a înviat pe surorele ei şi s-au dus. 

Auzită de la d-na Tasiluţa Nastasi, Siret 

În alte variante, se spune că a dat urechea la mîță, iar pe mîţă a 
legat-o la pîntece şi urechea a răspuns că e lîngă inimă. El s-a bucurat 
şi n-a mai tăiat-o. 


$ 6. Credinţi despre trai, sfadă etc. 
Dulcele și amarul 


Cînd e traiul cuiva bun, se zice că trăieşte „ca în sînul lui 
Dumnezeu”. „Ca la pieptul mamei.” „Ca în pîntecele mamei.” Trăieşte 
„ca banul cel bun”. 


Cînd îi e traiul rău, să zice că trăieşte „ca în iad”. „Nici diavolii în 
iad nu pot aşa să te chinuiască.” li e „ca dracului în spini”. „Ca 
cînelui în car.” „Ca viermelui în hrean.” 


Povestea viermelui în hrean e următoarea: 

Viermelui, în hrean fiindu-i rău, fiind hreanul iute, s-a dus în 
morcov, căci e dulce, dar a pierit, nefiind deprins cu dulcele. Așa și 
omul, dacă s-a deprins cu răul, merge cu el înainte, ce are să facă: 
„Rău cu rău, dar mai rău fără rău!” 


„Sînt sătulă ca de hrean!” să zice despre ceva neplăcut. 


„Imi ştie el moarea mea!”, adecă răutatea; zice cineva despre un 


xn 


om ce a mîncat de la el „papară”. 
Cînd cineva nu-ți place, zici că ți-i drag „ca sarea în ochi şi ca 
chiperiul în nas”. 


„Il chipărează el bine”, „îl frige bine”, se zice cînd îl ia pe cineva 
„în răspăr” sau îl apucă la „trei parale”, la răfuială. 


94 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


„Cînd e omul suparat, 
Nu-i mai da borş chiparat.” 


Adecă nu-l mai supara cu vorbe aspre, amare. 


„Oi, saracul măritat, 
Tare-i acru şi sarat, 
Şi amar, şi chiparat...”. 


Să zice: „Dă-i chiperi!...” Adecă : ocăreşte-l ! 


„Las! să sufere, că bine a ştiut să dea la alţii hrean, și chiperi, şi 
foc!...” A le face durere, a-i nenoroci. 
De la d-na Ecat. Șcraba, Mihalcea 


„Dă Doamne să-ţi fie ție traiul așa de dulce, cum mi-l faci mie...” 
blastămă femeiele. 


Soacră, soacră, 

Poamă acră, 

De te-ai coace 

Cît te-ai coace, 

Tot dulce nu te-ai mai face. 
De te-ai coace 

Un an ş-o vară, 

Tot vei fi acră ș-amară. 


Cînd se naște un copil, i se pune zahar în scăldătoare, or miere 
sau lapte, ca să-i fie traiul dulce; iar tot timpul oamenii caută să fie 
veseli, pentru ca să fie traiul copilului vesel. 


La nuntă, iarăși, se porneşte totul cu veselie. Cum va fi ziua 
nunţei, posomorîtă sau frumoasă, așa va fi viața tinerilor. Botoșani 


În Roşa, se spune că dacă a doua zi, la „legătoare”, va fi veselie, 
va fi traiul mirilor vesel, iar dacă se vor bate nuntașii, se vor sfădi, 
aşa le va fi şi traiul. Atunci nănașa îi „îndulceşte” pe toți cu zahar, 
să le fie viața tinerilor dulce. 


„Indulceşte cu vorba” se spune cînd, la o petrecere, gazda ştie a 
îndulci prin cuvinte. 


Omul niciodată să nu minească nimică a rău, totdeauna să mi- 
nească a bine, căci așa se întîmplă; iar mai ales visurele, niciodată 
să nu le spui la un duşman; care-ţi va fi prietin va zice că „să fie de 
bine”, macar fie visul cît de rău; pe cînd dușmanul va meni a rău, 
macar să fie visul bun. 

* 


În ziua de Ajunul Crăciunului şi toate cele două săptămîni cît ţin 
sărbătorile, să te păzești să nu te sfădești, să nu fii ocărît, că vei fi 
tot anul. Mihalcea 

În ziua de Anul Nou, să nu huiești, să nu te sfădești cu nime, că 


te sfădești tot anul. De ești vesel în acea zi, eşti vesel tot anul. 
Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 95 


În duminici şi sărbători, să păzeşte orcine să nu ocărască, să nu 
facă huit, că e pacat; preoţii slujesc în biserică şi omul de acestea să 
se apuce?! 


De Probajine, cînd să „probozeşte codrul”, să te fereşti să nu te 
probozască nime, căci ești „probozit”, „mustrat” tot anul. 


Probajinele să țin pentru guri. 


In ziua de Ziua Crucei, să iai din pom o perjă cu gura şi s-o ţii în 
casă şi cînd auzi că te vorbesc oamenii, să te speli cu ea, cu apă. 
D-na Elena Braha, Mihalcea 


Vezi „mîncarea de Ajun” şi perjele, vol. I, p. 56. 


Cînd mănînci ceva acru tare, să zice „că-ţi aduci aminte de toate 
neamurile”. (Se va vedea partea IV, borșul.) 


Cînd sare un cărbune, ai un dușman. Cînd huieşte focul, te vor- 
besc dușmanii de rău sau are să fie huit în casă. 


Cînd îți muşti limba în gură, te vorbesc de rău. Cînd se clatină 
urechea stîngă, asemenea. 


Ca să nu fie huit în casă, să nu lași să se facă pînză de paingăn în 
casă. 


Să nu lași pirosteiele să stea cu picioarele în sus în cuptor. 

Să nu mături pe pat cu mătura, că e huit. 

Să nu te legeni cu scaunul, cînd șezi. 

Să nu dai soponul din mînă altuia, cînd te speli, ci să-l pui pe ceva. 
(Chiperiul... s-a văzut.) 

Untdelemnul cînd să varsă, are să fie mare suparare. 


O lingură mai mult cînd e la masă, are să fie huit (vezi lingurile, 
vol. I, p. 184). 


Două furculițe sau două cuțite cînd sînt la cineva la un loc la 
masă, e huit. 


(S-a văzut la foarfeci, cuțit, topor.) 

(S-a văzut la mîncare, vol. I, p. 207.) 

(S-a văzut la blide, vol. I, p. 135-136.) 

(Să va vedea la pînză, partea III; la apă, partea IV '; la foc, partea V.) 


Despre guri, vorbe, napaste, să va mai vedea vol. II“ 


* 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


96 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Foc de visezi, ai dușmani. Jaratec de visezi, e inimă rea, îți e 
cineva rău, are inimă rea pe d-ta. 


Cîne de visezi, ai un duşman şi cum e părul de pe el, de acea 
coloare va fi: negricios sau balan etc. 


Şerpe de visezi, e dușman. Uli, asemenea. 

Vacă de visezi sau broască, e femeie dușmancă. 

Pui, găini, ouă (s-a văzut...). 

Femei multe de visezi sau oameni mulţi, e sfadă, larmă. 


Popă, mitropolit de visezi, e sfadă. În biserică de te visezi şi că 
sînt preoţii mulţi, e judecată, huit mare. 


Scripcari, e huit. Țigani, asemenea. 

Crîşmă de visezi, au să te bată careva. 

Bînd rachiu, vorbe rele; vin sau bere — bune. 

Bani de aramă sînt vorbe rele. 

Bani de argint — huit, boală, alţii spun că vorbe bune. 
Hîrburi stricate de visezi, e huit; oale, sînt guri, zavistie. 
Gropi în pămînt de visezi, sînt vorbe, te vorbesc oamenii. 
Linguri de visezi, sînt limbi, guri. 

Ungînd de te visezi, văruind — astupi gurele. 

Mîncînd de te visezi — vezi vol. I, p. 193-194. 


Mere de visezi, e bataie, pumni. Mere crude, vorbe rele. Nuci, 
pere, sînt sfadă. 


Mazere, fasole, grăunţe, bob, sînt vorbe rele, lacrimi. 
Moară, rîşniță, e sfadă, huit. În căruţă de te visezi, asemenea. 
Cal înhamat, boi înjugaţi, e gîlceavă. 


Cînd visezi că joci ori e nuntă, e huit. 


$ 7. Marţi 


Marta şi sîmbăta sînt zile pocite, rele. Marţi să nu începi nimică, 
că nu sfîrșești cu bine. Marţa nu-i de spori, nici de ajutor, dar de 
napaste şi ură. 

Marţi e barbat, să nu te piepteni marți, că-i a napaste; cămeşă 
să nu îmbraci marți, nici unghiele să nu-ţi tai, că îndată te ocăreşte 
cineva, plîngi, ai o suparare numaidecît. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 97 


Marta să nu porneșşti la drum, nici să nu începi nimică, să nu 
croieşti, că straiul ce-l începi marța nu-l poartă omul sănătos, se 
îmbolnăvește, moare. 


Să nu te lai marţa, să nu te scalzi, căci toată ura oamenilor cade 
asupră-ți. 
Marta, dacă începe a ploua, plouă toată săptămîna. 
Marţi s-a urzit lumea. Marţi nu-i bine de urzit. 
Marţi s-a născut Domnul Hristos. 
Ziua de marţi e în cinstea lui Sf. Ilie (s-a văzut vol. I, p. 217.) 
Marta cine se naşte e lucru rău. 
__ Marţa, joia şi sîmbăta, se face de dragoste, căci sînt zile de frupt. 
În descîntece, să zice: 
Sfîntă Marţi, 
Scoate-mă între ceilalți! (Adecă între oameni.) 
S-a văzut postul marţi, asupra dușmanilor, vol. I, p. 233. 
Marţi sara e foarte rea. (Vezi vol. I, p. 230.) 


(Credinţele acestea sînt numai unde se află români sau urme de 
români; în Bucovina, celelalte naţionalităţi tocmai marţi încep totul, 
zic că gătesc mai degrabă și sîmbăta.) 


$ 8. Corbul 


S-a văzut de cînd mănîncă corbul hoit, vol. I, p. 35. 


Corbul dintăi a fost alb, dar l-a blastamat Noia, atunci cînd l-a 
trimes din corabie să vadă de este pămînt şi nu venea: „Ai, fi-u-ar 
pana pe tine cum e inima în mine!” și fiindcă inima lui Noe era 
amăriîtă, neagră, corbul îndată s-a făcut negru. 

D. Grigoraşciuc, Mahala 


În glumă, se spune despre un lucru ce n-a mai fost sau a fost tare 
de demult că a fost „pe cînd corbii albi”. 
De-aice şi proverbul: „De pe cînd turcii albi.” 


* 


In luna lui februar, crapă ouăle corbului, cînd e ger mare, şi 
atunci le iese puii. 


Corbul trebuie să se silească cu ouatul şi cu clocitul, să-i crăpe 
din bună vreme ouăle, că să-i iasă degrabă puii, că de-a da în mart şi 
i-or găsi furnicile în cuib, îi mănîncă. De aceea, în unii ani, sînt corbi 
mai mulți, iar în alții mai puţini. 

În luna lui mart, furnica s-a pus ramașag cu corbul, că de-a putea 
sui el în vîrful copacului atîtea ocă de fier cît va sui ea, furnica nu i-a 


98 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mînca puii; că furnicele în mart încep a ieși. El a dus sarcina cît a 
dus, dar n-a putut-o sui pănă în vîrf. Furnica a luat de la dînsul 
fierul şi l-a rădicat ea, dar nu l-a dus ca dînsul, drept, ci cotit, şi așa 
l-a suit păn' în vîrf; şi de aceea îi mănîncă corbului puii. 

Ioan Pisarciuc, Roga 


Corbul n-are voie să bea apă; el e blastamat, căci n-a vrut să 
ajute lui Dumnezeu ca să curețe părăiele, a zis că: ce, s-a tăvăli de 
glod! Ş-acuma vara, cînd sînt secete mari, corbii aşa ţipă! Să suie 
sus şi strigă la ceri să le dea apă; că el atîta apă bea, cât îi curge din 
ploaie în gură. 

Corbi sînt tare puţini, căci lor musai să le mănînce viermii puii. 
Ei scot numai doi pui şi chiar și de-i scot devreme, din doi, unul tot 


piere. Să pune viermele sub aripă şi-l mănîncă pănă moare. 
Ştefan Pita, Mihalcea 


(Se va vedea vol. II* povestea cu judecata corbilor.) 


Corbul şi gangurul așa croncăneşte, cînd îi moare părechea! Dar 
hulubul nu, el îndată merge şi-şi caută alta. Maria Strut, Mihalcea 


„Corb la corb nu-şi scoate ochii”; proverb ce se zice mai ales cînd 
barbațţii infideli țin unul cu altul și se acopăr. 


In povești, corbul, ca și cioarele, zboară pănă unde se bat munţii 
în capete şi aduc apă vie şi apă moartă. 
(S-a văzut corboaica mamă, vol. I, p. 478-479.) 


Corbul e nazdravan, pe dînsul cu greu să-l poţi împuşca; doar cu 
mare înșăluială. Inima de corb e bună de înădușală. Corcești 


Corbul nu e așa de greu de împușcat, dar nime nu vrea să-l 
împuște, căci apoi nu mai nimereșşte nimic ce ar împuşca. Roșa 


Dacă se mănîncă doi corbi pe o casă, are să moară acolo cineva. 
De merg croncănind corbii pe sus, are să moară cineva în sat. 
Mihalcea 


De croncănește „croncăul” pe deasupra satului, are să fie boală 
între vite. Broscăuţi 


(In Mihalcea, se spune că şi cioarele de croncănesc, la casă pier 
vite. Asemenea și cînd visezi cioare, vor peri din vite.) 

Corbi pe aice, prin Bucovina, puţini sînt, ei se ţin mai mult prin 
Basarabia, pe lîngă cirezile boiereşti. Roșa 

Despre duşmani să spune: „Stau duşmanii ca corbii”; așteaptă 
cu toţii să-l mănînce. 


„Mînca-te-ar corbii” se zice ca blăstăm. In cîntece, blăstămul 
acesta e adesea pomenit. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 99 
Corbul 


Țipă puiul corbului 

În poiana codrului. 

Nime-n lume nu-l aude, 
Numai cucoana din curte 
L-a auzit şi l-a-ntrebat: 

De ce ţipi tu, puiule? 

Or ti-i foame, or ţi-i sete, 

Or ţi-i dor de codru verde? 
Nu mi-i foame, nu mi-i sete, 
Nu mi-i dor de codru verde, 
Da mi-i dor să zbor la ţară, 
Să beu sînge de catană, 

Să mănînc carne de haiduc, 
Să beu sîngele din turc. Ropcea 


Corbul și săbiele 


A fost un băiet buiac; într-o zi, i-a venit gust să pornească în 
lume. Merge el, merge, ajunge noaptea într-o pădure. Merge mai 
departe, găseşte în mijlocul pădurei o clopotniţă. Să suie sus şi începe 
a trage clopotul. Numai a mîntuit el de tras, iată că vine un om 
bătrîn. „Vină încoace”, îi zice omul. El să duce; n-avea ce să facă. Il 
duce pănă la niște palate, cu ziduri înalte, îl vîră înlăuntru și-l 
închide cu cheia acolo. Stă păn' a doua zi. A doua zi, vede că tot ce era 
în palatul acela era împietrit: şi paseri, şi animale, și oameni. Îmblă 
prin odăi şi vede 3 fete de împarat stînd împietrite cu cartea 
dinainte. A stătut el acolo 2 săptămîni, iată că într-o zi vine un corb. 
„Băiete, băiete, zice corbul, tu de aice, de nu-i face ceea ce-ţi voi 
spune eu, să ştii că n-ai să mai scapi. Să te duci în odăi şi să păzeşti 
trei nopţi, să nu joace dracii ce vor veni, ș-atunci vei scapa, dar 
altfel, eşti prăpădit. În noaptea aceasta, au să vie mulţi draci, tu 
să-i alungi cît îi putea. Mîne au să vie și mai mulți; mîne am să vin 
şi eu şi-ţi voi ajuta să-i alungi, dar poimîne n-am să pot veni, deşi au 
să vie de te va lua groaza; îţi voi da însă o pană a mea și cu aceea îi 
vei alunga.” Băietul a catat să facă întocmai aşa cum i-a spus. A 
avut mare luptă cu dînşii, dar, cu ajutorul corbului şi penei lui, i-a 
alungat. A treia zi dimineaţă, s-a trezit în zgomot de glasuri; 
deschide el ochii și vede toată casa în picioare, oameni îmblînd, 
împaratul acelui palat, fetele, în fine, totul, totul înviase. De bucurie 
mare, împaratul nu știa ce să-i facă; a hotărît să dea un bal şi să 
poftească toată lumea, iar pe fata cea mare s-o mărite cu dînsul. 
Vine corbul la băiet şi-i spune: „Imparatul are să vrea să-ţi dea fata, 
dar tu să nu te hotărești la nimic păn' după 9 zile, cînd voi veni eu; 
atunci îţi voi spune ce să faci.” Îl cheamă împaratul la balul acela 
să-i dea înaintea lumei fata; el spune că să-l mai aştepte cîteva zile 
şi apoi le va spune de să poate însura sau nu. 


100 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


La 9 zile, vine corbul şi-i spune: „Ţ-am ajutat eu ţie să alungi 
dracii, ajută-mi acuma și tu mie la ceea ce te voi ruga să-mi faci şi 
atunci te vei însura; căci eu nu sînt pasere, cum mă vezi, zise corbul, 
dar sînt băiet ca şi tine; sora-mea însă m-a blastamat şi m-am 
prefăcut în corb; ajută-mi și tu acuma mie, să mă fac înapoi om. 
Sora-mea e măritată şi stă pe muntele de steclă. Tu du-te acolo, jos, 
la poalele muntelui şi cînd îl vei vedea pe cumnatul meu cu o pană de 
aur la pălărie, să începi a-l hui, să rîzi, să stupeşti, spuind că cine a 
mai văzut om cu mintea întreagă să poarte pană la pălărie. El va 
arunca pana, da tu s-o iai și să fugi degrabă şi să mi-o dai mie.” 
Băietul a mers la împaratul și i-a spus că el va lua fata, dar îl roagă 
să-l aştepte din ziua ceea 3 ani, 3 luni, 3 săptămîni şi 3 zile şi de nu 
va veni păr atunci, să poate mărita, dar apoi să-l aştepte cea mijlocie. 

Au mers ei, au mers, păn' ce au ajuns la dealul de steclă. Acesta 
era aproape de mare. lată că vede băietul pe cumnatul corbului 
mergînd la primblare şi începe a-l tiohăi, cum l-a învaţat. „Ptiu, da 
cine s-a văzut să poarte etc.”, pănă ce a aruncat pana. Băietul a 
luat-o şi a dat-o corbului, care aștepta acuma într-un copac, și la 
fugă amâîndoi spre mare. S-au suit în luntre şi au pornit. Cumnatul 
corbului, cum a văzut că i-a luat pana, după dînșii... şi ajungînd la 
mare, nu a luat sama, a gîndit că aleargă pe uscat și, pășind în mare, 
s-a înecat. Corbul s-a întors înapoi la mal, a făcut ce-a ştiut cu pana 
şi s-a făcut om înapoi. A luat pe tovarășul său și s-a suit sus pe 
munte la sora-sa. Ea, cînd l-a văzut, a încremenit. „Soră, sorioară, a 
zis el, acuma ce să fac eu cu tine? Pe părinţii noștri i-ai taiat bucaţele 
şi i-ai aruncat preste lumea toată, iar pe mine m-ai prefăcut în 
pasere... numai Dumnezeu mă ştie cîte le-am tras şi de cîte ori eram 
să fiu împușcat de vînători şi cum am scapat!... 

Ce ţi să cuvine ție acuma pentru acestea toate? Ce canon să-ți 
dau? Ca să te omor, nu vrau, prea mari pacate ai făcut, mai întăi 
trebuie să te pocăiești!... Iată, înfig săbiele acestea două în pămînt și 
tu să le uzi atîta, păn” ce vor prinde rădăcină şi vor face mere, şi 
atunci va fi semn că te-a iertat Dumnezeu; și dacă Dumnezeu te va 
ierta, să ştii că te iert şi eu.” S-a luat cu tovarășul său și s-a dus. 
„De-acuma, hai la mireasa ta şi te vei însura.” S-au înturnat înapoi 
la împaratul; încă nu erau împlinite cele 3 zile; dar mireasa lui şi 
surorele ei de mult s-au fost măritat; ba cea mare era acuma și 
moartă! Ea, cînd a murit, a lasat o scrisoare în saltariul mesei, pe care 
nime n-o putea lua, căci îi prindea saltariul mîna. Cînd a auzit el, 
s-a suparat foarte tare că nu ş-a ținut împaratul cuvîntul. L-au dus 
la saltari; el a deschis ş-a cetit scrisoarea. În ea, îi spunea că de vrea 
s-o aibă de soție, să meargă în cutare ostrov de mare, unde e îngro- 
pată ea, într-o casă cu 12 odăi; și în a 12-a va găsi mormîntul ei, cu 
o piatră de 40 centinare de grea. La fiecare uşă însă, se află lei şi 
paralei de pază şi pe aceştia numai cu inelul ei îi poate omori şi tot 
cu inelul ei și pe dînsa o poate învia, altfel nu. „Unde-i inelul?”, a 
întrebat el. „La dînsa pe mînă!”, i s-a răspuns. El a ramas ca mort. 
„Dacă leii păzesc la ușă, nu mai este chip de scos”, a zis el întristat. 
„Haide macar ş-om cerca, a zis tovarășul său, şi vom vedea de să 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 101 


poate sau nu.” S-au dus ei amîndoi păn' la malul ostrovului și stăteau 
suparațţi acolo. lată că iese un drac șchiop din mare. „Eu ştiu la ce-aţi 
venit voi, făceţi-vă frați cu mine și eu vă voi aduce inelul de acolo!” 
S-au făcut. După 9 zile, diavolul a adus inelul de pe degetul ei şi i l-a 
dat. „De-acuma, cu inelul acesta, ce vei gîndi, aceea vei izbîndi. Du-te 
la casa ceea şi la fiecare uşă să-l întorci pe deget, căci ușa se va 
deschide și fiarele vor muri. lar cînd se va rădica piatra, ea te va 
întreba: «Ce vrai de la mine?», tu să zici: «Nu eu, inelul nu ştiu ce 
vra!» Ea să va scula şi va veni după tine, unde-i vra.” El a făcut așa 
şi ea, văzîndu-se înviată, nu să poate spune cum s-a bucurat. 

Pe dînsa, anume au fost închis-o dracii acolo. El a luat-o şi s-a 
dus la curţile lui, ce și le-a capatat învîrtind inelul, s-au cununat și 
trăiau tare fericiți. lată că odată face el bal și învită pe împaratul cu 
toţi miniștrii şi tocmai se întîmplase că barbatul ei dintăi era mi- 
nistru. El, cum a văzut-o, ce au vorbit împreună nu să ştie, destul că, 
îmbătîndu-l pe barbatul al doilea, i-a luat inelul din deget şi, du- 
cîndu-l într-o pivniţă adîncă, l-a închis; iar pe dînsa a luat-o şi a 
dus-o la casa lui. 

Corbul nu știa despre aceasta nimică, singur dracul cel şchiop 
ştia, dar el avea bătălie cu dracii pentru inelul ce l-a fost furat din 
deget; el însă i-a biruit ş-a alergat după inel; căci prin inelul acela 
capatai avere, putere, ce vrai. 

S-a făcut diavolul un cavaleri frumos și, scăldîndu-se în mare, 
dinaintea fereștelor ministrului, atîta i-a zîmbit fetei împaratului 
ş-a chemat-o, păn' a venit ea la dînsul. 

El i-a spus că va mai veni şi altă dată, dacă-i va aduce inelul ce-l 
are barbatul ei. Ea l-a adus și diavolul s-a făcut nevăzut. A mers 
de-a învîrtit inelul şi l-a scos pe prietenul său din închisoare; a mai 
învârtit o dată și l-a bagat pe ministru de l-a închis acolo. „Iată, 
te-am scos, i-a zis diavolul, dar inelul nu ţi-l mai dau, căci nu ştii să-l 
porţi, rămîne al meu.” A venit și corbul acolo. „De-acuma hai, frate, 
la sora ta, pe muntele de steclă, să o duc şi pe duşmana aceasta de 
femeia mea, s-o pun la pedeapsă, lîngă sora ta.” Cînd au ajuns, ea 
atîta a fost udat, că o sabie făcuse acuma mere, dar una, nu. Fratele 
ei a zis: „Vezi, pacatele pentru mine ți le-a iertat Dumnezeu și ţi le 
iert şi eu, dar pentru părinţi, nu; udă mai departe!” şi, aducînd-o 
barbatul şi pe ceealaltă, a pus-o şi pe dînsa să ude şi vor uda întruna 
amîndouă, păn' la sfărșitul lumei. Diavolul cel șchiop a iscălit că nu 
are nimic cu dînşii şi s-a dus, rămăind prietenii amîndoi. 

De la d-l Vasile Chiseliţă, din Mihalcea 
Povestea a auzit-o în Vicov, de la niște covali nemți. 


Fata Vidmei 


A fost odată un împarat ş-a ţinut bătălie cu alţi împaraţi 7 ani. În 
timpul acesta, el nu ştia nimica ce-i acasă. Să întoarnă numai cu o 
mînă de oaste. Iată că pe drum, înaintea lui, i să face o apă. Vine el 
păr la apa ceea, n-are cum să treacă. [i iese înainte necuratul şi-i 


102 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


zice: „Dacă mi-i da tu ce ai acasă, despre care nu ştii tu, te voi trece.” 
„Îţi dau”, zice împaratul. Pe loc s-a făcut uscat; iar necuratul a ramas 
să vie la 7 ani să-și iaie făgăduita. 

Cînd ajunge împaratul acasă, găseşte un băiețel frumos de 7 ani. 
Băietul îl videa pe împaratul tot suparat şi, într-o zi, îl întreabă ce 
are. Tatu-său îi spune... „Lasă, tată, zice băietul, că eu, cînd va fi să 
să apropie vremea, voi fugi şi nu mă va putea lua.” 

S-apropia acuma vremea; băietul îşi ia un cal bun şi ce i-a mai 
trebuit de drum ş-apucă printr-o pădure. Merge el zi şi noapte prin 
pădurea ceea vreme de 3 săptămîni. lată că vede o cetate mare ş-un 
moșneag spălînd la poartă grîu. „Buna ziua, moşule!” „Mulţumesc!” 
„Da de unde ești şi ce cauţi?” Băietul îi spune toate. „Tu eşti, dragul 
moşului? Bine că ai venit singur la mine şi n-a mai trebuit să mă duc 
eu să te iau! Hai înăuntru să te pun la pedeapsă pentru ceea ce ai 
făcut!” Băietul a înlemnit. 

Moșneagul era necuratul. L-a luat şi l-a dus de l-a închis într-o 
chilie și l-a lasat acolo. În părete era o ferestuică mică şi alăturea era 
o fată — şi ea închisă, ca şi dînsul, de moșneag. El, cum a întrat, a 
început a plînge. Fata de dincolo l-a auzit și i-a zis ca să nu plîngă, că 
şi ea e acolo şi nu le va fi urît; şi s-au împrietenit amîndoi. 

Vine moșneagul la băiet şi-i zice: „Amu, pentru că ai făcut tu 
aşa, iată ce pedeapsă am să-ţi dau: Ai văzut, cînd ai venit, că spalam 
grîu?” „Am văzut!” „Dac-ai văzut, apoi pănă mâne dimineaţă, toate 
pădurele astea tu să mi le tai şi să-mi faci şes; să mi le ari, să 
sameni grîu de acela şi mîne dimineaţă să-mi, fie grîul gata să-l 
spăl; că de nu mi-i face aşa, să ştii că te omor. ” Începe băietul iar a 
plînge: în ce belea a încăput! Şi plînge de se prăpădește. Vine fata 
iar la fereastă şi-i zice: „Taci, nu plînge, că eu te-oi învața cum să 
faci. Na-ţi basmaua asta şi fă cruce înspre pădure de trei ori și te 
culcă.” El a luat basmaua ş-a făcut așa. A doua zi cînd s-a sculat, 
moșneagul a găsit grîul copt. 

Vine moșneagul la dînsul: „Tu ştii cum să faci, talhariule!” „Nu 
ştiu nimic”, zice băietul. „Spune, ti-i dragă fata asta?” „Mi-i dragă!” 
„Apoi să ştii că am să te însor cu dînsa, dar să gîceşti din trei, ce ț-oi 
arata, care-i ea; că de nu, te omor.” Fata i-a spus lui că au să să facă 
trei gîşte ş-or ieşi înaintea lui, să ştie că cea din mijloc va fi ea. Fata 
ceea era fată de vidmă (strigoaică). Moşneagul l-a slobozit de acolo. 
Îi ies înainte gîştele. Băietul întinde mîna spre cea din mijloc: „Par- 
că-i asta.” „Ştii, talhariule”, zice moșneagul. „Nu ştiu nimic.” „Am 
să te închid şi mi-i spune!” Ia iar și-l închide. „De-amu, zice fata, hai 
să fugim, că-i rău de noi.” Fata, pentru că era vidmă, ştia ce să facă. 
A venit pe fereastă la dînsul, l-a dezbracat de straie şi le-a lasat 
acolo, iar ei au fugit. 

Vine necuratul la ușă: „Măi, vină încoace!” „Stăi să mă îmbrac”, 
zic straiele — că în straie rămăsese umbra lui. Vine moşneagul iar. 
„Da haide mai degrabă.” „Stăi să mă spăl.” Iar să duce. Cînd întră 
moșneagul cu biciul, nu-i nicăieri. 

Să face el un vultur şi merge după dînşii. Vede o mănăstire şi un 
călugăr citind. Erau ei. „N-ai văzut, mă rog, doi copii trecînd pe 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 103 


aici?” „Ba au trecut, da-i mult de atuncea, tocmai cînd eram eu de 15 
ani.” „Dar nu-i mai ajung”, zice moşneagul; și s-a întors înapoi. 

Au mers ei păn' într-un oraș; amu nu mai aveau nici o frică. „Mă 
duc, zice el, oleacă la părinți, să-i văd şi să mă vadă, ş-apoi iar m-oi 
întoarce, tu stăi aice şi mă aşteaptă. 4 „Bine, zise fata, du-te, dar la 
tatul tău acasă este un copil mic, să nu-l iai în braţe, că ai să mă uiţi 
pe mine.” Ş-a luat ramas-bun de la dînsa şi s-a dus. 

Cînd a ajuns acasă, de bucurie mare, a sărutat pe tatăl său, pe 
mă-sa, pe fraţi, pe surori, vede şi copilașul cela, îl apucă în brațe și-l 
sărută. Îndată a uitat-o. 

Fata a ramas la un otel și-l aștepta. Pe dînsa, în otelul cela, au 
văzut-o trei generali tineri: un baron, un graf ș-un prinț; ş-au mers 
s-o întrebe de nu pot veni la dînsa. Ea a zis: „Cum nu, puteţi veni, 
dar numai cîte unul.” Vine într-o sară generalul; ea îi zice să se 
dezbrace; pe urmă îl roagă să deschidă ușa. Intră un porc şi-l apucă 
în bot şi-l duce tot tîrgul prin gloduri. La trei ceasuri, l-a adus 
înapoi. „Da unde-ai fost, domnule, îl întreabă ea; de cînd te aştept! 
Vină încoace!” „Du-te la dracul!” — zice generalul. Ş-a luat straiele şi 
la fugă. Să întălneşte cu ceialalți, dar nu le spune nimică; le zice: 
„Duceţi-vă, că aferim aveți să petreceți.” Merge al doilea. Îl apucă un 
cîne şi-l duce; s-au mai strîns și alți cîni ș-au rupt tot de pe dînsul şi 
l-au mozolit prin glod. Cînd l-a adus î înapoi, ş-a luat straiele și la 
fugă. Îl întreabă al treilea cum a petrecut. „Du- -te, frate, zice el, că 
face să mergi.” Pe aista, a venit un hornari şi toate hornurele a 
măturat păn” la ziuă cu dînsul; nu să putea spala cu toate apele — şi 
s-a dus și el frumos. 

În timpul acesta, moșneagul a aflat că băietul e la tatăl său și 
păietul încă a simţit că ştie moşneagul. Îşi aduce aminte de fată; 
încalecă calul şi să duce printr-o pădure ștraşnică, păr ajunge la 
porţele unui palat, unde să băteau două săbii în poartă. 

Cum a venit el, săbiele au stat de bătut şi i-au făcut loc. A întrat 
ş-a dus calul în grajd. Calul a capatat mîncare. A întrat în casă ş-a 
găsit că se pregătea pentru dînsul masă, dar pe nime nu vedea. Iată 
că întră o femeie şi-l întreabă ce caută. El îi spune că fuge de un 
dușman. Acea să duce şi după cîteva minute întră iar; atunci a 
cunoscut-o că era chiar ea, mireasa lui, numai cît s-a fost schimbat, 
de n-a cunoscut-o dintăi. „Amu, zice ea, pentru că nu m-ai ascultat, 
trebui să mergi prin lume să năcăjeşti, şi la un an să fii aice. Dar 
caută să nu te muște şerpele de inimă, să te însori!” El să roagă că 
să-l primească, să rămîie acolo cu dînsa, ea-i spune că nu se poate; 
trebui să meargă şi-i dă o basma, un inel și un paloș. Cînd îi va fi 
foame, va întinde basmaua și va avea de mîncat, cînd va învîrti 
inelul pe deget, îi va veni oaste cît îi va trebui şi, cu paloşul cînd va 
face cruce, va tăia și-n pietre şi orişice. A pornit el... 

Pe drum s-a întălnit cu craiul corbilor, care făcea război cu alt 
împarat, ce-i cerea fata, şi nu-l putea birui. Băietul s-a pus de ajutor 
craiului corbilor şi l-a biruit pe celalalt. Împaratul corbilor, văzînd 
că el are armată așa puternică: lei, urşi, șerpi şi fel de fel de dihănii, 
l-a îndemnat să-i ia fata. 


104 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


El a luat-o, dar ei îi era drag celalalt, cu care să bătuse tatăl ei. 
Ea s-a pus pe lîngă barbatul său să-i spuie de unde are atîta putere. 
E] i-a spus. „Ce prost eşti, zice ea, că porţi așa lucruri cu tine pe unde 
mergi, la vînat! Dar dacă le-ai prăpădi? Dă-mi-le mie, să le strîng 

” El s-a potrivit de i le-a dat şi s-a dus la vînat. 

Cînd s-a întors, ibovnicul ei era la dînsul, cu oastea lui, leii şi 
urșii, la poartă; iar femeia lui, nicăieri. N-a avut ce să facă, a trebuit 
să se ducă la luptă cu corbii; dar leii şi oastea lui i-a făcut bucăţi pe 
corbi; iar pe dînsul, dușmanul său l-a tăiat bucăţi, l-a pus pe cal şi 
i-a dat drumul. 

Calul l-a dus la porțele vidmei. Ea îndată a chemat niște corbi și 
i-a trimes să-i aducă apă vie şi apă moartă; corbii au zis că i-or 
aduce, dar să-i hrănească un an. Cu apa ceea, ea l-a înviat ş-a fost iar 
teafăr, la loc. — „De-amu, zice ea, du-te şi-mi adă lucrurele celea 
înapoi. Na trei vergi și te bate îndărăpt şi ce-i vra, acea te-i face. 
Fă-te întăi cal. El te-a împușşca ş-or sări trei pete pe o surcică. Zi-i 
bucătăriței să ia surcica şi s-o arunce în foc. Din foc va sări o scînteie 
pe sare, o mioară va linge şi va face un miel de aur. Pe miel l-or tăia 
şi-l vor mînca şi slugele vor arunca mațele în iaz. Dintr-acelea tu te-i 
face o rață de diamant. Împaratul te va vedea și te va împușca; tu te 
fă mort şi înoată pe deasupra iazului; atunci el se va dezbraca de 
toate celea şi va pune lucrurele pe mal, tu să sari iute să te faci om 
şi să le iai.” 

Ia el vergele cele trei şi să duce aproape de curtea împaratului, 
care a fost luat pe femeia lui şi să face un cal. Împaratul l-a văzut ş-a 
cunoscut că nu poate să fie curat şi l-a împuşcat. S-a apropiat de 
dînsul bucătăriţa să-l vadă și el i-a spus că să ia surcica cu petele şi 
s-o arunce în foc. Ea a făcut aşa. A sărit scînteia pe sare şi o mioară 
a făcut un mieluţ de aur. Împaratul iar a pus de l-a tăiat şi l-au 
mîncat şi din maţe s-a făcut un răţoieş, tot de diamant, că strălucea 
ca soarele, de departe. Împaratul îl î împușcă şi să duce sîngur să-l 
prindă, ca să nu-i mai scape din mîni. S-a dezbracat de toate, dar 
inelul nu l-a scos din deget. El întră și numai că nu se îneacă. Scoate 
şi inelul, poate că-i păcătos. Atunci băietul iute s-a dat de trei ori 
peste cap, a luat inelul şi l-a învîrtit în deget ş-au venit dihăniele lui. 
„Fiecare din voi, zice el, să mănînce dintr-înșşii amîndoi căte o 
bucăţică.” Şi pe loc i-a sfirticat. 

El a mers la împaratul cel bătrîn, că era legat de fată și de 
ginere-său în pivniță și-l mîncau lanţurele, şi l-a dezlegat; da pe 
bucătăriță a pus-o împărăteasă, alăturea cu moşneagul, împarat; 
apoi s-a dus la vidmă. „De-amu, zice ea, na-ţi pușca asta, mergi în 
pădure şi are să-ți iasă înainte un urs, împușcă-l cu dînsa. Din urs 
s-or face trei petițe ; împuşcă cu una spre răsărit, cu una spre apus şi 
cu una spre miazăzi.” 

El a împuşcat şi pe loc din pădurea ceea s-a făcut tîrg cu case şi 
cu oameni, împărăție mare, cum fusese înainte de a fi blastamată, 
şi ei au făcut nuntă ş-au ramas împarați. Ion Pisarciuc, Roșa 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 105 
Ciudilă 


Un băiet a fost rătăcit odată prin pădure ş-a mers pănă la un foc. 
Acolo a găsit pe Mama-Pădurei, mare strașnic şi urîtă, dormind 
împrejurul focului. El, de frică să nu-l mănînce, s-a vîrît în bernevecii 
ei. Cînd s-a trezit ea, simte că se mişcă ceva pe lîngă trup şi-l scoate. 
„Cine eşti tu şi cum de te afli în bernevici la mine?” „Sînt al d-tale, 
m-ai născut dintr-un vînt...” „Ciudat lucru, zice Mama-Pădurei, 
Ciudilă să-ţi fie numele”... A crezut că în adevăr e al ei; l-a luat şi l-a 
dus la curţele sale, i-a dat o pușcuţă şi-l trimetea la vînat; numai cît 
i-a zis că pe la iazul de lapte dulce să nu se ducă. Astfel a crescut el 
mare. Într-o zi, vine acasă fără vînat şi suparat. Mama-Pădurei 
îndată s-a priceput ce-i pricina. „Ai fost pe la iazul de lapte dulce”, 
zice ea. „Ba n-am fost, dar am trecut printr-un loc ş-am văzut cîteva 
pene de corb şi cîteva picături de sînge, pe o pătură de omăt, şi mi-a 
venit dorul de însurat; aş vra să am o nevastă, cu părul ca corbul, 
albă ca omătul şi rumănă ca sîngele.” Mama-Pădurei l-a învațat cum 
să facă ca să capete pe una din zînele ce se scaldau acolo etc. (Mai 
multe variaţii de ale povestei aceștia să vor găsi la Povești”, sub 
titlul Făt-Frumos și zînele.) Ana Zvorîşteanu, Botoșani 


Un păr „negru ca corbul” sau ca „pana corbului” e foarte prețuit la 
români. 


$ 9. Nagîţul. Tatarii. Capcînii 


De demult, îmblau strașnic după oamenii noștri tatarii ceia cu 
capul de cîne. Oamenii să ascundeau prin bălți — şi este o buruiană 
cu frunza lată, sub care stăteau afară din iaz cu capul şi nu se 
vedeau; d-apoi ce folos, că nagîțul îi spunea pe oameni! Unde era un 
om, el atîta se învîrtea deasupra și țipa, că tatarul trebuia să știe. 
Intra numai cu calul în apă la om şi-l scotea. De atuncea sînt nagîții 
în ţară, veniți cu tatarii. 


Nagîţul e dușman omului; el şi amu, unde vei vedea că să învîr- 
teşte pe cîmp, să ştii că degeaba nu stă, acolo trebuie să fie un om. 
Dumitru Grigorașciuc, Mahala 


Tatarul scoate omul mort și-l mănîncă cu cal cu tot. 


Tatarii şedeau în Bugeag. Bugeagul tătăresc nu era a muscalului 
şi ei au dat ajutor turcilor, cînd se băteau cu muscalul. Muscalii i-au 
prins cu căruţe de harbuji pline de galbeni. Atunci i-au tăiet pe 
tatari, iar pe care au ramas i-au botezat; şi aceia se cheamă bulgari. 
Bulgarii sînt din turci păgâîni. Pintea Maieran, Şcheia 


Tatarii erau oameni mititei şi aveau ochi mici în cap; cînd cineva 
are ochi mici, să zice că „are ochi ca la tatar”. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


106 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


De demult, erau fel de fel de lifte rele şi oamenii se temeau de 
dînşii, că erau puţini, dar pe urmă, dacă s-au mai înmulțit oamenii şi 
dacă au avut împaraţi, cum a fost împaratul Constantin — acela a 
fost cel dintăi împarat al nostru —, au început a tăia din litfa cea rea 
şi i-a curăţit de pe locurile iestea ş-amu, mergi unde vrai, nu mai ai 
de nime frică... — Ce-i amu, numai să-ți plăteşti dajdia, și n-ai nici o 
grijă, tot să trăieşti; dar de demult era boierescul... etc. Roșa 


Demult, erau tatari, lege rea, că veneau şi prindeau pe oameni 
şi-i mînca. Ai noștri, pesemne, n-aveau împarat, că le plătea lor 
dajdie, şi care n-avea bani să-i deie, îi da un om; luau fete, le hrăneau 
bine cu miez de nucă, cu turte dulci şi, cînd erau grase bine, aveau 
un cărucior de fier cu roate şi cuptor de aramă şi, întregi cum erau, 
de vii, le împingeau cu căruța în cuptor şi le frigeau. Odată zice c-au 
luat o fată de pe aice. Fata a luat niște tărîțe și pe unde mergea tot 
presura, ca să ştie pe unde s-a întoarce; dacă ce folos, c-a mers 
vulpea ş-a lins tărîțele şi n-a avut cum veni. Da acolo, la casa 
tatarilor celora, era o babă, o ţiitoare a lor; a hrănit fata bine ş-a 
scos-o s-o prăjască. A dus-o acolo la cuptor şi-i zice: „Sui, fată, pe 
lopată!” „Sui, mătuşă, de-mi arată!”, răspunde fata. Sau: 


— Ciuci, fată, 

Pe lopată, 

— Ciuci, mătușă, 
De-mi arată. 


Baba îi tot arata cum să se puie: cu fața-n sus, cu mînele pe piept 
şi să închidă ochii — da fata tot să făcea că nu ştie, ba se punea 
zgîrcită, ba pe-o coastă. Baba se pune să-i arete şi fata iute închide 
capacul deasupra ş-o dă pe babă în cuptor. Cînd vin tatarii ceia şi 
mănîncă friptură, carnea nu-i bună, e slabă şi-i tare. Să uită ei, da 
aceea era baba lor! Fata a fost fugit... Gh. Botezat, Siret 


Într-o poveste din Botoșani, să spune că fata a întrebat-o pe 
babă: 


— Mătușă, ce ai așa gură mare? 
— Mare, mare fătul meu, 
Că mulți oameni am mîncat eu! 


Capcînii cei care au fost de demult aveau trei ochi: unul în frunte, 
unul în vîrful capului şi altul în ceafă; și oamenii nu puteau fugi de 
dînşii, că cu ochiul cel din ceafă îi vedeau. — Odată a scapat din 
cușcă un om îngrașat gata şi s-a ascuns într-o baltă ş-au început 
şerpii a-l suge, de gras ce era; nu-l muşcau, numai îl sugeau. Pe 
urmă, i-a fost mai uşor la fugit. Ecaterina Pantea, Mihalcea 

Cînd a fost în timpul din urmă bătălia cu chinejii, să spunea în 
popor că „acei cari erau cu un ochi în ceafă şi cu unul în spate (afară 
de ochii din faţă) ţin iar bataie cu ai noștri”. De demult, venise pănă 
aice şi oamenii noștri, cu barbati, cu femei, i-au mînat păn' la o apă 
şi i-au înecat; ș-acuma iar s-au ivit!... Stănești 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 107 


Sînt oameni că au un ochi în frunte și unul în ceafă, aceia prind pe 
oameni de-ai noştri, îi hrănesc bine şi-i mănîncă. Așa odată au mers 
trei de-ai noştri pe lîngă ţara lor şi, ajungînd acolo, i-au primit cu 
bucurie, i-au îmbrăţoşat, le-au dat de mîncare, cînd colo: încep a-i 
tăia! Au fost tăiet doi dintr-înşii şi cel al treilea, văzînd că nu-i 
scapare, pe cînd dormea capcînul, a înfierbîntat un par în foc şi i l-a 
bagat în ochi și l-a chiorît. Acela se scoală să-l prindă, dar nu poate. 
Ia şi-l închide în ocolul oilor și să pune la poartă, să-l poată prinde 
cînd va ieși, dar el ş-a luat o piele de berbec, ș-a pus-o în spate, s-a 
pus în brînci ș-a trecut printre oi. Capcînul tot a prins de veste ş-a 
apucat pielea în mîni, dar omul l-a lasat cu pielea ș-a fugit păn' la 
mare; acolo a găsit o luntre ș-a fugit, iar acela, tot alergînd, n-a 
văzut; ş-a dat cu capul în mare şi s-a înecat. Copiii lui așa plîngeau! 

Ionică Pisarciuc, Roșa 


Calea robilor ce se află pe ceri, de atunci se numește astfel, de 
cînd luau tatarii oamenii robi şi cei ce scapau numai pe stelele 
acestea să uitau şi puteau nimeri înapoi în ţara lor. General 


(Despre acești tatari, spune Grigorașciuc, din Mahala, povestea 
fetei cu talharii, vol. II, pag. 85.) 


$ 10. Împaraţii. Bătăliile. Împaratul Constantin 


Împaratul Constantin a fost împarat pe locurile acestea înainte 
de Ştefan-Împarat. El, ori de cîte ori ţinea bataie, biruia pe duşman- 
ş-a mers cu bătălia păn' la furnici. Împaratul furnicilor i-a spus: 
„Tu cu mine degeaba te pui, că eu te-oi birui. Dacă vrai, să cercăm 
aşa: Fă tu un soldat de plumb şi să-l suie un soldat al tău în copacul 
ista, da eu să fac o furnică de plumb, s-o suie o furnică de-a mele în 
copac.” Au făcut așa, dar ostașul n-a putut sui în copac soldatul cel 
de plumb, numai furnica a suit... Dac-a văzut așa, împaratul 
Constantin s-a lasat. Ionică Pisarciuc, Roșa 


Sabia lui Constantin-Împarat 


Odată era mare secetă şi n-aveau soldaţii ce bea; atunci el a 
început a împușca la Dumnezeu de ciudă, să-i deie ploaie, ş-au în- 
ceput a curge rar cîteva picături. Soldaţii au strîns într-un chipiu 
oleacă de apă, să aibă macar împaratul ce bea, şi i-au dat; el a 
întrebat: „Da voi aţi băut?” „Nu, n-am băut!” „Dacă n-aţi băut voi, 
nu beu nici eu!”, ş-a varsat apa la pămînt ș-a zis într-o ciudă: „Mai 
bine s-ar deschide pămîntul ş-aş întra cu oastea mea cu totul, decît 
să năcăjesc atîta!” Pămîntul s-a deschis și el a întrat. Dar cînd va fi 
sfărșitul lumei, va ieși să poarte război. 

El stă cu oastea în pămînt, doarme şi numai o dată pe an să 
deschide pămîntul și să trezeşte cu soldaţii. Atunci, soldaţii îl în- 
treabă: „Îi vremea să ne sculăm?” „Ba încă nu”, zice el. Ş-apoi iar să 


108 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


culcă şi dorm un an. O fată a căzut acolo noaptea, cum mergea să 
caute niște cai, ş-a stat închisă un an, păn' iar a aruncat-o pămîntul. 
El stă c-un picior în scară şi sabia o ţine sus. Amu, sabia lui se vede, 
iesă afară, e ca de-o palmă și tot creşte; asta e la Plevna; dar împa- 
ratul rusesc face zid deasupra să nu străbată; păn’ amu făcea cel 
turcesc. Calul lui are corn în frunte. Ion Pisarciuc, Roșa 


Cînd a împușcat împaratul Constantin asupra lui Dumnezeu, 
Dumnezeu a trăsnit pămîntul şi s-a deschis sub picioarele lui, de l-a 
înghițit cu toată oastea. (Vezi povestea vol. II, p. 52-53.) 

Ghiorghi Torschi, Mihalcea 


Calul împaratului Constantin 


Cînd va fi sfărşitul lumei, are să iasă împaratul Constantin cu 
oastea lui de unde să află el ş-atunci va fi o turmă ş-un păstori. Calul 
lui, zice că iese în tot anul — este o zi cînd iese — și atunci dimineaţa 
e mînz, iar păn' în sară să face bătrîn. 

Gh. Bărbăcariu, Bagiurea, Moldova 


Comoara împaratului Constantin 


În Ţeţin! a fost împaratul Constantin. El ş-a pecetluit toată ave- 
rea în pivniță și a pus o piatră cu numele lui deasupra, care n-o poate 
lua nime, păn” nu va veni el singur. Roșa 


Țeţin-Împarat. luliaș-Împarat 


De demult, au fost urieşi pe pămînt; ei au făcut cetatea Ţeţinului, 
că oameni de-ai noştri, unde sînt harnici să rădice aşa bolovani pănă 
sus?! În Țeţin, a fost un împarat Țeţin sau Ţiţînă-Împarat urieș — și 
de la dînsul să cheamă astfel muntele. El nu credea în Dumnezeu 
ş-avea niște ochi, că dacă rădica genele și să uita la oastea dușma- 
nului, pe loc toți mureau. 


(Fata împaratului Ţîţînă e Sf. Varvara — despre care se va vedea 
vol. II.) Ion Pisarciuc, Roșa 


'Țeţin-Împarat era bătrîn tare, că-şi rădica sprincenele cu cîrjele, 
şi tot trăia întruna; era lege rea, nu credea în Dumnezeu, de aceea 
Dumnezeu s-a mâîniat ş-a dat potopul, de-a omorît pe uriași. 

Stefan Pita, Mihalcea 


1. 'Ţeţinul e un munte lîngă Cernăuţi despre care, de la cineva, am auzit 
spuind, ca şi despre dealul Horodișştea din Siret că l-au făcut soldaţii, 
cărînd ţernă cu cușmele. Roșişenii însă cred că e de cînd lumea, că pe 
vârful lui s-a oprit corabia lui Noe. În vîrful muntelui, se află ruinele 
unei cetăți. 

* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 109 


Să mai vorbește de un Iuliaș-Împarat. Acesta era mic de stat, dar 
tare cuminte, toate el le-a iscodit. 
(Vezi colinda vol. I, p. 72.) Andrei Motoc, Mihalcea 


In Ropcea, cînd un lucru e tare vechi, să spune că e „de pe vremea 
lui Trincă-Vodă.” 


Cetatea Ţeţinului a stricat-o Maria Terezia într-o bătălie cu turcii. 


* 


Ștefan-Vodă și turcii 


„Bucovina înainte era a turcului şi Maria Terezia a scos-o de la el. 
Turcii erau înainte cei mai puternici pe locurile acestea, de dînşii 
toţi să temeau, iar Maria Terezia i-a alungat.” Astfel spune poporul 
în general, cînd îl întrebi. Dănilă Oloinic, din Mihalcea, spune altfel: 
el zice că nu Maria Terezia i-a alungat, căci ea întruna îi bătea pe 
mare şi pe uscat şi nu-i putea birui; dar era la Suceava un călugăr, 
un crai tînăr; el a mers la barbatul Mariei Terezia, care era bătrîn, 
şi i-a spus: „Ce fel de barbat eşti tu, că femeia să bate pentru tine! 
Ce-mi dai mie, să scot eu Bucovina de la turci şi de la muscali?” 
Apoi s-a luat cu oastea lui ş-a bătut pe turci şi pe muscali; dar 
muscalul i-a zis: „Eu îţi dau Bucovina de bunăvoie, numai dă-mi pe 
Sf. loan.” Sf. Ioan a fost şi la Cernăuţi, dacă n-a vrut să șadă; i-a zis 
călugărului: „Eu de la tine nu mă duc!” Atunci el i-a făcut mănăstire 
în Suceava și şede acolo pănă azi; și acela a alungat de pe locurile 
acestea pe turci! 

(Călugărul, în închipuirea lui, e un sfînt.) 

Dănilă Oloinic, Mihalcea 


Ștefan-Vodă și bătălia de la Ciortărei 


Ştefan-Vodă avea numai 40 de ostaşi cînd au venit păgînii asupra 
lui. El ş-a fost pus gînd la Dumnezeu să facă o mănăstire şi 
Dumnezeu a dat așa o pîclă, că turcii nu să vedeau unul cu altul ş-au 
început a se tăia între dînșii; da un turc de-a lor zice: „Staţi voi, 
fraților, să nu ne bătem, că noi nu ne bătem cu dușmanii, dar ne 
bate Dumnezeu.” Atunci s-a înseninat şi ei au văzut că Ștefan sta 
deoparte cu oastea lui şi ei au fugit... Ştefan-Vodă s-a luat după 
dînşii şi pe cîți au ramas i-a înecat în Dunăre şi n-au mai venit mai 
mult. Da zice că au văzut atunci oamenii cum a trecut un sfînt peste 
negura ceea, pe deasupra. Bătălia asta a fost la Ciortărei, este un 
loc lîngă Bădeuţ, că şi amu pămîntu-i cruşit de sîngele cela ce s-a 
varsat atuncea. 

Zice că lui Ştefan-Vodă, Sf. Onofrei mult i-a ajutat în războaie, de 
aceea a şi făcut mănăstirea Sfintului Onofrei în Mănăstioara, lîngă 
Siret. Mihai Juravlea, din Burla 


110 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Paltenul și Ștefan 


Împaratul Ştefan era totdeauna bătut şi fugea. Odată a ajuns 
într-o pădure şi, văzînd o lumină la un schivnic — schivnicul acela 
avea casă în piatră şi pat —, a trimes pe-un soldat să-l cheme să vie 
la el. Schivnicul a spus soldatului că cît e de la el păn” la împaratul, 
atîta şi de la împaratul păn' la dînsul; să vie împaratul, dacă vrea. — 
A venit. „Ce faci, Ştefane?”, a zis schivnicul (că era nazdravan). „la, 
rău fac, fug de duşman.” „Şi-i fugi”, i-a zis schivnicul. „Da ia dă 
săgeata ceea cu arcul tău încoace.” Ş-a luat schivnicul ș-a tras. „Vezi 
lumina ceea?”, a zis el. „Acolo unde am nimerit eu să mergi mîne şi 
să vezi, c-ăi găsi săgeata într-un paltin şi în locul acela să faci 
mănăstire, iar unde va fi paltinul, să faci pristolul.” Cînd a mers a 
doua zi, de-abia a găsit locul, dar, tăind copacii, n-a cunoscut care-i 
paltinul ş-a făcut pristolul pe altul. Ştefan s-a tăiet la un deget ş-a 
mers la schivnic de i-a aratat: „Uite cum m-am tăiet, părinte!” 
„Pentru că n-ai făcut pristolul cum ţ-am zis eu.” „Ba acolo.” „Nu, că 
nu-i acela paltin, hai şi-i vedea — e aista.” Ş-a pus călugărul urechea 
la copac şi din el cîntau îngerii. „Pune urechea pe piciorul meu, 
lîngă paltin!” Atunci a auzit şi Ştefan. „Vezi, i-a zis schivnicul, că nu 
ești bun la Dumnezeu? Ia şi fă altă mănăstire!” Ștefan a stricat-o pe 
aceea ş-a făcut unde era paltinul. Ş-a mai făcut 7 mănăstiri prin 
păduri; apoi a venit la schivnic. „Ei, ce-ai mai făcut?” „Am făcut 7 
mănăstiri.” „la-ţi 7 catane şi porneşte după duşman, dar să nu dai 
tu întăi.” A luat 7 catane ş-a pornit. lată că dă lifta cea rea de el: 
„Aici mi te ascunzi, Doamne?” „Nu mă ascund, hai să ne luptăm.” 
„Cu cine să încep, cu voi 7?” „N-aveţi grijă, daţi!” Ş-au dat păgînii un 
foc şi s-a făcut pîclă, ş-au început a se tăia între ei, că n-au ramas 
nici jumatate. „Stăi, Ştefane, hai să făcem pace.” Cînd să uită, da 
Ştefan sta deoparte, pe un deal, şi ei între dînşii s-au fost căsăpit. 

Bătălia asta a fost la Zarija, în Broscăuţi, şi de atunci a cîştigat 
Ştefan pămînturile iestea de la păgîn. 

Un călugăr din Putna istoriseşte că Dumnezeu a dat o furtună 
mare, cu tunete şi piatră, şi turcii, nevăzîndu-se, s-au omorît înde ei. 

Ion Pisarciuc, Roșa 
* 


(Despre unele bătălii a lui Ştefan, precum e cea din Cosmin, la 
care s-au tăiat copacii de pe la rădăcină şi despre care a ramas 
amintire în popor, precum și despre descălecarea lui Dragoș în păr- 
țile acestea, am dat relaţii în numerele 24, 25, 26 şi 27 ale jurnalului 
„Patria”, din Cernăuţi, anul 1897.1) 


1. Cetind cu ocazia aceasta numerele numitului ziar, găsesc în cronica lui 
Neculcea — pe care am luat-o din Letopisețele lui M. Kogălniceanu — 
aceleași cuvinte pe care le induc aice ca plîngere a legilor, vol. I p. 461, 
povestite de cătră d-na Maria Neagu și o alta, Maria Reus. E curios cum 
s-a pastrat de bine în satele acestea răzăşeşti tradiția. O cercetare 
amănunțită prin satele istorice, cît să mai află bătrîni în viață, ar fi 
nepreţuită. Autoarea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 111 


În Broscăuți, districtul Strojineţ, se află mai multe locuri ce 
amintesc o bătălie a lui Ştefan — cu turcii, se spune. Astfel, se află o 
parte de sat, ca o văgăună, numită Tăbăriîștea, unde a stat tabăra 
moldovenească, iar altă parte să numește Zarija, unde s-au tăiat. 


Neculai Maftei, din Bobeşti, spune că Broscăuţul cu Bobeştii şi 
Costeştii (toate trei sînt alăturate) să fi fost de demult proprietatea 
unei boieriţe foarte frumoase, pe care un boieri, vrînd s-o ia şi ea 
neavînd plăcere să meargă după dînsul, ea ș-a adunat oaste și s-a 
bătut cu el; iar fata ei a fugit şi nu s-a mai găsit. 


Acelaşi spune că, pe granița Ardealului, să află un stejar răsădit 
de Ştefan-Vodă, după ce a sfarmat o cetate. 


Despre familia veche Totoiescul, ce se află în Bucovina, povestesc 
descendenții cum că, într-o bataie a lui Ştefan, Totoiescul să afla 
pretutindene la îndămîna lui Vodă și, într-o primejdie mare, Ștefan 
a esclamat: „Tot tu ești!” Şi de atunci le-a ramas numele Totoiescul. 


Despre tîrguşorul Suliţa, lîngă Botoşani, aflu următoarea le- 
gendă: Într-o bătălie ce a avut aice loc, nu se ştie sub ce domn și cu 
cine, venind oastea moldovenească pănă la iazul Dracșani, au aflat 
acolo un cioban bătrîn, ce-și adapa oile. Oastea fiind strîmtorită de 
ale mîncărei, ciobanul s-a îndatorit s-o ţie timp de un an de zile cu 
carne şi cu frupt de la oile lui; ceea ce a și împlinit şi pentru care, 
drept mulțămită, Vodă i-a dat ca dar moşia Suliţa și Dracşanii. 

De la d-na Varvara Săbiuţă, Botoșani 


* 


Cu privire la arma sulița, despre care vorbesc vol. I, p. 477, aflu 
de la d-na Sofia Ștefanovici din Cernăuţi, născută Herescu, din 
Moldova, cum că la moşia părinților d-sale, Băbicenii, sta totdeauna 
în tindă după uşă „lanța”, așa numeau sulița; uga fiind bine întărită 
cu un druc, în curmeziş, în contra talharilor. 


x 


O poveste spune că a fost odată şi „Badea Ion, Domn.” Aceasta 
zice că era așa: Pe cînd îmblau grecii să omoare pe turci, în țară, şi 
au fost căsăpit o mulțime, un turc mai mare, „o beşleagă”, s-a rugat 
la un ţaran, anume Badea Irimia, să-l ascundă de furia grecilor, căci 
şi el îi va face un bine. Badea Irimia l-a ţinut într-o pivniță pănă a 
trecut furtuna, apoi l-a ras, l-a îmbracat ţărăneşte şi l-a trecut 
Dunărea. 


La cîtva timp după aceasta, numai ce să trezeşte Badea Irimia cu 
decret de la Sultanul că e numit domn în Moldova; și acela să fi fost 
„Irimia Movilă, de neam de ţaran”. De la mama autoarei, Botoșani 


Pe cînd plătea ţara harag la turci, turcii, în tot anul, veneau de-şi 
alegeau: atîtea fete, atîtea neveste, atîţa băieţi, atîtea oi, cai, atîţa 
miei, atîţa stupi etc. 


112 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Fetele și femeile tinere, cînd veneau turcii, să ascundeau prin 
păduri, prin gropi — mergeau numai părinţii şi le duceau din cînd în 
cînd mîncare, apă şi le lasau acolo. 


Turcii, cu cine erau buni, erau buni, dar şi cui erau răi! Pe timpul 
revoluției cu Ipsilante, venise turcii să alunge pe greci. Românii 
care aveau fete, femei frumoase, le ascundeau, dar jidanii mergeau 
şi îi pîrau la turci că sînt greci și că cutare au fete ascunse; turcii îi 
chinuiau pe barbaţi şi pe părinţi, să le spuie unde sînt, și ei să lasau 
chinuiti, îi tăiau, dar nu spuneau; iar de le găseau, făceau bajocură 
şi le omorau. 


Din vremea turcilor 


Pe cînd veneau turcii, oamenii aveau casa cu două uși şi carul cu 
două proţape, să poată în orce parte să fugă. Odată, în Dracineţ, un 
băiețel şedea pe coşer şi păzea; turcii au fost făcut fum cu gunoie 
împrejur, că el a trebuit să iasă din ogradă. Turcii l-au luat și l-au 
dus cu dînşii şi cu alţi oameni în robie. Turcul tare îl iubea şi l-a pus 
peste cei din temniţă să-i păzească, cînd vor merge la lucru, la cîmp, 
şi el a jurat că n-a fugi. În toată ziua mergea cu oamenii, dar într-o 
noapte a visat că a fugit și a doua zi, cum a dus pe oameni la cîmp, 
a zis că merge după apă şi la fugă! Ziua se ascundea prin păduri, 
prin iazuri, da noaptea fugea, păr a ajuns la o apă. Stăpînul său tot 
una trimitea la apă, să întrebe de n-a trecut. Cînd a ajuns la trecă- 
toare, era mort de foame. Podariul i-a dat de mîncare și i-a spus cum 
îl căutau; şi fiindu-i milă, l-a trecut. El a mers, a mers, păr ce-a 
ajuns la un tîrg, acolo s-a întălnit cu tatăl său şi cu fraţii lui, dar nu 
i-a cunoscut ş-a început a-i întreba: Nu știu unde-i satul lui, spuin- 
du-le cine e el. Atunci s-au cunoscut şi l-au luat acasă, dar de atîta 
drum i s-au fost umflat picioarele şi numai un an a trăit. Mihalcea 


* 


În Broscăuţi, o femeie, anume Ilişoaia, avea copil mic și nu s-a 
putut duce cu ceialalţi, să se ascundă în pădure, cînd au venit turcii; 
a ramas acasă. Ce să facă ea? S-a apucat ş-a tăiet găini ș-a făcut 
fripturi. Vine un turc calare cu desagii de galbeni; lasă calul în 
ogradă şi întră în casă. Femeia era cu copilul în braţe, el să răpede 
la copil să-l ia în cuţit, să-l taie. Da femeia fuga îi scoate găinele cele 
fripte; el, flămînd cum era, să pune și mănîncă la masă. După 
mîncare, cere să-i deie şi de băut; femeia i-a aratat un poloboc cu 
moare de curechi, ce-l avea în tindă. Polobocul era mare, turcul s-a 
suit pe scaun şi s-a plecat în poloboc; da femeia l-a apucat de picioare 
şi huștiuliuc cu capul în poloboc! El n-a avut cum să să prindă, ca să 
poată ieşi, ea tot una îl împingea în moare, păn' ce s-a înecat. Banii 
i-a luat şi i-a ascuns şi de atuncea şi astăzi neamul acela să trage că 
e bogat. Broscăuţi 

(Aceleași să spun pretutindene.) 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 113 


La unul Dima, în Roga, venind un turc şi văzînd un poloboc de 
curechi, i-a zis: „Bre olah, dă-mi să beu ce ai acolo!” „Da cum să-ţi 
dau eu d-tale, ţ-a fi greață, mai bine pleacă-te singur şi ia”; şi l-a dat 
hușştiuliuc, în poloboc! I-a luat calul cu desagii de galbeni, căci turcii 
purtau toţi banii cu ei, ș-a fugit în pădure; apoi, venind, ş-a făcut 
casă și era bogat straşnic. 


În Tăbărișştea, se află un iaz foarte adînc, sub un deal, unde se 
povesteşte că au prăvălit de pe deal pe un turc cu căruţă cu tot şi cu 
averele ce le luase de pe la oameni; şi nu s-a mai știut ce s-au făcut 
nici caii, nici căruța, căci iazul acela era fără fund. 


* 


Pe cînd veneau turcii, oamenii stăteau de strajă în copaci mari și 
făceau semn cu steagul încotro să se ascundă ceialalți și toţi fugeau 
prin păduri, cu vite cu tot, căci în păduri dușmanii să temeau a 
întra. Acolo aveau în pămînt cuptoare, în care făceau pînea, mîn- 
carea şi stau pănă dușmanul trecea. În cotuna Mihălcei, Spasca, 
într-o bortă, sub un mal, să zice că au copt odată pască şi de atunci 
i-a ramas numele Spasca; alții spun că numele i-a ramas de la locul 
bun pentru păscătoare ce era. Prin păduri şedeau mai cu samă 
femeile şi bătrînii cu copiii; căci îndată ce trecea pohoiul, fraţii, 
barbaţii veneau şi-i strigau: Saftă, Marandă, Mihalache, Sandă, 
ieşiţi, veniţi, că s-a dus litfa cea rea; dar turcii le ştiau obiceiul și tot 
astfel strigau și ei; şi zice că odată a ieșit unul Lomuș și turcii l-au 
prins şi l-au dus în robie. Roșa 


Pe o femeie o apucase vremea zolind cămeșşi şi, cum fierbea uncro- 
pul, turcul, tatarul, ce va fi fost, i-a pus copilul în covată dinaintea 
ei şi i-a poroncit să-l opărească. Ea a luat oala cu uncrop şi, cum sta 
tatarul în ușă, l-a opărit turnîndu-i peste față. El, de durere, n-a 
mai ştiut nimică, iar ea a luat toporul şi i-a despicat capul; apoi a 
mers pe afară ș-a sfarmat tot de pe lîngă casă: oale, căruțţi, tot — ca 
să se cheme c-amu au fost turcii pe acolo, alţii să nu mai aibă ce cata. 


x 


De demult, să făceau mari răutăți, nu ca amu. Bunica povesti- 
toarei spune că avea lîngă casă un stejar tufos; acolo sus își făcuse 
ea pat şi, cînd veneau turcii în pripă, se ascundea acolo; dar odată, 
fiind pripită, s-a suit făr' să-şi ia copilul. Copilul sta pe cuptor şi 
turcii, viind, au vrut să-şi facă obiceiul: să-l ia și să-l puie în gard, în 
pari, unde şedeau pănă mureau; așa făceau cu toţi copiii; copilașşul 
acesta însă era măruţ, a început a bate din palme ș-a rîde la turci, 
ei, văzîndu-l, au zis că să-l lese, să nu-l strice, căci trebuie să fie în 
apropiere mama lui şi-l va lua. A doua zi, au trecut pe acolo și au 
întrat să se încredinţeze, dar copilul nu mai era. Maria Ursu, Roșa 


* 


114 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Cîntece 


La fereasta mîndrei mele, 

Scriu-aș un ravaş cu jele, 

Să iasă mîndra să să spele, 

Dar cu lacrimele mele. 

Cînd eram odată fată, 

Ştiam floarea cum se poartă, 

Floarea se poartă sus de 

frunte, 

Voivaş voinicel de munte. 

Peste o apă revarsată, 

Stau dușmanii şi m-așteaptă, 

Să mă deie la robire, 

Să mă las de-a mea iubire. 

Eu atuncea m-oi lasa, 

Cînd oi lasa lingura, 

Pălimarul clopotul 

Şi preotul prohodul. 

Noi atuncea ne-om lasa, 

Cînd om prinde-a numara 

Frunzuţța de pe stejar 

Şi iarba de pe hotar. 
Broscăuţi 


* 


Mărioara Banului 

Şede-n ușa raiului, 

Părul galbăn despletea 

Şi cu tatul său grăia. 

— Valeu, nene, ce să fie, 
Că-mi vin turcii-n starostie! 
— Draga nenei, te-a-nvaţa: 
Despleteşte-ţi cosița 

Şi te du în grădiniță 

Şi te-ascunde-n romaniță. 
Ş-incă turcii mi-au venit: 
— Buna ziua, Banule! 

— Mulţămesc, cuconule. 
Da poftim la noi în casă. 
— Noi în casă n-om întra, 
Curţele-om încunjura 

Şi peste Mărioara-om da, 
Ochişorii i-om lega 

Şi-n radvan o vom arunca. 
Mărioara că plîngea. 

— Mărioară, draga mea, 
Mărioară, nu fi proastă, 
Că tu-i fi cucoana noastră. 


— Decît cucoană la turci, 
Mai bine ospăț la știuci! 
Mahala 


* 


Lată-i frunza bobului 

Pe la moara vîntului, 

La curțele Sandului. 

Are Sandu-o fată mare, 

De frumoasă ce era, 

I-a pus numele Ilinca. 

Dimineaţa s-a sculat, 

Pe ochi negri s-a spalat, 

La icoane s-a-nchinat, 

Pe vaci în prour a mînat, 

Cofele-n mîni a luat, 

Cofele garofele, 

Faţa ei ca soarele. 

Înapoi cînd s-a uitat, 

Tare s-a înspăimîntat 

Şi acas” a alergat. 

-— Ilincuţă, draga mamei, 

Ce aşa te-ai spăimîntat? 

— In te uită înapoi, 

Că vin turci ca fluturii 

Şi negri ca cărbunii. 

Sandu porțele-a deschis 

Şi mesele a întins, 

Făcliele a aprins. 

— Noi n-am venit să mîncăm, 

Da pe Ilinca s-o vedem. 

— Şepte ani şi şepte zile 

De cînd Ilinca nu-i pe lume. 

— Da unde aţi îngropat-o? 

— În mijlocul cîmpului, 

Sub frunza macrișului. 

Turcii atîta au catat 

Pănă ce de dînsa-au dat 

Şi cozile i-au tăiat, 

Şi mînele i-au legat, 

Şi cu dînşii o au luat. 

Ea-n apă s-a aruncat: 

Decît roabă-oi fi la turci, 

Mai bine ospăț la știuci. 
Roșa 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 115 


Sus în vîrful Nistrului, 
Nu ştiu, îi pana corbului 
Or îi fata Sandului. 
De frumoasă ce era, 
După ea păgîni umbla. 
Ea dimineaţă se scula, 
Cofele-n mîni apuca, 
Turcii-n față mi-o-ntălnea, 
Zamfir” acasă fugea. 
Bine vorba n-au sfîrșit, 
Turcii-n poart-au poposit. 
— Buna ziuă, Sănduleasă, 
Un” ţi-i fiica cea frumoasă, 
Cu ochii de-mpărăteasă? 
Or pe fiica ta mi-i da, 
Or pe tine te-oi mînca! 
- Îi îngropată la fereastă, 
Ca o garofă frumoasă, 
Să-mi vie miroznă-n casă. 
Turcii dar s-au apucat, 
Cu cazmale au sapat, 
De Zamfira n-au mai dat. 
— Jupineasă Sănduleasă etc. 
— Duceţi-vă în grădină, 
Sub o tufă de sulcină. 
Bine vorba n-au sfîrșit, 
Pe Zamfira au găsit, 
Cot la cot ei au legat-o 
Şi-n căruț-au aruncat-o. 
Cînd la jumatate de cale, 
Unde era apa mare: 
— Turcilor, păgînilor, 
Daţi-mi drumul mâînelor, 
Să-mi despletesc perişorul, 
Să-mi acopăr sînişorul. 
Decît sluga turcilor, 
Mai bine ospăț ştiucelor 
Şi mîncare racilor! 
Botoșani 


* 


M-am uitat pe luncă-n jos 
Ş-am văzut un noruț gros. 

— Draga mamei Ilenuţă, 
Acela nu-i noruț gros, 

Dar sînt turcii, vin din jos. 
Maică-sa o împletea, 
O-mpletea ş-o despletea, 

Cu vîrste mîndre o-nvîrtează, 


Cu lacrimi o picurează. 

Turcii la poart-au sosit, 

Prînzul gata au găsit. 

— Banule, bun vi-i prînzu. 

— Poftă bună la dînsu. 

N-am venit ca să prînzim, 

Am venit ca să-mpeţim, 

La Ileana dumnevoastră, 

De frumoasă, vestea-i 

mearsă 

Tocma-n țara cea turcească. 

Pe Ileana s-o ducem 

În crucele drumului, 

Cheieriţă lăzilor, 

Crîșmăriţă buţilor, 

Drăguţă voinicilor. 

— Tîrziu ni v-aţi nădăiat, 

Că pe Ileana am dat: 

După spicul grîului, 

După marea Domnului, 

Îi îngropată în grădină, 

Dup-o creangă de sulcină, 

Dacă nu-mi credeţi cuvîntul, 

Haideţi să v-arăt mormîntul. 

Turcii la drum au pornit, 

Da un cîne de turc bătrîn: 

— In hai în casă ş-om întra, 

Pe Ileana om căuta! 

„.. In ieşi, Banule, afară, 

Şi-i da mîna cu Ileana. 

— Eu afară n-oi ieşi, 

Mă tem că m-ăţi omorî. 

— Nu te teme, vin! la prag, 

Ca să vezi ce ţ-a fost drag. 

Ei afară c-au ieșit, 

Pe amîndoi i-au omorît. 

... În mijlocul codrului, 

Unde-i greu voinicului, 

Ileana că se ruga: 

— Dezlegaţi-mi mînile, 

Să-mi despletesc cozile, 

Să-mi dezleg eu zgărdiţa, 

Să-mi jelesc pe mămuţa, 

C-atîta poamă de vie 

Şi toat-a ramas pustie... 
Berchișeşti 


116 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Bătălia. Catanele 


Are să vie vremea că, din pricina bătălielor, numai atîţia oameni 
vor rămînea, cît va cuprinde umbra unui stejar, şi acolo au să fie de 
toate liftele cîte unul, că nu se vor înțelege în vorbă, apoi între ei se 
vor lua şi iar se va prinde lume. Ion Pisarciuc, Roșa 


Cînd are să fie bătălie, pe ceri se arată semne, să arată stele cu 
coadă. 


Cînd e soarele roș la răsărit sau la asfinţit, are să fie bataie. 
Visînd că baţi pe cineva, au să vie musafiri, să abată cineva. 
Impușcînd de vei visa, auzi veste. 


Catană, oaste sau bătălie de visezi, auzi o veste. 
* 


Sf. Neculai e mare beţiv, dar are mare putere; la Sf. Neculai să 
roagă oastea cînd merge la bătălie, că Sf. Neculai șede calare pe 
tun- aşa să vede scris. 


Pe Sf. Neculai și turcii îl ţin şi s-a luat obiceiul în armată ca să 
se roage la sfîntul ce-l ţin turcii. Ion David, Botoșani 


Bătălia e claca lui Dumnezeu. 


Dumnezeu, cînd are să fie bătălie, sloboade scrisoare din ceri pe 
mormîntul Domnului Hristos și de acolo ia împaratul scrisoarea şi 
ceteşte şi face apoi bataie. Andrei Motoc, Mihalcea 


(Vezi: ca să împuște cineva bine, vol. I, p. 287.) 
(Vezi: de cînd se ia de bunăvoie la catane, vol. I, p. 277.) 


Femeia de aceea trebuie să meargă în urma barbatului și 
barbatul înainte, că pe barbat îl iau la oaste, da pe femeie nu. 


De demult, ca să vie catanele de bunăvoie la oaste, unul care era 
anume pus lua o găină friptă ş-o juca înaintea ficiorilor cîntînd din 
gură un cîntec vesel, în care le spunea să vie, căci la oaste găini 
fripte vor mînca și vin bun vor bea şi bine vor petrece; şi care rîdea 
de cîntecul şi jocul acesta trebuia să se ducă. Petrea Beicu, Mihalcea 


Cine mănîncă găină luată din gura uliului, pe acela nu-l iau la 
catane. Camena 


Cine are la sine basma de la mort, cu care e legat mortul pe sub 
fălci, iar nu-l iau. Broscăuţi 


În Bucovina, de la anexarea ei cătră Austria, nu s-a luat la catane 
pănă la 24 februar 1830 şi cînd au început a se lua, îi prindea cu 
arcanul, prin păduri, pe cîmpuri, pe unde erau ascunși. Alții fugeau 
peste graniță, iar unii se sluțeau, își tăiau degetele de la mîni, ca să 
nu poată trage cucoșul la pușcă. Mai demult, pe cei înrolați îi trans- 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 117 


portau în alte ţări, acuma sînt lasaţi în loc. Inainte, se luau la catane 
pe 12 ani, acuma, numai pe trei. 


În România, s-a pus în aplicaţie recrutarea la 1864, în modul 
următor: calaraşii făceau 4 ani, infanteria — 5 şi trupa de schimb — 
7 ani. Azi, legea recrutărei e schimbată de la 1882, trupele per- 
manente fac 3 ani, iar cele cu schimbul — 5 ani. 

De la d-l Dimitrie Ivașcu, Botoșani 


Cîntece 


Codrule frunză rotundă, 
Fă-mi şi mie o ţîr” de umbră, 
Pe toată lumea ai umbrit, 
Da pe mine m-ai scîrbit. 
Codrule, ce ț-am stricat, 
Mare creangă ț-am ciuntat? 
Scăunel mi-ai așazat, 
Chicuța mi-ai rătezat, 
Şi pin străini m-ai mînat, 
Şi m-ai bagat la cazarne, 
Ş-acolo mi-ai dat mîncare, 
Numai pită şi cu carne. 
Ropcea 


x 


Codri, codri şi măi frate, 

De sileşte și-nfrunzeşte 

Şi-ndesește-ţi crengele, 

Să ne uscăm hainele, 

Să sărim cu berzele, 

Să rărim poienele. 

De-ar fi pușca de soc verde 

Şi compania de fete 

Ş-a mea mîndră căpitan, 

Aş mai cătăni vrun an. 
Mahala 


* 


Furnză verde ş-o maslină, 
Treceam Prutul, apă lină, 
Treceam Prutu-n jumatate, 
Puica mă plîngea de moarte, 
Turcii mă-ntreabă de carte. 
Eu cartea de und! s-o scot, 
Dac-am trecut Prutu-not! 
Decît cu chivăra-n cap, 

Mai bine cu biru-n sat, 


Decît cu pușca-n urdie, 
Mai bine cu sapa-n vie. 
Mahala 


Cîntec de pe cînd se 


prindea cu arcanul la oaste 


(Din manuscrisul vechi al 


d-nei Rarita Cantemir, Roşa) 


Ah, ce vreme a sosit. 

Ah, aman, aman! 

Că pe noi ni-a rînduit 

Ah, aman, aman! etc. 

La oaste ca să mergem, 

Țara noastră să lăsăm, 

Pin țări streine s-alergăm. 

Lasă munca, deal şi vale, 

Lasă mila maicei sale, 

Să lăsăm tot binele, 

Să alergăm ţerile, 

În lume împrăştieţi, 

Ca niște sarmani băieți. 

Ah, ce mare suparare 

Bucovina acum are. 

Cei mai buni voinici să duc, 

Fără voia lor i-apuc, 

De părinţi se despărțesc 

Şi-n lume se năcăjesc. 

O, tu lume, lume mare, 

'Tuturora de mirare, 

Dar acuma ce-am ajuns, 

Zile rele ni-au cuprins! 

Plîngeţi toate neamurile, 

Fraţii şi surorile, 

Că cu greu ne-om întălni, 

Doar la noi de veţi veni. 
Roșa 


118 


Cătănia 
Mă duc, maică, la catane, 
Tu rămăi şi spală haine, 
Că ne mînă neamțu-n jos, 
Să aibă din noi folos. 
De ne-a ține neamţul bine, 
Va avea folos din mine, 
De m-a ţine neamţul rău, 
Frunză şi codru-i al meu, 
Lacrimile-mi curg părău. 
Eu de lacrimi nu bag samă, 
Că le-oi şterge c-o naframă, 
Da mi-i jele de obraz, 
Că rămîne fript şi ars. 
Arde focu-n paie ude, 
Strig pe puica, nu m-aude. 
Strig o dată, de două ori, 
Mă-ntind la pămînt să mori. 
— Eu aud, bădiţa, bine, 
Da-i duşmanul lîngă mine, 
Cu şepte pistoale pline, 
Patru-n tine, trei în mine, 
Pentru-atît, că trăim bine. 
Ia să mergi tu peste sat, 
Să zică că ne-am lasat. 

Mihalcea 


* 


Frunză verde de malai, 
Dragul mamei Neculai, 
El e dus pe 9 ai, 
S-a dus despre răsărit 
Ş-a venit despre-asfinţit, 
Faţa i s-a vestejit. 
— Bine, maică, ț-a părut 
Cînd pe mine m-ai făcut, 
Dară cînd m-ai leganat, 
Tare rău m-ai blastamat. 
M-ai bătut cu bici de foc, 
Să n-am pe lume noroc, 
M-ai bătut cu bici de pară, 
Ca să mă ieie catană. 

Roșa 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Nu mă blastama brazdat, 

La catane m-au luat. 

La catane tare-i bine, 

Cine merge nu mai vine. 

Ni-or duce-n ţara străină, 

Ca să mor moarte haină, 

Făr' un capăt de lumină. 

Mori o moarte făr' de ceas, 

Făr” de pînză pe obraz, 

Plînge-mă, maică, cu jele, 

Mă strînge neamţu-n curele, 

Pușca şi oțelele 

Îmi mănîncă şelele. 

Pușca şi tarnistra-n spate 

Mă scoate din sanatate. 
Mihalcea 


* 


In ieşi, maică, la carare!, 
Vine-al nostru cel mai mare, 
Cu cinci sute de catane, 
Nu-s cătăni, da-s moldoveni, 
Ficioraşi de mari boieri, 
S-au lasat de boierie 
Şi s-au scris la cătănie. 
Voloca 


* 


Ghiorghieșş de viță mare, 
Te dau dușmani-n catane. 
Eu cu tine m-aş porni, 
Să ştiu unde tu-i muri. 
Unde-a fi steagul plecat, 
Acolo tu-i fi-ngropat 
Şi cu fața spre părete, 
Şi-ncă arsă şi de sete, 
Patrontaşu ţ-a fi nănașu, 
Pușculiţa, maiculița. 

Roșa 
De la deal de Straja Mare, 
Merge-un general calare 
Pe cinci sute de catane. 
Catanele merg jucînd 
Şi maicuţele plîngînd. 
Plînge-mă, maică, cu dor, 
T-am fost fată şi ficior, 


Cîntec vechi, ce se cîntă în Voloca şi la nuntă. În oraţiunele de la nunți, 
să vorbeşte de oaste etc. — Acesta îl cîntă flecăii pentru a se încuraja. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 119 


Am scos boii din ocol. 

De arat, ț-am arat, 

De grapat, n-am apucat, 

La catane m-au luat. 

În straie verzi m-au îmbracat 

Și la drum m-au îndreptat. 
Broscăuţi 


* 


Frunză verde stejărel, bis, 

Cînd eramu mititel, bis, 

Unde mă culcam, dormem etc. 

Da de cînd am crescut mare, 

Trupul meu hodină n-are, 

Nici pe-un drum, nici pe-o 
carare, 

Primăvara-n postul mare 

Prind voinicii la catane. 

Sai, măicuță-n paş mai tare, 

Şi mă scoate din catane, 

Că ţ-am fost mare odor: 

T-am fost fată şi ficior. 

Păn' măicuţa a sărit, 

Scăunel mi-au așazat, 

Chicuța mi-au rătezat, 

La gunoi o-au măturat. 

Oi, saraca chica mea, 

Cum o strînge-o păsărea, 

Să-şi facă cuibşor cu ea. 

Sui, măicuță-n deal la cruce, 

Şi îi vedea cum ne duce. 

Că ne duce ca pe boi 

Şi ne mînă ca pe oi 

Şi ne-a legat cot la cot, 

Să ne poarte pin norod, 

Şi ne-a legat cu tulpane, 

Să nu ne roadă la ciolane. 

Roșa 


* 


De la deal de Straja Mare, 
Merg cinci sute de catane, 
Cătănele ne-nvațate, 

Nu ştiu cu foc a se bate, 
Cătănele mănînţele, 

Nu ştiu rîndul la oțele. 
Plînge-mă, maică, cu jele, 
Că m-a strîns între curele. 
Plînge-mă, maică, cu dor, 


Că ţ-am fost şi eu ficior, 

De scos boii din ocol, 

De dus plugul la ogor, 

Ogor mare l-am arat 

Şi sacar-am samanat 

Ş-a strînge n-am apucat, 

La catane m-au luat. 

Şi-napoi cînd voi veni, 

Mîndra-n sat mi-a-mbătrîni, 

Coasa-n cui mi-a rugini. 

Mă doare, maică, în piept, 

De puşcă și de bagnet. 

Mă doare, maică, în spate, 

De puştele încarcate, 

Şi mă doare sub picioare, 

De papuci cu ţintişoare. 
Mahala 


* 


Doamne-ajută cucului 

Să zboare la cuibul lui. 

Ajută-mi, Doamne, şi mie, 

Ca să scăp din cătănie. 

Cătănia-i jug de fer, 

Trag voinicii pănă pier, 

Cătănia-i jug de piatră, 

Trag voinicii toți deodată. 
Ilișești 


* 


Of, puşcuţă, armă grea, 

Prăpădită-i viața mea. 

Of, puşcuţă strălucită, 

Viaţa mea cea prăpădită! 
Broscăuţi 


Primăvara-n postul mare 
sau: 


Marţi, în săptămîna mare, 
Merg voinicii la catane, 

Ca să treacă Dunărea, 
Cîte patru alăturea. 

Cat în apă, apa-i lină, 

Cat înapoi şi suspină, 

Că merg în ţară străină, 
Unde mor fără lumină, 
Făr' de lumină de ceară, 
Făr' de om dintr-a lui ţară, 


120 


Şi nici pînză pe obraz, 

Nici scîndură de salaş. 

Că pînza-i de buruiene 

Şi salaşul de nuiele, 

Acolo voinicul piere. 

Cine vede şi nu crede 

Să nu calce iarbă verde. 

Strojineț 

* 


Cum s-a desprimăvărat, 
S-a dat cucul la cîntat, 
Cîţi băieți de sama mea, 
Pe toţi i-a cîntat cucu, 
Da pe mine ganguru, 
Mă duc, mamă, las satu. 
— Unde mergi tu, băieţele? 
— Peste Prut, neamţțul mă cere. 
Da tu, mamă, nu mă da, 
Că ţ-oi arde inima. 
Ropcea 
* 


Mă suii în deal la vie, 

Mă uitai în Molodie 

Cum şed casele pustie, 

Numa-n una-i veselie, 

Acolo este-un domn și scrie, 

Ni ia faţa pe hărtie 

Şi ne scrie doi şi doi, 

Şi ne tunde ca pe oi. 

Părul meu cel gălbior, 

La maiorul sub picior. 

Ia-mi-l, măicuţă, acasă 

Şi mi-l pune-n buzunari 

Şi-l scoate la zile mari, 

Mi-l scoate la sărbători, 

Să-l plîng-a mele surori. 
Molodia 


* 


Pădure în doi ciungani, 

La pădure doi ciobani, 

Rag oițele pe coastă, 

Că n-au ciobani să le pască. 
Rag oițele pe munți, 
Ciobanii-s la Cernăuţi, 

Şi oile umblă turbate, 
Zbiară că nu-s învaţate 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Cu ciobani din alte sate. 

Mi-a trimes chica napoi, 

Să-mi năimesc ciobani la oi: 

Păn' ce eu voi cătăni, 

Oiele s-or prăpădi, 

Boii-n grajd or flămînzi, 

Părinţii-or îmbătrîni. 
Broscâuţi 


* 


Cătănele tinerele 

Fac poronce tare grele, 

Pentru straie şi mîncare, 

Catana hodină n-are. 

Pentru bani ce cheltuieşte, 

Ce mănîncă nu-i ticneşte 

Şi ce be nu-i foloseşte, 

Se usucă ca un peşte. 
Broscăuţi 


x 


Frunză verde trei castale, 
De la Odobeşti la vale, 
Merg recrutele catane. 
În urma căruților, 
Mamele recruților. 
Sui, măicuță-n deal la cruce 
Şi vezi Cuza cum ne duce, 
Ne duce de dinapoi, 
Ca pe-un tamazlîc de boi, 
Şi ne tunde ca pe oi 
Şi ne dă păru-n gunoi. 
Părul meu cel crețigor, 
La maiorul sub picior. 
Ia-l, măicuță, şi mi-l strînge, 
Şi-l strînge în buzunare 
Şi-l scoate la zile mari, 
Să-l dezmierde fete mari, 
Fete mari l-or dezmierda, 
Mata nu te-i supara. 

De pe lîngă Botoșani 


x 


Cine-a stîrnit drumu-n jos 
Putrezi-i-ar trupu-n gros 
Şi ciolanele pe jos. 

Cine-a stîrnit căpitani 
Putrezi-i-ar trupu-n pari 
Şi pielea la dubalari. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 121 


— Dragă, nu te supara, 

Că dacă m-oi libera, 

Tot pe tine te-oi lua. 
Botoșani 


* 


S-au strîns fetele buluc 

Şi mă-ntreabă unde mă duc? 

— Lasă furca şi fuiorul, 

Haide-n casă la maiorul 

Ş-om da jalbă la-mparatul, 

Că ni-a pustiit tot satul. 

Noi, fete, am îmbătrînit, 

Mergem la călugărie, 

Lasă, Dumnezeu să știe!... 
De pe lîngă Botoșani 


* 


Ardă-l focu Cernăuţi, 

Mi-a luat ş-al meu drăguţ. 

S-ardă căsărmele, 

Unde stau catanele, 

Să ardă și cea din fund, 

Unde stau domnii şi tund! 
Brăești 


x 


De cînd te-ai dus, bade, dus, 

Negură pe deal s-a pus, 

Şi pe deal, şi pe nuiele, 

Şi pe sprincenele mele. 

Şi pe deal, şi pe nuia, 

Şi pe inimioara mea. 

De cînd s-a dus bădița, 

Mi-i pustie ulița. 

Mi-i pustie numai mie, 

Că s-a dus în cătănie 

Şi s-a dus să nu mai vie. 
Dorna 


* 


De unde catana pleacă, 
Rămîne casa saracă. 
Brăești 
* 
Măi bădiţă, cînd te-a tuns, 


Inimioara-n mine-a plîns, 
La catane cînd te-i duce, 


Eu din ochişor voi plînge, 

C-am fost dragi de mici copii, 

Dar de cînd am crescut mare, 

M-ai lasat streină floare 

Şi te-ai dus în oaste mare 

Şi te-ai dus pin neștiinți 

Să te plîng-ai tăi părinţi. 

Ei să plîngă cît de tare, 

Nu-s c-a mele lăcrămioare, 

C-al meu glas cine-l aude, 

Inima-ntr-însul răspunde, 

Că-i un glas de fată mare 

Şi cîntă cu jele tare, 

Că i-i drăguțu-n catane. 
Mahala 

* 


Eu pe deal, mîndra pe vale, 
Busuioc mîndru răsare, 
Busuioc moldovenesc, 
C-am pus gînd să te iubesc, 
Dar mi-a spus o ardeleană 
Că te-ai scris, badeo, catană. 
Nu mi-i jele că te-ai scris, 
Mi-i jele că nu mi-ai spus, 
Să-ţi pun mîncare de-ajuns. 
Să-ţi pun mîncare de-un ban, 
Să-ţi fie, badeo, pe-un an. 
Cernută pin sprincenele, 
Frămâîntată pin inele, 
Să ştii că-i în dor şi-n jele, 
Şi coaptă la inimuță, 
Să ştii că-i de la drăguță. 
M-ai iubit ca pe-o cucoană, 
M-ai lasat ca pe-o vadană, 
M-ai iubit ca pe-o copilă, 
M-ai lasat ca pe-o streină, 
M-ai iubit ca pe-o armancă, 
M-ai lasat ca pe-o ţigancă. 
Mahala 


Pe pădurea rară-n jos, 

Trece puiul cel frumos, 

C-un căruţ de odolean, 

Încarcat de magheran, 

Magheran de cel albuţ, 

Îl pun pană la drăguţ. 

Că drăguțu mi-i catană, 

Nu prea vrea să-mi poarte 
pană, 


122 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Îi catană la Brașeu, 
Nu mănîncă ce-i dau eu. 
Numai găinuţă friptă, 
Pe dinuntru otrăvită, 
Din afară zugrăvită. 
Ilișești 
* 


Pe pădurea rară-n jos, 
Trece-un voinicel frumos. 
Cînd pășe, pana-i clătere, 
Ochii şi gura-i rîdere. 
Bată-te-ar pustia, pană, 
Bădița-i jurat catană 

Pe trei ani şi jumatate, 


Ca să n-am dintr-însul parte. 


Nu socoată cineva 
Că cu dînsul s-or mustra. 
Că el anii i-a-mplini 
Şi-napoi tot a veni. 
Ropcea 
x 


Frunză verde alămîie, 
Plîng ficiori în cătănie. 
Căpitanu-aşa le zice: 
C-aţi ştiut ficiori prea bine 
C-a să dați mîna cu mine. 
În loc de curea cu bumbi, 
Îţi purta puște cu plumbi, 
În loc de curele late, 

Îţi purta puşti încarcate. 
Fetele-or purta zgărdiți 

Şi voi puște și cipiţi, 
Fetele-or purta mărgele, 
Flecăii, puști şi oțele. 
Nu-ţi cosi prin grădinuți, 
Nici nu-ţi merge la drăguți, 
Nu-ţi cosi la iarbă verde, 


Nici nu-ţi merge-n sat la fete. 


Brăești 


* 


Frunză verde de dudău, 
Plînge maica, plîng şi eu, 
Plîng pietrele pe părău. 
Frunză verde trei masline, 
Plînge inimioara-n mine, 
Ca copilul de trei zile, 


Copilul plînge şi-nceată, 
Inima mea niciodată, 
Copilul plînge şi tace, 
Inima mea să desface. 
Frunză verde de-alior, 
Plînge-mă, mamă, cu dor, 
T-am fost fată şi ficior, 
T-am scos boii din ocol, 
Pe Galba şi pe Bujor. 
Strojineţ 
* 


Frunză verde ş-un bănuț, 

Pe drumuț la Rădăuţ, 

Stau catanele rînduţ. 

Unul papuci văcsuia, 

Altul calul pregătea. 

Mă uitam din deal în vale, 

Vedeam maica cu mîncare. 

Maică, maiculiţa mea, 

Decît mă făceai ficior, 

Mai bine mă făceai fată 

Şi torceam şezînd pe vatră. 
Părhăuț 

Tămăiţă-ncrengurată, 

Fi-u-ai, maică, suparată, 

De ce nu m-ai făcut fată, 

M-ai făcut, mamă, ficior, 

Să fiu tatei de-ajutor, 

Cînd eram de-ajutorie, 

M-au luat la cătănie. 

Am lasat boii-njugaţi 

Şi părinţii suparați, 

Am lasat boii-n tînjale 

Şi părinții plini de jale. 

Șcheia 

La Cernăuţul rotund, 

Unde voinicii se tund, 

Bată-te-ar pustia, neamt, 

De tînăr m-ai pus în lanț. 

M-ai pus în lanţ şi curele, 

Să cat la maica cu jele. 

Ieși, măicuță, păn' la cruce 

Şi vezi neamțul cum mă duce, 

Ieşi, măicuţă, păn” la poartă, 

Şi vezi neamțul cum mă 
poartă, 

Cum mă mustră și mă-nvaţă 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 123 


Şi de nu m-oi învaţa, 

Pumni şi palme-oi capata, 

Pumni şi pălmi ca pitele, 

Ca la cai copitele. 

Legea ta de odolean, 

Toată lumea dintr-un neam, 

Numai eu, copil sarman. 

Legea ta de stejerel, 

Numai eu, un străinel. 

N-am nici mamă, n-am nici 

nene, 

Numai trupul meu cu jele. 

Saracul cucul bătrîn, 

S-a lasat puii de chin. 

S-a întors cucu-ntr-o vreme, 

Saracii de puii nenii, 

Cum aţi trăit voi cu jele, 

Făr' de mamă, făr' de nene. 

Dar miluţa saraca 

Tot zbura din deal în vale 

Şi cara la pui mîncare. 

Tot la deal, bade, la deal, 

Păn! a creşte grîul rar 

Şi iarba toată şuvar. 
Strojineţ, Nicoreac 


* 


Busuioc de pe cetate, 

Nu mă-nstrăina-mparate, 
Că n-are cine să mă cate, 
Surorele-s măritate 

Şi frații nu-s cu dreptate. 


* 


La catane tare-i bine 

Şi m-or lua şi pe mine, 

Ş-oi muri-n țară străină, 

Unde mor fără lumină, 

Şi n-am tată să mă cate, 

Da mămuca mea nu poate, 

De la frate n-am dreptate, 

Surorele-s mititele, 

Nu mă pot cata cu ele. 
Zureni 


Frunzișşoară de dudău, 
Frate, frățiorul meu, 

Nu mai pot de dorul tău, 
Aş veni că sor-acasă, 


Căpitanul nu mă lasă. 

Pune-ţi, soră, mîna-n şele 

Şi-mi trage una de jele, 

Şi-mi trage una şi mie, 

Să te-aud din cătănie. 
Ropcea 


* 


Frunzișoara de nagară, 

Ce ţ-am spus, maică, de-asară? 

Să-mi scoţi şaua din camară 

Şi s-o pui pe prisp-afară, 

Că pe joi eu plec la ţară, 

Plec la ţara letinească, 

Să cumpăr pană domnească, 

Să mi-o pun în pălărie, 

Să mă-nvăţ și eu a scrie. 

Şi mi-oi seri o hîrtiuță, 

S-o trimet l-a mea măicuţă, 

De-a mai face vrun ficior, 

Să-i puie capul sub picior, 

Trupul să-l zvîrlă-n părău, 

Să nu tragă ce trag eu! 
Ropcea 


x 


Legea ta de drum bătut, 
Mulţi voinici ai petrecut, 
Am venit şi eu pe tine, 
Petrece-mă și pe mine. 
Legea ta de drum de piatră, 
Cum mi-ai găsit tu altu tată. 
Legea ta de drum de-aramă, 
Cum mi-ai găsit altă mamă. 
Bată-l Dumnezeu să-l bată 
Pe maiorul de la Piatră, 

Că el, cît a maiorit, 

Mulţi voinici a cătănit 

Şi neveste a văduvit, 

Fete mari a-mbătrînit. 


x 


Cîntă cucu sus pe paie, 
Merg voinicii la bataie, 

La bataie-mpărătească... 
Colo jos spre răsărit 
Este-un măr mîndru-nflorit, 
Cu crengele de argint. 
Cobori, Doamne, pe pămînt 


124 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Şi vezi neamţul ce-a făcut, 
Mulţi voinici a cătănit, 
Cătănit-au și pe mine. 
Cine m-a făcut catană 
Nu-ş mai deie de pomană, 
Aibă casa racului 
Şi hrana gîndacului 
Şi zbuciumul vîntului 
Pe fața pămîntului. 

Horecea 


* 


Eu mă duc, puică-n catane, 

Tu rămăi şi spală haine 

Fără apă şi sopon, 

Numai cu lacrimi de om. 

Şi le freacă-n lăcrămele, 

Le usucă-n sîn la piele 

Şi le trimete-n calea mea, 

Pe-un puiuţ de rîndunea. 

De-i vedea steagul plecat, 

Eu-s în pușcă razamat 

Şi pin picior împuşcat, 

Da de-i vedea steagu-n sus, 

Să ştii, puică, că m-am dus 

Ş-am trecut ţara turcească, 

Părinţii să mă jălească. 
Orășeni, Moldova 


* 


Colo-n jos la răsărit, 

S-aud dobele bătînd 

Și căpitanii mustrînd: 
Hai, saracii voi flecăi, 
Cum v-or tunde ca pe oi 

Şi v-or pune doi și doi 

Şi v-or mîna ca pe boi. 

Eu mă duc, maică-n catane, 
Tu rămăi şi spală haine, 

Şi le spală iuť şi bine 

Şi le trimete la mine, 

Şi le spală-n soponele 

Şi le usucă la piele, 

Şi le spală-n lăcrămioare 
Şi le usucă la soare, 

Şi le leagă-n basma neagră 
Şi le dă pe Prut să meargă. 
De-i vedea că să cufundă, 
Fă colac şi mă comîndă, 


Da de-i vedea că plutesc, 
Să ştii, maică, că trăiesc. 
Voloca 


* 


De la deal de Straja Mare, 

Mor, drăguță, mor. 

Merg catanele calare, 

Mor, drăguță, mor. 

Ele merg cîntînd, jucînd, 

Măicuţele merg plîngînd, 

Plîng maicele şi jelesc, 

După fiii lor bocesc. 

Taci, măicuţă, nu mai plînge, 

Că din mine cură sînge, 

Cură sînge şi venin, 

Că la maica n-am să vin, 

Că-n ce țară mă duc eu, 

Unde nu-i nici spic de grîu, 

Numai sînge păr’ în brîu, 

Sînge de-a muscalului, 

Păn' în pulpa calului, 

Iar sînge de-a turcului 

Păn! la scara murgului. 

— Căpitane Pavele, 

Unde duci catanele? 

— Ia, le duc pănă la foc, 

Că-s catane cu noroc, 

Cu norocul chiar în sîn, 

Că-s catane de român! 
Roșa 


x 


A bătut doba de marş, 

Să meargă voinicii-n paş, 
Şi-i bătut drumul de marş, 
Nu-i bătut de car cu boi, 
Da-i bătut, recruți, de noi. 
Împarate, împarate, 

In fă pace, nu te bate, 

Că te-or ajunge lacrimile, 
Lăcrimele mîndrelor 
După ibovnicii lor. 
Lacrimele maicelor 

După ficioraşii lor. 
Împarate, împarate, 

In fă pace, nu te bate, 
C-au fost şi alți împarați 
Şi n-au tuns cîte doi frați. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 125 


Împarate Pavele, 
Unde duci catanele, 
La focşor, sarmanele? 
Cătănuţe tinerele, 
Nu pot purta arme grele, 
Cătănuţe ne-nvaţate, 
Nu ştiu cu foc a se bate. 
Să ploaie ploaie cu sînge, 
Catana merge şi plînge, 
Batîr ploaie şi cu foc, 
Catana nu mai stă-n loc. 
Rău mă doare-n piept și-n 
spate 

De pușcuţele-ncarcate, 
Rău mă doare subsuoară 
De-o haită de săbioară. 
Rău mă dor picioarele, 
M-au ucis pistoalele. 

Mahala 


* 


Căpitane, căpitane, 
Ia dă-mi drumul din catane. 
Peste noapte ce-am visat: 
Puicuţa mi s-a-necat. 
Of, saracă catana, 
Cînd îi vine poronca, 
Cum azvîrle ciubota 
Şi apucă papucu 
Şi ia ţara de-a lungu, 
Tot de-a lungu și de-a latul, 
Păn! ce-ajunge la-mparatul. 
Tot merge şi tot merge, 
La-mparatul popose. 
Pe deluţul cel de soare, 
Merge-mparatul calare, 
Pe deluţul cel de munte, 
Merg catanele recrute, 
Tot merge şi tot merge, 
Curele negre grije. 
Ieși, măicuţă, în deal la cruce 
Şi vezi neamțul cum ne duce, 
Şi ne mînă ca pe boi, 
Şi ne tunde ca pe oi. 
Pe vița bostanului, 
În ţara muscalului, 
Pe viţa harbuzului, 
În ţara franțuzului. 

Ropcea 


Auzi, maică, toacă, toacă, 

leşi afară şi te roagă, 

Şi te roagă cu matane, 

Să mă scoţi de la catane. 

De-i vedea că m-or lua, 

Să te scoli duminica 

Şi să-mi speli cămeșuica, 

În lăcrămioare mi-i spala-o, 

Şi în suspin mi-i usca-o, 

Şi la mine s-o slobozi: 

Pe șuierul vîntului, 

Păn' în ţara frîncului. 

Stăi, puşcuţă, nu-mpușca, 

Săgeată, nu săgeta. 

Şi tu, plumb, nu plumbura, 

Vine veste de la maica, 

Vine veste de la taica, 

Că mă duc într-o dugheană 

Să-mi iau o ţîră de cerneală 

Ş-o bucăţică de hărtie, 

Ca să scriu o cărțulie. 

În truspatru cornurele, 

Lăcrimele maicei mele. 

Maica pîne albă nu frămînte 

Şi pe mine nu mă cînte, 

Taica cai negri nu potcovască, 

După mine nu pornească. 

Frunză verde-o zurzulie, 

Am pornit la bătălie, 

Ne-am dus pin grîie, 

Păn' în frîie, 

Şi pin sînge, 

Păn' în pîntece. 

Rog, tată, pe Dumnezeu 

Să mă văd în satul meu 

Şi mă rog lui Dumnezeu: 

Să mănînc pîne cît de proastă, 

Numai să fiu în țara noastră. 

De cînd plugușorul am lasat, 

Pîne dulce n-am mîncat, 

Numai prifonturi nesarate, 

Cu picioarele calcate. 

Aş mînca pîne cu neghină, 

Să nu trăiesc în ţară streină. 

Te rog, mamă, să-mi faci joi 

Turte moi, 

Că m-oi întoarce-napoi. 
Broscăuţi 


126 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Foaie verde de măr dulce, 
Cînd eram mamei mai dulce, 
Neamţul mă jura pe cruce, 
Pe verde şi pe uscat, 
Vai, Alin, al meu bogat 
La catane l-au luat, 
Ziua bună ş-a luat: 
De la firul de păiuţ, 
De l-a lui dulce tătuţ, 
De la lună, de la stea, 
De la dulce maica mea, 
De la firul de ierbuţă, 
De l-a mea dulce drăguță, 
De la grădina cu flori, 
De la fraţi, de la surori, 
De la strat cu busuioc, 
De la fete, de la joc. 
El din sat cînd a ieșit, 
Cu-a lui puică s-a-ntălnit, 
Rămăi, puică, sănătoasă, 
Pe trei ani mă duc de-acasă, 
Eu acolo că mă duc, 
Unde-i numai fir de iarbă, 
Care-i peste lumea toată, 
M-oi duce-n ţară străină, 
Unde mor făr' de lumină, 
Fără lumină de său, 
Făr” de om din satul meu, 
Fără lumină de ceară, 
Făr' de om din a mea ţară. 
Unde ardea focul mai tare, 
Vine-mparatul calare: 
Daţi, ficiori, şi nu mai staţi, 
Că de-aicea nu scapaţi! 
Nu-ţi calca iarbă-n fînaț, 
Nu-ţi ţinea fete pe braţ. 
Nici nu-ţi zice: „Draga mea, 
Vină pe genunchi colea.” 
Catanele tinerele 
Şi tunur'le tare-s grele, 
Catanele durăiesc 
Şi tunurele huiesc. 

Părhàut 


* 


Frunză verde trei castale, 
De la Cracova la vale, 
Este-un lagăr de catane, 
Stau în glid ca niște brazi, 


Tot în curele-mbracațţi, 

Cu ceacă cu cărpeneagă, 

Cum era neamțului dragă. 

La bataie să porne, 

'Nainte cu tunur'le. 

— Daţi, flecăi, cu voie bună, 

Că ne scăpăm de curună! 

Da flecăii aşa striga: 

— Împarate luminate, 

Împacă țara, nu te bate, 

Că rămîn maice suparate 

Şi fete nemăritate, 

Că te-or bate şi pe tine 

Lacrimile maicelor 

Pentru dorul pruncilor. 

Da-mparatu-aşa zicea: 

— Voi ştiut-aţi, ficiori, bine 

Cînd aţi dat mîna cu mine: 

Nu-ţi mai cosi pin grădină, 

Nu-ţi mai mulge oi la stînă, 

Nu-ţi mai cosi pintre flori, 

Nu-ţi merge în şezători. 
Șcheia 


* 


De la Bosnia la vale 
Merge-mparatul calare, 
Cu trei steaguri de catane, 
Cu cureli negre-nchingate, 
Şi cu puștele pe spate. 
Daţi, voinici, cu puștele, 
Merg plumbii ca mușştele, 
Mai de-apoi cu tunur'le, 
Să sfărmăm festungur'le. 
— Împarate luminate, 
Împacă ţara, nu te bate, 
C-au picat nenumarate, 
N-au ramas voinici prin sate, 
Au ramas maice suparate, 
Fete mari nemăritate 

Şi neveste cu copii, 

Pline tot de datorii. 

Cîte doi copii pe vatră, 

Ei nu ştiu care li-i tată. 

— Măi Petruţă din cotruţă, 
Un” s-a dus al tău tătuță? 
— "A bataie a dus, mămuţă! 


De la o femeie din Strojineţ, căria 


îi murise barbatul în Bosnia. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 127 


Cîntece vechi 


Căpitanul ce merge la 
bătălie și moare 


Frunză verde ş-un dudău, 

Puicuţo, nu-ţi pară rău, 

Că rămăi în satul tău, 

Dar de mine-i foarte greu, 

Că mă duc în țări străine, 

Unde nu cunosc pe nime, 

Numai murgul de sub mine. 

— Murgule, murgule hăi, 

Nu ţi-i sete, or ţi-i foame, 

Or ţi-i greu de-a mele haine? 

— Nu mi-i sete, nu mi-i foame, 

Nu mi-i greu de-a tale haine, 

Dar mi-i greu de ce-aud eu: 

Aud Prutul borborosind 

Şi apele greu huind, 

Viaţa noastră-o văd sfirşind! 
Botoșani 


x 


Prutule, apă fecioară, 

Apa ta-i neagră cerneală, 

Să-mi cați un condei de pană, 

Ca să scriu o hărtioară 

Şi s-o trimet peste țară, 

Pe-un cal vînt de călărie, 

C-acolo la bătălie, 

La bataie, la jalău, 

La claca lui Dumnezeu, 

Acolo unde merg eu, 

Nu-i sacară, nu-i nici grîu, 

Numai sînge pănă-n brîu, 

Sîngele muscalului 

Păn' în pieptul calului, 

Şi sînge de-a turcului, 

Pănă-n pieptul murgului. 
Iordănești 


* 


Prutule, apă vioaie, 
Face-te-ai neagră cerneală, 


Stuhul tău, o penişoară, 

Ca să-mi scriu o hărtioară, 

S-o trimet la mîndra-n țară, 

Să-mi dea bani de cheltuială 

Şi straie de primineală, 

Ş-un cal bun de călărie, 

Ca să plec la bătălie, 

Unde nu cunosc pe nime, 

Numai puşca lîngă mine. 

Frunză verde de sacară, 

Eu voiesc să trec în țară, 

Unde-i sînge păr’ în scară. 

Sîngele muscalului, 

Păn' în glezna calului, 

Da sîngele turcului, 

Păn! în coama murgului. 
Mahala 


* 


Viule!, pustiiule, 

Ce-mi faci malul tulburat 

Şi cu sînge-amestecat? 

Viule, pustiiule, 

Ce-aduci ploiuri și butuci 

Şi căpestre de cai murgi, 

Şi trupşoare de voinici? 

Viule, pustiiule, 

Saca-ţ-ar izvoarele 

De sub toate malurile, 

Să-mi calc cu picioarele, 

Să-mi văd surioarele. 

Sorioara lîngă mine, 

Văd singur că nu i-i bine, 

Sorioara de la picioare, 

Văd cum inimioara-o doare. 
Mahala 


* 


Oltule, cîne turbat, 

Ce vii aşa tulburat 
Ş-aduci ploaie și butuci, 
Şi căpestre de cai murgi, 
Căpeţele de voinici, 

Care n-au mai fost pe-aici. 
Oltule, te-ai tulburat, 
Inimioara mi-ai sacat. 


Povestitoarea esplică că „viule” e vîntul. În limba ruteană, cînd bate 
vîntul, se zice: „vie viter”. Unui vînt mare i se zice „vehori”. 


128 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


— Măi Nicuţă, măi podar, 

Trage podul mai la mal, 

Măi Nicuţă, măi copile, 

Trage podul mai la mine, 

Să nu dau cu flinta-n tine, 

Că mi-i flinta ruginoasă 

Şi te-oi ajunge la oase. 
Orășeni, Botoșani 


* 


Cîntece nouă 


Foaie verde merişor, 

Hai la deal, la delişor, 

Vine-o fată ş-un ficior, 

Ficiorul fluieră-a jale: 

— Ce faci? fata întrebară. 

Ce fluieri, băiete-a jale, 

Or ţi-i grea arma-n spinare? 

— Nu mi-i grea arma-n 
spinare, 

Ci mi-i greu de ce-aud eu. 

Frunză verde ş-o alună, 

Decît un tată ş-o mumă, 

Mai bine-o amantă bună. 

Frunză verde trei castale, 

De la București la vale, 

Vine-un tren cu cinci vagoane, 

Încarcate cu mantale 

Pentru trei batalioane, 

Acolo-i mantaua mea, 

Cu galoanele pe ea, 

Care am să mă-mbrac cu ea, 

Păn' la liberarea mea. 

Și din urmă mai vin cinci, 

Incarcate-s cu tunici 

Pentru regimentul cinci. 

Acolo-i tunica mea, 

Cu galoanele pe ea, 

Ce-am să mă îmbrac cu ea, 

Păn' la liberarea mea. 

Şi-n urma vagoanelor, 

Vine mama militarilor. 

Ni-a-mbraca-n mărgăritari, 

Ea ne-a dat la militari, 

Pe trei ani şi jumatate, 

Cu pușculița în spate. 

Cînd eram la recrutare, 

Eram mîndru ca ş-o floare, 


Dar acum, la liberare, 
Sîntu negru şi uscat, 
Parcă-n puşcărie-am stat, 
Nebăut şi nemâîncat. 

D. Acsenti, Orășeni 


* 


Frunză verde doi bujori, 

Are mama doi ficiori 

Şi mi-i are şi mi-i creşte, 

Pentru oaste-i pregăteşte. 

Unde, maică, să mă caţi? 

La Tecuci şi la Galaţi. 

Dar dacă nu m-ăi găsi, 

Vină-ntins la Bucureşti, 

Între curţele domnești, 

Culegînd la floricele, 

Făcînd doamnei mănunchele. 
Din Rus 


* 


Colo-n vale la fîntînă, 

Scrie-un voinic la lumină. 

Şi el scrie suparat, 

C-a avut o puică-n sat: 

— Eu m-am dus la îmbracat, 

Puica mi s-a măritat. 

Atîta-s de suparat, 

Cît ceriul de-nourat, 

Că pe mine m-ai lasat, 

Ş-atîta-s de plin de jele, 

Cum îi ceriul plin de stele. 

— Taci, nu plînge suparat, 

Că mai sînt puicuțe-n sat. 

Ceriu-i mare, stele-s multe, 

Alege-ţi, că ai de unde. 

Îi pacat la Dumnezeu, 

Eu vadană, tu flecău. 

Ce te legi de capul meu 

Ca fasola de harag, 

Ca boala de om sarac. 
Voloca 


Înapoi din bătălie. Legende 


Căpitane de judeţ, 
Nu-ţi mai face părul creț 
Destul l-ai făcut o dată, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 129 


Mi-ai oftat o vară toată, 

Că duşmanul s-a purtat, 

Ţie puica ţ-a luat. 

Eu am pus picioru-n scară 

Ş-am sărit în ceea ţară, 

Ca să-mi văd puicuța iară 

Şi puicuța mi-am văzut. 

— Na, puică, băsmaua mea, 

Băsmăluță de matasă, 

Pe mărgini cu aur trasă. 

Cît auru-a străluci, 

Să ştii, puică, c-oi trăi, 

Da după ce-a rugeni, 

Să ştii, puică, c-oi muri. 

Frunză verde măr rotund, 

Maica vineri m-a născut, 

Sîmbătă m-a botezat, 

Duminică m-am cununat, 

Luni la oaste m-au chemat, 

Marţi cu oastea am plecat, 

Miercuri carte mi-a picat 

Că mi-i puica bolnăvioară. 

Eu murgul mi-am închingat 

Ş-acasă mi-am alergat. 

Cînd la poartă mi-am ajuns, 

Poarta-n şepte mi s-a dus, 

Cînd în ograd-am întrat, 

Murgu-n două mi-a crapat, 

Da maic-a ieșit afară: 

— Poftim, ginere, devale, 

Rău îţi zace puicuța-re. 

Eu devale m-am pornit, 

De lacrimi abia-am zărit. 

Cînd în casă mi-am întrat, 

Aş la pat mi-am alergat 

Şi puica mi-am întrebat: 

— Tu ce-i bea, tu ce-i mînca, 

Doar de aice te-i scula? 

— Mură neagră-n postul mare, 

Gheaţă rece-n zi de vară, 

De oare că te-ai tîmplat 

Ochii ţ-ar fi murele, 

Faţa ț-ar fi ghețurele. 
Voloca 


1. Variaţie: Moşule, da cine-o ia, 


Ficiorul lui Bezedea. 


Frunzuleană de mohor, 
Plînge-mă, maică, cu dor. 
Ţ-am fost fată şi ficior, 
T-am scos boii din ocol, 

Pe Boghean şi pe Bujor. 
La ogor că m-am pornit: 
Nici o brazdă n-am brazdat, 
Cărticică mi-a picat. 
Cărticică-n cornurele, 
Acolo-s rănele mele. 

Cînd eu aii am împlinit, 
Drept acasă m-am pornit, 
Cînd ajungeam în drumul meu, 
Întălneam pe tatăl meu. 

— Buna calea, moş bătrîn! 
— Mulţămim, soldat strein! 
— Moșule, ce-aș întreba? 
Este crîșmă-n sat or ba? 
Ba zice: 

— Este chiar la casa mea, 
Să mărită nora mea. 

— Moșule, da cine-o ia? 

Un ficioraş de viziteu! 

Ca să n-aibă-n lume rău. 


Staţi, meseni, nu vă stîrniţi, 
Numai murgu-mi priponiţi, 
Cu pripon de ibreșşin, 
De la nevastă din sîn. 
Strojineț 
* 


Voinicel de vineri sara, 
Vineri sara l-a făcut, 
Sîmbătă l-a botezat, 
Duminică s-a cununat, 
Luni la oaste l-a luat 

Pe nouă ani şi nouă luni, 
Şi pe-atîtea săptămîni. 
„Joi, în săptămîna mare, 
Eu mă duc, maică-n catane, 
Să-mi ţii nevăstuica bine, 
Să mi-o ţii cu miez de nucă, 
De la noi să nu să ducă, 

Să mi-o ţii cu lapte dulce, 


130 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


De la noi nu s-ar mai duce.” 

Nouă ani s-au împlinit, 

Voinicul acas-a sosit. 

— Buna ziua, moş bătrîn! 

— Mulţămesc, voinic strein! 

— Departe-i de-aici crîşma? 

— De la noi a treia casă, 

Se mărită nora-mea. 

El la poart-a poposit, 

Înainte i-au ieşit 

Şi cu oca l-au cinstit. 

„Cinstiţi-mă cu vadra, 

Că asta mi-i nevasta, 

De nu credeţi dumnevoastre: 

Ia, inele schimbăţele, 

De la noi din degețele! 
Ilișești 


* 


S-a aflat şi s-a aflat, 

De la noi a treia sat: 

Vineri mă-sa l-a făcut, 
Sîmbătă l-a botezat, 
Duminică l-a cununat, 

Luni la oaste l-a luat. 

El a prins a se ruga, 

La fraitari şi la caprari, 

Ca să-i deie drumu-acasă, 
C-a uitat cartea pe masă, 
Cărticica necetită, 

Nevasta nespovedită. 
Drumu-acasă că i-au dat, 

Pe cal a încălecat 

Şi la puică a plecat. 

Dar s-a găsit un dus din lume: 
— Hai, tu puică, după mine, 
C-al tău voinic nu mai vine, 
C-a întrat în bătălie. 

Socrul s-a dus în deal la vie, 
C-aude că-i bătălie, 

Să nu să stîrnească vrun foc, 
Să fie printre norod. 
Se-ntălneşte c-un voinic: 

— Buna calea, moş cu barbă! 
— Mulțămesc, voinic de treabă. 
— Haide, moșule-napoi, 
Ş-arată-mi crîşma-n sat la voi. 
— Crîşma e în casa mea, 


Să mărită nora mea! 

El tare s-a suparat, 

Cu picioru-n cal a dat 

Şi-ntr-o fugă-a alergat. 

Şi-n casă cînd a întrat, 

El din gură a strigat: 

— In, voi beţi şi voi mîncaţi, 

Altă puică vă cătaţi, 

Că asta-i puica mea ş-a mea 

Şi a mea c-a rămînea! 
Iordănești 


x 


Vineri mă-sa l-a născut etc. 

Rămăi, puică, sănătoasă, 

Că de azi mă duc de-acasă, 

În nouă ani de n-oi veni, 

Îți dau voie, mărită-te. 

El anii ş-a împlinit, 

Ea de nuntă s-a gătit. 

El pe drum că a plecat, 

S-a-ntălnit c-un moş din sat: 

— Ce te-aş ruga, moş bătrîn, 

Nu știi o crîşmă cu vin? 

— Ba ştiu, că-i la casa mea, 

Că mărit pe nora mea. 

El pe cal s-a-ncălecat 

Şi-ntr-o fug-a alergat, 

În casă cînd a întrat, 

Toţi mesenii s-au sculat 

Şi pahar i-au închinat, 

A mulțămi, a mulțămit, 

A cinsti, nu a cinstit. 

Dar mireasa s-a sculat 

Şi pahar i-a închinat. 

— Aista păhăruț l-oi bea, 

Că-i de la soţia mea! 
Botoșani 


x 


Frunză verde bob năut, 
Vineri mama m-a născut, 
Sîmbătă m-a botezat, 
Duminică-n sat am scapat, 
O puică mi-am căutat. 

Luni la oaste m-a chemat: 

— Să-mi ţii, mamă, puica bine, 
Ca să nu uite de mine, 

Cu colac în lapte dulce, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 131 


De mine să nu mai uite. 
„„„ Eu din oaste am oblicit 
Că puica s-a logodit, 
Pe murg am încălecat, 
Tot din sat, în sat, în sat... 
De-un moşneag am-ntrebat 
Unde este nuntă-n sat? 
— Este chiar la curtea mea, 
Să mărită nora mea. 
El tare s-a spăimîntat, 
Cu picioru-n murg a dat, 
Apele s-au tulburat, 
În ogradă cînd a-ntrat, 
Cămărele au zurăit, 
Maică-sa afar-a ieşit 
Și de mînă l-a luat, 
În cornul mesei l-a bagat, 
Vin cu oca i-a-nchinat. 
— Mulţămesc de vinul tău, 
Dăruiește-mi puiul meu. 
— Puiul nu-i de dăruit. 
— Doamne, mult am cheltuit 
Pănă puiul mi-am găsit. 
Maică-sa l-a blastamat: 
— Să-ţi pice ciolanele 
Pe toate hotarele 
Şi ochii 
Să-ţi scoată corbii. 

Șcheia 


Cîntecul soacrelor 


Frunză verde măr domnesc, 
Of, împarate ceresc, 

Mai dă-mi zile să trăiesc, 
Cu mîndra să mă-ntălnesc, 
Să dau mîna cu mînuța 

Şi guriţa cu drăguța. 

— Cu mîna stîngă ținea, 


Cu dreapta cruce-mi făceam. 


Trec cu oastea peste Prut, 
La curţele Săndulesei. 
Apa-i mare, vadu-adînc. 

— Jupîneasă Sănduleasă, 
Dă-mi cheile de la camară 
Şi-mi descuie cămăruța, 
Ca să-mi găsescu mîndruţa! 


'Tinerel m-am însurat, 

La oaste mare m-au dat, 

Pe nouă ani şi nouă zile, 

La-mparatul m-au închinat 

Şi puicuţa mi-am lasat. 

Cînd m-am dus, eu te-am 
rugat: 

Măculiţă, măiculiţă, 

Să iai sama de puicuţă. 

M-aş închina, m-aş ruga 

Să mă petreci dumneta 

Şi să iei şi puicuţa! 

— Că ea, cînd acasă a venit, 

În papuci verzi s-a-mbracat 

Şi nu știu unde s-a-necat! 

— Măiculiţă, măiculiță, 

Dă-mi cheile de la pivniță. 

— Că fratele tău le-a luat 

Şi în foc le-a aruncat. 

El toporu-a apucat, 

Uşa-n patru-a despicat 

Şi pe puica a aflat. 

Ea de-abia a cuvîntat: 

— Nu pune mîna pe mini, 

Că-ndată m-oi răsipi! 

— Puică, puiculeana mea, 

De ştiam c-a fi așa, 

Eu cu mine te luam 

Or pe mama omoram. 
Tureni 


* 


Şezi, puicuţă, lîngă mine, 

— Valeu, bade, vin păgâînii, 

Valeu, bade, ei-s în tindă! 

— Stăi, puică, şi ține uşa, 

Să mă-mbrac în straie verzi, 

De-amu, puică, nu mă vezi! 
Tureni 


* 


La poartă la Țarigrad, 
Şede-un voinic suparat, 
Că tînăr s-a însurat 

Și mai tînăr a luat, 
Luni cu nevasta era, 
Marţi, la catane-l lua. 
El maică-sa-i cuvînta: 
„Maică, măiculiţa mea, 


132 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Să-mi ţii nevastuica bine, 
Doar ar sta pe lîngă tine, 
Cu malai, cu lapte dulce, 
Doar de la noi nu s-a duce, 
Cu pîne de grîu curat, 

Cu vin roşu strecurat.” 
„Dragul mamei pui de domn! 
Par' tu-napoi mi-i veni, 
Dumnezeu ştie ce-a fi!” 
Numai el s-a departat, 

Da soacră-sa o a-ntrebat: 
„Bată-te-ar pustia, fată, 

Că tu de cînd mi-ai venit, 
Apă-n litră n-ai luat, 

Nici curtea n-ai măturat.” 
Da ea a plîns ş-a suspinat 
Și apă-n litră a luat 

Şi-n curte mi-a măturat, 

Da ea în curte-o a-ncuiat! 
Cînd anul s-a împlinit, 

Şi ficiorul a venit: 

„Maică, măiculiţa mea, 
Unde mi-i nevastuica?” 
„Dragul mamei pui de domn, 
Este-un an, cum ai pornit, 
Și nevasta ţ-a murit.” 
„Măiculiță, măiculiță, 
Du-mă la a ei cruciță.” 
„Dragul mamei pui de domn. 
Este-un an de cînd te-ai dus, 
Multe vînturi au bătut 

Şi cruciţa ei s-a rupt.” 
„Maică, măiculiţa mea, 
Du-mă la mormîntul ei.” 
„Dragul mamei pui de domn, 
Este-un an de cînd te-ai dus, 
Multe ploiuri au plouat 

Şi mormîntul i-au spalat.” 
„Maică, măiculiţa mea, 

Dar în fundul curței mele 
Cine cînt-așa cu jele?” 

„la, o roabă de ţigan, 
Şede-nchis-amu de-un an.” 
„Maică, măiculiţa mea, 
Dă-mi cheia de la curea, 

Să văd roaba de ţigan 

Ce şede-nchisă de-un an, 

Că de cînd tu m-ai făcut, 

De țigan roabă n-am văzut, 


Ş-amu, după cătănie, 
Ce are roaba să-mi vie?” 
El cheile a luat 
Şi în curte-a alergat, 
Pe nevastă ş-a aflat. 
„Draga mea, nevasta mea, 
Ce să facem cu mama?” 
„S-o legăm de-o coadă de cal, 
S-o poarte vale şi deal, 
Să-ncunjure satele, 
Să se-nveţe soacrele 
A cinsti nurorile.” 
(Să cîntă la nunţi.) 

Mahala 


* 


Cucule cu pană neagră, 

Cîntă la voinici să meargă. 

L-al meu ştiu că nu-i cînta, 

Cum a merge, l-or lua. 

Chica lui cea pieptanată 

Pe sub scaun e calcată. 

El a prins a lacrama, 

La maică-sa a se ruga: 

„Să-mi ţii bine puicuța. 

Să mi-o ţii cu lapte dulce, 

Ca doară nu s-ar mai duce. 

Să mi-o iei de mînuţă, 

Să mi-o primbli prin 
grădinuţă. 

A luat-o de mînuță 

S-a bagat-o-n cea căsuţă. 

Ş-a luat cheia într-o mînă 

Ş-a azvirlit-o-n cea fîntînă. 

El pen somn noapte-a visat 

Că puica i s-a-necat. 

La căpitan s-a rugat: 

„Căpitane Solomoane, 

In dă-mi drumul din catane, 

Mi-am uitat cartea pe masă 

La puicuţa cea frumoasă.” 

El acasă c-a sosit, 

Puicuţa nu ș-a găsit. 

El a prins a suspina, 

Pe maică-sa a întreba: 

— Ce mi-a făcut puicuţa? 

— Puiule, draguțul mamei, 

Tu dacă mi-i asculta, 

Eu puica ţ-oi arata. 


că 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 133 


— Lasă, nu mi-o arata, 
C-oi găsi-o eu cîndva. 

El o dat-a șuierat, 

Cheia i s-a aratat. 

A descuiat căsuţa 

Şi ş-a găsit puicuța. 

— Cum ţi-i ţie, puică hăi? 
Or ţi-i bine, or ți-i rău? 

— Lasă-mă, nu mă-ntreba. 
Nici mi-i bine, nici mi-i rău, 
Of, aman sufletul meu! 

A luat-o a săruta 

Şi iară a o-ntreba: 

— Puică, puiculița mea, 
Ce să fac cu mama mea? 
Or s-o-mpușc, or s-o înec? 
— Las-o, n-o mai împuşca, 
Da nici apa n-o spurca, 
Las-o-n lume să se ţie, 
Mie soacră să nu-mi fie, 
Las-o-n lume să trăiască, 
Pe mine să nu mă 


stăpînească. 


Ropcea 


Dragostea 


Pe cea coastă arsă, 
Plouă de varsă, 

Ş-aceea nu-i ploaie curată, 
Dar i-amestecată 

Cu lacrimi de fată, 

De fată saracă, 

La un ficior de domn dragă. 
Domnu-a oblicit 

Şi cu doamna s-a grăit: 
Pe dînsul să-l trimeată 
La oaste domnească, 

În ţara ungurească, 

Ca să-l prăpădească, 

Iar pe dînsa s-o arunce 
În mări adînce, 

Tina s-o mănînce. 

Ei la fîntînă s-au întălnit 
Şi s-au vorbit: 

Tu, fată saracă, 

Puicuţa mea dragă, 
Na-ţi inelul meu, 


Pe degetul tău, 
Cînd l-îi vedea negru şi smolit, 
Să știi că-s prăpădit. 
Şi ea i-a dat naframa ei, 
Albă şi spalată: 
— Cînd îi vedea-o neagră, 
destramată, 
Să ştii că-s înecată! 
Și au suspinat şi s-au 
sărutat. 
El a mers calea-n jumatate: 
Scoate basmaua s-o cate, 
Naframa era neagră, 
destramată: 
— Ibovnica mea e-necată! 
— Staţi, oşteni şi moldoveni, 
C-am uitat sabia acasă, 
În cui, după masă. 
Oastea că l-a ascultat 
Şi-mprejur roată a stat, 
A venit păn' la jumatate de 
cale. 
Întălneşte un bătrîn: 
— Buna ziua, moșule! 
— Mulţămesc, voinicule! 
— Ce s-aude pe-acole? 
— S-a înecat fata saracă, 
Ibovnica ta cea dragă. 
S-a înecat într-acel loc, 
Unde-i verde berbenoc. 
El în mare s-a aruncat, 
Murgu-n poart-a nechezat. 
Doamna iute-a alergat: 
— Ce nechezi tu, murgule? 
Unde-i stăpînelul tău 
Şi cu ficiorașul meu? 
— Stăpînul s-a aruncat 
Unde puica-i s-a-necat! 
Doamna o dată a strigat... 
Oamenii au alergat. 
Ş-au strîns voade şi noroade, 
Hai pe dînşii ca să-i cate. 
I-au catat ce i-au catat 
Şi strînși cuprinși i-au aflat. 
Pe dînsul l-au-ngropat 
În biserică la răsărit, 
Iar pe dînsa din afară. 
La capul lui a crescut nuc, 
Da la a ei, o lozioară. 


134 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Nucul pe fereastă s-a-ntins, (Variantă:) 
Lozioara a cuprins. 

Mama lui, cînd a aflat, 

A plîns şi s-a blastamat: 

— Să mă bată Dumnezeu, 
Ce-am făcut singură eu! 
Am stricat dragoste curate, 
Fără de-un fir de pacate. 
Cine strică dragostea 

Aibă pașul racului, 

Şi hrana gîndacului, 

Şi zbuciumul vîntului, 

Pe faţa pămîntului! 


Frunză verde de-alior, 

Fost-am eu un crăişor, 

Ca bradul pădurilor, 

Sus, la vîrful munţilor, 

Din vîrvuţul muntelui, 

Văd marginea tîrgului: 

— Rămăi, puică, sănătoasă, 

Ca o garofă frumoasă, 

C-acolo unde merg eu, 

Nu să află spic de grîu, 

Numai sînge pănă-n brîu. 

Mahala Dintr-însul a crescut brad, 

Cît mănăstirea de nant, 

Da dintr-însa, o garofea 

Pe pămînt să întindea, 

Cu bradul se cuprindea 

Şi părinţii mi-i jălea. 
Strojineţ 


* 


(Un alt început spune că:) 
Ea păştea o vacă ş-o mînzată, 
Şi el, o herghelie de cai, 
Şi din păscînd și din 
întorcînd, 
S-au făcut ibovnicei. 
Horecea 


$ 11. Dochia. Mart 


Baba Dochia zice că avea o noră ș-a trimes-o în mart după fragi. 
„Să te duci să-mi aduci fragi, că de nu, vai de pielea ta!” A trebuit 
nora să se ducă, plîngînd. De unde, mă rog, să iaie iarna fragi?! 
Merge ea, merge prin pădure, vede un foc şi lîngă foc, doi moşnegi — 
erau Dumnezeu şi cu Sf. Petrea. Au întrebat-o de ce plînge. Ea le-a 
spus... Dumnezeu i-a zis să ţie poala şi i-a aruncat o lopată de jaratec, 
dar i-a zis că păn' acasă să nu se uite. Cînd a ajuns acasă, erau fragi! 
„N-am zis eu c-au să fie!”, zice baba. „De-amu mă duc şi eu cu caprele 
mele la păscut!” A mîncat fragi, s-a îmbracat cu 12 cojoace, ş-a luat 
furca-n brîu ş-a pornit. Dar Dumnezeu da cîte o furtună ş-apoi soare. 
Ea atunci se dezbraca de cîte un cojoc și-l întindea și tot așa, păn' 
s-a dezbracat de toate; şi cînd n-a mai avut ce mai îmbraca, a 
îngheţat. 

Zice că sînt şi cojoacele ei undeva în munte și este și ea împietrită 
şi cură apă din trupul ei. 


(Astfel să povesteşte atît în Bucovina, cît și în Moldova. Dochia se 
află pe muntele Ceahlău.) 


În Broscăuţi, se spune că baba ar fi zis nurorei cînd a trimes-o: 
„Toate nurorile aduc fragi soacrelor, numai tu nu-mi aduci.” 

Iar nora-sa, după ce i-a adus, i-a răspuns: 

„Toate soacrele merg cu caprele, numai d-ta nu te duci.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 135 
Şi cum s-a dus, dus a fost, n-a mai venit. Gh. Bejan, Broscăuţi 


În Burla, se adaug următoarele: 

Să ia baba, slabă, bolnavă cum era, şi porneşte cu caprele în 
munte. După ce a dezbracat toate cojoacele ş-amu era mai ca înghe- 
tată, vede şi ea focul acela şi, mergînd, găseşte pe aceiași oameni pe 
care i-a găsit şi nora-sa. Oamenii i-au dat de mîncare, au încălzit-o la 
foc, da ea, în loc să fie mulțămită cu atîta, i-au venit alte nebunii în 
cap... a vrut şi barbat! Atunci Dumnezeu a împietrit-o. Ea să nu fi 
zis vorba cea slabă, Dumnezeu n-o împietrea. 


Zice că de demult, se cunoşteau şi furca şi caprele, dar acuma 
s-au sfarmat. Apa ce curge dintr-însa e Suceava. 
Mihai Juravla, Burla 


Dochia era tare frumoasă, dar şi mare lucru rău; după ce a stat 
de făcut rele, a ramas sfîntă. Din trupul ei curge apă. Catanele rîd, 
zic: „lată ce apă bem noi!” O femeie din Siret 


Dochia, de demult, cînd s-a făcut lumea — zice că în ziua ei a fost 
cald — şi s-a pus de potrivă cu Dumnezeu, a zis că nu se teme de mart, 
că merge să îmbrînzască caprele, să le dea la păscut. Dar mart tot a 
dat ploaie cu omăt, 12 zile cît a mers ea, pănă ce-a dezbracat toate 
cojoacele — tot le întindea pe ciritei — și cînd a ajuns sus, a dat mart 
un frig noaptea ş-a degerat. 

De la un țigan din Mihalcea 

Baba Dochia s-a pus împotriva lui Mart cu sfadă, că ea-l va birui. 
A luat caprele ș-a mers la păscut, cu furca-n brîu, și tot culegea la 
brînduși şi păştea caprele, nu-i pasa de vicol şi de furtună. Dar Mart, 
după vicol, da îndată soare, atunci ea se dezbraca de cojoc şi-l punea 
să se usuce şi lua altul etc. 

De la un țigan din Broscăuţi 

Dochia s-a pus ramaşag cu Mart că nu are frică de el, ş-a luat 12 
cojoace, dar Mart pe toate le-a rupt ş-a rupt-o şi pe dînsa, de curge 
amu apă din ea. 

Mihalcea 

Dochia a cerut la Dumnezeu să-i dea și ei cîteva oi să le pască, să 
se facă şi ea cioban. Dumnezeu i-a dat — și cînd a venit iarna, ea le-a 
dat cu a mocanilor la un loc. În primăvară, cum a văzut olecuță de 
vreme, ea nu, că se duce cu oile... Ciobanii i-au zis: „D-ta, dacă vrai 
să mergi, du-te, dar noi nu mergem.” Ea ş-a despărţit oiele ei şi s-a 
pus ramaşag că şi fragi va găsi, dar a degerat. — Ciobanul tot mai 
bine ştie treaba oilor. 

Ion David, Botoșani 

De la dl. profesor Ioan Sbiera, din Cernăuţi, aflu că în Horodnic, 
locul natal al D-sale, există credinţa că baba Dochia trăiește în munți 
şi că vara se coboară la şes să pască oile. 


* 


Dochia are 12 zile, numite „zilele babei”, în care e timpul foarte 
schimbăcios; cînd e soare, cînd plouă, cînd e iar frumos, cînd ninge, 


136 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


cînd furtună; aceste zile, dacă nu le face de ziua ei, le face pe urmă. 
Unii zic că „zilele babei” sînt 24: 12 înainte şi 12 pe urmă. Ín totul 
însă, sînt 40 de zile uricioase care se ţin de Dochia, între care sînt: 
„ale sturzului”, „a mierlei”, „a cucostîrcilor” (cînd vin), „a mieilor” 
(cînd se nasc, că nu e vreme bună) etc. 


Dochia, de demult, avea numai 6 zile, dar pe urmă i s-au mai 
adaos 6, oile ei, după ce a împietrit-o. 


In Botoșani, mai ales femeile își aleg mai înainte una din cele 12 
zile — şi cum va fi în ziua ceea: ploaie mai multă sau frumos, ori 
furtună, așa îi va fi traiul peste an. 


In Roşa, cînd o femeie e încotoșmată tare sau mînioasă, i să zice 
în rîs că-i Odochia... 


(Cînd cineva din bun s-a făcut rău, să zice că „ş-a întors cojocul pe 
dos”, „a întors pe altă foaie”. „Ce te zborşeşti?” să zice cînd cineva 
face o față posomorîtă, acră, mînioasă.) 


Sfînta Varvara şi Odochia se ţin de furtuni, că dacă vei lucra în 
acele zile, tare se stîrnesc furtunele peste an. Mahala 


În Stănești, pe Molniţă, dacă ninge tare în ziua de Dochia, iau o 
bucată de pînză ş-o scutur afară și zic: „Eu nu scutur pînza, dar 
scutur răul de la casa mea, să se ducă cu iarna şi cu vremea asta rea, 
iar în casa mea, să rămiie linişte şi bine.” Maria Gabora 


In Mihalcea, spre Dochia, fetele fac unele vrăji pentru măritare, 
cum e aceea de-a asculta la uși. 


In Stănești, pe Molniță, spre Dochia, fetele pun caiere în furcă şi 
care fată va mîntui mai degrabă, aceea se va mărita. Maria Gabora 


* 


Mărţișorul 
Dochia e cea întăia zi de primăvară. 


În ziua de Dochia, se face mărțişor: un fir de matasă sau lînă 
roşă, împletucit cu alt fir alb, care apoi se pune la gît, pentru ca 
purtătoarea să fie rumenă şi albă peste an. Se poartă păn' în ziua de 
Sf. Gheorghe şi atunci îl pune pe un trandafir sau pe o creangă de 
cireș înflorit. 

În Mihalcea, de demult, era același obicei și aţa o pastrau, ziceau 
că dacă e de la Dochia, e bună de diochi, şi se spălau cu ea. 

Ziua I-a a lui mart, 11 şi 21 sînt zile rele și fără de noroc, în zilele 
acestea să se ferească omul să nu înceapă nimică. 

De la mama autoarei, Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 137 


A. Toaia 


În ziua de 1 mart se sfințește toaia (aconitum napellus), se aduce 
preotul în grădină ş-o sfințește, şi e bună or şi de ce, dacă te speli cu 
ea: de ură, de fapt, de boale. D-na Xenia Sevastos, Botoșani 


Toaia e buruiană tare curată şi bună, ea în orce loc nici nu creşte. 
Unde este toaie, de aceea casă necuratul nu se apropie. 


Toaia să o sfințești de Paşti şi cînd e pentru un fapt, ceva, s-o iai 
de la icoane şi să te speli, că totul fuge. 


Sau cum e înainte de Sf. Gheorghe, că umblă strigoaicele: să te 
speli cu toaie, că nu se pot apropia. 


Demult erau strigoi de cei morţi, că veneau din mormânt la fete, şi 
numai cu toaie se aparau de ei. (Se va vedea povestea.) 


Toaia şi de Iele e bună, să o porţi în cap or în brîu. 
Ursana Filip, Mihalcea 


Toaia e buruiană foarte gingașă, din ea de-ţi va fura cineva o 
bucăţică, piere, că nu se ştie ce s-a făcut. E bună de fapt, să te speli 
de ură, de orce. Botoșani 


Toaia e buruiană tare mare. Toaia, dacă vei pune un gînd şi pe 
gîndul acela s-o răsădești, numaidecît se împlinește. Aceasta se 
face sîmbătă dimineaţă. Mergi — cu curățenie, în schimburi albe, şi 
păzită de unele lucruri, cu pîne, sare, zahar sau miere, baţi trei 
mătăni ş-o sapi sorocind-o; puind acestea în loc. Baţi iar trei mătăni, 
zicînd aceleași vorbe: „Eu te sorocesc cu pîne și cu sare, cinsteşte-mă 
şi tu pe mine cu noroc etc.” — pui și în groapa cea nouă pîne etc., o 
răsădești şi baţi iar trei mătăni şi numaidecît ți să izbîndeşte ce ai 
gîndit. Dar a o răsădi se poate numai toamna și primăvara. 

D-na Elisaveta Jemna, Cernăuţi 


Afară de toaia aceasta de grădină, se mai află şi o toaie de cîmp 
sau de pădure; o plantă înaltă, cu frunza îngustă și lungăreaţă, ca la 
răchită, din familia cruciferelor, cu floricica roză, în vîrful unei teci, 
care teacă, după ce se coace, desfăcîndu-se, interiorul e plin de puf. 
Această plantă, ce în Botoşani se numește toaie, în Costîna, lîngă 
Suceava, se numeşte „zburătoare”, desigur din cauza pufului ce 
zboară din ea. 


„Toiţă” se cheamă o altă cruciferă de grădină, cu floarea micuță, 
albă, în vîrful tecei. 

Toaia, spun în Botoşani, e „toiagul lui Domnul Hristos”. E bună 
de băut și de scaldat, în contra boalei „ceas rău” etc. 


(Se va vedea la boale, vol. II.) 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


138 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Despre zburătoare: 


Pentru suparare, e bine să beai şi să te speli cu zburătoare; că ți 
să schimbă gîndurile. 


Zburătoarea e tare bună, pentru ură, pentru dragoste, pentru 
suparare, pentru orişice. Maica Domnului, după ce l-a născut pe 
Domnul Hristos, umbla pe cîmpi de rușine, să se prăpădească; ş-a 
întălnit pe împaratul Gavriil şi împaratul i-a dat o buruiană să se 
spele cu dînsa şi să beie. Ea, cum s-a lăut și s-a spalat ş-a băut, 
îndată alte gînduri mai vesele i-au venit, toată supararea i s-a trecut. 
A mers iar pe cîmp ş-a întălnit pe împaratul Gavriil şi l-a rugat ca să 
scrie el buruiana aceasta, să fie pentru femei. Aniţa Haidău, Costina 

* 


Despre urzică şi hrean, ce se mănîncă în mart, s-a văzut vol. I, 
p. 240. Oamenii în săptămîna mare mănîncă hrean, căci Dumnezeu 
le iartă trei pacate, din cele mai mari. 


B. Brîndușele. Mașteha-Pămîntului 


Maşteha-Pămîntului scoate brîndușele în luna lui mart, cînd e 
frig afară, zice: „Du-te, du-te afară, ce şezi, c-amu-i cald, e soare!” 
De unde, în mart e cald!?... Se zice la maștihele cele rele: „Nu fii aşa 
rea ca Mașteha-Pămîntului, care a dat brîndușa afară în mart”; 
cînd maşteha pedepsește copiii barbatului.Catinca Olăâniţă, Broscăuţi 


Cînd vezi o copiliță gingașă, blîndă, frumușşică, se zice: „Parcă-i 
o brîndușă.” General 


Toamna, cînd răsar brîndușele, acelea-s „bucuria morţilor, florile 
morţilor”. Întocmai cum ne bucurăm noi de brînduși, primăvara, 
cînd le vedem întăi, tot astfel se bucură și morţii de ele toamna. 
Brînduşa de toamnă e pacat s-o rupi. Broscâuți 


C. Maica Domnului 


A fost o copilă saracă şi n-avea nici părinţi, nici nimică, n-avea 
unde să să pretulească! (pitulească). Merge ea pe drum, merge, ia şi 
să pune să șadă lîngă o casă. Trece un boier pe acolo; o întreabă ce 
vrea, ea spune că ar merge undeva să slujească. Boierul cela avea şi 
el fete, gîndeşte: „Voi lua copil strein să-l chinuiesc? Poate că copiii 
mei vor bate-o”... ia şi-i dă trei creițari să-şi cumpere ceva de mîncare. 
Fata vra să se ducă, trece o doamnă. „Fată, zice doamna, nu-i veni tu 
la mine la slujbă?” — „Cum n-aş merge, zice fata, voi merge!” „Bine, 
zice doamna, la mine de mîncat vei avea de ajuns, de îmbracat tot 


1. (Cuvînt slav: „pretulete” a se tupila.) 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 139 


aşa, ţ-oi plăti bine, numai cât să-ți faci lucrul tău și să fii cu priinţă.” 
Da fata, numai tremura inima într-însa de bucurie cînd auzea; şi i-a 
dat Dumnezeu putere c-a putut zice: „Cum să nu fiu eu cu priință 
d-nei, dacă-mi dă de toate cele şi eu îs așa de saracă; pe cine altul 
să-l ascult?!” A luat-o doamna (aceea era Maica Domnului) ş-a dus-o 
acasă la dînsa în ceri, pe un deal, într-un palat aşa, ca o mănăstire. 
A dus-o înuntru. Fata întăi, cînd a ajuns, a început a plînge, nu ştia 
la ce merge, gîndea că cine știe ce vor face cu dînsa acolo; Maica 
Domnului i-a dat o odaie şi i-a zis: „lată, aice ai să şezi; mîncare ai, 
toate ai” — şi i-a aratat o mîță, un mieluţ ş-un căţel: „lacă, pe aiştia 
ai să-mi grijești, să-i scalzi şi să-i piepteni, să le faci mîncare și unde 
vor vrea ei să meargă să se joace, să te duci cu dînşii; numai cît să 
ştii: aici sînt două drumuri, pe drumul acela n-ai să te duci.” — În 
curte erau 12 odăi. „Şi în aceste 6 odăi, poţi să mergi, dar în celelalte 
6, nu.” Fata a zis că va asculta, doamna s-a luat și s-a dus la Viana, 
cine ştie unde. Fata grijea cățelul, mîța şi mieluțul şi mergea la 
primblare cu dînşii, pe urmă venea iar acasă şi-i era tare bine. Da 
într-o zi, gîndeşte ea: „Oare de ce a zis doamna că în odăile celelalte 
să nu mă duc, ce să fie acolo? Am să mă duc să văd, doar n-am să-i 
fur nimic; dacă-mi fac treaba mea, ce-mi poate zice?” A mers ea 
într-o odaie, în alta, vede o ferestuică, merge și să uită pe ferestuica 
ceea şi vede înuntru soldaţi morți; vede pe împaratul acela care a 
fost întăi pe lume. Cum i-a văzut, s-a făcut o pată pe-un deget, de la 
mîna dreaptă. Mai vede pe altul, i se face şi altă pată. Vede pe 
împărăteasa, iar i se face. Vede pe copiii împaratului şi vede bătălia 
lor. A fost văzut bătălia ce a fost întăi pe lume. — Cînd să uită la mîna 
ei, vede că avea pe toate degetele pete. A fugit degrabă de acolo; nu 
zabavă vreme, vine şi doamna acasă. — Ea ţinea mîna ascunsă sub 
strai. — „Ei, fată, ai păzit mieluţul şi mîţa şi cățelul, le-ai dat de 
mîncare, i-ai grijit?”- „Le-am dat, i-am grijit, aşa cum a spus 
doamna.” Cheamă și pe căţel: „V-a grijit, v-a hrănit, v-a ţinut bine, 
nu v-a bătut?” — „Nu.” — „In ia şi rădică tablaua asta de aice ş-o pune 
colo”, îi zice Maica Domnului. Ea scoate mîna s-o rădice. „Da la mînă 
ce ai?”, o-ntreabă. — „la, nu m-am spalat vro două zile şi m-am 
tăvălit.” — „Nu-i drept, tu n-ai ascultat ce ţi-am spus eu; amu trebui 
să te duci, dacă nu mi-ai fost cu priinţă!” Fata cade în genunchi şi 
începe a plînge s-o ierte... „Nu se poate, zice Maica Domnului, trebui 
să te duci...”-. Ş-a dat-o în altă casă, deoparte. I-a plătit ce a fost al 
ei şi s-a dus. Amu ea avea bani, avea straie, avea de toate, dară nime 
nu să uita la dînsa şi casa ei care încotro o încunjura. De aceea 
sîntem noi păcătoşi: că omul are bine, are de toate şi nu s-a putut 
rabda să nu se uite acolo unde i-a zis! 

Merge doamna să-şi caute altă fată. Ajunge într-un sat, găseşte 
una, că numai atuncea îşi îngropase părinții şi n-avea pe nimene, 
n-avea o îmbucătură ce mînca. „Fată hăi, nu-i veni la mine?”, o 
întreabă doamna. „Vei avea de toate celea, de mîncat, de îmbracat, și 
bine ț-oi plăti, numai să-mi faci treaba care ţ-oi da-o și să-mi fii cu 
priință: ce ț-oi zice eu să nu faci, să mă asculţi.” „Cum să nu-i fiu eu 
doamnei cu priinţă, dacă doamna m-a ținea și mi-a da de toate celea; 


140 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mă duc...” O ia Maica Domnului ş-o aduce şi-i arată ş-acesteia tot 
aşa. Maica Domnului iar să duce ca la Viana şi zăbăveşte mai bine 
de-un an or doi, cît va fi zăbăvit. Ea îşi făcea trebile ei, după ce gătea 
în casă de spalat şi de grijit, lua căţeii și se ducea cu dînșii pe 
toloacă, la primblare. Merge ea într-o zi pe drumul oprit şi se uită la 
joc, da un flecău vra să se apropie de dînsa. „Haidem acasă, zice ea la 
căţel, că mă tem să nu se anine careva de mine.” „N-ai grijă, zice 
cățelul, că eu îs mai mare peste tine, eu te păzesc.” Cînd s-apropie 
flecăul și vrea s-o cuprindă în brațe, da mîța începe a morăi şi a-l 
stupi — da cînele: hîrr..., că amu acela nu se mai putea apropia, îi 
era mîna scurtă. Să iau ei şi se duc acasă. Fetei acuma tot una 
flecăul acela îi era în gînd: „Cine știe, poate acela-i norocul meu, 
partea mea, poate m-a lua şi voi fi norocită. Aici, la doamna asta, eu 
ştiu cît am să slujesc? Dar dacă voi fi la casa mea, tot îmi va fi mai 
bine...” Amu ei îi părea rău că nu l-a lasat să se apropie de dînsa; 
gîndeşte ea în gîndul ei: „Îi eram dragă, că venea cu amîndouă 
mînele întinse la mine, dacă din pricina lor nu m-a putut cuprinde! 
De-ar veni alta duminică, iar am să mă duc...” Cum vine duminica, 
ea merge la cățeluş: „Căţelușule, haidem și astăzi acolo, că vreu să 
vorbesc cu flecăul cela!” Căţelul îi zice: „Nu merge, că n-a fi bine!” 
Merge la mîță: „Mîţă, hai ș-om merge iar acolo, că vrau să vorbesc 
cu flecăul acela!” Mîţa, cum e mîța: închide ochii... „Mieluţule, ce 
zici tu, să mergem acolo, să vorbesc cu flecăul. Hai să mergem!” 
Mieluţul spune: „Dacă nu vrai să asculți pe d-na şi pe noi, fă ce ştii!” 
Să duc ei; fata vorbeşte cu flecăul, vine acasă, da amu era nebună 
după dînsul; ştii d-ta, cîndi să bagă cuiva aşa o minte în cap!... Vine 
doamna ceea, o întreabă ce-a făcut,... de-a ascultat? Ea acolo nu 
îmblase, gîndise: „Ce am să cat, dacă eu am de toate celea, de ce să 
nu-mi păzesc treaba şi să nu ascult pe doamna ?”, mîna ei era curată, 
numai atîta a fost greșit, c-a mers pe drumul celalalt ş-a fost vorbit 
cu flecăul acela. Doamna îi zice şi ei să rădice tablaua și s-o puie pe 
masă; — n-o poate. „la-o cu toate puterele!” A apucat-o cu toată 
puterea şi de abia s-a dat tablaua rădicată. „Vezi, zice doamna, c-ai 
greșit şi tu; de-amu trebui să te duci!” S-a pus ea în genunchi, a 
început a plînge s-o ierte, că ea n-a făcut nimică decît a vorbit cu 
flecăul. — „La noi, zice ea, aşa e moda. Ce fel de fată-s eu, dacă n-oi 
şugui, n-oi vorbi c-un flecău; fata doar trebui să se mărite; am 
gîndit şi eu că m-oi mărita!” „Apoi dar tu-i fi gospodină, dar du-te” — 
şi i-a dat altă casă, deoparte de curtea ei. 

Vede Maica Domnului că e greu de găsit o fată cu priinţă. Merge 
mai departe să-şi caute slugă. Să duce cine ştie unde şi găseşte o 
copilă flămîndă şi goală sub un gard. Dar aşa de frumoasă şi cură- 
țică.- „Fată, nu-i veni tu să mă slujeşti pe mine?” „Ba m-oi duce, de 
ce nu, că eu pot lucra, macar că arăt aşa de slabă, dar cînd mă pun la 
lucru, am putere!” Şi îndată fata s-a simţit mai mare, mai voinică și 
îmbracată. Atunci a văzut ea că doamna asta trebuie să fie ceva 
mare, dacă s-a prefăcut ea așa degrabă, că era parcă alta. O ia ş-o 
duce, da trec printr-o grădină şi vede fata nişte pere: „I, ce pere 
bune-s aiestea!” „Da de unde ştii tu că-s bune? In ia una și-i vedea!” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 141 


Cînd a mușcat, a văzut că-i amară. „Dacă-i asta aşa, apoi lăcomie pe 
lume nu-i.” Amu păr acasă, a știut ce-i pe lume; a știut cum să păzi. 
Gîndeşte ea: „Ce folos am avut c-am mîncat-o? Numai gura mi-am 
amărît.” S-a dus cu d-na acasă, i-a aratat și ei odaia şi lucrul ce are 
să facă și i-a zis să nu meargă în celelalte odăi ş-a lasat cheia la 
dînsa; pe urmă, s-a dus ş-a lasat-o pe fată singură. Fata îndată a 
luat cheia ceea ş-a azvîrlit-o într-un saltari, între niște lucruri, să 
n-o mai vadă, ş-a închis-o acolo şi s-a apucat de treabă. Îşi căuta de 
lucrul ei, nu mergea nicăiri, aşa a stătut ea vro două sptămîni în 
casă. Mieluţul a început a plînge: „Eu vreu să mă duc să pasc, să mă 
primblu, noi nu sîntem închiși aice, noi sîntem slobozi, avem voie să 
mergem unde vom vrea.” Căţelul iar: „Eu vreu să mă joc, să alerg.” 
Miţa: „Eu vreu să prind șoareci!” Ea a luat şi i-a dus pe un deal, a 
îmblat ce au îmblat: „De amu, haidem acasă, zice fata, că eu trebui 
să fac focul, să vă scald, să vă fac de mîncat!” Au venit ei. Ea macar 
că acuma avea de toate, dar nu uitase ce a fost; ştia că acele toate 
bunătăţi le are de la stăpîna-sa, dar ea tot rămînea cea saracă; să 
răfuia cum a fost de-acasă, nu cum e aici, şi să păzea să nu piardă 
slujba. La cîtăva vreme, a venit şi doamna, a chemat pe ieduț și pe 
mîţă și pe căţel de i-a întrebat cum i-a ținut. 

„Bine”, au zis ei. „Rădică tablaua asta!” Ea îndată a rădicat-o 
Atunci ea ş-a dus aminte de cheie ș-a început a plînge, că s-o ierte, 
c-a fost închis cheia într-un saltari — ş-a scos şi i-a dat-o Maicei 
Domnului. Maica Domnului s-a bucurat. „De-amu, zice doamna, tu 
ai şezut la mine 6 ani, ţi se cuvine să-ți dau un dar. Ia și cheamă şi 
pe celelalte fete.” O cheamă pe cea dintăi, ce n-a ascultat... „Și tu ai 
stat 6 ani la mine, să cuvine să-ţi dau şi ţie ceva.” — „Apoi mi s-ar 
cuveni, zice ea, că eu am ascultat pe d-na ş-am lucrat toate cele cîte 
mi-a zis, gîndesc că mi-a da ceva frumos!” Maica Domnului i-a aratat 
o ladă. „Ia lada asta și te du în satul tău.” S-a dus — ş-a început a se 
lăuda că e bogată și are de toate, doar s-ar mărita. Ajunge la neamu- 
rele ei şi deschide lada: da din ladă, cînd au început a ieși la şerpi, 
şopîrle, broaște, toți din casă au fugit. Cheamă Maica Domnului şi 
pe cealaltă. Aceea ardea să se mărite. „Te-am chemat să-ți dau ceva, 
fată, că m-ai slujit 6 ani.” — „Apoi, doamnă, mi-ți da ce vă veţi 
îndura, că m-aş mărita.” — „la-ţi lada ceea.” Ş-a luat şi ea o ladă şi 
s-a dus acasă. Cînd a deschis, jumatate de ladă era cu aur şi argint, 
da în jumatate era şi la dînsa broaște, şopîrle, dar mai mici, ş-au 
ieşit din ladă. Amu, asta s-a măritat ş-a fost gospodină. 

A chemat-o şi pe a treia: „Vină şi ţi-i lua şi tu o ladă, a zis Maica 
Domnului, pentru că m-ai slujit cu credință.” „Eu ştiu dacă am 
slujit aşa cum trebuia?”, zice fata. „Poate slujba mea nu plăteşte 
nimică !” A luat Maica Domnului şi i-a dat şi ei o ladă şi i-a zis ca să 
se ducă. 

Ea a luat lădița subsuoară şi s-a dus în țara ei. Lădiţa ceea, unde 
o punea jos, de-i trebuia mîncare, îndată avea, de-i trebuia casă, s-o 
fi pus pe apă, s-o fi pus în mijlocul pădurei, îndată se făcea palaturi 
şi cine ar fi vrut ea îi venea dinainte; dar ea nu ştia încă ce-i într-însa, 
n-a fost deschis-o, s-a dus așa cu dînsa păn' la o mătuşă. Cînd a ajuns 


142 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


acolo, s-a dat ca o străină lîngă ușă. „Vină mai aproape şi te dezbracă 
şi te-i încălzi, îi mînca.” Acolo, la mătușa-sa, era așa, ca un otel, şi în 
cealaltă casă erau domni şi jucau cărți, sfătuiau. A văzut-o unul şi 
vine de-o întreabă cine-i ea, de unde e? „Ia, îs o fată saracă!” „Da în 
ladă ce ai!” „Sărăcia mea!” „Da de unde vii?” „De la o doamnă, am 
slujit şi mi-a dat straiele şi lada asta.” Domnul acela să duce şi le 
spune la ceialalți: „Ian uitaţi-vă şi-ţi vedea ce fată frumoasă e din- 
colo!” „Eu sînt boier cu 10 moşii, m-oi uita la o fată ca aceea?”, zice 
unul. „Dacă ea singură plăteşte 20 de moșii.” Altul se uită și zice: 
„Eu am 30 de moşii şi, macar că e saracă, o voi lua.” Merge la mătuşa 
fetei şi-i spune s-o întrebe că nu s-ar mărita? Ea atunci a început a 
plînge că ce-i trebuie ei măritat, ea e fată saracă, să se mărite şi pe 
urmă încă să năcăjască cu copiii... Matuşă-sa a început a-i zice că 
trebui să se mărite. „Doară nu-i fi babă, să te pun pe cuptor.” — 
„Arată, zice mătușa-sa, să vedem ce ai în lada asta?” Cînd a deschis 
lada, s-a luminat toată casa, acolo era numai aur, argint și pietre 
scumpe, că lada ei făcea mai mult decît toate moşiele boierilor celora. 
Ea, cît e lumea și pămîntul, avea să înoate în aur şi argint! 

A doua zi, se scoală acei trei domni dimineața. „Cum ti-i ţie?”, 
întreabă unul. „Eu toată noaptea n-am dormit.” „Da ţie?” „Eu toată 
noaptea am visat-o!” „Da ţie?”, întreabă pe al treilea. „Eu gîndeam 
să zbor la dînsa.” „Hai ş-om cere-o!” Să duc la mătușa ei ca să se 
puie pe lîngă dînsa, s-o facă să meargă. Ea zice că după boieri nu s-a 
mărita. „De ce să nu te măriţi, că boierii au avere, destul tu eşti 
saracă.” „Ş-apoi dacă sînt saracă, dar eu pot să slujesc și să fiu de 
vrun ajutor, da boieriul ce poate? El e numai pentru dînsul, eu vrau 
să fie şi pentru alți oameni, să-l aibă lumea în samă, să-l cunoască, 
să fie şi la împaratul de vro treabă şi la Dumnezeu, că averea astăzi 
este şi mîne nu-i, și rămîne sarac, dacă n-are minte de-ajuns. Ş-apoi 
dacă ei sînt boieri... dacă eu îi văd că n-au destulă minte!”... Cînd au 
auzit ei așa, doi s-au şi dus chiar, da cel al treilea era mai cu minte. 
A întrebat-o că ce să facă el ca s-o poată lua? Ea a zis că să facă pe 
moşia lui vro visterie ceva, să facă o velniţă, să hrănească boi, să 
vîndă, să facă negoţ cu împaratul, să-l ştie lumea; ș-atunci s-a duce 
după el, altfel nu. 

Acela, cum a auzit, s-a dus păn' la împaratul ș-a căzut în ge- 
nunchi, că vrea să vorbească cu dînsul. Imparatul zice: „Bine, ce ai 
să-mi spui?” „Este o fată saracă, aș vrea s-o iau şi nu pot ajunge păn' 
la dînsa; ea vrea ca eu să fac velniţi, să fac berării, să îngraș vite, să 
fac negustorii, să fiu de ajutor şi pentru împaratul şi să mă aibă 
lumea în samă, să vorbească de mine; am venit să mă rog, înalțate 
împarate, să-mi ajuţi, că de nu mi-i ajuta, îmi fac samă; să mă 
înveţi ce să fac.” Împaratul a spus că-l va ajuta, dar a întrebat — 
cine-i aceea ce nu vra să se ducă după dînsul? — „O fată saracă!” 

Îndată împaratul a bătut telegraful după dînsa să i-o trimeată 
acolo. Ea a venit cu lădița subsuoară. La împărăție, aveau poroncă 
ca s-o lese să treacă cum va veni. „De ce nu vrai să te duci după 
boieriul ista, că e bogat?” „Eu nu i-am văzut bogăţia, dar vreu să fie 
om, să aibă meşteşugul lui.” „Da în ladă ce ai?” I-a aratat lada. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 143 


„Rădică de jos lada asta, că ea face cît împărăţia mea.” A chemat-o şi 
pe împărăteasă ş-a stat cu dînsa de vorbă ş-a ramas din ceasul acela 
în curte. La toţi li era dragă, dar nime n-o cerea, că ea era cu acela 
logodită. El a tot făcut fel de fel de lucruri, doar ar putea-o lua, ş-a 
murit așteptînd-o — iar ea a ramas aşa sfîntă şi nu s-a mai măritat. 
Așa i-a fost ei menit, să fie sfintă. Asta nu-i poveste, da-i chiar 
adevarat. D-l Dumitru Volcinschi, Ropcea 


D. Vremea 
Omătul și nourii cu fulgerile 


A fost o femeie şi avea două fete. Într-o zi, ș-au așternut fetele pe 
fîntînă şi s-au pus la tors, da fata cea mai mare a scapat nu ştiu cum 
ghemul în fîntînă. Cînd a venit acasă, mă-sa a început a o ocărî, că să 
meargă numaidecît să caute ghemul, că de nu, o bate; ea a luat şi s-a 
dus. A întrat în fîntînă, acolo a dat de un cîmp cu flori. Florile acele 
au vorbit la dînsa: „Ia şi tu, fată, cîteva flori, că sîntem frumoase.” 
Ea a luat. — S-a mai dus şi a ajuns la un cuptor cu pîne. Pitariul i-a 
zis: „la o pîne și jumatate, să ai pe drum!” — A ajuns la baba Dochia: 
„Ce-ai venit, fată?” „Am venit să-mi caut ghemul!” „Ghemul este la 
mine, eu ţi-l voi da, dar şi tu să-mi faci o treabă; na-ţi pernile 
acestea să-mi scuturi”, şi i-a dat 12 perne. Ea a scuturat pernile, da 
acele erau cele 12 cojoace ale ei. Cînd le-a scuturat, s-a făcut un 
omăt şi a venit un vînt mare, a luat omătul și l-a dus prin lume. 

Dochia i-a dat ghemul şi cînd a ieșit ea de-acolo, la poartă a venit 
iar vîntul şi a suflat-o toată cu straie de aur; una peste alta şedeau 
pe dînsa. Ea a mers acasă şi mă-sa, cînd a început a o dezbraca, era 
numai sălbi de aur. 

A luat și s-a dus și cea mai mică la fîntînă și a scapat şi ea ghemul 
şi s-a dus să-l caute. — A găsit și ea cîmpul şi a rupt singură flori. Pe 
urmă a ajuns la cuptor, dar acolo erau numai pietre. „la o piatră şi 
jumatate”, i-a zis pietrarul. A ajuns la Dochia și ea i-a zis: „Eu ţ-oi 
da ghemul, dar ia şi-mi scutură ţolurile acestea” şi i-a dat niște 
lăicere. Cum le scutura, ieşea aţa și a venit un vînt şi a dus-o. 
Tolurile acele erau nourii, da din aţa ceea se făceau fulgerile. 

Pe urmă, ea s-a dus acasă şi cînd a ieşit pe poartă, vîntul a 
suflat-o şi a îmbracat-o toată în fier şi smoală. „Vezi că tu nu ești cu 
noroc ca astalaltă”, i-a zis mă-sa, şi a doua zi a murit. 

D-ra Teofila Nastasi, Siret 


* 


Era o babă și un moşneag şi amîndoi aveau cîte o fată. Pe fata 
moşneagului, întruna o trimetea baba să meargă la slujbă la 
Dumnezeu, dar ea nu vrea. Într-o sară, a trimis-o după un chibrit or 
după oleacă de foc, să aducă; ea se duce şi merge, merge, pănă ce 
vede o zare în pădure, şi se duce drept la focul acela; acolo erau 
Dumnezeu şi cu Sf. Petrea. 


144 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


„Buna sara!”, a zis fata. „Buna sara!”, a răspuns Dumnezeu. „Da 
oare ce vreme va fi mîne?”, o întreabă Dumnezeu. „Dumnezeu ştie, 
a răspuns fata, de unde pot eu să ştiu?” 

Dumnezeu, pentru răspunsul ei frumos, a blagoslovit-o, că pe 
unde va merge să reverse aur. Cînd a venit fata acasă şi a văzut baba 
ce dar are, a trimis-o şi pe a ei la foc. 

Dumnezeu a întrebat-o şi pe dînsa: „Ce vreme va fi mîne?” Ea a 
răspuns că ea nu-i Dumnezeu să poată şti. Dumnezeu a blastamat-o 
ca la tot pasul să pațască rușine. 

Pe fata moşneagului a luat-o un ficior de împarat şi a mers cu 
trăsura cu dînsa, să vadă ce putere are ea. — Pe unde mergea, de era 
izvorul secat, izvorea apă; de era iazul secat, se umplea cu apă și 
pești; copacii cei uscați înfrunzeau, rodeau și slobozeau crengile cu 
mere să le iaie ea; fîntînele uscate se umpleau cu apă limpede şi se 
rădicau să bea; niște borţi în pămînt se făceau cuptoare cu pîne şi 
plăcinte pentru dînsa şi ea lua şi mînca. 

Odată a mers ea pe un deal şi a gîndit să se facă o mănăstire; 
mănăstirea s-a făcut şi ea s-a închis înlăuntru şi a făcut o fată. 

(De-aici urmează cum sora ei vine ca slugă şi o îneacă în fîntînă, 
după cum se va mai vedea în alte povești.) Elena Poenariu, Botoșani 


* 


Broasca ţestoasă 


Trei flecăi s-au fost dus la vînat şi au ajuns la un iaz cu rețe 
salbatice; acolo era o babă ce torcea și păştea oile. Intinde cel mai 
mare arcul şi sloboade săgeata, da mîna lui rămîne întinsă. „M-ăi 
lua?”, zice un glas din iaz. Baba îi zice : „Zi c-ăi lua-o!” „Te-oi lua!”, 
zice flecăul. Iese o broască ţestoasă — şi după dînsul! El merge 
acasă, broasca vine şi se pune în cotruţă. El o alungă, ea întră 
înapoi, pănă ce-a lăsat-o. 

Noaptea, ea s-a dezbracat de cojile ei şi-i spune babei, mamei lui: 
„Cată să nu-mi aruncaţi brăcelel!, că eu am să mă mai îmbrac cîndva 
cu ele.” Ea se făcuse femeie şi aşa se lumina de la dînsa! 

A doua zi, toată casa a suflat-o cu aur. „Amu, zic fraţii, hai ş-om 
merge cu femeile noastre la biserică, să vedem a cărui femeie este 
mai frumoasă şi care va avea basma mai frumoasă în mînă! Ea 
numai a gîndit și i-a venit o trăsură cu cai. Cînd s-au uitat în biserică, 
ca dînsa nu era nici una, iar hainele şi basmaua ei erau toate de aur. 

„Haidem de amu ş-om face o vînătoare, au zis ei, că ni-i urît să 
şedem acasă.” S-au dus ei în pădure, dar în pădure ş-au fost făcut 
Domnul Hristos şi cu Sf. Petru vatră şi şedeau la foc. Iată că trec 
prin pădure doi preoţi, cu doi desagi de galbeni, şi un dascal sarac. 
Văd ei lumina de departe, merge mai întăi unul şi dă „buna sara”. — 
„Ce gîndiţi, întreabă Domnul Hristos, oare va fi vreme bună mîne?” 


1. Brăcele spune povestitorul că însamnă „îmbrăcămintele”. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 145 


„Ba n-a mai fi”, a zis preotul. Atunci Domnul Hristos l-a blagoslovit 
şi s-a făcut bou şi a început să pască. — Merge şi celalalt. „Ce gîndeșşti, 
zice Dumnezeu, va fi vreme frumoasă mîne?” „Va fi”, zice şi aista. 
L-a făcut şi pe acela bou. Vine dascalul cel sarac şi-l întreabă şi pe 
dînsul: „Ce gîndești, va fi vreme bună mîne?” „Cum va vrea 
Dumnezeu !”, zice dascalul. „Eşti sarac?”, îl întreabă Dumnezeu. 
„Sarac!” „Na-ţi banii aceștia şi te hrăneşte un an cu dînşii, iar la 
anul pe vremea asta să-i aduci — că preoţii nu-s.” 
Şi s-a îmbogăţit dascalul cel sarac, că a știut cum să vorbească, 
da pe boii ceia i-a făcut Dumnezeu iar preoți, cum au fost. 
Toader Cojocar, țigan din Broscăuţi 


(Amîndouă aceste poveşti, zice că-s una.) 


(S-a văzut povestea cu mama grîului și bivolii, vol. I, p. 211-212.) 


x 


Taranul păţit 


Era un om că lui întruna îi mergea gura: „Eu pe Dumnezeu nu-l 
cred, de boier n-am frică şi iapa mea îi mai cuminte decît popa.” 

Aude boieriul de vorbele țaranului și trimete într-o zi de-l cheamă 
la curte, să-l iaie la socoteală. 

„Măi omule, ce vorbă îi asta la tine, care îţi iese tot una din gură: 
«că pe Dumnezeu nu-l crezi»? Adevărat îi că spui așa?” „Adevărat! 
Da cum să-l cred, cucoane, dacă am fost mai dăunăzi la tîrg şi mi-am 
cumparat un cojocel, am dat 50 de lei pe dînsul, era soare, frumos, 
cînd pe drum a dat o ploaie, că pănă acasă mi-a făcut cojocelul 
nou-nouţ de nimică și de aceea spun că pe Dumnezeu de-amu nu-l 
mai cred, Doamne fereşte!” 

„Bine, aici îți dau şi eu dreptate ; da cum vine vorba că de mine nu 
te temi?” „Apoi ia așa, nu mă tem, căci birul plătesc, podhoadă fac, 
zile de meremet fac, ce-i al boierului tot plătesc, de ce dar să mă 
tem?” 

„Ai şi aice dreptate, zice boierul; numai cît una nu pot eu înţelege. 
Cum poţi d-ta să vorbeşti asta, e prea, prea: spui că iapa d-tale îi 
mai cu minte decît popa!” „lacă ț-oi spune și asta, cucoane, şi ț-oi 
spune pentru ce: m-am dus cu iapa mea într-o zi la moară ş-am fost 
adormit în căruță, cînd mă trezesc, eram într-un glod! Da şi eu am 
luat biciușca şi am bătut-o pănă m-a scos. Cînd m-am înturnat 
înapoi, m-am făcut anume că dorm, să văd ce va face iapa, da iapa 
mea a încunjurat de departe glodul — dacă am bătut-o o dată. Da pe 
părintele popa îl bat în toată ziua de la femeia mea și nu îl mai pot 
dezbara. Apoi spuneţi singur D-voastre, nu-i mai cu minte iapa 
mea?” Auzită de la părintele Vasile Dumitriu, Botoșani 


x 


146 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


E. Faur. Mart 


În luna lui Faur e temeiul iernei; în Faur, crapă ouăle corbului, 
de iese puii; ouăle fiind foarte tari. 

Făurel (Mart) spune că lui, dacă nu i-ar fi rușine de frate-său cel 
mai mare, de Faur, ar degera vițelul în vacă şi oala la foc şi copilul 
în pîntece la mamă; dar el e numai iute, n-are putere. 

Un ţigan din Mihalcea 


Mart a luat de la Făurel două zile și ei pentru acelea zile să bat. 
În mart, cînd e vîntul cel mare, cu ger, atuncea e bataia lor, se prind, 
se sfarmă. Andrei Motoc, Mihalcea 


Vîntul lui Mart e cel mai mare dintre toate, chiar şi decît vîntul 
de iarnă, şi caută să facă pozne la oameni. Mart a luat de la toate 
lunile cîte cîteva zile, ca să arete că el e mai tare, şi de aceea el are 
mai multe zile decît lunile celelalte. Roșa 


Mart zice că are mare putere de ger; el se împrumută cu luna cea 
de postul Craciunului. El zice că, să aibă puterea lunei aceleia — că 
atunci e noaptea mare şi ziua mică —, ar degera viţelul în vacă şi ar 
dezbate coarnele boului de la rădăcină. Numai cît el nu poate face 
nimică, pentru că în timpul lui e ziua mare şi soarele vine de încăl- 
zeşte. El e mai tare decît luna cea de postul Craciunului; aceea, 
macar că e noaptea mare, dar e mai moale. 

Dum. Grigorașciuc, Mahala 


F. Mart, Prier și Mai 


Zice că a chemat odată Mart pe Prier la benchet. Se duce Prier şi 
să sfătuieşte cu Mai ce să facă: să se ducă or să nu să ducă? „Du-te, 
zice Mai, da el e şugubăţ, rîde dă oameni; tu, cînd te-i duce, să iai cu 
tine sania și căruța ş-o luntre, că altfel n-ai să ieşi bine.” Să duce 
Prier. Îl vede Mart şi-l întreabă: „Da de ce aduci atîtea halaturi, 
frate?” „Apoi dă, la gospodăria omului sînt bune de toate.” Stă elo 
zi, stă două, stă trei. Încearcă Mart cînd cu omăt și viscol — lui Prier 
nici nu-i pasă, că el are sanie. Dă o ploaie şi se face glod. Prier are 
căruță. Rupe podurele, curg pohoaiele. Prier merge cu luntrea. Vede 
Mart că nu-i poate face nimică. Îl cheamă şi-l întreabă să-i spuie cine 
l-a învaţat ca să vie aşa? Prier n-are ce lucra şi-i spune că Mai. „Ei 
las” dar, că-i voi ţinea eu și lui vro două brumi ca să-i veștezesc florile 
cele falnice, de care-l fălesc pe dînsul toţi!” Şi de atuncea în Mai 
totdeauna sînt brumi, că Mart i le dă, de ciudă. 

Pavel Bojescu, Iordănești 


G. Lună nesănătoasă 


Mart e cea mai nesănătoasă lună; povestitoarea spune că mart se 
numără din ziua de Sf. Toader și ține mai tot postul. În ziua ceea, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 147 


femeile păn' la amiază-zi să lau ca să fie sănătoase și să nu aibă 
visuri rele, că visuri rele ca în luna lui mart n-ai tot anul, dar să nu 
le ţii în samă. Visurele cele rele sînt din pricina strigoaicelor, că 
atunci umblă mai tare. În săptămîna lui Sf. Toader, cum asfinţeşte 
soarele, nu să iese din casă, nici nu să aduce apă, căci strigoaicele 
atunci umblă cu moroaicele şi cu vîrcolacii şi, spre Sf. Toader, ţin 
sesie ce au să facă peste tot anul, și umblă tot postul. 


Dacă aduci atunci sara apă, să pui cîțiva cărbuni în ea ş-apoi s-o 
bei. Elena Braha, Mihalcea 


În luna lui mart, cine are gutunari e sănătos peste an. 


Un bătrîn avuse în tot anul gutunari în mart şi s-a întîmplat 
într-un an că n-a avut. — „Nu ştiu zău dacă voi sfîrşi cu bine anul 
acesta”, a zis el — și-n acel an a murit. De la tatăl autoarei 


Toate boalele cîte le are omul în trup, cînd încolțește iarba, se 
arată, se întăresc şi bîntuie, şi care e slab să duce. 
De la mama autoarei 


Despre cai să spune că în luna lui mart slăbesc; iar care e slab 
chiar de felul lui în luna mart și moare. Mihalcea 


H. Frigurile!. Sf. Ion Cap Tăiet 


Sf. Ion Cap Tăiet era ficior în casă la Irod-Împarat și femeia lui 
Irod tare s-a fost îndrăgit de dînsul; dar el n-a vrut să se dea în 
dragoste cu ea. De ciudă, împărăteasa i-a pus un inel scump în 
buzunari. A căutat la toţi şi numai la el s-a găsit inelul și de aceea 
l-au pus în închisoare. Împaratul acela avea o fată, care juca tare 
frumos, şi la o petrecere fata a jucat așa, că tatăl ei i-a zis să-i ceară 
ce va vra, căci el îi va da. Mă-sa a învațat-o să ceară capul lui Sf. Ion. 
„De ştiam așa, a zis împaratul, îţi dam mai bine capul meu.” Dar 
amu n-avea ce face — ş-a poroncit de i l-a tăiat. Atunci fata a venit cu 
capul pe tipsie jucînd şi împaratul a blastamat-o: „De-amu, draga 
mea, tot să joci.” Și întruna joacă; căci ea e „frigurile”, boala ce 
scutură pe om. 

Ion Pisarciuc, Roșa 


Frigurile se capătă din foame, din sete, din osteneală etc. 


Sînt 77 de feluri, sînt femei; ele au pe una mai mare peste dînsele; 
aceea le trimete. Un om era odată la pădure ş-a auzit cum le spunea: 
„Tu du-te la cutare, tu, la cutare, da tu mergi la omul ista, că ele 
flămînd — te du acasă şi te pune pe cea întăi gălușcă ce-a apuca-o s-o 
mănînce; că femeia lui a făcut acasă găluşte şi-l așteaptă.” Omul a 


1. Frigurele, deși țin de apă, dar din cauza caracterului de aer miasmatic, 
au trebuit aice puse. Nu mai puțin şi Dochia ţine de apă, din cauza 
schimbărilor de aer însă, tot la capitolul acesta i-a fost locul! 


148 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


auzit şi cînd a mers acasă, a apucat gălușca ş-a dat-o la cîne. „Asta 
n-oi mînca-o!”, zice el. Şi tot anul a scuturat pe cîne frigurile; că 
omul își caută leacuri, da pe cîne cine l-a lecui? La anul, într-aceeași 
zi, omul iar s-a dus acolo să asculte. Ele iar s-au fost adunat și-și 
spuneau fiecare unde au fost şi cum au trăit. „Eu am fost în cutare 
loc, zice una, şi am dormit numai în puf şi-n matasă.” Da aceea zice: 
„Ba eu am fost într-un cîne, am mers unde m-ai trimes d-ta și omul 
a dat gălușca la cîne. Vai de capul meu cum m-am chinuit și cum 
mi-o fost de rău şi de frig!” Mihalcea 


Aceeaşi poveste se spune în Mahala, cu deosebire că omul a pus 
gălușca într-o piele de cal ce sta gramadă în pod şi frigurele toată 
vara au scuturat-o. — Frigurile se pornesc la Dochia, de la un iaz; 
ele-s 77 de surori şi una mai mare peste dînsele le rînduieşte. 

Dochița Hurghiş, Mahala 


Frigurile zice că sînt de 99 de feluri; sînt femei. Sînt unele care 
înfierbîntă, altele care răcesc, altele că nu poţi să mănînci; sînt 
friguri negre, friguri ce scutură în toată ziua sau a treia zi etc. 
Frigurile se capătă or din apă, că ai fost înfierbîntat ş-ai băut repede, 
or din rădicătură, or ai mîncat prea mult etc. 


În Mihalcea, se zice la friguri „lelița”, nu-i spun pe nume, căci să 
tem să nu-i scuture. „Lelița, — fie ea sănătoasă fără noi şi noi fără 
dînsa — cînd începe a te scutura — scuture munţii — cu cîte te-ai 
acoperi, tot ţi-i frig ş-atîta apă beai ş-aşa te slăbeşte, că nu poţi să 
rădici piciorul peste prag, şi puterea ce ţ-o ia de multe ori n-o capeţi 
înapoi cît trăieşti. Zice că din ce-ai capatat-o, dintr-aceea te lasă. 
Atunci e bine să lucrezi mult, că dac-ai capatat-o din osteneală, dacă 
te ostenești, te lasă; or dacă din apă, să torni o cofă de apă pe bolnav, 
cînd doarme. Dacă din mîncare, să mănînci în silă.” Cîte friguri sînt, 
atîtea şi leacuri. Povestitoarea spune că sînt 57, căci ea, tocmai după 
ce a zis de 57 de ori „Tatăl nostru”, au lasat-o frigurile; și că leliţa e 
„fată”, nu „femeie”, căci ea a visat că se bătea c-o fată pănă a biruit-o. 
A visat că să bea zamă de pelin pisat, cu rachiu; a băut o litră de 
duşcă ș-au lasat-o frigurele. Altă dată a băut zamă de tiutiun și a 
lasat-o, iar altă dată din fumat. Maria Spînul, Mihalcea 


Frigurele încep de la Blagoviştene şi au putere mai mare pănă la 
Duminica Mare, atuncea dacă te păzeșşti, nu le capeţi. 


Păn' la Duminica Mare, să nu dormi afară, de friguri. 


Pănă ce nu mănînci caș dulce, să nu te scalzi, că te apucă frigurele. 
Dac-ai mîncat, se poate. Moldova 


În Ardeal, spun că să nu mănînci fragi păn” nu dai de pomană, că 
te scutură un an frigurele. Tomnatec 


Frigurele se capătă dacă dormi vara la soare şi din apă. Mai ales 
cine merge în Moldova şi bea apă de aceea îndată capătă — mulţi nici 
nu se mai întorc acasă, acolo mor. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 149 


Cînd faci nafără de Paşti, să iai cel întăi aluat și să faci o păscuţă, 
s-o dai la un sarac, de sufletul „leliței”. 


Sau cînd faci pîne, faci din cel întăi aluat o pînișoară ș-o dai ei şi 
atunci nu ai friguri. 


Să cumperi o franzolă fără să te negoţi, s-o tai bucățele și s-o 
arunci lîngă o fîntînă. Or faci o pînişoară şi te duci ş-o pui lîngă o 
apă, apoi iai ştergariul, cămeșa cu care ești îmbracată şi le lași 
acolo-— te îmbraci cu altele; că de e din apă, te lasă. Mihalcea 


Iai o franzolă ş-o tai în 9 bucăţi, le înșiri pe aţă și le pui la gît și 
în toată ziua să mănînci cîte o bucăţică. Sînt unii că ştiu scrie frigu- 
rele pe hărtie; porţi şi hărtia în timpul cît porți bucățelele de fran- 
zoală; o ţii lîngă sine şi, la 9 zile, o dai pe apă. Elena Braha, Ropcea 

Frigurele, în Broscăuţi, se scriu pe o hărtie triunghiulară, în 
modul următor: 


AbraţadabraA 
BraţadabR 


RaţțadaB 
AţadA 
TaD 
A 
Cetind literele mărginaşe de jur-împrejur, e acelaşi cuvînt. Tot 
astfel se scrie şi „Eloim”. D-l Ilie Dulgher, Broscâuţi 


Unii le înghit bucăţelele de hîrtie, iar alţii le dau pe apă. 


Cine are friguri să ia naforă de la Paști (pască) ori slănină și să le 
puie sub cap, să doarmă pe ele; a doua zi să mănînce din acelea şi să 
se afume, iar ce rămîne, să dea pe părău, să meargă boala pe părău. 

Roșa 


În ziua de Paşti nu se doarme, pentru friguri. 
Cu mătura de la biserică, e bine să te afumi pentru friguri. 
(S-a văzut frigurile din spaimă, vol. I, p. 429.) 


În ziua de Ajun să mănînci întăi peşte, că n-ai friguri peste an. 


Roșa 
Cînd vezi broatecul întăi, să-l săruţi, că n-ai friguri peste an. 

Roșa 
De friguri, să pui broatec în rachiu şi să beai. Botoșani 
De friguri, să poartă broască la gît trei zile. Idem 


Cînd are cineva friguri, să meargă la crîșmă şi să bea paharul pe 
jumatate şi cine va bea ce rămîne capătă boala, iar bolnavul scapă. 
Roșa 

Să mergi cu cel ce are friguri la mormîntul unui neam şi să-i zici 

pe nume: „N., am venit să-mi dai perna și lăiceriul, că mi-au venit 


150 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


musafiri”; zicînd astfel, iai puţină ţernă — așa, de trei ori. Pui ţerna 
ceea bolnavului la gît, s-o poarte 3 zile, apoi vii iar la mormînt și 
arunci cîte puţin, zicînd: „Ț-am adus înapoi perna şi lăicerul, căci 
mi s-au dus musafirii”, de trei ori, şi frigurile trec. 

De la mama autoarei, Botoșani 


De friguri, să torni bolnavului apă pe cap cînd doarme, ca să-l 
sparii — sau te duci cu el la apă, la scaldat și-l arunci pe neașteptate 
în apă, ca să se sparie, şi astfel îi trece.  D-l David, com. Buhalnița 


De friguri, să leagă usturoi pisat la pulsul mînei şi se poartă trei 
zile. Botoșani 


De asemenea, se pisează şi buruiana bulbuc (ranunculus 
bolbosus), care, după ce se ţine trei zile la mînă, în locul acela se face 
o beşică plină cu apă și frigurile se trec. Mihalcea 


De friguri, se pisează cîteva frunze de ciumahai (datura 
stramonium) şi se dă de băut, că lasă. Siret 


In Botoşani, se dă sămînţă de ciumahai pisată în rachiu, dar 
foarte puţin, căci e cu primejdie la copii, e destul 2, 3 fire. 


De asemenea, se dă chiperi mult, pisat cu cafea rîșnită, în rachiu. 


De friguri, se bea un pahar de rachiu pe jumatate cu sare, într-o 
dușcă. D-l David, com. Buhalniţa 


De friguri, e bun spornicul (bursa pastoris) pisat și dat în rachiu. 
Broscăuţi 
Zama de rădichi e, asemenea, bună de friguri. 


$ 12. Sf. Toader 


De demult, pe lume, se zice că a fost așa, că era numai o fîntînă şi 
s-a fost bagat o zmăoaică în fintîna ceea şi nu da apă păr ce nui se 
da un copil. Amu, au fost dat de la toate casele, mai rămăsese la o 
casă doi copii: un frate ş-o soră. Cum erau ei să se deie: sora pe frate 
ori fratele pe soră?! A luat băietul și s-a dus singur, ş-a vîrît sulița 
în foc şi cînd a întins zmăoaica gura, el i-a vîrît sulița în gît s-o 
omoare, dar şi ea atunci a dat cu coada şi l-a trîntit în apă şi amu el 
acolo în apă șede, în fintînă; iar sora-sa a scapat. Acela e Sf. Toader 
şi numai în săptămîna lui iese şi vine sara în cotruţă de se 
încălzeşte. Atunci, în cotruță să nu stea oale, ca să aibă el unde 
şedea. În săptămîna ceea, sara nu se toarce, nu se zoleşte, numai 
dimineața poţi să zolești. Iar apă, sara, nu se aduce, căci cum 
asfinţeşte soarele, se face sînge; căci el, cînd a împuns pe zmeoaică 
cu sulița, îndată apa s-a înroşit. 

După aceea s-au apucat oamenii să facă fîntîni şi toate păserele 
au sapat, ca să aibă apă, numai uliul, nu etc. 

Ileana Lubzun, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 151 


La Mănăstirea Suceviţa, se află în pridvor zugrăvite pe partea 
dreaptă scene despre omorîrea balaurului și scaparea fetei de împa- 
rat. Intrebînd pe părintele Curelari cine e eroul care omoară pe 
balaur, mi-a spus că e Sf. Toader. Biserica e făcută de Irimia Movilă, 
pe la anii 1595-1607. 


* 


În Mahala, spre Sf. Toader, aştern ceva în cotruță şi învălese 
focul dinspre cotruţă, ca să nu se ardă cînd va şedea; căci Sf. Toader 
vine şi se încălzește şi dacă nu-i așternut, blastămă şi zice: „Așa goi 
să fiţi voi, cum sînt eu azi!” Dochiţa Hurghiș 


În săptămîna ceea nu se toarce, că n-ai spori la tors peste an; nici 
leşie nu se face. Mihalcea 


In Ropcea, săptămîna ceea nu umblu cu cînepa, să nu să 
colbăiască morţii; iar pe Sf. Toader îl țin pentru lupi, să nu facă 
păgubire. 


Inaintea lui Sf. Toader, 9 sări nu se toarce, căci amorțesc mînele, 
capătă durere de ochi, ca să nu sporească cu lucrul. În serele acelea, 
cum asfințește soarele, se lasă lucrul. Ropcea 


In Molodia, înainte de Sf. Toader, vineri sara, nu se aduce apă, că 
ieşi cu deşertul înaintea lui Sf. Toader şi se întoarce. 


Sf. Toader stă după ușă. De ungi, torci, îţi dă cu colb în ochi sau 
îţi face altă ceva — e cu primejdie. 


In Mihalcea, în ziua de Sf. Toader, barbaţii nu merg la pădure, 
că-i omoară pădurea sau pățesc vro nenorocire. 


De Sf. Toader, să nu torci, să nu sapi pămîntul, să nu aduci lut, 
că trag fiarele, sălbătăciunele la casă şi suflă asupra casei, ş-atunci 
pe omul acela tot anul oamenii îl urăsc, e ca o fiară la toţi. 

Petrea Beicu, Mihalcea 


În Stănești, de Sf. Toader şi de Sf. Andrei, mîţa nu să lasă în 
cotruţă, că alungă peţitorii. Tot aice, fetele coase pantaloni, pentru 
frate sau altul cineva, și care gătește mai degrabă, aceea se mărită 
în acela an; sau își numără papucii și degetele de la picioare — se 
pun mai multe fete în rînd și unele-şi ascund cîte un deget şi la care 
vine din capăt, de sînt cu soţ degetele, se va mărita. Maria Gabora 


Spre Sf. Toader, fetele care vreau să-și viseze ursitorul se lau şi 
pun lăutoarea sub pat, iar pieptenele sub cap; și-l visează. 
Botoșani 


În Botoşani, fetele, spre Sf. Toader, merg de pun trestie peste 
părău, punte ursitoriului, ca să-l viseze. 


În Broscăuţi, spre Sf. Toader, fetele se lau cu răchită de la fîntînă. 


(Se va vedea lăutoarea în ziua de Sf. Toader la cai.) 


152 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


$ 13. April 


Azi e zi întăi april, 
Eu glumesc ca un copil! Botoșani 
De zi întăi april să fac glume, să amăgesc unii pe alţii, 

spunîndu-și fel de fel de lucruri mari neadevărate, care pe urmă să 
rectifică, zicînd că-i 1 april! 

April și prieşte, 

Şi pîrleşte. 

April prieşte 

Şi vaci jupeşte. 


April e luna cea mai flămîndă, că atunci hrană nu-i, să aşteaptă 
hrană nouă, de la ceea ce să va samana, şi el cîteodată minţeşte, că 
ține mai mult, e neauă şi frig. Atunci să ai pîne strînsă din celelalte 
luni, că de nu-i avea, e rău, îți pier vitele de foame, ca şi ţiganului 
paripul. 


Un ţigan tot a fost economisit paripul păr la 40 de Sfinţi, săi să 
ție sufletul într-însul; că la 40 de Sfinţi l-a duce la iarbă ş-a scapa. 
L-a dus la cîmp şi l-a propit în 4 propte ca să nu cadă, ş-a luat şi 
cleştele cu dînsul să tragă iarba. 


Tot trăgea iarba de colț şi zicea: 


Ian creşte, iarbă, mai iute, 
Că te-așteapt-un cal de frunte, 
Să te vază, să te pape, 
Şi de foame să se scape. 
A tras el cît a tras, dar ce folos, că iarba tot nu creştea şi paripul 


a căzut jos la pămînt. Țiganul, de ciudă, a mers ş-a adus ciocanul s-o 
bată ca să nu mai crească, şi tot cînta cu jele, dînd din ciocan: 


Creşte, iarbă, or nu-i creşte, 
Că paripul nu trăieşte. Din Ardeal 


* 


Prea-minte Solomon a făcut că luna lui april e jum. cald şi numai 
jum. frig, ca să poată oamenii samana pămîntul, să să facă degrabă, 
căci înainte era toată luna friguroasă. Toader Ostafi, Roșa 


3 april, 13 şi 23 sînt zile rele. 


$ 14. Calul 


Toată mîndria voinicului, bucuria lui, e calul. Cînd are un ficior o 
bucurie, să zice că „parcă l-a pus pe-un cal bun”. 
Creşte, iarbă şi dudău, 
Să te pască murgul meu, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 153 


Să te pască, să se-ngraşă, 
Să mă poată duce-acasă! 


* 
Bădiță de peste deal Vasile de peste deal 
Ar veni şi n-are cal, Ar veni, dar n-are cal, 
Dar pentr-un pui de om Cumpără-ţi un cal cu plată 
frumos, Şi mai vin! la noi vrodată! 
Vine badea şi pe jos! Botoșani 


Corcești 


„Calul e gîndul omului.” 


„Stăpîne, cum să te duc, ca gîndul or ca vîntul?” — întreabă calul 
nazdravan pe stăpîn; iar în urechea lui să află haine şi tot ce pofteşti; 
el e povăţțuitorul stăpînului tot timpul, el ştie toate, el îl învaţă toate. 


Cînd e cineva nepăsători de orice lucru, nu-şi bate capul de ni- 
mică, nu să îngrijește de trai, nu lucrează, i să dă de băut scuturături 
de fin, ce rămîn de la cal. Cum e calul de treaz și așteaptă să înceapă 
lucrul, aşa să fie și omul acela. 


In Roşa, cînd e omul nepăsător şi nu lucrează, ci numai doarme 
sau bea, i să dă să bea apă din 9 găleți de unde au băut caii. 


Dacă cineva doarme mult şi nu să poate scula dimineața, să să 
spele păn' în ziuă unde au băut caii apă. Stănești 

„M-au făcut din cal magari” se zice cînd pe cineva l-au prostit, 
l-au umilit. 

„Cal verde și arman cuminte ai mai văzut?” 


„E cal de strîgi” se zice cînd cineva e chinuit cu umbletul, cu 
multă alergătură. „Cal de saca”. „Cal de dîrvală”, cal prost. 


„Cal de bataie” e cineva ce e ţinta tuturor glumelor, loviturilor, 
în spatele căruia se descarcă totul, care e „gazda bătăilor”, cum s-ar 
zice; cînd cineva numai de el se anină, se zice că „are cal de bataie.” 


„Dă-ţi, popă, pintenii şi bate iapa cu călcăiele”, adecă: dă-ţi pute- 
> 7o? > E d > 
rea din mîni. 


„Ochiul stăpînului îngraşă calul.” 


„După ce au furat talharii calul, închide grajdul...” se zice cînd ia 
cineva precauţțiuni după ce a ramas păgubaş. 


„Calul, că are 4 picioare, şi încă se poticnește, dar omul, că-i 
numai cu 2” se zice cînd cineva şchiopătează... face vro greşală. 

„Dezleagă calul de la gard”, hotărăşte-mi într-un fel. Dă drumul 
interesului. 

„Tine-l în frîu!” „Nu-i da frîu!” se zice mai ales despre copii. 
„Nu-l lasa în frîul lui!” „A luat vînt; i-a dat vînt.” „Umblă în buiestrul 
lui.” 


154 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
„Mi-a veni el la hăţ, l-oi struni eu!” 


„Umblă ca mînzul după iapă” se zice despre un copil ce tot umblă 
după mă-sa. 


„Sare ca o iapă” se zice despre o fată buiacă. 
„Face zimbri” se zice cînd cineva așeaptă cu jind un lucru dorit. 


„Femeia făr' de barbat, 
Ca ş-un cal despiedicat!” 


Ce tot atîta „mihoho şi mihaha!” se zice cînd cineva e din 
cale-afară vesel şi tot rîde, zburdă, nechează ca mînzii. 


„Li zburdă orzul” se zice cînd cineva e prea zburdalnic. 
„Râde mînzește”, cînd rîde silit. 
„Rîs cu plîns, baligă de mînz!” 
O distanţă mică de loc se zice că e „o fugă de cal”. 
> >; 


Cînd cineva nu ştie unde are să meargă, i să zice în rîs: „Țolul pe 
chiorul și drumul la Piteşti!” 


* 


Dumnezeu, cînd a făcut lumea, a întrebat pe cal că ce vra: să 
mănînce iarbă verde şi să meargă încet ori să mănînce ovăz și să 
alerge? Calul a spus că să mănînce ovăz. — Dar boul a zis că el va 
mînca iarbă şi va merge încet. Dochiţa Hurghiș, Mahala 


Dumnezeu, cînd a rînduit lumea, a întrebat pe bou ce vra: să 
muncească şi să-l mănînce oamenii or să fie numai de fudulie şi să-l 
mănînce cînii. Boul a spus că el va munci, numai să-l mănînce oame- 
nii; — dar calul a zis că, lag’ să-l mănînce şi cînii, numai să trăiască 
din ușor. D-na M. Braha, Mihalcea 


x” 


„Boii ară şi caii mănîncă” se zice cînd unul munceşte și altul ia 
folosul. 


Calul, păn' la amiază, e prieten omului, păņ’ atunci îi pare omul 
mare cît în ceri; dar de la amiază îi ia puterea, omul îi pare cît o 
furnică şi caută să-i iaie zilele. La o apă, ceva, vra să-l răstoarne. 

Catrina Olăniţa, Broscăuţi 


Calul toată săptămîna te paşte şi sîmbăta vrea să-ţi ia zilele. 
Zice: „M-ai muncit tu pe mine, amu să-ţi fac capătul și eu.” 


Calul e al dracului, el pe om l-ar omorî, dar lui i să pare omul 
tare mare şi se teme de el; altfel, umblă totdeauna cu gîndul să-l 
omoare, numai atîta cît se poticneşte uită şi, cum se rădică, îşi 
aduce aminte. Tocmai cînd moare, îl vede pe om cum e şi zice: „De 
ştiam eu mai dinainte cum ești!...” D. Grigorașciuc, Mahala 


Caii sînt a lui Cain. Avel avea oi. Idem 
(S-a văzut fraţii ce stau în lună.) 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 155 
(S-a văzut calul din lună.) 


Calul e făcut de „nefîrtatul”; ş-a scobit ceafa şi ochiul din ceafă şi 
l-a făcut. Botoșani 


Calul l-a făcut dracul dintr-o coastă de om afurisit şi rău şi a 
încălecat pe dînsul şi de aceea nu se poate mînca; dar Dumnezeu l-a 
luat de la dînsul şi l-a blagoslovit. Ana Darie, Broscâuţi 


Calul de aceea nu se mănîncă, pentru că întăi femeia l-a încălecat 
şi pentru că nu se ştie pe care parte a șezut ea, de aceea nu se 
mănîncă deloc, altfel s-ar fi mîncat. Ion David, Botoșani 


Mihalache Munteanu, din Botoşani, spune că tocmai dacă s-ar 
şti pe care parte a stat femeia, s-ar mînca. 


Calul e blastamat de Dumnezeu, că Dumnezeu întăi cînd s-a suit 
pe dînsul, l-a dat jos. Botoșani 


Calul e blastamat de Domnul Hristos că numai cît va trece drumul 
să fie sătul (vezi vol. I, p. 51); — dar boului i-a zis: „O ţîră să mănînci 
şi pe urmă să rugumi şi să te ţii sătul.” Broscăuţi 


Cal „ceacîr”, c-un ochi alb şi unul negru sau cu pielea pestriță pe 
dînsul, să nu ţii, căci nu-ţi va merge bine. Cal c-o coastă mai scurtă, 
de asemenea, să nu ţii, căci de piere, 9 vite de la casă trebuie să 
piară după el. D. Neagu, Broscăuţi 

Cal pag (patat: alb cu negru etc.) să nu ţii, căci tot lucrul ce-l faci 
nu e curat, e patat, trîfnit. 


Cal alb e bine să ţii, cu cal alb umblă toţi cei mai mari, domnul 
țărei etc. Botoșani 
Calul alb se vede de departe: 
Bine-a zis Maranda mea, 
Iapă albă-mi trebuia! Hirlău 


Ce zice turcul: 

Calul păntănog de-un picior face 500 lei; dacă-i păntănog de două 
picioare, face 1.000 lei; dacă-i de trei, 1.500 de lei; iar dacă-i de 
toate patru picioarele, nu plăteşte nimic. De la tatăl autoarei, Botoșani 


Calul de se cosește dinapoi, taie capul covaliului; de să coseşte 
dinainte, taie capul calului! Idem 
Ciuma hotarului boceşte noaptea, zice: 


Iapă albă-mi trebuia, 
Da cea neagră nu trăgea! 


Adecă ei nu-i place ziua, mai bine-i place noaptea. 
Botoșani, Curtești 
Se zice: „A întrat alba în sat”, adecă s-a făcut ziuă. 
* 


156 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 
Sf. Spridon 


De la Sf. Spridon s-a început a să face cruce, că păn' atunci să 
zicea numai: „În numele Tatălui ş-al Fiului.” 

Sf. Spridon era călugăr și ceialalți îl făceau nebun. Odată erau să 
aibă mai mulți preoţii sesie şi, pentru ca să nu meargă şi el, au tăiat 
capul la caii lui Sf. Spridon. El a mers în grajd şi le-a pus capetele la 
loc şi-n grabă n-a luat sama cum le pune; tocmai după ce erau la 
trăsură, a văzut capul calului celui alb la cel negru ş-a celui negru la 
cel alb. Atunci toţi s-au minunat. Ajuns la sesie, el a luat o cărămidă 
ş-a strîns-o în mînă și din cărămidă focul a mers în sus, apa în jos şi 
lutul i-a ramas în mîni. „Aceasta e crucea, a zis el; nu-i așa cum 
ziceţi voi: «In numele Tatălui ș-al Fiului», dar e așa: (Ș-a pus cele 
trei degete de la mînă la un loc, ş-a făcut cruce ș-a zis:): «În numele 
Tatălui ş-al Fiului ș-al Sf. Duh, amin».” 

Şi de atunci făcem noi cruce. Aşa scrie la carte, spune: 

Ion Pisarciuc, Roșa 


De la Ana Zacetenia (9 decembre) şi păn' la Sf. Spiridon (12 
decembre), stă ziua şi noaptea pe loc, iar din ziua de Sf. Spridon 
începe tot cu cîte puţin a fi ziua mai mare. De la mama autoarei 


* 


De Anul Nou, cînd merg cu uratul, atît în Bucovina, cît şi în 
Moldova, merg cu un cal împodobit şi joacă (s-a văzut). 


De Bobotează, în satele de prin Moldova, cînd merg cu Iordanul, 
copiii strigă: „Mi, ho, ho!” 


În ziua de Bobotează, fetele, cînd merg la biserică, la Iordan, să 
nu vadă cai, că nu să mărită. De vede fata în ziua de Bobotează cal 
alb sau de cade, să mărită în acel an, de vede baba un cal alb sau de 
cade, moare în acel an. Botoșani 


Caii lui Sf. Toader 


De Sf. Toader, fetele trebuie să se leie, des-de-dimineaţă, păn” a 
nu răsări soarele. Fac lăutoare cu stroh de fîn şi cînd să lau, zic: 
Toadere, Sîn Toadere, 
Dă cosiţa fetelor 


Cît coadele iepelor. Botoșani 

Dacă să lau după răsăritul soarelui, le pasc caii lui Sf. Toader 

părul și n-au păr frumos. D-na Maria Braha, Mihalcea 
* 


Primăvara, dacă iese bobocii înainte de a să naște mînzii, vor fi 
mai multe gîște decît cai anul acela şi vice-versa. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 157 
„Nu strica orzul pe gîște” să zice cînd dai cuiva ceea ce nu merită. 


Despre un lucru ce niciodată nu să va face, să spune că să va face 
la „paștele cailor”. 


Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru au caii, Sf. Gheorghe vine vara şi Sf. 
Dumitru iarna. Sf. Gheorghe, cînd aleargă cu calul său împrejurul 
pămîntului, iarba înverzeşte, codrul înfrunzeşte, pămîntul să des- 
chide şi primăvara vine; dar Sf. Dumitru cînd aleargă împrejurul 
pămîntului, frunzele cad și omăt și iarnă vine. Roșa 


Calul e „pasca lupului”. 


Unei femei îi mîncase lupul iapa, în zori, pe cînd cîntau cucoșii. 
Ea merge zăpăcită la primarele satului şi-i spune „că-n revarsarea 
lupului, i-au mîncat cucoşii iapa”. 

De la D-na Sofia Romaneanu, Botoșani 
* 


Cînd copiii nu pot dormi sara și plîng, li se descîntă de plînsori, 
ca să doarmă, astfeli: Se iau 3 baligi de cal şi copilul în braţe şi să 
duce pe gunoi, sara, cînd asfinte soarele, şi, uitîndu-se spre asfinţit, 
se descîntă învîrtind cu cîte o baligă în jurul capului copilului: 


Soarele după deal, 
Strînsorile și plînsorile, 
In baliga ast’ de cal! 


Aruncă baliga şi ia alta; așa păn' de 3 ori. 
Aniţa Pislariu, Curtești, Botoșani 


Cinel, cinel: 


Am trei lucruri. 

Unul zice: „Tare mi-i bine vara”. 

Altul zice: „Tare mi-i bine iarna”. 

Da al treilea zice: „Cum mi-i iarna, cum mi-i vara”. 
(Sania, căruța și calul) 


(Despre calul lui Constantin-Împarat s-a văzut.) 


(S-a văzut omul schimbat în cal. Se va mai vedea partea V, sufle- 
tul pe ceea lume.) 


Uncheșul și nepotul De răceala fierelor, 

De strigătul broaștelor, 

De şuierul şerpilor, 

De răcnetul voinicilor. 
Du-te, mamă, la uncheșul, 
La uncheşul Ştefan-Vodă, 
Şi-i ad' aminte să mă scoată 
Şi să-mi facă judecată, 
Că-mi bate chica călcăiele, 


Frunzulică lobodă, 

Toată lumea-i slobodă, 
Numai eu şed la-nchisoare, 
La butucul cel mai mare, 
Nu mai văd lume, nici soare. 
— Mamă, mamă, dragă mamă, 
Eu aicea n-oi şidea, 


158 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Şi barba genunchele, 

Şi musteața umerele. 
Maicuţa la Domn s-a dus 
Și aminte i-a adus: 

— Frate, frate Ştefan-Vodă, 
Scoate tu de la-nchisoare 
Pe nepotul tău 

Şi pe fiul meu, 

Că rău a îmbătrînit;: 

Ii bate chica călcăiele, 

Şi barba genunchele, 

Şi musteaţa umerile. 
Ştefan-Vodă a ascultat 

Şi din gur-a cuvîntat. 

— Du-te la dînsul şi-i spune 
Că pe joi au să-l cunune, 
Pe trei lemne de pădure, 
Cu funia tîrgului, 

Păușul i-a fi nănașul, 
Săbioara, sorioara, 
Pușculiţa, măiculița. 
Maică-sa a alergat 

Şi fiului i-a cuvîntat 

Ce-a spus Ştefan: că pe joi, 
Va fi ziua lui de-apoi. 

— Du-te, mamă, în cel deal, 
În cel deal, în cel pripon, 
Şi-mi ia caii de adgon, 


Unu-i negru ca corbul, 
Unu-i roşu ca focul, 

Unul vînăt ca porumbul, 
Şi mi-i du la iarmaroc, 
Poate vom avea noroc. 
Maică-sa l-a ascultat 

Ş-a scos pe roșul la pleaț. 
Cînd roșul a nechezat, 
Pleaţul s-a cutremurat, 
Negustori au alergat 

Şi pe mă-* au întrebat: 

— Or ţi-i roşul de vînzare, 
Or ţi-i roşul de schimbare? 
— Ba mi-i roșul de vînzare, 
Că mi-i fiul la-nchisoare. 
Cînd roșul a sforăit, 
Temniţa s-a răsipit, 

Fiul ei că a ieșit, 

In sulița s-a razamat, 

Pe roşul s-a aruncat, 

La uncheşu-a alergat. 

— Stăi tu acu, Ștefan-Vodă, 
Să te cunun eu pe tine 

Pe trei lemne de pădure, 
Pe funia tîrgului. 

Trîntaşu t-a fi nănașu, 
Săbioara, sorioara, 
Pușculița, măiculița... 


Roșa 


Credinţi 


Capul de cal. Potcoava 


Capul de cal se pune în gard la casă, ca să nu te doară capul. 


Mihalcea 


Capul de cal e apărător de boale, de epidemii, fapturi, în fine, nu 
s-apropie nimic la casa ceea; să-l pui într-un par. Botoșani 


Capul de cal se pune la grădină sau la casă în par, că fug şoarecii, 
guzanii şi apără vitele şi pe oameni de boale; fug de la casa ceea. 


Mămăiești 


Capul de cal de găsit să pune în gard, că vine norocul şi se ţine 


norocul la casa ceea. 


Camena 


Cu testiculele de la cal, e bine să te afumi de spăriet. Siret 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 159 


Copilul ce e spăriet să se ude unde e îngropat un țeruș, de care a 
fost legat un cal, şi să-l bată înapoi în pămînt. Stănești 


Potcoave de cal de găsit se bat în prag, ca să vie norocul la casă. 
(Obiceiul acesta e în Muntenia, în Moldova e puțin cunoscut.) 


„Caută cai morţi, să le ia potcoavele” sau „Caută potcoave de cai 
morți” se zice despre pleșcari, ce umblă să înșele pe cei proşti. 


Cînd găseşti potcoavă întreagă, s-o baţi în prag şi, de cîte ori îi 
bate potcoava cu piciorul, de-atîtea ori baţi pe dușman în cap. 


Sau de găsești numai o bucată de potcoavă, să dai la ţigan să-ţi 
facă din aceea un cui, să-l baţi la roată, lîngă leuca căruţei, şi de cîte 
ori vei bate cuiul, îl baţi pe dușman în cap. 

D-l Ilie Dulgher, Broscăuţi 

Cap de cal pun talharii la casa lor. 


Erau într-un sat doi talhari, unul la un capăt de sat şi altul la alt 
capăt, şi amîndoi aveau la casă portiță verde şi cap de cal în par. 
Într-un alt sat, erau alți doi, tot la capetele satului, avînd aceleaşi 
semne, şi toți erau tovarăşi. După capetele cailor, cum le mutau din 
par în par, ei ştiau dacă vreun tovarăș a furat în cutare loc sau nu; 
parii erau însamnațţi. lată că se prăpădesc la un om boii; îi furase 
unul dintre aceştia şi-i ascunsese în pivnița lui, căci ei aveau pivniți 
adînci, pline de vite și de averi. Omul merge căutînd boii și vede 
arînd un plug cu 6 boi şi-i pare că doi sînt ai lui; dar numaii s-a 
părut. Așteaptă să adoarmă oamenii şi merge de-i ia şi fuge cu 
dînşii. Îl întălneşte acel ce-a fost furat şi omul, fiind cu acela 
cumătru, îi spune că ş-a găsit boii. „Nu-s ai tăi, tu ai furat alţi boi; 
vino cu mine.” L-a dus la casa lui și a vîrît şi boii aceia în pivniţă. 
„De-amu ai să fii tovarăș cu noi.” Au venit toţi patru şi l-au pus să-și 
sărute degetele în cruce, cum că le va ţinea credinţă... El a tăcut 
păn' a scapat de acolo şi, cum a ieșit, a început a striga în gura 
mare: „Talhari, talhari!”, de s-au strîns oamenii. A mers 
mandatarul cu oamenii ş-au scos la averi de prin pivniţi şi lucruri 
putrede şi i-au dat fiecare din cei păgubași, acestuia, căte căt a 
putut, de l-au făcut bogat. Petrea Beicu, Mihalcea 


* 


(Într-un sat din apropierea Botoşanilor zice că era un vrăjitor ce 
avea pe necuratul. Merge un om la dînsul, căruia i să pierduse niște 
boi, să-l întrebe unde să află. Vrăjitoriul i-a dat un băiet să-l ducă 
să-i arete. Băietul l-a dus păn' la o pivniţă şi boii, auzind glasul 
stăpînului, au început a rage. Să întoarce omul să mulțămească 
băietului, da el a fost perit, nu mai era. Acela fusese dracul!) 

Botoșani 


160 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Potcoava 
(Poveste) 


A fost un băiet că n-avea parte de nimic, a slujit și pe o piatră şi 
tot n-a avut parte, păn' a mers la împaratul să se jăluiască. 
Imparatul nu i-a putut face dreptate, dar a sărit fata cu vorba, „că 
să se însoare, poate a avea femeia lui noroc.” Împaratul, de ciudă, a 
alungat-o, să meargă să trăiască cu dînsul. Ș-au făcut ei un bordei și 
trăiau lîngă un pod. Imparatul a mers cu alţi doi gineri la bătălie şi 
s-a suparat tare cînd a trecut pe la bordeiul lor. Ginerele lui cel 
sarac avea un cal şi din urechea lui scotea tot ce-i trebuia. A mers şi 
el de-a ajutat împaratului; dar împaratul nu-l cunoştea, numai cînd 
s-a tăiat la un deget, l-a legat împaratul cu basmaua. Ginerele i-a 
spus că, pentru binele ce i-a făcut la bătălie, să-l lese să-i puie 
potcoava calului său în spate, şi împaratul s-a lasat. După ce a venit 
acasă, femeia lui a mers şi i-a aratat basmaua, semn că barbatul ei 
e acela ce l-a scos pe împarat de la nevoie. Împaratul nu a crezut-o. 
Merge el singur şi-l cercetează. „Da-n spate, tată, ce ai? Nu potcoava 
calului meu?” Atunci împaratul s-a adeverit şi l-a pus pe el împarat. 

Andron Dragan, Mihalcea 


Caii împaratului 


(Cîntecele ce urmează — „Huţa, huţa, cu căruţa” etc. — se cîntă în 
Moldova, mai ales la copii. De regulă, se recitează cadențat, cînd îi 
dai huţa pe picioare sau numai așa. În Bucovina, se cîntă cu melodie; 
samănă însă să fie tot copilăreşti.) 


Fă-mi cămeșă de fuior, 

Vine vremea să mă-nsor, 

Să ieu fata lui Bujor, 

Cu cercei de ghiocei, 

Cu salbă de 9 lei. 

Cu căruţa Radului, 

Cu caii-mparatului, 

Pe deasupra satului. 

Cu cuțite răscuţite, 

Cu tulpane mohorîte, 

Cu stecluți de cuișoare. 
Corcești 


x 


Cu căruța Radului, 

Pe deasupra satului, 

La poarta cumnatului. 

Ieşi, cumnate, şi mă vezi 

Cum mă port în straie verzi. 
Mahala 


Cucule, Măria-Ta, 
Am venit la d-ta 
Să-mi dai calul şi iapa, 
Să mă duc la sora mea, 
C-am auzit c-o făcut 
Trei feţi, logofeţi, 
Cu părul de aur creţ, 
Să mă-mbrac în straie verzi, 
Cu caii-mparatului, 
Cu biciul vatavului. 
Roșa 
* 


Joacă bine, măi Martine, 

C-oi da fata după tine, 

Fata împaratului, 

Cu căruţa Radului, 

Cu caii-mparatului, 

Cu uşciorii grajdului, 

Cu cercei de ghiocei, 

Cu salbă de nouă lei. 
Mahala 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 161 


(Povestitoarea nu ştie că ur- 


sul se cheamă Martin, ci spune 
că flecăii cîntă așa.) 


* 


Însoară-te să mă-nsor 

Şi-ţi ia fata lui Bujor, 

Cu cercei de ghiocei etc. 

Uţă, uță, Măriuţă, 

Pune iapa la căruţă, 

Mergi în sat după grăunțe, 

Unde-i videa că e greu, 

Mai pune şi calul meu. 
Ropcea 


Măriuţa nu-i acasă, 
Numai fata cea frumoasă, 
Cu cercei de ghiocei, 

Cu salbă de nouă lei. 

Cu căruța Radului, 

Cu caii-mparatului, 

Pe deasupra satului, 

Pe deasupra istui sat, 
Este-un ficior de-mparat, 
Sîmbătă s-a botezat, 
Duminică s-a cununat, 
Luni la oaste l-a strigat, 
El puicuța ş-a lasat. 

— Maică, maică, maică hăi, 


i Cată să-mi ţii puica bine, 
S-o hrănești cu vin şi pîne, 
Cu pîne albă de grîu, 

Ca să nu-i mai pară rău etc. 
(Mai departe urmează cîn- 
tecul soacrei; îl cîntă fetele.) 
Ropcea 


Cîntec 


Dura, dura, cu căruța, 
Păn” la lelea Măriuţa. 


Calul și 


țiganii 


Calul e Dumnezeul ţiganilor; ei alt Dumnezeu n-au. 


Împaratul Faraon al ţiganilor (sau Doboş), cînd a sărit cu calul în 
mare, a zis: „În puterea ta, calule!”, nu „In puterea ta, Doamne”, şi 
de aceea s-a înecat; dar la sfîrşitul lumei, are să iasă din mare cu 
oastea lui ş-atunci are să rămîie el stăpîn; lumea aceasta nu va fi. 

De la țigani 

Cine se culcă cu o ţigancă are noroc la cai. 


Un ţigan a găsit un bostan și, întălnind pe un român, l-a întrebat 
ce-i acela. Românul i-a spus că-i ou de cal; de vrea să aibă mînz, să-l 
clocească pe un vîrf de deal. Ţiganul ş-a pus femeia să-l clocească. 
Ea a stat cît a stat, dar într-o zi, nemaiavînd rabdare, s-a sculat; oul 
cel de cal s-a dat de-a răstăgolul la vale, păn' s-a oprit între niște 
tufari. Ţiganul aleargă după ou și vede fugînd de-acolo un iepure. 
„Stăi, dragul tatei! Stăi!...” Mînzul fuge cît poate. „Ia uite-te, femeie, 
mînzul nostru încă-i mititel și cum aleargă; da încă să mai fi șezut 
cîteva zile, aveam şi eu mînz cum au oamenii !”.. 


(S-a văzut vol. I, pag. 360-361.) 


Spatele găinei se numesc „şea” şi se dau la nuntă ţiganului. 


* 


162 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Calul. Dragostea 


A. Făt-Frumos. Craiul. Craidonul! 


Pe sub cer şi pe sub lună, 
Alearg-un mînz cu iarba-n 
gură, 

Nu știu, mînz îi or îi zmău, 

Or îi ibovnicul meu. 

Fă-mă, Doamne, ce m-ăi face, 

Fă-mă hulubaş popăsc, 

Pin grădină să ciupăsc, 

Păn' la zidu-mpărătesc, 

Hulubașul să-mi privesc. 

De cine dorul se leagă, 

Nu-i pară lucru de şagă. 

Că de mine s-a legat, 

Parcă-i lucru farmacat. 

Olio-lio, ce gînd m-ajunge, 

Cum e noapte, așa m-aș duce. 

Fie tină, fie glod, 

Mi-ar părea că merg pe pod, 

Numai pe mîndra să-mi văd. 
Broscăuţi 


* 


Din Sirete păn! în Prut, 

Murgul apă n-a băut, 

Iarbă verde n-a păscut, 

Macar murgul piatră roadă, 

Numai puica mea să-l vadă. 

Trage murgul la grăunță 

Şi voinicul la mîndruţă. 

Trage murgul la popas 

Şi voinicul unde-a mas. 
Strojineț 

* 
Mi-a venit veste asară 


Că-mi zace puica să moară. 
Şi eu i-am trimes pe ovăz? 


Că şi eu mă-mbolnăvesc. 

De zace de dorul meu, 

S-o rădice Dumnezeu, 

Dar de zace de-a cuiva, 

S-o întorc cu scîndura, 

S-o hrănesc cu lingura. 
Broscăuţi 


Ion 


Frunză verde mericică, 

De la noi mai pe-o vălcică, 

Pasc caii lui Ionică. 

De la deal de caii lui, 

Şede singur dumnealui. 

Cu mantaua umbră-și face, 

Cu batista vînt își trage, 

Cu ochiul la mine face 

Şi zice: „Vim, leliţă,-ncoace!” 
Siret 

* 


Cu inelul joc își face: 

— In vină, copilă,-ncoace. 

— Nu m-aş duce, orce-aş face, 

C-a ta dragoste nu-mi place... 
Voloca 


* 


Saracul badea Ion, 

Cum se spală cu sopon, 

Se spală cu apă rece, 

Nici o doamnă nu-l întrece. 
Broscăuţi 


Craidon se spunea mai demult românește la un Don Juan. „Eşti un 
craidon şi jumatate.” „Craiul” sau „berbantul” e ceva mai prost. „Fac 
crăilîcuri, fac berbăntlîcuri, blăstămăţii”, adecă de toate relele. Despre o 
femeie ușoară, lumeaţă, se spunea: „Asta-i de cele de-a craiului” sau 
„asta e crăița oraşului.” Astăzi, s-a admis cuvîntul mai ușor de „ștren- 


x” 


gari” şi „ştrengăriță”, 


care se atribuie şi la cochetării nevinovate. 
2. Ovăzul e subînţeles de „călăreţul”, ce duce vestea calare. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 163 


De la deal de casa noastră, 
Este-o floricic-albastră, 
De la deal de floricică, 
Pasc caii lui Toderică. 
Caii pascu şi rînchează, 
Toader doarme şi visează, 
Se visează cu puica-n brațe, 
C-o ţinea pe genunchele, 
Ş-o hrănea cu smochinele, 
Ş-o adapa din ulcele. 

Ropcea 


* 


Murgurele, te-ai dus în zori, 
Să-mi sădeşti vro două flori, 
Să-mi sădești numai o floare, 
De la cap păn' la picioare. 
Du-te, murgule, și paşte, 

La grădina-mpărătească, 
Este o floare de garof, 
Ce-mi opreşte murgu-n loc. 
Du-te, murgule, și paşte, 

La grădina cu doi brazi, 
C-acolo-s ai mei doi frați, 
De-a veni vrun voinicel, 

La păr creţ şi gălbior 

Şi la față rumior, 

În obrăji ca rujele 

Şi la ochi ca murele, 
Mîna-n cap a vra să-ţi puie 
Şi pe tine să se suie, 

Să mi-l porţi, murgule, bine, 
Cum m-ai purtat și pe mine, 
Dar amu, de-un an de zile, 
Badea murgu-a priponit, 

Pe pripoane de argint, 

Şi s-a pus la hodinit. 

Cînd murgușorul mi-a tuşit, 
Pe bădiţa l-a trezit 

Cînd murgu mi-a strănutat, 
Pe bădiţa l-a sculat, 

Rău pe murg l-a blastamat: 
Murgule, murgule hăi, 
Cînii să te fi fost mîncat, 
Talharii să te fi furat, 

Decît să mă fi deşteptat. 
Că eu frumos vis visam: 

Că zburam din pom în pom 
Şi luam fată de domn, 


Şi zburam din plai în plai 
Şi luam fată de crai, 
Şi zburam din creangă-n 
creangă 

Şi luam pe mândra dragă, 
Zburam din cîmp în cîmp 
Şi luam fată de tîrg. 

Acsinia Roman, Mahala 


x 


Frunzulița bobului, 

Paşte calul Iorgului, 

Murgul paşte şi nechează. 

Iorgu doarme şi visează. 

Ce folos de visul lui, 

Dacă nu-i şi nu-i şi nu-i 

Mîndruţa la vremea lui. 
Broscăuţi 


* 


Frunză verde-a bobului, 

Paşte calul Iorgului, 

Şepte unghiuri, iarba creşte, 

Murguşor se-mbolnăveşște, 

N-am cui da două-trei parale, 

Să taie plopii-n lunca mare, 

Să se primble Iorgu calare 

Cu cămeşa albă-n soare, 

Spalată pe brăţişoare, 

Uscată la ţîțișoare. 

Sus pe deal, pe o costiţă, 

Şede-o mîndră copiliță, 

Cu păr mare, 

Pe spinare. 

Cam pe ţîţe, cam pe spate, 

Că m-a scos din sanatate. 
Suceava 


x 


Frunză verde măr domnesc, 
Căpitan împărătesc, 

Cum focul să nu-l iubesc! 

Te primblai sara pe lună, 
Bumbii strălucind la mînă, 
Din ţigară fum trăgînd, 

Din batistă vînt făcînd 

Şi din gur-așa zicînd: 
„Mulţămesc lui Domnul Sfînt, 
C-am păşit un paş la cîmp. 


164 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Ici în vale, pe costiță, 

Să primbla o duduiță 

Cu părul lasat pe ţîţe, 

Cam pe piept şi cam pe spate, 

Mă scoate din sanatate.” 
Botoșani 


Cîntec vechi 


Frunză verde mararaş, 
Ninecuţă dragă. 
Toată ziua scriu ravaş, 
Ninecuţă dragă. 
Şi-l trimet pe la oraş etc. 
Acolo-i şi satul mare, 
Şede-un tinerel calare, 
Şi de nime frică n-are. 
Cum mă vede, să repede 
Şi mă ia pe braţă, 
Şi mă sărută în față. 
Nu-i pacat de mine-n lume 
Să mă dai la mănăstire, 
Că nu sînt de mănăstire, 
Dar sînt, maică, de iubire. 
Toată ziua la chilie 
Lucrez la şiac 
Şi sara la săhăstrie, 
Mă mier ce să fac! 

Mahala 


Gheorghieș 


Cine trece pe la iaz, 
Ghiorghieș cu calul breaz, 
Leagă calul de proptele, 
Şi-i dă fîn cu floricele, 
Şi-l adapă din ulcele, 
Şi să pleacă şi să spală, 
Şi să şterge de dulamă. 
Mîndra lui are naframă, 
Şi naframa-i netivită, 
De buzele lui gătită. 
Ropcea 


* 


Cine scutură roua, 
Bădiţa cu potcoava, 
Cine vine-n urma lui, 
Puiculița, draga lui. 

Da bădița-i om viclean, 
Ş-a mutat căsuța-n deal 


Ş-a lasat o cărărușă 

Păn' l-a lui puică la ușă. 

Da Domnica țese pînză, 

Da bădița-i cîntă-n frunză. 

Mergi, mamă, la ferestuică 

Şi vezi Ghiorghi und! să culcă, 

Pe-un butuc de feresteu, 

Nu să cade să dorm eu, 

Da să cade, da nu vreu. 
Strojineţ 

* 


Frunză verde peliniţă, 

Mă duceam în grădiniţă, 

La stratul cu busuioc, 
Badea cu cal păntănog, 
Priponit în busuioc. 

Dar badea-i un talhari mare, 
Să duce din deal în vale, 

Pe valea călinelor, 

În calea copilelor. 


* 


Calul alb şi şaua verde, 

Ţine-l, Doamne, nu mi-l 
pierde, 

Că l-am mai pierdut o dată 

Şi l-am găsit la o fată. 

Şi l-am găsit la Focșani, 

Priponit de-un leuştean. 
Brăești 


Ion 


Pe poiana lui Ion, 

Toate păserele dorm, 
Numai una n-are somn 

Şi zboară din pom în pom, 
Şi strigă „Ion, Ion, 

Să-mi dai gura, să nu mor, 
Că de-oi muri de dorul tău, 
Te va bate Dumnezeu.” 
Ion doarme în grădină 

Cu capul pe-o rădăcină, 
Cu o floricică-n mînă. 

Nu ştiu, floarea i-ași lua 
Or gura i-ași săruta. 
Frunză verde fir de nalbă, 
Răsai, lună, mai degrabă, 
Să să vadă prin livadă, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 165 


Să cosesc pelin şi iarbă, 

Să dau mîndrei să-mi desfacă. 

— Macar să-mi dai o mie de lei, 

Că nu ț-am făcut să piei, 

Da ţ-am făcut să mă iei! 
Siret 


* 


Răsai, lună, mai degrabă, 

Să se vadă prin livadă, 

Să cosesc pelin şi iarbă, 

Să dau murgului să roadă, 

Murgul roade și nechează, 

Mîndra plînge şi oftează, 

Taci, mîndră, nu mai ofta, 

Murgul tău n-a necheza. 
Molodia 


* 


Frunză verde de-alior, 

S-a dus bădiţa Ion 

Ş-a lasat murgu-n pripon, 

Murgul paşte și nechează, 

Puica plînge și oftează: 

Ajungă-te jalea mea, 

Un! t-a fi calea mai grea, 

Ajungă-te ahtul meu 

Ur ţ-a fi drumul mai greu! 
Botoșani 


* 


Frunzulița de-alior, 

Cum s-a dus badea Ion 

Ş-a lasat murgu-n pripon, 

Cu priponul de matasă, 

Impletit de puică-n casă. 
Broscăuţi 


Crucea 


Ieși, măicuţă, păn” la cruce 
Şi vezi puiul cum să duce, 
Cu surducul neblănit, 

Cu calul nepotcovit. 

— Stăi, puiule, nu te duce, 
Că te-oi scalda-n lapte dulce. 
— Macar scaldă-mă-n zahar, 
C-am pus şaua pe balan 

Şi piciorul dar în scară, 
Vreu să trec în altă ţară. 


— Stăi, puiule, nu porni, 

Eu calul ţ-oi potcovi, 

Şi surducul ţ-oi blăni 

Şi cămeşa ţ-oi spala, 

Basma la gît ț-oi lega. 

— Rămăi, puică, sănătoasă, 

Ca o pară viermănoasă. 

— Mergi, puiule, sănătos, 

Ca un măr putrigăios. 

— Rămăi, puică, sănătoasă, 

Ca o garofă frumoasă. 

— Mergi, puiule, sănătos, 

Ca un trandafir frumos. 
Broscăuţi 


x 


Soarele se-nsenina, 

Săniuţă luneca, 

Săniuţ-a ruptă-n două, 

Ibovnica mea cea nouă! 
Brăești 


Blăstămul 


Pe uliţa armenească, 

Petrea murgul potcoveşte 

Cu țîței de sîrmă albă, 

Cu potcoave de aramă. 

— la-mă, bădiță, cu tine, 

Că şi eu ţ-oi prinde-un bine. 

— Bucuros eu te-aș lua, 

Că pe unde mă duceu, 

Nu-i nici apă, nu-i nici grîu, 

Numai sînge păn' în brîu. 

— le-mă, bădiță, cu tine, 

Fă-mă lumină de său 

Şi mă pune-n sînul tău, 

Că pe unde-i însara, 

Pe tine te-oi lumina, 

De ţ-a părea lumina grea, 

Fă-mă floare nărămgie 

Şi mă pune-n pălărie. 

.. Căsăndruţa lui Biran, 

Cu doisprece pui pe stan, 

Unul roş, unul verde, 

Ard-o focu, bine-i șede! 
Șcheia 


166 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Frunză verde avramască, 

Pe ulița cea grecească 

Este-o şatră țigănească, 

Da la şatră cine este? 

Badea murgul potcoveşte. 

— Potcoveşte-l, bade, bine, 

Doar m-ăi lua şi pe mine. 

— Bucuros eu te-așş lua, 

Dar mi-i murgul dintr-o joi, 

Nu sufere-n spate doi, 

Şi mi-i murgul mititel, 

Şi n-a duce doi pe el. 

— De ţi-i greu, bade, de mine, 

Fă-mă brîu pe lîngă tine, 

De ti-i greu de trupul meu, 

Fă-mă lumină de său 

Şi mă pune-n brîul tău, 

Unde ţ-a întunica, 

Acolo ț-oi lumina, 

Cosiţa voi despleti 

Şi iarbă va răsări, 

Murguşorul ţ-oi hrăni, 

Şi din ochi voi lacrama, 

Şi murgul ţ-oi adapa, 

Un” ţ-a fi calea cu greu, 

Să faci pod din trupul meu. 

De ti-i greu, bade, de mine, 

Nu mă iai pe lîngă tine, 

Cînd îi porni tu de-acasă, 

Cînd îi trece lunca deasă, 

Lupu-nainte să-ți iasă, 

Murgul să ţi-l poticnească, 

Mîna dreaptă să ţ-o rupă 

Şi cea stîngă să t-o frîngă, 

Să ţii frîul cu dinţii, 

Să mîi murgul ca muţii, 

Să te vadă părinţii, 

Să te vad-o lume toată, 

Că-i blăstăm de la o fată. 

Cine iubește şi lasă, 

Dă-i, Doamne, nacaz în casă! 
Broscăuţi 


* 


Pe ulița arminească, 

Este-o şatră țîgănească, 
Eu mă mier ce bontăneșşte, 
Badea murgu-şi potcoveşte. 
Şede mândra şi-l prăveşte, 


De lăcrimi abia-l zărește, 

De suspin abia vorbeşte. 

— le-mă, bade, şi pe mine, 

Că la drum ţ-oi prinde bine, 

Unde sara te-a-nsara, 

Eu focul ţ-oi aţîța, 

Cosiţa mi-oi despleti 

Şi murgul ţ-oi priponi. 

Nu vrei, bade, nici așa 

Or ţi-i ruşine de mine? 

Fă-mă brîu pe lîngă tine, 

Fă-mă lumină de său 

Şi pune-mă după brău, 

Unde sara te-a-nsara, 

Eu frumos te-oi lumina. 

Nu vrei, bade, nici așa? 

Să te-nsori de nouă ori, 

Să ţii pe nouă surori 

Şi să-ţi faci nouă ficiori. 

Şi la urm-o copiliţă, 

Să-i pui nume Marghioliță 

Şi să-i cumperi o cofiță, 

Să-ţi ducă apă-n temniţă, 

Să îmble din ușă-n ușă, 

Să vie şi l-a mea uşă, 

Să ţ-o miluesc şi eu, 

C-o rufușoară lepadată, 

De cînd ț-eram drag-odată, 

C-o cojiță de malai, 

Coaptă acum de nouă ai, 

De cînd tu mire-mi erai 

Şi pe mine mă luai. 

C-un căușşel de cenuşă 

Şi deasupra cărbunași, 

Să ştii cum iubeşti și laşi. 

Unde tu îi poposi, 

Sub prispuşoara din jos, 

Să-ţi petreacă os prin os, 

Să meargă sînge părău, 

Să ştii că-i blăstămul meu. 

Nu-i blăstăm de la măicuţă, 

Da-i blăstăm de la drăguță, 

Drăguţa te-a blastamat, 

Că aşa ţ-ai cîştigat. 
Mahala 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 167 


Bătrînul. Amintirea 


Frunză verde liliac, 

Ce mi-a fost pe lume drag 

Tot în sîn am vrut să bag 

Şi ce-n sîn n-a încăput, 

Am pus calul mijlocire 

Şi frîul de priponire, 

Ş-am strîns tot pe lîngă mine. 
Ropcea 


B. De cele holteiești 


Frunză verde de dudău, 
Suparat îi murgul meu. 

— Ce eşti, murgule, suparat, 
Or ţi-i greu de trupul meu, 
Or de ham cu zurgalău? 

— Nu mi-i greu de trupul tău, 
Nici de ham cu zurgalău, 
Dar m-ai ţinut tare rău, 

La crîşmuţa cea din vale, 
Mă legai de chiotoare 

Şi beai cu mîndrele tale; 


Eu, în loc de iarbă verde, 
Rodeam lut de pe perete. 
Ropcea 


* 


Frunză verde lemn de tău, 
Ce gemi, murgule-așa greu? 
Şepte ape mi-ai trecut 
Ş-a optilea fără fund, 
Ş-aşa greu nu mi-ai gemut. 
— M-a legat talhariu-n scurt 
Şi el s-a dat la băut, 
El bea cu căţelele, 
Da eu rod zăbelele. 
El bea cu cățaua-n pat, 
Da eu şed legat la gard, 
Nebăut și nemîncat. 
Şi-mi dă fîn cu sarcina, 
Și saricea! cu palma, 
Şi apă cu ciutura, 
Nu mă mai pot sătura. 
Da cînd eram la nenicu 
Îmi da stogu cu fiînu, 
Şi saricea cu drobu, 
Şi apă cu izvoru. 
Ropcea 


— Foaie verde, foaie verde ş-un dudău?, 
Tinerel, tinerel murguțul meu, 
Or ţi-i foamne, or ţi-i foame, or ţi-i greu, 
Tinerel, tinerel murguţul meu, 
Or ţi-i greu, or ţi-i greu de trupul meu, 
Tinerel, tinerel murguțul meu, 
Or de haina, or de haina ce-o port eu, 
Tinerel, tinerel murguțul meu. 
— Nu mi-i greu, nu mi-i greu de trupul tău, 
Dar mi-i greu, dar mi-i greu de ce ştiu eu, 
Tinerel, tinerel stăpînul meu, 
Cîte crîşme, cîte crîşme sînt în sat, 
Tu la toate, tu la toate m-ai legat, 
Tinerel, tinerel stăpînul meu. 
Mi-ai dat fîn, mi-ai dat fîn nuielele 
Şi grăunţe, şi grăunţe stelele, 
Tinerel, tinerel stăpînul meu. 

Botoșani 


1. Sarea. 
2. Melodia cîntecului acestuia imitează trapul calului. 


168 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Frunză verde durduliu, 

Murgule, căluţul meu, 

Ce ţi-i greu de trupul meu? 

— Mi-e urît naravul tău, 

Cîte crîșme sînt în sat, 

Eu la toate șed legat, 

În loc să pasc iarbă verde, 

Eu rod var de pe părete, 

În loc să beu apă rece, 

Rod în piatră păr ce-mi trece. 

Ţie ți-i drag cu oca plină, 

Mie mi-i drag cu traista-n 
gură. 

Ţie ţi-i drag cu mîndra-n pat, 

Şi eu şed la stîlp legat, 

Ţie ți-i drag cu mîna-n sîn, 

Mie mi-i drag cu botu-n fîn. 


x 


Frunză verde cimbrişor, 
Bate murgul din picior, 
Să-i pun şaua binișor, 
Să mă duc unde mi-i dor, 
Trage murgul la grăunțe 
Şi voinicul la mîndruțe. 
Trage murgul la popas 
Şi voinicul unde-o mas. 
Trage murgul la neveste, 
Parcă fete nu găseşte, 
Da el fete prea găseşte, 
Dar nimic nu folosește. 
Dragostea cea de nevastă, 
Ca garofa din fereastă, 
Bate vîntu, bat” din jos, 
Plină casa de miros. 
Dragostea cea de copilă, 
Ca garofa din grădină. 
Dragostea de fată mare, 
Ca fasola din caldare, 
Îi mai pui un pumn de sare 
Şi tot gust dulce nu are. 
Broscăuţi 


* 


Frunză verde trei migdale, 
Dragostea de fată mare 
Ca garofa din carare, 
Trece cineva ş-o calcă, 
Rămîne fata beteagă, 


Dar dragostea de nevastă, 
Ca o floare de pe coastă, 
Sar toţi voinicii s-o pască, 
Ş-o mănîncă cu dulceaţă, 
Şi se-nvăț a strînge-n braţe. 
Voinicul după ce moare? 
După piept cu merişoare, 
Cînd să pornesc niște ploi, 
El s-ascunde la nevoi, 
La pieptul cu sînii moi. 
Frătăuți 


* 


Lung îi drumul și pustii, 
Tot mă uit şi nu mai vii, 
Lung îi drumul și sîcret, 
Tot mă uit şi nu te văd. 
Şi mă doare-n piept şi-n 
spate, 
Sorioară de departe. 
Mă doare-n spate şi-n piept, 
Sorioară, mult aştept. 
Lung îi drumul și bătut, 
Nu-i bătut de car cu boi, 
Nici de ciobanaşi cu oi, 
Dar de-ai mei ochi amîndoi. 
— Hai, murguţă-n pas mai 
tare, 
S-ajungem în sat cu soare, 
La puicuţa pe răcoare. 
— Tu îmi stai cu mîndrele, 
Eu îmi rod zăbelele, 
Că tu stai cu mîndra în pat, 
Şi eu stau legat de gard. 
Cînd eram l-al meu stăpîn, 
Eu mîncam stogul cu fîn 
Şi bem apă din covată 
Şi-mi era inima toată. 
Da de cînd îs la ist stăpîn, 
Nu-mi mai dă stogul cu fîn, 
Pasc iarbă de pe movilă 
Şi beu apă cu rugină. 
Ilișești 


* 


Caluţ negru și fugari, 
Tînăr băiet şi c... 

Umblă noaptea la neveste, 
Parcă fete nu găseşte. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 169 


Ba el fete pre găseşte, 
Dar i-i zodia la neveste. 
Strojineţ 


* 


Pe cel drum, pe ce carare, 

Vine-un voinicel calare, 

Voinicelul şuierînd, 

Da murguțul nechezind. 

— Ce nechezi tu, murgule? 

Or de chida codrului, 

Or de colbul drumului? 

— Nici de chida codrului, 

Nici de colbul drumului, 

Numai de naravul tău, 

Că te duci la crîşmă-n vale 

Şi bei cu mîndrele tale. 

Eu îmi rod zăbelele 

De-mi crapă măselele. 

— Rabdă, murgule, mai rabdă, 

Nebăut și nemîncat, 

Că eu mult rabd nensurat, 

Că eu cînd m-oi însura, 

Şi de-al tău rînd ţ-oi cata. 

Haida, murgule, haida, 

Ia păşeşte-n paş mai mare, 

S-ajung acasă cu soare. 

Acasă cînd a ajuns, 

Cu picioru-n poart-a dat, 

Poarta-n trei s-a despicat, 

Murguţu-n grajd l-a bagat, 

I-a dat fîn cu floricele, 

În casă îi mare jele, 

I-a dat fîn cu cuişoare, 

În casă, puicuţa-i moare. 

— Strică, soră, lumina, 

Varsă, mamă, scăldușca, 

Că de-a cui dor m-am bolnăvit 

El iată-l-ăi c-a venit, 

Numai uşa mi-a crapat, 

Eu îndată m-am rădicat. 
Iordănești 


x 


De la vale de carare 
Trece-un voinicel calare, 
Voinicelul şuiera, 

Da murguțul necheza. 

— Ce nechezi tu, murgule, etc. 


— Numai de naravul tău, 

Că mergem la făgădău, 

Cheltuiesc cîte un leu, 

Vin acasă şi fac rău, 

Mergem la crîșma din vale, 

Să beu cu mîndrele tale. 

— Hai, murgule-n pas mai tare, 

C-am o puică ca o floare, 

Mi-a venit veste că moare. 

La puica cînd am ajuns, 

Poarta-n şepte mi s-a dus, 

Calul de gard l-am legat, 

De gărduţul cu nuiele, 

I-am dat fîn cu floricele, 

În casă e mare jele, 

I-am dat fîn cu cuişoare, 

În casă, puicuța-mi moare. 

Eu în casă am întrat, 

Mă-sa lumina-i ținea, 

Tatăl său săcrii cioplea. 

— Stînge, mamă, lumina, 

Că mi-a venit puterea. 

Lasă, tată, de cioplit, 

De-a cui dor m-am bolnăvit 

Iată-l-ăi că mi-a venit. 

Eu o întreb ce-a mînca? 

— Rug de mure de iarnă, 

Sloi de gheaţă de vară. 

— Tu, puicuţă, poți muri, 

De-acelea nu-ţi pot găsi. 

— Prostule de mintea ta: 

Mure negre-s ochii mei, 

Sloi de gheaţă-s dinţii tăi, 

Vină şi m-ăi săruta, 

C-apoi eu m-oi rădica! 
Frătăuțul Nou 


x 


Cînd eram cu părinții, 
Eram fruntea cirezii 

Şi păşteam vîrful ierbii, 
Mîncam fînul cu stogu, 
Lingeam sarea cu drobu 
Şi beam apă din izvor. 
Da de cînd nu-s cu părinții, 
Eu îs coada cirezii, 

Pasc rădăcina ierbii 

Și mănînc fînu cu pala, 
Ling sarea cu lingura, 


170 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Beu apă cu măsura. Şi m-a-mbătrînit străinul. 
Fost-am tinerel ca berea Fost-am tînăr ca burcutul 
Şi m-a-mbătrînit muierea. Și m-a-mbătrînit urîtul. 
Fost-am tinerel ca vinul Șcheia 


(Vezi Trage, mîndră..., vol. I, p. 334.) 


* 


Calul. Ursita 


„Calul cel bun, din fundul grajdului să vinde”, îi merge vestea şi 
vin negustorii de-l cumpără; — să zice despre fetele ce stau în casă, 
nu sînt scoase în lume. 


Fetele sînt proaste că umblă după barbaţi, „las să vie calul la 
iesle, nu ieslea să umble după cal.” Botoșani 


Cal de visează fata, e ursitori; cum va fi coloarea calului, aşa va 
fi ş-acela ce o va lua. Botoșani 


Cal de visează fata că-i înhamat la căruţă, îi e ursitoriul însurat 
şi o va lua văduvoi. Siret 


Cu căruța de te visezi, de ești fată, te măriţi. 
(Alte visuri) 
Pe cal de te visezi, e cinste mare. 


De te visezi pe un cal frumos și că-l ţii de frîu, ţii un noroc mare, 
dar de-l slobozi sau îl scapi, norocul îl păgubeşti. 


Pe un cal slab, e suparare mare, boală, moarte. 

Cal negru de visezi, e suparare. Mihalcea 
Cal înhamat la căruţă, e huit. 

Cai umblînd de visezi, e vînt. Cal alb, e vînt. Roșa 


* 


Ursitele pe la Sf. Andrei umblă şi vin de cearcă fetele, le-ntreabă 
prin somn: „Dormi ?” „Dorm și nici prea”, îi zici. „Vrai să te măriţi, 
că eu îţi trimet pe cutare și pe cutare, dacă vrai să-ți alegi... Cal am, 
dar brîu n-am”, spune ursita. Atunci să-i răspunzi: „Na-ţi brîul 
meu, să-l pui în capul tău”, dar dacă vreai pe cineva, îi spui anume 
în capul cui să-l puie. 


Este şi descîntec cu care să cheamă ursitele, dar povestitoarea 
nu-l știe. Saveta Buzdugan, Ilișești 


De dragoste, ursită, să descîntă cînd vezi crai nou: 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 171 


Crai nou, mire tînăr! 
Na-ţi brîuţul meu 

Frîu la calul tău, 

Du-te la cel ce mi-i drag mie. 
Să te duci la mă-sa, 

Să te duci la tatăl său, 
La sora-sa, la frate-său, 
La tot neamul lui, 

De unde va fi, de-acolo să mi-l aduci, 
În vis să-l visez 
Ş-aievea să-l văz. 

De-l vei găsi pe pat, 
Dă-l sub pat, 

De-l vei găsi pe laiţă, 
Dă-l sub laiță. 

De-l vei găsi pe cuptori, 
Dă-l în cuptori, 

Inima să-i ardă, 

Gîndul să-i ardă, 

La mine să-l pornești, 
La mine să-l aduci, 
Tare ca vîntul, 

Iute ca gîndul. 


Tot timpul acesta împungi brîul c-un ac din capăt în capăt ş-ame- 
ninţi înspre lună cu brîul. Aniţa Haidău, Costina 


* 


Cînd să face de ursîtă, dacă ți să arată cal, e barbat însurat; dacă 
cîne, e holtei. Roșa 
Ca să aducă pe cineva pe sus, îi ia semn din spate şi-l pune-n 
ulcică la foc; leagă hornul cu frîul calului ş-apoi descîntă, de-l aduce. 
Ileana Munteanu, Botoșani 


S-a văzut fata ce s-a îmbracat cu hamurele calului pentru a vedea 
pe draci, vol. I, p. 396. 


x 


Hamurele calului să pun, a doua zi de nuntă, dacă mireasa n-a 
fost cinstită, la părinți în spate, iar dacă a fost cinstită, o pun pe 
mama miresei sus pe un scaun împodobit, pe care-l numesc cal, în 
semn de cinste. 

(Se va vedea vol. II*.) 


În cîntecele de nuntă ale mirelui mai ales, să cîntă foarte mult 
cîntecul calului. 


(Se va vedea vol. II'.) 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


172 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Calul nunei 


A fost o fată că ea ocărea totdeauna coarnele dracului, tot spunea 
că să facă ceva în ele. Vine într-o zi dracul la dînsa și-i spune: „Fa, 
tu de ce-mi ocăreşti coarnele? Să ştii că pentru asta, tocmai cînd vei 
fi mireasă, am să mă vîr în tine ş-am să-ți fac un vînt, că păreţii se 
vor cutremura şi casa se va descoperi, vor rămînea numai parii; să 
ştii altă dată cum ai să mă batjocurești tu pe mine!” 

S-a trecut aceea. lată că-i vin fetei peţitori. Ea singură nu știa ce 
să facă, să se mărite sau nu? În cele din urmă, tot s-a hotărît ca să 
se mărite. În ziua de cununie, pe dînsa începe a o umfla. Vede că nu-i 
bine, ce să facă ea? Se duce la nănașşa-sa şi-i spune toată pățenia. 
Nănașa-sa îi spune că să nu se teamă, căci ia totul asupra ei. S-au 
pus la masă. Pe mireasă o umflă mereu. „Vai de mine, nănașă, ce să 
fac?” „Taci, nu te teme.” Oamenii cinsteau, glumeau, era haz și chef 
mare, ca la nuntă. 

„Meseni d-voastră, zice nuna, vraţi să vă fac şi eu de un haz, ca să 
se cutremure păreții, cînd voi tuşi eu, să se descopere casa, să rămîie 
numai parii?” „Vrem, dar unde ești în stare să faci d-ta una ca asta?” 
„Îţi vedea c-am să fac cheful acesta, dar ce-mi daţi?” Afară sta calul 
mirelui cu şaua pe dînsul, legat la gard. Mirele zice: „Eu îţi dau 
calul meu.” „Bine, dar de-acuma să vă ţineţi bine, că am să tușesc...” 
A tras de rochie pe mireasă şi, cînd a tușit ea o dată, mireasa s-a şi 
ușurat. Dar de zgomotul acela, păreţii s-au cutremurat și acope- 
remîntul s-a dus în bucăţi cine ştie unde, a ramas numai îngrăditura. 
„Ei, v-am făcut ceea ce am făgăduit?” „Ni-ai făcut, zice mirele, e al 
d-tale surul!” 

Numai mireasa biata ramasă suparată şi zisă pe sub nas: 

Nănașa a luat surul 
Şi mie mi-a crapat c... 
Domnica Doroftei, Suceava 
* 


Mireasa, cînd ajunge la casa barbatului, mirele o scoboară din 
car în braţe şi încunjură cu ea de 3 ori carul, apoi mireasa ia răsteiele 
de la boi şi le aruncă peste casă şi atunci să cheamă că e vrednică. 

Camena etc. 


In Şcheia, le aruncă peste umăr sau, de merge cu cai, ia jos 
căpițelele din cap de la cai. 


* 
Jugul 
Hai să meargă, meargă, La un jug ne bagă, ; 
Dragă, dragă, dragă, Dragă, dragă, dragă, 
Vestea-n lumea-ntreagă, Ca doi Junci:Sa tragă, 
Dragă, dragă, dragă, Dragă, dragă, dragă. 
C-az popa ne leagă, Botoşani 


Dragă, dragă, dragă, se 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 173 


Căsătoria Cu oghialul te-nvăleşte, 

Cu oghialul de atlaz, 

Mori, dușmane, de nacaz. 

— Măi băiete, băiet prost, 

Astă-noapte unde-ai fost? 

— Unde-am fost, m-am 
păgubit, 

Sub un măr mîndru-nflorit, 

Toată noaptea-am așteptat. 

Dac-am văzut că nu vii, 

Mi-am pus dorul căpătăi, 

Cu dragostea mă-nvălii, 

i Doamne, bine hodinii. 


Foaie verde avramască, 

Ce-am iubit pe lumea asta: 

Numai calul şi nevasta, ah! 

Nevasta mă priminește, 

Calul mă călătoreşte. 

Sus la munte ninge, plouă, 

La Craiova pică rouă, ah! 

Pică rouă și se ia, 

C-acolo-i și draga mea. 
Botoșani 


E ` Siret 
Foaie verde avramască, 


Ce-am iubit pe lumea asta, x 
Numa calul şi nevasta: 
Calul te călătoreşte, 
Nevasta te măguleşte, 


Pușca, calul şi femeia să nu le 
împrumuți nimărui. 


Moldova 
(Se va vedea vol. II”, povestea Cele trei învățături.) 
Pușca, calul și femeia să nu le crezi niciodată. Zvoriștea 
Femeia trebuie bătută, calul bătut şi moara ferecată. Idem 


Coasa şi femeia trebuiesc bătute. Coasa de 6 ori pe zi și femeia de 
3 ori — care-i rea. Idem 


$ 15. Carul 


Carul e al barbatului; el cu carul merge la pădure, cară din cîmp 
etc. 


Carul l-a făcut diavolul... (vezi vol. I, p. 25.) 


Carul e blagoslovit de Domnul Hristos, căci cînd îl căutau jidanii, 
un om l-a ascuns în car după scoarță şi nu l-au găsit. 
Ana Darie, Broscăuţi 


In ceri, la Dumnezeu, sînt de toate, ca şi aici pe pămînt: să află 
car cu boi (Ursa Mare) etc. (Mai amănunţit, să va vedea vol. III*.) 


Femeia, cînd porneşte carul la arat, să nu treacă pe dinaintea 
boilor, că merge lucrul greu, că-i păcătoasă. (Vezi vol. I, p. 139) 


Sau dacă pornesc undeva cu căruţa la drum, fie și cu cai, femeia 
să lese să meargă întăi barbatul o bucăţică, macar păr la poartă, 
ş-apoi să se puie ea, ca să le meargă bine. Ilinca Cozma, Roșa 


* Aceste volume nu au mai fost publicate de autoare (n.ed.). 


174 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Femeia n-are voie să treacă peste proţapul carului, că blastămă 
Domnul Hristos şi Maica Domnului, căci proţapul e cruce. 


Nu-i drept nimic din toate acestea, nici că să nu meargă deodată 
cu carul — femeia care e curată poate să treacă și peste proţap, și pe 
dinaintea boilor etc., căci încă mai bine le-a merge. Broscâuți 


Peste proțap să nu treacă femeia care poate are pe alt barbat, e 
bajocurită, aceea e pacat să treacă, căci poate să piară, să se sîngere 
vro vită, căci vita-i sfîntă, nu-i păcătoasă ca omul, or poate să se 
răstoarne carul pe drumul neted. Catrina Dănilă, Mihalcea 


Cîteodată trec cucoane prin tîrg peste proțap şi țaranii așa să 
mânie! 


Peste proţap de trece femeia, să leagă barbatul; chiar şi al femeiei 
ce trece. Mihalcea 


Femeia îngreunată poate să treacă orcum, căci e plină şi merge în 
plin; cui îi iese înainte, îi merge bine. 


Femeia, dacă trece proțapul, are numai băieți. Roșa 


Dacă trece femeia îngreunată proțapul, se întoarce copilul în ea. 
Botoșani 


Dacă trece femeia îngreunată proţapul, face copilul cu gușă. 
Mihalcea 


Barbatul îl dezlegi, pe oiștea căruței, luni, miercuri şi vineri; 
aduci stropi de la moară şi iai de pe oişte 9 surcele cu cuțitul, le pui 
în stropi și-i dai să beie. Maria Cloșca, Suceava 


De s-a bajocuri cînele în car, musai în ziua ceea, barbatul sau 
femeia să aibă de-a face cu altul, dacă li s-a spurcat carul. Camena 


Odată un om mergea cu femeia lui la tîrg. Trece un turc; se uită 
la femeie: femeia, frumușşică. Strigă la om să steie; omul stă. El ia 
femeia mai într-o parte şi face bajocură de dînsa. Da femeia, tot 
şireată: „Jupîne, domnule, cum i-a fi zis, încaltea dac-ai făcut ba- 
jocură de mine, fă şi de barbatul meu, că eu de-amu zi bună în casă 
cu dînsul n-am să mai am.” Turcul a ascultat-o și face ce ştie în 
legea lui și se duce. — Cum să dea el amu în obraz femeiei, că nu 
poate, n-are nici un chip! Zice numai la boi: 

Hăi, boi! 

Feşteliţii de voi, 

Că feştelita-i în car la voi 
Şi feştelitul de mine! 


x 


Păn! în car, păn’ în căruță, 
Ţ-ai găsit altă drăguță, 
Păn' în car, păn’ în teleagă, 
Ţ-ai găsit, dar nu ți-i dragă, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 175 
Păn! în car, păn' în hinteu, 
Tot mai dragă ț-am fost eu! Roșa 


Nod de la car, de găsit, să-l ardă şi să-l bea femeia, ca să facă 
copii. Camena 


De găsești vrun nod de funie de la căruță, să-l deznozi numai- 
decît, că acolo poate să fie un suflet legat şi se chinuieşte, să-l slobozi. 
Maria Spînul, Mihalcea 


Roata. Jugul 


Măi băiete, cucuiete, 
Mînă roata pe părete! (Zic copiii.) 


Cu dohot de la roata căruţei, găsit în drum, să ungi pe copil, de 
> > > bă 
„ceas rău”, pe trup în cruce şi-i trece. Camena 


Dohotul de găsit e bun şi de negei. Costina 


Cui de la roata căruței, de la leucă sau potcoavă de cal de găsești, 
să-l baţi în prag şi, de cîte ori calci, calci pe duşman pe cap. 
Broscăuţi 
Dacă vrai să prinzi strigoaicele, spre Sf. Gheorghe, să ungi roata 
cu tămiîie neagră şi s-o pui în uşă, că le prinzi. 


Cu stropi de la roata morei e foarte bine să te speli, de orce. 
General 
(Vezi roata şi povestea, vol. I, p. 282-283.) 


(Se va vedea la boale, Holera etc. şi roata.) 
Roata căruţei se pune pe casă, să nu piară porcii de brîncă. 


Roata căruţei se pune pe casă, de tun, să nu detune. (Se va vedea 
volumul II.) 


Unde sînt guzani, să pui în bortă un ciolan de găsit de la o roată, 
că fug. Mămăiești 


Dacă se află în car un şoarec, carul musai să se răstoarne; cum e 
vara, că aduc carul încarcat cu pîne, fie și pe drum drept, că se 
răstoarnă; aşa cumpănă are şoarecul! 


Dacă se află un şoarec în căruță, fie povara cît de ușoară, caii trag 
foarte greu. D-l David, com. Buhalniţa 


Cînd ai ploșniţe în casă, să iai la lună veche 9 ploșniţe și să le pui 
într-o trestie şi, cînd merge căruţa de pe deal la vale, să le pui în 
căruță și să zici: „Cum fuge roata pe pămînt, așa să fugă ploșniţele 
de la casa mea şi cum să scutură lutul de pe roți, așa să să scuture 
ploşniţele de la mine.” D-na A. Constantinovici, Mihalcea 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


176 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Ca să umble lumea după d-ta, să iai țernă de pe roţile cele de 
dinapoi de la căruţă și să zici: „Cum aleargă roţile cele de dinapoi 
după cele de dinainte, așa să alerge lumea după mine; și cum huiesc, 
aşa să să huiască şi să se sfădească flecăii de la mine.” 

Ursana, Mihalcea 

Cînd e cineva nepăsători de lucru şi nu-și bate capul de nimică, 
nu să îngrijește de trai, să ia dohot de la roata căruţei şi i să dă în 
băutură: „Cum duce carul şi e pentru treabă, așa să fie şi omul 
acela.” Maria Gabora, Stănești 


În car dacă te visezi, sus pe fîn sau pe ceva, mergi în rai, de stai 
jos, în iad. 

Jurămînt în glumă: „Pe ochii mîței, pe crucea căruței!” 
Cimilitură: 

Am patru căţele: 

Toată ziua fug 

Şi nu să ajung. 

(Roțile) 


* 


Cînd vezi boii trăgînd greu la deal sau la vrun glod, să nu ţii 
mînile strînse la un loc, că li-i greu; dar să le slobozi în jos, că li-i mai 
ușor. Pălie Bilig, Mihalcea 


Să nu pui nimic de la jug pe foc, că sîngeră vitele. 


Jugul dacă arde, nu poate omul muri, să chinuieşte cum s-a 
chinuit boul în plug. Roșa 


Jugul nu să dă pe foc, să dă pe apă, că aceea-i munca boului; 
omul care arde jugul nu poate muri păn” nu-i pune jugul sub cap. 
Botoșani 


Diavolul și carul 


Diavolului i să spune „Cel de sub roată”. 


Diavolul, de zi, de noapte, stă lîngă car ca să strice carul. 
Anița Haidău, Costîna 
Cînd scîrţie carul, atunci e petrecerea dracului, atunci el botează, 
atunci cunună, acela-i cîntecul lui, muzica lui; cu toţii joacă şi petrec, 
pănă şi drăcoaica, de-i lehuză, atunci joacă. 
Profira Izvorișteanu, Botoşani 
În Broscăuţi (Bucovina), răsteul de la car să sfințește de Paşti cu 
pasca la biserică şi atunci necuratul nu să poate apropia de boi. 


Diavolul să anină de om, la car, în pădure; cînd să rupe ceva, 
atunci el să zădărăște cu omul; de ciudă că carul l-a făcut el şi 
Dumnezeu i l-a luat. Andron Dragan, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 177 


Sfîntul Ilie era cărăuș. Odată a mers undeva și i-a stricat diavolul 
căruța. Sf. Ilie s-a rugat la Dumnezeu să-i dea putere macar pe-o zi, 
să fie stăpîn pe dînşii; Dumnezeu i-a dat tunul şi cînd a început a 
tuna... etc. Gheorghi Cozma, Botoșani 


Cînd tună vara, să zice că Dumnezeu umblă cu carul cu colaci 
prin cer. Mihalcea 


Cap. VI 


Tunul. Grindina. Ploaia 
Serpii. Cocostireul. Alunul 
Ziua-Crucei 


$ 1. A. Sămănătura. Bostanul. Tunul 


Pănă nu tună, pămîntul e închis; cînd tună, pămîntul se desface, 
atunci toată iarba încolțeşte, atunci se începe a se ara, că amu 
pămîntul e cald. Mahala, Horecea 


De eşti voios cînd tună întăi, eşti voios tot anul. Camena 


Cînd tună întăi, dacă tună despre răsărit, va fi anul roditori, bun; 
da dacă tună de la miezul-nopţii sau asfinţit, va fi anul neroditori, 
rău. 

Horecea 

Cînd tună întăi, cît omăt apucă Sf. Ilie cu tunul, atîta piatră este 
peste an. De este atunci omăt mult, este şi piatră multă şi vice-versa. 


Roșa 
De tună dinspre cîmp, nu dinspre pădure, n-are să fie piatră anul 
acela. Mihalcea 


Cînd tună întăi, să te loveşti cu capul de fier, să-ţi fie capul tare 
ca fierul peste an; în Mihalcea, se lovesc de piatră, că e mai tare. 


„Cum e tunul de tare şi nu-l răsipeşte nime, așa capul meu să fie.” 


Roșa 
Cînd tună întăi, să pui o piatră după grindă și e bună să faci abur 
cu ea pentru măsele. Ropcea 


Cine se teme de tun să apuce atunci bețe, paie, ce va găsi de jos, 
şi cu acelea să se afume, că sînt bune de spăriet, şi mai mult nu se 
teme. Costîna 


Paiele celea sînt bune şi de junghi, de săgetături în urechi. 


Ca să ai mană la vacă, cînd tună întăi, să iai un băț de tufă (alun) 
şi să-l vîri în pămînt; să-l laşi 3 zile, apoi să-l arzi, să-l pisezi şi să-l 


178 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


dai în mîncare vacei, căci atunci cînd tună întăi, pămîntul se umple 
de toată mana. Gafencu, Strojineţ 


Cînd tună întăi, să scuturi copacii în grădină, că rodesc bine. 
Mihalcea 
În ziua în care a tunat întăi, să ţii bine minte şi în aceea zi să 
sameni, că rodeşte bine pămîntul. Gh. Morar, Botoșani 
Cînd tună, să ştii în ce zi şi să sameni bostani, că se fac mulţi, 
dacă sameni în acea zi. Botoșani 


Dacă sameni păpuşoi şi bostani pănă a nu tuna, să fie amu în 
pămînt cînd tună, se fac mulți. Botoșani 


In Bagiurea, strîng o bostănoaică de cu toamnă și cînd tună întăi, 
merg în grădină şi o sfarmă, că-i bună de sămînţă. Moldova 

In Mihalcea, de Iordan, cînd strigă poporul”chiraleisa”, să sfarmă 
o bostanoică în casă de sămînță, că se fac bostanii mari şi mulți. 


In Mihalcea, cînd fac sara spre Bobotează cruci de ceară pe 
păreţi, arunc sîmburi de bostan ici şi colo, împrejurul casei pe afară, 
ca să le dea Dumnezeu sanatate și să trăiască ani mulți. 


Bostan cine fură e ca şi cînd ar fura ou, sărăcie pentru acel ce 
fură şi nenoroc. Mihalcea 


Mare pacat e a fura bostan! Pe ceea lume, cel ce fură îl urcă toată 
săptămîna pe un deal ascuţit şi neted ca masa şi sîmbăta, cînd ajunge 
în vîrf, cade de ceea parte jos şi tot așa îl cară în vecii vecilor. Roșa 

Bostani, pepeni de visezi, sînt copii, ai să faci copii. Mahala 

(S-a văzut povestea, vol. I, p. 174.) 


Cimilitura bostanului: 

Am o casă fără uşi şi fără fereşști. 
(Bostanul) 

Cimilitura harbuzului: 


Am un iaz cu apele roși, cu malurile verzi şi piticii negri. 
(Harbuzul) 


* 
In Botoşani să spune o vorbă aşa în vînt, fără a i se şti însăm- 
nătatea: 


Chef şi bucurie, 
În deal la bostănărie! Botoșani 


Bostănărie sau harbuzărie să spune la o casă de femei desfrînate. 
Suceava 


„De-a bostănelul” e un joc ce să joacă copiii (să va vedea vol. II”). 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 179 
„Cap, nu bostan!” să spune că are un om cu minte; şi vice-versa. 
„E un trăsnit cu leuca!” să zice despre un șuchet, nebun. 


„Tot i-a tunat şi i-a adunat” să zice, cînd la vro afacere ceva, cei ce 
> 5 ? td 
fac parte sînt tot oameni cu sminteli. 


„I-a trăsnit în cap să facă cutare lucru”... să zice cînd cineva ia o 
hotărîre răpede. 


„Nu-mi scapără mie de asta acuma”... să zice cînd cineva să gră- 
beşte să facă alt lucru. 


„Merge de-i scapără călcăile”... să zice cînd cineva merge iute. 
„S-a dus ca fulgerul!”, „ca plumbul!”, repede. 


Tunînd de visezi, trăsnind, fulgerînd, auzi o veste sau primeşti o 
scrisoare. 


De visezi că tună şi e nouros, plouă, ai să ai o suparare sau va 
muri cineva şi ai să plîngi. Mihalcea 


Cimilitură: 
Rage bugal-între hotare 
Şi s-aude-a noua țară! 
(Taurul) 
* 
Cîntece Şi îţi spune mii și sute, 
Cat la deal, dealul huieşte, Pana te scoate din T inte, 
o e ; Să dă deoparte şi rîde. 
Şi bădiţa fîn coseșşte, i 


k E Da amorul cum se ţine? 
Cat la vale, în vale tună, Sas ? 
Dee > — Să ţine pe genunchele, 
Puiculiţa mea adună. Îi A Da RA Ă 
E ud 0 îi! tă Să nu-l vîri în cheltuiele, 
Ce să fac să mă-ntîlnesc, 


a PER Să-l hrăneşti cu alunele. 
Două vorbe să-i vorbesc, , 

y OR Comuna Tudora, Botoşani 
Două vorbe tăinuite, 


Să le ție puica minte. zi 


Davideni 
Frunză verde de harbuz, 


* Pe cîte ochii am pus, 
Eu pe toate le-am supus. 
Amorul. Harbuzul Pus-am ochii și pe tine, 
E De-i scapa, să fiu eu cîne, 
Frunză verde de harbuz, Să fiu cîne, lege rea, 
Vin doi nourași pe sus, De-i scapa de mîna mea! 
Vin c-o veste, c-un răspuns. Să fiu cîne-n patru brînci, 
Amorul îi mare Cines.. De nu te-oi face să plîngi! 
Peste multe dealuri vine, Brăesti 
Şi se pune lîngă tine, i 


1. Buga se numeşte în jurul Sucevei „taurul”. 


180 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Dumitrache Volcinschi, din Ropcea, spune că Sf. Ilie orînduiește 
cu 7 tunuri; sub mîna lui Sf. Ilie sînt 7 tunuri. Este tun de ploaie, 
secetă, foamete, moarte, holeră, boale și bătălie. 


Cînd vezi că se pregăteşte de ploaie, e nouros, fulgeră şi tună, iar 
de plouat, nu plouă deloc, atunci are să fie bătălie. 


Bătălia de pe pămînt merge una cu bătălia lui Dumnezeu din ceri. 
Cînd e bătălie între oameni, curgere de sînge, atunci şi Dumnezeu 
din ceri se supără şi dă furtune cu ploi. Bătălie pe uscat nu este, 
aceasta să o știți de la mine. Povestitorul 


Cînd tună sau fulgeră iarna, are să fie bătălie sau vrun semn 
ceva. (Iarna aceasta, 1903, a fulgerat.) Camena 


„Trăsni-te-ar Dumnezeu să te trăsnească!” să blăstămă. 


Fragment dintr-un cîntec: 


Tună, Doamne, ce-i tuna: 
Tună, Doamne, frunza-n tei, 
Inima-n duşmanii mei! Igești 


Cînd tună sau fulgeră din senin sau cînd de o parte e nour și 
fulgeră, iar de alta soare, aceasta e a secetă, va fi secetă. 


„Trăsni-te-ar din senin !” se zice ca blăstăm. 


Pe o nevastă de curînd măritată o tot învața mama ei ca să cerce 
firea barbatului. Intr-o zi, stînd amîndoi la vatră, ea lăsă să se audă 
ceva ce nu era prea frumos. „Ce-i asta, femeie?” „Tună, barbate!” El 
ia un tăciune şi-i face, pliosc!, între ochi. „Ce-i asta, barbate?” „După 
tunet, şi fulger, măi femeie!” Şi a văzut cum îi firea barbatului. 

Botoșani 


* 


Copiii, cînd văd că e furtună și aud în cer tunete, zburdă și aleargă 
zicînd: 
Doamne-ajunge, 
Pe cel ce fuge! 


(bis) 


Cînd tună, să nu alergi şi să-ţi strîngi straiele pe lîngă trup, să nu 
între necuratul să să ascundă pe lîngă trup. Pe la mijlocul drumului, 
cînd tună, să nu mergi, ci pe de o parte, căci „el” prin mijlocul 
drumului merge. 


Cînd tună, pe prag să nu stai, nici lîngă horn, că necuratul năzu- 
ieşte să între în casă şi tunul merge după dînsul. 


Sub răchită să nu stai cînd tună, că el acolo să ascunde și te 
detună; tot astfel şi sub carpăn să nu stai, pentru că carpănul e 
lemnul lui, el sub carpăn șede. Lemn de carpăn nu să pune la casă, 
că o detună; din carpăn nici macar un cui nu se face. 


Casa de carpăn să aprinde şi pocnește totdeauna. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 181 


Lemn trăsnit nu să pune la casă, doar dacă să scrie o rugăciune şi 
se pune în lemn: „Eu laud numele Domnului, da tu pe cine lauzi?”, 
ş-atunci poate să puie, că fuge. De la d-l Ilie Dulgher, Broscăuţi 


Sub tei, poţi să stai cînd tună, căci teiul e lemn sfînt, de tei el nu 
să apropie şi nu-l detună. 


* 


Sf. Ion de la Suceava, cînd era băiet, păştea vitele tatălui său pe 
toloacă și tatăl său îl vedea adesea uitîndu-se la ceri, rugîndu-se şi 
rîzînd: „Măi, de ce rîzi tu cînd te uiţi în sus?” „Cînd mă vei mai 
vedea rîzînd, să pui piciorul d-tale pe al meu şi vei vedea.” Tatăl său 
a făcut aşa ş-a văzut ceriul deschis şi pe Dumnezeu ţiind în mînă 
tunul (așa, ca un bici împodobit cu flori). 


Cu pușca aceea, Dumnezeu în tot anul spre Anul Nou blagos- 
loveşte lumea şi ce picură din puşcă, aceea avem; și îndată își scrie, 
îşi însamnă, în care ţară are să fie pîne, în care nu, care om are să 
moară, cine are să se nască, ce are să pățască etc. Unde nu s-au 
rugat oamenii la Dumnezeu, acolo nu dă pîne; așa după cum au 
făcut. Petre Beicu 

Frunză verde busuioc, 

Roş îi cerul într-un loc, 

Roş îi cerul şi c-o stea, 
Pedepsită-i viaţa mea, 

Roş îi cerul-ntr-un loc, 
Pedepsit al meu noroc. 
Tună, tună şi răsună 

Şi bădița grîu adună, 

Şi adună grîu cu flori 

Leliţei de sărbători, 

Şi adună grîu cu rouă, 
Leliţei de lună nouă. 

Lunca mare frunză n-are, 
Lunca mică frunza-i pică, 
Am doi pui de rîndunică, 
Unul zboară și se duce, 
Altul rămîne şi plînge, 

Şi se roagă la Sf. Soare: 

Ia dă-mi, Doamne, aripioare, 
Ca să zbor în drumul mare. Zureni 


* 


Tunul e altul decît fulgerile. 


De fulgerat fulgeră cînd se lovesc nourii unii de alţii şi atunci 
scapără, cum ai scapara din amnari. 


Dumnezeu i-a dat lui Sf. Ilie tunul, puterea în mînă, ca Sf. Ilie cu 
el să orînduiască norodul. Cînd vor face oamenii bine, să le dea bine, 
cînd rău, să-i pedepsască, să nu le dea pîne, să-i sparie, să-i omoare. 


182 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Paloșul lui Sf. Ilie e cu două tăiușuri, cu unul de aur și cu unul 
ascuţit. Cînd loveşte cu cel de aur, dă mană, cînd cu celalalt, dă 
piatră. Petrea Beicu, Mihalcea 


Sf. Ilie umblă prin cer c-o căruţă grea, ale cărei roate fac huitul ce 
să aude cînd zicem noi că tună, iar fulgerile să fac cînd loveşte cu 
biciul pe caii lui. Ce cai şi ce bici va fi avînd! 

De la dl părinte Ioan lenachi, Suceava 


Piatra e a lui Dumnezeu, o poartă Sf. Ilie, pentru pocăința oame- 
nilor, cînd nu cred în Dumnezeu, cînd sînt răi și fac pacate. 
Dumnezeu îi pedepseşte cu piatră, ca să fie foamete; că doar cu băţul 
nu-i va bate! 


Sf. Ilie orînduiește cu piatra; el rădică gheaţa în nouri de sub 
pămînt şi în ceri merg lăstopane de gheaţă întregi pe nouri, dar Sf. 
Ilie umblă cu căruţa şi c-un mai tot o sfarmă, iar Arhanghelul Mihail 
merge înainte cu sabia și tot o taie. Ana Haidiciuc, Jucica 


Piatra o poartă Arhanghelul Gavriil, el orînduiește cu tunul şi cu 
piatra. Maria Cocea, Voloca 


Cine posteșşte cele trei Ajunuri: al Crăciunului, al Anului Nou şi 
al Bobotezei, are mare putere înaintea lui Dumnezeu şi multe cele 
poate face; acela poate înturna și piatra. Cînd vede că vine nourul, 
să se dezbrace în pielea goală, să ia două cuțite, cîte unul în fiecare 
mînă, să le întoarcă cu ascuţitul la spate şi, mergînd ca și cum ar 
vra să sparie pe cineva, să zică: „Ho! Sf. Ilie, opreşte-ţi buhaiul...!”, 


şi nourul fuge. Toader Ostafi, Roșa 

La Dumnezeu este un buhai care poartă piatra pentru pedeapsa 

oamenilor. Agafia Popovici, Mihalcea 
* 


Ploaia se face din omăt; împrejurul pămîntului este omăt mare, 
care stă şi vara, din acela să rădică la cer şi Sf. Ilie îl topeşte cu foc 
şi dă ploaie din el, da dracii fac gheaţă și dau asupra oamenilor să 
n-aibă pîne, și tot Sf. Ilie o sfarmă cu sulița. 

Matei Puzdreac, Mihalcea 

Pe ceri se cunoaște care e nour de ploaie și care de gheaţă. Sf. Ilie 
trage nourul cel de ploaie cu un bou ca să deie apă pintre piatră. 
Cîteodată boul acela așa de greu mugeşte, că se aude pănă aice; da 
necuratul trage gheaţa cu putere de foc. Palie Bilig, Mihalcea 


Ploaia se face din omătul ce a întrat iarna în pămînt. Acela 
primăvara iese în chip de aburi, căci vara alungă iarna afară din 
pămînt şi din aceea cade apoi mană pe pămînt. 

Dumitru Volcinschi, Ropcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 183 


Copila moartă. Tunul. Ploaia. Fulgerul 


La o casă în Cernăuţi, unde erau mai mulți copii la gazdă, era şi 
o copilă despre care stăpîna casei spunea următoarele povestitoarei: 

„Copila aceasta era vecinic suparată, niciodată nu vorbea cu ni- 
mene, nu rîdea şi cînd venea timpul mesei, abia cu greu o făceam să 
mănînce ceva. Într-o zi, tuna tare și fulgera, da eu am zis: «lan 
auziți cum se freacă nourii!» — «Se freacă nourii?!», a zis ea. Și a 
început a rîde, dar mai mult n-a zis nimic. Eu m-am simţit atinsă de 
rîsul ei, cum aşa un copil să-şi bată în casa mea joc de mine, şi am 
început a o probozi. 

Ea atunci m-a rugat să nu mă supăr, că ea are să-mi spuie ceva, 
dar să nu spun la nimene, căci atunci va fi rău de ea; şi mi-a început 
a istorisi: 

«Eu sînt la mama mea numai cît una. Mama n-a avut mulţi ani 
copii şi numai după multe rugăciuni la Dumnezeu m-a avut pe mine. 
Odată am fost bolnavă tare şi am murit; ce va mai fi fost acasă, nu 
ştiu, dar eu, cu lumînarea în mînă, îmbrăcată în straie de cununie, 
aşa cum m-au fost pus, m-am trezi pe un cîmp tare frumos, cu iarbă 
verde, dar era pîclă deasă că nu videam nimic înainte. Deodată, mi 
s-a aratat un moşneag înaintea mea, întăi mă temeam, dar pe urmă 
m-am apropiat de dînsul. El m-a luat de mînă și m-a început a duce 
tot în sus pe verdeaţa ceea, dar așa ca pe urzitoare, mă suiam tot în 
sus; m-a dus pănă ce am ajuns într-o casă mare, c-o tindă. Acolo, pe 
podea jos, erau trei mere, trei boambe de fier. Eu am întrebat ce sînt 
acelea şi el mi-a spus că una e tunul, alta fulgerul şi alta ploaia; 
dacă atingi pe una, îndată tună, or scapără, or plouă. Din tinda ceea 
dai într-o casă, acolo erau o mulțime de copii; cînd m-au văzut toţi, 
au început să mă cheme. 

Mama mea dăduse de pomană pentru mine un cofăiel cu apă cu o 
lumînare; lumînarea a fost ars şi cofăielul s-a aprins la toartă; aşa 
l-am văzut acolo cum îl știam. Dar înlăuntru era așa lumină şi frumos 
şi de toate cele ce dăduse părinţii copiilor, c-am vrut să întru şi eu. 
Atunci bătrînul mi-a spus: «Nu trece pragul, că mama ta tare plînge, 
întoarce-te înapoi!» După aceea m-a lovit de trei ori cu o vargă şi 
m-am trezit cum striga mama mea: «Draga mamei, scoală-te şi-mi 
mai spune o vorbă!» Preoţii erau în jurul meu ca să mă îngroape, 
oamenii unii au fugit, iar unii au rămas. Apoi s-a făcut petrecere, 
dar mie îmi părea tot una rău că n-am rămas acolo, era aşa de 
frumos! Mama însă mi-a zis ca să nu spun la nimene, că s-or teme 
oamenii şi nimene nu mă va lua. Să nu spui nici d-ta ce ţi-am spus». 
Dar din momentul acela, zice gazda, am capatat aşa spaimă de 
dînsa, că, cum a venit mă-sa, am zis că nu am loc unde s-o ţin, să o 
ia, şi de atunci nu ştiu ce s-a făcut.”! 

De la d-na Elena de Volcinschi, Mihalcea 


1. Pe vedenia aceasta pun multă bază cei ce au auzit-o. 


184 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


B. Joile. Tunul. Cînepa 


După Bobotează, nu se spală cămeșile două săptămîni, pentru că 
apele-s sfințite. Atunci femeiele să nu meargă să bată cămeșşile cu 
maiul la părău, că din pricina lor e grindină vara şi sfarmă pînile 
oamenilor. Pentru că dracul la Bobotează, cînd strigă preotul „chira- 
leisa”, cade în fundul apelor şi, cum va bate vro femeie cu maiul, la 
cea întăi lovitură, el iesă în sus şi cîtă gheaţă prinde sub unghii o 
duce în ceri şi din aceea se face vara grindină. Maria Struţ, Mihalcea 


În ziua de Bobotează, cînd strigă „chiraleisa”, să nu fie nici o 
cotreanță sau petecă de pînză pe-afară, să ascunzi totul în casă, căci 
diavolul se ascunde sub ea și atunci la casa ceea trăsnește. Nu se 
lasă şi pentru necurăţenii, fiare, căci suflă asupra casei şi omului 
nu-i merge bine peste an, e tot bolnav. Petrea Beicu, Mihalcea 


Pănă nu tună, nu se bat cămeşile cu maiul la părău, pănă nu 
începe Dumnezeu al lui. Roșa 


In Roşa, nu bat cu maiul cămeşile la părău pănă la Ispas, pentru 
piatră. 

Pănă la Ispas, în Mahala, nu meliță, nu perie, ca să nu se stîr- 
nească furtuni. 

In Roșa, numai pe afară nu deapănă pănă la Ispas, de piatră. 


In Mihalcea, nu perie, nu meliţă pe afară, că ceriul e deschis pănă 
la Ispas, să nu meargă puzderia la ceri. 


În Mihalcea, nouă joi după Paști, nu bat cămeşile, că bate piatra. 


In Mahala, nu zolesc cele nouă joi, nu bat cu maiul, nu deapănă, 
nu urzesc, nu țese, de piatră, de tun. 


Piatra de aceea se face, pentru că în cele nouă joi după Paști baţi, 
săpi pămîntul. Dar cine le ţine şi nu lucrează zilele celea, în cîmpul 
aceluia piatra va trece pe alături şi nu va bate. Mihalcea 


Cele nouă joi de după Paști se ţin cu mare credință atît în 
Moldova, cît și în Bucovina. În Ardeal, în joile aceste se face slujbă şi 
fac praznice; ba ţin și joile din postul mare şi vinerile, nu lucrează, 
căci zic că-s legate din bătrîni. 


O chiuitură răspîndită la joc spune așa: 


Cine-n horă n-a juca 
Bată-i piatra cînepa! 


Împaratul Joian. A noua joie 


Zice că a fost un împarat Joian şi acela, cînd a ajuns la slăbăciune, 
a lasat cu limbă de moarte că aceea zi s-o ţie oamenii pentru binele 
lor. Şi în ziua ceea, macar să fii datori, să nu te duci la lucru, că 
piatra — de o ţii — va bate ogorul de alături şi al aceluia care ţine nu-l 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 185 


va bate. Atunci, în ziua ceea, fierbe mai tare piatra, e mare cumpănă 
şi de aceea a zis împaratul să o ținem. Atunci e „Bulciul cel Mare” şi 
se cheamă „fierberea pietrei.” Dumitru Morari, Rachiţi, Botoșani 


Bulcii cad joi după Duminica Mare, în a zecea săptămînă după 
Paşti. În ziua aceea, la Suceava să scot moaștele Sfîntului Ion şi se 
face agheazmă. Oamenii țin Bulcii pentru Iele. 

(Țiganii din Camena zic „Bîlciurile”.) 


Piatra o fac diavolii cu ciocanele, ca să n-aibă oamenii pîne, dar 
dacă ţin cele 9 joi după Paşti, ei atunci n-au putere a o face, căci în 
joile celea o fac. Broscăuți 


C. Mărul. Poamele 


Dintăi şi-ntăi, din măr Sf. Ilie a gustat. Mărul e copacul lui Sf. 
Ilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: „Apoi dar, Ilie, păn' de ziua ta să 
nu să mănînce merele, tocmai de ziua ta să să guste întăi.” 


Mere cine visează, ferice de acela, n-are pacate. (S-a văzut paca- 
tele şi merele.) Ion David, Botoșani 


Pănă la Sf. Ilie, nu se taie merele cu cuțitul, căci bate piatra. 
Roșa 
Pănă la Sf. Ilie, să nu scuturi merele, să nu baţi măr de măr, că se 
fac furtuni; tună şi fulgeră anul acela tare şi-i piatră. Ropcea, Siret 


Pănă la Sf. Ilie, să nu baţi măr de măr, să nu arunci cu merele în 
sus, pentru că-i piatră. Botoșani 


Poamele nu se mănînc, nu se bat, nu se scutur pănă la Sf. Ilie, 
pentru piatră. Broscăuți 


În ziua de Sf. Ilie, să duci întăi mere la biserică sau întăi să dai de 
pomană şi apoi să mănînci. Atunci, pe ceea lume le vezi de aur, dar 
dacă nu ţii şi mănînci, pe ceea lume tot culegi și nu știu cine vine şi 
ți le ia, n-ai de ele parte. Mahala 


Unii nu mănîncă poame pănă la Probajine: mere, pere, perje; 
atunci zice că e pentru poame cerul deschis. 


In Botoşani, nu să mănînc păn' la Sf. Ilie, atunci duc bliduri cu 
poame la biserică, împodobite cu flori. 


Zice că să nu mănînci păr’ nu dai întăi din mîni, pentru că dacă 
ai neamuri moarte, de dai mai apoi de pomană, nu e primit şi 
sufletul nu poate capata, că ai mîncat singur întăi. 


Mama, dacă are copii morți și mănîncă, Maica Domnului pe ceea 
lume n-are măr să dea şi la copilul ei să se joace, căci ea ţine merele 
ce le dau de pomană; copilul să uită la alții cum se joacă și mănîncă 
şi zice: „Mama l-a mîncat pe al meu!” Roșa 


186 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Copilului, cît e mic, să nu-i dai mîța în mînă, căci îngerul nu-i mai 
dă în mînă mărul cel de aur să se joace. (Se va mai vedea vol. II.) 
(Mîţa se dă afară cînd tună, căci e a necuratului.) 


Ouăle roşi, de Paști, să fac în Joia Mare; ouăle ce se fac sadea rogi 
se numesc „merişoare”, de acestea dacă dai de pomană, pe ceea lume 
să fac mere sau mere de aur; cu un astfel de merişor, e bine să te 
speli, ca să fii rumen peste an, sănătos. Cînd e cineva rumen, să zice 
că „parcă e un măr”. 


Ca să ştii de te iubeşte cine gîndești, iai un sîmbure de măr şi-l 
înfigi într-un bold și-l aprinzi la lumînare. De pocneşte, te iubeşte, 
de nu, nu. Botoșani 


Ca să te iubească cineva, să împungi degetul cel mic, să picure 3 
picături de sînge într-un măr, și să-l dai aceluia să-l mănînce. 


(Despre mărul de Crăciun, în colinzi, s-a văzut vol. I, p. 55. Mărul 
la nunţi şi în cîntece se va vedea.) 


(„Mărul lipei”, se va vedea descîntec vol. II”, la boale.) 


De Sf. loan-Tăierea Capului nu să mănîncă măr şi nimic ce e 
„cap”, căci mărul e cap. 


Copac măr, e păcat să tai, păr nu răsădeşti altul în loc. 
Mihalcea 
Pară coaptă de va visa fata că mănîncă, să ştie că-și va pierde 
cinstea. 
Mere de visezi că-ți dă cineva, e dragoste. Botoșani 
Mere de visezi, au să vie oaspeţi. Mihalcea 


Mere e huit, bataie. Tot astfel şi pere: vorbe proaste, bucluc. 
Mihalcea 
Mere, pere dacă visezi, sînt suflete, cer de pomană. 


Măr sau pară dacă visezi că cade de pe copac, îţi moare cineva din 
familie. De cade o perişoară sau un merişor mic, moare un copil, de 
mare, un bătrîn. 


De-i visa că-ţi vine cineva care e mort și rupe un măr din copac, 
desigur îți va muri cineva. Mihalcea 


În Molodia, de Sf. Ilie duc lapte şi vin la biserică pentru morți. 
Sf. Ilie să răfuieşte cea întăi zi de toamnă. 


De Sf. Ilie să fac praznice pentru morți. 
* 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 187 
Care-i ceasul cel mai curat? 


Un împarat a fost învitat pe alt împarat la bal la dînsul. Mergînd 
tînărul împarat, vede pe un drac văitîndu-se. „Ce faci tu acolo?” „Ia, 
trag durerile de naștere ale fetei de împarat la care mergi tu, căci ea 
mîne are să nască şi sufletul ei are să fie al meu, pentru că are să 
sucească gîtul copilului.” Merse împaratul la bal şi poronci ficiorului 
să iaie sama de fată şi să scape copilul. Petrecură ei păn' la o vreme, 
deodată fata împaratului fuge după uşă, naşte şi dă să omoare copi- 
lul... cînd ficiorul i-l apucă din mîni... Să lăţește vorba; împaratul 
alungă pe fată, iar pe băiet îl cere împaratul cel venit să i-l dea lui. 
I-l dădu. Pe drum, cînd să înturna acasă, să întălneşte iar cu dracul. 
„Tu ai luat băietul de la mine, îi zice dracul, dar să ştii că el are să-ţi 
ia averea și împărăţia, iar tu ai să munceşti cum m-am muncit eu 
cînd l-am născut.” Cum auzi boieriul, poronci să-l deie într-o fîntînă. 
Un pădurari, mergînd să ia apă, îl găsi şi, pentru că n-avea copii, îl 
crescu. După ce să făcu mare, băietul nu vru să șadă la tatăl său, 
merse la împaratul și se vîri ficior în casă. Era foarte harnic și 
împaratul a prins foarte mare dragoste de dînsul. Într-o zi, l-a între- 
bat a cui e. Ela spus că l-au găsit în fîntînă. Pe loc, împaratul s-a 
priceput. Ca să-l prăpădească, l-a trimes să meargă la dracul să-i 
aducă vestea: „Care ceas din zi e mai curat?” 

El merse. Pe drum, ajunse la un măr tare frumos, care înflorea, 
dar nu rodea. Acolo era un moşneag. Să miră el de asta şi întreabă pe 
moșneag de ce nu poate copacul să dea roadă? Dar acesta nu știu ce 
să-i spuie. Mai merse, ajunse la un preot ce avea trei fete cîte de 40 
de ani şi nu să măritau. Îl roagă preotul că, unde merge, să întrebe 
de ce nu să pot mărita fetele lui? Ajunse la necuratul. Il întrebă 
care-i ceasul cel mai curat din zi şi el îi spuse că 8, fiindcă dimineaţa, 
la ceasul acela, toți stau la masă, şi oameni, şi draci, şi apoi pornesc 
la biurouri şi la lucrul lor. Copacul de aceea nu face roade, căci sub 
el e aur şi argint; iar fetele nu să mărită că le-a botezat tatăl lor. 
Cum le va boteza altul, cum să vor mărita. A pornit el ş-a spus 
preotului pricina. Pe loc a chemat alt preot de le-a botezat și pe loc 
le-au venit peţitori. Preotul i-a dat o mulțime de bani şi el ş-a cum- 
parat cal şi căruță de i-a pus. Merse la măr, aice amăgi pe moşneag 
să meargă să-i aducă apă, iar el dezgropă aurul, argintul şi fugi. Pe 
drum, cînd era să ajungă la împaratul, îi iese dracul înainte c-un tun 
în spate. „Te rog, fă bine, zice dracul, şi-mi ține puţin tunul ista.” El 
îi răspunse: „Dă-te, te rog, trei pași mai departe ş-apoi ţi l-oi ţinea.” 
Dracul s-a dat deoparte şi el a trecut cu căruța şi s-a tot dus. Cum 
a văzut împaratul bogăţiele lui, îl întreabă de unde le are? El îi 
spuse că cole în drum un om cu tunul în spate l-a rugat să i-l ţie 
oleacă şi, pentru că l-a ţinut, i-a dat bogăţiele ce vede. Merse şi 
împaratul să-i deie — şi dracul lăsă tunul pe spatele lui şi fugi. 
„De-amu, tu ai să ţii tunul totdeauna în spate şi ai să te năcăjești 
cum m-am năcăjit eu; iar băietul are să-ţi iaie fata de soţie și are să 
împărăţască în locul tău.” Ionică Pisarciuc, Roșa 


188 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
D. Copiii cei nebotezaţi, omoriţi 


Piatra o fac copiii cei care-i fac fetele şi-i îngroapă nebotezațţi; 
dacă nu-i botează nimene cînd strigă (s-a văzut vol. I, p. 415), să duc 
de slujesc dracului. 

O fată a făcut odată un copil şi l-a îngropat sub boz. După ce s-a 
măritat, a făcut cu barbatul ei alt copil; acesta era nazdravan. Într-o 
zi, îi zice băiatul mîne-sa: „Mamă, eu mă duc să caut pe frate-meu.” 
A luat el şi s-a dus, pănă a ajuns acolo unde fac copiii cei nebotezaţi 
piatră, şi a luat şi un tovarăş de drum; dar pe tovarășul său l-a 
înecat. Acolo a văzut cum sfarmau copiii la gheață, iar un drac mai 
mare tot le striga: „Mai mărunţel, mai mărunţel!” „Ce faci, frate?”, 
l-a întrebat el pe fratele său. „Ce să fac, ia, năcăjesc! Da mama ce 
face? Să-i spui că poimîne am să mă duc cu mare halai la dînsa.” 

Băiatul a venit acasă și i-a spus. Cînd a treia zi, numai ce vine un 
nour de piatră şi deasupra un cal de argint — acela era băiatul — şi cu 
un domnişor calare pe dînsul (dracul) și a dat o piatră că i-a sfarmat 
toată grădina; n-a avut nici un păpușoi şi la nimeni altul n-a bătut, 
numai la ea. Astfel a ramas saracă şi a murit şi ea, căci nu avea ce 
mînca; şi tot la draci s-a dus, pentru pacatul ce a făcut. 

Este un loc departe, unde nu luminează niciodată soarele, acolo 
fac ei piatra. 

Piatra e pacat să o iai în mînă sau în gură, că-i de la dînşii. 

Ecaterina Pantea, Mihalcea 


* 


Cine ia piatră în gură, acela nu are voie să între în biserică 7 ani; 
aşa mare pacat are. 


Un om, mergînd prin Munţii Negri (Galiţia), a dat de nişte băieți 
ce tăiau gheaţă din munţi. Toţi au sărit la dînsul să-l omoare, dar 
unul le-a zis: „Lăsaţi-l, că-i neam cu mine” şi i-a zis să se dea într-o 
parte. Apoi au rădicat gheaţa cît cărămizile de mare în ceri. 
Dumnezeu în ceri o blagoslovește şi se face mică. 

Maria Stefaniuc, Roșa 


Piatra numai atunci bate într-un sat, cînd în satul acela vro fată 
a avut copil şi l-a pierdut și apoi l-a îngropat undeva. Pe locul acela 
trebuie să vie piatra; ea ucide pămîntul, îl sfarmă, ca să dezgroape 
ce este ascuns într-însul, să se arete la lume ce s-a făcut, că nimic nu 
se poate trece aşa. Cînd se face vro primejduire — ce vînt se stîrnește 
— cînd se spînzură cineva? Atunci necuratul porneşte cu bucurie că 
are un suflet, că e biruitor asupra lui Dumnezeu. 

Tot așa şi cu piatra; — parcă Dumnezeu ar da pe lume piatră — ian 
cată ce mîndrețuri, ce flori şi ce roade dă Dumnezeu pe lume oame- 
nilor; oare după ce ni-a dat de toate, Dumnezeu ar veni şi le-ar 
sfarma? 

Piatra o fac numai moroii, adecă diavolii acei ce se fac din copii 
nebotezați, ei sînt cu diavolii la un loc, dar tot nu-s ca dînșii, căci se 
cheamă că-s din trup botezat. De aceea ei pot să se rădice în nouri — 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 189 


nici un necurat nu se poate sui cu nourii în cer, dar cel din copil 
prăpădit se poate. — Sf. Ilie nu dă cu săgeata în acei draci, dară dă 
în cei necurați, cari sînt din necuratul făcuţi. Ei o fac şi în ceri; sau 
o rădică de prin bălți şi o sfarmă mărunțţel și apoi merg s-o dea pe 
ogoarele oamenilor, în satul unde s-au întîmplat pacatele. Dacă poate 
fata n-a fost vinovată, dar ficiorul a îndemnat-o, atunci merge pe 
ogorul lui; de aceea se zice în descîntec: „Piatră de fată, or de ficior, 
or de văduvă etc.” Gheorghe Manoilă, Cuciur-Mare 


Cum se leagă sau cum se alungă piatra 


Piatra o leagă pietrarii de Ajunul Crăciunului. Toată ziua postesc, 
iar sara pun pe masă bucate din toate roadele pămîntului; masa lor 
e țarină atunci. Înainte de a se pune la masă, se pun în genunchi şi 
cheamă să vie „piatra” (grindina), că de nu va veni atunci cînd o 
cheamă el, la vară n-are dreptul să vie ea. Zice astfel de trei ori şi 
înnoadă noduri pe aţă de cînepă uitată pe ogor — şi piatra e legată. 
Cu acele noduri şi cu coasa, merge apoi el vara ş-o alungă descîntînd, 
cum s-a spus mai sus. Gheorghe Manoilă, Cuciur-Mare 


In Broscăuţi, dacă îşi face cineva samă, nu lasă să-l scalde cînd e 
mort, căci din cauza aceea se face potop, bate piatră. 


În satul în care se împușcă cineva singur, se omoară, musai să 
bată pe locurile acelea 7 ani de zile piatra, pentru pacatul ce s-a 
făcut; căci Dumnezeu urăște fapta aceasta şi trimite acolo pedeapsă. 

Petrea Beicu, Mihalcea 

Piatra se face din pricina fetelor şi femeilor celor rele, că nu cruţă 
sfint pămîntul, îşi pun flori pe cap şi umblă cu capul gol, macar că 
sînt păcătoase (vezi vol. I, p. 215), şi de aceea Dumnezeu dă piatră, 
să ne pedepsească. 


* 


În Ostriţa, era un om ce ştia întoarce piatra. — El se lega peste 
trup în cruciş cu lemn de clocotici și avea o vargă de clocotici în mînă. 
Piatra venea în chip de bou păr la hotar şi-l ruga: „Dă-mi drumul, 
că crăp !” Dar el n-o lasa, trebuia numaidecît să se ducă peste păduri, 
peste ape, unde o trimetea el. Dacă n-ar fi avut varga cea de clocotici 
în mînă, nu l-ar mai fi întrebat, ar fi bătut, da așa, nu se putea 
apropia. Roșa 


Piatra, dacă apucă a scapa peste hotar, n-o mai poate alunga. 


Pentru piatră, postesc pietrarii trei Ajunuri, unul după altul: 
Ajunul Crăciunului, Ajunul Sf. Vasile şi Ajunul Bobotezei; nu mă- 
nîncă nimic toată ziua. La Ajunul cel întăi, face pietrariul o turtă din 
cel întăi aluat şi pune în ea de toate bucatele ce sînt pe masă; iese cu 
turta în prag şi zice: „Poftim, piatră, la mine la masă! Cum nu vezi 
tu amu pînile mele şi n-ai nici o putere, aşa să n-ai putere vara în 
cîmpuri, cînd îi veni.” Așa cheamă el cu turta ceea piatra în trei 


190 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Ajunuri şi apoi vara, cînd merge la alungat piatra, ia turta într-o 
mînă şi mîţişori de la Florii în alta şi tot în una dă din mîni, o alungă 
unde vra el — că are drept: de ce n-a venit atunci cînd a chemat-o?! 
Catrina Olâniţa, Broscăuţi 

Pietrariul alungă piatra, dezbracat în piele şi cu cojocul întors pe 
dos, avînd în mînă un beţişor scobit, în care se află grîu sfinţit de la 
12 litii. Gheorghe Torschi, Mihalcea 


* 


În ceri sînt grămezi de piatră; strîng dracii (nu moroii), o fac în 
chip de cal, în chip de bou şi pornesc calare prin cer să o arunce 
asupra oamenilor, să-i ucidă, să deie foamete; dar sînt oameni cari o 
ştiu întoarce de la hotar. Cînd e piatra cal, li-i mai uşor de întors, dar 
cînd e bou, tare e greu, că dă cu coarnele să-i împungă (pe acei ce 
voiesc să o întoarcă). 


Dracii tot una sfarămă în ceri gheață şi fac piatră; ei, dacă nu 
s-ar teme de Dumnezeu, ar turna-o deodată toată, dar Dumnezeu dă 
ploaie și mai înceată. 


Piatra, or că-i pe berbec, or pe cal, pe porc — acestea nu-s tare rele, 
dară cînd e pe buhai, e tare rea. 


Dracul vine cu piatra pe cal alb, la pietrari; „Sloboade-mă!” „Nu 
te slobod!” „Sloboade-mă, că pocnesc!” „Pocneşte!” Da Dumnezeu 
tot umblă cu săgeata în urma lui de-l trăsneşte. 


Piatra o fac dracii vara, cînd e ferbințală mare, atunci ei să strîng 
mulţi la un iaz şi suflă păn' se face gheață. Gheaţa o sfarmă ş-o 
rădică în nouri, ş-o dau pe satul care vrau ei. Sf. [lie de aceea umblă 
cu tunul, ca să-i omoare etc. 


Dacă trece ziua lui Sf. Ilie, nici tunul nu are atîta putere, că 
piatra nu cumpăneşște aşa tare asupra pămîntului. 
Gh. Andriciuc, Mihalcea 
Păn' la Sf. Ilie, piatra merge asupra vîntului; dar după Sf. Ilie, 
după vînt. Piatra are vîntul ei, afară de vîntul acesta. 
Manoilă, Cuciur-Mare 
Tunul e tare bun, el păzeşte omul şi țarina, hrana noastră. 
Domnul Hristos merge înainte, da Sf. Ilie vine în urmă cu tunul. 
„Ilie, îi zice Dumnezeu, dacă mergi cu mine, bate mai tare din pi- 
cioare”; şi atunci se aude mai tare tunînd. 


Cînd tună, nour de nour se loveşte şi dau mană, din omătul din 
ceri pe pămînt. Andrei Motoc, Mihalcea 


E. Piatra și Sf. Petru 


Piatra o poartă Sf. Petru şi balaurii în ceri, ei o fierb de-i mai 
mărunțică şi Sf. Petrea o dă. Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 191 


Piatra o dă sf. balaur, cînd îi dă Dumnezeu drumul din lanţ, cînd 
îi mînios pe oameni. Odată s-a văzut cum s-a fost pus sf. balaur pe 
un nour şi a fost piatra ca nucile; de aceea e pacat a zice: „Bată-te 
mînia lui Dumnezeu !”, „Bată-te varga lui Dumnezeu!” 


Ferească Dumnezeu de mînia lui Dumnezeu! 
Anița Haidău, Costîna 
Gheaţa o duc balaurii în ceri şi acolo o sfarmă; atunci zice că se 
bat balaurii, cînd huieşte tare piatra, se sfarmă. Cînd slăbeşte bala- 
urul, îl vezi că pică în jos, se vede prin nour ceva negru. 
Iftimciuc, Şcheia 
Balaurul se vede pe ceri ca o piele neagră, întinsă. 
i Plopenii Mici, Moldova 
În Ardeal, ţin de piatră Sf. Precup (Procopie), Sf. Petru și Sf. Ilie. 
Cînd tună, Ilie prorocul împușcă după balaur. 


Cînd tună de Sîn-Petru, anul acela nu sînt nuci, nici alune, le 
mănîncă viermii şi pică. Bulzești, Ardeal 


Pe Sf. Petru de aceea îl ținem trei zile de-a rîndul, pentru că el 
trei zile a fiert piatra în ceri, ca să nu le strice oamenilor, de aceea 
piatra e mărunţică şi rară, cu picături calde de ploaie. 

Maria Strut, Mihalcea 

Agafia Popovici, din Mihalcea, spune că Sf. Petru în tot anul 
fierbe piatră adevărată, nu grindină, 3 zile în ceri, şi de aceea e 
grindina măruntă; (ca şi cum din piatră s-ar face grindina.) 


Cu piatra, Sf. Ilie şi Sf. Petru orînduiesc. Sf. Ilie dă foc şi Sf. Petru 
fierbe piatra în ceri. Ursana Filip, Mihalcea 


Cînd se aude piatra forcotind, atunci Sf. Petru o fierbe. Sf. Paul se 
ține a doua zi de Sf. Petru pentru foc. Mihalcea 


A doua zi de Sf. Petru, în Botoşani, ţin pentru piatră. 


Pentru piatră se ţin, se serbează 3 zile la Duminica Mare, trei la 
Sf. Petru şi trei la Sf. Ilie. Aceşti sfinți poartă nourii, ploaia, piatra 
şi cine îi ţine pe aceia îi păzesc. Costîna 


Se ţine: Constantin şi Ileana, Duminica Mare, Ilie, Pălie şi Foca. 


F. Balaurii 


Zmeii, balaurii poartă ploaia, nourii; ei se scobor în iazuri şi sug 
apă; din aceea împrăștie pe ceri ca nouri şi creşte, ca şi cum ar crește 
pînea cînd dospeşte. 


Curcubăul e drumul balaurilor; pe curcubău se duc la apă. Dee 
ploaia sarată, ce o dau — de au băut din loc sarat, nu se face pîne. Ei 
dau ploaie cu broaşte şi alte cele. Dumnezeu pe balaur îl rînduește 
să poarte şi să facă după cum sînt oamenii de buni. Odobeşti 


192 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Zmăul, balaurul se face din şerpe, dacă n-a mușcat pe nimene 12 
ani şi n-a văzut pe nimene; atunci capătă picioare şi aripi și-i zmeu. 
Cînd iese din pădure, copacii se pleacă într-o parte şi el se rădică în 
sus şi se duce în nouri. Acolo ei rînduiesc cu tunul și cu fulgerul, cu 
ploaia şi cu piatra. Cînd se aud în ceri bubuituri de tunete, hurdu- 
cături și nourii se frămîntă, sînt ei. Ei umblă să omoare pe dracul și, 
unde-l văd că se ascunde, sub vită, sub om, îl trăsnesc. 


Zmeii, după ce se rădică, merg la Dumnezeu și zic: „Acu trebuie 
să prăpădim lumea, Doamne, că se fac prea multe pacate!” Da 
Dumnezeu zice: „Încă nu! Încă nu!” Ei dau ploaie ca să prăpădească 
lumea, dau piatră şi viermi. Agafia Popovici, Mihalcea 


Sînt în ceri niște zmei, puteri a lui Dumnezeu; ei sînt doi, unul la 
răsărit şi altul la sfinţit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de 
la asfinţit, de secetă — şi cînd se face furtună, se aude tunînd şi se 
vede fulgerînd, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit 
spre cel de la apus şi vezi pe ceri cum unul dă în altul. Dacă dovedește 
cel de ploaie, e anul mănos, dacă cel de secetă, e secetos.  Odobești 


În Odobeşti, cînd fulgeră, zic că se bat zmeii. 


Zmeii se bat în ceri așa tare, că curge sînge pe jos şi să face 
gramadă închegată; acel sînge e bun de orice leac, de afumat omul 
sau vita. Ei să bat în săptămîna Duminicei Mari. Povestitoarea își 
aduce aminte aceasta din copilărie, cum cînd erau furtuni, părinții 
spuneau că să bat zmeii. D-na Elena Braha, n. în Ropcea 


Zmeul e foc, dacă vezi sara o lumină săgetînd, acela e zmău. 
Mihalcea 
Balaurul s-a văzut acuma cîțiva ani pe un nour ștraşnic mare; şi 
pe urmă a venit prin gazete că s-a lasat cu nourul pe un sat şi l-a ras 
cu totul de pe faţa pămîntului; de acolo s-a fi dus cu pohoaiele în 
mare, că șederea lui e în mare. Roșa 


Zmeii zice că trăgeau oamenii de 7 stînjeni de departe şi-i înghi- 
țau. — Dumnezeu i-a luat la ceri. Maria Strut, Mihalcea 


Odată zice că a căzut un zmeu jos; zice că are gură ştrașnic mare, 
cascată, roșă şi lungă cît ograda; și a stat trei zile, nu s-a urnit din 
loc. Oamenii au fost fugit, au fost lasat case şi tot. Duhul lui era așa 
de puternic că, cînd se răsufla, trăgea toate lucrurile din casă pe 
horn, pe fereşti şi pe uşi. — Apoi a început a se mişca şi a dat 
Dumnezeu c-a venit un nour şi, încet-încet, el s-a învălit cu nourul 
acela şi s-a rădicat în sus. Odobeşti 


Ploaia o poartă balaurii, ei sug apă din mare ş-o dau, că ploauă; 
da piatra o poartă un popă calare cînd pe cal, cînd pe bou, atunci e 
mai tare. Plopeni, Moldova 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 193 


G. Sfînta Duminică și Sf. Ilie 


Pe cea lume, la Dumnezeu, toate sfintele își au căsuţa lor. Sf. 
Luni își are căsuţa ei, Sf. Marţi etc. ; şi fiecare îşi are în casă lucrurile 
cu care orînduieşte. — Așa, la Sf. Duminică în casă să află o măsuță 
ş-un scaun și pe masă o oglindă, iar dinaintea oglinzei stă un şfeşnic 
cu lumînare. Sf. Ilie, cînd are să trăsnească undeva, vine aice şi se 
sfătuieşte cu Sf. Duminică. Prin oglinda ceea să uită în lume, de vede 
tot ce fac oamenii; şi dacă au hotărît să trăsnească pe cineva, ia 
şfeşnicul cu lumînarea în mînă şi amenință asupra oglinzei, în acel 
loc — şi în acelaşi moment a și trăsnit... Dar pănă ce nu se sfătuiește 
cu Sf. Duminică, nu face nimic. — La Sf. Marţi (se pare) se află un 
săculeţ cu piatră şi cînd trebuie, Sf. Marţi dezleagă săculețul și 
toarnă piatră peste lume, spunînd niște cuvinte din gură. — Un alt 
sfint al săptămînei ţine ploaia, altul vînturile şi așa m.d. — Era 
minunată povestirea aceasta în întregul ei, pe care d-l părinte Iancu 
Ienache din Suceava o auzea de la un uncheş bătrîn al său. 


H. Cu ce se alungă piatra? 
Paștele. Lumînarea. Cuţitul. Femeia. Floriele 
Duminica Mare. Sf. Ion. Broasca și șerpele 


Cînd e furtună mare, cu tunete și fulgere, să aprinzi lumînare de 
la Paști, să pui crucea paștei pe masă şi să afumi cu tămîie de la 
Paşti. Siret 


De tunet, aprinzi lumînarea de la Paști şi citeşti psalmul 54, 
caftisma 11. Botoșani 


Să aprinzi lumînarea de la Paști și să încunjuri grădina în jur, că 
nu se apropie de casa ceea tunul și piatra. 


Ca să nu strice sămănătura piatra, se pune în 4 cornuri ale 
ogorului naforă de la Paști. 


Dacă afumi cu sfinţituri de la Paşti: pască, ouă etc., piatra mai 
fuge. Mihalcea 


Cînd e piatră, să arunci afară cociorva şi lopata cu care scoţi din 
cuptor nafora, că stă. Mihalcea 


Cînd tună, femeia să ţie cuțitul în mînă, în sus, şi lumînarea de 
la Paști aprinsă în jur cu buruiene sfinţite de la Paști, flori, şi să 
afume cu ele, că îndată fuge tunul, piatra. Sau să arunce afară 
cociorva şi lopata cruciş. Camena 


În Mihalcea, cînd e piatră, înfig cuțitul în pămînt și toporul, să 


dumice piatra. Se pune cociorva şi lopata în cruce sau, de nu au 
lopată, pun mătura și cociorva sau două lemne cruciș. 


194 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


In Botoșani, să înfige toporul sau cuțitul în pămînt și se aruncă, 
ca şi mai sus, cociorva şi lopata. 


Odată, cînd a fi fost aceea, a ars lumea și Maica Domnului a 
aruncat cociorva şi lopata afară şi numai în locul acela n-a putut să 
ardă pămîntul — şi de pe bucăţica aceea s-a făcut apoi pămîntul ce-l 
avem astăzi; altfel ne-am fi prăpădit; de aceea aruncă și femeia 
cociorva și lopata cînd e piatră şi atunci grindina să mai potoleşte, 
căci femeia e de partea Maicei Domnului şi de aceea şi femeia are 
dreptatea ei în lume şi barbatul trebuie și pe ea s-o asculte, macar 
cît de puţin. Nichifor Filip, Mihalcea 


x 


Cele trei zile de la Duminica Mare, să nu smulgi nici o buruiană 
sau o frunză din pădure, să le serbezi; căci dacă rupi sau nu le ţii pe 
toate trei, bate piatra. Camena 


În Ardeal, satul Tomnatec, de Duminica Mare, fac cunună de 
sînziană și pun pe casă, ca să nu detune casa. 


De Sînziene (Naşterea Sf. Iona) şi de Ziua Crucei, să strîng flori şi 
să pun sub streşina casei, ca să nu să apropie tunul. Ropcea 


De tun, să aprinzi mîţișori (stîlpările) de la Florii, tămîie de la 
Florii şi tei de la Dumnica Mare, căci fug nourii. Mahala 


Pentru tun, se aprinde foc şi pun mîţișorii de la Florii să ardă. 
Mihalcea 
Pentru piatră, să aprinzi o creangă de tei de la Duminica Mare şi 
s-o arunci afară, că piatra fuge. 


Cu tei de la Duminica Mare, neaprins, să ameninţi — şi fuge 
piatra. Broscăuți 


Piatra o alungă pietrarii cu trei crengi de mîțișori de la Florii și 
trei crengi de tei de la Duminica Mare, dar numai atunci, dacă n-a 
trecut hotarul. Mihalcea 


Cu stîlpările ce să dau în ziua de Florii (un fel de lozie) poate să 
alunge o fată fecioară piatra. Cînd vine de la biserică, crenguța să 
n-o aducă-n casă, dar s-o puie afară, sub ştreşina casei, și să zică un 
descîntec; şi cînd va vedea nourul, să iaie creanga şi în care parte va 
amenința ea să cadă, într-acolo să întoarce îndată nourul. 

D-na Maria Diaconovici, Botoșani 


x 


Cînd vezi că vra să mănînce un şerpe pe o broască, să iai un 
bețişor şi să-i despărțeşti şi beţişorul acela pe urmă e bun de alungat 
piatra; unde ameninți cu el, într-aceea parte fuge. General 

Pentru piatră, toamna, după Ziua Crucei, care şerpe a muşcat pe 


cineva rămîne afară, de pedeapsă; pămîntul nu-l primeşte pentru 
pacatul ce l-a făcut. El atunci iese la drum să-l ucidă omul, să-i iaie 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 195 


pacatul. Cine a ucis aşa un şerpe să strîngă bățul acela și, cînd vine 
piatra, să încunjure casa de trei ori cu băţul şi piatra fuge. Camena 


„larba tunului” (sempervivum L. Hauswurz) se ţine în cutii pe 
casă. Planta aceasta e totdeauna verde. Samănă a fi luată de la 
şvabi. În Roşa, spun că apără casa de tun. În Şcheia, de asemenea, e 
cultivată, dar nu pentru tun, ci spun că e bună de leac: e bună de 
răul copiilor, pisată şi dată în lapte. E bună de împușcături în 
urechi. 


E bună de ochi, să stea în apă şi să dea cu apa ceea pe ochi. 


În Mihalcea, spun că dacă o ține cineva pe casă, n-are grijă că-i va 
lua casa foc. Palie Bilig, de aice, spune că iarba aceasta e iarba lui Sf. 
Ioan, a crescut în locul în care s-a culcat Sf. Ioan; altă dată spune că 
„vîscul” e a lui Sf. loan. După cît înțăleg, o confundă cu viscul, despre 
care să va vedea la Bobotează. În Moldova e necunoscută. 


Pentru alungat piatra, se toarnă anume clopote, care apoi se 
sfinţesc şi la sunetul cărora fuge nourul. 


I. Solomonarii și balaurii 


Piatra o fac farmazonii. Sînt de acei cari iau bani de la boieri şi 
dau piatra pe moşiile altora. Anume învaţă cum să facă. Odobeşti 


Sînt oameni solomonari, cari poartă piatra pe unde vrau: da cu 
piatra, balaurii rînduiesc. 


Balaurul e şerpe; dacă n-a văzut om 7 ani, el se face balaur. Toţi 
şerpii suflă la un loc şi fac o mărgică şi acela o ia şi se suie la ceri; 
acolo el sloboade piatra; și pe dînsul, omul care știe — solomonariul — 
umblă calare. 


Odată, un solomonari s-a sfătuit cu jidanii să bată pînile oame- 
nilor, să cumpere de la jidani. Oamenii au știut şi i-au zis: „Tu îi da 
piatră pe pînile noastre, dar nici tu să nu te scobori de acolo!” El s-a 
temut, a dat piatra într-o fîntînă şi a făcut încă două stoguri. De 
cădea pe ogoare, numai pămîntul rămînea. 


Balaurul, după ce înghite mărgica ceea, poate zbura pe unde vra; 
da solomonariul e tovarăș cu dînsul; îl cheamă cu descîntece şi îl 
scoboară pănă jos, învălit în pîclă, de se suie pe el, şi apoi iar se 
rădică în sus şi îl duce pe unde vrea solomonariul. 


Povestitoarea a văzut în pădure, la părău, pîclă şi din ea să 
vedeau numai cît coada balaurului şi unghiile ca la cîrtiţă, da pe 
solomonari nu l-a putut vedea. 


Odată, un solomonari s-a fost întălnit pe drum cu un om şi l-a 
rugat să-l iaie în car. Solomonariul era tare trudit şi a adormit. 
Omul a luat cartea solomonariului — o carte mare cu slove vechi — şi 
a început a ceti. Cînd s-a trezit, era cu carul cu boi în ceri! 


196 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


S-a fost rădicat de pe pămînt, nici n-a știut cînd; atunci s-a trezit 
şi solomonariul: „Vai de mine, ce-ai făcut!”, şi a luat îndată şi a cetit 
îndărăpt şi pe încetul s-au coborit; dar de gătea de cetit cartea, 
cădea cu boi cu tot și se sfărmau. 


De Sf. Marie, spune povestitoarea, un solomonari la ei a făcut din 
apă caldă în covată gheaţă, un drob, că tocmai la două zile s-a topit. 
Saveta Buzdugan, Ilișești 


Odată un om a fost căzut în groapa balaurilor ş-a stat toată iarna 
acolo. În primăvară, zic balaurii cătră dînsul: „Noi te-om scoate de 
aice, de nu-i spune la nime c-ai fost la noi.” „N-oi spune”, zice omul. 
„Caută, că poate să te întrebe cineva unde şedem, să nu cumva să 
spui!” 

Iese omul și se duce acasă; pe drum îl întălneşte un solomonari; 
acesta l-a cunoscut îndată c-a fost la șerpi. „Spune-mi unde-s ba- 
laurii; — de cînd îi caut şi nu-i pot găsi, s-au ascuns de mine.” Omul 
dintăi n-a vrut să spuie, da pe urmă nu a avut ce face şi i-a spus. A 
mers solomonariul la groapa ceea și a descîntat cum a ştiut și au 
ieşit balaurii. Solomonariul s-a suit pe unul. „Sui și d-ta şi hai cu 
mine”, i-a zis omului și s-a suit şi omul pe celalalt balaur şi s-a dus 
în nouri cu solomonariul; — că lui îi trebuie să poarte piatra pe unde 
vra. 


Balaurii suflă pe ape şi fac gheaţă, da nourii vin şi o iau. Solomo- 
narii învață sub pămînt învățătura lor. Pintea Maieran, Şcheia 


Un preot avea un băiat şi l-a trimis la Paris la învățătură; el 
acolo n-a învaţat altă decît cum să deie piatra. Tatăl său, cînd a venit 
acasă, l-a huit tare că a cheltuit paralele degeaba. Ficiorul său, de 
ciudă, s-a dus de la el şi i-a spus că în cutare zi îi va arata cine e. Şi 
în adevăr, în aceea zi a venit o piatră şi i-a sfarmat 40 de fălci de 
sămănătură. Tatăl său l-a zărit, a pus pușca la ochi și l-a omorît. 

Dumitru Morar, Botoşani 


Solomonarii au şcoală unde învață și nu fiecare iese solomonari, 
ci din şepte, unul; ei au o carte şi în aceea cetesc de fac ce ştiu ei. 
Învață în orașul sau cetatea „Babariului”. Verești 


Odată un om, mergînd prin pădure, s-a năruit pămîntul sub pi- 
cioarele lui şi a căzut într-o bortă. Acolo era o bălăuroaică cu doi pui. 
Bălăuroaica i-a zis că nu l-a mînca, dară să nu spuie la nimene unde 
stă ea. 

Merge după aceea omul pe drum şi-l întălneşte alt om. Acela era 
solomonari și l-a cunoscut, că mirosea a șerpi. N-a avut ce face, a 
trebuit să spuie. S-a dus cu dînsul acolo. Solomonariul a scos o carte 
şi a cetit; a ieşit un pui de al bălăuroaicei în chip de mînz. „Du-te 
înapoi, i-a zis, şi să iasă haita cea bătrînă!” A trimis pe alt pui — tot 
aşa; a ieşit ea singură. Solomonariul i-a pus un frîu de tei în cap şi 
i-a dat omului s-o ţie de frîu, dar să nu cumva să o sloboadă, că el vra 
să se culce puţin, de trudit ce era. După ce a adormit, bălăuroaica i-a 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 197 


spus omului să-i deie drumul; omul a ascultat-o. Ea a înghiţit pe 
solomonari, da omului nu i-a făcut nimic. 

S-a dus omul mai departe, îl întălnește altul şi iar îl întreabă și-i 
spune tot. Îl duce şi pe acela acolo. Acela, cînd a încalecat-o şi cînd a 
început a merge pe sus, aşa o furtună straşnică a fost atunci şi așa 
piatră a bătut, că pămîntul s-a cutremurat. Doamne fereşte ce a mai 
fost atunci! 

Fulgerile, tunetul de aceea se face, că balaurii se bat; se întălnesc 
doi solomonari şi nu pot ţinea balaurii lor să nu se bată; — iar 
trăsnetul de aceea e, că trăsneşte în balauri prorocul Ilie, poate a 
făcut ceva la un om; că balaurul e necuratul. 

Un ardelean din Bulzești 

Solomonarii sînt oameni ai lui Dumnezeu şi numai unul din 7 
iese solomonari ; ei merg de dau piatră ca să pedepsească pe cei ce nu 
țin sărbătorile sau poate a greşit ceva înaintea lui Dumnezeu. 


Piatra se face din coada balaurului; încotro dă balaurul cu coada, 
într-acolo şi piatra cade mai mult. Balaurul se face, după cum se 
ştie; el e rece, că şerpele orișicînd e rece, fie cît de mare fierbințeală 
vara (în fîntînă unde nu este şerpe și broască apa nu e bună, că ele 
sînt reci). Cu balaurul merge solomonariul spre răsărit şi acolo, în 
țările acele, îl vinde cîte o bucăţică, îl taie şi oamenii o ţin în fereastă, 
ca să le fie mai răcoare, că pe acolo e tare cald. 

După aceea se duce solomonariul în drum și face în colb sămn cu 
băţul: carul cu toate celea, să nu-i lipsească nici un cui; înseamnă 
aşa. Se culcă în locul acela şi a doua zi se trezește acasă. Că de acolo 
e departe, cînd ar veni?! Balaurului îi pune solomonariul frîu de tei 
în cap. 


Despre solomonari se povesteşte numai, dar nime nu i-a văzut; 
Dumnezeu ştie de o fi drept sau nu. Alt ardelean, Bulzești 


$ 2. Despre șerpi. Piatra cea scumpă 
Balaurul e sfînt 


Dacă vezi în pădure un șerpe şi iai o vargă şi îl croieşti cu dînsa, 
pielea ceea e fragedă şi şerpele se rupe în două; coada rămîne, dar 
capul cu bucata cealaltă scapă şi trăiește mai departe; atunci el se 
cheamă „holtuănit”. 

Atunci el merge la borta lui şi se adună mii și mii de șerpi, toţi 
pun capetele unul lîngă altul şi suflă, stupesc nişte spumă, de se face 
coşcogea movilă ; pe aceea atîta o fierb, pănă se face piatră scumpă. 
Piatra ceea nu poate nime să o iaie, decît cel holtuănit; acela o 
înghite şi fuge iute în pămînt de ceilalţi, că l-ar suge, l-ar omorî de 
ciudă, şi stă acolo adînc, să nu audă nici glas de om, nici glas de 
pasere 7 ani. 

La 7 ani, iese cu aripi şi cu picioare de balaur; umblă prin pădure 
şi poate înghiţi şi un copil, aşa-i de mare, şi poate zbura la ceri. 


198 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


El e sfint şi bun la Dumnezeu; mă rog, dacă îl primeşte în ceri! 
Are solzi ca de peşte, laţi ca palma și vineţi; pușca nu-l străbate, 
decît împotriva solzilor. Urechile îi sînt galbene şi capul ca la cîne. 
El e vînăt-pestriț, mîncarea lui sînt fragii. 


În ceri sînt balauri, 9 de dînșii, şi se arată cîteodată. Dar Doamne 
fereşte să vie vreodată jos, ar arde tot pămîntul cu duhul ce iese 
dintr-înșii, cu para lor! Tocmai cînd va fi sfîrşitul lumei, atunci îi va 
trimite Dumnezeu la oameni, dacă nu se vor pocăi, şi-i vor arde cu 
foc. Şi aceia balauri sînt tot așa făcuți, numai cît acolo la Dumnezeu 
au crescut în puteri, se întind lungi, lungi, ca o pînză, pe ceri. 


Odată un om a văzut cum a lovit balaurul cu coada de ceri în sus 
şi apoi iar s-a întins. Gheorghi Botezat, Roșa 


Balaurii în Basarabia 


Balaurul se face din şerpele care a înghiţit mai degrabă piatra 
cea scumpă ce o fac ei; 7 ani după aceea capătă aripi și picioare şi 
solzi ca galbenii pe el, iar înlăuntru foc. Glonţul nu se prinde, lunecă 
ca pe gheață, doar pe pîntece or în gură să-l împuști. Şederea lui e 
prin codri, prin pustii, în mare; e lung ca de 4 stînjeni și gros că 
încape în el un om. În Basarabia sînt vînători anume, cari merg să 
vîneze balaurii, îmbrăcați în fier şi cu totul ce le trebuie lîngă dînșii. 

Așa zice că au mers odată 40, în un codru aproape de mare, să le 
facă vînătoare. Cînd au şuierat balaurii o dată, au dat pe 12 la 
pămînt, cînd au șuierat a doua oară, au căzut 24 — rămăsese numai 
4 — au mai şuierat și au căzut 3, numai unul a rămas în picoare şi pe 
acela l-a înghiţit un balaur. 

Cum şedea el în balaur, avea lîngă el chibrituri și surcele şi s-a 
apucat de făcut foc şi tot tăia dintr-însul bucăţi de carne și frigea şi 
mînca. Simțind balaurul că-i e rău la inimă, a mers la mare să bea 
apă, dar cum a băut, a pocnit și a perit. Ce folos, că a ieşit un pește 
mare la mal și l-a înghiţit pe balaurul cel mort cu om cu tot şi a întrat 
înapoi în mare. Omul dinlăuntru a simţit că-l duce ceva, dar nu se 
pricepea ce. El, tot făcînd foc şi mîncînd din carne, a gătit pe balaur 
şi a început a tăia din pește; de la o vreme, și peștele a trebuit să 
moară şi, vîntul cum l-a aruncat la mal, voinicul a ieşit. 

Trei ani i-au trebuit pănă s-a întors înapoi acasă! In balaur îi era 
bine, dar focul din balaur îl frigea prin hainele cele de fier, da în 
peşte i-a fost tare bine. 

Odată a stat balaurul pe ceri cîteva luni, că îmblau oamenii să-și 
lese casele şi să fugă, se temeau că va cădea şi se va prăpădi lumea! 
Acolo era o bahnă şi pesemne l-au rădicat nourii în sus, că nourii de 
pe apă se rădică, şi iar l-or fi lasat înapoi. Ori poate cineva ştia că se 
află acolo şi înadins l-au scos, ca să deie frică la oameni — căci sînt 
fărmăcători şi fărmăcătoare, cari fac multe. — N-a stat odată închis 
luceafărul la o babă într-o ladă cîteva luni?! Ioan Pisarciuc, Roșa 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 199 


Povestitorul a văzut un balaur în Nistru, era mare cît un junc, 
avea coadă subţire și gura ca o cofă. Mergea înotînd în josul apei, pe 
cînd povestitorul a înotat pe dedesubtul lui în sus. 


Sf. Gheorghe are de lucru cu balaurii ; după cum se vede pe icoană. 
Alexandru Prodanciuc, Roșa 
Vara asta (1895) a picat la Calaraşi, în România, un balaur, era 
gros cît un ţuhal şi din gură îi sărea foc, mînca toate vitele de 
primprejur — pănă ce s-a găsit un voinic şi l-a omorît pe la spate cu 
un glonte sfințit. Dar aşa venin a curs dintr-însul, că putea să înece 
un car cu boi. 
Cu coroana balaurului nu se ştie ce s-a făcut. 
Gh. Cosminschi, Roșa 
Pe o fată a prins-o un balaur şi a muşcat-o; un flecău a mers cu un 
ciomag şi l-a omorît, dară pănă a doua zi fata s-a umflat și a murit. 
Boierul a cărui era moșia avea multe sate; a chemat pe flecău şi a 
spus că-i dă toată avuţia, să meargă la balaur, să-i taie gușa şi să-i 
aducă piatra cea scumpă de-acolo; dar cînd a mers, n-a mai găsit-o, 
altul o luase. Mihalcea 


Balaurii iau piatra cea scumpă, diamantul, în cap și, pe unde se 
duc, străluceşte ca soarele. Cine o are e foarte norocit; dar șerpii 
cînd o fac, cum vine cineva, o rup bucăţi şi fug cu ea. Cine aruncă 
atunci cuşma pe o bucată o poate lua. Piatra ceea zice că să fie aşa 
mare cît un ou; cine o are, ce va gîndi, aceea va avea; — trebuie să fie 
omul însă fără pacat, să o poată capata. 


O femeie în Ropcea a văzut pe bălăuroaică mergînd cu coroana în 
cap şi pe ceialalți șerpi în urmă; apoi au stat sub un copac și ea-i 
judeca pesemne; căci toți se plecau și mergeau încotro le zicea ea. 


In Botoşani, era într-o vie un balaur și a mușcat pe o fată. Nime- 
nea nu-l putea omorî, păn' i-a învațat să facă plumb de aur şi cu 
acela l-au împușcat pe după solzi. Ilie Lupu 


In Ilișeşti, la balaur se zice „bală”. 


A. Povești 


Era o babă ş-un moşneag, dar ei n-aveau copii. Se sfătuiesc ei 
într-o zi că să apuce el pe un drum şi ea pe altul şi ce vor găsi în cale, 
acela să le fie copil. Iată că, mergînd moşneagul cu capul în jos, 
găseşte un şerpe mititel. L-a adus acasă şi l-a pus pe cuptori. Hră- 
nindu-l ei bine, s-a făcut din şerpişorul acela, în scurt timp, coşco- 
gemite balaur. 

Într-o zi, să scoală şerpele şi zice moșneagului: „Tată, eu vrau să 
mă însor, să te duci la Verde-Împarat şi să ceri fata s-o deie după 
mine”. „Da cum a da împaratul fata după tine, nu te vezi cine ești?” 
„N-ai d-ta treabă, mergi şi fă cum îţi zic.” Ce să facă moșneagul, se 
duce, căci se temea. Împaratul, cum aude, îi zice: „Dac-a face ficiorul 


200 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


d-tale pănă mîne dimineață de la mine păn' la d-ta un drum de aur, 
pe amîndouă părţele cu fel de fel de pomi și fel de fel de păseri, cu fel 
de fel de glasuri, iar casa d-tale mai frumoasă decît a mea, îi dau 
fata, dar de nu, să știi că de d-ta va fi rău.” Vine moșneagul acasă și 
se pune pe plîns.” Lasă, tată, n-ai habar, culcă-te fără grijă şi dormi, 
asta-i grija mea...” Cînd se scoală a doua zi împaratul, să mai fi avut 
încă doi ochi să vadă! Trimete şerpele iar pe moșneag: „Mergi amu, 
tată, şi întreabă, mi-o dă?” Merge iar moşneagul. Împaratul îi spune 
că: „Dacă va face pe lîngă casa mea o apă curgătoare şi pe apă un 
pod de aur cu fel de fel de pomi, iar în apă fel de fel de peşti, îi dau 
fata.” Moşneagul iar vine suparat şi-i spune. El iar face. Il trimete 
ficiorul său a treia oară. Împaratul zice c-o dă. Merge şi şerpele. 
Cînd l-au văzut, s-au spăriet cu toţii, dar n-au putut zice nimică, 
s-au temut. Au făcut nunta; ce nuntă va mai fi fost şi aceea! Sara, 
pe miri i-a dat deosebit, în altă odaie. A doua zi dimineaţă, împără- 
teasa așteaptă să vadă pe fata ei suparată, dar ea, de bucurie, nu 
ştia pe unde calcă. Împărăteasa a gîndit că, de spaimă, poate s-a 
smintit. În cele din urmă, vede că e teafără. „Draga mamei, o întreabă 
împărăteasa, ce vra să zică asta, că la nenorocirea ta te văd aşa de 
veselă?” „Doamne, mamă, cînd ai ști ce frumos barbat am eu, atunci 
m-ai crede. El noaptea nu e şerpe, îşi leapădă pielea şi rămîne un tînăr 
cum nu mai este altul sub soare.” Auzind, împărăteasa s-a bucurat 
de vestea aceasta şi în curînd a știut toată curtea împărătească. 

Iată că vine într-o zi o babă şi-i spune fetei că, dacă vra ca el să 
rămîie pentru totdeauna om, să nu să mai facă şerpe, să ia o tava cu 
jaratec şi s-o puie la capătul patului şi sara, cînd va arunca el pielea 
la picioare şi va dormi, ea să împingă pielea pe jaratec, căci va arde 
şi el nu va mai avea cu ce să îmbraca. Ea a ascultat pe babă ș-a făcut 
aşa. Pielea a început a sfîrîi ș-un miros rău ș-un fum s-au împrăștiat 
prin casă. El s-a trezit ş-a sărit în picioare. „Alei, draga mea, ce-ai 
făcut? Dacă ai făcut din capul tău, proastă minte-ai avut, dar de te-a 
învăţat cineva, rău ț-a priit. Eu am fost ficior de împarat ş-am fost 
blastamat să fiu şerpe, mai aveam încă cîteva zile şi eram să lepăd 
singur pielea, dar dac-ai făcut aşa, eu cu tine nu mai pot trăi și te 
blăstăm că: cînd voi pune mîna mea peste pîntecele tău, atunci să ţi 
se nască pruncul.” A întins mîna ș-a cercuit-o cu trei cercuri de fier 
şi s-a făcut nevăzut. 

Ea a ramas plîngînd... Pîntecele, pe zi ce mergea, tot mai mare îi 
creştea, ce să să facă ea? 

Ş-a făcut opinci de fier şi cârjă de oțel ş-a pornit după el în lume, 
să-l caute. A mers, a mers, a ajuns la Sf. Luni. Îi spune de toată 
nenorocirea ei ş-o întreabă unde l-ar putea găsi. Sf. Lune îi zice că ea 
nu ştie. „Dar du-te la sora mea, Sf. Miercure, că poate ea te va 
îndrepta.” I-a dat dar o furcă de aur cu caier de aur, care torcea 
sîngură, şi i-a zis s-o strîngă, căci îi va prinde bine unde va merge. A 
mers la Sf. Miercure. Aceasta i-a dat o vîrtelniță de aur cu tort de 
aur, ce singură să depana. Nici ea n-a ştiut s-o îndrepte, a trimes-o 
însă la Sf. Vinere. Sf. Vinere a îndreptat-o şi i-a dat o cloşcă cu pui de 
aur. Ea de-abia să putea urni de greutate. Cu vai ş-amar a ajuns 


3 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 201 


pă la curţile lui. Acuma opincele îi erau de tot roase şi cîrja, numai 
o bucăţică i-a fost ramas. La poarta curței lui era o fîntînă şi aice 
spalau niște fete cămeşi. Ea a început a le ispiti pe fete, doar a afla 
ceva, şi i s-a spus că împaratul care trăieşte acolo e însurat. Şezînd 
lîngă fîntînă, a scos furca cea de aur, pe care, văzînd-o fetele, una 
iute a alergat la împărăteasa să-i spuie. Împărăteasa a trimes s-o 
întrebe ce cere pe furcă să i-o dea? „Nu cer nimică decît să mă lese să 
dorm o noapte în odaia împaratului.” Fata a mers ș-a spus. ÎImpără- 
teasa s-a gîndit că nu-i mare lucru; ş-a zis c-o lasă. După ce-a adormit 
împaratul, i-a dat drumul în casă. Ea s-a apropiat de dînsul ş-a 
început a zice încetişor: 


„lorgu, lorgușorul meu, 

Întinde- ți mîna peste pîntecele meu, 
Ca să pocnească cercul 

Şi să se nască pruncul tău.” 


El a oftat prin somn, a întins puţin mîna, dar n-a atins-o. A mai 
zis de cîteva ori mai tare, dar el dormea ca mort. După ce s-a făcut 
ziuă, ea a trebuit să se ducă. A doua zi iar a mers lîngă fîntînă ș-a 
scos vîrtelniţa şi iar a capatat pentru vîrtelniță să doarmă o noapte 
în odaie la împaratul. El a oftat tare, ş-a întins mîna, dar tot n-a 
atins-o. A treia zi a scos cloşca. Venind în odaie, ea a început amar a 
plînge şi a zice ca mai sus. Împaratul a atins-o uşor cu vîrful dege- 
tului prin somn. Atunci s-a auzit un pocnet şi un țipet în casă şi cînd 
s-a trezit el, copilul era născut. Pe femeia a doua a alungat-o şi au 
trăit amîndoi fericiţi. Botoșani 


* 


Pan Racoţehi 


Au fost doi oameni și n-aveau copii. Femeia a pus de mămăligă, 
iar barbatul s-a dus să prindă peşte pentru borş. Cît s-a năcăjit, dar 
n-a prins nimică, tocmai la urmă prinde un rac. „Pe aista, gîndeşte 
omul, n-am să-l mănînc, tot n-avem copii, să ne fie nouă copil.” L-a 
adus acasă și l-a pus într-un ciubăr. Păn' la anul în ziua ceea, s-a 
umplut ciubărul de dînsul şi zice: „Tată, du- te şi mă-nsoară. Mergi 
la împaratul şi cere să dea fata după mine.” Omul nu vra, da el, 
numaidecît să se ducă. Merge la împaratul. Împaratul îl întreabă ce 
vra. Moşneagul îi spune. „Să-mi aduci colaci, zice împaratul, să 
vedem ce putere are ficiorul tău; ş-apoi voi vedea de voi da-o or nu.” 
Racul cela, cînd a șuierat, au venit lighioi sute şi mii: vite, urşi, 
lupi, ce a fost pe lume, și le-a trimes împaratului. Imparatul, cînd a 
văzut, s-a spăriet. Merge iar moșneagul. „Să spui ficiorului d-tale 
să-mi facă un pod de aur de la la mine păn' la d-ta, cu pomi pe de 
lături, unii să înflorească, iar alții să aibă poame gata coapte, numai 
bune de mîncat.” El a şuierat şi păr’ a doua zi au fost toate tocmai 
aşa. Împaratul a zis ca să vie să-l vadă; că dă fata după dînsul. Cînd 
l-a văzut, ce-a avut să facă? A trebuit să facă nuntă. L-a pus 
moșneagul pe umăr și l-a dus. 


202 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


După nuntă, a dat împaratul pe fată cu racul într-o coteaţă. Da el 
sara era un împarat frumos, cum nu se mai poate, şi n-avea să mai 
poarte mult pielea cea de rac — numai 4 zile. 

Vine o babă de la mă-sa ş-o întreabă cum trăieşte? Ea spune 
babei cum era. „Pune jaratec, zice baba, şi frige-i pielea ş-a rămînea 
om.” Ea a făcut așa. Cînd s-a trezit el în părpîitul cela, s-a suparat 
aşa de tare şi i-a spus: „Rău ai făcut ce-ai făcut, că eu amu trebuie 
să mă duc să te las, dar tu, dacă vrai să mă găsești, să-ţi faci o cîrjă 
de fer şi opinci de oţel şi să te cercuiești cu cercuri de fier și să nu 
naști pruncul păn' n-oi pune eu mîna pe pîntecele tău. Și să ştii că 
eu şed acolo unde iarba se împletește și nime n-o coseşte.” Ea, cînd 
a auzit, l-a blastamat așa: (că el avea pe cămeșă trei pete de sînge) 
„Atuncea să se poată spala petele astea de la tine cînd voi pune eu 
mîna pe ele.” Şi el s-a dus. Ea a făcut aşa cum a zis el: o cîrjă de fier 
şi opinci de oțel, ş-a pornit. 

A mers ea ce-a mers, a ajuns la mama Soarelui ş-a întrebat-o dacă 
n-a auzit unde șede barbatul ei. — „Ascunde-te, zice mama Soarelui, 
c-a veni ficiorul meu și te-a arde; că eu l-oi întreba.” Sf. Soare a zis 
că nu ştie unde poate să fie țara aceea. Mama Soarelui i-a dat o 
cloșcă cu pui de aur ş-o găină de aur; şi ea a pornit. A ajuns la mama 
Vîntului. „Ascunde-te, c-a veni ficiorul meu şi cine ştie unde te-a 
sufla; las” că eu am să-l întreb de nu ştie.” Vîntul i-a zis că nu ştie. 
Mama Vîntului i-a dat o vîrtelniță care singură să depăna și singur 
să aşaza fuior de aur. A mai mers şi la Sf. Lună ș-a capatat o furcă de 
aur, dar tot nu ştia unde șede barbatul ei. A pornit singură în știrea 
lui Dumnezeu mai departe, a ajuns lîngă o apă unde nişte fete spalau 
nişte cămeşi şi tot să vaicarau că stăpîna lor le-a bate, că ele în 
fiecare zi spală o cămeșă cu niște pete şi nu le pot spala. Ea a mers 
şi numai a pus mîna şi petele nu s-au mai văzut. A scos apoi cloşca 
cea cu puii de aur şi să juca cu dînsa. „Ce mi-i cere, zice cucoana ceea, 
să-mi dai mie cloşca asta?” „Ţ-oi da-o, zice ea, dacă mi-i da 
astă-noapte pe barbatul tău.” „i l-oi da.” Cînd a venit barbatul ei 
tărziu acasă şi s-a culcat, ea a pus pe dînsul o pînză de moarte ş-a 
ramas păr’ a doua zi ca mort. Degeaba femeia lui să vaicara lîngă el 
şi plîngea şi-l ruga să puie mîna pe pîntece, el nu auzea. 

A doua zi, ea a scos vîrtelnița etc. Femeia lui iar l-a acoperit cu 
pînza de mort şi n-a ştiut nimică. 

A treia zi, a scos furca. În noaptea ceea, a fost uitat să puie pînza 
şi el a atins-o prin somn pe pîntece. Atunci cercurile au pocnit şi 
copilul s-a născut. Cînd s-a sculat el ş-a văzut, s-a bucurat; da femeia 
cealaltă a trebuit să se ducă ş-a ramas ast” cu cununie în loc. 

Nastasia Motoc, Mihalcea 


Cînele, mîţa și șerpele 


E) E) 


A fost un băiet sarac; el, după ce-a slujit un an, ş-a luat banii şi 
s-a dus să-și caute norocul. A mers pănă undeva — ş-a văzut că nişte 
oameni vreau să ucidă un cîne; el l-a cumparat. A mai mers, a văzut 
că vrau să ucidă pe o mîţă, a cumparat-o. I-a adus acasă şi iar s-a 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 203 


dus; — găseşte iarăși pe nişte oameni că vrau să ucidă un pui de 
şerpe; şi pe acela l-a cumparat şi l-a dus acasă. A hrănit cînele, mîța 
şi şerpele; — şerpele așa crescuse că era cu coada în casă şi cu trupul 
în jurul casei. Într-o zi, îi zice şerpele: „Stăpîne, du-mă tu pe mine 
la tatăl meu — tatăl său era balaur — și ce-i cere, aceea ț-a da. Dar tu 
să nu ceri nimic decît mărgeaua ce o are în fundul gurei, în măsaua 
cea de pe urmă, din falca dreaptă.” I-a zis să se suie calare pe dînsul 
ş-a zburat la tatul său. Cînd a fost aproape, l-a ascuns sub un solz. 
Tatăl său s-a bucurat tare ş-a zis că unde-i făcătorul lui de bine, să-l 
facă împarat...! După ce l-a văzut, l-a înghiţit și l-a dat mai frumos 
afară. El a cerut mărgeaua şi i-a dat-o. Cum a avut mărgeaua ceea — 
că şerpele i-a spus de ce e bună: că tot ce va gîndii să va împlini; — 
mai întăi a dorit să fie acasă. Apoi a gîndit să-i fie o masă; pe urmă 
a trimes pe mă-sa la împaratul să ceară fata. Imparatul a zis că să-i 
facă un pod de aur de la dînsul păn! la casa ei, pe de lături cu pomi 
şi păseri; pănă a doua zi dimineaţă. El i-a făcut şi a doua zi împaratul 
s-a luat cu fata pe podul cela păr a ajuns la capăt; acolo era mă-sa 
şi cu un purcel. Vasile, căci aşa-l chema, se uitase în mărgea și se 
prefăcuse în porc; așa a fost vrut el. „Unde ti-i ficiorul?”, zice împa- 
ratul. „Aice”, zice femeia. „Cum aice? Că nu te văd decît pe d-ta și 
un porc?!” „Apoi, porcul ista mi-i ficior.” Imparatul şi fata s-au 
suparat tare, dar n-au avut ce face, ş-a dat fata; — a cununat-o cu 
porcul. Noaptea, el a lepadat pielea și s-a făcut un tînăr tare frumos. 
Imparatul pe fată a alungat-o cu dînsul la bordeiul lui, dar el, cînd 
gîndea, avea de toate, mai dehai decît la împaratul. Fata împaratu- 
lui a spus unei babe cum să dezbracă el de piele, pielea o lasă pe 
cuptiori şi el vine mai frumos decît orișicine la dînsa. Baba a înva- 
țat-o să facă o bortă deasupra pe cuptiori şi un foc bun în cuptiori, să 
cadă pielea acolo. Pielea a ars şi el n-a zis nimică, a ramas Făt-Frumos. 
Fata împaratului a înțăles că trebuie să aibă el ceva, de face 
toate; l-a întrebat — şi el i-a spus. Ea a furat mărgeaua ş-a gîndit să 
să facă drumul care duce la păgîni, că ea era păgînă; și acolo avea un 
logodnic. A mers cu mărgeaua într-un ceas peste mare la acela ş-aista 
a ramas sarac ca dintăi. S-a luat el cu câînii ş-a mers păr la mare, 
mai departe nu putea trece. Dar pe drum mergînd, a întălnit un 
guzan ș-a zis mîței şi cînelui să-l omoare. Guzanul a spus că el știe 
unde merg, să nu-l ucidă, că le-a prinde bine. Cînele și mîța s-au dus 
singuri prin apă; au ajuns la curţile păgînului ș-au sărit zidul 
noaptea. Guzanul a mers cu dînșii; acela era împaratul guzanilor; — 
el ş-a bagat coada în gura păgînului, cum dormea — că el ţinea 
mărgeaua sub limbă; păgînul a stupit-o jos; mîţa a apucat-o și la 
fugă cu cînele. Cum a avut Vasile mărgeaua, îndată a gîndit să fie 

femeia lui la dînsul înapoi; ș-apoi au trăit bine amîndoi. 
Neculai Cocriș, Botoșani 


Balaurul 


A fost un om ş-avea un băiet. El a murit ș-a lasat o păreche de boi 
ş-o vacă. Băietul a mers cu carul în tîrg şi le-a vîndut pe 5 bani. 


204 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Venind acasă, un om ducea un şerpe şi el l-a cumparat. A doua zi a 
mers ş-a vîndut vaca, tot pe atîta; acuma a cumparat o mîţă ș-un 
căţel. Şerpele, după ce a crescut mare, i-a zis să iaie toporul şi să 
strîce hornul, apoi s-a suit cu dînsul în slavă ş-a mers păn' la Sfînta 
Duminică. Sfînta Duminică a strigat: „Măi cîne de balaure, ce-ai 
luat creştinul în spate, dă-l jos!” „Il duc la tatul meu, împaratul 
balaurilor, să-i răsplătească pentru cît m-a ţinut!” L-a învațat ca să 
ceară de la tatul său „mărgica din gușă și murişca de după uşă”. 
Balaurul s-a bucurat şi i-a dat ce-a cerut. Vine el cu lucrurile celea 
şi să întălnește cu „Barba-de-un-stat-cot calare pe un iepure şchiop”, 
avînd în mînă o măciucă. „Ce duci acolo?”, îl întreabă el pe băiet. 
„Duc o morişcă, care, cînd îi pofti, îţi iese mîncări feli de feli şi 
muzici, şi tot ce dorești. Da d-ta ce ai în mînă?” „Eu am o măciucă 
care, cînd îi zice, va da numai vro şepte-opt în cap şi acela-i gata.” 
Băietul zice moriştei să se deschidă şi, după ce-au mîncat, le-au 
cîntat muzica. Face Barba-de-un-stat-cot: „Dă-mi mie morişca 
d-tale, să-ți dau eu bît-măciuca mea.” Băietul a schimbat. Merge o 
bucată şi i-i foame; vede c-a făcut rău c-a dat murișca. „Nu te supara, 
stăpîne, zice bît-măciuca, că ț-o aduc eu înapoi.” Bît-măciuca a mers 
şi i-a dat vro şepte lui Barba-de-un-stat-cot în cap, l-a omorît şi i-a 
luat morişca. Mai merge, întălnește pe alt Barba-de-un-stat-cot 
calare pe un iepure şchiop, ducînd o rîşniță în spate. Și acesta îl 
întrebă: apoi îi spune că în rîşnița ceea este atîta oaste, cîtă frunză 
şi iarbă. Şi acesta a schimbat rîşnița cu morișca și bît-măciuca l-a 
omorît. Să duce acasă la mă-sa cu toate lucrurile celea. Peste noapte, 
gîndeşte ca să se facă 3 poduri: unul de aur, altul de argint și altul 
de aramă, păn' la împaratul, şi pe de lături, copaci cu felurite poame: 
unii să înflorească, alții să se coacă, alții să fie pe jumatate copţi; — 
şi el să se scoale a doua zi într-un palat cu 24 de rînduri şi să fie 
îmbracaţi, el şi mă-sa, în haine de aur şi de argint. 

Împaratul, cînd a văzut, a zis: „Da mare nazdravan îi aista!” 
Cînd a mers mă-sa la împaratul să ceară fata, un țigan păzea la 
poartă şi i-a dat o palmă de a căzut. Împaratul a zis ca s-o lese 
înăuntru; — ş-a zis c-atunci va da fata după dînsul cînd va vedea 
împaratul ce oaste are; să vie cu dînsul la bătălie; — şi i-a trimes 
răspuns că să-i facă un loc mare de mii şi mii de fălci, neted, să nu 
fie mlaștine, să aibă unde își întinde oastea lui. El a gîndit de s-au 
făcut toate podurele celea trei unul, și cînd a început a curge oastea 
împaratului, trei zile şi trei nopţi a trecut pe pod; iar el cu împaratul 
a ramas la urmă. Împaratul mergea calare, da el pe jos cu rîşniţa în 
spate, cu morişca şi măciuca în mînă. Gândeşte împaratul: „Oare ce 
bataie va purta el singur cu mine?” Cînd a ajuns la locul acela ş-a 
zis: „Leşiţi, soldaţi, cîtă frunză şi iarbă şi cetină pe copaci şi peşti în 
mare!” şi cînd au început a ieşi şi li-a întins o masă, ș-apoi cînd s-au 
apucat la bataie — într-o zi a fost oastea împaratului măcilărită, i-au 
ramas numai cît 100 de soldaţi. Imparatul ș-a dat fata ş-a făcut 
nuntă mare. 

Odată s-a dus el la vînat și-n lipsa lui a venit la femeia lui zmăul. 
„N-ar fi mai bine să fie averile iestea la mine? În ce-i stă lui 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 205 


puterea?” Ea i-a spus că barbatul său are o mărgică în gură și ce 
gîndeşte, toate face cu ea. Dar să se culce zmăul sub pat, că ea va 
turna la noapte barbatului ei apă în gură şi el va stupi mărgica 
ş-atunci zmăul o va putea lua. — Tocmai aşa au fost toate; și zmăul 
a gîndit să fie toată averea la el, peste 9 mări; iar băietul a ramas 
gol ca dintăi, în bordeiul lui. Împaratul l-a închis pe 10 ani ş-a zis că 
de-a fi la 10 ani în închisoare mai frumos, fără să-i dea mîncare, îl 
va scoate... Cînele și mîța îi aduceau tot ce apucau de pe la praznice, 
petreceri şi, după 10 ani, l-au găsit mai gras şi mai frumos de cum 
îl pusese. S-a dus el cu cînele şi cu mîța lui păn' la zmău. Mîța a 
întrat în casă şi l-a zgîriet pe zmău pe limbă, de-a stupit mărgica; 
ş-a adus-o la stăpînul său. El a gîndit să fie toate curţile cu femeia 
lui dormind cu zmăul alături, la dînsul. L-a adus pe socrul său şi i-a 
aratat. „Las, dacă-i aşa, i-oi face eu”, a zis socrul său. Ş-a adus 9 
iepe sirepe și l-a legat pe zmău de cozile lor şi unde pica bucata, să 
făcea dîmbul şi groapa. 

Şi m-am pus pe o şa, ş-am spus-o aşa. Ilie Buzilă, Botoșani 


Inelul de la șerpe 


A fost odată o femeie ş-avea un băiet. S-a dus băietul la slujbă ş-a 
slujit un an pe trei greițari. Cînd a venit acasă, bordeiul era răsipit 
şi mă-sa a început a plînge ș-a-i spune. „Lasă, mamă, că merg eu la 
pădure s-aduc pari și-i voi pune propele.” 

Mergînd el pe drum, vede pe o toloacă niște băieţi ce vroiau să 
ucidă o mîță. El le-a dat un greițari ş-a cumparat mîţa ș-a adus-o 
acasă. Mă-sa s-a suparat, că lor li se răsipeşte casa şi el cumpără 
mîţi; nu destul că n-au ei ce mînca... A doua zi, merge iar şi cumpără 
un cîne şi a treia zi, tot așa, cumpără un șerpe. Pe şerpe l-au pus pe 
cuptor şi-l hrănea cum putea. La un timp, zice şerpele: „Stăpîne, tu 
ai fost tare bun şi ai multă cheltuială cu mine, eu amu sînt mare, 
hai şi m-ăi duce la părinții mei, să-ţi dea răsplată pentru binele ce 
mi-ai făcut.” El a luat un odgon s-a legat ș-au pornit. Pe drum îi zice 
şerpele: „Tata, cînd m-a vedea, n-a şti ce să-ţi dea de bucurie; dar tu 
să nu vrei alta nimică decît inelul lui de pe degetul cel mezin.” A 
mers el păn! într-o pădure la gaura balaurilor. Cînd l-a văzut tatăl 
său pe şerpe, nici nu l-a cunoscut, că era mic cînd ieşise și se rătăcise 
din cuib. L-a întrebat pe băiet ce să-i dea? El a spus că nimica alta 
decît inelul. Balaurul i-a spus că-i dă ba asta, ba ceea, tot lucruri 
scumpe; dar el ţinea una a lui, aşa cum l-a fost învațat şerpele. 
Balaurul nu vra nici într-un fel; atunci el s-a făcut că se întoarce cu 
şerpele. — „Dă-i, tată, dă-i, că noi ne-om pune toți ş-om sufla ş-om 
face altă spumă, de s-a face piatră şi ţi-i face alt inel.” N-a avut ce 
face balaurul, a scos inelul din deget ş-a zis: „Alelei, ficior de... lele 
ce-mi eşti, de-ai făcut din capul tău, bună minte ai avut, dar de te-a 
învațat cineva, bine ţ-a priit.” A luat băietul inelul şi s-a dus — ş-a 
gîndit, cum l-a fost învaţat şerpele, să se facă un cal să meargă 
acasă. Calul s-a făcut ș-a mers. Pe urmă, a gîndit să se strîngă la loc 
şi el să rămîie pe jos, şi aşa a fost. A întrat în casă, mă-sa i-a dat 


206 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


nişte cir de mămăligă; el a tăcut ş-a mîncat şi n-a zis nimică. A doua 
zi se scoală dimineaţă şi zice mîne-sa: „Mamă, mergi la împaratul şi 
cere fata s-o dea după mine.” Mă-sa nu vra să se ducă, da pe urmă 
n-a avut ce face ş-a pornit. Împaratul, cînd a auzit, s-a minunat, dar 
pe urmă o întreabă: „Ce putere are ficiorul tău, de-mi cere fata?” 
„Ce putere să aibă? Eu știu?”, zice baba. — „Să-i spui așa: că dacă 
vrea să ieie fata de la mine, să facă pănă mîne dimineaţă un pod 
etc.; că de nu, vă tai capul şi ţie, şi lui.” 

A mers baba acasă suparată ş-a început a-l blastama: „Vezi la ce 
belea m-ai bagat, n-ai mai ajunge!” „Taci, mamă, n-avea nici o grijă, 
mergi de te culcă, că eu ştiu ce fac.” Şi cum a gîndit, pe loc s-a făcut 
un pod întocmai ş-o curte mai dehai decît la împaratul. Cînd se 
scoală împaratul a doua zi, nu credea ochilor la ce vede. Fuga a scris 
carte ș-a trimes pe o slugă să meargă păn' la ficiorul acela să-l 
cheme, să-l vadă ce fel de om e. Băietul, cînd a primit scrisoarea, 
macar că nu ştia carte, dar a gîndit și pe loc a cunoscut totul, dar şi 
el amu nu era prost. „La ce să merg eu la dînsul?”, să gîndeşte el. 
„Las să vie împaratul la mine şi m-a vedea.” Ş-a scris așa o scrisoare 
pe care, cum a cetit-o împaratul, a poroncit să-i puie 4 cai la o butcă 
şi să meargă. Cînd a întrat în palaturele băietului, așa i s-a părut — 
ca în rai. I-a ieşit mă-sa şi el înainte, straşnic gătiţi, şi s-au pus la 
sfat cu împaratul. El a gîndit de s-au întins mese ş-au ospatat... 
Împaratul s-a minunat. „Aşa un noroc pentru fata mea, nu-i de 
lepadat”, îşi gîndeşte în sine. Face vorbă pe cînd are să fie nunta. Cu 
toţii erau mulțămiți, numai fata împaratului era cu banat, căci pe 
dînsa era s-o ia ficiorul unui arap tocmai de după America; dar n-a 
avut ce face, a trebuit să se ducă. 

Iată că vine vremea să meargă împaratul cel bătrîn la bataie şi 
tare se temea că n-a birui dușmanul. A venit şi pe la ginere-său să-l 
roage să meargă cu dînsul. Dar el i-a spus că să teme de bătălie; el, 
cînd aude numai pușca, fuge, da încă să mai meargă acolo! Impara- 
tul tare s-a suparat ş-a pornit cu lacrimile-n ochi: cum va vrea 
Dumnezeu! De-abia a fost ajuns împaratul acolo şi ginere-său a 
gîndit şi i s-a făcut un cal cu straie de aur şi cînd s-a aruncat pe 
dînsul, pe loc a fost între oaste; a făcut cruce cu paloşul în truspatru 
părți şi oastea dușmanilor a căzut. Iute a venit acasă ş-a ieşit înain- 
tea împaratului, cînd venea de la bătălie. Imparatul era tare voios, 
dar cînd l-a văzut pe dînsul, a vrut să-i facă rușine înaintea tuturora 
ş-a zis: „Un singur ginere am şi acela nu vra să-mi ajute la bătrîneţe 
şi la nevoie, dar Dumnezeu tot s-a îndurat de mine; mi-a trimes un 
arhanghel şi m-a scapat”... 

Tocmai la a treia bătălie, ginere-său, tăindu-se în sabie, socrul 
său îl legă cu basmaua sa și-l cunoscu; îi făgădui lui împărăția, apoi 
femeia îi fură inelul etc. și mîța îl scapă. 

* 
Un băiet sarac cumpără pe 3 greițari slujiți o mîță, un cîne ş-un 


şerpe; ş-a mai mers să slujască pe nănașul său un an, să-i hrănească. 
La anul, balaurul l-a luat în spate și l-a dus la mama lui. Bălăuroaica 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 207 


l-a înghiţit de trei ori şi l-a dat afară nazdravan şi cu părul de aur. 
Ea avea 3 fete aşa de frumoase, că el a căzut mort cînd le-a văzut, şi 
iar a înviat, dar n-a vrut să ia pe nici una, macar că-l îmbiau, a cerut 
pietricica cea scumpă; pe aceasta trebuia s-o poarte în ureche și, 
cînd îi va trebui mîncare, să zică. „Pietricica mea: de mîncat și de 
băut!” sau orce i-ar fi trebuit... 

S-a luat cînele şi mîţa ş-a mers la mama lui acasă — care nu l-a 
cunoscut. El a cerut să-i facă mîncare la cîni; dar ea a spus că la 
dînşii nu e apă, căci nu dă balaurul... luase apa etc. Ela mers dea 
scos fata de la balaur ş-a pornit mai departe, luînd semn mai întăi 
limbele. Cînd s-a întors la anul, a găsit că fata făcea nuntă cu un 
țigan, ce s-a lăudat că el a scapat-o. Băietul, arătînd limbele, a 
luat-o și au trăit fericiţi. Nastasia Motoc, Mihalcea 


a i i 
Să nu-i zici „șerpe 


A fost odată un domn şi avea un băiet, toată averea lui era: 300 
de lei ș-amu era aproape de moarte. Ia şi-i dă ficioru-său 100 de lei 
să meargă să-şi cumpere ceva. Băietul a mers în tîrg ş-a întălnit o 
fată c-o mîţă în mînă. „Cît cei pe mîța asta?”, o întrebă el. „O sută 
de ei”, a zis fata în rîs. El a luat şî i-a dat suta de lei și mîța a adus-o 
acasă. 

Cînd l-a întrebat tatul său ce-a cumparat, el a spus că o mîţă. 
„Bine, zice tatul său, îi bună şi mîța la casă.” I-a mai dat şi altă sută 
de lei. Merge iar la tîrg și întălnește un băiet c-un cîne după dînsul. 
ÎI întreabă ce vrea — spune şi acela că 100 de lei. I-a dat şi lui suta. 
Vine cu cînele acasă. li mai dă tatul său altă sută de lei. Merge iar 
la tîrg, pe drum întălneşte o femeie ce alerga cu o coromîslă-n mînă 
şi ţipa. „Unde te duci?”, o întreabă el. „lată un balaur vrea să mă 
muște şi eu vreau să-l omor.” „Na-ţi o sută de lei, numai nu-l omorî!”, 
a zis băietul şi i-a dat banii. Balaurul s-a luat după dînsul ş-a venit 
cu el acasă. Amu tatul său murise. Rămăsese cu mîţa, cînele şi cu 
balaurul; le da lapte, șerpele sta încolătăcit de piciorul patului, sub 
pat, cînd se punea el pe pat, să suia și balaurul lîngă dînsul. 

Într-o noapte, şerpele leapădă pielea şi să face o fată aşa de 
frumoasă, cum nu mai văzuse — cu părul de aur; şi tot ce dorea el, 
totul avea: bani, straie, mîncare — îi spunea ei şi ea îndată gîndea la 
Dumnezeu şi era; dar ziua să făcea iar șerpe şi el toată ziua plîngea, 
pentru că-i era dragă ş-o vedea așa... Odată, o babă care slujea la 
dînsul îl întreabă că de ce plînge? „Parcă d-ta-mi vei ajuta ceva dacă 
ț-oi spune?”, zice el; dar pe urmă tot i-a spus. „Ţ-oi ajuta”, zice 
baba; şi cînd dormeau amîndoi, baba a făcut foc în sobă, a întrat în 
casă ş-a luat pielea ş-a aruncat-o în foc; da în casă era lumină de la 
părul ei, că să vedea ca ziua. Cînd s-a trezit a doua zi, fata n-a găsit 
pielea. Atunci ea a spus că era fată de împarat şi mai avea două 
surori şi ele trei şi cu tatul lor erau blastamate să fie şerpi — şi i-a 
bănuit de ce i-a ars pielea, că ea, cum i-a zice „şerpe” ori va 
blastama-o, nu va mai putea trăi cu dînsa. El s-a giurat că nu-i va 
zice niciodată, nici n-o va blastama; și au trăit tare bine mai departe 


208 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


la un loc. El să făcuse așa de bogat, mai ca un împarat, pentru că ea 
avea un inel pe deget şi cînd îl învîrtea, toate i să împlinea. 

Odată a mers el la drum şi i-a spus femeiei lui ca să puie să 
strîngă de pe cîmp sacara, că era cosită, să nu dea ploaia peste 
dînsa; dar ea a uitat și, cînd s-a înturnat el peste 2 săptămîni acasă, 
a găsit sacara încolţită, verde, la pămînt. Atunci el a zis: „Dacă-i 
şerpe!” Cînd a ajuns acasă, a găsit-o pe dînsa plîngînd: „De ce m-ai 
blastamat, că numai păn' la amiază mai am a trăi cu tine şi apoi iar 
mă fac şerpe şi mă duc pe zece ani să umblu așa; de nu m-a omorî 
nimene, voi scapa şi mă voi face iar om, dar de m-a omori, atunci 
sînt prăpădită!” A luat şi i-a dat inelul de pe degetul ei lui și pe la 
o amiază, cînd i-a venit vremea, s-a făcut şerpe, a șuierat ş-a ieşit pe 
ușă şi s-a tot dus... A plîns el căt a plîns, de la o vreme ş-a luato 
gospodină şi trăia. 

Un moș al lui de peste mări a auzit că ele tare bogat, s-a pus în 
corabie — a venit păn' la dînsul să-i fure inelul, că moșul său știa 
pricina bogăției; ș-a adus un vas cu vin, pe la jumatate despărţit; 
jumatate cu vin şi jumatate cu bere; l-au pus pe masă şi moșneagul 
din partea lui slobozea bere, da nepotul, vin. Nepotul s-a îmbatat ş-a 
adormit, atunci moșneagul i-a luat inelul şi s-a cam mai dus. Cum a 
ajuns moșul său acasă, a înturnat inelul şi toată averea nepotului a 
venit la dînsul; iar el a rămas numai în cămeșă şi cu mîța şi cînele, 
zestrea lui. Ce era să facă? S-a apucat de carat apă pe la jidani, cîte 
2 creiţari cofele, şi agonisea hrană pentru mîța și cînele său; el 
mînca or nu mînca. 

Intr-o zi, mîța şi cu cînele s-au sfătuit între ei să meargă să aducă 
stăpînului lor inelul; de ce să şadă degeaba? Merg ei la mare, mîța 
să suie pe cîne, cînele înoată pănă ce iese la capăt şi de acolo s-au dus 
drept la moșul stăpînului lor. Moşneagul, cînd i-a văzut, tare s-a 
bucurat. Hrănea cînele cu carne și mîța cu unt, cînele era voinic, 
latra pe lîngă casă, mîța prindea șoareci prin pod... Da inelul era 
ascuns într-o cutie de steclă şi pus într-un dulap. Mîţa, umblînd 
după şoareci, a prins pe mama şoarecilor și, cînd a apucat-o cu dinţii, 
aşa a țipat, că toţi şoarecii s-au strîns; şi i-au spus mîței că ce vra îi 
vor da, numai s-o sloboadă pe mama lor. Mîţa le-a spus ca să facă 
bortă la dulap şi să dea jos cutia, ca să se strice, şi să-i aducă inelul. 
Ei au făcut, dar inelul nu-l puteau aduce. 

Miţa i-a învaţat că să se vîre care va fi mai mic în inel şi-l vor 
aduce; — şi astfel l-a capatat. Mîţa a luat inelul ş-a ieşit pe sub 
streşină afară la cîne ş-au fugit amîndoi. 

Cînele, cum înota prin mare, îi zice mîței: „Dă-mi mie inelul să-l 
duc, că tu rîzi de mine cum înot şi l-îi scapa din gură; — or, cum ești 
tu lacomă, vei vedea vrun peşte şi te vei repezi să-l prinzi şi-l vei 
scapa.” „Ba mai degrabă-l vei prăpădi tu, Balane... Nu ştii cum 
sînteţi voi, cînii? Mergeţi oleacă și cum vă înfierbîntaţi, scoateţi 
limba de-un cot să vă răsuflaţi ş-ai să-l prăpădeşti!” — Dar tocmai 
aşa s-a întîmplat, cum a zis cînele; ajungînd aproape de mal, scapă 
inelul. Mîţa tace, nu spune nimica cînelui şi cum vine pe uscat, tup 
din spatele lui, se acață pe-o rachită şi să suie drept în vîrf. „Dă-mi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 209 


inelul”, îi zice cînele. „Ni-au”, zice ea. „Ce n-ai, unde-i inelul?” 
„N-am”... Cînele vra s-o înșface, s-o rupă. Ea de sus îl stupeşte. N-are 
ce-i face, căci era în vîrf sus. A șezut cînele o zi ș-o noapte sub copac, 
doar, doar ar prinde-o; amu a fost flămînzit; dar mîța prindea pui de 
vrăbii de prin cuiburi şi mînca şi el crapa de ciudă cînd să uita de jos 
la ea! Da face mîța cătră dînsul: „Dacă n-ai fi tu așa de rău cu mine, 
eu ț-aş da şi ţie să mănînci!” El a zis că să-i dea. „Eu, zice mîța, tot 
aş putea să capăt inelul, dar mă tem de tine să mă cobor. Du-te tu şi 
stăi pe dealul cela şi eu voi face ce voi şti.” Cînele a ascultat-o şi s-a 
dus. Ea s-a pus pe malul apei să pîndească. Iacă vine un peştişor de 
aur jucîndu-se păn' la mal, ea să răpede şi pune laba pe dînsul și-l 
aruncă afară. Atunci s-au strîns o mulțime de peştişori ș-au zis că ce 
vra mâţa numai să le-o dea pe mama lor? Mîţa a spus că să-i scoată 
inelul. Dar inelul era greu de scos, că era tocmai în fund, în mîl. Mîţa 
i-a învaţat că să să vîre un peştişor înăuntru şi alţii să-i ajute şi vor 
putea. I-au scos inelul, ea l-a luat ş-a chemat cînele: „Dă-mi-l mie, 
zice el, că iar ai să-l prăpădești, de l-ăi duce tu!” Ea s-a temut și i l-a 
dat. Cînd au ajuns la stăpînul lor, el era lat de foame și bolnav de 
moarte. Mai întăi, au luat ei ș-au întors inelul ca să fie sănătos, pe 
urmă, i-au întors averea şi i-a luat și cămeșa moșu-său. N-a trecut 
mult ş-a venit femeia lui cu părul de aur, să împlinise 10 ani. Ea 
ştiuse tot ce-a păţit el; dar pe urmă nu s-au mai despărțit ș-au trăit 
cît au avut de trăit. Nichifor, Broscâuţi 


Gheorghieș 


Au fost odată trei fraţi nevoieşi tare; şi ei atîta au umblat, atîta 
au sucit, ba cu negoţul, ba cu una, ba cu alta, că ş-au fost strîns o 
avere, de nu-i mai știau de samă. S-au fost făcut amu aşa de delicaţi, 
aveau curți frumoase, moşii, mă rog, toate celea, numai cît îmbă- 
trînise așa, fără să se însoare, şi n-aveau pe nime căruia să-i rămiîie 
averea în urma lor. Stau ei într-o zi la masă la sesie şi vorbesc între 
dînşii: „Noi de-om muri ş-om lasa bogăţiele aşa pe sama nimărui, 
pacat vom avea, dar hai ş-om căuta un copil să fie al nostru, ș-acela 
la cîțiva ani o dată ş-a aduce aminte de noi şi ne-a face pomenire de 
sufletul nostru.” Ceialalţi zic că-i bine. 

Să iau ei şi poroncesc să le puie patru cai la valon şi cînd a fost 
aşa pe la o amiază, au pornit. Ce-or găsi: că țigan, că jidan, să le fie 
copilul lor. Merg ei, merg, drumu-nainte, li să face lor noapte sub o 
poală de pădure. 

„Fraţilor, zice unul, aici am picat noi amu; aici trebuie să rămî- 
nem, cum să întrăm noi asupra nopței într-o pădure ca asta? Doar 
ca să ne iasă ceva înainte, să ne prăde, să ne omoare?” Rămîn ei 
acolo, dau caii să pască, numai ce aud un ţipet ca de copil. „Oare ce 
se aude?”, zice unul. „Parcă plînge un copil; in hai ş-om vedea !” Se 
duc în pădure și găsesc un copil înfăşat, că plîngea. ÎL iau ei bucuroşi 
şi se întorc acasă; înainte n-aveau ce mai cata. Îi tocmesc mancă, îl 
botează, era băiet — şi-i pun numele Gheorghieş. Da creștea băietul 


210 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


cela, cît altul într-un an, el într-o lună. L-au dat la învățătură şi 
învața bine, bun cap avea; iar în cîţiva ani a fost flăcău. 

Da face iar unul dintr-înşii: „Ce folos c-am învaţat noi pe băietul 
ista, da el avuţia asta o prăpădeşte toată, dacă n-a şti cum să 
trăieşte în lume. Haidem și i-om da bani de-ajuns şi cal de călărie să 
meargă prin lume, să vadă cum să vînd vitele, cum îi prăjina de pămînt; 
altă dată a răbda de foame, a mai păți ceva și tot minte a învaţa; şi 
cînd a veni, a şti cum să trăiește.” „Bine, zic ceialalți frați, hai şi i-om 
da.” I-au dat ei bani de-ajuns şi cal de călărie şi i-au zis că 6 luni de 
zile să meargă pe o parte de lume şi 6 luni să se întoarne pe altă 
parte acasă, precum că să ştie şi el şi pe acolo cum e; şi în fiecare 
tîrg ce-a ajunge, lor să le tot scrie de acolo, ca să știe ei cum se află. 

Merge el ţară multă, c-amu nu era mult păr s-a înturna acasă pe 
cealaltă parte, și ajunge la o pustie: pămîntul era tot ars, fără iarbă, 
fără nimică, tocmai hăt departe să vedea un stog. Se uită, poate a 
vedea vrun sat pimprejur, că doar stogul, oamenii au trebuit să-l 
facă! Nu vede nimic. Gîndeşte el: unde s-a duce mai departe? Ia şi 
poposeşte cu calul sub stog şi-l lasă să mănînce; iar el se culcă. „Să 
vie cineva să mă-ntrebe ce mănîncă calul la fìn, gîndeşte el, eu îi 
plătesc stogul cu parale și tot al lui va rămînea.” Doarme el un somn 
bun, se scoală, încalecă calul și se duce. Nu s-a fost dus el departe, 
numai ce aude în urmă strigînd: „Om bun, mă rog d-tale, nu mă 
lasa, scoate-mă de aici, că mor!” Se uită în urmă, stogul acela ardea 
şi în vîrf sta o doamnă aşa de frumoasă! „Mă rog d-tale, nu mă lasa 
aicea să mor, îndură-te de mine şi mă ia cu d-ta.” Se întoarce el. 
Cum s-o scoată? Dar erau prăjini pe lîngă stog roată, ca să nu ia 
vîntul fînul. „Cum să te scap eu de-acolo, zice el, că de m-oi sui, voi 
arde și eu!” „Intinde-mi o prăjină, zice ea, și eu m-oi da pe prăjină 
pănă jos.” Li întinde el prăjina... Ea se dă peste cap, de vro trei ori, 
şi cînd ajunge lîngă dînsul se face şerpe şi se încolătăceşte după gît, 
cu gura la gura lui. 

Aşa sta, ca și cînd ş-ar fi pus două şaluri la gît. El s-a spăriet așa 
de tare, cum nu se mai poate; gîndea că are să-l mănînce. Se suie pe 
cal şi fuge, fuge, doar va cădea jos balaurul de pe gîtul lui. Merge el 
prin tîrguri, cu şerpele după gît; se roagă la oameni: nu s-ar găsi 
careva să i-l ia, că i-ar da bogăţie, de ar putea și copiii lui să trăiască 
în bine... Ii spun oamenii că în cutare loc, după ce va trece pădurea 
ceea, este o casă ş-acolo şede o femeie, aceea dacă nu l-a scoate, alta 
nu. Aleargă repede calare într-acolo; dacă el a adormit, tocmai pe 
aproape de casa babei şi calul a trecut înainte. A întrat iar într-o 
pădure, a mers, a mers, păn' a dat de o curte mare şi foarte 
frumoasă; păreţii toţi erau zugrăviți cu aur şi cu argint, da pe 
cornurele casei erau pene de diamant. Cum a ajuns, poarta i s-a 
deschis; a descălecat calul; — în grajd sta ovăz şi fîn pentru cal. 
Merge în casă; acolo, în cănțălărie, sta masa așternută cu două 
talgere, două furculițe şi cuțite şi două pîni şi bucate şi două pahare 
cu vin. El numai se pune la masă, da şerpele tup, de pe gît pe pat. 
Bucuria lui c-a scapat. Atunci din şerpe s-a făcut iar doamna pe care 
a văzut-o în stog, înaintea lui, şi începe a-i vorbi: 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 211 


„Te-ai spăriet tare de mine, așa-i — cît ț-am şezut după gît? Dar 
de-amu n-ai frică, că nu ţ-oi mai şedea. Eu nu-s vinovată; nici eu 
singură nu vreu să mă fac șerpe; dacă părinţii mei m-au blastamat 
să fiu așa şi acuma tu m-ai scapat. Amu, m-ai slujit tu un an, mai 
slujeşte-mă un an şi ţ-oi da mare bine. Dac-ăi vrea, m-ăi lua pe mine 
şi-i fi împarat şi eu împărăteasă, dar dacă nu, ț-oi plăti.” 

Amu, el socoate așa: „Bine că te-ai descurcat de pe capul meu, 
te-oi sluji.” A stat el o zi acolo. De mîncat avea, de băut avea. — A 
doua zi, iar vine ea. „Cum ţi-i, Gheorghieş, bine?” „Bine”, zice el. 
„Mai m-ai slujit un an, zice şerpoaica, mai slujește-mă unul ş-apoi 
te-i duce. Iaca, ce vrei ai, gîndeşte numai şi toate t-or veni de-a gata, 
numai nu-i ști cine le aduce; şi muzic-ăi avea și ce vrai.” „Voi mai 
sluji, zice el, şi anul acesta.” Stă el iar păn' a doua zi; de mîncat 
avea, muzică avea. — A treia zi, iar îl roagă să mai rămîie un an. A 
patra zi, vine ea la dînsul şi-i zice: „Ei, Gheorghieş, dragul meu, tu 
m-ai slujit pe mine, spune-mi ce vrai: să mă iai şi să fii tu împarat 
cu mine aice or să-ți plătesc?” „Eu te-oi lua, zice el, dar mai întăi 
trebui să mă duc la părinţi, că am pornit de atîta vreme de acasă şi 
nu ştiu nimică despre mine.” „Apoi dacă te duci, du-te sănătos; ştiu 
eu că înapoi nu te-i mai înturna; ba te-i înturna tu, dar tăiet 
bucățele, nu așa cum eşti!” — Ş-a scos o sabie, o cămeşă ş-o punguţă 
şi i le-a dat lui ș-a zis așa: „Cu sabia asta cînd vei face cruce, ce-a fi 
în calea ta, tot vei tăia; cu cămeşa aceasta, cît vei fi îmbracat, nu s-a 
prinde nici un rău, nici o boală de tine; da din punguţa asta, câţi 
bani să cheltuieşti, banii tot la loc vor fi. Acuma cată ce-ţi spun eu: 
tu te-i însura, dar să nu spui toate celea la nevastă, c-a fi rău.” 

El ş-a luat ziua bună de la dînsa ș-a pornit la drum. Gîndește el: 
„Am eu lucrurile iestea, da in să vedem de-s bune la ceva!” Vede o 
pădure, scoate sabia şi face asupra pădurei cruce; pădurea toată a 
căzut jos. Îmbracă cămeșşa ; vede că i-i bine, se simţeşte tare. Scoate 
punguța și aruncă bani; da banii, alţii în pungă la loc. — „Apoi, dar 
las” că-i bine”, gîndeşte el şi se duce. 

Dă de un tîrg, unde împaratul a fost dat în gazeturi că cine s-a 
găsi să-i ţie lui bal, un an de zile pe banii săi, i-a da fata. Merge el la 
împaratul şi se apucă că va ţinea. Ş-a ţinut bal zi şi noapte şi muzica 
cînta şi mîncări şi băuturi, că venea lumea de pe lume. — Cînd s-a 
încheiet anul, a trebuit împaratul să-și ţie cuvîntul, că el pe a lui l-a 
fost ţinut. Au făcut nunta. Le-a dat împaratul o țîmbră! (odaie) 
deosebită, ca la tineri, să șadă. Da ceialalţi ficiori de împarat, ce 
umblase la fată, s-au mîniat: cum, un împarat ş-a dat fata după unul 
din toată lumea? Și după dînșii, că-s ficiori de împarat, nu! Ş-au 
trimes cuvînt c-au să vie cu bătălie, cu foc, asupra împaratului. 
Împaratul s-a fost suparat şi s-a spăriet tare. Îl vede așa suparat 
ginerele său şi-l întreabă: „Înalţate împarate şi tată, pentru ce eşti 
d-ta așa de suparat?” „Cum n-oi fi, dacă la fata mea au umblat ş-au 
cerut-o prinți şi n-am dat-o şi după unul ca tine, care nu te ştie 
nimene, am dat-o; — amu s-au sculat cu oaste asupra mea!” „Ei, 


1. De la nemţescul „Zimmer”. 


212 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


despre asta, nu-ţi fie d-tale grijă, lasă că m-oi bate eu cu dînşii.” Acu 
oastea a fost venit şi începuse lupta cu oastea împaratului — şi aceia 
erau mai tari. Merge şi el pe cîmpul de luptă şi face cruce cu sabia şi 
nu s-a ştiut din oastea ceea ce s-a făcut; mergeau capuri de oameni 
prin sînge, ca cum ar merge surcelele pe Prut. S-a înturnat el cu 
oastea tătîne-său acasă. Imparatul s-a bucurat tare cînd a văzut că 
are ginere așa de puternic şi, de mare bucurie, i-a zis lui să facă un 
bal. La balul cela au venit și prințişorii ceia, doar vor afla ceva; — 
n-au mai căutat că le-a omorît oastea. Și prin bal pe-acolo, ş-a dat 
unul urechea cu fata împaratului. „Ia spune-mi, ce putere are bar- 
batul tău. Întreabă-l în ce-i stă puterea, că cu dînsul ce cinste ai? Da 
cu mine, dacă te-oi lua, vei fi între neamuri. Cum îi afla, chiar vină 
fuga la mine şi spune-mi ca să știu, c-apoi vei trăi cu mine, nu te-i 
mai înturna la dînsul.” 

A doua zi după balul cela, ea se pune pe lîngă dînsul cu vorbe 
bune; îl ia pe departe şi-l întreabă: „Doamne, doamne, omule, amu 
eu sînt a ta şi tu ești al meu, şi tu nu vrai să-mi spui tu mie ce 
putere ai — că nu te temi de împaraţi și pe toţi îi tai?!” El a uitat în 
ceasul acela ce i-a fost spus șerpoaica. „Apoi ce putere să am? Ia, am 
o săbiuţă, cu dînsa, dacă fac cruce, fie ce-a fi, totul tai; — ș-o cămeşă: 
asta cu care-s îmbracat, că de mine nici un rău, nici sabie, nici 
boală, nimică nu se poate prinde; — ş-o punguţă: câţi bani să 
cheltuiesc, vin alţi bani la loc.” 

„Apoi, dar aiestea-s lucruri tare scumpe, nu le purta cu d-ta, dă-le 
încoace să le strîng eu în ladă, că le-i rupe, le-i ponosi şi altele nu-i 
avea.” El, prostul, s-a apucat şi i le-a dat. Ea a pus degrabă să facă 
altele în potriva acelora: cum săbiuța, cum cămeşa, cum punguţa; 
şi singură a poruncit să-i puie caii la valon ș-a pornit calea la acela. 
Aista era la vînat, nimica nu ştia. Vine acasă şi caută lucrurile: nu 
ştie or sînt acelea, or nu? Cată punguţa: ia şi toarnă banii pe masă, 
punga e deșartă! Face cruce, să taie cu sabia, nu mai taie! „Na, 
gîndeşte el, n-am ascultat vorbele şerpoaicei şi iată c-am păţit-o!” 
Dar aceea era o nimică... 

A doua zi dimineaţă, stă oastea împaratului celui protivnic 
dinaintea curţei lui . Împaratul vine la dînsul şi-i spune. — El atunci 
îi zice: „Înalţate împarate, de-amu n-am nici o putere, că iacă şi 
iacă... fata d-tale ce mi-a făcut...” Merge el singur şi rădică steagul 
de împăciuire. Ficiorul cel de împarat vine cu sabia la dînsul: „Amu, 
pentru că ai tăiet tu atîta oaste de-a tatei, să te tai și eu pe tine!” şi 
l-a făcut bucăţi. A luat și l-a pus într-un sac și l-a pus pe cal şi i-a dat 
drumul. Căluţului îi fusese bine la şerpoaică în pădure şi s-a dus 
ş-amu tocmai acolo. „Hai, hai, voinice, nu ț-am spus eu că femeiei 
tale tot dreptul să nu-i spui?! Am zis eu c-ai să vii tăiet?”, zice 
şerpoaica, de departe cînd l-a văzut. 

L-a luat în casă și i-a pus trupul la loc ş-a luat apă moartă şi l-a 
închegat şi apă vie i-a turnat în gît, păn' ce i-a întrat în toate vinele; 
şi cînd a fost înviat gata, numai a strănutat de trei ori. „Hei, că 
ştraşnic am mai dormit!” „Dormeai de veci, zice fata, de nu eram eu. 
Dacă n-ai ascultat cum ţ-am zis, să-ți ţii mintea ta — şi ai fost aşa de 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 213 


lacom și iute la limbă, iată ce-ai pățit!” „Amu, nu vrau nimică, zice 
el, decît să am lucrurile celea înapoi, cum le-am avut.” „Iacă, îţi mai 
dau un lucru, zice fata, de-i avea minte, vei scoate lucrurile și vei 
ieşi bine, dar de nu, apoi mai mult nu te-oi ajuta”... 

El îi mulțămeșşte și se duce păr a înnoptat într-un sat şi bate la 
fereastă la un om. „Moșule, moşule!” „Care-i acolo?” „Eu !” „Da cine 
ești d-ta?” „Ia, un drumeţ, mă rog primeşte-mă să mîn în casă la 
d-ta, eu de mîncat, moșule, nu vreu, că am al meu ce mînca, numai, 
Doamne fereşte, de-o ploaie ceva, să nu fiu în drum, să fiu în casă de 
om.” I-a deschis omul ușa, i-a așşternut să se culce; da el a scos un 
căpăstru şi l-a pus sub cap şi i-a spus moșneagului: „Vezi d-ta căpăs- 
trul ista? L-am pus sub cap; d-ta mîne dimineaţă să mă trezești 
cînd a începe a să zori de ziuă și să zici: «Hi, cal!», nu altfel, şi eu 
m-oi scula cal, un cal tot de aur — să mă învăleşti în ţoale, cu ce-i 
avea, şi să mă duci la tîrg; ş-or sări jidanii cu miile să mă cumpere 
şi cât îi cere, atîta ţ-or da şi-i capata o mulţime de bani, c-ăi avea 
toată viaţa cu ce trăi, numai caută: căpăstrul să ţi-l oprești la d-ta, 
să nu-l dai, c-apoi va fi bine, iar de nu, tare rău va fi de mine şi pe 
d-ta te voi blastama.” Moşneagul șede, nu doarme toată noaptea, 
aşteaptă să se facă ziuă să-l scoale. S-a zorit oleacă de ziuă, a mers 
la dînsul și i-a zis: „Hi, cal!” şi el s-a sculat de acolo un cal, tot de 
aur şi mare, că nu încăpea în casă. 

A luat moșneagul lăicere, ce-a avut, şi l-a învălit ca pe-o cămilă 
şi încă a tăiat uşorul la ușă şi așa a ieşit cu dînsul şi l-a dus la tîrg; 
ş-au venit atîţia negustori, că el nu ştia ce să facă. L-au întrebat ce 
cere? El a zis că jum. de coreţ de galbeni. I-au dat cît a cerut el. 
Moşneagul, de bucurie că vede atîţia bani, a uitat să ia căpăstrul. 
Jîdanii s-au apucat şi l-au dus prezent la împaratul. Au mers ei la 
împaratul şi s-au închinat: „Înalţate împarate, poftim de la noi, 
jidanii, un cal cum nu s-a mai văzut pe lume.” Imparatul tare s-a 
bucurat şi l-a dat la grajd să-l grijască frumos, să-l hrănească. Dar 
acolo era o bucătăriță care făcea mîncare împaratului, merge şi ea 
să-l vadă, să uită la dînsul și face: „Frumos cal mai eşti!” Da calul 
face: „Draga mea, să mai vii pe aice, că ț-oi spune ceva, căci nu-i 
departe pănă cînd voi fi eu împarat și tu împărăteasă.” Bucătăriţa, 
dac-o văzut că vorbește, n-a spus la nime nimică și s-a dus în treaba ei. 

Amu, împaratul, de bucurie mare că are aşa cal, a făcut sesie să 
vie toți miniștrii lui să vadă ce n-au văzut; şi cum au venit şi s-au 
uitat la dînsul, au început a vorbi între dînşii: „Cum poate un cal de 
aur viu să fie? Că asta nu s-a auzit de cînd e lumea! Da oare nu s-a 
închipuit Ghiorghieş acela, că el multe știa şi cine ştie de-i el mort 
cum l-am tăiat?” Şi au făcut ei cuvînt că: „Cal de aur nu poate să 
fi-bă! (hi-bă) şi, ca să n-aibă nici o frică, mai bine să-l taie şi să-l 
ardă şi cenușa în vînt s-o arunce.” Aude bucătărița şi merge la cal 
şi-i zice: „Calule, calule, frumos ești, dar nu știi că umblă să te taie 
şi carnea în vînt să ţ-o arunce!” Da face calul: „Draga mea, m-or 


1. Astfel vorbesc roşinenii: „fi-bă!”, în loc de „fie”, „şti-bă”, în loc de „ştie”. 
„Să ştibă el...” Tot astfel să vorbea şi în Botoşani de demult. 


214 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


taie-mă ei pe mine şi carnea or arde-o cu lemne în varniţă, dar tu să 
cauţi, c-or sări două picături de sînge pe pestelca ta, tu să le ascunzi, 
să nu vadă nime etc. (după cum ştim şi-n poveştele precedentele: 
s-au făcut 2 tei, apoi o rață de diamant; el s-a dat iute peste cap, a 
apucat sabia de pe mal și l-a omorît pe împarat). 

Merge Ghiorghieş în casă, da cucoana lui dormea. „lan scoală, 
draga mea, că amar cu dulce mai dormi, da eu tare chinuiesc! Te-ai 
îndurat tu așa să mă tai şi să mă arzi?” Da ea atuncea sare la dînsul 
şi începe să-l cuprindă: „Mă rog iartă-mă, că am greşit şi Dumnezeu 
de multe ori iartă.” „Apoi, Dumnezeu poate rabda, da eu nu pot.” Şi 
ia şi-i taie capul. 

S-a însurat cu bucătăriţa ş-a ramas el acolo împarat. 

Auzită de la Gheorghe Botezat, din Roșa 


Slutul 


A fost un împarat ş-a avut un ficior tare slut. De urît ce era, a 
trimes împaratul pe-un om cu dînsul în pădure să-l omoare. Omul i-a 
spus — şi el s-a rugat să ducă tatu-său ochii şi inima cînelui — că avea 
un cîne cu el; da pe dînsul să-l lese. Omul a făcut așa şi împaratul a 
crezut. A ramas slutul sîngur în pădure. S-a dus el, s-a dus, găseşte 
o colibă, c-un pat de muşchi ş-o bărdiță ş-o pușcă ruginită. — În coliba 
ceea venea şi dormea, cu bărdiţa mergea şi ciocănea lemne, tăia, da 
cu pușca împuşca sălbătăciuni şi trăia. Odată s-a dus el mai departe 
în pădure, dă de-un zmău că se lupta cu un cioban. Se luptau și se 
luptau întruna, şi nu se mai biruiau. „Slutule, zice ciobanul, vină 
de-mi ajută să omor zmăul, că ț-oi da oi.” „Ba vină mie, slutule, de-mi 
ajută să omor ciobanul, că ț-oi da ce-i vra.” El să gîndeşte că mai 
bine-i să-i ajute zmăului şi omoară pe cioban. „Cînd ț-a trebui ceva, 
zice zmăul, să vii la curțele mele, că ţ-oi da.” 

Să duce slutul înapoi la bordei; să gîndeşte el: „De ce nu m-ași 
duce la dînsul să cer ca să am cu ce trăi, decît să năcăjesc pe aice?” 
Porneşte. Pe drum întîlneşte un moșneag. „Slutule, dacă te duci la 
zmău, nimic să nu ceri, că el ţ-a da moşii, bogății, decît pe Maria, 
sora lui.” Mai merge, îi iesă alt bătrîn, îi spune tot aşa; mai merge, 
îi iesă şi al treilea, tot așa. Să gîndeşte el că, de vreme ce toți îi spun 
tot întruna, să facă cum îi spun. A 

Merge la zmău; era soarele drept amiază şi zmăul dormea. Il 
întreabă ce caută. El îi spune că a venit să-i dea pe sora-sa, Maria. 
Zmăul spune că-i va da moşii, împărăţii... Nu, că el pe dînsa o vrea. 
„Scobori, Mario, de pe cuptiori şi te du, zice zmăul mînios, dacă 
pentru slutul te-a făcut mama.” Cînd să scoboară ea de pe cuptiori, 
acea era o bălăuroaică, blastamată ca să fie așa păn ce s-a mărita. 
EI, cum a văzut-o, la fugă, ea după dînsul. El de-abia a întrat în 
bordei, a luat barda şi pușca şi la fugă. Ea rămîne acasă. Îndată s-a 
schimbat în cea mai frumoasă femeie, iar din bordeiul acela a făcut 
palat. Apoi s-a apucat să-i facă de mîncare şi cînd l-a strigat pe 
dînsul răstit să vie din pădure să mănînce, el de frică a trebuit să 
vie. Cînd a întrat în casă ș-a văzut-o, îi venea să legine de bucurie. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 215 


Iată că vine omul cela ce l-a fost dus pe dînsul să-l omoare pe 
acolo şi să întălneşte cu slutul. „Mai trăieşti, slutule?” „Ba încă cum 
trăiesc! Ia hai şi mi-i vedea casa şi femeia!” Cînd s-a dus ş-a văzut, 
acela a înmărmurit. Ia şi să duce la împaratul şi-i spune. Împaratul 
merge singur să vadă, pe cînd slutul nu era acasă. Cînd a văzut pe 
femeia slutului așa de frumoasă și mîndreţele celea, ciuda lui... A 
trimes de la curte după ficiorul său să vie la dînsul, că are să-i spuie 
ceva. Împaratul avea împrejurul curței o pădure; pădurea ceea, a 
spus el ficioru-său că păr” a doua zi să i-o taie, să samene grîu pe 
locul acela şi dimineaţa să găsească pe fereastă o azimă caldă, că de 
nu, îi taie capul. 

„Ri, slutule, la ce te-a chemat tatul-tău, zice femeia, ţ-a dat ceva 
moștenire?” „Ba vra să-mi taie capul”, zice el; şi-i spune. „Nu te 
teme, ia şi te culcă.” Ea s-a pus c-un picior în prag şi cu o mînă sus în 
uşor şi, cînd a şuierat, au venit fel de fel de paralei. Le-a poroncit ce 
să facă — şi păr a doua zi era azima coaptă gata pe fereastă. Iar îl 
cheamă împaratul... Pănă a doua zi dimineaţă, să-i facă un lac cu 
lapte dulce, să se trezască în huitul valurilor, şi pe fereastă să fie un 
pahar de lapte, nici rece, nici cald. Ş-aceea i-a făcut. A treia oară, iar 
l-a chemat și i-a poroncit să se ducă pe ceea lume, la mă-sa, să-i 
aducă inelul. „Ei, slutule, la ce te-a chemat tatul tău, are să-ţi deie 
moștenire?” „Ba vra să-mi iaie capul. Uite-te ce m-a trimes să fac.” 
„Amu, asta ai s-o faci tu. Culcă-te şi te hodineşte ş-apoi ai să te duci.” 
După ce s-a sculat, i-a dat un frîu să meargă la o movilă şi să zică: 
„Ptru... roibuşorul meu!” De acolo are să iasă un cal şi el pe acela s-a 
încăleca şi s-a duce. Iese calul. „Cum să te duc, stăpîne, ca gîndul or 
ca vîntul?” „Ba ca gîndul.” Îndată au fost pe ceea lume în ceri; era 
tocmai amiază şi porțile raiului erau deschise. A întră înăuntru; 
vede o horă de mirese cum să învîrteau şi alta de miri. Mai merge, 
vede doi porumbi că ziceau: „Vai, vai de noi, dar mai rău de cei ce 
ni-au făcut pe noi” etc. Mai merge, vede un pat mic c-o babă ș-un 
moşneag culcați pe o pernă mică şi acoperiţi c-un laiceri mic. Să mai 
duce, vede un pat mare, c-o pernă şi c-un oghial mare şi cînd unul să 
acoperea și celalant rămînea descoperit şi cu capul de pe pernă jos, 
cînd celalant. Mai merge, vede două lumînări în cale, că i să dau în 
lături din carare. Se mai duce, vede un pat de flori şi în pat o 
cunoaște pe mă-sa. „Ce-ai venit?” El îi spune că după inel. „Eu 
inelul ţi l-oi da, dar mai întăi să-mi spui ce ai văzut păn aici?” 
„Intăi am văzut niște mirese jucînd o horă.” „Acelea-s fetele ce au 
murit logodite.” „Apoi am văzut niște miri în horă.” „Aceia sînt miri 
ce-au murit logodiţi.” „Apoi am văzut porumbi” etc. „Aceia sînt copiii 
ce-au murit botezați şi sînt fericiţi, ei şi părinţii lor, şi vice-versa.” 
„Apoi am văzut doi moșnegi, pe-un pat mic, ş-o pernă mică, ş-un 
lăicer mic, învăliţi, şi alţii pe pat mare, goi, cînd unul, cînd altul.” 
„Acei dintăi au dat cu toată inima lucrurile celea, iar la aiști din 
urmă, unul a dat şi celuialant i-a părut rău şi de aceea li-i tot frig 
şi-s neacoperiţi.” „Da cele două lumine, ce-s?” „Acelea-s două surori 
a tale. Acu vin încoace!” A mers mai înăuntru, acolo era un pat şi pe 
dedesubt și deasupra lui, era încunjurat de foc: „Aista-i patul tatului 


216 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


tău, în care va şedea cînd va veni aice. Amu na-ţi inelul şi te du.” S-a 
dus iar cu calul. I-a dus tatu-său inelul. „Amu, zice el, să-mi aduci om 
cu capul de fer, să mă lupt cu dînsul.” „Ei, mutule, ț-a dat tatăl tău 
poate moştenirea?” „Ba”, a spus etc. „De ce n-a cerut aceasta mai de 
mult? Fratele meu cel mic e cu capul de fer, mergi şi-l cheamă.” S-a 
dus el iar la casa zmeilor de l-a chemat să meargă la împaratul să să 
bată. „M-oi duce, zice zmăul, dar să-mi pregătească împaratul 12 
ialovițe să mănînc şi 12 buți de vin să beu.” El a mers la tatăl său 
ş-a spus, tatăl său s-a pregătit. Zmăul cu capul de fer a venit şi, 
după ce-a mîncat totul, s-au apucat la luptă şi l-a omorît pe împara- 
tul; iar slutul a ramas împarat. D-na Sevastița Dumitriu, Botoșani 


B. Șerpele blastamat. Femeia 


Şerpele dintăi nu a fost şerpe, a fost om şi era în ceri la 
Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blastamat cînd a înşelat-o pe Eva şi 
s-a făcut şerpe. Dimitrie Volcinschi, Ropcea 


În ceri la Dumnezeu, sînt de toate lighioaiele, numai şerpi, nu. 
Şerpele dintăi era zburători, avea aripi şi picioare, şedea în rai şi 
era bun la Dumnezeu, dar el a primit duh rău într-însul, pe diavolul, 
şi a învațat-o pe Eva de au păcătuit. Dumnezeu s-a mîniat și i-a dat 
atît pe dînşii, cît şi pe şerpe, afară din rai, iar şerpelui i-a luat 
picioarele și aripele şi l-a trîntit jos. I-a spus ca să se tîrîie ca funia 
şi cînd îl va durea capul, să iasă la drum, că va veni popa şi-i va face 
agheazmă să-i treacă. De aceea iese şerpele la drum, iară omul merge 
cu măciuca de-i dă în cap și-l omoară. Dumitru Grigorașciuc, Mahala 


Şerpele e din drac, el are pe dînsul piele de drac. Roșa 


Şerpele e din degetul diavolului; avea diavolul un deget mai şuru- 
bari ş-a gîndit: oare ce să facă dintr-însul? „Ian să-l tai să-mi fac mie 
un ajutor” şi cum l-a aruncat pe pămînt, a început a umbla și-i şerpe. 

Ioan David, Botoșani 


Serpele și bradul. Şopîrla 


Şerpele zice că a umblat în 24 de locuri să-și facă cuib, de aceea 
şerpele, după ce mușcă, la 24 de ceasuri moare omul; şi s-a suit în 
brad să-şi facă cuibul, dar s-a scoborît din ceri Sf. Lună şi l-a 
alungat; el a sărit la dînsa -— şi ea l-a blastamat, zice: „Te blastăm 
eu şi Maica Domnului, că cine te-a vedea să-ţi sfărme capul, să te 
omoare, că femeie, că barbat.” Şi chiar să vedeţi D-voastre, că 
şerpele să-l faci bucăţi încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu. 
Şerpele, dacă îl ucizi, nu moare păn' ce nu asfinţeşte soarele — să-l 
faci pămînt şi el, păn' la asfinţit, tot se mişcă. 

Sf. Soare zice că tare să supără cînd vede că şerpele a mușcat pe 
vrun om, să întoarce cu fața, ca să nu vadă... Ioan David, Botoșani 


Omului numai șopîrla şi cînele îi sînt credincioşi. Șopîrla, cînd 
doarme omul și vrun şerpe vra să-l muşte, i se bagă în sîn şi-l gîdele, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 217 


doar l-ar scula; unui om i s-a bagat în gură şi l-a pișcat; atunci omul 
a sărit în sus — şi şerpele lîngă dînsul... General 


In Moldova, oamenii, cînd văd şopîrla întăi, întind brîul sau cu- 
reaua, să treacă șopîrla peste ea, ca să fie vînjoși peste an ca şopîrla. 


Botoșani 
Mîţa, cînele, lupul, şerpele nu-s prieteni omului; că ei au venin 
în dinți şi dacă-l muşcă pe om, moare. D. Volcinschi, Ropcea 


De ce n-are dreptate femeia 


Pe şerpe să nu-l ucizi, Doamne fereşte, că el e bun omului. Atunci 
cînd era să se înece corabia, cînd s-a făcut dracul şoarec etc., şerpele 
a pus coada şi a ținut şi pentru aceea Dumnezeu l-a făcut om, care 
mai frumos. 

El atîta că s-a dat în bedreag! cu Eva şi Dumnezeu l-a blastamat 
să se tîrîie şi să fie şerpe; da el era ca toţi oamenii şi umbla pe pămînt. 

Gheorghi Postolachi, Bagiurea 

Cînd s-a făcut necuratul şoarec ş-a bortit corabia, ca să înece 
oamenii, Noe l-a căutat pe şoarec să-l omoare, dar Eva l-a ascuns sub 
poale; şi de atunci e femeia blastamată, ca să nu mai aibă dreptate 
pe lume. Şerpele e cel mai bun prieten omului, el e ca și cînele, el 
înainte nu muşca, dar după ce l-a ascuns femeia pe necuratul, el l-a 
învaţat pe şerpe cum să muşte şi l-a muşcat pe Noe. Dumnezeu însă 
a dat că Noe n-a murit, a vrut însă să omoare pe şerpe, dar el s-a 
rugat să-l lese să trăiască pănă va avea copii, ca să rămîie în urma 
lui, şi apoi îl va omorî. Călena Caliniuc, Mihalcea 


Femeia a greșit că l-a ascultat pe diavolul, pe şerpe, de-a mîncat 
măr; Dumnezeu, pentru aceea, i-a alungat din rai; iar Evei i-a zis: 
„Pentru aceasta, de-acuma tu să ştii că pe lumea asta ai să fii pedep- 
sită; întruna ai să fii bătută de barbat!” 


Şi de-atunci femeia, orce ar zice şi orcum ar face, bine sau rău, 
barbatul tot una o bate; aşa-i pes tot locul şi în Moldova, bat barbaţii 
pe femei. Dănilă Oloinic, Mihalcea 


Șerpele. Mărul 


În jos înspre răsărit, 

Este-un măr mîndru-nflorit, 

Dulce somn am adormit 

Şi şerpele m-a găsit. 

Jumatate m-a mîncat, 

Jumatate nu mă poate, 

Vină, Doamne, de mă scoate, 

Din gura şerpelui, 

Din mîna calăului. Birchişeşti 


1. Dragoste. 


218 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Ciobanul Limon 


Limon, Limon, dragul mamei, 

Ce-ai strigat în gura mare? 

Ori oile-ai prăpădit, 

Ori mîncarea ai sfîrşit? 

— Ba eu singur am greșit, 

Că m-am culcat sub un hat, 

Sub un hat lăturat, 

Şi şerpe-n sîn mi-a întrat. 

Un şerpe balaur, 

Cu solzii de aur. 

Învăleşte-ţi mîna bine 

Şi vîr-o în sîn la mine, 

Şi-mi scoate şerpe balaur, 

Cu solzii de aur. 

— Limon, Limon, dragul 
mamei, 

Decît oi fi făr’ de mînă, 

Mai bine-oi fi făr’ de tine; 

Dac-a ținea țara-n pace, 

Mama un Limon ş-a mai face. 

Şi m-am dus la nenicul: 

— Nenico, nenico hăi! 

Învăleşte-ţi mîna bine 

Şi vîr-o în sîn la mine, 

Şi scoate-un șerpe balaur, 

Cu solzii de aur. 

— Limon, Limon, dragul 

nenei, 

Decît nenea fără mînă, 

Mai bine fără de tine. 

Dac-a ținea țara-n pace, 

Nenea un Limon ş-a mai face. 

M-am dus la un frățior: 

Frate, frate, frate hăi, 

Învăleşte-ți mîna bine 

Şi bag-o în sîn la mine. 

— Decât oi fi făr' de mînă, 

Mai bine oi fi făr’ de tine etc. 

Şi m-am dus la drăguța: 

— Puică, puiculița mea, 

Am pus gînd că te-oi lua, 

Învăleşte-ţi mîna bine 

Şi vîr-o în sîn la mine, 


Şi scoate-un şerpe balaur, 

Cu solzii de aur. 

Ea mîna ş-a învălit 

Ş-a scos aur şi argint. 
Mahala 


Dragostea. Comoara 


Şi pe dealuri, şi pe văi, 

Strigă Gheorghe: — Mamă hăi! 

— Ce strigi tu, măi Gheorghe, 

măi, 

Or boii ț-ai prăpădit, 

Or mâncarea ț-ai gătit? 

— Nici boii n-am prăpădit, 

Nici mîncarea n-am gătit, 

Am apucat ş-am adormit, 

Sub un măr mîndru-nflorit, 

Mare șerpe mi-a venit, 

Nu ştiu, șerpe ori balaur, 

Văd că-i cu gura de aur etc. 

De-mi ești, puică, cu dreptate, 

Bagă mîna şi mi-l scoate, 

Leagă mîna c-o basma, 

Vină și m-ăi apara, 

Că eu pe tine te-oi lua. 

— Da tu de nu m-ăi lua, 

Eu atîta te-oi blastama: 

Să te-nsori de nouă ori, 

Şi să ai nouă ficiori, 

Şi la urmă-o copiliță, 

Să te poarte de mînuţă. 

Să te poarte nouă sate 

După cîrmăje uscate, 

Şi să vii şi-n satul meu, 

Că te-oi milui şi eu, 

C-o cojiță de malai, 

Uscată de nouă ai, 

Nici aceea nu ț-oi da, 

Pănă nu te-oi întreba 

De ț-am fost dragă or ba? 
Strojineţ 


„Nenea” să spune la tată prin părţile acestea. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 219 


Fata pădurariului 


A fost odată într-o pădure un pădurari ș-avea o fată. Într-o zi, 
pădurariul cu femeia lui s-au dus de-acasă la tîrg ş-a lasat fata 
singură. Vine ficiorul împaratului pe acolo, o vede că-i singură şi 
gîndeşte că i-ar fi îndămînă s-o scoată din minte. Începe a-i spune 
fetei una, alta. Fata zice: „Eu voi face ce spui d-ta, dar vină în casă, 
că eu am icoană, Maica Domnului, bate mătăni și jură la sf. icoană 
că, cînd te-i însura cu alta şi-i avea în cap cununia, să se facă din 
cununia d-tale un şerpe balaur și să se plece cu limbele la limba 
d-tale să te sugă.” El a bătut mătăni ş-a jurat c-așa să fie. Ş-a făcut 
gustul şi nici nu i-a mai pasat; s-a dus şi în curînd a și uitat. Fata a 
tăcut, n-a spus la nime nimică, dar în gîndul ei tot zicea: „Rău așa, 
rău așa, da cum a fi, tot a fi.” 

A trecut vreme de la aceea, merg iar părinții fetei în tîrg și cînd 
vin, îi aduc veste că duminică are să fie nunta la ficiorul împaratului, 
că ş-a găsit o fată de împarat de potriva lui şi se însoară. 

„Mamă, zice fata, ce-i zice d-ta, acea ţ-oi face şi te-oi asculta, 
dă-mi ce treabă vrei, numai să mă lași duminică la tîrg să mă duc la 
biserică să văd şi eu nunta împaratului.” „Bine, draga mamei.” 
Sileşte fata şi face tot lucrul pănă duminică și duminică de 
dimineaţă să scoală, să găteşte şi porneşte la tîrg. S-a dus şi s-a 
aşazat în biserică într-un loc bun, sus, să vadă ea cum s-a cununa 
împaratul. Vine nunta, îi pune pe miri pe un covor frumos alăturea, 
preotul le citește cununia, ia nunul cu preotul şi-i pune mirelui 
cununia pe cap, dă să puie şi miresei, da din cununia lui iese un 
balaur cu un cap şi cu niște limbi şi să pleacă la limba lui să-l sugă. 
Atuncea toți au ramas încremeniţi; au lasat jos şi cununie, şi tot, şi 
oamenii care încotro au fugit. Fata, cum a văzut, tiulea, băiete, la 
fugă acasă, în pădure. Mireasa s-a dus; ce să facă cu ficiorul 
împaratului? Îl iau preoţii în altari, îi cetesc, șerpele nu să duce. 
Stă o zi, stă două, stă trei. „Poate-i vrun blăstăm, vro afurisenie, 
poate ai făcut vrun pacat, adu-ţi aminte” îl întreabă preotul. 
Deodată îşi aduce aminte de fata pădurariului, pe care a înșelat-o el 
în pădure, şi de jurămîntul ce l-a făcut și spune la preoți. 

„Dacă-i aşa, atunci să meargă s-o caute și s-o aducă, că altfel nu 
scapi.” Au spus împaratului, au trimes oaste, poştalioni; poc! poc! 
din bice... Aud moșnegii că huiește pădurea. Da pădurariul sta şi 
asculta — c-o cuşmă întoarsă pe dos şi c-un chimir pîn” la piept şi cu 
nişte opinci şi liulea lungă în gură şi pădurărița, c-o cîrpă lungă şi 
îmbracată cu catrinţă. „Oare ce să fie asta, barbate?” „Ce-a fi, om 
vedea”, zice el. Fata sta pe colţul prispei și tare bine să pricepea, 
numai căt tăcea. Vin oameni, vin aghiotanțţi, generali, să pleacă toţi 
înaintea lui ş-a ei, c-au venit cu poroncă de la împărăție, să-i ducă la 
curte la împaratul pe dînşii amîndoi şi pe fată. ÎI pune pe pădurari și 
pe pădurăriță într-o cupe, şi pe fată în alta. „Te pricepi tu, babă, ce 
să fie asta?” „Dacă nu te pricepi tu, da eu de unde să mă pricep!” Se 
suie şi fata în trăsură şi gîndeşte şi ea în gîndul ei: „Rău așa, rău 
aşa, da cum a fi, tot a fi.” Au ajuns noaptea la împărăție; îndată au 


220 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


pus pe pădurari şi pe pădurăriță şi pe fată de i-au fereduit; i-au 
îmbracat în haine scumpe: pădurariului i-au pus la umere niște 
galoane, pe pădurăriţă iar au îmbracat-o în haine de matasă, pe fată 
iar ca pe mireasă, cu diamante şi pietre scumpe. Pădurariul se uită 
împrejurul lui, pădurăriţa iar, i-au luat de mînă pe toţi şi i-au dus în 
salon. Acolo, lumină straşnică, policandre și împarațţi, crai fel de fel. 
Stă pădurariul spăriet la ușă şi începe a răcni cît putea: „Tiuha! 
Tiuha!” Lui i s-a părut că-i în pădure, între copaci şi că alungă vro 
sălbăticiune, ceva. Toţi s-au uitat spărieţi la dînsul, ce-a păţit? „li 
împarat mare, zic cei de casă, şi numai o fată a avut şi, de scîrbă c-o 
dă, ș-a ieşit din minte. Chiar fata lui îi tare fudulă, îi tare scumpă la 
vorbă.” S-au liniștit lucrurile. Îndată s-au dus cu toții la cununie, la 
biserică; pe mireasă au pus-o lîngă dînsul, da şerpe-balaur deodată 
începea a să trage de la gura lui înapoi și s-a învîrtit, că nu s-a ştiut 
ce s-a făcut, a ramas pe cap numai cununia! Preoţii i-au cununat şi 
pe urmă s-au înturnat cu toţii acasă ş-au făcut nunta şi ea a fost 
împărăteasă; dacă a fost cu credinţă în Dumnezeu. 

Ilinca Puricioaia, Botoșani 


C. Şerpele noroc. Să nu-l omori 


Pe șerpe e pacat să-l omori. El nu mușcă decît dacă-i face cineva 
vrun rău. Dumnezeu zice că omul e şerpe. Şerpe este la toată casa; 
unde este șerpe, e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un 
farmec nu se apropie. Dar să ferească Dumnezeu să-l omori, că îndată 
moare unul din gospodari. 


Acela se cheamă şerpe de casă. S-au văzut astfeli de şerpi bînd 
lapte din strachină de-a valma cu copiii. Copiii îi dădeau cu lingura 
peste cap, plîngînd că le mănîncă laptele, dar şerpele mînca înainte, 
nu se supara. General 


Cînd merge un om cu pluta şi dacă să suie un şerpe, să nu-i facă 
nimică şerpelui, căci merge într-un loc şi pe urmă singur sare înapoi 
în apă — şi timpul acesta pluta merge ca o pană, iar dacă-l omoară, 
atunci pluta numaidecît să strică. Acesta e şerpe de apă. Şerpele în 
apă nu muşcă. Ciolan de şerpe dacă-i întră omului în picior, omul 
moare. De la d-l David, com. Buhalniţa 


Un om a căzut, căutînd toamna bureţi, în groapa şerpilor. Acolo 
era şi cel mai mare: balaurul. Pămîntul s-a închis şi el a ramas 
acolo cu ei. Balaurul l-a îndemnat să lingă din piatra ceea a lor, de 
unde lingeau şi ei, şi cu aceea s-a hrănit pănă primăvara, la 
Blagoviştenie. Atunci s-a deschis pămîntul și el a ieşit, da 
bălăuroaica i-a zis: „Vezi, ai trăit cu noi iarna; să nu te apuci să 
omori vrun şerpe, că vai de tine, căci noi n-avem voie să mușcăm pe 
nimene, că nu ne primeşte pămîntul.” 


În o altă variantă, se spune că omul lingea cu ei piatra bălău- 
roaicei din cap şi se făcuse gras, frumos şi cuminte: „Vezi c-ai stat 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 221 


între noi şi nu te-am mîncat, dar omul vine în pădure, în casa noastră, 
şi ne omoară. Să ştii de-acuma să spui şi la alţii să nu ne omoare, că 
noi avem cine să ne omoare, mai mare peste noi: pe Domnul Hristos.” 

Petrea Beicu, Mihalcea 


D. Sf. Alexi, Omul lui Dumnezeu 
Diferite despre șerpi 


În ziuă de Sf. Alexi, Omul lui Dumnezeu, iese toate gîngăniele din 
pămînt. În ziua ceea, băț în mînă să nu iai şi să nu umbli cu sulă, cu 
ac, cu nimic ascuţit, ca să nu te muște şerpele și să te păzești să nu-l 
pomeneșşti în acea zi, c-apoi îl vezi peste an. In Mihalcea, să păzesc 
tot anul să nu-i spuie numele, zic: „de cei lungi”, cînd vorbesc despre 
dînşii, sau „nu să mai vadă” ş-apoi nu-i văd; da de-i zic pe nume, să 
arată. Dacă ţii ziua Sf. Alexi, şerpele şi alte gîngănii nu mușcă vitele, 
nu fac nici o stricăciune. 


Pe șerpe cînd îl vezi întăi, să-l omori, c-apoi îţi ia puterea şi rămăi 
tot anul fără putere. Roșa 


Şerpe de omori, îi iai puterea. Şerpele are mare putere, căci are 
venin într-însul. Cernăuţi 


Bățul cu care l-ai omorît să nu-l aduci acasă, să-l lași acolo, căci 
vin șerpii la casă. Stănești 


Şerpele mai mult sub alun șede. Alunul e cumătru cu șerpele; pe 
şerpe să-l atingi căt de uşor cu o nuielușă de alun și el îndată moare. 


Şerpoaica scoate cîte 12 pui deodată şi dacă îi moare părechea, 
iese la drum s-o omoare; ori dacă moare ea, iese el să-l omoare. 


Şerpi ar fi fost așa de mulți pe pămînt, că n-ar fi putut să trăiască 
oamenii, dacă Dumnezeu n-ar fi rînduit un cocostîre cu clonţul de 
fier să-i împuţineze. 


Un soldat odată zicea altora că aceia nu-s şerpi ce-i văd ei, dar să 
le arăte el şerpi! Şi a așternut mantaua jos ş-a șuierat o dată, de-au 
venit şerpi puzderie, ş-a mai şuierat o dată şi iar au venit şi cînd a 
şuierat a treia oară, a venit o șerpoaică groasă și lungă ştraşnic şi 
s-a amestecat pintre ceialalţi; el a netezit-o cu mîna ş-a zis: „Draga 
mea, a ei sînt 24 de hotare!” şi cînd a şuierat iar, nu s-a ştiut ce s-au 
făcut toţi. Maria Strut, Mihalcea 


Şerpoaica ouă cîte 100-150 de ouă, ca de hulub, toate se ţin la un 
loc, ca mărgelele înşirate, roată. Din şerpi, dacă unul n-a văzut om 7 
ani, se face „sugel”: îi cade coada şi-i cresc labe. Acela îşi cată o vacă 
cu vițelul întăi ş-o suge; se încolătăceşte pe picior şi vaca îl linge și-i 
strînge lapte şi rage după el. Vaca ceea, căpătînd suc de al lui, se face 
sănătoasă, voinică şi dă mult lapte. Şerpele acesta, dacă mai trec 7 
ani fără să vadă pe om, se face balaur; iar după alți 7 ani, se face 


222 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


zmeu: îi iese foc din gură şi capătă coadă şuvăită, vînătă, şi la coadă 
capătă două steaguri, de o parte și de alta, şi aripi ascuţite. Atunci se 
duce în stînci lîngă mare. Cu aripele înoată, iar cu limba, cu focul lui, 
zboară în nouri. Petrea Beicu, Mihalcea 


Copacul în care va lasa şerpele veninul se desface. 
Şerpii leapădă în toată primăvara pielea. 
* 
Cimilitură: 
Cureluşă unsă, 
Pe sub pămînt dusă. 
(Șerpele) 
* 


Şerpe de visezi, ai un duşman. 
Şerpe de visezi, e fulger. 
Şerpe de visezi, are să fie vînt. General 


Cînd s-au adunat dușmanii cuiva la un loc, acel ce are dușmani 
zice: „Amu fierb piatra cea scumpă”, adecă îl vorbesc. 


Cînd a tras cineva un chin, zice: „Ferească Dumnezeu şi pe duş- 
manii mei, să nu păţască ce am păţit eu, şi pe puiul cel de șerpe.” 


* 


Un om a văzut iarna un şerpe înghețat. 


„Omule, omule, nu mă lasa a muri, 
Că nici eu nu te-oi lasa a trăi”, zice şerpele. 

Omul l-a pus în sîn şi l-a dus acasă. Cînd pe drum, după ce s-a 
dezgheţat, îl muşcă pe om.”Apoi de asta te-am încălzit la sînul meu 
şi te-am scos de la moarte?, zice omul, să mă omori?” „Da eu nu ţ-am 
spus de la început că să nu mă laşi a muri, că nici eu nu te-oi lasa a 
trăi? — Tu la ce m-ai luat?” Botoșani 


In Mihalcea, se spune despre țaran că e ca şerpele: 
nemulțămitori cînd îi faci bine. 


(Vol. II", se vor vedea variaţii asupra temei aceștia, cu privire la 
înţelepciune.) 


Pielea de şerpe e bună de afumat pentru friguri. Mihalcea 
Prin pielea de șerpe să se petreacă apă, pentru mușcătură de 
şerpe, şi să se spele rana. Botoșani 


Limba şerpelui se pune în vîrf de biciuşcă şi atunci, caii aceia sînt 
vrednici, sănătoși şi nu se apropie nici un rău de ei. Acel ce are un 
asemenea bici are mare putere. Petrea Beicu, Mihalcea 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 223 


Şerpe să pune în pușcă şi cu el se împușcă, pentru ca să moară 
desigur acela pe care îl împuști. Corovia 


Cum se face otrava 


Otrava se face din şerpe și din om care-i bun de otravă, că nu 
fiecare e bun. Omul care e iute tare, rău, se mînie degrabă, acela e 
potrivit. Un astfel de om şi singur face într-însul otravă şi dacă n-ar 
varsa venin, se poate pune pe inimă şi crapă; de aceea e mult mai 
bine să fie omul mai dămol. Cîteodată, omul se mînie de ceva și ar 
sfarma pe cel vinovat, nu alta, dară să-şi aducă aminte că pentru 
dînsul e rău, căci așa un om nu poate să trăiască mult. 


Otrava au făcut-o armenii, iată cum: 

Odată prăşau patru oameni pe cîmp. Vine un arman la dînşii: 
„Bună ziua la d-voastră !” — „Mulţumim !” — „Da cât luaţi de lucru pe 
zi?”, îi întreabă armanul. — „Cîte 50 de cruceri.” — „Numai atîta! 
Veniţi la mine, că eu dau cîte 100 de lei pe lună.” — „Haidem”, zic 
oamenii şi leapădă sapele. Unul nu vrea ca să meargă, dară ceilalți 
trei se iau cu armanul și se duc. 

Ajunşi la arman acasă, îi cheamă după el, îi bagă într-o pivniţă — 
o lampă ardea sus — şi închide iute uşa după el. Apoi merge la o 
ladă, o deschide şi scoate un șerpe; oamenii au încremenit. 

„Dezbracă-te!”, poronceşte armanul unuia. Dintăi, omul nu se da, 
în cele din urmă, a trebuit să asculte. „Așterne-ţi sumanul și te 
culcă !”... Atunci armanul a slobozit șerpele, care a mers drept la om 
şi l-a muşcat. Omul pe loc a murit şi a început a se umfla; aşa era 
şerpele cela de veninos. L-a rădicat armanul pe om de jos, l-a legat cu 
picioarele de o grindă, anume făcută, iar capul îi spînzura deasupra 
unei căzi cu apă şi a început a-i curge din gură venin. 

„Amu, dezbracă-te şi tu !”, strigă armanul la altul. S-a dezbracat 
şi celalalt şi s-a pus jos; a venit şerpele şi l-a muşcat şi a făcut şi cu 
el așa. 

A venit rîndul celui al treilea. S-a dezbracat şi s-a culcat. Dă 
drumul şerpelui — nu-l mușcă. Scoate alt șerpe flămînd — nu-l muşcă 
nici acela. Deschide o ladă mai mică — cînd a ieșit un şerpe roș, gros 
cît mîna, și a țîşnit ca săgeata drept la om... Il cearcă în toate părțile 
trupului, prin gură, pe sub limbă, pe la urechi, dar nu găseşte loc de 
mușcat; nu era bun de otravă. 

„Ai noroc, zice armanul, scoală-te!” I-a dat 100 de lei şi s-a dus. 

Cum a scapat, omul a început a povesti în toate părţile ce i s-a 
întîmplat. S-au dus oamenii cu putere și au găsit toate aşa şi l-au 
omorît pe arman. 

Acuma, iată cum făcea otrava: din veninul ce curgea în cadă, 
bracul se aşeza la fund, iar deasupra apei se ridica nişte spumă; 
aceea spumă era otravă. Ioan Pisarciuc, Roșa 


224 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


De ce te temi, de aceea nu scapi! 


Era odată un om; el zicea că de nimică nu să teme decît „să nu-l 
muște şerpele, să nu cadă de pe copac şi să nu se înece”. 

A mers el odată la pădure şi căuta pui de grauri — sînt aşa buni de 
mîncat şi mărişori cît puiul. — Cată el cît cată, da era un copac plecat 
peste o baltă; se suie în copacul acela, în copac era o bortă. Cînd 
bagă mîna, îl mușcă un şerpe ce era acolo; de frică, cade de pe copac 
în baltă şi se îneacă. 

Şi iată că, de ce s-a temut, de aceea n-a scapat. 

Dumitru Grigorașciuc, Mahala 


E. Descîntece de șerpe 


Cînd un şerpe a mușcat pe un om sau pe o vită, cel muşcat să se 
silească degrabă să beie apă păn' a nu fi băut şerpele, căci el, cum 
muşcă, aleargă la părău să beie apă şi atunci omul cel muşcat 
trebuie să moară, dar de bea omul înainte de şerpe, şerpele crapă şi 


omul scapă. Vasile Jemna, Cernăuţi 
Sus tună, fulgeră, Sus în ceri tună, 
Jos pică negură, păcură; Pe pămînt fulgeră. 
Păcură pestriță de peliţă; Istriţa, pestriță, 
Peliţa de carne, Lipită de peliță. 
Carnea de os, Carnea de os, 
Să fie de folos. Să fie de folos. 
Cine a adus vestea Liliac, tiriac, 
Să-i meargă povestea! Să fie de leac! 
Aniţa Smolinciuc, Horecea Maria Cocia, Voloca 


Descîntecul îl spui repede, într-un duh, de 9 ori — să nu te răsufli-— 
descînţi cu răchită în apă. Aniţa Smolinciuc, Horecea 


Iai trei fire de iarbă de la părău şi descînţi în apă neîncepută, cu 
iarbă, în crucişi: 

Lestriţă albă, 

Lestriţă neagră, 

Lestriţă pestriță. 

Pelița-i de carne, 

Carnea de os, 

Veninul să curgă în jos, 

N. să rămiîie sănătos. 
După ce-l speli, pui iarba la rană. D-na Panoria Petrașescul, Camina 
Mai întăi, să spune ca mai sus. Apoi: 


A ieșit bourul negru 
Din munte, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 225 


De unde a mușcat, 

Venin n-a lasat, 

Curat sănătos a rămas, 
După cum Dumnezeu l-a dat. 


Se descîntă cu trei fire de iarbă crescută în gard şi cu apă neîn- 
cepută şi se spală rana. Siret 


Altele descîntă cu trei fire de paie. 


* 


Dediță pestriță, 

Pielea ţ-ai pişcat, 

Pielcica ți s-a umflat. 

Iarbă din gard ț-am descîntat, 
Ouăle în șerpe au crapat. 


Descînţi cu iarbă din gard, 9 fire, descînţi de 9 ori, frămînţi iarba 
în apă şi te speli şi trece. Victoria Cocriș, Botoșani 


* 


Dacă a mușcat un șerpe vaca, alergi la femeia ce descîntă şi de la 
ușă zici: „A mușcat şerpele vaca!” (Ziua bună nu se dă.) Femeia ce 
descîntă nu face nimic alta decît la minut zice din gură: 

Nistriţă bistriță, 
Os din os, 
Să fie de folos. 


De trei ori; apoi bate cu mîna de trei ori pe pămînt, o dată cu 
palma, a doua oară întoarce mîna şi bate cu dosul şi a treia oară iar 
cu palma, zicînd: 

Descîntecul de la mine, 
Leacul, Doamne, de la tine. 
Dihania să crăpe, 

Iar vaca să fie sănătoasă. 


Şi poate să fie vaca mușşcată tocmai în alt sat, că merge descîn- 
tecul pe pămînt pănă acolo și şerpele trebuie să crăpe, iar vaca scapă. 
Catrina Olâniţa, Broscăuţi 

De şerpe, e bine să afumi cu frunze sau rădăcină uscată de mu- 
tătoare. Voloca 


* 


A mușcat ţînțare pe mînzare, 
In păr, din păr, 

În piele, din piele; 

Din piele în bîrdahan, 

Din bîrdahan în rărunchi, 
Din rărunchi în inimă, 

Din inimă în plămăi, 

Să curgă apa, 


226 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Să vie vestea, 
Să rămîie Huluba curată, luminată, 
Din ist ceas, din astă dată. 


Se descîntă în apă cu 12 mlădiţe de rachită sau alun. 
D-na Maria Reus, Broscăuţi 


Descîntec din Costîna 


Iediţă pestriță 
De pintre garduri, 
Cine ţ-a adus vestea 
Să-ţi beie apa, 
Iar pe gîndacul 
Să-l ieie dracul, 
Şi umflăturei 
Să-i fie leacul. 
De la d-l profesor Vasile Bumbac, Suceava 


F. Cucostîrcul. De ce sînt șerpii 
Din ce s-a făcut cucostîreul 


Cucostîrcul e din om. Zice că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, 
a adunat toate jingăniile neprincioase omului: şerpi, şopîrle, 
chifteriţe şi le-a pus într-un sac şi le-a dat unui om să-l arunce în 
mare, dar i-a spus că nu cumva să dezlege sacul și să se uite 
într-însul. 

Omul a mers. Cînd pe malul apei gîndeşte: „De ce să nu mă uit 
să văd şi eu ce-i acolo?” Şi a dezlegat sacul; pe loc au început a ieşi 
toate jivinile celea afară şi el, de spaimă, a aruncat sacul şi a fugit. 
Atunci Dumnezeu i-a zis: „Vezi, eu am vrut să curăţ lumea de 
gîngănii, ca să fie oamenilor bine de trăit, şi tu ce-ai făcut! De-amu, 
tu ai să le curăţi pe toate şi, pănă ce nu le-i găti de cules, n-ai să te 
faci om” şi l-a făcut cucostîre şi de aceea cucostîrcul culege şerpi, 
şopîrle de prin bahne, de unde sînt. Ion Pisarciuc, Roșa 


Zice că Dumnezeu a fost strîns toate dihăniile şi le-a pus în două 
lăzi şi le-a dat la un om şi la o femeie să le ducă şi să le arunce în apă, 
ca să fie oamenilor bine pe lume. D-apoi dacă tot femeia... a fost de la 
început pricina că a greșit omul şi va fi cît va trăi! — Ea a zis: 
„Omule, oare ce ne-a dat Dumnezeu să ducem în lăzile acestea? 
Poate-s bani, ian hai să căutăm!” A deschis lada ei şi au ieşit toate 
jingăniile afară, da a lui a aruncat-o în apă. Şi Dumnezeu, pentru că 
n-au ascultat, i-a făcut cucostîrci. Şi să te uiţi de departe cînd îi 
vezi, că parcă-s femei; în sus au cămeși albe, da în jos cătrinţă, ca 
femeile. Dumitraș Grigorașciuc, Mahala 


Cucostîrcul e din soldat, el are uniformă. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 227 
Cucostîrcul e din dascăl, l-a chemat Constantin. Botoșani 


Cucostîrcul îşi are zilele lui, în mart, s-a văzut la Dochia. Cînd 
vin cocostîrcii, totdeauna ninge. 


Cucostîrci cînd vezi întăi, de vezi mai mulți, eşti în societate tot 
anul, de vezi numai unul, ești singur, de vezi păreche, eşti cu păreche. 


General 
Cucostîrcii au diamant în cuibul lor. Cuibul de cucostîre e bun de 
afumat unde este moroi. Raruca Sorocean, Ropcea 


Carnea de cucostîrc e bună de „cordea”, cine are în pîntece. 


La casa unde cucostîrcul își face cuib, merge tare bine; numai cît 
să nu-i strice cuibul, căci aduce foc şi aprinde casa. 


De omori un cucostîrc, alt cucostîre îți aprinde casa. 


Un om a stricat cuibul și a aruncat ouăle şi i-a perit o pereche de 
boi şi o vacă. 

Cucostîrc cînd vezi întăi, să-i zici „veselule”, că el îţi zice: „Să-ţi 
fie lumea veselă!” E pacat să-i zici pe nume. 


Ecaterina Pantea, Mihalcea 
Cucostîre de visezi, e barbat. 


Cucostîre dacă visează fata, că zboară păreche, se mărită. 


Botoșani 
* 
Cocostîre, cocostîrc, 
N-ai văzut pe mama-n tîrg? Botoșani 


* 


Cocostîre, stîrc, 

Mînă baba-n tîrg, 

Să cumpere mere, pere, 

Nuci, alune, 

Ce-a găsi. 

Vin acasă, 

Sfir pe masă... 

Mîncă, dragă jupîneasă. D-na Ana Onicescu, Botoșani 


x 
Cimilitură: 
Pana cucostîrcului 


Bate fața tîrgului. 
(Clopotul) 


228 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


G. Serpii s-au dus cu corabia etc. 


Şerpi, Doamne fereşte, cît erau de mulţi în ţinuturile acestea! 
Dar au avut ei judeţ între dînșii şi s-au sfătuit să se strîngă cu toții 
şi să se ducă în toată lumea, să se împrăștie. Şi au pornit ei, că pe 
drumul împărătesc, cît e de lat şi de lung, erau numai șerpi; măturau 
locul. Da înaintea lor mergea cu capul în sus un balaur. Au mers ei 
aşa, pănă au ajuns la mare; acolo erau corăbii şi oamenii, cînd i-au 
văzut, au vrut să fugă. Da şerpele cel mare a vorbit la ei: „N-aveţi 
grije, nu vă temeți că nu v-or mușşca, treceţi-ne, mă rog, în ceea 
parte!” Ş-au întrat toți în corăbii şi s-au pus căpiță deoparte de 
oameni și cînd au ieșit la mal, au ieşit tot pe departe, să nu se teamă 
oamenii, căci acel mare așa le-a zis. 

Şi de atunci, nu-s atîția şerpi prin ţinuturile noastre, da înainte, 
Doamne fereşte ce era! Să fi rămas, n-ar fi putut îmbla oamenii. 

Toader Cojocariu, țigan din Broscăuţi 


Balaurul ce cîntă 


Demult zice că erau o mulțime de balauri pe lume; oamenii îmblau 
în catalige, ca să nu-i muște. Și care flecău cînta frumos din frunză, 
balaurul se suia pe copac să vadă unde-i, ca să-l mănînce, de ciudă că 
cîntă mai frumos decît dînsul, că şi el cînta. Dară omul fugea şi nu-l 
prindea. Dumitru Grigorașciuc, Mahala 


Gerul zice că ar fi fost mai tare, dar l-a mușcat un şerpe de deget. 
Zice că era o movilă unde erau mulţi șerpi și el s-a pus să curățească, 
că nu putea trece oamenii pe acolo, ş-a făcut pe movila ceea o 
mănăstire. 


(Povestitoarea era foarte bătrînă şi uita degrabă ce spunea. A 
doua zi, mi-a spus că pe vînt l-a mușcat şerpele de deget.) 
Maria Galaţanca, Botoșani 


H. Nazdravanul 


Un om era odată nazdravan, mîncase şerpe alb și știa tot ce-i pe 
lume şi chiar limba păsărilor ş-a dobitoacelor. Odată venea el calare 
cu femeia lui de la un drum, da calul lui zice cătră iapa pe care 
mergea femeia lui: „Hai mai repede, inca eu ce repede merg!” „Tu 
mergi repede, îi zice iapa, că tu duci numai căt un suflet cu tine, da 
eu duc trei: pe stăpîna mea, copilul dintr-însa şi mînzul din mine.” 
Atunci el a dat un hohot! „Ce rîzi, barbate?”, zice femeia. „Ia, rîd şi 
eu.” „Ce rîzi, spune-mi, să ştiu şi eu.” „Ţ-aş spune, dar nu să poate 
să-ţi spun.” „Ha, ha, tu ai pe alta şi amu rîzi că ţ-ai adus aminte.” El 
începe a să jura. Ea nu-l crede, musai trebui să-i spuie şi pace. „Eu 
ț-oi spune, zice barbatul, dar să ştii că, cum ț-oi spune, trebui să 
mor.” Au ajuns ei acasă. Ea una şi una ca să-i spuie. I-a zis el că să-i 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 229 


puie de scăldătoare, să fie totul gata cînd are să moară; — ea i-a pus. 
Da vine cucoşul în tindă şi zice: „Prost mai eşti, stăpîne, tu ai 
numai o femeie şi vrai să spui drept, da eu am 20 şi pe toate le 
amăgesc c-un grăunte. la dă femeiei tale o bataie și nu te-a mai 
întreba!” Ş-a luat barbatul sama că bine-l învaţă cucoşul; la ce să-şi 
deie viața pentru dînsa, dacă ea vrea ca el să moară, ș-a apucat-o la 
bătut, c-a zis că așa trebuie să facă înainte de a-i spune; păn' ce 
femeia a zis că nu vra să mai știe nimic, numai s-o lese; — și astfel 
cucoşul l-a scapat. — Cucoşul l-a învaţat pe barbat minte să bată 
femeia. Ion Pisarciuc, Roșa 


Cum poti fi nazdravan 


Odată un om s-a dus în pădure după lemne și s-a aprins pădurea, 
da erau niște movili de vreascuri și s-au fost aprins şi acelea. Numai 
ce vede în vîrful unei movile un şerpe cum se zvîrcolea. Omul ia şi 
întinde o prăjină la şerpe ca să-l scoată, că i-a fost milă; şerpele s-a 
învălătucit de băț şi spre dînsul El atunci a aruncat băţul şi la fugă; 
da şerpele nu se lasa, fuge şi el. „Ian stăi, omule, nu fugi, mi-ai făcut 
tu un bine că m-ai scos de la moarte, vrau să-ţi fac şi eu ţie!” Omul 
stă. — „Cască gura”, îi zice şerpele. Omul s-a spăriat. „De amu îmi 
întră în gură”, gîndeşte el. Şerpele s-a rădicat şi i-a suflat în gură de 
trei ori şi-i zice: „Du-te!” El a ramas nazdravan. 

Omul merge acasă şi s-apucă de făcut ocoale. A doua zi 
dimineaţă, ocoalele, pline de vite. Da femeia începe a-l hui de unde 
le are. E] zice că Dumnezeu i le-a dat. 

Amu, el era boier. Se ia într-o zi cu trăsura și cu femeia alăturea 
şi pornește undeva; dar era cam vînt şi florile se plecau şi se întro- 
locau între ele. El se uită şi începe a rîde. Il întreabă femeia că să-i 
spuie numaidecît de ce rîde? El îi spune că rîde de aceea, că florile se 
pupă. Mai merge şi trece pe sub o pădure; aude cum se sfădeau două 
paseri pe un copac scorburos. Una spunea că a ei sînt banii cei din 
scorbură, alta că a ei. El aude și merge şi ia banii din copac. Femeia, 
numaidecît ca să-i spuie şi ei de unde ştie el toate acestea așa de 
bine? „Nu ţ-oi spune, zice omul, că de ț-oi spune, voi muri!” „Ba 
să-mi spui!” 

S-au înturnat ei acasă şi i-a spus şi a murit. Ş-apoi? Ea ce folos a 
avut din aceea, că nici ea nimic n-a știut şi omul i-a murit!... 

Nazdravan zice că-i acela care are piatra cea scumpă sub limbă, 
ce o poartă sub limbă șerpele. Dumitru Grigoraşciuc, Mahala 


I. Medicina. De ce mănîncă cînele iarbă 


Cînele s-a jeluit la șerpe că-l doare capul. „Du-te şi mănîncă iarbă 
de aceea, că ţ-a trece”, îi zice şerpele. (Așa o iarbă lungă ca mohorul) 
„Dar şi pe mine mă doare capul, da eu ce să fac?” — „Pe tine dacă te 


230 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


doare, ieşi la drum, că te va lecui cineva”, răspunde cînele. (Va veni 
omul și-l va ucide.) 

Şerpele l-a învăţat bine pe cîne, nu cum cînele pe dînsul. Și 
cînele-— ați văzut cum mănîncă iarbă de aceea? Atunci pe dînsul îl 
doare capul. Domnica Culincu, țigancă, Mihalcea 


Doctoresele 


Zice că florile vorbesc şi toate buruienile; cînd te duci pe cîmp, e 
aşa frumos, cine le ştie limba lor! Una spune că e bună de asta, alta 
de asta. Una zice: „la-mă, că eu sînt pentru dragoste!” Da alta zice: 
„la-mă pe mine, că eu sînt pentru cinste!”, da alta că-i de noroc. Alta 
spune: „la-mă pe mine, că bani mulţi vei avea!” Şi de boale, de 
leacuri, de toate spun și se îmbie. Numai trebuie să pricepi limba 
lor! 


Şerpe alb zice că dacă mănînci, îndată ştii tot ce vorbesc. Şerpele 
alb se găseşte la alun alb. 


Un boier odată a zis bucatariului să-i frigă şerpe alb, da i-a zis că 
nu cumva să guste. Bucătariul a gîndit: „Dacă poate mînca boieriul, 
de ce să nu mănînc şi eu?” A mîncat şi el și a mîncat și boierul şi 
s-au dus amîndoi pe cîmp. Mai mare-ţi era dragul să asculţi cum 
vorbeau florile! Boierul a cunoscut că el înțălege și i-a zis: „Ai 
gustat!” — „N-am gustat, cucoane!” Atunci boieriul a rupt o buruiană 
şi i-a dat pe la nas şi îndată n-a mai știut nimică. 

Ionaşeni, județul Botoșani 


În Costîna, era o femeie bătrînă, zice că era turcoaică, şi ea 
mîncase şerpe alb; dară și lecuitoare ca dînsa nu mai era. Să fi fost 
boala cît de grea: ologi ce pătimeau de ani sau şi or de ce ar fi fost 
bolnavi oamenii, îi scotea de la moarte. Care nu mai avea nădejde de 
la doftori mergea la ea şi trebuia să-l deie sănătos! Ea mergea pe 
cîmp, prin rîpi, pe maluri şi strîngea la buruiene și toate buruienele 
le ştia care de ce-i bună, pentru că înțelegea limba lor. 


Mărul cel de viaţă lungă 


Toate cele vorbesc — şi pămîntul, şi copacii, şi buruienile, şi apa, 
toate; numai cît cine le înțelege? 

Era zice că un boieri şi a poruncit la argat să-i fiarbă de 7 ori în 
7 ape şerpe alb, dar să nu guste. El a gustat întăi şi-a înțeles toate 
limbele; da boierul n-a înţăles nimică, fiindcă a gustat după el. Cum 
a mîncat bucatariul, îndată a ştiut limba păserilor. Dar la cucoana 
ceea s-a fost prăpădit un inel, a fost căzut de pe fereastă şi l-a înghițit 
o rață. Cucoana gîndea căi l-a luat cineva şi punea napaste pe slugi, 
le chinuia... Inelul era foarte scump și a fost făgăduit o mulţime de 
bani aceluia ce-l va găsi. Cînd au mers rețele la mîncare, a auzit 
bucatariul cum vorbea rața ceea ce-a înghiţit inelul că i-i tare greu. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 231 


„Nu ţ-a fi nimică”, îi zice altă rață. El a pus de a prins rața, a tăiat-o, 
a luat inelul şi l-a dus cucoanei. Cucoana, de mare bucurie, i-a dăruit 
un cal; el a luat calul şi s-a dus în lume. Pe drum, a întălnit o oaste 
de furnici şi împărăteasa furnicilor l-a rugat să nu-i calce oastea, să 
se deie în lături, şi ficiorul s-a dat. Furnica a scos o aripă, i-a dat-o şi 
i-a spus că, dacă-i va trebui ceva, să gîndească la ea şi îndată va veni. 

A mers el, a mers, vede un pește în iarbă cum se zvîrcolea; el l-a 
dat în mare. Peștele i-a dat un solz de a lui şi i-a zis ca şi furnica. 

Mai merge el, mai merge, vede doi corbi mici, pui — şi doi bătrîni; 
cei bătrîni îi alungau pe cei mici să se hrănească singuri şi ei ţipau. 
El a luat și li-a taiat calul său ca să aibă ce mînca şi s-a dus pe jos. 

A mai mers ș-a dat de un tîrg. Acolo era un împarat, care zicea că 
după acela va da fata, care-i va face trei lucruri. A mers și el să-și 
cerce norocul. Împaratul a poruncit de au varsat un sac de mac şi 
i-au dat lui termin păn' a doua zi să-l aleagă fir de fir. El a scos aripa 
cea de furnică și furnicile au venit și tot macul, pănă în ziuă, a fost 
ales. 

A doua zi, împaratul a aruncat inelul fetei lui în mare, ca el să-l 
găsească. A scos solzul şi a venit peştele, care i-a găsit inelul. 

A treia zi, i-a zis împaratul că de-i va aduce mărul cel de viață 
lungă, îi dă fata. El avea penele de corb şi cum a gîndit, corbii s-au 
dus şi i-au adus mărul, dei l-a dat împaratului, iar împaratul i-a dat 
fata şi l-a pus pe ginerile său împarat. 

D-ra Cleonica Tușinschi, Mihalcea 


Cum se poate preface omul în alt chip 


Ca să te prefaci în alt chip de cum eşti, mai tînăr or mai bătrîn, să 
ai altă față, să te faci cum vrei — să fierbi şerpe și să zici niște cuvinte 
şi, dela a treia bucăţică, cînd îi înghiţi-o, începi a te schimba. Atunci 
se strîng toţi șerpii şi vrau să te muște, dar nu pot, căci eşti de feliul 
lor. Roșa 


Dacă te ungi cu untură de șerpe, de arici şi de bursuc, te schimbi 
în ce vrei; cu de aceasta se ung strigoaicele. 


Untură de șerpe se poate capata, dacă ştii în ce copac e şerpele, 
să-i dai foc pimprejur și să astupi, să nu poată el scapa — El atunci 
aşa şuieră, de te ia groaza... 


Preminte Solomon 


Preminte Solomon, după ce a fost blastamat şi alungat de 
mumă-sa, pentru ocara ce i-a făcut, împaratul a trimis oameni să-l 
caute şi să-l aducă ca să-l pedepsască și au făcut mai multe încercări, 
doar l-ar putea capata, pănă ce la urmă au făcut un pod, pe care, cînd 
va calca el cu călcăiul, să cadă sub pod. Astfel, l-au prins și l-au 
însamnat pe frunte ca să nu-l prăpădească; dar el, pe cînd dormeau 


232 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ei, a făcut singur din lemn o boia neagră, că pe toţi i-a însamnat de 
nu s-au mai şters, iar el a fugit. 

Preminte Solomon multe a făcut. El avea o buruiană care, dacă ar 
fi băut cineva, să făcea din bătrîn tînăr şi mai mult nu mai 
îmbătrînea — şi multe altele; aceea ce-a aratat el ş-a învaţat pe 
prietenul său, care să află scris pe icoană la spiţerie, nu e nici a 
zecea parte din cîte ştia el; şi le-ar fi spus toate, dar dacă a văzut că 
fac oamenii așa cu el, de ciudă, a luat lădița cu plantele şi leacurile 
cele minunate şi le-a aruncat pe apă. De la Petrea Beicu, Mihalcea 


$ 3. Ziua Crucei (14 septembre) 


Ziua Crucei e sărbătoarea cea mai mare, că ea-i arma cea mai 
puternică a Domnului Hristos şi a omului; din pricină că avem cruce, 
dracul nu să poate apropia de noi, că-l frige. În ziua aceasta să 
posteşte; unii nu mănîncă deloc, precum nici vinerea ce cade înainte; 
iar alții mănîncă de post 3 zile înainte. 


In Botoşani, un barbat îmi spunea că aceasta e singura zi în an în 
care el nu pune în gură nimic şi sf. zi pe el îl ţine sănătos şi în putere, 
de să poate hrăni. Toader Clim 


În ziua de Ziua Crucei, vorbesc toate florile, le pare rău că să 
usucă. Tomnatic, în Ardeal 


În Moldova, în ziua aceasta, credincioşii aduc la biserică foarte 
multe flori şi pun împrejurul crucei. Preotul, după ce termină sf. 
slujbă, rădică crucea ş-o închină în cele patru părţi, iar o dată în 
mijloc, apoi ia un buchet şi să duce în altari ş-atunci poporul aleargă 
care mai de care, să apuce mai întăi flori (Vezi busuiocul, vol. I, 
p. 109-111.) 


Buruiene, flori şi tot felul de poame aduc oamenii în toate părţile, 
în ziua de Ziua Crucei la biserică, ca să le sfințească, căci sînt 
lecuitoare, pentru orce. Sînt bune de durere de cap, de durere de 
dinţi, de umflătură; să te afumi, să te lai etc. Bozul e bun de sclintit, 
de bataie. În această zi, să lipeşte, ca şi de Sf. Ghiorghe şi ca şi de 
Stratenie, o baligă de vită în gard. E bună să afumi roiul, că nu fuge, 
precum şi pentru umflătură, bube, giunghi, sclintitură, durere de 
dinți, cap, durere de urechi etc. 


Perjile de la Ziua Crucei sînt bune pentru durere de cap, dinți, 
umflătură la om şi la vită, să se afume; pentru gîlci, precum şi 
mîțișorii de la Florii etc. 


De Ziua Crucei să iai cu gura 9 perje din copac şi cînd te doare 
capul, să fierbi 2 şi să le pui la cap, că-ţi trece; tot astfel şi cînd ţi să 
dezvăleşte mîna. 


Asemenea, iai şi 9 nuci şi, pisînd, le pui la reumatism. 
Maria Gabora, Stănești 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 233 


Nucele de la Ziua Crucei sînt bune de „os mort”, să frămîntă în 
gură şi să unge osul. Ropcea 


În ziua aceasta, să iai cu gura o perjă şi să te speli; pentru guri, 
cînd te vorbesc oamenii. Mihalcea 


De Ziua Crucei, nu să mănîncă nimic ce are cruce: usturoi, nucă, 
perjă, peşte (că are cruce în cap); întocmai precum și de Sf. Ioan, nu 
să mănîncă nimică ce are cap. 


Ziua Crucei şi Tăierea Capului Sf. Ioan să ţin pentru durere de 
cap. 


Florile de la Ziua Crucei şi Sînziene (Nașterea Sf. Ion) sînt bune 
să le pui sub streșnă de tun, căci fuge tunul. Ropcea 


Dacă tună după Ziua Crucei, e semn că va fi toamna lungă. 


Care pom n-a rodit, să pui în ziua de Ziua Crucei curpeni de 
pepeni pe el, că la anul rodește. 


După Ziua Crucei, dacă găseşti fragi, să nu mănînci, căci e pacat; 
aceia sînt ai morţilor. Broscăuţi 


După Ziua Crucei, dacă găseşti şerpe, n-ai voie să-l omori. Şerpii 
numai păn' la Ziua Crucei să pot omorî, pe urmă e pacat, căci le vine 
timpul să se ascundă iar în pămînt; dar păn! atuncea au avut slobod 
de la Dumnezeu ca să umble prin lume. 


În ziua de Ziua Crucei, întră toate dihăniele în pămînt şi care 
şerpe a mușcat pe cineva, om sau vită, pe acela nu-l primeşte pă- 
mâîntul să între înapoi şi umblă rătăcind în toate părţile, iese la drum 
să-l omoare. General 


In Broscăuțţi, în ziua aceasta a şerpilor, n-ar lua un băț de jos sau 
vro creangă din pădure, Doamne fereşte, să tem de şerpi, că vin la 
casă. 


Sufletul 


Odată un om a mers în pădure să caute păstrăvi de acei de copaci, 
nu pești, ci „rînză” — cum zice că era de demult, poate cînd s-a făcut 
lumea -— ş-a căzut în groapa şerpilor. — Era de Ziua Crucei, atunci 
cînd întră ei. — Acolo zice că era un balaur mai mare şi-i ducea pe toți 
şerpii la un părău la apă şi-l ducea și pe dînsul. Aveau ei nu-ş ce de 
mîncare, dară omul acela nu putea mînca. 

Femeia lui acasă gîndea că-i mort, şi-i tot făcea praznice şi abur 
de acela venea la dînsul și el cu aburul se sătura. Cînd a fost de 40 
de Sfinţi, a ieşit balaurul cel mare afară să vadă cum e: de nu-i frig. 
Da omul se temea, gîndea: „De amu, cînd va veni, mă mănîncă!” El 
a venit şi nu i-a făcut nimică. 

De Sf. Alexi i-a scos pe toţi afară și i-a zis şi omului: „Suie-te pe 
mine”, şi l-a scos şi pe om la lume, da era în alt sat. A mers o 


234 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


săptămînă, pănă ce-a dat de satul lui, şi zice că primăvara s-a jupit 
şi de pe dînsul pielea, așa ca de pe şerpi. 
Dumitraş Grigorașciuc, Mahala 


Unii zic că de 40 de Sfinţi să nu iai băț în mînă, că atunci iese 
şerpii. 


De Ziua Crucei se închide pămîntul. 


Dacă are cineva friguri şi nu s-a lecuit păn' la Ziua-Crucei — cînd 
să închide pămîntul, să închid și frigurile în acela și nu se mai 
lecuiește păr la anul. 


De Ziua Crucei, merg toate păserile, să călătoresc de la noi şi vin 
tocmai primăvara. 


Dacă vrai să nu-ți mănînce uliul păserile şi să nu piară de boale, 
să ţii ziua a doua după Ziua Crucei, care oamenii zic că e a Sf-lui 
Macovei; în carte însă stă scris Sf. Nichita. 

D-na Maria Stavrat, Botoșani 

În Măzănăești, în ziua de Ziua Crucei, să fac praznice şi duc pom 
la biserică, pentru morți. 


In ziua de Ziua Crucei, să scutur nucile. (Cîntece despre nuc şi 
plecare se vor vedea.) 


(Asemenea, și cîntecele unde crucea însamnă sfărșitul unui lucru, 
precum e vol. II, p. 165, sau plecarea.) 


Soldaţii înrolați primavara în cîntece zic: 


„lată, vine Ziua Crucei, 
Eu ca mîne că m-oi duce.” 


Slujba de Ziua Crucei 


Un cioban a voit să meargă de Ziua Crucei la biserică şi a întăr- 
ziat. Întălneşte pe un prieten: „Valeu, zice ciobanul, tare îmi pare 
rău că n-am ascultat astăzi slujba!” „Am ascultat-o eu şi pentru 
tine”, zice acela. „Ai ascultat-o? Dar să-ți plătesc!” Şi scoate cîțiva 
creițari și-i plăteşte. De acolo, s-a dus înainte în sat. Cînd s-a întur- 
nat, prietenul lui era spînzurat — pentru că a fost spus minciuni! 

Ion Pisarciuc, Roşa 

Un om avea un băiet și lui așa-i era scris că, cînd va fi de atîţia 
ani, să moară de puşcă. Omul era foarte suparat şi, după ce a crescut 
păietul mărişor, i-a spus ce-l așteaptă. Băietul, cum a auzit, a 
început a să ruga la Dumnezeu şi, în toată duminica şi sărbătoarea, 
mergea la biserică. Iată că a venit ziua cînd trebuia să fie împușcat, 
dar el a fost uitat, nu să mai gîndea la asta şi, tocmai în ziua ceea, 
n-a mers la biserică. Mergînd el așa pe drum, întălneşte un bătrîn 
găfiind. „Da ce eşti aşa de obosit, moșule?” „Ia, am fost la biserică 
ş-aşa m-am trudit, că mai bine nu mergeam.” „Dacă-ţi pare greu, 
vinde-mi mie truda d-tale de astăzi; că eu tot n-am putut merge la 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 235 


biserică.” „Ţ-o vînd” şi scoate şi-i dă un galbăn. Abia a mers cîţiva 
pași şi numai ce aude în urmă o împușcătură: boaf! Să întoarnă şi să 
uită... vede pe omul care-i vînduse slujba tăvălindu-se în sînge... 
Impuşcătura ce era hotărîtă pentru el l-a omorît pe celalalt, dar să 
nu fi cumparat mersul la biserică de la dînsul, tot îl omorea. 
De la d-l Vasile Săbiuță, Botoșani 
Un împarat n-avuse copii şi iată că-i dă Dumnezeu un ficior. La 
naşterea lui i-au căutat în stele şi i s-a spus că, cînd va fi de 15 ani, 
are să moară de tun. Împaratul a făcut o pivniţă în pămînt, de 
piatră şi fier, şi drumul pănă acolo totul lucrat în piatră şi fier, ca să 
să ascundă în acea zi. lată că a venit ziua. Băietul n-a vrut să să 
ducă în tainiţă, a spus că de ochiul lui Dumnezeu el nu e vrednic să 
să ascundă şi dacă-i va fi să moară, moartea orișiunde-l va găsi. Ce-l 
rugau părinţii şi plîngeau, el nu vra. Ceriul s-a fost întunecat de 
nouri, a fost început să tune şi să trăsnească îngrozitor, el ș-a luat 
o manta şi s-a pus în mijocul ogrăzii pe un scaun și cînd a început a 
trăsni în pivniţă, a sfarmat-o cu totul, s-a scos toată piatra afară, iar 
băietului nu i-a fost nimic. „Vezi, tată, te vei mai ascunde altă dată 
de puterea lui Dumnezeu? Nu mai bine am făcut eu?!” Idem 


$ 4. Alunul 


Alunu-i cumătru cu şerpele; s-a văzut. Roșa 
La alun alb, găseşti șerpe alb. 


Floarea de alun e bună întocmai așa ca şi floarea papurei; ea la 
12 ceasuri noaptea înfloreşte, dar e foarte mică; de-o ai, poţi să ştii 
tot ce-i pe lume, ești nazdravan, avut etc. Ioan Pisarciuc, Roșa 


Cu nuiele de alun să face de dragoste, sorocindu-l şi chemînd cu 
3 smicele din 4 părţi, ca să vie iubitul. 

Cu nuia de alun, se bate în ulcică, de adus pe sus ibovnicul. 

Pe nuia de alun, vine calare cel adus. 

„Noi” de alun sînt buni de leacuri, de ologeală. 

S-a văzut mana la vaci, vol. II, p. 177-178. 


Ca să vie mana la vaci, să fie smîntînă multă, iai păn' a nu răsări 
soarele 9 mlădiţe de alun din 9 locuri şi opăreşti oalele cu ele. 

Camena 

Dacă ai bube, să iai un băț de alun, îi faci atîtea crăpături cîte 

bube ai şi îl arunci cu un creiţari sub un pod, că să duc bubele, pier. 

Mihalcea 


A mînca alune se crede că e foarte sănătos; alune şi nuci. Alunele 
se crede că sînt bune de dat la lehuze. De aceea sînt turcii tari, că 
mănîncă alune. Roșa 


Cînd e cineva sănătos, să zice că e ca aluna. 


236 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
Dacă tună de Sf. Petru, nuci și alune în anul acela nu-s. 


Alunele cele mai bune sînt acelea ce să coc tocmai de Ziua Crucei, 
dar pe acelea noi nu le căpătăm, căci le mănîncă veveriţile. 


* 


Cîntece 


Alunel cu-alune multe 

Şi bădiţa cu-a lui mîndre, 
Păn' ajunge pe la toate, 

I să face miez de noapte, 
Păn' ajunge și la mine, 

I să face ziua bine, 

Îmi trece dorul de tine. 
Mă visez în vis cu tine, 
Mă trezesc, tu nicăire, 
Strîng pernuţa lîngă mine 
Şi-mi trece dorul de tine... 


(Despre alun, să va mai vedea la cîntece, leacuri etc.) 
* 


Frunză verde trei alune, 
Lung îi drumu-n ceea lume, 
Lung îi, lung îi și cotit, 
Cine-a mers n-a mai venit... 


Partea IV 
APA 


Cap. I 


Iarna. Omătul. Ploaia. Curcubeul 
Ovidenia. Sîmbăta. Joia. Băutura 
Iordanul. Sf. Ioan. Trif și Stratenia 
Soarecii. Ursul 


$ 1. Strigoaicele. - Piatra. Ploaia. Bruma 


Strigoaicele-s femei care ştiu a lua mana de la vaci, ştiu a înturna 
ploaia; ele au coadă. Sînt boieri cari le cunosc, cum te cunosc eu pe 
d-ta, și le plătesc să alunge piatra de pe moşia lor. Ea atunci merge 
la altul şi întreabă cît îi dă s-o alunge şi de la el. Acela poate nu crede 
şi zice: „Pe mine m-a păzi Dumnezeu!” Atunci ea nu zice nimică, 
numai cum vine nourul și merge aşa nu tare pe sus, face cu mîna şi 
acolo piatră să lasă. Şi poate să fie un ogor alăturea cu altul și pe 
unul să nu pice piatră, iar pe altul să stea de o palmă. 

Gh. Botezat, Roșa 

Cînd nu plouă într-un sat, se ştie că strigoaicele au legat ploaia; 
ele fac neguţitorie cu jidanii şi cu boierii. Atunci, vornicii de prin 
sate scot cu jandari oamenii la scaldat şi care a fi să fie strigoi, cum 
se bagă în apă, cum plouă. Cel care-i strigoi nu se îneacă; pluteşte 
pe deasupra apei. 


Cînd mor strigoaicele, plouă cîte două săptămîni. 


O femeie din Voloca, grasă şi frumoasă, că n-ar fi gîndit nime că-i 
strigoaică, luase bani de la un boieri din tîrg, să facă secetă. La toţi 
oamenii era pămîntul ca piatra, că nu puteau prăși, ba nici rouă pe 
pînea lor nu era, dar la dînsa dimineaţa curgea roua de pe strujan, 
că era ud pămîntul şi păpușoii erau în spic. 

Oamenii au fost bagat de samă că cineva din sat nu e curat; au 
prins-o ş-au pus pe o femeie s-o caute; ş-a găsit că avea coadă şi încă 


238 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


cu păr lung și negru pe ea. Strigoaica s-a rugat de femeie să spuie că 
a găsit-o curată, dar femeia n-a vrut să spuie minciuni. Oamenii, ca 
s-o mai cerce, au aruncat-o într-un iaz și nu s-a înecat, plutea pe 
deasupra. Atunci i-au spus că să facă să ploaie, că de nu, îi leagă o 
piatră de gît ş-o vor îneca; ş-aşa o bătaie i-au dat!... 

Păn' a doua zi, a fost o ploaie, că curgeau părăiele, numai pe 
grădina ei nu! Marghioala Covaliţa, Camena 


Strigoii se fac unde sînt 7 fete sau 7 băiați în șir; unul dintre 
aceia trebuie să fie strigoi. Elena Braha, Mihalcea 


Coada strigoaicelor e cu păr, se cheamă „costroş“. Pe strigoaice le 
trage coada spre apă. Odată, la un părău, o femeie a dus-o pe alta în 
spate s-o treacă, da aceea era strigoaică și cît pe ce era să se înece 
acea ce o ducea; o trăgea coada aceleia în jos şi cum a ieşit la mal, 
strigoaica a început a varsa o mulțime de apă. De ş-ar fi muiat 
coada, îndată ar fi plouat. Ana Darie, Broscâuţi 


Strigoaica, cît trăieşte, are putere de oprește sau sloboade ploaia, 
grindina, ia mana pînei de pe cîmp, luîndu-ţi cea dintăi brazdă cînd 
ari şi aruncînd-o pe cîmpul ei. Atunci la nime nu va fi cîmpul așa de 
frumos; macar să-l grijească cît va vra. Ion Arseni, Mihalcea 


Cînd nu plouă, pe care ştii că-i strigoaică, s-o uzi cu apă şi îndată 
> ŞI >: E 
plouă. Camena 


Cari oameni sînt strigoi numai fac cu mîna și ploaia fuge. In 
Toporăuți, este o fată cu coadă; ea dacă vra să nu ploaie, merge de 
trei ori pe hotar, cînd vede că vin nourii și în satul lor nu plouă. 


Odată nişte oameni din Mihalcea au mers în pădure după lemne 
şi au văzut într-un copac o femeie îmbracată pănă la brău în rog și 
cu un steag roș în mînă; ameninţa încoace şi încolo. Aceea era 
strigoaică, alunga ploaia. Au luat şi au dus-o la cănţălărie ş-au 
închis-o. Ea spunea că a trebuit să facă aşa, căci a fost luat bani. 


La o cărămidărie, era un strigoi; îl ținea anume ca să nu ploaie, 
să se poată usca cărămida, să fie tot vreme bună. Dară apoi, după ce 
a murit, nu putea lucra nimene pe locul lui, căci venea noaptea şi 
strica lucrul, adecă lucra şi el. Mihalcea 


Spre Sf. Gheorghe, strigoaicele se adună cîte 12 la hotar și au pe 
una mai bătrînă, care le învaţă, le poruncește ce au să facă, şi acolo 
dau sama ce au lucrat şi se bat cu melițele, fac exercițiu ca soldaţii, 
ţin război, joacă — și toate-s goale; atunci, de aceea se presoară mac 
în jurul vacelor, ca să nu le iaie strigoaicele mana. 

Maria Braha, Mihalcea 

Strigoaicele, vidmele!, sînt puse fiecare pe lucrul ei; una pe pîne, 
ia noaptea pe lună pînile de pe cîmp; alta pentru mană, alta să 
oprească ploile, să facă ger. Fiecare are altă treabă; sînt şi de acele 
cari scîrţie numai ușile noaptea, altele sînt puse pe curmeiele de la 


1. „Vidme” se spune la strigoaice în limba ruteană. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 239 


juguri şi pe propelele de la gard. Altele ling limba clopotului, altele 
smulg penele de pe toți cucoșşii din sat şi de la toate jivinele, să le ia 
mana, spre Sf. Gheorghe. Ana Sava, Mihalcea. 


Unele strigoaice iau mana pînei, că e numai hlujanul gol, ş-o duc 
la stăpîna lor, altele iau ouăle de la găini, altele iau o ulcică de apă 
din părău şi nu-i ploaie, ş-o duc lor. Fiecare are lucrul ei; pe fiecare 
o trimite stăpîna lor şi trebuie să meargă. Agafia Popovici, Mihalcea 


Spre Sf. Gheorghe, strigoaicele se bat la hotarul dintre două ţări 
şi care pe care se biruiește, acolo e anul mănos, iau ploaia și la 
celelalte e secetă. 


Strigoaicele la lună noauă îmblă mai tare. 


Un om avea femeie strigoaică. Odată el s-a făcut că doarme şi s-a 
pus de păndă să vadă ce va face ea. Ea a adus într-o strachină de 
toate pînile şi deasupra a pus cînepă şi un ou şi a făcut o turtă, 
amestecînd oul cu pînile, iar cu cînepa a învălit turta. Atunci s-a 
sculat barbatul şi i-a dat o bataie şi a dat turta pe apă şi anul acela 
a fost pînile tare frumoase. Dar de ar fi dat-o în cuptiori, n-ar fi fost 
nimic, totul ar fi ars. 


Cînd ţin ele turta la udeală, plouă, dar de o ţin pe cuptiori, e 
secetă. Lor le plătesc boierii, ca alţii să n-aibă pîne, să cumpere şi să 
vîndă ei cu preț. Ioan Pisarciuc, Roșa 


Unei strigoaice odată, îi plătise jîdanii să facă să degere păpușoii 
la oameni şi vro 5 ani de-a rîndul, după prașşila a doua, da cîte o 
brumă de îngheţa toate celea. La strigoaica ceea sta un argat şi 
vedea că ea totdeauna făcea lapte cu pasat, dar lui nu-i da niciodată. 
Într-o noapte, pîndește el unde-a pus ea oala şi merge să iaie; cînd 
pune mîna pe capac: lui îi îngheaţă mîna... Rădică capacul și îndată 
au început a îngheţa fereştile şi-n casă s-a făcut un frig!... El a fugit 
şi s-a dus în şură şi s-a culcat. A doua zi merge el cu stăpînul său, că 
şi stăpînul dormise în şură; dă să deschidă ușa, nu poate, că în casă 
omătul era păr în pod; da femeia şi cu doi copii, țapeni! Au fost 
degerat. Pasatul acela era să-l toarne ea peste ogoare. După aceea 
nu mai avea cap vro femeie să meargă prin cîmp singură, căci vor- 
nicul îndată o închidea. Ioana Lupaşcu, Siret 


Strigoaica cal etc. 


Era odată un covali şi la covălie avea o calfă de ajutor. Calfa ceea 
în cîteva luni aga slăbise, că l-a rugat pe stăpînul său să-i dea drumul, 
că zicea că-i prea grea covălia pentru el. O babă a auzit şi i-a spus să 
nu meargă, da să se stăpînească să nu doarmă cîteva nopţi, că are să 
vadă cum vine stăpînă-sa cu un căpăstru la el să i-l puie în cap. Că 
ea îl face cal şi umblă cu el pe unde vrea; el să nu să lese, da să-i 
apuce căpăstrul și să i-l puie ei în cap. El s-a pus de pîndă; ea tot să 


240 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


codea ca să nu să culce, ba cu spalatul blidelor, ba cu una, ba cu alta, 
pînă tărziu. Calfa se făcea că horăieşte; deodată vine la el cu un 
căpăstru şi cînd dă să i-l puie-n cap, el i-l apucă iute din mînă şi i-l 
pune ei în cap şi deodată s-a făcut covăliţa iapă. 

El s-a suit calare pe dînsa şi l-a purtat prin toate părţile; a mers 
pe la hotare, a văzut cum să bat strigoaicele și făceau fel de fel de 
năzdrăvănii, ba pînă şi pe baba ceea ce l-a învațat a văzut-o; şi ea 
era acolo, şi ea era strigoaică şi avea ciudă pe asta. A văzut cum o 
mulțime de lumini tot să băteau și săreau în sus și-n jos — iar spre 
cîntatul cucoşilor, s-au întors acasă. El a luat iapa ş-a închis-o în 
grădină, apoi s-a dus de s-a culcat. 

A doua zi îl trezeşte covaliul: scoală, scoală! El era trudit. — S-a 
sculat; — da aude cum o căuta stăpînul său pe covăliţă şi n-o putea 
găsi nicăieri. Se duce covaliul în grădină, vede o iapă că i-a fost 
sfarmat toată grădina. Îl întreabă pă calfă... El spune că-i a lui, zice 
c-a cumpărat-o, că vrea să fie negustor de lemne, și-l roagă pe stă- 
pînul să-i ajute s-o potcovească. Au potceovit-o. — Calfa rîdea și se 
bucura de nu mai putea. Să duce el cu dînsa la pădure ș-aducea un 
car bun de lemne, pe urmă i-a scos căpăstrul și s-a făcut iar femeie 
cum era. Intră ea în casă, dar cu potcoave la mîni şi la picioare. 
Întreabă covaliul ce-i asta? Atunci calfa i-a spus toate. Dar nici 
covaliul n-a mai căutat că are 10 copii şi că i-i femeie; a pus ş-a ars-o 
chiar pe lemnele cele care le-a fost adus cu ea. Ioana Lupașcu, Siret 


Strigoii au două inimi. Să fac din al 7-lea copil, unde sînt de-a 
rîndul 7 ficiori sau 7 fete. Ei nu mănîncă nici ceapă, nici usturoi şi 
au coadă. Cît trăiesc, merg noaptea la lună nouă la hotar; iese pe 
cahlă la miezul nopţei și să duc calare pe cociorvă de să bat cu 
meliţele în loc de săbii, iar din gură tot zic: „Tai ni tai, tai ni tai”, că 
altfel s-ar omorî. Niciodată să nu laşi afară lopata, melița, că pe 
acelea să încalecă şi să duc. Unsoarea strigoaicelor s-a văzut vol. II, 
p. 231. 


Strigoiul, cînd merge noaptea, să poate preface în cal, în orşice. O 
femeie spunea că bunica ei era strigoaică şi mergea noaptea. Să 
culcau amîndoi alăturea; cînd se trezea el, ea nu era lîngă dînsul! 
Odată a întrebat-o unde merge. „Trebuie să mă duc, a zis ea, să-mi 
fac treaba mea, căci altfel te-aş rupe pe tine!” 


O femeie, odată, iar era strigoaică și barbatul ei nu ştia nimică. 
Ea, cum adormea el, îl înconjura cu niște buruiene și dormea dus. 
Pe urmă, lua dintr-un hîrbuţ ce-l ţinea în cahlă niște farmeci, de să 
ungea pe sub urechi spre gît, lua meliţa și să ducea. Argatul a 
văzut-o, s-a uns şi el ca dînsa, ş-a luat spanga de la puşcă şi s-a dus 
şi el unde mergea ea, la hotar. Acolo erau sute şi mii, să băteau cu 
melițele, dar el a început a tăia cu spanga ş-a tăiet-o şi pe dînsa. A 
doua zi în sat, una era fără nas, alta fără o mînă şi care încotro să 
văitau. O vede omul acela și pe femeia lui toată tăiată. O întreabă 
ce-a păţit. Ea nu vra să spuie, dar argatul i-a spus tot. 

Catrina Motoc, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 241 


Alta avea copil mic pe timpul acela, de Sf. Ghiorghe, cînd avea să 
meargă, și l-a trimes pe barbatul ei în loc. I-a dat un cuţitaș şi i-a zis 
că să nu zică altfel decît: „tai şi nu tai”. El a zis: „tai şi tai” şi cum a 
venit acasă, a murit. Aceeași 


În Mihalcea, este un jidan care are o fată strigoaică, şi părinții o 
tîn așa de bine ş-o cruță, — n-ar pune nime mîna pe dînsa, Doamne 
fereşte! Cînd au venit în sat, erau saraci lipiți pămîntului ş-acuma-s 
aşa de bogaţi! Strigoaicele iau pentru dînsele mana și frumuseţa de 
la toate celea şi tot binele de la alţii şi-l iau lor. 

Agafia Popovici, Mihalcea 

Spre Paşti şi spre Sf. Gheorghe, strigoaicele merg de se bat cu 
dracii la hotar; atunci nu-i nici un drac pe pămînt, poți umbla toată 
noaptea fără grijă, că toți sînt acolo. Vicov 


Strigoaicele merg la hotar și fac un foc mare și se fac roată şi 
joacă împrejur, iar dracii vin la ele şi, din pricina focului, nu se pot 
apropia, căci dracul fuge de foc. Ei se anină de ele să le bată, să le 
omoare; dar ele îi împung cu ţepoiul ce au în mîni, le dau cu lopata 
în cap. Ele împrejur fac gropi şi fac movile de ţărnă, dar ce folos: 
păr la anul cînd vin, e ca pe palmă, că dracii le strică tot şi ele iar 
fac. Acolo, împrejurul focului, ele fac un semn și măsură. Dacă le-ar 
apuca cîntatul cucoşului acolo, dracul le-ar omorî. 

Marghioala Covăliţa, Camena 

Odată slujea un flăcău la o femeie și ea avea fată şi amîndouă 
erau vidme. Sara să vorbesc ele: „Mamă, zice fata, noi pe ce vom 
merge la noapte?” — „D-apoi inca știubeiul cela de lîngă casă!” zice 
mă-sa. Flăcăul a auzit toate şi noaptea a pîndit cum s-au uns ele cu 
unsoare pe frunte ş-au ieşit pe cahlă. — S-a luat şi s-a uns şi el, şi 
după dînsele... S-au pus ele două pe ştiubei calare şi el dinapoi și s-a 
dus cît ai clipi din ochi, cine știe unde, în ce parte a pămîntului; 
dacă asta era de Sf. Ghiorghe şi unde pe la noi atuncea sînt mere şi 
păpuşoi de copt, şi acolo erau!... El a luat de toate ș-a pus în ştiubei 
ş-a adus acasă; le-a văzut pe dînsele cum să bat... Acasă, a luat 
toate celea ce adusese și le-a pus în iesle, iar el s-a culcat alăturea. 
Cînd să trezeşte gospodariul şi merge în grajd, vede... — Il întreabă 
de unde-s păpuşoii şi merele? — „Eu știu? zice el, întreabă pe lelica; 


> 


ea ştie ce ţară e aceea pe unde umblă!.”... Anița Haidiciuc din Zucica 


__ Lao fată umbla un flăcău, da ştiubeiul sta totdeauna pe prispă. 
Într-o sară, a venit flăcăul cela c-un altul; dar acel care era ibovnicul 
fetei s-a băgat în ştiubei și l-a trimes numai pe celalalt în casă. A 
stat de vorbă cît a stat, pe urmă fata i-a zis că să să ducă, că ea are 
de mers a doua zi la tîrg şi trebui să se culce. (Dar era lună nouă, că 
ele numai la lună nouă merg.) Cum a ieşit flecăul, ea s-a uns cu ceva 
dintr-un hîrbușor ș-a ieşit pe cahlă, s-a pus pe ştiubei şi-a mers 
tocmai la Keiva, unde să adună ele la bataie. Flecăul a ieșit din 
ştiubei, acolo era o grădină frumoasa plină de meri şi peri, a luat 
mere și pere şi iute s-a bagat înapoi. 

A doua zi, i-a spus celuialalt unde a fost. „Astăzi am să mă bag 
eu”, zice acela. Şi s-a dus el. Acela a întărziat uitîndu-se şi cînd a 


242 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mers să să bage în știubei, nu mai era, fata să dusese acasă. Ce să 
facă? A pornit pe jos, cînd mai cu căruţa, cum a putut. Şepte ani i-au 
trebuit păn' s-a înturnat înapoi acasă! Tovarășul lui acuma era 
însurat, avea şi copii, dar nu cu fata ceea, cu alta. 


Strigoaicele pocesc noaptea: îl năvăleşte pe om sînge pe nas şi pe 
gură, îl înjunghie la inimă şi moare. Mihalcea 


Era o femeie tare frumoasă şi barbatul ei nu știa unde merge; 
atîta vedea, cum să ungea cu ceva şi să ducea pe horn. Într-o zi, ela 
luat-o cu binele: „Draga mea, spune-mi ce faci tu acolo?” Ea avea o 
carte ş-a început a-i spune din cartea ceea; numai căt i-a zis că, la 
fiecare cuvînt ce-a auzi, să stupească, dar el n-a stupit şi cînd a gătit 
de cetit, el face cu barda: hărșt... capul ei!... de-a sărit cine știe 
unde. Şi atîta gînganie a venit la trupul ei: că cioară, că şopîrlă, că 
gîndaci fel de fel; ş-au început a suge din sîngele ei... Ea era pe 
dînsele pusă, era stăpîna lor care le rînduia, cînd aveau să moară 
sau ce? Şi lor le părea rău, pesemne... Maria Cocia, Voloca 


Motanul strigoi 


Odată un om era strigoi şi nu-i spusese femeiei lui. A mers la 
hotar. — Acolo să adunau toţi, aveau coase şi să apucau la bătut şi la 
jucat. Dar motanul lor era și el strigoi, el cînta din scripcă acolo. 
Cînd să vie acasă, motanul a ajuns înainte. Omul păr atuncea n-a 
ştiut că-i şi motanul său strigoi. Intră şi îl vede pe horn dormind. 
Femeia îl întreabă unde a fost? El ia și-i spune toate; cum a petrecut 
şi la urmă zice: „Și motanul nostru cînta din scripcă!” Atunci mota- 
nul ţuști... de pe horn şi-i scoate ochii... și l-a omorît. — La ce-a spus!... 

Maria Ursu, Roșa. 

Dacă vrai să cunoşti pe strigoaice, cel întăi şerpe ce l-ăi vedea în 
mart să-l omori și să-i tai capul. În gura lui să pui usturoi de vară şi 
în ziua de Sf. Ghiorghi, păn' a nu răsări soarele, să-l pui în pămînt. 
După ce crește, îl strîngi. La anul în ziua de Sf. Ghiorghe, să te ungi 
pe piept cu usturoiul acela și să te sui într-un copac şi toate strigoai- 
cele vor veni la copacul acela şi ţi să vor închina ca la cel mai mare. 
Atunci le întrebi: „Tu unde te duci?” „Eu merg la cutare să-l 
sărăcesc.” „Da tu?” „Eu merg la cutare să-i iau mintea.” Altă merge 
să îmbolnăvească. „Voi să nu mergeţi acolo, dar să vă duceţi pe al 
9-lea hotar şi să vă băteţi ș-apoi iar acasă să vă duceţi, căci dacă nu 
veți asculta, eu voi şti!” Petrea Beicu, Mihalcea 


Pe vidme le cunosc numai copiii de gemene păr’ la 7 ani, pe urmă 
nu le mai cunosc. Ion Pisarciuc, Roșa 


Cîteodată, strigoaicele fură luceafărul, să nu ploaie, şi atunci e 
grindină peste an şi foamete în lume. Roșa 


Altă dată, iau roua, că nu-i deloc, pentru că sînt oamenii răi şi nu 
se roagă la Dumnezeu. Strigoaicele sînt date tot de Dumnezeu. 
Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 243 


Despre un om rău și ascuns, ce lucrează tainic, să zice: „Mare 
vidmă de om e acesta”... Iar la femei răutăcioase li să spune „vidmă”. 
Botoșani 
Strigoaicele, Doamne fereşte ce putere au! Zice că, cînd umbla 
Dumnezeu cu Sf. Petru pe lume, Dumnezeu s-a suit pe o cruce înaltă 
şi le-a întrebat pe strigoaice: „Ce făceţi voi acolo?” „Noi așa făcem, 
au zis ele, că cît vedem cu ochii, de Duminica Mare să fie brumă.” 
„Eu nu v-oi lasa să făceţi voi asta!” „Apoi nici noi în ceri nu te-om 
lasa pe tine, la Ispas, să te sui!” Cînd a venit la Ispas, Domnul 
Hristos nu s-a putut sui. A venit înapoi la ele şi s-a suit pe cruce, de 
le-a vorbit: „Făceţi voi ce făceți şi cînd veţi veni în ceri la mine, v-oi 
întreba eu ce făceţi aice!” ş-apoi tocmai s-a putut Domnul Hristos 
sui la ceri; — dacă le-a dat lor voie, i-au dat şi ele lui Dumnezeu. 
Aniţa Ciuntuleac, Roșa 
Dumnezeu şi cu Sf. Ilie de aceea dau grindină, din pricina stri- 
goaicelor, căci se pun împotriva lui Dumnezeu şi opresc ploaia; dar 
cînd se porneşte Dumnezeu cu tunete, cu trăsnete, cu grindină asu- 
pra lor, ele n-o mai pot ţinea ş-o scapă, ş-atuncea plouă. La 
Dumnezeu este un cal ş-un bou care duce piatra; cînd o poartă calul, 
nu e așa tare, căci calul fuge repede şi piatra cade numai ici şi cole; 
dar cînd boul, e tare, căci boul merge încet ş-atunci cade multă şi e 
ca nucele. Pietrarii însă o alungă unde vrau ei. Boul sau calul se 
roagă ca să-i sloboadă, că crapă, şi pietrariul îi sloboade pe ape, pe 
drumuri, pe păduri; musai s-o sloboadă. Pietrariul alungă piatra cu 
furculiţa și cuțitul și lingura cu care a cinat el sara de Ajun. 
Sf. Ilie izbeşte cu piciorul cînd trăsnește, — înainte izbea cu amîn- 
două picioarele, dar Dumnezeu i-a luat un picior, că sfarma lumea. 
Doamne fereşte ce a fost din început...! Roșa 


x 


Strigoaicele se pot preface orcum, de ele şi dracul se teme. Ele 
sînt ca şi cei nazdravani, căci ştiu toate. În contra lor, e bine să 
poarte omul usturoi și turtă de orz la sine. 

Așa, erau odată sub pădure trei fete strigoaice, vidme, şi nimene 
nu să încumăta să meargă la dînsele noaptea. Un flecău s-a apucat 
ramașag, pentru un lucru mare, ş-a zis c-a merge ş-a mînea acolo, 
dar mai întăi a mers la o babă ş-a întrebat-o ce să facă. — „Ia turtă 
de orz şi usturoi şi te du fără grijă, numai de la ele să nu primeşti 
nimic: nici mîncare, nici așternut, nimic ce t-or da.” 

S-a dus acolo: „Buna sara!” — „Mulţumim!” — „Ce mai faceţi?” 
„Poftim de şezi”, i-au zis ele. Îi aduc de mîncat. — „Mulţămesc d-voas- 
tre, că tocmai amu am ospatat.” Li aștern lăicer pe laiţă şi pernă; 
(lăicerul era să fie şerpe.) — „Mulţămesc, că eu voi dormi pe laița 
goală!.”.. Nu doarme toată noaptea... Aude cum vorbesc: „Eu mă 
duc să-l omor!” zice cea mare. Dă să să apropie, nu poate; o ardea, 
că avea usturoi şi turtă de orz. Merge cea mijlocie şi cea mică, nu pot. 

A doua zi dimineaţă, el să scoală, să spală; ele vreau să-i dea 
ştergari să să şteargă, el nu primeşte. Își ia rămas bun și să duce. 


244 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


„Vai de noi! cum de l-am lasat să meargă teafăr!” — „Mă duc eu 
înaintea lui”, zice cea mare... Şi să face căţel și dă la dînsul. El avea 
o bardă şi-i taie o labă. Vine ea acasă cu mîna tăiată. Merge a doua. 
Să face un lup şi dă să-l muște. El dă cu barda; să spărie lupul şi 
merge acasă. „Mă duc eu”, zice cea mică; şi să face un rug pe pămînt 
şi-l cuprinde pe dînsul din toate părţile, să-l înădușe. — Incepe el a 
tăia. — Atunci a început a curge sînge. — „Alei! zice ea, de-ai făcut din 
capul tău, bună minte-ai avut, dar de te-a învaţat cineva, bine ţ-a 
vrut!” 

El o nimerise în piept. Ea s-a tras acasă, cum a putut, ş-a murit. 

Ion Pisarciuc, Roșa 

Mama-Pădurei şi vidma sînt totuna; ea e jumatate femeie şi 
jumatate barbat. Ea ia mana de la vaci, că ea n-are lapte — și cînd vro 
vacă n-are lapte, trimite pe şerpe ca s-o sugă, să-i vie laptele. Cînd e 
ploaie, ea să suie pe movilă şi alungă nourii de ploaie. Ea stă în 
pădure şi plînge; dacă o întîlnesc oamenii, să nu-i zică altfeli, dar: 
„Doamnă mare, de ce plîngi?” Ea zice că n-are ce mînca. Atunci să-i 
dai o bucăţică de pîne. Dacă nu-i dai, e foamete. 


Vidma aceasta, pe ceea lume, bagă copiii în gură la fetele cari au 
avut copii şi i-au omorît; şi-i mănîncă toată săptămîna, iar sîmbăta 
să fac la loc. Domnica Ghidici, Toporăuți 


Vidma orînduiește cu broaștele, cu șerpii etc., şi dacă mușcă pe 
cineva şerpele, nu-l primeşte înapoi. 


Mama-Pădurei stă în pădure cu cei nazdravani. 
Maria Ursu, Roșa. 


(Despre strigoaice, se va mai vedea vol. II” şi III.) 


$ 2. Curcubăul 


Curcubăul bea apă din părău și cînd ne rugăm noi la Dumnezeu 

să ploaie, el sloboade apa ce a băut-o şi-i ploaie. 
Pălie Bilig, Mihalcea 

Curcubăul e brîul ceriului; el se scoboară şi bea apă din iazuri, 
apoi apa o împrăștie în ceri, de se fac nourii şi ploauă. Cînd vezi 
curcubăul că bea apă, cu bună samă că va fi ploaie şi după cum e 
locul de unde bea, așa va fi şi ploaia, mai mare sau mai mică. Altă 
dată, bea numai din rouă. 

Cînd e Dunărea mare toamna, n-are să fie ploaie; dar cînd e mică, 
da, căci a băut din ea curcubăul. 


O fată spala cămeșşile la părău și curcubăul a tras-o şi a slobozit-o 
tocmai de cea parte. Fata nu ştia altă limbă decît italienește; cu 
mare greu s-a găsit un italian și a înțeles-o și au trimis-o în ţara ei. 

Roșa 


* Aceste volume nu au mai fost publicate de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 245 


Curcubăul s-a făcut din fata bogatului; păştea oile la părău; un 
nour a venit şi a luat-o și s-a făcut din ea brîu pe ceri. 

Andrei Motoc, Mihalcea 

Curcubăul e om; el trage apa în ceri, de plouă. Curcubăul bea apă 

prin inel. De este vrun om aproape cînd bea, îl trage şi-l sloboade de 

cela capăt; atunci, acel om e o lună barbat şi o lună femeie şi cunoaşte 

orice în stele. Roșa 


Cine merge calare pe porc unde bea curcubăul apă și se dă de trei 
ori peste cap, se face o lună băiat şi o lună fată. Şi care femeie 
îngreunată va merge în genunchi pănă unde bea apă curcubăul, să 
zică „Tatăl nostru” de trei ori şi să beie apă mai la vale, copilul acela 
ce-l va face are să fie o lună fată şi o lună băiat şi are să știe tot ce-i 
pe lume, are să fie nazdravan. 

Omul care merge în genunchi pănă acolo şi zice de trei ori „Tatăl 
nostru” încă se face nazdravan. Maria Stefanciuc, Roșa 


In Moldova, să ştie că dacă vei bea apă unde bea curcubăul, te faci 
o lună băiat şi o lună fată sau din femeie barbat şi din barbat femeie. 


Curcubăul, la sfîrşitul lumei, are să bea apa din toate mările şi 
pe urmă are să dea foc peste noi; atunci are să se prăpădească 
lumea și vom arde. Matei Puzdreac, Mihalcea 


Curcubăul e drumul balaurilor, pe curcubău se duc ei la apă. 
Cînd vezi întăi curcubău, să zici: 
Curcubău, curcubău! 


Acel roș al meu, 
Acel verde-al tău! 


Că cel roş e mai frumos, e vesel și eşti vesel tot anul. Ropcea 
In Clucucica, spun la curcubău: „Curcu-boului”. Roșa 
Gura curcubăului e ca la bou. 


Curcubăul e duminica noastră, s-a văzut vol. I, p. 221. 
Pălie Bilig, Mihalcea 
Curcubăul e din trei surori: una roşă, una galbănă şi una 
albastră. Una-i creştină, alta-i catolică și alta-i jidaucă. Ele se 
sfătuiesc pe cari țări să deie ploaie; şi pe o ţară dau, da pe alta nu. 
Ploaia o scot din mare. Mihalcea 


Apa de unde bea curcubăul e bună să stropești cu ea cîmpul, cînd 
nu se face pîne. 


Odată s-a găsit unde bea curcubeul deschis şi oamenii au luat de 
au stropit cîmpul şi, anul acela, a fost tare bună pîne; da altă dată au 
găsit închis şi a fost secetă. Maria Galaţanca, Botoșani 


Curcubăul bea apă prin o pietricică bortită. Oamenii, cînd găsesc 
piatra aceasta prin care a băut curcubăul apă, o strîng ca pe un odor 
scump şi o lasă moştenire din tată în fiu. E bună de muls vaca, de 
trei ori în cruciș, cînd e laptele cu sînge; e bună de descîntat de gîlci, 


246 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


de gușă — tot suflă pe piatră şi o lipește de gîlcă. Iar cînd fată întăi 
vaca, de va mulge-o prin aceea şi va spala vaca și vițelul cu lapte și 
le va da să bea, nu le mai strică nime. D-na Maria Chiseliță, Mihalcea 


Curcubăul e din soare și din apă. Curcubăul de s-arată cînd e 
ploaie, e semn că se va însenina, se va face frumos. 


$ 3. Gușa 


Gușa la gît se face din apă. Sînt sate de munte, unde mai toţi 
oamenii sînt guşeţi, din cauza apei minerale ce beau. Despre 
oamenii guşeţi, se spune în glumă, că, cînd vreau să deie de mîncat 
la găini, strigă: „Pui, pui, pui!” ş-apoi cînd slobod respiraţia fac: 
»hîşşş!” Astfel că găinele îndată ce au venit, fug. 


Leac de gușă e acesta: 

Să cumpere un burete de spalat, să dea cît va cere pe el, să 
cumpere o ulcică potrivită pentru burete, plătită tot astfel. Buretele 
să-l puie în ulcică și s-o astupe cu aluat pe deasupra. Să facă un foc 
mare în vatră şi să despartă jaratecul în două și să puie ulcica în 
mijloc, s-o învîrte şi să descînte: „Eu nu întorc ulcica, dar întorc 
gușa; cum se mistuie buretele acesta de foc, așa să se mistuie gușa 
lui N.” Așa zice de trei ori și cînd socoate că e gata, în pravul ce a 
ramas în ulcică toarnă rachiu tot astfel cumparat și dă celui cu guşă 
la sfîrşitul lunei: de trei ori pe zi, cîte o lingură: dimineața, la 
amiază și sara; luni, miercuri și vineri. La alt sfîrşit de lună, cum 
s-a pişcat lumina, cumpără alt burete şi face tot astfel. Așa, în trei 
luni, şi nu mai are gușă. De la mama autoarei, Botoșani 


Descîntec de gușă 


Cînd vezi curcubăul, descînţi gușa la curcubău, frecînd-o: 
Curcubău, curcubău, 
Bea de unde-i bea, 
Bea din guşa mea! 
* 


Cîntec 


Săniuţă cu cătușă, 

Dragă mi-i lelea cu gușă, 

Cînd mă duc vara la sapă, 

Ea mi-aduce-n gușă apă, 

Cînd mă duc vara la fîn, 

Ea mi-aduce-n gușă vin! Brăești 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 247 


$ 4. Apa și focul. Vinele de ploaie, de apă 


Ploaia se face, că Dumnezeu sloboade vine din ceri și ia apă din 
mare şi din iazuri, care se preface în ceri în nouri și plouă. Acele sînt 
vinele lui Dumnezeu; și Dumnezeu are vine ca şi noi, dar noi nu le 
putem videa. Vine are şi pămîntul, că ţine apă în ele: de ce nu se 
usucă popuşoiul şi pînea? Așa cum noi, oamenii, avem vine, de curge 
sînge prin ele, așa are tot ce trăiește; rupe frunza copacului și ai să 
vezi apă. Gh. Dragomireschi, Mihalcea 


Pămîntul e viu şi el are sînge şi vine de sînge ca şi omul. Cînd a 
dat Dumnezeu oamenilor întăi plugul ca să are, au arat o brazdă, da 
înlăuntru sîngele curgea pohoi. Oamenii s-au spăriat şi au lasat de 
arat. „De ce nu mai arați”? le-a zis Dumnezeu. — „Dacă plugul nostru 
e tot plin de sînge!” — „Duceţi-vă acuma și araţi!” 

Cînd au tras brazda a doua oară, sînge nu mai era; îl prefăcuse 
Dumnezeu să fie alb. 


Sînt oameni cari, cum sapă fintăna, se nimereşte deasupra pe 
vînă şi îndată dă de apă, pe cînd altul, care n-are noroc, cine ştie cît 
sapă şi de apă nu mai dă, căci nu e pe acolo vîna. 


Şi buruiana, și copacul are sînge. Primăvara el sloboade sînge de 
acela, mîzgă sub coajă, care apoi se învîrtoaşă, şi cînd tai lemnul, 
poți numara anii copacului, după rîndurile vîrtoase ce a lasat în tot 
anul. Dumitru Surugiu, Vereşti, România 


Cine e mai puternic? 


Apa şi focul sînt sfinţi; noaptea, fără apă și fără foc, e pacat să 
stai în casă. Dacă nu e apă, ceasul cel rău vine noaptea şi cată în 
toate vasele şi de nu găseşte, aprinde casa. 

Profira Zvorîșteanu, Botoșani 


La soare, în apă şi în foc, e pacat să te uiţi. 
Fără apă şi fără foc, nici preotul în biserică nu poate. Mihalcea 


Apa e sfîntă şi focul e sfint; dacă n-ar fi foc și apă, nici lumea n-ar 
putea fi. Botoșani 


Ca apa și focul, nu e mai puternic pe lume; apa smulge pietre, 
copaci din rădăcină, ia case şi le duce, dar tot nu e ca focul; din apă, 
cine știe înota scapă, dar din foc nu. Apa ia de la unul și dă la altul, 
dar focul unde arde e ars. Apa o bem, ne spălăm, da focul in ia-l pe 
mînă, fie un cărbune cît de mititel, l-îi țînea? Botoșani 


Apa şi focul sînt împarați. Apa e mai mare decît focul, că apa 
stînge focul; ian să ardă un foc cît de mare în vatră, dacă torni apă, 
numai ce auzi fis, fìs, iese fum şi e gata; nu mai este foc. Şi din foc tot 
mai poţi scoate cîte ceva: dacă arde o casă, te bagi cum poţi; da cu 


248 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


apa nu poți să te pui că te-neci; cînd vine o apă mare cît curţile lui 
Valva şi te cuprinde, te duci! Ilie Lupu, Botoșani 


Împărăteasa apelor se cheamă Istolina. — Vîntul cu focul îs veri. 
Zice că s-a-ntălnit Istolina cu vîntul: „Da unde te duci, vîntule?” — 
„la, mă duc, poate voi găsi undeva un foc să-l aprind!” — „Mă duc şi 
eu, zice Istolina, ca să-l stîng.” Ilie Lupu, Botoșani 


Odată s-a întălnit apa cu focul. Apa e femeie şi focul barbat 
voinic, cu cruce, cel întăi pe lume. 


S-a întălnit apa cu un tăciune jumatate stîns. „Buna ziua, cărbune 
stîns!” „Eu sînt cărbune stîns?” a zis focul. „In ia-mă în mînă!” Cum 
l-a luat s-a fript şi l-a scapat jos. Face ea vînt cu păioara (aripele ce 
au zînele) ca să-l stîngă ; tăciunele mai tare se aprinde. O cheamă pe 
sora ei mai mare, Maria Magdalina, căci ele sînt trei surori — şi încep 
a să lupta cu focul timp de trei zile. Focul le-a cuprins de jur-împrejur, 
că abia a ramas în mijlocul lui o mică fîntîniță, un mic izvor, toată 
apa sacase, o uscase el cu fierbinţeala lui. „Lasă-mă de-amu, i-a zis 
apa, acuma văd că tu ești mai mare decît mine; fii dar tu ca barbat 
înaintea mea Gheorghe Roșu, — l-a numit atunci apa — și eu ca femeie 
voi fi în urma ta.” „Ba nu, a zis focul, şi tu ești mare, tu să-mi fii mie 
de ajutor!” şi de la lupta ceea s-au împacat. 

Mihalache Munteanu, Botoșani 


Ce-i apa?... Ce-i focul?... 


„Focu-i împarat şi apa împărăteasă; apa, dacă ia de la unul, dă 
la altul, da focul ce arde e ars!” 


„Și ce ştii despre dînşii, ce feli de împaraţi sînt ei?” 


„Sînt aşa împarațţi, că soarele e împaratul focului şi luna e împă- 
răteasa apei!” 


„Cum se poate? De unde ştii d-ta asta? Ce are a face apa şi cu 
luna?” 


„T-oi spune cum se poate şi de unde știu. Odată au vrut jidanii să 
cumpere luna şi soarele de la împaratul nostru şi anume cum să 
cumpere? Cine va spala cămeșşi şi le va usca la soare, acela să 
plătească. Dar împaratul nostru n-a vrut, Doamne fereşte; s-a pus 
la sfat cu miniştrii şi n-au vîndut lor soarele şi luna.” 

Maria Cloșca, Suceava 


Dacă femeia, cînd spală cămeşi, are vreme bună, soare, la uscat, 
atunci o iubeşte barbatul. In Moldova, acesta e călindarul cel mai 
bun. 


Cînd zoleşti cămeşile, să pui o păreche de pantaloni bărbătești 
deasupra şi vor fi curate; iar apoi, la uscat, de cumva e nouros, 
întinde pantalonii barbatului afară și să va face frumos. Suceava 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 249 


In Botoşani, cînd plouă cu soare, să zice că sînt multe fete 
îngreunate. 


In București, spun că se însoară dracul cu drăcoaica. (Se va vedea 
apa şi soarele la descîntecele de dragoste şi ursită pentru măritat 
vol. II”). 


Cu cerc de la cofă plesnit, dacă cuprinzi chiar atunci pe cel ce ţi-e 
drag, te ia. Roșa 
Ploaia, dragostea și urîtul C-am jurat lui Dumnezeu. 

Ş-am jurat lui cu dreptate 
C-a să nu făcem pacate!... 
Mahala 


Neagră-i apa pe părău, 
Da-i mai negru traiul meu! 
Mîndră, de urîtul tău, 
S-a mîniet Dumnezeu: 


Asi i Fă X Femeia. Fîntîna 
Nici nu ninge, nici nu plouă 


Nici pe văi nu pică rouă, 
Nici pe codri promoroacă 
Te-am urît căt mi-ai fost dragă. 
Neagră-i apa pe părău, 

Da-i mai negru traiul meu! 
Negru-i, mîndruță, pămîntul, 
Da-i mai negru dar urîtul, 
Că pămîntul ne hrăneşte, 
Urîtul ne-mbătrîneşte. 

— Badeo, badeo, badeo hăi, 
Nu mă mustra așa rău, 


La fîntîna cea din sat, 
Bat femeiele-un barbat, 
Că toată vara ce-a lucrat. 
Cuşmă nu ş-a cumparat, 
Totul pen crîşme-a lasat 
Ş-au strîns ele cîte-un pitac 
Şi i-au cumparat cuşmă-n cap. 
Dar nu cuşmă, pălărie - 
Şi el are bucurie, 
Dar bucurie şi nici prea, 
C-amuş ş-aceea o bea. 

Roșa 


În Mihalcea, era la un om o fîntînă, la care, cum mergea o fată sau 
o femeie după apă, să ducea în lume cu cofă cu tot, nu să mai întorcea, 
nu să mai ştia de urma ei. 

Barbaţii puteau lua apă, dar femeiele nu. Nu era locul curat sau 
ce, destul că cineva l-a învaţat pe proprietar ca să se strîngă mai 
multe femei, să strice fintîna şi să arunce tot lemnul în fîntînă şi s-o 
astupe, să facă alta. Şi așa au făcut. 


* 


Femeia. Apa. Dragostea 


Mai bine-o stîncă de piatră 


La crîșmuța-ntre priloage Şi m-ar fi pus la o fîntînă 


Este vin de trei soroace, 
Cine bea copii nu face. 
Mama mea, de-ar fi ştiut, 
Ar fi mers ş-ar fi băut, 
Pe mine nu m-ar fi făcut. 
Decăt m-ar fi făcut fată, 


Să să cheme-o apă bună. 
Căţi voinici pe drum vor trece, 
Toţi la mine să se plece, 
Cușmele din cap să-și ieie 
Şi apă bună să beie. 

Ropcea 


Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


250 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Frunză verde de trifoi, 

Mai poftim, bade, la noi, 

Vină, bade, joi sara, 

Pe cînd doarme şi apa, 

C-atunci doarme şi mama. 

— Eu, mîndruţă, c-oi veni, 

Dar să laşi uşa crapată 

Şi fereasta destupată, 

Să văd unde eşti culcată. 
Brăești 

La fîntîna cea de piatră, 

Stau doi voinici să se bată 

Pentru-n tăbîieţ de fată. 

Staţi, voinici, nu vă băteţi, 

Că mai vine-un tăbîieț! 
Ostriţa. 

La casa cu 7 fete, 

Cat în cofă, pieri de sete, 

Da la casa c-o nevastă, 

Cură apa pe fereastă. 

Apa cură, bade-adună, 

Vin, mîndruţă, şi-mi dă gură 

Şi-mi dă gură 

Cu măsură, 

Să-mi fie macar pe-o lună. 
Corcești 

Dascalașe tinerele, 

De ţi-i gustul de-o muiere, 

Vir la mama şi mă cere, 

De m-a da, de nu m-a da, 

Scrie-n carte că-s a ta. 

Da de-ai fi tu un viteaz, 

Ţ-ai face gard cu pîrlaz, 

Şi-n grădină fă-ți fîntînă, 

Să-ţi vie puica la mînă 

De trei ori pe săptămînă. 

Din fîntînă curge-o gîrlă, 

Spală puiculiţa lînă. 

Din gîrlă curge părău 


Spală puiculița grîu 
Cu rochița pusă-n brîu, 
Cu tulpan carămiziu. 
— Cînd îi văd piciorul gol, 
Mă legîn ca pana-n zbor, 
Cînd îi văd merele-n sîn, 
Picioarele nu mă țîn, 
Cînd îi văd picioarele 
Mă apucă boalele. 
Brăești 

Frunză verde pui de praj, 
Dacă eşti tu un viteaz, 
Fă-ţi grădină cu zaplaz, 
În grădină fă-ţi fintînă 
Şi numeşte-o apă bună. 
La fîntînă voi veni 
Ş-amîndoi ne-om întălni, 
Două vorbe vom vorbi, 
Inima ne-om răcori. 
Măi băiete, măi muntene, 
Leagă calul cu zăbrele, 
Intră-n casă, nu te teme, 
Că de cine te-ai temut 
A pus dosul la pămînt 
Şi faţa la Domnul sfint. 

Botoșani 
— Măi bădiță, badiule, 
N-ai văzut mîndruța me? 
— Am văzut-o la fîntînă, 
Să ţinea cu doi de mînă. 
Unul îi ţinea cofița, 
Altul îi pupa guriţa! 

Corcești 

M-a făcut maica pe gheață 
Să fiu dragă şi isteaţă, 
M-a făcut maica pe văi 
Să fiu dragă la flecăi. 

Broscâuţi 


(Despre apă și dragoste, se va mai vedea vol. II^). 


Fîntîna din fată 


A fost un împarat ş-avea 1001 de fete; — şi un om era c-avea și el 


1001 ficiori. 


Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 251 


Amu au gîndit ei unde să se însoare, ca să-şi găsească atîtea 
femei? „Nu-i alta de cît să mergi d-ta, tată, la împaratul,” a zis un 
ficior dintr-aceia. „M-oi duce”, a zis omul. — S-a dus. Împaratul, cînd 
l-a văzut, s-a mîniat. „Dacă mi-i face tu cu ficiorii tăi, de la tine păn’ 
la mine, drum de aur, cu pomi de aur şi păsări să cînte prin copaci, 
ț-oi da fetele; de nu, am să-ţi iau capul, să te mai înveţi altă dată a 
veni în starostie la mine”, i-a zis împaratul. — Moşneagul s-a dus 
acasă plîngînd. — Da din copiii ceia, şi la moşneag, şi la împaratul, 
ficiorul cel mai mic și fata cea mai mică erau nazdravani. 

„Taci, nu plînge, tată, i-a zis ficiorul cel mic, ia un sac de surcele 
de la trunchi și du-te înapoi — şi tot drumul păr’ acolo, tot să arunci: 
de cea parte, o surcică şi de asta parte, o surcică, da una s-o pui, cînd 
îi ajunge, în prag.” Face el așa cum i-a zis ficiorul. 

Intră la împaratul în casă. — „Ei, ai făcut ce ţ-am zis or să-ţi iau 
capul!” „Dumnezeu poate să facă, nu eu!” a zis moşneagul. Iese afară 
împaratul mînios şi vede în fața lui un drum așa de frumos, cu pomi 
şi păsări de aur! „Apoi, dac-ai făcut, să vie ficiorii cu nunta, să le dau 
fetele.” A mers moşneagul acasă şi s-au pornit ficiorii toţi, numai cel 
mai mic nu; și i-a învațat cum să facă, — dar la întors, le-a zis că să 
nu cumva să rupă de acolo vo creangă, că-i moartea lui sau a lor. 

Au pornit ei 1000 de ficiori cu 1000 de căruţi; fiecare avea căruţa 
lui. — Merg ei; pe drum le iese înainte un purice. „Nu m-aţi lua şi pe 
mine, cu d-voastră în căruţă?” „Te-om lua; hai, sui colo în căruță 
lîngă mine,” a zis unul. — Mai merg, mai merg, întălnesc o şară 
(fiară) groasă, nantă, pîntecoasă. „Nu m-ăţi lua şi pe mine la nuntă 
cu voi?” „Ba te-om lua; sui ici în căruţă.” — Mai merg, văd pe unul 
mititel, zgribulit şi tot tremura; ş- -acela le zice tot aşa. Şi l-au luat şi 
pe acela. 

Ajung ei la împaratul. Îi trimete să miîie într-o casă mare de 
aramă şi pe dedesubt i-a dat foc să ardă, doar va scapa de dînşii. 
Văd ei că, din ce în ce, li-i tot mai cald, ba de la o vreme pe jos a 
început a fi fierbinte, că nu puteau sta pe picioare. Ce să facă ei? 
Văd că-i nevoie, c-au să ardă... Iese cel mititel, zgribulit, — acela era 
gerul. „Vi-i fierbinte, aşa-i? Da ce-mi dați mie, să vă fac amuș așa de 
răcoare, cum v-a plăcea!” „Nu ne trebui răcoare, fă-ne frig cumsecade, 
că e mai bine.” Acela s-a scuturat numai o dată şi s-a făcut o brumă 
ca de două degete pe păreți. Ei s-au culcat ş-au dormit. A doua zi, 
trimete împaratul să măture ciolanele cele ce-or fi ramas acolo. 

Merge o ţigancă. — „Vai de mine, împarate, zice țiganca ceea, dacă 
ei nu-s morţi, îs vii şi bruma stă ca de două degete pe păreți.” 
Împaratul i-a tras o palmă țigancei: de ce spune minciuni? Trimite 
pe altă slugă. Îi spune tot așa. Auzînd împaratul aceasta, le-a trimes 
răspuns că, dacă vor mînca toată mîncarea cît le va da, va da fetele 
după dînşii, da de nu, îi omoară. Le-a pus acolo mese şi le-a pus 
atîta băutură și atîta mîncare că nu era în stare 20.000 de oameni 
să mănînce. Dar acela care era pîntecos toată a mîncat-o. 

„Amu, zice împaratul, eu v-oi da fetele, dacă îți ști voi să gîciți, 
care după care e făcută.” Da purecele le zice: „Nu vă temeţi nici de 
asta, că eu le știu pe dînsele tare bine, să luaţi numai sama la mine, 


252 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


că eu am să mă bag în sîn întăi la cea mai mare, şi pe care îi vedea-o 
scărpinîndu-se, să pui mîna pe dînsa tu, cel mai mare; pe urmă, 
m-oi duce la cea după dînsa și tot așa la toate; voi să vă aţineți şi să 
le prindeţi. — S-au dus în odaie la împaratul; fetele toate au stat în 
şir şi ficiorii iară. „Amu, alegeţi-vă și dacă nu-ţi nimeri, vă omor.” 
Numai ce văd pe cea mai mare, că iute duce mîna la piept. Flecăul 
iute pune mîna pe dînsa; pe urmă pe cealaltă — păn' le-a gătit. 
„De-amu luaţi-le, zice împaratul, şi vă duceţi !” S-au dus ei fiecare cu 
miresele lor în căruță; dar au uitat ce le-a spus fratele lor de-acasă. 
Pe drum, i-a trebuit unuia o vargă să mîie calul ş-a rupt o creangă 
din pom. Cum a rupt, iată şi-mparatul din urmă: „Staţi, zice el. La 
ce ați rupt creanga, de-amu ori daţi-mi pe fratele vostru, ori vă omor 
pe toţi 1000!” Ei s-au socotit că, decît să moară ei atîța, mai bine l-or 
da pe el. 

S-au dus acasă, dar amu fratele lor ştia. „Așa-i că m-aţi vîndut, 
pentru tot binele ce v-am făcut!” N-a avut ce face şi s-a luat singur şi 
s-a dus. 

Cum l-a văzut împaratul, bucuria lui! „Tu ai făcut toate, că am 
dat fetele mele după voi; de-amu stăi, că și eu te-oi juca!” A luat şi l-a 
închis într-o pivniţă, să şadă deodată acolo. Şede el şi plînge; vede că 
amu din mînele lor nu scapă. Da fata împaratului cea mică şedea 
într-o cămăruţă alăturea cu pivnița ş-avea o ferestuică. „Făt-Frumos, 
îi zice ea, nu plînge; lasă că tu nu-i muri, te-oi scapa eu şi pe tine și 
pe mine ș-om fugi amîndoi. Da fă-te tu un şoricel și vină pe ferestuica 
asta la mine!” „Eu nu pot să mă fac, i-a zis flăcăul; fă-te tu o 
rîndunică, dacă știi cum, şi vină pe ferestuică la mine.” S-a făcut ea 
rîndunică şi s-a dus acolo. S-au sărutat și s-au bucurat amîndoi. 
„De-amu, zice ea, hai să fugim, că n-a fi bine nici de mine, nici de 
tine.” A luat ea şi l-a făcut cum a ştiut pe dînsul ș-au fugit. 

Au mers ei, au mers; deodată zice fata: „Tare mă frige în spate; 
vine tata după noi. Fă-te tu un morari bătrîn şi eu mă fac o moară şi 
el cînd te-a întreba de n-ai văzut aşa doi ca noi, să spui că ai văzut 
c-au trecut, cînd moara asta se făcea.” S-au făcut ei așa. 

Vine împaratul. „Moşule, n-ai văzut d-ta trecînd un flecău ș-o fată 
pe aice?” „Ba i-am văzut, dar tocmai cînd se făcea moara asta.” Se 
întoarce el; merge acasă şi-i spune femeiei. „Aceia erau ei, zice ea. 
Mă duc eu după dînșii.” Fata cu flăcăul fugea cît puteau. 

„Mă arde în piept, zice fata; — vine mama. De-amu e rău, că pe 
dînsa n-avem s-o amăgim; dar eu m-oi face o apă şi tu te fă un răţoi, 
numai cît ia sama, să nu te uiţi la dînsa, că ea te-a striga şi cum te-i 
uita, cum îţi ia vederile.” S-au făcut ei așa; ce folos, dacă el s-a uitat! 
Ea i-a luat vederile şi i le-a pus în basma şi s-a dus. 

„Vezi ce-ai făcut”, a zis fata. „Stăi aice că eu îndată vin.” Şi s-a 
făcut o albină ș-a mers de a muşcat pe mă-sa şi cum a mușcat-o, a 
murit. Da ea i-a adus lui vederele şi i le-a pus la loc. „Vezi ce am 
făcut eu pentru tine, mi-am omorît pe mama. Amu, tu du-te fără 
mine şi şezi 12 ani la tatăl tău, că eu am să mă fac o fîntînă, să bea 
oamenii apă din mine, să se răcorească; şi Dumnezeu mi-a ierta 
pacatul ş-atunci voi veni.” Au trecut 11 ani după aceea, amu el a fost 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 253 


uitat-o; ş-a fost găsit alta să se însoare. Şi cum sta el să se puie la 
cununie, vine şi ea. „Ce ţ-am zis eu? Așa-i că m-ai lasat!” „Ba te iau 
pe tine,” a zis el; şi s-au cununat; — dar ea n-a fost deplin iertată, că 
n-a împlinit ş-acela anl. Gheorghe Manoilă, Cuciur. 


Credinţi. Dumnezeu și dracul 


Apa e femeie, că la fîntînă mergem cu cofa ca şi cu donița la vacă, 
să ne dea lapte; şi fîntîna are izvor, vine de apă, cum are şi vaca vine 
de lapte. Maria Strut, Mihalcea 


La fîntînă, cu oala ce faci mîncare nu să merge, trebuie să ai 
anume cană curată sau cofă; nici cu donița nu să merge. 


Cînd torni apa ce ț-a rămas, în fîntînă, sacă izvorul. 


Cînd nu-i apa în cofă, să zice: „Cofele-s de brad” sau „Va da 
Dumnezeu”; să nu zici că nu-i apă, că sacă fîntînă. 


Femeia care nu e curată şi e lucru rău să nu meargă la fîntînă, că 
sacă izvorul. Tot astfel şi femeia care are rîndurile. 


Femeia în fîntînă n-are voie să între, căci ea e blastamată de 
Maica Domnului cu rîndurile. Numai barbatul poate întra, care e 
curat. 


Care femeie nu e harnică, nu spală cofele, nu umblă curat, dacă 
umblă la apă, fuge izvorul. Așa și focul: după care nu-i harnic, nu să 
aprinde, dar care e harnic să-l facă și pe apă, că arde. 


Cine e harnic e născut în zodia apei, nu stă cum nu stă apa. 
Cînd vin mulți oameni undeva, să zice că „parcă i-a adus apa...” 
Despre cineva urît să zice: „E urît de acopere apa...” 

Cînd verşi apă în prag, au să vie musafiri. Mihalcea 


„Mi-a veni el apa la moară”, adecă împrejurări mai bune; pentru 
interesul său. 


„Merge ca apa” să zice despre un lucru ce merge bine; sau, în rîs, 
să zice: „Merge ca apa la deal.” 


„Știu lecţia ca apa...” zic copiii. 


La fîntînă să nu mergi mîncînd, că-ți mănînci mintea, te prostești, 
uiţi totul. Mihalcea 


Cu cofele pline de-ţi iese înainte, are să-ți meargă bine și 
vice-versa. 


Femeia ce aduce apă să nu bea ea întăi, că i-i barbatul beţiv. 
Botoșani 


1. În o variantă cunoscută, Ilie Lupu, vezi vol. II, pag. 247-248, spune că 
„vîntul” a mers astfel în peţit la Roșu-Imparat. 


254 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Fata, cînd spală cămeși, să nu să leopăiască în apă, să nu să ude 
pe strai, că i-i barbatul beţiv. Mihalcea 


Cînd aduci apă de la fîntînă, să nu vorbeşti, căci e pace-n casă. 
Botoșani 
Pe cap cînd te lai, cînd aduci apă, să nu vorbeşti cu nime. 


Din gură să nu te speli, că te urăsc oamenii. 
Să nu te speli prin casă, că-i huit. 
Spălătoriul să nu-l scurgi prin casă, că să sfădesc cei de casă. 


Cînd speli peşte, să nu scapi apă prin casă, că să bat cei de casă 
ca peştii. 


* 


Frunză verde solz de peşte, 
Toată lumea mă grăieşte, 

De m-ar grăi un om de treabă, 
Mi s-ar părea că e şagă, 

Dar mă grăieşte-un blastamat 
Care n-are cinste-n sat. 
Frunză verde os de peşte, 
Toată lumea mă vorbește. 
Nici pragul nu le-am calcat, 
Nici paharul nu le beu, 

Ei la mine cată rău, 
Plătească-le Dumnezeu! Roșa 


(Despre mînie şi apă, se va mai vedea vol. II.) 
Broască cine-ţi trimete e fapt, e pentru ca să facă huit. 


Cu cerc de la cofă, plesnit, să arde şi să face trai rău, huit, ura-n 
casă. Roșa 


Sara să nu te speli, că îmbătrîneşti degrabă. 


Totdeauna, dimineaţa, să te speli spre răsărit, nu spre asfinţit, să 
fii frumoasă ca dimineața și ca soarele, şi apa să ţ-o aducă o femeie 
curată; te speli cu apă ne-ncepută şi apa de pe față s-o torni la loc 
curat, nu unde calcă oamenii. Botoșani 


Cînd speli cămeşile, să te speli îndată cu apă curată pe obraz, ca 
să nu să prindă uri, căci cămeşile nu-s curate, să nu să prindă de 
față; sau că dracul zice: „e mai curat dosul meu decît fața ta” şi 
atunci toţi te uresc. 


În Mihalcea, cînd merg femeiele la părău şi gătesc cămeșşile, să 
spală bine şi pe gît, pe picioare, pe mîni, iar căt spală, bat şi degeaba 
cu maiul în scaun, ca să rămîie gurele acolo; şi cînd merg, nu să 
uită-napoi, c-atunci ajută. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 255 


Cînd bat femeiele cămeșile cu maiul, diavolul din fundul apelor 
iesă şi de aceea ele fac cu maiul cruce și bat degeaba, ca să-l depăr- 
teze. Mihalcea 


Apa de luni nu să ţine în casă pe a doua zi, de uri, o arunci sub un 
gard, să nu calce oamenii. Botoșani 


Lunea, vinerea, să nu dai zoile afară sara, că-i huit, sfadă în 
casă. 
Mihalcea 
Sara să nu aduci apă, că sara toate răutăţile iese. 


Sara, dacă aduci apă, să zice la cei din casă: „Blagosloviţi!” şi 
aceştia răspund: „Dumnezeu să blagoslovească!” și atunci să poate 
bea. Or de nu-i nime, zici singur; sau faci cruce cu podul mînei şi 
apoi beai, că „acela” se vîră noaptea-n apă şi dac-o blagoslovești, 
fuge. 

General 

Şi, cînd bei, să torni mai întăi puţin pe pămînt. 


Copilul, de-l scalzi cu apă adusă după asfinţitul soarelui, nu poate 
să doarmă sau capătă samcă, dar dacă trebuie numaidecît, să pui 
cățiva cărbuni şi nu i-i nimic. General 


(S-a văzut apa de Sf. Toader vol. II, p. 146-147.) 


Necuratul tare trage la apă să se scalde, lui în apă îi place, dar 
oamenii toarnă agheazmă în fîntîni şi nu se apropie. Parcă preoţii de 
ce sfințesc izvoarele de Iordan, — fac Iordanul pe părău, de merge apa 
cine știe unde? Ca să să curățească, să nu îndrăznească el! 


Nişte femei în Mihalcea s-au scăldat în pădure vara într-un pă- 
răuaș și, cînd au ieşit din apă, nu cunoşteau locul unde se află, căci 
se scăldase „el” acolo; s-a nimerit însă că era un om la lemne și le-a 
învațat să-şi întoarcă straiele pe dos, ca să-l depărteze și să-şi aducă 
aminte în ce zi a fost Crăciunul — şi îndată ş-au venit iar în minte. 

D-na Elena Braha, Mihalcea 

Cînd te speli pe mîni, să nu scuturi mînele să sară stropi, căci din 

aceia să fac diavolii. S-a văzut, vol. I, p. 28. 


Dumnezeu s-a făcut din spuma mărei. Drept în mijlocul mărei, 
s-a făcut un vîrtej de spumă şi din acela s-a făcut Dumnezeu și 
îndată, chiar din aceeaşi spumă, ş-a sucit Dumnezeu o lumînare, — 
căci era întuneric peste tot. Apoi, s-a făcut necuratul, tot din spumă. 
Dumnezeu l-a trimis să-i aducă, în numele său, năsip din fundul 
mărei. El n-a zis aşa şi de acolo nu i-au dat. A treia oară, cînd a văzut 
că Dumnezeu face gheață deasupra, a adus 3 fire de năsip, dar unul 
l-a ascuns sub limbă; a zis că să fie lumea a treia parte a lui. Dumnezeu 
a pus piciorul pe turtă ş-a crescut, dar la mijloc Dumnezeu a făcut o 
piatră ş-a zis că atunci va fi şi a lui pămîntul, cînd va gîci ce-i în 
piatră; dar n-a putut gîci. Dumnezeu a sfarmat-o; acolo era un vierme. 
„Na, zice Dumnezeu, piatra este a ta.” Şi de atunci sînt viermii pe lume, 
ca să mănînce pe oameni, că-s păcătoşi din pricină că s-a amestecat 


256 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


şi diavolul. Apoi a făcut pentru Dumnezeu un scaun şi Dumnezeu l-a 
închis şi covalii necontenit îl întăresc. Petrea Beicu, Mihalcea 


Soarele, după ce asfințeşte, se suie în luntre și merge toată 
noaptea cu luntrea pe mare, pănă ce vine iar la răsărit. 


(Vezi cum se scaldă soarele, vol. I, p. 41.) 
Diavolului i se spune „Cel din baltă”. 


Cînd are cineva o înfăţoşare neobicinuită, ciudată, i se zice: 
„Parcă-i dracul pe uscat.” 


Apa. Nașterea. Moartea 


Femeia îngreunată să se pazască, să nu deie apă de băut, din 
mîna ei, la un barbat străin, sau foc — să puie jos şi de acolo să ia; că 
nu poate naște, pănă ce nu vine acela să-i dea apă din pumni să 
beie- şi de-i străin, de unde l-a lua? General 


La facere grea, cînd se trudeşte femeia, barbatul îi dă de 3 ori apă 
din pumni, pe urmă copiii sau alți casași. 


La facerea grea, se toarnă apă peste scînteiele ce sar din foc şi să 
dă să beie, să nască iute, cum sar scînteiele. Mihalcea 


Sau se toarnă apă de trei ori pe lopată şi pe cociorvă şi să rade de 
trei ori lemnul şi-i dă femeiei cu apă să beie. 


li dă apă prin inelul de cununie. General 


Rupe lînă din brîul de mireasă, rade de pe salba de mireasă, spală 
mărgelele acelea şi-i dau apa s-o beie. Mihalcea 


Spală Icoana Maicei Domnului şi-i dau să beie. 
* 


Femeia îngreunată să nu meargă cu trei cofe la fîntînă, că face 
copilul cu trei suflete. Dar dacă îl face aşa, să meargă la un trunchi 
de copac şi să-i facă trei borte cu sfredelul: pe două să le astupe cu 
cep, da una s-o lese; c-atunci şi copilul rămîne c-un suflet. Voloca 


Femeiei, dacă îi iese înainte cu trei cofe de apă, să beie din toate trei 
şi nu-i va fi nimică; altfeli, face copilul cu trei suflete!... Mahala 


Nu că are trei suflete, dar prin trei părţi se răsuflă şi acela copil 
nu poate trăi, se chinuiește numai; dar să ia o babă bătrînă, nepri- 
menită cu alt barbat, şi un moşneag tot așa, nu barbatul ei, copilul şi 
să meargă la un copac, el să facă trei borte cu sfredelul şi ea să ţie 
copilul să curgă din sfredel pe copil surcele; două borte să le astupe, 
iar pe acea din mijloc s-o lese — şi cu surcelele celea să-l spele și să-i 
dea de băut, că se însănătoșează. 

Oamenii de aceea caută să fie bătrîni, ca să nu cadă răul pe dînșii. 

D-na Maria Reus, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 257 


Să faci într-o răchită 9 borte şi pe toate să le astupi cu cep de 
paltin, că rămîne copilul c-un suflet. Mahala 


Femeia îngreunată să nu beie apa în care s-a prevăzut luna, că 
face copilul lunatec. D-ra Grosar, Siret 


Copilul cum să naște, să-l scalzi în apă rece, căci sufere la frig. 


* 


Cînd nu poate omul muri, să-i toarne apă prin inelul de cununie 
şi să-i deie să bea; ori să-i puie inelul şi alte lucruri de la cununie 
sub cap. Siret 


Cine udă pînea, cînd o scoate din cuptor, o răcoreșşte, acela moare 
ușor. Mihalcea 


Jugul să nu se dea pe foc, că nu poate muri omul; să-l dea pe apă. 


(S-a văzut peştele ce gustă întăi din om, cînd moare, vol. I, 
pagina 242.) 


* 


Într-un bocet din Şcheia, se cîntă mortului: 


Nu te lua cu apele: 

Că apele-s călătoare 

Şi-napoi ne-ntorcătoare. 

Dar te ia cu Sf. Soare: 

Sfîntul Soare-i călător 

Și-napoi întorcător. Domnica Onciu 


$ 5. Sufletul. Apa. Ştima apei. Înecaţii 


Ştima apei e femeia albă şi rece. Roșa 
Știma apei șede în apă; are piepţi mari că-i dă pe spate. Siret 


Ştima zilei șede în apă; e femeie naltă tare, îmbracată în alb. În 
Siret, o femeie spala cămeși și a văzut-o cum a ieşit drept la amiază-zi 
şi îi făcea cu mîna femeiei să vie; dar femeia a fugit, iar ştima s-a 
bagat în apă. D-ra Panoria Zus, Siret 


Ştima apei e cu cămeşe cu altiță şi cu ştergari; ea are copii — 
oameni de apă. Maria Cloşca, Suceava 


E jumatate om şi jumatate peşte şi este şi femeie, şi barbat. Ea 
îndeamnă pe oameni să se înece. Stănești 


Ştima apei e femeie cu păr pănă în pămînt, galbăn, sclipește ca 
aurul. E cît o cămilă și albă; iesă cînd e vreme rea, dar şi cînd e 
lună. Cînd iesă, se scutură, umblă pe uliţă ca un nour, să scaldă. 
Dacă-i dai pace, nu zice la nimene nimică; dar de nu, te muţeşte, te 
sluțeşte; umblă pănă la miezul nopţii. Ea trage pe om să-l înece, 


258 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


zice: „Ceasul a sosit, omul n-a venit.” Și să puie numai piciorul în 
apă, se îneacă. Scheia 


Apa are știmă, se arată şi ca femeie, şi ca flecău, feli de feli. — Un 
om dormea odată lîngă Prut şi a auzit pe la miezul nopţii zicînd din 
apă: „Ceasul a venit, da omul nu-i!” Numai ce văd un flecău calare, 
că venea cît putea. Da oamenii ceia erau mai mulți, iute se scoală 
şi-l prind de mîni, căci el întins la apă se ducea: „Mă rog, lasaţi-mă 
să mă duc, macar picioarele să-mi moi, căci mi-a fi mai ușor.” Și 
numai a pus piciorul în apă ș-a murit. Mahala 


Odată niște oameni treceau cu carele cu poloboace de vin pe lîngă 
un iaz şi aud din iaz: „Ceasul a sosit, omul n-a venit!” aşa de trei ori. 
Văd ei pe un om ce prăşea, nu departe tare, că leapădă sapa şi fuga 
spre iaz. „Unde alergi, bade?” „Mă duc să mă scald”. „Da nu te mai 
scalda amu, las! că te-i scalda altă dată.” „Ba chiar mă duc, că nu 
mai pot”; şi dă să se dezbrace. Oamenii îl prind şi-l ţin cît pot. „Mă 
rog, lasați-mă să-mi bag picioarele!” -a muiat picioarele, dar tot îl 
țineau. Deodată, a lasat capul pe spate ș-a fost gata. 

Povestea aceasta se spune în toate partile în Moldova. 


Zice că, dacă-i scris omului să moară de apă, el trebuie să se 
înece. 


Un om a botezat odată un copil, dar el a auzit noaptea cum au 
venit ursitoarele la fereastă şi au spus că copilul cela, cînd va fi de 
cîțiva ani, are să se înece în fintîna cea din ogradă. Nănașul a pus 
de-a acoperit fîntîna cu o piele, anume ca să nu se primejduiască 
copilul. 

Intr-o zi — amu copilul era mărişor —, a dat o ploaie mică şi s-a 
strîns oleacă de apă pe pielea ceea. Copilul a căzut cu gura în jos şi 
nu s-a putut rădica şi s-a înecat. 

Şi iacă, dacă i-a fost scris, tot de apă a murit. Mihalcea 

* 


Înecaţii stau pe ceea lume deoparte, nu cu celelalte suflete. 


La lună nouă, ies înecaţii, în ceasul în care s-au înecat, atunci au 
ei putere şi pe cine îl întălnesc pe lîngă apă, îl trag în apă; ca să se 
înece ca şi ei. Sufletul lor stă acolo în apă în vecii vecilor. 

i Ursana Filip, Mihalcea 

In Siret, trecea odată un om pe lîngă apă, pe la miezul nopții, ş-a 
văzut oameni în apă; erau cei înecați: unul ici, altul dincolo, 
mergeau pe deasupra, în susul apei, cu pași largi şi erau foarte 
înalți; pe urmă, s-au luat toţi de mînă — erau şesă —, și într-un 
moment nu i-a mai văzut. Dar omul a fost după aceea bolnav de 
spaimă cîteva săptămîni. D-ra Veronica Grosar, Siret 


Înecatul fără voie umblă numai cît pănă la anul pe locul acela; 
iar cel ce ş-a făcut moartea singur umblă întotdeauna, iese pe la 
miezul nopții şi se scaldă; se arată sau ca gâscă, ori rață înotînd, 
mai ales pe lună nouă. Sau se arată ca om şi strigă ajutor; boceşte, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 259 


îşi caut păreche, să mai înece şi pe altul, și cum s-ar apropia cineva, 
îl trage de picioare şi-l îneacă. 


Mai mult celor slabi de fire li se arată. 


O femeie, trecînd apa Siretului în Ropcea, noaptea, a văzut o 
mulţime de femei cum întindeau pînzele pe mal, altele spalau 
cămeşi în apă; pe un om l-a văzut spălînd caii. Aşa se arată, care 
cum s-a înecat. Acolo era o plisă. 


Inecatul iesă pănă la 7 ani şi cheamă pe alţii să se scalde. Unde 
s-a înecat unul, trebuie să se înece mai mulți. În Roga, într-un iaz, 
s-au înecat într-o vară 9 oameni. 


Odată l-a prins vîrticușul pe unul și alți oameni de la mal, ți- 
nîndu-se de mînă, l-au înhaţat; dar necuratul din apă pe toţi îi 
trăgea, păn' au venit mai mulţi oameni de s-au prins în lanţ şi s-au 
apucat de răchițele de pe mal şi astfel l-au scapat. — Nu înecatul se 
arată, dar necuratul ia chipul celui înecat. Omul dacă minește din 
gură că are să se înece, el își scrie. 


Odată o femeie s-a dus la scaldat ş-o trăgea într-o groapă s-o 
înece faraonul cel mare, care e legat de Dumnezeu în lanţuri. 


Pe rîul Bistriţa, în Moldova, este un loc printre stînci, că în 
fiecare an trebuie să se înece cel puțin un om. 


O fată, în Mihalcea, s-a înecat într-o fîntînă şi la lună nouă ieşea 
şi bocea, se lua după oameni. Oamenii au astupat fîntîna şi acuma 
rar cînd iesă. 


Sufletul ei trebuie să iasă, să umble păn' i se va sfărșşi veacul, cît 
a avut de trăit. 


Maica Domnului. Sfîntul Neculai 


Maica Domnului e de ajutor celor înecaţi fără voie. Roșa 


Cei înecaţi sînt ai Maicei Domnului; toți cei înecați merg la 
Maica Domnului, ca să aibă şi ea norod pe ceea lume. Ea atunci aşa 
se bucură, cînd se îneacă cineva! Pe cei ce se îneacă, ea îi trage în 
apă să se înece. Niciodată, cînd treci pe la o apă, să nu te rogi la 
Maica Domnului ca să-ţi ajute, că-i rău; dar la Sf. Neculai. 


Un om odată trecea o apă mare înotînd şi tot se ruga la Maica 
Domnului să-l scape. Da el, cu cît se ruga, tot mai tare se cufunda, că 
ea îl trăgea. Atunci el deodată strigă: „Sf. Neculai, nu mă lasa!” Şi 
pe loc a fost deasupra apei. „Ce-i barbat, tot barbat, zice el; da ce-i 
c... tot c... Pachina Fidirciuc, Corovia 


Sfîntul Neculai e pe ape; de ce fac corăbierii praznice de ziua 
lui?! 


Sf. Neculai a oprit apele, cînd a fost potopul, altfel îneca corabia. 
Focşani, România 


260 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
Sf. Neculai e brodari mare (podari). Mahala 


(S-a văzut Sf. Neculai și catanele, vol. II, p. 116.) 


* 


Inecaţii. Luna. Lumina 


Să nu torci la lună, că nu li se vede celor înecați. 


Să nu zici, cînd e lună, că tare bine se vede; dară să zici că tare e 
frumos; că blastămă cei înecați. Ambele Bagiurea, Moldova 


E tare pacat să te uiţi spre stele, că sufletul celor înecaţi iese pe 
mal din apă şi se usucă şi dacă-i priveşti, zic: „Nici aici nu ne dau 
pace!” Ion Pisarciuc, Roșa 


In sîmbăta Paştelor de faci foc, numai atîta lumină au cei înecaţi. 


Duminica Tomei e pentru cei înecaţi. Spre Duminica Tomei se 
aprinde o lumînărică şi se pune pe pămînt; şi toate sufletele se 
strîng împrejur, cari s-au înecat fără voie. Roșa 


Capătul de lumînare ce rămîne în sfeşnic, dacă îl pui pe pămînt 

să ardă, acela e pentru cei înecaţi, cei prăpădiți. 
Mahala, Botoșani 
Sîmbătă, să pui capătul de lumînare pe prag, pentru cei înecaţi. 


Cei înecaţi, pe ceea lume, numai atîta lumină au, şi cei 
spînzuraţi: capătul ce se pune să ardă pe prag. Şcheia 


Blajinii sînt cei înecați, sînt tare buni; sînt de apă, de mare. 
Maria Cloșca, Suceava 
(Vezi Paștele Blăjinilor vol. I, pag. 292-295). 


În Mihalcea, a doua zi de Sînta-Marie şi a doua zi de Sf. Neculai, 
se face slujbă pentru sufletele celor înecaţi, arşi, mîncaţi de lupi etc. 


De lasatul secului de carne iarna, sînt Moşii de iarnă, atunci se 
dă pentru cei înecați. Botoșani 


Pentru cel înecat, dacă dai în toată ziua, cît e anul de mare, cîte 
ceva, fie numai o bucăţică de pîne, să zică: „bodaproste”, că dacă nu 
zice cuvîntul aceasta, e ca şi cînd ar da în drum; — și dacă-i dă aşa 
un an de zile, acel suflet e ca și cum ar fi împărtăşit. 

D-na Tinca Dumitriu, Botoșani 


Ovidenia. Iarna 


Ovidenia e numai pentru lumini. În ziua de Ovidenie, se dă pe la 
casă de pomană lumînări cu colac — lumînarea aprinsă; căci atunci 
de dai, vezi pe ceea lume. Atunci dai şi pentru sine, cînd te vei duce, 
să vezi. Tinca Dumitriu, Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 261 


Celor înecaţi, ce au murit fără lumînare, li-i tare întuneric, lor 
numai de la lună, cînd e pe cer, li se vede; dar dacă le dai de pomană 
de Ovidenie lumînare, e ca şi cum ar fi murit cu lumînare și văd. 


Măsori feștila cît uşa şi faci un toiag ca la mort şi-l dai de pomană 
cu un colac și cu o ulcică de apă şi atunci dacă dai, în ziua ceea vede 
întocmai cum le vezi cu ochii aici. La toţi aceia care au murit fără 
lumînare, așa să le dai, c-apoi au lumină pe ceea lume. 


Ovidenia e mare zi, că de Ovidenie s-a vădit lumea; de 
Blagoviștenii numai s-a blagoslovit. Pachina Fidircie, Corovia 


Ovidenia se ţine pentru sanatate și se fac praznice, pomenire, 
pentru morți. General 


Ovidenia se ține pentru ochi, că ce-i ca vederile? Corovia, Mahala 


De Ovidenie, să sfinţeşti un fuior şi e bun să te speli cu fuiorul 
acela şi cu apă pe ochi, la trebuință. Ropcea 


În Şcheia, spun că, spre Ovidenie, să nu dormi toată noaptea, să 
arzi lumină şi să nu stîngi focul; căci atunci s-a născut Hristos în 
ieslele vitelor; atunci se deschide ceriul; atunci vorbesc vitele. 

Rachila Berar şi alţii, Șcheia 

În satele româneşti de pe lîngă Cernăuţi, afară de Roşa, spre 
Ovidenie, se pune apă la priveghiat, care e bună pentru orişice, 
pentru durere de cap, pentru dragoste; în fine, orișice pui gînd și cui 
dai, ajută, — numai dacă te rogi cu toată inima. Se pune sara apă 
într-o strachină, de care se lipeşte o lumînare şi o privighează toată 
noaptea. Bate sara 100 de mătăni, la miezul nopţii 100 și în zori 
100, iar a doua zi se spală cu dînsa şi e de mare ajutor. 


Tot așa se face şi de Stratenie; atunci pun apă şi afară la stele și 
dau la vite. Horecea, Corovia, Voloca etc. 


De la Ovidenie pănă la Sf. Gheorghe, nu se bat cu maiul cămeșile, 
pentru cei înecați; că Maica Domnului nu-i poate scoate cu volocul 
ce-l face din fuiorul de la Bobotează. Cînd bat femeile, mai în fund 
cad. Dochiţa Hurghiș, Mahala 


* 


În ziua de Ovidenie, să ungi ușa şi gura cuptiorului cu lut, ames- 
tecat cu piatră, şi să zici: „Eu nu ung ușa sau gura cuptoriului, da 
ung gura duşmanilor”; şi tot anul nu te va vorbi nime de rău. 
Ovidenia o ţin şi turcii. Ana Darie, Broscăuţi 


De Ovidenie, nu se dă gunoiul afară pentru — peatră-n gură le... 
lupii; şi de Andrei. În ziua de Ovidenie, să iai lut, piatră, cremene şi să 
ungi gura cuptoriului şi să zici: „Eu nu ung cu lut, da ung, încremenesc, 
împietresc gurele dușmanilor ş-a jigăniilor”. Şi nu te vorbesc atuncea, 
nici nu se apropie de vite, de paseri: uli, lup, vulpe, nimic. 

Domnica Culincu, țigancă, Mihalcea 


262 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Spre Ovidenie, să ungi cu usturoi ferestele, uşi şi locul unde te 
culci, că de Ovidenie încep fărmăcătoarele farmecele lor. Broscăuţi 


De Ovidenie, se întălnește iarna cu vara; întră iarna în vară. 
General 
Iarna e tristoasă şi mînioasă, da vara e veselă şi frumoasă. 
Andrei Motoc, Mihalcea 
Lunile de iarnă merg una cu cele de vară; adecă: cum va fi timpul 
iarna, aşa va fi şi vara în lunile corespunzătoare. Dacă sînt iarna 
furtuni cu vînt, va fi vara grindină multă. Dacă va fi ger, va fi vara 
pe timpul acela cald. — Dacă e iarna iarnă, e şi vara vară. 


Gerul stă păn’ în postul Sînpetrului pe ape și dă bruma, cînd sînt 
pe atuncea brumi; — apoi se rădică şi se duce cu totul şi tocmai între 
întă-Mării vine iar. oșa 
Sîntă-M Roș 
Pîcla zice că e femeie. Gerul e barbat, că-i tare. 


Gerul e foarte tare, e mai tare decît soarele; căci de soare îţi poți 
face umbră, dar de ger, afară, ce poţi face? Degeri! 


Despre un ger mare, însă, se zice: „Doară nu-i gerul ciuciulei !” 
Cimilitură 
Doamna a sărit pîrlazul 


Şi soarele s-a răpezit ş-a luat-o. 
(Bruma) 


Femseia. Iarna 


Cîte păseri pe sus zboară, 
Toate-mi zic: bade, te-nsoară, 
Numai neagră rîndunea: 
Nu-ţi lua, bade, belea, 

Iarna pică şi se ia, 

Femeia-i mare belea! 


Apa pe ceea lume 


Nimică nu cere sufletul pe ceea lume ca apă, nu trupul, ci sufletul, 
aşa e de însetat. De aceea se dă de pomană, pentru suflet, mai ales apă. 


La masă după mort, se dau ulcele cu apă, cu vin, cu bere, cu 
lapte, cu mursă, paos de sufletul morților. 


Unde ş-a dat omul sufletul, stă trei zile un pahar cu apă etc. 


In Botoşani, peste groapă se dă gropariului o cofă cu apă; în 
Siret, dau de-acasă, a treia zi, o cofă cu apă. 


Apă se dă de pomană la Ovidenie, c-un colac şi lumînare, de 
sîmbăta Duminicei Mari, în cofe şi cofăiele nouă, şi în toate 
sîmbetele morților poţi să dai, dar să nu pui în cofăiel, că pocnesc 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 263 


cercurile şi apa curge şi pe ceea lume n-ai; dar în ulcică, că-i de lut, 
şi încă într-o oală veche, fiartă la foc cu mîncare, care ş-a facut 
slujba, că-i mai primit; şi aşa cum o dai, stă fîntîniță pe ceea lume. 


Dacă faci o fîntînă, atunci păr’ la al nouălea neam ai pomană; or 
dacă la altă fîntînă faci reparaţie, o curăţi, ca să poată bea oamenii 
apă dintr-însa — ai încă parte din izvorul acela pe ceea lume. Dacă 
faci fîntînă ş-o vinzi cu casa, mai mult nu e a omului care a făcut-o; 
dar tot are parte pe ceea lume, pentru că a scos izvorul. 


Sînt oameni cari fac cîte şepte fîntîni, pe la locurile unde n-au 
oamenii apă, ca să aibă pe ceea lume. 


Cînd faci fîntînă, aduci preotul de o sfințește, iar zidarului atunci 
îi dai o vită cu mană: vacă sau oaie, cu lumînare aprinsă și colac şi 
o bucată de pînză. Învăleşti colacul fintînei cu o bucată de pînză şi 
un capăt îl lași spre om, ca să ai punte pe ceea lume. Dacă n-ai de 
unde să dai vită, faci macar o masă acolo. 


Povestitoarea a fost bolnavă şi în boală a văzut o femeie cu o cană 
cu apă; ea cerea şi nu vrea să-i dea. Cum s-a sculat, a făcut într-o 
vale în cîmp o fîntînă; şi acum e liniștită, că va avea pe ceea lume. 

D-na Tinca Dumitriu, Botoșani 


* 


Vaca-i izvor; zice că-i mare pacat, dacă cineva dă o vacă de po- 
mană, care încă n-a avut lapte, şi acela o vinde de tăiat; pentru că pe 
ceea lume, omul acela care a dat-o stă pe-un deal înalt deasupra 
unui părău şi cel ce a vîndut vaca trebui să-i care omului apă într-o 
coajă de bostan, pănă sus; şi cînd de-abia ajunge acolo, apa se varsă 
şi el trebuie să se coboare și să-i aducă din nou; şi aşa, cît va fi 
lumea. Dar de o ţine, se face părău între ei şi fiecare cu paharul lui 
bea vin, nu apă, că apa se face vin pe ceea lume. 


Şi dacă vei da cuiva vacă şi acela nu s-a ruga de trei ori pe an: în 
sîmbetele de toamnă, în Joia Mare şi de sîmbăta Moșilor — vara, 
dînd liturghie pentru morții acelui ce-a dat şi pentru sanatatea lui, 
acela n-are parte din vacă, — piere; căci pomana ceea e pentru tot 
neamul, păn' la al 12-lea neam, toţi au parte dintr-însa. 

D-na Elena Braha, Mihalcea 

Nouă hîrgăie de apă dacă dai la nouă Moși de pomană, se face 
izvor, — tot adică din lut. D-na Tinca Dumitriu, Botoșani 


Porc de dai de pomană, pe ceea lume ai izvor, că el sapă cu rîtul 
şi se strînge apă. Moldova, Bucovina 


Mare pacat este a nu lasa să iaie oamenii apa din fîntînă; acela 
ce nu dă apă, pe ceea lume stă pănă în gît în apă şi de băut nu 
poate bea. 


(S-a văzut, vol. II, p. 78, cel ce a oprit fintîna.) 


Un om a fost pe lume așa de bogat, că el în viața lui apă n-a 
băut,- numai vin. Tocmai la moartea lui a gustat apă. „Am fost 


264 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


bogat şi cu minte, zice el, dar tot ce-a fost mai bun pe lume n-am 
ştiut...” Pavel Bojescu, Iordăneşti 


$ 6. Leșia 


Sfirşitul lumei va fi cînd n-a mai fi apă pe pămînt; ci numai leșia 
ce o fac femeile sîmbăta. Dracul va umbla pe la case cu leşia și cu 
păcorniţa ş-a zice că-i apă şi pe oamenii cari vor bea, îi va însemna 
cu păcorniţța în frunte şi pe asta s-or cunoaşte că-s ai lui. Dar cine 
postește şi nu mănîncă nimică de ajunuri nu va avea sete. 

Ion Pisarciuc, Roșa 

Luni să nu faci leșie, că pățești ruşine cînd eşti mort, te tăvălești. 

Botoșani 

Cine păzeşte lunea şi nu face leşie, pe ceea lume, Sf. Luni îl scapă 

de la greu. 


Să nu faci leşie luni, miercuri și vineri, că curge venin cînd mori— 
şi pe ceea lume beai leşiă în loc de vin. Șcheia 


Marţi sara spre miercuri să nu zolești. 


Leşie să nu faci vinerea, că stă ciubere înainte sufletelor pe ceea 
lume. 


Să nu zoleşti vinerea or spre vineri, că stai pe ceea lume pănă în 
gît în zoală. 


E pacat a face leşie sîmbăta, că beu morţii; dar dacă faci, s-o 
guști. Roșa 


Leşia de sîmbătă s-o verși, să nu steie peste duminică, că-i pacat. 
General 
În săptămîna mare, în Mihalcea, nu fac leşie. 


Pentru ca să nu-ţi moară părinţii, leşia să nu steie de sîmbătă 
peste duminică, ci s-o arunci. Maria Gabora, Stănești 


Ca să-ţi trăiască părinţii, totdeauna cînd faci leşie să te lai, să 
strecori leşia prin o mătură curată, anume pentru acest scop ținută; 
şi vor avea viață lungă. Stănești, pe granița Moldovei 


După ce te-ai lăut, ca să-ți trăiască părinţii, totdeauna să arunci 


în lăutoare 3 cărbuni. Cum sînt cărbunii de vii şi de iuți, tot astfel 
de cu viață şi iuți să-ţi fie şi părinţii; și vor avea trai lung. Stănești 


$ 7. Sîmbăta 


Sîmbăta să nu începi nici un lucru, nici la drum să nu porneșşti în 
vrun interes, că sîmbăta e a moarte. Strai să nu-ţi începi, că nu 
ajungi să-l porţi, mori. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 265 


Teara să n-o mîntui sîmbăta, nici să începi, numai aceea care a 
avut copii sîmbăta poate începe. Mahala 


Sîmbăta e a morţilor. Ce dai în ziua ei, ea îndată-şi scrie în carte 
şi vezi pe ceea lume. Sîmbăta orișice dai e pomană. 


Sîmbăta e a saracilor şi a morţilor. Proverbul spune: „Calicului 
să-i dai toată săptămîna şi dacă nu i-ai dat sîmbăta, tot zice nu i-ai 
dat...” 


Sîmbăta e așa o zi a morților, cum e a noastră duminica. 


Sîmbăta nu se toarce, nu se perie cînepa, că se colbăiesc sufletele 
morților. 


Sîmbăta să nu arunci gunoiul din casă, pănă ce nu dai macar 
ceva, macar o bucăţică de mămăligă la un cîne, ş-apoi să-l arunci; că 
gunoiul acela, dacă-l arunci, merge la suflete. Mahala 


Sîmbăta vin sufletele la casă; vine sufletul celui mort şi se pune 
în ungheri şi aşteaptă să-i deie ceva de pomană și ce dai apucă şi se 
duce. De arunci gunoiul, zoiele dacă le dai dimineaţă afară, el acelea 
le ia şi merge suparat: „lacă ce mi-au dat!” zice el. 

Anastasia Constantinovici, Mihalcea 

Dracii se fac din măturătura de sîmbătă; din gunoiul acela şi din 
cenuşa de pe zolniță ce-o arunc femeile sîmbăta. 

Dumitru Surugiu, Verești 

Toate sufletele celor ce se prăpădesc să află pe ceea lume, numai 
a celor mîncați de lupi și de porci sînt pierdute. Dară şi pentru 
acelea este rugăciune în sîmbăta cea de pe urmă înaintea lui Sf. 
Dumitru, toamna, atunci preotul îi pomeneşte și pe ei. Femeile duc 
lumînări şi se roagă sara și dimineaţă pentru sufletele celor înecaţi, 
pierduţi, mâncaţi etc.; fac praznice, căci şi ei se vor ruga lui 
Dumnezeu să ierte păcatele celor ce se roagă pentru dînşii — şi 
Dumnezeu îi scapă. Numai sufletele celor omorîţi de voie le ia 
necuratul şi le arde în iad. 


Sîmbăta dimineaţa să nu mături, că li se colbăieşte împărtăşenia 
îngerilor — nici să mănînci, că nu se pot împărtăşi îngerii; copiii cei 
morți. Mahala 


Îngerul omului în toată sîmbăta se împărtășește; numai cînd 
mănîncă omul sîmbăta dimineaţa, pănă a nu răsări soarele, atunci 
nu se poate împărtăși şi e suparat, că nu e curat. De aceea oamenii 
păzesc sîmbăta să nu puie nimic în gură şi barbaţii să nu fumeze 
pănă nu a răsărit soarele. Mihalcea 


In Botoşani, oamenii se păzesc să nu mănînce vineri sară usturoi, 
că nu se poate împărtăși îngerul; se împărtășește în biserică. 

In Mihalcea, zic că vineri sară să nu mănînci ceapă, că cum- 
peneşte asupra capului, — mori. Ana Malec, Mihalcea 

Sîmbătă dimineaţă să nu mănînci, că se roagă îngerii lui 
Dumnezeu. 


266 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Sîmbăta şi duminică, e pacat să pomenești numele diavolului, 
atunci să te rogi lui Dumnezeu, acele zile sînt a lui Dumnezeu. 


Sîmbătă dimineață, cum te scoli, îndată să te speli şi să faci 
cruce, căci în iad dracii toată săptămîna rod lanţurile diavolului şi 
pănă sîmbătă, numai într-o cruce să mai ţin, şi sîmbătă s-ar desface 
cu totul şi el ar scapa, dar sîmbătă dimineața, oamenii lui 
Dumnezeu, cum să scoală, fac cruce și zic: „In numele Tatălui şi al 
Fiului şi al Sfîntului Duh” și lanţurile se fac la loc! Mihalcea 


Diavolul stă ferecat sub apă etc. şi sîmbătă, dacă fură covaliul 
fier şi dă cu ciocanul degeaba pe ilău, lanţul lui să face din nou. 

Mahala 

Păingănul să-l omori sîmbăta cu dosul mînei, că-ţi iartă Maica 

Domnului 7 pacate, altfeli nu se poate să-l omori, e pacat. 

De la d-na Ana Onicescu, Botoșani 

Să furi tot anul, că nu te-a prinde nime, dar cum îi fura sîmbătă 

sara spre duminică, te descopere. Sîmbăta-i așa o zi, că orce greşală 

ai face, orce pacat, îl descopere. Catrina Dănilă, țigancă, Mihalcea 


De omori cîne sau mîță, pe ceea lume îl mănînci putred toată 
săptămîna şi cînd mergi sîmbăta la apă, se face din nou. 


(Vezi cine fură bostanul.) (Vezi ca să îmble copilul, vol. II“). (Vezi 
ca să uite copilul; vol. II.) 


Femeile ce-şi omoară copilul, pe ceea lume, îl mănîncă toată 
săptămîna şi sîmbăta se face din nou. Mihalcea 


Sîmbăta e moașă. Dumnezeu a fost dat o ploaie repede, da mergea 
o femeie pe drum și toată s-a udat; se duce sub un acoperemînt să se 
usuce. În casa ceea, se trudea tocmai în ceasul acela femeia de copil. 
Dumnezeu trecea pe acolo şi-i zice femeiei ce se usca: „Mergi şi 
ajută să se nască pruncul, nu auzi cum strigă femeia în casă? 
De-amu, tu ai să fii moaşă.” 


Pe femeia ceea o chema Sîmbăta și Dumnezeu a dat că sîmbătă să 
fie ziua ei. Andrei Motoc, Mihalcea 
Cine să naște sîmbăta e lucru rău. 
Sîmbăta dimineaţa şi joia, să face de dragoste. Dar sîmbăta mai 
ales, că zice că: 
Sîmbăta are 9 surori, 
Să fie toate de ajutori. 


(Vezi apa sfinţită de Paști vol. I, p. 286.) 
(Vezi pasca pentru vaci vol. I, p. 286.) 


Ca să vie mana la vacă, să pui tărîțe spre sîmbătă, la lună veche, 
la rouă şi să-i dai vacei. Maria Chiseliţa, Mihalcea 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 267 


Dacă vrai să să alunge vaca, să-l ghionteşti pe barbat în pat 
sîmbătă demineață şi după aceea să mergi să dai vacei în poale 
tărîțe, că se alungă. Dochiţa Hurghiș, Mahala 


Sîmbăta e fată, să cuvine să te lai, să te grijești frumos pentru 
duminică. 
Sîmbătă e soră cu duminica, e curcubeul, s-a văzut. 


$ 8. Borșul 


Borșul se face din tărîțe sau făină de sacară, păpuşoi etc.; mai 
întăi, să udă cu apă rece ş-apoi să toarnă uncrop şi se pune la dospit 
pe cuptor. Ca să se înăcrească mai degrabă, să pun şi puţine huște 
din borşul cel vechi sau puțin aluat dospit. Care femei sînt harnice, 
borşul dacă-l umple de dimineaţă, pînă în sară e acru; pe cînd, după 
altele, şi trei zile dospeşte. După care-i iute, rău, borşul degrabă să 
înăcreşte, — da după care-i moale, nu. După ce l-ai umplut, mergi şi 
tragi pe cineva, care e iute, de urechi și zici: „Acru borşul!” Şi moţăi 
din gură ca să crească. Botoșani 


In Mihalcea, zic că cum e mînios degrabă acel pe care-l trage de 
urechi, așa degrabă se face borşul acru; de aceea se trage de urechi. 


In Roșa, trag pe cineva de părul din frunte şi zic: „Să fie bun ca 
vinul şi acru ca oţetul!” 


In Mihalcea, cînd umplu borşul, femeile descîntă şi zic aşa: 


Omul negru în pădure lemne taie, 
Da nevasta rumănă borş umple 
Şi-ntr-însul Maica Domnului se scaldă. 


Că, altfel, se scaldă diavolul în borş şi barbatul, cînd mînîncă, o 
bate pe femeie, zice că nu-i borşul bun; cum descîntă însă, el nu se 
poate apropia. Maria Spînul, Mihalcea 

Borșul cînd îl umpli, să pui în el vro doi cărbuni aprinşi, că mai 
bun se face. 

Borșul lunea nu se umple, e pacat. De umpli borş luni, capeți „cel 
perit” şi vin gîngănii la casă. Ropcea 

Borş, doar la mare trebuință, se umple luni, atunci să pui 
într-însul 3 cărbuni şi sare, că dracul nu se apropie; dar dacă nu 


pui, borşul acela e al lui. Roșa 
De umpli borş luni, să pui o crenguţă de busuioc, că nu gustă 
dracul dintr-însul. Mihalcea 
Dacă împli borş lunea, își spală dracul dosul în el. Roșa 
Lunea de împli borg, verși venin cînd ești mort. Botoșani 


Lunea să nu împli borş, căci omul, cînd e mort, tare se umflă. 
Mihalcea 


268 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Borş nu se împle lunea, de pe cînd îmblau strigoii. O femeie a 
împlut borş luni şi un strigoi i-a pus un cap de mort în putina cu 


borş. Mihalcea 
Borş de împli lunea, e „de cei răi”, o boală cu cîrcei în pîntece. 

Botoșani 

Borşul de luni e bun de boale. Broscăuţi 


Luni nu se împrumută borş şi aluat dospit, nici pîne nu se face. 

Mihalcea 

Borş să nu împli, pîne să nu coci şi leşie să nu faci luni, că-s 
sîngele Domnului. 


Vineri să nu coci pîne, să nu împli borş, că-s sînge; sau că e păcat 
să dospească borşul sau pînea vinerea. 


Sîmbătă sară să nu împli borş, să dospească peste duminică; să-l 
umpli sîmbăta dimineața. 


Borş niciodată să nu opreșşti, cînd vine cineva şi-ţi cere, că borşul 
e vin pe ceea lume. 


In ziua de Joia Mare, să umpli borş şi să dai cu ulcicuţa de 
pomană și acela borş, pe ceea lume, se face vin. Botoșani 


La un vin care nu e bun, e acru,i să spune: „bun borş!” 


$ 9. Joi 


De Sf. Vasile, cînd să urează, să spune: 


A purces badea Vasile 

Într-o sfintă Joi 

Cu plugu-n doisprezece boi. 
Brazdă neagră-a răsturnat, 
Grîu de vară a samanat; 

Grîu mărunt, în două cu arnăut, 
C-a dat Dumnezeu și s-a făcut. 
Şi încă a rugat joile cu ploile 
Ca să coacă grîiele. 

Ş-a pus la uitare, 

Pănă la Sînta-Maria Mare. 


(Vezi Plugul.) 
Joi e a Sfintului Niculai — bisericeşte. 
Duminica şi joia se poate face nuntă. 


Joia e zi slobodă pentru orşice; e zi bună să tai vite, să mănînci, 
să dai de pomană, să faci nuntă. 


Cine se naște joi e cu noroc şi e neguţitori de boi. Șcheia 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 269 
Joia-i pentru dragoste. 


Joi să speli icoana Maicei Domnului cu busuioc şi să te speli cu 
apa ceea şi s-o dai pe flori, pentru dragoste. Maria Cloșca, Suceava 


Joia îi bine întotdeauna să te lai, să te piepteni, pentru dragoste; 
să scuturi, să grijeşti în casă, că toţi te iubesc; aceea zi îi a dragostei. 
Elena Braha, Mihalcea 

Joia e barbat. — Vezi vol. II, p. 166. 


În unele cîntece cătăneşti, să zice: 


Joi în săptămîna mare, 
Iau voinicii la catane. 


Joia e jumatate barbat şi jumatate femeie; că şi barbaţii, şi 
femeile îl țin. 


În Strojineţ, joi sara fac flecăii vizită pe la fete. 
Joi se urzeşte pînză, pentru sporiul lucrului. Ropcea 


Pentru spalat cămeşile, sînt două zile pe săptămînă: marța şi 
joia. Broscăuţi 


In Vereşti, în Moldova, cămeşile numai joia se spală; în celelalte 
zile nu se cade. 


Joi în săptămîna albă, se spală cămeşile, să fie albe peste an. 


Mihalcea 
Joi în săptămîna albă, ţin femeile să nu le ucidă barbaţii la 
pădure. Camina, Mihalcea. 


Joi în săptămîna mare, să perie cînepa, se începe a se toarce, ca 
să fie spori la călepe peste an. Botoșani 


Cine posteşte din ziua de Joia Mare pănă în ziua de Paști şi nu 
mănîncă nimică, acela ştie cu trei zile înainte cînd va muri. 
Broscăuţi 


Joia Mare 


Pănă nu de demult, oamenii erau mai dumnezeioşi, ţineau postu- 
rile mai cu credinţă, nu ca amu. Încă ne putem aduce aminte de 
bătrîni, femeile mai cu samă, cum mîncau duminică sară, în ziua de 
Florii, nu mîncau nimic, nici apă nu beau, păn în ziua de Joia Mare; 
atunci se împărtăşau și după împărtăşanie mîncau puţin. Mîncau 
apoi sara; şi din sara Joiei Mari nu mîncau iar nimic păr’ în ziua de 
Paști; numai se închinau şi mergeau la biserică. Se păzeau să nu se 
supere, să nu se sfădească or să nu vorbească pe cineva; — şi aşa, cu 
sufletul curat şi fără pacat, aşteptau învierea Domnului, petrecînd 
în voie bună Paștele. 


In Joia Mare, se împărtășesc cei mai mulți; mai ales acei care nu 
se împărtășesc de Florii; alţii se împărtășesc sîmbătă, iar alţii în 


270 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ziua de Paşti iau sîngele şi trupul Domnului Hristos. Acel ce-a fost 
vrednic de împărtăşenie, după ce s-a spovăduit și i-a dat voie preotul 
să se împărtășască luînd în sine trupul lui Hristos, nu mai are nici 
un pacat. 


Impărtășenia e un foc ce curăţă totul înlăuntru; dar şi dacă se 
împărtăşește cineva fără ca să fie vrednic, fără ca să să fi curățit de 
pacate, pe acela focul cel nestîns îl va arde pe cea lume. 


În ziua ce să ia împărtăşenia, să nu te săruți cu nime şi nici să 
stupeşti, căci e pacat. 


În ziua aceea, să nu dormi, căci îţi fură diavolul împărtășenia şi 
rămiîi neîmpărtăşit. Mihalcea 


În ziua de Joia Mare, oamenii se scaldă, că și Domnul Hristos s-a 
scaldat. Se scaldă să fie sănătoşi preste an și e foarte de ajutor. 
Numai în apă curgătoare e bine a te scalda, pănă a nu răsări soarele, 
şi tot răul ce ai se duce; bube şi orice, ia ca cu mîna. Alţii ce au bube 
rele, după ce se scaldă, lasă acolo și cămeşile. General 


De Joia Mare spre vineri, fetele pun trestii pe părău, punte ursi- 
toriului, și zic: „Eu pun punte ursitoriului meu, să vie la mine peste 
ape, peste dealuri; în vis să-l visez şi aievea să-l văz.” Botoșani 


De Joia Mare, fata ia apă cu gura și pune în ceva şi apa ceea o 
pune în blid dedesupt, în care duc parastasul, ca să se sfinţască, şi cu 
aceea se spală, ca să se mărite. Mihalcea 


De Joia Mare, se fierb ouăle cele roși, căci țin mult şi-s frumoase. 
În ziua de Joia Mare, se face la biserică pomană pentru suflete. 


De Joia Mare, dacă dai de pomană, e cel mai primit; dacă umpli 
borş şi dai o litră cuiva, se face vin pe ceea lume, iar în putină, 
borşul e tot anul bun. Botoșani 


De Joia Mare, se încheie sorocăustele sau parastasele morților, 
cari s-au început din sîmbăta lui Sf. Toader. In sîmbăta lui Sf. 
Toader, în Mihalcea, se duc ulcele cu miere (vin nu duc), franzole şi 
lumînări, pentru toate sîmbetele o dată, și se plătește liturghie 
preotului, să pomenească pe morți. 


În Moldova, le numesc „parastasele postului.” Se duce, o dată 
pentru toate sîmbetele, o lumînare mare, 7 prescuri pentru slujbe (o 
prescure cu 7 bobiţi) şi se plăteşte înainte pentru liturghii; iar în 
toată sîmbăta, duc paosul: vin și colaci. Atuncea pomeneşte preotul 
şi sufletul celui uitat, care nu mai are pe nimene, să fie partaş. 


In Joia Mare, se duce şi pom şi atunci e încheierea. În Botoşani, 
miere nu se duce. 


Mierea ce se dă în satele de primprejurul Cernăuţului e împăr- 
tășenia sufletelor pe ceea lume. Atunci se dau de pomană la oameni, 
lîngă biserică, varzare, ulcele cu mursă şi cu apă etc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 271 


Cînd dai un blid cu mîncare de Joia Mare, stau mii şi mii de 
suflete, ca nourii, şi se adapă din aburul ce iesă; iar dintr-o picătură 
de apă sau de mursă, ce curge pe unghie, mii şi mii se răcoresc. 


De Joia Mare, se face foc pînă în ziuă, ca să se încălzească sufletele. 


Sufletele așteaptă sîmbetele, Joia Mare şi Paștele, să le dea de 
pomană; nici o zi nu așteaptă morţii aşa ca pe acelea. 


În Joia Mare, tot ce-i da e primit pe ceea lume. 

Atunci să cumperi un gărnicior sau o ulcică și dai apă de pomană, 
dar s-o cumperi şi să face pe ceea lume fîntînă. Pui deasupra un 
colăcel, nu franzolă, că se astupă fîntînă — şi o lumînărică lipești de 
cofă ş-o dai; şi, pe ceea lume, stă înaintea celui ce a dat. 


Ori dai mursă, miere făcută cu apă, şi din aceea se îndulcesc 
sufletele. Pentru copii mici, se dă lapte. 


Joi, în Cuciur-Mare, în zor de ziuă, se face foc şi, lîngă foc, pun 
masă şi fac praznic; dau la copii colaci de pomană, iar la alţii trimet 
pe acasă. La focul acela se adună sufletele; unii oameni sar peste 
foc, căci zice că n-au bube peste an. 


Noaptea de Joia Mare 


În Joia Mare noaptea, cînd iese oamenii de la denie, cei vii iese 
din biserică şi cei morţi întră. O babă zice că avuse o fată şi murise. 
Amu ea auzise despre asta şi zice: „Hai c-am să mă pun în Joia 
Mare de pîndă, cînd or veni morţii, s-o văd pe fata mea!” După 
denie, cînd au ieșit cu toţii, ea s-a dat într-o parte și dascalul a 
închis ușa, nici n-a văzut-o că-i acolo; s-a ascuns după cristelniță şi 
şedea. 

Numai ce vede că se deschid ușile şi încep a întra preoţii rînd, 
rînd, cîntînd şi cu dascalii după dînșii, așa cum fusese vii şi, după 
dînşii, s-a împlut biserica de oameni. Vede o mulțime de cunoscuţi, 
iar la urmă vede că vine şi fata ei: talap, talap, cu ciobotele pline de 
lacrimi, că abia își putea trage picioarele — căci zice că tare e greu 
mortului, dacă plîngi; să nu plîngi. — „Ce faci, zice fata, la ce-ai 
venit? Fugi degrabă, că te-or mînca” şi dă degrabă cojocul de pe 
dînsa mîne-sa, ca s-o acopere. Baba fuge, da strigoii după dînsa; — 
morţii cei ce erau strigoi — şi-i apucă cojocul și tot l-au făcut bucăţi, 
că a doua zi, tot ţintirimul a fost plin de bucăţi, dar de nu-i da 
cojocul, o rupeau pe babă. Elena Braha Mihalcea 


Joi după Paști, în Mihalcea, să dă de pomană, la ţintirim, peşte, 
apă, păscuţe, ouă; dau şi cămeșşi, brîie etc. 


Joile de după Paşti să ţin pentru năvălile cîmpului; s-a văzut. 
Ropcea 


272 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


$ 10. Băutura. Sf. Vasile. Vinul 


Sf. Vasile e bețiv mare; de altfeli, e tare bun. El s-a rugat lui 
Dumnezeu ca să-i deie o zi să fie a lui şi Dumnezeu i-a dat cea întăi 
zi, de Anul Nou. Sf. Vasile a luat un clopoțel şi a legat la toartă o 
crenguță de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să ureze. De aceea, de 
Sf. Vasile se urează. 


Sf. Vasile şede calare pe poloboc; de aceea, de ziua lui se fac 
veselii şi chefuri. Cînd se mai fac ca atuncea? 


Sf. Vasile a fost sfint din pîntecele maicei sale. 
Ioan David, Botoșani 
Sf. Vasile e holtei, atunci se fac petreceri mari. El face pozne 
mari, dragosti; e împaratul iubirilor. El petrece şi iubeşte, și joacă 
şi cîntă — le cîntă muzici, strică fete, beau, fură... 
Profira Zvorîșteanu, Botoşani 
(Vezi colinda vol. I, p. 105. Vezi Busuioc vol. I, p. 456). 


Spre Anul Nou, cînd se deschide ceriul, toate apele se prefac în 
vin. În ceasul acela dacă iai apă, e vin. Un om a fost auzit de asta şi 
s-a apucat la carat apă cu femeia, ca să aibă tot anul vin. Pe urmă 
s-a culcat; dar pe copii i-a pus pe laiţă la fereastă, să păzască cînd 
s-a deschide ceriul, să ceară ce le-a zis. Dumnezeu a dat că laița s-a 
răsturnat tocmai cînd ceriul s-a deschis şi n-au mai văzut. Și apa 
unde era să se prefacă în vin? Numai dacă nimereşști de o scoţi în 
ceasul acela, se preface. Mihalcea 


Demult, prin toate părăiele și prin toate fîntînile era vin, nu apă. 
Dar oamenii au fost răi şi de aceea Dumnezeu s-a mîniat și le-a luat 
tot vinul; a lasat numai atîta vin şi grîu, cît să aibă cu ce sluji 
preotul la liturghie în biserică. Mihalcea 


Constelaţia. Fata cu coromisla (Vulturul) 


„Fata cu coromîsla” a fost luat în ziua de Iordan des-demineaţă 
apă, dar ea era aşa de bună la Dumnezeu, încît cînd a gustat era 
vin; şi chiar a luat-o cu apă cu tot ş-a pus-o în ceri. Mihalcea 


(Variaţii, vol. III”). 

Poama, dacă vei lucra 7 ani un pogon de vie fără să sudui 
niciodată în ea, cum e via: că te zgîrie, te tai, dar să nu zici nimică, 
atunci Dumnezeu îți iartă pacatele, te duci drept în ceri. Dacă-i 
sîngele Domnului Hristos! Ion David, Botoșani 


Poama s-a făcut din sîngele Domnului Hristos, cînd l-au răstignit 
pe cruce; din sîngele ce a curs, a crescut via. Botoșani 


Despre cineva ce e din neam bun și e scapatat, cînd ajunge la 
, 
ceva, să zice: „Viţa din Vle, tot învie.” 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 273 


Bradul și viișoara 


În o variantă a baladei Dragostea, vol. II, p. 133, să spune că „din 


Olio, lio, lio, lio, lio, 

Mi-a avut Dedel o mămuță, 
Sîmbătă dimineață s-a sculat 
Ş-a luat două-trei păscuțe 
Şi vro două-trei ouțe, 

Şi la temniț-a alergat. 

— Dedel, Dedel dragul mamei, 
Să mărită mîndra ta, 
Mîndra ta şi nora mea, 
Mîne nunta i-om vedea. 
—Na-ți, mamă, inelul meu, 
Cînd îi trece pe-acole, 
Nuntaşii mi te-or vede, 

Ei în casă te-or pofti. 

La mireasă mi-i cinsti, 
Inelu-n pahar i-i da, 

Şi mireasa l-a vedea... 

Ea pe-acolo mi-a trecut, 
Nuntaşii o au văzut 

Şi în casă o au poftit 

Şi cu vin o au cinstit. 

Ea la mireas-a-nchinat, 
Inelu-n pahar i-a dat. 
Mireasa, cînd a cinstit, 
Din ochi negri-a lacramat, 
Din guriţ-a cuvîntat: 

„Beţi, noroade, şi mîncaţi, 
De-amu eu nu mă mărit, 
Că-ncă Dedel n-a murit.” 

— „N-a murit, dar năcăjeşte, 
Că-i bat barba genunchele 


el s-a făcut brad şi din ea o viişoară, viişoara s-a întins şi cu bradul 
s-a cuprins...” O altă variantă, e următoarea: 


Şi musteaţa brîiele, 

Da chica călcăiele.” 

Tatul lui a auzit 

Şi pe cal a-ncălecat, 

La temniț-a alergat, 

Pe Dedel l-a spînzurat. 
Mireasa, cînd a aflat, 

De jele s-a giunghiat. 
Tatăl-său a cuvîntat 

Şi din ochi a lacramat: 

— Of, Doamne-am făcut pacat, 
Că dragii i-am departat! 
Şepte oameni a naimit, 
Zid de piatră mi-a-ngrădit 
Şi li-a sapat două gropi: 
Colo-n vale-n pomeţel, 
Sub cel mîndru cireșel, 

Şi pe dînșii i-a-ngropat. 
I-a-ngropat cap la cap, 

Că tare au trăit cu drag. 
I-a-ngropat într-un mormînt, 
Că n-au trăit cu urât. 
Dintr-însul mi-a crescut rug, 
Da dintr-însa lozioară. 
Ruguşorul s-a întins, 
Lozioara mi-a cuprins. 
Tatăl său i-a îngrădit, 
Nici paserea n-a trecut. 

— Of şi vai, soţia mea, 
Cine strică dragostea, 
Ardă-i focul căsuţa! 


(Şi de atunci e rugul de mure şi lozia pe lume, spune povesti- 
toarea.) Voloca 


Cimilituri 


Am o babă buboasă, 
Şede cu Vodă la masă. (Poama) 


Demerlie de demerlie, 

Mare bucurie. 

Seminoc de seminoc, 

Crenguţă de busuioc. 

Poftim, boieri mari, de gîciți ce-i asta? (Poama) 
Dumitru Morar, Rachiţi, Botoșani 


274 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Lie, lie, ciocîrlie, 
Vin să-ți spun o bucurie 
De la mare-mpărăţie. 
Da la nuntă cine joacă? 
Sfîntă poamă busuioacă. 
(Vinul) Natalia Barbacariu, Bagiurea 
La pahar se cîntă: 


Frunză verde matostat, 
Ciocîrlanul s-a-mbatat, 
Unde-i băţul, ca să-l bat! Botoșani 


Credinţi 


De 40 de Sfinţi, se beau 40 de pahare de vin şi din toate ce 
mănînci să fie tot 40. 


Dacă mănînci supă, să bei vin, ca să nu te împungă vrun bou. 


Siret 
Cine are galbanare, cînd se împărtășește, să se uite în sf. potir; 
şi-i trece. Mihalcea 


Omul niciodată să nu se uite drept la sf. potir, cînd iese preotul cu 
darurile, căci de aceea dioache, ci să plece ochii în jos. Mihalcea 


Cînd e omul bolnav de moarte, de cere vin, moare, de cere bere, 
trăiește. Șcheia 


Cînd împărtăşeşte preotul pe bolnav, de se cufundă părticica în 
fund, moare. Moldova 


Mortul, după ce se pune în groapă, să stropeşte cruciş cu vin. 


Poamă dacă visezi, e lacrimi, boală, moarte. General 


Băutura. Sînge 


Dacă bea cineva de la cel sarac, cum sînt vornicii, că le place să 
jupească, băutura ceea se face sînge pe ceea lume şi omul acela bea 
sînge. Acel ce i-a dat, poate n-a avut de sare în casă, la copii, şi lui 
i-a dat. 


Era un vornic, că el nu vrea să bea de la oameni la cîrşmă, zicea 
ca să-i aducă acasă cîte o jumatate de ocă de rachiu şi tot turna 
într-un poloboc. Cît a stat trei ani vornic, a fost împlut polobocul. 

Cînd a ieşit din vornicie, el amu se bucura că n-are să cheltuiască 
la praznice. S-apucă el de face masă; cheamă pe toți finii lui. Cînd 
trimite la poloboc după răchiu și scoate — în poloboc, numai sînge! — 
Încă pe lumea asta, s-a fost făcut sînge! 

* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 275 


Betivul și norocul 


Norocul e ca un înger; el umblă pestot locul cu omul, dacă ştie 
cum să-l poarte: să nu facă vro greşală, să nu fure, să nu blastăme 
pe altul, să nu huiască, că norocul fuge de omul care strigă şi 
blastămă, care ocăreşte pe altul, căci atunci omul acela se cheamă 
că-i cu dușmanul (necuratul). 


Norocul zice că se ţine de cel beţiv, că acela bea el şi dă și altuia, 
îl cheamă, îl cinstește şi e tot cu voie bună, cu chef, cu veselie; şi 
norocului zice că atunci îi place, cînd e bucurie şi veselie în casă, 
cînd oamenii vorbesc, sfătuiesc, nu să șadă posomoriţi. 

Vasile Langa, Botoșani 


Crîșma e blagoslovită 


Odată s-a dus Dumnezeu la o crîşmă și oamenii şedeau îmbrăcaţi 
în giubele, cu blănuri, ca de demult. Da Dumnezeu sta cu Sf. Petru 
zdrenţuroşi la ușă, să vadă, i-a pofti cineva? A doua zi, merge şi 
Dumnezeu gătit, da oamenii toți s-au sculat și s-au închinat la 
dînsul și toţi îl cinsteau; da Dumnezeu tot lua băutura și o turna pe 
strai. 

Au tăcut ei, ce-au tăcut, de la o vreme întreabă unul: „De ce torni 
d-ta pe strai”? — „Pentru că straiul mă cinstește!” — „Cum straiul, 
doar noi pe d-ta te cinstim.” — „Ba nu pe mine, căci eu ieri cînd am 
fost rupt şi felegos, nu m-a văzut nime; da astăzi, cînd am venit 
îmbracat, mă vedeţi!” — Atunci toți au căzut la picioarele lui 
Dumnezeu; şi Dumnezeu i-a blagoslovit şi s-a dus. 

Maria Ciobanul, Botoșani 


Nunta. Dumnezeu și Sf. Petru 


Dumnezeu, cînd umbla pe lume, mergea la nunţi şi în tot locul. 
S-au făcut el şi cu Sf. Petru saraci şi au mers la o nuntă; da omul i-a 
dat afară și le-a zis: „Voi ce întraţi aice? Mergeţi şi şedeţi pe prispă, 
că mai pe urmă v-a da şi-ţi mînca.” A mers Dumnezeu și cu Sf. Petru 
şi s-au făcut amîndoi boieri, cu trăsură; da oamenii le-au ieşit 
înainte: „Poftim, cucoane, poftim,” şi i-au pus după masă. 

Au cinstit ei la Sf. Petru şi el a băut; cinstesc și la Dumnezeu, da 
Dumnezeu ia şi toarnă pe straie. 

— D-apoi d-ta de ce nu cinstești? 

— Asta-i cinstea mea; a zis Dumnezeu. Mai înainte, cînd am venit 
cu straie rele, nu m-ați primit! Aceste-s cinstea mea! 

Atunci au văzut oamenii că acela-i Dumnezeu şi mai mult n-au 
alungat pe cei saraci. De aceea, şi amu, cînd vine un calic la praznic, 
oamenii îl pun pe acela întăi la masă, că acela-i Dumnezeu. 
Dumnezeu ca sarac umbla; de ce nu umbla ca bogat? 

D. Grigorașciuc, Mahala 


276 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Vinul. Dragostea Că cată posomorît 

Sai sa a A Şi-mi prieşte duşmăneşte 
Şede bădiţa în deal, got PEER OCU EA 
; ; Ca să nu-i mai trag nădejde. 
Frumusel ca un pahar, ; pe i 

a R De vrai, bade, să trăim 
Da lelița, dar în vale, : au . 

Te Haide-n crîşmă ş-om bea vin, 
Frumușică ca o floare 


; aeiy Dar de vrai să ne lăsăm, 
Si tot strigă-n gura mare: R S X Sna 
5 Pasta a ua Dă-mi mîna să ne iertăm. 
— Cobori, bădiţă, din deal, i 
: Strojineţ 
Frumugel cann pahar) Puiculiță, puiculea 
— Of, leliță albineață, pä, P 1 


: h a Să ştii bine că nu-i bea 
Nuto pinera mareali, Vin roşu din mîna mea 
Că bădița-i albineț, i : 


ORE $ Că te-oi da pe-a altuia 
Nu să ține-aşa măreț eat 
i i (i Şi te-i duce de-a dura. 
Şi-ncă are părul creț! 


— Cobori, bădiță, la mine Jordànegti 
Şi-nchină paharul de bine, (S-a văzut în balada vol. II, 
Să ştiu că te ţii de mine! p. 130 vinul şi nunta.) 


Broscăuţi 
Frunză verde trifoieş, 
Am ibovnic megieş 
Şi cunosc că m-a urit, 


Bine-a zis frunza de vie 

Că dragostea nu-i moşie. 
Numai pizmă şi urgie 

Și mai multă dușmănie. 


Obiceiuri la pahar 


Băutura e ca să să facă veselie, să meargă totul cu voie bună, cu 
dragoste din partea tuturora. 


Dacă să încheie vro nuntă, cînd s-a hotărît cuvîntul, trebuie să 
bea şi atunci tocmala e gata. 


Cînd se face o vînzare, numaidecît trebuie să beie aldamaș, ca să 
le fie voia amîndorora deplină, să nu-i pară rău unuia după marfă şi 
altuia după bani şi să le meargă pe urmă rău. 


La popor nu se zice că „beau”, dar „cinstesc”, numai boii beau, 
omul cinstește. 


Dacă i să dă cuiva de băut, se cheamă că „l-a cinstit”, iar dacă 
beau cîţiva împreună, se cheamă că „cinstesc” împreună. 


La nunţi, la cumătrii, cînd masa e încheiată, se cinstesc unii pe 
alții nu după rînd, dar după rangul de înrudire ce-l ocupă între ei, 
sau şi după vază, or după dragostea ce o au cătră cineva. 


În Bucovina, gazda cinstește întăi, apoi toarnă în același pahar şi 
închină la cel mai principal dintre musafiri — la cumătru, dacă e 
cumătrie; la nuni închină vornicelul întăi, dacă e nuntă, şi acel ce a 
băut e datori să toarne şi să închine mai departe: la socri sau la cine 
ştie, după iscusinţa lui — şi ceilalți trebuie să aştepte pănă ce le vine 
rîndul. Astfeli e obiceiul în Bucovina, obicei vechi. Dîndu-și paharul, 
se felicitează să trăiască etc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 277 


La orşice ocazii, auzi: „Să trăieşti cumătre, să trăiască finul; 
sughiț dulce la cumătra” (dacă nu se află cumătra acolo). „Să trăieşti 
şi d-ta la mulţi ani, cu bine.” — „Să te audă Dumnezeu!”, „Inchin la 
cinstita fața d-tale ca la un codru verde!” 

Să trăieşti din fin în fin, 
Să-ţi fie voia deplin. 

Cînd îl mai nimereşte pe vrounul de la capăt, ce a așteptat mult, 

acela bucuros îndată răspunde: 


„Să te vadă Dumnezeu cu darul, 
Cum m-ai văzut pe mine cu paharul!” 


Mai toarnă şi pe pămînt, să bea și morţii. La nunţi, la cumătrii, 
aruncă ce rămîne în pahar în podea, ca să picure, să fie începutul cu 
ploaie, cu mană, cu noroc. Cu un pahar în mînă, cine știe cît timp 
stau şi să urează, fac veselie, cîntă; tocmai cînd l-au băut tot, să 
cheamă că l-au băut „de bine”. 


In vremile de demult, cînd petrecerile țineau cu zilele, boierii 
umblau cu muzica, de la unul la altul. De mergeau noaptea cu 
muzica la familia unui amic, lăutarii cîntau mai întăi la fereastă: 

Primește-mă, maică-n casă, 
C-afară plouă de varsă! 

Cînd se închină paharul, muzicanţii cîntă: 
Frunză verde de-avramască, 
Cuconu N. să trăiască, 
Să trăiască, să cinstească, 
Să cinstească numai vin, 
Să-i fie voia deplin. 


(S-a văzut paosul la morţi, vol. I, pagina 323.) 


Cînd ia unul paharul în mînă, felicitează pe ceialalţi cîntînd. 


Acest pahar de băutură 
Să ne fie de voie bună, 
Să trăim cu toţi! bis. 
* 
Apoi mai cîntă și polobocului: 
Poloboc, poloboc, 
In mai stăi pe loc, 


Să-ţi citesc molifta ta 
Pănă ne-om-mbata! 


Cîntă și paharului: 


În fundul paharului, 
Sanatatea omului! 


(Cîntece de pahar se vor mai vedea la nunți.) 


278 


Veselia 


Cine trece pe la vie, 

Gheorghieş cu pălărie, 

Cu cordica vişinie 

C-aşa mi-i dragă şi mie. 

L-aşteaptă puica să vie 

Şi puicuța-i bucuroasă, 

Bagă pe Gheorghiță-n casă 

Şi-ntinde masă frumoasă, 

C-o găină friptă, grasă. 

Şi cu oca plină rasă 

Bea cu Ghiţişor la masă. 
Botoşani 

Trandafir bătut pe masă, 

Poftim, logofete,-n casă, 

Că mămuţa nu-i acasă, 

Că s-a dus în deal la vie 

Păr desară n-ar să vie, 

Noi v-om face-o veselie. 

Logofete, dă-ne pace, 

Căci sîntem fete sarace, 

Noi umblăm cu furcele 

Să ne hrănim gurile, 

Noi umblăm cu furca-n sat 

Şi căpătăm cîte-un barbat. 

Ropcea 


Vinul, cîntecul și femeia 
Doină, doină ş-o doiniță 
Ş-o copilă, copiliță, 

Cu părul lasat pe țiță. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


De ce beu, şi beu, şi beu, 

Numai cu-atîta mă ieu, 

De ce beu și hăulesc, 

Cu-atîta mă răcoresc. 
Ropcea 


Crîșma dorului 


În mijlocul codrului, 

La crîşmuța dorului, 

Dorul mă pofteşte-n casă 

Şi-mi taie pîne pe masă, 

Eu mănînc şi mai rămîne, 

Dorul mă pricepe bine 

Că doresc de oarecine. 

— Strînge pînea, n-oi mînca, 

Că mi s-a-nchis inima. 
Gemenea 


(Vezi Fete de jîie, vol. I, p. 458.) 


La mijlocul codrului, 

Şede vatra dorului. 

Şede dorul la fereastă, 

Mă cheamă cu drag în casă 

Şi-mi taie pîne pe masă. 

Eu mănînc şi mai rămîne, 

Dorul mă cunoaşte bine, 

Că mi-i dor de oarecine. 

— Lasă, lasă, ţoarf-aleasă, 

Mi-i veni desar-acasă 

Şi te-oi pune după masă! 
(barbatul) 

Mihalcea 


Diferite 


Cînd e înnourat şi merg nourii mînați de vînt a ploaie, în jos, — 


merg, merg, atunci se zice că „merg nourii la cumătrie, să se îmbete”; 
şi cînd vin nourii de acolo înapoi şi umblă bucăţi încoace şi încolo, se 
zice că s-au înturnat de la cumătrie și că sînt beţi. 


Botoșani 


Cînd strănuți, ți se răspunde în chip de felicitare: „Bucurie! chef!” 


Sau: „Să trăieşti!” „Sănătos!” 
> 5 > 


Moldova 


In Bucovina, se zice că acela va merge la cumătrie sau la nuntă 


şi va bea rachiu. 


Cel ce aduce apă de la fîntînă să nu bea el întăi, că-i va fi soțul 


beţiv. 


Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 279 


Fata să nu se şteargă de poalele cămeşei, să nu se umple de apă 
pe poale, că-i va fi barbatul beţiv. Roșa 


Fata să nu mănînce sare din lingură spartă, că i-i barbatul beţiv. 
Camina 

În ziua de Spolocane — cea întăi zi din postul mare —, femeile 
toată ziua beu și joacă, ca să li se facă cînepa. Aduc pe cineva nalt în 
casă, să fie cînepa subţire şi naltă. Mihalcea 


În Moldova, arunc cu paharul în podea și joacă bine, să fie bătută 
pînza, chiuind: 
La pămînt, să sune grinda, 
Să fie bătută pînza! Botoșani 


Tot pentru acest scop, beau şi joacă femeile de Sf. Vasile; joacă 
furca şi fusul. 


În crîşmă de te visezi însamnă negustorie, bataie sau vei avea 
gutunari. 


Proverbe 
Despre băutură, se zice că: „Nime nu duce la ureche!” 


Băutura e pentru om, dar să bea cu măsură; căci dacă nu ia 
sama: 


Sîngele Domnului 
Să suie în capul omului. 


Cîteodată, se întîmplă că omul se „întrece cu de diochiul”. 


Altă dată, „e aghezmuit bine” sau numai aşa: 
„Ghergheteag,” „în patru ite”. 
> 3 > > 


„E cu chef”, are gust de vorbă; vorbeşte vrute şi nevrute; — „s-a 
uitat prea mult în pahar.” 


„Face feredeie la măsele”, chileşte, bea. 

„E cum îi șede voinicului mai bine.” 

„E ca frunza-n codru”, adecă beat. 

„A prins prepeliţa de coadă”, e acuma beat. 

„E cuc”, adecă mort beat. 

„A furat papucul Maicii Domnului!” adică s-a îmbătat. 


„A şters luleaua neamţului!” s-a îmbatat. 
D-l Gh. Codrescu, Botoșani 
— „A băut pănă la brîul preutesei”, adecă destul. 


— „Trebuie să mai bea unul păn' la botul calului” și atunci e 
încheiere. 


280 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Vinul. Pacatele — Nașă, nașă, dragă nașă, 

Scrie lucru cu pacat 

Să mă duc la nașa-n pat. 

— Fine, fine, Constantine, 

Tot stînge mucşoru bine 

Şi vină în pat la mine. 

Cîte pacate le-om face, 

Toate nănașa le-a trage, 

Că nașa are galbeni mulți 

Ş-a face drumşor pin munți, 

Şi la gloduri a face poduri 

Şi pin tîrguri mănăstiri 

Şi pe lîngă drumuri fîntîni. 

Şi încă nașa are multe vaci 

Ş-a da pe la cei saraci, 

Şi cîte pacate a face 

Toate naga le-a desface. 
Ileana Olănița, Broscăuţi 


Frunză verde poamă coarnă, 
Leliţă loană. 
De-aș ajunge păn! la toamnă 
etc. 
Să beu vin, să mănînc poamă, 
Să-mi zică lumea cucoană. 
Zice lumea, zic şi eu 
Că n-a mai fost neam de-al 
meu, 
Numai singurică eu, 
Să mă duc la mănăstire, 
Să plătesc o liturghie, 
Să-mi mai iaie din pacate, 
Că eu n-am multe pacate, 
Numai cinci care-ncarcate 
Ş-al şeselea jumatate. 
Siret 


j ; Variantă 
Finul și Naşa 


— Nănaşă, n-a fi pacat 

Că de mic m-ai botezat 

De mare m-ai cununat? 

— Nănaşa are bani mulți 

La pacat să nu te uiţi, 

C-om face poduri la rupturi, 

Şepte fîntîni la drumuri, 

Ş-om da slujbe la călugări, 

Călugării vor ceti 

Şi-ntre noi pacat n-a fi. 

Ş-om da vaci cu viței 

Pe la copii mănînţei. 
Strojineţ 


Frunză verde de dudău, 
La crîşmă la Făgădău, 
Bea naga cu finul său, 
Finul bea, naga plătește. 
— Fine, fine, Constantine, 
Stînge lumînarea bine 

Şi vină în pat la mine. 

— Naşă, nașă, dragă naşă, 
Scrie lucru cu ruşine 

Să mă duc în pat la tine. 
— Fine, fine, Constantine, 
Tot stînge mucşorul bine 
Şi tot vină-n pat la mine. 


Dunăraș și Sf. Duminică. Poveste 


Era un împarat ș-avea o fată frumoasă cum nu să mai putea; a 
luat-o ş-a pus-o într-un hîrzob înalt, să nu ajungă nime la dînsa. Dar 
să face o vîntoasă mare şi-i aduce o frunză; ea, din frunza ceea, a 
prins aşa de frumos a cînta — şi a ramas îngreunată. La cîtva timp, 
trece un ţigan pe acolo şi aude... merge fuga la împaratul şi-i spune: 
„Înalţate împarate, la fiica d-tale s-aude un prunc plîngînd.” Impa- 
ratul nu crede. Vine țiganul ş-a doua oară și iar aşa spune, păn' a 
treia oară... Împaratul a mers singur ş-a auzit. Ce să-i facă î împa- 
ratul s-o prăpădească? A strîns mai mulţi împarați și le-a zis că 
vrea să dea hîrzobul jos să cadă ea, să să răsipească. Dar împaraţii 
n-au vrut să-l lese, ci au zis că s-o puie într-un poloboc cu copilul şi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 281 


să-i dea drumul pe Dunărea. Copilul a zis mîne-sa că alta nimic să 
nu ceară să-i deie decît 7 bobițe de poamă şi 7 prescuri. 

Polobocul cela avea 7 cercuri de fer. Mergînd ei pe apă, cere 
păietul la mă-sa să-i dea o bobiţă de poamă ș-o prescure. Cum a 
mîncat, s-a întins o dată ş-a pocnit un cerc. A doua zi, mai mănîncă 
o bobiţă de poamă ș-o prescure şi pocnește şi alt cerc, ș-așa păn' 
ce-au pocnit toate. Au mers ei așa păn' la malul Dunărei, acolo era 
Dumnezeu şi cu Sf. Petrea; s-au făcut moşnegi. Dumnezeu, cînd i-a 
văzut, zice fetei: „Lasă-mă să-ți botez eu copilul.” „Botează-l.” 
Dumnezeu l-a botezat şi i-a pus numele Dunărașş, pentru că era 
venit pe apă şi i-a dat o pușcă ş-o tesacă ş-un cal. Cu pușca vîna, iar 
cu tesaca cînd melița, toate celea hăbucea. A mers el prin pădure ş-a 
dat de curţele zmeilor, erau 27; şi pe toţi i-a tăiet, numai unul a 
ramas; acela a strigat: „Dunăraş, nu mă omorî, că ţi-oi prinde odată 
un bine.” Dunăraș nu l-a omorît, da l-a închis într-o casă. Merge el 
acasă şi zice: „Mamă, hai de-amu cu mine, lasă bordeiul ista, că eu 
am găsit alte curți frumoase, ş-om trăi acolo.” S-au dus acolo şi i-a 
dat cheile mîne-sa să umble prin 9 odăi, da într-a zecea să nu între. 
Da în odăile celea, mama mea... ce frumos era! A mers ea în toate — 
nu a putut rabda să nu între şi într-a zecea. Cînd a văzut-o zmeul, a 
vrut s-o soarbă. „Mă rog nu mă omori, a zis ea, că ţ-oi prinde-un bine 
odată.” El nu i-a făcut nimică; a ieșit de acolo şi umbla prin toate 
părțile, cît nu era Dunărașş acasă, şi s-a fost dat în dragoste cu 
dînsa. „De-amu, zice el, să faci ce ţ-oi zice eu, să-l omorîm pe 
Dunăraş, că de dînsul mă tem, să nu mă omoare. Fă-te bolnavă şi 
trimite-l la ursoaică în pădure, să-ţi aducă lapte, că ursoaica l-a 
mînca și noi vom trăi amîndoi.” L-a trimes mă-sa după lapte. Să 
duce el şi întinde pușca — da ursoaica să roagă: „Mă rog nu mă 
omorî, că ce ţ-a trebui ţi-oi da eu singură.” A luat el lapte ş-a dus 
acasă, mă-sa a aruncat laptele. A doua zi, o învață zmeul să-l 
trimeată la lupoaică, c-acea îl va mînca. 

I-a dat şi ea lapte. A treia zi, îi zice zmeul că alta nu-i chip decît 
să-l cheme ea la scaldat și să-l lege cu 24 de jirăghii de matasă cot la 
cot, ca să-l poată el tăia. A venit el acasă; ea s-a făcut că i-i mai bine. 
„Hai, dragul mamei, şi te-oi scalda. Da in să văd, tare eşti? Să te leg 
cu jirăghiele acestea: le-i rupe tu? Dacă le-i rupe, ca tine nu este 
altul mai tare!” El s-a lasat. Cearcă să rupă ş-a rupt căteva fire, dar 
tot căleapul nu poate. „Mamă, dezleagă-mă, că crăp, nu mai pot.” 
Mă-sa atunci a făcut semn zmăului — el a întrat ș-a luat tesaca lui. 
„Alei, mamă, așa mi-ai făcut! Și tu, zmăule, vrei să mă tai? Da eu ţie 
cum ţ-am lasat viaţa, cînd te-ai rugat?” „Tu m-ai lasat, dar eu nu 
te-oi lasa, că tu pe toţi tovarășii mei i-ai omorît!” „Dac-aşa, fă-mi 
macar aista bine, pentru binele ce ț-am făcut, pune-mi toate bucăţile 
de carne în desagi și le pune pe cal să mă poarte mort pe unde m-a 
purtat viu.” „Asta ţ-oi face-o”, zice zmăul. Și l-a tăiet bucățele; pe 
urmă l-a pus pe cal cum a zis el și i-a dat drumul calului să să ducă. 
Calul lui Dunăraș era nazdravan; el s-a dus în pădure la Sf. 
Duminică, că Dunăraș umbla întotdeauna la dînsa. Sf. Duminică, 
cînd a auzit de departe, a întrebat: „De ești dură de pădure, du-te şi 


282 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


te-acufundă-n pădure, da de ești om premintean, apropie-te de chi- 
liuța mea !” „Ba-s om premintean”, a zis calul. Sf. Duminică, îndată 
cum l-a văzut, a adus apă vie şi apă moartă de l-a înviat. „Greu 
somn am fost adormit”, a zis el. „Dormeai de veci, de nu eram eu”, a 
zis Sf. Duminică. „Amu, zice Sf. Duminică, ia şi te fă crucea sau 
«curcea babei»! de trei ori, şi te fă o pasăre şi mergi la zmău şi ţi-i lua 
armele.” Să face el o pasere aşa de frumoasă şi merge şi să pune pe 
un plop. Mă-sa, cum l-a văzut, zice: „Uite ce pasere a venit la noi; 
paserea asta are ochii lui Dunaraș!” Zmăul s-a mîniet. „Cum să 
poate? Că Dunaraş e şi putred, de cînd e mort!” şi să dezbracă să se 
suie să prindă paserea. Cînd zmăul sus, Dunăraș s-a lasat pe-o aripă 
jos, s-a dat peste cap şi a luat tesaca. Zmăul a văzut că n-are încotro. 
„Amu, zice el, să mă pui şi tu pe cal: pe unde a fost cu mine viu, să mă 
ducă şi mort.” L-a omorît şi l-a pus, dar calul lui nu era nazdravan ca 
a lui Dunaraș. „Amu, zice el mîne-sa, pentru că mi-ai făcut așa — de 
ce nu mi-ai spus că trăieşti cu dînsul, că nu-ţi făceam nimic, dar m-ai 
omorît — amu, am să te închid în odaia asta şi am să pun un ciubăr, 
cînd l-ăi umplea de lacrimi, atunci ț-oi da drumul. În trei ani am să 
vin”... Şi s-a dus la Sf. Duminică. A trăit el 9 ani acolo. Cînd a venit 
la mă-sa, casa era plină de lacrimi, numai capul i să vedea și ea era 
ca o umbră, ar fi murit şi nu putea, că n-o iertase el. El numai a venit 
ş-a iertat-o, şi ea a murit. După aceea s-a înturnat ş-a trăit în dragoste 
cu Sf. Duminică 3 ani. Atunci Dumnezeu l-a luat la ceri; că Dumnezeu 
uitase de dînsul că i-i fin, pentru ceea ce a făcut cu mă-sa. Da Sf. 
Duminică, pentru pacatul ei, arde-n foc păn' la sfărşitul lumei, să vede 
pe icoană — şi 4 îngeri o păzesc. Duminica să nu faci foc că o arzi pe 
dînsa. Catinca Pislariu, Curtești, Botoșani. 


Vinul din România 


O poveste din vechime spune că niște tineri din familia Roznovanu 
studiase în Anglia şi aveau acolo nişte lorzi prieteni, cu care cores- 
pondau. Odată li-au trimes prietenii lor de acolo nişte daruri scumpe. 
Acuma trebuiau să le trimeată şi ei ceva de aici — dar ce să le 
trimeată? „Ceva ce nu au ei acolo — li-a zis tatăl lor. Trimiteți-le vin 
de-al meu.” Ficiorii au început a rîde. „Nu rîdeţi, făceți cum vă spun 
eu şi-ţi vedea că are să fie bine.” Roznovanu avea de la via sa din 
Cotnari, în pivniţă, 2 vase cu vin, de 45 de ani; a pachetat 20 de 
butelii şi le-a trimes. 

Lorzii s-au pus la masă şi, după supă, au băut ca de obicei un 
pahar mare de al lor. Dar cum au băut, pe loc au şi adormit cu toţii 
cu capetele pe masă, singură doamna de casă era trează, fiindcă nu 
păuse. Toţi cei de casă s-au spăriat, au alergat degrabă după medic. 
Acesta a venit, li-a pipăit pulsul, li-a cercat respiraţia — vede că sînt 
în deplină stare de sanatate, numai cît dormeau. „Ce s-a întîmplat?” 
întreabă doctorul. „Au băut vin de acesta”... răspund cei de casă. 


1. A să da de-a tumba peste cap, să zice ca mai sus, precum și „cîrciu babei”. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 283 


„Îndată pecetluiţi butelcile, să nu se mai bea la masă, căci acesta e 
vin scump.” S-a urmat ordinul doctorului. Lorzii habar n-aveau de 
grijă de cele ce să petreceau, dormeau duși; — şi au dormit două zile 
neîntrerupt pe scaune, cu capetele pe masă, numai doctorul şi servi- 
torii vegheau zi şi noapte lîngă ei şi-i păzeau. 

Cînd s-au trezit, le vinea a zbura!... Aveau o putere ş-un curaj, 
cum nu mai avuse în viaţa lor; erau ca din nou născuţi. Văzînd ei ce 
are țara noastră, îndată au trimes pe doctor şi oameni de ai lor la 
Răznovanu cu sume mari să le vîndă vin pentru medicină; căci o 
picatură de acela îndoit cu apă, luîndu-se la tot ceasul, ajungea ca să 
dea putere la un om slab. Roznovanu n-a vîndut, căci era lucru greu 
să mai aștepte atîta timp, ca să-și facă alt vin; dar li-a mai dăruit pe 
atîtea butelii, — i-a primit foarte bine — poate le va fi vîndut alt vin, 
aceasta nu să ştie — să ştie numai că de atunci e cunoscut şi renumit 
vinul românesc în Anglia. 

(De la mama autoarei; i-a spus un doctor bătrîn, anume 
Samurcaș, din Botoşani.) 


Vinul întăreşte pe om îi dă putere, viaţă. 


A. Rachiul și Sf. Petru 


Zice că, întăi şi-ntăi, cînd s-a făcut rachiul, vrăbioiul l-a făcut. A 
luat de toate pînile, două-trei coreţe: grîu, săcară, ş-a pus într-o 
groapă şi l-a făcut. Pe urmă, a luat şi a băut şi s-a îmbatat şi sta pe 
jos beat, tăvălit de glod. Vine mâţa să-l mănînce. El zice mîței: „Așa 
tăvălit de glod, cum mă vei mînca? Nici tatăl tău n-a mîncat vrabiele 
aşa; stăi să mă spăl. Şi se face că se duce la un părău aproape, să se 
spele; dar cum s-a spalat, zbrrr! a zburat pe un copac. Da mîţa: „Na 
că l-am scapat! Nu era mai bine să-l fi mîncat şi plin de glod!” 

Dumitru Grigorașciuc, Mahala 


(Vezi cine a băut întăi rachiu, vol. I, p. 331.) 


Ilarmarocul de Sf. Petru în Cernăuţi 


Pe cînd umbla Dumnezeu cu Sf. Petru și cu Sf. Paul pe pămînt, au 
ajuns la o velniță. Acolo făcea dracul rachiu. Sf. Petru a întrebat ce 
face? „Ia, nişte apă”, a zis dracul; şi i-a dat să beie atîta, pănă s-a 
îmbatat şi a căzut sub lătoc. 

Dumnezeu a mers şi a făcut agheazmă apa de pe lătoc; şi acuma 
curge agheazmă pe lătoc. Sf. Petru, cînd s-a trezit, a mers la 
Dumnezeu să-l întrebe ce a fost păţit? Dumnezeu i-a spus că s-a 
îmbatat şi i-a zis că de-amu, de Sf. Petru, are să fie iarmaroc în 
Cernăuţi și oamenii au să se îmbete; şi beţivii lui îi rămîn pe ceea 
lume de judecat; că dintre păcătoşi, mai întăi va alege Dumnezeu, pe 
urmă Domnul Hristos, apoi Maica Domnului şi Sf. Neculai şi tocmai 
la urmă Sf. Petru pe cei beţivi, pentru că şi el a fost beat. 

Ionică Pisarciuc, Roșa 


284 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


De ce l-au bătut pe Sf. Petru catanele? 


Pe Sf. Petru, de aceea l-au bătut catanele, că s-a îmbatat. 
Dumnezeu anume a făcut așa. Cînd umblau cu Sf. Ilie, le-a ieșit 
necuratul înainte cu rachiu şi numai Petrea a băut; Dumnezeu și 
Sf. Ilie, nu. După ce s-au culcat, Sf. Petru s-a furişat dintre dînşii şi 
iar a mers la dracul, — să-i mai deie; şi după aceea a venit de s-a 
culcat. Dumnezeu toate le știa; şi a făcut de i-au tras catanele bataia 
ceea. 


Catanele și ploaia la manevre 


Sf. Petru a capatat odată trei bătăi de-a rîndul. Dumnezeu, Sf. 
Petru şi Sf. Paul tot mergeau, ce mergeau şi sara veneau de se 
culcau într-o crîşmă. Sf. Petrea se îmbata bine şi pe urmă se trînteau 
toţi trei jos, să doarmă. Nişte catane veneau şi ele totdeauna acolo 
să bea şi zic dînșii: „Ce caută bătrînii iştia aicea prin picioarele 
noastre; ian hai şi vom trage unuia o bataie, să nu mai vie! Apucă-l 
pe ist din margine!” 

Acela s-a fost nimerit că era Sf. Petru. Îi trag o bataie bună. A 
doua zi, vin ei iar acolo să se culce; Sf. Petru zice lui Dumnezeu ca 
să se dea Dumnezeu la margină și să-l lese pe el la mijloc. 

Vin iar catanele acolo: „Ce, tot nu s-au dus aiștea? Ian hai și 
l-om bate şi pe ist din mijloc; că ieri l-am bătut pe cel de la margină.” 
Şi iar îl apucă pe Sf. Petru la bătut. 

A treia sară, schimbă Sf. Petru cu Sf. Paul: vine el la margină şi 
Sf. Paul la mijloc. 

Vin iar catanele: „Ei, da grogi de obraz îs aiștia; hai şi i-om trage 
şi aistui din ceea margină o bataie, că amu pe aiștia doi i-am bătut; 
poate acela va fi mai subțire la obraz.” Şi îi mai trag şi a treia 
bataie, tot lui Sf. Petru. — De unde era să-l bată cineva pe Dumnezeu! 

Şi aşa a mîncat Sf. Petru trei bătăi, dar Dumnezeu anume a vrut 
aşa, pentru că el s-a fost îmbatat atunci la lătoc. Dar pe urmă, 
Petrea a cerut de la Dumnezeu ca să le deie o pedeapsă catanelor. Și 
Dumnezeu le-a dat, că au ploaie la manevre. Ioan Pisarciuc, Roșa 


Sf. Petru și omul sarac 


Mergea Dumnezeu şi cu Sf. Petru. Vede Sf. Petru un om cum duce 
o sarcină de lemne în spate din pădure. „Doamne, zice Sf. Petru, 
uită-te la omul acesta, cum năcăjeşte saracul! Dă-i ceva să-şi cum- 
pere boi, să aibă car cu ce cara, să fie gospodari!” 

— „Li voi da, zice Dumnezeu, dacă vrai numaidecît; dar ai să vezi 
că acesta are să te bată!” 

Dumnezeu i-a dat bani şi el ş-a cumparat boi şi de toate; ş-a 
cumparat cîmpuri, ba ş-a făcut şi crîşmă în sat şi sta toată ziua la 
crîșmă, numai sara venea acasă. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 285 


Trece Dumnezeu cu Sf. Petru după o vreme, prin satul acela, 
înnoptează pe aproape de casa lui și se roagă la femeie să-i lese să 
mîie. Femeia le zice: „V-aş lasa, dar nu mi-i omul acasă şi mă tem 
să nu vă zică ceva!” Ei au întrat în casă şi s-au culcat pe laiță: 
Dumnezeu la părete şi Sf. Petru la margină. 

Vine omul bat acasă şi întră înlăuntru: „Da ce calici îs aicea? La 
ce i-ai primit? lan stai să le dau eu, ce umblă noaptea pe la case!” şi 
merge la Sf. Petru și-i dă o bataie. După aceea, se duce iar la crîșmă. 

Iar îl aud că vine; Sf. Petru zice: „Doamne, lasă-mă pe mine la 
părete” — etc. 

„Vezi, zice Dumnezeu, nu t-am spus eu că aista are să te bată!” 

D. Grigorașciuc, Mahala 


Sf. Petru, cînd a mers la cîrşmă, vede un om bat. „Uită-te, 
Doamne, ce om bat!” — Acela nu-i om bat, zice Dumnezeu, e cîne 
turbat!” 

După ce omul l-a bătut pe Sf. Petru, zice Dumnezeu cătră Sf. 
Petru: „Uită-te omul cel bat!” — „Ba nu-i om bat, zice Petrea, da-i 
cîne turbat!” Mihalcea 


Un om era foarte bețiv. A mers Dumnezeu și cu Sf. Petru la casa 
lui; dar femeia s-a temut să-i primească, să nu-i bată barbatu-său 
cînd va veni; Dumnezeu a spus că nu se teme. Și cînd a venit omul, 
Dumnezeu așa a dat, că n-a zis nimic. Dumnezeu i-a dat 20 cr. să 
meargă să-i aducă o pîne; el s-a dus la crîşmă și banii i-a băut cu 
prietenii; vine şi spune că a fost dator şi n-a cumparat. I-a mai dat 
Dumnezeu bani, păr’ în de trei ori, dar tot degeaba. A doua zi, 
Dumnezeu şi Sf. Petru au zis că-i vor plăti să-i treacă o apă. Ela 
luat pe Sf. Petru în spate şi l-a trecut; l-a luat și pe Dumnezeu, dar 
pe la mijlocul apei, se gîndeşte: ce să treacă pe toți calicii, să-l 
trîntească pe aista în apă,... ş-a stat pe loc; apoi ş-a tras pe samă şi 
l-a trecut;— dar Dumnezeu ştia. 

Cînd au fost la mal, Dumnezeu l-a întrebat să-i spuie adevăr ce 
gînd a avut; — şi omul i-a spus. „Acuma, spune Dumnezeu, ce vrai 
pentru cît m-ai trecut, căci eu sînt Dumnezeu: vrai avere, vrai viață 
lungă şi raiul, căci ţi le voi da?! 

El a vrut că: cine se va sui în părul lui să nu se mai coboare, păn” 
nu va zice el; — pe scaun cine se va pune să nu se mai scoale — și în 
sac cine va întra să nu iasă, păr ce nu îl va slobozi el. — Avînd toate 
darurile acestea, moartea a venit de două ori și a stat pe scaun şi în 
pom, pănă ce nu s-a mai putut tîrîi; apoi a venit dracul. Pe dînsul l-a 
bătut în sac, că, ducîndu-se el apoi pe ceea lume, dracii n-au vrut 
să-l primească în iad; ş-a mers tot în ceri.D-na Anast. Constantinovici 


Rachiul făcut de dracul 


A fost un om care a greşit mămăliga nesarată; dracul a găsit o 
bucăţică ş-a mîncat. Sara, cînd au venit toţi dracii la cel mai mare, 
fiecare a spus ce a făcut; da aista a spus că a mîncat omului mămă- 


286 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


liga. „Apoi n-ai făcut bine ce-ai făcut, de amu du-te şi-i slujeşte pentru 
mămăliga ceea un an”, i-a zis cel mai mare. 

El s-a bagat în slujbă la om și l-a învaţat ca să ceară de la boieri 
de lucru; pănă a doua zi, să-i gătească de legat tot lanul şi el alta nu 
vra decît pîne cît va putea duce băiatul lui în spate. Diavolul, și 
noaptea, tot lucra cu dracii lui; şi pănă dimineaţă a gătit; a luat în 
spate gireada întreagă şi a dus-o la stăpînul său. 

Așa a făcut la mai mulți boieri şi a strîns o mulţime de pîne. 
„Amu, ce-om face noi, zice omul, cu pînea asta așa de multă?” — 
„Lasă că eu te-oi învaţa ce să faci; fă o velniţă.” L-a învaţat cum să 
facă. Amu, cînd a fost velnița gata, dracii s-au strîns toţi la sesie ca 
să se sfătuiască cum vor pune numele băuturei ce vor face ei. 

Dracii cei bătrîni au zis că, în numele lor, să se cheme „drachiu”. 

„Da într-al nostru cum să se cheme?” au zis cei mijlocii. — „S-a 
chema drăchilă.” 

„Da într-al nostru?” au zis cei mititei. — „Într-al vostru, ţuică.” 

Şi amu așa a rămas, că rachiul cel mai tare e drachiu, cel mijlociu 
drăcilă, iar cel slab, care se face din perje, ţuică. 

Gh. Bejan, Broscăuţi 


Căiala 


Rachiul se cheamă căială; l-a făcut dracul cînd a făcut Noe corabia 
şi i-a dat de a băut. Noe, după ce a băut, s-a căit de cea ce a făcut şi 
„căială” i-a rămas numele, că şi noi amu, după ce bem, ne căim. (S-a 
văzut, vol. I, p. 34.) Gh. Postolachi, Bagiurea, Moldova 


Dracul s-a apucat să facă rachiul; trece Dumnezeu şi-l întreabă: 
„Ce faci acolo?” — „O băutură”, zice el. — „Dă-mi-o mie”, zice 
Dumnezeu. — „Dată să-ţi fie, dar să-mi împlinești trei lucruri: mai 
întăi, să-mi spui cum se cheamă băutura asta?” „Rachiu”, a zis 
Dumnezeu. „Pe urmă, să-mi dai pe orcine va bea să fie al meu.” — 
„Ba nu, numai cine va face-o să fie al tău” — unii zic că numai cei ce 
vor muri de rachiu să fie ai lui; — da de al treilea lucru l-a iertat pe 
Dumnezeu, nu i l-a cerut. 

Dracul a făcut rachiul cu gîndul că cine va bea să moară, dar 
Dumnezeu l-a blagoslovit ca să-l poată bea oamenii. Botoșani 


Rachiul l-a făcut Dumnezeu din pîne, da dracul, cînd a văzut, a 
luat şi s-a scaldat într-însul. Și amu ce să facă dracii ca să capete 
suflete? Fac velniţe de fac rachiu și-l dau la jidani degeaba, să fie a 
lor numai sufletele cari s-or face la rachiu. Că nu-i numai că-l bei; 
asta n-ar fi nimic, dar cîte pacate se fac la dînsul? Cîţi se omor, fac 
rele, toți rămîn ai lui. Pachina Fidirciuc, Corovia 


(Vezi îngerul și crîşma, vol. I, pag. 425.) 


În rachiu este un jidan mort ş-un creştin ș-un neamţ. 

Odată, un jidan a dat 700 de lei la un român sarac să-i aducă o 
inimă de om, s-o puie în rachiu. Omului i-a fost milă să taie pe 
cineva; a vrut să taie un cîne, tot nu s-a îndurat. A luat şi a tăiat un 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 287 


porc; carnea a mîncat-o, da inima i-a dus-o jidanului. Jidanul o ia şi 
o pune în vas; cînd se trezeşte el mai după aceea: plin pe lîngă 
cîrşmă de porci; — dădeau să între înlăuntru! 

El a fost voit ca să puie inimă de om, ca pe oameni să-i tragă 
inima să meargă la cîrșmă... Catinca Pislariu, Curtești 


Pacatele și rachiul 


Odată, a venit vremea ca, din trei pacate, să se ierte unul şi s-au 
sfătuit mai mulți la un loc, care pacat: furatul, c... sau beţia? Da un 
călugăr s-a sculat și a zis că a bea nu-i pacat și a ramas cum a zis el. 
Se îmbată el într-o zi şi merge la primblare; vede în pădure niște 
femei că ghileau la un șipot pînzele. El să duce şi prinde o pînză de 
capăt şi tot trage şi zice trăgînd: „Şi ruşine, şi pacat”... pănă a tras-o 
toată. — „Nici ruşine, nici pacat”, zice deodată — şi la fugă cu dînsa; 
că amu îi venise altă minte în cap... Ş-a furat pînza. — A bea n-ar fi 
pacat, dar ce folos, că toate răutăţile de la beţie se trag! 

Pintea Maerean, Șcheia 

Un om a fost jurat că nu va bea de la Sf. Gheorghe, păr la Sf. 
Dumitru; — dar vine iar acasă mort beat. Femeia se apucă de capul 
lui: „Bine, măi omule, nu te temi de bataia lui Dumnezeu? Doar ai 
jurat, de ce nu ţii?” — „Ba ţin, zice omul; hai cu mine şi vei vedea.” 
S-au dus amîndoi. 

Lîngă biserica Sf. Gheorghe era o crîșmă, a întrat şi a cerut să-i 
deie o litră. Apoi s-a dus fără ca să între nicăiri la altă crîşmă 
tocmai lîngă biserica Sf. Dumitru şi a întrat acolo de a băut; 
dovedind astfel că ţine jurămîntul de la Sf. Gheorghe şi păn' la Sf. 
Dumitru... 

Femeia a stăruit că așa nu e împacată, să nu beie deloc. „N-oi 


» 


E IRI : 


bea, zice el; n-oi bea astăzi şi n-oi bea mîne, păăănăăă... poimîne!... 
Botoșani 


Cîntece despre beţie 
E i Holercuţă de sacară, 


Holercuţă roșioară, Eu te beu de bunișoară, 


Eu te beu de bunișoară, 

Eu te beu, da tu mă-mbeţi, 

Rele năravuri mă-nveţi. 

Holercuţă, draga mea 

Pus-am gînd că nu te-oi bea 

Pănă-n ochi nu te-oi vedea! 

Ropcea 

Holercuţă de ovăz, 

Eu te beu de bun folos, 

Da tu mă pleci de cap jos. 

Holercă de barabule 

Nu te-aduce la căi bune. 
Broscăuţi 


Tu mă scoţi pe uș-afară, 
Eu te beau de după masă, 
Tu mă duci pe după casă. 
(L-au dat afară!) 
Ilișești 
Holercuţă de sacară, 
Eu te beu acum de-asară 
Şi te beu cu rînduială, 
Să nu-mi faci vro hămeială. 
Mahala 
Frunză verde de omăt, 
Ian daţi rachiu să mă-mbăt, 
Să bem să ne îmbătăm, 


288 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Să vedem ce fire-avem. 
De-om avea o fire bună, 
Noi vom mai trăi vro lună, 
De-om avea o fire rea, 
Ticăloasă viaţa mea! 
Siret 
Cîntă puiul cucului 
Pe crucea molidului, 
Cînt-o mierlă pe teleagă 
Şi strigă la boi să meargă. 
Cucul cîntă, mierla zice: 
Nu-ţi bea banii, măi voinice, 
Că ţi-i carul tot sfarmat 
Şi pămîntul nelucrat, 
Şi tu cînd te-i îmbata, 
Drăguța nu te-a mai vra! 
Brăești 
Cine bea şi cîntă bine 
Nu mai poartă straie bune, 
Bunuoară ca şi mine. 
Da cine cîntă şi nu bea 
Poartă cantoş şi giubea. 
Idem 
Cîtă lume pe sub soare, 
Nu-i ca scripca c... mare 
Şi ca crîșma-nșălătoare, 
Că scripca te cam trudeşte 
Şi crîșma te sărăceşte. 
Idem 
Astăzi beu de sanatate, 
Mîne iau bordeiu-n spate! 
Idem 
Hai cu fliuşca și sîngeapul, 
C-a ramas badea ca napul! 
Hai fliuşca şi cu lelea, 
C-a ramas badea cu pielea! 


* 


Frunză verde măr rotund, 
Mă duc miercurea la tîrg, 
Mă-ntălnesc cu fraţii bînd 
Şi mă pun şi eu la rînd 

Şi pun cuşma pe pămînt. 
Băui az şi băui joi, 

Băui preţul a doi boi. 
Băui vineri păn' în sară, 


Păn' mi-a scos murguț-afară. 


Mahala 


Bea-oi az şi bea-oi mîne, 
Bea-oi preţul murgului 
Cu mîndrele tîrgului. 
Băui preţ de nouă cai, 
De vin nu mă săturai! 


x 


Dragu mi-i în crîşm-a bea 
Cu voinici de sama mea, 
Dragu mi-i în crîşm-a bea 
Cu omul care mă vrea, 
Dragu mi-i a face şagă 
Cu omul care mă-ntreabă. 
Tudora 
Deie boala-n Făgădău, 
Că rău îi stă, de nu-s eu. 
Cînd sîntem eu și cu tine, 
Pe trei părți îi sta mai bine, 
Cînd oi fi cu d-ta, 
N-are nime ce cata. 
Brăeşti 
Drag mi-i casa sub pădure, 
Cînd beu nu mă vede nime, 
Da nu-n vatra satului 
Şi-n ochii barbatului. 


* 


Cîte păhăruţe beu, 
Atîtea ciomege ieu! 


* 


Vinu-i bun, holerca-mi place, 
Da banii pe ce i-oi face? 
I-aş face pe iubit, 
Dar mă tem de prăpădit, 
Şi i-aş face pe furat, 
Dar mă tem de spînzurat, 
Da i-oi face pe muncit 
C-acela-i lucru cinstit. 

Strojineţ 
De ciudă şi voie re, 
Mi-am băut găinele, 
Da dacă m-oi pune ş-oi vre, 
Şi cucoşul mi l-oi be, 
Că ş-acela-i munca me. 

Idem 

Bețivul, ardă-l-ar focul, 
Mi-a băut casa și locul, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 289 


Ş-o găină porombacă, 
Ce n-aş da-o nici pe-o vacă. 
Strojineţ 
Am văzut mîndrele bînd 
Și m-am pus şi eu la rînd, 
Cu trei mîndre alăturea: 
Una-n deal şi una-n vale, 
Una-n coastă, nu prea proastă, 
Cere rochie albastră, 
Dară mîndra cea din vale 
Cere rochie și parale, 
Dară mîndra cea din deal 
Cere rochie şi tulpan. 
Tudora 
— Măi bădiță Ionel, 
Cu cușma creață de miel, 
La crîșmă, la Oltinel, 
Boii tăi cei bălănei, 
Cum îi beu două femei! 
— Las să beie că-s ai mei! 
Mult aş be, mîndră, cu tine 
Şi n-am bani pe lîngă mine. 
— Măi bădiţă, spic de grîu, 
Drag mi-a fost numele tău. 
Mori şi tu, să mor şi eu, 
Să ne-ngroape-ntr-un 
mormînt, 
Să nu ne fie urît. 
Să ne puie-ntr-un săcrieş, 
Să ne fim noi megieșşi. 
Strojineţ 
Călinar cu creangă-n drum, 
Am un galbăn şi nu-i bun 
Şi l-aş da pe-un pas de drum, 
Ca să trec în cel cordun, 
Să văd vinul cît de bun. 
Vinu-i bun şi oca mare, 
Crîşmărița-i hîdă tare, 
Vinu-i bun şi oca mică 
Crîşmărița-i frumuşică. 
Ropcea 
Frunzuleana de-alde ună, 
Am ramas fără căciulă. 
Frunzuleana de-alde doi, 
Am ramas în cămeşoi. 
Frunzuleana de-alde trei, 
Am ramas fără copii. 
Frunzuleana de-alde patru, 
Am ramas fără barbatu. 


Frunzuleana de-alde cinci, 
Am ramas fără opinci. 
Frunzuleana de-alde șeșă, 
Am ramas fără cămeşă. 
Frunzuleana de-alde șepte, 
Merg în joc să joc cu fete. 
Frunzuleana de-alde opt, 
Stau c-o fată faţă-n joc. 
Frunzuleana de-alde nouă, 
Eu mă duc în joc cu două. 
Frunzuleana de-alde zece, 
Am ramas pe laiţă rece, 
Am apucat cofa-n mînă 
Ş-am alergat la fîntînă, 
Să-mi plivesc busuiocu, 
Să-mi găsesc ibovnicu. 
Mihalcea 
Frunzulica trei masline, 
Unde mergi tu, măi Vasile? 
— La crîșmuță sub pădure 
Să beu vin, să mănînc pîne 
Cu trei mîndre lîngă mine. 
Da nici una n-a mai zice 
Nu-ţi be banii, măi voinice, 
Strînge banii, du-i acasă 
La copii şi la nevastă! 
Căt a fost punguţa plină, 
Ele m-au ținut de mînă. 
Cînd a fost pe la sfărșit, 
Mîndrele că m-au urât, 
Da una plînge şi suspină. 
Taci, puică, nu suspina, 
C-oi veni şi te-oi lua 
Cînd a face plopul pere 
Şi or fi perele moi, 
Atunci voi veni-napoi, 
T-oi pune mîna după cap 
Ş-om merge-n lume cu drag. 
Roșa 
Foaie verde trei căpşune, 
Ţine-mă, puicuţă, bine, 
Păn! ce sînt pe lîngă tine, 
După ce m-oi departa, 
Tot îi plînge şi-i ofta, 
Om ca mine nu-i afla. 
Aşa nant şi sprincenat, 
Cum mai bun de sărutat. 
Căt o fost punguta plină, 
Mîndra m-a ţinut de mînă, 


290 


Cînd o fost la giumatate, 
Mîndruţa m-a dat la spate, 
Cînd o fost la trei parale, 
Mîndra m-a dat la picioare, 
M-a băut și m-a mîncat, 
Numa-n piele m-a lasat, 
Numa-n piele şi-n căciulă 
Şi cu liuleuţa-n gură. 

Părhăuţți 
Be, be, be, mîndruţă, be, 
Că ca mîne nu-i ave! 


Doina. Beţia 


Doina zic şi doina cînt, 

Gîndul meu îl dau în vînt. 

Mi-a fost neamul băutori 

Și am ramas mult datori, 

Şi-am ramas eu să plătesc, 

Și mai mult mă-ndatoresc. 

Beţiv sînt, bețiv mă cheamă, 

Bețiv sînt de bună samă, 

C-aşa a fost neamul meu, 

Şi m-am aruncat şi eu. 

Cu cît beu şi hăulesc, 

Cu-atîta mă răcoresc. 

De n-aş bea, n-aş hăuli, 

Nici atîta n-aş trăi. 

Astăzi beu şi mîne iară, 

Stau dușmanii și să miară 

De unde-am bani de cheltuială 

Şi straie de primineală. 

Staţi dușmani şi vă mieraţi, 

Nu v-oi spune, să crapaţi! 
Ropcea 

Be-oi az și be-oi mîne, 

Be-oi patruzeci de zile, 

Be-oi murgul de sub mine. 

Bun îi vinul și l-aş bea, 

Dar nimică n-oi avea. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Bun îi vinul, bun şi bun, 
Dar desar-oi dormi-n drum 
Ş-oi veni păr la fereastă, 
Dar ea nu-mi dă drumu-n 
casă, 
Să o văd îmblînd pin casă, 
Ilincuța mea frumoasă. 
Ilincuță draga mea, 
Ascultă-mă tu așa: 
Cînd voi veni sara-acasă, 
Mîncarea să-mi fie pe masă, 
Să mă iai în brăţişoare, 
Să mă strîngi la inimioară. 
Ilincuță draga mea, 
Şi Dumnăzeu zice-așa! 


* 


— Frunză verde alunică 

Un'te duci tu, Ionică? 

— Mă duc, mă duc, bre 
Domnică, 

Să beu vadra ş-o ulcică. 

— Na-ţi un galbîn, bre Ionică, 

Şi-ţi plăteşte datoria, 

Lasă toată mișelia. 

— Eu atuncea m-oi lasa, 

Cînd mi-a suna scîndura 

Şi mi-a trage clopotul 

Să se strîngă norodul 

Să-mi petreacă prohodul. 

— Frunză verde alunică 

Tot te duci tu, Ionică? 

Tu te duci ca vînturele, 

Eu rămîn cu gîndurele. 

Tu te duci ca norurele, 

Eu rămîn cu dorurele, 

Că dorul tău îi voinicesc, 

Da trupul meu copilăresc. 
Broscâuți 


Contra și pentru băutură 


Beţivul, pe ceea lume, e cu oasele jupite de piele, stă în foc şi 
numai două degete îi stau din foc afară, iar dracul îi ține deasupra 
şipul și paharul. Toader Ostafi, Roșa 


Pentru ca să faci pe cineva, dacă ai ciudă pe el, să fie pătimaş de 
beţie, să iai gît de rață, să-i torni apă pe gură să iasă prin gîtiță şi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 291 


să zici: „Cum se linciureşte rața în apă, așa să se linciurească el în 
băutură” şi să-i dai să beie. 


Ca să întorci farmecul acesta, iai gît de rață, dacă-i femeie, or gît 
de răţoi, dacă-i barbat, şi torni apă îndărept pe gîtiță, ca să iasă 
prin gură, şi zici: „Cum întorn eu băutura, așa să i se întoarne și lui 
N. a bea.” Să-i dai să beie și nu mai bea. Botoșani 


Pentru ca să nu bea, este un bondari negru pe toloacă şi are bortă 
în pămînt; — copiii îl scot din bortă cu ceară: îi dau drumul cu aţă și 
el se prinde de ceară şi iese. — Bondarul acela, cînd se duce la borta 
lui, duce un fir de iarbă în gură și atunci el merge cu dosul înspre 
bortă; 9 fire de acelea să pîndești să iai de la dînsul şi să dai celui ce 
bea în rachiu, — așa cu dosul să meargă şi el înspre cîrșmă —, că mai 
mult nu bea. D-ra Maria Grigorescu, Botoșani 


Să iai găinaţ de păun, de-i barbat, de-i femeie, de păuniță, și să-i 
dai celui ce bea, în rachiu, că mai mult nu bea. Mihalcea 


Să mergi la un mormînt unde ştii cine-i îngropat şi să duci o litră 
de rachiu, să îngropi şipul în ţărină şi să zici, numindu-l pe nume: 
»N., ț-am adus rachiu, cum nu poţi tu, că ești mort, să beai, așa mort 
să-i fie gustul şi să nu poată bea cutare.” Lagi trei zile șipul acolo şi 
cînd îl scoţi, torni puţină țărnă în rachiu, îl dai să beie şi mai mult 
nu bea. Botoșani 


Să pui în gura unui mort un ban de patru greițari şi să-l lași 
acolo trei zile. Pe urmă să-l iai şi să-l speli în rachiu, să-i dai acelui 
beţiv şi mai mult nu bea. Mihalcea 


Să pui în gura unui cîne perit unul de 4 greițari să steie 9 zile şi 
să cumperi pe banii ceia rachiu, să i-l dai să beie, că pierde gustul, 
mai mult nu mai bea. Mămăeşti 


Să pui baligă de vacă în rachiu și să-i dai să beie. 


Să pui un şoarec să moară în rachiu şi să zici: „Cum nu bea 
şoarecul, ci numai pîne mănîncă, aşa să nu beie cutare” şi să-i dai să 
beie, că n-a mai bea. Stănești 


Contra băuturei, e bună floarea de alun: să o iai în luna lui mart, 
de la 9 aluni cîte puţine floricele, să le pui să steie 9 zile în rachiu şi 
să-i dai omului să beie. Maria Ștefaniuc, Roșa 


Neguţitorul de vin în rai. Poveste 


Era odată un om, care a vrut să se rădice cu un balon la ceri, ca 
să vadă cum e pe cea lume. Voind să se pornească, s-a întîlnit cu un 
neguţitor de vin, care a trimis prin el multe închinăciuni la tatăl său. 
Pornind acela, a trecut peste multe dealuri și văi; deodată, a ajuns 
într-o poiană frumoasă, verde, unde s-a scoborît el întăi din balon și 
mergînd a ajuns la o curte foarte mare, unde sta la ușă Sf. Petrea cu 
o legătură de chei în mînă. 


292 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Omul l-a rugat pe Sf. Petrea să-i arate cum e în rai. Auzind 
aceasta, Sf. Petru s-a dus să-i arăte. 

În odaia întăia, erau mulţi copii nebotezaţi, cari plîngeau; într-a 
doua, erau copii mai mari, cari cîntau şi se jucau şi casa era plină cu 
flori, împodobită. Mergînd mai departe, au întrat într-o casă, unde 
au văzut un om bătrîn cu o barbă albă şi pe lîngă dînsul vro cîțiva 
îngeri şi asupra capului său sta soarele, luna și stelele. Omul cel 
bătrîn era Dumnezeu, care l-a blagoslovit. 

Înturnîndu-se înapoi, îi spune lui Sf. Petru că are multe închi- 
năciuni cătră bătrînul negustor de vin şi ar vrea să se întălnească cu 
el. Auzind asta, Sf. Petru i-a spus că negustorii stau într-a doua 
scară de rai, adecă mai jos. Şi ducîndu-se acolo, au întrat într-o casă, 
unde erau oameni beţi; unii dintr-înşii dormeau prăvăliți pe lăiți, 
alții beau, alţii cîntau; erau și şipuri stricate, — ca într-o crîșmă. 

Mergînd mai departe, i-a ieşit neguţitorul de la tarabă înainte, 
necurat și uns, căruia i-a spus drumețul că are multe închinăciuni 
de la fiul său pentru el. Mulţumindu-i acela, s-a dus cu Sf. Petru 
mai departe şi au ajuns în altă casă, unde erau multe bucătărițe; 
unele dintr-însele bucătăreau, altele se băteau cu polonicele. După 
aceea, s-a întors înapoi pe asta lume, s-a întălnit cu acela care a 
trimes închinăciuni la tatăl său și el a întrebat: „Cum îi merge 
tatei?” El i-a spus că tatăl lui e într-a doua scară de ceri, nu într-a 
întăilea. Supărîndu-se acela, a lasat negustoria de vin şi s-a făcut 
călugăr. De la d-l Cornel Dumitrescu, Roșa 


(Despre talhari și vin s-a văzut vol. I, p. 443.) 


$ 11. Agheazma. Ploaia. Izvoare lecuitoare 


În Ardeal, se află undeva o fîntînă cu un turn, pe care boieriul o 
ține închisă și numai la zile mari se deschide ea singură şi atunci dă 
apă; dar așa de bună, cum nu să mai poate. Spre ziua în care are să 
se deschidă, noaptea, din fîntîna ceea cîntă în fluiere,fel de fel de 
cîntece frumoase; iar a doua zi pe la amiază, cîntă muzici din fîntînă. 

De la un ardelean 


Mănăstirea Gorovei 


Mănăstirea Gorovei cum s-a făcut? 

Zice că au mers, din sat de-acolo, trei fete în pădure la bureți. 
Două erau sănătoase şi au apucat-o înainte, dar una, ce era şchioapă, 
a rămas departe în urma lor. În cale, trebuia să treacă un părău. Ea 
cum întră, stătu pe loc, căci văzu că vine pe deasupra apei o casă cu 
lumînări aprinse înlăuntru şi o femeie foarte frumoasă sta pe prag 
şi se opri dinaintea ei. „Copilă, copilă, de ce eşti tu bolnavă?” o 
întreabă femeia. Fata îi spuse că e şchioapă de un picior. „Ia şi te du 
degrabă în sat, la dascalul şi preotul și le spune să vie repede aice 
unde stau eu.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 293 


Fata, cum a ieșit din apă, nu a mai fost şchioapă și a ţinut tot o 
fugă păn! în sat. A spus preotului şi dascalului ce i s-a întîmplat; iar 
ei auzind, au alergat îndată la faţa locului și înţelegînd că femeia 
cea strălucită e Maica Domnului, au căzut cu feţele la pămînt 
înaintea ei. 

„V-am chemat, le zise Maica Domnului, ca să vă spun să făceţi în 
locul acesta o mănăstire, ca să fie părăul acesta, pe care îl blagoslo- 
vesc eu, de acuma înainte oamenilor de tămăduire!” 

Mănăstirea s-a făcut şi părăul a fost mult timp la orşice boale de 
ajutor, dar acuma oamenii l-au spurcat. 

La mănăstirea Gorovei este icoana Sf. Ioan Botezătorul, făcătorul 
de minuni, şi cînd nu plouă, o scot şi fac agheazmă. 

Gh. Cantea, Tulbureni, Botoșani 


Izvorul ciobanului sau al Maicei Domnului. Ploaia 


În Moldova, dacă nu plouă în vrun oraș, se aduce cu preoți şi 
procesie, cu cîntări, icoana Maicei Domnului cea făcătoare de minuni 
şi se poartă prin oraș, se face agheazmă şi numaidecît plouă. 

Icoane de-a Maicii Domnului făcătoare de minuni au fost 4, făcute 
de cei 4 evangheliști, dintre cari: una e la Neamţ, una la Floreşti, 
lîngă Huși, alta la Țarigrad şi alta în alt loc. Cînd au fost odată turcii 
asupra Mănăstirei Nemţului s-o ardă, stareţul a fost dat icoana pe 
apă. Acolo în pădure, era un cioban tare bun la Dumnezeu; el altă 
rugăciune nu ştia, decît să facă două cruci: „Una ţie, Doamne, și una 
mie, Doamne”, zicea el. Într-o zi, vede pe apă icoana şi se vîră în apă 
s-o scoată. Icoana vinea mînată de valuri în picioare spre dînsul. El 
a scos-o şi a pus-o pe iarbă şi a dat îndată de ştire la călugări. Cînd 
vin ei să o ia, în locul unde şezuse icoana, a fost izvorît apă! Preoţii 
au cunoscut minunea și au făcut pe locul acela o fîntînă, care se 
cheamă „izvorul ciobanului” sau „izvorul Maicei Domnului”. (Nu 
sărbătoarea asemenea numită, în vinerea după Paşti.) 

Acolo s-a făcut o fîntînă cu nouă cruciţe şi din fiecare cruciţă iesă 
o ţavă cu apă. Şi aici o scot pe Maica Domnului de Ispas, cînd se face 
agheazmă şi dacă se întîmplă că este cineva bolnav și dă bani mulți, 
orşicînd scot icoana cu procesie şi slujbe din biserică, de o duc la acea 
fintînă unde fac agheazmă, care e făcătoare de minuni pentru boale 
sau alte cele. 

De Ispas, e hramul mănăstirei. Slujbele se încep de miercuri. A 
doua zi dimineață, scot icoana și a treia zi, vineri, fac iar slujbă şi se 
serbează pănă la amiază-zi şi tot astfeli se serbează în toată teara, 
pentru serbarea de la mănăstire. 


De Ispas, cînd se face agheazmă, numaidecît trebuie să ploaie. 


De Duminica Mare se spune că trebuie să ploaie. 


* 


294 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


In Bucovina, a doua zi de Duminica Mare, luni, se face agheazmă 
în cîmp, se merge cu procesia; dacă nu e timp frumos, agheazma se 
face în biserică. 


Izvorul Sfîntului loan 


Sfîntul Ioan de la Suceava era negustori şi turcii, de ciudă că era 
creştin, l-au legat cu funii pe cal și i-au dat drumul calului să meargă 
cu dînsul. Calul a alergat cu el tocmai de acolo, din țara turcească şi 
pănă la Crisceatec, aice funia s-a desfăcut și trupul lui a căzut sub o 
stîncă, iar calul a căzut mort mai încolo. La cîtva timp, trupul 
sfîntului a fost găsit acoperit de pămînt; dar cînd l-au rădicat din 
locul acela, a izbucnit un izvor, din care s-a făcut părău şi curge şi 
astăzi. Atunci au văzut oamenii că e sfînt şi găsindu-i şi calul mai 
încolo, au făcut mănăstire pe acel loc, iar pe Sf. Ioan l-au dus la 
Suceava. 

La apa ceea însă, în tot anul oamenii merg de Sînziene cu 
procesie. Preotul face agheazmă și oamenii iau apă din părău, care 
e bună de boale de ochi, de cap, de orce. 


De Sînzieni, se face agheazmă şi la Suceava, cînd scot moaștele 
Sf. loan cu procesie. Agheazmă de aceea şi untdelemn e bună de 
durere de cap, de surzenie, ba şi pentru dragoste, de poți să o iai ca 
la Iordan, cea întăi. 

Cînd îl scot pe Sf. Ioan şi fac agheazmă, trebuie să ploaie. 


Tot de Sînzieni, se face în Bobeşti, lîngă Broscăuţi, agheazmă în 
pădure, la o fîntînă în care s-a găsit icoana Maicii Domnului; 
agheazma ceea e bună pentru durere de cap, ameţeală. Merg o mul- 
time de oameni din jur cu procesiunea. 


(De Sînziene, se scaldă soarele în apă, s-a văzut.) 


Călindarul vremei 


Pentru ca să ştii în ce lună va fi ploaie şi în ce lună nu, vezi 
calindarul cepei, la Anul Nou. 


Cînd se umezeşte sarea, plouă. General 
Cînd luna e cu pîntecele în jos la început, plouă. Botoșani 
Cînd se întinde fumul pe pămînt, plouă. Idem 
Cînd zboară rîndunica pe jos, pe sub vite, plouă. Idem 


Cînd se scoală vrăbiele de noapte şi ciripesc strînse la un loc, 
plouă, e vremea rea, furtună. Idem 


Cînd zboară corbii, cioarele, stancele, asupra vîntului. Botoşani 


Cînd bat cucostîrcii din bîtlan. Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 295 


Cînd se tălăpăiesc rețele cu aripile de pămînt, ca şi cum ar înota, 
cer ploaie. 


Uliul cînd croncăneşte, cere ploaie. Mihalcea 
Broatecul cînd cîntă, asemenea. 

(Despre găini, cucoș, s-a văzut.) 

Cînd te bate tare somnul, plouă. 

Cînd te mănîncă tare în urechi, are să ploaie. 

Cînd te mănînc tare purecii, plouă. 

Cînd arde soarele tare, va ploua. 

Cînd zburd mîțele, e vreme rea, are să vremuiască. 

Cînd cară porcii paie în gură, asemenea va fi ger şi vreme rea. 
Cînd se bat vitele e semn de ploaie. 

Cînd se uită soarele înapoi, are se fie vreme rea. 

Cînd răsare soarele cu urechi, iar așa. 

Cînd plouă, de va fi ploaia cu bulbuci, va ţinea mult. 

Cînd se arde fundul ceaunului, făcînd mămăligă, va fi ploaie. 


Cînd se aprinde celiștea cuptorului, asemenea ; (gura cuptorului 
de sus.) Com. Buhalnița 


Cînd găsești în sobă, dimineața, cărbuni aprinși, nu se stîng peste 
noapte, are să fie ger. 


Ciocîrlanul cînd îţi vine la prag şi strigă, va fi ger. Toamna spre 
iarnă, cînd are să fie vreme rea, el strigă: 
„Cîrpiţi, cîrpiţi” sau „opinci”... 
iar primăvara, cînd are să se facă vreme bună strigă: 
„Simţii vară”... Sau: „Ciuboţele”... Sau: „Copii”... ca să iasă afară. 


Siret, Botoșani 
Cum va fi vremea de Simion Stîlpnicul va fi tot anul. 


Cum va fi de Cuvioasa Paraschiva va fi tot una păr la Sf. Dumitru. 
Botoșani 
Cum va fi de Stratenie va fi vara. Strojineţ 


Cum e de Blagoviştene e în ziua de Paști. 
De 40 de Sfinţi dacă plouă, plouă 40 de zile. 


Ploile de toamnă sînt pentru lacrimile femeilor, cînd li se duc 
ficiorii şi drăguțţii în catane. Ropcea 


De e ploaie de sărbătorile jidoveşti, plouă 40 de zile. 


De Paşti să nu dormi, că-ţi plouă fînul; (s-a văzut blăjinii.) 


296 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Să nu smulgi iarba cu mîna, că plouă tocmai cînd trebuie să fie 
frumos, ca să crească iarba, că aceea e hrana boului. Ropcea 

Copiii, cînd plouă, sparie ploaia, s-a văzut vol. I, p. 305, 485 sau: 

Stăi, ploaie, 

Că te moaie, 

Că te-ajunge soarele 

Şi-ţi taie picioarele. Botoșani 
Tot aicea, cînd plouă, zic: 

Plouă, plouă, 

Babele se ouă 

Intr-o casă nouă. 

Fetele dumică, 

Flecăii mănîncă. 
Dacă nu hrănești bine mîțele, îţi plouă la nuntă. Siret 
Să nu mănînci din oală, că-ţi plouă la nuntă. Horodnic 


Niciodată să nu bănuieșşti, dacă te duci la botez şi plouă, că atunci 
sau copilul, sau nănașul va avea ploaie la îngropăciune. Botoşani 


Cine ocăreşte ploaia cînd plouă, același lucru se întîmplă. Idem 

Cui îi pare rău că moare, îi plouă la îngropăciune. 

Să fie cât de secetă şi dacă treci cu mortul peste hotar, în satul 
acela plouă. D-na Maria Reus, Mihalcea 

Cînd cineva se îneacă, plouă cu săptămînile. 


Dacă se naşte pe lume un copil cu noroc, de e secetă, îndată va fi 
rouă; iar cînd îl botează, plouă; dar numai un copil din părinţi 
curaţi, cari nu umblă în alte căi, acela e cu noroc; şi acela de moare, 
e înger; care nu sînt născuţi din părinţi curaţi sînt îngeri de cei de 
la mîna stîngă. Petrea Beicu, Mihalcea 


Ca să ploaie, să uzi pe o copilă cu apă păr ce plînge și atunci 
plouă. Botoșani 


Ca să ploaie, să se scalde femeia îngreunată; e destul să-şi moaie 
picioarele în apă. Camena 


(S-a văzut strigoaicele.) 
Cînd îngroapă copilele păpușile, desigur plouă. Botoșani 
Cînd îi secetă, să arunci o cană nouă furată în fîntînă. General 


Cînd îi secetă, să furi din grădini 9 măciulii de mac și să furi o 
oală nouă din tîrg, să torni macul în oală și s-o arunci în fîntînă, dar 
atunci pe acea care a oprit ploaia o detună, că s-a pus în harţă cu 
Dumnezeu. Vezi vol. I, p. 133, 135. 


Ca să faci ploaie, să arunci crucea în fîntînă. Siret 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 297 


In Botoşani, pentru ca să ploaie, arunc icoana Maicei Domnului 
în fîntînă. 


Visuri 
Apă de visezi, e viață. 
Fîntînă, e noroc. 
Apă limpede, e veselie, sanatate. 
Apă mare, grijă. 
Apă tulbure, glodoasă — boală, moarte. 
De visezi că scapi cofa în fintînă, îţi cere un suflet apă. 
Spălînd cămeși de te visezi, sînt lacrimi. 
Plouînd de visezi, sînt lacrimi. 
Oi negre de visezi, are să ploaie. 
Oi albe, are să ningă, sînt nouri de omăt. 
Gîşte, rețe, are să ningă. 


Brînză de visezi, asemenea. 


Poveste. Fata cu ochii scoși 


Zice că era o casă, numai una singură în cîmp, şi femeiei i-a venit 
poftă de păstăi (de fasole) şi s-a dus la sora sa în sat, să-și aducă. 
Cînd a venit acasă, a găsit-o de copil; da Dumnezeu cu Sf. Petru şi Sf. 
Paul au venit la mas. „Eu, zice omul, bucuros v-aş primi în casă şi 
v-aş ospata, dar pe femeia mea au găsit-o durerile de facere.” „Dacă 
noi ştim asta, zice Dumnezeu, las’ c-om şedea cum vom putea, n-avea 
grijă d-ta de noi.” Ei s-au fost făcut calici. Să duce omul. Da 
Dumnezeu zice cătră ceialalți: „Are să se nască o fată, numai de-ar 
ploua, să nu fie secetă, cînd s-a naște, ca să nu fie... lucrul rău.” „Va 
ploua”, zice Sf. Petru. Ş-a dat Dumnezeu c-a plouat şi s-a născut 
fata. A doua zi, omul vrea să se ducă în sat să-şi caute cumătri; da 
ei îi zic că vor boteza ei; să le caute o căruță să meargă la preotul; 
şi s-au dus cu toți trei ş-au botezat-o. 

„De-amu, zice Dumnezeu, să-i dăm cîte ceva... Eu îi dau că, de cîte 
ori se va scalda, să se facă aur apa cea care se va atinge de ea.” „Eu, 
zice Sf. Petru, îi dau că, de cîte ori va plînge, să ploaie.” „Da eu, zice 
Sf. Paul, îi dau că, de cîte ori va rîde, să i se facă două flori la urechi.” 

S-au dus ei. Amu fata a fost crescut mare; dar era un ficior de 
împarat, că el lumea umbla să se însoare şi nu-şi putea găsi de 
potriva lui. Într-o zi, a mers fata cu ulciorul la fîntînă, să aducă apă; 
şi împaratul acela tocmai se întîmplase acolo, poposea caii. Ea merge 
de scoate apă; da apa strălucea ca aurul de la mînele ei. El o întreabă 
a cui e — şi se uită că e așa de frumoasă, cum nu mai văzuse el păn' 
atunci, cît umblase pe lume; şi ca s-o zădărască, îi ia ulciorul din 
mînă. Ea atuncea a început a plînge; şi unde n-a început a ploua, că 


298 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


gîndea boierul că se îneacă, radvanul şi caii erau cu totul în apă. El 
i-a dat ulciorul înapoi, iar ea a început a rîde ş-aşa frumoase două 
flori i s-au făcut la urechi ş-aşa de bine-i şedea, că na! 

A mers boieriul cu dînsa la casa părinţilor ei ş-a vorbit cu tatăl ei 
să i-o dea de soţie; ş-a scris-o pe dînsa și pe dînsul la tatăl ei pe 
poartă, de frumoși ce erau. De bucurie că amu ş-a fost găsit lui 
potrivă, s-a dus să pregătească nunta; iar pe dînsa avea să o aducă 
în urmă. 

A luat mă-sa ș-a trimis-o c-o soră a ei şi cu fată-sa druşcă; că ea 
nu putea să lese copiii. Da mătuşa-sa a făcut o azimă de făină pentru 
dînsele, iar pentru mireasă a pus o parte făină şi două părţi sare şi 
cînd mergeau pe drum i-a dat-o s-o mănînce. Ei din aceea așa i s-a 
făcut de sete, că tot una cerea apă şi apă, da apă nu era. 

„T-oi da apă, zice mătușa-sa, dacă mi-i da amîndoi ochii.” Ea s-a 
lasat şi i-a scos ochii să-i dea apă, așa de însetată a fost! Şi cînd au 
ajuns la o fîntînă, i-a zis ca să se plece să beie. Ea numai s-a plecat 
şi mătuşa-sa huștiuliuc!... a dat-o în fîntînă și ele amîndouă s-au dus 
în locul ei. Imparatul, dacă a văzut-o, n-a cunoscut-o că nu-i aceea 
ş-a luat-o pe asta ş-a făcut nuntă. 

Fata cea frumoasă a ramas acolo în fîntînă, nu s-a înecat, că nu 
era tare adînc, numai era glod şi nu putea ieşi, şi plîngea. Iaca vine 
un moşneag; şi ea începe a-l ruga: „Moşule, or cine eşti, mă rog 
scoate-mă de aici: de ești bătrîn, să-mi fii tată, de eşti tînăr, ţ-oi fi 
femeie, numai nu mă lasa să mor.” Moşneagul a scos-o plină de 
glod; da fetele lui nu erau departe, legau niște snopi; le cheamă și le 
zice s-o spele. Cea mai mare zice că ea nu vrea să să tăvălească; cea 
mijlocie zice că nici ea nu vrea. „Lasă c-o spăl eu, tată, zice cea mai 
mică”; şi fuga aleargă acasă şi aduce un ciubăr şi scoate apă din 
fintînă. Cînd o scoate din apă: apa ceea, cît era ciubărul roată, s-a 
fost făcut un bolohan de aur! Celelalte pe lîngă dînsa, — amu li era 
ruşine să ceară să le deie; și moşneagul a zis că numai cît cea mică 
are să aibă parte, că ea a fost mai bună. 

Au ţinut-o ei la dînşii cît au tinut-o, da într-o zi, nu-ș ce s-a 
întîmplat c-a început şi ea a rîde. „Vai! ce flori frumoase ai la urechi! 
zic fetele; dă-le tatei să le vîndă în tîrg, că pentru acele mare lucru 
poate să capete.” „Eu nu vrau nimic, zice fata, numai ochii mei, 
macar unul de l-aș capata.” „Dă-mi florile încoace, zice moșneagul, 
că eu ţi-i aduc.” 

S-a dus el cu florile cele prin tîrg; toţi oamenii să îndesau să le 
cumpere, da el zicea că pentru nimic nu le dă, numai pentru un ochi 
de om, cine-a avea să-i deie; şi s-a fost întîmplat şi împărăteasa cu 
împaratul cu radvanul la primblare, — împărăteasa zice: „Adă-n- 
coace, că eu am doi și ţi-i voi da, nu unul.” L-a dus acasă de i-a dat 
ochii. Fata, cum i-a pus, îndată a dat Dumnezeu că s-au prins la loc 
ş-a văzut. 

I-a mulțămit moşneagului şi s-a dus în lume. S-a dus la împaratul 
şi s-a apucat bucătăriță, ş-aşa de bune bucate făcea, că toți se mierau 
şi la toată lumea bucatele ei plăcea; de departe miroseau. Odată s-a 
fost făcut la un împarat bal ş-a mers împaratul cu împărăteasa ș-au 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 299 


mers o mulțime de ficiori de domni și de crai, da fetei aşa îi da 
Dumnezeu nişte straie de frumoase și trăsură și cai — și după ce să 
duceau toți, să îmbraca şi pe unde mergea, strălucea de la dînsa ca 
de la soare şi cu florele cele cînd rîdea așa de frumos îi şidea, că nu 
mai era ca dînsa nime. S-au pus împaraţii şi craii toți să afle cine-i; 
ş-amu, a treia oară, s-au luat cu trăsurile în urma ei şi s-a luat și 
împaratul ista, da ea întră în ograda lui! El iute, cînd era ea să să 
scoboare din trăsură, o prinde în brațe: „De-amu nu mai scapi, 
spune-mi cine ești?” „Nu mă cunoşti, zice ea împaratului, nu-ţi aduci 
aminte cînd scoteam apă la fîntînă ş-ai mers la părinții mei să mă iai 
şi eu am rămas în urmă să merg cu mătușa, — ea, inca și inca ce mi-a 
făcut!” Şi cînd a prins a plînge, şi cînd a prins a ploua! Pe urmă, iar 
a rîs şi florile s-au făcut la urechi la loc. „Hai la noi acasă şi te uită 
să mă vezi scrisă pe poartă, n-oi fi eu aceea?” 

Au mers ei păn! la casa tătîne-său și era ea cu adevarat, scrisă cu 
dînsul. Atunci el a venit ş-a început altă nuntă cu dînsa, dar pe acea 
a legat-o de coada unor harmasari nenvațaţi şi din urmă flecăii îi 
alungau cu harapnicele şi, unde a picat capul, s-a făcut deal, unde 
ochii, părău, unde picioarele, răschitoare, unde mînele, greble şi de 
atunci sînt dealuri şi părăie şi greble şi răschitoare pe lume. 

Dochiţa lui Hurghiş, Mahala 


Pe cînd umbla Dumnezeu pe lume, au ajuns noaptea la casa unui 
om sărman. Acolo tocmai atuncea năștea femeia. S-a născut o copilă. 
Dumnezeu spune omului că i-ar boteza, dimpreună cu Sf. Petru şi 
Paul. Omul a primit bucuros. După botez, Dumnezeu zice cătră Sf. 
Petru şi Paul. „Eu am să-i dau ca dar copilei acesteia că, de tot pasul 
ce va păși, să se facă în urma ei un galbăn. Da tu ce-i dai?” îl întreabă 
pe Sf. Petru. „Eu îi voi da că, de cîte ori va plînge, să-i curgă diamante 
din ochi.” „Da tu ce-i dai?” îl întreabă pe Paul. „Eu îi dau că, de cîte 
ori va rîde, trandafiri să-i curgă din gură.” — S-au dus ei. 

Cum a început copila a umbla, de tot pasul unde pășea, în urma 
ei rămînea galbănul. S-au fost făcut părinţii ei bogaţi straşnic. Iată 
că visează ficiorul împaratului că în cutare loc să află o fată cu 
aceste daruri. Porneşte ficiorul împaratului s-o caute ş-o găsește. 
Au făcut vorbă şi s-a întors acasă să spuie la părinți să facă nunta. 
Ea a pornit în urmă c-o mătușă a ei şi c-o vară. Mătușa și vara ei, de 
ciudă, pe drum, i-au tăiet picioarele şi i-au scos ochii ș-au aruncat-o 
într-o fîntînă. Un bătrîn a scos-o ş-a adus-o acasă, dar ea, unde calca 
cu monturele ei, tot să făcea galbănul. 

Acuma şi moşneagul se făcuse bogat. Diamante, de asemenea, 
avea destule. 

După ce-a mai uitat din supărări, a început a rîde. Au început a 
curge trandafiri pe jos! Ea a făcut un buchet frumos și l-a dat 
moșneagului să se ducă la uşa bisericei şi pe nimic să nu-l deie, 
decît pe doi ochi, cine-i va da. Vine la biserică împărăteasa, vara ei, 
şi vede buchetul. Vra să-l ieie pentru împaratul, gîndea că, de i-l va 
da, o va iubi, căci el nu să uita la dînsa. I-a dat cei doi ochi ai fetei 
şi i l-a luat. 


300 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Fata a pus ochii şi îndată s-au prins. Acuma vedea. Să apucă să 
coase, cu diamante, o basma tare frumoasă și-l trimete pe moşneag 
s-o vîndă pentru două picioare de om, cine-i va da. Împărăteasa i-a 
dat picioarele şi pe loc s-au lipit cum au fost. „Acuma, zice ea bătrî- 
nului, ia aur mult și dă să-mi facă la aurari o raclă, în care să mă pot 
închide pe dinlăuntru.” Cum i-a adus-o, s-a pus într-însa ş-a zis 
moșneagului s-o ducă şi s-o puie în mijlocul bisericei. Vine împaratul 
şi vede racla şi să gîndeşte că atîta aur ca să facă o raclă nu poate 
nime să aibă, decît logodnica lui. Poroncește să i să ducă racla în 
odaie la dînsul. S-a uitat cît s-a uitat, a cercat s-o deschidă, dar 
văzînd că nu poate, a pus-o sub pat. Noaptea ea a ieşit pe cînd 
dormea el, a plîns peste aşternutul lui și l-a stropit totul cu 
diamante. A doua zi, el să scoală şi să miară. A doua noapte, ea rîde 
deasupra patului lui şi-l presură totul cu flori. Cînd s-a trezit 
împaratul, un miros de-l îmbata! A treia noapte, n-a mai dormit, s-a 
pus s-o pîndească și prinzînd-o în braţe, nu s-au mai despărţit. Cu 
mătușa ei şi vara — a făcut ca şi mai sus. V. Tanasiuc, Clucucica 


* 


$ 12. Iordanul 


Botezul Domnului (în 6 ianuarie) 


Ce povestesc oamenii despre Iordan: 

Adam a fost dat diavolului, prin înscrisul ce l-a făcut, toate sufle- 
tele: şi cele vinovate, şi cele nevinovate, iar hărtia, diavolul a pus-o 
într-un şip şi a slobozit-o în apă sub o piatră. Dumnezeu a trimes pe 
Sf. Neculai în iad să-l întrebe cine poate scoate înscrisul de la dînsul. 
E] a zis că nime nu-l va putea scoate, decît acela ce se va naște din 
fecioară şi să va boteza de două ori. Acu iadul se împluse de suflete 
şi gemeau. El îi lua fără judecată şi-i ducea şi pe cei vii, şi pe cei 
morți. Lui Dumnezeu i-a fost milă şi l-a trimes din duhul său pe 
lume pe Domnul Hristos. Cînd Domnul Hristos a fost de 30 de ani, 
a căutat pe Sf. Ioan, să-l boteze în apa Iordanului. Găsindu-l, i-a zis: 
„Ioane, botează-mă.” „Nu ştiu cum!” a zis Sf. loan. „Fă cum ştii”, a 
zis Domnul Hristos. Sf. Ioan a luat apă şi i-a turnat în cap ş-a zis: 
„Că a ta este împărăţia şi puterea, în ceri şi pe pămînt; a Tatălui ș-a 
Fiului ș-a Sf. Duh, amin!” Atunci Domnul Hristos a slobozit trei 
lumînări în apă, care au mers păn' în fundul mărei ş-au ars hărtia 
de la necuratul. 

Diavolul nu s-a lasat cu atîta, s-a apucat să facă un scaun în iad, 
să-l prindă pe Domnul Hristos cînd va veni etc., dar Domnul Hristos 
a blagoslovit şi s-au închis lăcăţele, ş-amu el stă acolo ferecat și tot 
anul lanţurile lui să desfac; dar cînd vine la Bobotează şi strigă 
preotul „Chiraleisa”, atunci lanțurile se întăresc din nou. 

Ioan Pisarciuc, Roșa 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 301 


De demult, erau draci mulți pe lume şi dracul avea treabă la om, 
pe oameni de vii îi ducea în iad şi-i muncea, dar dacă i-a luat Domnul 
Hristos asupra sa, să cheamă că sîntem ai lui Dumnezeu, că avem 
cruce cîţi sîntem botezați şi dracul nu mai are treabă, nu să poate 
apropia. El de cruce fuge, îl arde! De ce să zice: „Ucigă-te crucea!” 
Atîta să teme: de cruce, că-l arde, și de tun, că-l ucide, de aceea să 
zice: „Ucigă-te tunul.” El pe oameni mereu umblă să-i îndemne la 
rău, să facă pacate, doar i-ar putea lua în iad. Păn' la Domnul 
Hristos, oamenii erau bezmetici, nu să știau ce-i pe lume. 

Ștefan Pita, Mihalcea 


Sfirșitul lumei și cei 30 de ani ai diavolului 


Cînd au făcut lumea, Dumnezeu a spus diavolului că să facă el 
pămîntul şi casa, căci Dumnezeu va face pe om, şi pentru lucrul lui, 
îl va pune în scaun. Dar cum nu s-a putut să fie decît un tată la copii, 
tot astfel nu s-a putut să fie decît un Dumnezeu pe lume. 

Diavolul, de ciudă că nu l-a pus, a făcut o fîntînă ca să-l închidă pe 
Domnul Hristos, cînd va veni; căci el vrea să fie singur pe lume 
stăpînitor, nu-i era destul că lua și pe vinovaţi, şi pe cei nevinovaţi 
şi-i muncea în iad, că amu nu mai încăpeau. Cînd s-a scoborît Domnul 
Hristos în iad, el i-a zis să între în fîntînă etc. Dumnezeu a suflat şi 
l-a închis. Diavolul a început a răcni: „Tu m-ai închis aicea, eu n-am 
parte la jumatate de împărăție pe lume ca şi tine?” „Vei avea, zice 
Dumnezeu, dară tocmai la sfîrşitul lumei; atunci 30 de ani întregi 
ai să fii numai tu stăpîn.” Ş-a deschis Dumnezeu iadul și au ieşit la 
suflete 7 zile şi 7 nopţi necontenit, pănă s-a deşartat. Şi amu-i iadul 
gol. El s-a mîniat ș-a început a striga: „Cum, cei buni ţ-ai luat toţi 
ție şi mie ai să-mi laşi numai pe cei calici?” 

„N-ai grijă, a zis Dumnezeu, că toţi cei mari, toți vornicii şi boga- 
taşii au să fie ai tăi şi cei saraci ai mei!” (Că vornicii înşală și bogaţii 
sînt fudui şi nemilostivi.) 

Atunci, la sfîrşitul lumei, cînd i-a făgăduit Dumnezeu, el are să 
poată ieşi de acolo şi are să caute să-şi facă norod, să i se dea lui. 
Oamenii noștri, cari vor fi a lui Dumnezeu, nu se vor da lui şi el i-a 
munci, i-a pune să care pietre şi să facă poduri — podurile vor fi cu 
cuie pe ele şi i-a pune să treacă cu picioarele goale, să-i înfrice, ca să 
i se deie. Da acei cari vor fi ai lui Dumnezeu nu se vor teme, vor trece 
şi le va fi moale ca pe paie sub picioare; şi-i va pune să treacă prin foc 
şi cei ce vor trece le va fi rece, ca şi cum n-ar fi foc. Atunci apă n-a fi, 
vor vrea oamenii să beie apă şi el va schimba apa în aur şi argint, 
numai atîta apă va fi, cît va purta-o el în ciubere: ud de-a lui şi de 
cal. Şi care va putea să răbde va fi bine, da care va bea va fi al 
necuratului. Noi de aceea, în ziua de Ajunul Iordanului, nu mîncăm 
şi nu bem nimic, pănă nu gustăm agheazmă; ca să putem rabda pe 
ceea lume, cînd va veni el. 

Da Dumnezeu așa are să facă, că are să scape pe oameni degrabă 
de muncă; anii aceia n-or fi ca aceştia lungi. Acei 30 de ani vor fi ca 
30 de zile, ziua are să fie ca ceasul, iar ceasul, ca minuta. 


302 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Pe urmă, are să dea Dumnezeu foc, să ardă și cei vii, şi cei morți, 
şi s-a deschide pămîntul şi va arde de 7 stînjeni, iar după ce va fi ars 
totul, cenușa o va sufla Dumnezeu pe valea lui Safat şi acolo vor 
învia cu toții şi va fi judecata. Pe cei buni îi va lua Dumnezeu, iar cei 
păcătoşi vor fi ai diavolului şi-i va duce în foc. Da Maica Domnului 
tot are să moaie fuiorul cel de la Bobotează în foc de trei ori și are să 
scoată suflete, cîte s-or prinde. De aceea femeiele dau la Bobotează, 
la cruce, fuioarele cele mai lungi. 


Femeile din Mihalcea perie bine fuiorul care-l dau la cruce, să 
n-aibă puzderie într-însul, ca să se rupă, căci păcătoşi vor fi mai 
mulţi decît buni. Cine ştie, poate şi aceea ce dă să fie pe acolo. 


Zice că-i tare pacat dacă femeia desparte fuiorul şi dă numai 
jumatate; Maica Domnului atunci plînge că nu l-a dat întreg 
Domnului Hristos. 


Fuiorul ce se dă la cruce, în Mihalcea, se cheamă „crijma lui 
Hristos”. Safta Andriciuc 


Maica Domnului, de cînd lumea, tot împletește la un sac din 
fuioarele ce se dau de Bobotează la cruce, cu care să scoată sufletele 
din iad. Roșa 


In Ropcea, spun că împleteşte o mrejă. 


In Botoşani, cari n-au cînepă dau la cruce jerbii de bumbac cum- 
parat. Aice, se spune că Maica Domnului se duce în toată ziua de 
Inviere cu fuiorul şi scoate sufletele din iad, cîte se pot prinde. 


La sfărşitul lumei, apă n-are să fie deloc. Diavolul cel mare stă în 
iad legat de un munte, atunci el va ieși şi va ascunde toate izvoarele, 
toate apele, sub o piatră şi n-are să rămiîie de băut decît păcură şi 
leşia ce o fac femeiele vinerea şi în sîmbetele morţilor, precum şi 
după Bobotează cele două săptămîni. Ioan Pisarciuc, Roșa 


Ajunul Bobotezei 


De Ajunul Bobotezei, se fac aceleași bucate ca şi de Ajunul 
Crăciunului. Ajunul acesta, unii spun că se posteşte pentru că, dacă 
gustă agheazmă de cea mare, să nu se mănînce îndată carne. Dimi- 
neață, pănă ce nu aduc agheazmă de la biserică şi nu gustă, nime nu 
mănîncă, nici copilul cel ce suge. 

Preotul vine cu crucea şi cu agheazma, de stropeşte în casă şi 
masa; oamenii sărut crucea şi preotul îi stropeşte pe fiecare. La 
cruce, se leagă un fuior de la toată casă. Masa e întinsă; preotul o 
blagoslovește şi se pune de gustă. După ce a plecat preotul, în 
Moldova, să pun de mănîncă cei de casă. In Bucovina, tot cina de 
sară li e mîncarea de căpitenie. 


Dacă vrai să nu-ţi mănînce uliul puii, în ziua de Ajunul Bobotezei, 
să dai un ou de sufletul uliului, dar n-a vra nime să-lia, că n-a avea 
pui, tot anul îi va mînca uliul puii. Ropcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 303 


Sub preot, să pun grăunţe şi fîn, care apoi să dau la găini, iar 
fînul să pune în cuibare la cloşte, căci e spori în pui, îi scot pe toți 
şi-i cresc. Moldova 


Mai demult, în satele de lîngă Cernăuţi, cum e şi Horecea, pe 
preot îl duceau oamenii de la o casă păn! la a 12-cea casă cu lumînări 
aprinse, strigînd „Chiraleisa!” şi tot așa păn' ce găteau. Acuma, să 
petrece numai pănă la altă casă. În Moldova, și acuma îl duc pe 
preot oamenii gramadă, cu lumînări. 


Masa se pregăteşte ca şi de Ajunul Crăciunului. În timpul acestor 
două săptămîni, în satele de pe lîngă Cernăuţi, sămințele toate au 
stat sub fața de masă, de Bobotează mai stropesc masa în cruce cu 
agheazmă și apoi, gustînd din trei locuri din mîncare, iau mîncarea 
pregătită pentru vite, o stropesc cu agheazmă, stropesc şi fînul în 
iesle şi le dau să mănînce, zicînd după cum am aratat la Ajunul 
dintăi; apoi să pun gospodarii şi mănîncă. 


În această noapte vitele vorbesc; să spune în Mihalcea. 
În Mihalcea, de Ajunul Bobotezei, să colindă umblînd cu capra. 


În Ilișești, fetele fac toate vrăjile de măritare, ca şi spre Anul 
Nou. În sara aceasta, lipesc de cornul drept al vitelor cîte o cruciță 
de ceară, ca să fie aparate peste an de boale. Tot astfel, lipesc crucițe 
de ceară pe toți patru păreţii casei, dinlăuntru, căci atunci nu se pot 
apropia pocitură, boale, — cînd trec pe aproape, zic îndeele: „Aici să 
nu ne apropiem, căci este cruce de la Iordan și apără casa.” 

Catrina Pantea, Mihalcea 

(S-a văzut sămînța de bostan, de Bobotează.) 


În Moldova, paiele ce să aștern în ziua de Bobotează sub picioarele 
preotului, cînd sfințește agheazma, se dau la vite, pentru blagos- 
lovenia vitelor şi roadă peste tot anul; au spori şi izvor şi sînt sănă- 
toase. Din acelea paie fac colăcei şi-i pun prin copaci, ca să rodească 
la anul. Botoșani 


În Mihalcea, în ziua de Ajun, fetele pregătesc cana cu care au să 
meargă după agheazmă. [i fac cruciți de ceară şi o împodobesc cu 
ghirlănzi de berbenoc poleit, cu flori, iar la toartă leagă în cruciș lînă 
roşă. Tot atunci sau şi mai înainte, pregătesc lumînarea pentru 
Iordan, numită troiță; cu aceasta în mînă, asistă la sfinţirea apei. 
Troiţa se face astfel: iau o lumînare mare, lîngă care lipesc la mijloc 
o cruce de lemn simplă, o leagă bine, iar împrejur pun busuioc, 
spice, măciulii de mac, flori uscate, căline, şi fac un mănunchi mare, 
astfel că crucea nu se vede deloc. Pe deasupra, pun berbenoc poleit, 
vîsc (vîscul înaintea Iordanului să vinde pe piaţă în Cernăuţi); prin 
verdeața aceasta, mai pun simetric şiraguri de mărgele, lînă roșă, 
iar mănunchiul în jos, precum și lumînarea, o învălesc c-o naframă 
frumoasă, ca o lumînare de botez; mai ales să face troiţa peste Prut, 
unde populaţia e mai rusificată. Spicele, macul etc. sînt bune de 
leac, de sămînţă, de afumat vaca, cînd e bolnavă la ulger, viscul e 


304 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


bun de tusă etc. După ce se sfirşeşte Iordanul, lumînarea o duc în 
biserică şi o lasă să stea păn' la Stratenie, atunci o aduc acasă şi, 
dezbrăcînd-o de toate, o întrebuințează ca lumînare simplă, în ziua 
de Paști, cînd merg la înviere. E un obicei vechi creştinesc, cu resturi 
păgîne. 

Care nu au troiță, ci simplu lumînare, vin cu ea aprinsă păn' 
acasă şi aice îşi pîrlesc părul în frunte, în ceafă şi pe la urechi; ca să 
nu se teamă noaptea, să nu aibă frică peste an. Fac cruce cu lumînarea, 
pîrlind grinda în casă, şi afumă vitele; mai ales fac acestea cu iască, 
pe care o aprind la Iordan, de la săcăluşele cu care se împușcă, cînd 
se face botezul Domnului şi poporul strigă într-un glas: 
„Chiraleisa!” 


Împușcatul 


Diavolii, cînd s-a botezat Domnul Hristos, au venit cîtă frunză şi 
iarbă, trăsnind şi pocnind pe apa Iordanului, că se auzea cine ştie de 
unde huitul, să nu lese să se boteze Dumnezeu. Dar Dumnezeu a 
poruncit la preoți să citească și să sfinţească apa și cînd au început 
oamenii a împușca ș-a striga „Chiraleisa!”, gheaţa s-a rupt sub dia- 
voli şi cu toţii au căzut în apă şi s-au înecat; de aceea, amu nu sînt 
aşa de mulți, s-a curăţit lumea de dînşii. Pe acei cari au mai ramas 
îi omoară Sf. Ilie cu tunul, dar ei la om n-au ce cata. 

Ștefan Pita, Mihalcea 


În Rarancea, la granița Bucovinei dinspre Rosia, Iordanul îl fac 
ambii preoţi, atît cel bucovinean, cît şi cel rus, lîngă graniță, deodată, 
şi cînd împușcă din săcăluși aice, acolo slobod salve de puşti soldaţii 
ce stau înșirați pe graniţă. De la d-l părinte Gh. Levescu 


Cînd se strigă „Chiraleisa”, îndată omul capătă putere, se sim- 
țeşte că e mai tare, mai cu curaj. Atunci toate necurăţeniele, toate 
boalele, toate fiarele, cîte sînt stricăcioase omului: lupi etc. se îm- 
prăștie, se depărtează, fug fiecare la locaşurile lor prin păduri şi tot 
anul e curat, pănă iarăși la Sf. Andrei, cînd iese ele şi țin păr la 
Crăciun mai tare. De Crăciun, le alungă băieţii cu colindele şi cu 
uratul, cu pocnitele de bice, iar de Bobotează se duc cu totul. (Vezi 
vol. II, p.33.) 


De Bobotează, cînd strigă preotul „Chiraleisa” şi stropeşte în 
patru părți cu agheazmă, pe necuraţi atunci îi arde şi toţi aleargă să 
se ascundă care încotro. Atunci nu-i bine să lași nimic afară; petecă, 
pînză, să aduci totul în casă; nici omul, pe lîngă casa lui, afară să nu 
steie; căci „el”, sub ce găsește atunci, se ascunde, nici chiar bucii în 
pod să nu-i laşi. — La o femeie a trăsnit vara în polobocul cu buci; căci 
el, unde se ascunde în ceasul acela, în ziua de Bobotează, merge şi se 
ascunde vara, cînd tună, şi Sf. Ilie îl trăsneşte. De aceea oamenii 
închid îndată uşele și astup cahla, cînd aud strigînd la Iordan, doar 
n-ar întra atunci în casă. În ceasul acela, ei cîtă frunză şi iarbă fug, 
se ascund în fundul apelor şi a pămîntului și se împrăștie. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 305 


Săptămînele celea, să nu moi cămeșile în părău, căci ei de cămeși 
să prind şi iese. De arunci o cotreanţă atunci în apă, de cotreanța 
ceea se prind sute de mii și înoată cu dînsa. Catrina Beicu, Mihalcea 


Babele cele afurisite moaie în zilele acele petecă în părău şi îl 
scot; ele ştiu pentru ce le trebuie! D-l Ilie Dulgher, Broscăâuţi 


(Vezi grindina şi diavolul vol. II, p. 184.) 


Două săptămîni după Bobotează, cămeșile nu se spală, căci sînt 
apele sfinţite. General 


Cînd sfîrşeşte preotul agheazma, pornește de la părău spre bise- 
rică stropind în toate patru părţile; atunci cei care au venit după 
agheazmă aleargă care mai de care, să ieie întăi, să grămădesc, se 
împing, să bat. Agheazma dintăi e bună pentru dragoste, cinste, 
măritare; — să să spele fata cînd se duce undeva, ca aşa să se grămă- 
dească pețitorii şi așa să fie de cinstită. — Cu agheazmă stropesc şi 
vita, cînd o duc la vîndut. Îndată după ce s-a luat agheazmă, fetele se 
cufundă în părău de 3 ori, ca să se mărite, să se strîngă flecăii la 
dînsele, cum s-a strîns norodul la Iordan. 

În satele în care umblă cu malanca, flecăul ce a fost îmbracat ca 
femeie trebuie să se scalde în părău, ca să nu se dioache, de a fost 
tare frumos; iar moşneagul sare peste foc, în ziua de Anul Nou sau în 
ziua de Sf. Ioan, ca să nu-i facă ceva necuratul. 


În ziua de Bobotează, cum vii cu agheazma acasă, mergi şi 
stropeşti în toate părțile, pe la vite, pe la gospodărie, torni în fîntînă 
şi diavolul fuge, n-are cum se apropia, nici în apă n-are voie, că e 
cruce; doar în belți de cele stătute dacă şede. 


Iordanul, Boboteaza, e zi mare, o dată-n an, cînd se sfințesc toate 
apele, fîntînele şi ne apără Dumnezeu cu crucea de rău. De atunci se 
botează oamenii cu apă; pănă atunci, Sf. Ioan boteza, dar numai cu 
lumînarea. D-na Elisaveta Reus, Mihalcea 


În ziua de Bobotează, în Şcheia, merg la ţintirim şi toarnă 
agheazmă la copiii cei morți şi nebotezaţi şi dacă toarnă 7 ani, e ca 
şi botezat. 


In Ropcea, dau agheazmă de sufletul celor ce s-au spînzurat etc., 
de sufletul celor ce nu mai au pe nime, şi li e pe ceea lume mai uşor. 


Cu agheazmă să stropeşte vita, de e bolnavă, să alung farmecile, 
ba şi de pistrui e bună. 


Numai calul nu se poate stropi cu agheazmă; căci calul e blas- 
tamat de Dumnezeu; el piere şi nu se satură; el, şi mort, e cu iarbă-n 
gură. Diavolul în cal se preface, în om, în iepure; dar în bou, oaie, 
porc, nu, căci acelea sînt blagoslovite de Dumnezeu. 

Elena Braha, Mihalcea 

Dacă se botează vrun băiet în ziua de Bobotează, cine vra îi pune 
numele Iordache. 


306 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Cînd se naşte vrun copil iarna, pe cînd sînt troiene, i să pune 
numele Troian. Se punea mai de demult. 


Păn' la Bobotează, e dricul iernei, de la Bobotează crapă gerul și 
iarna e pe ducă. 


Agheazma ce să face peste an 


In Bucovina, a doua zi de Duminica Mare, se face agheazmă 
pentru roada cîmpului; să merge cu procesie în cîmp şi se stropeşte. 
(S-a văzut.) 


Tot aice, la 1 august, se face agheazmă pentru insecte în grădină, 
să nu mănînce viermii, şi cu aceasta se stropeşte grădina. 


In Ropcea, atunci duc la biserică snopi de flori, buruiene, spice, pe 
care le sfințesc şi sînt bune de scaldat, de samanat. 


Luni, a doua zi de Paști, se face agheazma Invierei, cu care se 
stropeşte biserica şi locul împrejur. 


Tot astfel să stropeşte în fiecare an, făcînd agheazmă a doua zi de 
hramurile bisericilor, numită „agheazma înnoirei”. (Biserica ce se 
face nouă se sfințește întăi cînd îi dă hramul, de sărbătoarea unui 
sfint și apoi din an în an.) 


In Moldova, se face agheazmă vineri după Paști, în ziua de „Izvo- 
rul Maicei Domnului”, care e bună de stropit cîmpurile pentru 
viermi etc. 


Agheazmă pentru gîngănii, aice se face de Trif. (Se va vedea la 
Trif.) 


Se face agheazmă în biserică la începutul fiecărei luni şi apoi, 
mergînd preotul la fiecare casă, stropeşte cu aceasta, ca să curețe, să 
alunge relele, fapturele, pentru sanatate etc. 


Fac particularii agheazmă la începutul fiecărei săptămîni, avînd 
un preot tocmit anume cu luna, ce vine să facă. Cu aceasta se stro- 
peşte în casă, pentru sfinţirea casei şi a trupului; căci zice Hristos în 
rugăciunele aghezmei: „lată v-am dat vouă (preoţilor) putere asupra 
duhurilor celor necurate, ca să curăţiți norodul de orice boale și să 
tămăduiţi.” 

Într-o casă unde sînt boli multe, se întîmplă pagube, nenorociri, 
îndată îşi aduc aminte că n-au făcut de mult agheazmă; atunci 
cheamă preotul şi fac, stropesc peste tot locul şi depărtează tot ce-i 
rău. 


Asemenea, se face agheazmă și pentru farmece. 


Agheazma cea mare de la Iordan nu se poate întrebuința la toată 
nimica, ca în Bucovina, numai cînd se împărtășește cineva, cu o zi 
înainte bea agheazmă, se toarnă în fîntîni cînd se curăţe sau cînd un 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 307 


vas s-a spurcat, după ce l-a fiert, l-a frecat, să toarnă agheazmă şi 
apoi se poate întrebuința, e curat etc. 


$ 13. Sf. loan Botezătorul 


A doua zi de Bobotează, în 7 ianuarie e Sf. Ioan Botezătorul, 
atunci se fac patroane. Despre Sf. Ioan vezi vol. I, p. 52. Despre el 
puţin să poate scrie, deoarece poporul, în toate povestirele, îl confundă 
cu Sf. loan de la Suceava; după cum să vede şi vol. I, p. 181 — ceea ce 
se adiverește în povestea Maicei Domnului — vezi la broască, partea 
prezentă: Maica Domnului găsind pe Domnul Hristos. S-a văzut 
rugăciunea de sară vol. I, p. 424. 


Despre constelația numită Plugul (constelația lui Orion), să spune 
în Mihalcea că acolo e Sf. Ioan. Sf. Ioan era bat ş-a fost adormit pe 
plug. „Ioane, strigă Dumnezeu, scoală, căci sînt 4 ceasuri și te apucă 
de arat”! Isidor Filip, Mihalcea 


În miezul verei, cad Sînzienele, naşterea lui Sf. Ioan. Sînzienele sînt 
pentru roada grădinilor ş-a cîmpului, pepenilor, curechiului; să va 
vedea vol. III". Atunci se strîng buruiene, flori şi să sfinţesc. S-a văzut 
Sînzienele la tun. — Pănă la Sînziene cîntă cucul. — Vezi vol. I, p.261. 


„Capul lui Sf. Ioan sau os viu” se numeşte în Mihalcea un trifoi 
alb, mare, ascuţit; e bun de scaldat, pentru întărirea trupului, 
pentru boale. Sînziana e, asemenea, bună de scaldat. 


Vîntul e Sf. Ioan, s-a văzut vol. I, p. 345. Vezi învățătorul vol. I, p. 46. 


De Sf. Tăierea Capului Sf. loan sau „Sf. loan taie capul pe 
curechi”, nu se mănîncă curechi, mere, vezi vol. II, p. 334. Lui Sf. 
Ioan, de 7 ori i-au tăiat capul pe curechi şi iar a înviat. Ropcea 


În ziua aceasta să posteşte. Vezi frigurile vol. II, p. 147. 


$ 14. Lanţul Sfîntului Petru în 16 ianuarie 


În ziua de Sf. Petru de iarnă sau Lanţul Sf. Petru, e jumatate de 
iarnă. Din ziua aceea păn' la Sf. Petru de vară, e tocmai atîta cît e de 
la Sf. Petru de vară pănă atunci. 


În Bagiurea (Moldova), ţin Lanţul Sf. Petru pentru lupi. Povestea 
spune că Sf. Petru e mai mare pe lupi, atribuindu-se lui Sf. Petru 
aceeaşi poveste cu lupii ca şi lui Sf. Neculai, în Mihalcea, şi lui Sf 
Gheorghe, în Botoşani. (Se va vedea vol. III”). 


În Şcheia, ţin pentru sanatatea vitelor. 


În Voloca, spun că, la Sf. Petru de iarnă, se întorc jivinile în 
pămînt cu capul în sus. Gh. Bileţchi 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


308 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


In Mahala, ţin pentru şoareci; căci le rod toate celea, dacă nu ţin. 
Aici spun că, în ziua ceea, fac şoarecii nuntă. Dochiţa Hurghiș 


$ 15. Şoarecii. Din ce s-au făcut șoarecii 


A fost odată un om ş-o femeie foarte saraci. Să duce omul într-o 
zi la pădure, întălnește pe Sf. Arhanghel Gavriil; îi dă o legătură cu 
galbeni. Omul vine acasă ş-o pune într-o putină cu cenușă. Vine 
femeia fratelui său la ei, să împrumute cenușă; femeia omului, ne- 
ştiind nimică, merge şi-i dă cît a putut apuca, cu legătură cu tot. 
Merge omul să caute banii, — nu-s; ocăreşte femeia; — femeia ce era 
vinovată, dacă n-a ştiut! Merge la frate-său, o roagă pe cumnată-sa 
să-i întoarcă, ea nu vra. Merge iar în pădure. Îl întreabă Arhanghelul 
ce ş-a cumparat pe bani? El spune... — „Asta, zice îngerul, e pentru 
aceea că n-ai spus şi femeiei!” S-apucă și-i dă o masă, cînd îi va zice: 
„Masă, deschide-te!” are să iasă fel de fel de mîncări. 

E] ia masa şi se duce în ciudă la frate-său, să-i arete. Frate-său, 
după ce a mîncat bine ş-a băut, i-a luat masa; iar pe dînsul l-a alungat. 

Merge iar în pădure; îi dă Sf. Arhanghel un berbec; cînd va zice: 
„Berbece, scutură-te!”, să curgă o mulțime de bani. El iar merge pe 
acolo, să le arete. Frate-său a strîns toţi galbenii, a luat berbecul şi 
iar l-a alungat. 

Se întoarce iar suparat în pădure: „De ce l-ai dat, zice îngerul! 
Na-ţi amu doba asta, du-te la frate-tău şi să zici: «Toţi din dobă!» pe 
urmă, cînd îi vra iar să închizi, să zici: «Înapoi în dobă!» că trebui 
să-ţi dea lucrurile ce le-a luat.” Merge și-i spune: „Amu, frate, trebui 
să-mi dai lucrurile înapoi, c-a fi rău.” Femeia îl dă afară. Mînios, 
omul zice: „Toţi din dobă!” Ş-au ieşit o mulțime de-a draci ş-au 
început a-i bate pe amîndoi şi i-au petrecut bătîndu-i păn' în pivniţă, 
unde erau ascunse lucrurile. El ș-a luat lucrurile şi s-a dus la femeie 
acasă. Amu, ei se făcuse tare bogaţi. Într-o zi, îi zice femeia: „Știi tu 
ce? Ca noi, puternici și bogaţi, nu mai sînt pe lume, hai și l-om 
omorî pe Dumnezeu, să fim şi noi Dumnezei.” 

Merg prin pădure, găsesc un moşneag. Îi întreabă ce caută? Ei 
spun că pe Dumnezeu, ca să-l omoare, să rămîie ei în loc. „Dacă-i așa, 
zice Dumnezeu, şi nu vă mulțumiți cu ce aveţi şi vreţi să fiți cei mai 
mari, să fiți voi dar cei mai mici și de toate cele să vă temețţi şi, de 
frică, tot pe ascuns să umblaţi!” şi s-au făcut o păreche de șoareci. — 
Şi de atunci sînt șoarecii pe lume. Dl. Cornel Dumitrescu, Roșa 


Șoarecul e dracul 


Şoarecul nu-i prieten omului, că el a făcut bortă la corabie, ca să 
prăpădească pe oameni; da şerpele e mai prieten, că el îndată a vîrît 
coada ş-a astupat. Şoarecul s-a facut din dracul. (S-a văzut, vol. I, 
p. 35.) 


Şoarecul e dracul; el răstoarnă căruţa pe drumul neted; (s-a văzut.) 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 309 


Şoarecul, curat că e dracul, că el ce pozne îţi face, numai dracul 
ț-a face. El de ce, cînd roade sacul, nu face o bortă mititică, cît să 
mănînce? Da face borta cît palma, ca să facă oamenilor pagubă, rău! 

Grigoraşciuc, Mahala 

Cînd îți rod şoarecii lucrurile, să ştii că ți se fură din casă, ai 

talhari în casă, e pricaz. 


Şoarec de visezi, sînt farmece, fapt, sau ai în casă talhari. 


Șoarecul suflet 


Şoarecii îți rod lucrurile, dacă t-a fost vro femeie îngreunată în 
casă și s-a uitat cum mănînci și dacă i-a fost poftă şi nu i-ai dat; îți 
rod șoarecii din straie. Mihalcea 


Sub noi, sînt oameni ca şoarecii, vezi vol. I, p. 43. 


Femeiei, cînd i să mişcă întăi în pîntece copilul, i se pare că a 
trecut un şoricuţ şi tresare. 


* 


Odată un muscal a mers în gazdă la un om. Muscalul nu putea să 
doarmă şi s-apucă să-şi grijască armele; dar vede un șoricuț ieşind 
din gura omului. Şorecuţul merge la ușă; muscalul îi deschide şi se 
ia după dînsul. Merge, merge, ajunge la un părău; muscalul pune 
sabia de-a curmezișul și şoricuțul trece. Merge la un copac și tot se 
învîrteşte împrejurul lui; pe urmă, vine înapoi, trece peste sabie și 
vine acasă şi se vîră în gura omului înapoi. 

Trezindu-se omul a doua zi, îi spune muscalului că a visat că a 
trecut o apă peste un pod ş-a mers la un copac, sub care era îngropată 
o comoară. — „Da mi-i da şi mie jumatate din comoara ta?” — „Ț-oi 
da.” — „Hai, zice muscalul, să ţ-o arăt.” L-a dus la copacul în jurul 
căruia a umblat şoarecul, au sapat ş-au găsit sub copac bani. 

Auzită în Basarabia de Ioan Pisarciuc, din Roșa 


Oală spartă, covată, strachină, să nu ţii în casă, că de trece musca 
sau şoarecul prin borta ceea, trebuie să moară unul din gospodari. 


Tiganul și șoarecul 


Tiganul, de cînd lumea, a fost minciunos şi este. Odată un ţigan 
era bucatari la un boieri şi i-a fost făcut femeia copil; să cere la boieri 
să meargă la cumătrie; dar a zis c-a veni chiar a doua zi la slujbă. 
Trece-o zi, el nu vine, trece alta, iar nu, a fost şezut o săptămînă. 
Amu, tiganul știa că nu-l așteaptă cu colaci şi că n-are să-i fie lui 
tocmai moale, cînd are să să ducă; gîndeşte el feluri și chipuri ce 
minciună să spuie. Ajunge la curte, îl cheamă cucoana şi boieriul, 
mînioși foc. „Măi tigane, ce-ai şezut așa de mult?” „Dacă m-am 
pornit de 9 ori cucoane şi mi-au ieşit înainte 12 lupi.” — „12 lupi, 
tigane?” — „12, cucoane!” „Mă ţigane, tu nu spui drept, că n-or fi fost 


310 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


12, or fi fost poate numai 10.” — „Poate numai 10, cucoane.” — „Da 
poate numai 7.” — „Poate că numai 7, cucoane.” — „Da poate numai 
cinci!” — „Or fi fost şi cinci.” — „Apoi dar vezi că ai spus minciuni 
adineoarea, c-au fost 12.” — „Ba zău 12, cucoane!” „D-apoi eu ţ-am 
spus că tu nu i-ai numarat bine ş-or fi fost numai cinci” — „Poate 
numai 5, cucoane.” — „Da poate nici atîta, poate or fi fost numai trei 
or doi.” — „Poate, cucoane.” — „Da poate numai unul?” — „Poate că să 
fi fost şi numai unul, cucoane!” — „Da poate nimică?” — „Poate şi 
nimică — dar nimica mişcă?” — „Ba nu mișcă.” — „Apoi vezi d-ta, că 
mişca. Umbla cu frunza-n cap!” — „Poate a fi fost vrun şoarec, 
tigane.” — „Ha, ha, şoarec era, cucoane! Cînd am întrat eu în pădure, 
da el ciuști printre frunze înaintea mea!...” Au rîs şi cucoana şi 
boierul. Da cucoana a început pe urmă a-l ocărî: „Nu ţi-i ruşine, om 
aşa sarac şi nevoieş şi încă îţi trebui copii!” „D-apoi, dacă dă 
Dumnezeu, cucoană. Dac-ar fi şi la D-voastre, n-ar strica!” Atuncea 
boieriul a scos 10 lei şi i-a dat ţiganului, că cucoana nu vrea să aibă 
copii. „Să trăieşti, tigane, că ai vorbit așa!” Ş-a scapat cu minciuna 
de la belea. Catrina Daniliuc, țigancă din Mihalcea 


Credinţi 


Pentru spăriet, ca să nu te temi de nimic, să porţi ochi de şoarec 
la gît. Botoșani 


Ochi de şoarec să poartă şi pentru ca să nu te diochi. Idem 
Să poartă de către copii, pentru ca să înveţe bine. Bacău 


In Mihalcea, cînd unui copil îi pică dintele, îl pune în borta şoare- 
cului, ca să-i dea şoarecul alți dinţi mai buni. (Să zice „dinți de 
şoarec” la niște dinți mici.) 


Femeia, cît are piept, să se păzască să nu-i iaie şoarecul din lapte, 

să nu curgă cumva pe jos; că de-a lua el, stîrpeşte cu totul. 
Mihalcea 

Femeia, ca să-i vie laptele, să mănînce baligă de şoarec. 


(S-a văzut contra băuturei vol. II, p. 291). 


În Ardeal, se spune că de plouă în ziua de sărbătoarea șoarecilor, 
care e înainte de Sf. Petru de vară, anul acela nu-s şoareci. (Ce zi 
anume nu mi s-a spus. Va fi poate Sf. Onofrei, care, în Moldova, se 
ține pentru viermi, să nu strice curechiul, pînea). 


In ziua de Sf. Petru de iarnă, e nunta şoarecilor; şoarecul cel mai 
mare le zice: 
Dragii mei, nuntașii mei, 
Cataţi şi vă ospataţi 
Şi de bortă vă cataţi, 
Că nunul cel mare, 
Rea cătătură are! 
Motocul îi şi cunună, şi-i și mănîncă! 
Dochița Hurghiș, Mahala 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 311 


(Se va vedea vol. III”, pentru ce mănîncă mîţa şoarecii.) 
Cînd are să fie foamete, sînt mulţi şoareci. 
De la moară să nu iai nimic, că-ţi vin şoarecii. 


Ca să scăpi de şoareci, să iai aţă de la sac, să legi 99 de noduri şi 
să zici: „Eu nu leg aţa, dar leg gura şoarecilor de la casa mea și-i 
trimet la moară, acolo este hrană de ajuns; să meargă acolo să 
trăiască.” Arunci aţa în moară și toţi merg acolo. Ropcea 


Ca să alungi guzanii, să mergi la lună nouă, dezbracată şi cu 
cociorva în mînă, de trei ori primprejurul casei și să zici, viind în 
prag: 

Crai nou în casă, 
Guzanii afară să iasă! D-na Elena Braha, Mihalcea 


De guzani, să iai la sfărşitul luminei, după ce asfinţeşte soarele, 
şi să pui pe truncheri fundul de mămăligă, ceaunul și melesteul şi 
să zici: „Oaspeţii mei sînt flămînzi, eu le aduc mîncare”! A doua zi, 
iai aceleaşi lucruri şi vii la fereastă afară, baţi cu ele la fereastă şi 
zici: 

Luna-i la sfîrşit 

Şi oaspeţii mei la despărțit! 

Aşa faci la trei sfîrşituri de lună și se duc toţi. 
D-na Anast. Constantinovici, Mihalcea 


Sînt oameni care descîntă guzanii şi-i pornesc cu cîrdul și se duc 
cine știe unde; sau îi trimet la cine vrau să-i facă pagubă. Un boieri 
a pus ş-un clopoțel la gîtul unui guzan, trimițînd cîrdul altuia, să ştie 
că e de la el. Botoşani 


(Vezi capul de cal, vol. II, p. 158; vezi ciolan de la roată, vol. II, 
p. 175.) 


$ 16. Trif și Stratenia 
(în 1 și 2 februarie) 


Pe guzani, șoareci, pureci şi orce gîngănii, cu nimic nu-i stîrpeşti, 
decît cu agheazma ce se face, în ziua de Sf. mucenic Trifon, în bise- 
rică; aceasta se strînge şi se stropeşte unde sînt şi toţi fug. 
Agheazma aceasta e bună și pentru grădină, pentru viermi, păseri 
stricăcioase, locuste; piere orşice jiganie. Se poate face orşicînd, la 
casa unde e trebuinţă. La un boieri la ţară, pe lîngă Botoşani, erau 
îngrozitor de mulți pureci; cum a făcut agheazmă ş-a stropit, nu 
s-au ştiut ce s-au făcut! 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


312 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Trif a fost nebun. Pornind Maica Domnului în ziua de Trif cu 
copilul în brațe la biserică, se întălnește cu Trif; el îmblătea și zice: 
„Ce picioare albe ai!” Atunci Maica Domnului s-a întors înapoi şi i-a 
zis: „Nebunule!” şi pe loc a ramas nebun. Din pricina lui, Maica 
Domnului a mers a doua zi şi a luat molitfa în ziua de Stratenie — şi 
amintirea ceea o serbăm noi. 


Trif e nebun. Un om a îmblătit în ziua de Trif ş-a nebunit; tot una 
îmblătea cu mînele. Ambele de la Ioan Pisarciuc, Roșa 


Zice că mergea Stratenia pe drum și Trif mergea după dînsa ş-a 
tuşit-o doar s-ar înturna, s-o vadă cine-i. Ea atunci s-a întors să vadă 
cine i-a tuşit în urmă şi i-a zis: „Dar fie astăzi ziua ta şi mîni va fi 
a mea!” D-na Tinca Dumitriu, Botoșani 


Trif trîfnește iarna. 


Trif trîfneşte orişice. El a trîfnit pe Maica Domnului, că nu s-a 
mai dus în ziua ceea cu pruncul la biserică; — a tuşit-o. 


(A trîfni un lucru însemnează a-l tăvăli, a-l spurca. Ce e trîfnit 
nu mai e curat.) Bagiurea 


Zice că, înainte, femeia era cap pe om, ea era mai mare, dar a 
mers Stratenia la biserică de ziua ei şi l-a găsit pe Trif îmblătind. 
„Apoi, dacă-i aşa, zice Stratenia, şi îmblătești tu de ziua mea, fii tu 
întăi, fii tu mai mare, — c-oi fi eu pe urmă.” Şi de aceea Stratenia a 
ramas să fie a doua zi. De atunci e femeia mai mică decît barbatul, că 
barbatul zice că el e mai cuminte decît femeia, că: „Femeia e cu 
părul lung şi mintea scurtă”, şi femeia biata, pentru că e mai mică 
în trup şi în putere, trebui să tacă; dar cîte femei sînt mai cuminţi 
decît barbaţii şi trăiesc ei de pe mintea femeielor lor! 

Gr. Dumitrașciuc, Mahala 

Trif nu-i îngăduitor, ca alţi sfinți, e nebun; de ziua lui, să nu 
lucreze mai ales femeiele, că le izbește de toți părețţii. 

Ion David, Botoșani 

Maica Domnului, cînd s-a dus cu Domnul Hristos la molitfă, a 
avut să treacă peste un pod, da morariul — îl chema Trif — s-a îm- 
bracat c-un cojoc pe dos, s-a făcut urs sub pod ş-a spăriet-o. Atunci ea 
a trăsărit şi i-a zis: „Dar fie ziua asta a ta, Trif, că a mea va fi mîne” 
şi s-a întors. Şi de atunci, în amintirea ceea, serbăm pe Trif întîi şi 
a doua zi Stratania. Dl. Grigore Constantinovici, Mihalcea 


Trif e Domnul Hristos, pentru că tot ce nu e curat, el curățeşte. 
Ca agheazma de la Trif, nici o agheazmă nu e aşa curăţitoare. De 
şese ori pe an să face închipuirea botezului Domnului (agheazma). 
Trif e Domnul Hristos, iese înaintea Maicei Domnului. Şi nu numai 
Trif, dar toţi sfinţii sînt Domnul Hristos; şi Sf. Vasile, şi Sf. Toader, 
şi Sf. Gheorghe, și Sf. Ilie — toţi sfinții — numai cît Domnul Hristos e 
cu alt nume, căci Domnul Hristos 1000 de nume are; şi tîrguri și sate 
să numesc după numele lui. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 313 


Părintele Iosif, Dumnezeu, e de cînd lumea, e îndoit de bătrîn 
ce-i, el a văzut pe Maica Domnului şi i-a plăcut. Domnul Hristos e 
născut dintr-o floare. A fost o floare samanată de părintele Iosif pe 
pămînt, cu cap, cu ochi, cu gură, cu chip ca de om, aceea a blagoslovit 
părintele Iosif să să întrupeze om în pîntecele Maicei Domnului și să 
se nască din ea. 


Cînd s-a născut Domnul Hristos cu cununa de lumină pe cap, 
nime nu să putea uita la el, mă rog: Sfîntul Soare! Cine să poate 
uita la Sf. Soare! Căci Dumnezeu şi Maica Domnului și Domnul 
Hristos sînt Sfînta Lună şi Sf. Soare. — Domnul Hristos s-a născut 
de Crăciun; Crăciunul e bătrîn, iar Domnul Hristos să naște atunci 
tînăr!... Aceasta e închipuirea: Dumnezeu bătrîn Tatăl şi Fiul născut 
în aceeaşi zi! Domnul Hristos este şi tînăr, şi bătrîn. — Părintele 
Iosif, dimpreună cu Sf. Dumitru, e ziditorul ceriului şi al pămîn- 
tului... Maria Ciobanu, Botoșani 


(Despre un om bătrîn se zice: Mic, bătrîn, tatăl lui Crăciun.) 


De Stratenie unde calcă boul, izvorește apă, pentru că Maica 
Domnului e izvorîtoare de apa. Idem 


Credinti 


De Stratenie, să întălneşte vara cu iarna și să iau la luptă, vara 
zice că de-amu iarna să se ducă, că vine ea, dar iarna nu să dă și se 
luptă. 


De Stratenie, dacă bea boul apă în urma lui, va fi anul mănos. 


Dacă sînt de Stratenie țurțuri de gheaţă mari, atunci vor fi păpu- 
şoi mari şi roadă bună, dacă ţurţurii sînt mici, mai slabă. 

D-na Maria Braha, Mihalcea 

Spre Stratenie, să pune apă într-o strachină, pe laiță afară, la 

stele, şi se dă vitelor să beie. Horecea 


De Stratenie, să păzeşte apa ca şi de Ovidenia; apoi o despărțești 
în trei: dai la vite, te speli şi strîngi un pahar, că-i bună de deochi şi 
de toate, să ai în casă peste an. Cuciur-Mic 


De Stratenie, nu să cade să doarmă mirele cu mireasa, nici barba- 

tul cu femeia, nici vitele nu să dau atunci la înmulţit; e tare mare zi. 

Horecea 

De Stratenie, des-de-dimineaţă, păn' a nu răsări soarele, să li- 

peşte o baligă de gard şi-i bună de afumat vaca cînd să trage laptele, 
cînd e bolnavă etc. 


Stratenia să ţine pentru vite, să nu strechie, că vara vitele unora 
merg cale de două trei zile; dar la ce-i ce o ţin, vine vita drept acasă. 


In Transilvania, spun că Stratenia e sărbătoarea boilor, o ţin 
pentru boi; atunci dau fînul la vite cu brațul, nu cu furca. 
Un om din Tomnatec 


Vulpea, de la Stratenie, să teme a merge pe gheață. Șcheia 


314 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


$ 17. Ursul 


Ursul, de Stratenie dacă găseşte punte pe părău, o strică; da de 
nu găseşte, pune punte. Siret 


În ziua de Stratenie dacă-i soare, vîrcolaciul îşi trage pălăria pe 
urechi, ş-o bagă bine-n cap; dar de nu, o aruncă. Dacă-i numai spre 
sară oleacă de soare sau o mică parte din zi, o pune pe-o ureche. 

Elena Braha, Mihalcea 

Ursul, dacă își vede în ziua de Stratenie umbra, dacă e cald, îşi 
aduce cioate şi le pune la vizunie şi se vîră înapoi; dar dacă e frig, 
posomorfît, atunci umblă prin pădure, nu se mai ascunde în culcuşul 
lui. Roșa 


Ursu-i ca ş-un om: el își face căsuţă ca omul şi își aduce de toate; 
numai cît atîta, că n-are foc. În ziua ceea a lui, — iarna — de Stratenie, 
el iese din casă şi, de vede că-i afară frig, ger tare, vine înapoi şi îşi 
sfarmă casa şi începe a umbla aşa prin pădure; dar de-i cald în ziua 
ceea, se bagă în colibă şi șede; că are să mai fie frig, are să fie 
primăvara friguroasă, ploioasă. 

— Mă rog, cum ştie el care e ziua lui şi că are să fie frig? Așa-i de 
cuminte; dacă-i din om! 

El e din om, era morari, a greşit nu ştiu ce şi Dumnezeu l-a 
trimes în pădure să fie urs. Dumitrache Volcinschi, Ropcea 


Pe urs, întăi, zice că la miere îl trăgea cu lanţul şi nu vra să se 
ducă, se temea de albine. Cînd a văzut că mierea-i dulce şi nu-i pot 
face nimică, că el are blană groasă, a început a mînca, ş-a mînca, de 
s-au fost spăriet oamenii că are să le mănînce toată prisaca, ş-au 
început a-l trage înapoi; l-au apucat de coadă și atîta l-au tras, păn' 
i-au rupt coada. De aceea acuma ursul n-are coadă. 

D-l Teofil Constantinovici, Mihalcea 


„A dat de mierea ursului” se zice cînd un tînăr a început a umbla 
după femei. 


„Mierea ursului” se numeşte o plantă primavaratecă, cu floarea 
jumatate roză şi jumatate albastră, avînd miere în potir. 


Dumnezeu și cu Sf. Petru mergeau la moară. Da morariul şi cu 
cei dinuntru îl văd: „Vine Dumnezeu, vine Dumnezeu, hai ş-om 
dezbate scîndura de pe punte, să cadă, să se înece.” Au dezbătut 
scîndura, că numai abia se ţinea, cum ar fi pus piciorul, era să cadă. 
Da unde Dumnezeu s-a îneca! Dumnezeu numai a calcat şi scîndura 
s-a întărit. Dar morariul fuga sub pod și se ascunde macar să-l 
sparie şi face: Morrr! Atunci Dumnezeu l-a blagoslovit că așa să 
rămîie, tot să morăie; şi s-a făcut urs.Dumitraș Grigorașciuc, Mahala 


Ursul e om, că demult şi oamenii erau ca urșii, aveau aşa păr pe 
ei, şi pe urmă Dumnezeu i-a făcut cum sînt astăzi şi le-a lasat 
numai semn pe subsuori, că au fost odată şi ei așa. Oamenii noștri 
sînt din urși făcuți. — Zice că o femeie a şi trăit c-un urs! 

Ilinca Cozma, Roșa 

(Ursul de Anul Nou, s-a văzut.) 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 315 


Ursul. Ursita 


O fată zice că a fost ursită s-o iaie ursul. Zice că ele erau două 
surori şi stau sub pădure. Într-o noapte, cînd a ieșit ea afară, a 
prins-o ursul în braţe ș-a dus-o în vizunia lui ş-a acoperit groapa cu 
cioate, cu copaci, că nu putea nime să străbată la dînsa. El îi aducea 
acolo gîște, miei; amu s-a fost deprins a mînca carne crudă.Ursul a 
fost dezbracat-o de haine ş-a îmbracat-o cu piei de miel... 

La vro 7 ani, a avut un copil, jumatate urs şi cu păr pe el. Dac-a 
văzut ursul că ea nu se duce nicăiri şi nu mai cearcă nimene s-o 
scoată, el n-a mai astupat-o, n-a mai păzit-o; păn' au dat oamenii 
ş-au scos-o ş-au dus-o acasă. El a venit la casa ei şi urla, și ce făcea! 
Oamenii țineau fereştele astupate cu rogojini, să n-o vadă. El pe 
prispa casei, acolo dormea. Ea plîngea în casă după dînsul, că s-a 
fost deprins, dar n-o lasau să se ducă; pănă cînd s-au strîns mai 
mulți oameni și l-au împușcat. Dar nu mult după aceea, a murit şi 
copilul, şi a murit şi ea păr la anul de jelea lui. 

Dacă a fost ursită să trăiască cu dînsul! De nu-l împuşcau, trăiau 
păr la sfîrşit. Odobeşti 


(Povestea cu femeia ce a trăit cu ursul e foarte răspîndită.) 


Despre soarta fetelor să zice: „Fetele, numai după urşi şi după 
lupi nu să duc!” 


Ursul și cerbul 


S-a întălnit ursul cu cerbul în pădure: „Du-te de-aici, îi zice ursul 
cerbului, că îndată te fac bucăţi.” „Ba du-te tu, zice cerbul, să nu te 
iau eu într-un corn pe tine, să te arunc cine ştie unde!” „Coarnele 
tale, zice ursul, cînd te-oi prinde în labe, îndată ţi le dezbat!” Cerbul 
se răpede la dînsul şi cînd i-a vîrît un corn în pîntece, l-a spintecat. 
„Vai de mine, ce mi-ai făcut!” strigă ursul văitîndu-se. „Tu ai zis că mi-i 
dezbate coarnele, eu ţ-am dezbătut ţie inima, la ce te-ai pus cu mine.” 

Stă ursul jos şi să văita; vine vulpea: „Tare ești tu frumos, cer- 
bule, şi mare şi cu minte, da tare mă tem de coarnele tale; inca ce i-ai 
făcut ursului!” „Da el la ce s-a aninat de mine? Tu n-ai ce te teme, 
du-te colo în borta ceea, c-ăi găsi trei pui de iepuri, poate ţi-i foame, 
să mănînci.” Vulpea merge şi prinde unul; mai vine o vulpe: „Dă-mi 
şi mie”, zice aceea. „Apucă tu de picioarele de dinainte, că eu apuc de 
cele de dinapoi, și trage ş-aşa ne-om împărți!” „Da capul?” zice aceea. 
„Capul a fi a aceleia, căreia i-a pica.” „Voi rupeţi, zice cerbul, dar de 
ce nu dați și ursului ceva, că şi lui i-a fi foame!” „Dacă ursul nu poate 
mînca, că tu l-ai spart”, zice vulpea. 

Vine cerboaica. „Fugi de-aici, ursule, zice ea, să nu caţi la mine, 
cît ești tu de negru şi de urît, mă tem să nu fac copilul ca tine.” „Aş 
fugi, zice ursul, dar nu pot, că m-a spart barbatul tău, sparge-ş-ar 
ochii.” „Tu la ce te-ai pus cu dînsul”, zice cerboaica. lacă dă 
Dumnezeu că pe cerboaică o apucă dureri de naștere. Vine cerbul. 
„Ursule, zice el, roagă-te la Dumnezeu să nască femeia mea uşor, că 


316 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


eu pe tine te-oi coase la loc şi te-oi ţine ca pe copilul meu!” Ursul a 
pus două labe în sus şi începe „huu !” „Ce faci?” zice cerbul. „Mă rog.” 
„D-apoi tu așa te rogi?” „Aşa.” Ursul s-a rugat la Dumnezeu și numai 
a pus laba pe cerboaică şi ea îndată a născut. Cerbul s-a apucat şi l-a 
cusut la loc şi l-a ţinut pe urs, l-a hrănit cu fripturi, cu ce-a avut mai 
bun. Amu ursul să făcuse tare, că cerbul să temea de el. „L-am ţinut, 
l-am hrănit, gîndeşte cerbul, ş-amu el îi mai tare decît mine; înainte 
macar avem coarne, da amu nu m-aş putea pune cu dînsul.” Ia şi 
trimete pe urs în pivniță la pîntrijel şi-l închide. Da ursul în pivniţă 
gîndeşte: „Amu tare sînt, de-amu aș ruga pe Dumnezeu să mă facă 
încă morari.” Dumnezeu l-a făcut. Iese el din pivniță cu ciocanele 
cele ce tocmește moara. „D-apoi tu cum ai ieşit, zice cerbul, c-ai fost 
urs?” „Dacă Dumnezeu m-a făcut morari; așteaptă că înc-ăi veni la 
măcinat făină la mine.” Şi s-a dus ş-a fost morari ş-apoi Dumnezeu 
l-a făcut înapoi din morari urs, c-a greşit. Andrei Motoc, Mihalcea 


Era un morari care mînca tare mult, de l-a suparat pe Dumnezeu; 
zice: „Ce vrai tu că aşa mănînci?” „Vrau să fiu tare.” Da Dumnezeu 
a spus așa: „Dacă vrai să fii tare, să te chemi urs şi să mănînci carne 
de orce.” Şi l-a prefăcut în urs. Şi el îi jumatate om şi jumatate urs. 

Ilinca Olănița, Broscăuţi 

Pe urs îl prind țiganii îmbătîndu-l cu rachiu, îi frig ochii ca să nu 
vadă şi-i pun belciug în nas cu lanţ, iar mîncare îi dau foarte puţină, 
ca să nu fie prea tare, căci altfel l-ar omorî pe țigan. Țiganul îl învață 
a juca, bătîndu-i tactul cu ciurul și se hrăneşte din jocul ursului, 
mergînd prin sate, prin orașe. Cu ursul, țiganii pornesc la Blagoviștene. 
(În Ardeal, se spune că ursul iese din vizunie la Blagovișştene.) 
Ursului i se pun nume de oameni. Un nume uzitat la urs este 
„Martin”: „Joacă bine, măi Martine, ţ-oi da pîne cu masline.” 


(S-a văzut despre urs şi mazăre vol. I, p. 470.) 


Pe urs îl aduc oamenii în casă şi dacă nu întră e semn că casa nu 
e curată. Oamenii îi dau să bea rachiu, el bea şi mănîncă orşice. 
Oamenii care au durere de șele se pun cu fata-n jos să-i calce ursul şi 
le trece.Cu păr de urs e bine să te afumi de spăriet. Botoșani 


„Ursul nu joacă de voie, dar de nevoie” se zice cînd ești silit la ceva. 
„Ursul din pădure şi încă-l înveţi, dar încă pe om!” 

„S-a urşit” să spune cînd cineva se înăsprește, e obraznic. 

„Să uită oamenii ca la urs” să zice cînd provoacă cineva atenţiune. 
Urs de visează fata, au să-i vie peţitori. Ursul e curtezan. 


Urs de visezi, merge omul spre putere. 


Ursul arhimandrit 


Nişte talhari s-au făcut călugări, iar pe un urs dresat l-au îmbra- 
cat ca arhimandrit, puindu-i rasa pe obraz. Au mers la o dugheană 
ş-au ales o mulţime de mărfuri, arătînd arhimandritului de-i place şi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 317 


tot da din cap, că da. La urmă, au plecat cu marfa, lăsînd pe arhi- 
mandrit să plătească. Arhimandritul nici nu vra să audă. Jidanii au 
început a-l înjura, vrînd să-l dezbrace; — dar apoi n-au știut unde 
apuca. De la d-na Sofia Romanescu, Botoșani 


Poveste. Ursul. Mărul 


A fost un împarat, că el tot mergea la bătălie, dar acasă, femeia 
lui câţi copii făcea, pe toți îi fura nu ştiu cine. A treia oară, a poroncit 
s-o păzască şi ea a făcut un urs. Împaratul s-a suparat. Ea i-a dat de 
supt trei ani. Cînd era flăcău, s-a însurat c-o fată de împarat. După 
nuntă, el venind acasă cu dînsa cu trăsura, s-a dus de s-a tăvălit 
într-o baltă ş-a întrebat-o: îl iubeşte? Ea a zis că nu. El a rupt-o 
bucăţi. S-a însurat şi a doua oară şi a treia oară şi s-a întîmplat tot 
aşa. A patra oară, a scris prin lume că cine va merge după dînsul? 
S-a găsit o fată de vadană. A mers şi cu dînsa la primblare şi s-a 
tăvălit, ea a luat şi l-a spalat şi l-a sărutat ş-a zis că-l iubeşte. Cînd 
a venit el acasă noaptea, s-a făcut om, dar i-a spus ei că să nu spuie 
la nime. Mă-sa a întrebat-o; ea întăia ş-a doua oară n-a spus, dar a 
treia oară i-a spus. El era la vînat; cînd să întoarce acasă, stă supă- 
rat. Sara să înțăpeneșşte să scoată pielea, păn' în de trei ori, nu 
crapă. „M-ai spus, zice el; de-amu mă duc în lume, să vii după mine 
la dealul de steclă. Na-ţi un beţişor de măr, să-l uzi cu gura şi, cînd 
voi mînca eu din merele lui, atunci îi naște pruncul.” 

Ea a pus beţişorul în pămînt, l-a udat şi păn' la trei zile s-au făcut 
mere. A luat merele ș-a pornit să-l caute pe dînsul. A mers, a mers, 
a ajuns la Sf. Vinere. A întrebat-o pe unde-ar merge la dealul de 
steclă? Sf. Vinere i-a dat un rîșchitor de aur. A mers la Sf. Sîmbătă, 
i-a dat o cloşcă de aur. A mers la Sf. Duminică ș-a întrebat-o; — Sf. 
Duminică a chemat toate păserile şi, la urmă, a venit un vultur 
şchiop şi numai acela a zis că ştie unde-i dealul de steclă; ceialanți 
au spus că n-au auzit. Sf. Duminica i-a zis s-o ducă păn” acolo, dar i-a 
spus ei că, de-a întreba-o vulturul de vede dealul, să nu cumva să-i 
spuie că vede, că va trînti-o jos. — Vulturul tot să suia în sus şi tot o 
întreba, nu-l mai vede? Ea zicea că nu; ş-a dus-o păr acolo. Ea a 
mers la curțele ursului; acu el nu mai era urs şi era însurat; — da 
nişte fete spalau la fîntîna cămeşi etc. Femeia lui i-a dat ceva de 
băut. Ea, peste noapte, a plîns și lacrimile ei îl frigeau, dar nu s-a 
putut scula. Întrebînd el a doua zi pe slugă cine plîngea, sluga i-a 
spus. A treia noapte, n-a băut nimică şi, cum a mîncat mărul, ea 
îndată a născut. Roșa 


(Poveşti despre urs să mai află la Șugubine în vol de poveşti” 
etc.) 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


318 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
$ 18. Aflarea Capului Sf.-lui Ioan. Primăvara 


La 24 februarie, e Aflarea Capului Sf.-lui loan; atunci s-a găsit 
capul Sf.-lui Ioan în apă. În acea zi e capul primăverei. 

i Pintea Maieran, Șcheia 

In ziua de Aflarea Capului, „se întoarnă păserile la cuib şi copiii 
la hrană!”, spune o zicere rusască în Mihalcea. 


În ziua aceasta, se începe orice lucru, că merge cu spori; se scu- 
tură, se așază în casă, ca să vie binele şi averea; să se întoarcă la 
casă. 

Din ziua aceasta, cloştele se întorc la cuib, încep a cloci; iar vitele 
se întorc de la iesle, nu mai mănîncă aşa de mult; asemenea, şi copiii 
se întorc de la mîncare şi oamenii — mai umblă pe afară, nu mai 
mănîncă așa de mult, ca iarna. 


Cap. Il 


Primăvara. Postul. Peștele 
Racul. Broasca. Rața. Răchita 
Sf. Gheorghe 


$ 1. Postul. Apa. Peștele 


Pămîntul e din jur-împrejur înconjurat de apă; noi pe apă şedem. 
Apă e şi sub noi şi deasupra noastră. Dumnezeu, dac-ar vra, într-un 
minut ne-ar potopi. 


Pământul stă pe 4 stîlpi, pe un pește adormit. În colindă se spune: 


Cînd peştele se trezeşte 
Și pămîntul se clătește! 


Stîlpii aceia sînt cele 4 posturi pe care noi trebuie să le ținem, să 
nu se prăpădească lumea. (S-a văzut, vol. I, p. 119.) 


În orașul Bistriţa, zice că în toată luna trebuie să arunce peștelui 
celuia cîte un bou; oamenii pun mînă de la mînă și cumpără, căci 
cum nu-i dă într-o lună, îndată se cutremură pămîntul. 

I. Motoc, țigan, Mihalcea 

De la peştele cel din mare, se trag toţi peştii iștialalți. 

Ion David, Botoșani 

Peştele zice că să nu-l mănînci, că el ține lumea. 


(S-a văzut, vol. I, pag. 241, peștele şi Sf. Toader.) 


Peştele e din rîmă. Lîngă un iaz, era un brad şi-n frunzele bra- 
dului s-a înghimpat o rîmă; ghimpii au ramas în carne şi s-au făcut 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 319 


cu timpul aripi, iar coada — era în brad niște painjiniș — şi din acela 
s-a făcut. De la d-l Iancu Stavrat, Botoșani 


Somnul zice că a mîncat nasul unui om prin somn şi Dumnezeu 
i-a pus numele somn. Ion David, Botoșani 


Știuca are bot de rață, pentru că a mîncat ouă de rață. Ea are în 
cap toate patemile lui Domnul Hristos; scară, ciocan, cruce, tot. 
Idem 
Chişcariul e din şerpe, el are numai 6 limbi; dar de-ar avea 12, ar 
muşca ca șerpele. Capul de chișcari nu se mănîncă. 
La pahar se cîntă: 


Vine știuca de la baltă 
Cu plătica-mbăierată, 
Cu costrăşul în podhod, 
Ca să bem paharul tot! 
Copiilor mici, ca să doarmă, li să cîntă: 
Vine somnul şi cu domnul 
Să-l adoarmă pe cuconul. 
Vină, soamne, 
De-l adoarme, 
Vină, ştiucă, 
De mi-l culcă. 
Şi tu, pește, 
De mi-l creşte, 
sau: 
De-l trezeşte. Botoșani 


În Ropcea, se cîntă la copii: 
Hai liuliuţu, pui de peşte, 
De te-ar putea mama crește, 
Să-i fii mamei de-ajutori 
Şi nenițului de spori. 


Se zice:„Creşte ca din apă!” 


În Mihalcea, cînd se naşte un copil şi întreabă ceialalţi copii de 
unde a venit li se răspunde că „l-au adus de pe apă”. 

A D-na Anastasia Constantinovici 
În glumă, se spune, cînd începi ceva: 

Doamne ajută, 

Cap de ciută, (sau: papa ciută) 

Şi sporeşte 

Cap de pește. Botoşani 


(Vezi: O glumă, vol. I, p. 242.) 


Stefan-Vodă și schivnicul 


Ştefan-Vodă s-a dus la un schivnic ş-a cerut să-i dea ceva să 
mănînce; schivnicul avea un pește şi l-a fiert. „Iată, mănîncă peştele 


320 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


ista, a zis schivnicul, că numai atîta am; dar cată să nu prăpădeşti 
oasele, nici să nu le mănînci.” Şi oasele celea, schivnicul le-a pus 
înapoi, așa cum au fost să fie, ş-a blagoslovit de s-a făcut iar pește la 
loc! Mihai Juravla din Burla 


Apa Iordanului 


La apa Iordanului, unde s-a botezat Domnul Hristos, odată a fost 
o bătălie mare şi împaratul perduse o mulțime de-a oaste. Imparatul 
avea cu sine putini de peşti muraţi; ş-a trimes pe o catană să-i spele. 
Merge catana; da el, cum vîra un pește în apă să-l spele, peştele 
învia! Bagă altul, tot așa. Merge la împaratul şi-i spune. Împaratul 
nu crede; trimite pe unul mai mare, — şi acela îi spune tot astfel. 
Atunci împaratul s-a dus singur; a luat peştii și i-a bagat în apă şi 
toți au înviat. Dac-a văzut minunea aceasta, a adus pe toate catanele 
cele moarte, le-a pus capul la trup şi, băgîndu-i în apă, au înviat. 
Ion Pisarciuc, Roșa 


Dacă nu era cucoșul şi peştele, Domnul Hristos n-ar fi înviat. 
(Cucoşul şi peştele fiert, s-a văzut, vol. I, p. 53.) 


Credinţi 


Cînd cineva e bolnav, dacă vrai să ştii de va trăi sau nu, să măsuri 
9 păhăruţe de apă și să le pui într-un vas să stea păn' a doua zi. A 
doua zi, le măsuri din nou şi de creşte apa, de găseşti spori, un pahar 
sau jumatate mai mult, va trăi; de scade, moare. Mihalcea 


Tot astfel se face şi de Anul Nou, dacă vra cineva să știe de va trăi 
anul acela; se face şi cînd pornești o casă, pui pe locul acela apă; sau 
pentru dragoste, căsătorie, şi de va fi spori, gîndul ce-l ai îți va fi cu 
noroc. 


De Blagoviștene şi Florii, să stea toată ziua masa întinsă. 


De 40 de Sfinţi, să prind 40 de peşti și unul să înghite viu. 
Mahala 
Primăvara, cînd samăn oamenii straturi, de sameni în zodia 
racului, cresc sucit, cu viţe, dar de sameni într-a peştelui, cresc tare 
bine. 
Roșa 
Pe cea lume, cît pește ai mîncat, trebui să-i arăţi capul. Mahala 


Apa de la pești, cînd speli, să n-o arunci prin casă, căci să bat cei 
din casă ca peştii. Scheia 
Dacă găsești un peştişor întreg, într-un peşte mare, ce a fost 
mîncat de acela — să-l usuci și să-l păstrezi, căci e bun pentru friguri. 


Să nu arunci apa pe unde trece vita, căci tot să alungă ca peştele. 
Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 321 


Să înădușşi un peşte cu gura şi să-i dai să-l mănînce acelui ce vreai 
să te iubească. Botoșani 


Peşte viu să înăduși subsuoară şi să-l dai acelui pe care ai ciudă 
să-l mănînce, căci se usucă ca peştele. Mahala 


„Să zbate ca peştele pe uscat” să zice cînd cineva e la mare chin 
şi nu poate să-și ajungă scopul lui, cu toate opintirile. 


„E în apele lui” să zice cînd cineva e în elementul lui. 
„Li e ca peştelui în apă”, îi e bine. 


„Cu chiticul cel mic, prinzi pe cel mare” să zice cînd, prin o 
îndatorire mică, cîştigi ceva însemnat. 


Peşte dacă visezi, are să fie ger... omăt... e vînt... General 
Peşte dacă visezi, e negustorie mare; mulţi bani. Andrei Motoc 
Fata, dacă visează peşte zbătîndu-se în apă, va avea copil. 


Peşte dacă visezi, e femeie. D-ra Aglaia Braha 


Peștele și porcul 


Peștele să sfădeşte cu porcul; peştele zice: „Tu, tăvălitule, tu, 
glodosule, te bagi prin glod!” „Eu mă bag, zice porcul, dar oamenii 
tot mă mănîncă şi mă sfințesc, nu stupesc de mine, dar de tine 
stupesc!” 

Ilinca Cozma, Roșa 


Povești. Ion Lenea. Norocul 


Era un băitan; de leneş ce era, i-au pus numele Ion Lenea. „Măi 
Ione Lenea, măi, îi zice mă-sa; in du-te şi adă o cofă de apă!” Să 
cioșmoleşte el, să întinde, să suceşte. „Du-te, du-te, că iaca, n-am cu 
ce face mămăliga.” Se duce cîni-cînești la părău și ia o cofă de apă; 
în cofă s-a fost prins un peştişor. „Măi Ioane Lenea, măi, slobozi-mă 
în părău, că eu îs norocelul tău.” „Dacă n-am cînd; cînd voi ajunge cu 
cofele acasă?” „Las, n-ai grijă, că cofele — tu numai să zici: «Gîndul 
meu ş-a peștelui, norocelul meu, duceţi-vă cofelor acasă!» — şi ele 
s-or duce; şi nu numai asta, dar de te-i duce la lemne în pădure, tu 
numai leagă sarcina și te pune deasupra, că ele singure te vor duce 
acasă;- şi orce altă-i gîndi, dacă-i zice așa, aceea vei izbîndi.” Ion 
Lenea l-a ascultat și l-a aruncat înapoi în părău. 

„Măi Ioane Lenea, măi, in du-te în pădure și adă nişte vrescurele, 
că inca, n-am cu ce face focul; du-te, du-te, dragul mamei, și ţ-oi face 
mămăligă ş-om mînca!” El să duce în pădure şi leagă o sarcină bună 
de lemne și se pune deasupra şi zice: „Gîndul meu ș-a peştişorului, 
norocelul meu; să meargă sarcina asta cu lemne, cu mine acasă!” 
Cum a zis, sarcina s-a pornit; dar era fata împaratului în cerdac şi 


322 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


l-a văzut ş-a început a rîde: „lan uitaţi-vă cum se duce omul ista pe-o 
sarcină de lemne, fără cai, fără nimică!” El s-a uitat la fata împa- 
ratului ş-a suduit-o; şi din sudalma ceea, a purces fata grea. 

Împaratul, cînd a văzut asta, a pus-o la pedepse strașnice, să 
spuie cu cine i-a făcut rușinea; că numai pe fata asta o avea ş-o ţinea 
anume închisă într-un foişor, să nu se mai poată apropia nime de 
dînsa; numai cît o femeie sta cu dînsa şi-i aducea mîncare. Fata-i 
spune că nu se ştie cu nimică vinovată, macar facă cu dînsa ce-or 
vra. 

Cheamă împaratul oameni, împaraţi tineri, să facă o încercare: 
şi fetei îi dă un măr în mînă: — la care s-a duce de-a dura mărul, 
acela va fi tatăl copilului. Toţi împaraţii au trecut pe dinaintea ei, — 
mărul nu s-a urnit; amu nu mai rămăsese nime, păr şi pe slugi le-a 
prubuluit. Văd că stă un flecău mînjit după poartă, îl aduc şi pe 
dînsul. Atunci mărul: durr... din braţele fetei și se duce drept la el. 
Împaratul cînd a văzut cu cine ş-a bătut ea capul, şi mai tare s-a 
suparat. Dar mai era un ţigan, care zicea că el e vinovatul. O ia 
împaratul pe fată ş-o închide într-o chiliuță, să doarmă între 
amîndoi aceia; și la care va fi ea a doua zi cu fața — acela-i. 

Fata şede, șede, întoarsă cu dosul la Ion. Peste noapte, Ion începe 
a crănțăi nişte coarne de mari; (zisese iar: „gîndul meu” etc.) Il aude 
tiganul cronțăind; „Măi, ce rozi tu acolo?” „Mi-am tăiet urechile şi 
le mănînc!” Țiganul ia şi le taie şi el pe ale lui. Mai gîndeşte şi 
capătă niște smochine. „Măi, ce mănînci tu acolo?” „Mi-am tăiet 
nasul și-l mănînc.” Ţiganul își taie nasul și el. Da Ion întinde și fetei 
smochine; ea mănîncă şi se întoarce cu faţa spre dînsul, doar i-ar 
mai da; că împaratul o canonea, nu-i da de mîncat. A doua zi, o 
găsesc cu faţa spre Ion, iar ţiganul, fără urechi şi fără nas. 

A luat împaratul și i-a pus pe amîndoi într-un poloboc şi i-a dat 
pe apă. S-au dus ei, s-au dus... Face băietul: „Ei, gîndul meu ș-a 
peștişorului meu, de s-ar face polobocul ista mai mare, ca să putem 
mai bine şedea!” S-a făcut. „De s-ar face amu o masă cu fel de fel de 
bucate!” S-a făcut și masă ş-au mîncat. „De-ar ieşi polobocul ista la 
mal!” Au ieşit şi s-a desfăcut. Iese ei pe-un şes frumos. Da lor le-a 
dat Dumnezeu un băiețel frumos şi Dumnezeu cu Sf. Petrea l-a 
botezat și l-a îmbracat în straie soldătești şi, pe cît creştea copilul, 
şi hainele pe dînsul creştea şi puşcuța şi sabia tot așa! 

„De-amu, zice Ion Lenea, gîndul meu ş-a peştişorului, norocelul 
meu, de s-ar face aice nişte palaturi mai dihai decît la împaratul!” 
S-au făcut; cu slugi, cu oaste, cum e la împaraţi. „Ş-amu să se facă 
un drum de aur şi cu pomi frumoşi pe amîndouă părțile, păn' la ușa 
împaratului, tatăl femeiei mele!” Păm a doua zi, şi drumul s-a făcut. 
Amu, gîndeşte el să facă un bal mare prin cutare zi și trimete de 
pofteşte pe toţi împaraţii şi pe tatăl lor. 

Toţi împarații s-au bucurat că împaratul ist nou îi bagă în samă 
ş-au venit la bal; a venit și tatăl ei, dar nu i-a cunoscut. După ce s-au 
pus la masă şi era amu pe sfărșit, zice în gînd Ion: să se ascundă 
niște furculiți, nişte cuțite de cele de aur, pahare, la tatăl lor în 
buzunari. — Să scoală toţi de la masă, să face Ion a căuta paharele 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 323 


de-s toate, — nu-s. Porneşte să caute la împarați; le găseşte la tatăl 
lor. Împaratul a încremenit; decît atîta a putut zice: „Să poate să 
facă un împarat ca mine un lucru ca aista? Credeţi D-voastre una ca 
asta?” „Da aceea să poate, zice Ion, o crezi d-ta, că fata d-tale să fi 
făcut copilul c-un om prost din sat ca mine?... Cum nu s-a putut să 
faci d-ta asta, tot aşa nu s-a putut să facă nici ea lucrul de care ai 
pedepsit- -o. Eu sînt acela cu care ai închis-o în poloboc ş-ai dat-o pe 
apă şi femeia mea e fata d-tale, iar acesta e copilul nostru !.” Atunci 
împaratul a cunoscut-o: „Neiertat să fie de Dumnezeu cine a mai 
lua-o de la tine; dacă ai așa putere de la Dumnezeu și dar!” „Veniţi 
să vă blagoslovesc!” a zis împaratul; şi s-a bucurat cu dînșii şi l-a 
pus pe dînsul împarat în loc, că alți ficiori n-avea. 

Auzită în Orășeni, lîngă Botoșani 


(Vol. III să va vedea o poveste asemănătoare — cu porcii de aur.) 


O variantă auzită de la țiganii din Mihalcea sună: 

A fost de unde a fost! A fost un împarat și împaratul acela avea 
o fată. Da în ogradă la împaratul era un băitan, nu cu toată mintea 
şi așa de tare, că el lua copacul î în braţe şi-l scotea cu rădăcină cu 
totul din pămînt. Într-o zi, sta fata împaratului î în cerdac ş-a văzut 
cum scotea el din rădăcină copacii ş-a zis: „Uite-te ce tare e prostul! [7 
„Să fii tu dar grea de mine!” Și din ceasul acela ea a purces grea ş-a 
făcut un băiet. Împaratul a strîns toată țara şi i-a dat băietului un 
măr; în care va azvirli, acela îi va fi tată. Apoi împaratul îi pune în 
poloboc, (încercările de mai sus lipsesc) — ei fac un bal — (fără 
încercări) şi să cunosc. 


Femeia. Apa 


A fost un împarat care a făcut cu corăbiile un hambari de bani. 
Murind, i-a spus ficiorului său să nu se însoare decît cu o fată ce va 
avea şi ea un hambari de bani. S-a luat ficiorul împaratului ş-a 
pornit din împărăție în împărăție să găsască ce i-a cuvîntat tatăl 
său. Cînd s-a întors la anul înapoi, cheltuise tot hambariul de bani 
şi nici fată cum îi trebuia n-a găsit. Vine suparat acasă, şi 
culcîndu-se seara, să roagă la Dumnezeu: „Doamne, dă-mi s-o văd 
macar în vis pe aceea ce am s-o iau.” Peste noapte, visază ca să se 
scoale tare dimineaţă, să se spele şi să se puie la fereastă, căci 
ursita-i trece în toată dimineaţa pe la poarta lui. 

Trezîndu-se păn' în ziua, să aşază la fereastă şi vede pe fata 
porcarului său trecînd pe acolo. Atunci a început a plînge. „Doamne 
Dumnezeule, așa zile am ajuns: dintr-o avere ca a mea și ficior de 
împarat, să iau fată de porcari? În sfărșit, dacă aşa vrea Dumnezeu, 
o voi lua”, să gîndi el. Să duce la porcari și-i zice: „Amu, să-ți spun o 
poveste!” „Spune, Măria Ta.” „Dai fata după mine?” Porcarul n-a zis 
nimic. Ş-a întors capul într-o parte să rîdă. „Ce rîzi, că nu-i de rîs. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


324 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Dai fata după mine or nu?” „Dacă nu-i șagă și e într-adins, îți stă în 
voia Măriei Tale s-o iai!” 

Împaratul a făcut nunta, dar n-a stat mult pe acasă; s-a dus să-şi 
cîştige înapoi, cu corăbiile, banii ce i-a fost perdut. A ramas împă- 
răteasa singură; dar ea, unde se culca sara, a doua zi era plin de 
bani; ș-a strîns păr ce a umplut şi ea un hambari. Dar gîndindu-se 
că banii, stînd în hambari, nu-i vor aduce nici un folos, a cumparat o 
moşie de 10 poşte de lungă și de 10 de lată; şi pe moşie a făcut trei 
crîşme, iar la crîşmari le-a spus că, de va veni un boieri așa și aşa — 
cu 4 cai, să nu ia nici un ban de la dînsul pentru mîncare, căci e 
stăpînul lor. A samanat moşia cu pîne şi cînd era la coptul grîului, 
iată vine şi el. 

Ajunge la o crîşmă: bea, mănîncă el şi caii; cînd la plată, crîş- 
mariul nu vra să ia nimic. — Mai merge cîteva poşte; iar flămînzește. 
Poposeşte la a doua crîşmă. Şi aice crîșmariul nu vra să ia bani 
pentru cît a mîncat. Ajunge şi la a treia, iar aşa. lesă el afară mirat 
de acestea. Vede pe prispă o babă: „Nu știi d-ta, mătușă, de ce crîş- 
marii de la crîşmele acestea nu vreau să-mi iaie plată?” „Pentru că 
sînt ale d-tale”, zice baba. „Cum se poate; d-apoi de unde şi cum; că 
eu nu le-am avut?” „Apoi dă, pentru că de cînd te-ai dus d-ta de 
acasă, umblă alţii la femeia d-tale şi-i dau bani şi ea a strîns!” 

Împaratul a ramas încremenit; dar n-a zis nimic. A mers acasă. 
Femeia lui l-a primit cu mare bucurie. Dar el nu făcea nici un haz. 
„In hai şi ţi-i vedea cîmpurile, pînea !” i-a zis ea lui. S-au dus amîndoi 
cu trăsura ş-au întrat în lanul de grîu, — musteţile grîului erau de 
aur, iar grîul mai nant decît dînșii. Cînd au întrat, nu s-au mai 
văzut. Au mers păr la mijlocul lanului, el scoate sabia şi-i taie ei 
capul. 

Se întoarce singur la trăsură: „N-ai văzut pe cucoană ?” întreabă 
el pe vizitiu. „Nu.” Se face a striga. „Ei, haide înainte, căci nu se va 
mai prăpădi pe cîmpul ei.” 

Cum a ajuns, a pus să-i pregătească trăsura de drum și a doua zi 
a şi pornit la corăbiele lui. În timpul cât lipsise de acasă, cîştigase 
100 de corăbii. 

La cîteva zile, trec nişte lipoveni c-o căruţă de peşti uscați pe 
drumul de pe acea moşie; dar un părău le tăia de-a curmezișul 
drumul. Trecîndu-l lipovenii, li se rupe coșul căruței și curge tot 
peştele în apă. Dau să-l strîngă... peștişorii au înviat! şi fuga înot la 
deal. Ei, după peşti, păn' la mijlocul lanului celui de grîu. Aice, ce să 
vadă? O femeie moartă, iar din ea curgea părăul cel limpede şi în 
jurul ei plin de bani! Au lasat peștele, că nu le-a mai trebuit, aveau 
bani destui; iar pe femeie au aruncat-o într-o fîntînă. Apoi s-au dus 
de ş-au cumparat corăbii pe mare de la barbatul ei. — Acuma el 
necontenit păgubea. 

Va fi trecut de la aceasta iar vro cîtva timp, trec nişte vînători pe 
locurile acele şi alungînd cînii vînatul, s-au oprit la fîntînă şi au 
început a latra... Vînătorii, crezînd că e vrun vînat, au sărit în fîntînă. 
Dar ce văzură? Fîntîna plină de bani şi o femeie moartă în ea. 
Vînătorii au scos-o, au lasat vînatul, că aveau bani de-ajuns; iar pe 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 325 


femeie au pus-o într-o raclă şi au dat-o pe mare. Şi vînătorii, cu banii 
aceştia, s-au dus de ș-au cumparat corăbii de la barbatul ei. 

Pe mare, săcriul ei a mers plutind, pînă ce-a ajuns în dreptul 
corăbiei barbatului său. Acuma, el nu avea decît o singură corabie. 
Corăbiele toate erau trase la mal şi corăbierii păzeau, să nu se 
izbească vrun lemn de corăbii să nu să strice; cînd au văzut că se 
apropie săcriul. Corăbierul de la corabia barbatului ei a tras racla în 
corabie și deschizînd-o, au văzut în ea pe moartă și racla plină de 
bani. Atunci a început a striga să vie şi cialalţi corăbieri să o vadă... 

Dar în acelaşi minut, ea a înviat — şi li-a spus să tacă, să nu strige 
aşa, să nu audă barbatul ei; au venit şi lipovenii și vînătorii acolo. 

„Voi, lipovenilor, le-a zis ea, m-aţi văzut şi nu aţi spus la nimene, 
ci m-ați aruncat mai adînc în fîntînă! lată, dar, ce vi să cuvine 
vouă”: şi luînd sabia le rase capul la amîndoi. „Și voi, vînătorilor, 
zise ea, m-aţi văzut, dar nu m-aţi aratat la nimene, m-aţi închis mai 
tare în săcriu ; deci tot aceasta plată e şi pentru voi!” şi iar așa, li-a 
rătizat capul. „Dar voi, zise ea corăbierilor, să fiți cu noroc cît veți trăi!” 

Apoi a cerut straie bărbătești, s-a îmbrăcat şi a mers la împaratul 
de s-a cerut să-i fie scriitor. Dar cum? Unde va gîndi el că are 
scrisori de scris, ea îndată să-i aducă scrisoarea gata; iar plată n-a 
cerut nimică. Așa a stat ea un an. El numaidecît vroia să-i plătească; 
atunci ea i s-a dat de cunoscut. Apoi s-au dus amîndoi acasă și au 
trăit fericiți; n-a mai purtat împaratul negoț cu corăbiele, căci aveau 
bani destui. Mahala 

* 


În o poveste din Botoşani, ficiorul unor negustori e un rău — şi e 
alungat de-acasă. Fata împaratului îl vede şi-l ia. El spune că e ficior 
de împarat. Ea porneşte cu oastea la împărăţia lui, dar ajungînd 
într-un tîrg, el fuge ş-o lasă. Ea trimete înapoi suita şi porneşte pe 
jos înainte. Ajungînd într-o pădure la nişte ciobani, să îmbracă băr- 
păteşte şi merge cu oile la păscut. Adoarme la rădacina unui copac şi 
visează că acolo sînt 3 şipuri cu apă de ochi: să ducă împaratului, că 
e orb. Împaratul să lecuiește ş-o face general. Barbatul ei ajunsese 
slugă; ea l-a cunoscut şi l-a luat înapoi de barbat. 

* 


O variaţie a povestei, vol. II, pag. 87: 

O copilă orfană, găsită de cătră o altă copilă, din părinţi avuţi, în 
țintirim, rugîndu-se la mormîntul mamei ei, a fost luată de părinţii 
copilei și crescută mare. Fata străină era mai dragalaşă și mai 
cuminte decît cea de casă; și o cereau o mulțime. Ei locuiau în oraș; 
odată a venit şi un boier mare la dînsa s-o ceară. „Unde şezi d-ta?” 
l-a întrebat fata. „De vei putea să descoperi unde şed eu, mare lucru 
va fi”; şi i-a spus cam în ce parte. Acela era hoț şi avea casă sub 
pămînt, într-o pădure, şi pe sub oraș erau ascunzătorile lor, era 
totul sapat, acolo-și duceau caii, averile lor. Fata s-a luat în urma 
lui ş-a văzut pe unde întră; a întrat şi ea, cînd nu erau ei acasă, ci 
numai mama lor ș-o cățea; amăgind cațeaua cu pîne. In timpul 
acela, au venit talharii, ea a luat calul celui mai mare, cu desagii cu 


326 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


bani, şi ceialalți cai cu desagii au mers după ea. A dat de ştire la 
împaratul şi un prinţ a venit cu oaste, să-i ajute a-l prinde. Viind el 
acolo, căci s-a priceput că ea i-a luat caii, cum sta la masă, prințul a 
scos sabia şi i-a tăiet capul; iar pe ceialalţi i-a prins și averile le-au 
luat şi au sfarmat totul şi pe fată a luat-o prinţul. 

Trăiau foarte fericiți; dar odată, merge undeva cu nişte barbaţi și 
se laudă ce femeie cuminte are. — Da unul zice: „Pe ce te prinzi 
ramașag, că am să dorm cu femeia ta?” „Pe toată averea mea, să-ţi 
rămîie ţie.” Au făcut vorbă că el să se ducă pe cîteva zile de acasă. 
Acela a cumparat un dulap frumos ş-a zis să-l puie înlăuntru şi să 
treacă pe drum pe acolo. Ea, văzînd dulapul, l-a cumparat. Adu- 
cîndu-l în casă, el a ieșit cînd n-a fost ea şi s-a ascuns sub pat. Sara, 
ea s-a scaldat şi el a văzut o alunică pe spate. Ea lasase inelele pe 
scaun. A furat ș-un inel și noaptea a ieşit din casă, a venit la barbatul 
ei ş-a zis că i-a dat ea inelul, spuindu-i ce semn are. 

E] nici nu s-a mai întors acasă, s-a dus şi s-a făcut catană. Femeia 
lui l-a aşteptat un timp. Acela a venit să-i ia averea; şi ea, rămîind 
saracă, s-a dus la împaratul, s-a îmbracat bărbăteşte şi s-a făcut 
catană; şi cum s-a întîmplat — că tocmai ea îl rădea pe împarat. „Ce 
mînă uşoară ai, ce să-ți dau, pentru că mă razi așa de bine?” „Să 
poronciţi să treacă pe dinaintea mea toţi soldaţii.” A fost simţit că-i 
şi el acolo. Au trecut toţi şi cînd a ajuns păn' la dînsul, l-a chemat la 
împaratul. L-a întrebat ce caută un prinţ ca dînsul între soldaţi? El 
a spus totul. „Nu-i drept ce ț-a spus, e minciună”, a zis ea; — ş-a cerut 
încuviințare de la împaratul să-l aducă pe acela, pe sus, acolo; şi 
după ce l-au judecat, ea singură i-a rătezat capul. Ş-au luat înapoi 
averile ş-au trăit fericiți. Ana Ciuntuleac, Roșa 


Pescariul și fata Lunei 


A fost un băiet sarac şi s-a dus la un stoleri, să înveţe stoleria. 
Dar el așa cap bun avea ş-aşa de iute învaţa tot lucrul, c-amu lucra 
aşa ca şi maistrul lor; da la celelalte calfe le era ciudă. Odată s-a fost 
dus stăpînul lor de acasă şi ceialalți i-au zis acestuia: „Măi, dacă 
eşti tu așa de bun maistru, îi face tu o lacră pentru tine așa potrivită, 
întocmai pe trupul tău?” „Voi face.” S-a luat el și îndată a măsurat 
ş-a făcut. „Gata-i!” zice el. — „Amu, ia şi întră, să vedem, să potri- 
veşte?” El a întrat. Atunci, băieţii au pus capacul deasupra şi l-au 
țîntuit bine şi l-au dat pe apă. A mers el pe apă cîte zile a fi mers, 
dar trece pe lîngă un mal; acolo era un moşneag şi prindea peşte. 
Moşneagul cela vede lacra ş-aude dinăuntru nu-ş ce gemînd. Ia ș-o 
trage la mal. O deschide, găseşte într-însa băietul, de-abia viu. I-a 
dat el de mîncare, l-a întărit, amu el era ca şi a moșneagului; s-a 
învaţat a prinde peşte... Da moşneagul era pescari la curtea 
împărătească şi în toată ziua ducea pește la curte. 

„Dragul moșului, zice el băietului; tu, dacă voi muri eu, ț-a rămî- 
nea ție bordeiul și-i rămînea tu pescari în locul meu!” La cîțiva ani, 
a murit moșneagul. Ș-amu ducea el la curte peşte. Intr-o zi, pune 
meredeul; dă să tragă, — e greu; scoate afară coşcoge peşte mare, că 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 327 


nu-l putea rădica, şi era cu totul de aur. Bucuros el, să ia şi-l duce în 
casă, în bordei. Amu, înnoptase. Să întoarce înapoi să mai tragă o 
dată; cînd să întoarce acasă, vede lumină în casă, o fată frumoasă ca 
sfîntul soarele şedea şi să pieptana etc. etc. (De aice urmează ca şi în 
poveştile cunoscute.) 

Dar femeia lui era fata Lunei. — „Du-te la mama, zice ea, ş-apoi 
mama te-a îndrepta pe unde ai să mergi; ori fraţii mei, c-ai mei fraţi 
sînt: Vîntul, Gerul şi Soarele. De l-ăi întălni pe Vînt în cale, să-i 
zici: „Buna ziua, cumnate, mai încet oleacă !” şi el va şti că eşti tu şi 
l-ăi întreba. Tot așa să faci cu Gerul şi cu Soarele şi ei te-or cunoaște 
ş-or mai lasa oleacă: nici nu ţ-a fi frig să degeri, nici nu te-a frige 
prea tare, că altfel nu scapi cu zile de pe acolo; şi ț-or ajuta.” 

Merge el, merge, după multă cale, ajunge la o casă, acolo şedea 
Sf. Lună. Luna nu era acasă, era dusă pe ceri, numai o slugă şedea 
şi torcea. „Voinice, voinice, ce cauţi pe aici, pesemne ti-i greu de 
zile; pe aici nu aduc nici cioarele ciolanele, da încă să vie om! De-a 
veni Luna, cînd te-a vedea, te-a înghiţi...” „Nu te teme, lasă, 
ascunde-mă undeva şi cînd va veni, întreab-o: nu i-ar fi dor să vadă 
pe un ginere al ei? Ş-apoi îi vedea ce ț-a spune.” 

Vine Luna mînioasă; simte că este cineva. „Da care-i aici? 
Trebuie să fie vrun străin.” „Nu-i nime; zice fata, da nu ţ-ar fi dor să 
vezi pe un ginere a d-tale?” „Ei cum nu mi-ar fi dor să văd pe 
ginere-meu, da unde-i el!” „lacătă-mă-s aice”, zice ginere-său și chiar 
iese de sub covată. „Ai venit de bună voie?” zice Luna. „Ba de nevoie.” 
„Apoi dar bine, te iert; altfel ar fi rău.” L-a ospătat; el i-a spus toate 
ş-a întrebat-o să-l îndrepte pe unde ar merge la Dumnezeu. „Nu ţ-oi 
şti a spune, zice Luna, că eu pe aşa departe nu umblu, dar du-te că 
te-i întălni cu Vîntul, ficiorul meu, şi el poate a şti.” 

Să ia el a doua zi dimineaţă şi se duce. Dă de un Vînt ştraşnic, că 
să-l rădice, nu ceva. „Buna ziua, cumnate, mai încet oleacă !” — „Buna 
ziuă, zice cumnatu-său. Da ce cauţi pe-aice; vii de voie or de nevoie?” 
„Ba de nevoie.” „Apoi dacă de nevoie, bine.” Şi-i spune el toate. „Eu, 
despre Dumnezeu unde şede, nu ț-oi ști a spune, fără decît mergi la 
fratele meu celalalt mai mare — Gerul, poate te-a îndrepta.” 

Merge el într-acolo; dă de-un Ger, că-l tăia... „Hei, cumnate, mai 
slobozi oleacă!” „Da ce cauţi pe aici?” „Pe Dumnezeu.” „Dar de voie 
umbli?” „Ba de nevoie.” „Apoi dar bine; eu de Dumnezeu nu ţ-oi 
spune, că nu umblu pe aşa de departe; dar du-te la frate-meu — 
Soarele, acela umblă pe toată lumea.” 

Iar merge, amu era aproape de Soare; da-l frige, da-l frige!... 
„Buna ziua, cumnate, mai slobozi oleacă,” „Da ce cauţi pe aice?” „Pe 
Dumnezeu.” „De voie?” „Ba de nevoie.” li spune și lui toată istoria. 
„Apoi dar sui pe mine.” S-a suit pe Soare și l-a dus tocmai la 
Dumnezeu. 

— Ştiu la ce ai venit, zice Dumnezeu, du-te-napoi, că eu, în ziua 
ceea și la ceasul acela, am să fiu acolo.” 

S-a suit iar pe Soare și s-a scoboriît tot în jos, păn' ce l-a pus pe 
pămînt. 


328 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


A venit el iar acasă; încă nu era anul; femeia îl aștepta. Cînd s-a 
împlinit ziua ceea, face împaratul bal mare, să vie fiecare să vadă, că 
doar are să vie Dumnezeu la dînsul la masă. — A poftit o mulțime de 
împarațţi, îl cheamă şi pe dînsul şi-i zice: „lată, eu mă pun la masă,- 
şi se pune. L-ai adus pe Dumnezeu?” „L-am adus.” Cînd a zis „L-am 
adus”, atunci şi Dumnezeu a fost lîngă boieri la masă, — un moşne- 
guţ. Da în ogradă sta pregătită spînzurătoarea pentru băietan, să-l 
prăpădească. Atunci boierul, de spaimă, s-a dus şi s-a spînzurat singur. 
Da omul a rămas în pace cu femeia. Dumnezeu le-a dat blagoslovenie 
şi poate încă trăiesc şi azi. Auzită de la Gheorghe Botezat, din Roșa 


Poveste dumnezeiască. Blăstămul mamei 
Preaminte Solomon 


Eva, după ce a murit Adam, avea un ibovnic şi el venea sara la 
dînsa; dar Solomon, ficiorul ei, a simţit; și într-o sară, s-a făcut că 
e amorezatul ş-a bătut la fereastă. Ea i-a deschis uşa şi l-a cuprins, 
l-a sărutat. 

El s-a dus la ea în pat și şedea binişor. „Da bine, ce vra să zică 
asta, ce-ai păţit, ești de lemn?” El a pus mîna pe pieptul ei, ş-a zis: 
„Acesta e pieptul ce am supt.” Atunci ea l-a cunoscut şi i-a zis: 
„Solomoane, pentru asta ce mi-ai făcut, să fii blastamat de 
Dumnezeu și de mine: să ajungi înaltul ceriului şi fundul mărei, — şi 
atuncea tocmai să fii tu iertat de Dumnezeu şi de mine. Să te duci, 
să nu te văd! 

El s-a dus prin lume; ajunge păn' la mare, se pune pe mal și 
începe a plînge. Iese un pește mare: „Ce plîngi, Solomoane?” „Ia, 
îmi plîng pacatele; iată cum m-a blastamat mama...” „Sui pe mine, 
să nu pici, căci te voi duce... Ia un odgon și te leagă bine de mine.” 
Acela era împaratul peștilor. L-a dus în fund; el de acolo a luat 
mărgăritare, pietre scumpe şi cînd a ieşit, a mers acasă ş-a pîndit 
cînd nu era mă-sa, de le-a pus pe masă ș-a fugit. Pe aceasta, ea a 
cunoscut c-a fost în mare. 

Se duce el, se duce, ajunge lîngă o stîncă; se pune jos și plînge. 
Vine o păjuroaică: „De ce plîngi, Solomoane?” El iar îi spune... 
„Să-mi cauţi 12 ialovițe de mîncare şi 12 poloboace de apă; să-mi 
dai, cînd îmi va fi foame, şi eu te voi duce la ceri.” El a căutat ce i-a 
zis; şi ajungînd la ceri, a apucat un fluieraş de aur, de pe masă de la 
Dumnezeu, ş-a venit de i l-a adus mîne-sa, ca semn. Ș-atunci a fost 
iertat. Ilinca Măziliţa, Botoșani 


$ 2. Racul 


Racul e unghia necuratului. Trecea dracul pe o iezătură ş-a arun- 
cat o bucăţică de unghie de-a lui în apă, da un peşte or ce era acela 
a înghiţit-o. Lui Dumnezeu i-a fost ciudă şi l-a blastamat să se facă 
ca unghia lui, de ce s-a amestecat cu dracul. Dar tot să cheamă că-i 
a lui Dumnezeu și-l mîncăm. Ion David, Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 329 


Racul, zice că atunci cînd a pus Dumnezeu ochii la toate dihăniele, 
el nu era ş-a venit mai pe urmă. „Unde să ti-i pun ?” zice Dumnezeu. 
Fiindcă eşti coada, am să ţi-i pun la coadă” Şi aşa i-a pus; de aceea 
racul merge cu coada-nainte, nu ca celelalte dobitoace. 


Racul, zice că demult nu să mînca, dar a mers o babă la Prut ş-a 
prins un rac, baba ceea n-avea copii și să zăbăvea cu dînsul ca cu un 
copil: „Dragul mamei, şezi colo; dragul mamei, vin încoace!”... Intr-o 
zi, pune baba într-o oală pe laiță apă, racul bojbăieşte printre oale şi 
întră în oală. Baba vine acasă şi pune oala cu apă la foc şi fierbe 
racul. Ea îl strigă, îl caută în toate părțile, nu-i; cînd ia oala de la 
foc, îl vede pe rac rog. Dac-a văzut așa, s-a apucat și l-a mîncat şi de 
atuncea mănîncă oamenii raci. D. Grigorașciuc, Mahala 


(S-a văzut povestea Pan Racoţchi.) 


Cînd interesele cuiva nu merg bine, să zice că cutare merge îndă- 
răpt, ca racul. 


(În o poveste a lui Preminte Solomon, racul, pentru că n-a vrut să 
meargă Pr. Solomon cu dînsul în mare, i-a tăiat funia pe care s-a fost 
slobozit. — Despre foarfecele racului, să va mai vedea la poveştile 
animalilor.) 


$ 3. Broasca. Broasca ţestoasă. Broatecul. 


Broasca țestoasă își face cuibul în iezeturi. O babă a găsit-o cu 24 
de ouă; le-a adus acasă și le-a pus într-o putină cu zăr. Cînd să uită 
după vro cîteva zile, ieşise 24 de broaște. — Ea-i bună la vaci, să nu 
le ia mana. Ion David, Botoșani 


Broasca ţestoasă e foarte bună la vaci; o pui în ciubărul cu 
lăturile şi vacii care bea de pe dînsa îi vine laptele. 


Sînt unii că cumpăr anume, dau o mulțime de bani pentru așa o 
broască. Mihalcea 


Broasca țestoasă să mănîncă. Botoșani 


Broatecul 


Broatecul e făcut din inelul Maicei Domnului. A avut Maica 
Domnului o veriguță — un inel, în capătul brîului și l-a prăpădit 
toamna. Cînd s-a dus primăvara să-l caute pe unde l-a fost prăpădit-— 
inelul s-a fost făcut albastru. Maica Domnului l-a luat şi l-a sărutat: 
„De-amu, zice ea, să rămăi printre buruiene, nu te mai iau!” Şi de 
aceea broatecul, cînd îl iai, îl săruţi de trei ori şi-l dai de trei ori 
peste umăr și de trei ori printre picioare. 


Broatecul de cîte ori cîntă, plouă. Ioan David, Botoșani 
Broatecul se sărută şi se petrece pentru friguri. Roșa 


Cînd îţi sînt umflate buzele, să săruţi broatec, că trece. 


330 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
Dochia. Broasca. Izvoarele 


Broasca e a Dochiei; Dochia e matca apelor, este chipul ei în 
munți; din ea curge apă. Ea, cînd a mers atunci cu oile ş-a împietrit, 
a găsit acolo o broască, unde s-a pus ea, şi a blagoslovit-o: să nu facă 
vermi şi să bea oamenii apă de pe dînsa. Și iată, cîte dihănii pier, 
toate fac viermi, dar broasca nu. Cînd sapi o fîntînă și găsești în 
pămînt broască, să ştii că acolo ai să dai de izvor. 

Ion David, Botoșani 


Uliul și broasca etc. 


Cînd a descoperit Dumnezeu izvoarele, uliul n-a vrut să ajute, a 
zis că nu-şi va tăvăli picioarele; şi Dumnezeu l-a blastamat că el să 
nu bea apă etc. 

Da broasca a ajutat; a descoperit izvorul şi Dumnezeu, pentru 
asta, a blagoslovit-o şi e sfîntă. Ea șede în apă și e curată, oamenii 
de pe dînsa beau; ian să fie vrun șoarec, ai pute bea? 


Ea niciodată nu se strică şi cînd moare șede cu faţa în sus. Broasca 
e pacat s-o omori. Broaştei nu i să cade să-i zici „broască”, dar 
=» Pe 


„cucoană”. Cînd le auzi întăi cîntînd, zici: „Cucoanele cîntă”; şi ea îţi 
zice: „Să fii frumoasă ca o cucoană!” Roșa 


Pămîntul l-a făcut broasca. I-a poruncit Dumnezeu să care apă cu 
gura şi să care ţernă pe niște beldii de urzică. Ea tot a carat, păn' s-a 
făcut pămîntul destul de mare. Atunci Dumnezeu a blagoslovit-o: 
„Blagoslovită să fii tu, Florino, şi floarea de urzică blagoslovită să 
fie!” De aceea, bem apă de pe broască şi ea niciodată nu se strică. 

Ana Darie, Broscăuţi 


Într-o fîntînă unde nu e broască, apa nu e bună. 
De cum încep a cînta broaștele, se face primăvara și poți samana 
păpușoi. 


Dacă păr la Florii cîntă broaștele, are să fie vara frumoasă. 
Siret 
Ca să n-ai pureci în casă, cînd auzi broaștele cîntînd, să mergi la 
fereastă şi să întrebi pe cei din casă: „Este malai mănînţel în casă?” 
Şi ei să răspundă că „nu-i! nu-i”... Siret 


La broaște, cînd le auzi întăi cîntînd, să le zici: „cîntă veselele” şi 
ești tot anul vesel. Mihalcea 


Broaștele cînd cîntă, are să ploaie. 


Cînd faci casă, dacă găsești broască unde se sapă fundamentul, 
are să-ți meargă ca din apă. Botoșani 


Mama. Broasca 


Broasca e făcută din femeie; a avut un copil și a murit şi ea tot 
plîngea după copilul ei, prin grădină, prin buruiene; şi Maica 
Domnului a făcut-o broască. Maria Cocea, Voloca 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 


Aniţă, Aniţă! 
De pe stuh, pe papură 
Păn' la mama-n braţe! 


331 


Așa a chemat broasca pe puiul ei, cînd a întălnit-o Maica 
Domnului; iar Maica Domnului a blagoslovit-o, că unde nu va fi ea, 


apa bună să nu fie. 


Povestea Maicei Domnului 


Maica Precurată au luat un topor mare 


Şi s-au dus într-o pădure mare 
Şi au tăiat copaci mari. 

Şi au făcut o mănăstire mare, 
Cu nouă pristoale, 

Cu nouă altare 

Şi cu nouă ţintirimuri. 

Au căutat în altarile cele mici 

Şi au găsit cărți mici, 

Şi au căutat în altarile cele mari 
Şi au găsit cărți mari. 

Şi au căutat în cărți 

Şi în toate părți 

Şi nu l-au văzut pe Dumnezeu, 
Pe fiul său cel iubit, 

Da au văzut pe toți orbii şi chiorii 
Şi pe Ion Sintilion, într-un ungheri. 
„Lloane Sintilioane, 

N-ai văzut, n-ai auzit, 

De fiul meu? 

De finul tău cel iubit?” 

„Maica Preacurată, ţ-oi spune: 
De văzut, nu l-am văzut, 

De auzit, am auzit: 

Cînii de păgînii l-au găruit!, 

Pe cruce de lemn l-au răstignit 
Şi-n mîni și-n picioare 

Piroane de fier i-au bătut. 


Şi cu cămeşă de urzică l-au îmbracat 


Şi cununi de măcieşi în cap i-au pus 
Şi cu răni de păduri l-au încins 

Şi spini i-au aşternut.” 

Maica Precurată 

S-au luat pe cărăruşă văierînd 

Şi mînele albe frîngînd 

Şi păr gălbăn smulgînd, 

Şi s-au întălnit c-o brosculiță. 


1. Chinuit. 


Curtești, Botoșani 


332 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Brosculița așa i-au zis: 

„Maică Preacurată, 

Ce te văierezi și te plîngi 

Şi mîni albe-ţi frîngi 

Şi păr galbăn îţi smulgi?” 

„Broască, brosculiță, 

Bine mă-ntrebi, bine ţ-oi spune: 

Cum nu m-oi văiera şi nu m-oi plînge 
Şi mâîni albe nu mi-oi frînge? 

Pe Dumnezeu, fiul meu, 

Pe fiul meu cel iubit 

Păgînii l-au găruit, 

Pe cruce de lemn l-au răstignit. 

Şi-n mîni și-n picioare 

Piroane de fier i-au bătut, 

Şi cu cămeşă de urzică l-au îmbracat 
Şi cununi de măcieșşi în cap i-au pus 
Şi cu răni de păduri l-au încins 

Şi spini i-au aşternut.” 

Brosculița aşa a zis: 

„Maică Precurată, 

Și eu așa am avut doisprezece ficioraşi 
Intr-un ogaş (hogaş sau hăugaş) 

Şi au venit o roată farfanoată 

Şi i-au sfarmat pe toți deodată, 
Numai cu unul şchiop am ramas. 

Şi tot cu ştirea lui Dumnezeu sfîntul 
Port cununi de flori în cap.” 

Maica Preacurată mai s-au bucurat 

Şi aşa i-au cuvîntat;: 

„Broască, brosculiță, 

Cînd vei avea tu să mori, 

De vei fi în izvor or pe mal, 

Să nu te strici. 

Să nu se îngreţoşească norodul de tine, 
Să rămăie blagoslovită apa de pe tine, 
Şi să rămăi tu blagoslovită.” 

Maica Preacurată 

S-au dus pe cărărușă înainte 

Păn! la dealul Gararăului, înalt și ascuţit 
Ca un săgeţ de cuţit. 

Şi se topea ca ceara şi se sleia ca aurul. 
Maica Preacurată 

S-au înturnat înapoi 

Şi-au zis: „Of „Doamne, 

Tot cu ştirea lui Dumnezeu sfîntul!” 
Şi s-au dus la portiţa raiului 

Şi au dat cu piciorul cel stîng 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 333 


Şi nu s-au deschis. 
Şi au dat cu piciorul cel drept 
Şi s-au deschis... 
L-au văzut pe Dumnezeu, 
Pe fiul său cel iubit. 
Dumnezeu fiul său a zimbit a rîde, 
Iar Maica Preacurată 
A început a plînge şi a se văiera: 
„Fiul meu cel iubit, 
Pentru ce cînii păgînii te-au găruit 
Pe cruce de lemn te-au răstignit, 
Şi-n mîni şi-n picioare 
Piroane de fier ț-au bătut 
Şi cu cămeşă de urzică te-au îmbracat 
Şi cununi de măcieși în cap ţ-au pus 
Şi cu răni de pădure te-au încins 
Şi spini ț-au aşternut?” 
„Maică Preacurată, 
Aceea nu-i nici pentru mine, 
Nici pentru tine, 
E pentru viermii cei de pe fața pămîntului 
Neadormiţi 
Şi cine va şti a mele, aceste trei cuvințele 
Şi le va zice 
O dată-n săptămînă 
O dată-n lună sau o dată-n an, 
Are să treacă 
Nouă poduri tocmite, nouă fîntîni pline, 
Nouă pomete-nflorite, nouă mese-ntinse, 
Cu nouă făclii aprinse. 
Dar cine a ști şi nu le-a zice, 
Acela va trece 
Nouă poduri stricate, nouă fîntîni secate, 
Nouă pomete uscate, nouă mese strînse, 
Cu nouă făclii stînse. 
De la d-l învățător Vasile Scripniciuc, Roșa 


Maica Domnului găsind pe Domnul Hristos 


A fost un om mare ş-a mers la pădurea mare 
Ş-a tăiat lemnul mare, a făcut biserica mare. 
In altariul cel mare, 

Şedea Sf. Maria cea Mare, 

In altariul cel mic, 

Şedea Sf. Maria cea Mică. 

Şi-n mijlocul bisericei, Maica Precista 

Cete şi precete, pe toţi orbii, 

Pe toţi şchiopii-i adorme. 

— Ieşiţi voi, patru ficiorele, 

Din patru ungherele 


334 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Și cataţi în cărți şi-n părți, 

Nu-ţi auzi, nu-ţi vede, 

Nu-ţi da de fiul meu, Dumnezeu? 

Maica cuvîntul n-a împlinit 

Şi ele afară au izbucnit. 

Şi-n cărți şi-n părți au catat 

Şi de Domnul Hristos n-au mai dat. 

Ş-au zis că n-au auzit și n-au văzut. 

Maica Domnului a blagoslovit 

Şi din biserică a ieşit: 

Faţa albă veştejind, 

Cosiţă galbănă despletind, 

Din ochi negri lăcrămînd. 

Multă lume-mpărăţie 

Ca cuvîntul din poveste 

Dumnezeu la noi soseşte. 

S-au dus pe dealul Galariului, 

Aşa era de ascuţit, ca sîngeaua de cuţit, 
Maica, cum a putut, s-a suit. 

Muntele a blagoslovit, 

Ca ceara s-a topit, ca argintul s-a sleit. 
Cum a putut, s-a suit. 

S-a-ntălnit cu Ion Sfînt Ion 

Nanașul lui Dumnezeu: 

Din ceri se scoboarea 

Cu cal negru, alb de spume, 

Din paloş întuneca, din bici tuna. 

— Buna ziuă, cumătre. 

— Mulțămesc, cumătră. 

— N-ai văzut pe fiul meu şi pe finul tău? 

— De văzut, nu l-am văzut 

Da de auzit, am auzit: 

Că l-au întins pe cruce de măcieş, 

Cu cămeșă de urzică l-au-mbracat, 
Piroane prin tălpi i-au bătut 

Şi coroană de spini în cap pusu-i-au 

Şi-n opinci de broască-ncalţatu-l-au 

Şi groapă de trei staţi de adîncă 

Şi trei coţi de largă făcutu-i-au 

Şi piatră de trei staţi de lungă 

Şi de 3 staţi de groasă pe mormînt pusu-i-au, 
Dar du-te mai încolo, cumătră, că mai bine îi auzi... 
Maica Domnului s-a pornit, 
Faţa albă veştejind, 

Din ochi negri lăcrămînd, 
Cosiţă albă de părîngă, 
Multă lume-mpărăţie 

Ca cuvîntul din poveste 
Dumnezeu la noi sosește. 
S-a dus, s-a dus, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 335 


Se-ntălneşte c-un meşter de lemn. 

— Buna ziua, meșter de lemn! 

Umblînd prin ţinuturi, 

N-ai văzut, n-ai auzit de fiul meu, Dumnezeu? 
— De văzut, nu l-am văzut, 

Dar de auzit, am auzit 

C-au venit cînii de jidani 

Şi mi-au dat să-i fac obezile cu 3 părţi mai mici 
Şi eu le-am făcut cu 3 părți mai mari, 

Că-i lemnul ieftin. 

— Meştere lemnari! 

Să lucrezi cu anul și să-ţi capeţi banul! 
Maica Domnului s-a dus, fața albă etc. 

S-a întălnit c-un meşter de fier. 

— Buna ziua, meșter de fier, 

N-ai văzut, n-ai auzit de fiul meu, Dumnezeu? 
— De văzut, nu l-am văzut, 

Da de auzit, am auzit, 

Că mi-au dat cînii de jidani 

Să-i fac lanţuri cu trei părţi mai mari, 

Da eu le-am făcut cu trei părți mai mici, 
Că-i fierul cam scump. 

Dar du-te mai încolo, că vei auzi mai bine. 
— Meştere de fier, 

Să dai o dată cu ciocanul și să capeţi banul! 
Ş-a pornit Maica Domnului etc. 
Se-ntălnește c-o broscuţă. 

- Buna ziua, broscuţă. 

— Mulțămesc Dumitale, Măicuţă. 

— Broscuţă, n-ai auzit etc. 

— Doamne, Maică, ț-aş vorbi o vorbă 

Dar să nu te superi. 

Ce te văierezi, ce te căinezi după un puişor, 
Că eu am avut doisprezece ficiori, 

Care mai de care mai trîncoșei 

Şi mai crăcănăţei şi mai bulbucăţei etc. 
Mi-a ramas numai un ficior 

Ş-acela-i beteag de-un picior. 

Maica Domnului a zis: In să mi-l aduci! 
Cînd l-a văzut, a zîmbit a rîde: 

— Broască, broască, 

Cînd vei muri, să nu te strici 

Şi unde vei fi tu, să fie izvor 

Şi să bea oamenii apă de pe tine, 

Să nu le fie greață! 

S-a luat şi s-a dus etc. 

S-a-ntălnit cu cumătrul său, 

C-un cal negru, alb de spume, 

Din paloş întuneca, din bici tuna 

Şi pe pămînt se afla. 


336 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


— Du-te, cumătră, că mai bine-i nimeri. 

Se duce, se duce, găseşte-un ratoş mare. 

A bătut cu piciorul stîng, nu s-a deschis, 

A bătut cu piciorul drept, s-a deschis. 

Ş-a mers prin o şală lungă 

Ş-a dat într-o odaie mare. 

Acolo şedea un jidan — Iosif — şi cetea 

Şi ferbea o caldare c-un berbec ş-un cucoş ş-un pește. 
— Buna ziua, losive. 

— Buna ziua, Maică. 

— N-ai văzut, n-ai auzit de fiul meu, Dumnezeu? 
— Atunci vei vedea pe fiul tău, 

Cînd se va zbate peştele cela ca-n apă 

Şi cucoșul va cînta ca-n găini 

Şi berbecele va zbiera ca-n oi. 

Atunci, Maica Domnului a blagoslovit şi 
Peștele a-notat ca-n apă 

Şi cucoșul a cîntat ca-n găini 

Şi berbecele a zbierat ca-n oi. 

Şi pe cine au ajuns stropii, le-au sărit ochii 
Şi de-atunci au jidanii pistrui, sînt pataţi pe obraz. 
Maica Domnului s-a dus din casă-n casă 

Ş-a dat de niște scări 

Aşa de nalte, ca păr la jum. de ceri, 

Şi acolo l-a găsit pe Domnul Hristos. 

Din față l-a sărutat şi din dos l-a cercetat: 

— Dragul mamei fiuşor, cum de te-ai lasat 

Şi te-au chinuit într-aista feli şi chip? 

Zice: 

— Doamne, mamă, 

Nu ştiu, să vorbesc or mai bine să tac! 

— Să te fi ascuns, dragul mamei, 

Sub o steblă de busuioc, 

Că poate nu te găseau cînii de jidani. 

Dar de te-ar fi găsit acolo, 

Să te fi ascuns sub o cosiță de fată mare. 
Dacă te-ar fi găsit şi acolo, 

Să te fi ascuns în al 9-lea ceri, 

Că nu te mai găseau! 

— Nu m-am lasat pentru tine sau pentru mine, 
Dar pentru o lume toată, 

Că unde doi se-mpreuna, nu se cununa 

Şi unde pruncul năştea, nu se boteza 

Şi unde vaca răgea, nu s-auzea 

Şi unde omul lemne tăia, nu răsuna. 

Dar de-amu înainte etc. 

Şi cine va şti aceste două cuvințele 

Il va lua Maica Magdalina de mîna dreaptă 
Şi-l va duce etc... 

Pe la ușa iadului şi-l va da în fundul raiului. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 


Dar cine le va şti şi nu le va spune 

La anul, la jum., la luna, la săptămîna, 
Il va lua etc., îl va duce pe la uşa raiului 
Şi-l va da-n fundul iadului. 


337 


Ilinca Maziliţa, Botoșani 


Lacrimile Maicei Domnului 


Hai înainte, că mai este, 
Că Dumnezeu la noi soseşte. 


A ieşit un om mare și s-a dus în pădurea mare 
Şi a tăiat lemnul mare, a făcut biserică mare, 


Cu nouă uși, cu nouă altare, 

Cu nouă procitoare. 

In altarul cel mic, şedea Sf. Maria mică, 
In altarul cel mare, şedea Maica Precista 
Cetind, procetind, fața albă zgîriind, 
Păr galbăn despletind, 

Din ochi negri lăcrămînd, 

Că nu ş-a văzut fiul ei venind. 

A luat și se duce Maica Domnului 

Să-și facă samă. 

Se duce la un deal 

Să deie malul peste dînsa. 

Ea se duce, deluțul se topeşte 

Ea se duce, deluţul se topeşte. 

De-acolo, s-a întors înapoi, 

Văierînd şi mişelînd, fața albă zgîriind, 
Păr galbăn despletind, 

Din ochi lăcrămînd. 

A văzut o baltă, 

Ea se duce să se înece... 


Balta sacă, se usucă, balta sacă, se usucă. 


Se întoarce iar înapoi, 

Văicărînd şi mişelînd, față albă zgîriind, 
Din ochi negri lăcrămînd. 

A văzut o pădure; 

Ea a voit să se spînzure. 

Ea se duce, pădurea pică. 

Ea se duce, pădurea pică. 

S-a întors iar înapoi, 

Văicărind și mişelînd, fața albă zgîriind, 
Din ochi negri lăcrămînd, 

S-a-ntălnit c-o broscuţă; da ea zice: 

— Maică, Maiculiță, 

Ce te văicărezi așa de tare, în gura mare? 
Că eu am avut doisprezece cuconașşi, 
Dormeau-ntr-o urmă de roată 

Şi mi-a fărmat gloata toată, 


338 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Mi-a ramas numai unul mititel, 

Mititel, bocănăţel, de genunchi depărtăţel, 
De călcăi apropițel, 

Cu picioarele ca rășchitoarele, 

Mînile ca fusele, ochii ca talgerile. 

Maica Domnului a spus să-l cheme, să-l vadă. 
— Ea i-a zis: Toma calcă, calcă-n busuioace, 
Vin la mama-ncoace! 

Maica Domnului, de suparată ce era, 

A zîmbit a rîde. 

Ş-a blastamat să fie lumea 

C-un glas de plîns şi cu unul de rîs. 
(Căci păn’ atunci omul era 

Or numai vesel, or suparat.) 

Şi broasca a spus: Cine va ști 

Aceste trei cuvinte a mele şi cu a tale 
Să le povestească în toată sara, 

De nu în toată sara, la săptămîna, 

De nu la săptămîna, la luna, 

De nu la luna, la jumatate de an, 

De nu la jumatate de an, la anul, 

Eu l-oi lua de mîna dreaptă 

Şi l-oi duce pe cararea dreaptă, 

Prin mese întinse, prin făclii aprinse, 
Prin pahare pline, prin cuvinte bune, 

Şi acolo l-oi da şi acolo va vețui. 

Dar cine nu le-a spune, 

Eu l-oi lua de mîna stîngă 

Şi l-oi duce pe cararea strîmbă, 

Prin mese strînse, prin făclii stinse, 
Prin cuvinte rele, şi acolo l-oi da 

Şi acolo va şedea şi va veţui. 

Maica Domnului a spus: 

— Broscuţă, lacrimile mele şi cu ale tale 
Să se facă tot busuioc și tămiie. 

Cine a pune busuioc și tămîie-n sîn 

Să nu fie iertat nici de mine, nici de tine 
Şi unde îi şedea tu, apa să nu se strice. 
De-acolo, Maica Domnului s-a dus 
Văicărînd şi mișelînd, 

S-a dus la poarta Rusalimului, 

La dealul Galarimului. 

Acolo, cînii de jidovi 

L-au fost îngropat pe Domnul Hristos 

Şi fierbeau o ştiucă, un cucoş ş-un berbec. 
Oala fierbea şi ei au spus: 

— Cînd cucoşul ista va cînta 

Şi ştiuca din coadă va da 

Şi berbecul va zbiera, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 339 


Atunci Domnul Hristos va învia. 

Iaca şi Maica Domnului la poartă: 

Maica Domnului a dat cu mîna stîngă, 
Poarta nu s-a deschis, 

A dat cu mîna dreaptă, 

Poarta s-a deschis. 

Cînii de jidovi au chiorît; cucoşul a cîntat, 
Știuca din coadă a dat, berbecele a zbierat, 
Domnul Hristos din mormânt a înviat. 
Maica Domnului în braţe l-a strîns, 

În faţă l-a sărutat. 

L-a luat şi s-a dus pe un deal, 

Acolo erau nişte oameni și Maica Domnului a dat: 
— Noroc bun, oameni buni! 

Dac-ăţi vedea pe cînii de jidani 

Că vin pe aice, chiorînd şi văicărînd 

Ş-or întreba: 

„N-aţi văzut un om c-o femeie pe aici trecînd?”, 
Să spuneţi că n-aţi văzut, 

Că eu vă dau grîu și secere, 

Să spuneți că aţi văzut cînd samanați, 

Da amu secerați. 

Să spuneţi: „Nu vă mai duceţi, 

Că nu aveţi să-i ajungeţi.” 

Cînii de jidovi au venit 

Chiorînd şi întrebînd: 

— N-aţi văzut aşa o femeie ş-un om trecînd? 
— Ba am văzut pe cînd aram, 

Da de cînd săcerăm, n-am văzut. 

Şi ei s-au întors înapoi chiorînd și văicărînd 
Şi Maica Domnului s-a dus 

Cu Domnul Hristos într-o vale. 

A zis: 

— Dragul mamei, fiul mamei, 

Ce te-ai lasat şi te-au canonit 

Cînii de jidani aşa de tare: 

Cu cămeșă de urzică te-au îmbracat, 

Cu brîu de măcieş te-au încins, 

Coroană de spini în cap ț-au pus, 

Peste pari te-au întins, 

Cu suliță vargată în inimă te-au lovit. 

— Maică, măiculiţă, 

Nu mi-a fost nici de tine, nici de mine, 

Da mi-a fost de toată creştinătatea, 

Că amu este lege nouă, lege veche, 

Că-n legea cea veche, 

Cine murea nu se prohodea, 

Cine se-ntroloca nu se cununa, 

Cine se năşștea nu se boteza. 


340 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


În legea ast’ nouă, cine a muri s-a prohodi, 
Cine s-a întroloca s-a cununa, 
Cine s-a naşte s-a boteza. 
Natalia Berbecariu, Bagiurea 


Altă variantă a povestei din Botoșani 


(Scriem numai de unde e deosebirea.) 


La porţile lui Adam, 

Cînii de jidovi l-au prins, 

Pe cruce de chiparos l-au răstignit, 

In cămeșă de urzică l-au îmbracat, 

Zăvoare de lemn pe sub coaste i-au vîrît, 

Chiroane de lemn prin trup i-au bătut. 

Ce sînge dintr-însul curgea, 

Cînii de jidovi îl bea. 

Cu trestii peste cap l-au lovit 

Şi-n faţa l-au scuipit. 

Din ochii Domnului Hristos lacrimi curgea, 

Lacrimi ca bobul, fierbinţi ca focul. 

Pe unde picura, pămîntul crapa, 

Busuioc şi tămăie creştea, 

Creştinii o strîngea, la biserică o ducea 

Şi tot pe Domnul Hristos pomenea. 

Maica Domnului, văzînd pe cruce de chiparos 

Chipul lui Domnul Hristos, 

Intră în chilie şi găsi pe jidani la masă, 

C-un peşte fiert, un cucoş cu borş ş-o găină friptă 
şi o strachină de ouă fierte, 

Şi una de pasat fiert. 

Ş-au zis jîdanii: „Cînd va învia peştele ista 

Ş-a bate cucoşul din aripi ş-a cînta 

Şi cînd va fi găina cloşcă şi ouăle pui 

Iar pasatul se va face sămînță la loc, 

Şi puii vor mînca, atunci şi Domnul Hristos va învia. 

— Atunci Maica Domnului la ceri s-a radicat 

Şi pe Dumnezeu l-a rugat. 

— Du-te, i-a zis Dumnezeu, înapoi jos 

Pe pămîntul lui Hristos 

Şi din gură-i vorbeşte: 

„Scoală, fiul meu, cel prea dulce!” 

Maica Domnului pe pămînt s-a înturnat 

Şi aşa i-a cuvîntat. 

Atunci peştele, găina, cucoșul 

Şi puii au înviat, 

Pasatul pe jos s-a vărsat 

Şi puii l-au mîncat. 

Domnul Hristos cu piciorul drept a dat, 

Piatra a crapat, mormîntul s-a despicat 

Şi Domnul Hristos la ceri s-a rădicat. 

Dumitru Surugiu, Vereşti 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 341 


În una din povestele acestea, să mai adauge: 


Din lacrimele Maicei Preciste 
Mere de aur să face 
La biserică le trimete. 


Apoi, înturnîndu-se jidanii de la mormînt, au pus o jidaucă să-l 
păzească, iar ei au pus la fiert un peşte ş-un cucoș etc. şi cînd Domnul 
Hristos a înviat, jidauca, de mirare mare, a întins mîna și cum a 
întins-o, așa a ramas, căci Domnul Hristos a făcut-o stîncă de piatră 
şi din jgheabul ei curge apă şi bea lumea și azi! 

Gh. Cantea, comuna Tulbureni lîngă Botoșani 


Credinţi etc. 
Broască să nu ucizi, că-ţi moare mama. General 


Fiecare om are broască știmă; pe aceea cînd o omoară, moare şi 
el. Maria Spînu, Mihalcea 


(Se va vedea la ursite.) 


Cînd te rătăcești la drum, zice că să-ți aduci aminte de Maica 
Domnului, cînd s-a întîlnit cu broasca. Andrei Motoc, Mihalcea 


De broască cînd vorbeşti noaptea, să nu-i spui „broască”, dar „cal 
de apă”, că e omul tare ca calul. 


Să-i zici „cal cu 4 picioare”, căci de o prinzi şi o usuci în foc ş-o ai 
în buzunari, poți să mergi la judecată or unde vrai, că izbîndeşti. 
Cum nu poate striga ea, nu pot duşmanii tăi! Ioan Pisarciuc, Roșa 


Broaștei să nu-i zici broască niciodată, să-i zici „cal”; căci ea îți 
zice: „Să fii tu tare ca calul!” Roșa 


Unde e copil mic, noaptea să nu pomenești cuvîntul „broască”, 
dar să zici „de cele cu patru picioare” or altfel, căci copilul noaptea nu 
poate dormi, tresare prin somn, dar dacă ai apucat a zice „broască”, 


a? 


atunci să spui îndată: „Usturoi copilului sub limbă” sau „usturoi 


copt” etc., că nu i-i nimic. Mihalcea 
Dacă zici „broască”, poate copilul să capete piele ca de broască; 
aşa ca rapănul pe trup. Horecea 
Poate să să sparie or să muțască. Camena 


Sînt strigoaice pe broaște, pe cai, pe şerpi, pe vite, pe toate cele. 
Un om a văzut spre Sf. Gheorghe cum a venit un cîne la o baltă ş-a 
strigat: ţip, țip, tip (cum să strigă puii), şi au ieşit toate broaștele la 
mal. Pe urmă, a rădicat mînile în sus și toate au sărit înapoi în apă. 

Elena Braha, Mihalcea 

În Botoșani, la Răchiţi, era un iaz al lipovenilor și broaștele 
totdeauna cîntau. Acolo în apropiere, era o babă, căreia nu-i plăcea 
că-i tot huiesc broaștele la cap şi le-a legat gura. De atunci, broaștele 
acolo nu mai cîntă; chiar o broască străină s-o arunci, că nu va cînta. 


342 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Baba ceea a murit, dar lipovenii îs așa de mâînioși, ei zic că n-au ştiut, 
dar n-ar fi lasat pe babă să moară, păr ce nu ar fi dezlegat gurile 
broaştelor înapoi. Amu, acolo toate broaştele-s mute. Botoșani 


Broaștele, cînd cîntă, spun așa: 
Una întreabă: „Dat-ai pînza, dat-ai pînza?” 
Alta răspunde: „Am dat, am dat, am dat.” 
— „Cu cât, cu cît?” 
„C-un ort, c-un ort” 
„O cî, cî, cî, că mult ai dat! O cî, cî, cî, că mult ai dat.” 
Sau: 
„Pus-ai pînză?” 
„Pus, pus! 
„Da tu?” 
„Și eu, şi eu!” 
Ori: 
„Unde te duci?” 
„În tîrg, în tîrg!” 
„Ce să cumperi?” 
„Orz! orz! orz!” Suceava 


Sau: „Cît ai dat pe tatăl tău? Cît ai dat pe tatăl tău?” 
„Un ort, un ort, un ort, un ort!” 
„O țu, tu, că mult ai dat! O ţu, ţu, că mult ai dat!” Botoșani 


Cînd bea cineva multă apă, i se zice că „va face broaşte în 
pîntece.” Iar dacă cineva, în loc de vin, bea apă, zice că bea „vin 
calcat de broaște”. 


Să zice: „Atunci se va întîmpla cutare lucru, cînd vei lua de la 
broască lînă”, despre un lucru ce nu poate fi. 


În glumă, să spune că să fac farmece „cu picior de broască vadană”. 


Un proverb de prin părţile acestea a Bucovinei spune: „Omul 
potcoveşte calul, da broasca întinde şi ea piciorul s-o potcovească.” 
Adecă să pune de măsură cu calul. 


În descîntece: a fi îmbracat în haine de broască însamnă a fi 
fermecat tare, pentru a fi urît de cătră toţi. 


Cînd vin broaşte în casă, să spune că sînt descîntate şi trimese 
să aducă huit, boală, moarte. 


(Să va vedea la farmeci.) 
De visezi broască, e femeie duşmancă. General 
De visezi broaște, şerpi, şopîrle, gîndaci, sînt farmece. 


(Se va vedea broasca şi negeii, vol. II”). 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 343 


Cîntece 


Unde-ai văzut ş-ai aflat 

Broască-n baltă pieptanată, 

Pe mîna dreaptă culcată, 

De bădița dezmierdată? 
Mihalcea 

Broasca cu dosu-nainte, 

Om bătrîn și fără minte, 

Broasca cu dosu-napoi, 

Om bătrîn și cu nevoi. 

Cine dracu-a mai văzut 

Broască cu capul legat, 

Om cuminte, cînd e bat! 
Botoșani 


Racul și broasca 


Merge broasca la primblare 
Şi-ntîlneşte racu-n cale 
Mergînd repede la vale. 


— Mă duc, broască, să 
mă-nsor, 

Că de urît mai că mor!” 

— Racule, ia-mă pe mine, 

Că sîntem de-o potrivire 

Şi la stat, şi la făptură 

Sîntem tot de o măsură. 

— Ba eu, broască, nu te ieu, 

Că nu ești pe gustul meu, 

Nici n-ai cap de legătoare, 

Nici n-ai trup de-ncingătoare, 

Nici picior de pus papuc, 

Numai lumea să mi-o-ncurc. 

— Racule, nu fii tu prost, 

Ce vorbeşti făr' nici un rost? 

Ian să vii la mine-acasă 

Să vezi moara prin fereastă: 

Găina strînge făina, 

Un cucoş toarnă-n coş, 

Iar noi, dragă, amîndoi, 


Piept la piept, halal de noi! 


— Racule, unde te duci? 
Darabani, Moldova 


Povești. Vîntul, ploaia și gerul 


A fost un împarat și avea trei ficiori. Într-o zi, le-a spus împaratul 
ficiorilor : „Mergeţi şi împuşcaţi şi la care casă îți nimeri, acolo să vă 
însurațţi !” Cel mai mic a nimerit într-un glod. Aude dinăuntru un 
glas: „Cine-a întra păr în genunchi m-a lua! Cine-a întra păr în 
brîu m-a lua! Cine-a întra păn' în urechi m-a lua.” El a întrat; îi 
sare o broască în spate. „De-amu, eu îs partea ta!” Vine acasă 
suparat, cu broasca. Ceialalţi acu erau cu toţi însurațţi, pe la casele 
lor. Trimete împaratul la toţi ficiorii, să-i facă nurorile pîne. Cele 
două mai mari trimet pe o slugă la broască, să vadă cum a face ea. Ea 
face o bortă în cuptori, pune covata și toarnă apă şi cerne o țîră de 
făină ş-o lasă acolo și se face o pîne ca aurul. 

Sluga merge și spune ce pîne frumoasă a făcut broasca. Fac ş-ace- 
lea așa, dar ele cum au pus, așa a ramas; au trebuit să verse aluatul 
şi să facă cum știau ele. Duc ficiorii pînea la împaratul; aist mic 
merge voios şi pune pînea pe masă. Împăratul să uită la pînea celei 
mari şi zice: „Asta-i bună la porci.” Să uită la pînea celei mai 
mijlocii: „Asta-i bună pentru slugi.” Să uită la pînea celei mici și 
zice: „Da asta-i bună pentru masa împărătească.” 

Trimete apoi împaratul la nurori nişte fețe de mese, să i le coase; 
să vadă care a şti coasă mai frumos. Ele iar trimet sluga să se uite 
ce-a face broasca. Barbatul ei plînge, că de unde era să poată ea 
coasă? Ea s-apucă şi taie pînza cu foarfecile bucăţi, o aruncă în glod 
şi zice: „Vîntule, ploaie şi gerule, să-mi coaseţi fața de masă cea mai 
frumoasă!” Cînd a scos-o, nu se putea lucru mai frumos. S-au apucat 


344 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


şi cumnatele ei ș-au făcut aşa; iar pe urmă, au trebuit să coasă altă 
pînză, că lor vîntul ploaia și gerul nu le-a cusut. 

Cînd au adus la împaratul fețele de masă, pe ale lor le-a dat în 
cuhne şi la grajd, da a ei a ramas pentru împaratul. 

Le-a trimes împaratul pînză să facă cămeşi. Ea tot aşa a făcut şi 
numai cămeșa ei a plăcut împaratului. 

Face împaratul bal şi cheamă pe toţi ficiorii să vie cu nurorile la 
bal. Plînge cel mic. Broasca îl trimete să meargă înainte cu frații 
lui, zicînd că ea va veni mai pe urmă. — Cum a ramas singură, a 
lepadat pielea ş-a ramas o fată frumoasă, îmbracată toată în aur; 
iar o trăsură de aur i-a venit la scară ş-a dus-o. Cînd au văzut-o, toți 
s-au mierat: cine poate să fie?... Ea a mers şi l-a luat pe barbatul 
său de mînă; a spus că-i femeia lui şi s-au dus la împaratul. Barbatul 
său nu mai putea de bucurie... 

Cînd s-au pus la masă, ea nu mînca, nici nu bea; mîncarea o 
turna într-o mînecă, da băutura în alta, și pe urmă, din mînecele ei: 
din una ieșeau rațe, găini, toate din aur, şi din altă, apă de aur. 
Cumnatele ei au făcut tot aşa- şi s-au tăvălit pe straie şi toţi au rîs. 

Cînd erau să se întoarcă acasă, barbatul său a alergat înainte 
de-a ars pielea. Ea cînd a venit, a bătut în palme: „Ce-ai făcut?! Că 
mai aveam trei zile s-o port. De-amu, de nu m-ăi prinde la cumnata 
cea mare şi cea mijlocie, să știi că nu mă mai vezi!” S-a făcut iar 
broască şi a fugit. El, la cea mijlocie, n-a putut-o prinde, dar a 
prins-o la cea mare; ea s-a făcut iar om ş-au trăit fericiți. 

Auzită de d-ra Natalia Țarevici, Mihalcea 


Maria Cosînceana. Oul 


A fost odată un împarat ş-avea trei ficiori. Ficiorilor celora, le-a 
abătut să se însoare toţi într-o zi. Imparatul le-a spus că nu se 
poate; cum nu s-au născut toţi deodată, așa nu se pot nici însura 
deodată. Dar să iaie cel mai mare pușca şi să tragă un glonț şi unde 
a cădea glonțul şi cine l-a lua, cu aceea s-a însura; şi pe urmă, să 
meargă al doilea ficior să tragă şi tocmai la urmă, să tragă cel mic. 

Ei au făcut aşa cum le-a spus tatăl lor. Trăgînd şi cel mic, a mers 
să-şi caute glonțul, dar nu l-a putut găsi. Se întoarce acasă; întăl- 
neşte o broască. „Ce cauţi, voinice? Glonţul tău îi la mine, da m-ăi 
lua?” „Adă-mi-l încoace”, zice el. Ia glonţul şi la fugă; gîndea c-a 
scapat; cînd se uită: broasca pe șea, după spate. Se scoboară de pe 
cal, broasca se coboară şi ea și întră în casă. Ce să să facă? Merge şi-i 
spune tătîne-său ce s-a legat de capul său... „Dragul tatei, trebui să 
răbzi, a fi vrun blăstăm, ceva.” Dar așa-i era de jele împaratului de 
ficioru-său, că pentru ca să nu-l aibă în ochi totdeauna, i-a dat o 
casă deosebită și numai mîncare de la curte îi trimetea. — Merge el 
la casa lui; merge și broasca și se bagă sub masă și şede. 

Stă el suparat; sara, vine bucătăriţa împaratului şi-i aduce de 
mîncare. El se pune la masă, dar nu mănîncă. Broasca sare pe masă 
şi cere lingură să-i dea, să mănînce şi ea. El ş-a pus ochii în pămînt 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 345 


şi numai ofta. Broasca, după ce s-a săturat, sare înapoi şi se bagă 
sub masă — şi iese de sub masă o fată aşa de mîndră și frumoasă, 
cum n-a mai fost văzut alta! „Dragul meu, nu fii suparat, îi zice ea; 
că eu nu-s broască, dar am fost blastamată de părinţi să fiu aşa şi 
încă am să mai port pielea trei zile, iar poimîne dimineaţa, păn' a nu 
răsări soarele, am s-o îngrop şi scap.” 

S-au primblat ei amîndoi prin casă, au mai vorbit şi s-au culcat. 
A doua zi iar, cum s-a făcut ziuă, s-a îmbracat în pielea cea de 
broască şi s-a bagat sub pat. Cînd vine sara bucătăriţa şi-i aduce 
mîncare, ea vede pe ficiorul împaratului voios. — Gîndește: „Am să 
stau mai mult, să văd ce-i?” Broasca iar, după ce a mîncat, s-a bagat 
sub masă şi deodată a ieșit o fată. Aleargă la împaratul şi 
împărăteasa şi-i cheamă să vadă. Vin ei şi se uită şi îi văd cuprinși 
pe după gît, cum se primblau prin casă şi vorbeau. „De-amu, mai am 
o zi să port pielea şi, poimâîni dimineaţă, de vom ajunge cu sanatate, 
o lepăd; vom merge amîndoi ş-om îngropa-o; da cată să nu cumva să 
între cineva în casă să mi-o ieie, să păzești să fie uşele bine închise.” 

Împărăteasa n-a auzit ce-au vorbit; ea, de bucurie mare, a pus a 
doua zi de-a făcut o cheie şi pe cînd dormeau ei mai tare, a întrat 
pe-ncetu-n casă, a luat coaja ş-a aruncat-o în foc. Atunci ea deodată 
a sărit arsă: „Ce mi-aţi făcut! Mai aveam cîteva ceasuri şi scapam 
ş-amu, la mai mare muncă, în veacul veacului m-aţi dat. De-amu, 
m-ăi vedea cînd ti-i vedea ceafa!” a zis ea. S-a dat de trei ori peste 
cap, de s-a făcut o cioară şi s-a dus. 

El a mers la părinţii lui ş-a început a plînge: „Ce mi-aţi făcut! Şi 
pe dînsa ați prăpădit-o, şi pe mine! De-amu, zice el, eu nu mai stau 
pe-aici, mă duc unde m-or duce ochii. Mă duc după dînsa, or voi 
muri, or voi trăi, totuna mi-i.” Ş-a luat ramas bun de la părinţi ş-a 
pornit. 

Merge el, merge, dă de-un urs, de-un lup, de-un iepure și de-un 
leu; şi-n mijlocul — lor o oaie; tot vroiau s-o mănînce şi n-o puteau, 
căci cum începea unul, ceialalţi strigau: „Stăi, că tu-i mînca tot şi 
nouă nu ni-i lăsa nimic!” El vrea să-i împuște, ei îl roagă că mai bine 
să le împărţască oaia, că ei nu ş-o pot împărți. El le-a făcut la toţi 
parte dreaptă ş-a pornit. Da lupul şi ursul şi iepurele şi leul, de 
dînsul să ţin. 

Merge el aşa cu dînşii păn' la mare. Pe mare umbla un moșneag 
cu ciobaca. „Ei, voinice, ce umbli cu fiarele celea, c-amuș or sări în 
apă şi m-or mînca.” El îi spune că să n-aibă frică, c-acelea îs tovarășii 
lui; şi începe a spune moşneagului toată durerea lui; cum își caută 
femeia şi nu ştie unde ar putea-o găsi. 

Moşneagul acela era Sf. Neculai. „Pe dînsa îi găsi-o, că nu-i de- 
parte: aici, în mijlocul mărei, este o moară şi morariul nimica nu 
face alta, decît macină făină de steclă pentru dînsa, că morariul e 
necuratul; şi acolo mai este o fată blastamată ; aceea îi face mămăligă 
din făina ceea; ea stă în podul moarei şi nu iese niciodată, numai 
sacii cu făină îi trage cu şferi. Dar tu te fă că te duci la măcinat 
făină”... şi l-a învaţat Sf. Neculai ce să zică. Il ia Sf. Neculai în 
ciobacă şi-l duce păn' la moară. Intră înăuntru; morariul s-a mîniet;: 


346 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


„Pe aice, zice el, nu zboară nici pasere, nu tocmai să vie oameni; cum 
de-ai ajuns d-ta păr aici?” — „la, am auzit şi eu că să măsoară tare 
bine făina. Da a cui îi moara asta, că nu macină nime?” „Moara 
asta-i a unei cioare; șede în pod, numai sluga ei vine.” Chiar atunci 
sluga venise. „la spune-mi d-ta, zice ficiorul împaratului, stăpîna 
d-tale n-ar mînca nişte ouă? Mergi ș-o întreabă, mă rog, că eu i-aş 
aduce.” Merge sluga şi-i spune că este aice un om, care zice că i-ar 
aduce ouă, n-ar mînca? Ea zice c-ar mînca, de ce nu, numai să-i 
aducă. El, cum a auzit, s-a dus la Sf. Neculai — că-l aștepta afară — şi 
s-a suit în ciobacă şi i-a spus. „Bine, zice Sfîntul Neculai, este aice, la 
malul mărei, o cetate de spijă, cu 12 porţi, şi acolo în cetate este un 
bou, care de cînd e lumea trăieşte acolo şi el încă n-a văzut soarele, 
nici ziua. Pe el sînt 3 cercuri de fer şi cine l-a dovedi din luptă, 
cercurile au să plesnească şi el atuncea are să crape. Atunci să mergi 
degrabă să-l spinteci, că-n pîntecele lui este o rață, şi în rață sînt 
două ouă, acelea două ouă dacă le-a capata cioara şi le-a strica, acolo 
stă închis blăstămul ei. D-ta l-ăi dovedi cu fiarele d-tale, numai să 
păzeşti rața să n-o scapi, macar că ea nu-i învațată a zbura.” 

Cînd a ajuns la mal, îl așteptau dihăniele. „Amu, zice ficiorul cel 
de împarat, am venit şi eu la voi să vă cer o treabă. Tu ce poţi face, 
ursule?” „Eu stric trei porţi.” „Da tu, leule?” „Eu stric şese.” „Da tu, 
zmeule?” „Eu le stric pe toate.” „Da tu, iepure?” „Eu pot să-ţi prind 
ceva.” Ficiorul cel de împarat le-a spus ce vra de la dînșii. Ei, cînd 
s-au aruncat, au sfarmat toate uşele. Atunci boul, cînd a ras o dată, 
s-a rădicat țerna de pe pămînt şi iar a căzut înapoi, ş-a prins a se 
alunga după dînşii. Dacă leul, ursul şi zmeul erau mai mulţi şi tot îl 
zădărau şi el atîta a alergat, păn' a plesnit cercurile de pe dînsul ș-a 
picat. Ficiorul de împarat s-a dus degrabă și l-a spintecat şi i-a scos 
din pîntece rața; dar n-a luat bine sama ş-a scapat-o. Rața fuga la 
apă; iepurele după dînsa ş-o prinde. El îndată a tăiet-o, a scos ouăle, 
s-a pus cu Sf. Neculai în ciobacă şi s-a dus înapoi la moară. 

Cum a ajuns, i le-a dat fetei să le fiarbă şi i-a spus că unul să-l 
mănînce ea, pe acela să-l curăţe, da celalalt, necurăţit, să-l dea 
cioarei. Da pe morari l-a rugat să-l puie pe dînsul într-un sac, să-l 
lege la gură și să-l dea sus, în loc de făină. Morariul a făcut așa, 
cioara a luat sacul şi l-a razamat de părete, a gîndit că-i făină. Iaca 
vine şi argata de-i aduce ouăle şi-i zice: „Poftim d-tale cel necurăţit, 
c-aista-i al meu.” Atunci cioara s-a mîniet. „Dacă-i așa şi tu te faci 
mai mare, apoi na!... nu-mi trebui!” şi trînteşte oul de pămînt. 

Atunci blăstămul s-a dezlegat. Pe locul acela s-a făcut tîrg aşa de 
frumos și o împărăție mare; iar din cioară s-a făcut om. Da ela 
început a striga din sac: „Tăieţi-mă mai degrabă la gură, că mă 
înăduş. V-am scapat eu pe voi, scapaţi-mă şi voi pe mine!” Merge ea 
degrabă să dezlege sacul şi-l găseşte pe barbatul ei. S-au bucurat 
tare şi au făcut nuntă frumoasă ş-au ramas acolo în împărăţia lor. 

Gh. Ștefaniuc, Roșa 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 347 


Broasca zmeoaică 


A fost un împarat ş-a avut trei ficiori; vrînd să se însoare, împa- 
ratul a încarcat tunul cu glonţi şi care ficior va găsi glonţul va avea 
voie să se însoare, care nu, nu. Cei doi mai mari au găsit glonțurile 
degrabă, unul la o fată de împarat, iar altul la o fată ce păştea vitele, 
da cel mai mic l-a căutat 10 ani şi tot nu-l găsea. De scîrbă și de 
ruşine să nu să întoarne așa, a mers la mare să să înece. Cînd 
ajunge la mal, zăreşte boamba cea mare de diamant înotînd; cînd să 
rădica, cînd să scobora în fund; dar el nu putea s-o prindă. Iată că o 
broască de la mal îi zice: „De m-ăi lua pe mine, eu ț-oi scoate 
glonțul.” El i-a făgăduit c-a lua-o; şi cum l-a capatat în mîni, pe cal 
şi la fugă. Broasca ţup, să vîră sub şea. „Degeaba mai înfoci calul şi 
fugi, că eu îs aici!” îi zice ea. Merge el, merge, a ajuns pe la curţele 
frate-său. S-a coborît şi broasca după dînsul. I-a dat de mîncat; 
broasca i s-a bagat în talger, să mănînce şi ea, că-i era femeia. Cum 
a ajuns acasă, a trebuit să facă nunta, că era partea lui. 

După cununie, ea a lepadat pielea şi s-a făcut o fată tare fru- 
moasă. Ea i-a spus că-i fată de împarat, blastamată să fie broască, 
ş-amu mai ave 19 zile de purtat pielea și scapa. Dar el, de bucurie, 
n-a vrut să aștepte şi pe cînd dormea ea, a ars-o. „De-amu, zice ea, 
dacă ai făcut aşa, să vii să mă găsești în cetatea mea de steclă, cu 
iarba de matasă, că cu mine nu mai poţi trăi, eu trebuie să mă fac 
zmăoaică” şi s-a dus. 

El tare s-a suparat; a luat un escadron de oaste ș-a mers, ş-a 
mers, păr a ajuns la o moară din împărăţia ei. Acolo era un moşneag 
de '700.000 de ani. L-a întrebat cum ar putea să ajungă la dînsa? 
Moşneagul i-a spus că să deie drumul la oaste să se ducă, că el l-a 
pune într-un poloboc de făină, căci poloboacele singure să suie în sus, 
ş-a merge la dînsa; da mai întăi, să puie catanele să-i taie un fag 
mare, ce era acolo, că acela îi trebuie. In fagul acela era o ladă, în 
ladă un bou, în bou un berbec, în berbec un iepure, în iepure un 
hulub şi în hulub un ou; oul acela trebuia să-l fiarbă și să-l dea ei să-l 
mănînce, căci altfel ar fi fost rău. 

Au tăiet catanele copacul ș-au deschis lada; au tăiet boul, din 
bou, berbecul — da iepurele, ud cum era, la fugă. Ce să facă? Iată 
zboară pe sus un corb. „Dă-mi mie să mănînc boul ista şi-ţi prind eu 
iepurele.” A prins iepurele şi l-a tăiet — scapă hulubul. Corbul iar 
zice: „De mi-i da şi berbecul și iepurele, eu ţ-oi prinde şi hulubul.” I 
l-a prins. Ficiorul de împarat a luat oul şi s-a bagat în polobocul cel 
de făină. Moșneagul l-a înfundat ş-a pus ţidulă, că din acela să 
înceapă întăi. Bucătăriţa l-a desfundat și cînd l-a văzut, s-a bucurat. 
El i-a spus la ce-a venit și i-a dat oul să-l facă scrob şi să-l deie 
stăpînă-sa să mănînce. Ea, cum a gustat, îndată s-a făcut frumoasă 
şi bună, n-a mai fost zmeoaică şi cînd l-a văzut pe barbatul său, s-a 
bucurat tare ş-au trăit fericiți. Din Rarancea 


348 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Broasca și băietul 


(Începutul ca şi la cea precedentă; iar după ce-i arde pielea, 
broasca îi spune ca să vie la dealul de steclă.) 

A pornit el după dînsa, merge, merge, ajunge la Sf. Vinere (Sf-ta 
Vinere e cu colții de fer, alții zic că-i pîcla). Ea a spus că nu știe cum 
să-l îndrepte, să meargă la Sfînta Sîmbătă. Sf. Sîmbătă a zis că nici 
ea nu ştie. S-a dus la Sf. Duminica. Sf. Duminică a chemat toată 
oastea păsărilor, dar nime nu știa unde e dealul de steclă. La urmă, 
au venit două rîndunele ş-au zis că acolo li-i cuibul lor. Sf. Duminică 
le-a poroncit să-l ducă păn' acolo. — Rîndunoiul zice rîndunicei: „Eu 
îndată îi dau drumul...” Da rîndunica zice: „Doamne fereşte, că ne-a 
omorî stăpîna.” Cînd au ajuns acolo, rîndunica i-a spus lui: „Tu amu 
mergi spre poartă şi ț-a ieşi un vatrari înainte, tu zi-i: «Băiete, 
du-mă în ţîmbră». Doamne fereşte să nu-i zici vatrari.” 

S-a dus el, vine un vatrari, el i-a zis așa şi îndată s-a făcut băiet 
şi l-a dus în casă. Femeia lui s-a bucurat tare cînd l-a văzut, amu 
aveau un băiet și era nazdravan. Băietul le-a spus: „Tată şi mamă, 
voi duceţi-vă peste hotar, dar orce-ţi auzi, să nu vă înturnațţi înapoi; 
tocmai după ce-ţi trece, să vă uitaţi.” Băietul, după ce-a ramas sin- 
gur, el avea trei beţișoare în mînă şi cînd a ameninţat, toate curțile 
s-au răsipit. Cînd s-au uitat ei, au văzut. „Vedeţi, le zice băietul, de 
nu v-aţi fi dus, așa aveaţi să vă răsipiți şi voi.” Apoi, s-au pus toţi trei 
pe cal ș-au venit la tata feciorului de împarat. Ionică Pisarciuc, Roșa 


* 


$ 4. Oglinda, apa, mutenia 


Copilul, păm ce nu-i iese dinții, să nu-l dai la oglindă, că nu se 
cade. Botoşani 


Copilului, păn' ce nu are dinţi, să nu-i dai oglinda, că nu vorbeşte, 
rămîne mut. Mihalcea 


Pe copil să nu-l dai la oglindă, că i se schimbă faţa. De aceea, unii 
copii de mici îs frumoşi și cînd îs mari, se fac urîți. 

Elena Braha, Mihalcea 

Copilul să nu se uite în oglindă, că nu creşte, nu vorbeşte şi se 

dioache singur. Roșa, Broscăuţi, Mihalcea 


În oglindă să nu se uite, că rămîne vînăt pe sub ochi sau că, păn’ 
la vro 5 ani, moare de pîntece. Mihalcea 
Copilul, dacă se uită sara în oglindă, plînge noaptea, îi neliniștit. 
Copilului mic să nu-i dai oglinda să se uite, căci cînd se însoară, 
plînge; timirice îşi găseşte cu femeia şi plînge. Da fata, dacă se uită 
de copil în oglindă, capătă barbat care lesne plînge — și unui barbat 
nu i-i dat să plîngă. D-na Anastasia Constantinovici, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 349 


Copilul să nu se uite în oglindă, că se schimbă cu dracul, se face 
drac; că, în oglindă, parcă cine i se arată? (S-a văzut despre copiii 
schimbaţi.) 


Femeia îngreunată să nu se uite în oglindă, că se sparie copilul 
într-însa şi de aceea capătă copilul „răul copiilor”; de aceea, pe la 
boieri, copiii mor. Elena Braha, Mihalcea 


Femeia lehuză să nu se uite în oglindă, că i se poate arata necu- 
ratul. O femeie cam lumeaţă, la vro trei zile după facere, s-a uitat — 
şi l-a văzut cu luleaua-n gură ş-a murit; că oglinda îi a necuratului. 

De la aceeași 

Femeia lehuză să nu se uite în oglindă, căci ea atunci nu-i curată 

şi capătă pete; în oglindă se arată şi se pun pe faţă. Mihalcea 


Femeia, la vreme, în oglindă să nu se uite, că rămîne vînătă pe 
sub ochi. Idem 


Să nu te uiţi în oglindă cu alta ce are perioada, căci capeţi pete; 
dar să te ștergi atunci pe obraz cu ceva. Alta anume te cheamă să te 
uiţi. Botoșani 


Să nu te uiţi în oglindă noaptea, că ești urît la oameni. Botoșani 


De te uiţi noaptea în oglindă, îmbătrîneşti; îți ia „el” frumuseţa. 
Mihalcea 
Oglindă de visezi, plîngi ori ai scurgere mare de sînge. 


Oglinda e fățărnicie sau fețe de oameni streini, de visezi. 
Broscăuţi 
Oglinda de se strică, e 7 ani sărăcie în casă. 
D-na Olimpia Albu, Gogolina 
Oglinda de crapă în două, fără nici o cauză, îți moare cineva. 
Botoșani 


Preminte Solomon 


Preminte Solomon, cînd era băiet mic, jucîndu-se, făcea cumpene. 
„Ce vrai tu să cîntăreşti?” îl întreabă într-o zi mă-sa. „Mintea fe- 
meiei”, a zis el. „In cîntăreşte-mi tu mintea mea!” El a luat o necu- 
rățenie ș-a cîntărit ş-a zis că mai mult trage decît mintea ei. Mamă-sa 
l-a blastamat că să se ducă în lume şi să nu să întoarcă înapoi păn' 
ce n-a cerca cerul de înalt şi pămîntul de adînc şi n-a face fluierul. 
(În Ardeal, se spune că păr ce n-a atinge cerul cu capul şi iadul cu 
picioarele şi n-a scoate glas din lemn -— ș-a făcut scripca.) 

Băietul s-a dus; dar tatăl său, auzind, a vrut să-l omoare, pentru 
că a batjocurit pe mumă-sa. A făcut un plug de aur ş-a trimes să-l 
caute, spunînd că să întrebe pe tot omu cît preţuieşte plugul acela şi 
cine va gîci ce preț are, acela e el. S-au dus oamenii împaratului cu 
plugul şi, întrebînd, fiecare a spus ce-a gîndit; au găsit și pe un băiet 
că făcea ceva sub un gard, l-au întrebat şi pe dînsul cît plăteşte. El a 


350 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


spus că, de va fi ploaie în luna lui mai, plugul acela nu are preţ, iar 
de nu va fi, nu plăteşte nici cît cea ce face el. 

Imparatul s-a priceput că acela e ficiorul său şi, ca să-l poată 
capata, a pus să facă o petrecere mare, la care să vie tot poporul. 
Le-a dat masă, — dar le-a legat la oameni polonicele de mînă şi nu 
puteau mînca. Atunci a venit din mulțime un băiețel şi le-a zis: 
„Hrăniţi-vă unul pe altul!” ş-a fugit. Imparatul a trimes să-l caute, 
dar nu l-au mai putut găsi. 

De-acolo, s-a dus Solomon în lume să-şi facă canonul; şi cînd s-a 
întors, a adus mamei lui o oglindă foarte frumoasă — păn' atunci 
oglinzi nu erau — el a făcut oglinda întăi. Cînd a venit, mama lui nu 
l-a cunoscut, era acum barbat. Dar cînd a văzut ea oglinda, așa de 
tare i-a plăcut, încît i-a spus că va greşi cu dînsul, numai să i-o dea. 
La culcare, el a pus sabia între dînșii ş-a zis, puind mîna pe piept şi 
pe pîntece: „Acesta este pieptul ce-am supt şi aceasta — cetatea în 
care am stat eu închis 9 luni.” Atunci mă-sa l-a cunoscut. „Vezi, 
mamă, am avut eu dreptate cînd ţ-am spus că mintea d-tale nu 
prețuiește nici cît ce e mai rău?” Broscăuţi 


(Legenda acesta, în general, e în mare vază și se crede că e din 
cartea Alexandria. — Nu se găsesc însă oameni care s-o povestească 
în întregul ei, ci numai fragmente.) 


Muţenia, apa 


Copilului să nu-i dai apă, pînă ce nu capătă dinţi, că rămîne mut. 
Mihalcea 

Să nu-i dea apă mama, altul cineva poate să-i dea, căci bea tare 
multă apă cît trăieşte, nu să poate stînge de sete; — nu că rămîne 
mut. Macovei, Mihalcea 


Ba să-i dea apă, dar să nu-i dea peşte, că muţeşte. Roșa 
Ba poţi să-i dai şi pește, dar cînd îi dai întăi, să zici: 

Mănîncă peşte, 

Dar vorbeşte! Șcheia 
Cine să naște în zodia peștelui vorbeşte puţin. 
Să zice: „Tace ca chiticul.” 
Copilului, cît e mic, cît suge, să nu-i dai apă, că pe dînsul îl adapă 


Maica Domnului; dar cum îi dai apă, Maica Domnului să 
depărtează, nu-l mai adapă. Mahala 


Copilului îi bine să-i dai apă, că el nu să teme de apă: la scaldat, 
la trecut o apă mare, merge cu bucurie. 


Copilul să nu să uite de trei ori, una după alta, în fîntînă, că va 
avea trei cumpene de apă. Elena Braha, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 351 


Poveste. Fata mamei mărei 


A fost o babă într-o pădure şi n-avea copii. A luat ş-a făcut o 
păpuşă mare ca un om, cu față frumoasă; a îmbracat-o în straie 
frumoase, a pus-o să stea la fereastă și i-a zis: „Draga mamei fru- 
moasă!” 

Trece un ficior de împarat pe acolo ş-o vede; şi de frumoasă ce 
era, îi aruncă în treacăt o pungă de galbeni — şi se duce. Galbenii 
cînd i-a aruncat, fereasta s-a spart, păpuşa jos a picat şi baba a venit 
şi i-a luat. A mers baba și, pe banii ceia, i-a făcut straie încă mai 
mîndre; a pieptanat-o mai frumos, i-a pus flori pe cap, a pus-o la 
fereastă şi i-a zis: „Draga mamei frumoasă!” 

Trece iar, la câtva timp, ficiorul cel de împarat ş-o vede. Iar îi 
aruncă în treacăt o pungă de galbeni — şi se duce. Fereasta iar s-a 
spart, păpuşa a picat, baba a venit şi banii i-a rădicat. Pe păpuşă, 
încă mai frumos a îmbracat-o, a pus-o la fereastă şi i-a zis: „Draga 
mamei frumoasă!” 

Mai trece ş-a treia oară ficiorul împaratului pe acolo şi iar o vede 
aşa de frumoasă și, de calare cum era, iar îi aruncă o pungă cu 
bani — şi se duce. Baba iar așa a făcut. 

Da amu, ficiorul cel de împarat numai cu gîndul la păpuşa ceea 
era; el gîndea că-i om. A spus la împaratul şi împărăteasa: „Mamă 
şi tată, făceţi ce vraţi cu mine, că eu de n-oi lua fata babei celeia — este 
o babă în pădure și are o fată tare frumoasă —, mor!” Dar tot în ceasul 
în care făcea baba păpușa, s-a zimislit în mare și fata mamei mărei! 

A trimis împaratul, ş-a adus pe babă la împărăție: „Ai o fată, 
mătușă ?” „Am !” „După cum aud eu, e frumoasă tare?” „Apoi aşa-i!” 
„Și ce putere, ce avere ai d-ta, ca să-ţi ieie ficiorul meu pe fata 
d-tale?” „Adă d-ta 9 ţări şi 9 mări şi pe toate ţi le hrănesc eu.” „Apoi 
dacă vrai d-ta să-ţi ieu fata, du-te acasă şi să-mi vii:nici calare, nici 
pe jos, nici îmbracată, nici dezbrăcată şi să-mi vii cu dar şi fără dar; 
colaci de nuntă”, a zis împaratul. 

Baba, a doua zi, s-a îmbracat c-un voloc, a pus într-o farfurie o 
pasăre şi cu alta a acoperit-o, s-a pus calare pe o capră ş-a venit la 
împaratul cu colaci de nuntă. Cînd a luat împaratul ş-a deschis, 
pasărea a zburat; ea era îmbracată şi dezbracată, şi calare, şi pe jos. 

„Amu mergi şi te pregăteşte, c-am să trimet să aduc fata.”... Baba, 
ce era să pregătească?!... 

A venit ficiorul împaratului, cu oaste, cu muzici, cu trăsură po- 
leită, după mireasă. Baba îi spune că ea va da fata, dar la dînsa nime 
nu poate să se uite. — Cînd va scoate-o ea ș-a pune-o în trăsură, toţi 
să se întoarne cu fețele în altă parte ş-apoi, în trăsură, de la fereastă, 
o poate orcine vedea. Împaratul a spus că bine, să facă cum vra. 

A dus baba repede, singură, păpuşa în trăsură; au mers păr la 
un loc pe pămînt, de acolo au trebuit să meargă cu corabia pe mare. 
Baba, ce a făcut, ce-a dires, a lasat deschisă uşa la cupe şi face 
huștiuliuc păpuşa în mare. Chiu! ţiu! Vine împaratul şi întreabă 
ce-i? Ea spune că s-a plecat fata pe fereastră şi s-a înecat în mare. 
Imparatul, spăriet, vai de dînsul și de dînsul, ce să facă, că tare-i 


352 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


era dragă! Macar moartă s-o poată vedea. A trimes înot s-o caute, a 
pus oameni cu năvoade să pescuiască păn' în fundul mărei ; şi cînd au 
ajuns la fund, au prins în năvod pe fata mamei mărei. Mă-sa cînd a 
văzut c-o ia, a strigat la dînsa: „Numai 9 zile să stai pe pămînt și să 
fii mută.” Ea a ramas mută. A adus-o acasă, a făcut nuntă cu dînsa; 
împaratului îi era tare frumoasă, dar ce folos, că n-avea cu cine vorbi. 

A trăit trei ani cu dînsa. La trei ani, l-a sfătuit împaratul şi 
împărateasa că ce, ar' să trăiască c-o mută, s-o deie deoparte, că ei 
îi vor căuta altă mireasă. A dat-o pe dînsa într-o casă în sat și el s-a 
însurat. lată c-a venit vremea să meargă ficiorul împaratului 
de-acasă ş-a lasat cuvînt la femeia lui ca să nu cumva să trimeată pe 
cineva or să se ducă la mută. Femeia lui parc-anume: cum s-a dus 
el, ia şi trimete pe o slugă să ispitească ce face ea? 

Intră sluga în casă; o găseşte cosînd la o vapelă (brodărie), c-un 
degetar de argint pe deget. Sluga stă şi se uită; ea știe c-a venit s-o 
ispitească... Bagă degetariul printr-o nare şi-l scoate prin cealaltă 
şi ia nasul cu degetar cu totul şi-l aruncă jos şi pe urmă îl pune 
cum a fost. 

Sluga, cum a văzut, vine şi spune acasă la stăpîna ei. „Adă-mi 
degrabă încoace şi mie degetariul. Adică nu-s şi eu împărăteasă ca şi 
dînsa ; ea poate face așa lucru şi eu nu!” Ia şi bagă degetariul printr-o 
nare, îl scoate prin cealaltă şi aruncă bucăţica cea ruptă cu degetar 
cu totul jos. Cînd dă să-l puie la loc, nu se prinde... Mă rog, aceea era 
fata mamei mărei, făcea din puterea lui Dumnezeu ş-a mîne-sa; da 
asta, om ca toți oamenii. Vine împaratul, o găsește cîrnă! „Vai de 
mine, ce-ai păţit?” Ea îi spune. „Nu ţ-am zis eu să nu trimeţi la 
mută!” Merge bietul ficior de împarat la părinţi: „Vai de mine, tată 
şi mamă, ce s-a legat de capul meu; ceea mută, asta cîrnă, ce să mă 
fac?” „Las, dragul mamei, nu te supara, dă-o şi pe asta deoparte, 
las” că ț-om căuta noi alta mai frumoasă.” 

A dat-o şi pe asta la o parte şi l-a însurat cu altă fată de împarat. 
Amu, se împlinise şese ani. Trăieşte împaratul şi cu asta cîtăva 
vreme, dă Dumnezeu că iar se duce împaratul de-acasă și iar îi 
spune femeiei lui să se păzască de aceea. 

El cum s-a dus, asta fuga ia şi trimete o slugă la muta s-o ispi- 
tească ce face. Muta ş-a despletit părul dintr-o parte — un păr fru- 
mos- şi dintr-a alta; s-a dus la cuptiori, numai a suflat cu duhul şi 
s-a făcut un foc... A luat părul ş-a măturat focul şi a pus pe-o tablă 
nişte jaratec ş-a pus o mînă cu dosul pe jaratec şi s-a făcut un pește 
frumos, ş-a pus și cealaltă cu faţa pe jăratec şi s-a făcut alt pește; 
cînd au fost prăjiți, a luat şi i-a pus pe-un talger pe masă. Sluga, cum 
a văzut, pe ușă şi la fugă, la stăpînă-sa, şi-i spune. „In lasă, eu n-oi 
face aşa, parcă eu nu-s ca dînsa împărăteasă?! Adă un braţ de lemne 
şi fă foc!” Să despleteşte şi mătură vatra, focul deodată a cuprins-o şi 
ochii din cap i-au plesnit. Pune mînele pe jaratec, — toată carne vie 
s-a făcut! A trimes degrabă să-i aducă leacuri, s-a pus în pat, vine 
împaratul, o găseşte toată friptă şi pîrlită... Ce pacate-s pe capul lui 
acestea: una mută, altă cîrnă, asta pîrlită, ce să să facă? Amu, cu 
asta avea trei femei cu cununie. Să sfătuiesc ei s-o aducă tot pe cea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 353 


dintăi, că aceea macar îi frumoasă. Amu să împlineau cei 9 ani. Da 
aceea ştia. S-a gătit frumos şi cînd a venit el, l-a primit cu bucurie şi 
cu plăcere. El nu știa ce să facă de fericire. 

A adus-o acasă ş-a poroncit să pregătească niște pui fripţi, mîn- 
care, că vra să facă cu dînsa o primblare cu trăsura prin pădure. — A 
mers păn' la un loc, au lasat trăsura, s-au pus jos să mănînce..., ea 
începe a vorbi! El nu știa, visează ori e treaz!... S-apropia amu 
ceasul. A cuprins-o, a sărutat-o. S-au sculat amîndoi şi merg la 
primblare spre mare. Ea-i spune lui că ea nu-i mută, dar mama ei a 
blastamat-o să fie mută, că ea-i fiica mamei mărei, și numai 9 ani 
era să stea pe pămînt. Vorbind așa, s-a apropiat de mare şi cînd a 
ajuns la mal, mă-sa a sorbit-o — şi el a ramas ca dintăi. 

Ileana Puricioaia, Botoșani 


$ 5. Marea. Apa Sîmbetei 


Cîntecele noastre, poveștile, vorbele 


În mare, sînt mărgele și toate lucrurile cele scumpe din mare se 
aruncă; în mare, sînt femei, oameni jumatate peşti. Ei, cînd e cald 
primavara, se joacă pe mal cu şiraguri de diamante şi le lasă acolo,-— 
dar tare rar, de aceea sînt aşa scumpe; — iar corăbierii merg de le 
iau. Cîntările noastre, toate din apă, de la acele femei vin și apoi noi 
le ştim. Ele noaptea cîntă. Catanele spun că, mergînd pe mare cu 
corabia, cei ce stau de strajă adorm de cîntecul femeilor din mare, 
de jale — şi cad în mare. Andron Dragan, Mihalcea 


Oamenii din mare anume arunc mărgele, ca să-i amăgească pe ai 
noștri la dînșii şi să-i mănînce. Cînd merg ai noştri cu corabia pe 
aproape, femeile cîntă glasuri așa de frumoase, că de-ar auzi ei, s-ar 
răsturna corabia. De aceea dau cît pot cu tunurile, să nu audă, păn' 
trec. (Alţii spun că ar muri de jale.) 

Aceia sînt oameni blastamaţi de părinţi ca să fie aşa; au zis 
părinţii cu toată inima şi s-a prins. Gh. Cozmischi, Roșa 


De la faraonii cei din mare, cari sînt jumatate om şi jumatate 
peşte, ies toate cîntecele și toate poveştile cîte sînt pe lume.  Roșa 


Sub noi în apă, sînt nişte oameni jumatate pești; așa de mari, că 
nu-i poţi urni cu 100 de boi. Corăbiele ce merg la America au cuțite 
pe dedesupt, ca să le taie degetele, cînd vor să-i tragă la ei. Mihalcea 


În mare, este o fată care cîntă tare frumos; ea, de prinde omul, îl 
înghite; aceea înghite şi carul cu boi. 


Toate vorbele şi toate cîntecele, de la femeia ceea din mare sînt. 
Andrei Motoc, Mihalcea 


(Se va vedea la Poveşti”: Cuconiţa cea din mare etc.) 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


354 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
Sfîntul Gheorghe 


Sf. Gheorghe a făcut mare ispravă la Dumnezeu; că erau niște 
faraoni pe lume, niște țigani aşa de straşnici, că Dumnezeu se temea 
de dînşii; nu ştia ce să facă și cum să facă să-i prăpădească. L-a 
trimis pe Sf. Gheorghe: „Du-te tu, Gheorghe, tu ai cal şi aripi, nu 
ț-or pute face nimic.” 

S-a dus el; da sabia lui Sf. Gheorghe scotea scîntei. „Iată ce sabie 
am eu, zice Sf. Gheorghe, pe toţi vă omor cu ea!” Da aceia aveau o 
babă, mama lor, ea numai dintr-un vreasc, cînd îl lua în mînă, scotea 
foc. 

A alergat Sf. Gheorghe spăriat la Dumnezeu: „Nu pot, Doamne; 
atîta am avut noroc de aripi, altfeli mă prăpădea. Dă-mi așa o 
putere, cînd voi zice eu mărei «Deschide-te!» să se deschidă.” 
Dumnezeu i-a dat. 

S-a întors el înapoi şi a prins a vorbi cu dînșii: „Voi, cît sînteţi de 
iscusiți şi meşteşugași, ce staţi aice? Haideţi cu mine peste mare, 
că vreau să zidesc nişte mănăstiri; voi barbaţii îţi lucra la fier şi de 
cîte ori îţi da cu ciocanul îţi cîştiga un galbăn, da femeile, pentru 
fiecare cărămidă ce vor face-o, vor cîştiga galbănul.” 

S-au luat ei cu toţii şi s-au dus, numai o fată netrebnică a fost 
ramas. Cînd au fost ei la mijlocul mărei, Sf. Gheorghe a blagoslovit 
să se închidă marea şi toţi s-au rădicat pe apă, dînd din mîni, păn' ce 
s-au înecat cu totul. Fata ceea a început și ea a alerga după dînşii; 
dar cînd a văzut: la unii picioarele, la alții capul, a început a ţipa 
„tată, mamă!...” şi s-a aruncat şi ea în mare. 

Pe aceea a înghiţit-o un peşte şi peştele acela s-a făcut jumatate 
om şi jumatate peşte. Şi peştele cela cîntă feli de feli de cîntece şi de 
acolo iese în lume prin jurnale cîntecele, unele mai triste, altele mai 
vesele, ce le cîntăm apoi noi. 

Ţigani de aceia n-au mai rămas; aceştia sînt numai corcitură de 
aceia. Gh. Postolachi, Bagiurea 


(S-a văzut băţul lui Moisi vol. I, p. 128.) 


În mare, nu ştiu unde, zice că sînt niște peşti jumatate femei şi 
numai sîmbăta iese, că marea toată săptămîna clocotește, da sîmbăta 
stă locului. Acolo se face o dungă roşă, una galbenă şi una albastră şi 
femeile acele stau și cîntă; dar cîntă aşa de frumos! Zice că de acolo 
vin toate glasurile ce le învăţăm noi; de acolo se aduc. 

După marea ceea, stau cei ce mănîncă oamenii şi ei tot vrau să 
facă pod sîmbăta, cît stau apele de fiert, dar soldaţii noștri le sfarmă 
podurile. Acolo zice că merg jidanii la Ierusalim. 

Elena Braha, Mihalcea 


Apa Simbetei 
Apa Sîmbetei fierbe toată săptămîna, numai sîmbăta stă; atunci 


cînd jidanii nu pot merge — şi duminica dimineaţă, la 3 ceasuri, 
începe iar a fierbe. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 355 


Așa a rămas de cînd l-au cercat jidanii pe Domnul Hristos. Ei au 
zis că ce tot se face Domnul Hristos mai mult decît dînșii, să le arete 
cu cît e mai mare. — Domnul Hristos le-a zis ca să se suie cu el pe un 
deal. Domnul Hristos mergea pe deasupra frunzelor, florilor, nu calca 
pe pămînt, da ei toţi s-au cufundat în glod. „Poate el e mai uşor decît 
noi”, au zis jidanii. 

„Haide dar ş-om trece apa”, a zis Domnul Hristos. Domnul Hristos 
a rădicat straiul şi cînd a pus piciorul s-a deschis apa de a trecut. Da 
cînd au vrut să treacă jidanii, apa a început a fierbe și a arunca 
piatră şi foc, că ei n-au putut trece dincolo. Şi de atunci apa ceea în 
totdeauna fierbe şi se cheamă Apa Sîmbetei, că numai sîmbăta o pot 
trece oamenii, cînd au ei sărbători. De atunci, ei nu mai pot merge 
de ceea parte. Acolo au ei un bou şi o vacă; boul acela paşte 100 de 
fălci pe zi şi bea 100 de vedre de apă. La boul acela ei se roagă, cred 
în el; să poată merge acolo, le-ar spune boul multe. Şi mai este acolo 
un jidan, acela care s-a spalat pe mîni cînd l-au răstignit pe Domnul 
Hristos; el n-a murit, trăieşte acolo în Eghipt. Jidanii strîng aici tot 
anul bani, fiecare pune în toată săptămîna în lădiţă un greițari şi-i 
trimit lui acolo. Dumitrache Volcinschi, Ropcea 


Peste Apa Sîmbetei, femeie nu poate trece, numai barbat. 
După apa ceea, sînt călugării cei mai sfinţi şi care merg de la noi, 
din schivnici, acolo rămăn. Neculai Kircor, Bagiurea 


La Apa Sîmbetei sînt blăjinii. 


Marea Roșă 


Marea Roşă toată săptămîna fierbe, numai sîmbăta şi duminica 
stă; dar nici pasere nu poate să treacă pe acolo. Nimene nu se poate 
să iaie un strop, că cum se apropie, pămîntul îndată se închide. 

Ioan David, Botoșani 

Acolo e apa cea vie şi cea moartă, dar duminica se poate lua. 

Gh. Morar, Botoșani 


Mărul roș 


Sub pămînt, este un măr, „mărul roş”. Sub acela șede peştele care 
ține pămîntul. Cum s-ar clătina peștele oleacă şi ar pica mărul în 
apă, pace, n-ar mai fi pămînt! 

Mărul cela zice că are mere, dar cine le poate capata! Nimene pe 
lume nu e în stare să străbată acolo. Zice că cîte ape sînt pe lume şi 
curg de la asfinţit spre răsărit, toate de acolo, de sub mărul cela, 
pornesc, se împrăștie pe lume și iar înapoi acolo se întorc. Marea 
aceea unde-i mărul se cheamă „Marea Neagră”. 

Aceasta a auzit la oaste Ioan David, Botoșani 


La capătul lumei, se află Apa Sîmbătei. Apa Sîmbetei de aceea 
necontenit fierbe şi nu mai are stare, pentru că-i matca tuturor 
apelor, într-însa se varsă toate mările, toate apele. Botoșani 


356 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Apa Sîmbetei e la capătul lumei, ea împrejură pămîntul ca un 
gard. Mihai Munteanu, Botoșani 


La marginea pămîntului e apa răcituri şi-i rece tare; acolo-i ceta- 
tea lui Dumnezeu Sfîntul. 


Un om ș-a făcut o corabie să meargă la Dumnezeu și a mers pe 
dedesuptul apei, dar Dumnezeu l-a rădicat cu corabie cu tot în sus şi 
şede acolo închilit deasupra mărei de răcituri, păn' s-a sfîrși lumea. 

Păn' la Dumnezeu, numai paserile cele cari merg pe sus tare 
străbat, cum sînt vulturii, cucoarele etc., altele nu. 

Nastasia Corneanu, Botoșani 

Apa Sîmbetei e în iad; se zice: „Duce-te-ai pe Apa Sîmbetei!” 
Cînd îi doreşti cuiva un chin mare, îl trimiţi la un amar, la o pedeapsă. 


La capătul lumei e întuneric şi este o apă, care merge în iad. 
Marghiola Cioban, Botoșani 
(Aceasta se spune de mai mulţi.) 


Sorbul apelor 


Este în ape un „sorb”. Odată a mers o femeie şi o copilă să spele 
lînă la un iaz în coșarcă şi cum spalau, sorbul le-a sorbit. Oamenii au 
dat drumul la iaz şi le-au găsit moarte, iar pe sorb l-au împușcat cu 
canoanele. Zice că are solzi. Raifta Berariu, Şcheia 


Sorbul mărilor e acela care sorbeşte marea, căci din cîte ape se 
varsă în mare, s-ar îneca lumea, dar Dumnezeu aga dă, că la cîteva 
zile sorbul sorbeşte aburii din mare şi se face mai mică. 

Andrei Motoc, Mihalcea 


Valurile mărei 


În mare, este un peşte mare tare, pe care cresc buruiene, ca pe 
pămînt; acela, cînd ţ-ar lua casa cît e de mare în spate, o duce cu 
totul; peştele acela, cînd vede pe dracul scăldîndu-să în mare, se 
alungă după dînsul şi, din lupta lor, să fac valurile în mare; atunci 
oamenii fac borte pe la maluri şi apa cînd să linişteşte, rămîn în 
borte peşti. Petrea Beicu, Mihalcea 


(Vezi lupta lui Moisi vol. I, p. 128.) 


Oameni palustri 


Sînt pe lume oameni de apă, cu picioare, cu trup aşa ca noi, 
numai cît ei nu pot vorbi. Spun acei ce au fost la bătălie că ei, cînd 
vedeau catanele, începeau a striga ca cioarele: cau, cau, cau, cau, 
cau — repede — şi alergau la apă și se bagau nu ştiai unde; în papură, 
pesemne, acolo şedeau; că era pe iazuri papură crescută mare. 

Maria Strut, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 357 


Despre mare se spune, cînd făgăduieșşti cuiva foarte mult, „că-i 
făgăduiești marea cu darea” sau „marea cu sarea”. 


Cînd e cineva suparat, i să zice în rîs: „Ţi s-au înecat corăbiele?!” 
Cimilitură 

Pe cea vale rourată 

Merge-o vacă-ncornorată, 

Suflet n-are, suflet duce, 

De pămînt nu mai ajunge. 


(Corabia) 


„Corăbeasca” e un joc ce-l joacă numai flecăii în Mihalcea, nu- 
mindu-l şi „caraban”. 


In lordăneșşti, în timpul jocului, se recitează mai multe chiuturi, 
dintre care e şi aceasta: 


Hai la una, bat-o bruma; 
Hai la două, bat-o roua. 


(Cînd vezi întăi curcubău, dacă e mai mult roş, se va face vin mult 
anul acela; dacă e verde, grîu; dacă e galbăn mai mult, păpuşoi.) 
Botoșani 


$ 6. Mărgăritarele. Apa. Mama 
Mama nedreaptă. Sora nedreaptă. Femeia nedreaptă 


A fost un ficior de împarat şi a vrut să ştie ce-i nevoia şi s-a dus 
la slujbă, dar el, pe ce sluja, n-avea noroc. Aşa a slujit el la un om 3 
ani de-a rîndul; pe-al patrulea an, s-a apucat să slujască pe trei nuci. 
Omul a zis că i-a da un car plin; el nu: trei nuci. Cînd a împlinit 
anul, a mers el singur în grădină, ş-a rupt 3 nuci şi s-a dus cătră 
casa tatălui său. 

Pe drum, a stat la o fîntînă, a stricat o nucă ș-a mîncat-o ş-a băut 
apă. A stat la altă fîntînă şi iar a mîncat o nucă ş-a băut apă. A stat 
şi la a treia fîntînă, strică nuca, din nucă iese o fată frumoasă, că 
strălucea... Cînd a văzut-o el, a cuprins-o, a sărutat-o şi i-a zis: 
„De-amu, tu ai să fii soția mea, că eu pentru tine am slujit atîţa amar 
de ani. Te-aş duce amu acasă, dar fără lăutari nu te pot duce; stăi 
aice păr ce voi veni cu lăutari să te iau.” Pe dînsa a ascuns-o într-o 
răchită deasupra fîntînei, da el s-a dus. Iaca vine o argată cu cofele 
la apă şi cînd să uită în fîntînă, o vede strălucind. Să uită deasupra, 
vede pe fată. — „Ira, zice ea, ce șezi acolo, uite cum te-ai stricat la 
faţă, scoboară oleacă şi te spală, că boieriul d-tale n-are să vie de- 
grabă.” Fata se coboară. „Ia dă-mi oleacă straiele d-tale, zice argata, 
să mă îmbrac şi eu, să văd cum mi-a şede cu ele?” Fata să dezbracă 
şi cînd să pleacă să să spele, argata a împins-o cu capul în fîntînă. 
S-a îmbracat cu straiele şi s-a suit ea în copac. 

De la curte așteaptă să vie cu apa, nu vine. Să ia altă argată şi se 
duce după apă. Da fata cea frumoasă nu s-a fost înecat; s-a fost 


358 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


prefăcut în peşte; — un peşte frumos și mare. Scoate argata apă, 
întră peștele. Ea îl duce acasă și-l arată în cuhne. Bucătăriţa pe loc 
l-a luat şi l-a curăţit şi l-a pus la fiert, apoi l-a dat la masă. 

Dar în masa pe care l-a curăţit, era o crăpătură ş-a întrat un solz 
şi din solzul cela a crescut o steblă de busuioc de aur. Cînd l-au 
văzut oamenii, fiecare au vrut să-l apuce; dar o babă era mai aproape 
şi apucă ea busuiocul şi-l pune în sîn: „Lasaţi-mi-l mie, zice baba, că 
eu fată n-am, m-oi juca cu el și mi s-a părea că mi-i fată.” Baba l-a 
dus acasă şi l-a pus la icoane. Pe argata cea din copac au luat-o cu 
țigani, au dus-o acasă ş-au pus-o între perini. Amu, ea era 
împărăteasă. Ba încă l-a ocărît pe dînsul, cînd l-a văzut: „Ce-ai 
şezut atîta şi m-ai lasat să aştept... Uite cum m-am stricat la față !”... 
El n-a cunoscut-o că-i alta ş-a luat-o așa cum era. 

Baba, cu busuiocul tot se juca şi-l săruta şi iar îl punea la icoane. 
Vine duminica, baba lasă casa așa cum era nemăturată, focul ne- 
făcut, şi porneşte la biserică. În urma ei, fata se scoboară de la 
icoane, s-apucă şi mătură casa, face mîncare bună și iar se face 
busuioc și se suie acolo. Vine baba, vede şi se miară. A doua duminică, 
iar aşa. A treia duminică, se face că merge şi s-ascunde după ușă. 
Fata cînd grijea, baba întră ş-o cuprinde ş-o sărută. — Tot satul acu 
să miera că are baba fată. 

Iată că să face la curte la boieri clacă şi vine răspuns să meargă 
şi fetele din sat. Baba nu vrea să-și lese fata, să teme. Fata aşa o 
roagă: „Hai și d-ta mamă!” Au mers. La clacă, împaratul a poruncit 
că fiecare să spuie cîte o poveste. Vine și rîndul fetei. Baba n-o lasă, 
zice că ea nu ştie. Păn' ce cu de-a sila a trebuit să spuie. 

Da fata, bucuria ei; ţipa să spuie; — şi începe povestea ei. Incepe 
așa: „Înşiraţi mărgăritari şi ascultați, boieri mari! A fost odată un 
păiet sarac, el n-avea noroc la nimică — ş-a slujit pe trei nuci. — 
Înşiraţi mărgăritari şi ascultați, boieri mari!” — şi spune mai departe 
toate. Da împărătesei tot îi sărea cîte-o pernă. „Daţ-o afară, că cu 
dînsa îţi fi, da cu mine nu-ţi fi!” „Să-ţi ţii gura, strigă împaratul, că 
te dau pe tine afară! — Spune, fată, spune.” Fata a spus tot, păn' ce-a 
gătit. „Şi dacă nu credeţi, poftim și vedeţi!” — şi cînd a aratat capul 
ei, părul îi era tot de aur. Pe argată au legat-o de coada cailor, iar 
fata a fost împărăteasă ş-a luat și pe babă pe lîngă dînsa. 

Nastasia Motoc, Mihalcea 


Suie-te mărgăritari mare 


Apoi zice că au fost de unde au fost; au fost trei fete sarace şi ele 
aveau un lănișor de grîu lîngă drum şi săcerau. Trece un boieri, un 
negustor mare, pe acolo şi poposeşte cu trăsura lîngă dînsele. Da ele 
grăiesc între ele: „De m-ar lua pe mine aista, zice cea mai mare, eu 
i-aş umple casa c-un fus.” „Da pe mine de m-ar lua, eu i-aș umple 
casa c-o vîrtelniță de aur.” Da cea mai mică zice: „Da eu i-aș face doi 
feţi-logofeţi cu părul de aur.” Boieriul cela cum a auzit asta, au bătut 
în palme: „Aceea-i de mine!” Şi le-ntreabă pe dînsele: „Care din voi 
au zis aşa, fetelor?” „Eu”, zice cea mai mare. „Ba n-ai zis tu”, zice 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 359 


boierul. „Care-au zis, să meargă să-mi aducă apă să beu.” Să duce 
fata cea mai mică ş-aduce o cofiță de apă. „Sui în trăsură la mine, au 
zis el, şi ţi-i alege şaluri”; că era negustori. Da cea mijlocie zice: 
„Luaţi-mă şi pe mine, c-oi fi slugă pe lîngă cucoană”. Ş-au luat-o şi pe 
dînsa. Au mers ş-au poposit la curţele boieriului. Boieriul a trebuit 
să meargă iar în negustorie, pe-un an de-acasă; ș-au ramas cucoana 
îngreunată, singură cu soră-sa, ţiganca. Cînd au venit vremea să 
facă, tocmai atunci au fatat şi cățaua casei. 

Soră-sa au luat băieţii, erau așa, cu părul de aur, cum a zis ea; şi 
i-au aruncat în părău, da ei i-au pus doi căţei să sugă la piept, — ș-au 
suit-o cu căţeii în pod, că-i era ruşine. Cînd vine boieriul din negustorie, 
îi spune sora ei: „Uite-te ce feți-logofeţi a făcut femeia ta; a făcut doi 
căţei ş-am pus-o în pod cu dînşii. Nu mai bine mă luai pe mine?” 
„Apoi ce-om face, las-o să șadă acolo şi de-amu mi-i fi tu femeie.” 

Da copiii ceia erau nazdravani, ei nu s-au înecat; şedeau pe apă, 
unul lîngă un mal şi unul lîngă celalalt, pe părău, şi sara ardeau ca 
două lumini, ş-aşa creșteau, ca din apă: — într-un ceas, ca într-o zi. 
La cîteva săptămîni, i-au dat ei în gînd împaratului, să facă clacă; — 
că ei erau nazdravani, ce gîndeau, aceea se făcea. 

Amu, ţiganca şedea în perne, ea era cucoană. „Ştii ce mi-au venit 
în gînd? zice boierul; să facem o clacă de tors, să chemăm 12 
ținuturi.” Că era boieri mare. „Da la ce, că eu voi toarce totul!” „Așa 
mi-a venit un gust!” 

Au făcut o clacă cu scripcari, cu țimbalari, ş-au spus la toți să 
spuie cîte o poveste. După ce au mîntuit toţi, să uită într-un ungheri 
şi vede pe cei doi băieţi: „Da voi de ce n-aţi spus?” „Vom spune”, zice 
cel mai mare; și începe: „Ascultaţi, boieri mari, suie-te sus, mărgă- 
ritari mare! Au fost trei fete sarace ş-aveau un lan de grîu lîngă 
drum ş-au trecut pe acolo, pe cînd secerau ele, un boieri mare: 
suie-te, mărgăritari mare! -a poposit boierul lîngă drum şi una au 
zis: «De m-a lua pe mine boieriu ista, i-oi umplea casa» etc. suie-te, 
mărgăritari mare!” Da de sub țigancă pernile tot săreau; şi ea tot 
striga: „Dă-i afară pe mincinoşii iştia! Ce-i asculţi?” Da boieriul a 
înţeles. Şi cînd au mîntuit, au rădicat cuşmele ş-au zis: „Uitaţi-vă şi 
vedeţi-ne, tată!” 

Pe ţigancă au legat-o de coada calului şi, pe unde au picat 
dintr-însa bucăţile, pe acolo s-au făcut dealuri, văi, și de atuncea sînt 
dealurile şi văile pe lume. 

„In du-te la mama nostră în pod, a zis băietul cel mai mare 
frăține-său, şi-i ia căţeii, să sugem şi noi o dată, să ştim că ni-i 
mamă!” Au mers ş-au supt amîndoi o dată ș-au adus-o de-au pus-o 
iar pe perne, aşa cum a fost la început cucoană; şi ei cînd au gîndit, 
şi mai frumoase curți s-au făcut şi părinţii au întinerit. 

Sanda Buftea, țigancă, Broscăuţi 


Doi feţi-logofeţi cu părul de aur 


A fost odată un împarat şi el îmblîndurea cu trăsura, a văzut 
două fete la un pod cum spalau cămeși. Una zice: „Să mă iaie pe 


360 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mine împaratul ista, i-ași ţinea casa c-un tort!” Da cealantă zice: 
„Ba pe mine să mă iaie, i-ași face doi feți-logofeți cu părul de aur.” 
Imparatul a auzit ș-a luat-o. 

Ea îndată a ramas grea. Da împaratul cela avea maștehă. Cînd a 
avut ea să nască copiii, împaratul nu era acasă; da mașteha lui îi 
zice: „La noi nu se fac așa copiii, ca pe la voi; da se fac prin pod. Sui 
în pod şi de acolo l-ăi da jos.” Ş-a luat mașteha un sfredel gros ş-a 
făcut o bortă. Cînd a făcut împărăteasa copiii, nici nu i-a văzut, că 
maștehă-sa a adus îndată nişte căţei ş-a zis că pe aceia i-a făcut ea. 

Cînd a venit împaratul acasă, mașteha lui îndată l-a chemat şi 
i-a aratat: „Inca cum te-a înșalat, a zis că are să-ţi facă feți-logofeți 
cu părul de aur; da ea a făcut cîni!” Imparatul s-a mîniet ş-a pus 
îndată de-a zidit-o aproape de curte ş-a lasat-o acolo! 

Băieţii ceia, mașteha i-a luat şi i-a dat între porci, doar i-or mînca. 
Da scroafele au zis: „Aiștia-s copiii stăpînului nostru, care sîntem 
cu lapte să-i hrănim şi care sterpe să-i încălzim” şi nu le-au făcut 
nimic. Cînd a venit mașteha ş-a văzut că trăiesc, a luat şi i-a dat 
între cai, doar i-or omorî cu picioarele. Caii iar așa au zis: „Care 
sînteţi cu lapte să-i hrăniţi şi care sînteţi sterpe să-i încălziți, să nu 
le făceți ceva, c-aiștia-s copii stăpînului nostru.” I-au hrănit şi i-au 
încălzit şi ei. Maşteha, dac-a văzut, i-a luat şi i-a îngropat lîngă 
ferești. Acolo au crescut dintr-înşii doi păltinaşi şi împaratului aşa-i 
erau de dragi; totdeauna se punea sub dînşii şi se umbrea. 

Maştehă-sa i-a fost ciudă ş-a pus de i-a tăiet ş-a făcut două scîn- 
duri de pat pentru dînsa şi pentru împarat. Da noaptea, ei se în- 
treabă: „Cum ti-i frățioare, bine?” „Mi-i bine că pe mine doarme 
tata.” „Dar ţie cum ti-i?” „Ba mie tare mi-i greu, că doarme căţeaua 
de mașteha.” 

Ea a auzit şi a doua zi a pus să ardă scîndurile și să păzască să nu 
sară nici o scînteie. Dar ei macar c-au păzit, au sărit două scîntei şi 
s-au făcut doi berbecuţi cu părul de aur. Ea, cum i-a văzut, că să-i 
taie, să mănînce dintr-înşii carne, că de nu, moare. 

I-au tăiet ş-a mîncat carne; dar mațele le-au dus la părău ș-au 
scapat două măţişoare şi s-au făcut doi răţoieşi. Din răţoieşii ceia 
s-au făcut în mijlocul apei, unde era stuhul des, un leagăn de matasă 
cu doi copii. Un moşneag bătrîn vede cum bate vîntul leagănul și s-a 
dus înot păr la dînşii şi i-a luat. Copiii au vorbit şi l-au rugat să le 
facă cuşmuţe, ca să nu-i vadă nime la cap. Ei, la moşneag, creșteau 
ca din apă. 

Iaca că s-a făcut la împaratul clacă de desfacat ş-au mers și ei. 
Toţi au spus cîte o poveste, numai ei nu. Împaratul le-a zis și lor să 
spuie. Ei au început povestea lor; dar mașteha tot striga să tacă. Da 
la mama lor, pe cît spuneau ei povestea, zidul tot să răsipea şi ei i-a 
venit lapte în piept. Cînd au mîntuit, au zis: „Și dacă nu credeţi, 
poftim de vedeți!” ș-au aratat părul cel de aur. Da unul fuga la mă-sa 
ş-a supt. „Eu amu am supt lapte de la mama!” zice el. Celalalt a zis 
că i-i ruşine. Pe maştehă au azvîrlit-o, iar pe împărăteasă au scos-o 
de acolo. Anița Darie, Broscăuți 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 361 


(Într-o variantă, ţiganca arde plopii cu frunzele de aur şi rămîind 
cărbunii, îi pune într-o ladă și-i dă pe apă; niște pescari prind lada și 
din cărbuni se fac iar copii. La şepte ani, au zis unul la altul: „Haide, 
frate, ş-om scoate pe mama !” Ş-au mers de-au spus povestea etc.) 


Trei feţi-logofeţi cu părul de aur cret 


Era odată un împarat ş-o împărăteasă ş-aveau trei feciori ş-o 
fată. Amu, iată că să îmbolnăvește fata împaratului și cîte leacuri 
i-au dat, nici unul nu i-a fost de ajutor. O întreabă mă-sa ce-ar vrea, 
poate să mănînce ceva, poate să bea? Ea-i spune că așa simţeșşte ea 
că, dacă i-ar aduce apă de la cutare fîntînă, să beie, atuncea i-ar fi 
bine. Cheamă împărăteasa pe ficiorul cel mai mare și-i dă un pahar 
de aur, să meargă la fîntîna ceea, să-i aducă soră-sa apă. Dar cum 
s-a plecat el, că apa i-a luat paharul. Vine acasă şi-i spune mîne-sa 
ce-a păţit. Mă-sa, cînd a auzit, aşa l-a blastamat: că să meargă în 
lume, să nu să mai apropie de casa părintească. 

L-a trimes pe cel mijlociu, dîndu-i alt pahar de aur. Pățeşte 
ş-aista tot așa; cum s-a apropiet, apa i-a furat paharul. Mă-sa şi pe 
dînsul l-a blastamat tot așa. 

ÎL trimete pe cel mic; şi acesta a păţit ca şi fraţii lui şi mă-sa l-a 
blastamat, de s-a dus și el în lume. 

Amu fata, de la o vreme, s-a rădicat din boală; întreabă pe mă-sa 
unde-s fraţii ei? Ea îi spune c-au murit. Fata nu vra să creadă: 
„Cum se poate să fi murit, zice ea, că de ar fi murit, macar morţi i-aș 
fi văzut.” Da credincioasa ei i-a spus ce-au păţit. Atunci fata a spus 
tătîne-său ca să-i facă o păreche de papuci de fer ş-o cîrjă de oţel ş-a 
pornit în lume. — A umblat ea, a umblat, că amu papucii numai 
oleacă la călcăi să țineau și cîrja numai de-o palmă rămăsese, cît o 
ținea în mînă; iată că ajunge într-o pădure şi dă de-o casă. Intră în 
casă, acolo era pentru trei oameni mîncare gata, mană de la 
Dumnezeu. 

Ea s-apucă și mănîncă mîncarea unuia. Gîndea că aceia poate-s 
fraţii ei, dar tot să temea; ia şi să bagă în sobă. Iată că vin fraţii ei 
şi vrau să mănînce, dar mîncarea unuia lipsește. „Oare ce-i asta? 
zice unul; cineva trebui să fie în casă!” şi s-apucă de cată peste tot 
locul. Vine şi la sobă, găseşte pe fată. O scoate afară; ea începe a să 
ruga ca să n-o omoare, că-i sora lor, a venit după dînșşii să-i caute şi 
să-i ducă acasă la părinți. Ei s-au bucurat cînd au văzut-o, dar i-au 
spus că înapoi nu să pot duce, că-s blastamaţi de mama lor, pentru 
dînsa. — „Dar dacă vrai tu să ne faci un bine, mergi în pădure și te fă 
mută trei ani de zile, — că la un loc cu noi nu poți trăi, c-ăi vorbi — 
pentru fiecare cîte un an, şi dac-ăi ţinea, să va dezlega blăstămul 
nostru şi atunci ne-om putea înturna iară acasă la părinți.” „Bine, a 
zis ea, mă duc.” 

S-a dus în pădure şi să hrănea cu ce putea; noaptea dormea în 
copaci şi să învălea toată cu părul ei de aur. Odată merge un împarat 
la vînat şi dau cînii de dînsa. Vine și împaratul după latratul lor ş-o 


362 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


găseşte. Vorbeşte cu dînsa, — ea-i mută. Dar împaratului tare i-a 
plăcut, că era așa de frumoasă, că la soare te puteai uita, da la dînsa 
ba. S-apucă împaratul ș-o ia ş-o duce acasă şi fac nuntă. Ea tot nu 
vorbea nimică, numai i-a scris pe hîrtie că i-a face „trei feţi-cucuieţi 
cu părul de aur creţ”. Împaratul tare s-a bucurat şi a spus la toţi ce 
i-a făgăduit; ş-a auzit ş-o ţîitoare a lui de mai înainte, o ţigancă. 

Dar cum s-a întîmplat, că tocmai pe timpul facerei, împaratul a 
trebuit să se ducă de-acasă. Împărăteasa a făcut un copil cu părul 
de aur, da ţiganca a luat copilul ş-a pus un căţel, iar pe copil l-a 
aruncat între urși. 

Urşii au zis: „Cei sterpi să-l încălzească, 

Cei cu lapte să-l hrănească.” 

Dumnezeu a vrut că era acolo o ursoaică cu pui, aceea l-a luat şi 
l-a hrănit ș-a crescut. Vine împaratul — da ţiganca îi iese voioasă 
înainte: „Înalţate împarate, împărăteasa Măriei Tale n-a făcut un 
copil aşa cum a spus, dar un căţel.” Împaratul a strigat răstit la 
dînsa: „Las să facă! Şi Doamna-i a mea, şi cățelul va fi al meu!” 

La a doua facere, iar n-a fost împaratul acasă ş-a dat copilul în 
pădure între urşi; împaratul iar aşa a zis. Da la al treilea, s-a 
mîniet tare ș-a poroncit să aducă spini și s-o ardă. 

S-a fost strîns norod o mulțime, ea plîngea, — amu dăduse foc la 
spini şi era s-o arunce în foc; iată să văd de departe nişte oameni 
alergînd şi strigînd. Stau toţi şi așteaptă. Întră în ogradă: fraţii ei, 
cu ursoaica şi cei trei copii cu părul de aur... Tocmai atuncea să 
împlinise trei ani şi fraţii, pornind s-o caute pe sora lor, au întălnit 
pe ursoaică și au luat-o cu dînşii, căci ei ştiau a cui îs copiii. Atuncea 
şi ea a putut să vorbească; a spus ce a păţit de la ţigancă și îndată au 
aruncat-o pe țigancă cu căţeii în foc. 

Auzită de la Gheorghe Botezatu, Siret 


Cei doisprezece feţi cu părul de aur 


A fost odată un ficior de împarat și cum mergea cu trăsura cu 
patru cai prin împărăție, iată că, lîngă drum, trei fete strîngeau 
cînepă. Una zice: „De m-ar lua pe mine, i-aș îmbraca casa c-un tort.” 
Alta zice: „Da eu i-aş hrăni casa c-o pîne.” Da alta zice: „Ba eu i-aș 
face 12 feţi cu părul de aur.” Viziteul ascultă şi spune împaratului 
ce-a auzit. Împaratul îl întreabă pe care s-o ieie? „Știi ce, împarate, 
zice viziteul; Măria Ta, ai cu ce-ţi hrăni şi îmbraca casa, nu ești 
nevoieş; ia-o pe aceea ce-a spus că ț-a face 12 feți cu părul de aur, că 
mai bine îi nimeri.” 

Îndată a întors trăsura ş-a luat-o pe aceea. A făcut nuntă şi a 
trăit tare bine mai la un an cu ea. lată că-i vine împaratului veste, să 
meargă la bătălie; şi o lasă pe dînsa singură îngreunată acasă. Ea a 
făcut 12 feţi, toți cu părul de aur şi i-a scris lui ravaş şi l-a trimes pe 
o catană, să nu-l dea la nime, numai lui în mînă. 

Catana a mers păn' a ajuns la cele două fete și a poposit; a spus 
că împărăteasa a născut şi merge la împaratul, să-i ducă veste. Ele 
i-au dat de mîncat şi s-a culcat. Cum a adormit, au luat încet 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 363 


scrisoarea din desagi și, după ce au cetit-o, au aruncat-o în cuptor; şi 
au scris alta în loc, că ea a făcut 12 căţei. Împaratul a cetit ş-a scris 
înapoi că ce-a făcut, bine că-i sănătoasă, să caute mance şi să-i deie 
să-i crească. 

Cînd s-a înturnat cu scrisoarea, a abătut iar pe la fete. Ele iar 
aşa au aruncat scrisoarea în foc şi în loc, au scris alta că să-și ieie 
copiii și să se ducă unde or duce-o ochii, că el de va găsi-o o omoară. 

Ce să facă ea saraca? Îşi ia toţi 12 copiii în braţe, cum a putut, și 
se duce. Se duce, se duce, ajunge la o apă. Dă să treacă, dar scapă 
copiii în apă, îi rămîne în braţe numai cît unul. Copiii, cum au căzut, 
nu i-a mai văzut. Plînge ea, plînge şi-l strînge pe aista la piept, doar 
nu l-ar scapa. Iese din apă şi nu departe, vede o cetate cu 12 turnuri. 
— Întră acolo. Înuntru nu era nime. Se gîndeşte: „Ce bine ar fi fost să 
nu se fi înecat copilașii mei, cum ar fi şezut fiecare în turnul lui!” 

Da băieţelul cela era nazdravan, macar că era mic; cum se făcea 
sara, se ducea pe malul apei — şi de acolo ieșau fraţii lui şi se jucau 
împreună în năsip. Ş-așa au trăit ei şi s-au jucat păn' au fost mari. 

Odată a mers cel nazdravan și ca să-i amăgească, să nu se ducă 
înapoi în apă, i-a pus să se numere. Ei cînd se numarau, acel ce 
numara nu se punea şi ieșeau numai 11; dar aist nazdravan cînd 
numara, ieșeau 12. Tot așa s-au numarat ei, păr au cîntat cucoşii. 

Atunci apa s-a închis şi ei n-au mai putut întra. „Vai! de-amu, nu 
ne mai primeşte mama noastră!” „Vă primesc eu”, a zis aista. Şi le-a 
cumparat straie şi i-a dus acasă la mă-sa. Ei au rugat-o să le spuie 
toată istoria și au cerut inelul ei de cununie. Apoi au mers la tatăl 
lor, să-i spuie povești, dar cuşma din cap nu ş-au rădicat. 

Acuma fetele cele două, surorile ei, erau la dînsul: una — în casă 
şi una — bucătăriță; şi tot le da la băieţi nuci, să nu spuie povestea. 
Copiii, după ce au gătit, ş-au rădicat cuşmele din cap şi i-au zis: 
„Dacă nu credeţi, poftim şi vedeţi!” Pe acele două, împaratul le-a 
alungat şi a dus pe mama lor. 

Glicheria Constantiniuc, Stănești pe Ceremuş 


Blagoviștenia 


Au fost odată trei fete sarace şi s-au pornit pe drum cu furca 
torcînd. Le întălneşte un ficior de împarat. „Pe mine de m-ar lua 
aista, i-aş îmbraca oastea c-un fus de tort.” „Pe mine de m-ar lua, i-aş 
sătura oastea c-o pîne.” „Da eu i-ași face trei feți-logofeţi cu părul de 
aur creţ” — zice cea mică. 

El le-a luat pe toate: pe una a dat-o unui aghiotant, pe alta altuia, 
da pe cea mică ș-a luat-o lui. Cînd a venit vremea să nască, el s-a dus 
de-acasă şi țiganca, în locul copilului, a pus un căţel; da copilul l-a 
dat pe apă și s-a dus la nişte morari. Al doilea copil, la anul — tot aşa. 
La al treilea, a zis împaratul, că dacă va naşte tot cîne, are s-o 
îngroape în pămînt. Al treilea era fată. Morariul şi femeia lui, pe toți 
i-a crescut ; ei, cît creştea altul într-un an, creşteau într-o zi. Da pe 
mama lor, împaratul a trimes de-a îngropat-o păr la brîu. 


364 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Acuma şi morarii erau bătrîni; a murit morariul şi pe urmă femeia 
lui, da copiilor le-a lasat o rotiță: s-o azvîrle şi să se după păn' unde 
i-a duce rotița. 

S-a dus cel mare, a ajuns la un moșneag bătrîn, bătrîn, cu genele 
păn' la gură și barba păn' în pămînt. El a zis băietului să-i taie 
genele, ca să-l vadă, şi i-a dat altă rotiță s-o arunce şi să meargă în 
urma ei, c-a ajunge păr la o babă: om-pasăre. Baba ceea l-a ocărî 
feli de feli, da el nu cumva să întoarcă capul într-o parte, că are se 
rămîie stîncă de piatră. Băietul s-a dus; şi ocărîndu-l baba, s-a uitat 
într-o parte ş-așa a ramas. 

A mers ș-al doilea băiet pe urma rotiţei dintăi ș-a ajuns la moş- 
neag şi iar i-a tăiet genele de l-a văzut ş-a mers și el la babă ș-a 
împietrit. 

A mers fata. Ea s-a ţinut, nu s-a uitat într-o parte, cînd a ocărît-o. 
Dac-a văzut baba aşa, s-a întors cu binele la dînsa: „La ce-ai venit?” 
„Am venit, c-a murit morărița, mama noastră, să-mi dai apă vie şi 
apă moartă, apă răsăritoare, copac care cîntă şi pasăre care vor- 
beşte.” Aşa o învaţase moşneagul să zică. „Sora mamei voastre sînt 
eu; eu sînt pasărea care vorbeşte.” I-a dat apă vie şi ş-a înviat fraţii 
ei, apoi a luat copăcelul ce cînta și apa săritoare și s-a luat cu baba 
pasăre-om și s-a înturnat la moara lor; ş-a răsădit copacul lîngă apa 
ce sărea; — dintr-însa sărea aur și mărgăritari ; şi cînd cînta copacul 
cel de lîngă fîntînă, te adormea. 

„Hai ş-om face o masă de Sf. Blagoviştene, a zis pasărea ceea, să 
chemăm pe toţi preoții şi împarațţii și va veni și tatăl vostru, să vă 
spuie unde vi-i mama, că vouă nu vi-i tată şi mamă morărița.” 

S-au chemat lumea de pe lume; dar mîncare n-au făcut alta 
nimică decît pepeni umpluți cu aur şi mărgăritari. — Mai întăi şi-ntăi, 
i-a dat baba împaratului să scoată şi să taie și l-a întrebat ce 
mîncare-i asta? „Pepeni umpluţi cu aur şi mărgăritari.” 

„Apoi, cum sînt pepenii iştia împluţi cu aur şi mărgăritari, așa nu 
să poate ca femeia d-tale să fi făcut căţei; dar trei feți-logofeți cu 
părul de aur creţ — şi iată aiştia sînt copii tăi.” Îndată ș-au aratat toți 
trei părul de aur şi pe împărăteasa au trimes de-au scos-o ş-au trăit 
în fericire. Profira Zvorîșteanu, Botoșani 


Pomul care cîntă etc. 


A fost odată un ficior de împarat și el, în cîteva rînduri, a visat că 
să meargă tărziu noaptea la casa unde va vedea lumină și să asculte 
la fereastă ce vor vorbi. A mers la o casă şi s-a uitat pe fereastă, acolo 
erau 3 fete, vorbeau înde ele: „Eu, zise una, m-aş mărita după veze- 
teul împaratului.” „Şi eu m-aş mărita, zise alta, după bucatariul 
împaratului.” „Ba eu m-aș mărita după însăși ficiorul împaratului — 
şi i-aşi face trei copii cu părul de aur.” Împaratul ş-a însemnat 
casa- ş-a doua zi a trimes de a chemat pe cele trei fete la curte; pe 
una a dat-o vezeteului, pe alta bucatariului şi pe cea mică a luat-o el. 

A trecut vreme de vro zece luni de la însurătoarea lor; acu împă- 
rătesei îi venea vremea să nască şi el tot una nu era acasă. A chemat 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 365 


pe surorele ei şi le-a dat-o în samă s-o îngrijască la facere. Ea a 
născut o fată cu părul de aur. Surorilor le-a fost ciudă, că ele nu sînt 
împăretese ca dînsa, ş-au dat copilul într-o lădişoară, pe apă; iar ei, 
i-au pus căţei s-o sugă ş-au zis c-a făcut căţei. 

Imparatul, cînd a venit, n-a zis nimică. Lădiţa a mers cu copila, 
păr la niște moşnegi, pe care i-a fost pus împaratul cu casa acolo pe 
apă; şi ei au ştiut îndată că e copilul împaratului, căci să auzise cum 
s-a făcut însurătoarea şi lumea aștepta să nască. 

La cîtva timp, împărăteasa iar a purces îngreunată și împaratul 
iar n-a putut fi la naştere şi împărăteasa iar a păţit ca întăi şi tot aşa 
păți şi cu al 3-lea copil; aceştia doi erau băieți. Împaratul, de ciudă, 
a strigat s-o îngroape păn” la brîu în pămînt pe împărăteasă şi să-i 
puie căţei s-o sugă. 

Copiii ceia au crescut mai repede decât alți copii. În cîţiva ani, 
fata a fost mare şi avea peţitori; fraţii ei, de asemenea, erau mari, 
dar nu le vedea nimene părul, căci totdeauna purtau cușmele pe cap 
şi fata umbla îmbrobodită. Ei o rugau întruna pe sora lor să se 
mărite, dar ea nu vroia, păr’ ce nu-i vor aduce „paserea care cîntă, 
pomul care cîntă şi fintîna ce luminează”. Nime nu să găsea care să 
ştie unde să pot afla lucrurile acestea. A plecat fratele cel mai mare. 
A mers, a mers, păn' a ajuns la un moşneag. 

Acesta i-a dat un măr şi i-a zis că să-l arunce şi să meargă pe 
urma lui. Acolo dacă va ajunge, va auzi strigăte, răcnete în urmă,i 
să va părea că-l taie, el să nu cumva să întoarcă capul, să să uite, 
căci pe loc va rămînea piatră. Băietul a mers după măr, păn' ce-a 
ajuns înaintea niștor palaturi foarte frumoase, înaintea cărora era o 
cîmpie întinsă, plină cu stînce de piatră. Aude strigînd și răcnind în 
urma lui, ca să steie, să nu meargă-nainte, că-l vor tăia. El n-a bagat 
samă ş-a vrut să meargă mai departe, dar clocotul de glasuri îi era 
acuma la spate, s-a uitat în urmă ş-a ramas piatră. 

Trece un timp, vede fratele cel mic că nu vine, porneşte în urma 
lui; dar pățește tot aşa. Așteaptă fata cît aşteaptă şi porneşte şi ea. 
Întălneşte pe moşneag. „Ştiu eu unde te duci, zice el, dar caută să nu 
păţeşti şi tu ca fraţii tăi...” A învațat-o ce să facă — şi ea a pornit. „Să 
ştiu bine că mă vor tăia bucățele, se gîndeşte ea, că înapoi nu mă voi 
uita.” A mers păn' a ajuns şi ea pe cîmpia ceea; îndată au început a 
o striga din urmă; ea nu s-a potrivit, a mers înainte, păn' ce-a ajuns 
unde erau împietriţi fraţii ei; acuma, au fost început a hui săbiele, a 
o tăia pe la spate; ea a tras o fugă ş-a întrat în palat; acolo nu-i 
puteau face nimică. 

Paserea, cum a văzut-o, s-a bucurat: „Bine-ai venit, fată de împa- 
rat, că de mult te-aștept! Ia apă din fintînă şi stropeşte peste oamenii 
cei împietriți. Apoi rupe o creangă din pomul cîntători din grădină și 
o vei răsădi în grădina ta şi să va face păr a doua zi întocmai așa un 
pom şi ia într-un şip apă din fîntîna luminoasă şi toarnă în fîntîna ta 
şi întocmai aşa va lumina; ia-mă şi pe mine cu cuşca şi să ne ducem.” 
Fata a mers în grădină. Era ca în rai. Pomul acela înflorit cînta, că 
întrecea cele mai minunate muzici; iar fîntîna arunca o lumină ca de 
la soare; să vedea noaptea ca ziua de la ea. Fata ș-a luat ce i-a spus 
paserea, a luat cușca și, stropind cu apă vie peste cîmpie, cu toţii au 


366 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


înviat. Erau singuri ficiori de crai şi voinici, care mersese şi ei să-şi 
cerce norocul, după lucrurile minunate de care auzise, şi nime nu a 
fost în stare să aducă la capăt, decît fata cea de împarat. S-au 
primblat prin grădină, prin palat — lor li să păruse că au fost dormit. 
Un ficior de împarat foarte frumos, nebun de dragoste după fată, a 
cerut-o să-i fie soţie. Ea a primit și a poftit pe toţi, precum şi pe 
locuitorii palatului, care acum înviase, la nunta ei; şi în mare veselie, 
au pornit cu toţii spre casa ei. Ajungînd acasă, găsiră pe moșnegi 
bolnavi de tot. Ei binecuvîntară copiii și le dădură o lădiță, pe care le 
spuseră să o deschidă în ziua nunțţei fetei, cînd vor fi la masă. 

Bătrînii au murit chiar atunci, nunta a ramas mai pe urmă. Pomul 
l-a răsădit lîngă fîntînă în grădină; era întocmai ca cel de la palat şi 
cînta; iar pasărea sta sus în pom, dar nu cînta, — era tot una 
suparată. Acuma, fata era să se cunune; merge la pasăre. „Păsărică, 
păsărică, zice fata, de ce tu nu-mi cînţi, tocmai acuma cînd sînt 
mireasă!” „Îţi voi cînta, zice pasărea, la nuntă, dacă cînd te vei duce 
la cununie, mă vei lua pe umărul tău drept.” „Te voi lua.” „Cată să 
nu uiţi!” — Cînd a venit ziua nunței, fiind gătită frumos, a mers ş-a 
luat paserea; şi tot drumul aşa de minunat cînta, că toată lumea se 
minuna. Preotul în biserică i-a pus pe miri alăturea, să-i cunune; 
dar iată că paserea se dă de 3 ori peste cap şi se face un tînăr ficior 
de împarat, așa de frumos, cum n-a mai fost. Vine şi-l dă deoparte pe 
mire şi se pune el lîngă mireasă. 

El era ursita ei, dar fusese blastamat să fie pasere, păr’ ce ea îl 
va scoate. Toţi s-au minunat de aceasta. Preotul a trebuit să-i cunune. 
Au venit acasă şi au deschis lădiţa cu hărtiele de la moşneag. 

Acolo era şi împaratul, tatăl lor. Moșneagul a fost scris toată 
istoria lor. Împaratul s-a bucurat, auzind că-i sînt copii — și mireasa 
cu fraţii ei s-au dus să-și scoată pe mama lor de la pedeapsă; iar pe 
cele două surori, le-au prăpădit. De la d-na Repta din Comărești 


Rata. Mama 


Era odată un om sarac, cu o casă de copii. Hrana lui era peştele, 
cît pescuia în fiecare zi; dar niciodată nu pescuia mai mult decît îi 
trebuia. Într-o zi, ia el la pescuit pe fata cea mai mare; a doua zi, pe 
cea mijlocie; a treia zi, pe cea mică. Prinde el o mreană tare 
frumoasă ș-o dă fetei în mînă s-o ţie. 

Mreana începe cu glas jalnic a-i zice: „Fată frumoasă, fată fru- 
moasă, dă-mi drumul, că ț-oi prinde un bine odată.” Fata ia şi-i dă 
drumul în apă. Tată-său mai prinde una ş-aceea tot aşa-i zice; şi-i 
dă ş-acelia drumul. Așa, trei mrene ce le-a prins, pe toate le-a 
slobozit înapoi; şi de frica tătîne-său, a pornit înainte acasă. 

Pe drum cum mergea, a început a-i curge din ochi mărgăritare, 
din nas pietre scumpe şi din gură diamante. Cum a ajuns acasă, 
mă-sa a pus-o într-o odaie deosebită; iar pietrele celea curgeau 
necontenit. Ieşind tată-său din apă și văzînd cararea ceea, a început 
a culege păn' acasă — şi vine de spune femeiei lui. Femeia îl duce și-i 
arată fata-n camară. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 367 


Vestea asta a mers păn' la împaratul. Au trimes ş-au adus pe fată 
acolo. Ficiorul împaratului, cum a văzut-o, s-a amorezat de dînsa ş-a 
luat-o de soţie. Împărăteasa a purces îngreunată; dar era o fată de 
mai mulţi ani la împaratul ş-aceea avea pizmă pe dînsa. Într-o zi, a 
îmbiet-o să meargă la scaldat şi, ştiind un loc adînc, a împins-o ş-a 
înecat-o. 

Apoi, s-a îmbracat cu straiele împărătesei și s-a făcut împărăteasă 
în loc. Imparatul n-a prea luat sama; s-a trecut aşa. Dar ea, înecată 
cum era, n-a murit, că cele trei mrene îi purtau de grijă. Acolo a 
născut trei băieți, cu părul de aur creț. Băieţii s-au făcut muzicanți, 
cu scripcă de aur, ş-au început a umbla prin lume. 

Iată că au venit şi la împaratul. Da împaratului, fără să ştie, îi 
erau tare dragi şi-i punea totdeauna să cînte la masă. Numai ea, 
chip împărăteasa, nu-i putea suferi. Într-o zi cînd nu era împaratul 
acasă, s-a dus şi le-a tăiet capul la toţi trei. Împaratul vine acasă şi 
trimete după dînşii să vie să-i cînte. Sluga vine şi spune că-s cu 
capetele tăiete! Împaratul hîrști o palmă slugei — de ce spune min- 
ciuni. Trimete pe altă slugă, tot așa. Merge împaratul singur și 
vede. S-a suparat tare... Iată că vine un călugăr şi spune că el, dacă 
le va ceti, vor învia. Să pune călugărul şi citeşte, dar printr-un ochi 
spart de fereastă venea o rață zburînd şi-i bocea: „Dragii mamei, 
cum v-au tăiet dușmanca!” Şi plîngînd, îi curgeau pietre scumpe. 
Călugărul strînge pietrele şi nu spune nimic. Mai avea două zile să 
citească; vine împaratul şi zăreşte pietrele cele scumpe; — îl 
întreabă pe călugăr de unde-s? El de frică a spus. Împaratul a văzut 
singur cum a venit rața, dar n-a putut-o prinde. A doua zi, s-a pus pe 
atîta ş-a prins-o şi, căutînd cu de-amănuntul, a văzut un bold în 
cucui: l-a scos şi din rață s-a făcut femeia lui. Pe copii i-a înviat 
călugărul, iar pe fata ceea au prăpădit-o. D-na Tasiluţa Nastasi, Siret 


Bucatele amare. Paserea 


Un moşneag avea o fată şi s-a însurat c-o babă, care avea şi ea o 
fată. Moşneagul a zis că, care s-a scula mai dimineață, aceea va 
merge la biserică. S-a sculat fata moşneagului și s-a dus ş-a scapat 
un papuc. 

Ficiorul împaratului a umblat cu papucul ș-a găsit-o; — cucoşul 
i-a spus. Fata babei a mers în slujbă la ea. Păn' la anul, împărăteasa 
a avut un copil. Intr-o zi cînd împaratul nu era acasă, a îmbiet-o 
soră-sa că să meargă să să caute amîndouă în fîntînă; ş-a înecat-o 
pe împărăteasă. 

Noaptea, vinea o pasere la fereasta bucătăriei şi zicea: „Dormi, 
bucatariule?” „Nu.” „Da cuconașul meu doarme?” „Doarme.” „Dacă 
doarme, ușor să să scoale. Da domnul doarme?” (Idem). „Da doamna 
doarme?” „Doarme.” „De la pămînt greu, să nu să mai scoale. — Da 
de nu-i spune ce-ai auzit, să-ţi fie bucatele amare.” 

Bucatele au fost amare, împaratul l-a chemat şi l-a ocărît; el a 
spus şi împaratul s-a pus la pîndă; a prins paserea şi s-a făcut iar 
femeie. De la o țigancă, Mihalcea 


368 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
Cruciţa 


Era o babă ş-un moșneag; baba avea o fată şi moşneagul altă 
fată. Baba, pe fata moșneagului o chinuia, o punea la lucru greu, — 
da pe a ei nu. Dar moşneagul mai avea trei ficiori morţi şi unul în 
slujbă la împaratul. 

Odată se duce baba la biserică şi pe fată o pune să culeagă un 
căuş de mac, ce l-a fost turnat în cenușă. Se pune fata şi plînge, şi 
plînge, şi tot zice: „Toată lumea are noroc, numai eu nu!” Fraţii 
fetei au venit şi i-au făcut toată treaba; şi pe dînsa au trimes-o la un 
copac, să zică: „Deschide-te copac!” Copacul cela se deschidea şi 
ea-şi lua ce-i trebuia — şi cai, și trăsură din el ieşea. A mers ea la 
biserică, dar în urma ei, pe unde mergea, mirosea a mintă şi busuioc. 

La biserică, a văzut-o un ficior de împarat și s-a pus s-o caute pe 
la toată casa, după mirosul de mintă şi busuioc. Fratele ei i-a spus că 
numai sora-sa miroasă astfel; și împaratul a trimes s-o aducă. Baba 
şi cu fata s-a rugat să le ieie şi pe dînsele de argate. Fata le-a luat. 

Pe drum, s-au oprit la un iaz să se scalde şi baba a scos ochii 
fetei, i-a legat un bolohan de gît și i-a dat drumul în apă. Dao 
cruciță ce-o avea ea la gît, din copac, baba a luat-o ş-a pus-o la icoane. 

Cînd a văzut ficiorul de împarat mireasa, n-a cunoscut că nu-i 
aceea. Apoi, pe fratele fetei, baba l-a pus la închisoare. 

Fata moşneagului, macar că sta în apă, ea nu se înecase, că ea era 
nazdravană; şi tot una zicea: „De-a fi moşneag, mi-a fi tată; de-a fi 
babă, mi-a fi mamă.” Auzind un moşneag ce venise la peşte, a scos-o 
ş-a dus-o acasă. 

Ea sîmbăta cînd se la, din capul ei fire de argint şi mărgăritari 
ieşea. Cu acelea a cusut o naframă frumoasă ş-a trimes pe moşneag 
s-o vîndă împărătesei pentru un ochi de om; ş-a zis că, cînd va pune-o 
împărăteasa pe umăr, împaratului și mai frumoasă are să-i pară. 
S-a dus omul, baba nu prea vra să dea, da fata-i zice: „Doamne, 
mamă, cum gîndești d-ta că, de atîta vreme, ea să mai fie vie?” Și i-a 
dat un ochi moşneagului. Ea a mai lucrat o naframă — și i-a dat şi pe 
celalalt. 

Fata cea nazdravană, în toată noaptea, se prefăcea în pasere şi 
zicea: 

„Înainte luminiţă, 
Indărăpt neguriță; 
Nime să nu mă vadă, 
Nime să nu mă audă!” 


Şi zbura la fereasta împaratului și zicea: 
— Cruciţa mea, cruciţă! 
— Aud, doamna mea! 
— Ce face domnul? 
— Doarme şi nici prea. 
— Da doamna? 
— Doarme şi ea. 
— Domnul, de unde s-a culcat, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 369 


Sănătos să se scoale. 

Da d-na în stîncă de piatră 
Să se prefacă. 

— Da frățiorul meu? 

— Şede în fund de temniţă, 
Ii bate chica călcăiele, 
Barba genunchile, 

Şi musteţile umerile, 

— Dumnezeu să-l scoată! 

Şi apoi zbura. 

Imparatul, cum a auzit, a doua zi a scos pe flecău din temniță și 
el a spus că aceea nu-i sora lui; că ea miroasă a mintă şi busuioc; şi 
s-a luat flecăul pe mirosul mintei ş-a găsit-o la moșneag ş-a adus-o. 
Iar pe babă și pe fată, le-au legat de coada cailor şi le-au dat 
drumul... 


Am șezut pe o şea ș-am spus-o așa. 
Ş-am șezut pe o roată, forforoată 
Ş-am spus-o toată. 
Talhariul de tîrgovăţ mi-a luat calul, 
C-am avut un cal de nagară, 
Cu trupul de ceară 
Şi cu coama de usturoi, 
C-aşa se spun minciuni pe la noi. 
Gheorghe Botezat, Siret 


Irina și Chiril. Cerbul. Mreana 


Era un om și avea doi copii: un băiet ş-o fată: Irina şi Chiril. 
Băietul era mai mic și fata mai mărişoară. Abătîndu-i omului să se 
însoare de a doua oară, face el prieteşug cu o femeie din alt sat, care 
avea şi ea o fată. Femeia îi spune că s-ar mărita, dacă ar găsi un om 
fără copii. Omul, auzind asta şi căzîndu-i dragă, îi spune că să 
meargă după dînsul că el n-are copii — şi pe copii i-a dus în alt sat, 
la un neam a lui, să-i crească. S-a însurat şi trăia bine cu femeia şi 
pe copila ei o țînea așa ca pe a lui. Dar de la o vreme, copiilor lui le-a 
venit tare dor de tatăl lor ş-au pornit amîndoi, fără să le prindă 
nime de veste, venind drept acasă; dar n-au întrat deodată-năuntru, 
au stat la fereastă. 

Tocmai atunci gătise ei de mîncat şi, uitîndu-se omul la fata 
femeiei lui, zice: „Doamne, Doamne, cât îi e de bine copilei tale; da 
cine mai știe cum le va fi copiilor mei, saracii!” Atunci şi copii au 
întrat înăuntru... Tatăl lor tare s-a bucurat și i-a sărutat; da femeia 
lui s-a făcut pară şi foc. „Așa, blastamatule şi ticălosule, m-ai amăgit 
că n-ai copii și amu ţ-ai adus țiganii tăi să-i cresc eu! Să știi că te 
las, de nu i-i duce de la casă. Să-i duci în pădure, să nu-i văd!” Ce-a 
rugat-o omul să mai îngăduie păn' a doua zi, să nu-i lepede noaptea. 
Ea nu, şi nu. — „Macar păr ce-or cînta cucoşii, mai lasă-i femeie!” — 
„Nici un ceas, nici o minută, așîș îndată să te cărăbănești cu dînşii; 


370 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


că de nu, mă duc eu!” N-a avut ce face bietul om, a pus boii la car şi 
i-a dus în pădure și i-a lasat acolo, amăgindu-i că el merge să taie 
lemne şi îndată va veni. 

A mers mai încolo, a legat o scîndură de-un copac; vîntul tot o 
lovea: boc, boc, de copac, da copii tot să bucurau şi ziceau: „Ia, tata 
taie lemne!” De la o vreme, dacă au văzut că tatăl lor nu mai vine, 
au pornit într-acolo unde s-auzea sunetul. Acuma să facuse ziuă şi 
copila a văzut scîndura legată; atunci s-a priceput că tatăl lor i-a 
lasat. Băietul a început a plînge și a cere de mîncat, da copila l-a 
amăgit cu vorba cît l-a amăgit... Iată, vede pe lîngă copac, unde 
dejugase tatăl său, că erau baligi de la boi. Îndată ia şi le adună și 
să face că frămîntă, amăgind pe băiet că face pîne; iar pe dînsul l-a 
pus să strîngă fîn de cel ramas de la boi şi vreascuri pentru foc, să 
să coacă pînea. Aşa s-a fost ogoiat băietul. A pus baliga să să coacă. 
Vine un moșneag — Dumnezeu -— și o întreabă: „Ce faci tu, copilă?” 
Ea îi spune plîngînd cum i-a lasat tatăl lor în pădure. 

Dumnezeu blagosloveşte baliga şi s-a făcut pîne. Mănîncă băietul 
şi să sătură; mănîncă şi copila şi, de unde mînca, pînea la loc creştea. 
Băietului i-a venit sete şi cere apă. Dumnezeu i-a zis copilei: „Mergi 
încolo şi-i găsi trei părăie: să nu beie din cel dintăi, nici din al 
doilea, dar tocmai din al treilea.” I-a blagoslovit ş-a pornit. A mers 
copila cu băietul. Dau de-un izvor: „Sorioară, sorioară, lasă-mă să 
beu, că tare mi-i sete.” — „Ba, dragul leliţei, de-aici să nu bei, că să 
vede urmă de lup şi te-i face lup și m-ăi mînca.” Au mers la al doilea 
izvor. Acolo era urmă de urs. El a vrut să bea de-acolo; soră-sa nu l-a 
lasat. A mers la al treilea, acolo era urmă de cerb. Ea nici aice nu-l 
lasa. — „Lasă-mă, leliță, să beu, că m-oi face cerb şi te-oi purta în 
spate şi nu te-i trudi a umbla pe jos.” A băut el de-acolo şi s-a făcut 
cerb. Fata ţinea pînea subsuoară şi mînca de cîte ori îi era foame, da 
el păştea şi așa trăiau acolo în pustietăți păziți de Dumnezeu. 

Iată că odată vine ficiorul împaratului la vînat în pădurea ceea și 
văzînd cerbul așa de frumos, a poroncit haitaşilor că numaidecît să-l 
prindă așa viu, că el vrea să-l ducă în grădina împărătească la tatăl 
său. Cerbul sta într-o poiană la soare cu soră-sa şi aşa i-au împre- 
jurat din toate părțele, că n-aveau unde fugi. Fata, după atîta timp, 
crescuse mare şi frumoasă. Împaratul, cînd a văzut-o, s-a minunat 
de frumuseţa ei și i-a dat o manta să se acopere, că era goală; iar pe 
cerb, cînd l-a văzut că-i cuminte şi vorbeşte, s-a minunat şi mai tare. 
A vrut să-l puie în trăsură alăturea cu dînsul, da cerbul n-a vrut, el 
a zis că ştie la curțele lui ş-a merge înainte. (Că era nazdravan.) Cum 
a ajuns acasă, l-au dat în florărie, iar pe fată au fereduit-o şi au 
îmbracat-o ca pe-o împărăteasă ș-a făcut nuntă cu dînsa. 

Iată că aude mașteha ei ce-a ajuns; şi învață pe fata sa să meargă 
acolo şi s-o prăpădească, iar pe împarat să-l fermece şi să se puie ea 
în locul Irinei. Intr-o zi, cînd împaratul s-a fost dus la vînat şi dase 
de grijă la păzitorii cerbului ca să ia sama să nu i se întîmple nimica, 
iată că vine o fată şi să cere la împărăteasa la slujbă. Păzitorii o 
alungă de la poartă. Ea nu se duce. Împărăteasa o vede ş-o cheamă 
ş-o întreabă ce vra? Ea spune că ştie să facă nişte scăldători, că cine 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 371 


se scaldă amiroase a smirnă și tămîie; și că s-ar baga la împărăteasa 
în slujbă. Împărăteasa a luat-o ş-a mers cu trăsura cu dînsa la un iaz 
să se scalde. 

A întrat în apă; ea i-a dat brînci ș-a înecat-o. S-a îmbracat cu 
straiele împăratesei şi, viind acasă, s-a făcut ea împărăteasă. Împa- 
ratul, fermecat, n-a cunoscut-o. Da cerbul, atunci cînd o îneca pe 
soră-sa, se tăvălea pe jos şi se sfarma şi nime nu ştia ce are. 

Cînd vine împaratul acasă, împărăteasa numaidecît să taie cer- 
bul, căci e bolnavă — şi de n-a mînca carne de cerb, moare. „Moară şi 
moartea din tine, da eu pe cerb nu l-oi tăia!” zice împaratul. Ea iar 
îi spune că dacă n-a tăia cerbul, n-are să aibă împărăție nici soție. A 
treia oară, el s-a înduplecat. — A trimes tingirile la spoit şi cuţitele la 
ascuţit ş-a mers singur împaratul la cerb să-i spuie. 

Cerbul a zis că bine; dar mai întăi, să meargă împaratul cu dînsul 
la primblare. Şi au mers la iaz şi a vorbit cerbul de la mal: „Soră, 
sorioara mea, soră mi-ai fost şi soră mi-i fi, unde ești?” Din iaz, ea a 
răspuns: „Frate, frăţiorul meu, frate mi-ai fost şi frate mi-i fi, aice 
sînt. Spune împaratului să facă plasă albastră de matasă, să mă 
scoată şi să mă ducă acasă !” Imparatul aude şi întreabă pe cerb cu 
cine vorbește? Cerbul îi spune că acolo este o împărăteasă şi să cere 
scoasă. 

A făcut împaratul așa o plasă și a tras o dată; a scos mreana cea 
mică; a tras a doua oară, a scos mreana cea mijlocie; a tras a treia 
oară, a scos mreana cea mare — acolo era ea. Ea îi spune cerbului că 
să nu lese pe nime să taie mreana, să n-o atingă pe dînsa; dar să o 
spintece el cu cornul drept. După ce a spintecat el mrena, ea a ieşit; 
iar pe mreană a cusut-o şi i-a pus cerceii ei cei de aur în urechi şi i-a 
dat înapoi drumul în apă. Da pe fata babei au legat-o de două iepe 
nenvaţate şi unde a picat ciolanul, s-a făcut dealul; unde ochi, s-au 
făcut ape; unde capul, fîntînă. Și de atunci sînt dealuri şi fîntîni. 

Marghioala Chitic, Botoșani 


In alte variante se spune că cerbul, îndată ce a simţit că au să-l 
taie, s-a dus la iaz ş-a vorbit: 


„Cuţitele s-ascuţesc, 

Tingirele se spoiesc 

Şi pentru cerb se gătesc! 
Sau: 

Sorioară Ileană, 

99 de casapi s-au strîns, 

Tingirele undează 

Pre cerb ca să-l piarză! 

— Frăţioare Chirilă! 

O neagră de țigancă 

In apă m-a aruncat 

Şi mreana m-a apucat! 


Imparatul a auzit etc. Se mai spune că ea avea copil şi cerbul îl 
aducea la ea în coarne, de-l hrănea. 


372 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 
Tatăl. Mama. Mîncătorul de carne 


Era un om căruia îi plăcea tare carnea. Într-o zi, aduce el o măsură 
de carne, cumparată pe banii ce-i mai avusese, şi-i dădu femeiei să-i 
facă mîncare. Femeia puse carnea pe masă şi zise la copii să păzască, 
să n-o mănînce mîța; căci ea avea altă treabă. Dară copiii nu au 
pazit bine şi mîța a mîncat carnea. Ce să facă ea? Bărbatul ei trebuia 
să vie îndată — și era foarte rău... 

A luat ş-a tăiat pulpa ei de la picior şi a fiert-o; iar ea s-a legat şi 
s-a suit pe cuptor, căci o durea. Cînd a venit el sara acasă, copiii 
dormeau. A cerut de mîncare, da femeia a zis să ia singur, că ea e 
bolnavă. După ce a mîncat el, a venit s-o întrebe ce boală are şi a 
lăudat-o, că niciodată nu i-a făcut mîncare aşa bună ca atunci. 
Femeia i-a spus de ce a fost așa bună; şi i-a aratat piciorul ei. 

„Aşa de bună e carnea de om? zice el. Eu aşi mai mînca! Hai ş-om 
tăia copiii.” „Bine, omule, i-om tăia, zice femeia, dar lasă să adoarmă 
oamenii pe la case și-i vom tăia mai tărziu.” Copila dormea alăturea 
cu băietul — mai mulți copii nu aveau. Ea a auzit ce a vorbit tatăl ei 
cu mă-sa; a ghiontit pe frate-său să meargă cu dînsa afară; şi cum au 
ieşit, l-a luat de mînă și la fugă. „Hai ș-om fugi, zice fata, că iată ce 
vrea să facă tata cu noi!” 

Au mers ei într-o pădure, într-un codru des, şi tot au fugit mai 
departe, cît au putut. Acuma să făcuse ziua. Băiatului îi era sete şi 
vroia să bea apă din urma unei fiare. Fata nu l-a lasat; a zis că se va 
face lup şi va mînca-o; băiatul a mai rabdat păn' a dat de-o urmă de 
berbece. Din aceea a băut şi s-a făcut berbec. Rătăcind ei așa prin 
pădure, au dat de-un stog cu fîn. Băiatul a făcut cu coarnele o colibă 
şi dormeau amâîndoi în stog. Berbecuţul pășştea, iar copila să hrănea 
cu rădăcini, cu ce putea, pm ce a crescut mare. 

Iată că vine un domn acolo în pădure, la vînătoare, şi se ia după 
berbec; acesta a alergat păn' la stog. Fata era afară. Cum l-a văzut 
pe domn cu arma în mînă, s-a pus în genunchi şi s-a rugat să nu-l 
omoare, căci acela e fratele ei. Domnul a luat-o cu berbecul acasă. A 
îmbracat-o, a pus-o să înveţe şi în curînd s-a cununat cu ea, căci era 
tare frumoasă. La nuntă, au adus și pe mama fetei şi toți s-au 
bucurat. Numai unei țigance, ce a fost ţiitoarea împăratului, îi era 
ciudă. — Păn! la anul au avut şi un copil. 

Odată s-a dus împaratul de-acasă şi femeia lui a rămas numai cu 
tiganca. Acolo în apropiere, era un iaz afurisit; în locul acela fusese 
de mult o mănăstire şi, mergînd o femeie necurată (ce avuse la 
timp) la biserică, Dumnezeu a trimis un nour și a izărit mănăstirea. 
Țiganca luă pe doamnă şi îi spuse că să se uite în iaz şi va vedea 
ceva. Doamna uitîndu-se, țiganca o împinsă şi o înecă. După aceea a 
venit acasă, s-a îmbracat în straiele doamnei şi s-a pudruit. Cînd a 
venit d-nul, a crezut că-i femeia lui. Dar copilul necontenit plîngea, 
pentru că-i era foame şi țiganca nu avea de unde să-i dea piept. 
Berbecul știa toate. Cînd nu l-a văzut nimene, a întrat în casă, a luat 
copilul în coarne și l-a dus la iaz, zicînd de trei ori: „leşi afară, 
răţişoară, ieşi afară, sorioară, şi-ţi hrănește copilașul şi-ţi adoarme 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 373 


cuconaşul.” Apa s-a tulburat şi de trei ori s-a aratat în sus icoana 
Maicei Domnului. Apoi a ieșit o rață frumoasă cu penele de aur. A 
lepădat penele şi s-a făcut femeie cum a fost. 

A dat piept copilului, a spalat pelincele şi a suflat de două ori de 
le-a uscat; după aceea l-a înfășat şi l-a pus înapoi pe coarnele ber- 
becului. Ea a întrat iar în apă, iar berbecul a dus copilul înapoi şi l-a 
pus în leganaș. A doua zi, ţiganca, ciuda ei! A înțeles că berbecul 
trebuie să fi făcut ceva; — ea aştepta ca copilul să fie păn” a doua zi 
mort... 

Numaidecît cere la boierul ca să-i taie berbecul şi ea să-i mănînce 
inima. Domnul s-a mirat, căci ştia cît de tare îl iubeşte soră sa, şi a 
înţeles că trebuie să fie ceva. A pus de-a tăiat un cîne şi a adus 
țigancei inima, iar pe berbece l-a ascuns și s-a pus să pîndească. 
Berbecul, cînd a auzit copilul plîngînd, a alergat de l-a luat iar în 
coarne și l-a dus la mamă-sa. Domnul sta deoparte ascuns. Cînd a 
văzut pe femeia sa, a vrut s-o prindă. „Stăi, nu pune mîna pe mine, 
a zis ea, că nu se poate; pe mine numai astfeli mă poţi lua: să faci 
lîngă iaz duminică dimineaţă, păn' în ziuă, liturgie cu 12 preoţi şi 
cînd va ieşi icoana Maicei Domnului, să o apuci și atunci să mă apuci 
şi pe mine; căci aice unde sînt eu, e locul Maicei Domnului; și atunci 
voi putea să trăiesc cu tine vie pe pămînt.” 

D-nul a făcut așa. A scos şi icoana şi a pus-o spre răsărit în odaia 
lor şi s-au închinat totdeauna la ea. Iar pe țigancă au legat-o de 4 cai 
şi i-au dat drumul. Unde i-au picat ciolanele, s-a făcut vale, unde 
capul, deal, unde ochii, baltă, unde părul, iarba de cea rea, că nici 
vitele n-au mîncat-o. Maria Gabora, Stănești 


Berbecul 


(Începutul, aproape ca și la cerb...) 


„Împaratul a luat-o şi s-a cununat cu dînsa. Păn' la anul, a făcut 
un băiet cu părul de aur. Împaratul nu era acasă, dar o țigancă a 
tăiet copilul și l-a dat între vaci, iar pe mă-sa a înecat-o. Pe copil l-a 
mîncat o vacă ş-a făcut un vițel cu părul de aur. Pe vițel l-au tăiet şi 
cînd îi pîrleau capul, a sărit o scînteie pe niște tărîțe ş-a lins o oaie 
ş-a făcut un miel cu părul de aur. Au tăiet şi mielul. Au mers la părău 
să-l spele; un maţ a scapat mai la vale şi s-a făcut iar băiet. Îl vede 
un moşneag, îl ia și-l îmbracă şi-l ţine. Merge băietul la împaratul și 
se întălnește cu berbecul, moșul său; şi merg amîndoi la iaz. 
„Sorioară, zice berbecul, ieşi afară şi-ţi hrăneşte pruncul tău, că 
plînge de foame.” Ea era vie şi sta în apă, sub aripa Maicei 
Domnului. Iese și-i dă piept, îl dezmiardă şi iar s-ascunde. Impa- 
ratul a bagat de samă că merge undeva berbecul c-un băiet; trimite 
după ei o slugă să vadă. Sluga vine la împaratul şi-i spune. 
Împaratul cheamă pe berbec şi pe băiet şi-i întreabă... Atunci 
păietul începe a-i spune că el şi-n vacă a trăit, şi-n oaie şi din toate 
a scapat. „Da pe soră-ta cum o putem scapa?” îl întreabă pe berbec.” 
„Să se ascundă doi oameni în niște poloboace, în apă, zice berbecul, 


374 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


şi cînd va ieși să deie băietului de supt, s-o prindă şi s-o aducă 
înaintea ta.” — Aşa au făcut; şi pe ţigancă au omorît-o. Da berbecul 
s-a făcut om ș-au trăit fericiți. Ion Pisarciuc, Roșa 


$ 7. A. Rața. Lebăda. Gîsca 


În Horecea şi alte sate din jur, la copii mici, ca să adoarmă, li să 
cîntă: 
Haide liuliu, pui de rață, 
Vină la mămuca-n braţă. 
Haide liuliu, pui de curcă, 
Viw la mama şi te culcă! 


Poveste: O rață înota pe apă. Vulpea o vede şi-i zice: „Ce 
frumoasă ești tu, vină să te văd mai de aproape!” „Vină tu la mine”, 
zice rața. Vulpea a întrat în mil şi s-a înecat, iar rața a scapat. 

D-na Elena Braha, Mihalcea 

Răţele cînd vorbesc, răţoiul zice: „Taci, taci” — iar rața răspunde: 

„Nu tac, nu tac.” 


Pe o rață străină dacă o închizi, îndată o cunoşti de-i rață sau 
răţoi: căci rața strigă tare, ocăiește, pe cînd răţoiul are glasul 
amorțit. 


Un surd îşi căuta rățele; un prietin îl întălneşte şi-i zice: 


— Buna ziuă, măi Istrate! 

— Şepte pui de rață, frate. 

— Măi Istrate, tu ești surd? 

— Şi mainte a trecut un cîrd! — răspunde surdul. 
Botoșani 


Rata descoperitoare 


A fost un ficior de împarat şi el nu știa ce-i nevoia; a cerut la 
tatăl său să-i dea bani de drum şi cal de călărie, să se ducă în lume, 
să dea peste nevoie. 

Se duce păn' la un iaz; da un om legase la gîtul unei rețe o 
punguţă deșartă şi tot o alunga prin iaz s-o prindă. „Ce faci d-ta 
acolo?” îl întreabă ficiorul de împarat. „Ia, vreu să prind rața asta, 
că are la gît o pungă de bani — şi nu pot.” „Stăi că ţ-o prind eu!” şi 
iute se scoboară de pe cal, se dezbracă și întră în apă — şi după 
rață... Celalalt a ieşit, i-a apucat straiele de pe mal și calul și tiulea 
la sănătoasa. Cînd se întoarce aista să se-mbrace: tufă! A stat în 
nişte păpuşoaie păn' ce-a însarat, apoi a apucat-o înainte spre un 
sat. 

Mergînd prin grădini, ajunge la o casă, unde era cumătrie în- 
lăuntru. Ce a făcut, ce a dres, c-a întrat în casă și s-a vîrît sub pat. 
Dar sub pat mai era şi popa, ibovnicul femeiei; şi ea tot una-i da 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 375 


acolo mîncare, rachiu, friptură; dar totul ce da ea, apuca aistalalt, că 
era şi el destul de flămînd. După ce-a mîncat ş-a băut bine, zice cătră 
popă: „Eu de-amu cînt!” „Ba, mă rog d-tale, nu face asta!” „Dă-mi 
straiele d-tale și voi tăcea”, zice ficiorul de împarat. Popa s-a dez- 
bracat şi i-a dat. El, după ce s-a văzut îmbracat, a ieșit afară, nebagat 
în samă. Toţi erau beţi şi nu ştiau nimic. A început a striga la 
poartă, omul de casă a ieşit. El s-a rugat să-l primească la dormit. 
Omul l-a poftit, l-a cinstit. „Mulţămesc d-tale; — toate ar fi bune 
şi-mi plac la D-voastre, văd că ești om cuprins, numai casa d-tale nu 
e curată, — ai pe dracul în casă; — și pe cât timp va fi, vai de zilele 
d-tale. Dar ce-mi dai mie să ţi-l scot?” „ţi dau 400 de lei”, zice omul. 
„Bine. Puneţi o caldare mare de uncrop la foc...” 

Cînd a fost uncropul gata, el a început a stropi, de la ușă spre 
fundul casei, tot descîntînd: „leşi, drac necurat, de la om din casă”... 
păr ce a ajuns la pat, atunci a turnat toată oala, cînd a ciuşnit popa, 
parcă era un drac gol. Da omul s-aținea c-o măciucă bună la uşă, 
căci aşa i-a spus descîntătorul, că să-i deie cît va putea, cînd va veni 
în dreptul lui; i-a dat și el cîteva ş-a fugit dracul, că nu se va mai fi 
apropiat cît va fi trăit. Ficiorul de împarat ş-a luat banii şi s-a dus — 
amu văzuse cum e nevoia. Roșa 


In o variantă din Botoşani a povestei acesteia, ficiorul prinde o 
rață, după ce a ieșit de sub pat şi viind cu ea în casă, zice că rața îi 
spune totul — vînzînd apoi omului rața cu mulți bani. 


În o altă variantă din Mihalcea, cucuveaua joacă acest rol. 


(S-a văzut povestea cu rața şi inelul, vol. II, p. 230-231.) 


Barbatul înainte 


O fată odată s-a fost măritat şi mă-sa a învaţat-o să să facă ea 
totdeauna mai mare decît barbatul, că va vedea c-a fi bine. Ea a 
ascultat-o şi cum la ceva, ea tot mai întăi era. Odată vin ei de la o 
nuntă, el calare pe cal și ea pe iapă, dar şi ea îngreunată, și iapa a 
fata. Vin la un părău, barbatul dă pinteni calului și deodată sare, da 
femeia grea, iapa grea, nu poate trece aşa de iute etc. 

Merge omul mai departe cu femeia, iată pe un iaz înoată niște 
reţe, rățoiul înainte şi reţele după el. „Uite-te, barbate, aceea-i rață 
care merge înainte!” „Ba-i răţoi” zice el. „Îi rață!” „Nu, îi răţoi!” zice 
barbatul. „Zi, barbate, că-i rață, că începe a-mi fi rău.” „Dacă-i răţoi, 
cum pot eu să zic că-i rață, femeie!” „Valeu, barbate, zi că-i rață!” „Li 
răţoi, femeie.” Au întrat ei în ogradă, femeia — mai moartă. El o ia ş-o 
duce-n casă, ea tot întruna îl roagă să zică că-i rață; el nu, că-i răţoi. 
Se strîng şi oameni împrejurul ei, ea tot îl roagă încetişor să spuie 
aşa, că moare. El nu vra. Să duce afară să deie mîncare la găini, da 
cucoşul zice: „Doamne, ce prost îi stăpînul nostru, eu am atîtea femei 
şi cu toate ştiu să rînduiesc, ba încă merg şi-n ograda vecinului de 
rînduiesc, da stăpînul are numai una şi n-o poate stăpîni!” Aude el 
asta şi gîndeşte să ceară sfat de la cucoş. „Și ce să fac cu dînsa?” „lan 


376 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ia biciul din cui şi-i dă cîteva şi-i vedea cum s-o molcomi.” Merge în 
casă, rădică lăiceriul de pe femeie și începe a o croi. Atunci ea a sărit 
arsă. „Răţoiul merge-nainte, barbate, rățoiul, niciodată rața nu mer- 
ge înaintea rățoiului!” Și de atuncea, a avut femeie cumsăcade. 
Maria Covaliţa, Camena 
„A se rățoi” însamnă a să obrăznici, a să întrece cu vorba, a să 
sfădi. 


B. Lebăda 


A fost un soldat tînăr. Mergînd el prin lume, ş-a găsit un prieten. 
Aude tînărul acela că, în cutare tîrg, este o fată de împarat, pe care 
acela o va lua care-i va putea gîci gîndul. Mergînd ei amîndoi pe 
lîngă o apă, aud un cîntec. Cînta o lebădă. Lebăda, numai cînd moare, 
cîntă. „Dezbracă-te iute şi scoate-o, zise prietenul şi cum va muri, 
să-i tăiem aripele, căci unde te vei duce, îţi vor trebui.” 

A făcut cum i-a zis. Ajungînd la împaratul şi anunţîndu-se pentru 
ce scop a venit, împaratul i-a răspuns că-l primeşte și că mîne dimi- 
neață să se prezinte cu fata înaintea sa. Prietenul său l-a învațat că 
în acea noapte să nu doarmă, ci să-și lege aripele la spate şi să se 
puie de pază la ușa fetei de împarat; căci ea va ieși şi el să se ducă 
după dînsa și tot drumul s-o bată, căci ei i să va părea că plouă. Ela 
făcut aşa. Fata a mers la un fărmăcător ș-a întrat și el înăuntru, dar 
ei nu-l vedeau. Ea l-a întrebat ce să gîndească ? „Gîndeşte la mîna ta” 
a zis el. S-au înturnat amîndoi și, păr în ziuă, au mai tras un somn. 

A doua zi dimineaţă, venind înaintea sfatului împărătesc, el a 
gîcit. Împaratul a zis că să mai încerce păr în de 3 ori. A doua sară, 
el iar s-a luat după dînsa; acuma a bătut-o şi mai tare și ei i se părea 
că aşa ploua de tare! Fărmăcătorul i-a zis că să gîndească la piciorul 
ei. — Și a doua zi a gîcit. 

A treia sară, încă şi mai bine a bătut-o. „Gîndeşte-te la capul 
meu”, a zis fărmăcătorul. Ea s-a dus, iar el a ramas ş-a tăiat capul 
fărmăcătorului şi s-a dus cu el. A doua zi, vine înaintea împărăției ;— 
ea gîndea că acuma îl va cîştiga; asta nu ş-a putea-o el închipui — dar 
cînd a văzut capul în mînele lui, de ciudă a leșinat. „Nu i-a fi nimic, 
a zis prietenul, daț-o pe mîna mea!” A luat ş-a spintecat-o ş-a scos 
dintr-însa 11 balauri. Ea avea 12, dar unul i l-a lasat, căci a zis că, 
fără nici unul, femeia e prea moale: „Pe acesta lasă-l să-i rămîie”... 
Au făcut nunta şi au trăit fericiți. 

De la d-ra Aurora Preda, elevă în Cernăuţi 


Despre ceva foarte curat şi alb, să spune că e „ca lebăda.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 377 


C. Gîstele 


Primăvara, dacă iese mai întăi bobocii şi apoi să nasc mînzii, vor 
fi gîşte multe anul acela, dară va fi lipsă în cai; şi vice-versa. Oamenii 
cred că aceasta să fie drept. General 


„Nu da orzul pe gîşte”... s-a văzut vol. II, p. 157. 


Cînd vorbesc multe femei la un loc, se spune în rîs că „gîgîiesc 
gîştele”... 


Despre gîște e puţin de spus; cîntecul următor e cunoscut: 


Şepte gâște potcovite, 
Lele draga mea, 

Au plecat să se mărite, 
Iar gînsacul le-a-ntălnit, 
Le-a bătut de le-a stîlcit... 


Cimilitura gîștei 


Cărărușă prin ogor, 
Curte albă-ntr-un picior. 


Proverbul spune: „Toamna să numără bobocii”, adecă după ce i-ai 
scos din greutăţi şi i-ai crescut. Bobocii sînt foarte gingași, mai ales 
au un timp că hîrcîie, atunci cînd își schimbă glasul, şi mulţi pică. 


Gîştele nu sînt atît de preţuite ca reţele, carnea lor, la mîncare, e 
mai tare şi nu aşa gustoasă; în Roga, să spune că gîștele sînt ca niște 
cucostîrci sălbatici. 


Penele de gîscă sînt căutate. 


* 


Un talhari s-a dus la furat; ş-a luat cu dînsul o rață, o gîscă ș-o 
curcă, să-l păzască, să nu-l prindă. Cînd va zice rața: așa, aşa, — el 
să fugă pe dedesupt, pe jos; cînd va striga gîsca: ghiau, ghiau, — să 
fugă pe fereastă; iar cînd va striga curcanul: pipic, pipic, — să sară 
pe sus. S-a apucat de furat, dar cei de casă l-au simţit. Păserile i-au 
spus cum să facă, în limba lor; dar ce folos, că el n-a înțeles bine 
glasul, ş-a apucat pe fereastă. Acolo sta păgubașul cu un sac mare şi 
l-a prins în sac. Voios că a prins talhariul, păgubaşul zice: 


Am prins talhariul, 

Cu 3 mănunchiuri de cuțite, 

Cu 3 săbii ascuţite 

Şi cu 3 inimi cătrănite. 
Da talhariul la păseri, le zice: 

Voi pe cît mi-aţi cuvîntat, 

Mai rău în mîna duşmanilor am picat! 
Da păserile au zis: 


378 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Tu, dușmane, tu păgîne, 
Slobozi-ne stăpînul, 
Că vom peri fără pîne. 
D-na Anast. Constantinovici, Broscăuţi 
Un ţigan s-a fost dus noaptea la vînat; iată că-i iese în cale o 
curcă. „Ş-acesta e vînat”, zice el: 


Dacă-i curcă, 

Ce se-ncurcă, 

Prin revarsatul zorilor 

În calea vînătorilor? D-na Elena Aftanachi, Botoșani 


Despre curcan se spune că nu poate suferi coloarea roșă, îi sare în 
cap celui ce o poartă. 


Curcanul e fudul ca şi păunul: se umflă în pene, se roteşte. Pro- 
verbul zice: „Ce te umfli în pene?” la cineva fudul. 


Rata. Povești. Fetele Lunei. Norocul 


Era odată un băietan argat pe la oameni; dar în ce zodie fusese 
născut, că n-avea la nimic noroc. De sluja pe straie, i se rupeau 
degrabă; de slujea pe vite, i se treceau; nu-i mergea și pace. 

Odată s-a apucat la un om pe 20 de prăjini de grîu; arat, samanat 
gata. Grîul se făcuse mare, frumos, numai să-l secere; dar a dat o 
piatră, de l-a făcut chisăliță. Umblă el suparat; s-a suparat şi stă- 
pînul său... „Ştii ce, măi Ionică? îi zice gospodariul. Ţ-oi samana 
hrișcă-n loc şi tot va fi ceva.” 

A samanat hrișcă. S-a făcut hrișca frumoasă; a fost înflorit ca 
omătul, legase, avea roade şi se cocea; dar dă într-o noapte o brumă 
țapănă, c-a fert-o ca aluatul. 

I se împlini şi anul băietului. Stăpînului său îi părea tare rău că-l 
scapă şi i-a zis: „Gîndeşte-te tu, măi Ioane, pe ce ai mai sluji, că ce-i 
cere, ţ-oi da.” „Nu ştiu, stăpîne, zice băietul; că la nimic nu-mi merge; 
dar voi sluji un an pe piatra ceea — era o lespede la ușă —, să văd 
ş-amu cum mi-a fi norocul.” 

„D-apoi, pacat, băiete, să-ți prăpădeşști munca ta, zice omul, ale- 
ge-ți altă ceva.” „Tot atîta va fi, stăpîne, vei vedea; şi pacat să se 
mai treacă vro vită sau ceva, c-amu așa mi-i norocul meu, de aceea 
vreau să cerc ce a fi şi din asta.” L-a lasat. A slujit băietanul încă 
mai cu credință. Dar piatra, cum a dat de la jumatate de an, a 
început a se cufunda şi tot așa în toată ziua, că păn' a mîntuit el 
anul, nu s-a mai văzut. „De-amu, zice băietul, am împlinit cu slujba; 
rămăi sănătos, stăpîne, că eu mă duc în lume, poate voi găsi alt 
talant” şi s-a dus. 

A mers el cît a mers, spre sară ajunge într-o pădure și vede un 
om cum trăgea c-un cal niște căpiţi de fîn la un stog. Dar era flămînd, 
de nu vedea lumea cu ochii. Omul cela era necuratul. „Măi flăcău, 
zice omul, nu mi-i ajuta să gătesc, păn' ce-a asfinţi soarele, stogul 
ista?” „Ba ț-oi ajuta, zice băietul, numai să-mi dai ceva de mîncare, 
că nu mai pot de foame!” „Hei, dragul meu, încă nici n-ai lucrat 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 379 


nimică şi ceri de mîncare; stăi să văd mai întăi cum țt-a fi lucrul, 
mîncarea ține bani, nu se dă cum gîndeşti tu; dacă mi-i găti, păn' 
ce-a asfinţi soarele, stogul, ţ-oi da, dar altfel nu!” 

Mai erau încă 70 de căpiţi de pus în stog, dar gîndeşte el că poate 
n-a fi așa de straşnic. Sileşte el, silește cît poate; da foamea îl curma 
la inimă, de să cadă la pămînt. „Mă rog d-tale, bădică, dă-mi ceva să 
mănînc, că mor!” „Ț-am spus că păn' ce nu-i mîntui stogul, nu-ţi dau, 
iacă îndată soarele apune şi-i mînca.” Dar 70 de căpiţi e lucru! și 
soarele era la scapatat. Se mai încoardă şi tot aruncă voiniceşte cu 
țepoiul fîn pe stog diavolului, dar iată că soarele e după deal şi 
numai cîteva raze se mai văd... „Sfinte soare, nu mă lăsa, stăi să 
gătesc şi rămășița !” şi mai aruncă o dată; cînd caută, soarele s-a dus 
în drumul lui și el a rămas cu trei pîlnii de fin, cît ar mai fi luat o 
dată în ţepoi. „Vezi că n-ai mîntuit, zice necuratul, acuma n-am să-ţi 
dau ce ț-am făgăduit, c-așa ni-a fost vorba.” Băietul n-a zis nimic, 
gîndea că s-a cobori gios şi l-a ruga. Tot aşteaptă, așteaptă, cînd să 
uită, — omul nicăieri. Atunci l-a înfiorat prin tot trupul... Ostenit 
cum era şi lat de foame, cade pe cele trei pîlnii de fîn și să gîndeşte 
că mai bine omul să n-aibă nici zile, dacă n-are noroc! Ş-a adormit 
aşa. 

Cînd era pe la miezul nopţii, se trezeşte şi aude parcă în depărtare 
un huit ca de lanţuri. Huitul cela să apropia din ce în ce tot mai 
tare- gîndeşte că poate vor fi niște vite sau niște cai ceva, ce au fost 
scapat şi alergau; cînd iată că să pomeneşte c-un om lîngă el. 

Era tot satana cel de pe stog, dar schimbat, că nu-l cunoștea. „Ce 
şezi, Ioane, şi nu te duci?” zice omul. „Da unde să mă duc în puterea 
nopței, pe loc necunoscut, cînd numai pădurea neagră îmi stă 
înainte- şi aşa n-am noroc; să merg să mă mănînce niște lupi!” „Nu 
te teme de nimic, dacă nu te-am mîncat eu, că eu îs lup, nu te mai 
mănîncă nime! Apucă cărăruşa asta și mergi tot înainte păn' ce ieşi 
la cîmp; în cîmp ai să vezi un iaz și lîngă iaz o căsuţă ş-acolo ai să 
dai de noroc” — şi cum a zis vorbele iestea, a perit. „Ce-a fi a fi, 
gîndeşte băietanul — şi dac-oi muri, parcă-i mare lucru? Voi scapa 
de nacaz!” Îşi face cruce și să duce. Apucă pe cărărușa ceea printre 
tufe şi craci, merge cîteva ceasuri bune, iată că i se luminează şi să 
mai rărește împrejur, dăduse de-o cîmpie. Merge pe cîmpul acela, 
merge, zărește la lumina lunei strălucind o apă; să duce, amu se 
făcea ziuă; vede lîngă apă o căsuță. A dat Dumnezeu că s-a făcut şi 
ziua, numai bine a ajuns, da lîngă iezătură îl așteptau trei oameni. 
„Buna dimineaţa, voinice! De unde eşti și ce cauţi pe aici?” — „Ia din 
toată lumea, mă duc să-mi caut slujbă.” — „N-ai sluji la noi? De 
mîncat vei avea, de băut vei avea şi altă treabă n-ai să faci decît să 
păzeşti cine se scaldă noaptea în iazul ista.” „Voi păzi”, zice flecăul. 
Atunci Dumnezeu şi cu Sf. Petrea şi Paul, căci erau ei, ş-au luat 
rămas-bun şi s-au dus. Băietanul a rămas pe gînduri: Ce bine a dat 
pe dînsul! și merge cu bucurie spre casă. Cînd a întrat în casă, nu 
ştia pe ce să se uite: așa mîndrețe era, cum numai la Dumnezeu 
sfîntul putea să fie! Mese stăteau întinse şi tot ce dorea îi era 
pregătit. A trăit el în ziua ceea cum n-a mai fost trăit în toată viaţa. 


380 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Vine şi sara, merge cîntînd și să aşază pe mal. Păzește, păzeşte, iată 
că, pe la o vreme de noapte, aude pe sus ceva zburînd şi vede venind 
spre dînsul, bătînd din aripi, trei reţe. Dar abia au fîlfiit cu aripele 
de două-trei ori şi el a adormit. 

Cînd s-a trezit, era amu dimineaţă și nici urmă de rețe nu mai 
era; îi părea ca şi cînd ar fi visat. lată că-i stau iar bătrînii ceia 
înainte: „Ei, ai păzit cine să scaldă ?” „Am păzit, dar atîta știu numai 
că au venit nişte rețe, mai departe nu pot spune, nu ştiu nici eu 
singur ce mi-a fost, că n-am putut ținea cu somnul.” — „li rău dacă 
dormi, ziseră moșnegii, noi te-am pus ca să fii treaz și să privighezi... 
Ia seama că au să vie şi-n astă noapte, dar cată să nu păţeșşti tot 
aşa.” Şi să duseră. Gîndeşte el că poate nu ş-a dat destulă silinţă, dar 
în astă noapte va păzi mai bine. Dar unde să putea ţinea, că reţele 
anume aşa făceau un vînt de-l adormeau. A doua zi, numai s-a trezit 
cu moșnegii lîngă el. El le-a spus că s-a pus cu toate puterile să nu 
doarmă, dar n-a putut. 

„Cată, încă mai ai o noapte, i-a zis Dumnezeu, încă în noaptea 
asta au să vie să se scalde ş-apoi nu mai vin; tu caută, ia sama bine 
ce am să-ți spun şi cum ai să faci, că de nu, nici nu mai ai la ce trăi, 
e sfîrşitul tău. Au să vie aicea trei rețe şi cînd vor ajunge la mal, se 
vor preface-n fete şi s-or dezbraca să se scalde; tu să pîndeşti unde 
va pune cea mai mică cămeșa, s-o apuci şi să fugi într-un suflet păn” 
acasă. Ele vor striga, vor plînge, te vor spăria, vor slobozi apă, că vei 
merge păr în gît; să nu te temi, nici să te uiţi înapoi, dar să alergi 
drept în casă.” 

A stătut el pe gînduri: cum să facă, că aista nu era lucru așa de 
uşor, cum i se păruse. Ia și se duce după un hîrleţ şi ia o coşarcă şi se 
duce pe imaş de strînge toată ziua la spini, porumbrei și vine acolo 
pe iezătură şi-şi sapă cu hîrleţul un loc bun de şezut, se-ncunjură 
din toate părțile cu spini şi aşteptă. 

Cînd au venit rețele ş-au bătut din aripi, el cade somnoros pe 
spini, dar s-a înghimpat zdravăn şi îndată s-a trezit. A văzut cum 
cele trei reţe s-au făcut fete şi s-au dezbracat. Numai cît ele au întrat 
în apă, da el apucă cămeșa celei mai mici şi la fugă. Deodată s-a 
făcut un huiet mare în urma lui şi tunete și fulgere ş-o apă strașnică, 
de să-l înece, iar ele blastamau din gură şi plîngeau şi-l rugau să se 
întoarne; el n-a bagat în samă nimică şi nu s-a uitat înapoi, s-a dus 
drept înainte ș-a întrat în casă. 

Amu să lumina de ziuă; cînd să uită: fata e lîngă dînsul. Atunci 
a întrat şi Dumnezeu cu apostolii în casă: „Vezi, Ioane, aşa-i că greu 
ț-a fost, păr ai găsit norocul, dar amu să ştii că-l ai, aista-i norocul 
tău! Fata asta are să-ţi fie femeie de-acuma; să trăiţi bine, să vă 
purtați frumos cu oamenii și-ți fi norociţi.” Numai atîta le-a zis 
Dumnezeu şi s-a dus, iar el a ramas cu norocul lui. Aceea era o fată 
de-a Lunei, cea mai mică din trei surori, ea a fost să-i fie lui partea. — 
Casa şi toate celea s-au făcut nevăzute. 

Au mers la un boieri și s-au tocmit în slujbă. Acolo-i era tare bine, 
avea leafă bună, tain şi o căsuță pentru femeia lui. Muncea cît putea 
toată ziua şi sara iar venea şi se hodinea lîngă ea. lată că, odată, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 381 


trimete boierul cela pe un vatav să cheme pe Ion de-acasă și zăreşte 
vatavul femeia. Cînd a văzut-o, s-a spăriet, aşa era de frumoasă! Se 
duce fuga drept la boier şi-i spune. (Boierul era tînăr și neînsurat.) 
Altă dată trimete pe alt vatav, şi aceala s-a spăriet de frumușaţa ei. 
Atunci boierul s-a cuprins de mare dor s-o vadă. Cum să potrivească 
el chipurele, ca să nu fie barbatul ei acasă? Ia şi trimete după vornic, 
doar i-ar da vrun sfat. „Nu-i tocmai mare lucru, i-a zis vornicul, doar 
e argat la Măria Ta şi trebui să meargă unde-i vei poronci, ia şi-l 
trimete cu o scrisoare pe ceea lume, la tatăl d-tale, să-ţi aducă 
răspuns de-acolo cum îi e: şi înapoi n-a mai veni, — şi îți va rămînea 
d-tale femeia.” „Bine că mi-ai spus, zice boierul, așa am să fac.” Dar 
zina, de-acasă, ştia tot ce vorbesc ei. Cînd a venit, sara, barbatul său 
acasă, i-a spus: „Dragul meu, tu ai să faci mare drum mîne; vrea 
boierul să te trimeată cu o scrisoare la tatăl său pe cea lume, dar tu 
să spui așa: că singur nu vei merge păn' nu-ţi va da pe cineva de 
martur, precum că tatăl său cu adevarat a cetit şi el a scris scrisoarea 
care-i aduce-o, nu altul străin.” 

A doua zi, boieriul, păn' în ziuă, a chemat pe Ion la dînsul şi i-a 
spus unde are să se ducă. „Bine dar, m-oi duce, zice Ion; dar să-mi 
daţi pe cineva martur, ca să meargă cu mine; să nu ziceţi că n-am 
fost.” „Va merge vornicul”, a zis boieriul, că tocmai atunci să prilejise 
şi el acolo. Cînd a auzit vornicul, a ramas ca varul; dar la porunca 
boieriului, nu putea nimică să zică. 

S-a luat Ion şi cu vornicul și s-au dus; lon mai întăi a întrat pe 
acasă; l-a rugat pe vornic să-l aștepte oleacă în drum, că vrea să-și 
ieie ramas-bun de la femeie. Ea i-a spus să nu se teamă de nimică şi 
i-a dat o naframă încă de la părinți: „Na-ţi naframa asta, ai să 
mergi la dealul cela mare şi să ameninţi cu dînsa de trei ori, că 
atunci pămîntul se va deschide şi ai să vezi nişte scări în jos; pe 
scările acelea să te cobori”... şi i-a spus toate, cum are să meargă şi 
să facă. 

A mers el cu vornicul păn' la dealul cela, a scos naframa ş-a 
ameninţat de trei ori; pămîntul s-a deschis, ei au întrat înuntru și 
pe scări tot s-au coborit, s-au coborit, păn’ s-au văzut pe ceea lume. 
Acolo au mers pe-un cîmp, pănă au dat de casa părinţilor ei, unde 
şedea Luna. Ă 

Boc, boc... bate-n ușă. li deschide soacră-sa. „De voie sau de nevoie 
ai venit la noi, ginere?” (Că ea l-a cunoscut, de pe inel şi pe basma, 
că-i barbatul fete-sa.) „Ba de nevoie”, zice el; şi le spune ce-l găsise. 
„ezi dară, dacă-i așa.” Altfel, aveau de gînd să-l ardă. Pune-te la 
masă şi ospătează. A şezut ce-a şezut, l-a întrebat ce face fată-sa. 
„Amu vină să te ascund, că îndată a veni barbatul meu, Luna, și mă 
tem să nu pățeşti ceva.” L-a ascuns în pivniță. Luna cum a venit, a 
început a întreba: „Cine-i acolo?” „Nu-i nime; ai venit şi tu de pe 
lume ş-amu îți mirose a om.” „Ba nu; parcă eu nu ştiu că aici e 
ginere-meu!” Dac-a văzut bătrîna că ştie, a mers şi l-a adus. A spus 
şi Lunei toate, socrul său l-a învațat pe unde să meargă la iad, ş-a 
pornit. 


382 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


A mers el cu vornicul păn! ce-a ajuns la un loc unde carau dracii 
piatră; pe o căruţă era un stînjen de piatră, — o cara cu doi cai; da 
altă căruță, tot de-un stînjen de piatră, o cara numai cu un cal. „La 
ce ai venit?” l-au întrebat dracii. „Am aici o scrisoare la tatăl boie- 
riului, de la ficiorul său, şi cere numaidecît de la mine să-i aduc 
răspuns.” „Eu l-aş lasa pe-un ceas, zice necuratul, să vorbească cu 
tine, dar cine mi-a cara piatra în loc?” Da-l vede dracul pe vornicul: 
„Vină-ncoace la mine şi te-oi face pe d-ta cal şi-i trage olecuţă în 
loc!” Vornicul n-a avut ce să zică. Dracul l-a înhamat și vio! se 
opintea vornicul de-i curgeau sudorile. A mers tatăl boieriului la 
păietan în chip de om ş-a luat scrisoarea; după ce a citit-o, i-a scris 
şi el alta în loc; că să se poarte cu oamenii bine, că pe ceea lume 
tare-i rău. După aceea a mers înapoi, de l-a făcut dracul cal și i-a dat 
drumul vornicului, ostenit ca vai de dînsul. 

S-a înturnat el iar pe la Lună. Întră în casă şi-i spune cum a 
umblat; dar vede că soacră-sa pune un scăunaș jos. „Da pentru cine 
pui scăunașul ista?” întreabă flecăul. „Pentru Soare, că iată-l vine, 
să nu se pălească cînd va pica.” El atunci iute trage scăunaşul și 
cade soarele jos. „Pentru ce-ai făcut asta, ginere?” îi zice mă-sa. 
„Știu eu pentru ce! Da el de ce, cînd am avut eu o pâlnie de fîn să 
arunc, a fugit aşa de degrabă?” 

Vine pe urmă un moșneag bătrîn. „Da aista cine-i?” „Aista-i 
Gerul.” Îl prinde de barbă şi-l bate bine. „Ginere, da ce faci? îl 
întreabă baba, — nu-i frumos, aiștia-s sfinți!” „Știu eu ce fac. El 
pentru ce mi-a degerat grîul?” ă 

Mai vine unul, acela era Bruma, — c-o barbă albă. li dă ș-aceluia 
o bataie, pentru hrișcă. 

Pe urmă, vede trei lumini la fereastă: „Da acelea ce-s?” „Acelea: 
una-i fulgerul, una-i a Sf.-lui Neculai, da una e de la care se aprinde 
lumina, la fiecare cînd se naște” — Dar de acolo din fereastă se vedea 
tot ce-i pe lume. „Lasă-mă să mă uit şi eu oleacă să văd ce-i pe 
lume,” zice el. „Uite-te!” Cînd se uită, vede la dînsul acasă cum 
poieriul aleargă după femeia lui și ea, tot pe după masă, se ascundea 
şi se apara. 

Atunci el ia fulgerul şi trăsneşte în boieri. „Ei, zice soacră-sa, 
nu-i bine ce-ai făcut. Noi am vrut să te luăm aice, să te punem în 
locul nostru, dar dacă ești așa de iute, nu ești bun de noi, du-te 
înapoi.” 

El îndată a şi fost acasă; a găsit pe boier mort jos şi pe femeia lui 
spăriată. După ce a făcut rînduială cu boieriul, l-a îngropat; oamenii 
l-au pus pe el în loc — şi a fost el pe urmă boieri. Mihai Pantea, Roșa 


Cutia cea verde. Paștele 


A fost un boieri ş-avea un ficior boieresc, Ion. Într-o zi, îl cheamă 
şi-i spune: „Ioane, na-ţi bani și te du la moşia cealaltă şi dă drumul 
slugilor, la care li s-a împlinit anul, plăteşte-le și tocmește altele; 
revizuiește totul cum stă pe moşie și vină de-mi dă socoteală !” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 383 


Îşi ia Ion un cal bun de călărie, merinde în traistă şi bani şi se 
duce. Ajunge el printr-o pădure; lui i se face foame; gîndeşte să se 
puie să mănînce. Se aşază la rădăcina unui copac şi după ce-a mîncat 
în ticnă, ia şipul şi trage... „Ioane, strigă un glas din copac, dă-mi şi 
mie un gît de vin !” El se uită în toate părţile şi nu vede nimică. 
„Toarnă-mi pe aice, prin borta asta, în copac!” El vede o borticică şi 
toarnă ce a mai ramas în şip; se suie pe cal și pornește. Nu face cîțiva 
paşi şi aude în urma lui un pocnet ştraşnic. Işi întoarce capul şi se 
uită: se despicase copacul și din el ieșea un balaur. 

„Ioane, zice balaurul, tu te duci la moşia boieriului, dar cînd te vei 
întoarce, să vii tot pe aice, că am să-ţi dau un dar; pentru binele ce 
mi-ai făcut, că m-ai scapat de la pedeapsă.” Ion s-a spăriet cînd l-a 
văzut şi s-a tot dus. La întoarcere, n-a mai dat pe acolo, ci a apucat 
pe alt drum, pe departe; cînd iată, la o cîrnitură, îi iese balaurul 
înainte: „Ioane, ce vorb-am avut?... Hai, scoboară-te de pe cal şi te 
suie pe mine, c-am să te duc la tata, să-ţi plătească pentru facerea 
ta de bine. Tu nimică să nu ceri decît «cutia cea verde».” 

Ion a trebuit să se suie pe dînsul. El o dată a şuierat, mai ştraşnic 
decît maşina de la drumul de fier, ca să audă la tatăl său, să strîngă 
otrava de prin ogradă, că vine cu om pămîntean. E 

Acela era împaratul tuturor șerpilor câţi sînt pe lume. În cîteva 
minute a şi fost acolo; dar i-a spus lui Ion: „Eu am trei surori — şi 
tata n-a vrea să-ţi dea cutia, păn' ce nu vei gîci care e cea mai mare, 
care cea mijlocie și care cea mică; dar eu m-oi face o muscă şi la cea 
mare m-oi pune pe frunte — ele se vor apara, și le vei cunoaşte; la cea 
mijlocie pe nas şi la cea mică pe barbă”... 

Cînd au ajuns, ograda era curată. Ion s-a scoborît de pe balaur 
plin de frică; iată că le iese în cale tatăl lui; el era și mai strașnic. 
Ficiorul său îi spune că acela e făcătorul lui de bine, l-a adus ca să-i 
plătească. Îl întreabă ce vrea; şi Ion spune că cutia cea verde. „Dacă 
ai cerut din capul tău, bună minte ai avut; dar de te-a învațat 
cineva, bine t-a priit.” Apoi l-a chemat în casă, să gîcească fetele. Au 
întrat trei fete, foarte frumoase, îmbracate în straie frumoase, şi 
Ion a gîcit pe cea mare. Au mers şi s-au schimbat în alte haine și au 
venit iar, a gîcit-o pe cea mijlocie; și apoi iar s-au prefăcut, de a gîcit 
pe cea mică. 

„T-ai cîştigat cutia.” — Pe poliţă la balaur, erau trei cutii: una 
roşă, a fetei celei mari; alta albastră, a celei mijlocii; şi alta verde, a 
celei mici. Pe aceasta i-a dat-o lui. El a mulţămit, ş-a luat ramas 
bun şș-a ieşit, ca să pornească pe jos; cînd se uită, la poartă sta legat 
calul lui. 

S-a suit calare şi a plecat prin pădure, dar nu merge mult şi vede 
că iese dintre tufe o bălăuroaică şi vine de se încolătăcește de piciorul 
de dinapoi al calului, iar jum. se tîrîia pe jos. El a înghețat. A mers 
cît a mers; lui i s-a făcut foame. A stat lîngă o fîntînă să mănînce. 
Atunci şi bălăuroaica s-a descolătăcit de pe picior ş-a fugit în pădure. 
Cutia i-a aşternut masă și bucate cum nu mai mîncase, — vinuri; 
după masă, lui i-a venit somn şi a adormit; bălăuroaica pîndea din 
pădure. Îndată a lepadat pielea cea de balaur ş-a ramas o fată 


384 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


frumoasă — ca soarele. A mers şi i-a ridicat capul şi i l-a pus în brațe 
la dînsa să-i caute în cap. 

Iată că se trezeşte el din somnul acela ş-o vede. „Vai de mine, să 
am eu aşa o femeie, aş ţinea-o pe palmă!” Ea îndată a fugit între tufe 
şi s-a făcut nevăzută, așa că el nu se pricepea: a fost adevăr ceea ce 
văzuse or numai un vis. S-a suit calare pe cal să fugă, gîndind că a 
scapat de bălăuroaică, dar abia a făcut cîteva sărituri şi bălăuroaica 
s-a azvîrlit, de s-a încălătăcit din nou de piciorul calului, jum. spîn- 
zurînd pe pămînt. El a oftat și n-a mai zis nimică. 

Merge el, păr ce i se face iar foame. Stă la altă fîntînă. Bălău- 
roaica fuge. El mănîncă și iar adoarme. Vine ea ca fată frumoasă şi-i 
pune capul pe braţe. El se trezeşte ș-o vede şi spune iar aşa: „Vai de 
mine, să am eu o femeie așa frumoasă, aş ţine-o pe palmă!” „Da eu 
cine-s, zice ea, nu-s femeia ta? Eu sînt bălăuroaica ce vine după 
tine, sînt blastamată să port pielea asta...” 

El s-a mai bucurat. Se scoală şi încalecă şi se duce voios. Ajunge 
sara la casa mîne-sa. El întră în casă, bălăuroaica se pune la 
fereastă. Mă-sa s-a uitat — şi ea cînd s-a sluțit o dată, mă-sa de 
spaimă a murit. La cîteva zile, moare și soră-sa şi el le îngroapă; 
rămîne cu dînsa. Ea noaptea era femeie și ziua bălăuroaică. 

El s-a dus la slujbă la boieri. Cînd vine acasă, găseşte toţi păreţii 
îmbracaţi în pietre scumpe, masă de pietre scumpe, scaune de pietre 
scumpe, totul în casă era de pietre scumpe, iar pe masă stăteau trei 
mere de aur. Cînd a venit el, s-a umplut de bucurie; atîta suparare 
avea c-o vedea pe dînsa balaur. 

Se ia el şi se duce la crîșmă și găsește o babă şi-i spune: „Mătuşă, 
ce să fac eu, că iată femeia mea e așa ş-așa...” şi-i spune. „lată ce să 
faci, dragul mătușei. Să te duci acasă şi să zici: «Doamne, Doamne, 
ce m-oi face eu, că boieriul mi-a poruncit să mă duc pe o săptămînă 
la moşie şi n-are cine-mi face nişte turte...», căci ea va lepada pielea 
şi se va apuca să-ţi facă. A face focul în cuptor; şi pe cînd se va duce 
după apă, tu să-i arunci în cuptor pielea.” El a făcut după cum i-a 
zis. Ea a simţit mirosul de la piele, a alergat repede şi i-a zis: „Alei 
dragă, dac-ai făcut din capul tău, rea minte ai avut; dar de te-a 
învaţat cineva, rău ţ-a priit; încă trei zile am avut și lepadam 
singură pielea; de-acuma, cînd îţi va fi ţie amar, mie are să-mi fie 
acru, şi cînd îţi va fi ţie acru, mie-mi va fi amar.” Din ceasul acela, 
ea a ramas femeie, aşa de frumoasă, că pe soare te puteai uita, da pe 
dînsa ba. 

Vine o slugă de la curte să-l cheme pe Ion și se sparie de cele ce 
vede. Aleargă degrabă înapoi și spune ce casă are Ion, că la boieri nu 
poate fi nici a suta parte — şi ce femeie frumoasă are. Boieriul îi face 
treabă lui Ion la moşie; apoi se găteşte, se bărbiereşte şi se duce 
acasă la Ion. 

Ea îl poftește şi-l trătează cu dulceţ. Boieriul începe a-i spune că 
pacat de dînsa să fie femeia unui ţaran, — să se deie în dragoste cu 
dînsul. „lan ascultă, cucoane, d-ta îmbracă degrabă ușa, să nu iau 
cociorva...” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 385 


Boieriul a ieşit ruşinat şi s-a dus acasă; dar în ceasul acela, a 
pierdut gustul de mîncare şi a căzut bolnav la pat. Vine bucatariul a 
doua zi, vine a treia zi să-l întrebe ce să-i facă mîncare? El spune că 
nimic. „Cum nimic, cucoane, d-ta ai ceva la inimă, spune-mi.” „Ce 
să-ţi spun eu ţie, parcă tu cine eşti?” „De ce să nu-mi spui, doar eu 
am fost bucatari la babaca d-tale şi te ştiu de mic; s-ar căde să ai 
atîta încredere în mine.” S-apucă boieriul şi-i spune: „Are Ion o 
femeie aşa de frumoasă, că m-a prăpădit şi nu ştiu ce să fac să i-o 
iau.” „la-i capul şi i-i lua femeia.” „Alei, cum vorbeşti! Dar cum pot 
eu să omor o slugă aşa de credincioasă, fără nici o pricină!” „Nu-l 
omorî fără pricină, cată-i pricină. Cheamă-l și spune-i că, pănă mîni 
dimineață, să-ți puie în ogradă butuci de vie şi cînd te vei scula, să 
mănînci poamă de pe fereastă, să spînzure strugurii în casă; că de 
nu va face aşa, îi tai capul. El asta n-are s-o poată face şi-l vei omorî 
şi-ţi va rămînea femeia d-tale.” „Bine zici!” spune boieriul. 

Cheamă pe Ion şi-i dă porunca aceasta. Ion, ca slugă supusă 
înaintea stăpînului, n-a mai zis nimica, atîta a zis: „Bine, cucoane”, 
ş-a ieşit cu sufletul amărit. 

Vine acasă şi spune femeiei. „De-amu, știu că-mi va lua capul.” 
„Nu ț-am spus eu că, cînd îţi va fi ţie amar, mie-mi va fi acru! 
De-amu, lasă toate în sama mea, tu ia şi te culcă că eşti trudit.” 

E] s-a culcat, iar ea a luat un măr de cele de aur ş-a bătut în masă. 
A venit un om de fier. „Ce poftești, stăpînă?” „Să mergeţi să rasădiţi 
în curtea boieriului butuci de vie și, pănă mîni dimineaţă, să fie 
coaptă; cînd se va scula, să mănînce poamă de pe fereastă. Cată, 
cînd va fi gata, să-mi aduci şi mie un paneri.” 

El s-a dus ş-a şuierat și s-au strîns toate dobitoacele din lume: 
unele răsădea, altele uda, altele sufla şi păn” a doua zi dimineaţă, a 
fost poama coaptă. Cînd se zărea de ziuă, vine omul cel de fier, cu 
panerele de poamă. 

Femeia lui Ion îl scoală pe barbatul ei, să meargă la curte să vadă 
poama. Cînd dă să între pe poartă, nu poate, totul era numai o vie. A 
trebuit ca boieriul, după ce s-a sculat, să puie oameni să taie din 
butuci, să facă cărări: la grajd, la poartă, pe unde a trebuit, căci nu 
puteau umbla. — N-a avut boieriul ce să zică. 

Vine bucatariul: „Asta a făcut-o, cucoane, dar să-i ziceţi că, păn' 
mîni dimineață, să vă aducă vaca cea din mijlocul mărei, care-i c-un 
corn în ceri şi cu altul în pămînt, s-o mulgă și să beţi cafeaua cu 
lapte de la ea; că asta nu e în stare nime s-o facă, — că-l omoară.” 

L-a chemat boieriul pe Ion şi i-a poruncit să facă şi asta. El a zis 
ca şi întăi: „Bine, cucoane”, ş-a ieşit cu sufletul amăriît. A venit la 
femeia lui: „De-amu, cu bună samă că boieriul mă omoară...” „Nu 
ț-am zis eu etc.” I-a zis să se culce și a bătut cu două mere în masă 
ş-au venit doi oameni de fier. Li-a spus să facă şi asta şi le-a zis să 
aibă grijă că vaca să nu lovească pe stăpînul lor. 

Cînd se zărea de ziuă, ei au venit și au adus-o. Ea l-a sculat pe Ion 
şi l-a trimes s-o mulgă. Boieriul sta în cerdac și se uita. Numai a pus 
Ion mîna la ulger ş-a început boieriul a striga din cerdac: „Opreşte-te, 


386 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


nu mai mulge, că ne înecăm!” Laptele umpluse grădina, ograda, şi 
ajungea la cerdac. I-a dat vacei drumul ş-a mers în mare la locul ei. 

Vine bucatariul: „Alta n-avem, cucoane, ce-i face, decît să-l trimeţi 
să-ţi aducă la masă pe cei trei oameni de fier, că aceia îl vor omorî!” 
Amu, de unde știa el de oamenii cei de fier!... 

A venit Ion iar suparat acasă ș-a spus femeiei lui. Ea i-a zis să se 
culce; ş-a bătut şi cu al treilea măr în masă. Au venit trei oameni de 
fier — şi ea le-a spus să meargă la boieriul la masă. 

Cînd a venit vremea mesei, ei la scară. Calcă pe scară, scara se 
rupe; calcă pe podea, podeaua crapă; îi pune pe scaune, scaunele se 
fac bucăţi. Mă rog, dacă erau de fier! „Poftim şi-ţi mînca!” le zice 
boieriul. 

Ei scot: unul o bucată de criță și altul o bucată de oţel şi încep a 
mînca. „Poftim şi mănîncă şi d-ta din mîncarea noastră!” Boieriul, 
de unde să poată?! — „Apoi dar noi atîta îţi spunem: să dai pace 
stăpînului nostru, că de nu, cu noi ai de cîrd” — şi s-au dus. 

Vine iar bucatariul: „De-amu, cucoane, nu ştiu ce să-i mai făcem; 
dar s-o chemi pe baba ceea, să te înveţe...” Au chemat pe babă. 
„Trimeteţi-l în mare, la ucigani, să vă aducă clavirul care cîntă 
singur.” 

L-a chemat şi i-a spus. Ion vine acasă și-i spune femeiei lui... „Ei, 
Ioane, nu ț-am spus eu că, cînd îţi va fi ție amar, mie-mi va fi acru 
etc. Acuma mie-mi e amar şi ție acru!”... 

Ea s-a apucat ş-a scos pietrele cele scumpe din păreţi, din scaune, 
de pe unde erau, a luat merele cele de aur şi le-a pus în cutie ş-a 
ramas casa ca dintăi. A scos inelul din deget și i l-a dat lui şi i-a 
spus: „Na-ţi inelul acesta şi cînd vei avea o trebuință sau îți va fi dor 
de mine, să-i dai drumul şi să te duci unde te va duce el.” Ş-a luat 
ramas-bun de la dînsul ş-a pornit peste nouă mări și nouă țări și 
nouă cetăţui şi peste nouă împărățţii ş-a ajuns la o biserică, care era 
făcută pe un pai de sacară, ş-a făcut 2 rețe de ipsos şi le-a pus pe 
vîrful bisericei, pe cruce, una de o parte şi alta de altă parte, şi a zis: 
„Atunci cînd se vor oua acestea 2 rețe, am să dau «Hristos a înviat» 
cu barbatul meu, şi cînd vom mînca acelea 2 ouă.” Apoi a întrat în 
turn ş-a ramas acolo. 

Să ne înturnăm acuma la dînsul. El a ramas singur şi străin pe 
lume; fără de nici un sfat. A plecat plin de durere pănă la mare, s-a 
pus pe mal şi plîngea. Iese un drac. „Da ce plîngi d-ta aice?” „Cum 
n-oi plînge, dacă m-a trimes boieriul să aduc din mare, de la ucigani, 
clavirul care cînta singur. Cum pot eu şti pe unde să mă duc să-l 
aduc!” „Clavirul acela ţi-l putem face noi, dar trebuie să nu dormi 7 
ani. Te prinzi să nu dormi?” „Mă prind.” Dracul l-a umflat în spate şi 
l-a dus în mare la ei. Diavolii s-au apucat să lucreze la clavir, au 
lucrat ei 3 ani şi Ion n-a dormit. 

Acuma, el nu mai putea să ţie, a început a aţipi. „Da ce faci, 
Ioane, dormi? Că stricam clavirul!” „Ba nu dorm, da gîndesc. Căci nu 
ştiu ce e pe lume: iarbă mai multă or frunză pe copaci?” „Stăi că 
ne-om duce noi şi ț-om spune.” Au mers dracii să numere; Ion a avut 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 387 


timp cînd dormi şi cînd se trezi. Vin ei: „Cu patru fire e mai multă 
iarbă decît frunză.” S-au apucat ei iar la lucru. 

Au mai lucrat ei trei ani. Iar începe Ion a clipoci. „Da ce faci, 
Ioane, dormi?” „Ba nu, da gîndesc de-s mai mulți pești sau năsip mai 
mult este în mare?” Au mers ei să numere; a avut Ion cînd dormi. 

Trezîndu-se şi văzînd că dracii încă nu-s, a apucat clavirul în 
spate, așa cum era — mai trebuia poleit, înflorit — ş-a ieșit cu dînsul 
afară. Cînd el pe mal, dracii după dînsul. „Mai stăi, Ioane, să-l 
poleim.” „Da las că-l duc ş-aşa.” I-a dus boieriului şi pianul care 
cîntă singur. Vine baba. „De-amu, cucoane, să-l trimeţi «nu ştiu unde, 
să-ţi aducă pe nu ştiu ce».” Iese el pe-un cîmp şi plînge. Îşi aduce 
aminte de inel. Îl scoate din deget şi-l dă jos. Inelul porneşte înainte. 
El merge după inel. Merge el, merge 3 ani de zile şi ajunge la niște 
palaturi minunate. 

Ar întra înăuntru și să teme. Dar nevăzînd și neauzind pe nime, 
întră cu inima-n dinţi. Vede frumos în toate părţile, dar nu era nime. 
Aude că vine cineva de afară; să ia şi să ascunde în tindă, sub pat. 
Vede că întră un zmău. Se duce în odaie. El iese şi să uită pe borta 
cheiei. Zmăul aprinde 3 lumînări pe masă şi zice: „Nu-ştiu-cine?!” 
„Aud!” „Pune-mi masa!” Masa să pune fără a se vedea pe nime şi 
zmeul mănîncă. „Nu-ştiu-cine?!” „Aud!” „Strînge masa!” Ş-a strîns. 
„Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Cîntă-mi un cîntec de joc!” A cîntat. Zmăul a 
jucat şi a jucat şi Ion. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Cîntă-mi un cîntec de 
jele!” Nu-ştiu-cine a cîntat, — a plîns zmăul şi a plîns şi Ion. Apoi 
zmăul s-a culcat. 

A venit alt zmău, care a făcut tot aşa. A venit şi al treilea. Apoi 
zmeii s-au dus după treaba lor. Întră Ion în odaie, să pune la masă şi 
strigă şi el. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!... Ei, stăpîne, de mult te-aştept să 
mă iai şi n-ai mai venit, m-ai lasat aice la cînii iștia de zmăi! Eu sînt 
norocul tău!” „Dacă-mi ești tu norocul, de-acuma te iau, dar mai 
întăi să-mi pui masa, căci sînt tare flămînd!” A mîncat bine, apoi a 
strigat: „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Cîntă-mi un cîntec de joc!” I-a cîntat 
şi Ion a jucat. „Nu-ştiu-cine!” „Aud !” „Cîntă-mi un cîntec de jele!” I-a 
cîntat și Ion a plîns. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Aş vra să mă duc la locul 
meu, de unde sînt!” Îndată s-a simţit rădicat şi în cîteva minute s-a 
văzut într-un oraş mare. „Acuma vrau să mă primblu cu trăsura.” 
Îndată s-a făcut o trăsură cu 4 cai ca focul. Ion s-a primblat prin oraş, 
apoi îi spune lui „Nu-ştiu-cine” că vra să să scoboare, să să mai 
primble şi pe jos. 

A întrat într-o cafenea — cea întăi. S-a pus la masă ș-a strigat: 
„Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Să-mi pui masă să mănînc!” A mîncat. Dintăi 
lumea nu luase sama. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Să-mi cînţi un cîntec 
de joc.” „Au jucat toţi cei cari se aflau acolo, între care să aflau și doi 
prinți. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Să-mi cînți un cîntec de jale.” I-a cîntat 
ş-au plîns cu toţii. Vin prinții la Ion şi-i spun: „Ce să-ţi dăm ca să ne 
dai nouă pe «Nu-ştiu-cine» aista?” „Mi-ţi da o haraba de galbeni?” 
„T-om da!” I-a dat unul o jumatate din haraba şi altul jumatate; el a 
luat banii și s-a dus. „Nu-știu-cine” a ramas la aceia. 


388 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


A mers prin oraș şi tot da în dreapta și-n stînga pe la saraci, păn’ 
a mîntuit harabaua; că lui nu-i trebuiau bani. Apoi a vîndut și caii şi 
harabaua, a mai dat și banii ceia ş-a pornit la orașul lui. 

Ajunge la boieri. „Ei, Ioane, ai adus pe: «Nu-ştiu-cine»?” „Adus 
cucoane; dar, mai întăi, am şi eu o poftire. Să chemi pe bucatariul şi 
pe babă, să-l vadă și ei.” I-a chemat. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” (Cum l-a 
chemat a venit înapoi.) „Să pui la boieri masa.” Nu-știu-cine a întins 
o masă de cele împărăteşti. A stat boieriul ş-a mîncat. 
„Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Să-mi cînți un cîntec de joc.” Au jucat cu 
toţii. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Să-mi cînți un cîntec de jele.” A cîntat 
şi toţi au plîns. „Ei v-am adus, cucoane?” „Mi-ai adus.” „De-amu, pot 
să mă duc acasă?” „Poţi.” 

Ion s-a dus şi s-a culcat, căci era trudit. Rămîne boieriul singur 
şi vra să cerce şi el pe „Nu-știu-cine”. „Nu-ştiu-cine!” „Aud!” „Să-mi 
pui masa.” I-a pus. A mîncat boieriul şi apoi s-au pus de-au mîncat 
şi baba şi bucatariul. „Nu-știu-cine!” „Aud!” „Să-mi cînţi un cîntec 
de joc.” A cîntat. Cînd au început ei a juca, ş-a juca — au jucat, păn' 
au crapat cu toţii, căci n-au știut cum să-i zică să steie. 

A doua zi, numai ce aude că-l strigă cineva: „lan scoală, Ioane, 
că-i ziuă, şi te du la curte de curățeşte hoiturile celea din odaie. N-ai 
grijă, de-amu nu te-a mai trimete boieriul după nimica, te-am scapat 
eu! Ai ramas tu pe moşie stăpîn; a tale sînt toate averile.” 

Se duce Ion şi vede... bucuria lui. Îndată a curăţit hoiturele, le-a 
aruncat în gîrlă, a afumat în casă, a mers de s-a uitat în toate 
părțile, a luat totul în samă, — rămăsese el amu stăpîn. Işi aduce 
aminte de femeia lui. Ia şi dă drumul inelului. Se duce el, se duce, se 
duce; se împlineau acuma 7 ani. Ajunge tocmai sîmbăta sara, spre 
ziua de Paşti, în oraşul acela unde era ea; şi trage la un om în gazdă. 

Da era rupt, ferfeniţit, nespalat, ca vai de dînsul. Omului i-a fost 
milă. „Măi femeie, spune omul la femeia lui, ia și lă pe omul acesta 
şi-l spală, piaptănă-l şi-i dă cămeşi curate şi-i dă vro 2 paști și vro 3 
ouă să meargă şi el la sf. înviere, cum merg creştinii”... Femeia a 
făcut toate întocmai. 

El s-a dus la biserică şi s-a razamat afară, de uşă, nu îndrăznea 
să între înlăuntru. Pe-ncetul a întrat şi el în biserică. Atunci, acele 
două rățe de pe crucea bisericei au înviat şi s-au ouat în poale la 
dînsa. Ea, de sus, din turnul bisericei, a strigat să închidă biserica 
şi să aducă pe străinul ce se află în biserică la dînsa. 

Îndată l-au luat şi l-au dus în turn la ea. Ea, în timpul celor 7 ani 
de zile, n-a fost mîncat nimica; ș-a luat un ou și i-a dat și lui unul şi 
au ciocnit amîndoi — ş-apoi le-au mîncat. 

„De-amu, hai cu mine, zice el, că am şi eu cu ce să te ţin și ce să-ți 
dau de mîncat!”... se gîndea la norocul lui. A luat-o şi îndată, cît ai 
clipi, au fost la casa lor, adecă la a boieriului, care acuma era a lor, 
şi au trăit fericiți. Dumitru Ciocalău, Botoşani 


(Despre ouă de rață, de hulub, s-a văzut la broască, — se va mai 
vedea la poveşti”.) 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINŢELE POPORULUI ROMÂN 389 
$8. A. Răchita 


Răchita e copacul lui Sf. Gheorghe. Zice că răchita era să fie cel 
dintăi lemn pe lume, pentru că pe răchită, pune orișice poamă îi 
vrea, că se prinde; dar Sf. Gheorghe a blastamat-o. 

Sf. Gheorghe mergea, de ziua lui, prin nişte tufe de răchiţi și s-a 
împiedecat ş-a picat. „Te-ai îmbatat, Gheorghe ! îi zice răchita. „Dacă 
zici tu că m-am îmbatat, zice Sf. Gheorghe, atîta cinste să ai tu, cît de 
ziua mea, mai multă să n-ai!” Şi chiar așa e. Pe răchită, cine o cată 
tot anul? Atîta numai cât, la Sf. Gheorghe, se înfige în brazde, atîta 
cinste are ea. Ion David, Botoșani 


Pe răchită să hultuiesc mere, dar sînt sălcii. 


„Imi arată pere pe răchită” se zice cînd un barbat face promisiuni 
sau îi vorbeşte vorbe echivoce unei femei. 


Răchita nu e tocmai sfintă, are oleacă de pricină, — că v-oi spune 
amuş povestea despre răchită (se va vedea partea V, la Foc); din 
răchită ce poţi face? Doar atîta, că ţine malurile şi se prinde degrabă; 
pui în rîs un beţişor în bahnă sau și în alt loc — și cînd te duci la o 
lună, nu-l poţi scoate din pămînt, aşa rădăcină prinde. Un măr sau 
alt copac, cît trebui să-l uzi, păn! ce-l vezi prins! Dar din răchită, nici 
un stîlp nu poţi face, că îndată putrezește. Amu, cum e fagul, bradul, 
stejarul, acelea-s lemne sfinte etc. De la Dumitru Volcinschi, Ropcea 


(Se va vedea vol. III”, începutul şi urmarea.) 


„Copilele sînt ca răchițele, unde le pui, acolo se prind.” Se zice 
despre fete, cu privire la măritare, cînd se duc la loc străin. 


Răchiţi sînt mai de multe feluri: răchită albă, galbănă, roșă, 
răchită plîngătoare etc. 


Burete de răchită roșă e foarte bun de înădușală. Buretele acesta 
creşte cît ai clipi de cîteva ori din ochi. E ca un bulgaraș de caș, 
galbăn ca untul — şi cînd îl storci are zamă multă. El nu creşte 
totdeauna, ci la 3 ani, la 7, la 9 ani, atunci cînd e ploaie 3 săptămîni 
neîntrerupt. 


Buretele mai întăi îl scurgi, apoi îl tai bucățele şi-l usuci și zama 
ceea o torni înapoi pe el şi după ce se usucă, îl strîngi și se bea la 
trebuință pe inima goală. Dacă înădușala nu e tare veche, numaidecît 
trece. Petrea Beicu, Mihalcea 


Cu putrigai de răchită, se afumă vita, cînd îi e ulgerul bolohănit. 
Mihalcea 

Cînd e cineva bolnav de friguri, să-l măsori c-o aţă, să faci o bortă 

în răchită şi să pui aţa ceea acolo,... să scuture frigurele răchita, nu 
pe cutare... Astupi cu cep şi laşi. Broscăuţi 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


390 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Sub răchită să nu stai, că la răchită trage tunul; sub răchită șede 
dracul. Mihalcea 


Luncele de pe lîngă ape sînt de răchită; rar dacă se văd ici-colo şi 
arini prin ele. Răchita de luncă se cheamă lozie. Lozia, din cauza 
desimei, nu creşte copac, dar tufă; sau pentru că oamenii anume n-o 
lasă să crească, o taie pentru nuiele de la rădăcină, pentru împletit 
garduri, coşerci, şi astfel se tufeşte. 


In luncă sînt „mure de luncă” — s-a văzut de cînd e lozia și murea, 
vol. II, p. 273. 


Povești 
Mama. Copilașul. Fluierul 


A fost odată o babă ş-un moșneag; amîndoi aveau cîte o fată şi 
s-au luat. Fata moşneagului era mai frumoasă și mai dragalașă la 
flecăi şi mai harnică, da a babei era mai urîtă şi leneșă și nime nu 
să uita la dînsa. 

Baba îi tot găsea fetei moșneagului la toate pricină şi, de ciudă, 
ia şi-i dă 12 pite de cînepă ş-o trimete cu vaca s-o pască şi sara să-i 
aducă cînepa toarsă gata. Fata merge într-o poiană în pădure şi să 
pune şi toarce, şi plînge. „Ce plîngi, fată?” o întreabă vaca. „Cum 
n-oi plînge, că iaca, mama mi-a dat 12 pite să-i torc într-o zi şi 
desară, dacă nu i li-oi duce, mă omoară.” „Dă-mi mie cînepa s-o 
mănînc şi desară ţ-oi scoate-o toarsă.” „Valeu, n-o mînca, că mă 
omoară baba!” „N-ai grijă, las’ pe mine, nu te teme, culcă-te și dormi” 
Ea, de frică, n-a mai dormit pănă ce n-a văzut tortul cu ochii. „Amu, 
zice vaca, cînd ne-om duce acasă, trecînd prin pădure, are să te 
pălească o creangă peste cap, tu s-o rupi şi s-o răsădeşti undeva în 
fund, în grădină, şi ce ț-a trebui ţie, creanga ceea ț-a da.” A făcut fata 
aşa şi din creangă a crescut un copac. 

A doua zi, baba iar îi dă încă mai multă cînepă. Vaca iar aşa i-a 
tors-o; sara, a rupt altă creangă ce-a pălit-o şi s-a făcut alt copac; a 
treia zi, iar așa. Vine duminica, să duce baba cu moșneagul şi cu 
fata la biserică, da pe asta o lasă să facă treabă, să grijască şi să 
facă de mîncare. Fata, cît ai bate-n palme, toate le-a făcut şi să duce 
la un copac şi-şi scoate straie frumoase; o rochie, ca cîmpul cu florile, 
ş-o trăsură frumoasă şi s-a dus la biserică. Ce era ea frumoasă, dar 
cu rochia ceea îmbracată, pe-o sută de părți era şi mai frumoasă. A 
mers numai ş-a plătit ceva popei, s-a închinat pe la icoane şi s-a 
înturnat înapoi. 

Boierimea toată numai la dînsa să uita şi care-ncotro se întreba 
cine poate să fie şi s-au sfătuit să toarne pe prag, cînd vor mai 
vedea-o, un ciubăr de rășină, doar i-ar lua un papuc. 

Cînd a venit baba acasă, a găsit-o muruită pe obraz, la trebi; nici 
prin cap nu i-au tăiat. 

A doua duminică, să duce la alt copac și să îmbracă c-o rochie mai 
ceva: asta era ca soarele cu luna. Boierimea şi împaratul s-a ţinut la 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 391 


ușa bisericei şi cînd a calcat, i s-a prins papucul în loc. Ea l-a lasat, 
s-a suit în trăsură ş-a fugit. 

Să ia împaratul cu papucul pe la case, dar la nime nu să potrivea. 
Spun oamenii că sînt şi la casa ceea două fete. Baba, cum a auzit, ia 
fata şi să duce acasă şi-i taie cu toporul călcăiul. Cînd să încalțe 
papucul, mai, mai că să între; dar vede ficiorul de împarat că curge 
sînge... să uită: călcăiul era tăiat! „Nu eşti d-ta, zice el. Nu mai 
aveţi vro fată? C-au spus oamenii că la casa asta sînt două.” „Nu-i, 
nu-i”, zice baba. Da cucoşul de pe poartă începe a cînta și a spune: 
„Cucurigu gaga! Fata moșneagului, după ușă, în știubeiul cu 
cenușă!” A trimes împaratul s-o scoată de-acolo. 

Fata le spune: „Mai așteptaţi-mă oleacă să mă spăl.” Ea s-a dus 
în grădină la celalalt copac și s-a îmbracat c-o rochie mai frumoasă 
ş-a venit în trăsură c-un picior încalțat și c-un picior fără papuc. 
Imparatul i l-a pus în picior ş-a încăput. S-a pus lîngă dînsa în 
trăsură şi s-au dus tocmai la curțele lui. Acolo au făcut nuntă 
frumoasă. 

Amu, fata era împărăteasă, trăia tare bine, făcuse şi un copil, da 
soră-sa, fata babei, crapa de ciudă pe dînsa. Să ia într-o zi şi se duce 
la soră-sa; ea ştia că împaratul merge adesa la vînat şi să vîră 
printre păzitori, printre străji, sfădindu-se, ţipînd în ogradă. Ei o 
alungă, o dau afară, ea strigă că să o lese la soră-sa. Aude 
împărăteasa de la fereastră şi, cum o vede, o cunoaște. Orcum era, 
i-a fost milă de dînsa ş-a poroncit s-o lese. 

A adus-o în casă, a purtat-o prin toate odăiele. Ea se mira de 
fericirea surori-sa, se mira de mîndrețele ce vedea. „Sorioară, zice 
ea, dacă mi-i da oleacă straiele tale să mă îmbrac, să văd cum mi-a 
şedea într-însele — şi tu să te îmbraci într-a mele, să vezi cum ţ-a 
şedea!” 

Soră-sa s-a dezbracat şi i le-a dat. „De-amu, hai în grădină şi 
ne-om primbla.” Cînd au fost în grădină, acolo era o fintînă. 
„Sorioară, n-ai veni să ne căutăm în fîntînă, să vedem, așa îmbracate, 
cum ne şede.” Sora-sa a mers şi cînd s-a plecat să se cate, astalaltă 
a apucat-o de picioare ş-a dat-o cu capul în fîntînă. 

Ea a venit în casă îmbracată în straiele ei şi s-a pus în pat, s-a 
făcut că-i bolnavă. Slugele, văzînd-o îmbracată în straiele celea, au 
gîndit că-i stăpîna lor. 

Vine împaratul — şi el a gîndit că-i ea. Se uită a doua zi şi se 
miară ce-a păţit, că s-a schimbat aşa la față. Ea spune că de boală. 
Trimete după doftori, după babe s-o lecuiască, să fie ca întăi. Ea 
bolnavă şi bolnavă întruna; şi copilul întruna ţipa; ea se scula și-i 
da în gură țîța ei stearpă. 

Împaratul era tare necăjit şi suparat. Merge în grădină și vede un 
copac frumos tare, crescut din fîntînă, — o lozie. Îndată a poroncit să 
vie străjeri, să steie acolo să pazască, să nu rupă nime nici o frunză 
din lozia ceea ş-a chemat stoleri să facă împrejur farmaclîc, s-o 
îngrădească. 

Da un moșneag ce umbla cu oile, cum trecea pe acolo, a vîrît mîna 
printre gratii ş-a tăiet o creangă pentru trișcă. A scobit-o, i-a făcut 


392 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


cîteva borte; vine acasă și o pune la gură, dar trişca începe singură 
a cînta de jele: 

Taci, moşule, taci, 

Taci nu mai cînta, 

Că rău mă doare inima, 

După un cuconaş 

Din leganaș, 

Că țîță stearpă 

Il adapă 

Şi mînă străină 

Il leagănă. 

Şi tare-mi pare rău 

După un soț al meu. 

Moşneagul s-a minunat. „Babă, in ascultă ce zice fluierul ista!” 
şi-l mai pune la gură o dată. „In zi, babă, şi tu.” Cînd îl pune baba, 
fluierul începe astfel a zice: 

Nu cînta, mătușşă, tare etc. 

„Babă, eu am să duc fluierul ista la împaratul; ce or vrea, aceea 
vor face cu mine.” „Da, — să mergi şi tu, tocmai acu cînd îi împără- 
teasa bolnavă şi navala ceea la curte!” „Ba mă duc, macar fie ce-a fi!” 

Se ia moșneagul cu fluierul şi se duce. La împaratul, era o mul- 
time de norod, de miniștri. Moșneagul se pleacă păn' la pămînt, îi 
sărută mînele şi-i spune: „Vă sărutăm mînele şi picioarele, prea 
înalţate împarate, şi nu vă fie cu banat; am venit la Măria Voastră 
să vă spun un lucru ce nu s-a mai pomenit. lacă eu am greşit ş-am 
tăiet o nuia de trişcă din lozia ce a crescut ieri în fîntînă — şi uitaţi-vă 
trișca ceea ce spune!” O pune la gură şi trișca cîntă, cum am auzit. 
Împaratul îl pune să mai cînte o dată. Trișca cîntă tot așa. 

„In puneţi Măria Voastră la gură !” Imparatul pune. 

Taci, soțule, taci, 

Taci nu mai cînta, 

Că rău mă doare inima 
După dumneta 

Şi după un cuconaș 
Din leganaș, 

Că ţiță stearpă 

Mi-l adapă, 

Şi mînă streină 

Il leagănă. 

Împaratul a înlemnit. Da împărăteasa din pat, cum a auzit ce-a 
spus moşneagul, întruna ţipa că să deie moșneagul afară, că de nu-l 
dă, moare. 

Împaratul a înțeles ceva. „Las nu mai muri, in pune şi d-ta 
fluierul la gură şi cîntă.” Ea nu vra, păr l-a pus de frică. 

Taci, duşmancă, taci, 
Taci nu mai cînta etc. 

Împaratul a pus-o să mai cînte o dată; a mai cîntat şi el; şi de 
mînie că nu poate scoate nimică din el, l-a aruncat pe masă şi l-a 
stricat. Atunci din fluier s-a făcut femeia lui; dar cu hainele surorei 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 393 


ei. „Soţia mea! Ce-ai pățit? Ce ţi s-a întîmplat? Ce eşti aşa de pocit 
îmbracată? Spune-mi degrabă să ştiu!” Ea atunci i-a spus. 

Apoi a zis: „Daţi-mi copilul să-l adăp, că țîța ei cea stearpă păn' 
acuma l-a otrăvit!” După ce ş-a hrănit copilul, s-a dezbracat din 
hainele acelea şi s-a îmbracat într-a ei. Iar pe sora-sa au legat-o c-un 
sac de nuci de coada unui cal: unde-a pica nuca, să pice şi bucăţica. 

Şi unde pica dintr-însa cîte o bucată, de era deal, se făcea vale şi 
de era vale, se făcea deal; da ei au trăit sănătoși şi de n-au murit, 
trăiesc şi az. Maria Sălăgeanu, Botoșani 


Povestea aceasta să mai spune în Botoşani cu începutul povestei 
cerbului și al fetei, iar ţiganca, ţiitoarea împaratului, a fost aceea 
ce-a înecat-o. Din ea a crescut un soc ş-un băiet a făcut un fluier care 
singur cînta — şi de atunci, din femeie e fluierul. Toţi acei care o 
povestesc, cîntecul fluierului îl cîntă cu melodie. Mai ales mancele 
spun povestea aceasta. 


Fata moșneagului și viţica 
Hulubul. Răchita. Cucoșul 


Era odată o babă ş-un moşneag. Baba avea o fată şi moșneagul o 
fată. Fata babei era slută şi urîtă, da a moșneagului era așa de 
frumoasă, că pe soare te puteai uita, da pe dînsa ba. 

Baba, pe fata ei o cruța, n-o punea la treabă, da pe a moșşneagului 
o trimete în toată ziua la păscut vitele şi îi da şi 3 chite de cînepă să 
le raghile, să le perie, să le toarcă şi sara, să aducă pînza gata acasă. 
Fata merge pe toloacă şi să pune jos și plînge, plînge. O vede o vițică 
a ei; vine la dînsa ş-o întreabă: „De ce plîngi?” Fata îi spune: „Cum 
n-oi plînge, dacă baba uite ce de-a lucru mi-a dat să-i fac şi dacă n-oi 
găti, a spus că vai de pielea mea va fi!” „Taci, nu mai plînge, îi zice 
vițica, mergi şi-ţi paşte vitele, că eu ţ-oi face lucrul tău.” — Şi sara a 
dus pînza gata. 

Baba, dac-a a văzut că-n ziua întăi a făcut fata atîta treabă, a 
doua zi, i-a dat şi mai mult și, în toate zilele, cîte mai mult îi da. De 
la o vreme, i-a venit babei în minte că un om singur nu poate face 
asta. Să ia într-o dimineață pe urma ei şi vede. Nu zice nimic, 
numai sara, cînd a venit acasă, spune fetei că are să taie viţica. 
Fata, la plîns... Da viţica ştia şi-i spune: „Taci, nu plînge, ei m-or 
tăia, dar tu nu cumva să mănînci vro bucăţică din carnea mea; ei 
mi-or pune ciolanele pe foc, tu să-i amăgești, să-i scoţi din casă şi să 
furi un ciolan, să-l ţii şi cînd ţ-a fi greu, eu ţ-oi ajuta ca ş-amu. Pe 
tine te-or bate pentru aceea, dar t-a trece.” Ea întocmai așa a făcut. 

Baba făcea, ca şi mai înainte, rîs din fata moșneagului, o ungea 
cu cărbuni şi cînd vinea cineva, o baga sub covată în tindă, da pe fata 
ei o spala ş-o gătea ș-o trimetea la portiță s-o vadă oamenii. 
Duminica, se ducea la biserică cu fata ei, da pe a moșneagului o lasa 
acasă, să facă treabă. Într-o zi, amestecă baba într-un sac mac și cu 
sămînţă de in şi-i spune că, păn! or veni ele, bucatele să nu fie nici 


394 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


reci, nici ferbinţi și s-aleagă tot macul din in, fir de fir, şi mirosna de 
la portiţă s-o simţască. 

Să pune fata și plînge, da ciolănelul cela să preface deodată 
într-un hulub şi-i zice: „Taci, nu plînge, dar ia şi te spală frumos şi 
mergi la cutare răchită, bate trei mătăni şi scoate tot ce ţ-a trebui 
de-acolo! Te-mbracă frumos şi mergi la biserică, că acasă, voi face eu 
toate!” Strînge hulubul cela o mulţime de hulubi şi aleg macul, un 
guzan s-apucă de face mîncarea, da fata ia şi se duce la răchită, bate 
trei mătăni şi spune: „Răchită, deschide-te!” Răchita s-a deschis şi 
ea ș-a luat straiele cele mai frumoase care i-au trebuit, s-a îmbracat 
frumos și s-a dus la biserică. 

Cînd aproape de ieșit, vine fuga şi să dezbracă și întră în casă iar 
muruită. Acasă, erau toate celea gata. Vine baba şi cu fata şi încep 
a povesti: „Iaca noi ce cucoană frumoasă am văzut, aşa ş-așa îmbra- 
cată, că tu așa cucoană n-ai văzut de cînd ești!” — „Ba am văzut-o şi 
eu, zice fata; m-am suit pe vîrvul casei ș-am zărit-o.” — „Moşnege, 
zice baba, hai ș-om tăie vîrvul casei!” Au tăiet vîrvul casei. 

A doua duminică, se întîmplă toate iar așa, fata spune că și ea a 
văzut pe cucoană — s-a suit pe poartă. Baba taie poarta. Dar la 
biserică, venea un ficior de împarat şi aga tare i-a plăcut, încît, ca să 
ştie cine-i, s-a sfătuit cu boierii să facă un pod de răşină şi ea cînd va 
calca, îi va rămînea papucul. A făcut aşa și cînd a mers fata a treia 
oară la biserică, i s-a lipit papucul de rășină și ea, la fugă acasă, l-a 
lasat acolo. 

Vine vestea în sat că împaratul are să vie la fiecare casă să cerce 
picioarele fetelor. Işi găteşte şi baba pe fata ei, da pe fata moş- 
neagului, iar așa, o unge ş-o pune sub covată, în tindă, după ușă, în 
cenuşă. 

lacă vine împaratul și la dînsa. Baba își scoate fata şi începe a o 
lăuda că fată ca a ei, alta nu-i. li pune împaratul papucul pe picior, 
nu să potriveşte; numai ce aduce baba toporul să-i cioplească 
piciorul. Ficiorul împaratului vra să se suie în trăsură; da cucoşul 
țup pe casă: 

Cucurigu gaga! Fata moşneagului cea frumoasă etc. 

Baba începe a-l hîşii: Hîș, cucoş, 

Mînca-te-aş cu borş! 

Cucoşul iar strigă de pe casă; împaratul vede şi întreabă pe babă 
ce zice cucoşul. — „Da, bată-l focu mincinos!... Las” ardă-mi-te focu, că 
te-oi pune eu mîne-n oală!” şi unde nu începe a să alunga după 
dînsul. Împaratul întră în tindă şi găseşte pe fata după ușă, în 
cenușă. Cum îi pune papucul, întră. O ia cu dînsul în trăsură şi să 
duce. Mergînd ei prin pădure, ea a stat la copacul cela şi s-a îmbracat 
frumos şi s-a dus cu împaratul de s-a cununat. 

După cîtăva vreme, vine baba la împărăteasă şi să roagă s-o ieie 
în slujbă. Împărăteasa o ia. Iaca face împărăteasa un copil, da frumos 
de-ţi lua vederile. Cum dormea împărăteasa şi copilul sta lîngă 
dînsa în leagăn, vine baba şi taie gîtul copilului, pune cuțitul lîngă 
împărăteasă şi fuga la împaratul strigînd: „Saracan de mine, încă 
una ca asta n-am văzut, să omoare mama copilul! Uite, înalţate 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 395 


împarate, ce-a făcut împărăteasa Măriei Tale, a tăiet gîtul la copil!” 
şi începe a se boci. Împărăteasa se trezește și, văzînd copilul mort, 
s-a spăriet, dar paserea şedea lîngă dînsa. „Nu te teme, îi zice, 
taie-mă la picior şi moaie o pană de-a mea în sînge, unge copilul la 
gît şi-i pune capul la loc, c-ăi vedea c-a fi pe 7 părți mai frumos!” 
Împărăteasa a făcut așa. Intră împaratul mînios în casă cu baba, da 
copilul, şi mai frumos, să juca şi găngurea cu mă-sa. Atunci 
împaratul a luat pe babă ș-a spînzurat-o, iar ei au trăit fericiți și de 
n-au murit, trăiesc şi az. Tasiluţa Nastasi, Siret 


În o altă poveste din Roșa, fata strînge toate ciolănelele și le 
pune, după cum i-a zis vițica, într-un copac în pădure şi cînd i-a fost 
ei greu, au venit 3 hulubi de i-au făcut toate, iar ea a mers la copac 
ş-a zis: „Scutură-te, copacule!” şi s-au scuturat din el straie, trăsură, 
cai etc. etc. 


Baba are două fete şi moșneagul una. S-a dus baba şi cu fetele la 
biserică și fetei moșneagului i-a lasat un sac de malai să-l aleagă; 
ş-a venit o păsărică de la icoane, aceea era mă-sa, ş-a zis: „Ţîrii, ţîrii, 
dragul mamei, taci, nu mai plînge, mergi la rădăcina nucului şi 
scoate rochie roşă, şi papuci roși, şi caii roşi, şi vezeteu roş şi două 
mănuncheșe de flori şi mergi la biserică!” Ea a mers. La biserică, a 
sărutat la toți mîna şi a dat la toţi flori, numai babei şi fetelor nu; 
ş-a ieşit. A venit acasă şi zice: „Du-te de-amu, mamă, că vine cățaua 
de babă!”, şi păsărica a zburat iar la icoane. 

Ficiorul împaratului a văzut-o şi tare i-a plăcut. Vine baba cu 
fetele şi spun că a fost la biserică o cucoană tare frumoasă etc. 
„Moşnege, taie vîrvul casei, că mor!” Moşneagul a tăiet. A doua 
duminică, baba a lasat doi saci de malai s-aleagă şi mîncarea să nu 
fie nici răce, nici ferbinte. Iar a venit păsărica; i-a zis să meargă la 
rădăcina nucului, să iaie toate lucrurile verzi. A treia oară a luat 
straie albe. Ficiorul împaratului a pus rășină pe prag ş-a luat pa- 
pucul. A venit la casa babei, fata sta ascunsă după ușă, în cenușă, da 
pe fetele ei şi le-a scos ș-a adus toporul să le taie piciorul. Cucoşul 
strigă: Cucurigu etc. 

Împaratul găseşte fata ş-o ia şi se duce. Da baba a pus cucoșul 
într-o putină cu apă ca să-l înece. „Scurge-te, apă, scurge-te, apă, 
tot zicea cucoşul. Apa s-a scurs şi cucoșul nu s-a înecat. 

Auzită în Flămînzi, Moldova 


Hulubul 


Era un om cu doi copii: o fată ş-un băiet; şi s-a însurat a doua 
oară. Fetișoara era mai mare, băietul mai mic. Dar maşteha avea 
ciudă pe băiet. Ia și face treabă fetei păm la altă casă și pe băiet îl 
taie şi-l face mîncare barbatu-său. 

Cînd a venit omul ş-a întrebat unde-i băietul, ea a zis: „Da eu 
ştiu, a ieșit după tine pe ușă şi n-a mai venit.” Copila l-a căutat în 
toate părțele și, dac-a văzut mîncarea, s-a priceput. Mîncînd omul, 


396 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


a zis: „Da dulce-i carnea asta!” „Dulce, că-i de pui”, a răspuns ea; şi 
s-a trecut. 
Numai fata n-a vrut să mănînce. A strîns toate ciolănelele și le-a 
pus într-o răchită boşturoasă şi acolo mergea în toată ziua și plîngea. 
La şepte ani, s-a făcut din ciolanele celea un hulub şi tot sărea 
din creangă-n creangă pe răchită şi cînta: 
Hulub, hulubașş! 
Măicuţa făcutu-m-a, 
Mașteha tăietu-m-a, 
Sorioara strînsu-m-a, 
În poale adusu-m-a, 
În răchită pusu-m-a, 
Cu lacrimi udatu-m-a, 
Şi hulub făcutu-m-a. 
Hulub, hulubaş! 


(Alţii spun că a pus ciolanele la rădăcina unui măr.) 

De cîte ori trecea oameni cu care cu marfă pe acolo pe drum, el 
tot cînta şi oamenii tot îi da care ce avea: unul bariz, altul papuci 
etc. 

Odată, a trecut un om cu carul cu drobi de sare: „lan cîntă, 
hulubaș, oleacă, cîntă!” a zis omul. Hulubașul a cîntat. Omul a luat 
un drob de sare şi l-a pus pe răchită hulubului. Mașteha auzea şi 
nu-i sta bine hulubul acolo... Tatăl-său iar a înţeles ş-a început a fi 
neliniștit. 

Merge ea c-o cociorvă să-l omoare: ce tot atîta cobește acolo... 
Cînd s-a apropiat să-l omoare, el s-a tot dat peste cap şi s-a făcut 
flăcău. A luat drobul de sare în mînă şi cînd i l-a dat de sus în cap, a 
făcut-o turtă... Apoi a spus tatălui său ce a păţit; iar lucrurile cîte le 
avea în răchită, i le-a dat surore sa. Botoșani 


În o altă variantă tot din Botoşani, auzită de d-ra Eug. Kynsburg 
de la o servitoare, mașteha, făcînd focul în cuptor pentru pîne, l-a 
pus pe băiet să cerce cu făină cuptorul; şi pe cînd el turna făina, ea 
l-a împins în cuptor şi l-a astupat. Fata a pus ciolanele în boșştura 
unui copac ş-a răsărit o floare. Ea a pus-o în gavanos în fereastă — și, 
noaptea, floarea se făcea om şi făcea o mulțime de pozne: lua şi 
ungea părul mîne-sa şi tătîne-său la un loc cu smoală şi ei, vrînd să 
se scoale, se trăgeau de cap, — omul, crezînd că femeia îl trage, o 
bătea... 

Altă dată, turna lapte acru pe jos, turna făină în lapte, apă — şi 
omul o bătea, că zicea ce fel de gospodină e etc. În sfîrşit, le-a venit 
lor în gînd că trebuie să le facă cineva boroboaţele acestea, dar nu 
puteau afla cine. 

Dar într-o zi, omul mîniindu-se, a început a arunca totul ş-a 
strica; ş-a aruncat şi floarea de pe fereastă. Băietul s-a făcut 
hulubaș ș-a spus surore-sa că maşteha lor l-a omorît. Odată, 
mergînd mașteha lor la fintînă, fata a împins-o în fintînă ş-a 
înecat-o. Tatăl ei venind acasă şi mergînd la fîntînă, ea de-abia 
bolborosea. A scos-o. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 397 


La cîtva timp, fata iar a împins-o ş-a înecat-o cu totul. Venind 
tatăl ei şi găsind-o moartă în fîntînă, fata spuse că ea a făcut aceasta, 
pentru că l-a omorît pe frate-său. Atunci a venit și băietul ca hulub 
şi, dîndu-se peste cap, s-a făcut om. Tatăl lor s-a fost jurat că mai 
mult nu se va însura ș-a trăit cu copiii. De la d-ra Eugenia Kynsburg 


B. Salcea. Floriele 


Salcea e, de asemenea, o variație de răchită. Este salce albă, 
salce neagră, salce plîngătoare. Salcea e şi copac, dar şi tufă mică. 
Mîţîşorii de salce se sfinţesc în ziua de Florii la biserică cu agheazmă 
şi să împărtășesc ca stîlpări la oameni. 


Floriele: zice că era o sfintă, o chema Floarea și aceea bătea iarna 
cu mîțîşorii, ca să se ducă înainte de Sf. Gheorghe; de aceea, mîţiîşorii 
aşa să silesc să înflorească. Bagiurea în Moldova 


În Cuciur-Mare, fetele şi femeile se gătesc în ziua de Florii, la 
biserică, ca la nuntă; căci spun că în acea zi, Maica Domnului a dus 
mîţîşoare la biserică; pe cînd de Paști nu se gătesc, că atunci a fost 
Domnul Hristos mort. 


În Camena, cînd se vine în ziua de Florii acasă cu miţişoarele, 
baţi pe cine găsești în casă şi zici: „Nu te bat eu, dar te bat mîți- 
şoarele, că de azi într-o săptămînă îs Paștele; să nu ai junghi peste 
an.” (Zicere ruteană) Bucovina 


Cînd vine barbatul de la biserică cu mîţişoarele, bate pe femeie pe 
spate şi-i zice: „Să trăieşti la mulţi ani!” Apoi bate pe copii etc. 


Broscăuţi 
Mîţişorii ce-i capeţi de la biserică, să-i numeri; și dacă-s cu soț, 
ai soţ peste an, — dar de nu, unul din soți va muri. Botoșani 


Cu mîţişorii de la Florii, să baţi vaca, că se alungă. 


Cînd se vine de la biserică, pe drum, să înghiți 3 mîţişoare, căci 
nu ai friguri peste an. 

Dacă nu-i casa grijită, să nu aduci mîțîşoarele în casă, că-i pacat, 
să le pui afară în streşină. General 

In Ropcea, mîţişorii de la Florii se ţin în fereastă, căci apără casa 
de fulger. (S-a văzut.) 

Noi pe ceea lume numai atîta avem cu ce ne apara de diavolul: 


mîțişoarele de la Florii, pe care le cumperi cu un cruceri în biserică; 
cu aceia te aperi de dînsul. Broscăuţi 


Salcea e blastamată 


Cum sînt oameni păcătoşi, așa şi copaci, şi vite; așa şi salcea e 
blastamată să nu crească; că nici un lemn nu întra sub unghiele 


398 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Domnului, cînd îl munceau jidanii; căci ei au fost pus să-i bată cuie 
de lemn pe sub unghii şi din toate lemnele făceau şi nu întra, nu se 
prindeau, să rupeau, numai salcea a întrat şi de atuncea e blasta- 
mată să se facă numai tufă; că ea mare nu creşte. Mihalcea 


Salcea era copac mare; dar din salce a fost făcută crucea Sf. 
Hristos şi Dumnezeu a blastamat-o să nu crească. 


Salcea e a dracului. 


Mierea de salce e bună de pecingine. Ropcea 


$ 9. Sf. Gheorghe. Fîntîna 


Răchita e copacul lui Sf. Gheorghe. De Sf. Gheorghe, se sapă 
brazde şi să înfige în ele răchită și să pun pe poartă, la fintînă, la 
ușă, pe coarnele plugului, sub doniţă etc. 

În Bahrineşti, răchita ceea să cheamă „mărturaşi”, ea alungă 
strigoaicele, să nu să poată apropia la vaci. 


(Unii spun că e pacat să sapi brazde, căci, pe ceea lume, atîta apă 
trebui să cari păr ce creşte iarba la loc.) 


* 


Sf. Gheorghe era tare viteaz. Pe vremea ceea, s-a fost întîmplat 
că un balaur a fost închis apa din fîntîni şi nu dădea apă decît cînd 
i să da de la toată casa cîte un copil să-l mănînce, ş-a fost ajuns 
rîndul şi la împaratul. El avea numai o fată ş-a trebuit s-o dea s-o 
mănînce balaurul; dar Sf. Gheorghe a mers și i-a tăiat capetele ş-a 
scapat-o de moarte şi a capatat-o de soţie. Fata însă se iubea cu un 
țigan şi țiganul i-a făcut bataie. Sf. Gheorghe avea o basma ş-o puşcă 
ş-o sabie, care singure mergeau înainte: basmaua făcea drum, iar 
pușca cu sabia pe toţi omora. 

Țiganul a pus-o pe dînsa să i le fure şi l-a bătut, dar el tot avea 
putere, căci avea trei fire de păr de aur în cap. Apoi, a pus-o să-l 
întrebe în ce-i stă puterea? El i-a spus. Ea i-a căutat în cap și i-a 
scos perii. De atuncea, el a slăbit de tot. A mers la socrul său şi s-a 
jeluit. Socrul său i-a spus că, pesemne, țiganul îi e partea și i-a luat 
pe amâîndoi şi i-a legat de cozile cailor şi i-a prăpădit. 

Gh. Dragomireschi, Spasca 


Fîntîna și lumînările 


A fost odată un om ș-avea trei ficiori. Le-a dat la fiecare cîte un 
cal şi i-a trimes în lume. Ficiorii au mers păr la o răspintene, pe 
hotar, ş-au înfipt trei cuțite laolaltă în pămînt; ș-au făcut vorbă că, 
în fiecare an, să se adune ei în acea zi acolo şi a căruia cuţit va fi 
ruginit va fi semn că acela e mort. 

Apucă ei fiecare pe cîte un drum. Cel mai mare a mers, a mers 
păr a ajuns într-o pădure ş-a înnoptat. A rătăcit el prin pădure cît a 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 399 


rătăcit, păn' a dat de nişte curți ale talharilor. Intră înăuntru. Acasă 
nu era decît o fată, pe care ei o furase ş-o ţineau ca soră, ş-un moșneag 
pătrîn. Fata, cum l-a văzut, i-a spus la ureche: „Fugi pe unde poţi, că 
aici e moartea ta.” El a gîndit că cine poate să-i facă lui rău, moş- 
neagul cel bătrîn? 

Rămîne acolo, moșneagul îl cheamă să-i arete cum e la dînșii prin 
case. A mers într-o odaie cu mobilele toate de argint. „li frumos 
aici?” zice moşneagul. „Frumos”,zice el. Merge în altă odaie: acolo 
totul era de aur — şi iar așa îl întreabă. „Mai hai, zice moșneagul, să 
te duc şi-n pivniță să-ţi arăt ce avem.” A mers şi în pivniță. Acolo 
era un butuc mare şi două groape: într-una erau numai capete de 
oameni şi în alta numai trupuri. Moşneagul i le arată şi-l întreabă: 
„Da aici e frumos?” „Frumos”, zice el; ce era alta să zică? Moșneagul 
a luat dintr-o poliţă niște unsori, a uns butucul și i-a zis: „Șezi!” El 
a şezut. Atunci a luat moşneagul paloșul și i-a tăiet capul. A luat un 
ciocan ş-a bătut de trei ori în butuc: trupul a sărit în groapa 
trupurilor şi capul a sărit groapa capetelor și s-a dus. 

Cînd s-a împlinit anul, cei doi frați s-au adunat la răspintia de la 
hotar ş-au găsit cuțitul fratelui lor ruginit. Au plîns amîndoi și iar 
s-au despărţit, ca să vie şi la anul acolo. A apucat cel mijlociu drumul 
celui mare și iar așa a ajuns în pădure, la curțele talharilor, și tot 
aşa a pățit. 

La anul, a venit singur cel mic ș-a văzut că şi fratele cel mijlociu 
a murit și a plîns amar. Ş-a vîndut calul şi ș-a cumparat un cîne 
tovarăș de drum ş-a pornit tot într-acolo. Toate i s-au întîmplat și lui 
întocmai, păn” la pivniță. Aice, cînd i-a spus bătrînul să se puie pe 
butuc, el a zis că nu ştie cum, să se puie moşneagul, el n-a vrut. 
Tînărul l-a înșfacat şi l-a trîntit pe moşneag pe butuc şi îndată s-a 
lipit. Moșşneagul a început a să ruga să nu-i iaie viața, că-i va da ce-a 
cere. El l-a întrebat cum poate să-l scoată, dacă-i lipit. Moşneagul 
i-a aratat un şipușur cu alte unsori ca să-l ungă să se dezlipească 
ş-un ciocan să bată de trei ori în trunchi. El zicea că-i tata tălharilor, 
dar nu era drept, era un talhari mai bătrîn. Băietul a luat unsorile 
şi le-a pus în buzunari, da moșneagului i-a tăiat cu paloşul capul şi 
s-a dus. 

A fugit el cît a putut, păn' a ajuns la o căsuță mică în pădure. Ar 
fi vrut să între, dar se temea. Se uită pe fereastă, vede numai o 
babă. Intră înuntru; baba, cum îl vede, îi zice: „Bine ai venit, voinice, 
că de mult te aşteptam!” El s-a cam spăriet. De unde îl cunoştea ea 
pe dînsul, ca să-i zică așa? Baba i-a spus că ea-l va primi să mîie, da 
are o rugăciune la dînsul: să-i scoată dintr-o fîntînă ce era aproape 
o făclie ce se afla acolo. 

El a zis că-i va scoate. A doua zi, cum s-a sculat, baba i-a dat o 
cheie şi două lumînări aprinse, cînd va întra în fîntînă — acolo e o 
casă — să le puie pe masă şi s-o iaie pe cea stînsă. Acolo stau patru 
draci la masă, cu liulele în gură, și joacă cărţi şi grămezi de aur şi de 
diamante sînt împrejur, dar el să nu cumva să iaie vro bucată; ci să 
apuce lumînarea şi să închidă ușa, să facă un semn babei, că ea îl va 
trage în sus cu ciutura. 


400 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Au mers la fîntîna ceea şi l-a slobozit înuntru; da el n-a mai luat 
lumînarea cea stînsă, a apucat o bucată de diamant din grămadă şi 
i-a făcut semn babei să-l scoată. Baba l-a tras; el a spus că tare s-a 
spăriet şi n-a putut-o lua. Baba a început așa a se văita, că ei 
lumînarea așa-i trebuia... şi pe câţi a trimes, nime nu i-a adus-o! El 
a lasat pe babă văitîndu-se şi s-a dus în drumul lui. 

A întrat într-o împărăție vecină ş-a auzit că acolo împaratului, 
mergînd cu trăsura la primblare, prin dreptul unei fîntîni, i s-a făcut 
tare sete ș-a trimes pe vezeteu să-i aducă apă. Cînd a vrut vezeteul 
să scoată apă, dracul a ieșit din fîntînă și i-a spus că nu-i dă. 
Imparatul a început să-l roage, că-i va da ce va cere, numai să-i deie 
un pahar de apă. „Dacă mi-i da pe cine ț-a ieși întăi înainte acasă, 
ț-oi da apă, altfel nu.” Împaratul a zis că i-a da. Cînd să în- 
toarce-acasă, îi iese fata lui. Imparatul straşnic s-a suparat ş-a 
trimes ştire în toată împărăţia că cine i-a scapa fata, fie jidan, fie 
ce-a fi, i-a da-o de soţie. Auzind de aceasta, porneşte cu cînele lui 
nazdravan s-o scoată. Mergînd, întălneşte 3 draci la un pod că se 
sfădeau de la un cuţitaș şi de la o frunză, că nu şi le puteau împărți. 
E] le-a zis ca să meargă sub pod, că le va împărţi el; apoi, ş-a pus 
frunza pe cap şi nu l-au mai putut vedea dracii şi s-a dus. Ajuns la 
fîntîna ceea, — fata venise cu trăsura; dracul s-a pus alăturea, s-o 
ducă la curţile lui, și s-a pus şi el în trăsură cu frunza-n cap, iar 
cînele alerga în urmă. 

Cînd a ajuns la curţile dracului la poartă, s-a pus pe-o piatră 
degrabă şi ş-a luat frunza din cap, da altă piatră alăturea a uns-o cu 
unsoare şi s-a pus să joace în cărți. Trece dracul şi-l vede. „Ce faci tu 
acolo?” „Mă joc în cărţi; nu te-i juca şi d-ta cu mine?” „Ba m-oi juca.” 
„Pune-te ici”, zice el. Dracul să pune. Cum s-a pus, s-a lipit. S-au 
jucat cît s-au jucat amîndoi; pe urmă se scoală flecăul şi ia nişte 
nuiele bune şi începe a-l bate pe drac! Atîta l-a bătut, pănă cînd 
dracul a început a să ruga, că i-a da ce-a cere, numai să-l sloboadă. 
„Mi-i da fata?” „Ţ-o dau.” „Fă hîrtie.” A făcut. 

Băietul a luat ciocanul ş-a bătut şi i-a dat drumul dracului. Fata 
a început a-l cuprinde şi săruta pe voinic. „De-amu, zice el, eu trebui 
să mă duc în drumul meu; tu mergi singură acasă cu trăsura, că eu 
de azi într-un an voi veni.” Ea a început a plînge și i-a dat o jumatate 
de basma şi jumatate de inel cu numele ei. 

Da ţiganul care era vezeteu îi zice fetei să jure că va spune 
împaratului că el a scapat-o de la moarte; căci de nu, o omoară. Ea 
a jurat. Imparatul, cînd a văzut-o, tare s-a bucurat ş-a vrut să facă 
nuntă cu ţiganul. Fata s-a rugat să nu se mărite păn' într-un an de 
zile. 

Voinicul acela, după ce a lasat pe fată, s-a dus înapoi la talhari 
ş-a înviet cu niște apă vie, care i-a dat fata de acolo, pe fraţii lui; şi 
tocmai cînd s-a împlinit anul, cînd se făcea nunta, a fost acolo. A 
rugat pe un ministru să spuie fetei că a venit acel ce era să vie. Ea 
i-a sărit înainte şi l-a sărutat şi, arătînd inelul şi basmaua, a spus 
că el e acela ce a scapat-o. Pe ţigan l-au spînzurat, iar ei au făcut 
nuntă și trăiesc şi azi. Maria Demeiuc, Strojineţ 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 401 


(In alte variaţii, partea V, se va vedea puterea lumînărei din 
fintînă.) 


(Despre apă se va mai vedea volumul III”, la vară, precum şi la 
boale, descîntece.) 


Cap. III 


Imbrăcămintea. Seva. Sîngele 


ŞI. A. Cînepa. Apa. Natura. Lenea 


Ca să se ştie de s-a face cînepă și grîu peste an, în Ardeal, de 
Ajunul Bobotezei, fac femeile o păpuşă cu două lumînări, le leagă cu 
testemel împrejur şi pun de toate mlădițele de copaci la legătoare, le 
aprind pe masă, cînd vine preotul, şi, după ce se duce, le stîng: una 
în grîu şi alta în cînepă. Şi de care sămînţă se prinde mai mult de 
lumînare, de aceea se face peste an. Lumînările așa cum sînt, le pun 
în cui şi stau o săptămînă; atunci le dezleagă, zicînd că dezleagă 
cununiile, că pănă atunci nunți nu se pot face. Mlădiţele le dau apoi 
la vite să le mănînce. Auzită de la niște călători din Tomnatec 


Ca să se facă cînepă şi altele, pun sămînță sub fața mesei de 
Ajunul Bobotezei. 


În Ajunul Bobotezei, se toarce cîte un fir pe fiecare fus, să nu fie 
pe a doua zi fusele goale. Mihalcea 


Călepele, de Bobotează, nu se poate să steie nespalate în casă, că 
alta, dacă vede, poate face de ursită şi femeia ceea cu calepele moare. 
Spalate pot şedea. Cuciur-Mic 


(Vezi pînza şi spălătura după Bobotează.) 


Pănă nu tună, nu se bat cămeșile cu maiul, pănă nu-și porneşte 
Dumnezeu al lui. 


(S-a văzut la piatra.) 


Cînepa de vară și de iarnă 


Cînepa de vară nu se dă la cruce, că-i blastamată. Zice că o îmbia 
cînepa cea de toamnă pe ceea de vară: „Hai, soro, la biserică!” Da 
cea de vară îi zice: „Da nu mă mai duc, ce-mi trebuie să merg, că eu 
văd biserica și de aice; cată cît sînt de naltă! Du-te tu, că eşti mai 
mică decît mine şi n-o vezi!” — „Dac-aşa, dar nici să n-ajungi să 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


402 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


mergi!” a blastamat-o cea de toamnă şi, de aceea, cînepa de vară nu 
se dă la cruce, numai cea de toamnă. Dochiţa Hurghiș, Mahala 


Cînepa de vară crește nantă şi nu face sămînţă; e cea mai fru- 
moasă şi mai bună pentru cămeși. Tortul e moale şi subțire, pe cînd 
cea de toamnă e mică și groasă în hlujan. 


Cu cînepă de vară dacă legi buricul unui copil, acela nu va mai 
avea copii în viaţă, cum n-are cînepa cea de vară sămînţă; de aceea 
unii oameni n-au copii. 


Cu cînepa de vară se leagă cununia etc. 
* 


Ca să rodească cînepa, să nu fii gol 


Ca să rodească cînepa, beau și joacă femeile de Sf. Vasile; joacă în 
crîșmă fusul și furca. Costina 


Ca să se facă cînepă, să joci în ziua de lasatul secului de postul 
mare; dacă n-ai cu cine, macar singură să tropăieşti. Mihalcea 


(Beu şi joacă în ziua de Spolocane.) 


Ca să fie cînepa frumoasă, cînd coc de Paști, pun sămînţa să stea 
pe cuptori, deasupra. Elisaveta Reus, Mihalcea 


Ca să crească cînepa, se trag toată ziua clopotele în ziua de Paşti- 
şi de zgomotul acela crește. Ecaterina Lucaci, Șcheia 


Cînepa, ca să fie frumoasă, se samănă în zi de post şi cînd o 
sameni, să arunci fărmături, găoci de la Paşti în sămînță. Mihalcea 


Ca să fie cînepa nantă și moale, să te ungi cu unt pe mîni cînd o 
sameni; iar după ce ai samanat-o, să mănînci acasă scrob; că-i gal- 
pănă și unsuroasă ca untul. 

Tot pentru ca să fie moale şi nantă, să te ungi de Sînzieni cu 
slănină pe mîni or cu unt şi să ungi cînepa pe ogor în patru cornuri. 

Maria Strut, Mihalcea 

Cînd mîntui de tors, furca nu se lasă goală, ca să nu fii goală ca 
dînsa; că nu rodeşte cînepa; macar aţa cu care se leagă caierul se 
lasă or macar s-o stupești. 


In Broscăuţi, cînd pun pînza, zic că noaptea să nu găsească sulul 
gol, că eşti gol ca şi dînsul; să-l învălești cu ceva şi pe urmă, să 
învălești pe el pînză. 


Cînd mîntui pînza, la toate celea se lasă cîteva fire de uruioc, să 
nu fie goale, și la vatale, şi la iţe, şi la spată; ca să deie Dumnezeu 
tot să fie. Aceea e plata lor pentru cît ţ-au lucrat. 


Şi la bătălău se lasă cîte oleacă de buci, şi la meliţă, şi la perie 
oleacă de pacişe, şi-n raghilă, nu se lasă goale, ca să mai dea 
Dumnezeu cînepă. General 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 403 


In Mihalcea, se spune că în furcă lasă cînepă — dracului, de 
bîrcinari; că dacă nu-i lasă, ia din cînepa asta și atunci nu rodește. 


Cînd mîntui de urzit, să torni apă pe urzitoare, ca să nu fie vara 
fără ploaie. Cuciur-Mic 


Cînd mîntui pînza, se toarnă apă pe tălpige, să udă spata, ca să 
rodească cînepa, să fie de unde lucra. Mihalcea 


Cînd baţi cînepa, să nu lași bătălăul gol sau melița, să pui oleacă 
de buci, că vin strigoaicele şi iau limba, ca să se bată noaptea. În 
Bagiurea, întorc meliţa cu tăiușul în sus, că atunci ele să taie și fug. 
În Şcheia, nu lasă limba meliței afară, spre Sf. Andrei, cînd umblă 
strigoaicele, sau dacă lasă, merge femeia şi bate singură oleacă cu 
meliţa sara și ele nu vin. 


In Broscăuţi, toată săptămîna lui Sf. Andrei nu se toarce, că să 
torc lupi la casă, vin. 
Lupii vin la casă, dacă torci de Filipi. 


Spre Sfîntul Andrei, sara, nu să toarce, căci stă Sf. Andrei în colț 
şi face sfîr, sfîr... ca fusul — şi tot anul, n-ai spori la tors. Tot astfel 
face şi Sf. Toader, de torci spre Sf. Toader. 


De Sf. Toader, să aşterni în cotruță, căci de nu găseşte aşternut, 
blastămă şi zice: „Aşa să fiți voi goi peste an, cum sînt eu amu!” 


In ziua de Sf. Toader, barbaţii nu merg la pădure, ca să nu-i 
omoare pădurea. Mihalcea 


In Bagiurea, pentru ca să nu omoare pe barbat pădurea, femeia, 
cînd mîntuie de tors, lasă totdeauna în vîrful furcei cîteva fire de 
cînepă; acelea îl păzesc pe barbat la pădure. 


In Mihalcea, pentru același scop, nu torc femeile joi în săptămîna 
albă. 


Joi în săptămîna mare, se începe a lucra la cînepă, ca să ai spori 
la călepe peste an. Moldova 


Pînza se începe a ţese joia, ca să ai spori la lucru. Ropcea, Roșa 


În ziua de Miezul-Pareţii, se numără călepele, pentru spori. 
Miercurea nu se începe pînza, că miercuri s-a făcut pămîntul. Roșa 


(S-a văzut marta și sîmbăta.) 


În Mihalcea, fetele lasă cîteva fire în furcă, pentru ca să le aibă 
barbatul barbă și mustețe. Tot astfel și femeile a căror barbat e 
spîn. 


Se zice de ocară: „Cînd te-oi prinde de cînepa dracului!”, adecă 
de păr. 


Pentru ca să aibă copilul păr frumos, cînd se naşte, i se dă moașei 
un fuior răşchirat pe mîni sau pe o strachină cu făină. General 


404 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Incă nu s-a văzut: „cîmp fără iarbă, copaci fără frunze şi om fără 
păr.” Catrina Olăniţă, Broscăuţi 
Primăvara nu se toarce pe afară, păr nu înfrunzește pădurea; că 
te blastămă să fii gol, cum e ea atunci. Sau că întorci iarna, goli- 
ciunea, dacă torci pe afară. Mihalcea. Roșa 


In Mahala, se spune că nu torc pănă la Sf. Gheorghe, pănă nu 
înfloresc pomii, pănă nu-şi toarce codrul al lui. 


In Moldova, numai peste ogoare, peste grădini, nu se merge cu 
furca, pănă nu e îmbracat pămîntul; dar pe afară torc. 


În general, cu furca nu se umblă pe cîmp, pănă nu-s căpiţi, pănă 
nu s-au tors pînile, popuşoii. 
* 


Cînd femeia vede întăi rîndunelele, să zică: „Da acea oloagă 
rîndunică ce face?” Căci toamna, cînd ele se întoarnă, ea le întreabă: 
„Da de mine a întrebat cineva? — Dacă a întrebat, care a încîlcit 
pînza s-o descîlcească și care n-are să aibă!” şi tare bine-i merge 
femeiei aceleia în cînepă. Pintea Maieran, Şcheia 


Rîndunica, cînd zboară, zice: „M-a trimis mama după iţe şi după 
spată, după ițe şi după spată!” Mihalcea 


(S-a văzut torsul şi pînza de Dochia vol. II, p. 136). 


Codrul. Cîmpul. Îmbrăcămintea 


Pusei pînza, cînd da frunza 
Ş-o gătii la Sînt Vasîi 
Şi-mi păru că mă grăbii. 

Şi de lungă-i cît o pungă, 
Şi de lată, toată-i spartă. 
Pe sulul de dinapoi, 

O sută de lătunoi, 

Da pe cel de dinainte, * 
Ciopia le mai ține minte. 
Printre ițe şi prin spată, 
Paşte-o iapă deşirată; 
Printre ițe şi fuşcei, 
Paşte-o scroafă cu purcei. 


— Hai, leliță, la cireşă, 

Că n-ai poale la cămeşă! 

— Taci, bădiță, nu mă spune, 
Că le-oi face și le-oi pune. 
Că de mult eu le-açi fi pus, 
Da-ncă-s la mama pe fus. 


— Sai în sus, că poale nu-s! 
— Taci, bădiţă, nu mă spune, 
Că le-oi ţese şi le-oi pune, 
Cînd copaci-or înfrunzi, 

Eu atuncea le-oi ghili, 

Cînd copacii s-or usca, 

Eu atuncea le-oi purta! 


(De Sf. Vasile, să amintește 
de pînză în colinde.) 


x 


Eu mă duc la mîndra mea, 
Ea — cu rufa cea mai rea, 
Cea mai bună ş-o cîrpea; 
Cîtă frunze de răchită, 
Cu-atîtea peteci cîrpită. 


x 


Frunză verde alunică, 

Am fost om, n-am fost nimică, 
Mă suiam în deal la stîncă, 
Mă uitam în jos pe luncă. 
Vedeam lunca de-nfrunzită, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 405 


Puica mea de-mpodobită, 

Cum o vedeam, o cunoşteam, 

La dînsa mă repezeam 

Ş-o prindeam de cingătoare 

Ş-o juram la sfîntul soare 

Că altul pe lume n-are! 

— Jură-mă, bade, or ba, 

Eu te am pe dumneta. 
Șcheia 


* 


Codri, codri şi măi frate, 
Ce m-aş ruga dumitale 

Ca la un frate mai mare 
Să-mi scobori tu poalele 
Să-mi acopăr hainele, 

Că de cînd le-am cumparat, 
Şi le-a nins, şi le-a plouat, 


Şi rugina le-a mîncat, 
Nici un ban n-am cîștigat. 
Corovia 


* 


Frunză verde de răchită, 
Vara mea cea prăpădită. 
Vine iarna, n-am nimică, 
Toată vara ce-am lucrat, 
Nimică n-am cîștigat. 
Ce-am lucrat o toată vară 
Am cheltuit într-o sară. 


* 


Cine joacă căzăceşte 
Vara pînza n-o bileşte, 

O bileşte la Crăciun, 
Cînd îl strînge gerul bun. 


Îmbrăcămintea. Florile 


Pe cînd umbla Dumnezeu și cu Sf. Petru pe pămînt, — era tocmai 
de Florii, înaintea Paștelor, și se întîmplase că pomii erau toţi în- 
floriţi. Un flecău îşi făcuse haine nouă, s-a îmbracat cu ele și s-a dus 
în pomăt şi se uita pe trup, cum îi sta îmbracat. 

El l-a văzut pe Dumnezeu că vine şi l-a cunoscut. „Buna ziua!” 
zice Dumnezeu. „Mulțămesc d-tale!” „Ce faci aici?” „Eu ce fac... fac; 
dar d-ta ce faci, fă cu dreptate!” a zis flecăul lui Dumnezeu. „Da ce nu 
fac eu cu dreptate?” i-a răspuns Dumnezeu. „Uită-te copacii cît sînt 
de înfloriţi, că ţii mai mare dragul să trăieşti pe lume; de ce nu laşi 
să ţie măcar trei-patru săptămîni floarea, să se bucure şi ei, cum mă 
bucur și eu de straiele mele, dar stau numai vro trei zile şi apoi cade 
floarea la pămînt şi putrizeşte!” 

„Lasă, zice Dumnezeu, că vom mai vorbi noi de asta mîne.”... Şi 
păr a doua zi, flecăul a fost mort; căci omul e ca și floarea cîmpului... 

Andrei Motoc, Mihalcea 


Mîncarea. Imbrăcămintea 


Omul e îmbracat ca o floare a cîmpului, de la cap pănă la picioare; 
dar de capătă o foame, dezbracă totul de pe dînsul şi dă pentru gură. 
Omul îmbracat poate să treacă drumul, dar cel gol, nu. 

Andrei Motoc, Mihalcea 

Omul mai degrabă să fie flămînd decît gol; căci cel flămînd, de are 
cămeşă, poate să meargă orișiunde, — da cel gol, nu. De eşti flămînd, 
nu te ştie nimene, da de n-ai cămeșă, zic: „Aista-i un leneş“ şi nu te 
bagă nimene în samă. Andron Dragan, Mihalcea 


406 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Lenea 


Era o femeie leneşă tare, ea nu mai torcea, nici nu mai făcea 
pînză. „Femeie, femeie, îi zice barbatul ei, într-o zi; toate femeile 
lucră, torc, pun pînză, da pe tine nu te mai văd niciodată să faci 
ceva; uită-te n-am nici eu, nici tu, cămeșă pe tine!” 

„Da cum nu torc, zice ea; aşa îți pare ţie, că nu eşti acasă; da ian 
să-ţi arăt cîte fuse am în pod!” Da ea cît torsese, în cine ştie cîtă 
vreme, avea un fus tors. 

Merge în pod şi aduce fusul pănă la marginea podului şi i-l arată: 
„Llacătă, aista-i unul!”... apoi se duce şi vine tot cu acela... „două.” Şi 
tot aşa, pănă a numarat vro sută. „Cum n-am? Am o mulţime de 
tort, numai n-am pe ce să-l rîşchii! Dacă tu nu ești ca alți barbați, 
să-mi faci un rîşchitor!” „Ţ-oi face femeie, bine că ai ce rîșchia; iaca, 
eu mîne mă duc la pădure să caut o nuia bună şi am să-ţi fac.” 

A doua zi, barbatul porneşte la pădure; dar ea, pe de altă parte, 
se duce şi se bagă în niște tufe şi începe a striga: „Cine taie rîșchitoare, 
femeia îi moare!” El, dac-a auzit așa, a lasat totul şi a venit acasă. 

„Ira, femeie, nu ţ-am tăiat, că iată ce striga știma pădurei: „Cine 
taie rîșchitoare, femeia-i moare!” Nu-mi trebuie nici pînză, nici 
nimică, numai să nu-mi mori tu; lasă c-om cumpara ş-om purta!” 

Dar femeia nu s-a lasat cu atîta; ea a voit să se arete barbatului 
că e harnică. A împrumutat de la o vecină un răşchitor mic și a 
răşchiat fusul de tort ce-l avea. Apoi, a pus într-o zolniță afară toți 
bucii şi câlţii ce-i avea şi deasupra a așezat căleapul, că adecă zoleşte 
ea torturile. A turnat uncrop deasupra, iar lui i-a dat o prăjină în 
mînă, să păzească, ca nu cumva să treacă vro pasere pe deasupra, 
căci îndată toate torturile se vor preface în buci. 

Dă Dumnezeu și trece o cioară pe sus. El ameninţă cu prăjina, 
strigă... dar cioara ş-a păzit drumul ei. 

Vine femeia: „Bată-te Dumnezeu să te bată; așa-i că din pricina 
ta n-am să am pînză! Nu ţ-am spus să iei sama! Amu pace, totul s-a 
prefăcut în buci!” 

Caută ei şi găsesc în adevăr cîlți, buci, numai un singur tort a 
fost scapat, căci trecuse cioara cam pe de-o parte. Ea: vai de dînsa şi 
de dînsa! „Ei, lasă, femeie, nu te mai supara şi tu atîta; vom face noi 
ceva și vom cumpara pînză.” 

Dar omul era sarac şi n-avea de unde. Iată că vin Paştele. „Amu-i 
amu, zice barbatul; în casă şi la lucru îmbli cum poţi, dar cînd va fi 
să duc pasca la biserică la sfinţit, cu ce mă voi îmbraca?” — „Lasă, 
barbate, n-ai grijă, zice femeia, cum te voi îmbrăca eu, lasă dacă va 
fi altul îmbracat ca tine; toți oamenii au să se uite la tine!” 

Cînd a venit învierea, ea a luat iţele și i le-a pus barbatului în 
cruciş pe piept, spata i-a pus-o la spate și celelalte halaturi de ţesut 
i le-a așezat pe unde a putut. Iar fusul cel de tort i l-a răşchiat de la 
un deget al piciorului, pe după gît, pănă la celalalt, cît a ajuns 
dinainte, cît dinapoi, şi aşa gătit, l-a trimis cu pască la biserică. 
Oamenii, femeile, toţi se uitau la dînsul.! 


1. In Botoșani, spun că l-a îmbracat cu volocul, nu spun de tortul cel de pe 
fus, precum spun în Bucovina. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 407 


„Bine mi-a spus femeia mea că nime n-are să fie ca mine!” 
gîndeşte el; femeile îi spuneau cîte o vorbă şi el le răspundea. 
(Dialogul acesta e în versuri, care însă nu se pot scrie.) 


În Botoşani, povestea aceasta se sfirşeşte aici; în Bucovina, mai 
adaog o altă, ce se spune în Botoșani independentă de aceasta: 

Amu, iată că se mărită o soră a femeiei şi ea n-avea cu ce să 
meargă la nuntă. „Du-te la mama, zice femeia, şi spune-i că n-am cu 
ce merge, poate mi-a da ceva.” 

Mă-sa a înțeles că n-are cu ce veni — adecă poclon n-are ce să-i 
aducă; prinde un gînsac şi i-l dă. Omul îl pune subsuoară şi pornește 
acasă. Femeia vede de departe ceva alb subsuoară şi crede că-i o 
cămeșă. Dezbracă iute cămeșa cea ruptă de pe dînsa şi o aruncă în 
foc. Dar barbatul ei era rus și copiii nu ştiau bine româneşte, dar nici 
ea ruseşte. „Mamă, husca, mamă!” Adeca e gâscă, zic copiii. — „Da 
lasă să fie şi îngustă, c-oi îmbraca-o ş-aşa”, zice femeia. Cînd întră 
barbatul ei în casă, vede gîsca; amu, ce să facă? 

Pune pe barbat să taie gîsca; şi-i smulge penele, apoi se unge pe 
trup cu miere şi se tologeşte în pene şi zice că, deodată, poate să se 
ducă şi așa la nuntă pănă în tindă, pănă i-a da mă-sa o cămeşă... Era 
iarna, frig. — Ce să facă omul cu dînsa? Fiind noaptea, ia și o învăleşte 
cu un ţol ș-o duce. Ajunşi la nuntă, o pune pe prispă afară şi-i spune 
că să-l aștepte oleacă, că el îndată vine. Apoi se duce în casă, se 
pune la masă: mănîncă bine şi bea şi nici capul nu-l doare de dînsa! 
Acu, se învățase şi el oleacă de minte! Oamenii, cari cum ieșeau 
afară, toţi se udau pe dînsa, că îngheţase cu totul, numai dinţii îi 
clînțăiau și, printre dinţi, tot zicea: „Fu... fu... fu... sul! Fu... fu... 
furca! Fu... fu... fusul! Fu... fu... furca!” Intr-un tărziu, a ieșit 
barbatul ei afară şi a luat-o mai moartă şi a dus-o acasă. Ea a bolit 
ce-a bolit şi, cum s-a rădicat, s-a pus pe lucrat, ș-a samanat cînepă 
şi nu mai era alta care s-o întreacă; — după ce-a păţit nevoia. 

Mihalcea 

În Mahala, să spune în o poveste că barbatul, văzînd ce leneșă e 
femeia lui, s-a făcut mort, să vadă cu ce-l va îmbraca. Ea l-a pus gol 
pe laiță şi, tot bocindu-l, i-a răşchiat fusul cel de tort pe după cap, 
păr la picioare — mai departe nu se poate spune. 


Tot aice, se spune povestea despre Sf. Duminică vol. I, p. 222, 
cum că barbatul acelei femei, cu atîta a acoperit-o moartă, răşchiind 
pe dînsa fusul cel de tort. 


Duminica e foarte pacat a lucra; ba nici aţă să nu sucești dumi- 
nica- s-a văzut vol. I, p. 222, nici măngalăul să nu-l iai în mînă să 
măngăluiești cămeşa, că se fac vîrtejuri prin cînepă. Duminica, să 
nu stea petecă neagră afară, ba nici cămeşă albă. Mihalcea 


Cămeșile să nu stea afară duminică dimineaţă, cînd e preotul la 
liturghie, că se face holboră în cînepă. Șcheia 


O femeie era așa de leneşă, că tot anul nu ș-a găsit vreme de 
cusut, tocmai în ziua de Paști ș-a luat acul și cămeșa şi s-a pus în 
poartă să coase, s-o vadă oamenii că e harnică. Botoșani 


408 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


(Vezi „moto” de la Paști vol. I, p. 284). Despre vinere etc., că nu să 
poate lucra la cînepă, s-a văzut.) 


B. Pînza și Maica Domnului 


Pînza, lucrul pînzei e al Maicei Domnului; Maica Domnului le-a 
dat oamenilor pînză, ca să aibă de crijmă. Ursana Filip, Mihalcea 


Toată țesătura e a Maicei Domnului. Maica Domnului e tare 
muncită pentru noi. 


La furcă, se lasă cînepă, că dacă nu lasă, Maica Domnului e cu 
mînele goale, dar așa, i le acopere. Mihalcea 


Cînd urzești, să te apuci degrabă de legat jirăghiile, că Maica 
Domnului, pănă nu legi, stă pe urzitoare în genunchi și i-i tare greu. 


Cînd eşti la jumatate cu urzitul, să torni apă pe urzitoare; că 
Maicei Domnului i-i greu. 


Urzitoarea se udă, că o răcorești, şi tălpigele şi spata, sau că 
Maica Domnului se bucură. 


Apă se toarnă pe tălpige şi pe urzitoare, că atunci Maicei 
Domnului îi e sete și bea apă. Mihalcea 


Cît ţese femeia, Maica Domnului stă în genunchi lîngă ea şi-i 
ajută pînă gătește. 


Cum scoţi din casă stativele, să măsori pînza, că Maica Domnului 
stă în genunchi, pănă n-ai măsurat. Mihalcea 


Cînd mîntui pînza, să bei apă, ca să fii tare ca apa. Mihalcea 


C. Paingănul 


Paingăn dacă omori, îți iartă Maica Domnului din pacate; că el 
s-a pus cu Maica Domnului c-a toarce mai subţire şi încă pe unde să 
toarcă!... Ilinca Cozma, Roșa 


Zice că dacă omori 12 paingăni, nu trebuie să dai nici liturghie la 
biserică; că el s-a apucat cu Maica Domnului că va toarce mai 
subţire decît ea. Paingănul e duşman Maicei Domnului. 

Catrina Dănilă, Mihalcea 


Dacă omori 12 paingăni, de cei cari, cînd mănînc vacile cu iarba, 
se umflă şi mor, e ca şi cum ai da liturghie la biserică, îți iartă 
Dumnezeu pacatele. Catrina Pantea, Mihalcea 


Mama mea, cînd omoream un paingăn, zicea: „Ai omorît un drac!” 
Tot aşa se zice şi cînd omori un şerpe. De la mama aut. Botoşani 


Cine omoară paingănul sîmbăta cu dosul mînei, mîna aceluia e 
bună de leac: să lovească cu dosul mînei vita umflată. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 409 
Paingănul, păn' la amiază poți să-l omori, mai pe urmă, nu. 


Diavolul, întăi, a fost făcut păinginiş şi tot arunca deasupra pă- 
mînt, dar se rupea și cădea. Atunci, Dumnezeu a zis: „Dă-mi-l mie, 
că-l voi urzi eu!” Şi Dumnezeu a făcut pămîntul. Mihalcea 


Pe paingăn să-l omori, că el pe Sf. Soare vra să-l împăinjineze, ca 
să nu deie căldură la oameni. El se suie tocmai la soare şi face acolo 
pe soare, ca şi aici, prin unghere, pînză. Pe el să-l omori şi pînza să 
i-o rupi, s-o mături, că-ţi iartă Dumnezeu pacatele. 

Dochiţa Hurghiș, Mahala 

Paingănul să-l ucizi cînd îl vezi, că el a înşalat pe oameni, zicea 
că face corabie. L-au pus ucigănii să facă pînză pe apă şi oamenii 
s-au suit pe aceea şi o ţîră că nu s-au înecat, dar a fost Maica 
Precista acolo, cînd au căzut, şi a dat cu mîna într-o parte și-n alta 
— de a despărţit apa şi oamenii au trecut. Elena Braha, Mihalcea 


Vezi paingănul și vîntul, vol. I, pag. 332. 


* 


Cînd se slobod paingănii în jos, vin oaspeţi. General 


Cînd se slobod paingăni de cei mici, de la cap în jos, vine cineva; 
dar să nu-l rupi, că-i rupi drumul. Botoșani 


Zice că în casă să nu lași paingăni, Doamne fereşte!, că-i huit. 
Paingănii de huit se fac, unde este în casă sfadă. Basarabia 


Paingănul, dacă face pînză pe sub streșină afară, să nu-l strici, 
că-i noroc; el numai la loc norocos își face pînza. 
D-ra Cleonica Tușinschi, Mihalcea 


Dacă vrai să cîştigi la loterie, pui într-un vas mai multe numere 
sucite şi închizi un paingăn. La cîteva zile, deschizi şi care număr îl 
vei găsi tras în pînza lui, acela desigur va fi cîştigător. — Acest 
mijloc, zice că să fie probat. D-na Ecaterina Stavrat, Mihaileni 


Paingănii s-au făcut din două femei, ce s-au apucat s-o lege pe 
Maica Domnului, pe cînd dormea. Maica Domnului le-a blastamat, 
că tot ațe să facă — şi s-au făcut paingăni. Bobeşti 


Paingănul e din rouă. Botoşani 


D. Ursitele. Viața. Moartea 
Furca niciodată să n-o pui să steie în sus pe pat, căci capeți 
junghiuri. 
Fusul gol nici nu se lasă să steie în casă, tot pentru aceasta. 


Fus, ac de găseşti, să nu-l iei, căci poate a făcut cineva de ursită 
unei femei cu el, și anume l-a aruncat să calce — şi se prinde de acela 
ce calcă. General 


410 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Fusul, dacă l-ai împrumutat, nici să-l mai iai înapoi, că e farm- 
acat; chiar şi dacă femeia ce l-a luat nu ştie să facă cu el farmece, 
capeţi junghiuri şi ai ură în casă. Stănești pe Molniţă 


(Fusul, furca, ţin de arme. S-a văzut acul, cuiul, coasa etc. La 
stative li se spune „război”.) 


Furca, vîrtelnița să nu steie pe pat, de junghiuri. Cuciur-Mic 
Furca nu se dă de zestre fetei, că e boală, sărăcie. 


Cu furca ramasă de la o femeie ce a murit, să baţi vaca ce prea 
mult se alungă. 


Furca nu se dă pe foc. Mihalcea 
Furca să nu steie culcată, că-ţi moare mama. Mahala 
Barbatul să nu facă furcă, că-i moare femeia. 


Barbatul să nu taie furca, că nu mai are copii. 
Plopeni Mici, Moldova 


Barbatul să nu taie furca, că are numai fete. Mihalcea 
Barbatul să nu taie furcă, căleap, că moare. D-na Tarevici, Mihalcea 
Caleapul (rîşchitorul) de-l taie femeia, îi moare barbatul. Mihalcea 


Urzoaiele să nu le ţii la soare, că-ți moare barbatul; le pui după 
casă. Urzoaiele merg una cu ursitele. Catrina Lucaci, Şcheia 


Care n-a făcut ițe de fată, cînd îi măritată, să nu facă, că-i moare 
barbatul. General 


Holbura din cînepă să n-o pliveşti, tot pentru aceasta. 
Eudoxia Leviţca, Mihalcea 
Cînd mîntui de depanat de pe fus, să nu-l ţii în mînă, să-l arunci 
jos, să mîntui, că-ţi mîntui zilele, mori. 


Calepele nespalate de Bobotează, — s-a văzut. 


(Se va vedea la farmece cum, prin ajutorul stativelor, se poate 
face de ursită.) 


Ursitele sînt 9 femei; ele mărită fetele, fac să moară nevestele — 
cînd cineva face anume pe ursită şi le cheamă cu descîntece. Acela 
ce face, de-i femeie or barbat, pe dînsele le trimite. Ele tot una torc 
şi destore; mă rog: lumea îi mare, pentru fiecare ele lucră, să-i vie 
partea, torc zilele omului, viața — şi destorc şi deapănă. Pe cine 
vrau, îl înzilesc, pe cine vrau, îl omor. Catrina Lucaci, Șcheia 


„Il trage aţa” se zice cînd cineva merge orbiş la o nenorocire sau 
la ceva. 


„De unde e aţa mai subţire, de acolo se rupe.” 


La lună dacă torci, se suie strigoii pe aţa ceea la lună şi o mănîncă. 
Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 411 


Un băiet păştea odată oile. Vine o babă la dînsul şi-i zice: „Măi 
băiete!... Să-mi dai un miel.” „Da unde ț-aş da eu d-tale miel, ce-a 
zice stăpînul?” „Ba ai să-mi dai.” „Și cine ești d-ta, ca să-ți dau?” 
„Eu sînt Moartea.” 

Cînd a auzit băietul, degrabă a prins un miel şi i-l dă. — „Mai bine 
hai cu mine şi mi l-ăi duce tu singur păr acasă,” zice Moartea. 
Băietul se duce, păn' unde l-a dus ea, — în pădure la casa ei. Umblă 
el prin toate odăile şi nu vede nimică altă decît tot gheme: unele 
mai mari, altele mai mici, de toată mărimea; toată casa plină de 
gheme. 

„De-amu, băiete, dacă mi-ai adus tu mielul, să mi-l şi tai.” „Ţi 
l-oi tăia, mătușă, dar mai întăi să-mi spui ce ai atîtea gheme prin 
casă, ce faci cu ele?” „Acelea sînt zilele omului, drăguță. Acolo unde 
vezi numai cîteva fire, e viaţa omului pe sfîrşit...” „Dar care e ghemul 
meu?” „la acela de-acolo!” Băietul se uită şi vede coşcogea ghem 
mare: „Apoi dar nu-ți mai tai eu mielul!...” şi la fugă. 

D-na Maria Tihu, Botoșani 


E. Firele. Viaţa. Sîngele 


Vin turci 
Cu măciuci, 
Dau în cap 
După cap. 
Curge sînge 
Roşior 

Cu pozderia 
Din fuior. 


S-a văzut la Dochia, de 1 mart, cum să pun două fire de lînă la gît: 
albă şi roşă, împletucite, ca să fie omul rumăn și sănătos peste an. 


Un fir roş de lînă se poartă și la mînă, ca să nu te diochi. 


Fata dacă se mărită, mirele, între alte prezente, îi trimite, la 
români, peteală împreună cu bomboane; la străini, se trimite văl. 
La români, fac peteala sîmbătă sara şi duminică dimineață, o pun 
miresei pe cap, cînd se duce la cununie. Dacă se mărită o văduvă, nu 
i se pune pe cap nici văl, nici peteală, ci o boneţică de horbotă. La 
teară, se cunună în ştergar. 


Prin satele de prin jurul Cernăuţului, fetelor de la țeară li se face 
cunună de berbenoc; peteală nu pun. A doua zi după legătoare, dacă 
mireasa a fost curată, i se mai pune cununa pe cap şi o leagă cu 
basma roșă, ca cinste, altfeli nu. Dacă a fost fata fecioară, de bucurie, 
să leagă colacii de pe masă în cruciș cu mărgean roş şi-i împodobește 
înfigînd crenguţe de călină, dar, de regulă, să leagă în cruce cu 
tigaie roşă. În şip, pun călină şi leagă în cruciș la şip lînă roșă, 
asemenea la pahare; leagă hornul, masa cu roş în cruce, pe casă pun 
steag roş, prin casă, pe sub podele, urzesc cu aţă roșă. La poartă, pe 


412 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


la fereşti, leagă roş şi pun buchete de călină. La vornicei, pun la băț 
roş și la mînă. Nuna își leagă roș la mînă și-și pune în cap florile 
miresei, cari le apucă, și sfaștele, şi vatajeii şi le pun la pălărie. 
Apoi trimit cu colacii cei împodobiţi şi şipul împodobit pe vornicei şi 
pe sfaște la părinții miresei, să-i poftească pe sară la pripoi (la 
băutură, să bea paharul de cinste, „paharul cel dulce”). Acolo acasă, 
sfaştele (călțunăresele) leagă iarăşi totul cu roş. In Mahala, e 
obiceiul că vătăjeii se leagă cruciș peste piept cu două şăluţe roși, 
iar în Ropcea, costişet peste piept, şi îmbracă straiele miresei. Sara, 
cînd vin părinţii, îi leagă în jurul capului cu tigaie roșă, și pe toţi cei 
poftiți şi e mare bucurie. Dar de nu e cum trebuie, în jurul capului 
şi la toate celea, se leagă tort crud, pe casă pun un băț cu bulendre, 
sparg lingurele, paharele şi închină la părinţii miresei,dîndu-le să 
beie şi e mare rîs. 


Atunci cînd se închină paharul cel dulce, să închină din partea 
miresei și darurile la rude; darul socrilor constă din ştergar şi că- 
meși; tot cămeşă se dă şi nunului, iar ştergari, nunei; precum şi 
altor femei înrudite cu mirele, iar la toţi barbaţii de faţă, cîte o 
naframă, închinîndu-li-se alături cu paharul: 


Poftim o naframă de in, 
Să-ţi ştergi musteţele de vin! 


Fiecare dă în schimb bani sau alte daruri și mai cu samă atunci 
cînd a fost mireasa cinstită. 


* 


După cum a urzit Dumnezeu pămîntul, tot astfeli, din porunca 
lui Dumnezeu, se urzeşte şi omul în pîntecele maicei sale și astfeli, 
vezi de abia urzit puiul în găuace. Fără de voia lui Dumnezeu, nici 
un fir de păr nu se mișcă. 


Cînd este mort în sat, să nu pui cloște, căci vor fi morți puii, iar 
dacă ai cloşte şi se vorbeşte de mort în casă, să mesteci sub ele 
ouăle, ca să nu piară puii. 


Cînd este mort în casă, cei de casă să nu coase, să nu toarcă, că le 
amorţesc mânile ; nici să se pieptene, nici chiar migieşii, că le amor- 
țeşte capul. 


La mort, nodul la aţă cînd coși, se face cu mîna stîngă, iar de 
moare flecău sau fată, nu se înnoadă nimică, ca să se poată căsători 
cel ce a rămas. Pentru mort, e pacat să coşi tare, de nădejde, căci el 
n-are să mai trăiască să poarte, ci să însaili numai — și acul cu aţa ce 
rămîne o înfigi lîngă el. 


Femeia îngreunată, cînd merge la mort, să-și lege o codiță roşă la 
degetul cel mic; că amorteşte în ea copilul sau că e galbăn. 


Tot femeia îngreunată, cînd vede ceva urît, să-şi puie degetul cel 
mare în brîu. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 413 


Dacă vrai să dai la biserică sălindari pentru sanatate, noroc, 
trebuie să măsori feştila la lumînarea ce o dai, pe trup, să fie întocmai 
cît e omul de mare. 


Asemenea, se măsoară şi toiagul la mort, care, apoi, se încolă- 
tăceşte ca un culbec. 


Nodurile 


x 


Dacă păşeşti peste un copil şi faci apoi nod, copilul acela nu mai 


rY 


creşte. Botoșani 
Cînd coşi ceva pe trup, să ţii o aţă în gură, că-ţi coși mintea, uiţi 
totul; de ţii aţa, cade pe aţă răul. General 


Pentru ca să nu uiţi un lucru, faci un nod la basma — semn ca 
să-ţi aduci aminte. 
(Se va vedea deznodatul buricului vol. II“) 


Pentru ca să nu te vorbească oamenii, înnozi cu cînepă gurile şi 
mintea dușmanilor. 


(Se va vedea la farmece.) 


Cînd te duci la cununie, să nu înnozi nimic pe lîngă trup, să fie 
totul slobod, că se înnoadă drumul, norocul. Mihalcea 


La mort, dacă rămîne în urmă femeia sau barbatul tînăr, să nu-i 
înnozi nimică mortului, căci nu se poate căsători cel rămas. Alţii 
anume înnoadă părul mortului în cap. 


Părul în cap se înnoadă în cruciş în creştet, dacă cuiva îi curge 
sînge din nas, să se oprească. Botoșani 


Pentru ca să nu meargă barbatul unei femei la altele, să facă 
femeia nouă noduri pe o aţă şi să le coasă în cingătoarea barbatului, 
cînd se mărită. Cioturile aceste se fac şi spre Sf. Andrei. 


Cu aţă, se poate lega puterea barbatului și se poate dezlega; 
dezlegînd în apă anumite noduri. Tot asemenea se face și pentru 
închiderea cu udul. 


Cu piedica de la mort, se leagă la fete şi la ficiori cununia. 
Deznodînd nodurile de la pînză, se deznoadă cununia. 


Cînd are femeia curgere mare, să ardă nodurile de la pînză sau 
nod de găsit şi să beie. Mihalcea 


Femeia ce nu face copii să ardă noduri de găsit şi să beie. 
Pentru făcut copii, să beau cioturi de brad. 


Cînd naşte femeia copilul, se cunoaşte pe nodurile ce se află pe 
loc câţi copii are să mai facă. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


414 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Cînd vine vita de la alungat, s-o loveşti în deșerturi cu două 
gheme şi să-i înnozi vîrful cozei, ca să se înnoade în ea vițelul. 
Mihalcea 
Nodul de la funie s-a văzut. 


(Vezi cum se înnoadă diavolul vol. I, p. 396.) 


Noduri se fac la brîu, pentru dragoste, ca să-ţi vie cineva; și în 
păr. (Se va vedea la farmece, vol. II.) 


Cu noduri de găsit, e bine să-ți desfaci de uri, deznodînd nodul în 
apă — şi cu apa ceea să te speli. 

Cu cînepă de vară, se înnoadă junghiurile. 

Aţă sau curmei de găseşti, să nu iai; că-ţi poți lua boală, junghi 
sau huit în casă, căci nu ştii cu ce farmece l-a fi aruncat cineva. 

Cînd coși ceva, nodul sau ciotul — cum zice poporul — nu se face cu 
mîna stîngă, că-i merge omului îndărăpt. Mihalcea 

Despre un om mic, se spune că e un „ciot”, adecă ciot de copac. 

De demult, cînd vrun tînăr îşi căuta mireasă, ca să-i cerce rabda- 


rea, se ducea şi-i da un scul de aţă încîlcit şi înciotat, ca să-l descîl- 
cească şi care reuşea a-l depana, pe aceea o lua. D-na Popovici, Strojineț 


Sudoarea. Strănutul. Scuipatul 


Ca să nu asuzi la mîni, să nu umbli în ziua de Paști cu sare pe 
mîni. Botoșani 

Cînd auzi trăgînd clopotele pentru morţi, să nu-ţi faci cruce, căci 
de-aceea asuzi la mîni. 


Ca să nu asuzi, să te ştergi de traista saracului şi mai mult nu 
vei asuda. 


Cînd mergi la vrun bolnav, să amiroși sudoare de subsuoară și 
nu te teme că te vei molipsi de boală. Roșa 


* 
Cînd strănuți la vro ocazie, să zice că ai să isprăvești în bine 
ceva. E bine cînd strănuţi la sărbători. 


Cînd strănuțţi — ceialalți îţi spun: „Să fie de bine! Bucurie! Chef!” 
In Bucovina, să spune că ai să beai rachiu. 


Dacă strănuţi pe cînd să vorbeşte ceva, se zice: „lată, e drept. 
Povestitoriul nu spune minciuni.” 


După strănutat, îndată ţi să spune: „Sănătos!” şi mai ales dacă 
strănuţi noaptea, căci de se află vro strigoaică aproape și nu ţi s-a 
spus, te poceşte şi mori. La cai, să spune „zdorov!”, ba și la copii. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 415 
Stupitul vine de la necuratul. (Vezi de ce stupim, vol. I, p. 26.) 


Stupeşti pe cineva de bajocură. Se zice: „Stupi-te-ar mîțile şi 
cînii”, cînd ocăreşti pe cineva. „Stupi-te-ar mîțele, în toate cotruţele.” 
„Stupeşte-l în obraz!” 


Să nu stupeşti pe nime, că pe ceea lume îl lingi. 
Femeia grea să nu stupească cînele, că are copilul păr pe limbă. 


De orce rău, ca să-l întorci, stupeşti. Dacă te numără cineva cu 
alții în casă, omul cel numarat moare, dar îndată să stupești şi nu 
se prinde. 


Dacă se vorbeşte despre cineva nenorocit, despre un orb, olog, 
despre un mort — şi altul te pune în măsură —, îndată să stupeşti. De 
pildă: „Cutare mort tare bine samana cu d-ta.” Atunci ar trebui să 
zică: „Nu fie de-o măsură!”, ca să nu zică într-un ceas rău. 


Cînd se joacă copiii de-a mijoarca, cel ce vine mai degrabă la 
locul unde amijeşte stupeşte; să se cunoască că a fost. 


Ca să nu-l deochi pe cineva, îl stupești. Se zice: „Stupeşte-l între 
ochi, ca să nu-l deochi.” 


Cînd te sparii, îți stupeşti în sîn. 


La botez, cînd ceteşte preotul lepădările, cumătrul suflă peste 
copil şi stupeşte; se leapădă de necuratul, îl stupeşte. 


Cînd pierzi ceva din ochi, pune dracul coada peste lucrul acela, 
atunci faci în modul ce s-a văzut, vol. I, p. 397. 


Cînd găseşti un ban, îl stupeşti, sau cînd îţi vine cel întăi ban, ca 
să nu se deoache. 


Să nu stupeşti în foc, că capeţi bube la gură, focuşor. 

Să nu stupeșşti pe vatră, că ţi-s mucoşi copiii. 

De te stupeşti pe strai, e bine, capeţi bani. 

Furca, cînd mîntui de tors, să n-o laşi goală, macar s-o stupești. 


Stupitul e de leac, orce bubă s-o stupești. De albaţă, stupeşti în 
ochi, dar numai stupitul de la o femeie curată ajută. 


De boala cea rea, cîte ape treci, tot să stupeşti şi să duce răul cu 
apa. 


La tot descîntecul să stupeşte, ca să se ducă cu stupitul boala, 
descîntîndu-se că: 
Să piară, să răspiară, 
Ca roua de soare, 
Ca spuma de mare, 
Ca stupitul în carare. 


416 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


„Stupitul cucului”, un ineluş din ouăle unui insect, ce se găsește 
pe crenguțele copacilor, îl pun femeiele la gît în mărgele. 


Stupitul Ielelor — se va vedea vol. III”. 


F. Imbrăcămintea oamenilor. Curăţenia 


Unghia. Părul. Cînepa 


Dintăi şi-ntăi, oamenii erau îmbracaţi cu unghie; aşa cum avem 
noi la degete, aveau oamenii pe trup. Dar cînd au greşit strămoşii 
noştri Adam şi Eva, Dumnezeu le-a luat îmbrăcămintea de pe dînşii 
şi au ramas goi; numai cît atîta semn ne-a lasat nouă astăzi, cît la 
degete. 


(Vezi furca şi cociorva vol. I, p. 136.) 


De demult tare, oamenii aveau păr pe trup, trăiau în pădure şi se 
chemau oameni de pădure; erau proști şi nu le trebuia nimică, nici 
foc. Dumnezeu a văzut că nu-i bine așa şi le-a mîntuit neamul, a 
făcut oameni de lut, oameni în piele. Pe aceştia, Sf. Magdalena, 
vrând să arete că poate ceva înaintea lui Dumnezeu, a zugrăvit pe 
hărtie niştre straie şi i-a îmbracat, arătînd oamenilor că şi ei să-și 
facă așa, şi de-atunci umblă îmbracaţi. Ana Sava, Mihalcea 


Luna s-a făcut dintr-o femeie îmbracată păn’ în pămînt cu 
cămeșă ; (s-a văzut). 


Zice că dintăi, a făcut Dumnezeu un om ş-o femeie; dar ei nu se 
grijau, nu se îmbracau, nu se spalau; sta lepul pe ei. Dacă a văzut 
Dumnezeu așa, a schimbat: le-a dat păr pe trup, ca la vite. Dar tot 
nu era frumos; față era de om şi încolo cu păr. A făcut apoi un om și 
l-a îmbracat frumos şi le-a spus că aşa să facă şi ei şi de atunci se 
îmbracă şi nu mai au păr. 


Omul, dacă se grijeşte şi se îmbracă frumos, orşicui îi place; fie 
macar şi urît la față, dar tot i se șede mai bine şi ţi-i drag de el. lan 
nu griji şi nu mătura într-o casă și vei vedea cum va fi! Dar cum ai 
uns, ai grijit, parcă e altă casă, ţi-i mai mare dragul să şezi în ea. 
Pentru aceea a lasat Dumnezeu sîmbăta, ca omul să se grijească de 
sfinta duminică; să-l găsească sărbătorile curat. 


Zice că odată s-au fost înscris unii oameni lui Dumnezeu și alții 
necuratului şi necuratul i-a spus unuia din ai lui ca să meargă în 
pădure să se spînzure. Omului i-a părut rău că s-a dat diavolului şi 
a mers pe la oamenii lui Dumnezeu să-i întrebe ce să facă. Oamenii 
l-au învaţat că, în ziua ceea, să nu se schimbe, să nu se grijască, să 
meargă cît mai negru şi flenduros și tăvălit cu funingene şi cu glod. 
Da oamenii diavolului, auzind, l-au învaţat ca să nu asculte, să se 
gătească, să nu meargă aşa. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 417 


Cînd a venit ziua hotărîtă, dracii s-au dus la pădure, ca să fie 
acolo cînd se va spînzura, să-i iaie sufletul. Au mers și oamenii lui 
Dumnezeu ș-au început a-l stupi și a-l tiohăi, de hîd ce era. Dracii, 
cînd l-au văzut așa de urît, l-au stupit şi ei şi l-au lasat; au zis că 
dacă-i așa, nici lor nu le trebuie. Dochiţa Marianciuc, Mihalcea 


Curăţenia: a te îmbraca, a te spala, a te griji e de la Dumnezeu. 
Sf. Duminică, dimineaţa, la toată casă întră, dar unde nu e măturat, 
nu e grijit, nu întră. De sărbători, dacă casa nu e grijită, Maica 
Domnului întră în casă şi se pune pe un cui şi plînge — şi plîng şi 
fereştile şi păreţii, dacă nu-s grijiți. 


Sărbătorile merg la Dumnezeu, cînd au ele sobor, şi spun cum au 
găsit la fiecare casă şi cine e mîrșav și nu ţine legea. 


Așa precum lui Dumnezeu îi place curat, necuratului îi place să 
fie necurat. El atunci se bucură, cînd în casă e mîrșav, e nerînduială; 
el acolo şede şi îndeamnă pe om să nu se grijască, să nu se pieptene, 
să fie flenduros, învaţîndu-l să spuie şi la ceilalți oameni să fie tot 
aşa. Ecaterina Pantea, Mihalcea 


S-a văzut cum se clocește pe necuratul etc. 


x 


Cînepa e mare lucru. Ea e sfintă, căci îl îmbracă pe om și e aşa de 
chinuită! La cînepă, cîtă muncă e? Femeiei care lucrează la cînepă, 
îi iartă Dumnezeu din pacate. De aceea, nu este mai mare pacat 
decît a fura cînepă; pe ceea lume, îmbli s-o dai, dară n-o ia. — Zice că, 
dacă fură omul un sac de păpușoi, n-are așa pacat, cum are pentru 
un fuior; pe ceea lume sufletul acela se înăduşă și blastămă trupul: 
„Voi, ciolanelor, să nu mai putreziţi, că voi ați luat şi amu eu mă 
înădușş şi mă chinuiesc!” Pachina Fidirciuc, Corovia 


Mai mare pacat decît a fura ou şi pînză nu mai este, pentru 
munca cu care ele se fac. 


(Vezi la preoți.) 


E mare pacat pentru tors a nu plăti bine, de aceea, se dă la tors 
totdeauna şi sare, pentru cît îmbală femeia, pentru puterea ce i se 
duce. Alta, care a înșelat-o, îi dă sare în loc, ca să n-aibă pedeapsă 
pe ceea lume. Broscăuţi 


.. Să nu mai ajungă cineva să se hrănească din furcă! Ai mai 
văzut din furcă bogăţie? Cîte zile şi nopţi trebuie să te muncești 
pentru ca să-ţi agoniseșşti puţina hrană?! Șcheia 


Mămăliga cu aţă nu să taie, că-i sărăcie; să ai un cuţit de lemn 
anume pentru mămăligă. Botoșani 


Dacă ai vro cerere la Dumnezeu, să iai de la cineva să torci şi, cu 
banii acei cîştigați pe tors, să dai liturghie la biserică, căci e tare 
primit. Ca de pe furcă, nu e mai așa primit de pe nimic. Pe o cucoană 
din Moldova o alungase bărbatul; ea a mers într-un sat şi a luat de 


418 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


la femei de tors — a dat liturghii la biserică şi într-o demineaţă, 
numai ce vede trăsura cu 4 cai şi boierul venind după dînsa! 


În ziua de Ana Zacetenia, e bine de început tot lucrul, că merge 
cu spori. În ziua aceasta, să deapănă tort pe sită şi se face un 
călepaş; să spală bine, să sfințește şi apoi faci din el o biciușcă. 
Aceasta e bună, cînd încep fetele la stative, s-o lege la mînă, că 
lucrează cu plăcere şi cu spori — apoi, e bună să se mîie vaca cu ea, 
cînd merge la junc, să nu meargă de multe ori. Ropcea 


(S-a văzut fuiorul ce să sfințeşte la Ovidenie.) 


Cu tortul ce s-a învaţat întăi o copilă, dacă este vro boală prin 
țeară sau dacă te temi de vrun rău, să încunjuri casa de trei ori, că 
nimică nu se poate apropia. Mahala 


Urzitoarea, dacă o pui după casă, nu se apropie nici un rău. 
Idem 
(Se va vedea vol. II“, holera și cămeșa.) 


Cînepa de vară e bună pentru junghi. O suceşti îndărăpt pe fus 
sau pe o lingură şi legi îndărăpt 9 noduri, spuind descîntecul. Pui 
aţa în apă și pui cărbuni: focul să ardă, să alunge, iar apa să spele 
răul, să-l curăţe. Apoi legi peste trup în cruciși și zici: „Eu nu leg aţa, 
dară leg junghiurile şi le trimit să meargă pe capul celui ce le-a dat.” 
Cu apa aceasta, bolnavul se spală și apoi o aruncă unde nu îmblă 
oamenii sau pe părău, iar aţa o poartă nouă zile şi apoi o dă pe 
părău. 

Junghiurile le trimit fărmecătoarile acele cari fac pe ursită, pen- 
tru ca omul să moară. 


Descîntec de junghi 


Stăi, junghi, nu junghie! că mă duc la arat și la samanat. 
Stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ț-oi da! 

Stăi, că mă duc la cules și mă duc la topit, 

Stăi, junghiule, stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ţ-oi da! 
Mă duc la scos din baltă și la întins, la uscat, 

Stăi, junghiule, stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ț-oi da! 
Stăi, junghi, că mă duc la bătălăiet şi la melițat și la periet, 
Stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ț-oi da! 

Şi mă duc la tors, la jărghiet şi la depanat, 

Stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ţ-oi da. 

Stăi, junghi, de junghiet, că mă apuc la urzit, 

Stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ț-oi da! 

Stăi, că mă apuc de nividit şi de țesut, 

Stăi, că dacă nu-i sta, munca cînepei ț-oi da! 


Pînza am gătit şi cămeşa am croit. 
Cămeșa o am purtat şi peteci în gunoi o am aruncat. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 419 


Cum nu s-a ales nimic din cămeșşă, 
Așa să nu se aleagă nimică din junghi!... 


(Apoi înnoadă în apă nouă cioturi.) 


(În apă descîntă.) 

La fîntîna răsădită 

Este-o fată despletită 
C-un ochi de apă, 

Şi cu unul de foc. 

Ochiul cel de apă 

Stînge pe cel de foc. 

* 


(Pentru spăriet, să va vedea descîntecul cu spata la „ceas rău”.) 


(Să va vedea păpuşele făcute din peteci de la 9 case. Cămega la 
boale.) 


Strigoiul. Cînepa 


O fată avea odată un ibovnic; el s-a dus la catane și a murit, dar 
la fată tot una venea şi fata ieşea la dînsul în tindă — şi atîta o pupa 
şi atîta o cuprindea! Mă-sa-i zice: „Fată hăi, el nu se poate să fie, că 
doară ai auzit că-i mort. lan uită-te la picioarele lui: fă-te că scapi 
fusul şi dacă vor fi copite de cal, să ştii că-i strigoi.” Fata s-a făcut că 
a scapat fusul, cînd a venit, da el iute s-a plecat şi i l-a rădicat. A 
doua sară, tot aşa. A treia sară, s-a plecat ea mai repede şi a văzut: 
copitele cu păr, ca la cal. Şi mai mult nu s-a dus fata la el în tindă. 

Catrina Lucaci, Șcheia 


* 


Da altă fată iar avea ibovnic şi el a amăgit-o să meargă cu dînsul. 
Ea ş-a luat un val de pînză şi ce ş-a mai fi luat acolo; cînd ajunge la 
casa lui,... acolo era mormîntul. El îi zice: „Întră tu întăi!” — Ea îi 
spune: „Ba întră tu; nu te teme, că m-oi duce; dacă te temi, prin- 
de-mă de poale” şi i-a dat capătul pînzei și ea cu valul, la fugă, pănă 
ce l-a lasat tot dezvălit, şi a alergat în pădure într-o casă pustie; 
acolo era alt mort pe masă. Ea a întrat şi s-a ascuns pe cuptor şi al 
ei a venit după dînsa şi a strigat să-i deschidă ușa — la ist din casă. 
Dar cînd a deschis, cucoşul a cîntat şi au căzut amîndoi peste prag: 
unul încoace şi altul încolo şi aşa a scapat fata. Pe urmă, oamenii 
i-au îngropat, li-a înfipt cîte un par în inimă şi n-au mai înviat. 

Catrina Lucaci, Șcheia 


Cînepiștea 


Odată în cîmp, era o casă pustie şi fetele se strîngeau de făceau 
şezătoare. Au mers mai multe fete din sat ş-au mers şi două surori: 
una mai mare, fată-n gîțe, da una sub dînsa, codăncuţă. Și au întrat 


420 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


şi nişte flecăi străini în casă. „Buna vremea!” — „Buna vremea!” S-au 
pus la şegi, la sfat. 

Codăncuţa a scapat fusul şi cînd s-a scoborît să îl ia, a văzut 
cozile lor pe sub laiță; a chemat pe sora ei să vie afară şi i-a spus. 
Soră-sa a chemat şi pe alte fete, dar ele n-au vrut să se ducă, da ea 
cu soră-sa a fugit. 

Strigoii ceia, numai au ieşit cele două afară, şi le-au apucat pe 
celelalte la spintecat şi le-au înşirat maţele prin cuie, da capurile 
prin fereşti, şi fuga după acele două şi le-a ajuns pe o cînepişte. — „Da 
ce fugiţi voi aşa?” — „Fugim, că ne-a bate mama acasă!” — „Ian staţi 
oleacă!” Ele au stat. Se uită ei. — „Da aice ce-a fost samanat?” — 
„Cînepă”, zice fata. „Da ce-i aceea cînepă ?” — „Aceea din care se fac 
cămeşile.” „Ş-apoi cum o lucraţi voi ca să faceți cămeşi?” „Cum: Ia 
mai întăi, arăm.” „Şi pe urmă?” — „Pe urmă, o sămănăm.” — „Şi pe 
urmă?” — „Pe urmă, o grăpăm.” Şi tot aşa rar îi spunea: „O culegem, 
o punem în baltă ş-o topim. O spălăm, o bătălăiem, o melițăm, o 
răghilăm, o periem, o facem caier şi o torcem. O rășchiem, o 
depănăm, o urzim, o țesem, o ghilim, o croim.”. Şi cînd a voit să zică 
„ş-o facem cămeşă şi ne îmbrăcăm”, da cucoşii în sat au început a 
cînta şi atunci ei au pierit. 

A doua zi, merg mamele să întrebe de ce n-au venit şi fetele lor? 
Ele nu le-a spus nimică. Au mers și cînd le-au văzut cu dinții rînjiți 
în fereşti, li s-a părut că rîd. „Tu Marandă! Tu Frosină! Haideţi 
acasă!” Cînd se duc înlăuntru, trupurile pe jos şi ele moarte!... 

Strigoii nu mănîncă, numai aşa îl rup pe om. 

Dochița Hurghiș, Mahala 


Vidmele 


Vidmele sînt mai rele decît strigoaicele cele ce iau mana de la 
vaci, spune Maria Semeniuc din Roșa; ele, demult, şedeau prin pă- 
duri şi mîncau oameni. 


Odată, o vidmă din pădure, în chip de fată, tot venea prin sat şi 
chema fetele la șezătoare; zicea că să vie, că poate s-or mărita, că ea 
va chema flecăi. Și care fete cum mergeau, mai mult nu se întorceau, 
le mînca cu 12 zmei ai ei. 

La o casă, erau trei fete; ea vine într-o zi şi cheamă pe fata cea 
mai mare: „Fa, vină desară la mine la şezătoare, că vezi că nu te 
întreabă nimene; poate te va vedea cineva şi-i vei cădea dragă şi te 
va lua!” Fata zice: „M-oi duce.” i 

Cum vine sara, ia fata şi se pornește prin pădure. Li iese Sf. 
Petru înainte: „Intoarce-te înapoi, că nu-i de tine!” Se întoarce ea şi 
fuge pănă acasă. 

A doua zi, iar vine vidma: „Bată-te focul să te bată, cît te-am 
aşteptat asară; au fost o mulțime de flecăi și tu n-ai fost. — Eu chem 
pentru voi ficiori şi voi nu veniţi!” 

„M-oi duce eu”, zice cea mijlocie. Ia fata şi se duce. Îi iese Sf. 
Petru prin pădure înainte: „Intoarce-te înapoi, fată, că nu-i pentru 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 421 


tine unde te duci!” Ea ia şi se întoarnă, dar nu spune nimic ce-a auzit 
acasă; nici ea, nici soră-sa. 

Vine, a treia zi, iar vidma: „Ardă-vă focul să vă ardă, ce proaste 
sînteţi; eu vă chem, vă aduc flecăi, poate vă veţi mărita și voi nu 
veniţi!” 

„M-oi duce eu cu bună samă, leliță”, zice cea mai mică. Cum se 
face sara, îşi ia un cucoş negru subsuoară și se duce. li iesă şi ei Sf. 
Paul înainte: „Întoarce-te înapoi, fată, nu te duce!” „Ba mă duc” şi 
se duce. 

Ajunge la casa ceea. Întră înlăuntru, da vidma şedea în pat; da 
prin ferești și prin cuie, plin de capete de fete și gîțele spînzurau; 
iar pe laiță, trupuri. Ea vede că nu-i bine, dar tace, nu zice nimica. 

„Ai venit? Sui-te pe cuptor şi toarce!”, zice vidma. Da poate i-i 
foame? Ia şi-i dă picioare de fete, răcituri — şi murături din degete. 
Fata se tot făcea că mănîncă şi arunca la spate. 

Iacă vin cei 12 zmei. „Da pe asta cum s-o mîncăm?”, zic ei. „S-o 
fierbem, s-o frigem or s-o tăiem şi s-o mîncăm crudă?” „Va fi bună 
că-i tînără!” Amu, la miezul nopţii, vidma s-a fost schimbat, nu mai 
era fată, ci zmeoaică. „Lasă c-om mînca-o, zice unul, dar mai întăi să 
ne spuie cum se face cînepa.” 

„Mai întăi, o sameni”, zice fata. „Şi apoi?” o întreabă el. „Apoi, 
creşte şi se coace.” „Ş-apoi?” „O culegem.” „Ș-apoi?” „O punem în 
baltă.” Și aşa le-a spus toate pe rînd: cum o topesc, cum o bat, cum 
o raghilă, cum o perie, păr ce a ajuns la cămeşă. Cînd a spus: „Şi se 
face cămeșa”, atunci şi cucoşul: „Cucuriguuu !” și toţi au picat. — Şi 
ea peste dînșii și la fugă. 

Cînd a ajuns acasă, nu putea vorbi; i-au sfinţit apa şi apoi a spus 
cum fetele ce se prăpădeau erau acolo toate prinse. Pe vidmă au 
prins-o ş-au tăiat-o şi au îngropat-o bucăţi. 


Glasul al șeptelea 


Era odată un preot, că el nu ştia prea bine glasul al șeptelea — şi, 
de frică, căci a auzit că are să vie mitropolitul, el a dat protopopului 
doi boi şi la un diacon de pe lîngă mitropolitul alți doi, ca să-l învețe. 
Ei l-au învaţat, dar pănă ce a venit acasă, a uitat. 

A doua zi, avea să vie vizitaţia şi el nici în ruptul capului, nu-și 
aducea aminte. Stă el suparat; dar și mai suparată era preuteasa, 
că-i părea rău după boi. Aduce ea o cofiţă cu fuse, se pune lîngă sobă 
şi prinde a le cerca în palmă, cari vor sfîrîi mai bine; şi cîntă pintre 
dinţi, un glas ce ea singur” nu-l ştia: Trara, rara, ra, ra, ra — trara, 
rara, ra, ra, ra! 

Da preotul, cum sta c-o carte în mînă la masă, sare din loc şi 
începe a striga. „Ţine, preuteasă, ţine; c-aista-i glasul al şeaptelea!” 
Ea i-a cîntat foarte mult, doar l-ar învaţa ; dar peste un ceas, preotul 
iar l-a uitat. 

„Nu-i nimic alta de făcut, zice preuteasa, decît că mîne, în biserică, 
cînd te va întreba mitropolitul pe sfinţia ta, să tușşeşti şi eu voi 


422 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


alunga gîștele primprejurul bisericei şi voi cînta, iar sfinţia ta vei 
auzi.” Lui atîta îi trebuia, ca să pornească, căci pe urmă ştia. A 
ramas aşa. 

A doua zi, vine mitropolitul şi-l întreabă tocmai glasul al 
şeptelea. El încoace, încolo, începe a tuși. Preuteasa, de afară, începe 
şi ea a cînta: 

Voi, copiii mitropolitului, 

Daţi boii părintelui, 

Căci preuteasa a găsit glas' al 7-lea 
In cofiţa cu fusele. 


A început şi preotul, dar mitropolitul, auzind cîntecul de afară, 
opri pe preot şi strigă să vie preuteasa să cînte. „Măi, care aţi luat 
boii preotului, strigă înfuriet mitropolitul, să-i dați înapoi, că vă rad 
barbele!” Și a ramas preotul cu glasul al 7-lea și cu boii. 

Auzită în Botoșani 

(S-a văzut despre gîscă.) 


Lucrul cînepei 


Cînepa e a femeiei, ca să îmbrace casa; dacă găsește fata cînepă 
cu două spice, va fi gospodină, va face multă pînză. Mihalcea 


In Moldova, cînd încep toamna a se înroşi călinele, femeile încep 
a se apuca de tors şi torc toate cîșlegile şi tot postul păn' la Crăciun. 


(Despre sărbători — cele două săptămîni, s-a văzut.) 


Numai de Filipi nu torc (zilele de la începutul postului), căci se 
torc lupii la casă, — cum tragi firul din furcă, așa se trag ei. O babă 
a zis că nu se teme, căci doar n-or veni la ea pe cuptor — şi a tors. 
Lupii au făcut la cuptor bortă şi au mîncat-o. Femeile ce torc, spun 
că n-au chip să iasă iarna afară, căci necontenit le umblă lupii pe 
lîngă casă. 


La tors sara, se adună mai multe; fac şezători, la care vin şi 
flecăi şi cîntă, spun poveşti, şuguiesc, ca să nu le fie somn. (Poveştele 
nu se spun ziua, că se rupe cămeşa la dos.) Astfel lucrînd, petrec 
femeile şi tortul sporeşte. 

Cînd au destule fuse, rîşchie tortul pe rîșchitor, numărînd jiră- 
biele, ca să poată ști câţi coți de pînză au să urzască. 

Căleapul cel mare are 30 de jirăbii; cel mic, 20. 

Căleapurile acestea le zolesc cu leşie, ca să fie curate; le boiesc, 
dacă este trebuință, şi apoi le deapănă gheme, de stau păn' la ţesut. 


Care e harnică se apucă degrabă la țesut, căci: 


Decît în ghemuţ, 
Mai bine în petecuț! Botoșani 


Rostul pînzei merge ca să se țese iarna, fiind de-ajuns timp; iar 
primavara, e de bilit şi de cusut, de aceea se cîntă: 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 423 


Cine țese-n postul mare 

Pînză-n ladă nu mai are, 

Da cine țese la Ispas 

Are pînză de ramas. Brăești 


In postul mare, o croieşte şi lucrează și pînză nu mai are; pe cînd 
la Ispas, cînd e lucrul cîmpului, pînza nu poate fi lucrată şi are de 
ramas. Pe astfel de femei le rîd: 


Pus-a lelea pînza vara 
Ș-au mîncat cînii mînjala! 
Mînjala se face din făină, ungîndu-se cu ea tortul, ca să fie mai 
moale şi să meargă uşor la ţesut. 
— Ce ţi-i, lele, pînza rară? 
— Îi pricina de mînjală! 
O pînză de laudă: 
Pînza mi-i ca gheaţa, 
Marginea cu laița, 
Subţire de rară 
Şi creață de noduri! Brăești 


Pusei pînza după casă, 
Cine-a trece tot s-o țasă! 


(Cîntece despre pînză se cîntă mai ales la nuntă.) 


* 


Cînd urzești, nivideşti, de-ţi întră în casă atunci cineva harnic, 
pînza merge uşor, repede; dar de-i cineva moale, leneș — şi pînza aşa 
merge. De e cu minţile împrăștiate, se rup ațele și numai noduri e 
pînza. Tot aşa şi dacă e atunci sfadă în casă. 


Şi orşice lucru ce-l începi, dacă îţi vine pe sporiul acela un om 
leneş în casă, apoi şi sporiul așa îți merge. De aceea se zice, cînd 
necăjești: „Știu că mi-a fost spornic cutare!” Dară dacă întră repede 
o femeie voioasă şi zice repede: „Doamne-ajută!” Atunci, repede şi 
cu veselie merge. Ana Constantinovici, Broscăuţi 


După ce ai gătit de urzit, pui călepul pe ușă, să umble cum umblă 
ușa. Şi cînd porneşti pînza, cine întră în casă să zică: „Rostul mare 
să umble tare!” Şi iute să meargă și să se puie în fundul casei, pe 
laiţă. Șcheia 


La stative, se pune oleacă de ceară, căci necuratului tare-i place 
să se apropie. O femeie țesa în stodoală și toată noaptea el 
hodorogea; dară dacă pui ceară, nu vine. Ilișești 


Natra 


Natra se cheamă capătul pînzei de la urmă, capătul urzelei. Pe 
natră totdeauna sînt noduri, încîlcituri. Cît timp se ţese pînza şi se 
rup firele, poate le înnoadă în cruciş, nu vede bine de unde e firul, la 


424 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


natră toate greşelele se grămădesc; trebuie să aibă cap şi rabdare 
femeia, s-o scoată la capăt. 


Pentru natră, care n-o țese, se dă barbatul. Așa, zice că odată o 
femeie țesuse pînză şi natra-i era lehamete s-o gătească. Intră alta 
în casă şi zice: „Ţ-oi țes-o eu, da mi-i da barbatul?” „Ţi-l dau”, şi a 
ramas fără barbat, că a trebuit se i-l deie. De aceea, amu la natră se 
silesc; se tem să nu rămiîie fără barbat. Legenda aceasta e generală 


Cînd tai pînza, te învăleşti bine pe cap, că ţi se paşte părul. 
General 
Cînd scoţi stativele, mături degrabă casa, ca să iasă lenea. 
Mahala 
Cînd mîntui pînza, cu beţele de la pînză, dacă e femeia îngreunată 
în casă, să încunjure casa de trei ori — şi de va vedea barbat, face 
băiet; de femeie, fată. 


In Şcheia, spun ca să încunjure casa un băieţel calare pe bețe. 


Fata, cînd mîntuie pînza, să iasă pe prag cu beţele şi dincotro vor 
bate cînii, într-acolo se va mărita. Bagiurea 


(Cu privire la măritat, la pînză, cămeşi, se vor găsi multe la 
farmece.) 


Gurile. Sfada 


Cînd rădici urzitoarea din loc, să torni apă în locul în care a stat, 
pentru guri, să nu te vorbească oamenii. 

Cînd mântui pînza, să torni îndată apă pe tălpige, ca să potoale 
gurele, că apa-i sfinţită; dacă nu torni, te vorbesc. 

Cînd mântui pînza, dinţii spetei îi uzi, torni apă de sus de curge 
pănă jos, pănă a nu o scoate din stative, de guri. Mihalcea 

Spata, în ziua ceea, de ai împrumutat-o, să nu o dai înapoi, că 
huiesc oamenii, cum huiește războiul, asupra femeiei celia. General 

Iţele se cuvine să le legi cu o aţă, că de nu, tot una sar, cînd una 
în sus, cînd alta, și-i sfadă-n casă. 

La meliță şi la bătălău, să cuvine să lași oleacă de buci, să-i 
astupi rostul meliţei, că te vorbesc oamenii. 


Despre o femeie gurișă să zice: „Gura ei ca melița!” 
Pînza scoasă din stative, s-o laşi să steie păn' a doua zi; să n-o 
aduci în casă, să n-o apuci la lucru, pentru guri. Mihalcea 


Cînd un lucru e gata, să zice: „Gata-i, ca cămeșa cea de soacră, 
fără gură şi fără mîneci.” Astfel i-o făcuse noră-sa, ca să n-aibă gură 
de vorbit, nici mîni de bătut. 


Cînd speli cămeșile şi le pui la uscat, le pui cu gura-năuntru, ca 
să nu te vorbescă oamenii. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 425 
Marta să nu te îmbraci cu cămeșă, să nu te piepteni, de napaste. 


Să nu te ştergi de mînecele cămeșei, de fața de masă, pentru 
napaste — alţii spun că uiţi totul. 


De poalele cămeșei de să șterge fata, îi e barbatul beţiv. 


Cămeșa sau orce strai să nu porți niciodată pe dos, că-ţi merge 
totul pe dos. Moldova 


In Mihalcea, dacă îmbracă copiii straiul pe dos, spun că-i vor 
bate cineva. Aici, îndată ce observă cineva că a îmbracat straiul pe 
dos, îl dezbracă şi-l calcă cu picioarele ş-apoi îl îmbracă. 


Cînd nu poţi dormi, să întorci cămega pe dos. 


Cămeșa să întoarce pe dos, ca să alungi farmecile, să-l depărtezi 
pe diavolul. Broscăuți 


Cînd te sparii, să rupi gura de la cămeşă şi să stupeşti. 
Mihalcea 
Cînd ţi se răsare în gîtiță şi nu te poţi răsufla, ai să ai cu cineva 
huit; să muști îndată gura de la cămeşă de amîndouă părțile, îndoită 
cu dosul spre față, şi să zici: „Cum n-are nimică cămeşa cu trupul 
meu, aşa să n-aibă nime cu mine nimic.” Stănești pe Molniţă 


Îmbracatul. Purtatul 


Cînd îmbraci copilul întăi în cămeșă, să dai de trei ori cuțitul prin 
cămeșă. Tot astfel şi omul, cînd îmbracă o cămeşă nouă, întăi să 
petreacă de trei ori de jos în sus prin cămeșă pîne, sare, zahar şi 
cuțitul, ca s-o poarte sănătos şi cu de toate. Mihalcea 


Marţa nu să croiește, s-a văzut. 
Cînd să croieşte o cămeșă sau un strai, — atunci cînd începi a 
tăia, să urează ca să-l porţi sănătos. 
Să-l porţi sănătos şi voios 
Şi să-ţi faci altul mai frumos. 
Pe acesta să nu-l părăsești 
Şi cu altul să te-nnoieşti! 
Noiţe cînd capeţi pe unghii, ai să te-nnoieșşti cu straie. 
Aţa de se-nnoadă la lucru, ai să te fuduleşti. 


Cămeși cusute cu pui, spun bătrînele că e pacat să porţi, căci 
florile pe cămeșşi, altiţele sînt iscodite de diavolul. 


(S-a văzut vol. I, p. 26). 


Ştergari în 3 ițe, în 5, în 7, e pacat să porţi, pentru că e muncit, ca 
şi ouăle cele muncite ce să fac de Paşti.  Pachina Fidirciuc, Corovia 
Cînd moare femeia, e pacat s-o îmbraci cu cămeşă cu altițe, cu 
ştergare muncite, căci sînt grele, iar dacă are încă şi mărgele, 
sufletul trece prin toată mărgica, de canon. Mihalcea 


426 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Un lucru, dacă-l dai cuiva de pomană, un strai, să-l dai cu toată 
inima, căci dacă ț-a părut rău, să rupe degrabă or îl pierde acela. 


(S-a văzut de ce rod şoarecii straiele.) 


Straiul trebuie să-l cruţi, să-l cinsteşti, căci şi el pe tine te va 
cinsti. 


„Un par, dacă-l îmbraci, și încă e frumos, d-apoi omul!” 


Unii, ce nu cred tare în straie, zic că „nu face straiul pe om, ci 
omul pe strai!” 


Alţii, care cred, spun că atîta-i a omului pe lume: dacă nu te-i 
îmbraca frumos şi dacă nu-i mînca bine şi nu-i petrece, la ce mai 
trăieşti! 


Visurile despre cînepă, îmbrăcăminte 


Cînepă de visezi, e săracie, grijă, e scîrbă. General 
Cînepă de visezi topind, e mare scîrbă. Mihalcea 
Cînepă lucrată în pite, are să-ţi ardă ceva lîngă casă. Idem 
Visînd că într-o casă se bate, se lucrează cînepă, acolo are să fie 
boală grea şi are să moară cineva. D-na Anast. Constantinovici 
Torcînd de visezi, ai junghiuri. De la aceeași 
Torcînd de visezi, faci drum. General 
Torcînd lînă de visezi, drum bun; — cînepă, drum rău. Șcheia 


Torturi, pînză, cămeșşi de visezi şi că le întinzi, sînt drum. 
General 
Cămeși de visezi spălînd, sînt lacrimi. 


Pînză încâlcită, un interes ţi se va încâlci. 

Îmbracat frumos de te visezi, e bine, noroc. 

În straie vechi de se visează fata, se va duce după un prost. 
Fata de visează că capătă prezent o basma, un tulpan, se mărită. 
Basma albă de visezi, petreci, joci. 


Cu capul gol de te visezi, e pagubă, ca şi cum te-ar dezbraca 
cineva. 


Cu pălărie pe cap, e bine, e cinste. Botoșani 
Gol de te visezi, te vor prada talharii sau e sărăcie. 

În roș de te visezi, ai să păţeşti o ruşine. 

În alb de te visezi, spun unii că e bine, alţii că e boală. General 


În blană de te visezi îmbracat, e boală. Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 427 
Fuioare de visezi, pînză lungă, e viaţa îndelungată. Andrei Motoc 


Cămeșă lungă, Dumnezeu îţi lungeşte zilele. Același 


G. Dragostea. Pînza 


Dacă, după ce te-ai spalat, te ștergi de același ştergari deodată cu 
altă persoană, te vei vedea cu ea pe ceea lume. Botoșani 


Cînd ţi se dezleagă straiul, să descinge, te doreşte cineva. 


Cînd se dezleagă mărgelele sau cămeșa de la gît, la fată, au să-i 
vie pețitori. 


De pestelca unei femei dacă te ştergi, eşti nebun după ea. 


Cu aţă sau scamă din strai, se poate face de dragoste cuiva sau 
de ură. (S-a văzut nodurile.) 


Cîntec 


Frunză verde mintă creaţă, 
Dă-mi, nineacă, un ac ş-o aţă, 
Ac şi aţă să-mi cîrpesc, 

Cu mă-ta să mă iubesc. 

— Dacă ţi-i nineaca dragă, 
Ia-o-n braţe ş-o dezmiardă, 
Nenişorule! 

Ş-o dezmiardă, ș-o adormi 

De cu sară pănă-n zori. 

— Şepte hotare-am calcat, 
Şepte murgi am obosit, 

Şepte bice-am despletit 

Păn' pe maică-ta am găsit! Broscăuţi 


La țară, flecăul ia fetei basmaua sau inelul şi dacă le dă la alta e 
semn că pe aceea o iubește; iar cînd îşi schimbă amîndoi băsmălele 
e semn de dragoste între ei şi făgăduință că se vor lua. Tot astfel şi 
inelul, după cum spune şi cîntecul: 

Măi bădiță, bădişor, 

Nu-mi trimite-atîta dor, 

Pe ape și pe izvor, 

Pe gurița tuturor. 

Vină singur dumneta, 

Să-ţi dau gura ş-o basma, 

Vină singur, singurel, 

Să-ţi dau gura ş-un inel. Strojineț 

În Mahala şi în alte sate din Bucovina, sîmbătă sara, cînd se face 


logodna, fata îi coasă flecăului la brîu o basma şi el îi dă bani în 
schimb. 


428 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


In Ropcea, îi dă basmaua duminică dimineaţă, lîngă biserică, 
înainte de a se pune la cununie. 


Sîmbătă sara, îşi trimit unul altuia darurile, ce constau din 
schimburi; de asemenea, şi la socri, prin niște femei şi vătăjei, 
însoțiți de muzică, cari joacă şi cîntă. 


(Cântecele se vor vedea la nuntă vol. II”) 


Cînd întinde mireasa mîna să ia straiele, vătăjelul le trage înapoi: 


Nu te grăbi la luat, 

Cum te-ai grăbit la măritat! 

Te-ai lăcomit la măritat, 

Cînipioara ţ-ai lasat. 

Şede cînepa de an 

Încuiată-ntr-un bostan! Iordănești 


În Şcheia, duc daruri mai mult din lînă; aice se cîntă: 
Oi, oi, oi, mîndre bălăi, 
Mîndru mi-aţi cîntat pe văi. 
Oi, oi, oi, mîndre saine, 
Mîndru mi-ți cînta pe mine. 
Oi, oi, oi, mîndre cornute, 
Mîndru mi-ți cînta pe munte. 
Hulubiţă albă-n pene 
Mîndru-mi cîntă prin dughene, 
Dar te-a prinde hulubu 
Și te-a lua cu dînsu. 


Vătăjelului, la băț, i se dă basma, pentru ca să meargă să pof- 
tească oamenii; şi cu bățul acela, toată nunta o comandează. Cînd 
porneşte jocul şi iese din casă, face cu bățul cruce la ușă. 

Mireasa, cu basmaua în mînă, ia paharul, cînd i se închină — şi de 
basmale se ţin cu toţii, cînd încunjur cu danţul masa. Ceea ce se 
face, (precum se zice) ca să nu fie goi. Tot pentru ca să aibă pînză de 
ajuns şi să nu fie în casă golatate, dau înainte de nuntă preotului: 
mireasa, ştergari — şi mirele, naframa — precum şi celelalte daruri 
în ştergare şi năfrămi, ce să dau la acei ce au ajutat la nuntă, la 
neamuri, la nuni şi la alții ce au venit. S-a văzut. 


Prin satele din Bucovina, trimete mirele sîmbătă sara, pentru 
mireasă, dimpreună cu darurile, şi hobotul miresei, care e un tulpan 
de matasă roșă. 

Pe la mijlocul mesei, după cununie, se caută să se înhoboteze 
mireasa. În unele sate, ea fuge şi se ascunde; vătăjeii o găsesc, o duc 
ş-o pun după masă şi vor s-o înhoboteze; druștele însă nu lasă, dar 
le dau bani și apoi aruncă nunul sau vătăjelul hobotul, purtat pe 
două bețe de măr sau de răchită, miresei pe cap, cu care îi acopere 
toată fața. 

Lăutarii cîntă cîntecul hobotului: 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 429 


Tulpănel cu două feţe, 

Dragostele-s cu blîndeţe; 

Cine le ştie purta 

Uşurele-s ca pana, 

Cine nu le știe purta 

Mai grele-s decît piatra! Iordănești 


Atunci vătăjelul o dă pe mîna mirelui. Mirele îi aşterne pulpana 
hainei sale, dacă-i e dragă, să șadă. Altul nu vra. Mahala 


Pe masă, stă găina acoperită; vătăjelul pune deasupra băţul şi 
nu lasă să se descopere, pănă ce nu-i dă mireasa basma la băț. 
Atunci se cîntă cîntecul bradului; iar cînd rădică băţul, se poate 
rupe găina şi mînca. 


Cîntecul bradului 


Legana-s-ar, clătina-s-ar, 
Legana-s-ar brazii-n codru, 
Să se roage vîntului, 
Vîntului, pămîntului, 

Să mi-l taie la tulpină 

Şi mai jos la rădăcină, 

Să mi-l scoată gros la șes, 
Să mi-l facă săhănele 
Săhănele, păhărele, 

De cinstit nănașilor 

Şi vouă, slujbaşilor. 


Cînd o duc pe mireasă la casa mirelui cu zestrea, se cîntă foarte 
multe cîntece despre hărnicie şi lene și despre lucrul cînepei. 


Sara, cînd o duc la culcare, îi iau cununa de pe cap şi-i pun un 
ştergari. A doua zi, nuna îi face „capul”, adecă cîrpa sau legătoarea. 
La cîrpă, îi pun cînepă în cap, lînă, ca să aibă; apoi îi învălesc părul 
cu peteci, o îmbrobod cu ştergari și, de a fost cinstită, o leagă cu 
hobotul cel roş pe la frunte. 


In Moldova, nu se face cîrpă, dar se leagă cu tulpan și deasupra 
i se pune peteala, de i s-a cuvenit. 


Cîntecele de legătoare sînt foarte de jale. Din ceasul acela, ea nu 
mai poate să umble cu capul gol, nici să poarte pe cap floare. Mireasa 
plînge, cînd i se cîntă: 


Gîţişoare poleite, 

Nu-ţi umbla descoperite, 

Gîţişoare gălbioare, 

Nu v-a-ncălzi sfîntul soare! Broscăuţi 
Gîţişoare poleite, 

Nu vi-ţi mai vedea-nflorite, 

Numai hojma acoperite! Strojineţ 


430 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Gîţişoare gălbioare, 

Nu-ţi purta la vară floare, 

Pînzătură și tulpan 

Şi bădiţa cel balan! Ropcea 
* 


Cînd se naște copilul, mama trebuie să dea la moașă „mîneci”. 
Atunci cînd o spală moaşa cu agheazmă, ea trebuie să-i șteargă 
mînile cu pînza numită astfeli; căci, altfeli, moașa e plină de sînge 
pe ceea lume pe mîni. 


(Se va vedea vol. II'.) 


Cînd se naşte copilul, de-l învăleşti atunci în cămeşa mamei, 
iubeşte pe mama, de într-a tatei, pe tata. Botoșani 


În Năsipureni (Basarabia), se spune că să nu-l puie pe băiet, cînd 
se naşte, în cameşă femeiască, că se bate tare după femei, iar de-i 
femeie, se bate după barbaţi. De aceea, păzesc mamele şi pun fetele 
în cămeşi femeiești și băiații în cămeși bărbătești, ca să nu le fie 
copiii lucru rău. 


Copilul, cînd se naște, să nu-l pui în nou, că nu trăiește mult. 
Botoșani 
Fata, de o pui în strai bărbătesc, e bărbătoasă și vice-versa. 
Mihalcea 
Proverbul spune: cînd spui că iubeşti pe cineva mai tare: „E mai 
aproape cămeșa decît rochia sau paltonul!” 


Cît de tare o iubeşte nora pe soacră: 


Merge nora la fîntînă 

Cu cămeşa soacrei-n mînă; 
Face-odată jap! în baltă... 

— Na-ţi-o, soacră, că-i spalată! 


(Se va vedea pînza și rușinea vol. II" Sf. Magdalina vol. III”). 
* 


Costişet pe mînecă, 
Cu lelea prin cînepă! 


(Raporturile sexuale le pun românii în paralelă cu cînepa. Astfeli, 
au şi o mulțime de ziceri, gîcituri, chiuituri şi cîntece, pe cari, din 
cauza cuprinsului lor pornografic, nu le putem reproduce.) 


Soacra și nora 


O soacră s-a pus ramaşag cu noră-sa că ea va toarce mai subțire 
decît dînsa, doar ar face-o de rîs înaintea barbatului ei, că nu ştie 
toarce. — „lan uite-te, dragul mamei, cît de subţire torc eu, dar 


* Aceste volume nu au mai fost publicate de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 431 


femeia ta cît de gros toarce!” tot zicea baba ficiorului. „lan lasă, 
mamă, zice ficiorul, că ce-i gros acopere ce nu-i frumos; da ce-i 
subţire să meargă-n pădure!” 

Şi chiar așa a fost, căci, cînd s-a venit la țesut, din tortul cel gros 
a făcut pînză, da din cel subţire n-a putut face nimic, că s-a rupt ş-a 
trebuit să-l arunce totul. Botoșani 


În o poveste, să spune cum că s-a sfătuit femeia cu barbatul să 
facă ceva soacrei, să n-o mai năcăjască atîta cu torsul; macar 
miercurea să-i dea pace. Şi el a amăgit-o pe babă — dar nu să poate 
spune cum. — E vorbă de Sf. Miercure. 


* 


Cîntece 


De-ar vrea Dumnezeu să dea 

Să mă duc la Mahala 

Să-mi prăvăsc ibovnica 

Cum culege cînepa. 

Ea pe mine m-a-ntreba: 

— Ce caţi, bade, pe-aicea? 

— Oleacă de apă rece. 

— Iat-o cofa, ia şi bea 

Păn ce nu iau o nuia. 

— Batîr ia-mă şi c-un druc, 

Păn' nu te pup, nu mă duc! 
Ostrita 


Mă duceam vara la munte 
Şi lasam copile brude. 
Şi de-acolo cînd veneam, 
Copilele erau mirese 
Şi cînepele culese. 

Corcești 


Frunză verde lemn uscat, 
De-acasă cînd am plecat, 
Tat-a rămas la arat 

Şi maica la săcerat, 

Da mîndruţei i-am lasat 
Cînepa nesamanată 

Şi gura nesărutată. 

In streini, am stat o vară 
Ş-acasă am venit iară. 
Cînepa i-am samanat 

Şi gura i-am sărutat. 
Frunză verde de sacară, 
La catane m-am dus iară 
Şi-napoi cînd am venit, 
Cînepele erau topite 


Şi mîndrele-mbătrînite. 

Cînepele erau culese 

Şi mîndrele din sat alese. 

Cînepele erau în baltă, 

Ş-a mea mîndră măritată. 

Şi de s-ar fi măritat 

De la noi a treia sat, 

Nu mi-ar fi aşa banat. 

Maica mea mă mîngîia 

Şi din gur-aşa-mi zicea: 

— Satu-i mare, fete-s multe 

Și mai mari, şi mai mărunte, 

Ţi-i găsi una de frunte. 

— Maică, măiculița mea; 

Ceru-i mare, stele-s multe 

Şi mai mari, şi mai mărunte, 

Dar ca luna 

Nu-i nici una, 

Aşa mare, luminoasă, 

Ca și mîndra de frumoasă. 
Corcești 


Puterea gătelei 


De-ar şti badea, s-ar pricepe 

Din ce dragostea să-ncepe: 

De la gîtul cu mărgele, 

De la picioare spălăţele 

Şi poale cu găurele. 

De la ochi, de la sprincene. 
Mahala 


Frunză verde alămîie 
S-a pus lumea-n hărăţie, 
Socot că mi-or strica mie. 


432 


De-ar muri şi de-ar crapa, 

Nimică nu mi-or strica, 

Că eu ştiu a farmaca: 

Cu hurmuz de cel maşcat, 

Umblă bădiţa turbat. 

Cu hurmuz de cel mai bun, 

Ş-a umbla badea nebun, 

Cu hurmuz de cel în muchi 

Ş-a îmbla badea-n genunchi! 
Ropcea 


Frunză verde ş-un curechi, 

Puişorul meu cel vechi 

A ramas un pozevenchi. 

Dar și eu, o pozevancă, 

Mă purtam cu fusta albă 

Şi hurmuz de cel turnat 

Să-mi umble badea turbat. 
Comărești 


Barbatul gătit 


Frunză verde de salată, 

Drag mi-i badea cum să 
poartă, 

Cu zobon cu vîrsta lată 

Şi cuşmuţă brumărie. 

I-i drag lui, mi-i drag şi mie. 
Ostrița 


Frunză verde rujă-mplută, 

Ficioraşul de la curte 

Cu sprincenile făcute, 

Cu buzele rumenite, 

Cu ciubote văcsuite, 

Să primbla prin cerdeac 

C-un toiag de liliac 

Şi s-a pus pe-un scăunel 

Ca să-mi scrie-un răvășel. 

Dar şi eu i-am cuvîntat 

Că nici eu n-am căpiat: 

El din gîndul lui a scrie 

Și mă-sa n-are să ştie. 

Las să vie singurel, 

Ca să vorbesc eu cu el! 
Zureni 


Păunul. Pînza paingănului 


— Draga mamei cea jucată, 
Ce eşti așa suparată? 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


— Da am fost la fîntîniță 
Ş-am văzut puiu-n portiță, 
Gătit ca o păuniţă. 
El a rîs şi eu n-am rîs, 
Inima mi s-a aprins. 

Brăești 


Păunaș de la hinteu, 
N-ai văzut păunul meu? 
Ba eu, bade, l-am văzut, 
Bine nu l-am cunoscut. 
Era cu zimți şi cu pitele 
Şi cu ţinte de inele, 
Ş-am cerut să mi le deie, 
El a zis c-ar să mă ieie. 
Decît să merg dup-acela, 
Mai bine m-oi spînzura 
De creanga sovîrvului, 
În mijlocul târgului. 
Dorna 


Uite, mamă, cum mișelul 

Vrea ca să-mi iaie inelul. 

Eu îi zic ca să mi-l deie, 

E] zice c-ar să mă ieie. 

Cînd aș ști că m-ar lua, 

M-aş duce şi m-aş spînzura 

În mijlocul tîrgului, 

De pînza paingănului! 
Broscăuţi 


Iubirea de-o potrivă 


Foaie verde trei castale 
Ş-asar-am făcut ocoale 

Pe la poarta dumitale. 
TŢ-am văzut rochița-n poale, 
Pe la poale natarale, 
Natarale fir de fir 

Şi-n mijloc un trandafir, 
Trandafirul franțuzesc, 
Stau pe murg şi mă gîndesc 
Cu cine să mă iubesc? 
M-aş iubi cu d-ta, 

Nu ţi-i faţa ca a mea. 

Am trei covale de hîrtie 

Şi una de buiama 

Samănă cu faţa ta. 

— La bădița, la cerdac, 
Iese-un trandafir de leac, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 433 


Ce să fac să-l pun la cap 

Să mă-ntrebe de ce zac? 

Sau de cori, sau de lungoare, 

Or de dor de fata mare. 
Botoşani 


Pentru cine nu-ţi place, 
nu te gătești 


Frunză verde de lemn scris, 

Bun ibovnicel mi-am prins, 

De-a avea vro minte bună, 

L-aş ținea macar vro lună, 

De-a avea vro minte rea, 

Depărcior de casa mea! 

Că tu știi, bade, prea bine 

Că mie, de mi-ar fi de tine, 

Almintrelea m-aş purta: 

Albuță ca lebăda, 

Rumenă ca călina 

Şi frumoasă ca ruja. 

Geaba vii, geaba te duci, 

Geaba rupi nişte papuci, 

Geaba banii cheltuiești, 

Că mie nu-mi trebuiești. 
Horecea 


Frunză verde iarbă neagră, 

Ilincuţă dragă, 

De ce-mi porți cămeşa neagră, 

Ilincuță dragă? 

Poate apa ţi-i departe etc. 

Or focul îţi e pe gheaţă, 

Or soponul s-a scumpit, 

Or ţi-i barbatul urît? 

— Mie apa mi-i în casă 

Și soponul mi-e în ladă 

Şi focul îmi e pe vatră, 

Dară nu ştiu ce-am pățit 

Că mi-i barbatul urât! 
Broscăuţi 


Jălirea 


Foaie verde poamă neagră, 

De ce-mi porți cămeşa neagră? 

— Las s-o port, c-aşa mi-i 

dragă. 

— Or cu apa te-ai sfădit, 

Or soponul s-a scumpit? 

Sa iai apă din părău 

Şi sopon de la Bacău. 

Dinaintea casei mele, 

Trece-un rînd de rîndunele, 

Dar acelea nu-s rîndunele, 

Acelea-s puice de-a mele... 

— De cînd te-ai dus, băieţele, 

La grumaz n-am pus mărgele, 

Nici pe degete inele. 
Mihalcea 


Puiculiţă dragă, dragă, 
Învălită-n basma neagră, 
Ce să fac s-o dezvălesc, 
Inima să-mi răcoresc? 


Nevasta suparată 
pentru găteli 


Puiculiță mea iubită, 

Ce şezi tristă şi mîhnită? 
Ai întrat în vrun pripus, 

Că ţ-am făcut vrun neajuns? 
— Ia taci, frate, nu grăi, 

Că nu te pot suferi. 

Bine este ca să taci, 

Dacă nu știi ce să faci. 

Mie mi-i jele şi alean 

De-o rochiță, de-un tulpan 
Şi de-un colanaș de druml. 

— Rabdă, soro, cum vei putea 
C-om trece peste raia 

Şi ne-om purta cum vom vrea. 


(Cîntec vechi de la d-na M. 


Greculesi Dumitriu, Botoşani.) 


Proverb 


„Or te poartă cum ţi-e vorba, or vorbeşte cum ţi-e portul.” 


1. Fir. 


434 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


$ 2. Portul la români 


În Bucovina, se poartă femeile cu catrinţă, ca în partea muntelui, 
în Moldova. În spate, poartă pieptari, cojoc, suman sau manta de 
aba, cînd ninge sau e timpul a ploaie; pe cap, poartă ștergari. Că- 
meșile sînt de două feluri: „cameşoaie”, aceste au croiala comună; pe 
la gură, cu floricele şi, de pe spate pe piept, un alt rînd de desemn 
mai mărişor, iar pe mîneci au: sau pui aruncaţi la o distanţă egală, 
sau un desemn lung de sus pănă jos, prin mijlocul mînecei, numit 
„stîlp.” Acestea sînt de purtat, pe cînd „cămeșile” se fac cu altiţe şi cu 
mai multă cusătură pe mînecă și sînt mai mult de ţinut, fiind foarte 
grele pentru purtat. „Cămeșile” se fac din patru laţi: doi dinainte şi 
doi dinapoi, deosebit de bucăţelele ce se adaug pe umăr pentru altițe. 
Cămeșa e încrețită la gît cu „băzărău”, care trebuie să fie tare, căci 
altfeli, rupîndu-se, ar cădea pe umere în jos cămeșa. 

Altiţele sînt două bucăţi de pînză patrată, care să coase deasupra 
mînecei; pe aceste se coasă vro 5 rînduri de desemne anumite, ce 
sînt potrivite pentru altițe; care pot fi: un desemn întreg sau 
floricele, figuri mici, așezate una lîngă alta. 

Desemnul, la altițe, e același pentru toate rîndurile, atîta numai 
că rîndurile sînt despărțite prin niște dungi mai înguste, cusute pe 
dos, în coloare galbănă sau portocalie, roșă sau neagră, numite măș- 
cățele, uneori sînt numai de fir galbăn sau alb, cusut în lanţujel. În 
Mihalcea, unde satul e rusificat, „măşcăţelele” se numesc cu acelaş 
termin, iar firul se numeşte „hir”. Un rînd de aceleaşi măşcăţele se 
fac şi în lungul altiței, pănă spre gît, pentru ca să mărginească 
altita de cămeșă. 

Cusătura pe altiţe e „în crucițe”, ca cea de canva, sau „jumătăţi”; 
printre aceste, mai vine şi cusătura „lanţujel”, mărgele sau fluturi. 
Un desemn ciudat, la altiţe, e „perciunul”, avînd o cusătură grămă- 
dită, din jumătăţi, cari nu lasă să se vadă deloc pînza. Sub altiţă, 
sus pe mînecă, se coasă niște desemne pe dos, numite „încrețală”, 
fiindcă merg firele drept, ca și cum ar încrețţi, numai cît merg pe 
număr, pentru a putea face desemnul. Desemnele acestea sînt foarte 
frumoase. Sînt sau portocalii, sau galbene, sau de aţă crudă, neghi- 
lită, care vine verzie şi care, pentru ca să rămăie așa, să fierbe în 
lapte. 

Încreţala să coasă şi pe față, cu mai multe colori; atunci e, de 
regulă, cusută cu jumătăţi de cruciţe. Desemnele încrețelei sînt 
nişte figuri anumite, late aproape cît latul palmei. Astfel este 
desemnul numit „coarnele berbecului”, „cheia”, „ruja” etc. — De la 
încrețală în jos, vine desemnul de pe mînecă. Acesta e, de regulă, 
costişet, constînd din o ghirlandă de flori sau din un desemn, în 
mijloc mai lătuţ, şi pe din părţi alte două înguste, formînd astfel un 
întreg. Astfel de desemne sînt aşezate la distanţă, pănă jos; aice e 
mîneca încreţită, fără a-i lasa vro margină, ca şi cămeşa la gît. 
Desemnele de pe mînecă sînt cusute în cruciţi, sau în jumătăţi de 
cruce, or jumătăți drepte, cu lanţujele și apoi înflorite cu mărgele, 
fluturi şi fir. Altă dată, pe mînecă să face „stîlp”, ca şi la cămeșoi, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 435 


sau „crengari.” Crengariul e un cotor cusut cu jumătaţi, drept la 
mijloc, din care purced pe din părți crengi egale, cu flori. Cusătura 
acestora e un fel de brodărie anumită, netedă (plat, cum s-ar zice), 
cusută pe fire numarate, mai ales cu matasă albă. Această brodărie 
se vede prin satele românești ca Boianul, Mahalaua, Cuciurul etc. 
iar prin Mihalcea etc. Camena, se vede mai ales pe cămeșşile 
pătrînești; e o brodărie veche românească. 

Desemnele, la brodăria aceasta, nu sînt numeroase: se află nişte 
flori cu petale late ca micşunelele, „frunza bradului”, imitînd frunza 
de brad, o compoziţie de figuri patrate, numite „prescurelele”, triun- 
ghiuri şi pui. 

Pe cămeșă, să coasă floricele pe la gît şi la piept, ca şi pe cămeşoi, 
acestea din urmă prelungindu-se pănă jos pe spate. Cămeşile vechi, 
mai toate sînt cusute cu mătăsuri şi cu fir. Acuma se coasă mult cu 
lînă şi mai ales cu bumbac; fluturii în cusătură mai nu să între- 
buinţează. Desemnele mai nouă venite în uz, de gust rusesc, sînt 
urîte, avînd colorile prost armonizate, pe cînd desemnele vechi, de 
gust românesc, îți produc o plăcere, o bucurie, văzîndu-le, dar numai 
femeile bătrîne mai ştiu să le aprecieze; acestea, cînd văd un desemn 
delicat, lucrat mai mult în alb sau negru şi cu puţine colori stri- 
gătoare zic: „To voloschi daune!” (Acesta e moldovinesc, vechi). 

Foarte multe din desemnele ce se află pe aicea se găsesc şi în 
România; între altele, este la scorțuri şi o tipică „floare de crin”, 
desemn ce a fost admirat şi la expoziţie de industrie casnică din 
Cernăuţi, ca margine la o scoarță. 

Un alt desemn la altițe, numit în Mihalcea „cîmpul”, în 
Muntenia, se numeşte „mocănelul”, şi multe altele... 

Ştergarele, în Bucovina, să fac din bumbac gros şi subţire, în 5 
iţe, în 7, în 3 sau numai în 2, învîrstate cu bumbac gros. E mai rar 
ca să fie tot cîmpul ştergarului în desemn; cele mai multe să lu- 
crează în dunguţe: o dungă lucrată din burungiuc sau bumbac sub- 
tire în două ițe și alta cu bumbac gros, în desemn: în cinci sau 7 iţe. 
La capete, să lasă o bucată mare în două iţe, pentru umplut cu 
cusătură, sau lasă dungi mai late. Pe margine, cos un desemn îngust 
în ajur, apoi mai jos: mici găurele şi, pe urmă, vin țarţamurile, de 
multe ori înşirate cu mărgele. Florile ce să coase pe la capete sînt 
foarte frumoase. Mai în uz sînt desemnele cusute cu brodăria ce am 
amintit, cu matasă albă și cu floricele de mărgelușe colorate. Cele 
mai frumoase ștergare se află mai ales în Cuciur-Mare. Unele femei, 
chiar şi în Mihalcea, mai ştiu foarte frumos a „alege” flori pe 
burungiuc. 

Mai demult, pe cînd nu era bumbacul, ştergarile se făceau din 
tort subţire de in și tort mai gros şi se brodau cu matasă. Bumbacul 
a ieşit cînd au ieşit și chibriturile. 

Tot în dungi ca ştergarele, dar dungele mai late şi mai rare, să fac 
şi feţele de perne, precum şi prostirele. Feţele de masă, șervetele se 
fac din cîlţişori, tesute uniform în „ozoare” sau în 4 ițe. Sacii, țolurile 
se fac din buci țesuţi în patru ițe, că-s mai tari, şi cu vîrste negre. 
Traistele şi scorțurele se fac din lînă, „alese” (cu desemn). Briiele se 


436 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


făceau mai demult în dunguţe colorate, înguste, astăzi se fac cu 
desemn „rădicat pe spată”. Catrinţele şi sumanele se fac negre; 

> > 3 bă 
catrințele avînd părţile de dinainte îndungate cu roş întunecat și, 
printre acestea, vîrste mici galbene sau de alte colori. 


Văpselile ce și le fac femeile 


a). Galbăn. Verde 


La văpsit, cea întăi coloare, din care se prind mai bine și celelalte 
văpsele, e galbănul. 

Iai „droghiță” ş-o usuci; freci bine frunzile şi floarea, de le faci ca 
pravul; beldiele le iai și le fierbi, pui o bucăţică de piatră acră şi, în 
apa ceea, moi călepele. Pe urmă, le scoţi şi le presuri cu prav de 
frunză, ca cu cenușă, totul de-a măruntul. Le pui în un ciubăr şi 
torni zama ceea pe deasupra; pui şi o bucăţică de aluat dospit şi le 
laşi să dospească o săptămînă şi apoi sînt gata. 

Dacă vrai să ai coloare verde, după ce scoţi căleapul din droghiță, 
îl pui în borş. Apoi faci leşie iute şi-l porți cu mîna, zbătîndu-l în 
leşie, şi îndată se face verdele cel mai frumos. 


b). Portocaliu 


Iai laptele cînelui şi faci tot aşa ca și cu droghița; pui piatră acră 
şi se face portocaliu ; de e prea deschis, îl mai moi o dată. 


c). Roş 


Roş se face din sovîrv şi din pădureţ. Se ia două părți de sovîrv şi 
o parte frunză de pădureț (de vrai să fie întunecat, — de vrai să fie 
mai aprins, pui pe jumatate pădureț); le usuci bine, apoi le freci să 
se facă făină. Pui apă caldă şi aluat dospit şi lași să dospească pe 
cuptiori o săptămînă. Storci frunza ş-o împrăştii pe cuptiori, iar 
zama o baţi pănă ce face spumă şi, în ea, moi călepele. Le scoţi şi le 
presuri bine cu prav de sovîrv crud şi le așezi în zolniță — sovîrvul 
împrăştiet, în 3-4 ceasuri, s-a făcut roş —, apoi torni şi zama ceea și 
lași trei zile să dospească. Le scoţi şi le usuci și nu se mai spală 
niciodată. (În loc de frunză de pădureţ, se pune și coajă de pădureț 
pisată.) 

Roş se face şi singur cu frunză de pădureţ, uscată şi pisată. Mai 
întăi, moi călepele în căneală de arin, să fiarbă, apoi le presori bine 
cu frunza și stau 9 zile. Le pui la soare cum sînt şi, după ce s-au 
uscat, le speli și capeţi un roş întunecat. 

Roş se face şi cu frunze de măr dulce, fiert în borş. 


Roș din arin 


Fierbi coajă de arin roş, fără piatră acră şi fără calacan, şi moi 
călepele din galbăn și se fac roși. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 437 
d). Negru 


Fierbi mai întăi coajă de arin, fie şi de cel roş, ca să faci din el o 
căneală, pentru ca să se poată prinde boiala; el singur nu dă nici o 
coloare, fără calacan. După ce scoţi căleapul, îl presuri cu frunză de 
perj pisată, pui în zama ceea: rugină de sub tocilă de la covali şi 
rugină de fier din bahne; stă 9 zile, apoi fierbi călepele cu toate cele 
la un loc şi cînd sînt gata, le speli. 


Negru din coji de nucă 


Fierbi cojile de nucă cele verzi, cu rugină de sub tocilă sau cu 
rugină de la părău și bahne, ce strîng anume femeile; se pune şi 
puțin calacan şi se face foarte negru. Boiaua aceasta poate să stea şi 
un an, strînsă în ceva, şi nu se strică; se adauge numai apă rugi- 
noasă-— şi e bună. 


Negru din arin 


Iai coajă de arin negru, pui puţină piatră acră şi o bucăţică mică 
calacan (nu mult, că arde), pui și coji de nucă, dacă ai, — de n-ai, nu-i 
decît —, moi călepele şi se face negru ca cărbunele. 

Lîna, în boiele dulci, nu se prinde, numai în acre. 

Lîna, ca să se poată boi, trebuie mai întăi să stea în huște cîteva 
zile, apoi, se spală bine şi, pe urmă, se boieşte. 


e). Albastru. Verde 


Pentru albastru se fierb surcele negre, cumparate, în borş. Stre- 
cură zama, pisează piatră vînăta ş-o moaie în oțet, apoi o pune în 
zamă să fiarbă. Ia deoparte de moaie bine călepele (din alb), apoi le 
pune cu totul la fiert. De voieşte să fie mai deschis, pune mai puţine 
surcele. 


Verde în usuce 


Apa în care s-a spalat lîna întăi se cheamă „usuc”. O fierbi şi 
curăți bine spuma, pui puţină piatră acră şi moi călepele din galbăn 
şi se face un verde frumos, întunecat. 

De vrai verde deschis, le moi din portocăliu în usuc şi se face 
verde deschis. 


Albastru în usuc 
Moi căleapul din alb în usuc. În usuc, pui piatră vînătă şi se face 
albastru; de vrai să fie întunecat, mai moi o dată. 
f). Văpsele cumparate 


Dacă vrai să faci verde în boia de tîrg, moi boiaua în oțet ş-o 
fierbi în borş; pui călepele din galbăn și le fierbi. 


Orice coloare se moaie cu oţet, numai anilinul cu rachiu. 


Colorile: stacoşiu, violet, roza şi altele se fac cu coloare cumparată 
din tîrg; care, după ce se moaie în rachiu, se pune în apă caldă şi, 


438 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


pentru ca să ţie, se mai toarnă şi „apă tare!”, în aceasta se fierb 
călepele — şi sînt gata. Horecea, Mihalcea, Broscăuţi 


(In Roşa, nu acopăr pasca cu basma roşă, căci sîngeră vita; şi nici 
omul nu e bine să poarte; alb e cel mai sănătos.) 


De vezi întăi miel alb sau fluture alb primavara, eşti sănătos 
peste an; de vezi negru, nu. 


B. Straiele de matasă 


Afară de portul despre care am vorbit în cele premergătoare şi 
care este numai product al lucrului de casă, în Bucovina, se mai află 
şi un alt port vechi în unele sate românești din jurul Cernăuţului, 
precum în Mahala, Boian, Horecea, Ceahor, Molodia, Cuciur-Mare, 
cuprinzînd Chicera şi Stăneştii din districtul Siret, — port care este 
acuma pe ducă. 


Acesta constă din niște rochii de atlas în dunguțţe, ce se cumpără 
gata ; sînt fără mâîneci, lăsînd să se vadă mîneca cămeşei cusută, iar 
la piept, scobite, acoperindu-se pieptul cu salbe de bani de argint. 
Creţi nu au mai deloc; sînt înguste aproape ca cămeșa, se poartă de 
cătră fete la hramuri, la joc şi cînd sînt mirese, apoi le strîng pentru 
moarte. 


În Camina, sat rusificat, ce e înfluențat de Cuciurul-Mare, se 
poartă, de asemenea, numindu-le „riclii”. 

Peste rochie, îmbracă „contoş”, de asemenea de matasă, în dungi 
mici: albastru cu sulferin, avînd garnituri de şireturi împrejur, dar 
foarte rău croit, ca un sac. Altă dată, îmbracă „zăboane” mai lungi, 
fără mîneci, acoperite pe din afară, de la brîu în sus, cu blană de 
dihor; iar în jos, sînt de stofă de brocat sulferin. Ceahor 


Acest port samănă mult cu al doamnelor din vechime, zugrăvite 
prin vechile noastre mănăstiri. 


In Mihalcea, Camina, Cuciur etc., se poartă în aceleași condițiuni 
(a joc, la cununie şi moarte) și „fota”, numită chiar şi de poporul 
rutenizat cu acest nume. 


Fota e o prostire de matasă, albastră întunecat, cu dungi sul- 
ferine la margine şi ţarţamuri. Cu fota pusă în două, se împrejură 
ca şi cu catrința, de sub care se văd florile cusute pe marginea 
cămeşei. Fota are asemanare cu peștimanul, ce se purta mai demult 
în Moldova, — de bumbac albastru întunecat, în cadriluțe albe şi cu 
o dungă albă de jur-împrejur, pe din margine, cu care se împrejurau 
femeile vara, în locul catrinţei, ce se purta numai iarna. 


1. In Mihalcea, chiar în limba rusă, s-a pastrat termenul acesta român, de 
„apa tare”. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 439 


Tot în Moldova, se purta de demult de cătră bătrîne și copile 
„prigitoarea”, ce era o prostire albă, pe care o purtau împrejurîndu-se 
ca şi cu catrinţa. Acest port se vede, dar foarte rar, şi astăzi la babe 
în Bucovina. 

Rochia şi fota să vede că au existat în același timp, căci, pe sub 
rochie, se îmbracă şi fota, din obicei se vede. — Fota poate că era 
purtată de poporul mai sarac şi rochia de bogatașşi, luată ca imitație 
de la boieri. 


În Voloca, Cuciur, ca îmbrăcăminte de iarnă pe deasupra, să 
poartă niște blane mari, scumpe, numite „tîmbare”, acoperite cu fețe 
scumpe. Un tîmbari costă cîte 80 florini. Abia două sau trei femei 
mai au de acestea în sat. Azi, femeiele poartă numai cojoace proaste, 
în Mihalcea, îmbrăcînd cîte două, unul peste altul, de fudulie, chiar 
şi vara! 

Incălțămintea, în satele acestea, constă din ciubote galbene, care 
avînd talpa subțire, ce se vîră apoi în niște papuci tot galbeni, cu 
talpa groasă şi înfloriţi pe deasupra, numiţi „conduri.” 


Schimbarea portului. Pierderea mătăsei 


Portul, de regulă, face evoluţie în mai frumos, mai bun, e neespli- 
cabil cum în Bucovina nu a făcut, ba încă a dat înapoi, luînd portul 
inferior locul portului celui superior. 

Aceasta nu o putem esplica altfel, decît doar prin amestecul cu 
populația străină. Ştiut este că, în Bucovina, de un timp încoace, 
emigrează mereu galițieni, care ş-au exercitat influența şi asupra 
portului. 


Altă cauză poate să fie şi schimbarea condiţiunelor de trai. O 
parte însemnată din populaţia băștinașă a Bucovinei să ocupa 
înainte vreme cu cultura gîndacilor de matasă şi producea o can- 
titate destul de mare de materie brută de matasă, numită burunciuc. 
Ba făceau chiar și stofe de straie de matasă. Astfel, ne spun oameni 
bătrîni din Horecea cum că, în casa tîrgoveţilor Voronca, Găina, 
îmbrăcămintea de pe toate celea în casă era de matasă, chiar şi 
sufitul şi păreţii erau acoperiţi cu matasă țesută de casă. 

Horecea, Roşa etc. sînt suburbii ale Cernăuţilor; locuitorii lor 
erau tîrgoveți, mulţi din ei își aveau dughenele în Cernăuţi, dar cu 
casele şi gospodăriele şedeau în suburbii, unde se ocupau în măsură 
mare cu lucrarea pămîntului şi cu gospodăria casnică; negoțul ne- 
fiind principala lor ocupaţie. Schimbîndu-se împrejurările şi pier- 
zînd negoțul din mîni, au devenit cu timpul simpli agricultori și, 
potrivit ocupaţiunei, ş-au pierdut apoi şi portul. Numai după ante- 
reiele şi giubelele pastrate prin unele lăzi, să vede cum s-au purtat 
părinţii lor. 


În Roșa, influența asupra portului nu a fost aşa de hotărîtoare; 
acolo s-a pastrat o parte bună din portul vechi, după cum vom vedea. 


440 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


În cât priveşte pierderea mătăsei, apoi episodul ce-l reproducem 
din gura tîrgoveţului vechi Gh. Hotinceanu din Horecea este potrivit 
a o esplica: 

Cînd a trecut Bucovina la Austria, erau trei vornici pe teritoriul 
acesta al Cernăuţului: Ciuntuleac în Roga, Grecul în Cernăuţi şi 
Voronca în Horecea. Aceştia primiră ordin să meargă şi să întîmpine 
oastea la pod. Vornicii merseră, dar nu văzură decît cinci catane 
călăreţi, cari, scoțînd săbiile din teacă, întrebară românește: „Ne 
primiți?” — „Vă primim”, a fost răspunsul. — „Ne primiţi?” — „Vă 
privim!” — „Ne primiţi?” — „Vă primim.” Aşa i-au întrebat de trei 
ori. După aceea, au mers vornicii şi catanele spre oraş şi, cerînd 
găzduire, fiecare vornic a luat cîte o catană, două în casa sa. Cînd 
s-au sculat ei a doua zi, era plin de oaste, de căpitenii. Populaţia s-a 
spăriat şi a început a se răzvrăti; aleargă degrabă la vornici şi le 
spune: „Voi ne-aţi vîndut!” Vornicii, ce să facă? Puterea asupra 
poporului era totuşi în mîna lor, dar nu puteau lua nici o partidă, 
neștiind ei singuri pentru cine să stea. 

Intre acestea însă, nemţii, mai cuminţi, le veniră întru ajutor. 
Românii noștri au fost totdeauna iubitori de grădină şi de pomi; 
fiecare avea la casa lui pomete frumoase. Căpiteniile venite se prim- 
blau prin pomete, vedeau așezările lor, cultura duzilor, cuptioarele 
de făcut rachiul etc. IÎncepură a-i lăuda pentru pometele ce le au și, 
ca premii, le dădură la fiecare vornic cîte 100 galbeni în aur; pe 
vremea ceea, era aceasta mult. Văzînd ei bunele intențiuni ale stăpî- 
nitorilor, începură a face pace în popor şi lumea se linişti. 

La cîtva timp după aceea, veni o conscripţie pe la case asupra 
vitelor și le numără şi pomii din grădină. Oamenii s-au spăriat că 
au să trebuiască să plătească dajdie pentru vite şi pentru fiecare 
pom -— şi, lățindu-se vestea aceasta prin comune, se apucară care 
încotro să-şi taie copacii şi tăiară toate pometele, tăind şi aguzii. 
Din ceilalți copaci, au odraslit din seminţe vlăstari nouă, dară duzii 
s-au pierdut şi, cu dînșii, şi creşterea mătăsei. 

Singurii aguzi cari au mai rămas ca martori de pe acele timpuri 
pănă astăzi sînt în grădina casinului militar din Cernăuţi; aici, de 
cum veni Bucovina la Austria, întrară militarii şi ocupară acel loc, 
care, fiind ocrotit, trăiesc pănă astăzi. Astfel s-a stîrpit în Bucovina 
producțiunea mătăsei. 

Nu e de mirare, deci, că a ramas matasa şi pănă azi ca port în 
popor — se poate deci vedea pe ce scară era cultivată atunci. Cît 
despre cusuturele cu matasă românești, s-au putut admira la diferite 
expoziții ce au avut loc în Cernăuţi, adevarate capodopere de gust, 
fineță şi execuțiune. 

S-au văzut mahrame etc. cusute de măna boierițelor noastre şi 
pastrate cu sfințenie de cătră descendenți; între altele, la expoziția 
din anul 1899, s-a putut admira cusătura veche, numită „în bibiluri” ; 
despre care numai din nume să ştia, neavîndu-se idee cum poate să 
fie. Ei bine, e tot ce poate fi mai ideal! Nu-ţi vine a crede că e lucrată 
de mînă de om; să pare că numai zinele, cu degetele lor fine, au 
putut-o executa. Îmi pare rău că-mi scapă numele familiei aristocrate 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 441 


căreia îi aparține. Pe o bandă lată abia de un deget, să află lucrat cu 
acul în găurele fine de tot: cîmpul cu iarbă, copaci cu frunze şi flori 
— petalele gingaș țesute în colorile lor vii — și totul să pare că e lucrat 
astăzi — cea ce poate va fi de un secol. 

Erau mai mulţi metri de cusătură de aceasta, care trebuie să fi 
fost destinată pentru garnitură. 


In limba română, a ramas zicala, cînd vorbeşte cineva tare pe sus, 
cu cuvinte foarte alese, că „vorbeşte în bibiluri”. 


Lucrurile de mînă ale voivodeselor Moldovei, ce se află pastrate 
prin mănăstiri, precum: portrete de domni, în mărime naturală, 
epitafe cusute cu matasă, fir și mărgăritare etc. — ne dau o idee 
despre cea ce era în vechime industria casnică la români. 

Nu e de mirare dacă țarancele noastre mai lucrează şi astăzi aşa 
de frumos cu fir şi matasă, burunciuc etc. — din ce în ce însă, tinde 
a dispărea şi industria aceasta. În Cernăuţi, d-na Sofia Ştefanovici, 
vicepreşedinta Societăței Doamnelor Române, îşi dă silință a rădica 
industria naţională, aranjînd din an în an expoziţii; iar la expoziția 
din Filadelfia, tot ce a trimes a fost plătit îndoit; ba a lucrat costume 
românești şi pentru păpuși, întroducîndu-le în industria mare; o 
meșteră neîntrecută în aranjarea lor, e d-ra Aglaia Lupu. D-na 
Eufrosina Wilhelm a furnizat haine naţionale pentru New-York. Nu 
mai puţin s-a ocupat de a întroduce desemne naţionale în modă, 
prin diferite lucruri de mînă, d-na Elena Popovici. D-na Casandra 
Buberle, proprietară din Bobeşti, a fost întăia care s-a ocupat cu 
industria de casă. D-ei lucrează de vro 50 de ani, cu mare succes, pe 
terenul aceasta; la expoziția din Viena, a obținut diplomă de onoare. 
Producţiuni de ale d-sale: covoare, portiere, stofe de mobilă compuse 
din briîie, au devenit la modă şi au mare trecere în străinătate; ba şi 
principelui de coroană Rudolf, cu ocazia venirei sale aici, i-a pre- 
zentat un covor. 


După cum vedem, se află şi astăzi românce capabile şi serioase, 
cu tragere de inimă la lucru; le urăm numai deplină încurajare şi 
deplin succes. 


C. Portul tîrgoveţesc și costumul național 


Am amintit că horecenii ca şi roşişenii (locuitorii din Roşa) nu 
sînt ţarani; cu toate că, prin vitregia sorței, ajung de multe ori a 
purta şi straie țărănești, cu excepţie de opinci, ei însă nu se împacă 
cu țaranii, — cînd se întălnesc cu ei, îi iau în rîs şi nu-i scot din 
„mujic hadena” (şerpe). Au o ciudă neîmpacată mai cu samă contra 
pletelor acestora şi, de cîte ori pot, le slobod un vîrtej de aţă în păr, 
pe care-l încîlcesc aşa de tare, încît sînt siliți să se tundă. (Vîrtejul 
e o morișcă ce o fac copii vîrînd aţă printr-un bumb, sau prin o 
scîndurică cu două borti. Pe aceasta o învîrtesc mult ș-apoi o lasă să 
se desfacă şi atunci zbîrnîie.) Roşişenii au însă portul mai tîrgo- 
vețesc decît horeceni. 


442 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Portul femeilor, în Roşa, s-a pastrat aşa precum era, pe la mijlocul 
secolului, portul populaţiunei tîrgoveţe în Moldova. Rochia largă, 
creață, cu cercuri şi cîteva betiţe negre de catifea sau tasma galbănă, 
verde etc. după cum se potriveşte — şi mai ales tasma serpentină, de 
multe ori chiar de două colori: albastră şi galbănă etc. Rochia de 
vară e fără măneci — şi la piept tăiată „în care” („cu bustă”, cum se 
spunea de demult,) garnită cu aceleaşi tăsmăluțe pe la gură şi mîneci. 
Rochia, pe umăr, are creţi, care se așează cu acul ca niște mici 
careuri. Mîneca cămeșei e lărguţă, cusută cu matasă neagră, iar jos 
încrețită, avînd un mic volanaş pe margini, cusut cu pui şi găurele. — 
Pînza cămeşei e de bumbac creţ și, pe la piept, cu dungi de borungiuc. 
Izvoadele delicate de pe mînecă sînt ale lor proprii, nu le găseşti prin 
sate. 

Rochiile se fac de stofă de caşmir, coloare vie: roş, verde, 
albastru, alb, şi pe acest cîmp, buchete de flori. Pe cap, poartă șaluri 
turceşti: șaluri albe sau de alt fel de colori vii, cu flori. 

Peste mijloc, se încing cu brîu de matasă în dungi: albastru întu- 
necat şi galbăn. Pe deasupra rochiei, poartă scurteică de postav 
negru, lungă păn! în jos de brîu; e gărnită împrejur cu găitan de fir 
şi căptuşită cu „coţobaie”, un fel de stofă de lînă groasă, flocoasă, 
țesută în patru iţe, verde sau untdelemnie, — iar pe din lături, pun 
deschisuri de postav roş, care se vede, căci scurteica stă mai tot- 
deauna deschisă şi cu părțele de dinainte înturnate, pentru a se 
vedea cămeșa dinainte. Scurteicile de toate zilele sînt de coţobaie. 
Pentru zile de lucru, au un fel de caţaveici de stambă deasă, 
albastră, în patru iţe, cu deschisuri roşi, lungi; păn' mai jos de 
genunchi şi fără blană; iar pentru sărbători, au „ghiordeie”: niște 
cațaveici de postav negru, cafeniu, verde, pănă în pămînt şi blănite 
cu blană de vulpe; acestea devin tot mai rare. 

Pe dedesubt, poartă iarna un feli de pieptarașe, lipite de trup, de 
blană de miel şi încheiate sub umăr,; acoperite cu postav negru, 
cusut cu flori. În picioare, poartă papuci încheiaţi cu gaitan pănă 
sus. 

Barbaţii poartă pantaloni largi de postav sau de stofă de vară, 
numiți raituji — ca şi în Botoşani —, pe la buzunări, înfloriți cu 
gaitane; mintean de postav negru sau albastru-întunecat, cusut cu 
gaitane; iar pe la mîneci şi dinainte, cu deschisuri roşi de postav. 
Poartă contăș, sumane negre şi cojocel. Tinerii poartă pantaloni 
strîmţi, de postav alb, cu găitane negre. Vara, poartă în cap pălării 
de postav roş întunecat; în picioare, poartă ciobote lungi pănă la 
genunchi. 

Mai demult, femeile purtau și peștimane, și caţaveici de satin cu 
dihor pe deasupra şi pe din lături, iar în cap, ştergari; barbaţii 
purtau tot raituji, mintean — şi „dulamă”, o haină cum e amu 
contășul. 


In Clocucica, altă suburbie, spre miezul nopţei de Roşa, se poartă 
femeile ca şi tîrgoveţele din Moldova; ele rîd de roşișence: „Noi, zic 
ele, am ieșit din rochii; — ne purtăm cu fuste cu falbane şi polcuţe și, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 443 


din cioboţele încheiate cu gaitan, am ajuns la cioboţele cu pug 
(gumă)”, Iar pe cap, poartă barizuri şi tulpane. Poartă însă aceleași 
scurteice şi caţaveice cu roş. Acestea se poartă şi de cătră răzeşii din 
Broscăuțţi. 


In satele din apropierea Sucevei, femeile poartă fustă, ca şi în 
Moldova, şi polcuţe sau şi rochii. 


În Moldova, vara mai ales, la cămeșa cusută frumos cu ajur şi 
mărgele şi brodată cu alb, îmbracă fustă frumoasă şi se încing cu 
colane brodate cu mărgele pe catifea; sau cu ghiordane late, lăsînd 
capetele să spînzure într-o parte, ca niște cordele. Rochiile sînt cu 
cercuri şi cu tăsmăluţe pe la poale. Straiul ce-l poartă la frig e 
„cațaveica” de postav, în diferite colori; și dacă nu e toată de vulpe, 
fețele de dinainte sînt numaidecît. Iar pentru zile mai puţin frigu- 
roase, au niște scurteici vătuite cu lînă şi trase cu saiele; de acestea, 
poartă şi barbațţii. (Aceleaşi să văd și în Broscăuţi, în Bucovina. Ba 
chiar şi în portul preoţesc să află asemenea cațaveice, lungi). 


În Moldova, portul barbaţilor, iarna, sînt nişte iţari strîmţi; vara, 
pantaloni de bumbac, creţi ca iţarii; cămeşă lungă, cu mîneci largi 
şi cu horbotă pe la margine. La gît, se leagă cu basma neagră, peste 
mijloc, se încing cu brîu lat: roş, verde, albastru; poartă şi chimiruri. 
Pe cap, poartă iarna cuşmă -— şi vara, pălării negre, de pîslă; în 
picioare, ciubote lungi cu tureatcă — sau opinci. 


În părțile de munte în Moldova, femeile poartă catrinţă. La mo- 
cancele de pe lîngă Odobeşti, catrinţa e ca şi în Bucovina, dar mai 
largă, avînd cîţiva falduri de ambele părţi dinainte. Cele „de pur- 
tare” sînt simple, pe cînd cele cu cari „merg la lume” strălucesc de 
fir şi de peteală, cu cari sînt ţesute — şi de fluturi. 


Ca şi în Bucovina, încing catrinţa peste brîu cu „bete”, cari, în 
Bucovina, se numesc frînghii; acestea sînt simple, în dunguțe colo- 
rate, în lungiș; nu alese, ca în Bucovina, (de care se află şi în 
Muntenia), iar brîul, de asemenea, e simplu, în dungi curmezişe. 


_ Aceleași brîie şi bete se mai găsesc şi în Bucovina, pe la bătrîne. 
In Odobeşti, chiar şi brîiele sînt țesute cu fir. 

Cămeșile se fac cu altițe, ca şi la noi, afară de deosebiri mici; ba 
şi „încreţala” se numeşte astfel şi chiar desenele sînt aproape ace- 
leași. Altiţa e ceva mai mică decît a noastră și mai variată în desen. 
Cusătura ca lanțujelul se numește „înaintea acului”, ca şi în 
Mihalcea. Desenele costişete, de pe mîneci, se cheamă „năsăpite”; 
iar o româncă din Ploieşti îmi spunea că pe acolo se cheamă „rîuri.” 
Mîneca e încreţită sau jos, ș-atunci n-are volan, sau mai sus, şi 
atunci lasă un volan cochet. 

Cele mai multe cămeşi au desen țesut cu arnici (bumbac colorat 
roş, albastru), pe care îl întrebuinţează pus în mai multe fire — şi fac 
desemnul rădicînd cu speteaza. Altiţa uneori e ţesută, dar mai mult 
cusută, precum şi dinaințele, ba și pe spate, de la umere în jos, în jur 
rotund, au o încreţitură frumoasă, pe care fac o cusătură anumită. 


444 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Ceea ce nu se află la noi e cusătura de dinainte, lată de o palmă. 
Cusătura e în crucițe, mai ales cu lînă albastră întunecată, toarsă şi 
boită de ele. Lîna aceasta, fiind creaţă, nu se cunoaște felul cusă- 
turei, viind ca o blăniță. Aceasta o combină cu desemne de arnici 
colorat, care vin înlăuntru; astfel că florile apar ca sculptate, iar 
totul e ca un relief. Florile acestea le fac atît pe dinainte, cît şi pe 
mîneci ; le fac însă şi alese din țesătură. A ţese cu fir, a coase cu „tel” 
(peteală) e aici cu totul la ordinea zilei. 


Ştergarele sînt de burungiuc subţire, cu vîrste de bumbac sadea 
alb sau colorat. Sînt lungi, încît capetele atîrnă pînă la genunchi, 
după ce încunjor de cîteva ori capul. Foarte cochet se îmbrobod 
nevestele cu ele peste „conciul” lor — un cerc oval înalt ca de 2-3 
degete, făcut din lemn și învălit cu pînză țesută în 4 ițe, în ozoare, 
cum le zic la noi. 


Conciul e cea ce e la noi cîrpa; pe acesta îl pune nănaga a doua zi 
de cununie — şi fetele plîng, care-s duioase; le pare rău după flori. 

Fetele îmblă cu capul gol, „în plete”, cum le zic ele. Pun cozile 
dinapoi foarte frumos şi care n-are păr se ajută puind o coadă deose- 
bită, iar peste cap, se leagă cu ghiordane de mărgele, ca şi cu o 
cordea; ghiordanele se numesc, ca şi la noi, „zgărzi”. În picioare, 
poartă ciorapi împletiți cu cîrlige, în ajur, şi mi se pare că opinci. 


Populaţia de la oraș, din Focşani, femeiele se poartă în rochie, 
fustă, polcă, iar barbaţii, în straie de şiac sau straie de pînză colo- 
rată, lucrată în ozoare, de casă, de care poartă şi femeiele. Croiala 
e: pantaloni largi cu mintene etc. Ele se leagă cu tulpanele pe sub 
fălci şi capetele le înnoadă în vîrvul capului; o îmbrobodeală ce nu 
mai există azi în Moldova decît la femei bătrîne. 


Un port deosebit de acesta, la populaţia de la ţară, este portul 
femeilor din Muntenia: cu zadii sau, cum le zic în Moldova, „fote”. 
(Deşi în Muntenia feliul zadiilor e foarte variat.) Zadiele se îmbracă 
în locul catrinţei, peste cămeșa foarte frumos cusută, avînd pe la 
poale şi prin părți desemn. Zadiile sînt două şorțuri: unul mai 
îngust, dinainte şi altul larg, avînd creţi, dinapoi. Sînt ţesute din 
lînă în patru sau în două ițe, cu fir sau peteală prin ele; — colorile la 
zadii sînt variate: roşi întunecate, dar mai ales negre, sau partea de 
dinainte roșă şi cea de dinapoi neagră, sau una roşă şi alta albastră, 
sau amîndouă albe. Pe zadii, se coase desemne foarte frumoase, în 
colori, cu fluturi și tel. Acest costum național se îmbracă astăzi cu 
predilecțiune de către damele din societate bună, la baluri. Costu- 
mele acestea, dacă sînt frumoase şi cînd sînt cu şic îmbracate, fac 
totdeauna un deosebit efect. 


Cămeșuicele sînt sau de burungiuc subţire, cusut cu mătăsuri și 
flori, sau de pînză subţire de bumbac. Pentru cap, se întrebuințează 
ştergarul subţire de burungiuc, care dacă știi cum să-l îmbrobozi, 
face găteala cea mai frumoasă. Foarte frumoase sînt şi mahramele 
de matasă: roşi, albastre — cu salbe împrejur. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 445 


Pentru fete, e mai frumoasă pieptănătura în două cozi, cu cordele 
la cozi şi flori pe cap sau salbă. La acest costum, se adauge şi bondiţa 
de postav, cusută cu şireturi de fir şi aplicată cu flori de postav roş 
sau albastru pe cîmpul alb sau negru etc., din care e făcută bondița. 


Portul naţional al barbaţilor e: ițari strîmţi şi creți de la 
genunchi şi pănă la glezne; cămeşă lungă creaţă, cu dungi de burun- 
giuc, cu horbotă la poale şi cu mînicele largi şi legătoare la gît, iar 
peste mijloc, brîu lat şi curele cu bumbi, atîrnînd din brîu naframa 
cusută. În spate, bondiţă de postav, cusută cu flori de şireturi negre, 
făcute, pe dinainte, ca nişte stele, buzunări etc. La costumul acesta, 
se purta mai de mult, în Bucovina, un sumaieş foarte frumos, de 
postav negru sau și de altă coloare corespunzătoare, croit în forma 
sumanelor țărănești şi înfrumuseţate cu şireturi la piept, la mîneci 
etc. Acesta se purta și la straie civile. Cuşma ţurcănească complec- 
tează costumul național. 


D. Portul vechi 


Un port european a străbătut pe la începutul secolului în lumea 
femeiască şi în Moldova. Astfeli, bunicele noastre purtau, pe la balu- 
rile ce se dau atunci, rochii cu coada de trei coţi, talia cu colţ, decol- 
tată şi cu mânile goale. Pe mîni, aveau brăţele, la gît, coliete, în cap, 
flori de diamant. Pieptănătura era cu zulufi, de la frunte mai mici şi 
încolo tot mai lungi; coada de dinapoi se punea în pieptene; un 
pieptene mare, roată în jurul capului. In faţă, se purtau frizete, 
numite „plecsude”, şi părul pudrat. Pantofii erau de atlas, încinși cu 
cordeluțe în cruciș. Rochiile celelalte erau încheiate pănă sus, cu 
talia în colț, cu mînicele largi cu bufuri, talia încheiată la spate — 
fustele erau largi. Pe cap, purtau un fel de pălării, cînd ieşeau, 
numite „tocuri”. 


Portul ţerei însă era rochia din trei laţi, tăiată la piept „cu bustă”, 
garnisită cu găitan de fir, cu cepreaguri (pasmanterii) de matasă 
sau fir. Mijlocul era încins cu colane de fir curat, avînd poftale de 
aur, bătute cu pietre scumpe. Rochiile se făceau: de „stambol” 
(matasă), de „canavaţ” (o matasă groasă, un fel de damasc), „dimie” 
(matasă subţire, cu floricele delicate), de morea, de atlas, catifea 
(numit urşenic), de fulari. „Dibetul” era o stofă de lînă, aspră ca 
ripsul; „şaliul” avea urzeala de bumbac şi bătătura de lînă subţire, 
avînd dungi de matasă și flori. Se purta rochie de „mușlin de lînă”, 
rochie de „șam” (bumbac cu aţă, stofă groasă), de „halastînca”: stofă 
de aţă, în cadril. Rochie de „citare”, un batist subţire, cu floricele 
delicate; din acesta, să făceau şi antereie bărbătești. Cutnia era o 
stofă de atlas cu bumbac, în dungi (în ciubuce sau ciubucele); din 
acesta, fiindcă era în dungi, nu se făceau rochii, ci numai antereie. 
Stofele în doi peri, roş cu albastru sau albastru cu negru, să numeau 
„în gușa porumbului”. Coloare de modă era „în ruptul ferului” (cum 
e ferul cînd se rupe), „argintiu” „ghiviziu” (ca frunza curechiului, sau 


446 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ca chiclazărul: chiclăzăriu). „Ghiurghiuliu” (roza aprins, ca 
trandafirul), „pembe” (roza), „stracoşiu” se chema roș aprins, pons; 
„havaiu” era albastru ca ceriul; „alb-albastru” era, asemenea, 
albastru deschis. „Lilieciu” ca liliacul, „stînjîniu” ca stînjenul. 
„Patlaginiu” ca patlageaua. Galbănul era: „ca paiul”; „canariu” ca 
canariul, mai deschis decît galbăn; „portocaliu”, „scorţișariu”, 
„chimoniu” ca chimionul; „untdelemniu”, cafeniu, şi altele. 


Cînd cineva să laudă că are multe straie și nu le are, i se spune 
în rîs că are: 
Rochie verde — care nu se vede; 
Rochie de cutnui — care nu-i 
Şi rochie de canavaț — care nu se ține-n ap. 


La gît, purtau salbe de „lefturi”, bani mari de aur, cîte 10 galbeni 
un left; purtau şiraguri de mărgăritare, coliete de diamante. În 
urechi, purtau niște cercei numiţi „serji”, de bănuțţi de aur şi legaţi 
unul de altul pe după cap cu un lanţujel. 


Femeile îmblau și cu capul gol, cu flori de pietre scumpe în păr 
sau şi cu legătoarea numită „capileşte”, în „capelă”, care se făcea în 
modul următor: să legau cu un bariz triunghiular sau crep, încru- 
cișînd cele două capete din părţi dinapoi, pe care aducîndu-le 
dinainte, într-o parte şi le făceau un fiong frumos. Părul era piep- 
tănat într-o coadă, aceasta se aducea dinainte dimpreună cu capătul 
de dinapoi al măhrămiei, pe care o avea sub coadă și astfel înconjura 
capul cu coada pe deasupra tulpanului, pănă la floare. Care aveau 
păr frumos, coada încununa tot capul şi atunci făcea fiongul drept în 
mijloc sau şi de-o parte. In legătoare, se mai înfingeau bolduri cu 
gămălii frumoase de aur, cu floricele etc. (Astfel de bolduri, poartă 
în Mihalcea fetele, înfingîndu-le în băsmăli.) 

Cînd ieşeau undeva, se îmbrobodeau cu alt bariz sau alt crep, 
păr la jumatate de cap, pe care îl legau dinapoi, în vîrvul capului. 
În „capelă”, ieşeau numai femeiele curînd măritate, pănă la anul. 
Cam tot în același mod, se mai făceau pentru ieşit, la modiste, niște 
„buiamale”, legători de „nimitez” (crep) pe cap. 


Nevestele cele tinere, cînd mergeau undeva îmbrobodite, puneau 
floricele de la urechi în jos, atîrnînd afară de sub broboadă. Astfel, 
pun aice fetele tinere, cînd merg îmbrobodite, atîrnînd florile afară 
de sub ștergari, iar nevestele pun busuioc şi scot o ureche afară, să 
se vadă cercelul. 


În părțile de peste Prut, s-au pastrat şi mai bine unele obiceiuri 
vechi. Astfel, fetele își atîrnă mărgelele de la gît de cercei, ceea ce e 
o deosebită podoabă şi, totodată, dă feţei un aspect antic. 


Ca haine de ieşire, în spate, se purtau, de predilecţiune, șaluri 
scumpe turceşti, iar pentru vreme ceva friguroasă, era „maloteua”: 
o caţaveică lungă, în sus strîmtă şi în jos largă, cum sînt rondurile; 
se făcea de atlas, de more, de „ghermesit”, blănită cu blană subţire 
de rîs (foarte scumpă, cu părul scurt, cea mai frumoasă şi mai 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 447 


delicată blană, argintie şi cu rotițe ceva mai întunecate, ca tigrul), 
sau cu „singeap” (blană cenușie, groasă în piele şi deasă în păr, nu 
prea scumpă). La malotea, era mîneca largă jos şi blănită cu aceeași 
blană, ca de un lat de mînă pe din afara, precum şi dinaintele, avînd 
şi un guler de blană, ca de un lat de mînă. 


Pentru iarnă, aveau „benișuri” lungi pănă jos, de ghermesit (stofă 
de matasă cu bumbac, în ape ca moreaua), blănite cu samur (cea 
mai scumpă blană; o blană de samur costa şi 1000 galbeni; coloarea 
e cafenie închisă, cu lustru ca castorul, uşoară şi moale) sau cu 
„nurcă” (nurca e cafenie roşietică, dară ieftină). Benișul era în sus 
strîmt, croit pe talie, şi în jos larg, blănit și pe dinlăuntru, și pe din 
afară, în partea de sus a corpului, iar de jur-împrejur era, de ase- 
menea, blănit de un lat de mînă, şi mînecile erau blănite pănă la 
jumătate. 


Scurteici, fermenele nu purtau cucoanele, numai barbaţii. Scur- 
teicile erau pănă din sus de genunchi și fermeneaua sau libadeaua, 
pănă la brîu. Acestea se făceau din postav, blănite cu „cacom” (o 
blană albă gălbie, cu codițe negre), cu rîs, cu samur, cu jderi (tot în 
felul samurului, cu părul scurt dar mai roşietic), cu „carocolachi” (o 
blană albă cu pete roşi, lungă în păr). 


Barbaţii se purtau cu antereie, iar pe dedesupt, îmbracau pan- 
taloni de postav, care nu se vedeau. 


Antereul — un fel de haină lungă — era de „cutnie” (un fel de atlaz 
în dungi, de matasă cu bumbac de diferite colori), peste care se 
încingeau cu şal turcesc. Peste antereu, purtau vara „giubea” de 
postav subțire, căptușită cu matasă subţire, de colori vii. Giubeaua 
era pănă în pămînt şi cu mîneca largă. Pentru iarnă, aveau cațaveici 
de postav, pănă mai sus de genunchi, cu blană de vulpe, de cacom, 
de caracolachi. Iar peste aceste, îmbracau iarna „giubeaua” de pos- 
tav, pănă în pămînt, blănită cu samur, cu vulpi de cele bune, alese 
(partea cea roşă numită „salvie”; o astfel de blană era scumpă). 
Cînd întrau în casă, lepădau giubeaua şi rămîneau în caţaveică. 

După cum vedem, erau blănile un articol de mare însemnătate în 
teară; luxul hainelor consta în scumpetea blănilor. 


Pe cap,barbaţii purtau fes totdeauna şi cînd se duceau undeva, 
punea deasupra șapcă; iar la zile mari, „șlicul” nalt, făcut din blă- 
niţă brumărie, de miel tînăr; iar fundul, de catifea verde sau rog. 


La brîu, purtau ceasornic, metane de chilimbari, în mînă, și ciu- 
bucul complecta portul. Ciubucul cu imamele de chilimbari, prins 
cu verige de aur, (partea ce se punea în gură). Luxul, la ciubuc, îl 
făcea „caluful”, care era o garnitură de catifea sau atlas, cusută cu 
fir, mătăsuri, cilicuri, — cu cari se îmbraca ciubucul: de unde se ţine 
cu mîna şi pănă la imamea; era vîrtos, avînd forma unui cornet de 
bomboane, pănă sus: aice, era făcut din stofă mai moale și strîns 
împrejur cu sfere de fir, de la care spînzurau în jos canafurile de fir 
de aur și tot de aici, atîrna în jos şi chiseaua cu tiutiun, de asemenea, 


448 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


de catifea sau atlas, cusută cu fir şi mătăsuri. Acesta era tabetul 
unui barbat de pe la anul 1840. 


„Straiele nemţțești”, costumul european al barbaţilor, s-a început 
a se purta pe la anul 1845-1847. Atunci s-au îmbracat mai toți 
nemțeşte, rămîind în portul lor numai cîţiva boieri bătrîni, negustori 
pătrîni şi preoţi, care îşi păstrează portul acesta cu antereie și giu- 
bele pănă astăzi. Aceştia îi rîdea pe tineri, că s-au făcut de batjocură, 
s-au nemţit și s-au sluţit cu straie de cinci lei. 


Pe la 1820, barbaţii aveau alt port: cu haină scurtă pănă la brîu, 
de catifea, fără de mîneci, — spînzurînd un feli de mîneci la spate în 
jos, — cusută cu fir şi mărgăritare şi pantaloni largi de catifea, numiţi 
„ceacşiri”, de asemenea cusuţi cu fir şi mărgăritare. 


În picioare, purtau papuci cu mestii, ascuţiţi la vîrf. Mestiele 
costau foarte scump, erau, de asemenea, cusute cu fir şi cu mărgă- 
ritare. O păreche de papuci de aceștia costau 200 de galbeni; costu- 
mul întreg 1500 de galbeni. (Pe la 1819, era galbănul 5 lei vechi, — 
apoi cu timpul, s-a suit pănă la 37 lei.) La acești papuci, era piciorul, 
de la genunchi în jos, strîns în ceva îngust. Că erau acestea mestiiele 
sau că mestiiele erau papucii în care se punea piciorul încalțat, nu se 
poate ști. 


La „ceacşiri”, în cingătoare, se vîreau „bîrneţe” lungi de trei coţi, 
cu capetele brodate foarte frumos, cu fir şi cu matasă. Acestea se 
înnodau la o parte, în un fiong, și se lasau să spînzure. Fetele trebuia 
să coase şi bîrnețe de zestre, care apoi, la nuntă, le da prezent 
mirelui. Portul acesta să fi fost foarte frumos. 


Au mai existat, în vechime, un feli de cuşme pe cap, numite 
„Bugiumane”, şi o îmbrăcăminte pe deasupra, numită „dulamă”, dar 
despre acestea nu pot da relaţii. 


Multă muncă aveau fetele pe atunci și cu brodatul „cevrelelor” 
(năfrămi), de care trebuia să aibă o fată în număr mare. Aceste erau 
mari ca niște tulpane, făcute din batist subţire, cusute cu fir, matasă 
şi peteală. 


De acestea, se dădeau prezent la toți cei amestecați la nuntă, se 
legau la scripci scripcarilor, se legau la trăsuri, la urechile cailor și 
trei zile sta astfel, — cît ținea nunta. Îţi era mai mare dragul să 
priveşti băsmălele fluturînd și strălucind în fuga cailor. Vai de capul 
fetelor, pănă își lucrau toată zestrea! 

Toate acestea, de la mama autoarei, Botoșani 


E. Industria casnică. Mobilierul 


Mai demult, pe cînd încă nu era obiceiul a cumpara pînzuri, 
casele românilor erau adevarate ateliere, de diferite manufacturi. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 449 


La ţară, soțiile boierilor, răzeşilor, ba şi a tîrgoveţilor, împreună 
cu fetele lor şi cu un număr mare de servitoare, avînd fiecare anumit 
lucrul ei, precum lucratul cînepei, lînei, mătăsei, boitul, țesutul 
pînzelor, scorţurilor, cusutul, brodatul, nu le ajungea anul, cît era 
de mare, pentru săvîrşirea lucrurilor; şedeau în odăi separate şi 
lucrau necontenit toată îmbrăcămintea casei. 


Din Roşa, mi s-a spus de d-na Rariţa Cantemir, născută 
Dumitrescu, cum că rochiile se făceau numai din matasă, cumparată 
sau țesută în casă; iar florile pe rochii le broda singure cu diferite 
colori. 


Colţunii pentru zile mari erau de matasă albă sau galbănă, de 
casă. Perdelele se făceau din lînă și cu matasă, împletite cu flori. 


Fata, abia cînd îşi gătea toată zestrea, făcea o petrecere, la care 
veneau toate prietenile ei — şi abia din acea zi, avea voie să iasă în 
lume. 


Scoarţele cele mai căutate erau cele tunse; pentru lucrul acestora, 
se întrebuința toată casa, ba şi copiii ajuta. Lîna se înnoda pe 
urzeală cu leațuri, apoi o trăgeau cu un pieptene de tei, ca să stea 
bine; şi cu o scîndurică, care avea o bortă în mijloc, o măsurau să fie 
totuna, o tundeau şi apoi băteau cîţiva oameni cu vatala; aşa de 
mare şi de grea era vatala; părul la scoarțele acestea era de trei degete. 


Scorţurile se făceau cu figuri, cu flori; mai ales pe cîmpul galbăn, 
figuri alese cu negru, cafeniu, albastru etc. Astfel de scoarță am 
văzut şi în Botoşani (aut.), avînd ca desemn, pe la colţuri, niște 
păpuși, iar în mijloc, o figură ce va fi reprezentat poate o blană, după 
forma ce avea. 


Scorţurile acestea se așterneau pe paturi lungi cît păretele, din 
capăt în capăt. Dedesubt, se puneau alte scoarțe moi, pături sau 
mindiri. 

În Roșa, erau anume oameni, cari ştiau face mindirele şi pernele 
de părete, iar pentru a încheia mindirele, făceau anume un fel de 
cuie subțiri. 


Pernele de părete erau acoperite cu stofă potrivită de lînă, de 
asemenea ţesută. In capetele patului, se așezau: scorţuri, perne şi 
aşternutul, pănă sus în pode, acoperite cu prostiri frumoase. 


Sobele de demult erau făcute din oale smălţuite: roși, verzi etc., 
cu figuri. Astfel, îmi spune d-nul Leon Dumitrescu, din Roga, că la 
casa părinţilor săi, ce era făcută de cătră bunul său Grecul, pe 
vremea lui Vasile Lupu, din stejari tăieţi pe acel loc din pădure, 
erau astfel de sobe, unele în patru colţuri, iar altele late, în colţ. Pe 
o sobă, era un iepure, pe alta o floare, pe alta un om etc. 


Cuptoarele erau din oale mai proaste, cuprindeau o jumatate de 
casă, așa că putea să doarmă pe ele 5-6 oameni. Hornul era în formă 
de piramidă, pe margine cu zimțuri, iar pe deasupra avea un capac 


450 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


lat. Ca să nu se colbăiască, îl acopereau în toată sara cu o prostire. 
Casa era cu 4 odăi, avînd tindă în mijloc, iar în ogradă era bucătăria 
şi casă pentru slugi. Uşile şi fereştile ce fusese de demult erau 
înguste ca la biserici; pe acestea, tatăl său, Gheorghe Dumitrescul, 
le-a scos, pe cînd era povestitorul mic, și a pus ferești nouă în loc. 


Dulapurile care erau de demult se făceau din lemn de stejar, 
avînd formă triunghiulară, pentru a putea fi puse în colţ. Ele erau 
alcătuite din două dulapașe, puse unul peste altul: unul mai lat şi 
mai mare, jos — și altul mai mic, sus. 


Uşile erau cu rozete sculptate în stejar, ca şi rozetele ce se sculp- 
tau în grinzi. 


Mobilierul, în vechime, la români, a fost același, atît în Moldova, 
cît şi în Bucovina. În Moldova însă, mai apoi, în locul scoarțelor ce 
acopereau divanurile, au întrat în uz macaturile de stofă cumparată, 
mai ales la tîrgoveţi, căci, la ţară, şi macaturile se făceau tot de lînă 
de casă, țesute în patru ițe în cadril: rog cu negru sau galbăn cu 
negru etc., cu acestea se acopereau şi saltelele de pe paturi, şi pernele 
de părete. Scoarțele ramaseră pentru acoperit păreții sau pentru 
aşternut pe jos. 


Alte paturi, în Moldova, mai sînt şi divanurile cu valuri, 
lustruite, cu sau fără saltare; care nu au trebuință de macat, fiind 
aşezat deasupra mindirul, salteaua și pernele de părete, îmbracate 
toate cu stofă, mai ales de damasc. 


Bucovina însă a fost mai conservativă, ea îşi păstrează chiar și 
astăzi scorțurile pe pat; ba chiar le pune şi peste canapele — şi ce e 
mai mult, că s-a întrodus şi în modă obiceiul acesta, cu oarecare 
deosebire: covoarele sînt atîrnate de sus din părete, pe deasupra 
sofalei, acoperind-o pană jos. 


Scaunele cele vechi erau mari şi grele, cu spetează lată, lustruită, 
şi perna de șezut acoperită cu feţe albe, ca la perne, cari se spalau. 


Sipetele cele grele și lăzile acoperite cu scorţuri, deasupra cărora 
să puneau blănurile, făceau o parte din mobilier. 


Icoanele de argint să puneau ca şi acuma în colţ, la răsărit, 
deasupra atîrnînd candila ce ardea necontenit — sub icoane, pe pă- 
rete, să aşternea un covoraş, numit „poală de icoană”, acesta era de 
matasă, cusut cu cordele şi dantele; deasupra icoanelor împodobite 


cu flori şi peteală, să punea o perdea fină, cusută frumos. 


Oglinda își avea locul între fereşti, sus tare, că nici nu te puteai 
videa, şi aşezată nu drept pe părete, dar plecată pieziş. Sub oglindă 


1. Gheorghe Dumitrescu era ardelean de origine, el a lucrat la o istorie a 
românilor, pe care a folosit-o și Pumnul; la acesta, pierzîndu-se o parte 
din manuscript, n-a mai putut s-o tipărească. Partea ramasă se află și 
astăzi, precum şi alte lucrări de ale lui. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 451 


şedea totdeauna masa, acoperită frumos, cu lucruşoare pe ea; sau un 
dulapaș. Paturile stînd vis-a-vis, masa, de regulă, îşi are locul între 
paturi. 


Cele 4 odăi care compun locuința românilor, de regulă, sînt împăr- 
țite astfel: o şală în mijloc, iar două odăi sînt în dreapta, şi anume: 
odaia mare de primit musafirii şi alăturea ietacul curat, pentru 
musafirii veniți la gazdă; ietacul, în Bucovina, se numește 
„anchiri”; — în stînga, se află alte două odăi: cea din faţă, de locuit 
şi de dormit pentru părinţi, iar cea din fund, pentru copii; bucătăria 
în Moldova e deosebită — avînd două odăi: una sufragerie. — Astfel 
era de demult şi în Bucovina — astăzi, bucătăria e sus. Unele case 
din Moldova, care au şi bucătăria sus, sînt împărţite tot așa, numai 
cît au cîte trei odăi în rînd, de ambele părți, dintre care una e 
bucătărie şi alta camară şi tot 4 odăi rămîn de locuit. Casele mai 
mici au numai 3 odăi, sînt lipsite de şală, rămănînd despărţitura a 
4-a ca tindă din faţă. 


Casele țărănești au numai două odăi, cu o tindă în mijloc, sau 
numai o odaie — şi jumatate din fundul tindei formează o odăiță. Or 
numai o odaie şi tinda. Alăturea de casă, să află, sub şandrama, o 
camară, la cei mai avuti, în care să află lăzi adînci cu pînzuri, straie, 
lăzi cu făină, călepe, halaturi de ale gospodăriei etc. 


În odaia din mîna dreaptă, cînd întri, partea de la miezul nopței 
o cuprinde, păn' la jumatate de casă, hornul cu cuptoriul, pe care 
dorm mai ales copiii, iar restul: un pat mare și nant, pe care au loc 
să doarmă mai mulți. În Moldova, la capătul patului stă lada şi 
deasupra e aşazată zestrea, pături, pn în pod: lăicere, perne, oghia- 
luri. În Bucovina, stă numai lada, laicerele fiind așazate pe o poliţă 
numită grindă, deasupra patului, sus. 


Aice, în loc de scoarță pe părete, cum e în Moldova, atîrnă scoarța 
cea mai frumoasă, de la grindă în jos, şi prin aceasta împodobesc 
casa la sărbători. 


În Moldova, deasupra patului se află „culmea”, pe care sînt așe- 
zate straiele. Lîngă păretele de la răsărit, să află o laiţă de scîndură 
groasă, tot așa laiță ocupă și păretele de la miază-zi, iar la capăt, 
lîngă uşă, stă „blidariul”, dulapul cu blidele. În fața läiței dinspre 
răsărit, se află masa, o masă lungă, pe care stă totdeauna pînea 
acoperită. Deasupra mesei, pe părete, stau sfintele icoane. Deasupra 
lăiței de la amiază, e oglinda, aşazată sus; portrete etc. În Moldova, 
pe lîngă pat şi lăiți, se află păretare — nişte lăicere înguste de lînă în 
cadril, țesute în patru ițe, iar lăițele sînt acoperite cu scoarțe; rar 
vezi de acestea şi în Bucovina; aice la sărbători mari, acopăr lăiţele 
cu țoluri de buci; e sărăcie „lucie”. (Strălucesc lăițele lustruite goale.) 
Lăicerele să făceau atunci, pe cînd era prisos de lînă; astăzi, oamenii 
sînt bucuroşi să aibă din ce-și face îmbrăcăminte: sumane, catrinţe 
etc. — lăicerele ce le mai fac din lînă au urzala de cînepă și dungi, cu 
țesătură de bumbac, prin ele. 


452 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


O industrie veche în Bucovina şi aproape necunoscută, din care 
au ramas numai urme, sînt „pîslele”, care se aşterneau altădată pe 
lăiţi, în loc de mindiri, sub scoarțe sau și deasupra, ca saltele. Pîslele 
să făceau din lînă neagră bătogită, avînd lăţimea şi lungimea trebui- 
toare, împodobite cu flori liniare, albe pe la mărgini, colţuri, — cu 
rozete prin mijloc, dungi, puncte, stele. Grosimea li e ca de 3 degete 
şi sînt moi. În Horecea, poartă şi astăzi un deal numele „Dealul 
Pîslarilor”; nu mai puțin şi numele „Pîslariu” a ramas 
descendenților acelor fabricanți de pîsle. 


Astăzi 5, 6 oi, ce se cumpără primăvara, pentru ca toamna să se 
vîndă, sînt luxul cel mai mare ce și-l permit la cîțiva ani o dată, cei 
mai bogatași; — prin părțile de sus ale ţerei. Se dovedește mai mult 
în cînepă, făcînd lăicere de cînepă boită frumos. — Singurul articol ce 
s-a dezvoltat pe aice în mod deosebit sînt traistele. Acestea se fac de 
lînă curată şi cu alesături cari de cari mai frumoase; traistele sînt 
scurte şi sînt aproape indispensabile la popor. 


Femeile au destul de lucru, cît e anul de mare; afară că singure 
îşi îmbracă casa, dar mai lucrează şi de vîndut, contribuind prin 
lucrul mînilor, alături cu barbatul, la întreţinerea casei. Se culcă pe 
la miezul nopţei, după ce s-au săturat de tors şi se scoală cînd cîntă 
cucoşul a doua oară; căci au de depanat, de rășchiet, de cusut. Toţi 
din casă dorm, numai ea — mama, gospodina, stîlpul casei — stă 
trează şi lucrează. 


O soacră zicea fetei sale, cum vedea că-i „vine lene pe la gene”: 


La culcare, 

Fată mare, 

Lasă nora să lucreze, 

Că-i trebui saci 

Şi desagi! 

Dar și fata trebuie să fie harnică; o fată care nu ştie lucra nici 

n-are la ce se mărita; din frumuseţă şi tinereță, fără ştiinţă de 
lucru, puţină haznă. Flecăii își bat joc de ele: 


Nu știu ţese, nu știu coasă, 
Trag nădejde că-s frumoasă. 
Nu ştiu coasă cu matasă, 
Da cu bumbac 

Nici de leac. 

Nu ştiu pită frămîntă, 

Ştiu pe badea sărută. 

Nu ştiu pită-n cuptor pune, 


Dar ştiu, badeo, ce ţ-oi spune. 


Ropcea 


M-a trimes mama de-acasă 
Să joc cu fete frumoase, 

Da eu joc lîngă scripcari 
Cu ficiori de gospodari. 


Am jucat c-una urâtă, 
Care-i cu cămeșa mîndră; 
Nu-i cusută de a ei mînă 
Da-i cusută de-o vecină. 
Cu covata a dat făină 
Şi cu bucata slănină. 
A dat slănină şi făină 
Să o-ngrunzască la mînă 
(s-o-ncreţască). 
A dat făină și cîrnați 
S-o-ngrunzască la grumaz. 
Cînd a fost cămeșa gata, 
A dat slănină cu bucata 
Şi făină cu covata. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 453 


Cînt păserile-n grădină, Şi mai mari, şi mai mărunte 

Gheorghe scrie la lumină, Şi de coadă, şi frunte. 

Ş-a scris două rîndurele, — Măi Gheorghiţă, măi băiete, 

S-a luat pe gîndurele, Ia-te sara pe la fete. 

C-a avut o puică-n sat De-i videa că-i grinda plină, 

Ş-aceea s-a măritat. Ia-o, măi, că-i gospodină, 

Maică-sa i-a cuvîntat De-i videa că grinda-i goală, 

C-au mai rămas fete-n sat Las-o la mă-sa să moară. 
Storojineţ 


Fata harnică 


Era o fată bogată — şi la dînsa venea altă fată, saracă, de-i lucra. 
Fata ast” bogată era leneșă și istrăvitoare, arunca lîna, cînepa în 
gunoi. Acea saracă o lua din gunoi, o scutura, o spala ş-o torcea şi 
astfel ş-a fost făcut zestrea. Acuma, au fost venit niște peţitori la 
fata cea bogată. Ea fuga la cealaltă ş-o învață cum să zică cînd va 
întra în casă; şi anume, să zică așa: „Bună dimineaţă, măiastră!” 
Ea va răspunde: „De ce-mi zici măiastră?” „Da de ce coși bine cu fir 
şi cu matasă!” să zică fata. 

A mers ea ş-a zis: „Bună...” etc. Aceea a întrebat-o şi aceasta a 
răspuns: „Da de ce arunci lîna în gunoi, pe fereastă!” „Bată-te 
Dumnezeu să te bată, calico, eu spalam blidele c-o pită de cînepă, şi 
oalele c-un smoc de lînă ş-o aruncam în gunoi și tu din gunoi ț-ai 
strîns şi ţ-ai făcut zestrea şi încă mă bajocurești!” Stărostii, cînd au 
auzit cît e de strîngătoare şi gospodină, au lasat-o ş-au mers de-au 
luat-o pe ceialaltă. D-na Rucsanda Verdeanu, Botoșani 


Soacra și nora 


Pacişe să numesc palele de cînepă ce rămîn pe perie de la fuior; 
din acestea să face caier și sînt moi şi bune la tors. — O noră făcuse 
plăcinte şi s-a pus să mănînce la masă cu barbatul ei. „Da dă-i şi 
mamei vro două plăcinte pe cuptori”, zice el. Ea a luat niște pacişe și 
a dus babei: „Na, mamă” — zice ea tare, apoi încet: — „niște pacişe,” — 
apoi iar tare — „moi, moi şi bune!” şi i le dă. Da baba: „Nu-mi trebui, 
nu-mi trebui, dă-mi pace, nu vrau!” „Iaca vezi, omule, daca n-ai fi 
fost de faţă, ai fi zis că nu i-am dat — dar aşa, ai văzut singur!” 

Botoșani 

Proverbe: „Dă pînză pe fuioare” se zice despre cineva prost. — „Nu 
i-a tors mama pe limbă” se zice despre cine vorbeşte mult, are gură 
bună. 


$ 3. Pe ceea lume 
Pe lumea asta, omul poate să îmble orșicum: și rupt, şi flenduros 


şi negru, dar pe ceea lume, trebuie să fie curat, să-l îmbrace curat 
cînd moare, că nu-l primesc celelalte suflete între dînsele. 


454 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Sufletul cînd iese din om — să pui un ştergar curat pe cui, că el se 
aşează şi stă pînă ce iese mortul din casă, da de n-a avea pe ce şidea, 
tare se chinuiește. 

Îndată ce omul a murit, se pune la foc de scăldătoare. — În Şcheia, 
pun și buruiene mirositoare — îl spală foarte curat cu apă caldă și cu 
săpun pe tot trupul; îi taie unghiile, îl piaptănă frumos, îl barbieresc. 
In Stănești, pe Molniţă, zic că nu-i bine să-l scalde neamurile, căci 
mor degrabă, sau că li se moaie mînile. Mortului i se pune în raclă 
săpunul ce rămîne, pieptenele, ca să aibă cu ce se pieptana, și o 
năframă, să aibă cu ce să şterge pe ceea lume. În Mihalcea, arunc 
pieptenele în groapă sau pe gunoi; în Mahala, îl dau pe apă. Tare 
păzesc să nu-l fure cineva — de farmeci. Dacă ar atinge pe o fată cu 
pieptenele acela, nu s-ar mai mărita. 

De moarte, se îmbracă cu lucrurile cari mai tare i-a plăcut să 
poarte. Cum îl îmbracă atunci, aşa stă îmbracat și la judecată. Din 
vremea veche, e însă obiceiul că atît barbatul, cît și femeia să se 
îmbrace în hainele și cămeșa în cari au fost miri. Dacă moare un 
ficior holtei sau o fată, îi îmbracă întocmai ca pe miri. 

Fără mărgele şi fără inel, nu se poate să să îngroape o femeie 
măritată, chiar dacă n-a purtat aici pe lume, dar acolo trebuie să 
aibă, căci acele o apără, îi mai rădică din pacate. Mihalcea 


In Botoșani, spun că de nu poartă mărgele, cercei, pe ceea lume, 
la urechi îi vin broaște şi la gît, şerpi. 


În Horecea, Ceahor etc., rochie nu se mai poartă, ci îmblă în 
catrință, dar la cununie şi la moarte, tot cu rochie de matasă se 
îmbracă. În Mihalcea, de demult, se îmbracau de moarte femeiele în 
cămeșşă şi prigitoare albă, iar bărbaţii numai în schimburi și, în 
picioare, le coseau o pînză patrată, în formă de triunghi, în care 
vîrau piciorul şi-l legau creț împrejurul gleznei; nu se îngropau în 
ciubote, pieptar sau cojoc cum fac azi. 


In Moldova, şi azi, la barbaţi li se pune fes în cap; iar mortul nu 
se încalță în botine, ci în scarpi, jumătăţi de cizme ușoare. 


Care mort se îmbracă în straie de pomană, pe ceea lume e gol; 
căci straiele de pe dînsul nu sînt ale lui, ci a celor ce le-au dat. 

După ce-l îmbracă frumos, îl pun pe masă sau, cum e la ţarani, îl 
pun pe laiţă, cu capul la răsărit şi cu picioarele spre uşă. Pe sub 
fălci, leagă mortul c-o basma, păr ce se răcește, ca să stea bine, şi 
apoi se ia; tot astfel se leagă și picioarele cu ceva — şi apoi se 
dezleagă. Cu piedeca de la mort, se fac mai multe farmeci. Mînele i 
le pune pe piept — şi în mînă îi pune o cruce de ceară, iar deasupra 
o icoană. Măsură o bucată de pînză, de la cap pănă la picioare, şi-l 
acopere pănă sub bărbie, de stă așa cele trei zile. Peste pînză 
deasupra, pun icoana şi cine vine face cruce şi sărută. În Moldova, 
dedesuptul crucei de ceară, pun un ban de argint. În Mihalcea, banul 
îl leagă într-o basma şi i-o pun în brîu, ca să aibă de plătit la vămi. 

Oamenii cari vin la mort aduc lumînări şi fiecare pune cîte un 
cruceri, doi, pe pieptul mortului. Bucovina 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 455 


Din banii aceştia, cîte poduri trec, cînd duc mortul, cîte cruci de 
drum: mai întăi, aruncă banul ca să-i răscumpere drumul şi, apoi, 
trec — aruncă şi în mormânt, să-i răscumpere locul de la altul, care 
poate a fost îngropat acolo; să nu se sfadească amîndoi. 


In Mahala, pe la poduri, pun cîte o bucăţică de pînză, ca să aibă 
pod — şi apoi, trec peste pînză cu mortul. 


În Moldova şi alte sate românești din Bucovina, poduri se pun, 
de cum scot mortul din casă: la ușă, — o bucată de pînză ca de trei 
coţi şi aceasta se dă cuiva de pomană și o pernă; alt pod la poartă; 
şi al treile la poarta bisericei. Alţii dau pod la toate stările cîte i se 
cetesc, (după fiecare evanghelie), ca să aibă pe ceea lume, că-i va 
trebui pod peste ape. 

Cu mortul, cînd se duce, se stă la fiecare pod sau părău şi se face 
rugăciune. 


În Mihalcea, cînd au să scoată mortul din casă, pregătesc multe 
şervete, ştergare, bucăţi de pînză şi dau peste raclă pe la oameni de 
pomană, cînd scot mortul, de sufletul acelui mort sau ş-a altora. 
Atunci, dau de pomană: o pernă ş-un lăicer peste raclă, la un barbat 
sau femeie, după cum e sexul mortului, de sufletul lui. Şi dau şi alte 
straie de ale mortului peste raclă, de pomană; că pe ceea lume, dacă 
n-ai dat bani la saracii cei care cer lîngă drum, — acele 6 săptămîni 
cît sufletul umblă, — ei toţi acolo te prind şi te trag de cămeşă pănă 
rămii gol; dară de ţ-ai dat singur straie ori de-ți dau pe urmă, ai 
altele cu ce te îmbraca. De aceea, cînd fac praznic de 6 săptămîni, 
dacă n-au dat înainte, se dau atunci haine de pomană. 

F Maria Spînul, Mihalcea 

In Moldova, e obiceiul ca straiele să se deie pănă la șese săptă- 
mîni. 

Mortului, în raclă, i se lasă surcelele ce iese de la geluială, ca 
aşternut. — Surcelele de la geluială, spun unii că se lasă mortului, ca 
să aibă pe ceea lume cu ce face foc; — şi tot din acele i se face și pernă, 
iar deasupra se aşterne o pînză lungă, pînă peste pernă. Cine are 
pînză de ajuns, pînza ceea o întoarce peste faţa mortului şi-l acopere 
pănă la picioare; zice că e mai bine aşa, decît a-i pune peste faţă o 
bucată deosebită, căci pe ceea lume cade. Mortul, cînd va fi la jude- 
cată, se va scula cu pînza în cap: se va prinde de dinainte şi de 
dinapoi cu mîna şi se va duce pănă la locul de judecată prin foc — şi 
totul de pe el va arde, numai straiele ce se dau la şese săptămîni le 
va avea. Maria Spînul, Mihalcea 


In Ceahor, Molodia etc., se pune peste mort „nimitez”, un voal 
subţire cumparat. 


Perna, unele femei ş-o fac încă în viaţă pentru moarte, din părul 
ce le cade din cap. Mai de regulă, se face din flori uscate: vîzdoage, 
busuioc etc. Româncele de demult își făceau din foi de trandafir 
uscat. 


456 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


In raclă, mai ales la fete şi la ficiori, se pun multe flori; la barbaţi 
însurațţi, busuioc. 


In Mahala, spun că la femei, nu-i bine de pus flori în raclă, că 
mor după ea mulți; mor neamurile ca florile. 


La români, la mort, e obiceiul a pune la toate celea basma; la cei 
ce duc mortul li se leagă la năsălie. 


În Ropcea, li se dă la cei 4 purtători, încă din casă, peste raclă 
cruciş: la doi şi iar la doi, cîte o lumînare cu basma, colac și cîte un 
şip de vin. Basma, colac şi lumînare se dă, în toate părţile, la toţi 
purtătorii procesiei; ba şi la clopote se leagă basma pentru palimar, 
ba şi la boii care trag mortul. Zice că aceea e plata fiecăruia, pentru 
cît l-a slujit atunci pe mort. Deasupra raclei, în satele româneşti, se 
pune un lăiceri frumos, care se dă preotului; dar în satele mai puțin 
bogate, se pune numai pînză. 


Românii din starea mai de sus pun peste raclă o stofă de „ornat” 
(haină bisericească, pentru preot), care rămîne bisericei. 


Cînd fac praznice de 6 săptămîni etc. de sufletul mortului, pun 
ştergari pe cui, căci sufletul vine şi se aşază pe ştergari. Mahala 


După mort, în semn de jălire, femeia se despletește și îmblă 
despletită cele trei zile, iar barbatul cu capul gol. 


Prin oraşe, femeile se îmbrobod îndată cu bariz sau tulpan negru 
şi hainele şi le cernesc: se îmbracă cu totul în negru; macar pe timp 
de 6 săptămîni sau 3 luni, dacă este femeia măritată și n-o lasă 
barbatul să poarte negru; obiceiul însă este a purta negru un an; în 
timpul acesta nu merg nici la o petrecere, nu ascultă muzică, jălesc. 


Hainele. Moartea 


Mă duc, puică, la catane 

Tu rămîi și spală haine 

Şi le spală-n lăcrămele 

Le dă-n jos pe vădurele, 

De-i videa că se cufundă, 

Fă masă şi mă comîndă. Strojineţ 


După mort să nu plîngi 


Cîte denii sînt, morţii vin la toate deniile, după ce iese viii din 
biserică. O femeie avea o copilă moartă și a vrut s-o vadă. S-a dus la 
biserică şi a aşteptat pănă au venit ei şi a văzut-o, dar era toată udă, 
că mă-sa plîngea. Ce folos, că mă-sa nu s-a lasat cu atîta; a mers şi 
a doua zi s-o vadă şi a pus mîna pe dînsa. Fata, cînd a prins-o de 
cojoc, i l-a făcut bucățele. 

Morţii nu mai sînt cu inima cea bună pentru vii; vii n-au treaba 
cu dînşii. Amu, dacă-i mort, dă-i pace, morţii cu morţii şi vii cu vii! 

Ilinca Cosma, Roșa 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 457 


In ziua de Paști, totdeauna demineaţa, cînd preoţii întră în bise- 
rică, morții iese olecuță mai înainte şi cine ar sta atunci în biserică 
i-ar videa pe toţi, căci se arată — numai cît acela îndată ar muri. 


Zice că o babă avuse o fată şi o îngropase cu piedica la picioare şi 
tot una o visa că e împiedicată și nu poate merge; sărea numai ca un 
cal. Odată gîndeşte ea: „Doamne, cînd mi-ar da cineva în minte cum 
să fac, ca să-i iau piedica ceea!” şi peste noapte visează că vine fata 
ei şi-i spune: „Mamă, d-ta, dacă vrai să-mi iai piedica de la picioare, 
ia-ţi un cuţit ascuţit şi te ascunde spre Paști în tinda bisericei, dar 
te ascunde aşa, ca să nu te vadă nime, că atunci merg toți morții la 
biserică. Ei vor întra înainte și eu voi rămînea în urmă şi d-ta să ieși, 
să tai o dată cu cuțitul şi să fugi căt îi putea!” 

Mă-sa a făcut așa. S-a dus în biserică şi ascunzîndu-se a văzut 
cum au întrat toţi morţii cîţi fusese în satul lor. Da fata ei venea şi 
ea împiedicată, sărind în urmă; mă-sa îndată a ieșit, a dat cu cuțitul 
o dată și la fugă. Morţii au început a striga: „Miroasă a om!” Dar 
n-au mai putut-o găsi, că nu mai era acolo. Acuma, fata mergea 
bine, ca fiecare, că i-a fost tăiat piedica. D-na Maria Reus, Mihalcea 


Un flecău a vrut să vadă pe morţi şi s-a dus în Joia Mare noaptea 
la biserică. Morţii au venit şi l-au văzut. „Pentru ce-ai făcut tu 
asta?- De-acuma, să-ţi faci o altană în grădină și pat, să te acoperi 
cu o bucată de pînză și, cît vei trăi, acolo să stai, iar un barbat să-ţi 
aducă mîncare — şi să nu spui la nime nimic ce ai văzut, păn” vei 
muri”, i-au zis morţii. El a făcut aşa şi cînd a fost la moarte, a spus 
că să nu să mai apuce alţii să facă ce-a făcut el, căci iată ce canon a 
avut de ispășit. 

(Aceasta să să fi întîmplat în Cuciur-Mic unui om.) 


Cînepa pe ceea lume 


Cînepa cum nu-i bună, dacă ea şi de la iad te scoate?! 


Cînepa a lasat-o Maica Domnului pentru femeie, ca s-o lucreze, 
şi vai de femeia care nu vra să se supuie datoriei sale, dar cumpără 
pînza din tîrg; ea gîndeşte că nu se năcăjeşte, dar se va năcăji pe 
ceea lume; căci Maica Domnului, pe cea ce a lucrat pînza, o are în 
samă ş-o scoate de la greu, dar pe care n-a lucrat, o dă la spatele 
sale, nici nu să uită, căci nu a făcut după legea Maicei Preciste. De 
aceea, care n-a lucrat pînză în viață, macar la moarte să se îmbrace 
cu cămeșă de fuior şi tot îi va fi mai uşor, cînd va merge acolo, dacă 
vor vedea-o că ș-a purtat pe lumea asta sarcina ei. 

D-na Raveica Sorocean, Ropcea 

Fuior de dai de pomană, îţi scoate sufletul de la muncă. 


Baba, Doamne fereşte, cît e de afurisită! Era odată o babă şi avea 
un ficior; ea nu a făcut bine niciodată în viața ei nimărui și nici n-a 
dat de pomană nimică. Amu, ea a murit, — dar de aceea e bine să ai 
copii, că copiii te scot din iad... 


458 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


A mers baba în iad la draci; ficiorul ei a mai trăit ce-a trăit, 
moare şi el şi merge acolo la dînsa. „Scoate-mă!”, îi zice baba. „Te-aşi 
scoate, d-apoi dacă n-ai dat nimică de pomană! Ian adă-ţi aminte, 
poate ai dat ceva!” — „Am dat, zice baba, am dat niște pacișe!” 

Merge ficiorul şi ia pacişele acele şi face o aţă lungă, cît a ajuns 
— şi-i dă drumul în iad. S-a prins mă-sa de aţa ceea şi pe lîngă dînsa 
s-au prins o mulţime de suflete, ca să iasă: unul lîngă altul. Da 
baba, unde nu se începe a sfădi: „Fugiţi voi de aice, că voi n-aţi dat 
nimică de pomană, numai eu am dat!” şi tot le bate și le împinge în 
jos şi le alungă. Aţa, cum nu era tare groasă, s-a rupt şi a picat şi 
baba înapoi cu toate sufletele în iad! — Ce pomană nu ar fi avut ea, 
dacă scotea atîtea suflete cu dînsa? Dacă baba-i a dracului! 

Grigorașciuc, Mahala 

Aceeaşi poveste se spune, în Roga, despre o babă ce a dat de 

pomană o sapă — și a păţit tot aşa. 


Foarte uşor îi e mortului, dacă i se pune în raclă lînă, căci lîna e 
uşoară — și îl rădică deodată pe sus. Mahala 


Cămeșa 


A fost o femeie păcătoasă; mă rog, ca omul! Amu, ea, cît a trăit, 
tot a dat de pomană ce-a avut; dăduse şi la o femeie o cămeșă şi 
aceea nu-i zisese „bodaproste”. Femeia ceea, ce da de pomană, a 
murit şi s-a dus pe ceea lume, după pacatele ei, la muncă, macar că 
dăduse atîta, — dacă nu i se ajungea o bodaproste! — Stă ea acolo, stă 
şi se chinuiește. 

Iată că pe lumea asta, femeia ceea cu cămeşa avea să meargă 
numaidecît undeva, la o cumătrie or nuntă, şi n-avea cămeşi curate. 
Să împrumute, îi era ruşine; merge şi mai caută în ladă și dă de 
cămeșşa ceea. De bucurie mare, a apucat-o în mînă şi a început a o 
strînge la piept ș-a zice: „Bodaproste, bodaproste!” — cine știe de 
cîte ori. „Dumnezeu să-i ierte păcatele. Dumnezeu s-o odihnească!” 

Atunci îngerii fuga la iad: „Deschideţi şi dați-i drumul femeiei, 
că are şi acea bodaproste!” Și aşa a scapat. 

D-na Sevastița Dumitriu, Botoșani 


Cui se deschide raiul 


Un om era așa de bun, că el,cînd își cumpara straie nouă şi 
mergea între prieteni, care ziceau că straiele lui sînt frumoase şi-i 
plac, el se dezbraca şi i le da, rămîind el cu cele vechi a lui. 

Apoi, iar strîngea bani şi-şi cumpara altele mai frumoase — şi iar 
mergea între prieteni: „Vă plac straiele mele, sînt frumoase?” „Tare 
frumoase, tare-mi plac”, zicea unul şi altul. El iar se dezbraca şi da 
totul de pe dînsul. 

Așa a cumparat el pănă la al nouălea rînd de straie; cînd s-a 
îmbracat cu acelea, a şi murit. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 459 


Îngerii i-au luat sufletul şi l-au dus pe ceea lume, iar înaintea lui, 
porţile raiului s-au deschis şi în rai erau pregătite pentru dînsul 
nouă mese cu tot ce era mai bun şi mai frumos pe dînsele. 

„Lasaţi-mă să mă duc înapoi pe ceea lume, să spun ce bine mi-am 
cîştigat eu aici; să facă şi prietenii mei așa.” L-au lasat. Pe asta 
lume, trupul lui încă nu-l îngropase, era la prohod. Oamenii, cînd 
l-au văzut pe mort că se scoală, toţi au fugit. 

„Ce fugiţi?” le-a zis el. „Cînd aţi şti voi ce am eu pe ceea lume și 
ce uşoară mi-a fost moartea, toți ați vrea îndată să muriți. Eu am 
venit să vă spun ca să faceţi şi voi aşa ca mine, să aveți ce am şi eu. 
Straiele cele, dacă le-ași fi purtat, de atunci le-aş fi ponosit; dar eu 
le-am dat, ca să le am acolo pe mai multă vreme, căci nu aici, ci 
acolo e traiul şi viaţa de veci.” 

Şi după ce a mîntuit de spus, a murit. 

Un prieten a lui a venit acasă şi unde a găsit o ciubotă ruptă, un 
strai flenduros și ce a găsit mai rău a dat de pomană, să aibă pe ceea 
lume. Cînd s-a dus acolo, pe masă erau ciolane şi fărmături; iar 
haine, a avut toate lucrurile cele rupte care erau bune de azvîrlit. 

„Roagă-te lui Dumnezeu să mă lese pe ceea lume pe trei zile, căci 
amu ştiu ce să fac”, zice el prietenului său. L-au lasat. (Aici urmează 
povestea omului ce ş-a copt un car de colaci.) 

D-na Elena Braha, Mihalcea 

Omul să nu gîndească că n-are pomană, dacă a dat cuiva un 
lucru- şi acela l-a vîndut; căci ce a dat date. 


Unui om i s-a întîmplat aceasta — că a fost dăruit un rînd de 
straie unuia, care îndată le-a şi vîndut. Cînd merge pe ceea lume, îi 
iese înainte Domnul Hristos îmbracat în straiele lui. „Tu nu fi 
suparat, i-a zis Dumnezeu, căci straiele tale sînt: iată-le! Tu, dacă 
le-ai dat, mie mi le-ai dat!” D-na Elisaveta Reus, Mihalcea 


Trei surori murise şi a mers diavolul să le iaie sufletul. Una a 
zis: „Eu am oprit lifile la slugi şi le-am bătut!” — „Eşti a noastră!” 

Alta a zis: „Şi eu tot aşa am făcut!” — „Şi tu vină cu noi, că eşti a 
noastră!” 

Da a treia a zis: „Eu, tot ce am avut la sufletul meu, am dat!” — 
Tu du-te, că nu ești a noastră!” Ion Pisarciuc, Roșa 

În evanghelie să spune că: 

„Mai lesne va întra funia corăbiei în urechile acului decît bogatul 
nemilostiv în împărăția ceriului.” 


Partea V 
FOCUL 


Cap. I 


Lumina 
Botezul. Cununia. Moartea 
Lumînările. Ceara. Albinele 


$ 1. Apa și focul 


Pentru botez, sînt de trebuință:lumînarea, crijma și fașa. În 
Mihalcea, la lumînare, pun crijma împrejur şi o leagă cu faga, care 
e o cordeluță sau niște jerghii de bumbac colorat, legînd totodată 
împrejurul lumînării: flori, busuioc, berbenoc, mai ales dacă copilul 
e fată. 


In Roșa, fac mai tîrgovețeşte: la lumînare, pun un șăluţ sau 
cumaşul de rochie, pentru mamă -— şi pînza de crijmă o dau deosebit. 
Crijma trebuie să fie de trei coți. 


E bine a da finului crijma cît omul de mare; și mai cu samă cînd 
botezi întăi; că el, cînd mori, cu aceea te acopere — şi dacă nu ajunge, 
trage de ici, trage de colea și plînge. Crijma ceea, cînd mergi prin foc 
pe ceea lume (că avem să trecem trei focuri), el o ţine dinspre foc, să 
nu te dogorească, te apără. 


In Broscăuţi, spun că crijma s-o măsori pe trup, cît e omul cu 
mîna întinsă în sus. 


Crijmă dacă nu ar da nănașul copilului, copilul acela ar fi gol pe 
ceea lume. Andrei Motoc, Mihalcea 


(Vezi crijma la moroi.) 


La lumînare, numaidecît trebuie să pui ceva, căci nu se cade a 
ținea focul cu mîna goală, de aceea se pune un cumaş de rochie sau 
un şeluţ. Roșa 


462 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


În Moldova, e obiceiul a pune la lumînare ceva alb (haina 
nevinovăţiei), subţire, un batist sau un tul creț împrejur și legat sus 
cu o cordea ce spînzură, iar cumaşul se dă la scăldătoare. 

Pînză pentru crijmă se dă cît de multă. 


(Despre botez, mai detailat se va vedea vol. II.) 


E bine ca nănașul să îmbrace pe copil la scăldătoare cu totul al 
său, nou: căci la botez, spune preotul: „Cîţi în Hristos v-aţi botezat, 
în Hristos v-aţi şi îmbracat.” 


De la lumînarea care o dai la botez, ţi se vede pe ceea lume, căci 
acolo nu-i soare. Chiar dacă n-ai dat altă lumînare de pomană, dar 
aceea este. 


Dacă e copilul sănătos, e regulă ca să se boteze la opt zile;dar 
poate aștepta şi mai mult, pănă ce se găsesc cumătri. 


Cumătru ca să fie, se primeşte orişicine, căci e mare pomană a 
boteza, a da la legea lui Dumnezeu; pacat are acela ce se fereşte. 
Dar mai mare pomană are omul, cînd botează vrun copil făcut afară 
de lege. General 


Nănașului, dacă îl botează, îi merge tare bine în orişice. Dacă 
gîndeşte la vrun interes să isprăvească, să-şi iaie atunci semn din 
acel lucru şi, cum pune gînd, așa i se va împlini, petru că așa un 
copil nu e făcut de silă, ci din bunăvoie; nu ca în căsătorie cu musai. 
De copilul acesta ştie Dumnezeu. La asemenea copii se grămădesc o 
mulţime de cumătri; că le merge bine în vite, în păseri, în roada 
cîmpului; toate celea se înmulţesc. D-na Maria Tușinschi, Mihalcea 


In Mahala, se spune că copilul din flori e nazdravan. 


La botez, preotului i se aduce poclon doi colaci, un şip cu rachiu 
sau cu vin ş-o găină. 


In Moldova, cînd se începe săvîrşirea botezului, moaşa pune 
copilul jos şi preotul de jos îl ia și-l dă nănașului în braţe şi apoi îl 
botează. 


La botez nu e bine să se iaie mulţi cumătri; în Moldova, nu iau 
decît unul; pentru că copilul ce se botează și copilul nănașului devin 
frați de cruce — şi legea opreşte de a se căsători; şi dacă mai sînt 
încă şi mulți nănași, nu se poate şti cum vine vremea, cînd sînt 
copiii mari, şi pot avea piedici apoi la căsătorie. 


Tot astfel, nu se puteau demult căsători nici doi copii botezați de 
acelaşi nănaș, precum nici cei botezați în aceeași apă. 


Frăția de cruce e mai mare şi decît frăția de sînge. 


Încumătrirea, în vechime, era foarte respectată. Cînd o femeie 
observa că barbatul ei s-a dat în dragoste cu o alta, îndată o lua pe 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 463 


aceea de cumătră sau punea pe barbatul ei să-i boteze aceleia şi 
atunci nu se mai puteau apropia unul de altul, căci între ei era 
crucea. Cei încumătriţi sînt mai aproape fraţi decît fraţii adevăraţi. 
Astăzi, se pare că nu mai sînt luate lucrurele aşa de serios; — mai 

îndrăznesc oamenii... 

Toată lumea mă vorbeşte 

Că cumătrul mă iubește. 

Il iubesc şi mă iubeşte 

Şi pacate dobîndeşte. 

De-aș ajunge-n postul mare, 

Să dau două sălindare, 

Unul el şi unul eu, 

Să ne ierte Dumnezeu. Broscăuţi 


* 


Lasă lumea să vorbească 
Și nănașul să-mi trăiască. 
Să vorbească bun şi rău, 
C-aşa-i de la Dumnezeu. 


x 


Lelea albă ca şi caşul 

Se iubeşte cu nănaşul. 

Lelea neagră ca ceaunul 

Se iubeşte cu jupînul. Ropcea 


* 


Cumătrul e mare lucru, mă rog, dacă îți ia sîngele pe mîni şi-l 
încreştinează, să-l aducă la dreptate, la Dumnezeu! Nănaşii îl duc 
înaintea lui Dumnezeu. Omul se naște — dar de n-ar fi cine să-l 
încreştineze, ar fi prăpădit, ca și un sălbatec. Dacă n-ar avea lege, 
pe ceea lume n-ar fi nimică, Dumnezeu n-ar mai ști de dînsul. 


Pe cumătru, nănaş, e pacat să-l ocăreşti. Cumătrului, chiar de 
ți-i frate, e pacat să-i zici pe nume, îi spui: „cumătre!” Cumătrul, 
nănașul luminează sufletele celor ce-i botează şi-i cunună; le ţine 
focul la spate. Da amu, se ocăresc și cumătrii şi finii ocăresc pe 
nănași, le zic: „Ţ-oi da eu lumînarea înapoi!” Botoșani 


Cum se topeşte lumînarea, așa se topeşte pe ceea lume acela și 
arde, care va sudui or va bate pe nănaş. Mihalcea 


Cumătrul îți rădică sîngele pe mîni de la sfîntul pămînt. Atunci 
cînd rădică preotul şi dă nănașului copilul, îngerul îl rădică. 
Andrei Motoc, Mihalcea 


(Despre colacii ce se dau nănaşului se va videa vol. II.) 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


464 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


De la botez, se merge cu lumînarea aprinsă păn' acasă şi dacă se 
stînge pe drum sau dacă să rupe e semn că n-are să trăiască copilul. 
Siret 


Copilul trebuie să stea 24 de ceasuri cu „mirul” pe el; şi a doua zi, 
să scaldă. Atunci, după scăldătoare, să face petrecerea numită 
„cumătrie”, nu după ce l-au botezat. În scăldătoare, cumătrul pune 
bani pentru moașă şi face cruce în apă cu lumînarea de botez — în 
apă se pune zahar, pîne etc., ca să aibă copilul și să fie dulce; să pune 
hărtie, condei — ca să înveţe bine. Botoșani 


În Mihalcea, pe cînd îl scaldă, femeile, de-i fată, cos, torc etc., ca 
să ştie lucra — iar de-i băiat, barbaţii iau coasa, hîrleţul, toporul, — 
sapă, cosesc etc. Apa se duce cu cîntece afară şi o toarnă la un copac 
tînăr şi joacă împrejur. 


In Botoșani, după scăldătoare, care cumătră vra îmbracă copilul 
cu totul al ei, din nou, să nu fie o aţă de la părinți. 


La masă, după scăldătoare, cînd să dă găina, moașa aduce copilul 
cu lumînarea aprinsă la nănaşi şi-i dau un dar. In Ropcea, părinţii 
păstrează darul acesta, iar de-i dau bani, cumpără un lucru pe 
norocul lui, îl înmulțesc şi-l are și cînd e mare, să însoară cu el, 
chemîndu-se că de la nănași să trage; rar care părinte strică pentru 
dînsul cea ce e a copilului, norocul lui. 


* 
Copilul în biserică. Părul și unghiile 


La şese săptămîni, mama duce copilul la biserică şi preotul îl 
închină pe la icoane. De e băiat, îl duce și în altar, apoi îl pune la ușă 
jos, afară de altar — şi mama de acolo îl ia. 


În Mihalcea, cînd îl duc la biserică, pun lîngă copil busuioc, zahar, 
pîne — ca şi la botez, să aibă de toate —, iar după ce-l pune preotul jos, 
mama anume îl lasă, ca să pășască preotul peste copil, că n-are 
durere de șele. 


In Botoşani, de la biserică, mama merge cu copilul la nănașa; 
nănașă-sa îi taie copilului ţuchi de păr şi unghiile şi-i dă un dar. 
(Mai ales unghiile i le taie; despre păr, e mai puțin cunoscut obiceiul.) 

Unghiile şi părul, în alte părţi, se taie în orce timp, e vorba că 
nănașa să le taie întăi. In Mahala, taie nănașa numai părul, căci zice 
că copilul acela nu se teme de tun şi atunci cînd îl taie, îi dă o găină. 

In Mihalcea, la răzăşi, se spune că dacă taie nănaşa părul, crește 
frumos; nu-i dă nimic şi nici se prea obicinuieşte. 


In Ropcea, nănașul taie și unghiile, şi părul şi-i dă o oaie sau o 
viţică etc; așa se cuvine. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 465 


Zice că, dacă n-ar tăia nănașul la copil unghiile și părul, nu s-ar 
şti pe ceea lume că-i e nănaș, că e botezat; pe unghii şi pe păr, cînd 
i le arată, îl cunoaşte. 


In Părhăuţi , nănaşul, cînd îi taie părul, îi dă copilului 3 fuioare, 
să aibă păr frumos, — altă nimică. 


* 


Nănașul la alte ocazii 


Cînd un copil e bolnăvicios, să-l vîndă părinţii nănaşului peste 
fereastă, că trăieşte. Botoșani 


Dacă are copilul jolne la gît, să-l prindă nănașa cu degetul cel 
mare și cel mezin de gît peste fereastă, şi-i trece. Mahala 


Cînd cineva nu poate muri, să vie nănașul să-i lege lînă roşă la 
mînă şi îndată moare. Eufrosina Perjul, Mihalcea 


Lumâînarea de la cununie se strînge şi dacă omul nu poate muri, 
să i-o aprindă și îndată moare. Stănești 


Povești 


Băiatul de lemn. Darul de la nănașul 


A fost o babă şi un moșneag şi n-aveau copii. Într-o zi, se duce 
moșneagul la pădure după lemne; găseşte un lemnişor potrivit — şi 
ciopleşte din el un copil. Gîndeşte el: l-oi duce la babă acasă și s-a 
bucura; vom avea şi noi macar atîta copil. 

Trece prin pădure pe la un pod şi vede doi moșnegi. „Ce duci, 
moșule, în braţe ca un copil?” Moşneagul spune. „Da l-ai botezat?” — 
„Ba nu!” — „Adă-l încoace, să-l botezăm noi; încaltea fă şi d-ta ca 
lumea.” 

Moşneagul a luat şi l-a botezat. Cînd l-a scos din apă, era amu 
viu. — „Na-ţi, moşule, copilul şi na-ţi un dar de la noi!” Cînd a spus 
Dumnezeu așa, s-a făcut acolo o vacă neagră. Moșneagul le-a mul- 
țămit, a luat vaca, s-a dus mai încolo în pădure şi i-a dat drumul. 
„Am destulă avere, zice el, du-te în știrea lui Dumnezeu!” (Vezi 
despre vaca la p. 4197). 

Merge acasă cu băiatul și spune babei; nici nu se putea pentru 
dînşii o bucurie mai mare. A chemat îndată o mancă. Copilul, la trei 
ani, a fost flecău. 

„Tată, zice el într-o zi, n-am eu nănașşi?” „Ba ai, dragul tatei, dar 
nu-i ştiu nici eu cine-s, că mă-ta te-a făcut mergînd într-o pădure; şi 


466 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


acolo erau doi moşnegi drumeţi şi aceia ţ-au fost nănași, că erai slab 
şi ne temeam să nu mori.” — „Și nănașii ceia, dacă m-au botezat, nu 
mi-au dat nici un dar?” — „Ba ţ-au dat, dragul tatei, o vacă neagră; 
dar fiindcă eu, slava Domnului, am avere destulă, am lăsat-o acolo 
în pădure.” — „Ei, tată, dacă-i așa, eu mă duc să-mi caut pomana de 
la nănaşșul.” Ia el şi se duce. 

Ajunge tocmai la vaca ceea; ea era acuma bătrînă şi sta culcată. 
„Stăpîne, stăpîne, zice vaca, vîră-te în urechea mea cea dreaptă, că 
am doi giuncani, care-s ai tăi, şi ei încă picior de om pe locurile 
acestea n-au văzut, să nu te iaie în coarne.” El a ascultat vaca și s-a 
vîrît. 

Vin boii forăind: „Mamă, este om pămîntean pe aici?” „Este, da 
acela-i stăpînul vostru, pe care voi îl așteptați de mult.” 
„Unde-i?” — „La mine în ureche.” — „Zi-i să iasă, să-l vedem.” 

Vaca i-a zis şi el a ieşit. „Stăpîne, stăpîne, au zis boii, multă 
avere ai tu aici; cît îs codrii iştea, toți sînt plini de vite de la mama, 
numai noi sîntem cei dintăi.” — „Să vă iau dar, să vă duc acasă.” — 
„Cum ne-i lua aşa? Mai întăi, du-te acasă şi fă un ocol pentru noi — 
şi apoi, vină aice şi noi ne vom duce.” 

El a făcut ocoale bune și a venit iar la boi. Boii au strîns pe toate 
vitele lîngă dînșii şi au pornit: băiatul înainte, după dînsul vaca, 
după vacă boii şi-n urmă vite, cîtă frunză şi iarbă, ş-au venit la casa 
moşneagului. 

„De-amu, stăpîne, să te sfătuim noi ce ai să faci. Mama noastră 
îi bătrînă, ia ş-o taie şi fă un praznic, pe noi doi ne ţine, iar pe 
celelalte vite du-le la iarmaroc şi prinde bani pe ele, le vinde!” El a 
ascultat şi a făcut așa. 

După ce a vîndut vitele, l-au învățat boii să tremită pe moșneag 
la împaratul, să-i ceară fata. Moşneagul nu prea vra, dară se duce, 
că n-are ce face. 

(De-aice urmează: că împaratul cere să-i facă pănă a doua zi, pe 
un deal, un palat mai frumos ca al său. Apoi, să smulgă pădurea de 
pe alt deal şi să-i aducă, păn' a doua zi, vin din vie. Apoi, să surpe alt 
deal, să facă şes, să samene și să-i dea gata, păr a doua zi, 1000 de 
gropi de grîu şi să-i aducă pîne caldă la masă. — Cînd s-a făcut ziuă, 
era pînea plămădită. Împaratul a trimes o fermecătoare şi l-a ador- 
mit. Boii au luat soarele în coarne şi l-au dat înapoi la răsărit, ca în 
variația vol. I, p. 163.) 

Amu era tărziu; se uită împaratul, soarele — abia la răsărit; dar 
n-are ce zice. Da băiatul, cum a dat boul cu piciorul în pămînt, pe loc 
s-a trezit şi s-a apucat iute şi a făcut alt foc, a pus pînea în cuptor şi 
cînd a fost soarele aproape amiază-zi, a şi dus-o la împaratul la 
masă. 

„De-amu, zice împaratul, îți dau fata şi ţ-oi mai da și oleacă de 
zestre. Ce ceri?” Da lui i-au spus boii să ceară atîta cît va putea 
încărca pe doi boi — și cât timp vor clătina ei din urechea cea stîngă, 
el să tot încarce. 

Îi spune el împaratului că să-i dea atîta cât va putea duce cu cei 
doi boi. Împaratul s-a primit. Trage carul şi încarcă, încarcă, încarcă 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 467 


toată avuţia împaratului, toţi banii, lucruri scumpe; boii tot dau din 
ureche. 

Au încarcat, că au ramas casele deșerte, şi boii tot una clătinau. 
E] zice că să-i mai deie, că mai poate încarca. „Bine, ce să-ţi mai 
dau, că amu n-am nimic!” 

Atunci, boii s-au bagat pe sub palaturile împărătești, le-a luat şi 
pe acelea în spate şi au ramas împaratul și împărăteasa goi ca 
degetul, amîndoi pe cîmp. 

Boii au dus toată averea la moşneag, au aşezat palaturile și cînd 
a fost totul gata, au zis: „De-amu, stăpîne, să trăieşti şi să stă- 
pîneşti! Rămăi sănătos!” şi îndată unul a căzut într-o parte și altul 
în alta ș-au crapat. Da el a ramas în locul împaratului aceluia 
împarat. C.C. Rucsanda Verdeanu, Botoșani 


(Despre fini de-a lui Dumnezeu și darul ce l-au capatat, s-a mai 
văzut în povești.) 


Bataia. Cumătrul 


Au fost doi oameni, un barbat şi o femeie. Ei copii n-aveau și nu 
erau nici saraci, dar nici bogaţi, aveau casă și o vițeluşă. Dară a dat 
Dumnezeu că din viţeluşa ceea, vînzînd, cumpărînd, s-au făcut foarte 
avuți. Într-o zi, îşi pune omul în gînd ca să se ducă a doua zi la tîrg, 
poate va face vrun negoț ceva. 

Se culcă omul sara și visează că, de va merge a doua zi la tîrg, are 
să capete 50 de ciomege. „Bine, zice omul prin vis, dar voi rămînea 


acasă!” „D-apoi şi acasă de vei sta, tot ai să capeţi 25.” — „Alta nu-i 
de făcut, zice el, decît să mă sfătuiesc cu femeia.” 
A doua zi, cum se trezeşte din somn, îi spune femeiei ... „Lasă, 


omule, zice ea, că nu-i păţi nimică, că eu te voi păzi. Ia şi te pune-n 
pat şi cine va veni, voi spune că nu ești acasă şi nimică nu-ţi va fi.” 
Femeia mînă argăţelul cu vitele-n cîmp, da ea s-apucă şi-i face lui 
mîncare bună şi-l acopere şi-şi cată pe lîngă casă de lucrul ei. 

Iată că vine argatul din cîmp.: „Vai de mine, lelică, hai degrabă, 
că două vaci s-au îmbolnăvit şi nu știu ce să mă fac!” Femeia aleargă 
la barbatul său şi-i spune: „Barbate, eu trebuie să alerg la cîmp, că 
uită-te ce s-a întîmplat, dar pe ceas sînt înapoi.” Barbatul ei a început 
a se scînci că să nu se ducă, că are să capete bataie. Ea l-a încredinţat 
că îndată se întoarnă şi s-a dus, uitînd în urma ei ușa deschisă. 

Trec doi vînători pe drum cu cînii, la vînat. Vede cînele unui 
vînător mâţa omului pe prispă şi fuga după dînsa. Mîţa ciuști în casă 
şi se suie pe vatră. Cînele întră după ea în casă, mîța fuge pe horn. 
Cînele după dînsa în horn, dar așa de tare s-a lovit, încît a căzut 
mort la pămînt. 

Așteaptă vînătorul, nu vine cînele; întră după dînsul, cînele — jos 
mort. Întră şi celalalt vînător. Omul, cînd a văzut cînele, de spaimă 


468 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


s-a ascuns degrabă pe cuptor. — Vînătorii caută cine le-a omorît 
cînele şi îl găsesc pe om. „Bine, omule, la ce mi-ai omorît tu cînele? 
Eu cu dînsul îmblam la vînătoare şi împuşcam lupii și dihăniile 
stricăcioase oamenilor; ce ț-a făcut el ţie ca să-l omori?” — „Nu l-am 
omorît eu, cucoane, zău nu; s-a repezit în horn după mîță şi s-a lovit 
aşa de tare încît a căzut jos.” — „Dar tu la ce te-ai ascuns pe cuptori, 
dacă nu ești vinovat?” i-a zis celalalt vînător. — „Eu, cînd am văzut 
că a picat, de frică m-am ascuns!” — „Măi ţărane, zice acela, degeaba 
îmbli tu cu minciuni. Tu să ştii că un cîne învațat, cum era cînele 
meu, plăteşte mai mult decît un ţăran prost ca tine, care nu știe alta 
nimică decît să iaie măciuca şi să deie omului în cap. Amu, stăi să te 
învăţăm și noi pe tine cum să omori dobitoacele...” — şi cum avea o 
măciucă în mînă, începe a-i da ş-a număra. 

Țăranul se vaită, se roagă: „Domnule, strigă el, uitaţi-vă la labele 
cînelui, că-s pline de funingene, da mînile mele uitați-vă că-s curate, 
dacă nu mă credeţi! ... “ 

L-au crezut şi l-au lăsat cu 25. 

Vine femeia acasă; el se vaită ... „Vezi tu cum te-ai dus şi m-ai 
lasat de m-au bătut, nu ţ-a fost ţie milă de mine!” — „Omule, zice 
femeia, trebuia să merg; uită-te, o vacă a şi perit. De nu mergeam 
repede, perea şi cealaltă.” — „Apoi dă, eu știu că ţie ţi-s mai scumpe 
vacile decît mine, pe mine pot să mă și ucidă! — Valeu, cum mă dor 
şelele ! se vaita el. — „Nu mi-s mai scumpe, omule, dar dacă nu le vom 
avea, ce-a fi din noi, cu ce vom trăi?” „Da mai înainte cu ce-am 
trăit?! 

„Dă, eu am vrut ca să fac cum mai bine, dar dacă am greșit, 
bate-mă şi tu pe mine”. „De-ţi pasa, ședeai acasă și mă aparai!” — 
„Ştii ce, barbate, eu amu nu mai ştiu cum să-ți mai spun şi cum să te 
mai rog, dar eu te voi face iarăşi bun. Uită-te, am să mi te fac 
cumătru. Hai și te voi duce în ceea casă şi eu aice am să fac bucate 
bune; am să frig un gînsac ș-o găină ș-am să fac plăcinte şi voi aduce 
rachiu ș-apoi voi merge şi te voi pofti să vii la cumătrie, ca pe 
cumătru.” — „Bine”, zice barbatul. 

Femeia l-a luat şi l-a dus în ceea casă, unde era curat, i-a așşternut 
bine în pat, apoi a venit și s-a apucat de lucru. Cînd a fost totul gata 
şi masa pusă, a luat un şip de rachiu și s-a dus să-l poftească, dar 
ușa a uitat-o în grabă deschisă. 

A întrat la dînsul în casă: „Buna sara!” — „Mulţumim d-tale”, i-a 
răspuns barbatul. „Ce mai faci? Văd că stai în pat!” — „Ia, sînt cam 
bolnav”. — „A da Dumnezeu și ţ-a fi mai bine. Da știi d-ta cu ce 
poftire am venit eu la casa d-tale?” — „Ba nu ştiu, dară dacă-mi vei 
spune, voi şti.” — „Am venit să te poftesc, dacă ţi-i cu voia, să-mi fii 
cumătru !” — „Dacă-s bolnav și nu pot.” — „Da mă rog, că nu sîntem 
aşa departe; nu-mi călca cuvîntul, poftim vină!” — „Apoi dar m-oi 
duce.” Femeia toarnă în pahar rachiu și cinstește la barbatul ei: 
„Mă închin la fața d-tale, să trăieşti, cinstite cumătre, întru mulţi 
ani; Dumnezeu să-ţi deie toate cele bune!” — „Să deie Dumnezeu; să 
trăieşti şi d-ta !” După ce a băut paharul, femeia l-a rădicat din pat şi 
l-a scos pînă în tindă. Dar tocmai atunci iată și cei doi cîni ai lor, 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 469 


fugind din casă: unul cu gînsacul în gură şi celalalt cu găina, ce le-a 
mai fost ramas, căci amu ospatase din cumătrie pe jumătate. Atunci, 
nici una, nici două, și barbatul bof! în femeie. „Na-ţi și eu ție....; am 
capatat eu bataie pentru cîni de la alţii, să capeţi şi tu!” — şi-i dă, 
şi-i dă! 

„Valeu, barbate, mă rog nu mă bate. Nu-mi trebuie să-mi fii nici 
cumătru, nici nimică, numai să mă lași. Hai mai bine ş-om trăi şi de 
acuma înainte cum am trăit!”... Şi după ce a bătut cumătrul bine pe 
cumătra, s-au împacat. Petrea Beicu, Mihalcea 


A. Soră de cruce, frate de cruce 


Soră de cruce sau frate se face cînd îţi e drag cineva şi vrei să te 
vezi cu acela pe ceea lume. Se fac doi colaci şi o lumînare şi la 
lumînare, se pune basma şi te duci cu acele la cea ce-ţi e dragă sau 
la omul acela care vrai să ţi-l faci frate de cruce, dacă n-ai soră sau 
frate, şi-i închini: „Poftim, soră N., de sufletul meu!” — „Bogdaproste, 
soră «N», să ne întălnim pe ceea lume!” 

Colacii se fac mari, ca la botez, şi lumînarea o învălești cu crijmă. 
Surorile de cruce sînt ca şi acele de sînge, ba încă mai mult, căci 
împărţesc crucea amîndouă. Se fac de o dragoste. 

Dochița Hurghiş, Mahala 


* 


Altă frăţie de cruce e cînd se fac doi împungîndu-şi degetul cel 
mic de la mîna dreaptă şi sugîndu-și unul de la altul sîngele. ( S-a 
văzut.) 


Constelaţia „Delfinului” se numește de cătră popor „Crucea”. 


In Botoşani, îi zic şi „Crucea Fîrtatului” şi mai adaug că, după 
cum crucea lor (Delfinul) nu e destul de dreaptă, căci steaua din jos 
stă strîmb, tot astfel şi fratele de cruce nu e ca cel adevarat. 


B. Cununia. Soarele și luna 


Soarele e femeie şi luna e barbat. Lîngă soare stau trei stele, 
sfinți: Avram şi încă doi, iar lîngă lună, trei stele, sfinte: Sf. 
Magdalina, Sf. Varvara şi Sf. Maria. Lîngă soare şi lună stă Antihîrţ, 
vrea să-i prăpădească, să fie în lume numai el — și cînd vrea să-i 
mănînce, atunci cînd se întunecă luna sau soarele, acele trei stele îl 
apără, îl trag. Acele trei stele poartă soarele şi luna pe ceri. 

La cununie, ia barbatul pe una din cele trei sfinte şi femeia pe 
unul din cei sfinţi mărturie, că-şi vor ținea credinţa și nu se vor lasa 
la vreme de nevoie, de slăbăciune și bătrînețe, iar pe ceea lume ei au 
a-i judeca. Pălie Bilig, Mihalcea 


470 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 
Nunii. Cununia 


Nunii de aceea sînt mare lucru, căci ei ţin focul la spatele mirilor 
şi de aceea e pacat mare a-l sudui sau a te sfădi cu nănașul. Nănașii 
îi dau la cale să trăiască în legea lui Dumnezeu. Cînd va fi sfîrşitul 
lumei, Arhanghelul Mihail va trîmbiţa şi se vor aduna toate sufletele 
la judecată — şi atunci va sta barbatul cu femeia şi cu nunii lîngă ei, 
mărturie că n-au trăit în fărădelege, că le-au ţinut cununiile. Așa, 
cu lumînările aprinse, cum stau aice, vor sta şi la judecată şi numai 
cît atîta se vor vedea, — pe urmă, are să se ducă fiecare unde i-i 
rînduit. Botoșani. Roșa. Mihalcea 


Barbatul, pe ceea lume, numai cu femeia ce a luat cununie întăi 
stă alături. Mihalcea 


In Roşa, spun că femeia cea dintăi stă la dreapta, a doua la 
stînga şi a treia la spate. 


Pe ceea lume, acei cari au trăit bine (femeia cu barbatul) ard ca 
două lumînări una lîngă alta; da care rău, stau deoparte. 


Cine trăieşte necununat, orice ar duce la biserică: lumînări, 
liturghie, jertfă de ar da, — sau praznice, parastase, dacă va face, — 
nu-i sînt primite de Dumnezeu. Botoșani 


Lumînările de cununie (Poveste) 


Omul de flori cu barba de busuioc 


_ A fost odată un împarat şi avea o fată ce nu se putea mărita. 
Intr-o zi, a întrat un ficior de împarat la dînşii în casă; pe unde întra 
el , totul era deschis şi pe nimeni nu videa. Zice ficiorul de împarat 
în gîndul său: „De mi-ar ieși înainte o bătrînă, să-mi fie mamă; de-a 
ieşi un bătrîn, să-mi fie tată; iar de va fi o fată, să-mi fie soţie.” 

Tocmai a ieșit înaintea lui fata şi, cum a văzut-o, i-a pus o coroană 
de busuioc pe cap şi i-a spus: „De-amu, eu sînt al tău şi tu ești a 
mea!” 

O pajură venea în toată ziua la mirele ei, să-l mănînce; da fata 
avea o păuniţă şi se lupta cu pajurea ceea ş-o omorea. Dar pajura tot 
învia şi se prefăcea în altăceva şi nu putea s-o omoare, pănă nu i-a 
dat în cap cu „crucea pămîntului” (este așa o buruiană); atunci a 
omorât-o. 

Acu, erau să facă nunta; totul era pregătit şi sara aveau să se 
cunune, dar pe mire nimeni nu-l putea vedea. Tocmai cînd au aprins 
lumînările de cununie, atunci l-au văzut. (Mai departe, nu-şi mai 
aduce aminte povestitoarea.) Maria Gălăţanca, Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 471 


Credintțti 
Cununa. Femeia curată 


Dreptatea. Norocul. Pricazul 


Fata care-i curată are cunună pe cap de la Dumnezeu; dar cum se 
dă cu cineva, îndată pierde cununa și dracii îi pun necurățenii cînești 
în cap şi aşa umblă pe ceea lume rătăcind. 


Şi femeia are cunună, dacă s-a măritat curată şi ţine dreptatea 
cu barbatul; care fată şi femeie e curată umblă pe ceea lume cu 
cunună pe cap. 


O femeie, zice că avea cunună, dar dracilor li era ciudă. L-au iudit 
pe preotul asupra ei. Merge ea la biserică, preotul tot se uita la 
dînsa. Cînd la naforă, nu-i dă naforă; îi zice că să aştepte pănă la 
urmă, că are să vorbească ceva cu dînsa; ea așteaptă. El, după ce 
s-au dus toţi oamenii, a făcut bajocură — și femeia a ramas fără 
cunună. Acsenia Melnec, Mihalcea 


(S-a văzut despre preot.) 


Femeia e blagoslovită de Dumnezeu, atunci cînd se cunună și 
dacă ţine dreptatea cu barbatul, e tare fericită. 


Femeia, dacă e curată şi va descînta cu cele două degete, mezinul 
şi cel mare, de jolne, de umflătură la gît, se dă înapoi. Dar numai 
descîntătura de la fată și de la femeie curată e de leac. 


Cu lapte de la femeie curată, de stropești de durere de ochi cuiva 
în ochi, ajută; dar de nu are numai pe barbatul ei, atunci mai tare 
chiorăște. 


Femeia curată de va stupi cuiva în ochi, de albeață, se curăță 
albeaţa. General 


Femeia, pe ceea lume, stă îmbracată ca în ziua cînd a fost mireasă. 


Fetele care au murit logodite fac pe ceea lume o horă, îmbrăcate 
ca mirese. 


Care fete sînt curate, pe ceea lume plivesc flori; da cele necurate 
sînt toate tăvălite de glod şi ude, cară apă. Ropcea 


Fata dreaptă se cunoaşte la ochi: căci coada ochiului dinspre ochi 
e prinsă, lipită; cum nu mai este fecioară, se desprinde păn! în capăt. 
Siret. Botoșani 


O fată fecioară, de orişice lucru sfint se poate atinge. 


În urma unei fete curate, în grădină dacă samănă, orişice se face, 
creşte; pepeni dacă samănă, se fac frumoşi , asemenea şi curechiul, 
iar la murături dacă umblă, nu se strică murăturile ca după alta. De 
asemenea, e bine ca să scoată din pămînt buruiene lecuitoare, căci 
ajută. General 


472 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Cine strică o fată strică o biserică; şi pentru ca să-și ispășască 
pacatul, trebuie să facă o biserică. Botoșani 


Pacatul de a nenoroci o fată se plăteşte dînd la biserică o litră de 
aur, care e o 100 de galbeni. Idem 


Care fată n-a ştiut să-şi poarte cinstea ş-a scos-o careva din 
minte, aceea în viața ei nu mai are noroc, căci norocul ei a fugit la 
acela. Cel mai bătrîn ia norocul de la cel mai tînăr. Sînt boieri cari 
anume nenorocesc fete, ca să le meargă bine şi le merge pănă nu-i 
ajung lacrimele şi blăstămurile lor. Roșa 


Fata ce a venit necurată la barbat aduce pagube și nenorocire la 
casă: focu-i arde, boul pică; dar mai ales de nuna cea mare să leagă, 
că i-a încoronat. Focul la spate mare însemnare este; e lumina 
raiului. Dar dacă spune adevărul, nu strică nimărui nimic. 

Maria Cloșca, Suceava 

Femeia sau barbatul care umblă-n rele n-are noroc. 


Norocul numai de cel curat se ţine; cum îl spurci, fuge şi, pe 
urmă, rămăi toată viaţa fară noroc. 


Casa omului tare păzită trebuie să fie, soţii trebuie să fie cu 
credinţă unul cătră altul, să-şi păzască dreptatea, dacă vreau să 
aibă viață cu temei şi noroc. Cum va sări unul din soţi gardul, 
îndată să arată că se face pricaz, spurcăciune la casă şi au pagube. 


Alți barbaţi sînt că, deşi fac, dar casa lor ş-o feresc. 


In Mihalcea, la răzeși, spun că dacă greșeşte unul din soți, să 
spuie îndată celuialalt, că atunci nu le strică. 


Dar sînt unii cărora şi în aceste lucruri le merge, mai ales dacă 
dau peste cineva cu noroc. Sînt barbaţi cari să țin de o femeie, chiar 
de e şi urîtă, pentru că are noroc cu ea şi atunci chiar femeiele lor nu 
le zic nimic; dar cum dau de alta, după care cunosc că au pagube, fie 
cît de frumoasă, îndată o lasă. Mahala 


Cine doarme cu o țigancă are noroc la cai. Mihalcea 


Cînd se tăvălesc cînii sau mîțele prin casă, atunci e semn că e 
necurățenie. Moldova 


(S-a văzut boii și carul etc.) 


Pricăjit să cheamă acela ce trăieşte în fărădelege, adecă e spur- 
cat; pe aşa unul niciodată să nu-l ţii la casă. O asemenea slugă dacă 
ai, să n-o trimeţi între vite, să nu mulgă vacele, să nu umble cu 
fruptul, că n-or da vacele lapte. Dacă e femeia grea în fărădelege, să 
nu deie din poală mîncare la vite, că se îmbolnăveşte vita şi poate 
peri. 


Un om din Mihalcea a văzut cum o fată şi un flecău şedeau în 
cîmp în fînul lui; omul a dat foc căpiţei, ca să nu deie la vite, că se 
puteau primejdui. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 473 


La fîntînă de merge o femeie pricăjită, sacă izvorul, pe unde calcă 
ea, arde pămîntul de trei stînjeni sub dînsa. În cîmp, să n-o trimeţi 
la prăşit, la lucrat, că n-a fi nimică pe unde trece ea. 


De-ţi trece drumul cînd te porneşti undeva, întoarce-te înapoi, că 
n-are să-ți meargă bine. Pragul nu-i vrednică să-ţi calce o astfel de 
femeie la casă. Totul să tulbură, să întoarce pe unde calcă, nu-i 
spori în nimic, să trece, piere. De calci în urma ei, îţi rupi piciorul, 
or de mergi la arătură, pică vita. 


Tot astfel, nu-i merge omului şi cînd îi iese omul ce a fost înturnat 
de la supt în cale. General 


Nunii. Curăţenia 


Pricaz se face de tot lucrul care nu e ştiut. O slugă de ţ-a fura o 
bucaţică de mămăligă fără să ştii, e pricaz; dar dacă mănîncă în fața 
d-tale, nu e nimic. Da de nu ştii, îndată ți să arată că ai pagube în 
casă. (S-a văzut.) 


Cînd să cunună mireasa, dacă nu spune nunei adevărul, nuna are 
pagube, îi pier din vite, ba poate să moară și ea sau vrun copil al ei. 
Cînd fina n-a ţinut dreptatea lui Dumnezeu, la nănași le strică; căci 
ei sînt scriși pentru dînsa. Că adecă asta așa este: pentru jurămîntul 
cununiei — că n-a ţinut jurămîntul, legea lui Dumnezeu, ş-a făcut 
afară din lege; pe din lături, nu blagoslovită de Dumnezeu. Ea a 
trebuit să-şi păzească credinţa ei de fată, că aşa e rîndul de la 
Dumnezeu, că doară are să-şi puie sf. cununie pe cap! 


Nuna, dacă vede că fina nu-i cum trebuie, nu vrea să-i facă cîrpa 
pînă ce nu-i spune numele aceluia sau a tuturora cu cari a trăit, ca 
să nu le strice nunei şi la tineri. Altă mireasă, care nu vrea să spuie, 
ia o piatră în gură şi o ţine, ca să cadă pe piatră răul ce ar cădea pe ea. 


Da odată, o femeie din Mahala s-a jurat că să-i putrizească mînile 
de la coate, de-i va face miresei cîrpa, dar a uitat şi tot i-a făcut — și 
femeia ceea nu e şi astăzi ciuntă de amîndouă mînile?! 


Dacă nu spune mireasa, nuna face rîs mare, batjocură. Mirele o 
roagă pe mireasă: „Spune, că avem a trăi şi ni-a merge rău în vite, 
vom avea pagube”! Nănașa iar o roagă: „Spune-mi, că mi-a strica la 
gospodărie ş-oi păţi ceva!” După rugăminte, dacă n-ajută, mai ca- 
pătă şi bataie. Alta spune de îndată că-i greșită şi cu cine și nuna, 
atunci, ca să nu se prindă de dînsa, se spală îndată cu agheazmă şi 
pune grîu în sîn zicînd: „Cum nu s-a prins nimic de grîu, că de toate 
relele a scăpat și s-a copt, așa să nu se prindă nimică de mine”. Apoi 
împrăştie grîul pe la gospodăria ei, îl aruncă între vite, stropeşte cu 
agheazmă şi nu i se întîmplă nimică. 


In Mahala, mai pun și o codiță roşă la degetul cel mic, că adecă nu 
ia asupra ei cum e mireasa, că n-are treabă; sau rupe trei şiraguri de 


474 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mărgele de la gîtul miresei şi le aruncă în patru părţi zicînd: „Eu 
samăn mărgele iestea şi cînd vor răsări ş-or crește, atunci să-mi 
strice la casa şi la gospodăria mea!” 


În Mihalcea, cînd ştie nuna mai denainte pe cine cunună, ca să 
nu-i fugă norocul de la casă, încunjură casa de trei ori cu lumînările 
cele de cununie aprinse şi zice: „Aice, la casa mea, să rămîie norocul 
meu, să nu se ducă de la mine la fini”. Apoiia o oală nouă, cumparată 
cu cît i-a cerut, ş-o strică cînd iese din casă zicînd: „Atîta pagubă să 
am la gospodăria mea, cît oala aceasta ce am stricat-o eu!” Sau 
strică o strachină sau alt hîrb. Şi cînd trece pe la gard, apucă cu 
amîndouă mânile doi pari şi-i trage spre dînsa de-i rupe şi tot aşa 
zice: că atîta pagubă să aibă. Apoi, la biserică, cînd stau la cununie 
şi zice preotul „Se cunună robul lui Dumnezeu N. cu roaba lui 
Dumnezeu N”, nuna spune încet de trei ori: „Se cunună necurata cu 
necuratul”; (după cum se zice în limbagiul popular). Iar cînd vine 
noaptea acasă la ea, strigă să-i puie o cofă şi o oală cu apă în poartă; 
cofa o răstoarnă cu piciorul, iar oala o sparge, şi pe casă pune o 
greblă, că grebla are dinţi şi alungă tot răul şi atunci nu are ea 
pagubă, dar au mirii. 

A doua zi, dacă se roagă mirii, tot le face cinste şi pune călină în 
rachiu şi leagă la şip ceva roş. Dar dacă mireasa nu spune, ferească 
Dumnezeu ce rîs face atunci nuna! Căci trebuie să facă: să se facă 
huit, să se vestească; că orşice lucru ce e făcut pe tagadă e rău; dar 
dacă-i descoperit, se spune şi știe fiecare, nu se întîmplă nimic 
nimărui. 

Unele din cîntecele ce se cînt mireselor ce nu sînt de treabă e şi 
acesta: 

Cînd vezi lună, curcubău, 
Roagă-te lui Dumnezeu, 
Că-i barbatul nătărău. Mahala 


Pe o fată care a avut copii sau a trăit cu cineva în vederea 
oamenilor, dacă o cununi, nu-ţi strică, căci e lucru ştiut. 


Unei fete ce a avut copil, cînd se duce la cununie, i se pune şi ei 
cunună şi floare, dar deasupra peste toate acestea, se acopere cu 
hobotul — şi preotul peste hobot îi pune sf. cununie pe cap. Așa se 
face în toate satele din jurul Cernăuţului. 


Mare noroc însă are nuna, unde mireasa a fost cinstită. Atunci îi 
merge bine în toate: şi vitele i se înmulțesc, şi în cîmp are roadă, şi 
cîştig îndoit în toate celea. De aceea, și bucuria nunei e așa mare şi 
nuna îi face atunci miresei cinstea,ce s-a văzut şi care se va mai 
vedea vol. II. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 475 
Povești. Dreptatea 


a). Cel ce nu spunea minciuni 


A fost un boieri şi avea un argat, care, Doamne fereşte, nu ar fi 
spus o minciună! Da o cucoană avea 45 şi nu avea atîta folos cu 
dînşii, cît avea boierul cu acel unul, căci trebuia să meargă în toate 
locurile cu dînşii, ca să n-o fure. Vorbeşte ea cu boierul acela și-l 
întreabă: cum se poate ca el cu un argat să-și rînduiască aşa de bine 
toate? Boierul îi spune: „Pentru că argatul meu e așa de credincios, 
că el nimică nu va face fără voia mea; el minciună nu mi-a spune!” 

„Hai ramașag, zice cucoana, pe berbecul cel cu 4 coarne — ce avea 
boieriul —, că eu am să-l fac să-ţi spuie minciuni. De nu l-oi face, să-ţi 
dau eu 100 de oi şi berbecul înapoi.” — „Haide”, zice boieriul. 

Se îmbracă frumos cucoana — era vadană; şi merge în pădure la 
Ivan şi-i spune că s-au fost luat cu dînsa 4 pușcași , dar s-au pierdut 
de dînsa prin pădure — şi amu îl roagă să o primească acolo să mîie. 
E] îi zice că n-are unde. Ea-i spune că tare se teme, s-o primească 
unde va avea — pănă ce s-a culcat lîngă dînsul și i-a cerut să-i deie 
berbecul cel cu patru coarne. Ciobanul i l-a dat, căci pănă atunci el 
nu ştia de femeie. 

Se duce ea. S-apucă el singur să se judece: pune pe un par în 
pădure sumanul și pălăria, îl face pe par boieri şi se duce de departe 
la dînsul: 

„Bună ziua, cucoane!” 

„Ce veste, Ivane?” 

„Și bună, şi rea, cucoane; s-a prăpădit berbecul cel cu patru 
coarne.” 

„Nu-i nimică, Ivane, vom face haitaș, ş-om hăitui, şi coarnele 
i-om găsi.” 

Se întoarce el. Nu-i bine, gîndeşte el. Cum vor găsi coarnele, dacă 
coarnele îs la berbec şi-l vor vedea la cucoană. Merge iar înapoi. 

„Bună ziua, cucoane!” 

„Ce veste, Ivane?” 

„Și bună, şi rea, cucoane; am dat pe iubit berbecul cel cu patru 
coarne.” 

„Nu-i nimică, Ivane: 100 de oi şi berbecul înapoi”, zice tot el. 

„Amu-i mai bine, zice el, așa am să zic.” Merge a doua zi la boier 
şi-i spune. 

„Nu-i nimica, Ivane, zice boierul, 100 de oi şi berbecul înapoi! 
Bine că mi-ai spus drept şi nu mi-ai spus minciună, tot noi avem să 
avem cîştig.” 

Şi a ramas cucoana fără nimic, ba încă mai rău. 

Catrina Daniliuc, Mihalcea 


476 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Boul cu coarnele de aur 


A fost un boier mare, cu moşii, și aproape de dînsul alt boier tot 
aşa mare. Boierul acela s-a lăudat că are un argat, care niciodată nu 
spune minciuni. Boierul celalalt s-a pus ramaşag pe două moşii, 
dacă nu-l va face el să spuie minciuni. 

A luat şi a trimis pe o fată frumoasă din casă cu o coşarcă 
încărcată de fripturi , de plăcinte şi de rachiu, să-l înșele. Argatul 
acela era vacari la boieri şi şedea cu vitele în cîmp, sub pădure; 
mulgea vacile, grija în staul; dar de păzit, atîta că de departe sta şi 
se uita, că de înturnat, de strîns, le strîngea un bou mare, frumos, 
cu coarnele de aur. 

Iată că spre sară, vine fata ceea la dînsul şi-l întreabă pe unde ar 
putea să iasă, că s-a rătăcit. Ivan i-a spus că încolo nu sînt sate și a 
întrebat-o la ce se duce? Ea i-a spus că i-a murit barbatul şi merge 
să-şi caute alt barbat. 

El i-a zis ca să rămiîie cu dînsul, că i-a fi bine, că toate vitele sînt 
în sama lui şi poate mînca ce va voi. Ea a ramas. 

A doua zi, Ivan nu se îndură să se depărteze de casă; trimite 
numai boul cu vitele pe aproape de casă. A treia zi, tot aşa. A patra 
zi, îi spune ea că-i bolnavă şi că are să moară, dacă nu va tăia boul 
cel cu coarne de aur şi-i va da inima să o mănînce. Ivan nu se da, 
zicea că acela bou îi puterea lui și ce va zice stăpînul său, cînd va 
videa că nu-i ? Ea îi zice să-i spuie că l-au mîncat lupii şi să-i arate 
coarnele. 

Merge el în pădure, prinde boul şi-l taie şi îi aduce ei inima; ea, 
cum a mîncat, s-a făcut mai voioasă. Dar amu, trebuia el să se ducă 
cu vitele mai departe, că pe lîngă casă era totul păscut. Fata, cum a 
rămas singură, a luat coarnele şi a fugit; cînd a venit el sara acasă, 
n-a găsit-o nici pe dînsa, dar nici coarnele. 

„A venit beleua, își zice el singur, şi l-a nebunit pe Ivan şi amu 
ce-am să zic eu boieriului?” Își ia el cușma şi ciomagul în mînă, 
merge la un copac, bate adecă în uşa, își ia cuşma din cap și zice: 
„Buna ziua, cucoane!” — „Buna ziua, Ivane! Da ce mai este pe la 
noi?” — „Îi rău.” — „Cum rău?” — „Ia, au mîncat lupii boul cel cu 
coarnele de aur prin păduri!” — „Nu-i nimică, Ivane (răspunde tot el) 
vom tăia pădurea și vom găsi coarnele și tot va fi bine.” 

Vede el că nu-i bine; merge iar la copac şi face tot aşa. Amu, 
spune că s-a înecat boul în iaz. — „Bine, Ivane, vom da drumul apei şi 
vom găsi coarnele şi tot va fi bine.” 

Merge a treia oară; amu, spune că a venit beleaua de l-a nebunit 
pe Ivan, de a tăiat boul şi i-a luat coarnele. — „Bine, zice boieriul, pe 
belea vom prinde-o și coarnele le vom găsi.” Așa a văzut el că-i mai 
bine, ia și merge la boieri şi-i spune adevărul. Da boieriul acela şi 
fata erau acolo şi ascultau. — „Bine, Ivane, zice boierul, bine că eşti 
tu sănătos, coarnele le-om găsi noi. Dar tu pentru că ai spus drept, 
eu am câștigat două moşii.” 

Pe dînsul l-a însurat boierul cu fata ceea şi i-a înzestrat şi au fost 
norociți. Nichifor Motpanciuc, Broscăuţi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 477 


(In România, este proverbul: „Pune-ți cușma pe-un par şi te 
judecă singur!” Același se află şi la italieni.) 


x 


Poveste de Paşti. Credinciosul 


Erau doi oameni foarte saraci, că ei niciodată nu se mai 
înfruptau. Se sfătuiesc ei să strîngă de iarnă hrană la femei şi ei să 
pornească la slujbă pănă în primăvară, poate vor cîştiga ceva. Au 
mers cale de 14 zile și au dat de un boieri. Pe unul l-a pus chelari cu 
cheile, căci el a spus că ştie nevoia, e năcăjit şi va fi credincios, iar 
pe altul l-a pus la vite, afară la odaie, să strîngă fruptul. Şi acela a 
zis că va fi credincios. 

Intr-o duminică, la două săptămîni, se întălnesc ei. — „Ei, ţ-ai 
strîns ceva bani să ai pe-acasă ?” îl întreabă chelariul. — „Ce bani pot 
să strîng, doară n-am să vînd fruptul boieriului; m-am apucat să-i 
fiu credincios.” — „Haide hai, vei videa unde vei ajunge cu credința 
ta. Eu acuma am strîns la bănişori şi încă voi căuta să mai strîng, să 
am pe cînd mă voi duce.” 

Dar tocmala lor cu boierul a fost ca să slujească din toamnă pănă 
la Florii; în primăvară, să se ducă acasă. Așa s-au întălnit ei de mai 
multe ori şi-i tot zicea chelariul vacarului, dar acela nu-l asculta, îşi 
păzea credinţa lui. Boierul peste iarnă i-a îmbracat, le-a făcut haine 
bune şi cînd a venit să iasă, le-a dat ceva din frupt, ceva haine la 
femei și cu atît s-au ales; bani — nimic. 

„Nu-ţi ziceam eu? Dar mie nu-mi pasă, căci eu am ce duce la 
femeie să fac Paștile; tu ai vrut să fii credincios, rabdă!” Mergînd ei 
mai departe, ajung aproape de satul lor la o apă; acela a avut bani 
şi a trecut, dar acestuia nu a vrut să-i deie şi l-a lasat acolo, l-a luat 
numai cît în rîs:„Tu poţi să stai și aice, că ești credincios!” 

Acuma, cu dînsul, diavolul îmbla; Dumnezeu s-a fost departat de 
inima lui. Rămîne omul peste noapte acolo; gîndeşte că apa va 
scădea pănă a doua zi şi va trece cu picioarele. Dar unde să se culce? 
Case pe acolo nu erau. Vede o ciobacă răsturnată, merge şi se vîră 
sub ciobacă. Peste noapte, vin dracii acolo și cel mai mare îi apucă 
şi-i bate: „Voi ce faceţi, că de nimică nu căutaţi ce vă spun eu? Iată, 
mîne, cei doi fraţi cari s-au sfădit pentru banii ce i-au ascuns tatăl 
lor sub talpa casei, cel mare va merge la biserică, iară cel mic va lua 
cuțitul să-l omoare și-l va aștepta în cîrşmă. Căutaţi să-mi faceți şi 
treaba asta, să nu-i fiți celui mic de ajutor!” 

Pănă a doua zi, a scăzut apa; omul trece și merge în satul apro- 
piat drept la cîrşmă şi păzeşte; era în ziua de Florii. Vine cel mic şi 
cere două litre de rachiu, bea una şi cînd vine cel mare, îi întinde 
cealaltă şi scoate cuțitul să-l taie, că a ascuns averea tatălui lor. 
Omul sare, îl opreşte şi le spune că de-i vor da o parte din bani, le va 
arata unde li-i averea. După ce s-au împărţit, l-a luat cel mare de 
bucurie la dînsul şi i-a mai dat din partea lui. L-a ținut pănă în ziua 
de Paști, l-a îmbracat în haine mai frumoase, a scos un cal bun din 


478 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


grajd, i-a împlut desagii de pască şi l-a pitrecut acasă. Femeia n-avea 
nici de unele; îl căuta, căci gîndea că-i înecat. 

Cînd l-a văzut tovarășul său, l-a întrebat de unde are toate aces- 
tea. El i-a răspuns „că e credincios” şi de aceea le are. Apoi i-a spus 
de ciobacă. 

Se duce şi acela acolo de se ascunde, dar diavolii, mînioşi, au 
căutat cine este în apropiere şi l-au omorît. Ropcea 


* 


b). Femeia 
Norocul. Basmaua. Dragostea 


Norocul, omul dacă îl păzeşte, îl cinsteşte, nu merge la crîșmă, nu 
se bajocurește, trăieşte în dreptate, în lege, — apoi îl are, șede lîngă 
dînsul; da dacă nu, apoi fuge de la om şi omului nu-i merge în nimică, 
toate le prăpădește; dar dacă îi vine iar mintea și se roagă la 
Dumnezeu, Dumnezeu iar i-l poate da. 

Norocul fuge şi se ascunde pintre alte noroace; dar este om care 
n-are nicidefeli noroc. 

Odată, era un băietan şi sluja la un om , pentru o bucată de pîne, 
şi cînd o aducea acasă, o cata și nici p-aceea n-o afla. Vine el și-i 
spune omului. — „Cată, zice omul, că tu n-ai noroc, vine alt noroc 
şi-ţi mănîncă bucăţica ta; da, zice omul, ia şi te însoară, că poate va 
avea femeia ta sau vrun copil noroc și vei trăi de pe norocul lor.” 

Atunci nu era aşa multă lume ca amu. Un împarat îşi alungase 
fata ca să-şi caute singură norocul, că nu avea cu cine să se mărite; 
fata ceea a venit pănă la bordeiul lui și s-a ascuns pe cuptori și el de 
aceea nu avea pîne, că ea i-o mînca. 

S-a pus el să pîndească cine mănîncă; a prins-o şi s-a însurat cu 
ea. „De-amu, tu ești al meu şi eu sînt a ta”, a zis fata. Da erau saraci, 
că n-aveau nici de unele. Ea i-a dat o basma mare de matasă albă şi 
i-a zis să se ducă în tîrg și s-o vîndă. El a pus basmaua ceea pe o 
prăjină şi s-a dus printre oameni să o cumpere cineva. S-a găsit un 
boier că i-a cumpărat-o. El a luat banii şi ş-a cumparat o păreche de 
boi. Merge el pe drum cu boii acasă și întălneşte pe un om cu un car; 
îl ducea singur. Se uită el şi zice: „Bade, nu-i schimba cu mine: să-ți 
dau boii şi să-mi dai carul?” Omul a rîs... — „Ba voi schimba”, zice el. 
Acela a luat carul şi s-a dus. 

Mai merge el cu carul ce merge şi întîlnește un om cu o capră: 
„Bade, nu-i schimba cu mine: să-ţi dau carul şi să-mi dai capra?” — 
„Bine, de ce nu”. Şi a luat capra. Merge el cu capra şi vede un om cu 
o coasă; schimbă capra pe coasă. Merge mai încolo şi întălneşte pe 
un om cu o cute; schimbă coasa pe cute. Da boierul cel ce a cumparat 
basmaua de la dînsul, — tot după dînsul umbla să vadă ce va face; el 
l-a fost văzut de la început cum a dat boii pe car şi a văzut că-i prost. 
Merge omul cu cutea, vede pe o baltă niște rețe sălbatice, zvrrr... 
cutea în baltă după dînsele şi omoară o rață. Pe urmă, se dezbracă 
şi merge de scoate rața. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 419 


—,„Omule, nu ţi-a zice nimică femeia ta acasă de cîte le-ai făcut?” — 
„N-are să-mi zică, cucoane, vei videa.” — „Dacă va fi așa cum zici tu, 
eu îți dau ţie un sat (o moşie)!” 

Ajunge omul acasă, da femeia îi iese înainte şi îl începe a-l pupa. 
„Bine ai venit, omule! Da cu basmaua ce-ai făcut?” El îi spune din 
capăt toate cele, pănă ce a venit la rață. „Bine ai făcut, omule, tare 
bine, da unde-i rața? Ad-o încoace, voi smulge-o şi voi face friptură şi 
vom mînca amîndoi!” Da boierul asculta de sub fereastă; atunci 
întră şi el în casă. — „Eu asta, zice el, n-am crezut, că nu ţ-a zice 
femeia nimică, dar dacă trăiţi voi așa de bine, iată ai căştigat o moşie 
de la mine!” şi din saraci ce erau, s-a făcut el boieri, că femeia i-a fost 
norocul. 


Podariul 


Au fost odată 3 fraţi, unul zice: „De mi-ar da mie Dumnezeu lanul 
cel de grîu, aş face arie lîngă drum și, la tot saracul ce ar trece, aş 
da.” Altul zice: „De mi-ar da mie Dumnezeu stîna ceea, aş face-o 
lîngă drum și orcine ar trece şi ar cere caş i-aş da degeaba”. Da al 
treilea zice: „Ba mie dacă mi-ar da Dumnezeu o femeie într-un gînd 
cu mine şi să mă facă podari!” 

Dumnezeu și cu Sf. Petrea îmbla pe atunci pe pămînt; i-a auzit ce 
au vorbit şi a dat fiecărui ce-a cerut. (Căci zice că Dumnezeu dă 
omului tot ce cere, numai omul uită ce-i dător lui Dumnezeu.) L-a 
cîtva timp, se duce Dumnezeu şi cu Sf. Petru la cei trei fraţi să vadă 
cum îşi ţin făgaduiala. Merge la cel cu girezile de grîu, dar el nu 
dăduse nimărui vreun pai. Merge Dumnezeu cu Sf. Petrea ca nişte 
cerşitori şi se roagă să le deie un snop, ca să-şi facă o azimă, că tare 
li-i a mînca. Cînd a început el a-i ocărî: că dacă ar fi dat el fiecărui, 
azi ar fi şi el calic! — dar la urma urmei, i-a chemat înapoi şi le-a dat 
un snopuşor mucegăit. Moşnegii au luat snopul şi, mergînd ceva mai 
departe, i-au dat foc: grăul a rămas curat, numai bobul şi paiul a ars. 
Omul vede de departe că arde snopul, se înciudează şi vine la dînșii 
să-i ocărească de ce fac rîs din pîne; dar văzînd, s-a mirat. Se duce şi 
el cu chibriturile la girezile lui şi le dă foc; a ars totul pănă la cenușă 
şi a rămas sarac. 

Merg moşnegii la cel cu stîna și se rogă să li deie un cag; dar nici 
el nu vrea să le deie, cu mare greu le-a dat oleacă de zer acru. 
Dumnezeu a amenințat cu cîrja şi oile au perit de galbază. 

Merg ei la podari; era noaptea, el se descălța, era cu un picior 
desculți şi ea mesteca mămăliga. Deodată, aude strigînd cineva 
afară: „Săriţi, că mă înec!” Amîndoi sar, el cum era — şi merg la apă, 
dar nu văd pe nimene. S-au fost pus acu să mănînce. Aud a doua 
oară: „Săriţi, oameni buni, că mă înec!” Au sărit amîndoi, au lasat 
mîncarea şi au apucat care ce a putut în mînă, unul cociorva şi altul 
prăjina, dar cînd merg la apă, nu-i nimene. Se culcă ei, dar cînd 


480 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


adorm mai bine aud: „Săriţi, nu mă lăsaţi, că mă înec!” Iarăşi sar 
aşa cum erau, dar iar nu găsesc pe nimene. 

Atunci a zis Dumnezeu lui Sf. Petrea: „Aiștea-s buni, aiştea-s ai 
noştri!” 

A doua zi, omul acela, ce-i vine lui în minte, să iaie vaca şi s-o 
ducă de vîndut la tîrg. Cum întră el în tîrg cu vaca legată de funie, 
vede un om cu o capră. — „Bade, na-ţi vaca şi dă-mi capra!” Omul i-a 
dat-o. Merge mai departe şi vede pe unul cu o curcă: „Bade, na-ţi 
capra şi dă-mi curca !” — „Bine”, i-o dă. 

Nişte neguţitori din tîrg cu carele încarcate au văzut că el a dat 
vaca pe capră, s-au luat după dînsul să vadă ce va face pînă la sfîrșit. 

Curca a schimbat-o pe o gîscă, gîsca pe o rață, rața pentru o găină 
şi găina pentru o cîrjă. Atunci negustorii îl întreabă: „Bine, omule, 
ce ţi-a zice femeia pentru cele ce le-ai făcut ?”— „Nimic”, zice el. — „Nu 
se poate să nu-ţi zică nimic, după ce ai făcut atîtea neghiobii!”- „Eu 
vă spun că n-are să-mi zică nimic-—și dacă vreţi , eu mă apuc rămaşag 
cu voi.” Se pun rămășag boierii că, dacă nu-i va spune femeia nimic, 
să-i deie carele cu marfă și dughenile și toată averea lor; ba încă pe 
deasupra, să-l slujască cu credință încă doi ani. Au făcut tocmală să 
meargă cu dînsul acasă şi să steie trei zile să se încredințeze. 

Da femeia era într-un gînd cu dînsul, ea știa ce a făcut barbatul 
ei. Cum a văzut măciucuţa, ea s-a bucurat şi a dezmierdat-o ş-a 
pus-o în cui. Negustorii au început a-i spune că barbatul ei îi prost şi 
rău a ajuns, dacă din vacă, s-a ales cu un băț. 

Ea ţinea una, că tare bine a făcut; că ei i-i mai dragă măciucuţa, 
că n-are să aibă de lucru cu ea, ca cu vaca. După ce au trecut trei zile, 
au pierdut neguţitorii ramașagul și podariul a ramas bogat și fericit. 

D-na Maria Rugescu, Hîrlău 


Soţia credincioasă 


A fost un împarat şi avea o fată. Amu, ce a fost greşit ea înaintea 
lui or așa a fost dat de la Dumnezeu, că i-a zis într-o zi fetei: „Cine va 
vorbi mai întăi cu tine astăzi dimineaţă, cu acela ai să te măriţi!” 

Cum sta fata afară, iată vine un prost şi-i zice: „Buna dimi- 
neață!” — „Mulţămesc d-tale!” zice fata. „De-amu, zice împaratul, 
chiar ia şi te du!”... Li-a dat bani, i-a cununat și s-au dus. 

S-au dus ei în lume, ș-au cumparat o căsuţă și trăiau acolo; el 
dormea toată ziua, da ea lucra năfrămi frumoase. Vine Dumnezeu şi 
cu Sf. Petru într-o sară acolo şi se roagă să-i primească la mas. 
Barbatul ei dormea, dar ea lucra. 

Stau ei cît stau, văd că ea tot lucrează înainte; amu era noaptea 
tîrziu; — Dumnezeu se anină de dînsa... „Dă-mi pace, zice ea, că eu 
am barbat.” Se anină și Sf. Petru, gîndeşte că poate-i va plăcea el, că 
era mai tînăr. Ea îi spune şi lui tot așa. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 481 


Atunci i-a zis Dumnezeu: „Dacă ești tu așa cu credinţă barbatului 
tău, să ştii că de-amu, pe un pumn de bani te vei culca şi pe doi te vei 
scula!” Şi aşa a fost. Grigore Filip, Mihalcea 


Norocul 


A fost un flecău ticălos, ce tot slujea şi slujea pentru o mulțime de 
bani şi n-avea din ei parte. A luat și s-a dus la împaratul, să se 
jeluiască, poate i-a face împaratul dreptate. Împaratul l-a alungat: 
„Dacă nu-i dă Dumnezeu, ce dreptate poate să-i facă împaratul?!” 

Da fata împaratului iese şi zice: „Dacă n-ai noroc, însoară-te, că 
poate va avea femeia d-tale sau vrun copil şi-i trăi şi d-ta de pe 
norocul lor.” Împaratul o ia de mînă, mînios- şi i-o dă lui: „Na, dară, 
fii tu femeia lui, dacă eşti așa de cuminte și te amesteci unde nu-i 
lucrul tău!” Ea tocmai atunci scotea din gherghef o basma ce o a fost 
cusut — ş-a luat basmaua şi s-a dus. 

Ce să facă? Cu ce să trăiască? Ia basmaua şi i-o dă lui, s-o ducă 
în tîrg şi s-o vîndă. „Da ce să cer pe dînsa?” o întreabă barbatul ei. — 
„Ce să ceri? Du-te şi tu şi o arată la niște neguțţitori cuminţi şi 
spune: Cît va face, atîta mi-ţi da!” 

El se duce la unul și o arată; negustorul îl întreabă: „Cine a cusut 
basmaua asta?” — „Cine s-o coase? Femeia mea! ”— „Cum se poate, 
măi prostule, ca să ai tu femeie care să coase așa?” — „la, am, 
jupîne! — „Ce spui, măi mincinosule; așa o femeie îi de obrazul tău? 
Măi, de s-a afla că ai tu așa o femeie, eu îţi dau dughenile acestea în 
care şed! Du-mă cu tine acasă!” — „Te-oi duce, jupîne!” 

Îl duce pe neguţitor într-un bordei, unde şedeau ei — şi vede acolo 
pe fata de împărat. Ea i-a spus că i-i femeie şi a trebuit să iasă din 
dughene şi să i le dea lui. 

Vine la un timp un boier mare, cu trăsura cu opt cai, să cumpere 
în dugheana ceea, ca întotdeauna; barbatul ei nu era acasă. Boierul 
vede alţi stăpîni; o vede şi pe dînsa şi-i place. 

Sara, cînd a fost la plecare, spune boieriul vizitiului şi la ceilalți 
flecăi: „Măi, cînd va veni neguţitorița la trăsură să-şi iaie ziua bună 
de la mine, voi s-o înşfacaţi , s-o puneţi în trăsură lîngă mine şi să 
mînați cît îți putea!” 

Au înșfacat-o şi s-au dus; ea a tăcut, nu a zis nimică. Dar de 
demult, în Moldova întreagă, aşa era obiceiul: că de ai fi lasat 
undeva la fîntînă sau pe drum un lucru şi să fi venit la anul sau la 
cîțiva ani, îl găseai, nu-l lua nimene. A mers boieriul cu ea şi s-a 
oprit la o fîntînă, ea a pus un inel; la alta, o basma — şi tot aşa, a 
lasat tot drumul, cîte ce a putut. Cum au ajuns acasă, ea s-a apucat 
de gospodărit, că el era văduvoi; a găsit călepe, cînepă și s-a dat la 
tors, la ţesut, — a început a înturna cum ştia ea. 

Vine barbatul ei, negustorul, de unde fusese în călătorie; femeia 
lui nu-i! Întreabă de băieții din dugheană; ei îi spun că a furat-o un 
boieri. 


482 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


E], cum a auzit, a lasat tot baltă şi a pornit după dînsa în lume; 
căci știa că fără dînsa nu mai are la ce trăi. Se duce el, se duce, 
ajunge la o fîntînă și vra să beie apă, găseşte inelul și-l cunoaşte: „Li 
bine, pe aice a trecut femeia mea!” 

Merge mai departe, găseşte basmaua -— şi tot aşa, pănă l-a dus în 
tîrg. Cum a ajuns acolo, a început să ispitească, să întrebe, pănă ce 
a aflat unde șede boieriul care îi furase femeia. La poartă, stau 
soldaţi de pază; el vra să între, nu-l lasă; cu mare ce, a ajuns la 
scară, unde era ea. — „Ei, ce-i de făcut?”, o întreabă el. — „Du-te 
înlăuntru la boier și-i spune: «Porcii d-tale au întrat în grădina mea!» 
Atunci el are să-ţi zică: «Ce vra să zică asta, spune-mi să ştiu şi 
eu.» — «Eu ţ-oi spune, dar să ştii că dacă îi afla, îi crăpa!»” 

A mers el repede în casă la boier, da boierul, cum la văzut, l-a 
întrebat: „Ce vii, bre, aşa buzna în casă, ce ai păţit?” El i-a spus cum 
l-a învăţat ea și boierul i-a răspuns întocmai așa. Și după ce a spus 
omului să-i spuie — şi a auzit, a crăpat; şi a rămas ea cu dînsul 
stăpînă în toate averile boierului. 

„De-amu, zice ea, hai la tata; da îmbracă-te frumos, numai în aur. 
Avem să mergem cu trăsura şi, înaintea trăsurei și în urmă, să 
meargă îmbracaţi frumos sute de călăreți. Drumul în împărăție la 
tatăl meu e de cremene şi tu să faci toate potcoavele la caii tăi de 
criță şi cînd s-a atinge criţa de cremene, necontenit au să iasă scîntei, 
aşa că, de departe, are să pară că vine un foc; dar tu n-ai să fii cu 
mine în trăsură, da ai să mergi pe cal, alăturea, lîngă obloanele 
trăsurei.” 

Cînd au ajuns la împaratul, le-au ieşit toţi înainte, ca la cine știe 
cine. El a sărit iute de pe cal şi a scoborît-o pe dînsa din trăsură; 
atunci împăratul vede că-i fata lui. — „Vezi, tată, după cine m-ai 
dat?” Împaratul, la culme de fericit, a făcut din mîini: „Dar fie a lui 
şi împărăţia!” şi a ajuns nenorocitul, prin norocul femeiei, să fie şi 
împarat. 

Iată, așa e cu noroacele! Sînt părinţi cari au copii cu noroc şi le 
merge bine, dar cum le-a ieşit copilul acel cu noroc din casă, şi 
norocul li s-a dus şi numai ce vezi că au sărăcit. 

Auzită de la părintele Vasile Dumitriu, Botoșani 


x 


A fost un argat şi a slujit stăpînului său un an, cu dreptate, 
pentru un galbăn. Cînd s-a încheiat anul, a luat galbenul și l-a 
chemat pe stăpînul său la un iaz: „Hai, zice el, şi-i vedea: cu dreptate 
ț-am slujit or ba? De voi fi slujit cu dreptate, galbănul va înota pe 
deasupra, de cu nedrept, se va cufunda.” Galbenul se-nțelege că s-a 
cufundat, că-i greu. „N-am slujit cu dreptate!” Se apucă să mai slu- 
jască un an. Așa a slujit 3 ani. A treia oară, cînd a aruncat, au ieşit 
3 reţe de aur din iaz. Stăpînul său a vrut să le cumpere, el n-a vrut, 
a zis că merge cu ele să le ducă ca dar împăratului. Pe drum, îi 
dădeau jidanii o mulțime de bani; el n-a vrut să le vîndă. Ajunge la 
împaratul, da împaratul nu vrea să le ia, îl întoarnă înapoi. Aude 
fata şi aleargă. „Dă-le încoace, zice ea, şi pentru acestea na-ţi 3 peri 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 483 


şi, ce-ţi va trebui, să scuturi un păr şi-ţi va veni.” Să întoarce ea 
înapoi, împaratul a fost văzut asta. „Dac-ai făcut tu așa şi n-ai lasat 
cuvîntul meu, du-te și tu cu el; mai mult să nu te văd.” 

Merge ea şi-l ajunge. „A spus tata că să mă duc şi eu cu d-ta.” 
„Cum asta, sa vii cu mine?” „Aşa, să-ţi fiu femeie.” „Așa necununațţi ? 
Asta nu se poate!” „N-ai grijă, luna ne va fi nună şi soarele nun şi 
vom fi ca şi cununaţi.” Au mers ei ş-au găsit nişte curţi deşerte şi 
s-au așazat acolo. 

La cîtva timp, aud ei că împaratul poartă bătălie şi n-are destulă 
oaste, îl dovedește celalalt împarat. El merge şi scutură părul ei şi-i 
vine un cal. „Scoate din urechea mea haine şi arme, stăpîne.” El a 
scos şi s-a îmbracat din cap păn' în picioare, iar cu sabia cînd da în 
cruce, fulgera, cum fulgeră pe cer, şi toată oastea omora. Calul l-a 
întrebat cum să-l ducă, pe sus sau pe jos. El a zis că pe sus, prin 
văzduh. A mers pe un deal şi amenințînd i-a căsăpit pe toţi , numai 
socrul său a ramas. Socrul său, alergînd la dînsul să-i cadă în 
genunchi, l-a lovit cu sabia şi i-a dat o basma ca să se lege. Viind 
acasă, el a spus că-i bolnav. Împaratul a dat de știre să vie acela ce 
l-a izbăvit, dar el n-a mers. S-a dus împaratul, preschimbat, prin 
lume păr a dat de dînsul și cunoscîndu-se, l-a pus pe el împarat. 

Neculai Torschi, Mihalcea 


Norocul. Paserea. Invăţăturile 


A fost un flecău fără noroc. El, cît a slujit, nu avea noroc pe ceea 
ce slujea. S-a apucat să slujască pe o piatră. De la o vreme, vede că 
vine o pasăre şi tot ciocănește piatra, ciocăneşte, că din ce în ce tot 
mai mică rămînea. „Oare ce pasere să fie asta, care-mi mănîncă mie 
piatra? Am s-o prind!” Cearcă s-o prindă, dar nu poate. 

Işi face o colibă alăturea şi s-a pus la pîndă, de a prins-o; ia 
paserea în mînă şi se duce la vornicul de se jeluiește: „Uitaţi-vă ce 
pasăre e aceasta, că ea îmi mănîncă tot norocul, averea mea pe ce 
slujesc!” 

Vornicul îl alungă: „Leși afară, nebunule; eu cu paserea am să-ţi 
fac judecată?!” 

Iese el: „Nu mă voi lasa, zice flecăul, să ştiu că mă voi duce pănă 
la împaratul.” 

Se duce cu paserea la judecătorie în tîrg, îl alungă şi de acolo. 

Se duce la împaratul. — Catanele stau la poartă şi-l întreabă ce 
caută. El le spune — şi catanele îl alungă. „Lăsaţi-mă să mă duc la 
împăratul, să mă jeluiesc!” strigă el. Aude împaratul de la fereastă 
de sus şi le zice să-l lese. 

Vine el cu paserea înaintea împaratului şi-i spune. — „Apoi ce 
dreptate pot să-ţi fac eu cu o pasere; parcă ea vorbeşte! Nu-ţi pot 
face nimică!” 

Tese el şi de acolo, amu se ducea; da-l vede fata împaratului: „Stăi 
să-ţi fac eu dreptatea, vină încoace!” 


484 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Paserea era tare frumoasă, strălucea; ia paserea de la dînsul și-l 
întreabă ce cere pe dînsa, să i-o deie. „Eu paserea asta nu pot s-o 
vînd, macar să-mi dai nu ştiu ce; ea-i la mine tare scumpă. Doară de 
vrei d-ta să mergi după mine, ț-oi da-o, altfel nu.” Ea zice c-a merge — 
şi după ce a luat-o, se întoarnă de la dînsul şi vra să fugă. 

Iaca iese şi împaratul. „Așa! Tu faci judecată fără voia mea şi zici 
că te-i duce după dînsul! — Ag’ să te duci; ia-te cu dînsul de mînă. Dar 
să fugi că, pănă în 24 de ceasuri, să nu te aflu în împaraţia mea, că 
am să trimit catane să te caute!” 

Ea s-a luat cu dînsul și s-a dus. Merg ei pănă au ieşit din împă- 
răţia tătîne-său. „Amu, zice ea, apucă tu pe drumul acesta și eu pe 
celalalt şi dacă, ieşind noi pe drumurile acestea, amîndoi ne vom 
întălni, îmi eşti partea; iară de nu, nu!” 

Se duce el pe un drum prin păduri, prin cîmpii — şi ea, iar aşa; 
merg cîteva zile, cînd colo — se întălnesc la capătul drumului iar 
amîndoi. 

„Amu, zice ea, aceasta e o vestire; (cînd strigă preotul 3 vestiri). 
Hai amu iar şi ne-om despărți și dacă ne-om întălni, îmi eşti partea; 
de nu, nu!” 

Apucă iar pe două drumuri. Se duc iar cîteva zile, iar se întăl- 
nesc. — „Amu, avem două strigări. De-amu, hai iar să mai cercăm o 
dată de ne sîntem partea.” 

Apucă ei pe două drumuri; la capătul drumului, iar s-au întăl- 
nit. — „Amu, avem trei strigări; tu eşti al meu și eu a ta; dar încă nu 
putem să ne luăm.” 

Ajung ei la o casă, să doarmă. „Tu, zice ea, să nu-mi zici mie 
nimică și eu nu ţi-oi zice ţie nimică.” După aceea s-au culcat; a doua 
zi, s-au dus de acolo, ş-au ales un locuşor şi ş-au făcut un bordei. — 
„Amu, zice ea, tu trebuie să mergi pe trei ani în lume, ca să te înveţi 
minte, că apoi vei veni și vei fi aice împărat.” 

El se duce și ajunge noaptea la o babă. „Da unde te duci, bade?” — 
„Mă duc pe trei ani în lume, ca să învăţ minte.” — „Stăi la mine, zice 
baba -— şi slujeşte şi te voi învăţa eu.” Rămîne el la baba ceea, — 
atunci era ziua un an; aşa era de lungă. — A doua zi, îi dă baba de 
lucru. El lucră din greu şi o asculta tot ce-i zice, anul întreg. Sara, îi 
spune baba: „Tu la drum dacă te-—i duce şi vei vedea pe cineva într-un 
greu, într-o nevoie, să sari îndată şi să-l ajuţi.” 

A doua zi, lucră iar toată ziua din greu și sara îl cheamă iar baba 
să-l înveţe minte: „La casă unde e femeia tînără şi barbatul bătrîn, 
să nu mîi ; să te duci mai departe să dormi”, îi zice baba. 

A treia zi, după ce munceşte iar din greu, îi zice baba sara: „Cînd 
vei fi mînios, să nu dai voie inimei să-şi facă pe voie, că vei avea 
nevoie.” 

A doua zi dimineaţă, își ia ramas-bun de la babă și se duce. Pe 
drum, întălnește, tocmai cum i-a zis ea, un boieri cu trăsură bună, 
înglodat cu trăsură și cu caii în glod. El îndată ș-a adus aminte de 
învățătura babei, ia fuga un lemn și acumpăneşte pe sub roți tră- 
sura, caii s-au opintit, au tras şi au scos. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 485 


„Ce să-ţi dau eu, pentru că mi-ai făcut binele acesta?”, zice 
boierul. — „Nimică”, îi răspunde el. — „Cum nimică? Nu se poate!” 
Boieriul purta banii în trăsură, ia şi-i dă doi desagi cu bani; el ia 
banii și se duce. 

Mai departe, întălneşte pe un om c-o pușcă în spate. — „Ce să-ți 
dau pe pușca asta, bade?” zice el. — „Pușca asta-i scumpă, zice omul; 
eu n-o vînd, dar de-mi vei da un desag cu bani, tot ț-oi da-o.” [i dă un 
desag cu bani, ia de la om pușca și se duce. 

Acuma însarasă — se duce şi el la o casă să mîie; dar acolo era un 
moşneag și avea o femeie tînără. El, cum a văzut, s-a dus sub o 
căpiță afară şi s-a culcat. 

În noaptea aceea, a venit un flecău la femeie și a tăiat pe moş- 
neag; în casă era numai un băiețel. A doua zi, au venit oamenii şi 
l-au luat pe aista şi l-au închis. Acuma, era să-l spînzure; l-au fost 
dus la spînzurătoare, da el se roagă la judecător să întrebe şi de 
copilul acela de-i el acela care l-a omorît... 

Au adus copilul şi acesta a spus că nu e el, deoarece a dormit 
afară sub căpiţi, — el a văzut pe altul că l-a tăiat pe moşneag. Şi cu 
mărturia copilului a scăpat; i-au dat un desag cu bani şi el s-a dus. 

Ajunge el acasă, da femeia lui făcuse în locul acela curți împără- 
teşti. O vede el în fereastă — și ce-i vine în cap, că a întins puşca s-o 
împuște ; dar îndată ş-a adus aminte să nu deie voie inimei, cînd e 
mînios, c-a păți nevoie — şi îndată s-a liniștit. Pe urmă, a întrat în 
casă şi ea l-a încoronat şi a ramas el acolo împarat. 

Saveta Dragomireschi, Mihalcea 


Apa și femeia 


În Suceava, povestea de mai sus mi se spuse astfel: Un băietan 
de 18 ani, însurîndu-se şi ocărînd femeia într-o zi, mama lui îl 
blăstămă: ca să se ducă în lume și să nu se mai întoarcă înapoi, păn’ 
n-a capata minte. 

Merse şi sluji trei ani la un moşneag, care-i spuse că, la casa unde 
e barbatul bătrîn, să nu doarmă. — Mai sluji trei ani, pentru 
învățătura, că mînia de azi, s-o lese pe mîne. — Și iarăși trei: cînd va 
întreba cineva ceva, să gîndească şi apoi să vorbească. 

Cu sfatul dintăi, s-a întîmplat după cum ştim. lată că, mergînd 
el prin lume, dă de o împărăție unde împaratul închisese ploile, 
fintînile, nu da voie ca să se samene; sau dacă samana, nu era pîne, 
pentru că el nu slobozea ca să ploaie, păn” nu-i va spune careva ce e 
aceea ce stă la dînsul la masă. Pe masă la dînsul, sta o broască şi 
toţi care mergeau spuneau și ei că e broască, dar nime nu gîcea. 

Merse şi omul acesta; îl întreabă şi pe dînsul împaratul. El stătu 
puțin şi gîndi, apoi zise: „E femeia d-tale”. Broasca pe loc se prefăcu 
în femeie — şi din acel moment, avu împaratul soție; pentru care 
bucurie, cu mari daruri îl dărui; și din momentul acela, slobozi 
ploile, apele şi ţara lui se umplu de fericire. 


486 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Mergînd el apoi acasă, găsi pe femeia sa la masă, între doi flecăi. 

El crezu că sînt doi amorezi de-ai ei — şi întinse pușca să-i omoare pe 

toţi, dar îşi aduse aminte de sfatul moșneagului şi, lăsînd mînia pe 
a doua zi, află că aceștia sînt feciorii săi. 

Mamă-sa se bucură şi-i spuse că acum e cuminte și i se cuvine să 

aibă femeie, căci va şti cum să trăiască cu dînsa — şi au trăit fericiți. 

De la Domnica Doroftei 


De demult era rîsul scump. Dreptatea 


Sacul cu vorbele 


Zice că slujea un băietan la un om, tare cu dreptate. Amu, slujise 
vro trei ani fără nici o tocmală. ÎI întrebă într-o zi omul ce să-i deie 
pentru slujba lui. „Nu vrau nimică, zice băiatul, decît o mînă de orz, 
cu dreptate.” 

Omul s-a suparat; ar fi fost mai bucuros să-i deie vite, bani, dar 
el n-a vrut. A luat omul o mînă de orz, a pus-o într-o legătură și i-a 
dat-o. Ia băiatul orzul și se duce și ajunge într-un sat pe înserate; 
merge la o casă şi se roagă să-l primească să doarmă. Omul îl 
primeşte şi îi dă de mîncat. 

Înainte de culcare, ia el legătura de orz şi i-o dă omului ca să i-o 
strîngă, să nu se prăpădească ; îi spune că a muncit pe dînsa trei ani. 
Omul ia legătura şi o zvîrle sub pat. A doua zi, cînd vra să pornească 
la drum, cere de la om legătura, dar legătura nu-i; o găseşte ruptă 
şi orzul tot mîncat, căci dormise peste noapte acolo un cucoş. 

„Bădică, zice băietanul, dă-mi orzul, că eu am slujit pentru dînsul 
cu dreptate 3 ani.” — „De unde să ţi-l dau, zice omul; doară să-ți dau 
cucoşul?” — „Dă-mi-l.” Ia cucoșul şi se duce. „Uită-te, zice omul, cum 
poţi să întri la belea pentru binele ce-l faci!” 

Băiatul merge mai departe și întră sara la alt om; — îl primeşte 
la mas. El dă cucoșul în mîna omului şi-i spune că acela îi munca 
lui, pe trei ani. Omul pune cucoşul în tindă. A doua zi, băiatul vrea 
să se ducă, cucoșul nu-i ; caută ei prin tindă, da acolo sta un berbec 
culcat, cînd îl rădică: cucoșul sub dînsul mort! El alt cucoş nu vrea. — 
Ce să facă omul? — li dă berbecul. 

Merge el iar mai departe şi sara ajunge la o casă de oameni 
saraci — și culcă berbecul în tindă. Peste noapte, se duc fetele omului 
să smulgă lînă de pe berbec, de brîie; şi cum au încleştat mîinile în 
lînă, așa s-au lipit. 

Mama lor vine să le tragă, dar se lipeşte şi ea. Se scoală băiatul, 
le ia cu berbece cu tot și le duce; le mînă de dinapoi, de rîdea toată 
lumea. Un om îmblătea şi, cum era cu lopata în mînă, merge să le 
deie cîte una la dos, poate s-ar dezlipi, dar îndată s-a lipit şi el. 

Dar pe atunci zice că era rîsul scump. În țeara aceea, era un 
împarat, care avea o fată ce nu a rîs niciodată; și cînd va rîde, atunci 
a zis că s-a mărita după acela care va face-o să rîdă. A întrat băiatul 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 487 


cu berbecul lui în ograda împaratului; atunci fata a dat un hohot de 
rîs. Cînd a rîs fata, toți cei ce erau prinşi de berbec s-au dezlipit. 

Acuma, a ramas ca să se mărite fata după băiatul ist sarac; așa 
au pus miniștrii la cale. Dar împaratul şi împărăteasa nu voia; ce să 
mai facă ei, să mai trăgăneze? Au spus la sfatul de miniștri ca să-i 
deie lui să pască o turmă de 100 de iepuri un an — şi dacă nu va 
prăpădi nici unul, o vor da. 

Băiatul a luat iepurii şi i-a păscut un an întreg; avea un fluieraş 
şi cînd şuiera, se strîngeau toţi grămadă lîngă el. Vede împărăteasa 
că nu-i bine; se duce să-l smomească pe băiat, să-i deie un iepure. 

Băiatul a zis că i-a da, să facă ce va vra el; şi a făcut. — A mers 
împaratul; acolo păştea o iapă. Băiatul a zis că i-a da şi lui unul, 
numai să facă ce-i va zice el. Şi a păcătuit şi împaratul. 

Cînd a venit a doua zi la sfat, au zis miniștri că, dacă lipsesc doi 
iepuri, nu-i mare lucru; niște vite domestice de ar fi păscut, și încă 
lipsea. Dar împaratul şi împărăteasa au zis că, dacă-i aşa , atunci să 
mai facă o încercare: să umple el un sac plin cu vorbe — şi atunci îi 
vor da fata. 

Băiatul a pus gura la sac şi a început a spune toată patarania lui, 
de la mîna cea de orz, pănă cînd i s-au prăpădit iepurii. Atunci 
împaratul şi împărăteasa au strigat să tacă, că amu-i sacul plin. Și 
aşa s-a însurat băietul cu fata de împarat; dacă a fost cu dreptate. 
Iată ce vra să zică dreptatea! Pavel Bojescu, Iordănești 


* 


Un băiet a fost trei ani cioban la oi, pentru 3 oi. Ş-a luat oile şi, 
mergînd, întălnește pe Dumnezeu şi pe Sf. Petru. Ei au cerut să le 
frigă o oaie; el le-a fript. Au mers şi s-au schimbat la faţă şi au mai 
cerut o oaie, — iar le-a fript. Așa, pe toate trei. „Acu, spune-mi ce să-ți 
dau pentru bunătatea ta?” „Nimică altă nu vreu, decît să pot şti care 
femeie e curată şi care nu.” Dumnezeu i-a dat darul acesta. 

S-a dus el la un vornic şi a slujit un an. A învaţat carte; — vornicul, 
la anul, vra să-l facă ginere, să-i dea fata. El se însoară și după 
nuntă, mergînd la culcare cu mireasa, pe cînd dormea ea, o a în- 
trebat de mai știe de alt barbat. Duhul ei a vorbit şi a zis că au mai 
fost la tatăl ei cîțiva flecăi, pe care i-a cunoscut. 

El s-a sculat de lîngă dînsa ş-a fugit în lume. A ajuns la un popă 
şi a slujit tot aşa; popa iar l-a cununat cu fata lui; — întrebînd-o şi pe 
aceasta, i-a spus că s-a iubit cu dascalul. A fugit și de aici. 

A ajuns la împaratul. El, la popă, învățase carte, de era să fie 
popă. Împaratul l-a pus scriitori şi, plăcîndu-i băietul, i-a dat fata. 
Intrebînd noaptea şi pe mireasa aceasta — i-a răspuns că nu cunoaşte 
barbat. 

El a ramas acolo şi trăia fericit. Aud vornicul şi popa şi vin cu 
fetele la împaratul să se jeluiască. Împaratul face judecată. El spune 
că e drept; dar iată de ce le-a lasat — şi le întreabă acolo, înaintea 
tuturor, acelaşi lucru; şi a răspuns, fără voia lor, duhul din ele. Toţi 
au rîs. Împaratul, numaidecît că s-o întrebe şi pe împărăteasă. Ea îi 


488 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


face lui semn din ochi şi ginerele a spus că numai pe cele tinere le 
poate întreba, nu şi pe cele bătrîne, ş-a scapat-o. Botoșani 


* 


Pe ceea lume 


A fost odată un flecău şi, cît lucra el, nu alegea nimică din munca 
lui şi stăpînii lui se mirau cît de degrabă rupe el straiele şi încăl- 
țămintea de pe el. Într-o zi, îi zice stăpînul său: „Măi băiate, măi, eu 
văd că ţie în straie nu-ți merge, ian cearcă tu în altele, poate vei 
avea noroc. lacă, să știi că, pentru anul acesta, ţ-oi da o vițică; na, 
hrănește-o cum vrai tu, numai să te văd cu ceva!” 

Hrăneşte el şi grijeşte bine viţica, cînd la sfîrşitul anului, piere. — 
„Na-ţi anul acesta un mînz şi cearcă”, îi zice stăpînul; cînd la anul, 
piere şi mînzul. — „Dă-mi scroafa ceea, zice el, poate voi avea noroc în 
porci”, dară şi scroafa a perit. — „Ştii ce, stăpîne, eu voi sluji pe piatra 
asta; cînd voi împlini anul, îmi vei da piatra.” — Bine. Cînd se apropie 
anul, se cufundă piatra. Atunci zice el: „Am să slujesc pentru o 
pască.” Vin Paștele, stăpîna face pască şi-i dă şi lui; el pune pasca în 
buzunari şi porneşte. Ajunge într-un loc, da un moşneag lua cu 
hîrlețul ţărna de pe 7 hotare şi o tot arunca pe un altul. Moşneagul, 
cum îl vede, îl întreabă ce are în traistă. El îi spune: „Nici n-ai a mă 
întreba, nici n-am a-ţi răspunde!” Merge mai departe şi întîlneşte 
prin pădure o femeie. Cum îl vede, îl întreabă: „Ce-ai făcut şi cum ai 
vorbit cu moşneagul acela, că el îi Dumnezeu? Du-te înapoi şi te 
roagă să te ierte!” 

Se duce el înapoi şi se roagă să-l ierte; scoate pasca, îi dă să 
mănînce şi îi spune cum n-are noroc şi ce să facă? Dumnezeu îi zice: 
„Du-te în cutare sat şi te bagă argat la cel mai bogat, că acolo-i 
norocul tău” şi i-a mai spus cum are să facă. Merge el acolo şi stă cît 
stă. Da acolo era o fată, după cum i-a spus Dumnezeu. Cere fata în 
căsătorie; omul se miară că din atîți flecăi cîți au fost, nici unul n-a 
cerut-o, cum de-i place așa o sluțenie? El a zis că lui așa îi place şi 
s-au însurat. lată că-i face femeia copil şi el merge să-şi caute nănaș. 
Pe drum, întălneşte pe femeia ceea ce a fost în pădure: „Buna ziua !” — 
„Mulţămim d-tale! Da unde mergi?” „lată unde...” „Nu m-ai primi pe 
mine de cumătră?” — „Ba te-oi primi.” Merge ea şi botează şi apoi 
zice: „Eu nu pot să-ţi dau nici un dar, dar te fă doftor şi, la care bolnav 
vei merge şi mă vei vedea la cap, să te apuci să-l îndrepţi, dar la care 
mă vei videa la picioare, să nu te apuci. lată nişte buruiene, numai 
cîte una să fierbi şi să dai la bolnavi și vei videa că vei face parale.” 

Cu meşteşugul acela, a fost făcut omul avere. Au fost trecut amu 
cîțiva ani; merge într-o zi omul în pădure să-și aducă lemne, iar 
întălneşte pe femeia ceea. O întreabă ce face? Ea îi răspunde că 
n-are timp să steie la vorbă. O întreabă el ce trebi are ea, de-i aşa 
grăbită şi cine-i ea? — „Eu îs Moartea, spune ea, și mă grăbesc să iau 
sufletele oamenilor.” — „Da nu mi-ai spune și mie cît mai am de 
trăit?” — „Dacă vrai să știi, hai cu mine.” Merge ea cu dînsul cine știe 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 489 


pe unde, pănă ce ajung pe ceea lume. Acolo era o masă cu o mulțime 
de lumînări; una se stîngea, alta abia atunci se aprindea, alta era pe 
jumătate arsă. Moartea îi zice: „lacă, acele lumînări ce abia se aprind 
sînt copiii cari se nasc; şi cele cari se stîng: oamenii ce mor; iar 
celelalte a celor cari trăiesc. Veacul d-tale îi aista — şi-i arată o 
lumînare pe sfîrşit; nu mai ai mult de trăit.” 

A ieşit el de acolo, ia lemne din pădure şi merge acasă; acuma, 
locurile acele erau toate schimbate. Intră în casă și găseşte femeia la 
vatră. — „Da copilul nostru unde-i, că nu văd leagănul?” — „Aracă 
lume! — îi zice femeia; amu-i flecău cu musteaţă, de 24 ani; tu te-ai 
dus cînd era mititel la lemne şi abia după atîta vreme te-ai întors şi 
tot mititel în leagăn vrai să-l găseşti?” El îmblase 20 de ani cu 
Moartea şi lui i se păruse că o zi! A mai trăit încă doi ani şi pe urmă 
a murit şi el; a venit cumătra şi l-a luat. 

D-na Tasiluța Nastasi, Siret 


$ 2. Lumina pe ceea lume. Credinţi 


» 


Lumînarea la moarte 


Ay ir, 


La români, cînd îşi dă omul sufletul, e obiceiul să i să puie o 
lumînare aprinsă în mînă şi aceea îi arde dinainte, în vecii vecilor 
şi-i luminează unde se duce. A se jura: „Să n-am parte de lumînare 
la moarte!” e tot atîta cît: „Să n-am parte de împărtășenie la 
moarte!” — sau poate şi mai mult. 

S-a văzut ce groază au acei ce sînt siliți să părăsască țara, să nu 
moară în țară streină, fără lumină. 


Unii pradă şi omoară 

Şi tot mor în a lor ţară, 

Dar eu, pentr-un pic de vină, 
Să mor în ţară streină, 

Făr' un capăt de lumină! etc. 


Sufletul ce a murit cu lumînare se cheamă că e pregătit, e curat; — 
mergînd înaintea lui Dumnezeu luminat cu lumină, Dumnezeu îl 
primeşte — e ca şi cum ar veni aice înaintea cuiva învestit cu o cinste. 

Botoșani 


Lumînarea e mărturie înaintea lui Dumnezeu, că avem lege. 


În Mihalcea, se spune că oamenii de aceea dau la biserică lu- 
mînări sau de pomană, botează, ca să aibă pe ceea lume lumină, căci 
ce mai este ca întunericul de grozav. „Bată-te întunericul!” să spune 
de un blastăm. 


În Mihalcea, cînd moare cineva fară lumînare, i se poate da în 
urmă, puind unui om ce moare în mîna stînga o lumînare aprinsă şi 
zicîndu-i pe cînd moare: „Să i-o duci cutăruia” şi i-o duce. Dar zice 
că-i arde la spate, nu în față. 


490 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Lumînare se poate da de pomană de sufletul cuiva, dacă a murit 
fără lumînare, dînd cuiva o lumînare. (S-a văzut lumînarea de 
Ovidenia.) Ropcea 


Pentru cei ce au murit fără lumînare, să te scoli în ziua de 
Ovidenie des-demineațţă şi să arunci un vreasc în cuptiori, fără să-l 
aprinzi, şi are lumînare. Roșa 


* 


O femeie bătrînă din Mihalcea a mers la pădure și a calcat, 
pesemne, pe unde a fost moroi, că a rătăcit, n-a putut să iasă din 
pădure şi a căzut jos. Acolo pare s-o fi mîncat ţînţarii de vie, căci 
numai ciolanile i-au rămas, şi în locul acela au și îngropat-o şi, de 
cîte ori treceau oamenii pe acolo, fiecare aruncau cîte un beţişor, o 
surcică, pentru lumînare, că se făcuse coşcogea movilă ; aceasta, cînd 
se facea prea mare, se ardea şi aruncau alte vreascuri din nou. 

Ursana Filip, Mihalcea 


Într-o cazarmă, n-aveau catanele hodină; cînd se sculau demi- 
neață, îşi găseau lucrurile lor cine ştie pe unde și ei schimbaţi din 
locul lor; de la o vreme, n-au vrut să mai doarmă acolo. O altă 
catană, huțan, le zise: „De-mi veți da pe trei luni de zile concediu și 
atîța bani, eu vă voi face să aibă pace soldaţii.” li făgăduiră. 

Cînd a înnoptat, a întrat soldatul singur în cazarmă, a aprins 
lumînări şi se puse a ceti la rugăciuni. La miezul nopții, întră un 
hutan şi îl întrebă: „Cine ești tu?” — „Eu cred în Dumnezeu, răspunde 
soldatul.” — „Şi eu cred în Dumnezeu”, zice huțanul venit. — „Dacă 
crezi, de ce nu dai pace oamenilor să se hodinească şi ce cauţi aici?” — 
„Îmi caut lemnul!” — „Care lemn?” — „De care m-am spînzurat !” — „Și 
care-i acela?” — „Grinda a treia de la acoperiş.” — „Ce se poate face să 
nu mai vii pe aici?” — „Să o arzi şi să dai cenuşa pe apă și atunci n-oi 
mai veni; sufletul meu s-a duce unde-i e rînduit.” 

A doua zi, catana ceru ajutor, scoase grinda, o arsă și o dădu pe 
apă, iar sufletul nu a venit mai mult. Ion Pisarciuc, Roșa 


Dacă moare cineva noaptea e bine; sufletul e vesel că merge spre 
zi şi-i va fi lumină, iar de moare ziua merge spre noapte, spre 
întuneric. Dacă moare de la amiază-zi în jos, e tare suparat şi 
blastămă pe cei ce rămîn ca să nu se poată prinde la nimic și după 
aceea îs tot săraci. Maria Spînul, Mihalcea 


Cine moare în zori de zi e bun la Dumnezeu, iar cine sara e 
păcătos. Botoșani 


Oamenii ce mor fără lumînare, zice că sufletul lor iese ca o 
lumînare din mormînt şi umblă, își caută lumînarea. Spun vecinii 
de pe lîngă ţintirim că văd lumini de acelea umblînd; așa o lumină 
să întălnească pe cineva, l-ar poci ş-ar muri — alţii zic că luminele 
acestea sînt strigoi; sufletul oamenilor ce au fost strigoi. Mihalcea 


Cine moare fără lumînare, să i se dea cucoş de pomană; s-a 
văzut. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 491 


Cu lumînarea de la mort, încunjură talharii casa, de dorm oamenii 
în casă ca morți şi ei pradă totul. 


Cu lumînarea aceasta, se fac farmece. 


* 


Lumînările la mort. Toiagul 


Îndată ce şi-a dat omul sufletul, se ia o aţă și i se ia măsură 
mortului din creştet şi pănă în degetul cel mare la picior, (unii să 
tem să ia măsura, căci zice că cel ce ia moare), făcîndu-i-se cu aţa 
asta toiagul: o lumînare subţire, care apoi se încolătăcește ca un 
culbec. În toiag, se pune şi o bucăţică de ceară, din lumînarea ce a 
tinut-o mortul în mînă. Toiagul se aprinde îndată și se pune la cap. 

În Mihalcea, îl pun de arde pe piept, pe mîni, în toată dimineaţa. 
Cînd duc mortul la groapă, pun toiagul la cap pe raclă; apoi îl duc 
înapoi şi îl pun pe un pahar de apă şi un colac, de arde în trei sări 
acolo unde ş-a dat mortul sufletul. Toiagul e lumînarea lui pentru veci. 

În Ropcea, se aprinde toiagul de trei ori pe zi: cînd bocesc. (Mi s-a 
mai adăugat, în treacăt, că dimineața îl aprind cînd răsare lucea- 
fărul.) 

Afară de aceasta, după ce se pune mortul pe masă, i se pun pe din 
lături 4 lumînări: 2 la cap şi 2 la picioare, cari ard cele trei zile 
necontenit. La țarani, punînd mortul pe laiță, se pune mortului la 
cap un sfeşnic sau o ulcică, de care lipesc lumînări ; şi fiecare om ce 
vine să vadă mortul, aduce și o lumînare sau mai multe, de le lipește 
lîngă celelalte să ardă. Mortul nu se cade să stea fără lumînare, nici 
singur în casă, ca să nu se apropie necuratul de trup, ca să-l schimbe, 
să-l iaie. De aceea se face priveghiul după mort, și ca să nu-i fie 
sufletului jale, să se bucure cît e lîngă trup. La priveghiuri, se joacă 
foarte multe jocuri cu focul sau cu lumînarea. 

Cînd duc mortul la groapă, în satele din Bucovina, acei ce-l petrec, 
mai ales cei mai însamnațţi şi familianţii, îl petrec cu lumînări 
aprinse păn' la groapă, ca să i se vadă mortului pe ceea lume, zic 
unii. 

Tot astfeli era și în Botoșani de demult; fiecare asistent capata de 
la mort o lumînare cu basma. Dar din cauza cheltuielei prea mari, 
se vede, s-a delăturat acest obicei. 

Cînd se face mortului praznic, în Botoşani, se lipește o lumînărică 
deasupra ușei, căci zice că acolo stă sufletul şi de cîte ori zic oamenii 
bodaproste, sufletul tot se rădică în sus și se duce. 

Lumînări şi tămîie mai ales să se dea de pomană mortului. 

S-a văzut lumînările la parastase etc. 

Fără lumînare, nici o pomană nu se face, căci sufletul nu vede 
pomana pe ceea lume. 


* 


Un vornic zice că a fost lasat cu limbă de moarte ficiorilor — avea 
trei — să-l păzască trei zile cu lumînarea la groapă noaptea. Ei s-au 


492 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


temut şi au plătit la un om să meargă să-l păzească. Omul cela a 
mers, dară fără lumînare. Pe la o vreme de noapte, vede că vin trei 
draci şi încep a sapa şi a scormoli cu mînile groapa. Au scormolit 
pănă la mijloc, dară n-au gătit, că au cîntat cucoşii. 

A doua noapte, iar vin; iar scormolesc, iar n-au gătit. A treia 
noapte, au gătit degrabă; l-au scos pe mort din mormînt şi au 
început a-l jupi și i-au jupit toată pielea de pe trup, pănă la o 
bucăţică ş-a rupt-o şi l-a aruncat înapoi în mormînt. 

Cine ştie ce pacate va fi făcut el: pe câți oameni i-a sărăcit, i-a fi 
jupit — şi amu, şi dracii cu dînsul așa făceau. Amu, el pe ceea lume, 
la judecată înaintea lui Dumnezeu, așa are să steie, jupit. 

Poate dacă ar fi stat cu lumînarea şi l-ar fi păzit ei, nu s-ar fi 
apropiat, căci ceara e sfinţită. Albina atîtea locuri umblă și adună 
ceară pentru biserica lui Dumnezeu! Dochiţa Hurghiș, Mahala 


x 


Lumînările la biserică. Candela 
Untul-de-lemn 


Lumînările se dau la biserică pentru cinstea şi lauda lui 
Dumnezeu; iar Dumnezeu, pentru jertfa aceasta adusă, împlineşte 
omului dorința ce are. 

Se dau pentru sanatate şi pentru orișice; totul e ca să aibă omul 
credință. 

Un bogataș mergea la biserică şi avea să treacă o apă. Trece pe 
lîngă un om sarac şi-l roagă ca să aprindă şi pentru dînsul o lumî- 
nare — și-i dă o lumînărică mititică; da omul acela o aruncă într-o 
răchită scorboroasă şi se duce. Aprinde lumînarea lui mare, da 
lumînarea lui tot se stîngea; s-a gătit liturghia şi n-a mai ars. 

Se întoarce înapoi acasă; cînd pe lîngă răchită, vede cum arde în 
răchită lumînărica cea mititică ca degetul. Merge el de la biserică 
acasă şi se culcă, ca după biserică, se linişteşte. Cum se scoală, 
merge înapoi la copac şi lumînărica tot înainte ardea. — Atunci a 
cunoscut el pacatul lui. Dănilă Oloinic, Mihalcea 


Să cumperi fuioare de la preot de la Bobotează, să le lucrezi şi să 
vinzi, iar pe banii aceia să cumperi ceară, să dai la biserică — că 
pentru orce, e de ajutor. Botoșani 


Cînd se stîng lumînările în biserică, se află acolo o femeie ce are 
la timp. 
O femeie ce e în asemenea stare, nu poate să se aprindă candela. 


* 


Pentru duşmani, se face o lumînare mare şi se pune în biserică, 
să ardă cu lumina în jos, să curgă pe podele; aceasta se face în 
duminica întăia la lună nouă — şi cum nu se alege nimică din ceara 
ceea, aşa nu se alege din acela pe capul căruia faci. Sau: Iau picături 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 493 


de pe jos, ce au curs de la lumînare din biserică, şi scamă ce cade de 
la pînză cînd ţesă, de fac muc și fac lumînare ş-o pun să ardă la 
biserică, pe capul celuia ce i-a făcut rău — și mai mult nu-i trebui. 
Mihalcea 
Tot aice, pentru dușmani, cumpără trei lumînări și se aprind în 
casă, la icoane, apoi, acel suparat se pune în genunchi, de se închină 
tot timpul, pănă ce se mîntuie lumînările de ars, şi bate la mătăni-— 
şi acesta se cheamă că e „blăstăm”, care cade apoi pe vinovat sau pe 
copiii lui, că sărăcesc şi rămîn nenorociţi. 


Dacă ai vreun duşman şi ţ-a furat ceva sau îţi face vrun rău, să 
citeşti la prag, cu picioarele în apă pănă la genunchi, rugăciuni 
asupra lui; iar pe prag, să presori cenușă şi cît vei ceti, tot să picuri 
pe prag lumînare făcută din picuşuri şi scamă de la pînză sau 
lumînare de ceară curată şi cu limbă să lingi cenușă — și din acela 
atunci se alege. Camina 


Cînd îţi strică cineva vaca, îi ia mana, să faci din scamă de la 
țesut 3 ațe, să le sucești şi să faci o lumînare, cu care să înconjuri 
vita de trei ori, cu lumînarea aprinsă — şi a doua zi, s-o dai la 
biserică; că aceea ce ţ-a luat vine şi te roagă s-o ierți. Roșa 


Dacă-ţi face cineva de urit, că-ţi e urît lucrul tău și casa, să faci 
o lumînare din hoştină, să ardă în casă și depărtează farmecul, se 
întoarce totul iar spre bine. Mihalcea 


Să furi 9 mucuri de lumînari de la biserică, ca să nu știe nimene, 
şi să afumi pe copilul ce se udă în pat, că se face sănătos. Mihalcea 


Pentru spaimă, cînd se sparie un copil sau şi omul mare (de 
spaimă, capătă boală: arde, îl doare capul), se duce copilul la sfîr- 
şitul lunei la descîntătoare, în zi de post, să-i sleiască ceară pe cap. 
Aduce apă neîncepută în strachină ş-o pune pe capul copilului; 
topeşte ceara în vatră ş-o toarnă în strachină şi în ceara ceea s-arată 
fiinţa de care s-a spariet; poate s-a spariet de mîță or șoarec, — iese 
deasupra pe apă. Ceara o face lumînare ş-o dă la biserică şi copilul 
scapă. Mihalcea 


* 


Tot pentru cinstea lui Dumnezeu, să dă la biserică jertfă 
untdelemn, pentru candile. 


Sînt case în Moldova, unde candela nu se mai stînge; oamenii 
mai nevoieși, însă, aprind candela numai duminica şi la zile mari, 
precum și spre acele zile. Dacă nu arde bine candela şi se stînge e 
semn că nu e primit. Candela nu se aprinde cu chibrit, ci cu 
lumînărică de ceară; iar untul-de-lemnul din candelă, cînd îl arunci, 
se dă pe foc. 


Cine arde candela 40 de zile, fără ca să se stîngă, Dumnezeu îi 
descopere cea ce dorește, dacă are vrun prepus ceva. Botoșani 


494 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Candela, mai demult, la mormînturi nu se aprindea, abia de un 
scurt timp s-a luat obiceiul acesta. La mormînturi se aprind lumînări. 


La mormîntul Domnului, zice că se află o candelă, în care nici- 
odată nu se toarnă untdelemn, ci ea se umple singură sau scade, 
după cum sînt oamenii de credincioși ; iar la învierea Domnului de 
Paşti, se cunoaște dacă s-au rugat în anul acela oamenii la 
Dumnezeu; după cît e de plină candela. Petrea Beicu, Mihalcea 


Cînd un copil se naşte bolnav sau mort, se unge cu untdelemn pe 
tot trupul şi cu agheazmă, spuindu-se cuvintele de botez, și e ca şi 
botezat. Botoșani 


Untdelemnul cînd se varsă, zice că e a nenorocire. 


* 


Spre Anul Nou și spre Paști, se cuvine să ardă toată noaptea 
lumînarea în casă. 


De Iordan, în Mihalcea, se merge cu lumînare la biserică. 
S-a văzut lumînarea de Blagoviștenie. 
In vinerea Paştelor, merg cu lumînările la biserică, ca la mort. 


De Paşti la înviere, se merge pretutindene cu lumînare şi cînd 
zice preotul: „Hristos a înviat!”, se aprinde lumînarea. 


Lumînarea de la Paști e bună de tun; alții spun că lumînarea de 
vineri sara e bună, că nu se apropie diavolul. Cu lumînarea de la 
Paști, se citeşte acaftist, paraclis, pentru noroc, pentru pagube — şi 
izbîndești; e bună de leacuri: se arde orbalțul etc. 


* 


Unde sînt copii, să fie sara astupată bine fereasta, căci alte femei, 
ce au copii care plîng, descîntă copiilor lor de plînsori la lumina ce o 
văd la altă casă, luînd de acolo hodina şi somnul pentru copilul lor — 
şi acolo rămîne neliniște şi nesomn. (Se va vedea volumul III“ la 
somn, la capitolul Ziua și noaptea.) 


Noaptea, să fie la orce casă fereasta astupată, să nu se vadă 
lumină afară, căci, la lumina ceea, vin strigoii şi pocesc, de poate 
omul să moară. 

(Lumina e pusă în comparație cu înţelepciunea, lumina minței; şi 
întunericul cu prostia, întunecimea minței. L-a întunecat Dumnezeu! 


se zice cînd cineva a făcut o neghiobie, sieşi de pagubă. „Nu ascunde 
lumina în oboroc”, adecă ştiinţa.) 


Ziua, nu se cade să ardă lumînare în casă, căci numai la mort 
arde ziua lumînare, — tragi a mort. 


Sara, cînd aprinzi lumînarea, se zice „buna sara” la cei din casă. 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 495 


Luna e lumînarea Domnului Hristos, este și va fi în veci; căci 
luna nu luminează ca o lumînare noaptea? Andrei Motoc, Mihalcea 


* 
Lumînări cînd visezi, e viață, e noroc. 
Cimilitură 
Ana groasa 


Umple casa. 
(Lumâînarea) 


* 


Untura 


Lumînările, mai demult, se făceau din său. Deosebit că erau 
„făclieri”, care aveau această meserie și aveau dughene cu lumînări, 
dar pentru mai multă economie, oamenii cumpărau toamna cîteva 
oi şi aduceau făclieriul acasă cu formele, de le făceau lumînări 
pentru tot anul; iar carnea o făceau bujiniţă, pastramă, şi o puneau 
în pod. 

Oamenii mai săraci ardeau opaiț: puneau într-un hîrb untură or 
de ce: de vacă, oaie, porc, sau cumparau drojde de untdelemn or 
luau grăsimea de pe mîncare, dar aceea avea apă şi pîrîia. În untură, 
se punea un muc şi ardea. 

Cînd o lumină e slabă, se zice că i se vede numai ei. 

De la mama autoarei 


Porcul. Răchita și slănina 


Porcul, pe ceea lume, e cu părul de aur. 
Porc de dai de pomană, pe ceea lume ai lumină; el îți duce 
lumînări — căci fiecare perişor de-a lui e o lumînărică. 
D-na Elena Braha, Mihalcea, n. din Ropcea 


* 


Zice că a fost o jidaucă şi s-a dus după ceva la un megieş; acolo, a 
văzut cum mâncau oamenii slănină. Jidauca ceea era grea şi i-a venit 
numaidecît poftă să mănînce: vine ea acasă şi se gîndeşte ce să facă: 
să fure, va avea pacat, să cumpere și să mănînce, iar va avea. Da 
gîndeşte ea: mă duc să cumpăr-și mă duc la rabinul să cer voie, i-oi 
plăti şi m-a slobozi. Ia ea 50 de lei și bucăţica ceea, merge la rabinul 
şi-i spune: „Ştii la ce-am venit? Iată, îți dau 50 lei, numai să nu-mi 
strici voia, mi-a venit poftă să mănînc o bucăţică de slănină şi, de 
n-oi mînca, mor.” Rabinul îi zice: „Nu se poate să faci asta! Macar te 
îneacă, te spînzură, ia o sulă şi te sparge în pîntece, că nu se poate!” 


496 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Ea, cînd a auzit, a căzut jos şi a început a se tăvăli, că moare și pace. 
Rabinul, cînd o vede, gîndeşte aşa: „Decît va muri aice înaintea mea, 
mai bine voi lasa-o.” — Apoi zice: „Eu ț-oi da voie să mănînci, dar 
du-te în bahnă și taie cu un cuţit lozii de acele de răchită, vină acasă 
şi fă foc şi frige slănina, că nefriptă doară n-ai s-o mănînci, — şi pe 
urmă, mănînc-o!” 

Jidauca s-a dus ş-a tăiat nuielușe de acele pline de apă și le-a 
hăcuit mărînţel şi s-a apucat să facă foc, ca la focul acela s-o frigă. 
Strică un chibrit, strică altul; de abia s-a aprins și tot ardea ce 
ardea şi iar se stîngea, nu s-a mai ales nimică dintr-însul, nici s-a 
făcut jaratec ca să poată frige. Dacă a văzut aşa, i-a fost lehamite şi 
a luat şi-a aruncat slănina: „Nu-mi mai trebuie !” zice ea. 

Jidanii, Doamne fereşte, nu mănîncă slănină, că slănina-i neam 
cu dînșii, e mătușa lor; de ce fac ei totdeauna cînd vorbesc: „oh! oh!” 
ca porcii? — Dumnezeu a dat că nu s-a aprins focul, ca să mănînce ea 
slănină, că slănina o sfințim doară de Paște şi unde jidanul să 
mănînce sfințit! 

Dar răchita, v-am spus că are pricină, are canon — vezi la răchită. 

Dumitru Volcinschi, Ropcea 


Poci graşi, mulţi de visezi, e noroc. Broscăuţi 
Slănină de visezi, capeţi dar. 


(Despre porc se va mai vedea vol. III.) 


$ 3. Ceara. Mierea. Oaia și albina 


Oaia a cerut de la Dumnezeu că ea să deie o vadră de lapte, dar 
cînd va da ciobanului un picior, ciobanul să moară. Da Dumnezeu 
i-a zis: „Ba tu nu-i omori ciobanul, că el îi peste voi toate; decît să 
moară el şi celelalte să rămiîie, să le mănînce lupul, mai bine el să-ți 
deie ţie o palmă şi să pici!” 

Da albina a zis că ea va da un știubei de miere, dar cînd va 
împunge pe om, el să moară. „Ba decît să moară omul, mai bine veţi 
face voi toate un ştiubei şi de l-îi muşca, să mori tu”, a zis Dumnezeu. 
Şi de aceea, albina, dacă împunge pe cineva, moare îndată. 

Ioan David, Botoșani 

Ca albina şi ca oaia, nu-i mai gingașă! De la oaie să nu iai un floc 
de lînă, să nu-i furi din sare, din frupt, că se pricăjesc şi pier. Şi de 
la albină, dacă îi va fura din miere sau din ceară, se pricăjesc, pier. 

De la albină cum ţi-a fura cineva, nu mai ai parte, nu-ți merge; 


copilul omului de-a fura, se face pricaz. Pentru cît de greu strînge ea 
mierea ceea şi ceara din flori! 


De la albini, poţi să furi miere, dar de-i lua hoștină-din care se 
face ceara —, îndată-i rău între albine, fug, nu roiesc, pier. Botoșani 


* Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 497 


Ca albina, nu-i mai gingaşă! Prisacariul trebuie să fie curat; cei 
mai mulți nici n-au femeie. Boierii au prisăci, dară nici nu întră între 
albini, nu-l lasă prisacariul; iar altul nu întră nici el singur, că se 
ştie cu sarcină. Cum nu-i curat cel ce întră, îndată fug roii, pier. 

Ioan David, Botoșani 

Albina, nu orcine poate s-o ţie; trebuie să fie cineva tare curat, că 
altfel nu-i merge. Dacă ar putea-o ţinea fiecare, la toată casa ai 
videa stupi, n-ar fi mare lucru; nici n-ai a le hrăni, căci ele se hrănesc 
din mana lui Dumnezeu, dar unde nu le plac, fug. Şi din albini, cum 
ț-a fura cineva, nu mai ai parte, că se face pricaz. Roșa 


Ca albina, curată nu mai este! Cîte vietăţi sînt, toate se calcă, da 
albina nu! Ele de pe părău îşi strîng sămînţa, mana lor, şi o pun în 
chiliuţe, unde cresc albinele pînă pot zbura, da pe trîntori îi omoară. 
Albinele sînt făcute din lacrimele Maicei Domnului, cînd plîngea 
după Domnul Hristos. Despre albine s-a văzut vol. I, p. 272, 276. 


Albine sînt şi la Dumnezeu, albina e musca lui Dumnezeu; 
Dumnezeu a blagoslovit pe albină să facă ceară, căci fără lumînări 
în biserică nu se poate. Ea, peste 7 hotare pe zi, are voie să umble şi 
de 7 ori se întoarce la știubei, iar noaptea doarme. 

Ioan Plăcintă, Horecea 

Vezi Albina și ariciul, vol. I, p. 32. Vezi vol. I, p.174 şi 471. 


Zice că erau un om şi o femeie și aveau o mulţime de stupi cu 
albini şi ceară, dar ce folos, căci, cînd venea o sărbătoare, o zi mare, 
toată ceara se topea, se făcea nevăzută. Tot aşa, s-a ţinut aceasta 
înainte, pînă ce vine un om şi-i spune celui cu ceara: „Aceasta-i 
pentru aceea că nu știți ce să faceţi cu ceara, da ian luaţi ceară şi 
faceți nişte lumînări şi duceţi la zile mari la biserică şi atunci veţi 
videa cum veți avea ceară totdeauna, nu s-a mai topi.” Şi așa a fost. 

Mihai Bunduc, Mihalcea 

În Botoșani, se spune că, murind tatăl lui Mihalache Holban, au 
venit toate albinele de la moșiile lui şi l-au petrecut roiuri prin aer, 
păn' la moşia lui Mogoşeştii, unde l-au îngropat. O lume întreagă a 
văzut cum îl petreceau albinele. Aceasta a fost pentru că el, toată 
viața, n-a vîndut ceara, ci a dat-o numai la biserici. 


Albinele, pe ceea lume, la Dumnezeu, sînt suflete; sufletul omu- 
lui se face albină. 


Albina, zice că nu muşcă pe om, doar dacă nu-i dă pace; numai 
vespea muşcă. Vespea e otrăvitoare. 


Pe cînd umbla Dumnezeu pe lume, l-a trimes pe Sf.Petrea să ia 
sufletul de la o femeie cu copii și el n-a vrut, dar Dumnezeu tot a 
luat-o. Sf. Petru i-a zis lui Dumnezeu: „De ce ai luat-o, Doamne, de la 
copii?” — Tocmai atunci se pusese o vespe pe obrazul lui Sf. Petru şi 
el face pliosc o palmă peste obraz și omoară vespea. — „Da tu pentru 
ce ai omorît vespea asta? Tot așa am luat şi eu pe cine am vrut!” 

Roșa 


498 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Vespe se spune la o femeie rea. Vespea, în poveşti, e numele unei 
strigoaice. 


(La povești, se va vedea albina ca mireasă etc.) 


* 


La albine, umblă strigoaicele care sînt puse pe albine şi le iau 
mana şi albinele celea, orcît să lucreze, că ele tot miere şi ceară nu 
mai au! Mihalcea 


Apoi mai umblă şi o satană noaptea. La o casă, au văzut-o cum 
rădica ştiubeile şi le cata; era în chip de femeie, nantă tare , îmbra- 
cată în pînză albă, iar picioarele îi erau ca beţele; dar se arată şi ca 
moșneag. Cei de casă au deschis fereasta ș-au început a o tiohăi şi 
cînii a latra şi cînd s-a făcut o furtună, a rupt toţi păpuşoii din 
grădină, apoi s-a dus ş-a început a se boci prin rîpe. 

N. Cornută, Mihalcea 

La altă casă, o femeie văzînd-o, a strigat: „Cine-i acolo?” — Îndată 
i s-au făcut fiori prin tot trupul ş-a început a-i curge sînge pe nas şi 
pe gură — aratarea a făcut un vînt şi s-a dus — iar femeia a fost mult 
timp bolnavă. Irina Pantea, Mihalcea 


La albine, se pune coasa punte la urdiniş pentru alte albine, căci 
sînt oameni ce-ţi trimit albinele lui să-ți gîtuie albinele şi să-ţi fure 
mierea. Cum vezi o albină moartă pe jos, pune coasa, că acele care-s 
a d-tale vor întra toate, dar care-s streine își vor tăia de coasă 
picioarele şi cînd mergi, le găseşti moarte pe pămînt. Dacă-ţi fură 
alte albini mierea, nu-ţi mai merge în ştiubeie. Broscăuţi 


Rîndul roilor e de înaintea Duminicei Mari şi păn' la Sf. Ilie, pe 
urmă, chiar dacă roiesc, sînt roii slabi. 


x 


Mierea 


De demult, zice că mierea sta prin iarbă, oamenii numai miere 
mîncau şi, în loc de apă, beau vin, dar ce folos, că după ce s-au 
săturat de miere, au cîrtit la Dumnezeu: au zis că e prea dulce, şi 
atunci Dumnezeu le-a luat mierea şi le-a dat hreanul. Ei au luat 
hreanul în gură şi au plîns. „Voi aţi cerut, le-a zis Dumnezeu, n-am 
ce vă face!” Ion Plăcintă, Horecea. 


(Hreanul primăvara se sapă păn' a nu tuna; căci de-l sapi după ce 
tună, e teios. Urzică, cînd mănînci întăi, să zici: „Atunci să mă doară 
în pîntece, cînd a face femeia mînz și iapa copil.”) 


Mierea e bună de orce leac, căci e de pe flori şi toate florile sînt 
lecuitoare. Mihalcea 


Cu mierea e bine să te afumi, cînd te duci undeva, zicînd: „Cum e 
roiul, așa să se adună tinerii pe lîngă mine; și cum e matca cea 
dintăi, aşa să fiu eu cea întăi” — și toţi te încunjur şi joci. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 499 


Bățul pe care s-a aşezat roiul întăi e tare bun să-l porţi cînd mergi 
undeva. „Cum a tras roiul la el , aşa să tragă lumea toată la aceea.” 
Broscăuţi, Mihalcea 


Cînd se naște o fată, miere se pune întăi în scăldătoare sau zahar, 
să fie dulce ca mierea; asemenea la botez şi or la ce ocazie, la cununie 
etc. — să-i fie viața dulce. 


La nuntă, se dă mirilor miere să guste, ca să trăiască bine. 


În Mihalcea, la răzăși , cînd merg în starostie, starostele zice : 
„D-voastre nu mă întrebaţi la ce-am venit?” „La ce?” i se răspunde. 
„Noi umblăm după miere, că am auzit că sînt stupi de albine la 
dumneavoastră.” De la d-l Dumitru Braha 


* 


Hai, Ileană, la poiană 
Ileană, Ileană. 

Ş-om sapa o buruiană etc. 
Ş-om da mîne-ta să moară, 
Că de răul mîne-ta, 

Nu ne putem săruta. 

Hai, Ileană, la Galaţi 
Ş-om trăi necununați 
Ş-om jura că sîntem fraţi, 
Om mînca miere de roi 

Şi ne-om săruta amîndoi. 


* 


În ziua de Ajun, preotul cînd gustă din grîu, mai întăi aruncă în 
podea sus, ca să se prindă roii. Botoșani, Ropcea 


Ca să-ți meargă bine în albine, să împrumuţi ceva în aceea zi de 
la altă casă. Maria Reus, Mihalcea 


De Crăciun, să pui coasa sub fața de masă — şi acea coasă e bună 
s-o pui sub ştiubei, că nu s-apropie nimic. 
Ecaterina Pantea, Mihalcea 
De Iordan, se fac cruciţe de ceară, s-a văzut. 


Cruciţă de ceară se pune pe stative, cînd țeși pînza, să nu vie 
diavolul, să țese noaptea. 


Albinele se scot la 40 de Sfinți. Cînd scoţi albinele, să te pui jos 
să şezi; căci nu fug roii, stau lîngă casă. Dacă poţi să şezi acolo păn' 
în seară e şi mai bine. 


De 40 de Sfinţi, se duc la biserică colăcei unşi cu miere, numiți 
sfințişori. 


Albinele se scot afară primăvara, în ziua de Sf. Alexi. 


Le scot cu lumînarea de la Paști, sau troița de la Iordan și, la 
fiecare ştiubei, lasă puţin lumînarea să ardă. 


500 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Se stropesc cu agheazmă de la Iordan — şi dacă ai nafora de la 
Paști, e bine să pui la fiecare urdiniş, să ungi de știubeie, că le 
merge bine. Mihalcea 


În ziua de Sf. Alexi, să mişti toate ştiubeiele din loc şi dacă vrai 
să nu-ţi fugă roii de la casă, ia peteca de la ouă de la Paști şi afumă 
de trei ori în jur ştiubeiele şi de trei ori petrece peteca prin cahlă ş-o 
scoate-o prin vatră şi iar aşa împrejur, — că nu se mai duc. 

Andrei Motoc, Mihalcea 

Să iai apă în ziua de Sf. Alexi, păn' a nu răsări soarele, şi s-o 
strîngi, că e bună să stropeşti albinele cînd roiesc, ca să nu fugă roii. 

Dacă cade Sf. Alexi în zi de sec, nu va fi miere în anul acela; dar 
de cade în zi de frupt, va fi. 


De Joia Mare, se dă la biserică mursă de sufletul morţilor; (s-a 
văzut). 


In Basarabia, la Năsipureni, e obiceiul să ducă, în ziua de Sf. Ilie, 
faguri la biserică. 


In Botoşani, în Ropcea, spun că mierea se duce de Probajine la 
biserică, apoi de Sf. Maria şi cînd mai vrei. 


Cu baliga de la Ziua Crucei şi busuioc de al albinelor, roiniță, de 
afumi albinele, cînd roiesc, și ştiubeiul, chiar de fug, vin înapoi. 


* 


Proverbe. Visuri 


„Nu fac toate mușştele miere”; spune proverbul despre albine, 
asemănînd albina cu un om folositori; iar mușştele celelalte, cu 
oamenii netrebnici. 


„E plin ca stupul” se spune despre un om gospodăros, ce ș-a adunat 
de toate. 


„Șede ca un trîntor” se zice despre omul ce nu lucrează nimică. 


„Ai mai văzut să umble cineva cu mierea pe mîini şi să nu-şi lingă 
degetele?” — cînd i-a căzut cuiva un interes gras în mînă. 


„Mierea e dulce ş-o lingi, dar mînele nu ţi le muşti!” — nu-ţi faci 
sieși rău. 
* 
Albine cînd visezi, sînt suflete, cer de pomană. 
Albine de visezi, e bucurie, e noroc. 
Stupi în casă de visezi, îţi vine cineva în casă. Broscăuţi 


Albine multe de visezi, e foc, se va aprinde ceva; — o femeie a visat 
şi cînd s-a trezit, îi ardea casa. 


Albine visînd că te muşcă, ai duşmani. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 501 


Lumiînările. Povești. Tremoilă 


A fost odată o femeie saracă ş-avea un băiet la şcoală. Dar moşul 
păietului, fratele tată-său, era vrăjitor. El ştia că într-un loc este o 
stîncă tare mare, blastamată, care, la zece ani o dată, se deschidea şi 
în stînca ceea era norocul nepotului său Tremoilă. 

Acolo, în stîncă, era o lampă cu care făceai ce vrai, dar nime n-o 
putea lua, că altul care ar fi întrat l-ar fi omorît. De aceea, a mers 
vrăjitoriul după nepotul său și i-a spus ca să meargă acolo că, sub 
piatră, e norocul lui. 

Băietul nu vra, dar el i-a dat un inel care, cînd îl învîrtea, ce vra 
acea îi vinea şi i-a spus ca să ieie sama, de va întra înăuntru, căci 
acolo sînt o mulțime de odoare, să nu ieie nimică, să puie mîna pe 
lampa cea urîtă şi veche şi să iasă. 

Tremoilă a luat un druc, a rădicat stînca ş-a întrat. Acolo 
înăuntru, era un palat tare frumos şi fel de fel de lucruri scumpe. El, 
cum a văzut lucrurile celea, s-a apucat de luat linguri de acelea de 
diamant, furculițe, cuțite; vremea a trecut şi punct cînd au fost 12 
ceasuri, stînca s-a închis şi el a ramas acolo. 

Lampa a ars frumos toată noaptea şi, cum s-a făcut ziuă, s-a 
stîns. El a luat-o lîngă dînsul şi lampa i-a zis: „Eu nu sînt numai 
pentru luminat, dar pentru orşice: gîndeşte numai ceva și îndată vei 
avea.” Atunci băietul a zis: „Să se facă palaturile iestea în locul 
bordeiului mamei!” Deodată, numai ce se fac lîngă bordeiul femeiei 
nişte palaturi, că lumea lumina cine știe păr la ce loc. 

Cînd a văzut împaratul, s-a spăriet. „Cine să fie acela cu palatu- 
rile cele de aur, bătute cu diamante, mai frumoase decît a mele?” 

Dar şi lui Tremoilă i-a venit gînd bun. Ia cîte 12 furculițe, cuțite, 
linguri, pahare, farfurii, toate de diamant și le trimete dar împă- 
ratului şi cere să-i deie fata de soție. 

Împaratul, cînd a văzut, s-a minunat. El, la coroana lui, n-avea 
decît niște fire mici de diamant, pe cînd lucrurile acestea erau întregi 
făcute din un diamant! Gîndeșşte împaratul că nu-i bine să aibă aşa 
ginere, că i-a lua împărăţia. Ia şi spune omului care i-a adus că de-i 
va face un drum de aur de la casa lui păn' la Tremoilă acasă etc. îi 
va da fata, de nu, nu. Tremoilă, cum a auzit, îndată a spus unei slugi 
ca să întoarcă lampa şi, pe loc, s-a făcut ce a gîndit; și iar a trimis 
la împaratul. Împaratul tot nu i-a dat fata, că se temea; a zis că de-i 
va face un feredeu cu căzi de diamant și cu ţevi de aur, să se încăl- 
zească apa la Tremoilă acasă, iar la dînsul să o sloboadă cum va 
vrea, rece or caldă, va da fata, altfel nu. Tremoilă a întors numai 
lampa şi s-a făcut. 

Trimite iar la împaratul. Împaratul a mai cerut ş-un drum de fer 
tot de aur, bătut cu diamante, să poată merge la Tremoilă cînd va 
vra. Tremoilă a făcut şi aceasta — şi s-a făcut nunta. 

Odată, a mers împaratul cu ginerele său la vînătoare, dar mogul 
său ştia toate; a pîndit cînd nu era acasă, a făcut nişte lămpi nouă 
şi umbla pe la case întrebînd: „Cine are de schimbat lămpi vechi 
pentru lampi nouă?” Femeia lui Tremoilă nu știa de ce-i bună lampa 


502 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ceea ş-a schimbat-o cu una nouă, frumoasă. Cum a capatat mogul 
său lampa-n mîni, numai a înturnat-o şi, pe loc, palaturile lui 
Tremoilă au fost la dînsul acasă cu femeie cu tot. 

Tremoilă vine de la vînătoare și vede bordeiul mîne-sa, iar pala- 
turile lui nicăieri. Ş-a adus aminte de inelul ce-l are de la moşul 
său: l-a învîrtit şi, pe loc, a fost un ficior înaintea lui. „Unde mi-i 
lampa?” întreabă Tremoilă. Ficiorul spune că e îngropată într-o 
fintînă. Îndată a învîrtit inelul ş-a venit lampa înapoi ş-a adus 
palaturile şi toate celea la loc, iar pe moşneag l-a alungat. 

Din Rarancea 


Variatie. Inelul 


Un boier a fost odată aşa de bogat, cum nu mai era nime pe lume, 
el era împaratul dracilor, căci avea inelul prin care dracii îi aduceau 
tot ce el dorea. Astfel ş-a fost făcut niște case de aur, bătute cu 
diamante şi o grădină cu pomi de aur şi poame de diamante, că 
strălucea locul şi noaptea, cine ştie cîte mile departe; lui nu-i mai 
trebuia lumină, nici soare. Dumnezeu s-a mîniat pe el, a deschis 
pămîntul și l-a izărît dimpreună cu curțile şi grădina lui. 

Un alt boier, învaţat tare, cetind prin cărţi, a găsit scris despre 
aceasta şi de locul unde se află izărît palatul. A mers la un ciubotari 
sarac, c-o mulțime de copii, şi a cumpărat de la tatăl său pe un 
păiet. Apoi a mers cu dînsul în munți, între stînci, unde era o 
răsuflătoare de sub pămînt, de la palatul acela, l-a legat c-un odgon 
şi i-a dat drumul acolo, spunîndu-i ca să-i aducă inelul de la boieriul 
acela de pe deget. 

Baietul s-a trezit deodată într-o lumină foarte mare, într-o sală 
minunată, în mijlocul căria stăteau 4 cerbi, dos la dos şi pe spatele 
lor țineau pe boieriul mort. El s-a spăriet foarte tare, dar în cele din 
urmă, s-a gîndit că decît va rămînea acolo,— căci stăpînul său a zis că 
de nu-i va aduce inelul, îl lasă acolo — ș-a luat inima-n dinţi şi i l-a 
scos din deget. 

Atunci cerbii l-au trîntit jos şi s-au dus în drumul lor. Nu s-au 
ştiut ce s-au făcut; — băietul, de frică, a început a fugi prin odăi păn’ 
a scăpat în grădină — acolo erau frumuseți ce nu se pot închipui. Lui 
îi era foame. Ia o pară să mănînce, dar era de diamant. Ce să facă? 
Se învîrte încoace și încolo... 

Să venim la stăpînul său ce l-a trimis. Diavolii, aflînd că el caută 
inelul, a venit unul la stînca ceea şi, dojenindu-l că a lasat acolo 
păietul să moară de foame, l-a umflat şi l-a dus pe sus, tocmai la 
America şi l-a lasat acolo. 

Băietul nu mai ştia ce să mai facă. Se uită la inel şi-l învîrte pe 
deget. Atunci, un diavol a fost înaintea lui. „Ce vroieşti, stăpîne?” 
„Să-mi aduci ceva să mănînc, că nu mai pot!” I-a adus. Mai învîrte. 
Acuma, a spus ca să-l ducă pe boieriul cela mort departe de acolo. L-a 
dus cine ştie unde. Apoi, a cerut să-l aducă pe asta lume; dar ş-a luat 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 503 


cîteva pere, mere, de diamant. Viind aice, le-a trimis prezent împa- 
ratului ș-a cerut fata. Împaratul a cerut să-i deie unele probe de 
putere și el ş-a adus palatul acela, cu grădinile cu totul, pe pămînt. 

Au făcut nunta și trăia fericit cu femeia. 

Dar iată că boierul acela se întoarce după cîțiva ani înapoi; şi 
venind, pe cînd nu era el acasă, cu inele frumoase, a amăgit-o pe 
fata împaratului să-i deie inelul. Apoi, a luat curtea cu totul şi s-a 
dus peste mare şi s-a ascuns într-o pădure ş-acuma trăia el cu soţia 
tînărului. 

Venind tînărul acela acasă şi negăsind nimic, a alergat la socrul 
său. Împaratul a vrut să-l spînzure pentru fata lui. „Mai bine dă-mi 
drumul să mă duc în lume s-o caut şi de n-o voi găsi păn' în 10 ani, 
vin eu singur să-mi faceţi capătul.” L-a lasat. A pornit cu băţu-n 
mînă ș-a umblat mulți ani. Acuma, trebuia să se întoarne, cînd, 
într-o sară, vede deasupra unei păduri o lumină mare. Porneşte 
într-acolo să ceară adăpost peste noapte; dar cînd se apropie, să 
minunează văzînd casa lui. S-a ascuns într-o tindă ş-aude cum femeia 
lui să sfădea cu acela. A așteptat păn' a doua zi, cînd el s-a dus 
de-acasă, şi i-a spus femeiei că să să facă bună cu el şi să-l îmbete, 
să-l întrebe unde a pus inelul. — El, îmbătîndu-se, a spus că într-o 
fîntînă. Acesta l-a scos ş-a poroncit dracilor de l-au făcut pe boier 
bucăţi, iar el, cu curtea și cu femeia lui, cînd s-au împlinit 10 ani, au 
fost la locul lor. Gh. Sauciuc, Clocucica 


* 


Lumina 


A fost un flecău, care era catană pe viaţă la împăratul. Se duce el 
într-o noapte printr-o pădure, vede la o căsuţă, în pădure, lumină; 
întră înuntru, acolo era o babă — se închina... El n-a stinghirit-o din 
închinăciune, a aşteptat păr’ ce a mîntuit. „Ai să fii cu noroc, flecăule, 
zice baba, că ești cuminte şi nu m-ai stinghirit din vorbele lui 
Dumnezeu; şi pentru că te văd că eşti așa de înțelept, am să-ţi spun 
ceva. Aice în pădure, este într-o casă un jidan, care tot citeşte într-o 
carte — și dinaintea lui stă aprinsă o lumînare, el mai mult doarme 
decît citeşte; apuc-o şi fugi!” 

Merge el cum i-a spus baba, apucă lumînarea și fuge, jidanul 
după dînsul — acela era necuratul —, dar au cîntat cucoşii ş-a perit. 

Vine la babă, dar nu vrea să i-o dea. „Spune-mi la ce-ţi trebui, să 
ştiu şi eu!” zice flecăul. Baba spune c-așa, să aibă lumînare în casă, 
că în pădure nu poate orişicînd cumpara. „Apoi, şi eu îs drumeţ, zice 
el, şi mie îmi trebui.” „Dacă nu vrai să mi-o dai, zice ea, dar să-ţi 
spun ce ai să faci cu dînsa. Lumînarea asta, cum o aprinzi, îndată se 
arată un om cu un mai înaintea ta şi te întreabă: «Ce vrai, stăpîne?» 
şi ce vrai, aceea îţi face.” El i-a mulțămit babei, a luat lumînarea şi 
s-a dus. 

Pe la un loc, o aprinde şi vine acela înaintea lui și-l întreabă: „Ce 
vrai, stăpîne?” „Să mă duci în nişte curţi în tîrgul meu şi să am de 
toate celea de mîncat şi de băut.” Indată l-a luat și l-a dus în nişte 


504 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


curți frumoase. După ce a stat la masă, sara, iar aprinde o lumînare. 
„Amu, să-mi aduci pe fata împaratului.” I-a adus-o ş-a doua zi în zor 
de ziuă, a dus-o înapoi. La vro cîteva zile, fata spune la părinți: „Nu 
ştiu ce mă ia pe sus și mă duce nu ştiu unde.” 

Împărăteasa a chemat pe o babă şi i-a spus. „Eu vă voi învaţa ce 
să faceţi , zice baba. Legaţi de piciorul fetei un sac cu tărîțe, să aibă 
o bortă, ca tot să curgă, şi a doua zi, veţi cunoaşte unde a dus-o.” 
Acela a luat-o ş-a purtat-o pe unde a ştiut, păn! ce s-a deşertat sacul 
lîngă o bortă în pămînt, ş-apoi a dus-o la stăpînul său. 

Pune împaratul a doua zi să sape în locul acela şi nu găseşte 
nimică. Iar cheamă pe babă: „Amu, să te ungi cu ceară de pecete pe 
mînă şi să te faci că-l dezmierzi pe păr, ceara îi va rămînea în păr 
şi-l vom cunoaște.” 

Fata a făcut așa. A doua zi, împaratul atîta a căutat din casă în 
casă, păn! l-a găsit. Îndată l-a luat şi l-a închis, ca să-l spînzure. Ce 
să facă el? Şede suparat, că n-avea lumînarea. Amu, erau să-l ducă 
la spînzurătoare. 

Vede un băiet. „Măi băiete, zice el, du-te la mine acasă şi cată pe 
sobă, c-ăi găsi o lumînare; să mi-o aduci şi vei capata un galbăn.” 
Băietul se duce și i-o aduce. Amu, el n-avea grijă, bea şi mînca acolo 
şi chefuia. 

Vin să-l ieie cu prapuri, cu preoţi, ca la moarte, şi-l duc. Cînd erau 
să-i puie șteangul, el s-a rugat: „Daţi-mi voie să-mi aprind şi eu de 
moarte o lumînare! ”A aprins. Îndată a venit acela cu maiul. „Ce 
vrai, stăpîne?” „Să mă duci departe de-aici, dar mai întăi, să-i faci pe 
aceştia fărîme.” Pe aceia pe toți i-a sfarmat;; și pe dînsul l-a dus cine 
ştie unde -— şi gata. Vasile Masloschi, Mahala 


* 


Bacalul 


A fost odată un bacal ș-a avut trei ficiori. Mai întăi, s-a dus unul 
de-acasă și n-a mai venit, apoi al doilea şi, văzînd că nu vine, s-a 
luat şi al treilea, cu 99 de voinici călări şi cu dînsul 100, şi fiecăruia 
i-a dat cîte o pungă de galbeni. Au mers ei, au mers, păr au ajuns la 
sfărşitul lumei. Mai departe nu puteau merge, că era un zaplaz nant 
de scînduri ş-o poartă. Au bătut în poartă, le-au deschis, dar cine, 
nu se vedea. Au întrebat ei: „Oare vom avea unde să punem caii și ce 
să le dăm de mîncare?” „Îți avea”, li s-a răspuns. Au mers mai încolo 
ş-au găsit un grajd cu toate celea trebuitoare. „Da pe noi ni-or primi 
să ne dea de mîncat şi să mînem în noaptea asta?” „Primi”, a răspuns 
iar un glas; dar cine, nu vedeau. Au întrat în casă ș-au mîncat și 
s-au culcat. 

A doua zi, caută să se ducă, pungile cu bani nu-s! „Cine ni-a luat 
pungile? Daţi-ne pungile!” „leşiţi şi nu făceţi gură, fiți bucuroşi c-aţi 
scapat numai cu atîta, c-amuş și pe voi vă gătim.” 

Caută ei caii, nu-s. „Cine ni-a luat caii? Daţi-ne caii!” „Ieşiți, nu 
întrebaţi mult, că amuşi dați peste noi!” Au fost bucuroşi să iasă cît 
mai degrabă. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 505 


Au mers ei pe jos în lume. Amu, tatul flecăului sărăcise — și, de 
suparare că i s-au prăpădit ficiorii, a murit. Dar cel mic, la un timp, 
s-a înturnat înapoi. Găseşte el numai pe mă-sa bătrînă şi ca vai de 
dînsa. „Ce faci, mătușă?” „Ce să fac, ia năcăjesc; am avut 3 ficiori şi 
mi s-au dus în lume şi nu mai ştiu nimică de dînșii, barbatul a murit 
ş-amu trăiesc şi eu de nacaz, ca vai de mine!” 

„Eu sînt ficiorul d-tale (cum l-a fi chemat) cel mai mic, nu mă 
cunoşti?” şi-i spune bătrînei ce a păţit şi cum a necăjit. „N-ai ce 
să-mi dai de mîncare?” „N-am nimica, dragul mamei, că şi pe mine 
mă miluiesc alții!” 

Cum vorbeau ei așa, iată vede că vin doi, bătîndu-l pe unul cu bice 
de foc. „Tu l-ai sărăcit pe om, tu l-ai nenorocit pe dînsul şi pe părinţii 
lui, mergi și-l fă amu să fie iară om, că vai de tine!” 

L-au adus păr acolo. Vine acela înaintea ficiorului şi-i spune că 
atuncea cînd a mas în cutare loc, asta era la draci şi el i-a luat caii 
şi pungile de bani, ş-amu, l-a trimes stăpînul său să-l slujască; el să 
ceară la dînsul tot ce-i va trebui, că-i va face. A 

„Să-mi aduci să mănînc ceva”, zice ficiorul. Îndată s-a întins 
înaintea lor o masă, cu bucatele cele mai bune, ş-au ospătat. „Amu, 
să-mi faci un palat, că-n bordeiul ista a mamei nu pot şedea.” Păn' a 
doua zi dimineața, i-a făcut. „Ce să-ţi mai fac, stăpîne ?” „Să-mi aduci 
la noapte pe fata împaratului, să doarmă cu mine.” Diavolul a luat-o 
din pat fără să ştie ş-a adus-o. Așa o aducea în fiecare noapte. 

Fata împaratului a spus acasă — şi împaratul i-a zis: „Cînd te-i 
mai duce acolo, să-i spui că vrai să-l vezi la față, ca să știi de-i 
frumos sau nu; poate vom pune mîna pe dînsul.” Da lui îi spusese 
diavolul că nu cumva să-și arete fetei fața, că e prăpădit; şi i-a dat o 
mască pe obraz. Dar fata atîta l-a rugat — și el a scos masca. Atunci 
ea l-a văzut şi i s-au aratat şi casele cele înainte și l-a cunoscut: „Tu 
ești ficiorul talhariului de bacal!” 

A mers acasă ș-a spus tătîne-său. Împaratul știa că acela umblă 
cu dracul, a trimes pe un moş al împaratului să-l sfătuiască ca să se 
lese de diavol, la ce să mai umble cu lucruri diavolești. L-a îmbatat 
ş-a scris o hărtie şi i-a dat diavolului să se ducă, că nu-i mai trebui. 

Diavolul abia s-a dus, iată că vin doi soldaţi de la împăratul şi-l 
prind; îl pun într-un sac, şi-l anină într-un pom, păn” a doua zi. 
Soldaţii aveau poruncă, că, cum a zice o vorbă, să-l străpungă. 

Dracul, cum a ajuns cu scrisoarea, cel mare a bătut din palme: 
„Ce-ai făcut! Du-te înapoi, că el ţ-a dat contractul la beţie și el amu-i 
în grozavă primejdie, l-au prins şi l-au aninat în pom!” 

Acela la fugă. Iute merge la ficiorul împaratului și-l aduce şi-l 
pune în loc. Ficiorul împaratului strigă: „Daţi-mi drumul, că eu sînt 
ficiorul îmoaratului!” Soldaţii amîndoi l-au străpuns. — Se scoală 
împaratul cu oaste asupra lui; dar unde putea să se pună cu puterea 
drăcească. A ramas numai împaratul viu, din toată oștirea. Dac-a 
văzut aşa, a mers şi i-a căzut la genunchi să-l ierte şi i-a dat pe fata 
lui și l-a făcut împarat. 

Auzită în Botoșani, de la Anica Şoric, din Zosin 


x 


506 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Stejarul. Leul. Scăpărătoarea 


A fost un soldat care, după ce a sfîrşit meliția, s-a dus în lume. 
Mergînd el așa, a ajuns la marginea unui oraş. Acolo era un stejar 
foarte mare şi sub stejar, pe o laiţă, sta o babă bătrînă. 

„Voinicule, zice baba, dacă vrai să te faci bogat, suie-te în copacul 
acesta şi eu te voi lasa înlăuntru cu o funie. Acolo, vei merge într-o 
odaie şi vei găsi un leu cu ochii ca talgerele; el nu ţ-a face nimic, 
dacă l-ăi lua şi-l vei pune în pestelca mea. După aceea, poți să iai 
bani de aramă, cît vei vrea. Apoi, vei intra în odaia a doua și vei 
vedea un leu cu ochii cît roțile de trăsură; să faci şi cu acela tot așa — 
şi vei lua bani de argint, cît îți va trebui. Pe urmă, vei întra în odaia 
a treia şi vei găsi un leu cu ochii cît roţile de moară; să faci tot aşa şi 
să iai bani de aur, cît vei vrea. Iar de aice, vei întra în odaia a patra 
şi aice vei găsi o scăpărătoare; pe aceasta mi-o vei aduce mie.” 

Lăsîndu-l baba în jos, el a luat bani de aramă, dar văzîndu-i pe 
cei de argint, i-a lepadat pe cei de aramă ş-a luat de argint; apoi, 
văzîndu-i pe cei de aur, a lepadat argintul ş-a luat singur aur, cît a 
putut; a luat şi scăpărătoarea și, trăgînd de funie, l-a scos baba 
afară. 

A omorît pe babă şi s-a dus cu banii şi cu scăpărătoarea în oraș. 
Ş-a luat odaie la otel, ş-a găsit o mulțime de prietini ş-a început a 
petrece cu ei, păr ce a cheltuit toţi banii; atunci şi prietenii l-au 
lasat. 

Din toată averea lui, îi rămăsese numai o ţigară. A scaparat s-o 
aprindă, dar deodată, vede înaintea lui un leu. „Ce poftești, stăpîne?” 
„Să-mi aduci iar un săculeţ de galbeni!” a zis el. Leul i-a adus și el 
s-a apucat iar de trăit. 

Aude de fata împaratului că e tare frumoasă, dar că șede închisă 
şi nime nu poate s-o vadă; îi vine un gînd. — Scapără din scăpă- 
rătoare, vine leul: „Ce poftești, stăpîne?” „Să-mi aduci la noapte pe 
fata împaratului!” Pe fată o păzeau mai multe dame. 

Cînd a venit leul, damele au adormit Pe dînsa a luat-o ş-a dus-o; 
ş-a adus-o iar înapoi. Ei i s-a părut c-a visat că cineva a sărutat-o; şi 
a spus împaratului. 

A doua zi, împaratul a pus mai multe dame s-o păzască; ş-acelea 
au adormit. A pus străji, să se ia după leu. Străjile n-au adormit, 
s-au dus păr la otel și au făcut cruce pe ușă, să cunoască. A doua zi, 
soldatul a șters crucea. A trebuit ca a doua noapte să rămiie un 
străjeri la poartă şi astfel l-au prins și l-au bagat la închisoare; 
rămăsese ca în cutare zi să-l spînzure. El n-a zis nimic, a lasat să 
vadă ce va fi. 

În ziua hotărâtă, l-au dus la spînzurătoare. Să strînsese norodul 
să-l vadă; împaratul şi toată curtea era acolo. El, înaintea morței, 
ş-a cerut voie să fumeze o ţigară. Cînd a scaparat, au venit 3 lei. „Pe 
loc să-mi sfirticaţi pe împarat şi toată curtea împărătească, numai 
pe fată s-o lasaţi.” Oamenii l-au aclamat pe dînsul de împarat — și el 
cu fata s-a cununat. De la d-ra Aurora Preda, Cernăuţi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 507 
Băţul și lumînarea 


Au fost doi frați saraci și au pornit în lume. La o cruce de drum, 
au înfipt un cuţit, zicînd că, de va veni unul și va găsi cuțitul ruginit, 
să ştie că celalalt frate a murit. Merge cel mai mic, merge, înnop- 
tează într-o pădure. Se mai duce şi dă de o curte mare. 

Intră înlăuntru, acolo era o babă. „Bun ajunsul, voinice! Numai 
te-ai fost născut şi eu am ştiut c-ai să vii pe-aice. D-ta ai să-mi faci 
o treabă, — şi-i arată nişte lăzi pline cu bani şi odoare. — Vezi odoarele 
acestea? Toate a tale au să fie, de-mi vei face ce-ţi voi spune eu. 
Du-te de aice drept înainte şi vei da de-un oraş. Să mergi păr vei 
ajunge la palatul împaratului, acolo ai să găseşti un om de fier c-o 
lumînare în mînă și cu un băț în alta. Să iai lumînarea şi să stai 
acolo, să dormi trei nopţi . In fiecare noapte, vor veni la tine trei 
draci şi te vor chema să vorbeşti cu ei; tu să nu spui un cuvînt. Na-ţi 
crida asta, fă un cerc pe podele jos, în jurul tău, şi pe podea sus, 
deasupra capului tău — şi nu se vor putea apropia. Apoi, vei lua 
lumînarea și mi-o vei aduce, pentru care lucru eu îţi dau ţie tot ce 
vezi aici.” 

Băietul, noaptea ceea, a stat acolo şi a doua zi a pornit. A ajuns în 
oraşul acela, dar totul în el era împietrit; nu era nici o suflare vie. A 
mers păr’ ce-a ajuns la palatul împaratului, aice, cum a întrat, porțile 
s-au închis. 

Intră înlăuntru, vede un om c-un băț ş-o lumînare în mînă. Băţul 
îl lasă, iar lumânarea o ia. Cearcă să se suie peste zid, ceva îl trage 
înapoi. Pe la 10 ceasuri, vede că vin o mulțime de necurațţi, cu 
muzică, și rîd şi-l cheamă; el nu spune un cuvînt. 

A doua zi dimineaţă, vine o fată la dînsul; dar numai capul i se 
vedea alb, şi-i aduce de mîncat şi-i zice: „Ţine-te bine! Nici disară să 
nu vorbeşti.” În sara aceasta, vin şi mai mulţi draci; se fac că-s 
tatăl-său, mă-sa, îl cheamă. El tace. 

A doua zi, vine fata, acuma era albă păr la brîu. „Ţine-te bine, 
încă desară!” 

In sara aceasta, au venit niște sluțenii, nişte grozăvenii; el tre- 
mura cum e varga, dar tot n-a zis nimic. lată că podul se desface şi 
cade un picior, apoi o mînă, apoi un cap, păn' ce a căzut tot trupul. 
Pe urmă, se face unul mare-—și vine la el și strigă: „Lumînarea!” El a 
întins mîna să o scoată din buzunari, dar atunci şi cucoşul a cîntat, 
şi dracii au perit. Cînd se scoală a doua zi, toată casa era în picioare 
şi tot tîrgul era înviat. 

Vine împaratul la dînsul, cade în genunchi, neştiind cum să-i 
mulțţămească, şi zice că-l va face împarat şi-i va da fata de soţie. El 
a spus că mai întăi se duce la părinţi să-i vadă ş-apoi va veni. 

A mers păn' în pădure şi se gîndeşte: „Oare la ce să fie bună 
lumânarea asta? Am s-o aprind, să văd!” Cum a aprins-o, vine omul 
acela cu băţul înaintea lui: „Ce mă arzi, ce-ţi trebuie?” zice el. „Eu 
nu te ard pe tine; am aprins să văd la ce e bună lumînarea asta”, zice 
el. „Cînd îți va trebui ceva, s-o aprinzi și tot ce vei cere, eu îţi voi da.” 
Imparatul i-a fost dat trăsură cu cai şi cu viziteu şi bani. 


508 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Îl vede baba trecînd, îl strigă — el fuge în drumul lui. Ajunge la 
locul unde era cuțitul şi-l vede pe fratele său, că și el se află acolo. 
Fratele său nu l-a cunoscut, a crezut că-i un boieri; dar cînd a aflat 
că-i el, i-a fost ciudă, — şi adormind acesta în trăsură, acela a scos 
cuțitul, să-i taie gîtul. Viziteul a văzut și l-a spus... 

„Dacă-mi ești aşa frate, a zis el, să te duci şi mai mult să nu te văd 
în ochii mei!” S-a dus el singur acasă, de le-a dus la părinţi avuţii, 
iar el a luat bani ș-un cal ş-a pornit singur prin lume. 

A ajuns într-o împărăție ş-a văzut pe fata împaratului în 
fereastă. Lui tare i-a plăcut. Trage la un otel şi sara, aprinde lumî- 
narea. Omul acela vine și el îi spune să-i aducă pe fata împara- 
tului. — I-a adus-o ş-a dus-o înapoi. 

A doua zi, ea spune împaratului ce i s-a întîmplat. Împaratul a 
pus păzitori şi i-a dat ei un plumb, să-i facă cruce pe frunte. Păzitorii 
au adormit. El, simțind că are ceva pe frunte, s-a uitat în oglindă, 
ş-a văzut; s-a șters, dar nu se putea şterge. A chemat pe omul acela 
şi i-a zis să facă la toți barbaţii din tîrg peceți. Trimiţînd împaratul 
să-l caute, de la casă la casă, a găsit tot tîrgul astfel însamnat. 

A doua sară, i-a dat pecetea împaratului şi el n-a simţit cînd i-a 
pus-o, astfel că a doua zi, l-au prins și l-au închis. El a trimes pe un 
servitori să-i aducă lumînarea din odaia sa, zicînd că să-şi ia banii. 

Servitorul a adus-o şi, cînd a fost la spînzurătoare și tot poporul 
era adunat, s-a rugat să-şi aprindă înaintea morţei lumînarea. Omul 
acela a venit. „Ce mă vrei?” „Nu mă vezi ce-i asupra capului meu!” 
Omul a ridicat băţul şi pe toţi i-a omorît... 

„De-amu, hai cu mine”, zice omul. S-au dus în pădurea unde a fost 
aprins dintăi lumînarea. „Aprinde lumînarea să ardă păr la sfărșit, 
a zis acela; eu voi ţipa, voi răcni, că apele vor sări păm la ceri şi 
copacii se vor dezrădăcina, dar tu să n-o stîngi.” El a aprins-o şi cînd 
lumînarea s-a sfîrşit, din omul acela a fost ramas un băiețel. El era 
sluga împaratului celuia şi era blastamat; — tocmai atunci blăstămul 
lui s-a fost desfăcut şi fierul de pe el s-a topit. Au mers la împaratul 
şi i-a dat fata, a adus şi pe părintii lui acolo ş-au trăit fericiți. 

D-l Vasile Chiseliţă, Mihalcea 


Crengile. Lumînările. Solzii 


Un boieri avea trei ficiori şi, murind, le lăsă lor moşia. Ficiorii au 
vîndut-o, au luat banii ș-au pornit în lume. În curînd, toţi banii i-au 
cheltuit și s-au întors ca vai de dînșii la casele lor, rugînd pe boieri 
să-i primească macar în tindă să doarmă. 

Boieriul i-a primit. Noaptea, se scoală cel mai mic şi merge afară. 
Vede o lumină; se ia şi se duce după lumina ceea. Ajunge la o babă 
într-o pădure; — acolo era tocmai la marginea lumei. 

Baba avea 3 lăzi de bani. „lată, zise ea, îţi dau toţi banii aceştia, 
să te duci în curtea aceasta din pădure, să rupi mai întăi trei crengi 
şi să baţi cu ele de 3 ori în ușă, că ţi se va deschide. Astfel să mergi 
păr la a 12-cea odaie. Acolo vei găsi un om de fier, stînd c-o lumînare 
în mînă; să i-o iai şi să mi-o aduci.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 509 


El a făcut aşa. Cînd l-a văzut pe omul de fier, s-a spăriat; să 
temea să-i ia lumânarea. În cele din urmă, a zmuncit-o ş-a fugit. 
Ieşind afară, a uitat de babă, a alergat tot înainte, păn! la casa lor. 

A mers şi s-a culcat lîngă frați. Cînd se scoală ei: flămînzi, de 
prăpădiţi. Acest mic nu le spune nimic; se duce deoparte şi aprinde 
lumînarea. A venit omul cel de fier. „Ce mă arzi? Spune- -mi să-ți 
aduc ce vrai, numai nu mă arde.” „Adă-mi de mîncat!” Îndată i-a 
aşternut o masă boierească. A chemat şi pe fraţii lui. 

Aprinde iar lumînarea. „Ce pofteşti să-ţi aduc?” „Adă-mi cele 3 
lădiţe de bani, de la babă.” I le-a adus. A mers la boieri cu banii, ş-a 
cumparat înapoi moşia lor ş-au ramas acolo boieri. 

Aprinde iar lumînarea. „Ce pofteşti să-ţi aduc?” zice omul de fier. 
„Pe fata împaratului...” Apoi a văzut pecetea în frunte, în oglindă, 
ş-a şters-o. Ea i-a pus-o în ceafă şi l-au găsit. 

Erau să-l împuște şi omul de fier a venit. „De-acuma, a zis el, de 
vrați să trăiţi, să vă pregătiți pe săptămîna viitoare de bătălie, că 
de nu, pe toţi vă omor!” 

Cînd l-au văzut pe omul de fier, n-au avut ce mai zice. S-au 
pregătit. Omul de fier a dat de cîteva ori cu mîna încoace şi încolo şi 
toată oastea o a omorît. Împaratul a dat fata după el; dar avea mare 
ciudă și nu ştia cum să-l piardă. A învăţat-o pe fată să-l întrebe în 
ce-i stă puterea. 

El i-a spus de lumînarea ce o avea. Tatăl ei a învăţat-o s-o fure. 
Cum a avut-o împaratul în mînă, a aprins-o ş-a zis omului de fier 
să-l ia pe ginerele său și să-l ducă pe ceea lume, sub pămînt. El l-a 
luat şi l-a dus. „De-acuma, rămîi aice, căci eu trebuie pe împarat să-l 
ascult.” 

A ramas el acolo. Merge, merge, vede niște solzi de la un peşte pe 
jos. „De unde ești tu?” îl întreabă un solz. „De pe ceea lume.” „Și eu 
sînt de acolo şi m-aş duce înapoi, dac-ai vra tu să mă duci.” „Eu cum 
te-oi duce, dacă singur nu-s vrednic să mă duc!” „Te vei putea duce! 
Ia un solz de aceștia şi-l pune sub limbă și te vei preface în ce 
pofteşti.” El s-a prefăcut î în pasere ş-a zburat păn” pe pămînt; solzii 
ceialalți i-a aruncat, numai acela unul ş-a oprit. 

S-a dus și s-a pus pe un copac la socrul său. Femeia lui se primbla 
prin cerdac. „Uite-te, tată, ce frumoasă pasăre; e şi ea fără păreche, 
cum sînt și eu. Prinde-o ş-o pune în cușcă!” Au prins-o ş-au pus-o în 
cușcă. El a pîndit unde stă lumînarea; s-a prefăcut într-o muscă 
de-a ieșit, apoi s-a făcut iar om, a luat lumînarea ş-a aprins-o. 

„Ce mă vrai?” a zis omul de fier. „Să iai pe împaratul şi pe împă- 
răteasa, să te sui cu ei în văzduh şi de acolo să le dai drumul, să se 
facă colb!” După ce s-au răsipit, omul cel de fier a venit şi i-a zis: 
„De- -acuma, aprinde lumînarea să ardă păn' la sfărșit.” 

El a aprins-o şi fierul de pe dînsul tot s-a topit; şi el a ramas om 
ca toţi oamenii. Fusese blastamat de Dumnezeu să fie aşa. Îndată a 
şi murit, iar stăpînul său l-a îngropat frumos, — rămînînd el acolo în 
loc împarat. Ilie Struţ, Mihalcea 


510 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Lumînările. Copacul 


A fost un om sarac, toată averea lui erau numai patru oi. De unde 
şi pănă unde, omului acestuia i-a venit dorul să se ducă în ţările 
călduroase. Ş-a lasat femeia cu trei copii: doi mai mărișori, da unul 
la piept; i-a lasat ei două oi și el ș-a luat două ș-a pornit. 

A mers el, a mers, pe drum, i-a perit o oaie; a ramas numai cu 
una. A mers pănă a ajuns la un copac foarte mare, a căruia umbră 
cine știe cît loc cuprindea împrejur. Fiind sara, s-a culcat acolo. 
Noaptea, se trezește, vede într-o poiană o mulţime de lumini. 

Se duce la faţa locului, acolo erau adunate toate sărbătorile cîte 
sînt în an; toți sfinţii — şi lumînările ardeau înaintea lor. El s-a 
închinat păr’ la pămînt. „Spune-ne, l-au întrebat sfinţii, care dintre 
sfinții cîți sînt în an îţi place ție mai tare?” El a stat puţin ş-a gîndit 
ş-a zis: „Mie îmi plac toţi sfinții cîţi sînt lasaţi de la Dumnezeu!” 
„Dacă îţi plac toţi, ia de 3 ori cenuşă de aceasta de pe jos de la 
lumînări — şi mergi împrejurul copacului acestuia şi presură cît poți 
de departe; iar oleacă să-ţi lași, pentru ca să ai cu ce face foc.” El a 
luat de 3 ori cenușă în poală, s-a închinat şi s-a dus de-a presurat 
cum i-au zis; iar ce i-a ramas, a pus-o lîngă culcușul lui şi s-a făcut 
îndată foc; apoi s-a pus și s-a culcat lîngă foc. Focul cela nu se stîngea, 
tot ardea și ardea. 

A doua zi, cînd s-a sculat, împrejurul copacului aceluia erau 
atîtea oi, cît nu le putea cuprindea cu ochii; iar o mioară era între 
ele, care pe toate le mulgea; singură făcea brînză, singură le 
păştea, — el şedea numai ca un sfînt. 

A trecut de la aceasta timp de vreme, c-amu băieţii lui cei doi au 
fost crescut mari. Într-o zi, întreabă ei pe mă-sa: „Mamă, noi n-avem 
tată?” „Ba aveţi, dar s-a dus, de cînd eraţi voi mici, în țerile calde — 
şi mai mult n-a mai venit.” „Noi mergem să-l căutăm.” „Mergeţi !” 

Ş-au luat azime în traistă ș-au pornit. Au ajuns și ei la același 
copac şi găsindu-l pe tatăl lor, cunoscîndu-se, s-au bucurat. Au 
ramas şi ei aice cu tatăl lor să traiască, căci li era bine. 

La cîțiva ani, porneşte şi cel mic și-i găsește. Mai stau cîţiva ani. 
Acuma, tatăl lor îmbătrînise. „De-acuma, dragilor mei, să ne întur- 
năm înapoi, căci mă tem c-oi muri şi nu voi mai vedea pe soțul meu 
şi pe mama voastră. Eu plec încet înainte şi voi să porniţi după vro 
săptămînă în urmă. Dar luaţi sama ce vă spun: noaptea, să nu 
strigaţi fără treabă, în pădure.” S-a dus el. Ficiorii lui cei doi mari 
n-au vrut să asculte. Cum au ramas singuri, strigă unul cît ce poate. 
Apoi şi celalt. Cel mic a ascultat, n-a strigat. 

Vine Mama-Pădurei. Mama-Pădurei e o femeie nantă, cît pădu- 
rea. „Ce-aţi strigat voi şi nu-mi daţi pace să mă odihnesc? Așa-i că 
eu, de cînd staţi voi aice, nu v-am zis nimică? Dac-aţi făcut aşa, 
de-acuma haide, luaţi-vă oile şi veniţi cu mine!” N-a mai fost cînd 
hopşi cu dînsa, s-au bagat în groazele morței; a luat mioara înainte 
şi oile după ea ș-au mers păm au ajuns la curțile Mamei-Pădurei, 
care erau închise de jur-împrejur cu ziduri înalte. Ea a rupt o bucată 
de zid ş-au întrat cu toate oile înăuntru; apoi a astupat la loc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 511 


„De-acuma, pe voi toți şi pe oile voastre, am să vă mănînc!” Acuma, 
s-a fost făcut şi ziuă. A strigat la cel mare să facă foc. A făcut. 
„Pune-te pe foc, să te frigi!” El nu vrea. „Pune-l tu!” a zis celui 
mijlociu. L-a pus, căci nu avea ce să facă. Cînd a fost gata, a șuierat 
ş-a chemat niște vîrcolaci de-a ei şi l-au mîncat cu toţii. A doua zi, l-a 
pus la fript şi pe cel mijlociu, iar pe cel mic l-a pus să-l păzască să nu 
se ardă. 

Acela era gras, curgea din el grăsimea; aista mai mic era cel mai 
voinic — l-a apucat pe cel fript de picioare şi, pe cînd dormea 
Mama-Pădurei, pliosc cu dînsul Mamei-Pădurei între ochi — și a 
orbit-o. Ea aleargă să-l prindă, el a fugit între oi. Iute ia 
Mama-Pădurei inelul ei și-l aruncă. Inelul se pune la băiet pe deget. 
„Ineluș, unde ești?” strigă Mama-Pădurei. „Aici”, strigă inelul de pe 
deget. Mama-Pădurei peste oi, numai să-l prindă. El ia cuţitașul şi 
taie degetul cu totul. Cînd a strigat iar inelul, inelul era jos. „Stăi 
dar, că te-oi prinde eu altfel; voi da drumul la toate oile afară şi tot 
voi pune mîna pe tine!” a zis ea. 

Da mioara lui îi zice: „Taie fuga berbecul cel mai mare şi-l jupeşte 
şi pune pielea pe tine, că vei trece cu oile şi nu te va cunoaşte.” Ela 
făcut aşa. Cînd a trecut el, a pus mîna ş-a zis: „Tu ești berbecul meu 
cel mare.” Cum a fost el afară, a strigat: „De-amu, nu mă mai tem de 
tine!” — „Aşteaptă, că-ți voi face eu!” a zis ea. A luat un păr din capul 
ei şi l-a aruncat jos şi s-a făcut un lup de fier. „Să știi că pe-aista ai 
să mi-l mănînci.” Lupul vra să-l înhațe, dar nu poate de mioara lui. 
„Nu mi te dai amu, să ştii că am să vin să te mănînc cînd îți va fi mai 
drag să trăieşti!” a zis lupul către băiet și s-a dus. 

Băietul s-a dus cu oile acasă; tatăl său întreabă unde sînt ficiorii 
ceialalți? El îi spune ce au păţit. S-a bucurat că l-a văzut macar pe 
dînsul. Ei erau bogaţi tare. „De-acuma, dragul tatei, să te însori, că 
eu sînt slab şi ca mîne pot să mor.” 

A cerut o fată de boieri. Cînd sta el la nuntă, după masă, mire, 
iată şi lupul cel de fier la ușă: „Acuma trebuie să te mănînc!” Da un 
colăcel, ce sta pe colacii cei mari, sare jos de-a roata păn' la prag şi 
începe a vorbi: „Rabdă, că pentru mine au arat şi am rabdat etc. Şi 
m-au bătut vînturi şi ploi, grindină etc. etc.” — şi tot spunea pi-ncetul 
şi rar — păn” la miezul nopții — şi cînd a mîntuit de zis „ş-acuma sînt 
colac!”, atunci şi cucoşul a cîntat și lupul cel de fier a crapat, iar 
băietul a scapat. Ilie Strut, Mihalcea 


Cap. Il 


Focul 


$ 1. Socul. Bozul 


Socul e lemnul dracului; el, la rădăcina socului, șede. Socul nu 
poți să-l scoţi din pămînt ca să-l muţi, că sau mori, sau nebunești; 
dar îi pun oamenii foc la rădăcină, ca să-l stîrpească, că focului nu-i 
poate face nimic. Mihalcea 


Socul e buruiană tare iute,—nu-i curat; în el stă necuratul;—dacă 
l-ăi mișca, înnebuneşti sau pățeşti ceva, ologeşti, mori. Socul are 
rădăcina ca un cap de om, cu ochi etc; el e cap și vra cap; mori, dacă 
nu-i dai pace. Roșa 


Socul să nu-l rupi, că te usuci ca socul. 


Cu soc se fac scăldători de socote. Din floare de soc se face ceai 
pentru tusă și asudat. 


Socul, în sus, e curat, căci din el se fac fluiere, ţevi etc., numai 
rădăcina lui e a necuratului. Sub soc dacă şezi cînd tună, şi sub 
răchită, te detună. Roșa 


La rădăcina socului, zice că şede dracul, dar nu la fiecare. Socul 
zice că să nu-l pui pe foc, pentru măsele, dinţi, că te dor. Botoșani 


In Horecea, să spune că de-l tai, te dor dinţii sau şi mori. 
* 


Socul e om. Pentru judecată, să iai soc, cu pîne şi cu sare şi să 
zici: 
Socule, biruitoriule, 
Ai biruit pe tatăl tău, 
Ai biruit pe mama ta, 
Ai biruit pe fratele tău, 
Ai biruit pe sora ta, 
Biruieşte şi pe dușmanul meu 
Şi fă ca să-l biruiesc eu! 


Il pui în apă şi te speli pe față, pe cap, iar crenguţele le iai cu sine 
cînd mergi la judecată şi numaidecît cîştigi. Broscâuţți 
* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 513 


Toate farmecele la soc se fac; de aceea, sub soc să nu te culci. La 
soc merg fetele noaptea în pielea goală și-l sorocesc cu pîne și cu sare 
şi cu zahar, să-şi vadă ursitoriul. De iese cal, e bine; de iese om, e 
bine; de iese stafie, e bine; dar de iese un sul de fum, atunci fata 
n-are parte. Botoşani 


În Horecea, îl sorocesc pentru joc, pentru dragoste, pentru întors 
pe cineva. Merg după apusul soarelui, cu pîne şi zahar, rachiu şi zic, 
fără să iaie frunze: 

Socule, întorcătorule, 
Întorci pochi la parohie, 
Domni la domnie, 

Boierii la boierie, 

Întoarce şi pe ursitorul meu 
(sau pe cutare) 

Păn' la mine n-a gîndi, 

Să scoată c-a plesni... 


(Mai departe, se spune ca în alte descîntece asemănătoare.) 
Anița Smolinciuc 


De dragoste și de ursită 


Descîntec la soc, la alun şi la măr dulce. Mergi şi tai trei mlade de 
soc, trei de alun şi trei de măr dulce. Descînţi la fiecare copac şi 
beţele le pui sub cap, de visezi ursitoriul — și vine. 


Soc Solomon! Soc Solomon! 

Eu cu soc te solomonesc, 

Cu inimă bună şi mare 
dragoste, 

La mine te îndoiesc. 

Eu cu alun adun 

Omul cel bun. 


Inima din tine pe loc a crapa. 
Iuti şi degrabă să porneşti 
La mine să soseşti! 

Eu, cînd la tine am gîndit, 
Mie noaptea mi-a părut 

Că eşti un cîne jupit. 

Şi tu, cînd ai gîndit la mine, 


Eu cu alun te-adun 

Şi cu măr dulce te îndulcesc 
Şi la mine te pornesc, 

La mine te sosesc. 

Vii? Vin! 

Vii? Vin! 

Da de nu-i veni şi nu-i veni, 
Inima din tine pe loc a plesni. 
Da de nu-i pleca şi nu-i pleca, 


Ţi s-a părut că sînt o cățea 
buhoasă. 
Dar eu mai tare ţie să-ți par 
mai frumoasă. 
Da cum să-ţi par eu ţie? 
Ţie să-ţi pară că tu eşti 
Intr-o casă de aur îmbracată 
Şi cu mine te-ai sărutat 
Şi cu mine te-ai dezmierdat. 
Maria Cloșca, Burdujeni 


514 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Poveste 


A fost o fată ş-avea ibovnic un strigoi; ea nu ştia că e strigoi; atîta 
luase seama că el numai noaptea venea și deodată se făcea nevăzut. 
A spus la o babă; baba învăţat-o așa: „Ia şi leagă o aţă de straiul lui 
şi vei vedea unde merge.” Fata a luat un ghem ş-a legat capătul de 
un bumb dinapoi ş-a tot slobozit de pe ghem aţa, păn' a văzut că nu 
se mai desface; atunci, a început a merge pe firul acela ș-a depana, 
păr a ajuns la biserică. 

A bagat capul pe fereastă şi l-a văzut pe dînsul mîncînd un om 
mort. Ea a scos repede capul, dar s-a lovit de lemn şi el a auzit. A 
fugit repede acasă. A doua sară, el a venit. „Spune-mi ce ai văzut în 
biserică”, a întrebat-o el. Ea nu vra să-i spuie. „Spune-mi, că are 
să-ţi moară mama!” Ea n-a spus. Păn' a doua zi, mă-sa a murit. A 
treia sară, iar a întrebat-o şi a spus că-i va muri tata. N-a spus; şi 
tatăl ei a murit. Apoi, i-a spus că va muri ea — şi a murit; dar a lasat 
cuvînt că să n-o scoată pe ușă, ci să strice un părete, s-o scoată pe 
acolo şi să-l tocmească la loc şi să o îngroape în cîmp, nu în țintirim. 
Așa a fost învațat-o baba; şi el n-a găsit-o. 

La cîteva zile, pe mormîntul ei a crescut o floare foarte frumoasă. 
Un ficior de împarat a rupt-o ş-a pus-o în pahar. Ea, noaptea, se 
scula, mînca tot ce găsea, îi săruta lui mîna și iar se făcea floare la 
loc. Un servitor a văzut-și i-a spus. El a zis ca să-l trezască cînd a 
mai vedea-o. 

A treia sară, l-a împuns cu bolduri și abia l-a trezit şi cînd a venit 
ea să-i sărute mîna, el a prins-o de mînă, dar ea a zis că să mai 
aştepte o zi şi apoi va putea rămînea a lui. 

A mers şi s-a făcut iar floare pănă noaptea, apoi s-a făcut femeie 
şi a ramas soția lui. 

Au trăit cîţiva ani, dar la biserică nu mergeau, căci îndată ar fi 
ştiut strigoiul. 

Acuma aveau şi copii. Odată barbatul ei a rugat-o numaidecît să 
meargă. Strigoiul a şi fost lîngă dînsa şi a întrebat-o iar aşa: „Ce-ai 
văzut, fată, în biserică ?” „N-am văzut nimică!” „Spune-mi, c-au să-ți 
moară copiii!” Ea n-a spus-—și copiii au murit. A doua sară, iar a 
venit. „Spune-mi, c-ar să-ți moară barbatul.” I-a murit și barbatul. A 
chemat pe babă. Baba i-a dat o vargă de soc ş-a învățat-o să lovească 
de 3 ori pe barbat și pe copii și să zică: „Eu nu lovesc morţii, lovesc 
viii!” Apoi să-l lovească şi pe strigoi, cînd va veni, şi să-i zică: „Eu nu 
lovesc vii, lovesc morţii!” Sara, strigoiul a venit și iar a întrebat-o. 
Ea l-a lovit cu varga cea de soc şi a perit de dinaintea ei. Apoi a lovit 
pe barbat și pe copii și îndată au înviat — şi au trăit fericiți. 

D-ra Alexandra Sorocean, Ropcea 


x 


În o variantă din Roşa, după ce îi mor copiii, strigoiul spune că îi 
va muri şi barbatul; şi ea începe tare a plînge. „Spune-mi ce-ai văzut 
şi nu va muri.” Ea-i spune. „Spune-mi cine te-a învățat să faci așa!” 
— (O învaţase bunica ei.) Ea a spus. Strigoiul i-a dat două vergi de 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 515 


alun, crescute din acel an, să lovească copiii să învie; iar el a mers pe 
capul babei. 


A. Bozul 
Frunză verde măr mustos, Oce eee 
Drag mi-a fost omul frumos Om frumos să nu mai fie, 
Şi calare și pe jos Vită bună să nu ţie, 
Și cu murgul sănătos. Vită bună să dioache, 
În pădure sub un boz, Om frumos cade-n pacate. 
El îmi puse cinstea jos, Vită bună că ţ-o fură 
Sub un boz de mărturie Om frumos îl scot la ură. 
Că m-am lasat de fetie Brăești 


Şi m-am dat în mișelie. 
* 


Diavolii în boz şi la soc şed, s-a văzut vol. I, p. 400. 


In boz, l-au găsit tăiet bucățele pe Sf. Ioan de la Suceava şi 
împrejurul lui ardeau lumînări; în care loc s-a făcut apoi mă- 
năstirea. Ion Pisarciuc, Roșa 


Despre vreun lucru ce aparține trecutului îndepărtat, să zice: 
„Asta era pe cînd se tămjăiau bojii...” 


Cu boz, se fac scăldători pentru reumatism şi întărirea ciola- 
nelor, mai ales cu boz cules des-dimineață de Ziua Crucei. (S-a 
văzut.) 


Poama de boz se pune în vin roș, ca să-i dea coloare. 


$ 2. Cum s-a facut focul 


Vezi focul și cîrja mitropoliților din soc, vol. I, p. 24. 


Focul, pe lume, întăi Dumnezeu l-a făcut, ca să sfințească o 
biserică. A adus o pădure de lemne și a așezat-o în jurul bisericei şi 
i-a dat foc să ardă. Dracul atunci a venit c-un băț de soc şi a furat de 
la Dumnezeu foc. De aceea, socul nu se pune pe foc, că e lemnul 
necuratului, în care a furat el foc. Un bătrîn din Botoșani 


Dumnezeu cînd a făcut focul, diavolul, de ciudă, a stîrnit un vînt 
şi a început a arunca la frunze şi la gunoi în foc şi îndată s-a făcut 
fum; de n-ar fi făcut el atunci fumul, focul ardea frumos, cum l-a 
făcut Dumnezeu. Călina Caliniuc, Mihalcea 


In Botoşani, se zice că fumul s-a făcut cînd a pus diavolul socul, 
ca să fure foc de la Dumnezeu. 


Fumul s-a făcut după ce a făcut Dumnezeu focul. Diavolul, văzînd 
ce frumos arde, a făcut un vînt în foc. 


516 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Focul, pe pămînt, mai întăi se aprinsese singur şi ardea un foc 
tare mare. Dumnezeu a spus că nu poate să fie aşa şi l-a rînduit să 
fie numai cîte puţin, cât le trebuie oamenilor. 

Marghioala Galaţan, Botoșani 


* 


Focul e pacat să-l blastămi, ca şi pe mama, că el ne hrăneşte şi ne 
încălzeşte pe toți şi la toţi e totuna de bun. 


Da fumul poţi să-l blăstămi, că e de la necuratul. 


Focului, Doamne fereşte să-i zici focul meu, ci focul nostru, adecă 
al tuturor. El e mare putere. Dănilă Oloinic, Mihalcea 


Focului să nu-i zici „foc”, ci „vatră”. La huţani în munţi, să te 
audă că zici „foc”, te-ar omorî! Ei numai „vatră” zic. (Chiar terminul 
acesta român, deşi sînt ruşi.) Cînd vorbesc întreolaltă îi auzi: „Ai 
făcut vatră? Ce frumoasă vatră ai!” 


Focul se mînie cînd îi zici foc, căci el nu e focul acel rău, mistuitor, 
ci numai o binefacere pentru oameni. D-na Maria Reus, Mihalcea 


Nici să nu-l blastămi pe foc cînd îl faci, dacă nu se aprinde; iar 
cînd se aprinde, să zici: „Mulțămesc lui Dumnezeu, că s-a aprins!” şi 
nici să baţi în tăciune ca să-l sfărmi, căci e pacat a bate focul. 


Cînd focul nu arde, să nu fii mînioasă, dar să zici: „Bogat focul, 
bogat focul” — și el atunci dudăieşte. Roșa 


Focului să nu-i zici „foc”, dar „lumină”. Cînd spui „foc”, în Botoşani 
ți se răspunde: „Foc la tatari, dar la noi lumină!” Duminica, lumină 
să nu faci etc. Ioan David, Botoșani 


Mergeau doi oameni, doi cosași, pe cîmp pe la Sf. Petrea și au 
văzut un foc în iarbă; cînd s-au apropiat, acolo era Domnul Hristos. 
„Buna sara «foc de Sîn Petru»” zic oamenii. — „Buna sara”, a zis 
Domnul Hristos. „Aşa să faceţi totdeauna, să cinstiți şi să cruțați 
focul ca însăși pe mine Dumnezeu.” Mihai Bunduc, Mihalcea 


Focul e Domnul Hristos. 


Întăi şi întăi, Domnul Hristos l-a făcut cu cremene și amnari. 
Andrei Motoc, Mihalcea 
Focul e sfînt, e însuşi Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci 
blastămi pe Dumnezeu. 


Foc! Foc! Aista-i foc? Focul acesta ce-l avem noi e numai ca o 
mamă de la Dumnezeu pentru binele oamenilor, dar pe ceea lume să 
vezi foc! Focul ista de la noi, cînd merge într-acela, ţipă, așa îl arde 
de tare! (În Botoşani, să spune că în gura aceluia ţipă.) 


Sufletele noastre, cînd vor merge la judecată, prin focul acela au 
să treacă de vro sută de ori, şi prin apă, pănă ce se vor curăți. 


Cine face pe lumea asta pacate, pe ceea lume focul îl arde. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 517 


Dumnezeu Sfîntul, cînd merge — el în foc e învălit din toate părţile, 
ca să nu-l poată videa nime — și să fie ca să vadă cineva un așa foc că 
merge prin ceri, acela e Dumnezeu. 

Dumitru Volcinschi, Ropcea 


Focul e Sf. Ilie. Sf. Ilie se ţine de foc. 


Ilie, Pălie, Procopie, Foca se ţin de foc. Procopie pripeşte grîiele ; 
atunci se coc toate pînile. Procopie se ţine și pentru uncrop, să nu te 
opăreșşti. Zilele acestor sfinţi trebuiesc tare păzite, căci dacă te pui 
împotrivă, sînt primejdioase vieței. lan lucrează de Foca şi vei 
vedea! — Pe Foca, şi turcii îl ţin. General 


Ilie-Pălie aprinde focul şi Foca suflă. Broscăuţi 


Odată, un şvab din Roșa a făcut căpiţi spre Foca şi în ziua de Foca 
s-a dus să strîngă ce-a mai ramas. Deodată, vede că s-a aprins fînul, 
atunci şvabul iute căciula în mîni şi începe a face cruci împrejurul 
căpiţelor: „D-le Foca, D-le Foca, acele nu le arde că-s de ieri, numai 
acestea îs de azi!...” 


Şi așa a fost, numai căpițele din ziua ceea au ars, cele care le-a 
făcut înainte nu. Roșa 


Focul e mare putere, e al doile după Dumnezeu; el ţine cerul. 
Văzduhul pe care zboară paserea e foc. Pălie Bilig, Mihalcea 


Focul, apa şi vîntul sînt nazdravani — cum zice că erau de demult 
nazdravani —, să nu-i blastămi. Odată, o femeie văduvă era la să- 
cerat şi, văzînd că i s-a aprins casa, a alergat acasă cu secerea în 
mâîni — şi cînd a început a se ruga la foc: „Focuşorule, drăguţul meu, 
nu mă arde!” ş-a să boci... focul, pe-ncetul, pe-ncetul, s-a potolit. 

Botoșani 

În Suceava, odată, a ars tot orașul şi era o casă a unei femei 
sărace, lîngă biserică; aceea atîta s-a rugat la Sf. Gheorghe s-o apere, 
încât în mijlocul flacărilor ce erau împrejur de la casele celelalte, l-a 
văzut lumea pe Sf. Gheorghe calare, pe casa femeiei acelia şi casa ei 
nu a ars. 


(Vezi sarea şi focul, vol. I, p. 337. Vezi vol. II, p. 247, 248.) 


Asupra lui sf. soare nu poți să te uiţi cu gînd rău, căci soarele te 
arde. — Pe un om din Mahala, vara, la prăşit, l-a ars —toată pielea i-a 
ars-o. 


Cum să te porţi cu focul 


Cu focul, trebuie să ştii tare bine cum să te porţi;vatra trebuie să 
o mături cu o petecuță anume pentru foc sau cu o măturiță curată; 
Doamne fereşte să mături cu mătura de pe jos! Sînt femei care nu 
bagă în samă aceasta. Dar vai de capul lor! Pe foc trebuie să-l ţii în 
cinste, că şi el în cinste te ţine şi îți dă minte. 


518 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Cu focul nu te poţi juca, că e pacat. Focul e aşa un om ca 
Dumnezeu, el nu sufere şaga. Copiii, dacă se joacă cu foc, peste 
noapte se udă în pat. (Leacul e să-i baţi cu mătură aprinsă.) 


De stupeșşti în foc, capeţi bube, focuşor. (Atunci să iei un cărbune, 
să-l pisezi şi să-l amesteci cu smîntînă dulce şi să te ungi, că trece.) 


„La mine e mare pază, zice un om din Roga, doar un cărbune dacă 
îl iau la lulea şi atîta tot.” 


Pe foc să nu-l blastemi, că dacă îl mînii, se aprinde și te arde. Nu 
vezi cum din senin se aprinde şi arde cîte ceva? Focul singur dă foc. 
Focul e talhar, el singur să fură şi arde. 


Sara, cînd te culci, focul nu-l lasa aşa împrăștiat, ci învălește-l 
frumuşel și-i zi „buna sara”, adecă în casă zici — şi apoi mergi de te 
culcă. Căci focurile de la două case se întălnesc și se întreabă unul 
pe altul: „Cum te ţine pe tine?” — „Pe mine mă cinstește, mă învă- 
leşte, mă ţine bine!” — „Dar pe tine?” — „Pe mine nu mă învăleşte, mă 
lasă de bajocură; am să-l ard!” 


Focul cînd îl învălești sara, îl pui pe vatră din a stînga, adecă vine 
cum se culcă şi omul pe partea stîngă, cu cea dreaptă deasupra, aşa 
cum merge soarele. 


Şi cînd aprinzi sara lumînarea în casă, se cuvine să zici „buna 
sara” în casă, adecă zici la oameni, dară tot la lumina lui Dumnezeu 
zici, căci ce ne-am face fără lumină! Roșa 


(Cocostîrcul îţi dă foc, s-a văzut). 
(Vezi focul și îngerul, vol. I, p. 221). 


Atunci cînd e drept miezul nopţei, nici focul nu se poate aprinde, 
dacă-l ațîțî. Profira Zvorîşteanu, Botoșani 


Focuri sînt trei fraţi. Este un foc mai mare, altul mai mijlociu şi 
altul mic, ei cînd se întîlnesc, vorbesc îndeolaltă. Botoșani 


Proverbul amintește și de mama focului; se zice: „Am petrecut de 
mama focului!” ca ceva superlativ. 


Cine dă foc la o casă dă fără voia lui Dumnezeu. Mare pacat e a da 
foc! Aceluia care a dat-fi arde umbra în foc şi nu mai are umbră cum 
are tot omul bun. 


Umbra omului e sufletul, dacă-i arde umbra, el suflet nu mai are, 
a ars. De te uiţi în foc, atunci cînd arde, îndată îl cunoşti pe cel ce ţ-a 
dat foc, văzîndu-i în foc umbra. Jandarii chiar îndată îl iau şi-l 
închid. Cine dă foc noaptea nu are noaptea umbră; cine dă ziua, ziua 
nu are. Mihalcea 


Să nu pui niciodată foc de la altă casă peste focul cel din vatră, că 
se poate aprinde casa. Siret 


De demult, chibrituri nu erau, dar se făcea acasă un fel de lumî- 
nărele de pucioasă. Muiau aţă groasă în pucioasă cu apă și după ce 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 519 


se uscau, serveau la aprins focul. Cînd trebuia, le aprindea cu 
scăpărătoarea cu iască şi ardeau fără lumină, cum ard chibriturile 
de pucioasă cînd se aprind. Botoșani 


Cum se face focul viu 


Faci într-un ușor de la ușă o bortă şi într-o scîndură altă bortă, 
apoi se ia un melesteu și se crestează de amîndouă capetele şi se 
pune în crestături iască. Pui un capăt în scîndură şi altul în ușor, în 
borţile acele, legi melesteul cu o frănghie şi începi a-l purta pănă se 
aprinde. Îndată iai din cărbunii aceia şi aprinzi foc pe un loc curat, 
apoi pui un butuc şi păzești ca totdeauna să ardă pe încetul. Cu 
cărbuni de aceia poţi face tare mult bine, numai cît să nu dai foc de 
acela la nimene. Cu cărbuni de aceia stînşi, poți lecui oameni, vite 
bolnave sau pășind peste ei, nu ai grijă că ţi se va prinde boale sau 
farmece de trup. Focul acesta e pentru gospodărie. 

D-na Tasiluța Nastasi, Siret 


Focul la anumite zile 


Lunea, să nu dai foc din casă, pănă ce nu capeţi ceva în casă, că-ţi 
dai norocul. Botoșani 


Foc nu se dă de Ajun, de Crăciun, de Anul Nou şi de Paşti, că ai 
pagube şi supărare tot anul şi nu-ţi merge. Roșa. Mihalcea 


In ziua de Ispas, să nu dai foc, că-ţi mănîncă lupul oile. Broscăuţi 


In ziua de Ajun, să nu vorbeşti de fum, ca să nu-ţi strice fumul 
ochii peste an, să nu iasă. Botoșani 


În Ardeal, în ziua de Ajun, ţipă foc cu cenușă după preot, că să 
nu-i mănînce purecii peste an. Tomnatec 


În Mihalcea, de Anul Nou, ard gunoiul (s-a văzut). 
(Focul de Bobotează s-a văzut.) 

În săptamîna mare, să nu faci foc, să mănînci ce poți. 
Sf. Toader vine şi se încălzeşte la foc (s-a văzut). 


În Roga, o femeie, în ziua de Sf. Toader, umpluse borş şi făcuse 
pîne. A fost pus pînea în cuptori şi s-a culcat; cînd se trezeşte, vede 
o palalaie în vatră de la cărbunii ce-i lăsase în gura cuptorului, iar 
un copil sta pe laiță dinaintea focului şi-i tot zicea femeiei, făcîndu-i 
cu mîna să doarmă: Liuliu, liuliu! Băieţelul era așa ca de vro 7 ani. 
Ea atunci fuga afară; tocmai a fost venit şi barbatul ei de la pădure. 
Cînd au întrat în casă, nu mai era nime și focul potolit. — Dar să nu 
fi venit omul, îi aprindea casa. 


520 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


(În Brehueșşti, lîngă Botoșani, demult, care avea vaci, în ziua de 
Sf. Toader, făcea pîne şi umplea covașă (căci pînea cu covașa merge), 
ca să aibă vacile smîntînă groasă ca covașa. Covașa o făceau cu 
chelm (făină de grîu). Oamenii pentru că mîncau carne de porc 
multă, făceau brahă şi beau, nu apă, să nu-i strice la pîntece.) 


* 


În Ardeal, de 40 de Sfinţi, să fac focuri de paie, să moară purecii; 
fiecare își face focul lui şi sare peste foc. Tomnatec 


Tot de 40 de Sfinţi, să face foc şi în Ilișești; aice foc nu se face de 
Paști. 


În Moldova, se face foc în grădini, în ziua de Sf. Alexi, din gătejele 
ce s-au strîns la curăţitul grădinei; atunci se afumă și prin grajdi pe 
la vite. 


În Roşa, cînd fac focul de Sf. Alexi, încunjură grădina c-un pămă- 
tuv aprins, în el pun tămiie, usturoi sfinţit de la Paști, găoci de ouă 
etc.; afumă şi prin grajd la vite, să se curăţe totul, să fie sănătoase 
peste an. 


In Cuciur-Mic, peste Prut, de Alexi, nu fac în grădină foc, dar pun 
cărbuni în tindă şi toți din casă trec peste cărbuni; căci e bun de 
spaimă acel foc. 


In Roşa, despre focul acesta şi cel din Joia Mare — spun că în el 
ard pe un moșneag ş-o babă ce fac gerul, ard iarna. Aceasta au luat-o 
de la ruși. 


În Mihalcea, se spune că joi ard baba, iar sîmbăta înaintea 
Paştilor ard moșneagul. Roşişenii pe babă o traduc cu Dochia, 
spuind că a lepadat cojoacele şi, fiindu-i tare frig, la focul cel de joi 
se încălzeşte — şi dacă se face atunci foc, mai mult ger nu este. 
Acestea se vorbesc mai mult în glumă. 


* 


Focul de Paști. Ce însamnă? 


In Mihalcea, în ziua de Joia Mare, se face foc păn' în ziuă; s-a 
văzut. 


Asemenea, se face şi sara la fiecare casă. Zice că macar trei 
focuri să fie în jurul casei, că e bine, apără casa de toate relele peste 
an. Care vra dă şi sara de pomană la foc, pentru morți, și sare peste el. 


In Moldova, spun că toată săptămîna înaintea Paştelor, în orce 
zi, e bine de făcut foc. 


* 


Focul ce se face de Paști e jertfă. De demult, nu se ducea la 
biserică, ca acuma, jertfă, ci dacă avea cineva o turmă de vite sau 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 521 


păseri sau orce, lua una și zicea: „Asta să fie jertfă pentru Dumnezeu.” 
Făcea un foc mare, lua paserea sau boul sau ce era și le grijea frumos, 
apoi punea în frigare de se ardea pănă se făcea scrum, iar mirosul 
acela mergea cătră Dumnezeu. Astfel zice că a făcut Avram şi a dus 
copilul, dar Dumnezeu i-a zis: „Nu-mi trebuie mie jertfa ta; am vrut 
să-ţi cerc numai inima bună ce-o ai cătră mine.” 


Așa se făcea de demult; acuma, în foc jertfă nu mai pun, dar focul 

ca amintire tot a rămas şi de aceea se face focul de Paști. 
D-na Maria Reus, Mihalcea 
Tatăl povestitoarei nu lasa ca să se facă foc lîngă casă de Joia 
Mare sau spre Paști, zicea că e obicei păgîn, cum făceau oamenii ce 
nu credeau în Dumnezeu, de demult. D-na Elisaveta Reus, Mihalcea 


În Mahala, se mai spune că de aceea se face focul: spre pomenire, 
că jidanii, cînd îmblau şi-l căutau pe Domnul Hristos, au făcut în 
toate părţile foc, ca să-l poată videa şi găsi — iar sămbăta, îl păzeau 
ca să nu învie. 


În Joia Mare, de aceea se face foc, pentru că Domnul Hristos, cînd 
fugea de jidani şi de necuratul, de la foc la foc fugea şi numai așa a 
scapat de iuda (necuratul) şi jidanii nu se puteau apropia de foc; da 
colacul sta în cui și a început a le spune: „Pe mine m-au arat şi m-au 
samanat etc. (ca şi în poveştile cunoscute) şi m-au făcut colac”, atunci 
şi cucoșul a cîntat şi Domnul Hristos a scapat. De aceea zice că e tare 
bine să spui poveşti încheiate, lungi, sara, că e ca şi cum ai spune o 
rugăciune. Dumnezeu, cu povestea ceea, încunjură casa de 3 ori şi nu 
se poate apropia nici o necurățenie. Ana Maslosca, Mahala 


În Testamentul Nou, stă că atunci cînd l-au prins pe Hristos, joi, 
era tare frig şi oamenii făcuse foc pe afară şi se încălzeau; la așa un 
foc era și Sf. Petru, iar Domnul Hristos i-a zis: „Incă nu va cînta 
cucoşul de trei ori şi tu te vei lepada de mine etc.” Şi în amintirea 
ceea se face. 


Focul e duhul lui Dumnezeu, Dumnezeu, cînd suflă, scoate din 
gură foc. Sîmbătă sara spre Paști, se face foc, de bucurie că vin 
Paştele, pentru lauda lui Dumnezeu; ne bucurăm de Inviere. Pe 
focul acela, e bine a pune buruiene, flori de la Sînziene, că mirosul 
acela merge la Dumnezeu. Peste focul acela, e bine să sari de trei ori, 
că n-ai frică peste an. Ursana Filip, Mihalcea 


Focul de sîmbătă e jertfă pentru Domnul Hristos; şi fiecare 
trebuie să deie ceva să ardă. Chiar snopi de paie cu sămînţă se dau 
şi să pun pe foc. Cuciur-Mic 


În Bahrinești, ard spre Paşti toată noaptea focul lîngă biserică 
(ca şi în Mihalcea). De demult, se lua orce găseau lîngă casă şi era 
voie: roţi, poartă, coşeri etc. Alţii anume puneau lîngă poartă ce 
aveau pentru foc. La foc, se da de pomană mursă, cu un colac sau 
varzare, păscuţe, ouă, pentru cei morți. 

D-na Maria Braha, n. Stroici, Bahrinești 


522 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


La focul de sîmbătă, se încălzesc sufletele. Dacă vine sufletul la 
casa lui sîmbătă şi nu găsește foc, blastămă pe cei ce trăiesc să nu 
ajungă păn' la anul. Mihalcea 


Spre Paşti, nu se doarme; de aceea se face foc şi se priveghează. 
General 
Spre Paști, cine nu doarme vede cum ard comorile. 
A Plopeni, Moldova 
In Moldova, spre Sf. Gheorghe, nu spre Paști, se fac pe dealuri şi 
prin grădini focuri. 


Spre Sf. Gheorghe, să zice că ard comorile. 


* 


a) Focul, femeia, dragostea 


Focul e om bun. Femeia făcea bucate cu de toate celea, dar ce 
folos, dacă nu erau fierte, nu aveau nici un gust. „lan mergi tu, zice 
Dumnezeu focului, şi o învață cum să fiarbă mîncarea și sar-o!” Vine 
focul, face foc la vatră şi fierbe, sară bucatele și dă femeiei să guste. — 
„Bune-s?” — „Tare bune.” — „Apoi așa să faci şi tu şi să faci foc, numai 
păzeşte să nu pui spini, măcieși, ca să nu mă înghimpi.” 

Pălie Bilig, Mihalcea 

Focul e sfînt; foc dacă n-ar fi, am mînca făina crudă. 


Vatra e a femeiei, să fiarbă mîncarea. Cînd întrebi pe cineva: „Da 
ce face femeia d-tale?” — „Ia, pe lîngă vatră!” 


* 


Părăuașş cu apă rece, 

Unde duci baba, moșnege? 

— La vlădica, a ei lege, 

Că mi-a făcut borşul rece 

Şi măliga nesarată, 

Bat-o crucea, blastamată! 

— Bată-te-ar în labă, babă 

Bine-ai știut că-s de treabă! 

— Bată-te-ar vina, moşnege 

Bine m-ai ştiut alege. Corovia 


x 


Cînd se mărită fata şi vine în casa mirelui, de se uită în cuptor 
cînd întră în casă, îi moare soacra. 


Vatra e mama noastră, ne hrăneşte şi ne încălzește. 


Din vatră să nu mănînci, că-ţi moare mama, îi mănînci puterea. 
Mihalcea 


Dacă curge făina pe vatră, cînd faci mămăligă, Maica Domnului 
stă în genunchi, pănă ce o mături, să nu ardă în foc, că-i trupul fiului 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 523 
ei; — nici gunoiul de pe vatră să nu-l mături în foc, să-l dai jos, că tot 
stă în genunchi păr îl mături. 

Păpuşoiul să nu ardă în foc. 


Cînd are copilul socote, să se leie mama dimineaţa şi să scalde 
copilul în lăutoare, apoi să arunce pe un cuptor părăsit. Mihalcea 


* 


Cînd te apuci să grijeşti casa, mai întăi vatra s-o ungi. 


Dacă te muţi dintr-o casă în alta — şi n-apuci a o lasa grijită, 
macar vatra s-o ungi, că te blastămă, că vatra ne hrănește.  Roșa 


(În Mihalcea, despre unsul cuptorului, se spune povestea fetei 
harnice cu Sf. Duminică.) 


Din toate celea, vatra aşteaptă în toată sîmbăta să fie grijită. 
Omul se spală în toată ziua, da cuptorul macar o dată pe săptămînă 
să n-aibă faţă? Vatra, de n-o ungi, te blastămă; unde este fată în 
casă, nu se mărită, de n-o unge; mai ales cotruța să fie curată. 

Catrina Dumitrașciuc, Mahala 


Dacă e vatra grijită, ești dragalaşă la lume. Ropcea 


Dacă sfărmi casa, cuptorul trebuie să-l lași, e pacat să-l strici, că 
e sfînt; în el s-a copt pasca. 


Cuptorul dacă îl strici, cumpăneşte a moarte, doar e lut. Cît ț-a 
făcut treabă și te-a hrănit, a fost bun; şi cînd nu-ţi mai trebuie, să-l 
arunci? 


Cuptorul nu se poate să-l strice omul din casă, că i se răsipeşte 
gospodăria, dar alții pot să-l strice. 


Cuptorul se lasă să-l strice ploile. 


Ion Pisarciuc, din Roga, spune că la jidani, dacă strică cuptorul 
şi-l fac în alt loc, în locul unde a fost, musai să lipească macar o 
bucăţică de steclă, să rămîie ca semn că a fost acolo cuptori. 


In Botoșani, să spune că cuptorul e „știma casei”, el te hrăneşte, 
te încălzește — și de aceea nu se strică. 


Cînd ungi cuptorul, să pui două lemne cruciș, să nu rămiîie deşert, 
că acelea sînt scara sufletului pe ceea lume. 


* 


Focul, curăţenia 
Bucătăriţa la nuntă 


Bucătăriţa care merge să facă mîncare la nuntă trebuie să iaie 
sama, să ştie cum să se apere. 

Povestitoarea n-a ştiut şi a mers la o nuntă să facă mîncare. Pănă 
în sară, i s-au făcut două bolfe la ochi — şi a doua zi, duminică, a 


524 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


trebuit s-o ducă de mînă acasă. Femeile, unele spuneau că din diochi, 
dar altele, mai bătrîne, i-au spus că din cauza miresei, că n-a fost 
curată. Atunci îndată se cunoaște, căci ceva se strică în casă, lucrul 
nu merge cumsecade, colacii nu cresc, pocnesc, sau pățești ceva, te 
îmbolnăvește. 

O femeie a învățat-o trei slove, ce trebuie să spuie cînd începe a 
lucra, a plămădi, pentru ca să se apere; pentru care învățătură, i-a 
dat 5 lei — şi anume, cînd începe, să zică aşa: „Eu de ochi îi orbesc, de 
gură îi muțesc. Mînele mele sînt foc, iar picioarele mele topoare. Să 
meargă tot răul pe cei ce sînt vinovaţi.” Și atunci nu-ţi poate strica 
nimică, fie ea cum a fi. 

La povestitoare, o fată nu a fost cumsecade. Bucătăriţa ce a luat-o 
povestitoarea era o femeie bătrînă, ce a ştiut să întoarne de la dînsa 
pe capul fetei; căci spre sară, numai ce aud că le-a picat o vacă; n-a 
perit atunci, ci la șesă săptămîni. Trei alte vaci a cumparat mama 
fetei în locul acelia — şi toate au perit; şi mai mult n-a cumparat. 
Vaca ceea, se vede că era partea fetei — și spre dînsa întorsese 
nenorocirea. Eudoxia Leviţchi, Mihalcea 


In Roșa, spun că bucătăriţa nu pățeşte nimică, ci numai nunei i se 
întîmplă ceva sau acelora unde întră în casă, dar să arunce foc după 
mireasă şi întoarce pe capul ei. 


Focul. Viaţa. Dragostea 


La priveghi, se joacă un joc: „de-a focuşorul”. Să aprinde un pai 
şi-l dau din mînă-n mînă şi la cine se stînge, acela sărută mortul. În 
Molodia, pe acel la care să stînge, îl dau afară din joc, zicînd că e 
mort. 


S-a văzut nașterea lumei din foc — vol. I, p. 121 — şi covalii iubiți 
de Dumnezeu. 


* 


Focul?! Focul e om! Ce-i mai dulce decît focul? Cînd ti-i frig și te 
pui lîngă sobă şi te încălzești; cît de bine ţi-i atunci! Or cînd femeia 
se pune lîngă barbat, barbatul lîngă femeie, cînd e frig şi se încăl- 
zesc! Parcă acela nu-i tot foc? Nu-i îndată foc? Dacă așa a dat 
Dumnezeu! Petrea Pantea, Mihalcea 


„Se poate să șadă lumînarea lîngă foc şi să nu se topească?” Sau: 
„Se poate să steie chibritul lîngă foc şi să nu se aprindă?” Se zice 
despre barbatul şi femeia ce, fiind aproape, s-au atras. 


Cînd un flecău îi spune unei fete să steie mai mult timp de vorbă 
cu dînsul, fata îi răspunde: „Ei, bade, iasca iute, da amnariu bun 
îndată ia foc; da cu focul ce să faci? Şede pe cuptor şi plînge!... 
(Copilul). Mahala 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 525 


In Strojineţ, cînd conduc pe mireasă în camera de nuntă, se cîntă: 


Ha ha ha şi ha ha ha, 

Nu fugi, că nu-i scăpa! 

Pe sub vatră, pe sub horn, 
Este-un popă ş-un diacon. 

Pe sub vatră, pe sub horn, 
Păn' ce-om da de trup de om. 
Pe sub horn şi pe sub vatră 
Păn' ce-om da de trup de fată. 
(Mai departe nu se poate 


spune.) 


Casandra Gâină, Storojineţ 


* 


Focul potolit 


Frunză verde de trifoi, 

De trei ani n-am fost la voi. 
Da asară am venit 

Ş-am găsit focu-nvălit 


Ş-un cărbune potolit. 

Te-am găsit în pat cu doi, 

Mai mult n-am venit la voi. 
Corcești 


Ca să se mărite fata 


Silion, pintre horn, 
Răchita rămurată, 
Şede baba suparată 
Cu fata nemăritată, 
Bate-n sîtă şi-n lopată 
Să vie staroste la fată. 


Bat fetele rugăciuni 

La vatra cu doi tăciuni, 

Sîmbăta, duminica, 

Doar mai iuti s-ar mărita. 
Ropcea 


(Descîntece de dragoste la foc, se vor vedea vol.II'.) 


b) Credinţi. Cenușa. Hornul etc. 


Pe pat, să nu mături cu mătura, de uri. 


General 


Pe pat, să nu mături cu mătura, că-ţi ia uliul puii. 


Clocucica. Broscăuţi 


Vatra să n-o mături cu mătura, că-ți ia uliul puii; s-o mături cu 


ceva curat. 


General 


Cenușa să n-o dai în zi de post afară, că-ţi ia uliul puii; vezi cu 


ochii cum ti-i ia. 


General 


Vatra dacă o laşi nemăturată, ţi-s copiii mucoși. 


Cenușa să n-o dai în zi de sec din cuptori, pentru sărăcie, pentru 


cloște, că nu şed. De ai vite ori paseri, îți fuge norocul dintre ele, le 
ia uliul sau pier. Cenușa nu se scoate noaptea. 


Botoșani 


In Mihalcea, se spune că, cum a asfinţit soarele, cenușa nu se mai 


poate scoate. 


Cenușa să n-o dai în vînt, că se împrăștie toată averea de la casă, 


tot binele. 


Mihalcea 


Cenușă să nu împrumuți, că iar nu-i bine pentru gospodărie ; tot 


aşa se duce tot. 


Mihalcea 


Acest volum nu a fost publicat de autoare (n.ed.). 


526 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Lunea, să nu împrumuţi cenușă, că cenușa e mai scumpă decît 
pînea, tot binele e în cenuşă — e ca şi cum ai lua mana din casă, 
pentru că cenușa-i din foc şi focul e a lui Dumnezeu, cine o ia îţi 
strică în casă. Broscăuţi 


Unele, cari ştiu, merg şi torn cenușa pe ogorul lor, ca să fii sarac, 
ba încă așa îţi fac, că nici bucatele n-au gust, cînd le faci. Mihalcea 


Cenușa de la ajunuri, nu e bine s-o arunci, dar s-o pui pe straturi 
şi pe sub pomi, că nu fac pureci, nu-i mănîncă omida și nu se fac pe 
straturi viermi. Mihalcea 


Dacă ai vrun vecin rău, să iai gunoi sau cenuşă or cenușa de pe 
cămeșşi ş-o arunci în vînt asupra casei aceluia. Cum duce vîntul 
cenușa, așa se duce acela de acolo. Botoșani 


Cenușa s-o dai pe gunoi sau s-o îngropi undeva, să nu calci 
într-însa, că nu-ţi trebuie mai mari uri; în foc, multe feluri de lemne 
ard. 


a . 


Fapturile, cu cenușă și cu cărbuni se aruncă. 


3 3 


Cenușa de pe zolniță să n-o arunci în calea nimărui, căci de calcă 
femeia, capătă curgere mare, de calcă vita tot se alungă-şi pentru 
guri, că pe acela toţi sînt răi. Mihalcea 


Cînd descînţi cuiva, de se află în casă un copil, să-i presori sare 
sau cenușă pe cap, ca să nu se prindă de el boala celui ce descîntă. 


(Vezi cenușa la furat, la babiţe.) 


* 


Hornul 


De stîlpul hornului cine se ţine e gospodină, se ține de casă. Roșa 


Cînd capeți sau cumperi o găină, o învîrteşti de trei ori împre- 
jurul stîlpului hornului, ca să nu fugă, să se ţie de casă. General 


Cînd dai lapte, ca să nu-ţi iaie mana, întoarce pe după stîlpul 
hornului de trei ori oala. D-ra Grosar, Siret 


Ca să nu se ducă barbatul de la casă, iai urma lui și încunjuri 
hornul de trei ori, „să se ţie de casă cum se ţine hornul şi să steie”, 
apoi îşi încunjură femeia mijlocul şi urma ceea o coasă în strai şi o 
poartă lîngă sine. Elena Braha, Mihalcea 


Barbatul cînd nu şade acasă, lipeşte păr de a lui la cuptiori şi 
lasă, de nu s-a ține de casă! Sau învărteşte măncarea în jurul stîl- 
pului şi-i dă să mănînce. Mahala 


Cînd trăiește rău femeia cu barbatul și nu stă acasă, să speli 
hornul şi să zici: „Cum se ţine hornul de casă, așa să se ție N. de 
casă. Hornul, iată ce gură mare are şi nu ocăreşte, aşa să nu mă 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 527 


ocărească N. pe mine. Hornul, iată ce gură mare are, da el nu bea, 
aşa să nu beie nici N.”, iar apa i-o dai lui în mîncare. 


Intorci cămeşile de 9 ori pe lîngă horn, numeri îndărept, desple- 
tită, de la nouă pînă la unul-și să-i dai duminica să se îmbrace, că 
să ţine de femeie. D. Hurghiş, Mahala 


Dacă bea barbatul, împrejuri băutura de trei ori pe lîngă stîlp 
şi-i dai şi mai mult nu bea. Horecea 


Fata să nu se ție cu mîna pe după stîlpul hornului, că nu se 
mărită. Mihalcea 


Cînd visezi că s-a sfarmat soba în casă, hornul, are să-ți moară 
unul din părinți. 


Cinel, cinel 


Am un sac de mac, 
Şede cu gura-n jos şi nu se varsă. 
(Hornul) 


* 


Gura cuptiorului să fie totdeauna astupată, de guri, ca să nu te 
vorbească oamenii. 


De Filipi, ca să nu tragă lupul la vite, să nu-i mănînce pe oameni 
la drum, ung vetrile, gura cuptoriului, borţile prin păreţi — îi ung 
gura lupului şi ochii, ca să nu vadă. 


Tot așa se unge și de Ovidenia, de Lanţul Sf. Petrea şi în ziua de 
Spolocane în postul mare. S-a văzut. 


Pe ceriul cuptoriului cînd sînt scîntei, se zice că sînt cosaşii la 
cosit, sînt flămînzi, saracii.” D-ra Aglaia Braha, Mihalcea 


Gura cuptoriului sus cînd arde, are să ploaie. 


Miîţa cînd se linge şi se uită la sobă, are să fie frig, de se uită la 
ușă, va fi vreme bună. 


x 


La gura cuptoriului, se descîntă de dragoste: 


Descînţi la foc, în trei marți sara, cu 3 smicele de alun, învălind 
focul. 
Foc, focuşorul meu, 
Eu te-oi învăli, 
Tu nu te învăli, 
Eu voi dormi, 
Tu nu dormi, 
Eu voi somna, 
Tu nu somna, 


528 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Eu voi visa, 

Tu nu visa, 

Să te faci laur, balaur, 

Cu solzii de aur, 

Să te duci la ursitorul meu, 
Să-l împungi, să-l străpungi, 
Cu 9 cozi întorcătoare, 

Cu 9 picioare îmblătoare, 

Cu 9 limbi împungătoare 

Şi să mi-l aduci: 

Prin păduri fără sine, 

Prin oraş fară ruşine, 

Cu gura cascată, 

Cu limba dabalazată. Botoșani 


* 


c) Ca focul nu mai este nimic 


In Camena, cînd pornesc cu copilul la botez, pun foc sub prag şi 
apoi trec, ca să fie copilul vrednic, sănătos ca focul. 


Focul e prieten omului; cînd mergi la un drum noaptea sau ești 
singur în pădure şi parcă te înfioară, îndată ce-ţi faci o țîră de foc, 
parcă e altfel, stai fără grijă toată noaptea, căci de foc nici o necură- 
tenie, nici lup, nici nimic nu se poate apropia; orice duh necurat fuge 
de foc. 


Cînd pleci de acasă, toarnă foc sub prag şi treci-şi lasă dacă se va 
pute apropia vreun rău — farmec sau duh necurat. 


Cînd este o epidemie și te temi să nu te împli, sari peste foc şi 
nu-ți va fi nimic; tot aşa se face şi de bube. Cum nu se prinde nimică 
de foc, aşa nu se prinde de om. 


Dacă ţ-a trimis cineva fapturi, ţ-a aruncat farmece, presură 
spuză, căci focul e mai mare decît orce, el arde totul şi întoarnă răul 
pe capul celui ce ț-a dat. 


S-a văzut, frica şi focul: afumatul, hornul vol. I, p. 430, cociorva. 
Foc să nu dai din mînă, să pui jos să ia cui îi trebui, că capeţi 
durere de măsele, de dinţi. Botoșani 


Foc să nu dai sara din casă, că cei de casă nu pot dormi — dai 
somnul, hodina. 


Foc din casă, de Ajun, Crăciun, An Nou, nu se dă, că ai tot anul 
suparare în casă, foc. 


La o suparare mare, se zice: „Ce foc asupra capului meu”. „A ars-o 
un foc, las” s-o mai ardă!” zic cei ce-i doresc cuiva o suparare. „E foc 
în casă”, huit. 


Să zice: „Răi ca focul”, „Răi: pară de foc”. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 529 


Luni, să nu dai chibrit din casă, foc, că ai suparare toată săptămîna. 
(Să nu dai borş lunea, că ți se duce totul din casă; să nu dai sare, 
că-ți dai mana de la vacă — sau dacă dai, dă vacei mai întăi oleacă să 
lingă ori sărezi ceva în casă, mîncarea.) Gh. Sauciuc, Clocucica 


Să nu deie mîncarea în foc, cînd e lună nouă, căci așa cum sfîrîie 
focul, așa se sfădesc cei de casă. 


Uncrop clocotit să nu vergi pe jos, că dacă calcă cineva, sînt răi 
oamenii asupra acelui. 


Focul ori un duşman rău, e tot atîta. Roșa 


Nu-i bine să zici niciodată „foc”, că atunci e foc, e mîncărime în 
casă, huit, sfadă; dar să zici „vatră”. Că focul să mînie, de ce-i zici 
foc. Mihalcea 


Uncropul cînd clocoteşte, să zici că „undeşte”, că de zici 
„clocoteşte”, clocotesc oamenii asupra ta. 


Să nu stai pe cărbuni, că-i lumea rea asupra ta ca focul. 
Mihalcea 
Cînd sare un cărbune asupra cuiva, sînt răi oamenii asupra lui. 
Sau are dușmani în casă. 


Cînd huiește focul, atuncea bat duşmanii în palme; să baţi de trei 
ori cu piciorul în prag și nu-ţi pot strica nimică. 

Dochița Hurghiș, Mahala 

Cînd huieşte focul, te vorbesc, te ocăresc oamenii; să arunci de 

trei ori sare în foc şi să zici: „Nu torn sare, da sar limba celui ce mă 

vorbeşte de rău” — şi atunci aceluia i se face puşche. Siret 


Cînd huiește focul, îl baţi cu vătrariul şi zici: „Pe capul dușma- 
nilor, pe pustii şi pe codri!” Botoșani 


De pisezi cărbuni vii, usturoi şi chiperi şi presuri cuiva să calce, 
să face un huit în casă şi asupra lui şi toți îs răi ca focul; ba capătă 
şi bube pe picioare, de calcă. D-ra Grosar, Siret 


Dacă îţi face cineva necurățenii de ură, pe lîngă casă, să torni 
foc — şi dosul lui îndată îi plin de bube și-l arde ca focul, de numai cu 
greu poate scapa; dar e pacat să torni foc, că focul, şi pe acel ce a 
turnat, pe urmă îl pedepseşte. Aceeași 


Alt dușman este, că ia cărbuni în covăţică şi pălăieşte asupra 
casei tale, ca să-ţi facă foc în casă, dușmănie. Aceluia să-i dai care 
bucată va fi mai bună de pîne şi să o sărezi, să zici: „Tu dai în mine 
cu foc şi cu bolohani, da eu, în tine cu pîne și cu sare”, că pînea şi 
sarea la tine s-a întoarce, da focul la el s-a duce. Olânița, Broscăuţi 


Tot cu foc, mergînd împrejurul casei şi pălăind, arzi farmecile ce 
ți le trimet dușmanii, întorci pe capul lor. Mihalcea 


Pentru fapt, să iai 9 grămăgioare de surcele de la trunchi și să 
faci foc; pui apă nencepută într-o oală, între focuri, şi după ce s-a 


530 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


încălzit, torni toţi cărbunii în oală şi mergi la părău de te speli, de 
sus în jos, pe tot trupul; și oala o arunci pe părău. Botoșani 


Foc e bine să fie totdeauna lîngă oi. Mihalcea 
* 
Gunoiul nu se dă pe foc, că sărăceşti. 


Gunoiul nu se dă pe foc, că-ţi dai cinstea în foc; atîta cinste ai ca 
gunoiul. Focul e mare lucru. Mihalcea 


Nici mătură nu se dă pe foc, tot că sărăcești. Botoșani 
Lingură, melesteu nu se dă pe foc, pentru sărăcie. 

Jugul nu se dă pe foc (s-a văzut). 

E pacat a da jugul pe foc, se dă pe apă. General 


Balia de cămeşi nu se pune pe foc, căci pe ceea lume stai în foc. 
Botoșani 
Ciocalăii să nu-i arunci pe foc. (Vezi la samanat vol. I, p. 140.) 


Vezi tăciunele vol. I, p. 141. 


Cînd ţiuie focul, auzi o veste. 


Cînd sar scîntei, au să-ți vie oaspeţi. (S-a văzut cimilitura 
scînteiei vol. II, p. 56.) 


Cimilitură 
Am un bou balan, 
Unde se culcă, 


Nu creşte iarbă un an. 
(Focul) 


* 


Visuri despre foc 
Casa de visezi că arde, e noroc. Broscăuţi 


Foc de visezi, auzi o veste. 


Foc de visezi, e cald. Botoșani 
Soarele de-l visezi, e foc. Idem 
Cald de visezi, e boală. Idem 
Foc de visezi, ai un duşman. Mihalcea 


Foc, cărbuni de visezi, sînt bani; să pui la loterie, că câştigi. 
Foc de visezi, e talhari. Andrei Motoc, Mihalcea 


Fum de visezi, e vreme rea. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 531 
d) Unde șede dracul 


Cuptoriul nu se sfarmă, că în el şade „acela” şi dacă i-ar strica 
locul, ar zăhăi pe om, l-ar munci; dar îl lasă pănă ce dă tunul 
într-însul și atunci îl sfarămă. 


Locul dracului e în cuptori, în horn; își face o borticică mică, că 
nici n-o vezi, şi acolo şede. Lui i-i drag să se ungă cu funingine, de 
aceea-i așa de negru. 

El, dacă-i dai pace, nu-ţi face nimică și de faci pînea nesarată, 
mănîncă. De foc nu se teme, că el în foc nu arde, numai de focul lui 
Dumnezeu se teme, pe dînsul numai săgeata lui Dumnezeu îl 
omoară, glontele acela... De ce trăsneşte în cahlă? 


La o casă, săgeata a întrat pe cahlă, „acela” a fugit pe păreţi şi 
fulgerul după dînsul: un glonţ de foc. A dat jos toate tingirile de prin 
cuie jos; „acela” a fugit pe fereastă, fulgerul a spart fereasta şi după 
dînsul afară, pănă l-a nimerit nu departe și l-a trăsnit. Şedea aşa ca 
nişte dohot negru dintr-însul pe jos şi aşa de rău mirosea! 

Petru Pantea, Mihalcea 


Dracul de lîngă vatră 
Judecată de sub soare 


A fost odată un om tare muncitori, cu mînile lui ş-a cumparat loc 
şi ş-a făcut casă; cînd la șezut — nu poate! Toată noaptea îl muncea 
necuratul. A lasat casa pustie şi s-a mutat în altă casă. Merge odată 
alt om sarac într-o zi cu dînsul la pădure şi-l întreabă de ce nu șede 
în casa lui. El îi spune ... — „Dăruieşte-mi-o mie, dacă nu șezi în ea”, 
zice omul. — „Ţ-o dăruiesc.” Ba încă l-a făcut să-i deie şi înscris. 

Într-o zi, aşa cînd era pe înserate, întră în casă şi zice: „Buna 
sara!” Numai ce aude: „Hi, hîtru-s eu, da nici tu nu eşti prost!” — 
„Ce faci tu, măi Michiduţă? lacă am venit să şed cu tine, să nu-ţi fie 
urît.” — „Şezi, zice el, numai ungherașul ista al meu, de lîngă vatră, 
să nu-l ungeţi , să nu-l văruiţi.” — „Măi Michiduţă, eu voi şedea cu 
tine, dar tu să nu te apuci de şotii, că am o femeie rea, că de te-i 
apuca de ceva, vai de tine!” 

Se mută ei şi şed la un loc. Barbatul tot spunea femeiei să se 
răstească la dînsul, să se facă că-l taie, să răcnească — şi Michiduţă, 
de frică, le da pace. Cînd se puneau la masă, omul îi da ceva de 
mîncat şi mînca şi el în ungheri. Femeia nu știa, nici nu vedea 
nimica; ei nu i se arata. 

Odată, pune femeia lapte la fiert, da dracul tot baga degetul şi tot 
sugea. „Valeu, că bun îi aista, spune el omului, de ce nu mai făceţi şi 
altă dată?” — „Dacă îi scump!” — „Cît ţine?” — „Trei sute de lei!” — 
„Na-ţi trei sute de lei, mergi şi cumpără!” Cumpără omul vacă. 

Vine acuma iarna şi-i frig. — „De ce nu aduci lemne?” îl întreabă 
Michiduţă. — „Că n-am cai.” — „Na-ţi , du-te şi-ţi cumpără cai!” Omul 


532 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


cere 600 de lei pentru cai şi 100 pentru lemne; se îmbogăţau văzînd 
cu ochii. 

Inaintea Crăciunului, spune Michiduţă: „Amu, mă duc la jude- 
cată — sub soare; acolo, cine n-are pacate scapă, da cine are, îl frige 
soarele şi crapă; roagă-te lui Dumnezeu să scap, că am aici în horn 
o ladă de bani și de voi veni, ț-o dau.” 

Omul s-a rugat lui Dumnezeu să nu mai vie; era bucuros că a 
scapat; a scos el singur lada; iar dracul nu s-a mai aratat. 

D-na Tasiluța Nastasi, Siret 


Lampa 


A fost un om care ş-a fost băut toată averea; cînd n-a mai avut 
nimic, a zis femeiei să-i facă malai, să-și ia în traistă, căci se duce în 
lume: or îl va găsi pe dînsul ceva în drum, or va da el peste ceva. 

Ajungînd la un deal, îi iese înainte un necurat. „Unde te duci, 
măi Gheorghe?” îl întreabă acela. „Da tu de unde ştii cum mă 
cheamă?” îi zice omul. „Eu să nu ştiu, doară unde şed, — nu în 
crîșmă?! Mie așa mi-i de drag, cînd beai tu și faci pozne, eu atunci 
aşa rîd!” „Şi unde şezi tu, că eu niciodată nu te-am văzut — şi cum te 
cheamă?” „Pe mine mă cheamă Şimcu şi şed lîngă lampă. Cînd vezi 
lumina lampei mișcîndu-se neliniștită în sus şi în jos, atuncea eu 
rîd. Tu ai prăpădit averea bînd, eu îți mai dau o traistă de galbeni, 
du-te înapoi şi mai bea şi fă la nebunii, că tare îmi place ca să rîd!” 

Omul a luat banii şi s-a pus iar pe băut; dar nebunii nu mai 
făcea; se uita la lampă şi lampa ardea liniștită. Cînd i s-au sfărșit 
paralele, jidanul n-a mai vrut să-i mai deie de băut pe datorie. 

Intr-o zi, vine la crîșmă și strigă să-i aducă rachiu; jidanul îi 
spune răstit că nu-i va da. Omul apucă o lopată și vrea să-i dea 
jidanului în cap; dar în acelaşi minut, şi-a aruncat ochii la lampă și 
vede para mișcîndu-se tare. Atunci el cu lopata face: „trosc!” în 
lampă; şi a sfarmat lampa. 

Iarăşi se ia şi porneşte în lume: or l-a găsi pe dînsul ceva, or el va 
găsi. 

Ajunge la dealul acela şi strigă: „Şemcu!” Iese alt drac. Nu te-am 
chemat pe tine, dar pe Şemcu”, zice omul. „Dacă ţi-i degeaba, că pe 
Şimcu l-a omorît un om în crîşmă cu lopata.” „Cată să nu te omoare 
şi pe tine!” a zis omul. Şi s-a întors cu traista goală înapoi. 

De la Iftimie Pita, Mihalcea 


$ 3. Tiutiunul. Luleaua 


Luleaua îi a necuratului; el ţ-o ascunde — şi cîteodată, atîta o 
cauţi, că de abia o poţi găsi. Cîteodată, „cauţi luleaua și luleaua-i în 
gură!” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 533 


Băieţii și dracul sînt totuna; de ce zice că dracul de băieţi se 
teme? Dracul zice că a fost făcut luleaua și trăgea dintr-însa, da 
nişte băieți au găsit-o și s-au udat în ea. Atunci dracul, de ciudă, n-a 
mai voit să tragă lulea — şi a dat-o oamenilor. Şi de atunci trag 
oamenii lulea. Pachina Fidirciuc, Corovia 


Care barbat trage lulea 7 ani de zile, aceluia îi iartă dracul 
pacatele. Femeia n-are voie să tragă. 


Dracii, jucîndu-se, au făcut ceva şi au acoperit cu pămînt; pe locul 
acela, a crescut tiutiunul, pe care ei l-au dat apoi la oameni. 


Mihalcea 
Luleaua să nu steie pe fereastă, că nu vine îngerul la casă. Sau că 
trage dracul tiutiun dintr-însa. Mihalcea 


Tăciunele se face în pîne, dacă tragi lulea, cînd mergi întăi la 
samanat. Mihalcea 


Țigară să nu tragi pe ascuns, că faci la degete trînzi. Botoşani 
* 


Cum s-a făcut tiutiunul 


Tiutiunul l-a făcut dracul. A mers el într-o mănăstire între călu- 
gări şi s-a făcut şi el călugăr şi a început a-i îndemna la rău, le zicea: 
„Vedeţi voi copacii iştea uscați? Așa sîntem și noi. Ce viață îi asta 
fără petreceri şi fără femei?” 

S-au apucat călugării şi au început a merge la crîşmă, a umbla 
după femei. — Se uită arhimandritul la biserică, da ei nu citesc 
cărțile cele ce ar trebui să le citească. Așa azi, aşa mîne... Într-o 
dimineaţă, ia şi închide biserica cu cheia, dar călugării toţi în bise- 
rică. Cetesc preoţii liturghia, cînd ajung la herovic — dracul, de 
herovic piere —, dă el încoace, dă încolo să iasă, dă să iasă prin turnul 
bisericei, n-are cum. Şi cum sta drept deasupra policandrului sus, a 
crapat şi a curs ca nişte păcură dintr-însul jos. 

Călugării au luat păcura ceea, au ras-o frumușel și au aruncat-o 
după mănăstire. Din păcură, a ieşit o buruiană. Ce să facă dracii, ca 
să nu lese buruiana lor fără treabă? Ştiau ei un împarat bolnav de 
ochi; se face unul dintr-înşii doftor şi strigă pe la poartă: „Doftor 
bun! Doftor bun!” Îl cheamă la împaratul. 

El ia şi face un șomultoc din buruiana ceea, o aprinde şi-i zice să 
tragă fum. Din ce în ce i se curăţeau împaratului tot mai bine ochii 
şi de atunci în una a tras — şi iată, trag oamenii pănă azi. 

Gheorghi Postolachi, Bagiurea, Moldova 


Altă variantă 


Au fost la o mănăstire niște călugări și trăiau tare bine. Se face 
ucigă-l tunul dascal şi se bagă între dînșii. Intr-o dimineaţă, la 
liturghie, se face dascalul acela o femeie şi vine să deie de slujbă. 


534 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Da erau doi călugări, că ei așa de bine trăiau şi așa de cu dreptate 
umbla unul cu altul, că tot ce cîştigau, împărțeau în două. Ín dumi- 
nica ceea, unul dintr-înşii făcea slujba, da altul lua banii de la cei ce 
veneau să deie de liturghie. Vine şi femeia ceea şi se face că pune 
banii în mîna călugărului, da nu-i pune nimică. 

Călugărul cel ce slujea videa pe toţi cei ce da. După ce n-au mai 
venit oameni, merge călugărul cu paralele la cel ce slujea, să se 
împărțască. 

Acela vede că de la unul lipseşte plata: „Ei frate, zice el, pănă 
amu am fost fraţi şi am trăit bine, da de amu n-om mai trăi, pentru 
că mă înșeli.” — „Nu te înșel, frate; femeia ceea ce-ai văzut că a întins 
mîna, numai s-a făcut că dă, dar n-a dat nimic.” 

Întăi, călugărul nu-l credea, da pe urmă s-a deşteptat că trebuie 
să fie ceva. Iau ei și închid biserica, pun cruce pe la uşi și pe la 
fereşti, ca să n-aibă necuratul pe unde ieși. El a stat pănă la hero- 
vim; la herovim, dă să iasă, nu poate, că el herovimul nu-l poate 
suferi. Vra să iasă pe sus, pe sub streşină, dar s-a făcut numai dohot 
şi a curs din streşină jos. 

Din dohotul cela, a ieşit tiutiunul și au început a-l fuma oamenii; 
ba a-l pune la măsele, pănă s-au deprins şi amu, iată că nu pot fără 
dînsul. Ilinca Bahrinoaia, Broscăuţi 


Busuioc Finul lui Dumnezeu 
Floarea Fina lui Dumnezeu 


A fost o fată de împarat curată și păzită ca un înger. Într-o zi, ea 
sta în cerdac ş-aude pe drum pe-un om c-un car de chiperi strigînd: 
„Hai la chiperi, hai la chiperi!” A trimes și ea să-i cumpere trei fire 
să înghită, c-o durea la stomah, şi cum a înghiţit un fir, a purces 
îngreunată. Părinţii au trimes-o în pădure, s-o omoare, dar oame- 
nilor le-a fost milă și i-au tăiet numai degetul, iar inima au luat-o de 
la o cățea ş-au lăsat-o la o boştoră de copac. 

Dumnezeu cu Sf. Petru au trecut ş-au blagoslovit copacul, de s-a 
făcut palat şi pe copil l-au botezat cu numele de Busuioc Finul lui 
Dumnezeu şi i-au dat o pușculiţă de vînat. 

Copilul cela creştea într-o zi cît altul într-un an și-n apropiere, în 
pădure, mai era aşa o fată de împarat ce-o făcuse o fată; pe aceea, tot 
Dumnezeu a botezat-o şi i-a pus numele: Floarea Fina lui Dumnezeu; 
ei amîndoi erau fraţi și băietul se ducea totdeauna la dînsa și-i cauta 
în cap. 

Mama băietului, după ce i-au tăiet degetul, de durere, tot una da 
de pămînt cu mîna cea ciuntă și mătura pămîntul, că, cu timp, s-a 
făcut o aşezătură ş-a crescut nişte buruiene galbene. Ea a cercat să 
le afle gustul, a făcut o ţigară ş-a fumat şi din acela s-a făcut tiu- 
tiunul, care îl fuma ea de urît. Tiutiunul s-a făcut din urît pentru 
dînsa, pe locul ce-l tot mătura ea cu mîna, că tare o durea. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 535 


Băietul cela se făcuse tare, se bătuse cu leii și cu zmeii, de i-a 
omorît pe toți cu pușca şi i-a ramas toată gospodăria lor în pădure, 
numai pe cel mare, cu 12 capete, nu l-a putut omori de tot şi l-a 
închis într-un poloboc. Apoi a dus-o şi pe mă-sa acolo. 

(De aice, urmează cum ştim.) Floarea Fina lui Dumnezeu avea un 
sfeşnic ramas de la mă-sa și acela îi spunea ei toate ce avea să 
păţască Busuioc. Ea a pastrat laptele ce l-a adus el de la 9 nelepci şi 
purceii de la 99 de scroafe, precum şi apa de la munţii ce se bat-dînd 
altele în loc şi l-a înviat. Busuioc, mergînd, a omorît pe zmău şi pe 
mă-sa a închis-o, dîndu-i o sarcină de fin să mănînce şi 3 căzi să le 
umple cu lacrimi. Cînd a mers el s-o ierte, el era acu bătrîn şi ea, 
numai oasele. El a iertat-o şi oasele au sunat și au căzut. 

Elena Puricioaia, Botoșani 


* 


În o variantă din Roşa, mă-sa îl trimete după leacuri la moara 
unde măcinau dracii tabac; acolo era o fată, pe care ei o băteau cu 
vergi de fier peste sîni-el o scăpă și ea îi dădu lui o basma: cînd va 
scoate-o din buzunari, ea va veni. Mama lui îi scoate ochii şi fata îi 
pune la loc. 


Cel ce a scos sufletele de la draci din iad 


Era un om și avea trei ficiori, da cel mai mic așa de tare trăgea la 
tiutiun, că lui 25 de prăjini de tiutiun nu era ce-i ajunge pe zi. Tatăl 
său l-a alungat de la casă, că-l sărăcea. Merge el şi-l întîlneşte un 
preot, care-l întreabă unde se duce. El zice că își caută slujbă şi nu 
cere nimică alta decît mîncare şi tiutiun să-i deie, cît i-a trebui. „Hai 
la mine, că am vro două fălci”, zice preotul. Îl ia, da el, în vro două 
zile, i-a gătit cele două fălci de tiutiun. — „Dacă-i aşa, du-te, nu-mi 
trebuieșşti, na-ţi trei greițari de la mine și te du.” El ş-a cumpărat trei 
franzole pe cei trei greițari şi sta suparat în drum. Trece Dumnezeu 
şi cu Sf. Petrea pe departe şi-l văd. — „Ian mergi, Petre, la dînsul şi-i 
cere ceva de mîncat, să vezi ţ-a da?” Petrea se face un cergitor și se 
roagă să-i deie o bucăţică de pîne, că tare i-i foame, — „Eu ț-oi da, zice 
păietul, da mi-i da o lulea de tiutiun?” — „Ţ-oi da.” Băietul îi dă o 
franzolă. Se mai duce Sf. Petrea pe altă parte, se schimbă altfel şi iar 
îi cere ceva de mîncat. El iar îi dă o franzolă pentru o liulea de 
tiutiun. Se mai duce şi a treia oară și-i dă şi pe cea din urmă. 

„Ce ai vra tu să ai de la Dumnezeu, măi băiete?” îl întreabă Sf. 
Petrea. — „Nimică n-ași vra decît o liulea, în care să nu se mai 
sfirşească tiutiunul, o torbă să pun într-însa ce voi vra, o suliță și o 
punguţță de bani, în care banii să nu se mai sfirşească.” După aceea, 
s-au despărțit: unul în drumul lui și altul în drumul lui. Şi cum 
mergea băietul, găseşte o liulea, mai încolo o torbă, mai încolo o 
suliță ş-o punguță cu bani. Ia el și trage din liulea, trage, vede că nu 
mai are sfîrșit, cearcă şi punguţa, tot aşa. 


536 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


S-a dus el, s-a dus ş-a ajuns la curțile unui boieri, da acolo erau 
alte curţi deoparte, ce nu erau curate şi nime nu șidea într-însele. 
Merge la boieri şi zice ca să-l lese pe dînsul să doarmă acolo, lasă de 
i-a fi ceva; boierul l-a lasat. A făcut el foc, a pus sulița să se înfier- 
bînte şi el ş-a luat luleaua şi şidea. Vin pe la miezul nopței 6 draci 
şi încep a se anina de dînsul; el gîndeşte și întră cu toţii în torbă, ia 
sulița roşă și-i începe a-i împunge ş-ai sparge; cînd au început ei a 
țipa, au mai venit 12, să vadă ce-i. Aceia, la dînsul, da el îi bagă pe 
toţi în torbă şi-i sparge şi pe dînşii. Acuma vin 24, vine şi dracul cel 
mare; da unde să se teamă el, numai s-a gîndit şi au fost şi aceia 
înlăuntru şi cînd a început a-i ucide şi a-i tăia cu sulița, ei au început 
a-l ruga, că ce va vrea îi vor da, numai să-i lese. „Aduceţi-mi bani, 
casa asta plină, şi lucruri de toate ce trebuie!” Au adus ei casa plină 
de bani și lucruri scumpe: perne, chilote, mîndreţe. Cînd au cîntat 
cucoşii, au perit, iar el s-a întins pe chilote şi a adormit. 

A doua zi, merge boieriul, îl găseşte pe flecău trîntit și fumînd. — 
„Ce să-ţi fac eu, zice boierul, că mi-ai făcut acest bine?” — „Nu-mi 
trebuie nimic, numai trimite să cheme aice tot norodul”; ş-au venit 
toți oamenii de prin sate şi le-a dat la toţi cîte un căuș de bani. Şi 
era o babă cu doi ficiori, ficiorilor le-a ajuns cîte un căușş, da babei 
nu — ş-a început baba a plînge. — „Taci, mătușă, zice el, nu plînge, că 
mă duc eu la d-ta să mă ţii și cînd voi muri, ț-a rămîne d-tale 
punguța asta, că dintr-însa cît ai cheltui, nu se mai sfîrșeşte.” 

Amu, el a murit acolo la babă şi s-a dus pe ceea lume, da i-a spus 
babei că sulița și torba s-o puie cu dînsul în groapă, că i-a trebui. Ş-a 
luat el torba şi sulița și s-a dus la rai, raiul era închis; s-a dus la iad. 
Cînd l-au văzut dracii, toţi s-au spăriat: „Ce să-ţi dăm, îi zic ei, 
numai să te duci de aici?” — „Nu mă duc, zice el, că aice eu am să fac 
mănăstire pentru voi.” Cînd au auzit, vai de zilele lor! 


El începe acolo a măsura. — „Na-ţi ce vrai. Ce vrai să-ţi dau, 
numai să te duci de aici?” — „Eu m-oi duce, dar daţi-mi toate sufletele 
din iad!” — Ce să facă dracii? — „Ţ-om da, numai să nu te mai videm 


pe aici.” Au deschis porţile iadului şi cînd au început a ieși la suflete, 
ca roiul..., negru era de ele și au zburat cu dînsul la ceri. 

Cînd au ajuns la poarta raiului ș-a bătut — „Deschideţi, zice 
Dumnezeu, să vie să steie cu noi aici, că mare treabă mi-a făcut.” Și 
l-a luat Dumnezeu şi l-a pus în scaun de aur alăturea cu dînsul şi 
amu, acolo el șede. Dochiţa Hurghiș, Mahala 


$ 4. Tămăia 


Diavolul de nimic nu se teme ca de tămăie. Este şi proverb care 
zice: „Fuge ca dracul de tămăie”. La români, este obiceiul a afuma 
prin casă şi primprejurul casei sara cu tămăie. 


In Muntenia, afumă în toată sara pănă prin drum. 


Cu tămăie, se afumă mortul cele 3 zile, de cîteva ori pe zi. Se 
afumă şi mormîntul. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 537 


Lui Dumnezeu tare-i place mirosul de tămăie, de aceea şi în 
biserică se afumă. Credincioşii, cînd duc la biserică bani de liturghie, 
pîne şi lumînări, duc şi puţină tămăie. De demult, se aprindea pe 
dealuri tămăie, se făcea prosfora înaintea lui Dumnezeu. 

De la mama autoarei 

Cînd se spoveduiesc oamenii, preotul le dă canon, pe lîngă altele, 
să aducă tămăie la biserică. 

„A-l tămăia” pe cineva însamnă a-i face complimente, a-l linguși, 
a-l sărbători. 


De demult, se făceau jertfe de foc înaintea lui Dumnezeu; un 
băiețel a găsit tămăie pe un copac şi a pus pe foc şi de-atunci se 
aduce tămăie jertfă lui Dumnezeu. D-na Elisaveta Reus, Mihalcea 


* 


Tămăia și fluierul 


Au fost trei frați; tatăl lor a fost murit și n-a mai apucat să le 
împărțească averea, a ramas s-o împartă ei: să facă fiecare cîte un ocol 
şi, în a căruia ocol, cîte vite s-or găsi dimineaţă, atîtea vite a lui vor fi. 

Doi fraţi erau mai cuminţi, aceia au făcut ocoale bune, da Ivan, 
cel mai mic, era prost, acela a făcut un ocol numai de buruiene și de 
urzici. Fraţii au început a rîde de ocolul lui şi s-au culcat. A doua zi 
dimineaţă, cînd s-au sculat, toate vitele erau la ocolul lui Ivan şi 
într-a lor nimic. Iau ei fuga şi alung vitele în ocoalele lor şi lui îi lasă 
o juncă slabă. Cînd se scoală el, găseşte numai junca ceea; o ia şi 
pornește cu dînsa la tîrg. Pe drum, întreabă pe oameni: „Cum se 
vînd vitele?” Oamenii îl știau că-i prost şi-i răspundeau fiecare în 
rîs: „Fără coadă.” El ia şi-i taie coada. Mai merge, întălneşte alt om, 
iar aşa-l întreabă. „Fără coarne”, zice omul. El ia şi-i dezbate coarnele. 

Mai merge, întălnește alt om. „Cum se vînd vitele, bădişorule?” 
„Fără urechi.” Ia şi-i taie urechile. Merge ce merge, întălneşte pe 
altul. „Cum se vînd vitele?” „Fără picioare”. Ia şi-i taie picioarele. 
Amu, vita nu mai putea merge; o trage păn' la o rachită ruptă de 
vînt ş-o leagă acolo. Răchita tot scărțiia: „Scîrţ, scîrţ!” Da lui i s-a 

ărut că zice că vra s-o cumpere. Răchita iar: „Scîrţ, scîrț!” „Ce zici? 
Imi dai o sută de lei?” „Scîrţ, scîrţ!”, face înainte răchita. „Și zici că 
nu-i ai amu. Lag c-oi veni eu mîne; da de nu mi-i da, să ştii că te tai.” 
Lasă junca acolo şi se duce. 

A doua zi, ia toporul şi se duce. Junca amu nu mai era, o mîncase 
vrun lup. „Ei, unde-s banii?” „Scîrţ, scîrț!”, zice răchita. „Ce mai 
«Scârţ, scîrţ!» nu te mai ruga degeaba că t-am spus: or mi-i dai, or te 
tai.” „Scîrţ, scîrţ!” răspunde răchita. „Ei, tu umbli cu şoalda! Dac-ai 
ştiut că n-ai, să nu mă fi purtat cu minciuni!” şi ia şi face bof! cu 
toporul în răchită. Răchita era uscată, putrigăioasă, drept în două 
s-a despicat şi zurr! galbenii curg din răchită pe pămînt. „Aha! zice 
el, așa ţi-i vorba, tu ai avut, dar n-ai vrut să-mi dai! Stăi, că mă duc 
acasă ş-aduc carul, să-i iau pe toţi!” Cum ajunge acasă, spune la fraţi 


538 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


că a vîndut junca unui copac ş-atîția bani i-a dat, c-a venit să iaie 
carul să-i încarce. Fraţii au rîs ca de nebun. Cînd a venit el cu banii 
acasă, ş-au pus mînele în cap. 

Amu, nu știau cum să se puie cu vorba pe lîngă dînsul. „Hai 
de-amu ş-om împărţi, că doar sîntem fraţi, de la o mamă şi de la un 
tată.” „Hai !” zice el. „Ştii ce, zic ceialalți, du-te la popa să-ţi deie 
baniţa şi i-i zice că vram să măsurăm cărbuni, nu spune că avem 
bani.” Merge el la preot şi-i spune: „Am venit să-mi dai dimerlia, că 
avem să măsurăm bani!” „Cum să poate? Bani? Las dar că am să 
ung și eu fundul dimerliei cu miere, câţi s-or prinde să fie ai mei.” 
„Unge-o!” zice Ivan. 

S-apucă ei de măsurat, da pe dînsul îl trimit să păzască afară să 
nu vadă cineva. El ia un macahon mare-n mînă, iese şi dă de popă, 
că venise să se uite pe fereastă, şi poc! popei cu macahonul în cap 
şi-l omoară! Vine în casă: „Lag că i-am făcut eu!” „Cui?” întreabă ei. 
„D-apoi cui altul, popei!” „Și ce i-ai făcut?” „L-am omorît.” „Vai de 
mine, cum de-ai făcut una ca asta!” „Da el ce era să se uite pe 
fereastă?” „De-amu, au să ne prindă ş-au să ne spînzure, zic cei 
mari, hai ş-om fugi!” „Las zice Ivan, ştiu eu ce i-oi face, i-oi baga un 
morcov pe gît ş-or zice oamenii că s-a înecat”. „Hai, prostule, mai 
iute, bată-te Dumnezeu, din pricina ta şi noi avem s-o păţim.” Apucă 
ei bani cît au putut în spate şi la fuga; da Ivan-—începe a-i striga: 
„D-apoi lingura tatei cui o lasaţi? Staţi să ieu lingura tatei!” 

Lingura tatei era o chiuă mare; o ia în spate şi după dînșii! Chiua 
era grea n-o putea duce; fraţii fug. „Bădicăă!” Strigă el cît poate. 
„Staţi, nu alergaţi așa tare, aşteptaţi-mă şi pe mine!” „Taci, bată-te 
Dumnezeu să te bată, c-amuş ne prind!” şi iar apucă la fugă. 
„Bădicăă! Mai staţi oleacă, că scăp chiua !” Mergînd ei aşa, au ajuns 
în pădure şi s-au suit cu toții într-un copac; da Ivan a luat și chiua 
cu dînsul. Stau ce stau, vin 12 talhari sub copacul cela și fac focul 
şi-şi pun o căprioară la fript. „Bădică, eu nu mai pot, scap chiua”, 
zice Ivan. „Ţine-o bine, ticălosule!” „Ba zău că o scap.” Şi bof! chiua 
între talhari. Talharii, care încotro la fugă. Fraţii lui iar, de frică au 
fugit; da el s-a pus binişor la masă ş-a mîncat cît i-a trebuit; şi după 
ce s-a făcut ziuă, a pornit. Merge el, merge, ajunge pe un deal şi ce-i 
vine lui în cap? S-apucă la sapat. Sapă, sapă, dă de niște tămăie. 
Scoate ca un sac şi-i dă foc să ardă. (În altă variantă, se spune că a 
strîns din pădure un sac de tămăie). Din tămăia ceea, aşa fum s-a 
făcut ş-aşa miroznă mare, c-a ajuns pănă la Dumnezeu. 

„Petre! zice Dumnezeu, ia mergi la băietul cela de-l întreabă ce 
vra de la mine pentru mirozna ce mi-a făcut!” Merge Sf. Petrea şi-l 
întreabă: „Nu vreu nimic, zice el, decît ceea ce stă la Dumnezeu 
după uşă”. 

Vine Petrea și-i spune. „A spus că vrea cea ce stă la tine după 
ușă, Doamne.” „Nu pot să-i dau, mergi de-l mai întreabă o dată, 
poate vra altăceva.” 

Petrea iar vine. El iar așa îi spune. Dumnezeu îl trimete și a treia 
oară. „Daţi-mi pace, zice el, dacă umblă Dumnezeu cu mîța-n sac, 
nu-mi mai deie nimic şi lese-mă în pace!” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 539 


Stă Dumnezeu şi gîndeşte; n-are ce să facă: „Na, du-te şi i-l dă!” 
şi scoate fluierul şi-l dă lui Sf. Petru. Sf. Petru i l-a dus. Și de atunci 
e fluierul pe pămînt — şi de atuncea se afumă cu tămîie, păr atunci 
tămiîia nu era. 

A pus fluierul în traistă şi s-a dus. Merge, merge, se întălneşte cu 
un popă. „Da unde mergi, băiete?” „Cat slujbă.” Nu te-i baga la mine 
la oi?” „Ba m-oi baga.” Au făcut tocmeală (ca și la vol. II, pag. 38.) 

Vine acasă, a doua zi, se duce cu oile la păscut; el le cîntă şi oile 
joacă toată ziua prin spini; vin sara acasă himisite de foame şi pline 
de cornuțţi. A doua zi, iar aşa. Vede popa că nu-i bine, merge singur 
şi să ascunde în nişte scai. Ivan își pune fluierul la gură şi începe a 
cînta; da oile, cînd au început a juca, au jucat păn” în sară şi popa 
sărea din spini cît ce putea, dar tot se păzea, să nu-l vadă și se 
trîntea de pămînt, c-amu nu mai rămăsese suflet într-însul. 

Sara, vine acasă şi spune: „Valeu, preuteasă, îi rău de tot, oile 
noastre au să piară!” „Cum aşa?” „Iaca cum şi iaca cum.” „Dacă eu 
nu mai cred asta, d-ta numai aşa zici, cine ştie pe unde ai fost, de 
te-ai rupt şi te-ai tăvălit; eu dacă nu vrau, nu joc.” „Dacă nu crezi, 
ascunde-te mîne în pod ş-am să-i zic lui să cînte ş-ai să vezi.” 

A doua zi, preuteasa s-a bagat într-un poloboc cu buci în pod; da 
popa s-a legat cu pletele de laiţă, să nu joace — şi cînd a început Ivan 
a cînta, a început popa a se smulge de laiţă, iar preuteasa a început 
a juca cu polobocul în pod — și face bof! în tindă. 

Ce să facă ei, ca să scape de dînsul. Il trimet la pădure după 
lemne, poate-l va mînca ceva. 

El merge, da vine un urs şi-i suge un bou. „Măi ursule, nu suge 
boul, că te-oi pune pe tine în loc, să tragi.” Ursul n-a bagat de samă. 
Ursul cum a mîncat, el l-a prins şi l-a legat de un copac. Mai vine un 
urs, suge şi pe cela bou. Íl prinde și pe acela și-l pune în jug la tras 
lemnele, — copacii cum erau întregi, așa i-a fost legat unul de altul 
şi i-a dus. 

Ajunge acasă şi strigă să deschidă poarta. Popa fuge spăriet: 
„Uite, preuteasă, ce ni-a adus aista la casă, ce să făcem cu dînsul?” 
S-au sfătuit ce să facă: au pregătit saci cu cenuşă, cu cărbuni, să-l 
trimată la moara dracilor în pădure, că de acolo n-a mai scapa. 

El a dat drumul urşilor în grajd, le-a pus ca la boi să mănînce — 
şi peste noapte, urşii au supt mai toţi boii. A doua zi, îl trimet cu 
sacii. El întră în moară și se pune să-și frigă slănină. Vine şi un drac 
şi pune deasupra slăninei de frige o broască, să curgă zama din 
broască pe slănină. Cînd l-a plesnit cu slănina fierbinte peste ochi, 
toţi dracii s-au spăriet de țipetele aceluia, căci l-a fost chiorît. 

Merge la saci. „Cine mi-a pus aice cenușă, eu am avut grunte, 
voi vă faceţi rîs de mine; amu, îndată să-mi puneţi în loc făină, că 
vai de voi.” Dracii, de frică, i-au umplut sacii cu făină. 

El porneşte; da un drac vine şi-i rupe osia. De-amu, zice el, să te 
pui tu să-mi ţii osia or capătul ce s-a rupt, să nu rămîn eu aici între 
voi, că vai de zilele voastre!” Ţine dracul. Ajunge Ivan acasă şi strigă: 
„Deschide poarta, părinte!” „Da deschidă-ţi dracul!” „Dacă eu ţin 
capătul!” răspunde dracul de acolo. „Na, zice popa, că şi pe dracul ni 


540 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


l-a adus!” Ce să facă? S-au sfătuit să fugă. (De aici, urmează ca şi la 
vol. I, pag. 38.) Mihalcea 


O altă variantă e aceasta: 


Fraţii cei cuminţi au făcut praznic după tatăl lor şi l-au trimes 
pe Ivan să cheme oameni. El a mers pe un deal ș-a început a striga: 
„Oameni buni, veniţi la praznic, dar femei să nu aduceţi.” 

Au venit numai barbati. Fraţii l-au ocărît, de ce n-a chemat și pe 
femei: „da pe copii să nu aduceţi!” 

Fraţii iar l-au ocărît şi l-au trimes cu carul după copii. El a înjugat 
boii ș-a mers pe la case și pe care cum îl găsea, îl înhaţa şi-i punea 
unul peste altul, cu leagăn cu tot. Pe urmă a luat un druc şi i-a legat 
deasupra. Cînd au văzut fraţii, s-au spăriet ș-au fugit. 

Ivan, după dînşii. Pe drum, își aduce aminte că n-a luat lingura 
mamei. Aleargă s-o iaie. Au ajuns într-o pădure şi s-au suit într-un 
copac. Vin niște talhari. El a scapat chiua şi talharii s-au spăriet 
ş-au fugit. 

Da un popă care era între dînșii se întoarnă să vadă ce-i. Ivan se 
coboară din copac și zice: „Părinte, dă degrabă limba, că ai păr pe 
limbă.” Preotul i-o dă. El i-o taie repede cu cuțitaşul. Preotul aleargă 
pîlbîind, talharii au gîndit că şi ei trebuie să facă aşa și au fugit 
bîlbîind din gură și dînd din mîni spărieți. 

El a ramas singur ș-a găsit un sac de tămiie. A căutat un loc bun 
şi l-a aprins etc. Mihalcea 


* 


„Lămăiţă” se numește o plantă, care e bună de scaldat, de lăut pe 
cap, pentru dragoste, cinste, pentru crescut părul, precum şi pentru 
boale, ca ceasul cel rău etc. 


$ 5. Reînvierea prin foc 
Povestea lui Dumnezeu. Copilul 


Un om a fost slugă la Dumnezeu şi la Sf. Petru — şi anume cum: 
Se însurase şi era tare sarac. Se gîndeşte el că aşa n-are să poată să 
ție casă; îşi ia două turte în traistă şi porneşte să-şi găsască stăpîn. 

Merge o zi, două, cît va fi mers, iată că întălnește în cale doi 
moşnegi. „Da unde te duci?” îl întreabă ei. Omul le spune. „Nu ni-ai 
paşte nouă niște iepe?” „Ba v-oi paşte.” Il iau moșnegii acasă, — 
aceia erau Dumnezeu şi cu Sf. Petru. Ín sara ceea, a dormit acolo. 

A doua zi dimineaţă, i-au dat o pîne în traistă şi i-au zis ca să 
meargă pe unde se vor duce iepele şi i-au dat şi un ulcior să aducă 
apă de unde vor bea ele — şi iarbă de aceea ce vor paşte. 

El a pornit după iepe. Mai întăi, a mers prin un cîmp sterp, numai 
țernă, şi nişte vaci grase zburdau, de se ridica colb în urma lor. — 
Apoi a dat în alt cîmp, cu iarba păr în piept, iar vacile ce păşteau 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 541 


erau slabe, de li se vedeau coastele. — Pe urmă, a dat de o crîşmă, 
unde oamenii beau şi se veseleau. — Apoi, a văzut un gard, prin care 
doi cîni se mîncau ; — iar mai departe, a văzut două flori ce necontenit 
una alteia se închinau. 

Ieşind de pe locurile acestea, a dat de un pod de aramă, iar un om 
bat a rupt o scîndură şi a aruncat-o sub pod. Omul, vrînd să treacă 
cu iepele, nu a putut. S-a dus sub pod şi a adus scîndura, a pus-o la 
loc şi îndată s-a lipit. A mers mai departe, dă de un pod de argint; 
apoi, de unul de aur şi bețivul acela la toate i-a rupt scîndurile. Omul 
le-a pus la loc şi a trecut. 

Iepele s-au dus la un mal de smirnă şi de tămiîie și au început a 
roade. Omul a luat din smirna ceea și a pus în traistă. Cînd a venit 
soarele la amiază, a scos pînea ş-a început a mînca, dar de unde 
mînca, pînea la loc creştea. lepele s-au dus la apă să se adăpe, 
într-un părău de mir; el a luat într-un ulcior şi cînd a venit sara 
acasă, li-a dat moșnegilor. 

„Doamne, moşule, ce am văzut eu, — dacă mi-ați spune ce erau 
toate acele?” a întrebat omul. „Îți vom spune. Vacile cele slabe au 
fost dăruite cu părere de rău ş-acelea grase, cu toată inima. Oamenii 
din crîşmă ce se cinsteau erau cei ce s-au făcut frați de cruce pe 
lumea asta şi, cît lumea, așa se vor cinsti. Cînii ce se mîncau prin 
gard erau acei ce au fost dușmani pe lume și tot așa se vor mînca în 
vecii vecilor. Florile cele două erau două femei, ce s-au făcut surori 
de cruce pe lumea asta şi tot una așa se vor închina. — Acuma, hai 
să-ţi plătim, să te duci, căci ţ-ai împlinit anul.” „De unde e anul, că 
de-abia am făcut o zi!” „Ba nu, la noi, acei ce slujesc cu dreptate, 
anul li se numără o zi!” Vezi că el, cît umblase, nici nu se apucase să 
beie şi el în crîşmă, nu făcuse nici o răutate, era om drept. 

Dumnezeu a luat un corn de vită, a prefăcut o herghelie de cai în 
muște şi le-a pus în corn. Apoi, a prefăcut o turmă de oi în muşte şi 
iar le-a pus în corn. Apoi, o cireadă de vaci, o cireadă de boi şi toate 
le-a pus în corn. A astupat cornul și i l-a dat în mînă. „lată, ai aici de 
toate celea în cornul acesta, dar să nu cumva să-l deschizi păn' 
acasă. Mai întăi, mergi şi-ţi fă ocoale, plăși şi apoi să-l deschizi. 
Pînea care ț-am dat-o ia-o cu tine s-o ai pe toată viața şi du-te la 
casa ta sănătos!” 

Mergînd omul pe drum, îi iese înainte diavolul. „Bun ajunsul!” 
„Mulţămesc d-tale!” „Da ce duci d-ta acolo în corn?” „Ia, nişte vite”. 
„Asta nu se mai poate!” Omul, ca să-i arete, destupă cornul și pe loc 
s-a umplut, cît videai cu ochii, de vaci cu viței, iepe cu mînzi etc. 
Diavolul se mieră şi se duce. Rămîne omul suparat. 

Merge diavolul și să schimbă altfeli. „Buna calea”. „Mulţămim 
d-tale.” „Ce ești așa suparat?” „D-apoi iată ce am păţit!” şi începe 
a-i spune toate. „Mi-i da ce ai mai scump acasă , că eu îţi voi strînge 
toate aşa cum au fost?” „Ce să am , doar femeia.” Nu femeia, 
altăceva.” „Îţi dau.” Ia şi-i face înscris şi diavolul îi face şi el vitele 
înapoi în muşte în corn și i-l dă. 

Porneşte omul înainte; cînd ajunge acasă, găseşte că-i născuse 
femeia un băiet. Atunci s-a priceput ce a dat diavolului. Să ia el 


542 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


suparat și face ocoale, dă drumul la vite, dar în inimă era aşa scîrbit, 
de nu vedea lumea cu ochii. 

Băieţelul acela a crescut repede mare și văzîndu-l pe tatăl său 
totdeauna posomorît, îl întreabă într-o zi ce are? El a spus. „N-ai 
grijă, tată, că eu singur îmi voi scoate zapisul de la draci. Aş’ chiar 
mă duc! D-ta deloc nu te îngriji.” li făcu mă-sa cîteva azime şi el porni. 

Merge prin pădure și vede o poiană cu aluniș. Să vîră să-şi taie o 
nuia dreaptă, de stînjen. Cînd iese dintre tufe, vede un moşneag c-o 
măciucă groasă că vine asupra lui şi strigă: „Spoveduiește-mă şi 
dă-mi canon pentru pacatele grele ce am făcut, că de nu te omor!” 
Băietul mai întăi s-a spăriat, dar apoi ş-a venit în fire. 

Acolo în pădure, era un talhari mare, care făcuse mai multe pacate 
decît avuse zile — şi între altele, omorîse pe tatăl său, pe mă-sa şi pe 
soră-sa şi el acuma umbla să se pocăiască. 

Băietul vede nu departe de acolo o vatră cu trei tăciuni de măr. 
„La acești trei tăciuni şi-i îngroapă cu vîrvul în sus, pe culmea cea de 
plai şi să cari de aice din vale în genunchi păn' acolo apă cu gura să-i uzi 
şi cînd vor odrăsli și vor face roadă, să ştii că Dumnezeu te va ierta.” 

Cum i-a zis băietul acestea, moșneagul s-a ogoiat. 

Băietul a pornit mai departe la draci, pănă a ajuns la iad. A întrat 
înlăuntru şi s-a apucat să măsoare locul cu stînjenul. „Da ce cauţi tu 
aice?”, îl întreabă dracii. „Ce vă pasă vouă? Ia, caut loc să-mi fac o 
mănăstire.” Fuga aleargă dracii și spun celui mai mare. „Alungaţi-l 
de acolo!” „Da unde ne putem apropia!” Vin înapoi. El tot plănuieşte. 
„Du-te de acolo, ce cauţi, fă-ţi în alt loc mănăstire, nu la noi!” „Ba, că 
eu vreau să-mi fac şi case aice, da dincoace dughene!” S-au dus dracii 
spăriaţi. „Spuneţi că i-ți da ce va cere numai să ne lese în pace!” 
„Apoi dar să-mi daţi zapisul prin care m-a dat tata unui drac și vă 
las!” Au chemat toți dracii și i-au întrebat care-l are şi nici unul nu-l 
avea. Au mai strigat păr a venit ş-un drac șchiop, ce să ascunsese 
sub o piatră în mare, dar nu vroia să-l dea. L-au pus dracii la muncă, 
la canonit, dar el nu vrea şi nu vrea. „Puneţi-l pe patul lui 
Machedon !” a strigat cel mai mare. 

Atunci el a strigat spăriat: „Lăsaţi-mă, că vi-l dau!” Nici dracul 
nu s-a primit de patul acela şi l-a dat. Băietul a venit cu zapisul 
acasă şi l-au rupt bucăţi. 

La vro doi ani după aceasta, băietul acela s-a făcut arhiereu 
mare — şi mergînd să viziteze ţara, a abătut și pe la plaiul cel de 
munte. Acuma, merele acelea să copsese şi venea mirosul păn' la el 
în trăsură. Să suie spre copac, vede pe moşneag. „la, amu vină, 
moşule, să te spăvăduiesc, că sînt arhiereu, nu atunci cînd eram 
copil!” Moşneagul a venit și a început: „Am omorît pe cutare!” Atunci 
un măr face bof! jos din măr. „Am omorît pe cutare şi pe cutare” şi pe 
cît spunea, merele unul după altul cădeau, pănă au rămas numai 
trei. Dar de tatăl său, mă-sa şi soră-sa i-a fost ruşine să spuie. „Cată, 
moșule, că d-ta nu mi-ai spus toate, mai ai trei pacate, haide, 
spune-le!” „Am omorît și pe tata.” Mărul cel mai de sus, face bof! jos 
din pom. „Şi pe mama.” Cade şi cel de-alăturea. „Și pe sora mea.” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 543 


Cade şi cel de al treilea şi cînd a sfărșit — şi el s-a prefăcut în prav 
dinaintea lui. Gheorghi Cantea, Botoșani 


* 


În Mihalcea, partea a doua a povestei să spune ca ceva adevarat 
şi sfînt. Unui om înglodîndu-i-se carul ş-a dat dracului copilul de 
care nu ştia. Băietul mergînd, un călugăr îi spune că uşa iadului e 
între niște stînci şi aice, un drac păzeşte la uşă, iar cînd e soarele 
drept amiază, se întoarce la soare cu dosul — atuncea să între. A 
cerut la cel mare contractul, dar cel schiop nu l-a dat. Au zis să-l 
puie pe patul lui „Medelean”; de frică, i l-a dat. Tocmai atunci să 
rupsese de la pat briciul şi sula cu care se deschidea şi închidea patul 
şi trebuiau 12 ani să facă alt brici şi 12 altă sulă. Venind, l-a întălnit 
Medelean, bătrîn de o sută de ani — apoi a urmat cum știm. 

Dar cele două mere, pentru tată şi pentru mamă, nu au căzut. 
Băietul i-a spus să care spini, să fie de un stînjen de înalți şi doi de 
laţi. A aprins spinii şi cînd era focul mare, i-a zis să se bage de viu pe 
dedesupt și să iasă pe dincolo — şi cînd a ieșit a treia oară, numai a 
atins copacul şi merele au căzut. Atunci a fost iertat și Medelean s-a 
făcut colb. Dănilă Oloinic,Mihalcea 


x 


A fost un talhari mare, care omorea pe cine vedea, — numit Marele 
Ion. El era așa de strașnic, c-a mers pănă în iad la draci. Aice, văzu 
el un băiet învîrtind roata pe care trag pe cei păcătoşi ; acela era 
copilul unei fete bătrîne, care făgăduise diavolului rodul ei cel întăi, 
de o va mărita. 

Marelui Ion i-a fost milă şi a cerut la dracul cel mare să i-l dea lui 
pe băiet, să-l scoată de acolo. Chemînd Scaraoschi pe dracul ce l-a 
fost cîştigat, acela nu vroia să-l dea. „Aruncaţi-l unde are să steie 
Marele Ion.” Diavolul, de frică, l-a dat. „Cum e acolo?” întreabă 
Marele Ion pe băiet. Băietul a slobozit o bardă într-un afund şi nu 
s-a mai văzut. 

Venind Marele Ion pe lume, a mers şi a tăiet pe toţi preoţii ce nu 
vroiau să-i dea canon; — păn' l-au închis într-o mănăstire, unde a 
şezut 6 ani fără mîncare. Cînd au găsit cheia în iaz şi l-au căutat, 
era ca un paingăn. Au suflat şi ciolanele au sunat. 

Vătăjita, Botoșani 
* 


Într-o variantă din Roşa, un băiet luat de dracul punea lemne sub 
nişte căldări cu suflete. Cînd i s-a împlinit anul, a căutat ș-a văzut 
într-o caldare pe tatăl lui şi în alta pe mă-sa. Părinţii lui i-au spus ca 
să aprindă tămiie la Dumnezeu. Iar el, ieşind de acolo, i s-au 
întîmplat toate ca lui Pepelea, — găsind tămîia de la talhari şi 
căpătînd fluierul. Maranda Andronic 


544 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Băiatul scos de la dracul 


Un om nu avusese toată viaţa lui nimică cu femeia; tocmai la 
pătrînețe, a făcut-o îngreunată. Da ea era așa de mînioasă: „Bată-te 
Dumnezeu, fire-ai al dracului, fire-ar plodul ist din mine ce l-ai 
făcut al dracul!” Tot aşa a zis, pănă cînd dracul s-a răspuns că dacă 
i-l dă, la atîța ani, la patrusprezece pesemne, va veni şi-l va lua. 

A făcut baba copilul. Acolo era un arhiereu ce-i ştia pe dînșii şi i 
l-a botezat. După ce a crescut mărișor și s-a făcut cuminte, l-a luat 
arhiereul în mănăstire şi-l ținea ca pe un lucru mare; l-a învaţat și 
carte... 

Amu, îi părea mîne-sa rău şi tot plîngea, da băiatul o întreabă 
odată: „Mamă, spune-mi ce ai, că tot plîngi?” Mă-sa i-a spus. Băiatul 
a spus arhiereului și cînd a venit ziua ceea, ei l-au ţinut toată ziua 
în biserică şi au făcut soboare și rugăciuni. Dacă el a venit şi acolo, 
de l-a luat; s-a făcut un vînt şi l-a înşfacat pe sus. 

Atunci arhimandritul şi toţi preoţii din ţară s-au pus împotriva 
lui cu rugăciuni la Dumnezeu, cum să îndrăznească un necurat să 
între în biserică să-l iaie. Şi Maica Domnului a prins a-l căuta de pe 
unde era, de prin rîpi, şi l-a adus; numai contractul nu l-a fost 
capatat. Ei au făcut mai departe rugăciuni, pănă ce a adus el singur 
contractul şi l-a izbit înaintea lor: „Na-vă, ticăloşilor, dacă și aceea 
ce-i al meu nu-mi lasaţi.” Gh. Cozma, Botoșani 


Povestea poveștilor 


A fost o babă şi a avut trei ficiori. Amu, baba a fost îmbătrînit şi 
zice ficiorilor: „V-am hrănit eu pe voi, mai hrăniți-mă şi voi pe 
mine!” 

Se ia cel mare — îl chema Petrea — și se duce în pădure. Merge şi 
întălneşte un sahastru aşa de bătrîn, că-şi rădica genele cu cîrja. 
„Buna ziua, părinte”, îi zice Petrea. — „Mulţămesc d-tale, fiule” și-și 
rădică genele. „Da unde te duci?” — „Mă duc să-mi caut slujbă.” — 
„Vină la mine, că nu-i slujba grea. Am numai trei oi de păscut; să te 
duci după ele şi să-mi aduci iarbă de unde pasc şi apă de unde beu, 
că ţ-oi da ce-i cere; da de nu, îți tai capul și ţi-l pun în par, să știi.” — 
„T-oi aduce!” 

Se duce la sahastru acasă, da împrejurul curței sahastrului, erau 
100 de pari şi 97 aveau cap, numai trei încă nu. li dă sahastrul 
glugă, comanac, ce a trebuit la cioban -— şi i-a aratat oile, să se ducă 
la păscut. El a întrat în casă, da sahastrul a omorît o oaie afară; cînd 
iese băietanul afară şi vede oaia moartă, o prinde de lînă ş-o bate şi 
oaia se rădică. 

Se duce cu oile la păscut, da oile s-au tot dus, că el nu se putea 
ținea de dînsele. Sara, au venit oile singure acasă; iar sahastrul i-a 
tăiat băietanului capul şi l-a pus într-un par. 

Acasă, îl aşteaptă, dar văzînd că nu vine, merge cel mijlociu, îl 
chema Gheorghe. Se duce tot aşa pe carare și întălnește şi el pe 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 545 


sahastrul acela. Se tocmeşte tot așa și a prăpădit tot așa oile şi 
sahastrul i-a tăiat capul. Ă 

Amu, a fost murit şi mama lor. Ce să facă cel mic? — Il chema 
Ion. — Porneşte și el şi întălnește sahastrul. El, cînd a auzit tocmala, 
s-a cam spăriat. Să gîndeşte el ce să facă: să se ducă or nu? Da 
gîndeşte: „Cum va vrea Dumnezeu!” şi se duce. 

Cînd a întrat în ogradă, parul acela tot striga: „Cap, cap!” — „T-oi 
da eu cap, zice el, că te-oi tăia şi te-oi pune pe foc ş-oi face mămă- 
ligă!” Li dă sahastrul şi lui straie ciobăneşti şi traistă pentru iarbă şi 
ulcele pentru apă; şi iar omoară sahastrul o oaie, îi taie cu totul 
gîtul. El merge afară şi plînge, şi o sărută, și-i sărută capul, pănă ce 
s-a prins la loc. Oaia, cînd s-a trezit, îi zice: „De-amu, am să te învăţ 
eu ce ai să faci, să mă asculți. Cere de la sahastru să-ți mai deie un 
rînd de haine ciobăneșşti şi hai cu mine!” 

Au mers pănă în pădure, acolo zice oaia: „Ia şi taie o nuia cît 
fluierul piciorului, că ţi-a trebui.” 

Au ajuns ei la părăul cu vermii neadormiţi; pe acolo nu putea să 
treacă nime, că viermii ceia îl rodea tot. — „Infige nuiaua în părău şi 
sari deodată de ceea parte”, îi zice oaia. Cînd a sărit el dincolo, băţul 
rămăsese numai cît sîngeua fusului de gros, tot l-au fost ros.— 
„Aruncă nuiaua !”, zice oaia. Merg ei, ajung într-o pădure cu frunzile 
veştede şi cu fluturaşi mărunței prin copaci. Mai merg şi dau de o 
căsuță. — „Du-te înlăuntru!” — îi zice oaia. El se duce și vede o femeie 
întinsă pe masă — cu două fuioare trase pe nas; iese de acolo spăriat. 
Mai merge şi vede o căsuţă. — „Intră şi acolo!”, îi zice oaia. Intră. 
Vede un om mort, întins pe masă, cu un topor înfipt în piept. Se mai 
duce mai departe şi vede altă căsuță; întră şi acolo; a văzut un om, 
iar un şerpe sta sus și-i picura venin în gură. El iese tare spăriat: 
„Tare-i grozav, zice el, dar de amu, nu mă duc nicăire!” 

Merg ei şi dau într-o grădină așa de frumoasă, cu pomi, unii 
înfloarea, alții se cocea şi nişte paseri cînta așa frumos într-înșii: 
„Ferice de voi, şi de noi, şi de cei ce ne-au făcut pe noi!” Merge mai 
departe şi vede un cîmp numai cu năsip şi nişte vaci grase, că le 
spînzurau pulpile. Merg ei mai departe, vede un cîmp cu iarba mare 
şi nişte vaci slabe, numai ciolanele. Mai merg ei şi întră într-un 
cîmp cu flori tare frumoase și de acolo au întrat în cîmpul acela 
unde pasc oile. „Amu , zice oaia, să iai sama unde voi bate cu piciorul, 
că are să crească iarbă, tu s-o smulgi de sub gura mea, pănă ți-i 
împlea traista și eu voi mînca pe urmă.” A strîns el iarbă cît i-a 
trebuit. Hai de amu la apă!” 

Asta era în rai. „Eu, zice oaia, voi bate cu piciorul şi are să iasă o 
străchinuţă cu apă, tu iute s-o iai şi s-o torni în şip, că eu voi bea pe 
urmă.” 

A luat el așa. După ce s-a săturat oaia, îi zice: „De amu, haide 
acasă, da să iai sama, că florile se vor anina de tine, să rămăi acolo; 
tu să zici c-ăi veni și să lași straiele semn, dacă nu te cred.” El a fost 
luat încă un rînd pe deasupra. 

Trec ei prin cîmpul cu florile, da ele toate s-au prins de dînsul: 
„Rămăi şi rămăi la noi, că noi nu te lăsăm să te duci!” Acele flori 


546 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


erau sufletele fetelor celor curate, se făcuse flori în rai la Dumnezeu 
şi el, flecău curat, ele nu-l lasau să se ducă de la dînsele. — „Nu vă 
temeţi, zice el, că eu vin; iacă vă las straiele semn că numaidecît 
vin.” Ele au tras straiele de pe dînsul şi el, la fugă; întreabă el pe 
oaie ce-s acelea — îi spune... 

Intră ei pe cîmpul cel cu iarba mare și cu vacile slabe; întreabă pe 
oaie „Ce-s acestea?” — „Acestea, zice oaia, sînt vacile cari le-au dat 
oamenii de pomană și le-au părut rău.” Intră pe cîmpul acel cu năsip 
şi întreabă cum de-s acele aşa grase. — „Acele sînt vacile cari le-a dat 
omul cu toată inima lui.” 

Ajung la grădina cu pomii frumoşi din rai şi cu paserile ce striga: 
„Ferice de noi etc.” şi întreabă pe oaie ce-s acelea. — „Aceia sînt copii 
cei mici, cari s-au precistuit şi au murit.” 

Ajung la casa unde era omul cu șerpele şi-i zice oaia: „Du-te şi ia 
şerpele de pe el!” Cum l-a luat, omul a înviat. „Da ce stai d-ta aici 
de-ţi picură şerpele ista venin?” — „Pentru că eu, cît am trăit pe 
lumea cea deşartă, totdeauna curaua am pus-o deasupra capului 
meu şi s-a făcut şerpe şi amu, aşa am să stau încă 60 de ani.” 

Se duce el mai departe, ajunge la casa a doua, unde sta omul cu 
toporul înfipt în piept. Merge el și i-l smulge. „De ce stai cu toporul 
înfipt în piept?” îl întreabă. — „Pentru că eu, cît am stat în lumea 
cea păcătoasă, cînd tăiam lemne sîmbăta, lasam toporul în trunchi 
spre duminică şi aşa am să stau încă 60 de ani.” 

Merge mai departe şi ajunge la casa unde era femeia cu fuioarele 
în nas; îi scoate fuioarele şi învie şi ea. — „De ce stai aşa, lelică?” — 
„Că eu, zice ea, pe ceea lume căt am trăit, luam de la femei de tors şi 
am furat fuioare şi amu am să stau încă 60 de ani aşa.” 

Ajung ei la pădurea ceea, unde erau fluturii cei mulţi; aceștia tot 
ziceau: „Vai de noi, şi de noi, şi de acei ce ne-au făcut pe noi!” — „Da 
aiştea ce-s?” întreabă el pe oaie. — „Acestea sînt sufletele copiilor 
celor ce mor nebotezaţi.” 

Ajung ei la părăul cu viermi. „Ia, îi zice ea, praştia ceea — că era 
lungă — şi rupe-o cît e roasă la capăt şi treci iute de ceea parte, 
razămă-te în ea!” Trece el tare iute; viermii au fost ros bățul, că era 
numai pe jumătate. 

Merg de aice acasă la sahastru. — „Aţi adus?” — „Am adus!” — A 
doua zi, îi zice sahastrul: „Amu, fă o groapă mare şi pune 40 stînjeni 
de lemne într-însa și cînd va arde focul mare, să mă chemi. Da 
spune-mi ce să-ţi dau pentru treaba asta ce mi-ai făcut.” Iată că 
tocmai atunci vineau şi oile de la păscătoare singure: „Mă duc să le 
pup”, zice Ion. Se duce şi cuprinde oaia ceea: „Ce să-i cer?” întreabă 
el. — „Nu cere nimică alta decît cornul cel din părete.” 

Vine Ion şi-i zice: „Să-mi dai cornul din părete.” — „Ţi l-oi da, dar 
fă mai întăi focul şi cînd va arde, să mă chemi.” Il cheamă. „Amu, 


zice sahastrul, ia şi mă aruncă în foc!” — „Cum să te arunc, da mie 
cine mi-a plăti?” — „Eu.” — El nu vrea, dar sahastrul îl sileşte și îi dă 
două fețe de masă. — „Ce să fac cu astea?” — „Cu astea, după ce voi 


arde eu, să cauţi ciolanele mele şi să presuri buruiene de acestea 
care ai adus pe fața de masă şi să le stropești cu apă; pe urmă, să 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 547 


pui ciolanele şi deasupra lor să presori iar buruiene, iarbă de aceea 
şi apă și să mă laşi pănă a doua zi.” L-a repezit în foc de a ars şi după 
ce i-a scos ciolanele, a făcut aşa cum i-a zis. 

A doua zi dimineaţă, se duce la locul acela şi vede un domnişor 
tînăr şi frumos, de nu te puteai uita la dînsul, că-i iese înainte. 

„lacătă hacul tău, pentru cît m-ai slujit”, îi zice domnișşorul. — 
„D-ta eşti stăpînul meu?” — „Eu; asta am căutat, să mă fac din 
bătrîn — tînăr. Îţi dau cornul, dar să ştii, să nu-l deschizi, pănă ce 
nu-i da de un loc larg, bun de gospodărie, unde ai să te așezi.” 

Îşi ia el ramas-bun de la stăpînul său şi de la oi și se duce; oile 
amu păşteau singure. 

Merge el pe cararea ceea înapoi şi întălneşte un boieri c-o tră- 
sură. — „Unde te duci? Ai fost ş-ai făcut pe sahastru tînăr — şi ce ţ-a 
dat?” — „Un corn.” — „Prostule, ian uită-te într-însul şi vezi ce-i? 
Deschide-l!” Cînd l-a deschis, au început a ieși girezi de vite și toate 
cele cîte sînt în lume. Ce să facă el cu dînsele? — „Eu ţi le-oi pune 
înapoi, dar mi-i da tu mie, cînd te vei însura, ce t-a fi mai drag?” — 
„T-oi da.” El gîndea că cere femeia și zice: „De va lua-o pe aceea, eu 
nu m-oi însura cu alta? Încă mai frumoasă decît cea dintăi!” 

S-a dus el şi ș-a făcut gospodărie și s-a întemeiat cumsecade, că 
nu era nime ca dînsul — și s-a însurat. A luat o femeie, nu prea 
frumoasă, să nu-i pară rău tare, de o va lua-o dracul — că acela a fost 
boieriul cu care s-a întălnit în pădure. — Dar dracului i-a fost gîndul 
de copil, să i-l iaie. Cînd a fost copilul de cîțiva ani, a venit şi i l-a 
cerut. — „Îmi dai copilul?” — „Nu, dar îți dau femeia, că eu aşa am 
zis, că ea mi-a fi mai dragă.” 

Dracul nu vra; se sfădesc ei. Băiatul aude şi la fugă spre pădure. 
Da pajura îl vede pe copilul stăpînului său, căci și ea era de la dînsul 
din corn: „Vină iute, să te pun sub o pană în aripă și vom fugi în 
pădure!” Dracul după dînsa; o prinde şi a trebuit să îl dea înapoi. 
Dracul ia băiatul şi-l duce la tatăl său: „Dă-mi-l d-ta cu mîna d-tale, 
că aşa nu-l iau.” 

Omul se apucă iar la sfadă cu dînsul; îi dă femeia, că așa le-a fost 

vorba — şi băiatul fuge iar. ÎL vede o mreană: „Vină iute și te-oi 
înghiți!” şi a fugit în mare de trei stînjeni de adînc. 

Dracul şi de acolo l-a scos; iar l-a adus la tatăl său şi iar au 
început a se sfădi. Băiatul a început iar a fugi — şi l-a văzut un cerb, 
da cerbul acela era așa de mare, că un corn a lui era cît un stejar. 
„Vîră-te iute în măseaua mea!” — avea o măsea bortoasă şi acolo îl 
ținea ca în casă. 

Vine diavolul, da cerbul cînd a vrut să se răpadă la dînsul, dia- 
volul a strigat: „Vai, lasă-mă, fie dar al tău!” și n-avea chip să se 
apropie, numai de departe îl pîndea. 

L-a purtat cerbul în masea, iar din corn îi da mîncare. După o 
vreme, zice cerbul băiatului: „Eu am să mor, dar tu scoate un cuţit 
din urechea dreaptă și încă pănă a nu muri eu să mă spinteci şi 
să-mi scoţi plămîiele și totul din mine, să pui pe pămînt patru movile 
împrejurul tău şi să te culci în mijloc, că acelea au să-ţi fie păzitorii 
tăi, cum ţi-s eu acuma.” Cînd s-a sculat demineaţă, a găsit lîngă 


548 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


dînsul patru cîni: un lup, un urs, o vulpe şi un iepure; le-a pus nume 
la toţi: ursului — Greu-pămîntului, lupului — Uşor-ca-vîntul; vulpei — 
Nea-aude și iepurelui — Nea-vede. 

Se face dracul boier şi vine la dînsul și-l îmbie să-i fie cioban, 
doar l-ar putea capata. Da cînii îi spun: „Prinde-te, că noi numai 
atunci vom putea scapa de dînsul, altfel nu”. Se prinde el cioban la 
dracul, da de dînsul nu se putea apropia, că cînii una de el se ţinea. 

Ia dracul şi face o poiată de fer, să doarmă acolo şi într-o zi, cînd 
l-a strigat, el a ieşit și cînii s-au închis înlăuntru. Băiatul s-a suit 
iute pe un stejar înalt; dracul nu s-a putut sui şi a început a-l roade 
la rădăcină. Ion a început a striga: „Nea-aude, Nea-vede, săriți la 
mine aici!” — „Auzi, zice vulpea iepurelui ce dormea, auzi că ne 
strigă stăpînul, hai să ne izbim în uşă.” Se izbesc, dar nu pot să 
deschidă. „Nea-ușurel-ca-vîntul, sari şi nu mă lasa!” Se trezeşte, 
izbeşte şi el, dar nu poate deschide. 

„U.u.., Nea-Greul-pămîntului, sari, că mă omoară diavolul!” 
Atunci ursul a sărit şi s-a izbit în uşă de a deschis-o; și toţi au ieşit 
după el. Dracul, cum i-a văzut, s-a prefăcut în tăciune. — „Unde-i?” 
strigă cînii. — „lată, tăciunele cela îi el.” Au luat şi l-au sfarmat. 
„Amu, ia fărmăturile acelea în poală și fă foc să le aruncăm.” A făcut 
el foc mare şi le-au aruncat. 

Cînd a început el a arde, dracoaica lui a simțit după miros şi a 
venit. — „Unde-i barbatul meu, că-mi pute a carne?” Petrea a luat o 
bucată de carne de a lui şi a plesnit-o peste ochi de a orbit. Dihăniile 
o spinticară şi din ea a ieşit contractul pe care l-a încheiat dracul cu 
tatăl său; amu, el a luat contractul şi n-avea grijă. — „De-amu, zic 
cînii lui, rămăi sănătos, stăpîne, că noi ne-om duce prin pădure şi 
ne-om hrăni, dar tu mergi la tatăl tău!” 

A mers el străin din sat în sat şi nu știa unde; da tata lui poftise 
pe oameni că, cum vor auzi că vine cineva străin în sat, să-l aducă la 
dînsul să-i spuie trei vorbe, poveşti, că i-a da o vacă cu vițel și 
dăduse o mulțime de vaci. Îl aduc și pe băiatul lui: „Ian spune-mi şi 
tu mie, băiate, o poveste!” — „Eu, zice băiatul, altă poveste nu știu: 
ştiu că am trăit în măseaua unui cerb şi ce am păţit eu!” 

Așa a început a spune din capăt cum a fost giuruit dracului şi cum 
a fost în aripa pajurei şi în mreană în mare şi-n cerb şi cum a scapat. 

„Cum se poate? Așadar, tu trebuie să fii copilul meu, eu aşa am 
păţit şi pe dînsul îl caut de atîta vreme!” — „Uită-te la scrisoare, zice 
băiatul, îi aista contractul d-tale?” 

Prin aceasta l-a cunoscut și s-au bucurat cu toții că l-au găsit. 

Nicolai Ichimeiuc, Șcheia. 

(Se pare că de atunci sînt toate dobitoacele pe pămînt, din corn, 

de la Dumnezeu.) 


Cap. III 


Dumnezeu. Destinul. Ceea lume 
Judecata. Sfîrșitul lumei 


$ 1. Despre Dumnezeire. Preoţii 


În mîna lui Dumnezeu sînt toate; în mîna lui Dumnezeu e lumea 
şi ce va vra, aceea va face cu noi; de va vra, într-o clipă poate să ne 
şteargă de pe faţa pămîntului, de aceea, cu umilință trebuie tot- 
deauna să rugăm pe Dumnezeu şi să nu-l mîniem. 


Dumnezeu Tatăl stă în al 9-lea ceri. În ceriul acest dintăi e Sf. 
Soare, Sf. Lună, Sf. Ilie — apoi mai sînt şi alte ceruri, unde stau 
sfinții rînduiți de Dumnezeu, iar deasupra lor stă Dumnezeu. Acolo 
e mare lumină şi mese întinse să văd cînd să deschide ceriul, iar 
Dumnezeu să vede şezînd alăturea cu Sf. Neculai. 


Să zice: „Stie cel de sus!” „Vede cel de sus!” 
Dy 


Of, Doamne de sus, 
Grele zile am ajuns! 


Dumnezeu Tatăl e cu părul alb, înflorit ca copacii primăvara, 
cînd înfloresc — de aceea, e pacat să-şi boiască omul părul, să-l lese 
aşa, să înflorească, cum e Dumnezeu. Roșa 


Vezi Anul Nou vol. I, p. 106. 
Un an de al nostru, în ceri, la Dumnezeu, e o zi. 


Cînd e pe pămînt miezul nopții, în ceri la Dumnezeu toacă și 
atunci îngerii dănțuiesc împrejurul Sf. Treimi. (S-a văzut la cucoș 
vol. I, p. 364). 


Vîntul e duhul lui Dumnezeu. Domnul Hristos e vîntul, căci scrie 
la carte: „Acela ce zboară pe aripile vîntului”. Domnul Hristos s-a 
născut din duhul lui Dumnezeu. Botoșani 


Dumnezeu e ceriul şi Sf. Lună e soţia sa, Maica Precista, lumina 
lui Dumnezeu, care vede tot, unde ce este; iar fiul lor e Domnul 
Hristos. Maranda Andronic, Roșa 


Ana Malec, din Mihalcea, spune că Maica Domnului e luceafărul 
de dimineaţă. 


550 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Dumnezeu tot una vrea să prăpădească lumea, pentru pacatele ce 
se fac, căci nu poate rabda cum se înmulțește iadul, îi pare rău — dar 
Maica Precista tot una îl roagă, — Maica Precista e pămîntul — 
„Rabdă, rabdă, zice ea, pe mine vezi cum mă taie şi mă calcă şi eu 
răbd; lasă-i să mai trăiască !” Maranda Andronic, Roșa 


Demult, era mai jos ceriul, aproape de noi, şi Dumnezeu să uita la 
oameni ce fac şi venea pe jos, umbla printre oameni, dar de cînd s-a 
înmulțit lumea și pămîntul s-a spurcat, Dumnezeu a fugit cu ceri cu 
totul sus şi amu stă întors cu spatele la noi, nu vra să ne vadă, ş-a 
întors fața de la pacatele noastre. (Vezi vol. I, p. 186). 


Soarele e scaunul lui Dumnezeu, acolo e raiul și acolo avem să 
mergem toți cei buni. De aceea, că soarele e Dumnezeu, omul păcătos 
la soare nu se poate uita. Ion Pisarciuc, Roșa 


Cine ar putea să se uite, drept la amiază, ar putea vedea prin 
soare pe Dumnezeu. D-na Elisaveta Reus, Mihalcea 


In soare, stă Dumnezeu şi Maica Domnului şi coroana lor lumi- 
nează peste toată lumea. Botoșani 


Într-un cîntec din Moldova (Verești) al soldaților ce merg la 
marină (variaţie a cîntecelor cunoscute), soldatul spune cum l-a 
blastamat mama: 


Că m-a blastamat la lună, 
Să stau tot cu arma-n mînă; 
Şi m-a blastamat la soare, 
Să stau santinea-n picioare; 
Şi m-a blastamat la nor, 
Să-mi fac viaţa pe vapor. 


* 


Oştile sînt ale lui Dumnezeu; soldaţii sînt armata lui Dumnezeu, 
nu a împaratului, sînt claca Domnului. Cel ce moare în foc nu mai 
merge la judecată, că judecata lui e aice. 


Odată, împaratul rusesc a zis împaratului turcesc: „Eu am să 
mă bat cu tine păn' la o catană ș-o carboavă — tu poți să te baţi cu 
mine păr la atîta?” „Pot !” „Să vedem !”... Imparatul rusesc a chemat 
un soldat și i-a zis: „Aruncă-te în mare!” Soldatul a împreunat 
mînele şi s-a rugat — apoi a sărit în apă, căci el ştia că e al Domnului, 
merge de-a dreptul în rai. Cheamă şi turcul pe un soldat de-ai lui, 
dar acela n-a vrut să se arunce!... lată ce vra să zică credința 
noastră!... Mărioara Vătăjița, Botoșani 


Soldatul ce moare în foc, ca şi femeia ce moare de copil: să aibă 
cele mai mari pacate, că Dumnezeu i le iartă, se duce drept în rai. 


„Acesta are să meargă cu ciubote cu tot în rai!” se glumeşte în 
Siret. De la dl. Mihai Tiliman 


„Hai, hai... mult e păn' la rai!” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 551 


În rai, unde va fi mai mare danțul, acolo se vor duce cei fără 
pacat. Broscăuţi 


„Du-te la Dumnezeu” sau „Du-te-n Dumnezeul tău” se spune cînd 
vrai să te scapi de cineva, fără a-i dori rău; de-l blastămi însă, îi 
zici: „Du-te în plata lui Dumnezeu!” — „Plăti-ţ-ar Dumnezeu să-ţi 
plătească !” 


„Să roagă de toţi Dumnezeii...” „Și de toate zilele cele mari”... 
„Păn' la Dumnezeu, te văd sfinţii!”, adecă năcăjeşti. „Il văd sfinții!” 
se zice cînd cineva e la un nacaz, la o strîmtoare. 


„Vai de Dumnezeul lui!” se zice cînd e cineva nenorocit. 
Despre Dumnezeu și norocul omului, se va vedea la noroc. 


„Pe Dumnezeul meu!” e jurământul la români. 


* 


Domnul Hristos. Lumina. Munţii cei mari 


Dumnezeu dacă nu s-ar fi lasat muncit pentru noi, noi am fi fost 
la întuneric în fundul tartarului, dar Domnul Hristos, cînd l-au pus 
pe cruce şi s-a scoboriît în iad, a descuiat lăcaţile iadului ş-a scos 
toate sufletele şi le-a dat drumul la lumina raiului; şi prin legea lui 
Domnul Hristos, noi toți cîți sîntem botezați sîntem în ceata 
Domnului, la lumină; altmintrelea, am fi fost la ceaţă, la întuneric. 
Armenii, deși sînt botezați, ei nu sînt așa la lumină cum sîntem noi, 
căci ei toate praznicele le fac noaptea; — dar la sfărșitul lumei, are 
să fie numai „o turmă ș-un păstori” ș-atunci toate legile se vor da la 
legea noastră cea dreaptă şi vor merge cu toţii în mîna lui 
Dumnezeu. Mărioara Vătăjiță, Botoșani 


Domnul Hristos pentru cruce s-a luptat, şi pentru lumină, căci 
erau 2 fraţi jidani, unul ținea cu Domnul Hristos, da altul cu dia- 
volul, şi acela vroia ca ziua, lumina să fie a lor, dar Domnul Hristos 
şi muncei s-a dat, şi lumina tot nu le-a dat — pentru că au vrut 
lumina, i-a aruncat în fundul întunericului, în fundul tartarului, 
atunci cînd a înviat; — și de atuncea se zice tartari la jidani. 

Gh. Postolachi, Bagiurea 

Pănă ce nu a înviat Domnul Hristos, soare nu era, tocmai după ce 
l-au muncit jidanii, în ziua de Paști, cînd a înviat Dumnezeu, şi 
soarele s-a ivit pe lume. De aceea, zice că la jidani e pacat să dai 
„Buna dimineaţă”, căci ei ţin cu diavolii, cu întunericul. Să nu fi fost 
Domnul Hristos, totdeauna am fi fost la întuneric şi robie. 

Maranda Andronic, Roșa 

Dacă te întălnești cu cineva, zici „bună ziua” ca să pomenești 
numele Domnului; şi-n casă cînd întri, iarăși zici, ca să fie în casă 
noroc — şi dacă vei mai întra în altă odaie, trebui să zici și acolo, să 
fie în tot locul numele Domnului; că altfel, e ca şi cum n-am vrea să 
ştim de Dumnezeu. Maria Curuliuc, Mihalcea lîngă Roșa 


552 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Domnul Hristos fugea de jidani zburînd ca vrăbiele și ei nu l-ar fi 
putut prinde, dar Dumnezeu singur aşa a vrut. Ei îl prubuluiau pe 
Domnul Hristos: puneau pîne în sac şi-i ziceau: „Măi Ivane, măi, ce 
avem noi în sac?” „Pietre !” „Ba nu-i drept, că avem pîne.” Cînd caută, 
sînt cu adevărat pietre ; de aceea, zice că e pacat a cumpara pîne de 
la jidani şi a da de pomană; să coci singur în vatra casei şi să dai, că 
atunci e primit; să ai aburul tău, saţul tău, că sufletul din abur se 
satură ; căci cea cumparată pe ceea lume să face piatră. 


Păn' la Domnul Hristos, clopote nu au fost, numai toaca, dar după 
ce s-a botezat, s-au făcut clopotele şi cînd Domnul Hristos a înviat, 
toate clopotele au început singure a trage. 


* 


Duminica şi sărbătoarea, dacă nu mergi la biserică, să mergi pe 
un deal mare sau într-o grădină, să te rogi lui Dumnezeu,că-i mai 
primit decît în biserică; numai să nu doarmă omul în zile de sărbă- 
toare, dimineaţa, cînd e preotul la liturghie, căci e mare pacat. 


Unde se spun poveşti în casă, acolo e Dumnezeu. Or să plăteşti 
un sălindari la biserică, or să spui o poveste, e totuna. 
Acestea toate de la Maranda Andronic, Roșa 


* 


Rugăciuni la Maica Domnului 
și la Domnul Hristos 


Născătoare de Dumnezeu, bine eşti cuvîntată: Strigăm, huim, 

cîntăm: blăstămul s-a pierdut, iadul s-a slobozit! 
Maică, măiculiţă, 
Pe cea vale, pe cea culmiță, 

Deşteaptă-te din somnul cel dulce, prea dulce, trezeşte-te, strîn- 
ge-ţi floricelele, rădăcinioarile şi ia-mă de mînuţă şi hai cu mine la 
biserică. 

Cînd în biserică a întrat, lumînările s-au aprins ş-au stat pause și 
slujba de dimineaţă, de amiază şi de sară. 

A întrat Sf. Petru în biserică şi Domnul Hristos i-a zis: „Na-ţi, 
Petre, crucea-n mînă şi mergi în lungiș şi-n curmeziş şi întreabă: 
cum pe chior, cum pe schiop, cum pe viu, cum pe mort: care va ști 
rugăciunile de trei ori pe zi, despre jelea Maicei mele şi de chinul 
trupului meu: Maica mea nu-l va lasa cînd va muri: în foc să ardă, 
nici în var să fiarbă; să aibă pacate cîte stele pe ceri și frunze pe 
copaci, toate le va ierta; pacatele de la Maica mea și de la mine din 
carte vor fi iertate şi va fi sfînt în vecii veacului, amin.” 


În o altă variantă, Maica Domnului îl primblă pe Domnul Hristos 
de mînuță prin grădinuță, apoi Domnul Hristos s-a dus la învățătură 
şi la muncă și a înviat ş-a spus lui Petru etc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 553 
Apoi vine povestea Maicei Domnului. 


Povestitoarea zice că cărturarii îi spun că acestea nu sînt rugă- 
ciuni, dar ea ca rugăciuni le-a învăţat de la părinţi şi le zice. 
Maranda Andronic, Roșa 


* 


Acuma, a doua oară cînd va veni Domnul Hristos, oamenii numai 
cît îl vor videa, dar n-are să vorbească, căci a vorbit atuncea. 
Dumnezeu cînd s-a dus, le-a spus: „Oameni buni, nu vă daţi pră- 
pădiţi, nu vă dați îngalați, căci eu sînt adevaratul Dumnezeul vostru, 
făceți cum vă zic eu!” Acuma nu mai are ce să le spuie. Aceeași 


Crucea Domnului, dimpreună cu crucile celor doi talhari, le-au 
fost ascuns jidanii în gunoaie şi cînd le-a găsit împaratul Constantin, ca 
să cunoască care e crucea lui Domnul Hristos — a pus pe toate crucile 
cîte un mort. Mortul de pe crucea Domnului Hristos a înviat şi 
cunoscînd-o de pe aceasta, au strîns-o în biserică la Sf. Mormînt. 


Mormîntul Domnului se afla unde-s „munţii cei mari” şi pe care 
sînt păcătoşi nu-i primește înlăuntru. Acolo merg oameni din toată 
lumea şi dau bani, ca să vadă. 


Munţii cei mari sînt unde răsare sf. soare, unde sînt diamantele. 


Zice că Alexandru Împarat a mers cu bătălia păn! acolo ş-a prins 
doi oameni de aceia, ce se află acolo. Erau urît îmbracaţi și s-au 
rugat să le dea drumul. După ce li-au dat, de-abia s-au departat şi 
zice unul cătră celelalt: „Nu ştiu ei pe cine au slobozit!” Auzind un 
soldat, i-a prins şi ducîndu-i la împaratul, a poroncit să-l tai pe 
acela şi totul înlăuntru era de diamant şi pietre scumpe, toate 
măruntăile lui. Marioara Vătăjița, Botoșani 


Munţii cei mari. Zînele 


La munții cei mari sînt zînele lui Dumnezeu. De demult, zînele 
umblau pe pămînt, pe cînd era pămîntul curat şi erau oamenii buni, 
dar amu nu mai vin. Zînele erau tare bune, sînt 7 de dînsele — Ielele 
ce vin vara sînt numai slugi de ale lor. 


Zînele sînt femeile zmeilor; zmeii sînt ca şi oamenii, numai că au 
putere mare. Marele Ion a vrut să fure pe o zînă de la zmei, dim- 
preună cu un copac din grădina lor, care într-o zi înflorea, se cocea şi 
se trecea — dar n-a putut. M. Vătăjița, Botoșani 


Zmeii acuma n-au nici o putere, că pe dînşii i-a închis Dumnezeu 
în Turnul Babilionului — acolo le-a dat să şadă ș-acuma nu pot pătrunde 
la oameni să le facă rău. Cu zmeii, șerpii, orînduiește Zîna sau 
mama-pămîntului. Ea orînduieşte cu pămîntul, aşa precum şi 
Dumnezeu orînduieşte cu ceriul și cu lumea toată. Mama-pămîntului 
stă acolo unde răsare soarele, acolo e mare fierbințeală, mare foc. 


554 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Zîna sau mama-pămîntului e sora zmeilor, ele sînt 3 surori şi 9 
frați. De ce să zice: „sînge de 9 frați”? Pentru că zmeii sînt 9 frați. 
Sîngele de 9 frați e bun de băut în rachiu cînd te doare înlăuntru. 
(Sangvis draconis) 


Mama pămîntului stă în pămînt; cînd se revarsă apele mari, ea 
dintr-însa le sloboade şi, cînd e secetă, ea le înghite. 
Maria Sauciuc, Clocucica 
Cînd o femeie e frumoasă, să zice: „E ca o zînă!” 


(Despre zîne se va mai vedea; asemenea şi despre Turnul 
Babilonului.) 


Împaratul din Ţeţin. Dumnezeu și Sf. Varvara 


Pe Ţeţin, era odată un împărat mare, că el singur zicea că-i 
Dumnezeu, şi avea așa niște ochi, că dacă rădica genele şi se uita la 
oastea dușmnanului, toți mureau. El avea o fată tare frumoasă, 
numită Varvara — și sta închisă în cetate, dar un ostaş a scos 
fereasta ei, care era dintr-un diamant, de-a întrat ş-a învăţat-o 
rugăciunile şi legea lui Hristos. Într-o zi, tatăl ei a auzit-o că se 
închina la Dumnezeul nostru și i-a spus că el singur e Dumnezeu. 
Dar ea i-a zis că nu-i drept, că şi pe dînsul Dumnezeu cel mare îl 
ține. Atunci, el a pus-o în temniță ş-o muncea tare, dar soarele şi-n 
temniță pătrundea şi-i lumina. Odată, a scapat — şi cum fugea, a 
ajuns la un deal, dar din urmă veneau s-o caute; ea s-a rugat la 
Dumnezeu să se deschidă dealul, dealul s-a deschis şi ea a întrat. 
Un cioban a văzut și le-a spus la catane. Ei au tăiet dealul cu hîrlețe 
ş-au scos-o. Atunci, Dumnezeu s-a milostivit ş-a tras-o pe curcubeu 
la ceri. Ea se află de vie cu trupul la ceri și e sfintă, e mireasa lui 
Hristos, a soarelui. Ion Pisarciuc, Roșa 


Domnul Hristos și Sf. Varvara stau în ceri la masă alăturea, ca 
mire şi mireasă. Pe părinţii ei, Dumnezeu i-a izărit în fundul pămîn- 
tului, aşa cum să aflau. Maranda Andronic, Roșa 


Turnul de la Sinaia 


Era un împarat, care zicea că nu-i Dumnezeu; el a făcut un turn 
înalt păr la ceri, să vadă de este Dumnezeu. O cărămidă o suia în 
sus într-un an şi, de cădea omul cu cărămida jos, împaratului nu-i 
părea rău după om, dar după cărămidă. Atunci, Dumnezeu le-a 
amestecat limbile: de zicea unul să-i aducă apă, aduceau var etc. 
Împărăteasa s-a suit sus și a auzit îngerii cîntînd şi i-a zis barba- 
tului ei: „Tu zici că nu-i Dumezeu şi eu aud îngerii cîntînd în ceri!” 
„Dacă spui tu așa, zice împaratul, să știi că am să te închid aice păn' 
la sfărșitul lumei ş-om vedea cine are dreptate.” Pe dînsa a închis-o 
în turn, iar el s-a făcut cal şi nu s-a știut ce s-a făcut. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 555 


Turnul cela e pe muntele Sinai şi să vede cînd e soare. Acolo sînt 
atîția şerpi şi şopîrle de cînd s-au carat lut de acela cu ouă de a lor, 
încât, cînd mergi, trebuie să iai două oglinzi şi să le pui una de-o 
parte şi alta de-o parte, căci șerpii, cînd se văd în oglindă, se joacă şi 
nu-ți fac nimic. Ion Pisarciuc, Roşa 


Puterea lui Dumnezeu 


Un împarat zicea că nu-i Dumnezeu. Într-o zi, au venit la masa 
lui trei străini: Dumnezeu, Sf. Petrea şi Sf. Pavel. La toţi de la masă 
se deșertau paharele, numai la ei stau pline — și băutura şi mîn- 
carea: tot mîncau şi nu se sfărşea. Un oaspe a înțăles și a zis că 
acela trebuie să fie Dumnmezeu. 

„Ce Dumnezeu, zice împaratul, eu sînt Dumnezeu, alt Dumnezeu 
nu-i!” şi se duce la bătrăn şi-l întreabă: „Tu eşti Dumnezeu?” — 
„Poate-i el.” — „Dacă eşti Dumnezeu, să văd, poţi tu face ce fac eu? Eu 
am să beau paharul ist de vin ş-am să poruncesc să-mi facă paradă 
soldaţii mei; să văd ai tăi ţ-or face?” Pe loc s-au slobozit tunurile la 
porunca lui. 

„Amu, am să-mi fac eu paradă”, a zis Dumnezeu. — „Poftim.” Şi 
cînd a pus paharul la gură, a gîndit numai și pe loc a trăsnit casa şi 
toată oastea; — a fost căzut săgeata — și a ramas numai el cu 
Dumnezeu. „Ei, îți place parada mea?” Atunci el a căzut și s-a rugat 
înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a înviat oastea şi i-a zis: „Eu 
sînt împarat ceresc şi pe tine te-am făcut împarat pămîntesc!” 

Ion Pisarciuc, Roșa 


Scaunul lui Dumnezeu 


Dumnezeu stă în ceri la masă, în odaia sa, şi scrie; c-un ochi stă 
pe scrisoare, da cu unul, are o ferestuică în podele jos şi să uită ce fac 
oamenii și vede toate celea. Gh. Botezat, Roșa 


Odată, lui Dumnezeu îi era tare drag un om şi l-a luat în ceri să-i 
arete cum e la dînsul. Omul a stat acolo și-i era tare bine. Da într-o 
zi, Dumnezeu s-a dus de acasă şi i-a dat cheile de la toate odăile, 
numai într-o odaie i-a spus să nu între. Omul a umblat pes tot locul 
şi deschide şi ușa ceea. „Dacă am cheia, zice el, de ce să nu întru?” 
Acolo erau podelele de steclă și cînd s-a uitat în jos, a văzut tot ce-i 
pe lumea asta. Uitîndu-se așa, a văzut cum un om fura ciocalăi de la 
o femeie saracă. Dumnezeu a ştiut — și cînd a venit, i-a zis: „Dac-ai 
întrat acolo, de amu du-te înapoi pe pămînt, de unde ai venit — şi 
trăieşte cu oameni de-ai tăi, dacă nu te-ai putut stăpîni.” 

Maria Cloșca, Suceava 

În Șcheia, se spune că acel om era fratele lui Dumnezeu, Sf. 
Petru. El a cerut la Dumnezeu să-l pedepsască Dumnezeu pe cel ce 


556 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


a furat. Dumnezeu i-a zis să se scoale din scaunul său, că e prea 
grabnic la mînie; dacă ar fi şi Dumnezeu așa, n-ar mai fi oameni pe 
pămînt. 


* 


Odată, a botezat Dumnezeu la un ţigan şi-l pofteşte ţiganul la 
cumătrie. Dumnezeu merge, petrece şi ospătează. — „Amu, zice 
Dumnezeu, vină tu la mine în ceri, să te ospătez!” L-a luat 
Dumnezeu în ceri, l-a poftit la masă și pe urmă îi zice: „Cere ceva ca 
să-ţi dau, să ai dar de la mine!” — „Nu vrau nimică, zice ţiganul, decît 
să mă laşi să şed în scaunul tău oleacă.” — Dumnezeu l-a lasat. 

Tiganul, uitîndu-se pe pămînt, apucă tunul şi trăsneşte într-un 
bogataș de lîngă el, ce fura spice de la o vadană. „De ce ai făcut 
aceasta?” îi zice Dumnezeu. „Că n-am putut rabda.” „Da eu cîte văd 
şi cum răbd?!” a zis Dumnezeu... Dumnezeu e tare milostiv și 
răbdători! Mihalcea 


* 


Era un om foarte bogat ş-avea un ficior, care s-a fost amorezat de 
o fată saracă. Bogatul a zis că, de o va lua, nu-i dă nimic; ficiorul 
însă tot a luat-o. Face tatăl său masă de o sărbătoare și cheamă pe 
cei mai aleşi; da ficiorul său zice femeiei să taie o găină — pe care o 
aveau — şi să facă zamă şi ce va mai putea. Intră Dumnezeu şi cu Sf. 
Petru, ca saraci, la omul cel bogat şi el îi alungă. Ei vin îmbracaţi şi 
cu trăsuri; atunci i-a primit și cinstit, — dar Dumnezeu turna pe 
strai... 

Merg ca saraci la ficiorul lui ş-acela îi primeşte şi s-a făcut o 
masă şi niște bucate şi vin, c-a chemat o mulţime de oameni — și 
bucatele nu se mai sfirșau. — Femeia lui a făcut un băiet şi 
Dumnezeu i l-a botezat şi le-a dat spori în toate şi bogăţie, că nu mai 
erau ca ei. Crescînd finul lui Dumnezeu mare, l-a poftit Dumnezeu 
să vie la el — şi a trimis un car cu doi boi negri să-l ia. 

Ajungînd la Dumnezeu în ceri, s-a rugat să-l lese în scaunul său. 
Uitîndu-se pe lume, a văzut cum o femeie bolnavă, fiind vineri în 
săptămîna mare, cu toate că a poftit să-i taie o găină, tot n-a mîncat, 
a zis că la ce să se înfrupte; da barbatul ei, cît un cal, s-a dus într-un 
hîş ş-a mîncat găina; el a luat un bolohan şi bof! în om! Apoi a văzut 
cum unul bogat fura grîu de la doi saraci, ce-i îmblăteau lui pe a 
9-ua parte — şi l-a omorît și pe acela. Dumnezeu nu l-a mai lasat în 
scaun, căci a zis că nu ştie a rabda. 

S-a luat el şi s-a dus şi prin iad şi, văzînd pe bunii lui acolo, care, 
cîndva măturînd, au dat în gunoi o coadă de ceapă, pe care a luat-o 
un sarac și au avut pomană, — el a întins coada cea de ceapă să-i 
scoată, dar bunică-sa, bătînd sufletele ce s-au fost prins, coada s-a 
rupt ş-au căzut cu toţii înapoi în iad... Apoi, iarăşi a venit pe pămînt 
şi au trăit în fapte bune păn' la sfărșit. Botoșani 


* 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 557 


Cel ce a mers să-l caute pe Dumnezeu 


Un om trăia odată în pădure, lîngă mare. Trăia singur și, ca să nu 
şadă degeaba, a făcut o groapă şi turna cu pumnul apă din mare.Alt 
om trece pe acolo; îl vede şi se miară. — „Mă rog d-tale, te-aș întreba, 
nu mi-i spune pentru ce cari d-ta apă din mare şi torni în groapa 
ceea?” — „Vrau să car toată apa din mare, pentru ca să pot trece de 
ceea parte pe uscat, să văd şi eu cum e dincolo.” Omul, cînd a auzit, 
a început a rîde. — „Tare eşti tu nebun, omule, dacă crezi tu că ai să 
poţi face aşa un lucru!” — „Da d-ta, te-aș întreba și eu, ce cauţi pe 
aice?” — „Eu merg să-l caut pe Dumnezeu; tot aud că este Dumnezeu 
şi că-i mare şi nu ştiu unde-i; vreu să-l văd cît îi de mare!” — „Apoi 
dar, mai nebun eşti tu, omule, decît mine, zice istalalt, căci 
Dumnezeu e pretutindene şi eu, cu puterea şi cuvîntul lui, şi marea 
ț-oi putea strămuta din loc; — şi tot sînt mai cuminte eu decît tine, 
care nu-l ştii pe Dumnezeu și nu crezi că este, dar mergi să-l cauţi, ca 
să-l vezi!” Pavel Bojescu, Iordănești 


Munţii umblători 


Un turc odată a poruncit unui mitropolit că, dacă este Dumnezeul 
său așa de puternic și mare, să poruncească muntelui ca, în numele 
Domnului său, să umble; că de nu, îi pune capul sub sabie. 
Mitropolitul, înspăimîntat, a început a face la rugăciuni, a plînge... 

Adoarme el și vede îngerul prin vis că vine şi-i zice: „Du-te la 
malul mărei, că este în mal un bordei şi acolo se află un ciubotari 
chior de-un ochi, ce are două femei, — acela va porunci muntelui și, 
cu voința lui Dumnezeu, va umbla.” Ciubotariul avea numai un 
ochi, pentru că cu celalalt făcea din ochi la femei — și el de ciudă l-a 
scos, — ş-a fost crescut două copile rătăcite, două fete fecioare şi 
dormea cu dînsele noaptea, cu una pe o mînă și cu una pe altă mînă, — 
în curățenie. Mitropolitul a mers şi l-a găsit. 

In ziua hotărîtă, înaintea poporului adunat şi a turcului, ciubo- 
tariul a poruncit muntelui să umble și muntele, cu un zgomot îngro- 
zitor, a început a se mișca. Atunci turcul, plin de spaimă, a căzut în 
genunchi înaintea lui ș-a strigat: „Opreşte, căci vine asupra noastră 
şi ne prăpădim!” „Pace vouă!” a zis ciubotariul — și muntele s-a oprit 
plecat pe-o coastă și stă aşa păn' în ziua de astăzi, cum era, cu brazii 
cu rădăcinile în sus şi cu vîrfurile în jos. Mărioara Vătăjița, Botoșani 


* 


Cel ce a mers să se judece cu Dumnezeu 


Zice că un domn odată a pornit din negustorie cu o mulţime de 
bani de acasă şi pe drum, prăpădeşte banii. Caută el în toate părţile, 
îmblă prin lume — acasă nu se putea duce, că n-avea bani... Dacă a 
văzut că nu-i poate găsi, pornește pe jos acasă; cînd vine — femeia 


558 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


lui murise. Începe a plînge şi a se văicara! „Nu destul că mi-a luat 
Dumnezeu banii, mi-a luat şi femeia; cu femeia, de-mi trăia, aşi fi 
făcut alți bani, or să nu-mi fi luat banii, îmi puteam lua altă femeie. 
Asta nu i-oi ierta-o eu lui Dumnezeu, mă duc să mă judec cu el!” 
Merge într-un tîrg la judecătorie: „Am venit să-mi faceţi hărtie, 
că vreu să pîrăsc pe Dumnezeu; uitați-vă, mi-a luat și banii, şi 
femeia!” — „Noi cu Dumnezeu nu ne putem pune, zice judecătoriul, 
noi de Dumnezeu ne temem!” Se duce în alt tîrg — iar aşa; a îmblat 
toată lumea. Aude împaratul şi-i trimite răspuns să vie la el, că-i va 
face judecată. El merge şi-i spune. — „Bine, zice împaratul, eu am să 
trimit la Dumnezeu, ca să vie la mine, dar d-ta, pănă atunci, să stai 
unde te-oi pune eu.” Şi-i face în ogradă o chilie îngustă, cît să steie în 
picioare, și cu fereastă spre curţile împaratului. Stă el o zi şi vede pe 
fereastă cum merg miniștri, preoți şi domni la împaratul; dar 
Dumnezeu nu vine. Stă a doua zi — amu îi era foame — şi începe a 
întreba dacă Dumnezeu nu-i? — „Nu, mîne va veni, că nu-i acasă, s-a 
dus în ospeţie la soră-sa, la cumătrie.” Mai stă el pănă a treia zi; 
atunci trimite împaratul la dînsul, da el atunci nu mai putea. — 
„Incă n-a venit Dumnezeu, îi dă răspuns împaratul, dar mîne pe la 
12 ceasuri vine.” — „Nu-mi mai trebuie nici bani, nici femeie; lasă să 
şi le ție Dumnezeu, numai să mă scoată de aici!” Atunci i-au dat 
drumul. „Da poate tot îi mai sta, zic miniştrii, că mîne cu bună 
seamă vine!” Da el, la fugă; era bucuros că a scapat și s-a dus în 
lume. Grigore Dumitraşciuc, Mahala 


Cînd vezi răul, te fereşte de dînsul; 
căci dacă nu știi, Dumnezeu te fereşte 


Au mers odată niște oameni cu carele, — cum era mai demult, că 
mergeau mai mulţi oameni odată, ca să nu pățească ceva, să fie 
unul altuia de ajutor — ș-au poposit la un iaz, unde poposeau ei 
totdeauna. Au scos făina şi s-au apucat de făcut mămăligă. După ce 
au mîncat și au adapat şi vitele, au făcut cruce şi s-au culcat. 

A doua zi, ei se scoală dimineaţa şi văd plutind pe iaz — nu fie la 
faţa d-voastră! — un hoit putrezit de balaur. O parte din oameni, 
cum au văzut, au înjugat boii şi s-au dus; da ceilalți au zis: „Ne-a 
ferit Dumnezeu asară, ne-a feri şi amu, noi rămînem.” 

Au luat apă din iaz, au făcut mămăligă, pe urmă au adapat vitele 
şi au băut şi ei, dar păr într-un ceas, au fost morţi şi ei şi vitele. De 
aceea se zice că, dacă vezi răul, să te ferești de dînsul. Sara, ei au 
băut şi nu le-a fost nimică, căci ei n-au ştiut şi Dumnezeu i-a ferit. 

Pavel Bojescu, Iordănești 


* 


Doamne-ajută! 


Cînd începi un lucru, totdeauna să zici: „Doamne-ajută!”, să-l 
xa 


începi cu ajutorul lui Dumnezeu. „Doamne-ajută” își zic oamenii unii 
la alții, cînd se găsesc lucrînd, în chip de salutare. Bucovina 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 559 


Zice că mergea odată Dumnezeu şi cu Sf. Petrea pe cîmp şi văd o 
fată harnică; secera mereu. — „Doamne-ajută!” zice Dumnezeu. — 
„Mulţămesc D-voastre!” Fata a silit toată ziua și a gătit încă devreme 
partea ei. 

Vine a doua zi soră-sa la secerat. Trece iară Dumnezeu și cu Sf. 
Petrea pe acolo. — „Doamne-ajută!” îi zice şi aişteia Dumnezeu. — 
„Ori mi-a ajuta, or ba, zice fata, tot atîta mi-i, că eu îndată gătesc”; 
mai avea numai cît o bucăţică. Da zice Sf. Petru: „Hai și i-om da 
fetei acesteia o pîntecăraie, să nu mîntuie azi!” Dumnezeu i-a făcut 
pe voie lui Sf. Petru şi fata ceea atîta a alergat, pănă ce a găsit-o şi 
noaptea cu bucățica negătită. 

A doua zi, trec ei pe acolo şi ea tot secera. — „Doamne-ajută !” zice 
Dumnezeu. — „Mulţămesc D-voastre”, răspunde fata. — „Vezi, zice 
Sf.Petru, ieri ai zis că nu trebuie să-ți ajute, că tu îndată găteșşti. 
Altă dată să ştii ce însamnă ajutorul lui Dumnezeu!” 

Maria Strut, Mihalcea 


Fata harnică și flecăul leneș 


Zice că mergea Dumnezeu şi cu Sf. Petru şi văd sub un păr un 
flecău şezînd cu fața în sus şi cu gura cascată, doar i-a cădea vro 
pară în gură; așa de leneș era, că nu vra să se rădice singur şi să-şi ia. 

„Ei, da leneş e aista”, zice Sf. Petru. Mai merg ei și dau de o fată 
secerînd; da secera, secera, doar ar găti mai degrabă. li dau „buna 


ziua”; ea le mulțămeşte — și se duc. — „Ai văzut pe fata asta ce 
harnică e?” zice Dumnezeu lui Sf. Petru. — „Am văzut.” — „la, pe asta 
are s-o iaie leneșul cela ce sta colo sub păr! — „Cum se poate, 


Doamne, asta nu-i dreptate ce faci tu!” — „Ba eu ţ-oi arata că numai 
aşa pot să-i împărechez. Fata aceasta, cum e de harnică, de-ar merge 
şi ea după un om harnic, s-ar face amîndoi așa bogaţi, că n-ar mai fi 
nime ca dînşii. Şi dacă pe acela ce e leneș, l-ar lua o femeie ca şi 
dînsul leneșă, ar fi așa de săraci, încît ar peri amîndoi de foame, ei 
şi copiii lor; dar dacă îi voi împărechea așa, va fi numai potrivit.” Şi 
aşa a făcut Dumnezeu, după cum a spus. Dumnezeu, cînd face un 
lucru, ştie pentru ce-l face, omul să nu zică nimic. 

Maria Strut, Mihalcea 


* 


Pe cînd umbla Dumnezeu pe pămînt, a trimes pe Arhanghelul să 
ia sufletul de la o femeie etc. De pedeapsă, Dumnezeu l-a trimes să 
stea 3 ani în mare şi acolo îl sugea o broască; acolo era o piatră şi 
Dumnezeu piatra ceea l-a trimis să i-o aducă, cu viermii etc. 

Apoi, s-a dus Dumnezeu cu Sf. Petru ş-a dat de fetele ce secerau, 
zicîndu-le „Doamne-ajută !” etc. 

Merg mai încolo şi găsesc un flecău leneş, îl chema „Molofleaţă”; 
a cerut de la Dumnezeu să-i pice în gură o pară, apoi a cerut să i-o şi 
mestece. Sf. Petru s-a mîniat. „Eu mă duc să-l bat, Doamne!” Nu-l 


560 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


bate, Petre, că pentru o bataie, vei capata două bătăi!” Sf. Petru tot 
l-a bătut. „Vezi, Petre, a zis Dumnezeu, leneşul acesta are să ia pe 
fata cea harnică, căria i-am zis «Doamne» etc. !” „Nu faci cu dreptul 
Doamne!” „Trebuie să pun unul bun și unul rău, ca să poată trăi în 
lume!” 

La cîtva timp, trecînd pe la casa lor și venind leneşul acela bat, 
l-a bătut pe Sf. Petru — de două ori (după cum știm) — împlinindu-se 
cuvîntul lui Dumnezeu. M. Vătăjița, Botoșani 


Copilul ce scrie în ceri 


Pe cînd umbla Dumnezeu, au fost trei fete sarace, să hrăneau din 
furcă. Merge Dumnezeu cu Sf. Petrea şi le aude vorbind: „Doamne, 
Doamne, ce flămîndă sînt; de mi-ar da Dumnezeu un barbat care să 
aibă multă pîne!” a zis cea mare. A doua a zis: „Ba mie tare mi-i dor 
de lapte; de mi-ar da un barbat la care să pot mînca mult lapte.” „Ba 
mie, de mi-ar da Dumnezeu un barbat aşa ca mine şi într-un gînd cu 
mine.” — „Auzi, Petre, ce spun fetele acelea. Oare să le dau ce cer?” 
„Dă-le, Doamne...” Dumnezeu a făcut așa. Pe una, a venit ş-a cerut-o 
un pitari, pe a doua, un vacari la o odaie de vite şi pe a treia, un 
păietan sarac ca şi dînsa, dar într-un gînd cu ea. Munceau amîndoi şi 
trăiau. 

Vine Dumnezeu la vro doi-trei ani pe locurile acelea şi întră și pe 
la fete. Să fac ca săraci; — vin la pitărie şi cer să le dea o pîne. „Ce 
pîne, zice nevasta, gîndeşti c-aşa să dă pînea — amușş, cînd ț-oi da o 
pîne-n cap, ţ-oi crapa capul!” Se duce Dumnezeu; face cu mîna și-n 
urmă arde totul păn' la temelie şi rămîn saraci. 

Merge la cea de la odaie şi cer puţin lapte; ea spune că n-are de 
unde, că laptele e al boierului şi nu poate să dea. — Se duc moşnegii. 
Vine boieriul şi-l alungă pe vacari, — rămîn amîndoi pe drumuri. 
Merge la casa celor doi într-un gînd. Dumnezeu să face orb şi Sf. 
Petru îl duce de mînă. Să roagă să-i primească să doarmă şi omul îi 
primeşte. Ei acum aveau ş-un copil de 2-3 ani. Pe la o vreme de 
noapte, să trezeşte Dumnezeu şi zice cătră Sf. Petrea. „Doamne, ce 
vis am visat! Mi-a spus cineva în vis că, dacă m-aş unge cu untură de 
la copilul acesta pe la ochi, să fie fript, eu aș vedea.” Femeia nu 
dormea; să scoală şi face focul şi pune în cuptori copilul și păn” la 
ziua, cînd s-au sculat moşnegii, era acuma gata. Moşnegii își iau 
ramas-bun şi vor să se ducă. — „Mai stăi, moșule, olecuţă”, zice 
femeia — şi-i pune copilul fript pe masă. Dumnezeu ia şi se unge pe la 
ochi şi cum a pus mîna pe el, copilul a înviat. — Mă-sa întră în casă 
cu barbatul ei şi văd copilul șezînd pe masă cu un condei în mînă... 

Şi-n ceasul acela, Dumnezeu i-a luat pe toţi trei la ceri, iar copilul 
acela stă în ceri şi scrie şi va scrie, păn' să va sfîrși lumea, toate 
faptele cele bune ce se fac pe pămînt, pentru că și el a fost făcut din 
fapte bune. D-na Elisaveta Reus, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 561 
Cei doi fraţi 


Cînd umbla Dumnezeu pe pămînt, mergea pe la oameni să-i vadă 
cît sînt de buni. Zice că erau pe atuncea doi frați: unul bogat şi unul 
sarac; acesta îmblătea la fratele său mai mult degeaba. Odată, s-a 
apucat de îmblătit grîu numai pe cît îi va întra în opinci. (De-aici 
urmează ca în povestea vol. I, p. 305 — pănă ce merge cu căușul de 
grîu la moară.) Vede morariul căuşul şi începe a rîde. Toarnă în coş, 
da făina tot curgea şi curgea. Umple un ţuhal, umple 2, umple 12 — 
aleargă la fratele său să-i împrumute carul cu boii ca să-și ducă 
acasă. Vine şi frate-său, căci nu credea ce-i spune cel sarac. Stă și el 
cu gura cascată şi se uită cum curgea la făină, ca dintr-un izvor. De 
la o vreme, zice acela: „Da asta pănă cînd are să ţie?” Moara atunci 
a stat. Încarcă făina în care cu cîte patru boi ş-o duc acasă. S- -apucă 
sărmanul și face praznic şi cheamă pe cine a văzut cu ochii. Vede şi 
trei saraci mergînd pe drum, îi cheamă și pe aceia. (Aceștia erau 
Dumnezeu cu Sf. Petru şi Paul.) 

Ei nu vrau să între, el îi ia cu sila în casă şi-i pune după masă, sub 
icoane. Oamenii mănîncă, beu, dar mîncarea și băutura de la masă 
nu se mai sfiîrșea. S-au dus cu toţii, au mulțămit. Sara, cînd erau să 
se culce, ușa de la tindă se deschide şi întră două poloboace. Ei s-au 
spăriet. Le caută, le desfundă: unul era plin cu bani de argint, iar 
altul cu bani de aur. Aleargă cel sarac la frate-său cel bogat, să vie să 
vadă şi el minunea. Acela nu stă mult şi fuga acasă: „Femeie, să 
facem şi noi un praznic, că iată prostului celuia ce noroc i-a dat 
Dumnezeu!” — A măcinat grîu, a tăiat un porc, a chemat oameni; tot 
pe cei mai bogaţi. Iată că trec și cei 3 saraci. Da cînii bat, bat! El iese 
şi vede. „Caraţi-vă de aice; calici de aceştia nu-mi trebuie la praznicul 
meu.” După ce s-au dus cu toţii, el zice: „Acuma, mie trebuie să-mi 
dea Dumnezeu 3 poloboace, căci mai cu mare cheltuială am făcut 
praznicul.” Sara, întră în tindă 3 poloboace. Aleargă și le desfundă: 
în unul era păcură, în altul smoală şi-n al treilea iar păcură! Dac-ar 
fi chemat saracii, i-ar fi dat şi lui! Neculai Torschi, Mihalcea 


* 


În o altă variantă, saracul îmblăteşte la fratele său, cu tocmala că 
cît îi va întra în gură să fie a lui. A îmblătit păn” ce-a strîns, din grîul 
sărit în gură, un căuş; cu acesta, a mers la moară şi l-a măcinat şi, 
venind cu căușul de făină acasă, vîntul i-a suflat făina. El a apucat o 
sarcină de gunoi şi porneşte să- -l găsească pe vînt, să-i astupe gura 
cu gunoiul, ca să nu mai sufle — pentru că i-a luat făina! Întălneşte 
într-o pădure pe un moșneag (Dumnezeu). Îl întreabă unde se duce 
şi-i spune. „Lasă, nu-i mai astupa gura vîntului, zice Dumnezeu; 
na-ţi moara asta și te du la copii acasă. Cînd îi vei spune «Moară 
macină» ea îți va da făină cît îți va trebui.” El merge pe la un jidan 
etc.... (urmează apoi că-i dă o masă, un berbec ce scutură bani şi o 
măciucă). Ilie Strut 


562 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


În Roşa, se spune despre un prăpădit Ivan că a păţit acelaş lucru. 
Dumnezeu i-a dat toate după cum ştim — şi el, mergînd pe la jidani, 
i le-au luat. Apoi îi dă o dobă, cînd a bate cu darabana și să zică: 
„Daţi, dar nu omorîţi!”, îşi va capata lucrurile. — Apoi, îşi face în 
satul lui palate și împaratul, de ciudă, a pus să-l spînzure; înaintea 
morţei lui, însă, a bătut din darabană şi pe toți i-a omorît, rămîind el 
împarat. Maranda Andronic 


Bivolul 


Odată, era dator un om unui popă 6 lei şi tot una îl năcăjea şi-i 
scotea ochii pentru banii ceia, că omul nu mai ştia ce să facă. 
„Doamne, Doamne, de-aşi găsi undeva nişte bani să-i dau!” a zis 
omul năcăjit. Dumnezeu i-a trimis prin un înger şi-a pus un sac cu 
bani în drum. El a luat sacul în spate și a venit acasă. A luat 10 lei 
şi s-a dus la preotul să-i schimbe. Preotul îl întreabă de unde-i are. 
E] îi spune toate cu adevarat. Cum aude popa, ia și taie un bivol şi-i 
jupeşte pielea cu coarne cu tot, îşi pune pielea cu coarnele în cap, o 
coasă bine pe dînsul, se face drac și porneşte la om. Merge la ușă şi 
strigă: „Dă-mi banii, că-s ai mei, cine ţi-a zis să-i iai de acolo?” 
Omul, cînd l-a văzut la fereastă, s-a spăriat, a luat şi a izbit sacul cu 
bani afară şi popa i-a luat şi s-a dus. Cînd vine în casă şi vra să 
lepede pielea ceea de pe dînsul — nu poate, vra s-o descoasă, nu se 
dă, s-a fost lipit de trupul lui. Atunci, el dă la cărți şi caută să 
citească cum să facă; dar în cărți îi spune ca să ducă banii înapoi. la 
şi duce banii înapoi şi spune omului că a făcut o şagă. Vine acasă şi 
gîndeşte că poate amu s-a dezlipi pielea, dar pielea nu s-a dezlipit ş-a 
rămas bivol pănă astăzi. Dl. Cornel Dumitrescu, Roșa 


(Despre preoţii prefăcuţi în bivoli, s-a văzut.) 


* 


De ce nu mai au preoţii sat 


A fost odată un popă foarte năsălnic și hapsîn, că nu se putea 
împaca nici cu un dascal. Să face Dumnezeu dascal şi se duce să 
vadă, de-i va putea întra în voie. Dumnezeu a ştiut să se poarte cu 
dînsul, că nu-i putea găsi nici o pricină, atîta numai că de la prinos 
nu se puteau împaca,căci preotul nu vroia să-i dea nimic din cele 
aduse dascalului. Face într-o zi Dumnezeu: „Ştii ce, părinte? Ia-ţi 
d-ta prinosul un an întreg şi mie dă-mi o singură zi, care îmi voi 
alege-o eu; dă-mi prinosul din ziua de Paşti.” A ramas așa. 

Un an de zile întreg, n-a venit mai nimic la biserică, dar cînd au 
venit Paştele, au adus oamenii atîta, că numai încăpea în biserică. 
„Un an de zile întreg, zice popa, eu nu am capatat ce-ai capatat tu 
într-o zi, cum pot dar să trăiesc eu aici?” „Taci, nu te supara, părinte, 
zice dascalul, căci mie nici asta nu-mi trebui, îți dau totul sf.-tale, eu 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 563 


îmi voi opri numai trei crenguțe din pom.” (Căci se întîmplase şi pom 
la biserică.) Se uită popa cum ş-a luat dascalul crenguţele cele mai 
frumoase. Dascalul s-a dus din biserică, popa ia şi le fură şi pe acelea. 

Vine dascalul şi nu le găsește. „Părinte, nu le-ai văzut? Poate 
le-ai luat sf.-ta, căci le-am pus aici!” Doamne fereşte, nu le-am 
văzut” şi începe a se jura. „Apoi văd eu, zice dascalul, că în biserica 
asta nu ne merge, hai şi ne-om face amîndoi doftori!” „Hai!” 

Se iau şi se duc la un împarat ce avea o fată bolnavă — și Dumnezeu 
se apucă că va însănătoşa-o. Cere o odaie unde să nu între nime, să 
fie numai ei doi. Pune să fiarbă în o caldare uncrop; pune pe fată în 
uncrop, — ea nu se vaită deloc. După ce a fiert-o, Dumnezeu a luat 
ciolanele și le-a pus cum trebuia pe masă, a suflat şi fata a înviat. 

O ia de mînă ş-o duce împaratului. „Acuma ce să-ți dau,că mi-ai 
făcut-o sănătoasă?” „Ce-i vra”, zice Dumnezeu. Da popa trage pe 
Dumnezeu de mînecă: „Zi să-ţi dea un sac de galbeni, bată-te 
Dumnezeu!” Dumnezeu a cerut. 

Au luat banii, s-au dus în pădure, au sapat trei gropi ş-a împărţit 
Dumnezeu banii în 3 părţi: o parte pentru dascal, una pentru popă 
şi a treia se va vedea la urmă cui va cădea. I-au pus în gropi şi s-au 
dus. „De-acu, zice Dumnezeu, să ne despărțim, să mergem cîte unul 
la doftorit, că doi n-avem ce face.” 

A mers popa la alt împarat cu fata bolnavă şi s-a apucat că păn' 
în 24 de ceasuri s-o dea sănătoasă, iar de nu, să-l spînzure. A cerut 
şi el o odaie,a bagat pe fată în uncrop; — fata răcnea cît îi lua gura.A 
fert-o, că s-a făcut răcituri; a pus ciolanele pe masă şi tot sufla şi 
sufla; ea de înviat nu mai învia. A doua zi, l-a găsit împăratul cu 
ciolanele întinse pe masă suflînd. L-au luat să-l spînzure. 

Vine Dumnezeu: „Vezi, zice Dumnezeu, şi spînzurătoare ț-ai cîş- 
tigat de cînd te-ai despărțit de mine. Spune-mi cine a luat cele trei 
crenguțe de pom?” „Zău că nu le-am luat eu!” „Spune-mi, că te 
spînzură; de-mi vei spune, eu te voi scapa!” El una ţinea că nu şi nu. 

Vede Dumnezeu că n-are să scoată adevărul de la dînsul. Roagă 
pe împaratul ca să îngăduie un ceas cu spînzurătoarea. A mers 
Dumnezeu în odaie, a suflat şi fata a înviat. A dus-o ş-a dat-o 
împaratului în mînă — și li-a dat şi acesta un sac cu bani. 

Merg iar în pădure, să-și împartă banii. Scot şi pe aceia afară şi 
fac din toţi banii trei grămezi: „Asta e pentru sfinţia ta, zice das- 
calul, asta e pentru mine, da asta pentru cel ce a furat cele trei 
beţişoare din pom.” „Eu le-am furat!” zice popa. „Apoi dacă eşti tu 
aşa de lacom, că nici viaţa nu-ţi e mai scumpă ca banul, te blastăm: 
că, din viţă în viţă, toți urmaşii tăi cîți or fi păn' la sfîrşitul lumei, 
orşicît de mult or avea, să nu se mai sature, — să se sature atunci 
cînd se va sătura calul de iarbă!” 

Dumnezeu i-a lasat banii și s-a dus; dar blăstămul a ramas pănă 
azi pe preoți, căci preotul, orşicît de mult ar avea, tot zice că n-are. 
Ian du-te la un preot şi cere bani,să vezi ț-a da? Cine ştie cît te 
poartă cu vorbe, pănă îi vezi! Petrea Costiniuc, Mihalcea 


În o altă variantă, tot din Mihalcea, Dumnezeu şi cu Sf. Petru se 
duc ca dascal şi ca palimari la preot și, fiind de Paști multă jertfă, fac 


564 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


3 grămezi, — iar popa fură o gramadă. Nu s-a putut scoate de la 

dînsul adevărul. Apoi merg de învie morţi; palimarul ducînd buruie- 

nile. — Impărțindu-şi banii, Dumnezeu a făcut patru grămezi etc. 
De la d-na Elisaveta Reus 


În o altă variantă, Sf. Petru, umblînd cu Dumnezeu şi cu Sf. 
Pavel, fură de la Dumnezeu o prescure și nu vra în nici un chip să 
spuie. Dumnezeu găseşte niște bani şi-i împarte în patru părți şi, în 
acelaş mod, află. Nu spune că l-ar fi blastamat. 

De la Ana Bulbuc, Mihalcea 


Popa Cărăbuș. Oracolul 


Boieriul creștea un bou, care tare-i era drag. Dascalul l-a furat. 
Popa, căutînd caii în pădure, a dat peste dascal că-l jupea. „Ce faci, 
bre?” „Mă rog, părinte, să nu mă spui, c-o pățesc. D-ta știi că s-a 
prăpădit boul boieriului? Hai să-l împărţim!” Popa zice „bine” şi 
s-apucă de împărţit. El ia pielea şi carnea şi-i lasă dascalului capul 
ş-un picior. 

Vine boierul a doua zi la biserică şi dă liturghie ca să i se găsască 
boul, da dascalul face: „Cucoane, eu ştiu cine ţ-a furat d-tale boul. 
Era legat de gard şi l-a dus în pădure şi l-a tăiat.” — „Cine?” „Stăi 
să-ţi spun mai întăi — şi l-a jupit şi l-a împărțit — ş-atunci m-am 
trezit!” „Apoi dar, ai visat numai?” „Am visat.” Da popa rămăsese 
răce, c-amuş îl spune. S-a dus boieriul în treaba lui, rămîne numai 
dascalul cu popa. „Da ştiu că mi-ai făcut-o! — zice popa, m-au trecut 
răcorile !” „Apoi, se-nțălege, să te-nvăţ eu cum să împărţeşte!” „Las, 
zice popa, că ţ-oi da înapoi ce ţ-am luat.” „Bine, aga mă prind şi eu, 
dacă-i tovărășie, încaltea tovărăşie să fie!” 

Trece cîtva timp. „Părinte, zice într-o zi dascalul popei, oare ce 
să facem noi ca să trăim mai bine, mai în ușor pe lume? Ştii ce-am 
gîndit eu? Să te fac pe d-ta proroc. Eu voi fura vite de pe la oameni 
şi tot voi spune că d-ta ştii gîci, să meargă să te întrebe, — iar eu ț-oi 
spune unde le-am ascuns şi oamenii or merge şi le vor găsi ş-om face 
parale.” „Bine”, zice popa. 

Au făcut ei mult timp tovărăşia asta. lată că se prăpădește la 
împaratul haznaua de bani. Il cheamă împaratul pe popă să-i spuie 
unde-i. El a cerut să-i deie trei zile timp, ca să citească în cărți. 
Popa nu mai putea de frică. Sta toată noaptea treaz și gîndea ce să 
facă. Noaptea, vine unul din servitorii ce furase, la dînsul, să-l vadă 
ce face. „Aista-i unul!” zice el, numai așa ca să zică. Servitorul, de 
spaimă, s-a şi pus în genunchi înaintea lui şi-l roagă să nu-l deie de 
gît, că el i-a arata unde-s îngropaţi banii!. Să se uite la dînsul unde 


1. Vasile Masloschi, din Mahala (Bucovina), spune că servitorul a venit la 
fereastă pe la miezul nopţei să se uite. Iată că se aude un cucoș cîntînd. 
Atunci popa zice auzind cucoşul: „Aista-i unul.” Îndată veni şi al 2-lea 
servitor. Cucoşul mai cîntă o dată și el zice: „Acuma sînt doi.” Venind şi 
al treilea, merseră cu toții în casă etc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 565 


va merge şi, în ce loc va sta ş-a tropăi, acolo sînt. Popa a găsit banii 
şi împaratul i-a dat cîteva mii. 

Minunea aceasta s-a vestit în toate părțile. La un alt împarat, 
s-a pierdut un inel şi l-au înfricoşat că, dacă nu-l va găsi, are să-l 
omoare. El iarăși a cerut să-i deie trei zile. Servitorul iarăși a venit 
noaptea ş-a mărturisit că e la dînsul, rugîndu-l să-l scape. Popa 
Cărăbușş (căci aşa îl chema) l-a învaţat ca să-l vîre în gîtița unei 
lebede; și tăind lebăda, l-au găsit. Acuma, toată lumea să închina în 
numele lui, dar unul s-a găsit să spuie că popa ista-i un şarlatan, in 
să-i gîcească lui ce are în mîni. Şi, prinzînd un cărăbuş, merge repede 
la popă: 

„Părinte, amu-i amu! Să-mi spui degrabă ce am în mîni, că de 
nu, te omor!” 

Popa a rămas înmărmurit: 

„Oi, sărmane Cărăbuș, 

Pe-a cui mînă încăpuși !” 
a zis el cătră sine, fără nici o nădejde de scapare. „Ai gîcit, părinte, 
ai gîcit!” şi slobozi cărăbușul din mîni. Iar popa a scapat. 

(Unii spun că acel cu cărăbușul era un ţigan.) 

Popa însă a prins mare spaimă şi cum a venit acasă, a dat foc 
casei ş-a început a striga că-i arde cărticica din care prorocea. Avere 
avea destulă; iar oamenii i-au dat pace şi a trăit în liniște, cît va fi 
avut de trăit. De la părinte Vasile Dumitriu, Botoșani 


* 


Tiganul și popa 


Tiganul e fălos tare, el „macar să fie şi cu caftan, e tot țigan”. 

A fost un ţigan şi avea oi; ș-a fost strîns două putini de lapte 
acru. Vine la preotul: „Părinte, oare n-aş putea ca să pun laptele să 
stea în biserică, în altari?” „Se poate”, zice preotul. 

Aduce el laptele și-l lasă acolo. Dascalul și preotul s-au ajuns 
amîndoi ş-au luat laptele; după ce, mai întăi, au uns pe sfinți pe la 
gură, dar mai tare pe Sf. Neculai. 

Vine ţiganul. „Unde mi-i laptele, părinte?” „Eu știu, pesemne l-au 
mîncat sfinţii, că-i văd pe toţi unși pe buze.” Merge tiganul înfocat pe 
la icoane și le probozeşte: „Nu vă-i ruşine obrazului să vă fie, da voi 
aşa sfinţi sînteţi?!” Apoi, se duce la Sf. Neculai: „Şi tu, ghiuj bătrăn, 
nu ţ-a fost rușine de ceialalți? Pacat de barba ta cea albă!” şi n-a mai 
pus laptele mai mult în biserică. Botoșani 


* 


În o variație din Cernăuţi, se spune că palimarul și cu dascalul 
au furat povidla preotului, ce o pastra în biserică. De ciudă, preotul 
a stricat două icoane, ce erau unse pe la gură. Acuma n-aveau icoane. 
Cei doi l-au sfătuit ca să puie doi oameni frumoși în locul icoanelor, 
cînd va fi slujba. 

Stînd aceia acolo ca sfinţi, a zărit unul pe fereastă caii vecinului 
în grădina lui: „Inca măi, zice cătră celalalt, cum îmi pasc caii 


566 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


trifoiul, hai şi i-om alunga!” — și la fugă prin norod. „Vedeţi oameni 
buni, zice preotul, sfinții noştri, dacă au fost buni la Dumnezeu, s-au 
dus în ceri, — de acuma puneţi mînă de la mînă şi să cumparaţi alte 
icoane...” „Vom cumpara, d-le părinte!” şi aşa au făcut. 

Maria Sauciuc, Clocucica 


Preotul. Cartea 


În ochii poporului, preotul e acela care trebuie să ştie mai multă 
carte. Cînd cineva învaţă prea mult, se zice la părinţi: „Dă-i pace, 
doară n-ai să-l faci popă!” Ceea ce ceteşte preotul din carte şi ceea ce 
spune el e sfint; el știe tot ce e pe lume. 

Un popă, odată, la un sat nu ştia carte, nici nu învățase; cînd 
murea cineva, se închidea singur cu mortul în biserică și-l prohodea, 
iar ceilalți oameni şedeau cu toții afară. Da un om, ce să facă ca să 
afle cum prohodeşte popa morţii în biserică? Se face el mort. Popa 
aşa îl prohodea: „Cît îi de la picioare pănă la cap, atîta-i şi de la cap 
pănă la picioare şi cît e de la cap pănă la picioare, atîta-i de la 
picioare pănă la cap!” şi întruna cînta numai asta pe glas bisericesc. 
Deodată, sare omul: „Părinte, da așa se prohodesc oamenii? Ce faci 
batjocură?” Atunci popa apucă un sfeşnic și dă-i, dă-i, în capul 
omului. Iese pe urmă afară plin de sînge: „Ticăloşilor, mi-aţi adus 
mortul aice viu, ca să mă muncesc eu cu dînsul să-l omor!” 

Auzită de la părintele Vasile Dumitiru, Botoșani 


x 


Mario, Mario... 


Un popă avea în sat ibovnică, da avea și cîni tare răi, aşa că ea 
n-a putut într-o sară să vie; a mers pănă la gard, da cînii au sărit şi 
ea a fugit. A doua zi, merge la biserică şi se închina pe la icoane, da 
popa începe din altar cîntînd pe glas bisericesc: 

„Mario, Mario, de ce n-ai venit asară la noi?” — Ea face cruce şi 
zice în ton şoptitor: „M-am temut părinte de cîne!” Dascălul aude şi 
zice iar pe ton bisericesc: „Așa! Lasă că va veni el potropopul şi vă 
voi spune!” Preotul cîntă iar: 


„Dascale, dascale, 

Nu te îmfla ca un cimpoi, 
Că am patru boi 

Şi ţ-oi da şi ţie doi!” 


(Femeia şoptitor): „Şi eu, părinte, o pereche de... ş-un cămeşoi!” 
Idem 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 567 
Boii furaţi și popa 


Un om furase o pereche de boi şi amu, cum să se spăvăduiască la 
popa. „Părinte, zice omul, am furat o frînghie.” — „Dumnezeu să te 
ierte, fiule!” — „Şi nu numai atîta, dar am furat şi un corn.” — 
„Dumnezeu să te ierte, fiule!” — „Ş-am mai furat şi altul.” 
„Dumnezeu să te ierte, fiule!” — „Ş-am pus funia pe coarne şi am dus 
acasă doi boi ...” — „Apoi, asta-i mai mare, fiule, eu m-oi ruga lui 
Dumnezeu să te ierte şi pentru boi, dar trebuie să spui în gura mare 
mîne în biserică sîngur că i-ai furat.” — „Apoi asta nu ştiu dacă voi 
putea, părinte.” 

Pune popa pe dascal, pune pe o mulțime să-l înduplece să spuie 
ceea ce știe; în sfîrșit, omul făgăduiește. — „Să ştiţi că ce are să vă 
spuie omul ista îi adevărat”, zice popa. Începe omul şi toți stau și-l 
ascultă. „Spune, spune, fiule, nu te rușina !” — „Gospodari d-voastre, 
apoi să ştiţi că toţi copiii cari sînt cu păr roş în sat sînt făcuţi de 
sfinţia sa!” Atunci oamenii cei cu copiii roși — la popa! Merg acasă şi 
să sfădesc cu femeiele și, pănă în sară, a fost plină ograda popei de 
copii. Auzită de la părintele Vasile Dumitriu, Botoșani 


(Despre preoți și dragoste se va mai vedea la locul cuvenit.) 


$ 2. Scrisul. Pacatele 


A fost un boier şi o cucoană şi n-aveau copii. La o bucată de 
vreme, purcede cucoana boierului îngreunată şi face un băiat. Boie- 
rul, de bucurie, zice cucoanei d-sale: „Doamne, dragă, fiindcă n-am 
avut pănă acu copii, ian să chemăm un filozof, să-i caute la lună şi 
la stele, să ştim noi ce trai va avea copilul nostru în lume.” — 
„Cheamă, dragă!” — zice cucoana. Filozoful a venit şi i-a căutat şi 
le-a spus că copilului lor îi aşa scris: „Să facă trei maice îngreunate, 
să-l omoare pe tatăl său și să trăiască cu mă-sa.” 

Boierul, cînd a auzit, s-a sfătuit cu cucoana să-l boteze şi să-i facă 
o răcliţă, să-l deie pe apă; de va trăi, va trăi, de va muri, mort va fi, 
în ştirea lui Dumnezeu. I-a pus o ţidulică la gît, că-i botezat, şi i-au 
dat drumul pe apă în jos. 

A mers racla pănă la un ostrov, acolo era o mănăstire de maice şi 
erau și trei călugărițe tinere. Acele l-au găsit şi l-au crescut pînă ce 
s-a făcut flecău. El a făcut pe călugăriţe îngreunate, fără să ştie una 
de alta, şi de frică ca să nu-l împuște, a fugit. A dat la niște oameni 
bacșişi, să-l treacă de ceea parte şi a mers în susul apei, pănă a 
ajuns într-o pădure la o stînă, — la stîna tatălui său. Cîșlariul l-a 
primit și i-a dat să mănînce urdă, jintiţă ce-a avut. Da el, după ce-a 
mîncat şi s-a hodinit, nu s-a dus, ci a întrebat pe cioban dacă n-ar 
avea şi pentru dînsul vrun lucru. — „Dacă vrai, rămăi și tu la oi, zice 
ciobanul, abia vom fi mai mulți, că tot sînt multe.” 

Intr-o zi, boierul moşiei s-apucă și se îmbracă prost şi pornește 
odată cu sara la ciobani în pădure, să vadă cum merg ei cu oile în 


568 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


porneală și se ascunde între niște ciritei. Merge băiatul aista cu oile, 
tiurliu, tiurliu cu fluieraşul, da cînii simţesc că este ceva în tufe şi 
încep a latra într-acolo. El merge şi dă cu măciuca, cînii scarmănă cu 
dinţii pe cine va fi fost, om sau lup, el nu știa. Cînd au tăcut cînii şi 
n-au mai vrut ca să-l mănînce, a lasat și el de bătut şi s-a dus înainte 
cu oile. 

A doua zi, se scoală el dimineaţă, vede un ficior boieresc că 
aleargă calare: „N-a fost boierul pe acole, că de ieri nu-i acasă?” 
Ciobanii spun că nu. Îmblă, aleargă care încotro după boier, îl caută, 
nu-i. Vine iar la stînă şi întreabă. Își aduce și băiatul aminte: „Eu 
am ucis nu știu ce între tufe asară, că băteau tare cînii, dar nu știu 
ce, poate era vrun lup.” — „lan du-ne să videm!” Cînd se uită ei, 
boierul îi mort. L-a îngropat cucoana, l-a comîndat, — cine i-a fost 
vinovat, dacă s-a bagat acolo? 

Au trecut cîțiva ani; băiatul era tot acolo la stînă și se purta tare 
bine. Aude cucoana și zice să-l aducă la curte, dacă-i așa de harnic şi 
deștept. L-au adus și l-au făcut ficior în casă. 

Într-o zi, îi spune cucoana: „Măi, să te culci desară la uşă, că nu 
ştiu ce, tare mă tem.” El s-a culcat. Numai bine s-a aşezat, da 
cucoana îl strigă: „Da nu ti-i frig ție afară?” — „Ba mi-i frig.” — „Vină 
dar în casă şi-i dormi!” S-a culcat în casă lîngă ușă. — „lan vină 
olecuță şi m-ăi freca pe picioare!” zice cucoana. El a început a o 
freca. „Da, pesemne, ţi-i somn, cum văd eu?” — „Mi-i somn”, zice 
băiatul. — „Vină colea în pat la mine şi te-i culca!” Dacă i-a zis, el s-a 
culcat. 

Pune cucoanei mîna la gură: „Uită-te, zice el, gură ca la mama 
mea.” „Îi pune mîna la ochi ochi ca la mama mea.” Îi pune mîna la 
piept. „Aice e hrana cu care m-am hrănit.” Îi pune mîna la pîntece — 
„Aice-i casa în care am şezut şi uşa prin care am ieşit.” 

Cînd a fost gata cu pacatul, îl întreabă cucoana: „Şi unde trăieşte 
maica ta?” — „Eu nu pot să știu unde-i maica mea, că pe mine de mic 
m-au dat părinţii pe apă şi nişte călugărițe dintr-un ostrov m-au 
prins şi m-au crescut. De acolo, am fugit, că am făcut pe toate trei 
călugărițele îngreunate şi m-am temut să nu mă omoare. Apoi, am 
venit la voi la stînă şi am omorît pe boierul, da eu parcă am ştiut că 
acela-i boierul; şi acu mă aflu aice.” 

Atunci, cucoana a strigat: „Vai de mine, tu eşti copilul meu, ieşit 
din trupul meu! Tot s-a împlinit dară aceea ce a fost scris în stele şi 
de pacatul de care te-am ferit noi, tu n-ai scapat.” 

Mă-sa i-a spus să se ducă în lume, dar pacatul se cheamă că, 
dacă a fost așa de la Dumnezeu, tot l-a făcut. 

Elena Puricioaia, Botoșani 
* 


Alexandru 


Haida roată, rotiliță, 
Ca şi roata cu trei spiţe, 
Da trei spiţe nu-s deloc 
Că le-a pus haita pe foc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 569 


Cine zice hop şi iară, 

Să-i sar” ochii păn” diseară, 
Să rămîie găvîrlia, 

Să se ouă ciocîrlia, 

Să se ouă nouă ouă, 

Să vă facă papă vouă. 


În vremea de demult, umbla ursitoarele pe la fereastă, cînd să 
trudea femeia de copil. O femeie năștea — şi ursitoarele au venit la 
fereastă şi au spus că copilul acesta are să trăiască cu mă-sa. 

Mă-sa, cînd a auzit așa, numai l-a botezat şi i-a făcut un sălăşel 
înfundat, să nu între nici un fir de apă, i-a împlîntat un ac sub piele 
la ureche, l-a pus în sălășel și i-a dat drumul pe-o apă. 

S-a dus el așa trei zile; da lîngă apa ceea, spalau niște femei grîu 
şi au văzut că vine sălăşelul pe apă, ele l-au prins şi au găsit pe 
băiat. 

Una l-a luat şi l-a crescut pănă era amu de 18 ani, dar era făr' de 
obraz și părinţii lui îi ziceau: „Măi venit pe apă!”, pănă el odată ş-a 
luat lumea în cap şi s-a dus tocmai în satul acela de unde era el. 

S-a dus la o crîşmă, da acolo în crîşmă era şi tatăl său; tatăl său 
era putred de bogat, avea oi şi grădini — și i-a zis: „Măi băiete, de 
unde ești?” — „Ia-s şi eu din toată lumea!” — „Nu te-i apuca argat la 
mine la vie?” — „M-oi apuca.” — „Am să-ți dau pușcă, că am voie să 
împuşc pe cine voi prinde în grădina mea.” L-a luat şi l-a dus acasă. 

Stăpînul său a luat și s-a făcut un om hîd și s-a dus în grădină 
noaptea. Băiatul l-a văzut şi a strigat de trei ori, el n-a răspuns şi l-a 
împuşcat. 

Femeia, după ce a ramas văduvă, s-a dat în dragoste cu băietul şi 
s-a cununat cu dînsul. 

Odată, prinde ea a-i căuta în cap. „Valeu, zice el, pe după urechea 
ceea să nu mă atingi, că tare mă doare. Nu ştiu ce am acolo de copil 
mic.” — „lan lasă să văd și eu ce-i, că simțesc ceva sub piele” — şi pe 
încetul îi scoate boldul de după ureche. „Cine eşti, de unde ești şi a 
cui eşti? Trăiesc părinţii tăi or nu?” îl întreabă femeia. — „Cine sînt 
eu nu ţ-oi spune, că eu sînt găsit de niște oameni pe apă.” 

Atunci, mă-sa a început a se bate peste cap şi i-a spus toate: cum 
el e feciorul ei şi a omorît pe tatăl său, întocmai cum au prorocit 
ursitoarele. 

E], dacă a auzit aşa, a pornit în lume şi tot mergea pe la călugări 
şi pe la preoţi să-i deie canon, să se spovăduiască şi nime nu se 
pricepea ce canon să-i deie după faptele lui. Care cum îi spunea lui, 
i se părea că-i prea mic şi cum îi spune, — el îl și omoara. 

Amu omorîse o mulţime de preoţi şi călugări, că prinsese spaimă 
toţi de dînsul. De frică să nu-i omoare şi pe dînşii, au făcut o chilie 
în piatră, cu ușă de fer şi pe masă au pus un șip de vin şi-o prescure. 
Acolo sta un călugăr şi-l aștepta. Cănd a venit la dînsul şi s-a spo- 
vedit, îl întreabă ce canon i s-ar cuveni lui, pentru faptele ce le-a 
făcut. „Stăi oleacă, zice călugărul, că mă duc să aduc o carte ca să 
citesc, să videm.” Şi cum a ieşit pe uşă, l-a încuiat cu cheia şi a 
aruncat cheia într-o apă curgătoare. 


570 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


La 30 de ani după aceea, prind niște pescari de pe acolo pește şi 
găsesc într-o știucă cheia de la chilia cea de piatră, în care știau ei că 
se află un om. 

Merg şi deschid şi-l găsesc pe dînsul, așa cum l-a lasat călugărul 
acolo şi cum a adormit atunci, nu s-a mai trezit. Cînd a auzit oamenii 
vorbind, a deschis ochii și a întrebat unde e călugărul cutare? Oame- 
nii îi spun că acela cine ştie de cînd a murit. După cea auzitel 
aceasta, a înțeles minunea ce făcuse Dumnezeu cu dînsul. 

Domnica Onciul, Șcheia 


Pacatele. Pocăinţa 


A fost o soră şi un frate, copii ai unui împarat, și fata a avut cu 
frate-său copil — aista-i pacat mare. Imparatul a luat copilul acela, 
l-a pus într-un coşişor şi i-a dat drumul pe apă şi a mers pănă 
într-un loc. Da niște păscari cari prindeau peşte l-au văzut și l-au 
crescut printre copiii lor;da copiii îi tot ziceau „găsitul”. El, într-o zi, 
s-a dus la tatăl său și l-a întrebat de ce îi zic aga numai lui. Tatăl 
său i-a spus. — „Dacă-i aşa şi eu nu sînt a d-tale, nici nu trebuie să 
şed la casa d-tale, mă duc în lume” ; ș-a luat rămas bun de la toți şi 
s-a dus. 

A ajuns el în tîrgul acela unde era mă-sa. S-a cunoscut cu dînsa şi 
a luat-o, s-au însurat amîndoi. După o vreme, îl începe ea a întreba 
din ce neam e; el îi spune tot ce a știut. O întreabă şi el pe dînsa 
despre traiul ei și ea iarăși îi spune, pănă s-au cunoscut. El, cum a 
auzit, s-a pornit înapoi la omul cela ce l-a găsit, ca să-l ducă undeva 
să-şi ispăşească pacatele. 

Omul l-a dus într-o pădure, acolo era o chilie, l-a închis înlăuntru 
şi cheia a zis el ca s-o arunce în mare, ca să nu-l mai scoată nimene 
de acolo. Așa a şezut el acolo 40 de ani. La 40 de ani, așa au început 
a trage toate clopotele singur de sine pe la toate bisericile, zi şi 
noapte, că le-a venit în minte preoţilor să-l caute pe acela unde-i. Au 
mers la pascari, el a mers cu dînșii şi le-a aratat, dar cheia a spus 
că-i în mare. Au făcut altă cheie şi au deschis și l-au găsit pe dînsul 
stînd la masă și scriind ca un sfînt. 

L-au luat şi l-au dus din biserică în biserică, da el n-a vrut să 
între; tocmai la o biserică într-un loc, cînd l-au dus, numai a pășit 
cu piciorul pragul şi s-a lipit în părete cu totul ş-a ramas acolo 
chipul său, unde stă pănă în ziua de astăzi; îl cheamă Sfîntul 
Grigore. 


(Despre acelaşi om păcătos să spune că cineva i-a pus o lacată în 
spinare şi el atîta a umblat, pănă ce singură lacata s-a deschis şi a 
căzut.) Catrina Beicu, Mihalcea 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 571 


$ 3. Copiii pe ceea lume 
Preacuminte Solomon 


Preacuminte Solomon a pus un ficior din casă s-o calce pe mă-sa 
pe picior, cînd îi va da de spalat, spuindu-i că el îi va da atîția 
galbeni, cîte palme va căpăta. Împărăteasa i-a dat două palme şi 
Solomon i-a dat doi galbeni. A doua zi, iar a călcat-o ş-a capatat 
numai o palmă, iar a treia zi, l-a întrebat de ce o calcă pe picior. El 
a spus că o iubeşte şi a ramas ca să vie noaptea la ea. Solomon s-a 
îmbrăcat în straiele ficiorului şi s-a dus el în locul lui — spuindu-i 
că: n-a avut dreptate să cîntărească mintea femeiei cu ce e mai rău? 
Aflînd mă-sa, l-a blastamat ca să se ducă în iad şi-n tartar. El a 
mers ş-a cerut la preot să-i deie sfintele daruri într-un șipușor şi 
fuior de la cruce, de cel ce împleteşte Maica Domnului cu fetele 
fecioare, de face mrejă;ş-a mers în iad. Diavolii nu se puteau apropia 
de dînsul, că avea la el sfintele daruri. S-apucă acolo să măsoare 
de-o mănăstire. Vin diavolii. „Ce faci acolo?” „Iaca ce fac, vrau să fac 
o biserică. Aice are să fie altariu!...” (şi face cruce pe pămînt). Du-te 
de aice; ce să-ți dăm să te duci?” „Aduceţi-mi pe Scaraoschi al vostru 
din tartar să vorbesc eu cu dînsul ce să-mi dea.” I l-au adus și i-a zis 
că, dacă i-a da toate sufletele moşilor și strămoşilor lui, păr la al 
9-lea neam, el le-a da pace, de nu, nu. Scaraoschi n-a prea vrut, dar 
n-a avut ce să facă. Preacuminte Solomon a sucit o șfară lungă, 
lungă din cînepa ceea şi i-a dat drumul în tartar ş-a scos tot neamul 
lui, ba și alți mulți s-au prins; iată că se prinde şi o babă. Plivise 
odată stratul şi aruncase cu buruienile o ceapă peste gard etc. 
Preminte Solomon ş-a scos sufletele afară din iad şi le-a dat drumul 
la odihna cea de veci, în sînul lui Dumnezeu; ş-apoi s-a întors la 
împărăţia mîne-sa, de s-a făcut vacari, şi mă-sa a pus să umble cu 
plugul, să-l găsească. Ileana Puricioaia, Botoșani 


* 


Omul e tare bine să aibă copii, că dacă n-are copii, are pacate; că 
Dumnezeu, cînd se duce pe ceea lume, îl întreabă: „Cine nu te-a 
? $: > 
lăsat să dormi, cînd îți era somnul mai dulce? Cine nu te-a lăsat să 
mănînci? Cine te-a supărat? ” Şi dacă n-ai avut suparare cu copiii 
pe asta lume și n-ai năcăjit, ai pacate şi trebuie să năcăjești acolo 
numaidecît. 


Da copilul, dacă îl ai, te scoate pe ceea lume de la pedeapsă; cum 
a vrut s-o scoată ficiorul său pe baba cea din iad. 
Dumitru Grigorașciuc, Mahala 
Cine are copii morți, e tare bine; că se pun pe lîngă Dumnezeu și 
se roagă să ierte părinţilor din pacate. 


Dar de ai copii morţi şi nu le-ai purtat parastasele, nu pot nimic 
să-ți ajute, că stau opriți. 


Copilul de suflet nu-i nici de o samă; parcă el pe ceea lume îţi 
scoate sufletul de la belea? El numai cît pe jumătate e al omului și 


572 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


tot la părinţii lui se duce. Adică cum de-o pildă: să fie sufletul în iad, 
apoi acel care l-ai luat, dacă a murit mititel, ori copii de aceluia, 
care-s morți şi-s îngeri, pe ceea lume te scoate numai pănă la jumă- 
tate şi-ţi dă drumul înapoi în iad și se duce la părinţii lui. Atunci 
Maica Domnului îşi întoarce spatele plîngînd; că sufletul acela, 
pace, mai mult nu-l scoate nime de acolo; de are omul însă copii, 
nepoți, strănepoţi, de ai lui, tot îl ajută; dar de la cel de suflet nu 
mai are parte. Ion David, Botoșani 


Oamenii care n-au copii să silesc să aibă cît mai mulți fini, — și 
mai ales care copil moare îndată după botez, acela-i înger şi-i ajută 
nănașului pe ceea lume. 


Părinţii copilului, dacă nu dau nănașului colaci şi lumînare, 
pentru cît i-au botezat, copilul acela pe ceea lume nu e al părinţilor, 
e al nănaşului. Cînd moare omul — acolo e întuneric —, finii îi iese 
înainte cu lumînări, — le fac la nănași slujba ce le-au făcut-o şi lor 
aici. 

Care n-are copii, pe ceea lume, înoată pe o scîndură, pe apă. 

Maranda Andronic, Botoșani 


Baba în rai 


O femeie a avut 7 barbaţi şi 7 rînduri de copii, dar şi mare noroc 
la avere. Pe toți copiii i-a pus la cale, ba şi pe slugile şi copiii slugilor 
ei. Făcuse un sat de oameni şi la toţi le dăduse vite, le făcuse 
gospodării. La urmă, fiind bătrînă şi gîndind că de măritat nu s-a 
mai putea mărita, — pentru ce să muncească? Hai că ea se duce la rai! 

Copiii o roagă... Ea nici nu vrea să ştie. Îşi ia ramas bun și le 
spune că, dacă n-a veni pănă într-un an, mai mult să n-o aştepte. 

Merge în grajdi între cai şi zice: „Cai, căişorii mei, care vra să 
meargă cu mine în lume?” lată că o iapă balaie se apropie şi pune 
botul pe umărul ei. — „Tu, bălăucă, vrai să mergi cu mine? Bine, zice 
baba, hai!” Se suie baba calare şi pornește. 

Tocmai la un an, ajunge sub un deal; sus era raiul — şi Domnul 
Hristos, cu Sf. Petrea şi Sf. Neculai, se jucau cu mingea; iacă o 
zăreşte Sf. Petru pe babă şi vine la ea — „Stăi, babă, nu te sui, că 
aicea-i raiul!” — „Da tu cine eşti?” îl întreabă baba răstit. — „Sînt Sf. 
Petru!” 


„Dacă eşti Sf. Petre, 
Bate-te-n dos cu pietre! 
— Hai, balaie, la rai!” 


Şi porneşte mai departe. 


Vine Sf. Petru şi spune la ceilalţi. Merge Sf. Neculai. Și pe el îl 
întreabă baba cine-i. El îi spune: „Sînt Sf. Neculai!” 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 573 


„Dacă ești Sf. Neculai, 
Bate-n dos c-un mai! 
— Hai, balaie, la rai!” 

Merge Domnul Hristos. „Ce cauţi, babă, pe aice şi ce te vîri în 
rai? D-apoi nu ştii c-ai avut 7 barbaţi?” — „Da cine eşti tu, că știi așa 
de bine?” — „Sînt Dumnezeu!” 

„Tu, Doamne, i-ai dat, 
Tu i-ai luat, 

În tine i-ai bagat! 

— Hai, balaie, la rai!” 

Vine şi Dumnezeu rîzînd şi spune: „Deschide-i, Petre, porţile, că 
nu scăpăm de babă; şi apoi, nu a fost ea așa de rea, ş-a cîştigat: 
copiii şi casa ş-a pus la cale și pe o mulțime de oameni i-a miluit şi 
i-a fericit, ş-a cîştigat raiul, las-o să între...” Şi tot a întrat baba în 
rai! Tasiluţa Nastasi, Siret 


Să ştie proverbul: „Se vîră ca baba în rai!” 


* 


Omul cu copii mulți 


Erau doi fraţi, unul sarac și cu o mulțime de copii, iar altul bogat 
şi fără copii. Cel sarac se văicăra că n-are cu ce-i hrăni, da cel bogat 
a zis: „Ba eu să am şi o sută, tot aşi avea cu ce să-i hrănesc.” Cînd 
merge acasă, femeia îi făcuse o sută de copii; omul de spaimă a 
început a alerga ca un nebun, iar necuratul, din ceasul acela, a 
început a-l chinui fel de fel; dar el tot zicea: „Trupul meu să păti- 
mască, iar sufletul meu cu Domnul să se logodească.” După mult 
chin, Dumnezeu s-a milostivit şi l-a luat în cer. 

Femeia, de la o vreme, sărăcise şi nu mai avea cu ce hrăni copiii; 
ce să facă cu dînşșii? I-a trimis la slujbă pe cîte o oaie pe an. Cînd s-a 
împlinit anul, a avut 100 de oi. Al doilea an, pe cîte un vițel şi cînd 
s-a împlinit anul, a avut 100 de viței. Pe urmă, pe vaci, aşa că se 
îmbogăţise. 

Cînd au crescut mari, toți copiii s-au pus la cale, numai cel mare 
n-a vrut să se însoare, a zis că el se duce să-l caute pe tatăl său. Ş-a 
luat un cal şi a pornit. Pe drum, care încotro îmbla să-i cumpere 
calul, dar el nu l-a dat. Întălneşte pe Sf. Ioan și-l întreabă or de nu 
ştie să-i spuie unde l-ar găsi? Sf. loan îl trimite la Sf. Luni, dar nici 
ea nu ştia, l-a trimis la Sf. Mercure, Sf. Mercure — la Sf. Vinere şi Sf. 
Vinere — la Sf. Duminică. Sf.Duminică l-a îndreptat ca să meargă în 
rai să-l caute şi i-a dat un galbăn să-şi cumpere bolduri să-şi bage 
lui şi calului în cap, cînd va da în apropierea raiului, că are să-l bată 
somnul, de mirosul florilor şi de versul păserilor, şi i-a mai zis să nu 
vorbească cu nime. El a făcut toate așa cum l-a învățat și în rai l-a 
găsit pe tatăl său. L-a adus acasă şi cu toţii s-au bucurat. 

Tasiluţa Nastase, Siret 


574 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Soldatul. Talpa iadului 


Era o babă aşa de rea — mama tuturor babelor istora, la începutul 
lumei — și făcea atîtea răutăţi, făcea pe femei să să dragostească cu 
alții — şi cîte, că dracii, de rea ce era, au luat-o și au pus-o talpă la 
iad și au urzit iadul pe dînsa. 

Moare un soldat şi merge la rai — că la ruşi, soldatul dacă moare 
e sfint; Sf. Petru îl primeşte. El, cum întră, începe a întreba: „Votchi 
e?” — „Nu-i! — „Kiukiunu e?” — „Nu-i!” — „Hazaina e?” — „Nu-i!” — 
„Apoi dar, nazat, nu-i de mine aice!” 

Se duce la iad şi dracii îi deschid poarta. — „Votchi e?” — „Este.” — 
„Kiukiunu e?” — „Este.” — „Hazaina e?” — „Este.” — „Dobri, e de mine 
aice.” Stă el acolo şi se uită: — „Ce pacate, zice el, liude e, a ţerca 
nema?” (oameni sînt, da biserică nu-i). Se apucă şi începe a plănui 
cu sabia de biserică. 

Dracii nu se puteau apropia de dînsul, că era sfînt, cînd îi croia 
cu sabia !... Se duc la cel mai mare ca să-l întrebe ce-i de făcut. — „Nu 
ştiu nici eu, zice dracul cel mai mare, da duceţi-vă la baba ceea care 
ține talpa la iad şi să-i ziceţi că, dacă v-a învața ce să faceți, îi veți 
da drumul. Dacă n-a şti nici ea, apoi pace!” 

Merg ei şi-i spun şi baba le zice: „Mai întăi, daţi-mi drumul şi 
lasă dacă nu vi-l scot eu de aice.” I-au dat drumul. — „Aveţi o dara- 
pană?” — „Avem.” — „Daţi-o încoace!” Ia baba darabana, o pune după 
gît şi începe a bate de război. Da rusul lasă toate, apucă iute pușca 
şi sabia: „Bătălia! Deschideţi-mi mai degrabă uşa! — a început a 
striga — Bătălia!” şi la fugă. Aşa a rămas iadul fără biserică, de, 
altfel, pe toți îi alunga. Gheorghe Postolachi, Bagiurea 

* 


„Ce tălpoi e acesta?” se zice despre babele rele. 


Deputatul satului 
Ţine talpa iadului. 


Talpa iadului e afundul cel mai adînc al nenorocirei sufletului. 


Că eu nu mi-am căştigat 
Să fiu talpă că la iad... Broscăuţi 


$ 4. Pe ceea lume 


Despre ceea lume și cum e acolo, povestesc acei ce au leșinat, de 
regulă, istorii auzite de ei din bătrîni, despre rai şi despre tartar. 

Un tînăr roşişan, fiind bolnav, a leșinat şi sufletul său a văzut 
următoarele pe ceea lume: 

Mai întăi, i s-a părut că a mers la biserica din Bobeşti şi, din 
biserică, s-a trezit la poalele unui munte de steclă, pe al cărui vîrv 
era mușchi şi verdeață, dar el nu se putea sui. A împreunat mînile 
să se roage la Dumnezeu și îndată i s-a făcut înainte o scară de aur, 
pe amîndouă părţile cu lumînări și îngerul l-a luat de mînă și i-a 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 575 


s: „Suie-te !”” Sus, deasupra muntelui, erau numai cît flori şi rînduri 
de pomi. „Ai să mergi cu mine să- +i arăt toate, îi zise îngerul, dar 
cată să nu cumva să te uiţi înapoi.” > În calea lor, videau nişte mese 
întinse şi oameni stînd la mese, dar nu mîncau. — „De ce nu mănîncă 
oamenii aceștia?” a întrebat băiatul. Îngerul l-a dus şi l-a pus la o 
masă şi i-a zis: „Mănîncă tu, dacă poţi!” dar n-a putut nici el mînca. 
Pe deasupra lor, îmbla Domnul Hristos într-o trăsură cu niște cai; 
mergea de la răsărit spre asfinţit, blagoslovind cu crucea în mîni 
împrejur şi lumina ca soarele. 

Îngerul îl duse mai departe şi el văzu un bătrîn îmbracat cu o 
mulțime de straie, stînd sub un copac cu chidie pe el, iar împrejurul 
lui era pămîntul îngheţat. „Cine-i acesta?” întrebă băiatul. — „Moş- 
neagul acesta e iarna, zice îngerul, şi cînd își scutură el straiele, 
atunci cade omătul pe pămînt.” Merseră mai departe şi văzu o femeie 
îmbracată şi încălţată stînd pe o bucată rotundă de pămînt, cu o 
dungă de iarbă verde, iar alta încă neînverzită şi printre dungi apă 
şi glod; întreabă și despre aceasta pe înger şi-i spuse că e primăvara. 
De cealaltă parte de iarnă, sta toamna: iară o femeie îmbracată și în 
jurul ei stăteau copaci cu frunzile căzute şi poame, iar alături de 
primăvară şedea vara, o fată tînără și frumoasă, numai în cameșă şi 
şezînd între flori, pomi cu vişine, cireşe etc. Şi de toate pînile cîte 
sînt se videau pîlcuri ici-colea, pe lîngă ea. 

Băiatul, cît mergea, în stînga nici nu se uita, acolo era întuneric, 
pîclă, glod; într-acolo era iadul. De aici îl duse îngerul într-o casă; 
acolo veni Dumnezeu şi-i arătă patru uși, pe cari îi zise că să nu le 
deschidă, dar Dumnezeu s-a dus și el a deschis ușa întăi. Înlăuntru, 
a văzut niște femei arzînd pănă la brîu în foc, iar de sus le curgea 
smoală aprinsă pe cap. A deschis altă ușă și a văzut preoți spînzurați 
de degetul cel mare, de niște cîrlige, şi arzând î în foc. În altă despăr- 
țitură, a văzut pe un uncheș al lui, arzând. În fine, veni Dumnezeu 
şi-i spuse să iasă de acolo, că el nu e scris în cartea sa, între cei 
morți. 

De aici, băiatul a plecat gonit de niște catane; la un pod, catanele 
aceste i-au tăiat capul. El a luat capul în mînă și, fugind, şi l-a lipit 
singur de trup, dar catanele, după dînsul. Băiatul le spuse să vie la 
mă-sa acasă, că le va da pîne caldă cu lapte acru. El fugi înainte 
acasă şi se ascunse sub pat, îşi făcu o bortă prin părete afară şi spuse 
mîne-sa să puie la pivniţă cruce şi cînd vor veni catanele, el va fugi 
pe acolo şi se va ascunde în pivniţă; iar ea să le spuie că a murit. — 
Le-a pus dinainte pîne şi lapte, — ei au mîncat şi s-au dus. 

Aceștia ce să zădăreau cu dînsul erau dracii. Cînd a ieșit din 
pivniță, s-a şi trezit şi a cerut mîncare şi, treptat, treptat, s-a 
însănătoşat. Alexandru Pradanciuc, Roșa 


O femeie odată a fost murit şi cum o scalda, a înviat ş-a strigat: 
„Daţi-mi răpede o ulcică de borş să beau, căci m-a luat un om de mînă 
şi m-a dus la o uşă roșă ca focul, prin care se vedea o toloacă mare 
plină de oameni, ce strigau necontenit borş să le dea, ş-acolo nu-i 
nimic de mîncat, decît paingăni mari și viermi, şi ei după aceia se 


576 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


alungă să-i prindă.” Păn' ce-au adus borşul, femeia a murit înapoi. Și 
de atunci femeile în Roşa, cum umplu borş, dau mai întăi de pomană. 


O femeie a fost moartă trei zile şi a văzut cum e în iad. Stau trei 
rînduri de morți în șir ca catanele, două rînduri nu vorbesc, da cei al 
treilea vorbesc. Aproape de dînşii este un stîlp de fier cu o curbă, pe 
care dacă o învîrteşti, sar scîntei şi atunci cei care nu vorbesc aşa 
ţipă! 


Cei ce fură bostanul, îl cară ca un glonte de fer greu pe un munte 
ascuţit ca o piramidă şi cînd îl pun în vîrv, trebuie să cadă iar jos, şi 
apoi omul iar îl rădică şi așa păn' în veci. 


Cel care spune minciuni stă cu faţa în sus şi un şerpe de pe o 
răchită îi tot picură venin în gură. 


Cel ce opreşte apa din fîntînă, se fac lanţuri din intestinele lui. 


Iar la uşi a văzut, ca zăvor, un picior de om, din pricină că a lovit 
cu piciorul dobitoacele; e tare pacat a lovi dobitocul cu piciorul. 


Şi a mai văzut multe altele, dar n-avea voie să spuie. 


Care om pe lumea asta n-a zăcut, pe ceea lume este o casă închisă 
şi toți aceia stau pe pămîntul gol, numai în piele, cu capul la prag şi 
picioarele la masă, şi un copil de pe masă rumăn şi frumos, în pielea 
goală, caută spre dînșii. 


Omul aice trăieşte, să facă bine întruna, căci: „bine faci, bine 
găseşti”. Noi aice astăzi sîntem şi mîne nu; asta e lume împrumutată. 


Pe judecătorii cei mincinoși şi care judecă strîmb, îi trag pe roată 
de foc. 


De mîncare nu-i pacat să furi, dacă ţi-i foame sau dacă dai şi 
altuia sarac, căci omul, dacă n-ar mînca, ar muri. Numai cît omul 
totdeauna cînd dă de pomană un lucru ce nu e al său, poate i-a dat 
cineva, să dea cu mîna dreaptă, iar pe cea stîngă s-o ascundă la 
spate, căci mîna cea stîngă e a necuratului și-l spune pe om că n-a 
dat al său, ș-atunci necuratul îi bagă degetele în ochi şi-l orbește, nu 
destul e acolo întuneric! 


Straie e pacat a fura; — pe ceea lume straiele sunt răni mari, i să 
fac pe trup; — sau care a furat bani, duce saci grei cu bani în spate. 


Care-i zgîrcit pe lumea asta, numai molii şi rugina fierului îi stă 
înaintea lui şi lui i se pare că-i aur şi argint. Aceea e camara celui 
bogat, căci el a strîns în camara sa pe lumea asta de toate cele, dar 
la nime n-a dat din ele. 


Care zice că nu i-ai dat mîncare, pe ceea lume totdeauna e flă- 
mâînd - dracii îl duc la iad și el totdeauna spune că i-i foame. E pacat 
să zici că eşti flămînd, cînd ț-a dat cineva - să zici că eşti sătul - căci 
atunci se depărtează diavolul de om. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 577 


Zice că, cum e primăvara de frumoasă pe lumea asta, aşa e 
întruna pe ceea lume. 


Dreptatea stă în rai, aşa grasă şi frumoasă — și diavolii o trag cu 
trei pietre de moară la iad şi nu pot s-o urnească. 


Cît e ceriul de nant, aşa-i iadul de 3 ori de adînc în fundul 
pămîntului ; cel ce a făcut să-i cadă părul altuia, de 3 ori e slobozit 
din ceri, de păr, în fundul iadului. 


Care lucrează sărbătoarea şi duminica, sufletele acelora se 
macină prin trei pietre de moară; sînt trei mori ce umblă ca vîntul, 
şi un om tot dă neîntrerupt cu mîna, de sîmbătă la miezul nopței, 
pănă duminică la miezul nopței și morile umblă şi macină făină din 
suflete, în foc. 


Cine aduce duminica vreascuri, lemne, acela tot umblă cu dînsele 
în spate într-o groapă mare — şi dacă se mai pocăieşte, iese pe un 
cîmp negru şi umblă cu dînsele ziua și noaptea şi nu mai are hodină. 


Dacă dormi în timpul cînd e slujbă la biserică, pe ceea lume dracii 

te apasă cu o furcă de fier în piept şi te pun pe raghilă de fier. 
Broscăuți. 

Rîşnița de propeşte cineva pe lumea asta, îi e greu pe piept. 


Care ară hotarul altuia, îl pun dracii la plug și-l bat. 


Care ascultă sub fereştile altuia, îl trag dracii cu lanţuri de urechi 
şi-l bat în cap cu ghigi de fier. 


Niciodată pe nime să nu blăstămi, căci în caldarea în care fierb 
sufletele, cel ce a blastamat întră în fund şi cel blastamat iese 
deasupra. 


Acolo în iad, sînt o mulțime de cuptoare de fier, cît casele de mari, 
în care ard cei păcătoşi, iar dracii îi împung cu frigări de fier şi-i 
întorc cu cociorve. 


(În Mihalcea se spune o vorbă: „Ce te mai învîrteşti ca Marcu în 
iad!”) Toate de la Maranda Andronic, Roșa 


* 


Diavolul şede în iad, legat jos; iar de acolo păn' la Dumnezeu sînt 
24 de vămi cu lăcăţi şi în ele arde foc. Sufletul pornește de la iad în 
sus, prin vămile acelea, şi arde prin toate focurile pănă cînd ajunge 
sus la Dumnezeu, — atunci e alb, curat de pacate, din ceea ce-a fost 
negru. 


La Dumnezeu cînd ajunge în ceri, este un cîne negru, mare, flocos, 
la picioarele lui Dumnezeu — şi dacă poate sufletul e cu gînd rău 
asupra lui Dumnezeu, gîndeşte: „Bine că am scapat, nu-mi mai pasă 
mie de tine!”, atunci cînele cela îl ia şi-l trînteşte de sus în fundul 
iadului şi acolo rămîne pe veci. Care e bun merge de-a dreapta 
Domnului. În stînga în jos, mai sînt căţei mititei. 


578 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


In ceri la Dumnezeu, stau fetele de-o parte, pe un cîmp de flori, 
ficiorii peste carare de alta, bătrînii stau de altă parte, ca hribii, 
fiecare stă la cei de vîrsta lor. De la aceeași 


Pe ceea lume, este lîngă rai un cîmp, o apă ca răciturile, se 
numeşte „Drumul Idiilor”, şi care nu-i păcătos se ţine deasupra şi 
trece, iar care e păcătos se cufundă şi merge în fund în iad. Odată, a 
mers un om de-al nostru la rai și zice că a trecut, nu s-a cufundat. 
Raiul e pe pămînt; de ce, la Moşi, dai de jos de pomană, pui pe 
pămînt?! Maria Bărbieriu, Botoșani 


Zice că sufletul merge sub noi, în pămînt, pămîntul se deschide şi 
merge pe ceea lume; acolo se află şi Dumnezeu. 

Agafia Popovici, Mihalcea 

La rai sînt punți: punţile raiului; şi care are punte trece, care nu, 

nu. Care dă de pomană are punte de trecut; și de are multe 

„bodaproste”, bodaprostele îl tot rădică în sus şi-l trec. Botoșani 


La rai cînd merg, trebuie să treacă peste iad. — S-a văzut puntea 
ce o pun la mort, pînza. 


Sufletul, cînd merge, trece peste o punte unsă cu untdelemn, ca 
să lunece, de aceea are omul unghii la mîini și la picioare, să se poată 
ţinea. 


Cel ce cade sub punte e căzut; de acolo, îl scot neamurile cu 
parastasele şi dacă îi fac pomenire. Acolo se curățe sufletul trecînd 
de 100 de ori prin foc şi prin apă şi cînd e curat, trece pe o punte de 
aur şi tot ne trebuiesc unghii să ne ţinem. Şi după ce se va sfîrşi 
lumea şi va fi judecata, pe care îi va da Dumnezeu în iad, după ce să 
vor curăţi, iar se vor duce la rai. Numai acei care nu vor fi curați şi 
nu vor putea să iasă, îi va scoate Maica Domnului cu fuiorul de la 
Bobotează. Cei păcătoşi, de grei ce sînt de pacate, li se rupe aţa și 
cad înapoi — ş-aceia nu-i va putea scoate nime, pe vecii vecilor vor 
rămînea în fundurile iadului. 


Cine se roagă cu credință la Maica Domnului în viață, Maica 
Domnului, pe ceea lume, îl ia de mînă și-l trece pe puntea din iad. 
Dumitru Volcinschi, Ropcea 


* 


În Mihalcea, cînd fac femeile pîne, după ce o scot, pun lemne în 
cuptor, căci zic că lemnele celea se fac punte pe ceea lume; — acolo, 
undeva este o apă, să aibă punte, să poată trece sufletul. Alţii spun 
că puntea e peste focul ce-l va trece pe ceea lume, căci sufletul, după 
ce iese, trebuie să meargă şi pe la rai, şi pe la iad, să vadă cum e, îl 
duce îngerul și-i arată. Care merge la rai trebuie să treacă peste iad, 
unde arde focul cel mare și dacă s-a pus punte, poate trece, dacă nu, 
rămîne la iad. Lemne în cuptor se pun mai multe, pentru mai multe 
persoane şi dacă femeia trăiește rău cu barbatul, lui nu-i pune, îl 
lasă să rămîie la iad. De la d-na Maria Reus 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 579 


Frunză verde de doi scai, 

Sufletul e dus la rai, 

Să uită pe-o crăpătură: 

La mijlocul raiului, 

Este-o masă rotilată, 

De îngeri înconjurată. 

Da un înger l-a zărit 

Şi-nainte i-a ieşit. 

Of, suflete năcăjite, 

Nu-i aicea locul tău, 

Locul tău este la iad, 

C-acolo ț-ai căștigat. 

El la iad că a plecat, 

Iadul i l-au descuiat. 

Inainte i-au ieșit: 

Cinci de mînuri îl trăgea, 

Cinci de spate-l împingea, 

Cei mai mulți loc îi făcea, 

Bici de piele împletea, 

Cei mai mulţi pat îi gătea, 

Cunună de spini i-au pus, 

Hîrb de foc la cap i-au pus 

Şi cu biciul l-au bătut 

Şi crunt sînge l-a umplut. 
Ilișești 


* 


Frunză verde lemn domnesc, 
Merg pe drum, mă tînguiesc, 
Cum în lume să trăiesc, 

De pacat să mă feresc, 

C-am auzit din bătrîni 

Că-i rău trai pe ceea lume. 


La curţile lui David, 

Este-un scaun aurit, 

Ş-or aşterne mesele 

Ş-or deschide cărțile 

Ş-or ceti pacatele. 

Ş-or vîna, ş-or trîmbiţa, 

Vii şi morți vor aduna, 

Şi cei drepţi s-or bucura, 

Da cei strîmbi s-or spăimînta. 

Da Arhangelu-a cuvînta: 

„Păcătoşi, nu vă spăriaţi, 

Că Dumnezeu v-a judeca, 

Şi de-ţi avea voi noroc 

Să vă trăiască neamurile, 

Să postească posturile 

Şi să ţie vinerile, 

V-or ierta pacatele. 

Numai cel ce suduie crucea 

Să moară de plumbul puștei. 

Da acel ce pre..... 

La judecată nu este.” 

Anii trec, viața-mi scurtează 

Ochii-mi plîng şi lăcrămează. 

Anii trec într-o minută, 

Ian vezi viața cum să scurtă, 

Ian vezi zilele cum trec, 

Noaptea făr' de somn pitrec. 

C-aşa-i viaţa omului, 

Ca şi floarea pomului: 

Dimineaţa înflorește, 

Peste zi se vestezește, 

Da încă sara putrizește. 
Mahala 


(Cîntece despre ceea lume a se vedea la colinde de Crăciun.) 


Gura iadului e acolo pe unde aruncă munţii foc. 


I. Pisarciuc, Roșa 


* 


Sînt unii oameni așa de păcătoşi, că nu-i primește pămîntul, cînd 
îi îngroapă, îi aruncă afară. Cînd pe cineva îl blastămi, zici: „Nu l-ar 
primi pămîntul!” 


Pe suflet, dacă-l întreabă cineva cît a trăit pe asta lume, el zice că 
trei ani,- acele trei zile cît a stat mort aice; acelea i se pare că a fost 
viața lui cea mai fericită. Botoșani 


Cînd moare omul, dacă e racla grea, e sufletul păcătos ori sînt 
sufletele neamurilor lui grele de pacate, care s-au pus pe raclă și-l 


580 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


duc păm la groapă. Cînd se duce sufletul pe ceea lume, mai întăi 
merge la întuneric, la propeală, acolo stă pîn’ ce-i fac cele 7 paras- 
tase, de aceea le duc deodată. Unii spun că sufletul merge într-o 
încăpere cu 24 de odăi închise cu zăvoare; acolo stau mii şi milione 
şi aşteaptă, poate le vor da cineva, să-i scoată. 


Zice că e mare pomană dacă porți parastasele acestea vreunui 
mort, căruia știi că nu i s-au purtat. Cînd sînt parastasele gata, 
uşile se deschid şi sufletele scapă. Atunci se duc şi şed pe un cîmp 
foarte frumos, cu copaci și iarbă verde; în copaci, stau sufletele 
copiilor. 

Pe cîmpul acela, omul vede tot ce a dat. Dea dat o cofă de apă, se 
face o fîntîniţă etc. Acolo sînt cărări şi, pe amîndouă laturile, stau 
blidurile de mîncare ce ş-au dat sau ce li se dă; şi de nu ai dat pe 
nume, sufletele se ghiontesc, se grămădesc. Acolo stau păn' la 
judecată. Botoșani 


Zice că niciodată să nu bănuiești, cînd se varsă pe masă sau jos 
băutura; atuncea sufletele cer — și aceea ce s-a varsat, poate ai uitat 
să dai, e a lor, stă îndată înaintea lor acolo. Atunci să vadă cineva ce 
bucurie mare au şi ce chef fac! Mihalcea 


Cum ne sînt nouă sufletele 


Noi, aicea, nu ştim nimic, sîntem proști, dar dacă moare omul, 
îndată i se arată tot ce e pe lume. Morţii umblă pe pămînt, numai 
noi nu-i videm, în vis numai cât ne întălnim cu dînșii; atunci sufletul 
iese din om şi se întălnește cu sufletele. 

Sufletele care iese din oameni, nouă, aistora care trăim, nu ne 
sînt bune; li-i ciudă, de ce ei au murit şi alţii trăiesc. Pentru ce, 
împrejurul bisericei, noaptea, nu poți merge de 3 ori? Că nu te lasă 
sufletele! Odată, o catană s-a pus ramaşag ş-a mers de două ori, 
cînd a treia oară, l-a săgetat la inimă, l-a năbușşit sîngele ş-a fost 
gata. Sînt de aceia care, cît au trăit, au fost nazdravani, aceia se 
cheamă strigoi — ei nu lasă. Dum. Volcinschi, Ropcea 


Odată, un covali îşi iubea tare femeia, dar murind ea, l-a rugat să 
nu se însoare şi i-a spus să o aşeze în biserică, pe un scaun, cu 
cartea-n mînă. După un timp, covaliului i-a plăcut o fată. Merge el 
la biserică la dînsa ș-o roagă să-i dea voie să se însoare. A doua zi, 
o găsesc pe moartă afară sub păretele bisericei. Au pus-o înapoi, dar 
necontenit o găseau dimineaţa în acelaş loc, deşi el necontenit o 
ruga. A mers singură fata, la miezul nopţei şi a rugat-o să-i dea voie 
s-o ia, căci poartă în pîntece un copil. Auzind aceasta, s-a îndurat şi 
i-a lasat. Pe moartă, au îngropat-o şi nu a mai ieşit. Cernăuţi 


In Molodia, Mahala, mortului nu i să spune „tu”, ci „d-ta”; fie şi 
copilului său, căci zice că atunci el e una cu Dumnezeu. 


x 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 581 


Prietenii 


Au fost doi prieteni. Odată au copilărit, odată au fost în catane, 
acuma făcuse vorbă că odată să se şi însoare. Au mers la niște fete 
ce le plăceau în starostie, au dat de vestiri și, în 2 săptămîni, era să 
le fie nunta. Iată că unul dintr-înşii moare. Rămîne celalalt suparat. 
Sîmbătă sara, au început nunta, i-au pus cununa de berbec la cușmă, 
cînd să să puie la masă, el iese afară şi se duce, fără ca să știe 
nimene, tocmai la mormîntul prietenului lui. Acolo începe a plînge: 
cum toţi se află la nunta lui, numai prietenul său nu. Plăngînd aşa, 
mormîntul s-a deschis şi prietenul a ieşit. „Nu plînge, zice el, că mă 
duc.” Era pe la vro 10 ceasuri. Au venit amîndoi la nuntă, s-au pus 
la masă şi au mîncat — cînd s-au apropiat 12 ceasuri, prietenul i-a 
spus: „De-acuma, tu m-ai adus, tu să mă duci!” L-a dus păr la 
mormînt, acolo înăuntru s-a făcut o odaie şi pe masă era un şip de 
vin şi două pahare. „Am fost eu la tine ş-am băut, vină şi tu puţin la 
mine!” Au întrat amîndoi — şi pahar după pahar au băut tot şipul. 
„De-amu mă duc, că mă vor aștepta cu nunta”, zice mirele. Cînd a 
ieşit afară, avea o barbă pănă la brîu. A alergat cu fuga, dar n-a mai 
găsit locul; erau alți oameni, alte case. A mers la preotul, ş-a rădicat 
cușma din cap — la cușmă avea cununa de mire — a întrebat despre 
ai lui: „Ce vorbeşti, zice preotul, din ei, nici colbul nu le mai găsești, 
de atuncea sînt 300 de ani!” El a ieşit numai cît afară şi vîntul și pe 
dînsul l-a răsipit. Neculai Torschi, Mihalcea 


Mortul recunoscători 


A fost un boieri ş-avea un băiet. Boieriul l-a trimes ca la Viana, să 
înveţe carte. El era așa de cuminte, că în fiecare lună învaţa un clas. 
Intr-un an, le-a gătit pe toate. 

„De-acuma du-te acasă, că n-ai ce mai învăța!” au zis profesorii. 
„Mai găsesc eu ce”, a zis băietul; ş-anceput a învaţa la meşteşuguri. 

A mers la un stoleri — și, în curînd, a deprins totul. Vine un 
împarat acolo şi dă să-i facă un ceasornic, din care, la 12 ceasuri 
cînd va suna, să iasă 12 muzicanți şi să-i cînte. „Noi nu ştim cum să 
facem aceasta”, a zis maistrul. „Ba eu voi face”, a zis băietul. Păn' în 
2 săptămîni, ceasornicul a fost gata. Imparatul i-a plătit o mulţime 
de bani şi i-a zis că, la orşice nevoie, să vie la dînsul, căci îl va ajuta. 

A venit alt împarat ş-a cerut să-i facă o masă cu 12 scaune — şi 
cînd vor sta la masă, să iasă din fiecare scaun un lăutari şi să cînte. 
El a spus că şi aceasta va face şi împaratul i-a plătit bani mulți şi i-a 
spus tot așa, ca să vie la o nevoie la dînsul. 

Un al treilea împarat a venit ş-a cerut pentru fata lui un piano 
care să cînte singur. Și pe acesta l-a făcut; i-a plătit şi i-a făgăduit 
ajutorul său, tot așa. 

Ieşind băietul de la boieri, ş-a luat banii şi s-a făcut negustori. A 
cumpărat fel de fel de mărfuri, a vîndut; dar punîndu-se odată la 


582 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


jucat cărți, a pierdut totul ş-a ramas sarac lipit pămîntului. Ce să 
facă el acum? Ş-a adus aminte de împaratul cu ceasornicul — ş-a 
mers la el. Spuindu-i ce i s-a întîmplat, împaratul i-a cumparat altă 
marfă la loc şi s-a întemeiat din nou. 

Îi mergea foarte bine, dar i-a venit în gînd să vîndă totul şi să 
meargă în alt loc; ş-a luat banii ş-a pornit. Mergînd pe un pod, vede 
o mulțime de oameni, că tot stupesc pe un om spînzurat ce era acolo. 
Prinsese pe un talhari și-l spînzurase şi acuma cei ce păzeau podul 
nu lasau pe nime să treacă, păn' ce nu-l vor stupi. A venit rîndul și 
la negustori. „De ce făceţi rîs de dînsul, a zis el; spuneţi-mi ce vraţi 
şi eu îl voi cumpara.” I-au spus atîta cît avea el. A dat banii — şi pe 
mort l-a îngropat. 

Rămănînd sarac ca dintăi, ş-a adus aminte de împaratul cu scau- 
nele. Mergînd la el, împaratul tare s-a bucurat şi i-a spus că-i va da 
ce va cere. L-a primblat prin toate odăile, numai cît într-o odaie nu 
l-a lasat să între. El a rugat să-l lese ş-acolo. Aice, sta închisă fata 
împaratului cu pianul; avuse amîndoi bataie şi i-o luase. Negustorul 
ceru să-i dea fata și fiindcă împaratul se prinsese cu cuvîntul că-i va 
da ce va cere, i-a dat-o. El a dus-o într-un orășel şi trăiau amîndoi 
foarte greu. 

Îşi aduce aminte de împaratul cu pianul. Spune femeiei sale că 
merge să-şi caute cîştig şi că, în curînd, are să pornească. „Dacă te 
duci, stăi să-ţi cos o basma, cum ştiu eu, să-ți aduci aminte de 
mine.” În cîteva zile basmaua a fost gata. Pe basma era scris numele 
ei, a barbatului ei și a părinţilor ei. 

Mergînd el la împaratul şi zărind împărăteasa basmaua, a leşi- 
nat. În curînd, au aflat că fiica lor e femeia lui și că a scapat-o de la 
robie, pe cînd ei o credeau moartă. Imparatul îndată a poruncit la 
un general să meargă cu ginere-său și c-un escadron de oaste s-o aducă. 

Inturnîndu-se ei, au avut să treacă o apă. Generalul l-a pîndit pe 
negustor cînd era la feresta corăbiei şi l-a aruncat în mare; iar 
prințesei i-a spus ca să nu spuie, căci o omoară; lui îi era dragă şi 
vra s-o ceară la împaratul. 

Negustorul, cînd a căzut în mare, a simţit că cineva l-a luat în 
braţe şi l-a scos la mal. Cînd ş-a venit în fire, acela i-a spus: „Tu ai 
să năcăjeşti cîtva timp, dar apoi tot ai să te cununi cu prințesa şi ai 
să ai un copil; să ştii că pentru binele ce ţ-am făcut, cînd va fi copilul 
de un an, ai să mi-l aduci în locul acesta, aici” — și s-a făcut nevăzut. 

Mergînd el în oraş, n-a mai îndrăznit să meargă împaratul, a 
început a trăi ca vai de dînsul, lucrînd pe la jidani. Prinţesa a spus 
generalului că nu se va marita, păr nu-i va face un palat frumos. 
Palatul a fost gata. Ea a spus că nu se va cununa păr’ ce nu se va 
zugrăvi odaia ei, cum ei îi va plăcea. El a pus fel de fel de zugravi, dar 
ei nici o zugrăveală nu-i plăcea. A mers şi barbatul ei să zugră- 
vească. El a scris pe păreţi istoria lui, iar boiala a turnat-o pe jos. 
Mergînd ea să vadă, i-a plăcut ş-au hotărît nunta. A trimes să aducă 
pe zugrav şi l-a pus la fereduit, de a venit şi el la nuntă. La masă, a 
trebuit să spuie fiecare cîte o poveste ş-a spus și el povestea lui, 
întrebînd ce să cuvine acelui ce omoară. „Să-l legi de coada unui cal 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 583 


şi să-i dai drumul”, a zis generalul. „Apoi dar ț-ai făcut singur jude- 
cata!” Împaratul a poroncit şi l-au legat şi unde i-a picat capul, s-a 
făcut deal etc. iar ei s-au cununat şi în curînd au avut ş ş-un copil. 
Tatăl copilului era tare suparat şi, întrebîndu-l socrul său, i-a spus. 
Au hotărît cu toții că trebuie să-l ducă. 

În ziua hotărită, el a dus copilul. Iată că vede venind spre mal 4 
corăbii. Apropiindu-se, vede pe cel care-l scapase că se coboară. „Mă 
cunoşti cine sînt?” „Nu.” „Eu sînt acela pe care l-ai răscumparat din 
spînzurătoare — şi pentru binele ce mi-ai făcut, ţ-am făcut şi eu 
bine; aceste 4 corăbii ce le vezi sînt pline cu mărfuri, sînt ale tale. 
Ia-ţi și copilul şi trăiţi fericiţi!“ şi zicînd, acestea nu s-a ştiut ce s-a 
făcut. De la Vasile Tanasiuc, Clocucica 


* 


Într-o variantă din Roşa, e începutul astfel: Mergînd un băiet, 
cumpără un spînzurat, apoi pe 3 fete ce arau în plug; — pe una o ia, 
iar cele două merg în ţara lor. Fiind dat el în apă, sufletul îl face 
grădinari la împaratul şi vine la nuntă de spune povestea, căci 
femeia lui a cerut să spuie toţi poveşti. 


* 


Ion Credinciosul 


A fost un boier ș-avea un servitor foarte credincios, îl chema Ion. 
Boieriul s-a dus de-acasă şi i-a lasat totă casa pe mîni, ba i-a lasat 
şi lada cu bani în pastrare, aşa mare încredere avea în el. Rămînînd 
Ion singur, flecăii din sat s-au apucat să facă un bal strașnic, în 
nădejdea lui Ion, ştiind că el le va plăti cheltuielile. Ion nu se da să 
meargă cu ei, păr în cele din urmă s-a lasat înduplecat. Au băut, au 
mîncat, au jucat — cînd la plătit, nu li s-ajungea să plătească 30 de 
galbeni. A mers Ion ş-a scos din lada boieriului ş-a plătit. Vine 
stăpînul său acasă; numără banii şi vede scădere. „Ce-ai făcut cu 
paralele, Ioane?” El îi spune adevarat. „Ce-ai făcut, n-ai făcut bine; 
trebuie să te învăţ minte ca să nu mai faci. Întindeţi- l la scară, zice 
boieriul, şi trageţi-i 30; să se înveţe altă dată minte...” L-au întins 
şi l-au bătut ca pe dînsul... 

La cîtva timp, merge iarăși boieriul de-acasă pe vro lună de zile 
şi iar îi lasă casa şi banii în samă; flecăii satului iar s-apucă de 
făcut bal şi-l smomesc şi pe bietul Ion. De astă dată ia el din casă 
100 de galbeni și plăteşte datoriele benchetului 90, iar 10 i-a ramas 
lui în buzunari. Acuma, stă și se gîndeşte: „De mi-a da boieriul, 
pentru, aceştia, 90 de bețe, sînt mort; mai bine să-mi caut eu de 
ducă.” Închide toate uşile cu cheia şi pune cheile unde ştia boieriul; 
îşi ia schimburile lui şi pornește. 

Merge el, merge, ajunge la o apă, dar neavînd cum să treacă 
dincolo, să pune între tufe pe mal şi se hodineşte. Ba fiind obosit de 
drum, chiar adoarme. Se trezește el într-un huit de glasuri și sare 
repede spăriet în sus, vede o corabie la mal c-o mulțime de oameni 


584 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


şi vro doi veneau spre dînsul. „Cine eşti tu?” îl întreabă aceia. „Sînt 
şi eu un dus din lume.” „Ce slujbă ştii să faci?” „Sînt bucatari.” 
„Vină cu noi, că nouă ne trebuie un bucatari, să ne fii numai cu 
credinţă...” „Bine, mă duc.” L-au luat pe corabie... Aceia erau 61 de 
hoţi, toți fraţi, dintr-un tată ş-o mamă, aveau corabia lor, moşia lor, 
într-un ostrov mare şi nu îndrăznea nime să se apropie de ei. L-au 
dus păn' la curţele lor; aice se aflau de toate bunătăţile, căci ei, cînd 
veneau acasă, cu de toate veneau încarcați. Ion s-a apucat îndată şi 
le-a făcut în grabă bucate; ei au ramas mulțămiţi. A doua zi, i-au 
dat cheile de la cămări, hambare şi ei s-au dus la pradat, cînd vor 
veni, să găsească mîncarea gata. Erau cerbi, căprioare, el le-a făcut 
nişte bucate, că-ţi lingeai degetele; astfel că, venind talharii şi 
găsindu-le pe plac, i-a lasat fiecare cîte un galbăn pe talger. Avea 
acuma 61 de galbeni. 

E] s-a bucurat tare şi s-a gîndit în gîndul lui că bine i-ar merge, 
dacă va fi tot așa; şi bine îi mergea, căci, de cîte ori talharii erau în 
chef bun, niciodată nu lua talgerele deșerte de la ei. 

Iată că face împaratul Roşu o petrecere, care avea să ţie vro 
săptămînă şi-l pofteşte şi pe talhariul cel mai mare la petrecerea 
ceea, să vie pe costul lui. Căpitanul talharilor tare s-a bucurat ș-a 
dat drumul fraților lui pe 2 luni, să se primble prin lume: să boteze, 
să cunune, iar de furat, nimic să nu fure. Au pornit ei cu toţii, a 
ramas numai Ion acasă cu gospodăria, spuindu-i că, dac-ar vedea vro 
litvă rea că vine asupra lui, să se suie în turn şi să plece steagul. 

Acolo la petrecere, împaratul Roș a spus la cei de față, că: care se 
va afla să-i fure pe fata împaratului Alb, îi dă jumătate de împărăție. 

Iată că s-au împlinit cele 2 luni ; ş-au venit cu toţii înapoi acasă. 
Fratele cel mare i-a adunat în jurul lui şi le-a spus despre ce e 
vorba. Să vă duceţi în oraş și să cumparați cele mai frumoase mătă- 
suri şi lucruri femeiești şi să faceţi în corabie 61 de dughene; apoi să 
mergeţi pănă la împărăţia împăratului Alb şi să trageţi corabia în 
dreptul palatului și cine va întra înlăuntru și va vrea să cumpere un 
lucru, voi, pentru marfa de 100 lei, să cereţi 200; dar de va veni 
cineva de la palat, pentru marfă de 100, să cereţi un leu.” 

Au făcut ei toate după porunca fratelui celui mai mare; au ajuns 
cu bine ș-au tras pod de la corabie păn' la mal. Au început a veni 
slugile de prin curte, boieri, a cumpara care de care, căci străbătuse 
vestea în tot palatul, că se capătă totul în dar; pănă ce i-a venit gust 
şi fetei împaratului să cumpere. A întrat într-o dugheană, în a doua, 
a treia, — din ce în ce, lucrurile erau tot mai frumoase; ei au rădicat 
podul şi cînd s-a trezit ea, mergea pe mare. A început a ţipa, dar 
nimic nu i-a ajutat. 

Au dus-o în ostrovul lor. Cel mare tare s-a bucurat cînd a văzut-o, 
a închis-o într-o odaie, a dat drumul pe 3 luni fraţilor să meargă prin 
lume: să boteze şi să cunune, dar nimică să nu fure; şi el a plecat să 
facă contractul cu Roşu-Împarat ș-apoi să-i dea fata. 

Rămîne Ion iarăși singur. Amu-i era și lui urît ;talharii i-au lasat 
cheile să umble prin toate odăile, numai în două odăi să nu între. In 
graba cea mare, căpitanul a fost uitat să spuie lui Ion să deie de 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 585 


mîncare fetei ; el i-a fost lasat ceva de mîncare lîngă dînsa, dar apoi 
s-a gătit. 

Umblînd Ion prin odăi, se gîndeşte: de ce să nu între şi-n acelea 
două? Şi chiar învîrte la o odaie cheia în broască. Cînd întră în- 
lăuntru, ce să vadă... Şedeau trupurile de oameni morți, clit, de jos 
pănă sus, unul peste altul, ca țuhalii la moară. S-a umplut de milă: 
„Săracii de voi, ce zile aţi ajuns!” Iese şi se duce de caută un hiîrleţ, 
merge pe o tolocuţă, deoparte de casă, şi începe a sapa la gropi. A 
numărat cîte trupuri sînt şi a sapat atîtea gropi; apoi l-a dus în spate 
tot cîte pe unul şi i-a îngropat frumos pe toţi, — le-a zis vecinica lor 
pomenire, le-a făcut cruciți de şindilă şi le-a pus la fiecare la cap, 
apoi se dă deoparte şi se uită zicînd: „Nu-i urît țintirimul ista, ba-i 
chiar frumos!” A făcut cruce cu mîna spre cimitir, a zis „Dumnezeu 
să-i odihnească!” şi s-a întors înapoi. Acuma era sara, s-a culcat ş-a 
dormit fără simţire, căci era trudit. 

A doua zi dimineaţă, se scoală el şi după ce-și isprăveşte lucrul, 
îşi aduce aminte că mai are o cheie. In să meargă să caute şi-n ceea 
odaie, să vadă ce-a găsi. 

Intră şi vede o fată în straie foarte frumoase, trîntită la pămînt 
şi parcă gemînd. Aleargă ş-o scoală să-i dea ajutor. Ea a deschis 
ochii şi iar i-a închis, nu putea vorbi. Îndată a înțăles că e moartă de 
foame. A dus-o în braţe păr în odaia lor, i-a turnat rom pe gît, i-a 
dat cîte puţin vin, păn' ce-a început a-și mai veni în fire, i-a pregătit 
degrabă mîncare şi cîte puţin i-a turnat pe gură, pănă ce, la o zi sau 
două, a început a vorbi şi singură a mînca. I-a spus cum au furat-o, 
dar nu ştia ce vrau să facă cu dînsa. „Ştii ce, zice el, eu te voi scapa 
de aice, haide să fugim!” 

La vro săptămînă, cînd era ea destul de tare, a luat el bani cît a 
socotit, ş-au luat merinde de drum şi au pornit. Au mers ei de 
dimineață pănă sara, cînd sara, s-au trezit tot pe loc înapoi la 
palatul talharilor. „Las că mîni vom apuca alt drum.” Se scoală 
des-de-noapte, apucă pe drumul celalalt și merg iar păn” în sară — şi 
iar se trezesc pe locul de unde au pornit. 

Incep a plînge şi a se ruga lui Dumnezeu, se scoală a treia zi 
dimineaţă și pornesc, şi merg cu spori, păn' ce au ajuns noaptea la o 
pădure foarte mare ș-acolo, mai înuntru, au văzut o zare de foc. 
„Doamne, dragă, zise fata, du-te şi te roagă să ne primească, că nu 
mai pot.” 

A mers el înlăuntru, acolo era un bătrîn fioros. „Veniţi!” le-a zis 
el. Au întrat în casă. „La mine cine întră cu zile nu mai scapă.” Dau 
ei să se închine, nu-i lasă. „Eu sînt tatăl celor 61 de talhari, de unde 
veniți voi, eu v-am purtat două zile degeaba și dacă nu era voia mea 
să veniţi aice, şi astă sară ați fi fost la palat înapoi...” Da în cui, 
deasupra capului moşneagului, era o sabie care se mişca întruna, ca 
un ceasornic. Ei au fost încremenit, strînși unul lîngă altul, Ion 
Credinciosul și fata împaratului Alb. Aveţi voi noroc, le zice bătrî- 
nul, că sînt sfădit cu ficiorii mei, şi vrau să le fac şi eu o şotie. 
Culcaţi-vă fără frică şi mîne vă voi trece eu singur apa de ceea 
parte.” Cînd a spus așa, parcă li s-a rădicat un bolovan rece din 


586 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


spate. S-au culcat şi s-au hodinit de drum. A doua zi, moşneagul a 
luat sabia din cui, i-a chemat să meargă după dînsul şi cînd au fost 
la apă, a amenințat în cruce cu sabia. Apa s-a despărţit în două și ei 
au trecut, iar în urma lor să tot împreuna. Au mers păr au ajuns la 
un oraș, au tras la un otel. Moşneagul a cerut să le dea de băut și 
mîncările cele mai scumpe ş-a cheltuit el într-un ceas 7500 de gal- 
beni. „De-amu, duceţi-vă spre răsărit, nu în altă parte, căci vă va 
găsi” — şi s-au despărțit. 

Au mers ei tot spre răsărit, departe, departe, peste oraşe și sate, 
pănă ş-au ales un oraș potrivit, unde să locuiască. Cu banii ce aveau, 
ş-au cumparat o casă ş-o moşie şi s-au apucat de gospodărit. 

Iată că se împlinesc cele 3 luni de concediu ale talharilor și cînd 
vin ei acasă, găsesc tufă! De-amu, altă nu-i de făcut, zice cel mare, 
decît să vă faceți toți cerşitori şi să îmblaţi din sat în sat şi din oraş 
în oraş, pănă-i veți găsi şi îndată să veniţi să-mi spuneţi. Ei au 
îmblat păr’ au dat de dînșii. Tocmeşte cel mare 60 de butnari să 
lucreze 60 de vase, jumatate pentru vin şi jumatate să fie deşerte, 
să între în fiecare jumatate cîte unul din ei şi tocmeşte 60 de care şi 
pornesc tocmai la oraşul unde era Ion și trag tocmai la poarta 
boieriului. Strigă: „Hai la vin bun!” Boieriul vra să cumpere, — gustă: 
„E foarte bun.” Dar fiind noaptea s-a rugat negustorul să-i primească 
cu carele în ogradă. Acela era căpitanul, dar așa schimbat, că nu l-a 
cunoscut. A lasat carele să între; bucuria lor; aşteptau numai să se 
culce cei din casă. Dar iată că se aud dobe bătînd și muzici cîntînd, 
venind din departare şi apropiindu-se repede de casă lui Ion. Ion să 
pusese tocmai atunci în pat. Sare repede şi iese afară. „Oare cine să 
fie, cucoane?” întreabă negustorul. „Eu ştiu cine — să vede că e o 
armată.” Dar armata deschide porțile și întră în ogradă, apoi închide 
la loc. „Buna sara, cucoane.” „Buna sara.” „Ai de băut, că noi avem 
de mîncat.” „Am”, zise Ion. „In să ne dai un sfrediac şi o lumînare, să 
dăm cep.” Şi s-au așezat la fiecare antal cîte 2,3. Au dat cep dintr-o 
parte, a curs vin, dă din cealaltă, nu curge. „Oare ce să fie aice, 
cucoane, ia să desfundăm ş-om vedea.” Pe negustorul de vin îl ţineau 
strîns. Scoate din fiecare cîte unul. „Acuma îi cunoşti cine-s, Ioane ?” 
Ion i-a cunoscut. „Au vrut ei să te căsăpească, dar i-om căsăpi noi.” 
Şi i-a făcut bucăţi, cu sabii, cu topoare, într-o nimică de ceas. „Ei, 
d-le Ioane, da pe noi ne cunoşti cine sîntem?” „Nu. ” „Noi sîntem 
aceia pe care i-ai scos din casa talharilor şi ni-ai îngropat. Bine 
pentru bine! Rămăi sănătos și de-acum să nu ai nici o frică...” şi 
s-au făcut nevăzuțţi... Ion a mers apoi la împaratul Alb cu fata şi a 
fost apoi și împarat. Dumitru Ciocalău, Botoșani 


* 


În o variantă din Mihalcea, ficiorul bucatarului de la împaratul, 
fiind alungat, merge la talhari şi găseşte o fată închisă, nu se ştie a 
cui, cu care face o groapă și îngroapă trupurile moarte. Talharii, 12 
la număr, se vîră într-un singur poloboc etc. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 587 


$ 5. Schimbarea sufletului în vite etc. 
Diavolul și munţii 


Odată, mergea un om noaptea prin munți cu cimpoiul la o nuntă 
şi-l întălneşte necuratul. — „Hai la mine, zice el, și mi-i cînta trei 
zile, că tare bine ţ-oi plăti.” Îl duce în pădure, în niște curți, da în 
casă nu era nimic alta decît un stîlp. Cam pe la miezul nopţii, să 
adună draci cătă frunză şi iarbă și aduc o fată; atîta o joacă, o 
muncesc şi o chinuiesc, pănă au cîntat cucoşii. Omul vra să meargă 
a doua zi acasă, dară nu-l lasă, căci zice că mai are două zile să le 
cînte. I-a dat un cal să-i care lemne, dar să nu zică calului „de”, să-i 
zică „nu”. Omul a mers — și, la un deluţ, a uitat şi a zis „de”. Numai 
ce se face din cal înaintea lui o fată, pe care el o cunoștea, ce murise 
de cîtva timp şi amu cine ştie pentru ce greșală era la draci aici. Şi 
a început ea a-l ruga să spuie la părinți acasă să-i facă praznice şi 
rugăciuni, s-o scoată, spuindu-i că ea e fata ce o năcăjesc dracii 
noaptea. Da pe el l-a învaţat că, dacă va mai cînta două zile, diavolii 
i-or da să-și aleagă din trei grămăzi bani: el tocmai din gramada a 
treia să ia, că aceia-s curaţi. După aceea, s-a făcut iar cal, de a mers 
acasă. 

Omul a făcut așa cum i-a zis ea și a cerut ca să-l ducă cu căruța 
acolo de unde l-a luat. Dracul l-a dus, dar de ciudă că n-a luat banii 
ce-a vrut el, că i-ar fi venit înapoi, — pe unde au mers prin munți, 
toţi munţii i-a rupt în drumul lui; se cunoaşte şi amu locul acela: 
dincolo de Bănila Moldovinească. Andron Dragan, Mihalcea 


Iadul e încolo, în munţi; acolo arde necontenit focul cu cei gre- 
şiţi — cu vornicii, cu boierii — cară dracul pietre cu ei şi ard în foc. 
Mihalcea 
Un băiat s-a fost rătăcit odată noaptea prin pădure şi nu găsea 
drumul să meargă acasă ; vede o lumină și se ia după lumina ceea. 
Ajunge la nişte curți, acolo era un domn ce trăgea din ciubuc; şi 
după lumina de la ciubucul lui a fost venit. ÎI întreabă domnul acela 
ce caută, el îi spune că a rătăcit. — Dacă mi-i sluji un an, eu ţ-oi arata 
drumul acasă, dar altfel nu te mai duci. Eu am un cal şi ai să mergi 
la pădure cu dînsul, dar n-ai să-i zici „hi”, ci „nu” și el are să meargă. 
„Și în căruţă, să pui numai lemne fără păreche și să încarci cât îi 
putea.” Băietul a spus că va sluji. Slujeşte el un an și face toate cum 
i-a spus, cînd amu la sfărșit, se gîndeşte: „Oare de ce mi-a spus el 
mie să fac așa? Anume am să pun lemne păreche şi am să zic la cal 
«hi» să vedem ce va fi.” El a facut aşa şi din cal s-a făcut o fată 
despletită. El s-a spăriat. — „Nu te teme, zice fata, ascultă să-ţi spun 
cine sînt eu. Eram fată mare acasă la părinţi şi au vrut să mă 
mărite după un om, pe care eu nu l-am vrut şi, de ciudă, m-am 
spînzurat. Sufletul meu l-a luat necuratul şi m-a făcut cal şi acuma, 
iată ce fac cu mine! Tu nu m-ai năcăjit tare, m-ai căutat, m-ai 
adapat, pentru aceea am să te învăţ cum să ieși cu bine de aici. 
Stăpînul tău a vra să-ţi dea bani, pentru că l-ai slujit, dar tu să nu 


588 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


primeşti bani, ci să ceri tărîţe de lemne și cărbuni — şi iarăși să nu 
pornești singur pe jos, ci să zici să te ducă el, de unde te-a luat.” 
Dîndu-i tărîțe şi cărbuni, în poala sumanului, din tărîțe s-au făcut 
galbeni, iar din cărbuni, ruble şi a avut avere pe toată viața. 
Mihalcea 
Un om din Cuciur a leșinat ş-a văzut pe o mătușă a lui făcută cal; 
ea s-a rugat la dînsul ca să spuie aice pe lume să nu-i mai deie nimic 
de pomană, căci dacă nu-i dau, dracii o uită şi n-o bat așa de tare, dar 
dacă îi dau, tare o chinuiesc. Maranda Andronic, Roșa 


Credinți 


Ţaranii, de regulă, nu mănîncă carne de vită nici de oaie, ci numai 
de porc. Întrebînd pe un țăran din Horecea de ce nu mănîncă, el 
răspunse: „La ce să mănînc, poate sufletul acel din vită e un moș al 
meu?!” Gh. Plăcintă 


Sufletele pe ceea lume să prefac în oi. 


Sufletul, la 40 de zile după ce-a murit omul, merge pe calea ce să 
află pe ceri: pe Calea Robilor, păr la scaunul lui Dumnezeu -— și 
dacă a făcut bine, Dumnezeu îl trimite pe aceeaşi cale înapoi în 
lume, în alt om, care va fi fericit, iar dacă nu, îl trimete într-un trup 
de om ce să va chinui — şi astfel să părîndă păn' la sfîrşitul lumei, 
tocmai atunci se va alege, cînd va fi judecata cea de apoi. 

Neculai Maftei, Mihalcea 

Omul care e drept, sufletul lui să suie în ceri, dar dacă-i păcătos, 
sufletul lui iese şi se duce într-o găină or într-un cal, într-o vită şi 
acolo stă pănă își sfirşeşte munca. Şi cînd vezi că cade deodată o 
vită, atunci i s-a sfîrşit sufletului aceluia canonul care l-a avut de 
tras şi el trebuie să iasă, să se ducă. 


Odată, mergea o căruţă c-un rabin și eu eram în urmă, zice poves- 
titorul. Se suie caii la deal osteniţi, — în deal au stat, dar rabinul 
merge şi pune mîna pe unul şi zice: „Saracul!” şi-l netezeşte. Cum a 
pus mîna, calul a picat. Rabinul s-a pus în altă căruţă, dar jidanul 
după dînsul: să-i plătească calul! „Tu ești prost, dacă crezi că de 
aceea a picat calul; lui i-a fost pănă atunci să se muncească și sufletul 
s-a dus ş-a scapat; dar de crezi că eu ţi-s vina, na-ți 40 de lei.” 
Jidanul a luat banii şi s-a dus. Dumitru Volcinschi, Ropcea 


Gh. Cozma, din Botoşani, spune că numai jidanii cred că sufletul 
merge în dobitoace. 


Întrebînd pe Dumitru Volcinschi „Ce-i sufletul?” el mă întreabă: 
„Da ce-i trupul?” „Trupul e pămînt.” „Pământul se preface în pămînt, 
din care e făcut, zice el, iar sufletul se duce în vînt, în aer căci 
Dumnezeu a suflat ş-a dat omului duh.” 


Odată, spune povestitorul, mergeam eu cu un jidan și era vînt 
tare, vîjia printre răchiţi. „Ce vînt vîjie printre răchiţile acestea şi 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 589 


cum să clatină!” am zis eu. „Acela gîndești că-i vînt, zice jidanul. 
Cine ştie cîte suflete sînt pe fiecare creangă!” 


Sufletele care sînt rele se duc în vînt, în grindină, în ploaie, pe 
păduri întunecate, ca să nu mai aibă hodină; iar cele bune şed în 
iarbă, în flori în copaci înfloriți lîngă rai — pănă la judecată. 

Gh. Sauciuc, Clocuciuca 

Mătura să n-o calci cu picioarele, să n-o opăreşti cu uncrop, că-i 
pacat. O femeie a aruncat spumă de pe oale pe mătură şi aude din 
mătură: „Valeu!” „Care-i acolo?” — întreabă femeia. „Sînt eu, un 
suflet, m-a pus Dumnezeu să stau în mătură de pedeapsă pănă 
mi-oi face canonul.” 


Sufletul după ce moare, de păcătos, se bagă în mătură, în cuptor, 
de aceea se pun lemne în cuptor, după ce se scoate pînea, ca să aibă 
sufletul pe ce şidea. Se vîră şi stă sub vatră, în drum, în știoalne. 


Odată, un om mergea noaptea şi avea un băț potcovit, vede în 
mijlocul drumului lucind ceva şi dă cu bățul o dată. „Văleu! a 
răspuns de acolo. „Cine ești tu acolo?” „Eu sînt suflet, zice, stau aice 
să mă pocăiesc.” Ana Bulbuc, Mihalcea 


Cînd mergi pe drum și găseşti vro sfară înnodată, s-o deznozi (s-a 
văzut). — Sufletul e o lumină, vezi vol. I, p. 318. 


Sufletele pe ceea lume se prefac în albine, — sufletul se face o 
muscă, un fluture. (Despre şoarec s-a văzut.) 


$ 6. Sfîrșitul lumei. Judecata 


Sufletul, dacă iese din om, nu se duce în iad sau în rai, cum să 
crede, el stă aici pe pămînt, tocmai cînd se vor judeca, au să se ducă 
care unde-i e rînduit. 


Sufletele așa se roagă să mîntuie odată Dumnezeu lumea, să 
meargă fiecare la locul lui,- da noi ne rugăm să nu ne sfărşim. Ele 
stau toate la un loc, acolo unde e sfîrşitul lumei și aşteaptă judecata. 


Pănă la a doua judecată, raiul şi iadul e gol; sufletele stau aice pe 
lume, dar noi nu le videm. Şi raiul, şi iadul sînt pe lumea asta, dar 
tare departe; raiul la răsărit şi iadul la asfinţit. Cînd va fi judecata, 
Sf.Petru va deschide uşa raiului şi sufletele celor buni vor întra, iar 
a celor păcătoşi vor merge în foc, în iad. 


Să fie omul cît de păcătos, dar dacă face pomană şi face bine, ca să 
zică altul „bodaproste” şi dacă 100 de aceia se roagă lui Dumnezeu 
să-i ierte pacatele, Dumnezeu îi iartă şi întră în rai. Da sufletul 
celor răi merge pentru totdeauna în foc; printr-atîtea focuri, cît de 
mari pacate au făcut. 


Dacă ai făcut bine şi ai dat, vezi toate celea pe ceea lume, dar 
de-ai furat și ai făcut rele, vezi relele ce ai făcut pe ceea lume. 


590 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


În iad nu se pun sufletele la carat pietre etc. cum zic, — ar trebui 
să aibă trup — şi trupul putrezeşte, rămîne numai suflarea şi unde 
poate să facă sufletul acestea!? Dănilă Oloinic, Mihalcea 


Sfirșitul lumei are să fie cînd se vor împlini 2000 de ani. Atunci 
dacă ne vom ruga lui Dumnezeu și la Maica Domnului, Maica 
Domnului va cere de la ficiorul ei să ne mai lese păn” la 100 de ani, 
că ea cum n-are putere? N-are şi ea două săptămîni de post? Dar 
amu mulți nu se roagă şi nu postesc! 


Cînd nu se vor mai iubi oamenii și nu se vor suferi unul pe altul, 
atunci şi lumea are să sfîrşească; şi iată că nu e departe: căci frate 
cu frate nu se împacă şi părintele cu copilul se bat şi se judecă. 


Lumea are să se sfărşească cum s-a început: cum s-au luat la 
început copiii lui Adam între dînșii, așa au să se ia şi la sfîrşitul 
lumei. Amu, sfîrşitul lumei nu-i departe, căci se iau neamurile 
aproape. Ion Pisarciuc, Roșa 


La sfîrşitul lumei, copii nu vor fi — şi nici o vietate nu va avea pui. 
Mahala 


Diavolul cel mare tot una întreabă: se mai scriu ouă de Paști, mai 
sînt cărări prin grădini, haturi pe cîmp? Cînd acestea nu vor fi, 
atunci şi el va ieși. 


* 


La sfîrşitul lumei are să iasă scorpia care e legată în fundul mărei 
de Sf. Gheorghe. El s-a fost dus cu calul să-l adăpe şi scorpia ieşind, 
Sf. Gheorghe i-a înfipt sulița în gură, a legat-o ş-a pecetluit-o acolo; 
dar să nu fi fost Sf. Gheorghe, mînca toată lumea 

Maria Sauciuc, Clocucica 


Scorpia a vrut s-o mănînce pe Maica Domnului şi Sf. Gheorghe 
tocmai la al 7-lea hotar a îngropat-o ş-a zis că, cînd vor fi hotarele 
tăiete, atuncea şi ea va ieși și va propi apele. Inainte, hotarele erau 
largi, că puteai să mergi cu carul cu boi, dar amu, de abia maie 
semn — și nu e mult pănă cînd nu vor fi deloc. 


La Suliţă ( districtul Botoşani), se află un balaur, de cînd s-a 
făcut lumea. ( Pe şerpe cîte puncte sînt, de atîţia ani este.) Balaurul 
acela stă într-un deal lung. Gura, pe unde el iese, e zidită şi acolo se 
află pe o piatră o inscripție, — iar lîngă ieşire, este o răchită, care e 
totdeauna verde. În inscripţia ceea spune că balaurul, cînd va fi 
sfîrşitul lumei, se va duce de acolo şi răchita se va usca; — pe aceasta 
să cunoască oamenii că e sfîrşitul lumei. Dealul acela împrejur e 
îngrădit, căci se primejduiesc vitele care pasc pe acolo, se otrăvesc şi 
oamenii ameţesc. Dealul acesta e spre Storeşti. 

De la Ghiţă Vasiliu, finaragiu, Botoșani 


x 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 591 


Bătălia cea de pe urmă 


La sfîrşitul lumei, are să iasă împaratul Constantin cu oastea lui 
(s-a văzut) şi are să bată pe toți împaraţii şi apoi bătălie n-are să mai 
fie. 

Lumea asta încă are să mai fie 100 de ani și apoi i să sfirşeşte 
veleatul, căci, cum are omul timp hotărît de trăit, așa şi lumea. Mai 
întăi, are să fie bătălie așa mare, că s-or împuţina oamenii, pe urmă, 
vor mînca vîrcolacii soarele, că nu s-a mai videa pe lume nicidefel şi 
atunci au să iasă paserile cele cu clonţul de fer, de au să mănînce pe 
oameni. Oamenii s-or ascunde în pămînt, în pivnițe, dar de dînsele 
nu se poate nime ascunde, că ele şi pe sub pămînt vor îmbla. Atunci 
are să deie Dumnezeu ploaie de foc, de are să fie curat şi după ce va 
arde pămîntul, are să se răstoarne şi s-a întruna cu partea cea de 
sub noi deasupra, cu partea cea curată — și atunci Domnul Hristos 
iar va veni pe pămînt, dacă va fi curat, şi va face oameni, tot așa doi 
ca dintăi, să se înmulțească şi să fie lume. 

Dumitru Volcinschi, Ropcea 

La sfărșitul lumei, are să iasă un împarat și acela are să înceapă 
cu bataie de la un capăt al pămîntului pănă la altul şi are să meargă 
tot tăind pănă la stoliță; au să se bată toate limbele, că n-are să 
rămîie decît el și cu cîţiva oameni pe pămînt și atunci au să înceapă 
altă lume, dar de n-a fi el, are să fie foc şi întuneric, — apă n-are să 
fie deloc — şi are să ardă pămîntul. Şi cînd va fi pămîntul curat, s-a 
scoborî Dumnezeu cu scaunul, cu Sf. Petru, cu Maica Domnului şi cu 
sfinții, să judece. Oamenii toți au să învie, i-a învia Domnul Hristos 
cu trupul, aşa cum a înviat Domnul Hristos. Aceea are să fie „a doua 
înviere” şi cari vor fi buni i-a lua Dumnezeu la rai, iar pe cei răi i-a 
da la iad. Da pe pămîntul ista va fi altă lume: cei mititei ca gîzele şi 
tocmai aceea are să fie lume! 

Dumnezeu are să se scoboare pe „aria celor doi fraţi”; că au fost 
doi fraţi, cari trăiau aşa de bine, că ei dintr-o bucăţică mîncau şi 
dintr-un pahar beau. Şi cînd au avut să se despărțească, au împărţit 
toate lucrurile şi nu ştiu ce lucru l-au tăiat în jumătate. Acolo are să 
se scoboare Dumnezeu cu scaunul său, că aice pe pămînt nu-i curat. 

Marghioala Ciobanu, Botoșani 


Valea lui Năsîm. Cei doi fraţi etc. 


Au fost doi fraţi tare cu dreptate unul cătră altul; unul era 
însurat, da unul flecău. Cel neînsurat lucra la cel însurat; într-o zi, 
femeia a chemat pe barbatul său la mîncare şi a rămas celalalt afară 
să păzească pînea, că era îmblătită. Da cel neînsurat a luat vro două 
baniți dintr-a lui şi a pus la frate-său, că zice: „Fratele meu are copii 
şi-i trebuie mai mult decît îmi trebuie mie.” După aceea, a ieșit cel 
însurat din casă şi s-a dus celalalt să mănînce; zice cel însurat singur 
cătră sine: „Mie mi-i mai uşor, că am femeie și căștigăm amîndoi, da 


592 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


el îi singur, n-are cine-i căştiga, stăi că-i voi da de la mine vro două 
baniți mai mult!” — şi i-a dat şi el fratelui său pe furiș. 

Locul acela se chema Valea lui Năsîm şi acolo are să judece 
Dumnezeu lumea, că acolo a fost cu drept şi de aceea are să steie 
acolo lumea la judeţ. Vasile Masloschi, Mahala 


* 


Cînd se va sfărşi lumea, au să iasă doi filozofi să ispitească 
oamenii; unul va fi necuratul şi unul îngerul şi necuratul îi va 
însemna pe a lui cu pecete în frunte. Botoșani 


La sfărşitul lumii are să trimită Dumnezeu doi îngeri frați, dar 
aşa-s ei ca unul. Atunci unul are să trîmbițe de la răsărit şi altul de 
la asfinţit şi au să-l omoare pe Antihrist cu toată puterea lui. Că el 
are să aibă putere aşa mare, că cerul va spinteca şi pămîntul va 
despica. Atunci are să împărățească el 30 de ani, dar anii vor fi ca 
zilele şi apă atunci pe pămînt nu va fi. Gh. Cosma, Botoșani 


Apele se vor preface în steclă, zic unii... 


Apele vor fi de aur, zic alţii; — galbeni şi ruble vor fi prin bălți, 
prin rîuri, dar oamenii nu se vor uita, vor fi lihniţi de foame şi de 
sete. Dumnezeu va trimete şerpi zburători şi paseri cu clonțul de fier 
să-i mănînce şi oamenii vor merge la mormînturi şi vor zice: „Sculaţi 
voi, morților, să întrăm noi, viii!” 


Cînd va fi sfirşitul lumei, numai pe atîta să va cunoaşte că e vara: 
pe frunză şi pe iarbă. Botoșani 


Cînd va fi să se sfirşască lumea, ploaie nu va fi trei ani — şi 
pămîntul va fi ca fierul. Atunci diavolul va umbla cu leşia ce să face 
vinerea şi va adapa oamenii şi-i va însemna cu pecete roşă pe degetul 
cel mezin şi are să steie 32 de ani. Da Sf. Ilie, păr atunci, are să 
ucidă pe toți dracii care sînt pe lume și atunci se va coborî pe pămînt 
cu Samson cel tare, ce ține ceriul pe umere, şi încă cu unul — şi 
diavolul îl va omorî cu sabia lui. Pămîntul s-a aprinde și după ce va 
fi curat, vor face judecata. La cei răi, Dumnezeu le va zice: „Voi 
duceţi-vă în iadul de veci; da voi, cei buni, veniţi la hodina raiului.” 

Catrina Olâniţă, Broscăuţi 

Zice că acestea 2000 de ani în care trăim sînt a lui Sf. Petru; el s-a 

rugat la Dumnezeu să nu prăpădească lumea, să ne mai lese. 


Cînd va fi sfîrşitul lumei, are să fie o turmă ş-un păstor. 
Dumnezeu are să înfigă un băț în pămînt şi de va fi cineva voinic să-l 
scoată, va mai lasa lumea, de nu, va arde-o de 9 argini. Și după noi, 
au să fie aşa oameni, cît jumatate de deget, că 12 vor rostogoli un ou, 
aşa are să le pară de greu — şi 12 vor îmblăti într-un cuptor. 

Ion David, Botoșani 

Sfirşitul lumei va fi în ziua de Duminica Tomei. 


Judecata are să ţie numai un ceas, atîta are să dureze — şi în 
timpul acela, se vor judeca toate sufletele. Vor merge să le judece, ca 
oile prin strungă. Botoșani 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 593 


Omul și părțile corpului 


Omul, cum este lasat de la Dumnezeu cu toate părțile trupului, 
aşa trebuie şi pe ceea lume să le aibă toate și să le arete. Ungbhiile 
noi de aceea le punem în sîn, cînd le tăiem, că pe ceea lume ne 
întreabă unde-s şi din sîn le scoatem și le arătăm. 


Ori le punem la țîțîna uşei, că acolo dacă le pui, știi de unde să le iai. 
Elena Braha, Mihalcea 


Unghiile, cînd le tai, să le pui pe palmă şi să le sufli zicînd: „Voi 
înainte şi eu după voi!” De la mama autoarei 


In Mihalcea, să spune că să sufli pe unghii şi să le pui în sîn, că pe 
ceea lume le găsești; de le arunci, trebui să le strîngi de pe unde sînt, 
că pe ceea lume, din unghii se face drum pe apă, punte. 


Părul să nu-l arunci, că, de unde va fi, trebuie să mergi să-l 
strîngi şi să-l ai. Soldatul, la oaste dacă moare şi de are o mînă ruptă 
sau altăceva, dacă a curs sînge, el toate trebuie să le strîngă, precum 
şi fiecare picătură de sînge. Pănă în 6 săptămîni, omul după ce 
moare, sufletul trebuie să-și caute toate. Maria Spînul, Mihalcea 


Pe ceea lume, cînd va fi judecata, toate au să răspundă. Dumnezeu 
n-are să judece numai sufletul, căci atunci ar fi ușoară judecată. 
Atunci au să se întrupeze toate vietăţile şi au să iasă din pămînt ca 
furnicile şi au să meargă înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu are să 
întrebe sufletul: „De ce ai păcătuit?” — „N-am păcătuit eu, va zice 
sufletul, trupul a păcătuit.” — „Trupule, de ce ai păcătuit?” — „Că 
inima m-a îndemnat.” — „Inimă, de ce ai păcătuit?”-— „Că buzile 
mi-au zis.” — „Gură, de ce ai spus să păcătuiască?” — „Nu eu, limba 
mi-a spus.” Şi tot aşa mai departe, fiecare are să-și dea sama, pănă 
şi mînele, degetele şi picioarele etc. 


Lupul atunci are să învie şi are să caute tot ciolănelul de pe 
unde-i, ca să întrupeze pe om la loc şi să-şi dea sama de ce şi pentru 
ce l-a mîncat. Numai cei mîncați de porc n-au să mai învie. (Alţii 
spun că şi porcul va aduce bucăţica în gură şi o va pune la loc.) 

Gh. Cosma, Botoșan 


La sfîrşitul lumei, vîntul are să aducă oasele și le va pune închie- 
tură la închietură, iar ploia va ploua și va lipi colbul înapoi pe trup, 
de se va face fiecare cum a fost. Apoi va fi judecata şi drepţii să vor 
duce la dreapta, iar strîmbii, la stînga. Dumitru Hergheligiu, Verești 


Omul cît trăiește pe pămînt, veacul lui e însemnat pe cea lume: 7 
ceasuri. I. Pisarciuc, Roșa 


La sfîrşitul lumei, toți oamenii se vor întrupa şi au să aibă fiecare 
vîrsta de 30 de ani, cum a avut Domnul Hristos cînd a murit. 


* 


594 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Sf.Ilie. Sf. Mihail. Pămîntul. Sufletele 


Sf. Ilie e cu trupul la ceri, dar la sfărșitul lumei, trebuie să moară. 
Este un bou pe care îl hrănesc jidanii și pe care ei, la sfărșitul lumei, 
au să-l taie şi toți vor gusta din carnea lui. Boul acela paşte o falcă de 
iarbă pe zi şi bea un iaz; pe pielea lui, după ce-l vor tăia, au să se 
prindă la luptă Sf.Ilie şi cu necuratul, ca să nu curgă sînge pe pămînt, 
şi necuratul are să-l omoare pe Sf.Ilie. — Alții spun că, din bou, 
jidanii vor face hram și sf. Ilie cu Arhanghelii Mihail și Gavriil, că el 
cu dînşii umblă de cînd l-a luat de pe pămînt, iar cuțitul ce-l poartă 
Sf.Mihail e pentru Sf.Ilie pregătit. Atunci Sf.Ilie i-l va lua din mînă 
şi va veni cu dînsul pe pămînt. Jidanii au să-l prindă ș-au să-l taie cu 
cuțitul, pe pielea cea de bou, bucățele, căci ei tot nu cred în Hristos, 
dar în piele este o bubă cît oul, de care au pe spate vitele bine ţinute, 
şi are să fie în piele o borticică cît un vîrv de ac, — pe acolo are să 
curgă o picătură de sînge şi are să aprindă lumea. Pămîntul va arde 
de 7 stînjeni în jos și s-a face șes, aşa cum a fost înainte de potopuri. 
Iar pe urmă, zice că au să fie oameni de acei mititei etc. 

Ion Pisarciuc, Roșa 


(Boul acela se va junghia în ceri, zic unii — şi din sîngele lui, va 
ploua ploaie de foc şi va arde pămîntul.) 


* 


Cînd va fi sfărșitul lumei, Dumnezeu are să-i dea diavolului 33 
de ani lumea, are să-l scoată din lanţuri, că aşa au avut vorbă, şi 
cine va bea de la el va fi a lui, iar cari vor fi a lui Dumnezeu, 
Dumnezeu va îmbla numai cu o prescure şi cu un pahar de vin şi se 
vor sătura. Dar anii vor fi ca zilele și ceasurile ca clipitele. 


Diavolul va tăia capul sfîntului Ilie şi din sîngele lui va arde 
lumea pănă s-a curăți. Atunci va veni vîntul cu doi ficiori ai lui şi 
vor sufla cenuşa în mare, iar pămîntul va rămîne alb curat. 


Sufletele, cînd va trîmbiţa moş Adam, are să le aducă prin ape 
fără vad, să le judece. Dracii vor fi cu condice ş-or cumpeni faptele 
omului; în cumpăna lor, vor pune bolohani și pietre, da dreptatea va 
fi cât un mac şi pe toate le-a cumpeni. 


Judecata are să fie pe aria celor doi fraţi, cari, cînd lipsea unul, 
celalalt îi punea de la dînsul un snop. Unde mai sînt astăzi aşa 
fraţi! George Bărbăcariu, Bagiurea 


* 


La sfîrşitul lumei are să ardă pămîntul de 9 stînjeni, pănă ce va 
da de curat. Atunci pămîntul va merge la Dumnezeu şi va zice: 
„Doamne, nu mai pot rabda, sînt destul de curat!” — „Da cît eşti de 
curat?” îl va întreba Dumnezeu. — „Ca o franzolă.” — „Nu ești destul 
de curat, că în franzolă poate să fie un pai; mergi şi te mai curăță!” 
După ce va mai arde, va merge iar — şi Dumnezeu îl va întreba iar cît 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 595 


e de curat. Atunci pămîntul va răspunde: „Ca Iisus Hristos.” — „Ia, 
amu eşti curat!” 

Focul atunci se va stînge şi cele 12 vînturi vor sufla să facă din 
cenușă o movilă şi va sta așa 7 zile. În ziua a 7-a, va trece pe deasupra 
Sf. Ilie şi va trîmbiţa și toate sufletele oamenilor vor ieşi din movilă 
în chip de oi şi de capre. Oile le-a despărți Dumnezeu ş-or fi a lui 
Dumnezeu, le va lua la dînsul în rai iar caprele, a celui necurat, le va 
lua și le va duce la el în iad. 

Aceasta are să se întîmple la Ierusalim, pe valea lui Safat. 


La judecată, s-a cumpeni inima omului într-o cumpănă şi dracul 
în alta — şi dacă va cumpeni dreptatea pe dracul, se vor prinde de el 
toţi dracii din iad şi tot n-or putea-o cumpeni. 


Dintre păcătoşi, va alege mai întăi Dumnezeu, pe urmă, Domnul 
Hristos, după el, Maica Domnului, apoi, Sf. Niculai şi tocmai la urmă, 
pe cei beţivi, Sf. Petru, pentru că şi el a fost bat, cînd a căzut sub 
lătoc la velniță. 


Maica Domnului şi toți sfinţii vor scapa atîtea suflete, cîte vor 
putea cuprinde cu mîna dreaptă, apoi, să vor preface iarăşi toate 
sufletele în oameni și cei drepţi vor merge la rai, iar cei păcătoşi, cu 
diavolul la iad şi vor munci zi şi noapte la rădicat bolovani, la făcut 
ziduri şi fel de fel de lucru; după pacate, şi muncă. 


Unii spun că nici așa nu va fi: căci, cînd va îmbla diavolul printre 
oameni și ei vor iscăli cu o picătură de sînge din degetul mic pe 
hîrtie albă că sînt ai lui, diavolul hărtia o va strînge sub o piatră în 
mare, iar Domnul Hristos va da foc să ardă totul şi va arde şi hărtia 
şi tot nu s-or pierde sufletele; vor fi a lui Dumnezeu. 

Ion Pisarciuc, Roșa 


x 


Dintre toți sfinții, Sf. Mihail n-a fost chinuit, dar la judecata cea 
de apoi, dracul are să-l iaie — după ce va tîmbița Sf. Mihail, căci el 
e trîmbițaş — şi are să-l bage într-o piele de dihor şi-l va munci. 
Pielea de dihor are răsărituri și prin borțile acele va curge sîngele 
lui, care va aprinde pămîntul şi are să ardă de 7 stînjeni ca să se 
curățe, căci multe blăstămuri, pacate şi nelegiuiri sînt pe el. 


Sf. Mihail zice că, la începutul lumei, slujea la diavolul şi Sf.Petru 
i-a zis să vie la Dumnezeu. „D-apoi cum mă voi duce, căci eu sînt 
rău, sînt păcătos.” „Nu-i nimic, Dumnezeu te va ierta.” Sf. Mihail 
s-a luat şi s-a dus cu diavolul la scaldat și, după ce a făcut Dumnezeu 
gheaţă deasupra, Sf. Mihail a fugit în sus, dar diavolul îl ajungea. 
„Doamne, mă ajunge!” a zis Sf.Mihail. „Ilie, a strigat Dumnezeu, ia 
tunul și dă într-însul!” şi Sf.Ilie i-a tăiet diavolului aripele, de a 
căzut jos. De la Gheorghe Sauciuc, Clocucica 


La sfărșitul lumei, are să deie deodată 7 focuri din toate cele 7 
tunuri, cum a fost la începutul lumei — că Sf.Ilie amu numai c-un tun 
umblă, i le-a luat Dumnezeu, căci prăpădea lumea — ș-acuma, cînd 


596 ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


va da foc din toate, ceriul cu pămîntul are să se facă una şi vor arde 
şi pe urmă, va face Domnul Hristos judecata. 

Maranda Andronic, Roșa 

Sf.Ilie încă n-a capatat canon pentru pacatul său, că a omorît pe 

tatăl său şi pe mă-sa, dar la sfîrșitul lumei își va lua și el pedeapsa. 

Povestitorul nu știe cum. Botoșani 


După ce va arde din sîngele lui Sf.Ilie ceriul şi pămîntul, 
Dumnezeu va aduce pe lume iar pe blăjini pe oamenii cei cuvioşi şi 
plăcuţi lui Dumnezeu, care 9 băteau malai într-un cuptor. Aceia au 
fost la începutul lumei, înainte de urieși, și tot ei vor veni după noi. 

Mărioara Vătăjița, Botoșani 

Zice că la începutul lumei, pe pămînt au fost rohmanii, — acei ce 
fac pasca cu zama ce lăsăm noi de paști în ouă — şi Dumnezeu a 
întors pămîntul cu ei dedesupt, ş-acuma cînd să va sfîrși lumea, 
Dumnezeu iar va întoarce pămîntul cu partea cea dedesupt, 
deasupra şi vor rămînea ei pe lume, alţi oameni nu vor mai fi. 

i Dochița Marianciuc, Mihalcea 

În comuna Tudora, jud. Botoşani, se spune că pămîntul va arde, 
păn' va fi neted ca masa, ş-apoi Dumnezeu îl va înturna cu ceea 
parte deasupra, cu blajinii, care 12 rădică un ou. — Nu spun că ar fi 
trăit înainte de urieși. 


După noi, au să fie oameni mari ca păpuşoiul, se spune în 
Botoşani. Sau: la vremea de apoi, au să fie cîte 7-8 pe-un păpuşoi. 


In Odobeşti, se spune că oamenii ce vor fi „se vor sui cu scara în 
pelin” 


Că, după noi, vor veni nişte oameni cît degetul cel mare, dar au 
să fie tari, că vor ţinea pe un om de al nostru pe palmă. Şi apoi va fi 
sfîrşitul lumei. Roșa 


Sub noi, zice că sînt oameni ca guzanii, ca şoarecii, aceia vor veni 
după noi, se spune în Broscăuţi. In Mihalcea, se spune că au să vie 
oameni ca furnicile. 


Sfirșitul lumei va fi după ce vor fi trăit oamenii cei mititei şi apoi 
se va sfirşi lumea; atunci nici lună, nici soare nu va fi. Roșa 


După ce se va sfirşi lumea asta, oamenii ce vor fi vor zbura ca 
păserile şi nu vor mînca, nu se vor năcăji ca noi, ci vor trăi așa, din 
duh sfînt. Odobeşti 


Localitățile din care s-au cules 
textele și numele informatorilor 


Bacău — 

Bagiurea! (Botoşani) — Gh. Barbacariu; Natalia Barbacariu; 
Neculai Kircor. 

Bahrineşti (Bucovina) — Maria Braha, n. Stroici. 

Băiseşti (Bucovina) — 

Berchișești (Bucovina) — 

Bălăceana (Bucovina) — Aurora Preda? (elevă). 

Bobeşti (Bucovina) — Neculai Maftei 

Boian (Bucovina) — 

Botoşani — Elena Aftanachi ; Maria Bărbieriu ; Ilie Buzilă ; Gh. 
Calfă ; Marghioala Chitic ; Maria Ciobanu ; Dumitru Ciocălău ; 
Toader Clim; Neculai Cocriș; Petrea Cocriş; Gh. Codrescu; 
Nastasia Corneanu ; Gh. Cosma ; Sultana Crăciun ; Ion David; 
Maria Dascalovici; Maria Diaconovici; Neculai Duhaniuc; 
Gh. Dumitriu; Haralamb Dumitriu; Maria Dumitriu ; Saveta 
(Sevastița) Dumitriu; Tinca Dumitriu; Vasile Dumitriu 
(preot); Maria (Marghioala) Gălățan(ca); Iancu Glăvan; 
M. Greculesi-Dumitriu; Maria Grigorescu; Ileana Ionescu; 
Vasile Langa; Dumitrache Lăzăreanu (preot); Ilie Lupu; 
Ilinca Maziliţa; Dumitru Mazilu; loan Mihai; Ileana 
Munteanu ; Mihalache Munteanu ; Rucsanda Neculiţă (mama 
autoarei), Elena Niculiţă; Ana Onicescu; Elena Poenariu; 
Elena Popescu; Ileana Puricioaia; baba Rucsanda; Sofia 
Romaneanu (Romanescu); Varvara Săbiuță; Vasile Săbiuţă; 
Maria Sălăgeanu ; Xenia Sevastos; Agripina Sîrghevici ; lancu 
Stavrat; Maria Stavrat; Maria Tihu. Ghiţă Vasiliu 
(fanaragiu); Mărioara Vătajița, Rucsanda Verdeanu; Ana 
Zvorîştean ; loan Zvorîșteanu ; Profira Zvorîşteanu-Andreescu5. 

Brăeşti (Bucovina) — Ileana Puițţău. 

Brehuești (Botoşani) 

Broscăuţi (Bucovina) — Elena Bahrin; Gh. Bejan; Sanda Buftea 
(ţigancă) ; loan Cecal (Cical); Toader Cojocariu (ţigan); Ana 


= 


Bajura — suburbie a orașului Darabani. 

Menţionată şi cu domiciliul în Cernăuţi. 

Toponimul desemnează uneori orașul, alteori ţinutul. Informatorii la 
care se indică fie şi o singură dată satul sau comuna botoşăneană de 
origine au fost încadraţi acolo, nu și la Botoşani. 

E, poate, una şi aceeaşi persoană cu Maria Dascalovici. 

Şi Profira Cornean-Zvorîşteanu. 


598 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


Darie; Ilie Dulgher (Dulghir); Mina Dulgher (Dulghir); 
Domnica Mihailiuc; Nichifor Moţpanciuc; D. Neagu; Maria 
Neagu; Catrina Olanu (Olăniţa); Ileana Olanu (Olăniţa). 

Budenița (Bucovina) — 

Buhalniţa (jud. Neamţ) — d-nul David. 

Bulzești (Transilvania) — 

Burla (Botoșani) — Mihai Juravla (Juravlea). 

Caliceancaf (Bucovina) — 

Camena (Bucovina) — Maria Covaliu (Marghioala Covaliţa); 
Dochiţa Irimiţă ; Panoria Petrăşecu (Petrașcu, Petraşciuc) ; Ion 
Voroneţchi. 

Cărăpciu (Bucovina) — 

Ceahor (Bucovina) — 

Cernăuţi (Bucovina) — Ana Falicman; Elisaveta Jemna ; Vasile 
Jemna; Ionică Porchirean ; loan Sbiera (profesor) ; Constantin 
Ştefanovici (profesor); Sofia Ștefanovici, n. Herescu. 

Ciudei (Bucovina) — 

Clocucica” (Bucovina) — Gh. Sauciuc; Maria Sauciuc; Vasile 
Tanasiuc. 

Comărești (Bucovina) — d-na Repta. 

Corceşti (Bucovina) — Ana Cobelea. 

Corovia (Bucovina) — Pachina Fidirciuc ; Ştefan Fidirciuc. 

Costîna (Bucovina) — Aniţa Haidău (Haiduc). 

Cresceatic (Bucovina) — 

Cuciurul-Mare (Bucovina) — Gh. Macovei; Gheorghe Manoilă 
(Manoilă Pietrarul). 

Cuciurul-Mic (Bucovina) — Ana Stratulat. 

Curteşti (Botoşani) — Aniţa Pîslariu, Catinca Pîslariu. 

Darabani (Botoșani) — 

Davideni (Bucovina) — 

Dorohoi — 

Dorna (Bucovina) — 

Flămînzi (Botoşani) — 

Focşani — 

Frătăuţi (Bucovina) — 

Gafenceni (Botoşani) — 

Gălănești (Bucovina) — 

Gemenea — 

Gogolina (Bucovina) — Olimpia Albu. 

Hălăceni — 

Hîrlăus (Botoşani) — Maria Rugescu. 


6. 
T7. 
8. 


Suburbie a oraşului Cernăuţi. 
Suburbie a orașului Cernăuți. 
Azi în jud. Iaşi. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 599 


Horecea? (Bucovina) — Ion a Domnicăi ; Ileana Danciuc; Ion Plăcintă. 

Horodnic (Bucovina) — Aniţa Smolinciuc. 

Igești (Bucovina) — Dumitru Volcinschi. 

Ionăşeni (Botoşani) — 

Ilișești (Bucovina) — Elisaveta Buzdugan. 

Iordăneşti (Bucovina) — Pavel Bojescu ; Todosia Opaiţ. 

Lucaviţa (Bucovina) — Alecsa Isar. 

Mahala (Bucovina) - Catrina Dumitraşcu (Dumitraşciuc); 
Dumitru Grigorașciuc; Dochiţa Hurghiş (ţigancă); Ana 
Maslosca; Vasile Masloschi (Maslovschi); Neculai Nandriş; 
Maria Reus ; Acsinia Roman. 

Mănăstirea Doamnei (Botoşani) — 

Mămăeşti (Bucovina) — 

Măzănăeşti (Bucovina) — 

Mihalcea (Bucovina) — Gh. Andriciuc; Safta (Sofia) Andriciuc; 
Toader Andriciuc ; Ion Arseni; Paraschiva Artimonovici ; Ana 
Bulbuc; Mihail Bunduc; Catrina Beicu; Petrea Beicu ; Pălie 
Bilig; Aglaia Braha (Brahna) ; Dumitru Braha; Elena Braha; 
Maria Braha, n. Stroici; Profira Braha; Călina Caliniuc; 
Maria Chiseliță; Vasile Chiseliță; Ana (Anastasia) 
Constantinovici;  Fevronia Constantinovici; Grigore 
Constantinovici; Teofil Constantinovici; N. Cornuță; Petre 
Costiniuc; Ion Cozloboschi; Maria Cozlobosca; Călina 
Culcimiuct?; Domnica Culincu (țigancă); Maria Curuliuc; 
Onofrei Dănilă (Daneliuc) ; Catrina Dănilă (Daniluc) (țigancă); 
Andron (Anton) Drăgan (lingurar) ; Gh. Dragomireschi ; Saveta 
Dragomireschi ; Aniţa Filip; Chiril Filip ; Isidor Filip ; Nichifor 
Filip; Ursana Filip; Marița Foca; Iacob Hradovei; Pintilie 
Lăpușnean; Eudochia (Eudoxia) Levițchi (Leviţca); Ileana 
Lubzun ; Paraschiva Macovei; Ana Malec; Paraschiva Malec; 
Ion Marcincoschi; Dochiţa Marianciuc; Aglaia de Mănescul; 
Marița Melnic; Andrei Motoc (lingurar); I. Motoc (ţigan); 
Dănilă Oloinic (ţigan) ; Ecaterina Pantea ; Irina Pantea ; Petre 
Pantea; Eufrosina Perjul ; Iftimie Pita; Ştefan Pita; Agafia 
Popovici; Matei Puzdreac; Elisaveta Reus; Ana Sava; Ilie 
Sleuca ; Maria Spînu(l); Ilie Struţ; Maria Struţ; Ecaterina 
Scraba ; Tomovici (ieromonah); Gheorghe Torschi; Neculai 
Torschi ; Cleonica Tuşinschi ; Maria Tuşinschi-Reus ; Victoria 
Tuşinschi; Natalia Ţarevici; Elena de Volcinschi. 

Mihăileni (Bucovina) — Elena Stavrat. 

Mihoc (Bucovina) — 

Molodia (Bucovina) — Ghiorghi Puiu. 

Năsipureni (Basarabia) — 

Odobeşti 


9. Suburbie a orașului Cernăuţi. 
10. Poate e aceeași persoană cu Călina Caliniuc. 


600 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


Orăşeni (Botoşani) — D. Acsenti, Paraschiva Acsenti. 

Ostriţa (Bucovina) — 

Panţîri — 

Părhăuţi (Bucovina) 

Plopenii-Mici (Bucovina) — 

Putna (Bucovina) — 

Rarancea (Bucovina) — Gh. Levescu (preot) 

Răchiţi (Botoşani) — Dumitru Morar(u); Gh. Morar. 

Rădăuţi (Bucovina) — 

Rîmnic — 

Ropcea (Bucovina) — Alecsandra Sorocean ; Paraschiva Sorocean ; 
Raruca (Raveica) Sorocean ; Dumitru Volcinschi. 

Roşa!! (Bucovina) — Maranda Andronic; Ilinca Balan; Gh. 
Botezat; Ana Ciuntuleac; Rariţa Cantemir, n. Dumitrescu ; 
Ilinca Cozma; Gh. Cosmischi (Cosmischi); Maria Demciuc; 
Cornel Dumitrescu; Leon Dumitrescu; Safta Grosului; Iluță 
Morăraș (din Țeţin); Toader Ostafi; Catrina Pantea; Mihai 
Pantea ; Petre Pantea!?; Ion Pisarciuc ; Alexandru Prodanciuc; 
Maranda Proţ; Vasile Scripniciuc (învățător), Maria 
Semenciuc (Semeniuc); Ioan Strajac; Toader Strajac; Maria 
Ştefaniuc (Ştefanciuc); Vasilica Ungurean (pălimăriţa din 
Roşa); Maria Ursu. 

Sarafineşti (Botoşani) — 

Siret (Bucovina) — Saveta Andronic (Andruhovici); Aglaia 
Botezat; Gh. Botezati3; Veronica Grosari; Ioana Lupaşcu; 
Tasiluța Nastasi; Teofila Nastasi ; Maria Siretean; Saveta 
Vavric; Panoria Zus; Mihai Teliman. 

Slobozia (?) 

Stănești pe Ceremuş (Bucovina) — Glicheria Constandiniuc 
(Constantinovici). 

Stănești pe Molniţa (Bucovina) — Maria Gabora. 

Stăuceni (Botoşani) — 

Storojineţ (Bucovina) — Maria Demeiuc; Gafencu; Casandra 
Găină ; Irina Mihailiuc; Piţa Nicoreac ; d-na Popovici. 

Suceava (Bucovina) — Maria Cloşca!+; Domnica Doroftei; Ion 
Ienachi (preot). 

Suceviţa, Mănăstirea (Bucovina) — Curelari (preot). 

Şcheia (Bucovina) — Paraschiva Artimon; Rahila Berar; Nicolai 
Ichimeiuc; Zoiţă Ichimciuc; Iftimciuc!5; Catrina Lucaci; 
Pintea Măierean ; Domnica Onciul. 


11. Suburbie a orașului Cernăuţi. 

12. O Catrina Pantea şi un Petrea Pantea şi în Mihalcea (?!) 
13. Un altul decît cel din Roga? 

14. Din Burdujeni. 

15. Poate unul din cei de mai înainte! 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 601 


Tomnatec (Transilvania) — 

Toporăuți (Bucovina) — Domnica Ghidici. 

Tudora (Botoşani) — Vasile Lupu. 

Tulbureni (Botoşani) — Gh. Cantea ; Vasile Onofrei. 

Vereşti (Botoşani) — Dumitru Surugiu (Herghelegiu). 

Voloca (Bucovina) — Gh. Bilețchi; Gh. Melişinschi ; Maria Cocea. 
Zosin (Botoşani) — Anica Şoric. 

Zvorîştea (Botoşani) — Victoria Cocriş. 

Zucica [Jucica] (Bucovina) — Ana Haidiciuc. 

Zureni [Ţureni] (Bucovina) — 


Fir SME mg 


BUCOVINEI 


e Mi 
-uG i 
za ie fe 


Glosar* 


A 


abá s.f., stofă groasă de lînă, II, 434. 

aburcă vb., a se urca, a se cățăra, I 481. 

acătării adv., cumsecade, bine, II, 68. 

achindii s.f./adv., timp al zilei, pe la ora 16, I 138, 369, II 21. 

aciuă vb., a (se) adăposti, a se pripăși, a se linişti, I 85, II 87; şi 
acui, I 355. 

acumpăni vb., a cumpăni, II 484. 

acurât adj., îngrijit; sever, II 40. 

aer s.n., mormîntul Domnului, bucată de stofă, pictată sau țesută 
cu imaginea lui Hristos mort, I 279. 

aferim adv., bine, II 103; zdravăân cît aferim, II 50. 

afi6n s.m., plantă (îndeosebi macul) din care se extrage opiu, 
I 388, II 19. 

agnét s.m., miel, I 268. 

agud s.m., dud, II 440. 

aht s.n., oftat, suspin ; suferință, II 165. 

alaci adj., pestriț, bălțat, I 227. 

aldămáş s.n., băutură servită la încheierea unui tîrg, I 447, II 
276. 

alduí vb., a binecuvînta, I 424. 

aligní vb., a adia, a sufla uşor, I 333, 335. 


Numărul foarte mare de regionalisme, de arhaisme şi de neologisme 
parțial adaptate din lucrarea Elenei Niculiță-Voronca, precum şi faptul 
că o parte dintre acestea sînt cuvinte cu atestări puține ori n-au fost 
incluse în dicționare (prof.univ.dr. Ion Popescu-Sireteanu, în studiul 
Folclorista Elena Niculità-Voronca din volumul Siretul — vatra de istorie 
şi de cultură românească Iaşi, Editura „Omnia”, 1994, pp. 281-291, dă o 
listă de aproximativ 150 de asemenea cuvinte) au impus alcătuirea 
pentru ediția de față a Datinelor și credințelor poporului român a unui 
glosar. Au fost, deci, explicate sau doar semnalate (cînd nu s-a putut 
preciza sensul) peste 1000 de cuvinte, trebuind totuşi să fie lăsate 
deoparte altele, susceptibile de a fi cunoscute publicului cult. 

Fie-ne îngăduit să aducem aici multe mulțumiri domnului profesor și 
cercetător Stelian Dumistrăcel, specialist în dialectologie, precum şi 
doamnelor cercetătore Carmen Pamfil, Rodica Radu și Victoria Zăstroiu, 
care lucrează la Dicționarul Limbii Române (DA). Sfaturile primite de la 
Domniile Lor ne-au fost de real folos atît în stabilirea textului, cît şi în 
alcătuirea glosarului. V.D. 


604 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


alivenei s.f. pl., un fel de plăcinte, I 198. 

altână s.f., probabil din germ. Altan = platformă, galerie, II 457. 

alungă vb. refl., (despre vaci) a se goni, a se împreuna, I 180, II 
267, 320, 397. 

amiji vb., (în jocul de-ascunselea), a ţine ochii închişi pînă cînd 
ceilalţi se ascund, II 451. 

amnâr s.n., verigă, zală, belciug (?), I 44, 45. 

amuţță vb., a asmuţi, I 25, II 46. 

anchiri s.m., iatac, cameră, II 451. 

ancluz s.m., ban ce se întoarce la cel care l-a dat ; dracul ieşit din 
ou, I 402. 

antâl s.n., butoi, poloboc, II 586. 

antonică s.f., plantă erbacee cu flori albe şi fructe aromate, 
anghelică, I 142, 482. 

anţerţ adv., cu doi ani în urmă, I 101. 

aprînz s.n., parte a zilei, I 204, 369, II 21. 

arcan s.n., dans popular, la care participă numai flăcăii, I 482. 

arestant s.m., arestat, pușcăriaş, I 344, 403. 

argată s.f., slugă, servitoare, II 346., 357 

armie s.f., a da armie din nadragi — expresie cu sens obscur, I 
457. 

arnăut adj., grîu arnăut = varietate de grîu cu boabe mari şi 
albe, I 100, II 268. 

aş’ adv., acum, imediat, II 16, 129, 484 

aşîş adv., imediat, numaidecît, II 369. 


B 


babă s.f., grup de trei-patru tulpini de porumb crescute la un loc, 
I 149. 

babácă s.m., tată, I 90, II 385. 

babite s.f. pl., boală, diaree ce însoțește adeseori apariția dinților 
la copii, I 186, 188. 

bagnét s.n., baionetă (?), II 119. 

bahnă s.f., mlaştină, loc mocirlos, I 145, 411. 

baiu adv., nu, I 230, 351, 459, II 46. 

balamuti vb., a bălmăji, a spune ceva neștiut bine, I 260. 

balâncă s.f., nuia; joc de copii, II 63. 

bălăucă adj., bălaie, II 572. 

balmoș s.n., mîncare făcută din cag fiert în lapte, la care se 
adaugă mălai; şi balmuș, I 197. 

balón s.n., trăsură, caleașcă; v. şi valon, I 302. 

bâlă s.f., balaur, II 199. 

bâlie s.f., albie de rufe, de obicei rotundă, II 530. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 605 


bănui vb., a se supăra, II 580. 

bărbînţă s.f., vas de doage, putină, polobocel, I 198, 440. 

barbioară s.f., plantă din familia cruciferelor, cu flori galbene, 
I 69. 

bărcinar s.n., brăcinar, şiret, sfoară, curea cu care se leagă 
pantalonii, iţarii etc ; şi bîrcinar, I 384, II 403. 

bariz s.n., bariş, basma de pus pe cap, I 481 II 396, 443. 

bătălăi vb., a bate cu un băț, un mai sau o lopăţică, rufe, pînzeturi 
etc., II 418, 420. 

bătălău s.n., băț, mai, lopăţică pentru bătutul rufelor, II 402. 

batîr adv, măcar, I 100, II 12, 125, 431. 

bătogit adj., bătut cu nuiele, II 452. 

becisnic adj., neputincios, om de nimic, blestemat, I 170. 

bedreag s.n., a se da în bedreag = a se da în dragoste, II 217. 

beilic s.n., dare, dijmă, bir, I 451. 

beldie s.f., tijă, tulpină a unor buruiene, nuia lungă, II 330. 

beniș s.n., haină boierească, lungă, îmblănită, II 447. 

bernevici s.m. pl., un fel de pantaloni groși, de iarnă ; și birnivici, 
I 384, II 105. 

bete s.f. pl., cingătoare îngustă şi lungă, II 443. 

beteâg adj., schilod, infirm, bolnav, I 54, II 168, 535. 

bezărău s.n., încrețitură la gulerul iilor; şnur cu care se face 
încreţitura ; şi băzărău, I 100, II 434. 

bezmetici vb., a zăpăci, a năuci, I 414. 

bibiluri s.n. pl., un fel de dantelă, II 440-441. 

bili vb., a spăla, a albi (înălbi) rufele; şi ghili, II 59, passim. 

bîrdihan s., burduhan, burtă mare, II 225. 

bîrnet s.n., v. bărcinar, I 419, II 448. 

bîtlan s.m. (n.?), pliscul berzei, II 294. 

blajini s.m., oameni buni şi evlavioşi despre care se crede că 
trăiesc în altă lume ; v. şi rohmani, I 292 ş.u., II 260, 355, 596. 

blăjîie s.f., blăjinătate, I 459. 

blendă s.f., a da blendele = a alunga, II 65. 

boștură s.f., scorbură, I 151, 210, II 396, 534. 

boșturos adj., scorburos, I 416, II 51. 

boaită s.f., epitet batjocoritor pentru oameni (mai ales pentru 
preoţi, călugări), II 36. 

boala cea rea s.f., nume dat epilepsiei, I 184, 429, 437, II 415. 

bocănăţel adj., însușire nedefinită mai de aproape, II 338. 

boieresc s.n., muncă datorată de țăran boierului, corvoadă; şi 
boiresc, I, 117, 329, 450, II 44. 

bojbăi vb., a bîjbiîi, a căuta ceva unde nu se vede, I 190, II 329. 


bolfe s.f. pl., umflături la gît sau în altă parte, tumori, I 358, 
II 523. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


bolohâni vb. refl., (mai ales despre ugerul vacii) a se umfla, a se 
inflama, I 461, II 389. 

bontăni vb., a face zgomot lovind ceva, II 166. 

boronei adj., (mai ales despre boi) însușire nedefinită mai de 
aproape, I 95. 

bortos adj., găurit, bortit, II 547. 

botă s.f., băț, bîtă, I 246, 345. 

botăţei adj., (mai ales despre boi) cu bot mare (?), I 101. 

brac s.n., rămăşiţă, ce e mai rău, ceea ce rămîne după ce se alege 
ceva, II 223. 

brahă s.f., bragă, băutură răcoritoare, I 197. 

bravaș interj., brava, bravos (?), I 70. 

brăce s.f. pl., îmbrăcăminte, II 144. 

brățele s.f. pl., brățare, II 445. 

brici s.n., parte a mecanismului care deschide şi închide un 
anumit fel de pat, II 543. 

bricicuță s.f., brişcuță (?), II 16. 

brîncă s.f., boală contagioasă, specifică porcilor, II 175. 

brodar s.m., podar, luntraş ce transportă oameni, vite etc. peste 
o apă, II 260. 

brud adj., necopt, tînăr, nevîrstnic, II 431. 

buc s.n.(?), într-un buc = îndată, într-o clipă, II 37. 

buci s.n., pl., ceea ce rămîne în dinții pieptenului cînd se piaptănă 
cîlţii, I 391, II 85, 304, 402. 

budăi s.n., vas de lemn, putinei, în care se păstrează lapte, 
brînză, cereale etc., I 198. 

bufuri s.n. pl., cu bufuri = bufant, II 445. 

buga s.m., taur, II 179. 

buhos adj., zbîrlit, cu părul vîlvoi, II 513. 

buiac adj., nebun, nestăpînit, sălbatic, II 99, 154. 

buiamá s.f., basma, testemel de mătase sau bumbac, II 432, 446. 

buieci vb., a ameți de cap, II 81. 

bujiniță s.f., bujeniță, pastramă de capră, de oaie, I 236, 495. 

bulbuc s.m., plantă erbacee toxică din familia ranunculaceelor, 
II 150. 

búlgur s.n., un fel de prăjitură, I 200. 

buntuluí vb., a se răzvrăti, I 248. 

burat adj., udat de bură, I 97. 

burcut s.n., apă minerală, II 170. 

burechită s.f., un fel de tăiței, I 59. 

bústă s.f., (despre o rochie) cu bustă = tăiată la piept „în caré”, II 
442, 445. 

butcă s.f., trăsură, caleaşcă, II 206. 

bute s.f., butoi, I 105, 347, 457. 

butnar s.m., meşteşugar ce face vase din doage, II 586. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 607 
C 


cacom s.m., hermină (?), II 447. 

cahlă s.f., gura hogeagului din pod; deschizătură prin care iese 
fumul din horn în tinda casei țărănești, I 65, 359. 

căiná vb., a (se) plînge în gura mare, a (se) compătimi, I 104. 

căiuș s.n., fişie de slănină de pe spinarea porcului, II 39. 

calacan s.n., calaican, sulfat de fier, de culoare verde, folosit ca 
dezinfectant sau colorant, II 436-437. 

calapăr s.n., calomfir, plată erbacee aromatică, I, 69. 

căleap s.n., unealtă pe care se deapănă cînepa sau lîna; mai 
multe jirebii la un loc, I 274, passim. 

căluș s.n, pahar, I 29. 

caluf s.n., toc în care se pune ciubucul, II 447. 

canâf s.n., ciucure, I, 67, II 447. 

canariu adj., galben, de culoarea canarului, II 447. 

canavăț s.n. un fel de pînză, canava, II 445. 

canon s.n., tun, II 356. 

canonier s.m., tunar, I 93. 

cantoș s.n., v. contaș, II 288. 

capcîn s.m., căpcăun, I 151, II 105. 

capere s.f., fruct al caperului, condiment, I 201. 

capilește adv., sau „în capelă”, mod de a lega barizul, II 446. 

capiteazmă s.f., catapeteasmă, I 281. 

captálan s.n., căptălan, brusture, I 213. 

caraban s.n., dans popular, corăbeasca, II 357. 

caraua s.f., (la jocul de cărți) caro, I 115. 

carocolác s.n., caraculac, linx, II 447. 

casaş s.m., căsaş, fiecare dintre persoanele care locuiesc 
împreună într-o casă, II 256. 

casap s.m., măcelar, II 371. 

căsean s.m., v. casaș, I 61. 

casin militar s.n., clădire destinată unor activități recreative 
pentru militari, II 440. 

castală s.f., castană II, 120, 126, 128. 

cataif s.n., un fel de prăjitură, I 199. 

cărceie s.n., cîrceie, verigi, lanț scurt cu belciuge, servind la 
înhămarea boilor sau a cailor la plug, grapă etc., I 92. 

cărpeneagă s.n., căpeneagă (?) — manta de ploaie, II 126. 

cătrănit adj., insensibil, II 57. 

cătușă s.f., (la car) lemn încovoiat cu care se prinde jugul la 
tînjală, II 246. 

ceacșiri s.m. pl., un fel de pantaloni largi, șalvari, II 448. 


ceacă s.f. un fel de chipiu înalt purtat de unii soldați austrieci 
II 126. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


ceacîr adj., cu ochii de culori diferite, II 40, 159. 

ceas rău s.n., nume dat epilepsiei, I 427, 429, II 137, 175, 419, 
540. 

cei răi s.m.pl., nume dat colicilor, II 268. 

cel pierit s.m., nume dat sifilisului, I 466, II 267. 


celiște s.f. celiștea cuptorului = partea de sus a gurii cuptorului 
II 295. 

centinar s.n., ţentner, unitate de măsură echivalentă cu 50 sau 
100 kg, II 100. 

cepreaguri s.m. pl., ceaprazuri, II 445. 

cersală vb., a ţesăla, I 69. 

cetără vb., a certa, a mustra, I 362. 

ceteră vb., a cînta din ceteră sau din gură, I 478. 

cetlui vb., a lega foarte strîns, I 172, 254. 

ceucă s.f., stăncuţă, II 17. 

cevrea s.f., gevrea, basma, năframă, II 448. 

chelm s.n., făină de grîu, II 520. 

chelnă s.f., cutia căruţei, a harabalei, I 104. 

chez s.n., brazdă, răzor, linie conducătoare, I 425. 

chișcă s.f., caltaboș, tobă, I 253. 

chișiţă s.f., un fel de pensulă pentru împistrit ouăle de Paști, 
I 353. 

chișleag s.n., lapte acru, lapte prins, I 198. 

chiclazăr s.n., piatră verde, otrăvitoare, II 446. 

chiclăzăriu adj. de culoarea chiclăzărului, II 446. 

chidă s.f., chidie; frunziș (?), II 169. 

chidie s.f., chiciură, promoroacă, I 107, II 575. 

chifteriţă s.f., coropişniță, II 226. 

chimoniu adj., de culoarea chimionului, II 446. 

chipăruș s.m., joc de copii, I 289. 

chirii s.f.pl., a umbla în chirii = a face cărăuşie, I 180. 

chiscui vb., a piscui, a piui, I 264, 359. 

chisea s.f., pungă (de tutun), II 447. 

chiseliţă s.f., şi chisăliță, zeamă acră de ştir, lobodă; zeamă 
acrită cu prune necoapte, I 456, II 378. 

chită s.f., mănunchi de 12 fuioare de cînepă; şi pită, I 226, 343, 
passim. 

chitiuţă s.f., tichiuţă, I, 68. 

chitonoagă s.f., dulceaţă de gutui, I 203. 

chiuă s.f., piuă, vas în care se pisează seminţe, alte substanţe, I 
60, II 538. 

chiup s.n., vas mare de lut în care se păstrează uleiul, cerealele 
etc., I 203. 

chivără s.f., coif, II 117. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 609 


cighir s.n., un fel de plăcintă umplută cu măruntaie de miel 
tocate, I 201. 

cilibiu adj., elegant, grațios, nobil, I 456. 

cilicuri s.n. pl., mărgele de metal, lucioase, II 447. 

cin s.m., fin, I 100. 

cinchi vb., a se ghemui, II 63. 

cîner adj. şi s.m., rău la inimă, cîinos, I 343 

cinghilică s.f., (?) II 56. 

cioșmoli vb., a se frămînta, a se agita, a se zbuciuma, II 321. 

cioată s.f. parte a trunchiului unui copac rămasă în pămînt după 
tăiere, II 173. 

ciobacă s.f., luntre scobită într-un trunchi de copac, II 346. 

ciocălău s.n. ştiulete cu boabe, dar mai ales fără boabe, I 40, 90, 
II 530. 

ciolan s.n., (la roata carului) obadă, II 175. 

ciondăni vb., a se certa, a se contrazice, I 147, 230. 

ciopia s.f., poate din cioplea sau ciopca, nume date dracului sau 
unui spirit rău, II 404. 

ciortopoloc s.n., turtă, plantă erbacee cu tulpină foarte scurtă, 
frunze adînc crestate și flori dispuse în capitule, I 430. 

ciot s.n., nod la aţă, II 417. 

cipiţi s.m., cipici (?) ghete, botine, II 122. 

cir s.n. fiertură subțire de mălai, I 185, 392, 429, 465. 

ciritei s.m., şi ceretei, tufiş, arbuști, eventual măceşi, I 454, 
II 135. 

citare s.f., stofă fină, vărgată, II 445. 

ciușni vb., a se băga undeva, a se ascunde repede ; a țîșni afară, 
II 372. 

ciubuc s.n., desen în formă de bastonaș într-o țesătură II, 445. 

ciubucel s.n., diminutiv de la ciubuc, II 445. 

ciuma-hotarului s.n., ființă fabuloasă (?), II 155. 

ciumahai s.n., ciumăiare, laur, II 150. 

ciumulie s.f., măciulie (?), I 398. 

ciungan s.m., ciungar, copac cu vîrful sau crengile retezate 
II 120. 

ciunt adj., tăiat, mutilat, I 176, 452. 

ciuntă vb., şi ciunti, a tăia, a amputa o parte a unui membru 
omenesc; a rupe o parte a unei plante, I 42, 176, 452, II 117. 

ciurec s.n., un fel de prăjitură, I 286. 

cîșlar s.m., cel ce ţine cîșlă, stînă, II 567. 

cîșlig s.n., cîştig, I 444, 496, II 62. 

cîrciu-babei s.n., a face cîrciu (curcea) babei = a face o tumbă, 
II 282. 

cîrd s.n., a avea de cîrd cu cineva = a avea de-a face, II 386. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


cîrjobat adj., încovoiat, de forma unei cîrje, I 319. 

cîrmoje s.f. pl., resturi, firmituri, I 433, II 218. 

cîrnitură s.f., cotitură, II 383. 

cîrpă s.f., broboadă, basma de cap, semn distinctiv al femeii 
măritate, I 209, 222, 457, II 75, 430, 473. 

claie s.f., un anumit număr (30) de ouă de Paşti, I 354. 

clăti vb. refl., a se cutremura, II 318. 

clenci s.n., (la moară) „care toarnă grăunțele în piatră”, I 27. 

clînţăi vb., a clănțăni, II 407. 

clit s.n., teanc, vraf, II 585. 

clobanţ s.n., clonţ, cioc, cârlig, II 44. 

coaice s.f. pl., orbitele ochilor, găvane, II 37. 

coardă s.f., grindă mare şi groasă, pe care se sprijină celelalte ; 
poliţă (?), I 433. 

coarne de mari s.f. pl., roşcove, I 349, II 322. 

cobe s.f., ţîgnă, boală a găinilor, manifestată prin apariţia unor 
excrescenţe pe/sub limbă, I 187. 

codălbei adj. pl., cu coada albă; şi codălbeni, I 95, 100, 101. 

codărîște s.f., codirişte, coadă de bici, topor etc., I 486. 

colăci vb., a da colaci cuiva, a îmbuna, I 305. 

colișeri s.n., culişer, melesteu, băț cu care se amestecă 
mămăliga, I 183. 

colomeică s.f., dans (polonez?), I 93. 

colţ s.n., rochie cu talie „în colț” (?), II 445. 

colţun s.m., şi câlțun, ciorapi, II 449. 

colțunaș s.m., un fel de plăcintă cu brînză, fiartă, I 200. 

comîndă vb., a face comînd, II 124, 568. 

conex s.n., în conex = în legătură, în corelaţie, I 166. 

conexitate s.f., v. conex, I 21. 

cânta s.f., pe conta mea = pe contul meu, pe seama mea, II 55. 

copie s.f., cuţit pentru tăiat agnețul din prescură, I 268. 

coraslă s.f., lapte care se mulge în primele zile după fătat şi care, 
fiert, se preface într-un fel de jintiţă, II 73. 

corci s.n., tufă, I 229. 

cordea s.f., tenie, II 227. 

cordún s.n., cordon (sanitar), şir de posturi de pază instalat la 
graniță în cazul unor epidemii ; ținutul de dincolo de acest şir 
de posturi de pază (în raport cu locul unde se află vorbitorul), 
II 289. 

coreţ s.n., unitate de măsură pentru capacități, I 275, II 68, 213. 

corlată s.f. poliţă în jurul sobei; la pl., acareturi, dependințe, 
I 104. 

corn s.n., colț, ungher, I 60, 186, 285. 

cornări vb., a ține coarnele plugului, a ara, I 142. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 611 


coromîslă s.f., cobiliță, I 177, II 31, 207, 272. 

cosă (cosauă?) s.f., coasă, I 495. 

cosí vb. refl., (despre cai) a-şi lovi în mers un picior de altul, 
II 155. 

cosire s.f., loc de cosit, I 390. 

costește adv., în curmeziș, oblic, I 342. 

costișet adv. şi adj., în curmeziş, oblic, II 412, 430. 

costroș s.n., şi costrăș, coada strigoaicelor, II 238; pește (biban) 
II 319. 

coș s.n., cavitate toracică ; cavitate abdominală, I 196, II 44. 

coș s.n., coș de pernă = dos, toc, în care se pun penele, II 84. 

coșarcă s.f., coş mare de nuiele împletite sau de rafie, II 356, 
380. 

coteaţă vb., coteţ, I 347, 352, II 202. 

cotei s.m., cîine mic, I 483. 

cotiugă s.f., cotigă, cărucior pe două roate, I 142. 

cotofîţă s./adj. (?), cuvânt format prin contaminare, II 181. 

cotreanţă s.f., zdreanţă, cîrpă, II 184, 305. 

cotruță s.f., vatră mică, loc gol între perete şi sobă, adîncitură 
sub vatră, I 96, II 126, 150, 151. 

covașă s.f., băutură acrișoară obținută prin fermentarea făinii 
de mei, I 198, 520. 

covale s.f., coale (?), II 432. 

covali s.m. (sg.), fierar, I 44, 52, 301, II 92, 101, 239. 

covăli vb., a lucra fierul. 

covălie s.f., fierărie, II 239. 

covăliță s.f., soție de coval (fierar), II 240. 

covată s.f., albie, copaie, I 165, 184. 

coviţă vb., a guița, I 347, 352. 

coţobaie s.f., coţofană, I 442. 

craidon s.m., crai, bărbat uşuratic, II 162. 

craston s.n., castron, I 356, II 83. 

crăciun s.m., colac, I 140. 

crăiţă s.f., femeie uşuratică, II 162. 

credinţă s.f., doamnă din credinţă = soţie, I 100. 

creminal s.n., şi creminari, închisoare, I 344, 371, 452, II 14. 

crengar s.m. (n.?), (la cusături), model, desen în formă de grup 
de crengi, II 435. 

crîng s.n. , crug, boltă, I 97, 104, 106, II 28. 

criţă s.f., oţel; fier, I 102, II 386. 

crohmal s.n., făină albă, I 199. 

croncău s.m., corb, II 98. 

crușit adj. crușit de sînge = plin de sînge, acoperit de sînge 
(închegat), II 109. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


cruce s.f., (la jocul de cărţi) treflă, I 115. 

crucea-pămîntului s.f., plantă erbacee cu flori albe sau roz, 
brînca-ursului, II 470. 

crud adj., (despre materiale) nevopsit, II 412, 434. 

cruhos adj., amestecat cu piatră, sfărîmicios, I 52. 

crupe s.f. pl., boabe de porumb, de orez, de orz, măcinate mare, 
I 65, 180, 448, II 75. 

cuc armenesc s.f., pupăză, I 386. 

cuc s.m., (la oină) o anumită figură, I 379. 

cucoană s.f., plantă numită şi maruncă, I 292. 

cuhne s.f., bucătărie, II 344. 

culbec s.m., melc; şi culbece, I 203, II 55, 56. 

culme s.f., prăjină lungă de care se atîrnă hainele, II 451. 

cumaș s.n., stofă de mătase, II 462. 

cupe s.f., cupeu, trăsură, caleașcă, II 219. 

curmei s.n., bucată de funie folosită la încins sau legat, I 411, 
II 414. 

cutnie s.f., țesătură de mătase şi bumbac; şi cutnui, II 445, 447. 


D 


dabalazât adj., care atîrnă în jos, pleoştit ; v. şi tăpălazate, II 528. 

dacă conj., dar, passim. 

dajdie s.f., dare, bir, II 106. 

damlă s.f., dambla, I 417. 

darabană s.f., tobă, II 574. 

dastăinui vb., destăinui, I 171. 

de gemene loc. adj., geamăn, I 121, 273, II 35, 242. 

de oare că loc. conj., fiindcă, deoarece, II 129. 

deșerturi s.n.pl., partea scobită a corpului între ultima coastă şi 
şold, II 414. 

decît adv., gata-gata, cît pe ce, I 142. 

dediţă s.f., dedițel ; și didiță, I 71, 253. 

dejmă s.f., dijmă, I 34. 

delătura vb. refl., a (se) părăsi, II 491. 

demerlie s.f., şi dimerlie, măsură de capacitate pentru cereale, 
I 179, 297, II 538. 

deriș adj., dereș; (despre cai) cu părul roșu, pătat cu alb și negru; 
şi geriș, I 98. 

descolătăci vb., a se descolăci, II 383. 

descununa vb., şi discununa, a desface căsătoria, I 470, II 8. 

desfacat s.n., acţiunea de a curaţa ştiuleţii de pănuși, II 360. 

desigur adv., cu siguranţă, în chip cert, II 223. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 613 


dezbate vb., a scoate, a desprinde de unde a fost fixat, I 472, 
II 314. 

dezbina vb., v. dezbate; a separa, I 456. 

dibet s.n., stofă aspră de lînă, II 445. 

dinainte s.n. (?), partea din faţă a unei haine (la plural: dinaințe), 
II 443. 

discos s.n., obiect de cult, I 268. 

dîrvală s.f., muncă grea, istovitoare; de dîrvală = obișnuit, de 
purtare, II 153 

dobă s.f., (a jocul de cărţi) caro, I 115. 

dohot s.n., păcură de uns osiile carului, I 29, passim. 

drănicioară s.f., diminutiv de la draniţă, I 456. 

dreșcuţă s.f., druşcă, II 9. 

droșcă s.f., birjă, trăsură, I 401. 

droghiţă s.f., drobiță, mic arbust cu flori galbene, II 436. 

drușcă s.f., fată ce însoţeşte mireasa la cununie, I 192, II 426. 

drum s.n., colănaș de drum = „colănaş de fir” (?) II 433. 

dușmani s.m.pl., oameni care ar trăi într-o altă lume (sub- 
pămînteană), I 43. 

dubalari s.m. (sg), tăbăcar, II 120. 

dulamă s.f., haină lungă și îmblănită, II 164, 448. 

duldură s.f., dîrdoră, belea, bucluc, necaz, spaimă, II 58. 

dupuros adj., zbîrlit, murdar, I 175, 218. 

dură s.f., dură de pădure = fiară (?) duh necurat (?), II 281. 

durducat adj., înălțat, durduliu (?), I 71. 

dutcă s.f., monedă de mică valoare, I 102. 


E 


ectenie s.f., rugăciune rostită de preot, I 325. 
edem s.m., eden, raiul din edem, I 75. 


F 


făclier s.m., lumînărar, II 495. 

făgădău s.n., han, cîrciumă, I 451, II 169. 

fălălăi vb., a filfñ, I 104. 

falban s.n., falbală, podoabă a unei rochii (formată din fişii de 
stofă încrețită), II 442. 

familiant s.m., membru al familiei, I 61. 

fante s.m., (la jocul de cărţi) valet, I 115. 

fapt s.n., vrajă, farmec, I 365, 470, 488, II 526, passim. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


faraoancă s.f., nume dat Ielelor, II 84. 

faraon s.m., țigan ; membru al unui popor cu o identitate puţin 
precizată, I 317, II 353-354. 

farfaroată, cuvînt cu sens obscur, II 332. 

fărmăcătoare s.f., femeie care face vrăji, farmece, I 63, 132, 264 
şi passim. 

fărmăcător s.m., bărbat care face vrăji, farmece, II 376. 

farmaelic s.n. parmaclic (greșeală de tipar?), II 391. 

farmazon s.m./adj., vrăjitor, solomonar, I 253, 303. 

feșteli vb., a (se) murdări, a (se) terfeli, I 475, II 174, 473. 

feșter s.m., paznic la pădure, I 93. 

feșteriţă s.f., soția paznicului la pădure, I 93. 

fedeleș s.n., butoiaş, I 265. 

feleg6s adj., zdrenţăros, II 275. 

felezui vb., a mătura pleava cu felezăul, I 99, 101, 104. 

felon s.n., veşmînt îmbrăcat de preot la liturghie, I 257. 

feredeu s.n., baie (acţiunea de a se îmbăia); cada, încăperea în 
care se face baie; baie publică, II 279, 501. 

feredui vb., a (se) îmbăia, II 11, 220, 582. 

feresteu s.n., fierăstrău, II 164. 

fermenea s.f., scurteică îmblănită, II 447. 

feston s.n., în festoane = în formă de semicerc, I 319. 

festung s.n., fortăreață, redută (germ. Festung), II 126. 

fiong s.n., fundă (din panglici de ciucuri), II 446. 

firitisi vb., a felicita, a ura, I 63, 105. 

flenduros adj., zdrenţăros, II 10, 416, 417. 

flintă s.f., puşcă, II 128. 

fliușcă s.f., măsură mică pentru ţuică, II 288. 

florărie s.f., grădină de flori, II 370. 

florin s.m., monedă de aur, II 29. 

focușor s.n., bube la gură, II 415, 518. 

folticos adj., gras, cu fălci şi cu burtă mare, I 208. 

forcotí vb., a forfoti, a fierbe; a umbla încoace şi încolo, II 191. 

forforoată v. și farfaroată, I 280, II 369. 


fraitari s.m., grad în armata austriacă, fruntaş (germ. Freiter) 
II 130. 

franzolă s.f., franzelă, pîine albă, I 266, II 149, 270. 

frecăţei s.m. pl., aluat nedospit, frecat sau dat pe răzătoare, care 
se fierbe în supă, I 200. 

friganele s.f. pl., felii de pîine muiate în lapte și ou și prăjit, 
I 202. 

frigare s.f., obiect folosit la vrăji, I 492. 

frizetă s.f., mod de aranjare a părului, II 445. 

frînghii s.f. pl., bete, II 443. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 615 


frumușele s.f. pl., vîntoase, I 338. 

fulari s.n. sg., pînză de mătase, II 445. 

funie s.f., bucată lungă de şuncă, I 69. 

furcă s.f., os de găină de forma unei furci, I 368. 

fus, s.n., (la moară), porţiune cilindrică sau conică a axului roții, 
I 397. 

fuscel s.m., vergea care separă firele de urzeală la războiul de 
țesut, I 105, II 404. 


G 


gabui vb., a găbui, a prinde, a pune mîna pe ceva, I, 395. 

gaitan s.n., găitan, şiret, II 442. 

garnit adj., garnisit, II 442. 

garof s.m. (n.?), floare de garof, II 163. 

găruí vb., a chinui, II 331. 

gavanos s.n., borcan, vas de lut smălțuit, pentru păstrat 
dulceața, untura etc., I 203, 433, II 396. 

găbjí vb., a prinde, a pune mîna, I, 175. 

gărnicior s.n., căldăruşă, găleată mică, II 271. 

găvîrlie s.f., găvan, orbita ochiului, II 569. 

geriș adj., v. deriș, I 98. 

gheb s.n., cocoaşă, I 92. 

ghergheteag adj., a fi ghergheteag = a fi ușor ametit (de băutură), 
II 279. 

ghermesit s.n., ghermesut, stofă de mătase cu ape, II 446-447. 

ghidum s.n., ghiuden, cîrnat uscat, I 204. 

ghigi s.f. pl., pluralul lui ghioagă (?), II 577. 

ghihalei adj., murg ghihalei, însuşire neprecizată mai de 
aproape, I 95. 

ghili vb., a înălbi pînza, v. şi bili, passim. 

ghindă s.f., (la jocul de cărți) pică, I 115. 

ghindă s.f., în jocul de cărți, pică, I 115. 

ghiordan s.n., gherdan, colan, șirag de mărgele, salbă, I 222, 
II 443, 444. 

ghiordeie s.f. pl., cațaveici, I 175, II 442. 

ghiurghiuliu adj., trandafiriu, roz, I 378, II 446. 

ghiviziu adj., roşu închis, purpuriu, II 445. 

gireadă s.f., şiră de grîu, de paie I 127; şi în loc de cireadă, 
II 547. 

giubeă s.f., haină largă de postav, II 288, 439. 

giurui vb., a jurui, II 548. 

gîjulie s.f., gîză, insectă, I 40. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


gîlcă s.f., inflamație a ganglionilor gîtului, II 245-246. 

gîtă s.f., cosițe, II 419, 421, 429. 

glăjiţă s.f., glajă mică, sticluță, I 69. 

glas s.n., scară muzicală orientală ; arie muzicală, II 354, 421. 

glid s.n., în glid = în front, drepți (germ. Glied), I 126. 

godinaș s.m., (?), I 67. 

golătate s.f., goliciune, II 428. 

gonitoare s.f., scroafă, vacă (?), I 455. 

gonitor s.m., taur tînăr, I 104. 

graur adj., (despre cai) cenușiu, cu pete albe, ca penajul 
graurului, I 97, 100. 

greși vb., a păcătui; a avea relaţii sexuale nepermise, II 350. 

greșit adj., păcătos, I 139, 243. 

grebluţă s.f., os de liliac, în formă de greblă, I 384. 

grindei s.n., (la spînzurătoare) grindă mică, pusă în furci, I 88; 
(la moară) axul roții, I 95. 

grindei s.n., parte centrală a plugului cu tracţiune animală, pe 
care se montează celelalte piese, I 88. 

gros s.n., închisoare, II, 120. 

groscior s.n., smîntînă formată deasupra laptelui, I 495. 

gugi s.n., glugă mică, I 104. 

gugiuman s.n., căciulă de samur, II 448. 

gutunari s.n., guturai, II 147. 

guzănărime s.f., guzgani, II 78. 


H 


hac s.n., plată, simbrie, I 450, II 41, 547. 

hairlîc s.n., noroc, I 316. 

haită s.f., femeie desfrînată ; cuvînt de batjocură la adresa unei 
femei, a unui animal de sex feminin sau a unui obiect desemnat 
printr-un substantiv de gen feminin, I 63, 96. 

haitaş s.n., vînătoare, II 475. 

halastîncă s.f., stambă, II 445. 

halaturi s.n. pl., unelte, scule, I 183, 354, II 146, 406. 

halcă s.f. gălăgie mare, tărăboi, I 478. 

hamăn s.m., din subst. propriu Hamăn, I 270. 

harabá s.f., car mare, I 95. 

harag s.n., haraci, bir, I 485, II 111. 

haram s.n., de haram = degeaba, de pomană; pe nedrept, I 167, 
452. 

harnic adj., vrednic, capabil, I 412, II 108. 

havai adj., azuriu, de culoarea cerului, II 446. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 617 


hazmâtie s.f., balamuc, dezordine, II 46. 

haznă s.f., încăpere în care se păstrează bani şi lucruri preţioase 
II 62, 452. 

hăbuci vb., a rupe, a sfişia, a sfărîma, II 281. 

hăinui vb., a lălăi (?), I 96. 

hămeială s.f., necaz, pocinog, II 287. 

hămnisit adj., hămesit, I 369. 

hărăţți vb., a întărîta, a hărțui, a asmuţi, a zădări, II 44. 

hărăţie s.f., s-a pus în hărăţție = s-a pus împotrivă, II 431. 

hăti vb., a zăgăzui o apă, I 32. 

helge s.f., nevăstuică, hermină, I 148. 

hení vb., a alunga (?), I 398. 

herovic s.n., heruvic, imn bisericesc; şi herovim, II 533 

herovim s.n., v. herovic, II 534. 

hiicăi vb., a lua la goană, a ocărî, II 8. 

himisit adj., hămesit, II 539. 

hindichi s.n., şanţ, răzor, I 482. 

hinteu s.n., caleaşcă, rădvan, trăsură, II 175, 432. 

hir s.n., fir, II 434. 

hîșîi vb., a alunga păsările de curte, I 389. 

hîd adj., urît, I 96, 142, II 417. 

hîj s.n., una din dependinţe, neprecizată mai de aproape ; şi hîș, 
I 169, II 556. 

hîrcîi vb., a respira greu, cu zgomot, a horcăi, II 377. 

hîrgău s.n., vas de lemn sau de lut smălțuit, I 135, II 263. 

hîrzob s.n., coş ridicat sau coborît cu ajutorul unui scripete, 
II 280. 

hîrţa s.f., harți, săptămîna cînd e îngăduit să se mănînce de 
frupt, I 235, 236. 

hîtru adj., isteţ, şiret, I 124, II 531. 

hîzenie s.f., lucru hîd, sluțenie, I 385. 

hlujan s.m., lujer de plantă ; cocean de porumb, II 402. 

hoștină s.f., boștină, resturi după stoarcerea fagurilor ori a stru- 
gurilor, II 493, 496. 

hobot s.n., tulpan de lînă sau de mătase cu care se acoperă capul 
miresei a doua zi după cununie, II 15, 428. 

hojma adv., mereu, necontenit, II 429. 

holbură s.f., volbură, I 64, II 407. 

holercă s.f., rachiu, II 287. 

holtei adj., borş holtei = borş de legume, fără carne, I 200. 

holtuănit adj., (despre un șarpe) cu coada ruptă, II 197. 

hopși vb., a sta la tocmeală, II 510. 

horaiță s.f., casă mare şi părăsită (?), I 226. 

horbotă s.f., dantelă, II 411, 443. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


huște s.f. pl., tărîţe depuse pe fundul vasului de borş, II 267, 437. 
hudiţă s.f., uliţă, ulicioară, II 26. 

hui vb., a vui; a (se) certa, I 56. 

huit s.n., vuiet ; ceartă, sfadă, passim. 

hulă s.f., bîrfă, calomnie, II 42. 

hultui vb., a altoi, II 389. 

hurducă vb., a zdruncina, a zgudui, II 50. 

hurmuz s.m., mărgea de sticlă imitînd mărgăritarul, II 432. 
huţănesc adj., un soi de porumb, I 149. 


I 


ialoviţă s.f., vacă mare şi grasă, I 330. 

ian interj., ia, passim. 

iarba-fierului s.f., plantă cu proprietăți miraculoase, I 448; şi 
iarba talharilor, I 449. 

iarba-tunului s.f., urechelniță, plantă erbacee meliferă, I 428, 
II 195. 

ibrișin s.n., fir de mătase răsucit, pentru cusut și brodat; şi 
ibreșin, II 13, 15, 129. 

iezări vb., a zăgăzui o apă; și iezi, izărî, passim. 

iezi vb., a zăgăzui o apă ; a inunda, I 30, 31, 364. 

ihnea s.f., iahnie, I 200. 

ilău s.n., nicovală, I 53, 129, II 266. 

imamea s.f., capătul de chihlimbar al ciubucului, II 447. 

in interj., ia, passim. 

inca interj., iată, passim. 

induce vb., a introduce, a intercala, I 21, II 110. 

inima-pămîntului s.f., plantă neidentificată, I 430. 

istrăvitor adj., risipitor, II 452. 

iudi vb., a îndemna, a instiga, I 251, 404, 406, 421, II 39. 

izări vb., iezărî, I 213, II 554. 

izvod s.n., desen, model de cusătură, de broderie, II 442. 


Î 


îmbăierat adj., legat cu băieri, II 319. 

îmbăla vb., a muia cu salivă tortul, I 153, II 417. 
îmbizui vb., a se baza, a se bizui, I 93. 
îmblîndura vb., a călători mult, II 359. 
îmbodoli vb., a (se) înfofoli, I 456. 

îmbraca vb., a lua în armată, a recruta, II 128. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 619 


îmbrîncat adj., spic îmbrîncat (?), I 102. 

îmbrînzi vb., a paşte vitele, II 135. 

împelițat adj., (despre un duh rău) întrupat, cu chip de om, 
I 398. 

împletuci vb., a se împletici (printre picioare), I 410. 

înșăluială s.f., înşelăciune, I 98. 

încaltea adv., cel puțin, măcar, barem, I 229, 370, II 46. 

închili vb., a zidi într-o chilie, II 356. 

închiorcoșet adj., adv., chiorîş, II 37. 

înciotat adj., înnodat, cu noduri, II 414. 

încîrjobat adj., încovoiat, avînd forma unei cîrje, II 66. 

încolătăci vb., a (se) încolăci, I 347, 354, II 210, 383. 

încornorat adj., stele încornorate, I 67. 

încotoșmat adj., încotoşmănat, înfofolit, II 136. 

îndegetare s.f., indicație, I 21. 

îndosí vb., a se ascunde, a se băga la dos, II 22. 

înfierá vb., (despre mustață) a miji, I 93. 

înfierat adj., încălzit ușor, I 198. 

înfocá vb., (avînd drept compl. calul), a înfierbînta, a-l face să 
alerge mai repede, II 347. 

înfruptat adj., (despre obiecte) impure, atinse de alimente de 
frupt, I 240, 241. 

îngrunzi vb., a încreți trecînd un șiret prin mai multe găuri, 
II 452. 

înhobotă vb., a pune hobot miresei, II 428. 

însăila vb., a coase provizoriu, cu împunsături rare, II 412. 

întarta vb., a întărîta, II 44. 

întopsicat adj., înveninat, otrăvit, I 398, 399. 

întroloca vb., a (se) strînge la un loc, a (se) însoţi, II 229, 339. 

întulpinaţi adj.pl., (despre arbori) crescuţi dintr-o tulpină, I 68, 
70. 

înţinat adj., pus pe ceartă, irascibil, încăpățînat, II 46. 

învioșat adj., înviorat, I 169. 

învîr(s)tă vb., a împleti părul cu panglici (vîrste), II 115. 

înziuat adj., fereste înziuate = ferestre luminate, I 424. 


J 


jalău s.n., la bataie, la jalău (?), II 127. 

jărghiet adj., făcut jirebii, II 418. 

jeliște s.f., şi jelește, v. veliște, I 102, 104. 

jemnă s.f., jimblă, pîine albă, I 38, 157. 

jerbie s.f., şi jerghie, jirăbie, jirăghie, v. jirăbie, II 302, 461. 


620 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


jij s.n., vîrf (?), I 463. 

jingănii s.f. pl., gîngănii ; şi jigănii, II 226, 261. 

jintiță s.f., amestec de urdă şi zer fiert care se depune la fundul 
vasului cînd se prepară urda, I 197, II 567. 

jirăbie, s.f., v. jirăbie, I 281, 408. 

jitar s.m., persoană angajată să păzească sămănături, I 307. 

jitărie s.f., locuința jitarului (la marginea satului), I 302. 

jîi s.n., fecior de jîi = jian, haiduc, I 458. 

jolne s.f. pl., scrofule, II 465, 471. 

jordie s.f., joardă, vargă lungă, nuia, I 261. 

jufă s.f., julfă, mîncare de post, din sămînță de cînepă pisată, 
amestecată cu miere, I 60. 

junc s.m., taur, II 418. 

jup s.m., snop de paie, legătură de strujeni, I 338. 


L 


la vb., a se spăla pe cap, passim. 

lanţa s.f., lance (?), suliță, II 111. 

lasă s.f., leasă, împletitură de nuiele, I 451. 

lăcătui vb., a încheia o înțelegere, I 406, 450. 

lagăr s.n., tabără, II 10, 126. 

lăicer s.n., covor țărănesc, lung şi îngust, I 94. 

lănţujel s.n., lănțişor ; model de cusătură, II 434. 

lăstopánă s.f., lostopană, bucată mare de pămînt, de lemn, de 
gheață etc., I 468, II 182. 

lătóc s.n., lăptoc, scocul sau jgheabul morii, I 101. 

lătunói s.f. pl., rărituri produse în pînză din cauza ruperii firelor 
din urzeală, I 105, II 404. 

lăturat adj., lăturalnic, II 218. 

lăút s.n., acțiunea de a se la, I 111, passim. 

lăutoare s.f., acțiune de a (se) la ; apă pregătită pentru a (se) la, 
I 172, II 151, 523. 

lăzui vb., a curăța un loc de tufe şi rădăcini; a tăia nuiele (pentru 
împletit?), I 437. 

leat s.n., bucată de lemn, lungă şi îngustă, II 92. 

left s.n., monedă de aur, II 447. 

legă vb., a face legătoare miresei, I 253. 

legătoare s.f., cârpa, broboada miresei; moment al nunţii cînd i 
se face cîrpa miresei, II 94, 411, 430. 

leliţă s.f., nume dat frigurilor, II 148. 

lemnul-Domnului s.n., lemn-domnesc, arbust din familia compo- 
zitelor, cu flori galbene, cu miros pătrunzător de lămîie, I 328. 

lení vb. refl., a se lenevi, II 10. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 621 


leopăi vb., a se uda, II 254. 

lep s.n., lip, murdărie, jeg, II 416. 

lestriţă s.f., nume dat şarpelui în descîntece, II 224. 

leucă s.f., lemnul care susţine loitrile carului, Ii 175. 

libadeá s.f., haină bărbătească îmblănită, II 447. 

liftă s.f., termen de ocară dat cotropitorilor ; şi lizfă, litvă, I 236, 
II 106, 110, 113, 116, 584. 

linchi vb., a limpi, a bea (a mînca) sorbind cu limba, I 136. 

linciuri vb., a se bălăci, II 291. 

linți s.f. pl., cisticerci, formă larvară a teniei, care se fixează în 
carnea porcului, I 187. 

lipă s.f., mărul lipei (?), II 186. 

lipi vb., a unge cu lut, I 264. 

lisă s.f., lisă de pere (?), I 203. 

litfă s.f., v. liftă, I 236, II 584. 

litie s.f., slujbă religioasă după vecernie, la toate sărbătorile 
mari, cînd se sfințește pîine, grîu ; pîine sfinţită la litie, I 63. 

loc s.n., locul vacei, I 183, 357, II 413. 

lozie s.f., specie de salcie sau de răchită, II 390. 

lua vb., a lua o mînă, un picior cuiva = a paraliza de o mînă, de un 
picior, I 30, 332, 337, 421. 

lucru rău s.n. (loc adj.?), (despre oameni) păcătos, cu apucături 
rele, I 227, II 135, 253, 266, 430. 

lucum s.n., rahat; dulciuri, I 199. 

luscuţă s.f., ruscuță, monedă veche austriacă valorînd 10 creițari 
numită și puișor, II 29. 


M 


mașcat adj., mășcat, cu bobul mare, II 432. 

maștehă s.f., maşteră, mamă vitregă, I 158, 377, II 16, 138. 

macahón s.n., macohon, pisălog de lemn cu care se pisează 
sămînța de mac, I 302, II 538. 

macát s.n., cuvertură, scoarță, covor, I 77, II 450. 

mahramă s.f., maramă, II 440, 446. 

maiorí vb., a îndeplini atribuțiile gradului de maior, II 123. 

malaiul-cucului s.n., plantă erbacee cu frunze lunguiețe și flori 
brune sau gălbui, dispuse în spice, I 378. 

malancă s.f., grup de tineri costumați ce dă un mic spectacol la 
Anul Nou, I 59, 92, 94, II 305. 

maloteá s.f., manta de damă căptușită cu blană, II 446. 

mama-grîului s.f., fir negru în (spicul de) grîu, I 49, 212. 

mama-săcării s.f., fir lung, negru în săcară ; corn-de-secară (?), 
I 149. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


mancă s.f., doică, II 209, 393. 

mandatar s.m., funcţionar administrativ în Bucovina, I 486, 
II 159. 

marolă s.f., marulă, lăptucă, I 202. 

maruncă s.f., plantă numită și cucoana, I 292. 

maslă s.f. (la jocul de cărţi), culoare, I 116. 

mazurcă s.f., un fel de plăcintă, I 286. 

măngalău s.n., măngălău, obiect de lemn cu suprafața brăzdată 
de șanțuri, pe care se freacă rufele la spălat, I 220, II 407. 

măngălui vb., a spăla rufe pe măngălău, II 407. 

măr de stejar s.n., gogoaşă de ristic, I 329. 

mărini vb., a avea mărin, a se umfla, I 494. 

mărturaș s.m., mlădiță de răchită înfiptă într-o brazdă, la Sf. 
Gheorghe, II 398. 

măscuroaică s.f., scroafă, I 358. 

măsea s.f.,(la moară) pană de lemn înfiptă în obezile roții ce 
învîrteşte piatra de deasupra, I 101. 

megieș adj., vecin, I 63. 

mehenghi adj., isteţ, abil, şmecher, I 445. 

meliţie s.f., armată, serviciu militar, II 506. 

meredeu s.n. minciog, plasă în formă de săculeţ, cu care se scoate 
peştele prins în undiță sau în năvod, II 69, 326. 

meremet s.n., lucrare de reparaţie sau întreţinere, II 145. 

merișer s.n. /adj., ou roşu ; şi merișor, I 353 ş.u., 356, II 186. 

mericică s.f., plantă nedefinită mai de aproape, II 162. 

mertic s.n., baniţă, vas cu care se măsurau cerealele ; şi miertic, 
I 95, 179. 

merţă s.f., şi mierță, măsură de capacitate, I 384, 473, II 18. 

mestii s.m. pl., meşi, cizmuliţe de piele, fără toc, II 448. 

mișeli vb., a se tîngui, a se văicări, II 337. 

miluta s.f., diminutiv de la milă, (mierliță) II 123. 

mindir s.n., mundir, I 83, mindir, saltea, II 449. 

mintean s.n., pieptar sau tunică din stofă colorată, II 442. 

mirie adj. (formă de feminin), mierie, albastră, II 23. 

mîneci s.f.pl., pînză dată moașei de mamă, II 430. 

mînicá vb., a se scula în zori, I 276. 

mînicatori s.m. sg., persoană ce se scoală în zori, I 276. 

mînjală s.f., aluat subțire cu care se unge urzeala de cînepă, 
II 423. 

miîrșav adj., necurat, în nerînduială, II 417. 

moșneag s.m. porumb păros, I 149. 

moaștină s.f., moaşte, I 395. 

moare s.f., zeamă acră de varză sau de murături ; stare de spirit, 
I 200, II 93, 111. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 623 


moleșag s.n., moină, I 367. 

momiţă s.f., maimuţă, I 54. 

mont s.n., (la gît) mărul lui Adam, I 33; parte a unui membru 
omenesc, rămasă după amputare, II 229. 

moreâ s.f., moarea, moar, țesătură de mătase sau de bumbac 
care face ape, II 445. 

moroaică s.f., moroi de sex feminin, II 229. 

mozoli vb., a mesteca în gură (fără a sfărîma cu dinţii și a 
înghiți); a mînji, a murdări, II 103. 

moţăi vb., (din gură) a scoate un zgomot caracteristic, după ce se 
mănîncă sau bea ceva acru, I 189, II 267. 

mușlin s.n., muselină, stofă de bumbac sau mătase foarte fină, 
II 445. 

muștrului vb., (despre soldați) a face instrucție, I 174. 

muncit adj., ou muncit = ou de Paști, „scris”, a cărui cîmp e alb 
sau galben, I 353. 

mursă s.f., băutură fermentată, preparată din miere amestecată 
cu apă, I 322, II 262, 270-271, 521. 

murui vb., a unge pereţii cu muruială; a mîzgăli, II 390. 

mustra vb., (despre soldaţi) a mușştrului, a face instrucţie (?), 
II 122. 

mutătoare s.f., plantă erbacee veninoasă din familia cucurbi- 
taceelor, II 225. 


N 


nadragi s.m. pl., nădragi, pantaloni, I 457. 

naftemă s.f., duh rău, necuratul, I 242. 

naier s.m., nai, I 472. 

natară s.f., flori brodate (?), sens neprecizat mai de aproape, 
II 432. 

natră s.f., parte a urzelii aflată între ițe şi sulul dinapoi al răz- 
boiului de țesut, I 104, II 423-424. 

nădaiă vb., a-şi da seama, a se gîndi, a se hotărî, II 115. 

nămi vb., a năimi, a angaja, a tocmi, I 144, 377. 

năpădi vb., a da peste ceva, a găsi, I 437. 

năpăstos adj., care aduce năpastă, I 228. 

nărămgiu adj., nărămiziu, portocaliu, II 165. 

năsădit adj., răsădit, I 68. 

năsălnic adj., rău, aspru, crunt, asupritor, II 562. 

năsăpit adj., desen costișeţ, II 443. 

năstrăpată adj., piatră năstrapată = piatră prețioasă, I 68. 

năzbute s.f., năzbîtie, I 247. 

năzloji vb., a bate rău, a stîlci în bătaie, I 44. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


negel s.m., diminutiv al lui neg, II 175, 342. 

neleapcă s.f., vacă sau oaie ce are mai puțin de trei ani, care nu 
a fătat, II 535. 

nene s.m., tată, I 348, 380, II 9, 114, 218. 

nerve s.n. pl., coarda dorsală a sturionilor, uscată la soare, I 203. 

nimitez s.n., nemeteţ, văl subțire cu care se acoperă capul II 440, 
445. 

nividi vb., a năvădi, a nevedi, a trece firele urzelii printre iţe şi 
spată, II 418, 423. 

nohot s.n., năut, I 201. 

noiţă s.f., pata mică sau dungă albă pe unghii, II 425. 

numai adv., tocmai, II 139. 


O 


oală s.f., placă de teracotă, II 449. 

oblici vb., a afla, a descoperi, a observa, II 131, 133. 

oboroacă s.f., vas mare, făcut de obicei din scoarță de tei, folosit 
mai ales ca unitate de măsură, I 86, 95, 109. 

ocăi vb., a măcăi, II 374. 

ochiul boului s.n., auşel (?), I 379, II 55. 

odaie s.f., loc la cîmp sau la pădure unde sînt adăpostite vacile şi 
oile şi unde îngrijitorii au cele de trebuință pentru muls şi 
făcut brînză, I 461, II 477, 560. 

odobaie s.f., hodobaie, car mare cu patru boi, I 95. 

odovania praznicului s.f., sărbătoare, a opta zi după Crăciun, 
I11l1. 

oferui vb., a (se) oferi, II 80. 

ogăi vb., ogoi, a linişti, a (se) calma ; şi ogoiá, II 370, 542. 

oghial s.n., plapumă, I 77, II 173. 

ogrinji s.m. pl., resturi de fîn, paie, lăsate de animale în iesle, 
II 75. 

oiagă s.f., sticlă, clondir, I 67. 

omenesc adj., care aparține țăranilor, nu boierilor, I 170. 

orbalt s.n., erizipel, brîncă ; plata erbacee veninoasă, II 494. 

ornat s.n., veşmînt de ceremonie, odăjdii, II 456. 

os mort s.n., sau osişor, boală a cailor, II 233. 

os viu s.n., sau capul Sfîntului Ion, un trifoi alb, mare, ascutit, 
II 307. 

oset s.n., pălămidă, I 146. 

ostropăt s.n., ostropel, I 201. 

ozdrele s.f. pl., a face praf și ozdrele = a nimici, I 399. 

ozor s.n., model, motiv de cusătură sau țesătură, II 435, 444. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 625 
P 


paș s.m., pas, II 43, 119, 124, 134, 163. 

paşte vb., (la jocul numit de-a balanca) a aştepta azvîrlirea 
pălăncii, pentru a marca locul unde cade şi a o returna, II 63 ; 
(despre păr) a se despica la vîrf, II 424. 

pacișe s.f. pl., fire de cînepă sau de in de calitate inferioară care 
rămîn în piepteni la pieptănatul fuiorului, II 402, 453, 458. 

paclavă s.f., baclavâ, un fel de plăcintă, I 199. 

pag adj., (despre cai) negru sau roșcat cu pete albe, II 155. 

paic s.m., soldat din garda sultanului sau a domnitorilor, I 454. 

palimar s.m., pălimar, paracliser, II 114, 456, 563, 565. 

palustru adj., de baltă, din regiunea bălților, II 356. 

panachidă s.f., panahidă, parte a prohodului care se cîntă cuiva 
după scoaterea mortului din casă, parastas, I 321. 

paos s.n., pomană, la înmormîntări şi parastase, constînd din 
colaci şi vin; vin, untdelemn sfinţit sau agheasmă cu care se 
stropeşte mortul, I 322, II 262. 

paraclis s.n., slujbă religioasă de laudă și invocare a Fecioarei 
Maria, a lui Hristos sau a unui sfînt, rugăciune închinată 
acestora ; carte conținînd astfel de rugăciuni, II 494. 

pasmanterie s.f. (articole de) ceaprazărie, II 445. 

patrontaș s.n., cartușieră, II 118. 

parip s.m., cal tînăr, sprinten și frumos, II 152. 

păcorniţă s.f., vas de lemn pentru ținut păcura, dohotul, II 264. 

pălăi vb., a pălălăi, a arde cu flacără mare, II 529. 

păli vb., a lovi, II 390. 

părăsita-găinei s.f., păpădie, I 358. 

păretar s.n., covor mic care se pune pe perete, II 451. 

părîngă s.f., cuvînt cu sens obscur aici, II 334. 

păscătoare s.f., loc de păscut, pășune, I 174, II 73, 113, 546. 

păscuța-găinei s.f., plantă asemănătoare păpădiei, I 358. 

păstrav s.m., nume a două specii de ciuperci comestibile, II 233. 

pătuli vb., a bătători, a netezi, I 190. 

păuș s.n., par, prăjină ascuțită, II 158. 

peștiman s.n., fustă sbțire, făcută din material ușor, II 438. 

peciu s.n., act scris, permis ; certificat de căsătorie, I 157. 

pedepsi vb. refl., a se chinui, I 133. 

pembe adj., roşu-deschis, roz; trandafiriu, II 446. 

pereci vb., a se contrazice, a se certa, I 149. 

pestelcă s.f., şort de pînză sau de postav pe care-l poartă femeile 
peste rochie, II 214, 427, 506. 

peteală s.f., beteală, II 411, 429. 

petiţă s.f., capsă folosită la armele de foc, II 104. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 


petrece vb., a irosi, a sfîrşi, a consuma, II 75. 

pișca vb. refl., (despre lună) a descrește, a începe să scadă, II 7, 
23. 

pică vb., (despre vite) a muri, a pieri, II 377, 472, 496, 588. 

picuș s.n., loc unde picură un lichid, I 241. 

pietrar s.m., persoană care alungă prin vrăji piatra (grindina), 
II 189, 190, 194, 243. 

piscurele s.n. pl., diminutiv al lui piscuri (?), I 95. 

pită s.f., pîine, II 117, 123, 452. 

pită s.f., v. chită, II 390, 432. 

pitar s.m., brutar, II 65, 143. 

pitărie s.f., brutărie, II 560. 

pitușcă s.f., pîine mică, plăcintă, II 47. 

pizmatareţ adj., invidios, pizmaș, II 42. 

pîlnie s.f., pîlnie de fin = pală (cantitate mică), II 379, 382. 

pîne s.f., recoltă de cereale, bucate, grîne ; nume dat cerealelor, 
I 40, 107, 111, 145, 147. 

pîntrijel s.m., pătrunjel, II 38, 316. 


pîrlaz s.n., pîrleaz, trecătoare îngustă din scînduri peste un gard, 
I 175, II 262. 

plasă s.f., (pl.plăşi), staul pentru oi, II 541. 

plaz s.n., piesă de sprijin, așezată în dosul carmanei, pe care se 
tîrăşte plugul, I 97. 

pleat s.n., răspîntie de drumuri, piață; şi plaż, II 158. 

plecsudă s.f., plexudă, coadă, cosiţă, II 445. 

plisă s.f., loc mai adînc în albia unui rîu, II 259. 

plumbură vb., a împuşca, II 125. 

poci vb., a deforma, a denatura, a urîţi; a abate un mare rău o 
bală asupra cuiva, a deochea, a cobi, I 154, 174, 395, 407. 

pocitură s.f., acțiunea de a poci şi rezulatul ei, I 414-415. 

poclăze s.f. pl., țesătură miţoasă de lînă; pătură; ţol care se 
pune sub şaua calului, I 103. 

poclon s.n., plocon, dar, I 250, II 407. 

pocriș s.n., capac pentru vase de bucătărie; capac în mijlocul 
rotițelor ce acoperă ochiurile plitei, I 417. 

pocrovăţ s.n., pînză ce acoperă anumite obiecte de cult, I 269. 

pocsie s.f., ciudă, necaz, II 37. 

podea s.f., tavan de scînduri, I 59, II 507. 

podhoadă s.f., podvadă, obligaţie (transport, cărăuşie) la care 
erau supuși țăranii în folosul domniei, II 145. 

podhod s.n., povod, a duce în podhod = a duce de funie (o vacă) 
sau de căpăstru (un cal), II 319. 

poftale s.f. pl., paftale, încheietoare de metal la haine, II 445. 

pohace s.f., pogace, un fel de plăcintă, I 199. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 627 


pohoară s.f., povară, I 101. 

poiată s.f., coteţ pentru păsări, I 66, 246, passim. 

polcuţă s.f., haină scurtă, pe talie, II 442. 

poliţă s.f., brazdarul plugului (?), I 142. 

pons adj., roşu aprins, II 446. 

portieră s.f., perdea, draperie ce acoperă ușa, II 441. 

posmag s.n., pesmet, II 202. 

posteucă s.f., bucată de lemn pe care se sprijină osia carului în 
timp ce se unge, I 104. 

postitoare s.f., femeie care ţine post, I 233. 

posvoli vb., a da voie, a permite, II 12-13. 

poticăli vb., a abate de la comportarea cinstită, morală, a corupe, 
a înșela, II 80. 

povidlă s.f., magiun, II 565. 

pozevancă s.f., pezevenghe, I 432. 

pozevenchi s.m., pezevenghi, şarlatan, șmecher, I 432. 

praștie s.f., nuia, prăjină, II 546. 

prăpădit s.n., nume dat sifilisului, II 288. 

preacuminte adj., preaînțelept, II 571. 

precistui vb., a se împărtăşi, a se cumineca; şi a se pricestui, a 
se pricistui, I 483, passim. 

precupi vb., a precupețţi, a face negoţ, I 339. 

premelege interj., din jurămîntul pre a mea lege, I 100. 

preminte adj., preaînţelept, II 231, 328, 349. 

premintean adj., contaminare între pămîntean şi preminte (?), II 
282. 

prepune vb., a presupune, a bănui, I 464. 

prepus s.n., bănuială, II 494. 

pretuli vb., a se ascunde, II 138. 

prezent s.n., cadou, dar, I 60, II 213, 411, 426, 503. 

prezes s.m., preşedinte, funcţionarul cu rangul cel mai înalt, 
I 404. 

pricăji vb., a face pricaz, II 472. 

pricăjit adj., care trăieşte în fărădelege, spurcat, II 472-473. 

pricaz s.n., pagubă mare, necaz, nenorocire, I 153, 357, 447. 

price s.f., fără de price = fără împotrivire, II 76. 

prifont s.n., prefont, pîine de calitate inferioară dată soldaţilor 
în armata austriacă, II 125. 

prigitoare s.f., fotă, catrință (dintr-o singură bucată de stofă 
petrecută în jurul corpului), I 94, II 439. 

priloagă s.f., pîrloagă, loc necultivat, II 249. 

pripói s.n., ospăț oferit de părinţii mirelui după cununie, I 361, 
II 412. 

prisnel s.n., prîsnel, ornamentaţii din nasturi, discuri metalice 
etc., folosite mai ales la chimir, I 456. 


628 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


probozi vb., a mustra aspru, a certa II 95, 565. 

proceti vb., a citi cu glas tare, II 337. 

procitoare s.f., tetrapod (?), II 337. 

produv s.n., produh, copcă (în gheaţă), I 393. 

propâle s.f. pl., proptele, I 383. 

propi vb., a propti, a sprijini, I 399. 

proscomedie s.f., proscomidie, parte din slujba liturghiei, în care 
preotul sfințește pîinea şi vinul pentru împărtășanie, I 266, 
268. 

prosforă s.f., ofrandă, dar, II 537. 

prostire s.f., cearşaf, învelitoare de pat ; faţă de masă, I 70, 485, 
II 49, 435. 

prour s.n., proor, a mîna vacile în prour = a duce vacile la pășune 
dimineața înainte de muls, II 114. 

prubă s.f., probă, II 10, 64. 

prubului vb., a proba, a pune la încercare, II 332, 552. 

puișor s.n., monedă austriacă de 10 creițari, I 362, 392. 


puzderie s.f., resturi lemnoase ce cad din tulpina cînepei la 
meliţare etc., II 23, 302. 


R 


râghilă s.f., ragilă, instrument format dintr-o scîndură în care 
sînt înfipți dinţi de fier, prin care se trage cînepa, II 402, 577. 

raghilă vb., a trage fuiorul prin ragilă, II 393, 420. 

raituji s.n. pl., pantaloni largi de stofă sau postav, II 442. 

rapăn s.n., strat gros de murdărie pe piele, jeg, II 341. 

rășchitor s.n., şi rîșchitor, unealtă pe care se întind firele pentru 
a le face jirebii, II 406. 

răbuș s.n., răboj, I 254. 

văcele s.f. pl., răcele de bostan = dulceaţă de pepene galben, I 203. 

răfui vb. refl., a se socoti, a se considera, II 141, 186. 

răspintene s.f., răspîntie, II 398. 

răsteu s.n., resteu, cui de lemn sau de fier, cu care se închide 
latura jugului, I 102, II 176. 

ratoș s.n., rateg, han mare, birt, cîrciumă, II 336. 

răul copiilor s.n., nume dat epilepsiei, II 349. 

răutate s.f., boală, „spasm”, I 428. 

răzălui vb., a răzui, I 249. 

războli vb., a se îmbolnăvi, I 137. 

răzmiliţă s.f., răzmeriță, răscoală, I 238. 

răzor s.n., şanţ, I 482. 

răzvidi vb., a explica, a descifra, II 29. 

recrută s.m., recrut, II 120, 125. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 629 


riclie s.f., rochie, II 438. 

rips s.n., țesătură de bumbac sau mătase, cu dungi dese, în relief, 
II 445. 

rînduri s.n., ciclu menstrual, I 362, II 253. 

rîni vb., a curăța un loc de stratul de murdărie depus, II 6. 


rîșchia vb., a răşchia, a depăna firele toarse de pe fus sau de pe 
ghem pe răşchitor, II 406. 

roș s.n., (la jocul de cărţi) cupă, I 115. 

rodini s.f. pl., a veni în rodini = a veni cu daruri la o lehuză, I 54, 
60, 94, 109. 

rohmani s.m.pl., oameni buni şi evlavioşi despre care se crede că 
trăiesc în altă lume ; v. şi blajini, I 42-43, 118, 284, 293, II 356, 
II 596. 

roiniţă s.f., plantă erbacee cu flori albe, II 500. 

rotilat adj., în formă de roată, rotund, I 383, II 579. 

roza adj., roz, II 437. 

roză s.f., trandafir, I 70. 

rujă s.f., trandafir, I 71, 348, II 163, 433. 


S 


sabaș s.n., ban dat ca bacșiş lautarilor, I 388, 401. 
sadea adv., simplu, neamestecat, curat, II 444. 


saia s.f., pl.: saiele, cusătura ornamentală cu împunsături rare, 
II 443. 

sain adj., sein, cenușiu, sur, II 428. 

salaş s.n., sicriu, II 120. 

sălășel s.n., sicriu mic, II 569. 

salup s.n., un fel de cațaveică, II 175, 442. 

salvie s.f., partea cea mai bună (roşie) a unei blăni de vulpe, 
II 447. 

samcă s.f., ființă despre care se crede că omoară îndeosebi lăuzele 
şi pe copiii lor ; nume dat unor boli grave (de copii), considerate 
a fi cauzate de asemenea ființă, II 255. 

santinea s.f., santinelă, II 82, 550. 

sarice s.f., sare, II 167. 

săcăluș s.n., tun mic, rudimentar, sau pușcă mică, folosite ca 
arme sau la festivități, II 304. 

săgeţ s.n., vîrf de cuţit, II 332. 

săhănel s.n., pahar, I 72, II 429. 

scăfiţă s.f., vas de lemn, în formă de cupă sau ceașcă, II 102. 

scăldușcă s.f., albie de îmbăiat, II 169. 

scăpărămiînt s.n., scăpărătoare, amnar, II 483. 

scarpi s.m. pl., pantofi de damă, ușori, brodaţi, II 454. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


schiţemver s.m., nume dat dracului, I 249. 

sclimui vb., a scoate, a scorni, II 42. 

scoaice s.f. pl., broaşte țestoase, II 37. 

scordărea s.f., scordolea, sos preparat din nuci pisate, miez de 
pîine, usturoi, untdelemn și oțet care se serveşte cu raci fierți, 
I 203. 

scormoli vb., a scormoni, II 492. 

scoverze s.f. pl., un fel de clătite, I 199. 

scrie vb., a scrie ouă = a împistri ouă, I 66. 

scris adj., (despre ouă) împistrit, I 353. 

scutelnic s.m., țăran scutit de plata birului, II 87. 

semincer s.m., şi sămincer, șştiulete de porumb, I 63, 156. 

serji s.m. pl., cercei din bănuțţi de aur,II 446. 

serpentină adj.f., şerpuitoare, cu cotituri, II 442. 

sesie s.f., a face (a ține) sesie, a face sfat, a purta discuţii, I 39, 40, 
42, II 130, 156, 209. 

sfașcă s.f., pl.: sfaşte, călțunăreasă = vorniceasă la nuntă, II 412. 

sfădăuș adj., certăreț, I 56 

sfrediac s.n., sfredel, II 586. 

singeap s.n., blană cenușie, groasă, II 447. 

sîngiuri, pl. al lui sînge (?) sîngerări (?), II 57. 

singur pron. de întărire, I 140, II 366. 

sîcret adj., ascuns, pustiu, greu (?), II 168. 

sînge-de-nouă-fraţi s.n., produs vegetal răşinos, de culoare 
roşie, recoltat din fructele unui arbore din familia palmierilor, 
II 554. 

sîngea s.f., (la cuţit, la fus) tăiș, vîrf, I 281, II 545. 

sîngeap s.f., sîngeapă, cinzeacă, II 288. 

sîta-zînelor s.f., scai măgăresc; turtă, I 430. 

slei vb., a slei gheaţă = a face gheaţă, I 29; a slei metale (fier, aur, 
argint) = a turna metale topite, a solidifica, I 98, II 332, 334. 

sluțenie s.f., ființă slută, pocitanie, II 507. 

sluți vb. refl., a se strîmba la cineva, I 421, II 384. 

smomi vb., a momi, a atrage de partea sa, a instiga, II 91, 487. 

socote s.f. pl., atrepsie, boală ce apare la înțărcarea copiilor, 
I 196, II 512, 523. 

solomonar s.m., vrăjitor, II 195 ş.u. 

solomoni vb., a vrăji, a face farmece, I 441, II 84, 513. 

sorb s.n., ființă supranaturală acvatică, II 356. 

sorocăuste s.f. pl., parastase, II 270. 

soroci vb., a ursi, a sorti, I 110, 115, 388, II 513. 

soţ s.m., soţie, nevastă, I 71, 447. 

soţie s.f., soț, I 378, 381. 

spată s.f., piesă la războiul de şesut, formată din lamele paralele, 
prin care trec firele de urzeală, II 403, 408, 424. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 631 


spelcă s.f., ac cu gămălie, ac de păr, I 65. 

spijă s.f., schijă, fontă, I 120, II 346. 

spornic s.n., sporici (?), II 150 

stadol s.n., obiect nedefinit mai de aproape, I 100. 

stambol s.n., țesătură, stofă de mătase, II 445. 

stan s.m., partea din faţă sau din spate a cămășii țărănești, 
II 165. 

staroste s.m., peţitor; persoană care conduce ceremonia unei 
nunți, I 499, II 525. 

starostie s.f., peţit, I 499. 

stative s.f. pl., război de ţesut, II 408, 410, 418. 

steblă s.f., mănunchi, legătură, II 336, 358. 

stelenei adj., v. streinei, I 95. 

stîlp s.n., (a cusături) un anumit model, desen, II 434. 

stîlpări s.f.pl., ramuri verzi de salcie, împărțite la biserică în 
ziua de Florii, II 194, 397. 

stima s.f., stima de Arhanghel = haina, I 422. 

stirigie s.f., stirigoaie, plantă erbacee, din familia liliaceelor, 
I 458. 

stîrpi vb., (despre vacă) a deveni stearpă ; a nu mai da lapte, I 33. 

stobol s.n., stobor, gard de lemn, zăplaz, I 68. 

stodoală s.f., standoală, şură; loc unde se află mai multe 
hambare sau coşare, II 86, 423. 

stoler s.n., dulgher, tîmplar, I 410, II 50, 326, 391. 

stoliţă s.f., capitală, reşedinţă, I 30, II 53, 591. 

stracoșiu adj., stacojiu, II 437. 

străfire s.f. pl., elemente, I 348. 

străfoșat adj., înfoiat, I 190. 

streinei adj. (pl.), boi în frunte streinei = ţintaţi, cu o pată în 
frunte (?); şi străinei, I 95, 101. 

strigi s.f., cal de strigi, II 153. 

stroh s.n., stroh de fin = rămăşiţe de fîn sau paie adunate din 
iesle, II 156. 

stupitul-cucului s.m., scuipatul-cucului, depozit granulos sau 
vîscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor 
fluturi, I 378, 416. 


sufit s.n., ornament de var şi nisip executat pe tavan, tavanul 
astfel ornamentat, II 439. 

sugel s.m., panariţiu, I 241 ; şarpe ce suge lapte de la vacă, II 221. 

sulferin adj., sulfurină, substanţă roşie, din care se obține 
culoarea roşie, II 438. 

sumăieș s.n., suman mic, II 445. 

sumet adj., semet, trufașş, înfumurat, I 76. 

sumutá vb., a asmuți, II 44. 

sviteră s.f., alai, suită (?), I 90. 


ELENA NICULIȚĂ-VORONCA 
S 


şală s.f., sală, II 336. 

șaliu s.n., stofă de lînă vărgată, II 447. 

şam s.n., damasc, II 447. 

şară s.f., fiară, II 251. 

șăgitoare s.f., şezătoare, II 14. 

șărvant s.n., obiect nedefinit mai de aproape, I 68. 

șegi s.f. pl., sg.: şagă. 

șepeli vb., a vorbi cepeleag, peltic, I 86. 

șferi s.f. pl., sg.: șfară, II 346. 

şiac s.n., stofă groasă, II 164, 444. 

şindilă s.f., şindrilă, I 319. 

şindilită adj.f., acoperită cu şindrilă, I 96, II 23. 

şip s.n., sticlă, clondir, I 33, II 70. 

şiriclic s.n., şiretlic, II 55, 60, 61. 

șoalda s.f., a umbla cu șoalda = a recurge la vicleşuguri, la sub- 
terfugii, II 537. 

şomultoc s.n., şomoiag, smoc, I 35, II 533. 

șotie s.f., poznă, glumă, păcăleală, I 198. 

știma-păpușoiului s.f., ştiulete de porumb alb, I 149. 

știoalnă s.f., bulboană, băltoacă, II 589. 

știubei s.n., şi ștubei, vas făcut dintr-un trunchi de copac scobit, 
I 230, II 241, 391. 

ștraf s.n., pedeapsă, II 80. 

șuchet s.m., nebun, dezmățat, II 179. 

șugui vb., a glumi, a face glume, I 181, II 422. 

șuh s.n., unitate de măsură a lungimii (a șasea parte dintr-un 
stînjen), I 44, 400. 

șumuiag s.n., şomoiag, I 333. 

șurubar adj., deget mai șurubar = deget mai agil (?), II 216. 

șuvăit adj., încovoiat, strîmb, II 222. 

șuvar adj., uscat, I 478, II 123. 

șvab s.m., gîndac de bucătărie, I 183. 


T 


tabet s.n., tabiet, II 448. 

taftá s.f., stofă groasă, lucioasă, I 68, 272. 

tahîn s.n., făină din semințe uleioase (prăjite) în special de susan, 
I 203. 

tain s.n., porție, rație de mîncare şi băutură, II 380. 

tanana s.f., dans țigănesc, II 58. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 633 


tapalazat adj., vezi dabalazat, II 66. 

tarnistră s.f., poate contaminare între tarnițţă — „sarcină” şi 
canistră — „bidon”, II 118. 

tasmă s.f., fir sau panglică de mătase, de piele, pe care se 
brodează, II 442. 

tăbiieţ s.n., tăbuieţ, fig. persoană mică și îndesată, II 250. 

tăboltoc s.n., şi tăbultoc, săculeţ ; nume dat unei persoane scunde 
şi îndesate, I 96, 281. 

tăhui vb., a (se) tehui (de cap), a (se) zăpăci, a (se) buimăci, I 413 

tălăpăi vb., a tălăpăni (?) = a merge greu și apăsat, II 295. 

tălpigă s.f., piesă la războiul de țesut, în formă de pedală, cu care 
se schimbă ițele, II 403, 408. 

tămăită s.f., tămîiță, nume al mai multor plante erbacee, II 540. 

tamazlic s.n., turmă, II 120. 

tămînji vb., a mînji, a murdări, I 93. 

tămjăi vb., a se tămînji, a se murdări, a se unge, II 515. 

tăsmăluţă s.f., diminutiv al lui tasma, II 442. 

tăvăli vb., a (se) răsuci, a (se) învîrti, a (se) rostogoli pe iarbă, în 
praf sau în noroi, a (se) murdări, I 35, 55, 175. 

tăvălit adj., murdar, I 120, 161, 310. 

teară s.f., urzeala învîrtită pe sul, II 9, 265. 

tel s.n., beteală, II 444. 

tesacă s.f., tesac, sabie scurtă şi lată; cuţit mare II 281. 

teslar s.m., dulgher, tîmplar, I 52. 

testemel s.n., basma mare de pînză, de obicei cu flori colorate pe 
fond negru, II 401. 

tieni vb., tihni, II 46, 120. 

tidvă s.f., tigvă, craniu de om sau de animal, țeastă, hîrcă. 

timirice pron. nehot., mai nimic, II 348. 

timp s.n., a avea la timp = a avea ciclu menstrual, I 258, II 492. 

tingire s.f., vas de aramă sau de fontă în care se pregătește 
mâîncarea ; cratiţă, tigaie, I 208, II 531. 

tioc s.n., toc, I 494. 

tiohăi vb., a stîrni vînatul, a alunga animale cu strigătul „tio”, 
II 100, 417, 498. 

tiriac s.n., preparat medicinal care conține opiu, folosit în trecut 
ca anestezic; antidot pentru mușcătura de şarpe şi pentru 
otravă, II 224. 

tiuha interj, strigăt cu care se alungă animalele sălbatice, II 220. 

tiulea interj., tuleo, tulea, I 102, 172. 

tîmbar s.n., haină lungă purtată pe deasupra, manta îmblănită, 
II 439. 

tîrmozit adj., tîrnosit, călcat în picioare, tăvălit, în dezordine, 
I 175, 367. 

tocmagi s.m. pl., tăiței, II 199. 


ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


tocuri s.m. pl., un fel de pălării, II 445. 

toiag s.n., lumînare, în formă de spirală, care se pune să ardă la 
căpătîiul sau în mîna mortului, I 323, II 261, 413, 491. 

toloacă s.f., teren lăsat necultivat ca să se odihnească (şi pe care 
pasc vitele); teren liber între case ori la marginea satului, 
maidan, I 158, 342, II 75, 79. 

tologi vb., a călca în picioare, a se tolăni, II 83, 173, 178. 

torbă s.f., un fel de sac de drum, purtat la şold, II 535, 536. 

tot una loc. adv., mereu, necontenit, I 41, 136, 180, şi passim. 

tratapod s.n., tetrapod, măsuță cu patru picioare, pe care se pun 
în biserică, la anumite ocazii, icoane ori cărțile, I 266. 

trece vb. refl., (despre vite) a pieri, I 298, 309, 310. 

trîfní vb., a tuşi pentru a atrage atenţia, a murdări (moral) pe 
cineva, I 155, II 156, 312. 

trîncoșel adj., însușire neprecizată mai de aproape, II 335. 

trîntaș s.m., obiect neprecizat mai de aproape, II 158. 

trînzi s.m. pl., trînji, panariţiu (?) ; plantă erbacee din familia 
orhideelor, II 533. 

troahnă s.f., guturai, răceală, I 462. 

troiță s.f., lumînare împodobită, cu care se merge la biserică de 
Bobotează, I 110, II 303. 

truncher s.n., trunchi (butuc) pe care se despică lemnele de foc, 
II 311. 

truspatru nr., tuspatru, I 285, 424, II 125. 

tufi vb., (despre arbori) a se face tufă, II 390. 

tumăni vb., a zăpăci, a buimăci, I 412. 

tunde vb. refl., (despre spice) boală a grîului, I 141. 

tupiluș adv., pe ascuns (?), I 383. 

tureac s.n., tureatcă, I 66. 

tureatcă s.f., carîmbul cizmei, II 443. 


turta-lupului s.f., numele unor semințe foarte toxice ale unui 
arbore din India, I 430. 


T 


E) 


țaică s.f., drojdie (pentru dospirea aluatului), I 197. 

țarțam s.n., sărsam, ciucuri, franjuri ce atîrnă în jurul unei 
broderii, țesături, II 435. 

țepușa vb., a înţepa; a lua snopi în țăpoi (?), I 95. 

țevia s.f., ţeavă, I 165. 

țidulă s.f., bucată mică de hîrtie ce cuprinde o scurtă însemnare ; 
bileţel, I 108, 368, II 347. 

țimbalar s.m., țambalagiu, II 359. 


timbale s.n., obiect de îmbrăcăminte neprecizat mai de aproape, 
1 98. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 635 


țincul-pămîntului s.m., rozător de culoare cenuşie-gălbuie, cu 
corpul subțire şi coada scurtă; animal fantastic, închipuit ca 
un cîine care trăieşte sub pămînt, I 32. 

ţipă vb., a arunca, II 519. 

țîmbră s.f., cameră (germ. Zimmer), II 211, 348. 

țiței s.m. pl., (a potcovi) cu țiței de sîrmă albă = caiele, cuie (?), 
II 165. 

țoarfă s.f., cuvînt batjocoritor, folosit atît pentru femei, cît şi 
pentru bărbaţi, I 495, II 278. 

tuca s.f., îi sare ţuca de frică, II 58. 

tuchi s.m. pl., moț, II 464. 

tug s.n., gumă, elastic, II 448. 

țuhal s.m., sac mare. 


U 


ucigan s.m., ființă supranaturală, I 254; eufemism pentru 
dracul, II 45, 386, 409. 

ucis adj., lovit, stîlcit în bătaie, I 53. 

ugili vb., a se ofili, a se scîrbi, a nu mai avea chef, I 102. 

ulduros adj., urduros, căruia îi curg urdori din ochi, I 361. 

ulger s.n., uger, I 39, 303, II 385. 

uncrop s.n., apă clocotită ; moment al nunţii (cea de-a doua zi) 
II 113. 

undi vb., a spăla ușor, a clăti, II 371. 

unge vb., (avînd complement casa, cuptorul etc.), a lipi, a tencui 
cu lut, I 447, II 86, 151, 261. 

urșenic s.n, catifea, II 445. 

urlaub s.n., (germanism) concediu, II 52. 

uruioc s.n., parte a urzelii de la capătul pînzei, care rămîne 
nețesută, II 402. 

urzoaie s.f., urzitoare, instrument cu care se fac urzeli II 410. 

usuc s.n., apa în care se spală prima dată lîna, II 437. 


V 


valon s.n., trăsură, caleaşcă, v. şi balon, II 209, 212. 

vapelă s.f., vapel, broderie, II 352. 

vatală s.f. vătală, piesă la războiul de țesut, prin care se fixează 
spata, II 449. 

vatră s.f., nume dat focului, II 516, 529. 

vatrar, s.m./n, vătrai, II 348, 529. 

vărguí vb., (coasa) a întări coasa cu o vargă ; a bate coasa, I 496. 


636 ELENA NICULIŢȚĂ-VORONCA 


vătăjel s.m., vătăşel, persoană ce dirijează anumite ceremonii la 
nuntă, II 412, 428. 

veșcă s.f., văcălie, peretele circular al sitei, I 96. 

veac s.n., viață, I 193, II 24, 259, 489. 

vecui vb., a trăi, I 68, passim. 

veliște s.f., vieliște, loc deschis, expus vîntului ; şi jeliște, jelește, 
1101. 

velniţă s.f., instalaţie (rudimentară) pentru fabricarea rachiului, 
II 142, 283. 

vericui pr., nehot. G.D., oricui, I 478. 

verigă s.f., parte a coasei neprecizată mai de aproape, I 57. 

verigi vb., (avînd compl. fluierul), a întări cu o verigă, cu un inel; 
şi veriga, I 66. 

vicol s.n., viscol, II 135. 

vidmă s.f., strigoaică, I 434-435, II 101, 238, 241- 244, 420. 

vinetici adj. pl., galbeni de vinetici = de cei străini, de Veneţia, 
I 68. 

visor s., murg din visor (?), 1 98. 

vizitaţie s.f., vizită, inspecţie, II 421. 

vizunie s.f., vizuină, I 130, II 315. 

vîlvîí vb., a face vîlvătăi; a vorbi (cu pornire) împotriva cuiva, 
I 464. 

vîntoaică s.f., vînt mare, I 337, 344. 

vîntuit adj., atins de vînturi rele, smintit, I 349. 

vîrșă s.f., coş lung de nuiele pentru pescuit, II 69. 

vîrșez s.n., vîrf (?), I 67. 

vîrcă s.f., dungă, I 470. 

vîrcolac s.m., finţă fabuloasă, I 220, II 314, 511, 591. 

vîrstă s.f., dungă, II 115, 432. 

vîrstat adv., a mînca de frupt, ţinînd post miercurea și vinerea, 
I 236. 

vîrtura vb., vîntura, I 158. 

voade s.n., din năvoade (?), II 133. 

voinic s.m., plantă neprecizată mai de aproape, II 67. 

voloc s.n., un fel de plasă de pescuit, I 146. 

votcale s.f., drojdie de casă, I, 197. 

voz de rug s.n., ciumulie de măceș, I 398 

vreme s.f., a avea la vreme = a avea ciclu menstrual, I 207. 


Z 


zadie s.f., fotă, II 444. 
zavistnic adj., invidios, pizmaş, II 42. 
zăbon s.n., zăbun, haină groasă, vătuită, II 432, 438. 


DATINELE ȘI CREDINȚELE POPORULUI ROMÂN 637 


zăhăi vb., a aduce supărări, necazuri, a incomoda, II 531. 

zămnic s.n., zemnic, pivniță, groapă săpată pentru păstrarea 
legumelor, I 195. 

zbici s.n., şuviță de păr de cal, I 398, 475. 

zburătoare s.f., toaie, omag, II 137, 138. 

zburător s.m., plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roşii, 
purpurii, cu fructele în formă de capsulă, I 417. 

zgripțurele s.f. pl., zimţi la secere, I 100. 

zimbri s.f. pl., a face zîmbre = a jindui, a rîvni ceva, a fi 
nerăbdător, II 154. 

zîngălui vb., a zăngăni, I 97. 

zoală s.f., apă cu săpun în care se spală ori s-au spălat sue, 
pînzeturi, fuioare, etc., I 229. 

zoli vb., a spăla rufe, pînzeturi, fuioare, lînă etc. cu apă şi săpun, 
leşie, I 226, passim. 

zolniţă s.f., vas în care se zolește, I 230, II 406, 436, 526. 

zuluf s.n., cîrlionţ de păr, II 445. 

zurbă s.f., gălăgie, zarvă, ceartă, II 38. 

zurzulie s.f., plantă neprecizată mai de aproape, II 125. 


Cuprins 


Cap. V Sf. Mihail. Soarele și Luna. Iarna și vara 


Ziua și noaptea. Viaţa și moartea ..........ee nene eneeneeaeeee 5 
$ 1. Căsătoria. Dragostea ....... ce eee e eee nene iina aia ai 5 
9:29; Despre lună isi capi poa nete i oaia ăi da pad oa aa i asi 25 
$3. Sf. Arhanghel Mihail cecene eee nene eee eee oeeeaeee 33 
$ 4. Iubirea. Unirea. Răutatea. Mînia. Dușmănia 

Împaratul Constantin. Poveste... nenea nau 37 
$ 5.  Slăbăciunea. Puterea. Lupta .... ce eee eee eee ee 53 
$ 6.  Credinţi despre trai, sfadă etc. Dulcele şi amarul ............ 93 
ŞT E E x TRESE NEEE ON EE EE aaa a Dotat oala 96 
Ega OOT U a a a d zi A aaa 97 
$ 9. Nagîțul. Tatarii. Capcînii .........sseeeeeseeseessesseessesssessesssessessee 105 
$ 10. Împarații. Bătăliele. Ştefan-Vodă. Catanele ...........ueeeeeeee 107 
$11. Dochia; Martie cca case acea ta ode ac aaa dia a 5 ca al 0 dia d a 134 
$ 12. Sf: Toader. cate cs i aia daca ne oa ua Sid aa a ai 150 
$:13: ADI e acts Eta aa ca atat a aa EATER AAE Eta 003 EAE 152 
$:14; OF- 1 io 1 EPOE eu dude a ta E ti ia i a td bati 152 
152 "Carul 22 cea OE E a aiba aaa aa E aaa 173 

Cap. VI Tunul. Grindina. Ploaia. Șerpii 

Cocostîrcul. Alunul. Ziua Crucei ........cmce eee eee eee neeeeaea 177 
$ 1.  Sămănătura. Bostanul. Tunul... eee eee eeeeeee eee 177 
$ 2. Despre şerpi. Piatra cea scumpă. Poveşti.........ccumee ceeace 197 
S3 ZIUA OTUCEI e ce ciuc 00 eu zeci di zau dee leg aa dr ata ca oa 232 
ŞA: Alunul uneneen aa tza da n ea Di da ia tou a oa 235 

Partea IV 
APA 


Cap. I Iarna. Omătul. Ploaia. Curcubeul. Ovidenia 
Sîmbăta. Joia. Băutura. Iordanul. Sf. Ioan. 


Trif şi Stratenia. Şoarecii. Ursul .........mceneeneeneeeeeeeeeeaeeeee 237 
So Strigoaicele; rosis nran iina TAE ds 237 
S2 “Curcubăiil a a a n a aaa 244 
EE E A NE NE A A 246 
SA Apani foil eenn ETE 249 
$5: «Sufletul: Apa: cect ae cotă iaca ua Aa E E i a 257 


a A I -1 EAREN ENRERE ENEN IENA dada 264 


$.7.. “Sîmbătă sau sote doge E aia 200 ata d oua ac ala cl tt ai 264 
Soe Boru sacii cetei ra E EA E AAE 267 
e E o E AEREE TA OE A ENE AEE E A 268 
$ 10. Băutura. Sf. Vasile. Vinul... eee eee eee nenea eeeeeeee 272 
$ 11. Agheazma. Ploaia. Izvoarele lecuitoare .............ce ceea 292 
$:12: Iordanul; eat aci A cca ua ga cae E pd aa 300 
$ 13. Sf. Ioan Botezătorul ..........cccccee ee ee eeeeee eee eee eee eeeeeeeee eee 307 
§ 14. Lanţul Sfintului Petru... nenea n neeenean nenea ee 307 
S 15. GUATE een ca ana aa a E 308 
3.16. Trif și Strateniai saci citea căt scie cotă ceia a Ai 311 
S T7 Ursul tanata a aE A aaa 314 
$ 18. Aflarea Capului Sf.-lui Ioan .........sssseseeseseesesssseesesssseessssseees 318 

Cap. II Primăvara. Postul. Peștele. Racul. Broasca 

Rața. Răchita. Sf. Gheorghe ........ cena eenaeeaaee 318 

$:1. Postul. Apa. Peștele sic sati eee anca bata oaia aaa ea baile a 318 
$:24. Racul octet aaa a aaa d tati a aud a tata d 328 
$ 3. Broasca. Broasca țestoasă. Broatecul. ..........eemmee nenea 329 
$ 4. Oglinda, apa, muțenia .....ceee nenea nene nana eenaeena 348 
$ 5. Marea. Apa Sîmbetei. Cîntecile etc... nenea 353 
$6.  Mărgăritarele. Apa. Mama .......ssesssssseessseeeesssseesesssreesessseees 357 
$ 7. Rata. Lebăda. Gîsca... nenea eee ana a iina 374 
$8. Răchita aaa aaa aaa tu az d a art a a i ati îi dă au 389 
$ 9. Sf. Gheorghe. Fîntîna.......c eee ee nenea ee eee 398 

Cap. III Îmbrăcămintea. Seva. Sîngele ............meeeeneeeeeeeeeeeeee 401 
$ 1.  Cînepa. Apa. Natura. Lenea.......ceeee nene eee eeeeeneaeeeee 401 
$2. Portul la români nannaa iaraa adi adi ati d 434 
$:3.;  Pe:ceea lüuMeinn mennir e dot e d E E e a a să 453 

Partea V 
FOCUL 
Cap. I Lumina. Botezul. Cununia. Moartea 
Lumînările. Ceara. Albinele...........c ceea eeeeeeee 461 

SL -Apani TOCUL inoen tanase e tag cata a audă d ta 461 
$ 2. Lumina pe ceea lume. Credinți.......mcceeene ee eneeeneeeneeeeneaeee 489 
$ 3. Ceara. Mierea. Oaia şi albina. Povești. .......eeeessessesseessess 496 

Cap. IL Focul; cacat na dea aaa na 000 aaa alea dag 512 
Sde Socul BOZUL meane teaca ao 2 Oce cutate cal caca ta dat Late 512 
$2. Cum s-a facut focul ............s0oooeeesseseeeeeeeeeeeeseoccececeeeeeeessssssss 515 
$ 3.  Tiutiunul. Luleaua se aen iann ataa Naaa 533 
$4: Tămăia ninen nai colea a ATE ATE A N ai a 536 
$ 5. Reînvierea prin foc. Povestea lui Dumnezeu 


Copilul: sto case aie a de tonală Dn Caan da ada di Dia dala do 540 


Cap. III Dumnezeu. Destinul. Ceea lume. Judecata 


Sfirsitul MINET case sista cae eu au a A 549 
$ 1. Despre Dumnezeire. Preoții ..........ssssesessesessessesssessessressesee 549 
$:2.; Scrisul. Pacatele: caii cec iai cuci atei ca taiat ta dei dai 567 
$ 3. Copiii pe ceea lume... eee nea nenea eee aeeanaaee 571 
$.4; Pe ceea UO aa aa eiee ga dead ciuii 574 
$ 5. Schimbarea sufletului în vite etc. Diavolul şi munții .....587 
$ 6.  Sfirşitul lumei. Judecata ....... cecene nene nana eee 589 
Lista localităţilor menționate şi a informatorilor .............ccuneeeeee 597 


Erata 


se va citi 


Abundenţa 
amorea 

să n-o vezi 
pauză 
odobaie 
coborea 
c-un 

zău 
Frunza 
zboară 

dar 
pietrele 
curcubău 
achindii 


la sfîrşitul $ 2 se introduce fraza: Pentru ca să ploaie, să 


întruna. 
Detuna-l-ar 
Detuna-l-ar 
oameni 
Pesemne 
înaintea 
curcubău 

o dată 
Bată-te 
răspund 
dinlăuntru 
uncropul 
Mama Pădurii 
Mama Pădurii 
împlinit 
Spolocane 
Rîndunica 
Hristos 
curcubău 
pe dînsa 
astă dată 
40 de Sfinți 


vol I 
Pagina rîndul în loc de 
pag. 7,  r.24 Abundeţa 
pag 29, r.10 amoria 
pag 64, r.8 de jos să no vezi 
pag. 81, r.5(col. ID) pausă 
pag. 95, r.29(col.a Il-a)o dobaie 
pag. 95, r.43 (col. a II-a) coboria 
pag. 96, r. 20 (col. a Il-a)cu-n 
pag. 97, r.31 (col. D) zea 
pag. 103, r. 31 (col a II-a) Furnza 
pag. 118, r. 9 de jos sboară 
pag. 122 r15 dat 
pag. 124, r. 9 pitrele 
pag. 130, r 9 şi 11 dejos curcubeu 
pag. 132, r 14 a chindii 
pag. 133 

uzi pe o copilă cu apă, ca să plîngă, și atunci plouă. 

pag. 137, r. 19 întru una 
pag. 138, r. 3 de jos Detuna-lar 
pag. 139, r.2 Detuna-lar 
pag. 139, r.7 oamen 
pag. 139, r.9 Pe semne 
pag. 139, r. 2 de jos înaitea 
pag. 143, r. 25 (col. I) curcubeu 
pag. 150, r.15 de jos odată 
pag. 154, r.6 Bătăte-te 
pag. 160, r. 14 respund 
pag. 169, r. 1 de jos din launtru 
pag. 175, r. 19 uncropel 
pag. 176, r. 21 mama pădurii 
pag. 176, r. 25 mama pădurii 
pag. 176, r. 1 de jos înplinit 
pag. 183, r. 5 de jos spolocane 
pag. 191, r. 2 de jos Rondunica 
pag. 205, r. 1 de jos Christos 
pag. 201, r.4 curcubeu 
pag. 230, r. 4 de dînsa 
pag. 231, r.8 astadată 
pag. 231, r. 20 40 de sfinși 
pag. 232, r. 9 de jos noembrie 


noiembrie 


pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pag. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 
pas. 


245, 
245, 
250, 
250, 
251, 
257, 
271, 
276, 
280, 
284, 
285, 
306, 
327, 
335, 
374, 
379, 
411, 
415, 
416, 
426 

427 
436, 
442, 
443, 
448, 
459, 
461, 
468, 
483, 


22 
23 
10 


. 9 de jos 


20 


. 27 (col. I) 


6 
12 de jos 


. 17 de jos 


1 de jos 


. 14 de jos 


25 


. 15 de jos 


4 
22 


. 10 de jos 


16 


. 4 de jos 


11 


. 13 de jos 


6 


. 10 de jos 
. 6 (col. I) 


2 
26 
21 


ieşia 

postia 
Cuibotele 
astadată 
uidește 
porumbei 
Pe 
decusară 
cu-n 
Rohmanii 
mămînci 
cum să cade 
Bulăești 
Altădată 
Încă 
Boșancea 
bonav 

prin prejurul 
Altădată 
că-i trăi 
Dumnezeul 
pacat 
sgîrcit 
Valcinschi 
Vai plăti 
caută 

cu-n 
stăpănul 

îi spune 


ieşea 
postea 
Ciubotele 
asta data 
iudește 
porumbrei 
pe 

de cu sară 
c-un 
rohmanii 
mănînci 
cumsăcade 
Bulzești 
Altă dată 
Incă 
Bosancea 
bolnav 
primprejurul 
Altă dată 
c-ăi trăi 
Dumnezeu 
pacatul 
zgîrcit 
Volcinski 
Va plăti 
cîntă(?) 
c-un 
stăpînul 

îi spune 


În colecţia PLURAL 


au apărut 


Adrian Marino — Pentru Europa. Integrarea României. 
Aspecte ideologice și culturale 
Lev Șestov — Noaptea din grădina Ghetsimani 
Matei Călinescu — Viaţa și opiniile lui Zacharias Lichter 
Barbey d'Aurevilly — Dandysmul 
Henri Bergson — Gîndirea și mişcarea 
Liviu Antonesei — Jurnal din anii ciumei: 1987-1989 
Stelian Bălănescu, Ion Solacolu — Inconsistența miturilor: 
Cazul Mişcării legionare 
Marcel Mauss, Henri Hubert — Teoria generală a magiei 
Paul Valery — Criza spiritului și alte eseuri 
Virgil Nemoianu — Micro-Armonia 
Vladimir Tismăneanu — Balul mascat 
Ignaţiu de Loyola — Exerciţii spirituale 
** * — Testamentum Domini (ediţie bilingvă) 
Adrian Marino — Politică și cultură 
Georges Duby — Anul 1000 
Vasile Gogea — Fragmente salvate (1975-1989) 
Paul Evdokimov — Rugăciunea în Biserica de Răsărit 
Henri Bergson — Materie și memorie 
Iosif Sava — Radiografii muzicale. 6 Serate TV 
Gabriel Andreescu — Naţionaliști, antinaționaliști... 
O polemică în publicistica românească 
Stelian Tănase — Revoluţia ca eșec 
Nikolai Berdiaev — Sensul istoriei 
Françoise Thom — Sfirșiturile comunismului 
Jean Baudrillard — Strategiile fatale 
Paul Ricoeur, J.L. Marion ș.a. — Fenomenologie și teologie 
Thierry de Montbrial — Memoria timpului prezent 
Evagrie Ponticul — Tratatul practic. Gnosticul 
Anselm de Canterbury — De ce s-a făcut Dumnezeu om ? 
Alexandru Paleologu — Despre lucrurile cu adevărat 
importante 
Adam Michnik - Scrisori din închisoare și alte eseuri 
Liviu Antonesei — O prostie a lui Platon. 
Intelectualii şi politica 
Mircea Carp — „Vocea Americii” în România (1969-1978) 
Marcel Mauss, Henri Hubert — Eseu despre natura și 
funcția sacrificiului 
Nicolae Breban — Riscul în cultură 
Iosif Sava — Invitaţii Eutherpei. 8 Serate TV 
A. Van Gennep — Formarea legendelor 
Claude Karnoouh — Dușmanii noștri cei iubiţi. Mici cronici 
din Europa Răsăriteană și de prin alte părți 
Cristian Bădiliţă (ed.) — Eliadiana 


39. 
40. 
41. 
42. 
43. 
44. 
45. 
46. 
47. 
48. 
49. 
50. 
51. 


SO 0003 EE SRS a 


m e m e == 
DUPE Ne 


= == 
o sa 


DD DD DO DD 
SE DE 


Ioan Buduca — Și a fost seară, şi a fost dimineaţă 
Pierre Hadot — Ce este filosofia antică 

Leon Wieseltier — Împotriva identităţii 

* * * — Apocalipsa lui Pavel 

Marcel Mauss — Eseu despre dar 

Eugeniu Safta-Romano — Arhetipuri juridice în Biblie 
Guy Scarpetta — Elogiu cosmopolitismului 

Dan Pavel — Cine, ce și de ce ? 

Vladimir Jank6l6vitch - Iertarea 

Andrei Cornea - Penumbra 

Iosif Sava — Muzica și spectacolul lumii. 10 Serate TV 
Pierre Hadot — Plotin sau simplitatea privirii 
Cristian Bădiliță — Călugărul şi moartea 


PLURAL M 


Emile Durkheim — Formele elementare ale vieţii religioase 
Arnold Van Gennep — Riturile de trecere 
Carlo Ginzburg — Istorie nocturnă 
Michel de Certeau — Fabula mistică 
G.W. Leibniz — Eseuri de teodicee 
J. Martin Velasco — Introducere în fenomenologia religiei 
*** — Marele Inchizitor. Dostoievski — lecturi teologice 
Raymond Trousson - Istoria gîndirii libere 
Marc Bloch — Regii taumaturgi 
Filostrat — Viaţa lui Apollonius din Tyana 
Diogenes Laertios — Despre viețile și doctrinele filosofilor 
Ștefan Afloroaei — Cum este posibilă filosofia în 
estul Europei 
Gail Kligman — Nunta mortului 
Jean Delumeau — Păcatul și frica (Vol. I) 
Jean Delumeau — Păcatul și frica (Vol. al II-lea) 
Mihail Psellos — Cronografia. Un veac de istorie bizantină 
(976-1077) 
Cicero — Despre divinaţie 
Elena Niculiţă-Voronca — Datinele și credinţele 
poporului român (Vol. I) 
Elena Niculiţă-Voronca — Datinele și credinţele 
poporului român (Vol. II) 
*** — Carmina Burana. Antologie de poezie latină medievală 
Paul Zumthor — Babel sau nedesăvîrșirea 
Porphyrios — Viaţa lui Pitagora. Viaţa lui Plotin 
E.R. Dodds — Grecii și iraționalul 


În pregătire: 


Adriana Babeţi — Despre arme și litere 


Jacques Derrida — Fantomele lui Marx 
*** — Convorbiri cu Schopenhauer 


Bun de tipar: iulie 1998. Apărut: 1998 
Editura Polirom, B-dul Copou nr. 3 ° P.O. Box 266 
6600, Iaşi ° Tel. & Fax (032) 214100; (032) 214111; 

(032) 217440 (difuzare), E-mail: poliromOmail.dntis.ro 
Bucureşti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7; 
Tel.: (01) 3138978, E-mail : poliromOmail.dnt.ro 


Tiparul executat la Polirom S.A. 6600 Iași 
Calea Chişinăului nr. 32 
„| > Tel.: (032) 230323; Fax: (032) 230485