Revista Cinema/1990 — 1998/029-CINEMA-anul-XXIX-nr-2-1990

Nr. 2 (323) 


Anul X XIX 


` 


REVISTĂ A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE BUCUREŞTI, FEBRUARIE. 1990 


CURIER 


An Mer 


Afisui de mai sus.— realizat de scenograful şi arhitecti 
acum. aproape trei decenii anunta aparit 
traiectorie publicistic 
redactor set ега Victor tu. De atunci 
sí a cautat tot timpul-sa tie o punte între 
cinematografica sa fie mai 
prim scop a fost și a ramas populariza 
noi si in lume 


Primul 
| tirajul 


e primer revis 


arta 


pe de pu 


Războiul copiilor: Cintec in zori, scenariul Dumitru Carabát, 
regia Dinu Tánase, protagonist Mihai Brátilá 


Dialog deschis 


D in fericire, avem putine lucruri de corectat in aceastá paginâ traditio- 
nalâ a revistei noastre. Este adevărat, am dat „foc verde" cu destulă ușurință 
unor scrisori cuminti, conformiste, ceea ce nu inseamnâ cá am blocat punc- 
tele de vedere critice, curajoase. Am obfinut astfel, pe cit s-a putut — intr-o 
perioadà in care cenzura pindea, cu mii de ochi, din subsolurile cultur 
un echilibru cit de cit stabil al valorilor. Am căutat sä temperàm, prin ra- 
(tune, excesele, delirul apologetic si sä tulburäm seninul artificial al vieţii ci- 
nematografice asa cum și-l dorea puterea totalitară. Am încercat sä purtàm 
un dialog sincer. Dar de la sinceritate la adevăr e o distanţă, o distanţă care 
presupune înfrîngerea spaimei şi a timiditaţii, sfarimarea clişeeior cotropi- 
toare şi, nu în ultimul rînd, educația culturală, cinematografică, educaţie 
care, ştim bine, nu s-a făcut, ori s-a făcut într-un sens mincinos. Ceea ce 
am avut de spus în numele adevărului și al valorilor autentice am spus ade- 
sea, noi toti, pe ocolite, aluziv, parabolic şi, uneori, cind atipea ochiul cen- 
zorului, direct. Este îngrozitor de puţin. A venit clipa dialogului deschis. Ni- 
meni şi nimic nu ne va împiedica să spunem adevărul, adevărul nemăsluit, 
sau тасаг să-l çâutâm.- = rues mena a 

Sä dialogäm, asadar, asa cum dialogam inainte doar cu noi insine. Dialo- 
gul interior poate iesi, in sfirsit, la lumina zilei. 


P... scrisori emotionante ale cinefili- 
lor din toatâ fara. Fireşte, vom câuta sà re- 
producem cit mai multe din ele. Deocamdatâ 
o scrisoare de la Silviana Tudorache din Bu- 
cureşti (str. Modoran Ene bl. M 94 sc. ili ap. 
128) inginer geolog ICPMC Bucureşti. 

aşteptat cu emotie si nerâbdare ,rea- 

" revistei dumneavoastrá, a noastra de 
tapt, a tuturor cinefililor tineri si mai puţin ti- 
neri,care sintem Şi vom râmine credinciosi 
celei mai populare arte a secolului XX. 

Poate câ n-are rost sa và povestesc despre 
toata iubirea noastra acumulata mai mult din 
spatele „ușilor închise“. adunată din sălile Ci- 
nematecii unde stâteam ore intregi la. coadă 
sau de la spectacolele „neoficiale“ organizate 
la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa” (...). 
Poate că n-ar avea rost să ne reamintim de 
goana noastră бира mai vechile „Cine- 
ma'-uri, acelea ре care unii dintre noi au 
avut prilejul sä le räsfoiascä sau să le dețină 
in care pozele erau mari şi frumoase, in care 
puteam citi mult mai multe și în care exista și 
un supliment binevenit. Şi totuși... 

Acum îmi amintesc în special de sala arhi- 
plină de la „Preoteasa“ in care-l ascultam pe 
Suchianu. Atit de tinăr la 80 de ani, şi de ura 
noastră interioară că mai multe pagini de în- 
ceput ale unei reviste care doream să fie mai 
„тина“ erau ocupate de aceleași figuri de 
inista şi odioasă amintire. Sau de faptul că 
vedeam saptamini întregi ecranele cinemato- 
ratelor ocupate de „producții“ aniversare 
sau de aceleasi si aceleaşi filme, unele revâ- 
zute cu placere, dar care trebuiau sä aparțină 
doar Arhivei si Cinematecii. Sau de interzice- 
rea după citeva apariţii a altora pe care n-am 
apucat sâ le vedem în iureșul orelor ocupate 
pina la refuz cu activităţi școlare, profesio- 
nale sau „alimentare“. Şi totuşi am prins un 
spectacol la ,Preoteasa" cu Glissando — şi 
totuşi ne emotionäm la gindul că e propus 
pentru Oscar, dar ştiam că acea minune nu 
se putea intimpla, cită vreme la noi... Speram, 
speram mereu, dar ne era totuşi teamă sä nu 
imbătrinim prea repede ca să nu ne mai pu- 
tem bucura îndeajuns. Dorim ca și dumnea- 
voastră un „Film al Revoluţiei” cu imagini vă- 
zute şi mai putin vazute sau inchipuite care 
sint, pot şi trebuie sâ fie cutremurâtoare, film 
pe care să-l aratâm lumii ca pe un simbol 
universal al libertăţii si al iubirii, ca pe realita- 
tea cea mai realà, cea mai cumplità si cea 
mai frumoasă în același timp dintre toate rea- 
litäjile istorice filmate vreodată. 

Sintem sátui într-atit de filmele cu eroi falsi 
care promovau mereu idei false despre o de- 
magogie faisă, despre o realitate falsă, incit 
așteptam cu nerábdare acest mare film. 

Inainte câutam mereu Cinemateca, dar nici 
acolo nu vedeam filme mai „noi“ decit anul 
1980 și acelea rare, iar cele 2 sau 3 specta- 
cole cu Amadeus au fost insuficiente pentru 
numărul mare de abonaţi Și doritori să vizio- 
neze acest film. incercam deseori ia cunos- 
culi şi prieteni să ne completâm prin vizionari 
video cunoștințele din auzite despre noile 

aruri” şi noile succese aie cinematogra- 
isi mondiale... Aşteptăm și toate acele filme 
interzise sau atit de puţin rulate pe care să le 
cunoasca toată lumea şi să le înțeleagă la ad- 
värata valoare. 

Ginduri, impresii în fugă, sentimente 

Asteptari. Asteptám mult de la dum- 

idu-vä ir wmb prietenia 

fa noastra cinefilà, cautarea si cola- 
noasträ. Và cer scuze cà v-am scris 
folosind mai ales persoana intii plural. Nu 


sini „reprezentanta“ vreunui grup, dar ştiu cà 
multe din aceste ginduri şi sentimente sint 
ale multora dintre noje 


Statornicii noștri corespondenţi 


Revin corespondentii mai vechi... 
După o lungă absenţă, profesoara Delia 
Zamfirescu din Satu Mare (str. Uzinei, 
bi. U 26, ap. 23) ne trimite o (fireşte) 
lungă (dar frumoasă!) scrisoare, din 
care aleg: „Alt bărbat, altă femeie. 
Acest film, deși poartă aceeași am- 
prentă (regie, muzică), m-a durut. Pen- 
tru că nu a reuşit sa reamintească ni- 
mic din fiorul receptării primului (e 
vorba de Un bărbat şi o femeie — D.S.) 
O notă de duritate căutată în povestea 
lui, o zgindârire insistentă a corzii pre- 
destinării in povestea ei, deși cadrele 
legate de existența ei într-o Franfâ în- 
depărtată, secătuită de război, sensibiii- 
zează într-un fel spectatorul — din pă- 
cate acel ochi lăuntric deschis, pregătit 
pentru a recepta o poveste frumoasă, 
credibilă, e, involuntar (bineînţeles), 
„sfătuit“ să se închidă, pentru a se feri 
de praful depus pe secvențele urmă- 
toare, lipsite de tensiune, de adevăr, de 
inlántuire imediată, deci de continui- 
tate, anulind posibilitatea inchegarii 
unéi singure lumi, a unei singure po- 
vesti. Realizatorii filmuiui rateazâ toc- 
mai acest tot. intilnirea eroilor, în loc sä 
i esenţială, pare că nici nu 
se intimplâ. Filmul treneazá si parcurge 
invers drumul din prima peliculâ, por- 
nind de la destine oarecum de exceptie, 
se pierde in hâfişul unei banalitäti fara 
cusur. Banalul transfigurat in original, 
in sublim? Dimpotrivâ: câderea in uzurâ 
si facilitate...' 


C mai poate face un actor de teatru Şi 
de film ori un cintärej de muzică ușoara sau 
popularâ in afara spectacolelor şi filmelor 
sale, a roiurilor si show-urilor sale, a interviu- 
rilor si dialogurilor sale, a monologurilor si 
lecturilor sale, a repetitiilor si ll sale? 


E! poate da un semn in plus de generozitate 
şi solidaritate umană, de sensibilitate faa de 
suferința şi bucuria semenilor, poate comunica 
dincolo de poezie şi muzică, de personaj si 
de text, de rampă şi de ecran sau de unde 
hertziene. Un cititor al revistei, internat al câ- 
minului-spital de bolnavi cronici din Baba- 
dag, îşi exprimă „dorinţa arzătoare de a purta 
corespondenţă, bineinteles cu buna lor 
voinţă”, cu actorii de film si de teatru, pre- 
cum şi cu interpreţii de muzică uşoară sau 
populară. Ce mai știm despre cititorul nostru 
lon Odică? E născut la 1 ianuarie 1958, su- 
ferâ de spondiloză achilopoetică (un fel de 
poezie in suferinjä...), dar munceşte („așa 
cum pot si cit pot") la un räzboi de tesut si 
produce obiecte de artizanat. latâ adresa lui 
lon Odicâ, Сатіпи!-ѕриаі de bolnavi cronici, 
str. 30 Decembrie, nr. 33, Babadag, cod 8845 
jud. Tulcea. Cum artiştii au intotdeauna o 
zerva de sensibilitate ce nu s-a consumat in 
arta lor... 


Rubrica „Dialog deschis" 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


CURIER 


Simbolul 
sacrificiului 


Dacă astăzi 
se poate face 
o presă liberă 
este 

datorită sacrificiului 
atitor tineri 

care 2 M uidi kS 
şi-au dat viata " e MNT 
pentru E SED QU 
libertate 

si 
democratie 


o. 


Citeva opinii ale tinerilor noştri cititori 


€ Avarvarei Adrian — locotenent major — 
Sinaia. 

Sä fim tinuti permanent la curent cu tot ce 
lucreazâ regizorii si actorii cei mai impor- 
tanti. Din lume si de la noi. 

Ne intereseazâ mult notele de cälätorie. 
Revista incepuse un serial de relatäri despre 
Hollywood. Păcat cà nu s-a continuat de cà- 
tre cei care au fost acolo si nu prin relatárile 
presei strâine. Revista a läudat exagerat fil- 
mul Liceenii, un film idilic, conventional. Ti- 
nerii nostri sint altfel, mai serioşi, mai res- 
ponsabili. Revolutia a demonstrat-o. 


e Gherghina Liviu, Bratu Claudiu şi Stan 
Marian — soldaţi in termen. 

Dorim mai multă informaţie. despre tinerii 
actori şi regizori, ce filme vor să realizeze. In- 
formaţiile să fie însoţite de multe fotografii şi 
note biogratice. Cerem mai multe filme cu 
subiecte din viaţa tinerilor, dar filme adevá- 
rate, inspirate din aceste zile fierbinţi pe care 
le-am trăit cu toţii. Ne plac filmele de dra- 
goste şi cele cu muzică. Chiar şi cu lacrimi, 
ca cele indiene. De ce le dispretuiti? 


© Eugenia Dică — tehnician Intreprinderea 
Fiacăra Roșie și Camelia Dică — elevă. 

Dorim cit mai multe fotografii de actori, in- 
formaţii despre ei, ca și despre coproducţiile 
realizate de noi cu străinătatea. Vrem auto- 
grafe pe adresa cititorilor revistei, de pildă de 
la Sergiu Nicolaescu foarte îndrăgit în între- 
prinderea noastră şi în şcoli. Vedete de azi Şi 
de ieri să-și povestească viața (fragmentar, 
desigur) în revista noastră: Alain Delon, Elvis 
Presley, Sergiu Nicolaescu. Cit mai muite 
postere cu actori de cinema, dar şi cu vedete 
de muzică uşoară (Rolling Stones, de pildă). 

Să fie prezentate cit mai amplu in revista si 
filmele video pe care le urmărește atita lume. 


(Continuare în pag. 9) 


Ancheta noastră continuă. Vă să ne 
adresaji şi in scris opiniile dumneavoastră. Le 
aşt cu maximum de interes pe adresa: 
а „Noul Cinema", Piaţa Presei Libere 
nr. 1. 


Ape! la creatie 


E oso noastrâ a in- 
tirziat la toate marile intilniri cu 
istoria. ; 

La absolut toate. 

Faceti un mic efort de memo- 
rie si veti constata cä numai in 
ultimii doi: ani — Marea Unire 
de la 1918, centenarul Emi- 


nescu, etc. — toate evenimen- . 


tele cultural-istorice, dar abso- 
lut toate, au fost ratate, prin ne- 
prezentare. 

De fiecare datâ am pierdut 
„momentul“, acea stare de ten- 
siune, de excitație nervoasă, 
sentimentalâ, cind spiritul si 
inima bat la unison. Ba n-am 
avut scenarii, cind le-am avut 
n-au fost bune, cind au fost 
bune n-am avut peliculâ, cind 
am avut peliculâ n-au fost fon- 
duri, cind am avut fonduri n-am 
dispus de actori, cind am avut 
actori... n-am avut „stare“. Si, în 
lipsa acesteia, filmele noastre 
n-au avut suflu și acea deschi- 
dere către naţiune si strâinâ- 
tate. 


La ora cind scriu, multi ci- 
neasti de talent sint ocupati cu 
treburi organizatorice, destui 
studenti din LA.T.C. sint cu- 
prinsi de febra revendicârilor 
universitare. Nu le contest nici 
necesitatea, nici ratiunea actiu- 
nilor lor. Apelul meu este unul 
de prioritate. Apelul la creafie. 
Sâ facem filme acum, câci nu- 
mai acum sufletul infläcärat 
poate sâvirşi miracolul vointei, 
aşa cum istoria si-a desâvirşit 
opera la 22 Decembrie. 

Din ultimele zile ale lui 1989 
am fäcut аре! pentru marele 
film al revolutiei, acel film, 
poate, documentar, poate O 
asociere de fictiune şi docu- 
ment, oricum acea mârturie de 
foc a cineastilor nostri care sâ 
facâ inconjurul lumii pe unde 
hertziene de televiziune, in sá- 


lile principalelor retele de dis- 
tributie, pe ecranele marilor 
festivaluri. Sà fim bine intelesi: 
nu este vorba sä facem negot si 
publicitate cu suferintele noas- 
tre atroce, ci de obligatia de a 
fi prezenti la intilnirea cu isto- 
ria. Rouget de Lisle, intr-un 
efort supraomenesc si din per- 
spectiva timpului, unul supra- 
natural, a scris, a compus Mar- 
seilleza, marsu! revolutiei fran- 
ceze intr-o singurä noapte si a 
devenit nemuritor. A fost ,ge- 
niul unei singure nopți“. Sint 
momente in viața unui popor 
cînd istoria se grăbește și, 
atunci, triumfă numai cine are 
forța, îndrăzneala, revelaţia, pri- 
peala de a fine pasul cu ea. 

İn aceste momente de infri- 
gurare supremâ artistul scrie, 
compune, filmeazâ sub imbol- 
dul unei forte neobisnuite, nà- 
pádit de potopul de simtáminte 
al străzii, o exaitare, un avint 
care nu-i sint proprii, ci apartin 
unei puteri magice concentratâ 
intr-o singurá secundâ explo- 
zivá. Cuvintele scenaristului 
sint cuvintele auzite pe stradâ, 
ura impotriva tiraniei, grija pen- 
tru pámintul tárii, increderea in 
victorie, dragostea de libertate. 
Compozitorul nu trebuie sá 
compuná, câci melodia si rit- 
mul melodiei rásuná in rafalele 
de pistoale automate, in marsul 
multimii, in chemárile megafoa- 
nelor, in uruitul tancurilor. lar 
operatorul, regizorul poate nici 
nu vâd, nici nu aud cataclismul 
străzii, înregistrează doar pe 
peliculă ce se întîmplă ca nişte 
somnambuli sub impulsul fre- 
netic al evenimentelor și al unei 
fărime de geniu, căci în acest 
timp unic revelaţia istoriei își 
face culeus în trupul muritor al 
artistului. 

Pledez cu ardoare, patetic, 
pentru filmul, filmele revoluţiei, 
pentru că numai acum sîntem 


geniali, numai acum cineastul 


poate monta înfrigurat, scuturat: 


de friguri și insomnii, imagini 
parcă dictate din afară în ritmul 
sfidării si al îndirjirii mulțimii 
dezläntuite. Numai acum istoria 
este darnică pînă și cu un dile- 
tant, fiindcă acum, în astfel de 
ore dramatice, condensate, 
alese de soartă, rare în viaţa 
fiecărui om și rare în decursul 
istoriei, energia și timpul sînt 
comprimate într-o singură filă 
de calendar. Numai acum isto- 


ria este generoasă cu artistul, 


hárázindu-i să se infráteascá cu 
nemurirea, pentru са numai 
acum o forță nebânuitâ, ne- 
maiauzitä, il inaltä la.o neştiutâ 
dcuitate a simturilor intr-o stare 
de elan divin. 

Pledoaria mea pateticâ, voit 
pateticä nu exclude posibilita- 
tea ca peste ani sâ realizám o 
capodoperă despre revoluţie. 
Dar atenție! Va fi o ficţiune des- 
pre revoluție și nu filmul revo- 
lutiei. Acesta se naşte acum, 
cînd luminârile încă mai ard la 
Televiziune, în Piaţa Romană, 
la Universitate, cînd sîntem în- 
conjurati de sufletele morţilor 
noștri, lăsînd să fişmeascâ o du- 
rere şi o îndirjire în stare să se 
ridice de pe pămînt ріпа în 
înaltul cerului, pînă la creatorul 
universului! Și un elementar 
calcul al probabilității ne pune 
în gardă că șansele vor scădea 
într-o măsură copleșitoare, cu 
cit ne îndepărtăm de exceptio- 
nalul moment al intilnirii, pe 
viu, cu istoria. 

Timpul filmului revolutiei 
este acum. 


Constantin PIVNICERU 


Premonitia 


С. ii visam pe Necuratii se petre- 
ceau mari rele neamului românesc! 
İntr-un vis mi-a zimbit Coabea şi de pe 
o masa incárcatà de mincâruri a dispä- 
rut tot iar unui bloc de pe Calea Victo- 
riei, colt cu Piaţa Amzei, etajul patru i-a 
ajuns la parter! Era în decembrie '80... 
În februarie '81, dispărea mincarea, iar 
suta de lei își sfertuia puterea de cum- 
părare! Mai de curind, prin octombrie, 
i-am văzut în vis, alergind bezmetici pe 
bulevardul Magheru, în faţa blocului 
Dalles, trei îmbrăcaţi ca vrăjitorii din 
poveștile germanice, cu pălării tuguiate, 
ghete imense şi câlare pe mâturoaie, 
urmăriți de un uriaș val de oameni fu- 
rioşi. Bulevardul era plin de singe! Sta- 
rea de premonifie cea puternică însă 
mi-a venit nu de la un vis, nu a fost o 
stare oniricâ, ci de la pregnanta reali- 
tate, in noaptea dinspre 22 spre 23 Au- 
gust 1989... 


După cum am mai scris, ferestrele 
mele dau spre bulevardul Magheru, de 
la ele am văzut şi bine şi гаи şi veselie 
(mai rar) și tragedii... Pe ia începutul 
nopții in camera noastră se auzea zgo- 
motul unor lovituri de ciocan atit de 
puternice încit ne duduia tot blocul. Era 
o noapte toridă. Ferestrele ne erau des- 
chise. Mă duc să privesc prin fereastra 
de la bucătărie: zeci, sute de ciocane, 
loveau în imense pancarte şi lozinci, iar 
la puţinele guri de canalizare cu care 
este dotat buievardul, loveau in scindu- 
rile din care urmau să se instaleze latri- 
nele portative. Cine oare o fi fost uma- 
nistul care în toiul pregătirilor festive se 
gindea că oamenii îşi mai fac și necesi- 
tätile? 


Reusesc sä adorm greu si tirziu. Ca- 
tre orele cinci din zori, tresar din somn 
speriat! Un imens cor vorbit, dirijat, pe 
voci și pe câprârii sonore... Pe terasele 
Naţionalului o masă imensă scanda in 
August pentru Noiembrie... reales... la 
al paişpelea congres! bis... bis... bis... Şi 
tot aşa timp de o jumătate de orâ şi mai 
bine. Apoi vinturarea de glasuri, de stri- 
găte şi mai apoi... linişte... liniște... Rea- 
dorm... Liniste... 


Peste vreo douá ore sint trezit in ace- 
easi linişte selenarâ de obiceiul meu de 
a má scula la orele sapte dimineala. 
Tulburâtoare aceastâ mormintalâ tâ- 
cerel Mâ duc din nou spre fereastra 
mea din bucâtârie... Privesc. Mâ simt 
spectatorul uneia dintre cele mai ului- 
toare secvente ale incomparabilului Fel- 
lini... Amarcord?... Mama Roma?.. Cit 
vedeai cu ochii, pe tot bulevardul, de la 
Universitate pina la Wilson (nu m-am 
obişnuit incá cu faimoasa stradá 
Onesti) de data asta daurite cu funerar 
bronz, pe buclele portretelor dictatoru- 
lui falsificate de nerusinate retusuri (de 
data asta ,color"), pe ochii ei crimina- 
li-sägalnici, pe nasu! lui stropsit co- 
roiat, in neobosita-i siretenie, dormeau 
adinc zecile, sutele, poate miile de oa- 
meni adusi tocmai din provincie, dor- 
meau care pe unde apuca, incovoiati de 
obosealâ, abrutizati de scirba, chirciti si 
mortificati de aurul epocii cleptocratiei. 
Pe douâ pancarte, asezate la mari dis- 


tante „stante pede" scria cu litere inzor- 


zonate: județul Vrancea... județul Vil- 
cea... Ajunsesem la sfirșitul alfabetului! 

Premonitoriu, nu? . 

Peste exact patru luni, exact peste 
această porţiune a bulevardului, aveam 
să văd cum izbucnea revoluţia şi marele 
carnagiu al tineretului. 


Mihai BERECHET 


Primul cine-jurnal 
liber 


i n zileie acelea, in zilele cind mätcile s-au 
smýt inutile, pentru cà lucrurile s-au revär- 
sat, cind prin lume a inceput sá batâ un vint 
3e luminà, in acele zile unice si irepetabiie 
pentru istoria noastră, istoria unui nearh inru- 
За cu lacrima, înrudit cu jertfa, cind nimeni 
wa mai putut să-și räminä siesi, cei pe care 
destinul i-a menit să fie documentariști au ie- 
за în stradă sí au început să filmeze. A curs 
pelicula, avidă de adevăr, a curs parcă mai 
repede decit baremul tehnic, cele 24 de foto- 
game pe secundă, iar lucrul cei mai impor- 
tant pentru operatorii iesiti în stradă a fost, 
mu atit filmarea ci sensul acestei ieşiri! Ei au 
'ost acolo. Şi ei au fost acolo şi au strigat cu 
aparatu! de filmat si fiecare strigăt a devenit 
o magine document. Nu ştiu, acum, cînd pri- 
vesc acest film, Primul jurnal liber, dacă el 
este memorabil, dacă este mai mult decit un 
document, dacă este mai mult decit o emoție, 
stu doar că el există, nu dintr-un entuziasm 
© dintr-o mare responsabilitate. l-am întrebat 
pe multi, pe multi colegi de ce au filmat?! 
„Trebuia să facem ceva, cum să fi stat deo- 
parte?!” Aşadar, aparatul de filmat a devenit 
pentru citeva zile o armă de temut, de temut 
car şi pentru cei care posedau cel mai so- 
*sucat mijloc de represiune. lar dacă tinerii 
аш pus in fața acelei mașini infernale inven- 
tatā de minţi bolnave si tehnicieni constrinsi, 
doar piepturile lor, doar strigătul lor, docu- 
mentaristii au pus aparatul de filmat, adică in 
acei moment o oglindă fidelă a tot ce se in- 
“pla. lar filmul este anonim, aşa cum mulți- 
me adunate în piețe şi pe baricade au rămas 
anonime. Nimeni nu a mai avut orgoliul reali- 
zatorului. Nu au mai fost necesare numiri. Nu 
а ma: fost necesar acordul de plecare, de fil- 
ware, de montare... totu! 5-а fâcut dirijat de o 
сја interioară, forță pe care acest moment 
si acele zile l-au dat. 

Acel Jurnal liber a devert un film s: singu- 
ai titlu posibil a fost 22 Decembrie 1989. О 
data. O data, care a fäcyt inconjurul lumii. O 
> care a İost privitâ de toatà planeta. O zi in 
care au bătut telexurile, s-au strins marile 
conciavuri ale lumii, s-au intrerupt congrese, 
s-au anulat alte programe TV de pe tot ma- 
pamondul. O zi care s-a confundat cu liberta- 
isa Cu România. Cu ființa naţională. O zi 
care a şters confuzia in jurul acestui popor 
amortit in propria lui umilire. Documentaristii 
аш realizat filmul unei zile. Si ei au dorit sa 
ramına anonimi. 

Secventele acestui film sint impresionante 
О mare nesfirsità de oameni care s-a adunat 
im piața palatului. O mare nesfirsitä de oa- 
meni care a ingenuncheat in fata tabloului pe 
care scria ,Timisoara"! Luptele aprige date 
pe străzi. Bucuria victoriei. Fuga unui depăşit 
storie. Spitale cu morţi si räniti. Declaraţii 
cutremuratoare. Baricadele acoperite de flori 
з штіпагі. Apărarea televiziunii. A radioditu- 
zx» Lacrimi. Multe lacrimi. Minunat este 
acest popor care s-a întrupat din jale. Un co- 
mentariu scris pe un colţ de таза; într-o 
noapte scris, într-o noapte în care acest po- 
por a vorbit lumii! EI şi-a ciștigat acest drept 
> de cite ori ne vom саша morţii va trebui sä 
prmm la stele, pentru cá ele sint de acum 
ochii celor ce au văzut mai devreme decit 
nol, cu citeva сире mai devreme, cum arată 
ibertatea. Această clipă de iluminare nu le-a 
tost iertatä. Noi însă o venerâm. . 

De cite ori un сори! va intreba: „Ое ce т-а! 
inrudit cu neamul acesta, al plingerii, 
mamä?", noi va trebui să răspundem: — „Fi- 
wdca trebuia sä te naști, oricum trebuia sä te 
лазы" 


Laurentiu DAMIAN 


Fata nevâzutâ 


a reportajulu 


tiu cum a început: İn fine, știu abia 
după ce am şters ріпа acum vreo zece intro- 
duceri. A fi exact mi se pare astàzi cel mai 
important. lucru. Cu vechi deprinderi in singe, 
căutam la Muzeul de artă un şef. Pază crin- 
cenà pretutindeni, controale riguroase, citeo- 
dată chiar la citiva metri distanţă. Am ajuns 
cu greu la etajul ХІ al clădirii cîndva huiduità 
şi-acum intr-atit de iubită! Am ajuns la etajul 
şefilor explicind ce intentionez să fac. „Scurt! 
— a sunat răspunsul — scurt, vreo 2—3 mi- 
nute... nu mai mult!“ Revolta mi-a dat aripi si 
un curaj nemaipomenit. Gioanţele destinate 
Muzeului de artă trecuseră şi prin mine. Am 
coborit în celebrui studio 4, am pledat (reti- 
neti numele de Ovidiu Drugâ) pentru obține- 
rea celebrului Betacam (patru la numar în 
toată televiziunea) şi am sârit în nu mai puţin 
celebrul Aro cu număr de Argeş, însoţită per- 
petuu de aceleași cuvinte: „Repede... scurt... 
o orâ... să nu cumva să intirzii... mai au şi al- 
tii nevoie...“ Însemnul televiziunii, fasonat din 
leucoplast pe parbrizul mașinii, avea acum 


vaioarea iconitelor sau cruciulifelor atirnate 
cindva la git. Trebuia sâ ne deschidâ calea si 
sa ne protejeze. Asa s-a şi intimplat pinâ la 
prima иза a Muzeului, unde o plantație de 
soldaţi, cità frunză si iarbă, avea ordin sä nu 
lase pe nimeni sä intre. „Televiziunea... vrem 
sä filmäm înăuntru!” Cuvintele ricosau in mã- 
surile de sigurantä, absolut necesare. Dacä 
asa ar fi ricosat si gloantele citeva zile mai 
inainte! Într-un tirziu a apărut la intrare pre- 
sedintele. Consiliului nationa! pentru salvarea 
patrimoniului României, inginerul Gh. Mus- 
calu care mi-a spus: „Deocamdată nu se 
poate. Au venit geniștii pentru verificarea si- 
gurantei clădirii. Aşteptaţi!“ Credeam са mor. 
Sa verifici sute de încăperi, două subsoluri 
cu suprafața ia fel de mare ca fiecare dintre 
cele trei etaje, însemna, practic, ore, zile 
chiar. M-am întors neagră la maşină şi le-am 
comunicat verdictul. in pofida sâpunelii care 
ne aștepta la Televiziune, toți am hotărit sä 
räminem. Ba, mai mult, inimosul operator de 
cameră Dan Abagiu a coborit cu aparatul si a 
început să filmeze exteriorul muzeului 
Aveam inima cit un purice. Daca, dupa inde- 
lungi așteptări, mă intorceam ia Televiziune 
cu mina goală? Şi cu asemenea stare de spi- 
rit am suportat scurgerea a inca 30 minute, 
cînd ni s-a dat voie sä pátrundem în clădire. 
Aici, toată suflarea muzeografilor, plus alti 
soldati meniţi sä apere patrimoniul, umpieau 
pina la refuz somptuosul hoi de odinioara. 
Fete livide, nervi mäcinati, suspiciune, multa 
suspiciune, scurt circuit de informaţii contra- 
dictorii, tacutii, interiorizatii, alaturi desvitejii 
clipei, eficientii si incapabilii — laolaltâ. Ai. 
Cebuc, incä directorul Muzeului pe atunci, 
dar subordonat consiliului infiintat in viltoa- 


Scrisoare din muzeul pädurii 


a e interzisá in pádurile 
prin care au copilărit poeții“. 

Dragà prietene, am sperat sâ regâsesc 
cuvintele tale in Edictul solemn 

al protejârii codrilor. 

Dar votarea lui s-a dovedit tardivà: 
nu vineazá nimeni in pádurile seculare 
in care am copilârit. 

Ele nu mai existä. 

Poetii ascultà freamätul frunzişului 
reprodus in sintetizatoare. 

Si sint atacati 

de rahitismul räspindit de leagänele 
turnate din beton armat. 


in saltelele umplute cu fin sintetic 
aromind imbietor 

misuna plosnife electronice. 
Sedimentele ploilor de acizi 
cenusa tratatelof trádate acoperind 
amintirile viitorului. 

Lunetistii trindăvesc in muzeele 
codrilor. 

E interzisá vinarea poetilor in 
inima cárora a copilàrit 

pádurea. 


20.V11.1984 
BALOGH Jâzset 


rea revolutiei, Al. Cebuc şi fosta mea colega 
de Institut, Dorana Cosoveanu, careia ii fuse- 
seră încredințate cheile Muzeului. Acești doi 
oameni s-au zbâtut pentru a ne ajuta sa tre- 
cem pragul porți: infernului. Promisiuni, dar 


iarăși aşteptare. Plecasem din Televiziune pe 
la 11 şi acum se fâcuse ora 13. Pierdusem 
orice speranţă. l-am spus lui Dan Abagiu ca 
renunţ, dar el s-a împotrivit. La fel si Victor, 
operatorul de la electrică. Cit despre tinârul 
pilot de incercari, argeseanul сагша mi-e ru- 
sine cà i-am uitat numele, stătea afara, in 
frig, convins că noi vom face un lucru mare: 
vom arăta ţării ce s-a întimplat cu Muzeul de 
artă. Şi-n ceasul ai doisprezecelea am reușit 
sä päsim în infern. Eu, Dan, Victor, domnul 
Rosenthal, fotograf la „România liberă“, 
parcă Dorana şi unul din cei care râspun- 
deau de paza Muzeului. Nimeni dintre noi nu 
ştia dacă eram în afara oricărui pericol. Dim- 
potrivâ. Şi cu toate acestea am intrât, lâsind 
destinul sâ-şi spunâ cuvintul. Din secunda 
urmátoare, toatà fara a stiut ce s-a intimplat. 
Si nu numai jara. Emiteam imagini. 


Ruxandra GAROFEANU 


P.S. Reportajul, cu o duratà de peste 25 de 
minute, a fost difuzat pe micul ecran in seara 
aceleiași zile. jur cà nu mai [in minte daca 
s-a intimplat in 25, 26 sau 27 decembrie. Dar 
ştiu că muscasem din» Libertate, conștiința 
mea profesională devenindu-mi unicul şef. 


ак 


RETROSPECTIVA '89 


...Se pot numi actorii anului (1!) 


Ileana Predescu 


Nostalgia 
timpului pierdut 


U itatà prea multa vreme de cineasti, ma- U n obraz cu taietura ferma, luminat ara- 
геогі de un zîmbet abia schiţat în virful buze- 


rea actriță de teatru nu se ,razbuna" fişnind 
furtunos în cele trei filme dintr-un an (1989), 
se insinuează blind, cu nostalgia timpului 
pierdut. Pierdut aş zice mai ales pentru noi, 


care n-am beneliciat decit arar de prim pla- 
nul acestei priviri ce fülgerâ sau iscodește, 
insinueaza sau iradiază. O privire ce stralu- 
ceste cu tandră poezie sau fulgerâ cu ironie 
sarcastica. Pe lingă nerostitul ei reproș, inter- 
preta aduce odată cu harul și înțelepciunea 
fructificării la maximum a fiecărei replici ori 
tăceri, a fiecărui gest ce compune desenul 
interior al personajului. Personaj mai impor- 
tant, extins ca în Flori de gheaţă (regia An- 
ghel Mora) sau episodic în Cei care plătesc 
cu viaja (Şerban Marinescu) și Există joi 
(Adrian Petringenaru), dar fiecare lucrat cu 
aceeaşi minutie de -orfevru, gravitate ele- 
ganta, graţie de ceremonial. In oricare regis- 
tru, liric-meditativ al Florilor de gheajä sau 
usor caricatural, schitind portretul perfidei 
initiatoare de tranzactii (i)morale, bâtrina 
doamnă Sinesti, iar mai recent, in scurta intil- 
nire cu o айа тата, onestä, numai intele- 
gere, ingrijorare — recunosti semnâtura İle- 
nei Predescu: o mare transparentä a gindului, 
nemârturisit in replica, smuls dinauntru acè- 
lui chip cu atit mai expresiv cu cit are la İn- 
demina mai putine scene. Aici intervine un 
fel de „pressing“ lent cu aromele vieţii, o de- 
cantare de substanță umana speciala, miste 
гіоаѕа dacă ne gindim la strania fapturâ dir 
casa de la miezul nopții, mama Savu, zi 
na-vestalâ ce intretipe focul credinţei în iu- 
bire, vrâjind timpul să-şi păstreze prospeli- 
mea și candoarea începutului. İn ochi și glas, 
în zimbetul ce vine de departe, interpreta are 
Scinteieri de primăvară oprită pe loc în 
miezul viscolului ce o inconjoarâ. Cum reu- 
şeşte? E taina ei și tehnica marei arte a su- 
gestiei pe care o stápineste, gradind misterul, 
fringind un gest sau un cuvint la jumatate, lâ- 
sind amintirii puncte de suspensie ce 
cheamă, stirnesc imaginaţia. Or, dimpotrivă, 
din citeva fraze reci, scurte, politicos otravite. 
mama cinicului Sineşti desfăşoară o plasa 
aruncată inocentei, plasa care o situeaza la 
„înălţimea“ de abjectie a fiului. Chiar даса 
cele două personaje nu apar impreună, în 
același cadru, le ghicești îndata înrudirea 
Aşa cum pe cei doi mari interpreţi, Ileana 
Predescu și Stefan lordache, îi simţi cà des- 
cind din aceeași stirpe a talentelor rare. Ca- 
pabile sa ofere spectatorului punti de reflec 
tie cu тий peste marginile partiturii. 


Marcel lures 


Arc de otel 


lor, un zimbet greu de cintârit: cita tristete, 


cit sarcasm... Numai el ar şti sa raspunda 
exact, ei, inginerul care râmine sâ lucreze 


zi-,luminà^ in minä, dar cum s-a dezvafat 
„Să-i pipaie" cu inima pe oameni, zimbetul lui 
ramine, deocamdată, indescifrabil. Zâbovind 
in apropierea lui, cercetindu-i chipul, simti 
sub coaja aparentei un suflet ca un arc de 
otel intins la maximum. Bârbatul aleargâ pret 
de citeva zile si noptí in cautarea tatâlui. Dar 
ce este această goană decit o câutare simbo- 
lica a cararii copilăriei pierdute? 

In gestica lui, parcimonios drâmuitâ, apar 
Citeva elemente noi care, in loc sà scoatà 
personajul din interiorul complicatei spirale 
interioare, nu fac decit să-i ascundă: intilni- 
rea peste ani cu sora lui din București și dia- 
logul cu „ace de gheaţa” purtat cu nepoata, 
vizita la azilul de batrini, ceasurile petrecute 
seara, in camera hotelului, față în faţă cu 
scrumiera doldora de mucuri strivite iar pe 
frunte săpat încă un rid, adinc, vertical, des- 
parjindu-i parcă nu numai figura, ci si viaţa 


ratimp 
Marcel lur 
in Cei care plâk T 


in doua: una, calatorind in timp. baiejandru 
blondut si speriat, ducind sufertasul cu min- 
care la uzina tatalui si, cealalta, adunind anii 
sub semnul aceluiasi ideal: munca. La mina, 
in abataj, tragind cot la cot cu ortacii sau tir- 
ziu acasa, sub conul de luminä al abajurului 
cercetind variante, inventind solutii optime. 

Personajul interpretat de el in Vacanfa cea 
mare (scenariul şi regia Andrei Blaier) stirnea 
reactii diverse din partea spectatorului: de la 
negarea in termeni fermi: ,aşa ceva nu se 
poate, asa ceva nu exista, sa uiţi, luat cu 
viața, de propriul parinte“, pina la: „cunosc 
eu destui, mult mai indiferenți decit baiatul 
asta care, acum, are remuscari". Actorul Mar- 
се! lureş işi implinise menirea. 

in Cei care plátesc cu viaja, Marcel lures 
juca rolul actorului Dinu Dorcea, asumindu-şi 
destinul celui aflat la un pas de infernul tace- 
rii absolute, cu O inteligenta detasare. 

Din gesturile lui se ghiceste acelasi sar- 
casm care, din nou, poartâ umbra unei tris- 
teti profunde. Două roluri de întinderi dife- 
rite, dezvaluind fiecare grauntele pretios al 
unui talent actoricesc de prim rang. 


Ileana PERNEŞ DÀNÁLACHE 


Gabriela 
Baciu-Negrescu 


Pas cu dreptul 


P... Gabriela Baciu anul 1989 repre- 
zintá, intr-adevár, un „pas cu dreptul”, Ade- 
varatul ei debut 1-а prilejuit, farà discutie, in- 
tilnirea cu regizorul Dan Pifa sau, cu alte cu- 
vinte, sansa unei maturizari artistice spon- 
tane, asigurindu-i un debut memorabil: Aglae 
Argintar in filmul „Noiembrie, ultimul bal". 

Si in acest rol, Gabriela Baciu se dove- 
deste, cu o convingâtoare disponibilitate si 
expresivitate, a fi o actrita care... isi ,as- 
cunde", paradoxal de bine, virsta reala (sub 
25 de ani!). lar între propria-i maturizare ar- 
tistica şi virsta personajului interpretat, lega- 
tura este una dintre cele mai adinci, vizind 
paleta nuantelor, izvorita din capacitatea 
aparte de a percepe și reda, cu sensibilitate 
și accente de mare siguranță, fluctuațiile 
comportamentale ale unui personaj complex; 
dificil (chiar şi pentru o actrița cu multa ex- 
perientâ de platou). Un personaj navigind pe 
mările zbuciumate ale sentimentului tumul- 
tuos ce o leaga de Lai Cantacuzin, barbatul 
iubit, şi pe cele ale geloziei (la fel de zbuciu- 
mate!) disimulate atit cit să nu fie ostentativă, 
dar transmise prin jocul privirilor, prin chiar 
prezenţa interpretei, cu forţa si har. lar pre- 
zenta... cealalta, a Dariei (rivala şi protejata 
totodata) declanseaza aceasta stare de alerta 
a Aglaei Argintar, trăită cu același firesc cu 
care işi traiește sentimentul iubirii. 

Datele definitorii ale prezenţei actoricești 
de acum, evoluţia (fireasca pentru mine, sur- 
prinzâtoare, desigur, pentru cei ce s-au îndoit 


Un alt puşti descoperit de maestrul 
Dan Pita: Gabriel Costea, debutant 
in Моге! 


brie, ultimul Dal 


аа UM 
м. 


Navigind pe mârile zbuciumate ale 
sentimentului: Gabriela Baciu Negrescu, 
debutantá in Noiembrie, ultimul bal 


cindva...) mà fac sâ-mi reamintesc si cu acest 
prilej, marcind prima sa izbinda in film, de 
colaborarea noastra din timpul studentiei, la 
filmul de platou Dacä dragoste nu e... — un 
prim pas al fiecareia dintre noi in marea con- 
fruntare cu filmui de ficţiune. O amintire le- 
gată pentru totdeauna de frumoasa daruire a 
ıGabrielei, confruntatâ și atunci cu un rol de- 
loc la indemina, pe care insă s-a straduit, cu 
tot sufletul, sa şi-l apropie, sa se confunde cu 
datele şi problemele personajului, cu oatenta 
preocupare de forare in adincurile definito- 
riu-psihologice ale tinerei, ale tipului uman 
oferit spre identificare. 

Aşadar, izbinda de acum, pentru mine, nu 
vine decit sa contirme un talent, o vocaţie, o 
actrița la fel de irzestrata pentru scenă, cit si 
pentru ecran, careia ii doresc sa aiba parte 
de rolurile visate şı de intilnirea (si reintilni- 
rea) cu regizori-sansa pentru evolutia unui 
actor, asa cum,.pentru Gabriela Baciu si Ga- 
briel Costea (ca sa amintesc numai doua 
nume) s-a dovedit (inca o datá!) a fi — Dan 
Pita! 


Olivia SIREANU 


Gabriel Costea 


İn cáutarea puritätii 


Refacind mental cälätoria in „locul unde nu 
s-a intimpiat nimic" aşa cum sugereazâ fina- 
lul filmului lui Dan Pita Noiembrie, ultimul 
bal, calauză devine асе! personaj sadovenian 
care are similitudini cu un erou intilnit şi in 
alte pelicule ale cineastului (re) creator de 
mereu surprinzătoare, fascinante universuri 
cinematogratice. 

Pustiul a împrumutat, de asta data, chipul 
studentului debutant Gabriel Costea. Cäläu- 
zit, la rindu-i, de regizor printr-o euritmie 
complicatâ si subtilà a metaforei filmice, in- 
terpretul a izbutit sä-si asume dificila misiune 
de purtátor al stigmatului unei perioade de 
criza, focalizind maladia, concretizind spas- 
mul social, figurind, deopotrivâ, dezagrega- 
rea moralâ, dar si disperatul efort de aflare a 
unui alt drum. 

Ostracizat de familia care nu i-a dâruit 
altceva decit ereditatea bolii, Emil Mazu acu- 
muleazâ in timp ,dezgustul acelui venin” ino- 
culat de pârintele sáu, care a aplicat proprii- 
lor copii un inuman regim de violență si umi- 
ила, mutilindu-le sufletele, dezechilibrindu-i 
psihic. Cei doi frati fiind toată viaţa hâituiti, 
ajung să contemple aparent pasivi, de fapt cu 
un fel de morbidă voluptate a suferinței, o 
ште paralela, lumea de infern a hingherilor. 

Pustiul, obişnuit să bintuie ţinuturile mlâş- 
tınoase din preajma acelui „campament bar- 
bar" al ignoranței si trufiei, işi cladeste o ilu- 
zorie sperantä: evaziunea intr-o existenta ne- 
maculata, pe tărimul celălalt. Exaltarea fe- 
brilâ ii адисе stralucire in ochii adinciti in or- 
bite, scufundati însă deja in neființă, atenţi la 
un ritm interior ce-i precipità paşii spre fatali- 
tatea gestului tragic. Surprins de agresivita- 
tea tatalui, băiatul se арага, dar, prin voia 
destinului, din victimă devine câlâu. 

Atunci el işi invită din nou sora să-l inso- 
feascã şi, pentru ca ea-tocmai și-a limpezit 
definitiv gindurile și sentimentele, cei doi ti- 
neri se vor abandona chemarii tainice a natu- 
rii, scufundarea în apele ei adihci, reprezen- 
tind, pentru o data, forta și voinţa de purifica- 


re. 


Irina COROIU 


U ltima oară cînd, prin intermediul Revis- 
=: Cinema, am stat de vorba cu dumnea- 
voastră, iubiții mei spectatori, v-am istorisit 
despre personajul meu Margelatu. Chiar așa, 
Margelatu, ce frumos sună pentru mine acest 
cuvint! Articolul — o mica destainuire — 
daca vä mai aduceţi aminte, era ceva, con- 
cret şi sincer. Dar ma întreb eu acum, de ce 
trebuia sâ ajung la acest rol numai pentru ca 
altul era prea ocupat şi avea prea multe filme 
de tacut şi de jucat?! Pentru mine rolul asta а 
nsemnat mult pentru că era altceva decit fa- 
cusem pina atunci. Cinematografic vorbind, 
personajul ästa m-a ţinut în picioare. Mâ mir 
şi acum cum de am fost acceptat: de atita 
timp nu făceam film, nu eram desemnat în 
nici o distribuţie. Eu ştiam de ce! Simteam! 
Pentru că între toți oamenii din meseria asta 
a noastră s-au găsit destui sa-mi spuna: Nu : 
scris pe hirtie. E un consemn tacit! E o „со- 
municare telefonică“: omul ästa sä fie mai 
puţin „prezent“! 

Ma gindesc acum la săracul regizor care; 
dupa Liceenii, dorea neapărat ca tatăl şi fiul 
— Florin si Florinel (student la IATC) sa 
apară alături într-un film, dar s-a replicat se- 
ver: Ce-s familiarismele astea? Unul nu-i dea- 
juns? Trebuie doi? Şi regizorul, care vedea 
comercial“ problema, n-a mai avut replică. 

Mà întorc imediat si la Mârgelatu. Stimatii 
mei spectatori! Public de toate culorile! Vreau 
sä intelegeti bine ceea ce và spun. Asta nu-i 
o vâicârealâ. Nici vorbă nu poate fi de aşa 
ceva pentru că „steaua“ din frunte nu ţi-o ia 
nimeni dacă o ai, — așa spune o colega de-a 
mea de generaţie! Dar cite n-aș fi vrut eu sa 
va ofer și aș fi fost în stare... Nu se putea! 
Trebuia, la televizor, să apar mâcar o dată pe 
an altfel incepea lumea: A murit! L-au alun- 
gat... Eu aş fi dorit să va spun multe, să và 
геси, sä interpretez roluri deosebite, roluri în 
care sä nu mâ recunoasteti, sä та opriţi pe 
strada si sä mä întrebaţi: İn toate șapte per- 
sonajele tot dumneavoastra jucati? Dar eram 
ocolit, eram evitat, desi cei de la televiziune 
simteam, stiam cä incercau sä gâseascâ fel 
de fel de subterfugii sa mâ strecoare intr-o 
emisiune sau alta. Reuseau insä greu. 

intr-o zi, ingrozit de faptul cà sint asa de 
uitat, îngrozit de pressing-ul telefoanelor si 
scrisorilor prin care eram intrebat dacâ mai 
exist, am trimis o telegramâ ia Revista Ci- 
nema — n-am să uit niciodată! Era jenant — 
chiar aşa sä fi ajuns? — rugind sa mi se pună 
si mie, într-un colţ, o fotografie sâ.ştie lumea 
ca traiesc. O fotografie oarecare, fie şi din fil- 
mele vechi din care nu s-au putut tàia sec- 
ventele cu mine pentru că nu s-ar mai fi inte- 
es nimic — Columna, Explozia, Racolarea — 
fime din distribuţia cărora nu era „fugit“ ni- 
meni, iar -morții ce mai contează! Plus ca 
aveau si subiecte „în temă” care „nu deran- 
au”! Şi am trimis telegrama. Revista „Ci 
пета“ mi-a pus о poză, în orice caz mai ma- 
re decit un timbru postal și astfel eu am mai 
was o gură de oxigen. 

Deci İrdiam, dar nu jucam! Mârgelatu scui- 
ра seminte. El, volens-nolens, mergea pe 
ecrane. Şi-ntr-o zi, cà aici am vrut sà ajung, 
s-a facut ultima serie (pe atunci nu stiam cà 
e ultima!). Se chema Totul se plăteşte. Scum- 
por, iubitilor mei spectatori, cititori, colegi 
de breaslă! Hai să nu ne mai ascundem după 
degetul mic. Nimic nu e intimplâtor pe lume. 
Existà o soartă, un destin — cum zicea lovità 
ai meu. Ultima mea aparitie cinematograficà 
n premierâ in Románia a fost in Totul se plá- 

te! 

i-aduci aminte, Mircea, (Moldovan n.n.) 
câ nu exagerez: trebuia sä avem premiera la 
Scala, dar nu se putea pune afisul, nu cumva 
sä treacà ,cineva" şi, in fuga masinii, sä ci- 
teascâ titlul premonitoriu. Si atunci au fost 
scrişi cu litere mari actorii, regizorul. Asta 
dupa zile şi nopţi în care s-a analizat, s-a dis- 
cutat, s-a hotârit.. 

Regizorul filmului În fiecare zi mi-e dor de 
line poate sa depună mărturie — trebuie sä 
аба şi el clipele lui de sinceritate — cá i-am 
spus: Nu pot să vin să fac un rol atit de nein- 
semnat în comedia dumitale. Mi-a zis că sce- 
nariul a fost schimbat de o sută de ori, cá re- 
cunoaște că rolul e ingrat şi aproape inexis- 
tent. Dar cà fine la mine si va face în aşa fel 
incit sa izbutim impreunâ ceva mai deosebit. 
Nu, nu vreau — i-am spus. Zile, sáptámini, 
teiefoane: Fâ-o de dragul meu, vreau să te 
am in distribufie, e bine si pentru lansarea fil- 
mului, sint aproape toti, de ce n-ai fi si tu! E 
о penurie de roluri — zic! Bine, vin, dar la vi- 
monari o să-ţi taie tot ce-i cu mine. Am filmat 
3 ce nu era scris în scenariu. Am fost pe rind 
down, prezentator, cintâret, recitator, etc. 
Secventele au fost filmate, dar la vizionare: 
Asta nu, aici nu, dincolo nu. Şi-am apărut de 
we ori pentru că trebuia totuşi sä se infe- 
«saga story-ul. Nu pläceam şi cînd nu placi, 
cind nu esti dorit, poti sa stai în miini, poţi să 
mergi pe sirmă, să mesteci sticlă pisatâ, de- 
gesba — nu ești „in vederi“. 

Apoi s-a spus: Nu mai continuă povestea 
asta cu Mârgelatu. S-a săturat lumea. O să se 
gasească altceva. A fost singura dată cînd 

m întrebat şi eu că de ce un personaj sim- 

stizat de public, un personaj de serial popu- 

ғ sa nu meargă înainte. E mult — mi s-a 

puns. Dar, pâstrind proporțiile, ce sint 
două-trei episoade fatà de cele 400 de 
seri din Dallas? Mi s-a spus categoric că se- 


CONFESIUNI 


Pentru voi, spectatorii, 


cei care nu ne-ati părăsit niciodată! 


rialul nu se mai face. Și s-a făcut: un nou titlu, 
aceeaşi epocă, aceiași actori, aceleaşi 


personaje — minus ai meu înlocuit de un al- - 


tul cu alt nume, interpretat de un actor tot cu 
barbă, altfel băiat minunat, coleg cu mine, 
dar care a trebuit să preia ceea ce făcusem 
eu şi să-l cheme nu Mârgelatu, ci altfel. Deci 
nu serialul era epuizat, ci prezența mea nu 
mai era. dorită! 

17 decembrie '89. M-am întilnit cu regizorul 
„paşilor in doi", si am stat în mașina sa 20 de 
minute, în acea zi, pe Brezoianu, vis-â-vis de 
casa în care locuieşte tatăl meu. Şi fără sä 
ştim nimic din ce se petrecea la Timișoara, 
ne spuneam unul altuia: Ce facem? Ce fa- 
cem? Ce facem? Eu povestindu-i cum nu mai 
filmez nimic, el replicindu-mi că dacă nu se 
termină, s-a sfirsit si cu cinematografia româ- 
nească. Nu mai există, nu va mai exista! De- 
cit dacă se produce ceva. Și uite că au trecut 


trei zile! Numai după citeva zile se schimbă | 


totui! Și poate chiar lipsa noastră de speranță 
de atunci se va transforma în forța care ne va 
ajuta să renaștem. 

Imi plac poveștile. De asta l-am iubit pe 
Gopo. Сіпа a plecat pentru totdeauna, eram 
departe, eram la mormîntul surorii mele, Lu- 
cia. Eram: prin Bucovina. Eu sint actorul! lui 
Gopo şi pretind că l-am cunoscut bine (n-am 
zis cel mai bine) şi care am simţit generozita- 
tea si copilária lui maturâ. De-ar sti omul 
ce-ar pati, dinainte s-ar păzi. 

Poveste, o poveste, sigur ca-i o poveste in 
vitalia pe care am primit-o апи! trecut din 
partea unei asociaţii din Los Angeles, în care 
era exprimată dorinţa de a participa la intilni- 
rea pe care o au anual cele aproximativ 2000 
de familii de simpatizanți și iubitori ai {аги 
noastre. Dupa doamna Aslan şi inepuizabilul 
Gica Petrescu eram invitat eu. Mi s-a ras- 
puns: Nu e momentul! Nici n-am mai fost 
acolo, în cladirea atit de austeră. Mi-era greu 
să mai explic: dacă tot nu fac nimic aici, nu 
filmez, nu joc la tv, läsati-mä тасаг citeva 
zile să-i ,vrajesc" pe românii de acolo și-o sa 
fie bine. N-o să spun nimic rau, important e 
sufletul meu de român. Restul nu mă intere- 
seaza. Nu m-am dus, dar nici în America 
n-am plecat. 

Cite şi cite poveşti şi toate astea dintr-un 
neinsemnat minut de viaţă cînd la o staţie de 
benzina — ,Miorita" — am avut lipsa de „ju 
decatà" (о spun cu toata sinceritatea), lipsa 
de prevedere ca, injurat fiind, sa ripostez fi 


A fost odată 

un domn călăreț 

un film şi un rol 
scris special 

pentru Florin Piersic 


resc. Eram însoţit şi de o prietena. colega de 
la Teatrul „lon Vasiiescu”. In loc sa zic: Mai 
injurati-ma o dată, aveţi o voce atit de dulce! 
Se-ntimplă între șoferi! Am zis: Cum? Mama 


mea care-i o-sfinta? Dumneata care acum ci-* 


tiva ani visai sä poti тасаг sä mă atingi pe 
mine, haiducul Saptecai! Nu ti-e rusine?! 

După razboi toți sint viteji. Eu n-am fost. 
Recunosc, mi-am regretat reacţia. Mama s-a 
îngrozit, tata la fel. Dar urmările — lâsind 
zvonurile la o parte — au fost nu de ordin fi- 
zic, Ci psihic, moral. 

Măi băieţi, spectatori, colegi, parteneri, 
cascadori, v-aţi gindit vreodată ce ега in su- 
fletul meu cind într-o invälmäsealä la Buftea 
pe malul lacului sau la Váienii de Munte (ti-a- 
duci aminte Buzâ de lepure?) cind întrebam 
cu zimbetul forțat pe cei din jurul meu саге 
nu știam cine sint și de unde vin: Bă, tu in 
pistolul ăla, în pușca aia, ai gloanţe oarbe, 
nu? Recunosc, mi-era frică. Nu merita să mor 
aşa, stupid, pentru orice. 

Lumea a fabulat mult. Nu-i nici un secret 


* cà poporul român are talentul lui Creanga. 


Dar adevărul acesta e. Lumea însă a făcut un 
intreg ,film" despre intimplarea asta pentru 
că fiecare dorea sa... îndrăznească cineva. 


Împreună 

cu un mare 
prieten: 

Nichita Stănescu 


Ura creştea încă de atunci și toti erau bucu- 
roşi câ un actor de-al lor scosese la iveală 
dorința tainuită în sufletul tuturor. 

Pentru mine gravă a fost distrugerea asta 
lentă, o măcinare psihică. Evitat, neglijat, ui- 
tat. Şi timpul trece şi trec cei mai frumoși ani 
şi chiar dacă acum, cu voi, într-un fel mai 
voalat, încerc să mă mărturisesc, tot nu reali- 
zez nimic. De ce? Pentru că din pâcate acto- 
rul, cintáretul, balerinul traiesc si prin virsta 
lor biologică. Anii ăştia nu ni-i dă nimeni îna- 
poi. Cite lucruri minunate n-am fi putut face 
noi, cei mulţi. care slujim cultura! Dar vremea 
îşi spune cuvintul. Sá mă pling eu, care am 
fost atit de alintat de public? N-am voie! Dar 
Sint obosit. Abia acum cînd — poate e mult 
spus — mi-am rupt câtuşele, imi dau seama 


- ca am-fost extrem de timorat, de blocat avînd 


certitudinea câ niciodată nu voi mai putea 
face nimic. 

A fost odată un călăreț domn este filmul 
maghiar de televiziune al cărui scenariu 1-а 
scris Méhes Gyorgy, scriitor de origine clu- 
jeanà. Propunindu-mà pe mine ca interpret 
principal, el argumenta astfel: Am scris acest 
scenariu inspirat de felul de a fi al actorului 
Florin Piersic, de posibilitätile lui de a se pre- 
zenta în fata publicului şi de a-l cuceri. Un- 
gurii au îmbrățișat ideea, mai ales că ei aveau 
deja zeci de colaborări cu actori străini toc- 
mai pentru a-și atrage spectatorii. Hirtii, ce- 
reri, intervenții, chiar și prin ambasadă, tra- 
ducerea în românește a scenariului să nu 
cumva să se strecoare vreo idee care putea 
leza pe cineva, cumva. Nimic! Telefoane, in- 
sistente, Méhes numai pe mine mă vroia. 
Risc, fac o jonglerie turistică avind concursul 
unui mare iubitor de oameni și de oameni de 
artă, generalul paşapoartelor, care, închizind 
ochii cum a făcut-o cred de mii de ori, cu 
multi alții, am simţit asta, mă lasă sä plec 48 
de ore la Budapesta Vorbesc cu cineastii 
maghiari, hotărăsc şi ei; numai eu 
face roiui. imi promit cá mă așteaptă. O lună, 
doua, trei. Trebuia să începem. İn sfîrșit hirtia 
este semnată „pe sub masă“. 

M-am dus, am filmat, dar niciodată în {ага 
nimeni n-a pomenit nimic de acest film şi nu 
exista perspectiva de a rula și la noi. 

Mă întorc şi zic că totuși există o soartă, 
un destin. Dar eu n-am putut să-mi duc 
şansa ріпа la capăt. Degeaba am filmat. A 
fost minunat, însă dorința, bucuria mea era 
ca spectatorii mei de acasâ să vadă că al lor 
Florin a făcut ceva de care pot fi mindri. 

Eu am iubit și iubesc foarte tare această 
meserie. Am făcut-o numai din dragoste, m-a 
interesat doar satisfacția de a fi oprit pe 
stradă sä mi se spună cà am produs emoție, 
bucurie. Deci am avut ceva sfint pe lume si 
mai am încă; profesia și pe dumneavoastră, 
publicul pe care n-am vrut să-l decepfionez. 

Singura propoziţie legată de cultură rostită 
de la 21 decembrie pină la 21 ianuarie (mo- 
mentul acestei destăinuiri) şi care merită refi- 
nută este cea rostită de cel ce diriguiește 
destinele culturii: Atribuţia Ministerului Cul- 
turii ar fi să lase cultura în pace! De aici ar 
trebui să înceapă — de la zero — numärätoa- 
rea a ceea ce merită si avem datoria morală 
să facem pentru voi, spectatorii, cei care nu 
ne-afi părâsit niciodată. 


Florin PIERSIC 


ul care pleca 


În fata mea stătea un om adus de spate. 
care-și stringea lucrurile, puţine ce-i drept, isi 
făcea ordine în sertare, privea o vitrină cu 
multe premii și trofee obținute de filmul do- 
cumentar, se mai învirtea, mai privea pereţii 
şi... a fost un moment cind a luat calendarul, 
a facut zilele sul şi le-a băgat în geantă. 
„Domnule, nu poli să iei toţi anii aceştia si 
să-i bagi în sacoșă. Treizeci de ani nu sint 
treizeci de foi şi nici mii de foite, sint ani, sint 
amintiri... Nici un răspuns. Nu l-am condus 
şi nu 1-а condus nimeni pe scări si nu am mai 
auzit decit aceste vorbe, care nu erau cuvinte 
de stimă sau de atectiune la adresa mea ci 
un ordin, ordinul unui bátrin general care-si 
trimite trupa in linia intii — „А! toate dreptu- 
rile sä te revolti, dar cu nici un pref sä nu in- 
cerci sà devii un erou. Ai inteles?" Omul care 
pleca era directorul Sahiei, Aristid Moldovan. 
Repudiat intr-o orá. Demis intr-o orà. Cineva 
a venit, a strins pe cei reprezentativi, mane- 
chinele cu functie si grad in comitete si co- 
mitii, şi a decretat — directorul este dat 
afarâ. Motivele — multe motive. Explicatiile 
— nici o explicatie. Presupunerile — multe, la 
toate colturile unui studio speriat, bulversat... 

Mi-am amintit acest lucru in momentul 
cind am vázut cà această {ага are douăzeci 
de eroi pe metru pâtrat. Cei care au murit 
pentru libertate, acel ceva nestiut, nedefinit, 
dar simţit cu violenţă, ei bine, acei tineri, acei 
muncitori, acei soldaţi sint eroi cu monu- 
ment, sau mai-bine zis cu un viitor monu- 
ment, dar acum, eroii zilei sint alţii, persona 
jul zilei nu e Caţavencu, ar fi fost prea İru- 
mos, e conu Leonida, așezat pe baricada si 
însoțit de un cird de Efimite despletite, invo 
cind un veritabil strigat al libertätii de opin: 
în maniera corului antic. Toţi așteapta cinte 
cul sirenei emis de la Ministerul Culturii, ca 
sa se poală lega bine de catarg precum 
Ulise. 

Mi-am amintit acum în plin eroism de un 
om care a plecat, дира treizeci de ani, du- 
cind un calendar şi nişte amintiri. Atit! 


Un regizor inutil şi 
un director. „prea bunic” 


„— Am inteles sä greşeascâ o dată, cu Ma- 
ria Tănase, sa mai greşeasca o data cu bles- 
tematu! ala de Pe unde am fost și am colin- 
dat, dar pelicula asta Cota zero este prea de 
tot! Adica noi sintem la cota zero, noi sintem 
niște idioţi, muncitorii sint vai de capul lor şi 
tu trimiti filmul la Tirgovişte si mai ia si pre- 
miul de regie si nu mi se spune nimic, tre- 
buie: sa inminez eu premiul si sä beau sam- 
panie cu impostorul! Un regizor inutil, neta 
lentat, mâcinat de complexe, un om care nu 
а zimbit o data cu adevarat, iar tu, tu ce ai 
pazit, cresti ca un bunic toti nepoţii aceíali ai 
documentarului românesc. Noroc de ce: de 
bună intenţie, care m-au informat la timp 
Noroc de existenţa unor oameni de bine! Am 
sa string şi juriul de la Tirgovişte, să se de- 
zică, îl pun eu la punct şi pe Câliman, pe 
care nu eu l-am ales preşedinte ci voi. La Sa- 
ma este un cuib!” Cei prezenţi au tăcut. Cel 
venit a urlat în voie, a anunţat că documenta- 


Laurențiu Damian: 
un cincust incomod 


a 


Cit 


rul este o avangardâ a politicii de partid si a 
dat cu planul tematic de pämint. ,Terminati 
cu artiştii, cu portretele de oameni, cu tot fe- 
lui de eseuri idioate, cu animalele de la sti- 
intä, am väzut un film cu furnici, furnici ne 
trebuie nouâ? Politica! Documentele de par- 
tid le-ati citit?" 

Linişte! Moldovan a tácut un timp şi cind 
nimeni nu se mai astepta a spus — ,Eu il 
consider pe regizor un om talentat si a fost 
un juriu competent..." 

„— Dumneata să taci! Dumneata de fapt ce 
cauţi aici? Sau nu ai înțeles atita lucru — nu 
mai esti nimic. In citeva clipe va veni noul di- 
rector." 

Omul acela, usor adus de spate, s-a ridicat 
şi a plecat. A doua zi am fost martorul unei 
scotociri prin sertare, unei aranjári de bagaje 
pentru acel drum care s-a numit si se va 
numi umilintä! 

Astázi, tot ce va vedea lumina ecranului va 
purta si semnâtura acestui om. 

Astâzi, cind vâd atitia eroi pe metru pätrat, 
cind atifia oameni declară cit sint de liberi, 
nu pot decit sâ và spun cá o parte din noi, 
chiar din cei tineri, nu mai poate sá fie pe de- 
plin libera, fiindcâ in fiecare zi a murit cite 
ceva, a trebuit sâ moarâ cite ceva... sau am 
omorit cite ceva! 

Ce facem acum?! Acum umblàm sâ ne rá- 
fuim, acum umblâm sâ ne pindim, sâ ne-o 
spunem verde, sä biciuim, sä ne tirnosim, sä 
ne reamintim cä-n singele nostru ,curge si 
singele martirilor de la '48", tocmai acum 
cind ar trebui sà adunâm foile acelea de ca- 
lendar cind speram, cind rugam destinul, 
cind eram infrinti de propriul destin sau de 


DOCUMENTARISTII 


El este liber oricum si cu front si fára front, el 
este liber inlâuntru! Nimic exterior nu ii va da 
o altâ libertate si nici o libertate nu dà talent. 
Talentul este o povarâ, o mâcinare, poate o 
boalà de care suferä putini. Libertatea ofera 
si posibilitatea de a confunda talentul cu o 
medalie. Si atunci, cu siguranţă, cine iese in 
fajä este doar posesorul ипе! tinichele. 
Avem nevoie acum de adevâr in sensul 
„сит ва fim" nu cum am fost! Tot ce dezvâ- 
luim este necesar si va fi necesar pinà ia un 
punct. Dupä care acest lucru s-ar putea 
transforma in autoflagelare. Libertatea a ofe- 
rit şansa scrisului serios si iatá a inflorit scri- 
sul de scandal. Dictatorul a fost venerat 25 
de ani şi nu mai dorim sá fie prezent inca 25 
de ani chiar in formula pe dos. Nu recuperám 
nimic din toate informatiile... nu ne recupe- 
гат aşa. Intre ,genialul bărbat” şi „odiosul 
dictator" se poate pune semnul egal in teh- 
nica publicitätii! Subiectul la zi sintem noi, nu 
el. A venit timpul cind adevârul trebuie sâ fie 
pentru noi nu pentru el. Sá ne numârâm fil- 
mele, sà ne scoatem manuscrisele, sà stim ce 
gindeam noi despre artà, nu sâ numârâm 
castele si obiecte furate si resedinte si averi 
trufaşe... pentru asta existâ judecâtori. 
Adevârul acum este in creatia noastrâ, in 
filmele noastre nu in vorbe şi planuri si pro- 
puneri şi apeluri. Tot timpul apelâm, cu acea 
constiintä de sinistrati, tot timpul asteptàm, 
avind aceeasi stare de mers in cirje, cuvintul 
aprobare a fost aruncat pe geam si s-a insta- 
lat confortabil cuvintul „acord“, care e tot o 
aprobare. S-au ales cei mai buni in timp ce 
acum doua-trei luni se aiegeau tot cei mai 
buni! De ce nu s-au ales cei mai râi de 


De la Cine-vörite'la Cota zero sau despre tin 


un supradestin dirijat, sa adunam tot si sä in- 
cercám sà ne reprivim. lar dacâ mai sintem, 
alunci este bine! Si cit mai sintem, este bine! 
Cine-mi poate garanta acum acea redevenire 
din propria noastrâ cenusá! Cine poate ga- 
ranta asta ca fiind o regula. Există cenuşa 
care aruncatâ pe cimp face sâ rodeascâ pa- 
mintul, dar există şi cenușa de urnă, adica 
acea stare de ireparabil 

Cea mai mare capcanâ in care multâ lume 
a căzut a lost aceea a extazului. İn citeva zile 
extazul a fost cel care ne-a dat adevarata 
noastră fata. Am spus tot și ce lapte am supt. 
fara nici un aparat de represiune. Nu a obii- 
gat nimeni pe nimeni să fie oportunist. Şi cili 
au fost! Nu a obligat nimeni pe nimeni să fie 
nerusinati. Si cili au venit, însoțiți de propria 
lor neruşinare. Nu a dat nimeni la mica pubii- 
citate locuri vacante, ale unei puteri provizo- 
rii şi citi s-au înființat si citi le-au ocupat! Ce 
bucurie este acest extaz, ce armă diabolică 
de depistat conștiințe. Dictatorului i-a lipsit 
extazul! Altfel am fi fost morţi. 


Cum im adevărul? 


mea in ceea ce priveşte libertatea unui artist. 


Deocamdată, vreau să vă spun credința 


atunci? Jocul intelectualului cu adevărul 
poate fi fatal. Ruscanu a văzut idei şi s-a în- 
teles câ a văzut iele! 

Problema la zi este cit sintem de adevăraţi. 
İn agn la zi trebuie sä fie „cit sintem de 
viit" 

Filmul documentar a renui 
matic“ şi el a devenit „plan 
neaștii au făcut propuneri. 


la „planul te- 
filme”. lar ci- 


İntre ris şi plins,cu planul 
de filme pe masa de lucru 


Am trâit citeva zile libertatea „opiniunilor hi- 
bere“ în propuneri de filme. Am auzit, atunci 
cînd filmam Cota zero, o rugăciune. O spu- 
neau minerii în fiecare zi, cind cu noaptea in 
cap intrau în inima pămintului. „Duhule (ei 
nu se adresau lui Dumnezeu, fiindcă el râmâ- 
sese departe fiind in cer şi pre pămînt), deci, 
duhule ce stâpineşti minia muntelui, ajută-ne 
pe noi să ieşim teteri la suprafață”. Au existat 
citeva categorii de propunâtori — 


Categoria „sugativa” 


Adică cei ce au dat peste noapte de un su- 
biect gras, revoluția! Adică cei fără idei inte- 


sintem de vii 


rioare. Pliabili pe orice. Toate propunerile 
erau exterioare, nici una nu promitea redi- 
mensionarea unei idei despre revoluție. 


Categoria nerăbdători! 


Brusc au fost repuse în drepturi diverse 
propuneri. İncârcate de aura „refuzate de 
dictatură”. Unele interesante, unele nu! 


Categoria propuneri cu gir 


de autoritate 


Temele trebuie să aibă un colaborator. 
Unul la modă! Sau să descrie un personaj 
ajuns astăzi „la modă”. Adică nu contează de 
fapt adevarul ci de cine este el apâral. 


Categoria celor ce încă nu ştiu 


ce să propuna 


1 

in aceastá categorie cred. Si ea va duce 
mai departe destinu! filmului documentar ro- 
mânesc. Cei care insă nu ştiu ce- så propună 
se gindesc. Se întreabă care este rostul lor 
primordial. Dacă și-au pierdut rostul. Ce tre- 
buie să faca?! 

Nu stiu de ce, m-am gindit o secundâ cu 
teamâ la spusa unui proverb — ,de la iarba 
uscată va lua foc şi iarba verde!" 


tul în derută 


Un alt adevăr 


Trăim acum un timp revoluţionar. Un timp 
pe baricade. Unii se baricadează ca să poata 
gindi, alţii ca să poată lucra. Există și locuri 
de închiriat pentru baricade. Ecranul, ziarul, 
piața. Filmul nu este o baricadă, rivnită, ase- 
diatâ... nu, el este un dar. Un dar pe care i! 
poate face un om bun. Un dar pe care-! 
poate face si un om ráu, dar numai o datâ. Pe 
cind filmul este un dar de fiecare zi. $ 


Schita de portret 


Am inväjat cum trebuie sä fie un om now. 
Am invätat si nu am inteles o iotä. Am fost 
loviti in fiecare circumvolutiune de ideea pro- 
filului comunist şi tot n-am fácut mare lucru. 

Cum trebuie sä arate un cineast liber? Sä 
fie un rebel färä cauzä, un rebel cu cauzä, un 
cutezätor obraznic, un talentat incomod? 

Un dirijor brusc revigorat, care sä-si duca 
propria-i orchesträ la epuizare? 

Un tip atent la ce se intimplà, care sä facă 
brusc un pelerinaj la Pältinis? 

Un om care sä arunce pe taler reforme si 
abia dupä aceea sä se reformeze?! 


Un cineast liber trebuie sâ spunâ in fiecare 
>, în fața fiecărei oglinzi, sau perete, sau 
#asanfâ, sau tablou, nu sint liber! 

Nu sint liber pentru că fiecare în jur îmi 
spune contrariul. N 

Nu sint liber fiindcä sint pindit de pro- 
pna-mi operä. 

Nu sint liber fiindcă stau in fața actorilor 
mei sau în fața realităţii in genunchi. 

Nu sint liber fiindcă pot fi judecat în fiecare 
z de mii de; spectatori, 

Nu sint liber fiindcá nu am voie sâ vorbesc. 
Pentru mine va vorbi o pinzâ albâ. 

Nu sint liber fiindcä nici un duh nu mi-a 
spus cà am acest drept. 

Pe oameni nu-i cred. Oamenii mint. 

$i totuşi sint liber sâ aleg. Sá aleg cit vreau 
sâ fiu de neliber 


O tardivà confesiune?! 


Bunul meu om, care ai plecat, purtind dupâ 
tine un calendar. Ai fost umilit, sau poate nu 
ai fost. Eu cred cá atunci, atunci cind cineva 
te-a dat afarâ, nu a putut sâ suporte ideea ca 
ега! viu. 

Crede-má, sä stai director 30 de ani, ce ga- 
rantie mai mare puteai sä le oferi lor, ce do- 
vadâ mai mare de moarte sigurâ, ce linişte са 
destinul filmului documentar il conduce o 
paiajá.. nu au suportat ideea cà erai un om 
viu! 

Cind ai plecat pe scári, umilit, neluat in 
seamâ de nimeni, ai fost märet. Pentru mine. 
Si e suficient. Uite, am nerusinarea sä afirm 
asta. Am oportunismul sä afirm asta. Pot 
avea si starea dictatorialä sä impun asta. 

Nu am sä uit acea frazä, ,incearcä sä nu 
devii acum un erou", care a tost mai mult de- 
cit o minä intinsä, domnule Aristid Moldovan, 
a fost o lecţie despre cum va trece timpul, 
despre ducere, despre înțelepciune, a fost 
decizia de aprobare ca să exist. 

Şi, de atunci, domnule Moldovan, tot in- 
cerc să nu devin un erou. E atit de greu, atit 
de greu, de neînțeles cit e de greu! 


Laurenţiu DAMIAN 


Notă 


Filmul Cota zero a avut trei variante. 
Prima: respinsă din start şi nearätatä difuză- 
ru. 
A doua: trimisă la Festivalul de film docu- 
mentar şi premiată la Tirgoviște. Filmul a fost 
oprit. Premiul retras. Directorul studioului 
acuzat de lipsă de vigilenjâ și destituit 

A treia: o nouă variantă sub ameninţarea im- 
putarii, Film nedifuzat „Ce facem cu ultimul 
film?" s-a întrebat. „Să nu mai aud niciodată 
de acest titlu - Cota zero - filmul oricit ar fi 
de revizuit, pentru mine nu există!" - s-a räs- 
puns. Juriul Festivalului de film documentar 
condus de criticul Călin Căliman nu a accep- 
tat retragerea premiului. Hotărirea a fost lu- 
ală peste decizia lor. 


FIŞĂ PERSONALĂ 


Laurenţiu Damian, născut in 1956. 
Absolvent al LA.T.C. 1.1. Caragiale - regie 
film, clasa cont. univ. Elisabeta Bostan. Fil- 


mografie: Ciné-vérité (Marele premiu la Fes- . 


tivalul artei studențești) 
Pe unde am fost și am colindat (Premiul 
Asociaţiei Cineaștilor), Maria Tănase - film 
interzis, - Scrisoarea Mariei Tănase (adică o 
refacere însemnind 10 minute din cele 45 ale 
filmului anterior - Premiul Asociaţiei Ci- 
neaştilor), Cota zero - film interzisiPremiul de 
regie la Festivalul filmului documentar - pre- 
miu recuzat) 
Cota zero ll - variantâ ,pasnicä" a filmului 
anterior - interzis la difuzare şi acesta, Cin- 
tecul Oltului in timp ce străbate lumea - film 
gata de premierâ. 
in lucru: Geneza (Luceatărul) 
Rulaj bucureştean - în 9 ani: Pe unde am 
fost şi am colindat (2 zile); Scrisoarea Mariei 
Tănase (7 zile) 


CURIER 


Jacob de Mircea Daneliuc — nominalizat în '88 
pentru premiul european al filmului 
(cel mai bun film, cel mai bun actor) 
Dintre interpreti Cecilia Birbora si Dinu Apetrei 


Pus in doi de Dan Pifa — menţiunea specială a juriului 
la Festivalul din Berlinul de vest in '86 
(protagonişti Ecaterina Nazare si Claudiu Bleonţ) 


larba verde de acasă de Stere Gulea — participări la festivalurile 
de la Lublin şi Bergamo (în imagine Adrian Georgescu, 
Vasile Niţulescu şi Florin Zamfirescu) 


Citeva din opinii... 


(Urmare din pag. 3) 


e Cristian Georgescu, student anul li Au- 
tomatică: 

În sprijinul ideii de largă cultură cinemato- 
grafică, cerem cit mai multă informaţie des- 
pre creatorii de film români şi străini: fişe 
biofilmografice, in date scurte si conclu- 
dente, privind, în egală măsură, viata si fil- 
mele realizate. As dori să repuneti sistematic 
în discuţie creaţia unor autori şi a unor filme 
remarcabile realizate în trecut, despre care 
noi am avut prea puțină cunoştinţă. 

6 Radu Ghilea, student anul Il facultatea 
de matematică: 

O rubrică cit mai bogată de opinii cerute 
unor oameni de film și unor specialiști și din 
alte domenii, datorită faptului că filmul este o 
creaţie artistică deosebit de complexă, iar 
critica unui film trebuie să cuprindă analiza 
lui din cele mai diverse unghiuri (literar, plas- 
tic, muzical, montaj, efecte speciate etc.). 

€ Andra Corina Birloiu, anul II matematică: 

Fără a cobori ștacheta teoretică a revistei, 
dorim mai multă informare, nu neapărat prin 
cancanuri despre viaţa actorilor, ci prin satis- 
facerea unui minimum de curiozitate cinefilâ, 
care să se bazeze mai mult pe fişe personale 
şi filmografice. 

© Alexandru Roman, anul 1! matematicà: 

Extinderea nofiunii de cinematograf, in 
preocupârile revistei, de la filmul artistic şi 
documentar propriu-zis, la tot ceea ce derivá 
din imagine. (Filme video, video clip-uri, artà 
fotografică, afişe de film, etc.). 

Lärgirea unor aspecte tinind de sida 
filmului (sondaje, anchete printre cititori, fil- 
mologi, etc.). 

Un spaţiu mai mare acordat eseului cine- 
matografic, aspectelor teoretice legate de 
film, printr-o colaborare permanentä cu per- 
sonalitäti marcante din toate artele care con- 
curä la arta a 7-a. 

O rubrică intitulată poate „Semnal“, in care 
atit noutăţile privind filmele realizate de tele- 
viziune cit și cele video să fie însoţite de un 
comentariu telegrafic, concis (stii casetă). 
Pagini dedicate comediei și filmelor de anti- 
cipatie. 


е Dutkay Dan, anul Il arhitectură: 

Reimprospâtarea condiţiilor grafice, înde- 
părtarea de condiţia de ziar, a revistei, even- 
tual, schimbarea formatului, cu un format 
mai mic, mai la îndemină, cu pagini mai 
multe, pe o hirtie mai bună. Scrisul negru pe 
fond alb sau verde smarald, or albastru, ar fi 
mai atrăgător decit galben-ocru care e stre- 
sant pentru ochi. 

Mai mult spaţiu acordat evenimentelor din 
viața cinematografică — festivaluri, premii, 
etc. De asemenea, mai multe interviuri cu 
mari actori și regizori români şi străini. Re- 
portaje de pe platourile de filmare vizind acti- 
vitatea actorilor, regizorilor, scenografilor si 
sâ nu-i uitám pe... cascadori. Mai multe arti- 
Cole critice, opinii diferite despre scoli, cu- 
rente, influente intre cinematografii, articole 
despre clasicii cinematografului cit si despre 
cei contemporani. Imbogätitä rubrica de opi- 
nii, cu atitudini mai transante. O suità de fise 
antologice din istoria cinematografului din 
toatà lumea. O rubricä de top national si in- 
ternational cu notații de la 1 la zece. O pagi- 
nà-ghid a cinefilului cuprinzind o imagine din 
fiecare film nou apärut, insotitä de un scurt 
comentariu si un indice de interes concreti- 
zat prin steluțe. O pagină de divertisment 
continind noutäti de pe platouri, curiozitäti, 
caricaturi, umor, etc. Sä speräm cä veti avea 
mai mult şi mai divers de scris despre filmul 
românesc ce se va realiza in viitor. 

9 Ambrus Magdalena — arhitecturä, anul | 

Ar fi binevenitä o innoire nu doar in fond ci 
şi în formă a revistei: in ceea ce priveşte cali- 
tatea fotografiilor, a paginatiei şi — în primul 
rind — a copertii. O copertă care sä nu mai 
fie o fotografie de familie, ci o fotografie di- 
namică, frumos colorată, cu un fundal variat, 
atrăgător, nu „ca la minut". Сіпа o vezi la 
chioșc, coperta să-ţi atragă privirea, sä te in- 
cite să o cumperi așa cum se întimplă cu re- 
vistele stráine. Critica filmelor româneşti să 
fie diversă, variată ca stil şi în primul rind po- 
lemicâ. Doar astfel va fi o garantie a contri- 
buţiei criticii la creșterea calităţii filmului na- 
tional. 

e Alexandru Andrieș — asistent universitar 
la Facultatea de arhitecturä 

Să existe un „dialog“ mai susținut între 
viața cinematografiei românești și străine si 
felul în care revista comentează, -іа atitudine 
ori susține anumite fenomene și talente artis- 
tice. Revista să reflecte cit mai amplu și 
obiectiv stadiul actual al filmului românesc şi 
al celui străin. Prezentarea grafică să acorde 
mai multă importanţă impactului vizual cu ci- 
titorul, printr-o ilustrație cit mai dinamică, în- 
cepind cu coperta revistei şi terminînd cu re- 
portajele fotografice de pe platou. Să existe o 
pagină în genul „Să învăţăm cinema", în care 
să se descrie amănunțit locul regizorului, 
operatorului, scenografului, etc. în realizarea 
filmului. Să fie acordat un spaţiu mai mare 
cărţii şi revistei de film din lume. O revistă de 
artă vizuală (cum e cinematograful) trebuie 
să folosească din plin toate argumentele 
plastice". 


RL İİ mm 2: 


Traditia 
„Caragiale“ 


Qm poate párea usor festivistâ 
şi un cinefil inráit ne-ar putea acuza cà 
il sárbátorim pe marele dramaturg ofe- 
rindu-i o cutie de bomboane goalâ. 
Pentru a evita posibilitate de confuzie, 
tyebuie precizat de la bun început cá 


biectul prezentei lucrári nu rezidâ in. 


cercetarea ecranizărilor „Caragiale“, ci 
in analiza posibilităţilor de afirmare a 
comediei cinematografice românești, în 
contextul unei noi optici. 6 

Cinematografia noasträ, de-a lungul 
anilor, a elaborat o anume strategie, 
extrem de abilä, in a aborda genul co- 
mic. ,Sigur, trebuie valorificatä opera 
lui Caragiale şi instituitä ca punct de 
plecare pentru un număr bine stabilit 
de ecranizäri; vom face, in acelasi timp, 
şi comedii de actualitate...*. Nu ега, 
insä, in nici un caz indicatä incercarea 
de a prelungi spiritul lui Caragiale din- 
colo de opera lui. 

Şi astfel au luat nastere un numär de 
filme. Conta numârul, citeodatâ contau 
şi filmele... O parte din ele se consti- 
tuiau ca un pretext pentru imortalizarea 
spectacolelor de succes ale scenelor 
bucureştene. İn alte cazuri avem ecra- 
nizâri cuminti sau, folosind un cuvint 
mai nimerit, prudente, fârâ altâ ambitie 
decit aceea de a inghesui, in dimensiu- 
nile ecranului, un numâr cit mai mare 
de forte actoriceşti. In sfirsit, in sunetul 
trimbitelor publicitare, explodau pe 
piață ,comudiile de actualitate“; incur- 
cáturi sentimentale si de serviciu pla- 
sate in stațiuni turistice, „fiime de 
voie-buná", zbenguieli voioase si tine- 
resti cu băieți si fete traind timizi si feri- 
citi in lumea de basm a filmului româ- 
nesc. Tentatia satirei, vocatia tragico- 
micului, incisivitatea, acestea formau 
recuzita altor cinematografii. La noi se 
purtau chicotelile cu bulgâri de zâpadâ. 
Spectatorul docil servea bomboane si 
extrăgea ideea filmului: ,...Las' că vine 
concediul si „o sterg" şi eu pe lito- 
ral"...1" 

Sursele comicului erau douä: 
qui-pro-quo-ul si grimasa. De altfel, 
realizatorii si criticii denumeau aceste 
filme „parodii“, Persoanele de bun-simt 
ridicau din umeri: „Parodii la ce?" Para- 
doxal este faptul că denumirea era 
justă. Elementul parodic reprezintă o 
imitație comică a unui aspect al vieții 
reale. Putem avea o parodie la adresa 
clișeelor westernului la fel dé bine cum 
putem parodia un individ care trece 
strada. Aş defini parodia ca pe un sis- 
tem de imitații în registru comic. Astfel, 
se explicitează o diferență de fond: pa- 
rodia concepe viața reală ca pe ceva 


SERIOS, dar posibil de luat în bâşcâlie 
in timp ce comedia consideră realitatea 
ca fiind ESENTIAL COMICA, dar o tra- 


leazá serios. İn parodie, autorul se 
amuzâ. İn comedie, el este perfect so- 
bru si pare chiàr a nu realiza comicita- 
tea feliei de viajä pe care o relateazä. 
Se creeazá astfel discrepanta primä si 
fundamentală între esenţă si aparenţă, 
între esența comică a realităţii și încer- 
carea de a o prezenta ca pe ceva per- 
fect normal și lipsit de haz. Comicul 
comediei e sesizat de spectatori, fârâ 
intermediari. İn parodie, primul care se 
amuză e povestitorul. Pentru spectator, 
comedia e o experienţă. Parodia — o 
lecţie. 

Genurile sint, amindouá, legitime si 
alierea afectivâ la unul din ele este, in 
toate privintele, о chestiune de gust. 
Din acest. punct de vedere, faptul са 
filme romänesti ca Impuscäturi pe por- 
tativ sau Vin cicliştii erau trecute la ca- 
tegoria ,parodii", nu putea fi o scuzá 
pentru calitate. Mark Twain, de exem- 
plu, este un genial parodist. 

Cinematografia noastrâ, insâ, refuza 
— Si acest refuz işi aruncâ ecoul pinâ 
in zilele noastre — sâ transforme in tra- 
ditie, in scoalä, mostenirea culturalâ a 
unuia din cei mai stráluciti autori de 


Tinârul cineast Nicolae Caranfil si 
din filmul sáu /rumos c 


comedie de pretutindeni. Repetatele 
ecranizári nu creau o traditie. Folosirea 
lucrârilor sale ca lectie pentru opere 


| noi, originale, ar fi putut sá o creeze. 


Existâ totusi douâ filme ce, prin va- 
loarea lor, se instituie ca exceptii. Fie- 
cáre reprezintâ un cap de serie pentru 
O serie ce a refuzat sä арага: o ecrani- 
zare Caragiale ce devine un film cu 
proprie valoare artistică — O noapte 
furtunoasá -— si o comedie de actuali- 
tate a cärei vervà polemicá si caracter 
satiric o situeazä in zona spiritului ca- 
ragialesc — Directorul nostru. Ambele 
aparțin lui Jean Georgescu, un autor 
singular, veritabilul explorator al genu- 
lui comic in filmul românesc. Într-o lu- 
crare care ar studia, asa cum spuneam 
la inceput, fenomenul de translatie a 
spiritului caragialesc de pe scená pe 
ecran, Jean Georgescu ar fi singura 
personalitate cu putință de analizat. 

Revenind la Caragiale; generozitatea 
sa în a oferi cinematografului un model 
de impecabilă construcţie şi compoziţie 
comică, o strălucitoare tehnică a dez- 
voltării situaţiilor și, mai ales, un spirit 
caustic de esenţă profund naţională, 


un cadru 


in sepiembrie la Veneția 


OAMENI 


această generozitate, pina în momentul 
de faţă, se exercită in gol... EE 
Dramaturgul ne oferâ, in primul rind, 
lectia unei structuri comice. Dacâ uni- 
tatea comicâ in cinematograf este 
gag-ul, inlántuirea gag-urilor trebuie sâ 
formeze un sistem iar acest sistem tre- 
buie el insusi sà se constituie ca un 
gag uriaș. Cum spuneam, pentru un 
umorist viața are esenţă comică si 
atunci structura unei comedii trebuie sâ 
o aibă si ea. La Caragiale, structura or- 
ganizează o intrigă a cărei impecabilă 
dezvoltare logică naște un protest sati- 
ric atit de pregnant încît hohotul de ris . 
eliberator este direct determinat. Sem- 
nificatia nu este strecuralà, ea se naște 
firesc din însăși dezvoltarea situaţiilor. 
İn bătălia dintre o lichea şi un prost, 
ciştigâtor iese un al treilea — o lichea | 
proastă. („Scrisoarea pierdută”). Fabula 
are, în același timp, substanţă comică si 
virulență critică. Un căpitan în gardă il 
fugâreşte in focuri de puşcă pe presu- 
pusul amant al soției sale în timp ce 
aceasta se află în dormitor cu tejgheta- 
rul şi omul de încredere al căpitanului. 
lată cum, de fiecare dată, esenţială este 
STRUCTURA СОМІСА, îmbibată de 
substanţă de viață. Filmul are la inde- 
minä mijloacele necesare pentru a da 
SITUAŢIEI o față expresivă cu nepu- 
tință de atins pe scenă. Cu toate aces- 
tea, inventivitatea noastră dormiteaza 
biiguind din cind în cînd cite o părere 
de intrigă râsuflatâ sau nici тасаг atit. 


O altă trăsătură, surprinzător de fil- 
mică, a operei dramaturgului e dată de 
permanenta folosire a OBIECTULUI in 
demonstraţie. Caragiale nu creează co- 
medii de salon, nu-şi pune personâjele 
să-şi epuizeze substanța comica due- 
lind în paradoxuri și fraze de spirit, ci le 
dă acţiuni vizavi de obiecte. O scri- 
soare, o sticlutä cu vitriol, o legătură de 
git, intră în relaţie cu personajele, de- 
termină reacţii ale acestora și împing 
acţiunea înainte. În film, unde obiectul 
poate căpăta consistență materială și 
funcționa mult mai bine ca detaliu, nu 
reușim să-i dăm importanţă. Și în lipsă 
de altceva, compunem O grimasä. 

Structura, situația şi obiectul mi se 
par a fi pilonii de bazä in constructia 
unei comedii. İn lipsa lor, vizionăm bu- 
câti de peliculă cenușii, în care zăpă- 
ceala fine loc de vervă iar diformul inlo- 
cuieşte stilizarea. Un gag nu se leagă 
de altul si toate la un loc nu reuşesc să 
creeze STAREA COMICĂ. 

Pare paradoxal, dar mai bune scene 
comice ale filmelor noastre din ultimii 
ani se găsesc în Proba de microfon și 
Croaziera, filme ce nu sint propriu-zis 
comedii deoarece nu au Şi nici nu și-au 
propus să aibă structura specifică ge- 
nului. 


İn ceea ce privește peliculele pe al 
caror act de naștere este înscris legitim 
genul comic, ele se caracterizează, în 
marea lor majoritate, prin senzația de 
„chinuit“. Dacă au la bază un 
qui-pro-quo, atunci obligatoriu aceasta 
se naște între două persoane semânind 
ca două picături de apă (şi evident, ju- 
cate de același actor), astfel încit să fii 
nevoit să înghiţi cu noduri atit conven- 
tia in sine cit şi rezolvarea ei tehnică. 
Dacă se porneşte de la un „amor ve- 
sel", atunci nu eroii sint cei ce seamänä 
între ei, ci valizele lor se întîmplă să fie 
identice, dezläntuind încurcături legen- 
dare. İn sfirșit, dacă avem de-a face cu 
о încercare de satiră, situaţiile şi perso- 
najele se crispează atit de rău încit co- 
media dispare cu totul, nemairâminind 
decit o vagă urmă de buna dispoziţie la 
final; totul e bine cînd se terminä cu 
bine. Vizionind aceste filme înţelegi ca 
realizatorilor le lipseşte пи bunăvoința, 
ci PRICEPEREA. Şi iată principalul 
motiv pentru care se cere, mai mult ca 
oricind, întoarcerea la Caragiale într-o 
formulă nouă, nu aceea a preluării lui 


„ca material literar pentru filme, ci cea a 


unui studiu de perfecţiune. 

Sintem cu toții niște școlari într-o 
clasă în care el ne este profesorul și, 
refuzind sä ne facem temele pentru 
acasă, ne mirăm că luăm note mici la 
extemporal... 


Nicolae CARANFIL 


1983, autorul pe atunci student in anul 111 la LA. T С 
LL. Caragiale 


FILMULUI 


L. început ne-a păcălit. Părea sim- 
plu, dar „onest“. Am fost destu! de naivi 
să confundam panica iui istericä din 
1968, cu revolta cinstită a unui patriot 
adevărat. Venea după alli ani гаі si noi 
am fost ameninţaţi de o promițătoare 
destindere internaţională în care, incon- 
ştienţi, l-am integrat. La început, n-am 
realizat pericolul. Ne-am amuzat pentru 
că era agramat. Ne-am amuzat, pentru 
ca folosea prea des o mină. Ne-am 
amuzat, pentru că era impleticit la 
limbă. Am făcut din el clovnul nostru. 
Rideam prea mult, näuciti de o iluzorie 
libertate pe care aiuriti, duios, i-o atri- 


buiam. Cind n-am mai ris, cind n-am. 


mai fost indulgenti, era prea tirziu. Am 
realizat inghefati, cu stupoare, cá eram 
imobilizati. Unii au plecat. Cei care am 
rămas cu incäpätinare, am trăit zbátin- 
du-ne si, mai apoi, paralizati de O 
oroare incredibilâ. L-am crezut prost, 
dar era cumplit de viclean. De o tenaci- 
tate uluitoare. Din micul smecher local, 
din amestecul de Päcalä si Bulä pe 
seama cáruia se inventau inepuizabii 
bancuri, bancurile noastre inspirate, 
care ne fáceau sá hohotim intotdeauna, 
s-a ridicat inspáimintátor un soi de 
zmeu mitologic, personificarea râului 
peren. 

Pârea invulnerabil. Pârea nemuritor. 
Circulau zvonurile cele mai absurde pe 
care aproape cá le acceptam hipnoti- 
zafi. Un personaj de sinistru basm con- 
temporan, un personaj de macabru 
science-fiction. Se zicea că își schimba 
zilnic singele cu singe de copil; că se 
încărca, din timp în timp, de energie pe 
Omul, într-un loc știut; că se hrănea 
după macro-biotica Zen. | se ardeau în 
fiecare zi hainele pe care le purta. 
Purta ca blazon ura lui inverşunatâ 
pentru cultură, complexul lui de sfer- 
toalfabet care abia reuşea să descifreze 
literele mari care i se puneau în faţă. 
Retuza să poarte ochelarii. Refuza să 
îmbătrinească. İşi cánea părul şi, astfel, 
îl vedeam la tv, azi negru, azi alb. Re- 
fuza să apară din unghiuri nefavorabile 
cu acel histrionism megaloman care a 
făcut din el nu numai ,incontestabilul" 
în toate „domeniile“, ci şi primul su- 
per-star al țării. Un personaj inspäimin- 
tător dintr-o legendă macabră. Detes- 
tat, urit, biestemat, multiplicat la nesfir- 
sit în cópii de un kitsch fără asemănare. 

Anihilati de spaimă am avut ceea ce, 
un timp, am meritat. Pentru că vina a 
fost pe măsura cruzimii lui. De un ase- 
menea dezastru nu poate fi vinovat 
doar un ins care s-a dovedit a fi un su- 
percriminal de vocaţie și de o anver- 
gură sinisträ. 

Contrast flagrant cu figura lui de ma- 
rionetă în care numai ochii vicleni, ne- 
buni, räi, o trädau, amortindu-ne simtu- 
riie. Cu nespusă, disperată spaima, am 
realizat că aveam și noi vina noastră. 
Eram vinovaţi de acceptare fatalistă, de 
derută, de frică. 

Ani de zile am încercat să luptăm fie- 
care singuri. L-am „imortalizat“ cum 
ne-am priceput şi cum am putut pinâ 
ce ne-am pomenit într-o altă capcană, 
care, într-un fel, i-a mâgulit. Eram ob- 
sedati doar de el. Totul devenise el. Ne 
invadase gindurile, simţurile, imagina- 
tia, creaţia. İl vomitam doar pe el. De- 
venise un pericol şi mai cumplit pentru 
noi. Transformam, reduceam, hiperboli- 
zam totul în funcţie de el. Ne devora ca 
fabulosul monstru numit Allien, şi din 
exterior şi din interior, multiplicat la 
nesfirşit, într-o dementialä sarabandă. 

Sfirşitul lui are şi el, prin jertfa miilor 
de suflete, o „grandoare“ tragică pe 
care nu o merita. Singele vărsat al co- 
piilor, al tinerilor, al oamenilor tineri 
imbratisati strins sub senilele tancuri- 


lor. Orori ca cele de la Auschwitz. Oro-. 


rile cele mai aberante. 

Sintem un popor paşnic. „Рага vio- 
lentá^ scandau tinerii aceia care au 
descoperit murind, adevárul unor valori 
morale despre care nu aflaserâ piná 
atunci decit din povesti, din legende, 
din istorie. Câci totul a devenit istorie, 


dar Şi legendă. Cea mai dureroasă le- 


.gendâ din seama de cuvinte a istoriei 


noastre. 

.Ce inseamná Lâpuşneanu si modesta 
lui piramidă de capete pe lingă masa- 
crele din piețele publice? 

Ce înseamnă blajinele personaje ne- 
gative ale povestirilor noastre, Spinul, 
Lupul, Omul Rău, faţă de balaurul an- 
drogin cu mai multe capete care a în- 
colâcit şi sugrumat şi a anihilat ființa 
istorică a unui popor? 

Blestemele noastre îl vor însoţi veșnic 
pe cel care a dorit să fie veșnic. 

Monumentul sâu uriaș, ca şi grando- 
mania lui faraonică va fi blestemul. 

Piramida lui, nemurirea lui, va fi 
amintirea. 

Nu-i vom acorda în veci clementa ui- 
tării. Am văzut portretul lui aruncat în 
mijlocul străzii, călcat în picioare şi 
scuipat de fiecare om care trecea pe 
lingă ei. Apoi, un tinâr a sfişiat portretul 
bucăţică cu bucăţică și l-a spulberat în 
minuscule particule. Atomi ai răului 
räspinditi în univers ріпа cind-natura nu 
va mai cuteza să ne încerce intrupind 
din nou, cu fantezia ei crudă, o calami- 
tate, o aberaţie, o nâscocire de aseme- 
nea proportii. 


Câtâlina BUZOIANU 
(Articol reluat dın Ediğia | a Noului Cinema la ce- 
rersa'abonajılor revistei noastre) 


Cine este 
şi ce vrea 


producătorul 
de film? 


S... a vrut, desi sint critic de teatru, sá 
lucrez in cinema de citiva ani. 

Luciditatea a vrut, câci nici in aceste clipe 
nu mâ pot dezbàra de obiceiul de a gindi, sà 
înțeleg cit de grosolane au fost condiţiile 
care au determinat creatia cinematograficà 
românâ. Sint convins cà va sosi si ziua lucidi- 
tätii depline şi a emofiei netrucate. Acum 
insà ziua este dominatä de un verb: a face. 

Productia romäneascä de filme nu va mai 
trebui să stea sub zodia improvizafiei, a re- 
lei-credinte si a birocraţiei cum nu va mai sta 
sub aceea a cenzurii. Devine de aceea urgentă 
realizarea unei noi legislații care sä protejeze 
drepturile omului, lie că este producător, re- 
gizor, scenarist, operator, scenogral, mecanic 
sau muncitor. Cadrul legislativ juridic încă 
existent reprezintă un compromis, nu odată 
penibii, între imperativele abuzive ale fostului 
C.C.E.S, ale centralei România-fiim, si ale 
prevederilor Decretului de înfiinţare a caselor 
de film. 

İn ai doilea rind notiunea de producâtor de 
film nu este incà, la noi, lâmuritâ. Cel care fi- 
nanteazä filmele,'daca nu are pregătirea ne- 
cesarâ, nu poate sä conditioneze abuziv ian- 
sarea filmului in productie. E deci necesarä 
delimitarea competenţelor la nivelul structuri- 
lor existente, dar şi a realitätilor între factorul 
“economic și cel artistic. 

E absolut necesară acum folosirea fondului 
valutar al Centralei România Film în vederea 
înnoirii aparaturii din dotarea echipelor de 
filmare ale cinematogratiei. Dar ca intotdea- 
una oamenii reprezintă problema principală. 

Nu acum este ora intrebarilor discriminato- 
rii. Cred cà a sosit ora creatiei autentice. 

Este o orà care va trebui sá dureze ani de 
zile. 


Marian POPESCU 


KA 


Primii pasi peLuná, 
bunica, 
cinematograful 
şi eu 


N u, omul nu a ajuns Şi nu va 
ajunge niciodată... cum ar putea el 
ajunge (?!), cum pot spune âştia asa 
ceva, acolo e doar impârâfia cerului... 
copilul meu, astea sint mäscäri, sä le 
creadă mutu'..." şi cam întotdeauna cu 
acelasi strigát oprea proiectia... 

Ca un lucru curios, ca una dintre 
acele ciudätenii sub umbra cäreia in- 
cepe taina viefii, apropierea mea de ci- 
nematograf s-a petrecut tocmai prin re- 
fuzul de a crede, aláturi de bunica mea, 
cà omul a putut ajunge pe Lunä. La ci- 
nematograful din satul bunicii mele, un 
sat ardelenesc ascuns printre dealurile 
Bistritei, de douä ori pe sâptâminâ, 
miercurea si simbâta (duminica era 
bal!), curioşii se adunau in fata pinzei 
albe a ecranului. Se hotârise ca acel an 
'68 sä fie апи! initierii in arta filmului si 
in satul bunicii mele. Se crezuse cà ini- 
tierea se va implini даса vor rula Copi- 
lária lui Ivan, Goana dupà aur si Nop- 
file Cabiriei. Si astfel, un an intreg 
aceste filme au rulat fără oprire. Dar fie 
din pricina lenei operatorilor, fie са bo- 
binele de film nu erau etichetate, cele 
trei filme se transformau intr-unul sin- 
gur. 


Cite 3—4 acte de fiecare. Partea 
amuzantâ a lucrurilor era cà aproape 
niciodatâ nu rulau aceleaşi acte, filmul 
rezultat fiind mereu altul. Cu voie sau 
fárá voie geniala intuitie a proiectionis- 
tului n-a dat gres. In fiecare miercuri si 
simbâtâ sala de cinematograf se um- 
plea pinâ la refuz. Cáci niciodatà nu ve- 
deai acelasi film. Ce iti scápa miercuri 
avea grijă proiectionistul să-ți redea 
simbătă. Un an de zile cele trei filme au 
rulat şi niciodată cu sala goală. Tin 
minte fața bunicii care acum se îndu- 
ioşa, acum ridea, acum işi ştergea o la- 
crimă. Pină cind, într-o zi, bunica hotări 
ca pinza albă a ecranului să fie spălată. 
Si, astfel, o dată pe lună, o lua acasă, o 
spăla, o scrobea și o câlca cu grija 
mare. Deseori o surprindeam privind 
pinza așezată în dreptul soarelui cu 
mare atenţie. Apoi își trecea mina prin 
scrobeală încercînd sä se convingă cà 
de pe pinză nu s-a desprins şi nu s-a 
rătăcit prin apă nici o imagine. Anul ur- 
mätor cele trei filme făcute ferenitä au 
fost înlocuite cu un altul. Documentar 
despre primul om ajuns pe Lună. De 
două ori pe săptămînă ţăranii trebuiau 
să-l vadă pe Armstrong. Dar acum ni- 
meni nu mai ridea, nimeni nu-și mai 
ştergea lacrimile. Chiar dacă se hotâri 
că si prin aceste locuri omul trebuie sä 
pună piciorul pe Lună, bunica se opuse 
cu toată ființa... „Nu, omul nu a ajuns si 
nu ya ajunge niciodată pe Luna, cum ar 
putea el ajunge, cum pot spune ästia 
aşa ceva! Acolo e doar împărăţia ceru- 


lui... copilul meu!" Si cam intotdeauna, 
cu același tipät, se repezea la pinza 
ecranului, o smulgea şi fugea câtre 
casa finindu-mâ strins de mină. De 
două ori pe săptămînă pasul lui 
Armstrong se lovea de incäpätinarea 
bunicii mele. Şi asta ca nu cumva copi- 
lului să i se sucească minţile! Una peste 
alta, cinematograful era aşezat lingă o 
bisericuța la care, exact cînd începea 
proiecția şi Armstrong se întorcea câtre 
noi, exact în acel moment, clopotele 
băteau cu putere adunind lumea la 
Slujba de după-amiază. Evident, fără 
ecran, proiecția se întrerupea și, muca- 
liti, oamenii ieșeau de la cinematograf 
şi intrau în curtea bisericii. Aşa că ne- 
maisuportind vesnicele ,,mâscâri”, bu- 
nica, intr-o noapte fârâ Lunâ, furà pinza 
albâ a ecranuiui, isi agternu patul cu ea 
si se prefâcu câ-i bolnavá. Interventiile 
proiectionistului, ale militianului venit 
tocmai din Näsäud, chiar si aie prima- 
rului nu dâdurâ rezultat. Era o pinzâ, 
sustineau ei, mai specialâ, de import. 
Dar pe bunica, in acel moment, o lásà 
rece importul de pinzä alba. 

in ceea ce mă privește, abia peste 
ani, în timpul facultăţii am putut să văd 
cele trei filme în versiunea lor inițială. 
Pentru că pină atunci eu ştiam că la 
Goana după aur se plinge, iar la Copi- 
lăria lui Ivan se ride în hohote. Doar imi 
era atit de viu în amintire chipul bunicii 
mele. Si asta si pentru cá in inocenta ei 
rotundâ, pinà la urmâ tot bunica mea 
avea dreptate: „Еи tai lemne pentru foc, 
eu incálzesc apâ, eu cheltui sâpun si 
tot eu scrobesc pinza. Atunci mâcar 
putin respect pentru munca mea..." 


Marius Dumitru SOPTEREAN 
septembrie 1989 


Autoportret с Oscarul visat - 
autor si protagonist 
Marius Dumitru Şoptercan 


a filmelor 


O tinärä stea 


Roman Polanski 
„S-a aşezat“, 

adică s-a însurat 
cu Emmanuelle Seigner 
(actriţă debutantâ) 


O uşâ care a infruntat moartea. Uşa studioului patru 
(foto lon-Matei Agapi, lasi) 


; A sunat ora adevärului Un car printre tancuri 


Despre revolufia care ne-a scäpat de cea 
mai cruntä dictaturä a secolului, s-a spus: un 
miracol. Despre televiziunea care a'transmis 
pentru prima datä in lume, in direct, o revo- 
lutie, permitind astfel ca prin satelit intreaga 
planetä s-o urmäreascä cu sufletul la gurâ, 
s-a scris: o televiziune-erou. Ar merita pre- 
miul Nobel! 

Pinä in aceste zile la care cei mai virstnici 
nici nu mai indräzneau să spere, revista „Ci- 
nema" nu avea voie sä se ocupe de activita- 
tea confrafilor nogtri, reporteri tv. Tot ce 
„concura“ imaginea marelui ecran părea, in 
mentalitatea cenzorilor, un inamic de finut la 
distantä. Fäcut inofensiv prin täcere. Şi asa 
ucideam, täcind.. Ne bucuräm sä putem de- 
dica acum acestor bravi ostasi ai imaginii 
care, sub ploia de gloanțe nu și-au părăsit 
posturile pentru ca noi sä afläm adevârul - in 
sfirgit numai adevärul despre noi insine si 
ceilalţi — citeva pagini de admiraţie. De res- 
pect pentru nobila profesie, reporter. 

Redau pe scurt numai citeva fragmente 
(restul in numerele viitoare) din discutiile cu 
operatorii şi reporterii care s-au allat in acele 
zile şi nopţi de foc în linia intii a transmisii- 
lor. 


21 decembrie 1989. Caru! de reportaj al te- 
leviziunii afia in piaja palatului comandat 
de oficialitätile ceausiste sa transmitä in di- 
rect incä un miting-mascaradâ, miting regizat 
ca sä acopere din nou, cu minciuni si justifi- 
сагі jalnice, realitatea. Realitatea cutremurâ- 
toare despre masacrul de la Timişoara. Dar 
tara aflase. Tara stia. Tara nu mai era 
pusâ sà rabde crima. Tara se aduna din toate 
colturile, revársindu-se intr-un fluviu nelinistit 
ce nu mai putea fi stävilit cu bastoane de 
cauciuc, cu gaze lacrimogene si ordine repe- 
zite din balconul c.c -ului: „Potoliţi-vă! im- 
prästiati-vä!" Oameni: se miscau, lăsau „porr 
tretele" baltâ şi in loc de aplauze pentru ter- 
tipurile dictatorului. care, speriat, vroia sä 
arunce pomană — 10 lei per cetățean. gratifi- 
сае de Anul Nou — încep fluieratunle hu- 
duielile. Strigâtele: „Vrem libertate! Vrem 
piine!" 

„Pasarelele pe care erau instalate aparatele 
de filmat se clatina sub presiunea mulțimii 
Imaginea de pe micul ecran trepidează, ca 


Pentru prima oară 


scuturată de un frison colectiv. Un strigăt de 
groază răzbate din mulţime, in a exploziei 
unei petarde în fața ,Stirex-ului" Un strigăt 
ce n-a putut fi înăbușit de ,uralele" inregis- 
trate ре bandă si difuzate în piaţă ca de ati- 
tea şi atitea ori într-un sfert de seco! 
Transmisia se întrerupe pentru trei minute. 
Timp in саге zeloșii securiști încearcă să facă 
puţină ordine, să-i înlăture la repezeală pe 
cei turbulenti si să aşeze mai în față ,portre- 
tele" rämase, să poată salva măcar în planuri 
generale ceea ce nu mai era de salvat în prim 
plan: groaza descifrată pe feţele zbirilor din 
balcon, disperarea jalnicá cu care tiranul in- 
cerca să arunce din nou praf în ochii poporu- 
lui. Transmisia se incheiase. Dar marsurile 
„patriotice“ de la radio nu puteau acoperi vu- 
itul. mulţimii agitate ce nu päräsea piaţa, 
|,mpotrivă, se aduna de pretutindeni hotäritä 
să infrunte teroarea. Cu orice risc. 

A doua 7i carul televiziunii se afla din nou 
la post, in piața palatului. Doar cà de asta 

ata din voinţa imperioasä a oamenilor de la 
televiziune de a înregistra, in direct, filmul 
adevărului. Al curajului civic. Istoria la scara 
nu pe unu 

Operator: ai carului de reportaj, Mihai 

audiu Slavu, impreunâ cu un grup 

de tehnicii, au transmis. ore in sir event 
mentele. Un alt operator de la televiziune, Mi- 
nai Gidinceanu alaturi de mulți аці contrat 
de la studiourile Sahia si Bucureşti. studenți- 


Colegul nostru, 
Dan 


In dimineaţa de 23 decembrie se grä 
bea sä ajungă la locul de muncă sa-și 
prelucreze benzile de sunet proaspat 
inregistrate. Mai avea de făcut citiva 
pași, numai citeva trepte ale staţiei de 
metrou il despărțeau de televiziune. 
Deasupra, teroriştii declansaserä un 
nou tir ucigaș. Glontul de vidia nu l-a 
cruțat, s-a înfipt în timpla colegului 
nostru, atit de vesel, de spiritual, de mi- 
nunat profesionist. Acasă l-au aşteptat 
zadarnic sotia si copila. Pe Dan Drago- 
mirescu nici noi, colegii lui, nu-l vom 
putea uita niciodată. 


Petre IORDĂNESCU 


IATC, dorind să înscrie pe peliculă orele de 
neuitat, înregistrează intrarea grupului revo- 
lutionar în sediul c.c. İnfrâtirea ostașilor cu 
civilii. Apariția camioanelor militare cu intà- 
riri. Aparatul carului de televiziune fixează 
balconul in care apare acum, in aclamatiile 
entuziaste, Frontul Salvării Naţionale proas- 
păt constituit. Studioul patru al televiziunii 
stabilește legătura cu acest car de reportaj și 
începe să transmită. Vorbesc pe rind lon 
iliescu, Petre Roman si alții. Oameni cinstiţi, 
de bună credinţă, dar si unii nechemati. Ope- 
ratorul Mihai Brebu ne povestește cum se în- 
ghesuiau Dăscălescu şi Verdeț sâ-şi exprime 
adeziunea lor la revoluție. „În calitatea mea 
de român” declara patetic ,patriotul" Däscä- 
lescu. „Еи trebuie să intru în Frontul Salvării 
Naţionale. Am fost miner” îşi aminteşte Ver- 
det. Şi operatorul televiziunii continuă; „Pla- 
sasem aparatele în punctele cele mai înalte 
ale pietii. Hei, de-am fi avut unul jos, in mul- 
time... İn jurul orei 18, teroriștii încep să 
tragă in mulţime, din subsolurile c.c.-ului sau 
apârind la cite o fereastră, cu armele lor teri- 
bile, cu lunetă, silentioase or cu simulatoare 
de zgomot. Armata răspunde, dar civilii tre- 
buiesc protejaţi, spaţiul e golit, din cînd în 
cînd, pentru a fi pregătit de luptă. Dar mulți- 
mea nu se teme, revine, nu părăsește piaţa 
Trágeam şi noi... pe peliculă, filmam cu fre- 
пеше, rellectoarele mäturau piața, trasoarele 
fulgerâu intunericul. İnregistram de sus, apoi 


Unul din primele 
Procesul de la Nürenberg 


, = 
N 


inlume o revolutie se transmite in direct 


ne tiram pe burtă spre carul televiziunii 
fixă a teroriștilor. Саги! de reportaj a primit si 
el, drept amintire, citeva gloante. In febra fil- 
márii nici nu realizam pericolul. Ne trägeam 
putin sufletul şi o porneam din nou, uneori 
săltaţi pe braţe de tineri ca sä ajungem ina- 
poi. pe pasarele Miiniie se inclestau pe apa- 
rat, eram istoviti. Cijiva tineri s-au oferit sä 
ne ajute, dar habar n-aveau cum se mane- 
vreaza aparatul. „Vezi acolo, in dreapta-e ma- 
neta. Apasă“. „Nu pot s-o deblochez. Gata. 
Am reușit. Acum ce mai fac?" ,Lärgeste pu- 
tin, deschide imaginea“. instructaj ad-hoc, 
originală lecţie de operatorie pe baricadă. Ti- 
nerii învățau din mers să filmeze, aşa cum in- 
vâfau — multi cu preţul vieții — să facă revo- 
lutia”. 


Ole, ole, ole 


İntrerup relatarea din: piaţa palatulu: ca sä 
allu - montaj paralel - ce se intimpla in 
acele ore in sediul televiziunii. Partener de 
convorbire, cunoscutul operator Ovidiu 
Druga. 

„in dimineaţa de 22, in televiziune se aş- 
tepta comunicatul oficial. Dupá ce s-a anun- 
tat „sinuciderea“ generalului Milea si s-a de- 
clarat starea de necesitate în toată fara, am 
tost consemnați în sediu. Din blocul turn au- 
zeam insă murmurul mulţimii ce se îndrepta 


filme prezentate la Telecinematecâ — şi nu intimplâtor — 
(Regia: Stanley Kramer. Cu Spencer Tracy si Burt Lancaster) 


spre televiziune. Grupuri tot mai numeroase 
veneau pe jos sau pe basculante, tineri in 
tancuri şi maşini amfibii, cu flori, se imbrâfi- 
sau cu ostașii si Cintau fericiți: ole, ole, 
ceaușescu nu mai e!" Paza televiziunii a fra- 
ternizat cu revolutionarii si i-a läsat pe tineri 
sä pätrundä in curtea televiziunii. 

La secţia noastră de imagine era mare fier- 
bere. Nu aveam aparate, pelicula era incu- 
iatâ, nu se dädeau decit cu bon din partea 
administratiei, camere video erau extrem de 
putine, iar ,Betacamuri" speciale erau desti- 
nate numai filmârilor oficiale. Am hotârit pe 
loc, cu totii, sä forjäm dulapurile, за luäm ce 
peliculä am mai gäsit, ne-am ajutat si cu cea 
economisila de noi, cu citeva aparate perso- 
nale si am ieşit la tilmare. Un inginer și un 
tehnician au scos camerele lor video si au fil- 
mat de pe terasă mulţimea ce pátrundea i 
cladire. Operatorii Aurel Aldea, Câtâlin Câ- 
toiu, Adrian Valentin înregistrau primele ima- 
gini cu cei care au intrat în emisie, 5а vor- 
beascá, apoi ploaia de garoafe albe aruncate 
de sus, din Turn, ostasilor si revolutionarilor, 
sosirea pe un tanc a lui lon Caramitru, Mir- 
cea Dinescu, Sergiu Nicolaescu, si cu 
lor despre libertate, increderea in victor 
volutiei, indemnul la calm si ordine, vital in 
acele momente. Cei 'care n-au putut pune 
mina pe un aparat sà iasâ in stradá au primit 
arme de apârare a sediului. Dar noi tinjeam 
după arma noastra, adevarată, cu tragere mai 


lungă, peste vreme. Imaginea-márturie. Ar fi 
trebuit să fim prezenţi pretutindeni unde se 
scria revoluţia, ca în acele momente drama- 
tice cînd colegi de-ai nostri au căzut la dato- 
rie. Unul, filmotecarui Mihai Boangiu a fost 
grav rănit în timp ce apăra clădirea, alături de 
ostaşi. Un glonţ cu cap de vidia i-a sfirtecat 
gura şi maxilarul,'a scăpat ca prin minune cu 
viață. Altul, Dan Dragomirescu, a căzut la doi 
pași de televiziune, împușcat în cap, tot de 
un glonte al teroriştilor. 

Cinste lor, eroilor noștri! Nu-i vom uita. 


Foc continuu: studioul patru 


La pupitrul de regie al primului studio in- 
trat în transmisie în timpul revoluţiei, stu- 
dioui patru, se aflau în acele momente Dan 
Necşulea și Olimpia Arghir. Operatori de 
emisie: Sorin Popa, Bebe Bădescu, lon Chi- 
sariu (ultimul a murit de un atac de cord în 
urma multor zeci de ore de transmisie non 
stop). Nimeni nu şi-a părăsit postul în acele 
dramatice zile şi mai ales nopţi, cînd asupra 
televiziunii şi radioului erau îndreptate tiruri 
necruțătoare. Redactorul de serviciu la tele- 
foanele ce zbirniiau continuu, stabilind legâ- 
tura cu fara, cu statul major, cu unităţile mili- 
tare - telefoanele ce aveau să intre in memo- 
ria colectivă pentru marele sprijin dat revolu- 
[iei, numerele 33.07.71, 33.71.22 suprasoiici- 
tate - deci redactorul-dispecer al celor mai 
incordate momente a fost Lucia Hossu-Lon- 
gin: 

„Prin sufletul și creierul meu au trecut sute 
şi sute de chemari în nopţile acelea de coş- 
mar cind teroriştii atacau de pretutindeni. Fa- 
сеат legatura Frontului Salvării cu tara. Le- 
gâtura cu statul major care dirija forțele. De- 


venisem operativi, ef zienti. Dar nu știam cà. 


muite din convorbifile noastre erau intercep- 
tate de teroristii care ne infiltrau stiri false, 
derutante, menite să risipească forţele arma- 
tei, sa semene neincredere, panică. Cum să fi 
ştiut sä deosebim adevărul de ştirea minci- 
noasä? S-a nascut atunci in noi o forţă teri- 
bila. Incepeam sä simţim diferența dintre 
apelul omenesc sincer, cutremurâtor, si si- 
mularea lui. Aşa cum la armele lor aducâ- 
toare de groază teroriștii dispuneau de simu- 
latoare de poziţii. Telefoanele sunau conti- 
nuu. Ni se cereau ajutoare urgente de la Oto- 
peni, de la Muzeul de artă, apeluri disperate 
din Sibiu, îndemnuri ca populaţia să iasă din 
case și să apere punctele strategice ale revo- 
luţiei. Crainicii nu mai conteneau cu știrile, 
transmiteau non stop. Nici nu puteau ieși din 
studiou. Se trăgea de pretutindeni, din holu- 
rile televiziunii: rămase pe intuneric, de pe te- 
rase, de la etajele unde se infiltraserâ tero- 
rişti. Ne odihneam foarte puţin, pe rind, pe 
saltelele aduse in studiou, ne era sete, nu 
aveam ара, ţevile erau sparte de gloanţe, 
inundaserâ subsolul, rezistam pină venea apa 
minerală. Mincare aveam, adusă de oameni, 
dar ne era teamă sa ne atingem de ea, afla- 
sem cum au fost oträvifi citiva copii, în gura 
metroului de lingă televiziune, de nişte bâtri- 
nei „binevoitori“. Cită ticälosie! La un mo- 
ment dat, la unul din zguduitoarele apeluri 
ale Sibiului ce ne cerea cu disperare aju- 


toare, n-am mai rezistat şi am izbucnit în 
plins. Dar cum n-avea cine să mâ inlocu- 
iască, m-am stâpinit şi am continuat să 
preiau știrile. Colegii mei de la imagine îi fil- 
mau pe cei ce vroiau să ia cuvintul in numele 
revoluţiei, dar erau şi unii veniţi doar in nu- 
mele lor, al intereselor lor-personale. Şi aici 
se strecurau impostorii. Şi pe ei inväjam a-i 
deosebi de cei cinstiți si curati. Carul din 
piaja palatului ne furniza pe post imagini 
zguduitoare. Se trăgea puternic din sediul 
c.c.-ului, de la Muzeul de artă. Piaţa era eva- 
cuată, dar tinerii reveneau fără teamă apâ- 
rind-o cu piepturile goale. Tot timpul de la o 
їегеаѕіга, o mină flutura steagul revoiutiei 
Imbärbätind.* 

Unul dintre tinerii operatori din emisie, So- 
rin Popa adâu Ştiţi cum s-a ajuns la ge- 
nericul Televiziunea Românâ Liberâ? O voce 
dintre tinerii care voiau sà intre in platou, ne 
striga: Vrem sâ vorbim si noi pentru cà televi- 
ziunea e acum liberâ.' Am propus colegilor 
mei şi s-a bătut pe loc la maşina de titrat li- 
tere noul generic. L-aş fi scris și eu dar nu 
puteam. lăsa camera din mină. Şi n-am là- 
sat-o ріпа nu ne-au venit şi ceilalţi colegi.” 


O ușă de o mie de dolari 


„Doriţi sä vedeţi cum arată usa de fier a 
studioului patru? mă întreabă cineva. Venili 
cu mine". Parcurg holurile televiziunii cu 
geamuri sparte, altele pe cale de a fi inlocu- 
ite, trec prin depozitele de decoruri transfor- 
mate în dormitoare pentru ostași, cu punctele 
de prim ajutor, cu lăzi de medicamente şi de 
conserve, lăzi stivuite de-a lungul culoarelor. 
Lingă decorul unei feerii de noapte de iarna, 
pentru filmarea programului de revelion (care 
n-a mai avut loc) ușa studioului patru adusa 
aici ca relicvă, pare o sculptură savant ciuru- 
ita, glonţ lingă glonţ, dantelărie de fier pregâ- 
tita parcă sa fie expusă într-un modern mu- 
zeu în aer liber. „Un ziarist american ne-a 
oferit pe ea о mie de dolari“ îmi spune un re- 
porter. Nu ne-am îndurat s-o insträinäm. 
Face parte din istoria Televiziunii Române Li- 
bere. Din istoria Revoluţiei scrisă cu singe. 
Nu are preţ. E patrimoniul nostru de suflet”. 

Cei care sprijină uşa grea ca să putem fo- 
tografia sint electricienii staţiei de întreţinere 
a curentului. „Să scrieţi și despre noi, ne 
toagà Heracie Nicolae. Despre toţi colegii 
mei: Nicolae Prodanciuc, Gheorghe Luca, 
Marin Safta, lon lordan, Emil Gâdeanu, Ma- 
rian İlie, Constantin Tänase. Am stat cu totii 
zi si noapte sâ asiguram energia necesara 
transmisiilor. La o cadere de tensiune emisia 
s-ar fi intrerupt. Si oamenii vroiau sà cu- 
noascâ adevárul. Trebuiau sä cunoascä ade- 
vărul despre Revoluţia noastra.“ 


Consemnări de Alice MĂNOIU 


Foto: Liviu Bogdan și Cătălin Popescu 
Sibiu 1989 


Coperta revistei „Filmul sovietic” 

spune tot: Elena Koreneva este 

o Shirley Mac Laine a rușilor. 
Ambele actriţe sint incintate 
de asemănarea izbitoare 


Filmele anului '89 


Revista „Ecranul sovietic“ și-a respectat 
tradiția şi a organizat sondajul privitor la 
filmele anului. Au fost distribuite printre 
spectatori şi colectate apoi 30 054 formu- 
lare ale sondajului. Filmele preferate în 
1989 au fost următoarele: 

— producţia sovietică: 1. Vara cea rece 
a lui 1953; 2. Micuța Vera; 3. Riscul; 4. Mà 
cheamă Arlechin; 5. Comisara; (și nu Co- 
misarul cum a apârut pe afişele noastre 
n.n.); 6. Zece negri mititei. 7. Partitura ui- 
tatä pentru flaut; 8. Prietenul. 9. Vaga- 
bonzii ,Jegali^; 10. Dragă Elena Ser 
evna. 


— producţia ţărilor socialiste: 1) Dra- 
ge intimplátoare (Cehoslovacia); 2) 

, taxi (iugoslavia); 3. Misterul din strâ- 
vechiul pod (coproductie ceho-iugos- 
lavă). 4). Cei cinci nedespärjiji (Cehoslo- 
vacia); 5. Bälejandrul cu ciinele lui mare 
şi negru (Cehoslovacia). 

— producţia occidentală: 1. Zbor dea- 
supra unui cuib de cuci (U.S.A.); 2. Fuga- 
rii. (Franţa), 3. Crocodilul Dundee (Aus- 
tralia); 4. Amadeus (U.S.A.); 5. Scurtcir- 
cuit (U.S.A.). 


Daca atenţie acest 

chip recunoasteti ochii, gura, 

expresia Mastroianni. linàra 
este tiica lui şi a 


Catherinei Deneuve, pe numele ei 


руп cu 


Chiara. 


CINERAMA 


— Cei mai buni actori ai anului Natalia 
Negoda si Valeri Priemihov (URSS); pre- 
cum si Jessica Lange si Jack Nicholson 
(U.S.A.). 

Odatá cu publicarea acestui ,top" re- 
dacţia a invitat pe criticul-de film Piotr 
Cerniav să-l comenteze. Reticent la ince- 
put, criticul s-a justificat prin aceea cà si 
el este un spectator care işi are preferin- 
tele, simpatiile si antipatiile lui şi cà i-ar fi 
greu să-i judece pe alţii. 

Consultind cu mare atenţie listele, criti- 
cul s-a lăsat convins, totuși, spunind, așa 
cum sună o replică din Sacrificiul lui An- 
drei Tarkovski, „dacă uzi multă vreme și 
cu răbdare un copac uscat, pină la urmă 
se umple de flori. Noi criticii scriem arti- 
cole, cărţi, (inem conferințe despre ci- 
nema, consacrâm artei noastre preferate 
emisiuni la televiziune şi toate astea pen- 
tru a influența cumva atitudinea faţă de 
cinema și a face ca ei să fie privit ca un 
spectacol edificator. În același timp însă 
credem prea puţin că opiniile criticilor şi 
cele ale marelui public coincid şi că ma- 
sele ar pretera un cinema serios... Spre 
mirarea şi marea mea bucurie însă filmele 
aflate şi pe lista mea se plasează tot in 
primele locuri ale maratonului '89 organi- 
zat de „Ecranul sovietic“. Vara cea rece a 
lui 1953 al lui Alexander Proşkin este un 
lider necontestat. Acest film este urmat 
de Micuța Vera a lui Vasili Piciul, cel mai 
senzaţional film al stagiunii, ponegrit de 
bigofi si filistini, dar primit cu mult inte- 
res de către spctatorii inteligenţi şi consi- 
derat drept o confesiune tragică. Cele- 
lalte filme care se înscriu printre cele 
cinci clasate, Riscul, Mă cheamă Arlechin 
și Comisara sint demne de acest paima- 
res. În acelaşi timp se distinge cu toată 
claritatea următoarea tendinţă: fiecare din 
filmele care au emoţionat marele public 
a dezvăluit fenomene despre care altădată 
nu puteai vorbi cu glas tare. Aceste opere 
propun un nivel inedit de sinceritate, un 
nivel de neimaginat acum cinci sau şase 
ani... 

Sondajul „Ecranului sovietic“ a consti- 
tuit întotdeauna o oglindă a nevoilor spi- 
rituale resimtite de societate. Or fehome- 
nele vieţii sociale cer o interpretare multi- 
forma. Foamea de adevăr, oricît de mare 
ar fi ea, n-ar fi putut deveni un impuls su- 
ficient de puternic pentru o ,ingenun- 
chere a maselor" in fata cutârui sau cutá- 
rui film. Succesul Verii celel reci... se ex- 
plica in mod indiscutabil prin subiectul 
foarte tensionat ca si prin dorinta marelui 
public de a cunoaste eroi de o fortà su- 
praomenească (este vorba în filmul lui 


Proskin de un fost deținut politic care a 
suferit pe nedrept în timpul teroârei stali- 
niste şi care reușește să extermine o în- 
treagă bandă de răufăcători de drept co- 
mun), publicul aşteaptă personaje cin- 
stite, îndrăzneţe, înzestrate cu noblețe su- 
fleteascâ. Or, dacă un personaj imaginar 
ar fi lichidat un grup de scelerati ab- 
stracfi efectul ar fi fost cu totul altul. İn 
cazul Verii celei reci, memoria colectivâ a 
poporului, durerea comună resimţită încă 
din acea epoca îngrozitoare a cultului 
personalităţii, au funcționat... 

Trebuie oare să ne mirâm că cei mai 
mulți dintre spectatori l-au ales ca inter- 
pret preferat pe Valeri Priemihov, inter- 
pretul rolului din acest film? El a fost de- 
cretat drept cel mai bun actor al anului 
1989. Natalia Negoda, interpreta Micutei 
Vera, a fost şi ea aleasă drept cea mai 
bună actriță a anului 1989. Filmul in care 
joacă ea evocă o adevărată catastrofä so- 
cială: coroziunea morală a societății 
noastre, nepâsarea generală a oamenilor 
care nu mai ştiu să iubească. În interpre- 
tarea Nataliei Negoda, Vera este persona- 
jul cel mai pur din acest film și publicul îl 
resimte ca atare şi aceasta, în ciuda unor 
exhibitionisme şi a independenţei ei aro- 
gante. Vera nu întrevede nici o ieșire din 
impas, ea este obosită de atitea minciuni, 
de morala dublă care funcţionează, de 
meschinele probleme ale existenţei coti- 
diene. Si. prin toate acestea ea este o 
eroinä tipicá a actualitätii. Tinära inter- 
pretâ a relevat, printr-o durere acutâ Şi cu 
multa vibratie, drama unei intregi genera- 
tii. Ea a știut sä dea glas agitatiei acestei 
victime a timpului sáu, un timp care n-a 
ingâduit oamenilor sâ se recupereze. 


* Natalia 'Negoda, interpreta Micutei 
Vera se află pe coperta a IV-a a „Noului 
Cinema" nr. 12-1/1990. 


Noul film al lui Federico Fellini — Vo- 
cile lunii — este gata. A avut nevoie de 
15 sáptámini de filmare. (Povestea ii 
apartine lui Ermanno Carazzoni). In rolu- 
rile principale apar Roberto Benigni con- 
siderat cel mai bun actor al anului 1988 si 
Paolo Villagio. 

İn sfirşit, Federico Fellini isi va realiza 
visul de a face un film şi despre Venetia, 


vis mârturisit incâ acum cifiva ani pe cind 
se afla ca invitat la festivalul de la Vene- 
(ia. EI speră sä înceapă curind filmările in 
lagunâ. 


Echipa dominata de femei 


Comedia Ruth, logodnica diavolului are 
in frunte pe Meryl Streep aláturi de Ro- 
seanna Barr si Linda Hunt. Regia acestei 
comedii cinematografice i-a fost incredin- 
tatâ tot unei femei, Suzan Seidelman. S-a 
filmat timp de citeva luni la New York, 
Long Island si New Jersey. Membrii echi- 
pei de filmare au declarat presei cà s-a 
lucrat mai multe luni, ritmul a fost infer- 
nal, iar atmosfera era de urgenţă, duri- 
tate. 


Autor total 


De fapt este vorba despre o autoare to- 
talâ cáci persoana in cauzâ este Monica 
Vitti care şi-a făcut debutul in această ca- 
litate cu filmul Scandalo Se o (mai 
este oare nevoie de traducere?). Monica 
Vitti este scenaristâ, interpretà si regi- 
zoare iar filmârile s-au desfâşurat la 


Octogenarul z 


Douglas Fairbanks jr. a implinit 80 de 
ani cu care ocazie a fost särbätorit la 
„New York Metropolitan Museum". Fair- 
banks s-a adresat publicului vorbind des- 
pre cariera sa actoriceascâ. Cu acelasi 
prilej el a prezentat, in decurs de mai 
multe sedinte, si citeva dintre filmele sale 
intre care Catherina cea Mare (din 1939) 
unde o are ca partenerä pe Elizabeth 
Bergner. Totodatâ Fairbanks a ingrijit si 
prezentat un documentar de televiziune 
consacrat realizatorului de mare succes 
și faţă de care el avea o adevărată vene- 
ratie, Frank Capra, ca si Ritei Hayworth 
alâturi de care a jucat in 1940 intr-un film 
inspirat din lumea Broadway-ului. 


- Hallyday jr. 

.. adicâ David 
‘şi a sa Estelle 
(viä нм 
şi еа) 


lon Fiscuteanu: 


ACTORII NOȘTRI 


M-am hotârit să lucrez 


doar cu 
regizori buni 
și foarte huni 


Su călatori, echipajul vă ureaza 


bun sosit la bordul aeronavei. in vederea de- 
colării, vă rugăm sä vă legați centurile de si- 
guranță. Peste aproximativ 50 de minute, 
vom ateriza pe aeroportul Băneasa din Bucu- 
reşli. - 


Privind prin hublou atmosfera saturatà de 
stele, „constelații“ terestre la concurență cu 
aștrii bolții cerești, refac traiectul călătoriei 
de 48 de ore la Tirgu Mureș: pe scena Nalio- 
nalului, un spectacol in premierä, a doua zi, 
intilnirea cu protagonistul, lon Fiscuteanu, in 
teatru interpret a peste 40 de personaje in 
majoritate principale, in cinema figurind pe 
genericele a 8 filme, de 3 ori cu partituri de 
prim plan. 


— Actorii din provincie sint mai vitregiti de 
soartä. O datâ pentru cà sint mai greu de cu- 
noscut, in al doilea rind pentru ca distantele 
nu sint de ignorat. Chiar dacà au fost pe- 
rioade cind tráiam cu senzaţia ca m-am nas- 
cut pe tren, sau direct din scena trece la 
volan, pe cit mi-a fost posibil, am cauta! să 
nu fac greutăți echipei de filmare si sa fiu co 
rect şi punctual. 

Eu zic despre mine cà sint actor nu de, Ci 
din provincie. İn general, actorii de provincie 
se platonează pentru că n-are cine sä scuture 
prafui de pe ei, pentru că sint într-o prea 
strinsă reiatie cu regizori si piese proaste si 
devin lesne cabotini. Am detestat întotdeauna 
simpiele treceri prin scena. Am refuzat să-mi 
cobor stacheta. Gheorghe Harag avea obi- 
ceiul să mă întrebe din timp în timp: Cum 
stai cu talentul? Si eu ii raspundeam pe ace- 
lasi ton: Depinde cine-ntreabà! in momentele 
de ситрапа, scriu acasă, la Bistriţa, sä-mi 
mai trimită un vagon de talent. Şi unde nu se 
înghesuie şi colegii la descârcat!... M-am am- 
bitionat să fac chiar şi acele roluri la care am 
fost obligat mai bine decit pe cele dorite. Nu 
de alta, dar să dejoc clevetirile de genul „O 
să-și rupă gitu, Fiscu!" Cei care au plăcerea 
de a pune befigaşe in rotite, nu mä cunosc 
înca: sint de neintrint! Serios vorbind, in me- 
seria noastră, un psihic subred înseamnă fali- 
ment artistic asigurat. Cînd actorul începe să 
nu mai aibă încredere in el, cînd, nejucind, 
incet, încet, acumuieaza sentimentul ridicolu- 
lui, nu mai poate să se dezläntuie, nu mai e 
capabil să creeze. 


lon Fiscuteanu a fost scutit de o astfel de 
experienţă. La absolvirea institutului, intră in 
trupa de la Piatra Neamţ, in perioada celei de 
a doua coagulări ca rampă de lansare a tine- 
relor talente. Două spectacole par să-i mar- 
cheze evoluția. „Afară-i vopsit gardu’, inäun- 
tru-i leopardu" in regia lui lon Cojar, care-i 
aduce primul premiu de interpretare, și „Ar- 
den din Feversham" in viziunea lui Andrei 
Şerban. Un clown acrobat și un bandit de ev 
mediu antrenat intr-o arlechiniadă ce orches 
trează efecte comice şi terifiante intr-o halu- 
cinantă concentrare, intr-o șocantă descätu 
șare a tensiunii dramatice. | se remarcă su 
ріејеа fluxului emoţional, extraordinara capa- 
citate de relevare deopotrivă a opacitätii de 
rațiune şi a densităţii de gind artistic. Trecind 
munții, la Tirgu Mureș, are ocazia in „Dansul 
sergentului Musgrave" să deprindà — fie şi 
mediat (de Radu Penciulescu!) — citeva din 
preceptele de la „Living Theater“ care convin 
de minune personalității sale: „agresarea“ pu- 
blicului cu stări contradictorii, la antipodul 
traditionalului teatru psihologic, într-o tur- 
tună de senzaţii, violente şi poetice totodată. 
Poezia sordidului, poezia stupiditäjii, poezia 
candorii... Cu incisivitate şi gingășie, avea sä 
anime in premieră absolută un „furios“ frust, 
dar de un fermecător lirism. Va juca apoi şi 
sub bagheta lui Harag. În regia lui Dan Micu 
izbutește metafora scenică a echilibrului din- 
tre nebunie şi injelepciune. lar in raza apara- 
tului de filmat se va intilni cu Grigore, camio- 
nagiul din Fructe de pădure, tilmul in care 


Alexandru Tatos l-a distribuit cunoscindu-i 
amplitudinea in visare și generozitate, din- 
colo de meschinăria cotidiană a personajului. 


— A fost, în cinema, primul meu rol de luat 
în seamă. Tot un fel de derbedeu cu suflet 
curat, şi în care — zic eu — există și un pic 
de Fiscu! Am un ritm biologic ciudat, anor- 
mal — s-ar putea spune dacă ținem cont de 
precipitarea ideilor, a trâirilor. Asta-i sursa /i- 
rescului pe care eu mi l-am tot exploatat şi 
pe care sper că încă il mai posed. 

Invatâ textui — mă tot îndemna Daneliuc, 
la prima noastră intilnire, la Glissando. Se lu- 
сга in priză directă şi nu mä putea „prinde“. 
Dar mie nu-mi era ușor pentru că, spre deo- 
sebire de Iordache, care avea de spus cu о 
voce bine gindită doar da și nu, eu aveam 
monoloage. l-am şi spus în glumă: Unde apar 
eu, tu dispari! De fapt, Iordache era extraor- 
dinar şi în cadru şi în afară! Camera de luat 
vederi nu m-a complexat, aşa cum nu mâ in- 
comodează nici luminile, nici agitația platou- 
lui. lar ia post sincron nu pot sa гіс câ am 
reacţii de respingere. O senzaţie deosebită 
am incercat doar la premiera de la „Patria“ 
cu același Glissando, cind s-a aplaudat ia 
secvenţa recitârii poeziei lui Verlaine cu into- 
nație de copil. De pe scenă mai infruntasem 
aplauzele unei săli, dar acum, fiind eu însumi 
şı în sală şi pe ecran, am-avut un fel de soc! 

Apropo de sensibilitatea actorului! Trebuie 
şi ea menajată! În general, am un stil dinamic 


si franc. Sint si räbdätor, dar nu suport sa se 
tipe la mine. Pentru că atunci devin „pluti- 
tor”. O dată a tipat Daneliuc la mine. 
Aproape reflex, m-am întors cu spatele Şi 
n-am mai mişcat. S-a intimplat ceva? — m-a 
intrebat. Am raspuns: Nu, dar se putea întim- 
pla! 

— Dacă in structura discontinuă, reflectori- 
тама, a Glissando-ului, profilul prietenului 
de ia țară focalizează portretul protagonistu- 
lui oglindind un alt tip de alienare, cea cau- 
zată de inapetenla pentru trăirea lăuntrică, de 
vidul sufletesc, în schimb figura lui Tritan are 
ascendent in plan moral faţă de cea a lui la- 
cob, eroul principal care coboarâ una cite 
una trepteie dezagregârii umane, datoritä 
unui sentiment degradant — teama, in vreme 
ce tovarâşul sáu de muncâ se indirjeşte in 
minimă demnitate — hazul de necaz. 


— İn pofida condiţiilor grele de lucru, rolul 
mi-a placut și chiar l-am considerat ro! prin- 
cipal. Fara sa iau în consideraţie gradul de 
dificultate, fara sa ma suspectez de... mer- 
cantilism! Pe Daneliuc îl apreciez pentru forța 
pe care o аге de a se sacrifica pentru strälu- 
cirea filmului. Pentru că el este, in materie de 
artă, un sportiv. Renunfà la orice ca sä elabo- 
reze minuţios fiecare cadru. intre actor şi re- 
gizor trebuie să existe înțelegere şi comuni- 
care. Poate ca tocmai din prea multă dragos- 
te de cinema n-am facut eu film 20 de ani. 
Ce rost au prestari de genul acelui ceapist 
Vatui în care mâ pot „improviza“ oricind pen- 
tru că prea cunosc tipul translat tale guale pe 
ecran?! 

Sigur, chiar şi mai puţin tinerii actori — aşa 
ca mine — doresc sa-și pună talentul la con- 
curs. Dar, oare, are rost să mai dau eu 
probe? De altfel, m-am hotărit: am să lucrez 
doar cu regizori buni și foarte buni! Şi dacă 
in teatru am avut parte, cine stie... 


İnir-adevâr, айе citeva spectacole de rete- 
rinjä ale ultimelor stagiuni îi aparţin și lui lon 
Fiscuteanu. İn regia lui Dan Alecsandrescu, 
printr-o creaţie de subtil rafinament, premiera 
absolută cu „Noaptea cabotinilor" de Romu- 
tus Guga, cit şi recenta montare în cheia de- 
rizoriului a „Raţei sălbatice“ in care trist-iro- 
nicul doctor Relling pare a se identifica cu 
însăși conștiința ibsenianâ avertizind asupra 
tembelismului gregar. in viziunea regizorală a 
regretatului Gheorghe Harag, „A murit Tarel- 
kin!" de A. Suhovo-Kobilin, printr-o virulentă, 
zguduitoare satiră, şi, nu in ultimul rind, „Li- 
vada cu vigini" prin sadica, diabolica rapaci- 
tate a inteligentului Lopahin, speculant si 
profitor tärä scrupule, cu voluptatea devorärii 
lucide a celor din jur, condiţie a propriei par- 
veniri. 


— Si in teatru si-in film, perioada pregatirii 
te solicità la maximum. Abia cind rolui e 
gata, intregul sistem psiho-fizic se relaxeaza. 
La cinema fiind vorba de un timp extrem de 
scurt si concentrarea este mai intensă. İn 
teatru, în schimb, travaliul este mai chinuitor 
şi nici chiar reprezentațiile cu acelaşi specta- 
col nu pot fi egale unele cu altele. De obicei, 
eu vegetez mult în repetiţii și sint ultimul gata 
la premieră. Gheorghe Harag mi-a zis odata 
că am afipit în rol. Era vorba de „Livada“ care 
venea după Glissando şi unde chiar mâ diri- 
jase discret şi elegant — cum doar el ştia — 
spre o similitudine a personajelor. Decorul, 
lumina și un accesoriu — bastonul — aveau 
să-mi fixeze, în ultimul moment, individualita- 
tea eroului cehovian așa cum — probabil — 
maestrul o visase in acest cintec de lebada al 
sáu. 


Impunind prin tragism, amuzind prin gro- 
tesc, disimulind sau şarjind, inghefat in orgo- 
liu sau exuberant in malijie, agresiv; cu onc- 
tuozitàji de reptilä, frenetic ріпа la paroxism, 
s-a implicat cu inepuizabila sa vervá de joc in 
destinul scenic al lui Stefan cel Mare, Tepeş 
sau Closca, reinventindu-i pe Nae Girimea 
sau Pristanda, fiind Orgon, XX sau Svejk, 
Trinculo sau Boiangiu, carieristul din „Tră- 
sura la scarä", cea mai recenlâ premierä a sa 
pe scena tirgumureseanä unde joacâ (cu ex- 
сер[іа unui scurt popas la Brașov) de ani de 


Hiperbola alienärii: Glissando de 7 
cu lon Fiscuteanu şi Rada Istrate 


— Mi-a trebuit multă voința „sa imblin- 
zesc" textul lui Mihai Ispirescu, sa execut 
adevârate slaiomuri printre replicile care-mi 
ofereau foarte putine supape fiind anume sa- 
turate de locuri comune ,Jozincarde". in de- 
menta sa de a avansa pe scara ierarhică, za- 
băucul ăsta seamânâ oarecum cu Lopahin 
Deși singurul lucru care-i leagă e doar tem- 
peramentul. Pe care incerc sa-l ajung, sa-l 
stapinesc, să-l strunesc ca sâ nu nasca doar 
o Simpla, transparentă caricatura. Cind fà- 
ceam pe ciownul la Piatra, zburam la 25 
metri ca Tarzan în jungla... Degradarea fizică 
inainteaza cu nerusinare! Şi nu vine nici un 


fel de rol mare care sä mä oblige la... absti- - 


nentâ. De la o virsta, se mai lasă si actorul la 
voia intimplarii. Da’ sä știți cà m-am hotárit 
sa joc ping-pong cu gemenii mei! Si eu mà 
{іп de cuvint! Ehe, nu-mi era așa greu cînd 
eram tinârâ (sic), frumoasa (sic) și subțire 
(sic)! 


Trebuie menţionat că in dialogul nostru 
s-au insinuat multe glume și vorbe de duh, ji- 
nind de jovialitatea frustâ a interlocutorului, 
care are și obiceiul acesta: să se autopersi- 
fleze... lar feminin!!! 

— Intilnirea noastrâ nu se poate termina 
(ага mărturisirea de căpătii: cum v-aţi holârit 
pentru profesia de actor? 


— Dintr-o ...greşealâ. Pe Іа 17—18 ani 
eram şef la serviciul „muncă si salarii” si, sa- 
virsind eu o prostie in cadrul gravelor pro- 
bleme ce le-aveam de rezolvat, am fost retro- 
gradat. latä-mä cantonat la magazie, intr-un 
depozit unde aveam insa un radio care mer- 
gea continuu. Asa am auzit un anunt cum cä 
urmează sa se dea examene la IATC şi la 
ISEP. N-am stat pe ginduri si-am batut la ma- 
sinä cite o hirtie prin care solicitam sä mi se 
trimită informaţii suplimentare în legäturä cu 
admiterea. İntimplarea a facut să primesc 
raspuns doar de la IATC unde probele con- 
stau din recitarea unei poezii, o lectura artis- 
ticâ, o proba de dans, alta de auz muzical. 
Cum eram ,dänsäret" pe vremea aceea si din 
şcoală tineam minte ,Luceafarul" şi „Scrisoa- 
rea 111“, m-am pornit spre Bucureşti. Somat 
de comisie sâ citesc ceva și avind în buzunar 
pe Topirceanu şi Beniuc, carțile s-au deschis 
singure la „in jurul unui divorţ” si respectiv 
„Destinul. Mie îmi vijiia capul și membrii co- 
misiei: „Hi, hi, hi şi ha, ha, ha! E un feno- 
men!" Pare-se accentul meu ardelean și bâ- 
nâtean îi dăduse gata. 


— Ca să nu mai vorbim de debit! 


— Pină sä mà dumiresc ce-am pätit, tre- 
ceam şi de etapa a doua „Cu o mie de cai 
putere” învăţaţi peste noapte. Şi-apuca-te pe 
urmă sä colinzi bibliotecile. Chit са si 
doamna Dina Cocea, la сіаѕа căreia eram, 
mă umplea de cârti să mă ,sensibilizeze" la 
lectura. Cu eforturi reunite, încet, incet, am 
început să mă adun şi eu. Dar abia cind, ma- 
chiat de Jean Romanitä, am facut un rol de 
compoziție în piesa lui Eduardo de Filippo 
„Minciuna are picioare lungi”, am inceput sa 
cresc în proprii mei ochi. Sa mă conving ca 
am ceva de spus. 


— Despre Ыодгайа dumneavoastră „se- 
cretă“ probabil mai multe amănunte se vor 
айа in romanul pe care mi-aji mărturisit cà 
afi inceput să-l scrieţi. 


— V-am spus са am căpătat gustul de a 
așeza cuvintele pe foaia de hirtie in versuri 
sau proză ritmată, dar n-am arâtat multora 
încercările mele. lar cei care m-au citit, s-au 
entuziasmat, dar mi-au reproşat abundența 
de ardelenisme la care eu, deocamdată, nu 
mă hotărăsc să renunţ. Am în proiect un ro- 
man despre copilul care am fost pină la iesi- 
rea mea în lume ca actor. Deocamdată abia 


„am ajuns la clasa a 7-â. Urmează să-i fac şi 


liceul, să-l duc şi la teatru... Povestite toate în 
stilul Fiscu, în proză ritmată! 


— Ritmată de idee... 


— Stimaţi pasageri, am aterizat pe аеғо- 
portul Băneasa. Temperatura la sol, etc. Cu 
speranța că v-am olerit o călătorie plăcută, în 
ambianța unui cer înstelat, và dorim in conti- 
nuare o seară: plăcută. 


Irina COROIU 


P. S. Discutia aceasta cu „teribilistul Fiscu" 
— performer al unui spectacol conceput de 
tinarul regizor Tompa Gabor ca o anticipare 
a evenimentelor din decembrie '89 — este 
datata octombrie '89. 


Filmografie 


Nascut la 19 noiembne 1937 

Absolvent IATC, promoţia 1962 

İmre 1962 — 1968 actor la Teatro! tineretului din Piatra 
Neam Din 1968 actor al Teatrului: Naţional din Tirgu Mureş (in 
stagiumle 1972—1973 joacă pe scena Teatrulu Dramatic din 
Başov) 

1981 Stele de iarnä; 1983 — Fructe de pădure; 1984 
Emisia continuă; 1984 — Glissando; 1984 — Acordafi circum- 
stanje atenuante; 1986 — Din prea multă dragoste; 1987 — 
Cintec im 2011; 1988 — lacob 


17 


>> 
ese 
o... 000 өөө 
000 009 өө 
00 000 
000 000 
өзө 000 
000 000 e... 
999099090 22 
emi HH 
ze 
se 
өө 


Gele mai bune 
zece filme 
ale anilor '80 


| in virstâ de 30 de ani care sem- 
neazâ rindurile ce urmeazá, trecut prin deda- 
lurile obligatorii ale navetei, apoi prin bolgiile 
unei redac(ii (nu spui care, e-mportanta...) 
nu are pretentia a fi altceva decit cinefii — 
adicâ cineva care, nu din snobism, ci din ne- 
cesitate, a recurs la facilitätile domestice ale 
videoului pentru a-si putea urmári pasiunea 
in conditiile unei penurii cinematografice de- 
venite politicá de subculturalizare. Pretentia, 
ati spune, dar si vanitatea — şi, intr-adevâr, 
aceastä vanitate, departe de à fi negatä, este 
märturisitä: -cäci vanitatea cinefilului este un 
delicios lucru, cu nimic comparabil. Ea intrà 
in sintaxa zilelor si, mai ales, a noptilor in 
care s-au vázut filme rarisime, pentru care nu 
exista oboseala de a le obține, de a le „rula“ 
айога, rapid, intr-o solidaritate de ,microbisti 
ai ecranului” — chiar, ce să-i ‘faci, ai celu: 
mic —, dimpreună cu polemicile telefonice (e 
mai bun/ nu e mai bun ca...) şi cu minuscului 
panas conţinut în întrebarea „ai văzut ultimul 
Kusturica?“ In doi-trei ani, cinefilul a trebuit 
sa se Scoleascá temeinic, urmind riguroasa 
disciplină a filmografiilor de regizori, conti- 
nuind Cinemateca prin videoteçâ, spaţiu si 
timp miraculoase în care se revedeau capo- 
dopere și se descopereau altele, teoreme 
câinte, munţi sacri, femei indrágostite si tot 
acest jazz.. ce nu încăpuseră în marile 
ecrane ale „epocii de aur". 

Lista de mai jos, inevitabil subiectivă — in 
acest adjectiv există şi slabiciunea de a nu fi 
putut cuprinde, omenește vorbind, toate fil 
mele deceniului 9! — nu este decit un fel de 
fişă de lucru, un ,memento" personal al fil- 
melor acestui deceniu pe care, dacă aş fi ne- 
voit să plec pe o insulă pustie — veșnica va- 
nitate a robinsonddei! — le-as lua cu mine 
nu mai mult de 10 (bilanturile sint intotde- 
auna nişte deghizate ultimatumuri, obligind 
la o igienă selectivă desâvirşitâ...). Şi o ultima 
— desi s-ar fi cuvenit a fi prima — explicatıe 
ce inseamnă, de fapt, „cele mai bune“? larasi 
o vanitate. — de astă dată cea mai discuta- 
bilă, aceea a gustului...? Mă grăbesc să ras- 
pund: înseamnă, de fapt, cele mai impor- 


Un reporta 


tante, intelegind prin aceasta creaţiile care, 
prin problematica sau factura lor, nu pot îi 
trecute cu vederea; ele reprezintă — fie in 
apoteoza unui stil, a unei viziuni, fie în pune- 
rea lor în discuţie — o pledoarie pentru a 
obliga spectatorul sä se gindeascä la întrebă» 
rile deceniului acestuia: 


1. Fanny şi Alexander (Bergman) 

2. Nostalgia (Tarkovski) 

3. E la nave va (Fellini) 

4. Cerul deasupra Berlinului (Wenders) 

5. Contractul desenatorului (Peter Greena- 
way) 

6. Prénom: Carmen (Godard) 

7. Caravaggio (Derek Jarman) 

8. Zelig (W. Allen) 

9. Brazil (Terry Gilliam) 

10. Blade Runner (Ridley Scott) 


Asadar, trei opere de maestri necontestati, 
care mi s-au impus de la inceput, importante 
nu numai pentru cà le apartin, ci pentru са, 
evident, пе aflăm in faţa а trei opere de vîrf in 
creaţia lor; alături de acestea, un sir de crea- 
tii avind, toate, ceva asemânâtor in sensul cà 
s-ar situa într-o zonă a experimentului: creaţii 
originale, îndrăzneţe, de la acel campion al 
indrâznelii cinematografice (Godard), care 
semnează poate una din operele sale cele 
mai disperate, în continuare directă a lui A 
bout de souffle, și pinä la Ridley Scott, auto- 
rul impecabilului Blade Runner, film inclasa- 
bil care sparge apartenenta la un gen sau al- 
tul, trecind prin: Cerul deasupra Berlinului, 


de la Los Angeles 


Eu vad, 


de o emoție ce-ţi taie râsuflarea, film profund 
şi grațios cum n-am văzut altul, Contractul 
desenatorului (sau al pionului, în engleză 
„draughtsman“ avind și sensul de pion pe ta- 
bla de şah), cel mai bun film de Peter Gree- 
naway din cele trei văzute pina acum: un dia- 
log genial sprijinit de o extraordinară inteli- 
gentá a imaginii; Zelig, uluitorul pamflet cine- 
matografic al lui Woody Allen, poate cel mai 
interesant film al său; Caravaggio, tulburător 
experiment video datorat unui fost colabora- 
tor al lui Ken Russelll (Derek Jarman a fâcut 
decorurile filmelor Mesia sălbatic și Diavolii); 
Brazii, farsa neagră a lui Terry Gilliam 
(Monty Python). asumindu-si riscurile unui 
limbaj de o mare inventivitate si ale unei na- 
ratiuni libere: impreunä cu Greenaway si Jar- 
man, Gilliam anunţă intrarea pe scena cine- 
matograficä a unor tineri regizori englezi 
care — n-ar fi exclus — ar putea sä schimbe 
imaginea tilmului acestui sfirsit de secol... 

Aceasta listä nu se referä la filmele apärute 
in 1989, din care nu am väzut incä un numär 
suficient de mare: e posibil ca ultimul Gilliam 
(Aventurile baronului Münchausen) sä se do- 
vedeascä superior lui Brazil, sau ca multco- 
mentatul film al lui Godard, Sauve gui peut 
la vie), sä constituie intr-adevär un 
ilm-cheie; pentru a nu mai vorbi de Bucäta- 
rul, hoțul, sofia lui şi amantul ei (Greena- 
way)... Cu scuzele de a nu fi putut parcurge 
aceste creatii de ultimâ orâ, promit a reveni 
cu confirmări sau surprize. 


Alex. Leo SERBAN 


tu vezi, el 


Microbistii 
ecranului 


M ai tot românul, cu precädere cel in grâ- 
dina câruia creşte Banul sau care are un 
unchi in America, isi achizitioneazä un mag- 
netoscop ,marcä de prestigiu, sigilat, perfor- 
manfe" și astfel cinematograful se instaleaza 
la domiciliu, la orice oră din zi şi din noapte 
Dintre cei mai prigoniţi de soartă, o parte se 
invită la prieteni mai bine dotați si, printre un 
fursec verde de la cofetaria din colț si o 
vorbă amabilă a gazdei, pot beneficia la rin- 
dul lor de minune. În fine, cei care nu au nici 
măcar prieteni se duc și la neprieteni unde, 
contra unei modeste contribuţii, se pot in- 
frupta după voie din plăcerile celei de-a şap- 
tea arte. 

Filmele vin pe cài nebănuite, pe filiera ita- 
liana, arabă, germană, sirbă și uneori chiar 
americană caz mai fericit în care e insă 
nevoie deseori de aparate NTBC. Casetele se 
mutiplica infinit şi se traduc mai mult sau mai 
puţin inteligent de către o mafie bine organi- 
zatâ. Luàm (la intimplare) o listă de 132 de 
oferte şi citim. İn afară de citeva comedii ale 
lui Goldie Hawn sau Chevy Chase (cînd s-a 
scris ultima dată în presa noastră despre 
Chevy Chase?) si, eventual, un policier poli- 
tic de actualitate, spicuim numai titluri cu o 
inestimabilà incârcâturâ semanticä: Coasta 
scheletului, Mesagerul mortii, Eroul şi teroa- 
rea, King Cobra, Ninja in acţiune secretă, 
Dragonul moare greu si cite si mai cite. Cind 
ne vom reapuca sâ facem topuri, un top al 
celor mai proaste filme va fi cu siguranţă bi- 
nevenit. 

Din fericire insä Dracul nu este chiar atit 
de negru: cäutind cu räbdare si atentie, nu 
pot scäpa ochiului vigilent al Video-filului 
filme mult mai onorabile, unele chiar demne 
de Cinemateca. Alegem citeva, fără pretenţii 
de clasament sau noutăți. 


a ea me r e 
FILME STRAINE 


1984, SUA, 120 min. Regia: Michael Red- 
ford. Cu: Richard Burton, John Hurt, Cyril 
Cusack. O pleiadá de monstri sacri ai cine- 
matografiei anglo-americane, plus muzica 
asiguratâ de Eurythmics, isi unesc fortele 
pentru a da viață pe ecran celebrului roman 
din 1948 al lui George Orwell, exact in anu! 
perioada si pe locurile menfionate in carte 
Uimitoare previziune si aspru rechizitoriu 
adus totalitarismului, fictiune pe care noi in- 
sine am trâit-o si pe care realitatea a depâ- 
şit-o deseori. Este ultimul film al lui Burton, 
care päräseste scena vietii cu O crealie 
demnâ de talentul şi prestigiül lui. Citim pe 
generic, lui Richard Burton cu dragoste si 
admiraţie, 1925—1984. 


Portocala mecanică (A Clockwork Orange) 
SUA, 1971, 135 min. Scenariul şi regia: Stan- 
ley Kubrick. Cu: Malcolm McDowell, Patrick 
Magee. La trei ani дира capodopera incon- 
testabilà a filmului de science-fiction — 2001: 


vede. Vede 


. Odiseea spaţială — Stanley Kubrik revine 

| ecranizind romanul lui Anthony Burgess. Re- 
zultatul este un political-fiction terifiant, su- 
perb şi ingrozitor in acelaşi timp, o trista 
aventură la persoana intii a unui tinar ale ca- 
rui principale interese sint violenta, sexul si 
Beethoven (?). Odiseea acestui anti-erou, de 
la şef de bandâ la centrul de interes ai guver- 
nului, ne aminteste intrucitva de 0, noroco- 
sule! 


identificarea unei temei (identificazione di 
una donna). Italia, 1983, 120 min. Regia: Mi- 
chelangelo Antonioni. Un regizor in cautarea 
unei interprete, un barbat in câutarea scinteii 
inspiraţiei, pe scurt Antonioni — cineastul 
vieţii interioare — în câutarea adevărului și 
perfecțiunii. Mohamed Lakhdar Hamina (Cro- 
nica anilor de foc) produce filmul maestrului, 
care se vede recompensat in același an la 
Veneţia cu Premiul Special pentru intreaga 
creatie artistica. 

o 


Ali That Jazz, SUA, 1979, 119 min. 

Bob Fosse dá din nou lovitura cu All That 
"Jazz — о poveste despre viaţa dură din culi- 
sele lumii spectacolului, in care autorul a pus 
foarte mult din el insuşi. „Exista cinci stadii 
in abordarea mortii: furie, negare, tirguiala, 
disperare si acceptare", afirma un protago- 
nist, pentru cà avem de-a face totodatâ cu o 
ınsolita poveste despre moarte, văzută in 
cheie optimista, moartea ca spectacol. Sche: 
der primește Oscarul pentru rolul coregratu- 
lui de pe Broadway în acest penultim film al 
lui Fosse, adevărat testament artistic, care va 
ramine în istoria cinematogratului ca primul 
muzical tragic. 


Milioanele lui Brewster (Brewster's Mil- 
lons), SUA, 1985, 90 min. Sa ne inchipuim 
că un unchi bogat şi cam trâznit îi lasă moş- 
tenire: unui obscur jucător de baseball la о 
echipă şi mai obscura incredibila suma de 
300 milioane dolari. Cu o singură condiţie 
insa: fericitul își poate incasa cadoul doar 
dacă reușește să risipească în timp record 
alte 30 milioane. Richard Pryor, al doilea co- 
pil minune negru al filmului american (alături 
de Eddie Murphy) acceptă provocarea. Re- 
zultă o comedie nebună, nebună, nebuna 
despre banii care nu aduc (intotdeauna) feri- 
cirea. 


Lunaticii (Moonstruck) — SUA, 1988, Re- 
gia: Norman Jewison. Cu: Cher. Dupa sum- 
bra ficţiune Rollerball, după muzicalul biblic 
Jesus Christ Superstar, in fine dupä Dreptate 
pentru toji, Norman Jewison — cineast poli- 
valent — realizeazâ o fabulâ cu italienii trans- 
plantați la New York, la ráscrucea dintre 
love story şi comedie. Pentru toti aceştia dra- 
gostea si pasiunea se infläcäreazä noaptea. 
La lumina magicá a lunii. Multi lunatici 
intr-un film el insusi lunatic, in care lunatica 
no. 1 nu este alta decit Cher (fosta Sonny 
Cher) reprofilatà in mod fericit pe cinema — 
fapt care ii aduce un binemeritat Oscar. 


Magicianul (The Magus), SUA, 1972, 110 
min. Cu: Antonny Qumn, Michael Caine, 
Anna Karina, Candice Bergen. Ecranizare cu- 


fiecare ce poate! 


Sperám cá şi dumneavoastrà 

le vefi putea vedea acum: 

personaje din £ /u nave va 
de Federico Fellini 


minte a best-seller-ului cu acelasi nume al 
britanicului John Fowles. Ca mai intotde- 
auna, odatä cu transpunerea pe ecran cartea 
e väduvita de fapte, de semnificaţii si cone- 
xiuni, de personaje chiar, rezultatu! tiind co- 
rect dar putin incoerent si de aceea miste- 
rios. In rolul lui Maurice Conchis — magul 
din insula Phraxos — chiar Anthony Quinn 
care ne apare ca o necesitate logica, de la 
Zorba citire. ө 


Frăția trandafirului (Brotherhood of the 
Rose), SUA, 1989, 180 min. Cu: Robert Mit- 
chum, Peter Strauss. Policier politic de seria 
B., bine facut și foarte modern, istorisind 
despre O grupare supranafionala dincolo și 
deasupra CIA, KGB, MOSSAD si Compania, 
menita sa pastreze ordinea si echilibrul lumii, 
cu orice preț și prin orice mijloace. Pelicula, 
oarecare in sine, capátà dimensiuni nebânu- 
ite în contextul actual: pentru a-și îndeplini 
obiectivele, Fratia trandafirului recrutează din 
orfelinate copii sănătoşi și puternici, îi creşte, 
îi educă în spirit războinic, îi leagă prin jură- 
minte de credinţa şi face din ei agenţi per- 
fecti, invulnerabili, care asculta orbeste si 
executà cu maxima precizie orice ordin. Cine 
spune cà în viață nu e ca-n filme? 


FILME AUTOHTONE 


De la bun început trebuie să spunem că 
Ministerul Turismului (in vechiul regim) a im- 
primat pentru uzul unor unităţi hoteliere ci- 
teva pelicule gen Duelul, Ringul, Să mori râ- 
nit din dragoste de viaţă, Cu miinile curate, 
titrate sau dublate în limba engleză, Existau 
chiar casete cu programe de divertisment, cu 
Gica Petrescu ș.a. Mai mult turiștii care le ve- 
deau (israelienii de exemplu) erau dispuși să 
le cumpere cu dragă inimă şi chiar cu do- 
lari... daca aveau de unde. Deci se poate... Aş 
vedea înregistrate pe casete video spre co- 
mercializare: Actorul şi sălbaticii un film atit 
de românesc!! Şi apoi de ce nu Glissando, de 
ce nu Noiembrie, ultimul bal? 


ȘCOALA DEMOCRAȚIEI 


In 1985 (!!!) undeva pe strada Finlanda, am 
auzit pentru prima şi ultima oară un banc: 
Piaţa Unirii. Ога de viri. Ploaie. Multe, multe 
ба. O mașina neagră, număr scurt, vine in 
trombâ. La volan — un tip tuns, ras, frezat, 
costum cravata. Intra peste o trecere de pie- 
toni, calcă într-o baltā imensa și uda pina la 
piele un brav pieton care traversa liniştit cu o 
sacoșă in mină. Pietonul, întreprinzâtor şi 
iute de mină, scoate o tomată și o storcește 
de limuzina. Şoferul oprește imediat și cei 
doi se iau la bataie în plină stradă. În acest 
moment, din spate, se apropie un camion, 
oprește. Şoferul coboară, cintâreşte o clipa 
situația, apoi ia manivela şi sare şi el la bâ- 
taie. Páruiala generală. In fine, vine miliția si ii 
ridică pe toţi. La secţie, declaraţii. Soferul au- 
toturismului negru: ,Eram extrem de grábit, o 
sarcină de o importanță exceptionalâ, indivi- 
dul cu sacosa putea să aștepte o clipa...“ 

Pietonul: „Traversam pe la trecere, deodata 
trece in tromba individul şi mâ face le- 
оагса...“ 

Soferul camionului: „Ат vâzut masina nea- 
gra, număr scurt, l-am văzut pe tovarasul 
tuns, ras, frezat, costum, cravată şi pe dinsul 
că da in el şi m-am gindit c-o fi inceput..." 


Daniel PAUNICA 
inginer calculatoare 
pentru dv. videolil, 27 ani 


FILM SI LITERATURÁ 


Deocamdatä, sä ráminem la paginile de 
jurnal. İn notele sale dintr-o cälätorie in Elve- 


ч s m si Va, Franţa şi Belgia, publicate in „Escale in 
Plácerea conexiunilor sörintene mp sí spa” (С. 1987), М. Steinhardt is 
marturiseste fára ocol pasiunea pentru film: 


Ma dedau fara sovaire si rusine patimii cine- 
fiie. Sunt considerat, pe drept cuvint, un 
E seis! de prim rang al culturii noastre E 
pricepul ca putini аці in Шеге si fiozofie" $ 


mordu du cinéma. Strâbat oraşul din 
Montmartre, unde locuiesc, pinâ la toate ex- 
N. Steinhardt nu se sfia sâ-şi indrepte aten- 
ba şi catre arta a saptea А fost unul dintre 


tremitätile pentru un film de mult jinduit, care 
cei mai cinefili (daca se poate spune aşa) li- 


aici e prezentat in reluare de mici säli de car- 
uer." (p. 26). Cu aceastâ strategie de recupe- 
terati români ai ultimelor decenii. Scria des- 
pre film asa cum scria despre orice altceva si 


rare, eseistul vizionează la marea retrospec- 
asa cum era el însuşi: avea o splendidă viva- | 


пуа Dali filmele aceluia, Ciinele andaluz si 
impresii din Mongolia de Sus („delicioasa 
citate scormonitoare, o buna dispoziţie care 
te molipsea; iar paginile sale erau — dupa 


fantezie cromatică şi produs al liberului joc 
pe care şi-l ingaduie rästäjata exuberanta de 
chipul şi asemănarea autorului — sprintene, 
de o spontaneitate cuceritoare, dovedind un 


sine incintata а pictorului-poet" — p.14), se 
duce tocmai la marginea Parisului („La capâ- 
tul oraşului“) pentru Theoreme al lui Pasolini, 
саге îi priiejuieste cugetări acide, dar si o ra- 
portare ia Viridiana iui Bunuel (p. 24), vede 

Spirit deschis, o gindire libera si mobilà, o 

eruditie nesufocata de gravitate... 1 

Filmul îl pasiona cu adevărat — si eseurile jfa 
sale stau mârturie, presárate cum sint de 
multe referințe în materie. Pasiunea era ve 


un film elveţian, Les petites fugues (p. 
che: deja in 1946 semnase in Revista Funda- 


24—5), Vinatorul de cerbi al lui Michael Ci- 
inino si A la couleur de la grenade de Parad- 
{Шог un articol despre filmui lui Julien Duvi = 
vier Manhattan (de fapt Tales of Manhattan). 


janov („autorul Cailor de foc, văzuţi la Bucu- 
sau mai exact despre felul cum dádea Victor 


'esti" — p. 26), asista la premiera belgiană cu 
Prova d'orchestra și comentează filmul in 
Francen viaţă figurii — abia ,deghizate" ono 
mastic — a lui Toscanini, cu trimitere şi la 


'unctie de restul operei lui Fellini (ibid.), se 
#xtaziazâ la vizionarea Portocalei mecanice a 
iyi Stanley Kubrick („taie răsuflarea increme- 
mitului de emoție privitor“ — р. 44) şi vede la 
un cinematograf din Zurich filmul unui spec- 
alte roluri ale actorului, in Le roi, Entente tacol de opera (p. 46). Cu siguranța cunoscâ- 
cordiale si așa mai departe (articol retipărit in 
„Prin alţii spre sine", Ed. Eminescu, 1988, p. 
82—3), pentru ca într-un eseu din 1947, apa- 
rut tot acolo, să vadă intr-un roman de Geor- || 
ges Duha unele porțiuni de „meiodrama | 
| 
| 


'ocmeşte la un moment dat chiar si o ,listä 
proprie a filmelor pe care le consider cele P 
nai bune“: „După lungi ezitări. Mecanicul 
Generalei (Buster Keaton), Maskerade (Wily 
Forst), The Kid (Chaplin), Stage Coach 
(John Ford), Hamlet (Laurence Olivier), La 
strada si Dolce vita (Fellini), Andrei Rubliov 
(Tarkovski), Moartea ia Venefia (Visconti), 
Blow up (Antonioni), Providence (Alain Res- 
nais), Portocala mecanicà (Stanley Kubrick). 
Şı fireşte, ca franctiror: A la couleur de la 


torului, dar şi cu elanul pasiunii tinereşti, in- 
demnâ de cel mai curat stil Hollywood" 


(idem, p. 35), semn са se misca fârâ pro- 
bleme in cimpul culturii cinematografice. 
Trebuie — totusi — spus din capul locului ca 
n-a fost vorba despre o preferință exclusiva 
Dimpotrivă, N. Steinhardt pretuia arta filmulur 
ia rind cu celelalte branșe vecine, căci il ca- e. Г 
racteriza un remarcabil ,democratism" pi 1 cere (p. Ker mä Draamaa rad A 

ustului, gratie căruia ajunsese la un soi de f E я жег s E ' e = u 
fiozofie Kg metärmurita: „Niciodată' Azi la ora veritabilei premiere: Falcze nisip de Dan Pifa lografica traieste... 
nota undeva — „n-am consimţit a pretinde са (scenariul Bujor Nedelcovici, Referințele „de specialitate” din eseuri nu: 
zăresc între artele plastice şi literatură ziduri : s sali ун Rebensiuc sint uşor de analizat, căci — ziceam — sint 
ori barieri. E o aceeași lume a unei singure interpreți Carmen Galin şi ictor Kebengiuc) 
arte, cu două modalităţi.” („Critică la per- 
soana intii“, Ed. Dacia, 1983, p. 183) — afır- 
pat Jäi ml ie dire tn om in loden de Nicolae Mărgineanu, după policier-ul 1 udor Mărăscu în dialog 
cu teatrul, cu muzica. Aşa infelegind lucru- lui E lamb Zincă (în imagine Dem. Niculescu, cu Stefan lordache pentru 
rile, deprinsese un exuberant stil al conexiu- Gİ DES н ` em / Bund маги Bind 
nilor intelectuale: indiferent despre ce scria Cazimir Tănase şi Ovidiu luliu Moldovan) 
despre o carte la zi sau despre un clasic at * 
culturii române ori universale, sub condei : 
se aglomerau trimiteri la fel şi fel de opere si 
autori, vechi si noi, apartinind cărei arte nici 
n-ai fi gindit. Se va înţelege foarte bine cum 
se manifesta această teribilă mobilitate in 
vasta lume a creativităţii umane atunci cind 
voi cita ideile sale despre Blow up. 

În linii mari, scrierile iui N. Steinhardt ofera 
trei categorii de „probe de cinefilie". Ar fi, 
mai întii, nivelul propriu-zis existențial, dez- 
vâluit în paginile de jurnal datate 1979—80, 
unde il vedem pe sexagenarul de atunci aler- 
gind pe la cinematografele Parisului, nu 
Cumvă sa-i scape vreun film la care rivneşte 
„Probele“ dintr-o a doua categorie sint © 
consecință de ordin general a frecventarii sa- 
lilor de cinema şi se pot recolta din eseurile 
pe teme culturale diverse: e vorba despre 
acele trimiteri ,comparatistice" la opere ; 
autori care au marcat istoria celei de-a sap- 
tea arte şi care participă — in gindirea eseis 
tuiui — la deasa reţea de conexiuni din cim- 
pui creaţiei generice. İn sfirsit, autorul nostru 
a scris si citeva eseuri consacrate unor filme 
anume. Mă voi referi la ele in fina!. 


ani impliniti. lata sursa optimismului său ine- 
puizabil şi reconfortant pe care-l comunica şi 
cu fiecare rind al volumului numit, contami- 
nind cititorul, după ce şi-a ademenit propriul 
destin care i-a recompensat din plin această 
dragoste de viaţă. „Am fost, sint, şi voi fi in- 
totdeauna îndrăgostit. De viață. De oameni, 
de dimineti şi de nopți...“ 

Succesul internațional! al cineastului — 60 
documentare, 40 lung metraje de ficțiune — 
nu i-a adumbrit nici o clipă modestia, floare 
гага pentru un râsfâjat al sorții, care și-a pe- 
trecut trei sferturi de secol în mijlocul elitei 
artistice și a show-business-ului din pictură, 
muzică, teatru si, bineînțeles, cinema. În cele 
peste 300 de pagini ale volumului sâu de 
amintiri, Jean Negulescu face zeci de por- 
trete ale celebrităților pe care le-a cunoscut, 
cu care a lucrat, mulţi dintre aceștia devenin- 
du-i prieteni apropiaţi. Cititorul pătrunde ast- 
fel in intimitatea çitorva dintre creatorii de 
artă şi idei ai secolului nostru descoperindu-i 
la scara lor umană sau în chinul eforturilor 
de a-şi elabora opera. Să-i numim pe citiva 
dintre aceștia. Pe vechiul continent: Brân- 
cuşi, Modigliani, Pascin, Utrillo, Vandoggen 
Viamminck, Picasso, Piccabia, Marcel lancu, 
Tristan Tzara, Jean Cocteau, Jacques Fay- 
der, Rene Clair, Francoise Rosay, isadora 
Duncan, sau pe noul continent: scriitorii 
e 


cartea de fi İm im. А 4 4 considera pe sine una dintre ele, desi regizo- 

sg à KA rui a avut orele sale de strälucire chiar in ce- 
tatea filmului si pe podiumul Oscaruiui. (Jane 
Wyman, interpreta sa in Johnny Belinda, a 
primit Oscarul 1948 pentru cea mai bunä ac- 
tritä). Talentul, inteligenţa si gratia fac de-a 
dreptul captivantă lectura şi tind să mas- 
cheze munca stăruitoare depusă pe platourile 
artei a şaptea de regizorul! self-made pina sä 
ajungă la consacrare. —— 

Itinerariu! ѕаи. „De la Craiova la Holly- 
wood" — cum sugestiv işi intituleazâ pre- 
fata volumului Mihnea Gheorghiu — devine 
pentru cititori, rind pe rind, un pelerinaj în 
Parisul artelor din anii '20, — care i-a lasat 
„gustul foamei şi extazului“; pe Riviera fran- 
ceză — în lumea barurilor şi expedientelor; în 
Hollywoodul anilor '30, pe atunci „capitala vi- 
selor pe celuloid“; și în însorita Spanie, unde 
a ales sâ-şi petreacă ultima perioadă a vieții: 
„noul nostru loc de muncă, de veselie și de 
vacanţă“, cum il numește autorul definind ex- 
ceptionalul său talent de a trăi. Da, Negu- 
lescu a știut să facă din fiecare zi de viață — 
chiar atunci cind fläminzea printre străini, 
cind era bolnav sau descumpänit, o särbä- 
toare. „Bogat? N-am fost — spune el. Fericit? 
Da! O, da!" O generozitate sufletească debor- 
dantă de unde şi harul de a face tot ce tre- 
buia făcut cu plăcere. Pină azi la ai săi 89 de 


Descătușarea 
fanteziei 


I. anul abia incheiat, Editura Meridiane a 
&daugat un nou titlu-la veritabila biblioteca 
de cinema pe care cu o neobositâ perseve- 
rentà ne-o completează an de an. Este vorba 
de volumu! de memorii „Drum printre stele“ 
al regizoruiui de origine română Jean Negu- 
lescu. 

Memorialistica devine semnificativà in mâ- 
sura in care configureaza, odatâ cu persoana 
povestitorului, un anume mediu caracterizant 
pentru o anume perioadâ de timp. Este ceea 
ce face — cu pregnantä şi farmec, foarte 
mult farmec — Jean Negulescu, repovestind 
pentru noi drumul sâu printre stele, farà a se 


20 


y" 


râspindite peste tot. Aiegind din citeva cărți, 
iatâ un inventar sumar si provizoriu: in mica 
monografie , Geo Bogza" (Ed. Albatros, 1982) 
se face trimitere ja Blow up (p. 34) si la Mord 
de Fritz Lang (p. 54), sint amintiti Truffaut şi 
Resnais (cu Anul trecut la Marienbad $i Pro- 
videnjä — p. 42), e fără gres localizata men- 
tionarea într-un poem а lui Harry Liedtke, 
.unul din favoritii actori de cinema ai vremii" 
(p. 71), iar procedeul sincopei e considerat 
comun poeziei, cinematografului şi muzicii 
din anii '30 (p. 75); in „Critică la persoana in- 
tii” (ed. cit.), N. Steinhardt amintește Moartea 
la Veneţia într-o discuţie despre Proust (p. 
47), îl pune pe Maurice Chevalier alături de 


Gavroche, ca „intrupări“ ale unui „duh ştren- ` 


gâresc al Parisului” (p. 57), pomenește din 
nou impresiile din Mongolia de Sus al lui 
Dali (p. 79), descoperă într-un poem o sce- 
netă ,cvasi-cinematograficä" (p. 94), crede cà 
„La fanion" de Liviu loan Stoiciu are antece- 
dente ,in ciné-vérité, in neo-realismul filme- 
lor italiene de după războiul mondial-Il" (p. 
115). amintește ecranizarea din 1959 a lui 
Roger Vadim după Les liaisons dangereuses 
de Lacios, aprobind „actualizarea“ subiectu- 
lui... (p. 178); iar în „Escale in timp și spaţiu” 
(ed. cit.) e amintit iarâşi Blow up (p. 187), 
chipul Mariei Callas e pus alături de al Grete: 
Garbo şi de ai Geraldinei Page (p. 291), nu- 
mele lui Pabst, Fritz Lang, Eisenstein, Res- 
nais, Renoir, Paradjanov, Tarkovski, Lau- 
rence Olivier (cineaşti ,care au fâcut din a 
şaptea artă europeană mai mult decit rivala 
Hollywoodului") sint înșirate alături de ale al- 
tor creatori care au fixat coordonatele culturii 
europene (p. 226)... Privind cu atenţie toate 
aceste referințe şi trâgind cu ochiul şi catre 
lista „filmelor preferate“ ale eseistului, putem 
descoperi un sistem coerent de valorizare, cu 
о serie de repere fixe (Antonioni, ‘Resnais 
Tarkovski şi aiti citiva), în jurul cărora se dis 
pun, în cercuri din ce în ce mai largi, autori 
şi titluri diverse, încit fermitatea opțiunilor 
inițiale are si un revers de varietate, de larga 
cuprindere a orizontului cinematografic. 

Cit despre eseurile consacrate efectiv unor 
filme, ele dau seamă si mai fidel asupra natu- 
rii percepţiei lui N. Steinhardt si asupra 
perspectivei generale in care integra cele vâ- 
zute. Avea o capacitate specială de sesizare a 
sensurilor ample, de speţă morală si filozo- 
fică, ceea ce explică — într-un fel — tendinţa 
sa de a extrapola continuu spaţiul „speciali- 
zat" al acestei arte si al celorlalte. Vocatia de 
moralist se exprimâ strálucitor intr-un eseu 
despre Chaplin şi Buster Keaton (in ,critica 
la persoana intii", p. 180—3) şi in altul despre 
Concursul lui Dan Pita (raportat la Reconsti- 
tuirea şi Cálàuza, la filmele lui Dreyer Ordet 
si Patimile loanei d'Arc, la Pasolini si Zeffi 
relli — idem, p. 248—50), in timp ce deschi 
derea spre filozofic dominà comentariul Wi. 
Blow up, intitulat chiar... „Piaton pe ecran , 
în ideea că tema centrală a filmului e raportul 
dintre lumea reaiă şi lumea esentelor, a arhe- 
tipurilor (cu formularea netă: e o peliculă „pe 
care aş numi-o, fără a şovâi, ecranizarea 
«Dialogurilor» lui Platon" — ,Escale...", р 
365—8). Din fiecare dintre aceste eseuri se 
pot cita pasaje splendide, in care profunzi 
mea meditaţiei se aliază cu amintita vioiciune 
a observaţiei și a scriiturii, compunind atit de 
ро ии si seducätorul „51! N. Stein- 
hardt"... 


lon Bogdan LEFTER 


NOTĂ 

Redactat pentru rubrica revistei Cinema 
„Filmul in contextul culturii", acest articol nu 
a putut apârea, fiind tipărit după 22 decem- 
brie. in revista Echinox nr. 3-4/1989. 


Faulkner, Hemingway, Odets, producătorii 
Warner, Zanuck, Goldwyn, Szelnick, Wald — 
„erau oameni de cinema si trebuie să- fi cu- 
noscut indeaproape pentru a-ți da seama cit 
de uluitori erau“; şi regizorii: ,Sálbaticul" 
Wellman, ,suferindul" Litvak, ,visátorul" 
Hawks, ,indrâznetul" Huston, ,strálucitorul" 
Wyler, ,pofticiosul” Hitchcock, in sfirsit, dis- 
puta cu von Sternberg; si actorii Garbo, Die- 
trich, Dolores del Rio, Ann Sheridan, Marilyn 
Monroe, Sophia Loren — vedete in filmele 
sale; sau marile cupluri de prieteni ai sái Ba- 
call—Bogart, Hepburn—Tracy, Bergman- 
—Rossellini. Un intreg cortegiu de sclipitoare 
inteligentä, dar şi de muncá neistovità care 
defileazä in amintirile sale. = 

„Trebuie să trăieşti mult ca să ajungi să fii 
iarăși tinär", povâfuieşte cel care s-a așezat 
ia masa de scris la 81 de ani, spre a reme- 
mora in flash-back secvențele existenţei sale 
şi care şi-a vâzut volumul tipârit cind avea 85. 
Plâcerea lecturii este sporitâ de traducerea 
Manuelei Cernat, dovedind un exact simt а! 
nuantelor, dublat şi de o necesará si adec- 
vatâ cunoastere a mediului descris de autor, 
reusind sà redea, cum tot el spunea, acea 
.descátusare a fanteziei din care se naste 
arta". 


Adina DARIAN 


Ultimul reportaj 


1, ultimele zile-ale lunii noiembrie ат con- 
semnat impresiile de reporter la o zi de lil- 
mare la Alexandru Tatos. Cine ar fi putut 
crede atunci cá cineastul, care abia cunos- 
cuse un succes de popularitate si prestigiu 
cu Secretul... armei secrete, nu-și va mai pu- 
tea sfirşi niciodatä filmul abia inceput... 


PUNCTUL FIX / 


Prima intilnire cu echipa filmului Punctul 
fix. Cine are dreptate? — a avut loc la ince- 
putul toamnei. adunaserâ cu totii intr-o 
căsuță de pe strada Dreptăţii. Am împins por- 
lila pulrezită de ploi și am рази pe o alee 
inundatá de un adevârat räsfät de crizanteme 
mov (opera autorului decorurilor arh. Mircea 
Neagu). İn fundul curtii, sub o boltä de vi- 
1à-de-vie încărcată de ciorchini partumati ne- 
gri-brumárii, „căpşunică”, tronează un imobil 
vechi. İn antreul strimt s-au montat reflectoa- 
rele care luminează puternic o cameră cu ta- 


Alexandru 
comanda 
actriţei 


Cineastul 
unui „credo“ 
polemic 


U n ton de surprinzâtoare tristete strabate 
confesiunile făcute de Alexandru Tatos 
într-un interviu acordat revistei noastre in 
шта cu citeva luni (în numarul 6/1989). O 
tristețe neașteptată de la un regizor care re- 
venea in atenţia cinefililor cu unul dintre fil- 
mele cele mai bune ale anului, parodia Se- 
cretul... armei secrete. Un sentiment pe care 
acum, cind cineastul a intrat în neființă, l-am 
putea interpreta ca pe o presimtire. ingrijorat 
са nu poate avea continuitate în preocupari, 
el işi declara tranșant intenţia de a nu ceda 
tentatiei compromisului: „oricum, ràmin fidel 
unui crez și fără o motivaţie problematică, ar- 
tistică sau profesională, nu voi face filme ca 
sä mă aflu in treabă“. Filmografia lui Alexan- 
dru Tatos stă mărturie că el şi-a respectat cu 
зігаѕпісіе profesiunea de credință. Oroarea 
de conformism și de contrafacere, de didacti- 
cism şi de „prioritățile tematice” l-au plasat 
alături de cineaștii de virf ai „generaţiei '70": 
Mircea Daneliuc, Dan Pifa, Mircea” Veroiu, 
Stere Gulea. Си toate ca nu au semnat un 
comun manifest estetic, acești regizori își 
leagă numele de un neobosit efort de înnoire 
în cinematograful românesc, de bătălia pen- 
tru reciștigarea demnităţii sale. 

Debutul lui Alexandru Tatos cu Mere roșii 
(1976) a fost primit cu entuziasm unanim. 


Oana 


vanul scund. Mobilele greoaie, o vitrină inje- 
sată cu servicii și bibelouri sporesc senzaţia 
de apăsare. 

— „Mi-ai nenorocit nepoţii, asta аі făcut 
dumneata!" se enervează un bätrinei släbut, 
stingind în scrumiera plină incă un muc de 
„Carpaţi (ага... „Stop! Lipsește din cadru 
Zimniceanu (interpretat de Andrei Finti). Si- 
lueta lui Zimniceanu trebuie sä se vadă in 
oglinda şitonierului” — precizează regizorul 
Alexandru Tatos .şi secvența se reia. 

Cadrul 357/turnat 2 scrie pe clachetá se- 

cretara de platou Velvet Moraru. „Atenţie, ac- 
tiune, motor!". Zimniceanu apare cu o sticlă 
plină cu lapte și se sprijină de tocul ușii. La 
vederea lui, bâtrinelul reincepe tirada lamen- 
tatiilor (în rol, actorul Zoltan Vadasz). O an- 
chetă inițiată în urma unui grav accident și 
strădania oamenilor de a afla adevărul: asa 
cum este el, curat, netrucat. Cam atit știam, 
după ce am asistat pret de citeva ore la repe- 
titii si la filmare. Urma să aflu amänunte, in 
timp. 
Într-o altă după-amiază, de astâdatâ la in- 
ceputul iernii cind platoul de filmare devenise 
incinta cantinei întreprinderii bucureștene 
„Policolor”. 

— Mimi — diminutivul este adresat actriţei 
Naţionalului clujean, Maria Munteanu — fii te 
rog atentă! Musti din felia de piine, iei o lin- 
gură de ciorbă și priveşti tot timpul spre Ne- 
delcu. 

— De acord, dar Nedelcu unde este? 

— Aici — indicâ operatorul Vivi Drâgan 
Vasile. 


latos dind pentru ultima oarâ 


lotor!” 
Pellea 


Desi structura este clâsica, pelicula are o 
prospetime si spontaneitate cuceritoare, im- 
pune un erou atasant interpretat de Mircea 
Diaconu si reuşeşte sà evite tipologia mani- 
heista. Filmul názuieste si reuseste sà sur- 
prindâ convingátor complexitatea vietii. 
Aceastâ calitate se regâseşte si in Casa din- 
{ге cimpuri şi Fructe de pâdure, aite abordâri 
Irontale ale problemelor prezentului. Cineas- 
lul stie sâ facâ sà vorbeascâ amánuntele si 
mediile, sà punâ cu pricepere in paginâ ob- 
servatia socialä si moralâ. Chiar si ecranizá- 
rile ce reconstituie o epocâ trecutá (Duios 
Anastasia trecea, Întunecare) conțin trimiteri 
lesne de sesizat inspre prezent şi ideea refu- 
zului compromisului, atit de dragă autorului, 
stabileşte racorduri firești cu celelalte peli- 
cule. 

İndirjit în căutarea imaginii „ce exprima 
adevărul“, Tatos a fost unul dintre cineastii 
noștri cei mai frâmintaţi, acut conştient de 
rosturile celei de-a șaptea arte. El este auto- 
rul singurului film — „ars poetica“ din cine- 
matografui românesc, Secvenje, ce situeaza 
în prim pian portretul unui regizor care lupta 
— nu întotdeauna cu succes — să cuprinda 
în creaţia sa neliniştea lumii. Un autoportret 
oscilind între patetic şi derizoriu in care Ta- 
tos işi joacă propriul său rol cu dezarmantă 
sinceritate. Hârtuit de probleme administra- 
tive şi de rutinâ, protagonistul se concen- 
treazâ cu greu asupra peliculei la care lu- 
creazâ, este mereu incordat in asteptarea 


unui amánunt revelator din viață pentru a-l! 


insera între imaginile ficţiunii cinematogra- 
fice. Persiflatâ mereu de colegii din echipa 
de filmare, pinda regizorului care încearcă 
„să fure din realitate“ ar putea părea ridicolâ 
dacă nu ar conţine obsesia autenticităţii, dez- 
nădejdea celui care simte cà nu mai poate 
stâpini instrumentarul artei sale. Există in 
acest film o secvenţă care vorbeşte zguduitor 
despre singurătatea cineastului apasat de 
raspunderile profesiei. Intors dintr-o prospec- 
tie obositoare, regizorul işi petrece singur 
noaptea de revelion, ascultind în semiintune- 
пс glasurile vecinilor, cintecelor de petre- 


Se pregătește pentru filmare cadrul 91. Re- 
gizorul Alexandru Tatos repetă cu actorii. İn 
niște, figuratia. ocupă locurile in sala de 
mese. Sint imbrăcaţi, bărbaţi şi femei, in sa- 
lopete și poartă prinse de buzunarul de la 
piept ecusoane. „O pata de culoare” in am- 
biantä devine apariţia secretarei directorului 
— fustă verde crud, bluză roz (costumele sint 
semnate de Lia Manţoc) „о cochetă necon- 
vinsä" după cum o caracterizează fugar inter- 
preta Maria Munteanu, indreptindu-se spre 
scaunul Liviei. Aceasta din игта (in rol Oana 
Pellea) o priveşte cu un zimbet ironic si adre- 
sează citeva cuvinte partenerului, inginerul 
Dionisie Moroianu. (Actorul Emilian Belcin 
de la Cluj, şopteşte regizoarea secundă Lidia 
Popescu). 

— Filmăm? — se interesează secretara de 


. platou. 


— Deocamdată re-pe-tâm — silabisește re- 
gizorul. Se repetă o dată, de doua ori, de... n 
ori. interpretul rolului principal la debut, ac- 
torul Adrian Râlea, de la Teatrul din Brașov: 
„Personajul meu, Nedelcu, este un singuratic 
prin felul lui de a fi. Bărbat corect și cinstit 
“incearcă să facă dreptate într-un caz incilcit. 
Va trebui să depășească handicapul pe care 
i-l impun cei din jur, privindu-l exclusiv prin 
prisma anchetatorului. El dorește sa se apro- 
pie de oameni, să-i înțeleagă și să-i ajute. іп- 
cearcă să întindă fire de legătură între su- 
flete. Ce va reuși? Cum va reuși? Vom avea 
raspunsul la finalul acestui film care nu mi- 
mează realitatea, ci ia poziţie față de ea. 

„Atenţie, acțiune, repetàm" ii scurtează re- 
gizorul confesiunea. Urmează, in curind, 
motor!" pentru cadrul 97. La un semn, acto- 
rü işi reiau locurile. Câlcind apasat, apare 
Mimi însoțită de un bărbat între două virste, 
teapän, într-un costum „ои de rata", arborind 
„о veselie zgomotoasă, trucatä. „Stop“ — a 
fost bine? — se intereseazä operatorul Vivi 
Drägan Vasile. Cu un'gest scurt, regizorul 
aprobä, dar pentru mai multä sigurantä se 
mai trage o dublă. „Atenţie, acţiune...” 


lleana PERNEŞ DĂNĂLACHE 


n! 


Figä personalä 
TR RIES ысы СЕЛ = ISOKIN 


locul şi data naşterit Bucureşti, 9 martie 1937 
" rp absolvent ai LAT.C. „IL. Caragiale” secţia regie, promo- 
9 

Filmografie: debutează in 1974 cu serialul м Un August in ftă- 
sări icoregie cu Dan Pijaj 1976: Mere roșii. 1977: RiGcire Şi 
Case dintre cimpuri. 1980. Duios Anastasia trecea. 1982 Sec- 
Wenje. 1983: Fructe de pădure; 1984: Conrad Haas şi Cumpäräto- 
rd de clopote pentru „Transilvania-film” din RFG. 1986: Îmtune- 
sare. 1989: Secretui. armei secrete. 

„Premu naționale și internaţionale: Mere roșii a obținut Opera 
pima decematä de ACIN — 1976; Premiul İl 1a Festivalul napio 
mal al тшш de la Liublin — 1977 şi Premiul special al. juriului 
3a Festivalul de la Varna, 1977. Rätäcire — premiul penim cel 
mai bpn subiect la Festivalul de la Costineşti — 1978; Casa dia- 
We timpuri Premiul de regie la Festivalul de la Costinegti — 
1980. Anastasia trecea premiul de interpretare feminină 
Jin: Anda Ünesa la Festivalul de la Karlovy Vary — 1980, 
Secvența: Premiul pentru regie la Festivalul filmului de la Costi 
түй şı Premiul ACIN — 1982 


cere, pocnetul sticlelor de șampanie. E singu- 
ratatea hiperbolică a cineastului cu nostalgia 
vieţii autentice, de dincolo de strălucirea re- 
fiectoarelor si de biziitul aparatului de filmat 
ce înregistrează mereu gesturi repetabile, 
perfectibile prin „dublele salvatoare”. Am pri- 
vit cu emoție această secvenţă în seara pre- 
mierei și amintindu-mi-o acum, cind Tatos nu 
mai este printre noi, mă stâpineşte O pro- 
fundä durere. Nimeni altui decit el, n-ar pu- 
tea să-i taca un portret mai exact: un solitar, 
un taciturn, un îngindurat, un regizor dispus 
sa judece întotdeauna faptele dincolo de 
aparente şi să-și examineze lucid propriile li- 
mite. Un mare ghinionist. Firul creaţiei lui s-a 
întrerupt brusc tocmai acum, cind cinemato- 
graful nostru a pâşit in zodia adevărului. 


Dana DUMA 


Un film reconfortant 


O impresie-fulger pe marginea ultimului 
film al ‘lui Alexandru Tatos de la Florenti- 
na-Daniela Stanciu din Ploieşti (str. italiana, 
nr, 24): „S-ar putea să greșesc, dar nu cred 
că se ride mai mult la vreo altă comedie ro- 
mânească așa cum se ride (in hohote) la Se- 
cretul... O sumedenie de ,gaselnije" regizo- 
rale, scenaristice ,pigmenteazá" pelicula la 
fiecare trei minute (poate chiar mai putine). 
Un comic deloc gratuit ce satirizeazâ in cheie 
parodicá, tare omenesti universale si... vail, 
atit de actuale. Acest film atit de reconfortant 
in sine vizeazâ o problemâ de stringentà ac- 
tualitate: rázboiul. Dacà asociatia nu e prea 
riscantà, cred cà lui Tatos ii reuseste Secre- 
tul... tot atit de bine, da! nu và mirati, cum 
ia reușit lui Chaplin Dictatorull' Cind sä 
analizeze, corepondenta se întrerupe brusc: 
„Şi fiindcă ce-i prea mult strică, mă opresc 
aici, deşi aş putea să adincesc analiza aces- 
tui film minunat...” de obicei, prea pulinul nu 
repară ceea ce ar strica prea multul. 


21 


PE ECRANE 


Mickey Mouse, un partener 
pe másura popularitätii 
lui Belmondo 


portrete indirecte 


Irezistibilul farmec al firescului 


Gau vezi pentru prima oarä un film cu 
Belmondo iti vine sä te intrebi de ce il urmä- 
resti cu atita placere? Nu tu un profil clasic 
(nasul rupt al actorului e o amintire din tine- 
rețea sa pugilistică), nu tu ochi albaştri sub 
gene umbroase (ai lui sint din categoria ba- 
nal-cäprui), nu tu o gură desenată (el fiind 
mai degrabâ ceea ce se cheamá un buzat), in 
schimb, riduri şi cute din belsug. Staturâ me- 
die, bine legat, un mers agil — lucruri obiş- 
nuite in cinema. Un aer sportiv, indiferent in 
ce haine este imbrâcat. Dar nici la acest ul- 
tim punct nu pot fi consemnate aparitii care 
sä iti taie răsuflarea, ținuta sa preferată fi- 
ind.. bluzonul. (Asa a venit imbracat Bel- 
mondo si la receptia datà in cinstea lui la Bu- 
curesti, in 1970, in vara cind se turna la noi 
filmul lui Rappeneau Mirii anului II, fără a se 
sinchisi de „tolul festiv“ arborat mai ales de 
participante... ) 

Una peste alta, deci, nimic deosebit de 
semnalat — in afara calitätii de ,simpatic 
foc", un dat natural, din cele ce nu se pot 
mima sau contraface. Spre deosebire insa de 
alți actori simpatici, de Belmondo, spectato- 
ги! se ataseaza imediat si pentru toatâ viata. 

Neobişnuita putere de seductie a lui Bébel 
(poreclâ alintátoare datâ de francezi, care il 
айога) stâ de fapt in monumentalul sâu fi- 


resc. Tot ceea ce a făcut pentru ecran — ca: 


s! pentru teatru de altfel, pe care nu l-a aban- 
donat de cind a absolvit Conservatorul — a 
fost de o naturalete cum rareori s-a mai intil- 
nit in cinema. La un Gabin de pildà, si nu e 
de mirare cá Jean Gabin este unul din idolii 
lui Belmondo. Nimic mai usor pentru el ca sà 


intre in pielea unui personaj — in aceasta 
constâ de fapt, taina talentului sáu. lar odatà 
devenit ,altul", Belmondo se mişcâ, vorbeste, 
se manifestà asa cum este firesc ca acel per- 
sonaj sâ se miste, sà vorbeascâ, sà se mani- 
feste. Piná si privirea (pe care actorul pune 
atita pret) devine ,a celuilait". 

Desi prin fizic şi aerul sâu decontractat pâ- 
rea predestinat filmelor de aventuri, aducâ- 
toare sigure de popularitate (si cine nu a 
gustat Omul din Rio si 100 000 de dolari la 
soare ori Mirii anului 11 si Cartouche, cu per- 
sonajele lor nâstruşnice, dinamice si pline de 
umor?) Belmondo nu s-a cantonat in acest 
gen. Printre cele 70 de filme in care a jucat 
pina acum există si drame grave, există in- 
trospectii psihologice, existä — nu và mirati 
— opere peste care nici o istorie a cinemato- 
grafului nu poate trece. Afirmat ca un actor 
de primâ minà odatâ cu un regizor de excep- 
tie — Jean Luc Godard — prin Cu sufletul la 
gurä (1959), Belmondo sí-a legat numele si 
de alte importante filme franceze ale anilor 
'60 — Moderato cantabile de Peter Brook, 
Léon Morin, preot de Jean-Pierre Melville, 
Pierrot nebunul de acelaşi Godard — dar si 
de zguduitorul Ciociara al veteranului De 
Sica sau de originalul Stavisky al lui Alain 
Resnais. Fiind la fel de bine si de adevárat in 
muncitor, preot, tinâr contestatar, umil inva- 
{а!ог de {ага sau gangster 

.Nici o contradictie", afirmâ vedeta, in op- 
tiunile sale. Totul este ca sâ creadâ in perso- 
naj — indiferent de epoca in care acesta 
träieste, de obirsia lui socialá ori de indelet- 
nicirile sale. Cind crede, totul vine de la sine. 
Un .de la sine" ce nu se poate explica in cu- 


Dupá ani si ani de infometare 


vinte. Dovadâ cà, in plinà giorie, fiind invitat 
la Actor's Studio sá isi prezinte metoda inter- 
pretativâ, Belmondo a refuzat. „Jocul celor 
de la Actor's Studio este foarte studiat, foarte 
constient si foarte pus la punct. Pe cind al 
meu vine din impulsurile mele, din caracterul 
meu si din spontaneitate" a declarat el presei 
intrigate de gest. Unui adept atit de convins 
al firescului i se pare deci normal ca.sà exe- 
cute el insuşi, nedublat de altul, scenele de 
cascadorie tot mai indräznete si tot mai sur- 
prinzátoare ce se scriu pentru el, de cind 
scenaristii s-au convins de formidabilul său 
curaj si de uluitoarea sa condifie fizicâ, Bel- 
mondo prinde din goaná un camion in plinà 
vitezá, aleargà pe tot felul de acoperisuri si 
pe vagoanele metroului, se cafârâ pe clădiri, 
se joacă cu un tigru, stă în picioare pe aripa 
unui avion în zbor, cade de la mare înălțime 
in riul cu crocodili, urcă pe o scară cu ma- 
şina în marșarier etc. etc. „Contează desigur, 
condiţia fizică şi starea de moment, cheful 


Africa - 


Express 


D e o vreme încoace criticii care au cura- 
jul să-și mărturisească simpatia pentru un 
film prizat de marele public au totuși pru- 
denta să se explice: „este creaţia unui regizor 
cu mare știință de cinema". Cineaşti ca Spiel- 
berg, Lucas sau Coppola au făcut să curga 
multă cerneală despre abilitatea lor de a asi- 
mila modele clasice, de a asambla aluzii şi ci- 
tate, de a face din orice un spectacol cine- 
matografic. 

Un adevărat precursor al acestora este Ser- 
gio Leone, italianul care a îndrăznit să 
transplanteze Westernu! pe bătrinul continent 
si care a fâcut din suita sa cu „ип pumn de 
dolari” sau „dolari gâuriţi“ nu numai o probă 
de succes comercial, dar şi de subtilitate pa- 
rodică. A trebuit să apară șansa numită A 
lost odată America, o terifiantă incursiune in 
lumea Mafiei, ca el sä nu mai fie socotit un 
strălucit täcätor de filme de serie B, ci un re- 
gizor de mina-ntii. 

İn această suită de idei aş risca să remarc 
â propos de seria B (cum au botezat colegii 
mei de breaslă mai severi categoria pelicule- 
lor medii) că uneori se investeşte în ea un 
enorm capital de profesionalism şi inventivi- 
tate. Pare ciudat, dar mi-au venit toate astea 
în minte privind (și, recunosc, amuzindu-mâ) 
la o comedie italiană ce-şi întemeiază umorul 
pe şarjarea unor clișee ale cinematografului 
american de acțiune, Atrica Express. Semna- 
tarul ei, Michele Lupo, este un regizor care 
și-a mai încercat tirul parodic în citeva epi- 
soade (cele mai reușite) ale seriei cu comisa- 
rul Piedone, supermanul supraponderal şi 
bonom. Modelu! ales este desigur Sergio Le- 
one, creatorul savurosului western-spaghetti. 
Un interpret specializat în acest gen, Giu- 
liano Gemma, define rolul principal. Africa 
Express nu este insă o aventură în vestul sâl- 
batic, ci in torida Africâ unde eroul, un sofer . 


айса. Dacă in ziua acea mâ simt într-o forma 
deosebită, nu vâd de ce m-aş läsa dublat”. 
Deci nici un narcisism, nici un veleitarism, ci 
pur simplu ceea ce simte. 

Modest — așa cum o dovedesc si declarati- 
ile sale, acestui actor — care de mai bine de 
două decenii imparte cu Delon titlul de „ve- 
deta nr. 1 a Franţei“ — gloria nu'i s-a suit la 
cap. Nu şi-a construit vile luxoase, nu face 
reclamă la parfumuri sau alte produse de 
acest gen, nu a fost implicat in afaceri du- 
bioase precum ilustrul sâu rival. El râmine 
pietonul în bluzon de care oricare alt pieton 
se poate apropia ca sâ-i ceară un foc. 

V-a surprins cumva alăturarea făcută la în- 
ceput între „monumental“ şi firesc? Dacă, 
vreodată, undeva s-ar ridica un monument al 
firescului, — cred că statuia lui Belmondo ar 
fi o reprezentare din cele mai potrivite. 


Aura PURAN 


Complicitatea umorului 


din Detroit, lucrează temporar pentru a-şi 
face un capital destinat cumpărării unei staţii 
de benzină în oraşul natal. Deşi nu are voca- 
fie de justitiar, „Bwana John", cum îl numesc 
localnicii pe americanul simpatic și surizător, 
se pomenește antrenat într-o infruntare pe 
viaţă și pe moarte cu o bandă de traficanţi de 
fildeș urmăriţi de poliţie. Un „dur“ imprumu- 
tat de la Hollywood, Jack Palance, il incar- 
nează pe șeful pomenitei bande care, printre 
altele, se mai ocupă şi de capturarea și creş- 
terea animalelor exotice. Un gag memorabil 
izvorit din această situaţie: infricoşâtorul 
„саро“ al răufăcătorilor se indeletniceste per- 
sonal cu îngrijirea puilor de crocodil cărora 
le administrează vitamine. Multe alte aseme- 
nea ,gáselnife" inveselesc parodia lui Mi- 
chele Lupo al cârei subiect este desigur un 
pretext pentru infruntarea dintre buni si râi. 
Nimeni nu aşteaptâ cine stie ce psihologie de 
la un astfel de film, ci ritm, haz, vervă si țintă 
ironicâ precisä. Africa Express nu-i dezamä- 
geste pe cei care nutresc aceste asteptäri. 
Mai mult, el oferâ cinefililor plácerea de a sa- 
vura trimiteri la opere cunoscute. Eroul ,fârâ 
voie" este secondat in faptele-i de bravurâ de 
o maimuţă intreprinzätoare la fel ca Buster 
Keaton in Malec operator”iar bandiții atacă 
trenul local intocmai ca in Marele jaf al tre- 
nului. Nu lipseste nici alunecatul pe-o coajâ 
de bananá, ca in burlescul lui Mack Sennett. 
Recursul la citate il ajutâ pe realizator sâ stir- 
neascá starea de complicitate pe care se bi- 
zuie umorul sarjei sale la adresa unor genuri 
tipic americane: westernul, filmul cu gan- 
gsteri, thriller-ul. Totul este sà accepti jocul 
propus de regizorul care ne face cu ochiul. 
Pentru asta nu e nevoie nici sä fii ,soarece 
de cinematecaà" si nici criticul dispus sä vadă 
mereu jumátatea piinä a paharului (ci- 


nematogratic). 
Dana DUMA 


Să nu dispretuim 
divertismentul 
(Africa Express 


E pp 


cinematograficá, publicul 


N imic mai primejdios pentru sufletul 
unui om decit dreptul suveran asupra altor 
oameni. imediat omul devine fiară." Cuvintele 
lui Ibrăileanu, desprinse dintr-o recenzie 
scrisă in 1921, ridică semne de intrebare: 
cum arată sufletul unui astfel de om? de 
unde provine dreptul lui suveran? nu cumva 
în acel om dormea dintotdeauna fiara? Râs- 
punsurile tin de psihanaliza individului meta- 
morfozat în dictator. Răspunsul artistului va 
li, insă, fie o metaforă, fie o alegorie. O meta- 
lorá, cind Chaplin îşi intitulează primul sâu 
film sonor de-a dreptul Dictatorul și îl cari- 
chează premonitoriu pe Hitler în ajunul intra- 
rii nemților in Paris. Şi este de două ori pre- 
monitoriu, de vreme ce, peste ani, capriciile 
maiefice ale micului monstru din Tomania se 
vor materializa similar într-o {ага cu numele 
metagramat. Şi va fi de n ori reiterabil, de 
vreme ce înfăţişarea dictaturii este una, tipică 
şi perenă. Altă dată, artistul va recurge, spu- 
neam, la alegorie. in anul în care Dictatorul 
era prezentat în premieră la Paris, iar Hitler 
dispărea, George Orwell îşi publica Ferma 
animalelor. Se scurseseră, e drept, aproape 
trei decenii de existență comunistă în „a cin- 
cea parte a lumii”, dar în Europa abia acum 
se înstăpinea „viitorul luminos al omenirii”. 

Orwell, vizionar, trâgea semnalul de 
alarmă. Şi poate nu atit pentru „animale“, cit 
pentru căpeteniile lor despotice. Pentru orice 


Dragoste 
și datorie 


O confruntare aspră cu prejudecata — 
experienţele traversate, mai ales cele dure, 
pot tine loc de biografie — ne propune acest 


liim despre o femeie — conducătoarea unei 
publicaţii culturale — realizat tot de o femeie 
— regizoarea cehă Eva Stefankovitovă. 
Traiectul protagonistei e analizat direct sau 
imediat prin retrospectie, din ambele rezul- 
tind că funcţia ii dà un fel de intiietate pu- 
blică si o reală justificare de sine acestei fi- 
inte câlitâ în apă vie, în timp ce viața perso- 
nală, mai mult o regresiune decit o victorie 
trimite spre conul de umbra. 

Într-un ceas de cumpänä, de sfirgealà, de 
adincire in sine, simulind participarea solitara 
e nevoită să-și ascundă oboselile, deprima- 
rea, disconfortul sufletesc intr-o cameră de 
hotel. Rememorările şi, nu mai puţin, accesul 
personal la adevâr si luciditate nu vin dintr-o 
manie a clarificârilor. Ele nu provoacâ abuzu! 
de fraze explicative, nu lasâ ideea, starea sâ 
se epuizeze in vorbe, ci, cu precâdere, in 
imagini, prezente sau retráite, care argumen- 
teazâ indignarea mutâ, tâcerile ei mai eloc- 
vente decit cuvintul. 

in ce constă greșeala ипе! existenje, osc: 
lind, ca multe aitele, intre aspiratie si retuz? 
Grea intrebare! 


PE ECRANE 


Ferma dictatorului sau marea smintealâ 


rațiune, este limpede că „scenariul“ va fi me- 
reu acelasi, fie ele, personajele, umane, fie 
animaliere; Tirania, însă, nu ascultă de ra- 
tiune. Ea işi urmează destinul autodistrugin- 
du-se, dupâ ce-si va fi distrus supusii. Dar 
cantitatea copleseste şi invinge. Supravietui- 
rea mulţimii, chiar cu sacriticiul indivizilor, 
decide victoria asupra dictatorului, oricit ar fi 
el de persistent. Istoriile se repetă, şi previ- 
ziunile pot surprinde doar pe cei nepregätiti, 
pe cei neatenti la tipizarea istoriei. 
Probabil cà una dintre trăsăturile despotis- 
mului este refuzul autocontemplarii, poate 
singura licârire de luciditate fata de propria 
bestialitate. Aflăm că ultimii tirani ieşiţi din 
scena istoriei dispuseseră sa fie ștearsă o ca- 
setä video cu Comediantii, pentru cà, vai!, 
erau puși !а{а-п față cu Duvalier si cu ai säi 
tontons macoutes. |gnorantii nu ştiau sä 
tragă inväjäminte. Singura lor înțelepciune 
era să-și bage capu-n nisip ca strutul. Si, 
stergind o bandă, isi inchipuiau că schimba 
cursul istoriei. İn orice caz, câ distrug arta. 
Sä fi văzut ei, oare, Dictatorul? Sau Ferma 
animalelor? Greu de crezut. De-ar fi așa, ar fi 
pus, incintati, să se facă un film şi despre ei. 
Fară metafore, fără alegorii. Le erau inaccesi- 
bile, lor le trebuiau adevăruri terre-à-terre. Fi- 
indcă, erau convinși, adevărul şi dreptatea se 
aflau de partea lor. E sigur cà asa au si ple- 
cat, nepricepind nimic, el — opac, ea — dia- 
boiică. Ce s-a-ntimplat pe meleagurile astea 


„Răspunsul ţine, probabil, de nivelul preten- 
Milor cu privire la om. Antecedentele, de 
neignorat, dezvăluie eșecul sentimental, pen- 
tru că, în trecutul nu prea îndepărtat, dintr-o 
nevoie de agreabilă și inofensivă (pentru el) 
poligamie, partenerul i-a frinat cu un deose- 
bit rafinament al cruzimii, împlinirea în plan 
uman. „Singurătatea (unicul copil dispare 
intr-un accident de mașină), durerea stator- 
nică, atotcuprinzâtoare, tensiunea interioară 
profundă pe care le trădează privirea, chipul 
marcat de virstă, studiat cu luare aminte de 
aparat, nu lasă nici o îndoială asupra carac- 
terului irevocabil al celor petrecute. 

Din ce poate veni salvarea, dacă ea există?. 
Din nou, o grea intrebare. Ca un subterfugiu 
in fata iremediabilului, sau, poate, mai mult 
decit atit, resursele neştiute se valorificâ aju- 
tindu-i pe alţii, sustinind moral un om dezo- 
rientat, în plină eroare la început de drum. 
Simpla coincidenţă vrea ca tocmai fiica celui 
care i-a amăgit tinerețea cu entuziasme ste- 
rile să aiba nevoie de ea ca de singurul rea- 
zim. 

Destinul e uneori risipit, alteori risipitor, 
dar un film ca acesta, deloc refractar cugetă- 
rii, încearcă să-i arate sensul. EI pare sä fi 
fost făcut din acuta necesitate de a impäca 
diversitatea, ingindurind. 


Julieta TINTEA 


Coperta i: Ilinca Goia lansată în filmul 
Rochia albă de dantelă de Dan Pita 


(Foto 


Coperta IV: Ana Szeles și Florin 
8 care nu i-am mai vazut 


Victor Stroe) 


e mult timp pe ecranele noastre 


aşteaptă şi un repertoriu la zi 


pașnice vreme de un sfert de veac,a fost o 
smintealâ. İn dubiui infeies al vorbei: o ne- 
bunie şi, totodată, o rupere din firesc. Cind 
un popor e condus, impotriva voinţei lui, de 
un dement, îi trebuie multă (апе ca să nu se 
sminteascâ el insusi. Si îi trebuie si mai muità 
tárie ca sà sminteascâ lucrurile readucindu-le 
in matca lor. 

Chaplin a fost profetic fatà de Hitler, dar si 
față de autocrafii care i-au urmat acestuia 
Orwell a fost profetic față de societatea co- 
munistă,. căreia îi urmează falimentul. Daca 
Chaplin a reprodus detalii programatice din 
guvernarea fascistă, Orwell, în schimb, a 
schematizat O intreagä orinduire politica 
Unul a ales limbajul spectacoluiui vizual, ce- 
lâlalt a apelat la fabulă. Cum pentru repre- 
zentarea fabulei cel mai comod este desenul 
animat, iar filmul lui Chaplin se incheie cu un 
lung discurs, în cele din urmă amindouâ ac- 
ced, iată, ta realismul care, peste ani, le veri- 
fica ipoteza. Demonstrația, odată făcută, din 
nefericire in cheie tragică, nu ne ramine decit 
să ne imaginăm, punitiv, o fermă represivä 
pentru toli dictatorii omenirii și să afirmam 
odată cu frizerul lui Chaplin: „Ura oamenilor 
va trece şi dictatorii vor pieri, iar puterea pe 
care au uzurpat-o de la popor se va întoarce 
la popor. Şi cită vreme oamenii vor şti sa 
moara pentru ea, libertatea nu va pieri!" 


Sergiu SELIAN 


Premonitiile lui Chaplin: 
Dictatorul 


Cînd palatul primăverii 
economisea măturile de la Scala 


N. o dată am avut simtámintul cà 
ne crapă obrazul de rușine cind ve- 
deam — sau cind unii spectatori ne re- 
proşau — halul în care se prezentau sa- 
lile de cinematograf. 

Dar trebuie şi e bine să se știe ca 
adeseori personalul acestora aducea de 
acasă sau cumpăra din banii lui deter- 
genţi, mâturi, cirpe, etc. fiindcă mate- 
rialele de întreţinere primite erau nein- 
destulâtoare și de cea mai proastă cali- 
tate. 

Trebuie şi e bine să se ştie că, iarna, 
femeile de serviciu din toate cinemato- 
grafele bucureștene spălau sala, holu- 
rile, grupurile sanitare cu apă rece, că 
zadarnic am solicitat procurarea unor 
boilere electrice, regimul draconic de 
economii interzicea orice fel de investi- 
tie. 

Dar acest regim de economii nu mai 
functiona cind era vorba de márirea si 
preamárirea sinistrilor demolatori ai 
culturii românești. Cu prilejul „zilelor 
aniversare” din ianuarie — a ei și a lui 
— de 1 Mai, 23 August și cu alte nume- 


noul 


CINEMA 
Anul XXI. 


Piersic 


Piaţa Presei Libere nr. 1 Bucureşti — 41 917 


Exemplarul 8 lei 


Tiparul executat la Combinatul Poligrafic Bucuresti 


Cititorii din stráinátate se pot abona prin: 


Rompresfilatelia^ — sectorul Export-import 


presâ P.O. Box 12—201, teiex 10376 


presfil București — Calea Griviței nr. 64—66 


Aces! număr a fost pregătit de colectivul redacțional: Mircea Alexandrescu, 
Irina Coroiu, Adina Darian, Ileana Dănălache, Dana Duma, Alice Mănoiu, 
ioana Statie, Doina Stănescu, Victor Stroe. х 


roase prilejuri (chiar foarte numeroase), 
cinematografele din bulevardul Ma- 
gheru, ,Patria" si ,Scala", pompos or- 
namentate, se vedeau blocate cu filme 
,omagiale" ale cáror titluri nu le voi po- 
meni, de lehamite. Nu supára pe nimeni 
cá, in aceste zile, incasârile unui cine- 
matograf cu peste 1 000 de locuri, cum 
este ,Scala", variau intre 25 si 100 lei 
pe zi. Pe frontispiciu! de la acest cine- 
matograf se panota o fotografie de 
aproximativ 3,5 pe 2 m., bineinteles cu 
chipurile lor rinjitoare. Nu cunosc pre- 
tul unei asemenea orgii a grandoma- 
niei, in orice caz auzisem са suma varia 
intre 5000 si 9 000 lei. 

Fiind vorba de panouri, voi relata o 
situaţie aproape incredibila. Cind trecea 
pe bulevardul Magheru, ceauşescu avea 
obiceiul să privească panoul de la 
Scala". Şi de aceea cind ruia un film 
oarecare, panourile erau astfel confec- 
tionate incit sä nu poată fi 'citite din 
mersul maşinii (probabil că se știa câ 
viteza sa de lectură nu era optimă). În 
ziua galei filmului Totul se plăteşte re- 
clama era corespunzătoare, afişe lizi- 
bile, bine colorate etc. A doua zi însă a 
trebuit să schimbăm panoul cu un altul, 
pe care titlul filmului cu greu se putea 
citi, aveam impresia că era scris în 
limba arabă. Oare să se fi gindit cineva 
că va veni ea într-o zi clipa cînd totul 
. se plătește şi n-a vrut sa-l indispunâ? 

In timp ce îngrijitoarele de la cinema- 
tografele bucureștene spâlau sala, ho- 
lurile şi anexele cu apă rece și aduceau 
de-acasă detergenti şi cumparau mäturi 
pe banii lor, sume importante se alocau 
pentru întreţinerea perfidiei, imposturii 
si nesimtirii dictatorilor. 


Marin STOENESCU 
fost responsabil 
al cinematogralului Scala 


шт ште зене с-з o bm a сн 


Eratâ 

in articolul „Revanșa leeriei asupra teroa- 
rei" (nr. 12-1, p. 11) de Dana Duma se va cit: 
in rindurile ,aceste ultime zile care au zgu- 
duit lumea“, iar in rindurile 21-22 „e de mi- 
rare cà s-a obținut si atit". 


23