Revista Cinema/1990 — 1998/023-CINEMA-anul-XXII-nr-12-1984

SI * 


+ > 
7 f 
Ta 
7 A 
۹. 
د‎ d m i 


In lumina 
Congresului 


al XIII-lea 
_al Partidului 


TRĂIASCĂ ول وس‎ 
E تا‎ 
IN FRUNTE CU SECRETA 


1 


OMUNIST ROMÂN 
RUL SĂU GENERA 


_TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUSESCU ! 
E, -o CAAD سر سم سی‎ 


În faţa filmului românesc, ce 
nobilă misiune: epopeea revolut 


Mărturii ale anilor fierbinți 


M ărturii pe celuloid ale anilor fierbinţi ai 
construcției socialiste, mărturii în imagini 
despre oamenii acestui timp — iată ce am in- 
cercat să realizâm de-a lungul anilor impre- 
ună cu echipele de filmare cu care am stra- 
bătut țara. Pentru exterioarele unor filme ca 
Dimineţile unui băiat cuminte, Apoi s-a nãs- 
cut legenda, Trepte pe cer, ca și pentru re- 
centul Rideţi ca-n vi: (care va ieși — pro- 
babi! — foarte curind în premieră) am „bătut 
șantierele patriei, in speranța că viata trepi- 
dantă a acestor minunate colective de muncă 
101110116 iși va putea regăsi și în imaginile 
noastre ceva din sufiul eroic și totuși simplu, 
omenesc, convingător. Pretutindeni, la Porţile 
de Fier sau la Bicaz, la Turnu Măgurele ori 
Suceava, la Cimpulung ori Baia Mare pe 
unde am colindat cu aparatul de filmat, am 
dat de ace! „cadru de suflet" cum aș numi 
câldura și umanitatea, spiritul de solidaritate 
şi prietenie, devotament şi abnegaţie care 
constituie ambianța esenţială pentru destâșu 
rarea acţiunii şi ficţiunii noastre. Dacă a fost 
remarcat acel sentiment de solidaritate, spirit 
de echipă existent la personajele filmate de 
noi pe șantiere, aceasta n-a insemnat decit o 
parte modestă din ceea ce am putut noi sur- 
prinde și reda dintr-o realitate umană infinit 
mai profundă și mai complexă, de-a dreptul 
tulburătoare. 

Un personaj ca Fane din Dimineţile unui 


băiat cuminte — tinărul sondor care-şi ins, 


seamnã cu, mindrie fiecare lucrare a sa pe un 


nou şantier, incrustind-o cu aparatul de su- 
dură, așa incit la 06110616 să colinde țara 
pentru a-şi regăsi dovezile palpabile ale exis 
tenţei sale pline — nu reprezintă decit unul 
din sutele de modele morale întilnite în carne 
şi oase in peregrinările noastre. 

Un meşter Redea din Legenda... muncitor 
mai in virstă, obosit de activitatea pe atitea 
şantiere. care simte la un moment dat nevoia 
unei vieţi mai tihnite alături de o nevastă gri- 
julie, dar se întoarce finalmente la echipă, 
pentru că nu poate s-o părăsească, e familia 
sa spirituală, işi are şi el corespondentul în 
realitate, nu-i doar o ficțiune a noastră, ilus- 
trind o idee sau o „tema de plan” 

Trepte pe cer era tot filmul unei colectivi- 
tăţi bine sudate, capabilă să respingă la un 
moment dat, cu spontană solidaritate, mani- 
festările unor orgolioşi preocupaţi numai de 
măruntele lor interese, interese ce contrazi- 
ceau la un moment dat interesele echipei de 
liniori. O colectivitate devenită erou de film, 
aşa cum am întilnit-o noi, muncind eroic, izo- 
lată în virf de munte, în condiţii nespus de 
grele. 

Tineretului constructor și aceleiași idei de 
echipă, de colectiv legat prin același ideal, ii 
este inchinat și cel mai recent film al meu. 
Rideţi ca-n viață, „film de şantier” cum e nu- 
mit uneori, cu o etichetă ce nu poate cu- 
prinde decit umbra unei realități atit de dina- 
mice, de emoţionante, care l-a inspirat. 

Andrei BLAIER 


Marea epopee a prezentului 


şi tradiţia luptei revoluţionare 


„n PNR Congresului al 
Xill-lea al PCR, Raportul secretarului gene- 
ral al partidului, tovarâşul Nicolae 
Ceauşescu, conţin referiri directe, exigenţe Şi 


2 


sarcini aparte, adresate cinematografiei, ca اد‎ 
literaturii şi celorlalte arte de a reda „„.desi- 
gur şi trecutul, lupta revoluționară a partidu- 
lui şi poporului, dar şi marea epopee a pre- 


zentului, pretigurind, totodată, prin mijloacele 
cinematografiei şi teatrului, ale artei in gene- 
ral, viitorul luminos al României socialiste”. 

Pasiunea pentru istoria propriului popor, 
pietatea in fața memoriei marilor eroi ai nea- 
mului, reprezintă pentru orice artist dovada 
patriotismului său, dovada legăturilor sale 
prin rădăcini adinci, de nesmuls, cu pamintul 
natal al ţării. A reinvia pe ecran o lume de 
ginduri, de speranţe, de luptă pe viaţă şi pe 
moarte pentru o existenţă demnă pe pâmint a 
fost şi rămine o datorie de conştiinţă, de 
inimă, pentru orice creator de arță. Aşezarea 
in rindul icoanelor pe sticlă, alaturi de fres- 
cele votive, a chipurilor vii ale martirilor, ale 
eroilor de altădată, așezarea lor pe pinza 
ecranului va râmine pentru totdeauna O 
onoare pentru artistul chemat să o facă. „Un 
apus de soare” din trecut va avea mereu 
semniticaţia răsăritului cotidian, a speranțe- 
lor de mai bine din fiecare dimineaţă a zilelor 
noastre. Cred că astfel de sentimente pot 
prefigura o vocaţie 

Dar, în același timp şi în egală măsură, ră- 
mine de datoria artistului să se aplece cu 
aceeași credință, cu aceeaşi pasiune asupra 
fenomenului istoric prezent. cel înscris ceas 
de ceas, zi de zi, în cronica vremurilor aces 
tora de câtre milioane de eroi, tineri și vir 
sinici. luptători în cetăţile industriale ale oțe 
lului și chimiei, strategi ai cercetărilor 77 
fice, soldați ai 090376101, în şcoli și pe şan 
tiere, pe ape şi in văzduh, şi in adincurile pa- 
mintului. Documentele Congresului al 
XII-lea al P.C.R. arată cu limpezime că azi 
avem o industrie de 100 de ori mai puternica 
decit în 1945, o agricultură de 7 ori mai dez 
voltată, că produsul social a crescut de 28 de 
ori, iar venitul național de 32 de ori. Dar se 
mai arată că in viitorul apropia! şi mai inde 
pârtat, gindit ştiinţific şi revoluționar, se ar 
in vedere reorganizarea intensivă a tuturor 


sectoarelor industriale. transformarea funda- 
mentală a felului de muncă, de gindire, de 
viaţă în agricultură, ca în domeniul investiții- 
lor, de exemplu, pe baza studierii aproturi- 
date a utilităţilor, se vor cheltui în cincinalul 
următor sume care ating cifrele astronomice 
ale celor 1 400 miliarde lei care vor trebui sa 
propulseze România anilor 1990 cu 95% din 
produse la nivel mondial. insă pentru implini- 
rea acestor deziderate şi tuturor celorlalte 
prevederi înscrise in Documentele Congresu- 
lui, procesul revoluționar trebuie înțeles ca fi- 
ind continuu, în permanentă perfectionare 
dialectica, condus de partid, de revoluțio- 
nari de profesie, desigur o prolesie de cre- 
01013 revoluţionară. ۴376 indoială, după cum 
arată secretarul general al partidului: „Pe 
drumul pe care اا‎ avem de parcurs va trebui 
să invingem încă unele greutăți, să soluțio- 
nàm probleme noi, complexe, ne contrun- 
tâm și să depășim o serie de dificultăți ine- 
rente destășurării unei asemenea opere gran- 
dioase. Vom urca și vom străbate noi căi ne- 
bătătorite, necunoscute — ceea ce impune să 
fim animați permanent de un spirit cutezător, 
de hotărirea de a promova tot ce este nou și 
inaintat în gindirea şi practica socială de a 
insuși şi aplica în viață cele mal noi cuceriri 
ale geniului uman. tezaurul cunoașterii uni- 
versale. Pornind pe noul drum să fim con- 
ştienți că nimic nu se poale realiza fără 
muncă, tără etorturi, fără consum de energie 
şi inteligență creatoare, fără spirit revoluțio- 
nar, devotament și 567 
Este un viu îndemn şi pentru creatorii de 
filme, de artă in general, de a vedea in aceste 
cuvinte ca, dealțminteri, în intregul spirit al 
documentelor Congresului o arie tematica de 
inspiraţie, de o vastitate greu de cuprins, 
pentru realizarea unor opere de artă pe ma- 
sura timpului prezent 
Mircea MUREŞAN 


Documentarul: 
o înaltă lecţie de civism 


3 contemporani cu unul din acele 
fapte de istorie influențind devenirea naţiunii 
noastre — Congresul al XIII-lea a! Partidului 
şi implicit devenirea artei pe care o slujim. 


Documentarul rezumă și reprezintă, transti- 
gurează parte din mişcarea spectaculoasă-ori 
infinitezimală a unei lumi in devenire.. Cu 
succese și umbre, cu ascensiuni sau hiatu- 


a mai clară şi mai 
ionară ۵ 51 


suri, dialectic, perfectibil. Ea, lumea aceasta, 
lumea aceasta din România zilelor noastre, 
revendică, are dreptul la gestul testimonial 
implicat în rațiunea documentarului... A te- 
zauriza, desigur, dar și a dezbate. Disociere 
deloc simplă la care aspirăm mulți dintre noi, 
chiar dacă decizii, opțiuni rutiniere, de cir- 
cumstantã în fond, „aureolează“ unele din fil- 
mele “noastre. 

Lumea documentarului şi lumea aceasta de 
investigat, lume căreia ii aparținem. Şi față de 
care și prin care ne legitimâm apartenența. 
Documentarul presupune o rațiune artistică 
şi civică; el presupune o profesiune de cre- 
01118 ce implică efortul de a rosti onest, cu 
har și percutanță, numai în citeva secunde, 
micile-mari adevăruri din care se relevează 
treptat, implacabilă, propensiunea spre ideal, 
viaţa noastră, crezul nostru. Artistic, estetic 
Și. nu în ultimă instanță, crezul nostru uman. 

iecare cineast, fiecare documentarist este o 
entitate umană cu idealuri și vanităţi, cu inte- 
ligenţă şi (ne)multumiri, cu devotament şi fi- 


rească nevoie de implinire... A da acestui 
complex contur, distincție şi destinaţie, în ul 
timă instanţă, iată un proces deloc simplu. 
nespectacuios, de a cărui reală desăvirşire 
este responsabil și filmul documentar. Cel în- 
riuritor asupra ‘conștiinței semenilor noștri, 
dar şi cel înriurit de propria-ne conștiință. 
Din acest mic, aparent anodin raport, poate 
țișni miine (și datoria noastră este să-l stimu- 
lăm) altă formă de exprimare artistică în con- 
sonantã nu numai cu performanțele tehnice 
în materie, ci, mai ales, în acord cu sufletul și 
intelectul celui care, pe pragul dintre milenii 
(şi chiar mai tirziu) să poată descitra, prin 
mărturiile tezau?izate acum, nu numai tehni- 
citatea acestei epoci, ci şi nivelul nostru de 
umanitate. Proiecţia noastră în umanitate și 
prin umanitate, dimensiune de a cărei reală 
configurare şi documentarul românesc al 
acestei epoci este (măcar în parte) amenda- 
bil, sau, dacă vreţi, direct răspunzător. 
Nicolae CABEL 
(Continuare în pag. 4) 


A cunoaște o ţară, 


a vorbi despre oamenii ei 


sint eroii filmelor mele?‏ نن 

N-am făcut un bilanț. Nu m-au preocupat 
statisticile. Şi nici nu văd cum oamenii pe 
care i-am cunoscut, cu care am împărțit un 
timp o bucată de piine, am spart o ceapă sau 
am ciocnit un pahar de vin — adică niște oa- 
meni foarte concreţi, foarte vii — s-ar putea 
transforma dintr-odată. 

Oamenii rămin oameni — și nimic nu putea 
să mă emoționeze mai mult ca atunci cind, în 
furnicarul unei expoziții, printre mii și mii de 
chipuri, m-am auzit strigat pe nume și apoi 
salutat cu căldura rezervată îndeobște unei 
rude apropiate. Era unul din eroii unui film 
realizat cu mulți ani în urmă. Va să zică nu 
numai el și tovarășii lui ne făcuseră o impre- 
sie bună. Vasăzică şi noi, cei din echipa de 
filmare, ne bucuram după 811118 ani, de consi- 
0618116 din partea lor. 

Un documentarist rupt de realităţile vieţii, 
de oameni — este un nonsens. Privilegiul 
enorm al muncii noastre este tocmai acesta: 


să cunoști o țară, să vorbești despre oamenii 
ei. 

Să scrii despre oamenii filmaţi de tine? Ni- 
mic mai simplu: inchizi ochii și pe retina 
amintirii apar atitea imagini incorporate azi 
organic în propria biografie. 

1974. Vară fierbinte într-un sat prizărit din 
Oltenia: Rogojelu. Case sărăcuţe, praf mult, 
un pilc de capre printre mărăcini — dar alà- 
turi, copleșitoare, țișnită parcă direct din 
straturile geologice — o minune a tehnicii 
contemporane: termocentrala pe care o con- 
struiau oamenii veniţi din toate colțurile Ro- 
mâniei. Un detașament puternic, harnic, im- 
presionant, de oameni cu căşti, de construc- 
tori experimentați. Imagini atit de expresive 
încît au apărut ani de zile la TV ori de cite ori 
era de ilustrat un text avintat (bineinţeles fără 
a se menţiona vreodată sursa acestor ima- 
gini). 

lon VISU 


(Continuare in pags 4) 


Sub semnul Festivalului național ,„Cîntarea României“ 


„Cine-Faur'84* 


6 ine-Faur '84", ediţia a IX-a, a aliniat la 
start 33 de filme grupate in opt genuri: docu- 
mentar, reportaj, film de protecţia muncii 
film tehnic şi de producţie, poem, portret 
fiim jucat şi animaţie. Fiecare gen a benefi- 
ciat de trei premii și cite menţiuni a dat... ju- 
riul. Ceea ce explică ploaia-tericită — de tro- 
fee: 23 plus patru menţiuni. „Cine-Faur“ este 
un festiva! generos. Generos, dar și exigent 
pentru că în acest an, de exemplu, nu s-a 
acordat nici Marele Premiu, nici Premiul spe- 
cial al juriului, ba chiar la anumite categorii 
au lipsit şi premiile | şi Il, trecindu-se de-a 
dreptul la al ۱1۱-1638, dacă atita „făcea“ filmul 
Fiindcă este vorba de un festival organizat de 
Uniunea Sindicatelor din Metalurgie şi Con 
strucţii de Mașini și Comitetul sindicatulu 
intreprinderii 23 August”, se cuvine sa 
incepem cu ceea ce reprezintă — şi prezinta 
— interesul principal al organizatorilor: filmul 
tehnic și de producţie şi filmul de protecția 
muncii. Cine au fost aici ciștigâtorii? La 
prima categorie — categorie grea la propriu, 
nu la figurat, pentru că este foarte greu să 
faci „film de producţie”, bun, convingător, 
nepisâlog, deci neplictisitor — ciștigători au 
fost, fără nici urma de complezenţă din par- 
tea juriului, gazdele cu integrare, specializare 
de Victor Colonelu și Curaj și tehnică de lu- 
lian Hazenkopf de la cineclubul Combinatului 
de oțeluri speciale din Tirgovişte care și-au 
împărțit, frățește, premiul |. Două filme cu- 
rate, „la obiect”, care nu-și propun să mute 
arta a șaptea din temelii, ci doar să demon- 
streze că, practic, filmul tehnic nu este un 
gen ingrat decit atunci cind cei care îl fac nu 
ştiu în primul rind ce este un film și cu ce se 
mănincă el. Știut fiind că fiimul, de orice gen 
ar fi el, se „mânincă” în primul rind cu mese- 
ria... La „protecţia muncii”, locul | a revenit 
unui foarte bun film realizat la cineclubul 
„Oţelul Roșu” de Nicolae Negruţiu, Ştefania 
cheanu și Norbert Taugner: Căiciiut lui 
Concizie, precizie, stăpinirea te- 
mei şi a mijloacelor filmice. Premiul Il nea- 
cordindu-se, al treilea a revenit unui film rea- 
lizat de Dima aru de la cineclubul Titan 
din Galaţi: Acasă aveţi tot timpul să اا‎ 
Fantezie, umor în cascadă, o cascadă prea 
vijelioasă care a și ameţit puţin mintea colec- 
tiv-critică a juriului. Un dram de măsură şi o 


In fața filmului românesc: epopeea revoluţionară a 


(Urmare din pag 3) 


Documentarul... 


Înţeleg acum, din perspectiva experienței 
proprii (tolerant sau nu cu o atare „retros- 
“pectivă“?), înțeleg că debutul promoției mele 
în anii '70, prin peliculeie respective ne repre- 
zintă cu destulă fidelitate. Dar, totodată, ele 
„incifrează” date exprese despre nivelul nos- 
tru de instrucţie şi de... naivitate din acei mo- 
ment, eufemistic numindu-i „fază de lucru“, 
asupra noastră înșine... Preluăm (chiar dacă 
uneori retuzăm a recunoaște) mai mult sau 
mai puţin din experiența unor colegi ca lon 
Bostan, Gabriel Barta, Slavomir vici, 
Gheorghe Horvat, Virgil Calotescu, Florica 
Holban, Jean Petrovici, Mirel llieșiu. 

Să dezvălui, să reţii oferind „lecturii cine- 
matogratice” date esenţiale despre fiecare 
erou-entitate umană, dar şi despre locul 
acestuia într-o colectivitate marcată de un to- 
nus dinamic întru perfecțiune; să încerci sà 
înţelegi şi să redai în imagine cit mai precis, 
cît mai sensibil esența mutaţiilor multiple, a 
mișcării în plan socio-politic și estetic; sa 
poli păstra nealterate propriile-ți uimiri în 
ata, dar și într-un asemenea proces, toate 
aceste permanente, simultane dedublări alcă- 
tuiesc o dimensiune din profesiunea de cre- 
01018 a cineastului din România contempo- 
rană. Cu precădere pentru documentarist, 
dat fiind „cotidianul“ implicat în deschiderea 
estetică, filozofică, polit a actului artistic 
propus. Cotidian perfectat și perfectibil pen- 
tru a cărui revelare în plan socio-cultural, dar 
şi politic-umanitar, am dreptul dar sint și da- 
tor a depăși clișee și locuri comune în expri- 
mare. Şi aceasta tocmai în efortul de a oferi 
„materia“ vieţii de azi, pentru firească asimi- 
lare, într-o formulă cit mai apropiată de gra- 
dul de instrucţie și de exigenţă a'spectatoru- 
lui contemporan. Spectator pe căre, uneori 
noi, alteori cei ce hotărăsc asupra acceşului 


4 


selecție ceva mai riguroasă a gagurilor poate 
ar fi săltat filmul în palmares. gateni, dealt- 
fel, au venit foarte bine pregătiţi, drept care 
au mai cules la repezeală un premiu doi, la 
categoria documentar, cu Sufletul pămintului 
de Cristian şi Maximilian Popescu, un foarte 
serios film despre poluare și premiul i, la 
poem, cu Magniticii, realizat de o echipă mai 
mare: Jorj Angheluţă, Cristea Cercel și fraţii 
Cristian și Maximilian Popescu. Amindouă fil- 
mele aparţin cineclubului „Dunaris" Galaţi. 
Foarte închegat, foarte „profesionist“, fara 
patetism dar cu tandrețe despre primii mari- 
nari care au trecut cu vasul lor dincolo de 


O generozitate exigentă 


bătuţi, nu trebuie så ne dăm bătuţi, mai bine 
58 punem umărul şi să clintim acei copii din 
izolare spre integrare socială... La filmul ju- 
cat, pe locul | s-a clasat cu gravitate și certi 
tudine — certitudinea meseriei bine stâpinite 
— filmul cineclubului „Agerpres” din Bucu- 
rești: Acest fluture, memoria realizat de Li- 
zeta Rusănescu. Sfinta meserie care face mi- 
nuni a făcut și ca acest film, dedicat „celor 
care şi-au dedicat tinerețea pentru ceea ce 
desăvirșim astăzi în România”, să se impuna 
atenţiei şi aprecierii juriului. În fine, la repor- 
tj, un film al craiovenilor, Scena și atelierul 
de Petre Dinulescu și Gheorghe Catana de la 


Cită vreme cineamatorii 


îşi pun problema calităţii. 


filmul de amatori 


ecluză pe „Magistrala albastră”, Magniticii 
au binemeritat locul |. Un film cu dedicație, 
frumos cu sobrietate și sobru cu sentiment, 
Tot la categoria documentar, un premiu | 
pentru filmul lui Nicolae Negruţiu, Bariera. 
Care „barieră“? Bariera care desparte, de 
exemplu, lumea-lume de lumea copiilor nàs- 
cuți cu deficiențe, bariera dintre normal şi 
„ne“, trecută cu bine graţie unui om care se 
străduiește să apropie lumile, să scoată acei 
copii din izolarea impusă de tarele genetice 
doctorul 80151, de la Spitalul de neuropsi- 
hiatrie infantilă din Lugoj. Tonul este calm 

sa nu ne pierdem capul! tonul este cald — sà 
nu ne pierdem omenia! tonul este, iertati 
sâ-mi fie expresia,optimist — să nu ne dam 


nostru spre public, îi subestimăm, poate din 
excesivă prudenţă, poate din inerție, ignorind 
un adevăr elementar: spectatorul acesta, ca 
şi noi — autori-producători-distribuitori — 
spectatorul acesta există și este implicat În 
tot acest proces socio-istoric din România. 
lar ca eu, autor, să-i pretind să fie loial, dă- 
ruit travaliului său anonim, față și intr-un ast- 
fel de proces, atunci eu, în primul rind tre- 
buie să fiu loial tață de spritualitatea romă- 
nească pe care mi-o asum și încerc a o im- 
bogâţi (măcar în parte) astăzi, în România 
anului 1984. Dacă evit în a-l invita răspicat, 
cu luciditate și francheţe, la dezbatere, atunci 
n-am nici un drept să propun îndemnuri de 
circumstanţă și „fotografii eduicorate, inex- 
presive, neconciudente din realitatea vieţii 
sale... Dar, de aici inainte, se deschide un alt 
capitol în etica profesională, în capacitatea 
de a simţi și judeca sensibil şi onest impulsu- 
rile evenimentelor cu care ești contemporan 
Ceea ce presupune loialitate față de spiritul 
epocii tale, față de dialectica mișcărilor multi- 
ple din această epocă. Aparţinem, în fond. 
aceleiași matrice spirituale, iar în continuita- 
tea ei sintem implicaţi toţi cei care, aici şi 
acum, rostim pertinent credo-ul nostru uman 
şi profesional. 


A cunoaște o țară... 


l-am spus filmului Simfonie în re major, 
deşi iniţia! aş fi dorit să-i spun în R major. R 
de la Rogojelu. R de la Rovinari,R de la Ro- 
mânia. Dar nimeni n-a înțeles şi eu am obosit 
să tot explic relaţia dintre ciaritate și ambigu- 
itate în artă... 

O imagine stranie, teritiantă: un cal galo- 
pind-încetinit, descompus — prin griul înalt 
și un om plutind pe urmele lui, încercînd, ca 
in vis, să prindă friul scăpat din mină. Apo: 
un tunet în banda sonoră şi o veioză aprin- 
zindu-se în casa culundată în somn a ingine- 


e viabil 


cineclubul IMMR, a ciștigat fară efort, de la 
distanță, locul |. Franchețe, prospețime, pe 
ideea generoasă a unei posibile intilniri între 
viaţă şi artă. 


Nu stau să număr cite premii au râmas ne- 
comentate, toată lumea va fi de acord, sper! 
că 23 de premii incâpeau cu greu într-un arti 
col şi, la urma urmelor, cei puţin în principiu 
nu premiile contează. Ce contează atunci? in 
primul rind, efortui cineamatorilor de a rãs- 
punde cit mai bine sarcinilor ce le revin 
pentru că e bine să se știe şi e bine să recu 
noaștem că le revin destule și nu toate sint 
musai artistice. Ceea ce contează este mo- 
mentul în care o sarcină extraartistică are 


rului Marin Zarzoliu din Stoicânești-Olt. 7 
plouă teribil. Griul e departe de a fi cop! 
abia acum trebuie 118421018 O munca 
enormă — munca unui întreg an agricol — 
stă în fața țăranilor din Stoicănești. În fața 
acestor oameni cu chipuri aspre, deloc pito- 
rești, cu dinţii de viplă și zimbete știrbe, cu 
pace ai făptură marcată de o viață de 
muncă, neintreruptă, din cea mai fragedă co- 
pilărie-acești oameni care străbat acum satul 
Cuprins de ploaie, odată cu inginerul lor, în- 
dreptindu-se fiecare spre rosturile lui. Ce 
muncă grea, ce răspundere mare au țăranii. 
acești oameni nepitorești, dar atit de ٧ 
lepti, atit de harnici — cam asta am vrut să 
reiasă din filmul nostru. Şi cred că o parte 
din acest adevăr a ajuns la spectator. Filmul 
s-a numit Măria Sa, pămintul, titlu pentru 
care mai datorez și azi o butelcă de 7 
unui prieten ziarist... 


La Vlăhița, ce m-a impresionat cel dintii a 
fost scirțiitul zăpezii. Era o iarnă fastuoasă, 
fantastică, cu brazi ca niște împărați și 
fuioare albe de fum ieşind din hornul caselor. 

m pa sat și zăpada 0611118 atit de 
frumos, atit de pur, aproape muzical. İl cău- 
tam pe Csiki baci, Erou al Muncii socialiste şi 
erou al filmului nostru. Omul era pensionat 
de 4—5 ani, dar nu era zi să nu treacă pe la 
furnale pe la turnătorie, să mai vadă ce și 
cum. Un lucru frumos, dar uite că tocmai azi 
Csiki baci era de negâsit. „Tot lingă un foc, 
undeva, dați de el” ne-a spus cineva cu su- 
bințeles. Și așa a fost: am dat de el la un tăiat 
de porc, o altă „specialitate“ a lui Csiki baci 
A ieșit o secvență frumoasă în film, scăzută 
doar de faptul că n-am putut releva și tăria 
ce-o avea palinca locală din care cu onoare 
am gustat și noi, lingă o bucată de şorici 


Cu Csiki baci am colindat apoi uzina. Forja 
străveche, datind de la 1875, mișcată de 
uriașe roți de lemn, ferecate acum în 53 
Noua și moderna turnătorie automată. Furna- 
lele cu jerbele lor de scintei luminind nopțiie 
Vlăhiței. Oameni minunaţi are Vlăhița și 
multe lucruri frumoase au înfăptuit ei în anii 


ambiția să devină artistică și chiar reuşeşte. 
Ceea ce mai contează mi se pare a fi capaci- 
tatea cineamatorului de a-și cunoaște limitele 
şi dorința de a le depaşi, Care sint limitele? 
În primul rind, cele tematice. Apoi, cele de 
realizare în „cadrul temei“. Într-un festival cu 
33 de filme, „şariul” se pune de la sine pe ca- 
lități şi defecte. Calitățile s-au strigat prin 
premiile principale, defectele sint mai silen- 
țoase, ele au nevoie de punct pe i — de 
puncte, mai bine zis, pe tot felul de „j-uri”. 
Care sint ele? 1) O incă anevoioasă diferen- 
tiere între temă și subiect. 2) O incă greu 
realizabilă întilnire a imaginii cu comentariul. 
Comentarii mitralieră, neobosite și neobosi- 
bile, suprapuse unor imagini cu care nu au 
decit binecunoscuta și mult pomenita lega: 
tura dintre nucă și perete. 3) O extrem de re- 
130۷3 cunoaştere a funcţie: coloanei sonore 
în viaţa unui film. Coloana sonoră inseamna 
zgomot şi muzică. Zgomotul, cu mici excep- 
tii, lipseşte. În schimb, urechea este asaltata 
de muzica, fie ultraclasică, fie ultramoderna 
care nu numai cà nu încarcă absolut cu ni- 
mic imaginea. dar cel mai adesea o descarca 
de sens. 4) O vizibilă tocire a fanteziei, a ima- 
ginaţiei, mă tem că uneori pină la urzeală, de 
unde o avalanșă de mereu aceleași ședințe 
presărate, probabil pentru variaţie, cu grafice 
de producţie. 

In discuţiile care au urmat festivalului, dis- 
cuţii în care mulți dintre noi ne-am simţit cu 
20 de ani mai tineri pentru că problemele de 
peliculă, de aparatură, de condiții, de masă 
de montaj, de etc. le mai auzisem noi „iden- 
tice şi la fel“ și acum 20 de ani — s-a ridicat, 
totuși, o voce: aceea a unui cineamator cu 
vechi state de muncă, Nicolae Negruţiu, de la 
„Oţelul Roşu", voce care, nici măcar timid, ci 
term, ferm, term a susținut că: înainte să in- 
vocăm condiţiile obiective și lipsa aparaturii 
şi etc-ul, ar fi bine să ne uităm cum arată fil- 
mele noastre și ce-ar fi de făcut ca ele să de- 
vină mai bune din punct de vedere artistic. 

Ei bine, atita vreme cit cineva își pune — şi 
pune! — problema calităţii artistice, filmul de 
amatori este viu. Şi viabil. 

Şi dacă măcar atit rãmîne ca idee dintr-un 
festival, nu e doar bine. E foarte bine. 


Eva SÎRBU 


actualităţii! 


socialismului. Trecutul și prezentul stau aici 
faţă în faţă — şi nu există nici un dubiu asu- 
pra diferenței extraordinare între ceea ce a 
fost ieri şi ce este azi Vlăhița. 


La turnătorie un om primește un coș cu 50 
de garoafe: e ultima lui zi de muncă, de mi- 
ine e pensionar. M-a impresionat emoția lui 
şi o parte din această emoție a impresionat şi 
pelicula, nu atit cit m-aș fi așteptat, cit aș fi 
dorit. De_unde se vede că în meseria noastră 
înveţi mereu cite ceva, cu fiecare film. Altă 
cale nu-i. foc continuu s-a numit 
acest film. Un titlu ce s-ar potrivi, credem și 
documentarului românesc, a cărui solidă tra- 
diție se cere continuată prin acele izbucniri 
de foc sacru, proprii artei autentice. 


Cine sint eroii filmelor mele? 


N-am vorbit de oamenii Galaţiului, de cei 
din Tirgu Mureș, de inginerii Rizescu și Mi- 
loiu din Cimpina (un oraș admirabil), de mi- 
nerii Văii Jiului — singurii oameni care în 
drum spre locurile lor de muncă străbat o 
traiectorie verticală — și dac-ar fi numai atit! 
N-am vorbit de țăranii cooperatori din Gir- 
bovi — sat care prin anii '60 a purtat alt 
nume. fiindcă cineva de la raion a zis: „Ce 
Girbovi, tovarășe, oamenii noştri sint fainici, 
nu girbovi. la să schimbaţi numele satului!” 
Şi asta a fost cam tot ce s-a schimbat atunci 
pe aici... N-am vorbit și nici nu pot să vor- 
besc aici de preşedintele de CAP din Bu- 
cov-Prahova, pentru că singur acest om ar 
umple cu personalitatea sa multe pagini... 


Să cunoşti țara, să cunoşti oamenii ei — 
iată privilegiul enorm al documentaristului, 
lar a vorbi această țară, despre acești 
oameni — ii sarcina la fel de enormă a 
aceluiași documentarist. Cum o facem, cît de 
elocvent, cit de emoționant — toate acestea 
ramin probleme mereu deschise. 


În care — spunem acum un adevăr curat — 
este totdeauna loc de mai bine. 


Romantism revoluţionar şi personaje model la fața locului, 


pe șantierul căii ferate Pașcani Tîrgu Neamţ 


Din nou răsună valea 


o, mai bun racord pe care ni-l 
sugerează calea ferată in construcție Pașca- 
ni-Tirgu Neamţ cu primul nostru film din anil 
republicii, Răsună valea, nu este subiectul, 
nu e natura asemănătoare a lucrărilor in care 
ar putea fi angajaţi eroii virtuali ai unei noi 
producții cinematografice, ci este ideea pe 
care-o exprima, in ultima secvenţă a tiimului 
de acum 35 de ani, un bătrin al locului, cind 
vedea trecind primul tren: „Văd și eu ceva fă- 
cut in țara asta, nu numai spus!“ Despre con- 
struirea unei linii ferate Pașcani-Tirgu Neamţ, 
care va lega direct lașul de Carpaţi şi de o 
zonă a cărei carte de vizită istorică și cultu- 
rală nu mai trebuie prezentată, s-a mai vorbit 
cei puţin de două ori, insistent, in acest se- 
col, în deceniile doi şi cinci. Dar înfăptuirea 
ei revine, ca şi alte opere capitale indelung 
visate, epocii noastre. 


Week-end la Timișești 


Dincolo de codrii Pașcanilor, pe care tre- 
nurile le vor străbate, tăind in două dealuri și 

rcurgind un tunel (să ne amintim că 

y-end-ul din Răsună valea era intilnirea 

1۵ mijlocul drumului a celor două echipe de 
mineri-tunelişti, cind Angela Chiuaru striga 
ultima dată „Pușcătură!”, iar de partea cea- 
laită a stincii învinse se ivea chipul radios al 
regretatului Geo Barton), noua cale ferată va 
avea unica ei staţie intermediară, in afară de 
trei halte, la Timișești, lingă apa Moldovei. 

Alci, in loc mai mult strategic decit pito- 
resc, și-a stabilit statui major ing. Alexandru 
Ciolan, cu lotul său de lucru, intr-o construc- 
ție improvizată din materiale puţine şi ieftine, 
care ar stiri insă invidia oricărui orogen 
prin alura ei cochet fantezistă, ca o pi de 
vapor sau un turn de control aviatic, inãlfat 
pe trei nivele, cu o scară de acces largă și 
cotită, ca spre un fundal de estradă. După 
scenograf, ar fi rindul regizorului și al opera- 
torului să invidieze imaginea panoramică ofe- 
rită de la fereastra camerei cu două paturi 
suprapuse, pe care inginerul o ocupă la pri- 
mul cat al acestei barăci supraetajate — bi- 
rou de lucru și dormitor, inclusiv intr-un we- 
ek-end ca acesta (sintem intr-o vineri scurtă), 
in timp ca tamilia-i se află la lași. Admirabi! 
cadru în cadru, decupat dintr-un unghi privi- 
legiat, prin singura fereastră a incăperii, spre 
apa riului care a botezat ținutul, curgind ne 
verosimili de limpede peste prunduri, spre 
dreapta și cu cele două poduri-rutier și fero- 
viar, ultimul tocmai in construcţie — in 
stinga. Altminteri, totul este extrem de auster 
in cei aproximativ 6 metri pătraţi cit are incă- 
perea, exceptind o fotografie de mici dimen- 
or care ne atrage atenţia pe unul din pe- 
refi. 

+ 

— Eu numai cu instantanee lucrez, declară 
gazda, recunoscindu-se autor al fotografiei şi 
al bălatului de vreo 10 ani din poză. De unde 
se vede că inginerul se pricepe nu numai ia 
alegerea unui punct strategic pentru a coor- 
dona munca unui șantier, dar și la fixarea un- 
ghiului în care trebuie așezat aparatul de fo- 
togratiat, unghi de sus, urmărind și efectul 
luminii in contre-jour şi al ambianţei naturale 
de munte. Sä știți că toate acestea au apărut 
spontan, mie nu-mi place fotografia studiată, 
continuă Inginerul să-și prezinte ars poetica, 
pota a ne explica apoi de ce, executind el 

suşi copia, in laboratorul personal de la do- 
miciliul din lași, a accentuat incadratura pe 
înalt, prin îngustarea imaginii. 

— Dumneavoastră aveţi sutiet de artist și 
sinteți constructor tehnic. 


Cum se sparge gheața i 


ing. Alexandru Ciolan: -O construcție e 
pentru un inginer din execuție ceea ce eo 
temă muzicală pentru un artist interpret. ۴ 
dezvoltarea ei pui suflet, mai mult sau mai 
puţin exprimat şi vizibili. De pildă, ai de exe- 
cutat un proiect, cum e cel al podului pe ca- 
re-l vedeți pe fereastră, intr-o fază incerta 
Proiectul nu ne aparține, cum nici partitura 
nu e a interpretului. Dar chiar dacă proiectul 
e întruchiparea perfecțiunii, planşeta proiec- 
tantului e una, iar realitatea șantierului e alta. 
Proiectul acestui pod peste Moldova preve- 
dea, să zicem, tabliere metalice, la care noi 
am renunţat, iar picioarele din beton armat 
urmau să fie turnate în cofraje profilate cu 
muchii, în ideea că, astfel ghețurile vor fi 
sparte mai rapid și mai sigur, primăvara, cînd 
apa, această capricioasă doamnă, Moldova, 
ne face, ce-i drept, unele dintre suprizele ei 
cele mai mari. Ei bine, nu ştiu dacă mă urmă- 
riți, nu știu dacă vi se pare interesant, noi am 
făcut cofrajele rotunde, respectiv semiro- 
tunde, pentru că această formă dă picioarelor 


podului o fineţe anume, care ni s-a părut şi _ 


mai eficace și mai frumoasă. Rotunjimile pi- 
cioarelor imprimă apei altfel de scurgere de- 
cit dacă ea ar fi intilnit obstacole în muchii 
drepte. Să nu credeţi însă că am diminuat 
eficiența în avantajul esteticului. Dimpotriva. 
Contrar prejudecăţii, aici nefiind o panta 
abruptă, muchia în unghi drept sau chiar as- 
cuţit, nu sparge gheaţa, ci o taie şi ea rămine 


Pe un şantier se vede şi mai 6 


că filmele noastre de actualitate 


au prea puţină actualitate 


pe loc. Pe cind forma rotundă a piciorului, 
deși mai pașnică, sparge gheaţa și o înlătură 
totodată, lăsind-o să curgă lin la vale. 

— Cam cind și cum vă vin astfel de idei 
constructive? 

— Să știți câ eu nu sint de părerea celor 
care cred că ideile trebuie neapărat, totde- 
auna și direct „muncite“. ideile de obicei 
9610161325 şi vin pe moment, uneori pe neaş- 
teptate, după o lungă perioadă de travaliu 
steril şi de căutare zadarnică. Mi se intimpla 
să iau seara un rebus, în patul ăsta, și între 
timp apare ideea. Mi s-a intimplat să visez un 
proiect și soluția să-mi apară în somn. Al- 
teori, dintr-o ` discuţie 11101510376 cu- un 
dulgher sau cu un fierar, descoperim varianta 
cea mai bună. Dar baza muncii e alta, e efor» 
tul colectiv şi cunoaşterea terenului pas cu 
pas. 


Mai intii răsună pașii 


— Văd că purtaţi cizme, intr-o zi foarte ای‎ 
duroasă. 

ing. Alexandru Ciolan: Dacă v-aș spune cit 
merg eu pe jos zilnic, nu m-aţi crede: uneori 
cite 20—25 de kilometri, pentru că trebuie să 
۷50 lucrările şi să le trăiesc eu însumi, iar 
schimbările de soluţii să le hotârim pe loc. 
Nu-i însă ceva neobișnuit la noi, asta tine de 
legile meseriei. Încă de prima dată, cind am 
venit aici, înainte de începerea lucrărilor, am 
venit pe jos, impreună cu proiectantul de 
specialitate, inginerul Solomie Dumitru de la 
faşi şi cu soţia sa, tot inginer, am bătut tot 
t:aseul, de la Paşcani pină la Tirgu Neamţ, pe 


jos. Am confruntat proiectul cu terenul, am 
căutat surse de materiale, am cerut informaţi! 
de la localnici asupra cursurilor de apă sau 
torenţilor care ne-ar putea surprinde în viitor, 
am cercetat acte la primăriile comunelor, 
despre expropierea terenurilor care se făcuse 
în 1916, la prima tentativă de a construi linia. 
Din această „călcare“ a terenului, cum îi spu- 
nem noi, au ieșit multe dintre ideile viitoare 
de execuţie. Deci, înainte de a răsuna valea 
la trecerea trenului,-sună, în liniştea văii, pa- 
şii noștri. Şi să știți că, de pe vremea lui Şte- 
tan cel Mare, pe aici liniştea era mare de tot. 
Pina acum mai puţin de 20 de ani, cind s-a 
asfaltat șoseaua şi s-a construit podul rutier 
pe care-l vedeţi lingă viitorul nostru pod fero- 
viar, nu intervenise nici o modificare radicală 
a modului de transport public, nici măcar po- 
durile nu erau asigurate, cum ar fi peste apa 
Moldovei, ele dispăreau mereu luate de ape. 
iar oamenii mergeau spre Neamţ pe jos sau 
în căruțe 

— Căicind astfel tot traseul, de la inceput, 
apoi zilnic, credeți că există vreun punct pri- 
vilegiat sau o sursă mai generoasă de inspi- 
rație pentru regizori, pentru scenariștii unor 
viitoare filme? 

— Nu trebuie căutat un punct, trebuie cău- 
tat un timp, cît mai îndelungat, de săptămini 
şi luni, în care cei care ar vrea să facă un film 
să trăiască aici. Deși eu nu pot să zic că aş fi 
unul dintre eroii virtuali ai filmului, iar noi în 
general, constructorii, sintem lipsiţi de limba- 
jul artistic, nu știm probabil să oferim su 
biecte, care să intereseze din punct de ve- 
dere comercial sau să fie foarte tentante. Ca 
să mă exprim brutal şi să contrazic poate 
cele spuse la inceput, noi sintem oameni 


Mărturia primei virste: Răsună valea de Paul Călinescu 


Actualitatea unei vocaţi 


: Rideti ca-n vi 


, un nou film de șantier de 
Andrei Blaier, cu Stelian Nistor, Oana Pellea, Jean Lorin Florescu 


simpli, cum se spunea altădată pe nedrept, 
dar și cu ceva adevăr. Noi punem plugul în 
brazdă, arâm și asta-i toată treaba. Dacă mai 
facem şi mai trăim şi altceva, e treaba artistu 
tui să descopere. N-aş putea spune că viaţa 
noastră e lipsită de dramatism, cu toate că 
nu mai există conflictele de clasă din Răsună 
valea. Poate că la fiecare pas apare dramatis- 
mul, numai că-i spunem altfel. Chiar atunci 
cind se întîmplă ceva spectaculos, n-are rost 
să dramatizăm, ca în secvențele de prost gust 
din unele filme, cu tot felul de avarii şi mult 
simtonism în muzica de însoţire. 

— Sinteţi pentru „dedramatizare“, in- 
seamnă că orizontul obişnuit al zilelor dum- 
neavoastră e senin. i 


ea și contrariul ei 


Mai niciodata nu e senin. Sint zile întu- 
necate, de dimineaţă. şi de multe ori gindu- 
rile cele mai bune nu apar „din senin”, toc- 
mai din contră. Dar trebuie să contezi totde- 
auna, chiar la disperare, pe o muza a ta. lar 
eu, ateu fiind, nu pot să mă pling, „cineva 
acolo sus mă iubește“ ca să citez un titiu de 
filim, deşi aţi vrut de la început să facem o 
discuţie  extracinematografica. Mă iubeşte, 
dar nu mă scoate neapărat din impas. 
Uneori, cînd ajung acasă, la laşi, mai de- 
grabă fiică-mea cea mică, de 13 ani — nu-i 
am fotografia aici, îl am numai pe mezin —, 
ea e penultimul dintre cei 4 copii ai mei — ea 
mă deconeetează. Cînd ajung acasă, oricit de 
întunecat aș fi, ea are darul âsta de a mă în- 


- senina, discutind cu mine foarte serios şi 


mulţi spun că-mi seamănă, că are firea mea, 
0313۱03535. Dar vă dafi seama că-i iubesc pe 
toţi patru la fel. Totuși şi soția mă acuză că 
aş face o departajare. Apropo de orizont şi 
de seninătate, trec de multe ori zile în şir, 
fără să pot ajunge la un asemenea orizont. 
Sint oameni şi oameni și nu toţi mă iubesc. 
Nu pot spune că oamenii mă urâsc, dar dacă 
vreţi să aflaţi chiar totul, pentru unii trec 
drept milităros. Tovarășul secretar Sofian ştie 
foarte bine activitatea noastră şi diversele ei 
fețe, inclusiv fețele tăcerii sau pe cele de 
mare tumult, că nu ducem lipsă nici de 
unele, nici de altele. Cind a venit valul inun- 
daţiei, la 12 noaptea, am trezit tot lotul, cu si- 
rena de alarmă, eram toți îmbrăcaţi cum se 
nimerise, nu chiar ca la Mărășești sau Oituz, 
dar aproape... 

— Să revenim la iubire. 

— lubirea parcă e un cuvint prea mare, 
este capricioasă, ca și ura. Vă daţi seama, 
asemeni oricărui om, oricît de neinsemnat, 
am şi eu adepţii şi „neadepții“ ideilor mele, 
pentru că la acest fel de iubire cred că ne re- 
ferim, la iubirea, ca să zic așa, socială şi la 
reversul ei. Unii mă socot poate orgolios sau 
cum v-am spus mai înainte, dar de obicei 
sentimentele și resentimentele, mai ales cind 
intervine şi oleacă de rea credinţă, au alt re- 
sort decit cel declarat, și ele sint incontrola- 
bile. Totuşi, o măsură există sau ar trebui să 
existe şi aici, o măsură pe care eu am învă- 
țat-o de la bunicii mei, agricultori şi pădurari. 
De la ei m-am obișnuit sa văd în om-omul, ti- 
indcă omenia e mai presus de orice şi tocmai 
pe acest front e mai greu de avansat. 

— Aveţi totuși unele avansuri la activ şi pe 
acest front? 


Ing. Alexandru Ciolan: Ma un uneori la foş- 
tii ţărani care sint acum muncitori pe şantier, 
unii consăteni cu mine sau cu unele rude ale 
mele. Sint făcuţi dintr-un metal bun, foarte 
ductil şi citeodată te miri cit de ușor te poţi 
înțelege cu ei, în fața unor probleme foarte 
grele sau a unor suprasolicitări. E uneori la 
noi o mobilizare poate mai aprigă decit la 
război. Pentru că la război pierzi o poziție, 
cucereşti alta, te retragi, apoi treci iar la 
ofensivă. Pe cind noi trebuie să cucerim în- 
continuu, n-avem voie să pierdem nici o po- 
21116. lar generaţia noastră, poate și cea di- 
nainte, poate și cei de după noi, avem o tră- 
sătură comună: am învăţat să muncim. E o 
invăţătură, cred eu de importanţă istorică, fi- 
indcă s-a răspîndit peste tot și a spulberat 
multe letargii, tot istorice, pină în cele mai în- 
depărtate zone provinciale, zone unde altă- 
dată „nu se întimpla nimic“ și despre care azi 
se poate spune orice, în afară de faptul că nu 
s-ar munci. Se munceşte și se contruiește! 
Asta e sensul cel mai cert al revoluției pe 
care a trăit-o şi o înfăptuieşte în continuare 
acest popor, el însuşi, prin el însuși. De 
aceea, pentru că am înţeles în cele din urmă 
că 31016) critic, nu regizor, nici scenarist, 
simt nevoia să mă refer şi eu critic la filmele 
noastre dedicate actualități, Sint anumite 
producţii în care intenţia, conţinutul sau teza, 
poate chiar scenariul sint destul de bine gin- 
dite. Însă realizarea cinematografică este de 
multe ori nu deplorabilă — pentru că, din fe- 
ricire, nu avem filme chiar depiorabile — dar 
această realizare este sub posibilitățile pe 
care le pot bănui eu. Nu mă refer la condiţiile 
tehnice, la care sigur nu mă pricep, cind e 
vorba de film și care cred că uneori pot fi 
grele, cum se întimplă peste tot. Mă refer la 
calitatea, la adevărul omenesc al scenelor, la 
autenticitatea tabloului de viață. Nu ştiu dacă 
exagprez, dar în raport cu ceea ce se face azi 
în țară, cu efortul și cu credința care se con- 
sumă, filmele noastre de actualitate nu prea 
sînt sau sint în prea mică măsură sau prea 
rar de actualitate. 

— Vă mulțumim. 


Valerian SAVA 

Marian OHARCIUC 

director al Cabinetului orășenesc de 76 
Florin SOFIAN 

secretar adjunct al Comitetului 06 76 
al Complexului CFR Paşcani 


5 


Sursa 


ge وت‎ Se 


Condiţia 
ca inițiativa 

să se transforme 
în faptă: pasiunea. 
Scenariul: Jon Băieşu. 

Regia: 
Dumitru Dinulescu. 
Casa de filme Trei 


A. lecat spre gară la cinci și ceva, oră 


la care iarna nu se crapă de ziuă. Lumina ar- 
tificială agonizează iar cea naturală somno- 
lează încă. Strada trăiește ultimul ei moment 
de لا‎ Cite o umbră traversează tăce- 
rea dintre ziduri şi lămpile răzlețe. Nu poți ști 
dacă e bărbat sau femeie. Tot ce poţi bănui e 
că se grăbeşte spre locul unde un ceas im- 
placabi! înregistrează prezența. Gara sparge 
ritmul lent al primei ore a dimineţii care este 
încă a nopții. Aici este deja forfotă. Persona- 
lui de Pitești e tras pe linia lui. Urcâm tăcuți. 
în vagonul care este cam rece. Curind se um- 
ple de oameni, liecare morga ie slujba lui 
care se intimplă să fie presărată pe itinerar. 


„Căci trenul personal e tren personal doar 


pentru mine, În realitate el este tren de nave- 
tişti. La fiecare oprire mai coboară cite un 


pile de grăbiţi şi atmosfera din interiorul va- ff 


gonului parcă se mai răcește cu un grad. 
Ajungem. E lapoviță, s-a luminat și ziua de 
lucru a început. Luăm contact cu echipa lui 
Dumitru Dinulescu. Aici încetează scurt-me- 
trajul sau genericul meu și începe filmul lui. 
١ Sursa ii zice, deocamdată, — îndrăznesc eu 
să sper pentru că, poate n-ar fi locul s-o 
spun dar eu tot o spun, titlul nu-mi pare câ 
ar avea impact. Și dacă titlul unui film nu | 
e atunci cine să cheme publicul spre 
sal; دند‎ > 
Sursa deci — scenariu de lon Băleșu. Un 
cadru care se filmează intr-o casă tără- 
nească, dintr-un sat situat pe o vale care e 
frumoasă şi pe vreme urită. Satul se cheamă | 
Pietroșani, la nord de Pitești, undeva spre 
munte, spre Cimpulung. În cadru, unul dintre | 
cei mai populari actori la ora asta: Mitică وم‎ 


Din prea multă 
dragoste 


Unde e locul şi rostul 
unui agronom? 

La ţară, lîngă pămînt, 
lîngă oamenii lui. 
Scenariul: Alexandru Brad 
şi Dumitru Titus Popa. 
Regia: Lucian Mardare. 
“Casa de filme Unu 


E de filmare: În munţii 17 
şului, pe Valea Lupşii, comuna Recea ` 
Timpul: Frig și vint, totuşi soare. Din pu- 
cate pentru echipă, fără ploaie și din fericire 
(tot pentru echipă) fără ninsoare. Caci: 
Acțiunea: Se petrece într-o zi de toamna cu 
ploaie torențială. Azi, luni, se continuă sec- 
venta începută simbătă, în care sătenii din 
Căpriori (așa se numește satul în scenariu) 
mai bine zis femeile, căci bărbaţii sint plecaţi 
la oraș, întăresc barajul ce ameninţă să se 
rupă sub presiunea apelor. Aflu că simbătă a 
fost filmarea cea mai grea și mai spectacu- 
loasă: lupta propriu-zisă cu apele. Azi se fil- 
mează secvențele adiacente. Pompierii, care 
trebuiau să asigure ploaia, anunţă că nu pot 
veni. Directoarea filmului, Gabriela Moruzi, 
pleacă repede la Făgăraș după o maşină de 
stropit. Pină atunci se folosesc găleți și sticle, 
așa încit apa curge cu dărnicie pe interpreţi 
E destulă în piriul Dejaniului ce curge pe 
lingă drum. a atita 
: najele: in ordinea... urgenţei! O fe- 
meie gravidă, venită să ajute și ea la întărirea 
barajului, e apucată de durerile tacerii. În ju- 
rul ei: doctorita satului (care în viaţa de toate 
zilele e chiar asistentă medicală la Recea) și 
Diana Lupescu, şefa fermei legumicole. Aflu 


În '85, ne reamintim: toate genurile 


şi un tinăr actor de teatru; Valentin Mi-‏ وم 
ali de la Naţionalul craiovean. Îmi pare câ‏ 
este debutant in cinematografie așa că își‏ 
tace Intrarea cu toată emoția începutului. In-‏ 
cearcă s-o guverneze printr-o afișată sigu-‏ 
ranță de sine. Nu știu cit de mult îl preocupă‏ 


Îse cuvine etc. Mitică Popescu acoperă textul 


` cu o atmosferă, cu o stare de așteptare, și in- 


acum personajul (un tinăr şi el în filmul care | 


se turneazâ) dar e limpede că prevalează in- 
tiinirea cu Mitică Popescu, actorul cu priză la 
public, cu experienţă și în teatru și în film. 
Mitică Popescu e în film un fel de „mai ma- 
rele satului”. Mihali e un tinăr cu idei, cu ini- 
țiativă. Vrea să-l convingă să facă dintr-o 
moară veche şi dărăpănată o microcentrală 
electrică. Pentru asta a venit să-l | 
rul Mitică Popescu așa, pe nepusă masă. ÎI 

sește în pijama, pentru că abia s-a dat 


pe prima-. | 


nuanţe îi 


Í 


stalează un fel de curiozitate față de reacția 
la ceea ce i se propune, reacție care la un 
om ca el, întotdeauna trebuie să fie imprevi- 
zibilă. Replica pe care o are în فل اچ‎ ar 
spune, la prima vedere, prea multe. Dar cite 

1 iene actorul! Che sensuri se 
nasc din felul în care speculează fiecare cu- 
vint, cite tonuri pot fi folosite, cite pauze se 
„pot plasa ca să dea greutate cuvintului spus, 
cite priviri se suprapun cuvintului. Valentin 
“Mihail vrea să fie foarte pozitiv, ferm și grăbit 


să-şi convingă partenerul de discuţie. Dar 


omul jos ابا‎ iri dar o discuţie poate avea | 


loc fără ۴ 


marul lui Mitică Popescu il întimpină cu acea 
înţelepciune țărănească, cu reticența, cu cir- 
cumspecţia, cu bătaia mai lungă a gindului și 
cu o aparentă lipsă de interes față de ce i se 
propune. Se ia cu alte mici treburi, între al- 
tele să aducă și o carafă cu ţuică pe masă, 
Aruncă o privire în pahar să vadă dacă e cum 


de rigoare. Numai că tinărul "٢۱ 
“lui Mihali a aripa să-și expună planul iar pri- 


„după prima şi a doua, și a opta repetiție, tra- 
duse astfel în Le orar] ideea sec- 
venţei rămine artificială, nu are firesc. Se reia 
totul. Regizorul simte că nu așa s-ar purta o. 
discuţie, fie ea și despre © microcentrală 
electrică transformată dintr-o moară veche și 
dărăpânată. Se mărunţesc reacțiile, se anali- 
zează, se interpretează sensurile, textul şi 
subtextul, se găsesc de câtre interpreți şi rea- 
lizator modalităţi pentru a da unui dialogo 
“încărcătură care să-l ridice la o altă putere. 

Filmăm într-o casă bine pusă la punct dàr 


in camera transformată în platou nu e cald. 


_ l-a văzut petrecindu-se la ţară, se şi naşte 


La drept vorbind e ca afară, iar atară e lapo- 
viță. fete ostilitatea condițiilor atmoste- 
rice, și Încălzindu-ne la focul găselnițelor ac- 
toricești vine și momentul să se comande: 


, motor! Dar operatorul Alexandru Grozea 
(care urmărise prin vizor totul, alesese un- 


ghiurile cele mai bune, studiase cum apare în 
vizor ceea ce se desfăşoară la masă) își im- 
pinge șapca pe ceafă, se ridică de lingă apa- 


. rat 7 spune sec: nu se poate. Mirare pe toale 


fețele. „Nu se poate, dom'le. Cind vorbesc le . 
ies aburi din gură. Ştii cum dă asta pe film?” 
Nu știu cum dă, dar imi închipui. Mai stăm | 
puțin, se mai aprinde un reflector și încă 


“unul, se face lumina ca pentru filmare şi 
' după o vreme, vorba nu mai este invâluită în 


abur şi se poate filma. Se filmează, se reiafil- 


„ marea, se filmează iar şi o altă scenă și așa, 
| cu toată echipa înghesuită pe un culoar pe, 
, care stăpina casei nu l-a visat vreodată pla- "٢" 


tou de filmare, se naște un cadru, şi încă un 
cadru dintr-un film care, pentru câ scenariul 
ca! 


fiim la Jocul lui de baștină. 


~ = Mircea ALEXANDRESCU 


Aparent, replica nu spune prea multe. Dar cite nuanțe îi găseşte 
actorul... (Margareta ' Pogonat, Mitică Popescu şi Valentin Mihali în „Sursa") 


cà temeia gravidă e balerină la Teatrul Muzi- 
cal din Brașov și se numește Iolanda Popes- 
cu. Sosește un ARO din care coboară Gheor- 
he Cozorici, secretar la județeană în film, 
nsoțit de cel care e de fapt personajul princi- 
pal, inginerul Vasile Candrea — Dan Săndu- 
lescu — și de un ziarist — Ovidiu Moldovan. 
Gravida e trimisă cu mașina la maternitate 
unde, vom afla în altă secvenţă, va naște un 
băiat. 

Între timp a sosit cisterna, care începe să 
ude din belșug „platoul”, nea Moise aprinde 
fumigenele și abia acum e creată atmosfera 
dorită de regizorul Lucian Mardare și opera- 
torul Mihai Truică. 

Dan Săndulescu, de nerecunoscut făra 
barba lui Crișan din Horea, în hainele unui 
„personaj contemporan: „Este primul meu roi 
de asemenea intindere, pe el se bizuie de 
fapt tot conflictul, dar nu numai din aces! 
"motiv e un rol dificil. Vasile Candrea e ceea 
ce se cheamă un om frămintat, un pasionat 
de meseria pe care o așează mai presus de 
orice. Dragostea nemărginită tatā de påmint. 


față de oamenii lui, îl face să pârăseasca ora- 
اک‎ : g ţi 


"din priviri un adevărat poem al trecutului. . 
¦ Yoată lumea e mulțumită, dar operatorul mai ~ 


şul și un birou de şef, pentru a se intoarce în 
satul natal. Aici, la sat, s-a format ca om și ca 
luptător și aici redevine, peste 20 de ani, un 


revoluționar. Nu e simplă această întoarcere, 


căci ea îi creează multe probleme cu slujba, 


cu familia şi chiar cu oamenii satului, care il , 


privec neincrezători pină la contruntarea de-- 
Cisivă, in condiţiile speciale ivite la baraj. 
Reintoarcerea lui acasă, la țară, la pămint, se 
datorește nu atit unui articol nedrept apărut 


în ziarul local, așa cum s-ar părea, cit mai 


ales momentului de autoanaliză lucidă, agro- 

`~ nomul descoperind că e pe punctul de a-și 

rata viata profesională. Căci adevărata împli- 

nire a unui agronom nu poate fi decit alături 
de pâmint, de oamenii lui”. . < 

Filmarea continuă: Vasile Candrea iși rein- 


tilneşte iubirea din tinerețe, loana Fieraru — 


Florina Cercei. Repetiţia iese bine dar nu se 
poate.tilma pentru că fumigenele s-au stins, 
iar cind reaprind, vintul duce fumul în altă 
direcţie. În sfirșit, totul e în ordine și apa care 
curge pe interpreţi nu-i împiedică să-și spună ` 


cere o dublă. Fumigenele se reaprind, vintul 
bate iar invers, apa curge șiroaie și Florina 
Cercel şopteşte pentru a zecea oară: „Vasile!“ 

E ultimul cadru al zilei de filmare căci soa- 
rele a dispărut după munţi. 

— Mulţumit, Lucian Mardare? s : 

— Pină acum, da. Am avut noroc cu 
această toamnă prelungită. am avut noroc cu. 
oamenii acestor locuri. Am găsit aici, în Fă- 
găraș, un univers deosebit, cu oameni care 
păstrează tradiţiile și care iubesc pămintul, 
așa cum îl iubeşte și personajul principal al 
filmului, Vasile Candrea: cu multă dragoste. 
Doresc ca acest film, inchinat celor care 
muncesc pămintul, să transmită toată poezia 
şi În același timp toată duritatea vieţii acestor 
oameni. Filmul se va numi așa cum au dorit- 
şi scenariștii Alexandru Brad și Dumitru Tirus 
Popa: Din prea multă dragoste. Din distribu- 
ție mai fac parte: Tamara Creţulescu, lon Fis- 
cuteanu, Nicolae Floca, Cornel Popescu, 


Maia Andrieș. 
RE a LS 
E دح‎ a Foto Metor” STROE 


Idealul unui film contemporan despre sat? Actorii să nu se deosebească de localnici, figuranți în planul 
doi sau trei (Diana Lupescu, Florina Cercel, Gheorghe Cozorici ŞI lon Fiscuteanu 


(în „Din prea multă dragoste”) 


ام ما يه 


pec- 


ro 


ra noas- 


ful face dovada posibilităților sale de a 
unui pionier al romanului psiholog 


eroiu. Cu Procopie 


din literat 


Pornind de la romanul lui Liviu Rebreanu, regizorul Ser cu şi-a propus să ac 
radicţiile epocii: ...„tînărul Faranga încetează să mai fie un „¢ ind o victimă a soci 
n și Sergiu Nicolaescu, Regia: Sergiu Nicolescu In rolurile principale: 


»lefan Iordache 


Anca Nice 


ما 


nou film 


donat 
orav 


Perpetua renaştere (scen 


aru) 


Coasa. A plecat de la fı 
întoarce 


mintă: reabilitarea memoriei tatălui. 


„a colindat șantierele şi acum vrea să se 
asă, în sat, nu însă înainte de a limpezi un lucru ce-l fră- 


nariul; Dumitru Carabă]. 


Regia: Constantin Vaeni. În rolul principal: Serban 0 


Recordmenă 

umorului: 

Tamara 
_, Buciuceanu- ! 
AE A Botez | 


EY 32 


ta babei și fata moşulu 
al patrulea basm de Creang 
e Ion Popescu Gopo îl citeşte cine- 
matografic, pentru copiii şi maturii 
acestor ani. Scenariul şi regia: Jon Po- 
pescu Gopo. În rolul Zinei: Angela Si- 
milea 


Cum să nu-ți placă 
să joci 
în „Declaraţie 
de dragoste“! 


- N. bucurăm, stimată Tamara Buciu- 
ceanu Botez, să vă intilnim in preajma anului 
nou pe platoul de filmare. Afi avul un an ci- 
nematogratic bun? 

— Pentru interviuri, da. Cred câ anul 
acesta am dat cele mai multe interviuri din 
canera mea. 

— Dar e prima oară cind vorbiți despre ro- 
lul din „Deciaraţie de dragoste“, filmul lui 
Nicolae Corjos pe un scenariu de George 
rea După cite știm interpretaţi o profe- 
soara... 

— ... de matematică. Mi se spune Isoscel, 
Sû vă mărturisesc un secret: mie nu mi-a plă- 
cut matematica la școală. Deşi, vedeți, știu sa 
socotesc ca de 5 ani n-am fâcu! un rol de 


efamiliş 
complicate de 


Dan Piya. Regia: Dan 06 


film. Rolişor da. În Bocet vesel tåceam un 
cuplu comic cu Bibanu'... eterna „pala de 
culoare"... 


— Cinci ani? Cam mulți! Totuşi, n-aţi stat 
in acest timp... 

— Nu e firea mea să aştept fără să fac ni- 
mic. Am muncit în continuu: „Chiriţa” la Tea- 
trul Naţional din lași, unde și acum sala e ar- 
hiplina. Mă întreb uneori: nu s-o gindi un re- 
gizor la un film cu acest titlu? Eu nu știu. 
pentru că nu mă duc să intreb, să bat la uşi 
Poate şi de aceea joc atit de rar 


- În afară de „Chiriţa“? 

— „Tartufie” în regia lui Alexandru Toci- 
lescu la Teatrul Bulandra. Şi varietăţi la tele- 
viziune, dar și-acolo destul de rar. Din cind în 
cind, lon Vova nu mă uită la „Unda veselă”. 
În rest, gospodăria... 


— ȘI totuşi, de unde senzația că 11 
mereu prezentă? 

— ... (o privire atentă, mirată, cu ochi de 
Betty Boop și o tăcere prelungă)... Tot timpul 
am impesia că sint atit de ocupată în cinema- 
togratie, că nu mai prididesc. Sună telefonul 
pentru interviuri, pentru „pastile“ de almanah, 
toți ma întreabă „pe cind ceva frumos? Le 


Cireşarii.Adică Ursu, Tic, Lucia, Maria, Dan, Victor... şi bi- 
neînțeles Tombi — există personaje mai familiare în universul litera- 
turii preadolescentine? — își încep aventura cinematografică. Scena- 


riul: Constantin 6 


Regia: 401081 4 


. şi problemele lor uneori mai simple, alteori mai 
le familiştilor din jur. Scenariul: George Buşecan şi 
Cu: Claudiu Bleont şi Ecaterina Nazare. 


tac tuturor o invitaţie, pe care o repe! acum 
să veniţi la teatru, să vedeţi „Romeo și Julieta 
la slirşit de noiembrie”. Aș face invitaţia şi re 
gizorilor de film, poate imi vor întrezări și alte 
valențe decit cele comice 


— Să înțeleg că „isoscel“ e tot un rol co- 
mic? 


— Da, deși 10 aparenţă profesoara mea e 
foarte severă. Nu e un rol de mare respiraţie, 
dar aş dori ca atunci cind se deschide ecra- 
nul, să aud rumoarea aceea cu care sint 
obișnuită, a iubitului meu public. Cu Nicolae 
Corjos am lucrat bine și frumos și la Strâbu- 
nica... Ca şi acum. Pentru că să știți, în film 
şi în teatru, ca și în viaţă, cu antipatie nu se 
poate face nimic. Nu e prima oara cind mă 
întilnesc la lucru şi cu operatorul Doru Mi- 
tran, cu pictorița de costume Lidia Luludis... 
Mă înțeleg foarte bine cu echipa, cu tinerii 
mei colegi Teodora Mareș și Adrian Păduraru 
„ îmi stá foarte bine între tineri, pentru ٩ 
ramin o tinară debutantă în film, chiar și du- 
pă lon. 5-٥60, cum să nu-mi placă să joc 
într-un film care se cheamă Deciaraţie de 
dragoste? 

Roxana PANĂ 


Foto:Victor STROE 


0 provocare: cine va putea povesti 
la întoarcere cea mai palpitantă în- 
timplare? Scenariul: A/ecu Popovici 
Regia vel Șriopul. Cu: Mihai Ba- 


W imic mai plăcut în relaţiile dinti i d 
7 6 nora cu al 6 cu 
1 un u all ri € 
A0 i 
d 6 re 2 E 


i 
eri 
ni 


] n, prin n orul operatorul Pan 
tică, in iziti intreprin: de preşedintel / 
cu im- f p 
2 eau: y ] 
: , 
ente africane: Zim 
nari o creşi 
i Ci 0 1 e ۶ 
imu Felicie; ۷ NU L 1 1 c 
disti U premiul | upa de cristal 
(imaginea: dicat id de z 
tatornicie © temi re: 
dintr-un sat mbol su j 
blim, prin gesturilor ri- d 
tuale : milenari / 
[mul consti 0 d xcepți n pei: che 
ul do ntarului artistic românesc i 
celea; leni notional de o robust; 7 
rupate sub titlul generic Dun ntiineș! 
1 اد آ‎ un: 1 N 
wora juriul le icordat premiul 
onsemnai td un ۱ ID 
trici i r 
IOI ۱ te Die Cri iin E umscri 
U Di: 1 0 0 oa! rvatie 
pro! ( iarba d erii 
or b ulante manipulanţii e» 
urias win simboluri ale acesi 
le dăruiri ale şi protunde 
ntr-o èri man n fragilă, mai deli 
ațiilo: lume celor mici, film 
oțilo:+ Pau or 0 A fost odati 
h daru d CU piri 
ceea: tmo ofun n intr-u 
on ubti ji dri l afectivității ce 
ut simtii a concu uno 
i | 
zenţi în comp ca și unui nun n 
un ufiu nou pare în ominanti ormuli 
onsemnări realităţi faptelor de 
Atego 1 d Urm ۱ er; 
D 0 e Oro P 1 u 7 red 


اك 
ursulu u‏ 

e cristal 
2 اع‎ 3 
ului Ci 

t sen: 
or di juriu 
m științific. Ac 


totod 


nțiuni 


ip 


in genero 
iim 
ii la di 
in aceast 
Zing mi 
rilor cit și 
ip de film 
late (pr 
magine 
devărati 
numim, d 
gramatice 
miul | 
(al regizori 
t di h 
ilm 
Te 7 


chibri 
mațică d 
zenta! 
ditis 
imag 
imul Pi 
gi 
frumu 


uri deji iticate şi perfi dentific 
din parte ;pectatorului, în schimb îl şo 
Valabilitati firmaj celo c UCreaz in 
branş: pub : U o ladă de 
gunoi" po fi verificai nual în festivalur 
consacrate genulu len n 1 e 
ună dintre gazde). Deci, festivalurii pecia! 
cializati, regizori specializaţi (cărora Ii se ceri 
in primul rind să aii gU i ochi) se permit 
de cinematograf paral 

P ceste informații nufi / DU 


re aerien 
Unele ini fii onoarai or. 
٢ ornei) pe care îl prezinti ea c 
are el mai specific pornind din centru sp 
urim 10 2 un fabric ۸ ۷د‎ d 
Alte me: că genurii inceri 0 1 
bine pildă indrumar 0 onal 
i cu instructaju. Je protecția muncii (Din 
colo d | un D iitorul d imotei 
Ursu) 
ar unde publicitatea? Si mai ali m 
că toate aceste filme intră în posesia coman 
etar realizat la comanda diferiții 
himbăm titulatura. Deşi 
devărat publicitare 
4 1 ١ A 
aristică a h )umitru Solomon si 
١ : $ 
4 
: 
P 
” 


în premieră 


Acordati 


circumstanțe atenuante? 


D. la un fiim cu o fată fârmecătoare in 
coace, filmografia lui Lucian Bratu s-a clâdi! 
incet, dar sigur, pe temelia unui interes viu 
pătimaş aproape, pentru temele vieții de fie- 
care zi. Viața oamenilor ca toți oamenii, cu 
destine obișnuite, banale aș spune, dacă ter- 
menul nu ar fi compromis, oameni 411 
sau Întristaţi în existenţa lor de-adevăratelea 
nu ca în filme. O dragoste nemărginită fafa 
de adevărul vieţii l-a impins mereu către po- 
veștile simple, omenești, către biografiile co- 
mune, în care el ştie întotdeauna să desco 
pere simburele de extraordinar, de noblețe. 
de măreție. Înscrise în planurile tematice, fil- 
mele lui se află cind la capitolul: tineret, cind 
la بت‎ praz condiţia femeii. Dincolo de orice 
clasificare, ele sint, toate, filme despre condi- 
118 umană la toate virstele. Pentru că în fil- 
mele lui Bratu oamenii nu trăiesc în ghet 
to-uri, ghetto-ul tinerețe-bătrineţe, bărbaţi-te 
mei, în filmele lui oamenii trăiesc ca în viaţă, 
adică alături, impreună și în aceeași incer 
ows dna si dis egean pp der necans; 
e inte e. iar şi în acest r- 

atenuante? De ce: chiar şi? Pentru 

că el nu este, tematic, vorbind, un film priel- 
nic izorului. Scenariul — Simion Gall și 
Radu (scenariu din concurs, cel mai 
bun din moment ce a primit intrarea în pro- 
006116, dar întrebarea logică ar fi: cel mii 
bun față de ce?) scenariul, deci, propune 
așa cum scrie şi în programul de salā: „O 
dezbatere etică pe o temă industrială, unde 
responsabilitatea față de muncă se supra- 
pune peste sinuosul proces de conștiință al 
eroului principal.“ Am încheiat citatul. Tema 
industrială nu este punctul forte al regizoru- 
lui, punctul lui forte este, cum ziceam, tema 
umană. Cit privește „responsabilitatea față de 
muncă, suprapusă peşte sinuosul proces de 
conștiință” cred că nu există mulți regizori 
care să o reclame drept „punct forte” al crea- 
ției lor. Lucian Bratu cu atit mai puțin. Mai 
ales că acel erou principal nu este nici prea 
Doga în substanță umană, nici prea erou. Ca 
să lim sinceri, el este suficient de schematic 
și canfuz chiar şi în interiorul schemei, ceea 
cè, să recunoaștem, este o performanță. El, 
eroul — un tinăr inginer cu viitorul în față — 
după ce lasă să moară un om, hatărind cû 
este mort, minte instanța şi nu o data. ci 
de doua ori. Prima dată, cit de cit argumen- 
tat. A doua, fără alt argument normali În afara 
unei grave absenţe a oricărei urme de sensi- 
bilitate umană. Practic, ce a făcut eroul cà- 
ruia sintem întrebaţi, în final, dacă îi acordăm 
circumstanțe atenuante? EI, tinărul inginer, 
interpretat de Gheorghe Dânilă, într-o stare 
de transă zimbitoare — și nu aduc un reproș 
actorului, nici nu știu cine se putea descurca 
mai bine cu un astfel de personaj — sem- 
nează un permis de incepere a unei lucrări 
ericuloase „pe névé". Argument: era, în ace- 

ași timp, ocupat de o bucurie a lui, o inova- 
ție care urma să intre în practică și de incre- 
derea nemărginită în cel care făcea, de re- 
gulă, veriticările. Pină aici, cit de cit lucrurile 
sint pe cit de logice, pe atit de omenești. 
Deci, de înțeles. Dar că, în fața imaginii unui 
om care zace lat, fără mască, în adincul unei 
instalații năpădite de gaze toxice, hotărăște 
că omul este mort și în loc să coboare 
val-virtej să vadă dacă este chiar așa, se 
apucă să monteze o piesă ca să salveze 
onoarea uzinei, iată o idee cam greu digera- 
bilă. Cu atit mai mult cu cit, după ce mon- 
tează piesa cu pricina, eroul nostru dā 
alarma, și coboară totuşi in instalaţie. Ca să 
ce? ca să învie mortul? Mi se poate replica 
oricind: cazul există. La rindul meu, pot re- 
plica oricind: să fie sănătos! Dacă există, este 
un monstru și atunci îl prezint ca atare. Sce- 
nariul însă nu propune un caz de monstru, ci 
unul de conștiință. Conștiinţa unui tînăr قم‎ 
nu demult ferice, care mustrat, mustrat pe tot 
timpul procesului de forul său interior, sfir- 
șește prin a se mărturisi pentru că el, brusc, 
nu poate trăi în minciună. Frumos cit încape 


şi neinteresant la fel. Şi totuși, Lucian Bratu 
s-a aplecat, cum se spune, cu interes asupra 
acestei povești. ȘI, cu seriozitatea şi rigoarea 
binecunoscute, s-a apucat să foreze în adin- 
cul temei industriale și a „procesului sinuos 
de conștiință”, convins că nu se poate, tre- 
buie, musai să dea peste un simbure de ome- 
nesc. Pentru Lucian Bratu pariul este ciștiat 
it simburele de ome- 
nesc pitulat printre instalaţii, blinduri, venti- 
luri etc. și chiar a reușit 
trebarea ar fi: cu ce preț? Cu unul foarte 
mare, după părerea mea, și cu un efort pe 
care nu mă sfiesc să-l numesc: supraome- 
Întrucit nici eroul principal, nici fru- 
logodnică — Marioara Steri 
triță de mare sensibilitate, redusă la tăcere 
prin forța scenariului care a închipuit o 
schemă de viitoare soție: 
nu pune niciodată întrebă 
cu ține?" — nu-i ofereau regizorului un punct 
de sprijin în univers, el, îndrăgostitul de uni- 
versuri normale, de fericiri şi nefericiri sfişie- 
toare în dimensiunile lor minuscule cu rever- 
berații mari, și-a concentrat toată patima de 
adevăr pe „secundari“. Nişte părinți — ai lui, 
ai eroului principal — minunați, plini de viață 
şi de adevăr în interpretarea lui Constantin 
Gabor şi a Verei V: 


El, într-adevăr, a și 
facă vizibit. În- 


; un judecător — 
rincipial pină în măduva oaselor 
event); o fetișcană care vrea să știe 
de ce tatăl ei nu este interesat ce se întimplă 
cu oameni dincolo de sala tribunalului (exce- 
lent debut prilejuit de regizor unei tinere spe- 
ian); un muncitor, apa- 
rent vinovat, din care marele har al actorului 
Valentin Uritescu face un personaj sfișietor 
prin candoare; un alt muncitor, Dobre (Nico- 
lae Toma) un altul Trandafir 
teid) un al treilea, Oancea (Ti 
un secretar de partid salvat de schematism 
prin talentul actorului lon Siminie; un procu- 
Lazăr) întruchiparea 


ranțe: Diana Gi 


ror-procuroare 
dreptății fără drept de apel. 

Decis să facă dintr-o temă industrială o 
temă umană, Bratu nu se sfiește să-și de- 
clare, din primele imagini, decizia: filmul in- 
cepe într-un şuvoi de oameni care ies pe 
poarta uzinei. Odată semnătura pusă apăsat, 
regizorul își continuă liniștit investigația 
umană: Arnâutu, victima, se plinge că are o 
mască prea mică, pentru fața lui chinuită de 
Colegul de schimb, Trandafir, este 


O poveste de dragoste printre picăturile unui mare proces de 
conștiință (Marioara Sterian şi Gheorghe Dănilă) 


şi el chinuit de o criză de ulcer, Oamenii nu 
se lasa copleșiți de suferințele lor, oamenii 
ştiu că trebuie „să se inscrie” şi se înscriu. 
Vii, morţi, se înscriu. Arnăutu îl trimite pe 
Trandafir la dispensar, dar și după o mască 
„numărul trei“, mască pe care nu mai apucă 
s-o probeze, pentru că, minat de conştiinţa 
lui profesională, intră în instalaţie fără mască 
și moare. Chiar și tinărul inginer beneticiază 
pentru moment, de o calitate umană: mo- 
mentul în care recunoaște că nu a verificat 
instalaţia pentru că „erau presaţi de timp"... 

Regizorul îşi pune la bătaie toată știința şi 
toată experiența ca să salveze ce se mai 
poate salva. Şi nu în zadar. Finalmente, filmul 
se incarcă încet-încet de emoție, 06 6. 
dei ere omenească, de poezie. Deci, re- 
ușește devină, un film de Lucian Bratu 

Ca și cum toată echipa ar fi înțeles efortul 
regizorului de a scoate apă din piatră seacă, 
„sectoarele“ filmului funcționgaază impecabil. 


De la imaginea alb-negru a lui Liviu Pojoni, 
caldă, vibrantă, umanizantă, la costumele 


Cristinei Păunescu, decorurile Margăi Moldo- 


van și muzica în notă lirică semnată de Ma- 
rius Telcu, toată echipa „pune umărul“ la 
clintirea filmului înspre o soartă mai bună de- 
cit aceea de „temă industrială unde respon- 
sabilitatea față de muncă” etc. Spre o soartă 
mai bună, adică mai omenească. Dar cum to- 
tul într-o asemenea situaţie se poate între 
anumite limite, ceea ce nu se poate rămine 


vrind-nevrind la vedere. 


Este adevărat, cine vrea să închidă ochii îi 


închide. Întrebarea ar fi: cui folosește? 


Lucian Bratu nu este nici pe departe regi- 
zorul care să aibă nevoie de „circumstanțe 


atenuante“. Nici echipa lui. 


Producţie a Casei de flime Trei. Scenariul: Simion 


Gall, Radu Gurău. Regia: Lucian Bratu. 


Marga Moldovan. Costume: Cristina Păunescu. Mii- 
zica: Marius Țeicu. Imaginea: Liviu Pojoni. Cu: Ghe. 
orghe Dânilă, Marioara Sterian, Cornel Revent, Do- 
rina Lazăr, Constantin Gabor. Valentin Uritescu, lon 


Fiscuteanu, Eugen Popescu, Nicolae Toma, 


Rosenfeld, Diana Gheorghian, lon Siminie, Tudorel 
Filimon. Filim realizat în studiourile Centrului de Pro- 


ducție Cinematografică „București. 


În decembrie a avut loc premiera fil- 
mului Raliul în regia lui Mircea Drăgan 
după scenariul Melaniei Chiriaces- 
cu-Constantiniu. Distribuţia; Diana 
Gheorghian, Constantin Diplan, 757 
Sileanu, Mircea Başta, Monica Ghiuţă, 
Lucia Mureșan, Eugenia Ungureanu, 
Adrian Păduraru, George Oancea, Răz- 
van Popa. Decoruri: loana Cantunia- 
ri-Marcu. Costume; lon Nedelcu. Muzi- 
ca: Florin Bogard6. Imaginea: lom Ma- 
rinescu. Film realizat în studiourile 
Centrului de Producţie Cinematogra- 
fică „București“. 


Eva SÎRBU 


în premieră 


M. întreb ce e mai greu pentru artist: 
constringerea la tiparele epocii, adaptarea la 
gustul producătorilor, sau propriile rigori iz- 
vorite din căutările, din exigenţele față de 
sine. 

Malvina Urșianu este creatorul care își su- 
pune opera unei severe autoconstringeri. 
unei exorcizări estetice pentru a scoate din 
ea, tot mai vibrant, strigâte și şoapte ce pà- 
reau înăbușite, aţipite, aminate. O lumină la 
etajul! X, pină a ajunge la etajul X, adică în 
producție, purtase un titlu mai nostalgic, dar 
același aer de contidenţă tulburătoare, amara 
și totuși tonică. O dramă în toată firea și în 
tot respectul artei moderne ce evită compa- 
siuni și iona formale, un film degajind si- 
guranţa, echilibrul crizei învinse. Pină la un 
punct. Un film ce respiră demnitatea cu care 
un om încearcă să ia drumul de la capăt, 
să-şi redobindească gustul şi culorile vieţii. 
intunecate de anii detenției; incearcă să uite 
nedreptatea unui timp revolut, s-o uite ca să 
poată supraviețui. O femeie își regăsește, 
treptat, bucuriile simple ale existenței: aerul 
pur al zăpezii de munte, cețurile pădurii abia 
trezite din somnul iernii, căldura unor-prie- 
teni ce nu s-au dezis de ea, sau a altora de 
care se apropie cu înțelegere, cum e simpati- 
cul Trică, meșter cu remedierile blocului; ta- 
cîmul cumpărat în speranța cinei în doi, sau 
coșul cu cireșe-flori, darul unui bărbat ce o 
admiră prea mult ca să nu renunțe la ea. Şi 
așa mai departe... Acest „mai departe” în vii- 
tor sau în trecutul povestirii, câtre care ne tri- 
mite discret autoarea, constituie farmecul in- 
solit al Luminii... subiect cu puţine intimplări, 
dar cu multiple sugestii, cu elipse completate 
de fantezia, sensibilitatea, experienţa noastră 
de viaţă. Mai mult ca în alte filme ale Malvinei 
Urșianu există o mare libertate lăsată specta- 
torului şi această complicitate sensibilă وا او‎ 
teligentă cu el, încă din primele cadre, cre- 
ează adincime siluetelor, adevăr intens carac- 
terelor, cadru dramatic acțiunii, subtext bo- 
gat gestului, replicii, semnului-simbol. O 
mină se ridică în semn de adio, acoperă ce- 
nușiul ecranului, apoi coboară, aripă frintă, 
ca s-o regăsim pe dosarul cu amprente; voci 
acuzatoare — nu se aud, le ghicești doar ve- 
ninul — apoi săli, culoare pustii, și pași, pași 
la început îndirjiți apoi tot mai resemnaţi, in- 
diterenţi. Pină cind se face, în sfirșit, drep- 
tate: inginera Maria Dinu e liberă. Ajunul 
Anului Nou — an de grație 1965 — femeia se 
„întoarce” -intr-o locuință proaspăt reparti- 
zatā; în bloc nu s-a mutat incă nimeni, ușile 
vecine abia vopsite își așteaptă locatarii. De 
afară se aud glasuri de colindători, pe scări 
răsunā din nou pași, poni ei urcind obosiţi 
spre o altă existență. În cameră, mobile 
stricte, reci, funcţionale, un univers străin ce 
trebuie din nou imbiinzit, cu răbdare, cu 
voinţă, cu fantezie. Un ciocânit brutal o spe- 
rie, ca atunci, Fără imagini evocind trecutul, 
îi înţelegi tresărirea. Odată situația dramatică 
declanșată, de ajuns citeva elemente de am- 


U, film sub semnătura lui Andrei Blaier 
este de la bun inceput o garanţie. Poate și 
pentru că i-am văzut numele, într-o vreme nu 
tocmai depărtată, săptămină de săptămină, 
pe genericul serialului Lumini şi umbre. Era 
de prevăzut că, pe măsură ce televizorul va 
deveni biblioteca noastră cea de toate zilele, 
numele regizorilor vor intra și ele în biblio- 
grafiile şcolare, în locul autorilor de cărţi. În 
cazul lui Blaier însă popularitatea propagată 
pe canalele TV n-a făcut decit să confirme și 
să pună mai mult în valoare o operă existentă 
dinainte, ca un termen de referință peste care 
nu poți sări. Filme precum Dimineţile unui 
bălat cuminte, Ilustrate cu flori de cimp, Prin 
cenușa | ui sau Apoi s-a născut 
da rulaseră, la vremea lor, cu sau fără știința 
noastră, iar dacă mulţi dintre noi n-au afiat 
decit după Lumini şi umbre că-i aparțin tot 
lui Blaier, amănuntul n-a trădat decit un vre- 
meinic impas al unei culturi cinematografice 
care, sa poata din nau prevedea, a va depăşi, 
într-un viitor apropiat pe cea literară sau 
sportivă. Cu sau fără ştiinţa noastră, deci, 
filme ca acestea sau altele nemențţionate aici 
s-au aliniat într-o veritabilă operă, aflată 
într-o neîntreruptă desfășurare și îmbogățire, 
situată la cote valorice dintre cele mai inalte; 
o operă care a făcut din Andrei Blaier unul 
dintre cei mai prodigioși și înzestrați regizori 
români. Ceea ce se poate spune cu atit mai 
mult, cred eu, cu cit nu numai regizorul face 
un film, ci şi filmul îl face pe regizor. 
Un film sub semnătura lui Andrei Blaier 
este o garanție și din motive, să le zicem, de 
adevăr, un adevăr rostit, probabil, sub pres- 
tare de jurămint. O fi jurat, adică, vreodată 
regizorul în faţa cine știe cărei instanțe din 
care nu făcea parte decit el însuşi, să spună 
adevărul şi numai adevărul — și de atunci, 
odată ce a apucat să-și dea cuvintul, nu i-a 
mai rămas decit să-l respecte. Așa se face că 
astăzi, de cite ori vedem sau revedem un film 
al lui Blaier, avem în primul rind certitudinea 
că nu ne va minţi. Există, firește creatori și . 
creatori, tot așa cum există filme și filme, 
adevărul însă nu-i decit unul singur. E de 


0 lumină la etajul X 


bianță, citeva detalii-reper ca sa stirneasca, 
pe ecran şi în sală ecouri, reverberaţii adinci. 
in cameră năvâleşte un bârbat — pentru noi 
un blond oarecare — îngrăşat, — pentru Ma- 
ria omul cindva iubit care se dezisese violent 
de ea şi care o anunță acum sec că nu do- 
reşte să fie „implicat moral”, trecutul e mort, 
soția lui e sora cuiva important, el nu-și 
poate periclita poziţia. Nu vedem încă reacţia 
Mariei (Irina Petrescu) la o asemenea groso- 
lânie. Aparatul urmărește plimbarea lui agi- 
tată, evaluind încăperea; „Cu timpul ai să te 
aranjezi şi tu“. Cuvinte banale, firesc rostite, 
dar ele capătă greutate în situaţia creată. Din 
colțul unde femeia impietrise, răzbate replica 
ei calmă: „Pleacă! Să nu te dau eu afară. Ar fi 
teatral.“ Şi-i pune în brate bocceluța cu tre- 
cutul: „la și asta şi du-o la gunoi!“ O despār- 
tire dură, pe măsura personajelor, într-o 
dramă fără menajamente, înduioșări. 
Creatorul — purtind întimplător nume de fe- 
meie — practică un cinema viril, al sobrietă- 
ţii, al scrișnetului mascat elegant în ironie, al 
ariei pe dublă coardă; durere-bravadă, sufe- 
rință asumată, camusian, pină la capăt, chiar 
cînd capătul nu anunță doar izbăvire. O 
eroină modernă, cum n-a prea cunoscut fil- 
mul românesc — și nu numai — fragilă ca o 
tanagra şi vitează ca un Ahile, ridica perso- 


najui feminin la o altitudine moral-tempera- 
mentală impresionantă, fascinanta. Desigur şi 
datorită puterii aproape hipnotice exercitată 
asupra sălii de o actriță a cârei tensiune inte- 
rioară, energică stăpinire a emoţiei, nu se 
confundă cu lipsa emoţiei. Dimpotriva. Irina 
Petrescu cultivă emoția cerebrală, inteligent 
dominată și dominantă in jocul dur al exis- 
tenței eroinei sale. O femeie cu o viaţă aspra 
in continuare (profesia Mariei Dinu e cea ma: 
dură din nomenclatorul emancipării: inginer 
metalurgist); o altă Giocondă, dar una care 
nu și-a pierdut surisul, cu toate loviturile, ne- 
dreptăţile („Această experienţă a mea m-a fa 
cut doar mai lucidă pentru tot restul vieţii”) 
Un om care nu și-a pierdut increderea in oa 
meni cu toate că dezamăgirile nu l-au ocolit 
şi nu-l ocolesc în continuare... „Sint fericită”, 
indrăzneşte să spere ea, intr-o clipă de co- 
municare-regăsire, doar că fraza îi sună ciu- 
dat scepticului avocat (Gheorghe Dinica) 
loial, fermecător, tandru cu masură, pentru 
că nu se poate angaja, el râmine în continu- 
are prizonierul rutinei casnice și sociale 
Doar că fericirea Mariei Dinu — ca şi femini- 
tatea acestui ostaş grațios chiar și în taior și 
cizme groase — are alte repere decit ale, sa 
zicem, fostei dansatoare (Florina Luicani 
pleznind de vitalitate, cochetărie cu 67 


din import: „Vai, tu, cine mai iese astăzi in 
lume nemachiată!, Vezi, de asta nu te-a: ma- 
ritat!" — încearcă experta s-o aducă la reali- 
tate, pe „dezertoarea” modei, intelectuală in- 
teresată doar cum s-a terminat conflictul din 
Alger: „Alger? Nu știu. că pe acolo n-am fost, 
În Liban, da. Ce hoteluri, dragă!" Și un alt 
crochiu în aceeaşi secvenţa a Revelionului la 
cabană, unde este invitată şi inginera: o fosta 
cintăreață de romanțe (Ana Ciobanu) obli- 
gată de „soţul cu funcţie” să renunțe la ca- 
rieră şi să se consacre oalelor şi cozonacilor. 
in capul mesei de Revelion, el, feudalul (Cor- 
nel Revent) işi etalează teoria despre femei, 
in timp ce ea, intr-un elan irezistibil, iși regă- 
sește pentru o clipă vocaţia interzisă, dar e 
fulgerator adusă la ordine de privirile lui uci- 
gatoare 


Notaţii succinte, tipologii variate, surprinse 
în treacăt, relaţii cărora le bânui tensiunea 
nevasta avocatului, geloasă, felină capri- 
cioasă (interpretată de Rodica Mureşan), ca- 
re-i tot face scene, i! părăsește şi apoi revine 
spășită, a găsit în fine, metoda liniștirii conju- 
gale: vor avea un copil. Drept care nestator- 
nicul va fi priponit solid în atelajul casnic 
Dar ea? 


Doi străluciți actori într-o armonioasă competiție: 


Irina Petrescu și Gheorghe Dinică 


portrete regizorale 


ajuns o abatere oricit de mică, chiar insesiza- 
bila cu ochiul liber şi nu vei mai obține-un al! 
adevăr, ci pur și simplu un neadevăr. lată un 
adevăr pe care Blaier l-a asimilat cu temeini- 
cie de-a lungul filmelor, și semnăturilor, şi 
garanțţiilor sale; şi asupra caruia se apleacă 
mereu, nu numai pentru a medita, ci şi pen- 
tru a atrage atenția asupra cite unui pericol 
ori altuia. Cel mai recent film al sâu, de pildă, 
Întunericul alb, işi extrage subiectul din obtu- 
zitatea şi intoleranța fanatismului religios, 
ceea ce ii oferă autorului exact prilejul de a 
lansa o asemenea meditaţie, preschimbată pe 
parcurs într-un avertisment sever. Oameni 
buni, am putea descifra mesajul filmului, să 
fim atenţi ia dramele ce se petrec încă, nu o 
dată, sub ochii noştri. Un avertisment ce se 
desprinde. dealtfel, şi din alte pelicule ale 
sale. ceea ce nu trădează, la urma urmei, ni- 
mic mai mult decit o incăpâţinată consec- 
venţă de atitudine. În felul acesta, a spune 
adevărul şi numai adevărul devine nu o pro- 
blemă de conjunctură, ci una de viaţă, un 
crez artistic valabil nu doar într-o carte sau 
într-un film, ci într-o operă. 

Un film sub semnătura lui Andrei Blaier işi 
propune să ne arate adevărul cu atit mai 
mult, cu cit subiectul său de predilecție este, 
de fapt, unul singur: ziua de azi. O privire ori- 
cit de fugară asupra titlurilor ne dezvăluie, ca 
o altă consecvență de atitudine, revenirea ne- 
obosită ta problematica actualităţii, ori asta 
defineşte nu numai o trăsătură specifică unui 
anumit stil de lucru, ci totodată o opţiune po- 
litică, profund angajată. Rideţi ca-n viaţă, 
sună, de pildă, titlul filmului pe care Blaier l-a 
terminat nu de mult și e suficientă simpla lui 
pronunțare ca să ne dăm seama că am şi 
rostit, instantaneu, cuvintul viaţă. Desigur 
asta nu vrea să insemne că în viaţă ridem tot 
timpul cu gura pină la urechi, nici că viața 
este alcătuită numai din clinchete de zurga- 
lai; nicl personajele filmului, mai cu seamă يی‎ 


De cite ori 


vedem 


sau revedem 


un film de Andrei Blaier, 
avem certitudinea că nu ne va minţi 


Talentul său nu cunoaște pauze, 
nu ştie ce-i cumpătarea prudentă, 
nu se opreşte, marginal, 
într-un punct de observaţie fix 


işi duc existența pe șantierul unei hidrocen- 
trale, nu avansează o idee atit de idilică. Dar 
o altă idee, aceea că sintem datori să ne in- 
soțim existența de optimism, că trebuie sa 
căutăm și in împrejurările dramatice poteca 
încrederii, fără să ne lăsâm covirșiţi de greu- 
15116 temporare — asta cred că se desprinde 
convingător din film. Fericirea, vrea să ne 
spună discret autorul, nu este o componentă 
de la sine ințeleasă a vieții, nu-i un dat înnăs- 
cut al omului, ci un trofeu care se cucereşte 
la capătul unei lupte indelungi și numai 
printr-o victorie răsunătoare. Un alt adevăr, 
aşadar, pe care numai aparent îl cunoaștem 
prea bine, ceea ce ne și îndeamnă citeodată 
să-l cintărim neatențţi, şi pe care ochiul artis- 
tului ne ajută să-l descoperim încă o dată, în 
profunzime. 

Un film sub semnătura lui Andrei Blaier 
prezinta. prin urmare, toate garanţiile autenti- 


cității. Neliniștea lui creatoare, nevoia lui سم‎ 
brilā de a sonda fâră încetare zone fierbinți 
ale actualităţii îl și conduc fără greş catre su 
biecte de o reală valoare. O stare de agitaţie 
mereu întreținută din ea însăși îl impiedică sa 
aştepte şi îl îndeamnă să iasă 1# 6 
Biaier n-are seninătatea olimpiană a creato 
rului detașat de micile dureri ale lumii; n-ar 
avea nici răbdarea ca, după șase zile de 
trudă mai mult sau mai puţin istovitoare 
să-și îngăduie una de recreere, de refacere 
de de-co-nec-ta-re. Talentul său nu cunoaşte 
pauze, nu știe ce-i aceea cumpătare prudenta 
şi nici nu-l trage spre margine, într-un punct 
de observaţie fix. El, dimpotrivă, îl împinge 
înainte, îl obligă să se implice, să se anga- 
jeze, să scormone. Ce anume a dat pina 
acum la iveală acest mod de a înțelege crea- 
118 am văzut deja, chiar dacă numai parțial și 
fatalmente, doar în treacăt. Este suficient 


In aceste — cum să le spunem — mis 
ni-capcane de acţiune, de caractere şi defi- 
niri sociale succinte. sta, cred, forța drama- 
tică a unui subiect simplu, aproape liniar: re- 
venirea la o existență normală a unei femei 
pe care „acel accident” cum îl consideră ea, 
înțelept, a scos-o dintr-o virstă a exuberanţei, 
a iluziilor și a aruncat-o în alta, a 2 457 
mature, poate resemnate. Finalul iți aminteşte 
însă că resemnarea Mariei e incă departe: 
fantomele trecutului tot o mai tulbură adinc. 
Şi singurătatea nu-i leacul potrivit pentru vin- 
decare. Scena (n-o voi deconspira, pentru a 
lása publicului emoția întreagă. ea a zguduit 
spectatori mai viteji ca mine) — e lucrata.re- 
gizoral cu precizia şi fineţea psihologică pro- 
prie Malvinei Urșianu și trăită cu incandes- 
cența dramatică a unei mari interprete mo- 
derne. Alaturi de Irina Petrescu, în rolul „fan- 
tomei” — un odios construit cu masură, atita 
cit să te îngheţe, Marius Pepino. 

Ca de obicei, intuiţia și luciditatea regizoa- 
rei in materie de distribuţie n-au dat greș. 
Prima ei colaborare cu Irina Petrescu a fost 
surpriza şi miza cea mai mare a spectacolu- 
lui. Interpreta a asigurat eroinei graţia severă, 
geometrică, de armonie preciasică, rimind fe- 
ricit cu stilul Malvinei Urișianu, intelectual, 
dar nu auster, precis, dar cu zeci de nuanțe, 
reverberaţii. Neaşteptat (deși au mai evoluat 
cindva foarte interesant impreună intr-un film 
polițist) cuplul Irina Petrescu—Gheorghe Di- 
nică. Doi „monștri sacri“ din a căror intilnire 
artistică ies scintei de inteligenţă, de umor; ei 
au talentul de a da situaţiei delicate, ușor 
echivoc, eleganţă, mister, chiar poezie. Maria 
şi avocatul stau pe un lemn, pe malul riului, 
față în faţă, apropiaţi și totuşi fiecare avind o 
altă direcţie a gindului; aparatul ii înconjoară 
o clipă, ca într-o îmbrăţișare. dar se indepăr- 
tează încet, lâsindu-i ca două planuri paralele 
ce nu se vor uni. Un operator tinâr, Sorin 
Mieşiu, prezent creator in cadru, ştie exact 
cind sa descrie stări cu aparatul, parcurgind 
lent blocuri pustii, terenuri virane sau șantie- 
rele cartierului în construcție, or să se efa- 
seze, parcă topit in ceața pădurii, în luciul 
stins al pavajului după ploaie, ori dimpotrivă 
stralucind in transparența orașului in sârba- 
toare. 

Tot pentru prima datà în distribuția Malvi- 
nei Urșianu. Mircea Diaconu, cu firescul lui 
„ezistibil, cu tandra lui ironie, cu umorul și 
caldura lui inimitabile schițind portretul meş- 
terului Trică. Montajul Adinei Georgescu-O- 
brocea — riguros și armonios ca o partitură 
muzicală, în 60095003013 cu ideile, sugestiile 
subtile ale regizoarei. Cu masură cald, trist, 
introducind un flaut sau un violoncel drept 
alter-ego al stării personajelor, riscind alteori 
315101116 unui pas de defilare, Vasile 1 
cu sensibilitatea și talentul compoziției tul, 
“porește a Luminii... taină, 

Alice MĂNOIU 


Producţie a Casei de filme Unu. Scenariul şi regia: 
Maiwina Urşianu._ imaginea: Sorin Iiașiu. Decorusie 
Nicolae Ularu. Costumeie: Oltea Ionescu. Muzica: 
Vasile Sirli. Coloana sonoră ing. Andrei Papp. Mon- 
tajul: Adina Georgescu-Obrocea. Cu: Irina Petrescu, 
Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Rodica Mureşan, 
Florina Luican, lon Niciu, Val. Paraschiv, Eusebiu 
Ştefanescu, Cornel Revenl, Ana Ciobanu, Viorel Co- 
mânici, Marius Pepino, Andrei Ionescu, Flim realizat 
in studiourile Centrului de Producţie Cinematogra- 
ficê „București”. 


insă şi atit pentru a înţelege că febrilitatea nu 
este nicidecum sinonimă cu superficialitatea 
şi că neastimpărul, contrar unor opinii mai 
indestulate, poate sta neclintit la temelia unor 
opere de artă durabile. 


Dumitru MATALA 


Nevoia fierbinte de a sonda zonele 
fierbinţi ale actualităţii (Andrei 
Blaier cu Elena Albu în timpul fil- 
mărilor la 

„lustrate cu flori de cîmp“) 


Printre „vedetele“ filmului 
de groază, mari actori ca 
Jack Nicholson şi Anthony Perkins 


Sua: la culme de gălăgia infernalã pe 


care o fac nepoții săi, Donald-fãtolul îi re-. 


duce la tăcere imobilizindu-le ciocul cu cir- 
lige de rufe; aceștia se răzbună scutundindu-i 
barca, apoi legindu-l burduf și astupindu-i 
gura cu o minge de golf; sau, aceiași nepoți 
îi toarnă 8 git. cu de-a sila, sos fierbinte, 
trag cu alice'i 


în tot acest timp, să se bată cu furie între ei. 
Aceste imagini „clasice“, din două scurt me- 


traje ale lui Disney (Donald, jucător de golf, 
și Nepolii lui Donald), au amuzat și amuză 


“poate pe copii şi părinții lor, dar nu şi pe 


membrii Coaliţiei Naţionale împotriva Violen- 


tei la Televiziune (NCTV), o organizaţie ames 


ricană care denunţă şi combate de cițiva 7 


scenele violente de pe micul şi, in egală 
mâsură, de pe marele ecran, Într-adevăr, ei 


festivaluri: Leipzig'84 


D... potrivit atișului, documentarului 
şi filmului de scurt metraj, Festivalul de la 
Leipzig este dominat din ce în ce mai mult de 
lung metraje și de anvergura unei problema- 
tici care nu recunoaște genului nici un fel de 
limită în a detecta febrele lumii de azi. De 
unde și modificarea statutului, intervenită în 
acest an, care a permis ca în fruntea palma- 
resului să se situeze, ex aequo; două produc- 
fii avind, respectiv, 86 și 98 de minute: Mare- 
şalul Jukov (URSS) de M. Babak și O luptă 
dreaptă — brigada Lincoln in războlul civil 
spaniol (SUA) de Noel Bruckner, Mary Dore 
şi Sam Sills. ` 1 


FILME DERWELT- 
FUR DEN gu 
FRIEDEN DER WELT 


` (Humongous), Ucigaşul cu burghiul (D 


n el, îl lovesc în moalele capu- 
lui cu un stingător de incendiu, nepregetind,. 


corespondenţă specială 


de „cinematograful 


au urmărit, timp de 50 de ore, emisiunile sta- 
ției TV prin cablu Wait Disney şi nu tot ceea 


| ce au văzut le-a plăcut: numărind 18,3 acte 


de violenţă şi brutalitate la fiecare oră şi-au 


' pus întrebarea dacă acest lucru nu este de 


natură să-i influențeze în rău pe micii specta- 
a, să le insufle gustul de a imita asemenea 
acte. 

Sigur, revine psihologilor, sociologilor și 
mass-mediologilor (specialiștii în problemele 
de mass-media) să dea răspunsul la această 
Intrebare. Oricum, desenele animate râmin 
desene animate, copiii știu că întimplările de 


-pe ecran nu au contingenţe cu realitatea, iar, 


pe de altă parte, actele de violență de pe 
ecran nu depășesc anumite limite și, mai 


ales, ele sint menite, așa cum arată și reacția ` 


spectatorilor, să stirnească risul, nu să in- 


„spăiminte. Este probabil că atrăgind atenţia 


asupra a ceea ce, cu mai multă sau mai pu- 
țină îndreptăţire, poate fi considerat 5 
în filmele pentru cei mici, coaliția a dorit să 
pună și mai limpede în lumină extinderea 


| fără precedent, pe verticală ca şi pe orizon- 


tală, pe care a luat-o în ultimul timp prezen- 
tarea actelor de cruzime pe ecranele cinema- 
tografelor şi ale televizoarelor din America și 


„din alte ţări occidentale. 


A fost odată 
un Frankenstein... 

Festinul pe (Blood Feast), Holocaust 
canibal (Cannibal Holocaust), Omul era 
Kiiler), indiferent care ar fi titlul filmelor „hor- 
ror" — dealttei toate aceste titluri sint inter- 
schimbabile — schema este, practic, aceeași: 
un asasin dezaxat, de obicei ascuns într-un 
loc nebănuit de nimeni, ucide în chip bestial 
în dreapta și in stinga, de preferinţă fete ti- 
nere; nimic nu pare a-i sta în cale, pină cind, 
una din victimele avute în vedere — în apa- 
rentã ființa cea mai ا‎ şi mai neajutorată 
care se poate inchipui — reușește săi دق‎ 
pună, recurgind la propriile-i mijloace; sfirși- 
tul monstrului este insă numai provizoriu, 
scenariștii găsind, totdeauna, modalitatea de 
a-l „reînvia“ pentru a putea realiza astfel unul 
sau mai multe noi episoade, care nu se deo- 
sebesc cu nimic de primul. Întreaga panoplie 
a „efectelor speciale“ este pusă la bătaie 


` pentru a îngrozi, a şoca, a inspăiminta pe 
„spectatori, de la imaginea unei securi care 


despică în două o țeastă pină la cea a unui 
burghiu care pertorează peretele unui stomac 
și de la execuţii capitale pină la atroce scene 
de antropotagie. În comparaţie cu asemenea 


orori, prezentate pină în cele mai mici detalii, 
filmele. cu monștri, de odinioară, de tipul lui 


Frankenstein, care se bazau, în mare parte: 
pe atmosteră, pe sugestie și nu pe înfățișarea 


„Ca să începem cu statistica, numărul ex- | 
| trm de redus al filmelor care durează mai 
puțin de 10 minute vorbește de la sine: doar 6 


din cele 139 de titluri inscrise în programul 
difuzat participanţilor la inceputul festivalului. 


„pentru secțiunile competitivă și informativă. 


Cele 5 desene animate românești incluse în 
program, între 6 şi 9 minute fiecare, făceau 
parte toate din această categorie, constitu- 


` ind, deci, aproape o cincime din total, la care 


trebuie să adăugăm că documentarele stu- 
dioului „Sahia”, despre care vom vorbi mai 


` jos, se înscriau și ele în norma clasică a scurt 
metrajului, cu un act fiecare şi cite 11 minute 


„de. proiecție. Astfel, de la o cincime printre 
lilmele scurte, ajungem, în ceea ce.ne pri- 
vește, la mai puţin de o sutime din numărul 
tuturor minutelor de proiecţie, citrate final- 
mente de direcția festivalului la 6381. 
Această expansiune nu se reduce însă la 
durata filmelor. Leipzigul se vâdește, la pro- 
-priu şi în toate capitolele, un mare festival in- 
ternational, în continuă emancipare, incepind 
“cu numărul țărilor participante (peste 50) și 
continuind cu cel al filmelor, al concurenţilor 
şi invitaţilor — progrese evidenţiate cu legi- 
tima mindrie de organizatori, la a 27-a ediţie, 
desfășurată curind după implinirea a 35 de 


ani de la constituirea Republicii Democrate 


Germane. و‎ 

Cuprinzătoare și plină de generozitate este, 
de asemenea, deviza festivalului: „Filmele lu- 
mii, pentru pacea lumii“. Sub semnul ei s-au 


conturat două dominante tematice, racordate 


mai mult sau mai puţin direct la enunţul tute- 
lar. evocarea celui de-al doilea război mon- 


dia! şi a altor conflagrații, iar pe de altă pante 
cercetarea realistă, incisivă, a condiţiei so- 


brutală a unor cruzimi care l-ar lăsa ginditor 
chiar şi pe marchizul de Sade, apar ca niște 
jocuri de copii... "٢ 

Ca gen distinct, filmul așa-zis de groază nu 
constituie, evident, o noutate, istoria sa fiind 
aproape tot atit de veche ca şi istoria celei de 
a șaptea arte. Încă din -1910, compania Edi- 
son realiza un Frankenstein, care, față de 
„clasicul” din 1931 al lui James Whale nu are, 
desigur, decit o valoare de arhivă; un alt cla- 
sic“ al genului, Dr. Jekyll and Mr. Hyde, reali- 
zat tot în 1931 (interpreţi Frederic March și 
Miriam Hopkins) a fost precedat, de aseme- 
nea, de mai multe versiuni mute (dintre care 
cea mai reușită datează din 1920, cu John 
Barrymore în rolul principal), date la iveală 


tot de studiourile californiene, dar prima. 


operă cu adevărat remarcabilă avea să fie 
creată nu de cineaștii americani, ci de cei 
germani. Cu decorurile sale expresioniste, cu 
intriga sa atit de bizară, cu jocul hieratic al 
actorilor, Cabinetul Dr. Caligari (1920) al lui 
Robert Wiene avea să deschidă calea unui șir 
de alte producții strălucite, în care s-au ilus- 


| trat un Fritz Lang (Dr. Mabuse) sau un Mur- | 


nau (Nosferatu). 


Odată cu ascensiunea nazismului, o mare 


-parte din realizatorii germani cei mai talentați 


s-au refugiat în America, sub influența lor 
conturindu-se o a doua etapă a filmului de 
groază. Această etapă a inceput cu Dracula 
(1931), în regia lui Tod Browning — unul din 


' cei mai notorii specialişti al genului — un fel 


de replică americană la Cabinetul Dr. Caliga- 
ri și ea avea să continue cu Frankenstein, 
succedat de Mireasa lul Frankenstein și Fiul 


“ul Frankenstein, apoi cu Mumia (The 


Mummy), Casa intunecată (The Old Dark 
House), Omul invizibil Invisible Man), 
Vircolacul din Londra (The Werewolf of Lon- 
don) şi multe, multe altele — numele lui Bo- 
ris Karloff și Bela Lugosi, protagoniștii celor 
mai cunoscute din aceste producţii, ajungind 
chiar să se confunde cu cele ale „eroilor” in- 
patati, respectiv Frankenstein și Dracula. 
După dispariția acestora, titlul de rege nein- 
coronat al filmelor de groază revine lui Vin- 
cent Price, actorul astăzi septuagenar al câ- 
rui palmares include, probabil, cel mai mare 
număr de personaje monstruoase din in- 
treaga istorie a cinematogratului. 


Să notăm, ca un fapt demn de luat in 


seamă, că în 1941 Rouben Mamoulian ter- 
mina o nouă versiune a amintitului Dr. Jekyll 


and Mr. Hyde, ai cărui protagoniști erau doi 
dintre actorii cei mai de marcă ai Hollywo- 
od-ului, Spencer Tracy și Ingrid Bergman. 
secondaţi cu succes de frumoasa Lana Tur- 
ner; talentul lor şi concepția regizorului (pu- 
nind accentul pe tragedia dedublării persona- 
litâţii şi mai puţin pe crearea unei atmostere 
de groază) au tăcut din acest film o incontes- 


Vocația temelor 


ciale contradictorii a omului de azi, indeosebi 
din ţările în curs de dezvoltare, dar cu edifi- 
câtoare popasuri în a contempla, la fel de an- 
gajant, fața ascunsă a lumii capitalului și a 
surprinde, în registrul opus, efortul de înnoire 
al umanităţii socialiste. / 

, Lung metrajele citate la inceput reprezen- 
tau prima direcţie, fiind laureate cu aur, im- 
preună cu scurt metrajul nicaraguan Ruperea 
tăcerii de Ivan Arguello, închinat luptătorilor 
voluntari pentru independenţă din țara lati- 
no-americană, care se opun atacurilor con- 
trarevoluţionare. Cu alte cuvinte, cum au do- 
vedit-o şi alte pelicule retrospective despre al 
doilea război mondial, este tema păcii 5 
prin tratarea unor subiecte de război, uneori 
în viziune eroico-epopeică, citeodată cu oa- 
recare estompare a tragismului implicit al ca- 
taclismului, care n-a lipsit totuși nici el, de 
pildă din lung metrajul japonez Astăzi دا‎ Hi- 
roshima — povestiri pentru viață de Naoki 
Katagiri. : 


A! doilea flux tematic al filmelor văzute in _ 


acest an la Leipzig a fost încă și mai divers, 


ceea ce explică în parte dificultatea de a cu- 
prinde în palmares tot ce a ieșit din comun. 


Dacă n-au scăpat, pe merit, atenţiei juriului 
filmul țării gazdă, Viaţa la Wittstock de Volker 
Koepp şi autralianul Menira — jurnalul unei 
greve de Tom Zubrycki — și ele de lung me- 
traj, împărțindu-și laurii de argint — n-au mai 
ramas, în schimb, suficiente sufragii pentru 
uneie documentare valoroase, cum ar fi unul 
brazilian care ne-a fascinat poate mai mult 
decit celelalte: Vorbeșie lumii, Manguera de 
Frederico Contfalnieri. Fără a fi lipsit de note 
critice și protestatare, în ordine social-poli- 
tică, a, fost filmul (incă un lung metraj) in 


piaţa 


" pralicitării. Holl 


Spaima 


spaimei' 


tabilă izbindă artistică (ca și pelicula cu ace- 


lași nume din 1931, dealtfel). 


Concurența pe piaţa „horror“ 
devine tot mai acerbă 


Majoritatea peliculelor amintite poarta pe 


- genericul lor emblema studiourilor Universal. 


Prin anii '40 însă, supremația acestor stu- 
diouri a fost serios contestată de casa de 
filme rivală RKO, care a descoperit în per- 
soana producătorului Val Lewton un adevărat 
geniu în realizarea cu mijloace financiare re- 
duse a unor opere ca Oamenii pisică, (The 
Cat People, 1942) sau Trupuri furate (The 
Body Snatcher, 1945), care nu pot lipsi din 
nici o filmografie a genului. 

Mizind, tără îndoială, pe senzaţional, ase- 
menea filme, deşi purtau amprenta „horror“, 


` reuşeau, totuşi, să păstreze o anumită mā- 


sură, evitind, în general, scenele explicite și 
contind mai mult pe ceea ce spectatorul îşi 
imagina că se poate intimpla. Pe la in پخ‎ 
anilor '50 avea, însă, să-şi facă apariția pe 
„horror“ un nou-venit, un intrus, 
studiourile britanice Hammer, care, dornice 
de a-și intrece concurenţii de peste ocean, 
au introdus în producțiile realizate (multe 
dintre ele interpretate de Christopher Lee și 
Peter Cushing, „specialiştii“ englezi ai genu- 
lui) o doză masivă de violenţă și cruzime ex- 
plicite. A urmat, inevitabil, cercul vicios al su- 
ywood-ul nu se putea lăsa 
mai prejos și așa s-a ajuns la actuala etapă, 
dincolo de care, după cum spunea un co- 
mentator american al fenomenului, nu se mai 
poate merge pentru că s-a atins pragul abso- 
lut, punctul de unde pur şi simplu, nu există 
un „mai departe“. Cohortele de monștri, vam- 
piri, spirite malefice, vircolaci, asasini psiho- 
pati, care împresoară din toate părţile publi- 
cul spectator, au determinat revista „Time“ 
să creeze un nou termen, „vampiroree”, su- 


gestivă analogie cu infinit mai puţin nociva 


logoree. 


٩ 


Un coriteu al genului 
„oribilo-fantastic“ ور یې‎ 


Dacă ar fi să se stabilească o ierarhie a ci- 
neaștilor datorită cărora s-a ajuns la acest 
stadiu nec pius ultra, neindoios ar candida 


cu mari șanse la primul loc realizatorul ame- ` 


rican (de origine canadiană) David Cronen- 
berg, care a reușit performanța, să recunoaş- 
tem nu la îndemina oricui, de a înfățișa în fil- 
mul Scanners cum face explozie un... craniu 


| uman — „eroii“ filmului posedind capacitatea 


ca prin concentrare mintală să-şi distrugă 


"într-un asemenea mod adversarii {titlul peli- 


ardente 


care forțarea limitelor genului ni s-a părut 
cea mai convingătoare și firească. Făcind 
monografia unui cartier periferic, Frederico 


Confalnieri metamortozează imaginea mize- 


riei şi-i dă un sens existenţial deasupra orică- 
rui tezism, în așa fel încît oamenii locului, în 
toată sărăcia lor, își păstrează și işi afirma 
demnitatea, voluptatea vitală, farmecul şi 
strălucirea umorului, etalate irepresibil 
într-un ritm de samba. 

Originalitatea scurt metrajelor românești 
din concurs şi de la secţia informativă a fost 
răsplătită prin aplauze — uneori repetate în 
cursul proiecției — deosebit de călduroase la 
cele două documentare ale lui Doru și Paula 
Segal, Au fost odată bunicii și Înţelepciunea 
şi limitele ei — deși plasate, ambele, în pro- 
gramul de minimă audienţă de la orele 14, la 
extremităţile festivalului, în prima și, respec- 
tiv, ultima după amiază. Accentul specific de 
tandreţe și umor, în tratarea unor probleme 
sociale ale actualităţii pașnice și constructive 
— condiția bătrinilor şi prejudecățile asupra 


_ femeilor — a avut un ecou aparte în sală, ca 


și reveria poetică a desenului animat pentru 
copii A fost odată un clown de Liana Petruţiu 
sau ascuțimile satirice ale pilulelor lui Dinu 
Şerbescu (În rind cu lumea) și incitările 
eseistice ale lui Constantin Păun (Timpul). În 
contextul tematicii numărul 1 a festivalului. 
Hiroshima de lon Truică și Bancheltul arme- 
lor de Adrian Petringenaru și Clemansa Gita 


Sion au pledat pentru tema păcii, cu convin-. 


gerea că războiul nu numai că „nu are 3 
feminină“, cum suna titlul unui film mult co- 
mentat al festivalului, dar nu are nici fața 


umană. i 
: Valerian SAVA 


culei reprezintă o trimitere la dispozitivele 
electronice moderne cu ajutorul carora se 
obține o explorare în profunzime a corpului 
omenesc). Prin aceeași maladivă imbinare in- 
tre „science fiction” şi „horror“ (se vorbește 
de un gen „oribilo-tantastic”), Cronenberg iși 
închipuie în Crimele viitorului (Crimes o! The 
Future) o formă transmisiblă de cancer, care 
dă naştere pe trupul celui bolnav unor ex- 
crescente monstruoase, iar în Videodrome 
proiectează pe spectator într-o lume în care 


Un reproş similar ar putea fi adresat lui Ro- 
man Polanski și Miei Farrow, primul în cali- 
tate de regizor, iar cea de-a doua în calitate 
de progatonistă, ale căror nume figurează pe 

nericul unei pelicule cum ar fi Copllut lui 

semary, Rosemary's Baby (inspirată după 
romanul omonim al unui alt creator de 
maculatură literară, Ira Levin, unul din pre- 
cursorii -lui Stephen King), „cap de serie" al 
unei variante „satanice“ a genului „horror“ 
(pruncul în chestiune fiind 2511511 de... dia- 


Cohorte de monştri, vampiri şi vîrcolaci... 
Hollywood-ul e bîntuit de o veche boală 
re-botezată: vampirorea 


ființele umane sint devorate de niște imense 
televizoare cu instincte canibalistice.. 

Universul coşmaresc creat de imaginaţia 
delirantă a lui Cronenberg şi a comparșilor 
sâi este populat nu numai de televizoare care 
ucid, ci şi de automobile, ascensoare și chiar 
telefoane ucigașe, de nenumărate obiecte 
uzuale care mutilează, strivesc, decapitează 
Un simplu apel telefonic — cum este cazul in 
filmul Soneria (Belis) a! lui Michael Anderson 
— şi nefericitul care ridică receptorul se po 
meneşte cu o descărcare electrică mortala 
Să vedem în toate acesteă o intenție morali 
zatoare, o metaforă, o aluzie la racilele socie- 
tãtii de consum? Realizatorii unor asemenea 
pelicule ar fi primii care ar respinge cu indig- 
nare o asemenea presupunere. Scopul pe 
care îl au În vedere este unul singur: dea 
produce spaimă, oroare cu orice 1 

Multe din filmele recente de groază se in- 
spiră din scrierile date la iveală, cu o iuțeală 
de necrezut, de un autor foarte „en vogue" la 
ora actuală în America, Stephen King, crea- 
torul unei adevărate industrii literare grand- 
guignoleşti. Fiinţe-strigoi, care vin de dincolo 
de mormint ca să terorizeze pe locatarii unor 
pașnice comunităţi, fetițe pubere înzestrate 
cu puterea de a face să se deplaseze prin 
spațiu satire, cuțite de bucătărie și alte 
obiecte ucigașe, or de a provoca, de la dis- 
tanță, cutremure, incendii şi alte asemenea 
catastrofe, ciini uriași atinși de turbare care 
se reped să sfișie pe toți cei ce le ies în 
cale... aproape nimic din ceea ce este menit 

roducă spaima nu lipsește din panoplia 

„mijloacelor artistice” ale acestui prolific 
bresiaș al literaturii. Şi este, desigur, regreta- 
bil că regizori de indiscutabilă autoritate, ca 
Stanley Kubrick (Lumina strălucitoare, The 
Shining, povestea unui copil angelic la 17 
şare, care, minat de o forţă diabolica, dezlân- 
{ule în jurul său cele mai terifiante intimplări) 
ori actori de real talent, ca Sissy Spacek (în 
filmul Carrie, liceeana care se răzbună teribil 
pe colegele ei răutăcioase, folosindu-și nebă- 
nuitele sale calități telekinetice) sau Jack Ni- 
cholson, (in Piromanul, The Fire-Starter) își; 
dau girul lor ecranizărilor după „operele“, ier- 
tat fie termenul, ale unui asemenea specialist 
în erzaţuri literare. 


În viață (ca și pe ecran): 
Paul Newman, mereu pentru... 
antiviolenţă 


vol). ŞI celebrul Max von Sydow, unul din ac 
torii favoriţi ai lui Bergman şi nu mai puţin 
celebrul (şi regretatul) Richard Burton s-au 
lăsat ispitiți de onorariile promise pentru a 
apărea (primul în ambele părţi, celălalt numai 
în partea a doua) în poate cea mai scanda 
lbasă dintre realizările cinematogratice pediı 
lind — în cazul în speță s-ar putea spune 
pina la trenezie — pe satanism: Exorcistul 
(The Exorcist). Făra îndoială, Exorcistul, a ca 
rui vedetă (copila posedata de diavol) era o 
fetiță — pe atunci de 12 ani — Linda Blair, ca 
și filmele ulterioare, aparţinind aceleiași va 
riante satanice Plaza rea, (Omen), Damien 
ş.a., constituie proba cea ma! convingătoare 
a unui total crah artistic, ca să nu mai vorbim 
de cel moral 


Ambiţia mărturisit 
a inspăiminta cu orice preț 


..0 spune pe față John Carpenter, unul din 
concurenţii cei mai serioși ai lui Cronenberg, 
care, potrivit “propriilor mărturisiri, a 1 
să dea viaţă, în filmul său de căpătii Acel lu- 
cru (The Thing) — un „remake“ după o peli- 
culă cit de cit acceptabilă turnată în 1951 de 
Howard Hawks — „celui mai abject, mai bi- 
zar şi mai înspăimintător monstru al tuturor 
timpurilor”. Judecind 00037 cele întăţișate 
(monstrul are proprietatea de a-și transforma 
victimele in cele mai dezgustătoare creaturi, 
cum ar fi păianjeni uriași cu cap de om) se 
poate spune că nu este departe de a-și fi rea- 
lizat ambiția. Ambiţie care răzbate și din altă 
producție a sa, Simbăta morţilor (Halloween), 
care a ajuns la partea a treia și al cărei titlu 
nu mai necesită vreun comentariu 

Dintr-o listă oricit de sumară a „fabricanţi- 
lor de groază” ai Hollywood-ului nu poate 
lipsi numele lui Joseph Zito cu a sa Vinere 
neagră (Friday The 13th), nici cel al lui Ge- 
orge Romero cu Noaptea morților vii (The 
Night o! Living Dead), sau cel al lui Tobe Ho- 
oper, al cărui film Masacrul din Texas cu fe- 
răstrăul electric (The Texas Chainsaw Massa- 
cre) a fost o vreme, ca urmare a cruzimii sale 
extreme, interzis în ţările vest-europene, în 
ciuda îngăduinţei binecunoscute existente în 


aceste țări față-de producţiile „horror”. Pe o 
asemenea listă ar figura. de asemenea, John 
Landis, Joe Dante și George Miller, al 7 
nume se regăseşte, alături de cel mult mai 
notoriu al lui Steven Spielberg, pe genericul 
Zonei Amurgului (The Twilight Zone), un fel 
de antologie pentru marele ecran a unui se- 
rial „oribilo-fantastic“ prezentat la televiziu- 


nea americană la începutul anilor '60 


De la violența pe ecran 
la violența in cotidian 


De fapt, mult mai frecvent este procesul in- 
vers, transpunerea pe videocasete a filmelor 
„horror“ destinate iniţia! marelui ecran şi care 
cunosc, astfel, o extraordinară proliferare, 
putind fi la îndemina oricui, inclusiv a copii- 
lor. Efectele sint din cele mai pernicioase. 
Violenţa din lumea reală devine mult mai ac- 
ceptabilă după ce spectatorul a fost supus 
(sau expus) valului necontenit de orori imagi- 
nare. Un studiu al institutului american de 
igienă mintală demonstrează „existența indis 
cutabilă a unei relaţii de cauzalitate între vio 
lenţa pe marele şi pe micul ecran și compor- 
tamentul agresiv ulterior al celor ce au urmă- 
rit asemenea programe“. 


Pentru ca membrii parlamentului vest-euro- 
pean de la Strasbourg să-și poată da perso- 
nal seama pină unde s-a ajuns în această ve- 
ritabilă acţiune de dezagregare psihică a in- 
dividului, au fost invitați să asiste la proiecția 
citorva videocasete „horror“. Rezultatul”? 
Peste o treime din cei de față au părăsit sala 
după primele secvențe, unora făcindu-li-se 
chiar râu. O experienţă similară s-a destâșu- 
rat în Camera Comunelor din Marea Britanie 
și mulți dintre flegmaticii membrii ai celui 
mai vechi parlament din lume şi-au pierut 
tradiționalul singe rece, ieșind cu fețele livide 
şi murmurind: „incredibile, incredibile”. Nu 
mai pot fi de mirare, în asemenea împrejurări, 
că, după ce au devenit publice și constatările 
unei anchete pe tema „„Videoviolenţa și copi- 
ii” (44 la sută din copiii între 9 şi 10 ani care 
au format obiectul anchetei au urmărit cel 
puţin un program „horror“ ٥64 1. 
în parlamentul britanic a fost introdus un 
proiect de lege prin care se interzice difuza- 
rea a ceea ce presa londoneză denumește 
pe drept cuvint, „videonasties" („nasty” de 
semnind tot ceea ce este dezgustător, pro- 
duce repulsie). 


Concomitent cu măsurile administrative se 
manifestă și o reacţie salutară din partea p 
blicului. Astfel, în 1983, încasările la filmele 
de groază au scăzut în America cu 50 la sută 
față de anul precedent, deși nivelul lor ră 
mine încă relativ ridicat. lar în Anglia, sub in- 
fluența directă a proiectului de lege amintit 
de la 100 filme „horror“ cite se turnau anual. 
s-a ajuns în prezent la mai puţin de 20, 


Dacă este adevărat, cum scrie „New York 
Times“ in suplimentul său cultural, că „baia 
de singe care inundă ecranele degradează 
atit industria cinematogralică cit și pe spec- 
tatori”, depoluarea, de mult scadentă, a aces- 
tor ecrane apare în interesul și al unora și al 
altora. 


Romulus CĂPLESCU 


Vedetă a lui Polanski și a unui film „horror“ 
semnat de acesta: Mia Farrow, în Rosemary's Baby 


b 


şi Mr. 


Sub o alură de adolescentă, 
un caracter „diabolic“: 
Sissy Spacek în filmul Carrie 
p 
Și Ingrid Bergman a „făcut“ 
o versiune a celebrului Dr. Jekyll 
Hyde. E drept că în 1941... 


Duel pe autostradă, o radiografie 
a spaimei făcută de Spielberg 


cu ajutorul lui Dennis Weawer 
(mai apoi, faimosul polițist McCloud) 


¥ 


Paul Călinescu 


După 45 de ani 
de la Premiul 
de la Veneţia, 
Paul Călinescu 
premiat azi 
alături de Spielberg 
şi Norman McLaren 


3 
Fizioecranul 
schimbã cîmpul vizual 
şi forma ecranului 


Pe cînd primul film 
06 6 
16 72 


Fizioecranul 
revoluționează ecranul 


| aris, septembrie — octombrie 1984. Al 
XV-lea Congres al UNIATEC (Uniunea Aso- 
ciaţiilor tehnice cinematografice) — al 
XIM-lea Concurs international al tehnicii de 
film. În palmaresul stabilit de juriul prezidat 
de Claude Soule (Franța), printre personali- 
tăți marcante ca Norman McLaren (premiu-o- 
magiu pentru intreaga activitate inclusiv ulti- 
mul film, Narcisse) sau Steven Spielberg (re- 


Încă un Mare 
Premiu pentru Gopo 


Festivalul internaţional al filmului 
pentru copii de la Chicago a acor- 
dat Premiul I pentru cel mai bun 
film care îmbină filmul cu actori cu 
desenul animat, pentru Maria Mira- 
bela. 


Coopin tente de odoare. maseh مرل‎ are binê 
peren: prima oor in fhm arte romineec 8 


compensat pentru efectele speciale folosite 
la realizarea peliculei Indiana Jones) figu- 
۲۵325 şi numele unui reputat cineast român 
Este vorba de Paul Călinescu cel care, în 
1939, la Bienala de la Veneţia. cucerea pre- 
miul filmului documentar cu Țara 7 
prima afirmare pe plan mondial a cinemato- 
grafiei românești. L-am invitat pe mereu tină- 
rul și inventivul om de cinema să ne vor- 
bească despre fizioecran, procedeul tehnic 
apreciat unanim într-o severă competiţie in 
ternaţională: 


Prot goniştii care 
itə Înterviziânii 


Dore 


Cå 


: '85 începe bine. 1 e 
„Parisul premiază o prioritate românească 


Siren Spietictg - 


Pt. 
به‎ 


Am multumirea sulletească că după do; 
prezece ani de la ieșirea mea la pensie Imi 
inchei cariera aducind cinematografiei سیا‎ 
neşti incă un premiu de prestigiu... În orice 
domeniu de activitate, o idee novatoare nu 
poate veni decit dacă problema te preocupa 
intens. Eu, de-a lungul anilor, am fost ne- 
mulțumit, obsedat chiar, de forma dreptun- 
ghiulară a ecranului cinematogratic moște- 
nită de la lotogralie, de la lanterna magică. 
O formă care accentuează. din punct de ve- 
dere psihologic, senzația de artificial. Filmul 
ambiționează să transmită spectatorului rea- 
litatea, ori imaginea pe care o percepe ochiul 
omenesc nu are formă dreptunghiulară şi nu 
este delimitată de unghiuri drepte. Pornind 
de la acest adevăr, am căutat impreună cu 
regretatul meu prieten, profesorul Constantin 
Botez de ٥8 unul din institutele Academiei, sa 
-onstruim o nouă lormă de ecran tinind 
seama de parametrii cimpului vizual al 


„Lansarea“: Premiul Interviziunii 


Lansarea, realizat de secția de film a Televi- 
ziunii romane dupa un scenariu de Ilse Tână- 
sache în regia lui Dan Necşulea și vazut de 
telespectatorii noștri în august trecut, a parti 
cipat la cea de-a XII-a ediție a Festivalului in- 
ternaționai de televiziune de la Plovdiv (But 


garia) alături de alte 39 de filme din 2! de 
tari. Povestea lansării unei nave devenită exa- 
men de conștiință în re-lansarea morală a 
unor oameni din vremea noastră, s-a impus 
obţinind Premiul interviziunii. Felicitări auto- 
rilor! 


Zilele culturii românești 
în Republica Populară Bulgaria 


În cadrul unor numeroase manifestări cul- 
turale — concerte, seri de poezie, expoziții 
etc. — în ţara vecină și prietenă au avut loc 
la Sofia, Ruse și Veliko-Tirnovo între 3—7 de- 
cembrie, „Zilele filmului românesc“. În preze- 
nata directorului Casei de filme numărul 
Unu, Marin Vladimir. a regizorului Dinu Tā- 
nase şi a lui Dan Condurache a avut loc gala 


cu filmul Emisia continuă. În zilele următoare 
au rulat: Ringul de Sergiu Nicolaescu, Prea 
cald pentru luna mai de Maria Calas Di- 
nescu, O lebădă iarna de Mircea Mureşan, 
Galax de lon Popescu Gopo, Misterele Bucu- 
reştilor de Doru Năstase și De dragul tău An- 
ca de Cristiana Nicolae. 


ochiului omenesc și de cerințele proiecției 
cinematogralice”. 

Se știe bine, in decursul anilor au existat 
diferite tentative inovatoare, dar moditicin- 
du-se, de fapt doar raportul dintre laturi: ci- 
nerama, cinemascopul, ecranul panoramic... 
L-am Intrebat, aşadar. pe regizorul Paul Calf: 
nescu cum s-a hotărit asupra former lizioe- 
cranului şi ce avantaje prezintă ea? 

„După o muncă minuțioasă, după experi- 
mentarea a zeci, chiar sute de variante, am 
stabilit, în urma proiecțiilor cu diapozitive, 
forma corepunzătoare privirii umane şi apoi 

um determinat parametrii geometrici. Fizi- 
oecranul, respectind ۴000010106 76 
normale ale vederii spațiale, sporește impre- 
sia de realitate. Ochiul hu mai face eforturi 
pentru a cuprinde zonele din alara cîmpului 
său vizual obișnuit, vizionarea devenind sen- 
sibil mai odihnitoare şi mai plăcută.“ 

Avem de a face cu un adevărat ecran 
funcţional”... 

„Privirea concentrindu-se asupra zonei 
centrale, se măreşte impresia de profunzime, 
iar spectatorul are, printr-o mai bună deta- 
sare a prim-planurilor, o senzaţie de perce- 
pere spațială accentuată. Cineaștii au latitu- 
dinea de a întrebuința o gamă compoziţio- 
۱۵/5 mai largă şi mai variată, iar defectul de 
„paralelism al obiectivelor grand-angulare 
oste aproape complet eliminat. Nu doresc să 
explic mai mult, aştept ca spectatorii să vadă 
ıcest nou ecran. 

Cum aţi pus in” practică procedeul? 

Imediat dupa obţinerea brevetului de in- 
venţie, dorința mea legitimă era så aplic eu 
insumi acest procedeu la viitorul meu film. 
Datorită imprejurărilor - virsta mea înaintată 
să fi fost de vină? - nu am mai intrat în pro- 
ducție cu un nou film şi, deci, nu am mai pu- 
tut aplica nici procedeul... În primăvara aces- 
tui an, dinamicul meu coleg Geo Saizescu, o 
lire iscoditoare și entuziastă, a luat inițiativa 
de a realiza cu procedeul fizioecran un scurt 
metraj documentar demonstrativ, Delta Du- 
nării, ce urma să participe la al 13-lea Con- 
curs tehnic al filmului de la Paris. Avind pre- 
|iosul sprijin al biroului Asociaţiei Cineaștilor 
și al Studioului Cinematogralic Bucureşti 
-ondus de Constantin Pivniceru - cărora le 
mulțumesc și pe această cale - noul născut a 
luat calea UNIATEC-ului. Rezulatatul s-a va: 
zut... Acum calea e deschisă. Imi place să 
cred că primul film de ficțiune turnat pe fizi- 
oecran va fi un fiim românesc... 


ÎI așteptăm cu interes. 
irina COROIU 


Cineaștii bulgari sârbâtoresc la 21 decem- 
brie o jumătate de secol de la înființarea 
Uniunii cineaștilor din țara lor. La această 
aniversare jubiliara sint invitaţi scenogralul 
Marcel Bogos și scenaristul prot. Dumitru 
Carabaţ. 

w 


La cea de-a Vill-a ediție a Festivalului in- 
lernățional al filmului de la Cairo (19 noiem- 
brie— 2 decembrie) cinematografia noastră 
s-a prezentat cu Saltimbancii de Elisabeta 
Bostan și Să mori rănit din dragoste de viață 
de Mircea Veroiu. 


Una dintre cele mai longevive competiţii ci- 
nemaătografice din peninsula Iberică, Festiva- 
lul filmului documentar și de scurt metraj de 
la Bilbao a ajuns în aceşt decembrie (3—8) la 
cea de-a XXVI-a ediţie. În concurs au fost in- 
scrise două documentare și șase filme de 
animaţie românești: Au fost odată... de Paula 
şi Doru Segal, Planeta albastră de Doru Ma- 
tei — un documentar dedicat pictorului şi ci- 
neastului de animaţie Sabin Bâlaşa, Monolog 
de Zoltan Szilagyi, Balada lui Tudor de lon 
Truică, Galileo Galilei de Mihai Bădica, As- 
censiunea de Virgil Mocanu, În rind cu lumea 
de Dinu Șerbescu și Anotimpul fericit de 
Olimp Vårāşteanu 


La închiderea ediţie 
Două mari premii 


la Avellino 


Premiul „l'Acceno d'oro“ pentru cea mai 
bună regie de fapt marele premiu al Festiva- 
ارا‎ — a revenit lui Constantin Vaeni pentru 
imposibila iubire, iar „Premiul pentru cea 
mai bună interpretare” a fost acordat Torei 
Vastlescu pentru „deosebita subtilitate a In- 
terpretării şi remarcabile calități artistice” în 
rolul Mariei din același fiim. Le mulţumim 
pentru laurii aduși cinematografiei romă- 
neşti. 


F.. Horea începe atunci cind răscoala 
care aprinsese Ardealul în 1784, a luat sfirșit 
Rebelii au depus armele și s-au împrâştiat pe 
la casele lor, poterele împărătești 23 
acum după capii răzvrătiți. Cine aștepta sa 
vadă scene de masă, lupte și cavalcade, va ٢ 
dezamăgit. 

Dar tocmai in aceasta constă provocarea 
filmului, care urmărește să indrume din capu! 
locului atenţia spectatorului către cu totu! 
altceva: cum a fost posibilă o asemenea zgu- 
duire teribilă, vrea să afle impăratul. omul 
„luminilor“, presimţind parcă ce avea să ur 
meze în Europa. peste cinci ani, cînd în 
treaga ordine aristocratică va fi pusă sub 
semnul întrebării. 

Ingeniozitatea scenariului, căci filmul îi da 
torește foarte foarte mult, este descifrarea 
unor sensuri tulburătoare istorice în ancheta 
întreprinsă de contele Jankovics, la cerința 
lui losif al li-lea, „frate“ mason cu el. Titus 
Popovici știe să citească documentele, nimic 
nu a fost născocit, dar totul montat astfel in- 
cît să înfioare imediat imaginaţia noastră: tri 
misul împărătesc, 10101011 cu blănuri scumpe 
abia se poate ține pe picioare, cere voie sa 
stea jos, chiar înaintea luminatului său stă 
pin, are „rac“; o trădează faţa sa suptă, cada 
verică și detașarea crudă cu care contempla 
lumea, executindu-şi misiunea, rece și per- 
fect ca o maşină, nu fără a pune însă în tot 
ce zice şi săvirșește o filozofie sceptică, de- 
zabuzată. Graţie scenariului, regiei și lui 
Radu Beligan mai ales, care face, poate, rolul 
vieţii sale, el încarnează magistral „conştiinţa 
bolnavă” a „veacului luminilor“. 

Cu contele Jankovics se contruntă Horea, 
statuar, plin de o energie uriașă, demnă, con- 
ținută. interpretat iarăși admirabil de un actor 
extraordinar, Ovidiu luliu Moldovan, figura 
căpeteniei moţilor izbutește să realizeze un 
contrapunct subtil, al cărui apogeu îl atinge 
seara memorabilă, cind cei doi bărbaţi stau 
faţă-n față la o cină funebră. Omul viu, ro 
bust, vestitorul noilor vremi e osindit să piara 
printr-o moarte crincenă, exemplară. Omul 
mort, conștient el însuși că reprezintă o lume 
sfirşită, are rolul să rostească sentința sinis- 
tră. Ironia tragică a istoriei prezidează întilni- 
rea, Titus Popovici a priceput-o excelent și 
Mircea Mureșan i-a dat întreaga expresivitate 
cinematografică. 

Avem de-a face cu un film mare şi mă sur- 
prind reacţiile cam călduţe care l-au întimpi- 
nat pînă acum. Mircea Mureșan s-a întrecut 
pe sine, evitind monotonia unei reconstituiri 
„post festum". Narațiunea cinematografica e 
însufieţită discret, dar substanţial, prin nume- 
roase schimbări inteligente de perspectiva. 


în reluare: 


regizorii 
noștri 


* A 


si în cifre 


Alecu G. 


în date 


roitoru 


Ingeniozitatea constă în descifrarea 


unor tulburătoare sensuri 


Feţele multiple ale răscoalei apar rememorate 
de diferiți martori care-și amintesc, după caz. 
ceea ce a marcat viu sensibilitățile lor parti- 
culare, amploarea mișcării, forța şi hotărirea 
oamenilor (Crişan), spaima cumplită a groti- 
lor (Kendi Sandor), umilința groaznica pe 
care au trâit-o „botezaţii întru iobăgie” (con- 
tesa), amânuntele groteşti (popa Roiogoi) 
urzelile înalte politice, testamentul lasa! alor 
săi, brazii transmiţindu-și semnele incen- 
diare. pe culmile Munţilor Apuseni (Horea) 
etc. 

Din mozaicul pespectivelor, chemate suc 


AME regizorală a lui Alecu Croitoru 
se întinde pe o perioadă de două decenii 
Este de remarcat că, după debutul cu Meri; 
sălbatici, timp de 15 ani, el a revenit doar din 
cînd în cînd în atenția publicului. În ultimii 
cinci ani, în schimb, Alecu Croitoru a avut 
trei premiere cu filme de lung metraj — o 
productivitate foarte bună, de unde se poate 
conchide că a inceput să „recupereze“. 

Filmografia sa cuprinde o tematică variata: 
lumea satului (Merii sălbatici), filmul poem 
etnografic (Virstele omului), filmul de montaj 
din producții vechi, românești și străine (Lu- 
mea se distrează), apoi lumea sportului (Am 
o idee), a circului (A! treilea salt mortal), 
pentru ca în ultimul film, Miezul fierbinte al 
pilinii, să revină la universul rural pe care, 
probabil, îl va investiga in continuare. 

Cum se poate observa din tabelul alăturat, 
distribuția filmelor lui Al. Croitoru e alcătuită 
din actorii consacraţi ai cinematogratului ro- 
mânesc. Unora dintre ei, regizorul le-a prile- 
juit debutul pe ecran: în Merii sălbatici — 
Ileana Stana Ionescu, în Virstele omului - Mi- 
caela Caracaș și Vistrian Roman. 

În ceea ce privește relaţia cu publicul, fil- 
mele lui Alecu Croitoru se înscriu în genere 
in categoria de peste un milion de spectatori. 
Chiar la Virstele omului, cifra poate fi consi- 
derată bună, avind în vedere genul filmului și 
faptul că, după 15 ani, aceasta peliculă ar pu- 
tea fi reluată în difuzare, cu același interes ca 
și la premieră. 

Trebuie deasemenea precizat că, în pau- 
zele dintre filmele de lung metraj, realizatorul 
Miezului fierbinte al piinii a oferit, după sce- 
narii proprii, mai multe scurt metraje artistice 
şi documentare. Dintre acestea se detașează 
Anotimpul mireselor, film distins cu șase pre- 
mii internaţionale ta festivaluri specializate în 
Cehoslovacia, Italia, Austria, Franţa, în urma 
cărora Al. Croitoru a devenit membru al Aca- 
demiei Tiberina-din Italia. Dintre scurt metra- 
jele sale, mai menţionăm Balada pentru inde- 
0606715, deţinător al unui Premiu inti la 
prima ediție a Festivalului naţional „Cintarea 
României“. În 1971 și 1973, a fost membru în 
juriile festivalurilor Internaţionale de scurt 
metraje de la Versailles și respectiv Bruxelles. 
Este membru al Comitetului naţional român 
CIDALC. 


ale istoriei 


Dimensiunea legendară 


cesiv să scoată în evidenţă o anume latură a 
evenimentelor, se încheagă o lecţie istorică 
gravă, fără nimic didactic, dar de o rigoare 
intelectuală strictă. Nici o deformare parti- 
zană, nici o 610610138 găunoasă, totul e făcut 
transparent, ca la o radiografie. lată o de- 
monstraţie veritabilă cum cinematograful 
poate face educaţie patriotică eficace, bazată 
pe convingere serioasă și emoție artistică 
profundă. 

Cu o mare fineţe și invenţie imagistică re- 
marcabilă e tratat mult controversatul fapt 
dacă Horea a avut sau nu încuviințarea împa- 


La producţiile Lupul mărilor și Răzbunarea. 
realizate de sr per per noastră (regia 
Wolfgang Staudte și giu Nicolaescu) în 
colaborare cu firma Teie-Munchen, Alecu 
Croitoru a semnat regia versiunii 6 

El s-a afirmat între timp şi ca regizor de 
teatru: la Oradea, a montat piesa lui lon 
Bâieșu „Alibi“, iar la teatrul din Brăila „Alibi” 
şi „Pămintul după orele zece și cinci” de Dan 
Plaieşu. La spectacolele din Brăila, apare și 
ca scenograf. 


Scenariu 


Vasile Rebreanu 


Alecu Croitoru 
E 


ratului să pornească răscoala, primind chiar 
întăriri scrise. Lucrările sint lăsate dibaci sub 
semnul ambiguităţii, aşa cum probabil au 
fost, amestec de realitate şi fabulație mitica 
populară. Horea prezintă neincrezătorilor un 
pergament cu 0٥661, dar motii nu știu „ceti“ 
Popa Rotogoi descițrează ce socotește el ca 
ar trebui să stea scris acolo şi preface gindu- 
rile sale în îndemn al împăratului: „Să nu lā- 
saţi săminţă de groti!“ Horea își amintește 
întîlnirea cu losif al ll-lea. Ea are loc într-o 
sală sumbră, unde clar obscurul învăluie fi- 
gurile, nimeni neputind jura că faptul s-a pe- 
trecut aievea sau a 1051 numai o închipuire. 
intre Horea și împărat există o mare distanţă, 
interlocutorii stind la extremităţile opuse ale 
încăperii. Aceasta a servit o secvență inainte, 
ședinței lojei masonice în care scrisoarea fra- 
telui Brissot dă dreptate nobilului popor ro- 
mûn şi denunţă, ca singura vinovată de iz- 
bucnirea răscoalei, administraţia autocratică. 
Țesâtura complicată şi obscură a relaţiilor lui 
Horea cu împăratul e excelent sugerată, 
printr-o utilizare abilă a mijloacelor cinema- 
togratului. 4 

O dilemă rezolvată iarăşi într-o manieră ar- 
tistică fericită, privește limbajul eroului prin- 
cipal. Dacă Horea n-ar vorbi „moțește“ cu o 
anume culoare regională a limbajului adică, 
reconstituirea și-ar pierde considerabil din 
autenticitate, iar așa ceva cinematograful su- 
portă greu. Mai mult, întreg filmul, începind 
cu primele imagini, luate la Viena, reușește 
să dea senzaţia că învie documente de epocă 
şi se fereşte să inventeze ceva. Dacă Horea 
ar fi vorbit prea „moţește” cuvintele lui riscau 
sa rămină lipite de påmint, să-și piardă an- 
vergura de sentințe istorice. Talentul lui Titus 
Popovici a găsit echilibrul dificil prin care cu- 
loarea locală din graiul eroului să nu dispară, 
dar propoziţiile rostite de el să sune parcă 
taiate în piatră, să capete un hieratism gno- 
mic lapidar. 

Filmul e patetic şi totodată, izbindă rară, ti- 
vit de o ironie superioară, tragică. Ea își des- 
coperă stimulul cel mai puternic în figura in- 
telectualului poltron și linge-blide, Kendi 
Sandor, alias Cindea Alexe, care cintă în 
alecsandrini neoclasici avintaţi și perfecţi, 
orice i se cere. Alt rol, hipertrofiat revelator 
cu adevărat geniu comic caricatural, de 
Mircea Diaconu. 

M-am întrebat tot timpul spectacolului, 
cum va fi prezentată execuţia, de o oroare in- 
suportabilă. Mircea Mureșan a găsit o idee 
strălucită în spiritul filmului, nerenunţind la 
evocarea atrocității fără seaman, ceea ce ar fi 
lipsit evenimentele de deznodămintul lor sin- 
geros. Ni se arată minuţios numai preparati- 
vele tehnice ale supliciului, cum e legat 
Cloşca pe una din crucile oblice ale eşafodu- 
lui. intervine o gravură, înfăţişind fringerea 
oaselor osindiţilor, „de jos în sus", bucată cu 
bucată. Apoi iar o imagine filmată, roata ridi- 
cată sus de mîinile călăului, pregătindu-se sa 
'zbească. Atit. Deajuns însă ca să facă a tre- 
sări dureros, din toată ființa, memoria unui 


neam. 
Ov. S. CROHMALNICEANU 


Al. Croitoru are, deasemenea, o îndelun- 
gată activitate de cadru didactic: predă acto- 
ria la catedra de regie de la IATC „I.L. Cara- 
giale“. A înaintat spre publicare, la Editura 
„Dacia“ din Cluj, un volum de poeme. În pre- 
zent, pregătește două noi lung metraje: Ca- 
pul de zimbru, după Vasile Voiculescu şi D.R. 
Popescu şi Închiși pentru inventar, scenariu 
original de loan Chelaru și Al. Croitoru. 


* Mihal DUTA 


Anul Spectatori 


premierei 


1965 


interpreți 


tefan Ciubotărașu, 


manoil Petruţ, 
Toma Dimitriu, 
Silviu Stânculescu, 
Ileana Stana 
lonescu 


Micaela Caracas, 
Vistrian Roman, 
ugenia Bosinceanu, 
Mircea Bașta 


Lumea se Dumitru Fernoagă Fa 
distrează Alecu Croitoru Film de montaj 1973 


Nicolae Mărgeanu 
Atanasie Toma 


Mircea Radu ` 
lacoban 


Vasile Mihai, în 
colaborare cu 
Marcei Pâruș 


AI treilea salt 
mortal 


Jon Dichiseanu, 
Jean Constantin, 
losefini, Maria 
Ciara Sebok, Silviu 
Stănculescu, 
George Motoi 


Petre Gheorghiu, 
Ovidiu. Schumacher, 
Jean Constantin, 
Dem Rădulescu, 
Stela Popescu 


Vistrian Roman, 
Romeo Mușeţeanu, 
George Motoi, 
Octavian Cotescu, 
ton Marinescu 


16 


Filmul, document al epocii 


Iglesias păşeşte radios în '85... 
(Aici, alături de fosta lui soţie 
şi unul din copii) 


cîntărețul 
anului 


Melodia: „Un european 
la New York“ 


„Riscind a fi socotit lipsit de modestie, sus 
țin totuși că e prima oară în istoria muzicii 
moderne că discul unui cintăreţ al Vechiului 
continent cunoaște un asemenea succes în 
Statele Unite” 

Greu de răsturnat — și de ce am face-o? 
această afirmaţie a lui Julio Iglesias cu alè 
sale 500 de mii de discuri vindute a doua zi 
după o emisiune in care a cintat la un post 
american de televiziune. Oameni, şi noi, a 
bâtrinei Europe, ce putem face în fața unu 
asemenea succes al unui „consătean'“ care - 
iarăși, de ce ne-am pretace? — ne place! Ce 
putem, face decit să fim ca de obicei raţiona 
lişti şi să vedem care-i starea raţiunii lui? E 
bună. Cintăreţul ne asigură că — deși la cei 
40 de ani, ciți a împlinit în '84, are tot ce și-a 
dorit — „stau cu picioarele pe 777 
Foarte bine. „Dar viața continuă să mă ui- 
mească“. Şi mai bine. Dacă, totuși, ceva îl 
nemulțumește — căci și asta interesează: ce-l 
nemulțumeşte pe un mulțumit? — atunci e 
vorba de o anumită părere a francezilor des- 
pre el: ١ 

„— Ei au tendinţa. să creadă că emoţiile 
mele sint mai puternice decit puterea mea 
de judecată. Nu e adevărat. Ei nu știu prea 
multe despre mine. Sint un om sensibil. Nici 
rece, nici cinic. Sint un om de inimă... S-a 
dat mai multă importanţă laturii superficiale a 
vieţii mele, decit muncii mele. E regretabil. 
N-ar trebui să se uite că am venit tirziu în lu- 
mea muzicii, chiar din întimplare, la 25 de 
ani. A trebuit să învăţ totul. Am încercat să 
știu cit mai multe. Astăzi doresc într-adevăr 
să realizez lucruri și mai profunde...“ 

E perfect! „Pourvu que ca dure! — cum 
spunea mama unei alte mari celebrităţi rid: 
cate din același bazin mediteranean, chiar 
din — ce bizar! ce coincidenţă! — din insula 
lui Tino Rossi... Vorba asta („măcar de-ar 
dura!") circulă pe acolo, din om în om, la fe! 
de insistent ca tangourile cu „Jattendrai!” 


Marele 
Premiu al anului 


Omul formulei 1 


Unul dintre cele mai spectaculoase sus- 
pensuri — acesta, să recunoaștem, preferabil 
multor altora — s-a dezlegat în octombrie 
1984, la Estoril (Portugalia), cînd austriacul 
Nicki Lauda a ciștigat campionatul mondial 
de automobilism pentru formula 1, îmvingin 
du-l la mare luptă și cu un minim avantaj pe 
rivalul şi coechipierul său, francezul Alain 
Prost. Lauda a devenit pentru a treia oara 
ampion mondial, după ce în '76 suferise la 
Nurburgring un cumplit accident care-l adu 
sese în pragul morții. Ars de viu, Lauda su 
portă cu bine și noroc o operaţie prin care o 
bucată din carnea coapsei i-a fost grefată pe 
fatã („eu îmi port coapsa pe chip") și un an 
mai tirziu, la Monza, cucerește al doilea cam 
pionat mondial: „Pot spune că la Monza 
aveam chiloţii uzi” — va recunoaște el, mai 
tirziu. „Căci sint contrariul unui erou. În ca 
riera mea, îndrăzneala a trecut întotdeauna in 
urma talentului și experienţei. Sint totdeauna 
foarte atent să nu răcesc cind mă spă! pe 
cap”. E una din frazele tipice ale acestui per 
sonaj glacial, „cu un ordinator în cap”, de o 
ironie tăioasă și o tandrețe secretă. Mai sint 
şi alte fraze ale lui (de pildă: „Riscurile une: 
curse asutomobilistice nu se tirguiesc; le 
traiești dintr-o plăcere sadică; sau: „Niciodata 
nu-mi spun că sint cel mai bun, ci că am fost 
cel mai bun în acest week-end — altfel eşti 
pierdut”...) cu care lumea nu ştie ce să faca 
iar gazetarii, derutați și deştepţi, le trateaza 
literar... Pentru a nu cădea și noi în cursa 
(sic!), ne vom permite, la o revistă de cinema 
să montăm în paralel citeva din afirmaţiile lui 
Lauda cu spusele a doi dintre oamenii care-l! 
cunosc cel mai bine, soția sa Marlene și ad- 
versarul său principal, prietenul Alain Prost 

Marlene. „Pentru Nicki, competiţia e toata 
viata lui. II iubesc prea mult pentru a-l impie- 
dica sa-și trăiască pasiunea. N-am nevoie de 
dovezi pentru a ști cit mă iubește...“ 

Alain: „Nicki e un pilot căruia poate să-i fie 
frică. El nu-i din categoria celor cu minţile în 
flăcări. Un pilot care nu știe de frică e un tip 
periculos. Sintem siliţi să ne facem frică, din 
cind în cînd. E chiar bine. Îmi place." 

Lauda: „Nu mă rog, nu am superstiții 
Cursa e o problemă prea serioasă pentru a o 
incredința unui zeu sau cifrei 13. Un om è 


Un or (Cseh Szabolcs) că- 
ruia îi putem spune ca şi perso- 
najului său: să trăieşti în cît mai 
multe „mistere ale Bucureştiu- 


lui”! 


responsabil de el însuşi. Dacă se întimplă 
ceva, cu atit mai rău pentru mine. Mă con- 
centrez la maximum, nu mă gindesc la nimic 
altceva, trăiești o singură data — trebuie să-ți 
taci plăcere“ 

Marlene: „Cind aud femei zicind că nimic 
nu e mai excitant decit startul intr-un Grand 
Prix, devin isterică. Mie mi se opreşte inima. 
imi vine să vomit. Fumez țigară după șigară." 
(n.r.: De cinci ani, de la nașterea lui Lucas, 
ea nu l-a mai însoțit pe Lauda în nici un cir- 
cuit, pină la acest Estoril din '84...) 

Alain: „ A ciștiga un titlu e mai puţin im- 
portant decit să-ți păstrezi cele două pi- 
cioare. În capul unui pilot se învirtesc multe 
idei. Cind conduc însă într-o cursă, nu mă 
gindesc nici la soţia mea, nici la Lauda, nici 
la titlul de campion mondial. Ziariștii bat cim- 
pii. Cursa e ceva mult mai pur“. 

Lauda: „Nu citesc ziarele decit ca să verific 
că nu se scriu cine ştie ce stupidităţi”. 

Marlene: „E un om care stă perfect cu pi- 
cioarele pe pămint. Are soluţie la orice pro- 
blemă. Într-o zi m-a întrebat „Îţi displac ră- 
nile mele?” l-am spus că nu. „Bine, atunci le 
pastrez. Dacă vrei să mă operez, o fac și pe 
asta. Numai tu contezi pentru mine“ 


renăscutul 
anului 


Buză-de-lepure 
s-a întors printre noi! 


În ultimul număr al anului trecut, se puteau 
citi la „Cronica din lacrimă“ două fragmente 
din scrisorile unor spectatori (Colea 6 
și Ana Maria Caloianu din Alba lulia) care 
deplingeau „moartea“ lui Buză-de-iepure din 
filmul Misterele Bucureștilor. lată-ne, după 
numai un an, în situaţia fericită de a deschide 
două scrisori care se bucură de reinvierea 
celui dus. Buză de lepure a revenit precum 
Zorro, precum Fantomas, a renăscut ca pasà- 
rea aceea, cinema-ul fiind într-adevăr în stare 
de orice. Acelaşi Colea Cureliuc din aceeași 
celebră Măriţeie Mică revine şi el, la finele lui 
'84, exact în ziua de 11 noiembrie la orele 
19,30 — cum se precizează în scrisoare — 
pentru a lăuda reapariţia personajului lui 
Cseh Szabolcs: 

„Mai există şi dreptate în lumea asta! Adica 
Buză-de-lepure a fost inviat în Masca de ar- 
gint. Mulţumesc scenariștilor. Am citit un- 
deva că Cseh Szabolcs a dormit cu calul său, 
6—7 ani. Este formidabil! Vă rog să-i dati de- 
senul pe care i l-am pus în plic. | se potri- 
veşte.” 

O zi mai tirziu, pe 12 noiembrie, poşta ne 


Alain: „Mă enervează de cite ori aud ca 
Nicki conduce inteligent fiindcă stă mereu în 
urmă şi își asigură rezultatul la o viteză nece- 
sară. Nu e adevărat. E literatură. Viteza nece- 
sară nu există. Mecanica decide. El face mai 
poyne greșeli decit alții în reglarea mașinii 
ul” 

Lauda: „Cind îmi urmăresc un adversar, o 
fac dintr-o motivaţie psihologică: vreau să-l 
„enervez”, să mă simtă în retrovizorul său, să 
se știe fixat"... 

Alain: „E mult mai crispant să te ştii în 
spate cu un pilot tinăr sau periculos decit 
atunci cind te urmăreşte Lauda. Cu Nicki ştii 
cel puţin că nu va încerca nimic stupid sau 
iresponsabil”. 

Merlene: „E o viață prea dură. Trăiesc cu 
frica în pintec, zilnic... La Estoril, cind l-am 
imbrățișat pe Alain, aflat pe podium pentru 
locul Il, mi-a șoptit: „Data viitoare, să rămii 
acasă"... 

Finalul acestui montaj nu poate fi decit cel 
definit de Lauda ca situaţie ideală: 

„Idealul ar fi să te înscrii într-un Grand Prix 
de noapte, și startul să se dea in zori, pe un 
circuit pustiu” 


۱ : په‎ 
Denebitat;. femeia 
/ care işi așteaptă bărbatul 
„i întorcindu-se viu și. sănătos, 
: dintr-un Grand Prix 
automobilistic 


în 
şi 


aduce aceste rinduri ale lui Edit Szasz din 
Odorheiul Secuiesc (str. Pantei, nr. 21): „El 
nu putea să moară. El trebuia să stea lingă 
Mărgelatu, - raminind nedespărțiţi. Mi-ar pla- 
cea foarte mult să-l văd pe Szoby — alături 
de Florin Piersic și fireşte de Marga Barbu, o 
Agathă excelentă — pe coperta revistei Ci- 
nema. Eu sint de părere că ei merită asta, şi 
noi, admiratorii lor, am fi foarte mulţumiţi“ 

E deci cazul — la atitea lacrimi de bucurie 
— să explicăm micul desen trimit de Colea 
Cureliuc lui Cseh Szabolcs Desenul e prea 
mic pentru a-l reproduce in chip fericit. Vom 
spune că el e reluat de-un conirate sovietic 
din revista „Noir et Blanc“; sint trei uși de ho- 
tel; în faţa uneia vedem o pereche de pantofi, 
în faţa celei de-a doua, două perechi, iar în 
dreptul celei de-a treia o pereche de cizme 
negre de cow-boy şi patru potcoave ale calu- 
lui care, „om civilizat“, și-a lăsat încălțările, 
alături de ale stăpinului sau, pe culoarul ho- 
telului! Desenul e născut pentru Buză-de-le- 
pure și ne îndeamnă să-l răsplătim cu trei in- 
formaţii „în temă” pe care sperăm că nici Co- 
lea Cureliuc, nici Cseh Szabolcs, și nici alții 
nu le știu: 

Cel mai bătrin purtător de cizme este pa- 
triarhul regizorilor americani, John Huston, 
om aproape de 80 de ani, cel care ne-a dat 
citeva frumuseți nepieritoare ale artei cine- 
matografice: Șoimul maltez, Comoara din 
Sierra Madre, Regina africană, pină la Nea- 
daptaţii, Freud și Noaptea 5. 

Și a doua: inventatorul inconfundabilului 
mers al lui John Wayne este Nudie, un mare 
croitor hollywoodian specializat în westernuri 
care a avut, odată, ideea să-i taie intr-un fel 
anume tocurile cizmelor de cow-boy. În sfir- 
şit, strămoșeștile Western boots de la 1895, 
mai bătrine decit John Huston, se găsesc în 
muzeul californian de la Long Beach. Cel mai 
bătrin cal care poartă potcoave nu știm 5 
cum se numește. 


(Anouk. Aimée, 


8 4 


Á 


la închiderea 
ultimului 


număr pe '84 


Cronica surisului 


La ora aceasta a inchiderii tuturor edițiilor 
datate 1984, cind — ca toţi muritorii 51 
— ne facem şi noi bilanţul, cu tot ce am rea 
lizat mai mult sau mai puţin bine, de putem 
spune despre numerele revistei noastre pre 
cum poetul despre versurile lui, cindva, entu 
ziasmindu-l prin sinceritatea lor naivă chiar 
pe „divinul“ critic G. Calinescu: ....Mai bune 
mai rele, dar din adincul inimii mele!', nu 
vrem să ne petrecem revelionul 1313 a da o 
erată privitoare la o ştire publicata în numa- 
rul 11, la rubrica noastră, şi care — daca n-o 
fi cel mai mare pacat făptuit in '84 — ne stă 
totuși la inimă, așa cum a stat și celor dela 
revista din care am aflat-o. Sub titlul: „Necu- 
noscuta doamnă Brown“, în numărul din 
noiembrie, am comentat două fotografii apă 
rute în „Paris Match” care o înfațișau pe 
Greta Garbo, în această vară, sub soarele 
Ge „ pe o plajă şi pe puntea unui 
vaporaș. Sub titlul: „Eroare“, revista pari 
ziana publică în numărul 1848, urmatorul 
text: „informațiile publicate de noi în numarul 
trecut despre Greta Garbo, despre starea så- 
nătăţii ei şi internarea, sub o falsă identitate 
într-o clinică elveţiană, sint întrutotul exacte. 
Ancheta a lost purtată de reporterii noștri. 
Dar persoana fotografiată pe un vapor, în 
apele grecești, nu e Greta Garbo. Paris 
Match a fost abuzat de o agenţie de presa 
care i-a garantat că poza o înfățișează pe Di 
vina. Persoana care se vede in poză — o 
prietenă, dealtfel, a actriței — și căreia îi pas 
trām anonimatul, a avut eleganța så declare: 
„Sint mindră că am fost confundată cu 
Garbo”. 

Această erată — care ne eliberează și pe 
noi de o remuşcare — ne ingâduie însă să ne 


filmul anului 
în salonul anual 
de artă 


„The Day after“ 
de pe peliculă în bronz 


Artele fiind surori, ce idee îi vine sculptoru 
lui Arman, idee dacă nu teribila, oricum 
scumpă și expusă la salonul artei moderne 
de la Paris? „Filmul anului“ aratindu-se a îi 
acel nemaipomenit The Day after — descri- 
ind cum ar arata un orâșel american după un 
bombardament atomic. R. Caplescu avind 
grija de a-l fi prezentat in Cinema 3/84 — ar- 
tistul plastic e sedus 5۵ facă și el un The Day 
after... al lui. Sedus, zis și tăcut. El va bate in 
bronz un salon cu tot ce inseamnă un salon 
de la banchetă la masă şi scaune. 13 17 
printre care o vioară și un violoncel, şi le va 
sfarima aprig cu ciocanul, atit de aprig ca sa 
dea certitudinea că a trecut peste ele Ur 
bombardament atomic. Impresia — după cite 
ne dâm seama din poze — nu e de ici de 
colo. ʻO bancheta de mare stil, realist lucrata 
în metalul cel mai prestigios, avind spătarul 
dar şi „fundul“ 313۲1۸31 şi câscate ca un .نا‎ 
un violoncel fie el şi din lemn, darmite din 
bronz, făcut zob ca și o vioara așişderea, iți 
dau un fior pe șira spinării și te trimit la o 
lume îngrozitoare, delinitiv calcinată, 

Numai cà tot din poză se poate observa câ 
cei care privesc obiectul astfel distrus nu par 
prea zguduiţi de priveliște. Ei arată mai mult 
amuzaţi ca de-o ٥۵203۷3016, ca de o drâco- 
venie simpatica a unui copil ingenios. Între 
înfățișarea operei și faţa privitorului este o 
distanță stranie. Daca gravitatea pericolului 
atomic — cum susţine filmul The Day after 
e indiscutabilă, seriozitatea sculptorului in- 
spirat de el e mai mult decit discutabilă. Ce 
s-a intimplat? Cine vrea să dezlege problema 
e indemnat să cumpere „salonul“ acesta nu 
cu momii ci mumificat, şi să studieze opera. 
acasa... Preţul, în franci, are în cap două cifre 
de 2 urmate de 6 zerouri. Arte, arte, dar 
bronzui pe bani! 


Undeva, cindva, părinţii noştri primeau de Anul 
Să-ţi fie viaţa frumoasă ca ea!“ 


arătam foarte dirji în a nu ne recunoaște pā- 
catul pe care ni-l aruncă în circă un cores- 
pondent, Cristian Codreși, in cea mai eronata 
scrisoare din cite am primit în '84 (scrisoare 
fară adresă, doar cu o ștampilă a poștei: Li- 
pova, 2 noiembrie). Amicul revistei noastre 
tună și fulgera pe patru file impotriva artico- 
lului „Rockul și-a pierdut norocul?”, apărut دا‎ 
această rubrică, in numarul 9/1984. Cu o 
mare minie, sintem tăcuţi maărunțiş pentru a-i 
ti vorbit de râu pe Mick Jagger, Paul McCart- 
ney şi George Harrison. acuzindu-i de con- 
formism și carierism artistic!? Scrisoarea din 
Lipova” dind impresia veselă a unui om pe 


depoziția 
anului 


Proiect pentru o „viaţă 
la ţară“ în spatiul 
mioritic ۵١ 6 


Pentru prima oară, „depoziţiile” noastre nu 
vor aparține unor regizori sau actori de re- 
nume ci unui cinefil, şi incă unui cinefil oare- 
care, cum or fi cu milioanele prin lume. dar 
nouă pârindu-ni-se omul numarul 1 in topul 
'84 al corespondenţilor noştri prin patima cu 
care ne scrie despre ce vede pe ecrane și. 
mai cu seamă, prin ceea ce dezvăluie aceasta 
pitimă despre cinema-ul lui de om care in- 
grijește animalele în Ciubâncuţa Clujului. 
Scrisorile lui kilometrice, cu aspect intimi- 
dant, sint irezistibile, de la felul cum incep cu 
cele mai ingenioase și mai patetice urări de 
sănătate pînê in finalul intotdeauna cu scuze: 
-De ce vă incarc eu sufletul cu toate aces- 
tea? N-aveţi dumneavoastră destul pe cap? 
Vă rog să-mi spuneți să termin și voi tremina 
că nu sinteţi obligaţi cu nimic faţă de mine"... 
Numai că mai nimeni nu ne încarcă sufletul 
cu atitea sentimente ca acest Pavel Rătun- 
deanu-Ferghete: de la mindria meseriei sale 
de tehnician veterinar pină la resemnarea 
existenței, de la jovialitatea expresiei pina la 
sinceritatea necazurilor, de la viclenia mo- 
destiei la conștiința ironică a unor veleităţi, 
de la ideea că „sint un don Quijotte” pină la 
aceea ca „e fata babei, cea 676۱04 îi ies 
broaşte pe gură după fiecare vorbă”, de la vi- 
sul unei urme lăsată pe pămint pentru poste- 
ritate pină la descrierea strict realistă a spa- 
țiului dintre mioare... in tot ce scrie, omul 
nostru din Ciubâncuţa ne apasă cu o confe- 
siune de care nu ne putem feri. În ultima sa 
scrisoare, el incepe să lucreze la un scenariu, 
inventind cică un erou, Pavel Dragomir, dar 
se va vedea imediat — ca într-un film de au- 


Documentul, sursă a filmului 


care degeaba îl tragi de minecă, spunindu-i 
ca a luat-o rău — se încheie strașnic-cerin“ 
ca redactorul acelui articol să-și dea demisia! 
E ceea ce vom face, atunci cind Cristian Co 
drași ۷۵ citi pina la capăt un articol. Cai 
toate acele acuzaţii nu numai cà nu ne apar 
țineau, dar se scria negru pe alb ca: „Toale 
aceste acuzaţii nemiloase le aduce intr-un 
„Paris Match” al verii, publicista Katherine 
Pancol...” E adevărat cå pentru a ajunge la 
aceste rinduri, cititorul trebuia să faca etortul 
de a trece cu privirea de pe o pagină pe alta 
5۵75107051016 sentimente care ne anima la 
sfirşitul de an ne sugerează să-i propunem 


tor-cum aceasta prima secvența „obiectivă 
se va răsuci, printr-un amplu montaj al frazei, 
într-o spovedanie pe care, ce-i drept, nici un 
fiim de-al nostru, de pe ogoare, n-a „prins-o” 

„Ciubâncuţa, ora 3 dimineața: Nu trebuie 
sa va surprinda ora matinală. La mine ea de 
vine oră obişnuita de a scrie, citi (cind am 
timp şi mai ales cind această oră mă găseşte 
acasă), eu inainte de cinci părăsesc casa 
pentru a asista la programul de grajd sau pa 
sune, cind nu am alte acţiuni: vaccinare sau 
tratament, şi mai cu seamă cind n-a survenit 
surpriza, surpriză care ne cearcă destul de 
des. Vreau să vin oare cu o sugestie pentru 
un viitor film românesc? ...Am şi eu obsesiile 
mele (scuzaţi-maă; visul meu) dar asta e alta 
mincare de pește. Acum să transcriu, zic, 
ce-a" putea fi acel început de scenariu, neso 
fisticat de reguli: 

Pe Pavel Dragomir îl treziseră niște cioca 
nituri în uşă care se repetară cu aceeași in 
sistenţă și nerăbdare în fereastră şi el (con 
ştient că lui îi sint adresate, că el era domnul 
doctor, deși ca funcţie era doar un simplii: 
tehnician veterinar) sărise in cap de noapte 
din câldura așternutului să vadă ce vrea ne- 
cunoscutul, că de cite ori nu venise la el și 
unul și altul cu fel de fel de necazuri și-i au- 
zea incă de la poartă cind apăsau 55. 
incit acuma el se și miră cum de nu-l auzise 
din timp pe cel ce-i ciocânea la ușă, apucin- 
du-se și să strige: „Dom'doctor! Dom'doc- 
tort”, așa cum și zicea unul: Nu trebuie să te 
superi pe noi că cu aceeași gură se zice și ci 
ine și jupine, şi mare lucru-i să fii om. Dar 
n-ar fi trebuit să-i fie de mirare fiindcă nu 
dormise iepurește şi frint de oboseală căzuse 
ca mort caci el era om, și ziua și săptâmina 
precedentă fuseseră din cale afară 06 7 
cate cu acţiuni sanitar veterinare, apoi avu- 
sese probleme cu copiii şi pe lingă casă și 
cite nu sint de făcut şi comod nu poți sta 
dacă te-ai născut să trâiești, și mai avusese 
treabă cu deștepții de la CAP pe care-i aver- 
112356 şi chiar le dăduse și în scris, dar ei tot 
jasaseră boii pe otava de trifoi și... (pacoste, 
oameni buni, se umilaseră!). Se trezise de-a 
binelea cind deschise ușa celui ce nu-l lăsa 
în pace să se odihnească și care vădit era 
grăbit, așa cum şi cel din casă era pentru ca 
sa se termine cu bocânitul și tot bilciul, ca så 
nu i se trezească copiii, dar acela cu voce 
tare, egoist, impins de necazul său, uitind ca 
alții mai trebuie să doarmă, aduse la cunoş- 
۱:۶13 că nu-i poate tata scroafa, altădată altul 


u asemenea ilustrate cu felicitări pe verso: 


amicului Codreși nu să-și dea demisia dintre 
corespondenţii noştri, ci exact dimpotrivă: sa 
recunoască și el că n-a citit articolul pina la 
sfirşit și să primească astfel premiul fair-play 
pe '84 al revistei noastre care va consta într-o 
poză a Beatieşilor despre care e inutil să ma: 
cintâm cit cintăresc în inima noastra... 


Rubrica „Filmul document al epocii 
documentul sursă a filmului” 
este realizată de Radu COSAȘU 


venind că nu poate bivolița, dar cite minuni 
nefericite nu sint in viața oamenilor! Minuni 
pentru care tu ca om trebuie să fii pregătit sa 
le preintimpini şi înlâturi, neţinind cont că tu 
«şti mai bolnav (poţi fi) decit animalul la care 
ești chemat, că-i noapte și ți-ajung pină peste 
cap cele 12 ore care se pretează să le faci in 
agricultura, că eşti într-o duminică sau intr-o 
seară cind e program bun la televizor sau ca 
ai şi tu dreptul să te odihneşti dar uneori n-o 
poţi face nici în concediul tâu de odihnă, ca 
animalele nu ţin cont de asta ca să nu se im- 
bolnăvească atunci... 

Ce scriitor pe care nu l-am citit a scris des- 
pre asta? Ce realizator de film a surprins în 
filmele noastre aşa ceva?... Mi-ar place să am 
cu cine mă înțelege. Dumneavoastră insă 
n-aveţi rindul meu. Aveţi preocupările dum- 
neavoastră, viața dumneavoastră, vreau să 
zic. Eu am iara a mea cu vacile, cu porcii, 
gāinile cu parfumul asta aspru şi insuportabil 
pentru un orăşean și visuri care nu se ştie 
cum își vor contura implinirea. Nu sint chiar 
cu picioarele pe påmint, duc o luptă neintre- 
ruptă cu mine însumi... Am greutăţile mele, 
dar mă luminează speranța că le voi trece. 
Nu le bagaţi in seamă și iertaţi-mă! N-am do- 
rit să devin plingăreţ.“ 

Nici noi nu avem de ce ne plinge, citin- 
du-te. Să fii sănătos, căci „comod nu poți sta 
dacă te-ai născut să trăiești”, cum zice unul 
de la Ciubâncuţa Clujului. 


„Miezul fierbinte al piinii“ (Con- 
tin Diplan). Un om de lingă 
Cluj, un tehnician mioritic, ne scrie 
despre miezul fierbinte al vieţii lui! 


Go- 
vrea 
ecranului | | 
ر‎ at 
j 
| 
i muncitoare 
i pune înti 
N comentari e imparte 
| fabrica ! 


. În rolul titu 
ii; filmul es 


iul d micul ecran de mini: 
alului ab À e.” Întrebat 
y ã atit p 


n priviny 


dispar 


vreunui film, i 
ntru citiva 
PT 


umn Si rem 
dupa tilmul 


icum mai 


| Conteslunea unei mame 


frunte în 1984 în pref 


tatarilar pin Și 
atorilor sovietic 


altimbanci 


mizeri 


| un film 
|| care ar fi trat 
nditionaril( 


genului 


مې و 
San Franc‏ 


Filmul 1 


în primu! 


1 ex] 
infinità | 


Qulj 


| Degeaba 


۱ 

i Im 

t r. Ultima part 
i i intr-un film îi 


ştiut iar fina 


y nainte 


derea în 11 


| rănile 


umorul 


a, 
le tami- 


care nu ! 


f 
| 
i 
i 


O poveste de dragoste şi onoare 
care nu îmbătrineşte: Anna Ka- 
renina cu Jacqueline Bisset si 
Christopher Reeve 


„ O nouă versiune, a treia intreprinsã de stu 
diourile americane — după ce în decursul 
timpului s-au cunoscut una cu Greta Garbo 
şi alta cu Vivian Leigh — va fi gata pentru în 
ceputul lui 1985. Regia o semnează de asta 
dată Simon Langton dar nu regia este parte: 
surprinzătoare ci distribuția: Jackie Bisset 
(Jackie pentru că nimeni nu-i mai spune ال‎ 

queline. Aşa o alintau prietenii şi probabi! p 

rinții. așa i se adresează partenerii şi iată 


in memoriam 


Un gînd bun 
pentru străbunica 


An cînd „străbunica“ noastră, nu 
mai este, cind actrița Mimi Enăceanu a 
plecat dintre noi, îmi revine în minte o 
imagine tonică, legată de această minu- 
nată actriță. Cu trei ani în urmă am 
străbâtut împreună cu dinsa localităţile 
de pe Valea Jiului într-o serie de spec- 
tacole de gală cu filmul Alo, aterizează 
străbunica. „Străbunica a aterizat pe 
Valea Jiului“... începea fermecător de 
simplu $i de sincer, de spontan, dialo- 
gul actriței cu spectatorii, iubitori ai fil- 
mului, copii, tineri, maturi. Cucerea pu- 
blicul din prima secundă. 

Actriţă de teatru, ce şi-a închinat 
mulţi ani scenei, slujind-o cu devota- 
ment prin roluri ce au situat-o în frun- 
tea generaţiei sale, Mimi Enăâceanu a 
colaborat şi cu cinematografia, fără a-şi 
da însă întreaga măsură a posibilităţilor 
și disponibilitâţilor pe care le avea pen- 
tru cea de-a șaptea artă, iși gindea fie- 
care rol, chiar dacă secundar, pină in 
cele mai mici amănunte, lăsindu-ne o 
fiimografie din păcate scurtă — mici bi- 
juterii de artă actoricească în filmele 
Pantotul cenușăresel, Cantemir, Pe ma- 
lul sting al Dunării albastre şi rolul titu- 
lar din Alo, aterizează străbunica, pen- 
tru care a primit Diploma de onoare a 
ACIN-ului pe anul 1981 

Receptivă la tot ce însemna gind sau 
fapt artistic, Mimi Enăceanu era intot- 


deauna ia curent cu viaţa culturală bu- 
cureşteană, comenta totul cu vivacitate. 


gazetarii care o viziteaza pe platoul de fil 
mare, preiau alintarea și dacă nu Q tran 
stormă în renume, cel puţin in nume.) În rolu! 
lui Vronski apare fostul Superman, Cristop- 
her Reeve care, intrebat dacă știe să fie şi ro 
mantic, a răspuns cu o foarte englezeasca 
morgă: „Dacă mi se dă voie. ştiu să fiu şi ro 
mantic", Jackie Bisset este preocupată de 
absolut tot ce privește filmul şi în primul rind 
ie povestea in sine. „Este o poveste de dta 
joste care nu îmbaâtrineşte“ a ținut ea sa de 
mare Dar interpreta este în stare să cerce 


urmărea traiectoria unor actori tineri, 
dădea sfaturi şi,, mai ales, citea, citea 
enorm. De cite ori ne întilneam, imi po- 
vestea cu pasiune ce a mai citit nou în 
ultimul timp, ce autor român i se părea 
cinematografic... „de ce n-am face o 
ecranizare după el?" Şi începea sa po- 
vesteasca pe loc, cu haz, cu har, un vir- 
tual film... N-o să uit niciodată cum am 
pus împreună jaloanele pentru așazisa 
serie a Il-a din „străbunica”, (o continu- 
are), cum am construit subiectul, cum 
am schiţat personajele, gindindu-ne tot 
timpul la hazul comediei, dar şi la la- 
tura ei educativă. Totul a rămas însă un 


proiect, un vis nerealizat... 
După ce am condus-o pe ultimul 
drum, am avut in acest început de 


iarnă, pentru o clipă, senzaţia de singu- 
rătate 


Sub pălăria aleasă cu grijă și 
probată îndelung, 

Anna Karenina, ediţia 1984 adi- 

că Jacqueline Bisset 


teze cu atenție tiecare cută a rochiei de 
epocă pe care trebuie s-o poarte ca şi coalu 
rile pe care le va schimba de-a lungul filmu- 
lui. O singură teamă sau rezervă mărturisește 
totuşi: „Anna era foarte tinără iar eu am 0 
de ani”, 

Romanul — nu ştim ce ediţie este invocată 

are potrivit, spuselor ziaristei Marle Laure 
Bouly de ia „Figaro”, 1556 de pagini. Scena- 
riul pe care a lucrat Langton numără 259 de 
pagini, iar filmui se spune că va avea o lun- 
gime normală 


Am pornit pe jos spre casă, în vintul 
rece. Și în drum m-am oprit la cinema- 
togratul „Central“. Rula filmul Alo, ate- 
rizează străbunica. O întîmplare, desi- 
gur... O coincidenţă. Am intrat în sală 
Am vrut să mă urc pe scenă in fața 
ecranului și să rog publicul să păstreze 
un minut de reculegere pentru „străbu- 
nica“. Spectatorii însă rideau în hohote, 
participau cu plăcere şi amuzament la 
tot ceea ce plănuia și implinea străbu- 
nica în film cu fiica, cu nepotul şi stră- 
nepoții ei, 

in fapt. risul, veselia, optimismul. se 
constituie în cel mai tonic. omagiu pe 
care spectatorii pot sa-l aduca unu! ac- 
tor dispărut 

Nicolae CORJOS 


O străbunică ce va rămîne în amintirea 
Mimi Enăceanu 


spectatorilor: 


Festivalul 
„de la New York 


D.. marile premiere de la inceputul 
stagiunii, un moment aparte în viața cinema- 
togratică de pe noul continent îl constituie 
perioada filmelor de artă, cum sint catalogate 
de câtre americani cele mai multe dintre peli- 
culele europene. Dar în această categorie in- 
tră şi producţiile realizatorilor independenţi 
americani. Acest moment al filmului numit de 
artă este sintetizat de „New York Film Festi- 
val" a cărui a XXII-a ediție a avut loc la „Lin- 
coin Center”. 

„Ceea ce contează — spune într-o cores- 
pondenţă trimisă lui „Giornale dello Spetta- 
colo“, criticul Duchio Faggella — este atrac- 
ţia pe care o exercită aceste filme singulare 
asupra publicului. Din acest punct de vedere 
festivalul a consemnat succesul unor filme ca 
O duminică la ţară al lui Tavernier, O dra 
goste in Germania ai lui Wajda, al filmului lui 
Jarmush, Mai ciudat decit paradisul, dar și al 
fiimului Pămint al lui Pearce (despre care re- 
vista noastră a relatat — în nr. 9 — 84) o pri- 

ire caldă asupra vieţii unor fermieri săraci." 
De asemenea festivalul a reuşit să ridice valul 
de neinteres arătat de piața filmului unei serii 
de pelicule allate deja in proiecţie. Selecţia 
filmelor a fost incredințata unei echipe de 
cutici, şi istorici de cinema. O impresie deo- 
sebită a provocat-o faptul că din cele 26 de 
filme inscrise 9 erau americane, cele mai 
multe fåcind parte din producţia așa numită 
independentă. Faptul pare să indice o revigo- 
rare a fenomenului cinematografic indepen- 
dent american şi efectul probabil al euforiei 
pe care a creat-o bogăția de iniţiative ce ca- 
racterizează activitatea acestuia. Adevărata 
forţă a festivalului newyorkez şi principala ra- 


Paradox! 
Ce sperie cel mai mult 
pe producător? 


Ca filmul său să fie 
considerat „de artă“. 
Asta pentru că... 


țiune a succesului său stă in faptul că New 
York-ul este un fel de vitrină a cinematogra- 
tului de autor pentru întreaga viață ameri- 
cană 

Dar nu toţi distribuitorii agreează eticheta 
acestui festival, Filmele comerciale ameri- 
cane, de pildă, nici măcar nu au fost supuse 
selecției comitetului de critici și istorici de 
teamă să nu fie calificate drept „filme de 
artă”, destinate deci circuitului de săli specia- 
lizate, (mai mici bineințeles). Pămint, filmul 
de deschidere care îi are ca interpreți pe Jes- 
sica Lange și Sam Shepard este o operă inte- 
ligentă dar care nu a avut un mare ecou co- 
mercial: Concurentul său pe ecranele ameti- 
cane este un film cu o temă asemânâtoare, 
intitulat Locul din suflet a cărui protagonistă 
este Sally Field. Filmul acesta a evitat pur şi 
simplu festivalul pentru a nu fi ditijat spre re- 
teala de sali pentru filmele de artă 

În afară de aceste citeva consideraţii, co- 
mentatorul italian aflat la New York spune că 
publicul cinefil s-a arătat pasionat de filme 
europene și în special de o serie de filme ita- 
liene oferite de organizatori, cum ar fi Cam- 
mina cammina al lui Ermmano Olmi precum 
şi versiunea integrală a ultimului film al lui 
Leone. Primul din cele d filme a fost bine 
primit şi de public şi de critică iar comentat 
rul ziarului „New York Times“ Vincent Canby 
a apreciat în special calitatea imaginii pre- 
cum și pe actorii neprofesionisti din distribu 
ție dar i-au displacut excesul de solemnitate şi 
ceea ce considera él a fi o ariditate poetică 
Cit despre A fost odată in America, se po 
vorbi despre un real succes. (Vom preciza că 
la acest film Sergio Leone a produs două 
versiuni: una despre care el însuși spune că 
este pentru publicul larg, iar alta, o trilogie 
western, care ține citeva ore și despre care el 
crede că ar fi mai accesibila cinefililor.) La 
această intilnire new yorkeză. Leone s-a bu 
curat de o primire extrem de calduroasă și de 
o conferința de presă dintre cele mal asal- 
tate.” Opinia generală a fost ca versiunea 
lungă a filmului său pare mai scurtă decit cea 
scurtă. Cu alte cuvinte e mai eficace și mai 
atrăgătoare. „Acest festival new yorkez trece 
drept momentul culminant al primei părți a 
stagiunii. Faptul însuși de a fi înscris pe lista 
filmelor reținute pènti ele două scene puse 
la dispoziţia manifestării newyorkeze consti- 
tuie în sine un succes." 


În '85: cea mai tinără dintre arte devine 


La pomul de iarnă al Ginematecii 


L. nici ün pom lãudat nu trebuie mers cu 
sacul, dar cum se merge atunci la pomul de 
iarnă din strada Eforie nr. 2? Căci iată, ca- 
dourile nu se aseamână între ele, iar adesea 
abonatul nu se hotărăşte ce să aleagă. Ca 
într-un joc serios, pentru adulţi, mai intervin 
şi elemente ce derutează — de pildă un 
nume mare care atrage, iar filmul este de 
fapt, minor; altă peliculă ce parea modesta 
se dovedește (celor puţini care au intrat în 
sală) a fi vecină cu capodopera... Semn ca 
regulile jocului trebuie cunoscute. 

E drept, unele pachete au fost deja desfa 
cute. Multe lucruri bune în ele, pentru cine = 
ştiut să le prețuiască în acest final de an şı 
inceput de stagiune: 

e Cele trei mari nume ale animației mon 
diale — Disney și grădina sa zoologică pen- 
tru copii, Trnka și teatrul său de păpuși pen 
tru adulţi, Gopo și omuleţul său pentru toata 
lumea. Cine n-a intrat în sală la momentu! 
oportun, pentru a gusta savoarea boccacesca 
din Arhanghelul Gabriel și doamna Giscă sau 
virulența satirei din Mina lui Trnka, mai poate 
recupera în materie de umor inteligent, urma 


Spicuiri din repertoriul lui '85: 

O Ediţie specială: Jean Georgescu 
O Laurence Olivier, Gary Cooper 
şi Mircea Albulescu în... medalion 


9 Voiajuri în tren 


vapor, avion şi... diligenţă 


oferite de ciclul „Intîmplări de călătorie“ 


rind fanteziile desenate ale lui Gopo. 

e Multe şi diterite filmele dedicate tinerilor 
spectatori. Căci nu atit celor care vibraşeră la 
vremea lor în fața entuziasmului proaspăt din 
Răsună valea sau a impresionantelor ciocniri 
de idei din Puterea și adevărul le erau adre- 
sate aceste filme din programul prin care ci- 
nemateca omagia al Xlil-lea Congres ál 
P.C.R., cit lor. noilor generaţii de studenți și 


Un regal artistic: medalionul Jean Georgescu 


note de regizor 


„8 1/2” şi revelaţia 
capodoperei 


D.. lirism înseamnă confesie a eu-lui 
dominat de o anume stare sufletească, acest 
film e liric. Dacă realism e mărturia sincronă 
privind realitatea și subiectivitatea, acest film 
e realist. Barocul e explozie a formelor? De- 
sigur, filmul e baroc. Modern e de fapt ceea 
ce merge înainte în expresivitatea unei arte... 
filmul e modern. Numim decadență rãsfãtul 
divagării formei, Otto e mezzo e „decadent. 
Suprarealismul e „oniric“? Suprarealist, deci. 
Comic? Da, dar subtil. Trist? Dar tandru. În 
fine, deci, arta e umană și deci plurivalentă 
ca adresă, filmul e „de artă“; și de asemenea 
cinema-ul fiind ceea ce se exprimă pe un 
ecran fără a putea fi comunicat altfel, avem 
aici un adevărat film-artă. E creaţie adevărată 
ceea ce e peren și ciștigă în proba timpului? 
Ceea ce nu seamână cu nimic altceva? Da, 
filmul acesta e o capodoperă. 

Atitea definiri provoacă confuzie... Dar să 
ne exprimăm: iată un film de artă realist-liric 
cu puternică tendință suprarealistă în latura 
sa onirică, baroc pină la decadenţă ca expre- 
sie, modernist ca tendinţă, de un comic subtil 
şi o tristețe tandră. Capodoperă inconfunda- 
bilă a artei filmului. 

Am spus mult, am spus puţin?... Am spus 
in primul rind că acest film e extrem de pre- 
cis şi serios, sincer și nefabricat, nu un „bate 


cimpii” sau „cai verzi pe pereți“, cum ar crede 
unii grăbiţi; am spus că e riguros şi sever 
construit, numai astfel suportind o atare fer- 
voare formală; că e o autentică mărturie a 
eului unui artist asupra fiinţei sale și asupra 
timpului său și nu o joacă de-a cinema-ul, 
cum ar crede unii grăbiţi; că e o autentică și 
reuşită încercare de a depăşi granițele for- 
male acceptate ale artei filmului timpului său 
și nu un experimentalism facil, cum ar crede 
unii grăbiţi. Dar să lăsăm grăbiţii şi să reve- 
nim la obiectul acestui film, să-l detinim în 
telul nostru: cum își trăiește un artist golul, 
spaima, tracul dinaintea clipei cind începe 
creaţia. Clipă așteptată, presimţită, respinsă 
şi implorată, clipă a cărei greutate specifică 
în lanțul timpului e însăși ființa artistului. 
Stare de năpirlire sau ardere de Phoenix, de 
gol şi aşteptare a stării de graţie: chin și feri- 
cirê, cum e creaţia. Trăire umană fundamen- 
tală ce a explorat-o literatura frecvent — să 
amintim numai „Cugetările sârmanului Dio- 
nis“ — Eminescu, „Ceasul greu“ — Thomas 
Mann. 

Literatura avind putere asupra fluenței cu- 
vintelor, un film, aici, exprimind același inefa- 
bil în materia ideală în a-l întruchipa: fluxul 
unui fiim. Curgerea formei e aici suverană: 
fie prin mișcări de aparat şi punere în cadru 
în raport cu această mișcare, mișcări tăiate și 
înlănțuite uneori subtil, alteori brutal; fie in- 
crengătura prim-planurilor ce-mi amintesc de 
Eisenstein, fie topirea și fluența optică, fie 
descriptivismul analitic al cadrelor generaie 
şi al siluetelor în prezentare aproape revuis- 
tică. Totul în acest film e dealtfel sub semnul 
spectacolului şi deși încărcat de idei care al- 
câtuiesc chiar o plasă de susţinere verbală a 
filmului, ca în nici un alt film al lui Fellini, un 
şuvoi sonor dubiat, triplat, ca planuri audi- 


muncitori. Şi tot tinerilor — ca personaje 
principale de data asta, cu frămintările speci- 
fice virstei — le este dedicat un întreg ciclu 
in cinstea Anului internaţional al tineretului: 
are bate la ușă: Filip cel bun, Cursa şi larba 
verde de-acasă, dar și Eu, un negru, Dragos- 
tea unei blonde, Eva vrea să doarmă, Anita 
G. şi Lumea lui Apu... fiecare emoţionant, in 
telul său, printr-o scinteie de adevăr și un 


Bette Davis (alături de alt 
Humphrey 


i 


tive, aidoma planurilor suprapuse mereu ale 
vizualului său, filmul nu încetează o clipă a fi 
>» elogiere manifestă a apartenenţei cine- 
na-ului la arta spectacolului. Oare nu Mau- 
rice, omul venit din luminile rampei de varie- 
tăți, ale music-hall-ului, e cel care declan- 
șează în erou valul sincer al inspiraţiei ame- 
nințată de reflecţie? Ceea ce nu reușiseră nici 
imaginile copilariei, nici iluziile erosului, nici 
fantoma inșelatoare a adolescenţei provoacă 
zimbetul dăruit al „omului de spectacol"... 
Doar e! îl trezește pe copilul ce există disi- 
mulat în orice artist, să elibereze forțele la- 
tente, acumulate ale fantasmelor creației la 
sunetul fiautului fermecat al unei biete tan- 
fare de clowni. Ce miracol! 

Paradoxal, această operă inainte-mergă- 
toare a anilor '60 era, ca și Anul trecut la Ma- 
rienbad, cintecul de lebădă al expresiei 
alb-negru care oferea astfel maximum din 
ceea ce mai putea da. Despărţite prin trei ani 
aceste opere in consonanţă olimpiană sint 
totodată o mărturie emoţionantă a unei tris- 
teți: despărțirea de o haină devenită prea 
strimtă şi nâpustirea in terenul încă virgin al 
cuceririi tehnice a culorii; mărturie totodată 
tristă a unei incercări disperate și hazardate 
de instăpinire a cinema-ului de către filmul 
de artă, ce face faima deceniului al șaptelea 
care avea să eșueze în fața unul asalt comer- 
cial peste putință de violent. 

Film al maturității depline a artistului stăpin 
pe mijloacele artei sale, film iconoclast ce 
sparge tiparele proprii impingind departe și 
frontierele formale ale cinema-ului. Film ai 
unei sincerităţi, dar şi al unei încrederi în for- 
tele artei proprii, mărturie nu numai a unui 
artist, dar şi a legitimării filmului ca artă. 


Save! STIOPUL 


dram de frumos. Adevărul şi frumosul vieţii 
se regăsesc şi în pachetul de filme documen- 
tare ilustrind cele două decenii de mari pre- 
faceri: 1965-1985. decenii ce vor fi sârbâto- 
rite in vara viitoare. 

e Anul acesta pe caseta cu lecții de istorie 
a cinematografului scrie „Filmul postbelic” 
Se va vorbi despre mai toate producţiile na- 
ionale afirmate sau re-atirmate după război. 
Aici vor fi surprize. şi nu numai în „materialul 
didactic”. Apar noi conferenţiari. Fără dubiu, 
aceste lecţii îi vor ajuta pe abonaţi să se 
orienteze mai bine în stutosul repertoriu al 
Cinematecii. 

® intrucit în sacul cu „Ecranizări” există 
mai multe daruri reprezentind diferite specii 
literare, iubitorii de literatură vor merge la si- 
gur în alegerea lor. Atenţie insă: cine crede 
că va gâsi pe ecran ilustrarea fidelă a unei 
opere sau alta, se inșeală! 011 cititori — ati- 
tea versiuni posibile în imagini, iar uneori, 
fantezia cineaștilor combinată cu cea a pro- 
ducătorilor furnizează adevărate surprize. Şi 
dacă, nemulţumiţi de adaptarea cinematogra- 
lică, spectatorii se vor intoarce la carte, tof ei 
vor fi în ciştig. În orice caz, amatorii de poe- 


„monstru sacru“, 
Bogart) 


universul feminin 


Un bărbat 
și 
șase femei 


S. părea că în suita atit de feminină a 
filmelor lui Humberto Solas — Manuela 
(1966), Lucia (1968). Cecilia (1980) — O zi de 
nolembrie constituie o excepție. Eroul este 
un bărbat, nu foarte tinār dar încă tinăr. de 
protesie revoluționar, care n-a avut timp să 
învețe o altă meserie pentru că revoluția i-a 
cerut să fie mereu prezent pe baricadele ei, 
la început cu arma in mină în luptele de 
stradă, mai apoi cu maceta în mină la cule- 
sul trestiei de zahăr. Dar intr-o bună zi... de 
noiembrie, firește... eroul află că revoluția 
este o meserie prea dură pentru sănătatea lui 
șubredă și că trebuie sâ-și schimbe profesia, 
să învețe să trâiască altfel. În acest moment 
de cumpănă, care seamână cu un fel de 
moarte, el își recapitulează viaţa prin femeile 
care i-au marcat-o. 

Şi astfel, Solas nu numai că nu-și trădează 
tema preferată, ci o aprotundează in mod 
exemplar, aducind pe ecran o gamă întreagă 
de chipuri feminine. 


nonagenară! 


zie să nu scape proiecția 00:03 67 
genului “liric pe ecran: poeme cinematogri 
fice pe texte de Prévert, Labiş, Desnos n. 
sint bunuri de toată ziua! 


e Un ciştig cert însă pe plan cinematoa'+ 
fic este în aceasta stagiune Medalionul dedica 
iui Jean Georgescu actorul (Maiorul Mura 
și Aşa e ) și regizorului (Aventura teri- 
cită, O furtunoasă, Directorul nostru) 
Un regal! 


e Şi alte medalioane atirnă de crengile po- 
mului de iarnă al Cinematecii. În etigie: Bette 
Davis şi Nikolai Cerkasov, Annie Girardot și 
Laurence Olivier, Gary Cooper şi Mircea Al- 
bulescu Urmariţi-le desfășurarea inteligențe: 
şi a talentului și modul în care acești 
„monştri“ şi-au adaptat jocul inexorabile! 
evoluţii fizice. 


® În pandant, citeva profiluri de regizori. 
Filme de Robert Bresson, Akira Kurosawa, 
Billy Wilder, Jiri Menzel, nume ce credem că 
se dispensează de orice recomandări, 


è Şi titlul ciclului „Întimplări de câlatorie” 
se recomandă de la sine. O schema ul- 
tra-simplă (un grup de oameni imbarcaţi pe 
un mijloc oarecare de transport se văd puși 
intr-o situaţie neprevăzută) de ale cărei varia- 
țiuni nu ne mai săturăm Trenul pare a pre- 
vala, dar nici o grijă, există și vapoare, $ 
avioane, și diligenţe. 


® Apropo de schemă: abonaţii au observat. 
desigur, că şi repertoriul Cinematecii are ci 
teva puncte fixe. Unul din ele este „privirea 
critică după 25 de ani“ — prilej de urmărire 
cu alți ochi a unor filme realizate cu un sfert 
de secol în urmă. În această stagiune — fil- 
mele anului 1959, și, ca intotdeauna, acest ci- 
clu este o adevârată cutie cu surprize. Reco- 
mandările din programul tipărit ar trebui ci- 
te mai atent 

e Tema păcii şi a războiului, și ea o pre- 
2018 constantă pe afișul ultimilor ani, va re- 
veni în vară sub forma unui program de filme 
«logiind uriaşele eforturi şi nenumaratele sa- 
crificii presărate pe drumul spre victoria asu- 
pra fascismului. Filme de război, desigur des- 
pre lupta dintre umanitate şi dezumanizare. 

è Citeva pachețele cu „adrisantul cunos- 
cut”, urmarea scrisorilor trimise de abonaţi 
lui moş Gerilă de la Cinematecă. Niciodata 
insă o arhiva de filme nu va avea cum sa 
ofere producții cinematografice foarte re- 
cente, aşa cum i se cere de câtre spectatori 
in scrisorile lor cu liste de sute de titluri 
Dar ciclul „Ja cererea abonaților” trebuie ur 
mărit consecvent, pentru că de multe ori do 
rințele acestora se implinesc 

Ceea ce organizatorii pomului cu filme își 
ioresc din toata inima in noul an, este ca 
bonaţii să îndrăznească și dincolo de nu 
mele celebre de actori şi regizori, spre 
creaţiile unor cineaști de care încă nu au au 
zit. Pentru că asemenea lămpii lui Aladin 


care prin aspectul ei modest nu lăsa să i se 
bânuie valoarea, o serie de filme bune, fru 
moase, originale au fost ocolite de publicul 
Cinemateci: şi e păcat! Ar trebui avută ma 
multă încredere în competența celor ce alca- 


Un, film, pentru 


toate. sărbătorile: 
Marilyn Monroe 


în strălucita comedie 
„ar lui Bill 


tuiesc programele. La cufărul cu descoperiri 
senzaţionale nu poate umbla decit cel animat 
de setea cunoaşterii. 

Aura PURAN 


Wilder, 
77271 de. căsnicie ; 


„Monştrii sacri” la ei 
rei camere din Ma 
(în Puterea şi ade 


acasă, adică la Cinematecă: Annie Girardot (în 
an de Marcel Carné), Mircea Albulescu 
de Titus Popovici— Manole Marcus) 


ښک او | i‏ 
pă‏ کې 


Gary Cooper în Aventurile lui Marco Polo, 
ediţie 1937) 


N ۹ - 
nevoie de o floare” 


un Mic prinț care se străduieșie să nu-și 
piardă candoarea și puterea de a stărui, dar 
care a ciștigat în luciditate; de aici și ingrijo- 
rările sale de „om al timpului nostru“. 
Dacă, prin absurd, s-ar pierde, cindva, da- 
tarea unor filme ca Homo Sapiens (1960), 


medalion „Și în cosmos avem 


mai mult sau mai puțin ascultători și alte vie- 
۱۵۱ pline de haz domestic, ci se așeza în pri 
mele rinduri ale acelor artiști ai lumii ce sint 
cu adevărat, ai „zilei de azi”: cei care, la ca- 
pătul unor indelungi observaţii, al unor între- 
bări rostite sau nu, impun o morală, un crez. 


Există adolescenta de ieri — prima iubire a 
eroului — siluetă plăpindă și vag conturata 
simbol a! unui sentiment ce se consumă între 
o privire furişatã, o plimbare cu bicicleta şi o 
despărțire în lacrimi. 

Există adolescenta de azi — ultima iubire a 
eroului — care seamănă la chip cu prima (re- 
gizorul folosește aceeași interpretă), dar care 


să citiva ani înainte ca Ehrenburg să-i ti 
răspuns studentului Poletaev, într-o celebră 
dispută; „...Şi în cosmos vom avea nevoie de 
o floare”, Gopo afirmase atotputernicia nevoii 
de frumusețe, de armonie, comprehensiune 


aparţine unei alte generații, o generaţie făra A : res A ` : 
sentimentalism de prisos, dornică de libertate și înțelepciune, proiectind-o la o scară tem- Pentru Gopo, neintrecut iscoditor de jocuri, Eu + Eu = Eu (1969), intermezzo pentru o 
şi de afirmare, reticentă 1815 de valorile tradi- porală și spaţială infinită și alegindu-și drept animația rămine un tărim al fanteziei, al in- dragoste (1974), Ecce homo (1978), 

mesajer acel personaj ciudat Omuleţul ce-a cercării puterilor minţii, totul, însă, cu un tel Trei mere (1979), E pur și muove (1979), 


tionale și care iși consumă tinerețea ca şi 
cum viața ar fi veșnică. 

Există cele două foste tovarâșe de luptă, 
temei la 40 de ani, care își trăiesc fiecare în 
felul ei angoasele virstei: una se preface că 
nu le are și se anesteziază în virtejul nesfirșit 
și istovitor al muncii, cealaltă și le mărturi 
sește deschis, incercind parcă prin vorbe 
să-și exorcizeze temerile. 

Există mătușa pentru care cel mai de temut 
lucru este bâtrinețea pe care vrea s-o 0757۰ 
lească (sau să se păcâlească) inconjurin- 
du-se de oameni tineri. 

Şi, în sfirşit, există mama care nu poate 
crede că odată cu moartea se termină totul, 
-adică viața care e atit de scurtă. 

Aceste șase femei contigurează un ciclu 
complet al existenței pe care il trăiesc cu 
atita patimă, frămintare şi suferinţă incit, 
comparativ, eroul pare mai degrabă un spec- 
tator pasiv, iar drama lui — o dramă teore- 
tică. Solas nu se dezminte nici de data 
aceasta — iși pătrează un binemeritat loc 
printre regizorii care s-au preocupat constant 
de universul femeii: Ophuls, Cukor, Bergman 
Mizoguchi, Nikita Mihalkov. 


Cristina CORCIOVESCU 


Energica (1980) etc, le-am putea reașeza în 
vreme datorită apartenenței lor, extrem de 
datate“, la circuitul de idei ce animă astăzi 
conșştiințele. Destinul individului într-o lume 
măcinată de ambiţii egoiste devastatoare, 
+menințată de pericolul nesăbuitelor curse 
ıe înarmărilor, dar şi de o lentă înstrâinare 
je valorile autentice, o lume prea lesne dis- 
pusă să se amăgească cu jocurile pe margi- 
nea prăpastiei, iată o temă cu multiple dar, 
de fiecare dată, surprinzătoare variațiuni de-a 
lungul anilor. 

Combatant pe două fronturi. al lung-metra- 
jului artistic (nu avem încotro, cum să-i zi- 
cem altfel?) şi al animației, Gopo nu „spune”, 
aici, prin intermediul desenelor, ceea ce nu 
poate rosti „dincolo“ sau invers. O analiză 
atentă a creaţiei sale pune În evidenţă unita- 
tea de preocupări, de ginduri, idei și chiar de 
năstrușnicii a unui artist modern pină în virtul 
unghiilor, care schimbă din cind în cind unel- 
tele, acordind drept la odihnă unora, provo- 
cind mai poruncitor pe celelalte, dar care ră- 
mine, mai presus de orice, un creator realist 
adică unul care, într-un veac bintuit de incer- 
titudini, tentează, dacă nu imposibilul, măcar 


greu posibilul: să invadeze cosmosul cu flori 


Magda MIHĂILESCU 


uimit Cannes-ul anului 1957.Cu Scurtă istorie 
lon Popescu Gopo marca nu numai momen- 
tul de ruptură în animația românească, cu 
treierată — cum bine s-a subliniat — 06 6. 


precis: să nu uităm lumea căreia îi aparținem. 
să nu uităm să ne întrebăm, mereu, incotro”, 
quo vadis“?. În felul sau, Omuleţul gopo-ist 
așa îndesat și golut cum ni se arată, este și el 


21 


secvenţa criticului: „Fedora“ 


C. a făcut Fedora, Billy Wilder avea 72 
de ani și asta se vede. : 

O anume şovăială, care în tinereţe nu-i stå- 
tea in caracter, îl face să împartă pur şi sim- 
plu filmul în două — prima jumătate fiind o 
peliculă de suspens, cea de a doua fiind o 
melodramă. Un anume conservatorism îl de- 
termină să recurgă la procedee demult fu- 
mate care dau filmului un miros de naftalină 
— insistența exagerată pe detaliul mānuşilor 
albe și pe replica „Eu sint Fedora” sugerează 
prea devreme substituirea, după cum 
fiash-back-urile din partea a doua, introduse 
prin înlânţuire, ne trimit cu gindul la un fel de 
teatru la microfon în care vocea unui perso- 
naj care povestește se pierde treptat pentru a 
face loc unei scene jucate. Cit de departe e 
această Fedoră de celălalt film despre lumea 
filmului şi a fostelor vedete ajunse la virsta 
senectuţii, realizat de același Wilder în 0 
Bulevardul amurgului! 

ŞÎ totuşi există măcar un moment care prin 
precizia, concizia şi elocvenţa lui poartă am- 
prenta lui Wilder de altă dată. 


G: imagine... ce imagine... și m-am dus 

O amiază geroasa cu mulţi studenţi în sala 
în pauza de prinz dintre cursuri şi multe re 
prezentante ale genului frumos la virsta lui 
cindva... undeva... Toţi cu ochii lipiti de ecran 
între chicoteli malițioase și docte în ale filmu- 
lui (mare bucurie pentru mine) şi ottaturi pe 
ici pe colo. Mi-ar fi fost greu să scriu dacă nu 
m-ar fi instigat reacţia „lor” în sală, în pauza 
de prinz dintre două cursuri. Trecind peste 
toate, bune sau rele ale filmului, neincrede- 
rea în spectator citită în didacticismul de 
care suferă realizatorii, creează adesea reacţii 
inverse în timpul spectacolului. Aceasta este 
boala unui cinema de la care mulţi iubitori de 
film ies cu un zimbet în colțul gurii, ce poate 


Jane Saymour, nu undeva, cîndva, 
ci pe un platou de filmare 


gr- "E 


camera - stilou: „Undeva - cîndva“ 


„„„sau degetul în ochi 


Povara unui premiu Oscar 


In jumătatea melodrama, dupa ce se lasa 
cu inconștienţă prinsă în jocul substituirii și 
trece cu bine prima probă — primirea pre- 
miului Oscar (din miinile lui Henry Fonda) — 
Antonia, fiica Fedorei, dă buzna în casă, pur- 
tind statueta aurie ca pe un trofeu, pe care il 
inminează mamei, adevărata lui destinatară 
Şi aici vine acel cadru despre care vorbeam 
Fericită, Antonia cade la pieptul Fedorei imo- 
bilizată în scaunul cu rotile. Aceasta, la rindul 
ei, își imbrățișează fiica, dar continuă să țină 
in mină celebra statuetă, care ajunge astfel 
pe spatele Antoniei. 

Acest cadru de citeva secunde sintetizează 
toate posibilele semnificaţii ale filmului: mon- 
struozitatea mamei care sacrifică viaţa și per- 
sonalitatea fiicei sale de dragul unei iluzorii 
nemuriri, inocenţa victimei care nu bănuiește 
consecințele acestui joc născut din dragostea 
și-admiraţia pentru propria mamă, aparențele 
strălucitoare ale Hollywoodului (simbolizat 
aici prin statueta Oscar) care ascund atitea 
drame umane și atitea vieţi distruse. Antonia 
nu este decit una dintre ele 


Cristina CORCIOVESCU 


îngheţa inima oricărui cineast cu oarecare 
pretenţii — căci filmul incearcă... Imaginea 
unui operator nu lipsit de talent (Isidore 
Manchovsky) se aliniază scenariului, regie: 
;cenografiei într-un film declarat făcut pentru 
nare priză 

Chiar din prima scenă apare femeia miste- 
rioasă, cu fața ascunsă în umbră ce trece 
prin cadru ingheţind giasurile, făcindu-ne sa 
intelegem că o să mai avem de-a face cu 
finsa. Exceptind secvențele timpului prezent 
maginea este aureolată de stumato-ul filtre- 
or L.C. (adică low contrast) şi de ceaţă exce 
siv folosite făcind o trimitere câtre raftu! ca 
setelor cu găselnițe. Din tablou, actrița ne 
priveşte cu insistență (fotografiată cu un 
»biectiv mai scurt decit se făcea in epocă 
tocmai pentru a o face mai prezentă şi mai 
vie) şi sint gata să jur că o clipă mi-a făcut 
cu ochiul ă tinărul înaintează in semiob- 
scuritate, fascinat către tablou — înțeleg, fi- 
indcă așa a vrut regizorul, dar de ce trebuie 
să mai treacă şi prin raza unui proiector de 
2 Kw căzut din cer printr-o fereastră cam 
lingă tavan pusă cînd spectatorul a înțeles de 
mult sensul scenei, adică invitaţia irezistibila 
către aventura în timp?. Dar și mai lipsită de 
măsură mi s-a părut scena în care se face fo- 
tografia cu pricina, cind peste imaginea ca- 
drului larg cinematografic se suprapune, fin, 
prin filmări trucate, ovalul cunoscut al ta- 
bloului de parcă ar vrea să spună: „spectato- 
rii care n-au sesizat pot afla cu această oca- 
zie cind și cum s-a făcut poza ştiută”. 

Numai că spectatorii ştiau de mult că va 
apare o astfel de scenă și singura neliniște 
era în legătură cu momentul piasării ei, căci 
în rest toată lumea percepuse puterea privirii 
eroinei peste timp adresată Lui și numai Lui 
În mod evident nu este întimplător faptul cà 
în camera muzeu razele jucăușe ale soarelui 
încălzesc și dau viaţă obiectelor ce au aparți 
nut cindva divei, în timp ce afară tocmai an 
văzut că plouă cu găleata. 

Dar iubitorii de film sînt răbdători, și se 
mulțumesc să clipească cu înțelepciune, dir 
cind în cind, chiar dacă incearcă cineva să le 
bage degetul in ochi, fiindcă așa-i la cinema 


Florin MIHĂILESCU 


Un 


Paradoxal: 
Despre terorism în... 


Sezon de pace 
la Paris 


P. din atit de ispititorul sezon estival 
de la Paris și din titlul filmului, evident nu 
există. Există, in schimb, pe larg expuse dar 
mai limitat argumentate, lipsa de pace, starea 
de tensiune, ideea de spaimă la fiecare pas 

In lungi imagini de carte poştală ilustrată, 
hoinârim. prin oraşul lumină, răsfoind toate 
citatele turistice care ni l-ar putea face cit 
ma: accesibil: Turnui Eifel, Opera, Domul 
invalizilor, din nou Turnul Eiffel, Sena şi bdu- 
chiniștii de pe chei, piața Etoile și 
Champs-Elysées, apoi iar Turnul Eiffel; O 
promenadă pașnică printr-o metropolă — ni 
se sugerează — pradă panicii. O preumblare 
de îndrăgostiţi; mină în mină, ochi în ochi, 
printr-un crîimpei de viață, dar — ni se arată 
— o viață obsedată de amintirile războiului 
Doi tineri, tulburaţi de ecoul unui război sfir- 
şit cu 40 de ani în urmă? Se poate. încearcă 
să ne convingă scenaristul și regizorul Pre- 
drag Golubović, care își „face“ eroul — un ti- 
nâr iugoslav — reporter TV, venit într-o câlă- 
torie de documentare în capitala Franţei 
Obiectul documentării: cel de-al doilea război 
mondial. Legătura dintre documentele de 
epocă. pigulite cadru cu cadru, la masa de 
montaj a studioului de televiziune, şi atacu- 
rile teroriste de afară, documente şi ele au- 
tentice ale epocii în care trăiește, azi, eroul, 
se face direct, fără o prea mare aplecare că- 
tre nuanțe și, de aici, către atmosfera. Din 
camera obscură, în care mărșăluiesc în pas 
de giscă — acum străjuiți de pătratul micului 
ecran — foștii naziști, în stradă — unde defi- 
lează agresiv, pletoșii lor urmași, trecerea se 
face şi ea, direct, coborind cu liftul dintr-un 
studio de la Antenne 2. O cafea comandată, 
impreună cu femeia iubită, la barul din colt, 
in cea mai firească dintre scenele cotidiene, 
se transformă, brusc, într-un moment de 
groază, pentru că în jur explodează bombele 
teroriștilor. Prea scurt și prea schematic ca 
să fie convingător 

Regizorul sensibil și profund care a făcut 
acele minunate filme Destine și Bravo, maes- 
tro, se lasă acum puţin in Scări şi-şi canto- 
nează această coproducție iugoslavo-tran- 
ceză, dedicata celei mai obişnuite năzuințe 


Spectacolul lumii 


lubire pentru iubire 


L. opt ani după Comedia erorilor, la şapte 
după Scorpia imbiinzită şi la patru după Visul 
unei nopți de vară, Shakespeare scrie Mult 
zgomot pentru nimic (1598) în care reia por 
sonaje și motive din piesele anterioare. Alte 
jocuri ale dragostei şi calomniei, alte scorpii 
imblinzite și alte inocente victime duse, pe 
culmi de rafinament stilistic fără să piardă ni- 
mic din tonusul popular. Şi ce dovadă mai 
elocventă decit un public care la 386 de ani 
de la premiera de pe malul Tamisei, ride 
neinfrinat şi destins intr-o sală de pe şoseaua 
Ştefan cel Mare din București? Încurcăturile 
amoroase ale vitejilor din oastea prinţului de 
Aragon, întorși victorioși în palatul de pe 
plaiurile natale siciliene, dar lăsindu-se ۳ 
vinși cu uşurinţă de intrigi de curte sau nepu- 
tința prea frumoasei fete de împărat de a-și 
dovedi puritatea (pentru Shakespeare frumu- 
56168 aliată cu inocenta sint de cele mai 
multe ori înfrinte), incurcâturile, deci, nu pot 
asigura în sine clipe de suspens spectatorului 
de azi. Dar iată, el spectatorul recunoaşte în 
suculența replicilor atitea adevăruri contem- 
porane despre oameni şi -moravuri, încit îi 
merg drept la inimă şi nu ezită să le recom- 
penseze. Prinții cu straiele lor lucitoare sau 
printesele atit de frumos împodobite rami- 
nind doar fundalul grațios al unei re-intilniri 
cu viața. Cu viața și dragostea 

În cazul filmului semnat de regizoarea so- 
vietică Tatiana Berezanţeva, o intilnire și cu 
muzica (Tihon Hrennikov), textul cunoscut 
devenind libret pe un portativ de musical. 
Acordurile își asumă şi funcția unor comen- 
tarii ironice tot așa cum, la inceput și în final, 
sosirea și plecarea eroilor la palatul guverna- 
torului sicilian într-o căruță intenționează să 
sublinieze că asistăm la un spectacol. Dar la 
un spectacol al lumii. 


Adina DARIAN 


Producție a studiourilor „Mosfilm”. Scenariul: T Be 
rezanțeva, E. Lobacevskaia după motivele comediei 
Mult zgomot pentru nimic” după William Shakes- 
peare. Fotie: Tatiana 82918 8 a: 
Igor Ghelein, Vladimir Stepanov. Muzica: Thon 
Hrennikov. Cu: Evgheni Nesterenko, Alla Pugaciova 
Sergnaj Martinov, Aristarh Livanov, Gheorghe Ghe 
»ghiu, Larisa Udovnicenko, ۸۸08 86 


'85 plin de 


Amintirea războiului, 


ile omului, aceea de a duce o viață normală, 
۱-٥ cantonează, zic, într-o suită 0٥ 6 
arora nu distribuţia, foarte „grea“, le va con- 
feri gravitate: un Daniel Gélin în rolul șoteru- 


Maria Schneid 
foarte atrăgătoare şi atit 


Unde dragoste nu 


O tuşã de culoare 


Dragoste pierdută 


j سوه‎ partide cinegetice, vizite la 
conacuri invecinate, plimbări cu cabrioleta 
printre dealuri şi ponoare, ocheade la scalda 
unei codane în stufăriş, după apus, sărutări 
furate intr-o căpiţă de fin — nevinovate jocuri 
de vară ale unui „domnișor” student aflat in 
vacanţă la moșie. Crimpeie din viaţa nobilimii 
poloneze din secolul trecut. Sursa filmului — 
un roman de Josef Weysenhoff — introduce 
în atmosfera bucolică (re-creată cu voluptate 
picturală de cineast) portrete dintr-o tipolo- 
gie în care nota individuală, trăsătura psiho- 
logică, diminuează ceva din aerul general 
„déjà vu“. Idilia dintre un tinăr nobil şi fata de 
țărani de pe moşie, cu tot ce presupune 
această poveste ca implicaţii sociale, morale, 
— şi pentru noi, azi, istorice — nu credem să 
lipsească din nici o literatură 


O altă scorpie neîmblinzită 
(Larisa Udovnicenko 
în iubire pentru iubire) 


bucurii 


cel mai bun sfetnic pentru pace 


E] 


lui-tipic parizian — de taxi, o Alida Valli, pro 
prietară de hotel, un Rat Vallone in rolul unu! 
fost ofițer nazist, hotarit sa-și pastreze nu nu- 
mai nâravurile, dar şi uniformele. (in paran- 
teza fie spus, tristă apariţia, azi, în pragul vir- 
stei a treia și in roluri foarte episodice, a 
acestor cindva mari seducători ai ecranului!). 

Sigur că ideea de obsesie există — obsesia 
războiului, prin recrudescența fascismului 
sau a terorismului — dar ea, obsesia, se eta- 
lează, se desfășoară pe suprafețe plate, fara 
să apuce să pătrundă sensuri mai adinci, fără 
să depisteze cauzalități. Deznodâmintul fil- 
mului nu e de natură a da speranțe, cel putin 
nu celor care populează altă lume, alt univers 
decit al eroului principal (actorul Dragan Nı- 
kolic, plăcut, dar departe de cel pe care l-am 
remarcat in Cind voi fi mort şi livid), care se 
va întoarce acasă cu dosarul documentelor 
completat, dar cu sufletul ciuntit de pierderea 
iubitei (o Maria Schneider, atragâtoare, şi 


atit). 
Citeva scene memorabile, indeosebi cele 
legate de apariția salimbancilor — Alain 


Noury, omul cu porumbelul, face aici o ade- 
vărata creaţie, dar de sine stătătoare. din pă- 
cate, pentru ansamblul filmului (ca şi Pascale 
Petit de altfel) — ne lasă sa întrevedem ce-ar 
fi putut fi acest film dacă s-ar fi dezbărat, 
încă din scenariu, de prea multele locuri co- 
mune, de prea multele fraze stereotipe. de o 
prea încrincenată senzație de bătătorit 

Nimic mai simplu decit o poveste de dra- 
goste, dar cum să faci din ea _Romeo şi Ju- 
lieta“? Nu-i deajuns un porumbei alb, sau 
chiar un stol, ca să stăvilești un război saw 
„mācar“ o demonstraţie neotascistă Dar poți 
de pildă, — dacă poţi! — să faci ce a făcu! 
Picasso. 

Paradoxal — pentru نی‎ plac paradoxurile 
vezi titlul filmului — regizorul Golubović a 
ales să fie complicat în ioc să râmină simplu 
Cu un amendament: cred că a făcut-o con- 
știent. Așa mi s-a părut, asta am simțit pe tot 
parcursul filmului. Rămine intrebarea: de ce? 


Rodica LIPATTI 


Coproducţie iugos/avo-tranceza Scenariul şi regia 
Predrag Golubović imaginea: Miibvoje 1 
Muzica: 00700000 Kovac. Cu: Dragan Nikolic, Maria 
Schneider, Alain Noury, Alida Vall, Erland 0 
hsson, Daniel 6۵0. Miki Manojlović, Ral Vallorıo 
Pascale Petit, Jane Chapiin 


Dreptul la dragoste — ca şi toate celelalte 
drepturi -- nu este acelaşi pentru toţi, atunci 
cînd oamenii aparţin ereditar unei clase din 
care nu se poate ieși decit ostracizat. 

Fata îl iubește cu patimă, tinârul îndrăgosti! 
e gata să-și piardă capul, dar mama (baro- 
neasă) nici nu concepe că lucrurile ar putea 
evolua în vreun fel. Şi totuși, cum vor evolua 
ele? Dincolo de suspens, aerul de seducţie al 
filmului nu vine atit din datele subiectului, cît 
din modul particular al naraţiunii, cinemato- 
grafică in ciuda evidenţei sursei literare. In- 
triga se adună din portrete, din stări. din 
elipse, din tușe de culoare, din mici accente 
neliniștitoare cum ar fi magia tulbure a unor 
locuri şi întimplări (apariţia în răstimpuri a 
unui mistret fabulos, pinda râu prevestitoare 
a unui braconier sau inexplicabila atracţie a 
mlaştinii pentru tinărul vinâtor). 

„Operă de observaţie și de poezie“ cum ar 
fi spus Ibrăileanu: pictura vieții la ţară şi poe- 
zia acestei picturi. Dacă apartenența eroului 
la o anume epocă şi clasă socială e limpede 
din capul locului, structura sa sufletească se 
lasă mai anevoie descifrată. Tinărul nobil, 
prin excelenţă tipul de indecis, e robul pri- 
mului impuls dar şi al frâmintărilor ce-i ur- 
mează. La un moment dat gata să facă meza- 
lianța (văzută de prietenul său, alt nobil, in- 
surat cu o țărancă, drept o binevenită întărire 
a relaţiilor cu pălmașii), altădată gata să-şi ia 
iubita ca slujnică la oraș, tinărul renunţă pe 
rînd la aceste ipoteze, fără a fi măsurat con- 
secințele vreuneia dintre ele. Singurul mo- 
ment de decizie e dinainte hotărit: sfirșitul 
vacanței, reintoarcerea la studii. Şi odată cu 
el, aparent spre binele tuturor, sfirșitul idilei 
— „o dragoste pierdută”. 

Între deficitul de analiză şi plusul de mora- 
lism, regizorul, bun portretist, işi găsește re- 
fugiul în plan expozitiv. Cu discreţie, cu o 
notă conținută de dezaprobare, parcă nu atit 
la adresa eroului cit a circumstanțelor, filmul 
descrie inăbușirea unei iubiri ca pe o drama- 
tică stare de suflet, in transparenţa căreia se 
poate citi starea de fapt: o istorică inegalitate 
socială. 


Roxana PANĂ 


Producţie a studiourilor poloneze. după romanu u 
Joza! Weysenholi. Scenariul și regia: Hubèrt Drapel 
la. imaginea: Marek Januszewicz. Muzica: Macie; 
Malecki. Cu: Jolanta Nowak, Jacek Borkowski, Jan 
Englert, Jozef Duriasz, Andrzej Precigs. 


O „reuşită de suflet“ 


0 undă 06 6. 


Į ristă e marţea iernilor jilave... O dimi 
neaţă ce s-ar anunța pustie pe bulevardul fil 
mului dacă la Capitol, la Salamandra, elevi: 
m-ar sta la coadă. Oare mai ramîn ciţiva şı 
pentru premiera de la „Timpuri noi“ cu un ti 
tlu vădit romantic O undă de tandrețe? Scer 
ticism brusc contrazis: abia găsesc locuri la 
limul bulgar. Virsta medie 16—17 ani Curio 
zitatea mea se împarte între ecran și sala 
Oare ce i-a atras pe tineri aici? Generic ۷ 
gind lent printre ostași, căi, puști şi furgo- 
nete Un sanitar cu o galeata de var anunța 
ca pe o biruinţă: „Dezintecţia!” „Ce-i aia de 
zinfecţie?' apare în prim plan privirea ino 
centă a unui Svejk bulgar. „Război microbi- 
lor”, „Şi microbii?' se miră Candide „Animale 
mai mici ca noi şi mult mai periculoase”. Re- 
plica inveselește sala. Cine spunea cit de im- 
portantă e prima secvenţă a unui film? Aflu 
că-i vorba de adaptarea unui roman; ei, da 
se va simţi condeiul dialoghistului scriitor 
Rudenko lordanov. Candide primeşte un or 
din ingrat: să trezească din cruntă beţie şi så 
aducă la comandament un căpitan temut 
pentru violența sa. Petrecăreţul e in dispozi 
ție lirică: „După război, zice el. omenirea va fi 
străbătută de o undă de tandrețe, de ٤٧٠ 
gere“. Dar pină atunci ii arde o palmă zdra- 
vană celui care așteaptă umil, într-o mină cu 
ordinul şi în alta cu două aspirine pentru su- 
perior. În final, căpitanul trădător, vindut fas- 
ciștilor, se va folosi de credulitatea fostului 
subaltern și va încerca să se salveze făcin 
du-și scut din pieptul naivului. Şi abia atunci 
demobilizatul infirm, trecut printr-o avalanșă 
de lovituri dure ale vieţii satului îndată după 
război, îl face pe câpitan prizonier și strigă 
revoltat: ne-a minţit! Zicea că după 06-7 
omenirea va fi mai bună! Şi el, ticălosul 

Între cele două momente, filmul se deru- 
lează cu liniștea unei opere echilibrate de 
profunzimea unui prozator-psiholog care a 


N umele actorului Lubisa Samardzic deve 
nit atit de popular la noi prin serialul de tel: 
viziune Vintul fierbinte, este din start o ga 
ranție Ca personaj central al filmului: Trenul 
de Kraljevo (un feroviar ce are de indeplinit o 
misiune de mare raspundere pentru Hezis 
tența, în anii războiului) ei reușește sa fie 
aceeași prezență umană sinceră şi atașanta 
Vom recunoaşte la tinârul mecanic de loco 
motivă aerul distrat, câldura, umorul precum 
şi acea slăbiciune pentru care Îi invidiază toţi 
Telo nu rezistă nici unei temei (dar nici ele 
lui!) Aparenţa de ușurătate este insă 5 
toare. Telo poate fi un sentimental, dar el 
este in primul rind un om bun și inteligent 
care înțelege să-și slujească ţara pina la sa- 
crificiul final, nu înainte de a-și fi folosit toate 
resursele de inventivitate și curaj în scopu! 
îndeplinirii misiunii ce i s-a încredințat 
Încă de la inceputul filmului știm că moar 
tea poate surveni în orice clipă. Regizoru! 
Alexandar Djordjević are grijă însă și reu 
șește să întrețină suspensul cu mare fineţe şi 


Anul XXII (264) 


Bucureşti, embrie 1984 


Ecaterina Oproiu 


Acţiune, dar și substanță 


pentru spectatorii noștri 


intilnit un bun tâlmăcitor în imagine — Kosta 
Bikov creatorul unei atmosfere, unor relaţii şi 
mai ales al unui portret de o umanitate răs~ 
colitoare realizat și cu concursul unui inter- 
pret, Liuben Ceatalov, cu sensibilitate și cu 
بب‎ jucind cu inteligenţă inocenţa vulnera- 
bilă. 

În spatele meu un băiat vedea a doua oară 
filmul şi anunţa din cînd în cind cite o replică 
ori scena care va urma. incomod, desigur, 
pentru cei din jur. Dar senzaţia pe care mi-a 
dat-o mie era o undă de tandrețe pornită din 
sală spre ecranul emițător de sinceritate și 
duioșie. Cred că nici un Oscar Înscris pe ge- 
nerc nu m-ar fi făcut mai invidioasă pe 
această „reuşita de suflet" a unei cinemato- 
grafii profund umaniste. 


Alice MÂNOIU 


Producție û studiourilor bulgare Scenariul: Rudenko 
lordanov dupa nuvela sa omonimă. Regia: Kosta Bi- 
kov, و چا‎ Dimitar Lisiciarov - Muzica: Kiri 
Doncev. juben Ceatalov, Kamelia Todorva, Petr 
Siabakov, Pave! Popandov, Gheorghi Dimitrov, ivan 
Grigorov. 


Austeritate emoțională 


Zonă periculoasă 


Un moment crucial din istoria celui de al 
doilea război mondial. pe teritoriul vremelnic 
ocupat al U.R.S.S.. naziştii fac intense experi- 
mentări ale armei chimice inițial interzisă de 
convențiile internaţionale.* Guvernul sovietic 
dorește să demaște aceste odioase tentative 
şi încearcă pe diferite cãi să obțină dovez: 
concrete. Un grup de partizani din „zona pe- 
riculoasă” în care se află lagărul-laborator in- 
treprind acţiuni temerare reușind, în cele din 
urmă, să predea Moscovei citeva proiectile 
însoţite de documentaţia respectivă impiedi- 
cind astfel, prin consensul opiniei publice 
mondiale, punerea în aplicare a unui plan de 
contraofensivă prin care Reich-ul urmărea 
schimbarea detinitivă a raportului de forte 

Realizatorii şi-au propus o reconstituire ex- 
trem de obiectivă, relatarea cinematografic: 
fiind concepută într-o manieră de intenție 
natà austeritate emoțională: o voce din ot 
comentează evenimentele și dă explicaţii, 
ecranul lat reda amplu, pregnant culorile 


gala filmului din R.S.F. lugoslavia 


astfel interesul spectatorului sporește şi el pe 
parcurs, într-o bine gradată progresie. Cu 
multă dibăcie sint presarate în cursul acţiunii 
şi momentele de relaxare, atit de necesare in 
această încordare crescindă. Umorul de re- 
plică, hazul unor situaţii, un pasaj liric vin to- 
todată să amintească de rezistența sufletului 
omenesc la dezumanizare și afirmaţia nu se 
referă numai la eroul filmului. În Trenul de 
Kraljevo există controlori mecanici. poştaşi. 
și mai ales călători, oameni de toate virstele 
şi condiţiile; din citeva replici, ce le revin fie- 
căruia, ba chiar din cite o. privire. se com- 
pune portretul psihologic al unui popor care 
nu se dă bâtut. : 
Film de Rezistență cu acţiunea în mediul 
feroviar, Trenul de Kraljevo exploatează cu 
multă fantezie posibilitâțile scenografice și 
dramatice oferite de specificul domeniului — 
drumul, gările, depoul, tără a repeta situaţii 
deja văzute în producții cu subiect similar 
(realizate peste tot unde. în timpul ocupaţiei 
naziste, oamenii căilor ferate au format o 
asemenea avangardă a luptătorilor pentru li- 


surpriză "85: după „Drumul oa 
selor” „Trandafirul galben”, „Misterele 
Bucureştilor“, tot după un scenariu de 
Eugen Barbu și Nicolae Paul Mihail, dar 
de data asta în regia lui Gheorghe Vitani- 


dis, Masca de Cu Marga Barbu, 
Florin Piersic și xandru 57 


Fotografie de Victor STROE 


Fapte ce ţin de memoria 
dureroasă a umanităţii 
(Zonă periculoasă) 


terne ale epocii de tristă amintire. Imaginile 
apocaliptice ale morţii prin asfixiere sint sur- 
prinse În sordide celule sau la exerciţii tac- 
tice pe cimpul de luptă. „Teoreticienii” și 
practicienii” crimei, ce pretindeau a avea 
sentimentul eternității și conștiință patrio- 
ticã" invocind cuvintele fuhrerului „trebuie să 
trecem prin toate cercurile infernului ca să 
scoatem națiunea la lumină”, sînt urmăriţi și 
in momentele de relaxare, în baruri sau la pe- 
treceri cimpeneșşti, mereu însoțiți de leitmoti- 
vul celebrului șlagăr „Lili Marlen". Nu se in- 
sistă însă pe substanța planului doi, pe sem- 
nificaţia unor gesturi ce țin de memoria dure- 
roasă a umanităţii. Doar chipul cunoscutei 
Liubov Virolainen reușește să se situeze la 
cota cea mai înaltă a trăirilor omenești. Ac- 
trita interpretează rolul unei luptătoare-agent 
de contrainformaţii infiltrat în tabăra dușma- 
nului — care va şti să se jertfească pentru se- 
menii săi. O secvență memorabilă: eroina 
trece pragul camerei de gazare și ochii ei 
aburiţi de lacrimi se îndreaptă spre impasibilii 
călăi. O privire ce sparge limita temporală a 
unui genocid. 


mina COROIU 


Producţie a studiourilor Mostilm. Scenariul: Vladimir 
Amlinski, Victor Gheorghiev. Regia: Viktor 7۷ 
jhiev. imaginea: ilia Minkovejki. Muzica: Edisson 
venisov. Cu: Liubov Virolainen, Alexandr 7 
Auxandr Grave, Ernst Romanov, Uldis Lieldidi,. Edu 
wd Martevici. 


bertate). Faptui ca, spre deosebire de aces- 
tea, filmul studiourilor Avala nu se dă drept 
ceea ce nu este, pastrindu-se consecvent în 
limitele genului, este spre lauda autorilor săi. 
in plus, ei au preferat să construiască palpi- 
tanta acţiune în jurul unui singur om. Încre- 
dințind această sarcină dificilă unui actor de 
subtilitatea lui Lubisa Samardzic — au mers 
la sigur 


Aura PURAN 


Arta de a grada suspensul 
(Trenul de XKraiievo) 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
„Rompresfilateiia“ — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfir București — Calea Griviței nr i 
64—66". 

Prezentarea artistică: 
Anamaria Smigeischi 


Prezentarea grafica 
loană Statie 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteiin — Bucureşti 


„regizorul, int 


sumarul 


au făcul 


"lo, Revista 
tiln 


biectulu 
tepti 1 


lia pe 


p m< 
: numește n Barbu 


j = VEI aloe ec لاوسد ا ق و ف تت د‎ 
د‎ 2 
Sezonul. pesc 
£ zl z س‎ : a > I da AP kc r7" u ar trobmì ă nună încă nrnhleme 
tineri pentru a vorbi despre „ra- $ Pe urmele unui vis La virsta cînd viaţa nu ar trebui să pună încă probleme. 
fi | Diaconi Inf D 
5 fu Diaconu. los 1 


scenariul: 
Regia: 


după. 20 de ani.