Cuvantul Legionar nr. 47, numar aniversar, iunie 2007

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 

Anul m Nr 47 IUNIE 2007 _ Număr aniversar 1,5 ron ( 15.000 iei vechi) 


LEGIUNEA "ARHANGHELUL MIHAIL” 
24 IUNIE 1927 - 24 IUNIE 2007 

80 DE ANI 

DE LUPTE Şl SACRIFICII ÎN SLUJBA 
IDEALURILOR CREŞTINE Şl 
NAŢIONALISTE 


ROMANIA IMAIMTP np TrtATPI 

























LEGIONARUL 


RADU GYR 


ft 


poet de talie naţională, prof. univ.. comandant legionar, şeful Olteniei legionare 


Se zvârcoleau în gropniţi voievozii. 

Gemeau vlădicii-n cripte, şi panduri; 

Ciolanele moţeşti trosneau sub bozii. 

Zarea murea, vântul cobea, oftau păduri; 

Prindeau din temelie sâ se mişte * 

Parânguri şi Rarăuri de granit. 

Bejenii lungi şi bice de restrişte 
Izbeau din nou în neamul oropsit 
Şi mi-am lipit urechea de morminte 
Şi-am auzit cum ouie şi plâng, 

Şi-am ascultat în băltăreţ fierbinte 
Ce greu oftează codrii când se frâng; 

Şi-am izbucnit atunci ca o vâltoare 
învârtejit din cremene de fier... 
în coaste am o pajură de soare 
Pe umeri vifor duc, pe frunte cer. 

Mâ-nchin spre Felioare şi Rovine, 

Mă plec pe oseminte de rumâni, 
Ţărâna cnejilor o port cu mine 
Şi beau trecutul Ţării din fântâni... 
Când braţu-mi cade aprig ca o spadă 
Pedepsitor de mişelie şi trădări, 

Senin rămân, cu fruntea pe balade, 

Şi pe obraz aprind lumini şi zări. 
Biserici noi, cu creştetul ca luna 
Din mâna mea răsar ca nişte crini; 

Cu târnăcopul meu despic furtuna 
Şi cu mistria mea zidesc Destin. 
Zâmbind, primesc şi temniţă şi roată, 
Mucenicia o aştept şi-o cer: 
în temniţă lisus mi se arată 
Şi-mi oblojeşte rănile cu cer. 

Iar sângele de-mi picură pe Ţară 
Din~fiecare strop creşte-un altar. 
Lerui Ler, Ler, din jertfă legionară, 
înalţă, Doamne, o ţară ca un har! 


*** 





Redactor şef: 

Colegiul de redacţie: 

Relaţii 

I 

cu publicul: 


ISSN 1583-9311 


Periodic editat de "ACŢIUNEA ROMÂNĂ " 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Ştefan Buzescu. Corneliu Mihai. Cătălin Enescu 
Nicolae Badea - secretar de redacţie 

Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 

e^all: av.ntul.leaionanai.L,^- 


* 


Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET şi 
Acces Press din BUCUREŞTI şi din toate reşedinţele de 
judeţ ale ţârii (precum şi în alte localităţi). 


n/co/ N A i '1 ente PE ad Resa. 

str v, a£ AD£A (secretar redacţie) 
Jrr V ^ CU VO °A NR 23, BL. V39, AP 37 
ECT 3. BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 


Pa9 2 NDMĂK AN1VEIRSAIR CUVÂNTUL LECalONAK 



tmmmm 


































80 DE ANI DE "AGONIE Şl EXTAZ” 




Nu ştiu daca am reuşit sâ găsesc un titlu 
pentru această scurtă prezentare sau 
"prefaţă" a modestei noastre iniţiative; 

departe de a fi original, eu cred că exprimă 
lapidar simţămintele devotaţilor iniţiatori, martiri 
şi eroi ai neamului românesc, dar şi ai tuturor 
acelora care au înţeles sensul mesajelor 
profund creştine şi naţionaliste care cereau 
rorriânilor sâ îşi schimbe ordinea priorităţilor, 
punând pe primul loc interesele naţionale. 

Fără doar şi poate, percepţia mesajului a fost 
foarte diferită - să zicem, de la om la om - dar 
ea a fost totdeauna condiţionată, ca de altfel 
orice altă problemă, de cunoaşterea profundă şi 
obiectivă a scopurilor Mişcării Legionare, dar în 
special a mijloacelor de atingere a scopurilor 
propuse. 

Poate cuvântul " AGONIE " va fi socotit ca 
nepotrivit (având ca manifestare consecutivă 
moartea), dar aceasta este valabilă doar în 
sens fiziologic; marile idei, marile iniţiative, 
marile speranţe comportă o altă abordare a 
sensurilor: iată, au trecut 80 de ani de când 
cea mai importantă mişcare educativ-politică 
din România de totdeauna, acceptată, copiată, 
apreciată de majoritatea mişcărilor naţionaliste 
din Europa (şi nu numai), îşi dovedeşte în 
continuare valabilitatea, valoarea, 
aplicabilitatea în sec. XX • şi la fel de bine în 
secolul XXI, chiar dacă a trecut prin 
momente de AGONIE. 

Atenţie: momentele de AGONIE 
nu au fost niciodată ca valabilitate 
şi conţinut, ci numai ca posibilităţi 
de exprimare, independente de 
cauze interne ale Mişcării. 

Măsura adevărului exprimat de 
Mişcarea Legionară, măsura 
eficienţei comandamentelor sale este 
- sau ar trebui să fie - evidentă 
pentru orice om cu un discernământ 
mediu, dispensat de prejudecăţi 
(sau, dacă vreţi, de idei 
preconcepute), măsura adevărului 
fiind măsurile turbate de represiune 
ale unor guvernări trădătoare de 
ţară, corupte de marile asociaţii, 
de potentele asociaţii mondiale 
iudaice (iar după război de aripa 
comunist-bolşevicâ a aceluiaşi 
iudaism care încerca ajungerea la 
acelaşi rezultat: dominaţia mondială, 
printr-o experienţă nereuşită care a 
costat omenirea o sută de milioane 
de victime, în sensul crimelor, şi alte 
sute de milioane de contaminaţi 
de minciună, cruzime, ateism şi 
multă prostie). 

Marile represiuni împotriva 
Mişcării Legionare - exceptând 
terorismul de stat de fiecare zi şi de 
fiecare noapte - marile represiuni 
din anii 38, 39 şi 41, au lipsit fizic 
Mişcarea de potenţial uman, 
creând aşa-numitele de către 
mine, AGONII] 

Dar de fiecare dată ideile 
triumfau, căci nu erau legate 


Mişcării Legionare, profitând în primul rând 
de catastrofala participare a lui Horia Sima la 
primele patru luni de guvernare ale gen. 
Antonescu, de imposibilitatea de reacţie a 
legionarilor la măsurile criminale şi la 
represiunea fără limite a iudeo- 
comunismului instaurat după 1944, de 
afilierea la cauzele antiromânismului a zeci 
şi sute de javre, în cea mai mare parte 
intelectuali, leşinaţi de foame în 1989 (ca noi 
toţi, de altfel), umflaţi ca nişte căpuşe astăzi, 
având ca model pe mai mult decât rubiconda 
"Alinuţa" sau pe oribilul "Cacapievici M . 

Pe 24 iunie, în noaptea Sânzienelor, se 
împlinesc 80 de ani de când câţiva tineri deja 
căliţi în lupta pentru dreptatea neamului 
românesc, perfect conştienţi de pericolul ce 
plana ca un corb de pradâ, cu ochiul atent, 
deasupra românilor şi a României, s-au 
hotărât să ia în propriile mâini salvarea 
poporului român, disperaţi câ cei ce aveau 
mijloacele şi obligaţia de a slâvi invazia 
iudeo-comunistâ erau dispuşi sâ se vândâ şi 
sâ ne vândâ! 

în toţi aceşti 80 de ani, orice prieten al 
Mişcării Legionare, orice duşman sau orice 
indiferent, a putut (sau, putem spune, a fost 
obligat) sâ constate: 

- că tot ce a afirmat, ce a prevăzut 
Mişcarea Legionară a fost adevărat; 

- că cei împotriva cărora Legiunea 
a vrut sâ ridice poporul român. au 
făcut mai mult rău neamului nostru 
decât o mie de ani de năvăliri 
barbare; 

- că după 1989, aceeaşi duşmani 
din perioada interbelică, 
schimbându-şi pe alocuri tactica , ne 
pun botniţa împotriva drepturilor 
constituţionale, cenzurându-ne 
exprimarea liberă a ideilor, 
cumpărându-ne ţara bucată cu 
bucată, prin interpuşi sau prin firme 
anonime, îşi extind prezenţa şi 
dominaţia în dauna poporului 
român. 

Pe 24 iunie 2007 la ora 10 noaptea 
se încheie un ciclu istoric de 80 de ani, 
după care Mişcarea Legionară va intra 
în ascensiune, spre groaza şi mânia 
duşmanilor ei! 

Hristosul cel hulit de vo[ şi după 
2000 de ani, e chezaşul şi 
protectorul nostru! 


de potenţialul de exprimare al Mişcării, ele 
reprezentând, prin valoarea lor intrinsecă, nişte 
diamante ale gândirii şi exprimării umane care 
şi-au păstrat valoarea expuse la lumina zilei sau 
chiar încuiate în seifurile minţilor şi sufletelor 
noastre Aceste minţi şi suflete, chiar şi din 
fundul negrelor puşcării, pe şantierele 
comuniste ale morţii, în adâncul codrilor sau 
în mijlocul confruntărilor armate cu 
securitatea, au dus mai departe şi ne-au 
lăsat moştenire flacăra vie, curată, călită de 
zecile sau sutele de mii de vieţi puse la 
temelia Mişcării Legionare. 

în rândul stărilor de agonie prin care a 
trecut Mişcarea Legionară voi trece cu 
convingere şi hotărâre şi deviaţia simistă 
care a deturnat gândirea şi prezenţa multor 
oameni ce puteau deveni legionari de 
valoare , şi a consumat cea mai mare parte 
din zestrea de imagine pe care Cornel iu 
Zelea-Codreanu, făuritorul concepţiilor, dar 
şi a mişcării de mase, o lăsase după 
asasinarea sa din nov. 1938. 

"EXTAZUL" din titlu nu reprezintă nici pe 
departe o stare contemplativă, reprezintă 
forţa ideilor şi puritatea mijloacelor de aplicare a 
acestor idei. 

Marii duşmani au încercat şi în parte au şi 
reuşit să deturneze poporul român de la o 
percepţie reală a scopurilor şi mijloacelor 


rewsfe/ noastre^ aCGStU ' număr an ' versar este format din articole deja publicate, pe care le-am considerat reprezentative pentru linia 


1 


NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUL 1.EGJONAR Pag 


. 3 


















CONSTITUŢIA ROMÂNIEI (ART. 30) 
Şl NEGAREA HOLOCAUSTULUI 



ART. 30 din Constituţie 

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a 
opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor 
de orice fel. prin viu grai. prin scris, prin imagini, 
prin sunete sau alte mijloace de comunicare în 
public, sunt inviolabile. 

(2) Cenzura de orice fel este interzisă. 

(3) Libertatea presei şi libertatea de a înfiinţa 
publicaţii 

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată 


(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţârii şi a 
naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură 
naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea 
la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă 
publică, precum şi manifestările obscene, contrare 
bunelor moravuri. 

în dispreţul Constituţiei 

tată că Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, 
specifică "negru pe alb": " Negarea în public a 
holocaustului ori a efectelor acestuia constituie 
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea" etc. 
etc. 

- Domnilor guvernanţi, la ce mai serveşte şi există 
Constituţia ? 

- Ne apropiem încet şi sigur de transformarea ei 
într-o înşiruire de deziderate? 

- Constituţia este o exprimare a unor drepturi ale 
cetăţeanului (în speţă) sau a unor dorinţe ale 
cetăţeanului ? 

Articolul 30 aliniatul 1 prevede clar dreptul de 
exprimare a "opiniilor" şi de "comunicare în public". 


Ordonanţa în discuţie ne trimite exact la situaţia 
de dinainte de decembrie 1989. Ce făceam atunci: 
discutam, cum se zice. "pe la colţuri", sau, cum se 
zicea, "cu plapuma-n cap". 

Ne întoarcem la timpurile acelea? 

Categoric DA! 

Atunci mă întreb şi vă întreb: la ce bun moartea 
- celor 1.000 de inocenţi de la aşa-zisa revoluţie din 
decembrie '89? Pentru ce s-a vărsat atâta sânge 
nevinovat? Ca să vină nişte senatori americani sau 
alte persoane sau organizaţii, mai mult sau mai puţin 
planetare, să ne calce Constituţia în picioare ? 
în dispreţul total al oamenilor 

Specificarea din Ordonanţă - "negarea în public a 
holocaustului" dezvăluie dispreţul total al iniţiatorilor 
şi inspiratorilor acestei legi de interdicţie a opiniei 
faţă de cetăţeanul acestei ţâri. 

în traducere, ea ar suna cam aşa: "între voi 
(viermilor) puteţi să vorbiţi orice Nu ne deranjează 
Şi nu numai atât, nu ne interesează ce gândiţi!" 
Vorba tov. Iliescu: "Puteţi să fierbeţi în suc propriu". 

Merită poporul român atâta dispreţ? 

Şi din partea cui? 

Ce le dă dreptul unora sau altora să ne trateze ca 
pe nişte câini care au voie să latre doar în curtea lor 
- şi eventual legaţi în lanţ? 

Acest dispreţ faţă de opinia cetăţeanului mai 
dezvăluie ceva: tovarăşii care ne impun această 
lege, care se simt atât de stăpâni pe situaţie, ne 
socotesc atât de "legaţi de mâini şi de picioare" încât 
nici nu încearcă să îşi mascheze în vreun fel 
oarecare tratamentul de slugi la care suntem supuşi. 


Refuzăm poziţia de slugi pe care ne-o 
rezervaţi I 

PROTESTAM ! 

Nu negam holocaustul şi urmările sale! (de 
frică să nu ajungem la puşcărie). 

Din contră, suntem dispuşi să nu vorbim 
nimic - şi mai ales în public! 

Protestăm împotriva legii care ne opreşte să 
avem opinii despre orice şi să ne exprimăm 
aceste opinii chiar şi in public, aşa cum ne 
permite Constituţia, din ce în ce mai penetrată! 

Până se va interzice exprimarea publica şi 
"prin imagini" 

(v-a scăpat 
chestia!), noi ne 
vom face 

cunoscută 
poziţia faţă de 
această lege 
prin portul unei 
INSIGNE care să 
definească clar 
şi pe faţă poziţia 
noastră. 

INSIGNA 
este prezentată 
în imagine. 

Pentru conformitate. 



*** 

ROMÂNIA CA UN HOTEL 


(NOTĂ: Tocmai pentru a sublinia 
acest nefiresc, poza este pusă 

intenţionat cu susul în jos.) 

"Fraţi Români din regimentul 10. 
gornistul sună să mergem la război, 
soldaţi se-adună cu inimi de eroi, 
nimic în lume nu-i mai scump şi mai 
frumos pe-acest pământ, decât să 
mori ca luptător. învăluit în thcolorf 
II cântam în şcoala primară cu 
convingere şi cu adâncă emoţie, 
visând la fapte de eroism. 

Poate vă gândiţi că eram o 
excepţie sau că era rezultatul 
educaţiei naţionaliste pe care o 
primeam în familie. 

Nu! Toţi eram la fel; şi cei care 
veneau la şcoală cu chifle frumoase 
şi rumene cu salamuri de la "Rocus" 
pentru gustare şi cei care îşi 
aduceau două felii groase de pâine 
neagră cu un oarecare strat de 
magiun la mijloc şi învelite în ziar, 
toţi visam împreună la fapte de 
vitejie care să salveze ţara de ruşi 
şi comunişti! 

Dacă va citi un tânăr aceste rânduri, va fi 
convins, în 95% din cazuri, că eram nişte exaltaţi 
sau că eram nişte îndoctrinaţi care ar putea să fie 
astazi priviţi in cel mai bun caz cu indulgenţă; se 
vor gândi că timpurile s-au schimbat şi că astăzi 
sunt mai importante alte preocupări, alte proiecte 
de viitor, alte idealuri, mai practice, mai 
personale, mai reci! 

Nu voi face apel la practica sondajului de opinie; 
chiar dacă aş avea mijloace să îl comand, cuvântul 
opinie ar trebui sâ ne trezească triste amintiri 

ultimul secol aproape, opiniile politice 
românilor au fost atât de schimbătoare şi _ 
contrare intereselor generale ale naţiei - şi, dacă 
vreţi, ale individului în parte, încât pentru orice 
observator neafectat direct de acest fenomen ar 
apărea ca un ansamblu de gesturi sinucigaşe. 
III sociologi, oamenii politici 

I sau filosofii români au căutat sâ desluşească 

Pa 9 4 



ştiu că 
'nu sunt 


motivaţiile acestui comportament, dar 
totdeauna ne-am mulţumit cu maxima 
vremurile sub om, ci omul sub vremuri" 

Ideea că "lucrurile s-au schimbat" este 
greşită, "lucrurile" încep de la rezolvarea 
problemelor de existenţă în sensul cel mai prozaic cu 
putinţă şi se terminâ cu necesităţile spirituale în 
sensul cultural, religios şl al păstrării identităţii 
naţionale 

Pentru Dumnezeu, ce s-a- schimbat? Nu mai 
mâncăm, nu ne mai trebuie adăpost, am renunţat 
la unicul suport moral, la Dumnezeu? Nu ne 
simţim tot timpul agresaţi în "românismul 
nostru? Nu simţim povara tot mai mare 
fiscalităţii, nu vedem că pădurile sunt rase 
transformate în materie primă pentru alţii, 
petrolul şi gazele, în loc sâ ne ajute, au devenit 
arme eficiente în mâinile unor concerne 
transnaţionale care urmăresc pauperizarea 
românilor şi transformaroa lor în animale 

NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUL 


în 

ale 

de 


a 

Şi 


hămesite şi speriate, dispuse la orice 
compromisuri, cu ajutorul cozilor de 

topor? 

Ca idee generală, nimeni nu va 
accepta că nu există o anumită dinamică 
în desfăşurarea faptelor, antrenate de 
dinamica gândini - şi chiar aşa este! 

Nu aş vrea sâ las impresia că pentru 
noi evenimentele se filtrează prin sita 
aprecierilor din penoada de maximă 
dezvoltare a Mişcâni Legionare 

Va trebui totuşi sâ acceptaţi că nici 
doctrina şi nici ideologia legionară nu 
este afectată de trecerea timpului şi 
că la actuala desfăşurare a lucrurilor, 
absolut identică cu realitâple 
perioadei interbelice, soluţiile sunt 
aceleaşi vis-â-vis de aceleaşi 
agresiuni asupra românilor, de 
aceiaşi agresori, de aceleaşi metode 
de acaparare a bunurilor naţionale şi 
de îngrădire a libertăţii de exprimare. 

Va trebui sâ vă puneţi o întrebare 
simplă: de ce nu se penmeazâ dogma 
creştină? 

Răspunsul este evident: comandamentele ei sunt 
veşnic şi universal valabile prin veşnicia firii umane, 
prin veşnicia necesităţilor şi dezideratelor omeneşti. 

Vrem sâ prezentăm ideologia legionară ca pe o 
dogmă 0 La prima vedere pare o greşeală tactică - 
dar numai pentru neiniţiaţi, idealurile creştine şi 
idealurile legionare se confundă în mare parte şi nu 
le deosebeşte decât trimiterea imperativă la 
problema naţională şi la specificul românesc al 
acestei probleme 

Asistăm cu toţii la cea mai masivă şi 
ruşinoasă abandonare a intereselor naţionale, în 
favoarea încercărilor de rezolvare a problemelor 
în mod Individual. Este exact ce îşi doresc 
conspiratorii fără nume şi fără adresă, ca fiind 
calea cea mai lesnicioasă de a ne subjuga ca 
popor şi ca naţiune. 

(continuare in pag. următoaref 


LEGIONAR 


HM. 

















care se închinase 
ciocanul! Sfânta lui 
Lenin! 


In 1989 răbdarea 
românilor ajunsese la 
cotele maxime de 
suportabilitate. Şi creatorii 
noii ordini mondiale ne-au 
ajutat sâ-l dâm jos pe 
...ESCU, temutul cnminal 
comunist (din păcate nu 
singurul). 

In 1990 multă lume 
era fericită. Avuseseră loc 
primele alegeri libere din 
România postbelică şi 
câştigase ...ESCU, 
fostul tovarăş de partid 
al celuilalt ...ESCU, 

! asasinat cu buna lui 
ştiinţă. Noul ..ESCU era 
"laic"! Singura icoană la 
toată viaţa lui era secera cu 
treime era K Marx, Engels şi 


Apoi, în mai 1992 a candidat iar, şi a ieşit tot el 
...ESCU! în 1996 ne-a arătat cât de proşti şi 
imbecilizaţi ne crede şi cât de mult îşi doreşte 
puterea şi a candidat din nou, printr-o simplă 
inginerie matematico-juridică: "un mandat de 2 ani 
nu este un mandat". Dar spre imensa bucurie a celor 
adunaţi ulterior in piaţa Universităţii, nu a mai ieşit el. 
De data acea&ta a câştigat ..ESCU, şi el fost 


*** 


... ESCU 


activist P.C.R., dar creştin, bun prieten cu 
călugărul Daniel. Şi el ne-a crezut proşti ori nu a fost 
un comunist convins, adică a fost un oportunist (şi a 
fost şi este creştin), on nu a fost niciodată creştin şi 
este in continuare comunist (lucru şi mai trist). 
Comunist creştin nu a existat, nu există şi nu va 
exista vreodată, lucru care se poate vedea clar la o 
minimă analiză doctrinară a celor două cuvinte’ Este 
c« şi cum ai spune “african alb", "evreu musulman", 
"islamist mozaic" sau "piticul sovietic cel înalt". Acest 
..ESCU în 4 ani a reuşit să dezamăgească populaţia 
României, care la alegerile din 2000 i-au dat votul de 
neîncredere şi nu l-a mai ales L-a reales pe vechiul 
...ESCU, laicul! Acesta a dezamăgit definitiv - pentru 
a treia şi ultima oară. (Ar mai fi candidat el. dar deh, 
mulţi îşi doresc tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără 
de moarte!) 

Au venit alegerile din 2004. Trebuia făcut ceva. 
trebuia schimbat râul din rădăcină Şi s-a schimbat! 
în sfârşit a fost ales un preşedinte cu adevărat 
"democrat**: ...ESCU! Este bun: îl plânge pe morţi 
(ai altora, nu ai noştri), apoi dansează la Olimp 
"geamparaua ţigăneasca" şi bătuta, în timp ce 
cadavrele umflate de apă ale sinistraţilor pluteau pe 
râurile ţării! Aici a "descoperit adevărata faţă a 
României" - faţa pe care vrea el s-o vadă, România 
castei lui conducătoare, neaccesibilâ însă extrem de 
multor români. 

Dar ce au aceşti ...ESCU în comun? 



Şcoală de partid făcută conştiincios, la zi. fără 
frecvenţă sau seral, acasă sau in străinătate, 
crearea de fracţiuni politice proprii, toate aservite 
Bruxelles-ului şi finanţatorilor noii Europe. Căci ce 
naşte din pisică şoareci mănâncă - sau sângele de 
slugă (înainte a Moscovei, acum a Washmgton-ului 
şi Bruxelles-ului) apă nu se face - sau, şi mai simplu, 
schimbarea regilor - bucuna nebunilor 

Când românii îşi vor alege conducători cu 
credinţă şi dragoste in Dumnezeu şi în neamul 
nostru românesc, nedecoloraţi, fârâ ambiţii şi 
orgolii strict personale, cu idealuri precise, 
drepţi, muncitori, morali, spirituali, cu tărie de 
caracter, responsabili, autoritari in apararea 
intereselor româneşti, lipsiţi de laşitate, cu 
mentalitate de învingător (nu de marionete 
dirijate de păpuşarii Uniunii Europene), incapabili 
de "compromisuri" şi "tranzacţii sufleteşti", care 
să ne reprezinte interesele NOASTRE 
NAŢIONALE şi nu cele INTERNAŢIONALE, ALE 
ALTORA, când românii or să schimbe omul şi nu 
primele litere din numele aleşilor, când românii 
vor alege un preşedinte creştin prin fapte, un 
preşedinte Român al românilor, atunci lucrurile 
vor începe a intra pe un făgaş normal. 

Până atunci, jos ...ESCU, sus ...ESCU; ESCU 
este mort, trăiască ESCU! 




ROMÂNIA CA UN HOTEL (continuare din pag. precedentă) 


Orice aluzie la "conspiraţie" trezeşte un 
cor de proteste din tabăra javrelor "cu 
ştaif* autohtone încadrându-se cu entuziasm 
în spectacolul mondial regizat de cinicii dirijon. 
Exemplul cel mai actual este acuzaţia de 
"holocaust" adusă poporului român; lăsând la 
o parte monstruozitatea vinei colective, dreptul 
pe care şi-l arogă diverşi bandiţi mincinoşi de 
a fi şi acuzatori şi judecători; am vrea sâ ştim 
dacă acuzaţiile ce ni se aduc vin din partea 
unor persoane private, a unor asociaţii sau 
pur şi simplu din partea statului Israel. 

Dacă vin din partea unor persoane private 
sau O N.G., rămâne de neînţeles de ce statul 
român in frunte cu preşedintele trebuie sâ 
sărute mâna călăului ; să accepte orice 
acuzaţie la adresa poporului român? 

Dacă ar Ti venit din partea statului Israel 
trebuia sâ vină pe căi oficiale, diplomatice 
şi făcute publice prin presă. 

Deci cine a stabilit vinovăţia poporului român in 
cazul acuzaţiei de holocaust, şi, mai grav, cine a 
acceptat această vinovăţie? S-a făcut vreun 
referendum, s-a discutat în legislativ, s-a făcut măcar 
vreun sondaj de opinie, s-a făcut publică suma 
exorbitantă cerută de ...; şi aici mă opresc: cerută de 
cine? De o entitate " superioară " care trece peste 
orice convenţie intre naţiuni? 

De ce statul român nu dă un comunicat în 
care sâ spună: cine ne acuză, pe baza căror 
dovezi acceptate de un tribunal, care tribunal, 
când s-a judecat. Dacă statul român acceptă 
sancţiunea şi statul Israel nu declară oficial nimic, 
trebuie să acceptăm existenţa unei supraputeri 
oculte şi a unui complot împotriva românilor - 
evident, cel puţin începând din secolul 19 

Şi în aceasta situaţie limită în care a ajuns 
ţara, care este reacţia românilor "ştiutori de 
carte"? Cei mai mulţi socotesc ideologia Mişcării 
Legionare depăşită, având ca unic temei o istorie 
măsluită sau nici măcar atât 

Există temeiuri care sâ ne îndreptăţească sâ 
afirmăm că soluţia pe termen mediu pentru 
redresarea României este Mişcarea Legionară? 

Categoric da! Constatarea cea mai realistă ne 
arată că în ritmul şi în direcţiile în care merge ţara la 
ora actuală, suntem foarte aproape de pierderea 
totală a controlului asupra mijloacelor de producţie, a 
băncilor, a tuturor bogăţiilor minerale, a 
pădurilor, a enorme suprafeţe din cel mai bun 
n agricol, a mijloacelor de comunicaţie şi a 





presei - şi ca urmare, a controlului politic al 
României. 

Nu aş vrea sâ vă predau o lecţie despre ideologia 
legionară că poate pentru unii ar părea exagerat; nu 
voi face decât o comparaţie cât se poate de simplă şi 
evidentă între punctul de vedere legionar şi orice alt 
punct de vedere cu privire la România pentru un 
legionar România este gospodăria lui, casa lui, 
familia lui, multiplicată până la 20 de milioane 
Sentimentele de iubire din care denvâ grija pentru 
prosperitatea familiei şi a gospodăriei, grija pentru 
securitatea ei, sunt ceva absolut în firea lucrurilor, 
fârâ nuanţa de fals patriotism suspectabilâ la alţii, şi 
determină prin multiplicare sentimentele lui 
patriotice, îngrijorarea sau. după caz, disponibilitatea 
pentru intrarea în luptă până la sacrificiul suprem Pe 
legionar nu îl vei prinde niciodată neatent la tot 
ce poate atinge sau influenţa soarta acestei ţâri; 
legionarul a fost înarmat cu credinţa în Dumnezeu, 
cu iubirea de patrie şi cu un simţ al realităţii şi al 
pericolelor ce ne pândesc, motiv pentru care nu 
poate fi păcălit do nici un fel de manevre 
obscure, mai mult sau mai puţin savante Acesta 
este motivul pentru care iudaismul mondial, 
direct sau prin Intermediul guvernanţilor 
României - trecuţi şi prezenţi, a văzut în Legiune 
singurul adversar capabil sâ îi dejoace planurile, 
singurul adversar incoruptibil dotat cu forţa 
morală capabila sa ducă lupta până la capăt. 

Acesta este motivul pentru care aceşti invadatori 
au încercat sâ anihileze fizic Mişcarea Legionară in 
perioada interbelică, prin intermediul unor trădători 


de neam, mai mult sau mai puţin implicaţi direct 
în masacrarea elitelor legionare, cum ar fr 
Armând Câlinescu. Carol al ll-lea, Gavrilâ 
Marinescu. Victor lamandi şi alţii. 

Acesta este motivul pentru care au fost 
asasinaţi cca 300 000 de legionan. sub o formă 
sau alta. după descinderea de pe tancurile 
ruseşti în 1944 a evreilor tnmişi de Moscova să 
preia controlul în România postbelică. 

"Gura mincinosului adevăr grăieşte" spune o 
vorbă românească Până şi marele savant 
judecător al trâinlor noastre, dl Vladimir 
Tismâneanu, vorbeşte că "în România anilor 60. 
pe fondul autohtonizării comunismului" 
("România liberă" din 4 nov 2006, suplimentul 
"Aldine", pag I). " timp de 20 de ani românii şi în 
special legionahi au fost pe mâna ’ comuniştilor m 
evrei - bineînţeles comunişti de circumstanţă - 
care, după ce au făcut pimul râzbunânlor mai 
mult sau mai puţin rituale, au plecat în cele patru 
zări. Oricum nu a plâns nimeni după ei. cu toate că 
declară oricui stă sâ îi asculte importanţa prezenţei 
lor pentru propăşirea României 

Dacă pentru un legionar, gospodăria şffamilia 
lui, multiplicate, reprezintă Ţara Românească, 
după cum spuneam mai înainte, pentru prea 
mulţi români ţara a devenit ceva impersonal, un 
loc unde se află întâmplător, eventual datorită 
soartei potrivnice. Acest cuvânt nu le trezeşte nici 
un fel de sentimente, vreo reacţie sufletească, vreo 
îngrijorare, nu se simt ca nişte părtaşi la proprietate 
sau la obligaţii de vreun fel Atunci am încercat sâ îi 
pun într-o relaţie locativâ şi am ajuns la concluzia că 
PENTRU ACEŞTI ROMÂNI SOMNOLENŢI sau - sa 
mă scuze pentru duritate - DEGENERAŢI, 
ROMÂNIA ESTE UN HOTEL care nu poate avea 
decât calitatea de a oferi cât mai mult confort 
este impersonal, deci nu îi leagă de el decât 
prezenţa lor acolo; nu trebuie apărat, nu creează 
îngrijorări căci dacă se dărâmă poate fi schimbat, 
este adevărat că este propnetatea altora dar ce 
contează, etc etc Pentru aceşti oameni. România e 
ca un hotel! A accepta că din proprietar ai ajuns 
un client care este tratat in funcţie de un tarif sau 
altul . fără nici un fel de reacţie de împotrivire, 
reprezintă exemplul maximei indolenţe Ideoa câ se 
desfiinţează graniţele şi câ oriunde eşti tratat ca 
şi în ţara ta. este o minciună grosolana care nu 
poate fi acceptata decât de ignoranţi sau prostf 
(continuare în pag. următoareI [ 


NUMA®} ANJVEJîSAîa CUVÂNTUL LEGIONAR Pag 5 


i prosti 

m 
















Srftitudtsu 

O LECŢIE DE NAŢIONALISM... DE LA ALŢII 

f f * 



Nu există naţiune care sâ poată 
trăi fără pământ, după cum nu există 
pom care sâ poată trăi atârnat în aer. 

Nu există naţiune fără o conştiinţă 
colectivă, fără tradiţii, fără credinţa in 
Divinitate şi fără viaţă spirituală. 

Legăturile unei naţiuni cu cerul şi 
cu pământul reprezintă însăşi baza 
existenţei sale în lume. 

întotdeauna, în lume. evreii au fost 
promotorii " progresului ", ai "noului", 
ridicându-se subtil dar coroziv împotriva 
tradiţiilor popoarelor în mijlocul cărora 
trăiesc: religia creştină este pusă la 
îndoială, familia este ironizată, opunându-i-se 
libertatea absolută (citeşte "libertinajul"), marilor 
personalităţi şi eroilor unui popor li se caută cu 
obstinaţie numai defectele şi, când nu sunt găsite, se 
inventează, armata oricărei ţări este minimalizată, 
importanţa pământului, de asemeni. Să aruncăm 
însă o scurtă privire asupra poporului evreu 
pentru a vedea care sunt principiile şi modul lui 
de viaţă "la el acasă", în Israel: 

Pentru a deveni CETĂŢEAN israelian trebuie ca 
cel puţin un bunic să fi fost evreu - şi asta după aşa- 
zisa "liberalizare" a legii emigrării! Cei care acuză o 
lume întreagă de xenofobie şi rasism (inclusiv pe 
ospitalierii şi prea blânzii români), dovedesc cu 
prisosinţă astfel că pentru ei contează sângele (rasa) 
şi că nu-i acceptă în nici un fel pe cei străini de 
neamul lor. 

Ce diferenţă faţă de noi, cărora ni se impune ca 
model de "român" un Brucan, un Andrei Oişteanu, 
un Petre Roman, un Vladimir Tismâneanu, pastorul 
Wurmbrand (nominalizat chiar, la concursul 
organizat de TVR, între primii mari zece "români" 
doar pentru că avea această cetăţenie, pentru că 
dăduse evanghelii - protestante - soldaţilor sovietici 
şi pentru că a fost deţinut politic aşa cum au fost zeci 
de mii de alţi români - adevăraţi însă). Lista poate 
continua, dar mă opresc aici. 

Evreu vin din alte ţâri în Israel şi acceptă orice 
muncă prost plătită şi necalificată aici numai pentru a 
fi "în ţara lor": fizicieni mătură cu meticulozitate 
clinică străzile, membn prestigioşi ai orchestrelor din 
Moscova şi Minsk dau serenade trecătorilor din pieţe 
pentru a-şi câştiga pâinea zilnică etc.; într-un cuvânt, 
oamenii sunt dispuşi sâ renunţe la viaţa lor 
confortabilă pentru a reconstrui Sionul. 

Ce diferenţa faţă de noi, unde situaţia este 
inversă: tinerii noştri caută cu asiduitate şi acceptă 
orice muncă onunde în străinătate pentru o pungă de 
arginţi. Zeci de mii de hectare de teren din ţară stau 
năpădite de buruieni, iar tinerii pleacă sâ muncească 
în agricultură în Spania, cu "binevoitorul" concurs al 
statului român. 

SERVICIUL MILITAR în Israel este obligatoriu nu 
numai pentru bărbaţi (3 ani!), ci şi pentru femei (2 
ani!), iar rezerviştii sunt convocaţi în fiecare an o 
lună pentru a servi la graniţa libaneză sau pe malul 
vestic. Astfel se întreţine atât ideea responsabilităţii 
oricărui cetăţean faţă de teritoriul ţârii, obligaţia de a-l 
apăra, cât şi antrenamentul de a face efectiv 
aceasta. 

Ce diferenţă faţă de noi, care nu ne-am lăsat 
până nu am desfiinţat armata, înlocuind-o cu 
angajaţi, care am acceptat prin tratat militar dictatura 
trupelor NATO în propria ţară! 



"Blândul" Yitzhak Rabin, glorificat de evrei, cel 
căruia i-a ridicat şi Vădim Tudor o statuie în Braşov, 
a fost şeful Statului Major al FDI (fosta organizaţie 
paramilitară Haganah care, după formarea propriu- 
zisâ a statului israelian, a ocupat întinse zone din 
vestul Galileii. în ciuda faptului că aceste zone 
fuseseră alocate Palestinei chiar prin rezoluţia ONU). 

Ce diferenţă faţă de noi, care dărâmăm statuile 
mareşalului Antonescu pe motiv că a luptat dincolo 
de graniţele ţârii pentru zdrobirea definitivă a 
inamicului! 

Ce diferenţă faţă de noi, care asistăm impasibili 
la încercările concertate de a desprinde Transilvania 
din trupul ţârii, şi care nu încercăm măcar sâ 
întindem cât mai multe punţi între noi şi fraţii noştri 
de dincolo de Prut! 

VIAŢA SPIRITUALĂ a evreilor se desfăşoară în 
jurul casei, al caselor de studiu pentru adolescenţi, 
pentru adulţi şi pentru copii, şi al sinagogilor. 

Ce diferenţă faţă de noii Viaţa noastră spirituală 
a început sâ se desfăşoare în afara casei şi în afara 
bisericii, pe meleaguri străine, la muncă, sau în faţa 
"tembelizorului", sau prin discoteci, baruri şi pe 
stadion. 

Cuvântul "habotnic" folosit în sens peiorativ la 
creştini pentru cei foarţ^ credincioşi, în Israel este 

înnobilat, acord ându-i-se o nouă semantică: 
"ultraortodox". (Evident, termenul "ortodox" la evrei 
nu are nici cea mai mică legătură cu creştinismul: 
bărbaţii evrei "ultraortodocşi" îşi ţin capul acoperit tot 
timpul, se roagă de cel puţin trei ori pe zi, respectă 
strict legile alimentare- "kosher", iar sabatul îl 
sărbătoresc prin abţinerea totală de la muncă, chiar 
şi aprinderea luminii sau călătoriile fiind activităţi 
strict interzise!). Lor nu li se pare anacronic sau 
caraghios să-şi respecte obiceiurile de dinainte de 
venirea lui Hristos, nu se "modernizează", nu 
doresc "noul". Şi pentru că a venit vorba de 
"nou", ar trebui sâ remarcăm că aceşti termeni 
se referă strict la materie, la realizări în domeniul 
tehnic, şi nicidecum la progresul "spiritual" sau 
"moral"; negarea lui lisus Hristos nu reprezintă nici 
o noutate: de două mii de ani se face aceasta de 
către evrei. 

La ei nu se prezintă piese de teatru care să fie 
ficţiuni " artistice" încercând sâ rescrie "revoluţionar" 
istoria vieţii lui Moise, David sau Solomon, aşa cum 
se întâmplă la noi! Admiţând prin absurd că în vreun 
oraş al Israelului ar fi reuşit cineva sâ strecoare o 
piesă de teatru de tipul celei produse de madama 
Mungiu-Pippidi în laşi, oraşul care ar fi găzduit 
asemenea infamie -ar fi fost ras de pe faţa 
pământului, cu căţeii şi cu purceii din el. 

în Israel nimeni nu-şi permite măcar sâ discute, 


necum sâ critice viaţa personală sau 
hotărârile şefilor religioşi 

Ce diferenţă faţa de noi, unde mulţi 
intelectuali români îşi fac o virtute din a 
arunca noroi în faţa Bisericii naţionale 1 

Israelul beneficiază de 3 miliarde 
dolari / an din DONAŢII ale susţinătorilor 
statului. Naţionalismul evreiesc se 
manifestă şi prin sumele mari de bani 
donate de evreii din diaspora statului 
Israel. 

Păi aţi pomenit dvs. vreodată de 

când ne ştim pe lume, români care sâ 
facă donaţii statului român?! în schimb, românii nu 
ştiu cum sâ mai fure banii publici. (în plus, suntem 
spoliaţi permanent de diverşi străini care îşi 
înjghebează afaceri, "dau tunuri" şi apoi pleacă sau 
chiar rămân netulburaţi aici. deschizându-şi alte 
afaceri, la fel de păgubitoare pentru statul român ) 

Deşi în Israel s-au reunit evrei din peste 80 de ţân 
ale lumii, evrei care au fost deci în contact, de 
generaţii -întregi, cu cultura a zeci de popoare, 
nimănui nu-i trece măcar prin cap să impună 
"diversitatea culturală *. 

Nu observaţi nici o diferenţă faţă de noi care 
stăm mereu cu ochii ţintă la Apus (şi, mai nou. la 
America), dispuşi să copiem orice, spenaţi sâ nu fim 
etichetaţi ca "retrograzi" şi "necivilizaţi"? 

în ceea ce priveşte FAMILIA, evreii cultivă un 
deosebit respect pentru aceasta, iar legăturile 
familiale sunt extrem de puternice. 

Ce diferenţă faţă de noi. care am început sâ ne 
vindem copiii unor necunoscuţi din lumea largă, care 
nu îndrăznim sâ vorbim despre bunicii noştri 
legionari, care ne ruşinăm de părinţii noştri, care nu 
ne ocupăm de educaţia copiilor noştri, lăsând-o în 
seama statului! 

Ar mai fi multe de spus şi multe comparaţii de 
făcut, dar mă opresc aici: cine nu pncepe din 
câteva cuvinte, nu va pricepe nici dintr-o mie şi 
nici din tomuri întregi. Cu toţii am fost dotaţi cu 
ochi, ca sâ vedem, cu urechi, ca sâ auzim, şi cu 
minte, ca sâ raţionăm 

Cu mijloacele de informare care există acum, 
nimeni nu poate spune că n-a ştiut. Oncâte 
perechi de ochelari de cal ni s-ar pune. "pnntre 
rânduri" răzbate adevărul. 

Cine nu se împiedică în cuvinte şi şabloane şi ştie 
sâ judece nu are nevoie de explicaţii îi mai trebuie 
însă curajul de a privi lucrunle în faţă Trebuie 
caracter şi personalitate pentru a şti sâ ne 
apărăm şi sâ ne impunem propriile valori , 
încetând a mai promova ceea ce se încearcă să 
ne fie impus. 

Evreii încearcă insistent sâ impună altor 
popoare un cod de valori care nu face doi bani 
pentru ei. Au reuşit în ultimii 50 de am să transforme 
nobilul termen de "naţionalism" în ochii opiniei 
publice anesteziate. într-un termen de ocară, 
încercând chiar să-l echivaleze cu noţiunea de 
"criminal". Le atragem atenţia că această manipulare 
se îndreaptă de fapt chiar împotriva poporului evreu 
care este. fără doar şi poate, cel mai naţionalist din 
lume. 




ROMÂNIA CA UN HOTEL 

Oriunde vei trece graniţa ţârii şi numai cu 100 de 
metri sau cu 1000 de km eşti privit cu suspiciune 
sau, în alt caz, cu condescendenţă. Oameni normali, 
care au reuşit să-şi facă situaţii bune în alte pârţi, nu 
visează decât la plaiurile natale 

Am întâlnit mitocani care, după câţiva ani 
petrecuţi în străinătate, vorbeau româneşte "cu 
accent" şi din când în când în timpul conversaţiei se 
opreau. încercând sâ pară jenaţi că nu-şi aminteau 
un cuvânt în limba română 


(continuare din pag. precedentă) 

au botezat copilul llie, nume care să nu aibă 
corespondent în engleză 

Noi am vrea ca fiecare articol din publicaţia 
noastră sâ fie un apel care sâ ajungă la sufletele dar 
şi în minţile românilor. 

Nu abandonaţi lupta pentru păstrarea 
identităţii naţionale, nu vâ socotiţi învinşi cât 
timp mai aveţi gură sa vorbiţi şi minte sâ gândiţi! 
Participaţi activ, alături de cei puţini angajaţi 
necondiţionat în păstrarea focului sacru al 
legionarismului-naţionalismului românesc! 


Cei care au acceptat varianta cu "ţara ca un 
hotel" sâ se uite atent in proximitatea hotelului, 
sâ observe cartierul de barăci cu dormitoare 
comune, cu duşuri comune, cu sălile de mese ale 
cantinelor şi să înţeleagă că "masa bogaţilor m 
este foarte mică şi că nu vor ajunge la ea decât în 
calitate de servitori sâ facă curăţenie după 
stăpâni ; dacă continuaţi "să dormiţi in front ", hotelul 
nu va mai fi pentru voi decât locul de muncă şi de 
umilinţă pe propriul pământ! 



||jdet 


Am întâlnit şi oameni care dupâ 50 de ani 
jl^exil vorbeau perfect româneşte sau care şi- 


Pa9 6 NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUI 














După revoluţionara lovitură de stat din 1989, în 
România a apărut un nou specimen la orizont, numit 
"făcătură politică". 

Aceste făcături nu poartă numele de Ceauşescu, 
ci lliescu, Constantinescu, Bâsescu, Voiculescu, 
inducându-ne astfel în eroare. Făcătura politică mai 
are şi alte nume: Geoanâ, Nâstase, Boc, Lis, 
Hrebengiuc, Bivolaru, Mitrea, Halaicu, Marko Belo, 
Roman, Ungureanu, Copos - sau cum Dumnezeu i-o 
mai chema. 

Nici unul nu poartă numele de Antonescu, deşi şi- 
ar don să ajungă măcar la valoarea degetului lui mic 
de la picior Nici unul nu este urât ca Antonescu, 
pentru simplul motiv că nici unul nu are măcar 2% 
din prestanţa lui. Toţi îl înjură acum pe fostul dictator, 
deşi, de-ar fi fost contemporani, mulţi s-ar fi gudurat 
pe lângă el, şi toţi şi-ar dori sâ aibă măcar o miime 
din autoritatea lui De ce nu au? 

Simplu: sunt nişte făcături politice. 

Pentru a fi lider, un bărbat trebuie sâ aibă native 
calităţi pe care în timp şi le cultivă singur, nefiind 
posibil ca alţii să-i implementeze gene noi. 

Aceşti actuali fecundaţi in vitro şi făcuţi în 
eprubeta politicii româneşti, reprezintă făcăturile 
noastre cele de toate zilele. Ca orice embrion 
donat, sufletul lor este gol şi străin de neamul 
românesc. 

Făcătura politică nu inspiră putere, autoritate, 
sau teamă, ură, ci numai dispreţ, jenă, scârbă, 
milă şi lehamite. Lichelismul şi haimanalismul lor 
politic ne fac să ne cutremurăm, dar numai de 
oroare. 

Vorba lui Octavian Paler, cum pot eu să-l urăsc 
pe BOC - micuţ, rotofei, jonglând poc-boc cu mingea 
de fotbal în biroul său din Cluj ? Vorba aia: 
americanii - pe care îi copiem - joacă golf prin 
birourile lor sau chiar fac 500 metri fluture cu 
secretara 

Cum poate CONSTANTINESCU să-mi inspire 
putere, el care, "ţinând mingea pe picior", cade în 
poponeaţâ, umplându-se de "jenibil"? 

Cum pot eu să-l respect pe PROSTĂNAC, care- 
mi aduce mai mult aminte de Mutulicâ din Alba ca 
Zăpada, decât de un bărbat de stat? 

Cum pot eu sâ nu-l dispreţuiesc pe L/S, un primar 
secătură şi aventurier, care, venind cu ani de zile în 
urmă în apartamentul meu din strada Zâvideni nr. 1, 
îmi face o ofertă de cumpărare a acestuia de "mă 
umple de respect", spre a i-l da ofrandă fostei 
amante viitoarei soţii. . fostei soţii, spunându-mi că 
ştie el mai bine preţul pieţei, câ-i primar: "originală" 
făcătură politică ! 

Cum pot sâ-l urăsc pe DINU PATRICIU, care 
vine, cumpără cadou un cal de argint de 3.000 $ 
dintr-un magazin de lux din capitală şi lasă 
vânzătorului un bacşiş de 2.000.000 lei (acum patru 
ani), ca "să-şi ia bomboane" ? "Sârba, nea Patriciu, 
sâr'na boierule, mulţam fain, pupaţi-aş tâlpilii tali, că 
tare generos ai fost! Am mâncat bomboane de banii 
ăia până am dat în diabet!" Ştiai tu ce ştiai, că te 
iartă "maeştrii de ceremonii" de datorii! 

Cum poţi sâ-l urăşti pe HALAICU, omul care a 
spart cântarul în paişpe când s-a dat jos de pe 
mandat? îşi mai aduce cineva aminte de Halaicu, o 
făcătură politică trecătoare? Vorba lui "Popeye 
Marinarul" "a lăsat vreo dâră"pe undeva? 

Poţi urî pe cineva pe care l-ai uitat? 

Dar cum pot sâ mai am încredere în " POPEYE 
MARINARUL ", când el mănâncă spanac toată ziua 
la televizor, apoi se duce de şapte ori pe podul de la 
Mârâcinem care s-a prăbuşit la prima viitură, precum 
casa purceluşului făcută din paie? Ce sâ înţeleg de 
aici, că nu-i bine sâ mănânci spanac toată viaţa? 
Dacâ acest spanac nu are totuşi atâtea proprietăţi 
benefice pe cât ni s-a sugerat? Am voie sâ mă 
îndoiesc de ele sau sâ le neg? Există vreo ordonanţă 
în România, conform căreia dacâ negi calităţile 
spanacului, faci puşcărie 9 Antonescu n-ar fi făcut la 
Mârâcineni decât o singură vizită, pentru că avea 
autoritate şi credibilitate in faţa celorlalţi: dacâ până 
la data de nu este gata, constructorii vor răspunde 


Srftituofou 

FĂCĂTURILE POLITICE 

cu capul Lumea ştia că nu se juca Acum nimănui 
nu-i mai este frică de nimeni şi nimic! 

Cine-i de vină? Făcăturile politice ce ne-au 
"oribilat" de 16 ani încoace! 

Cum poate mie sâ nu-mi fie milă de RAZVAN 
UNGUREANU, acest fost Buratino rus, actualmente 
Pinocchio de Bruxelles şi viitoare varză de Bruxelles, 
a cărui imagine de vajnic pionier cu tresele de 
comandant de detaşament pe sector sau capitală, o 
am încă vie în minte? In imensa lui ipocrizie şi 
obrăznicie ne spune senin că visul românilor s-a 
împlinit: au venit americanii la Babadag! 

Păi una este ca "Big Brother* să-ţi dea comenzi 
de genul: "du-te la toaletă şi fă pipi pe tine", iar tu sâ 






te execuţi din călcâie, şi alta este sâ dormi cu el în 
pat şi să te ia la bătaie noaptea în somn, pe motiv că 
a visat mira-te-ai-ce. 

Acesta a fost visul tuturor eroilor din munţi şi 
luptătorilor anticomunişti, sâ vină americanii fix 
la Babadag şi Kogalniceanu, ca sâ-i ajutăm să 
facă ture până în Irak, spre a-şi încărca tancurile 
cu petrol arab ? Feciorelnică gândire! 

Am să-ţi dau o veste proastă, d-le Pinocchio: 
Ceauşescu a murit acum 16 ani, chiar dacâ în capul 
tău fantoma lui mai bântuie încă! 

(Apropos de americani, ce-o mai face ucigaşul lui 
Teo Peter, individul care brusc a dezvoltat o boală 
autoimunâ faţă de justiţia română?) 

Cum poate un vânzător de ţară ca MARKO BELO 
sau... - Doamne, ţi se face limba nod în gură când le 
pronunţi numele - cum poate deci acesta sâ te 
sperie, când nimeni nu-l înţelege păsăreasca 
cherchelitâ în care vorbeşte (căci a inventat un nou 
dialect: beloita) ? Pardon, ştiu că nu-i frumos sâ 
vorbesc urât în public! 

Cum poate BIVOLARU (a nu se confunda voit cu 
Gregorian Bivolaru) să-mi inspire autoritate, când. ca 
un mărunt puradel, şuţ de buzunare din transportul 
în comun, faţa lui nu-ţi poate inspira decât pumni şi 
palme ? Cum poate acest bivol - şi la propriu şi la 
figurat, ce se trage din neamul boilor - să-ţi inspire 
altceva decât scârba câ este conaţional cu tine şi 
jena câ tu eşti conaţional cu el ? 

Cum poate CIORBEA (ce şi-a semnat actul de 
deces când a făcut alianţa cu P D -ul), sau PETRE 
ROMAN alias Neulander, să-ţi inspire altceva decât 
lehamite? 

Căci de i-am îndrăgi, ar însemna câ suntem 
necrofill, iubind nişte cadavre plutitoare in apele 
urât mirositoare ale politicii româneşti actuale. 

Ce ne mai pot spune ei altceva decât "povestin din 
criptă"? 

Ce senzaţie îţi poate produce COPOS, fostul 
activist P C R devenit milionar în dolari, care se 


plânge tot timpul câ n-are nicf gaura unui covrig în 
stomac, în timp ce cumpără bijuterii de mii de euro 
din magazinele din capitală, cerând reducere peste 
reducere, pe motiv că "nu-i aşa cum se spune, sunt 
sărac" - în timp ce tu te duci la cofetăria lui, "Ana", şi 
cumperi două prăjituri la preţul unui tort! 

Ce senzaţie impunătoare îţi poate da 
VOICULESCU. membrii P.U.R (P.C.) în general, ca 
şi toţi membrii U.D.M.R. în general, când aceştia 
stau pe vine şi fac alianţe orale schimbătoare o dată 
la 4 ani ? 

Cum poate mie să-mi inspire putere BOMBONEL, 
căruia i se spune PoponeP Mi-aduce mai mult 
aminte de Scufiţa Roşie fugărită pnn pădure de lupul 
cel plin de pofte, Scufiţa ce dorea pe vremuri să 
ajungă cât mai grabnic lângă Bunicuţa Vremurile au 
trecut şi Scufiţa cea fâsâită s-a luat la hârjoanâ, între 
timp, cu Lupul cel mustăcios, lâsând-o pe Bunicuţă 
sâ fiarbă la foc mic în suc propriu şi sâ moara încet- 
încet de Alzheimer politic. 

Ce bază mai poţi sâ pui pe o BUNICUŢĂ 
sclerozată la maxim, din senilitatea şi incapacitatea 
căreia copiii noştri sunt nevoiţi sâ înveţe la şcoală 
holocaustul unui popor străin, în timp ce holocaustul 
- Şl TRECUT Şl ACTUAL - al neamului românesc, 
este cu desăvârşire necunoscut tinerei generaţii? 
Perfizi sfetnici ai avut, Bunicuţo: te-au văzut senilă şi 
te-au "făcut de minţi" - şi odată cu tine. şi pe noi. 
românii de rând. generaţii întregi de acum înainte* 

A anunţat cineva la vreuna din televiziunile 
controlate din România, că adunarea O.N U. a 
adoptat o rezoluţie introdusă de Israel, ce 
propune data de 27 Ianuarie drept zi ANUALĂ 
PERMANENTĂ de comemorare a Holocaustului? 
Această rezoluţie subliniază datoria de a aminti 
viitoarelor generaţii crimele ordonate de HitJer 

Dar cu cnmele ordonate de Stalm, Troţki, Beria şj 
toata banda evreiască din cadrul P.C.U S.. cum 
rămâne ? Dar cu cele făcute de Mao Tzedung Kim Ir 
Sen, Kim Jong II. khmerii roşii şi alte bestii ce au 
îrisângerat Asia, cum rămâne? Dar cu cele făcute în 
toata Europa de Est în 55 de ani • de comunism 
sălbatic, dar cu genocidul poporului român? 
Generaţiile actuale au dreptul să ştie cine a adus 
această plagă mortală în lume? 

Nu au voie, câ nu vrea muşchiul vostru, căci 
astfel aţi rămâne ca în "hainele noi ale 
împăratului": fix în dosul gol, de vi s-ar vedea 
toată urâciunea! 

/-ar fi trebuit lui Hitler încă 20 (douăzeci} de 
ani de război ca sa facă un număr de victime egal 
cu cel al criminalilor enumeraţi mai sus, toţi 
adunaţi la un loc! 

De mă va acuza cineva de antisemitism, nu-i pot 
răspunde decât că, ţinând cont de ura şi persecuţiile 
evreilor faţă de arabii ce sunt rasă semită, ei înşişi 
au devenit cei mai mari antisemiţi din lume! 

De mă va acuza cineva de rasism, nu-l pot 
întreba decât dacâ Dumnezeu a fost rasist când a 
creat oamenii egali, dar cinci rase total diferite? 
Există vreo ordonanţă care sâ-l acuze pe Dumnezeu 
de rasism? Fabricaţi-o, că nu-i greu! 

Aşadar, textul acestei rezoluţii ONU cere ţârilor 
membre sâ dezvolte programe educaţionale pentru a 
încerca sâ prevină viitoarele acte de genocid Asta în 
timp ce-i doare la bască de prezentul genocid al 
irakienilor civili! Ambasadorul Israelului la O N U a 
mulţumit celor 191 de state pentru "acest moment 
istoric unic şi adoptarea unei rezoluţii fără 
precedent" Gura păcătosului adevăr grăieşte* 
Bravos, domnilor, puneţi-vâ cu burta pe carte şi 
învăţaţi despre holocaustul din Mozambic până în 
Papua Noua Guinee, din Groenlanda până în Noua 
Caledonie şi din Kirghistan până în Republica 
Dominicană (care holocaust, atenţie, a fost "exclusiv 
evreiesc"!)! Asta în timp ce la noi "Memorialul durerii" 
este difuzat de T V R 1-4a ora 12 noaptea, când 
toată lumea pică î n cap d e somn 

(continuare in pag următoare) 



NUMĂJÎ AMflVEKSAilî CUVÂNTEJE £LE<G90NAI$ Pa9 ' 


4 








S$titudi/u 

PSIHOZA COLECTIVĂ SAU PISICA Ş 


Un banc mai vechi spunea că unor psihologi 
americani veniţi în vizită la confraţii lor ruşi, pentru 
schimb de experienţă, li s-au arătat două grupuri de 
şoncei: cei din primul grup erau rotofei şi vioi, iar 
ceilalţi erau slabi şi parcă pe moarte. 

întrebarea era. "Având in vedere că toţi şoriceii 
sunt îngrijiţi identic, puteţi explica de ce unii sunt 
graşi şi sigun pe ei, iar alţii sunt scheletici şi 
tremurători? m 

Cum psihologii americani n-au putut dezlega 
misterul, gazdele le-au răspuns, zâmbind superior: 

•Celui de-a/ doilea grup de şoricei i se arată din 
când in când pisica! m 

Acelaşi lucru se întâmplă şi în societatea actuală: 
oamenilor li se arata din când în când "pisica", şi 
devin tremurători şi nesiguri, încercând sâ se 
ascundă în orice colţişor. 

"Pisica" era, până acum vreo 15 ani, groaza că 
dacă vorbeai ce "nu trebuia", dacă nu-ţi renegai 
prietenii, rudele care nu erau "pe linie" sau chiar 
credinţa intimă legionară, erai descoperit, mai 
devreme sau mai târziu, şi puteai fi oricând călcat de 
maşină ... la etajul X. 

Acum "pisica" e teama câ-ţi vei pierde pâinea sau 
că vei fi închis într-un viitor foarte apropiat (dacă 
îndrăzneşti sâ aduci în atenţia opiniei publice valorile 
legionare). 

Acasă, la şcoală şi în societate, tinerilor li se 
transmite sau li se sugerează, ca un laitmotiv, 
mesajul: "Dacă vrei sâ nu ai probleme, dacă vrei sâ 
fii bine văzut, nici sâ nu te gândeşti măcar la 
legionari!" 

"Binevoitorii” sunt pretutindeni şi te întrebi, 
stupefiat, cum se face că lumea întreagă se 
gândeşte la binele tău doar când trebuie să te 
ferească de "greşeala" de a fi atras de legionari! 

Se epurează opera eminesciană de valoroasele 
scrieri politice şi de masiva componentă naţionalistă 
şi creştină, precursoare a legionarismului, se 
măsluiesc biografiile şi operele lui Radu Gyr, Ion 
Barbu, Blaga, Eliade, Noica etc., omiţânduise 
activitatea şi scnerile lor legionare, în strădania de a 
se şterge din amintirea opiniei publice "perioada" 
legionară a acestora (deşi la majoritatea această 
"perioadă" a durat până la moarte); se elimină 
figurile legionare chiar şi din cadrul rezistenţei 
anticomuniste din munţi. 

Mass-media bate monedă pe ideea că 
naţionalismul e învechit, că religia e discutabilă, 
că totul e relativ, arătănd "pisica" marginalizării 
de către societate dacă vei îndrăzni să ignori 
"indicaţiile". 

Cei mai mulţi, slabi de înger, se aliniază cuminţi şi 
aplaudă conştiincioşi. 


I'v« gottj cut back on the caftane 





Psihoza colectivă se 
întinde de la cunoştinţele 
care ne tot spun sâ 
abandonăm această 

activitate, "spre binele 
nostru", la cititori care se 
tem sâ primească revista acasă prin poştă, şi ajunge 
până la avocaţi care au refuzat, speriaţi, sâ ne 
susţină dreptul - dat de legile în vigoare - de a tipări 
această revistă (deşi avocaţii au dreptul consfinţit de 
lege de a apăra chiar şi pe cei mai mari criminali, 
fără a putea fi acuzaţi pentru aceasta că ar fi ei înşişi 
criminali). 

Mulţi ne scriu sau ne telefonează 
manifestându-şi simpatia pentru Mişcare, dar 
când e vorba sâ iasâ la lumină, să se implice , dau 
înapoi cu regret, justificându-se că le-ar dăuna 
(vieţii sociale, carierei, etc.). 

Din păcate, există chiar şi vechi legionari care 
apar în public alături de foştii camarazi doar la 
parastase, uitându-se speriaţi în toate părţile, care 
pun pătura pe telefon când sunt vizitaţi şi care evită 
sâ le povestească propriilor copii despre Mişcare. 

Partea proastă este însă că toţi aceşti oameni 
timoraţi, în loc să stea într-adevăr deoparte, se 
simt obligaţi să clameze mereu, întrebaţi sau nu: 
"Mişcarea a fost extraordinară, dar nu mai e de 
actualitate ", "Mişcarea nu arc nici o şansă pentru 
că lumea este condusă forţe care nu vad cu ochi 
buni nationalismur etc. 


FĂCĂTURILE POLITICE (continuare din pag. precedentă) 


Aşadar sâ revenim la făcăturile politice de la noi, 
căci de cele de aiurea vom vorbi altădată. 

Aceste făcături nici măcar nu se mai recunosc 
dacă li se sparge oglinda acasă, sau dacă îşi pierd 
buletinul de identitate Daţi-le drumul afară pe poarta 
guvernului şi întrebaţi-i cine sunt şi încotro merg. 
Sunt teleghidaţi, nu ştiu care-i estul, care-i vestul, ce 
înseamnă politică de stânga, ce înseamnă politică de 
dreapta, dacă erau membri P.N.L, P.D., P.C., 
P.DS.R sau P A/T. 

Nici măcar nu au nevoie de vreun cip pe mână 
sau pe frunte pentru a fi direcţionaţi, căci pot fi 
teleghidaţi din palme Pumnul străin este singurul 
lucru de care ştiu sâ asculte, mai ales cel bătut în 
masă 

Aceste făcături ce-şi voleibalează mandatele 
de ta unii la alţii o datare 4 ani, s-au amestecat în 
apele reziduale ale politicii româneşti şi formează 
o toxină mortala pentru vitalitatea poporului 

român. încercaţi sâ trageţi apa după ele cât mai 
puteţi, căci altfel vă vor otrăvi atmosfera. 


Printre altele, 
mi-ar plăcea ca 
Gigi Becali să 
ajungă măcar 
pitbull-ul de pază 
al Parlamentului 
şi sâ-i muşte de 
jugulară on de 
câte ori se umflă 
în ei târâţa 
minciunii şi a 
hoţiei. 

in rest, vouă, 
făcăturilor politice, vâ recomand "sâ trăiţi b/ne", 
iar poporului român sâ trăiască normal şi decent. 

Dar în stilul ăsta, peste cinci ani o sâ trebuiască 
să veniţi cu sloganuri de genul: "să respiraţi bine " 
Căci faceţi un mişto ordinar de poporul român şi, 
culmea, pe banii lui, de 16 ani încoace! Ceva de 
spenat! 




NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUL 



I ŞORICEII 

Sâ luăm pe rând scuzele pentru lipsa de 
implicare: 

-"Mişcarea nu mai e de actualitate" 

Oare? Ce s-a schimbat faţă de perioada 
interbelică? 

Aceeaşi pseudo-democraţie impusă, aceeaşi 
aservire a guvernanţilor unor interese străine 
neamului românesc! 

Ceea ce implică in mod evident necesitatea 
aceleiaşi reacţii sănătoase a românilor: o Mişcare 
naţionalistă şi creştină. Bineînţeles, dacă vor sa 
mai aibă un stat al lor! 

- "Mişcarea nu are nici o şansă pentru că lumea 
este condusă forţe care nu văd cu ochi buni 
naţionalismul ." 

Dar marile puteri au văzut vreodată cu ochi 
buni o Românie puternică? Nu! Au încercat 
mereu s-o subjuge, şi în acest scop s-au străduit să 
înăbuşe sau sâ deturneze naţionalismul românesc 

"Poporul român a trăit din ascuţişul săbiei şi 
din mila lui Dumnezeu , spunea Căpitanul 

Nimeni nu ne-a dat nimic niciodată, ci a 
trebuit să câştigăm noi înşine, prin forţa proprie. 
Pământurile româneşti ne-au fost luate, nu ne-au 
fost date, şi a trebuit sâ luptăm ca sâ le 
recucerim şi sâ le păstrăm. Nimeni nu ne-a ajutat 
niciodată fără a cere şi a-şi primi plata. 

Cele trei examene despre care scrie Căpitanul 
(examenul suferinţei, al pnmejdiei şi al credinţei) nu 
sunt doar o figură de stil. Unii au urcat muntele 
suferinţei şi au trecut prin pădurea cu fiare sălbatice, 
pentru a se îneca în mlaştina deznădejdii (şi-au 
pierdut credinţa); alţii, deşi n-au ajuns nici măcar la 
poalele muntelui suferinţei, deşi n-au înfruntat nici o 
fiară reală, sunt deja înecaţi în mlaştina lui "eu sunt 
mic şi nu pot nimic " Atitudini de şoricei care văd 
mereu pisica; o adevărată psihoză colectivă... 

Există oare vreun remediu pentru vindecarea 
ei? 

Eu cred că există unul singur: sâ conştientizeze 

fiecare că doar sufletul este nemuritor şi ca vom 
da toţi socoteală de talantul ce ne-a fost dăruit: 
dacă l-am întrebuinţat cum trebuia sau dacă l-am 
îngropat. 

Şi cred că ar trebui sâ ne reamintim rugăciunea 
copilănei :"Eu sunt mic, Tu fă-mâ mare. eu sunt slab. 
Tu fă-mă tare... m ş i sâ ne străduim sâ avem curajul 
de a trăi conform propriilor convingeri, iar nu 
conform celor impuse, şi de a ne manifesta 
credinţa public, cu hotărâre. 


Celor mai supărâcioşi dintre cei vizaţi le spun 
că, scriind acest articol, am făcut o "satiră", "un 
pamflet", şi le recomand ce-mi recomandă şi ei 
mie când văd la televizor "Stupize, stupize ", 
emisiunea " lartâ-mâ , crâpaţi-aş capuT. "9595 - 
Alo, balamucul "Z/ua imbecilităţii ", ”in gura 
presei cenzurate ", "Revanşa starurilor 

necunoscute chiar şi mamei lor ", *Nenorocirile de 
la ora 17 n , n Neştirile de la ora 1 9" şi alte 
chişleaguri: anume sâ schimbe postul! Pardon, 
pagina, sau ziarul. Sau. cel mai bine. când îl 
citesc sâ închidă ochii. Eventual de tot. 

O dedicaţie specială în acest sens o am pentru 
"patibularul PATAPIEVICT. Acest cascador al râsului 
de România a devenit el însuşi cadavrul din mintea 
noastră, a celor ce-l iubim pe geniul Eminescu. D-le 
Patibular, în viaţă există limite, sunt lucruri care se 
fac şi lucrun care nu se fac niciodată’ Dvs. tocmai 
aţi făcut unul ce nu trebuia făcut: v-aţi născut! $i 
tocmai in ţara mea.... 











In ultimul timp mulţi ne-au adresat această 
întrebare "De ce nu înfiinţaţi un partid legionar?" 

Bineînţeles că pentru a schimba faţa României, 
aşa cum dorim noi. trebuie -o formulă de luptă mai 
completă şi mai eficientă decât o asociaţie, o 
fundaţie sau o revistă. 

Dar nu cred că un partid înfiinţat ad-hoc, cu 
semnătun "de pe stradă" (pentru a completa numărul 
de 25 000 cerut de actuala legislaţie) ar fi cea mai 
bună soluţie, şi iată de ce 

Uitându-mâ puţin în urmă, în istoria noastră 
modernă, am constatat că nu programul, ci omul au 
contat cu adevărat, aşa cum spunea Comeliu Zelea 
Codreanu. Voi da doar două exemple: 

Politica Partidului Liberal - "prin noi înşine" - s-a 
transformat, după moartea ultimului mare Brâtianu 
(finanţistul Vintilâ Brâtianu - 1930), în politică de 
aservire a ţârii marii finanţe mondiale. 

Politica Partidului Ţărănist, având ca platformă 
ndicarea satului românesc în concordanţă cu 
specificul naţional, s-a transformat rapid, odată cu 
venirea la putere (1928), în aceeaşi politică de 
vânzare şi de industrializare tocmai în detrimentul 
marii pături ţărăneşti. 


J/deo/opce 

UN PARTID LEGIONAR 

Urmarea? Tineretul naţionalist şi creştin a fost 
masacrat, graniţele tării au fost mutilate, iar în final 
toată România a căzut în robie timp de jumătate de 
secol 

De ce s-au întâmplat toate acestea? Pentru că au 
existat partide, au existat programe, dar au lipsit 
OAMENII care să le aplice; a lipsit acel”năzdrăvan” 
pe care l-a creat Căpitanul, capabil să ridice 
"catapetesme pentru veac”, chiar şi "tencuite cu 
sânge ". la nevoie. 

Tocmai în aceasta a constat marea 
originalitate a Mişcării Legionare: întâi reforma 
omului, şi apoi reforma ţării; intâi crearea unei 
elite naţionale. Dar "năzdrăvanii" au fost mitraliaţi 

Privind azi la scena politică a ţârii, constat cum 
numita noastră dreaptă se ciorovâieşte interminabil 
cu stânga, pentru a-şi da apoi mâna, în ciuda tuturor 
principiilor, pentru distrugerea ţârii 

ÎN CONCLUZIE, ceea ce trebuie ACUM nu este 
un nou partid politic, ci o MIŞCARE Nu întâmplător 
Căpitanul a înfiinţat întâi o mişcare, şi apoi un 
partid - ca expresie a acestei mişcări, ca 
instrument politic. Pentru că dacă nu există un 
fundament solid pe care să poţi construi, totul nu va 


fi decât o fantomă, o formă fără fond asemeni unei 
case cu acoperiş şi fără temelie. 

Cei care susţin: m partidul să existe, ca să ne 
putem manifesta!" nu prezintă nici o garanţie 
morală, dovedind că nu au înţeles nimic nici din 
ideologia legionară, nici din ceea ce se întâmplă azi 
Dacă ii interesează atât un partid (fie şi ca ”formă de 
afirmare”), vor pleca, oricând li se va ivi ocazia, m alt 
partid, unde sâ se ”afirme” mai bine! 

Un partid puternic nu se poate face nici "peste 
noapte", nici cu oameni care vin la "de-a gata", 
nici cu oameni care viseaza să se afirme cu orice 
preţ, nici cu fricoşi. 

$î n id cu oameni care pretind că-şi pun 
speranţele in legionari, dar stau cu braţele 
‘încrucişate. 

Deci, LOGIC, pentru a se înfiinţa un PARTID 
LEGIONAR trebuie formaţi ÎNTÂI LEGIONARII şi 
apoi, din rândurile lor, oameni capabili sâ conducă. 

j'îko&ta 



**■* 

CUIBUL 


Există unii care susţin cu o îndârjire 
uluitoare câ sistemul legionar de organizare 
bazat pe ideea de cuib ar fi anacronic. Şi când 
spun "unii" mă refer nu la cei neavizaţi, ci la 
pretinşi legionari care opinează "doct", 
"democratic", "în spiritul vremurilor moderne", câ 
tineretul ar trebui sâ se formeze în cluburi (?!), în 
asociaţii lucrative (!) etc., dar nu în cuiburi. (Apoi 
se vaită câ nu există legionari!) 

Cuibul, ca tot ceea ce a creat geniul 
Căpitanului, este cea mai viabilă formă de 
organizare: 

1) Cuibul este o mică familie unde sunt 
oameni de aceeaşi vârstă, aceeaşi putere de 
înţelegere, aceeaşi constituţie sufletească. 

Membrii cuibului sunt prieteni şi se întâlnesc 
oriunde şi oricând cu plăcere, nu numai pentru 
activitate legionară, ci şi pentru a se distra şi 
relaxa împreună, pentru a se sfătui în probleme 
personale, pentru a se ajuta sau pentru a sărbători 
impreunâ diverse evenimente. Ei ştiu sâ îşi facă 
viaţa frumoasă nu numai la suprafaţă, în distracţii 
trecătoare, ci in profunzime, clădind "catapetesme 
pentru veac" (pe pământ şi în suflete). 

2) Cuibul este o şcoală de caractere o cetate 
ferită prin înalte îngrădituri morale de vânturile 
scepticismului dizolvant, ale laşităţii şi corupţiei. 

Pentru câ în asemenea condiţii de apropiere, 
nimeni nu se poate preface la infinit, nimeni nu poate 
sâ mintă fără a fi descoperit, nimeni nu poate 
dezbina, nimeni nu poate sâ menţină şi sâ propage 
idei contrare Legiunii, românismului sau 
creştinismului. 

Şeful de cuib îşi poate cunoaşte mult mai bine 
oamenii decât şeful oricărei alte organizaţii 

Noii veniţi în cuib ori se convertesc la viaţa 
legionară, on sunt îndepărtaţi din cuib, ori ajung sâ 
se retragă de bună voie. pentru câ orice corp străin 
este eliminat dintr-un organism viu, sănătos. Cuibul 
nu are "balast” 

3) Cuibul este un tonic moral. Şedinţa de cuib 
este o oază de înălţare sufletească şi de linişte, care 
compensează loviturile vieţii de zi cu zi E un refugiu, 
dar nu ca un mal pe care eşuează rataţii, cei care 
caută alinare pentru Insucces şi pentru neputinţa de 
a continua lupta, ci ca o stâncă pentru cel ce se 
odihneşte după lupta cu valunle şi se pregăteşte 
Pentru o nouă înfruntare este ca Geea pentru Anteu 
Aici. in cuib, legionarul îşi reface forţa morală de a 
Ca piept cu greutăţile şi nedreptăţile zilnice, nu 
aşteptând, ci pregătind ziua in care Binele va 
tnumfa. Căci lupta milenară dintre Bine şi Râu ştim 

■cum se va sfârşi în ordinea naturală, firească, a 
IDumnezeim De murit, vom muri cu toţii, mai 



devreme sau mai târziu. Nimeni nu ia cu el nici 
bogăţiile, nici onorurile, nici distracţiile, dar toţi vor 
lua cu ei lumina Binelui sau povara păcatelor pe care 
le vor purta chiar pe această lume, la bătrâneţe, şi le 
vor vedea perpetuate prin copiii şi nepoţii lor 

4) Cuibul dezvoltă iniţiativa, capacitatea de 
creaţie şi de organizare, calităţile de conducător, 
spiritul de echipă şi de răspundere Intr-un cuvânt. în 
cuib se pregăteşte noua elită naţională, bazată pe 
dragostea pentru Cer şi pentru pământ, pe adevăr, 
pe valoarea morală pe înţelepciune, vitejie, ordine, 
altruism. Fiecare se poate ridica numai prin sacrificiu 
şi muncă, prin propriile calităţi. Cuibul nu produce 
niciodată cameleoni Nimeni nu este pnvilegiat, 
nimeni nu profită de altul Toată lumea - dar absolut 
toată lumea - munceşte, nimeni nu stă degeaba 
Eficienţa cuibului este mereu dovedită sunt o sene 
de lucruri pe care un om singur nu le poate realiza, 
iar o organizaţie este prea mare pentru a le face 

5) Nimeni nu poate fi trădător într-un cuib. fără 
a fl observat în scurt timp 

Atunci când cineva din cuib refuză sistematic, sub 
diferite pretexte, sarcinile de cuib. este un semnal că 
persoana respectivă nu poate deveni legionar sau. 
mai râu, că se află în cuib pe post de spion 

însă cei care au venit pentru a spiona au avut 
prilejul sâ constate câ spionajul printre legionar 
costă prea mult timp şi efort personal: ca sâ aibă ce 
raporta celor interesaţi, trebuie sâ se încadreze în 
cuib. Ori aceasta înseamnă câ trebuie sâ citească şi 
sâ înţeleagă literatura legionară, sâ colinde oraşul 
distribuind revista etc., adică sâ îi ajute tocmai pe cei 
pe care vrea sâ îi păcălească. Practica a dovedit că 
este o imposibilitate organică pentru ”neprietenii m 
legionarilor sâ îi ajute pe legionari! Spionul are o 


adevărată neputinţă psihologică, simţindu-se 
înjosit sâ îi ajute pe cei pe care îî spionează, pe 
cei de pe urma cărora vrea doar sâ tragă foloase 
într-un fel sau altul (promovări, bani etc.) l-am 
remarcat de multe ori, amuzată, pe cei care 
veneau în scop de a culege informaţii despre 
legionari, pretextând câ vor sâ devină şi ei 
legionan. Nu erau capabili nici sâ citească din 
cărţile împrumutate de la noi, md sâ distribuie 
alături de noi revista pnn cămine, nici să cureţe 
zăpada din curtea sediului, nici sâ scrie, invocând 
mereu scuze Ei nu "puteau* face nimic concret 
pentru Legiune, niciodată. Erau în schimb dispuşi 
sâ participe doar la şedinţele conducem 
centrale, solicitau numeroase detalii individuale (ei 
fund. în schimb, "ermetici"), încercau diverse 
provocări etc. 

în plus. orice spion constată repede că nu are 
ce raporta sau că trebuie să raporteze "fantezii" 
(ceea ce nu merge la infinit), legionarii mergând 
doar pe drumul onoarei şi legalităţii. 

6) Pentru activitatea unui simplu cuib nu sunt 
necesare cine ştie ce fonduri, nici "tone" de acte 
şi nici măcar un sediu (sediul fiind necesar pentru 
extinderea organizaţiei, pentru relaţiile cu publicul). 
Cuibul se poate întruni la şeful de cuib acasă, sau la 
unul dintre membri, sau în parc* Cuibul are o 
extraordinară flexibilitate: este infinit mai simplu sâ 
se mobilizeze 3 sau 13 oameni la once oră şi 
onunde. decât să se adune nu ştiu câte zeci sau 
sute de oameni dintr-un partid 

7) Şeful de cuib nu este un dictator, pentru că el 
nu conduce după bunul plac, ci după legi care nu 
se schimbă legea onoarei. legea ajutorului reciproc, 
legea muncii, legea educaţiei, legea disciplinei, legea 
tăcerii. 

Cuibul este cald. iar puii sunt crescuţi cu dragoste 
şi loialitate pentru a prinde aripi 

8) în condiţii în care toate celelalte organizaţii 
sucombă (din lipsă de fondun. din motive de 
dezbinare ş a ), cuibul rămâne veşnic o unitate de 
luptă, o realitate indestructibilă, pentru că nimeni nu 
va putea opri vreodată întâlnirea unor prieteni. 

Având în vedere duşmanii numeroşi şi puternici 
pe care i-a avut dintotdeauna Legiunea, cuibul este 
cea mai potrivită modalitate de a întreţine şi 
cultiva spiritul legionar. 

Pentru a deveni legionar NU trebuie ca mai întâi 
sâ fi atins perfecţiunea, căci tocmai pe omul 
imperfect năzuieşte Legiunea sâ-l transforme 

(continuare in pag. 11) 




NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUL LEGIONAR Pa9 9 













fl 3 





cu dr. ŞERBAN MILCOVEANU 

PROGRAMUL DE GUVERNARE AL MIŞCĂRII LEGIONARE 


- D-/e dr. ŞERBAN MILCOVEANU, sunteţi 
singura persoană care, la ora actuală, mai deţine 
informaţii din sursă directă privind programul de 
guvernare al Mişcării Legionare, program total 
necunoscut, ocultat de duşmanii Mişcării şi de 
unii . dintre supravieţuitorii Căpitanului care au 
influenţat soarta Mişcării; oricum acest program, 
dacă a existat, este cunoscut doar parţial sau in linii 
prea mari. 

Ştiu că in calitate de preşedinte al studenţimii 
române in perioada 1937 - 1940 aţi frecventat 
foarte des sediul central al Mişcării Legionare, că 
aţi cunoscut direct numeroase personalităţi 
legionare care au fost asasinate in sept. 1939, că 
aţi stat in inchisoare la Râmnicu Sărat timp de 
doi ani impreunâ cu o parte importantă a Statului 
Major Legionar, printre care şi şeful Partidului"Totul 
Pentru Ţară", ing. Gh. Clime, şi şeful Ardealului 
legionar, dr. Ion Banea. 

Mă bazez pe memoria Dvs. fenomenală şi pe 
faptul că aţi fost şi sunteţi preocupat de problemele 
politice şi de Mişcarea Legionară. 

Spuneţi-mi, vă rog, ce ar fi făcut 
Căpitanul când ar fi ajuns la 
conducerea tării? 


scop. Nu este adevărat! 

Mişcarea ştia foarte precis ce vroia, şi avea nu 
numai explicaţii cauzale la evenimente, dar avea şi 
soluţii. Avea şi gândire finalistă şi forţa de a aplica 
soluţiile Eficienţa Mişcării consta nu numai în 
faptul că prinsese adevărul istoric, dar găsise şi 
soluţiile. 

Centre legionare pentru elaborarea 
programului de guvernare 

în privinţa soluţiilor, eu vă pot fi de folos cu o 
parte din programul Mişcării, pentru că existau 
câteva centre care construiau acest program. In 
primul rând gruparea "Axa" de sub conducerea 
comandantului legionar, avocatul şi gazetarul Mihail 
Polihroniade. care era un adevărat laborator 
ideologic pentru formarea programului. 

Apoi mai erau: un centru de documentare şi de 
analiză, la sediul central al Mişcării din str. 
Gutenberg nr. 3, condus de comandantul legionar al 
Bunei Vestiri, ing. Gh Clime, care avea o dată pe 
săptămân^edinţ^und^Ţenea^ujma^efi^^uib 


- Vă mulţumesc pentru vizită şi vă stau 
la dispoziţie. Aţi nimerit foarte bine şi 
întrebarea, şi persoana căreia vă adresaţi. 

Unul dintre defectele actuale ale 
legionarilor este că subestimează instituţia 
Statului Major Legionar despre care 
vorbeşte chiar Căpitanul în "Circulări şi 
manifeste". 


Nişte agitaţi incapabili? în nici un 
caz! 

în primul rând, precizez că este o 
diferenţă imensă de grad calitativ între 
Mişcarea Legionară până în 1938 şi cea 
de după asasinarea Căpitanului. 

Duşmanii Mişcării Legionare, politologi care 
astăzi se produc la TV şi în ziare, vor să acrediteze 
ideea că Comeliu Zelea Codreanu a fost sămânţa şi 
Horia Sima fructul, dar adevărul este că între 
Comeliu Zelea Codreanu şi Horia Sima s-a produs o 
fractură de coloană vertebrală. 

Asasinarea Căpitanului şi a Statului Major 
Legionar a fost o fractură de coloană vertebrală: 
s-a terminat cu Mişcarea Legionară vie şi 
creatoare şi a apărut o impostură. 

Horia Sima, in 1940, a deschis larg porţile şi a 
chemat o sumedenie de persoane care au dat o altă 
structură şi un alt suflet Mişcării, scopul lui fiind să 
înece vechea Gardă legionară intr-o cantitate nouă 
de oameni, ca să nu se mai poată cunoaşte cum a 
fost la origine şi să nu se mai conteste supremaţia lui 
in Mişcare. 

Deci mă voi referi la programul Mişcării Legionare 
de sub conducerea lui Corneliu Zelea Codreanu 
Reforma omului, în primul rând 

Când a pornit Mişcarea Legionară, în 1927, 
Căpitanul şi-a dat seama că programul de guvernare 
nu e suficient, ci trebuie să ai cu cine sâ-l aplici: 
"Ţara aceasta piere din lipsă de Oameni, nu din 
lipsă de programe ." 

Atunci s-a purces la organizarea mijloacelor de 
guvernare, adică la crearea unor oameni care să 
opereze în teren. Căpitanul a descoperit că omul nu 
este caracterizat numai de intelect, ci şi de virtuţile 
de caracter, că este o unitate psihică, şi atunci a 
conceput un program de educaţie eroică si 
creştină 

Şcoala dezvolta numai calităţile de intelect ale 
tineretului, pe când Mişcarea Legionară îi dezvolta 
virtuţile de caracter, luând ca model armata. Nu 
este o întâmplare faptul că structura Mişcării a fost 
inspirată de armată, pentru că armata, pe lângă 
funcţia de apărare a graniţelor şi a independenţei 
naţionale, are şi o funcţie educativă. învăţând 
tineretul nu numai disciplina, ci şi tenacitatea, efortul 
S-a încercat distrugerea din istorie a Mişcării, 

I acreditându-se ideea ca legionarii nu au 
I ştiut ce vor şi că au fost nişte agitaţi fără 




Pag. 10 


(centrul avea mai multe secţii: agricultură, 
industrie, secţia sanitară, urbanistică etc.); un 
centru la Cernăuţi pentru probleme sociologice, sub 
conducerea senatorului legionar prof univ. Traian 
Brâileanu 
Industria 

Nu cunosc, de exemplu, despre programul 
referitor la industrie al Mişcării decât faptul că se 
vroia dezvoltarea numai a acelor ramuri 
industriale pentru care existau materii prime în 
ţară şi care puteau concura pe plan mondial. Se 
studiau cărţile prof. univ. cu orientare de dreapta. 
Mihail Manoilescu - hnodelul corporatismului - a se 
vedea cărţile acestuia. 

Mişcarea Legionară nu a cultivat autarhia, aşa 
cum a făcut regimul lui Ceauşescu. ci se considera 
complementaritatea economiei româneşti cu a 
celorlalte ţâri europene Nu se vroia industrializare 
forţată, nici industrie de avangardă, industrie de 
vârf, nici nu se preconiza lupta clasei muncitoare 
împotriva celorlalte clase. 

Agricultura 

Privitor la agricultură pot să vă dau mai multe 
detalii. 

Mişcarea Legionară considera că proprietatea 
face parte din personalitate: nu concepea ţăran 
salariat, ci numai ţăran proprietar; nu admitea, în 
schimb, latifundiile. 

Ceea ce făcuse regele Ferdinand şi Ionel 
Brâtianu era numai etapa I şi Mişcarea venea cu 
etapa a ll-a - şi cea mai importantă - introducerea 
unei legi (legea Walter Darre. care s-a aplicat în 
Germania), prin care gospodăria familială şi cele 
cinci hectare cu care fuseseră împroprietăriţi 
ţăranii, nu se împărţeau între moştenitori, pentru 
a se evita fărâmiţarea, ci se transmiteau numai 
unuia dintre copii, celui mai mic care 
despăgubea pe ceilalţi întreţinându-i la oraş 
pentru ca neamul românesc să recucerească 
oraşele acaparate dc străini. Să explic şi care era 
raţiunea cele cinci hectare pe care le pnmiseră 
ţăranii urmau să se împartă intre copii, ajungându-se 
deja ca la următoarea generaţie să revină doar câte 


un hectar de persoană (ţăranii aveau, în genere, 
câte patru - cinci copii); cam aşa arată acum 
proprietatea agrară din România, fărâmiţată: un 
milion de proprietan, fiecare cu câte un hectar sau 
două. insuficient pentru a face agricultură. Satul 
este matca oricărui stat; fără pământ, în aer, nu 
se poate realiza nimic. 

Cele mai mari proprietăţi admise (100 - 200 ha) 
- proprietăţi care să poată achiziţiona utilajele 
pentru a putea face agricultură intensivă şi 
pentru a diversifica culturile, Mişcarea Legionară 
venise cu ideea să le transforme în ferme model, cu 
caiet de sarcini întocmit de Ministerul Agriculturii 
în folosul proprietarului, dar şi în scopul 
dezvoltării industriei alimentare. 

Acest proiect al transmiterii proprietăţii intra in 
conflict de idei cu mişcarea ţărănistă a lui Ion 
Mihalache. Acest partid, cu o origine eroică, pomii 
de pe câmpurile de luptă de la Mărăşeşti şi Mârăşti, 
fusese captat de masoni, şi, ca atare, mergea spre 
pulverizarea proprietăţii, spre lupta de clasă străinii 
| care doreau să ne acapareze economic urmăreau 
ca fiii de ţărani să nu vină la oraş ca să nu-i 
concureze ca clasă mijlocie, în meserii şi servicii, 
ci să-şi macine energia pe plan local 

Este ştiut că prospentatea şi progresul unei 
ţări este dai de clasa de mijloc: cu cât aceasta 
are o pondere mai mare. cu atât nivelul de trai 
este mai ridicat, on străinii şi masonii tocmai 
aceasta urmăreau în vederea subjugării României 
- acapararea clasei de mijloc. 

în plus, oraşele sunt centrele nervoase ale 
statului şi clasa conducătoare se creează la oraş 
Acesta, de fapt, a fost obiectul luptei între 
ţărănişti şi legionari, ca şi între clasa înstrăinată a 
politicienilor şi legionari. 

Reforma creditelor 
Tot în legătură cu agricultura Mişcarea 
Legionară a pus imediat în programul ei reforma 
creditelor, lucru de care nu vorbeşte nimeni, deşi 
constatăm şi astăzi că din cauza neacordârii de 
credite, în general ^ ca să nu vorbim de credite 
avantajoase - necesare pentru lucrul pământului, 
ţăranul şi agricultura României se duc de râpă. Once 
întreprindere trebuie pornită cu un capital. 

După legea de atunci (ca şi după legea de acum) 
creditele se dădeau (şi se dau) în funcţie de capitalul 
depus; ori copiii de ţăran român nu aveau (şi nu au 
nici acum) de unde să depună capital, salariile de 
atunci (ca şi cele de acum) neputând acumula 
capitaluri. 

Mişcarea Legionară prevedea ca munca 
salariată să poată crea capitaluri, iar cei 
selecţionaţi prin studii şi comportament moral şi 
creştin să primească credite fără să fie necesar a 
avea mulţi bani depuşi în bănci. Tineretul 
universitar putea avea certitudinea că va putea fonda 
ceva la sfârşitul studiilor, va putea face parte din 
noua clasă de mijloc, din noua burghezie, dar nu o 
burghezie parazitară, ci una productivă 

Adaug câ evreii pnmeau toţi de la Finanţa 
Internaţională primul capital pe baza căruia aveau 
apoi acces la sume mai mari - prin băncile 
româneşti; aşa s-a creat burghezia evreiască, cu 
fondun pnmite pe bază de încredere 

Dorinţa de reformare a legii creditului este la 
originea succesului Mişcării Legionare, dar şi a 
masacrării ei. 

în viaţa unui stat cea mai importantă lege nu 
este, aşa cum s-ar părea, Constituţia, sau, mai 
blne-zis, nu numai aceasta, ci împreună cu legea 
electorală şi cu legea creditelor. 

Structurarea societăţii - elita 
conducătoare şi clasa de mijloc 

în plan social, Mişcarea Legionară vroia 
organizarea curentului de ascensiune socială a 
fiilor de ţărani - aşa cum am spus şi mai devreme 
Crearea de cadre incoruptibile, capabile, 
creatoare 

Idealismul tineretul ui a fost ş j va fi singura soluţie 

(continuare în pag. 12) 


NUMAiR AN8VERSA1R CUVÂNTUL LE<G3©NAR 


g. 

4P 










f 5 


Qliverte 

TUR DE ORIZONT 


if 


De multe ori, înainte de a -mă fi încadrat în 
Mişcarea Legionară, mi-am pus următoarea 
întrebare " CUM ESTE UN LEGIONAR?' Nu 
unul din cărţi, aşa cum îl descria Căpitanul în 
"Pentru Legionari", care reprezenta idealul 
de morală şi credinţă şi servea drept model 
tuturor legionarilor, ci un legionar in carne şi 
oase, cu defecte şi calităţi, cu slăbiciuni şi 
tării. întrebarea a încolţit în mintea mea datorită 
aureolei de taină formate în jurul Legiunii - ca 
urmare a ideologiei sale. mai asemănătoare cu 
cea a unei religii decât cu cea a unui partid I/ 
politic, dar şi ca urmare a influenţelor inamicilor 
Mişcării care au dorit mistificarea ei (în sensul 
negativ al cuvântului). 

Astfel, am fost totdeauna curios să aflu ce 
crede un cetăţean obişnuit, un "profan", despre 
acest subiect. 

Asupra unei astfel de persoane acţionează 
patru forţe distincte, atât ca mărime cât şi 
orientare, a căror rezultantă, nu de puţine ori, este 
surpnnzâtoare. 

Forte care au influenţat cunoaşterea 
legionarismului 

Prima este indiferenţa în legătură cu un 
subiect care, cum spune englezul, "doesn't pay 
your bills" ("nu-ţi plăteşte facturile"). Este vorba de 
indiferenţa pe care o are un om obişnuit, pe care 
condiţiile de viaţă l-au făcut să se gândească în 
primul rând la ce mănâncă a doua zi şi în viitorul 
apropiat, cu prioritate faţă de orice subiect social, 
cultural sau religios, faţă de soluţiile pe termen lung 
ale problemelor de zi cu zi. Această atitudine este în 
primul rând o problemă de mentalitate şi educaţie 

A doua forţă o constituie literatura şi 
cinematografia care au tratat subiectul. Cei care au 
avut contact cu astfel de cărţi şi filme au fost 
intoxicaţi cu minciuni din cele mai gogonate, care 
mergeau până la trucarea unei fotografii cu o mare 
adunare legionară pentru a părea manifestaţie 
comunistă, şi până la prezentarea unui articol 
legionar care lua apărarea muncitorilor, ca fund 
comunist. 

Punctul slab al acestor încercări de denaturare l-a 
constituit tocmai grosolănia falsurilor utilizate. Dar 
chiar şi aşa, din diverse motive, au existat şi există 
destule persoane la care au prins calomniile şi 
răsturnarea adevărului istoric. 

Ura acumulată împotriva comuniştilor şi 
răsturnarea regimului Ceauşescu în decembrie 1989 
ar fi putut oferi momentul prielnic unei reabilitări 
oficiale a Legiunii, inclusiv prin presă, publicaţii de 
orice tip şi radio-televiziune Dar cercurile de interese 
ale noii puteri au făcut să nu se întâmple aşa. 

Astfel a apărut cea de-a treia forţă, şi anume 
publicaţiile postdecembriste care au continuat 
seria de falsuri şi minciuni la adresa Mişcării 
Legionare. Poveşti fantastice despre masacre la 
abator sau pe străzile Bucureştiului în timpul 
rebeliunii au continuat cu fantezii moderne care 
ajungeau până la a afirma că mineriadele au fost 
organizate de legionari pentru a prelua puterea 

în articolele de presă şi în cărţile de 
specialitate aceste minciuni au început să fie 
încadrate de pasaje care, la prima vedere, 
elogiază aspecte ale istoriei sau doctrinei 
legionare. Principala diferenţă a noilor publicaţii faţă 
de cele comuniste este modul mai subtil şi mai 
rafinat in care atacă. înlocuirea paharului cu 
otravă cu un pahar de vin otrăvit, a făcut 
propaganda şi mai eficientă. 

A patra forţă şi, din păcate, cea mai slabă dintre 
ole. o constituie cărţile care prezintă Legiunea 



obiectiv şi care îi dovedesc deplina justeţe 
Societatea postdecembristâ a permis, într-o 
oarecare măsură, apariţia unor astfel de lucrân. 
Spun "oarecare măsură" pentru că. deşi interdicţiile 
cu bâte, ce ţineau de codul penal, au dispărut, 
cenzura s-a manifestat prin măsuri de natură 
financiară şi prin politicile abordate de edituri, care 
au făcut ca apariţia unei cărţi legionare să nu fie un 
lucru uşor de realizat Puţinele volume de acest gen 
care au reuşit să vadă lumina tiparului au apărut în 
tiraje extrem de mici, fiind repede epuizate din librării 
şi devenind greu de găsit. 

Toate motivele de mai sus au contribuit la 
necunoaşterea legionarismului de către cei mai 
mulţi. Puţinii veterani ai Mişcării încă în viaţă au 
încercat ca prin activitatea lor să redeştepte 
conştiinţa naţională, dar limitele impuse de vârsta 
înaintată şi de publicul puţin receptiv au redus mult 
rezultatele. 

Un mic sondaj de opinie 

Modelate de aceste fort», părerile românilor, 
în necunoştinţă de cauză, variaza de la 
indiferenţă la atitudine ostilă (şi chiar agresivă). 

într-una dintre acţiunile de propagandă ale 
cuibului nostru am împărţit ziare în staţiile de metrou. 
Profitând de acest prilej am încercat să observ 
reacţiile indivizilor. 

O parte dintre ei le priveau fără să le atingă (nu 
cumva să aibă antrax), alţii le puneau la loc după ce 
citeau titlul, câte un cetăţean le "colecţiona" pe toate 
din staţia respectivă şi le îndesa în sacoşă. Câteva 
persoane mai în vârstă ne-au privit cu surprindere şi 
au ascuns ziarul în geantă, pentru a-l citi acasă, în 
siguranţă (că doar în metrou suntem toţi urmăriţi). Un 
individ solid şi tuns "regulamentar" se întreba, 
scandalizat când ne pun la răcoare autorităţile (de 
ce?!), iar altul, roşcat şi pistruiat, ne-a spus că ar fi 
bine să ne ocupăm de ceva mai rentabil 

La nedumenrea unui tânăr: "C/ne sunt legionarii 
ăştia?” răspunsul mamei a sosit, prompt: "Un fel de 
PNG-işti Căpitanul era un fel de Becatlir, fără să 
bănuiască măcar că tocmai rostise o tâmpenie 
cât China. 

în staţia de metrou "Victoria" doi soţi au luat ziarul 
şi au început sâ-l răsfoiască La un moment dat soţul 
îi spune soţiei, arâtându-i fotografia Căpitanului 
" Uită-te la el! E un copil nevinovat, a pozat şi el să 
câştige un ban! Habar nu are unde i-a apărut 
fotografia, nu are nici o legătură cu legionarii! m (!!!) 

Pentru a nu transforma articolul într-o 
ghicitoare, trebuie sâ opresc aici lunga lista de 
păreri false referitoare la legionari, şi să încerc sâ 


opun răspunsul pe care l-am găsit eu la 
j întrebarea de la începutul articolului. 

Cum este un legionar? 

O cunoaştere ceva mai aprofundată implică, 
automat, aprobarea Mişcării 

In cele aproape 12 luni de la primul meu 
contact cu membrii Acţiunii Române, singura 
organizaţie activă care se poate considera, pe 
drept cuvânt. continuatoarea Legiunii 
Arhanghelului Mihail. mi-am făcut o idee despre 
cum este un legionar (fără a avea însă pretenţia 
că pot sâ-l definesc în totalitate) 

Legionarul este acel om robust şi optimist, 
totdeauna cu fruntea sus, iluminat de o 
credinţă puternică şi curată atât în 
Atotputernicul Dumnezeu, cât şi în misiunea 
neamului românesc Această stare de spirit, de 
om "năzdrăvan", cum îi plăcea Căpitanului sâ 
spună, este caracteristică doar oamenilor drepţi 
şi cu o conştiinţa justeţii alegerilor făcute atât în 
momentele decisive ale vieţii, cât şi în cele cotidiene 

Legionarii sunt acei oameni care nu s-au dezis 
niciodată de faptele lor şi în care nici pngoana şi nici 
anii grei de temniţă (2, 5 16 ani) nu au reuşit sâ 

zdruncine credinţa curată sau să le alunge zâmbetul 
de pe buze; oameni care, în ciuda loviturilor primite, 
au rămas verticali ("Nu scuip pe~nfrângerile mele. t 
Ce-am adorat nu ştiu să ard l Şi nu ridic in vânt 
obiele / în locul ruptului stindard. (...) Cu aceleaşi 
zâmbete înţelepte / îmi port şi lanţuri şi cununi, / 
Urcând spre soare scări şi trepte / Sau coborând 
printre furtuni"). 

Legionarul este acel om care. chinuit de boli. cu 
două luni înaintea morţii îi spune zâmbind tinerei 
care dorea sâ-i cedeze locul în autobuz 
"Domnişoară, cum credeţi că pot sta pe scaun, iar 
dvs. în picioare 7 !" 

Legionarul este un om cu pasiunile lui: 
muzică, sport, artă, computere etc., fapt ce nu îl 
împiedică sâ fie creştin devotat cauzei naţionale 
şi sâ lupte pentru aceasta. Aproape de fiecare dată 
după şedinţa de cuib discuţia fuge spre scorul 
meciului de ieri, spre muzica lui Mozart sau Wagner 
sau spre tehnici şi ustensile de pescuit (spre 
disperarea reporterului care. după interviul luat d-lui 
Codreanu, se aşteaptă probabi! sâ audă în 
continuare o discuţie aridă pe teme politice). 

Sufletul curat şi cântecul îl definesc pe legionar 
"Pentru a puţea sâ cânţi - spunea Căpitanul - îţi 
trebuie o anumită stare sufletească O armonie în 
sufletul tău Cel ce merge sâ fure pe cineva, aoela 
nu poate cânta Nici cel ce merge sâ facă o 
nedreptate Şi nici acela al cărui suflet e sterp de 
credinţă" 

In privinţa regimului de viaţă, despre care 
neinformaţii şi duşmanii spun că ar fi "militarist" (sau 
chiar "de lagăr", după unii aşa-zişi istonci), tot 
Căpitanul ne este îndrumător " Din partea 
legionarului nu se aşteapta disciplină în sens de 
cazarmă, cit bunâ-cuviinţâ, devotament şi zel in 
lucru.” 

Aceasta este, în linii mari, tipologia psihologică a 
legionarului departe de a fi vreun criminal dement, 
vreun îngust la minte, vreun inconştient sau vreun 
habotnic al unei ideologii 

Viaţa legionarilor în cuib nu se bazează nici pe 
principiul autontâţii stricte şi dure. şi nici pe pnncipiul 
libertăţii absolute (ce duce la anarhie şi permite 
apariţia unor monştri), d pe principiul dragostei 
camaradereşti (creştineşti), din care izvorăsc atât 
libertatea, cât şi autoritatea, în proporţiile perfecte 


CUIBUL (continuare din pag. 9) 

Un om cinstit cu el şi cu cei din jur va deveni un 
bun legionar In jurul sâmburelui se va dezvolta, in 
cuib, fructul 

Nu au ce căuta secăturile, cei fără sănătate 
intenoarâ. pentru că nu există sâmburele în jurul 
căruia sâ se poată construi. 

în cuib nu intră decât coi care au de dăruit 
din preaplinul lor sufletesc, oameni hotărâţi. 



curajoşi, cinstiţi, care nu sunt ahtiaţi după fleacuri . 
după căştiguh materiale sau după linguşiri Intră 
oameni "dlntr-o bucată" pentru a ieşi nişte ©roi. 
Eroul nu se plânge, nu dâ înapoi la orice greutate 
întâmpinată, nu aşteaptă să-i pice din cer o soartă 
mai bună, nu problematizează, nu loveşte pe la 
spate Eroul are un ideal şi luptă pentru el in orice 
condiţii, pentru că de asta e erou. 


Şi exemplul lui va stimula apanţia altor eroi 
Iar legionari se vor naşte mereu, pentru că 
întotdeauna omul va nâzui spre prietenia adevărată 
cu alţi oameni, spre bine, spre dreptate, urmând 
scânteia divină din el 


NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUL LEGIONAR Pa911 


4 









Sâ vedem un mic film cu NICU, ANDREI şi 
GEORGE. 

în phma zi la şcoală, NICU. provenit dintr-o 
familie cu venituri modeste, are îmbrăcămintea şi 
ghiozdanul "pe măsură", şi ţine în mână trei garoafe 
într-un celofan; ANDREI, îmbrăcat bine, are 
trandafiri: taicâ-sâu e medic şi maicâ-sa la fel. NICU 
şi ANDREI termină 12 clase, la licee diferite - unul de 
cartier, altul central 

NICU e fericit că a luat "bacul", se angajează 
şofer, se căsătoreşte cu fata cu care era prieten din 
liceu Are o familie, un serviciu, ascultă manele şi se 
uită la ştiri. 

Şi ANDREI se uită la ştiri, dar din când în când, 
pentru că are de învăţat la facultate; o termină ca şef 
de promoţie, se angajează director la o companie; 
după 35 de ani se însoară Are şi el familie, are şi 
avere După 45 se plictiseşte şi devine iar copil. 
Copiii, când se plictisesc, fac prostii, aşa că se bagă 
în politică. Are bani, devine deputat. 

NICU şi ANDREI mor în acelaşi an şi aceeaşi zi, 
şi sunt duşi pe ultimul drum în coşciuge: unul mai 
amărât şi altul mai frumos. La final de drum 
pământesc apare, firesc, întrebarea: care dintre 
aceştia doi a fost INFERIOR ? 

Răspuns; AMÂNDOI! 

Tot atunci a murit şi GEORGE. Şi el a fost la 
şcoafâ; n-a fost nici şofer şi nici director, ci un 
intelectual oarecare (sau. mai bine zis, unul de clasă 

dar negat de contemporani). Avea ceva în minte: un 
duh nu-l lăsa nici sâ asculte manele şi nici sâ 
doarmă în Parlament... îl striga veşnic ŢARA! 

Se rupe filmul. Unde e continuarea? 

Continuarea nu mai e. s-a tăiat, pentru că ăsta 
GEORGE, a fost SUPERIOR. "Trebuie interzis!" 

Ce înseamnă INFERIOR şi ce înseamnă 
SUPERIOR? 


INFERIOR Şl SUPERIOR 

Scurt şi la obiect INFERIOR e cetăţeanul cu 
buletin, capabil sâ trăiască doar prin trupul pe care 
trebuie mereu sâ-l hrănească şi apoi sâ-l uşureze, cu 
plăceri de ordin strict material: o haină, un casetofon, 
o maşină de lux sau... aven de miliarde. 

Inferior e omul prezentului, prizonier benevol al 
râului care se petrece şi pe care-l întreţine, câtând 
doar sâ se "aranjeze" el cât mai bine. 

SUPERIOR e cel cu viitor în fiinjâ şi în suflet, 
care trăieşte în marginea prezentului cu un gând, cu 
speranţă, cu un ideal, cu o doctrină de viaţă şi cu un 
jurământ pentru Dumnezeu şi pentru ŢARÂ, luptând 
pentru ea până la moarte, fără a aştepta vreo 
răsplată sau recunoaştere Acest om moare cu trupul 
dar nu şi cu sufletul, pentru că întotdeauna vor exista 
câţiva tineri care îl vor aprecia şi îi vor duce mai 
departe idealul şi lupta. 

Dar ceilalţi tineri, ce-/ cu ei, de ce nu luptă şi 
ei pentru viitor? Ce fac, se scaldă în mocirla 
prezentului?... 

... Sunt prea ocupaţi acum toţi fac o facultate Au 
de învăţat Au şi ei un viitor: unul fals, un drac cu 
chip de înger Fac şi ei politică, de stânga, de centru, 
poate de dreapta,... dar nu prea! 

- Dar ăia ai lui GEORGE? 

- Ii ie extremişti! 

Cum, dom'le? 

- le criminali! 

- ??! 

- Aşa zice lliescu! 

Pauză. Stupoare 

Pauza continuă. 

Cortina se lasă, lumea iese din sală 

- A fost mişto, zice un tip tînâr, student. 

- Hă, hă! Mişto - mişto, da’ ie de pe altă planetă! 
opinează prietenul lui. 

Seara se termină Unii dorm, alţii se distrează 

"Mişto" sau fantezist, acesta e spectacolul 
prezentului, spectacol pe care cei de vârsta mea 
ar cam trebui să-l înţeleagă. Dar ei asistă, ca 
drogaţi, la carnagiul ţârii lor. Din fantezia asta ar 
fi ceva de învăţat. Chiar dacă nu realizează asta, 
cei mai mulţi dintre tinerii de astăzi se conduc 
benevol spre o soartă penibilă, refuzând sâ se 
intereseze de puterea care-i conduce Nu le pasă 
bine că-i conduce cineva! Altfel ar sta, ca proştii, pe 
loc! 

Cred că tinerii trebuie sâ se redefineascâ. 
Trebuie să participe, sâ se implice activ în 



problemele ţării (de la cele mai mici structuri şi 
până la actul guvernării), sâ ofere o alternativa 
cangrenei politice actuale şi sa o înlocuiască 
definitiv şi irevocabil. 

in fiecare dintre toţi tinerii României există 
capacitatea intelectuală şi puterea de a duce ţara 
spre alte fâgaşuri. E în stare latentă: trebuie doar 
dezinhibata. 

Politica, mult deformată acum - o luptă sterilă 
între partide pentru preluarea puterii - se poate 
"reinventa", devenind astfel o luptă a elitei 
intelectuale şi a fiecărui român pentru propăşirea 
neamului nostru pe drumul ce-i este dat de 
Dumnezeu. 

Politica adevărată obliga pe cel ce o practică 
sâ trateze interesele ţării ca pe interesele proprii, 
contopindu-se spiritual cu ţara, astfel omul politic 
va fi cel mai bun luptător şi apărător al ei. pentru ca 
ea să înflorească în fiecare an 

De un astfel de politician are nevoie România, 
acum mai mult decât oricând 

Pentru cunoscători, pentru cei ce n-au 
"probleme" cu "extremiştii", tipul acesta de om 
politic reprezintă idealul dintotdeauna al 
legionarilor. 

Deocamdată, legionarul se zbate cu sârg în 

mijlocul unei gloate de politicieni veroşi şi intelectuali 
inferiori, fără caracter: cum "scoate capul", un 
director de firmă sau un patron, vreun filosof socialist 
sau vreun preot fără de preoţie îi dâ cu pumnul în 
cap: "Băi extremistule, tu sâ taci 7 


PROGRAMUL DE GUVERNARE AL MIŞCĂRII LEGIONARE (continuare din pag. 10) 


Condiţiile ca tinerii sâ fie şi sâ rămână incoruptibili 
erau exemplul celor de la vârf şi dreptatea 
socială în ţara (de exemplu, atunci când din 
muncă se poate acumula capital). România nu va 
fi salvată niciodată dacă nu se va cultiva 
incoruptibilitatea, adică un număr de cadre de 
conducere care sâ servească societatea în mod 
dezinteresat Coruptibilitatea este cancerul de azi al 
României Vă amintesc că Mişcarea preconiza ca 
jefuitorilor dovediţi ai banului public sâ li se confişte 
avenle Originea acelui legământ la mormântul lui 
Moţa şi Marin, în care Căpitanul a spus că tocmai 
conducătorii trebuie sâ trăiască în sărăcie (adică în 
sobnetate. a nu se confunda sărăcia cu mizeria), ca 
sâ existe dreptate socială şi prosperitate generală 
Eu nu cunosc în epoca. în anii aceia când trăia 
Corneliu Zelea Codreanu, nici un legionar din miile 
de legionari cu care am intrat în contact, care sâ fi 
avut vreun interes material, şi nici n-am putut 
suspecta pe nici unul de aşa ceva Toţi erau idealişti, 
generoşi, altruişti, toţi vroiau sâ servească ţara. 
Căpitanul a dovedit, prin toată viaţa lui, de zi cu zi; şi 
pnn moartea de martir, că acest legământ nu a fost 
doar o simplă figură de stil. 

Sistemul politic 

Mişcarea Legionară credea în rcalitato: 
realitatea nu este democraţia sau dictatura; 
acestea sunt mijloace. 

Realităţile sunt omul, familia, naţiunea, 
II-întreaga omenire, iar deasupra tuturor este 
III Dumnezeu 

4 tf= p ag 12 


Mişcarea Legionară credea în drepturil 
naturale ale omului: dreptul la sănătate, la educaţi* 
şi dezvoltare, la justiţie, dar mai credea şi îi 
drepturile care provin din îndeplinire 
obligaţiilor, pentru că Mişcarea socotea c 
interesul general al societăţii are prioritat 
asupra intereselor particulare ale omului, c< 
condiţia sâ nu prejudicieze drepturile naturali 
legitime ale omului. 

Căpitanul punea accent deosebit pe familie. p< 
transformarea ei în celulă sănătoasă a societăţii. 

Politica externă 

Mişcarea Legionară a preconizat întotdeaum 
alianţa cu statul care putea garanta integritatea ş 
suvoranitatea României, având în vedere că ur 
stat mic. ca ţara noastră, aflat la confluenţa dintre 
Orient şi Occident, bogat şi frumos, învecinat ci 
imperialismul rusesc bolşevic care era şi anticreştin 
şi antiuman, trebuie neapărat sâ aibă o alianţa 
funcţională cu o mare putere opusă acestui duşmar 
periculos, de veacuri. 

Iar la momentul acela, singura putere care putez 
garanta era Germania 

Şi câtă dreptate a avut Mişcarea Legionară - care 
n-a fost ascultată - s-a văzut şi s-a resimţit cumplit, ş 
se mai resimte 

Totodată, Căpitanul a propus ca oameni! 
politici de la conducerea ţârii sa răspundă pontru 
acţiunile lor care implicau ţara: dacă distrugi un 
om eşti pedepsit, dar dacă distrugi o ţară"' 1 Puterea 
firi răspundere degoncroazâ in tiranie. 


NUMĂR ANBVERSAR CUVÂNTUB 


- Cum rămâne atunci cu articolul unuia dintre 
ideologii Mişcării, prof Nae lonescu "Ce program 
are bobul de grâu care încolţeşte ?" S-ar putea 
deduce că Mişcarea nu avea un program? 

- Acel articol a fost scris în 1933, când Legiunea 
era încă în faza de cristalizare, la "reforma omului" 
de care am vorbit mai înainte însuşi Căpitanul a 
declarat, tot în 1933, că primul punct din 
programul legionar era acumularea de forţă (şi 
apoi utilizarea ei). 

Ei bine, începând cu 1935 Legiunea avea deja 
o elită formată, iar curentul legionar luase amploare 
în ţară. astfel încât începuse a se gândi la programul 
de guvernare Totul s-a realizat pas cu pas. iar 
când politicienii s-au convins ca Legiunea este 
capabilă sa realizeze ceea ce ei nu puteau - sau 
nu vroiau - au devenit categorici in a o extermina. 

Vă mai amintesc că se luase chiar iniţiativa 
înfiinţării unei şcoli de prefecţi şi a alteia de 
primari (chiar înaintea începem marii pngoane 
antilegionare), Căpitanul mirându-se că nu o 
făcuseră alţii înaintea lui (argumentul lui era dacă 
trebuie şcoală pentru a conduce un tramvai, cum se 
poate sâ nu trebuiască şcoală pentru conducerea 
unui sat, oraş sau judeţ?f) 

în plus, mai adaug că se lucra necontenit la 
acest program de guvernare, iar asasinarea 
Căpitanului şi a marii părţi a elitei legionare a 
oprit totul în faza de proiect. 


EE<Gfl©NAR 
























f 3 


RÂNDURI DESPRE UN SOCLU FĂRĂ BUST 






în timpul regimului comunist, perioada râzboiului 
de la 22 iunie 1941 - 23 aug. 1944 era trecută 
aproape sub tăcere în manualele de istorie, 
nevorbindu-se aproape nimic de cel care a condus în 
acest interval de timp destinele ţârii. în speţă 
Mareşalul Ion Antonescu în legătură cu acesta a 
existat numai acuza că a târât ţara într-un război 
antisovietic (fără a vorbi de ultimatumul de la 28 
iunie 1940, când am fost cedat fără luptă Basarabia 
şi Bucovina de Nord), deşi se ştia faptul că marea 
majoritate a românilor şi-au dat acceptul de a intra în 
război alături de armata germană care părea 
invincibilă la acea dată. 

Mareşalul Ion Antonescu a reintrat în istorie 
chiar de la începutul anului 1990; unele străzi din 
câteva oraşe i-au purtat numele, au apărut cărţi 
destul de multe la număr care vorbesc în cuvinte 
elogioase despre comportamentul de om corect şi 
bun român al celui care a lansat celebrul ordin din 
noaptea de 22 iunie 1941; "Români, ordon treceţi 
Prutul!". Dintre cărţile care-i evocă viaţa, atât cu 
faptele pozitive, dar şi cu lipsurile inerente în anii 
negri ai războiului amintesc doar câteva titluri: 
"Antonescu şi războaiele de întregire” (o lucrare 
monumentală. în 4 volume, editată la Roma de C. 
Drăgan), " Antonescu , al treilea om al Axer de 
diplomatul Gh. Barbul, " Hitler, Regele Carol şi 
Mareşalul Antonescu” de istoricul german Andreas 
Hillgrueber, “Un dictator nefericii” de gen. Ion 
Gheorghe, ataşat militar şi ambasador în Germania 
între 1940-1944, " Adevărul despre Mareşalul 

Antonescif (în 3 volume) de Gh Magherescu, 
m Mareşalul şi soldatur de Ion Aramă, ”Cu Mareşalul 
până la moarte” de gen. Const Pantazi, fost ministru 
de război, “in serviciul Mareşalului” de istoricul 
englez Larry Waltz, în 2 volume, " Procesul 
Mareşalului Antonescu " - 3 volume de documente, şi 
altele, favorabile fostului conducător. 

Au văzut lumina tiparului, în număr mult mai 
mic, şi cărţi defavorabile persoanei şi acţiunilor lui; 
cea care merită a fi reliefată, din această categorie, 
este scrisă de fostul ambasador comunist Eduard 
Mezmcescu, cel care a predat ruşilor în 1948, fără 
nici un act, Insula Şerpilor - carte Intitulată 
“Mareşalul Antonescu şi catastrofa Romănier. 

Scos de sub cenuşa uitării, unde a fost ţinut pe 
nedrept peste 5 decenii, fostului conducător i-au 
fost ridicate statui, expuse în unele oraşe ale ţării 
(Bucureşti. Slobozia, Oradea şi alte câteva) Cea din 
Capitală se afla în faţa Bisericii Bariera Vergului, 
ctitorită de el în anul 1943, loc de pelennaj, în ziua 
de 7 ianuarie, nu numai pentru sute de soldaţi 
octogenari care i-au fost în subordine, dar şi pentru 
tineri reprezentanţi al dreptei. 

Dar cum "o minuno nu ţlno multă vrome", do 
2-3 ani persoana lui Ion Antonescu a început să 
fio blamată din nou. fiind considerată 
"controversată" - ceea ce este. desigur, prilej de 
discuţii pro sau contra: adică paharul este jumătate 
plin şi jumătate gol, sau invers. Nu este deci vorba 
de o persoană total contestată din punct de vedere 
al meritelor istorice. 

Coi care ii contestă meritele sunt, în primul 
rând, evreii, dar şi ţiganii, şi este explicabil de 
numele lui Antonescu sunt legate lagărele din 
Transnistna unde aproape 150 000 de evrei, in 
totalitate din Bucovina de Nord şi Basarabia, 
au fost in ghetouri, mulţi pierzându-şi viaţa 
acolo în sprijinul acuzaţiilor aduse au apărut 



sub egida Comunităţii Evreieşti din România câteva 
lucrări masive, dintre care amintesc cărţile lui Jean 
Ancei, " Transnistna” (3 volume), Matias Carp, 
"Cartea Neagră” (tot in 3 volume) - dar, atenţie, 
autorul reliefează în nenumărate cazuri că în 
uciderea populaţiei evreieşti au fost implicaţi şi foarte 
mulţi ofiţeri germani, cărora li se dă numele), alte 3 
volume de documente, intitulate “Evreii din România 
intre 1940-1944”, apărute la Ed Haseffer Au fost şi 
cazuri, puţine la număr însă, de evrei - sâ-l 
amintesc aici pe fostul rabin Alexandru Şafran - care 
au recunoscut că între cele două rele: 
Auschwitzul şi lagărele dintre Nistru şi Bug, era 
preferabilă cea de-a doua variantă. Nu a plecat în 
Polonia, deşi presiunea hitler iştilor a fost 
permanentă, nici un tren cu destinaţia morţii. 

în teritoriul României ciuntite au fost aplicate 
legi rasiale chiar începând cu Carol al ll-lea. 

în timpul conducerii antonesciene existau 
teatrul "Baraşeum" vorbit in limba idiş, ziare 
evreieşti, şcoli evreieşti şi mici magazine 
evreieşti. Munca obligatorie era din plin aplicată la 
curăţatul zăpezii sau la grădina de zarzavat din 
"Velodrom" (stadionul Dinamo de astăzi). Dar şi ai£ 
paharul este gol (sau plin) pe jumătate: ce esfe mai 
de preferat, munca obligatorie cu dormitul acasă, 
în sânul familiei, sau glonţul fatal primit de 
tineretul român pe frontul din Rusia? 

Câţiva congresmani americani de origine 
evreiască ne-au vizitat de câteva ori ţara. bătând "a 
la Vişinski“ cu pumnul in masâ. vrând ca Antonescu 
să fie considerat criminal de război şi tratat ca atare 
in istorie, ignorând argumentele care ne-au 
determinat să declanşăm războiul împotriva 
cotropitorului roşu de la răsărit, şi ignorând 
comportamentul populaţiei evreieşti din vara anului 

1940. 

Contestatarii "nr. 2" ai Mareşalului Antonescu 
sunt comuniştii, întrucât fostul conducător al ţârii a 
fost un duşman făţiş al lor, chiar după primul război 
mondial, când P C R. anexă a Comintemului, aflat în 
legalitate, milita pentru dezmembrarea ţârii pe 
motivul că România ar fi fost "un stat multinaţional". 
Port-drapelul lor este cavalerul tristei figuri, tov Ion 
lliescu. cu obsesii şi halucinaţii, "văzând" cum la 
minenada din vara anului 1990 pe o clădire din inima 
Bucureştiului flutura un steag verde (!), iar populaţia 
era incitată la dezordine de "agenţi provocatori de 
nuanţă legionară" .. "Noroc" cu minerii, chemaţi 
urgent, care, cu bâtele, bătăile şi cu jafurile, "au 
instaurat liniştea" în cel mai mare oraş al ţârii. (!!) 

Şi legionarii îl acuză, pe bună dreptate, de 
cumplite persecuţii în urma evenimentelor 
tragice din data de 21 ian. 1941, dar, spre 
deosebire de ceilalţi, fără sa-i conteste meritele 
Istorice, şi fără a cere punerea sa la index! Cel 
care a creat climatul favorabil unor astfel de hotărân, 
chiar provocatorul tragicelor evenimente din ian 

1941, a fost Hona Sima care, din poziţia de 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri condus de 
General, calcă in picioare doctrina legionară, 
procedând la fel cu marii călăi ai Mişcării, pnn 
patronarea asasinatelor de la Jilava, Snagov şi 
Strejnicu (ocrotirea asasinilor), prin înfiinţarea unei 
poliţii politice, devenită odioasă populaţiei, şi pnn 
încercarea de a ajunge în fruntea statului în dauna 
lui Antonescu . Respectând adevărul istoric, Ion 
Antonoscu a exagerat prin decretul dat do 
desfiinţare a Mişcării Legionare şi prin lungul 
lanţ de cumplite arestări: zeci de mii de legionari, 
neimplicaţi în evenimentele din 21 ian. 1941, de la 
elevii de 14-15 ani aflaţi în Frăţiile de Cruce, până la 
cadrele de conducere care nu s-au putut refugia în 
Germania, au fost privaţi de libertate, suprapopulând 
închisorile şi lagărele, pe mulţi dintre aceştia 
evenimentele de la 23 aug 1944 gâsindu-i în 
detenţie, iar suferinţa nedreaptă continuându-li-se şi 
sub regimul comunist. 

Dar să vorbesc şi de cealaltă jumătate a 
paharului, cea plină, adică de meritele 
Mareşalului. Sintetizând la maximum, pot afirma că 
a fost un mare român, şi-a asumat răspunderea 
pentru faptele sale, chiar şi pentru greşeli, din clipa 
în care a luat în mâini responsabilitatea uriaşă de a 
conduce destinele ţârii într-un moment de grea 



cumpănă, până la 
suprimarea sa în 
faţa plutonului de 
execuţie A fost un 
om cult, un 
eminent ofrţer de 
Stat Major, un bun 
şi. mai ales, 
curajos diplomat, 
un bun organizator 
şi un unic om din 
aceasta ţară, din 
trecut şi până în 
prezent, care nu 
s-a îmbogăţit de 
pe urma funcţiei sale. Nu s-a cramponat nici de 
funcţie a oferit conducerea ţârii şi. implicit, 
responsabilitatea, lui luliu Maniu şi Dinu Brâtianu 
care îl cnticau că a dat ordin ca trupele româneşti să 
treacă Nistrul Camarila din jurul regelui, care avea 
tradiţie încă dm timpul domniei lui Alexandru loan 
Cuza. a fost mult diminuată şi supravegheată; în 
timpul lui nu a existat specula, cel care o practica 
putând lua uşor drumul închisonlor 

Am spus la început că mulţi istonci au scris 
favorabil despre Mareşal; îl adaug şi pe gazetarul 
american Reuben Markham. trimis special al ziarului 
"Christian Science Monitor’ în timpul procesului din 
iunie 1946, când Mareşalul se afla în boxa 
acuzaţilor, care a sens ultenor în cartea sa. 
"Romania under the Soviet Yorke"Antonescu a 
arătat o mare demnitate in tot lungul procesului şi a 
refuzat sa ceară iertare ruşilor pentru că i-a 
combătut, că el a făcut tot ce-a fost posibil pentru ca 
să iasă victorios din acest război Numeroşi români 
au văzut in această atitudine însuşi simbolul ţârii 
lor care a ţinut piept ruşilor, şi consternarea s-a 
răspândit peste tot când s-a aflat că Antonescu va fi 
executat Antonescu, care ceruse sa fie împuşcat 
şi nu spânzurat, a murit ca un viteaz. El a refuzat 
să i se lege ochii şi a cerut să comande el însuşi 
plutonul de execuţie. Istoria morţii lui a făcut repede 
înconjurul ţării şi a fost ‘înfrumuseţată atât incâl 
Antonescu a ajuns să fie simbolul onoarei in 
România. Cred că cea mai mare parte a românilor 
au fost satisfâcup sa vadă tara lor atacând Uniunea 
Sovietica in 1941, chiar fiind aliaţii lui Hitief. 

Dar bustul lui Ion Antonescu, acoperit de 2 
ani, aflat în faţa bisericii ctitorite de el în Bariera 
Vergului, a fost dat jos, rămânând doar soclul pe 
care este gravat numele lui şi anii de viaţă Explicaţia 
dată de cei care au efectuat operaţia nu lasă loc la 
echivoc ’ Aşa am primit dispoziţie de la cei «de 
sus»” “Sus” este o noţiune ambiguă, fără curaj dm 
partea unui neică nimeni pe care. cu siguranţă, nu-l 
va reţine istona. şi care, din laşitate, se ascunde 
după deget 

Dar 'după una rece vine şi una caldă" la 
concursul "Ce/ mai mari român?', de pe postul 
TVR 1, la loc de cinste. în primii 10, se afla şi 
Mareşalul Ion Antonescu. un om căruia mass- 
media sensâ, radioul şi TV-ul nu i-au ridicat osanale, 
dar care nu a putut fi şters din memoria 
românilor. 

Se impune ca memoria lui Ion Antonescu să 
nu mai fie impietată: de exemplu, să existe la 
Piteşti o stradă centrală care sâ-i poarte numele 
(întrucât acolo s-a născut), un regiment sâ-i poarte 
numele (dat Fiind faptul câ a fost militar de canerâ. cu 
un profesionalism recunoscut), să fie. dată jos 
pânza care îi acoperă portretul din sala în care 
sunt expuse portretele tuturor conducătorii ţarii 
(pnntre care există şi portretele lui Gheorghiu Dej şi 
Nicolae Ceauşescu !) 

Suntem do acord; oste o persoana 
controversatăI Nu va putea insa fi scos din 
istorie, ignorarea lui sau mistificarea activităţii 
sale nu ne face nici o cinste. Rămâne la latitudinea 
fiecăruia sâ îl aplaude sau să îl conteste 
Deocamdată marea majoritate a românului ii 
apreciază! 


NUMĂR ANIVERSAR CUVÂNTUL LEGIONAR Pa 9 13 







CONSTANTIN PAPANACE - "STILUL LEGIONAR DE LUPTĂ" 


Personal, am citit 
multâ literatură legionară, 
transpunându-mâ în 
epoca legendarei Legiuni 
şi încercând să descifrez 
misterul unei generaţii 

care a avut puterea să se 
sacrifice pentru a face din 
România o ţară "ca 
soarele sfânt de pe cer", 
căzând sub gloanţele 

duşmane cu crucea în 
braţe şi cu versurile lui 
Radu Gyr pe buze Dar tocmai aspectul cel mai 
important nu este, în general, sesizat de către cei 
de azi: de unde ţâşneşte inepuizabila forţă a 
Mişcării Legionare şi cum de a rămas 

nemuritoare chiar după dispariţia fizică a 
creatorului ei şi a elitei consacrate? 

De la Constantin Papanace aflăm că 
legionarismul şi-a cristalizat un stil propriu de luptă, 
inconfundabil, prin îmbinarea între două stiluri 
milenare, stilul eroic şi cel divin. 

Stilul legionar şi stilul divin 
Şi tot prin domnia sa conştientizăm că lisus a 
fondat un nou stil de luptă, necunoscut până la 
El: stilul DIVIN. 

Căci în plan terestru lisus nu a fost numai 
invâţâtor, ci cel mai mare luptător din Istoria 
tuturor timpurilor: Binele împotriva Răului, 
Dumnezeu împotriva lui Lucifer, având ca arme 
Adevărul, lumina, dragostea, credinţa, jertfa, fapta, 
exemplul, organizarea (fondarea Bisericii), şi ca ţel 
mântuirea, cucerirea vieţii veşnice prin înviere. 

Căci rezultate în lupta împotriva Răului nu se 
pot obţine din contemplaţie, ci din activitate: 
"Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi 
se va desch/de "(Matei, 12734) 

Asemănarea dintre stilul legionar şi cel divin este 
evidentă Ţelul este acelaşi cu al stilului divin 
(învierea), cu diferenţa că centrul de greutate al 
stilului legionar este neamul românesc, nu 
împărăţia cerurilor. Tactica legionară, având ca 
finalitate învierea neamului (pe care îl consideră 
permanent pe acest pământ, omul fiind trecător), 
urcă spre ţelul învierii, înâlţându-se în mod evolutiv, 
fără a se rupe de relaţiile pământeşti. Neamul 
românesc trebuie înălţat pe drumul care duce la 
înviere prin fecundarea talantului cu care l-a 
înzestrat Dumnezeu pe acest pământ. 

Nu numai ţelul, dar şi armele stilului divin se 
regăsesc în stilul legionar: adevărul, lumina, 
dragostea, credinţa, jertfa, fapta, exemplul 
personal, la acestea adăugându-se disciplina, 
emulaţia, şarjarea din situaţii grele (arme specific 
omeneşti care nu există în stilul divin). Chiar la 
unele din armele comune se remarcă mici diferenţe: 
spre exemplu, dragostea legionară tinde spre 
puritatea dragostei creştine, dar pentru câ principiul 
nonrezistenţei nu poate fi admis - dat fiind ţelul 
Mişcării - aceasta se reflectă în corectitudinea faţă 
de adversar Căpitanul a făcut distincţie între linia 
Bisericii care "se găseşte la 1000 m deasupra 
noastră ", spre care se năzuieşte, şi cea a Mişcării 
Legionare care trăieşte şi luptă în mijlocul 
realităţilor, "în veac", în acelaşi timp fixând linia 
fundamentală care fereşte Mişcarea de a evolua, 
prin exagerare, spre misticismul ascetic. 

Stilul LEGIONAR de luptă fiind un stil de tip 
ofensiv -care implică, prin excelenţă, simţul 
răspunderii, al faptei şi al luptei, are multe din 
caracteristicile tipologiei ofensive: este creator, 
optimist, dinamic, franc, hotărât, pasionat, 
năzuind spre lumină, iar ca particularitate se 
remarcă echilibrul perfect cu raţiunea şi moralitatea. 

în concepţia antică spiritul ofensiv are ca expresie 
tipul apolinic: luminos, idealist şi viteaz, iar în 
concepţia creştină este redat în imaginea 
Arhanghelului Mihail: senin, blând, drept, dar 
ferm în lupta împotriva Răului. 

Stilul legionar şi stilul eroic 


spre deosebire de stilul legionar a cărui finalitate de 
luptă este învierea (neamului românesc). 

Armelor comune stilului legionar şi stilului 
eroic: onoarea, vitejia, fapta, simplitatea, tăcerea, 
responsabilitatea, cultul strămoşilor, le 
corespund şi diferenţe esenţiale: stilul eroic se 
caracterizează prin ambiţie de putere, lipsa de 
prudenţă, lupta de gherilă, cultul sângelui, în timp ce 
respiraţia stilului legionar este mult mai amplă. 

Voinţa de putere nu este hipertrofiată şi amorală 
ca în tactica eroică, ci se sublimează în dăruire, 
având astfel un potenţial mult mai mare, fiindcă 
singură jertfa se poate transmite în timp ca sursă de 
energie permanentă. Setea de putere proprie tinereţii 
era la legionari setea de înălţime, care excludea 
beţia puterii. 

Propriu stilului eroic este cultul pentru forţa 
primară, brută, pe când stilul legionar 
spiritualizează forţa prin omenie şi dăruire care 
merg până la jertfă. în lupta legionară forţa este 
asociată cu omenia, fiindcă forţa singură este 
descreştinizată. 

Credinţa în înviere - această axă verticală - leagă 
cei doi poli ai existenţei: pământul şi cerul, dând 
stabilitatea tacticii. Această dimensiune verticală 
este proprie poporului român, lipsit de tentaţia 
expansiunii orizontale, determinând astfel punerea 
accentului pe calitate şi nu pe cantitate - deci 
posibilitatea expansiunii nelimitate în plan spiritual. 
Origini 

Mişcarea Legionară are ca punct de plecare 
Mişcarea Studenţească de la 1922, când tineretul 
şi-a exprimat năzuinţa de afirmare a unei concepţii 
de viaţă creştine, morale şi eroice. în concordanţă cu 
valenţele sufletului românesc înăbuşit încă de 
dominaţiile străine ( generaţia precedentă care 
ridicase steagul luptei româneşti, generaţia 
paşoptistă, se încadrase într-un exces de imitaţie al 
Occidentului, având individualitatea aproape 
anulată). 

Gânditorii şi bărbaţii de stat din istoria 
modernă a României au stimulat energiile 
creatoare, atingându-se apogeul prin făurirea 
României întregite, dar crearea unui fenomen 
similar, cu temelii atât de solide şi perspective 
atât de largi, cum este "fenomenul legionar", a 
stabilit obiectivele strategice ale luptei de 
afirmare românească, viaţa în totalitatea ei, 
ducând până dincolo de ea, în transcendent. 

Pentru prima oară în istoria României o generaţie 
a pornit hotărât, disciplinat (din propne voinţă), în 
acelaşi gând şi suflet, sâjupte pentru salvarea fiinţei 
naţionale, la chemarea fascinantului Căpitan. 
Terenul de luptă: moralitatea 

Pentru prima dată în politica românească, 
Căpitanul a ales terenul moral pentru purtarea 
luptei, pregătind şl armele adecvate. "în acest 
sens va spune Căpitanul câ poporului român nu îi 
trebuie un mare om politic, ci un mare educator, 
şi că trebuie creat un mediu sufletesc, un mediu 
moral in care să se nască, din care să se hrănească 
şi să crească omul erou." (Const. Papanace) 
Originalitatea şi invincibilitatea spirituală a 
Căpitanului constă tocmai în aplicarea principiilor 
creştine în lupta politică pentru afirmarea idealului 
de înâlţare a neamului, concretizate prin crearea şi 
educarea unei mişcări de elită care sâ antreneze în 
lupta pentru regenerare masele (deci întâi crearea 
unei forţe proprii bazate pe coordonatele eterne ale 
Binelui adaptate specificului naţional şi apoi 
organizarea şi conducerea acestei forţe în lupta 
pentru transformarea societăţii) 

Programul 

Istoria demonstrează că doar programele, oricât 
de performante, fiind aplicate de oameni, rămân 
literă moartă dacă nu există o elită naţională 
conducătoare. 

Părerea vehiculată atunci (ca şi acum) câ "oricine 
poate sâ ajungă orice" este contrazisă categoric de 
evidenţa câ: "Nu poate fi elită o categorie socială din 
care lipseşte orice severitate, din punct de vedere 
intelectual sau sufletesc, la cooptarea de noi 
membri. Nu poate fi elită un grup social care nu are 
sentimentul Intim şi adânc al Inegalităţii create de 
merlt . m (M. Manoilescu) 


Celălalt stil do luptă cu care stilul legionar are 
afinităţi, stilul EROIC, nu are ţelul cristalizat 
pe o traiectorie cu finalitate religioasă (nu 
cunoaşte învierea, forma nemuririi fiind glona), 

14 număr ANIVERSAM CEIVÂNTIJ 


afini 

IH^ 


Pag. 




CONSTANTIN PARANACf 

STILUL 

LEGIOYIR 

DE 

LUPTA 

Concepţia tactici 
a Căpitanului 


Mijloacele de acţiune 

Mijloacele de acţiune sunt în concordanţă cu 
înălţimea ţelului şi cu moralitatea terenului 

Principiului de bază al tacticii amorale câ "scopul 
scuză mijloacele", Căpitanul l-a opus imperativul 
"decât sâ învingi f 
printr-o mişelie. mai 
bine să cazi luptând pe 
drumul onoare f\ 

pentru câ altfel se 
schimbă doar 

persoana 

învingătorului, mişelia 
în sine rămânând 
neschimbată în lume 

(deci nu lipsă de 
combativitate, ci luptă, 
dar dreaptă: "nu pâine I 
cu orice preţ, ci onoare \ 
cu orice preţ"). 

Dacă Mişcarea s-ar| 
deplasa de pe terenul! 
ei moral pe cel al adversarului (deci imoral) sau 
dacă ar folosi aceleaşi arme cu ale lui, chiar dacă ar 
învinge, în realitate ar fi o falsă victorie (adică 
înfrângere în esenţă). Biruinţa spirituală durează, 
pe când cea materială e efemeră. 

Fanatism? 

Scepticismului dizolvant cultivat de tactica 
satanică prin teme contradictorii, pentru a 
dizolva orice certitudine, Căpitanul îi opunea 
afirmarea unei credinţe absolute, schimbând în 
acest fel climatul şi construind un teren propice: "Sâ 
vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Sâ 
rămână în afară cel ce are îndoielf (Comeliu Zelea 
Codreanu - "Pentru legionari") 

împăcarea cu moartea ridică terenul legionar 
pe treapta invincibilităţii. "Acceptarea morţii de 
către Socrate /-a făcut să învingă în veacuri 
Crucificarea de pe Golgota a învins moartea (...) 
Ideea morţii este strâns legată de credinţa in 
Dumnezeu. (...) Pe acest teren, toate armele 
adversarilor rămân neputincioase" (Const. 
Papanace). 

Esenţa legionară este trăirea idealului, 
concordanţa între vorbă şi faptă. 

Sobrietatea legionară 

Alt principiu pe care se bazează tactica 
adversarilor (cea satanică şi cea amorală) este câ. în 
general, oamenii sunt vanitoşi şi vulnerabili în faţa 
banilor. 

Prin adoptarea sobrietăţii, legionarul devenea 
independent de materie asigurându-şi astfel 
oriunde terenul propriu de luptă, chiar în mijlocul 
celor mai mari tentaţii: "A fi sobru (ascet) în sens 
legionar nu înseamnă a renunţa definitiv la 
materie, ci a domina materia care subjugă atâtea 
fiinţe mief (Const. Papanace). 

In ce a constat violenţa 

Mişcarea nu coboară pe terenul adversarului 
şi nici nu foloseşte arme din câmpul lui tactic; lupta 
se poartă numai pe terenul ei, deci nu poate fi 
depăşită decât pe acest teren, iar venirea 
adversarului pe terenul ei (adică lupta în cadru 
moral) înseamnă tot un triumf. La acţiunile 
negative ale adversarilor Mişcarea a răspuns prin 
acţiuni pozitive, creatoare (de exemplu, la abuzurile 
şi prigoana autorităţilor legionarii au reacţionat prin 
lupta în cadrul legilor ţârii, cu eroismul jertfei). 

Doar în cazuri extrem de rare, în legitimă 
apărare, legionarii au răspuns violenţei cu violenţă, 
reparând însă în esenţă păcatul prin ispăşirea lui de 
bună voie (caz unic în istorie). 

Duşmanii renaşterii neamului românesc, intuind 
pericolul ridicat în calea interesele lor de Mişcare, s- 
au străduit, încă de la apariţia ei, s-o extermine fizic 
şi sâ-i înece imaginea în valuri de calomnii. Dar 
pentru legionari 'nu există înfrângere şi 
dezarmare, căci forţa ale cărei unelte vrem noi să 
fim e etern invincibilă." (Ion Moţa - "La Icoană", 
1927) şi "CHIAR DACĂ A CĂZUT CĂPITANUL A 
RĂMAS METOD Ari (Nae lonescu) 




EE(Ga©NAR 















PLANURI DE DICTATURĂ INTERNAŢIONALĂ 
- Selecţiuni din "Protocoalele înţelepţilor Sionului” - 

Sâ foiletam împreună o carte care astăzi nu se găseşte decât în biblioteci particulare, întrucât a făcut multă vâlvă încă de la 
Vrvtocvalele înţelepţilor Sionulu," tradusă în română de Ion Moţa, a cărei autenticitate evreii o contestă vehement Da că esfe 
stabihţ, dvs.; noi consideram ca orice comentariu este de prisos, întrucât vedem cu toţii, zilnic, care este sZada actuală 
şi cata asemanare este intre ceea ce se întâmplă şi această aşa-zisă ficţiune. 

Cei cărora nu le plac aceste planuri să iasă din letargie şi să observe că antidotul este subînţeles. 



apariţie, din 1905: 

autentică sau nu, 
în ţară şi în lume, 




uz 


"Astăzi 
suntem 
atotputernici ca 
putere 
internaţională, 
căci atunci 
când suntem 
atacaţi într-un 
stat, suntem 
apăraţi de 
celelalte." 

ir** 

"Trebuie să 
dărâmăm 
credinţa şi să 
smulgem din 
sufletul creştinilor 
însuşi gândul 
dumnezeirii şi al 
sufletului, pentru 
a le înlocui cu socoteli şi lipsuri materiale. Pentru ca 
cele mai alese suflete ale creştinilor sâ nu aibă timp 
sâ cugete şi sâ observe, trebuie sâ-i abatem de la 
aceste preocupări împingându-i către grijile industriei 

şi ale comerţului." 

+*+ 

"Oratorii noştri vor vorbi atât de mult, încât toată 
lumea va fi obosită de a-i mai auzi. Trebuie să 
buimăcim opinia publică, răspândind din diferite părţi 
şi vreme îndelungată atâtea păreri care se bat cap în 
cap, încât creştinii vor sfârşi prin a se pierde în 
labirintul acesta şi prin a înţelege că e cu mult mai 

bine să n-ai nici o părere în politică." 

*** 

"Trebuie deci, cu orice preţ, să-i luam din 
stăpânire pământurile. Cel mai bun mijloc pentru 
acest scop este de a mări impozitele pe proprietatea 
funciară pentru a îndatora pământul. (...) în acelaşi 
timp trebuie sâ ocrotim negoţul şi industria cu 
multă putere, şi mai ales speculaţia al cărei rol 
serveşte de contragreutate industriei; fără 
speculaţie industria ar înmulţi capitalurile 
particulare, ar îmbunătăţi agricultura, eliberând 
pământurile de datoriile create prin 
împrumuturile băncilor agricole. Trebuie ca 
industria sâ răpească pământului roadele muncii 
sale ca şi ale capitalului şi, prin speculaţie, sâ ne dea 
nouă banii lumii întregi. Fiind astfel aruncaţi în 
gândurile proletarilor, toţi creştinii se vor pleca 
înaintea noastră pentru a obţine cel puţin dreptul de 
a trăi. 

Pentru a nimici industria creştinilor, vom mări 
speculaţia, gustul luxului, al acestui lux care înghite 
totul. 

*** 

Ne-am atins de jurisdicţie, de alegeri, de 
P r esâ, de libertatea individuală şi mai ales de 
jnvâţâmânt şi educaţie care sunt reazemul vieţii 
,iber e. Am înşelat, năucit şi corupt tineretul creştin 
pnntr-o educaţie bazată pe învăţăminte şi teorii pe 
^re noi le ştim că sunt false şi care sunt răspândite 
oe noi" 

*** 



După ^ vom fj obişnuit în acest fel toată lumea 
<Aj «deea propnei sale valori, vom nimici 
^^mnâtatea familiei creştine şi valoarea ei 
^icativâ. nu vom lăsa sâ se ridice 
Individualităţile cărora mulţimea, călăuzită de 
01 nu le va îngădui sâ apară şi nici chiar sâ 

v °rbeascâ< r 

*r%» ' 



"Când am introdus în organismul statului 
otrava liberalismului, toată constituţia sa 


politică s-a schimbat. Statele s-au îmbolnăvit de o 
boală mortală: descompunerea sângelui; nu ne mai 
rămâne decât sâ aşteptăm sfârşitul agoniei lor." 

"Prin înrâurirea noastră, executarea legilor 
creştinilor e redusă la minimul posibil. Prestigiul şi 
tăria legilor sunt zdruncinate de interpretările liberale, 

pe care le-am introdus noi în ele." 

*** 

*Vom unelti alegerea de preşedinţi care au în 
trecutul lor o pată ascunsă, vreo panama 
oarecare. Teama de descoperire, dorinţa proprie 
fiecărui om ajuns la putere de a-şi menţine 
privilegiile, foloasele şi onorurile legate de condiţia 
lor, vor face din ei servitorii credincioşi ai poruncilor 
noastre." 


greu sâ ne înţelegem pentru înfăptuirea planurilor 
noastre. 

Creştinii se înscriu în "loji" din curiozitate sau cu 
nădejdea de a gusta din praznicul public cu ajutorul 
lor, iar unii chiar numai pentru a-şi putea expune 
înaintea unui public visurile lor irealizabile, care nu 
se sprijină pe nimic: sunt însetaţi de emoţia 
succesului şi a aplauzelor, db care noi nu suntem 
niciodată zgârciţi. 

*** 

"Jertfele noastre, relativ puţin numeroase, l-au 
scăpat de pieire." 

"Atunci drepturile noastre internaţionale vor 
covârşi drepturile naţionale, în adevăratul înţeles 
al cuvântului..." 

*** 


"Vom trece astfel pe nesimţite la suprimarea 
oricărei Constituţii, când va fi sosit timpul de a grupa 
toate guvernele sub autocraţia noastră." 

N. RED.: Reglementările Uniunii Europene aveau 
prioritate legală în România faţă de Constituţia ţării 
(fapt stipulat chiar în Constituţie), şi încă din timpul 
când România nici nu era membră a UE... 

"Pentru ca aceste gloate sâ nu ajungă la nimic 
prin cugetare, îi vom opri a gândi prin petreceri, prin 
jocuri, prin desfătări, prin înlănţuiri de patimi şi prin 
case publice... îndată vom propune apoi prin presă 
concursuri de artă şi de tot felul de sporturi : aceste 
preocupări vor îndepărta pentru totdeauna spiritele 
de la chestiuni unde am avea de luptat cu ele 
Oamenii, dezobişnuindu-se din ce în ce mai mult de 
a gândi liber, prin ei înşişi, vor ajunge sâ vorbească 
exact aşa cum gândim noi, deoarece noi vom fi 

singurii care vom da noi îndrumări cugetării..." 

*** 

"Presa va atrage îndată atenţia publicului spre 
chestiuni noi, căci după cum ştiţi, noi am obişnuit 
oamenii de a căuta totdeauna ceva nou." 

"De aceea noi îi vom îndemna pe oameni sâ 
conceapă tot felul de teorii fantastice, noi sau aşa- 
zise progresiste, căci am sucit cu mare .uşurinţă 
capetele acestor nemernici de creştini cu ajutorul 
acestui cuvânt, progres, şi nu găseşti nici unul printre 
ei care să înţeleagă că sub acest cuvânt se ascunde 
o greşeală, afară de cazurile când e vorba de 
descoperiri materiale, deoarece adevărul e unul 
singur şi neschimbat, şi nu mai poate, prin urmare, 
sâ progreseze. Progresul, ca idee greşită, serveşte 
la întunecarea adevărului pentru ca nimeni sâ nu-l 
cunoască în afară de noi, aleşii lui Dumnezeu, 

păzitorii lui." 

*** 

"Publicitatea ne costă astăzi scump, deoarece 
numai prin ea putem cenzura ceea ce se scrie în 
ziare." 

"Literatura şi ziaristica sunt cele două forţe 
educatoare mai însemnate, de aceea 
guvernământul nostru va trebui să fie 
proprietarul celor mai multe ziare. (...) îi vom 
învinge pe duşmanii noştri fără doar şi poate, 
deoarece ei nu vor avea la îndemână organe prin 
care să-şi poată spune cuvântul până la sfârşit, 
în urma măsurilor pe care le-am arătat." 

*♦* 

"Aşteptând însă venirea noastră la putere, 
vom înfiinţa şi vom înmulţi societăţile 
francmasonice în toate ţările din lume; vom 

atrage în ele pe toţi aceia care sunt sau pot fi nişte 
buni agenţi. (...) Aceia care intră în societăţile 
secrete sunt de obicei nişte ambiţioşi, aventurieri şi 
în general oameni superficiali, cu care nu ne va fi 



"Administratorii, aleşi din public de către noi. 
dintre creştinii cei mai slugarnici, nu vor fi oameni 
pregătiţi pentru administraţia ţârii. în acest fel vor 
deveni uşor nişte păpuşi trase de aţă de către 
înţelepţii şi genialii noştri sfetnici..." 

"Greşelile administraţiilor creştinilor vor fi 
zugrăvite de noi în culorile cele mai vii. Vom da 
naştere la o aşa de mare scârbă faţă de aceste 
administraţii apuse, încât popoarele vor prefera 
odihna ROBIEI în locul drepturilor mult-trâmbiţatei 
libertăţi care le-a zăpăcit atât de mult.." 

"Vom şterge din amintirea oamenilor toate 
fapte veacurilor apuse, care nu NE sunt plăcute, 
nepăstrând decât pe acelea care zugrăvesc 
greşelile guvernelor creştine." 

"Filosofii noştri vor discuta toate greşelile 
credinţelor creştine , dar nimeni şi niciodată nu 
va discuta religia noastră sub adevărata ei 
înfăţişare, deoarece nimeni nu o va cunoaşte cu 
adevărat , afară de ai noşth care nu vor îndrăzni 

niciodată să-i descopere fa/ne/e..." 

*** 

"Ne-am îngrijit deja sâ discredităm clasa 
preoţilor creştini şi să le dezorganizăm astfel 
misiunea, care ne-ar putea stânjeni mult. înrâurirea 
ei asupra poporului scade din zi în zi Astăzi 
libertatea conştiinţei este pretutindeni proclamată, 
prin urmare numai e decât un anumit număr de ani 
care ne desparte de căderea desăvârşită a religiei 
creştine; celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, 
dar e încă prea devreme să vorbim despre aceasta. 
Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea în 
nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi 
nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată. (...) 
Regele iudeilor va fi adevăratul Papă al lumii, 
patriarhul bisericii internaţionale. Dar atâta timp cât 
nu vom fi crescut tineretul în noile credinţe de 
tranziţie, şi apoi în a noastră, nu ne vom atinge pe 
faţă de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor 

prin critică, aţâţând neînţelegerile." 

*** 


"Absolutismul nostru va fi consecvent în toate 
lată de ce marea noastră voinţă va fi respectată şi 
împlinită fără murmur, ori de câte ori vom porunci 
ceva Ea nu va ţine seamă de nici o împotrivire, de 
nici o nemulţumire, va înăbuşi orice revoltă pnn 

pedepse exemplare." 

*** 


"în programul nostru, o treime a supuşilor va 
supraveghea pe ceilalţi numai din simţământul 
datoriei, pentru a servi de bunăvoie statul Atunci nu 
va fi ruşinos sâ fii spion şi denunţător, dimpotrivă, va 
fi demn de laudă. (...) Acela care nu-şi va fi făcut 
raportul asupra celor văzute şi auzite de el în 
legătură cu chestiunile de politică, va fi considerat tot 
atât de vinovat, de tăinuire şi complicitate, ca şi 
ar fi săvârşit el însuşi aceste două crime." 


Pag. 15 




















w 


JffuH-tiztie 

PENTRU O FEDERAŢIE A NAŢIONALIŞTILOR 



Către organizaţiile non-guvernamentale, asociaţii şi fundaţii, asociaţii cultural-patriotice, asociaţii cultural- 
sportive, 

Către persoane juridice sau fizice, 

şi către toţi cei hotărâţi să se implice curajos şi fără prejudecăţi politice în lupta creştinilor români, 

de stopare a ofensivei fără precedent având ca scop în primă fază enclavizarea, iar în faza a doua federalizarea României pe fondul 
promovării unei politici de acaparare a tuturor poziţiilor strategice în economie 


Au trecut 16 ani în care toate 
formaţiile politice, sindicatele şi chiar 
unele O.N.G.-uri cu oarecare 
notorietate şi potentă, şi-au dat 
măsura dezinteresului, pe de o parte, 
pentru: 

- soarta pe termen mediu şi lung a 
României, socotelile limitându-se la o 
legislatură; 

- soarta avuţiilor naţionale şi de 
patrimoniu; 

- starea de sănătate a poporului 
român, transformându-l într-un popor 
de bolnavi cronici, de pensionari la 
50-55 de ani; 

Pe de altă parte, învăţământul se 
străduieşte din răsputeri să transforme 
elevii şi studenţii în cetăţeni fără 
naţionalitate şi fără nici un fel de responsabilitate faţă 
de soarta ţării. 

Toate naţionalităţile mai mult sau mai puţin 
conlocuitoare au dreptul de a-şi păstra, de a-şi 
cultiva specificitatea şi tradiţiile, chiar cu ajutorul 
material şi politic al statului, cu excepţia 
poporului român, absolut majoritar, absolut 
autohton, care la orice gest de apărare în faţa 
atacurilor la fiinţa naţională este acuzat, 
condamnat în baza unor sintagme adoptate ca 
legi sau reguli, denaturând înţelesul unor 
cuvinte, incriminând şi cea mai palidă defensivă, 
etichetând tot ce nu convine potenţialilor 
colonizatori ai României, drept naţionalism, 
xenofobie, antisemitism , rasism etc. 

Delictul de opinie a revenit la loc de frunte în 
legile ţării, in dispreţul Constituţiei şi al declaraţiilor 
naţionale şi internaţionale ale drepturilor omului: 

Prezumţia de nevinovăţie, trâmbiţată de justiţia 
română, a rămas un simplu deziderat; sintagma 
"Lasă că ştim noi!" ţine locul unor sentinţe ale justiţiei 
române sau internaţionale (vezi poziţia faţă de 
Mişcarea Legionară, exonerată de la orice 
incriminare de Tribunalul de la Nurnberg) 

CUM SE PUNE PROBLEMA 

în sondajele de astă toamnă, pentru prima oară, 
marele coeficient nominalizat de obicei prin 
"nedecişi" a fost publicat pe adevăratul nume: 43% 
din electorat declara că nu îşi regăseşte opţiunile 
în nici unul din partidele parlamentare sau 
neparlamentare. 

Această realitate nu a mai putut să fie ţinută sub 
obroc şi ea evidenţia pentru oricine că aproape 
jumătate din populaţia ţării respinge felul în care 
partidele la guvernare sau în opoziţie înţeleg să 
administreze prezentul, şi contestă planurile lor de 
perspectivă. 

Ce ar decurge din această constatare Lipseşte 
o formaţie politică sau o mişcare capabilă să 
înglobeze o parte din acest 43% de electorat; 
lipseşte un nou partid? 

Şi da şi nu: pe de o parte, lumea este sătulă de 
partide şi apariţia unuia nou nu cred că ar trezi mare 
interes, chiar dacă ar prezenta programe atractive 
sau credibile. Au mai făcut-o şi alţii şi au dezamăgit 

Un alt impediment ar fi costurile ridicate şi o 
lege a partidelor politice cu obligaţii greu de realizat, 
făcută special pentru a limita numărul de formaţii 
politice. ' 

Deci repet întrebarea din subtitlu: Cum se pune 
problema? 

Actualele O.N.G.-uri mai mari sau mai mici de 
orientare naţionalistă (sau. dacă muriţi de frică de 
dreapta, pur ş, simplu) nu reprezintă, din 
nefericire, nişte forţe de natură a obliga 
guvernările şi opinia publică de a ţine cont de 




ele. Fărâmiţaţi în zeci sau poate sute de mai mici 
sau mai mari formaţiuni, nu reuşim nici măcar 
să atragem atenţia asupra noastră decât într-o ane 
relativ restrânsă. 

CARE ESTE SOLUŢIA 

Pentru prezent şi viitorul apropiat trebuie să 
adoptăm soluţia cea mai potrivită, necesitând 
cheltuieli minime, care să nu oblige componenţii 
la schimbări de doctrină şi la modificări de 
organizare, acestea fiind în defavoarea unei acţiuni 
rapide şi eficiente, stârnind discuţii interminabile şi 
de multe ori de nerezolvat, soluţia fiind cea oferită 
de Legea asociaţiilor şi fundaţiilor care prevede 
că: u două sau mai multe fundaţii sau asociaţii se 
pot asocia formând o federaţie" (citat 
aproximativ),- ^ -^ ... , 

Rezolvarea problemei este constituirea unei 
federaţii la nivel naţional, care să înglobeze cât 
mai multe organizaţii cu personalitate juridică - în 
prima fază, ajungându-se în faza a doua la 
cooptarea persoanelor fizice. Această federaţie ar 
conţine în mod evident organizaţii de orientare 
naţionalist-creştinâ, angajate sau hotărâte să se 
angajeze în lupta comună împotriva 
antiromânismului. 

Care este noutatea şi marea valoare a 
propunerii: 

1) în cadrul federaţiei intră "formaţiuni" care 
nu sunt obligate să îşi schimbe organizarea, 
componenţa conducerii, specificitatea; 

2) Nici una dintre componentele federaţiei nu va 
putea să fie "acuzată" că adoptă doctrina unei alte 
componente (poate mai radicală sau mai puţin 
acceptată din cauza unor deziderate exprimate în 
statut sau în declaraţii pur şi simplu, sau presupuse 
în mod răuvoitor sau denigrator), fiind specificat în 
statut că " fiecare formaţie componentă rămâne în 
cadrul convingerilor şi dezideratelor declarate şi 
promovate 

3) Componentele federaţiei vor participa la 
acţiuni şi activităţi în comun, în limita unor principii 
şi acorduri, după un regulament stabilit în prealabil şi 
acceptat de membrii ca şi condiţie de acceptare in 
federaţie; 

4) Intrarea în federaţie se va face întotdeauna 
prin acceptarea unanimă a organizaţiilor membre; 
ieşirea din federaţie se face la simpla cerere; 

5) Primele 5 aderente primesc titlul de membri 
fondatori şi se vor bucura de o influenţă majoră în 
luarea unor hotărâri; 

6) Denumirea federaţiei va fi stabilită la prima 
întrunire a viitorilor membri fondatori; 

7) Este exclusă ca idee participarea in 
federaţie a unor persoane juridice sau fizice cu 
vederi de stânga sau promovând ateismul sau 
internaţionalismul. 

CE OBSTACOL NE-AR STA ÎN CALE 


Pa 9- 16 NLMÂR ANIVERSAU CUVÂNTUL LEGIONAR 


Cel mai important obstacol va fi 
pentru început lipsa de comunicare 
până la formarea federaţiei; pentru cei 
care mai doresc amănunte de 
organizare; oricum amănuntele vor fi 
stabilite împreună (uşor de depăşit). 

Pe locul doi s-ar afla aparenta 
incompatibilitate sau chiar diferenţe 
reale în anumite puncte de vedere, să 
zicem politice sau doctrinare; pentru 
aceasta, federaţia va garanta prin 
statut, fiecare componentă pâstrându-şi 
intactă specificitatea. Ca o consecinţă, 
nu veţi putea să fiţi acuzaţi de nimeni de 
"mezalianţă". 

Pe locul trei ar fi intervenţia orgoliilor 
personale, bine cunoscute la români şi 
exploatate de duşmani cu mare succes 
Aici sperăm în victoria raţiunii şi ajutorul lui 
Dumnezeu 

ATENŢIUNE! Din punct de vedere legal este în 
regulă şi chiar lesnicios! 

SCHEME DE ORGANIZARE 

Scopul propus este ca împreună să aducem în 
faţa opiniei publice sub diverse forme, să 
sensibilizăm opinia publică şi oficialităţile asupra 
unor probleme preocupante şi asupra unor 
potenţiale pericole la adresa României şi a 
românilor, din ce în ce mai agresaţi (sau, dacă 
vreţi altă exprimare), a majorităţii populaţiei care 
numai declarativ mai face obiectul preocupărilor 
guvernanţilor noştri. 

Dea schemele de organizare vor fi probabil 
multiple, depinzând direct de acţiunea propusă; pnn 
urmare la timpul potrivit. 

ÎNCHEIERE 

Daca în acest moment nu putem intra în lupta 
politică printr-un partid, putem să o facem printr- 
o federaţie puternică, bine organizată, ofensivă, 
încercând să reprezinte măcar o parte din cei 
43% dintre românii care se declară total 

dezamăgiţi de tot ce a reuşit să zămislească în 
ultimii 15 ani clasa politică românească. 

Mulţi se vor îndoi de posibilitatea formării unei 
astfel de organizaţii, sau dacă merită oboseala, 
rezultatele obţinute 

Vă asigur că da şi că merită să începem măcar 
discuţiile preliminare; există argumente 

imbatabile. 

Mulţi vor ezita, socotind că dacă nu au ei 
iniţiativa, este jenant să adere; fals! Oricum, dacă 
se declară patrioţi, 

trecerea peste orgolii 
cred că va fi cel mal 
mic sacrificiu ce li se 
poate cere. 

In concluzie, vă 
propunem următorul 
procedeu: pe adresa 
^Acţiunea Română" 

•Ir. Oumitrache Banu, 
nr. 36, sector 2, 

Bucureşti, trimiteţi o 
scrisoare simpla In 
care sA vâ exprimaţi 
dorinţa de a participa 
la viitoarea federaţie, 
sau la telefon 

021.242.6471, urmând sâ stabilim o întâlnire cu toţi 
cei interesaţi de această propunere. 

Dumnezeu sâ vâ lumineze! 

preşedintele Asociaţiei non-profit 
m Acţiunea Română"