Constantin Papanace — Spre o democratie social-crestina — ed. Armatolii, 1958

BIBLIOTECA VERDE 

Nr. 14 


CONSTANTIN PAPANACE 


SPRE O DEMOCRAŢIE SOCIAL-CREŞTINĂ 


(Orientări pentru Legionari) 


EDITURA "ARMATOLIL 
CETATEA ETERNĂ 
1958 





«.V- ’f- ,y ' & ■' • 1 








• ' ••■•■ H »£'< . •<%. -•■ ••' ;, ş|PS^?5§ls$S; •> ; : ; ^v: #' 

-• •;.. 7-. • “• 

. 


wvt* c i 













BIBLIOTECA VERDE 

Nr. 14 


r 


CONSTANTIN PAPANACE 

I 

SPRE O DEMOCRAŢIE SOCIAL-CREŞTINĂ 

(Orientări pentru Legionari) 






EDITURA "ARMATOLII* 
CETATEA ETERNĂ 
1958 





LĂMURIRI 


Acost opuscul, în caro se tratează problema adaptării Mişcării Legionare 
în noua conjunctură politică, a fost scris în anul 1952. Urma să apară -aşa cum 
a fost anunţat - în numărul 7 al colecţiei „Biblioteca Verde", cu ocazia împli¬ 
nirii a unui pătrar de veac dela fundarea „Legiunii Arhanghelul Mihail". S'a a- 
mânat însă publicarea, în speranţa că vor veni schimbări în situaţia internaţi¬ 
onală j care să permită şi în Ţara noastră instaurarea unui regim de libertate 
durabil. Numai într'un asemenea cadru politic stabilizat, problema adaptării , 
care'ne interesează, s'ar putea discuta temeinic, pe baza elementelor de fapt 
şi nu ipotetic . cum suntem nevoiţi de multe ori, să facem acum. In actuala si¬ 
tuaţie internaţională fluidă, care pendulează între compromisul „ coexistentei 
pacifice" şi declanşarea de conflict armat pentru „eliberarea popoarelor cap¬ 
tive" , cadrul romanesc continuă să rămână în structura lui politică şi socială 
•cu totul incert. Fiecare din aceste alternative ar putea creea situaţii speci¬ 
fice şi de lungă durată. Factorii politici însă care ar rezulta nu se pot pre¬ 
vedea de acum şi cu atât mai puţin evalua, pen-trucă nici noul raport de forţe 
ce s^ar stabili pe plan internaţional, nu poate fi precizat în momentul actual. 
Pe de altă parte, cu greu s'a rputea face evaluări exacte - mai ales din exil - 
asupra situaţiei din Ţară, pe plan politic, economic,social,moral,etc.,după un 
deceniu şi mai bine de opresiune bolşevică. Răvăşirea poziţiilor existente în¬ 
ainte de răsboiu, golurile lăsate de mizeria fizică şi morală în rândurile fos¬ 
tei clase conducătoare, continuul martiraj al Legionarilor şi suferinţa lor co¬ 
mună cu prigonitorii de eri (politicieni,carlişti sau antonescieni,etc.) au 
creiat raporturi noui şi au determinat o osmoză sufletească pe care noi,cei din 
exil, cu greu am putea-o intui. Asemenea fenomene nu s'au produs in lumea exi¬ 
lului, jjyiţjent, în aceste condiţii pline de incertitudini, discuţia în legătură 
cu problema adaptării Mişcării Legionare în noua conjunctură polixică ar părea 
prematură. Motivele care ne-au determinat să amânăm publicarea broşurii acum 
şase ani perzistă şi astăzi. Şi totuşi, am crezut necesar ca în acest an când 
am depăşit trei decenii dela întemeierea Mişcării Legionare, să punem în discu¬ 
ţie problema adaptării. Aceasta cu atât mai mult cu cât elemente interesate în¬ 
cearcă să facă diversiuni pentru derutarea legionarilor . Pe de altă parte,hotă- 
rîrea Conducerii Mişcării Legionare, de a pune în discuţie publică - cu ocazia 
proximei intruniri a Consiliului Legiunii punctele din ordinea zi ..D oct r ina Le ¬ 
gionară în raport cu situaţia prezentă şi viitoare " precum şi „ Normele de con¬ 
ducere şi organizare a Mişcării Legionare din Exil " m'a făcut să pu mai amân 
publicarea. Am vrut să conturez, fie şi incomplet, un cadru pentru înlesnirea 
desbaterilor. 

Prin forţa lucrurilor însă aceste discuţii vor avea un caracter fragmen¬ 
tar. Ele se vor face mai mult pe baza realităţilor, aşa cum se reflectă în Exil 
şi cu perspectiva că în România se va instaura un regim de adev ărată liber tat e 
pentru toţi. Căci, în caz contrariu, adică pentru eventualitatea că actualul 
regim de dictatură bolşevică va fi consacrat definitiv pe plan internaţional 
prin „coexistenţa* între blocuri" pe baza „zonelor de influenţă" stabilite la 
Teheran, J alta şi Potsdam, problema adaptării politice va căpăta un caracter 
general. Ea se va pune - desigur în termeni dramatici - pentru toate formaţii¬ 
le politice din ţările cotropite de Spviete şi poate şi pentru cele din ţările 
limitrofe. 
















Pentru toate aceste considerente, constatările şi reflexiile făcute îr. 
paginile ce urmează.n*ar putea avea,în toate cazurile, un caracter definitiv. 
Ele însă sunt expuse cu sinceritate. Poate ca francheţea cu care am abordat a- 
numite probleme considerate gingaşe - mai ales în actuala conjunctură interna¬ 
ţională - să pară ca o lipsă de „abilitate politică”, producătoare de neajun¬ 
suri în primul rând personale. Ademenea calcule însă le-am ignorat în mod lu¬ 
cid „Noi nu facem şi n'am făcut politică o singură zi în viaţa noastră" (Moţa) 
Este vorba de politica deformată de calcule personale meschine. Cund atâţia 
inşi se degradează până la cel mai respingător cameleonism politio spre a se 
ptitea menţine „pe linia de plutire", este necesar să se găsească şi oamenii ca¬ 
re să nu se jeneze de a fi „apolitici”. Adevărul ţrebue spus în faţă. Conside¬ 
răm nu numai fără sens, dar şi profund dăunătoare interesului naţional,în a- 
ceste. momente de răspântie şi dezorientare, orioe abilitato,--care ar ocoli ade¬ 
vărurile de bază în legătură cu problemele de viaţă ale neamului nostru. In 
asemenea circumstanţe politice „punerea tezei - cun scrie Eminescu - poate fi 
oportună sau inoportună, practică sau nepractică, dar numai din punetul de ve¬ 
dere al celui care o judecă, nu din acela al adevărului în sine”. 

Numai cu torţa adevărului în mână se pot evita rătăcirile în aceşti ani 
de răspântia, pline de ispite, pe care îi străbate lumea legionară din exil. 

Sub acest aspect, considerentele care urmează, atingând o bună pa±te din 

problemele aflate pe ordinea de* zi a Consiliului Legiunii ce se va Întruni în 

curând, ar putea constitui o primă contribuţie la clarificarea lor. 

* • 

Ca încheere, ţinem să precizăm că părerile exprimate în această expunere 
sunt personale şi n ! au un caracter ofici&l* An fi bucuroşi însă,’ dacă ar fe¬ 
cunda reflecţii şi soluţii pozitive care să*deschidă noui perspective de acţiu¬ 
ne pentru promovarea intereselor româneşti şi întărirea ordinei creştine în lu¬ 
me* 


Ca P* 


In exil, 24 Iunie 1956* 



CONSIDERAŢII PRELIMINARE 


înainte de a păşi la prezentarea şi discutarea diferiţilor factori in¬ 
terni şi externi, care favorizează sau îngreunează adaptarea Mişcării Legiona¬ 
re în actuala conjunctură politioă, considerăm necesar să facem în prealabil 
câteva precizări. 

1) Necesitatea .adaptării Mişcării . După cum se ştie, adaptarea este o 
lege esenţială vieţii. Această lege naturală este atât de implacabilă,încât fa¬ 
ce să dispară orice vieţuitoare care nu reuşeşte să se adapteze mediului încon¬ 
jurător. Principiul energetic al evoluţiei organice bazat pe adaptarea la me¬ 
diu, ca şi acela al selecţiei naturale sau al mutaţiunilor spontane, precum şi 
transmiterea caracterelor prin ereditate, condiţionează nu numai evoluţia vie¬ 
ţuitoarelor dar şi a organismelor sociale sau politice. Voinţa de viaţă este o 
sursă inepuizabilă de tenacitate în stare să pună în acţiune până şi cele mai , 
rafinate forme de adaptare, dacă i s'ar da răgaz să înfrunte pe îndelete condi¬ 
ţiile externe. Aşa se face - o demonstrează legea de bază a biogonezei- că ex¬ 
istenţa embrionului repetă şi rezumă pe aceea a speciei. Şi tot în acest înde¬ 
lungat proces îşi găseşte explicaţia instinctul , această înţelepciune a rasei, 
care este înăscut la indivizi şi dobândit la specie* 

Evident, la fiinţa umană, procesul de adaptare devine cu atât mai com¬ 
plicat, cu cât voinţa eşită din liberul arbitru, este mai pronunţată şi preocu¬ 
pările morale mai desvoltate. ^acă inteligenţa pregăteşte omului adaptarea lui 
la realitate, imaginaţia pregăteşte adaptarea realităţii la om. Cum spunea Ber- 
nard Shaw cu obişnuita-i formă paradoxală : „omul trebue să se adapteze lumii 
aşa cum este, dar şi lumea trebue să se adapteze omului”* Aşa că la om sau co¬ 
lectivităţile umane individul şi specia se adaptează atât prin previziune cât 
şi prin erori. Din cauza aceasta concepţia statică a viitorului care repetă pre¬ 
zentul şi trecutul, n'ar putea fi justă. Viitorul va diferi do prezent fiindcă 
şi cauzalitatea în întreg complexul ei va fi diferită. 

Pe plan politic, care ne interesează în cazul de faţă, neadaptarea 1 a 
mediul exiştent ar însemna eşirea din cadrul conjuncturii, adică renunţarea la 
politic. Formele de adaptare însă sunt multiple. Dacă ar trebui să se formuleze 
o lege, s'ar putea spune că posibilităţile de adaptare ale unui organism poli¬ 
tic în general, sunt în raport invers proporţional cu credinţa sau voinţa re¬ 
formatoare pe care îl animă. Organismele politice care au la baza lor un debit 
slab de voinţă sau credinţă proprie, sunt predispuse spre orice compromis» Ele 
se lasă mai uşor seduse sau târîte de curentele de opinii existente, pe barca 
comodă a oportunisnului. Astfel de organisme politico nu-şi pot imprima adânc 
amprenta pe evenimentele trăite. Cu atât mai puţin {iu vor putea influenţa cursul 
istorici, defrişând drumuri cu perspective noui do viaţă. Când voinţa proprie 
a acestor organisme este prea slabă, se produce acel fenomen do nestatornicie 
şi de excesivă adaptabilitate, degenerând într'un adevărat cameleonism politic. 
Acelaş lucru se întâmplă şi la indivizi. 

In vădită opoziţie cu această formă de adaptare pasivă sau statică ,exis- 
tă forma de adaptare activă-dinastică . Ea tinde în primul rând - pare paradoxal - 
la crcearoa unui nou mediu propice pentru manifestarea şi împlinirea impulsiu- 
nilor şi principiilor care animă un crez politic. Această tendinţă însă imprimă 
un caracter reformator sau revoluţionar în sensul larg al cuvântului. In acest 
caz,prin forţa lucrurilor, metodele de acţiune politică nu vor fi cele curente 
în viaţa publică a cărei reformă se proectează. Accentul se va pune în primul 







- 4 - 


rând pe e ducaţie » In mod deosebit atenţia se va da elementului tânăr, care nu 
este format sau,mai bine zis, deformat de mentalitatea existentă. Numai după 
captarea şi organizarea acestei energii tinere şi genuine se poate porni la 
reeducarea întrogei colectivităţi naţionale sau sociale» Inerentele greutăţi 
ale începutului vor fi biruite prin olanul tinereţii şi spiritul de jertfă ge¬ 
nerat de ored'inţa într'o lume mai bună» In felul acesta, so va putea determina 
osmoza sufletească necesară, caro să permită iniţiarea „procesului de perfec¬ 
ţionare interioară". Şi, pe măsură ce noul climat spiritual va înlocui pe 
cel vechiu,' organismul politic în curs de adaptare acum,va putea păşi - după 
inevitabila risipă de energie a începutului - mai nestingherit în faza a doua 
de creaţie pe toate planurile» 

Pe o asemenea linie a conceput şi a axat Căpitanul W-şcarea Legionară 
în conjunctura politică’dintre colo două răsboaic. Ea a fost,în primul rând, 
expresia mai viguroasă a n eadaptabilitătii sufletului românesc la mentalita¬ 
tea minoră (l) impusă vieţii noastre publice do „pătura suprapusă".Acost fapt 
va impune anumite adaptări în structura organisatorică a Mişcării spre a se 
putea încadra po plan internaţional în frontul democraţiilor de inspiraţie 
creştină pentru înfruntarea despotismului celor fără Dumnezeu* Pe plan intern 
însă, situaţia prezintă un aspe'ct particular. Neadaptabilitatea va perzista în 
mod inevitabil, atâta timp cât cauzele care. ; au . determinat-o iniţial vor dăinui. 
Căci, încadrarea în vechea ordine de falsă democraţie,po care speră să o in¬ 
staureze din nou după eliberare,anumiţi politicieni nărăviţi şi incurabili,cu 
sprijinul interesat al unor' factori străini,n*ar fi adaptare , ci pur şi'simplu 
capitulare . Deaceoa, dapă.necesitatea adaptării Mişcării Legionare apare evi¬ 
dentă ca o problemă de viaţă, tot atât do evidente se desemnează - cum vom ^e- 
dea - şi limitele până unde poate merge această adaptare. Grijoa de a nu anula 
funcţiunea istorică a Mişcării Legionare în cadrul neamului iomâneso printr'o 
degradare de ordin moral trebue să fie permanentă. Acest lucru trebue să preo¬ 
cupe orice legionar ce nu vrea să-şi trădeze crezul pentru care s'au martirizat 
atâţia di:i camarazii săi. 

2) Adaptarea generală . Necesitatea unei adaptări la conjunctura interna¬ 
ţională sau, mai bine zis, la faza istorică rezultată după ultimul răsboiu mon¬ 
dial, nu se pune numai pentru Mişcarea Legionară» Ea devine la fel de imperioa¬ 
să pentru toate organismele politice,econ6mice,sociale,etc», din fiecare ţară 
şi chiar, din fiecare continent. După vertiginoasele progrese te.chnice care scur¬ 
tează distanţele, schimbă radical procesul de producţie sau repartiţie şi difu¬ 
zează în nod rapid,necunoscut până acum,ţptr'o teribilă încâlcire, valorile cul¬ 
turale cele mai eterogene,sensibilitatea şi gândirea oamenilor sau a popoarelor 
varsuferi - cum am spus - transformări adânci şi vor dobândi perspective noui, 
dacă nu chiar dimensiuni cu totul nebănuite» In acest proces galopant în care, 
prin forţa lucrurilor, şe angrenează tot mai mult popoare,rase şi continente, 
se formează constelaţii politice gigantice (bloc Afro-asiatic,Atlantic,Eurasi~ 
atic,etc.) care reduc importanţa poziţiilor particulariste din trecut. Aşa că 
în aceste mişcări mondiale de translaţie, pe lângă adaptările din fiecare ţară, 
se vor. produce...şi adaptări determinate de constelaţia în care vor fi articulate 
organismele politice sau statele respective. Uniunile continentale,ca aceea eu¬ 
ropeană de pildă', presupun multe renunţări şi deci. readaptări pe toate planuri¬ 
le. Cu atât mai mult' rcu cât diferenţa de standard de viaţă sau bogăţii naţiona¬ 
le etc., va cauza mişcări de populaţii, capitaluri şi curente de idei. 

".Totiişi,în această agitatţie endemică pentru nouile aşezări politice,eco¬ 
nomice sau Sooiale cu tendinţe internaţionaliste, nu vor dispare impulsurile 
naţionale. Dimpotrivă, cum arată ffă&untările diferitelor popoare din ambele 
„sfere de influenţă", care aspiră la drumuri specifice pentru ţările lor,ideia 
naţională răsbate cu vigoare peste dogmele cosmopolite de toate nuanţele.Poate 







- 5 - 


din instinct, spre a nu fi descompuse într'o masă amorfă,naţiunile încearcă > 
pentru echilibru,să opună,uneori cu exasperare,1a tendinţa internaţionalistă' 
.centrifugală , determinată,cum am văzut, de către progresele tehnice,o tendin¬ 
ţă ultra-naţionalistă centripetă . Ancorarea vârtoasă în tradiţii şi exaltarea 
a tot ce este mai autentic, devin reflexe ale instinctului de conservare.Fata¬ 
la interdependenţă între popare şi brusca interpenetrare de civilizaţii cu a~ 
jutorul mijloacelor modeme de difuziune, fac ca problema conservării naţio¬ 
nale să devină nai acută.Toate popoarele caută să evite sau să reducă conse - 
cinţele dăunătoare ce le produc aceste intempestive radieri de civilizaţie ca¬ 
re tind să se disocieze reciproc. Există riscul de a se produce mai frecvent 
acel fenomen pe care l-a remarcat istoricul englez Toynbee ca un element care, 
în statul endogen nu este dăunător dar, odată luat din mediul său.şi transplan¬ 
tat în altă parte, poate deveni primejdios. Pentru societatea românească mo¬ 
dernă, fenomenul a fost relevat cu multă perspicacitate de Eminescu,când a 
descris acţiunea organic dizolvantă a elementelor care compuneau „pătura su¬ 
prapusă". Evident, naţiunea sau colectivitatea care va deţine şi controla mij¬ 
loacele de difuzare ale civilizaţiei sau ale culturii (radioteleviziune,cine¬ 
matograf ,presă, teatru,etc.) nu numai că se va apăra mai bine, dar îşi va im¬ 
pune concepţia şi stilul său de viaţă, perturbând şi chiar deformând evoluţia 
normală a celorlalte popare. 

In această perspectivă „dimensiunea tradiţionalistă" a doctrinei legio¬ 
nare, pe care unii înfumuraţi o consideră inutilă şi retrogradă, capătă o im¬ 
portanţă deosebită când este pusă în legătură cu prooesul de adaptare generală. 
Funcţiunea ei de ancoră în volbura atâtor curente haotice este evidentă şi nu 
.trebue neglijată. Aceasta cu atât mai mult, cu cât - cm am arătat c»i înainte 
- situaţia este încă fluidă pe plan internaţional. Dar, ori care aiyregimul ce 
s'ar stabiliza, prin dimensiunea ei vizionară, dublată de aceea tradiţională. 
Mişcarea Legionară poate dispune,în actuala fază istorică, de posibilităţi de 
adaptare pe care nu le posedă organismele politice vechi, sclerozate şi. intra¬ 
te in decrepitudine. 

3) Int erpretarea Căpitanului . Evident,, problema adaptării Mişcării Le¬ 
gionare va fi in funcţiune şi de perspicacitatea cu care vor fi interpretate 
legile şi dispoziţiile legionare date. de Căpitan, creeatorul şi animatorul ei» 
Controversele nu se exclud, ^acă ar fi trăit Căpitanul în această nouă fază 
istorică» operaţia ar fi fost cir riult nai uşoară. Pe lângă intuiţia lui excep¬ 
ţională de a găsi drumul cel mai potrivit, Căpitanul a avut şi autoritatea ne¬ 
contestată de a-şi putea orienta Mişcarea în sensul dorit. In lipsa lui însă, 
această grea misiune revine cadrelor legionare. Dacă împrejurările ar permite- 
fie şi în această perioadă de tranziţie- problema s’ar putea desbate pe toate 
laturile în cadrul unui congres general al Mişcării convocat în mod special 
pentru acest scop, după ce în prealabil diferite comsii ar fi studiat problema 
sub toate aspectele» Natural, nu va fi uşor să se obţină hotărîri unanime- aşa 
cum n'a fost posibil - păstrând proporţiile - nici pentru sinoadele ecumenice 
când au vrut să organizeze Biserica şi să o încadreze în viaţa de stat. Pe de 
altă parte, Căpitanul n'a putut termina volumul II din „Pentru Legionari" în 
care îşi propusese să facă „consideraţiuni. asupra problemelor sociale şi sta¬ 
tale în România", adică să proedteze forma instituţiilor necesare în viaţa 
publică» pentru realizarea crezului legionar. Aoest neajuns a înlesnit si,mai 
ales, poate înlesni interpretări eronate şi tendenţioase. Elemente ariviste 
cultivate de adversari ar putea găsi câmp liber pentru tot felul de diversiuni, 
care să ducă prin erezii la anularea sau discreditarea crezului legionar,Simp- 
-toame în aoest sens n’au lipsit dela moartea Căpitanului încoace. Şi desigur, 
nu vor lipsi şi în viitor. Prevenirea sau remedierea unor asemenea rătăciri nu 





- 6 - 


s'ar putea face decât printr'un efort'colectiv al tururor legionarilor de bună . 
credinţă» Flexibilitatea necesară pentru adaptare nu trebue să relaxeze princi¬ 
piile de bază ale Mişcării. Evident, la această răspântie istorică, care ne im¬ 
pune adaptarea Mişcării, interpretarea Căpitanului trebue să se facă mai mult 
în sens di n ami c, adică in sp iritul celor scrise sau spuse de el, decât în sens 
static; ţinându-ne numai de litera dispoziţiilor salo. In mod deosebit trebue 
desprins esenţialul din cele ce a scris,uneori din considerente de conjunctură 
legate de evoluţia Mişcării. Drept călăuză în judecarea situaţiilor trebue, în 
primul rând, să ţinem seama de scara de valori stabilite de Căpitan în sensul 
că o acţiune sau faptă legionară este considerată bună numai când interesul spe¬ 
cific al Mişcării se include în sfera interesului naţional, iar acesta nu vine 
în contradicţie cu ordinea naturală creeată de Dumnezeu. In ultima analiză,pro¬ 
cesul de adaptare în noua conjunctură politică trebue să servească pentru po¬ 
tenţarea luptei binelui asupra răului, aşa cum este indicată de învăţătura cre¬ 
ştină dela care îşi trage seva spiritualitatea legionară. 

După acest criteriu de bază va trebui să se orienteze acţiunile legiona¬ 
re individuale sau colective s atât pe plan intern cât şi pe plan extern.In ca¬ 
zurile excepţionale, când aplicarea criteriului amintit nu este posibilă într'o 
formă absolută,se va alege răul cel mai mic. Se va păstra însă ferma năzuinţă de 
a se merge spre desăvârşire. In general, la interpretarea Căpitanului, trebue e- 
vitat spiritul cazuistic când acesta devine o expresie a formalismului fariseic. 
Bunul simţ românesc poate pătrunde mai bine, direct şi nemijlocit, la.sursele de 
viaţă ale acestei mari trăiri româneşti,pronite din adâncurile istoriei naţiona¬ 
le şi reflectate atât de impresionant în gândurile şi faptele Căpitanului. 

4).. Prospeţime de gâ ndire .> Pentru a putea înţelege mai bine schimbările 
fundamentale survenite în cadrul extern pe plan politic, trebue renunţat la mul¬ 
te şabloane de gândire vechi şi perimate. Cum remarca scriitorul francez J. Ma- 
ritain „ultimul-răsboiu a fost pentru lichidarea lumei moderne,a lumii lui Ma- 
chiaveili,Luther,^escartes,Rousseau şi Hegel". După arşiţa raţionalismului,lu* 
mea simte setea unei credinţe genuine.Dar deficienţele raţionalismului care au 
fructificat „amoralismul" în politică (raţiunea de stat)ce a atins forme mon¬ 
struoase în bolşevism, se fac din ce în ce mai simţite şi în acţiune. Armele nu¬ 
cleare cu puterea lor de distrugere apocaliptică impun moralizarea politicei. 
Altfel se ajunge în mod fatal la o nouă formă de potop,pentrucă omul a pus in¬ 
teligenţa sa - dăruită de Dumnezeu - în slujba răului şi nu a binelui. Aceasta 
pe plan moral. Sub raportul politic şi militar schimbările apar şi mai eviden¬ 
te. Nouile mijloace de distrugere au răvăşit substanţial raportul de forţe în¬ 
tre marile puteri ale lumii. Anularea distanţelor a perimat vechile poziţii 
strategice, altă dată considerate inexpugnabile. Un chinuitor sentiment de ne¬ 
siguranţă domneşte pretutindeni» Faptul este evident. Se năzueşte spre soluţii 
noi. Dar,în general, în virtutea legii inerţiei se judecă pe şabloane vechit 
Nu se ţine seama de schimbările aduse de cele două rasboaie ce constitue polii 
prin care trece axa desvoltării viitoare a omenirii. Primul răsboiu mondial a 
avut ca mobil principal (poşte interesele diferitelor state care se ciocneau 
între ele) principiul n aţio nalităţilor . Mai ales în Europa, cu toate că acest 
continent -cun spunea Montesquieu - „nu este decât un stat compus din mai mul¬ 
te provincii". Al doilea răsboiu mondial a promovat principiul in ternaţi o nale¬ 
lor .care îşi caută împlinirea prin tendinţe federative,uniuni de state,etc*Ţifa- 
ta finală este - cum spunea generalul american Marshall - ca „o nare unire să 
se stabilească pe planetă". In acelaş sens îndeamnă cu fervoare o anumită cate¬ 
gorie de intelectuali în frunte cu gânditorul englez Bartrand Russel ;„Dacă ome¬ 
nirea vrea să "crăiască şi să nu se lase distrusă de catastrofe atomice sau de 
altă natură,să se unească sub un guvern mondial . Graţie enormelor progrese ale 
ştiinţei şi tehnicei un guvern mondial ar putea face ca oamenii să trăiască cu 
toţii în pace şi belşug 1 '» 
















Dar această tendinţă; considerată inevitabilă, este înfrânată - cura am 
văzut - de tendinţa centripetă a naţiunilor mai, mici .care, de teamă să nu fie 
anihilate în cadrul acestui colos planetar,ancorează din instinct, în conserva¬ 
torismul naţional şi este potenţată dar şi derutată de naţiunile nai mari . A- 
cestea vor să o folosească pentru propriile scopuri de dominaţie.Diferitele in¬ 
ternaţionale religioase sau laice,făţişe sau oculte,care,până la ultimul răs- 
boiu mondial jucau un rol mai mult secundar sau paralel, simt chemarea acum - 
când lumea trăeşie în nesiguranţa creiată de armele nucleare - să joace un 
rol decisiv pentru un ificarea planetară .- Se înţelege, fiecare internaţională 
năzueşte ca această unificare să sefacă sub egidă proprie. Şi cum fiecare din 
ele îşi are ca suport sau motor o naţiune nare sau influentă,lupta care se dă 
între ele şi mijloacele cu care se înfruntă,nai ales subteran, sunt nult mai 
complicate şi camuflate (2). Peste frontierele naţionale ce există s'au supra 
pus frontiere ideologice care,aninate de forţe mari şi interesate creiază noui 
tensiuni. De aici rezultă toată confuzia în viaţa politică internaţională după 
ultimul răsboiu. Aceasta pare de multe ori fără sens, când este judecată după 
criterii vechi şi şabloane perimate* 

In aceste răvăşiri şi frământări pe plan naţional şi internaţional va 

trebui deosebită grijă,multă luciditate şi prospeţime de gândire.sprea a vedea 

cum s'ar putea adapta mai bine Mişcarea şi prin ea neamul românesc pentruca - 
aşa cum spune Căpitanul - să nu ne părăsim misiunea noastră ca neam în lume", 

Trebue deci să admitem că şi sistemul legionar de gândire - ca orice sistem - 

are o limită de adaptare pe care nu. o poate depăşi. 

5) Necesitatea omului nou . Totdeauna în epocile do mari transformări , 
pentru adaptare se face necesar omu l nou .Adică omul ale cărui gânduri şi sim¬ 
ţiri concordă mai bine cu condiţiile de viaţă ale noultti ambient ce se creează. 
Cum de atâtea ori s'a recunoscut, în viaţa individuală ca şi cea colectivă a 
societăţii contemporane, s'a evoluat prea mult în tohnică şi s'a rămas infan¬ 
tili, în urmă de tot cu etica.S'a adoptat bomba atomică şi s'a întors spatele 
Predice! de pe Munte,remarca un militar de valoare, Generalul Bradley* Discre¬ 
panţa între preocupările materiale şi cele morale a devenit primejdioasă dacă 
nu chiar mortală. Necesitatea unei renaşteri spirituale în lume se face tot mar 
presantă,tocmai pentru înlăturarea acestei discrepanţe în care îşi, are originea 
criza de astăzi care bântue pe toate planurile. 

Cum scria mai de mult Căpitanul (vezi C.ş.de c.pt.67-75) Şi cum releva 
la Întrunirile dela Caux (Elveţia) fundatorul Mişcării „Reînarmarea Morală",Fr. 
Buchmann, criza în care se sbate astăzi omenirea este o criză „ esenţialmen te 
morală" * Pentru restabilirea echilibrului, pentru refacerea lunii trebue creia¬ 
tă o forţă morală şi spirituală destul de puternică. „Oameni egoişti şi popoa¬ 
re egoiste - scrie acesta - pot să împingă lumea la catastrofă. Un nou tip de 
om, o nouă calitate de şef, o nouă concepţie asupra politicei, acestea sunt ne¬ 
voile mai urgente» Pentru aceasta s'a creeat Mişcarea „Reînarnării raorale"(3). 
Fără îndoială, promovarea sinceră a unei astfel de concepţii de viaţă va avea 
de luptat cu noianul deprejudecăţi acumulat de concepţia materialistă a vieţii 
al cărui corolar este amoralitatea în politică. Până în cele din urnă va trebui 
deci, să se dea pe plan planetar o luptă decisivă între aceste două feluri de 
a concepe viaţa, între aceste două luni ;lumea animată de concepţia materialistă 
(satanică) care îşi găseşte expresia cea mai desăvârşită în bolşevism şi cea 
animată de concepţia spiritualistă, care îşi are expresia ei de viaţă in Evan¬ 
ghelia Mântuitorului. 

Dacă pentru rezultatul final al luptei,ca creştini, biruinţa forţelor 
binelui (luminii) asupra răului (întunericului) ni se pare indiscutabilă,pen¬ 
tru actuala fază istorică,ea este în funcţiune de pregătirea sufletească,per- 
şpicacitateaşi hotărârea cu caro se va duce această luptă. Simpla supremaţie 










- 8 ~ 


materială a lumii libere, chiar dacă. ar fi incontestabilă, n'ar putea soluţio¬ 
na problema. Acelaş Buchmann remarca : „Democraţiile lipsite dejldeologie, pot 
foarte bine să câştige un răaboiu, dar nu pot să construiască p pace'*. Prepara¬ 
rea ideologică sau, mai bine zis, spirituală, este deci absolut necesară. Şi 
această preparare nu se poate face temeinic - cum spunea Căpitanul - decât prin- 
tr'un proces de .. reîncreşti n are în adâncime" . Dacă democraţiile vor tânji în ve¬ 
chile concepţii raţionaliste-materialiste., vor fi,prin forţa lucrurilor,handica¬ 
pate de comunismul marxist,care este măi desăvârşit pe acest plan,fiindcă trage 
toate consecinţele rezultate organic din această concepţia materialistă» 

Pentru a fi eficientă, demoqraţia trebue tonificată de cât mai multă spi¬ 
ritualitate creştină» Trebue să înceapă cu procesul de reîncreştinare ţinând sea¬ 
mă şi do evoluţia socială. Acest lucru este compatibil cu exigenţele societăţii 
moderne. Cum observa ilarităin „noma democraţie sau noul creştinism, deşi încar¬ 
nează mereu aceleaşi principii, trebue concepută după un tip esenţial deosebit 
de cel din Evul.Lîediu,pentrucă concepţia despre creştinism este polivalentă". 
Omul nou deci, sau societatea nouă, care se profilează , tre ;ae să aibă neapărat 
ca o trăsătură caracteristică şi dimensiunea imprimată de spiritualitatea ere- • 
şt.ină. Sub acest aspect,alţii, care sunt sclerozaţi de concepţiile ateisto-ra- 
ţionaliste perimate, trebue să facă eforturi de adaptare. Căpitanul, cu spiri¬ 
tul lui de vizionar, a desprins acest adevăr atunci când mulţi orbăcăiau în 
confuzie. El a.vizionat omul nou cu toate calităţile, spre a putea fi biruitor 
în lupta între cele două lumi. Aceste calităţi - cum vom vedea - sunt acum mai 


mult ca oricând necesare. 

6) Ideia de funcţiune . Omul potrivit la locul potrivit şi în timpul său, 
aceasta este maxima oare asigură orice activitate echilibrată şi rodnică. Ea 
caracterizează maturitatea politică a unei colectivităţi. Aplicarea acestei con¬ 
cepţii sănătoase presupune,pe lângă o toleranţă ce înlătură egocentrismul 
gativ, acel. spirit sportiv de „fair play", rezultat dintr'o corectitudine in¬ 
terioară oare permite valorificarea ordonată a tuturor energiilor creatoare.Cu 
cât ideia de funcţiune este mai difuzată într'o colectivitate organizată,cu a- 
tât flexibilitatea oi în acţiune*sau în procesul de adaptare este mai mare,fără 
a avea riscul de a-^şi pierde poziţia sau centrul de greutate propriu. De multe 
ori chiar, forţe negative din sânul unei colectivităţi pătrunse do ideia func- 
ţiuniiV pot fi în aşa fol manipulate încât ele nu numai că încetează de a fi 
dăunătoare dar pot îndfeplini chiar funcţiuni constructive. In această perspec¬ 
tivă aceasta şi-ar putea găsi explicaţia şi multe acţiuni care,deşi în dize 
nanţă cu linia- impusă do conjunctura în care se produc, pot concura totuşi 

pentru binele acelei colectivităţi. • 

Pentru actuala fază do tranziţie în care se găseşte lumea după atatea 
răvăşiri ar trebui de văzut cum s'ar desemna funcţiunile ce îndeplinesc_sau ar 
trebui să îndeplinească Mişcarea Legionară şi celelalte organisme politice ro¬ 
mâneşti* în cadrul naţional şi col internaţional. Operaţia nu este uşoară. Aşa 
cum am spus şi cu alt prilej, răvăşirile provocate do ocupant în ţară P^in .Li- . 
chidarea firavei burghezii româneşti pe plan fizic sau moral,sărăcirea ţăx n - 
lor înstăriţi (chiaburi) ,desorientarea dacă nu pervertirea noilor gencT^ A±,o^ 
creează noi probleme âl căror contur încă nu poate fi definit. Pe de altă par > 
eroziunea unui exil prelungit peste, prevederi,moarte fizică sau “?^ la ^ 
compunerea în noul mediu,etc., reduce în mod cantitativ şi calitativ element 
liber. Totuşi acesta, prin faptul că s'a sustras dela opresiunea ocupantului,ar 
putea reprezenta mai puţin deformat spiritul do continuitate în problemele na¬ 
ţionale. In această situaţie deosebit de critică, sg face şi mai necesară idei 
de funcţiune. Ea ar putea valorifica tot ce a rămas din elitele naţionale atat 
de crunt decimate în ultimele două decenii. Această realitate trebue avuta în 
vedere şi când se pune problema adaptării Iiişcării Legionare în noua conjunctu- 

ră politică# 




- 9 - 


7) Al ternare a generaţiilor . Această problemă veche cat lumea se pune 
în mod acut în actuala situaţie de mari prefaceri istorice pe plan naţional şi 
internaţional.Dacă s'ar arunca o privire peste panorama politică internaţională 
s'ar putea vedea că mai toate statele sunt conduse de oameni a căror vârstă me¬ 
die . ar fi în jurul lui "JO de ani.Această gherontocraţie constitue desigur un 
mare neajuns pentru perioada de mari adaptări în care a păşit omenirea,după ul¬ 
timul răsboiu mondial.Mişcarea legionară nu are acest neajuns.Niciunul din fun¬ 
datorii ei nu atinge astăzi vârsta de 60 de ani.^ar pe lângă aceasta, spiritul 
vizionar pe care l-a avut Căpitanul acum 30 de ani şi mai bine,când a fundat 
„Legiunea Arhanghelulvtf. Mihail",a dat mişcării dimensiuni şi trăsături care,cum 
vom vedea,abia acum încep să devină actuale.-^e de altă parte,educaţia spiritua¬ 
lă legionară,prin idealul ei genuin,reuşeşte să menţină o permanentă tinereţe 
sufletească»Fenomenul se verifică prin faptul că elementele care îşi pierd ha¬ 
rul credinţei legionare devin apatice şi blazate cu sufletul chircit,indiferent 
de viaţa pe care o au.Pentru Mişcarea Legionară nu s’ar pune deci o problemă a- 
cută de structură în raport cu eşalonarea generaţiilor.In schimb,s'ar putea pu¬ 
ne până la un anumit punct,o problemă de conjunctură politică . Pentru a se da 
însă Mişcării mai multă flexibilitate de adaptare politică,poate va fi necesar 
ca elementele - indiferent de vârsta lor - care au împlinit funcţiuni guverna- 
tive importante în conjunctura politică a „Axei" să treauă pe un plan secundar, 
în virtutea ideei de funcţiune de care am amintit. Dar tot pe linia acestui pr in¬ 
cipiu va treb u i recunoscută funcţiunea necesară.din punct de vedere naţio nal, 
îndeplinită de Mişcarea Legionară în acea conjunctură politică » 

Evident,Mişcarea Legionară având o structură care se bazează mai mult 
pe „sfânta tinereţe legionară" ea are o t,endinţă mai accentuată decât alte 
organisme politice, de a-şi întineri cadrele. In felul acesta,prin continui 
primeniri, se evită sclerozarea organismului său şi se capătă flexibilitatea 
de adaptare pe liniile ei fundamentale, mai ales atunci când societatea o- 
menească are un ritm accelerat în evoluţia sa, sau face salturi revoluţiona- 

In acest proces de continuă primenire trebue avut grije să se prevină 
fenomenul fragmentării în generaţii ( 4 ) atât de dăunător creerii de elite con¬ 
ducătoare. Cei tineri pot oricând invoca cuvintele Căpitanului în legătură cu 
marea înnoire a naţiunii române : 

„In această înviere va avea un rol covârşitor tinerimea. Fe dânsa o 
chiamă destinul să joace pe scena istoriei.Nu ne înţeleg oamenii 
vechi ? Nu ne înţeleg pentrucă apelul sacru al destinului numai nci 
îl înţelegem, pentrucă numai nouă ni se adresează" (C.ş.d.c.pt.72). 

Dar, pentru a putea face această invocare, trebue să simtă chemarea 
pentru creearea omului nou, adică pentru „învierea tuturor calităţilor rasei 
noastre, ucigând toate defectele şi toate pornirile spre rău". 

Atitudini contrarii determinate de oportunism politic sau de altă natu¬ 
ră ar fi de neconceput. In concepţia legionară un ins sau o generaţie este mai 
tânără sau mai bătrână nu atât după numărul anilor, cât după cum se apropie 
sau se îndepărtează de linia Mişcării trasată de Căpitan. In raport cu idealul 
legionar deci nu pot exista „tineri" sau „bătrâni" demarcaţi pe criteriul vâr¬ 
stei, ci numai mărturisitori (luptători) sau „renegaţi" (dezertori). 

In alternarea generaţiilor şi în procesul de adaptare a Mişcării 
Legionaro, va trebui deoi, să se ţină seama de această vocaţie spre „perfec¬ 
ţiune umană", care, mai mult decât vârsta, caracterizează „sfânta tinereţe le¬ 
gionară" 


«1 









10 - 




x 


x 



.După aceste câteva precizări preliminare introductive considerate nece¬ 
sare spre a da un contur cadrului general al problemei, vom căuta în paginile 
.ce urmează, să arătăm într’o formă mai concretă, care ar fi elementele intrin¬ 
seci ce ar putea înlesni adaptarea Mişcării Legionare în noul ciclu de con¬ 
juncturi politice, precum şi factorii interni şi externi care ar îngreuna 
adaptarea şi chiar ar împiedica-o. 

Cu alte cuvinte, ce elemente din doctrina sau structura organizatorică 
a Mişcării Legionare ar veni în dizonanţă cu principiile democratice şi cari 
factori politici interni sau influenţe străine externe s’ar opune la manife¬ 
starea.ei pe plan politic. 

Evident, în aoest din urmă caz, problema adaptării s'ar reduce la po¬ 
sibilitatea Mişcării Legionare de a avea o existenţă politică legală. Nu va 
fi deci vorba de a se trata o adaptare a ei pe plan programatic de ordin eco¬ 
nomic sau..sociâl, fiindcă, şi- aci ea este animată de principii largi şi gene - 
roase care sunt departe de a fi depăşite. 

In încheiere von schiţa diferitele forme de adaptare individuală sau 
oolectivă,inclusiv forme degenerate determinate de arivism sau lipsă de ere - 
dinţă. ‘ , 

Toate aceste consideraţii însă, vor fi făcute - cum am subliniat dela 

• v 

început - pentru ipoteza unui climat de adevărată democraţie într'O ţară li¬ 
beră şi independentă. 


* 1 



PARTEA I - A 


IMPEDIMENTE ŞI ADERENTE STRUCT URAL E 
ALE_MIŞCĂRII_LEGIONARE 


PENTRU CLIMATUL DEMOCRATIC 














- 13 - 


1 -•ŞŢRUCŢURA_ŞPIRIŢUALA_A_MIŞGARII 
( Pentru crezarea elitei) 


Pupă cum s'a relevat do atâtea ori» credinţa legionară este adânc impr'eg 
nată şi însufleţită de morala creştină. Niciodată însă ea nu se va putea con¬ 
funda cu linia bisericii creştine. Virtuţile creştine n'ar putea găsi o apli¬ 
care integrală în activisnrul legionar. Ca orice, activism politic,prin însăşi 

natura lui, este legat de contingenţe. Deci „facem o mare. deosebire între li¬ 
nia pe care mergem noi şi linia bisericii creştine"- (P.L. p.393)«,»î j i n i a isto¬ 
rică este una : aceea pe care o trăim noi. Căci noi trăim în veac. Linia Bise¬ 
ricii este cu mult deasupra noastră. Către ea tindem dar nu realizăm decât pu¬ 
ţin. Pentrucă trăim sub condamnarea şi sub piatra de moară a păcatelor noastre 
a lumii şi a moşi strămoşilor noştri. Recunoaştem că suntem păcătoşi: aceasta 
este atitudinea legionară faţă de Biserică" (Circ. pg.109) 

Atitudinea este firească. Concepţia legionară porneşte dela realităţile 
existente „în veac". Ea năzueşte să se înalţe atât cât îi va permite transfor¬ 
marea (perfecţiunea) interioară, operată de vrednicia celor pe care o împărt㬠
şesc, spre sublimele seninătăţi creştine propăvăduite de sfânta Biserică a Mân¬ 
tuitorului. Linia absolută creştină estQ numai pentru sfinţi. Scrie Sfântul 
Pavel : „Adăogaţi la credinţa voastră virtute» la virtutea voastră cunoştinţă» 
la cunoştinţa voastră înfrânare» la înfrânarea voastră răbdare» la răbdarea 
voastră evlavie, şi la-evlavia voastră frăţie şi dragoste. Iubiţi pe duşmanii 
voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă» faceţi bine celor ce vă urăsc, şi 
vă rugaţi pentru cei ce vă fac împotrivă şi vă persecută, ca astfel să puteţi 
îndeplini legea lui Hristos". Aceasta i se cere unui creştin spre a fi des㬠
vârşit . Noi însă - ca organizaţie - nu ne putem ridica la această măreaţă cul¬ 
me urcând toata treptele. Tindem sprea ea, dar încă n*am ajuns să putem iubi 
pe duşmanii noştri, sau săi binecuvântăm când ei ne lovesc. (Nici slujitorii 
bisericii n’au ajuns până astăzi la acest grad înalt). Dimpotrivă, când ^ ne 
atacă ne apărăm cu înverşunare, conbătânu-i{ dar cu arme leale . Năzuim însă 
spre această perfecţiune creştină.(5) 

Aşadar prisma prin care Mişcarea Legionară priveşte lucrurile se situ- 
iază deci, la mijloc : între real (posibil) şi idoal (transcendental). Numai 
aşa concepţia legionară devine legitimă şi dobândeşte o poziţie proprie,în con¬ 
stelaţia oelorlalte organisme politice, animate de diferite doctrine sau cu¬ 
rente spirituale. Căci, dacă ar fi numai realistă şi ar orbecăi în întunericul 
pasiunilor omeneşti, aşa cum fermentează ele în plină impuritate morală,ar se¬ 
măna cu partidele sau organismele politice existente ca două picături de apă 
murdară. Iar dacă dimpotrivă,ar avea pretenţia ca linia ei să se suprapună şi 
să se confunde în mod absolut ou linia creştină, atunci ar deveni,prin însăşi 
această pretenţie, superfluă. Ce rost ar mai avea ea (Mişcarea Legionară) din 
moment ce există Sfânta Biserică, cadică instituţia divină fondată de însuşi 
Mântuitorul şi organizată de Sfinţii Apostoli şi sfintele sinoade ? Mişcarea 
Legionară, aşa cum a conceput—o Căpitanul, este în ultima analiză, un instru¬ 
ment menit să înlesnească neamului românesc un proces de perfecţiune umană în 












- 14 - 


sensul aceluia propăvăduit de biserica creştină.In această etapă Mişcarea Le 
gionară tinde să înalţe nu numai indivizi izolaţi sau membrii săi,ci întreg 
neamul românesc - şi prin exemplu şi alte neamuri - pregătind oameni pentru 
marea ziuă a învierii. In felul acesta se întăreşte şi cu o chiurasă morală 
puternică spre a putea face faţă în situaţia actuală, tuturor acelor curente 
materialiste dizolvante care ameninţă fiinţa spirituală a popoi’ului român. 
Iar pentruca această concepţie să reziste şi să se impună în veac, Căpitanul 
a dat Mişcării Legionare o structură şi un stil de luptă eroic şi în acelaş 
timp creştin -.El porneşte dela constatarea că esenţa vieţii este l u pta (Circu- 
lări,pg.14 din Nov.1930). Dar stabileşte că ţelul final al neamului trebue să 
fie „ învierea î n numele Mântuitorului Isus Hiistos 1 1 (P.L. pag. 397)> 

Numai cu această sublimă dimensiune creştină, pe această axă verticală 
se poate desvolta armonic acel om nou, tipul de erou cu înfăţişare de arhan¬ 
ghel, care să biruiască forţele răului din el însuşi şi din lume. Acest uriaş 
trebue „să concentreze tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani 
poporul român" (C.ş.d.c.,pag.8l). El va avea picioarele adânc înfipte în rea¬ 
lităţile specifice ale pământului strămoŞesc. De aci îşi va trage seva de viar- 
ţă şi elanul său vital- Privirile însă se vor îndrepta mereu spre seninătăţi- 
le cerului creştin de unde se va inspira cu smerenie. Deaceea „Legiunea Ar¬ 
hanghelului- Mihail" a fost creeată să fie „mai mult o scoală şi o oa ste decât 
un partid politic". Căci poporul român,în aceste zile ale lui,nu are nevoiede 
un mare om p olitic , aşa cum greşit se crede, ci de iln mare educator şi condu¬ 
cător, caro să biruiască puterile hăului şi să sdrobească tagma celor răi 5 . 
Pentru aceasta însă,el va trebui să biruiască mai întâi răul din el şi din ai 
lui" (P.L.pag.286). Cu o asemenea structură Legiunea nu va fi „numai un sis - 
ten logic, o înlănţuire de argumente, ci o „ trăire" . După cum cineva nu este 
creştin dacă „cunoaşte" şi „înţelege" Evanghelia, ci numai dacă se conformea¬ 
ză normelor de viaţă afirmate de ea, dacă o „trăeşte" (P.L* pag. 299)*Ostaşii 
Legiunii,în mod ideal, trşbue să fie adevăraţi cruciaţi ai vremurilor moderne: 
o s intez ă de_ ero u si de sfânt spre a putea răsbi întunericul adus de valurile 
materialismului ateu,care ameninţă să înece omenirea. Deaceea virtuţile legio¬ 
nare se vor eşalona între polul‘eroic (pământean) şi cel creştin (ceresc).Ele 
se vor alterna şi precumpăni după temperamentul fiecărui legionar sau după 
necesităţile tactice şi strategice ale diferitelor faze de luptă. In exerci¬ 
tarea lor va fi deci, atât ţinuta ostăşească cât şi supunerea sau smerenia 
creştină. Corectitudinea (6) trebue să fie„din toate punctele de vedere : în 
raport cu el. însuşi,în raport cu lumea din afară (ţinută,atitudine ; bună cre¬ 
dinţă,respect, etc.) , în raport cu‘ organizaţia,în raport cu camarazii , în-raport 
cu şefii,în raport cu ţara sa,în raport, cu Dumnezeu.Legionarul trebue să poar¬ 
te pecetea: om corect . In aşa fel să se poarte legionarii încât să apară p 
formulă publică: Este corect ca un legionar" (Circ.5l)« „După dogma legionară 
nu ne este permis a ne purts. fără onoare cu nici un adversar. Cum se poartă 
sau se va purta el cu noi,e treaba lui" (Circ.74)» „0 cât mai desăvârşită şi 
mai plină de bună cuviinţă purtare faţă de toată lumea (Circ.98).Blândeţe şi 
eleganţă sufletească (Circ.92),francheţă şi sinceritate care merge până 1 a 
sânge (C.irc.129). Mare cinste sufleteasoă cu incapacitatea de a înşela sau 
minţi (Circ.183) i‘ Deviza : „Legionarul nu minte niciodată 11 (Circ >184)Să..fie 
propriul său judecător; să aibă curajul şi loialitatea de a da fiecăruia ceea- 
ce este al său, adică de a fi drept. Omul judecător în propria sa cauză,drept 

şi sever cu sine însuşi" (Circ.204). _ _ 

Dar toată această corectitudine legionară nu rămâne rece,forma ă. Ea 
este îmbimbată de omenie. Spiritul rapace al unor doctrine totalitare care ce¬ 
reau membrilor lor să aibă „ochii şi ghiarele pasărei de pradă" a fost organic 
repudiat de Mişcare« 















- 15 - 


^ Legionarul trebue sa aibă. „o mare capacitate de dragoste" (Circ* 63 ). 
^ţCăci din dragoste creşte şi înfloreşte totul : plantă,om,ţară,neam,(Circil66) 
j 1 trebue să radieze „voie bună". Pentrucă voioşia stimulează până la maximum 
energiile creiatoare ale naţiunii. Voioşia nu poate fi egalată în randament ni¬ 
ci de simţul datoriei, nici de disciplină, nici de autoritate" (Circ. 166). Să 
fie deci, „un răspunditor de voioşie, un nucleu de sănătate morală şi entuzi - 
asm în corpul naţiunii,nu un factor deprimant" (Circ.195). 

Desigur, această tendinţă de voie bună nu trebue să degenereze în ati¬ 
tudini uşuratice. Cu deosebire în cercuri străine,trebue avut în „tot timpul o 
ţinută de înaltă demnitate. 0 sobrietate deosebită în toate manifestările chiar 
şi în cele mai intime (la masă,în grupuri,în familii). Demnitatea şi sobrieta¬ 
tea „corespund cu linia tragediei,la care s*a ridicat Mişcarea prin misiunea 
ei, prin luptele şi jertfele pe care le-a făclit" (Circ.209). Legionarul de eli¬ 
tă trăeşte sub jurământul „să rupă din el bucuriile pământeşti, să se smulgă 
din dragostea omenească,şi pentru învierea neamului său,în orice clipă,să stea 
gata demoarte" (Circ.216). 

Dar această impresionantă hotărîre a luptătorului spre asceză şi sacri¬ 
ficiul suprem n'ar fi suficientă dacă odată cu ea nu s'ar desvolta şi o serie 
de virtuţi sau aptitudini necesare gospodarului pentru treburile publice. Dea- 
ceea, la selecţionarea elementelor de conducere „se va avea în vedere : capaci¬ 
tatea şi puterea de a pricepe şi a rezolva bine lucrurile,problemele.Corecti¬ 
tudinea cea mai severă, simţul ordinei, simţul gospodăriei,buna cuviinţă,dra¬ 
gostea de oameni şi de lucrurile ţării, răbdare şi tact, stăpânirea nervilor, 
zelul de a-şi face datoria până la ultima limită şi dincolo de ea,adică senti¬ 
mentul sacrificiului persoanei sale.(Circ.239)« Toate aceste eforturi pentru 
biruinţa răului din ei înşişi şi din lume, legionarii le fac invocând ajutorul 
lui Dumnezeu şi apelând la sufletul strămoşilor. „Rugăciunea este un element 
decisiv al victoriei. Legionarul crede în Dumnezeu şi se roagă pentru biruinţa 
Legiunii... Concursul acestor forţe se asigură : prin dreptatea şi moralitatea 
acţiunii tale şi prin apelul fervent,insistent la ele" (P.L.pag.317)» 

Dar şi când forţele materiale duşmane sunt copleşitoare,ele pot fi bi¬ 
ruite în timp prin arma martiriului . Căci legionarii „cred în superioritatea 
nepieritoare a principiului Bisericii creştine. Biruinţa veşnică şi adevărată 
este biruinţa născută din martiriu (Circ.110). Din această credinţă derivă în 
mod firesc şi 3tilul de luptă prin excelenţă creştin al non violetei pe care 
Căpitanul l-a preconizat în ultimii ani ai existenţei sale pământeşti. Atunci 
a scris celor care pregăteau marea prigoană cutremurătoarele rânduri : „Nu să 
ne închideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul,ci să ne bateţi la tălpi, 
să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi 
cu picioarele în sus şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai 
mari umilinţi, nu veţi întâmpina... toţi cei care v'aţi asumat răspunderea u- 
nei sângeroase şi nedrepte opresiuni. nu numai nici o violentă,ci nici măcar o 
opunere " (Circ. pag,284 Martie 1938)» 

Toată această gamă de virtuţi variate care se eşalonează în sbuciumul 
vieţii,mergând dela modestul şantier de muncă sau comerţ legionar şi până pe 
înălţimile Golgotei româneşti, au rostul să creeze o mare şcoală pentru o eli¬ 
tă conducătoare a neamului românesc. „Din această şcoală legionară va trebui 
să iasă un om nou .un om cu oalităţi de erou. Un uriaş în mijlocul istoriei no¬ 
astre, care să lupte şi să biruiască împotriva tuturor duşmanilor Patriei,lup¬ 
ta şi biruinţa sa trebuind să se prelungească şi dincolo,asupra inamicilor ne¬ 
văzuţi,asupra puterilor răului. Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai fru¬ 
mos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înalt,mai drept, 
mai puternic, mai înţelept,mai curat,mai muncitor şi mai viteaz, iată cetrebue 








- 16 - 


să ne dea şcoala legionară! Un om în care să fie d-esvoltate pînă la maximum, 
toate posibilităţile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sân¬ 
gele. neamului nostru",(P.L. pag. 286). Deci, noua plită trebue să se întemeifro 
pe : a)„Curăţenia sufletească} b) Capacitate de muncă şi de creaţie} c)vitejie; 

d) Viaţa aspră şi răsboire' permanentă cu greutăţile aşezate în calea neamului} 

e) Sărăcie, adică renunţafe voluntară de a acumula averi; f) Credinţă în Dum - 
nozeu; g) Dragoste" (P.L. pag. 395)» 

Cei cari vor fi destinaţi să fie „cu adevărat începutul sănătos, de ma¬ 
re viitor al elitei române", &e vor lega prin Jurământ „să apere întreaga Mi¬ 
şcare Legionară,, -ca ea să nu-alunece pe căi de afaceri, de lux,de -trai bun, de 
imoralitate,de satisfacere a ambiţiilor personale sau poftelor de mărire ome¬ 
nească,.. Fiindcă a fi’elită legionară în limbajul nostru nu înseamnă numai a 
lupta şi a învinge,oi înseamnă : permanenta jertfire de sine în slujba Neamului, 
oă ideia de elită este legată do ideia do jertfă,de sărăcie,de trăire aspră şi 
severă a vieţii,oă unde încetează jertfirea de sine,aoolo încetează elita le¬ 
gionară" (Circ.125). 0 asemenea elită nu este concepută numai pentru a face 
puternic neamul românesc, dar şi de a-1 duce pe înălţimile creştine căci ţolul 
final, al neamului „nu este viaţa (cu orice mijloace) ci învierea"(Circ.397)*Cu 
astfel de concepţii transcendentale^fenomenul politic legionar îşi înfige răd㬠
cinii^ în adâncimi nebănuite în însăşi esenţa lucrurilor. 

_• *^DÎn aceste câteva citate spicuite din tezaurul de gândire şi simţire al 
fundatorului Mişcării. Legionare, se poate'vedea frumuseţea şi măreţia liniilor • 
carp conturează spiritualitatea legionară şi îi însufleţesc acţiunea. Poate a*' 
somenea postulate morale - cum relevam şi cu alt prilej - (7) au fost formula- 1 -'- 
te şi de alţii mai înainte, po care însă realităţile vieţii l-au împins la pe- :;, 
riferic, clasându-i în rândul utopiştilor vizionari sau moralişti de catedră. 
Deasoraoneă au fost oameni pplitici caro au enunţat principii moralo dar numai 
de; circunsanţă,- fără a le. impune în mod organizat. Spre deosobire de toţi a- 
ceştia însă, Căpitanul nu numai că lo-a dat un sens realist legându-le de mo¬ 
mentul istoric, dar a găsit instrumentul şi tehnica adecvată oare să dea forţă 
acestor idei morălo, stârnind un curent de o excepţională vigoare a cărui in¬ 
tensitate se menţine şi după dispariţia sa*.fizieă. 

încadrarea tuturor acestor virtuţi şi sentimente nobile în sistemul de 
gândire şi mai ales do acţiune a Fundatorului Mişcării Legionare pontru a fi 
promovate,formează parteâ cea mai interesantă a lcgionarismului romanesc. Mai 
mult decât noutatea ideilor afirmate,. originalitatea Căpitanului constă î n 
tactica sa politică sau,mai bine zis, în stilul de trăire şi de luptă adoptat, 
•caro reflectează cu o desăvârşită fidelitate, conoepţia sa de viaţă. In fieca¬ 
re virtute legionară, nu trebue văzută numai valoarea ei etică intrinsecă, dar 
şi valoarea pi politică, adioă forţa do acţiune şi suflul cu care se articulea¬ 
ză în dinamica luptei pentru combaterea răului. Fiecare virtute preconizată ocn- 
stitue o piosă nooesară în tehnica politică a Căpitanului,care, este pusă î n 
funcţiune în anumite momente. Orice înlăturare sau relaxare a oi poate provoca 
dqsechilibrul şi perturbări în funcţionarea întregului sistem de luptă,deoare- 
00, pe lângă frumuseţea ei morală şi mai mult decât aceasta, trebue să fie a- 
preciată însufleţirea irezistibilă pe caro o radiază pentru trăirea acestor nor¬ 
me morale, într'o formă activă şi cu atât mai integrală, cu cât şi. mediul în¬ 
conjurător este mai viciat şi mai . infectat de o concepţie amorală sau imorală. 
Tehnica datcă virtuţilor morale de a se valorifica în gradul cel mai înalt pe 
câmpul tactic şi .strategic al politicei,pontru combatorea răului, constitue me¬ 
ritul cel mai remarcabil. Pe do altă parte,, preponderenţa dimensiunii creştine 
în spiritualitatea legionară, alături de caracteristica omenie românească, îm¬ 
blânzesc impulsurile eroice» Fiorul lui „vanitas vanltatun" este morou prezent 
spre a proveni setea de putere păgână şi rapacitate material^* 


Ele dau sentimentului naţional o persepctivă largă şi plină de umanism pe linia 
istorică a neamului românesc cu „curăţenia şi nobleţea sa sufletească,căci este 
poate, singurul popor din lume care,în toată istoria sa n’a cunoscut pacaţul 
robirii .încălcării sau nedreptăţii altor popoare" (P,L* pag. 287)- .'-lixa legio¬ 
nară se formează deci şi pe linia unei corectitudini desăvârşite şi in raport 
cu alte popoare. Naţionalismul ei, atât de tendenţios prezentat de adversari, 
se reduce,în ultima analiză, în a cere respectarea drept u rilor pop ul ^ ie^au^ 
toh tone , căci - cum scrie Eninescu - „nici un neam de pe faţa pământului nu a~ 
re nai mult dreptul să ceară respectarea sa decât tocmai Romanul,pentrucă ni¬ 
meni nu este mai tolerant decât dânsul".(7n)• „ . . » 

Ca şi naţionalismul lui Mazzini, naţionalismul romanesc.reprezentat in 
trecut de Bălcescu şi Eminescu, şi-a găsit în Mişcarea Legionară forma cea mai 
desăvârşită, care îl împacă cu umanitatea şi-l încadrează m ordinea nati 

stabilit^. JLe^Dunn le ătură cu prob i e m adaptării Mişcării Legionare în noua 

conjunctură politică sau,mai bine zis, istorică, s'ar putea pune_întreb,area . 

Ce este depăşit sau anacronic în concepţia educativă a acestei “î^căr_ p 
formarea elitelor conducătoare ? Omul moral, omul corect sub toate r ap °rtu.yîie 
şi mai albs conducătorul corect este indispensabil pentru orice 
orfl-anizată pentru orice' fel de regim. Proectele cele mai frumoase şi programe 
“rmaf LlvI^ta riscS sa e,uefe lamentabil, dacă nu vor fi oaneniadevăra- 

ţi de elită să le însufleţească şi să le împlinească_şi popor/Ktr'osociotate 
reze la realizarea lor. 0 astfel de educaţie este nai necesară într-p societate 

organizată pe principii democratice. Cu cât perfecţiunea ® au ^ ® ea " 

oară fruct al unei educaţii morale, va fi mai desăvârşită, cu atat libertatea 
de gândire scriere sau acţiune, va avea în mod neconstrans o aplicaţie rodnica. 
Fărf această disciplină interioară, libertatea degenerează în anarhie pe toate 
planurile, ducân^la descompunerea’morală a societăţii şi £ 

ţSSÎ. lA această destrăbălare se naşte şi se întinde plaga £ ia- 

ţ Adaptarea Mişcării Legionare la un regim cu adevărat de ®° cr ^ C |" 

mai că nu trebue să însemneze o renunţare la structura ei morală, d ^ 
întărirea acestei structuri.- Trebue arsă „în focul ojI mai mistuitor amintirea 

romanesc, Cum an schiţat £n paginile f *™ductive’ermţionale, 
în cele ce urnea.*, o cere ,1 amoral ,i ateu 

ÎSLZ» Sn^i ^ Numai ..a 

rale 

: c r 9 rd= c^ « 

spirituale'' aiului Ignaţiu de cyo a, n ^ D5estrie psih „iogică cu ca- 

re^trînt^mUătfac^Sn 8 eLnţele ei adevărate 






. 18 .. 


Toţi membrii cuibului, ca nişte fraţi a d evăraţi » ascultă de camaradul lor care 
îndeplineşte funcţiunea de şef de cuib''(C«ş.d.c. pt«lţ)-> „Cineva nu intra aici . 
ca într'o cazarmă reflc , ci ca în casa lui, ca în familia lui. Aici nu venea nu¬ 
mai pentru a primi ordine. Aici găsea o rază de dragoste,un ceas de linişte su¬ 
fletească*,un cuvânt de încurajare,o mâng£ere,un ajutor la nenorocire sau la ne¬ 
voie"’,» Fără îndoială, dragostea ddi'fate şi raporturile familiare fără ifose de 
şefie atenuiază elementul rigid drn noţiunea de şef» lotuşi, aceasta nu-i schimr - 
bă caracterul autoritar. Lipsa de comitet presupune lipsa de discuţie,de cri¬ 
tică,de putere deliberativă a celorlalţi’.) lipsa principiului majorităţii şi mi¬ 
norităţii ,etc., care caracterizează o organizaţie democratică*^ 

întrebarea care se pune este t dacă prin adoptarea în cărticica şefului 
de cuib a principiului elecţiunii Mişcarea Legionară nu riscă să-şi răvăşească 
întreg laboratoriul ei educativ? Aceasta este una din problemele gingaşe,poate 
cea mai gingaşe,care se pune în legătură cu o structurare democratică interne, 
a Mişcării, Totuşi problem n'ar fi insolubilă din punct de vedere . legionar 
.dacă s'ar ţine seama că şeful de cuib ca şi ceilalţi şefi { sat, planete, ) nu 
sunt nici aleşi şi nici n umiţi ci c onsacra ţi* Acest sistem este stnns^ legat 
de primele începuturi de organizare ale Mişcării,adică din perioada când ^nu 
exista nici un curent pentru Mişcare şi când pentru a se desţeleni terenul xo- 
zinca era : „cuceriţi,organizaţi şi cât veţi putea organiza,peste atat se va 

întinde şefia voastră" (P«»L, pag. 514)* 

Evident, după trei decenii de existenţă a Mişcării,problema se pane cu 
alţi termeni. Ea stă în corelaţie - cum vom vedea când vom vorbi de structura 
organizatorică a Mişcării - şi cu amintita adaptare de natură.exterioară,în le¬ 
gătură cu organizaţia statală. Semnalarea şi punerea lor în discuţie este ne¬ 
cesară pentru a se pregăti din timp o soluţie temeinică de către ° r g^ e 
lificate ale Mişcării. Dar, ori care va fi forma organizatorică adoptată, se 
poate spune de pe acum, că structura morală a Mişcării Legipn^.jcnţpu^ţeyea 
unei elit e con ducătoare sănă toase, n'are nevoie de nici un fel ie readaptare. 

Ea corespunde pe deplin necesităţilor din actuala fază istorioărnaţionala 
internaţională. Căci, deşi desintegrârea morală a sufletului este mult mai pri¬ 
mejdioasă decât toate armele bazate pe dezintegrarea nucleară,duşmaniiJ^ării 
creştine în lume,care prezintă tirania comunistă ca „visul de aur al omenim, 
aci vizează» nai nult* 

Astăzi,când în lunea liberă occidentală se simte imperios nevoia unei to 
nificări morale prin credinţă, ar fi absurd ca Mişcarea Legionară, care are a- 
ceastă credinţă, să renunţe la ea. Dimpotrivă, difuzarea unei asemenea credinţe 
la cei care îi simt nevoia, poate fi un act salutar din toate punctele^de vede¬ 
re. In lupta dintre cele „două lumi", este absolut necesară o structură spiri¬ 
tuală ca aceea a Mişcării Legionare. Grija legionarilor trebue să fie de a o 
păstra cât mai nealterată. 














- 19 - 


II. - CONCEPŢIA_LEGIONARA IN DEMOCRAŢIE 


Există o întreagă literatură modernă care a supus principiile de "bază 
ale democraţiei la critici necruţătoare. Dela filosoful german Hegel şi până 
la sociologul italian Pareto şi mai departe, s'au inşiruit o serie întreagă de 
scriitori şi gânditori politici,care au evidenţiat metehnele aoestui sistem po¬ 
litic. Hippblyte Taine spunea că „zece milioane de ignoranţi nu pot face o şti- 
inţă", iar Ernest Renan compara sufragiul universal cu o tristă şcoală în care 
elevii ar face legi* Au fost, fără îndoială, şi mulţi apărători convinşi şi en¬ 
tuziaşti. Dar astăzi numărul lor începe să scadă. Nu pentru faptul că s'ar fi 
pierdut încrederea în principiile democratice» Dimpotrivă, experienţa făcută cu 
regimurile dictatoriale a căror expresie mai cruntă o oferă bolşevismul, face 
ca setea de libertate democratică să fie mai arzătoare* Majoritatea oamenilor 
crede că „libertatea este democratică". Aceasta însă nu împiedică să se obser¬ 
ve ţ) serie de deficienţe a democraţiei de marcă veche care o stingheresc să ţi¬ 
nă pasul ou ritmul accelerat al vremii, determinat de progresele tehnice. Nea¬ 
junsurile pe plan politic* social sau economio sunt evidente. Carenţa autorită- 
ţii rezultată din endemicile crize ministeriale,a determinat chiar pe Francezi, 
atât de zeloşi de un regim parlamentar cât mai radical, să se gândească la re¬ 
forme constituţionale în sensul celor preconizate de Generalul de Gaulle,pentru 
întărirea autorităţii» Dealtfel, însăşi apariţia mişcărilor totalitare e dreap¬ 
ta sau de stânga, ca şi a dirigismului de tipul lui New Deal, sau a proectului 
de reformă Beveridge din ţările Anglo-saxone cu democraţia cea mai sănătoasă , 
constitue un indiciu al acestor deficienţe. Un anumit anacronism face să tân¬ 
jească elanul vital. „Nu de mult - scrie Frank Buchman - oamenii vedeau în 
democraţie poarta deschisă pentru viitor. Astăzi,însă, ei au devenit sceptici. 
Fedeoparte ei constată că democraţia este în defensivă şi individualismul la 
apogeu. Pe de altă parte ei suferă atacurile îndrăzneţe ale logicei materiali¬ 
ste care pare a indica singură calea liberă". 

De curând aceste deficienţe ale regimului democratic au fost evidenţiate 
cu mult talent de cunoscutul publicist american Walter Lippmann (8). In cartea 
sa intitulată „Filosofia publică" apărută recent, el cercetează problema insti¬ 
tuţiilor democratice. In lumina experienţei din ultimile decenii, Lippmann s'a 
convins de dezastruoasele influenţe, mai ales în conjuncturile critice exerci¬ 
tate asupra bunei guvernări a popoarelor de către atotputernicia maselor ires¬ 
ponsabile devenite, prin sufragiul universal, arbitre pentru orice hotărîre. 
„Când opinia masei domină guvernul - scrie el textual - se produce o fraudu - 
loasă alterare a funcţiunilor puterii, o slăbire care poate duce până la para¬ 
lizarea capacităţii de guvernare. Această ruptură a ordinei constituţionale e- 
ste cauza declinului precipitat şi catastrofal a societăţii occidentale. Dacă 
acest proces nu va fi oprit şi deviat, el va cauza dezastrul Occidentului".Iar 
mai departe : ,,In regimurile democratice poporul devenit suveran în acest ul¬ 
tim secol, a făcut guvernelor mereu mai dificilă o bună preparare a răsboiului 
sau a păcii, transformând şefii responsabili în servitori ai unui despot atot¬ 
puternic şi încăpăţânat". 

Desigur Lippmann nu se gândeşte să găsească pentru deficienţele democra¬ 
ţiei un remediu,recurgând la sistemele totalitare. Ar fi şi absurd. Mai ales 
după experienţa făcută în ultimul timp în ţările cotropite de sovietici, când 
setea de libertate împinge popoarele la disperare,preferând moartea decât tira¬ 
nia. Problema care se pune este : cum se poate conserva democraţia,corectând-o. 
Lippmann înclină pentru întărirea puterii executivului şi în acest s e ns 




preconige zâ o serie de măsuri» Problema însă nu se poate soluţiona temeinic, 
dacă nu se depăşesşte cadrul ei strict politic de echilibru constituţional de 
forţe, spre a vedea caracterul ei adânc spiritual. Antinomia congenitală în¬ 
tre ideia de libertate şi,dea de autoritate a reţinut,încă de acum două dece- 

Şi ma -- bine, atenţia Căpitanului. Şi soluţia dată este,ca fond şi ca ex¬ 
presie, poate, cea mai impresionantă care s'a formulat în ultimele decenii de 
când au început să se afirme regimurile totalitare. Căpitanul scrie textual : 

„Mlşoarea Legionară nu se întemeiază exclusiv nici pe principiul au- 
iŞUi.iăiî?-. Ş- nici pe acel al libertăţii» Ea îşi are temeliile înfipte în prin- 
£fpiul dragosteiIn el îşi are rădăcinile, atât autoritatea, oât şi liberta¬ 
tea. Dragostea e împăcare între cele două principii : autoritate şi libertate. 
Dragostea 3e află la mijloc, între ele şi deasupra lor,cuprinzându-le pe amân- 
două în tot ce au ele mai bun şi înlăturând conflictele dintre ele*’ Dragostea 
nu poate aduce nici. tiranie* nici împilare,nici nedreptate, nici răzvrătire 
sângeroasă, nici răsboire socială. Ea nu poate însemna niciodată conflict. Dra- 
gostea ap licat ă însemnează pace în suflete,în societate şi în lume. Pacea nu 
mai apare ca o biată expresie a unui echilibru mecani c şi rece între cele do- 
uă.principii? autoritşip şi libertate, - condamnate la veşnică războire, adică 
la imposibilitate de echilibru» Pacea nu ne va da-o justiţia, ci numai bună- 
.-tatea şi dragostea., peiitrucă justiţia e-foarte greu să se realizeze integral 
şi chiar dacă s'ar;găsi un ; aparat de realizare perfectă a acesteia, este im- 
perfect omul cară, neputând-o sesiza şi aprecia,va fi un veşnic nemulţumit» 
.Dragostea este cheia păcii pe-care Mântuitorul a aruncat-o tuturor neamuri- 
„ lor din lume? Până la sfârşit,, ele se vor convinge., după ce vor fi rătăcit, 
percutat '.şi încercat totul,- că în afară de dragoste, pe- care Dumnezeu a sădi- 

în suf 1'e-t'eie 'oamenilor,;-ca o sinteză a tuturor însuşirilor omeneşti şi 
trimiţându-ni-o prin însuşi Mântuitorul Isus Hristos,care a pus-o deasupra 
tuturor vlrtâţilor, nu există nimic-câre să ne poată da linişte şi pace.Toa- 
te-celelalte'îşi'âu rădăcina .în dragoste: şi credinţa,şi munca, şi ordinea 
şi disciplina"'(P’sLw pag^ 300 ).-. ■ ■ •• ■* 

, * • = Aşadar-, concepţia creştină de dragoste poate vindeca răul dela răd㬠
cină. Deşigur pot' exista, oameni cari, anchilozaţi în amoralismul „raţiunii 
de\stat*'' afirmă Cu înfumurare că „în dialectica libertate-autoritate rezol¬ 
varea n'a fost adusă de cine ştie ce principiu paulinic" ( 9 )* Iar aceştia 
ignorează evoluţia gândirii politice şi preocupările .celor unai calificaţi 
gânditori sau oameni de acţiune ai-democraţiilor occidentale* Toate aceste 
preocupări ; pfentru remedierea deficienţelor prezentate de sistemul democratic 
de marcă veche.‘şi darea, unui -suflu spiritual acestui sistem, au dus spre cu¬ 
noscuta j,Mişcare dela. Caux". Aici, au aderat nu numai vizionari, ci şi oa¬ 
meni de stat.că.-Ii*uman,Churchill,Adenâuer,Schuman,etc.conducători de bănci, 
de sindicate muncitoreşti sau-de profesiuni libere din toate ţările lumii 
şi-din toate categoriile sooiale şi confesiunile religioase (catolici,pro¬ 
testanţi, etc„). Pentru a ilustra mai-bine starea do spirit caro se dospeşte 
în-gândirea politică contemporană, voit reproduce textual din dările de sea¬ 
mă ale’ acestei Mişcări, o serie întreagă d<J mărturisiri (lO) în legătură cu 
criza «în care se abate societatea noastră modernă. Grija de a ieşi • din 
mentalitatea veche şi. a găsi o soluţie potrivită nouilor vremi preocupă po 
toţi oamenii dornici de libertate» 

■' „A venit timpul - spune Preşedintele Truman - de a nu mai face apel 
la interesul personal ci la acea sete de viaţă mare şi nobilă care este îii 
fundUl înimpi‘ărip.ărai ,om" (L$ Monde-reconstruit,pag. 195)» „Trebue să re-“ 
cunoaştem -• sqriaTjostui Preşedinte de consiliu francez Robert Schuman - că 
oamenii de ‘stat âu r.euşiţ până în prezent, foarte puţin să-: faoă pentru 







21 


„refacerea lumii".,.. Nu este vorba de a schimba politioa, este vorba de a 
schimba oamenii. Democraţia şi libertăţile sale nu vor fi salvate decât prin 
calitatea oamenilor care vorbesc în numele ei" (Pag. 209 ). „Moralitatea indi¬ 
vidului ,a familiei, a statului este isvorul adevărat şi,în acelaş timp, ga¬ 
ranţia păcii şi a Munei stări Democraţiile mai mult ca oricare alt regim po¬ 
litic, an nevoie de o astfel de reglementare a libertăţii" (Pag,210), „Mişca¬ 
rea dela aux a declarat războiu materialismului şi individualismului, unul 
şi altul generatori ai divizărilor noastre egoiste şi a nedreptăţii sociale... 
In interiorul ţărilor se caută c onc i lier ea libertăţii cu au tori tate a" (Pag. - 
209 - Schuman), „Democraţia fără fundament ideologic se reduce la un mecanism 
material. Ea nu poate satisface pe om, nici s,ă-l elibereze de teamă şi nici să- 
1 facă capabil de jertfă, Reînarmarea morală nu este un gol, ci redă sistemului 
democratic o bază morală" (P„Hovard,-pag, 185) • 

După doctrina „Reînarmării Morale" democraţiile au nevoie de o ideologie 
bazată pe respectul criteriilor morale absolute". ,.0 ideologie - scrie fundato¬ 
rul acestei mişcări Frank Buchman - care începe dela noi înşine, dela clasa 
noastră socială, dela rasa şi patria noastră şi care creează oameni noui,este 
o ideologie' superioară, p ideologie de care trebue ţinut seamă. Este forţa unei 
idei superioare" (Pag.139)» Trebue ascultate comandamentele divine: „Când 0 - 
mul ascultă, Dumnezeu vorbeşte, când omul se supune, Dumnezeu acţionează (Pag, 
192). Punctele cardinale ale acestei Mişcări sunt : „Onestitatea,puritatea,de- 
sinteresul şi dragostea,luate în mod absolut'. Este o ideologie a conştiinţei 
şi a inimei" (Pag.143) bazată pe „transformarea interioară" (Pag. 30 )• Numai 
aşa se va crela oameni care. „să construiască fără să distrugă" (Pag,23)f„0 lu¬ 
me mai bună nu va fi creiată decât de oameni mai buni. Din schimbarea personală 
vor isvorî nouile structuri sociale" (Pag, 63 ). In felul acesta „lupta de clasă 
va fi depăşită" (Pag.4l). Lozinca nouă va fi : „Muncitori, din toate ţările uni¬ 
ţi lumea" (Pag.59)♦ „Făcând 'ceeace este ju9t" (Pag-47)> se va creea „o societa¬ 
te fără olase" (Pag.45) „care va duce la dreptatea socială,satisfăoând necesi¬ 
tăţile inimei omeneşti" (Pag ; 14), „Creearea unei forţe ideologice fundată pe 
transformarea personală",.va creea ,0 ideologie care să depăşească toate cele¬ 
lalte prin universalitate şi plenitudine" (Pag.152). „Nu există schimbare fără 
depăşire" (Pag.220). „Această ideologie se adresează muncitorilor ca şi patro¬ 
nilor, la stânga ca şi la dreapta,Irlentului oa şi Occidentului" (Pag-212).„Se¬ 
tea de justiţie care există în tumultul lumii noastre moderne" (Pag,219) este 
pe deplin satisfăcută. „Toată forţa intimă.a Reînarmării morale stă în identi¬ 
ficarea spiritului său cu a spiritului lui Cristos" (Pag..22l). Ca şi sfântul 
Francisc d'Assisi, militanţii. Reînarmării Morale „vor cere dela Domnul 'să fie 
mângâiaţi pentru a mângâia, să fie înţeleşi pentru a înţelege, să fie iubiţi 
pentru a iubi; căci dând ceeace se ia, numai pierzând viaţa se poate găsi, nu¬ 
mai iertând poate fi iertat şi numai murind se reînvie la viaţa eternă" (Pag. 
229). Se capătă deci siguranţa că pe această cale creştină „spiritul va eşi 
totdeauna învingător în lupta sa contra materialismului" :Pag.222), „risipind 
urile, avidităţile şi temerile" (Pag 140). 

„Reînarmarea Morală" contestă politicei dreptul de a se dispensa de mo¬ 
rală. Ea afirmă că nimic nu poate fi politiceşte just dacă aceasta este morali¬ 
ceşte fals" (Fag.2°2). „Reînarmarea morală se bazează pe valoarea individului, 
fără distincţie de origine socială sau rasială" (Pag.173) şi ea este destinată 
„pentru toţi oamenii şi pentru toate ţările" (Pag.174)» „Prin aplicarea princi¬ 
piilor morale absolute - spune un fost comunist fanatic Max Sladeck - înarma - 
rea Morală pune pe omul de stat deasupra ideilor partizane} îi dă posibilita¬ 
tea să facă o politică superioară care să ducă la buna stare a poporului său 
şi a omenirii." (Pag. 180).. „Reînarmarea morală este forţa democraţiei»Ea poate 





- 22 - 


trebue să. devină calea normală pentru toţi oamenii. Este o ideologie uni¬ 
versală a cărei strategie şi putere de atracţie sunt pe scara epocii. Ea a- 
firmă că democraţia, regăsindu-şi aşezările sale morale, este menită să tr㬠
iască nu să piară? nu să apună în uitare ci să renască" (Pag.174)• In actua¬ 
lele împrejurări, releva un fost ministru, „importanţa reînarmării morale e- 
ste tot atât de mare ca şi aceea a bombei atomice" ( ag.174)- Sub raport or¬ 
ganizatoric „Reînarmarea Morală" este mai mult o stare de spirit care „n'are 
nici un fel de organizare" (Pag«203). In acţiune ea a adoptat „concepţia re¬ 
voluţionară a lucrului în echipe" (Pag.156). La adunările ei, unde vin ade¬ 
renţi'. din toate ţările pământului, aducând fiecare merinde sau alte contri¬ 
buţii în natură, se face de serviciu cu rândul, fără nici un fel de distin - 
ţie de clasă socială, funcţie politică, etc», aşa cum se făcea şi în tabere¬ 
le de muncă legionară. La adunarea din Iunie 1950 - după ziarul Times, au par¬ 
ticipat peste 8000 de delegaţi, reprezentând 'JO de ţări. Prin infuzarea aces¬ 
tui spirit de înaltă spiritualitate creştină, Fundatorul acestei Mişcări Frank 
Buchman,american de origină elveţiană, vrea să facă :„oameni noui,căminuri noi, 
industrii noui, naţiuni noui, o lume nouă". „Noi n'am captat încă - scrie el - 
toate sursele creeatoare ale gândirii divine. Dumnezeu are un plan : reunite 
forţele morale şi spirituale ale neamurilor, pot să-l descopere» Noi putem,noi 
trebue şi noi vom creea o forţă morală şi spirituală destul de puternică pen¬ 
tru a reface lumea" (Pag.225)» , . 

Din toate aceste mărturisiri făcute de aderenţii Mişcării dela Caux (12J 


(catolici,protestanţi sau laici,etc.) atât de asemănătoare cu cele legionare, 
apare foarte clară necesitatea de a infuza democraţiei cât mai multă spiritu¬ 
alitate de esenţă creştină, spre a-i da vigoare şi a o face aptă în lupta 

oontra materialismului ateist şi amoral. Chiar dacă Mişcarea de la Caux ar 
avea pentru moment un caracter mai mult platomic, totuşi semnificaţia rămâne. 
Ea indică direcţia spre care năzueşte lumea civilizată. Şi pe această direcţie 
se găseşte axată Mişcarea Legionară. 0 explicaţie a similitudinii acestor do¬ 
uă Mişcări de înnoire spirituală s'ar putea găsi în faptul că ambele se in¬ 
spiră dela învăţătura creştină. Dar pe lângă aceasta trebue să fie şi un re¬ 
flex al instinctului de conservare naţională sau spirituală faţă de perspeoti- 
vele sumbre pe care le deschidea triumful bolşevismului satanic şi tiranic m 
Rusia sovietizată. Afirmarea primatului spiritului (moral) asupra^materiei a 
devenit o imperioasă necesitate istorică pentru noile timpuri. Stăpânirea lui 
Anticrist ameninţa să se extindă pentrucă omenirea - cum spune Căpitanul - a 
suferit în decursul timpului un proces de descreştinare. Ne-am creştinat în 
formă, dar ne-am descreştinat în substanţă. Concepţia materialistă a vieţei,. 
care caracterizează viaţa modernă, netezeşte în mod fatal drumul comunismului 
ateu. „Domnia absolută a materiei deci, trebue răsturnată, pentru a fi înlo¬ 
cuită cu domnia spiritului" (P.L. pag.,278). Aceeaşi necesitate o constată şi 
Mişcarea Reînarmării Morale înfiinţată în 1958 î „Orice creştin sincer trebue 
să-şi dea seama că noi trăim într'o lume păgânizată.Europa întreagă a rede¬ 
venit „ţară pentru misiune". Trebue deci o mişcare de laici care să recâşti¬ 
ge terenul pierdut de creştinism, o mişcare care să lupte într'o lume de ma¬ 
terialism militant pentru a restabili o calitate de viaţă bazată pe valori 
morale şi creştine" (Pag, 200) „Poate vor spune unii, nu este nimic nou în 
aceste criterii de „Reînarmări Morale". Creştinismul le propăvădueşte de 2oo* 
de ani. Şi lumea se găseşte totuşi la acelaş punct. Este adevărat. Dar, cum 
spunea un prelat la o Întrunire a „Reînarmării Morale": „Nimeni nu ;pune ^ la 
îndoială principiile Evangheliei. Răul este că nu se mai pun în aplicare • 


205). A ces -fce Mişcări deci, s'au născut ca să le pună în aplicare şi în dome- 
meniul politic unde domneşte păgâna concepţie a aşa zisei „raţiuni de stat . 



Deosebirea ior este doar mimai în ceeace priveşte cadrul în care îşi 
propun să activeze» ^e când Mişcarea „Reînarmarea Morală 1 ' tinde să fie o miş¬ 
care supra naţional ă, Mişcarea Legionară,fără a renunţa la vocaţia ei creştină 
universală,vrea să fie,în primul rând,o Mişcare în cadrul naţiunii române. In 
ultima analiză poate să fie deci o problemă de metodă condiţionată de cadrul 
în care s'a născut ea. Mişcarea Legionară activând în cadrul un etu- naţiuni mici, 
foloseşte metoda inductivă .adică : mai întâiu aplicarea să se facă pe planul 
naţional şi apoi,prin forţa exemplului pe care 1-ar da naţionalismul românesc 
înobilat de omenia specifică a poporului român, să sc propage această educaţie 
civică morală şi la alte naţiuni,altoindu-se pe caracterul lor specific naţio¬ 
nal. Poate, tocmai această legătură cu realităţile naţionale ; condiţionate de 
multe ori şi de conjuncturile politice,va face ca principiile legionare să nu 
aibă dintr'un început, caracterul absolut al principiilor indicate de linia 
biserioei creştine care„se află cu mult deasupra noastră care trăim în veac". 
Dimpotrivă. Mişcarea „Reînarmării Morale" dela Caux a adoptat - poate şi ca un 
reflex al faptului că întemeietorul ei aparţine unei mari naţiuni - o metodă 
deductivă » Dela început a fost concepută pe un plan inter na ţional , după care 
urmează să coboare şi pe plan naţional spre a se putea pătrunde în toate ţări¬ 
le din lume,în afară de orice organizaţie politică. Poate din ‘cauza acestui ca>- 
racter supranaţional , principiile ei pot fi formulate în mod absolut,apropiin- 
du-se mai mult de linia bisericii».Dar şi desprinderea de realităţile conţin - 
gente pare mai accentuată» 

Evident, sub raportul eficienţei,pe planul acţiune! politice (în sensul 
larg al cuvântului) metoda inductivă sau empirică este mai potrivită. Aşa s'ar 
putea explica dece Mişcarea Legionară - fie şi într'un sector restrâns - a de¬ 
venit mult mai viguroasă şi mai populară,luând forme precise de organizare; pe 
când cea dela Caux se menţine mai mult în cercurile superioare, ca o stare de 
spirit ce„n'are încă nici un fel de organizare"e Şi de aci s ar putea naşte u- 
nele nuanţări în desvoltarea aceloraşi principii» Oricum,esenţialul este c ă 
astfel de mişcări de umanizar® şi tonificare morală a democraţiilor au devenit 
- cum au recunoscut atâţia exponenţi democraţi din toate ţările,confesiunile şi 
categoriile sociale - o n eces itate i stor ică» Puterea vizionară a Căpitanului 
i-a permis să plaseze Mişcarea pe o poziţie spirituală, care nu numai că nu 
este ddbăşită, dar devine din ce în ce mai actuală şi’ mâi imperioasă. Congeni¬ 
tal ea se găseşte deci in circuitul unui curent de caracter mondial,care tinde 
să dea „o. viaţă nouă după tradiţia creştină". Să ducă - cum scrie Căpitanul - 
„la învierea neamurilor în numele Mântuitorului Isus Hristos" (P.L. pag.397)»> 
„Căci neamurile sunt realitate, şi în lumea cealaltă nu numai pe lumea aceasta" 
(P.L,pag.398). Ca şi indivizii, colectivităţile naţionale îşi au şi ele liberul 
arbitru. Pot,aşadar, să apuce drumul cere duce în bezna, iadului sau în lumina 
raiului. După cum pot să-şi adopte organizaţia politică sau socială care cores¬ 
punde mai bine temperamentului lor, evoluţiei istorice sau năzuinţelor lor de 
desăvârşire. Esenţialul este ca toate acestea să fie însufleţite de dragostea 
creştină,s’ingura care poate fi cu adevărat creeatoare-Să se ferească de con¬ 
cepţia satanică care duce Ia împilare şi desagregare. Numai in acest climat al 
dragostei creştine se pot concilia o serie de antinomii, făcute din ce în ce 
mai acute de evoluţia societăţii moderne (libertate - autoritate,individualism 
-colectvism,naţionalism-internaţionalism,etc.)-Se va naşte astfel o nouă sin¬ 
teză spirituală potrivită noilor vremi care sif aducă^pacea şi buna învoire în¬ 
tre oameni. Dar pentru aceasta trebueşte mai întâiu învins răul din noi pentru 
a se putea învinge şi răul din lume. In aceste condiţii; libertatea pe plan po¬ 
litic şi iniţiativa personală pe plan economic sau social nu vor mai degenera 
nici in anarhie şi nici în rapacitate- „Spolierea omului__de _către_om' tinde să 
dispară dela sine,odată cu predominarea spiritului asupra materiei» 









- 24 - 


Perfecţiunea şi disciplina interioară îl vor împiedica dela abuzul de 
putere. Fiecare va putea fi „propriul său judecător". Vor dispărea deoi multe 
din motivele care justifioă dirijismul sau etatismul în domeniul eoonomic şi 
autoritarismul în cel politic» Plenitudinea libertăţii adevărate dobândită prin 
atenuarea setei de putere sau a avidităţii pentru bunuri materiale,va stimula 
euforia creeatoare pe care o dă,concepţia creştină a vieţii» Aceasta va putea 
compensa toate avantajele care le prezintă dirijismul sau comanda unică, im¬ 
pusă pentru sincronizarea eforturilor,eşalonarea urgenţelor,rapiditatea măsu¬ 
rilor etc. Disciplina interioară va putea suplini pe cea exterioară impusă 
prin constrângere» Sooietatea se va umaniza tot mai mult,înlăturând mentalita¬ 
tea de junglă care astăzi este dominantă» Multe din acele aspecte negative,ca¬ 
re .sâ observă la fornaţiile mari economico-financiare (carteluri bancare, 
trusturi industriale,etc.) din statele cu democraţie liberală,rezultate din a- 
viditatea materială sau a setei de putere fără limită,vor fi corectate. Şi o- 
dată cu aceasta va înceta şi reflexul lor care este corsetul etatismului sau 
al dirijismului» Dictatura animată de ura do clasă îşi va pierde sursa resen¬ 
timentelor. Fără îndoială, multe pasiuni negative ale naturii umane nu vor pu¬ 
tea fi schimbate uşor. Mai ales că o concepţie zisă „realistă" şi în fond. amo¬ 
rală, lb-a acceptat dacă nu chiar le-a cultivat secole dearândul. La răspântia 
istorică în care se găseşte astăzi omenirea,ameninţată de tirania celor fără 
Dunne-zeu,nu există altă soluţie pentru salvarea şi amplificarea libertăţii de¬ 
cât tonificarea democraţiei printr'o cât mai puternică infuzie do morală so- 
cial-croştină. Atunci şi principiul formulat de Montesquieu că „o injustiţie 
făcută unuia este o Injustiţie făcută tuturoJ?" îşi va putea găsi o aplicare 
firească. Intr’o societats însufleţită, de o asemenea concepţie înaltă,şi an¬ 
tinomiile între cele două tendinţe divergente naţional şi internaţional ca¬ 
re produc atâtea încordări inutile, se vor atenua,păstrând numai funcţiunea 
creiatoare;stimulatoare în bine rofcultată din aceste tensiuni.In felul aces¬ 
ta se-va ţaxtea concepe o sinteză naţională-internaţională fecur.dătăde morala 
creştină. Deasemenea iniţiativa privată să va scutura de sgura egoismului ra¬ 
pace > l «® justifică dirigismul sau etatismul de care se plâng cei cu concepţii 
liberale absolute» . Emulaţia nu va fi stimulată de setea păgână de putere 
materială, ci de tâvna de creaţie, pornită din dragostea de aproapele, atât 
în sensul profan cât şi creştin,aducătoare do meritată glorie. Cu idealul 
proectât în absolutul sfinţeniei,s'ar putea ajunge la situaţia „ca col nai 
fericit dintre fericiţi să fie acela care poate face pe aproapele său feri- 

* Aşadar, dacă necesitatea de tonificare morală a democraţiei este re- 
cunosoută ca imperioasă de toate curentele - aşa cum am văzut în manifest㬠
rile Mişcării dela ^aux - metoda pentru atingerea acestui ţel nu este bine 
precizată. Şi nioi nu va putea fi stabilită uşor. Aci se intră - mai ales în 
actuala fază de tranziţie - în conjunctură, adică în totalitatea condiţiilor 
reale în.care.sc găseşte fiecare popor sau colectivitate umană. Prin natura 
lucrurilor,ace8te condiţii, din cauza evoluţiei istorice,temperament naţio¬ 
nal,situaţie geopolitică,etc., sunt diferite. Din cauza aceasta - pentru a 
fi eficace - şi mijloacele de tonificare a sentimentului moral din ora şi a 
disciplinei sale interioare, vor varia şi nuanţa dela caz la caz. Dar umple¬ 
rea golului sufletesc al actualei societăţi se impune. Căci un popor care se 
pretinde civilizat dar nu are o trăire interioară nu diferă mult de un po¬ 
por barbar. „Ştiinţa fără conştiinţă nu este altceva - spune Rabelais - de¬ 
cât pierderea sufletului". Spiritualitatea legionară redând personalitatea 
omului îl emancipează din poziţia subordonată în caro l-a redus tehnicismul 
economic şi amoralismul politic. Desigur, o concepţie austeră a vieţii în 
sens creştin impune multe renunţări materiale. Dar măreţia oamenilor şi a 
popoarelor cu care se mândresc cultura şi civilizaţia s'a făcut din renunţări 



- 25 - 


şi din jertfe. Aşadar, pe plan moral (spiritual), concepţia legionară devine 
absolut necesară pentru o democraţie adevărată şi sănătoasă în sens creştin.Pe 
planul de organizare însă, impus - cum vom vedea - de necesităţile specifice 
româneşti din ultimile trei decenii - se pot face retuşări şi schimbări care 
să permită o mai organică încadrare în noua conjunctură politică,determinată de 

faza istorică de tranziţie pe care o străbatem, 

— . • . - | 

III. - STRUCTURA^ORGANIZATORICĂ^A^MIŞCARXI 

Trebuc să recunoaştem fără înconjur că actuala formă de organizare a # ‘ 
Mişcării nu este democratică în senul obişnuit al cuvântului,pontrucă nu are 
la bază'sistemul elective Ea a fost adoptată dela început dintr'o necesitate de 
luptă, impusă de realităţile de acum trei decenii când Mişcarea trebuia să răz¬ 
bească într’un mediu politicianist corupt şi abuziv. Sistemul de organizare în¬ 
să nu este o finalitate în sine. ^e poate deci schimba. Şi aceasta cu atât mai 
uşor cu cât autoritarisinul organizatoric nu concordă cu umanismul profund al 
spiritualităţii legionare. Dozarea însă trebuc^ făcută în aşa fel ca să nu fie 
periclitată tehnica do educaţie legionară care*- cum am spus - constitue un a- 
devărat sistem de exerciţii spirituale. Operaţia nu este uşoară. Şi ea va tre¬ 
bui făcută cu multă chibzuială de organe calificate, desoranate în acest scop, 
de Mişcarea Legionară. Fără îndoială, principiul călăuzitor va trebui să fie 
o interpretare largă,în spiritul şi nu în litera celor scrise de Căpitan.Pro- 
blena trebue judecată în ansamblul ei spre a desprinde esenţialul şi nu frag¬ 
mentar, după- citate izolate,interpretate în litera lor,care pot duce până la 
concluziile cele mai absurde. 

In paginile ce urmează în acest capitol,nu vom încerca să desbatem a- 
profundând această problemă a organizării,pe toate laturile ei. Această sarci¬ 
nă va reveni — cum an spus — unor organe calificate ale* Mişcării special alese, 
cu misiunea de a reexamina şi soluţiona problema în col mai autentic spirit le¬ 
gionar. î?q vom ‘mărgini numai să facem câteva consideraţii în legătură cu cele 
două extremităţi ale organizaţiei legionaro : a), comanda unică, în vârful pi¬ 
ramidei ; b). structura „cuibului" dela baza organizaţiei. 

Cum se ştie „Mişcarea Legionară nu se întemeiază exclusiv nici pe prin¬ 
cipiul auto ri tăţii şi nici pe acela al libertăţii. Ea'îşi are temeliile înfip¬ 
te în principiul dragostei . In el îşi au rădăcinile, atat autoritatea, cat şi 
libertatea" (p.L.pag7300)« Piatra unghiulară dela care porneşte Legiunea este 
ocrul , nu programul politic. Reforma omului,nu reforma programului politic. Le¬ 
giunea Arhanghelului Mihail va fi, prin urmare, mai mult o şcoală şi o oaste 
decât un partid politic" (P.L.pag.286). Legiunea nu este numai un sistem logic, 
o înlănţuire de argumente, ci o „trăire" (P.L. pag.299)* n^a este o şcoală spi¬ 
rituală* în oare dacă va intra un om .la celălalt capăt va trebui să iasă JLJ1 
erou" (C^ş.d.c.pag.31).Pentruca cineva să poată comanda o asemenea Mişcare po¬ 
litică, Căpitanul pretindea următoarele calităţi : l). 0 putere lăuntrică de 
atracţie 5 2). Capacitate de dragoste $ 3 )• Ştiinţa şi simţ al organizării; 4)* 
Cunoaştere a oamenilor; 5)* Putere dc educaţie şi de însufleţire a eroismului; 
6). Stăpânirea legilor conducerii; 7)* Simţul bătăliei; 8). Curajul; 9)» Con¬ 
ştiinţa obiectivelor drepte şi morale#, In sfârşit, un conducător trebue să ai- 
bă toate virtuţile unui luptător : jcrtfă,rezistenţă,dovotonent,otc, (P.L.pag. 
244-245). Pentru comanda unică deci, se cere un on cu adevărat excepţional,ca¬ 
ro să fie o sinteză dc celo nai alesC virtuţi. El trebue să aibă un aşa 
de e chil ibru s ufletesc ,încât corupţia puterii în sensul de a abuza , de puter e 
- tendinţă aproape inevitabilă,legată de natura umană - să nu-1 turburo în 
exercitarea comenzii unice. Aceste condiţii Io împlinea Căpitanul. Marele lui 















- 26 - 


scrupul de conştiinţă, alimentat de o viziune creştină a lumii din care rezul¬ 
ta dragostea fierbinte pentru aproapele, dar şi sentimentul de umilinţă a lui 
„vanitas vanitatum", îl ferea de răul de înălţime,beţia puterii şi deci abuzul 
de putere, adică răul intrinsec al oricărei conduceri necontrolate. Desigur pen¬ 
tru a preveni lin asemenea rău, Romanii,cu caracteristicul lor simţ de măsură, 
obişnuiau să spună învingătorului „Nu uita că eşti muritor"! 

Căpitanul avea în mod armonios toate „liniile spirituale ale unui con - 
ducător de mişcare politică" predestinat. Cum scrie V.P.Gârcineanu : „Persona¬ 
litatea acestui om e unică prin bogăţia fără sfârşit a tuturor însuşirilor lui 
.... Omul acesta e un cerebral şi un sentimental; în acelaş timp, e raţional şi 
mistic, e bun şi aspru, blând şi neiertător, voluntar şi domol,mândru şi mo¬ 
dest, tenace fără să fie rigid,idealist fără să fie utopic,vizionar al marelor 
latenţe romaneşti, cu o înaltă energie spirituală,pe cât de resistentă energie 
fizică, pedagog şi comandant, răbdător,stăpânit, chibzuit, deşi tumultuos în 
structura temperamentului său, viteaz şi, ra^i cu seamă, moral în cel mai greu 
înţeles al cuvântului,adică deslegat de imperative personale - ori predestinat 
înaltelor dominări colective. Ceeace e singular,după cum se vede,în construcţia 
sufletească a acestui om,e că,în el sălăşluesc valabil nu numai cele mai nume¬ 
roase calităţi sufleteşti, ci»* cele mai îndepărtate. înalta lui putere de pro- 
ecţie a spiritului şi în acelaş timp excepţionala lui putere de organizare na- 
terîâ’lă - surprinzătorul său „bun simţ" - formează un contrast de o fertilita¬ 
te a'proâpe hehai întâlnită.. • Omul acesta e valabil pentru toate planurile vie- 
ţiir.°'(5niui acesta are cea mai armonioasă îmbinare a intelectului cu voinţa şi 
serit'inentitl, fiind prin asta omul col mai întreg şi mai sănătos al contempora¬ 
neităţii, expresia cea mai plenară a omeniei noastre romaneşti. Cerebralismul 
său e un cerebralism care merge până la luciditate,1a iluminare,voinţa e o 
voinţă de oţel şi afectivitatea sa e uriaşă, o afectivitate care proectează a- 
supi*a tuturor fiiiiţelor din jur narea sa radiaţie interioară" (Din lunea legio- 
nâră, pag. 4 şi urm.). 

Evident, cu o asemenea personalitate cu totul excepţională conducerea 
unică a- unei Mişcări atât de complexe ca Mişcarea legionară (şcoală de educa¬ 
ţie spirituală şi.forţă politioă reformatoare) poate da maximum de randament 
pentrucă se realizează toate avantajele unităţii de comandă, fără a se avea 
riscul degenerărilor,uneori catastrofale,determinate de corupţia puterii.I n 
aceste condiţii, comanda unică cu disciplina absolută pe care o implica,este 
fecundată fiindcă exista garanţia că ea va fi folosită exclusiv în scopul 
pentru care s'a cerut,în cadrul legilor morale fixate. In acest caz „discipli¬ 
na este chezăşia biruinţei, pentrucă ea asigură unitatea efortului. • Sunt gre- _ 
utăţi pe care numai un neam unit,ascultând de o singură comandă,le poate bi¬ 
rui.... Disciplina nu înjoseşte pentrucă te face biruitor. Şi dacă biruinţele 
nii se' pot-câştiga decât cu jertfă,disciplina este cea nai mică dintre toate 
jertfele pe; care un om poate să le facă pentru victoria neamului său" (P.L. 
pag, 30i) • Dar natura este sgârcită cu personalităţile excepţionale.» Şi pro¬ 
blema cea mai acută care sre pune pentru o organizaţie spirituală politico- 
educativă, ca a noastră, este : ce so face când se produce vacanţă în conan— 
da "suprem? Noul desemnat va intruni oare calităţile necesare amintite nai sus, 
spice a pfutea exercita' cu folos pentru colectivitate comanda unică aşa^cun re¬ 
zultă din actualul sistem de organizare al Mişcării? Experienţa făouta după 
moartea "Căpitanului a fost negativă. In lipsa virtuţilor amintite,care, prin 
armonia lor pot să asigure echilibrul sufletesc,necesar la validarea comenzii 
unice, se nasc situaţii cu totul anormale şi dăunătoare : setea de putere,ex¬ 
citată- de platforma sistenului totalitar creşte tot nai mult. Şi,întru cât no¬ 
ul şef nu posedă toate calităţile necesare pentru obţinerea asentimentului a- 
celora ce iniţial au aderat la „disciplina consimţită",se inventează 


- 27 - 


speculând partea formală - sistemul de constrângere mo rală gi chia r fizi c*- 
Rătăcirea şi pervertirea sufletească se accentuiază tot nai mult,producându- 
se în mod inevitabil, o desfigurare a idealului iniţial şi o caricaturizare a 
comandantului de tâlie măruntă, care îmbracă o haină cx-oită pentru uriaş» 

Aşadar, sistemul de conducere unică este bun numai cu condiţia să fie 
exercitat de o perso n alitate cu to tul excepţională şi de mare e chi libru sufl e¬ 
tesc . Deaceea, după conceţia legionară, noţiunea de „şef :: păstrează un carac¬ 
ter raţional. Ea nu se poate înbinba de fetişismul care se observă la popare- 
le primitive. Poate pentru acest motiv Căpitanul - după moartea lui Moţa - n'a 
desemnat pe cineva,care să-l înlocuiască în eventualitatea dispariţiei sale» 
S'a mărginit numai să indice ..g rupul ' Văcăreştenilor" ca depozitar al tradiţi¬ 
ei şi esenţei legionare, fără însă a fixa atribuţii precise de comandă. Deace¬ 
ea când în Ianuarie 1943 (adică în plină conjunctură totalitară) a trebuit să 
se pună capăt experienţei cu comanda unică a Mişcării,care- a provocat atâtea 
dezastre şi pervertiri sufleteşti, s'a renunţat la conducerea unică în sens 
totalitar (discreţionar)şi s ! a adoptat conducerea plurală cu posibilitatea de 
delegare pe timp limitat. Evident, această soluţie era considerată ca firească. 
Ea rezulta dintr'o necesitate int ernă a Mişcării şi nu dintr'o f orţare externă, 
în vederea adaptării la vreo conjunctură politică. Sinceritatea ei este evi¬ 
dentă, dealtfel,acest proces al conducerii plurale se adoptă ori de câte ori 
dispare o personalitate puternică. Fenomenul s'a petrecut şi în Rusia Sovieti¬ 
că după moartea lui Stalin, deşi sistemul politie respectiv,total lipsit de 
preocupări morale, este funciar despotic şi împinge amoralismul ,,raţinii de 
stat" până la monstruozitate. Şi cu toată concentrarea de puteri a lui Hruş- 
ciov devenit Prim ministru şi Secretar al Partidului,totuşi el,dincolo de a- 
parenţe, a rămas în fapt dependent de organele colective ale partidului. 

Fără îndoială, prin trecerea delâ conducerea unică la conducerea plura¬ 
lă sau colegială, se face un important pas spre democratizare. Este clar că* 
multe capete înseamnă mai multe păreri,de unde rezultă discuţii,critică,majo¬ 
rităţi ,minorităţi,etc» Executivul devine mai greoi în mişcări şi pierde din 
supleţea manevrei pe câmpu l tact ic o Se dobândeşte în schimb mai multă sigu¬ 
ranţă pe câmpul st rate gic. Măsurile nechibzuite sau pripite se pot preveni mai 
uşor. C^t timp dragostea legionară încălzeşte inimile tuturor membrilor Mişc㬠
rii şi mai ales a acelora însărcinaţi cu executarea conducerii supreme, se 
pot obţine rezultate pozitive din'înmănunchierea calităţilor pe care le are 
fiecare în parte din membrii componenţi, reducând astfel cat mai mult efectul 
paralizator al inerentelor discuţii. Situaţia se schimbă insă. când m momen¬ 
te de criză, această dragoste iegionară în care - cam scrie Căpitanul - Mişc¬ 
au rădăcinile atât autoritatea ca şi libertatea", este deficientă sau sleită» 
In acest caz,hibriditatea sistemului mixt, începe să devină evidentă. Lipsa. 
unui sistem electiv-representativ la bază (comitete,congrese, etc.) cu validi¬ 
tatea principiului majorităţii, îngreunează soluţionarea problemelor în caz 
de divergenţe în sânul conducerii plurale. Din cauza aceasta şi orientarea.mem¬ 
brilor riscă să se facă divergent şi chiar contradictoriu, producând dezorien¬ 
tare şi confuzii. 

Dealtfel,un neajuns de comunicaţie între centru şi periferie şi invers, 
începea să se simtă, pe măsură ce Mişcarea lua amploare, chiar când se exer¬ 
cita comanda impecabilă a Căpitanului» Acest neajuns era înlăturat nu numai 
prin intuiţia sa excepţională de a simţi pulsul masei, dar şi prin sistemul 
democratic de a sta de vorbă şi a cere părerea până şi a celui mai umil le¬ 
gionar, spre a~şi putea astfel face o cat mai exactă evaluare a realităţii 
Desigur, Căpitanul se gândea - după ajungerea la un anumit stadiu de desvolta- 
re a Mişcării - să cristalizeze în instituţii toate aceste raporturi de erar- 
hizare şi controlare a puterii. Dealtfel, ideia de comitet nu a fost exclusă 















- 28 - 


aprioric în materie de organizare. Dimpotrivă,în proectul de statut din 1 Au¬ 
gust 1927 al „ Legiune! Arhanghelul Mihai l",semnat de toţi fundatorii Mişcării 
se prevedea că „Legiunea este condusă de un comitet" JLi că „Consiliul Legiu - 
nii", compus din elemente reprezentative, are menirea de a discuta şi da di¬ 
recţii în mare Legiunii". 

Deasomcnea înfiinţarea Senatului Legionar încă dela începutul Mişcării, 
era o indicaţie în acest sens. Mişcării însă, fiind în plină creştere - spre 
a nu fi încorsetată de timpuriu în forme rigide - i s'a lăsat o desvoltare li¬ 
beră. Organele sale au fost desemnate şi consacrate mai mult sub impulsul ne¬ 
cesităţilor ,determinate de variatele ei funcţiuni spirituale,educative şi po¬ 
litice. înfiinţarea „Partidului Totul Pentru Ţară", a „Prietenilor Legiunii" 
.oa şi a „Corpului Moţa-Marin", corespundeau nu numai cu nevoile luptei î n 
conjunctura politică de atunci, dar indica şi direcţia do organizare meni¬ 
tă să asigure puritatea idealului legionar, accesibil elementelor de elită şi 
flexibilitatea organismului politic. Nu trobue uitat că acest organism este 
destinat să cuprindă mase do oameni care n'ar putea,fireşte, împlini toate e- 
xigenţele riguroase legionare, eaceea, pornind dela şeful care trebuia * în¬ 
truchipeze toate virtuţile legionare, situat în vârful piramidei,venea apoi 
Corpul Moţa-Jiarin,limitat la maximum 10.000 de inşi, menit să reprezinte eli¬ 
ta elitei (dat fiind caracterul său de ordin),urma Mişcarea Legionară propriu 
„zisă, cu o sferă mult mai cuprinzătoare pentru legionari, Partidul Totul pen¬ 
tru Ţară, cu membri care ar fi putut fi dispensaţi de unele rigurozităţi le¬ 
gionare (mai ales în *ceeace priveşte disciplina formală) şi, însfârşit,cercul 
cel mai larg al Asociaţiei Prietenilor Legionarilor. Aceştia, prin faptul că 
erau necunoscuţi, puteau să rămână difuzaţi în marea masă românească,unde fie¬ 
care îşi avea rosturile lui. Toate aceste cercuri concentrice dădeau imaginea 
atât a înălţimii cât şi a întinderii organismului legionar,asigurându-i fermii 
t/atea şi,în acelaş timp, supleţea pc diferitele planuri» 
ţ Doslănţuiroa marei prigoane din 1938» care a culminat cu uciderea C㬠

pitanului,a împiedicat coordonarea tuturor acestor organisme printr'o „ Carta 
a Mişcării " care să statuieze în mod integral organizarea Mişcării Legionare 
pentru toate organelo sale. Această organizare ar fi fost pusă în legătură şi 
cu viaţa de stat ale cărei principii Căpitanul intenţiona să le formuleze în 
volumul II din „Pentru Legionari". Evident, ţinând seamă do toate aceste in¬ 
dicaţii din evoluţia Mişcării în conjuncturile politice anterioare,va trebui 
văzut caro sistem ar putea garanta o mai bună conducere şi erarhizaro a Miş¬ 
cării pentru o situaţie normală - adică pontru situaţia când nu există sau 
nu este recunoscută ca atare — o personalitate excepţională do talia Căpita¬ 
nului. Prin forţa lucrurilor se va pune problema alegerii (electivă) care e- 
ste de esenţă democratică, căci aceea a soloctici prin luptă, în cadrul Mi.g^. 
cării ar însemna frământări interne endemice, care ar duce la anemierea şi 

chiar la pulverizarea Mişcării, -^ar, pentruoa aceste alegeri să se facă în 

condiţii de natură a garanta seriozitatea şi imparţialitatea va trebui pre¬ 
parată acea „Carta a Mişcării" care să statueze pe baza principiilor de spi¬ 
ritualitate legionară, noua formă de organizare mai potrivită pentru faza 
istorică în care s'a păşit după ultimul războiu. Cine va trebui să elaboreze 
această „Carta a Mişcării", cine să facă elecţiunea şi,mai ales, când şi un¬ 
de să se promulge - dat fiind că încă nu se ştie care va fi soarta ce se re¬ 
zervă ţărilor captive -aceasta este sarcina actualei conduceri de tranziţie 
de a docide. 

Un lucru însă se poato spune depe acum: Mişcarea Legionară,indiferent 
do ce formă organizativă va lua,, nu mai poate fL-cum am văzut - atât din moti¬ 
ve interne . cât şi de conjunctură politică, condusă de un singur om cu putori 
neîngrădite. 












- 29 - 


Cel care va avea sarcina oonducerii va fi,direct şi formal,responsabil 
faţa de Mişoare,reprezentată de organe desemnate în aoest scop. Impedimentul 
în adaptare,reprezentat de conducerea unica si totalitară .va trebui deci* înlâ- 
definitiv. In felul acesta, se va putea preveni fenomenul „ corupţiei cu— 

.« Căci — cum spunea un gânditor politic — e adânc înrădăcinată în natura 
puterii politice, tendinţa de 'decădere în tiranie,tendinţă care nu poate fi 
contracarată decât prin diviziunea puterii . 

După aceste câteva considerente făcute în legătură cu conducerea supre¬ 
mă a Mişcării, să vedem acum, sub ce aspect se prezintă situaţia conducerii la 
primul său nucleu organizativ care stă la baza întregului edificiu legionar : 
cuibul. In „Cărticica şefului de cuib" la punctul 1, Căpitanul scrie: „Cuibul 
este un grup de oameni sub domartdâ unui singur om. Cuibul n'are comitet. El' 
are numai un şef care comandă, un corespondent care poartă corespondenţa, un 
casier care strânge cotizaţiile şi un curier care face legătura cu alte cui-' 
buri său cu şeful judeţului. Toţi aceştia ca nişte fraţi adevăraţi,ascultă de 
camaradul lor care îndeplineşte funcţiunea de şef de cuib". Evident şi aci-, în 
aceaată sferă mică,ar exista primejdia „corupţiei puterii",adică a abuzului de 
putere. Ea este însă înfrânată prin existenţa erarhiei superioare faţă de care 
se răspunde. Şefii de cuib „au şi ei şefii lor cari îi controlează". Pe de al¬ 
tă parte, toată educaţia care se face în sensul frăţiei (dragostei) este 4nfu- 
zată de oultul modestiei' şi chiar al umilinţei creştine. întreaga atmosferă fa¬ 
ce deci, ca disciplina cerută să nu fie „cazonă,prueacă şi aspră, ci educativă 
şi voluntară". „Legionarul este disciplinat prin voinţa sa proprie" (C*ş,d.c. 
pag» 77)• „Camaraderia,încrederea în şefi şi disciplina se completează prin a- 
ceea, că cele două dintâi vin de jos în 3us, nea de a treia,disciplina,vine de 
sus în j_ojs>ajş.a oă unitatea este asigurată, chiar atunci când elementele de jos. 
ar putea să aibă şi alte păreri sau chiar păreri contrare" (C.ş.d.c.pag. 45)» 
Căpitanul „este tare supărat când legionarii se ceartă pentru şefie. E mare p㬠
cat. Şef indiferent cine va fi, dar mai mare va fi acela care va face jertfa 
ambiţiei lui. Acela care îşi va călca în. pioioare propria lui ambiţie" (Circr. 
pag» 39)» Prin control şi educaţie perseverentă în acest sens, se previn dege¬ 
nerările cauzate de corupţia puterii' la micii şefi,care creează,organizează şi 
conduc cuiburile, adică nucleele de bază ale organismului legionar. „Cuibul, 
care este o mică familie legionară având la bază dragostea, nu se conduce deci, 
după voinţa,bunul plac al şefului $ aceasta ar fi dictatură . Ci după legi care 
iniţial au fost' şase: Legea disoiplinei, a muncii,a tăcerii, a educaţiei,a aju¬ 
torului reciproc şi a onoarei, care preconizează lupta „numai pe căile indicate 
de onoare... ^ecât să învingi printr'o infamie, mai bine să cazi luptând pe 
drumul onoarei" (P.L. pag. 315-316). Aceste legi desvoltate şi completate ulte¬ 
rior,pe măsură ce se iveau noi situaţii,prin circulări,porunci şi dispoziţii;: 
au dat rezultate excelente, atâta timp cât în fruntea Mişcării a stat persona- , 
litatea excepţională a Căpitanului care însufleţea întregul sistem de organi *» 
zare. Disciplina venită de sus, ca şi iniţiativa („cea mai frumoasă floare .pe 
care un comandant o poate purta") pornită de jos,mişcându-se în cadrul tuturor 
legilor legionare, erau fecunde. Situaţia se schimbă însă, când se produce cri¬ 
za în conducerea supremă, aşa cum s'a verificat după dispariţia Căpitanului.Din 
cauza insuficienţei sau a deficienţei aceluia care a luat o sarcină copleşitoa-» 
re pentru precarele sale puteri,legile legionare au fost folosite fragmentar, 
provocând răvăşirea întregului sistem educativ. Pentru acoperirea deficienţei 
personale s’a insistat mai mult asupra disciplinei formale şi a exaltării arti¬ 
ficiale a şefului. Din cauza aceasta s'a ajuns la situaţii paradoxale şi chiar 
absurde. Se invoca legea disciplinei - instrumentul menit să chezăşuiască bi¬ 
ruinţa - fluturându-se formula î „urmează-ţi şeful şi la bine şi la greu" - nu 
pentru promovarea idealurilor legionare ce trebuesc atinse „numai pe căile 













- 30 - 


indicate de onoare", ci pentru desfigurarea acestor idealuri. Corupţia puterii 
în mod fatal va caria întregul organism. Conştiinţa insuficienţei personale va 
creia complexul de inferioritate care va împinge la reclama personală deşănţată. 
Concepţia de bază legionară formulată de Căpitan că un conduoător „nu face ce 
vrea"} e mic atunci când face ce vrea şi e mare atunci când face ce trebue " (P. 
L. pag.399) era înlocuită cu concepţia bunului plac. In astfel de condiţii prin 
disciplina venită de sus, cuiburile începeau să-şi piardă menirea lor principa¬ 
lă şi anume aceea „de a creea un mediu sufletesc, un mediu moral în care să se 
nască şi din care să se hrănească şi să crească omul erou" (P.L. pag.287).Ris¬ 
cau să devină laboratoare de politicianizare, cu atât mai detestabile cu cât 
s'ar camufla sub frumoasele principii legionare. întreaga tehnică a discipli¬ 
nei legionare este folosită deci în sens negativ. Aspectul cel mai îngijorător 
într'un asemenea moment de criză în conducerea de sus îl constitue faptul că 
nu exiştă o posibilitate legală de rezistenţă sau opunere a bazei sănătoase la 
tendinţele de denaturare a legionarilor,venite erarhic de sus. Se invoacă lo¬ 
zinca că trebue păstrată unitatea cu orice preţ. „Căci ea,Unitatea,ne va da 
biruinţa* Cine este contra unităţii, este contra biruinţei legionare" (Circ.p. 
50 )^ Pe dealtă parte, există educaţia legionară contra spiritului negativ din 
care. isvorăşte critica sterilă,adică acea „boală foarte periculoasă pentrucă 
aduce: neînţelegeri în sânul organizaţiei şi mai ales că taie aripele marilor 
îndemnuri* Organizaţia noastră nu este o organizaţie de critică,de negaţie, ci 
este organizaţie cu spirit de afirmaţie, de combativitate,do ofensivă" (C.ş.d. 
c. pag. 34.) « Aşa este. Dar în cazul la care ne referim, se foloseşte această 
predispoziţie organică împotriva criticei sterile spre a se măslui cărţile şi 
deruta sau irutinipla orice rezistenţă la opera de denaturare a însăşi esenţei 
legionare. Se. ajunge astfel la situaţia absurdă de a se păstra unitatea legio¬ 
nară pentru distrugerea sub sta nţei legionare . 

. Din acest fapt verificat (nu ipotetic) rezultă necesitatea de a comple¬ 
ta organizarea cuib.ului şi cu supa pa criticei când ea se face necosară mai a— 
Ies în momente de criză ca acele amintite mai sus.Gradul până unde se poate 
merge spre a jiu prejudicia celelalte avantagii, urmează a se stabili de cei în¬ 
sărcinaţi cu rezolvarea problemei reorganizării. Nici chestiunea consimţirii, 
dacă nu chiar a alegerii şefului de cuib nu trebue exclusă. Această necesitate 
internă corespunde şi cu climatul democratic caracterizat prin discuţie criti¬ 
că şi tolerantă în care,fără îndoială, se vor desvolta noile generaţii.Efecte¬ 
le acestui climat pe care nu le-a suferit generaţia formată între cele două 
rasboaie, când a fost concepută organizarea Mişcării prin „Cărticica şefului 
de cuib" se pot vedea în diaspora legionară. 

Aceasta din punct de vedere intern. Dar problema unei completări,rea¬ 
daptări sau reformări a organizaţiei „cuibului" se impune şi pentru a^ putea 
desvolta mai bine acţiunea pe câmpul de luptă,într'o fază mai evoluată a Miş¬ 
cării. Se cunosc motivele pentru care Căpitanul a adoptat aceasta formă de or¬ 
ganizare a Mişcării. . 

„Ce m’a condus - scrie el - să aleg acest sistem? In primul rând,nevoia* 
Eu nu puteam să încep cu înfiinţarea do comitete judeţene. Pentrucă n aveam 
oameni. Nici nu puteam lua un om să-l pun şeful unui judeţ. Dacă el nu are pu¬ 
terea do a fi şeful numai al unui sătişor, va fi incapabil să organizeze un 
judeţ. Şeful unei mişcări trebue să ţină seamă, cu cea mai mare stricteţe, de 
realitate . Ori, singura mea realitate era ..omul singur". Un biet ţaran sărac 
care plângea într->un sat, un nenorooit de muncitor bolnav, un intelectual des- 
rădăcinat. Şi atunci fiecăruia dintre aceştia i-am dat posibilitatea de .a adu-, 
na în jurul lui un grup, după puteri, al cărui şef devenea. Cuibul cu şeful lui. 
Nu-1 numeam eu şef de cuib* Puterile lui îl numeau,îl ridicau; nu devenea şef, 
dacă „vroiam" eu, ci dacă el putea aduna, convinge şi conduce un grup.Cu timpul 









- 31 - 


ara ajuna - spre deosebire de celelalte organizaţii (unde adesea se fac şefi pe 
baza cadourilor), si an un şir de nici comandanţi ,nu „făcuţi' } ci „născuţi" , 
zăcând în ei calităţi de conducător, -^e 1 aceea un şef de cuib legionar este o 
realitate pe care te poţi sprijini, R eţeaua acestor şeii de cuib forraează sche¬ 
letul întregii mişcări legionare. Stâlpul organizaţiei legionare este şeful de 
c uib e Când se înmulţesc, aceste cuiburi se grupează sub comandă: pe comuni,plă- 
şi*judeţe, provincii. Cum mi-an făcut pe ceilalţi şefi? Nu an numit : şeful 

satului., plăşii, judeţului. Le-am spus: - Cuceriţi,organizaţi, Şi cât veţi pu¬ 
tea organiza, peste atât se va întinde şefia voastră. Eu îi consfinţisem în si¬ 
tuaţiile în care puterea, calităţile şi aptitudinile lor îi ridicau.. 

Sistemul cuibului mai prezintă următoarele avantagii : 

a ) Fa ce să activeze: nune în funcţiune întreg organis mul unei mişcări ... 
b) R ezol vă toate pro b lemele pe care un om e prea puţin a le face,iar o întrea¬ 
gă organizaţie e prea mare pentru a se putea ocupa de ele. c) Este_uşor, 

transformabi l dintr 1 o unitate de luptă într'o unitate de muncă, sau dintr'una 
de muncă într'una de luptă} d) Creează un mare număr i e cadre ,oameni speciali¬ 
zaţi în arta conducerii; e) Localizează efectul unei defecţiuni sau tră_dă ri;f) 
In sfârşit , este cel nai bun loo unde se poate face educaţia. Pentrucă în.cuib 

sunt oameni de aceiaşi vârstă, de acelaşi sex, de aceeaşi putere de înţelegere, 

de aceeaşi constituţie sufleteasoă. Aci sunt toţi prieteni,.... Cuibul este o 
mică familie legionară având la bază dragostea" (P,L e pag.314-315)« El oferă 
„sistemul de educaţie dinamic, educaţie odată cu acţiunea,care este mult supe¬ 
rior celui static" (P.L. pag. 328)* 

Din toate acestea rezultă clar că „realitatea" din faza dela început—a 
iii scării de care Fundatorul Mişcării a trebuit să ţin ă seama „cu cea nai ^raare 

stricteţe", a impus forma de organizare bazată pe cuib în sensul pe care îl cu¬ 

noaştem» Lanţul de prigoane a validat sistemul. Dar aceasta nu înseamn,.’. c,ă a— 
ceastă formă poate fi bună pentru toate fazele în evoluţia Mişcării şi pentru 
toate conjuncturile politice, când realităţile se schimbă. Căpitanul se expri¬ 
mă clar în această privinţă : „Greşit . procedează.acei cari,imaginându-şi cum 
va trebui să fie organizaţia în faza ei ultimă de desvoltaxe,îi croiesc dela 
început o haină,pe care ea nu o va putea bine întrebuinţa decât într un .anumit 
stadiu de desvoltare. După cum greşit procedează acei cari fats o haină mică de¬ 
la început şi, ne mai ţinând seamă de desvoltaxea mişcării, o forţează să se 

chinuiască în forme care nu-i mai corespund..... , . 

„Sistemul (legionar de organizare) n'a variat prea mult,m esenţa lui 
dela început şi până astăzi ( ,n. Dec.1935). Totuşi a avut şi completări nece¬ 
sare, pentrucă o organizaţie trebue să ţină seamă de realităţi. Ea este ca u»< 
oopil care se desvoltă necontenit. Şi trebue necontenit să i se ajusteze haina, 
în măsura desvoltării" (P.L. pag. 313)* Cu spiritul rai prevăzător insă Căpi¬ 
tanul a atras atenţia pentru unele situaţii primejdioase în^evoluţia Mişcării. 
„0 mare primejdie ameninţă organizaţia legionară. Intrarea în cadrul organiza¬ 
ţiei a o mulţime de elemente slabe sau chiar rele. Este un fapt cunoscut: de 
cate ori un curent se ridică mai puternic în favoarea unei organizaţii,de ata- 
tea ori năvălesc asupra ei şi o serie întreagă de elemente inferioare., uneori 
chiar haimanale, oameni fără căpătâi,excroci,secături,etc ... Altă sene o /or* 
mează voiajorii politici, cari au bătut la uşa tuturor partidelor si acum stau 
gata să se arunce şi în braţele Mişcării legionare" (Circ. pag, 92). Mai mult: 
Căpitanul' prevăzuse şi înghesuiala asupritorilor şi calomniatorilor pentru zl " 
'ua „Biruinţei legionare"* „Şi în ziua aceasta, desarmaţi.biruiţi,zăpăciţi -aşa 
infami cuxft sunt * vor încerca să strige: Trăiască legionarii Situaţiile s au 
verificat în efemera biruinţă legionară. Dar nu era Căpitanul - cu grija lui 
pentru sănătatea Mişcării - ca „din 20 de cereri de înscriere să respingă 19 





















- 32 - 


şi să primească unul. Cel mai bun" (Circ.93). Şi nici să răspundă prigonito¬ 
rilor şi calomniatorilor care băteau la poarta Mişcării - aşa cum şi-a dat 
„cuvântul său ? - „înapoi Canalii"! „Căci după sute de ani de triumf a Cana¬ 
liei,a sosit ceasul, ca ea, Canalia din mijlocul Românilor, să fie strivită"! 
(Circ. 33). Deficienţa conducerii de sus a făcut să se adopte - ca o ironie a 
suferinţei şi jertfelor făcute - exact contrariul. Noui cuiburi au răsărit ca 
ciupercile, colectându-se mai mult în ele, cum a prevăzut Căpitanul, „elemen- 
.te inferioare , uneori chiar haimanale, oameni fără căpătâiu,excroci,secături,, 
etc. Şi cu cât adularea „noului comandant" era făcută cu mai multă frenezie, 

.cu atât elementele erau promovate mai mult; conducerea improvizată îşi impro¬ 
viza o bază proprie de oameni de aceiaşi esenţă. Mai mult: canalii,calomnia - 
tori notorii, pe care Căpitanul spunea solemn că „îi va ţine minte după cum 
şi voi legionari veţi ţine minte pe toţi acei ce au îndrăznit să vă acopere cu 
noroiu ca să nu vă vadă ţara carnea vie a rănilor voastre" (Circ.pag.227) au 
devenit - oribil spectacol - chiar purtători de cuvânt ai conducerii legionare 
deficiente. Acest fapt însă nu arată numai neajunsurile conducerii unice de 
care am vorbit,când această conducere nu este exercitată de o personalitate 
puternică şi de mare echilibru sufletesc, dar şi deficienţa cuiburilor preg㬠
tite normal. Chiar dacă aceste cuiburi sunt conduse de elemente cu trecut le¬ 
gionar şi cu toate legămintele făcute. Cum s'au comportat în general aceste 
elemente când au simţit şi au văzut denaturarea Mişcării în însăşi esenţa ei? 
Cu rare excepţii, mai toate s'au retranŞat după disciplina formală. S'au in¬ 
vocat cunoscutele formule de circumstanţă amintite mai sus : „Ordinul nu se 
discută", „păstrarea unităţii", „teama de boala criticii",etc. Şi cum este 
evident că disciplina şi unitatea nu pot servi pentru distrugerea idealului 
care ne-a strâns pe toţi cei de bună credinţă şi ne-a făcut să consimţim la 
„disciplina voluntară", în realitteit, era lipsă de curaj moral. Oameni cari 
în atâtea împrejurări au arătat un impresionant curaj fizic,înfruntând schin¬ 
giuiri şi chiar moartea faţă de duşmanii din afară pentru a-şi apăra idealul, 
se dovedeau slabi şi neputincioşi din cauza fetişismului disciplinei când 
duşmanul ne atacă din interior. Se invoca una din legi (legea disciplinei) 
spre a anula toate celelalte legi. Acest fapt arată o deficienţă în organiza¬ 
rea şi educaţia cuibului pentru vremuri anormale. Poate îngrădirea excesivă a 
„criticei" să împiedice formarea curajului moral . Chestiunea trebue deci cer¬ 
cetată ţinând seamă de această realitate pentru a se putea face faţă şi în 
aceste faze din evoluţia Mişcării. Ajustarea se poate face cu atât mai uşor 
cu cât tinde spre democratizare, fapt care ar diminua impedimentul organiza- 
tiv pentru adaptare la noua conjunctură. Evident, şi în acest caz, lucrurile 
trebuesc în aşa fel dozate, spre a scoate cât mai multe avantaje,adică partea 
pozitivă pe care o dă disciplina lucidă, consimţită şi completată cu critica 

poziti\g^r p e lângă aceste deficienţe de ordin interior, care sunt în legătură 
&i cu criza de conducere supremă, mai sunt unele neajunsuri am spune intrinseci. 
Ele s'au evidenţiat în perioada scurtei guvernări legionare. Multe din avanta¬ 
jele pe care le prezenta organizaţia cuibului în faza de opoziţie .dinamismul, 
ardoarea de iniţiative, mobilitatea de a se transforma din unitate de luptă în 
unitate de muncă şi invers, devin perturbatoare în faza de guvernare. Iniţia¬ 
tivele şefilor de cuiburi - mai ales a acelor improvizaţi - chiar dacă tebre*... 
tic sunt îngrădite în Cărticica şefului de cuib, vin din toate părţile,încal- 
cindu-se adesea între ele. Mai totdeauna se suprapun pe măsurile luate de or¬ 
ganele de stat. Acest fapt duce,în mod inevitabil, la conflicte între aceste 
două organizaţii şi generează anarhia. Primejdia devine mai mare atunci când 
se formează cuiburi de elemente dubioase sau chiar de agenţi provocatori trimişi 






•• 33 - 


înadins de duşmanii Mişcării, In acest caz, spontaneitatea în formarea unui 
cuib ca şi mobilitatea cu întreg dinamismul ei înlesnesc acţiunile de dezagre¬ 
gare morală» Toate fermele de sabotare pot fi folosite» „Excesului de zel în 
executarea ordinelor sau adularea şefului deficient şi vanitos, pot oferi ali¬ 
biuri pentru cele mai dezastruoase diversiuni-. Mişcarea Legionară a avut multe * 
ponoase din partea unor asemenea incorecţi sau agenţi provocatori infiltraţi 
sau improvizaţi în cuiburi, care de multe ori nici nu erau încadraţi sau con¬ 
trolaţi de organizaţia centrală; Deaceea problema va trebui reexaminată şi în 
lumina acestei experienţe» Va trebui adoptat un sistem de formare şi încadrare 
care să evite atât do cilita tea păgubitoare, cât şi tendinţele centrifugale şi 
uneori anarhice ale acestor celule atât de vitale pentru organizaţia legionară. 

Credem că operaţia de ajustare potrivită pentru actuala situaţie v a 
trebui orientată de necesitatea de a face o sinteză a .. selecţiunii naturale^ cu 
.. elecţiunea” membrilor lor din cuib, care să o recunoască precum şi consimţă - 
mântui de consacrare venit dela organele superioare,. Binomul „l ibertatea de ,_ a ^ 
legere” şi .. auto ri tatea c onsfinţită" trebue să se îmbine în aşa fel, meat mem¬ 
brii cuibului - formaţi după educaţia legionară - să aibă dreptul de critică 
şi libertatea de a-şi da sau nu adeziunea la cel care conduce cuibul-,,Mai mult; 
în anumite cazuri prevăzute în sistemul general de organizare, să-şi poată 
exprima direct sau prin delegaţi cuvântul lor,în orientarea generală a Mişc㬠
rii. Pentruca acest sistem mai democratic să nu aibă primejdia destrămării sau 
anarhizării nucleelor legionare, educaţia va trebui centrată pe dişcij)lj. na - i n - 
terioară, care, în ultima analiză, formează esenţa şi finalitatea educaţiei le¬ 
gionare. Aceasta va face ca toţi legionarii să exprime „o singura părere, u n 
singur gând şi un singur suflet",chiar dacă au fost elaborate in discuţii con¬ 
tradictorii» Această orientare va concorda şi cu formaţia civica necesara pen¬ 
tru o democr aţie săn ătoasă . Umanismul legionar, care - cum am văzut,- se de- 
ga jeţ. din întreaga spiritualitate a Mişcării - va favoriza această sinteză, 
hui creştin şi omenia românească cu spiritul ei de mare toleranţă, va asigura 
o largă respiraţie, care se va face cu atât mai simţită, cu cat tiparele dis¬ 
ciplinei formale (adică a „Legiunei care se vede" (uniforme), comenzi sau no¬ 
menclaturi militare,etc ., născute în conjunctura totalitara a Europei,vor c㬠
dea în desuetudine- In felul acesta, se va asigura mai bine osmoza sufleteasca 
a Mişcării. Când trăia Căpitanul era potenţată şi asigurată unitatea de simţi¬ 
re si gândire prin marea lui putere de iradiere spirituala şi sistemul empiric 
de care am amintit, de a sta de vorbă şi cere părerea pană şi a celui mai sim¬ 
plu legionar» Dealtfel, cum am mai spus, această tendinţă spre aemocratizare 
fost schiţată de însuşi Căpitanul prin fundarea „Partidului Totul Pentru Ţarif, 
iar - după moartea lui de către „Forul Legionar" format de Comandanţii Bunei 
Vestiri (Fundatorii Mişcării) şi vechi comandanţi legionari, când prin ho . \r 
rea dela 1 Ianuarie 1943 s'a renunţat la conducerea unică a Jucării. 

Dacă totuşi se va aprecia că dualismul congenital al Mişcării de a fi 
în acelaş timp „oaste" sau ordin de educaţie spirituală şi organizaţie politi¬ 
că, va avea de suferit pdaadoptarea unui sistem hibrid, atunci s ar pute - 

falca sistemul de organizare. Să se menţină pentru „oastea educa îva ( “ 

nari propriu zişi, Corpul Moţa-Marin,etc.) sistemul selecţiunii riguroase,aşa 
cum este prevăzut în Cărticica şefului de cuib şi în Jurământul Moţa-Marin. 
Pentru organizaţia politică propriu zisă însă, să se adopte sistemul elecţiunii 
pc bază democratică? dându-i ferma şi denumirea cea mai adecvată^situaţiei. " 

vident, această a doua organizaţie politică va oferi,ifi pr ^/^°Xtră^ 
de se va exercita acţiunea educativă a elitei legionare,care va râma. P 
boarea şi Sozăşia patrimoniului spiritual al Mişcării Legionare. Reglementa¬ 
rea sau^statuarea raporturilor intre aceste două organizaţii paralel 














- 54 - 


suprapuse Ta trebui să. formeze,în această eventualitate, grija de căpetenie a 
acelora chemaţi să facă o reorganizare a Mişcării în lumina celor trei decenii 
de experienţă şi a necesităţilor cerute de noua evoluţie istorică. 

Din toate cele arătate mai sus - fie şi în mod sumar - rezultă că nece¬ 
sitatea corectării sistemului organizativ al Mişcării Legionare este determina¬ 
tă,în primul rând, de motive proprii intrinseci. La aceasta se adaugă şi exi - 
genţele de conjunctură politică de care am amintit. Oricum, structura organi - 
zativă a Mişcării nu trebue să constitue un impediment la adaptare. Mişcarea Le¬ 
gionară trebue să-şi ajusteze forma de organizaţie pentru a-şi putea vehicula 
înalta ei spiritualitate, într'o fază istorică în care se simte mai mult ca ori¬ 
când, nevoia de această spiritualitate. 


IV. “ ŞŢRUCŢIJRA__STAŢALA 


Pe drept cuvânt s'a spus că, spre deosebire de filosofie,care înseamnă 
discuţia critică a unui concept pur, doctrina politică este expunerea raţiona¬ 
tă a unui conţinut de acţiune. Mai totdeauna la baza ei se află o forţă de cre¬ 
dinţă. Deaceea ea trebue să rămână în permanentă legătură cu actualul. Căci,da¬ 
că s'ar afla în afară de faza istorică ce se parcurge şi de acţiunea pe care o 
comfdftă această fază, şi-ar pierde orice interes şi înţeles. Valoarea unei. 
doctrine politice deci, trebue judecată mai mult prin capacitatea ei de a sti— 
mul^âcţiunea în diferitele conjuncturi succesive interne şau externe. Articu- 
Iarea'ei mai ales în oeeace priveşte structura statală,care trebue să promove¬ 
ze interesele politice,economice şi sociale ale întregei naţiuni, trebue să se. 
facă din iniţiativă proprie în timp util. Aşa va putea difuza mai departe fie 
şi sub alte.forme, credinţa sau spiritualitatea care îî stă la bază. Altfel 
doctrina şi-ar pierde esenţialul : capacitatea oi de a stimula acţiunea. 

Din cele arătate la începutul acestei expuneri, s'a văzut clar că spi—• 
ritualitatea Mişcării Legionare nu numai că n'a fost depăşită, dar a devenit şi 
mai neăcsapă pentru actuala fază istorică în care se va da lupta decisivă în¬ 
tre cele M două lumi". Inserarea ei în circuitul spiritualităţii creştine sau 
umaniste care caracterizează lumea occidentală, este organioă. Ar putea exis¬ 
ta însă îndoieli în ceeace priveşte concepţia legionară în legătură cu struc¬ 
tura statală a Ţării noastre. Cum am mai spus, Căpitanul nu şi-a exprimat punc¬ 
tul său de vedere integral şi definitiv privitor la forma de organizare a sta¬ 
tului român. In volumul II din „Pentru Legionari", pe care însă nk apucat să-l 
scrie fiindcă a fost asasinat de clasa conducătoare înstrăinata, îşi propunea 
să facă „şi consideraţiuni asupra problemelor sociale şi statale în România 
(P.L.pag.452). Această lipsă constitue un maro neajuns. Totuşi, din anumite 
principii enunţate în „Pentru Legionari" vol.I, în „Circulări" şi în „însemn㬠
rile dela Jilava" s'ar putea deduce sensul gândirii sale în această privinţa. 

Am arătat pe larg în paginile precedente cât de întremătoare poate fi 
„concepţia legionară în Democraţie". Deaceea nu mai revenim. In acest capitol 
vom releva câteva aspecte specifice ale societăţii româneşti şi statului roman 
la care s'a referit Căpitanul în scrierile sale, când a pus în discuţie forma 
de guvernământ. La începutul celor „câteva observaţii'asupra democraţiei ţP. 

L. pag. 385-597), el se întreba: „Trăim în hainele,în formele democraţiei.bunt 
oare bune? încă nu ştiu. Un lucru însă îl vedem. II ştim precis. Ca o parte^ 
din naţiunile cele mai mari şi mai civilizate din Europa au aruncat aceste hai¬ 
ne şi s'au îmbrăcat cu altele noui. Oare să le fi aruncat de bune. Alte naţiuni 
fac toate sforţările să le arunce şi să le schimbe şi ele. Be ce ? Să fi me u- 
nit oare toate naţiunile?... Cei cc le-au schimbat, sau cei oc vor să le 







- 35 - 


schimbe,desigur că vor fi o.vând fiecare motivele lor, far de oe să nc ocupăm 
noi de motivele altora? Să ne ocupăm mai bine de motivele care ne ar face pe 
noi, Românii, să ne schimbăm aceste haine ale democraţiei, facă nu avem motive* 
dacă pentru noi sunt bune, atunci noi le păstrăm chiar dacă toată Europa le-ar 
arunca" (P,L, pag. 386 ). Din aceste precizări preliminare făcute de Căpitan re- 
v zultă în mod clar două lucruri : l) Căpitanul nu condamnă fn prin cip iu de mocr a- 

iîâ. pentrucă „ încă nu ştim " dacă formele ei - se înţelege toate formele - sunt 
bune sau nu. Constată numai simptoame de criză în diferite ţări din Europa,„na¬ 
ţiuni mari şi civilizate au aruncat aceste haine (ale democraţiei) şi au îm¬ 
brăcat altele noui"; şi 2) Critica pe care o face democraţiei este mai mult 
contingenţă , adică determinată de motivele noastre specifice „oare ne-ar face 
pe noi, Românii, să ne schimbăm aceste haine ale democraţiei"* Deci. dacă a- 
ceste motive ar dispărea, în mod implicit ar înceta şi critica.'Soluţia dată 
problemei nu este doctrinară, ci pr agmatică . Este ceeace Britanicii spun ;„V㬠
zând şi făcând". Metehnele democraţiei în România au fost sintetizate de Căpi¬ 
tan în şase-puncte şi anume : 

l) Democraţia sfarmă unitatea neamului românesc,împărţindul în partide, 
învrăjbindu-1 şi expunându-1 desbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice, 
într’un greu moment al istoriei sale.... 2) Democraţia transformă milioanele de 
jidani,care au năpădit România după primul răsboiu mondial, în cetăţeni români 
•••• 3) Democraţia este incapabilă de continuitate în efort... 4 ) Democraţia 
pune în imposibilitate pe omul politic de a-şi face datoria către neam din ca¬ 
uza că acesta este scl a vul partizanilor săi ale căror pofte trebuesc satisfăcut 
te... 5) Democraţia este incapabilă de autoritate pentrucă în cadrul ei un par¬ 
tid nu ia'măsuri’ în contra partizanilor lui,trăind din afaceri scandalo ase de 
milioane, din hoţie şi pradă, de. frică să nu-i piardă şi nici împotriva adver¬ 
sarilor, de frica acestora să nu-i demaşte propriile afaceri şi incorectitu - 
dini; 6) In sfârşit, Democraţia este. în slujba marei finanţe din cauza siste - 
mului costisitor şi a concurenţei dintre diferitele grupări politice ajungând 
astfel sluga marei fihanţe jidoveşti care o subjugă,plătind-o' 1 (P.L- pag*387)* 

După cum se vede jumătate din considerentele enunţate (punctele 1»2 şi 
6) simt în strânsă corelaţi-ă cu problema jidovească în România,care devenise 
foarte acută în timpul când Scria Căpitanul, atât pentru faptul că elementul 
jidovesc oferea suport infiltraţiei ruso-bolşeyice, cat şi.raai ales pentru a- 
cela că, folosind metehnele democraţiei, ataca cu' virulenţă sănătatea fizică 
şi morală a poporului român „Cel mai mare rău pe care ni 1-au, făcut jidanii 
şi politicianismul - scrie Căpitanul - cea mai marc primejdi.e naţională la ca¬ 
re ne-au expus aceştia, nu stă nici în acapararea bogăţiilor solului şi a sub¬ 
solului românesc, ni'ci chiar în tragica desfiinţare a clasei de mijloc române¬ 
şti, nici în numărul mare al lor în şcoli, profesiuni libere,etc., şi nici chiar 
în influenţa pe dare o exercită asupra vieţii noastre politice, deşi fiecare 
în parte sunt primejdii de moarte pentru nean. Cea nai nare primejdie naţiona¬ 
lă stă în aceea de a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastră 
rasială daco- română, dând naştere acestui tip d e om. c roiând această căzăt ură 
această stârpitură morală ipoliticianul care nu mai are nimic din nobi~ţea ra¬ 
sei nogastre; .oare ne dezonorea'ză s i ne omoară . Dacă acest tip de om va conti¬ 
nua să mai conducă această ţară, neamul românesc va închide ochii pentru tot¬ 
deauna şi România se va prăbuşi,cu to f ate strălucitele programe cu care „şne - 
cheria" degeneratului va şti să ungă ochii mulţimilor nenorocite. Dintre toa¬ 
te relele pe care ni le-a adus invazia jidovească, acea ia este cel mai îngro¬ 
zitor" (P.L. pag- 285)- Dar şi celelalte trei deficienţe ale democraţiei dela 
punctele 3*4 şi 5 enumerate’do Căpitan, şi anume : incapacitatea de efort con¬ 
tinuu, tirani zarea de către electorul interesat precum şi lipsa de autoritate 
de a lua măsuri centra corupţiei,cu toate că ar fi intrinseci gi.după oua an 














- 56 - 


văzut că scrie Walter Lippnann, duc „pană la paralizarea capacităţii de guver¬ 
nare" şi la „declinul precipitat şi catastrofal al societăţii occidentale" to¬ 
tuşi în oadrul realităţilor româneşti se ataşează şi ele acelora ce sunt î n 
strânsă corelaţie cu problema evreească. De aci constatarea Căpitanului că „ei 
(jidanii) vor fi necontenit pentru „democraţie" (l?)» care are un singur avan¬ 
taj şi acel pentru inamicul naţiei. Pentrucă democraţia va sparge unitatea şi 
blocul sufletesc al unui neam şi în faţa unităţii şi solidarităţii perfecte a 
iudaismului din ţară şi din întreaga lume, naţia, divizată în part idele domo. - 
oraţiei se va prezenta desbinată şi va fi înfrântă"(P*L„ pag»219)o Dar de acea¬ 
stă paralizare a conducerii statului român şi „spargerii unităţii şi blocului 
sufletesc al unui neam" profitau infiltraţiile bolşevice în România» „Conduc㬠
torii muncitorilor români comunişti - scrie Căpitanul - nu erau nici români şi 
nici muncitori. Da Iaşi : Dr.Ghelertcr,jidan; Gheler>jidan^ Spiegler,jidan 5 
Schreiber,jidan r etc. La Bucureşti î Iile 

T • _ "I 1 A M ^ V W\<l « «A M ^ 4» A 4 VI ^ O *1 



In jurul lor o serie de muncitori români 


învins aceştia ? Am fi avut col puţin o Românie condusă de un regim nuncito - 
resc românesc? Ar fi devenit muncitorii români stăpânii ţării? Nu! Ar fi deve¬ 
nit do a doua zi robii celei mai murdare tiranii».. Noi, poporul român, am fi 
fost exterminaţi fără milă, ucişi sau deportaţi pe drumurile Siberiei: ţărani, 
muncitori, intelectuali, cu toţii de—a—valma" (P.L. pag.17)» 

Deci din aceste două primejdii conjugate : paralizia corupţiei sau a 
impotenţei democratice şi primejdia tiranici bolşevice - din păcate,astăzi a- 
deverită - s’a născut necesitatea pentru Căpitan de a preconiza blocul sufle- 
tesc al naţiei şi unitatea ei de comandă prin „şeful consimţit". Dar aceasta 
nu este dictatură fiindcă „dictatura presupune voinţa unui singur om,impusa 
cu forţa voinţei celorlalţi oameni dintr'un stat. Deci două voinţe : a dicta¬ 
torului sau a unui grup, deoparte, şi a poporului de alta. In cazul şefu ui 
însă. nu există ..între voinţa naţiunii şi voinţa şefului decât un 




















- 37 - 


impresionant de lapidar, doctrina elitei de conducere care are „la bază In - 
cipiul s ole cţiun ii sociale " ( 14 ) ■- In nod natural, se selecţionează din corpul 
naţiunii,adică din narea naşă sănătoasă a ţărănimii şi nuneitorinii,permanent 
legată de pământ şi de ţară, o categorie de oaneni cu anumite însuşiri,pe care 
apoi şi le cultivăm Ea devine elita naţională; Aceasta trebue să conducă o na¬ 
ţiune" (P.L, pag; 39l).° Această elită trebue să se întemeieze pe : a) „curăţe - 
nie sufletească; b) capacitate de muncă şi de creaţie; c) vitejie; d) viaţa as¬ 
pră şi răsboire permanentă cu greutăţile aşezate în calea neamului; e) sărăcie, 
adică renunţare voluntară de a acumula averi; f) credinţa în Dumnezeu; g) dra¬ 
gostea" (Pe L? pag. 395)» 

„In Ronânia- dela răsboiu (1918) încoace în special, democraţia ne-a 
creiat, prin acest sisten de alegeri, o „elită naţională" de Români-jidani, a- 
vând la bază : nu vitejie,nici iubire de ţară, nici jertfă, ci vânzare de ţară, 
satisfacerea interesului personal, mita, traficul de influenţă,îmbogăţirea prin 
exploatare şi furt,hoţia, laşitatea, adică doborîrea adversarului prin intrigă» 
Această „elită naţională" daca va continua să ne conducă va duce la desfiinţa¬ 
rea statului român". (P.L, pag. 391) •• 

Deaceea, în asemenea condiţiuni, Căpitanul pentru fixarea elitei prefe¬ 
ră pe „oricine în afară de mulţime. Admit oricare alt sistem în afara „democrar 
ţiei" care văd că mă omoară sigur pe mine,poporul român" (P.L. pag. 39l)« Dacă 
clasa conducătoare românească n'ar fi fost degenerată, elita precedentă ar fi 
făcut „constatarea selecţiunii naturale" şi ar fi dat „consacrarea membrilor 
elitei noui" ţinând seamă de virtuţile pozitive de care am amintit. Infiltra - 
ţiile străine dizolvante care încep din epoca fanariotă au descompus în mod 
iremediabil elita de conducere autohtonă. „Desvoltarea istorică a ţării rom⬠
neşti - scrie Eminescu - suferise o grea şi nevindecabilă lovitură prin epoca 
de o sută de ani a domniei străine 1 ' (Voi-II,pag. 132) • „In domnia Fanarioţilor 
au putrezit clasele noastre sociale; aristocraţia noastră din răsboinică şi 
mândră ce era a devenit,în cea mai mare parte, servilă,încrucişându-se cu stâr¬ 
pi tura Grecului modern,caro e tot atât de şiret, dar mai corupt ca evreul de 
rând" (Voi. II, pag.105). „Putreziciunea bizantină a îmbătrânit înainte de vre¬ 
me poporul român" (id.,pag.l33), La această „adevărată otravă a orientului" 
s'a adăogat după primul răsboiu mondial, virusul galiţian şi procesul de des¬ 
compunere morală a clasei conducătoare a luat un ritm galopant. 

Evident, pe lângă cauze sp ecifice, patologiei societăţii româneşti,func¬ 
ţiona şi una generală, am spune inerentă naturii umane, în legătură cu altera¬ 
rea sau degenerarea elitelor conducătoare. „Greşala istorică — constată Căpita- 
nul - a fost aceea că acolo unde s'a creiat o elită bazată pe principiul selec¬ 
ţiunii,aceasta a părăsit do a doua zi principiul care i-a dat naştere înlocuin- 
du-1 cu principiu l e red ităţ ii şi consacrând sistemul nedrept şi condamnat al 
privilegiilor*’ din naştere" (P- L. pag. 392). Aşadar, depravare,corupţie şi nepo¬ 
tism. Era deci inevitabil ca noua elită conducătoare „î n cazul acesta să se 
nască din răsboiul cu elita degenerat ă sau falsă, adi c ă tot pe princ ipiul_ser¬ 

ie cţ junii " Ţp.L, pag. 3931. 

Întrebarea care se pune - şi prin aceasta venin la una din părţile cele 
mai gingaşe alo temei pe care o tratăm — această nouă elită rezultată pe „prin¬ 
cipiul selecţiunii" nu va comite oare şi ea fatala „groşală istorică" decare 
vorbeşte Căpitanul ? După experienţa făcută după moartea Căpitanului putem spu¬ 
ne ; dacă în fruntea acestei elite va sta o personalitate excepţională,complexă 
şi de mare echilibru sufletesc ca a Căpitanului, suntem siguri că nu o Va co¬ 
mite. El care a formulat jurământul Moţa-Marin (jurământul elitei legionare) 
ax fi avut autoritatea morală şi tăria sufletească să-l impună. Căci el a reu- 
şit„să se smulgă din bucuriile pământeşti din care derivă şi setea de putere^ 
ce se încearcă a se transmite pe principiul ereditar. Dimpotrivă cu personalităţi 













- 38 - 


neexcepţionale în fruntea elitei certitudinea repetării greşelii istorice va fi 
cu atât nai nare, cu cât nai măruntă va fi talia celui care conduce. Experienţa 
făcută în cadrul Mişoării după moartea Căpitanului, de care an vorbit în capito 
Iul precedent, constitue un indiciu clar în acest sens. Aceasta chiar dacă s'ar 
ţine seamă de faptul dispariţiei premature şi neaşteptate nu numai a Căpitanului 
dar şi a unei nari părţi din elita legionară formată djşl. Sinptoamele degene-^ 
rescenţii apăruseră şi tindeau să devină cu atât mai îngrijorătoare cu cât se 
ascundeau sub legea disciplinei formale, care, cum an spus, este o virtute le¬ 
gionar ă numai atunci când v alorifică virtuţi legionare . Aceleaşi sinptoane de¬ 
generate s'âr fi manifestat şi în viaţa de stat unde tentaţiile pentru abuzul 
de putere sunt mult nai numeroase şi insidioase. Dealtfel această „greşală is¬ 
torică" cu privilegiile din naştere şi promovarea „nepotismului" sau a „gine- 
rismlui" a fost comisă chiar de un exponent al „elitelor selecţionate prin Inp- 
tă" cu urmări catastrofale pentru el şi regimul său. Cazul „Ciano" în Italia 
fascistă a fost tipic în această privinţă (l5)» 

Deaceea, pentru cazurile c£nd nu există peesonalităţi complete şi de 
formatul Căpitanului, adică în nod curent,noi suntem nevoiţi - dacă vroin să 
rămânem în cadrul realităţii - să combinăm sau,mai bine zis, să completăm prinr 
cipiul selecţiunii cu acel al elecţiunii spre a putea înlătura principiul ere¬ 
dităţii în forma cea mai detestabilă a privilegiilor de naştere, aşa cum func¬ 
ţionează în pseudo-d6nocraţie. Desigur, în mod absolut, cum scrie Căpitanul , 
„principiul selecţiunii înlătură deopotrivă şi prinoipiul elecţiunii şi prin - 
cipiul eredităţii. Ele nu pot sta împreună. Intre ele este un conflict,pentru- 
că din două una: ©ri există un anumit principiu al selecţiunii şi atunci nu 

are ce căuta părerea şi votul mulţimii, ori alegem noi oamenii şi atunci nu 

mai funcţionează selecţiunea" (P.L. pag. 393)« Şi totuşi, judecată problema prin 
prisma relativului, aşa cun an arătat , experienţa ce a urmat precum şi a con¬ 
tingenţei actuale, numai printr'o coordonare şi corectare reciprocă a acestor 
două principii, s'ar putea găsi o soluţie pozitivă. Este un caz dintre acelea 
unde - cum spuneam lâ începutul acestei expuneri - interpretarea trebue să se 
facă nai mult în sens dinamic, adică în spiritul celor scrise de Căpitan de¬ 
cât în sens static, ţinându-ne numai de litera dispoziţiilor sale 0 Aceasta cu 
atât nai mult în cazul de faţă, cu cât în principiu , cun am văzut, Căpitanul 
declară că ..î ncă nu ştim dacă hainele democraţiei sunt bune sau nu" (P.L. 385 ) 
şi că „Mişcarea naţională" nefiind „nici dictatură şi nici democraţie (cu ta¬ 
rele pe care el le-a denunţat) tinde să fie „o formă npuă de cond ucere a sta¬ 
telor. n eînt âlnită nană acum.care nu ş tim ce denumire va căpăt a” (id.p. 312 ). 
Această formă nouă, cun an văzut cu Mişcarea dela Caux,menită să pună capăt 
crizei statului modern şi a societăţii pe care se sprijină, este căutată de 
exponenţii tuturor curentelor politice. Până şi ultrademocratul Lippnann a 
constatat şi denunţat tarele actualei democraţii. Poate.noua foma.de conduce¬ 
re să iasă tocmai din această sinteză între ideia de libertate şi autoritate 
prin corectarea şi completarea reciprocă. Ar fi absurd să nu se ţie seadMi de 
evoluţia unui organism politic (mişcare politică, stat, etc.) „forţandu-1 şi 
chinuindu-l - cum scrie Căpitanul - în forme care nu-i mai corespund" (P. L, 
pag. 313 ) său inpunându-i altele - adăogăm noi - presupuse sau vizionate ca 
bune în cazul unui conducător excepţional dar* dovedite dăunătoare m lipsa u— 
nui asemenea conducător-. 

Dealtfel,dacă se cercetează cu atenţie democraţiile care funcţionează 
mai bine, cu deosebire cea engleză,se observă că ele sunt ferite de multe me¬ 
tehne inerente sistemului, tocmai pentrucă în fapt , sunt corectate de funcţio¬ 
narea paralelă - fie şi într'un cerc mai restrâns - a principiilor selecţiu- 
nii-elecţiunii. In diferite colegii - adevărate clausuri laioo - ca acelea ale 















- 39 t 


universităţilor din Oxford, Cambridge, Eton, etc., se practică o educaţie puri¬ 
tană şi austeră (l6). Rostul acestei austerităţi este să creeze omul de voinţă, 
caracter şi simţ de răspundere, care să-şi poată valorifica toate resursele sale • 
intelectuale sau practice,în interesul neamului său. Accentul se pune mai mult 
pe tăria de caracter decât pe inteligenţă. Sunt tocmai aceste elite .bine edu¬ 
cate în spiritul acelui faimos fair -plav al lor, care, intrate în viaţa publică, 
oaptează şi dirijează sufragiul universal, cu simţ de răspundere în sens con - 
structiv. Aceşti oameni iniţiaţi în „legile strategiei,tacticei,organizării po¬ 
litice'! .şi cu aptitudini de a se conforma acestor legi, „înlesnesc orientarea " 
mulţimii celei mai capricioase şi mai nestabile în păreri. (P.L.pag.589), Mai 
totdeauna pătrunşi de ideia funcţiunii (guvern sau opoziţie)ei uşurează jocul 
democratic a cărui menire esenţială este de a înfrâna beţia de puter e care, în 
mod fatai, duce la abuzul de puter e. Elemente cu astfel de pregătire sunt mai 
puţin tentate de facilitatea armelor demagogice. Ele nu se deformează pe maida- 
nurile electorale spre a deveni prizonierele ,;canaliei de pe uliţi". 

In acest caz, naţiunea nu se mai pulverizează într'o puzderie de partide 
create mai mult de setea de parvenire a diferiţilor demagogi ambiţioşi. Ea se 
repartizează în mari partide de guvernământ care corespund cu adevărat 1 nevoi - 
lor reale ale ţării respective. Pe lângă controlul pe care şi-l pot face reci - 
proc, existenţa lor cu sistemul guvernării.alternative, dă posibilitatea să se 
manifeste cele două tendinţe fundamentale ale omului•sau colectivităţilor ome- > 
neştiî elementul conservator (tradiţional) mai static şi elementul inovator (pro¬ 
gresist) mai dinamic, după cum îl determină conjuncturile politice interne sau 
externe în evoluţia continuă a societăţii» Diferitele curente sau nuanţe în . 
gândirea politică sau socială, axându-se pe aceste două coordonate fundamenta¬ 
le, fermentează în sânul acestor mari organisme politice.' Pe baza lor se fac 
programele de guvernământ care se eşalonează după ordinea urgenţei şi,nai ales* 
după arta posibilului. In felul acesta, nu numai că se amortizează toate ten¬ 
dinţele centrifugale inerente şi ele naturii umane, dar se creează şi o disci - 
plină garantată de lfbera discuţie - care asigură posibilitatea realizării 
scopurilor propuse.Se înţelege că aceste posibilităţi n'au amploarea şi mobili¬ 
tatea acelora oferite de conducerea unică. Sunt prevăzute în schimb, cu garan¬ 
ţia că nu se va abuza de ele. Această garanţie, ca şi amploarea lor dealtfel , 
depind în ultima analiză, de gradul de educaţie al tuturor membrilor şi cu deo¬ 
sebire al elitei ce conduce aceste organisme şi care,în cazul venirii la guvern, 
vor conduce treburile statului, • 

Aşadar, dacă într'un organism de strctură totalitară, educaţia morală 
este absolut necesară pentru a asigura autocritica şi autocontrol ul - a fi jude¬ 
cător în propria sa cauză - suplinind astfel lipsa acestora determinată de- le¬ 
gea disciplinei absolute care nu admite opoziţia formală, într'un organism de 
struc tură dem ocratică , educaţia morală devine necesară pentru a domestici por¬ 
nirile spre intoleranţă şi atotputernicie. Numai aşa este posibil dialogul şi 
deci critica - elementul esenţial al'democraţiei - care „este guvernarea prin 
discuţie" Ieci, pentruca principiile de bază ale unei adevărate democraţii ca 
„agreeme nt to Disagree" (.-trebue să ne înţelegem că nu ne înţelegem, că nu‘sun - 
tem de acord"), toleranţa sinceră şi profundă fată de adv e rsarii p ol itici şi 
chiar posibilitatea de compromis, când acesta foloseşte-interesului suprem al 
idealului urmărit să poate fi aplicate este nevoie de o serioasă pregătire mo¬ 
rală şi politică. 

Cun a înţeles domocraţia „românească" să aplice aceste principii esenţi¬ 
ale unei democraţii, vom vedea în capitolul ce urmează. Aci vom releva - fie şi 
pe scurt - că, Căpitanul,deşi - cum am văzut - a făcut o severă critică democra¬ 
ţiei existente în România, totuşi în acţiunea lui politică nu numai că a res¬ 
pectat aceste principii de bază, dar de multe ori le-a dat chiar accente 























- 40 - 


patetice. Astfel : l) Legalitate deplină pe toate planurile . El n'a vrut să-şi 
impună părerile . Ci a susţinut că „un popor este liber să-şi poată decide sin¬ 
gur soarta sa, de a-şi schimba constituţia, de a-şi schimba forma statului, 

cum vrea el, de a trăi în libertăţile mari sau mici, pe care le vrea el" (P.L. 
pag»395)* „0 naţie nu e condamnată să trăiască toată viaţa ei în eceleaşi for¬ 
me. Constituţia acestei ţări prevede orice schimbare posibilă, cu o singură 
condiţie r respeotarea normelor legale trasate de legea fundamentală a statului 
(Circ.273)< „Niciodată Mişcarea Legionară pentru a birui nu va recurge la ide- 
ia de complot sau lovitură de stat. Consider aceasta ca o prostie. Mişcarea Le¬ 
gionară nu poate birui decât odată cu desăvârşirea unui proces interior de con¬ 
ştiinţă a naţiunei române. Când acest proces va cuprinde pe majoritatea Români¬ 
lor, şi se va desăvârşi, biruinţa va veni atunci automat, fără comploturi şi 
fără lovituri de stat. Biruinţa pe care noi o aşteptăm în modul acesta, este 
atât de mare, atât de luminoasă, încât niciodată nu vom admite ca ea să fie 
înlocuită cu o biruinţă ieftină şi trecătoare, născută din complot sau lovi¬ 
tură de stat" (Ciro. 127 ),„Prin esenţa însăşi a concepţiei noastre noi sun - 
tem contra acestui sistem. Ea însemnează o atitudine de bruscare, de natură ex¬ 
terioară, pe când noi aşteptăm biruinţa noastră dela desăvârşirea în sufletul 
naţiunii, a unui proces de perfecţiune omenească . Nu von întrebuinţa mijloace, 
pentrucă tineretul de astăzi are prea adânc înfiptă conştiinţa misiunei sale 
istorice şi a răspunderii sale, pentru a face acte necugetate care să transfor¬ 
me România într’o Spanie însângerată" (Circ. 271 ). 

Dealtfel, dela început când Căpitanul a luat „hotărîrea de a păşi în ma¬ 
se" (8 Nov. 1929 ) drumul ales a fost acel „pe care legea ni-1 punea la dispoziţie 
şi pe care, mai de vreme sau mai târziu, trebue să păşim" (P.L. pag.34l).„Cam¬ 
pania electorală este de o importanţă foarte nare, pentrucă este singura pe ca¬ 
re ne-o pune legea la dispoziţie pentru a face orice schimbare dorin în ţară" 
(C.ş.d.c. pag.45). „Se va lupta cu tărie de neînvins, dar numai în cadrul le¬ 
galităţii" (Circ.98). „Vom birui pe căile legilor, oricât de tare ni le vor 
strântora autorii lor pentru a ne împiedica biruinţa sau pentru a ne forţa să 
păşim alături de ele" (Circ. pag.100). „Von merge pe linia legilor ţării, ne- 
provocând, ocolind orioo provooare, nerăspunzând la nici o provocare" (P.L. 
pag. 291). Dar această legalitate nu este preconizată numai în raporturile cu 
statul, ci şi în relaţiile cu toţi concetăţenii. Ea trebue să fie rezultatul 
nu al unei constrângeri exterioare (lege sau opinio publică) dar al unei pro¬ 
funde conştiinţe civice şi umane. Toată spiritualitatea legionară merge^ în 
acest sens. „La temelia unei ţări trebue să fie omul drept şi e bine să înce¬ 
pem şcoala în această direcţie" (Circ. 204 ). „Nici un drept nu putem avea,nici 
o pretenţie de guvernare, nici o critică sau înfierare a politicianului in¬ 
corect nu putem faoe, dacă noi înşine nu suntem corecţi" (Circ.107). „ Pup& 

dogma legionară nu no este permis a ne purta fără onoare cu nici un adversar. 
Cum se poartă sau se va purta el cu noi,e treaba lui" (Circ.74)« «Nn princi¬ 
piu al justiţiei spune: „Nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză' • 
Răspund: Principiul înjosoşto omenirea, pentrucă consideră pe om laş sau 
hrăpăreţ» Aşa e. Dar ou nu vorbesc de cum este omul, ci de cum poate şi. tre¬ 
bue să fie . Intr'o omenire înălţată , omul nu numai că poate, dar trebue să 
fio propriul său .judecător » Omul trebue să se judece singur, să aibă curajul 
şi loialitatea de a da fiecărui ceiace este al său , adică de a fi drept. 0- 
mul judecător în propria sa cauză, drept si sever cu sine însuşi (Circ. 204 ; 
„Când fiecare Român va ajunge să-şi facă datoria fără să-l vadă nimeni,numai 
atunci vom fi mântuiţi" (Circ. pag„2o2). Deci, pe toate planurile „corecti¬ 
tudine până . la sânge" (Circ.172).Numai cu o asemenea educaţie se poate 
corecta un neajuns al democraţiei unde „majoritatea" are mai multe drepturi 
decât „minoritatea" şi deci poate abuza,dacă nu devine propriul sau judecător. 














- 41 - 


„Omul .judecător în propria sa cauză" este forma perfectă de „autocritică",. Ea 
rezultă din cel mai desăvârşit liber arbitru şi n»are nimic din constrângeri¬ 
le fizice şi morale ale autocriticei comuniste impusă din necesităţi exterioa¬ 
re. Aceasta autocritică poate constitui o adevărată supapă de siguranţă pentru 
un regim autoritar şi un isvor de adevărată democraţie pentru un regim liberai, 
2) ppiritul de t oleranţa — un alt atribut al unei democraţii adevărate — 
respiră larg în sorisul şi mai ales în acţiunea Căpitanului, El purcede dela 
premiza creştină a păcatului originar pentru toţi cei „care trăiesc în veac.Re- 
cunoaştem că suntem păcătoşi pentrucă trăim sub condamnarea şi sub piatra de 
moară a păcatelor noastre, a lumii şi a moşi-strămoşilor noştri" (Circ. 109). 
Deaceea dintr'un început lozinca legionară a fost: „Intâiu să ne cunoaştem şi 
să ne îndreptăm păcatele noastre şi pe urmă vom vedea dacă avem dreptul sau 
nu de a ne ocupa şi de ale altora" (P,L. pag. 176 ). Din acest sentiment al p㬠
catului originar ce exclude ideea infailibilităţii . îşi trage seva şi autocri¬ 
tica legionară care este un act venit din interior, trăit şi nu o operaţie me¬ 
canică - adesea un subterfugiu - impus de disciplina formală sau tirania par¬ 
tidului, cum se întâmplă la comunişti. Autocritica sinceră care se apropie 
de umilinţa creştină are efectul binefăcător că previne înfumurarea (orgoliul) 
şi constitue în acelaş timp o supapă de siguranţă pentru deşertarea spiritului 
opoziţionist inerent naturii umane. Pentru legionari „nu este nicio glorie să 
vază întotdeauna greşelile altora" (Circ. 246 ). Deaceea uneoii spiritul de to¬ 
leranţă legionar va lua forme excesive chiar în toiul campaniilor electorale 
când pasiunile se învolburează şi intoleranţa crispează feţele oamenilor.„Dacă 
în drumul vostru - scrie Căpitanul la 28 Ianuarie 1938 legionarilor săi - veţi 
întâlni oameni, cuzişti, ţărănişti,vaidişti,etc., înfipţi într'o credinţă cu 
toată curăţenia inimii, nu-i sdruncinaţi în credinţa lor încercând să-i câşti¬ 
gaţi pentru a voastră. Căci îi veţi pune într'un greu impas sufletesc. Căutaţi 
pe oamenii fără nicio credinţă. Faceţi pe câţi mai mulţi din aceştia să aibă 
credinţa voastră si ne va fi dea.iun s" (Circ,246). ..0 mare propagandă a credin¬ 
ţei legionaro,dar nu prin scandal,bătăi,discuţii contradictorii (17) ci prin 
mărturisirea credinţei ,...: „Aşa credu eu", „D-ta poţi crede cum vrei" (Circ, 
132). Iar când au existat „tendinţe ferme de provocare a Mişcării legionare", 
Căpitanul a ordonat legionarilor „să nu nai răspundă la nici un fel de provo - 
caro" (Circ.l3l). Această hotărîre se va menţine şi atunci când legionarii au 
fost „aruncaţi din raportul de drept în raportul de forţă" (Circ»27l), până 
dincolo do limitele umane, chiar dacă Mişcarea dispunea de o mare putere d e 
acţiune : „Voi necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum, că nu vom reacţio¬ 
na în nici un fel la toate provocările voastre. Nu să ne închideţi comerţul no¬ 
stru, să ne înăbuşiţi avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în In¬ 
sula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, 3ă ne spânzuraţi cu picioarele în sus 
şi să ni le bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe, nu veţi 
întâmpina toţi cei care v'aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte 
opresiuni, nu numai nioio violenţă, oi nici măcar o opunere" (Circ. 284 ), 

Cu greu s'ar putea găsi o mai patetică repudiere - afară de martirajul 
creştin - a soluţiei de a răspunde forţei cu forţa, adică de a eşi din rapor¬ 
tul de drept şi a intra în raportul de forţă care caracterizează regimurile 
dictatoriale nai mult sau r.iai puţin ipocrite» 

3 ) Spiritul de în ţe leger e, l-a avut totdeauna Căpitanul şi Mişcarea Le¬ 
gionară când a fost vorba de oame ni corecţi , chiar dacă aceştia nutreau alte 
convingeri politice» Tratativele şi înţelegerea cu Iuliu Maniu constitue o do¬ 
vadă irefutabilă. După cum evita orice contact cu organizaţiile politice înru¬ 
dite ca ţeluri politice, dar conduse de oameni de a căror incorectidudine su¬ 
fletească era convins. Totuşi, şi în cazuri de această natură atitudinea nu 
era negativă din principiu. Căpitanul era predispus să considere pe ceilalţi 
oameni - până la proba contrarie - cu bune intenţii. „Eu nu am dreptul- scria 













- 42 - 


lui Octavian Goga - nici măcar să vă suspectez buna credinţă, chiar atunci 
când unele lucruri nu le înţeleg, sau mi se par greşite. Un om corect nu se 
poate năpusti asupra altui om din primul ceas înainte de a fi lăsat să-şi 
pună în aplicare gândurile sale... Deaseneni, împins de vre-o invidie plină 
de josnicie, nu mă veţi găsi strigând : „Iată aceştia îmi iau şi execută din 
programul meu şi eu ce voi mai face”? Ci zic acun şi voiu zice totdeauna : 
să vă ajute Dumnezeu să faceţi pentru neamul românesc tot ce vrem, tot ce am 
vrut, tot ce a visat mintea noastră că ar putea face" (Circ.254-255) 

Asemenea atitudini lipsite de egocentrismul care generează tendinţele 
dictatoriale, sunt fireşti unei mişcări politice unde se face educaţia abne¬ 
gaţiei totale pentru interesul naţiunii în cadrul legilor divine. Tendinţa 
Mişcării de a face din Români oameni cât mai întregi, de a educa masa, nu 
numai că o încadrează în democraţie, dar o şi face - cum am văzut la începu¬ 
tul acestei expuneri - absolut indispensabilă. Fără integritate şi o ţinută 
ireproşabilă a oamenilor politici, nu se poate concepe funcţionarea unei 
democraţii sănătoase. Deci, numai educaţia naţiunii române în sensul spiritu¬ 
alităţii legionare ne poate conduce efectiv la o adaptare în adevărat spirit 
democratic. Şi această educaţie să fie cu atât mai intensă, cu cât se va 
renunţa la toate semnele exterioare legate de disciplina formală. Pentru sti- 
mulârea şi „desăvârşirea în sufletul naţiunii, a unui proces de perfecţiune 
omenească" se va folosi numai disciplina interioară care concordă mai bine 
cu un adevărat cadru democratic. Obiectivul deci, nu se schimbă* Dar în loc 
ca el să fie urmărit pe bază sistemului fundamentat pe principiul solecţiunii 
sociale conoeput de Căpitan, în mod integral prin consacrările venite de sus, 
so va urmări printr’un sistem combinat seloctiune-olectiune . ceva mai ane - 
voios, dar mai adecvat nouilor situaţii survenite după dispariţia Căpitanu - 
lui. Poate în felul acesta să se ajungă la o formă mai echilibrată în con - 
ducere. Căci, cum scrie MontosquioU, „Democraţia trebue să se păzească de do¬ 
uă primejdii: de spiritul de inegalitate. care duce la Aristocraţie, şi de 
spiritul c ompletei egalităţi , oare se termină cu Despotism".Democraţia tre - 
bue să însemneze jocul liber - lupta în condiţii egale - pentvu alimentarea 
elitei conducătoare cu elemente virtuoase. Democraţia politică nu poate dura 
dacă nu se bazează pe democraţia socială".. 

Principiul de bază legionar că „noi plecăm dela ideea de om ca valoa¬ 
re morală iar nu ca valoare numerioă" (P.L.pag.242) poate şi trebue menţinut 
fără a însemna o atitudine antidemocratică. El creiază oadre de elite care, 
puse în competiţiunea vieţii publice contribue la ridicarea şi nu la coborî- 
rea morală a maselor. Dar pe lângă aceste considerente isvorîte din necesi — 
tăţi interne, reconsiderarea şi ajustarea formală a sistemului de până acum 
se impune şi dintr'o necesitate sau oportunitate externă t încadrarea şi în 
mod form al în cadrul democratic spre a înlătura orice pretext de punere la 
index a Mişcării Legionare, ca organizaţie totalitară. Mai mult: considerăm 
că este în interesul popoarelor nici să exalte spiritul libertăţii decât a- 
cel al forţei convenabil celor mari. Dacă totuşi, acest lucru va continua , 
vor fi - cum vom vedea — mai multe posibilităţi de evidenţiere a relei cre¬ 
dinţe a adversarilor acestei Mişcări de reintronare morală şi maturizare po¬ 
litică a naţiunei române. Masca democrată pentru camuflarea pornirii lor in¬ 
teresate va cădea în lumina adevărurilor proectate în nod integral. 

Evident toate aceste considerente în legătură cu structura statală ca 
şi cele referitoare la schimbarea organizatorică a Mişcării presupun - cum 
6'a precizat dela început, un regim de libertate în România. Deaceea înainte 
de a ne pune problema adaptării se impune aceea a-eliberării. Cat priveşte 
situaţia legionarilor din exil, va trebui să se. ţină seamă în materie de or¬ 
ganizare şi de condiţiile speciale din ţările în care trăesc, pentru ca 











- 43 - 


coordonarea eforturilor comune să fie cât mai deplină. 


Din cele expuse până acum s'ar putea conchide : 

l) Spiritualitatea legionară nu numai că nu se găseşte în contrast cu 
un adevărat regim democratic, dar în actuala fază istorică pentru lumea liberă 
poate constitui singurul tonic moral care să întremeze democraţia deficientă 
dându-i vigoarea interioară spre a înfrunta primejdia tiraniei celor fără Dum¬ 
nezeu. Adaptarea Mişcării şi la principiul democratic al elecţiunii atât pe 
planul structurii sale organizatorice cât şi cel statal, porneşte în primul 
rând din necesitatea de a suplini lipsa personalităţii excepţionale,care con- 
stitue garanţia funcţionării rodnice a principiului selecţiunii sociale a eli¬ 
telor conducătoare. 

3) Caracterul dublu al Mişcării legionare de şcoală educativă a naţiunii 
române şi instrument de acţiune politică, poate fi împăcat în noua conjunctură 
politică prin organizaţii paralele sau suprapuse în sensul ca şcoala p entru 
pregătir e a elitelor (sub formă de ordin) să aibă organizaţie riguroasă bazată 
pe principiul selecţiunii, aşa cum este desvoltat în Cărticica şefului de cuib, 
iar expresia ei politică (partidul „Totul pentru Ţară" sau altfel cum se va 
numi) să-şi structureze organizarea pe principiul elecţiunii . Ambele planuri 
însă să fie coordonate şi echilibrate. 

4 ) Accentuarea dis cipl i nei interioare absolut necesară pentru ambele 
planuri poate face superflue toate formele disciplinei exterioare m buna par¬ 
te legate de conjunctura politică depăşită de evoluţia istorică, întărind ast¬ 
fel în adâncimi marea familie legionară sau românească. 

N 

5) Fundamentul moral - creştin al Mişcării o poate pune uşor în circui¬ 
tul tendinţei generale din lume pentru o .. reînarmare morală" împotriva forţelor 
distrugătoare, deslănţuite de concepţia materialistă şi amorală a celor fără 
Dumnezeu. 

6) Elementele componente, care în sinteză originală formează crezul po¬ 
litic al Mişcării Legionare (ideia naţională, dreptatea socială şi sentimentul 
religios creştin) pot oferi toate sau fiecare în parte, aderenţe organice c u 
mişcări sau partide politice axate pe aceleaşi idei (democraţie creştină, so¬ 
cialism creştin sau o sinteză a lor -democraţie social-creştină) atât pe plan 
naţional cât şi pe cel internaţional. 

7) întreaga acţiune publică desfăşurată de Mişcarea Legionară în tot 
timpul cât a trăit Căpitanul, s'a orientat pe teren cu cea mai riguroasă res¬ 
pectare a normelor democratico ; legalitate deplină pe toate planurile, spirit 
do toleranţă şi de mare înţelegere pentru toţi cei corecţi şi de bună credinţă. 
Libertatea adevărată formează idealul legionar. 

In concluzie deci, se poate spune că Mişcarea legionară prin spirituali¬ 
tatea ei poate adera cu toată sinceritatea la adevăratul climat democratic în¬ 
lăturând unele impedimente formale de organizare şi deci neesenţiale fiind mai 
mult reminiscenţe ale desvoltării sale în conjuncturile politice anterioare. 

Din elementele doctrinare pozitive şi cele de organizare negative 
se poate face sinteza necesară pentru adaptarea politică. 

Dacă din punct de vedere intrinsec şi obiectiv nu pot exista greutăţi 
la adaptarea Mişcării legionare în conjunctura politică născută după cel de 










al doilea răsboiu mondial, în schimb există impedimente exterioare. Ele, cum 
vom vedea în partea a Il-a a acestei expuneri, purced din patologia specifi¬ 
că a societăţii româneşti cu pătura ei suprapusă de care am amintit şi se 
vor menţine atâta timp, cât va dăinui această stare anormală şi morbidă* 

In această perspectivă toate argumentele şi faptele evidente din care 
rezultă că Mişcarea legionară se adaptează în forma cea mai firească într'o 
democraţie sănătoasă, nu mai prezintă importanţă* 

In faţa acestei categorii de oameni interesaţi la permanentizarea u- 
nei pseudo-democraţii, problema care se pune nu mai este în legătură ou a- 
daptarea politică a unei Mişcări naţionaliste ci cu însăşi lupta de emanei - 
pare politică si socială a poporului român contra unei clase conducătoare ca- 
re îl oprimă şi-l sufocă în miasmele descompunerii 3ale morale. 




45 - 


PARTEA II - A 



CADRUL INTERNAŢIONAL ŞI IMPEDIltENTE STRĂINE 
LA ADAPTAREA_MIŞCARII_LEGIONARE 


1 








- 47 - 


1 " CAPUL _ÎLÎJL5JL? 

( Lupta internaţionalelor) 


înainte de a păşi la arătarea factorilor ostili, interni şi externi,ca¬ 
ri s'ar opune la difuzarea crezului legionar, în noua conjunctură politică,g㬠
sim necesar să facem câteva consideraţii în legătură cu evoluţia şi tendinţele 
diferitelor internaţionale, care se înfruntă în actuala fază istorică,pentru o 
nouă aşezare politică a lumii. In felul acesta, vom putea descifra mai bine 
mobilurile care animă pe adversarii noştri,apreciind în acelaş timp, care po¬ 
ziţie din constelaţiile politice sau spirituale internaţionale corespunde in¬ 
tereselor permanente româneşti. 

După cum se ştie, secolul al XlX-lea s'a caracterizat din punct de ve¬ 
dere politic, prin fermentarea şi difuzarea ideei naţionale, derivată ca un 

corolar din principiile proclamate de Marea Revoluţie Franceză. Comuna din Pa¬ 
ris (1848) ca şi manifestul comunist, au ini^it mai mult simptoame pentru vii¬ 
tor, decât realităţi prezente la acea epocă. Curentul socialist stârnit s'a 
mărginit a fi ^apanajul unor categorii de cărturari, şoareci de bibliotecş sau 
a snobilor din saloane. 

Partea interesantă şi în acelaş timp paradoxală o oferă faptul că pro¬ 
pagarea ideei naţionale se făcea de către societăţile secrete (masonice) care, 
prin interdependenţa şi erarhia lor, constituiau vin adevărat organism interna¬ 
ţional. Dacă se reflectă mai mult asupra acestui paradox,însă, s'ar putea ve¬ 
dea clar că, în ultima analiză, promovarea principiului naţional nu forma 

pentru aceste societăţi secrete, o finalitate în sine -» In realitate, acţiunea 
lor tindea să folosească tactic, dinamismul centrifugal al ideei naţionale,spre 
a putea disocia mai uşor, unităţile politice europene dominate de concepţii 
teocratice şi anume : imperiul apostolic al Habsburgilor, col pravoslavnic al 
Romanovilcr şi cel teocratic al Sultanilor. 

Ar fi interesant de amintit că această ideologie laică, deşi zămislită 
în cenaclul Enciclopediştilor francezi din veacul al XVTI-lea şi transpusă pe 
planul acţiunii de cluburile pariziene în veacul al XVIII-lea, a găsit aderen¬ 
ţe mai organice, dat fiind caracterul ei anticlerical (anticatolic) în ţările 
protestante şi în diaspora evreească care, în scurt timp, va deveni un factor 
propulsor şi coordonator de prim ordin. In fond, originea acestui curent trc- 
bue căutată în transformările spirituale determinate do Renaştere şi accentu¬ 
ate de Reformă. Deasomonea şi unele colaborări. S'a stabilit pe bază do docu¬ 
mente că lupta lui Luther împotriva Papatului a fost ajutată şi pe planul exe¬ 
getic de către unii Rabini însemnaţi ai epocii sale, lucru care ar putea fi 
de înţeles, dat fiind tratamentul la care erau supuşi Evreii la acea epocă, în 
Ţările Catolico. 

începuturile veacului nostru, strâns legate de col precedent,vor con¬ 
stitui o prelungire a acţiunoi de dosintcărare do care am amintit» Revoluţia 
comunistă din 1905 (preludiul celei din 1917)"» revoluţia Junilor Turci (19O8), 
uneltită şi înfăptuită de loja masonică din Salonic „Uniune şi Progres" (pre¬ 
faţa celei Komaliste care a desfiinţat Califatul), răsboaiele balcanice din 
1912-1913 şi,însfârşit, primul răsboiu mondial cu Revoluţia Bolşevică din 
1917 au lichidat sau au transformat aceste unităţi politice, considerate re- 

ţ£2£E2 â' §.»p 0 ^ teren astfel notozit, 3 'a iniţiat de către aceleaşi forţe lai¬ 
ce, paralel cu croearea drepturilor minorităţilor, care trăgea ultimele 








consecinţe din principiul naţionalităţii, o acţiune de reintegrare Europeană 
şi chiar mondială» Fundarea Ligii Naţiunilor., cu serviciile ei atât de com¬ 
plete şi complexe, avea menirea să promoveze acest proces de reintegrare, pe 
toate planurile do activitate. i 

S'a crezut atunci, că setea de pace âpopoarelor eşite sleite în urma 
unui răsboiu pustiitor,progresul tehnic, care a revoluţionat prooesul do pro- 
ducţio şi repartiţie a bunurilor, scurtând dista*ţ®loşi mărind interdependen¬ 
ţa între popoare, precum şi o susţinută propagandă, vor fi suficiente pentru 
a da viabilitate noului organism internaţional creiat. Calculele însă s'au 
dovedit a fi incomplete. Pe lângă febra diferitelor naţionalisme (excitate, 
cum âm văzut din faza de desintegrare) care le sguduia în interior,noul orga¬ 
nism internaţional avea şi defectul congenital de a fi fost expresia numai a 
concepţiei laice» Faptul acosta era suficiont pentru a determina rezerva,dacă 
nu chiar ostilitatea cercurilor creştine şi cu deosebire catolice. Se cunoaşte 

f§M^m4 K în Il ol8îlo« WJîţlS mfHk 1 ?îHaiBft 0 (StlîH8h£slîîW&8?Si 

văduiau concepţii materialiste şi ateiste* Numoroaselo enciclice papale, ade¬ 
vărate diguri morale, de: caro se isboau valurile furiei materialiste,marchea¬ 
ză etapele acestei aprige lupte. Grelele încercări prin care a troout biseri¬ 
ca catolică i-au impus adaptări şi i-au desvoltat o serie întreagă de organe 
care îi permit să fie activă şi prezentă aproape în toate manifestările vie¬ 
ţii publice sau private. Era deci. uşor de prevăzut că fără aderarea acestei 
influenţe internaţionale, nu se putea concepe creiarea unui organism interna¬ 
ţional viabil» Cu atât mai mult nu se putea concepe împotriva ei. Şi lumea 
laică a trebuit să facă şi ea unele adaptări» 

Dar pe lângă aceaslja, pe planul internaţional au apărut factori noi şi 
de importanţă considerabilă. Eşirea Statelor Unite din izolaţionismul impus 
de doctrina lui Monroe cu un veac în urmă (l82j), precum şi afirmarea «Japo — 
niei ca putere de primul rang, după ce jumătate de secol şi mai bine (dela 
1868) altoise pe viguroasa ei tradiţie răsboinică,însufleţită de spiritul Sa¬ 
murailor, tot ce era mai sănătos şi mai util din cultura şi oivilizaţia euro¬ 
peană, complicau termenii problemei. 

In general, naţionalismul vehement şi egocentric care stăpâneau marile 
naţiuni îngreuia din ce în ce mai mult, o cooperare internaţională. Politica 
de autarchie exoesivă practicată de cele mai multe dintre ele inclusiv Uniu¬ 
nea Republicolor Socialiste Sovietice, marca un vădit regres faţă de libera¬ 
lismul internaţional dominant în secolul precedent. Marile progrese tehnice 
cu interdependenţa între popoare, do care an amintit, n'au putut domoli viru¬ 
lenţa naţionalismului aflat în plină erupţio. 

Evident, toate aceste autarhii nu erau considerate ca soluţii în si¬ 
ne şi definitive, chiar de către aceia cari le practicau. Ele constituiau nai 
mult etape necesare pentru croiarea unei forţe statale cu centru de greuta- 
. te propriu. Se urmărea excluderea oricărei influenţe străine pentru a se asi¬ 
gura libertatea de mişcări în lupta politică decisivă ce se aştepta să vio pe 
planul internaţional. S'ar putea deci spune că oole două decenii care separă 
primul răsboiu mondial de col de al doilea (adică timpul în caro s'a desvol¬ 
tat genoraţia noastră), se caracterizează prin pregătirea popoarelor caro se 
considerau „ alese 1 1 . în vederea luptei de eliminare, menită să deoidă naţiu¬ 
nea dirigentă a lumii. După cum se ştie, protagoniştii ,mai mult sau mai 
puţin declaraţi, ai aceste implacabile lupte pentru dominaţia directă sau 
larvată a lumii,erau: Anglo-Saxonii, Germanii, Ruşii şi Niponicii asiatici 
ca pretinşi exponenţi ai popoarelor de culoare în plină redeşteptare naţio¬ 
nală? - . 




- 49 - 


Proba de foc a ultimului răsboiu mondial a eliminat din această sângeroasă 
concurenţă, puterile „Axei” : Germania, Italia şi Japonia,caro s'au mişoat mai mult 
pe iinxa Ţ^nui naţionalism singular, reducându-lo acum în stadiul de pioni ai riva~ 
1 lor victorioşi. Deasenenea ultimul răsboiu, prin ocupaţia germană din prima fază, 
e^decinat aproape întreaga diasporă evreească din ţările europene - cu excepţia Ro¬ 
mâniei -constituind tocmai pentru factorul coordonator şi animator al luptei an~ 
ti-axiste, adică pentru Evrei, o victorie a la Phyrrus. Acest fapt va avea repercu¬ 
siuni atât psihologice cât şi materiale care vdr impune multă chibzuinţă înainte de 
declanşarea conflictelor armate. Aşa se va putea explica şi o anumită incoerenţă 
sau incertitudine a vieţii internaţionale £n anii care au urmat după terminarea 
răsboiului <şi până în prezent* • . 


Desigur lupta n'a înoetat între compeţitorii victorioşi» Dar ea a luat nu 
numai un. caracter de „răsboiu reoe" d,e care se vorbeşte atât de mult,între cele 
doua aşa zise blocuri Occidental şi Oriental, dar şi un caracter subteran care are 
cu totul altă geografie decât cea vizibilă la suprafaţă.:Adesea ori antagonismul se 
duce chiar între componenţii blocurilor respective cu înperechieri care nici măcar 
nu se bănuesc. Descifrarea liniei pe care se mişcă fiecare din partenerii rivali 
devine cu atât mai grea, cu cât mai toţi aceşti parteneri îşi au dispozitivele de 
luptă interpeijetrate, fiind de multe ori dependente de aceleaşi forţe oculte c u 
caracter internaţional» 


Trebue reamintit faptul că în afara acestor conpeţitori mai mult sau mai pu¬ 
ţin „aleşi" şi poate chiar deasupra lor, stă forţa spirituală şi politică a Vati - 
oanului, cristalizată printr'o tradiţie nai mult decât milenară. Spre deosebirea 
protagoniştilor menţionaţi nai 3us, această forţă nu este expresia vreunui „ pono r 
ales.". Dimpotrivă, potrivit principiilor creştine pe care le invoacă, ea este,fără 
deosebire do rasă, a tuturor popoarelor.şi nai ales a acelor slabe şi umile. Acest 
fapt îi creiază pe plan internaţional o poziţie cu totul specială ce nti se alterea¬ 
ză esenţial, chiar dncă unii o consideră ca o expresie a popoarelor neo-laţine.,ca¬ 
re îi oferă principalul său suport 'şi întreaga lor tradiţie istorică. 

Este evident, că, dacă s'ar ^reflecta suficient asupra tuturor acestor reali¬ 
tăţi s*ar putea aprecia câţ de arbitrară este părerea curentă care reduce actuala 
tensiune internaţională la simplista formulă a unui conflict între aşa zisele blo¬ 
curi „Oriental şi Occidental ". S'ar putea ohiar pune întrebarea - pentru a ne men¬ 
ţine în cadrul riguros al realităţilor - dacă lansarea ei n'are un caracter de di¬ 
versiune, chiar dacă nouă ca Români nu ne-ar conveni? Ni se pare că orice om de 
acţiune, care ar lua ca preriiză această formulă simplistă,ce exprimă altceva de'-' 
cât „ lupta între două lumi " şi n'âr ţine seamă de un complex de împrejurări, rimeă 
să greşească fundamental în calculele sale. 

Inttf'adevăr, dacă antagonsimul ar fi fost numai între aceste două blocuri, 
ar rămâne fără explicaţie, nu numai hotărîrile dela ^eheran, Yalta şi Potsdam,dar 
şi o serie întreagă de fapte survenite ulterior, care continuă şi în prezent. Ar 
rămâne, de pildă, fără explicaţie (sau' ar avea o anumită explicaţie) faptul . că'* 1 
Statele Unite ale Anericei s'au pomenit cu apărarea naţională total desorgani.zată 
imediat după terminarea răsboiului caro îi ridicase producţia belică la zenit«De- 
asemenea nu s'ar putea explica d*ece â încetat aşa de vreme seoretul atomic, dece 
„Uniunea Europeană" sau reînarmarea atlantică progresează atât de încet, dece cri¬ 
zele de guvern din anumite ţări occidentale şi cu deosebire în Franţa se declan - 
şează cu o precizie de ceasornic, tocmai în acolo momente când esto vorba să se 
ia hotărâri mai fermo faţă de sovietici; doce s'au observat unele carenţe protes¬ 
tante faţă de Ruşi atunci când aceştia doslănţuiau campania anticatolică, dece la 
noua Federaţie a Sindicatelor libere s'a încercat excluderea sindicatelor catoli¬ 
ce etc.oto. 

Asemenea fapte curioase se observă în fiecare zi. Este suficient să ne ; a~ 
nintin de „Armata Europeană" propusă do Franţa şi torpilată tot de ea uneori în 












- 50 - 


colaborare cu social-democraţii Germani sau laburiştii englezi, cu intermina¬ 
bile conferinţe ale căror lucrări amintesc de dezolantele eforturi ale lui 
Sisif; de răsboiul făifl obiective din Coreea, de frecventele jonglerii ale 
conducătorilor britanici incita^ţi şi susţinuţi de opoziţie, pentru pregăti - 
rea de noi Yalte, ultimele virări ale lui Tito - după moartea lui Stalin - f㬠
cute în acelaş sens,etc» Aceasta pe plan politic,în manifestări oficiale. Dar 
„lucrăturile" ating proporţii nebănuite în domenii nai puţin vizibile. Genera¬ 
lul Bedell Smith, fost şef al serviciului secret american şi subsecretar de 
stat, a admis public că agenţii Moscovei au reuşit să se infiltreze până în 
cele mai însemnate posturi-chei ale serviciilor de stat americane. Cazurile Al¬ 
ger Hiss, Gold, soţii Rosenberg,etc., în strânsă colaborare cu Fuchs,Pontecor- 
vo,etc. mai toţi evrei, ilustrează această afirmaţie. Pe această filieră s'ar 
putea explică şi unele indiscreţii dela procesul lui Iuliu Maniu sau al Cardi¬ 
nalului Mindszenty. Dar tot el a spus atunci că îşi va avea „agentul său chiar 
în Biroul lui Stalin din Cremlin". Şi cele survenite în scurt timp după aceea 
pare a fi fost de natură să dovedească,dacă ne gândim la strania afacere a „me- 
dioilor otrăvitori" şi a loviturilor de scenă care au urmat după moartea lui 
Stalin, că n'a fost laudă deşartă. Dar tocmai adâncirea şi amploarea acestor 
interpenetrări, arată că nu sunt la mijloc cazuri de spionaj sporadic, ci un 
întreg joc în formidabila luptă subterană oe se dă între internaţionale. La 
această luptă participă categorii întregi solidari prin sânge sau prin orga¬ 
nizaţiile lor oculte,ramificate în toate domeniile de activitate# 

Toate aceste realităţi constitue indicii suficiente spre a arăta că 
actualul conflict este mult mai complex şi multilateral de cum pare la 
prima vedere# Din cauza eterogenităţii sale, contrastele în sânul Blocului 
zis Occidental, sunt mult mai frecvente. Ele sunt favorizate şi de regimul 
de libertate care domneşte în ţările occidentale. Fără îndoială, pe aoest 
fapt s'a bazat mai mult aroganţa şi agresivitatea sovietică,nai ales din 
ultimul deceniu. Multe anexări teritoriale, încăloări de drepturi umane, 
deportări de mase sau profanări de lăcaşuri sfinte,iar în: ultimii ani re¬ 
primările sângeroase din Ungaria, n'ar fi avut loc daoă conducătorii din 
Cremlin n'ar fi contat pe anumite carenţe interesate din Occident. Şi dacă 
se va cerceta mai cu atenţie geneza şi evoluţia Statului Bolşevic, se va 
vedea nu numai că a fost croiat cu ajutorul substanţial al unoi anumite ca¬ 
tegorii de capitalişti, dar oă a putut trece teafăr, în cursul celor patru 
decenii, prin atâtea crize, datorită tot acestui sprijin acordat într'o for¬ 
mă mai mult sau mai puţin vizibilă, de către aceleaşi cercuri interesate» 
Această carenţă apare şi mai vizibilă după moartea lui Stalin. Aşa zisul 
bloc occidental nu numai că nu a făcut nimic pentru a profita de inevitabi¬ 
la criză de autoritate care a urmat la Cremlin după dispariţia Dictatorului, 
dar anumiţi oxponenţi ai acestui bloc au făcut exact contrariul, pentru a în¬ 
lesni Statului sovietic depăşirea acestei crize. Explicaţia acestei atitu - 
dini s'ar putea avea numai dacă identificăm linia principală pe care se miş¬ 
că fiecare dintre acestd internaţionale prcoum şi anumite divergenţe impor¬ 
tante dacă nu chiar sciziuni interioare neasanabile. 


In cea de a doua jumătate a veacului nostru, s'ar putea spune ca s'a 
intrat în faza finală a lupte' între diferitele internaţionale. Folosirea 
energiei atomice şi numeroasele invenţii din ultimii ani accelerează proce¬ 
sul spre conducere unică coordonatoare pe plan mondial. Cine ar fi cnpeţito- 
rii? Pe scurt în conjunctura actuală aceştia ar putea fi : 

I - Intern aţionala sub eg i dă Britanică dirijată de incomparabila elită 




- 51 - 


conducătoare, dată de aristocraţia engleză şi continuu alinentată cu elenente 
sănătoase din popor, selecţionate printr'o educaţie austeră. Ea se bazează di¬ 
rect pe o mare parte din reţeaua societăţilor secrete şi pe clerul anglican sau 
alte secte protestante adiacente atât din imperiu cât şi din Statele Unite. 
Prin „laburisra" tinde la polarizarea social democraţiei din toate ţările fără 
deosebire de rasă sau religie. Uniunea popoarelor de limbă' engleză este u n 
ideal formulat încă de pe timpul lui Cecil Rodos căruia Churchill a vrut să-i 
dea o mai mare-consistenţă prin-„Uniunea,Atlantică",„pe care nimeni nu o va 
putea sfida".In acest sens s'a făcut şi o substanţială apropiere faţă de lu¬ 
mea ebraică (frecventele consultări ale lui Churchill cu Baruch sunt o dovadă 
elcoventă) cu toate riscurile pe care le implică ostilitatea lumii arabe. In¬ 
fluenţa însă in Statele Unite, prin clementele infiltrate în continuu acolo, 
n'a putut însă fi generală. In ultinii ani s'a restrâns mai mult la cadrele 
Partidului emocrat, fapt care a atras ostilitatea - chiar vehementă,cum ara¬ 
tă recentele polemici - a multor cadre din Partidul Republican aflat azi la 
putere. Ne dispunând de o forţă materială echivalentă cu aceea a Statelor Uni¬ 
te şi a Rusiei Sovietice,clasa dirigentă britanică încearcă să compenseze a- 
cest neajuns printr'o politică speculativă, de echilibru între cei doi coloşi. 
Pe de altă parte, prin reconjugarea politidei Sale cu aceea a ebraisrorului cu 
influenţe - cum vom vedea în ambele blocuri - speră să-şi menţină rangul de 
naţiune conducătoare» Politica de pace şi compromis etalată în ultimul timp 
de Churchill şi susţinută cu ardoare de laburişti, pe caro această clasă diri¬ 
gentă o poate duce cu virtuozitate, dat fiind că dispune de cadre care nu-şi 
pierd niciodată poziţia proprie, pare a se inspira din asemenea specifice 
tradiţiei lor politice. 

II — Internaţ i onala Israelită (ebraică ). Stăpâneşte mare parte din 
centrele propulsoare ale vieţii moderne (bursă,finanţa,presă,sindicat muncito- 
resejf cu puternică influenţă atât în sfera occidentală,pe care o exercită prii 
diaspoîă, societăţi secrete şi partide de centru-stânga (laburiste, social de¬ 
mocrate) , cât şi în 3fora orientală,prin vechile legături pe care le are cu 
aşa zisa a IlI-a internaţională comunistă. Este suficient de a arăta că 
95 din cadrele conducătoare ale partidului comunist maghiar, au fost înain¬ 
te de revoluţia din Octombrie 1956, de origine evreească. Linia ei politică 
tinde,ca şi cea engleză cu care s'a conjugat mai mult, după Unele manifestări 
din U.S.A,, spre speculaţie şi conciliere între cei doi coloşi. 0 perioadă de 
pace le este absolut necesară, atât pentru consolidarea Statului lui Israel, 
cât şi pentru refacerea diasporei europene decimată de răsboiu. In acest scop 
ajutoarele americane mai toate scurse prin mâinile lor, le permite reîntrema- 
rea eoondmică-financiară şi prin aceasta şi mărirea influenţei în alte dome¬ 
nii de activitate. Influenţa lor deci se va exercita contra intransigenţilor 
din ambele blocuri pentrucă, după experienţa făcută în ultimul răsboiu, vor 
să evite alte nenorociri asupra maselor lor aflate zăloage mai ales în secto¬ 
rul oriental. Prin această politioă de echilibru ă forţelor şi nivelare a as¬ 
perităţilor s'ar pucea explica şi unele afaceri de spionaj în mare stil şi 
în dublu sens în care au fost implicate multe elemente ebraice. Şi tot în 

acest sens trebue interpretat faptul că majoritatea evreilor din sfera occi¬ 
dentală converg spr-e partidele de stânga şi extrema stângă. Acest joc însă - 
risoant prin însuşi natura lui - a atras, concomitent pornirile atat aşa zişi¬ 
lor extremişti „americani" cât şi a celor „ruşi" sovietici. S'a creiat astfel 
o stare de confuzie în viaţa publică internaţională pentrucă nu se ştie dacă 
este vorba de o orientare divergentă a cadrelor conducătoare ebraice. Şi în 
cazul că nu este, nu se poate cunoaşte spre care pol vor opta în ipoteza când 
eforturile lor disperate pentru reconciliere nu vor reuşi. Toate acestea tre¬ 
bue puse în legătură şi cu urible tendinţe excentrice ale unor Sionişti 




- 52 - 


exaltaţi ca Nathan Rotschild care anunţa în temeni de profet biblic strânge¬ 
rea seminţiilor lui Israel, pentru fundarea unui stat teocratic,la intersecţia 
celor trei continente. Echilibrul între Roosevelt (Baruch) şi Stalin (Kagano- 
vici) a fost impresionant poate chiar ideal pentru ei,dar după moartea aces - 


tora,naturală sau provocată, s'a rupt. Deaceea eforturile pentru restabilirea 


lui devin din ce în ce mai nari poate chiar disperate. Planurile de neutrali¬ 
zare a Europei de răsărit au la origine discuţiile lui Molotov cu Bernard Ba¬ 
ruch care au avut loc la Washington. Este simptomatic însă faptul că doctrina¬ 
rul acestei politici a „zonei neutrale", a devenit James Paul Warburg, fiul 
lui Paul Warburg şi al Ninci Loeb, marea aoţionară a Băncii Kuhn,Loeb et C-iQ 
care a finanţat direct revoluţia bolşevioă din Octombrie 1917» Tot în acest 
sens se mişcă şi acţiunea „coexistenţialistă", iniţiată de Einstoin şi dusă cu 
multă ardoare, pe tema nimicirii atonice, de intelectualii evrei din toate 
ţările occidentale, în frunte cu Bortrand Russel, Oppenheimer, Mendes France,^ 


III - Internaţionala Catolică bazată în primul rând pe comunităţile cre¬ 
dincioşilor săi, temeinic organizate, prin admirabila lor erarhie eclesiasti- 
că, riguros disciplinată precum şi pe diferitele lor ordine religioase contem¬ 
plative , elaborat ive sau misionare. Organizaţia „Acţiunea Catolică" cu deosebi¬ 
re a tineretului, cu ramificaţii în toate sectoarele vieţii materiale sau spi¬ 
rituale, oferă suportul principal al formaţiunilor politice „domocrato-croşti- 
ne". Deşi în principiu în internaţionala catolică nu se faco nicio deosebire 
de rasă sau origine etnică, totuşi se cultivă solidaritatea popoarelor neo¬ 
latine, mai toate catolice (cu excepţia României) care îi oferă suportul 
principal prin „Uniunea Latină" la care au aderat peste 26 de state cu aproa¬ 
pe 300 milioane de locuitori. Este un exonplu impresionant de influenţă caro 
se opune influenţei rivale a protestantismului do toate nuanţele,Germano—an- 
glo-saxon. Tinzând la eliberarea credincioşilor catolici de dincolo de „cor¬ 
tina de fier" Internaţionala Catolică se mişcă constant pentru schimbarea 
actualei situaţii în care - cm an văzut - se complac internaţionalele nen - 
ţionato mai sus. Eforturile pontru constituirea „Uniunii Europene" au părut 
atât de constante din partea guvernelor denocreştino din Germania şi Italia, 
încât a atras suspiciunoa că prin această „Uniuno", Vaticanul ar domina de 
fapt întreaga Europă occidentală. De aci unele manevre de sabotare din par¬ 
tea elementelor laice, radicale, social-dcnocratice sau laburiste din Europa 
occidentală şi chiar unele cochetării cu Moscova alo unor prelaţi protestan¬ 
ţi în vederea rounificării Germaniei. Fără îndoială, această ostilitate a de¬ 
terminat Vaticanul spre o atitudine mai conciliantă faţă de Biserica Răsări¬ 
teană manifestată prin diferitele apeluri adresate în ultimii ani,pentru uni¬ 
tatea creştină. Deasemenea în acest fapt trebue căutată explicaţia simpatiei 
arătată de Vatican pentru cauza lunei arabe şi chiar a unui discret sprijin 
diplomatio* Contrastele însă - cum vom vedea - vor fi de mare amploare în ca¬ 
drul Statelor Unite, fapt care va mări şi mai mult confuzia vieţii internaţi- 




ona e. j n afară de aceste trei internaţionale, cu politica lor bine cristali¬ 
zată şi cadre formate, apte de a face jocurile cele mai abile, mai sunt unele 
tendinţe ie afirmare pe plan mondial încă insuficient închegate a popoarelor 
de culoare întrunite la Bandung ca : naţional-coiminismul chinez, Islamismul 
arabo-pachistanez şi asiatismul indian. Ele însă nu pot avea un rol decisiv, 
valorificarea lor se face mai mult prin existenţa a două blocuri contrastan¬ 
te care concurează pentru a le capta. Acest fapt determină pe unele din ele 
de a urmări aceeaşi politică de echilibru, de multe ori pentru scopuri dia¬ 
metral opuse. 








- 55 - 


Paradoxal ar părea cu totul neobişnuit şi chiar absurd daoa s'ar afirma 
că şi cei doi giganţi, colosul american şi colosul sovietic, care par a patro¬ 
na blocurile antagoniste (Occi.'.ental şi Oriental), n'ar fi subiecte printre 
protagoniştii luptei dusă pentru conducerea luraei, aşa cura arată la prima ve¬ 
dere. In vreme ce planul englez, iudaic sau catolic nu pot fi modificate şi 
nici măcar influenţate, prin infiltrare de influenţe străine; cel american şi 
cel rusesc, pot suferi influenţe covârşitoare, care să provoace incoerenţe şi 
chiar răsturnări spectaculoase. 

IV - Sta tele Unite . După cum remarca gânditorul politic american James 
Burcham, în Amerioa încă nu s'a format acea elită conducătoare care să cores - 
pundă covârşitoarei misiuni pe care evoluţia politică a omenirei o pune pe spa¬ 
tele celei mai puternice naţiuni din lume.. Nu ne referim la personalităţi ex¬ 
cepţionale, ci la acel întreg complex aparat de cadre politice şi administrati¬ 
ve, nai ales pentru problemele externe caro nu se poate improviza. Chiar atun¬ 
ci când pregătirea tehnică excelează, pare că lipseşte acea prismă proprie a- 
raericană şi acea voinţă unitară care dă conştiinţă de subiect în istorie.Poate 
componenţa rasială eterogenă, scurta tradiţie statală, izolarea timp de un se¬ 
col să fi întârziat formarea unei asenena elite. Acest fapt însă, a permis ca 
internaţionalele menţionate mai sus, să exercite influenţe decisive în viaţa 
publică americană potrivit intereselor şi ţelurilor lor specifice . Aşa au pu¬ 
tut diverşi Hiss, Frankfurter,Lehmann,etc., să pregătească Teheran, Yalta şi 
Potsdan, anulând victoria dobândită de poporul anierican şi făcând lipstă de 
sens intervenţia în răsboiu- Aşa au fost dezarmate Statele Unite imediat după 
răsboiu. Aşa s'a conceput răsboiul fără obiectiv din Coreia, care dacă conve - 
nea politicei engleze, mai ales că contribuţia lor era extrem de modestă, a 
fost absurd pentru americani care l-au dus cu sacrificii grele de oameni şi 
material, lăsând problema coreeană nerezolvată ca nai înainte. Asemenea anoma¬ 
lii abundă* Antagonismul diverselor internaţionale, infiltrate în organismul 
american şi eforturile lor de a-şi extinde cât mai mult influenţa asupra aces¬ 
tui colos, antagonism manifestat pe toate dimensiunile, orizontal şi vertical, 
în toate straturile sociale prin toate naţionalităţile componente şi confesi¬ 
unile existente, a dat naştere la acea incoerenţă americană care a făcut pe u- 
nii să numească America „ţară imperialistă fără imperialişti".. Dovada influen¬ 
ţelor precumpănitoare a internaţionalelor menţionate se observă şi în faptul 
că 1 de multe ori, atitudinile politice şi coalizările nu se fac după apartenen¬ 
ţa partidelo respective Democrat sau Republican, ci după celelalte încadrări. 
Numirea unui ambasador american pe lângă Vatican şi apoi revenirea asupra a— 
costei decizii - toată această incoerenţă - se datoreşte influenţelor contra - 
dictorii caro balotează politica do Stat a mărci naţiunio Chiar şi desemnarea 
Generalului Eisenhower la candidatura Partidului Republican a rezultat din e- 
chilibrarea acestor influenţe contradictorii. Poate pentru remedierea acestei 
situaţii, devenită pentru mulţi americani intolerabilă după demiterea lui Mac 
Arthur, la instigaţii străine, s'a produs acel curent numit „extremist" repre¬ 
zentat de defunctul senator Mac Carthy şi democratul Mac Karran care face ca 
raporturile cu Englezii şi Evreii să nu mai fie cordiale ca altă dată. Şi de¬ 
sigur, tot în aceste contradicţii congenitale trebue căutată şi incoherenţa 
politicei americane din ultimii ani, filo-arabă în conflictul Canalului de Su- 
ez şi filo-sovietică defapt, în cazul re voluţie i maghia re, prin poziţia de non 
intervenţie adoptată în momentul când Ruşii interveneau masiv în Ungaria pen¬ 
tru a sdrobi orice rezistenţă naţională.^ 

V - RusiG__Şpvietică; Fără îndoială aci influenţele nu sunt aşa de com¬ 
plicate. Ar părea chiar că nici nu există. Şi totuşi, dincolo de aparenţe, se 
pot vedea şi aici antagonisme în legătură cu lupta internaţionalelor,care m 








- 54 - 


u imul timp au început să devină din ce în ce mai evidente. După cum s'a re- 
levat de atateă ori, revoluţia bolşevică fecundată de curentele occidentale şi 
ajutată material şi moral de elementul evreesc, a impus poporului rus dialec¬ 
tica marxistă cu ura ei de clasă, atât de improprie structurii sufletului 
rusesc^ La început, acest colos a fost remorcat la un mesianism străin (evre¬ 
esc; fără afinităţi cu acel propriu. Aşa se explică dece această revoluţie ca¬ 
re, deşi proclamă domnia lui Anticrist şi comitea adevărate crime împotriva u- 
manităţn, a fost totuşi tolerată şi chiar ajutată să se consolideze. Justifi¬ 
carea pe care mulţi au luat-o drept bună, era că numai aşa se poate sdrobi ob¬ 
scurantismul şi netezi drumul progresului. Este aceeaşi justificare pe care 
anumite cercuri o invoacă astăzi şi pentru ţările din Europa orientală aban - 
donate cotropitorului sovietic. Realitatea însă. n'a putut fi definitiv înăbu¬ 
şită, fapt care a dat aci loc la anumite incoerenţe de ovoluţio şi involuţie pe 
o traectorie însă mult mai mare. Contradicţia congenitală a statului sovietic 
pare a avea doi, poli ; rusism (Stalinism), Judaism (Trotzkism). 

.3© ftie că după moartea lui Lenin, rivalitatea pentru putere dintre Trot- 
zki şi Stalin,a căutat să se camufleze, invocându-se principii strategice sau 
necesităţi tactice, pentru bunul mers al revoluţiei bolşevice. In opoziţie cu 
Troţzki, cere era adeptul aşa zisei „revoluţii permanente", cu tendinţa cosmo¬ 
polită proprie marxismului, Stalin a preconizat necesitatea consolidării revo¬ 
luţiei într'un singur Stat, care să ofere apoi, o bază solidă de plecare pen¬ 
tru noi cuceriri. Pare sigur că aceste orientări divergente porneau mai mult 
din instinctul etnic al rivalilor, decât din calcule raţionale. Acest adevăr 
rămâne valabil chiar dacă în prima fază, diferiţii coreligionari ai lui Trot- 
zki ca Zinoview, Kamenev, etc., au făcut jocul lui Stalin, prin faimoasele 
„troici" de conducere tranzitorie,. Cura era de prevăzut, tendinţa trotzkistă - 
în virtutea legii afinităţii structurale - a polarizat mai mult pe militanţii 
de origină evreească, pe când tendinţa stalinistă - deşi protagonistul era 
georgian - a căutat să se identifice cu rusismul, spre a polariza grosul na¬ 
ţiune!, care oferea suportul.- In acest scop Stalin n'a cultivat numai antise¬ 
mitismul,difuz în masele ruseşti încă de pe vremea pogromurilor ţariste, dar 
a altoit aspiraţiile sociale ale revoluţiei bolşevice, pe tradiţia pravoslav¬ 
nică- şi imperialistică sau mesianică a poporului rus. Faptul însă, că el per¬ 
sonal, a păstrat legături intime cu familii de Evrei, a doua lui nevastă,Ro¬ 
za Kagţmovici era evreică şi s'a anturat de persoane cu aceleaşi legături, nu 
atrăgea suspiciuni de rasism. Hruşciov însuşi a recunoscut că „jumătate din 
soţiile membrilor din prezdiul partidului sunt evreice. Antisemitismul lui 
Stalin părea de circumstanţă, dictat de rivalităţi personale şi nu putea de¬ 
veni primejdios, atâta timp cât Stalin se găsea dă fapt în cadrul lor. Din 
cauza acestui compromis, trotzkismul n'a căpătat amploarea care i se prezicea 
de către unii observatori, după lovitura dată în 1927 » Pe de altă parte, ru¬ 
sismul elementelor promovate de Stalin, l-a denigrat într'atâta, încât cuvân¬ 
tul „trotzkist" căpătase un 3ons pejorativ, adioă devenise insultă pentru în¬ 
treaga lume comunistă. Şi mulţi „trotzkişti" în sufletele lor, au rămas în 
rândurile staliniste pândind momente mai prielnice. Periodicele epurări care 
se făceau în-Rusia ca şi in celelalte ţări sau partide comuniste, tindeau să 
elimine aceste elemente camuflate. Dar niciodată nu se avea siguranţa că s'a' 
terminat cu ele. In unghere nebănuite, trotzkismul a subzistat şi subzistă în 
Rusia. . 

Prin antagonismul acut între „Rusnacii" imperialismului moscovit şi 
„Trotzkiştiî" cosmopolitismului evreesc, s'ar putea explica toate convulşiuni- 
le interne şi incoherenţole externe ale Creralinului din ultimii ani.- Arestarea, 
reabilitarea „medicilor evrei otrăvitori",moartea suspectă a lui Stalin,pro - 
cesul de•„destalinizare - restalinizare” al lui Hruşciov, măsurile contradictorii 


în reprimarea „răscoalei maghiare"mazilirea lui Zukov, epurarea „antipartiti- 
cilor", executarea lui Nagy, et'c., sunt reflexele acestui antagonism acut. A- 
cest fapt are repercusiuni în politica internaţională prin confuzia creiată şi 
mai alee, prin carenţa anumitor cercuri „coexistenţialiste" interesate care 
speculează pentru scopurile lor nomârturisite, năzuinţa de pace a omenirii. 

După cele arătate până acum, desigur, incomplete pentru misteriosul la¬ 
birint unde se desfăşoară lupta internaţionalelor, s'ar putea pune întreba - 
rea : cum şi în favoarea cui s'ar putea rezolva această teribilă luptă a in¬ 
ternaţionalelor, dat fiind că toate ocupă poziţii solide în diferite părţi ale 
lumii ? Cu alte cuvinte, vinde va fi centrul propulsor şi coordonator al lu¬ 
mii....? Va fi Londra, New York, Moscova, Ierusalimul ? Sau va continua să r㬠
mână, ca şi în lumea antică, Cetatea Eternă? Cum va evolua acest proces de de- 
sintegrare şi integrare pe p]Lan mondial ? 

Evident, un răspuns complet nu se poate da acestei întrebări dependentă 
de atâţia factori în devenire. Cu atât 'mai mult în spaţiul restrâns al aces¬ 
tui' capitol introductiv. 0 clarificare mai amplă a problemei o vom încerca poa¬ 
te cu alt prilej. Deocamdată ne mărginim să spunem că previziunea este îngre¬ 
unată în primul rând de caracterul dublu simultan şi alternativ al acţiunei 
pentru desintegrare şi reintegrare a societăţii existente. Dar la acest neajuns 
congenital se adaogă şi nesiguranţa factorului laic (masonic), care în trecut 
îşi sincroniza acţiunile pe toate planurile,văzute şi nevăzute, intr'un mod 
magistral.'Pare'că şi această fbrţă este străbătută de curente divergente. Cum 
relevam şi cu alt prilej(18)/maseneri: laică pare indecisă. Ea are aderenţe par¬ 
ţiale cu. cele două tendinţe, adică atât cu liberalismul şi laburismul anglo - 
saxon, cât şi cu materialismul bolşevic. De comunismul rus ea se leagă prin 
concepţia materialistă cu corolarul său spiritual care este ateismul} pe când 
de liberalismul' anglo-saxon ea este ataşată prin raţionalism,individualism şi 
spiritul libertăţii. Din această structură cu două aspecte s'a născut tendin¬ 
ţa politică a cărei expresie ar fi aşa zisa „a treia forţă' 1 care urmăreşte 
creoarea în Europa a unui spaţiu izolat între sferele de influenţă sovietică 
şi americană, amortizând astfel, asprimea contrastelor între cei doi coloşi şi 
arbitrând pentru menţinerea echilibrului, mondial. 

Eliminarea factorului sovietic foarte posibilă imediat după răsboiu când 
potenţialul rus eşise sleit, âr fi simplificat ou mult termenii problemei. Dar 
soluţia nu convenea acelora (Evrei şi Britanici), care se menţin ca factori 
mondiali nu prin forţa intrinsecă, ci prin specularea contrastelor internaţio¬ 
nale. Pare că soluţia pacifică a problemei s'ar îndrepta spre un proces de 
suprapunere, intorponetrare şi fuziune a acestor internaţionale« 

In această privinţă se poate aminti că au fost şi gânditori evrei cu 
vocaţie de profeţi care au împărtăşit părerea vinei reconcilieri a legii lor 
vechi cu noul testament (creştinismul). Prin această fuziune -pretind aceştia 
- s'ar creea o religie universală caro urmează să-şi aibă sediul în Sfânta 
cetate a Ierusalimului, aşezată la punctul undo se leagă cele trei continente. 
Aci, chiar pe mormântul Mântuitorului, aurul diasporei lor ar putea^să ridice 
temple care să depăşească în măreţie şi splendoare pe cea- a Sf„ Pe«r^ in 
Roma. Alţii au văzut realizarea mesianismului lor prin eyan^elia.jiarxişţa, 
care prin nivelarea claselor sociale şi a popoarelor va înlesni unitatea mon¬ 
dială. Acţiunea lor pentru coexistenţă cu comunismul precum şi unele campanii 
anticlericale pe care le.inspiră,pot pă arate preponderenţa acestei tendinţe. 

: Insfârşit, sunt şi dintre aceia cori văd rezolvarea printr : o reconcilie¬ 

re cu internaţionala anglo-saxonă cu care îşi împletiseră destinul încă vea¬ 
curi „decrândul începând din timpul dictaturii lui Crorawell şi până în ziua 
când au deplasat centrul de greutate a finanţei lor dela London City în Wall 
Street. In această ultimă ipoteză se înţelege că bolşevismul rusesc va fi 





- 56 - 


până în cele din urmă, eliminat dacă nu se va domestici pentru a se încadra în 
noua ordine democratică, aşa cum ar dicta interesul lor. 

In felul acesta se speră că Societatea Naţiunilor Unite (O.N.U.) va evi¬ 
ta soarta Ligii Naţiunilor şi va putea păşi la acţiuni mai pozitive în coordo¬ 
narea şi soluţionarea problemelor mondiale. 

Evident, orice soluţie care ar tinde să se înfăptuiască sub egida aşa 
ziselor,.po poare alese" , ar trezi sentimente ostile la celelalte popoare.Acest 
fapt n'ar fi de natură să favorizeze un climat propice pentru concordia in - 
ternaţionalr Complicaţiile problemei palestiniene cu recunoaşteri grăbite din- 
tr'o parte şi rezerve accentuate din altă parte, constitue un indiciu în a- 
cest sens 5 iar tensiunea creiată în ultimii ani în orientul mijlociu trebue să 
pună pe gânduri pe toţi aceia care nutresc asemenea planuri îndrăsneţe. 

Adevărata concordie internaţională nu poate veni decât prin ideia creş¬ 
tină, accesibilă tuturor. Căci această idee,care merge pe calea umilinţei, po¬ 
toleşte patima de dominaţie aducătoarea tuturor conflictelor. 

Dar pentru aceasta este neapărat nevoie să se ajungă în prealabil la 
unire a tutu ror conf esiunilor creştine . Mai mult ca oricând, astăzi,când posibi¬ 
lităţile de” distrugere au luat proporţii apocaliptice, se impune această unire. 
Numai o biserică creştină unită şi puternică poate introduce criteriul moralm 
raporturile dintre indivizi sau între naţiuni. Orice creştin care nu înţelege 
acest lucru se încarcă cu o cutremurătoare răspundere. 

Poate în vederea acestei faze internaţionale, Consistoriul bisericei ro¬ 
mano -catolice din 1945 a numit 28 de cardinali străini şi numai 4.italieni .As¬ 
tăzi numărul cardinalilor italieni este de 38 Şi reprezintă 2/3 din cei aflaţi 
în funcţiune. Prin această măsură radicală s'a vrut, separe, să se accentuieze 
caracterul universal al acestei biserici, înlăturând orice suspiciune de domi¬ 
naţie deghizată a elementului Italic sau neolatin. Şi desigur tot în acest sens 
trebue văzute o serie întreagă de adaptări pe care le-a făcut Biserica atolica 
în ultimele două decenii, după pactul de neagresiune cu forţa laică care,zices 
se,că s'ar fi încheiat în mod secret,la Aachen,în 1929. Grija părintească cu 
totul deosebită pe care a arătat-o Vaticanul pentru protecţia elementului evre- 
esc,în timpul persecuţiilor rasiale, arată,pe lângă caritate creştina, şi 
tendinţă de a netezi asperităţile luptelor din trecut. Această conciliere cu 
forţa ebraică s'ar putea face pe toate planurile inclusiv cel religios dat 
fiind că biserica catolică stă din multe puncte de vedere, mai aproape de tra¬ 
diţia religioasă a poporului Evreu. Aceasta numai dacă forţa iudaică nu va re¬ 
lua vechile tendinţe anticreştine difuzând ateismul şi alimentând anticleri¬ 
calismul. Oricum, în această luptă a internaţionalelor, rolul popoarelor mici 
- printre care se numără şi poporul nostru - devine din ce în ce mai modest. 
Interesul tuturor acestor popoare este ca rezolvarea problemelor internaţiona¬ 
le să se facă în spiritul dragostei creştine, singura care poate realiza prin¬ 
cipiul biblic:o t urmă si un păstor . Dragostea aplicată - scrie Căpitanul -„ia- 
seamn ă pace în sufl ete.în societate si în lume" . In acest sens - cum am văzut- 
se mişcă pe plan internaţional „Reînarmarea morală" a Mişcării dela HauXo 


Numai pe această linie/'mileniul nostru torturat la începuturile lui,de 
teama că se apropie „sfârşitul lumii", după sângeroase răsboaie şi pustiitoare 
revoluţii apocaliptice, se va putea încheia cu speranţa şi bucuria unei ere de 
pace creştină care să permită popoarelor, tuturor popoarelor, să se pregătească 
pentru ceeacc trebue să fie ţelul final al vieţii pământeşti : l_n Y_l_§_r_e_a 
în numele Mântuitorului Isus Hristos, 


Spre un asemenea ţel măreţ năzueşte crezul legionar.Pan~ la atingerea lui 
însă,este necesar să cunoaştem cât mai realisticimpedimentele^care s ar opune ca 
Mişcarea Legionară să-şi desfăşoare în noua cojunctură politică, acţiunea ei româ- 
nească şi creştină» _ „ _ 














- 57 - 


II - „DISCRIMINAREA" POLITICIANISTA 


Fi?ră îndoială, primul impediment pentru adaptarea Mişcării Legionare în 
conjunctura democratică va fi „pătura suprapusă" a politicienilor. Pentru a- 
ceastă speţă de levantini sau levantinizaţi,politica nu este altceva - cum 
scrie Eminescu - decât „un nedemn joc de cărţi măsluite pentru a amăgi opinia 
publică" (voi.II,pag,382),iar capacitatea politică „arta de a parveni sau de a 
trăi fără compensaţie din munca altora,însuşirile rele ale oamenilor fiind 
titluri de recomandaţii" (vol.II,pag,178).Virusul corupţiei morale propagat de 
venetici „a deformat, a desfigurat structura noastră rasială daco-romană, dând 
naştere acestui tip de ora, cre i ând această căzătură,această stârnitură morală : 
politicianul care nu mai are nimic din nobleţea rasei noastre; care ne dezono¬ 
rează şi ne omoară" (P.L, pag.285). „Cei câţiva oameni politici cinstiţi,câte¬ 
va zeci, poate chiar conducători de partide, nu vor mai putea face nimic" (P* 

L* pag. 290). 

In această atmosferă de descompunere, chiar democraţii adevăraţi,de în¬ 
altă ţinută morală, ca Iuliu Maniu, Grigore Iunian, Gh. Brătianu, etc., cari 
apreciau rolul moral educativ al Mişcării şi necesitatea ei pentru un sănătos 
echilibru politic intern şi extern, au rămas neputincioşi.Tendinţa lor de a 
pune capăt patologiei politice româneşti prin promovarea în treburile publice, 
a celei mai curate şi mai dinamice părţi a neamului nostru a fost contracarată 
de elementele corupte. Asemenea rare filoane de aur ale democraţiei româneşti 
rămân imobilizate în mâzga clasei suprapuse.. Antagonismul cu această clasă e- 
ste organic. El nu este determinat din motive de conjunctură politică. Mai 
mult reflectă conflictul istoric între elementul autohton şi clasa suprapusă a 
veneticilor care este „aprinsă de o instinctivă ură contra tuturor elementelor 
istorioe şi autohtone ale acestei ţări". Marele Eminescu a stabilit chiar eta¬ 
pele aoestui conflict istoric : „La 1821 - scrie 61 - începe reacţiunea elemen¬ 
tului autohton şi merge biruitor până la 1866,La 11 Februarie 1866 învinge din 
elementul imigrant. Există de atunci o 03cilaţiune, o mutare a punctului d e 
gravitate oand spre elementele instinctiv naţionale, când asupra celor instin¬ 
ctiv străine" (volţii,pag. 294 ). Se explică,deci, dece Mişcarea Legionară, care 
reprezintă chintezenţa românismului în forma cea mai genuină, a întâmpinat opo¬ 
ziţia crânoenă a păturii suprapue, reprezentată prin elementele sale autenti¬ 
ce ca Ducas, Iamandis,etc. ,sau prin.,stfirpituri morale şi sanguinare de tipul 
lui Armând Călinescu. Acelaş fenomen - cura vom vedea - se petrece şi în exil 
unde elemente de aceeaşi speţă denigrează Mişcarea Legionară şi uneltesc ca să 
nu se poată încadra în viaţa publică românească. Orioe simptom de însănătoşire 
alarmează „putreziciunea bizantină" obişnuită să trăiască parazitar. Lupta pă- 
turei suprapuse este deci în primul rund, o luptă de cramponare dusă fără scri^ 
pul şi cu toate mijloacele. Ea simte instinctiv că nu poate supravieţui într'- 
un olimat moral sănătos. Din păcate, aceşti criptostrăini nu mai pot fi izola¬ 
ţi acum. De un veac şi mai bine de când ei s'au mimetizat în societatea rom⬠
nească au reuşit să polarizeze,în virtutea legii afinităţii,oameni de aceeaşi 
structiară sufletească - secăturile naţionale - care, contopite formează acum 
împreună pasta vâscoasă a politicianismului. Puterea de infecţie a acestei mi* 
turi politicianiste este aşa de mare, înoât a reuşit să cangreneze în mod ga¬ 
lopant pCnă şi o bună parte din corpul sănătos, dar ingenuu, al elitei condu¬ 
cătoare româneşti din provinciile alipite, formată în afara influenţei levanti¬ 
ne. Marea misiune a acestei elite de însănătoşire a vieţii publice în România 
întregită s'a sufocat în atmosfera politicianistă a păturei suprapuse. 





- 58 - 


Cu versatilitatea-i caracteristică şi predispoziţia spre servilism,ca- j 
re face să sacrifice pentru uvantagii proprii,orice interes naţional, această 
pătură suprapusă se poate adapta foarte uşor,la orice conjunctură externă,ori¬ 
cât de eterogene şi contradictorii ar fi aceste conjuncturi. Aşa se explică 
concesiile oneroase făcute în detrimentul Statului Român şi lipsa de demnita¬ 
te cu care a tratat în trecut atât cu „aliaţii fireşti" cat şi cu „rapacii na¬ 
zişti". Capacitatea lor de insinuare le înlesneşte „aranjarea", cum arată at⬠
tea exdmple şi în regimul actualilor cotropitori, cu toate că lozinca de toate 
zilele a acestora este „lupta de clasă". Lipsa lor de demnitate îi face - cum 
scrie Eminescu - „prietenoşi,lipindu-se şi măgulind pe oricine de care au tre¬ 
buinţă" şi înlesneşte acestor venetici ajungerea la situaţii privilegiate. 
Aceasta într'un moment când poporul român trăeşte în mizerie iar exponenţii 
săi autentici,care au înfruntat pe cotropitori, tânjeso sau mor prin închisori. 
Pe lângă clasa s ubpusă a Ţiganilor, regimul impus de cotropitorii moscoviţi a 
menajat clasa suprapusă a veneticilor, ale căror rotribuţii în posturile de 
stat sau în viaţa artistică şi culturală sunt de zeci de ori mai mari decât 


venitul normal al românilor.muncitori. 

■ “Sub acest aspect apare semnificativ faptul că se găsesc şi astăzi m 
temniţe mulţi legionari închişi încă din timpul dictaturilor care au precedat 
pe oea actuală. Titlul cărţii lui Pătrăşcanu „Sub trei dictaturi" s'ar potrivi 
mai bine pentru o carte a suferinţei legionare. Căci numai ei au suferit,rând 
pe rând, sub dictatura C arlistă susţinută de aşa zişii „aliaţi fireşti", sub 
dictatura A ntonesoia nă agreată de „nazişti" şi cea moscovită exercitată de 
speţa Chişinevschilor şi a Bunacilor. Mai mult se ventilează perspectiva de a 
suferi şi în viitor. Dacă suferinţa comună a legionarilor cu ceilalţi rezis 
tenţi a creiat în Ţară o osmoză sufletească care exclude asemenea perspective, 
pornirile politicienilor din exil - cu rare excepţii - se canalizează pe ve¬ 
chea traectorfe. Şi cum aceştia se dau ca. mandatari ai Occidentului în eventu¬ 
alitatea eliberării,este necesar să zăbovim ceva asupra intenţiilor lor iaţ 
de Legionari şi Mişcarea Legionară exprimate în diferite împrejurări in exil. 
In acest sens vom cita cât mai des dintr'o anumită presă scrisă sau inspira¬ 
tă de pătura suprapusă ori câtă repulsie s'ar încerca pentru reau credinţă 
sau incorectitudinea sufletească care transpiră prin ea. Peste toate diver¬ 
genţele de păreri sau contrastele de interese care îi separă, ei devin umţ 
- cu excepţia câtorva - sub influenţa anumitor cercuri străine, când este vor¬ 
ba să-şi manifeste pornirea faţă de legionari. Această pornire se nuanţeaza 
după împrejurări sau temperament şi uneori se declanşează chiar pană la pro- 
niri sanguinare. Este cunoscut cazul unui grup select de„oameni vechi re u - 
giaţi care, discutând într'un sat din Goriţia (graniţa jugoslavă) vedeâu „so¬ 
luţionarea. problemei legionare după eliberar e, prin curăţirea a vreo 20.000 <|e 

^^ âsemenea se cunosc şi reţetele D-lui N.P.-Comnen, fostul Ministru 
de Externe al lui Carol II-lea în timpul când a fost asasinat Căpitanul, c 
-guvernele d e salva re nubilă n'au .rfflftUV "» 

adică pe legionari. Dar şi în exprimările mai moderate riotol^rd^^.^xol_. 

^"-^aţ^SnTl'romSesl sau „extremismul de dreapta” - cum scrie publi¬ 
caţia Birerăub orice formA ax încerca sS învie, este definitiv condamnat de 
democraţiile.apusene, Franţa, Statele Unite şi Anglia (Anu , ^ 

Fpbr 1051'). Dacă pe unele chestiuni - scrie aceeaşi foaie - exista diverg n* 
dfpâieri ::.supra P unui punct, de la membrii Ligei şi pM la «ei din Octetul 
National s'a găsit un acord perfect, pentru a respinge categoric intrare 
SlsUii’a eleme-ntclor logionLe” (fcpt.WŞO. Acoast» tem»a fost abordat» 
în ultimul timp de celălalt oficios al păturoi suprapuse „Vocea Libertăţii 
















- 59 - 


din Atena» In intervievul luat în legătură cu unificarea forţelor din exil,Pre- 
1 şedinţele Ligii Românilor Liberi, D-l Fărcăşanu ţine să precizeze că „obieeţi- 
• unea că prin recurgerea la alegerea membrilor de conducere a Comitetului prin 
votul refugiaţilor, s'ar putea strecura anumiţi legionari fascişti,indezirabili 
cercurilor guvernamentale din ţările democrate, nu corespunde situaţiei de fapt, 
câci legionarii în exil sunt împărţiţi în mai multe tabere adverse (N.n. Dar 
dacă s’ar uni?) aşa că neadmiterea lor în carul politic poate fi justificată şi 
..din.acest punct de vedere.... Eventuala alegere în comitet a unor personalităţi 
..din fostele rânduri legionare, care şi-au păastrat neatins numele,neamestecâri- 
du-se în acţiuni fasciste, ar acoperi şi această latură a refugiului" (Aprilie 

1957)» j)jL n toate aceste manifestări ale politicienilor din exil rezultă clar 
următoarele tendinţe : - 

1) Nepotolită ură împotriva legionarilor - „ura instinctivă" de care 
vorbeşte Eminescu - îi împinge pe toţi aceştia să adulmece iar masacrări a ze¬ 
ci de mii de legionari când „ţara va fi eliberată"; iar până atunci, în exil, 
toţi sunt de acord să discrimineze pe legionari. 

2) Ezitarea acestor aşa zişi „democraţi" să oonstitue reprezentaţa exi¬ 
lului pe bâză de alegeri democratice, de teamă „că vor fi aleşi legionari". 

3) Ameninţarea depe acum bă „Franţa, Statele Unite şi Anglia n u vor to¬ 
lera v - nici în ţara eliberată *■ ca indezirabilii legionari să participe la via¬ 
ţa publică românească-fiindcă-naţionalismul „sub orice formă ar încerca să în¬ 
vie, este definitiv condamnat". 

4) Intenţia de a cultiva ceva „personalităţi" (vom vedea ce ascunde a- 
cest eufemism) spre a acoperi şi această latură a discriminării legionarilor 
şi. deci a falsificării alegerilor. 

5) Şi," însfârşit, grija pentru „unificarea forţelor din exil" pentru e- 
li.berarea neamului", pentru „democratizarea Ţării, pentru „viitorul României", 
etc., o poartă foile levantine menţionate şi lunea incertă oare le redactează. 

Dacă s * ar merge însă mai adânc, dincolo de prepuşii politicieni care se 
agită la suprafaţă, se va vedea, că întreagă această atitudine a politicienilor 
exilaţi a fost inşpirată de finanţatorii lor de totdeauna, Auschnitt şi Malaxa, 
spoliatorii neamului românesc şi conrupătorii vieţii noastre publice. 

„Divergenţa de păreri" între aceştia se circumscrie doar la „sfera lor 
de influenţă economică după eliberare", sferă la care au interesat şi mulţi 
afacerişti internaţionali de.aceiaşi speţă. Căci pentru discriminarea şi înl㬠
turarea legionarilor din viaţa publică - cum ne asigură oficioasele lor - „ş.'a 
găsit un acord perf e ct ". In felul acesta ei pot avea câmp liber pentru pro¬ 
păşirea' lor şi a naţiilor din care fac parte. 

Această coaliţio a străinilor şi înstrăinaţilor împotriva elementului 
românesc nu trebue să no surprindă. Ea nu esto nouă. Tendinţa de nimicire a 
poporului român şi sub sti tuirea lui cu venituri,a' denunţat^ Eminescu cu. cu¬ 
vinte de foc : „'Există străini care .nu fac nici un mister din aceasta: alt po¬ 
por pe aceeaşi expresie geografică e parola multora din ei.... Politica străi¬ 
nă împreună cu străinii ce ne guvernează tind la substituirea elementului ro- 
mân.' prin scursori din toate unghiurile lumii" (Voi. II. pag.510).... „Rămăşi¬ 
ţele haimanalelor de sub steagurile .lui Pasvantoglu şi Ipsilant şi resturile 
numeroase ale cavalerilor do industrie din Fanar.•* toată spuma asta de fana¬ 
rioţi novisimi, cari s'au pripăşit în ţară de 50-60 de ani încoace, formează 
natu^almonte elementul de disoluţiune, demagogia României. Fizic şi intelectu¬ 
al stfirpituri, neavând nici tradiţie, nici patrie, nici.naţionalitate hotărî- 
tă, le vedem punundu-se la discreţia străinilor.... Aprinzi de o instinctivă 
ură contra tuturor elementelor istorice şi autochtone ale acestei ţări, le-am 
văzut introducând în toate ramurile legi străine,neadaptate nici intereselor, 








nici naturii ei" (Vol.II,pag.29l).... „Dela Seine, din Bizanţiu,din lupanare şi 
din spelunci v'âti mii ar a rai «ăt, urile nolitice si morale «nu din istoria si din 


am spelunci van cules apucăturile politice şi morale,nu din istoria şi din 
natura poporului nostru# De aceea aţi fost ca vir usul în organismul viu al na¬ 
ţiei, de aceea corpul material al naţiei moare şi se putrifică,p ntru aceea 
voi,paraziţi, nu vă puteţi aclimatiza pentrucă voi,etnic şi moraliceşte, sun - 
teţi străini cu totul de substanţa din care e compus neamul rom< nesc# Ne e ru¬ 
şine că aţi uzurpat numele de Roman, ruşine că strămoşii sunt condamnaţi a puiv 
ta acelaşi nume cu cari vă drapaţi corupţia şi mizeria de caracter" (Vol.II«p* 
272). Evident, orice acceptare a climatului politic de corupţie şi destrăbăla¬ 
re creeat şi întreţinut de „pătura suprapusă" (acest „sediment de pungaşi şi 
de cocote, răsărit din amestecul scursăturilor orientale şi occidentale" -voi, 
II. pag.29l) nu va însemna adaptare, ci descom p unere. . Antagonismul etnic şi mo¬ 
ral este organic şi ireductibil»atât pe plan istoric cat şi pe acel al conjunc¬ 
turii politice actualei Problema este din acest punct de vedere foarte clară şi 
discuţia s'ar putea opri aci. Totuşi, dat fiind pretenţia exclusivităţii în con¬ 
ducerea poporului şi statului roman, manifestată de politicienii noştri „demo¬ 
craţi", să vedem pe baza căror merite îşi întemeiază ei această pretenţie. Ce 
fundament moral sau„raţiuni de stat" pot invoca? Au fost ei democraţi ? 

I - Democr aţia lor . După cum se ştie pentru o bună funcţionare a demo¬ 
craţiei este nevoie * de 


1 ) admiterea discuţiei; 2) premiza lui „Agreement to Disagree ţsfi 


ne 


înţelegem că nu ne înţelegem); 3 ) toleranţa faţă de adversarii poliţieiş 4)• 
sinceritatea preopinentului de a-şi servi ţara; 5) necesitatea opoziţiei, ca 
supapă de siguranţă; 6). înclinaţia spre împăciuire; 7)* Integritatea morală 

a omului politic. , „ 3 y . 

In paginile precedente am arătat citând texte şi relevând fâEJjŞ. că toa¬ 
te aceste virtuţi democratice se includ esenţial în concepţia de viaţa şi sis¬ 
temul educativ al Mşoării Legionare. Nu acelaş lucru însă ar putea face aşa 
zisele noastre partide democratice, mai mult s&u mai puţin istorice. Nu inten¬ 
ţionăm să arătăm aci pe larg felul cum i s’a aplicat poporului roman de către 
politicieni democraţia. Abuzul de putere sau,mai bine zis, :satrapismul, falsi¬ 
ficarea alegerilor, jaful în banul public, corupţia şi destrăbălarea în viaţa 
publică şi privată a păturoi suprapuse cu întreg cortegiul de mizerii m °rale 
sunt arhicunoscute pentru a fi repetate. Mai toată literatura noastră politi¬ 
că a relevat aceste tare congenitale ale politicianismului roman - adevarata 
patologie a vieţii noastre publice^ Diagnosticul pus de Eminoscu încă de acum 
un veac, pentru oprirea şi extirparea cangrenei politicianiste, este şi astazi 
valabil. Democraţia Levantinilor noştri a adus în România distrugerea caracte¬ 
relor. „A deprins pe oameni de a spera totul dela schimbările politice,demora- 
lizându-i sistematic, facându-i linguşitori şi calomniatori,meat liberalismu 
în România în loc de a avea ca rezultat oţelirea caracterelor, a avut din 
contră pe acela de a bizantiniza şi a veşteji oameni ce erau încă neatinşi de 

„Politicianismul a prefăcut Ronjâpia în mocirla în care se scurg murd㬠
riile sociale ale apusului şi răsăritului" (V 0 l.II.pag. 4 i?) • 

După răsboiul de întregire, cel mai genuin şi convins democrat romanşa 
fost Iuliu Maniu. El nu numai că a criţiţcat pseudo-democraţia „Fanarioţilor 
dar în toate împrejurările a avut un comportament de adevărat democrat.Toate 
principiile democratice amintite au fpşţ aplicate în mod impecabil. Rezultatul 
însă al acestei lupte tenace de o viaţă: întreagă n’a fost încurajat* Marea 
misiune a provinciilor alipite, formate într'un climat occidental, a eşuat pe 
planul democratizării adevărate. Virusul infecţiei politicianiste a^criptostră- 
inilor din vechiul regat nu numai că a împiedicat orice acţiune de întremare 
morală, dar chiar a reuşit - ca să folosim expresia lui Eminescu - „de a 




-61- 


bizantiniza şi a veşteji oameni ce erau încă neatinşi de acel rău". In două 

decenii şi mai bine dela Unire, Iuliu Maniu, cu toată popularitatea lui imen¬ 
să, abia a putut guverna doi ani de zile. Restul anilor a trebuit sa şi-l pe¬ 
treacă mai mult în retragerile protestatare dela Bădăcini, din ce în ce mai 

părăsit de oportuniştii şi alteraţii săi tovarăşi de luptă. Bacă jertfa lui 
Maniu este cel mai impresionant prinos adus adevăratei concepţii democratice 
în Rominia, drama vieţii sale constitue cel mai crâncen rechizitoriu. El se 
îndreaptă în deosebi contra oportuniştilor cari au oferit suportul celor trei 
dictaturi : carliste- antonesciene şi comuniste. 

Togi aceştia care l-au invocat sau îl invoacă pe marele democrat Iuliu 
Maniu de circumstanţă, căutând a se ascunde sub prestigiul numelui său, nu nu¬ 
mai că nu 3*au inspirat vreodată de frumoasele principii democratice ale discu¬ 
ţiei cu bună credinţă, ale ..toleranţei” faţă de adversari, a lui „Agreement to 
Disagree” etc , dar au făcut exact contrariul pentru a ajunge la putere şi a- 
poi a abuza de ea. Aceleaşi năravuri antidemocratice se observă şi în Exil.Ro¬ 
mânii cinstiţi au suferit de pe urma acestor samavolnicii politicianiste’. Mai 
mult ca toţi însă Legionarii, pentrucă ei veneau cu hotărîrea de a asana mora¬ 
litatea vieţii publice, dându-i direcţia românească. Acest fapt a alarmat pe 
toţi spoliatorii paraziţi şi imorali, care predominau în toate domeniile de 
activitate. Toţi aceştia care, într'o formă sau alta, dinăuntru sau din afară, 
denigrară, subminară şi izolară pe democraţii de înaltă ţinută morală ca Ma¬ 
niu, s'au înţeles apoi să distrugă orice tendinţă de înoire morală, primejdi¬ 
oasă pentru existenţa lor parazitară. Asupra acestui lucru „s'au găsit în a- 
cord perfect". Călcând legile Ţării şi cele mai elementare drepturi umane,po¬ 
liticienii români, fără distincţie de partid,nu că n'au respectat normele de¬ 
mocratice faţă de Mişcarea Legionară care era şi este o emanaţie firească a 
năzuinţelor populare româneşti,'dar au recurs la cele mai odioase mijloace 
i pentru a o distruge fizic şi moral. Toate partidele „democratice” au recurs la 
violenţă,. Prima dizolvare a Mişcării Legionare - cum se ştie - s'a făcut de 
către ultra-deraocratul partid Naţional-ţărănesc la 11 Ianuarie 1931 într'un 
moment cind Iuliu Maniu se afla izolat la Bădăcini. A doua dizolvare o face 
guvernul Iorga-Argotoianu în Martie 1932. Dar întrucât Mişcarea Legionară a 
supravieţuit acestor dizolvări, Partidul Liberal, condus de I.G.Duca suprali¬ 
citează faţă de anumite ..Înalte Forţe" străine venirea la guvern cu angajamen¬ 
tul de a extirpa radical Mişcarea Legionară şi pe Legionari. A treia dizolva^ 
re s'a făcut la 10 Decembrie 1934 cu o pornire de ură şi sălbătăcie necunoscu¬ 
tă până atunci. „Anul 1933 - scrie Căpitanul - a fost cel mai greu an pe care 
poate de sute de ani l-a întâlnit tineretul românesc. Bilanţul : 18^000 de a- 
rcsii'ri ca 10.000 de case călcate de barbari şi umplute de sânge nevinovat : 

300 de bolnavi în închisori, 16 morţi şi 3 înmormântaţi de vii în pământ” - 

(Circ. pag, 29)> „Vai âe dreptatea şi legalitatea din ţara aceasta! îmi dai 

drept de vot, mă chemi la vot, dacă nu viu,mă condamni la amendă,iar dacă viu, 
mă snopeşti în bătăi- Politicienii romani,indiferent dacă sunt liberali, ave- 
rescani sau naţional-ţărănişti nu sunt decât o ceată de tirani, cari,la ad㬠
postul „legalităţii”, „libertăţii", „drepturilor omului” calcă fără ruşine 
şi fără teamă în picioarele lor, o ţară cu toate legile, cu toate libertăţile 
şi cu toate drepturile ei" (P-L. Pag. 254)• ^ r 

Dar cum toate aceste încercări n'au reuşit să distrugă Mişcarea legio¬ 

nară înconjurată do simpatiile unanime ale Romanilor adevăraţi, s'a pregătit 
tirania carlistă- Pentru prevenirea acestei tiranii s'a făcut pactul electoral 
între Corneliu Codroanu, Iuliu Maniu şi Gh. Brătianu. Dictatura carlistă clo¬ 
cită de atâta timp, îndreptată în mod deosebit împotriva forţelor tinere de 
înoire-morală a Ţării, s'a impus cu complicitatea păturei suprapuse şi a poli- 
ticianilor de toate tendinţele, dela aşa zisa „extrema dreaptă” până la aşa 


zisa „extrema stângă". A fost „coaliţia oamenilor cu păcate faţă do neam pen¬ 
tru isbirea celor fără de păcate" (Circ.130). Nu vom vorbi de cei morţi, dar 
vom spune că în mixtura politicianistă s'au lăsat antrenaţi, servind oa para¬ 
van, şi anumiţi, prelaţi nevrednici de misiunea lor, militari ambiţioşi şi sa¬ 
vanţi pătimaşi. Depe platforma acestui mozaic de spinări încovoiate,sc.elera - 
tul Carol al Il-lea a ordonat uciderea Căpitanului şi a sutelor de legionari 
nevinovaţi, din lagăre şi închisori. Corpurile lor au fost expuse la răscruci 
de drumuri spre a fi profanate de venetici şi mâncate de câini. Naţia întrea¬ 
gă a asistat consternată la aceste fărădelegi, la aceste „crime împotriva uma»- 
nităţii". Clasa suprapusă cu veneticii şi politicienii ei „democraţi" au ju¬ 
bilat. Câmpul vieţii publice era din nou la discreţia lor spre a huzuri după 
bunul plac în afaceri şi corupţie.Cât de straniu trebue să apară pentru aceşti 
„democraţi" principiul toleranţei democratice sintetizat de Voltaire în lo¬ 
zinca : „Je ne partage pas votre opinion, mais je donnerais ma vie por defen- 
dre votre droit de l'exprimer". 

Democraţii noştri nu numai că n'au luptat „până la moarte" să apere 
dreptul opoziţiei de a spune ce are de spus, dar au comis crime oribile spre 
a-şi apăra privilegiile de neruşinată -spoliere a poporului român. Primatul 
dreptului care caracterizează orice democraţie adevărată, a fost înlocuit cu 
bunul plac. Principiul juridic de bază al oricărui stat civilizat că nici o 
pedeapsă nu se poate da. fără lege a fost înlocuit cu execuţiile sumare în masă 
a deţinuţilor politici din lagăre şi închisori. Abuzurile acestei speţe de 
„democraţi" au fost relevate,şi de secretarul internaţional al lui Labour rarţy 
Denis Healey, la un congres socialist. Vorbind de ţările captive, el a precizat I 

că înainte de cel de al doilea răsboiu mondial în unele din aceste ţări, prin¬ 

tre care şi România, .. asuprirea politică si nedreptatea so.ci.a lă^^rau^de^şeguiţă. j 
Regimurile premergătoare răsboiului .. îşi menţineau pozi ţiile prin b r uiţalit^ţi., 
care deseori mergeau până la barbarie" ( Gânduri Libere ,Iulie 1951>P a 6- ^9) 

Este clar deci, că apucăturile „dictatoriale care au pricinuit multe viol 
time, mari dureri şi grozave consecinţe ţării noastre", nu le-a adus „Tineretul 
din 1940 inspirându-se dela focare străine de structura şi sufletul neamului 

nostru" - cum spune Ion Mihalache - ci au fost iniţiate pentru perioada istori- j 

că ce ne interesează,chiar de el, prin dizolvarea arbitrară a Mişcării Legiona- 1 
re la 1931- 

Aceste deprinderi sunt atât de înrădăcinate la politicienii noştri din 
exil încât, cu tot oontactul lor cu viaţa democrată adevărată din Ţările Occi¬ 
dentale şi cu toată combaterea verbală a tiraniei de dincolo de cortina de fier, 
ei n'au încetat să premediteze - cum am văzut - pentru eventualitatea când „Ro- j 
mânia va fi eliberată" noui fărădelegi şi chiar masacre în masă a legionarilor. 

Evident, cu o asemenea mentalitate,în vădită contradicţie cu concepţia 
democratică, vechii noştri politicieni încăfoaţi de atatea abuzuri şi păcate, 
nu se pot erija ca purtători ai crezului democratic. Aceasta pe plan intern» 

II - Jonglerii si servilism . Dar nici pe plan extern poziţia lor nu este 
mai bună. In cursul, oelor două decenii când formele de conducere totalitară 
(fascistă sau sovietică) au început să se confrunte cu cele democratice,ci au 
jonglat după cum le-au dictat interesele personale. N'au luptat sub nicio for¬ 
mă pentru libertatea democratică . Prototipul oportunismului politicianist l-a 
încarnat fruntaşul liberal Guţă Tătărăscu. Cum comenta Radio Londra,acest ora¬ 
col plin de autoritate pentru politicienii noştri, „Tătărăscu a fost acela ca¬ 
re a orientat România spre Axă şi tot el acela care a adus-o în lotul comunist 
(5 Martie 1952). Acesta n'a fopt însă ion caz izolat sau specific numai „libera- , 
Iilor". Naţional-ţărănişti de frunte ca Chelmegeanu, Ralea, etc»,carx eu Căli- 
nescu au fost stâlpii dictaturii carliste, au devenit aoum unelte odioase fie 












- 63 - 


ale dictaturii moscovite în România. Din această speţă de politicieni fără' ca¬ 
racter şi fără credinţă, s'au servit cele trei dictaturi care în ultimele de¬ 
cenii au oprimat şi oprimă poporul roman. Ei au scos România din Liga Naţiuni¬ 
lor,- au renunţat la garanţiile „aliaţilor fireşti" (rămase dealtfel platonice) 
au încheiat convenţii oneroase în detrimentul statului român, au adus armata 
germană în România,etc., când„naziştii" erau prieteni. In tot timpul dictatu-; 
rii lui Antoneseu, când legionarii zăceau în lagăre şi în închisori, ei se 
învârteau făcând afaceri. Dar tot ei au sabotat rezistenţa anticomunistă, au 
tratat cu Sovieticii,grăbind ocuparea României şi au încheiat aceleaşi con¬ 
venţii oneroaşe. Toată rezistenţa democraţilor noştri în faţa acestor dicta - 
turi s'a redus- doar la ţinuta morală impecabilă şi memoriile de protest ale lui 
Iuliu Maniu. Platonismul lor însă nu se datoreşte numai firei defensive a lui 
Maniu,ci,în primul rând, oportunismului care anima pe partizanii săi politioi- 
anizaţi. Cu cine s'ar fi putut întreprinde acţiuni de rezistenţă activă sau 
pasivă, dacă toţi aceştia - cu rare excepţii - se înghesuiau spre a se pune la 
dispoziţia dictatorilor? Adulând pe cei puternici, clasa aceasta suprapusă.îşi 
conserva poziţiile spre a putea oprima şi spolia mai departe. Aşa se explică^ 
deeft printre aceşti „democraţi" romani nu poţi găsi nici măcar unul care să 
dovedească că a suferit cu adevăr at pentru libertate în timpul dictaturii,,fas¬ 
ciste". In tot acest interval de timp, speţa aceasta de „rezistenţi" se găsea 
bine plasată în posturi de încredere ale dictaorilor. Şi de acolo ei au .putut 
să-şi creeze fonduri oa să poată huzuri şi în exil toţ ca „rezistenţi" demo¬ 
craţi. Aportul lor este deci inexistent în lupta pentru libertate şi democra¬ 
ţie. Capitularea dela 23 August 1944, în momentul şi în condiţiile în care 
s'a produs, mu numai că n'a servit cauza libertăţii, dar a înlesnit considera¬ 
bil extinderea tiraniei bolşevice p<ină în inima Europei.In acea perioadă inte¬ 
resul românesc şi al Lumii Libere era să s€t-stăvilească puhoiul eurasiatic ou 
brice chip, cel puţin pană când s.'ar fi putut salva elemente de elită care as¬ 
tăzi ar fi adus servicii cauzei româneşti'» Preocuparea capitularzilor a iost 
însă să se aranjeze şi în noua conjunctură bolşevică. Ca să-şi creeze „merite 
faţă de noii stăpâni, au sacrificat în mod inutil, zeci de mii de soldaţi - 
~ fii ai „blajinului" popor român - în pusta ungurească şi prin munţii Boemiei. 
Ei au făcut ca pătrunderea bolşevică în apusul Europei să se facă rapid şi cât 
mai adânc.. Pe plan intern, au căutat să scoată ca ţapi ispăşitori pe „fasciştii 
legionari" pe care ei îi masacraseră sau îi vârâseră în închisori sub dicta - 
" tura • carlistă şi cea antonesciană din perioada „ocupaţiei naziste". Că de 
data aceasta socoteala de acasă nu s'a potrivit în târgul dictaturii mpscovi- 
te, a oăroi luptă de clasă o subevaluaseră,este o altă problemă. 

Dar apare straniu şi criminal ca într'un moment, când te plângi că „a- 
liaţii fireşti" te abandonează cotropitorului moscovit} iar legionarii sunt 
martirizaţi în ţară alături de atâţia alţi buni romani, să vii cu imputări 
pentru „orientarea lor externă" şi să cloceşti planuri pentru noi prigoane. 

Aşadar, atât ca concepţia de viaţă, cât şi ca fapte politice interne şi 
externe,pătura noastră suprapusă cu toţi politicienii săi, n'are nici un fel 
de autoritate mor ală de a se prezenta ca, purtătoarea steagului libertăţii şi 
'' "a’ adevăratei democraţii. Ea oste congenital servilă. întreaga ei artă politi— 

: Că se reduce - cum spira® Eminescu - la „un nedemn joc de cărţi măsluite spre 
a parveni şi trăi fără compensaţie din munca altora". Deaceea, totdeauna s'a 
pretat să fie unealta celor puternici din interior si,mai ales, din exterior. 

III - Inc apa citatea politic ianist ă. Deficienţa conducerii politicianis¬ 
to însă, nu se mărgineşte numai la planul moral, adică la lipsa de autoritate 
morală de care om vorbit» Ea este tot atât de mare şi po planul tehnic dc gu ¬ 
vernar e. Incapacitatea oi a devenit notorie şi se observă pe toate planurile. 
Ar fi să prelungim prea mult această expunere spre a ilustra cu date şi cifre 









- 64 - 


Dar nu este plăcut ca într'un moment când ne pândesc atâtea adversităţi str㬠
ine să evidenţiem tarele noastre interne. Şi am fi trecut cu vederea dacă a- 
ceşti politicieni de rea credinţă n'ar fi căutat să facă prin scrieri în lim¬ 
bi străine pe legionari vinovaţi de toate desastrele, fiindcă prin venirea lor 
la putere, după căderea Regelui Carol „au dat la o parte toate experienţele , 
toate valorile şi toate personalităţile mai eminente" (N,P.Comnen, Suggerimai- 
ti per la Pace, pag» 176)» 

Suntem nevoiţi deci să vedem cum s'a concretizat în guvernarea Ţării , 
activitatea acestor „personalităţi eminente". 

A fost şi este o ruşine naţională faptul că într'o ţară cu pământ fer¬ 
til ca în România, să avem procentul cel mai scăzut de producţie agricolă. A- 
ceasta nu numai în raport cu Ţările occidentale, unde există o agricultură me¬ 
canizată, dar şi cu cele orientale învecinate. Din datele prezentate de G.Di- 
mitrof, secretarul general al Internaţionalei Ţărăneşti la Congresul organi 
zaţiei „Mouvement Europien" ţinut la Londra în 1952, rezultă următoarele cote 
de randament a'1 pământului cultivabil ‘ România 27, Ungaria 43» Bulgaria 45» 
Polonia 57.. Cehoslovacia 67 , Danemarca 84, Anglia 86, Germania 101. Cu acest 
prilej s'a mai relevat că „până la isbucnirea celui de al doilea răsboiu mon¬ 
dial, Românda cunoscuse un reg i m agrar de tip colonial >S'a spus chair că a- 
gricultura română este. din punct de vedere al tehnicei de exploatare agrico¬ 
lă, întârziată la nivelul agriculturii negre,iracheze ori indonesiene. Poli¬ 
ticienii noştri „ţărănişti" care erau prezenţi s'au simţit desigur stinghe¬ 
riţi de aceste adevăruri crude. Ei s'au mărginit să îngâne (Vezi „Romania vii¬ 
toare ,No->7 ,pag.l6) o justificare patriotică invocând faptul că Dimitrof şi-a 
sprijinit afirmaţiile pe datele „mai mult sau mai puţin autorizate ale econo¬ 
mistului maghiar Zoltin". Că duşmanii neamului românesc încearcă să specule¬ 
ze această stare de inferioritate a situaţiei noastre sociale pentru a-şi le¬ 
gitima revendicările lor, este un lucru explicabil. Dar adevărul rămâne.^Si¬ 
tuaţia intolerabilă a ţărănimii noastre a fost denunţată şi de mulţi Romani. 
Din constatările făcute de Directorul Institutului de cercetări zootehnice, 
Prof, G, Constantinescu, rezultă că „avem 250.000 de ferme ţărăneşti fără o 
pasăre- 15CU000 de ferme ţărăneşti fără un singur porc şi 2,000.000 de ferme 
ţărăneşti fără de o vacă" (Cronica Românească,Iulie 1951)- Par incuria ^ se 
observă chiar şi acolo unde natura a fost darnică : 20 f, din fructe rămân ne- 
culese şi se pierd. Bogatele păduri carpatine abia dau 2,9 Şi M în loc 

de 5 m.c,, cum ar fi fost normal. Deasemenea la pescuit producţia este mult 
inferioară faţă de aceea care ar fi trebuit să fie. Toate aceste deficienţe 
se datoresc în primul rând incuriei.incompetenţei şi vitregiei guvernelor suc- 
oedate si faţă de acest sectcr esenţial pentru existenţa biologică a neamul 
românesc s insuficienţă de inventar, preţuri mici,lipsă de credit, lipsă de 
pregătire, inventar mort,rudimentar,etc. Singurul record cu care s ar P* 6 
mândri politicienii români ar fi că, în ţara cea mai binecuvântată de Dumne - 

zeu au reuşit să provoace sărăcia cea mai lucie pentru băştinaşi., 

9 Sub ?aportu? instrucţiei aveam la 1940 o cotă de 23 $ dm populaţie a- 

nalfabetă* fapt care astăzi constitue o ruşine în Europa. In asemenea con¬ 
diţii vitrege, este explicabildece vigoarea nativă a poporului român începe 
să fie sleită. Cunoscutul publicist francez, Lucien Romier,autorul unei cărţi 
despre România, denunţă pentru unele regiuni din Moldova semne de degeneres- 
cenţă provocate de insuficienţa alimentară- Diagnosticul pus de Eminescu cu 
şapte decenii îm urmă a rămas valabil în timpul partitocraţiei din zilele 
noastre, adică ale aceleaşi xenocraţii, reprezentată de pătura suprapusă : 
„Adevăratul popoi’ românesc a devepit o turnă exploatată şi dată în pradă.... 
celor care s'au năpăstuit asuprăif* (Voi.II,pag. 26 l)* Şi totuşi, el este sin¬ 
gurul producător, „Cei din oraşe, târguri şi târguşoare,populaţie amestecată 



in corcituri asimilate romanilor, din străini neâsimilaţi,fac negusto*ic,cpe- 
culă, camătă,ocupă viile de funcţiuni publice,trăesc din gheşeftun şi politică. 
Populaţia rurală în marea ei majoritate, mai ales cea depărtată de targuri,n &- 
re drept hrană decât mămăligă cu oţet şi cu zarzavat, drept băutură spirt a 
mestecat cu apă” (Vol-I.pag,489)» „Nici o grije,deci,pentru ţăranul roman,care 
duce totul în spinare, care ca dorobanţ moare pe câmpul de răsboiu, ca munci¬ 
tor se speteşte plătind dări, pentru a ţine pe umerii lui o clasă de trântori 
netrebnici" (Vol-I, pag 126). „Precum însă, aproape singurul producător ^este, 
în ţara noastră ţăranul, trei din patru părţi ale poporului, susţinerea între¬ 
bi xenocraţii se traduce în muncă ţărănească, în bir plătit de ţărani sub 
sute de forme. Toate acestea sunt clare,sunt matematic exacte. Suma de putere, 
de care dispune ţăranul,nu poate suporta greutatea ce 1 se impune fără nici o 
compensaţie; el cheltueşte din puterea lui vitală mai mult decât poate resti¬ 
tui; de acolo falimentul puterilor lui vitale; morbiditatea,mortalitatea - 
(Vol.I, pag.30b) a ..Greutatea ce apasă pe ţăranul nostru în momentul de faţă 
din cauza fostisitoarei organizaţiuni liberale, îl face accesibil la cea mai 
neumană exploatare din partea capitalului. Terenul e pregătit pentru exprop 
erea naţiei româneşti din chiar ţara, din chiar pământul strămoşesc (Voi. I, 

pag. 903 ). 

Dacă toată această vitregie a politicianismului faţă de „adevăratul po¬ 
por român" nu porneşte din.,ura instinctivă" a elementelor eterogene,fără în - 
doială , ea este rezultatul incap ac ităţii de conducere a acelora care au^ gu¬ 
vernat ţara românească.- Dar această incapacitate nu se mărgineşte numai n do¬ 
meniul agricol. Ea este tot atât de scandaloasă şi în celelalte domenii de 
activitate publică (social,economic,financiar,etc.). Ar trebui un studiu spe¬ 
cial spre a arăta pe larg, cu date şi cifre irefutabile, dezastrele (pentru. 
poporul român, nu pentru profitori) înregistrate în aceste domenii de activi¬ 
tate în tot timpul stăpânirii acestei rapace xenocraţii. „Asanarea agricultu¬ 
rii" cu preluarea de către stat a datoriilor aşa ziselor „portofolii putrede. 
de lâ 'diferite bănci (tip Marmorosch Blank), de o clasă conducătoare şi mai 
putredă; creearea de industrii (tip Auschnitt-Malaxa,etc.) în care Lanca Na¬ 
ţională era finanţatoare şi statul roman consumator păcălit; iniţi^ţjvajriva- 
tă care se mărginea de fapt la încasarea dividendelor dela întreprinderi cu 
~nitr*-asigurate prin protecţii vamale şi împărţirea lor sub diferite forme 
cu p^Tticienii - partea leului fiind reeervatS lui Carol al II-leaj înfiin- 
ţarea de aşa zise „case autonome" (Casa „Pădurilor", „Pescarii',_„Discom ,etc) 
unde politicienii trăgeau foloasele şi statul ponoasele; concesii petrolifere 
sau de altă natură, cu fel de fel de „redcvenţe",âtc., toate aceste tertipuri 
au constituit nn jaf organizat a bogăţiilor româneşti de către o clasa.condu¬ 
cătoare „de trântori netrebnici". 

.Se vor naşte afaceri scandaloase care vor îngrozi lumea, corupţia se 

va întinde în viaţa publică a ţării ca o plagă, dela cel mai umil slujbaş şi 

până la ministru. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea să- 
pere pe aceşti monştri şi prin ei ţara întreagă" (P.L.pag.28 9 ). „Cei caţiva 
oameni politici cinstiţi,câteva zeci,poate chiar conducători de partide,nu vor 

mai putea face nimic" :P.L.pag.290)„ 

Aşa se explică dece-, cu pământul cel mai fertil a ur P > . . , 

randamentul cel mai scăzut, la hectar, cu bogăţiile naturale cele mai variate 
(petrolvpăduri,gaz metan,etc.), noi am avut moneta (valuta) cea mai 
poporul cel mai echilibrat şi mai omenos, noi am avut regimurile cele mai 
ranice şi mai iresponsabile, care au dus la tragediile interne şi la trădările 
externe, consumate prin pierderea de provincii romaneşti şi la urmă cotropire 
Ţării de Soviete. Un dezasbru atât de integral nu se poate explica namal pr ^ 
incapacitate. La aceasta trebue adăogată şi „ura instinctiva faţă de cei 





66 - 


dominaţi, precum şi lipsa de instinct a acestei mixturi de rage eterogene» 

Acestea pot fi titlurile de mândrie a politicienilor noştri dintre ce¬ 
le două răsboaie: adevăraţi specialişti ai dezastrelor ! Nhmai vigoarea excep¬ 
ţională a poporului român a putut răsti - cu toată această pacoste pe cap - 
adversităţile şi afirma puterea sa creeatoare dând pe plan politic „spir itul, 
legionar" , adioă concepţia cea mai profundă şi armonioasă pentru tămăduirea 
temeinică nu numai a patologiei specifice societăţii româneşti, dar şi a mul¬ 
tor rele care rod şi desechilibrează societatea noastră modernă»- Trista stare 
de lucruri amintită mai sus a făcut din România tara co n tras telor care isbeşte 
pe orice vizitator. Palate şi sgârie nori în centrul Capitalei, isbe murdare 
şi insalubre la periferie; vitrine luminoase ornamentate cu„la dernidre mode 
parisienne" sau încărcate cu toate bxmătăţile pământului pe „Calea Victoriei" 
dealungul oăreia se plimbă „sedimentul de pungaşi şi de cocote,răsărit din 

amestecul scursăturilor orientale şi occidentale"; cătune întunecate pierdute 
prin bărăgane sau coclauri cu drumuri desfundate de noroaie sau troenite de 
pulbere, prin care umblă îngânduraţi ţărani cu feţe supte de insuficienţa a- 
limentară,oameni, care n'au „drept hrană decât mămăligă ou oţet şi cu zarza¬ 
vat". Acest contrast isbitor pe care îl relevă nu numai adversarii comunişti 
sau iredentişti, dar şi „prietenii occidentali răsfăţaţi" de clasa suprapusă, 
constitue o adevărată ruşine naţională. Toţi românii cu dragoste de neam,su¬ 
feră când în publicistica occidentală se scot în evidenţă aceste tare inter¬ 
ne ale societăţii româneşti pentru caro poporul român nu are nicio vină» Nu¬ 
mai cei vinovaţi de această stare de lucruri nu se sinchisesc. Dovadă este că 
şi în exil îşi continuă vechile apucăturii De zece ani şi mai bine,cronica 
scandaloasă a publicisticei occidentale a fost alimentată de isprăvile amo¬ 
roase ale lui Carol al II-lea cu amantele lui, de procesele,,pentru averea 
lui de miliarde" ale moştenitorilor nai mult sau mai puţin bastarzi,de di¬ 
vorţurile sau adoptările scandaloase a diferitelor prinţese lipsite de pudoa¬ 
re, de aventurile libidinoase ale Auschnittilor şi excrocheriile Joanovici- 
lor (19), do denunţurile reciproce ale „vişoianiştilor" sau ale „malaxişţi- 
lor",etc 9 ®e zece ani şi mai bine, toţi aceşti jefuitori ai banului public 
românesc,pălmuesc prin comportarea lor nedemnă, mizeria şi suferinţa rom⬠
nilor din Ţară sau din exil. Şi,ca şi cum toate acestea n'ar fi deajuns, 
rămăşiţele clasei suprapuse,salvate în exil, cu politicienii ei servili, a- 
dulmecă reîntoarcerea în ţară pentru a-şi relua opera de dizoluţle morală 
şi spoliere materială, prigonind şi chiar oxterminând pe legionari; 

Daoă aoeastă mixtură umană roasă de viţii congenitale nu are -• cum 
am văzut - nici legitimitatea etnică, nici autoritatea mor ală a crezului de¬ 
mocratic şi nici capacitatea de guvernare, pe ce îşi bazează ea arunci aro¬ 
ganţa stăpânirii exclusive a poporului român după „eliberare' 1 D:n cele 
arătate până acum, răspunsul este clar ; 

- In primul rând pe intervenţia din afară. S'a spus precis că ,,,demo- 
oraţiile apusene,Franţa. Statele Unite si Anglia nu vor _tol£ra_Mişcurea 
gionară sub orice formă ar încerca să reînvie ". Speră ca şi de data acea¬ 
sta - aşa cum au făcut şi în trecut cu „aliaţii fireşti" sau cu „nas? ştii 
rapaci" - să cointereseze pe afaceriştii din aoeste ţări, prin concesiuni 
oneroase în detrimentul poporului român. Prin aceştia vor să influenţeze po¬ 
litica de interferenţă a statelor respective pentru întărirea poziţiei lor 
chiar în ciuda voinţei poporului român. Din impertinenţa cu care fac aseme¬ 
nea afirmaţii nu este exclus ca târgul să fie deja încheiat- 

- In al doilea rând caută să găsească suport în elementele^ străine re¬ 
patriate în ţările lor, cu deosebire în greci şi evrei* Curtnaziile ostenta¬ 
tive schimbate ou aoeastă lume incertă, ca şi asigurările date dc multe ori 
în scris,pentru readucerea acestora în România, au o semnificaţie precxsăi 












- 67 - 


După cum toţi politicienii „s'au găsit în acord perfect" ca să „descii- 
mineze'-’ pe legionari, tot „în apord perfect" se găsesc ca să readune iar în 
România elementele străine emigrate în ţările lor de origină. Intr’o scrisoare 
adresată de Dl. Constantin Vişoianu,preşedintele aşa zisului „Comitet Naţio - 
nai" către preşedintele paşaportarilor greci, scrie textual: „Alături de Dvs, 
ne păstrăm speranţa că în scurt timp ne vom afla împreună în^ţara noastră eli¬ 
berată" (Bire,No.l62), Deasemenea defunctul General Rădescu îi asigura „că se 
află alături de suferinţele refugiaţilor greci şi că îi asigură de tot spriji¬ 
nul său personal ca şi al Ligii" (Biro, 15- Martie 

Toate aceste asigurări fac ca veniturile să devină arogante. Asumarea de 
misiuni ca aoe-lea pe cârje - le.-am văzut pentru „unificarea emigraţiei fără „fa¬ 
sciştii legionari" arată ; cât sunt lipsiţi de bun simt Spre a vedea mentali - 
ţatea care îi stăpâneşte,'von spicui din presa lor următoarele rânduri : 

„Am vorbit despre ţara noastră (România) - scrie un paşaportar grec în 
„Vocea Libertăţii" (Maiu 1956) - cu un evreu în Palestina, am vorbit cu u n 
francez la Paris şi vorbim despre ea noi,grecii,care am trăit în România d e 
parcă am fi nişte exilaţi.. Pentruoă România, cu blagoslovirea oe-i dăduse Dum¬ 
nezeu de a fi cea mai minunată ţară, ne-a încântat pe toţi" (20)o Şi este sem¬ 
nificativ faptul că aceste-apetituri pentru „blagoslovita Românie" le manifes¬ 
tă cu cinism sau inconştienţă, chior -atunci când guvernele lor sugrumă neamul 
nostru aflat de milenii în Epir,Tessa.lia şi Macedonia de sub stăpânirea gre- 
ceâăcăv Aşadar, cum scrie Eminescu ; „politicianismul a prefăcut România n 
mocirla în care se scurg murdăriile sociale ale apusului şi răsăritului 
X f pâg«4l7). Intr'un moment când ţările occidentale ceie mai democratice îşi 
apără cu riguroase măsuri până şi-coloniile îndepărtate şi cu populaţie rară, 
spre a le păstra ca rezervă pentru. desvoltarea neamul-.* lorjpoliticienii no- 
ştri încurajează reinvazia elementelor parazitare,evident cu gândul de Ş-Ş 1 
lărfei propria'lor bază* Ei nu ţin seamă că în această epocă a progresului teh¬ 
nic .ţara românească nu va rămâne o ţară „eminamente agricolă" cu o populaţie 
de- avroapd 8(1 ^ţărănească. Cu agricultură mecanizată, 20 Ş6 din populaţie va 
putea,pe unfferYil ca cel românesc,,satisface nevoile întregei populaţii.Toate 
elementele oare-vor deveni .libere.ca şi fireasca creştere a populaţiei vor 
trebui absorbite în industrie,comerţ-meserii,profesii libere ,etc., spre a re- 
face clasa mijlocie dela, oraşe» Locul trebue* rezervat pentru connaţionali şi 
nu ocupat de veneticii parazitari». Aşa procedează ţoate statele. Experienţa 
exilului ne-a convins ,de acest lucru. Asemenea probleme nu-şi pun politicie¬ 
nii noştri. Mai mult: -prin complezenţa lor vinovată ei înlesnesc ca veneticii 
să revină' cu o întreagă peipineră de elemente pregăsite la şcoilie superioare 
din Occident pentru a ocupa posturi ;de conducere m „Remania eliberată . s ^ 
semnificativ faptul că din cele 16 burse destinate de americani < E^ţru_Rpmani 
la Universitatea din Strasburg, abia dacă au fost ocupate 4 - 5 de romani 
autentici/ Pentru rest au fost aduşi pui de evrei din Israel oa să ^ preg㬠
tească spre a deveni mâine elita conducătoaro a neamului romanesc. „Refugiaţi 
greci' întreţin,cum rezultă din „Vocea Libertăţii" peste 150 de tineri greci la 
diferite universităţi din Europa sau America cu burse obţinute şi prin comple¬ 
zenţa unor români dubioşi aciuiaţi pela Caroman, Welfare.... Şi peritruca toa¬ 
te- aceste pregătiri de aservire să nu fie observate, se face,de amintitelepu¬ 
blicaţii , toată fanfaronada patriotică menită să deruleze pe cei noavertizaţ . 

• Evident, de asemenea avantagii nu se bucura studioşii romani. Mulţi au 
rămas cu studiile, ne terminate, afară, bineînţeles, de aceia " 

ne posibi lităţi de continuarea studiilor', au trebuit să se închine şi într o 
•foimă directă^sau indirectă, să se transforme m unelte sau gunoiu de îngrăş - 

re a clasei suprapuse, ... 



- 68 - 


- In al treilea rând însfârşit este speranţa de a cultiva şi capta pe 
oportuniştii şi ariviştii din rândurile Mişcării naţionaliste» Dela studentul» 
care este predispus la capitulare pentru a lua o bursă şi până la militarul 
ahtjat de reclamă sau cărturarul dornic do a—şi vedea publicate lucrările şi 
asigurată reclama în „anumita presă" naţională sau internaţională, toţi vor fi 
solicitaţi sub diferite forme, directe sau indirecte, şi la rigoare constrânşi 
să constitue suportul şi paravanul xenocraţiei. Se încearcă a se profita de 
actuala conjunctură politică în exil, spre a întrerupe procesul de inaniţie3a 
care a fost supus politicianismul de când Căpitanul prin Mişcarea Legionară a 
reuşit să capteze tineretul şi să evite ca torenţii de cristaline energii ro¬ 
mâneşti să se piardă în smârcurile politicianismului. In această tendinţă de 
recuperare, formal sau în mod tacit, va fi „un perfect aorod" la olasa supra¬ 
pusă, fiecare fracţiune a ei folosind mijloace proprii de derutare şi captare 
(2l). Din aceşti oportunişti se vor recruta şi lansa „personalităţile menite 


să le facă jocul. , w „ 

Aşadar, politicienii noştri lipsiţi de autoritate morală, necesară pen¬ 
tru a fi purtătorii steagului domocratic, şi deficienţi în capacitatea de con¬ 
ducere, speră să se impună în „România eliberată" prin presiunea democraţii¬ 
lor occidentale, sprijinindu-se pe elementul străin şi cel înstrăinat, format 
de oportunişti şi arivişti. Nici prin gând nu le trece acestor politicieni să- 
şi pună întrebarea cum va primi poporul român, după tragicele experienţe “ 
cute sub ocupanţi şi utilele învăţăminte trase în pribegie,perspectiva de a 
fi eliberaţi şi dominaţi de dubioşi „rezistenţi" ieşiţi din lumea interlopăde 
care a fost vorba. După cum în prima fază a răsboiului împotriva Sovietel , 
când victoria părea sigură pentru Germani, clasa suprapusă, masată la spatele 
lui Antonescu, ţinea să aibă exclusivitatea ducerii „răsboiului sfanţ prin 
concesii şi atitudini servile faţă de Germani, pentru a trage toate avantagi- 
ile după victorie, la fel şi acum, cu aceleaşi apucături servile faţă de cei 
puternici,încearcă să se aranjeze astfel ca „eliberarea să se facă n 
effida ei' Ca atitudine tactică şi-au ales încă depe acum, aşa^zisa poziţie de 
centru, care luptă împotriva primejdiei totalitare atât de stanga cat şi e 
dreapta. Satrapia de „centru" încetează de a fi primejdie fiindcă o reprezin» 
tă ei! Toate acestea speră să le facă, bazându-se pe singura ei calitate unde 

a fost şi rămâne imbatabilă : servilismul. y . . * 

„E poate indiferent pentru politicienii noştri ceanume rasă determină 
soarta acestui popor} ba sunt mulţi oameni, cărora le e indiferent ce oameni 
vor locui acest pământ: greoi,nemţi,bulgari,mutai exprelsa 

beilor sau colonizarea ţării cu nemţi. Bar pentru istorie nu e indiferent. 
Istoricul va trebui să «sonstâte că există o luptă fără conştiinţă poate,făTă 
claritate de vedere, dar o luptă de rasă între elementele autochtone ale t㬠
rii şi între cele scurse după vremuri, în mlaştina gospodăriei turceşti ( L 

II, pag» 225). ( 22 ) . , . . . ... „ 

Prigoanele sângeroase împotriva Mişcării Legionare ca şi intenţiile po¬ 
liticianiste de a le continua în viitor, au dat luciditate acestei lupte, po¬ 
ziţia politicianistă la adaptarea Mişcării Legionare - cu propria-i fiziono - 
miemie spirituală - intră în cadrul acestui antagonism istoric. Acestea ar fi 
pe scurt*calculele făcute de politicienii din exil. Dar s ar putea spune - pa¬ 
rafrazând o veche zicală - că „socoteala lor din târg au trafl ° a * " 

teresele naţiei româneşti) nu se va potrivi cu „cea de acasă , după „elibera¬ 
re".. Ahtiaţi după privilegii şi anchilozaţi în gândire, ei nu-şi pot da seama 
de profundele schimbări de structură care s»an produs şi se produc în ţara co¬ 
tropită- Mirajul privilegiilor din trecut îi face anacronici şi le W speranţa 
că vor putea întoarce în „blagoslovita Românie" cu poporul ei „blajin roata 






- 69.- 


istoriei! Românii însă din exil,care vor să rămână în cadrul realităţii; nu se 
feresc să recunoască transformările produse în structura economică.socială şi 
psihologică a Ţării. Aceste transformări vor fi cu atât mai adânci, cu cât va 
dura mai mult actualul regim de ocupaţie. Deaceea aprecierile făcute - mai a- 
les din exil - nu pot fi decât foarte aproximative, ele nuanţându-se după for¬ 
maţia intelectuală şi tendinţele politice ale acelora care le fac. 

Cum remarca distinsul cărturar Ştefan Teodorescu : 

„Multe din deliciile vieţii umane din trecut trebuesc considerate ca de¬ 
finitiv pierdute : garanţiile intangibilităţii umane, libertatea absolută, ca¬ 
racterul sacrosant al proprietăţii, încrederea în substanţa umană, moralitatea 
clasic burgheză, ba chiar şi valoarea absolută a culturii şi în mare parte a 
civilizaţiei însăşi'.' Soluţia ar fi pe plan moral „un stil cu totul nou de gran¬ 
dios de viaţă, o soluţie revoluţionară, înlăuntrul căreia vechile valori: Pa - 
trie, onoare naţională, avut, ca şi toate valorile etice sau culturale sunt cu 
adevărat reîntrupate în soluţie creatoare" ( .. Orizontur i",No.,7/l2.-pag. 32). 

Dacă este greu de prevăzut - mai ales din exil - ce va fi în viitor du- • 
pă o eventuală înlocuire a regimului moscovit, în schimb se poate deduce cu 
mai multă preciziune ce nu va fi . sau mai bine zis, ce are mai multe şanse să 
dispară sub raport politic şi social din ceeace a fost înainte de cotropirea 
sovietică» 

Fără îndoială, tăvălugul dictaturii comuniste a răvăşit strivind vechea 
aşezare burgheză,chiar dacă anumiţi exponenţi de-a.i aceştia s'au pus - cum am 
văzut - în slujba cotropitorului» Prin aceasta s'a distrus şi infrastructura 
partidelor care reprezentau numita clasă socială. Această categorie de oameni 
(clasa suprapusă) a fost cea mai puţin aptă de a rezista opresiunii sistemului 
sovietic. Oameni cari erau obişnuiţi să huzurească,din tată în fiu,în .belşug 
şi în desfrâu - trăind parazitar •• cum scrie Eminescu „din gheşefturi şi poli¬ 
tică" - nu puteau subzista nu numai politic, dar nici fizic,unui regim de o- 
presiune cu întreg cortegiul de mizerii fizice şi morale. Singura posibilitate 
de salvare au oăutât-o şi de data aceasta, în excesul lor de servilism faţă de 
noii asupritori. Dar aci s'a produs o diferenţiere» Elementele româneşti mai 
puţin alterate din această clasă - ramura sănătoasă brătienistă — au găsit e— 
nergia morală şi fizică să reziste. Cu atât mai mult acea elită creeatoare ca¬ 
re nu se contaminase de virusul politicianist. Ca clasă socială însă, ea pare 
iremediabil lichidată. Prin aceasta,implicit, dispare şi suportul „istoricului 
partid liberal". Infima minoritate liberală din exil nu poate reprezenta decât 
o ficţiune. Dar suportul păturei suprapuse nu se mărginea numai la partidul li¬ 
beral» De oând Partidul naţional-ţărănesc renunţase la ţărănismul clasic ini - 
ţial şi, în contact cu „putreziciunea liberală", au început să i se altereze 
cadrele, devenite afaceriste şi oportuniste, o bună parte dxn pătura suprapusă 
s'a transferat şi sedimentat în tiparele acestui partid, care devenise burghez 
în tendinţe. Singura diferenţă în această privinţă o constituia faptul că, în 
vreme ce istoricul partid liberal, sub impulsurile dârzilor Brătieni se spri¬ 
jinea pe un complex bancar şi industrial propriu, având ca centru de greutate 
„Banca Românească", Partidul Naţional Ţărănesc gravita tot mai mult in conste¬ 
laţia bancară evreească (Marmorosch Blank ,Banca Bercovici,Banca de credit Ro¬ 
mânesc) , cu întinse ramificaţii în străinătate. Antagonismul intre aceste aşa 
zise„partide istorice" n : a mai fost de „clasă" - cum lasă impresia frazeologia 
„ţărănistă", qi de „interese". Răvăşirea sistemului burghez va atinge deci şi 
o bună parte'din infrastructura acestui partid, dar nu într'o formă radicală 
ca la partidul liberal. Caracterul de masă pe care i l-a dat prestigiul per¬ 
soanei lui Maniu şi reminiscenţele „regionalismului’ ardelean’,vor face să re¬ 
ziste mai mult» Nu însă cu posibilităţi de noi polarizări.- Faptu^-că mai toate 
cadrele tinere ale acestui partid au oferit suportul atât dictaturii carliste 





-70 - 


cât şi celei comuniste, i-au compromis orioe misiune viitoare de polarizare du¬ 
pă retragerea Ruşilor. Petele şi tarele din trecut ale acestor partide vor ap㬠
rea mai mult în evidenţă după dispariţia unor personalităţi ca Maniu şi Brătia- 
nu care le acopereau cu prestigiul trecutului lor. Aşadar, cu o bază socială r㬠
văşită, dacă nu chiar distrusă, cu cadre puţine şi acestea anchilozate în idei 
anacronice, cu doctrina neadaptată sau răsuflată, este evident că aceste parti¬ 
de nu numai că nu reprezintă forţa pe care şi-o atribue în exil, dar vor avea 
nevoie de adaptare şi infuzie de suflu nou spre a putea subzista* 

Poate un rol mai important ar fi posibil să-l joace socialismul democra¬ 
tic, animat de o perspectivă largă - cum rezultă din rezoluţia internaţionalei 
socialiste din 3 Iulie 1951 - „de a nu cere o uniformitate rigidă de concepţie" 
şi că aderenţii îşi pot „întemeia concepţiile pe marxism sau pe alte metode de 
analiză a societăţii inclusiv cele inspirate de principii religioase sau umani¬ 
tare”» Faptul însă, că în sectorul românesc, aoest curent este reprezentat a- 
proape exclusiv de coreligionari de ai Paukerilor,Chişinevschilor,Burlacilor şi 
a altor unelte ale comunismului moscovit, va trezi suspiciuni şi va impune re¬ 
zerve în poporul eliberat de tirania sovietică. Cu atât mai mult dacă vor fi 
elemente compromise în colaborarea cu comuniştii. 

Dacă comunismul n'a putut prinde în România, explicaţia trebueşte căuta¬ 
tă atât în faptul că sufletul românesc este refractar spiritului gregar inspid, 
cât şi situaţiei specifice că lupta de clasă se găsea deja absorbită în lupta 
naţională îm p otriva,,clasei suprapuse" . Comunismul moscovit fiind alterat de 
tendinţele de dominaţie pravoslavnică sau „mesianică" a „poporului ales", n'a 
încercat să capteze această tendinţă de emancipare a poporului român. Dimpo - 
trivă, aceşti ocupanţi au avut interesul să slăbeasoă rezistenţa românească 
impunând şi utilizând clasa suprafjusă a evreilor de care totuşi caută să se 
descotorosească în propria lor ţară. Ţigănimea sau elementele ţigănizat©»care 
până la venirea cotropitorilor, constituiaivmaterialul uman declasat, ros de 
viţii fizice şi morale, adică drojdia societăţii, au fost folosite tot în 
acest scopn Astfel că.poporul român primeşte, pe lângă loviturile date elemen¬ 
telor sale de valoare ( aşa zişi „ohiaburi",în marea lor majoritate răzeşi şi 
mazili din vremurile voivodale) şi o nouă infuzie de infecţie, prin promovarea 
Ţiganilor în funcţiunea de clasă suprapusă, alături de livrei şi Levantinii ser¬ 
vili* Este un fapt constatat că toţi cei care vor să aservească ţara românească 
se folosesc de aoeşti intruşi parazitari 3i versatili. 

In aceste condiţii istorice, înalta spiritualitate legionară.are cele 
mai multe şanse de a fecunda organismul politic adecvat pentru o nouă şi o mai 
bună aşezare a societăţii româneşti. Realităţile de bază ale acestei societăţi 
după eliberare, vor rămâne fără îndoială, ţărănimea şi muncitorimea a cărui nu¬ 
măr este, din oauza procesului de industrializare forţată, în continuă creşte¬ 
re, depăşind până acuma cifra de trei milioane. Ori, în aoeste două categorii 
sociale, Mişcarea Legionară - ca expresie a studenţimii româno creştine - şi-a 
găsit suportul încă dela începuturile ei. „Aci în aceste adânouri sufleteşti, 
unde politicienii, cu programele lor de împrumut, nu putuseră să coboare" a 
înfipt Căpitanul, „rădăcinile Mişcării Legionare. Ele nu vor _ mai rutea fi scoa¬ 
se de nimeni" (P.L.pag- 343) »Nici de lanţul de prigoane carlist’o-antonescione- 
politicianiste şi nici de opresiunea celor fără Dumnezeu. Suferinţa, care n㬠
ruie pe cei slabi, a întărit pe legionarii adevăraţi, dandu—le nimbul martira¬ 
jului pentru o credinţă. Ţinuta lor demnă în contrast cu multe atitudini degra¬ 
dante ale prigonitorilor de ieri, lo-a adus simpatie şi dragoste în popor» Ei 
vor polariza sufleteşte tot ce va rămâne sănătos în mijlocul poporului român. 
Consecvenţa în atitudini şi realizarea previziunilor politice interne şi ex - 
terne, prin caro denunţau primejdiile inortalo, astăzi verificate de toţi în 









- 71 - 


mod. atât de dramatic, le-a sporit încrederea.Experienţa tragică făcută de po¬ 
porul român cu incuria şi spolierea „partidelor istorice" ca şi cu rapacitatea 
tovarăşilor marxişti va îndrepta speranţa spre legionari. Calomniile debitate 
pe seama Mişcării Legionare de politicienii lipsiţi de bună credinţă că „primea 
din exterior inspiraţii şi subsidii" (Comnen : Suggerimenti per la Pace, pag. 
132) şi că avea sprijinul nazist, sunt definitiv spulberate de documentele di¬ 
plomatice publicate după răsboiu ( 23 ). 

Pa de altă parte, crezul legionar - aşa de multilateral, cum am văzut la 
începutul acestei expuneri - sintetizează într'un olimat de mare omenie, tra¬ 
diţiile sănătoase şi năzuinţele cele mai îndrăsneţe pe toate planurile indivi¬ 
duale sau colective, naţionale sau sociale, fapte care îi asigură infinite po¬ 
sibilităţi de aderenţă. Şi,’în sfârşit, din tot ce există în constelaţia poli¬ 
ticei > româneşti, numai Mişcarea Legionară poate da ideea forţă - aşa cum cere 
o lege fundamentală.istorică în desvoltarea unei societăţi - după care se.con¬ 
duc, conştient sau onconştient, atât oamenii cât şi grupurile umane. Această 
idei e f orţă a Mişcării Legionare nu poate fi atinsă de uzura timpului şi nici 
sufocată de opresiune fiindcă a fost adoptată cu lacrimi şi sânge într'un lung 
martiriu de aproape patru decenii. Dealtfel „misticismul" şi „fervoarea religi¬ 
oasă" care i se impută tineretului crescut şi educat de oomunişti - de aceiaşi 
speţă de scribi cari au denigrat Mişcarea încă dela începuturile ei - conatitue 
o clară indicaţie în ce direcţie evoluiază rezistenţa românească* 

Dacă vechea noastră clasă conducătoare ar fi avut în momentul de faţă 
un rege cu perspective largi ca ale lui Carol I întemeietorul/ sau oameni de 
stat de perspicacitatea politică a lui Ionel Brătianu sau înălţimea morală a 
lui Iuliu Maniu, desigur nu şi-ar fi pus problema împiedicării Mişcării Legio¬ 
nare la adaptare. Dimpotrivă, ar fi făcut tot- posibilul - peste orice ingerin¬ 
ţe externe şau interne interesate - de a o valorifica la maximum într'o ‘ con¬ 
junctură istorică de mare răspântie sufletească ca aceea din zilele noastre. 
Politicienii mărunţi din exil insă - cum an văzut - nu se pot ridica la înălţi¬ 
mea situaţiei- Opoziţia lor la adaptarea Mişcării va continua cu aceeaşi înver¬ 
şunare ain trecut, mânată fiind de aceleaşi interese rapace şi mai ales de 
aceeaşi „ură instinctivă". Este foarte puţin probabil oă vor găsi aderenţi la 
prietenii lor politici din Ţară,care vor mai supravieţui prigoanei comuniste, 
suportată alături de legionari. Suferinţele îndurate le vor fi arătat cât de 
neuman este să privezi pe oameni de libertate şi să-i prigoneşti pentru credin¬ 
ţa lor. Desigur, mulţi dintre ei care au avut tăria să afirme o ţinută româneas¬ 
că frumoasă s'au înfrăţit cu legionarii. La această perspectivă ar trebui să 
se gândească românii autentici din partidele istorice din exil. 

Oricum dacă vechea tendinţ. ; politicianistă de a scoate Mişcarea Legiona¬ 
ră în afară de lege va porzista şi după „eliberară", frământăriIo . .în viaţa 
publica românească vor continua în mod inevitabil. Şi cum politicianismul ex¬ 
trem de memiat, nu va a^ea forţă proprie şă impună acest act arbitrar poporu¬ 
lui român s va căuta sprijin la factori străini cari - cum scria o publicaţie 
inspirată de politicieni - nu vor tolera Mişcarea Legionară sub orice formă ar 
încerca să învie" 3 Să vedem deci cine sunt aceşti „aliaţi fireşti" âi’ politici¬ 
enilor noştri cu embleme democratice şi apucături tiranice şi cum poporul ro¬ 
mân va putea înfrunta repetarea unor triste şi dramatice experienţe. 






- 72 - 


III «r OPOZIŢIA „EVREEASCA" 


Principalul sprijin pe care îl va avea politicianismul român pentru 
scoaterea în afară de lege a naţionalismului românesc în general şi a celui 
legionar în special,va fi din partea elementului evreesc. In fapt,când foi¬ 
le inspirate de politicienii noştri scriu - cum am văzut - că „Franţa, State¬ 
le Unite şi Anglia" („aliaţii fireşti") au condamnat în mod definitiv „extre¬ 
mismul" de dreapta, ei se referă la influenţa acestui element travestit care 
operează ca francezi, americani sau englezi. Presiunea acestora în sensul in¬ 
toleranţei, a început să se execute cu mai multă aroganţă imediat după răsbfed. 
Mister Charles Kremer, preşedintele organizaţiei „United Rumanian Jews of Ame¬ 
rica şi colonel în armata americană „a 3tăruit asupra unei colaborări cât mai 
strânse între toţi cetăţenii ţării,aflaţi astăzi în exil, fără nici o deose — 
bire de credinţă sau apartenenţă politică, cu excluderea elementelor cpmuniş- 
te si legionare" (BIRE,1 August 1953)» Mai mult : după ce a fost primit în 
audienţă de M.S. Regele Mihai pe care l-a asigurat de sprijinul întreg al 
Românilor Evrei Americani în acţiunea de eliberare a României, a luat contact 
cu conducătorii evreilor români din Israel în cadrul ţ|nei şedinţe a Lojei 
B'nei Bith" (BIRE, 1 Aug.1953). Aci s’a hotărît punerea la index a legionari¬ 
lor. Sosit în Italia la Roma - informează acee a şi foaie - Dl. Dr. Ch. Kremer, 
a fost primit de I.I. Papa Pius al XII, într'o lungă audienţă specială, la 
Castel Gandolfo, reşedinţa de vară a Suveranului Pontif. Dl. Dr. Kremer a de¬ 
clarat Sf. Părinte, că Uniunea Evreilor Români din America.recunoaşte^ca sin¬ 
gură autoritate în exil a poporului român pe M.S. Regele Mihai şi Comitetul 
Român, condus de D-l Const. Vişoianu. D-l Kremer a înmânat Sanctităţii Sale 
un lung Memorandum, în care se arată activitatea legionarilor din Italia,Spa¬ 
nia, Austria, Franţa, Germania şi cari sunt încurajaţi de anumite feţe bise¬ 
riceşti din Exil" (BIRE,Nr.l63 din 15 Sept.1953)« Denunţul a fost lipsit de 
orice eleganţă» 

Desigur, oarba pornire împotriva legionarilor a făcut pe acest repre¬ 
zentant al „poporului ales" să uite că nu era deloc potrivit să ceri Aispri- 
minări si into lerantă dela Acela caro, din dragoste creştină, a apărat pe 
coreligionarii săi într'un moment greu, când erau supuşi intoleranţei şi dis¬ 
criminării cu toate că până atunci Biserica lui Hristos n'a avut parte in pu¬ 
blicaţiile lor decât de atacuri „anticlericale". Aceasta cu atât mai mult, cu 
cât în ţările captive sunt tocmai coreligionarii colonelului american Kremer 
care oferă cel mai mare contingent de prigonitori împotriva Bisericei lui 

Hristos. Denunţuri de această natură s*au făcut în tot timpul şi în toate păr¬ 
ţile. Cel mai recent l-a format scrisoarea Rabinului Herş Guttman din Bucureşti, 
adresată către rabinul David Hollander,preşedintele organizaţiei rabinice din 
Statele Unite (publicată în ziarele : Glasul Poporului din Tel Aviv (Israel; şi 
reprodusă în ziarul comunizantRomânul American din 28 Ianuarie 1958) prin oa¬ 
re îi cere să uzeze de prestigiul şi influenţa coreligionarilor lor pentru pu¬ 
nerea la index a legionarilor refugiaţi în U.S.A. 

Desigur ar fi un semn de naivitate din partea legionarilor dacă nu s'ar 
aştepta la opoziţia evreească. Oameni care, după ce prin evreica Lupescu au 
instigat la moartea Căpitanului, au benchetuit în mod ostentativ asasinatul,în 
clipele când întreg poporul român ora consternat; oameni cari jubilau când su¬ 
te de legionari nevinovaţi,luaţi din lagăre şi aruncaţi pe la răspântii de dru¬ 
muri, din ordinul unealtei lor scelerate Carol al II-lea,spre a îngrozi poporul 








- 73 - 


român| astfel de oameni nu se pot schimba uşor* Totuşi se putea crede că tra- 
gica experienţă făcută şi de ei (nu în România ci în alte ţări), când inter - 
naţi în lagăire erau duşi fără nicio vină la moarte, i-ar fi făcut să reflec - 
teze că din intoleranţă,ură şi sete de răsbunare n'ar putea eşi decât nenoro¬ 
ciri pentru toţi. Numai aşa se poate rupe cercul viţios al vendetei. 

Atitudinea lor din exil - ca şi a celor din Ţară care joacă pe cartea 
comunistă - arată însă că ei perseverează pe drumul greşit din trecut.Pornirea 
lor împotriva Mişcării naţionaliste în general şi a celei legionare în spe¬ 
cial, a •'fost determinată de faptul că acestea puneau în gardă poporul român 
asupra primejdiei reprezentată de succesivele invazii în masă ale evreilor ga- 
liţieni ( 24 ). Aceştia fiind contaminaţi de comunism reprezentau cel mai pri - 
mejdios suport pentru expansiunea sovietică. Pe de altă parte, pentru a-şi 
putea asigur/i o existenţă parazitară, ei stimulau - în unison cu pătura su¬ 
prapusă - orioe aoţiune " de descompunere morală a societăţii româneşti-, 

• Intre cele; două răsboaie, Legionarii au avut de îndurat prigoane cu. 
lagăre,închisori ! şi cu exterminări-în masă. Mişcarea Legionară a fost dizolva¬ 
tă de patru ori. Acest fapt nus'a întâmplat cu Evrei şi organizaţiilor sio - 
nişte sau de altă natură. Ajutându-se reciproc şi cu complicitatea politicie¬ 
nilor corupţi ei au prosperat în toate domeniile de activitate. Dealtfel a- 
ceastă prosperitate le era asigurată de însăşi structura burgheză a statului 
român. Ceeace a prezis Eminescu s'a adeverit total : „Evreii fiind clasa. de 
mijloc şi. legislaţia liberală fiind exclusiv în favoarea acestei clase,ei vor 
deveni aci stăpâni privilegiaţi şi Românul slugă la jidan" (Vol-I,pag-467)« 
..Marile întrst>ri nderi conduse de evrei - scrie publicistul evreu, Labip__- .avea u. 
în consiliile lor de administratie reprezentanţi luaţ i din toate partidele. A 
fost asimilare şi fuziune! de interese între Evrei şi Româniidin cercurile în- 
alte ale societăţii ro mâneşti" (Cronica Românească, pag. 26) < . 

Această stranie' colaborare 01 „pătura suprapusă" se observă şi în exil» - 
S*au ajutat reciproc în trecut, se ajută în prezent şi năzuesc să se ajute-şi 
în viitor, spre a putea domina şi spolia mai departe „după eliberare pe „blar* 
jinul" popor român. Nu intră în cadrul acestei expuneri de a arăta ce „lovi - 
turi" au dat Evrei între cele două răsboaie. In decada lui Carol al Il-lea 
mai ales, toate furniturile pentru stat se combinau prin clica evreească a 
Lupeştei. Sunt cele mai neruşinate scandaluri ce au înregistrat cronicile tim¬ 
purile moderna. Aceste scandaluri se prelungesc şi azi în exil pentru moşteni¬ 
rea colosalei averi de miliarde lăsate de regele scelerat. Vom reda numai c⬠
teva date spre ă arăta că, pe lângă mari capitalişti sau bancheri evrei, Şi 
clasa lor de mijlocera mult mai bine plasată decât cea românească. Din 258. 
000 de funcţionari particulari - cum se ştie mult mai^bine plătiţi decât cei 
statali - peste 175.000 erau evrei şi numai 59.000 români (15 >),restul fiind 
împărţit între celelalte naţiuni minoritare. In Buoureşti, din 14°300 funcţio-. 
nari bancari şi comeroiali, erau evrei 11,200 pe când Români abia 19Ş4» Ace¬ 
iaşi situaţie 3 e prezenta şi cu profesiile libere. Din IO. 48 I avocaţi, 3066 
erau evrei. Proporţia este şi în mai mare desavantaj pentru Romani dacă se 
ţine seamăde faptul că în vreme ce mai toţd avocaţii evrei sunt practicanţi, 
mare parte din avoc.aţii români nu practicau avocatură pentrucă nu aveau susţi¬ 
nerea din partea întreprinderilor străine. La Bucureşti,de pildă, se număra 
1390 avocaţi evrei faţă de 3475 avocaţi români. Dar în fapt practicanţii e- 
vrei reprezentau procentul de 75 1 <>. Aceeaşi situaţie se prezenta şi în cele¬ 
lalte profesiuni libere (medicină,farmacJ.e,etc.). In unele provincii 
branşe de activitate, funcţiunile libere erau aproape toato exercitate de 
evrei. Astfel din 120 de farmacii .în Basarabia, 117 orau deţinute de evrei. 

La Bursa- din Bucureşti din 142 curtieri , 139 orau evrei şi numai 3 fomani. 










- 74 - 


Mulţi din aceşti liberi profesionişti îşi făcuseră studiile la universi¬ 
tăţi străine* Intre 1924-1934 universităţile române au recunoscut 1251 diplome 
eliberate în exterior,din care 68,99$ aparţineau medicilor evrei. Cam aceleaşi 
procente se găsesc la ingineri şi arhitecţi. 

Această situaţie prosperă atât în comerţ şi industrie cât şi în profesi¬ 
unile libere, se reflectă nu numai în înaltul standard de viaţă - disproporţio¬ 
nat cu acel majorităţii poporului român - dar şi cu marile investiţii de tot 
felul» Dela 1925 şi până la 1936 dintr'un total de 35 miliarde lei, capital în¬ 
vestit în construcţii, 29 miliarde aparţineau evreilor. Deşi evreii constituiau 
în realitate 10 $ din populaţie, ei stăpâneau economia ţării cu 80-90 $ . 

De relevat este că mare parte din aceşti evrei înstăriţi o formau evreii 
infiltraţi pe teritoriul românesc de dată recentă. Dacă acestora li s'ar fi a- 
plicat o parte din restricţiile pe care le au ţările cele mai democratice din 
Occident, inclusiv marea democraţie americană, peste 400*000 trebuiau să păr㬠
sească teritoriul României. 

Aşadar, în vreme ce poporul român spoliat degenera din cauza insufici - 
enţei alimentare, iar tineretul său îndura cumplite prigoane, fiindcă vroia 
ridicarea lui materială şi morală, veneticii de eri şi de astăzi îşi puteau 
permite orice, huzurind în belşug. Clasicul lor joc de a avea o„ aripă stângă ", 
cu diverşi Pauker,Chişinevschi,Bunaci,etc., (25), care să păstreze legături 
cu Bolşevismul moscovit şi o .. aripă dreapt ă" cu bancheri şi industriaşi de 
tipul lui Blank, Auschnitt,etc., meniţi să ţină legătura cu Marea Pinanţă Occi¬ 
dentală. In âcelaş timp ziarele lor populare de mare tiraj îşi orchestrau du¬ 
pă necesităţi în toată libertatea aceste tendinţe divergente. „Noi, poporul 
român - scr£e Căpitanul - am acordat atâta credit tuturor veneticilor ca să 
se umfle ca balenele aci în ţara noastră şi ei n'au nici măcar inteligenţa ne¬ 
cum bunul simţ de a se purta cum trebue" (Circ.pag.79) * această situaţie 
aserţiunile lor că au trăit sub „stare de excepţiune", mereu prigoniţi,făcând 
caz de umanitarism, arată nu numai un mare neadevăr, dar şi mult cinism. 

„Dacă este vorba de umanitaris m - s^ârie Eminescu - atunci poporul a- 
cela care într'adevăr are nevoie de o* tratare umană este poporul nostru pro¬ 
priu, exploatat, nu neamul exploatator al Evreilor" (Vol.I,pag»49Q)« Imput㬠
rile Evreilor din exil cu „intoleranţa" din România nu poate convinge pe nici 
un om de bună credinţă. Şi cu atât mai puţin pe Românii pribegi. Fără îndoia¬ 
lă, Românii în exil au avut prilejul să înveţe multe lucruri. Pe plan politic, 
au putut vedea oe înseamnă adevărata democraţie,unde libertatea cetăţeanului 
pe toate planurile (alegeri,presă,întruniri,etc.) sunt cu sfinţenie respecta¬ 
te» Dar tot în exil au putut vedea ce înseamnă solidaritatea naţională şi cu 
câtă rigoare ţările respective îşi apără nu numai teritoriul naţional, dar 
şi cel colonial, pe care îl rezervă pentru generaţiile lor viitoare. Ţări cu 
suprafeţe întinse de adevărate continente ca Statele Unite, danada, Australia, 
etc., au legi de restrângere a imigraţiei cu cote de naţionalitate proporţio- 
nate în aşa fel, încât inspiraţia lor rasistă apar^evidentă. 

Niciodată nu s'ar fi tolerat în aceste ţări - cum scrie „Manchester 
Guardian" -, : nu uită anumite prejudecăţi rasiale şi naţionale'/ invazie de sute 
de mii de evrei pe care le-a suportat o ţară cu suprafaţa României. E cunos¬ 
cut faptul că minerii englezi au refuzat să primească la lucru pe minerii un¬ 
guri refugiaţi după evenimentele din Ungaria, cu toate că aceştia au fost puşi 
pe drumuri din forţă majoră» 

Pribegii români,intelectuali,tehnicieni,muncitori calificaţi,etc» - ori¬ 
cât de bine ar fi fost calificaţi în meseriile lor - nu li s'a rezervat deo&i? 
munca necalificată. Ohiar în ţări cu regim socialist ca cele scandinave,autoh¬ 
tonul, fie şi necalificat, este plătit mai bine decât străinul calificat. 





~ 75 - 


\ 


Titlurile de studii ale refugiaţilor nu numai că nu au fost în general 
echivalate, dar în multe ţări nu li s‘au recunoscut nici măcar studiile secun¬ 
dare (bacalaureat,etc*) spre a le lua orice posibilitate de îndeletniciri in¬ 
telectuale. Contrastul cu largheţa românească dusă dincolo de limite este evi - 
dent. In vreme ce în „democraţiile" occidentale există în fapt un adevărat nu- 
merus nullas pentru intelectualii străini (tehnicieni,medici,etc.)> în România 
această categorie avea ca poziţie şi salarizare adevărate privilegii,datorită 
solidarităţii lor şi a corupţiei politicianiste* Lupta naţionaliştilor români 
viza,în ultima analiză; î ncetarea acestor privilegi i. Se cerea respectarea drep¬ 
turilor populaţiei autohtone căci - cum scrie Eminescu - „nici un neam depe 
faţa pământului nu are mai mult drept să ceară respectarea sa decât tocmai Ro¬ 
mânul pentrucă nimeni nu este mai tolerant decât dănsul" (Vol.I, pag.80 c ) 

Evreii din exil ştiu foarte bine acest lucru. D acă totuşi ei manifestă 
intoleranţa pe care am văzut-o, denigrând, denunţând şi ameninţând pe legio - 
nari, înseamnă nu numai că vor să-şi conserve vechile privilegii, dar vor chiar 
să şi le extindă „după eliberarea Ţării", Formula „calomniez, calomniez, il 
en restera toujours quelque chose" nu se va mărgini numai la Mişcare (26).Cam¬ 
pania dusă de publicaţia evreească „Viitorul nostru" pentru denigrarea tutu¬ 
ror marilor români ai istoriei noastre contemporane, constitue o mărturie; iar 
tendinţa ei de a demonstra că din punct de vedere istoric, Evreii sunt mai 
vechi în România de cât înşişi Românii, nu este fără rost. Oricât de zănatecă 
şi absurdă ar fi o asemenea preteriţiune, ea demască,poate prematur, unele in¬ 
tenţii care se reflectă şi în poziţia şi acţiunea desfăşurate de aşa zişii 
„Evrei români" din Israel, din America sau din exil. Şi pentru a creea un com- 
p lex de culpabilitat e tuturor românilor,inclusiv politicienilor servili,se fa¬ 
ce caz de „exterminarea în masă a evreilor din România" în timpul perioadei na¬ 
ziste. In acest sens, publicaţii ca aceea amintită mau sus,făcând socoteala că 
între numărul de 760 c 000 de Evrei aflaţi în România la înoeputul răsboiului şi 
cel de circa 390*000 - 420*000 constataţi după încetarea ostilităţilor,consi¬ 
deră diferenţa de 270^000 ca exterminaţi în statul Român. Cu vădită rea ere 
dinţă se evită a se pomeni că aproape întreagă această masă de Evrei dispăruţi 
a fost luată din Ardealul de Nord (cedat Ungariei după arbitrajul dela Viena - 
August 1940) şi Basarabia ocupată de Ruşi în acelaş ah şi reocupate de Români 
şi Germani dela începutul ©stilităţilor. Scopul este să se acrediteze că cei 
„350.000 de jidani au fost'asasinaţi în România în timpul când aceasta eraa- 
sociată cu Germania* Asemenea măsluiri sunt strecurate în publicistica occiden¬ 
tală (ziare,reviste,cărţi,etco) de mare tiraj;, ^aptul că la sfârşitul ostili-^ 
tăţilor se găseau intacţi în România peste /\ 00 e 000 de Evrei, „cea mai compactă 
comunitate după Rusia - în Europa’} în vreme ce în toate celelalte ţări căzute 
în orbita nazistă diaspora evreească a fost decimată, nu prezintă nicio im¬ 
portanţă. Acum trebue croiat complexul de culpabilitate de care am amintit j 
pentru a face din Români un neam timorat care trebue să-şi ispăşsească păcate¬ 
le. Este adevărat că’ prin comunicarea făcută de Dr<> W.Filderman,preşedintele 
Evreilor-români şi Dr. Sabin Mănuilă la Congresul Institutului internaţional^ 
de statistică ţinut la Stockholm.(August 1957) referitor la „Evoluţia numerică 
regională a populaţiei evreeşti din România" s'au corectat unele erori. D-l 
Filderman a luat din mâne. conaţionalilor săi arma neloială a imputării ^ min¬ 
cinoase pentru decimarea celor 270,000 de Evrei de către Statul Român cârmuit 
de Mareşalul Antonescu, Dar nu s’a putut debarasa de subiectivitate în ceeace 
priveşte pe legionari. Pornirea manifestată în depoziţia sa făcută la Procesul 
dela Berna s'a strecurat şi în această lucrare statistică. In comunicarea a- 
mintită s’a scris neadevărul că „în timpul guvernării scurte a Gărzilor de 
Fier, Evreii au pierdut în jurul lui 3000 de vieţi". Adevărul este că în exce¬ 
sele regretabile petrecute în timpul aşa. zisei „Rebeliuni", au fost, după 





- 76 - 


comunicata! dat de Generalul Antonescu - asiduu frecventat de Dl,Filderman - 
în total 49 O de victime. Din aceştia 346 erau Români (legionari) şi 144 Evrei. 
Numărul morţilor legionari a crescut prin execuţiile capitale de după rebeli¬ 
une > când peste 10.000 de legionari au umplut temniţele lui Antoriesou şi la¬ 
gărele naziste- Dacă totuşi Dl Filderman a umflat cifra victimelor evreeştiîn 
timpul scurtei „guvernări a Gărzilor de Fier" la 3000» aoeasta a făcut-o ca 
să mai degreveze pe politicienii români (foşti colaboratori ai lui Antonescu) 
ca Dl. Mănuilă de pildă, cu care acum colaborează şi mai ales ca să creeze un 
compl e x de cu lpabilitate la legionari * In această privinţă însă, situaţia se 
prezinfă cu totul alta: complex de culpabilitate trebue să aibă toţi conaţio¬ 
nalii D-lui Filderman care în timpul când Căpitanul şi sute de legionari erau 
măcelăriţi în lagăre şi închisori, de Carol - la instigaţiile Lupeştii - E- 
vreii jubilau ostentativ, cu şampanie prin localurile publioe. Acest adevăr 
trebue relevat ori de câte ori aceştia denigrează pe legionari. 

Această vădită subiectivitate impune rezervă şi în ceeace priveşte e- 
valuarea oifrelor. Cu atât mai mult, cu cât evaluarea - cum recunosc înşişi 
autorii - „s'a făcut în condiţii deosebit de grele, pentrucă multe din con¬ 
secinţele evenimentelor istorice nu s'au înregistrat de loc sau au fost m㬠
surate prin metode indirecte". Astfel s'a omis să se menţioneze fenomenul 
de scurgere în România a multor Evrei din ţinuturile sovietice. Din cele ce 
scria o revistă evreească „Viitorul nostru" rezulta oă „50.000 - 51«000 de 
jidani supravieţuitori în Basarabia şi Bucovina de nord (părţi ale României 
de înainte de răsboiu cedate Uniunii Sovietice), au optat pentru cetăţenia 
română, când le-a fost permis să aleagă în 1945” (Febr. 1955)» Aceasta con- 
stitue încă un indiciu oă există o politioă a Sovietelor de a împinge şi co¬ 
lecta în România, elementul evreesc pe care îl consideră indezirabil pe te¬ 
ritoriul lor- Prin această politică nu numai că se slăbeşte o ţară neslavă 
ca România, care le stă în cale, dar se domoleşte şi antisemitismul local. 

In acelaş timp se dă satisfacţie Evreimii internaţionale prin promovarea în 
posturile de conducere a acestui element, care - cum se ştie - se remarcă■_ 
prin exces de zel dus uneori până la sadism, şi şantajând-o oând aoeasta 
le devine cu adevărat ostilă. 

Fără îndoială, tendinţa de colectare în România a Evreilor corespun¬ 
de şi planului evreesc. Măsurile guvernului R.P.R# de a legaliza invaziile 
mai vechi este plin de semnificaţie. In jurnalul oficial, s'a publicat un de¬ 
cret lege pentru pierderea şi dobândirea oeljăţeniei române, după care toţi 
cetăţenii străini, născuţi în ţară şi care, din diferite motive, nu şi-au 
aranjat situaţia, devin în mod automat, cetăţeni români la data publicării 
decretului» Evident, în tot acest interval de timp, mulţi. evrei „cetăţeni 
români'*, mai vechi sau mai noui, cu drepturi câştigate deja, s'au scurs cu 
acte în regulă, spre Occident sau Israel. Numărul lor exact nu se poate cu¬ 
noaşte, după cum nu se poate considera ca redând realitatea cifra de 144» 
198, dată de către Direcţia Centrală de Statistică, ca urmare a recensămân¬ 
tului din 21 Eebruarie 1957». După datele comunicate do Tel Aviv, au emigrat 
din România în Israel, până în 1953 un număr do 122.652 evrei. Dintre aoeş- 
tia mulţi inadaptabili - cum îi numeşte Radio Israel - au emigrat mai de¬ 
parte în .,lume pentru noroc" r Dar mai mulţi do jumătate au cerut să se în¬ 
toarcă înapoi. Gândul lor aproape al tuturor însă, nu este să rămână în 

Israel ca să aibă, cum spune acelaş post de radio, „o patrie,o singură pa¬ 
trie pe care să o apere cu toate puterile şi cu toate mijloacele" (7.2.1953)» 
Nu vor să fie în ţara strămoşilor printre fiii caro „varsă sudoare şi sânge 
pentru cultura pământului strămoşesc", cum spunea un orator la sărbătorirea 
lui Mayer Ebner* Ţara făgăduinţei pentru oi nu aste Israelul,unde trebuie să 
muncească în mod cinstit, oi România unde pot să speculeze cum doresc. 







- 77 - 


Deaceea, ca şi publicistul evreu Labin, care pretindea că „ este r.ocosar 
pentru pono r ul român să fie dez a vuat legionarismul " „ei sunt prea sceptici a- 
supra noului stat şi nu-şi dau seama cum va putea rezista" (Cronica Românească 
Oct. 195l)« Pentru aceea s'au declarat „că se consideră români şi că se găsesc 
în Israel £n calitate de refugiaţ i, spre deosebire de cei cari sunt stabiliţi 
acolo şi cari sunt repatriaţi" (3IRE,No. I 63 ,Sept.1953)• Pentru a-şi sublinia 
această calitate „un grup de ziarişti profesionişti,refugiaţi în Israel, a ce¬ 
rut autorizarea editării unui ziar în limba română.... spre a apăra interesele 
celor 120:000 de Evrei refugiaţi din R.P.R. în Israel" (PIRE, 31 Oct.1952),adi¬ 
că toţi evrei din România stabiliţi acolo- Desigur autorizaţia a fost dată căci, 
oum ne informează aceeaşi revistă, „în Israel,în afară de cele 7 cotidiane ro¬ 
mâneşti care apar, şi-au făcut apariţia o serie de publicaţii literare ca 
„Lectura", „Realitatea Ilustrată", „Drumul", care se bucură de un categoric 
succes" (3IRE, No.171, Ianuarie 1954)» 

Unul din aceste ziare „Viaţa noastră" denunţă în cunoscutul stil al pre¬ 
sei din Sărindar .. Reţeaua Română Nazistă din străinăta te", punând la index, o 
serie de fruntaşi „legionari", cuzişti,antonescieni,etc." printre care şi fos¬ 
tul director al marelui ziar românesc „JJniversul" şi ministru liberal Stelian 
Popescu (vezi BIRE,No.161,Iulie 1953)» Şi pentru a se insera mai bine în tre¬ 
burile româneşti „Foştii membri ai partidului socialist român,imigraţi în Is¬ 
rael, s'au intrunit recent, constituindu-se într'o grupare distinctă, în soopul 
de a se pune în legătură cu conducerea socialistă şi sindicală din exterior , 
luând legături ou B-nii . Şerban lYoinea şi E, Ghernan" (BIRE, 30.XI,1952). 

Cu toţi aceşti conducători „Evrei-români" din Israel a luat contact „în 
cadrul unei şedinţe a Lojei B'nei Brith" Colonelul american D-l Dr« Ch. Kremer 
(BIRE,No.I 63 - 15 Sept.1953), după care s'a dus la Roma - cum am văzut - în au¬ 
dienţă la Sfântul Părinte căruia,în numele „Uniunii Evreilor Români din Americă' 
i-a înaintat memoriul prin care denunţă pe legionarii romani.-» 

Desigur activitatea lor nu s'a oprit aioi. întors la New York numitul 
conducător evreo-româno-american a convocat a 45-a convenţie a „Uniunei Evrei¬ 
lor Români din America" la care au luat parte peste 400 delegaţi,reprezentând 
organizaţiile afiliate la Uniune, şi după ce „într'o lungă expunere a arătat 
situaţia tragică a evreilor români din Europa şi Israel 1 ', s’a fixat vin întreg 
plan de acţiune (BIRE,No.171,Ian.1954)» Evident, ţinta acestui plan este readu¬ 
cerea acestor evrei-români şi eventual a altora .. care î nvaţă româneşte (28) în 
„ţara eliberată". Această năzuinţă a Evreilor de a ajunge în Ţara Făgăduinţei, 
care a devenit România se manifestă uneori cu accente lirice- şi imagini biblice* 
In ziarul „România" (iunie 1956) a aşa zisului „Comitet Naţional Român" s'a pu¬ 
blicat o scrisoarp a unui Evreu în care 3 e spune printre altele : „Evreii ro¬ 
mâni aflaţi astăzti în Israel, aşteaptă momentul când vor suna Trâmbiţele adun㬠
rii. Toţi ca unul vom porni alături de conducătorii noştri şi nu se poate ca bu¬ 
nul Dumnezeu să nu se îndure de cel mai bun şi ospitalier popor 0 Aceasta pentru 
eventualitatea când va fi un conflict armat, ^acă însă politica de „coexistenţă" 
preconizată de Ebraismul internaţional va reuşi să se impună, atunci nu va mai 
fi nevoie să se sune cu emfază „trâmbiţele adunării". Dat fiind că.„guvernul 
român protestează pe lângă guvernul lui Israel că nu lasă se se- întoarcă în Ro¬ 
mânia Evrei amăgiţi la emigrare" (Radio Londra, 4*6.1954)»i se va da satisfac—i. 
ţie şi,în consecinţă se vor întoarce din toate părţile poate mai mulţi decât au 
pleoat. Aşadar, în ambele eventualităţi vor fi „eliberatorii" unei ţări oprimai 
te şi văduvită de elita ei, în decursul anilor cât a durat perfidul „răsboiu 
reoe" cu cortina lui de fier,care totuşi permitea mişcările de populaţie evree- 
şti după manevrele de circumstanţă.. 

Desigur, problema unor astfel de , eliberări" ru o mai are nicio ţară 
din Europa inclusiv Polonia vinde din cei peste 3 milioane de Evrei abia au r㬠
mas 80*0C0.Cu atât mai mult cu cât şi aceştia emigrează cu gândul de a se stabili 












- 79 - 


în Ţar?, strămoşilor lor, mai ales după ultimile evenimente din Polonia. Din ] 
toate aceste? rezultă că Evreii din România nu numai „pământenii',' care de un 
veac şi mai bine şi-au împletit existenţa pe teritoriul românesc, dar şi cei 
proaspeţi trecuţi pe acolo sau încetăţeniţi fraudulos, nu vor să intre în le¬ 
gea terit oriului, adică de a trăi în propria lor ţară, în ţara strămoşilor lor. 
Desrădăcinarea şi violarea „legii teritoriului" cu acele peregrinări din ţară 
în ţară, le~a creiat acel lanţ de complexe, pătrunzător analizate de Jean- 
Paul Sartre în studiul „Reflexions sur la Question juive" (Paris 1946) pe care 
psihanalişti ca Stekel le-au denumit global .„complexul iudaic". „Un Israălite 
- scrie Sartre - n'est jamais sur de sa place ou de ses possessions} il ne 
saurait mdme affirmer qu'il sera encore demain dans le pays qu'il habite au- 
jourd'hui, sa situation, ses pouvoirs et jusqu’â son droit de vivre peuvent 
etre mis en question d'une minute A l'autre... Son histoirea est celle d'une 
errance de vingt siăclesj A chaque instant, il doit s'attendre A reprendre 
son bâton" (Pag,173)• 

Pentru a se pune capăt unei existenţe anormale turmentată de nesigu - 
ranţă s'a născut sionismul în forma lui genuină. Geneza statului Israel a 
rezultat d in aceas tă necesitate ^ Constitue el însă o soluţie ” 

a) Gene za statului „Nu încape îndoială că statul Israel este un dar al 
diasporei iudaicet Motivele care au dus la creearea acestui stat sunt multe 
şi variate., ““enirea sa rezervată pentru viitor însă nu este bine lămurită.Sunt 
unii care văd prin creearea acestui stat realizarea unei mari etape a planului 
sionsit, oficializat la congresul din 1897 ţinut la Basel (Elveţia) sub preşe¬ 
dinţia lui Teodor Herzl: autorul profeticei cărţi „Statul Ebraic". Alţii îl 
consideră ca un simplu reflex de apărare faţă de curentele antisemite oare au 
început să bântue în Europa pe la sfârşitul veacului trecut. Pogromurile en¬ 
demice în Rusia ţaristă, afacerea Dreyfus în Franţa, mişcările antisemite în 
Germania, Polonia, Austria şi ţările din sud-estul european. Cert este că 
fruntaşii sionişti dela Basel : Herzl, Weizmann, Max Nordau, etc«, au reuşit 
să obţină în 1917 declaraţia lui Ba'J.four (ministrul de externe britanic)prin 
care s'a recunoscut dreptul Evreilor la un .. cămin naţional" în Palestina, a- 
flată atunci sub mandat britanic. După tragica experienţă în cel de al doilea 
răsboiu mondial, curentul sionist a crescut considerabil? Evident teritoriul 
statului Israel (circa 21*000 km,pătraţi) din care aproape jumătate este de-:: 
şert - este un cămin naţional insuficient pentru a putea încăpea întreaga E- 
vreirae din diasporă. Dar chiar dacă ar fi fost posibil, este greu de pre¬ 
supus că Evreii ar renunţa la diasporă, care le dă posibilitatea de a fi un 
factor mondial spre a se restrânge în cadrul unui stat mic cu^forţe proprii 
limitate, chiar dacă ar fi situat într'o poziţie cheie (sau „între trei con¬ 
tinente" ) o Pir, cauz a a ce as ta şe nasc îndoi elie el suspic iunile în legătură 
cu final ităţile' 'poli ti ce ale acestui st aţe Propaganda intensă de repatriere 
făcută de conducătorii actuali ar fi determinată mai mult de natura contin¬ 
genţă: să consolideze prin imigrări până la saturaţie noul stat, punând în 
aoelaş timp la adăpost diaspora mai expusă din ţările arabe şi scoţând din 
poziţia de*zălog pe aceia din ţările de sub dominaţie sovietică unde situa¬ 


ţia par |)Ja C Ilr||oriuiul : , In principiu, din punct de vedere românesc,nă- 
zuinţa Evreilor de a-şi avea un stat naţional, un„cămin propriu". este cat 
se poate de legitimă» Se intră în ord ; nea naturală, în l . egea tgr i^toriului»Cum 
scrie Căpitanul î ..sunt legi făcute de Dumnezeu, care oranduesc viaţa popoare¬ 
lor. Una din aceste legi este legea teritoriului.. Dumnezeu a lasat un teritorii 
determinat fiecărui popor pentruca să trăiască, să crească, să se desvolte şi 
să-şi creeze pe ei cultura sa proprie. Problema jidănească în Romania ca Ş 
aiurea constă ÎJLJ^\â§rea, de ,cMre^idani-a_ ac este i leş Lj i aţura le a terit orj 

u lui o 





















- 79 - 


Ei ne-au încălcat teritoriul nostru. Ei sunt infractorii şi ru eu popor român, 
sunt chemat să suport consecinţele infracţiunii lor-.. . Deci problema jidăneas- 
că nu naşte din ..ura de ras ă" Ea naşte dintr'un delict săvâşit de jidani faţă 
de legile şi ordinea naturală în care trăiesc popoarele lumii,. Rezolvarea pro¬ 
blemei jidoveşti? Iat-o : reintrarea delicvenţilor în această ordine naturală 
universală şi respectarea legalităţii naturale.Dar şi legile ţării opresc in¬ 
vazia 'jidânească. Art* 3 din Constituţie spune' „Teritoriul României nu se poa¬ 
te coloniza cu populaţie de gintă străină".- Ce însemnează, dacă nu colonizare 
faptul instalării a două milioane ie jidani pe teritoriul românesc? Dar acest 
teritoriu este proprietatea inalienabilă şi imprescriptibilă a poporului ro¬ 
mân" (P„L. pag. 88-89). Problema este clară. întrebarea care se pune este dacă 
conducătorii Evrei (sionişti) când au revendicat dreptul de a avea un „cămin 
naţional" au înţeles acest adevăr elementar, intrând.in legea teritoriului , 
sau au vrut să constitue aci o pepinieră de elemente pur sânge , menite să sus¬ 
ţină diaspora, care se găseşte în permanentă infracţiune,prin infuzie de con¬ 
tinuă spiritualitate iudaică spre a o face mai puţin asimilabilă? Aceasta cu a- 
tât mai mult cu cât aşezările lor Gali ţi ene care dădeau elemente habotnice şi 
talmudişti renumiţi au fost complet răvăşite în timpul ultimului răsboiu. De 
răspunsul la această întrebare fundamentală depinde poziţia românească faţă 
de statul Israel. 

o) Pioneri si paraz iţi. Pentru moment statul Israel luptă cu greutăţile 
începutului în condiţii speciale. Cu tot avântul de pioneri .de care dă dovadă 
tineretul său idealist, el este şi va rămâne poate pentru mult timp un stat 
pensionar al diasporei sau mai bine zis al popoarelor unde operează această 
diasporă. 0 sursă considerabilă pentru întreţinerea lui o constitue cele peste 
trei miliarde de DM.anual (în total peste 20 de miliarde, care au alarmat pe 
fostul ministru de finanţe Schăffer) date drept despăgubiri de poporul german 
pentru daunele cauzate sub regimul trecut - indiferent cu ce sentimente - fără 
orâcnire. Greutăţile însă sunt cu atât mai mari ou cât imigranţii provin din 
mediile oele mai eterogene, deoscbindu-se nu numai prin limbă şi evoluţie soci¬ 
ală, dar şi prin structură rasială, dat fiind inevitabilele încrucişări avute 
cu popoarele unde au convieţuit până atunci', este un adevărat Turn Babei. Mai 
mult decât aceste greutăţi, neajunsul mai mare il constitue faptul că mai 
toţi au îndeplinit, unde au fost, funcţiuni neproductive" de intermediari sau 
liberi profesionişti (avocaţi,ziarişti,etc). Şi noul stat are nevoie - cum re¬ 
zultă şi din apelurile făcute la radio sau în presă - de elemente cu meserii 
•productive . Aşa se explică şi anormala repartiţie a populaţiei imigrate care, 
în proporţie de peste 74 $ sa îngrămădit la oraşe. (Tel Aviv 36 O 0 OOO, Harfa 
147.000, Ierusalim 145,000 etc„) Elementul cel mai pozitiv îl prezintă ela-^ 
nul tineretului.care adoră „pământul strămoşesc'', exaltă „trecutul", practica 
„cultul morţilor", manifestă ardoarea de „faptă", cultivă „spiritul răsbornic' 
(formând şi unităţi feminine) şi crede în „învierea Israelului" (29). Ar fi 
părut că se inspiră din legii!e legionare dacă n'ar fi fost unele promiscuităţi 
- Kibutzurile lor - reminiscenţe atavice ale vieţii de ghetouri. Mai mult,n'au 
lipsit nici „huliganii" care umileau pe ofiţerii britanici prin pieţile Tel 
Avivului, cu lovituri la,.... şi nici „teroriştii'' care puneau bomba la lega¬ 
ţii străine şi asasinau oameni nevinovaţi, ca preşedintele Crucii Roşii,Prin¬ 
ţul Suediei Polke Bernadotte, etc.- Cum am relevat în cursul acestei expuneri, 
dintre toţi imigranţii, cei proveniţi din Romsnia s ! au arătat mai refractari 
încadrării la munca pozitivă alături de aceia care „varsă sudoare şi sânge pen¬ 
tru cultura pământului strămoşesc". Ei nu vor să intre în legea teritoriului 
spre a avea — ca să folosim expresia Radio—ului Israel „0 patrie, o singura 
patrie, pe care să o apere cu toate puterile şi cu toate mijloacele' 1 . Visează 
Canaanul românesc unde se poate huzuri şi trăi pe spinarea altora. Aşa se 
explică dece aproape toţi - circa 120,000 de Evrei-români - au declarat, cum 









- 80 - 


ne informează o foaie inspirată de ei ' „că se consideră Români şi că se g㬠
sesc în Israel în calitate de refugiaţi . spre deosebire de cei care sunt acolo 
şi care sunt repatriaţi"- Şi pentru a preîntâmpina orice rezistenţă la reînto¬ 
arcerea lor în România, au pornit cunoscuta campanie de denigrare a legionari¬ 
lor, aşa cum am arătat cu alt prilej. In acest scop ei au mers până la cea na 
îndrăzneaţă denaturare a adevărului- Revista, lor literară Kiyoum, recadtată în 
idiş la Paris, nu s'a sfiit să scrie că „printre cele 200.000 de persoane din 
clasa mijlocie romanească aflate la canal, un număr de aproximativ 40-000 sunt 
evrei. Gardienii lor sunt aproape exclusiv foşti membri ai Gărzii de Pier". Nu 
se poate aprecia acum cât din această tendinţă de reinvazie în România este 
expresia unor inadaptabili care, prin faptul că omenia românească i-a cruţat 
de experienţa tragică avută de coreligionarii lor din celelalte ţări europene, 
vor să se avânte în necunoscut - şi cât este un „calcul - cum sorie Căpitanul- 
al „marelui sfat iudaic care urmăreşte creearea unei noui Palestine" (P.L.149X 

In orice caz trebue prudenţă fiindcă s'ar putea ca socoteala din Israel 
să nu se potnveasoă cu cea din România, cu atât mai mult ou oât eventualii 
„reîntorşi" vor veni în mod sigur nu cu spirit de pioneri . pe care l-au refu¬ 
zat propriei lor ţări, ci de paraziţi îmbimbaţi de partea negativă a mesianis¬ 
mului iudaic în diasporă. 

d) Manevre si jonglerii internaţionale . Tot atât de numeroase sunt dis¬ 
crepanţele care se observă în încadrarea statului Israel pe plan internaţio - 
nai. Deşi aoest stat a fost creiat să simbolizeze neamul evreesc, care vrea 
să reînoade firul tradiţiei, făcând „istorie" sub egidă proprie, totuşi rolul; 
lui- este încă secundar. Este dela sine înţeles că interesele Diasporei vor 
prevala fiindoă dela consistenţa ei emană forţa Iudaismului şi implicit a sta¬ 
tului Israel. De aci toate suspiciunile în legătură cu rosturile lui. Poate 
stăruitoarele apeluri ale conducătorilor acestui stat de a ajunge la un modus 
vivendi cu Arabii, dat fiind că - „sunt fiii aceleaşi rase^semite" - ar fi i 
avut un ecou favorabil dacă n'ar fi fost suspiciuni asupra imperialismului j 
iudaic sprijinit de diasporă. Arabii se tem ca să nu devină teritoriul lor şi ! 
ei suportul elementelor neproductive instalate în Israel cu planuri mesianice» 
De aci purcede toată tensiunea între lumea Arabă şi Israel. Marele neajuns e-j 
ste că acest conflict - dat fiind angajarea întregii Diaspore Iudaice - nu se 
poate localiza. El influenţează adânc, complicând viaţa internaţională. Este 
simptomatic faptul că, într'un moment când toţi oamenii do stat exclud un al j 
treilea răsboiu mondial chiar cu riscul de a sacrifioa tiraniei soviotioe 
statele cotropite, cu o populaţie de pesto 100 milioane de locuitori, s'a 
găsit un om de răspundere ca fostul Preşedinte american Truma© să avertizeze j 
că „un atac contra Israelului înseamnă declanşarea celui de al treilea răs¬ 
boiu mondial’ 1 j Dealtfel asistenţa pe care Occidentul o dă - sub diferite 
forme, mai mult sau mai puţinmasoatc - Israelului, arată că pentru subsisten- 
ţa acestui stat pensionar mai este nevoie şi de o armată internaţională. Nu¬ 
mai precara paoo între Israel şi Egipt - cum releva o mare revistă europeană- 
costă aproape 250*000 do dolari po zi pentru monţinoroa armatei ONU-lui,carc. 
păzeşte frontieroa Israelului şi ajutorarea celor 200.000 de refugiaţi, arabi ; 
dela frontiera Iordanului (aflaţi în ooa mai înspăimântătoare mizerie). A- 
ceşti refugiaţi constitue un permanent material inflamabil pentru încordata 
situaţie din Orientul mijlociu. Şi dacă nu s'a aprins până acum, aoeasta se 
datoreşte influenţei pe c-re o exercită diaspora nu numai în Oocident, ci - 
oricât se pare de paradoxal - şi în blocul oriental, Beferindu-se la o în¬ 
trebare formulată de regLna Elisabeta a Belgiei asupra vreunei „particulare 
atitudini luate de Uniunea Sovietică faţă de Evrei", Hruşciov a declarat,de 
faţă fiind şi ambasadorul Israelului, I- Avidor: „Dacă mă întrebaţi în ce 
constă această atitudine speoială, vă răspund oă jumătate din soţiile membrila 











- 81 - 


din Prezidiul partidului sunt evreice”. Acest fapt se observă dealtfel şi la 
destul de mulţi conducători occidentali, începând cu Eleonora Roosevelt şi ter¬ 
minând cu faimoasa coexistenţialistă Jenny Lee, soţia fruntaşului laburist Be- 
van. Evident, aceste femei - care constitue o chezăşie pentru ascensiunea po¬ 
litică a soţilor lor - servesc^neamul lor care, conform unei vechi tradiţii, 
ştie să le infiltreze pe l'ngă oameni făcuţi cu influenţă. In această lumină, 
versiunea că Stalin a fost sugrumat în plin Prezidiu, de membrii care se sim¬ 
ţeau vizaţi de măsurile antisemite iniţiate prin arestarea medicilor evrei,ar 
părea mai întemeiată. Ea arată oă supapa de siguranţă funcţionează. Dar, că 
şi situaţia dependentă de atâţia imponderabili poate deveni oricând precară.Cum 
scria un mare ootidian european: însuşi „Hruşciov s'ar putea pune în capul unei 
cruciade oontra Israelului, nu numai pentru reducerea teritoriului Israelului 
conform unei vechi rezoluţii a Naţiunilor Unite, ci pentru distrugerea totală 
a Israelului şi toate guvernele arabe îl vor urma; nimeni nu va rămâne în urmă. 
Aceasta se poate aştepta dola Hruşciov» Şi nu numai aceasta. Se poate aştepta 
la orice”. Poate această situaţie precară a statului Israel şi a celor trei 
milioane de Evrei din sfera sovietică, precum şi năzuinţa de a nu-şi pierde in¬ 
fluenţa din ambele blocuri audeterminat manevrele şi jongleriile riscante ale 
Diasporei Evreeşti. Poate pentru îmbunarea sovieticilor (capabili de a aplica 
Evreilor oe îi au în mână metode radicale) şi a restabili un echilibru mondial 
favorabil, elemente de ale lor au divulgat secretul atomic şi s*au pus în frun¬ 
tea campaniei pentru coexistenţa, cu orice preţ , sacrificând ţările cotropite 
de Sovietici. Poate pentru îmbunarea Arabilor, Evrei francezi ca Mendez Prance, 
etc. preconizează cedări totale în Algeria,etc»etc».•• Toate aceste jonglerii 
însă măresc confuzia internaţională şi menţin o situaţie încordată care înce-’ 
pe să exaspereze. 

e). Răbufniri antisemite ( 30 ). Dacă est# îndoelnic că manevrele,xn de¬ 
trimentul lumii libere, au risipit suspiciunile Sovieticilor faţă de^„cosmopo¬ 
liţii Evrei", în schimb apar tot mai puternic răbufniri antisemite în cercuri 
unde nici nu se puteau bănui. Mac—Carthismul în USA (trecând peste tendinţa de 
minimalizare şi luare în derâdere cu „vânarea nălucilor”) a luat un caracter 
antisemit nu din prejudecăţi rasiale)(faptul că doi din cei mai apropiaţi co¬ 
laboratori ai defunctului senator erau Evrei, exclude suspiciunea),ci pentrucă 
mai toate elementele care desfăşurau activităţi „antiamericane” erau de origi¬ 
nă evreească. Şi anumite acţiuni, antisemite recente în Nashville (Tennessee) 
cu dinamitarea rabinului de acolo arată clar că resentimentele nu s'au potolit 
odată cu dispariţia lui Mac Carthy. Deasemenea sunt simptomatice strigătele 
de „Jos Jidanii” a miilor de. poliţişti parizieni care au demonstrat recent in 
faţa parlamentului, precum şi manifestaţiile antisemite ale studenţilor itali¬ 
eni la Roma. Ga să nu mai vorbim de unele procese în Germania şi mai ales 
de resentimentul care mocneşte în ţările cotropite (Ungaria, Polonia,Romania, 
etc.) exasperate de sadismul Rako.silor, Gerolor, Bunacilor şi altor sadici de 
aceeaşi speţă. Avram Bunaciu a torturat pe Iuliu Maniu. Cum ne informa „Unirea 
(Nov.1957) din USA : „In beciul Ministerului de Interne Iuliu a aniu^ a fost 
supus la cele mai brutale torturi şi interogatorii de o echipă de călăi condu¬ 
să de vice-ministrul Justiţiei Avram Bunaciu”. Poate pentru asemenea mente a- 
cest evreu a fost promovat în ultimul timp Ministru de externe al RPR-ului. 
vident că aceste ourento. antisemite se văr difuza cu atât mai mult in lumea t 
catolioă cu cât clementele evreeşti vor fi promotorii campaniei „anti-clerica- 
le”, aşa cum se observă în Italia, poate şi pentru faptul că datorita Vatica¬ 
nului Ierusalimul a fost declarat do O.N.U. oraş ihternaţional, împiedicând 
astfel anexarea la Israel. Spusa lui Weizmann că „Dumnozeu se poarta cu popoa- 
role după cum popoarele se poartă cu Evreii" trebuo’ inversată în sensul ca 
„popoarele se poartă cu Evreii după. cum . Evreii se poartă cu Dumnezeu . 




- 82 - 


Din toate acestea apare clar că la comemorarea unui deceniu dela înfiinţarea 
statului Israel situaţia Evreimii este dominantă, dar pe un teren internaţio¬ 
nal plin de incertitudini, dacă nu chiar vulcanic. Deaceea va deveni din ce în 
ce mai grea atitudinea ambiguă în sensul de a fi şovinişti (naţionalişti) în 
Israel şi cosmopoliţi (internaţionalişti) în diasporă. Această postură falsă 
apare mai evidentă după creearea statului Israel» Incheiând aceste cateva în¬ 
semnări sumare a'ar putea trage următoarele concluzii din punct de vedere ro¬ 
mânesc : 

1) Consolidarea statului Israel ar avea un efect pozitiv şi pentru Ro¬ 
mâni, dacă va contribui la rezolvarea problemei evreeşti prin descongestiona- 
reş. marelui număr de Evrei care au invadat teritoriul Român după primul răs - 
boiu mondial; 

2) Şi un efect negativ dacă în ioc de aceasta, ar deveni un focar de 
infuzare a iudaismului ca să facă şi mai refractară - un adevărat stat în stat- 
minoritatea rămasă în cadrul statului; 

j) In general, năzuinţa lor trebue ca să se îndrepte în sensul intr㬠
rii în legea teritoriului naţional. Şi dacă acest lucru nu este posibil în 
cadrul statului Israel, să fie căutat în continentele cu populaţie mai puţin 
densă. In orice caz va fi un act de înţelepciune dacă diaspora lor din dife¬ 
ritele ţări va fi dozată în aşa fel, încât să constitue - cum s‘a spus „ un 
excitant al organismului naţional respectiv, iar nu otrava" . cum ar putea de¬ 
veni printr'o doză mai mare..J>ar pentru aceasta Evreii trebue să se vindece 
de mesianismul lor rasial de popor ales" cu planuri de dominare, şi să do¬ 
bândească simţul măsurii. Aceasta atât în interesul lor cât şi a popoarelor 
conlocuitoare. Daoă o asemenea^bluţie este posibilă va arăta viitorul» 

C • 

In concluzie ; pentru prezent trebue să se ţină seama de următoarele 
realităţi : 

a) „Evreii Români" atât din Israel cât şi din alte ţări occidentale şi 
chiar orientale fac toate eforturile de a reveni în masă în România „elibera¬ 
tă" sau „neutralizată". 

b) Acţiunea lor se sincronizează cu aceea a coreligionarilor lor din ţară, 
care prin posturile-oheie pe care le deţin sub ocupaţia moscovită, au misiunea 
să slăbească forţele vii ale naţiei româneşti, creiând un gol pentru o mai u- 
şoară substituire. 

c) Din cauza antisemitismului difuz atât în blocul occidental .(America) 
cât şi în cel sovietic (Rusia) ei preferă o aşezare în state mici ca România, 
oare, din cauză că n’au susţineri „rasiale" şi „religioase" pot fi mai uşor • 
stăpânite prin oomplicitatea unei clase conducătoare înstrăinate. 

d) Statele mari sunt dispuse, din interes sau oportunitate diplomatică, 
să lase mână liberă cetăţenilor lor Evrei,în statele din sfera lor de influenţă. 

e) Mişcarea Legionară fiind singura forţă vie pentru apărarea neamului 
românesc, ea trebue sub toate formele denigrate ca „fascistă" sau „comunistă" 
pentru a fi scoasă în afară de lege în toate conjuncturile politice,. 

De această opoziţie evreească ; care după cum vom vedea, se va manifesta 
şi sub alte forme, trebue ţinut seamă atâta timp cât Evreii-români nu vor în¬ 
ţelege 3ă intre în .. legea naturală a teritoriului ". 


0 9 9 






- 83 - 


IV - INGERINŢA „STRĂINĂTĂŢII" 


Ingerinţa „străinătăţii" faţă de orice tendinţă a elementului ailtochton 
de a-şi apăra teritoriul său naţional de infiltraţiile străine, este în reali¬ 
tate, mai mult un reflex pe plan internaţional al opoziţiei evreeşti de care 
ara'amintite Ea s'a manifestat încă dela naşterea statului român modern. Folo¬ 
sind şi de multe ori abuzând de influenţa de care dispuneau în posturile d e 
conducere ale unor mari puteri, Evreii au speculat orice moment mai greu pen¬ 
tru a impune legalizarea infiltraţiilor conaţionalilor lor în România sau o- 
primarea forţelor de rezistenţă naţională* La tratatul dela Berlin (1878) s'a 
condiţionat recunoaşterea independenţei de încetăţenirea tuturor Evreilor ga¬ 
li ţieni infiltraţi pe teritoriul românesc* România Mică însă a putut rezista 
fiindcă avea un rege mare, Carol I şi o întreagipleiadă de oameni de stat ca 
Kogâlniceanu, Brătienii, Catargii, etc®, şi mulţi conducători spirituali (A- 
lecsandri, Conta, Eminescu, llajdeu,etc#), care au avut prevederea şl tăria 
de caracter să reziste presiunii străine» Acelaş şantaj s'a repetat şi după 
răsboiul de întregire, la conferinţa păcii dela Paris (1919)« De data aceasta 
însă s'a cedat, iar constituanta României Mari din 1923» a făcut ceeace s'a 
împotrivit să facă Constituanta României mici în 1879» Abrogarea articolului 
7 din vechea constituţie, care constituia o adevărată pavăză da ocrotire a 
teritoriului naţional împotriva năvălirii străine şi înlocuirea lui cu art*133 
din noua constituţie care acorda drepturi politice în masă tuturor Evreilor 
aflători în România, chiar dacă invadaseră în perioada turbure a răsboiului, 
creea o situaţie gravă- pentru viitorul poporului autochton® Situaţia era cu 
atât mai gravă cu cât aceştia, infectaţi în mare parte de bolşevism, constitu¬ 
iau puncte de sprijin pentru expansiunea moscovită* Ei subminau rezistenţa fi¬ 
zică şi morale a poporului român® Când în 1938 Guvernul lui Goga a vrut să ia 
unele măsuri de profilaxie naţională s'au produs intervenţii masive din par¬ 
tea unor puteri occidentale ca Franţa care,invocând tratatele dela 1919 punea 
în discuţie însăşi existenţa juridică a Statului Român, 

Fără îndoială, bărbaţii de stat ca Ion şi Vintilă Brătianu, Averescu , 
Iuliu Maniu, etc., a căror dragoste de ţară nu poate fi pusă în discuţie,apre¬ 
ciau primejdia. Aşa se explică dece pentru restabilirea unui echilibru prin 
combaterea presiunii*„străine" (interne şi externe) ei au lăsat libera mani - 
festare instinctului naţional isbucnit în Mişcarea studenţească dela 1922 (31) 
Desigur tot aci trebue căutată şi explicaţia dece „anumita" presă din ţară sau 
din străinătate, a duo împotriva lor furibunde campanii de denigrare. Cangrena 
corupţiei însă, care în decada lui Carol al II-lea a ajuns la paroxism, nu va 
permite să se ridice „în partidele istorice" asemenea exemplare politice,„iar 
urmaşii lor - cum scrie Căpitanul - se vor fi transformat în nişte slugi ordi¬ 
nare ale iudaismului; ei îşi vor ridica pumnul să ne lovească şi ne vor omorî 
din ordinul stăpânilor străini" (P*L. pag. I6l), 

Scoaterea la suprafaţă a elementelor versatile de tipul lui Duca, sau 
stârpituri fizice şi morale de tipul lui Călinescu,etc ; arată clar pentru ce 
fel de pepinieră de oameni politici are predilecţie această „neagră străin㬠
tate"* Era de aşteptat deci, ca şi la tratatul de pace încheiat cu România la 
1947» după ultimul răsboiu mondial - mai ales că România era de partea învin¬ 
şilor - să se pună clauze care, prin interpretări tendenţioase să promoveze 
elemente infiltrate, oprimând elementul autochton cel mai expresiv.„Complexe¬ 
le " politioe rezultate după acest răsboiu vor fi speculate la maximum. 




- 64 - 


Ia art. 3 din acest tratat se prevede că „România va lua toate măsurile necesa¬ 
re pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdicţia română, fără deosebi¬ 
re de iasă, dc sex, de limbă sau de religie, folo'sinţa drepturilor omului şi a 
libertăţilor fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare,libertatea presei şi 
de publicare, libertatea cultului, libertatea de opinie politică şi de intruni- 
re publ'că» România se obligă deasemeni ca legile în vigoare în România să nu 
stabilească sau să nu implice în conţinutul lor, în aplicarea lor vreo discri - 
minare între persoane de cetăţenie română pe temeiul rasei, sexului,limbii sau' 
religiei lor, fie în ce priveşte peesoana lor,bunurile,interesele oomerciale, 
profesionale sau financiare,statutul personal, drepturile politice sau civile, 
fie îp orice altă materie''» Aşadar, toţi „cetăţenii români" - indiferent când 
şi prin ce mijloace au dobândit această cetăţenie ne vor bucura - oa şi în tre¬ 
cut - pe întreaga perioadă dintre cele două răsboaie de sub regimul partidelor 
sau al diciaturii carliste, de toate libertăţile fundamentale. Nu însă si toţi 
românii adevă raţi, căror a si în trecut li s'au călcat toate drepturile omului, 
comrtâ r. d faţă de ei - cum am văzut - adevărate crime împotriva umanităţii . 

Articolele 4 şi 5» oare urmează deschid tocmai poarta „discriminărilor" 
spre a legaliza un regim de opresiune împotriva acelor români care au mai mare 
dragoste de ţară. „România - prevede art. 4 7 care în conformitate cu Conven¬ 
ţia de Armistiţiu a luat măsuri pentru eliberarea fără deosebire de oetăţenie 
şi naţionalitate,a tuturor persoanelor deţinute din cauza activităţile lor în 
favoarea Naţiunilor Unite sau din cauza simpatiei lor pentru aoestea, sau din 
cauza originei lor rasiale şi pentru abrogarea legislaţiei disoriminatorii şi 
a restricţiilor impuse prin ea, va completa aceste dispoziţiuni,nu va lua în 
viitor nioi o măsură şi nici nu -va edita vreo lege care ar fi inoompatibilă cu 
soopurile-, enunţate în aoest articol". Mai departe, art. 5 scrie: „România care, 
în conformitate cu oonvenţia de armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tu¬ 
turor organizaţiilor de tip fascist pe teritoriul român, fie ele politice, mi¬ 
litare sau paramilitare precum şi a altor organizaţiuni făcând o propagandă 
ost ilă Un junii So vieti ce sau or ic ărei dintre celelalte naţiuni imite, nu va 
îng ădu i in vi i tor existe n ţa s i activitatea unor organizaţiuni de aoeastă na¬ 
tură care a r. dre pt scop lipsi r ea poporului de drepturile sale demooratice" • 

beci, ingerinţa străinătăţii de a priva o anumită categorie de Români 
de „drepturile omului" este evidentă. Din felul cum sunt redactate aceste pa¬ 
ragrafe nu încape îndoială că ele au fo3t sugerate de Evrei. Dealtfel revista 
evreească „Notre Parole" (Paris) din August 1957 recunoaşte cu francheţă ro¬ 
lul jucat de fruntaşii evrei „la redactarea „lucrărilor pregătitoare ale 
tratatului din Paris încheiat cu foştii sateliki ai Axei". 

Din acest spirit „discriminatoriu" lipsit de orice omenie a pornit şi 
măsura monstruoasă de a exclude dela amnestie deţinuţii politioi legionari, 
condamnaţi în mod arbitrai 1 , tocmai de un regim dictatorial cum a fost acela al 
lui Antonescu. Căci deţinuţi politici de speţa acelora la care se referă arti-~ 
colul de mai sus, nu prea au fost. Ei au fost menajaţi şi de diotatura lui An- 
tonescu,dacă nu chiar promovaţi în posturi de conduoere. Iar dacă a fost câte 
unul, cum s’a întâmplat cu Lucreţiu Pătrăşconu, aceştia erau internaţi în 
somptuoasele vile din Valea Jiului, 

Deasenenea „organizaţii care au ca scop lipsirea poporului de drepturi¬ 
le sale democratice" s'au dovedit a fi, pe lângă partidul comunist, cu formma 
sa totalitară monolitică şi aşa z %ele partide istorice care - cum am văzut - 
îşi făcuseră o regulă în a viola „libertăţile fundamentale,inclusiv libertatea 
de exprimare,libertatea presei.libertatea de opinie politică şi de Întrunire 
publică", Din cadrele lor s'au recrutat elementele care au oferit suportul'' 
dictaturii cailiste şi antonescicneo In tot aoest timp Mişcarea Legionară a în¬ 
durat prigoane cumplite, cu toate că s'a ţinut în cea mai strictă legalitate. 

















- 85 - 


Dar aceasta nu contează pentru anumita „străinătate 1 ' care face ingerinţe-.Faptul 
dealtfel este generalizat- Pentru această „străinătate’' proba de încercare a 
democraţiei unei grupări politioe sau a unui stat o constitue numai privile - 
giile acordate „Poporului ales 1 '* Poate să fie dictatura cea mai sângeroasă,cum 
este aceea din ţările sovietizate, dacă ea este practicată de Evrei sau ch per¬ 
soane inspirate de aceştia, este prezentată cu eufemismul „democraţiei" popula¬ 
re. Aceste ţări care calcă făţiş şi qu cinism cele mai elementare drepturi uma¬ 
ne, nu numai că nu sunt puse la index, dar ocupă posturi de comandă în „organi¬ 
zaţia Naţiunilor Unite". Regimurile personale tiranice conduse de sceleraţi ca 
defunctul Carol al II-lea, când le fac interesul prin clicile evreeşti cu care 
se înconjoară, sunt încurajate şi prezentate ca „regimuri de salvare naţională" 
Arbitrariul acestor „discriminări"• apărea în evidenţă prin dublă-unitate de 
măsură.adoptată faţă de regimurile cu structură totalitară din Jugoslavia comu¬ 
nistă şi Spania falangistă. Tito, oare luptă împotriva creştinismului şi cu de¬ 
osebire a Catolicismului, a fost totdeauna încurajat,pe când Franco, care a 
apărat creştinisraul în Spania, a fost pus la index.- Numai când guvernul spaniol 
a luat hoţărîrea de a considera „ca cetăţeni ai Spaniei" cu drept de repatrie¬ 
re a tuturor Evreilor sefardiţi (spanioli) goniţi din Spania cu secole în ur¬ 
mă iat'Generalisimul Franco a schimbat cunoscutele scrisori de curtoazie cu po¬ 
tentatul Evreu-Amerioan Baruch, s'a mai atenuat acest teribil index,aplicat i-> 
mediaf după victoria împotriva, comuniştilor în Răsbiul' Civil* 

Y ţffai mult: popoare congenital democratice,ca cel american de pildă, era 
cât pe aci 'să fie declarate ^fasciste" dacă perseverau cu măsurile contre ace¬ 
lora care desfăşurau „activităţi antiamericane" (spioni atomici,etc.) mai toţi 
recrutaţi din „“poporul ales". Şi ele devin din ce în ce mai democratice pe m㬠
sură ce se lasă mai dezarmate faţă de uneltirile celor fără Dumnezeu- 

Cu aseniăneâ morală dublă este explibail dece s'a ajuns la situaţia pa-, 
radoxai^'şi ohiar ridiculă, de a vedea nu numai carenţa „lumii libere faţă de 
tiraniile ceie mai sângeroase pe care le-a cunoscut omenirea, dar şi Cooperarea 
în instituţii' internaţionale sau tratate de pace, ca adela pe care l-am văzut 
cu Româţiia,' pentru' ; apărare a drepturilor omului " si a popoarelor spre a nu fi 
,lipsite de drepturile lor democratice" de qătre fantomaticul fascism! Confuzia 
este bine calculată pentru derutarea oamenilor. Din atâtea metode folosite de 
comunişti - remarcă Salvador de Madariaga - pentru a. zăpăci pd naivi,una din 

cele mai fecunde este aceea de a denatura adevăratul sens al cuvintelor. „Demo¬ 
craţie" este denumirea cu care comuniştii desemnează guvernele supuse cnutului • 
moscovit*" „Eliberare" înseamnă invadarea armatei roşii cu aservirea care urmea¬ 
ză», se chiamă „pace” acceptarea tuturor condiţiilor impuse de Politbirou; şi 
„fascist" este orice adversar al comunismului sau - am adăoga noi - ai compli¬ 
cilor lor* ■ • • 

Desigur, această vigilenţă a „străinătăţii" faţă de „fascismul român" va 
fi cu atât mai mare cu cât şi sectorul respetiv va prezenta un interes mai de¬ 
osebit pentru „poporul ales". România,- aşa cu® arată istoria politică de un- 
veac încoaoe - este vizată în mod special. Sunt indicii că teritoriul său a 
fost, desemnat să colecteze mase de evrei din toate părţile (32)a Aşa că.apli- 
carep. tractatelor dela 1947 (sau a. altora care eventual le vor substitui), va fi 
făcută cu. mai multă rigoare în România decât, de pildă, în ţări sărace şi su¬ 
prapopulate ca Italia, J unde elementele fasciste s'au regrupat în organizaţii 
proprii» Cerberii care vor supraveghia această aplicare vor fi desigur recru~ 
ta-ţi din categoria acelora care - cum am văzut - au participat la redactarea 
acestor tratate» 

Această acţiune de interferenţă în treburile interne, va fi înlesnită 
şi de rămăşiţele păturii suprapuse,sau politicianiste care ; lipsite de vigoare : 
şi valoare proprie, speră ca cu ajutorul „străinătăţii" să înlăture depe câm¬ 
pul politic un concurent cu adânci rădăcini în realităţile româneştii 



- 86 - 


Ameninţarea făcută de o „anumită presă" că naţionalismul „de dreapta" 
sub orice formă ar încerca să învie este definitiv condamnat de democraţiile 
apisene Franţa,Statele Unite şi Anglia" ae bazează deci pe aceste interferen¬ 
ţe străine» Anumiţi „Procurori ai umanităţii" occidentale,travestiţi în dife¬ 
rite forme, vor coopera cu reprezentanţii „umanităţii orientale de aceeaşi 
speţă. Poporul român, ca şi alte popoare în situaţia lui, va trebui să îndure 
această dictatură ipocrită» Căci, cum scrie Sainte Beuve „ cea mai teribilă 
sclavie este aceea care stimulează libertatea". De această crudă realitate va 
trebui să se ţină seama» Ea nu poate fi eludată cu subterfugii naive, cum îşi 
închipue anumiţi oportunişti eşiţi din rândurile noastre. 

Evident, pe lângă această neagră „străinătate" există în Occident şi 
străinătatea care. inspirată de principiile creştine îşi dă tot mai mult sea¬ 
ma de lupta titanică angajată între cele „două lumi"î între aceea „aceea care 
luptă pentru apărarea crucii şi a unei civilizaţii milenare şi Bolşevismul cu 
anexele sale, care luptă pentru nimicirea neamurilor şi pentru prăbuşirea ci- 
vilizaţieie creştine" (Circ»102)» 

^.ub acest aspect - cum am văzut -şi la capitolele dela începutul aces¬ 
tei expuneri - existenţa Mişcării Legionare în România nu numai că nu este 
dăunătoare, dar devine absolut necesară atât pe plan spiritual, ca antidot 
comunismului ateu, cât şi pentru echilibrul politic în acest sector european, 
întreaga ei poziţie şi acţiune din trecut - cu excepţia unor rătăciri pe care 
ea însăşi le--a repudiat - ar putea deci fi omologată. Unele imputări care i 
se fac în legătură cu orientarea ei externă determinată de conjunctura poli¬ 
tică, cu necesitatea de a alege „răul cel mai mic", nu numai că nu sunt juste, 
dar acum,, când sovieticii moscoviţi ne ţin ţara ocupată iar„aliaţii fireşti 
„fac calcule de a ne sacrifica în mod definitiv, devin şi sinistre. Nu trebue 
subestimată însă acţiunea de denigrare a celor interesaţi. Ca urmare a calom¬ 
nierii sistematice făcută de o anumită presă internă şi externă, multă lume 
de bună credinţă din Occident, cu deosebire între Anglo-saxoni, s’a obişnuit 
să vadă în legionari nişte „huligani abuzivi* şi sanguinari". Un rol important 
în această acţiune de denigrare şi derutare l-au jucat elementele evreeşti ca¬ 
re în ultimul răsboiu au colaborat la „Office of War Information". Asemenea 
acţiuni de denigrare s'au dus mai totdeauna împotriva celor cari au apărat in¬ 
teresele permanente româneştii Denigraţi do „anumita presă" atât pe plan 

naţional cât şi ce~t internaţional, au fost, cum se ştie, „şobolanii" Brătieni* 
fiindcă au preconizat lozinca economică „prin noi înşine". Asemenea bărbaţi 
de stat dârzi şi cu dragoste de neam, au dispărut de mult din sânul partidelor 
politice româneşti. Locul lor l-au luat elemente servile sau timorate. ^ 

Rezistenţa la această presiune a „străinătăţii", cu punct de spijin în 
interior» se va putea face cu mai mult succes de către Mişcarea Legionară dacă 
ea se va insera într'un mare curent internaţional cu care ar avea mai multe 
afinităţi organice. In această direcţie s’ax putea deci deschide perspective, 
printr'o acţiune de lămurire temeinică spre a trezi interesul pentru utilitatea 
Mişcării în sectorul sud-estului european. Evident situaţia ar fi fost cu mult 
mai uşoară dacă politica internaţională, n'ar continua să fie impregnată de un 
feroce egoism» Sunt state care,deşi în formaţia elitei lor conducătoare, f<olo- 
sesc criteriile etjfiice şi eroice cele mai riguroase, totuşi ele prefera să cu - 
tive la alte naţiuni sau ţări exact tipul opus.Elementele vicioase, ariviste şi 
lipsite de scrupule morale, sunt preferate şi lansate fiindcă ele se pretează 
cu mai multă docilitate de a primi sugestiile lor în politica naţională sau in¬ 
ternaţională, chiar dacă aceste sugestii ar fi în detrimentul propriei lor ^na¬ 
ţii. Dar şi popoare generoase, cum este poporul American, de pildă, care n au 
tendinţe de spoliere a altor naţiuni, lansează aceeaşi speţă de oameni corupţi 
din cauza intermediarilor cu care operează în ţările respective. Darea în 


- 07 - 


antrepriză a popoarelor nici făcută din considerente interne (manevre electora¬ 
le, etc*) permite intermediarilor de obiceiu Evrei, să facă presiuni şi ingerin¬ 
ţe în sensul intereslor proprii, fapt care dăunează statelor ce pretind a le 
reprezenta. Asemenea simptoame s'au observat nu de mult, în exil, în legătură 
cu acţiunea tinerilor patrioţi români dela Berna. Se ştie că, spre deosebire de 
linia anticomunistă a politicei americane şi în contrast cu sentimentele tutu¬ 
ror românilor dornici de eliberarea ţării lor, conducători secţiei româneşti 
dela Free Europe (Munchen) evreul Bernard Noel, a luat o atitudine de dezavua¬ 
re pentru a servi politica de coexistenţă favorabilă naţiei sale. Acest fapt 
a indignat pe toţi anticomuniştii şi a fost denunţat ca o cooperare suspectă 
şi de cercuri americane.- Cunoscutul comentator amerioan Dl. Fulton Lewis Jr. 
vorbind pe ziua de 6 Ianuarie 1958 la postul de Radio din Washington a denun¬ 
ţat unele racile ale lui „Free Europe" şi atitudinea suspectă a şefului secţi¬ 
ei româneşti „tânărul care îşi zice Noel Bernard,deşi adevăratul său nume pare 
să fie Noel Berkovitz întrucât tatăl său care se află la Paris poartă încă nu¬ 
mele de Berkovitz şi.... a fost din multe părţi acuzat că este un comunist" • 
Comentatorul relevă în mod deosebit graba lui Berkovitz de a califica „eroica 
faptă dela Berna ca pe o acţiune don-quijotească" exprimându-şi speranţa „că 
tinerii anti-conunişti români îşi vor primi bine meritata lor pedeapsă pentru 
o acţiune întru totul vinovată". In închoiere Dl. Fulton Lewis se întreabă da¬ 
că „dolarul pentru adevăr" cerut cetăţenilor americani pentru susţinerea orga¬ 
nizaţiei „Free Europe" îşi găseşte destinaţia pentru care este cerut cu ast¬ 
fel de „mesagii de curaj şi libertate către cei de dincolo de cortina de Fier". 
Această denunţare publică poate fi salvatoare, dacă se vor lua măsuri de în¬ 
dreptare. CUm arătam şi cu alt prilej, atâta timp cât cei care vorbesc poporu¬ 
lui român pentru ziua „eliberării" vor fi recrutaţi din această lume incertă, * 
care pe sub mână au cooperat şi cooperează cu ocupantul, el ca şi celelalte 
popoare subjugate nu vor putea avea încredere în această liberare. Căci - cum 
foarte bine a remarcat marele prieten al popoarelor robite, Dl. Kersten,speţa 
aceasta de oameni nu serveşte cauza liberării naţiunilor , ci coexistenţa pe 
spinarea acestor popoare greu încercate* 

Evident asemenea interferenţe devin mult mai eficace într'un regim de¬ 
mocratic, cu partide contrastante care divid puterea statului respectiv. Feno¬ 
menul nu se întâmplă numai la statele mici. La marile puteri decăzute la un 
rang inferior care însă vor să-şi menţină vechea poziţie internaţională şi să 
joace roluri oe depăşesc forţa lor intrinsecă,influenţa evteească - cum s'a 
dovedit cu ocazia conflictului dela Suez - este mai puternică. Aceste puteri , 
căutând să-şi asocieze influenţa iudaismului pe plan internaţional, ajung 1 a 
rândul lor dependente de această influenţă şi devin, cu sau fără voie,instru¬ 
ment de presiune indirectă asupra ţărilor mai mici... Prin'acest joc de forţe, 
orohestrate se explică dece influenţa străinătăţii interesate,exercitată con¬ 
centric sub diferite forme, reuşeşte să prevaleze, anihilând predispoziţiile 
obiective ale străinătăţii desinteresate. Campaniile de presă care se declan¬ 
şează simultan ca la o baghetă magică, în toate ţările lumii,ori de câte ori 
forţele naţionale zise „fasciste" încearcă să se afirme,arată nu numai intole¬ 
ranţa celor interesaţi dar şi gradul lor de organizare pe plan internaţional. 
Dar şi reacţiunea din cauza acestor ingerinţe se produce tot pe plan interna - 

^i° n al*Fireşte sunt curente de opinie în toate ţările libere occidentale şi cu 
deosebire în America care cer restabilirea echilibrului europeanşi mondial* prin 
redarea libertăţii ţărilor captive şi descătuşarea forţelor anticomuniste. Sub 
presiunea lor s'au înlăturat multe discriminări interesate împotriva mişcări - 
lor anticomuniste. Cuvântul hotărîtor însă îl au încă forţele care au dus la 
actualul desichilibru şi care pentru interese nemărturisite în legătură cu o 
nouă aşezare mondială, fac tot ce le stă în putinţă să-l menţină. De acest fapt 



- 88 


va trebui să se ţină seamă în actuala fază. Durata acestor ingerinţe a (1 str㬠
inătăţii" însă nu se poate prevedea. Ea rămâne în funcţiune de marea problemă 
a coordonării conducerii pe plan mondial de care am amintit în cursul acestei 
expuneri» In lupta mai mult sau mai puţin surdă,care se duce între diferite¬ 
le internaţionale, Mişcarea Legionară, ca interpretă fidelă a intereselor pei>* 
manenie româneşti,vn trebui să-şi caute locul potrivit, care să asigure exis¬ 
tenţa neamului românesc şi afirmarea geniului propriu în concertul celorlalte 
popoare, evitând cât mai mult primejdia infiltraţiilor sau alterărilor străi¬ 
ne» Până la găsirea acestei modalităţi de inserare,ea trebue neapărat să 

ţină seamă de ingerinţele străine care, fără îndoială, se vor exercita în 

contra adaptării sale în noua conjunctură politică, invocând pentru aceasta în 
mod special clauzele tratatelor de fcaoe. 


V - REZERVA^REGALA" 


Desigur, rezerva regală în legătură cu adaptarea şi manifestarea în vi¬ 
aţa publică, a unei Mişcări politioe profund monarhice, ar fi un non sens. A- 
ceasta cu atât mai mult, cu cât sub raport extern, MişcăăiiiLegionare nu i se 
poate imputa nici „vina de a fi participat la răsboiu"» Se ştie că la declara¬ 
rea răsboiului întreaga sa conducere şi mase întregi de legionari erau întem - 
niţate sau închise în lagăre de concentrare,în ţară sau în Germania,,nazistă". 
.Dacă totuşi, această rezervă se manifestă în cazul nostru, faptul s ! ar putea 
explica numai ca un reflex al ostilităţilor amintite în capitolul precedent. 
Anumite cercuri străine sau înstrăinate din clasa suprapusă trebue să-l fi 
persuadat pe tânărul Rege, că numai prin această opoziţie la curentele naţio¬ 
naliste, actuala dinastie ar putea avea sprijinul, în vederea restaurării du¬ 
pă „eliberare". Atitudinea de accentuată rezervă faţă de elementele naţiona - 
liste în vădit contrast cu extrema curtuoazie manifestată uneori ostentativ, 
faţă de anumiţi minoritari are fără îndoială ca scop captarea bunăvoinţei 
(Străinătăţii"» S*a ajuns astfel, într'o situaţie cu totul paradoxală : ostili¬ 
tate faţă de aoeia care sunt atât din punct de vedere doctrinar,, cât şi al 
practioei politice, pentru instituţia monarhică? şi simpatie faţă de aceia, 
care luptă pentru dărâmarea tronurilor» Desigur acest fapt produs mai ales în 
actuala situaţie delicată, este de natură a cauza răvăşiri substanţiale. Se 
ştie că monarhiile n’au fost bine văzute de organizaţiile internaţionale care 
vizau federalizări,- sau uniuni de state. Cu toate că şi monarhiile,prin leg㬠
turile şi alianţele lor de sânge ,constitue o clasă internaţională suprapusă, 
totuşi prin însăşi funcţiunea lor, reprezentau elementul tradiţional şi con¬ 
servator în sensul larg al cuvântului» al poporului asupra căruia domneau» 
Deaceea fiecare popor care vroia să-şi conserve mai bine fizionomia sa pro¬ 
prie şi să fie apărat de curentele cosmopolite, vedea în regalitate un siuhol i 
şi o chezăşie în apărarea intereselor sale permanente» Acest fapt l-a făcut 
pe Căpitan în scrierile sale să admită monarhia şi să respingă republica în 
mod apodictic : „In fruntea neamurilor, deasupra elitei, se află monarhia. 
Resping republica. In istorie s.'au văzut monarhi buni,foarte buni,slabi sau 
răi.... Monarhia însă, a fost totdeauna bună .Nu trebue să se confunde omul cu 
instituţia, trăgându—se concluzii false.... Un monarh nu face ce vrea.-Un mo¬ 
narh e mic, atunoi când face ce vrea şi e mare, atunci când face ce trebue» 
Există o linie a vieţii neamului. Un monarh e mare şi bun,atunci când se men¬ 
ţine pe această linie» E mic sau rău,în măsura în oare se îndepărtează do 





- 89 - 


această linie a vieţii neamului sau i se opune. Iată legea monarhiei» Sunt şd 
alte linii care pot ispiti pe monarh : linia intereselor personale, linia inte¬ 
reselor unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor străine 
(dinăuntru sau dinafara hotarelor)" (P.L* pag.399)* Desigur, la formularea unei 
adeziuni atât de categorice la principiul monarhic,a influenţat şi necesitatea 
politică de conjunctură în evoluţia poporului român. Era necesar ca el să aibă 
în fruntea statului o instituţie stabilă şi continuă, care să nu fie supusă 
fluctuaţiilor unui corp electoral încă neformat politiceşte. Intr ! o pseudodemo- 
craţie ca a noastră* anumite elemente străine - prin mijloacele băneşti de care 
dispun - ar putea uşor promova în fruntea statului, elemente din cele mai dubi- 
oaser Aceasta ca o situaţie de fapt. Nu se poate nega însă că pe un plan mai 
larg acceptarea monarhiei ereditare vine în unele privinţe în contradicţie cu 
principiul selecţiunei sociale a elitei conducătoare, care stă la baza sistemu¬ 
lui legionar In mod inevitabil se vor polariza pe principii antinomice: cel 

stati c al er edităţii # cu situaţii mostenit.e şi cel dinamic al selecţiunii cu po¬ 
ziţii cu ceri te , două elite care nu se vor putea înţelege organic . Numai prin¬ 
tre mare educaţie a membrilor monarhiei, care să le impună austeritatea şi se¬ 
veritatea vieţii, s ! ar putea atenua această distanţă de structură. Conflictul 
între ele şi poate chiar catastrofa devine însă fatală atunci când în fruntea 
monarhrei ajunge un scelerat,care potenţează cu cinism la maximum viciile ele¬ 
mentelor adulatoare? iar poporul ca reacţiune,îşi polarizează noua elită selec¬ 
ţionată în luptă contra elitei false sau degenerate, în jurul unei personali 
tăţl neprihănite şi deci,prin însăşi natura ei, intransigentă. Această cata¬ 
strofă s'a întâmplat în România în timpul domniei coruptului şi dezechilibra¬ 
tului rege Carol al Il-lea. Acesta, incitat de camarilă şi ahtiat de putere 
nu ţinea seamă că „regele trebue să domnească şi nu să guverneze"* Victimă a 
fost generaţia cea mai idealistă şi mai curată pe care a avut-o Romania moder¬ 
nă» Aceste constatări pe care nu le putea face Căpitanul - căzut victimă - câni 
a formulat considerentele în legătură cu monarhia, au datoria să le facă aceia 
care au supravieţuit sângeroasei catastrofe. Rezerva faţă de principiul monar¬ 
hic se impune deia sine Şi problema va trebui privită şi eventual reconsidera¬ 
tă în lumina faptelor petrecute după asasinarea Căpitanului şi a exigenţelor 
noii conjuncturi politice? Evident, dacă la apariţia Căpitanului şi a Mişcării 
sale de ridicare morală s : ar fi găsit în fruntea monarhiei un rege mare oa 
regele Carol I, a cărui principală preocupare era „formarea caracterelor" s f ar 
fi putut realiza lucruri extraordinare pc toate planurile de activitate. 0 eu¬ 
forie creeatoare ar fi valorificat toate comorile unui neam ţinute ascunse în 
suflet în vremurile vitrege ale istoriei sale. Dar asemenea regi ce „se menţin 
pe linia neamului pe care vor să-l ridice atrag şi ei la rândul lor duşmănia 
forţelor străine interne şi externe predispuse să folosească corupţia şi deca¬ 
denţa morală a unui popor. Ei însă se identifică cu interesele neamului şi re¬ 
pudiază „linia intereselor străine". „Prin aceasta ei devin mari şi nemuritori" 
Regele Carol I întemeietorul Dinastiei şi al statului nostru modern şi regele 
Ferdinand întregitorul sunt o ilustrare. Din cauza aceasta ura „Podolenilor^ 
nu-i cruţă nici după moarte şi încearcă să le mânjească memoria. Capitalul în¬ 
să le-a fost irosit în întregime de nevrednicii lor urmaşi care s'au mişcat 
„pe linia intereselor personale sau aceea a intereselor străine"» Toate impul¬ 
surile de înnoire au fost înăbuşite într’o cumplită tragedie. Şi Romania a 
fost cotropită de duşman iar monarhia înlăturată. Dacă Regele Mihai călăuzit 
de interes personal; va continua să se mişte pe linia intereselor străine ina- 
ugarată de tatăl său c arol al Il-lea, conflictul cu poporul român va deveni 
inevitabil, aşa cum a fost şi cu predecesorul său. Căci, ar fi absurd să con¬ 
serve o instituţie,care nu numai că nu apără interesele permanente romaneşti, 
dar oferă cheile statului dela început în mâini străine în speranţa că va fi 









- 90 - 


tolerată prin- bunăvoinţa acestora. In asemenea situaţie Monarhul devine ex¬ 
presia şi simbolul „străinătăţii". Evident, ca şi în cazul cu .-dictaturile" 
când le sunt favorabile, aceste forţe străine,deşi prin însăşi structura mari¬ 
lor lor planuri de dominaţie, uneltesc pentru „cascada tronurilor", totuşi,în 
mod temporar, pot tolera asemenea monarhii docile spre a înăbuşi sentimentul 
naţional „punând Coroana în conflict cu naţiunea sau cu des cinul iii" (Circ. 

256 ). Iar,după'ce ca instrument de opresiune, le-au făcut odioase, să le la¬ 
se să cadă sub revolt.a poporului asmuţit. Pe plan internaţional însă, dat 
fiind actuala fază istorică, cu tendinţe - cum am văzut la începutul acestei 
expuneri - de „federalizări" sau „uniuni" de state instituţia monarhiei devi¬ 
ne din ce în ce mai anacronică. Ea nu poate ţine pasul cu spiritul vremii,ca¬ 
re reclamă unităţi politice şi economice mult mai întinse decât le ofdră în¬ 
jghebările statale din vremurile noastre. Chestiunile de prestigiu personal, 
tradiţiile dinastice cu rivalităţile din lumea lor, protocoalele,etc.constitue 
tot atâtea impedimente fără sens în procesul de unificare a diferitelor spa¬ 
ţii contirienţale : .sau intercontinentale, i’aţă de această tendinţă irezistibilă 
Monarhiile pot subzista numai dacă ancorează mai adâno în interesele specifice 
ale naţiunilor care le reprezintă şi îşi impun un stil de viaţă serios şi au¬ 
ster, care să ofere poporului într'un oadru constituţional,chezăşia unei con¬ 
duceri capabile şi oneste (33)' 

Ca puteri oonstituite şi ereditare, monarhiile sunt mai mult expuse fe¬ 
nomenului politic de polarizare şi desvoltare a unei întregi serii de elemente 
ambiţioase' şi'fără scrupule cu inclinaţii negative, cum ar fi adularea,minciu¬ 
na, etcb Dacă ele nu vor şti să se păzească de acest rău.asigurând legea selec- 
ţiunii sociale care să permită o alimentare continuă cu elemente sănătoase a 
elitei conducătoare, căderea lor se va accelera şi sub presiunea forţelor in¬ 
terne. Din comportamentul membrilor dinastiei româneşti în exil,atât în oeeace 
priveşte raporturile sale cu emigranţa cât şi ţinuta lor ( 34 ) în lume, arată 
că nu s'a înţeles mare lucru din gravitatea evenimentelor= De acest fapt tre- 
bue să se ţină seamă, cu atât mai mult cu cât cei zece ani şi mai bine decând 
s'a instalat „republica" în România, nouile generaţii,în cazul cel mai bun,nu 
vor avea predispoziţiile.afective pe care le-a avut generaţia noastră crescută 
în cultul marilor regi oare au fundat şi consolidat actuala dinastie. Mai pre¬ 
zentă.., credem dă le va fi în minte convingerea că „păcatele părinţilor le isp㬠
şesc .copiii"- Deaceea dacă noi trebue să oontăm - fie şi cu mâhnire - pe „re¬ 
zerva regală" sincronizată ou opoziţia politicianismului nesănătos sau a „str㬠

inătăţii" interne sau externe,interesate, nu trebue însă să supraestimăm efi¬ 
cacitatea ei. Deşi „rezerva regală" în adaptarea Mişcării Legionare se eviden¬ 
ţiată de. pe acum, totuşi conducerea acestei mişcări nu 3 ! a grăbit să tragă con¬ 
cluzii .radicale. Aşa că. dm punct de vedere doctrinar Mişcarea Legionară se 
menţine la principiul monarhic cum a fost formulat de Căpitan, -o'acă evoluţia 
istorioă va impune adaptări şi în această privinţă, atunci ele se vor face, 
conşuLtund £h prealabil şi.1^. momentul potrivit, elita şi poate chiar masa 

legionară. In ceeace priveşte problema specifică a Regelui Mihai, conducerea 

a considerat că nu este oportun a se pune în discuţie şi agita public unele 
aspecte spinoase din trecut, spre a mări confuzia şi dissordia care domneso 
deja între Românii din exil c Poziţia Mişcării Legionare ca şt a Neamului în¬ 
treg va fi.în-funcţie de ataşamentul sincer pe care Regele Mihai îl va dovedi 
faţă .de interesele românismului. Până la clarificarea situaţiei s'a recoman¬ 
dat legionarilor rezervă. Aceasta cu toate.că anumite elemente levantine care 
pretind că-i tălmăcesc gândurile,întrec orice măsură prin impertinenţa lor. 

Cum am văzut- după audienţa la ÎRege, „care a durat 7$ de minute" Kremer a f㬠
cut donunţuriler şi actele de ostilitate împotriva Mişcării legionare. ' După 
toate tragediile consunate, orice om cu simţ do răspund ere şi ou dragoste de 


- 91 - 


neam, n*ax putea găsi nici un fel de raţiune de ordin superior care să justifi¬ 
ce rezerva „regală" faţă de o Mişcare politică rămasă fidelă principiului mo¬ 
narhic şi după ce un rege al actualei dinastii, îndeplinise funcţiunea de c㬠
lău sângeros al floarei tineretului românesc. Mai ales că această Mişcare prin 
structura ei spirituală poate îndeplini o funcţiune de regenerare a multor in¬ 
stituţii politice depăşite de noua evoluţie a societăţii noastre, aflată la 
o răspântie istorică. 

Aşadar,este în interesul statului şi a poporului român de a găsi în a- 
• ceste vremuri de totale răvăşiri, un punct stabil şi permanent în monarhie,care, 
imparţială şi ca factor de echilibru rămas în afara fluctuaţiunilor de conjunc¬ 
tură, să reprezinte interesele rom; neşti permanente. In tendinţele contrastan¬ 
te sau dialectica care frământă societatea contemporană (libertate - autorita¬ 
te, capital - muncă, autohtonism - cosmopolitism, etc.), monarhia trebue să 
constitue un oentru de greutate şi un factor de echilibru. 

Pe de altă parte, este în interesul Monarhiei în general, şi al actualei 
Dinastii în special, să-şi lege indisolubil soarta de interesele permanente ale 
poporului român, considerandu--se nu o finalitate în sine, ci un prim servitor 
al idealurilor româneşti: Ea trebue să-şi dea seama că diferitele asigurări ale 
„străinătăţii" interne sau externe nu sunt decât ispitiri spre a°împinge î n 
conflict cu naţia pentruca după satisfacerea intereselor să o sacrifice mai 
uşor ca un anacronism al noilor vremi» 

Continuarea pe drumul inaugurat de fostul rege Carol al II-lea va duce 
în mod inevitabil la noui frământări şi multe tragedii care pot fi fatale pen¬ 
tru statul nostru^ Oricum, se va provoca un iremediabil divorţ între aşa zi3a 
.. Tară legală" impusă de afacerişti şi oropsita tară reală a poporului băştinaş 
dornic de a fi stăpân la el acasă. Deaceea „cea mai mare înţelepciune este 
aceea de a şti să ocoleşti poziţia, care ar putea pune Coroana în conflict 
cu naţiunea sau cu destinul Ei" (Circ. 236 ). Altfel îşi vor lua o cutremurătoa¬ 
re răspundere aceia cari nu vor ţine seama de acest sfat înţelept. 

4 cc 


Din cele arătate în legătură cu „impedimentele străine la adaptarea 
Mişcării Legionare" rezultă clar, că aceste impedimente nu pornesc dintr f o 
viziune superioară a nouei aşezări politice care trebue să vie. Ci din vechi 
şi meschine interese. Xenocraţia denunţată şi înfierată de Eminescu (în toate 
aspectele ei î fanariotism, iudaism, politicianism, la care acum se poate adăo- 
ga ţigănismul cultivat do sovietioi şi oportunismul dinastic), afirmă cu mai 
multă aroganţă intenţia de a oprima o Mişcare politioă ce are ca ţel principal* 
ridicar ea mor ală a popo rului român » Justificarea acestei atitudini nu se va 
putea face nici cu „ democ raţia 11 lor, nici cu „ di c t atur a •'Mişc ări i" şi ,cu atât 
mai puţinj cu greşelile ei în politica externă* Motivul real al acestei vrăj¬ 
măşii este înălţarea morală a poporului român prin educaţia legionară, înălţa¬ 
re, ce nu convine elementelor parazitare interne şi externe, obişnuite să 
prospere în descompunerea morală a unei societăţi. Suportul acestei noi poli¬ 
tici de opresiune îl constitue- cum am văzut, asigurarea că„străinătatea ,! nu 
va tolera manifestarea Mişcării Legionare sub nicio formă* 1 • Pentru a se da o 
dovadă mai concretă depe acum- cine vor fi„eliberatorii" şi deci, stăpânito- 
rii de mâine ai României „eliberate", la diferitele posturi de radio occiden¬ 
tale , s ? a aranjat să se perinde ca animatori ai luptei de rezistenţă, anumite 
elemente incerte a căror nume stârnesc rezervă şi suspiciune. Publicaţiile 
acestor străini sunt prezentate ca „purtătoarele de cuvânt" ale refugiului 













românesc. întrucât însă este greu de conceput ca cineva să creadă că cu ase¬ 
menea elemente se vor mobiliza energiile de luptă şi rezistenţă în ţară, nu 
trebue exclusă nici ipoteza că. întreagă această exhibiţie se face cu scopul 
ca Românii, puşi în dielma de a alege între „eliberatorul” moscovit şi cel 
„occidental”, să nu găsească necesar de a faoe jertfe pentru a schimba unul 
cu altul resemnându-se astfel, în situaţia actuală definitivată prin„coexis- 
tenţa pacifică”. 

Căci în fond, între comisarul sovietic evreu şi coreligionarul său oc¬ 
cidental, care face „ingerinţe" nu ar fi diferenţă de substanţă, mai ales că 
amândoi aoţionează sub impulsul aceloraşi interese proprii rasei lor. Fiecare 
din ei a venit sau speră să vie în urma armatelor eliberatoare străine care 
vor face şi ordinea, scoţând în afară de lege pe băştinaşi. In acest caz,prin 
„sovrorauri sovietice" sau prin „trusturi capitaliste” aceeaşi speţă de spolia¬ 
tori va exploata poporul rumân în complicitate cu pătura suprapusă şi cu 
consimţământul unei dinastii derutată din rosturile ei de iresponsabilul re¬ 
ge Caro! al II-lea. Doar gradul de imigrare sau emigrare al. elementelor parazi¬ 
tare în ţară, ar putea indică care din ele ar fi de preferat de către aceia 
ce fug de muncă. •• 

Poporul român care, în perioada„răsboiului rece" şi-a văzut decimată 
mare parte din elementele sale de elită, îşi pune singura lui speranţă de 
ridicare în credinţa legionară. In ad'ncul sufletului acestui popor Căpitanul 
a „înfipt rădăcinile Mişcării Legionare, care nu vor mai putea fi scoase de 
nimeni”. . Prigoanele sângeroase de până acum, au dovedit acest lucru. Mai mult: 
structura Mişcării de esenţă creştină, a făcut chiar să adâncească cfedinţa, 
prin nimbul martirajUlui.Deăceea, paralel .cu atacurile frontale de nimcire, 
cu întreg cortegiul de hărţueli laterale, se va produce şi insidiosul atac 
din interior pe tema adaptării legionarilor în noua conjunctură politică.In 
loc ca să faoă martiri, adversarii Mişcării ar preferi să prefacă, printr’ 
un „realist” proces de adaptare, de natură a excita poftele de parvenire,ele¬ 
mente maleabile - fără şira spinării - adică adevărate „stârpituri morale”. 

Desigur ei ţin seama de adevărul stabilit de Căpitan că „o Mişcare 
niciodată nu moare din cauza duşmanilor de-afară. Ea moare din cauza duşma¬ 
nilor dinăuntru", adică „a toxinelor interne" (P.L. pag. 240 ). 

Sub- acest âspect ar fi deci necesar să vedem — fie şi sumar - diferite 
forme de adaptare,individuală sau colectivă', spre a putea identifica pe ace¬ 
lea care vizează descompunerea crezului legionar, folosind „toxinele interne". 

In încheere se poate spune că,în vreme ce aderările structurale ale 
Mişcării Legionare pentru un climat democratic social-creştin, cerut de noua 
fază istorică, se inserează pozitiv în ritmul viitorului, impedimentele str㬠
ine ce se opun la funcţionarea Mişcării, pornoso din preocupări egoiste şi 
retrograde, care. apar meschine şi depăşite de evoluţia istorică» 


• • • 




- 95 - 


PARTEA III 


FOR ME DE ADAPTARE 






- 95 - 


I - CADRUL MORAL DUPĂ RASBOIU 



Tendinţe, de adaptare fiind una din legile fundamentale ale vieţii - aşa 
văzut la începutul acestei expuneri - este. firesc să se manifeste în na- 


ce pentru promovarea cât mai nealterată a esenţei sale. Cu cât gradul acestei 
. vuin ţe> care animă indivizii sau colectivităţile creeate de ei, este mai înalţ 
cu atat procesul de adaptare nu se limitează la lucruri 'neesenţiale. Educarea 
• acestei, voinţe contureâză mai bine personalitatea indivizilor sau a instituţi¬ 
ilor însufleţite de ele. Inevitabila eroziune a vremii sau a mediului atacă 
mai puţin sdbstanţa lor. In această privinţă, Judaismul pe plan naţional ş i 
catolicismul pe plan religios ar putea constitui exemple edificatoare. Educa - 
ţia legionară s ! a străduit în âensul de a oreea la Români, o puternică voinţă 
luminată şi canalizată de o tehnică proprie, ; pentru afirmarea masivă a valori¬ 
lor specifice româneşti, înlăturând ostilităţile şi defrişând adesea un teren 
cu totul virgin. Formele de adaptare ale legionarilor, individuale sau colec¬ 
tive, vor trebui deci judecate pornind dela această premiză a întregşi lor for- 
maţii spirituale şi politice. La probe, .uzurii timpului în mediuri cu totul 
străine şi la încercări neobişnuite,, se poate aprecia cât a fost humă şi cât 
a.fost cremene în construcţia fiinţei lor morale. Căci la corosivitatea vremii 
se dizolvă orice mască a ipocriziei. Multe piepturi arătoase .care păreau „c㬠
lite de fier şi cu suflet de,crin” apar.acum de carton, desvăluind un suflet 

mesşhin de secătură. Se înţelege, că judecata noastră se va limita de data 
aceasta la cei din exil. Pentru cei din ţara cotropită- a căror situaţie nu o 
cunoaştem şi nici de suferinţele lor nu.ne—am învrednicit, ni se pare indecent 
de a vorbi din adăpostul exilului. Deducţiile*însă, care rezultă din enunţa¬ 
rea principiilor legionare,formulate de fundatorul ei, rămân valabile pentru 
toţi legionarii ori unde s'ar găsi ei, fie ohiar şi în iad! 


O 


Fără îndoială, cataclismul‘celui do<5J. Il-lea răsboiu mondial a adus 
mari răvăşiri materiale şi morale. Criza, mai mult sau mai puţin latentă, care 
submina de mult societatea noastră modernă, a luat acum o amploare nebănuită# 
Degradarea morală a atins în unele părţi, unde substanţa umană era mai şubred, 
proporţii înspăimântătoare. Refacerea economioă din ultimul deceniu, a asanat 
mizeria materială. Pe cea morală însă mai mult a camuflat-o. Ea continuă a 
roade ca o carie stâlpii aşezării noastre creştine, creiând îngrijorare, con- 
fuzie şi înfrigurare. încă nu s’a înţeles deplin că tot„răul vine dela suflet” 
atunci când el^este bolnav. S'ar putea crede oă relaxarea morală este un re¬ 
flex trecător în pendulările sufletului, după încorsetările regimurilor tota¬ 
litare, care au dominat o bună parte din Europa şi încordările unui răsboiu 
total. Unele simptoame însă, arată o cangrenă morală de lungă incubaţie şi du¬ 
rată, Răul clocise de mult. El a isbucnit ca o epidemie în perioada de slăbi¬ 
ciune, produsă de răvăşirile răsboiului, „Tinerii eşiţi după ultimul răsboiu, 
scrie Curzio Malaparte, într'o carte a sa care a făcut multă vâlvă prin fran- 
cheţa neobişnuită pe care o etalează, „din desgust pentru eroişm, pentru 



- 96 - 




nobilile idealuri, pentru idealurile eroice, aleg totdeauna revolta cea mai u- 
şoară: aceea a mişeliei, a indiferenţei morale, a narelomului. Se cred rebeli, 
blazaţi,descătuşaţi,nihilişti şi nu sunt decât târfe". 

„Dintr'o generaţie tare,curajoasă,virilă,de oameni formaţi în răsboiu , 
în lupta civilă, în opoziţie individuală la tirania dictatorilor şi a masei, o 
generaţie masculină neresemnată să moară, s'a putut naşte o generaţie aşa de 
coruptă, cinică şifeminilă, atât de liniştit şi dulce disperată*., care repre¬ 
zintă floarea îmbobocită la limita extremă a conştiinţei timpului nostru".Ori¬ 
cine era infectat de această mentalitate „devenea spionul împotriva tatălui, a 
mamei, a fraţilor, a fiilor, a bărbatului, a iubitei, a rudelor şi a celor mai 
buni prieteni. Nu însă şi a lui însuşi. Unul dir^ caracterele cele mai surprin¬ 
zătoare ale acestei extraordinare ciume, era în fapt acela de a transforma con¬ 
ştiinţa umană într'un arid şi puturos buboiu". Această ciumă nu conrupea corpul 
ci sufletul. Era un fel de ciumă morală contra căreia nu părea să fie nici un 
fel de apărare". 

Desigur, o situaţie atât de sumbră, verificată imediat după răsboiu,pre¬ 
zentată cu vigoarea pamfletului de cunoscutul scriitor italian, nu există as¬ 
tăzi. Şi dacă a existat în proporţiile descrise, ea a fost potolită de asisten¬ 
ţa morală dată în mod deosebit de organizaţiile de caritate. Totuşi, o atmos - 
feră de descompunere morală toţi au respirat şi cu toţii poate continuă a o res¬ 
pira şi acum chiar dacă ar părea mai puţin încărcată în miasme. Poate pentru 
anumite categorii de oameni, care au devenit imuni, datorită îndelungatei pro¬ 
miscuităţi din şatre,ghetouri sau alte -conglomerate umane, asemenea perioade 
tulburi de molimă morală să nu aibă nioi un efect păgubitor. Aşa cum microbii 
ciumei nu ating pe ciocli. Este de văzut însă cum a funcţionat şi oât a rezis¬ 
tat chiurasa morală legionară cu izolatoarele ei de „întărituri sufleteşti cât 
mai înalte" menite să apere pe legionar „de toate vânturile primejdioase ale 
laşităţii, corupţiei,desfrâurilor şi tuturor patimilor oare înmormântează na¬ 
ţiunile şi ucid indiviziii". Cât i-a ajutat oa acolo unde s*au dus „să creeze 
un mediu nou de aceiaşi natură" (P.L. pag, 287). 

Să vedem deci, cum s'au adaptat legionarii în exil şi cum ar trebui să 
se adapteze Mişcarea Legionară. Căci în momente vitrege so poate verifica ade¬ 
vărata ţinută a fiecăruia. 


a * © 


- 97 - 


II - ADAPTAREA OBIŞNUITA 


Acest fel de „adaptare obişnuită" care, în ultima analiză, înseamnă a- 
ranjarea şi„intrarea în rând cu oamenii", s'a petrecut pe scară întinsă.Spi¬ 
ritul legionar absolut de neadaptnre ■> „acel duh al marei,definitivei şi neîm - 
păcatei rupturi - de care vorbea Ion Moţa - ruptură de o viaţă personală o- 

,chiar şi numai parţial, de interesul personal, îndoita ruptură in¬ 

dispensabilă unei lupte eroice de totală primenire a unei vieţi obşteşti" (Cra¬ 
nii ? e lemn), a fost în general potolit. Desigur, îngrămădirea anilor se face 
simtită. .Eroismul de durată în forma absolută pe toate planurile nu poate fi 
apanajul tuturor. Tendinţa spre „înburghezire" însă arată o oboseală,dacă s'ar 
P r i v i fenomenul sub raportul luptei ahgajate şi a legămintelor făcute. Poate 
crâncenele prigoane cu atâtea privaţiuni, au stimulat setea de trăire ca toată 
lumea „în rând cu oamenii". Dacă înjghebarea unei familii - date fiind perspec¬ 
tivele unei rezistenţe îndelungate - constitue o necesitate şi este un lucru 
de înţeles, fiindcă permite o ancorare de nucleul familiar, felul însă cum se 
realizează aceste înjghebări, arată o slăbiciune de voinţă îngrijorătoare la 
cei mai mulţi dintre legionari. Omul nou pe care Căpitanul vroia să-l educe în 
aşa fel ca „oriunde se va duce ~ în mijlocul lumii - va creea un mediu nou de 
aceeaşi natură", nu a dovedit puterea să-şi prefacă nici măcar propria sa fa¬ 
milie! Trebue să recunoaştem cu mâhnire că - cu foarte rari excepţii - mai toa¬ 
te căsătoriile făcute în pribegie - mixte prin forţa împrejurărilor - cuiburile 
familiare au slabe aderenţe faţă de naţia românească şi credinţa legionară, A- 
ceastă lipsă de aderenţă se evidenţiază şi prin faptul că nici „toyarăşele de 
viaţă" şi nici progeniturile, care trebue să asigure „continuitatea luptei pen¬ 
tru neam şi legiune", au neglijat să înveţe limba romanească, spre durerea ca¬ 
pului de familie legionar.-. Ce rol joacă complexele de „superioritate" sau „in¬ 
ferioritate" în acest fenomen aproape general, nu este cazul să analizăm aici. 
Din punct de vedere al luptei însă, sunt evidente desavantagiile care rezultă: 
nu numai că seacă o energie biologică legionară pentru alimentarea luptei, dar 
în aceste condiţii, familia devine o greutate, un elonent de înrădăcinare de¬ 
finitivă în noul mediu. Aci,în ţara în care s'au născut odraslâle - faţă de ca¬ 
re orice tată, fie el şi legionar, îşi va avea slăbiciunea firească, se vor 
simţi în patria lor adevărată. Patria tatălui lor, pe care nu o cunosc sub nicx 
o formă, le va spune foarte puţin. Câţi din asemenea părinţi,oari n'au avut 
voinţa să imprime familiei lor un caracter românesc, după trecerea anilor, vor 
avea forţa să se rupă din noul mediu spre a continua lupta? Iată-aşadar, în¬ 
trebarea care se poate pune în legătură cu această adaptare obişnuită, atât de 
banală în aparenţele ei. In contrast cu această carenţă de voinţă la români în 
general, este instructiv să relevăm voinţa unor anumiţi minoritari care râvnesc 
să se întoarcă în„ţarâ eliberată"^ Am văzut cum „Evrei-roraâni" din Israel sau 
cei din Franţa ori de aiurea, îşi învaţă copiii româneşte chiar când sunt re¬ 
zultanţi din căsătorii mixte 4 Desigur, aci nu poate fi vorba de dragoste de 
ţară, ci de alte calcule. Noi trebue însă 3ă reţinem ce înseamnă educaţia po¬ 
litică şi tenacitatea unui popor, care în mijlocul atâtor răvăşiri, ştie să-şi 
urmărească planurile şi adversarii pană dincolo de limită. Solid ancoraţi în 
„ ideal ul lor" , aceşti oameni „desrădăcinaţi" , se pot mişca cu uşurinţă unde 
este nevoie de prezenţa lor. Prin aceasta şi posibilităţile lor de manevră de¬ 
vin infinite. In această lumină? - ori cât ar părea de paradoxal la prima ve¬ 
dere -■ s'ar putea vedea firul roşu al acestei voinţe şi în unele iniţiative 
,jamanit£.re", menite să înlesnească tocmai asemenea adaptări obişnuite. 





~ 98 - 


Nu este exclus ca grija manifestată de anumite foi ca „aceşti refugiaţi 
să fie instruiţi şi r eadaptaţi pentruca apoi să se poată stabili în ţările ca¬ 
re le-au acordat azil sau să emigreze”, să vizeze în realitate tocmai anihila¬ 
rea de fapt a unei probleme care prin însăşi existenţa ei constitue un protest 
şi stă ca iui spin în coastele „coexistenţei" urmărite pe planul general. Aşa 
s 'ar putea explica faptul dece „Uniunea Evreilor Români" s'a grăbit să încura¬ 
jeze asemenea iniţiative. Sub aspectul filantropic s'ar putea deci, să se' as¬ 
cundă tendinţe pentru creiarea de goluri în elita protestatară românească din 
exil prin absorbirea ei în mediul în care se va „readapta". Aceste goluri ur¬ 
mează să fie umplute în ziua „eliberării" de fiii acestor minoritari cari în 
diasporă n*au.pregetat „să-şi înveţe copiii româneşte chiar când nevestele lor 
erau străine". Dealtfel în tendinţa de măcinare a protestatrilor exilaţi, s'au 
folosit toate gamele: de la mizeria şi promiscuitatea lagărelor, cu alternanţa 
iniţiativolor filantropioe de aranjare prin adaptarea obişnuită de care a m 1 
vorbit şi pană la stimularea apetiturilor oportuniştilor sau antrenarea elemen¬ 
telor luptătoare iremediabil inadaptabile în acţiuni premature spre a fi lichi¬ 
date preventiv, împreună cu elementele, luptătoare de aceiaşi structură sufle -‘ 
tească din ţările captive unde au fost trimişi (paraşutaţi) să acţioneze, •> 

Evident, în masa pe care tinde să o înghită viaţa comodă „aranjată" , 
există şi multe elemente care trăesc profund această dramă a scufundării len¬ 
te şi fac toate eforturile în activitate paralelă, pentru a compensa măcar 
în parte deficienţele amintite. Sunt însă mulţi şi dintre aceia care, pentru 
a-şi justifioa„îmburghezirea", adică mistuirea în viaţa cotidiană banală, in- 
voacă diferite pretexte sau recurg la subterfugiul „dezamăgirii" că nu se 
face nimic", cu toate că ei se eschivează din interes sau comoditate, dela 
orice sarcină sau acţiune care să contribue la fapta folositoare „pentru neam 
şi l'egiune". Mai detestabile deoât aoeşti oamoni moleşiţi de comoditate însă 
sunt elementele oportuniste saugnai bine zis, ariviste, care mai mult sau mai 
puţin camuflate, fao acte de adevărată renegare, uneori chiar sub pretextul„a- 
daptării" pentru „promovarea esenţialului". De multe ori aceste tendinţe se 
manifestă individual. Dar, cum vom vedea în cele ce urmează, nu lipsesc nici 
încercări de oportunism sau renegare colectivă, făcute chiar în numele Mişoă- 
rii. 


• 111 - adapţakka_oportuni§tilor 

Oportunismul este o veche boală a societăţii româneşti. Fără îndoială, 
difuzarea lui ca stil de viaţă sub forma cea mai abjectă, a fost făcută de 
elementele fanariotec Martirajul pentru credinţă al lui Constantin Brâncoveanu r-; 
şi al fiilor lui a fost ultimul act de ţinută demnă al conducerii româneşti, 
după care a urmat şcoala fanariotă a duplicităţii şi a tuturor renegărilor.Po¬ 
liticianismul de mai târziu va fi expresia acestei nefaste şcoli. Aşa că la ba¬ 
za predispoziţiei spre 6 excesivă adaptibilitate stă mai totdeauna, o şubre- 
zire morală. Cum releva Eminescu. refcrindu-se lă fauna noastră politică, „ca¬ 
racterele sunt slabe; de acolo substituirea energiei şi curajului prin un fel 
de meschină adaptibilitate în toate împrejurările. In loc ca ele să imprime 
caracterul evenimentelor, din contră evenimentele se imprimă în ele ca într'o 
ceară moale, însă aceasta fără nici un fel de durabilitate" (Timpul,1 Aug.1881) 

In această atmosferă dubioasă a început să se producă un proces de de¬ 
formare sufletească în-societatea românească din oraşe şi mai ales din Capitală,, 
dând naştere aoelui tip de „băiat deştept"„chiulangiu", „şmecher" oare duce-„eu 
cobza" sau ou „preşul*' pe oricine* 






99 - 


A fost un proces de adevărată denaturare a caracterului specifici Cum 

scrie Eminescu - „semnul distinctiv al Românului autentic este adevărul* Rău 

sau bun, Românul e adevărat» Inteligent fără viclenie, rău dacă e rău,fără f㬠
ţărnicie» bun fără slăbiciune, cu un cuvânt ni se pare că atât calităţile cât 
şi defectele,românului sunt întregi, neînchircitej el se arată oum este.N'are 
cocoaşe intelectuală sau fizică, ce caută a-şi as c unde, n'are apucăturile o- 
mului slab» îi lipseşte acel iz de slăbiciune în feomenele vieţii noastre sub 
forma linsă a bizantinismului şi a expedientelor. Toate figurile acele făţarnic 
ce şi rele, viclene fără inteligenţă, to$te acele câte ascund o duplicitate în 
expresie, ceva hibrid, nu încap în cadryl naţiunii române" (Vol.II,pag. 76). 

întreaga educaţie legionară va tinde.deci. să cultive calităţile intrin¬ 
seci sănătoase ale sufletului românesc pe fondul lui autentic, afzând „ în fo¬ 
cul cel mai mistuitor amintirea omului şiret, omului •pezevenghiu. omului sec㬠
tură. o mului şm echer-.omului ceanlleB (Circ.51). care. s'a născut sub nesănătos- 
sele influente străine şi, în bună parte, s’a reuşit să se facă din Legionari 
oameni de voinţă, bari să privească drept şi să se comporte cu bărbăţie- faţă 
de orice greutate#... „In locul omului slăbişi învins, care se apleacă mereu 
la toate bătăile de vânt* trebue să creem neamului acesta un în vingător * Nea - 
plecat şi neînduplecat" (p.L# pag*338). Luptătorii şi martinii pe care i-a 
dat Mişcarea Legionară în trei decenii de prigoane, constitue dovada, c^a mai 
înălţătoare# Nu se poate contesta însă* că.în această perioadă din exil, când 
hărţuiţi de necazuri şi incertitudine, este nevoie şi de eroismul de. durată, 
au început să-apară la unii vechea tară nevindecată a oportunismului. Această 
tară a fost camuflată•în vremuri bune - tot din oportunims - sub arătoasa că- 
maşe verde# Desigur că la recrudescenţa acest’dr'ţâre trebue să fi contribuit 
şi criza morală generala pe care o descrie - cum am văzut- - amintitul scriitor 
italian# Dhr, pe lângă aceasta, la excitarea poftelor oportuniste sau armviste 
lt de aranjări 11 a contribuit în‘ largă măsură şi diferite prozelitism© laice sau 
religioase precum'şi tendinţele de captare politicianiste sau de recrutare a 
anumitor „servicii" în care au cuvânt hotărîtor anumiţi duşmani de ai Mişcării 
Legionare# In acest sens vor trebui privite şi anumite stipendieri. date „elitei 
intelectuale" din exil# Oricum, ar fi greu de presupus că tocmai forţele care 
au recurs la prigoane sângeroase pentru distrugerea elitei legionaro, vor face 
acum înlesniri spre a o reconstitui dacă aceasta nu s’ar preta la compromi¬ 
suri degradante# . .. 

Aşadar, oportunismul acestor elemente dubioase, angrenat de anumite ser¬ 
vicii organizate, poate deveni perturbator pentru Mişcare. Prin lansările şi 
manevrele ce se pot face, dat fiind solidaritatea făţişfl şi mai ales subterană 
a clanurilor respective, ei pot croia orice fel de diversiune# Faţă de aceştia 
nu numai că încetează conspiraţia tăcerii aplicate cu rigoare legionarilor a- 
devăraţi, dar sunt lansaţi - după toată arta propagandistică - în presă, ra¬ 
dio,. etc# Din aoest fapt şi din mişcările sincronizate cu evenimente din afara 
razei intereselor româneşti, se poate deduce peste multe aparenţe înşelătoare, 
linia interesului străin pe care se mişcă fiecare din aceşti oportunişti rene¬ 
gaţi. In general, masca preferată de elementele ariviste pentru camuflarea po¬ 
ziţiei lor nedemne, o constitue invocarea „intereselor superioare ale neamului" 
în afară de orice „sectarism", „realismul politic", „raţiuni superioare", „ma¬ 
turitate politică" în raport cu „romantismul legionar", etc# Este de relevat 
că asemenea invocări le făceau şi politicieni ca Iamandi,Calinescu,etc# călăi 
ai generaţiei noastre.Urieori se merge chiar cu insinuări în sensul că doctrina 
Căpitanului şi şcoala educaţiei legionare este lipsită de originalitate şi că 
totul este depăşit de noua evoluţie istorică# In acest scop se vorbeşte de 
„foşti legionari"# Toţi aceştia, se înţelege, vor trebui remorcaţi la diferi¬ 
te diversiuni regisate de către aceia care urmăresc captarea şi devierea Miş¬ 
cării# 








- 100 - 


In vederea acestei operaţii, se încearcă a se creea uneori atmosfera 
mistică pentru vreo „figură interesantă a noii generaţii eşită după răsboi". 
Teoriile acestor apostaţi (care însă nu au curajul apostaziei lor, sau sunt 
îndemnaţi eă vorbească înadins ca legionari), iau aspecte variate» Se merge 
dela ( teoria fazelor succesive ( muschetărească - eroică - citadină, ultima 
.. .înseamnând renunţarea la misiunea ei esenţială ) şi până la aceea a „necesi¬ 
tăţii naţionale pentru desfiinţarea Mişcării" I S'au găsit chiar unii dintre 
aoeşti oportunişti, care se consideră predestinaţi de a canaliza cristalinul 
curent legionar în smârcurile vre-unui partid politic, mai mult sau mai puţin 
J-storic. Alţii care, nesocotind voit sau din ignoranţă, principiile şi ţelu¬ 
rile legionare, prezintă Mişcarea ca indisolubil legată de faza istorică în¬ 
tre cele două răsboiae, şi ca atare, o consideră depăşită acum» Asemenea ab¬ 
surdităţi amintesc de acei soldaţi timoraţi care, în preajma asaltului,se si¬ 
nucid de teama că vor cădea în luptăl 7 7' 

Evident n*au lipsit şi desigur nu vot lipsi manifestai de oportunism 
organizat, fie sub forma de instituţii culturâle, axate pe idei lăturalnioe, 
fie în înjghebări politice sub firme noui. Fireşte toate acestea se fac „pen¬ 
tru .binele Mişcării". Dealtfel fenomenul nu este propriu actualei conjuncturi. 
In conjunctura politică totalitaraă premergătoare, aceeaşi speţă de oportunişti 
considerau drept abilitate faptul de a eliminadin scrisul Căpitanului tot ce 
era în legătură cu dimensiunea creştină a Mişcării» Este clar că atunci se 
. jenau să apară în faţa „naziştilor" ca„mistici creştini"» 

Difuzarea lozincei că „acum nu este momentul moral ci politic are ros- 
*• tul să justifice degradarea acelor elemente, care'au decăzut în postura agon- 
• ţilor de meserie} său alte abateri dela morala legionară» Stăpâniţi de con¬ 
cepţia amorală, oportuniştii sau ariviştii pot practica ou cinism ccl mai 
indeoent cameleonism politic, adoptând toate culorile de conjunctură. Acro¬ 
baţiile lor pendulează pe poziţiile cele mai excentrice. Evident, asemenea po¬ 
ziţii nu pot avea nimic comun cu adevărata ţinută legionară. ,-,Pehlivănia po- 
liteă a ariviştilor însă poate deruta pe legionarii neavertizaţi. Ea devine 
un element perturbator, prin confuziile pe care le creip.ză în viaţa publică. 

Dar on toate exhibiţiile făcute', menţinerea lor pe „linia de plutire" nu 
este de lungă duratăo De multe ori chiar, acei care le-au k stimulat arivismul 
spre-, a-i folosi ca unelte, caută să se debaraseze de ei, atunci când devin 
detestaţi de toată lumea« 

Aşadar spre deosebire de .. adaptarea obişnuită" , care, cum am văzut, 
porneşte din greutăţile vieţii cotidiana, „adaptarea oportuniştilor" siro la 
bază infirmitatea morală a snobismului. Această meteahnă face pe oportunişti 
să fie servili faţă de aceia, care din punct de vedere politic sau social le 
sunt superiorii, şi aroganţi (tirani) faţă de aceia pe cari îi consideră infe¬ 
riori. Această boală a snobismului se manifestă cu mai multă violenţă când 
, 3 ; colectivitate umană nu este pătrunsă de spiritul uiiei'adevărate educaţii 
civice. ’... 


i. 




- 101 - 


IV - NESTATORNICIA CĂRTURARILOR 


Pa lângă oportunismele amintite în paginile precedente, ar mai.exista un 
un oportunism specific „clericilor". Despre nestatornicia cărturarilor (sau 
„trădarea clericilor" cum a denumit-o un scriitor francez) s f a vorbit de multe 
ori în sensuri şi circumstanţe diferite. 

In general, s'a acreditat ideia că înclinarea spre atitudini nestatorni- 
ce ar fi mai pronunţată la cărturari. Aceştia, deformaţi de prea multă cazuis¬ 
tică, sunt tentaţi să justifice orice schimbare de atitudine. Mai mult: u n 

excesiv instinct de conservare, hipertrofiat până la complexul narcistic ce îi 
domină în general, sau conştiinţa „valorii personale încă neîmplinite" i—ar 

predispune la evitarea oricărei atitudini care ar comporta vreo primejdie sau 
chiar neajuns. De aci excesiva lor inclinaţie spre adaptabilitate („spre li¬ 
chelism") care uneori - cum s’a văzut în diferite cazuri în RPR - devine scan¬ 
daloasă. Această explicaţie însă, ar fi suficientă numai dacă s'ar referi la 
cărturari în sensul*obişnuit al cuvântului, nu însă la adevăraţii creatori de 
.cultură-. Aci explioaţia justă ar trebui căutată în sens contrariu. Adevărata 
cultură care - cum se ştie-presupune o sinteză de simţire,inteligenţă şi dis¬ 
ciplină interioară,împinge prin frământările, înfrigurările şi reflexiile adân¬ 
ci ce le stîrneşte, spre valori absolute, spre poziţii intransigente care con- 
stitueadevărate mărturisiri. Cum spunea un mare învăţat italian „nu pot convie¬ 
ţui în aceeaşi persoană cultura şi josnicia morală". Curajul 'opiniei dus d e 
multe. Ori. până la bravură, formează caracteristica principală a personalităţii 
lor. Marile impulsuri culturale în istorie le-au dat oamenii care au crezut 
în cele.ce au scris şi propovăduit..., şi au rămas intransigenţi,trăgând toate 
consecinţele - Sper ate a sorbit cupa de cucută, spre-a valida simţul civic.P«ai- 
tru convin gerile lui, Bante a murit în exil. Giordano Brun o s’a urcat pe rug» 
Beethoven a repudiat pe Napoleon căruia îi dedicase „Eroica", când acesta şi-a 
renegat principiile şi s'a făcut împărat, adică „tiran"& 

Când curajul moral se împleteşte cu cel fizic se produc acţiuni pateti¬ 
ce care impresionează adânc omenirea. Lord Byron s'a stins la Missolonghi,lup¬ 
tând pentru libertatea unui popor mic oprimat. Petofi a murit pe baricade pen¬ 
tru libertatea naţiei sale, etc., E& noi Eminescu a suferit crctnt fizic şi mo¬ 
ral, dar n'a renunţat cu nimic la convingerile lui. iar Nae Iohescu, spre a a- 
minti de intelectualul de rasă contemporan cu noi (şi maestrul unor cărturari 
cari excelează prin nestatornicie) a fost pus în lagăre şi închisori şi până ^ 

sfârşit i s'a administrat şi lui otrava, dar la credinţa lui n'a renunţat.Ei 
nu numai afirmă dar trăeşc în plin convingerile lor. Sunt adevăraţi mărturisi¬ 
tori. Desigur, fiorul sublim al trăirii celor afirmate, nu-1 pot simţi cârpa¬ 
cii culturii, constipaţii morfolitori de fişe, oameni fără nici o credinţă atât 
de sensibili la vânturile conjuncturilor» Aceştia de obiceiu îşi trag inspira¬ 
ţia după „inspiraţiile" pe care le primescc' Atitudinile lor variază după cum 
suflă vântul intereselor.. Dela simularea celei mai candide „transfigurări" 
spirituale, trec la cea mai respingătoare „descompunere morală".' 

In ţara cotropită au fost unii.cărturari’care n'au avut curajul moral 
necesar‘spre a rezista- % Ei au cedat scriind lucruri la comandă şi lumea din 
•exil i-a judecat cu severitate,fără a le acorda circumstanţe atenuante c Din 
păcate,acest fenomen s'a observat şi la scriitori din exil unde există un cli¬ 
mat de libertate. Cu rari excepţii, toţi aceştia s'au mlădiat, goi de convin¬ 
geri şi sleiţi de orice credinţă,în toate direcţiile unde i-aumânat meschinele 





- 102 - 


lor calcule de căpătuială personală» N'am fi abordat această problemă care ar 
părea marginală pentru chestiunea care ne interesează, daoă Mişcarea n'ar fi 
primit unele atacuri nemeritate , mai mult sau mai puţin directe, din partea u- 
nor cărturari nestatornici* 

Scrie Emil Cioran- fără un pic de jenă - autorul de altă dată a „Transfi* 
gurării României" , despre generaţia dintre cele două răsboaie : 

„Une păriode de confu3ion commencc, domin&e par l'avenement d'une mytho- 
logie fasciste qui a envoâti la quasi-totalită de la jeunesse roumaine, une my- 
thologie, mâlange d'anarchisme espagnol, de nihilisme russe, de terrorisrae â 
base d'idăes religieueses, une mystique du revolver et de la priire. Pâriode san- 
glante, delirante et grotesquej rien'n'y a manqui pour tenter Ies jeunes: l'as- 
sassinat, Ies persăcutions, la fârocită, voire le sublime. Alors que dans Ies 
autres pays le fascisme naissait d’une id£e historique ou politique, en Rounanie 
il se repliait sur l’idăe de la mort c'est-â-dire qu'il se prâparait â la defaite 
qu'il aspirait. CbntaminAe, la jeunesse s'engugea dans une sorte d'ipilepsie, 
dans une entreprise spasmodique qui bouleversa tout le pays, lequel, lorsque la 
guerre de 1939 âclata, itait mdr pour l'aventure" (Preuves,Avril 1952)*..(35) 

Cam tot în aoelaş timp celălalt scriitor cu faimă în exil, Mircea Eliade, 
îşi face m ea culpa recunoscând că „greşala istorică şi marele păcat al genera¬ 
ţiei noastre a fost că, în loc de a fi pătruns,începând de prin 1925,în parti¬ 
dele politice şi de a le fi sporit substanţa iddologică şi regenerut vechile 
cadre prin ceeace aduceau nou şi creeator,tinereţea a rămas în afară de viaţa 
politică şi am ignorat realităţile şi tehnicole politice...* Tinerii intelec¬ 
tuali, în groaza lor de a nu se „compromite" cumva integrându-se unui partid 
a cărui ideologie li se părea depăşită sau ale căror cadre li se păreau im¬ 
pure, au aderat la organizaţiile care aveau,pentru ei, marele merit de a nu fi 
„politice". Succesul Mişcării Legionare printre tinerii intelectuali se dato- 
reşte, în mare parte, faptului că nu părea a fi şi nu se ‘comporta ca un „par¬ 
tid politic" (îndreptar, August 1951)• 

Că aserţiunile de mai sus au fost făcute din oportunism nu încape în*» 
doială. Altfel ar trebui să ne îndoim de judecata acestor faimoşi cărturari. 

Ei însă cunosc prea bine motivele profunde care au dat naştere fenomenului le¬ 
gionar precum şi cauzele oare au determinat „acel complex de teamă,dispreţ, 
suspiciune şi ohiar ură, faţă de fenomenul politic în general". Âoeste motive . 
le-a evidenţiat Eminoscu în mod magistral. 

„Politică proprie - scrie el - nu numai că nu s'a făcut vreodată, dar _ 
cei mai mulţi oameni par a avea o înăscută incapacitate do a înţelege importan» 
ţa cuvântului. Nu este şi n'a fost nicicând politică frământarea bizantină de 
a parveni, intrigile personale de harem şi seraiu şi goana după aur a o mână 
de străini deghizaţi constituiţi în societăţi de exploatare... Oare politică 
să fie a se 3ervi de oameni corupţi a căror viaţă privată şi publică e un 
adevărat soandal şi a face din ei sâmburul partidului său? " (Vol.II.pag.509). 
„Faţă c'o asemenoa privelişte, în care virtuţile se consideră de unii ca o 
nerozie,, se taxează de alţii oa o crimă în care inteligenţa şi ştiinţa sunt 
privite ca lucruri de prisos, sunt expuse invidiei nulităţilor şi batjocurii 
caracterelor uşoare, în care ouminţia se numeşte arta de â parveni sau de a 
trăi fără compensaţie din munca altora, spiritul cel mai onest ajunge în mo¬ 
mentul fatal de cumpănă în care înclină a crede că în asemenea vreme şi'n aşa 
generaţie însuşirile rele ale oamenilor sunt titluri de recomandaţie"(vol.II, 
pag. 178). 

Problema selecţionării în viaţa publioă românească pe calităţi negaţi¬ 
ile, este pe cât deveoho pe atât de insolubilă. Sedimentul levantin sau galiţi- 
an lăsat de răvăşirile istorice peşte straturile populaţiei nutochtone, a fost 
şi este atât de infect încât s'a considerat o operă de sisif orice încercare 





- 103 - 


de a „spori substanţa ideologică sau regenera vechile cadre" ale unor partide 

cangrenate de această „adevărată otravă a Orientului" care - cum scrie Emines- 

cu - „a putrezit clasele noastre sociale". 0 asemenea încercare a apărut iluzo¬ 
rie pentru oamenii care ştiu, vreau şi pot să scruteze realităţile vieţii noa¬ 
stre politice. „Teoria care ne îndeamnă să intrăm toţi în partide, pentru a le 
face bune, dacă zicem că sunt rele, e falsă şi perfidă. După cum dela începu¬ 
tul lumii curge, zi şi noapte, necontenit, prin mii de râuri,prin fluvii numai 
apă dulce la Marea Neagră şi nu reuşeşte să-i îndulcească apa, ci din contră 
se face sărată şi cea dulce, tot aşa şi noi în cloaca partid e lor politice , nu 

numai că nu le vom îndrepta, dar ne vor strica şi pe noi.... „Politicianismul 

infectează viaţa noastră naţională. Organizarea acestui tineret, în afară de 
necesitatea autoeduoării, mai este necesară şi spre a-1 feri şi izola de poli¬ 
ticianism şi de infecţia lui. Coborîrea infecţiei spre tineretul românesc în¬ 
semnează nimicirea noastră şi viotoria deplină a lui Israel. Mai mult! Această 
organizare a tineretului va rezolva însăşi problema politicianismului care,ne 
mai primind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin inaniţie . prin lip¬ 
să de alimentare. Lozinca întregei generaţii tinere trebue să fie : nici u n 
tânăr nu va mai intra pe poarta vre-unui partid politic. Acela ce se va duce 
'este un trădător al generaţiei sale şi al neamului. Pentrucă el, prin prezenţa 
lui, prin numele lui, prin banul lui,prin munca lui contribue la înălţarea pu¬ 
terii politicianiste" (P.L, 180). 

De acest adevăr păreau convinşi în vremurile bune ale Mişcării Legiona¬ 
re şi cărturarii amintiţi mai sus. Ei credeau sau simulau a crede în „ transfi¬ 
gurarea Româ niei". Dacă astăzi încearcă - cum face primul - să combine carac¬ 
terizări năstruşnioe pentru denigrarea eforturilor eroice de înălţare ale unei 
generaţii martirizate; sau, cum face secundul - pentru „coborîrea infecţiei po¬ 
liticianiste spre tineretul românesc". motivul trebue căutat tot în oportunism . 
Ar fi prea crud şă punem pe două coloane pentru confruntare scrisul de altă da¬ 
tă al acestor „cărturari • nestatornici", cu cel de astăzi. Fără asemenea „mea 
• <*ulpa " şi atacuri lipsite de orice onestitate (mai ales că tragica situaţie în 
care a fost adus poporul român astăzi, de către politicianismul corupt şi i- 
responsabil, legitimează lupta disperată a generaţiei dintre cele două răsboa- 
ie) numiţii, ori cât de talentaţi ar fi fost ei, n'ar fi devenit faimoşi. Ar 
fi rămas învăluiţi în conspiraţia tăcerii, urzită de tirania invizibilă a duş¬ 
manilor noştri de moarte. Casele de editură le-ar fi refuzat tipărirea şi di¬ 
fuzarea lucrărilor; comisiile de. premii i-ar fi neglijat, iar articolele 
lor nu ar fi avut acces Sn publicaţii de mare tiraj internaţional inspirate şi 
conduse de aceeaşi duşmani. Dincolo deci, de exegezele mai mult sau mai puţin 
savante, găsim aceleaşi preocupări mărunte de interes personal, care de data 
aceasta vin să confirme din plin .. teoria descompuner ii" degajând un fatalism 
amăr. Nici o urmă deci de curajul moral, de vibraţia convingerilor interne ale 
cărturarilor de rasă, ale creiatorilor de valori spirituale, menite să dureze, 
îmbogăţind patrimoniul comun al umanităţii. Citind „Noaptea de sânziene" care 
ar avea pretenţia să redea fresca decadei româneşti înainte de ultimul răsboiu, 
încerci un sentiment de compătimire văzând cum timoratul autor se munceşte să 
escamoteze evenimentele predominante ale acestei perioade: jertfa lui Moţa şi 
martirizarea Căpitanului. Ori aceste evenimente - obiectiv privite - au sgu.» 
duit profund sufletul românesc transfigurându-1 şi deschizundu-i noui şi vaste 
orizonturi politioe şi mai ales spirituale. Nici unul din actele eminamente 
creatoare ou caracter de răscumpărare a păcatelor şi redresare a deformărilor 
de până atunci, care să dea autenticitate situaţiunilor fundamentale şi deci 
originalitate stilului de viaţă românesc, n'a fost relevat. Tendinţa lor de 
minimalizare a fenomenului legionar a fost atat de interesată, încât nici nu 












- 104 - 


s'au jenat de amintirea lui Nae Ionescu, maestrul lor adorat, oare îşi găsise 
sensul vieţii toomai în trăirea acestui fenomen.' Poate la această speţă de căr¬ 
turari interesaţi, timoraţi,incorecţi şi versatili se va fi gândit Căpitanul 
atunci oând a scris : „Toată inteligenţa, toată învăţătura, toate talentele, 
toată educaţia nu ne vor servi la nimic, dacă vom fi mişei" (P.L, pag. 280), 

Sunt tocmai aceia cărora „l e-a mâncat sau le mănâncă capul po li tica 11 . 

Scriitori pe a căror inimă se ghemuesc calcule mărunte, oricât s'ar str㬠
dui, nu vor putea atinge înălţimi impunătoare fiindcă le lipseşte avântul de- 
sinteresat pentru marile idealuri ale acestei lumi atât de mici în viaţa ei de 
toate zilele. Cărturarii, care pentru interese contingente îşi mutilează ope¬ 
ra dau prin aceasta dovada de o mare infirmitate. 

Aşadar, fără caracter nu poate exista cultură adevărată. Caracterul nu 
înseamnă numai sinceritate, dar şi tăria de a afirma gândurile şi sentimentele 
înalte care te animă. Adevăraţii cărturari îşi simt chemarea şi'au energia de 
a urca întreaga scară a valorilor admise î(L intimitatea conştiinţei lor .‘Chiar 
dacă această scara ar deveni o Golgotă. Cei-cari nu simt o astfel de chemare, 
rămân incerţi,-, dezechilibraţi şi turmentaţi de contradicţii, înclinându-se mai 
totdeauna după perspectiva interesului în sensul cel mai prozaic al cuvântului. 
Aceştia sunt cărturarii care „trădează". Şi din păcate, atât în ţara cotropită, 
cât şi în exilul liber, această speţă este lansată. Desigur, nu fără rost. 

Poate aoeste considerente în legătură cu„nestatomicia cărturarilor 1 ,* 
care „ne. fac cinste în străinătate", să nemulţumească pe admiratorii cu încli¬ 
naţii spre fetişism. Adevărul însă, trebue să primeze. Un om de cultură este 
cu adevărat mare şi merită tot respectul numai când ştie să se desprindă din 
meschinăriile vieţii şi poate să păstreze o înaltă şi senină ţinută morală. 

. ' *• * *i ' . i 

O . i ’ * * 

# * • • 

* ‘ *i ' ** 4 

In încheiere,se poate.spune că cele mai detestabile forme de adaptare 
sunt acelea care au fost stimulate de ispita satanicilor noştru duşmani : . .tot 
ce vezi este al tău dacă mi te’nchini" . Ariviştii, care ascultă acest îndemn 
satanic, ar putea să parvie la orice poziţie politică, culturală sau religioa¬ 
să. Chiar dacă n'ar avea toate calităţile corespunzătoare.Din vânzarşa sufle¬ 
tului însă, nu va putea ieşi niciodată un bine. Nioi chiar pentru cumpărători.. 
Dacă desprinderea ramurilor uscate (secăturilor) depo arborele verde poate fi 
până la urmă, o operaţie folositoare pentru Mişcarea Legionară, încercarea de 
a face din aceste secături stâlpi pentru susţinerea edificiului democratic 
sau tonice pentru „sporirea substanţei ideologice şi regenerarea vechilor ca-' 
dre" este riscantă. Infecţia morală, caro ro de mădularele aşa zisei demo¬ 
craţii româneşti, nu se poate vindeca colectând şi îngrămădind, noi focare 
de infecţie arivistă. „Fripturiştii" sau „secăturile entuziaste", cum. le spu¬ 
nea Nicolae Iorga, nu pot constitui puncte do sprijin. Captarea unor asemenea 
elemente înseamnă introducerea într'un organism deja bolnav, do noi fermenţi 
de descompunere morală. Se elimină deci, şansele de a da actualei pseudo-de- 
mocraţii o infuzie întremătoare. Combaterea arivismului este aşadar, în pri¬ 
mul rând, o operă de profilaxie morală şi salubritate publică, folositoare 
pentru toţi. Numai duşmanilor neamului românesc le convine şubrezenia socie¬ 
tăţii noastre. Dealtfel, deplasările noo-politicieniV v *’ (ariviştilor şi opor¬ 
tuniştilor) spre poziţiile rentabile ale actualei conjuncturi politice, nu 
este văzută cu ochi buni de vechii politicieni arivişti aflaţi deja pe aceste 
poziţii j Cazul unor foşti „cuzişti", caro au vrut să se etaleze în primele rân¬ 
duri democratice", a arătat cu prisosinţă, oă operaţia nu este tolerată de 
către aceia cu drepturi câştigate. Dar până la sfârşit,legea afinităţilor do 





- 105 - 


structură sufletească se va impune. Oamenii care se aseamănă se vor aduna la 
un loc.Pentru Mişcarea Legionară această operaţie do limpezire deşi dureroasă 
poate să-i fie folositoare. Ea va permite debarasarea pe cale naturală,de in¬ 
gredientele (toxinele) sedimentate în organismul său de elementele care, din 
lipsă de credinţă sau energie pentru a străbate mlaştina desnadejdii obosesc 
şi se descompun în apele murdare ale oportunismului abject. 

Dealtfel, niciodată Mişcarea Legionară n'a cerut membrilor săi să mili¬ 
teze în rândurile sale, dacă şi-au pierdut credinţa. Un legionar părăseşte 
Mişcarea numai când şi-a pierdut acest dar. Dacă el recunoaşte deschis acest 

lucru despărţirea de foştii lui camarazi se poate face în termenii cei mai 
corecţi. Partea scandaloasă a acelora cari acceptă formele de adaptare aminti¬ 
te mai sus, este că fac pe scârbiţii şi „aruncă cu noroi şi cu bale de venin 
peste rănile noastre căpătate în mijlocul atâtor şi atâtor primejdii, din tim¬ 
pul luptelor trecute" (Circ. 5l)« Mai grav: încearcă să-şi proecteze propriul 
lor arivism ca linii de conduită legionară* 

Toate încercările de această natură constitue acte de adevărată trădare 
a unui ideal pentru oare s'au jertfit atâţia camarazi. Duşmanii de moarte ai 
Mişcării, care au văzut • că exterminările fizice nu dau toate rezultatele scon¬ 
tate din cauza forţei martiriului, pun mare preţ pe hârţuiala şi derutările 
prpvocate de elementele manevrate în interior şi lansate în exterior. Ar fi 
poate cea mai mare satisfacţie a acestor duşmani ca, dintr'o generaţie pe care 
Căpitanul a vrut-o să fie de lei, să iasă o pepinieră de pigmei. Ar fi o.eroare 
- o neiertată slăbiciune nu numai legionară dar şi românească - ca, fascinaţi 
de ideia unirii tuturor celor din exil „pentru lupta de eliberare", să nu ţinem 
seamă de acţiunea de pervertire pe care o fac adversarii noştri, speculând cu 
rea credinţă această necesitate. Căci ne vom trezi £n situaţia paradoxală de 
a înlocui o sclavie cu alta, în vreme ce elementul românbsc va fi o mixtură cu 
instinctul de luptă atrofiat în compromisuri.Se va naşte primejdia de a lua 
un proces de descompunere . drept un proces de adaptare. In realitate însă, nu 
va fi altceva decut lipsa de sănătate morală şi de structură legionară care în 
mod fatal se va termina ’cu o moarte morală» Menţinerea pe „linia de plutire po¬ 
litică" în asemenea ape murdare ar aminti de plutirea gunoaelor răscolite şi 
scoase la suprafaţă după furtuna prigoanelor. 

Dacă s’ar cerceta mai de aproape categoria acelora care îşi caută eşiri 
sub forma adaptărilor menţionate mai sus, 3 'ar putea vedea că în fapt ne găsim 
în faţa unui reflux al aceleaşi faune de oportunişti cari s’a îndesat în Mişca¬ 
re în zilele bune, când aceasta pptea oferi perspective pentru „poziţii politi¬ 
ce de viitor". Oricum, adaptările de această natură, individuale sau colective, 
formează preocupările acelora care şi-au pierdut credinţa dar nu au curajul mo¬ 
ral şi sentimentul loialităţii şă mărturisească deschis - ultimul lor act le¬ 
gionar - această pierdere de credinţă. Sau - cum am văzut - sunt puşi de ad¬ 
versari să o simuleze mai departe pentru a deruta pe legionarii de bună credin¬ 
ţă prin fel de fel de diversiuni. 

In general, oportunistul - om fără credinţă şi caracter - este un e- 
lement prin excelenţă negativ» El nu stimulează afirmarea valorilor ci stârne¬ 
şte confuzia lor. Este tot atât de perturbator dar mult mai respingător ca 
anarhistul care - oricât de excentric j<U.egocentric ar fi^atitudinile lui - to¬ 
tuşi, în esenţa lor aceste atitudini rămân desinteresate. S'ar putea ca încli¬ 
nările spre oportunism să fie şi o expresie temperamentală specifică anumitor 
categorii de oameni. Dar şi aici educaţia îşi poate avea rolul ei pozitiv. In 
societăţile mai maturizate din punct de vedere politic - cum am relevat - şi 
tendinţele oportuniste se manifestă într'o formă mai decentă. In raport cu a- 
devăratul proces de adaptare a Mişoării Legionare, oportunismul (individual 
sau colectiv) se deosebeşte ca sens» In vreme ce adaptarea firească se mişca 



- 106 - 


pe linia proectată iniţial, chiar când în evoluţia ei această linie manifestă 
flexibilităţi determinate de atraoţiunea contingenţelor, oportunismul nu are 
nici un sens precis. El se îndreaptă în toate direcţiile (chiar şi în di¬ 
recţia diametral opusă), după cum bate vântul. Idealul său este propriul său 
interes. Chiar dacă. ar fi în detrimentul Mişcării sau al Ţării. 

Este deci clar , că mentalitatea oportunistă trebue pusă la carantină 
spre a se evita derutări şi orientări greşite în conducere. De o asemenea men¬ 
talitate ar trebui să se ferească în mod deosebit „gradaţii legionari" dacă 
nu vor să se degradeze singurii Niciodată un gradat legionar, ori oât de în¬ 
alt ar fi rangul său, nu va putea să invoace autoritatea sa rezultată din a- 
ceastă situaţie spre a promova un oportunism care să deszioă linia legionară. 
El a depus jurământul Moţa-Marin care indică această linie şi s'a angajat să 
„apere Mişcarea Legionară cu toată puterea sa împotriva a tot ce ar putea s'o 
ducă pe căi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea 
să-i scadă măcar,înalta linie morală" (Circ- 216). 

De acest jurământ se considera legat însuşi Căpitanul. Nici el n'ar fi 
putut faoe sau preconiza adaptări sau.acomodări ce ar fi de natură să deszică 
linia care constitue axa morală a crezului legionar. Cu atât mai mult cu cât 
în acest,caz s*au polarizat oameni, au luptat, suferit şi martirizat. 

Desigur, aceasta nu trebue să însemne o înţepenire pe poziţii rigide. 

Cum am mai spus, cei chemaţi vor trebui să aleagă cu un mare sentiment de răs¬ 
pundere mijloacele cele mai potrivite pentru actuala fază istorică care sa per¬ 
mită difuzarea idealurilor legionare morale şi creştine în aotivismul politic. 
Adaptareâ deci trebue să se facă legionăreşte,în mod deschis şi sincer,arătân- 
du-se clar ce forme de organizare nu mai corespund cu actuala conjunctură po¬ 
litică, adică sunt perimate pentru un ideal care, prin înalta sa spirituali¬ 
tate, nu poate fi depăşit* Această adaptare nu trebue - cum am arătat în par¬ 
tea I-a a acestei expuneri - să însemne nici acrobaţii şi nici tertipuri. Ea 
trebue bazată pe ceeace este autentic şi permanent în Mişcarea Legionară,aşa 
cum a preconizat Căpitanul. Ţinuta legionară trebue să fie impecabilă în 
toate împrejurările şi. mai ales în oele nefavorabile. Această ţinută cores¬ 
punde cu ceeace spunea atât de lapidar un bărbat de stat englez; „In răsboiu, 
hotărîre. La înfrângere,mândrie. In victorie,mărinimie. In pace,bunăvoinţă". 

Mai mult ca oricând,acum când sunt hărţuiţi din toate părţile, se 
impune legionarilor ţinuta demnă şi corectă. Peste toate oportunismele,lup¬ 
tătorii adevăraţi trebue să ducă greul şi în această fază de tranziţie pre¬ 
sărată de atâtea diversiuni şi ispite. Principala problemă care se pune acum 
este o problemă de rezist entă; de păstrarea prismei şi a fizionomiei noastre 
proprii; de apărarea purităţii credinţei legionare. Educaţia şi tinereţea le-' 
gionară va asigura această rezistenţă» Deaceea, „înainte de toate vine supra¬ 
vegherea educaţiei legionare pentru a nu ne vedea transformaţi pe nesimţite, 
într'o categorie politică de infecţie morală, din care să nu mai putem eşi, 
şi în oare spiritul legionar să moară" (P.L. pag. 409)» 

In această direcţie trebue, în primul rând, îndreptată atenţia tutu- 
Şi cu deosebire a acelora care au răspunderea. 


ror» 



- 107 - 


V - SPRE _ 2_5EMOCRAŢXE SOCIAL-CREŞTINA 
( Cuvânt de încheiere ) 


Rin cele arătate în cursul acestei expuneri au rezultat - să sperăm des¬ 
tul de clar - principiile după care s'ar putea călăuzi Mişcarea Legionară,atât 
pe plan spiritual cât şi pe cel organizatoric ( 36 ), spre a se putea încadra or¬ 
ganic în noua fază istorică începută după răsboiu. Concluziile formulate la 
fiecare-capitol în parte, ne scutesc de a le mai repeta# - 

. Ne mărginim numai să subliniem că din concepţia de viaţă legionară,care 

reflectă cea mai autentică simţire şi gândire românească, se desprind două li¬ 
nii mai caracteristice (două coordonate) : 

l) Dimensiunea creştină , care ne pune în legătură cu inepuizabila forţă 
morală menită să salveze omenirea dela pieire şi 2) Dimensiunea socială .care. 
prin lupta contra .. spolierii omului de către om ", atât in cadrul naţional cât 
şi cel internaţional, ne menţine în miezul celei mai importante probleme ce 
frământă pop'oarele în zilele noastre» Ambele aceste dimensiuni coordonate pe 
fondul naţional al omeniei româneşti cu spiritul ei de largă toleranţă, ne 

conduc spre forma politică a unei Democraţii social-crestine » Cu o asemenea 
expresie politică îmbimbată de învăţătura creştină care propovădueşte „pace şi 
bună învoire între oameni", Mişcarea Legionară poate participa cu sinceritate 
la eforturile făcute pentru înjghebarea diferitelor uniuni regionale (Balca¬ 
nică, Danubiană,etc«) sau a Uniunii Europene, Partidul „Totul pentru Ţară" în¬ 
fiinţat de Căpitan încă din anul 1935»ca expresie politică a Mişcării Legiona¬ 
re, arată intenţia lui de a coopera în cadrul democratic. Dacă din consideren¬ 
te istorice acest partid ar fi vizat de anumite convenţii internaţionale să 
nu funcţioneze, Mişcarea Legionară şi-ar putea găsi o nouă şi adecvată expre¬ 
sie politică într'un partid al „ Democraţiei Social-Creştine » 

Animat de concepţia creştină unde umilinţa este considerată c virtute, 
acest partid va fi ferit de multe manifestări ale orgoliului păgân,care pro¬ 
duce atâta rău în raporturile dintre oameni sau dintre popoare# Mobilul luptei 
pentru dreptatea socială nu va fi „ura pentru cei care au ". ci „ dragostea pen ¬ 
tru coi care n^u ". Atitudinea noastră pe plan social va fi deci pozitivă - 
(creştină) şi nu negativă (satanică)# Şi această acţiune de „reîncreştinare în 
adâncime" - cum scrie Căpitanul - va fi întreprinsă în toate domeniile vieţii 
publice sau private. Căci - aşa cum s'a relevat de multe ori - mare parte din 
răul .care bântuie astăzi în lume şi mai ales în ţările cu civilizaţie euro - 
peană,provine din faptul predominării concepţiei materialiste» Această lume 
a făcut din bunurile materiale ţinta unică a vieţii,iar aservirea banului face 
pe oameni incapabili de pace şi viaţă interioară. In această privinţă „şcoala 
legionară poate să dea mai mult decât o nouă guvernare? poate să dea ţării a- 
ceştia un mare tip de româ n- Poate să iasă din ea ceva mare, cum n'a mai 
fost, care să frângă în două întreaga noastră istorie şi să pună temeliile în¬ 
ceputului unei alte istorii româneşti, la care acest popor are dreptul, dato¬ 
rită suferinţelor şi răbdării lui milenare, precum şi curăţeniei şi nobleţei 
sale sufleteşti, căci este ; poate, singurul popor din lume, care , în toată 
istoria sa,n'a cunoscut păcatul robirii,încălcării sau nedreptăţii altor po¬ 
poare" (P»L. pag# 287), 
















- 108 - 


Evident, această atitudine profund creştină, care redă partea perma¬ 
nentă a Mişcării Legionare, i-a atras duşmaănia necruţătoare a acelora ce au 
cultul viţelului de aur sau sunt turmentaţi de teoriile pustiitoare ale ma¬ 
terialismului istoric. „Zidul de ură şi de mişelie care ne împresoară" s'a 
ridicat din colaborarea acestor forţe satanice, în aparenţă adverse. Ura lor 
ne va urmări şi în viitor pentrucă concepţia legionară cuprinde în sinteza 
ei o serie de elemente spirituale care o pot face primejdioasă şi pe plan 
internaţional dacă exemplul ei s'ar extinde. Mişcarea a fost plasată de C㬠
pitan pe o traectorie atât de mare încât - aşa cum am văzut - ea corespunde 
mai bine nouei evoluţii istorice. Această luptă de avangardă însă, este o 
luptă grea, aproape disperată . Mai ales în aceste momente când neamul se 
află în robie iar Moscoviţii ventilează ideia încorporării „ţărilor satelite" 
la Soviete» Nu ţrebue însă să ne pierdem cumpătul*. Până în cele din urmă, 
Mişcarea Legionară va răsbi» 

Dacă diasporâ legionară ar fi la înălţimea misiunei sale, ea ar pu¬ 
tea juca un rol' considerabil, în ducerea acestei lupte „între două lumi". Ca¬ 
racterul ei mondial devine astăzi din ca în ce mai vizibil pentru toată lumea» 
Numai cripto-străinii „coexis.tenţialişti" îl neagă. Aceştia trebuesc combătuţi 
cu înverşunare ori unde ar fi ei aciuaţi în diaspara lor. Lupta dusă pe acest 
front este tot atât de importantă ca şi în ţâră» Căci orice aoţiune a celor 
' din ţările captive- oricât de temerară - riscă să rămână fără rezultate - 
aşa cum a dovedit revolta maghiară - dacă propaganda „coexistenţialiştilor" 
va paraliza orice intervenţie eficace din partea Lumei libere. 

Deaoeea, lupta trebue dusă fără încetare. Uzura inevitabilă a timpu- 
’ lui trebue deci preîntâmpinată. Căci marele neajuns al Diasporei noastre con¬ 
stă în faptul că- ea’nu poate fi alimentată cu forţe tinere. Sub acest aspect 
lupta devine şi mai disperată. Unele expresii poate mai vehemente folosite 
în cursul acestei expuneri«reflectă această situaţie oare nu îngăduie eufe¬ 
misme şi atitudini oonyenţionale. Mai ales atunci când Mişcarea şi Neamul se 
găsesc în legitimă apărare , ataoaţi fiind din toate părţile şi cu toate 
mijloacele. 

‘ ,’v • * V ' • * ; * * 

• • 

Prob l ema gene r aţiilor . 

Fără îndoială, dacă exilul se va prelungi încă pentru mult timp,cursul 
firesc al vieţii va faoe să dispară rând pe rând şi membrii actualei generaţii 
luptătoare» Impulsul voinţei însă de a nu capitula trobue să rămână. Căci 
destinul acestei generaţii a fost un destin de sacrificiu» Legenda Meşterului 
Manole îşi găseşte şi în acest caz aplicarea. Generaţia Căpitanului s'a pus 
în mod lucidrla temelia Mişcării Legionare pentru reînvierea neamului românesc» 

Lupta însă trebue continuată de legionarii mai tineri care urmează. Se 
va pune deci din ce în ce mai acut problema generaţiei succesive şi a misiunei 
• sale. - „Dacă o generaţie poate avea un merit - scrie Eminescu - e aoela de a fi 
un credincios agent al istoriei, de a purta sarcinile impuse de neoesitătţi 
dela locul pe oare îl ocupă în înlănţuirea timpului" (Voi. I, pag.43)« 

„Aşa e în firea lucrurilor : ochii dela 1890 nu mai văd la fel cu cei 
dela 193 Q.-punt chemări, sunt îndemnuri, sunt porniri mute pe care numai ti¬ 
neretul le aude şi le înţelege, pentrucă numai*lui i se adresează. Fiecare 
generaţie eu misiunea oi în lume" (P.L. pag. 353 )» 






- 109 - 


• « 

S'ar putea spune deci, că ochii dela 1922 nu văd ca cei dela 1958*Dar 
aceasta nu trebue să însemne ruperea continuităţii luptei» Dimpotrivă torţa 
idealului trebue purtată cu nou elan mai departe* Generaţia zămislită în noua 
conjunctură va putea intui mai bine căile care să ducă la succesul luptei.Con- 
tinuitatea în eforturi este vitală pentru triumful unui ideal de largă respi¬ 
raţie ca acel legionar. Fiecare generaţie nefiind decât o simplă verigă în 
lanţul nesfârşit al generaţiilor, eâ îndeplineşte rolul ştafetei care poartă 
torţa idealului pentru atingerea obiectivului final, dezertarea uneia din 
ele constitue o crimă» 

Evident, în cursul evoluţiei istorice (naţionale sau internaţionale) , 
sunt bifurcări de drumuri sau răspântii când trebue să se facă salturi» In 
permanenta dialectică între forţele binelui şi acelea ale răului, se creiază 
situaţii oare cer soluţii noi» Sub acest raport fiecare generaţie îşi are 
momentul său în ciclul istoric din care face parte. A nu pierde direcţia jus¬ 
tă, a merge mereu înainte, călăuzită de steaua polară a binelui, aceasta tre¬ 
bue să formeze preocuparea de căpetenie a fiecărei generaţii. Mai ales a aoe- 
lora pe care destinul lo-a aruncat în vremuri de criză adâncă ca în zilele pe 
care le străbatem. 

Pentru Legionari rezolvarea acestei probleme trebue să fie mai uşoară. 
Concepţia lor de viaţă este clară ca lumina zilei» Elementele care o însufle¬ 
ţesc sunt durabile (permanente), iar conjuncturile istorice nu le pot altera 
esenţa. Pe firul aceluiaş crez, generaţia succesivă îşi poate insera fără 
dificultăţi eforturile salo creiatoare* înţelegerea reciprocă în alternarea 
generaţiilor poate fi bine garantată de ideea . .funcţiunii n ece sare" , pentru 
menţinerea fără sincope sau sguduiri a ritmului creator. 

Dar pe lt-ngă credinţă, dârzenie şi maturitate, calităţi vitale pentru 
momentele grele, mai este nevoie şi do o pregătire temeinică de specializare 
în toate ramurile de- activitate. Este un imperativ categoric al nouilor vremi 
în care domină „managerul” (administratorul)» 

In desvoltarea pe care au luat-o instituţiile publice sau private în 
viaţa modernă, o credinţă politică nouă s'ar putea concretiza în fapte numai 
dacă dispune de elemente specializate proprii care să fie însufleţite de acea 
credinţă. Asemenea elemente sunt mult mai necesare în cadrul legionar unde 
primatul spiritului asupta materiei trebue afirmat în toate direcţiile» Sub 
acest aspect şi .. 'puritatea legionară” necesară pentru respectarea cu severi¬ 
tate a „legilor în virtutea cărora trăim ca legionari în lume" (chiar dacă 
uneori ar părea statică fiindcă limitează câmpul activităţii) îndeplineşte o 
funcţiune esenţială pentru echilibrul spiritual al Mişcării Legionare* 

Pe toate planurile deoi, drumul este deschis pentru generaţia mai t⬠
nără, generaţia „Frăţiilor de cruce”» Ea are datoria să-şi ia răspunderi 
nai mari» 

„Nouă Românilor, neamului nostru ca ori şi cărui neam din luae, 

Dumnezeu ne-a sădit o misiune, Dumnezeu ne—a hotărît un destin 
istoric» Cea dintâi lege pe care un neam trebue s'o urmeze 
este aceea de a merge pe linia acestui destin, împlinindu-şi 
misiunea încredinţată» Neamul nostru n'a dezarmat şi nici n' a 
dozertat dela misiune, oricât de grea şi de lungă i-a fost 
oalea Golgotei lui» Şl acum ni se ridioă în faţă obstacole 
înalte oa munţii. Fi-vom noi, oare, generaţia debilă şi laşă, 
care să lăsăm din mâinile noastre, sub presiunea ameninţărilor 
linia destinului românesc şi să părăsim misiunea noastră ca 
neam în lume?” (P.L. 398)» 





110 - 


Această cutremurătoare întrebare o pune Căpitanul de dincolo de 
mormânt. Fiecare legionar, tânăr sau bătrân, trebue să-şi facă un adânc 
examen de conştiinţă. Şi să răspundă în aceste momente de răscruoe pentru 
Mişcarea Legionară, neamul româneso şi lumea creştină. 

Oricât de grea s'ar prezenta situaţia însă, încrederea noastră în 
biruinţa finală nu trebue să slăbească dacă noi ne vom păstra credinţa. 

„Pentru noi nu există înfrâ-ngere şi dezarmare, căci forţa, ale cărei 
unelte vrem noi să fim, e etern invincibilă" (M o ţ a). 

Cuvintele Mântuitorului Isus Hristos trebue să ne fie un îndemn : 

„In lume scârbă veţi avea, dar îndrăsniţi : eu am biruit lumea" 

( Ion, XVI, 35 ) 


Şi prin El, vom birui şi noii 



- 111 - 


N_O_Ţ_E 


. 


Preci zare . Din cauză că prezenta expunere a trebuit să fie bătută 
m -rabă la maşină spre a fi gata pentru „Consiliul Legiunii" ce 
urmează a avea loc în curând (12 Iulie a.cr.) n'a putut fi comple¬ 
tata cu unele date mai recente. Deasemenea, în această grabă s'au 
strecurat şi multe greşesli de transcriere» 


1) 0 analiză mai amplă a problemei se poate găsi în studiul nostru „Destinul 
linei generaţii" în colecţia „Biblioteca Verde" Nr. 5» 

2) Această problemă a fost tratată mai pe larg într'un studiu intitulat „Lup¬ 
ta internaţionalelor" care urmează să apară în colecţia „Biblioteca Verde". 

.3) Este darelevat că la adunările Mişcării „Reînarmarea Morală" ţinute la Caux 
(Elveţia) au participat personalităţi, marcante din toate ţările lumii,pro- 
veniţi atât din cercurile laice, cât şi din cele religioase de toate confe¬ 
siunile (catolici,ortodoxi,protestanţi,etc.)» In ultimul timp s'a observat 
la cercurile catolice o rezervă pe tema că „Mişcarea dela Caux" ar avea 
filiaţiuni masonice camuflate ca Rotary Club etc. Nu se poate afirma dacă 
această bănuială ar fi întemeiata. Din punctul de vedere care ne interesea¬ 
ză chiar dacă ar fi justă^ totuşi prin faptul că se recunoaşte morala creş¬ 
tină ca cea mai potrivită pentru rezolvarea crizei în care se sbatc omeni¬ 
rea, înseamnă un triumf al acestei morale. 

4) A se vodca capitolul „Fragmentarea în generaţii din broşura „Orientări pen- 
tru Legionari 11 apărută în colecţia „Biblioteca Verde 1 * Nr# 6# 

5) In această expunere am adoptat metoda de a reproduce citate întregi din 
scrierile Căpitanului, fără a recurge la parafrazare sau rezumare car® ar 
fi dat textului mai multă cursivitate. Am preferat acest sistem, nu numai 
pentru a pune la dispoziţie acest material acelora pe oare îi interesează 
problema, dar şi pentru a înlătura orice suspiciune# a adversarilor că ar 
fi ajustări făcute din circumstanţă. 

6) Pentru „ţinuta legionară" a se vedea pag. 23-31 din broşura „Destinul unei 
generaţii" (Biblioteca Verde Nr*5.) 

7) A se vedea broşura „Concepţia de viaţă şi stilul do luptă legionar" do 
Vorianus. (1949). 

7a) Toate citatele din Eminescu sunt luate din „Scrieri politice" editate de 

I. Creţu, voi. I şi II. 

* 

8) Faptul oă Walter Lippmann este de origine evreească, îl pune la adăpost 
de orice suspiciune de „fascism'" pe care coreligionarii săi o manifestă 
faţă de oricine ar vrea să discute problema democraţiei, în mod obiectiv, 
sub toate aspectele ei. 


- 112 - 


9) A se vedea „România Viitoare*' - oficiosul tineretului naţional-ţărănist ,Nr. 

5 din Oct. 1951 la recenzia făcută studiului nostru „Mihai Erainescu un pre- 
cursoral legionarismului român". 

10) Şi în caffl-ul Mişcării, de la Caux . am adoptat sistemul reproducerii textelor, 
fciră parafrazări, spre a se vedea mai bine gândurile care frământă în vre¬ 
murile noastre, pe atâţia oameni cu răspundere. In felul acesta , simili¬ 
tudinea lor cu ideile care stau la baza structurii spirituale a Mişcării 
Legionare, apar mai evidente. 

Îl) Toate citatele sunt extrase din cartea „Reînarnarea Morală". 

12) După cum se ştie, spiritualitatea legionară a început să se zămislească în 
toamna anului 1923»- în închisoarea„Văcăroşti", unde a fost închi 3 Căpitanul 
şi primii săi camarazi do luptă cunoscuţi sub numele de „Văcăroşteni". Prin 

î^îînţf^rea Legiunii Arhanghelul^ Mihail în 1927» a luat prima formulare 
şi organizare, cu scopul,precis de a croia printr'un proces de perfecţiune 
umană, do reîncreştinare în adâncime, omul nou în România menit să clădoască 
o ţară nouă* Tot după primul răsboiu mondial s'a înfiripat şi „M işcarea Re- 
î narmă rii Morale" zisă şi „Mişcarea do la Caux". Primul său nucleu a fost 
aşa zisul„grup dela Oxford", care în anul 1929 a intervenit pentru reconci- 
li e rea negrilor cu albii din Africa de sud. La 1938 (stranie coincidenţă, 
când era asasinat Căpitanul) se creează organizaţia Reînarmării Morale,cu 
menirea „ca pe un front m o ndial să opună planului comunist un alt plan, a 
ideei comuniste, o altă idee, combătând materialismul ateu, printr'o ideo¬ 
logie militantă a unei democraţii de inspiraţie superioară" (Pag,145)» 
Acelaş luoru l-a preconizat Mişcarea Legionară în cadrul românesc,adică pe 
nn front naţ iona l. „Le rodrmeraent moral - spune Gandhi - est la meilleure 
chose que 1'Occident ait produit" (Pag.lOl). Fondatorul Mişcării dela Caux 
este un amerioaijt de origine elveţiană a cărui familie a emigrat în USA în 
anul 1740» El s a născut în 1878 iar în luna aceasta (4 Iunie 1958) a 
împlinit 80 de ani. 

13) Desigur Căpitanul ar fi fost foarte mirat văzând că tocmai.un evreu (W. 

Lippraann) relevă după două deoenii de cund a scris el, în esenţă, aceleaşi 
ar^umdnte, spre a arăta deficienţele congenitale ale actualei democraţii. 
Dacă în această ccriero a publicistului evreu-american este fl7nq£<*0(itate 
ştiinţifică sau alt calcul,se va vedea cu timpul. Esenţialul este că cine¬ 
va care nu poate fi bănuit de n fascism" a confirmat aceste adevăruri evi¬ 
dente negate pună aoum. 

14) A se vedea pag, 387 - 399 din „Pentru Legionari",ediţia III-a* 

15) Şi în cazul legăturilor familiare se poate observa echilibrul sufletesc 
şi desinteresul total al Căpitanului pentru problemele personale.El nu 
numai că nu a avut slăbiciunea „a nepotismului", dar a ţinut în afară 
do Mişcare po unii din fraţii săi caro nu îndeplineau toate condiţiile 
de a fi legionari, cu toate că erau luptători verificaţi,A fost mult mai 
sever faţă de ei decât faţă de alţi legionari. 

16) La Romani . .Paed agog ium" găzduia ca într'un colegiu cu discipliă severă, 
pe tinerii destinaţi să îndeplinească funcţiuni în viaţa de stat. In E- 
vul Mediuj elita se forma în ordinile cavalereşti • crescută în sărăcie, 
castitate, disciplină şi combativitate. 

17) Căpitanul nu repudiază discuţia în sine căci prin'ca 3 'ar putea lămuri 
oamenii de bună credinţă. Nici chiar polemica nu o îulătură, dacă este 
făcută ou bună oredinţă şi în termeni corecţi. .Scrisul lui ca şi al lui 
Moţa dealtfel este o dovadă. Această formă de luptă, după cum se ştie. 








- 113 - 


este folosită şi dc creştinism. Sf. Pavol în Aeropag a făcut discutai 
contradictorii,folosind dialectica cea nai subtilă. Dar cu oameni doritori 
de adevar. Dar nu cu farisoi sau cu „şerpii veninoşi". Argumentul decisiv 
în materie religioasă şi chiar politic* îl constitue fapta sau trăirea, a- 
dică concordanţa între vorbă şi faptă. Aşa făcea Mântuitorul şi'I^oTtolii 
sal. Pentru climatul democratic unde discuţia este esenţială,lozinca ar pu¬ 
tea fi în sensul de a combate în mod corect pe oricine violează adevărul. 

18) l QZ i !î\r PaP o naCG : " Pr ° Balcania " (1951) pag. 8-9 apărută în „Biblioteca 
Verde" Nr« 2* 

19) Presa amerioană şi cea europeană (vezi revista „Tempo" din Marti© 1958 ) s'a 
ocupat p. larg de scandalul traficanţilor de carne vio în caro era implicat 
şi „negustorul de tunuri Max Auschnitt de origină română", Doasemenca pre¬ 
sa mondială a făcut mare caz de loviturile date în Franţa dc către „românul 
Ioanovici" actualmente refugiat în Israel. 

20) -Peste asemenea linguşiri şi sentimentalisme, făoute de dragul prăzii adul¬ 

mecate, cu scopul do a narcotiza pe români, Grecii nu scapă ocazia să deni¬ 
greze neamul românesc. Astfel în publicaţia „Atlantis" (13 Iulie 1952 ) ca¬ 
re apare la N ew York, se denigra armata română scriind că „Românii nicio¬ 
dată nu s'au dovedit soldaţi excepţionali". Aceste fapte incorecte se pre¬ 
fac că nu le văd politicienii români care pentru a menaja pe aceşti prie¬ 
teni făţarnici, nu s'au învrednicit să formuleze nici un protest la Atena 
contra persecuţiilor îndreptate împotriva elomcntului românesc din acea 
ţară. 

21) In această privinţă cei nai refractari cooptării în Consiliul National se 
arată străinii. Cum scria publicaţia BIRE - 15 Oct.1952 - s „Se aduc obiec- 
ţiuni serioase împotriva unei persoane căreia i so impută că ar fi făcut 
parte din generaţia dela 1922". După cum se vede Evreii ca Zissu,Kroner,Fil- 
dernan, GlGokman, Klepcr,otc. care participă la „cruciada pentru libertate" 
nu pot tolera pe cineva care a făcut parte din generaţia de l a 1922 0 încât 
cel vizat spre a so reabilita a trebuit să ia iniţiativa traducerii cărţii 
lui Rubsol „Iadul pe pământ"! 

22) In această expunere pentru descrierea politicianismului român am reprodus 
frecvent întregi citate din scrierile politice ale lui Eninoscu, An făcut 
aceasta nu numai că ele cuprind reflecţii adânci şi observaţii realiste, 
dar şi pentru a arăta că boala politicianistă nu este o invenţie a genera¬ 
ţiei noastre ci o tristă realitate care dacă va dura va primejdui însăşi 
existenţa noastră ca neam. 

23) A se vedea colecţia „Akten zur doutschcn auswărtigen Politik. 1918 - 1945 . 
Scria D (1937-1947) Bând V. Polon,SUdosteuropa.Lateinamerika,Klein- und 
Mittelstaaten. Juni 1937.M8rs I 939 .MCMLIII (imprimerie Naţionale Baden- 
®o»cl Gn) • 

24 ) In afară do invaziile evreeşti din trecut, s'au produs dela 1914 alte pa¬ 
tru invaziiî în 1915 în timpul ofensivei ruse a Generalului Brussilov; în 
1919 pe timpul reacţiunii ungaro după regimul lui Bela Kuhn} cu ocazia răs— 
boiului polono-soviotic care a provocat valuri dc fugari către Bucovina şi 
Transilvania şi insfârşit, fugarii veniţi din Germania sau Austria după ve¬ 
nirea regimului naţional-socialist. Este de relevat ca prin tratatul dela 
Paris (9 Dec#1919) s'a impu 3 României - spre deosebire de Iugoslavia şi 
Cehoslovacia - să recunoască dreptul de cetăţenie a tuturor indivizilor 
care s'au stabilit pe teritoriul său până la 10 a ept.l919. In acelaş timp 
s'au făcut presiuni externe ca România să modifice art ,7 din Constituţia 
veche. 





2Ş) Toleranţa în România a fo3t atât de mare încât aici parlamentul român n'a 
luat măsuri ca cc^e ordonate de Senatul american per.tru cercetarea activi¬ 
tăţii elementelor suspecte. 

26) Chiar în cartea lui Rubsel .1 cir'ei rost tactic este de a îmbuna pe Români, 
arătand că şi Evreii pătimesc sub regimul bolşevic, nu lipsesc atacuri ve¬ 
ninoase împotriva Gărzii de Fier „ramură din monstruosul trunchiu hitlerist 
care a dat naştere la multe fărădelegi punând ţara într'o tristă lumină" - 
(Pag. 144)» Autorul uită însă fărădelegile făcute la instigaţiile Lupeştii 

când sute de fruntaşi legionari nevinovaţi au fost masacraţi în lagăre şi 
închisori,, Aceasta sub regimul capitalist din Romnnia unde trona . Madame 
Lupescu» Succesiunea acesteia a luat-o Ana Pauker iar „în locul Anei Pau- 
ker - cum scrie medicul evreu Al Cohen - s'a ridicat'faimoasa Liuba Chi- 
şinevschi, soţia vice-preşedintelui de consiliu Iosif Chişinevschi, Liu¬ 
ba locueşte in faimoasa vilă a Magdei Lupescu din Bucureşti,unde în fie¬ 
care Joi seara, so dau banchete fastuoase cu icre negre stropite cu şam¬ 
panie" „Time") « Fărădelegile şi desfrâul s'au petrecut în România sub 
această dinastie a Esterelox poporului ales. 

27) Uşurinţa de a se da editetul de „nazist" sau „fascist" creează uneori situa¬ 
ţii ridicule la aceia care îl folosesc mai mult. Astfel „rabinul roşu, Dr, 
Rosen, luând cuvântul li o conferinţă a partizanilor păcii a atacat „şi cli¬ 
ca fasci stă a lui Ben Guricn, care faco cauză comună cu hitleriştii" (BIRE, 
15 Bec. 1952). 

28) 0 nătângă foaie românească- din exil înregistrează ca o măgulire faptul că şi 
Evreii din alte ţări stabiliţi în Israel „ne învaţă limba" relevând în aco- 
laş timp că şi Evreii din Franţa stabiliţi de mult timp în acea ţară,îşi 
„învaţă copiii româneşte chiar când sunt căsătoriţi cu franţuzoaice". 

29) Scriitorul evreu DrrPinsker în cartoa sa „Autoemanciparea" a preconizat cu 
toată convingerea ereearea unui stat evreu fie în Palestina fie în Statele 
Unite „aceasta fiind -unica soluţie a permanentei ■ ndînţelegeri dintre evrei 
şi popoarele băştinaşe din fiecare ţaiă". 

JO) Nu se poate evalua precis amploarea acestui antisemitism dat fiind diversi¬ 
unile propagandistice. Propaganda sovietică speculează măsurile luate îm¬ 
potriva,, spionilor atomici". Cea occidentală lupta dusă de Sovietici împotri¬ 
va „imperialiştilor sionişti" sau a„cosmdpolitisnului". Evreii din ambele 
blocuri la rândul lor, în tendinţa de a ajune la „coexistenţă" fac caz de 
multe ori, în mod exagerat, prin imensele mijloace de care dispun,sincroni- 
zându-şi reciproc apărarea prin combaterea preventivă a„antisemitismului 
criminalei 

51) In această privinţă esre revelator răspunsul dat de Ionel Brătianu vinei 
delegaţii de ţărani f.in Bucovina însoţiţi de Căpitan, care a pus şi proble¬ 
ma lui „Numerus clai.sus* . „Arăta ţi-ni un singur stat din Europa care a in¬ 
trodus măsura aceasta şi o vciu introduce şi eu" (P-.L. pago l6l)„ Semnifica¬ 
tiv este faptul că aceasiă problemă lui „Numerus clausus" a fost pusă şi 
. cu ocazia ultimelor răscoale din Polonia împotriva ocupaţiei bolşevice,cu 
toate că în acea ţară numărul .Ev?ei lor • rămaşi abia atinge cifra de 80,000. 

32) Apare semnificativ faptul că .în vreme oe.Evreilor nu li se dă voie să păr㬠
sească în masă România, minoritatea armenească este invitată străruitor de 
Sovietici să enigreze în paueaz, patria lor de origină. S’ar putea ca m㬠
sura să aibă ca rost menţinrea evreilor ca zălog. Nu este exclus însă 
să se urmărească înlăturarea concurenţilor armeni mărind astfel golul pro¬ 
dus prin distrugerea fi"avei burghezii româneşti şi deportările populaţiei 
germane-redusă cu 30 de cât era înainte de răsboiu. 



115 - 


33) Dacă aşa zisa „cascadă a tronurilor” după cele două răsboaie mondiale,nJa 
fost nai extinsă,aceasta se datoreşte în bună parte Marei Britanii, care 
a avut tot interesul să rafenţină monarhia ca sinbol delegătură cu imperiul 
său şi să exercite prin toate dinastiile care intră în constelaţia nonar - 
hiei engleze plină de prestigiul dat de o sănătoasă tradiţie încă nenţinu- 

•tă cu rigoare. 

34) In legătură cu Dinastia română, Prinţul Nicolae a fădut excepţie atât ca 

ţinută morală, cât şi ca atitudine faţă de Mişcarea Legionară, încă depo 

vremea Căpitanului» Prin declaraţiile publice făcute presei străine la 

Paris, în anul 1952 în care se recunoaşte legitimitatea luptei do înoire 

morală a generaţiei de după primul răsboiu mondial, El a făcut o în fond 

o dezavuare a prigoanelor contra Mişcării Legionare deslănţuite de fostul 
rege Corol al II-lea, 

35) In acelaş număr din revista „Preuves" - Avril 1952 - la partea introducti¬ 
vă „Unsatellite o.ubliA" care prefaţează articolele D-lor Mircea Eliado,E. 
M. Cioran,Sorana Gm;ian,etc. sunt atacaţi în mod special şi neonest, 

„Les Rounains de Maqidoinq, experts dans Ies nothodes des Komitadji,ete." 
Acest lucru era de aşteptat dat fiind 'inspiratorii şi finanţatorii publi¬ 
caţiei respootive. 


36) In ceeaoe priveşte organizarea legionarilor din exil prin decizia luată la 
Majadahonda - 8 Nov» 1956 - s'a făcut primul pas în această direcţie prin 
înfiinţarea „Consiliului Legiunii". Structura acestei instituţii s'a in¬ 
spirat dala o necesitate de echilibru în conducerea Mişcării şi anume ; 

l)..Să.fie reprezentat factorul tradiţional (conservator) al Mişcării, 

- prin-gradele legionare.făcute de Căpitan. 

.2) "Să fie’reprbfcentat factorul, inovator (dinnmio) al Mişcării,repre- 

. .,. zentat d'o elemente’ nai tinere-,• în special cele care s'au distins şi se vor 
distinge în luptăj 

37) Revista „Analele Academiei americane de ştiinţă politică si sno-inia» o 

T- SS “ nUnir din ^ Problemei %Sîţi!or dSX„?a ^ 

r ^" 1 ’ ln T- !! 0ntailor a ««laborat JJl.tfhiţa Ion.scu^tratândsubiectul^ 

?1 T^ SOda S H ? m n ' a ® Ub c ° runisn » : -Din extrasul publicat în „România"* 
(l^^c 1 ;^ J rezultj ca ..puţinii recruţi pe care (Partidul comunist rin Ronâ- 

Gărzii ^ lnte l 0 ctuali în 1944-45 erau foşti membri ai 

d S + + £ + ?fJ orit:i î e ? 0Qeri intelectuali,care,unii din nevoie, alţii 

din afinităţi tota.itare,şi-au oferit în grupuri serviciile comuniştilor" In- 
s nuarea este perfidă şi răutăcioasă,cu atât mai mult cu cât legionarii zac 
în t0mm -ţ e I e reperiste. Ea aminteşte pe aceea pe care o făcea şi pu- 

linit^de C f?j 1 1 Rin ^ când scria că „mişcarea legionară este ? spri- 

jmita de fondurile partiiului comunist din ţară" (BIRE,15/5/i95x). Ori L+» 

cunoscut ca din cadrele pirtidelor aşa zise istorice, au eşit toţi Grozii,Sa- 

în V RPR 1, ? aVUle9til ’ Gh0lra f^ ii,Ralii,etc *' cari ocupă PCS’tnrile de răspundere 
in RPR, în vreme ce coreligionarii d-lui Ring au împănat în aşa măsură,. Securi¬ 
tatea reperistă, încât.poporul o cheamă „Tel-Avivul din România". Desigur ros¬ 
tul acestor calomnii difuzate de duşmanii noştri este de a-şi creea depe acum 
n ?< . P entru viitoarele prihane în caz de eliberare l Nici caracterul 

ştiinţific al publicaţiei n'a împiedicat pe politicienii noştri să-şi strecoa- 


- 116 - 


S-SJLLLîLLH L 

l-Lămurire ... -j. 

2 - Cbnsideraţii preliminare ... j, 

Partea I 


Mişcării Legionare pentru 

climatul democratic . 

I - Structura spirituală a Mişcării (Pentru creearea elitei)».,.,,, 1 J 

II - Concepţia legionară în democraţie... 19 

III - Structura organizatorică a Mişcării ... 25 

IV - Structura statală .. 54 

Partea II 

Cadrul internaţional şi impedimente străine la 

adaptarea Mişcării Legionare . 

I - Cadrul extern (Lupta internaţionalelor) .. 47 

II - Discriminarea „politicianistă" .. 57 

III - Opoziţia „Evreească" .. 72 

IV - Ingerinţa „străinătăţii" . 85 

V - Rezerva „regală" ...•. 88 

Partea III 
Forme de adaptare 

I - Cadrul moral după răsboiu..... 95 

II - Adaptarea obişnuită..... 97 

III - Adaptarea oportuniştilor .. 99 

IV - Nestatornicia cărturarilor. 101 

V - Spre o democraţie social - creştină (Problema generaţiilor) ... 107 

N 0 T E ... . 111 

CU P R I N S tf L . 116 






























- 117 - 


E R RATA 


Din erorile strecurate în această lucrare semnalăm pe cele mai 

importante. 


23 

- 

rândul 

17 

de 

jos 

în 

32 

- 

rândul 

27 

de 

jos 

în 

42 

- 

rândul 

9 

de 

jos 

în 

47 


rândul 

12 

de 

sus 

în 

56 

— 

rândul 

24 

de 

sus 

în 

60 

- 

rândul 

18 

de 

jos 

în 

82 

- 

rândul 

25 

de 

sus 

în 

84 

mm 

rândul 

9 

de 

jos 

în 

86 

mm 

rândul 

8 

de 

sus 

în 

104 

- 

rândul 

11 

de 

sus 

în 

112 

— 

rândul 

19 

de 

w 

o 

•r-5 

în 


sus*. 

sus: 

sus: 


jos: 

jos.: 


susi 


în loc de realizate se va citi. .realităţi ", 
în loc de realitaet se va citi „ realitate" , 
în loc de reîntronare se va citi reintre- 
mare . 

în loc de inciat se va citi indicat , 
în loc de numărul cardinalilor italieni se 
va citi numărul. cardinalilor ne-italieni 

(străiniTT 

în loc de un vea c se va citi aproape un 


jos; 


veac . 

în loc de o asemenea soluţie se va citi o, 
aser.rnea evoluţie . 

în loc de V alea Jiului se va citi Valea 
Prahoveij 


jos: 
sus: 


în loc de stimulează se va citi simulează , 
se completează astfel: ... dau prin aceasta 
dovadă de o mare infirmitate sufletească . 

în loc de o necesitate se va citi^onesti- 


Paţ« 72 - ul 


tate. 


2 da jos în suanrdTooapltonz . astfel: legionari navincmţi# 

luaţi din lngSra» arau ud ai, ţi aruncaţi pa 
In răap ntii***-« 


Prescurtări folosite* 


1. P.. L. 

2. C.ş.d.c. 
3« Circ. 

4. Cr*d f l. 


C.Z. Codreanu 

i» « 


t? 


Fentru Legionari 
Cărticica şefului de cuib* 
Circulari şi Manifeste 
Cranii de lemn * 


Ion Moţa 



































««' 


V 7 • ^ 










119 - 


ANEXA No. I . 


„CRIMA ÎMPOTRIVA UMANITAT II" 
A^POLITXCXKNXLOR^^DEnOCRA^l^^bflÂÎŢÎ. 

CUM A FOS ASASINAT CORNELIU Z. CODREANU. 


Această crimă s'a consunat în noaptea lui JO Noembxie 1938 pe când era 
transportat împreună cu alţi 13 fruntaşi legionari, Nicadorii şi Decemvirii. 

Comandamentul Corpului II Armată a dat în ziua de 1 Decembrie 1938 ur¬ 
mătorul comunicat oficial: „In noaptea de 29 spre 30 Noembrie crt. un grup de 
prizonieri politici urma să fie transportat dela H. Sărat la Jilava.In timpul 
călătoriei convoiul a trebuit să se oprească în mijlocul unei păduri la circa 
30 de Km. dela Jilava din cauza unui defect. Prizonierii au profitat de aceas¬ 
tă ocazie pentru a încerca să se salveze în pădure. Jandarmii s'au văzut con¬ 
strânşi să deschidă focul. Au fost ucişi: Zelea Codreanu, Constantinescu, Ca- 
ranica, Belimace şi alţi zece tineri foşti membri ai Gărzii de Fier. 0 comisie 
militară care a descins la faţa locului a constatat că versiunea dată de Jan - 
darmerie corespunde adevărului dând în consecinţă autorizarea pentru înmormân¬ 
tarea cadavrelor". 

In afară de acest comunicat s'a mai publicat şi un altul în care se 
spunea „că convoiul a fost asaltat de un grup de necunoscuţi şi că în învălm㬠
şeală Codreanu împreună cu 13 legionari au folosit ocazia pentru încercarea tra¬ 
gică a fugii". 

Nimeni n*a crezut versiunea oficială căci ea nu corespundea liniei p e 
care s'a pus Codreanu. Consternarea a fost aproape generală cu excepţia clici¬ 
lor corupte depoliticieni şi a populaţiei jidoveşti care jubilau faptul osten¬ 
tativ» 

Adevărul însă nu putea fi pentru multă vreme ascuns. Mărturisirile f㬠
cute mai târziu de maiorul Dinulescu,cel care „a comandat asasinatul" au arun¬ 
cat deplină lumină asupra acestei oribile crime* 

„Intr'o zi - declară el - am fost chemat de către fostul Preşedinte de 
Consiliu, Călinesou. In cabinetul lui de lucru se găsea şi Generalul Bengliu, 
oomandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci, că,pentru motive po¬ 
litice, Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi: aceasta ar fi fost 
şi dorinţa Regelui. In ziua de 29 Noembrie 1938,1a orele 10 seara,Codreanu şi 
camarazii lui au fost scoşi din închisoarea Râmnicu-Sărat,unde erau închişi şi 
au fost puşi într'un camion. Legionarii au fost puşi în aşa fel ca să poată ve¬ 
dea numai înainte ,tfiind în acelaş timp legaţi cu braţele la spate. Ei nu puteau 
face nici cea mai mică mişcare; erau chiar constrânşi să stea continuu cu ca¬ 
pul în sus. 

„înapoia fiecăruia din ei stătea câte vin jandarm »Eu m'am aşezat lângă 
şofer. Se călătorea pe şoseaua dintre Ploeşti şi Bucureşti — când - în zorii 
zilei de 30 Noembrie,după ce am dat semnalul fixat,cu lanterna - jandarmii au 
.s oos din buzunare o sfoară (frânghie),pe care au strâns-o în jurul gâtului le¬ 
gionarului ce stătea în faţa fiecăruia dintre .ei,In felul acesta,Codreanu şi 
cei 13 camarazi ai lui au fost sugrumaţi,în timp ce maşina îşi continua drumul 
în plină viteză. 






- 120 - 


„Puţin timp după aceea,am ajun3 la Bucureşti ,de tinde ne-am îndreptat către fortul 
dela Jilava,în interiorul căruia era săpată,deja de trei zile,o groapă raare.Dupăce 
camionul a intrat în Port,asupra cadavrelor strangulaţilor s'a tras - în urma or¬ 
dinului primit dela Prim-procurorul militar,Col»Zeciu - câte un foc de revolver, 

6au de puşcăs apoi un medic militar constată moartea tuturor legionarilor transpor- 
tatţi de noi. Cadavrele au fost aruncate în groapă.Eu imediat am declarat oelor 14 
jandarmi oă ceeace făcuseră fusese dispus de către Curtea Marţială şi că a fost 
o datorie patriotică importantă. Ş'a aruncat pământ în groapă} însă a doua zi ca¬ 
davrele au fost desgropate şi purtate într'o altă groapă. Asupra lor s'au vărsat 
multe sticle de acid sulfuric,apoi au fost acoperite cu pământ,iar deasupra s'a 
turnat o placă grea de ciment. Jandarmii,deşi involuntar,au trebuit să iscălească 
actele de deces,în care se spunea că cei 14 legionari au fost împuşcaţi pentrucă 
încercaseră să fugă de subt escortă. Fiecare jandarm a fost răsplătit cu 20.000 
de lei". 

Aşa s'a pus capftt vieţii pământeşti a lui Corneliu Codreanu la vârsta de 
39; de ani, când geniul său creator păşea în plină fază de maturitate.Personalita¬ 
tea lui era f'asciha-toare: „-N'am întâlnit - scrie scriitorul francez Bertrand de 
•Jouvenel - nici o personalitate care să-mi fi produs cu o atât de puţină punere în 
scenă,o impresie mai vie. Închipuiţi-vă un om foarte înalt,foarte subţire,a cărui 
faţă ar fi. un model de frumuseţe clasică dacă n’ar fi adâncimea orbitelor în fun¬ 
dul cărora scânteiază ochi sfredelitori" (Gringoire,1938)« 

Călăii lui Codreanu şi forţele oculte care i-au pus în mişcare au crezut că 
prin moartea lui va dispărea şi credinţa legionară. Ei nu puteau înţelege că siste¬ 
mul moral şi politic creeat de Codreanu este croit astfel încât îşi trage principa¬ 
la sursă de forţă tocmai din jertfa supremă. întreaga lui viaţă a fost dominată de 
ceeaoe el numea: a trăi cu gândul morţii ...Spiritul de jertfă este esenţialul.Nici 
Mântuitorul n'a putut birui fără suferinţă şi jertfă" (Moţa). „Cine renunţă la 
mormânt renunţă la înviere". „Cred — spune Codreanu - în superioritatea nepieri - 
toare a principiului Bisericii Creştine: biruinţa veşnică şi adev ărată este bj- 
ruinţa născută din martiriu". 

Cu această credinţă, Codreanu şi-a transformat însăşi moartea sa în biruin¬ 
ţă,căci a dat legionarisnului nimbul martirajului creştin, singurul care poate să 
înfrunte vitregia oamenilor şi a împrejurărilor. 

Fără îndoială pe planul acţiunei imediate, golul lăsat de personalitatea boi 
Codreanu s'a simţit adânc,nu numai în România,dar şi în celelalte ţări din Sud-es- 
tul european. In anumite conjuncturi politice favorabile,Mişcarea nu şi-â putut 
Valorifica întreg elanul său constructiv. Şi nu este o exagerare daoă s'ar spune 
că popoarelâ din aceste părţi, care suferă sub jugul comunist,ispăşesc poate crima 
de a fi lăsat să fie asasinat cel mai neprihănit luptător,adevărat „Atlet al lui 
Cristos" împotriva Anticristului Bolşevic. 

In aceste momente grele ele îşi găsesc putere de rezistenţă în oredinţa da¬ 
tă de Codreanu,singura care prin fundamentul ei profund creştin şi prin tradiţia 
şi tehnica de luptă,poate înfrunta valurile copleşitoare ale nouilor hoarde bar¬ 
bare. Spiritul lui Codreanu însufleţeşte lupta şi nu-şi va găsi odihna până când 
„Oştile Crucii" nu vor sdrobi definitiv „Oştile Satanei",pentru oa toate popoare¬ 
le să se poată desvolta în pace şi armonie după eternele principii oreştine. 

Camarazi , 

Torţele credinţei legionare stau în mâinile voastre. Păstraţi-vă cât mai 
puri şi mai neprihăniţi. Purtaţi-le înainte şi luminaţi.zilele întunecate pe care 
le străbatem. Să nu vă descurajeze nici loviturile, nici ademenirile şi nici de¬ 
zertările. Să ascultăm porunca de foc a Căpitanului : 

„Din adâncuri se înalţă biruitor legionarul. Cu sufletul său de stanoă. 

Cei ce cred că-1 pot învinge ca şi. cei ce cred că-1 pot cumpăra se vor convinge 
în curând,dar prea târziu,că s'au înşelat". 







110 


COLECŢIA "BIBLIOTECA VERDE, 

Director: C. PAPANACE 


Au apărut: 


1 VERIANUS Concepţia de viaţă şi stilul de luptă legionar. 


2 Constantin PAPANACE PRO BALCANIA. Considerations sur l'union 

balcanique et la soluUon des probtemes litigieux 
de ce secteur europeen. 

3 „ „ La pers£cution des minorites Aroumaines 

(Valaques) dans Ies Pays Balcanlques. 

* Le Probleme Mac6donien. 


4 


n 


MIHAI EMINESCU un mare precursor al Legio- 
narismului românesc. 



it 


Destinul unei generaţii. 

Orientări pentru legionari. 

Justlce pour Ies Aroumains (Valaques). 
Martiri Legionari. 

Orientări politice în primul exil (1939—1940). 


10 Ion I. MOŢA Corespondenţa cu Serviciul Mondial (1934 — 1936). 

11 Constantin PAPANACE Identitatea unor nume patronimice la Italieni şi 

Aromâni. 


12 „ „ L'Origine et la conscience naţionale des Aroumains. 

(La terreur grecque en Macedonie.) 

13 „ „ Le droit d'asile poliUque et le probleme des minorit£s 

ethniques opprimees. 

14 „ „ Spre o democraţie social - creştină. 

(Orientări pentru Legionari.) 





CONSTANTIN PAPANACE 



Constantin Papanace 


SPRE O DEMOCRAŢIE SOCIAL CREŞTINA 




ISBN 973-96939-0-3 


Constantin Papanace 


SPRE 

0 

DEMOCRAŢIE 

SOCIAL 

CREŞTINA 

/ 


Editura Brumar 
1994 



Nu credem că emisiunile TV sau cărţile apărute până acum au 
epuizat problema Mişcării Legionare. Am spune chiar, că puţinele date 
pe care le poate culege potenţialul doritor vor avea darul să-l 
dezorienteze în cazul în care acesta ar confrunta diferitele surse: 
memoriile unor personalităţi ale epocii (militari, liberali, ţărănişti), 
mai târziu - comunişti - cei pe care nu-i vom pune chiar lângă cei 
dinainte şi, în sfârşit, bibliografia legionară - cea clasică şi cea de 
după moartea lui Comeliu Zelea Codreanu. 

Chiar şi în acest din urmă caz, informaţiile sunt contradictorii şi 
tind să sporească confuzia. Dacă despre perioada Căpitanului sursele 
legionare oferă informaţii aproape identice, cu totul altceva se întâmplă 
cu ceea ce a urmat. Fracţiunile apărute ulterior expun variante diferite 
privind sensurile Mişcării şi parcursul ei istoric. 

Comandantul legionar Constantin Papanace propune o cale de 
integrare a Mişcării în contextul social-politic al anilor ’50. Din această 
perspectivă, cartea oferă, sperăm noi, un punct de sprijin în cercetarea 
unui teritoriu încă obscur. 


Editura 


Cuprins 


Prefaţa VII 

Date bibliografice XIII 

Lămuriri XVI 

Consideraţii preliminare XIX 

IMPEDIMENTE ŞI ADERENŢE STRUCTURALE ALE 
MIŞCĂRII LEGIONARE PENTRU CLIMATUL 
DEMOCRATIC 

Structura spirituală a Mişcării (Pentru crearea elitei) 3 

Concepţia legionară în democraţie 16 

Structura organizatorică a Mişcării 30 

Structura statală 51 

CADRUL INTERNAŢIONAL ŞI IMPEDIMENTE 
STRĂINE LA ADAPTAREA MIŞCĂRII LEGIONARE 
Cadrul extern (Lupta internaţionalelor) 75 

Discriminarea "politicianistă" 97 

Opoziţia "Evreiască" 130 

Ingerinţa "străinătăţii" / 54 

Rezerv a "regală" 166 

FORME DE ADAPTARE 

Cadrul moral după război 179 . 

Adaptarea obişnuită 183 

Adaptarea oportuniştilor 187 

Nestatornicia cărturarilor 192 

Spre o democraţie social-creştină (Problema generaţiilor) 205 



Prefaţă 

> 


i 


Constantin Papanace, s-a născut la 15 sepiern >iie 1904, în oraşul 
Veria din Macedonia Grecească, capitala judeţului u acelaşi nume, în 
care se află importante aşezări locuite în exclusiv ii ite de aromâni. 

Şi-a petrecut copilăria în ambianţa unei familii de dârji luptători 
pentru cauza românismului în Peninsula Balcanică. Bui icul său, preotul 
stavrofor Atanasie Papanace, a fost primul preot caie a cutezat să 
citească Sfânta Evanghelie în limba română. Era epoca în care grecii 
voiau să demonstreze că toţi cei care foloseau în biserici limba greacă 
sunt greci ca origine etnică. Antarţii greci nu i-au iertat această 
cutezanţă: a fost asasinat în toamna anului 1906, an în care au avut 
aceiaşi soartă mulţi luptători pentru cauza românismului. Enache 
Papanace. tatăl lui Constantin, a fost un demn urmaş al preotului 
stavrofor. După anul 1912, când o parte a Macedoniei a fost atribuită 
Greciei, prigonirea românilor a devenit mai aprigă. Mulţi fruntaşi 
aromâni din Veria au fost întemniţaţi, printre care şi Enache Papanace, 
care a fost deportat într-o insulă unde urma să fie executat, dacă nu ar 
fi intervenit energic - pe cale diplomatică - consulul român Conţescu. 

După eliberare, a venit în ţară şi s-a înrolat ca voluntar în armata 
română. In această calitate a luat parte la campania din 1913a războiului 
balcanic. 

în toamna anului 1916, după absolvirea şcolii primare române 
din oraşul Veria, Constantin Papanace s-a înscris la Şcoala Comercială 
Română din Salonic, pe care a absolvit-o în 1925. după care a venit în 
Patria-Mumă, unde a urmat studiile la Academia de înalte Studii 
Comerciale şi Industriale din Bucureşti, pe care le-a absolvit în anul 
1930. Atât în timpul cursurilor secundare, precum şi a celor 
universitare, s-a remarcat în mod deosebit. 


VII 


Inteligentă profundă, spirit analitic cu remarcabilă capacitate de 
sinteză, talentat matematician şi deosebit de înclinat pentru abordarea 
unor studii în domeniul ştiinţelor pozitive, fiind absolvent de şcoală 
comercială, nu a putut face decât studii economice, pentru care s-a 
dovedit tot atât de bine dotat. 

Date fiind conştiinciozitatea, profunzimea, perseverenţa şi 
seriozitatea pe care le-a dovedit în toate preocupările sale, s-ar fi 
remarcat ca un prestigios reprezentant al aromânilor, şi al generaţiei 
sale, în oricare domeniu de activitate intelectuală. 

Dumnezeu însă îl hărăzise pentru aderarea la Mişcarea lui Comeliu 
Z.Codreanu, cel care înălţase steagul, simbol al luptei pentru binele 
românilor de pretutindeni. 

Fiind cel mai mare dintre cei opt fraţi şi surori, încă din timpul 
studenţiei a fost nevoit să muncească pentru a uşura sarcina tatălui 
său. 

Deşi foarte tânăr, fiind deosebit de apreciat pentru competenţa şi 
corectitudinea sa, a fost numit în funcţia de casier central la Banca 
Românească după care, transferându-se la Ministerul de Finanţe, a 
ocupat funcţia de şef de serviciu la Administraţia Financiară a Capitalei, 
apoi de administrator financiar. 

Destinul a făcut ca pe Comeliu Codreanu să-l cunoască într-o 
dubă a Poliţiei Capitalei, când erau transportaţi la închisoarea Văcăreşti, 
în această dubă se aflau studenţii aromâni: Sterie Ciumetti, lancu 
Caranica, Grigore Pihu, Sterie Ficata şi Gheorghe Ghiţea. Cu toţii au 
fost profund impresionaţi de ţinuta lui Comeliu Codreanu, de care nu 
se vor despărţi în tot restul vieţii lor. Era în anul 1930. 

Constantin Papanace a fost arestat şi în luna decembrie a anului 
1933, după dizolvarea Gărzii de Fier de către primul ministru 1. G. 
Duca. 

în închisoarea de la Jilava s-a reîntâlnit cu Ion Moţa, Vasile Marin, 
Gheorghe Clime, şi aproape toţi exponenţii de frunte ai Mişcării 
Legionare, mai toţi oameni cu aleasă pregătire, doctori în materie, 
ingineri etc. 

După eliberare a fost transferat forţat la Administraţia Financiară 
din Călăraşi, unde a funcţionat până în primăvara anului 1938, când 
Carol al 11-lea a instaurat dictatura şi a dezlănţuit prigoana cumplită 


VIII 


împotriva legionarilor Refugiat în Capitală, a făcut parte din 
Comandamentul Mişcării Legionare din acele vremuri. 

în luna februarie 1939, după asasinarea prof. Vasile Cristescu, 
şeful Comandamentului legionar, Constantin Papanace, s-a refugiat 
în Germania, de unde a revenit după data de 15 septembrie 1940. 

Era aşa-zisul stat naţional-legionar. A fost numit în funcţia de 
ministru subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe. 

După evenimentuele din 21-25 ianuarie 1941, fiind condamnat 
în contumacie la muncă silnică pe viaţă, s-a refugiat pentru a doua 
oară în Germania. A fost de asemenea implicat în procesul Mareşalului 
Antonescu în 1946 şi condamnat în contumacie la pedeapsa capitală. 

Pe durata acestui exil a fost internat în lagărele de la Berkenbriik, 
Spandau, Buchenwald şi Dachau. în toată această perioadă a fost printre 
cei care au apărat fervent principiile Mişcării Legionare, în mod deosebit 
principiul moral, fără de care Mişcarea Legionară risca să alunece pe 
panta '"compromisurilor” şi în final a “compromiterii”, cum este precizat 
în jurământul pe care Comeliu Codreanu l-a luat gradelor legionare la 
catafalcul eroilor martiri Ion Moţa şi Vasile Marin. 

în exil, Constantin Papanace, a făcut parte din Consiliul 
Conducător al Mişcării Legionare. 

Pentru credinţa lui nestrămutată în idealurile Mişcării, pentru 
neprihănita lui conduită morală, pentru spiritul de jertfa, pentru 
înţelepciunea de care a dat dovadă în toate manifestările sale, pentru 
pregătirea lui intelectuală, Comeliu Codreanu i-a conferit gradul de 
comandant legionar şi l-a apreciat ca pe unul dintre cei cu care se 
consulta adesea în momentele cruciale ale Mişcării Legionare. 

între cele două războaie mondiale, lumea europeană era în căutarea 
unor formule care să garanteze evitarea unei alte agresiuni, precum şi 
a diminuării inechităţilor pe plan social. Liga Naţiunilor şi diversele 
asociaţii interstatale urmau să garanteze pacea lumii. 

Pentru înlăturarea nedreptăţilor sociale, oameni politici lipsiţi de 
scrupule au lansat slogane umanitariste care, în fond, precum spunea 
Petre Ţuţea, aveau să ducă la "exploatarea omului de către câine”. 
Precum se ştie, falimentul a fost inevitabil. Nu era cazul găsirii altor 
formule ci era necesară schimbarea mentalităţii. Cr^^era de natură 
morală. 


IX 


Popoarele mari şi puternice, de concepţie materialistă, au 
desconsiderat principiile moralei creştine în relaţiile lor politice. 
Popoarele mici şi cele mijlocii nu pot concura îrttr-un climat politic în 
care domină concepţia amorală: "scopul scuză mijloacele”. Ele sunt 
interesate ca relaţiile dintre indivizi precum şi cele dintre state, să fie 
determinate de principiile moralei creştine. Din primul început, 
Comeliu Codreanu s-a axat pe această idee. 

După primul război mondial, poporul român părea sufocat de 
apariţia unor politicieni lipsiţi de scrupule, luliu Maniu, cu grupul de 
ardeleni, precum Brătienii şi cei care mai rămăseseră dintre vechii 
liberali, au fost copleşiţi de avalanşa celor care erau dornici să se 
căpătuiască. Climatul în care se desfăşura viaţa noastră politică era 
total lipsit de conştiinţă morală. Se simţea la noi nevoia unei 
transformări radicale. 

Comeliu Codreanu, prin Mişcarea Legionară inspirată din cea 
mai autentică şi sănătoasă tradiţie românească, a reuşit să-i insufle 
poporului român această încredere. 

El şi-a propus ca neamul nostru să se afirme în lume, mergând pe 
un drum propriu spre desăvârşirea morală, scop în care a vrut să creeze 
“un mare tip de Român”, de largă respiraţie, pentru care să nu prezinte 
interes decât valorile spirituale. 

Profesorul Nae Ionescu, considerându-1 pe Comeliu Codreanu 
un inspirat, a apreciat opera lui ca o adevărată minune, care îi va 
supravieţui. 

în lucrarea "Spre democraţia social-creştină”. Constantin Papanace 
demonstrează că principiile pe care a fundamentat Comeliu Codreanu 
doctrina Mişcării Legionare, o fac adaptabilă la orice conjunctură. 

Relaţiile sociale evoluează continuu, determinant în acest sens 
fiind progresul ştiinţific şi cel tehnic. Concepţiile politice devin, în 
mod firesc conjuncturale. Neadaptarea la conjunctură face ca o 
concepţie politică să devină anacronică. 

Adversarii Mişcării, în intenţia lor de a o discredita, au perseverat 
în a propaga ideea că Mişcarea Legionară este o formaţiune politică 
care doreşte să instaureze dictatura. Au fost şi continuă să fie de 
reacredinţă. 

Mişcarea Legionară şi-a înfiDt rădăcinile adânc în principiul 


X 


dragostei creştine, deci nu poate fi adepta unui regim totalitar, care 
duce la tiranie 

Comeliu Codreanu, profund creştin nu poate fi antidemocrat. A 
fost împotriva concepţiei materialiste, a aşa-zişilor exponenţi ai 
democraţiei, care, de fapt, practicau o pseudo-democraţie. Un demo¬ 
crat adevărat nu poate fi decât un creştin adevărat, care, iubindu-şi 
aproapele, nu-i va prejudicia interesele. în acelaşi spirit. Mişcarea 
Legionară s-a declarat şi împotriva libertăţii necontrolate care poate 
duce la anarhie. 

Constantin Papanace, analizând profund atât aspectele de fond, 
cât şi cele de formă, consideră Mişcarea Legionară perfect adaptabilă 
la noua conjunctură politică Renunţarea la unele aspecte pur formale, 
care au constituit pretextul adversarilor pentru etichetarea Mişcării ca 
o formaţiune de tip fascist, este nesemnificativă. Definitorii rămân 
principiile moralei creştine la care nu se poate renunţa. 

Sacrificiul suprem al lui Comeliu Codreanu, Ion Moţa, Vasile 
Marin, Sterie Ciumetti, ing. Gh Clime, Al. Cantacuzino, dr. Ion Banea 
şi al tuturor martirilor legionari, constituie suprema dovadă că intenţia 
Mişcării Legionare de încreştinare în adâncime a neamului nostru nu 
a constituit un simplu slogan demagogic. 

Mormintele martirilor noştri, cele mai multe necunoscute, au 
constituit un suport moral pentru cei care, pe durata celor aproape 
cinci decenii, au acceptat cu resemnare creştină cumplitele suferinţe la 
care i-a supus comunismul ateu. 

Cei puţini rămaşi, din cei foarte mulţi care au fost cândva autentici 
reprezentanţi ai idealurilor lui Comeliu Codreanu, au suprema datorie 
de a contribui la restabilirea adevărului istoric în legătură cu 
evenimentele în care a fost implicată lumea legionară, precum şi 
transmiterea idealurilor Mişcării Legionare, nealterate, posterităţii. 

Prin acceptarea cu seninătate a sacrificiului suprem, prin 
nerenunţarea la crez, în ciuda cumplitelor suferinţe de lungă durată. 
Mişcarea Legionară prezintă un fenomen unic, cel puţin în lumea 
europeană contemporană, care în perspectivă istorică, când patimile şi 
interesele meschine vor dispare, va constitui o adevărată^pndrie pentru 
neamul românesc. 

După o viaţă zbuciumată - în amarul exil - Constantin Papanace 


XI 


s-a stins din viaţă la vârsta de 80 de ani, în duminica Floriilor a anului 
1985 - 7 Aprilie - în oraşul Salo, pe malul lacului di Garda, departe de 
glia natală şi de Patria-Mumă, pe care a iubit-o atât de mult. 


Tache Funda 


Date bibliografice 


în perioada studiilor universitare Constantin Papanace începe o 
activitate intensă şi continuă de publicist. A fost fondatorul a două 
ziare: Buciumul şi Armatohi\ la care a colaborat, printre alţii, şi Iancu 
Caranica-Nicadorul. Amândouă periodicele aveau un caracter profund 
naţionalist, apărând cauza românilor colonişti din Cadrilater şi cultivând 
conştiinţa naţională a tinerelor generaţii care se perindau în ţară pentru 
studii. Aspectul politic al vremii era mai pregnant în ziarul Armatolii\ 
Tot în vremea studenţiei, pe lângă activitatea depusă la cele două 
periodice, mai colabora intens la ziarul local Legionarii ’ care apărea la 
Bazargic, sub direcţia avocatului Cola Ciumetti, unchiul lui Sterie 
Ciumetti. Denumirea Legionarii nu provenea de la Mişcarea Legionară, 
ci evoca colonizarea Dobrogei de către legionarii romani. în perioada 
1940 a publicat la ziarul Cuvântul ' oficiosul Mişcării Legionare, fiind 
redactor principal. 

în exil întemeiază periodicul Orientări[ pentru legionari, din anul 
1950-1965. Publică frecvent articole în ziarul italian Corriere de Ia 
Sera, sub pseudonimele Costa şi Verianu. 

Pentru mărturisirea crezului legionar şi pentru cauza naţională a 
făcut următoarele închisori: în primăvara anului 1927, la Jilava; în 
vara anului 1930, împreună cu Căpitanul, la Văcăreşti, în iama 1933- 
1934, după cazul Duca, din nou la Jilava, în vara lui 1936 din nou la 
Văcăreşti. La 16 Iunie 1941, Tribunalul Militar al Capitalei îl 
condamnă, cu alţi fruntaşi legionari, la muncă silnică pe viaţă. Din 
aprilie 1941 şi până în septembrie 1944, a fost închis în lagărele naziste 
Berkenbruck, Spandau, Buchenwald, Dachau. A fost judecat în procesul 
cu mareşalul Antonescu şi condamnat de către ocupanţii comunişti la 
pedeapsa capitală. 


XIII 


Activitatea publicistică se desfăşoară pe două planuri: 1. Problema 
legionară, 2. Problema Macedo-Românilor. 

Au apărut: 

- Concepţia de viaţă şi stilul de luptă legionar 

- Mihai Eminescu, un mare precursor al Legionarismu/ui românesc 

- Destinul unei generaţii 

- Orientări pentru legionari 

- Martiri legionari 

- Orientări politice in primul exil 

- Spre o democraţie social-creştină 

- La genesi ed il martirio del Movimento Legionario Romeno 
-Colecţia “Orientări pentru Legionari ”, voi. 1 

- Nae lonescu - Fenomenul legionar (cu introducere de Constantin 
Papanace) 

- Despre Căpitan, Nicadori şi Decemviri 

- Colecţia “Orientăripentru Legionari' ’ voi. 2 

- Colecţia “Orientăripentru Legionari'’, voi. 3 

- îndreptar legionar in exil 

- Geneza şi urmările revoluţiei lui Tudor Vladimirescu 

- Fără Căpitan 

- Evocări 

în curs de apariţie: 

- Studiu in legătură cu istoria Mişcării Legionare 
Au mai apărut: 

- Mică Antologie Aromânească- 1950 

- Sur la minorite aroumaine (Vlach) dans Ies pays balkaniques - 

1950 

- Pro Ba/kania: Considerations sur / 'Union Balkaniqueset Ia so- 
lution des problemes litigieux de ce secteur europeen - 1951 

- Justice pour Ies Aroumains (Ies Vlachs) - memoriu înaintat la 
O.N.U. 1952 

- Identitatea unor nume patronimice la Italieni şi Aromâni - 1953 

- L ’Origine et la conscience naţionale des Aroumains 

- Jurnalul Makedonia, nr.9, 1953, editat în patru limbi: franceza, 
engleza, germana şi italiana 

-Le droit d'asile politique et le probleme des minorithees 


XIV 


ethniques oprimees , conferinţă ţinută la al Vl-lea “Congrees de l’Union 
federale des communautes europeenes”, din 17-20 Mai 1956, la 
Faakersee, Austria 

în limba germană: 

- Die aromunische Volksgruppe in den Balkanlander ; Viena 1970 

- Neubau im Balkanraum 

în limba engleză: 

- Diversity in Unity of the Balkans 

- NouI Album Macedo-Român, voi. 1, cu un studiu intitulat 
Fermentul Aromân (Macedo-Român) in sud-estul european 

- Noul Album Macedo-Român, voi.2, cu un studiu intitulat: 
Geneza şi evoluţia conştiinţei etnice la Macedo-Români, Deşteptarea 
lor naţională 


Carol Papai ace 


XV 



Relaţiile sociale evoluează continuu, 
determinante în acest sens fiind progresul 
ştiinţific şi cel tehnic. Concepţiile politice 
devin, în mod firesc, conjuncturale. 
Naadaptarea la conjunctură face ca o 
concepţie politică să devină anacronică. 

jCO-NSTANTIN PAPANACE, analizând 
profund atât aspectele de fond, cât şi cele de 
formă consideră că renunţarea la unele 
aspecte pur formale, care au constituit 
pretextul adversarilor, pentru etichetarea 
Mişcării ca o formaţiune de tip fascist, este 
nesemnificativă. Definitorii rămân principiile 
moralei creştine la care nu se poate renunţa. 

Tache Funda 



CDITUflfl 
B R U M R R