Revista Cinema/1990 — 1998/029-CINEMA-anul-XXIX-nr-8-1990

4 
A [a y 
(a i 
i 
t r îi 
t 


“În numărul 
| viitor : 
| Festivalul 


| filmului 

| pentru — 

| tineret, 

_ Costineşti '90 


REVISTA A CINEFILILOR DE TOATE VIRSTELE BUCUREŞTI. AUGUST. 1990 


AEZ MI FS 


8 (329) 


Anul XXIX 


Nr 


oo 


‘Ul 


tito} 


Cl 


O 
© 
-l 
a 
Q 


2 Sean Young 
și Kris Kristofferson, 
cuplul de îndrăgostiți 


din Singe şi orhidee, 
serialul american 
de _ mare succes TV. 
in dreapta K.K.- 
un adevărat 
căpitan de poliţie 


Din sumar: 


Dialog cu cititorii 


Eveniment — Augustin Buzura: „Cred 
că a sosit momentul adevărului şi al 
bunului simț” 

Trei studiouri de creaţie prezentate de 
Constantin Vaeni, Dinu Tânase, Mircea 
Mureșan 


Filme de dincolo de Prut 


Telecinemateca: Wajda — O trilogie a 
trezirii conștiinței 

Festivaluri: Paris, Los Angeles, Pesaro 
Cracovia 

Ei, actorii: Valentin Uritescu, Gerard 
Depardieu 

Shakespeare cineast; Lungul drum 
către „Integrala Shakespeare” 


in obiectiv: serialul — Nevoia de 


romanesc; Alo, Ewing? Aici Gulden- 
burg. 
Pe ecrane: | de la icar vazut din trei 


unghiuri 


Cinerama 


În acest număr semnează: Mircea 
Alexandrescu, Radu F. Alexandru, Bog- 
dan Burileanu, Cristina Corciovescu, 
irina Corolu, Laurenţiu Damian, Adina 
Darian, Ileana Pernes-Danalache, Dana 
Duma, Gabriel Kosuth, Nicolae 
Manolescu, Victor Ernest Magek, Alice 
Mănolu, Aura Puran, Dumitru Solomon, 
Mihai Tolu, Laurenţiu Ulici, Valentin 
Uritescu. 


CĂPITANUL 
MADDOX 
Da 


upă ce ne povestește serialul TV 
Singe și Hidos, povestire pe care nu are 
sens s-o reproducem aici, întrucit cine a 
văzut filmul i-a văzut, iar cine nu — ar pu- 
tea să se simtă frustrat citindu-l, 
Gavriliţă din Corod (jud. Galaţi) notează 
citeva aprecieri pe marginea interpretării 
lui Kris Kristofferson în rolul căpitanului 
de poliție Curt Maddox: „Marea artă a lui 
K.K. este de a face din acest personaj inco- 
mod o ființă simpatică, bine intenţionată. 
Frapează la K.K. realismul jocului său. (Co- 
respondenţii noştri, care folosesc frecvent 
expresii ca: realismul filmului, realismul ac- 
ţiunii, realismul cadrului, realismul jocului, 
ar trebui să le explice din cînd în cind ce- 
lorlalgi cititori ce înţeleg ei prin realism, 
căci nu am întîlnit vreo propoziție în care 
să se vorbească de nerealismul filmului, jo- 
cului etc. — DS.). reţinut, mai mult 
din nuanţe, îmbrăcindu-și partitura in 
haina firescului. Naturalete, farmec al sin- 
cerității, umor fin. (Or fi acestea atributele 
realismului? — D.S.). Un excelent actor, aşa 
cum îl caracteriza Martin Scorsese, autorul 
acelui extraordinar film intitulat Alice nu 


ieşte aici, unde K.K. joacă alături 
de Ellen Burstyn, actriţă ce a fost premiată 
cu Oscarul de interpretare feminină pe 
1974 pentru rolul din acest film.” 


UN 
ELOGIU . 


DIRECTE BEE SFERE A 
C. Stoicescu din Timişoara. (str. 


Constantin cel Mare nr. 107, ap. 8) mă roagă să-i 
reproduc integral scrisoarea, dar scrisoarea dom- 
niei sale are două pagini dactilografiate şi ar 
ocupa mai bine de o treime din pagină. Voi re- 
produce, aşadar, pasajele mai importante, fără a-i 
modifica esența sau a-l diminua entuziasmul: „Vă 

, stimaţi creatori şi păstrători ai valo- 
rilor teatrului — și parțial filmului — A 
pentru tot ce api reușit să faceți în ultimii ani 
pentru a salva teatrul românesc, pentru a-l men- 
ţine strălucirea, în condițiile in care era mereu 
ameninţat să fie sugrumat de cenzură și de atitea 
şicane. Vă mulţumim, stimate actriţe, stimaţi ac- 
tori, stimagi regizori. Mulţumirile mele întru to- 
tul speciale as vrea să le adresez lui Florin Pler- 
sic, acest mare actor, cu un har actoricesc ieșit 
din comun, care — pe scenă şi pe ecran — ne 
copleseste prin autenticitatea şi forţa emoţională 
a jocului său. În ceea ce mă priveşte, am venit, în 
ultimii ani, de citeva ori la Bucureşti special pen- 
tru a-l vedea și revedea pe Piersic pe scena „Na- 
tionalului” bucureștean.” 


topul 
simpatie! 
i corespondentilor 
nostri 
Florin 


Piersic 


Diaconu 


PREZENTUL, 
VIITORUL ȘI TOPUL 
REPEZI E, SECETEI 


ititorii noștri sint preocupaţi nu 
numai de comentarea filmelor, dar şi de con- 
tinutui revistei, precum și de înfățișarea ei. 
Este adevărat, și înainte (cit de departe ni se 
pare acum acest inaintel) soseau scrisori în 
care se sugerau rubrici noi, fotografii mai pu- 
țin meschine (si, indirect, mai puţin oficiale, 
întrucît cei doi meschini prea se lăfăiau în 
poze oficiale număr de număr, de-ti venea să 
deschizi revista de la mijloc...), articole gi in- 
terviuri. Întructt nu le-am putut publica la 
vremea respectivă, am putea să le re-trimitem 
acum pe adresa (sper, de acasă) a unor sluj- 
basi ai răposatului Consiliu al Culturii (777). 
Scrisorilor sosite după (ct de aproape simțim 
totuși acest după!) le dam curs. Astfel, 
din București (str. Traian Vasile 
nr. 65) ne scrie: „Noua fata a revistei m-a fă- 
cut să-i prevăd un viitor strălucit. Aţi inceput 
bine. Mă bucur că ati reînființat posterele de 
‘la mijlocul revistei, dar ele pot să se întindă 
și pe două pagini; nu-i asa? Copertile de ase- 
menea sint nemaipomenite. Aici am vrea să-i 
întilnim pe actorii noștri favoriți (...) Acum 
aveţi acces la publicaţii nenumărate (ba des- 
tul de numărate! — D.S.). Sint convinsă că 
pentru anii ia de incultură (să nu exage- 
ram totuşi — D.S.) ne veți răsplăti pe par- 
curs, publicind materiale pe care ar fi trebuit 


„întreabă Alexandru Jurcan din 
Ciucea (jud. Cluj), căruia i-am pu- 
blicat un „Jurnal de cinefil“ într-un 
număr trecut. Si răspunde: „Respon- 
esabila ia Cinema „Arta“ din Cluj. 
Prozatoare. Critic de film la 
„Steaua“ şi „Tribuna“. A organizat 
seri de cultură cinematografică în 
condiţiile dictaturii. A riscat, a aler- 
gat, a dat telefoane, a implorat, a 
adunat în jurul său cinefili devotați. 
Nu punea afișe în oraș, nu se putea, 
cultura se făcea în soapta. Dar în vi- 
trina cinematografului erau afișe 


cărei prime numere au apărut la Ci 
cţia rețelei cinemat: ce şi difu 
manda a fi o publicaţie de cultură 
succes in această pasionantă cu 

reviste de film. 


să ni le aduceţi la cunoștință în trecut. Pro- 
babi! că sertarele dumneavoastră secrete sint 
doldora de ştiri cenzurate pe care noi abia 
așteptăm să le aflăm. (Oare ne-ar mai încălzi 
o știre, fie ea și cenzurată. de acum cinci- 
sprezece ani? — D.S.). De aceea v-aș pro- 
pune ca revista să fie difuzată bilunar. E prea 
mult? Pentru un cinefi! împătimit nu ar fi 
deajuns nici săptăminal.“ Corespondenta ne 
sugerează şi „un top al filmelor, împărțit pe 
două secţiuni: filme vizionate la TV şi filme 
de pe marele ecran. Un top al lunii cred ca 
nu ar strica, permitind totodată cunoașterea 
preferințelor publicului spectator pentru fil- 
mele difuzate in luna respectivă. Pentru fil- 
mele vizionate anterior ar putea fi intocmit un 
nostalgic top“.Propunerile nu-mi displac. Să 
vedom ce párere au prietenii mei din redac- 
tie*... 
O anonimă (treacă, de data asta de la noi) 
ne previne: „Este de lăudat inițiativa dv. de a 
«schimba putin titlul revistei și coperţile ei, dar 
ce facem cu interiorul? Aceleași poze urite, 
alb-negru foarte multe, și mai ales multă 
vorbă, ca și înainte? (Mă rog, alti corespon- 
denti ne cer, dimpotrivă, „mai multă vorbă“... 
— DS). Cele citeva poze colorate și foarte 
frumoase sint foarte, foarte puţine. Oamenii, 
în mod special tinerii, vor să vadă cit mai 
multe chipuri frumoase ale actorilor și cinta- 
retilor indragiti. (...) Şi, pe lingă chipuri, oa- 
menii vor să mai ştie și despre viața actori- 
lor." Bun, dar despre viata actorilor nu 
scriem cu „vorbe“? Este evidentă dorința de 
trumos şi de culoare a cititorilor revistei. Da, 
e momentul să le dăm mai mult frumos. 

O semi-anonimă, semnată Georgeta-Li- 
liana, e mai incisivă (de, din umbra anonima- 
tului ne dă mina...), criticindu-ne că publicăm 
„poze nu prea te“ („poza aceea oribilă 
din Femela nisipurilor“, pe care, mărturisesc, 
răsfoind numărul 3, indicat de anonimă, pur 
și simplu nu am descoperit-o). Da, „poza 
enormă cu Madonna“ este, deşi corespon- 
denta care a vrut să rămină necunoscută o 
consideră prea mare. În schimb, ne multu- 
meşte pentru M.M. și Pierre Brice. 

Prevăd că marile conflicte cu cititorii și 
dintre cititori le vom avea din cauza fotografi- 
si Sper să nu fie nevoie aici de „o nouă re- 

uţie”. 


* Prietenii din redacție nu dispun deocam- 
dată de condițiile materiale (hirtie etc.) care 
să asigure un alt ritm decît cel de lunar. Tot 
ritmul de lunar, ce impune predarea în tipo- 
grafie a materialelor cu aproape două luni 
înainte de apariția revistei, nu permite - tot 
deocamdată - prezentarea unor „top“-uri cit 
de cit la zi. 


a și pina acum, tinerii ne cer aju- 
torul în alegerea meseriei. Din păcate, apari- 
tia lunară a revistei, cantitatea mare de scri- 
sori venite pe adresa noastră și necesitatea 
de a nde cit mai multor corespondenți 
fac nu o dată ca r: nsurile să plece de la 
noi tirziu, foarte tirziu sau chiar prea tirziu. 
Nu știm dacă, de pildă; tînărul Dan Confede- 
rat din Ițcani — Suceava (str. Aurel Vlaicu 
971), care și-a încheiat de curînd (?) stagiul 
militar şi care ne aduce la cunoștință că a 


“Monica Ghej face parte, alături de Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, 
Nicolae Hosu gi lon Noja, din colectivul de redacţie al revistei Ecran, ale 


rii filmului din România 
publicitate cinematogr: 
cu obstacole care este editarea unei 


complete. Vervă, dăruire, personal 
devotat... Oameni de cultură inva- 
dau biroul ei, cereau informaţii, bi- 
lete, relații... Pentru toţi se găsea o 
cafea bună, o vorbă, un suport mo- 
ral. Ea, care ar fi putut fi actriţă, ea, 
care este prozatoare, suride din spa- 
tele maşinii de scris cu zimbetul de 
Gioconda. Oare nu asta voia să 
spună tot timpul? Să supravieţuim 
prin cultură, deoarece tunelul va iz- 
bucni spre. adevărata lumină.“ Un 


portret de cinefil si nu numai... 
a 


oca. Revista este editată de Dire- 
i se reco- 
Le dorim 


scris un scenariu de film („pe care-l consider 
interesant“ — spune el) si a început un al 
doilea scenariu, dar a conceput și o piesă de 
teatru pentru televiziune și o serie de sce- 
nete, nu a it pînă acum singur dru- 
mut spre studiourile de film sau spre Televi- 
ziune. Mai mult decît atit ce i-am fi putut răs- 
punde, cîtă vreme nu ştim cît de bune și cit 
de interesante sint lucrările sale? Dacă nu 
s-a adresat pina acum vreunuia din cele cinci 
studiouri de filme, îl sfâtuim s-o facă acum. 
De asemenea, piesa și scenetele TV trebuie 
trimise la Televiziune. În urma lecturii lor de 
către cei virtual interesaţi, s-ar putea să afle 
cum (şi dacă e cazul) să devină scenarist de 


film. 

Dana Berceanu din Bucureşti (Str. Marin 
Pazon 1, bl. G10, ap. 31) vrea să devină cas- 
cadoare: „Nu vă mirati. Nu sînt genul de om 
care să-i considere pe cascadori nişte bez- 
metici fericiţi. Ştiu destul de bine cit de mult 
muncesc şi îi admir pentru acest lucru.“ Ce 
să facă? Probabi! același lucru pe care l-a fă- 
cut Tudor lonescu din Piteşti (str. Negru 
Vodă bl. D3, sc. B, ap. 3), care, aflind că s-a 
constituit Asociația cascadorilor, a trimis o 
cerere de înscriere, însoțită de „unele confe- 
siuni“. Acum ne roagă să sesizăm Primăria 
municipiului Bucureşti că Asociaţia cascado- 
rilor nu a primit un sediu, drept care nu 
poate funcționa. Poate că, totuși, între timp 
l-a primit: iar dacă nu, rugăm Primăria capi- 
talei să se considere, și pe această cale, sesi- 
zată. În orice caz, nu e suficient să faci parte 
din Asociaţia cascadorilor ca să fii cascador, 
însă mp este: Dana are 17 ani, Tudor are 22 
de ani. 


u aveam de gind să revin la filmul 
lui Zeffirelli lisus din asupra căruia 
am publicat cîteva impresii ale spectatorilor. 
Am = însă o air ir de la Bacău, 
scrisoare în care o ti Tudorița Lu 
(str. Ardealului, bi. 6, ap. 1), descrie ecu 
rea produsă în viata ei de vizionarea filmului. 
Rindurile Tudoriţei Lungu mi se par semnifi- 
cative pentru revelaţia trăită de o generaţie. 
„Niciodată nu mi-aş fi putut închipui că imi 
voi aprinde sufletul ca o candelă cind va veni 
© vreme, şi ef se va mistui în iubire pentru 
Dumnezeu. N-am crezut. Vedeam credința ca 
o dogmă stupidă si un mijloc de guvernare a 
celor multi prin punerea de cătușe pe suflet 
şi pe creier. Ca multi din generația mea, atei 
convinși și mindri de „superioritatea“ morală 
asupra credincioşilor, am sim 
caut pe cale logică şi raţională o explicație 
asupra apariției noastre, a rolului nostru în 
viata si a obligativitatii (!) de a muri. M-am in- 
trebat ce-i viața, ce-i moartea. O simplă rein- 
tegrare în {arina, dar sufletul cu care am vi- 
sat, cu care am plins si cu care am iubit unde 
se duce? După căutări inutile, am ajuns la 
concluzia că nimic nu are rost, că trăim pen- 
tru a muri și chiar dacă, muncind, te realizezi 
pe plan material sau profesional, sau nu 
muncesti deloc, totuna-i. Știu că multi colegi 
şi prieteni au căutat cu înfrigurare esenţa vie- 
ţii şi, negăsind-o, au avut la rîndul lor mari 
deziluzii. S-au închis în singurătatea lor ca 
într-o carapace ce împiedică comunicarea. 

„Poate nu ştiţi, dar noi sintem foarte singuri. 


Nici părinţi, nici fraţi și nici prieteni n-avem. 
Pentru că n-avem rădăcini. Unde putea fi 
Dumnezeu dacă astronomii scotociseră Uni- 
versul pns departe, negăsind decît materie 
moartă? După Revoluţie mi se păreau per- 
versi toți cei care pozau cu Dumnezeu. Exis- 
tența mea s-a rotit cu 180 grade de cind am 
văzut lisus din Nazaret“. Nu părerile despre 


cititorii 


DIALOG cu 


film mi s-au părut interesante (nu le-am mai 
reprodus), ci părerile elevei din clasa a XII-a 
deps sine însăși. Arta poate schimba sensul 
vietii?... 


Rubrica „Dialog cu cititorii 
este realizată de Dumitru SOLOMON 


La cererea Claudiei Bălan din Seini, 
Str. Cuza Vodă nr. 8, judetul Maramures 
și nu numai a el, 
publicăm această fotografie din serialul 


Moștenirea familiei Guldenburg (Katharina Bohm, interpreta Nanei) 


Augustin 


De la începutul lunii iunie, 
cind a fost consemnat acest interviu, 
scriitorul Augustin Buzura 
a fost cooptat membru al 
Academiei Române 


CRED CĂ A 


prin această transformare, diverse situaţii, fraze sau idei, 
care nu aveau o legătură strictă cu acțiunea filmului, urmau 
să rămină pe ă. Pentru mine, ca si pentru cititorul 
care ra a> simţit lipsa, răminea orna cartea... 

- acceptat, renunţările asumate 
de dumneavoastră, ca autor... văzind filmul pe ecran, sinteţi 
de părere că a meritat efortul 

— Raportat la momentul acela — era prin 1981 — da. Vā- 
zind cît de greu se face un film, cit de întortocheat și absurd 
era labirintul acelor nesfirsite vizionări, discuţii, modificări, 
nu am nimic de reproșat celor ce s-au străduit să dea viata 
fiimului. Sigur că se putea face mai mult sau mai bine, dar 
eu -țineam ca acele să ajungă cunoscute pentru cit mai 


„E nevoie să ne întoarcem grabnic la cultură. În clipa de fata, 
nu sîntem în nici un domeniu la nivelul cultural necesar. 
Poate e firesc, căci după 50 de ani de tăcere, politica a ocupat totul“ 


tia asupra ei, dar apoi cititorul încearcă o identificare de fac- 
tură morală cu scriitorul. Că aceasta s-a întimplat intre mine 
si anumiţi regizori pe care îi consider adevărate personali- 
tati, nu poate deci să mă bucure. 
Dacă pe lîngă aceste considerente mai există și altele, ar 
trebui întrebaţi chiar regizorii respectivi. 
— Care dumneavoastră 


au fost pentru primele 
filmul, ce le-a determinat și, eventual, cum le apreciați astăzi 
în genes e rezultat le? 

— Lucian Pintilie a fost primul regizor care s-a arătat inte- 
resat de realizarea unui film după o idee... de fapt o anumită 
parte a romanului tăcerii, care apăruse cu mari greu- 
tati în 1974, într-un tiraj extrem de redus de vreo 6.000 de 
exemplare. Cartea se „bucurase“, în aceie condiţii, de un re- 
gim vitreg de difuzare și asta m-a afectat mai mult dec? des- 

iințarea mea ca autor, care a urmat imediat. 

De aceea, oferta unui creator de excepțională valoare, ca 
Pintilie, m-a bucurat, m-a onorat și m-a redresat moral. Din 
păcate intenția noastră a rămasda faza de scenariu — un 
scenariu dens, interesant... foarte diferit față de carte, dar 
într-un mod care mi-a plăcut. Cind a fost vorba de aprobare, 
lucrurile s-au tot tărăgănat la nivelul Consiliului Culturii, 
aparind foarte limpede pentru mine dorința lor de a nu face 
acel film. Pina la urmă, un important demnitar al vremii — 
nici nu merită să-i mai amintesc numele — mi-a spus, că, 
dacă Pintilie va face un alt film separat de mine, iar eu unui 
epee = el, s-ar putea după aceea să ne lase să lucrăm 

preun 

— ati crezut intr-o asemenea balivernă? 

— Nu. Dar asta ne privea doar pe noi. Pe ei îi interesa să 
ne separe, ceea ce le era, suficient pentru liniștirea... nu atit 
a cugetului, cit a scaunului... 

— punctul tră de vedere, este avantajos 
pentru scriitor de a aborda sau aceasia re- 
prezintă o ? 

— Filmul e cu totul altceva, lăsind deoparte în mod nece- 


sar situaţii, cuvinte, ba chiar și personaje. Eu nu tin să mi le > 


văd pe toate pe ecran, căci știu că nu se poate. Orice carte 

pierde prin ecranizare, dar în același timp ciștigă la nivelul 

audienței. Cind accepti să faci film după o carte, trebuie să 

te lagi in mina regizorului şi să înţelegi că multe lucruri din 
ea nu încap reaimente în film. 

` La ora cind am acceptat să transform Orgolli într-un sce- 

_nariu, m-a atras intii de toate noutatea pe care subiectul ro- 

manului îl reprezenta pentru cinematograful românesc la 

` momentul respectiv. Asta era mai important decit faptul că. 


4 


multi oameni, ori acel lucru îl putea asigura difuzarea filmu- 
lui în cinematografe. Pentru că de citit, citesc — sau citeau 
— mai puţini, pe cind la filme mergeau mult mai multi, N-am 
ținut să atrag manja, prin film, asupra cărții, căci ea își avea, 
ei. 


oricum, cititorii 


SOSI 


A 
$ 
g 
3 
g 
ze 
8a 
sE 
i 
si 
i: 
rid 


citoare“, deci cum îmi permit eu să-mi bat joc de reprezer- 
tantii ei. N-a înțeles — sau n-a vrut să accept 
criam acolo o realitate, un moment istoric pe care, le places 
sau nu, erau obligaţi să şi-l asume si securitatea, și peceras 
şi toţi citi au condus tara — asa cum au condus-o... — © 
vremea 


aceea. - 
Oricum, făcînd o sumară socoteală, am ajuns'la conciuza 
că timpul consumat pentru scrierea scenariului și strabam- 
rea filierelor de aprobare a fost infinit mai lung dec? cei c= 
re-mi fusese necesar pentru a scrie cartea. 


„Lucian Pintilie a fost primul regizor care s-a arătat interesat 
de realizarea unui film după o idee de a mea... 
Oferta unui creator de excepţională valoare, ca Pintilie, 
m-a bucurat, m-a onorat şi m-a redresat moral“ 


& Adrian Pintea — un. personaj 
de maximă actualitate în Pădureanca 
(regia Nicolae Mărgineanu) 


— Pină să ajungem la Pădureanca am mai trecut printr-e 
incercare cu „Vocile nopții” pe care dorea să o ecranizeze 
Mircea Daneliuc. Era o ție în ce privește valoarea %- 
mului, dar şi o șansă în plus în lupta pentru aprobare. & 
dacă nici Daneliuc n-a reușit să acrediteze ideea, deși a d 
rit si s-a zbătut foarte mult pentru asta, era limpede câ == 
aveau nevoie de viziunea mea asupra realității cotidien= 
Chestia cu cele două palme, care ar suna — chipurile diisi 
pe hirtie si pe pinză... Cum și Pintilie terminase între timp De 
ce Mitică?, T deci întrunisem amindoi cond 


pa =e putea iucra (Doamne fereste!) împreună, le-a vent 


cu Pădureanca. 

— Wi s-a comandat? 

— Să zicem că mi s-a propus. Au avut loc lungi disc 
cu lon Traian Ștefănescu, atunci prim vicepreşedinte a 
Consiliului Culturii, deci mai mare peste literatură şi cinem= 
tografie, și e! a spus că actualitatea n-ar prea fi la modă & 
acel moment... în zonele de sus ale puterii. Sau nu realitates, 
așa cum o vedeam eu... 

— crezut? 

— lon Traian Ștefănescu cunoștea ect cultura = 
structura spectatorilor „supremi“. De altfel, el era un tip des- 
tept, cultivat, cu care puteai să discuti. Așa că, din vorba-= 
vorbă, mi-a spus că cel mai bine ar fi să fac un scena 
după un autor clasic. 

— Afi înțeles că, de fapt, erail ținut zR mal ja distanță de 


cală 


@ Nimeni nu e de neînlocuit... cu excepția valorilor! 
(Orgolii — cu Cristina Deleanu și Victor Rebengiuc, regia Manole Marcus) 


TUL ADEVĂRULUI ŞI AL BUNULUI SIMŢ 


omia de IRS rc am de filme} desprinse din actuali- 
tate, care se © îndelui 
ință, numai pe mina unor = 

— Mie unuia nu-mi era permisă actualitatea — cel puţin în 
ipostază cinematografică — pentru că ei ştiau foarte bine 


rat, în sfirsit, din sertar și lansat în producție fără modificări 
sau adăugiri. 
— Domnule Buzura, multă vreme ecranizarea a fost consi- 
Crede ci, pi de sici inainte, sa va tuncjiona în acoiapi mod? 
eava 
— Asta va depinde foarte mult de felul in care creatori! 
vor fi în măsură să analizeze, să evalueze și să se exprime 


„Pînă să ajungem, cu Nicolae Mărgineanu, la Pădureanca, 
am mai trecut printr-o încercare cu „Vocile nopţii“ 


pe care ţinea neapărat să o ecranizeze Mircea Daneliuc... $" 


ce-ar fi ieşit dintr-un asemenea scenariu scris de mine. 

— Era qi asta o modalitate de a vă flata, nu? 

— Într-un fel, mă rog... desi aș fi preferat să mă lase să în- 
cerc. 

Așa că, pe deplin edificat asupra modului cum „se puneau 
problemele“, m-am apucat să recitesc „Pădureanca“. Stiam 
nuvela din școală, nu-mi spunea mare lucru, dovedindu-se o 
melodrama, care pe ecran şi-ar fi relevat toate punctele 
slabe. Abia după trei, patru, cinci lecturi am găsit ideea cu 
holera. Si atunci ecranizarea a început să mă pasioneze cu 
adevărat. M-am dus la ton Traian Ştefănescu şi l-am întrebat 


asupra marilor probleme care îi frămintă pe oameni. Desi- 
gur, s-au scris niște cărți, multe din ele valoroase, iar de 
acum încolo se vor scrie altele care nu au nici un motiv să 
nu fie și mai valoroase. Filmul românesc va putea face apei 
la literatură doar în măsura in care va simți nevoia respec- 
tivă. Dar să nu uităm că ecranizarea nu mai are de ce fi un 
refugiu sau un pretext pentru afirmarea unor adevăruri ale 
prezentului. Sint convins nu numai că trebuie scrise, dar se 
vor şi scrie scenarii interesante, valoroase, incitante... Că ele 
vor porni de la un roman sau de la altceva? Asta chiar nu 
mai are importanță. 


„Un film mare, fie ecranizare, fie după un scenariu original, 
poate să schimbe o mentalitate, să impună un mod de a gîndi... 
Îmi amintesc de Pădurea spinzuratilor - - 
ce mult a însemnat atunci, ce şoc a creat Ciulei!“ 


dacă acceptă ideea de dragoste și moarte în timp de teroare. 
Piecasem de la trama nuvelei, iar teroarea era holera, privită 
ca o calamitate. Mă rog... pentru mine calamitatea era alta, 
teroarea era și ea alta, dar mi-am zis că ambele pot fi astfel 
bine spere: Acest suport devenea pretextul de a avertiza, 
de a striga de pe ecran oamenilor: „ce fel de bărbaţi mai sint 
în țara asta, care nu se pot opune unei terori inoculate și 
manipulate?” Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate fraza, dar 
de dragul ei am scris scenariul. Sigur că ea nu-i aparținea 
lui Slavici, ca și multe alte lucruri din film, dar nu am inten- 
ționat nici un moment să fac o simplă transpunere pentru 
ecran, doar un film de epocă, ci o trimitere la adresa meca- 
nismelor cu ajutorui cărora individul este ținut sub ascultare. 

Nici finalul nu putea rămine în fiim așa cum îl văzuse Sla- 
vici în nuvelă — că lorgovan moare și i se tine luminarea. 
Era absurd ca ultimul accent să cadă pe această dramoletă 
semănătoristă şi atunci, dincolo de culpabilitatea evidentă a 
celor doi părinţi față de destinul copilului lor, am revenit la 
teroare şi la minciună, care se perpetuează una din alta. Lu- 
mea (e vorba de orii din sală) era oricum obişnuită în 
acel moment cu ul respectiv, eu n-am făcut decit 
să-l arăt cu degetul. 


in orice caz, mi-a făcut o mare plăcere să lucrez la acest 
film, care cred că și astăzi rezistă, iar colaborarea cu regizo- 
rul Nicolae Mărgineanu a fost excelentă — dovadă că acum 
el filmează deja Fără identitate, un scenariu pe care l-am 
conceput împreună cu citiva ani înainte, după o altă idee din 
„Fetele tăcerii“ şi care la începutul lui ianuarie a fost elibe- 


Înainte vreme, se la la o carte apărută deja, în primul 
rînd pentru că le bune erau interzisa, iar cele accep- 
tate erau atit de proaste, că provocau îndoieli chiar și celor 
care le aprobaseră. plus, ecranizarea prezenta avantajul 
— din punctul de vedere al birocratilor culturii — că, fiind 
pe jumătate aprobată odată cu apariția cărţii, răspunderea 
lor era mai mică. 


Li 


trebui pentru ca ecranizările — atfiea cite vor fi — 
at garin nu numai un act de respect, dar și unul de cul- 
ur 

— În primul rînd, e nevoie să ne întoarcem grabnic la cul- 
tură. Pentru că, în ciipa de faţă, nu sîntem în nici un dome- 
niu la nivelul cultural necesar. Poate că e firesc, deocam- 
dată, căci după 50 de ani de tăcere, politica a ocupat totul. 
Dar, după o asemenea bulversare, cred că a sosit timpui să 
ne aia fa uneltele noastre, să vedem bătaia lungă a 
culturii. 

Se vor găsi destui care să scrie scenarii și după carti cla- 
sice, şi după alte cărți mari, care trebuie răspindite lumii 
prin film. Dar în treaba asta e nevoie si de profesionalitate, și 
de moralitate, și de respect, și de grijă fata de felu! in care 
sint abordate valorile. 

Pentru că, înainte, scriitorul era obligat să facă de toate: și 
istorie, şi ideologie, și statistică dacă vreţi. Acuma nu mai 
are de făcut decit literatură. Dacă aceasta e bună, va putea 
interesa cu siguranţă și filmul, Restul e treaba specialiştilor. 
2 momentul, cred eu, al separării puterilor în'statul... cultu- 
rii. 

— Cinematografia a și purces de altfel, prima, la separare, 
desprinzindu-se pe linie instituțională de Ministerul Culturii. 
Cum apean această „secesiune“ — nu va insemna ea o di- 
minuare a iunii culturale, fără de care fiimul devine 
numai producţie, distracție și (eventual) beneficiu? 

— Din cite știu eu, și literatura si filmul sînt făcute de oa- 
meni. Dacă din numeroasa producție 'pe care o presupun 
vor apare 4—5 filme mari pe an, va fi extraordinar de bine. 
Şi cred asta fiind convins că adevărații regizori nu-și vor 
abandona în nici un context profesia și nu-și vor risipi talen- 
tul. 

Nu văd cum un regizor uriaș ca Lucian Pintilie, care a 
pierdut atitia ani în așteptarea unor aprobări, despre care 
știu că are foarte multe proiecte, să ajungă azi să facă vreun 
compromis de orice fel, coborind ștacheta. După cum nu-i 
vad pe Daneliuc, Pita, Mărgineanu, Veroiu, Guiea — căruia ii 
mulțumesc pe această cale pentru sfaturile politice — 
Vaeni şi alții ca ei risipind șansele ce le stau inca la dispozi- 


tie. 

Ramin la ideea ca, indiferent de firmă, trebuie să-ţi res- 
pecti vocaţia. Restul e treabă de administraţie. Sint sigur ca 
un Pintilie poate da tonul într-o competiţie foarte generoasă 
şi foarte utilă tuturor, dar în primul rînd culturii naționale. 


— Ca om, îmi păstrez îndoielile, dar astea sint ale mele, 
consider că acum e un sezon... 


— Al şilor? 
— Nu, nu... al iepurilor curajoși. Pentru că pina mai ieri, 


puţini au îndrăznit să spună ce credeau sau nici măcar nu 
credeau. Pe cind azi, cind se poate și nu e nici un risc, au 
apărut curajoși, eroii... Momentul va trace, sint sigur de 
asta, și într-un timp foarte scurt lumea noastră își va reveni 
şi se va îndrepta firesc spre ceea ce se cuvine, spre adevăru- 
rile eterne ale literaturii, spre ceea ce-i unește pe oameni. 
Pentru că lumea, realitatea și relaţiile dintre oameni nu pot fi 
privite doar prin prisma îngustă a unor partide. Vedeți, 
înainte această lume se percepea prin’ optica unui singur 
partid. Azi ea se multiplică prin puzderia de partide. dar -- 
paradoxal — rezultatele sint aceleasi, la fel de deformante. 

— Pind de l atu ai unul creator trebuia 


veritabil? 

— Din punctul ăsta de vedere, eu nu cred că s-a schimbat 
ceva pentru creatori. Care va fi atu-ul prezentului? Exact 
același care a fost — cind a fost — si pina acum: cinstit cu 
tine insati si cinstit cu cei pentru care scrii. Bineinţeles, pre- 
tenţiile sint azi mai mari faţă de creator, dar şi avantajele 
acestuia sint altele, căci nu mai este nimeni obligat să se as- 
cundă după cuvinte, să sugereze, să facă istorie sau sociolo- 
gie ia „comandă“, la „dorință“ sau „din indicație“. 

Curajul? Da, de-abia acum îţi trebuie cu adevărat, în sen- 
sul nobil al cuvîntului, căci consecințele sint astăzi diferite 
față de trecut. Ideea dosarelor s-a întors, poate, pe dos, dar 
într-un mod la fei de eficient, si asta devine în contextul dat 
de-a dreptul dramatic. Pina acum, nu era momentul — pen- 
tru unii. Acum, pentru aceiași e momentul. Dacă-i așa, nu 
văd de ce art ti si apie adevar Spann pugem 

— Deci, este nevole aceeaşi energie atit pentru a 
ch și a rezista? 2 i 
— Chiar de mai multă. Si, mai ales, ne trebuie aceeași 
cantitate de speranță pe care o aveam înainte, căci din ea a 
cp ila vedeți, pentru cultură, raportul dintre {i 

— tre libertate şi 
moralitate? = 


— Democraţie este — cu democrații stăm mai prost. Li- 
bertatea, ca şi cultura, există exact în măsura în care {i le 
cuceresti. Vreau să spun că fiecare individ este condiţionat 
de propria sa capacitate de înțelegere a sensului respectiv. 

— Ce inseamnă noțiunea de democraţie în cultură? Altfel 
ur este compatibii domeniul culturii cu normele democra- 


„Libertatea, ca şi cultura, există exact în măsura in.care fi le cucereşti. 
Vreau să spun că fiecare individ este condiţionat 
de propria sa capacitate de înţelegere a sensului respectiv“ 


Acum, Însă, nemaiavind „înecaţi“, nu văd ce rost ar mai 
avea colacul de salvare. N i 
“că Injelog, Sh, poniru -viitor nai: ayap: nicl un it proach 
— Dacå vreun regizor se va arăta interesat de vreuna din 
scrierile mele, îi voi da mină liberă, cu condiția sa-mi inspire 
încredere la început și să-mi arate scenariul ia sfirsit... adică 
inainte de a începe filmul. 
În ce priveşte scrisul meu, sînt att de rămas în urmă cu 
proiectele literare, încît fe voi da o prioritate absolută. 
— De pe această poziție de detaşare: cum credeți că ar 


— De ce nu? Această compatibilitate devine operaţională 
odată cu pr sera opiniilor. Dialogul civilizat stimulează 
lupta de idei, iar aceasta devine sursa cea mai importantă de 
generare a valorii autentice. ; 

sii et I R aad oe dapa deog ai seta: 
orice s-ar spune, un bun ciștigat — cit mai ales con- 
diția etică a acestula... 


(Continuare în pag. 18) 


Convorbire consemnată de Bogdan BURILEANU 
5 


gir: FESTIVAL 
INTERNATIONAL 
DU FILM ET DE 
TA JEUNESSE 


ţări, o importantă secţiune 


mului est-european. Am prezentat 47 
: G K 


cele panouri publicitare care anunță cu litere 
în relief filmele acestei veri: Total Schwartze- 
negger... 2.. Gremlins 2.. Die hard 
- this summer (comentariu, off): „Evenimen- 
ră come al festivalului l-a Sul lui Krzysztof 
ă prezentarea —— ui 
Kieslowski (filmul deceniului, după unii cri- 
i operă în 10 parti avind la bază libera in- 
a celor „Zece Porunci“, prezentate 
find de asemenea și versiunile tungi a are 
dintre episoade: Scurt film despre 
deja celebrul Scurt fiim despre omor, cistiga- 


| torul Premiului European, în 1988. Un alt 


eveniment l-a constituit retrospectiva unuia 
dintre cei mai importanţi regizori contempo- 
rani, practic necunoscut în America, Theo 
Angelopulos, incepind cu filmele realizate 
sub dictatura coloneilor și terminind cu filmul 
încununat de laurii Premiului European pe 
1989 Peisaj în ceață Între titlurile celoriaite 


"cicluri se înscriu: „Black Independent Ci- 


nema“, „Cine Latino beds „Asian Cinema", 
„Omagiu lui Stanley Donen 

Exterior, zi. ABC Entertainment Center. Pa- 
noramice descendente de descriere a zgi- 


| rie-norilor moderni din jurul „Plazei “ unde 


sint adăpostite pe mai multe nivele, maga- 
zine, restaurante, birouri, săli de spectacole, 
toate mişcările aparatului sfirșind în același 
loc: „Cineplex Odeon Cinemas”. Descriere 
lentă a frontispiciului celebrului complex de 


al OWED Fit FS i 


i PE era posedă aici, în Century 
City, patru săli. În două dintre ele — citim pe 
firmament — programul AFI L.A. Film Fest 
(sala 2 și 3). În celeialte două, titluri de filme 


americane. a 
nt. noon tae tot hay On 1 ee ne 
Cruise. Bom on 4th o 
iulie) În 70 mm 6 Track. HPS son Spectral 
Recording. Dolby Stereo. (Nota: Semnificatia 
acestor cifre si cuvinte este greu de comen- 
tat, putem însă depune mărturie că pentru 
cel ce trece întiia oară prin experiența unei 
vizionări în atari condiţii tehnice — în condi- 
fille in care creierul, timpanele și stomacul 
pot să-ţi fie ravasite de alee grea lame si pe- 
reti circulari sonori — șocul revelatiei este 
comparabil cu cel ai unei experiențe mistice. 
Oricum ar fi povestea de pe ecran.) 


interior, zi. Birou Ken Wiaschin: „Am dorit 
să arătăm că cinematograful poate fi mai 
mult decît un simplu divertisment. Holly- 
wood-ul este un mecanism menit să producă 
bani, mai ales. În centrul interesului său se 
găsește publicul larg, filmele fiind făcute 
pentru acel public. Un film serios se face cu 
mare greutate aici. Nu de puţine ori ai senza- 
tia că doar în Europa se fac filme pentru 
adulți, in timp ce la Hollywood se fac filme 
pentru copii.“ 

insert. Detaliu: fotografii de „star“uri si re- 
clame de film rasfoite într-o revista de format 
mare. Întrebare (in off): „S-a dorit cumva ca 
titlul „Hollywood Glasnost" să fie o ironie la 
adresa suficienjei Hollywood-ului | para- 
doxaiei sale izolări de lumea filmului?“ (sim- 
pla parcurgere a unui ziar arată că un singur 
film produs de marile studiouri este difuzat in 
premieră, pe un teritoriu cu aproximativ 8 mi- 


B Policier-ul rămîne și el în topul preferințelor; 
Harrison Ford și Emanuelle Seigner în Frantic de 


Roman 


Polansk 


int titlurile să poată fi rega- 

că puţine si urile care reg 

site la două luni de la premieră — lucru ce 

atestă cit de rapid şi de radical se „împrospă- 
că momentul 


teaza™ „dispariției“ de pe 
ecrane se subtil cu momentul 
„apariţiei“ pe 


i 
f 
i 
i 


și 


pentru realizatorii de 
producţiile în Los 


i 
i 

HE 
k : 
iși 


i 
i 
i 


(în ag — i se dă cuvintul lui Krzysztof 

P.M. — Kieslowski deciară timid că 
lui este foarte proastă, după care continuă în 
poloneză: „Comunismul a murit în Polonia, 


i 


inea mea 
nu este cea corectă Mi-ar place s: eșesc. 
Optimistilor nu ie place să se $ 


tilor le place să se înșele.“ 
P.M. — Liudmil Staikov (regizorul filmului 


Vremea violențelor, președintele Uniunii Ci-" 
neaștilor Bulga: 


ri): „Acum, cind avem liberta- 
tea să facem ce vrem, nu avem banii cu care 
să lucrăm. Ne e teamă de economia de piață 
în artă, ne e teamă că ea va alunga de pe 
ecrane filmul de artă și pe cei naţional.“ 


P.G. — Public şi podium cu microfoane (în 
off — este invitat să ia cuvintul „unul dintre 
regizorii cu cea mai extravagantă vestimenta- 
tie la această oră, în Hollywood”). 

P.M. — Se apropie de microfon scriitorul 
Evgheni Evtusenko, regizorul filmului Grădi- 
nita de copii (îmbrăcat într-un costum roz): 
„Mă întreb cum este mai bine. să ai o sută de 


luri de salam şi o sută de partide, cum avem 
“Oe. if reacție auditoriu 
aşezat in jurul meselor cu ive. 

P.P. — engleză 


„Artistul este un sclav, 
fie al guvernului, 


fie al publicului. 
Sintem sclavii banilor. 
Cine are mai multă libertate? 
Cineva finanţat de stat 
sau cineva care este 
la mîna publicului?“ 
Krzysztof Kieslowski 


rybda, cenzurii comercialismului. Un monstru 
e distrus. Trebuie să facem zic 
ard. Tra- 


vise),. Evtușenko (în off); „Statul ne-a > 
pentru asta am luptat atita 

vreme. Dar cînd văd acest fals și nerușinat uz 
al libertăţii, din Statele Unite, cînd simt dura 
cenzură a comercialismului de aici, mă ingri- 
jorez pentru viitorul filmului.“ Panoramic în 
stinga spre clădirea Centrului de televiziune 
CBS, apoi spre dreapta și oprire in fata unei 
clădiri feeric luminată de neoane colorate: 
x Fairfax Cinemas“. Panora- 


wae 


mic de la frontispiciul care indică și aici exis- 
tența mai multor săli (doar într-una din ele 
desfasurindu-se programul „Film Fest“) pina 
fa cutia de sticlă — cassa — în care poate fi 
distins un tinăr de culoare cu o uniformă im- 
pecabilă, manipulind un calculator. 

riu (in off): „Cinematograful „Fairfax“ a fost 
gazdă atît a ciclului de filme est-europene cit 
şi a două importante mese rotunde avind ca 
teme „Ci raful est-european de astăzi 
și de miine“ și „Triumful filmelor interzise“, 
unde publicul american a putut dialoga cu 
mulți dintre realizatorii filmelor prezentate. 
Între filmele de dată recentă s-au numărat: 
Oraşul zero de Karen Sahnazarov, ultimul 
film semnat de Zanussi, Inventar, ultimul film 
al lui Jiri Menzel, Sfirșitul vremurilor de-altă- 


= = 


e Jamie Lee 
fiica lui Tony Cu 
cu Eddie Mur 


dată, filmul Verei Chytilova Cheful întrerupt, 
precum și „primul musical evreiesc realizat în 
Uniunea Sovietică“, după cum a fost prezen- 
tat filmul lui Vladimir Alenikov, Căruțașul și 
A. paz avînd la bază povestirile lui Isaac Ba- 


interior, Hol Cineplex Odeon Fairfax Cine- 
ma. Descrierea holului (reclame şi poze co- 
lor, bufet sclipitor, neon şi nichel, mochete și 
lumini ascunse cu rafinament, uniformele 
personalului, drapele şi public). Pe fondul 
muzicii suave continuă comentariul (în off): 
„Dintre filmele oprite de cenzură și repuse de 
curînd în circuit, publicul american a putut 
vedea pentru întiia oară Miinile sus realizat 
de Jerzy Skolimowski în 1967 și completat în 
1981 cu citeva secvenţe color; Ciocirlii pe sir- 


i 
$ 
i 
2 
i 
î 


realizat de Krzysztof Ceorzewski în 1982 şi 
difuzat anul trecut; precum şi Reconstituirea 
realizat de Lucian Pintilie în 1969 și difuzat in 
circuitul larg doar anul acesta.” 

Hol. Detalii și panoramice de descriere a 
bufetului, (robinete nichelate. Coke. Diet 
Coke. Strawberry Coke. Pahare mici, mijlocii, 
mari. Cafea. Pop Corn. Aparat electric. Hot 
Dog. Muştar. Ketch-up. Alune. Ice-cream. 
Nuggets. Ciocolată). i 


»Reconstituirea 
este filmul unui regizor 
de o reală forță, 
iar faptul. că 
nu a putut lucra 
atita timp 
este o. pierdere 
pentru cinematograful 
românesc“. 
Ken Wlaschin 
Hol. Panoramic de-a lungul unei serii de 
panouri publicitare avind toate aceeași di- 
mensiune şi formă: Indiana Jones, Joe Ver- 
sus the , Space Invaders şi... „Pop 
corn. Real Butter“ (floricele de porumb cu 


unt adevărat). „Numai la Cineplex Odeon.“ 
(Muzică). 


interior. Sală de cinema. Masă rotundă. 
P.G. — Cimp si contracimp, publicul şi reali- 
zatorii așezați pe în fata ecranului. 


scenă, în 

P.M. — Krzysztof Kieslowski: „Îmi place să 
vorbesc despre cenzura din Polonia deoarece 
era singurul lucru care funcţiona bine în 
țară” (Tăietură) P.P. Un spectator mărturi- 
că n-a înțeles prea bine de ce au fost 
interzise anumite filme (Tăietură). P.M. Gyula 
Gazdag (regizorul filmului Ostatecii): „Cu 
timpul am devenit foarte abili în codificarea 
unor mesaje în limbaj cinematografic astfel 
încît cenzorul să nu poată înţelege. Dintr-o 
dată, această abilitate a noastră a devenit 


(Continuare în pag. 8) 
Gabriei KOSUTH 


E 
7 


œ 
O 
H 
O 
< 
Lu 


@ Valentin Uritescu 
Specialitatea sa: 

a face din personajul 
de plan doi un 

personaj de prim plan 


HOLLYWOOD 
GLASNOST 


(Urmare din pag. 7) 


inutilă.“ (Tăietură). Irina Aktaseva: „Timp de 
45 de ani regimurile est-europene au avut la 
bază un sistem importat și susținut de Uniu- 
nea Sovietică. Acum vorbim de cinematogra- 
ful est-european și l-ați invitat chiar în centru 
pe Evgheni Eviușenko.“ (Tăietură). P.G. — 
Public. P.M. — Evgheni Evtușenko: „Trebuie 
să fim atenţi la termeni. Eu am demonstrat ca 
student și în '56 contra tancurilor de la Bu- 
dapesta și în '68 contra tancurilor de la 
Praga. Nu ruşii au fost ocupanții, ci staliniștii. 
Noi trebuie să fim impreună împotriva stafiei 
stalinismului căci toţi sintem aceeași națiune. 
Natiuriea intelectualitatii care trebuie să lupte 
pentru drepturile sale, să salveze arta, căci 
fără artă supraviețuirea spiritului uman este 
imposibilă“. (Tăietură). P.P. Spectator: „S-ar 
putea să nu cunoasteti motivul pentru care 
am stat la coadă la acest festival. S-ar putea 
să Cunoasteti însă că Los Angelesul este un 
deşert cultural. Noi de aceea sintem acum 
aici..." (Taietura). 
ard. Tr: 


Exterior, zi. Hollywood Boulev: aviing 
de înaintare (din mașină) cu oprire la o inter- 
secţie. Se filmează o producție de mare bu- 
get (zeci de mașini şi camioane, polițiști, 
spectatori adunaţi pe trotuare, citeva aparate 
Panavision, proiectoare argintii, monitoare, 
macarale, furnicar de tehnicieni cu aparatură 


de emisie-recepție). Detalii. 

interior. Sală de cinema P.M. Criticul de 
film britanic John Gillett: „Un film ca Andrei 
Rubliov nu ar fi.putut fi finanțat în Vest. Pa- 
radoxal este faptul că opresiunea forțează 
uneori artiştii să atingă performanţe. Și Saura 
și lopulos au făcut cele mai bune lucruri 
sub ură.” (Tăietură). P.P. — Jiri Menzel: 
„Este știut că unele flori au parfumul cel mai 
puternic atunci cînd stau în condiţii foarte 
proaste. Ceea ce lipsește adesea în vest este 
nevoia puternică de exprimare individuală, 
rezultată în est în urma opresiunii”. (Taietu- 
ră). P.M. Krzysztof Kieslowski: „Artistul este 
un sclav, fie al ului, fie al publicului. 
Sintem sclavii banilor. Cine are mai multă li- 
bertate? — cineva finanțat de stat sau cineva 
care este la mina publicului? Este o provo- 


celui puternic“. 


8 


Foto: Victor STROE 


poveste despre 


O originală 


„cum am devenit actor de cinema“ 


e avut aveam noi o vină, dar in 
anii aia de frămintări, în sat la noi, de unde 
să auzi tu de Ricciotto Canudo, care bote- 
zase cinematografia „a șaptea artă“. N-auzi- 
sem nici măcar de artă. De... penicilină da, 
venise vorba cind cu aprinderea de plămini, 
dar pina a venit ea de la unchiul Bebi, din 
America, eu mă vindecasem, n-aveam treabă. 

Eram innebuniti cu toții de ce adusese tata 
în sat: „Filmul“. Eram transtigurati de film, 
fără a sti că e „a șaptea artă“, asta... cam in 
felul în care ne vindecam de aprindere de 
plămini fără penicilină. Asta $ o chestie... cu 
speraciu, cum zicea a lui „intinde Ziua“. 

— Mă, Vali, deseară viu și eu sub fereastră. 

— De bună samă. La opt fix incepem. Tata 
trebuia să se scoale la patru dimineața: suna 
ceasu', tata zvicnea din pat, pină se spăla la 
tintină, mama aprindea lampa, îi făcea pache- 
țelul, el trăgea o gură de „ghinars“, lua un 
mar, mușca și ,tuleo". O lua pe după grădini, 
trenul pleca din gară, ei ieşea prin „progadie“ 
şi sărea din fuga în tren.. Totul era calculat. 
După ce venea de la fabrică se preocupa de 
„grupul electrogen“ — un motor gulerat de 
un lighean mare plin cu apă — pentru răcire 
— şi un dinam, la care mesterea tot timpul. 
dar după ce venea curentu’, tata urca în că- 
mara, la aparatul de proiecție. Raza miracu- 
loasă pleca de sub cirligele cu slănină, tra- 


(Notă: Prezent mereu și neincetat, în sală, 
pe culoare si pe hol, mirosul greu — dulceag 
al „floricelelor de porumb în unt adevărat“ 
face parte din acele senzații — în acest caz, 
la limita greței — pe care filmul nu le-a putut 
și nu le poate înregistra, deși prezintă o sem- 
nificatie. deloc neglijabilă pentru un eveni- 
ment. Observaţie valabilă si în cazul senzatiei 
de nemărginit confort simțită la scufundarea 
în fotoliile rabatabile cu suspensii — „numai 
la Cineplex Odeon“). 

Plan detaliu: Fragment din programul festi- 
valului: simbătă, aprilie 21—1,45 p.m. The 


Reenactment (Romania, 102 min.). December - 


'89 (Romania, 25 min.) Alexandru Sahia's do- 
cumentary. 

„Interior, zi. Birou AFI. Ken Wiaschin: „Am 
văzut Reconstituirea intiia oară la Cannes în 
1971. după care am încercat să-l cerem la 
Londra tot în anii '70. Nu a tost posibil... Stim 
că a mai fost cerut acum la San Francisco și 
la Washington. Consider că Reconstituirea 
este filmul unui regizor de o reală forță iar 
faptul că nu a putut lucra atita timp este o 
pierdere pentru cinematograful românesc. 
Poate că vor apare acum regizori tineri și de 
ce am exclude posibilitatea unei renașteri a 
artei filmului tocmai in Romania?“ 

interior. Masă rotundă. P.P. — Evgheni Ev- 
tușenko: „Libertatea este un test foarte crud 


versa bucătăria care era și sufragerie (șapte 
metri lungime pe patru lăţime), pe urmă un 
hol mic, intra în dormitor, peste capetele 
noastre ce se răzimau de pernele ridicate și... 
se oprea pe cearșaful prins de perete. Tata 
dădea filmul în curtea şcolii sau în „sala de 
baluri“, dar mai înainte îl vedeam noi. Era ca 
o... vizionare, pentru mama, noi și prietenii 
noștri, care umpleau cadrul celor două feres- 
tre din curte așa cum albinele umplu rama în 
stup. Nebunia era însă sub ferestrele din 
uliţă, unde nu se vedea decit cam de un cot, 
pe margini. Aici efectul celor doi coti de ima- 
gine inversă era cu mult amplificat de golul 
orb din mijloc. Efortul imaginaţiei era alimen- 
tat de sonor:... „Ali right Jim“... „Hei, you“... 
și... bum! Ai din uliţă erau incremeniti. „L-i 
puşcat, mă!" 
— Nelutu, pe cine l-a puşcat? Si Nelutu de 
la geamul din curte de unde vedea tot, zicea: 
— Vulturul ăla care a luat copilu' în gheare. 
Simbata tot satul vedea 
Grant. Nu după mult timp afacerea cu filmul 
carat de tata cu căruța prin sate s-a sfirsit, ca 
toate... „rămăşiţele burghezo-moşierești“ — 
cum se zicea pe-atunci. Aşa că tata n-a ajuns 
„Metro Goldwyn Mayer“, ci a rămas simplu 
proletar. Visele lui nu s-au spulberat de tot. 
Cu o tenacitate oarecum ciudată pentru un 
muncitor, a ținut ca eu să devin actor. 
Destinul a făcut să fie cum a vrut tata. $i 
într-un tirziu, regizorul Andrei Blaier cu Titus 


pentru un artist. Sint cunoscute fapte reale 
cu oameni care au supravieţuit în cele mai 
grele condiții și nu au putut suporta aerul cu- 
rat al libertăţii.“ 


„Un film 
ca Andrei Rubliov 
nu ar fi putut fi finanţat 
in vest. 
Paradoxal este faptul 


ca opresiunea 
forțează uneori artiştii 
să atingă performanţa “ 


John Gillett 


Exterior, zi. Bevery Hilis. Bel Air. Wilshire 
Boulevard. Imagini din cartierele de lux (vile, 
parcuri, magazine de antichităţi, de moda, de 
automobile Rolls-Royce, Ferrari) cu op 
mentariul sonor: Gyula Gazdag (in off): „În 


o Mel Gibson, lansat de George Miller în Mad Max (1979) 


{3 


Popovici prin Sapte Frati m-au logodit cu a 
7-a artă. Intrasem în lumea mirifică a filmului. 
Uluire. Sute de oameni roiesc în jur: electri- 
cieni, tehnicieni, fotografi, laboranti, costu- 
miere. peruchieri, proni specialişti de 
toate felurile: şefi, subsefi, băgători de 
seamă, ajutori de băgători de seamă, ge 
desc, se string în jurui regizorului să-l înă- 
buse, dar el nu se lasă. Se ridică deasupra 
lor, pune un „tolcer“ ta gură, siloboade o inju- 
rătură și începe să urle pină nu mai poate. 
Tu, actorul, nu esti băgat în seamă decit la 
urmă. Dar dacă joci un politai ori un ofițer 
esti respectat si poţi lua cadouri frumoase. 

Dar ca soldat, mecanic, țăran... nu se uită 
nimeni la tine. Trebuie să ireci prin foc, să 
intri în bălți, să încasezi pumni, să... mori... 
Lumea mirifică a filmului! Mirificul ăsta e 
poate pentru dumneavoastră. Sint mereu ne- 
mulțumit, am necazuri mari și fisuri si lipsuri 
şi... Fac filme? Sint bun? Atunci de ce cind îl 
vad pe Al Pacino, ce i se cere, cit i se dă și 
ce poate să facă, imi vine să las totul si să 
trec de partea voastră, a celor care priviţi... a 
celui care am fost odată cind priveam lungit 
vrăjita rază care pleca de la noi din cămară, 
de sub siănină. 


Valentin URITESCU 


trecut, cu valuta obținută pe filmele vindute, 
statu! achiziționa filme străine valoroase, 
reinvestind banii în filmul unguresc. Astăzi, o 
firmă particulară nu mai are acest interes.“ 

— Ludmil Staikov (în off): „Nu vrem să fa- 
cem coproductii si sa atragem capital strain 
pentru a face bani, ci doar pentru a ne salva 
cinematografia naţională. Altfel s-ar intimpla 
© tragedie pentru noi.“ 

— Krzysztof Kieslowski (în off): „De la eli- 
berarea Poloniei am putut observa o singură 
schimbare. Acum am pașaportul acasă. in 
afară de aceasta nimic nu s-a schimbat şi 
probabil nu se va schimba încă două genera- 
tii, De ce continui să trăiesc in Polonia? Cred 
că suferința este mai fot ică decit ferici- 
rea. Este cinic, dar adevărat.” 

Generic. L.A. Film Fest cu mulțumiri și re- 
cunoştinţă sponsorilor... American Airlines, 
Mazda, Pioneer... (semnal sonor), 

interior. Birou AFI Ken Wiaschin: „Am con- 
vingerea că cineaștii est-europeni se vor 
duce acasă cu o mai mare înțelegere asupra 
filmului american și a Hollywood-ului și 
poate mai optimişti vizavi de condiţiile în 
care vor lucra.“ 

Detaliu macro — fragment de articol cu su- 
blinieri, din „New York Times“: „Ludmil Stai- 
kov a semnat un acord prin care Roger Cor- 
man, faimosul producător si regizor, va rea- 
liza două filme în Bulgaria, folosind echipe şi 
actori bulgari. Producţia lui Deathstalker IV. 
este programată să înceapă pe 25 iunie la 
Sotia, urmată de filmările la Barbarian Queen 
Mt. 

Detaliu Macro — fragment de articol cu su- 
blinieri din „Los Angeles Times“: „Chiar 
acum Kieslowski este un pic îngrijorat in 
ceea ce pri e viitorul. El ar trebui să-și pă- 
răsească confortul casei pentru a face urmă- 
toarele patru filme cu producători francezi 
care i-au promis.mină liberă. El știe însă că şi 
asta este „un fel de minciună“. Sfirgit. 

(Notă: Între cadrele ce au fost eliminate din 
considerente tehnice se găsește şi unul înfă- 
tisind un tînăr, curat îmbrăcat, cersind în fate 
unei bănci din centrul Los Angeles-ului. El 
cinta din flaut. interesant este ce cinta: tema 
principală din Vrăjitorul din Oz). 


Gabriel KOSUTH 


Biofilmografie 


Gabriel! Kosuth, născut în 1958, absoivent 
al IATC, secția operatorie, clasa 
George Cornea, promoţia 1983 in primii 
ani de experiență la Buftea e cameraman. 
secund și asistent al lui Doru Mitran 
(Adela) și a! lui Vlad Păunescu 
pu Aurica). Debutează ca operator sef 
Vulcanul stins. 


aceţi, vă rog, un efort de memo- 
rie. Nu se poate să nu fi văzut Doi oa- 
meni în oraș, filmul în care Gabin în- 
cearcă să facă din Delon un om cinstit. 
Cind foştii! „amici“ și „colaboratori“ ai lui 
Delon vin în florărie să îl contacteze după 
eliberarea lui din închisoare, el îi prezintă 
un nou membru al bandei, „Puştiul“ e un 
viajgan nervos şi bănuitor, care nu numai 
că nu se poartă faţă de Delon cu deferenta 
obligatorie față de un tip cu experienţă, 
dar se şi grăbeşte să taxeze de laşitate ho- 
tărirea acestuia de a renunţa fa „lovituri“. 
Un rol mic şi antipatic, dar de care nu se 
poate să nu vă aduceţi aminte. Nesuferitul 
delincvent era Depardieu. 

Ceva mai norocoși decit marele public, 
abonaţii Cinematecii l-au văzut pe Be r- 
dieu în Vincent, Paul, Francois şi ceilalți 
(de Claude Sautet), un excelent studiu asu- 
pra psihologiei bărbatului anilor '70 — 
unde el era unul dintre „ceilalți“. În Bufet 
rece (de. Bertrand Blier), o farsă cu fri- 
soane, căci umorul era negru, lar „rece“ 
era cadavrul, unde imensele blocuri cenu- 
şii-albăstrii din cartierul La Défense erau 
de-a dreptul sinistre, stare spre care tră- 
gea şi neliniştitul personaj al lui Depar- 

leu, aici într-un rol principal. În sfirşit, în 
această primăvară cu atit de puţini specta- 
tori pină şi la Cinematecă, în Danton — 


filmul lui Wajda. Fiind chiâr Danton: ma- 
siv, transpirat, mîncău şi iubăreţ, talentat 
orator aclamat de masă... pină cind şi aces- 
tul om inteligent, unul din capii Revoluţiei 
franceze, începe să-i fugă pămîntul de sub 
picioare. Poate pentru că e prea sigur de 
el şi de priza lui la public, poate pentru că 
îşi subestimează principalul adversar, puri- 
tanul Robespierre, Danton sfirseste sub 
ghilotină. Revoluţia începuse să-și devo- 
reze proprii săi copii... 

E desigur prea puţin ca să pretindem că 
îl cunoaştem pe acest actor de 40 de ani 
care poate fi considerat vedeta nr. 1 a ci- 
nematografului francez, dat fiind faptul că 
steaua sa, e încă în ascensiune, spre deose- 
bire de gloriile ce au atins deja culmea 
după care urmează de obicei coborirea 
spre apus. 

Depardieu însuşi este un personaj lar di- 
feritele încercări ale criticii de film de a-l 
fixa sub etichete ca „derbedeul fermecă- 
tor”, „al doilea Gabin“, „noul Belmondo” 
s-au dovedit zadarnice, căci un asemenea 
personaj nu încape într-un costum de gata. 
Ce-i drept, el are ceva din masivitatea lui 
Gabin şi din argintul viu al lui Belmondo 
dar nimic din fondul.echilibrat al celor doi. 
Adolescent fiind, a plecat de acasă și și-a 
făcut de cap. Această perioadă din viața lui, 
deşi scurtă (căci din fericire, s-a trezit la 


@ Cu Anne Brochet, 
la prezentarea 


„Sint 
un tip 
tandru 


si pagubos“ 


Cu o lună înainte de a i se decerna la Can 
nes, Palme d'or pentru cea mai bună interpre- 
tare masculină, Gérard Depardieu - conside- 
rat cel mai bun actor francez al generaţiei 
sale — a acordat revistei „Marie-Claire“ un in- 
terviu. Deşi refuză bilanţul, actorul trage im- 
plicit cîteva concluzii asupra unei cariere cu 
adevărat spectaculoase. Titlul: „Sint un tip 
tandru şi ubos“, mărturiseşte si el framin- 
tările actorului dintotdeauna. Retinem din de- 
claraţiile sale un auto-portret indirect: 


Despre viata 

„Nu regret că am împlinit 40 de ani, fie- 
care perioadă își are farmecul ei. Ceea ce mă 
preocupă este armonia, starea de pace cu tine 
însuți, dar şi cu ceilalţi spre a aborda viata cu 
mal zei violență. O activă, bineînţe- 
les. is acesteia ar fi să ne producem mai 


multă bucurie şi mai puţină suferinţă.“ 


„Talentul este, înainte de toate, puterea de 
a dărui, de a comunica, de a răspunde aştep- 
tărilor celorialţi şi de a fi impreună cu ei.“ 

Despre actorie : 

„Am făcut această prefata din nevoia de a 
comunica, de a da, a fi cu adevărat pre- 
zent. Pentru mine a juca se identifică cu bă- 
tăile inimii, e o supravieţuire. Forţa mea vine 
din imediat. Inspirația vine pentru mine din 
momentul prezent.“ 


Despre personaj 
„Cind un personaj te părăseşte, te simţi ex- 


„trem de nefericit. ca şi cum tot ce mai e 


copilăresc în tine dispare deşi , de fapt, fie- 
care personaj rămîne in tine ca Într-un recep- 
tacul spre a le îmbogăţi pe cele ce urmează. 
Dacă n-aş fi sere pe abatele Donissan din 
Sub soarele lui Satan (regia Maurice Pia- 
lat) sau pe Danton (regia Andrzej Wajda) 
n-aş fi putut face rolul din Prea frumoasă 
pentru tine (regia Bertrand Blier); la rîndul 
său acest rol m-a pregătit pentru Cyrano de 
Bergerac. 


filmului — 
Cannes '90 


timp, hotărind să își schimbe felul de a 
trăi) l-a marcat definitiv, lăsind în el o ne- 
linişte permanentă şi o teribilă frică de sin- 
peices, Dinamic, debordind de energie, 
nzestrat cu un fizic numai bun pentru a 
juca exact delincventi sau duri, a început să 
facă figuratie în filme şi în spectacole de 
teatru. Unind munca și învăţătura, obser- 
vînd mereu în jurul său cum se mişcă şi 
cum se comportă oamenii, a făcut faţă 
unor roluri mici, apoi tot mal mari. A lu- 
crat enorm, uneori şi în şase filme pe an 
fără să mai socotim şi teatrul, pentru că, 
aşa cum singur o recunoaşte, numai în ca- 
drul echipei se simte bine. Cînd lucrul la 
un film s-a terminat, Depardieu este dispe- 
rat. Disperat că rămîne singur. Ca nu mai 
poate converti trepidația sa interioară în 
energie creatoare. Aşa se explică faptul că 
în cel 25 de ani ce s-au scurs de la debutul 
său presen sot Gérard Depardieu a ju- 
cat In peste 60 de filme, motiv pentru care 
nu putem adăuga acestor informaţii o fil- 
mografie, fie şi selectivă. 

Sigur că numai minal sufletesc nu 
face un actor. Dar Depardieu are şi talent, 
şi o formidabilă disponibilitate de „a-şi in- 
ghigi* personajele ce | se propun. Aşa că, 
țăran sau medic, criminal sau artist, indra- 
gostit sau refulat, în drame sau în comedii 
— vlăjganul cu fața lătăreață si cu deviaţie 


de sept e întotdeauna „de acolo". Chiar 
dacă mai întîi s-a certat cu regizorul... 
Şansa personajului Depardieu nu a fost 
însă cinematograful. Sau în primul rînd ci- 
nematograful. Şansa lui a constituit-o fe- 
meile — dar nu în sensul la care vă ginditi 
în clipa asta. Actorul a avut norocul să în- 
tiinească niște adevărate prietene, pe care 
el le numeşte „femei-far“. Una este chiar 
Elisabeth, soția lui, cu care se înțelege de 
minune, ale cărei cîntece mai nou le inter- 
pretează. Celelalte sint trei figuri de provă 
ale artei şi culturii franceze: scriitoarea-re- 
prem Marguerite Duras, actrița jeanne 
, cîntăreaţa Barbara. Vă veţi întreba 
desigur ce „poate lega trei intelectuale atit 
de subţiri de un actor fenomenal dar prin 
natura sa un instinctiv, care are virsta co- 
plilor lor? Tocmai în acest amănunt rezidă 
explicația. Cele trei revarsă asupra lui De- 
rdieu căldura maternă de care micul de- 
Incvent de altădată singur s-a privat, căl- 
dura de care sufletul său fusese lipsit. 
Această şansă, pe care o binecuvintează, îl 
obligă să se comporte la fel, dînd la rindu-i 
celor din jurul său un strop de căldură, un 
strop de fericire. 


Aura PURAN 


ocumentarul care impresionase o 
sa treagă la Pesaro, era un reportaj des- 
pre emigrația ilandeză. Tineri marginalizaţi, 
alienati și alungați de acolo de unde sperau 
să-și găsească area. Un drum tragic, fără 
ieșire, tablou al emigrației, dar și al țării care 
își alungă tinerii. Adică speranța. Adică viito- 
rul. Un drum care duce dumnezeu unde 
de Alan Gilsenan — parafrazind titiul unei 
opare % Heideg — ar putea defini și im- 
pasul a multora dintre personajele pe- 
rindate pe ecranul Mostrei din acest an. Si nu 
numai al generației din Irlanda în care „sudul 
şi-a cistigat it libertatea sacrificind nordul”, 
cum spunea cineva. „Generaţie născută între 
baricade și bombe Molotov“ pentru care vio- 
lenta pr că o a doua natura (Reefer și mo- 
delul de Joe Comerford — „modelul' fiind 
contrabandistul gang-filmului american) sau 
încercarea — tot disperată — de a răzbuna 
pe cont propriu un rău social. O crimă. Cum 
se întimplă cu tinărul din Angel de Neil Jor- 
dan, saxofonist de talent care, după ce asistă 
neputincios la uciderea iubitei sale de către o 

rofesionalizată în ale crimei se hota- 
Piste s înlocuiască saxofonul cu pistolul și 
SET pg rio e șcaseră o nevi- 
„Oamenii încep ca îngerii și sfir: 
ae brutele" sună concluzia deprimant 
acestui film analitic, cu un puternic suspens 
psihologic. „Sintem o țară post-colonială, noi 
nu avem revolution: ci numai revoitaţi“, 
căuta să ne facă să intel mai bine 
drama acestor tineri, care cînd nu aleg calea 
violenței se refugiază în trecut, în copilărie. 
„Dacă spaţiul ne refuză, ne întoarcem in 
timp", își justifică eroina din filmul lui Pat 
Murphy gi John Davies, Maeve revenirea în 
orașul natal. Într-un Belfast pe care aproape 
nu-l mai recunoaște, terorizat de lupte de 
stradă, vendete religioase și politice, poliție şi 
ai para-militare. 
iza e provocată în alte filme de mizeria 


® Portretul unui alt Dorian Gray 


(Angel de Neil Jordan 
cu Stephen Rea) 


moștenită de secole într-o țară att de mult 
încercată ca. lranul. O moştenire grea care-i 
aruncă pe doi he unul dem. celuilalt, 
pina aproape de sfisiere, cu toate încercările 
dr: 


şi morală — Porcii de irlandezul Cathal Black 
de mexicanul Arturo 


sau Minciuni 
Ripstein — filme mai mult comerciale în care _ 


erotismul e descris în culori naturaliste. 
Paralel cu dorința de asimilare a unor ex- 
periente estetice mai vechi ori mai noi (neo- 
realismul clasic italian își găsește adepți fideli 
printre cineastii iranieni, att ca ambiante cì 
şi ca tip de drame simple, „un neorealism tă- 
rănesc“ — cum î numesc criticii locali, in 
timp ce experiențele ex-noului val francez 
i-au marcat mai mult pe argentinieni și irlan- 
dezi) se resimte şi abia găsirii unui drum 
artistic propriu. tea realizatorilor tine 
să se încadreze rade european-ameri- 
can și totodată să-și păstreze identitatea cul- 
tural-naţională. Foarte interesante ne-au apă- 
rut în acest sens încercările unor autori irlan- 
dezi de a reinvia, în contemporan, 
vechi mituri, legende, figuri populare. Maeve, 
de pildă, e numele inei amazoane care 
simbolizează dorința de libertate, de indepen- 
denţă a femeii — temă a mai multor filme ir- 
landeze contemporane și care asigură pro- 
blematica personajului ce-i poartă numele. 
Un alt cineast interesant, adaptatorul unui ro- 
man irlandez, e! însuși oara literat, Bob 
Quinn, filmează Budawanny în alb-negru, 
într-o regiune nordică îndepărtată ce și-a 
păstrat, odată cu multele prejudecăți mo- 
ral-religioase, vechiul grai galez; drept care, 
filmul e vorbit în vechea limbă și rezumat în 
inserturi ce dau poveștii de dragoste între un 
pastor și o tînără străină de acele meleaguri, 
un aèr ciudat, de legendă. Moderna cultură 
populară asimilată de tineri prin discoteci de 
provincie, prin deprimante pub-uri cu televi- 
zoare cu programe non-stop sint grefate de 


către unii regizori pe dimensiunile unor ele- 
vate tradiţii literare, realizind un conglomerat 
‘de imagini insolite care dau eat pelicule 
un ce inconfundabil (Ultimul bal al romanţei 
de Pat O'Connor sau Angel de Neil Jordan). 


Cu comedia lirică intitulată Mănincă pler-. 


ilor săi tineri lucrează intens pentru te- 

eri — m Banana rege oh cale de mij- 
e spectacolui pul — atrăgător, 

adn într-un limbaj modern — și filmul de 
idei, cu trăsătura intelectuală a umorului ir- 
landez ce l-a dat pe Shaw, de pildă. O critică 
subtilă, cu o undă de ironie amară la adresa 
e pal pe care o exercită filmele ameri- 
cane și mass-media asupra tineretului: vazin- 

du-! la televizor pe Elvis ap esca- 
lada cu motocicleta „Zidul morții", in se 


sica, Peter Ormrod (şi el, ca și majoritatea 
h 


economii. Totul se 
termină cu o green într e... Doar 
că tinerii nu se lasă: sub sopronul cu pricina 
încep să-și construiască un... elicopter. Pier- 
sica... a rulat în irlanda cu enorm succes, bă- 
tind rețeta super-comercialului Rambo. Umo- 
rul poate oferi, iată, o portiță de ieșire. 


Pămnt în transă 


Greu de închipuit un tablou mai dramatic 
al complicatelor realități din iranul de ieri și 
de azi, decît ce! desprins din cele 22 de peli- 
cule prezentate la Pesaro. Si, totuși, la numai 
citeva săptămîni, aveam să urmăresc, 
zită, la televizor, un epilog și mai tragic: eid 
secinjele catastrofalului cutremur ce a trans- 
format o parte a frumoasei {ari a Golfului 
Persic într-un morman de ruine și cadavre- 
Cum îmi mai apar, acum în această lumină 
apocaliptică, fictiunile — pornite adesea de la 


(Continuare în pag. 16) 
Alice MĂNOIU 


e „O generaţie născută între baricade 


$i bombe Molotov“ 


(Reefer şi modelul de Joe Comerford) 


kDa 


păcat al secolului. Ne urcăm pe o 
ladă, ri m parc londonez — sau la tribune 
special j $i ne răfuim, veșnic și si- 
gur cu altcineva....mereu cu altcineva. Anun- 
jam cu aplomb, speculind acutele — anun- 
{am criza. Filmul este pri criză, documentarul 
nu mai interesează pe nimeni, sponsorii sint 
tot mai puţini, industria americană îngroapă 
în dolari talentul, estul şi-a deschis toate ser- 
tarele și filmele reprezintă rătulala cu istoria, 
cu viața, cu specia umană! Există acel antre- 


lipsa de complexe. Uneori chiar lipsa de 
scrupule. Nimeni nu a spus de la tribună — 
„Criza este în noi!“ Asta pentru că timpul vie- 
tii a luat-o mult înaintea timpului cinemato- 
grafic. Şocurile — și aici am citit pină la satu- 
ratie despre șocul viitorului, șocul prezentu- 
lui, șocul video, şocul faptului exceptional pe 
prima pagină, șocul politic şi tot asa... lumea 


Istoria prezentă 
cere scuze 
în numele 

istoriei trecute 


merge dintr-o stare de șoc în alta și cine mai 
are timp de aria cinem ratică?! 

Cracovia a fost de această dată un festival 
nu .de lucru, ci cu lucrători. Grupati pentru 
vizionări, ca o familie strinsă cu goarna cum 
că a venit timpul să se apere. lar cartea ju- 
cată a fost răfuiala. A venit timpul ca lucrurile 
să fie spuse. Și nu oricum. Si nu puţine. in- 
totdeauna i-am compătimit pe cei care și-au 
detormat stilul, văzind viata în roz nu „viața 
ca o pradă“. Edulcorind. Colorind totul. Dar 
mă întreb, ce se va intimpla acum cu cei mo- 
diticati de frondă? Ce se va intimpla cînd nu 
va mai fi nevoie de spus nu? Să spun doar 
— ei, bine, roata vieţii se invirteste, dar cînd 
se va rupe osia? Cum se face că momentele 
de suferință (si ele sint, vă rog să mă credeți, 
reale) nu mai au același impact ca acum un 
an, sau doi şi asta nu e valabil la noi — sau 
numai la noi, ci peste tot?! 

În orice caz, istoria privită de filmul docu- 
mentar asa cum a fost ea, are c şi 
haz. Fiindcă ne rătuim cu noi înşine. Fiindcă 
ne arătăm cu degetul. Și există, vorba poetu- 


' lui, att de puţine Clipe cind era să fim „fru- 
moşii". 


Evident, Cracovia a anunțat de la tri- 
bună, că documentarul este în declin, mă re- 
fer la interes, că sumele ce se alocă 
acest festival vor fi tot mai ops mer inflația a 
apr cp ani arme : pă 

se va o soluție pentru Dragom 
(conținînd diferite metale — de la aur, foarte 
putin aur, pina la bronz, foarte mult-bronz) ae 
rămîne un premiu de referință european. 
deck NAVOROM met scunt ons ADAS 
scoase pe nări vor fi înlocuite de artificii. 
Cracovia, oraşul încărcat de istorie, cel numit 
cindva orașul filmului de scurt metraj, de 
această dată acceptă filmul. 
ea în un spațiu prea mic acestei manifes- 
ări. În prim-plan; politicul ia zi. În gros-plan: 
ară. phot $i cu toate acestea, filmele pre- 
zentate în competiţie sint departe de a 
anunța pentru acest gen denumit „scurt“ 
vreun cintec al lebedei. Doar țipete răziete! 


Am citit 
pina la saturație 
despre şocul viitorului, 

şocul prezentului, 

şocul video, 

şocul faptului 
de prima pagină, 

şocul politicului şi tot aşa... 


Nu se mai practică exerciţii de stil (pină și 
critica a obosit să caute sau să inventeze .fi- 
losofia la cadru”) nu se mai dorește parabola 
cinematografică, un Ivens, astăzi, n-ar mai 
ciștiga nimic, se strimbă din nas la poetica 
cinematografică, publicul polonez tresare 
doar la suflet (zona religioasă) si exultă la 
mărturie, pentru că numai așa este pus în si- 
tuatia de a fi și martor, si curte de apel Si 
astfel rafuiaia a adus la Cracovia marele pro- 
ces al umanității. 

Demolarea istoriei — a falsei istorii, începe 
cu reperele. Este prima fază şi primul nivel 
Se atacă direct simbolul. Adică statuia. 

Viața unei statui, adică reprezentarea ' 
Felix Dzerjinski şeful poliției secrete din Po- 
ionia este facuta zob. in contra punct, mo- 
mente de ia inaugurare. Cu o paradă impre- 
sionantă, cu discursuri patetice, cu multe 
flori, foarte multe flori, cu lacrimi de bucurie. 
multe lacrimi de bucurie. Astăzi lumea se bu- 
cură in fata bilei metalice care pocneste sta- 
tuia drept în cap. Cei tineri se bucură, pling 
de bucurie (iarăși bucurie!) in timp ce virstm>- 
cii privesc fără expresie. Ei sint cei care 
odată, de mult, au crezut. Și acum se tem! Să 
fie ei astăzi, balastul istoriei? Să fie ei ce 
pocniti de bila imensă? Demolarea pune pro- 


MAREA 
RĂFUIALĂ 


blema receptării acestui act. Şi aici filmul re- 
prezintă mai mult decit un jurna! de actuali- 
tati prezent lipit de un jurnal de actualități 
fost. Filmul, încununat cu premiul FIPRESCI, 
încearcă să ne ofere prin strigăt, un strigăt 
nu de toţi auzit, că este necesar să demolăm 


we Cogmar 
de Wojcieh Marczewski 


cite ceva în fiecare. Arsenalul de luptă nu cu- 
painde numai arma de foc şi bomba, ci şi bis- 
turiul. 

Fără anestezie. Titlul filmului lui Wajda se 
aplică in cazul Cracoviei altfel. Putin altfel. 
Nu ducem lipsă de anestezice. Dar la această 
oră ele și-au pierdut eficiența. Nu ne mai 
ajută. Ne ajută durerea pe viu! Acceptată sau 
neacceptată, dar pe viu! 

Deshumarea (in regia polonezului Gebski) 
aduce în prim plan un cimitir cu polonezi 
ucişi de ruși. Ce se mai poate face? Cui mai 
foloseşte forma de protest diplomatic sau 


Nimeni nu a spus 
de-la tribună: 
„Criza este în noi!“ 


mai putin diplomatic. Sovieticii recunosc. Cer 
scuze. Istoria prezentă cere scuze în numele 
istoriei trecute. Fiecare oscior este pus 
într-un sicriu. Momentul este cumplit. Oame- 
nii asistă impietriti. Se răscolesc arhive cu 
dispăruți. Se inventează comisii pentru a găsi 
urme. Nu mai folosește nimănui această ne- 
norocire. Sute de schelete. Adică, oameni. 
Filmul nu a intrat în palmares. Curtea de ape! 
a rămas interzisă și marii jurati, în frunte cu 
Zanussi, au iertat. 
Arh Gulag (același Gebski) in- 
seamnă optzeci de minute de acuzaţii. Ce am 
făcut cu omul „acea minune a lumii” acea 
singură minune a planetei?! 
ovarășii (în regia polonezului Molodecki) 
are un story pe câ de dramatic pe atit de co- 
mic. Vechii tovarăși, pensionari, dar membri 
de partid pind la moarte, se adună la o ṣe- 
dinta. Este o convocare excepțională. Şedinţa 


se face după tipic. Cu raportul despre... plus 
raportul despre... cu analiza evenimentului 
cutare... cu situaţia politică la zi... miraculos 
şi tragic. Ei de fapt nici nu mai există. Istoria 
i-a exclus, dar nimeni nu o știe. Parcă sint 
amnezici. lar la diverse, stringerea unei sume 
de bani și rezolvarea protocolului inmormin- 
tării unui tovarăş. Cineva propune pernite cu 
decoraţii, fanfară, o coroană din partea orga- 
nizatiei și evident, un discurs al întregii acti- 
vitati. E perfect. Cine este pentru? Toată lu- 
mea. Şi acum începe parabola inmormintarii 
comunismului. Fiindcă, în convoi, fiecare 
merge spre moarte. Nişte morți înmormin- 
tează un alt mort! 


Tot la acest capitol Zurawie (Olaf Olszew- 
ski), Dragonul de argint, ne invita intr-o 
scoala a nevazatorilor. Scoala si industrie. Fi- 
indcă si ei produc sau trebuie să producă 
ceva. Perii de haine. Simtel lor tacti! extraor- 
dinar îi ajută. Gimnastica de înviorare îi ajută 
si ea. li mai ajută o fata bisericească cu 
ochelari și multe dioptrii. Adică o altă per- 
soană care nu mai are mult pina la orbire. Şi 
treptat acest loc de refugiu devine un loc al 
constringerii. Periile se fac la normă, gimnas- 
tica la oră fixă, mincarea la fel si uneori, zece 
minute pe zi se și cinta Si cineva cinta des- 
pre un sat si despre oamenii liberi care stiau 
să zboare precum păsările. Nu se știe cine îi 
învățase acest zbor, dar știau! 


Publicul polonez 
tresare doar la suflet 
şi exultă la mărturie, 
pentru că numai aşa 
este pus în situaţia 
de a fi şi martor, 

şi curte de apel 


Si totuşi, cheva „șotii“ premiate. 


În orice proces trebuie o pauză. Nu se 
poate suporta multă vreme atita durere pe 
metrul de peliculă. Există și acea fază de 
destindere. Putin haz. Şi haz are acel Cate 
(în regia americanei Gretchen Somerfeld) 
unde o tinără isi imaginează cum ar arăta 
viata ei alături de un tînăr pe care-l repereaza 
la o cafenea. Viaţa va fi extraordinară, minu- 
nată şi aici temele „americane“ sint în floare 
numai că atunci cind tînărul observă insis- 
tenta privirii fetei începe si el să intre în joc. 
Nu în vorbă, dar în jocul de ia depărtare. Si 
biata copilă se sperie. Si isi va imagina o 
brută în viata ei. Un grobia....Un monstru. ȘI 
fuge, în timp ce acest joc hazos de-a puber- 
tatea incintă și juriul acordă un Dragon de 
argint în unanimitate și cam asta este! 

O altă șotie, de această dată sosită din An- 
glia (Easy money — in regia lui Raza Mailal) 
ne propune aparența. Un negru urmăreşte o 
albă să-i fure banii. De fapt, femeia este cea 
care a furat iar negrul cu figură de bestie — 
chiar polițistul! Frumos și degajant. Adică 
Dragonul de bronz. Nu chiar în unanimitate, 
dar trebuie să ne mai păstrăm surisul. Și 
atunci. acest premiu vine să încurajeze nu 


Există, 
vorba poetului, 
atit de puţine clipe 
cînd era să fim „frumoşi“ 


neapărat un film, ci posibilii prozeliti ai bunei 
dispoziţii. 

Două filme, au avut după opinia mea acel 
statut de procese cu uşile închise. Adică, fil- 
mul sovietic Mătușa Frosa și miăstirea DI- 
wi om (regia Serghei Baranow) și - 

intuneric (animaţie — semnată 
Jan Svankmajer — Cehoslovacia). Primul. 


laureat cu Marele premiu, „Dragonul de aur“, 
al doilea cu Premiul special al juriului. Aici 
procesul este mai complicat. Fiindcă inter- 
vine forarea în conștiințe. O stareță de 90 de 
ani, patronind doar un zid ars dintr-o minas- 
tire refuză reconstituirea edificiului. Nu, 


Un orb 
cîntă despre un sat 
şi despre 
oamenii liberi 
care ştiau să. zboare 
precum păsările. 
Nu se ştie cine 
îi învățase acest zbor, 
dar îl ştiau! 


spune ea, cei care tineri fiind au dat foc, au 
ars ziduri af icoane, acum să se roage ia 
acest zid. se roage unde au dat foc. Nimic 
nu ọ va clinti pe mătușa Frosa din hotărirea 
ei. În timp ce animația prezintă procesul de 
construire a unui om într-o încăpere. Care va 
deveni mult prea strimtă. Care-l va sufoca. 
Odată perfect, omul este omorit de propria 
lui nevoie de perfecţiune. Oare de ce? Fi- 
indcă a încercat mai malt decit era posibil. 
Ca şi Icar. Ca si Prometeu. Odată ce există 
milioane de oameni incompleti (ca să nu 
spun mai mult, sau mai grav) cu greu ei ac- 
ceptă perfecțiunea. Echilibrul. Frumusețea şi 
inteligența într-un singur exemplar. De re- 
gulă, la animale, aceste date le trimit brusc la 
Zoo, după gratii — și vor putea fi admirate, 
mă refer la exemplarele perfecte — contra 
unei sume de bani. Inteligența animală se 
plătește cu contract la Circ. Unde tot o sumă 
de bani dai ca să admiri. Pe cind la om?! 
Omul poate fi repede distrus. Lăsindu-l să-și 
fringa gitul. Lăsindu-l să riște. Ademenindu-l 
să cuteze prea mult. Această regulă, stimati 
cititori, această diabolică regulă pluteşte as- 
tăzi deasupra planetei. 

E mai simplu să alegi un năting şi să-l 
minţi că e perfect decit să priveşti cum arată 
întruparea frumuseții și inteligenţei. Asta e 
greu! Asta e imposibil! 

Fals, cum că ni se trage totul de la cutia 
Pandorei! Cutia era de fapt o oglindă în care 
am fost siliţi să ne privim. 

Probabil, după această răfuială cu noi in- 
sine la Cracovia, urmatoarea editie va fi, cred 
bintuită de blazare... deja se simte că oamenii 
au obosit să se tot acuze. 


Laurenţiu DAMIAN 


Palmares 


e Marele Premiu - Dragonul de aur: 
Mătuşa Frosa si Minăstirea Diwiejewskom 
— în regia lui Serghei Baranow (URSS) 

e Premiul al juriului: Întuneric, 


lumină, întuneric (animaţie) în regia lui 
(Genoa Ke 


Jan Svankmajer lovacia) 

de : Café în regia lui 
Grete! Somerfeld (S.U.A.) Jurawie in 
regia lui Olaf Olszewski (Polonia) Meta- 
morfoze (animaţie) în regia lui Branko 
Ramitovic (lugoslavia) 

de bronz: Ca in Siberia in re- 
gia lui Andras Der (Ungaria); Fotografia - 
uo ve. in regia lui Andrzej Rozycki (Po- 
lonia; 


& Cazul Gorgonova 
de Janusz Majewiski 


& Şansa de Felix Falk 


Începe 
parabola 
înmormîntării 
comunismului. 
În convoi, 
fiecare merge 
spre moarte. 
Nişte morţi 
inmorminteaza 
un alt mort! 


= 
ook 
© 
V 
J- 
=e 
L 


UU 
AU) 


FLM FELIK 


z mtualen JERZEGO STUHRA i KRZYSZTOFA ZALESKIEGO 


@ Vanessa Paradis, 17 ani: 
cu o voce de copil 

a ajuns în topul videoclipului; 
Serge Gainsbourg i-a compus 
melodiile ultimului album; 
o apariţie în film 
si deja e intervievată 
a 0 vedetă 


‘However, it inclina 10 
John Osborne's letter to The 


Guido Aristarco: 
„Dacă în secolul XVI 
ar fi existat cinematograful, 


Shakespeare ar fi fost cel mai mare 


producător de filme din vremea sa. 
ets E x 2 Ty ragu 


Peg 


Times last week. 


După „Films and Filming“ 


Fragmentul din scrisoarea drama- 
turgului John Osborne adresată la 16 
iulie 1989 directorului cotidianului The 
Times, la decesul lui Laurence Olivier. 
„Sir, nu cunosc care a fost ultima do- 
rință a Lordului Olivier, nici nu mi-aş 
permite să iau în discuţie hotăririle fa- 
miliei. Totuşi, în ceea ce mă privește, 
mi se pare uluitor că nu a fost inmor- 
mintat asemenea lui Garrick la West- 
minster Abbey. După cîte se spune, ni- 
mic nu a egalat în istoria Londrei lune- 
raliile sale conduse de Sheridan in 
costum și cu peruca de gala, în timp ce 
Burke. și ‘Dr. Johnson plingeau in ho- 
hote in momentul cind sicriul era cobo- 
rit în cripta de la picioarele statuii lui 
Shakespeare. Poats doar mediocritatea 
vremurilor noastre: face ca absenta 
unor astfel de funeralii să nu apară atit 
de stranie...“ a 


© patru sute de ani Shakespeare 

este la moda. Si in acest timp, cu 
neratie, ei a exercitat o atracție, o fascinatie 
asupra spectatorilor si slujbasilor scenei cu- 
prinzînd astăzi întregul glob. În timpul vieții 
lui, lumea era nebună. Repudia trecutul şi 
nu-şi descifrase viitorul. Totul se afla în plină 
mutație și o prăpastie diviza istoria. Seismul 
era universal. Evul Mediu era inmormintat și 
societatea modernă își făcea aparitia Naşte- 
rea a fost însă dificilă, iar apele tulburi. Si, cu 
vremea, în piesele lui Shakespeare lumea s-a 
divulgat $i a prins o forma concretă, a deve- 
nit cum s-ar spune o lume în carne şi oase, 
iar secretul acestei lumi elizabethane se ve- 
dea tălmăcit. $ 

Shakespeare singur, doar el, rămine însă o 
enigmă. O întreagă literatură despre persona- 
jul Shakespeare se dezvolta în paralel cu 
opera bardului de la Stratford. După moartea 
lui au început ipotezele și exegezele. 
i-a fost atribuită pe rind contelui de Oxford, 
lui William Stanley conte de Derby, lui Bacon 
și chiar contelui de Southampton, protectorul 
lui. Și dacă creatorul lui Hamlet, al lui Ot- 
hello, ai lui Macbeth sau ai lui Timon, nu era 
totuşi decit Shakespeare, un om insingurat, 
un cetățean oarecare, liniştit şi retras care 
stind la gura sobei îi citea pe Machiavel, pe 
Plutarh și pe Montaigne — pierzindu-se în vi- 
sele copilăriei lui? 


Cinematograful a simţit încă de Ia primii 
săi pași o atracţie față de opera marelui en- 
glez. istoria filmului mut poate consemna 
sute de transpuneri desi ele nu sint decit 
„preluări“, ca să le numim. astfel, de scene 
transferate în filmuleţe, de cele mai multe ori 
simple pretexte din intriga dramaturgiei sha- 
kespeare-iene. Odată cu apariția sonorului, 
relația dintre Shakespeare si noua artă s-a 
schimbat radical. Filmul se apropia de Sha- 
kespeare prin intermediul teatrului, dar nu 
era nici film, nici spectacol teatral. Un pas 
mare se făcuse. Această continuă și nease- 
muită relaţie dintre film şi o dramaturgie este 
analizată de un comentator britanic, Robin 
Karney, într-un recent număr din „Films and 
Filming“, analiză care predispune la reflecţie. 
Şi într-adevăr un aspect pare a fi limpede in 
acest raport devenit organic între un autor și 
o artă: a) uluitoarea și profunda investigare 
shakespeare-iana nu stă numai în cuvinte și 
b) nici un film realizat după opera shakes- 
peare-iană nu urmează pur și simplu textul, 
nici chiar în filmul-spectacol. 

Aș vrea să mentionez aici existența unui 
moment de graniţă în istoria însăși a filmului 
şi a abordării operei shakespeare-iene: mo- 
mentul celui de-al doilea război mondial care 
semnifică chiar mijlocul acestei istorii. Pind 
la cel de-ai doilea război mondial se poate 
tace afirmaţia că odată cu apariţia sonorului, 
din tot ce s-a încercat ca ecranizare shakes- 
peare-iană aproape că nu există film care să 
nu se fi bucurat de succes (în fruntea tuturor 
se situează filmul Visul unei ți de vară al 
lui Max Reinhardt, cu Mickey looney şi Ja- 
mes Cagney în rolurile de frunte, care au fost 
și revelații ale acestei distribuții; Romeo și 
Julieta al iui Cukor cu Norma Shearer (în vir- 
sta de 36 de ani) si Leslie Howard (de 45 de 
ani) — mă intreb ce părere am avea astăzi 
despre o asemenea distribuție — și Cum vă 
place ai lui Czinner realizat în 1936 mai ales 
pentru a o distribui pe soția sa,Elizabeth Ber~ 
gner; și, în sfirsit, mult pomenitul Hamlet cu 
John Barrymore (despre a cărui interpretare 
s-a spus că ar putea sta alături de cea a ma- 
relui Garrick). : 

Dupa a de-al doilea ee pri în- 

o altă perioadă, a exegezei shakespea- 
be ei în film. Ea debutează în 1948, nu cu 
cel care avea să devină și să fie considerat în 
acei ani drept interpretul ideal și chiar teore- 
ticianul_transpunerii shakespeare-iene, Lau- 
rence Olivier, ci cu al lui Orson 

realizare care avea să răspundă ca- 
noanelor formulate ulterior atit de Olivier ct 
şi de Peter Brook și Peter Hall,sustinind ca 
„în transpunerea. pe peliculă a operei shakes- 
peare-iene, este vitală atenţia ce trebuie 
acordată textului, este vitala importanța acu- 
ratefei, a armoniei dintre cuvint si imagine, 
este importantă realizarea unui ritm care să 
fie potrivit contextului“. Tot Welles avea să 
mai transpună pe Shakespeare, în mod origi- 


nal şi inspirat, în 2091 pon la miezul nop- 
fi; situindu-l pe Falstaff în centrul povestirii 


obţinute prin contopirea unor momente dis- 
parate din „Henric al IV-lea“, „Nevestele ve- 
sele din Windsor“, „Richard al li-lea“. Olivier 
insă — începind cu Henric al V-lea si 
apoi cu Richard al iii-lea avea să formuleze 
explicit necesitatea de a se afla.o expresie 
nouă care să pună în acord cultul pentru ver- 
bul shakespeare-ian cu nevoia unei imagini 
cuvenite conflictului. Paradoxul transpunerii 
lui Shakespeare pe peliculă — subliniază 
Karney — astfel formulat de Olivier, acesta 
era: ceea ce trebuie spus este obligatoriu 
să-şi afle imaginea ce va onora piesa spre a 
servi însă arta filmului ca și pe spectatorul de 
cinema. Este perioada in care se considera 
că numai cu verbul shakespeare-ian nu se 
poate face film şi, pe de alta parte, numai 
imaginea nu era deajuns. 

După război începe așadar un fel de com- 
petiție arătindu-se un enorm interes operei 
bardului, ceea ce a condus la o surprinză- 
toare abordare a acestui tezaur dramatic. În 
peisajui mondial al cinematografiilor apare 
următoarea constatare: englezii continuă sa-l 
joace pe Shakespeare în spiritul şcolii sau 
concepţiei olivier-iene, ruşii, italienii şi japo- 
nezii (mai judicios ar fi de spus doar Kuro- 
sawa), dovedesc o n ele par și benefică 
iniţiativă care l-a transformat pe Shakespeare 
într-un fel de piatră de încercare a virtuozita- 
{ii cinematografice. Englezii, așadar, in spiri- 
tul mai sus pomenit par mai preocupați dé 
poetica shakespeare-iană, ruşii însă — prin 
lutkevici şi Kozinjev (Othello — 1955, Hamlet 
— 1964 şi Lear — 1970), preiau tradu- 
cerea în proză făcută de Pasternak (și consi- 
derată a fi una din cele mai inspirate din cite 
s-au făcut z glob) şi pun accentul pe o tra- 
tare vizuală a conflictului obţinînd astfel o di- 
minuare a handicapului lingvistic. Italienii se 
arată detasati şi deloc impresionați de rigo- 
rile unui cult al textului. Castellani transpune 
in 1954 Romeo și Julleta cu multă dezinvol- 
tură în ce privește şi litera si spiritul piesei, 
dar realizează o imagine uluitoare a epocii si 
a lumii. Cel care avea să facă din Shakes- 
peare un scenarist al propriei sale dramatur- 
gi arată comentatorul engiez, este însă Zef- 
trelii. Pe el l-a preocupat simburele conflic- 
tual, într-o mai mare măsură personajele cen- 
trale complexe, pline de surpriză şi chiar de 
farmec, şi în cea mai mare măsură l-au sedus 
culoarea și parfumul epocii (prin care arhi- 
tectul de formaţie care este Zeffirelli isi putea 
materializa fantezia sa ny gins rary ce pe 
Imblinzité cu Liz Taylor și Richard Burton nu 
era deloc o transpunere ortodoxă din punct 
de vedere al rostirii verbului, al prozei sha- 
kespeare-iene, dar s-a dovedit a fi un film 
foarte popular, transformindu-i pe. Shakes- 
peare într-un best seller cinematografic. Ace- 
laşi lucru s-a întimplat și cu Romeo și Julieta 
unde Olivia Hussey era la virsta person. jului, 
ca de altfel şi interpretul lui Romeo. Othello 
ca spectacol de operă filmat s-a bucurat şi el 
de un imens succes. În prezent Zeffirelli lu- 
crează pe platourile din Anglia la transpune- 
rea lui Hamlet, cu cine credeţi în rolul titular? 
Cu Mel Gibson. 

Din cele 36 de piese shakespeare-iene ci- 
nematograful a abordat în toți acești ani un 
număr de douăzeci si opt. Dar ce! mai frec- 
vent invocate au fost opt: „Hamiet“, „Mac- 
beth". „Romeo și Julieta“, „Îmblînzirea scor- 
piei“, „Regele Lear“, „Julius Cesar“, „Othello“ 
și „Richard al ill-lea“. 

Cel care avea să dovedească cea mai înaltă 
înțelegere a lui Shakespeare și să afle o for- 
mula aproape magică de transferare în ima- 
gine se dovedeşte a fi japonezul Kurosawa. 
Tinind seama de argumentele aduse de toţi 
comentatorii shakespeare-ieni în ce privește 
poetica și valoarea verbului în opera bardului 
ca şi fidelitatea fata de text, s-ar părea totuşi 
ca singura garantie a succesului acestuia în 
film este înțelegerea textului în spiritul său și 
realizarea cu arta și inteligență pe toate pla- 
nurile sale. Şi din acest punct de vedere fil- 
mul lui Akira Kurosawa Tronul însingerat 
trece drept cea mai subtilă transpunere sha- 
kespeare-iană făcută vreodată. Textul vorbit 
face loc unei tăceri punctate de zgomote şi 
expresii nipone. Stilul vizual este extras şi în- 
datorat străvechilor tradiții ale teatrului Nô. 
$i totuși, susține Karney, lui Sha- 
kespeare n-a fost niciodată interpretat. mai 
pur şi mai convingător. 

impresionantă relația Shakespeare — ci- 
nema! ignorată în mare măsură. Și totuși cu 
ani în urmă, adică acum 14 ani, profesorul 
supranumit şi „domnul Cinema“, D.I. Su- 
chianu, a publicat, împreună cu Constantin 
Popescu, o lucrare mult apreciată si care se 
intitula chiar ecran“. lată o 


N 


Mircea ALEXANDRESCU 


Lungul drum către 


INTEGRALA 
SHAKESPEARE 


Es cite nic ca 


n 1981, aveam să-mi iau pentru următorii nouă ani adio de la ; ‘ : 
Occident, dar atunci am avut șansa ca oaspete al Great Britain East e Romeo ŞI Julieta — Francis X. 
Europe ee =. organism ce se străduia să ear ză legăturile cul- Bushman si Beverly Bayne: 
turale, stiintifice etc. cu cinci {ari din centrul și ri ul conti tu- inai 
lui — să vizitez studiourile de televiziune ale BBC-ului. Shakespeare înainte de sonor (1916) 

Faima studiourilor britanice de cinema, fie ele pentru marele sau a i 
micul ecran este prea bine stabilită. Spielberg susține că nu are bu- 
curie mai mare decit să lucreze la Elstree. Pinewood și Shapperton 
reprezintă de mult un nec plus ultra al condițiilor de filmare. 
Această excelenţă a fost și bună și rea pentru producţia autohtonă. 
Bună, pentru că o cinematografie nu poate tinde către artă, nici mă- 
car către un comercialism de calitate, în afara unor condiţii de ma- 
xim profesionalism; rău, pentru că o asemenea cinematografie — 
cum toţi oamenii de cinema din Anglia iti spun — cu excepţia ci- 
torva mari filme, premiate în cele mai exigente competiţii (Carele de 
foc, Gandhi, etc.) rămîne mai degrabă un fief al exploatării producă- 
torilor americani. Această cotă înaltă a impus încă de la început 
BBC-ului să asigure producţiei sale de filme aceleași condiții. „Dru- 
mul parcurs a fost iung $i complicat“, imi spunea atunci Shaun Sut- 
ton, directorul Departamentului de dramă ai BBC, fost actor, regizor 
şi producător de teatru. „La început, eram cu toții mult prea capti- 
vaţi de noua jucărie, inc? destul de multă vreme ne-am mulțumit cu 
redarea pe ecran a pieselor din repertoriul teatral curent. Abia pe ia 
sfirşitul anilor '50 ne-a venit ideea să adaptăm piese anume pentru 
ecran și să le împărțim in mai multe episoade. În paralel, pe la înce- 
putul anilor '60, am pornit să realizăm chiar scenarii originale. Ceea 
ce azi e un lucru obișnuit, atunci era o idee cu totul nouă“. 

În 1981, Departamentul de dramă realiza 400 de programe de cite 
40—50 minute, insumind, în afară de serile de teatru, 208 scenarii 
originale și 71 ecranizări. Tot atunci, din 8000 de oferte de scenariu, 
erau reținute 1000; se înțelege nu toate erau realizate. „Desigur, re- 
marca Shaun Sutton cu o luciditate critică ce nu pare să fie o ex- 
ceptie aici —, fa un capăt avem reușite absolute, (printre acestea, 
experiența ecranizării lor Thackeray, Dickens, 

E] spunea — aes la ge de wor ţa dar între cele două 
sina a, extreme se situează majoritatea product pe care putem conta, 
Laurence Olivier în Hamlet (1948)... bine făcute, interesante, care sînt expresia excelentei $i competenţei 
$ rea arapa parte dintr 300 de citori ti 

a văzut la lucru o e cei muncitori angajaţi — 
„ȘI, în R ele Lear 1983, constructori ai decorurilor, pe citeva dintre cele opt platouri ale 
producţie Granada TV) BBC-ului. Am vizitat atelierul de croitorie, casa de modă gata să 
execute comenzi de veşminte din orice secol (garderoba BBC-ului 
avea în depozit 27 000 de costume gata prepâtite pină la ultimul nas- 
ture să intre sub reflectoare). La BBC nimic nu se aruncă, totul se 
pastrează De altfel, puteai vedea toată gama costumelor familiilor 
Forsyte sau Palliser, care au facut şi deliciul telespectatorilor noştri 

în anii '60—70. 

Am stat de vorbă cu citiva dintre cei 50 de pictori scenografi si de 
costume, cei 50 de producători, cei 30 de regizori si 300 de scena- 
riști, colaboratori permanenţi — toţi iti lăsau, în primul rind, impre- 
sia unui deplin respect al profesiunii. Un exemplu, doar aparent mi- 
nor. Traversam un platou pe care nu se filma. Totul era curat, vop- 
sit, dichisit ca într-un sanatoriu de lux. Pe podea erau trasate 


mi a a 


într-un galben viu anume linii (neintrerupte, punctate etc.), care — 
aveam să aflu — îndeplineau funcția unor reguli de circulație. În 
noranta mea, dorind să văd totul, am pășit pe una dintre aceste linii 
pătrunzind în partea centrală a platoului. Deodată, o voce sonoră 
(probabil avind cReva generaţii de strămoşi marinari, obişnuiţi să 
strige comenzi scurte prin ceața sau prin întunericul nopților de pe 
întinsul mărilor, cei care au dat naştere asttei — ţi se spune — so- 
noritatii aparte a limbii marelui Will), deci o voce răsună: „Mind the 
line, please!” („Nu calcati linia, vă rog!“). Însoţitorul mi-a explicat că 
sindicatele nu permit intrusilor să calce pe spaţiul de joc efectiv, 
strict rezervat doar echipelor de filmare! Chiar atunci cînd, repet, nu Ă à 
se filmează. : As 3 
De la detaliu la concepție, Departamentul de dramă se simțea pre- 
gătit să abordeze cel mai ambițios proiect:-realizarea, în următorii Hussey — Julieta: 
șase ani, a „integralei Shakespeare“. Proiect de o covirșitoare ras- 5 ? 
pundere față de tezaurul cultural national. De 400 de ani, Shake- Shakespeare în versiunea Zeffirelli (1968) 
speare se află în stagiune continuă. Nu există sezon teatral londo- 
nez fira 0O peas A ale a bard pe aie. În privința Soranizăa- & 
lor, dupa pi s-au t 273 ime în versiuni integrale iti + 
sau parţiale și 31 de filme au adaptat povestirile sale la epoca con- Shakespeare citit de Kozinţev 
temporană (vezi articolul alăturat). Televiziunea urma acum să dea (Hamlet cu innokenti Smoktunovski 
examenul ei, ştiind ca orice piesă shakespeare-iană difuzată pe micu i i i i 
ecran are in țară o audienţă de patru milioane de telespectatori, a Anastasia Vertinskaia) 
ceea ce înseamnă un număr egal cu populația Engliterei pe vremea A 
cînd trăia autorul ei! 
Momentul iniţierii „integralei Shakespeare” coincidea cu reinstala- 
rea definitivă a Actorului în centrul spectacolului. În Europa în ulti- 
mele două decenii asistasem la impunerea fără echivoc a regizorului 
ca vedetă. El domina spațiul scenic, textul și interpreții. Teatrul bri- 
tanic (Peter Brook a constituit o excepție) revenise la tradiţia elisa- 
bethană. Play era piesă, dar și joc/joacă — deci interpretarea tre- 
buia să slujească în primul rind textul — ideea, gindul, emoția. 
Spectaculosul spectacolului nu a Mteresat. Găsim aici și explicaţia 
de ce telespectatorii, nevorbitori ai limbii marelui Will, au găsit 
aceste seri shakespeare-iene oarecum anoste, monotone, dedrama- 
tizate. Privirea le era mai puţin solicitată. În schimb, naturalul atitu- 
dinii, impecabilitatea dictiei, firescul celor mai complicate versuri și 
metafore rostite ca în limba contemporană a unui scenariu de Os- 
borne sau Pinter — te făceau să simți în fiecare silabă eternul ome- 
nesc. Textul shakespeare-ian nu are nevoie de o acuză vizuală, el 
trebuie doar să fie auzit pentru a-l înțelege. Este ceea ce spunea 
Laurence Olivier și ceea ce spune Lindsay Anderson, ca şi toți acto- 
- rii Albionului, pentru care Shakespeare e Biblia. E însăși viața. De 
atunci, de azi, dintotdeauna. 


Adina DARIAN 


iouri 


wW 
= 
+ 
N 


constantin vaeni: 


„LIBERTATEA 
POATE DEVENI 
O 
MARE CAPCANĂ“ 


jie 
ducefi? Veţi cultiva cu preferință un anume 
filme sau anumiţi autori? 

— In nici un caz nu mă gindesc la alcătui- 
rea unui program preferential ca persoane 
sau ca autori. Criteriile mele de funcţionare 
în această nouă calitate, cu care am fost 
onorat de Uniunea Cineaștilor, nu vor trăda 
criteriile morale și artistice care m-au carac- 
terizat pină acum și ca individ şi ca artist, Si- 
gur că acest început este dificil, dar perspec- 
tivele sint fantastice, atit în ceea ce privește 
libertatea mea de gindire cit și de opțiune. 
Perspectivele sint- însă si periculoase pentru 
excesele unor oameni care-și imaginează că 
libertatea n-are criterii. Voi încerca să depis- 
tez fiioanele valorii în toate ofertele cu care 
am început să fiu aproape aorese, să-mi 
păstrez cumpătul și buna cuviință. Voi în- 
cerca să fiu un om drept. Pentru că dreptatea 
este ată de legalitate și de respectarea 
acestei legalitati. Alerg acum foarte mult pen- 


Pesaro '90 (Ii) 


(Urmare din pag. 10) 


realitate, dar desfășurate într-un cadru artis- 
tic, după legi ale tensiunilor bine dirijate — 
ce mă impresionaseră puternic în sala de ci- 
nema? Concurența vieţii — iată piatra de în- 
cercare a mimesis-ului, oricît de savant trans- 
figurat artistic. Sint cele două direcții: una 
realist-naturalistă, alta fantastic-expresio- 
nistă, între care oscilează și cineaștii iranieni 
— cei mai mulţi fiind tineri afirmati în ultimul 
deceniu printr-o demnă strădanie de a-și de- 
fini lor ingile si noului cinema iranian trăsă- 
turi specifice, bine distincte. 

„Cultura noastră de azi se poate considera 
© însumare de tradiții si imitații — imitații 
care, cînd nu servesc doar ca mijloc de ex- 


primare a unei gindiri proprii, originale — ne, 


fac mai mult rau“ — mărturisea Sa'ied Ebra- 
himifar, autorul unei foarte nale, re- 
cente realizări (1989) intitulată Nar-o-ney. Fil- 
mul are ca protagonist un fotograf care în 
urma unui accident de memorie parcurge un 


16 


Doi dintre directorii 


celor cinci studiouri de creaţie - 
şi preşedintele unui studiou independent vorbesc 


despre răspunderea asumată. 


tru ca studioul de creație ,Gama" să obtina 
cit mai repede toate acreditările legale, pină 
la ultimul detaliu, altminteri. orice semnătură 
a mea în legătură cu viitorul unui film nu 
poate fi interpretată decit ca un simplu auto- 
graf de amabilitate. E adevărat că in film, unu 
plus unu fac uneori trei. Dar și asta trebuie 
să respecte o logică a artei. 


— In ce măsură veţi colabora cu tinerii re- 
gizori? Care vor fi cri ie de acordare a gi- 
rulul pentru debut? 

— Imi propun asumarea riscului de a de- 
buta tineri regizori, firește, în perspectiva în 
care programul întregii cinematografii susține 
această tendinţă. Cu precizarea că riscul este 
reciproc: si al meu, dar si al celui care do- 
rește să debuteze... Un debut de dragul de- 
butului nu serveşte nimănui. Nu mă pot ha- 
zarda în afirmaţii gentile fata de tinăra gene- 
ratie fara să remarc faptul că treptele spre 
debut trebuie parcurse de fiecare așa cum 
le-am parcurs și eu, și ay coogi mei, regi- 
zorii de valoare care conduc, azi, studiourile 
de creație. Momentul debutului trebuie- să 
mustească de valoare artistică. Nu trebuie să 
uităm, nici tinerii, nici cei mai puțin tineri, că 
trăim o istorie fascinantă care însă nu trebuie 
să ne facă să ne pierdem minţile, cinstea și 
bunul simţ. Nu cred că ne putem juca cu li- 
bertatea. Ca să nu ni se facă rușine mai tir- 
ziu. Şi, atenţie mare la cel mai drastic judecă- 
tor al creației noastre, publicul. 


i Vaeni? 


— Ce face in acest timp 
lui nr. 3 vă 


ările de director al 

mal lasă timp să faceţi flim? 

— Sint intrat în producție cu un film care a 
fost visul studenţiei mele, Zăpada caldă. Este 
vorba de un scenariu al tinărului Radu 
Băieşu, inspirat din fabuloasa nuvelă „Acce- 
leratorul“ și extraordinara piesă „lertarea”, 
ambele de ion Băieșu. Cred că cei care au 
citit nuvela și piesa ştiu ce poveste teribilă de 
viaţă, ce dramă umană adevărată conţine ma- 
terialul care a stat la baza scenăriului. Sper 
să fie unul dintre cadourile pe care mi le face 
şi mie Revoluţia. Mi-a mai făcut deja un ca- 


dou, apariția pe ecran, după cinci ani și ju- 
matate de cenzură, a filmului Drumef în calea 


“lupilor, inspirat din tragedia asasinării lui 


Nicolae lorga. În rest, mai am o sumedenie 
de proiecte pe care'urmează să le esalonez şi 
să le corelez cu răspunderea, teribil de apa- 
sătoare, a conducerii Studioului de creaţie 
nr, 3. Sper să am puterea să le fac pe toate. 


— Veţi avea foarte mult de lucru. Cine vă 
va ajuta? Mă refer în primul rind la luarea de- 
cizillor artistice. 


— Foarte curind voi avea, în conducerea 
studioului, un coleg de mare valoare artistică 
si umană, un prieten din anii studenției, pe 
Mircea Veroiu. De altfel, el face parte din 
conducerea aprobată de Uniunea Cineaștilor. 
Îmi dă mare curaj prezenţa lui şi sper să fa- 
cem împreună un lucru bun. De asemeni, sînt 
foarte deschis înspre colaborarea cu specia- 
liştii de diverse profesii cinematografice cu 
care voi intra în contact, convins de compe- 
tenţa lor. Mă refer la oamenii din Studioul ci- 
nematografic București, din Direcţia difuzării 
filmelor, din ceielalte studiouri de producție, 
Sint colegi cu care am mincat aceeași piine 
ani de zile. Cred că pentru a realiza deschi- 
derea valorică spre care tinde filmul roma- 
nesc trebuie, mai mult ca oricind, să fim 
aproape unii de alții. În ceea ce mă priveşte, 
voi fi foarte deschis oricărei intenții de cola- 
borare, oricărui sfat de bună credinţă, orică- 
rui proiect marcat de valoare și de probitate 
profesională. Va trebui să fim foarte atenţi cu 
filmele pe care le facem pentru că acum nu 
mai putem da vina pe nimeni dacă „produ- 
sele" sînt rebuturi artistice. Nu mi-am imagi- 
nat niciodată câ libertatea, atit de dorită, 
poate deveni, dacă nu ești atent și dacă nu 
ştii ce să faci cu ea, o mare capcană. Fiecare 
va acţiona putind să-și afirme trei coordonate 
fundamentale pentru un om și un artist: ta- 
tentul, inteligența și caracterul. Să dea Dum- 
nezeu să nu greșim! 


Dana DUMA 


dinu tanase: 


„TREBUIE RISCAT“ 


— ată, Dinu Tănase, se poate discuta 
ee profilul studioului de creație „Pro- 
flim 

— In fine, functionam legal, cu toate actele 
necesare. Datorita autonomiei dobindite, fiin- 
jeaza Centrul National al Cinematografiei, or- 
ganism propriu cu rang de minister. În frun- 
tea lui, un cineast care se recomandă singur: 
Dan Pita. 

Etapa imediat următoare, o legislaţie care 
să permită punerea în funcțiune a retu- 
lui-lege 80 și mai ales a mecanismelor de le- 
ghurä pe trâseul Direcția difuzării filmelor — 

udiourile de creație — Studioul de Produc- 
tie Cinematografică „Bucureşti“. Sper ca la 
data apariției acestui număr a! revistei totul 
să fie deja perfectat. O etapă de perspectivă 
este cea a Legii Cinematografiei (pe care o 
așteptau şi profesorii noştri de ia IATC acum 
25 de ani!). Si dacă o Constituţie a unei {ari 
se preconizează a fi solutionata într-un an şi 
jumătate, atunci de ce să nu sperăm, în sfir- 
sit, într-o lege a cinematografiei măcar în 
același interval de timp? 

Consider că marele cistig al schimbărilor 
survenite (toate fiind perfectibile în timp) este 
acela că a venit, în sfirsit, momentul în care 
cineastii vor fi cei care vor decide asupra 
destinului cinematografiei. Prea multă vreme 
am depins de foşti activişti, ingineri sau eco- 
nomisti. Formula cu regizori în conducere nu 
ştiu dacă este formula ideală, dar, în orice 
caz, ea trebuie încercată ca soluție. Si, în pri- 
mul rînd, ne vom strădui să-nu mai repetam 
greşeiile făcute pînă acum. 

În ceea ce priveşte studiourile de creatie. 


& Regizorul Constantin Vaeni şi actorii săi: 


Tora Vasilescu si Serban lonescu 


straniu tunel al timpului și ajunge să se iden- 
tifice cu un celebru caligraf, ilustrator al poe- 
melor lui Omar Kahayam și Hafiz. „De ce ati 
ales aceste personaje?“ a fost întrebat ci- 
neastul. „De mic, ca și alti tineri din lumea a 
treia, am fost fascinat de puterea cinemato- 
femei fiind totodată îndrăgostit de poezie. 

aligraful meu e și el un poet care trans- 
formă în imagine vizuală, ca și fotogratul, 
universul de ginduri și simțăminte. Am găsit 
astfel și calea de a imbina o artă modernă, 
universală cu una de valoroasă tradiţie în tara 
mea: arta miniatural-caligrafică înrudită cu 
marea poezie persană". Si tot insolit ca mod 
de transfigurare a unei realități crude (mize- 
ria subdezvoltării, singurătatea din marile 
orașe sau frica, violența, șantajul) mi s-a înfă- 
țișat filmul compus din trei scheciuri, Ambu- 
lanja de Mohsen Makmalbaf — unul din 
scheciuri adaptind cu succes povestirea „Pă 
pusa" de Alberto Moravia; el imaginează coș- 
marul unui fiu tomnatic ce innebuneste lingă 
o mamă centenară, paralizată si prilejuiests o 
pagină de cinema oniric cu valori antologice. 

Direcţia mai cuminte e cea a povestirii tra- 
ditionale deschisă dramelor cotidiene — fie 
ale sudului subdezvoltat, cu calamitatile tui 
naturale şi sociale ce împing omul la acte 


disperate (vagabondaj, crimă, sinucidere) fie 
ale nordului pe cale de industrializare, ce 
alungă țăranii de pe păminturile cu zăcă- 
minte petroliere menite marilor explorări 
(Dincolo de foc de Kianush Ayyari). Subiec- 
tul din Sud e ilustrat cu o strălucire narativă 
deosebită de Amir Naderi cu filmul Tangsir 
(un țăran ce-și răzbună crincen umilirea și 
sărăcirea, ucigindu-i pe exploatatori) sau de 
Dotă pentru Robab de Siamak Shayeghi: un 
pescar bătrin se sacrifică, plonjind ziinic în 
ocean printre rechini, pentru a găsi peria ce-i 
va servi de zestre fiicei lui, deznădăjduite că 
nu se poate mărita. 


Cheia simbol 


Cu Cheia de Ebrahim Foruzesh, realismul 
descriptiv, comportamental, e ridicat cu inte- 
ligenta și sensibilitate la rangul unei inspirate 
metafore. Un copi! de cinci ani e lăsat singur 
în casă, de către mama lui, să-și păzească 
frăţiorul mai mic. Mama întirzie, laptele a dat 
în foc, puştiul nu poate să închidă aragazul, 
gazele î îneacă, vecinii sesizează primejdia, 
încearcă să dea o mină de aiutori nu pot pă- 
trunde, cheia apartamentului e prea sus și 
atunci copilul, cu o trudă și c voinţă teribile, 


în imposibila iubire (1984) 


încearcă să gp gers cele mai ingenioase 
metode ca să se descurce. Un suspens de 
zile mari realizat cu o extremă modestie-de 
mijloace de interior, cu un singur personaj — 
copilul — și multe, multe alte obiecte deve- 
nite personaj, obiecte ostile care sint de fapt 
tot atitea piedici dar și chei găsite în calea 
cunoaşterii. impresionantă dorința de-a 
educa o generație cum să se descurce in 
condiţii grele, preocupare a regizorilor din 
Departamentul cinematografic de stat și-in- 
stitutul pentru Dezvoltarea intelectuală a Co- 
piilor şi Adolescentilor, sponsorizind aceste 
filme. 

Copilul ca personaj central al povestirii 
(aproape jumătate din filmele iraniene pre- 
zentate la Pesaro au ca protagonişti copii în- 
tre patru şi patrusprezece ani, admirabil diri- 
jati de izori buni cunoscători ai psiholo- 

iei virstelor pubere) e o temă, i-aș zice „re- 
ugiu“, față de multe alte probleme dramatice 
ale contemporaneitatii pe care autorii nu le 
pot ataca fățiș. 

Punctul forte al selecției iraniene l-a con- 
stituit retrospectiva celor opt filme ale lui 
Amir Naderi — talentul numărul unu al țării, 
care lucrează în prezent la New York. Dintre 
filmele lui — toate dovedind o profesionali- 


i 


tcf 


scarii Toni 


& Regizorul Dinu Tănase si eroii filmului său La capătul liniei 
loana Crăciunescu, Dan Condurache, Mircea Albulescu 


SĂ 


s-a mers pe ideea unor locotenente, in con- 
ducere fiind regizori, dramaturgi, producă- 
tori, critici, etc. 

În perspectiva inchegarii unei echipe echi- 
librate, experimentate, cu probitate profesio- 
nală, am solicitat colaborarea regizorului Lu- 
cian Bratu și a dramaturgului Dumitru Cara- 
bat. Alături de ei, vor lucra- Roxana Pană si 
Manuela Miga. Am lansat și un concurs pen- 
tru redactori și lectori de scenarii, un con- 
curs la care sint invitaţi filmologi, filologi, fi- 
losofi chiar, pasionați de cinema. Sint invitaţi 
de asemenea cineciubiștii entuziaști si 
proaspeţi. În măsura în care legislația ne va 
permite, vom coopta și colaboratori perma- 
nenti care să redacteze referate la scenarii 
mizind astfel pe un aport special. Avem, in 
acest sens, acordul de principiu a! lui Paul 
Silvestru. O primă intiinire cu scriitorii și cri- 
ticii generaţiei '80: Bedros -Horasangian, loan 
Grogan, Mircea Cărtărescu, loan Bogdan Lef- 
ter, Mircea Nedelciu ne dă speranțe într-o in- 
fuzie de „actualitate filmicd". Urmează anta- 
marea acelor regizori tineri care încă nu au 
reușit să debuteze în filmui de ficţiune; deo- 
camdată sintem în faza de discuţii cu Ovidiu 
Bose Pastina, Copel Moscu, Radu Nicoară. 

Trebuie riscat, dar în primul rind trebuie să 
încercăm să nu coborim ștacheta valorii. 


— Merită să se profite și de interesul mani- 
festat acum față de iile din Est. 

— E adevărat, toţi cei care ne-au vizitat in 
ultimele luni — directori de festivaluri, critici, 
oameni de afaceri — au tatonat terenul, dor- 
nici să afle cît mai mult despre cinematogra- 
fia noastră. Majoritatea au fost plăcut sur- 
prinși de filmele noastre și vor să organizeze 
gale, săptămini de film românesc. Selecţia 
e-o putem oferi chiar noi, după criteriile re- 
prezentativitatii reale, nu după bunul plac al 
unuia sau altuia. 

— nica festivalului de omens 
domnul Streiff, a apreciat la selecţie 
foarte mut filmul La capătul liniei, așa cum a 
deciarat într-un interviu acordat revistei 


noastre. 

— La capătul liniei — al cărui regizor se 
întimplă să fiu — nu fusese — de exemplu — 
prezentat în străinătate niciodată. E drept, 
era ca și intrat 'în competiţie alături de Dan- 
ton al lui Wajda, undeva în Spania, dar festi- 
valul — ghinion — s-a desființat. Acum, fil- 
mul a mers la manifestarea necompetitiva de 
la Minchen. De asemenea a fost selectionat 
a peau remi unde în ety informa- 
iva vor mai rula Reconstitu și Moromeţii. 
ea se conturează colaborările ex- 

me 


— Deocamdată se profilează colaborări la 


nivel de CNC. Avem propuneri ofertante de 
la parteneri străini care se apleacă cu drag 
spre cinematograful românesc, spre acel ci- 
nematograf autentic, nu comercial. lată, de 
exemplu, iniţiativa CNC-ului francez, care. în 
colăborare cu Unifrance au o propunere con- 
cretă. Ei investesc 10 milioane de franci in 
proiecte sosite din Estul Europei, asteptind 
propuneri de scenarii de la noi, ei fiind parte- 
neri in producție şi. ceea ce este foarte im- 
portant, în difuzare. Este un prim şi notabil 
pas spre a ieși din cercul nostru limitat în 
contacte internationale și informatie cinema- 
tografică. 

— Actorul român poate ei deveni o „valută 
forte“? 

— Ar merita-o! Acum însă trebuie să ser- 
vească subiecte simple, de viață, subiecte 
care, estimăm noi, sint de interes general, 
acum Cînd se mai poate recuceri pubiicul 
prin analiza socială filtrată prin prisma desti- 
nului individual, prin naratiuni nespectacu- 
loase, dar complexe. Apropo, stă în vederile 
noastre să cooptam și un sociolog care, im- 
preună cu institutul de specialitate, să efectu- 
eze sondaje de la perioadă ia perioadă per- 
tru a prospecta nu gustul ideal, ci pe aceia 
de... perspectivă. Fiindcă trebuie ținut cont 
că un film ajunge la premieră aproximativ 
după un an de la primul tur de manivelă. Si 
apoi sondajele sociologice, vizind oportunita- 
tea economică a unei investiții în domeniul 
filmului, se fac peste tot în lume, iar noi sin- 
tem obligaţi să protejăm filmul românesc, 
pentru că într-un viitor nu prea îndepărtat, fil- 
mul românesc va fi nevoit să facă fata concu- 
rentei străine, sistemului video și televiziunii, 
de care, vrem nu vrem, trebuie să ținem cont. 


— Care este atitudinea „Protiimului“ îi 
de concurența virtuală cu celelalte stu ? 


— Mă tem — di să spun — doar de 
coaliția mediocritatii. S-ar putea ca primatul 
calităţii, al profesionalismului, al competitivi- 
tatii să declanșeze o reacție negativă, de coa- 
lizare a mediocritatii. În loc să nască o coali- 
tie a întregii cinematografii spre binele între- 
gi rami shins românești! Dar să fim opti- 
mişti! 


n primul rînd, trebuie să fim foarte harnici, 

e singurul antidot împotriva inertiei, ale cărei 
mentalități 4 însă, aproape la tot pasul. 
Va trebui să-i mobilizăm pe cei care lucrează 
alături de noi să-și depășească starea de 
inerție. Bineînțeles că al doilea obiectiv ar 
trebui să fie buna-intentie, onestitatea obliga- 
torie față de ceea ce facem și, mai ales, de- 
barasarea de mentalități care ne-au dezbinat 
irina COROIU 
Foto: Victor STROE 


pina acum. 


tate și un simţ cinematografic deosebit — ci- 
teva miniaturi demne de poemele lui Hafiz, ar 
merita, ele singure, un studiu aparte. Îi voi 
face, poate, cîndva. Nicăieri în filmele ira- 
niene n-am întînit mai fericit exploatat (desi 
cele mai multe se bucură de o ers admi- 
rabilă) peisajul arid al deșertului cind singu- 
ratic, cînd acoperit de corturi, misterios în lu- 


` mina obosită, crepusculară. Alteori, mirificul 


unei așezări de pe coasta oceanului te duce 

cu gindul la „O mie şi una de nopți”. Nicăieri 

n-am intilnit atta. zbucium și rezistență la 

toate încercările vieții, atita îndirjire, tristețe 

i totuși bucurie de a trai ca la ir săi eroi 
n 


Coridorul sau Lp marei Asteptarea, 
un -copil fără adăpost 3 este refugiu la o fa- 
milie care î trimite ziinic la o casă miste- 
rioasă, să aducă, într-un vas de cristal, o bu- 
cată de jā. Miini — nu vedem cui aparțin 
— miini fragile, de femeie tinără îi dăruie co- 
a prin poarta întredeschisă, odată cu 

ta de gheaţă răcoritoare o atingere deli- 
cata ce-i sugereaz il, orfanului, tan- 
dretea maternă pierdută Pina într-o zi, cînd 
mina nu mai apare, casa e răvășită, stăpinii 
au dispărut... Există atita poezie și mister in 
scenele fără filmate de un maestru al 
vizualului, dar și al tăcerii sugestive, atita fas- 


cinatie în atracţia ambiguă a unei atingeri re- 
ci-tierbinţi, încît putem considera acest film 
de 46 minute, alături de Coridorul (94 de mi- 
nute) si de Apă, vint, nisip pt de minute — 
un copil străbătind deşertul în căutarea fami- 
liei care s-a refugiat) drept poeme-capodo- 
pere ale artei a șaptea. Unul din acești trei 
admirabili eroi poartă chiar numele regizoru- 
lui, Amiro, și sugerează etape din rafia 
autodidactului cineast. Fără adăpost, refugiat 
pe o navă eșuată ilul din Coridorul 
trăiește de azi pe miine deprinzind multe me- 
serii, cu indeminare și demnitate, ca să poată 
supraviețui. Pina cînd cineva îi spune ca ar 
. Şi micul vagabond, 
după truda zilei, seară de seară la 
şcoală și învaţă cu o indirjire patimasa, dis- 
ă, exaitata. Cadrul final: copilul zburdă 
mare și silabiseste, din ce în ce mai tare, 
cu o forţă și o incrincenare ce acoperă valu- 
rile, alfabetul abia desiușit. Din starea de pri- 
mitivism, spre viața spiritului, eliberatoare. 
prin cultură, — iată o speranţă 
ce înnobilează si nou! film iranian. „Coridorul 
e un strigăt care se transformă în cintec“, 
afirma inspirat, un critic. Au uneori și criticii 
poezia lor! 


Alice MĂNOIU 


mircea muregan: 


„SPRIJINIM 
DEBUTANTII, | 
DAR 
RENTABILITATEA 
ESTE 
SINE QUA NON“ 


— timate Mircea Mureșan, am 
afiat că in Cineaștilor in- 
dependenți din ania... 


— SCIRO s-a infiripat din inspiraţia cîtorva 
cineaşti dornici să evadeze din zona canca- 
nurilor „organizatorice“ ale creaţiei și pro- 
ductiei de filme preexistente și — să recu- 
noaștem — încă bine înrădăcinate în siste- 
mele prelungite după Revoluţie. Structurile 
vechi rezistă, mai ales in mentalități, dar se 
cutremură ca un joc de cuburi așezat pe o 
masă lovită cu pumnul. CR vor mai rezista, 
este greu de apreciat... 

S-au înființat noi instituţii cum este 
C.N.C.-ul, dar mi-e teamă că, în pofida dorin- 
telor de eliberare, de autonomizare, incorse- 
tarea se păstrează printr-un decret-lege ela- 
borat în pripă și incomplet, mai ales că au 
fost preluate, cam necernute, prerogative ale 
fostului sistem cinematografic. 


— Am in că SCIRO, hotărire 


efectul legii, această soc 
tea să înființeze unități economice 


filme. 

— Foarte exact. Comitetul nostru director 
format din Elisabeta Bostan și Geo Saizescu, 
vicepreședinți, Vasilica Istrate, secretar-coor- 
donator, din membrii biroului: Dumitru Ca- 
poianu, Sergiu Nicolaescu, Titus Popovici și 
subsemnatul, președinte, are în vedere for- 


marea unui astfel de studiou de filme sau 
atelier de creație. 


Ne imaginăm, astfel, decianșarea unor 
energii vitalizante, combustibilizate, de initia- 
tive personale, descatusate de fosta cenzură 
oficială, dar și de autocenzura adinc inocu- 
lată în universul de gindire al fiecăruia. 

Avem obligația materială de a privi realita- 
tea. în fata. etatea românească va evolua 


* rapid — nimeni şi nimic nu o va putea opri — 


spre noi forme de afirmare. Calitatea și exi- 


-gentele spirituale ale societăţii vor evolua de 


asemenea spre zone previzibile, dar nu total 
evaluabile în momentul de față. În privința ci- 
nematografiei, mă refer la pretențiile si prefe- 
rintele spectatorului de cinema, multă vreme, 
noi cineaștii am crezut că putem să-i impu- 
nem ambițiile noastre estetice, ridicindu-i 
prin aceasta nivelul, formindu-i conștiința, fă- 
cindu-i educația etc. etc. Din partea pubiicu- 
lui a existat insă, întotdeauna, o sancţiune 
aplicată fără greş filmelor proaste, politizate, 
sumare ca adevăr al vieţii. În viitor aceasta 
sancțiune va fi și mai drastică... Concurența 
filmelor comerciale străine — citiți americane 
— va fi acerbă. Nimeni nu va putea obliga 
spectatorul să intre în sala de cinema să vi- 
zioneze un film românesc... numai din pur 
patriotism. Dacă sistemul actual de finanţare 
se păstrează, va mai fi posibil să se facă filme 
pantru săli goale. Dar sînt convins că nu pen- 
tru multă vreme. Sălile aflate în dificultate se 
vor rentabiliza prin privatizare, dar o produc- 
ție cinematografică falimentară... Cind un 
iim costă mai multe milioane, nu știu cine-și 
va permite să neglijeze, din start, dimensiu- 
nea rentabilitate. Mai aud și astăzi pe unii co- 
legi clamind: „Nu mă interesează numărul 
spectatorilor!“. Este absurd să nu privim cu 
luciditate acest aflux al publicului spre 
stradă, spre o televiziune mai bună (vor 
apare și canale particulare). spre distracţii de 
alta natura. Tinind cont de acest simptom să 
ne punem întrebarea: ce se va intimpla cu 
spectatorii din sălile noastre de cinema? 


— Cum n ajuta pe debutanţi? 

— Sinoni. contăm pe orizontul proas- 
pat și liber al tinerilor creatori. Ei vor fi bine 
primiți, cu o condiție: să propună scenarii 
care să asigure filme de succes la public. Nu 
trebuie să uităm că televiziunea este un con- 
curent, dar si un aliat si că o bună parte a 
producției de filme se va canaliza spre televi- 
ziune (seriale, ecranizări, foiletoane). 


— În incheierea dialogului nostru nu ne ră- 
mine decit să vă urăm succes şi cit mai multe 
flime bune... cR mai curind. 


ileana PERNEȘ-DĂNĂLACHE 


i 


a$ Regizorul Mircea Mureşan — 
„Premiul pentru Opera prima“ 
la Cannes '66, filmului său... 


„„„Plăscoala“ 
(cu Harion Ciobanu și 
Adriana Nicolescu) 


italia, Sicilia şi... 
Al Pacino în Nașul tli de Coppola 


După ce a prezidat juriul de ia 
Cannes, Bernardo Bertolucci şi-a 


de indecizie: un film despre 
Budha, pe care i l-a propus un 
cător american şi 
umană după Malraux, a cărui ac- 
tiune, după cum se ştie, se pe- 
trece la Shangai, în 1928. Profilul 
de regizor al „subiectelor asia- 
tice“ se trage probabil de la Ulti- 


„Condiţia umană” a mai făcut 
obiectul preocupărilor cineastilor 
prin anii '60, între altii chiar a lui 


Carlo Ponti, interesat să finanţeze 
un asemenea film inspirat de Mal- 
raux. Din motive, necunoscute 
însă, e! și-a retras sprijinul finan- 
ciar chiar în ajunul începerii fil- 


mărilor. 


italia, Sicilia, New York. 

Francis Coppola a terminat de 
curind filmările la cel de-al treilea 
episod al Nașului, o adevărată 
saga. 

„Simt aceeași teamă ca la ince- 
put”, mărturisește Coppola, astăzi 
în virstă de 51 de ani, „Nu mă pot 
obişnui“, continuă el. „Cind am 
început prima serie a i, 
chiar şi lui Marlon Brando ii era 
teamă. Pentru că nu am avut ni- 
ciodată intenţia să realizez un film 


„Cred că a sosit momentul adevărului şi ai bunului simț“ 


(Urmare din pag. 5) 


— E bine să se ajungă la un punct de vedere în urma dia- 
logului, căci fără așa ceva el nu ar mai avea nici un sens. 
Dar nu oricum şi, mai ales, nu e cazul ca acel punct de ve- 
dere să ajungă a fi absolutizat, căci atunci dialogul se în- 
chide. Astăzi trebuie înțeles de către cei care pretind nevoia 
de dialog — și ea este reală — că adevăr poate fi chiar şi 


ceea ce nu-ți convine. 


Dar asta nu înseamnă că el trebuie eludat sau, şi mai rău, 
ajustat, că democraţia înseamnă că fiecare ar fi liber să-și 
la porn său adevăr. 

— înțeleg indoiala dumneavoastră se poate trans- 

pesimism? 


forma în 


— Nu... sper că nu. Tot ce am spus 


constituie, zic eu, un 


fenomen trecător, care își află în istorie motivațiile sale. 
După 50 de ani ne trezim, dibuim, căutăm, strigăm... mi se 


pare o fază obligatorie. 


Cred că democraţia noastră e alta. Vremurile au evoluat, 


țara si oamenii sint alții. Vor exista si azi, şi miine suficiente 
butoaie goale care să incurce lucrurile. Dar cei care au inte- 
les pentru ce trăiesc, se vor îndrepta firesc spre cultură. To- 
tul e ca aceasta să fie la înălțimea așteptărilor, să-i atragă şi 
să-i conducă. _ 


— in asemenea momente e foarte greu să fii profet, si cu 
atît mai putin sfătuitor. Ceea ce ştiu este că un film mare, fie 
ecranizare, fie după un scenariu original, poate să schimbe 
© mentalitate, să impună un mod de a gindi, de a aborda lu- 


crurile. Uite, mi-amintesc de Pădurea spinzuraților 


— ce 


mult a însemnat atunci, ce şoc a creat Ciulei! Și asta se în- 
timpla cu 25 de ani în urmă. Azi vor fi multe momente ase- 
mănătoare, sint convins de asta! 


— Vă mu 


pentru această convingere care, cred eu, 


întemeiată a unui optimism necesar 


le i rațiunea 
pomeni hoon oricin 


B.B. 


incomparabila 
Diane Keaton 


cu gangsteri — detest violenta — 
n-am iubit nici Nașul. Pe mine mă 
interesează alte teme cum ar fi fa- 
milia, onoarea, corupţia, individul 
față în faţă cu păcatul.“ 

După cinci luni de filmări, ta 
Roma şi în Sicilia, Coppola s-a in- 
stalat cu echipa în cartierul italian 
at a York. asa numitui inte 

ji turnează Naşul iii. 

Sintem în anul de graţie 1979, 
Joe fl întrupează pe 
mafiotul Joe Zassa. dușmanul de 
moarte al lui Michael Corleone, 
interpretat, din nou, de Al Pacino. 
Coppola rescrie scena pe ioc. 
„Cu Francis Coppola, remarcă un 
prieten, scenariul este asemenea 
unui jurnal: în fiecare dimineaţă 
se adaugă ceva nou“. Ca și Cop- 
pola, eroul celei de a treia serii a 

i, Michael Corleone detestă 
violența. Ajuns sexagenar, îl preo- 
cupă în primul rind legalitatea ac- 
tiunilor lui. 

Coppola jurase să nu realizeze 
niciodată Naşul fff pe care 
toată lumea îl aștepta cu sufletul 
la gură Dar nu a putut scăpa 
destinului său. Premiera este pre- 
văzută pentru luna decembrie a 
acestui an în Statele Unite şi deja 
s-a creat o adevărată legendă în 
jurul filmului. Firesc, în miezul 
acestei legende nu se află nimeni 
altcineva decît acest extraordinar 
artist care nu încetează să ne în- 
cinte: Francis Coppola. 


Elegi 


Jod 


Acesta este titlul fiimului reali- 
zat de Nikita Mihalkov şi produs 
de binecunoscuta firmă italiană 
„Fiat“. Elegia... a obținut recent 
un mare premiu în cadrul tirgului 
de la Milano la sectiunea intitu- 
iata „Filmselezione '90“. 

Reproducem relatarea Vivianei 


colo”: 
ficțiune al Glasnost-ului relatează 
un voiaj în Rusia care este si o 
aventură printre gheturi și zăpezi. 
Amintiţi-vă de Diligența lui Ford 
în care o pasageră a diligentei 
trebuie să înfrunte mii de dificul- 
tati. Ei bine, spălaţi putin dili- 
genta, puneţi o doamnă rusoaică, 
adăugaţi nişte vodcă, apă si piine 
caldă şi veţi avea o idee despre 
filmul lui Mihalkov, un film capti- 
vant, sentimental şi presărat cu o 
ironie dulce.“ 

Realizarea lui Mihalkov are nu 
mai mult de o oră. Este ceea ce 
s-a numit un „film industrial“ dar 
nu în sensul tradițional. 

Mihalkov a reușit să facă o peli- 
culă care a obținut atit aplauzele 


publicului cît și pe ale juriului de 
la Milano. „Este un film pe care 
noi toți l-am mai văzut de mii de 
ori, care se adresează unui public 
vast, care a ştiut să surprindă şi 
scopul așa-zis industrial, dar să 
exploateze de minune povestea“ 
— mai spune comentatoarea 


Rătacitoarea 


Un fiim multă vreme urat 
în care joacă Eva Peron, cea de-a 
doua soţie a fostului preşedinte ai 
Argentinei, Juan Peron. a fost 
prezentat de o rețea de limba 
spaniolă, a televiziunii ameri- 
cane la 22 iulie. Filmul acesta va 
apare şi pe ecranele europene 
spre sfirşitul anului. Pelicula, o 
melodramă, produsă în 1945, cu 
titlul Rătăcitoarea o are ca inter- 
pretă pe Eva Peron. Eroina filmu- 
lui, după o viață zbuciumată si 
plină de picanterii, se întoarce în 
patria ei tocmai pentru a-şi şterge 
trecutul. Conationalii ei însă o re- 
neagă. După o altă deceptie, de 


producătorul 
0 copie ascunsă în Uruguay, 
într-un seif bancar. 

După ce a fost proiectat pe ecrane 


Jacques Fieschi. povestea 
unei vedete de teatru din anii '30, 
rolul fiind interpretat de Philippe 

Noiret. 
e Realizatorul german Wolf- 
ai filmarile 


gang Petersen a inceput f 

pe platourile hollywoodiene la 
Shattered, povestea unui amnezic 
pe care soția sa împreună cu un 
detectiv î ajută să-și recapete 
memoria. În principalele roiuri 
apar Tom Berenger, Greta 
Scacchi și Bob Hoskins. 

® Kafka inspiră două filme con- 
comitent: primul este intitulat Mi- 
iena și este realizat de Vera Bel- 
mont. În rolul iubitei faimosului 
domn K apare actrița Valerie 
Kaprisky. Cel de-al doilea este de 
asemenea în curs de finalizare în 
regia lui Ted Kotcheff după un 
scenariu semnat de John Briley 
(care a scris și scenariul ia Gand- 
hi). Filmul se va chema Dragos- 
tele lui Kafka. 

e Un titlu care sună atragator 
Nici o simbătă fără soare. Filmul 
a fost realizat de Gérard Mordillat 
și este povestea unei familii nu- 
meroase, 12 Laren ce ec aci 
intr-un apartament numai trei 
camere. Problema se complică 
atunci cînd apare, într-o bună zi 
(exact într-o simbătă însorită) si 
un al treisprezecelea membru al 
familiei. În distribuţie, între alții: 
Annie . Charlotte Valan- 
Grey, Luc Thuillier. 


Marie Trintignant 
nu are nimic comun 
cu „progeniturile 
teribile“ 
ale vedetelor 


u putin înainte de 
mijlocul secolului trecut se 
raspindea în Europa o nouă 
modă literară: aceea a roma- 
nului foileton. Originea spiri- 
tuală era în Dickens şi Bal- 
zac, iar aceea materială în 
dezvoltarea gazetăriei. Au 
apărut de atunci încoace, 
vreme de peste o sută de ani, 
nenumărate romane de acest 
fel, cărora partea de jos a pa- 
ginii de ziar le-a asi suc- 


ind excepţionale, aceste ro- 
mane au înfățișat primul 
triumf al literaturii comer- 
ciale. Au fost numite popu- 
iare, de mistere sau altfel. Re- 
teta lor era simplă: succesiu- 
nea -de episoade care garan- 
tau un anumit suspans epic. 

Era normal ca epoca televi- 
ziunii și a cinematografului 
să-și creeze genul propriu, 
corespunzător romanului foi- 
leton din trecut — filmul se- 
rial: Isaura, Guldenburg, as- 
tăzi, Dallas, ieri. S-a schimbat 
doar suportul tehnic. Unele 
din serialele televizate de azi 
au la origine romane, altele 
au fost concepute direct pen- 
tru micul ecran. Dincolo de 
deosebirea aceasta de mate- 
rial, principiul este același și 
se bazează, dacă pot spune 
așa, pe satisfacerea cu firiita 
a unei așteptări. 

În definitiv, ca să îndure cu 
delicii supliciul de a amina cu 
o săptămină aflarea continuă- 
rii poveştii, spectatorul con- 
temporan, ca și cititorul de 
altădată, trebuie să fie moti- 
vat de ceva anume. Nevoia 
respectivă este nevoia de ro- 
manesc. Foiletoanele și seria- 
lele îi oferă romanescul în 
stare pură. Romanesc in- 
seamnă putinţa identificării 
emoționale cu un univers 
uman fictiv, dar care are toto- 
dată o foarte precisă dimen- 
siune socială și istorică. Ro- 
manesc înseamnă retrăirea în 
imaginaţie a unor destine va- 
riate și spectaculoase. Nu în- 
timplător, majoritatea seriale- 
lor și a romanelor foileton 
sînt construite pe trama epică 
a unei istorii de familie: exis- 
tenta in timp a unei familii, 
generaţiile ei succesive repre- 
zintă cadrul ideal al romanes- 
cului, a cărui formă predi- 
lectă este temporalitatea. 
Scotind, prin absurd, timpul 
din romanesc, îl lăsăm com- 
plet vid. Nevoia de romanesc 
a omului ascunde nevoia lui 
de timp, pe care îl ia in stăpt- 
nire sub beneficiul. imagina- 
tiei, îl fixează, îl eternizează, 
ca o revanșă asupra timpului 
real care-i scapă, clipă de 
clipă, printre degete. 

Cele cincizeci de minute 
petrecute in fata televizorului 
la un astfel de serial sint, 
pentru noi toţi, un mod naiv, 
înduioşător de a visa că ne 
recuperam eternitatea. 


Nicolae MANOLESCU 


tti hki 


Scandal la Amiralitate — este serialul care fine cu sufletul la gură 
în această vară telespectatorii vest-europeni. 
Produs de Richard şi Esther Shapiro (regizorii nu mai au importanta)). 
Cu (de la stinga la dreapta, rindul al doilea): 
Richard Dean Anderson, Stephanie Dunham, Dennis Weaver, Charles Frank, 
Andrew Stevens. 
Rindul întîi: Doran Clark, Susan Dey şi Sela Ward 


în obiectiv: 


ecunosc cinstit: mă 
uit cu multă aplicaţie 


la noul serial 
nirea familiei Gul- 
așa cum pe 


vremuri mă uitam la 
Dallas. Dacă ne gindim un 
pic, apropierea nu e tocmai 
forțată. Tema este aceeași: 
tribulatiile financiaro-senti- 
mentale ale unei numeroase 
familii de bogătași. 

Avem şi aici un J.R. care se 
numeşte Lauritzen — același 
caracter urit, același zimbet 
mefistofelic, aceeași lăcomie 
pina la un punct gratuită că, 
slavă domnului, îi e destul de 
larg înaintea si îndărătul ușii. 
Avem și aici o nevastă neferi- 


Fragilă doar 
în aparență 
(Sydne Rome) 


cită care vrea să divorțeze, 
dar nu are curaj, care, deo- 
camdată, nu și-a găsit un 
amant (dar așteptăm cu în- 
credere), și care are un bouti- 
que precum cumnata lui Sue 


83 
ii 
viţa] 
Dilie 
i Hau : 


a | 
î 
i 
e3 


! 


şul în 5 

© mutra cel putin îndoielnică, 
dacă nu perversa. Cuplul 
Guldenburg-senior a pierdut 
i i a cu- 


ingenuitatea patriarhală 
plului Jock-Ellie, atita vreme 
cît e limpede că Martin Gul- 
denburg are vocaţia adulteru- 
lui (căsătoria cu Christine s-a 
_pe ruinele unui prim 


populiste. 
S-ar părea că istoria care 
e America de Europa 
nu este străină de toate aces- 
tea. Nu mai avem de a face 
cu nişte relativ recent îmbo- 
gatiti din afaceri petroliere, ci 
cu ii unor domenii 
ereditare, purtători de blazon 
şi titlu nobiliar, care intră în 
conflict tocmai cu burghezia 
înfloritoare, hotarita să-și plă- 
tească cu virf și îndesat toate 
politeie. : 
Deși între cele două seriale 
diferența există, surprize 
foarte mari nu ne aşteaptă 
pentru filmele de acest gen 
care au, în mare, același ti- 
par. Atunci de ce ne proptim 
miercurea şi vinerea cu con- 
ştiinciozitate în faţa televizoa- 
relor? Nu cred că se poate da 
un răspuns general valabil. 
Şi, totuși, dintr-un sondaj 
destul de amatoristic am obti- 
nut două explicaţii mai frec- 
vente: pentru că are femei 
frumoase, mașini frumoase, 
case frumoase, rochii fru- 
moase, sau pentru că sînt cu- 
rios/curioasă să văd ce se 
mai intimpla. Finalmente 
aceste răspunsuri se pot re- 
duce la unul singur: nevoia 
evadării din cotidian. 

Ajungem astfel la ceea ce 
s-ar putea numi delictul eroi- 
lor de serial. Ei intră prin 
efractie în casa si viata noas- 
tra, ne pun in brate probie- 
mele lor şi ne antrenează 
vrind-nevrind într-un destin 
de care sîntem total străini, 
dar în care ne implicăm. Fă- 
cătorii de seriale pornesc de 
la premisa că nu este om 
care să nu-şi dorească ceea 
ce nu are. Drept care, cu cit 
filmul abordează un mediu 
elitar și o gamă de destine 
neobișnuite, cu atît audiența 
sa este mai largă. 

În aceste iti argumen: 
tele strict cinematografice de- 
vin neglijabile. O narațiune 
corectă, un dram de suspans 
şi o minimă abilitate în alege- 
rea interpretilor sînt sufi- 
ciente. 

Oare Moștenirea familiei 
Guldenburg, ca și Dallas pe 
vremuri, nu răspunde cu pri- 
sosință acestor cerințe? 

Cristina CORCIOVESCU 


19 


< 
O 
Lu 
= 
< 
= 
W 
= 
O 
U} 
uJ 
=l 
W 
ben 


Omul 
de marmura 


mul de marmură, dat în sfirsit la 
Cinemateca, este un film critic şi nostalgic 
totodată, despre viata Poioniei la începutul! 
anilor '50, redescoperită de o tinără cineastă 
entuziastă, aflată în cautarea unui subiect 
pentru filmu! ei de diplomă. Patrunzind cu 
greutate in depozitele ferecate ale Muzeului 
National, ea zareste, printre multe alte lucrări 
„realist socialiste“ aruncate claie peste gră- 
madă, o statuie de marmură care o intrigă. 
De-a lungul filmului său anchetă, Agnieszka, 
Krystyna Janda, laureata din acest -an la 
annes cu Paime d'or pentru interpretare) va 
încerca să dea de urmele personajului repre- 
zentat de sculptură, pe numele lui Mateusz 
Birkut, un zidar stahanovist de pe marele 
șantier de la Nowa Huta, care din erou de- 
vine brusc un „trădător“, deoarece refuză să 
depună mărturie mincinoasă în procesul in- 
tentat în 1952 (anul marilor procese staliniste 
înscenate) unui coleg de muncă. Reabilitat în 
1956, dar părăsit de soție, Birkut isi ia copilul 
şi, în curind, i se va pierde urma. 
Obstacolele pe care trebuie să le depă- 
şească tinăra regizoare pentru a-și putea 
turna filmul sint asemănătoare cu cele pe 
care le-a întimpinat însuși Wajda în realizarea 
Omului de marmură. Proiectul lui a trebuit să 
aștepte 13 ani pina să prindă viata, pentru că 
perioada începutului construcţiei socialismu- 
lui în Polonia, deși reprezintă o parte din 
viața polonezilor ce nu poate fi ignorată, se 
dorea a fi dacă nu uitată, cel putin trecută 
sub tăcere de câtre oficialități. Cu toate că ea 
a marcat începutul reconstrucției ţării, după 
dezastrele pe care le-a pricinuit războiul. Dar 
metodele folosite, împrumutate de ia marele 
vecin din est, păreau acum stinjenitoare: 
eroismul afişat obligatoriu, campania de de- 
pășire a normelor pină la epuizarea omului 
(întrecerea „stahanovistă“), obsesia sabotaje- 
lor, a spionilor plătiţi de lumea capitalistă, 
sindromul de a găsi „criminali“ care se opun 
politicii partidului, intoleranja fata de orice 
opinie care contrazice drumul înţelept trasat, 
explicarea eșecului unor programe numai 
prin supraviețuirea încă a „vechiului“ care 
duce la „devieri“ sau prin existența unor 
comploturi urzite din exterior. Nici chestiu- 
nea capitală a destalinizării nu trebuia repusă 
in discuţie. deoarece, se știe, ea a fost re- 
pede inmormintata in toate ţările socialiste, 
creînd pericolul apariţiei unor situații impre- 
vizibile și, pină la urmă, putind discredita în- 
t ideologie a comunismului. Wajda a 
luptat să facă fiimul pentru că dorea să arate 
că trecutul nu trebuie nici ascuns, nici at 
în bloc, deoarece el aparține unui popor in- 
treg și implicit și lui, cineastului. - 
Ancheta condusă de Agnieszka pentru re- 
constituirea drumului de viata al eroului se 
traduce în film printr-un amestec al diferitelor 
torme de flash-back-uri, de ia cele clasice 
(spectatorul vede derulindu-se pe ecran ceea 


20 


ce povestește un personaj) pină ia cele inso- 
le=utilizarea filmelor de arhivă sau a unor 
bucaţi cazute la montaj). Datele cele mai 
substanţiale despre Birkut le va furniza regi- 
zorul Burski, cel care se laudă că l-a „inven- 
tat” pe erou. Apoi fostul securist de pe şan- 
tier, Michaik, devenit la începutul anilor '70 
un respectabi! „șef“ al unui bar de noapte cu 
program de strip-tease; Witek — fostul coleg 
de echipă al lui Mateusz Birkut, condamnat 
cindva pe nedrept, devenit director general a! 
unui mare combinat, și Hanka — fosta lui so- 
ție. recăsătorită cu proprietarul prosper al 
unui restaurant din Zakopane. Și poate, Ag- 
nieszka va afla despre eroul ei cel mai mult 
de ia Tomczyk, fiul lui Birkut, pe care îl inti- 
neste în finalul fiimului la Gdansk si care, 
după ce îl anunţă că tatăl său a murit, ac- 
ceptă să-i vadă materialele filmate... 

Si totuşi, cine este Mateusz Birkut? La in- 
ceput, un tînăr zidar harnic, dornic să învețe, 
să-și întemeieze o familie. Sosirea unui ci- 
neast ambițios, Burski, îi va schimba destinul, 
Acesta dorește să realizeze un documentar 
senzațional și are nevoie de un erou care să 
spargă toate normele, zidind într-o zi 30.000 
de cărămizi! Întimplător, conducerea şantie- 
rului îl alege pe Birkut, care va deveni un sta- 
hanovist-model, popularizat prin film, panouri 
de onoare, reportaje în presă. Birkut nu își va 
pierde nici capul, nici bunul simț în toată 
această mascaradă. Wajda își priveşte cu 
simpatie eroul (excelent interpretat de Jerzy 
Radziwilowicz), la început și cu uşoară ironie 
ce se transformă în înțelegere şi respect. 

Ancheta ieri ca un şir de reportaje de 
Agnieszka (interpretată cu farmec, inteligență 
și vitalitate de Krystyna Janda) este redată de 
Wajda așa cum și-o doreşte tinăra eroină: 
într-un ritm alert, cu iscusite momente de 
suspans, filmări cu aparatul pe umăr în pla- 
nuri lungi, multe gros plan-uri, filmări in 
plonjeuri şi contra-plonjeuri. e 

Cu toate că filmul a avut un mare succes 
de public (2.700.000 spectatori numai în pri- 
mele luni), oficialitățile l-au primit cu multă 
răceală. Prezent în competiție la cei de al pa- 
trulea festival al filmului polonez de ficțiune 
de la Gdansk (1977), i de marmură nu a 
primit nici un premiu. schimb, după șe- 


dinta de închidere a festivalului, criticii polo- . 


nezi de film i-au acordat, în unanimitate pre- 
miul presei eze — înminat lui Wajda in 
holul sălii spectacol... 

Cinci ani după Omul de marmură, Wajda 
realizează Omul de fier, pe tare îl consideră 
o urmare logică a primului. Acţiunea lui se 
desfășoară între 1970 și 1980 şi reia unele 
dintre personajale cunoscute nouă. Aflăm din 
Omul de fier că Mateusz Birkut a fost ucis în 
timpul singeroasei represiuni a revoltei mun- 
citorilor de la Gdansk, din 1970. Agnieszka 
se va căsători cu Tomczyk, fiul lui Birkut, 
care, după ce își întrerupsese studiile, se an- 


gajase muncitor la șantierele navale. . 


Tomczyk luptă pentru apropierea intetectuali- 
lor de clasa muncitoare, participă la greva 
din 1980 și va fi unul din fondatorii sindicatu- 
lui „Solidaritatea“. Amestec de scene jucate 
şi documentare, filmul este o mărturie pre- 
țioasă asupra unor evenimente esențiale din 
viata societății poloneze, ce au pregătit tere- 
nul pentru instaurarea democrației și libertății 
dovedind totodată că Andrezj Wajda nu este 
numai un mare romantic, ci şi un vizionar. 


Mihai TOLU 


% Sondind, alături de Dostoievski, tenebrele sufletului uman 
Wajda filmează Demonii (1988), cu Lambert Wilson 


/ 


Aceste filme 


au pus 
şi repun in discuj 
destinul unei par 
a Europei. 


Ele se numesc: 
Omul de marmur 
Omul de fier, 


Fără anestezie 


Wajda despre opera sa: 


Omul 
de fier 


© Omul de fier care începe cu un text des- 
pre speranţă a fost „scris“ de Czeslaw Milosz, 
marele nostru poet care a obținut în 1981 
Premiul Nobel. Omul de fier are mult mai 
multe dialoguri decit predecesorul lui. Omul 
de marmură. Cred că într-un film ca acesta 
dialogurile sint indispensabile pentru că ide- 
ologia nu se traduce decit prin cuvinte, foarte 
mute cuvinte, iar atunci cînd se îndepărtează 
de propria-i esenţă, ei bine, atunci ideologia 
nu se poate transforma decit în imagini. - 

@ Am fost întrebat despre sursele mele do- 
cumentare, pentru că s-a susținut că am evo- 
cat într-o manieră profundă şi emoţionantă 
evenimentele de la Gdansk din anii '70. Ce 
pot să spun este că am utilizat absolut tot ce 
am găsit disponibil. Am pornit de la un film 
documentar intitulat Muncitorii lui '80, de la 
un fiim făcut de televiziune, August 1980, am 
apelat la reconstituire cu ajutorul actorilor. 
Din cRe am văzut eu, cinema-ul polonez în- 
cearcă să nu scape sensul istoriei sau, altfel 
spus, să-l prindă din urmă. Zanussi a realizat 
la rindul lui un film care se numeşte Un om 
într-o țară îndepărtată in care se preocupă să 


oglindească o serie de evenimente petrecute 


în acești ultimi ani... 

e Cind am turnat secvențele de la Gdansk, 
vă incredintez că m-am confruntat cu o expe- 
riență extraordinară. Muncitorii care au venit 
ca să ne ajute la filmare erau, în proporție de 
90%, aceiaşi care participaseră în urmă cu un 
deceniu la grevă. Și-au regăsit locurile, îmi 
spuneau că au venit îmbrăcaţi în aceleași 
haine. 

© Mi s-a pus întrebarea dacă Omul de fier 
a fost cenzurat. Am răspuns afirmativ, numai 
că ceea ce a rămas în film corespunde exact 
cu ceea ce am vrut eu să păstrez la montajul 
final. De altfel, convi a mea intimă este 
că dacă un cineast realizează un film și cen- 
zura e în stare să-i elimine mesajul, atunci 
acel cineast trebuie să renunţe a face film 

litic. 
ip Un adevărat film politic trebuie să fie ne- 
cenzurabi! de la un capăt fa altul și astfel, 
cenzura este dezarmată. Chiar dacă taie, 
tăieturile sint lipsite de importanță pentru 
film. În cursul grandioaselor evenimente care 
s-au petrecut Polonia eu am încercat ta 
rîndul meu, o experienţă unică: să mă plasez 
cu forța între public şi istorie, cu ideile mele, 
cu creația mea. Faptul că filmul Fără aneste- 
zie a primit la Festivalul de la Gdansk Marele 
premiu m-a umplut de fericire pentru că îl 
consider o continuare a părţii contemporane 
a Omului de marmură. El este un conflict din 
zilele noastre, în Varșovia zilelor noastre... 

a 


(Cannes, mai 1981) 


Solidarnost 


ae" volumul „Un Cinema numit dorință“ 
(Stock, 1986) dedicat soției sale, ac- 
trita Krystyna Janda, Wajda comunică 
mai tinerilor cineasti tot ce considera 
esentiai privitor la arta căreia i s-a de- 
dicat (subiect, scenariu, dialog etc., 
etc.). Finalul volumului reprezintă nu 
numai credo-ul unei îndelungate experiențe 
artistice, dar si o extraordinară intuiţie exis- 
tenţială — aşa cum numai marii creatori o au 
— privind relaţia dintre film și acest final de 
monu, Reproducem citeva paragrafe: 

„in tinerețe speram că lumea poate fi 
schimbată sau cel putin ameliorată. Cinema- 
tograful — arta secolului XX — trebuia să fie 
una dintre căile cele mai eficace. Generaţia 
mea a crezut că oamenii din ţări diferite, de 
rase și de pe continente diferite vor învăța să - 
se cunoască datorită filmului care poate avea 
acces pretutindeni și că oamenii vor deveni 
prieteni și aliaţi. Or, lumea pare grav bolnavă 
şi zadarnic i se oferă mereu alte jucării, ca 
unui copil pentru că ea nu se va însănătoşi. 

Filmele din țările socialiste nu interesează 
pe nimeni în Occident. Publicul din vest le 
consideră tot atit de antediluviene ca și lup- 
tele pentru drepturi sindicale din Anglia în 
vremea lui Marx. Astfel, eforturile noastre de 
aici, din Europa de est, nu sint de nici un fo- 
los pentru acel public care crede în perma- 
nenta lumii sale actuale. Cei dintre noi care 
au ales emigrația pot, dacă sint tineri si do- 
taţi — și dupa ani petrecuţi în Occident — să 
uimească lumea printr-un Amadeus (cum a 

strat recent Forman), dar nu vor 

un public interesat de experiența pe 
care noi am acumulat-o aici în est. Și, totuși, 
sint sigur, această experienţă va interesa mii- 
ne întreaga lume (cîtă premonitie — volumul 
a fost scris în 1985 — după exact cinci ani 
tot Occidentul nu face decit să descopere si 
să caute să înțeleagă filmul din răsăritul eu- 
ropean, n.n.). 

Azi nu mai există un cinema care să se 
adreseze tuturor. Or, filmele destinate unei 
elite, acea happy few, nu sint acceptabile 
pentru mine care mă trag din vechea tradiţie 
a cinematografului. Ele reprezintă pentru 
mine o înfr definitivă. Sint împotriva 
ideii că arta filmului este un mister iar publi- 
cul este un rău necesar din punctul de ve- 
dere al artistului. 

lată de ce am aderat la mișcarea „Solidar- 
nost“. Am rămas credincios idealului ei, căci 
văd în această mișcare singuru! remediu al 
solitudinii noastre sterile, al vidului care ame- 
nință existența oamenilor gata să sacrifice bi- 
nele comun confortului propriu și pentru 
care cuvintul pace exprimă doar dorința de a 


îi lăsați în pace.. © 


eroului, ta sfirgitul filmului, e luciferic. E! con- 


Fără 
anestezie 


ndiscutabil, acest Fără anestezie, nu e 
un Wajda de prima mină, e prea mult tezism 
retoric și prea multă explicitare în el, prea 
pare făcut în grabă, cu erori de începător în 
ale im li, cu o scenă de o stupiditate 
demnă ridicol aia eroului cu rivalul), 
prea e inabil în simboluri şi prea coboritor de 
la un început excelent la un mijloc excesiv 
tautologic și la un final de tot infantil 
a rezista competiției cu ceilalți Wajda, di- 
nainte sau de după. Cu toate astea e ceva în 
el care tulbură și pune pe ginduri. Dincolo de 
pretextul epic, inspirat pare-se din biografia 
celebrului gazetar Ryszard Kapucinki, tenta- 
tiva ps nr de a propune o versiune per- 
sonala a initierii in alienare, consecutiv unui 
es ge de tip kafkian al individului cu realita- 

tea care-l resoarbe, și fără exces de datare. 
Sub privirea mută a Istoriei și a Memoriei bi- 
zarul personaj feminin care invadeaz: 
acesta. e cuana — E ecran cotidiană a 
eroului), gazetarul talentat și competent e 
curge un intreg proces al Ge-cocralizicit oi 
reducerii la bs ger al înaintării în absurd, 
înăuntrul căruia procesul de divorț domestic 
e calea spre perplexitatea vieții afective iar 
succesiunea scalară a eșecurilor și refuzuri- 
lor a. e calea spre perplexitatea 


vieţii lui 
Ce a intuit extraordinar regizorul (din pă- 
cate, repet, fără să izbuti o imagine fil- 


mică pe măsură) este caracterul olent al 
punerii în absurd, propriu totalitarismului de 
după anii șaptezeci, modu lent, insinuant al 
anonimizării personalității, retragerea treptată 
a punctelor de sprijin, tr-un cuvint imensa 
ipocrizie a etapizării desfacerii contractului 
social. Sensul mai adinc al acestei intuitii e 
de a pune sub lupă dijlocuirea Credinței din 
spaţiul lăuntric al eroului, ca într-o chirurgie 
diavolească la ul căreia ființa umană 
ajunge un biet număr într-o serie 

controlată. E chiar mai mult, sau, în orice caz 
mai altfel decit pre 
absurd începea cu suspendarea dialogului, în 


filmul lui Wajda, tocmai spe l orggoizeazá, 
ca să zic aşa, absurdul. O re a Îngerului 
e. metaforic vorbind, totul. tul reuşită 


pentru că rinjetul de pe chipul fără viata al 


și Teresa Izewska)... 


& Un erou fără voia lui: Birkut 
(afișul la Omul de marmură (1976) 


cu Jerzy Radziwilowicz) 


semnează o victorie amenințătoare pe care în 
1978 (cînd a fost facut filmul) aoe chiar polo- 
nezii nu ştiau cum s-o împiedi 


„Un 
film politic? 


incolo de aparente, filmul tui 
ajda, ce premerge cu numai doi ani eveni- 
mentele social-politice din Polonia anului 
1980, nu este povestea unei căsnicii frinte şi 
a încăpăţinării soțului de a nu accepta situa- 
tia, ci aceea muit mai gravă și mai profundă a 
contradictiei dintre ideal și realitate, o reali- 
tate ce contrazice dureros criteriile morale, 
sociale și politice după care ziaristul, eroul 
filmului și-a călăuzit viata. 

Este oare acesta cazul singular al unui 
neadaptat, ai unui visător lunatec? Nicide- 
Cum, dar în vreme ce majoritatea celor care 
se confruntă cu aceași realitate .contradicto- 
rie, degradată moral, se adaptează, ajustin- 
du-si principiile dupa normele ei strimbe, 
protagonistul refuză categoric aceasta strate- 
gie de supraviețuire. De aici sensul metaforic 
pe care-i dobindește titlul filmului, născut 
prin analogie cu scena extractiel unei mă- 
sele, pe care eroul o suportă cu stoicism, 
fără anestezie. „Fără anestezie“ dorește el să 
suporte și confruntarea cu viața, îndeosebi 
cu cea politică și profesională, adică fără 
anestezicul reprezentat de compromisurile, 
conformismele și oportunismele de care toți 
‘cei din jur se servesc ca de un d menit să 
atenueze perceperea unei realități incomode, 
mutilante. Păstrîndu-și luciditatea pina la ca- 
pă, ziaristul ce-și asumase riscul prezenței în 

e mai fierbinţi zone ale globului, își dă 

Sams Eh seama că cinstea, curajul, ee: 
sint arme demodate in lupta pentru supr. 
pe = jun = totalitarismului pte kennd în 

r ani. O junglă a cărei lege im- 

Loner supremaţia celui ne „Puternic, adică 
por mai ”. O lege ce-i va 
şi gs socio-profe- 
sional și în cel familial. Căci, printr-o ironie a 
soartei, bărbatul pentru care-l părăsește soția 
este ei însuși un exponent strălucit al legii 


«Și Cenușă 


“dintre 


at 


inainte de trilogia trezirii conștiinței sociale, trilogia rezistenţei antifasciste 
(aici Canalul „1956, cu Tadeusz Janczar diamant (1958) cu: 


Zbigniew Cybulski si Ewa Krzyszewska 


despre care vorbeam. De aceea și procesul 
de divorţ din finalul filmului dobindește o 
semnificaţie parabolică, devenind reprezenta- 
tiv pentru schema tuturor proceselor politice 
desfăşurate în epocă, procese ale complicita- 
tilor si ek dinainte stabilite, bazate pe 
siluirea ă a adevărului, pe denatura- 
rea şi ri erei fără rușine, a faptelor. 
învins astfel pe toate planurile — social şi 
particular — eroul nostru acumulează treptat 

© imensă greață, o scirbă existenţială ce mo- 
tivează și gestul său final, doar sugerat de re- 
gizor — sinuciderea. 

Filmul Fără anestezie a fost prezentat de 
Televiziunea Română la rubrica: „Ora filmului 
politic“. Dar este el cu adevărat un film poli- 
tic? Nu cred, desi implicațiile. sale politice 
sînt evidente. Însă nu orice film cu ecouri și 
sugestii politice devine o dezbatere explicit 
politică. Hotaritoare pentru aceasta nu sint, 
după mine, nici statutul profesional (de „acti- 
vist“, de pildă) al personajelor, nici sloganele 
enunțate, ci tipul conflictului ce delanşează 
acțiunea. lar politica, fiind prin definiție do- 
meniul luptei pentru putere, inclusiv al arse- 
nalului ideologic şi propagandistic folosit în 
acest scop, un film devine ic în măsura 
în care ne face sesizabile, exemplaritatea 
tor, acele conflicte ce tin de sfera vieţii so- 
am şi a acţiunii politice, a căror rezolvare 

upune coniruntare de atitudini si con- 
ag „police (nu ceartă de cuvinte), presu- 
punind ca mijloc de rezolvare a conflictului 
acţiuni concrete. lată, spre exemplu, cîteva 


` asemenea contradicții declansatoare de dez- 


batere şi confruntare politică: cel dintre pu- 


tere și litatea morală, dintre tunc- 
tie şi competenţă; dintre cauză și conjunc- 
tură, pecs contradictia rezultată prin 
tr conjuncturii in prog Si, 


desigur, conflictul mai general și mai peren 
progresul social și structurile institu- 
tionalizate ale existenței sociale. 

Ce tip de conflict caracterizează filmul nos- 
tru? El-mi se pare a fi în mod precumpănitor 
unul moral, conturind o criză de conștiință 
a. drept, de un anume context po- 
itic dominant: rai her remi e age ae 
care generează și oportunismul, de- 

ia, picat «A ag Conflictul principal al 
filmului nu mi se pare a fi astfel cel decianșat 
în plan sentimental, ci acela dintre conștiința 
morală a eroului și comportamentul social 


născut și susținut d instinctul de conservare 
necesar supravieţuirii în jungla totalitarismu- 
lui si întruchipat de minciună, lașitate, slu- 
garnicie, conformism. Există apoi cîteva prin- 
cipale teme morale pe care filmul ni le su- 


© Parabola despre putere? Nu numai... & 


(Dirijorul — 1979;cu John Gielgud 
și Krystyna Janda) 


9 Dialogul (dramatic) al artei cu viata: 
Totul de vinzare (1969) cu 
Beata Tyszkiewicz şi Elisabeta Czyzenska 


A TREZIRII CONŞTIINŢEI 


pune atenției cu predilecție: în primul rind 
cea pe care am putea-o subsuma domeniului 
extrem de actual al „eticii informaţiei“. Una 
din scenele-cheie ale filmului, atît pentru de- 
finirea tinutei eroului cît și a mediului cu care 
se confruntă, este cea a ,jumatatii de ade- 
var", adusă în discuţie cu prilejul ședinței re- 
dactionale de decemare a unui premu literar. 
Răspunsul la întrebarea cu care multi ne-am 
confruntat în perioada de tristă amintire, si 
care trebuia să cintărească curajul moderat 
al vreunui autor, contrapune adevărul parțial, 
minciunii totale. „Cind nu poţi spune tot ade- 
vărul e mai bine să nu-l spui deloc?" Evi- 
dent, ziaristul nostru este adeptul folosirii la 
maximum a oricărei clipe de neatentie a 
„Ochiului” veghind la hotarele: adevărului. 
Dar chiar și această „revoltă în genunchi“, 
mai bună oricum decit supunerea slugarnica, 
este cea care-i va atrage oprobiul oficialități, 
inchizindu-i, pe rînd, toate ușile. El nu este 
un erou propriu-zis, căci ñ lipsește decizia 
necesară unei lupte duse pina la capăt — i 
vedem prea curind renuntind, resemnindu-se 
— totuși acest soi de opozanți cu moderație, 
nedispusi la gesturi disperate, dar nici la 
compromisuri şi concesii oportuniste, au re- 
prezentat „coloana a V-a” a dizidentei, ce a 
dus la erodarea și subminarea treptată a so- 
cietatilor totalitare din interior. Pesemne au 
fost mai numeroși deci s-a bănuit, de vreme 
ce, iată, au făcut posibilă nu numai reinnoi- 
rea structurală, ci și continuitatea acelui soi 
de demnitate neostentativă, dar ind! 
bilă revenirii unui popor la ţinuta verticală. 
Acestei atitudini, ce n-a putut să se opună cu 
totul „extracţiei“, dar care a avut curajul să o 
suporte „fără anestezie“ îi este dedicat filmul, 
pe acești luptători „cu caracterul” îi omagiază 


prezent pierzindu-și mult din semnificaţie 
odată cu rea condițiilor la care se re- 
feră. Fiind însă un film de dezbatere morală, 
iar problemele etice reprezentind invarianti ai 
proceselor de conștiință, acestea au șansa de 


Politic ori nu, filmul lui Wajda ne obligă la 
o scrutare a propriei conștiințe, ne întristează 
și ne neliniştește, obsedindu-ne multă vreme 
cu întrebările lui incomode, asemeni durerii 
după o extracție „fără anestezie". 


Luciditatea — semnal de alarmă 
(Fără anestezie — 1978. 
cu Zbigniew Zapasiewicz) 


Q 
g”. 
© 
EEK 


Inco 


Filme de d 


N 
N 


ind am văzut în fata cine- 
matografului „Studio“ un microbuz cu 
inscripția „Moldova-film“ am tresărit. 
Bănuiam că mașina l-a adus pe docu- 
mentaristul din Chișinău pe care 
urma să-l cunoaştem, dar era pentru 
prima oară cînd vedeam scris numele 
studioului. cinematografic din R.S.S. 
Moldova cu litere latine. Invitat de 
Uniunea Cineaștilor să-și prezinte fil- 
mele în fața colegilor din București, 
regizorul Viad Druc ne-a apărut jovial 
şi cordial, ca un adevărat moldovean. 
Tinărul autor de documentare se 
scuză pentru imperfectiunea limbii 
vorbite: este o românească puţin ar- 
haică, foarte nuanțată și expresivă 
însă. Aflăm despre el.că scrie poezii 
și că a debutat, în 1969, în „România 
literară“, cu un grupaj ales de Geo 
Dumitrescu pentru rubrica „Vă propu- 
nem un nou poet”. 

Cele patru pelicule prezentate in 
sala „Studio“ vorbesc despre vocaţia 
poetică a autorului lor. Aceste filme 
recente sint emanatia perestroikăi. 
Spre deosebire de colegii săi din 
Uniunea Sovietică ce au înscris docu- 
mentaru! în amplul curent cinemato- 
grafic botezat cernuha (de ia cerno= 
negru), disecînd cu voluptate aspec- 
tele sumbre ale realității, Viad Druc 
îşi propune să rămină credincios cre- 
zului său artistic: „Toate ororile care 
n-au fost arătate vreme de 70 de ani 
au năvălit acum pe ecrane; pentru mi- 
ne transparență înseamnă să-mi ex- 
prim părerea dintr-un punct de ve- 


dere estetic”. Aceasta nu înseamnă 
că regizorul evită să discute probleme 
de stringentă actualitate ale societăţii 
sovietice. Fara faise pudori el vor- 
beşte în Goliciune despre prostituție, 
alegind ca motto un citat din „Evan- 
ghelie“: „Cine din voi e fără de pă- 
cate, acela să arunce întiiul piatra“. 
Cit e pornire vicioasă și cit e vina me- 
canismului social în opțiunea pentru 
„cea mai veche meserie din lume“ în- 


țelegem din imaginile acestui film ce | 


studiază fără didacticism cîteva cazuri 
semnificative. Efectul șocant este 
produs tocmai de modul poetizant în 
care regizorul pune materialul în pa- 
gină, fără dorința de a epata prin cru- 
zime.» Picturalitatea imaginii si prete- 
rința pentru scenele de gen sint însu- 
şiri definitorii ale scriiturii cinemato- 
grafice care îl particularizează pe 
Vlad Druc. 

Regăsim aceste insemne stilistice și 
în Vive la femmel, o peliculă ce mi- 
zează pe antiteză, opunind diferite 


ipostaze ale contemporanelor noas- | 


tre. Nu-i ușoară viața femeilor în tim- 
purile moderne, demonstrează regizo- 


rul cu acest film ce conţine mărturii | 
impresionante despre practicarea | 


unor meserii foarte dure de către „be- 
neficiarele“ drepturilor egale cu băr- 
baţii. Atracția pentru portretul feminin 
este atestată şi de O, mizeră turturică, 
evocarea unei ciîntărețe de muzică 
populară românească dispărută pre- 
matur din viață, Maria Dragan. Frag- 
mentele de arhivă sînt alternate cu 
declaraţii ale consătenilor interpretei, 
printr-o tehnică de suspens ce men- 


- tine trează curiozitatea în legătură cu 


acest destin. După desființarea an- 
samblului folcloric în care cinta, Ma- 
ria Drăgan a murit pur şi simplu de 
inimă rea. Lupta pentru supraviețui- 
rea tradițiilor romanesti este și tema 
filmului Cheamă-i, Doamne, în: 

Pe fundalul unor sate care se sting, 
siluetele bătrinilor se profilează ca 
nişte simboluri ale permanentei, ale 
„rădăcinilor“ ce se cer protejate şi re- 
vigorate. Viad Druc este un regizor cu 
un remarcabil simț al detaliului. 
Aceasta îl ajută să ridice imaginile 
documentarelor sale la puterea meta- 
forei, innobilind mărturia despre o 
epocă prin repere etern umane. 


ra 
, Alexandr L 


z 


nimic im- 


Da 


PE ECRANE 


D... 
de la dreptate 
socierile dintre Principiul dominou- 


lul si |... de la Icar — tentante și, în conse- 
cinta, frecvente — mizează îndeobște pe o 


serie de aparente similitudini care le-ar con-. 


teri (vezi Doamne!) un apetisant paralelism 

Nimic mai eronat! Căci, dincolo de mobilul 
lor iniţial — complotul criminal generator de 
conflict — cele două filme au din ce în ce 
mai puține tangenje, pe măsură ce isi deru- 
lează firul narativ, dobindindu-şi fiecare pro- 
pria identitate. Ea tine nu numai de viziunea 
de ansamblu asupra fenomenului investigat, 
dar în egală măsură de configuraţia lor struc- 
turală şi de modalitatea stilistică de abordare. 

Fiimul lui Kramer își susține acțiunea în 
plan prezent, urmărind un singur ment (e 
drept foarte important) al angrenajului, pe 
măsura evoluției sale. 


La Verneuil, un artificiu dramaturgic — di- ; 


zidenta procurorului Volney faţă de concluzi- 
ile comisiei din care făcuse parte — îi per- 
mite acestuia recompunerea la rece a eveni- 
mentelor deja consumate. Abordarea lor la 
timpul trecut conferă demersului nu numai 
detașare, dar şi un surplus de luciditate. Mai 
mult, miza sporește, diminuindu-se într-o re- 
iaţie invers proporțională cu șansele de afir- 
mare a adevărului. $i totuşi... 


Un al doilea raport de divergență se atlă in 
ce priveşte mobilul demersului cinematogra- 
fic. Filmul american plasează în centrul aten- 
tiei (în manieră tipic... franțuzească) individul, 
chiar dacă acesta — conform semnificatiei 
din titlu — reprezintă doar un element ai in- 
tregului. Astfei, el apelează la o excepție (kil- 
lerul profesionist care își etalează fața 
umană, într-o flagrantă contradicţie cu condi- 
tia asumată!) prin intermediul căreia încearcă 
ss ridica propriile concluzii la rang de prin- 
Cipiu. 


Ca să nu mai vorbim de abordarea stilistică 
destul de neobișnuită (cel puţin după canoa- 
nele clasice ale filmului american): ezitări su- 
fietesti, probleme de conștiință, complicaţii 
sentimentale derulate după o rețetă ce 
abundă în clișee, toate la un loc accentuind 
re emoţională în detrimentul celei ratio- 
nale. 


Paradoxal, filmul franțuzesc împrumută cu 
succes formula consacrată chiar de ameri- 
cani: căutînd și evidențiind resorturile gene- 
rale, el reduce dimensiunea umană a perso- 
najelor, transformindu-le in componente 
strict functionaie ale mecanismului care le in- 
ghite. Detaliile psihologice sint concentrate 
în experimentul științific al supunerii la auto- 
ritate. Odată enunțate cu maximă concizie, 


| ele sint integrate riguros demonstrației, chiar 


9 I ERA ei cal 


TF 


a 


dacă ar putea sacrifica spectacolul în favoa- 
rea eficienței. Scopul nu numai că scuză mij- 
loacele, dar uneori le și impune. 


Dacă ul dominoului se străduia (cu 
o înverșunare și disperare care excludeau cu 
desăvirşire orice urmă de ironie sau umor) se 
străduia așadar, să menţină omul, deasupra 
mecanismului, |... de la icar se dovedește mai 
realist, pulverizind orice iluzie în acest sens 
şi reducindu-i la proporțiile şi condiţia pionu- 
lui, ceea ce nu-l împiedică pe regizor så mi- 
nuiască, cu multă eleganţă, chiar și în aceste 
tircumstante dramatice, reflexia ironică și 
jetașarea lucida. 


Dar divergenta fundamentală apare cel mai 
vegnant la nivelul a ceea ce am numit viziu- 
ea de ansamblu asupra temei: eşecul erou- 
# conferă filmului lui Kramer o nota de pesi- 
lism total. Odată absorbit de angrenaj, aces- 
lia nu-i mai rămine nici o şansă. Dar ceea 
Y este mai grav e că, odată cu el, dispare 
ice urmă ce ar putea conduce spre adevăr 
Verneuil se arată, dimpotrivă, optimist. In- 
erent de scurgerea timpului sau de sacrifi 
le pe care mecanismul crimei organizate le 

pune, un singur lucru nu va putea ii nicio- 

lā suprimat: adevărul. 

isa încît, dincolo de aprecierile pro sau 

tra unuia ori a altuia dintre cele două 

ie, mai importantă mi se pare a fi dilema 
care o enunță ele. Cine o fi avind 

. plate: Stanley Kramer sau Henri Verneuil? 


Bogdan BURILEANU 


A... 
de la adevar 


umele: Voiney 
enumele: Henri 
Virsta: aproximativ 60 de ani (la data reali- 
zării filmului — 1979 — Yves Montand avea 


58) 

Cetăţenia: cetățean al unei republici demo- 
crate şi liberale de pe Pămînt, în ultimul sfert 
de veac al mileniului doi. 

Starea civilă; celibatar 

Profesia: jurist 

Funcţia: procuror 

Acestea sint datele biografice pe care 
Henri Verneuil ni le livrează despre eroul fil- 
mului său, | de la icar. 

ps ce att de sumare 

n primul rind pentru că personajul este 
conceput a se integra într-o categorie tipolo- 
gică pe care cinematograful {cu recădere 
nw ne-a făcut-o foarte familiară: justi- 
tiarul. 

El este de regula un solitar. N-a avut raga- 
zui şi liniștea să se căsătorească sau, daca 
le-a avut, asta s-a întimplat înainte ca eroul 
să-şi descopere vocația, descoperire ce coin- 
cide tocmai cu dispariţia familiei în condiţii 
tragice (vezi Mad Max de George Miller). El 
nu trebuie să fie legat decit de cauza pe care 
o apără și nici nu trebuie să fie deturnat vreo 
clipă de la menirea lui. De aceea, despre 
viata personală a lui Voiney nu știm nimic, cu 
excepţia unei fotografii prezente pe biroul 
său, care ar putea fi semnul unei drame fami- 
tiale de tipul celei amintite, dar care, în final, 
capătă o explicaţie destul de firavă (existen 
unei iubiri aproape secrete pentru o fem 
de acţiune, o personalitate publică pe măsura 
eroului. care îl iubește şi îl aşteaptă), fiind in- 
trodusă de fapt numai pentru decodificarea 
în cuvinte (dacă mai era nevoie) a metaforei 
din titlu. 

În al îşi poartă pașii într-un mediu 
arid, ă nu ostil care pe de o parte rimează 
cu duritatea sa interioară iar, pe de altă 
parte, a contribuit la modelarea caracterului 
său. În acest sens decorul din I... de la icar, 
cu piscurile sale de oțel și sticlă, de o frumu- 
sete rece şi oarbă, care favorizează şi ga: 
ieste crima (președintele e omorit din baico- 
nul unei asemenea construcţii, Volney e îm- 
puşcat prin unica fereastră luminată a unui 
zgirie-nor cufundat in beznă), poate fi privit 
ca un echivalent al Munţilor Stincoși din fil- 
mele lui John Ford. 

Faptul că E gpa i duce în exclusivitate o 
viață publică se reflectă în arsenalul său 
obiectual. Din dotarea lui lipsesc cu desăvir- 
sire de pildă pi i si pijamaua, pentru că el 
nu doarme niciodată, ei veghează (Verneuil 
subliniază chiar ostentativ acest lucru, facin- 
du-l pe Voiney să ignore ceasul și să con- 
tunde frecvent ziua cu noaptea). Lipsesc de 
asemenea farfuria, tacimurile şi mincarea. Nu 
si băutura, de preferinţă tare ee 
whisky JB"), care, evident, nu satis o 
necesitate biologică, ci este semnul barbatiei. 

Astfel, justitiarul, în varianta sa clasică, 
este supus dictaturii celor 3 A: Adevăr, Auto- 
ritate, Austeritate. 

Este Volney un asemenea personaj? 

Da, în măsura în care devine. Initial el este 
doar un om al uiye. înțeleasă ca instituția 
pe care o reprezintă in comisia de anchetare 


| de la ICAR 


văzut din trei unghiuri 


a cazului Jary. Această parte a filmului, mai 
precis ceea ce nu se vede in film — anul 
scurs între prolog (asasinarea lui Jary) si ex- 
pozitiune (desolidarizarea publică a lui Vol- 
ney de comisia de anchetă) ridică cele mai 
multe întrebări asupra lui Voiney-judecătorul. 
Cum de n-a văzut în timpul anchetai ultimele 
imagini televizate ale președintelui Jary? 
Cum de nu s-a pus atunci problema celor opt 
martori? Cum de n-a afiat atunci despre 
soarta lor? 

Din punctul de vedere al regizorului Ver- 
neuil explicațiile ar fi două: fie că a vrut sa 
arunce un vot de blam asupra justiției, a pa- 
sivitatii sale și, în ultimă instanţă, a incapaci- 
tatii sale (întrebările fiind elementare) sau 
chiar a posibilităţii de a fi coruptă, fie ca-a 
avut nevoie de această incongruenta pentru 
sublinierea enigmei $i suspansului din film și 
atunci a făcut rabat verosimilitatii. 

Oricum ar fi, expozitiunea filmului consem- 
nează în Volney o mutație bruscă și, să recu- 
noastem, pina la un punct inexplicabilă (ceea 
ce legitimează întrebarea președintelui comi- 
siei: „De ce n-ai protestat în timpul anchetei 
dacă n-ai fost de acord cu ea?'. Răspunsul 
avocatesc al lui Volney — „Am fost de acord 
cu ancheta, dar nu sint de acord cu concluzi- 
ile ei” — dă apă la moară tocmai nedumeriri- 
lor noastre formulate mai sus). 

Deşi fără explicații și justificări poate nece- 
sare, faptul rămine fapt: eroul se transformă 
din judecător în justitiar, din Voley în Icar. 
părăsind tărimul realului și pășind în legendă. 


De aici s-ar putea porni discuţia despre 


tensiunea existentă în acest film între docu- 
ment și ficțiune, particular şi universal, coti- 
dian și mitologic. Dar... asta ar face obiectul 
unui alt articol. 


Cristina CORCIOVESCU 


Un mesaj 


nealterat 


ncadrat între două citate, unul din 

Boris Vian: „Pentru că am început-o 

de la început si am dus-o pina la stir- 

sit“, celălalt dintr-o carte intitulată 

programatic „Micul mister al unei 

mari civilizații” (şi care da — dacă 

mai este nevoie — „cheia“ filmului): 
„icarus a intrat într-un labirint și şi-a făcut 
nişte aripi pe care le lipește cu ceară ca să 
poată zbura. Se apropie prea mult de soare, 
ceara se topește și cade singur în mare. Se 
pare că toate aceste lucruri au un sens: de 
exemplu, soarele poate fi luat ca simbolul 
adevărului, nu trebuie să te apropii prea mult 
de adevăr“ — filmul lui Henri Verneuil (sce- 
nariul și regia), realizat in 1979 (la doi ani 
după tulburătorul Principlul dominoului al lui 
Staniey Kramer, cu care are frapante similitu- 
dini), abordează problema puterii, nu din 
punctul de vedere al celor care o exercită, ci 
de pe poziţia diametral opusă, a forțelor care, 
prin orice mijloace, încearcă (si uneori, chiar 
reușesc) să o doboare. Demontarea „meca- 
nismului infernal“ a devenit în ultima vreme 
un subiect predilect al realizatorilor, interes 
justificat (firesc) prin frecvența „accidentelor“ 
care elimină (implacabil) lideri politici de 
toate mărimile. Henri Verneuil nu se înscrie 
în rîndul regizorilor care ciştigă prin ineditul 
problemei. Este insă un profesionist mult 
prea rodat ca să nu reușească exact ceea ce 
își propune: un film comercial in cei mai bun 
sens ai cuvîntului, cu un actor de cinci stele 
căruia îi oferă o partitură-recital: Yves Mon- 
tand, şi cu o recuzită a genului din care nu 
este omis nici un detaliu; muzica lui Ennio 
Moricone a ajuns, desigur, un „ingredient“ a 
cărui absenţă nici nu mai poate fi concepută. . 
Regizorul, in dezinvoltura lui, își permite 
chiar o insoiită „paranteză“: preluarea experi- 
mentului „Supunerea la autoritate“, realizat 
între 1960—1963 la Universitatea Yale 


e Candice Bergen si Yves Montand au fost odată parteneri 
în A trăi pentru a trăi de Claude Lelouch 


Coperta | — Lansată de Truffaut în Adele H., Isabelle Adjani a filmat și la 
Hollywood alături de Dustin Hoffman şi Warren Beatty, dar preferă platoul 


francez 


+5 


ena 


V — Warren Beatty, noua an 


Echipa redacțională: Adina Darian 


redactor-sef adjunct, 


redactor-sef, 
Bogdan Burileanu, 


Mircea Alexandrescu 
Ileana Danalache, 


Irina Coroiu, 


Dana Duma, Alice Manoiu, loana Statie, Doina Stanescu, Victor Stroe 


_———————L—_— LT 


Tiparul executat la Combinatul Poligrafic București. 
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti — 41917. Exemplar lei 10 


Cititorii din străinătate se pot abona prin: „Romprestilatelia — 
a ai i a DEE AD a at iai 
sectorul Export-import presă P.O. Box 12—201, Telex 10376 Presti! 


București — Calea Griviței nr. 64—66 


New-Haven (S.U.A.), de profesorul Stanley 
Milgram, experiment plin de învățăminte pen- 
tru orice spectator, chiar și pentru cel de la 
noi. 

Dacă destinul personajului principal — pro- 
curorul — se înscrie, inevitabil, în gale- 
ria celor care plătesc cu viata obstinatia de a 
trece dincolo de „inia roșie“ a adevărului, în 
asa- 


portant să o reținem: „Vinovaţi au 
care mi-au dat ordinele, eu le-am 
numai. Dacă | 


aceste cuvinte un 
tate, pe care azi, mai mult ca 
toate motivele să îl percepem cu o sensibili- 
tate sporită. — „Bine, dar judecata, discernă- 
mintul ia dintre noi?" — ştiu că poate 
suna imediat intrebarea-replica. Sint mo- 
mente — cred Wp imoria onil popor II eare 


motivul major peni lui Verneuil 
poate fi vizionat la atitia ani de la premieră 
cu un nealterat interes. 


Radu F. ALEXANDRU 


o