SION, SUV. 1888 DIGI_pypdf2

CONTIMPURANE 


DE 


Ë Ion 


Membru Academiei Române. 


rm BAe 


BUCUR ESCI 
TIPOGRAFIA ACADEMIEI ROMÂNE 
(LABORATORI ROMÂNI) 

42. STRADA COLTEI 42. 
1888. 


www.digibuc.ro 


ENANGIPAREA TIGANILOR. 


www.digibuc.ro 


Memoriei 


NevrrATuLuI MEU FIIÖ 


DEMIR 


www.digibuc.ro 


CÂTEVA CUVINTE 


In vara anului 1883 mă aflamă cu familia mea la Bisca. 
Asa se numesce unŭ riulefü furiosü care se cobörä furiosü din 
crierii Carpaţilor pe sub pölele faimosului munte Penteleü si, 
pereurgendü o vale lungä presäratä de cätune si livedi, se 
varsä in riulü Buzeului. Totü așa se numesce și loculü pe care 
unü proprietariü bine inspiratü, d-lü Stefan Boränescu, a fä- 
cutii unii stabilimentü balnearü, unde cei obosifi de căldurile 
caniculare ale câmpiei së potă găsi locü de ospătare și de pe- 
trecere plăcută, la recorea și la aerulă profumatü, al munți- 
lorii. In adeverü nici credü că se putea alege, în regiunea 
acesta, o localitate mai bine situată, cu o climă mai dulce si 
mai igienică. Aice in adevării este uniculi stabilimentü bal- 
nearü, unde fără să fie isvöre minerale și băi sistematice, ci 
numai cu ajutorulii naturii, anemicii potü căpăta sângele care 
le lipsesce, bătrânii puterile cari '%-aă päräsitü, copiii desvol- 
tarea mușchiloră si a corpului, iar cei sănătoși buna disposi- 
țiune a sufletului necăjilă și amărită în luptele continue ale 
vieţii. In adevörü, după cât cunoscii localitățile frumöse ale 
munfilorü noștri, nu sciii să fie alt-undeva, unii locü mai cu 
fericire împodobită de natură. In adevării nu scii de ce săte 


www.digibuc.ro 


8 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


bucuri si ee së admiri mai intäiü : recörea și aerulü profu- 
mată ală bradilorü ? forma caprici6să a muntilorü ? frumuseţea 
vegetafiunii si a pädurilorü ? murmurulü asurditorü ali casca- 
delorü ? veselia ce pare că domnesce până si in petrele de pe 
malurile piraelorü ? 

Acölo, fără a se resimfi de arsifa sörelui, — ale căruia rade 
parü a-si perde puterea, — färä a suferi nici de recorile cre- 
pusculare, care în alte părți sunt supdräciöse, — gäsindü lo- 
euinte confortabile pentru tote necesităţile vietuirei, — cälcäudü 
in tóte dilele cărări noué și locuri cari de cari mai frumöse 
pentru preumblare, — având pentru pofta gurei lapte, zăriă, 
fructe diverse, băutură și mâncare bună, iar pentru pofta ini- 
mei cântecele unei bune bande de lăutari, — călătorulii în 
adevării nu are de doritü de cât dörä sorginfi de ape mine- 
rale cari lipsescă ; iar când stagiunea ilü silesce a pleca, se 
simte cuprinsă de o adevărată jale vedendü că se desparte de 
o localitate care ă-a încântată sufletulii, saü i-a intrematü să- 
nätatea sdruncinatä. i 

Ce bine arü fi daca asemine stabilimente balneare s'arü mai 
îmmulţi pe la noi, pentru ca să nu fimă nevoiți a ne duce 
verele in teri străine. unde nici munţii nu sunt mai frumoși, 
nici aerulü mai bunü, hici distracţiunile mai oneste, nici apele 
mai dätätöre de vietä! Dar ca să se încurageze asemine în- 
treprinderi. guvernulü ar trebui, înainte de tote, së se ocupe 
de îmbunătăţirea drumuriloră : si de aceea së prefere a numi 
prefecti moldoveni, fiindü-cä (nu sciü cum se face, dar este 
constatată că) ei aü predilectiuni speciale pentru facerea soșe- 
lelorü. In adevării Buzoenii comemorâză cu adeverată venera» 
tiune epoca prefacturelorü unorü moldoveni, cari singuri s'aă 
ocupatii cu mare interesă de șoselele dintre Buzeü si Bisca, 
şosele cari însă, după retragerea sai transferarea prefectilorü 
ce le-aă făcută. aü ajunsă nepracticabile, fiindü-cä urmașii 
lorii sai ocupată mai multă cu politica de cât cu adminis- 
trafiunea. 

Dar nu numai greutatea comunicaftiunilorü contribue la ne- 
reușita asedämintelorü balneare la noi. O causä mai mare este 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORÜ 9 


variabilitatea gusturilorü atätü de capritiöse la Români, cari 
se vede că sunt dispuși ea fluturii: 


<Astădi ici, mâine colea, 
Premenescü viefa mea.» 


Cu tote agestea stagiunea anului 1883 a fostii mai extra- 
ordinară. Stubilimentuli era coprinsü : tote apartamentele ocu- 
pate. Societatea mai tötä era română, De și veniţi unii de la 
răsărit si alţii de la apusă, între öspefi îndată s'a încinsă o 
familiaritate intimă: bătrâni, tineri, dame, fete, copii, adunaţi 
mereii în grupe, se jucaü, danfaü, se preumblaü, tötä diulica, 
pe töte cărările, pe toţi munţii, pe töte văile, când pe josii, 
când călări. cu risete, cu hohote, cu cântece interminabile. 

Bătrânii, în genere amatori de liniște, se vedeai mai adesea 
relrași când sub paviliöne, când sub arbori umbrosi, ocupati 
saü cu lectura saü cu admiraţiunea munților saü cu inhala- 
fiunea aerului profumatü ali bradilorü din apropiere. Eü sin- 
gură nu më puteamü bucura de asemenea mulfämire: indatä 
ce mă asedamü unde-va, mă vedeınü assediatü, mai alesi de 
tineri si de copii, ca să le spunü lueruri frumoee, — asa ca- 
lificaŭ ei anecdotele, istoriorele și aventurile ce le povestiamii, 
luate saü din cărțile ce cetisem saü din suvenirile vieţii mele. 
Ast felii pre când cântecele bandei lui Năstase (fiul vestitului 
r&posatü lăutarii, cunoscutii în Bucuresci sub numele de Orhi- 
Albă) îi provoca la danfuri, narafiunile mele îi deprindea să 
asculte pe bătrâni, cu gurele căscate. 

Într'una din dile stândii într'ună pavilion de pe malulü 
gârlei. în care misunaü o mulţime de copii, mai mari și mal 
Mică, la vederea unui grupü de ţigani cari se cohoraü de la 
munte și se îndruma spre vale. unii copilii curiosi më `n- 
trebä: ce felă de ömeni sunt aceştia? creștini saii păgâni? 
Gmeni saii fiare? * ` 

Când mă gätiamü a rëspunde, o mulțime din cei mai mă- 
ricei s’aü adunalü ca së asenlte ce am se spună, fiind de- 
prinși a pune atenfiune la naratiunile meje, 

«Aceștia sunt vechii robi, dragii mei, cari pöte aü purtatü 


www.digibuc.ro 


10 _ EMANGIPĂREA TIGANILORÜ 


în braţe pe părinţii voştri: sunt Omeni ca toți 6menii, creștini 
ca și Românii. veniți cine scie de unde pe pământulii Daciei 
nostre, multe vecuri supuși la jugulă sclaviei, iar acuma liberi 
ca toți liberii. 

— Ne-ai promisă odată, că ne vei spune istoria emancipării 
lorü. Arü, fi tocmai bine timpulă së ne o spui, dise fiulü mei. 
Se asculte si copilandrii aceştia, cărora le placii istoriile tale. 

— Ei, hai së vă facă plăcerea. Dar numai să aveţi răbdare 
de ascultatü, căci îstoria e cam lungă. 

— Avem, avem răbdare! strigară cu toţii. 

— Așa dar gätifi-v& urechile și ascultați.» 

Cum se röspändi vorba că am să spunü o istorie lungă, mal 
toți părinții și mumele copiilorii se grämädirä pe foisorü ca 
së mă asculte. 

7 Îmi aducă aminte cu fericire de plăcerea și atenfiunea cu 
care am fostii ascultatü. 

Fiiulă meii mă rugă cu mare stăruință së scrii istoria- a 
cesta, așa eum am narat'o. Eü. cuprinsă de nevoi și de oste- 
nelele bötränetelorü, lam fostii însărcinată pe elü ca s'o serie, 
Na avuta însă timpi s'o facă acâsta! Peste ună anii, Tumne- 
deü la chemată între îngerii sëï ! 

lată pentru ce amü serisii acestă istorie mică, petrecută alä- 
turi cu istoria mare și veridică din -timpulü mei. 


www.digibuc.ro 


Pană înainte de Unire (1857), locuiamă în lași, când ca: 
functionarü, când ca cetățeni privată. 

În una din podgoriile (2) ce inconjörä vechia capitală a Mol- 
dovei, numită Valea-Adâncă, situată despre apusü de Galata, 
avémü o viișoră moștenită de la părinți. Acolo mi-a fostii lé- 
gänulü tineretelorü. Acolo mă ducemii, în dile de ferii sati de 
sărbători, să mă retragii de sgomotulă Capitalei și, în reve- 
riile plăcute ale singurătăţii, së spicuescü primele inspiraţiuni 
ale Musei, pe care röposatulü si regretatul meü amici C. 
Negrutzi le numia păcatele tinerefelorü. 

Dar ori cât voiamü să më sustragü de la lume şi să mă 
ascundü sub arborii cei mai stufoși, totuși, de cum începea 
a se coce ciresele și până ce se culegeai strugurii, mă visitatt 
pe neașteptate numeroșii mei amici studenţi, din clasele gim- 
nasiale, cărora le concedasemü privilegiulü de a se bucura de 
fructele proprietăţii mele ca de ale loră proprii. Adeseori mě 
vedeamü silită să trimită ca së aducii chiar câte două trei 
miei, pentru ca së improvisezü pränduri pe erbä verde, unde 
degetele ne serviaü dreptă furculite si dinţii dreptii cuțite; iar 


1) Moldovenii numescü asa locurile cultivate cu vii, care în Muntenia 
se chiamă deluri: delulü mare, delulü Drăgăşuniloră sai alü Tergovistei,. 
si cele-l-alte. Imprejurulü iaşiloră sunt maï multe podgoril: a Socolei, a- 
Galatei, a Nebunii, a Răpedei, si altele. 


www.digibuc.ro 


12 FMANCIBAREA TIGANILORÜ 


daca niscai lăutari să întăbnpla a se rätäci pe acelo, hora saü 
briulü. fäceaü să se bätätorescä erba de sub copaci, și valea 
să resuue de fipete de veselie— 

Vë mai aduceţi aminte, o vechii mei amici? saü că anii, 
strecurati pe sub perii voştri albiţi, ca si ai mei, v’aü stersü 
din memorie acele minute deliciöse ale tinereţii, trecute ca scli- 
pirile stelelorü cäd&töre ? 


lI 


Personagiulü, celii mai importantă de la viia mea, carele 
cumula funcțiunile de intendentü, de majordomit si de feciori, 
mai propriii Vvorbindü vieriulü meü Ion Buruenä, rămăsese 
văduvii. Nevasta lui Gafifa, care mulţi ani îmi servise ca bu- 
cätäresä la viiă, si era artistă în faterea borşului și a friptu- 
rilor, murise (Dumnedeü s'o erte) si lasase pe bărbatu-săi 
toemal când avea mai mare nevoe de ea, cu doui copii în 
vatră. Multe lacrimi a vărsatii bietulü Ion, mai unii anü de 
dile; dar după acâstă irecere de timpii. mai tärdiü pâte de cât 
alţii, a căutatii së se console; căci, de! așa e făcută lumea 
acesta mare si largă. 

I Dec? după ce a iscoditü tote văduvele de pe Valea-Adâncă 
si de la Galata, ca dörä își "ta găsi o părechiă potrivită cu 
care së se insofiaseä: după ce cercările lui în acele părți aŭ 
römasü mullü timpii nefructuöse, în cele din urmă elü 'si-a 
îndreptătii cercetările spre tapitală; şi într'o bună diminétá 
aducându-mi cireşe şi zarzăre de la viiă, îmi spune totii odată, 
scărpinându-se la urechiă, că a hotăritii să se insöre, căci — 
dicea elü — îi vine forte greü fără femeie: n'are cine vedea 
cum se cade de copii. ca să-i hränöscä si să-i spele: căci 
soră-sa, care lŭ ajutase până atuncea. voesce să se mărite. 

— Bine ară fi, lone, — îi diseiü — numai de ai găsi o fe- 
mee potrivită cu tine. Ochit'ai vre una? 

— Apoi... cam asa... am găsită una și amii avută vorhă 
s'o iañ pe cesare: să träimü o lună împreună? de ne-om 
împăca, ne-om cununa; de nu, cale bună! 


www.digibuc.ro 


BMANCIPA REA TIGANILORÜ 13 


= Înţeleptă tocmelä, Töne! së scii că de va eşi trâba bine, 
eŭ voiă Ñ nayulü t&ü. Dar cine e? De unde e? 

— Q0 cungsci si D-ta, căci în curtea D-tale am cunoscut'o. 

În momentulü acela venindu-mi spălătorâsa cu albiturele, 
Ion, arätändu-mi-o, dice: «Iaca! Asta este, cocâne..+ daca mă 
ertafi së vă spună... 

— Hei? Ce spune Ion, Mario? 

— Ce? ţi-a spusă si d-tale ? Ei, batä-lü sănătatea! Daca-i 
așa, te rogii să-mi spui și d-ta daca ași face bine să-mi legă 
capulü cu densuli. Nu-i vorbă, dorescü së am şi eŭ casa mea, 
daca se pote, căci mi s'a uritü cu vEduvia. 

— Ai dreptate, Mario, și cât despre omü. credii că nu-i 
găsi altulii mai bună: iü cunoscü de optü ani; e harnici, 
cinstită, nu befivü, desteptü. Dar. este ceva la mijlocu: nu seii 
tu că corbulă cu porumbita nu se potü împărechia? Tu, din 
păcate, esci figancä, röbä. Ce-arü dice stăpânii tëY? 

— Credii că mare cine să dică nimica. Eŭ, daca staü în 
curtea boerâscă, stai fiind-că am odaea si tainulü meü; dar 
alt-felă nu mai sunt supusă la robie, Am carte de ertare de 
la r&posatulii boerü, D-deü să-l ierte ! ° 

— Multă îmi pare bine de ceea-ce spui, Mario. Daca e asa, 
să scii că eŭ sunt nunul tëü. Dar pentru ca së nu t. facă 
vre-o gălăgie, saü să se dică cà eŭ m'am apucatü să însorii 
pe unii română cu o figancä, eeea-ce forte rarü se întâmplă 
la noi, să-mi aduci së vădii și eü cartea care dici că o al. 

— Numai de cât, căci locuința: mea e la doui pași. 

Nu trecură dece minute, si Maria, întorcându-se, îmi puse 
dinainte unii plicü cam afumată de vechime, în care găsiiŭ o 
hârtie strinsä în patru cu cuprinsul următorii: 

«Facii cunoscutii că pe figanca Maria, fiica lui Dumitru Cra- 
«căi, coboritorii din robii mosteniff de la părinții mei, vă 
«duvă prin mortea barbatului ei, fiind-că din copilărie crer 
«scendü în curtea meg a slujitii cu credinţă si vrednicie, cu 
«tragere de inimă si cu neadormire, aşa în cât a atrasă tot- 
«deauna mulțămirea mea si a soţiei mele, prin agéstă carte, 
„ce-i daŭ la mână, o ertii de robie și o lasii së se ducă ori 


www.digibuc.ro 


14 FMANCIPAREA ȚIGANILORU 


«când şi ori unde va vrea, Sar cât va voi së stea in curtea 
«mea, se va bucura, nesupărată, de camera in care locuesce 
«şi de tainul ce câpătă ca“tofi cei-l-aiți robi ce locuescü în 
«curte. Acâsta să fie spre pildă de îndemnare și pentru fiulü 
«eï Dincă. care de se va purta bine ca muma sa, va căpăta 
«si el ertare la vreme.-—1849, Iunie în 8 qile.» 


«Dimitrie Canta Logofetü.» 


Lectura acestui frumosü documentü făcând'o cu voce tare. 
provocă mai întâiă suspine si apoi lacrime în ochii Mariei. 

«Hârtia este bună, Mario, și nu credü că va putea cine-va 
să o tăgăduâscă. Ca unulü care am cunoscutii pe r&posatulü, 
voiü pulea mărturisi că este in adevării scrisă de el. Darä 
spunemi: Cucöna scie de asta? 

— Deü, nu sciù daca scie. Când 'mi-a dat'o boerulii, 'mi-a 
disi së më glujescii de ea numai când o fi ca së esü din 
curte. Numai băstulă meü, după ce a învățalii carte, a ce- 
tito. Cuconiţei nu "i-am spusă, fiind-că si dumniaei a fostă 
bună pentru mine și ași şedea tötä viefa în curtea d-sale, 
daca nu ’mi-arü veni să mă ducii după omulü acesta. Dar 
ori cât de fericită ași fi în casa lui, nu credii că mi s’arü 
usca lacrimele de pe obrazü până nu voiii vedea pe copila- 
zulü meü lângă mine... si cine scie când se va intörce de la 
Parisulü acela, arde-arü foculü! 

— Eŭ credă că daca, înainte de a pleca la Paris, te-ai fi 
rugată să-i dea ertare, pöte... 

— Asa! ferâscă Dumnedeü! Cucöna, după cât am vödutü, 
sa deprinsü cu el așa, în cât credü că nu lar slobodt pen- 
tru toți sfinţii din cerü. Bä6tulü meü a avută două noröce pe 
lumea ac6sta: mai întâiu pe mine, că l'am näscutü, si apoi pe 
cocóna, care de mică la luată în dragoste: de micii [a îm- 
brăcatii cu strae potü să dicii boeresci... Când aY sci d-ta de 
„câte ori 'mi-a dată ghionturi când nu-lü vedea destulü de cu- 
rată, destulü de peptönatü si destulü de imbräcatü...! Apoi de 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORÜ l 


la vârsta de xese ani, la pusü să învețe carte, maï de hai de 
cât unŭ cutonasü, cu dascălii care venia acasă de-lŭ învăța... 
Acuma, ce së diecü? e bine häcıulü, bine de toti; maï bine 
nu-i potii dori. Dar ori cât de bine e, nu sciü cum side ce, 
eând mă gândescii că portă numele de robi, mi se sfâșie 
inima, si mă blestemii pe mine însămi că n'am sciutü cum 
să facii ca să- fi scosü lui ertare în locü de a'mi scöte mie. 
Acuma. de! Cocâna îl iubesce, și cât o trăi ea o să-i fie bine, 
şi rogii pe D-deii sera si dimin6ţa ca să-i lungâscă vita; dar, 
Dömne feresce, more. pote înainte de a apuca să-i dea carte. 
Cine scie atunci pe ce mână de stăpânii o s’ajungä bietulü 
bšétü ? Când më gândescii la asta, më cutremurü! 

— Lasă grija asta de-o parte. Mario. S'avemii credința în 
Dumnedeü. Cu ajutorulii lui multe minuni se facii. Trebue së 
scii că boierii cei tineri lucrezä din tâte puterile ca să se pre- 
facă lucrurile in fera acesta; si m’asi prinda ca së mă daŭ 
eŭ ție robii, daca până în doui trei ani vorü mai fi robi pe 
lume. Da, da, în curând tigänimea tötä va juca hora ertării, 
de bräü cu toţi Românii. 

— Së vă ajute Dumnedeü!» 


HII 


Maria avea pe atuncea trei-deci și cinci de ani trecuţi. Cu 
töte avestea purta încă trăsurile sati urmele unei adevărate 
frumuseți ţigănesci. Talia ei naltä si sveltă, extremităţile mâ- 
nelorü si ale pieiörelorü fine și delicate, regularitatea träsu- 
rilorü feţei care ' da aerulü de o statuä indiană, pelita ei 
finä in care părea că luptă albefa si rnmensla ca să gonescă 
vinefela înăscută în rasa ei primitivă, ochii ei mari albastri 
azuriă, umbriţi de niște gene lungi și sprincene nesre și dese, 
usorü arcuite, cătră vârfii resfrânte spre tâmple iar spre mij- 
locul frunfii împreunandu-se mereü ga cum voiaü së arate 
grijele și întristările sufletului,.... iată pe scurtă tipulü, saŭ 
idealulü căruia Ion Buruenä închina bărbăţia lui românescă, 
cu tâte că număra cinci sese ani mai puţinii de cât ea, cu 


www.digibuc.ro 


16 PMANGIPAREA TIGANILORÜ 


töte că pe faţa, ei sbirciturile, acumü pronunțate, arätaü o 
stare de decadență. Elü însă nu căuta să "i numere anii, nici 
dinţii din gură, pe cati în adevără 'i-ar fi pututü invidia ont 
ce regină, ci căuta së se convingă dacă ea are celelalte ca- 
lități cari le aștâptă unii muncitori de la tovaräsa vieții sale: 
Intru adevării n'a trecută o lună, și el a fostii în stare să 
aprecieze comöra care o căpătase, și pe care a găsit'o mal 
prefiösä de cum o visa. Casa. lui numai de cât a schimbată 
fața ef cea posomoritä: curăţenia domnia în töte ungherile; 
copiii, păsările, vitele lui Ion Buruână se uitati la Maria ca la 
providența lorü, fiind-că nici odată până la ea n’aü vödutü 
îngrijire şi dragoste mai multă. Atâta armonie se desfășurase 
în noulü menajă, în cât și unulü și altulü më rugaü ca së më 
gräbescü a-i cununa; căci ei credeai că cununia va pecetlui 
mai bine dragostea lori si legătura între ei se va face atâtă 
de tare. în cât să nu se mai despartă. Ea vestise pe fiiulü 
sëü la Paris, si elü primindü ştirea cu entusiasmü, ’i-a trimisă 
einci-deci galbeni ca să întâmpine cheltuela nunţii. Eŭ insă 
n'am lăsat'o să cheltuescä nimica; si fiind-că ajunsesemü la 
timpulă când culesul viei se terminase, într'o veselă diminétš 
de Octombre îi cununaiü si le stropiiă nunta cu câte-va vedre 
dintr'o bute care a fertii cu vrana astupată, pentru ca să le 
fie vieta mai veselă și fericirea mai durabilă. 

Noua mea vierifä acuma era si pentru mine o sorginte de 
mulfämir>. Camera reservatä pentru locuinţa mea, sub îngri- 
jirile acestei fem Y experimentate si inteligente, nu numai că 
era mai curată, dar prin asedarea şi arangiarea lucrurilorü, 
mi se părea mai confortabilă, mai veselă, mai plăcută. Prân- 
dulü sai dejunulă ce câte o dată trebuia să iaŭ acolo, prepa- 
rate de dânsa, mi se päreaü din di in di mai plăcute si maï 
suculente. Copiii vierului, până atuncea murdâri si scârboşi, 
acuma curați, peplănați si binisorü îmbrăcaţi, tot odată bine 
diseiplinaff, imi fäceaü, plăcere. lar în lungile seri de tömnä, 
când, necesităţile më refineaü la viie saü timpulă de afară mă 
ținea în casă, orele mele se strecuraü cu mulțămire: Mğria 
cu limbufia eï naivă, îmi risipia uritulü. Ea avea întru ade_ 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA ȚIGANILORII 17 


verü unii talentü particulară pentru naraţiune + poveștile po- 
pulare anecdotele câte le. scia atätu din copilărie de la rude 
și părinți cât si din curtea boerâscă de la atâta lume cu care 
stăpânii săi se’ afla în relatiune, le spunea cu atâta gustü si 
spirită, în cât simflam cea mai mare plăcere s'o ascultă. Ea scia 
scandalurile din tâte familiile, amorurile tuturorii duduce- 
lori, eucönelorü si euconitelorü. Ea evită tot-deauna de a-mi 
vorhi despre sine, dar incetulü cu încetul reusiiü a o în- 
dupleca să-mi spuie vieja sa, v&dândă că mă interesa aşa de 
multă ca s'o aflu. Narațiunea acâsta în fine 'mi-a făcuto: ea 
a durată mat multe dile, fiind-că a voltü, spre a mă satisface, 
sö-mi-0 spuie în töte amäruntele; apoY trebuia adesea să se 
intrerumpä,, căci unele părți nu voia së fie audite de Ion Bu- 
ruână, pro pudorem. 

Më voiü încerca, pre cât memoria md ajută, să schitezü 
aicea biografia interesantă a acestei femei, care daca söria 
n'ar fi voită së o nască röbä ci arü fi pus'o pe o trâptă so- 
cială mai râdicată, ar fi trecută prin, lumea acâsta ca atäteä 
altele, care nici prin frumuseţe nici prin ăventuri n’aü lăsată 
suvenire neperitóre. Biografia acestei figance însă va rămânea 
memorabilă prin aceea că din pântecele ei a esitü robulü care 
a accelerată emanciparea robiei. 


IV 


Mai înainte de a ajunge la bordeiulă umilitii care a legă- 
natü copilăria Mariei si sorta miserabilä a pärintilorü ei, este 
necesariü a face silhueta stäpänilorü ei, despre cari am vor- 
bitii mai sus. I 

Este sciutii că familiile cele mai mari boieresci, mari după 
"rolurile ce aŭ jucată în ferä, și după averile ce aü avutü, aŭ 
venită in decursulü secolelorü din Bizantü saü din Italia. In 
Romänia, cu capitalurile ce fi adusă, cu eduaaţiunea si in- 
teligenfa cu care aü fostü dotafi, "si-a dobândită proprietăți 
imense, s’aü incuseritü cu familiile române, si unii s’aü iden- 

2 


www.digibuc.ro 


18 BMANCIPAREA TIGANILORÜ 


tificatü cu fera așa că aŭ ajunsü a o representa ca boieri pă- 
mânteni, ba și ca domnitori a o guverna. 

Din acele vechi familii se trăgea marele logofătii Duwmitrachi 
Cantacuzin, stäpänulü robei despre care voim a vorbi, Elü se 
numia însă, și era cunoscutii mai multă și mai bine, eu cali- 
ficativulü de Päscanu; căci trebue să se scie că Cantacuzi- 
nescii ajung&ndü forte numeroși, spre a se distinge între ei, 
mai alesii când purtaii același nume din botezü, unii își luaü 
calificative după moșiile lorü, iar alții îşi prescurtaü numele de 
familie ; ast-felă unii își diceaii Deleni, după moșia Delenii, 
alții Pașcani, după moșia cu acestă nume, alții Canta, Rifo- 
venu, 5. c. l. 

Boerulii despre care e vorba se distingea prin sentimentele 
lui frumöse, prin spiritulü lui dreptü și bländü, prin caracte- 
rulü Săi onestă, prin patriotismulii seü neinteresatü. Poporulü 
de josü ilü numia omulis lut Dumnedeü, iar casa lui, casa baz 
Avraam. Celü întâiii epitetü si la dobänditü prin generosita- 
tea cu care ajuta pe săraci și contribuia la ori ce facere de 
bine; iar casa lui s'a poreclită ast-felii pentru eä nicăiri ca 
în ea nu se păstraseră may inlacte si mai nealterate obiceiu- 
rile patriarcale, virtuțile religiöse si imbelsugarea fără fanfa- 
ronadä, Elü vorbia cu milă, şi considera ca bolnavi la minte, 
pe ambiţioșii cari se ruinaü vânătorind funcțiuni si posturi 
înalte ; și departe de a merge pe povärnisnlü unei asemenea 
slăbiciuni se mulfämia &u strălucirea numelui seü de familie, 
iar cu frumösa avere, ce moștenise de la părinţi si cu aceea 
ce-i venise ca zestre, se mulțămia să trăéscă modestă dar bo- 
ieresce, făcândă bine ori când i se presenta ocasiune şi lu- 
crând, nu pentru ca să-și înmulț6scă moșiile si palaturile, ci 
pentru ca să-și crescä veniturile prin muncă și mijloce oneste 
si prin desvoitarea sorginfilorü locale ale proprietätilorü sale. 

Casa lui din Iași, situată in ulița mare formändü colţul stra- 
dei care în cele din urmă timpuri a luatii numele de strada 
Pogorii, avea aspectulii unui adevărații palatii, si in adevării 
era una din cele mai pompöse case din mei aa a 
Moldovei. Acestă casă in care se vedea, pre când trăia, un 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORÜ 19 


personalu de domeslicitate care pote se. urca la cinci-deci de 
suflete, astadi, proprietate a unui israelitu (cu perciunii mo- 
dernisafı), este mi se pare unu felu de fofelu garmi, cu alte cu- 
vinle o casa de specula. 

Cocona Profiriţa, consorla sa, era de o vita nu mai puțină 
nobila, cohoritöre si ea din vechile familii cunoscute în istoria 
terei. Acestă damă, de si mai înaintată în etale de cât băr- 
batulu scü, de si nu prea frumösä, toluşi avea calități mo- 
vale care o puteaii pune în röndulü malronelorii celorii mai 
venerabile: istrucliune, înțelepciune, bunătate de inimă, no- 
bleță de sufletü, modestiă. nimica nu-i lipsia pentru ca lumea, 
să-i dea epitetulü meritatü de damă mare, saü cum se dicea 
pe atuncea cocână mare. Pe lingă aceste calități sufletesci, 
ea mai adusese soțului ei, ca dotă, două roșii mari pe walea 
Jijiei si vre-o două sute salase (familii) de ţigani, din care se 
trăgea actuala mea vieriță. Pentru aceste înalte merite, elü, 
chiar de nu era răpitii de farmeculü fisicului ei. totuși o trata 
cu o delicatefä și o considerafiune extremă; așa că pärechia 
acesta era arătată ca modelü de conjugalitate fericită. La pre- 
umblări, la visite, la biserică, la baluri, în călătorii, în tote 
părțile, pretutindeni si ori unde, coconulii Dumitrachi şi cocöna 
Profirița eraü nedespărţiţi și tot-deauna împreună. Afară de 
acesta, în casa lorü domnia cea mai perfectă armonie: nică 
o contradicere, nică o controversă, nici o diverginlä de opi- 
niuni, nu venia së le turbure liniscea ; la totii ce spunea bo- 
erulü, se supunea cocona; la tolü ce doria cocöna, se su- 
punea hoerulü. Singura, condescendență, ce nu-și putea face 
unulü altuia, — și la care ar fi doritü amândoi să coroboreze — 
era progenilura de descendenţi; se vede că saii unul saü altul 
din soţi, erati ursiţi să fie sterpi; si acâsta îi făcea forte nefericiți. 


V 


Boerulü nostru, — care din causa sentimenteloru sale pure 
patriotice nu prea era bine nici cu curtea domnesca nici cu 
cabinetulu polilicei ruseşti care cârmuia pe atuncea țâra,.— 
“se feria de a face politică cu toți ceilalți boeri din (eră. Flü 


www.digibuc.ro 


20 FMANCIPAREA TIGANILORU 


se ocupa în tăcere de administrarea mosillorü sale, pe cari le 
căuta în regiă. Mai la tote proprietăţile lui se vedeait crescândii 
erghelii de cai, ciredi de vite cornute și oï de cele mai bune 
rase, iar agricultura prosperändü prin experienţe si îmbunătă- 
liri diverse. In paralelă cu activitatea lui, Cucöna Profiriţa, 
cu o energiă rară, se ocupa cu cultura grădineloră, a stupi- 
lorii, a läptäriilorü, a fabricatiunilorü de velinfe, covöre și di- 
verse țesături și broderii, pe cari le esecuta cu ajutorulü bra- 
telorü numeröselorü sale sclave. Dar mai alesii despre sorta 
sclavilorü, Cocöna se ocupa cu predilecţiune, după bunătatea 
de inimă care i-o dedese D-dei, 

Dar së vorbimü ceva mai multü despre acâsta, 

Generafiunile de astädi nu-și potü face idee despre sorta 
acestorii disgrafiate creature, numite Țigani, cari până cu unii 
pälrarü de secolü în urmă se aflaü sub jugulii sclaviei. Acestä 
seminfiä de omeni, originară dipă tolă probabilitatea din Indii, 
tiritä în sclaviă de alte popore cuceritore precum Turci saü 
Tătară şi vendută în asemine condiţiune prin ţările nostre, 
era așa dieendi apunagiulii claselorü donwilöre : mai toţi boerit 
țării aveaii robi; ori ce |iganii trebuia să lie robii ali vre 
unui boerü; iar daca cumva se iveaii țigani fără stăpâni, e- 
migrafi din altă (eră, aceia se declaraii robi ai Domniei si 
eraü supuși, daca nu la o sclavie similară cu a celor-l-ali, 
dar la prestafiuni si imposite atälü de onervöse, în câtii nu pu- 
teaii duce o visță mai facilă saü mai fericita. 

Boerulü dispunea de robulii sëü cu putere nemărginită : 
putea s&-li supună la ori-ce munca, si la ovi-ce pedepsă; să-lii 
bată, s&-lü închidă, să-lă puna în cörne saü în lanţuri, să-l 
tortureze, să-lii mulileze chiar; să-i ia ori-ce va avea, chiar 
soția si copilulii; să-lit vindă, să-l schimbe, să-lii dăruscă, 
să-l trimită chiar la ocnă: dar numai dreptü să-l spänzure 
sait să-lii impusce nu avea. Era daloriit însa së îngrijescă de 
essistenfa lui: trebuia sč i dea locuință, haine, mâncare, căcă 
fără de acestea i-ar fi expusü vieţa la pericolü, lucru de care 
trebuia së se ingrijescä, căci ori cum perderea unui robii era 
simtitöre, fiind-că elu representa o avere reală, 


www.digibuc.ro 


RMANCIPARFA TIGANILORÜ 21 


Puterea boerului adesea se calcula după numërulü țigani- 
lorü ce avea: cu cât avea robi mai mulţi, cu aläla se con- 
sidera mai bogatii si mai puternicii; cu cât avea brațe mai 
multe cu atâta avea lanuri mai mari de bucate, pluguri mai 
multe, gospodărie mai bogată și curte mai imbilsugatä. Din 
țigani se recrutaŭ argati. văcari, herghelegii, bivolari, purcari, 
salahori, präsitori saii săcerălori, — apoi bucătari, pitari saü 
franzela ï, sofragii, vizitii, surusii, grădinari, croitori, cismari, 
ferari, lăutari. Din figance, apoi, cocönele își formaü servitöre, 
cusätorese, spälätorese, gäinärese, bucälärese, si altele. Lăutarii, 
prin exceptiune si pentru considerafiunea talentului lorü musi- 
calü, se bucuraü în genere de öre-care scutiri: plătiaii o dare 
anuală către stăpâni si trăiaii câștigându-și pânea, tocmifi să 
cânte la cârciume. la nunţi, la hore, si la diverse veselii. Totuși, 
când veniaii boerii la moșie, lăntarii eraü datori së fie nelipsiti 
la curte: căci daca bgerii eraü cheflii, trebuia së veselescă casa 
cu cântecele lorü ; cocöna, daca era liînără, frebuia s’o destepte 
dimineta unii cântecii de inimă albastră, executată numai pe o 
strună după placulu hoevului; la unele case eraii câte două ta- 
rafură de lăutari, unulü cânta în permanenţă la masă, iar altulü, 
când se căra bucatele de la cuhne, le acompania până la masa 
boerescă anunfändu-le cu cântece combinate după felulü bucate- 
lorü, mai multă saă mai puţină acre saü dulci, piperate saü să- 
rata. Fericite timpuri! V’afi trecută si v'aţi uitâtii ca cântecele 
cete bătrânesci ale lui Barbu Lăutarulii ! 


VI 


Intr'una din veri, boerulü nostru venindi la moșia unde era 
aședată familia tatălui vierifei mele, a adunati tötä numerösa sa 
tigänime, bărbaţi si femei, de la pruncii până la mosneagü, ca 
să o confrunteze cu catagrafia cea veche, së constate numerulü 
mortilorü si alü celorü adăogiţi pin nasceri. 

După ce a făcută inspecfiunea minnfiösä a numerösei sale 
turme, convingându-se că immultirea sa nu merge destulă de 
räpede, a găsită cu cale ca së ia măsuri plausibile pentru ac6sta. 


www.digibuc.ro 


22 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


De aceea imediatü a și decretatii ca toți băeţii de la 16 ani si 
fetele de la 13 în susü să se căsătorească cât mai curendu: fără 
a-i întreba despre consimtimentulü lorü mutualii, s'a si dresalü 
o listă prin care. Sa determinat care pe cine se iea, și în Dumi- 
neca viitöre preotulü de la biserică, după eidula boerâscă, (cum 
era legea pe atuncea) a celebratü răpede peste 50 de nunţi ti- 
gänesci. Nu tocmai vesele eraü asemenea nunţi: unii din pă- 
rinții tinerilorii aveati pote alte dorinţe ; dar nu era ertalü nimă- 
rul a arăta nemulțumire la ordinulii boerescii. care trebuea nu- 
maï de cât sŠ se execute; căci biciulii si falanga (!) aducea la 
supunere pe recalcitranţi. 

Nu trebue să credemü, cu löte aceste, că vro-unii sentimenlü 
de rea voinţă sati de cupidilate îndemna pe boierii noștri la ase- 
menea fapte pe cari le considerăm ca violente. Ef amondoui, și 
boerulü și cucöna, aveaü convicfiunea că făceaii o faptă umană 
prin acâsta. Cocöna, bună 6ră, credea că cea mai frumösä şi mat 
bine-cuvântată de D-deii misiune a unei femei era aceea dea 
face copii ; așa dar credea că cu cât va contribui a se nasce mai 
mulţi copii pe lume, cu atâta face o fapla bună. De aceea ea a- 
vea in mare stimă pe róbele cari făceaii copii mulţi: pe acelea 
care făceaii şese copii le gratifica cu ajutöre anuale ; iar pe acele 
ce treceaü peste număvulii de sése, le da carte de ertare din 
robie. Apoi când i se raporta că o figancä a născută, punea de 
boteza copilulü cu cheltuiala ei și trimitea noului născutii pânză 
ca să-i facă pelinci, iară mamei câte o haină saü o vitea. 

Boerul. pe de altă parle, în sentimentele lui de umanitate, nu 
se gândia de cât la binele negrei sale turme. E! avea convicțiune 
că emanciparea acestei rase de omeni. inainle de a o prepara 
spre a o face să scie cum së useze de libertate, n'ar fi de cât o 


Q) Falanga era ună supliciu care se adininistia adeseorY asupra ţiga- 
niloră mal cu semă După ce se lega minele pacientului, i se legaü picio- 
rele de ună pară, ale căruia cxhemităţi se ridicau în susă de doul ömen]; 
apol celu însărcinatii cu esecufiunea bătea cu nuele tnlpele nefe icitului. 
dendü atâtea lovituri câte d creta stăpânulă. Bătaia acâsta se prelungea 
uneori până cădea carnea de pe talpi, şi pêne ce lesina bătutulu! 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA ȚIGANILOR 23 


faptă pripită fără nică un resultatii umanii. De aceea, pre 
când tinerimea entusiaslä cerea ca emanciparea së se facă 
cât maï curând pentru ca să dispară rușinea ce o purta Românii 
cu mäntinerea sclaviei în secoluli alü 19-lea, elü, ca un progre- 
sislii moderatii, propaga, printre rudele si amicii săi, ideia de a da 
liganilorü o educatiune preparalorie: a-i pune adică së înveţe 
forfatü câte o meserie manuală, care ar fi folositore atätü lor ca 
së trăâscă, cât si populaţiuniloră rurale cărora țiganii atunci 
le arii fi folositori. 

Asemenea idei ajunseseră a prinde rădăcină in ţâră. Tatălă 
mei, cu tölä strimtorarea de mijloce in care se afla pentru ca să 
potă întâmpina necesităţile a douispredece copii ce-i dedese ur- 
sita, totuși întreținea tot-deauna câte patru cincă băeți din figä- 
nimea ce o avea la lași pe lângă diferiți meșteri, pentru ca să 
înveţe câte o meserie öre-care. Graţie acestei îniijative, luată de 
bătrânii noștri îucă din timpul sclaviet, s'aii perpetuatii în unele 
familii de țigani uncle meserii, fără de care unanimitatea lori 
pole ar fi si astăi vagabondi, fără cäpätäin, făcători de rele si 
pernicioşi societăţii. 

Ast-felii boerulü nostru mai în fie-care cincă ani recruta câte 
o serie de bäeti, din acei cari alingeaü elatea de 10—12 ani, pe 
eari îi trimitea la Iași la învăţătură, si cu încetulă ajunsese a face 
mai la tote moșiile sale cismari, croitori, läcätusi, curelari, pla- 
pomari, cu cari se înlesnia nu numai curtea boerească dar și 
locuitorii, 


VII 


Odată, — anume în care anii nu ţinea minte Maria — boerii 
noştri, venind la o moşie pe care de multă nu o visitase, a 
adunată figänimea pentru ca së facă recrutafiunea de copii, 
după datină la fie-care cinci ani, se alese deci o duzină si 
jumătate de bäefi pentru meserii şi o duzină de fete pentru 
serviciul interioră ali curții din laşi. Îi spălară. îi tunseră, 
îi peptănară, îi îmbrăcară, sub ordinele unei jupânese din 
casă, și după vre-o trei dile îi porniră incärcaff în trei care 


www.digibuc.ro 


24 FMANCIPAREA TIGANILORÜ 


` 


sub conducerea a doni feciori boevesci, însărcinaţi së-T escor- 
teze până la last. 1 

Nu’si pote cine-va închipui vaietele si hocetele sfàsiitóre ale 
părinților, care aü avutii voie a-i petrece până la holarylü 
moşiei, de cât două dacă aŭ asistată la vre-unü recensimenlü 
militarii pe timpulii domniei lui Cuza. Ori cât sar fi silită 
cine-va să-i convingă că acâstă măsură cra pentru binele lorü. 
era la neputinţă ca së consoleze mai alesii pe mame cară sunt 
atât de duiöse pentru copiii lorü. 

Ajunși la lași, băieţii fură primită de către välafulü de curte 
carele, după ordinulü boierului, pe unii îi asedä pe la diferiți 
maistri pentru că së facă din ei ferari, templari, cuvelari, panto- 
ari şi altele; iar pe câti-va îi opri pentru trebuinţele curţii, ca 
ımtöre la grajdiii, la cuhniă, la grădina, la bufetü si la ältele. 
Fetele fură primite de jupinesa Anghelina cämäräsita, personagiü 
forte importantă în casa marelui Logofötü. cu care iarăși trebne 
se facemii eunoseinfä. 

Jüpändsa Anghelina era o viclenä serviture, care crescuse de 
mică in casa Päscändscä; ea purtase pe boerü in braţe, si pentry 
aceea se hucura de inlräga încredere chiar a coconei. Ea atuncea 
era ca de cinci-deci de ani, văduvă, nu prea trumösä. ciupilă de 
versatü si chioră de ochiulü dreptii pe care-lă perduse într'o bă- 
tălie ce avusese cu reposatulii ei soţii. Singnrulü defectü saü vifiü 
ce i-ar fi pututü cine-va imputa ar fi fostii, pote, beţia: căci în 
adevärü ji plăcea să bea, însă numai vinu, și numai de celii mai 
vechiă. de Cotnari sai de Odobesci. Acesta însă o făcea cu atâta 
tactă, în cât boerii ar fi putut jura că ea nu abusezä de pimnifa 
loriă : serile, după ce se culcaü toţi, venia în aparlamentulu eï unu 
cobzarü din ţiganii päscanesci, care indulcea chefulii jupânesei, 
întâi fiind că și elü era chiorii de ochiulü stângi, și apoi fiind-că 
cânta forte frumosi cântece de inimă albastră; cântece care o 
făcea să ofteze multü si së deserte cu plăcere o ploscă care se 
aducea plină din pimnitä în toate serile, Singura Maria, pe care 
vre-ună anii de dile o culca Jupinesa in camera ei, vedea baceha- 
nalele eï, dar de frică se făcea că dorme, ghemuită într'un coltü 
după sobă, și asculta, fără a se mișca, cântecele frumâse ale cob- 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORÜ 25 


zarului, cari-I rămăsese așa de hine intipärite în gusa ei, în cäl 
mai târdiii făcea admiratiunca luluroru. 

Ast-fel, jupinesa Anghelina trecea ca modelü de virtute în ochii 
bogrilorii : căci diua ea nu da celü mai micii indice despre ado- 
rațiunea deului Bacchu. Ea se purta cu o corectitudine admira- 
bilă. Provisiunile din pimnile si din cămară, ce-i eraii încredin- 
tate, le conserva și le distribuia după cea maï bună renduială, 
fără cea mai mică risipă. Curälenia în tote părţile se esecula 
cum nu se putea mai bine, sub vigilenta unicului ochiü care-lü 
avea. Dulcetele, conservele, sosurile, șuncile, vutcele, halvalele, 
baclavalele, se făceaii tote la timpii si de cca mai bună calitate. 

Dar pre cât coconu Profirita era bländä si bună, pre atâta ju- 
pindsa Anghelina era cumplită. De aceea ea se considera ca verga 
lui Dämnedeü pentru turma ce Y era încredintată spre adminis- 
trare. Bietele figäncuse ce eraü sub ordinele eï, tremuraii când o 
vedeaii ; pentru cea mai mică greselü ea le desmerda cu sfinta 
Ana; așa numia ea un sirég de mătănii înșirat pe o strună de 
vi6ră grösä. care i servia si ca Ocupafiune de petrecere si ca in- 
strumentü de corecliune. In așa rolü. eraü teribile mätäniele ju- 
pinesei Anghelinei: când le repedia peste corpul vre-unei culpabile, 
lasaü urme cari se cunosceaü și peste o lună, causändü dureri 
simfitöre, urmate de plänsete și vaiete care cu greü se puleaü în- 
trerupe saü stâmpăra. 

Dar ori cât de repelite si de rapedite eraü esereiţiile sfintei 
Anei. din nefericire nu pulea ajunge la audul bunilor stăpâni aí 
bietelor robe, care-și pnriaü lanţurile sub teribila jupânesă ; căci 
acésta așa de hine sciuse a căpela confienla lor si a organisa în- 
cunjurul lor, în cât nu puteaü së afle nimica de töte acestea ; ci 
din contra credeai că jupinesa Anghelina le trata ca o mumă 
blândă și generösä. Când cocöna Profirita audia că vre-o fată a 
peritü, si spunea că a scos’o din minţi vre-unü craiii de mahalale ; 
cănd audia ca vre-una s'a spânzuratii saŭ s'a aruncată în pufü, îi 
spunea că a mäncalü mătrăgună și a înebunilii. Și nu e nică de o 
mirare dacaferedea biata coconä Profira, care avea o inimă atât 
de duiösä și unii sufletü atât de crestinescü: nu vedemü 6re in 
tote dilele petrecöndu-$e grozăviile cele maï mari si făcendu-se 


www.digibuc.ro 


26 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


abusurile cele mai revoltätöre din partea funetionarilorü celorü 
mici, pre când superiorii lor îi credii ângerii lui Dumnedeü ? 

Sosirea cavavanei de fete umplu de bucurie pe jupinesa An- 
ghelina, fiind-că posidieul pus sub ordinele ei se cam imputinase 
din diferite imprejurări, si din causa acâsta nu se puteaţi esecuta 
cu destulă punctualitate lucrările multiple ale curţii. Deci îndată 
ce le primi, mai întâiii lepuse să se spele şi.să se primenâscă, si 
apoi să le iniţieze în ocupatiunile diverse ale serviciului ; iar in- 
tr'o cameră mare in care era unii pată Inngü și latu aşternutii cu 
rogojine, a destinatii culcușurile lor, asedendu-se noaptea una 
lângă alta ca sardelele. 

Intre aceste fete a fostii și Maria, viitorea mea vierifä. Părinţii 
sti, când s'a despärlilii de ea, aŭ arătatit mal puţină durere de 
cât alli, fiind că din Lineretelelor aŭ fostă in servieiulü intimü al 
curţii, talălii ca potcovarü, iar muma ca spălătoreasă ; si ast-felü 
cunosceaü caracterulü generosü al stäpänilorü, in cât prevedeaü 
bine iar nu r&ă pentru fata lor. Maria împlinise atunci dou&-spre- 
deco primä-veri și intrase în a lrei-spre-decea ; dar după prema- 
tura su desvollare, jupinesa Anghelina îi da cinci-spre dece ani, 
şi, îndată ce a vëdut'o, a chibzuitü că ar fi cu deosebire bună 
şi capabilă pentru serviciul buduarului coconei. De aceea a si 
deozebit'o de cele-l-alte fete, punând'o să dormă chiar în camera sa, 
şi încependii a o iniţia in amănuntele serviciului, așa ca să fie 
perfectă instruită până la intörcerea cocönei de la țéră. Alegerea 
acesta a făcut'o mai alesii în considerafiunea fisicului fetei, ca 
una ce scia că stăpână sa ţinea fârte mult să aibă o cameristă, 
cât se pote mai frumösä. Maria în adeverü, mai multă de cât töte 
cele lalle fete, răspundea la condiţiunile cerute; căci pe lângă o 
figură cu trăsuri de o frumuseţe perfectă, avea și o desteptäciune 
admirabilă: esecuta cu punctualitate ori ce i se ordona, nu aş- 
tepta ca să i se repete nici odată daloriile ei, era laboriösä si 
neobosită, curată și veselă, așa că jnpinesa Anghelina era des- 
perată că nu gäsesce motive ca mărar o dată s'o pună sub 
desmierdările sfintei Anei; si ca se-si potolâscă pofta ce avea 
pentru exercițiul acesta, poftă forte legitimă mai ales când era 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORÜ 27 


escitată de libatiuni copiöse, își revörsa avânturile pe spinärile 
` celor-alte fete, vinovate saii nevinovate, . 


VIII 


Pe timpulü acela mai töte damele casnice, — saü gospodine 
bune, cum se dicea in Moldova, aveaü în casele lor ateliere 
de lucrări de mână, servite în genere de feţele de ţigani, din- 
tre cari adesea se distingeaü forte indemänatice uvriere. In 
acele ateliere se fabricai nu numai scörte si covöre de totă 
frumusețea, dar se esecutaü si broderii de tot felul; căci pe 
atuncea era moda ca tötä rufăria în genere, precum cearsa- 
furi, perdele, cămeșşi, pantaloni, fuste, servete, prosöpe, feţe de 
perine saii de mese, să fie pe margini garnisite cu cusături 
mai mult saü mai puţin fine, Asemenea lucrări negäsindu-se 
gata ca acuma la prăvălii, cocönele le fäceaü în casă, cu mâi- 
nele lor proprii saü cu ale röbelorü lor; de aceea prepararea 
trusoului unei domnișore cerea adesea muncă de doui și frei 
any. Apoi moda cerând ca mai totă rufäria së fie esitä din in- 
dustria casnică, cocönele si fetele să intreceaü care de care se 
j6să prosöpe, servete, feţe de mese și altele, cât se pote mai 
fine, iar acele ce se serveaii cu pânzeturi de fabrici străine se 
consideraü ca lenese si ignorante. 

Cocöna Profirifa avea o manie pentru desvoltarea si perfec- 
tionarea industriei casnice. Treï patru camere din casa sa eraü 
ocupate cu stative (resböie) de fesutü, și cu gherghefuri de tote 
dimensiunile, la cari se aplicati 15—20 fete sub conducerea unei 
mestere jupinese saii cocöne de mâna a treia sau a patra. Ea nu 
făcea unii comerţi din produsele atelierelorü sale: singura ei 
plăcere era ca să scie că ca la dânsa nu se mai lucrezä în altă 
casă ; Yar de lucrurile frumöse care le făcea se bucuraii mai mult 
nepótele și stränepötele ei, cari preferaii să-și intrebuinfeze tim- 
pulü cu clavirulă si cu franfuzesca de câtă cu resboiulü si cu 
gherghefulü. Deci când se afla in lassi petrecerea ei de pre- 
dilectiune era atelierele sale: de diminefä până sera sta impreju- 
rulă fetelorü și al femeilorü ce lucraü, Öbservandü progresulü 


www.digibuc.ro 


28 EMANCIPAREA TIGANILORÜÚ 


celorü începătore, conducendü pe cele mai deștepte, indemnändü, 
sfätuindü, musträndü pe cele stângace, lăudândii pe cele iscusite, 
mai mullü ca o mamă de cätü ca stăpână; iar când, in dile de 
lucru, îi veniaii dame la visitä, ea le primia în mijlocul stative- 
lorü, și se mândria ale arăta ce pöte produce stăruința și voința: 
își făcea ilusiuni, buna femce, că exemplulü ei va produce o e- 
mulafiune în clasa cocönelorü mari, convinsă că acesta e adevă- 
rata misiune a femeei : së lucreze, së muncâscă, să producă, far 
nu mereü sé consume și să risipescä. 

In doui ani, fata poteovarului Cracäü, făcuse așa de mari pro- 
grese în lucrările atelierului în cât ajunsese favorita cocönei 
Profiriței : acâsta nu numai că o arăta cu mândrie cătră tote 
coconele ce o visitaü, dar o îmbuiba cu daruri si cu generosități 
și o tracla cu o adevărată afecţiune maternă. Maria ajunsese 
camerista ei predileelä și confidenta cea mai intimă ; ei îi încre- 
dinta garderoba, sculele, și toli ce avea mai scumpă, fiind-cä 
după mai multe încercări s'a foslii asiguratii că era fală onestă 
si că merita încrederea ei. Si cum s'ar fi pututü ca cocöna Pro- 
tivifa së nu aprecieze atâtea alte calităţi cari distingeaü pe fata 
potcovarului ? Maria avea talentele mai multorü artiste: cu o 
dexteritate surprindătore, ea imita oră ce lucru vedea cu ochii ; 
fără să o fi învăţatii nimeni, spăla, călca si cârpia dantelele ca 
o dantelierä ; ajusta si cosfa hainele, ca o cusätoresä; făcea 
gătelele de capii după modeluri, ca o modistä; fâcea zulufii si 
coifura coconei ca o artistă consomată (lucru forte prefiosü pe 
atuncea, când friseri nu eraii în ferä, și când zulufiii erai la 
modă). Afară de aceste, Maria avea darulü musicali forte pro- 
nunfatü : aveafnu numai voce admirabilă. dar chiar pasiune; 
de o lovia jalea după părinți, cânta de jale de făcea pe toți să 
plângă ; de avea momente de multämire, cânta arii de hori ve- 
sele, de rideaü toți câţi o ascultaü; apoi cu memoria eï prodi- 
giösä, învăța usorü ori ce arie, ori ce versuri audia. Când fetele 
din ateliere se lăsa la certe și lẹ gâlceve de nu le putea nime să 
le facă a täcea, Maria intgsar câte unii cântec care le făcea pe 
tote să casce gura și să-și uite necazurile. Accentele cântecelorii 
ei adeseori ajungeau a pol la audulü cocânei Profiriţei ; acâsta 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA ȚIGANILORU 29 


insă, cu totă seriositalea și gravitatea e', se simfia răpită, şi, de- 
parte de a o mustra, îi arăta mulțămire și o lăuda. Nu numai 
atâta, dar după acesta a inceputü să se laude către tâte rudele si 
eunoseinfele că are o cAntärefä minunată. Maï tärdiü a înce- 
putü a o aduce în salonü serile când avea lume, şi o punea să 
cânte. Si cânta Maria, așa de frumosi, în cât părea că nu mai 
încape vocea ei în salonü; Yar când întona aril de jale, multe 
din auditöre, cari pote aveaii unii dorii la inimă, își aduceaü ba- 
tistele la ochi ca să-și stergä lacrimele ce nu le puteaü împedică 
de a curge. Mai tare de cât toţi însă se entusiasmaü duoi tineri, 
nepoți ai cocânei Profiriţei, cari päreaü că vor s’o sârbă cu lin- 
gura, dupe cum se dice. Aceștia contribuiaii a face seratele de 
sintrofie mai dese, pentru ca să pâtă asculta cântările Mariei, cari 
din ce în ce päreaü a plăcea mai muilă, tot odată ca së pó!š ad- 
mira, frumuseţile ţigancei, cari din ce în ce se arätaü maï încân- 
tätöre și mai amefitöre. 

Aici este loculi și timpulü së mai vorbescü despre unii 
curiosii tabietă ce avea cocöna Pröfirifa; si se nu se pară 
nică curiosü nică exageratü ceea-ce voiü spune, fiindü că era 
adevăratii. Boerii si cocönele nöstre vechi aveaü nisce da- 
tine si deprinderi, cari astädi sar părea ridicole, dar pe 
atunci erai förte comune. Astädi, de exemplu, scimii së fa- 
cemii ca în sofrageriă, saŭ in camera de culcare, së nu ne supere 
muscele : saii punemü ochiuri de sirmä la ferestre, sati tragemü 
transparentele. Pe atuncea nu-și bătea nimeni capulii cu ase- 
mine procedimente : ci se aducea patru cinci fete saii bäeti de 
țigani cu apărători, si muscele eraü puse în neputinţă de a ne 
supăra. Intre asemine obiceiuri cari astädi prin orientü, si prin 
Russia, aü mai rămasă, era si frecatulii piciörelorü : boeri, co- 
cöne, chiar vlădică și mitropoliți, nu puteaii adormi până nu le 
desmierda cineva epiderma de la piciöre, cu usöre frecäturi. 

Nu se va părea, prin urmare, ca ceva escentrică daca voiü 
spune că și boerii Päscänesci aveai tabietulii acesta. După mai 
muite încercări, cocona Profirila găsi că și în servifulü acesta, 
Maria escela : si în adevării curăţenia ey, mânele ei gräsulie si 
mor, adresa si delicatefa cu care sciea ea să atingă winisörele și 


www.digibuc.ro 


30 EMANEIPARRA 'TIGANILORU 


fibrele pieiörelorü, produceaü cocönei nisce sensafiuni de plăcere 
care o aduceaü intr’o adevărată stare de beatitudine ; iar dupe 
ce în delirulü mulțămirei cocona adormia, frumâsa fată se stre- 


cura usurelü pe vârfurile degetelorü şi se ducea în dormito- 
riulü ei, 


IX 


Boerulü Päscanu, care si elü avea acestü tabietü, audindü lau- 
dele esaltate care le prodiga solia sa Mariei pentru arta massa- 
giului, a avutü curiositate să vedä și elü daca lucrulü e adev£ratü. 
De aceea nu scjü cum se făcu, că Maria se deprinsese ca, dupe 
ce adormia pe cocöna, trecea în apartamentulü boerului. Acesta, 
dupe câteva ședințe, se convinse că fala esercita massagiulü în 
adevării cu mare mestesugü; cu diferința, aceea că, în locü së 
ad6rmă ca cocöna, se lăsa în visările cele mai fermecätöre : 
ochii lui, in loeü să se închidă, se fixaii asupra sinului si a for- 
meiorü frumöse ale corpului fetei ; gura lui, în loci să-i ordone 
a înceta cu gâdilitura, o îndemna. inerei să-i spue la povesti; 
buzele lui, în locü să caute a se potoli cu unii paharü de apă la 
sete, năzuiaii pănă la bujorii ce străluciaii pe obrajii Mariei. Era, 
ce e dreptulü, și diabolică tentafiune fata ac6sta : acumü nu maă 
era copilă, căci trecuse patru cinici ani de cändü se făcuse cur- 
tencä ; si era frumosă, ca ruptă din söre; și boerulü Päscanu, 
de și era acuma omü de 40 de ani trecuţi, de și era mândru ca 
unii adevărată aristocrată, de și pentru nobila sa consörtä care 
împlinise cincă-qeci de tomne, avea.o perfectă stimă si conside- 
rațiune, totuși nu putea së stea nesimfitoriü lângă o creatură așa, 
de perfectă, care dupe legi era proprietatea sa, și de care era 
în dreptü să se bucure în ori ce modii, în oră ce timpi, în ori ce 
casă. Bieta Maria, pe lângă sentimentul datoriei care sciea că-ă 
impunea eonditiunea sa de sclavă, simţi cu incetulü născându-se 
în inima eï și ună altii sentimentü, care la începută nu si-lü 
putea esplica, dar pe care în cele din urmă l'a putută numi 
amoriu, fiind-că acesta era primulü bärbatü care se apropiase de 
ea și care îi spunea c'o iubesce. Așa e națura umană | 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORU si 


X 


Acumü de vre-o duoi ani romantulü se resfira in modulü celü 
mai naturală. Boerulü, în orele sale de distraeliune, sorbia din 
cupa plăcerei fără nică o grijă saü turburare ; iar sclava sa, in 
esaltafiunea ei juvenilă, nu cugeta de cât cum să-lii multämescä 
mai bine și să-i arate dragostea sa, mal respectuösä și mai vie. 

Cocöna Profirița nu sciea, nu simtia nimica. Dar în cele din 
urmă observândii că talia cameristei sale din ce în ce lua pro- 
porţiuni de îngrășare, pre când figura ei, strălucitore de fericire, 
o arăta în töte dilele mai frumösä, înțelese că ea își perduse ino- 
cenfa. Nu voi însă să o întrebe pe ea deadreptulü. In casuri 
de așa uatură, care deseori se întâmpla în casa ei unde tot- 
deauna mișunaii cäte 10—15 fete si câte totii atâția băeţi, 
ea avea de regulă că pe amanți îndată îi cununa și-i trimitea 
Ja terä. Deci voindü să sciă pe complicele Mariei, chiemă pe 
jepinésa cämäräsifa. 

«Bine, Anghelino, Maria s'a făcută de maritatü, si tu nu-mi 
spui ? 

— ME ertaţi, coconifä, dar nu i-am bägatü de semă. 

— Dar cu cine trăesce ea? 

— Nu scii; n'am simțită nici n'am vedutü pe nimeni ro- 
tindu se imprejurulü ei. O vădi prea mândră si nu credü să 
se fi datü în dragoste cu cei de prin curte. 

— Nu creqi,.. ce va să dică asta ? dor n'o fi venită duhulü 
sfintü si pe la ea. Pune-te numai de cât să-mi alli. 

— Ea nu se duce pe nicăiri. Din curte nu ese. Din camera 
ei, nu vine de câtă la D-vösträ, dioa când vă p£ptänä, și se- 
rile când vă frecă pe piciore. Bi credii că N-vösträ mai bine 
ați putea-o iscodi. 

— Nu-mi vine mie së staŭ de vorbă cu figancele: nn mě 
cunosci ? Asta e treba ta. 

— Daca voiţi, eŭ v'ași spune, dar.... 

— Dar, ce? Spune, daca scii ceva. 

— Daca 'mi cereţi cu atâta stäruinfä, vë märturisescü că 


www.digibuc.ro 


32 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


sciă ceva. Eü mai demultü am simfilü pe Maria în stare de 
ingreunare, si am făcut'o së mi se spoveduescä; si de! mi-a 
spusă unii nume care nu-mi vine... si nu sciü de trebuï să 
vi lŭ spunü ;... më temii să nu vă turburaţi. 

— Dupe vorbele astea, intelegü ceva. Maria se vede că visi- 
tezä etaculü boerului... nu-i aşa ? 

— Cam așa spune ea... Acuma dumniavösträ puteţi chibzui 
ce e de fäcutü. 

— Bine... dar ascultă: se remâe lucrulü sciutü numai de 
noi. Asa pote să fiă: o credü, fiind-că e si frumösä, bat'o 
dumnedeü! ce e dreptulü : a putută së cadă în ispită bietulü 
Dumitrachi. Dar nu mă supără: toți bărbaţii cadă în păcate de 
aceste; dar mai alesii boerii, cărora noi cocönele, ca nisce 
prâsse, le aducemü pe sub nasii fete așa de frumöse. 

— Aţi face bine ca pe töte astea mai frumusele să le dați 
dracului, afară din casă. 

— Ba nu, Anghelino! nu! Astea nu strică casa. E pericol 
atuncea când bärbatulü se încurcă pe afară: cu nemföicele 
saii ungurdicele cari le storcii pungele; cu cocöne de ale nöstre, 
care-i silescii să se despartă, ca së le iea pe ele. Dar nisce biete 
robe... eh! plăceri trecötöre, ca nisce stele sclipitore ! 


XI 


Peste patru cinci dile, pre când boerulü Päscanu se afla în 
valurile unui procesü la Divanulü domnescü, cocöna Profirifa, 
pretextändü că are afaceri urgente la moșie, a plecată la terä cu 
butea cu patru eaf, cu Michai vizitiulü ei celü bătrâni, luândii 
și pe Maria, care totii deauna o insotia de cârid o făcuse came- 
ristă. Calea n'a fostii lungă, căci moșia sa, pe valea Jijiei, nu era 
mai departe de do& poste. 

Adoadi diminetä, findü Duminecă, cocona, dupe ce-și făcu 
toaleta, plecă la biserică, dieöndü Mariei ca să se îmbrace și ea 
cu rochia cea mai bună, ca în di de serbătore. După ce ascultă 
sânta leturgie și se închină pe la icone, când luă anaforă, depu- 
nendü unii irmilică de argintii pe disculă de lângă iconostasü, 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILOR 83 


dise soptindü preotului ca să fie gata a cununa o päreche de 
țigani după esirea din biserică, 

După ce se intörse acasă, însoţită de familia unui boer- 
nasü vecinii care venise să-i facă o visitä respectuösä ; după 
ce se luă duleeta și cafâua ca de obiceiü, Cocöna chemă pe 
Vätafulü care îngrijia moșia și-i spuse ca să-și Tea femeea si 
së mârgă elü însuși së cunune pe Maria. Apoi chemänd’o si 
pe acâsta, după ce-i essamină toaleta, îi recomandă së mai 
pună nisce flori la capii: se desbrăcă de scurteica sa de sa- 
murü ; dise figancei s’o îmbrace ; își scöse mänusile din mâni, 
ordonându-i ca să le pună ea; apoi îi declară că este mi- 
resă, și së se ducă îndată la biserică ca së se cunune. Uimi- 
rea bietei fete nu finü de cât unii minutü: ar fi voitü, pote, 
së vorbâscă saü să întrebe: de ce? cum? cu cine? dar 
limba i se prinse de rușine in presenta musafirilorü cari a- 
sistaü la o aseminea comedie, și plecă, înnecându-şi lacrimele, 
urmată de vätafü, care ca un călăii o ducea de 'ndëreptü. Co- 
borândii scările, cu fruntea aprinsă de rușine și cu mintea 
frământată de gânduri, ea în acâstă situațiune vedea începu- 
tulii torturelorü care, ca sclavă, trebuea să le îndure pentru 
p&catulü în care căduse, de a se da în dragoste cu sofulü 
stäpänei sale. In capulü de josü al scării, Maria simți că pi- 
ciörele n’o mai finü : se lăsă jos; ceri să-i qea apă. După ce 
dete cursă lacrimelorü sale, simţi puterile revenindu-i : atunci 
se sculă plină de resignaliune ca o martiră, si întoreendu-se că- 
tre Vătafii : «Së mergemü Í qisse ea. Dar care ’mi este mi- 
rele ?» 

—— Eată-lă ! respunse Vätatulü, arätändu-i pe Michaiü Vizi- 
tiulă, care venia despre grajdü către dânsa. 

— Mosü Mihaiă ?... multuineseü lui Dumnedeü ! dise ea fă- 
eendu-si cruce și alergändü spre elü cu unii felii de bucurie 
prefăcută. 

Până în momentulü acela, Maria se temea credendü că va 
fi măritată cu vre-unü ţiganii de acolo si va fi relegată a trăi 
departe de omuli pe care-lü iubia. Când vedü însă că era 


www.digibuc.ro 


34 EMANCIPAREA TIGANILOR 


destinată să fie soția vizitiului, care locuia la Iași, se consolă 
puţini și primi cu resignafiune partea ce i se facea. 

Michaiü Vizitiulă era în etale peste șese-decă ani. Elü mai 
fusese de două ori însurati ; de vre-o dece ani era veduvü— 
căci ambele lui soții mnriseră—și nu-i mai fulgera prin minte 
ca să se mai insöre. Cucâna Profirifa, înainte de a intra în 
biserică, trecândi pe lângă grajdü, îl chemase și-i spusese că 
a hotärätü să-lii insöre. Elü voi să cärtescä, së se röge ca să 
scape de aseminea rușine ; dar Cucona nici nu-lü îngădui să-și 
isprăvescă ieremiadele, și-i spuse cu tonü decisivü că trebuie 
să facă ceea ce-i poruncesce, și că lucrulü va fi pentru bi- 
nele lui. De aceea, ca unulü care văduse mulle căsătorii fă- 
cute așa din caprifiulü boerilorü, nu mai ripostă, ci resignatü 
în sârta sa, îşi făcuse toaleta de mire : se îmbrăcase cu hai- 
nele cele mai bune ; își pusese chiar flori la pălărie, si cu 
surisulii pe buze, merse înaintea miresei care venia. 

«Eac’asa, Mario ! Nici tu, nici eŭ, eră când veniami, nu 
gändiamü c'o să ne luamü. Nu-i așa? Ce mai nevesticä o 
së amii ! or së crape flăcăii de ciudă! 

In dreptulü porţii, ună tarafü de lăutari întona cânteculă de 
nuntă, care, ca o trämbifä de chemare. adună intr’unü mo- 
mentii tötä figänimea si maï totii satulü. 

Cununia se făcu în biserică. Apoi nunta întorcându-se în 
Curte, se făcù o horă mare, înveselită cu cäte-va vedre de 
vinü, scöse din pivnifa boierescä. lar a doua di Cucöaa Pro. 
firita înturnându-se la lași, aduse pe Maria cu titlu de femeea 
lui Michaiü Vizitiulü, spuindu- pe drumü că, de öre-ce sa 
măritată, nu va mai pulea fi cameristä, ci va fi însărcinată cu 
priveghierea sp&lätoriei și cu cälcatulü broderiilorü și al dan- 
telelorü. 


XII 


S'a cam supărată Coconulü Dumitraki Pascanu pe proce- 
dura Cucânei Profirifei ; dar ca unulü care se scia cu musca 
pe căciulă, nu cutezà së dică nimica; mai alesii că Cucöna 
se cönformase’ cu o regulă de mai înainte stabilită eu nobi- 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGÀMEORŐ 35 


— 


lulü ei soții, adecă de a mărita imediat pe fetele care ar veni 
în posifiune interessantă, pentru ca să nu se facă vorbă în tërgü 
că în casa lorü se nascü copii bastardi, fiă chiar ţigani. 

Maria, după ordinulii Cucönei, se mută in camera de lângă 
grajdü, destinată vizitiului. Bötränulü ei bärbatü, pe care ea 
n'a voitü să-l sufere ca so atingă câtuși de puţinii, fără a 
face nici o pretentiune, nici o reclamatiune, s'a retrasă in 
fundulü grajdului, unde și-a improvizată unü pati alături cu 
ieslele, Elŭ nu vedea pe Maria de cât atuncea când ea ilü 
chiema ca să-i aducă apă, lemne, si alte lucruri de care a- 
vea. nevoiă, saü Ja ora mâncării pe care o luaü la aceiași 
masă împreună. In apropierea ernei, bătrânulii Michaiü, lovită 
de unŭ junghi căpătatii din reeelä, intr’o diminâță fu găsită 
mortii în culcusulü sei. Dar pre când mörtea lui impufina nu- 
merulü selavilorü marelui logofătii Pascanu, Maria corobora la 
ecuilibrarea lui prin nascerea unui altii sclavi, voinicü si fru- 
mosü, care, după ce s'a botezatii, sa inregistratü în codica 
robilorü cu numele de Dincă al lui Michait. 

Pre când Maria trecea prin fasele aceste, funcțiunile ei de 
onore fură ocupate de alte fete, care mai ınultü saü mai pu- 
tinü se deprinseseră a face serviciulü în etaculü Cucönei; iar 
peniru pici6rele boierului si ale Gucönei se gäsirä alte braţe 
de fete frumöse, care s’aü esercitatii spre a le satisface plä- 
cerea după pofta inimei. Coconulü Dumitraki mai că uitase 
pe fruınösa sa favorită ; iar Cucöna Profirifa, de și acum o cam 
degradase, făcend'o din cameristä spă&lătorâsă, totuşi nu uitase 
serviciile ce-i făcuse, și adese-ori îi trimitea tainii din restu- 
rile de la masa boierâscă și chiar bacșișuri generöse. 

Maria, care sciea din tradifiune că miseria, privafiunea și 
suferințele numai pentru țigani le-a făcută Dumnedeü, com- 
parându-se pe sine cu alţii, recunoscea că nu se afla pe cea 
din urmă trâptă a ticăloșiei. Cu tote greșelile ce simtia ea că 
făcuse, totuși vedea că se bucură de mila stäpänilorü ei 
pentru care nu sciea cum së multämescä lui Dumnedeü. A- 
dese-ori simfia că i se strânge inima. de o durere, pe care n’o 
putea bine înțelege. Ba iubia încă, și Tubia cu.o speranță ne- 


www.digibuc.ro 


36 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


bună, pe primul și uniculii bärbatü pe ală cărui umării re- 
zemase fruntea sa visätöre. Ea vedea bine că împrejurările îi 
ordona së renunțe pentru tot-d’auna la uni omü care nu era 
nici de clasa, nici de rasa ei; dar uitându-se în oglindă si 
vedendü frumusețea ei necomparabilă, nu putea a nu-și în- 
nälfa ilusiunile și a nu crede âncă că Wumnedeü a fäcut’o 
pentru o sörtä mai bună, 

Dar când simtirile inimei o fr&ământaii maï lare, ea alerga 
la singurulii mijlocii care i-lü dăruise natura spre a-și găsi o 
mängäere. Cânta, si cânta Maria cu așa focü, în cât nu putea 
së fie omü care së o audă şi së nu lăcrimeze. In mijlocalii 
ocupafiunilorü sale de spelätoresä și călcătoresă, mai alesü 
când era singură, vocea puternică si melodiösä a Mariei pă- 
rea. că spărgea zidurile si bolțile Curţii boeresci, de se audia 
până în cabinetele boerilorii; și era alätü de dulce, atätü de 
plăcută cântarea Mariei, în cât nimenea nu cuteza së o cheme 
la tăcere; ba chiar Cucona Profirifa asculländu-o, cădea in 
extasü. 

Intr'o di, marele Logofătii visitându-și acaretele, după ce a 
esitü din grajd, a intrată și în camera Mariei, însoțită de Vă- 
tafulü de Curte. Ea își alăpta copilulü. Era mai frnmösä de 
cât tot-d’auna. Se uită lungii la ea fără să-i vorbâscă nimica. 
Apoi esi, aruncându-i o pungă cu bani. După o oră Vätafulü 
veni la ea și-i dete cartea de ertare, pe care i-o ceti. Maria 
plânse si se rugă de Vätafü së nu spuiă nimărui despre a- 
câsta : căci ea nu va părăsi Curtea de cât atuncea când voră 
gori-o. Vätafulü, care era unii forte bunii bătrâni, care se 
vede că avea cunoscinfä de aventura cea mare a Mariei, des- 
pre care credea că nu trebuea së fie divulgată, îi promise a 
păstra secretulü. 

Cucöna Profiri,a, după ce sa încredințată că boerulii n'a 
avutii o slăbiciune seriösä pentru Maria, că era tolü atätü de 
indiferenti pentru ea cât şi pentru cele-l-alte róbe care-lü 
frecaü pe picidre, veni la alte sentimente pentru ea: o inältä 
iarăși la rangü, făcând'o vătășiță peste fetele care lucraü la 
gherghefuri si la scorțe, fiind-că, după mai multe cercări nu 


www.digibuc.ro 


FMANCIPAREA TIGANILORU 37 


putuse găsi altă femee mai meșteră pentru aseminea Qcupa- 
tiune. Intâmplându-se apoi ca camerista ce-și formase după 
Maria së se facă de măritată și să o trimită la casa el, mal 
dete Mariei și acâstă sarcină suplimentară, fiind-că la nici una 
din fetele ce mai avea în casă nu găsise abilitatea în facerea 
zulufilorii, lucru forte importantă pentru ea. 


XIII 


Slăbiciunea Cucânei Profiritei pentru róba sa merse maj de- 
parte. Avândii ocasiune de a vedea pe copilulü eï tot-d'auna 
când se ducea in atelierulă de lucru, simţi mai intäiü unŭ felü 
de milă pentru elü : ii dedea mai tot-d’auna câte-ceva bunü 
de mâncare, preveghia îmbrăcămintea si curăţenia lui ; apoi 
în tâte dilele recomanda inteligentei sale mume cele mai bune 
principii de crescere, principii pe care ea le observa cu ri- 
góre ; asa că Dincă nu sciea ce e furlișagulă, minciuna, saü 
alte apucături rele, comune in educafinnea și deprinderile vieții 
țigănesci. Afară de acestea, Cucöna sciù să essalteze chiar in 
inima eY seutimentele nobile de mumă : așa că Maria nu mai 
cugeta la nică o plăcere, la nici o fericire, la nică o afecţiune 
alta de cât la copilasulü eY. 

Cu cât crescea Dincă mai räpede, cu atâta se făcea mai 
durduliü, mai frumosi și mai drägälasü ; cu alätü si simpa- 
tiile Cucânei Profiritei eresceaü pentru elü. Când se făcă de 
dece ani, Dincă sciea si carte. Paracliserulü de la biserica 
Sântului Nicolae celü săraci, plătită de Cucâna, venia și-i da 
lecţiuni : băiatulii cu minte și aplicativă, in curândă ajunse să 
citescă binisorü pe ori-ce carte, pe ori-ce scrisöre, ba chiar 
scriea destulü de bine, după vârsta lui. 

In paraleli cu cartea, Dincă învăța si slugäria. De la eta- 
tea de 12 ani imbräcändü livreaua, era aplicati, după ordi- 
nele Cucânei, la diferite serviciură domestice. Adesea chiar se 
mândria Cucöna Profirita când se ducea la biserică, la visite 
saü la pleumblare : nici o altă Cucönä în lași nu avea unii 
groom mai fruniuselü, mai gingașii, mai deștept și mai drä- 


www.digibuc.ro 


EB FMANCIPAREA TIGANILORÜ 


gälasü. Când ajunse la etatea de șâse-spre-qece ani, Dincă se 
făcuse unŭ sofragiü consomatü, capabili së concure chiar cu 
sofragiii Nemţi saü Leși, cari eraü prin lași, și să dirigeze ser- 
viciulă chiar la o masă domnöscä. De aceea și Cucöna Profirita ilü 
culmina cu favorile ; haine bune, lefä, bacşișuri, de tote avea 
cu îndestulare. lar când Dincă eșia singură la preumblare, si 
mai alesii când se ducea si cu birja la Copoii, mulţi iü luati 
de unii cuconasü elegantă ; ba încă encânele cele de mâna a 
doua și a treia se făceaii munte si punte ca s5-i afle numele 
și să-i facă cunoseinfa, si cine scie câte cuceriri nobile nu a 
fäcutü robul fericitii al casei Päscänesti! 


XIV, 


Minutele ca orele, dilele ca s&ptămânele, lunele ca anii. 
trecü, trecă, trecii și să strecörä, terândii după ele primăveri 
şi erne, scuturândii mereii frundele arborilorii și ale plantelorü, 
resfivândii pe nesimţite vita muritoruluf care se crede rege 
ală Creaţiunii. Omulü cât de buni, cât de r&ü, cât de avutii» 
cât de săraci, cât de umani, cât de cumplită, nu pâte scăpa 
de cösa neinduratä a Morţii. De aceea şi Logofetulü Dumiraki 
Pascanu, care era bunătatea personificată, unulă din cei mai 

“fruntași boeri ai ţărei, unulü din cei maï onești patrioți, de 
și trăia cu biserica mai bine decât unii hagiü !), de și era unii 
generosi impärfitorü de pomene la săracă, si prin urmare ar 
fi avutü dreptulü a spera de la Dumnedenlü îndurărilorii chiar 
vieta lungă a lui Matusalemii,— cu tote acestea într'o diminelä 
după o scurtă, zăcere, fără permisiunea medicilorii cari afir- 
maü că nu va muri nici peste 40 de ani, a reposatü ca uni 
buni creștinii, înainte de a ajunge nici mäcarü la ș6se-deci 
de ani de viță! 

Plänsu-l’a Cocöna Profirita, Dumnedeü să-lii erte! pläusu- 
laŭ toţii servitorii și sclavii, pentru cari fusese atätü de buni“ 
plànsu-Paü calicii și cerșitorii, pentru cari fusese atätü de ge- 


3) Hagiü se numesce în orientü celü ce se duce penteu devoțiune ca 
së se închine la locurile sânte : la [erusalim, Sinai, Athos, Meca și altele, 


www.digibuc.ro 


RMANCIPARRA TIGANILORÜ 39 


nerosü; dar biata Maria la plänsü mai multă decât toți, vě- 
dendă maï alesii că, cu stingerea omului cäruia-i închinase 
comorile inimei sale, vedea că se stinge și speranța ei pentru 
liberarea fiiului eY, fără de care se simpia. legată ca cu unii 
lanfü de vechia ei sclaviä. 


XV. 


Se lăsămii acuma pe Maria, pentru ca së urmärimü viefa 
fiului ei, care, după cum vădurămii, se făcuse servitorulü pre- 
dilectii alii Cocönei Profiriţei. 

După ce a indeplinitü cu atențiune töte grijele sufletului r&- 
posatului ei soții, făcândii cu prodigalitate parastasele, colivele 
si pomenele cerute de ränduela popilorü; dup& ce i-a pusü si 
o lespede frumösä pe mormântii, cu o inscripfiune dâurită; 
după ce și-a împlinită anuli de doliü, Cocöna Profiriţa, de si 
se afla în dreptü ca së lepede hainele de doliü, totuși, îngri- 
jită ca nu cum-va së dea cuvântii lumit să dică că prea cu- 
vendă sa consolatü, sa decisă să facă acâsta afară din terä. 
De aceea mai întâiii ea și-a datü moşiile în arendă, ca să 
scape de tracasseriile esploataţiunii, pentru care nu prea aŭ 
aptitudine femeile. Atuncea vădândi că are unŭ venită maï 
mare decât se aslepla, își făcă planulü ca să se asede pentru 
cält-va ani la Paris. Ac6sta era unŭ visü pe care-lü avea din 
tinereţe, şi pe care venerabiluli set soții nu voise să i-lü sa- 
tisfacă ; fiind-că reposatulü, nesciindü nici o limbă străină — 
decät dóră grecésca, care nu-i pulea servi în oceidentü — nu 
voia së cälötoröscä pe la Viena saii Paris, de temă së nu 
vidă nemții saü francesii de elù. 

Curiösä și vanitoăsă cum era, Cocona Profirita voi së facă 
călătoria acâsta ca cocönä mare. Deci alegendü pe celü mai 
voinică din surugii să, unii țigani tânării și desteptü, și acesta 
alegândii sese postalioni din dou&-deci si patru cari-i avea în 
grajdurile boeresci, cu carita cea mai nouă și maï bună, si 
cu Dincă pe capră, intr'o bună diminelä din luna lui Iulie 
1851, Cocona nâstră esi din laşi și apucă calea spre frontiera, 


www.digibuc.ro 


40 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


ar 


Michäilenilorü, iar de acolo înainte prin Bucovina, Galiţia și 
Germania, în directiunea Parisului. Călătorindii numai câte pa- 
tru ore pe di, oprindu-se la otelurile saü burgadele pe unde 
trebuea së odihnescă bine caii saü să petrecă noptea, fără a-și 
sminti orele pentru dejunü saii pentru prändü, fără a se priva 
sai a se incomoda de ceva, după patru-deci si cinci de qile, 
originalul ecnipagiü alü Cocânei moldovence făcu intrarea sa 
triumfală in Paris. Pocnetele repetate și fipetele originale ale 
lui Ion Surugiu, stirnirä toți cânii din suburbii ; iar când aŭ in- 
tratü în stradele principale, o escortă numerösä de ștrengari 
se făcuse împrejurulii trăsuri, imitândii ruladele surugiului si 
urändü buna sosire a Cocönei, care saluta in drâpta si în 
stânga, luândii acesta ca o manilestafiune de onore ce i se făcea. 
A doua di maï multe diare parisiane, în rubrica faptelorü 
diverse, amusarä pe lectori cu narațiunea intrării Cocönel mol- 
dovence la Paris; iar peste două, trei dile, alte diare, la pa- 
gina a 4-a, anunfarä vendarea originalului ei ecuipagiü. Unü gen- 
tlemen englesü, care văquse ecuipagiulü, se presentà ca amgforiü 
să-lii cumpere. Tocmela nu fuse lungă, căci Cocöna nu ceruse 
multă, și.apoi englesulü era förte avută; dar Cocöna voia să 
vândă si pe ţiganii, ca să nu facă cheltuelä cu înapoierea lui 
in terä; si pentru acesta, cerea unii prefü ecuivalentü cu alü 
unui calu. Englesulü hesita de a cumpăra omü, fiindü-cä era 
antisclavagistü : voia së dea prefulü ce i se cerea, dar nu voia să 
iea pe robii, Cocöna însă ţinea una și bună că nu vinde caii fără 
sutugiii. In fine englesulü primi : dar după ce finü pe surugiü 
vre-o lună ca să dea lectiuni de ecuitafiune unui vizitiü alü 
săi, iü trămise cu cheltudla sa prin Marsilia la Galaţi, cu o 
lungă carte de ertare și cu câte-va lire sterlinge bacsisü. 


XVI. 


O parentesă. Amënuntele ce urmâză le am culese și notate 
chiar din scrisorile ce adressa Dincă mumei sale din Paris. In 
töte săptămânele ea venia de la viiă, se ducea la curtea Păș- 
canvlui, și când găsia o scrisöre de la fiulü ei, alerga räpede 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANTLORÜ 4 


la mine ca s& i-o cetescü. Simfiamü si eü o pläcere intru a- 
câsta. Stilulü epistolarü alü lui Dincă, la începută simplu si 
prostälanü, dintr’o lună intr’alta câpăta o înflorire progresivă, 
amăsuratii cu cunoscinfele ce le culegea ; si fără a afecta vre-o 
pretențiune de cultură, se făcea din ce în ce mai pläcutü. 
Scrisorile lui, de le-asi fi pututü păslra, sunt convinsă că ași 
fi publicatii o förte interesantă colecțiune ; dar mi-a fostii peste 
putință, căci duiosa lui mumă, după ce i-le citiamü, le lua 
îndată, le săruta, le băga în sinü și nöptea le punea sub că- 
pătâiulii ei, inchipuindu-si că adörme lângă sufletulü copilului 
ei iubitü. 

Dup& sedere de cäte-va dile in otelü, Cocöna Profirita s’a 
mutatü într'ună apartamentü somptuosü in Rue de la Pai. 
Acolo Dincă, care acuma făcea serviciulü de lacheü, avù o 
cameră comodă și bine luminată, alături cu camera de mân- 
care. Din primele dile, Cocöna i-a ordonati să se apuce să 
înveţe franfuzesce, pentru care să-şi caute unii profesorii. Elü 
aflândă că în cartierulü latină sunt maï mulţi studenți români, 
se duse și găsi pe unulii care se prinse a-i da lecfiuni cu o bună 
plată din punga Coconei. Se mai ajula la acâsta si de colegieta- 
tea subretelorü, care maï ţinea Cocöna pentru grija aparta- 
mentului si a buduarului ei. 

Ocupaţiunea lui nu era prea copiosă : făcea mici comisiuni 
câte odată, insofia pe Cucönä la preumblare saü la visite, îi 
căra bucate de la restaurantulii unde era abonatä ; iar cea 
mai mare parte de timpă ce ï remânea disponibilă o intrebu- 
inta spre a face studii si escursiuni instructive. Dascälulü sëü 
de limba francesă, pe lângă lecţiunile de gramatică ce ile da, 
ili punea totii odată în curentii si cu tóte focularele de lu- 
mină cari eraü în Paris: ilü purta în tote părţile, arätändu-i 
museele, monumentele, grädinele, palaturile, bibliotecele, pina- 
cotecele, scölele, teatrele, și făcândii ca să profite nu numai 
ochii dar și inteligența lui din vederea acelorü minuui cari le 
admiră și astă-dă lumea. 

In timpulă când stăpâna sa dejuna saü prândia, elü adesea 
îi povestea cele ce vedea si impresiunile care le simfia. Cu- 


www.digibuc.ro 


42 EMANCIPAREA TIGANILORE 


cona, cu nespusă mulfämire atuncea, făcea din elit pe ciceronele 
et, si-fi lua pentru ca s'o porte si pe dinsa ; si de câte ori 
remânea multämitä de cele ce-i arăta, îi dăruia câte 10 până 
la 15 franci; în cât Dincă avea totü-d’auna o pungulitä um- 
tată, în stare să-i satisfacă plăcerile și multämirile. 


XVII 


Oră cât dé bune eraü bucatele restaurantului de la Freres- 
Provencayz, unde era abonatä Cucöna Profiriţa, totuşi pe ea 
nu o mulfämiaü, ba încă credea că-i atacă stomachulü. Deer 
se decise a gäti acasă. Dincă cumpără mai intäiü ba- 
teria necesară, pentru bucătărie, apoi aduse unii bucälariü re- 
comandată de una din damele ce cunoscuse în Paris. Făcea 
bietul bucätariü ce putea şi ce sciea, dar gustulü Cucânei 
nu-lă putea nemeri. Alerga Dincă pe la biurourile de infor- 
mațiuni : găsia bucătari nemți, leşi, ruși, englesi ; îi aducea, 
îi punea la cercare ; dar nu trecea săptămâna și trebuea să-i 
congedieze, neputândii nemeri gustulü Cuconei. 

Intr’una din dile, Dincă întâlni la ună biuroii o bucätäresä 
care de și era cam tinärä—intre opt-spre-dece si două-deci de 
ani, — dar fiind că era förte frumösä, părea, că arii avea des- 
tule garanţii de capacitate culinară, Elii o duse la Gucöna Pro- 
firita, si acâsta o primi cu condiţiune de a o pune la cercare, 
să vadă ce scie si ce pote. Dar fiind-că era mai multă de cât 
sigurü că wébă n'o së facă Clementina, se decise ca së pună 
şi elii mâna la trebä. Cu spiritulü seü de observuţiune, Dincă 
fără să fi Fostii vre-odată aplicată la serviciulü bucătăriei. sa 
pusü să-și aducă aminte de cele ce văduse făcându-se la cuh- 
nia din lași, si sa incercatü a face când sarmale, când os- 
tropelü, când iahnie, când musaca, când capama, cari mer- 
geaü la inima Coconei mai cu plăcere de cât totii ce gustase 
până atunci în Paris. 

lementina era bucurösä de concursulü care vedea că i se 
da în bucătărie :-cäci nu numai că era scutită de a lucra, 
dar încă avea, ocasiunea a-și păstra tot-d’auna mânele în mă- 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILOR 43 


nuși, si a nu le scöte de câl când cerea Dincă ca së ile să- 
rute. Dar intr’o di fiindii chemată ca să primâscă o haină ce 
voia să-i däruescä Cucöna, ca primă de încuragiare pentru 
bunele bucate ce mäncase, Clementina n'a mai putulü suferi 
mistificarea si a spusii Cucönel că bucatele acele läudate nu 
erai făcute de ea ci de Dincă. 

Acestä descoperire plăcută suggeră Coconei Profiriţei o i- 
dee. Sună și Dincă intră. 

«Bravo Dincă! Imi aducă bucate atätü de bune și nu-mi 
spai cine le face ? Dar cum de-ai nvëtatü bucătăria ? le cu- 
nosci că esci fiiulii mătei: îţi prinde mâna la tote; de asta 
te iubescii eă pe tine. 

— Spre a vë dovedi devotamentulü mei... 

-— Bravo ! Află dară că pentru acâsta m'am hotărât să faci 
ceva bună pentru tine. Amü să te daŭ să înveți bucătăria. Dar 
së nu-mi spui că pöle nu-ți place. Voința mea este nesträmu- 
tată. Mergi de alege celü întâiă si mai bună restaurantü din 
Paris : vorbesce cu patronulü, ori-care arii fi, și poftesce-lü 
până la mine ca së mă invoescü cu dinsulü, gata fiind së faci 
ori-ce sacrificii pentru ca să fii celü întâi maitre d'hotel în 
lași, când ne vomü intörce. Mergi, și până în trei dile să-mi 
vii cu dascălulii la care trebue să înveţi.» 

Ar fi voitü së cârtescă ceva bietul Dincă la aseminea pro- 
punere neașteptată pentru sörta sa ; căci elü, deprinsii acuma 
a frecuenta mai cu plăcere museele, scölele si bulevardele, 
se simfia prea puţin dispusă a se condamna la atmosfera u- 
nei bucătării si a se invärti tötä diua cu pestelca dinainte 
imprejurulü tingirilorü cu bucate. Cu töte aceste, nu cuteză 
să dică nimicü, pe cât timpii sciea că el era sclavii și că stä- 
pâna sa, ori cât de providenfialä se arăta pentru elü, era.de 
natura ei forte încăpăținată și nu suferia cea maï mică con- 
tradicere. Elü cerü de ocamdatä avisulü Clementinei. Ac6sta, 
departe de a desaproba pe Cucâna. cu autoritatea adorafiu- 
nei ce elü îi manifesta în töte dilele, îi spuse că arii Lrebui 
să bine cuvinteze ocasiunea că i se deschide o adevărată ca- 
rierä; că dacă ar ajunge a învăța sciința culinară, ea va pu~ 


www.digibuc.ro 


44 RMANCIPAREA, TIGANTEORU 


tea asculta propunerile lui matrimoniale, căci atuncea lar 
urma în Moldova, unde ar deschide unii restaurantü, care con- 
dusă după gustulü si maniera francesă, le-ar aduce folâse bune 
si solide. = 

Planurile acestea le făcea biata fală fără a sci că acesti 
omü, căruia acuma se indupleca a-i consacra inima, se tră- 
gea dintr’o semintie degradată prin legile barbare ale ţărei 
în care s'a născută ; ea ignora cu totulii că Dincă era ţiganii 
și robii al Cuconei la care servia ; ea își inchipuia că bogata, 
moldovencă avea afecțiuni pentru elü ca pentru unii copilü 
săracii, ai căruia părinți vorü fi avulii legături vechi cu casa 
sa. Remänea acuma ca Dincă să-și găsescă loculii unde să 
intre la învățătură. Clementina îlii conduse la unü restaurantü 
în Rue de Ja Paix, unde funelionase odiniörä vre-o trei luni, 
când a căpătalii puţinele ei cunoscințe bucätäresci. Acelü res- 
taurantü era sub direcţiunea unui fost bucătarii al detronatu- 
lui rege Louis Phillipe, numită Felix Durijot (1). Dincă fu pre- 
sentatü acestui restauratorü, și după ce se propuse ca elevii, 
îl duse la Cucöna Profirifa, cu care se invoi cu o bună remu- 
neraţiune şi cu conditiune ca elevulü să aibă voie a-i prepara 
și ei două trei feluri de bucate pe di. 


XVIII 


Resignatii pentru noua sa sörtä, Dincă se puse cu tölä as- 
siduitatea së înveţe mai curândă sciința culinară, care fran- 
cesii se laudă că aŭ inălțat'o până la rangü de artă. Cu spiri- 
tulü seii de observaţiune naturală, în trei patru luni, elü in 
adevării ajunse a se familiarisa cu tâte secretele acestei sci- 
inte, Spre a-și ajunge scopulü, pe lângă practica de tote qi- 
lele, elü avea recursü chiar la studiul sciinţificii alii meseriei., 


(') Jurnalele francese din 1884, între «Faits divers» aü anunfatü mörtea 
acestui bucătară în etate de 75 anf, cu însemnarea că a lăsatii o avere 
însemnată, si a obligată pe mostenitori ca pe mormiîntulă sëü să se pue 
în tote dilele câte o recetä de bucate -din acele inventate de elü, spre 
a se folosi publiculii. de gunoscinţile Jul și după morte. 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA ȚIGANILORY 45 


Cunoscândii acuma bine limba francesä, cu ajutorulü dicţiona- 
rului vii care avea în Clementina, si procurändu-si totü fe- 
liulü de tractate culinare, le studia cu multă atenţiune în o- 
rele de cari putea dispune; si mai in töte dilele făcea câte 
o nucă esperientä, metodă prin care reușise a produce lucruri 
ce treceaü de inventiuni proprii ale sale. Deci, cändü se simți . 
în stare de a declara stăpânei sale că nu mai are ce învăța, 
și cândii voi se-și Yea adio de la D. Durijot, căpătă de acolo 
unii certificată plinü de laude și de recomandafiuni. 

Cocöna Profirița reusindü a-și immulfi cunoscințele, si vë- 
döndü necesitatea de a avea salóne de recepfiune mai mari 
si mai multe, își închiriă ună hotelii în suburbiul S-Germain, 
unde este legänulü aristocrației vechi francese. Lui Dincă, fixän- 
du-i o lefä galantomâscă, iY dete sarcina de a dirige totulü ; 
și pentru că grija lui principală era de a organisa pränzurile, 
îi dete epiletulü de :majordomi, promițăndu-i că după ce se 
va intörce in ferä, ilü va numi Stolnicü. Clementina remase 
în funcțiunea de a doua bucätäreasä, subordinată lui Dincă. 

In noua sa locuinţă, unde, de la pörtä, era lumea primită 
de unii portariü în uniformă si cu unii buzduganü de doï stin- 
Jeni de lungii, Cocöna noastră, care se inlitulase Princessa Can- 
tacuzene, nee comptesse de Miroslava, avea o domesticitate 
mai numeroasă de cälü îi trebuea; lachei, valeți, subrete, ca- 
meriste, spălătorese, cusätorese, misunaü în tote părţile. Echi- 
pagiulü închiriată o dată cu otelulü, se compunea din patru 
cai minunaff, si din două trăsuri, o calescă si o caretă, pe 
care pusese inițialele si armele familiei răposatului Cuconului 
Dumitraki. 

Salönele otelului, mobilate cu celü mai mare luxü, serele se 
iluminaii cu sute de lumini, — căcă îndată ce însera, ele eraü 
loculii de întâlnire a unei societăți strălucite de duci și du 
cese, principi și prineipese, conți si contese, baroni, marchisi 
secretari de legațiuni, ambasadori, generali, miniștri, artiștă 
de tote nemurile, din töte feril&, felii de felü de caractere, și 
felü de felii de calegorii. 


www.digibuc.ro 


46 AKMNCIPAREA TIGANILORUÜ 


Ca să dăm o idee mai clară despre vicfa care o ducea prin- 
cipesa moldovencä, vomii cila între însemnatele persone cu 
care ea se pusese în relatiune si pe o comitesă spaniolă, care 
mai pe urmă a jucalü mare rolü in Franţa: era Comitesa 
Montijo, care avea o fată blondă de o frumuseţe uimitöre. 
Magnetulü acestei frumusele aträsese si pe d. N. Bonaparte, 
care pe atuncea era Principe Preşedinte al Republicei fran- 
cese, iar maï tärdiü făcându-se împărat, urcă pe tronü, ală- 
tură cu elü, și pe frumosa Eugenia, fiica Comitesei acesteia. 

Ceea ce atrăgea mai cu scmä atâta lume ilustră în casa Cu- 
cânei Profirilei era pränzurile ei. Ea avea, întru adeverü, unii 
felii de passiune nebună pentru aseminea onori; și când vedea 
că atătea persone celebre lăudaii masa sa, simlia o fericire şi 
o mândriă care i se părea că o urcă pe lrepta cea maï de 
susii a mărirei umane. De aceea ea nu cruța nici o cheltuială 
si Dincă avea deplină putere së comandeze ca së i aducă vê- 
naturi și pescării din tote punctele cardinale ale globului, pen- 
tru ca să-și arale sciinfa și arta. Unii din öspefi din aceia 
cărora francesii le dieü des gourmets aşa de încântați se 
arëtaü de producfiunile domnului Dincă, în câtă, în mijloculă 
mesei se sculaii (cu permisiunea socictății) si alergaü la bu- 
cätärie pentru ca së complimenteze pe mäjestrulü maitre d'ho- 
tel; atuncea comesenii fäceaü mare hazü, iar Cucöna Profirita, 
de bucuriä si de mulțumire, simlia că-i creşte inima ca o 
jimblă de la lași. 


AIX 


Asemine viață însă in Paris trebuea së facă mare spărtură 
în finanțele Cuconei. In doui trei ani, ea observă că se află 
în faţa vuui insemnatii delieitü, care o silia saŭ së vânqă vre 
o moșie, saii së se oprâscă din cheitueli. Cea din urmă mě- 
sură o găsi mai inteleptä ; căci își aduse aminte de promisi- 
unea ce dedese reposalului ei soţii. ca averea ei së o unescä 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILORO 4? 


cu a lui și së o dedice Spitalului diu 'ătărași care-lă făcuse 
spre a le remänea numele nemuritori. Deci s'a decisü a se 
întoree in térá. De astă dată însă na scrisü së I vină trăsura 
cu poștalioni ; ci, după ce și-a desfäculü din lucrurile ce le 
avea de prisosü şi a impachetatü pe acelea ce a voitü së iea cu 
sine, a pleratü cu calea ferată, care pe atunci ajunsese până 
la hotarele Galiției. De acolo veni cu deligenla până în capi- 
tala Bucovinei. Aci o aștepta trăsurile trimise de acasă, care 
o aduseră la vechia sa reședința din vechia capitală a Moldo- 
vei, ca pe o adevărată cucönä mare. 

Pe lângă majordomii, cucöna Profirita aduse si pe Clemen- 
tina, în calitate de cameristä: făcù acâsta maï întâiii pentru 
considerațiunea lui Dincă, intelegendü că se jubia forte multă, 
apoi voi tot odată së arate la lași luxulü, ne mai pomenită 
până utuncea, de a avea o cameristă parisiană, pre când mai 
tote cuconele asemine servitöre le recrntaü în genere în se- 
mintia röbä a lui Faraonü. 

Vierifa mea, care aștepta intörcerea fiului ei ca evreii pe 
Messia, era la scară când a sosit Cucöna. Dincă, cum o vedü 
sări de pe capră si se aruncă în brafele-i deschise, cu tötä e- 
fusiunea amorului filial ce-i păstra, fără a cugeta nici la res- 
pectul ce era datoriii stăpânei sale, nici la efectulü ce acâstă 
efusiune putea produce asupra amantei sale. Pre când muma 
săruta bocindu-se pe fiul ei și-lă ţinea de gât cu duioșie, 
Clementina neînțelegând ce va së dică acestă scenă, urcând 
scările alături cu stăpână-sa, o întrebă: cine este femeea 
acesta ? 

— E! o ţigancă... mama lui. 

— Cum! mama lui..? figancä ? 

— Negresit ; Dincă este unul din sclavii mei. Cum de nu 
scii acesta ? 

Clementina ca lovită de träsnetü, scăpă saculii de voiagiü 
ce ținea în mână, și cädü leșinată, drepti ușa salonului de 
susii. De acolo fu ridicată de fetele și servitörele casei, si 
transportată în Camera ce-i era destinată, alături cu budua- 
rulü Cuconci. 


www.digibuc.ro 


48 x EMANGIPĂREA TIGANILORÖ 


Tötä casa se grăbi a veni imprejurulü ei spre a-i da aju- 
törele posibile ca së o deștepte: o descheiară la rochie, îi 
frecară tâmplele, mäinele si pieiörele; ii deteră să aspire spir- 
tură si oțeturi tari, In fine după câte-va minute, Clementina 
deschise ochii şi se ridică, Buimäcitä încă de amefelä, se uită 
imprejurul ei la figurele necunoscute ce avea sub ochi, în- 
trebândii, în limba ei, unde se află? unde se găsesce? 

— Lângă amiculi tăi, îi respunse cu vocea tremurândii Dincă, 
carele până în momentulü acela îi finuse capulü pe mänele 
sale, 

— Tu! amiculü meü! tu!.. eü, amica ta!. nu! nici o 
dată! nici odată !.. Fugi, sclavule, din ochii mei! Blestemată 
sê fie ora când te-amü cunoscută !» 

Apoi cädü iarăși cu capul pe perinä, suspinândi si plän- 
gönd cu hohote de desperare. 


XX 


Credü că e inutilii pe a descrie sfisierile lui Dincă. și ale 
mumei sale când elü i-a spusă legăturile ce-lü uniaü si causa. 
ce produsese lesinulü și lamentafiunile Clementinei, Ori si 
cine-și pote inchipui scenele ce vinü în aseminea situafiuni. 

Cucâna Profirita, care la începută nu înţelegea motivele lesinu 
lui cameristei sale, audindü că și-a mai venitü în fire, s'a dusü 
s’o vedä. Biata fată ii spuse amorulü ce avusese pentru Dincă, 
planurile ce făcuse cu dinsuli ca se ducă o viaţă mai bună 
în Moldova, și în fine hororile ce a resimţită aflând că elü 
este figanü, si mai alesii sclavii. A doua di, ea ilü chiemä şi ï 
făcu aspre musträri pentru ce n'a spusü Clementinei adevă- 
rulü : peutru ce a mistificato, făcând'o încă să-și părăsescă 
patria, în speranţa unei căsătorii care elü trebuea să scie că 
n'ar fi putut'o contracta, 

— ME ertati, Cuconiţă ! am socoiitii de prisosü de a-i vorbi 
despre robiea ınea, pe cât sciamü că Măria Vösteä nici odată 
nu mafi tralalü așa din copilăria mea, si mai alesii... 

— Mai alesü.... ce ? 


www.digibuc.ro 


EMANCIPARE 'UIGANUOkČ 49 


Că sunt fiulü unei mume libere. 

— Fiulü unei mume libere ? de unde aï luat'o acesta ? Cine 
ţi-a spus'o ? 

— Maica mea, care astă-di este märilalä după un românii 
moldovenii. 

Cucona Proliriia sări m susü ca lovilă de o isbitură elec- 
trică. Alergä la clopolelulü de pe masă, sunà; o fată de ți- 
ganü întră, i 

«Chiamă-mi pe Vätafuli de curte, si pe muma lui Dincă, 
daca esle aicea !» 

Apoi începu a se preumbla prin salonü frângendu-și dege- 
tele, turburaiä, schimbată la față, apucată de erispaţiuni ner- 
vOse, 

Peste câte-va minute, ea disse lui Dincă, arătându-i ușa: 
<esi !» In același timpii intrară Vätafulü de curte, unii omü 
vechiü al casei, si Maria. 

«Ce flecurf s’aü petrecută, Vätase, pe aicea în lipsa mea ? 
Mi se spune că asta (arătându-i pe Maria) sa măritată după 
un moldoveanii, și mai știi eŭ... Cum se pote să nu seiü eŭ 
nimica despre aseminea fapte ? 

— Cuconiţă, së mě ertaţi... de! pote amü greșită de nu 
vamă scrisü. Dar nu sa făcută nici o necuviinfä. Maria are 
carte de erlare. Reposatulü Cuconu Dumitraki, D-deü să-liă 
erte ! mi a datii cartea cu însasi mâna sa si mi-a poruncitii 
so daŭ Muriei, fără së spunü nimănui nimica. Asa amü si fă- 
cută, căci porunca si cartea boerului le-amii socotilü ca sfinte. 
Apoi nu mamii îndoilii că si D-vösträ vë era cunoscută. 

Unde este carlea ? s'o vădii si eŭ ; căci nu stiü nimica, 

La mine este, cuconijä, să Iräifi ! qisse Maria. Eat'o! si 
daca Măria vösträ nu veţi voi so cunusceţi, puteţi s'o rupefi; 
eŭ sunt gata a veni înapoi lu robie, 

Cucöna Profirila luă carlea, o ceti de susii până josü gu 
un profundă senlimenlii de venerafiune : o indoi la loci, 
stergendu-și cu batisla o lacrimă care-i càqù din ochă, apoi 
o întinse Mariei. dicendu-i : 

shine | Cartea e sfinlă, precum slinlă este pentru mine şi 

4 


www.digibuc.ro 


50 EMANCIPAREA IGANILORÜ 


po nenirea reposatului. Më bucurii că te-ai măritată : numai 
să-ți dea Dumnedeü traiă bună, după cum si tu esci bună! 

— Së vă dea Dumnedeü sănătate, si ani îndelungați, după 
inima bună care o aveți ! disse Maria, plängöndü si ea. 

—- Ascultă acuma : înainte de a te duce la casa si la li- 
bertatea ta, să-ți spunü câte-va vorbe, care credü că amü 
dreptü să fi le spunü ca vechia ta stăpână. Tu iH aduci a- 
minte cu ce bunătate te-amü crescutii și te-ami tratată, atâtii 
pe tine cât şi pe copilulă tăi. Vedi că pe Dincă al tăi l’amü 
făcutii omü. L’amü invefatü o meserie bună, pentru care chiar 
de astä-di îi facu, pe cAtü voi trăi eŭ, câte dece galbeni pe 
lună lefä. Elii nu va fi tratatü mai r&ü de cât până aruma, 
Va avea camera sa, si ajutöcele sale la bucătărie; prin ur- 
mare nu va simți nimica din greutăţile robiei cu care n&emulü 
și sorta aŭ condamnată seminfia vösträ. Povăţuesce-lă și sfă- 
tuesce-lă, ca mumă bună. și cu minte, să se porte bine cu 
mine : să-mi fie credinciosii și së më mulfumescä, daca do- 
resce să capete libertatea care ai cäpetat’o tu; së nu se Tea 
după gărgăunii care văd că J-aü bägatü în capii frantuzölca 
asta, care sa finutü de mine si pe care amü adus'o mai 
multă ca să nu-i facü lui supărare. Intelegi tu ce-ţi spunü ? 

— Intelegü, Cuconiţă. Voiü face după cum poruncift. si D-deü 
să vă dea sănătate! 

— Acum dute la casa la; și când vei putea. vino së te, 
mai vedü. 

Maria sărută mâna Cuc6nei Profiriţei și eși urmată de Vă- 
tafulă de Curte. i 


XXI. 


Indată după acestă scenă, Maria, înainte de a plecă la viiă 
veni și-mi spuse cele petrecute la casa vechei sale stăpâne; 
gotü odată më preveni că fiiulii seü are să vie së më vedä, 
rugându-mă să-lii primescii cu bunä-voinfä. 

A treia saŭ a patra di — bine nu tinü minte — mi se pre- 
sentă Dincă. Era unii băcui frumosi, inaltit, hine fäenti, ó- 


www.digibuc.ro 


PMANCIPAREA TIGANTTORI" bl 


ehesü, cu trăsmi fine, cu muslalf mici negre, cu bärbuta încă 
neatinsă de briciu, cu coslumii euratü si bine croilü, eu ma- 
niere nobile si respectuose,. Elu voi să-mi sărule mâna; refu- 
saiii a-i o da, si cu mare greutate il înduplecaiii să sedä. 

Tenerulü, care acuma avea 23 de ani, se află încă sub 
farmeculü suvenirelorü sale din Paris. Elü nu cunoscea Pa- 
risul numai ca simplu turistii, dar îşi da sém de progresulü 
ce făcea, civilisafiunea omenirei în acestă mare foculıriü de 
inteligenţă si de cultură : căci era in curentulă diaristicel si 
a mișcării intelectuale. Avusese cuuoscință cu mai mulţi din 
românii ce studiaü la Paris, si adesea se introducea în scöle, 
unde ascultă cursurile de istoriă, de filosofiă, de economie po- 
litică, și altele. Veteranulü dintre elevi Värnav, fundatoriulü 
bibliotecei și Capelei române din Paris, — pre care mai lärdiü 
Bucurescenii îlii cunoscură sub numele de Popa-Vârnav, — 
fusese, mai alesii, omulă pe care-lü aprefuia cu deosebire, pen- 
tru ideile lui sinceră liberale și patriotice, si pentru sufletulü 
lui devotată la ori-ce faptă bună şi frumösä. De aceea îmi şi 
vorbia despre elit cu mare entusiasmii. Imi spunea că acesta 
il indemnä së nu se mai intörcä în terä. la robia boerescä. 
ci să rămână acolo, ca së se bucure de vieta libertăţii, si să-și 
cultive mintea si spiritulü; şi că, ca mijlocii de cssistenfä, îi o- 
fera unii postů modeslii de custode la Bibliotecă şi la Capelă. 

«(äsescü că bine te consiliă. De rëmânéï acolo, Cocöna nu 
te-arü fi putulü reclama, si rămâneai liber. De ce n'ai ascul- 
tată pe Vernav ? 

— Asi fi fäcut’o, căci simţi si sciü ce este duleeta liber- 
tății, Dar mai întâiii nu m’amü indurafü së lasü pe Cucona 
asta, care a fostii alätü de bună pentru mine, care din co- 
piläriä mi s'a arätatü ca o provideu(ă, dându-mi si principii 
de educafiune și mijloculii de a-mi face o profesiune; căci, vă 
mărturisescii, acuma meseria de bucătari ini place In cele 
din urmă, dorulü de a vedea pe mama mea... 

Bravo! bravo, băete ! asemenea sentimente te onoréză. 
Câti despre libertatea, care acuma pöte să fie dorulü inimei 
tale, së nu contenesci de a spera că vei avea-o. Spiritulü se- 


www.digibuc.ro 


52 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


colului are sé o aducă. Apoi acuma. si la noi. ca si la Pa- 
ris, este o generaliune înlrâgi care lucreză peniru dobândirea, 
nu numai a liberlälif (iganiloru, dar si a fuluroru liberläfilorä 
de care se bucură poporele civilisule, 

- Sci; dar cu aläla më simţii maï nenorocită, căci, în 
condiţiunea mea de robu, nu potii lua parte aclivă in pleiada 
domnieı-vöstre de regenerare, Rogü pe Dumnedeii însă să vë 
ajute ca să isbutiţi! 

Apoi uitându-se la orologiulü săii : 

«ME ertafi.... e ora.... datoria meseriei më chiamă, Dati-mi 
voiă, domnulii mei, së mai vii; căci voiii avea nevoe să vă 
cerü și sfaturi, de care amü mare trebuinfä,» 


XXI 


Pe timpulü acela Moldova eră frământată de frigurile pro- 
gresului, Domnia țărei, dată, după convenliunea de la Balta- 
Liman, pe septe ani, bunului patriotü Grigori Ghica, se bu- 
cură de o linisce aparentă. Ori-câtii de blândă era guvernulii 
aceslü domni, totuși era unii regimii oligarchicü care nu mul- 
tämia totă lumea : abusurile, escesele de putere, neorändue- 
lele, nedreptăţile, nu se puteü usorü înfrena: căci cei mari 
căutaii lotii-d'auna së trăiască in sarcina celorii mică, voindii 
să-i albă totă-d'auna sub picivre, Câle-va familii privilegiate, 
ingänfale de prejudețele aristocralice, tindeij se se fie tot-d’auna 
în capulü bucatelorü : së ocupe tote posturile si funcțiunile 
însemnate ale statului, nu în puterea capacitälii saü a instruc- 
țiunii, ci în pulerea nascerel, Sub domnia despotica de 14 ani 
a lui Mihai Sturza primulü domnii regulumenturiii, care i cele 
mai mici acte se conducea dupe dictatura Consulatului pro- 
tectoralii ali Rusiei, asemenea idei prinseseră rădăcini adânci 
în ţâră. Era o lume intrega, majoritatea boerimei, care credea 
că acesla este regimulii potriviti pentru fera acesta barbară : 
că boerulii trebuia sč domnescă preste tolü, — că țăranulii 
singură trebue së fie supusü tol-daunu la imposile, la heili- 
curi si la claca, că țiganulii Irebuia se traiasca sub biciulü 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA TIGANILO .U 53 


boerului, — că, fără a fi boerü de viță mare, së nu pötä fi 
nimeni ministru, judecătorii de Curte, prefectü, saii directori de 
ministerii, că numai funcțiunile de totü subalterne să se pötä 
da la boerii mici saü la Omenii cari se ridică din straturile 
inferiore. Câtii despre ideea de naționalitate, acesta era o u- 
lopie de minţi stricate, condamnată ca si alienafiunea. De 
aceea pe acei ce cufezaüi a predică, saă măcar a enunfa prin 
alegorii, asemenea idei, guvernulü îi esilà nejudecaţi pe la 
mănăstirile cele mai depărtate si mai sălbatice, spre a le citi 
moliftele sântului Vasile. 

Dar în mijlocul acestei societăţi ruginile, se formase o nouă 
generafiune care representa Ore-cum reversul medaliei. Acesta 
sẹ compunea mai înlâiii de prima serie de tineri eșiți din 
scölele naţionale. cari de şi nu aveii pote cunoscințe solide și 
studii sistematice, dar prin lectura eärtilorü in limbele mo- 
derne, cari începuseră a se răspândi in |cră, căpătaseră cu- 
noscințe enciclopedice destule spre a înțelege spiritulü seco- 
Inlui. Acestă junime se mai adäpa de idei liberale si progre- 
siste din câte-va cursuri libere ce cu mare greü se permi- 
sese lui Ionii (hica, M. Cogälnicenu, N. Docan si alţii, ca să 
țină în sala Academiei. Mai venia apoi junimea claselorü pri- 
vilegiate, cari își făcuse studiele în Francia si în (iermania, 
şi cară ambiţiona se lucreze spre a spela (era de rugina harba- 
viei si a introduce reformele eivilisaliunei occidentale. Spirite 
distinse, secundate si de posiţiunea lorü socială, incepurä, cu 
pene mäiestrile, a serie și a predici, chiar sub förfecele cen- 
surei de statii, idei regenerätöre. Poesia inälfä sufletele și i- 
nimele la aspirațiuni frumóse; satira biciuiă prejudetele ab- 
surde si abusurile; istoria desteptä sentimentele naţionale ; co- 
media ruşină partea ridicolă a societăţii, sciinfa rädicä vălulii 
de pe mintea întunecată de ignoranță; literatura forma gu- 
stulă lecturei, precursoriü alii luminei și alü regenerării 
naționale. 

Spre asemenea direcliune lupta, cugelä, lucră in intele- 
gere tacită si simultanee, generafiunea născută si rădicală 
intre anii 1820 si 1840. Lupta ei a fostă lungă si grea până 


www.digibuc.ro 


54 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


së ajungă a ponder generafiunea ruginită a trecutului, mai 
lungă si mai grea, până să ajungă a prepondera în feră.j In- 
cetulii cu încetul, ea ajunse a atrage ınlre proselilii sef pe 
hunulü Grigori Vodă Ghica. Acestă dommü,Pulinii dispusü a 
considera consulalulü rusescii ca oracolü, începu a împărtăşi 
ideile tinerimei si chiar a le imbralisa; începu a da funclinmile 
după merite. iw nu dupe ransuri sat legături de familie. Eli, 
penteun prima ora, puse la posturi malte tineri cari nu avóü 
ranguri. si încă din aceia cură weceaŭ de revoluționari, li 
eri pentru realisurea tuturoru dorinleloru si asptrafiuniloru 
partidei  prosresivle, dav nu avea curagiuli a le decreta, 
fiindii-că era numilü domnii pe unŭ timpü delerminati de 
șâpte ani, și nu se credea destulă de tare spre a infruută 
complicaliunile esteriore ce sar fi provocată prin ceva aventuri 
pripite. Elii doriă din suiletii să facă impraprietarirea ICranilorü 
si emanciparea figanilorü, dar nu enteza să-și radice foculü 
pe capü cu rezistența numeruselorii sale rude și a numerosei 
boerimi care ținea la prerogalivele si privilegiurile trecutului. 
De aceea, suspinändü tot-d’auna, dicea că asemenea reforme 
numai unii domnii străinii pulea sc le faca. 

Sperämü că lectorulü va erlä acestă digresiune. ca “u in cu- 
ândă va vedea că ea er vecesariă pentru conelusiunea su- 
biectului. 


XXIII. 


Nu tärdiü junele bucălariii mai veni pe la mine. Tristň si 
melancolicii, elü îmi comunică siluațiunea aventurci sale a- 
moröse. Elü se afla turmentată până la disperare völendü rc- 
solulinnea amantei sale de a-lü respinge de la inima eï pen- 
tru tot-d'auna. Clementina era gravü bolnavă : avea atacuri 
de nervi in tote dilele, si doctorii cei maï buni se ingrijiaii 
de o bölä de inimă. Acesta făcea toti odată lui Dincă o si- 
tualiune de cele mai teribile: ca omŭ cu inimă, elü acuma 
simfia o amară mustrare de cugelü pentru marea greșelă ce fă- 
cuse, de a nu spune amantei sale adevăruiii asupra origine sale. 


www.digibuc.ro 


or 


EMANCIPAREA TIGANILORU 


Elü venea să implore consiliulü meü Nu aflaiă altă părere, 
de câtii să cerce ca să capete o carte de ertare de la stă- 
pâna sa : atuncea, francesa v&döndu-se în față cu unii omü 
care nu mai pörtä lanţulă sclaviei, negresitü și-arii schimba 
ideia cumplită care o sfâșiă. Asa dar ilü indemnamü ca să 
se ducă pe la rudele intime ale stäpänei sale, së le rose ca 
să apuce pe Cucöna Profirita s&-lü erte. 

Acuma nu numai acele rude, dur tötä societatea înaltă din 
lași cunoscea aventura acesta. Cucâna Profirita nu perduse 
mania de a da prânduri si de a vedea multă lume la masă; 
si când avea unii bucătari atälü de maiestru, avea si mijlo- 
culii a-și satisface acâstă plăcere, căci pentru masa bună totii 
deauna se gäsescü doritori mulți. Apoi, când ascultă laudele 
commeseniloră, Cucona Profiriţa nu se putea opri de a spune 
cu ce sacrificiurf de cheltueli a pututii formá unii asemenea 
bucătari, capabilii de a servi chiar pe împărați cu mulțăinire. 
Ea spunea cum îlii chiamă: la finele mesei il chemă si-lü 
arătă, la lumea sa, si suridea cu plăcere când audiä mai alesi 
pe dame dicândii : «et quel joli garcon!» Insusi Domnitorulü, 
care erä nepotii Cuconei Profiriţei, și care era unii bunü mån- 
căii, veniă nepoftitü la mesele suculente ale mätusei sale, și 
atâtii se simtiä de mulțămitii în câtă după masă cerea să vină 
bucătarul, pe care, după ce-lü vedea, iü bătea pe umeri 
si-l gratifică tot-d'auna cu galbeni și irmilici de aurii (1). 

Peste ivei patru dile ten&rulü veni să-mi dea relațiuni despre 
demersurile ce făcuse. Mai multe din rudele cele mai intime, 
vere, nepote, eumnaţi, cumnale, după rugămintea ce elü le a- 
dresase, se duseră să solicite cu cea mai mare căldură libe- 
rarea lui. 'l6te silinfele însă r&maseră deșerte: Cucöna era 
neinduplecatä. La cei ce o rugaü, r&spundea că ea nu vede 
necesitatea de a-i da carte de ertare; căci ea nu lŭ trateză ca 
robü, — cä-lü consideră ca copilü de sufletü, — că a fäcutü 
sacrificii neinteresate pentru dinsulü, — că ea are afecțiuni 

(1) Până lı haterea inoneder nöslre nationale, se mat ved&ü monete 


turcesci de aurü şi de arginfü; IrmiliciY, care în Muntenia se numeaŭ t- 
cosuri, ay&ü valöre de 5 ler; uni! eraü de argintă alții de aurii, 


www.digibuc.ro 


56 ENANCIPAREA TIGANILORÜ 


de mumă pentru elü, că sa deprvinsü a-lu avea pe lanyä 
ea si a-lü vedea în tüle qilele, in fine că se teme că, dacă 
Tarii libera, elü se va duce cu francesa cine scie nnde; și că 
acâsta nu-i convine. 

Cu tote acestea Lenerulü era desolatü. Scia că amanta lui su- 
fere; și elii. elü, care o iubea alál de multă, nică se putea 
apropiá de dânsa! Fa iY I rinisese röspunsü că, pre câtă va fi 
sclavii, nu va suleri s’o vedă, si că, de va cutezi să-i vio- 
leze voința, ea va muri. 

«Atuncea, îi qiseiii eŭ, nu aï de câlii o singură cale. Vodă, 
după cum mi-ai spusii, te cunosce, Alergä la elit. Cadi la pi- 
ciorele lui : rogă-lă, După cAtü seiü, elü este bună şi milosü : 
se va indura de sörla ta. Sunt sigurü ca elü va stärui cu mai 
multă succesü pe lânga mătușă-sa, Voiii vorbi si eü cu dîn- 
sulü, pote, 

— Vë mulfumescü de inspirafiune, In adeverü alta nu mi-a 
rămasă. Më duciă.... Vë ascultă... 

— Dumnedeü să-ţi ajule !» 


AV. 


Incă din tinpulü emigratinner putriotice din 1848, in tim- 
pulii petrecerei de aprupe unii anii in Bucovina, invëlasemü 
a juca cărți. Intre planurile nüstre de a reforma fera prin 
cărți, (tipărite bine inlelesü) de o cam dată jucamu cărți: 
cu r&posatulii Negri, cu Cuza care maï pe urmä sa fă- 
eutü domnii „cu fraţii Alexandri si alții de ai nostrii, ne 
adunamü adesea serile in casa patriarcală a bătrânului Eu- 
doxiii Hurmuzaki si tăcemă partite de vistü saü preferentă; 
dar mai alesii când, de frica holerei, ne grämädisemü mai 
toți la moșia Cernăuca. in casa imbelsugatä a nenitatului 
bătrânii Hurmuzaki, acolo nu numai serile, dar și diua, ne 
essercitamiă cu aceste jocuri spre a ne petrece de uritü. 

La începută jucamii numai pentru ca să ne perdem Limpulü 
maï cu plăcere, Dar unii din noi găsiudii ca joculü fără in- 
teresü este stupidă, aducândii de esemplu chiar pe copii cari, 


www.digibuc.ro 


EMANCIPARRA ȚIGANILOR 57 


când se jocă cu nucele, jucă peniru ca së câștige nuci, am 
începută a juca pe bani: mai înlâi două fise de o para, apoi 
cu o para fisa, apoi cu două, apoi en palru si chiar cu dece. 
Când perdeamü cinct-şese sfanți diceamii : he! mi-amii făcută 
gustnlii... nu e nimica... cu “atâta nu mă ruinezii. .>; iar când 
câștigamii ceva, simliamii o plăcere nespusă si mă îndemnamii 
să jocii câtii de desi, si vălii de scumpü. Mi-aducii aminte 
că întro qi, la Cernăuţi, Cuza, tveeândii pe la gazda mea, 
îmi hate în ferästrä. më chiamă si më invită së mergii së 
facă partidă de preferență cu o cuconă ce venise din Basa- 
rabia. Imi fücut toalela și më duset cu dinsulü. Era Cucona 
Smärändita Balșii, pe care o v&dusemü de cäle-va ori în lasă 
la frate-să&ii, marele I.ogofălii Coslaki Sturza : se ducea spre 
Paris, și se oprise pentru câle-va dile în Cernăuţi. Ne primi 
cu o plăcere nespusă si, cu gräbire mare, dise së pue masa 
de cărți, invilându-ne a lua scaune. Ori-câlii de pasională 
părea Cucona Smärändila pentru preferenlä, care dicea că o 
jocă de 40 de ani, cu tole acestea. saii că nu avea norocü în 
diua aceea, saŭ că voia înadinsii së se lase a ñ bătută, dar 
făcea erori forte dese si forle mari. Eŭ aveamü o venă ne- 
spusă : nu fucemu unii jocii fără së punü plaleă pe Coeona 
Smärändila. Partenerul nostru videa cu un chefü nespusü. 
Cocona când făcea gresela, făcea mină de supărare: eŭ, ca 
so consolezii, W sărulamii mâna. Când din asemenea greselä 
se vedea Cuza în câştigă, atuncea elü îi săruta mâna. Apoi 
blestemändu-si mereü eésulü când a plecalü din Basarabia, biata 
Cuconă sfârșia prin a side și a se lăuda că o să-și ia revanșa. 
Fäcusemü unii talonü, si paguba Cucânei fiind vederată, Cuza 
propunea ca së incetămit. Cucâna însă a stärnitü së totii con- 
tinue, până ce amü jucată trei talöne. Si atuncea adunându-se 
cifrele sa vedutü datore cu aprepe 2,000 de fise, din care 
1500 eraü ale mele... Când ne-amü pusü la joci, nu fusese cea 
mai mică vorbă despre valörea tiselorü : credeamii că va fi 
sati de geba, saü celü mullü unii crăijarŭ (fiind-că ne aflamü 
In Austria) fisa. De aceea când m amiă sculată de la masa. de 
-jueü, mamii grabiti a eşi in baleonii ca së mai iaŭ puţină 


www.digibuc.ro 


58 RMANCIPARRA TIGANILORÜ 


aerü (find prea mare căldură) şi să-mi facü o ţigară. Peste 
puținii pärtenerulü mei mă strigă, dicendă : «vino, frate, de-fi 
ia câștigurile.» Era o moviliţă de galbeni pe masă. Trage Cuza 
a patra parte, iar restulii mi-i împinge mie. Eramü uimită: nu 
putemü s&-mi esplicü. si hesitami de a pune mäna pe bani. Co- 
cona Smärändifa atunci îmi dise: «Alecn a fäcntü socotela: 
vedi dacă o fi gresitü, punga mea este pe masă». Cuza începu 
a ride, căci a intelesü causa uimirei mele, ia galbenii și mi-i 
virä în buzunarulii pantalonilorü. Amü särutatü mâna Cuconei 
si amü esilü, promitendi ca së mergemü și a doua di. 

Esindü, Cuza îmi dice: «Nu-i așa c'a fostii bună dina de 
astä-di? Dou&-deci si septe de galbeni să capete în trei cea- 
suri unŭ emigralü săracii, e unii adeveralü norocü. 

— Dar bine, më rogü. spunemi cum amii jucalü ? Cum sa 
calculatii fisa ? 

— Cate 10 creilarT. 

— Cum se pote? Dar eŭ nași fi primitü së jocă nici cu 
unii creifarü. 

Atuncea n'ar fi jucată ea, dragul mei. Cucöua este bo- 
gatä și nu jocă mai eftinü. 

— Cu tote acestea te rogii găsesce pe mâine altii partenerii. 
Pe mine nu mai mě prindeţi. 

A doua di m'amii scusatü către Cucöna Smärändifa prin o 
scrisöre în care i-amü spusii că amü o migrenä cumplitä, a- 
rătândn-mi părerea de văii că nu poli s'o mai bagi platcä. 

Dar ori-câtii më siliamii së më ınoderezü și să evită chiar 
tentatiunile jucului. în cele din urmă amiü r&masü cu pasiu- 
nea acesta, puternicii întărită in mine; asa că după ce m’amü 
intorsü din emigrafiune, in locü să alergii la nmbra arbori- 
lorü singurateci spre a më întâlni cu soptele Zefirilorü si ale 
Muselorü, in locii së më inchidü ca mai înainte între cei 
patru pereți aY camerei mele cu capulü între cărți, më fă- 
cusemii unii adevăralii omü desfrânatii. Indatä ce însera, a- 
lergamü la partide, si jucamii până după miedulü nopfei cu o 
adevărată beție, de care nu m'amii pututü desbăra de câtă 
forte tärdiü. 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA ȚIGANILORI 59 


SE „___ así cât . 
Eraü pe atunci in e-va case în care se fäckü al- 


ternativü întâlniri de petreceri serile. Se adunaü bătrâni si ti- 
ner), dame si fete. Se incepea cu musică ; se invärtiaü câte-va 
polcă, mazurci si valsurf; apoi se organisa hartoforia. Trei fe- 
luri de jocuri erai în usii : jocuri de norocü, precum stosü, 
janskenet, macao, — jocuri speculative, precum vistu, prefe- 
renfä, pichetü, — şi jocuri distractive usöre, precum ghiordum, 
calulii albii, ramjü și alele. Cele d'ântâi eraü polii dice jo- 
cură infernale : se vedeü câle 2, 4, până la 10 mii galbeni pe 
masă; se punea câte o mie si două mii pe o carte, si se întâmpla 
că unii partenerii să perdă patru si cinci mii de galbeni intr’o 
serä. Froii cunoscuţi pe atuncea în jocurile acestea, eraü : 
Ionică (Greeenu (disü și Badascn), Vasilică Ghica, Nicu Pavli, 
N. Negruti, Leonida Mavrodin. Mai toţi aceştia aveü câte 40-50 
mii de galbeni, cari rulândii mereü de la unulü la altulü, în cele 
din urmă s'aii risipitü că posderia pe care o spulberă vântul ; 
şi mai toți aŭ ajunsă së pârdă tolü, ajungândiă la miseria cea 
mai estremă,. La jocurile distractive, luai parte damele, fetele 
si tinerii cari le fäceü curte, saü cari nu sciaü cum să-şi pe- 
trecă tiinpulii, pe atuncea neessistândii cluburi saii cafenele de 
lume bună ca acuma. 

Eü eramü unulü din partenerii jocurilorii dise speculative, 
la cari se dedeü omenii cumpătați ce pretindeü că, fără să 
se ruineze, petrecü în modü onestă si onorabilü; însă in reali- 
tate nu fäc&ü de câtii a-și perde timpulü, ba adese ori perdeü 
si parale, läcomindü färä succesü a face jocuri în cari speraü 
se câştige. Cunoscutü între preferentiarii cei mai iscusiţi, e- 
ami căutată și așteptată mai totii d’auna de cuţi-va amici, 
cari pretindeü că amü eleganță și nobleță la jocii, asa că le 
placeam chiar când le luam parale. 

In sera dilei când mi-a venilii Dincă, m’amü decisă së sa- 
erifien partida, penlru ca së încercă a face ceva în causa lui. 
Imi făcui o toaletă maï îngrijită si më dusei la văduva unui 
Colonelü adiulantü domnescii, cu care më aflamü in intimi- 
tale încă de când trăia cu densulü, căci si acesta fusese 
unulu din partenerii cari mă iubiaii, Văduva la care mamă 


www.digibuc.ro 


60 EMANCIPARRA TIGANILORU 


dusü era o forle frumösä femee, si distinsă maï cu semä prin 
spiritulü si graciile eï farmecălore, Ea atrăsese atențiunea Int 
Vodă Ghica, care naŭ avulü (paremi-se vede) mare dificultate 
de a o posede : era în adevëri si greii penirn femeea cea. mat 
virtuösä de a rezistă unui omü ca acesta; căci după ce că era 
unulü din cei mai frumoși bărbaţi pe aluncea, apoi era si 
Domnü alü Moldovei, şi mai alesii eunoseutü pentru framu- 
sefea sulletului si sentimentelor sale nobile. Adiutantulii, care 
si elü iubia pe Domniloriii eu devotamenlu, se retrăsese din 
casă cu resignaliune, de si avea doï häeli, si detese locii mï 
Vodă îndată ee simți că inima femeei bălea în strana dom- 
nescă ; mai alesii că divorțulii se făcea cu maï mare inlesnire 
pe atuncea de câtii acuma. Iniru adeveri Vodă atâlii de multii 
se răpise de graciile acestei femei, în câlii se decisese a se 
si căsători cu ea, peutru ca së legitimeze tot-odată nascerea 
unui băiatii ce făcuse cu densa. 

De si servitorea îmi spuse că cucona este bolnava. îi tri- 
miseiii carta mea. Më pofti înăuntru si më primi în camera 
de culcare spuindu-mi că e forte bolnavă, că doctorii i-aŭ 
spusü că are schiros (cancerii) la sinii, și că trebue së mergä 
la Paris së se opereze. li spusei istoria lui Dincă şi o rugal 
së intervie la Vodă, dacg se pote. Ea mi-a promisii, dar eatä 
că se anunță visila lui Vodă. Voi së plecii, ea mă opri. 
Vodă cum intră, inerse de-i sărută mâna intrebänd’o cum se 
mai simte; apoi inloreendn-se la mine, îmi mulțumi că viü së 
țină toväräsie acestw. îngeru nenorocitu, după cum o numia 
elü. După trecere de câte-va minute, ea mă invilă ca së pove- 
stescii istoria med relativă la Dincă. Vodă o ascultă cu multă 
interesü si më bine cuvântă de zelulii ce arätamü ca să viii 
în ajutorulü bietului robii. Dar eatu ră bolnavei îi veni unŭ 
accesü de dureri teribile. Vodă o apucă de o mână, chemân- 
du-mă ca s'o ţină eŭ de cea-laltä. Tipa femeia sceräsnindü 
din dinţi in crispaţiuni teribile, in câtii mi se părea că-mi 
strânge mâna cu unii cleşte. Vodă atätü era de păirunsii, în 
câtii îmi dele si cea-alaltă mână ca së o linü spre a da a- 
vântii durerilorii sale, gemendü, frängendu-si mânele și tava- 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA LIGANILORU 61 


lindu se pe canapea ca unii copilii. După o jumătate oră, treci 
accesulü. Bolnava rămase ca lesinalä, in mare slăbiciune, cu 
ochii întorși spre nobilulii ei consorte, făcându-mi semnü ca 
së më ocupii de elü. Aluncea intră si mediculü. Eù mě stre- 
cural pe ușă si plecai, pälrunsü până la lacrimi de scena 
de dureri la care usislasem, 


XXV. 


A doua di, sera, pe când se gătia Cueóna Profirifa së se 
cobore la masă, se anunţă venirea lui Vodă, Vre-o dece per- 
sone cari fusese invitate la prändü îi eșiră înainte in capulü 
scării. Domnitorulü salută pe mătușa sa și-i spuse că vine să 
mănânce la ea. Cocöna de gasdă, fericilă de asemenea sur- 
prisä, îlă aședă la masă în faţă cu ea, între două cocöne fru- 
möse, o verișoră si o nepötä. Acestea găsiră momente favo- 
rabile ca să-i spună, pe întrerupte și ferite de audulü Co- 
conei Profiriţei, scena ce avusese cu mătușa lorü pentru libe- 
rarea robului bucätariü, ca uuele ce doriaii ca romanfulü lui 
cu Clementina së se închee cu bine. Vodă le spuse că cu- 
nösce istoria, şi le recomandă tăcere si răbdare, asigurändu-le 
că pentru acesta a si venită, 

In adeverü, după ce s’aü sculatü de la masă şi societatea 
sa respänditü prin salóne si prin grădină ca să-și ia cafeua, 
Vodă, rămânendă singurii cu Cocöna Profirifa înh'o cameră, 
unde-și sorbia ciubuculi si cafeua, după alte convorviri ba- 
nale, cugeländü pute mullü cum së încâpă vorba intro ce- 
stiune așa de delicată, în fine îi dise : 

«Scii, mätusicä, că daca am venitü astădi së mănâncă la d-ta, 
m'am decisă tolü-odalä „să-ți cerü, ca pe timpulü de urgie tur- 
cescă, o plată pentru ostenela dintilorü. 

— Bucurosü, Mările nepote! numai së mě asiguraţi că in 
adevării vi s'aii ostenitü dinţii. 

Ba șaga de o parte: am o rugăminte la d-ta. 
Unii nepotu care domnesee are dreplulu së ordone. 


www.digibuc.ro 


62 EMANCIPAREA TIGANILORÜ 


— Cu tote acestea elü te râgă să faci unii schimbü : pen- 
tru una elü îți ofere o sută, 

— Mare generosilale, care nu sciii dacă o merită; dar de- 
spre ce e vorba? Nu cum-va esey plätilü de frumosele veri- 
sore ca să-mi repeți scena ce mi-aii făcut'o ele eri? 

— Ce perspicacitate räpede! Dar dacă ai ghicit'o, potii 
speră că nu më vei refusa ? 

— Nu suguiff...? Seriosü...? 

— Pentru ună robi, îți daŭ o sută. 

— Nu se pâte. 

— Două sute! 

— Măria ta ai bucătari destulii de buni. 

Ti-lü lasü totii d-tale; numai fä-lü liberá, 

— Nu se pote. 

— Dragă mătușşică, dă-mi voe să-ți spunü că în acăstă o- 
punere vedü o röutate, la care ași pntea răspunde ca unii 
Domnü. 

— Ce felii ? 

— Potü să facă pe bucătarulă d-tale, in momentujü acesta, 
Setrariü saü Slugeriü, și atuncea elü nu va mai fi robi, 

— Frumosü si comică, qăii, ari fi! Cu töte acestea nu 
credii că-ți vei mänji domnia ridicândi la boerie pe ţigani. 

— Dar si ţiganulii e omü, dragă mätusicä. Si apoi când 
un robii a suptü din laptele civilisaţiunii..... 

— Adu-ţi aminte, Măria ta, că esci domnii si trebue să fii 
drepti. Aceli lapte ale civilisațiunii, de care vorbesci, scii că 
i Pam dată eŭ. Nu më pune în posiliune se më căiescii de ce 
am fäcutü. 

— Oră câtă dreptate să aibi, cu tote acestea n'ai cuvintü 
să ţii în robie pe unii omii, pe care tötä societatea d'impre- 
jurulă d-tale ilü reclamă și-lii găsesce demnii de libertate, 

— Măria ta, dă-mi voe să-ți märturisescü aici, între patru 
ochi, secretulii care mă face atätü de îndărătnică în ochii 
lumei. Nu ţinii nici la robia lui Dincă, nici la robia nimărui 
Sriü că robia este unii Incru urieiosä, si când voii închide 


www.digibuc.ro 


EMANCIPAREA ȚIGANII ORU 08 


ochii, toți robii mei vorü fi ertafi. Asta së o scii Măria ta; 
sunt gata să o jură acuma si pe sfânta cruce. 
— Apoi mă iartă... nu te înţelegi... 

HY voiii spune, ca së më iuțelegi. In nascerea acestui 
băiati, căruia nici-odală nu "-amü dată epitetulü de robii 
sau de ţiganii, eü amü avulii si amii prepusuri că sa ameste- 
catü sângele nobilii ali reposatului bărbatului meü. Ami fostă 
ndignată pote in sufletulü mei, atuncea când amü simțită lu_ 
erulü. Dar scii câtii amü veneratii eŭ pe sofulü meii: tre- 
buia să-i ertü unii mică p&catü. Nu %-amii imputată lui ni- 
mica, nici amü spusii cui-va ceva. Dar când sa näsculü a- 
celü copilü în care amü v&dulü imaginea acelui omü pe care 
'l-amŭ iubită; m’amü simțită coprinsä de nisce sentimente 
neinfelese, de unii amorü nebunii pentru copilulü acesta, pe 
care sterpulü meü pântece nu "l-a pututü concepe. De aceea 
l-amii crescutü cu o dragoste secretă și cu decisiunea ca 
să-l facă omü, iar după morte să-lii facă și moscenitoriü 
peste o parle din avere. Eü, acestea, lui nu i l&-amü pututü 
și nică nu i le potă spune: nu poti, și nu-mi vine a afișa in 
lume o slăbiciune care la mulți pote së pară ridicolă. Acuma 
më vedü într'o situafiune penibilă : nu më poti despărți de 
elii ; amü contractatii așa afecţiune pentru elü, că nași putea 
trăi o qi fără s6-l vëdü. Din nefericire pote, a esitü băiatulii 
acesta mai bunü de cälü më asteptamü : buni, bländü, ascul- 
tätorü, cu minte, desteplü, frumosü... (de! uită-te la elü.., 
par-că vedi pe Dumitrachi, Dumnedeü să-lii ierte !) Acuma ce 
se mě facă? să-lii iertü? dar elü a doua di se duce cu fran- 
ceza lui la dracu, și eŭ nu-lü mai vedü; și nev&dendu-lü, ce 
mă facü eŭ? SE morü? Apoi. mi se pare, că amü dreptulü 
së previii consecuentele cari polii së më omore. 

-Cariositi  Curiosii de totii! dise Vodă. 


XXVI. 


Ospeţii Coconei Profirifei vědêndň pe Vodă vorbindü atâtii 
de multii cu dânsa, së strecurară cu încetulii fără a-si lua 


www.digibuc.ro 


64 EMANCIPAREA TIGANILOR 


adio, fiind-că noplea era acum înaintală, nevoindü öre-cum 
să le turbure conversaliunea. 

Domniloriulii ascullandü conlidenjele mälusei sale, care până 
la unii gradii il induiosaü, remase mullü limpü pe cugete : 
apoi sărutându-i mâna, dupa cum fusese obicinuitii din’ copi- 
lärie, — si ea, la rândulu ei, saruländü pe a luă, ca pe a unui 
domnii, iY dise mupte bună si es 

Dincă allândi ca Voda rămăsese singuri cu slapäna sa si 
sciindiă că convorbirea lorii era despre sorla lui, aştepta pe 
o treptä de josü a scărei, în främäntäluri de cugetări cari 
fäceaü să-i balä si tâmplele și inima. Când vedü pe Domni- 
toriă coborändu-se, se sculà mașinalicesce, și, când se apro- 
piă, îi sărută mâna, 

«N'amii făcutii nimica cu stäpänä-ta, îi dise elü cu voce 
blândă si întristată. bar tu nu-ți perde speranța. Mai aibi 
răbdare câte-va dile...» 

Vodă plecă, iar elü. sfisiatü de durere. începi a plânge. In 
acelii momentü se audi unii sunetü de clopoţelii. O copilä din- 
tre servitore se vedü răpede scoborândii scara. Acesta, indalä 
ce vedü pe Dincă, dise : 

«Alergamii së le caulü.. bine că le găsescii... Cuconiţa te 
chiamă, së te duci îndată la domnia-ei». 

Dincă urcă scările, si in mai puţinii de două minute era în 
camera Coconei Proliriţei. 

«Până când ai së më necăjesci, domnisorule? Pentru asta 
te-amü crescută, te-amü alintatü, te-amii invefalü, le-anıu în- 
dopatü cu de tole? Mi se cuvinü mie supărările cari necon- 
tenită le suferü de la tine de cändü amii venitii în ţ6ră ? Me- 
ritamü eŭ să fiii tralală cu atâta nerecunoscință de unii robü, 
pentru care amü avulü inimă maï multă de câtii de mamă? 
Te-amü chematii ca să-ți spunii cea din urmă a mea hotă- 
rire pentru tine. Inghile-fi lacrimile ce vădii că le versi, și 
ascultă-mă. Câtii voiü trăi eŭ, nu vei avea ertarea care-ţi 
sbârnâe prin capii. Nu vei avea-o liindii-că, precum tu după 
legi eser robulü mei, si eŭ după inina mea, sunt roha slä- 
biciunii mele: voii se le amu Tanga mine, së le sciŭ sub co- 


www.digibuc.ro 


EMÂNCIPAREA 'LIGANILORÜ 65 


“wo. 


peremöntulü casei mele, să te vedii in töte dilele, în tote o- 
rele, asta-i plăcerea mea. Inlelesu-m’ai? Nimeni nu te va 
smulge de lingă mine, afară de veï avea infamia së fugi ca 
unii miserabilii ţiganii, Aluncea voii dice că '[T-aT arălalii a 
rama. Esi f> 

Dincă, care în cursulii aceslui discursü plângea cu hohole, 
voi së dică încă ceva, Lacrimele înse iü înecaii; totuși, bol- 
borosindü, se audi cuvenlulü : Cle....men.... Cucona Profirita, 
plină de furiä, së repedi asupra lui, si, trăgându-i o palmă: 

«Na, o Clementină, ţiganii fără obrazii !» Apoi deschidöndii 
usa, iü îmbrânci afară. 

Dincă, vădendu-se pälmuitü si tratată de țiganii, lucru ce 
pentru prima 6ră i sa intämplalü in viéta lui, veni la despe- 
rarea cea maï estremă. Eli acuma își vedea töte ilusiunile 
sdrobile, töte speranțele perdute. Unii momentü subită de ne- 
bunie ilü cuprinse. Alergă îndată in camera sa, puse mâna 
pe unii pistolü frumosi cu două ţevi ce-lü cumpărase de la 
Paris; apoi esindü, urcă cu pași răpedi scara, intră in ca- 
mera Clemenltinei. care-și făcuse hagagele, gata pe a doua di 
së plece. 

Două detunături succesive resunară în casa Cocânei Profi- 
viței. Când alergară së vadă ce este, aflară două cadavre: u- 
nulii alü Clementinei, sträpunsü de glonfü sub fifä în inimă: 
cel-alaltü, alii lui Dincă, cu creierii sării in lavanii ! 


XXVII. 


Acestea, se pelreceaii în sera de 27 Noembre 1855. 

Vodă, după plecarea sa de la Cocuna T’rofirifa, se grăbise 
a se cobori la Curtea domnescă, unde-lii aștepta consiliulü de 
miniștri. Mai lotü-d’auna avea elii obiceiü a convoca consi- 
liulü in orele de serä. 

Era in urma evacuării (&rei de ocupaliunea russescä. R6s- 
boiulii orientali era concentrată în Crimea, si Principatele 
nostre, ocupate de oștiri lurcesci si auslviace, se guvernaü 
iarăși de Domnitorii carf părăsiseră ţările sub Muscaly, (ivi- 


9 


www.digibuc.ro 


66 RMANCIPARRA TIGANILORÜ 


gore Ghica de astă dată să emancipă de influențele protecto- 
ratului moscoviti : urma o politică cu totulii naţională, iar 
cătră marile puteri europene pledă abolițiunea protecloratului, 
Unirea Pıineipatelorü si numirea unu: Domni străină de viţă 
regală, luatii dintre familiile domnilöre în Europa occidentala. 
Elă numise unii ministeru din elementele progresiste ale |ë- 
rei, din barbaţi cunoscuţi prin virtuțile lorü civice, prin pa- 
triotismulii şi liberalismulü lorü. Erau : Costache Negri, celü 
cu inima. de aurü, la Lucrările publice; P. Maurogheni. cel espe- 
rimentat si cu miule, la Finanţe; Dimitrie Balet. sloiculit, la Culte; 
Anastasie Panu, celü cu sulletulii mare, la Justiție; Milicescu, 
vechiü Colonelii, la Reshelü; Costache Ghica, fiiulii celü mai 
mare alti Domnitorului, la Esterne; Stefan Catargiu. bătrânulii, 
la interne. Acestă din urmă, singuri, era luată din elemen- 
tulü ruginitü ală aristocrației, numai in considerațiunea capa- 
cității și integrității sale cunoscule. 

Eată cum îmi povesti r&posatulii Anastasie Panu, a doua 
di, cele petrecute la palatü in sera aceea : 

«Venindă Vodă și punându-se in capulü mesei, ne invità 
să sedemü. Până a nu veni la ordinea dilei, se resolvirä 
câte-va recomandafiuni de numiri de prefecti și alți funcţio- 
nari mai inferiori. După acestea, eü, luându cuvintul, diseiü 
că sub presedinfa domnescă sar cădea să ne ocupämü de 
cestiunile cele mari, a cărora deslegare le asteptä opiniunea 
publică cu nerăbdare. Raletü dicea că ar fi timpulă favora- 
bilă să se iea averile monastirilorü acaparate de (reci şi së se 
dea pe egumenii greci peste hotari. Negri stăruia ca maï în- 
tâii së se desființeze censura, și după ce organele de publi- 
citate vorü demonstra maï clarü drepturile poporului si aspi- 
rafiunile țărei pentru diverse îmbunătățiri. apoi guvernulü së 
se facă esecutorulü cererilorü sale legitime. In fine, după ce 
mai toți miniștrii, uniţi alti-felü în principii, cereaü fie-care 
prioritatea tractării subiectelorü de care se interesa mai multi, 
Domnitorulü ne spune că părerea sa este a se tractä mai în- 
tâiii cestiunea emancipării figanilorü, care i se pare mai u- 
şoră, fiindü că ori-cum am resolva-o, nu e de natura a pro- 


www.digibuc.ro 


EMANCIPĂREA TIGANILORÜ 67 


voca complicaţiuni esteriöre. Eŭ, cu Raletü, opinamü că pentru 
acesta să se emită unii simplu decrelü care să declare că scela- 
vagiulü se desființeză fără nici o desdăunare. Catargiu a în- 
cepulii a striga că acâsta arii fi o spoliafiune. Eŭ susfineamü 
că liganit, prin îndelunga lorii robie, și-a plătitii prefulü; si 
apoi udăogamu că arii fi crimă a taxa valorea sufletelor o- 
menesci, lixăndă unii preții ore-care. Cuvintele mele aŭ 
provocată o discuţiune forte violentă, când un adiulantü dom- 
nescii veni si anunţă că a venită Aga de orasü. Vodă dise 
să intre, si ilü întrebă de are ceva noii a-i spune. 

— Ü curiösä tragediä, Măria Ta! dise Aga. Bucätariulü Cu- 
conei Profivija Pașcanu, nu sciii pentru ce, dar se dice că 
pentru o intrigă amorosă, a ucisă pe o francesä, cameristă a 
Cucöuei, apoi s'a sinueisü si elü. 

— Si a muritü ? întrebă Vodă. 

— Amânduoi. 

Vodă se sculă in susü, palidă, și începi a se invärti rä- 
pede prin casă frecändu-si tâmplele si bätöndu-se pe frunte, 

Ministrulii de interne începe a ordonă Prefectului poliţiei 
ca să mârgă numai de câtii së constate causele ce a provo- 
catü asemenea crime. 

— Ce së constate? dise Vodă. Noi suntemü răspundătoră 
înnaintea lui Dumnedeii pentru asemenea crime... nol, cari 
tolerämü încă nisce legi cari ele înseși sunt nisce crime, 
Ce cercetare se mai încape? Causa o cunoscü eŭ... Nu e o 
oră de când am vorbitii ei cu acelü nenorocitii tânării, Nu 
sciü ce-lii va fi silită a-și da mörtea... dar sciü că, dacă a- 
vemü mai multă läviä de inimă, cu unii cuvântii lași fi de- 
claratü liberi, si acuma, în locii de două cadavre, arii fi vě- 
dutü lumea două suflete fericite. P&catulü este alü meii... Oh! 
Dumnedeule ! cum ilü voii plăti ore? Vë conjurü, domnilorü 
miniștri, së nu päräsifi Palatulü înainte de a resolvi cestiunea 
emancipării |iganilorii ; căci considerü ca crimă de a mai 
suferi sclavia acesta barbară, 

Vodă ne părăsi şi trecü in apartamentulü seü de culcare, 
plină de emoțiuni si de supărare. 


www.digibuc.ro 


63 YMANCIPAREA TIGANILORÜ 


- După mai multe discussiuni, convenirämü së facemü eman- 
ciparea cu despăgubire, acordändü câte dece galbeni de lie-care 
sufletü. Se presenta însă o mare dificultate : de unde vomü 
găsi bani? Finanțele förei sunt sleite : |era este storsă si scursă 
de atälea ocupațiuni. Capilaluri si capilalişti nu avemü. Fis- 
culü creditü nu are, pentru ca să facă apelü la unü imprumutü 
național, Ministrulii Maurogheni însă ne-a arătată singurulü 
mijlocii practicii, Legea sa si fäculü pe basa ca posesorilorü de 
țigani să li se dea bonuri fiscale, plătibile din impositele ce se 
vorü aruncă asupra emancipatilorü.» 


XXIX. 


Renuntü de a descrie consternaliunea tuturorü locuitorilorü 
lin casa Cuconei Profiritei. Voiü spune totuși, pe scurlü, că 
céstă nobilă damă, care purtă unii adeveratü interesü de inimă 
entru Dincă, care însă alti felii înţelegea ideile de libertate, 
de dreptate și fericire, s'a simțită sguduită până la inimă. Ea 
a luată unŭ adevăratii doliă: și-a inchisü casa pentru totü- 
dauna; prânzuri n'a mai dată; visite n'a mai făcutii, nici na 
mai primită. Vedendü că puterile fisice din di în di îi slä- 
bescü, sa gräbitü a-şi face lestamentulü. Audindü de legea 
emancipării tiganilorü, a trämisü Domnitorului o declaratiune 
prin care făcea cunoscutii că nu primesce nică o despăgubire 
pentru robii sei, cu condiliune că dece ani să fie scutiți de 
ori-ce dare personală. Completândă testamentul răposatului 
seii soții, inaugura fundaţiunea Spitalului din Tătărași, de- 
dicându-i tötä averea si punându-lii sub tutela Epitropiei 

Sântului Spiridon. Apoi nu întârdiă a se stinge ca o can- 
delă, rugându-se Creatorului a-i primi sulletulü întru împă- 
răția sa şi a o ierta de râul ce a făcut lui Dincă. 


XXX. 


Mama lui Dincă, ne putöndü multù timpù a suferi durerea 
de perderea fiiului seii, fù lovită de phlisiă, Tote îngrijirile mele 


www.digibuc.ro 


FMANOIPAREA TIGANILORÜ 69 


de a-i prelungi viéta fură deserte. Ea până intr’unü anii muri, 
lăsândii soţului seii economiile ce-i păstrase ubitulü ei fiiü în 
dilele lui de prosperitate şi o bunicică sumă 'de bani ce-i do- 
nase vechea sa stăpână. 


XXXI. 


Emanciparea tiganilorü fu primită cu bucurie nespusă și a- 
clamată de töte elementele progressiste din Moldova. Mai în- 
tAit junimea din tote părțile s'a -grăbitii a trimite declaratiuni 
că nu primesce despăgubirea acordată de lege (1). După acestii 

' esemplu, urmară asemenea declaratiuni din partea mai multorü 
boeri, chiar din cei iat mari si maï bătrâni, precum: Ghi- 
culesci, Rosetesci, Cantulesci, Sturzesci, și alţii, cari, în fața 
acestei legi atätü de populare, se grăbiaii a se arăta generoși 
şi a proba că nu sunt rebelă spiritului de civilisațiune alü se- 
colului. š 

După emanciparea {iganilorü, veni şi emanciparea cugetării: 
se suprimă censura. Cu aceste două mari acte, Moldovenii 
prin faptă aü rumptü protectoratulü russesci : căci după Regu- 
lamentü, si chiar după Convenţiunea de la Balta Liman, guver- 
nele Principatelorii nu puteai face cea mai mica lege fără au- 
torisarea celorii două puteri protectöre, și mai alesă a cabine- 
imlui de la Petersburg. 

Inceputulü făcuta de Moldoveni păru a încuraja şi pe fraţii 
Munteni. La Bucuresci domnindii unii guvernü esitü mai multü 
‚din oficina cabinetului russescii, Domnitorulü nu cutezä a luă 
nici o măsură care arii fi avulii reminiscenfe cu revoluțiunea. 
de la 1848. De astă dată însă s'a vödutü târâtii de Molde- 
veni. Consiliulü de miniștri, in diua de 14 Decembre 1855, a 
propusü si elü emanciparea figanilorü din România pe aceleaşt 


(1) Eü însumi, care mogtenisemü de la părinți 46 suflete, si pe care 
le emancipasemü de faptü, läsändu-le de demultü se trăiască în libertate, 
ami renuntatü la despăgubire, Í 


www.digibuc.ro 


70 EMANCIPARRA TIGANILORÜ 


hase (1). O populaliune de peste două sule mii suflete a inäl- 
tată rugele sale călre Dumnereii, mullämindu-T că potii trăi 
sub radele libertăţii; si totă lumea civilisată a aplaudatii miş- 
carea progresului naliunei românce, care până într'ună pă- 
trariü de secolii după aceea. a cucerilii tote libertățile, Inde- 
pendenta, Regatulü si numele seii în hora poporelorii cu drepturi 
la vieta nţională 1884. 


(1) Acelü consiliă era compusi de Manolaki Bälenu, lonă Cämpinenu 
(bătrânulă), Nicolaki Bäl&nu, Iancu Oteteleșanu, Alexandru Plajino, Iönü 
A, Filipescu si G. B. Stirbeid, fiiul Domnitorulute 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE KISINEULUI 


www.digibuc.ro 


www.digibuc.ro 


„IN ARCHIVELE KISINEULUT. 


In tömna trecută (1887) întoreându-mă de la Odessa, m'amiă 
oprilii la Kisineü, vechiü orasü moldovenescii, acum reședință 
a guvernatorului Bassarabiei, Aveamü recomandaţiuni pentru 
ca să potü rösbate in archivele guberniale, pentru ca së ur- 
marescü documentele menţionate într'ună studiü din Memoriele 
Societăţei Archeologice russesci, -— studiü ce atrasese atentiu- 
pea Academiei nostre in sessiunea anului trecută. Ajunsă in 
aceslü orașă, më puseiu se caută, si na fără greutate aflaY pe 
d. Alexei Nacu, autornlü studiului menționată. Acestă domnü, 
care păstreză pulinü mândria de a se numi românii, ceea ce 
a ajunsă cam raru lucru în Bassarabia, m'a invitată să-lii caută 
la sediul Upravleniei (1), unde ocupă funcțiunea de Secretarü. 
Acolo ma pr&sentatü la Vice Guvernorulü rusii, care nu scie 
nici o limba straina, carula i-a aralalü dorința mea de a face 
ceva urmarirı în archiva numila a Senatorilorii . Acesta, de- 
parte de a arala vre-o dilleultale, recomandă d-lui Nacu ca 
se-mı satisfaca dorința. Mamu coborilu dea la Archivä, unde 
mi s'a pusu sub ochi Opisulu», sau registeuli generală alü 
dosareluru a el archive, scrisü (bine infelesü) în limba russescä. 
Fiindu-ca eu nu cunoscii acesla limba, d. Nacu mi-a tradusü 
titlurile ma mulioru dosare care i sau fostu pärulü mai demne 
de alenliune, noländü numerele și Lillurile ce purtaii; apoi a 
recomandati Archibariului a mi le pune la disposiliune, spu- 
nöndu-Y că amit voie se tragü si copii de pe actele ce mi-ar 
fi necesariı. Nici nu-mı inchipuiamü së găsescii atâta delica- 
telä in biurocralia russescă, Archivariulü îmi spuse că, pentru 


(1) Guveinamëntulü p.ovincralu. 


www.digibuc.ro 


74 IN ARCHIVELE KISINEULLT 


decopiare din limba francesä sai russă, pote pune la disposi- 
țiunea mea pe o fiică a sa care a făculii classele gimnasiale, 
care vorbesce și românesce, mumă-sa fiindü româncă ; Yar cât 
pentru decopieri din limba română, mi-a spusü că nu-mi va 
putea recomanda pe nimeni, fiindü-cä nici chiar popii nu sciü 
scrie romänesce, ca unii cari în Seminarii nu învaţă de cât 
numai lectura cärfilorü bisericesci, cu litere vechi cirilice, 
După acesta, urmaiü pe Archivarü către localulă depositelorü 
Archivei. Intrebändü de ce se numesce «Archiva senatorilorii», 
mi sa respunsü că titlulă acesta îl pörtä, fiindü-cä ea s'a com- 
pusă pe timpulii când Senatori de ai imperiului guvernaü 
Principatele cu titlulü de Preşedinţi. Acestă archivă sa trans- 
portată in Kisin&ü după încheierea păcii la 1812, când s'a 
luatii și Bassarabia. Salele unde se păsireză acâstă Archivă 
sunt intunecöse din causa îngrămădirii stelagiurilorü. După ae- 
rulii ce respiramü, mi se părea că mă aflu în niscai catacombe 
mormântale ; în adevörü mi se părea că vedeamü acolo mor- 
mentulü tristei istorii a României în anii de durere de la 1806 
până la 1812. 

Timpulü fiindü înaintată și peste jumătate oră trebuindü a se 
închide cancelaria, lăsaiii pe Archivariii së caute și së alegä 
dosarele ce insemnasemü și plecaiü cu promisiune ca a doua 
di, la 10 ore, së le potii avea sub ochi în cancelaria sa, 

Nu cerusemü mal multă de cât vre-o două-deci de dosare 
fiindü-cä în cele două dile, cât împrejurările îmi permiteaü së 
staii in Kisin&ü, calculasemii că abia pe acestea le voiii putea 
frunzäri. 


Cu mintea pröspetü impressionata de citirea Memoriilorü 
Comitetului Langeron, adunate de Al. Odobescu și publicate 
sub auspiciele Academiei (supl. I, vol. II, Fase. I), mi se părea 
acuma că amü sub ochi istoria desolatelorii nostre (81T de la 
1806 până la 1812. Dicü «desolate> fiindü-cä, daca vre-unü 
cronicarii contimpuranü sar fi pusă së noteze suferințele ce 
aŭ induratü populafiunile amäritelorü nostre țări în acea epoca, 
ar fi făcută unii adeveralu imartirologiii. Mi se desfäsuraü inain- 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE KISINECLUI 75 


tea vederilorü tablouri cari de cari mai triste și mai sfäsii- 
tóre : Teritoriulü păstrată de strămoșii noștri prin lupte de 
secoli, invadată fără de veste, fără nici o consideratiune de 
dreptulü ginfilorü, de o numerösa armată russescä, care ocu- 
pase cetăţile despre Nistru si pășia înainte, die@ndü că voesce 
sč trecă spre Boemia ; — domnulii Calimach de la Iaşi si Şuţu 
de la Bucuresci, căutând asilă in cetăţile si in taberele tur- 
cesci; — alți domni venindü in furgönele russesci spre a le 
ocupa locurile; — Divanurile, transformate in nisce biurouri 
esseculive automate, lucrândii sub ordinile generalilorü ruși, 
cară din când în când se premeniaü in dictaturele lorü ; — 
hoierii țării, nedumeriţi în ale politicei, fără consciință naţio- 
nală, fără aspirafiuni certe, orbecândii când spre Muscali când 
spre Tūrei, uiiăcaţi de singurul dorii ca së se mănţină în pri- 
vilegiuiile Tori si să apuce funcțiuni aducătore de venituri si 
“fol6sc bune ; —- cetăţile despre Nistru apucate prin surprin- 
` dere iar cele despre Dunăre assediate și mereü härfuite ; — 
locuitorii din orașe totii d’auna amenințați de sabie si de focü, 
si tot-d'a-una cu carele de bagage gata spre a emigra; — lo- 
cuitorii din sate siliți a da fie-care ospitalitate la câte 5---6 
soldați, si a-i nutri fără nici o plată ori cât ar fi voitü së stea, 
in miserabilele lorii locuințe, storși până la cea din urmă pa- 
săre saii vilă, până Ja cea din urmă bucată de mămăligă saü 
picătură de vinü: --- satele din raialele cetätilorü, frumöse, bo- 
gate si prospere sub auspiciile garnisonelorii turcesc), alunci 
călcate, prădate, arse si distruse, sub motivii că locuitorii lorü 
sunt spioni turcesci ; - I@ranii mereii recuisiționați, mereü 
esecutați pentru transporturi, pusi la fumii și pârliți la focii 
de implinitorii däriloru, ajunși la miseria cea mai estremă, pă- 
räsindu-si în cele din urmă căminele spre a emigra in alte 
tëri; — eată puţine tablour), cari tolusi potă da o idee despre 
starea de tieälosie a nofericitelorü țări române. 

Dar së luămi lucrurile cu puţină mai nainte de venirea 
acestei ocupaţiuni. 


După tractatulü de pace incheiati la lași între Turci și Ruși 


www.digibuc.ro 


76 IN ÄRCINVERE KISINLULUT 


la anulü 1802, stipuländu-se ca domniile tăriloră române să 
se dea pe câte septe ani (și a nu se putea schimba Domnii fără 
vină vădită), în Moldova se numise Alexandru Vodă Moruzi 
iar în Muntenia Constantin Ipsilante. Amândoui acești Domni 
parcü predestinați să inausureze o eră de pace si de prospe- 
ritate putândii së mal resufle de häntuirile incursiunilorü cetelorü 
rebele ale Cärjaliilorü si Pasvintliilorü. Locuitorii, scutindu-se 
pe timpii de doui ani de orf-ce imposite după unii hatiserifü 
al Sultanului (ca recunoseinfä pentru suferinţele ce induraserä 
şi buna credință cu care se purtaseră către Turci in r&sbö’ele 
anteriöre), satele începuseră a se întemeia si îmbilșugarea a 
pătrunde până și în bordeie. Numilii Domni însă nu apucaserä 
să implinescä patru ani de domnie şi de o dată se simlira 
amenințați nu numai a fi destituiți, dar şi omoriți, banuiţi ca 
ar vânduți Muscalilorü. In realitate bănuelile Turcilorii nu prea 
craii neintemeiate ; căci defectinnea lorii sa datu pe fahı în 
dată ce vădură că aceştia s’aü decisii să ocupe Principatele. Porta 
atuncea, i-a înlocuită, numindü în Moldova pe Srarlatii Calimachü 
iar în Muntenia pe Alexandru Sulu. Aceștia inse, dupe ab a 
dece dile de domnie, se vedura nevoiţi a sí parasi tronurile, 
fiindü-cä Ruşii inaintaü cu pasi rapel spre a ocupa Princi- 
patele. De aceea atât Domnii maziliţi, càl și cei destinah a-l 
înlocui, până se vală ce se va alege cu resboiulu. se iuvârbhuu 
de colo pâna colo prin taberele beligerante, unit in cele rus- 
sescă, iar ceilalţi în cele tnrcescı, jucându mai multu roluri 
de spioni în serviciulii unora saü altora. 


Turcii, cară se fineaü in defensiva in cetatile de pe malurile 
Dunarii, audindü de înaintarea Ruzilorü. aŭ cugetalü se ocupe 
capitala României. Deci vre-o dece mii, sub comanda lui Aidin 
Paşa de la Giurgiu si a lui Chiose Chehaia de la Rusciuc, 
euprinsera împrejurimile Bucuresciloru. Aici. dupa plecarea lui 
Ipsilante si a celoră ma mulți boieri greci ce se tineü de 
curtea lui, boierii pumonteni, dupa recomandaliunea chiar a 
lui Ipsilaute, constituisera unu gnvermu provisoriu. Cu tole 
atestea venirea Turcjloru și uudirea despre ınaintarea Musca- 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE KISINEULLI 77 


lilorii r&späudise o adevărată panică, fiindii-că se credea că 
răsboiulii se va face chiar pe stradele capitalei. De aceea mai 
toți boierii si negutitorii mai cu dare de mână, stai cu ba- 
gagele încărcate in care, spre a se putea irage la munţi saii a 
trece frontiera In interiorulii oraşului. Cu tâte aceste liniștea 
era nelurburatä. Autorităţile constituite, ajutate de pufina pu- 
tere armată înființată de Ipsilante în puţinele dlle ale domniei 
sale, compusă din vre-o trei sute de Harvaţi, aventurari aduși 
din provinciile creștine de peste Dunăre, ținea buna ordine pe 
cât se putea. Turcii voiră së desarmeze acestă mică armată, 
vădând'o compusă din ömeni ce le inspira bănuele. Harvaţii 
însă simfindü de acesta, se inchiseră in Monastirea Radu Vodă, 
decisi a se ținea in defensivă până la venirea Rusilorü, după 
gum le ordonase Ipsilante, pe care ei totü de Domnii legi- 
tiină îl consideraü. Aflândii că Ruși aü ajunsü la Urziceni, o 
delegațiune de boieri, în frunte cu Banulü Costaki Filipescu, 
a fostii trimisă înaintea lorü. Acolo s’aü presentalü înaintea, 
Generalului Miloradovici, care comanda corpulü de avant-gardä 
al Rusilorü. rugându-se ca să grăbâscă a veni la Bucuresci, 
unde sunt așteptați ca liberatori. Miloradovici trimite înainte 
pe Vodă Ipsilante cu câte-va sotnii de Cazaci ca avant-gardä. 
'Tarcii când aü zăritii cei întâi Cazaci ivindu-se despre Dlä- 
nita (1). aŭ dată alarma de retragere. Harvatii, esindü din Mo- 
nastirea In care se haricadase, se näpustirä asupra invalidilorü 
si bolnavilorü din post-garda turcescä, si mäcelärirä vre-o mie 
de omeni : apoi tăindu-le capetele, aü fäcutü cu ele, după da- 
tina din tera loră, piramide la intrările palatului domnescii, 
preparată pentru primirea (teneralului ; în fie-care capi înfip- 
sese câte o luminare aprinsă, care, după cum credeaü ei, pe 
intunereculü de seră când avea să intre Generalulü în orasü, 
trebuea să-i facă mare plăcere. Generalulü însă, departe de a 
se fi multämilü de asemine ovatiune, sa supărată forte multă, 
sa infioratü, si a refuzată de a intra pe pörla palatului. Ba- 
nulü Filipescu, care insoffa pe Miloradovici în trăsură si, ca 

(1) O cârciumă coperitä cu olane, ce era la jumătatea poştei dintre 
Bucuresci şi Sindrilita, 


www.digibuc.ro 


78 IN ARCHIVELE KIŞINEULUI 


cunoscători de limba francesä, îi finuse toväräsie şi plăcută 
si utilă, profită, de ocasiune pentru ca să-l atragă în gasdä la 
densulii. Acâsta îi convenja pentru multe calcule : întâiă pen- 
tru ca să potă scăpa de ponosulü ce apăsa pe capulü sëü (după 
indicafiunile consulului russescii) că era partisanü al Tureilorü ; 
si apoi pentru ca să se însinue în favorile acestui mare per- 
sonagiii, ce venia ca dictatorii in ferä. Miloradovici, care până 
atuncea nu avusese timpulü a cugeta Ja denunţări gi intrigă, 
primi invitafiunea și se coboră în somptuösa casă a Filipescului. 
Acolo îi es) înainte și-lă primi una din fiicele Banului, care 
(după cum dice cronica) nu era prea frumösä, dar prin edu- 
cațiunea ce căpătase, prin spirită si prin graţii, era cea mai 
distinsă persönä din Bucuresci. Miloradovici nu numai că a 
gustatü mulfämirile ospitalităţii cei mai cordiale, dar in cu- 
rendü s'a fermecată de grațiile tinerei fete. Elü îi făcu curte 
cu assiduitate, promițându-i chiar a o lua în căsătorie, fiind-că 
elü nu era insuratü. Nu se scie daca fata a cerutü consiliulü 
şi permisiunea tatălui ei de a primi propunerile lui Milorado- 
vici ; dar este de credutii că Filipescu, pentru interesulü ce 
avea de a captiva pe Miloradovici în favorea sa, a primitü si- 
tuafiunea. In curöndü orașul intregü a sciutü că fata lui Fi- 
lipescu este amanta lui Miloradovici, iar pe Filipescu la vedutü 
investitü cu demnitatea de președinte de Divanü si cu puteri 
nemărginite în administrafiunea ferei. 

Miloradovici, care se vede că nu era nici prea frumosi nică 
prea June, spre a indulei pe Dulcineea sa, lăsă ocupatiunile 
răsboiului în grija altora si în planulü al douilea, spre a se 
ocupa mai multă de distractiunile sale galante. 

Casa lui Filipescu se făcu legănulii veseliei și al desfătărei : 
prândurile somptuose, balurile, së succedaü fără întrerupere ; 
iar ilustrulü și fericitul curtezană së distingea între toţi ca- 
valerii și ofițerii prin adresa sa pentru danfuri si prin saltu- 
rile sale extravagante. Preocupafiunea sa pentru petreceri a 
mersi până acolo că, pre când armata de sub comanda sa se 
decima de irupțiunile Turcilorü din Giurgiü, elü cerea de la 
Petersburg maistri de danfü, cari së înveţe pe cocone a danfa 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE KISINEULUI 79 


Cadrilulă englezescü, Mazurca si Căzăcâscu, fiindü-cä până 
atuncea nu era în usii de cât danjurile naţionale : Hora, Chin- 
dia, Brâulă, Bätuta, s, c, l, Trebuea dar să se aducă maistri 
de dantü pentru ca së organiseze balurile după moda russâscă, 
reservându-și teneralissimulă sarcina de a da lecfiuni aman- 
tel sale, Daca scieamü russesce, ași fi avută plăceraa a da lec- 
torilorü mai multe detailuri despre dossarulü maistrilorü de danţii, 

Pe timpulü acela se vede că capitalele ţăriloră române, și 
mai alesii Bucurescii, possedaü tipuri de frumusețe mari si 
fermecătore, Generalii și nenumărata mulţime de ofițeri ruși, 
adoratori ca totü-d’a-una ai sexului frumosü, de si nu scieaü 
pe atuncea limba francesă. dar avură talentulü a scöte töte 
frumuseţele de prin ginecee si a le aduce la baluri; si in cele 
din urmă toţi își gäsirä amante si fiitorf, Insusi bötränulü 
Cutuzov, la cetatea de 75 ani, după spusa contimpuranului sëü, 
Comitelui Langeron, a cädutü in văltorea ametitöre a valurilorü 
Afroditei (1). 


Impă&ratulii, informându-se de miseriile ce se petreceaü in 
lagărele armatei sale, a trimisü pe Maresalulii Prozorobski pen- 
tru ca să indrepteze lucrurile, Acesta, ca bunü administratori, 
a despärfitü administraţiunea militară de cea civilă : pe mili- 
tari '-a läsatü sub comandele lorü respective, iar peste càr- 
muirea Civilă a ambelorü țări a numitii unii președinte, pe ge- 
neralulii-maioră Cusnicov, alesü dintre Senatorii Imperiului, 

Ac6stä numire pare că a datu Gre-care speranțe de indrep- 
tare pentru afacerile ţărei, fiindă-că primului dosarü ce amü 
deschisă lamii vedutü cuprindendă adrese de felicitare și de; 
monstrațiuni de supunere si fidelitate din partea clerului si 
boierilorü din ambele țări, Cuşnicov a numită preşedinte al 
Divanului Moldovei pe betränulü lordaki Balsü care nu tärdiü 


(1) La ună balü dalü în onörea Jul, v&dendü o persönä tânără si fru- 
mösä, a intrebatü pe C. Varlam, care era vice-presedinte alü Divanulul 
si Vistieru, cine este gi daca pöte face cunoscinfa ei Varlam Y-a presen- 
tato ca nepötä a sa, A doua di sofulü tinere! femel, ună anume Guliani, 
a dus’o însuși şi a lăsat'o în iataculu luf Cutuzov. 


www.digibuc.ro 


30 IN AKCHIVFIE RISINPULI Í 


murindii fu înlocuită de lordaki Roseti Rosnovanu. In Munte- 
nia, după stäruinjele lui Miloradovici, sa numită Banulü Fili- 
pescu, carele, la rändulü săă, a compusă Divanulii din rudele, 
amicii si creaturile sale ; iar tote funcțiunile, (cară după datina 
de pe atuncea se da pe câte unii anii), aŭ fostă dute la cei 
ce oferiaii mai bunü prelü, la 6menii cei mai rapaci, mai 
avidi și mai iinorali, cară aü adusă fera la sapă de lemnü. 
Langeron, despre ale căruia Memorii amii vorbită, în vederea 
lucrurilor si a socielăței de atuncea, dice: Nici o descrip- 
eliune nu pâte să se apropie de adevării, voindü a spune ce 
«sunt impiegatii Valuchiei. Escesulü imoralitäfii lorü, si mal 
«bine disii al sceleratefei lorü, este si intristätorü și revoltă- 
«torii pentru umanitate, Numirile de ordine, de justiție, de 
probitate, de onöre, sunt adese-ori uitate. In Valachia se cum- 
«pără tote funcțiunile, adică se plătesce dreptulü de a comite 
«cu impunitate tote crimele, Ori-ce [uncţiune îmbogăţeșce ră- 
«pede Je celü ce o capelă, și peste unii anii trebue so pă- 
rasescä si s'o cedeze altuia, caci și acesta este unii abusü 
«al acestui guvernü monstruo-ii, ca ori-ce impiegatu nu sta 
emaı multu de unu anii intro funcţiune ore care; atunci elü 
«vine la Bucuresci spre a traì într'ună luxü nu numai desfrä- 
enalü dar si de rëü gusti, risipesce răpede fructulü räpirilorü 
«sale, și după doui ani de inactiune, cumpera iarăși o func- 
«{iune si se imbogalesce din nou spre a revem in capitală ca 
«55 se tolănâscă în acelaşi luxü... Jafurile, furturile, crudimile 
<împiegaţilorii valachi, nu sunt nici secrete nici colorate de 
«vre-unü prelextă ore-care : influența banilorü ın procese, aca- 
pavarea gränelorü, nu sunt de cât mici mijloce totü-d’auna 
«întrebuințate, dar forte secundare. Sunt altele mai productive 
«cari nu sunt scäpate din vedere. Tera este împărţită în di- 
«stricle, si fie-ce districtii e guvernatii de unii administratori 
«numită, ca in Russia, Ispravaicii, Aceste funcțiuni aŭ o taxă 
«mai mare sait mai mică, după ceea ce potii së rapoiteze 
«boierilorii cari le cumpără de la membrii Divanului, Isprav- 
«nicii sunt despolY în iurisdictiunea lori. EY iaŭ fără ruşine 
«sau interesii, de la ori-care feranu, scule, vite, bani, ori-ce 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE KISINEU LUI 81 


«ar avea. Fie-care familie e datöre a plăti la Divanü o capi- 
laliune öre-care : Ispravniculü o dubleză, o impätresce, o în- 
«decesce. fără së fie aulorisatü prin vre-o lege saii ordinii, si 
«împarte suma acesta cu membrii Divanului. Daca föranulü 
«culeză a se opune la aceste essacţiuni, saü a se plânge, este 
eintermnilalü, despoiatii, bătută și torturalü cu casne alese, 
«in care adese-ori more, saü prin o rafinare de crudime a. 
«sbirilorü lorü, vede torturändü înainte-i pe soţia si pe copiii 
«söj... Poslulă unui Ispravnicii aduce până la 8000 galbeni 
«venilii pe anii, 

«Capul poliției din Bucuresci se numesce Agă. Eli este 
«câte o dată protectorul hotilorü, gäsduitorulü furturilorii, și 
«aceste oneste fucţiuni ii aduci câte 15—20 mii galbeni 
«pe ani. 

Spatarulü întreţine o miliție de Arnăuţi spre a urmări și a 
prinde pe Lälhariı ce bată drumurile si padurile: Arnäuliı 
inse sunt ce. cari fură si ucidă, si împartă adese-ori veni: 
turile loru eu Spatarulu. In anii buni. folusele sale se socotescii 
la 15 mii galben. i 

In fine Divanulu, compusă dintr'unü mare Vistierü te- 
saurariu care este primulü membru, și de trei saŭ patru con- 
«silieri, primesce fälizü o retribujinne de la fie-care impiegalü, 
si ast-felŭ in face unii venită de la 30 la 10 mii de galbeni. 
Se înțelege că acesta funcțiune este lorte caulalä...» 


Va fi exareratü pòle Comitele Langeron aceste lucruri si 
fapte, fiindü-ca în adevării elü vedea forte r&ü societatea bu- 
curescena, Elü în toți boierii vedca lrădătoră şi omeni vindulí 
Tureilorü. Dar pâna la o desminlire seriosă a acusafiunilorü 
hu, multe trebue se le si credemii, fiindü forte probabile 
mai alesu pe timpulă acela, când moravurile eraii lăsate în 
voia instinctelorii, neinfrenate nici de legi nici de educaftinne. 
Acesla amü conslatatü prin unii documentü olografü şi auteu- 
licii ce amü vedutü intrunulü din dossarele ce ami avută sub 
ochi, Către capelulu anului 1808. o cetä de boierı rädica o 
doleanţa teribilă denunjändu, in 22 de punturi, o serie de abu- 

6 


www.digibuc.ro 


82 IN ARCAIVELE NKIȘINEULUI 


suri ne mai pomenite, comise de Banulă Filipescu cu eoteria 
sa, cât a administrată f6ra, cerând ca să se tragă la respun- 
dere acești ömeni cari aŭ abusatü de puterea ce li sa fostii 
datü pe mână. Subserisä de Banulü Manolaki Kretulescu, Ba- 
nulă Cost. Ghica, Vorniculü Grig. Ghica (care la 1822 a ajunsii 
domnü), Vorniculü Constantin Bäläcenu, Vistierulü Const, Var- 
lamü, Logofetulü C. Samurcas, Logofătulă loan Comänenu si 
Vorniculii Manolaki, acea doleanfä trebue să fi fäcutü efectulü 
stă ; căci după aceea Banulü Filipescu a fostă, nu numai în- 
läturatü de la putere, dar chiar essilatii împreună cu familia 
sa la Ecaterinoslav. în Russia, 180 verste dincolo de Odessa, 
Essilulü s&ü însă se vede că n'a fosti essecutalü cu urgie căză- 
cescä, fiindii-că a fostă tolerată să-și facă preparativele mai 
multe dile, iar avuţiile lui mișcătore să si-le jea cu sine în- 
cărcându le in 40 care mari. După doleanța mai susü citată, 
se vede că abusurile aŭ fostii enorme: provisionarea armnatei 
cu grâne, vite, transporturi, fânuri, cherestele, lemne, recuisi- 
ționate in (ërñ cu modulü celü mai brutală, a dati prilejü de 
ună trafică scandalosü între generdlit ruși si funcționarii gu~ 
Vernului inaugurată de Filipescu, alesi toți in genere dintie 
omenii fără valöre, fără cunoscințe, fără patriotismü, fără 
onöre, fără merite. De la cei mai săraci se recuisifiona totü 
ce se găsia, iar cei mai cu dare de mână cumpăraii scutirea 
prin mită. Banii cară veniaii de la împărăție, în locü se ajungă 
la țărani spre plata furniturilorü ce dedeseră, se duceaü de 
umplea pungile lui Filipescu și acolililorü săi ; {@ranulü când 
era chemată să-și primescä plata, dacă primia o rublă, ade- 
veria că a primită dece, mulfämitü că a pututü pune mâna 
pe una. Greutățile îndurate de populajiune aŭ fostii atât de 
apăsătore, essactiunile atât de strivitöre, în cât la finele anului 
1809 s'a constatatü că in cursă de doui ani precedenţi popu- 
laţiunea sa impufinatü cu dece mii de familii! Cine scie câţi 
aú muritü de fome si de epidemii! Cine seje câţi si-aü luată 
lumea `n capü şi s’aü espatriatii pentru ca së împopuleze pu- 
stiiurile de peste Nistru saü văile Serbiei și Bulgariei ! 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE EIŞINEULUI 83 


In dosarele ce le-amü avulü înainte-mi, n'amü v&dutü lucrä- 
rile relative la condamnafiunea lui Filipescu : probabilü că aceste 
se vor fi aflândii in alte dosare pe cari nu leamă nimeritü 
saii că nu le amii pututü citi fiindü scrise russesce. Nu e înst 
maï puţinii adevă&ratii că, cu tötä protecfiunea ocultă ce o că- 
peta Banulü Filipescu prin influențele 1ii Miloradovici, o an- 
chetă mare s'a deschisü, si greutatea acusafiunilorü apăsa 
asupra colegilorii şi afidaţilorii săi. Generalulii Cușnicov, nu- 
milă ca Președinte al guvernului ambeloră ţări după recoman- 
dațiunea lui Prozorovski, pote că ar fi dată essemplu de 
severitale, daca boierii acusaţi nar fi alergatü la mijloculü 
corupţiunii, De aceea ancheta a tärägäitü multi, si stäruinfe 
aü fostii se vede forte puternice pentru cu së se facă, lucru- 
rile musama, ca să nu ajungă de rușine atâţi boieri mari ai 
ferei, supuindu-se la respunderi saŭ pedepse pentru nevredui- 
cele lor fapte. Chiar Divanulü, primenitü în urma lui Filipescu, 
intervine către Cusnicov (1) arätändü că cei puși sub anchetă 
propunü a da de bună voia loră 120 mii taleri, numai să în- 
ceteze urmărirea ce este asupra lori, de si se sciă inocenți. 
Divanulü opin6ză a se primi oferta acâsta, sub motivü că ar fi 
si de mare înlesnire pentru Visterie, care atuncea se afla 
sleită de resurse. Comissarulü russescii multă timpii hesită : cal- 
cula pöte că era prea mică suma pentru nisce boieri așa de 
mari, ca së se plătâscă cu atâta de mişelii asa de mari, Acesta 
s'a si vederatü, eăci peste cât-va timpü primindii o suplicä 
subscrisă de cei inculpati, (Paharnicul Scarlatü Mihälescu, Mi- 
halaki Filipescu, Costaki Grädistenu, Costaki Ștefănescu, Gri- 
gori Grädisteuu, Ion Cocorăscu, Velcea Pitarulü, Constantinü 
Brăiloiu, Pană Costescu, si alți doui ale cărora semnături sunt 
nediscifrabile), prin care propună a răspunde 150 mil de ta- 
Jeri, Comissarulü russescii pare că a concesii, fiindă-că de 
desubtulii semnäturilorü din petifiune se vede declarațiunea 


(1) Dosarulii 1536, pag. 418 si 487 dm 1810, 


www.digibuc.ro 


84 IN ARCHIVELE KIȘINEULUI 


lui Constantin Varlam (1), care era Vistierü si Vice-presedinte 
al Divanului, că garantâsă elii pentru răspunderea banilorü. 


In Moldova mai aceleaşi o»sacţiuni. mai aceleaşi miserii. 

Intr'unii dossarü amu găbsilii o scrisöre adresată Ministrului 
afacerilorii străii e din Petersburgii de catre Consululu russescti 
din Francfortäü numnitu Betman. din 23 Julie 1808, care pro- 
babilü a fostii trimisu in wissiune la laşi. Acesta pare a de- 
nunța prösla purlare a Comissurului Goneral-maiorii Cusnieov ; 
pe acesta îl acusa ca a datu fera pe mana a dou: boieri prea 
puţină onești si prea puţini popular! m fjera. Despre lordaki 
Balsü, dice că ne songe qwà grossir ses finances et à faire 
sealir aux aulres le poids de son autorite. Son systeme fixe 
est guide par des impulsions fortuiles ; il se determine tantot 
pour, tantot contre nne chosc: il prive de leurs emplois tous 
ceux qui në se monireni assez dociles à səs voeux.» Tar despre 
Rosnovanu, că: este unu omu tara nicu o influenta morala» 
fära patriotismu, fura cnagie. objet du mepris et de la haii ° 
de ses compalriotes, et n'est accessible quà Yinteret. Mr de 
Balsche parait ne s'lre choisi ce collegue qne ponr mieux 
humilier les Boyards, qui connaissant sa nulite s'iudignent de 
se voir maitriscs par lui. Pour se mieux assurer de la faveur 
du (iendral et empêcher leurs compatriotes de fuire parvenir 
leurs plaintes jnsqu’& lui, Messieurs de Balsche et Rosnovano 
ont eu la precaution de placer anpres du Genéral un certain 
Maltei Crupenski, jeune homine sans lalent, sans connaissances, 
sans autre merile que celui de denigrer avec art les Boyards 
Jes plus respectables. [ntre vexafiunile comise de acesti boieri, 
se aduce ca esemplu unii trafică mestesugiti cu apreciarea 
monetelorii russesci. La inlrarea Lrupelorü russescı în Moldova, 
cursulii rublelorü se fixase la 105 parale. D. Balsu si demnulü 


(1) Acestu C. Varlam, grecu de origine, dupa ce a servită mal multu 
timpi in armala russâscă încă sub Ecaterina, in timpulă răshoiulul din 
1790 a remusu în Bucuresci, unde s'a şi insuralü. In epoca de care ne 
ocupăm, elii se bucura de o mare consıderaliune în [aţa cu Rusil, cacl 
era piivilu ca Rusă. 


www.digibuc.ro 


1N ARCHIVELE RISINEULUY 85 


stii colegii găsescii ocasiune së se îmbogățâscă : reusescü a 
face ca accslă monelă së nu iasă peste hotarele Moldovei. In 
curândii apoi rublele disparü, și pe când tötä lumea se perde 
în conjeclure pentru răritulii numerariului, Balsü și Rosnova- 
nul adună în secretă pe tole cele ce sunt in circulațiune. Apoi 
se plângă chiar ei de disparițiunea numerariului, aralä nece- 
sitatea de a urca prețulu vublelorü si determică pe Generalii 
a le fixa la 120 parale una. Sume enorme, prin acesta, s’aü 
versatü în Jädile lor private, dar blăstemulii publicului apasă 
asupra lori... «telles sont les deux personnes actuellement pla- 
cées au timon des aflaires de la Moldavie. et que M-r Cousch- 
nicov préfére à tant d'autres Royards d'une prohite reconnue ..» 


Desträbälarea adminislraţiunii, era naturalii ca să aducă după 
sine, ca tot-dauna, și ca ori unde, şi desträbälarea moravuri- 
oră. Sentimentele cele frumöse, de virlute saü de morală, nu 
încăldiaii inimele societătii. Par ecă si sentimentele pietății re- 
ligiose dispăruseră. În adevării nici biserica nu mai inspira 
respecti. În Muntenia, clerulii pare că se alla într'o decadentä 
laraentabilă. Mitropolitul din Bucuresci, care presida câte o 
dată Divanul, venia adese-ori into stare de beție grejosä. 
Spre a-și satisface poftele cele desfrenate, elü preoția pe ori ce 
ț&ranii ignoranlii pentru o plată de trei sait patru galbeni. In- 
tr'unü anù elü a preoţilii (dnpă alirmaţiunea lui Langeron) 
peste patru mii de (crane proști, cari alergaü ca să-și pue 
potcapnlu pentru ca, sub elü, să scape de dări si de recuisi- 
tiun). In Moldova, unde Mitropolitulü Veniaminü se retrăsese 
la o monaslire, jur mitropoliu era cârmuilă de unii Erarhü 
adusă de Ruși, clerulii nu mai avea nici unü prestigiü, nici 
o influența morala. Boierii bătrâni, mai alesii cei de starea 
întâia, consideraü instrucţiunea ca lucru de prisosü pentru fiil 
lorü (1). Pujini din bătrâni cugeta ca să indrumeze pe fiy lorü 

(1) Tatălă meü îmi! spunea că intro Duminecä, pe la 1814, ducându-se, 
după obiceiu, la Mitropolitul ca se-I sărute mâna, a vedulă pe belränulü 


lordaki Rosnovanu, care I-a presentatii pe unulu din fil săi, de curându 
intorsu de la Paris, unde a fostă sedutü sëse ani Mitropolitulu Va m 


www.digibuc.ro 


86 IN ARCHIVELE KIŞINEULDY 


spre ocupafiuni seriöse; pînă atuncea îi învățase grecesce, spre 
a fi bine vöduti de Domnii greci ; acuma, if puneaü să înveţe 
russesce spre a se înțelege cu Rușii. Cât despre cultura inimei, 
nică o preocupaţiune : tinerimea se lua după essemplele ce ve- 
dea la bătrâni saü după instinctele naturale. A ajunge la func- 
țiuni, a face avere cu ori-ce mijlocă, a-şi satisface poftele si 
vanitatea : é(š idealulü care se urmäria pe atuncea | 


O asemenea stare psichologică nu putea de cât se stimuleze 
instintele cele rele. Cei ce nu puleai ajunge la functiunf, ne- 
possedândii sentimente de dalorii morale nici aplecări spre 
muncă onestă, alergaü la mijlocele cele violente: la înșelăciune, 
la răpire, în fine chiar la crime. Făcătorii de rele, organisaţi 
în bande, aŭ începută a rădica capetele în mai multe părți, 
oprindü călătorii pe drumurile mari, cälcändü case, prädändü 
si omorändü pe cei ce li se opuneaü (1). Asemenea bande 
cutrieraü mai cu semä Moldova; căci Muntenia findü acu- 
pată de corpuri de ostiri mai compacte și aflându-se îndestulii 
prădată şi de Turci, și de Ruși si de boieri, hoţii nu mai gä- 
siaü prade. Generalulü Cusnicov, Președintele guvernului am- 
belorü Principate, cerea cu stäruinfä, și chiar cu amenințări, 
Divanului ca së Tea măsuri pentru prinderea hotilorü, flind-că 
si convoiurile militare se vedeaü adese-ori amenințate. Nu era 
însă ușorii a essecuta unii asemenea ordinii. Bandele eraü or- 
ganisate de capi temerari si inteligenţi; ele aveaü ramificațiuni 
chiar prin orașe, și încă printre classele de susü ale societății, 
Apoi impunitatea lorü era assiguratä si de împrejurări diferite : 


trebatü ce-a învățată pe acolo ? dar pe 'când junele nu scia cum s'o în- 
curce, tatăiii săi îl scöse din perplexitate r&spundândă in loculü lut: A 
învățată a vorbi franfuzesce. — Numa! a vorhi ? — Ce trebue mal multă ? 
Rosnovanu n'are nevoe d'a învăța carte: avemü logofeţi cari să ne ci- 
tescä şi să ne scrie ce ne trebui. — SE vë träesca ! dise suspinändü Mi- 
tropolitulii. — Peste o lună, iarăşi intro altă Duminecă, a venită Rosno- 
vanu cu filulă sëü, denunfändu-lü că s'a păgânitu, că nu va să scie nici 
de biserică, nici de posturi, nic! de sfinți, şi rugandu-se ca să-l citâscă 
molitvele Sânlului Vasile! Q tompora ! 
(1) Dos. No, 1306 din 180% si No. 1627 din 1810, 


www.digibuc.ro 


IN AKCNIVELE CHISINEUVITI 87 


intäiü că guvernele locale eraü slabe si nu dispuneaü de o 
poliţie bine organisată saii de o putere armată care să urmă- 
réscă asemenea bandiți; puţinele forțe de cari dispuneaü 
abia ajungeţi că să essecute împlinirea dărilorii si recuisitio- 
narea provisiuniloră pentru armata russescä; — al douilea, 
pentru că hoţii n’aveaü dificultate de a găsi adăposte si gasde ; 
țăranii, săracă si sărăciți de essacțiunile celorü de susü, le ofe- 
răaii ospitalitate bucuroși, fiindii-că le făcea și lorü parte din 
prädile ce dobândiaii. Din câte-va dosare ce mi ati venitü sub 
ochi, amü pututii vedea că capii de bandiți cari s'aŭ făcută 
maï îngrozilori eräü: unŭ [lie Catargiu, fü de boierii vechiü 
din Moldova, — unii Constantin Cantacuzino, liiulii Serdarului 
Die Canta (1), cunoscutii maï bine sub numele de feciorulü Ra- 
amäncei, — unii Stefan Bujor, originară de pe lânsă Nistru din 
sudulü Bassarabiei, ajunsii legendară prin cântecele populare, 
— unŭ Bănucu, care pare a fi originariü din Transilvania, - 
unii Copuzu, originari din Albania, si alţii. Boeri cari îm- 
brälisaserä meseria de tâlhari, pe la moșiile lorü aveaü lucru- 
rile organisale anume pentru întreprinderi criminale. Oamenii 
lorü aträgeaü pe negulitorii trecători spuindu-le că la curte 
sunt primiţi si bine ospetaff ori-cari eälttorf; acolo, daca se 
vedea că, aŭ bani, eraü omorâţi şi mistuiţi prin pimnile si 
phin tufișurile de prin grădini. Femei și fete violate sub ochii 
sotilorü si ai părințilorii, legați maï întâi si apoi ucişi, si alte 
de asemenea crime infiorätöre, se füceaü eu celii mai mare 
sânge rece, fără a causa antorilorii loru nică măcar insomnie. 
Lucru maï curiosii: că în asemenea crime se amestecaü și 
muierile. Mama lui Cantacuzino, prenumitä Romänca (după, 
moșia Românii), cocónă mare, care de la moșia ei se dpcea 
la` Roman, la visite, însoţită tol-d’a-una de unii tarafü de läu- 
tară gi de doui-spre dece Arnănţi călări, lua parte activă la 
crimele fiiului seü. 

In cele din urmă, cu ajutorulü Cazacilorü, organisändu-se 


(1) Despre acesta, Comitele Langeron dice că ceea ce la fäculü ca së 
se aventureze la aseminea fapte a fost desperarea în care Pa adus soţia 
sa dându-se în relațiuni de desfrânare cu generalii ruși. 


www.digibuc.ro 


88 IN ARCHIVELE KISINEULUT 


potere seriöse, se prinseră cea mai mare parte din hoți. Pre- 
sedintele Cusnicov voia ca prin essecuţiuni suinarie să scape 
tera de făcători de rele, şi cerea informaţiuni despre serviciile 
gelatilorä, saü carnificilorii. Divanulü Moldovei răspundea (1) 
că «asemenea serviciu nu esista. nici a esistatü vre-o dată în 
terä, fiindă-că nimeni nu sufere să aibă asemenea epanghelma 
(profesiune) si că pedâpsa cu morte, când este trebuinfä, se 
eseculă de către tâlharii ce sunt în temniţă.» 


“Tâlharii, pentru însemnătatea numelui ce purlaü capii lorii 
și a crimelorii ce făptuiseră, n'aii fostii essecutaţi în modii su- 
marii, ci aA fostă judecați după legile törei. Amü vădutii sen- 
tinfele lori, figurändü în dosare separate ; mi-a pärutü rëü că 
pu le-amü pututü citi in totă întinderea lorü, timpulii neertân- 
du-mă ca să staii maï multă în Kisin&ü; îmi facă datoria însă 
a rupa pe cei ce ar voi să-și dea ostendla ca së mârgă pe 
urmele mele, ca së tragă chiar copii de pe ele, fiindii-că din 
coprinsulü lorü s'ar putea căpăta materiale însemnate pentru 
istoria acei epoci (2). Departamentul trebilor criminale în ma- 
joritate a osänditü pe toți tâlharii la morte. A fostă însă, se 
vede. si o minoritate cu opiniuni mar clemente pentru Catargiu 
şi Canta. Părerea minorităţii nu s'a trecuti în textulü sentin- 
ţei, ci într'unii raport separatü, adressatü Președintelui Cuş- 
nicov, în care parü a voi să justifice indulgenfa lorü pe mai 
multe considerante si mai alesii pe sburdälnicia tinerefelorü 
celorü doui fii de boieri. Comissarulii russescü însă a confir- 
malü opiniunea majorităţii. La 28 Iunie 1810 sa decapitatii 
Canta, Yar la 20 Septembre Ilie Catargiu, pe dealulii Copoului. 
Topuzu (3), Bujorü şi cei-l'aţi tovarăși ai lori, aŭ fostii spån- 
duraţi : singură Bănuculă, în ajunulü essecufiunii a muritü în 
temniță. Essecufiunile s'aii urmată în assistenfa comandantului 
russescii, Pod-Polcovniculü Tihanofski, a Polifmaistrului Cava- 


(1) La 1809, Maiă 20. 
(2) Dos. No. 1281 din 1809 şi 2072 din 1710. 
(3) Dos. No. 2742 din 1811. 


www.digibuc.ro 


IN ARCHIVELE KIŞINEULUI 89 


lerü Dicescu, a Agăi de orasü (1), a Hatmanului fErei (2), a 
Vornicului de Aproqi (3) si a Armașului celui mare. Modulü 
essecufiunilorü s'a făcută conformii cu preseripfiunile sentinţei 
Divanului, care spune că Boierilorii, după vechiulü obiceiü, se 
li së tae capetele (4), iar prostilorü să li se curme vița prin 
strengü. O-dată cu sentința dată pentru Canta, s'a condamnatü 
si Serdărâsa Ilinca, muma lui, la încarcerare perpetuă (5) în 
Monastirea Agapia. Averile lorü s'aii decisü să se vindä ca să 
se pötä despägubı cei ce aü fostii jefuifi, iar ce va rămânea 
să se dea la moștenitorii legitimi ai familiei. 


Ami mai frunzăritii unü dosarü cu corespondențe relative 
la jefuirile făcute de incursiunile bandelorü lui Pasvantoglu, 
înainte de venirea Rusilorü. Ună comereiantü din Craiova nu- 
mită Atanasievici, — probabilü Sârbi sai Bulgar, favorisalii de 
Guvernulü russescü, — cerea nisce despăgubiri enorme de la 
Episcopulă de Argesü Ioil, de la Banulü Radu Golescu și de la 
Vornieulü Stefan Văcărescu. N’amü pututü însă înţelege solu- 
fiunea ce se va fi dată în causa acâsta: amü vedutü numai 
plângerile acestora că nu sunt culpabili (6). 


Aceste sunt notițele ce mi-amii pututü însemna în cele două 
dile cât împrejurările mi-ai permisă ca së stai în Kisinei. 
Le-amü spieuitü numai din lectura testurilorü române si fran- 
cese ce leamü găsită in dossare. De testulii actelorü scrise in 


(1) Iordaki Balsü. 

(2) Scarlat Ghica. 

(3) Alecu Mavrocordatü. 

(4) Tatălă meü, care a vëdutü cu ochil aceste esecufiunl, la care a 
asistată mal tötä populaţiunea Yeştnă, îm! spunea că cäl&ulü care a fostă 
pusă ca să iale capulü lu! Canta a trebuitü să-l lovâscă de trei or! până 
să-lă desfacă de corpă, ceea ce a produsă mare înfiorare spectatoriloră. 

(5) Incarcerarea s'a esecutatü la 18 Maiă 1810. După plecarea Rugilorü 
şi venirea lu! Vodă Calimach, se vede că a fostă graţiată şi s'a bucurată 
de moşia sa Românii, care pe urmă ajungândă prin succesiune la o fiică 
a sa, actsta a donato Spitalului Sântului Spiridon. 

(6) No. 1536, dia an. 1810. 


www.digibuc.ro 


90 IN ARCHIVELE RIȘINEULUI 


russesce nu m'amii pututü folosi, fiindii-că nu cunoscü acestă 
limbă. Archiva acesta, începe de la anulü 1808, fiindă-că nu- 
ma. atuncea Cabinetulu russescii a gusitu cu cale a organisa 
unii guvernü sub auspiciile sale în Principate. In cei întăi 
do ră ani, 1806 și 1807, ferile saŭ guvernată în modü anor- 
mali prin Caimacamii Domnilorü greci pe cari avea de gändü 
Russia sc-i pue pe tronuri, saii mai bine disü piin comandan- 
tit armalelorü sale. Dossarele acestea. (care pote ar fi trebuitii 
se remani acolo unde suii formali, pentru cuvântulii că can- 
celariele in care ele s'aii Jucralü añ foslü remunerate cu spe- 
sele tărei), se urca, pare-mi-se, la numerulii de trei mii (1). 
Nu sciii daca guvernului russescu, saü invetafilorü ruși, le maï 
pote servi Ja ceva acesta archiva; căci, daca este de dome- 
niulii istoriei, apor nu istoriei russesci ci istoriei României îi 
pute face ceva sersicii. In acestă arhivă nu se potü găsi urme 
despre faptele militare ale armalei vussesci, pe când noi amü 
lutea urmari multe detailuri asupra omenilorü și faptelorü ad- 
ministrafiunii în cursulü acelorü sese ani; lucruri ce ne-ar fi 
de însemnată utilitate, fiindü-cä noi, neavendü dossare si ar- 
chive formate pe atuncea, o mulţime de fapte vămânii nesciute 
pentru posteritate și pentru generafiunea de astä-di. Ar merita 
decă, ca guvernulü nostru să intervie pe cale diplomatică a re- 
vendica acea archivă, — saii, daca nu va putea reuși la acesta, 
se facă sacrificiulă a trimite o missiune care se o studieze și 
se scotă copii de pe actele de valore istorică; si acesta s'o 
faca cât mai curändü, pre cât incă mai träescü bătrâni cari 
sciii së citescă și să decopieze scriptele cu lilere cirilice, cu 
cari sunt scrise dos»arele menţionate. 


1887 Noembre. 


(1) Ami avulu sub ochi unulă cu No. 2742. 


www.digibuc.ro 


FRATIICUCIUC 


www.digibuc.ro 


www.digibuc.ro 


FRAȚII CUCIUC 
L 
O VECHE ISTORIE, 


Incă din secolulii (reentü, până aprope de al nostru, comer- 
țulii de cherestele în Moldova se făcea prin Turci. Aceștia nu 
așteptaii ca lemnăria de bradii së se cobore la Dunăre pentru 
ca de acolo să o ducă mai departe, ci se urcai până in crierii 
munfilorii pentru acestă întreprindere. Prin satele cele maï în- 
fundate se vedeaii Turcii mișunândii si târgnindu-se, aci cu pro- 
prietarii pentru ca së cumpere bradi, aci cn țăranii pentru 
ca së facă catarturf, grindi si scânduri, aci cu plutașii pen- 
tru ca së le ducă până la gurele Dunării, şi maï departe. Unii 
din Turci atâtit de multă petreceaü prin Moldova, că în unele 
localități eraü cunoscuti si de copii : vorbeaii românesce forte 
bine si se insinuaü atâlii de bine printre creștini, în câtii a- 
desea se încumătriaii cu ei, botezândi si cununändü pe băeţii 
si fetele clenţilorii lorü. Aceste relațiuni de intimitate adese- 
ori serviaü spre bine: căci daca se întâmpla vre-o turburare 
care aducea invasiunea turcilorii, neguţitorii turci se făceaii 
protectorii clienţilorii lorii, si în multe ocasiunï si casuri îi 
scäpaü de asupriri și nevoi. 

In partea de susă a Moldovei, până a nu se răpi Bucovina 
de către Austria, era pe Valea Ciunpulunguluf de mai multi 
ani cunoscutii unii negutätorü numit Ali Efendi, care se credea 
că este representantii alü unei bogate toväräsii de capitaliști, 
fiindii-că avea bani mulţi si făcea unii comerlü förte insem- 
nalü, Acestă “Turcii era unit omü forte hunii: punga lui era 
Lolii- Vanna deschisă pentru ea sč ajute pe cel nevoicst, pen- 


www.digibuc.ro 


94 FRAȚI CUCIUC 


tru ca së facă ori-ce line; de aceea elü se bucura de o mare 
e>nsideratiune între toţi locuitorii de pe acolo. Afară de bu- 
nalätile ce le făcea, Ali mai avea si darulü înțelepciunii: tölä 
lumea alerga si se consulla cu densulii, lote cerlele si gâlce- 
vele elu le impäca ca unii dreplii judecälorü; loji ascullaü și 
se supuneau slaturilorn lui, pe cari le consideruii ca esite din 
gura unui sfàntü. 

De dou ori pe unii, Ali Efendi se ducea la Stambul pen- 
tru afacerile lui; si tolü-d’auna când se întorcea, aducea unii 
carii incärcalü cu lucruri mărunte: cercei, mărgele, săpunuri, 
lestemele, fesuri, papuci, miröse, si altele, pentru ca së dă- 
ruiască la copiii și nevestele numerosilorü lui clienţi, cară 
când iü vedeaü că se apropie de casa lorü, nu sciaii cum să-l 
primescä si s&-lü ospăteze mai cu căldură. 

De mai bine de doue-deci de ani, Ali petrecea la Câmpu- 
lungii, veneralü si iubitü de toți cei ce-lii cunosceaii, atätü de 
locuitorii din partea Moldovei câlii si de cei din Ardeal, până 
pe la cetatea Bistriţei. Elü vorbia alâlă de bine românesce, in 
câtii daca cealmaoa de pe capii, piztulele de la brâii si șal- 
varii cei largi, nu-lü arătaii turcii, lumea Lari fi luată drept 
moldovenii neaosü; Lari fi luatii chiar dreplit creștină, fiindă- 
că de și nu ținea posturile și nu se închina la sfinți. se purta 
însă forte crescinesce, si vorbia tolü-d’auna cu sentințe reli- 
giöse cari mai curändü pärcü a fi luate din Evanghelie de 
câtii din Coran; pe lângă acestea, desjre Christosü vorbia cu 
mare respectă, dieöndü că a fostii unii mare proorocü și că Ma- 
homelü a fosti ucenicul s6ii, 

Intorcendu -se odată de lu Stambulu, Ali se opri la Tulcea 
si de acolo se pogora la Bahadaglı, pentru ca se vadă pe 
unii vechiü capi-Toldasti ali seü, (camaradii) lusuf-Halil, cu care 
se cunoscea din copilărie si cu care mulți ani a fosti trăită 
ca cu unii frate în Asia mică. Cu două-deci de ani în urmă, 
când se despärlise de acestü amicii spre a veni și a se aseda 
în Moldova, fiindu-cä nu pulea Ina_fo) sine nici una din cele 
două cadâne ce le avea, pe una o vindü in lörgulü Robilorü 
după cum era datina pe aluncă, iar pe a doua, care cra mai 


www.digibuc.ro 


F ATI CUCIUL 95 


favorită, o dărui amicului seü lusuf-Ilalil, ca suvenire de ne- 
uitare. Când ajunse la casa acestuia in Babadagh, Ali se vede 
inlämpinalü de o fomee care ï spune că lusuf de dece dile a 
murilii, si in care recunosce pe vechea lui cadână, numită 
(ihiusel, acum belrana si sbărcilă. Acesta îi spune plängändü 
că a rumasii în mare miserie, cu patru copil de gäti, fără 
nici o prolecțiune, fără nici o avere: căci băiatulă celă maï 
mare, de şi avea acuma oplü-spre-dece ani, totuși cu me- 
seria lui pulinii productivă nu putea să o suslie si pe ea si 
pe cele trei fete maï mici ce le avea. Aluncea ea îi spuse 
confidențială că copilulü celü mare nu este ali lui Iusuf, 
fiindii-că ea fusese “insărcinată când Ali a dăruito amicului 
seii. Dreptü prohă de convingere, ea îi recomanda së observe 
la bšétü o alunică mare pe tita stingă, intocmai ca a lui Ali. 

Ali plânse despre perderea bunului seü amică, dar confi- 
denfele (ihiuzelei îi causară nisce emojiuni neintelese, pe care 
ahia le putu stăpâni. După câle-va minute de cugetare, elù o. 
întrebă : «Spus'ai lui lusuf acesta? Credu'u-te-aii elü? Ce 
ţi-a spusă ? 

— Eramü datâre să-i spunü. Nu putea së nu mă credä, 
daca tu i-ai spusă că nu cunoscusemii altă bärbatü de câtii 
pe tine. Bäetulü nu scie nimica, fiindü-cä lusuf aşa a ordonată 

— Unde sunt copiii? 

— Bäetulü este dusü în tirgii. Fetele le vei vedea. Më ducü 
së le aducă. 

Câte irele fetele, una de 14, a doua de 13 si a treia de 
doi-spre-dece ani, fură aduse înaintea lui Ali, carele sărulă si 
le bine-cuvintă. Nu tärdiü veni si Osman, căruia Ali îi spuse 
că maica sa, cu fetele, trebue să se traga la Stambulü pe lângă 
rudele lui, iar ca elü are să-lă insolescä la Moldova, unde 
de va fi cuminte, va ajunge bine. 

A doua di casa lui lusuf fu vindutä. Cadâna cu fetele ei 
se urcară spre Tulcea: de acolo se coborärä la Ismail, iar peste 
donë dile, urcându-se pe o corabie ce pleca, se duse la Stam- 
hulii. reromandatä rudelorii lui Ali, 


www.digibuc.ro 


96 FRAȚII CUCICC 


Ali plecă spre Câmpulungii cu tânărulii Osman, care părea 
plinii de fericire că și-a gasitu unii alü doilea părinte, 

Osman avea o figuyä cu lrăsuri regulare de acelea carı 
numai in Orient se polii întâlni: obramlŭ ovalii, pelila 
albă, sprâncenele negre apròpe îmbinate, ochii mari negri 
şi scânleioși, nasulii prelungü si frumosi delerminatii, mu- 
stăţile hï puţinii mai größe de câlu sprâncenele abia co- 
periaii cea mai frumosă gură ce se pole închipui. Inaltü de 
talie si bine făcutii, s'arii fi pututü dice că e creatura cea 
mai perfectă, dacă n'arii fi avutü o nenorocită infirmitate : 
avea sörmanulü unii piciorü mai scurtii de câtă celü-alallü. 
când umbla mergea schiopäländü. si de aceea îli supranu- 
miră, după obiceiul ce aü Timcii, Cuciuc, care insemnezä 
schiop; acestă epitet, devenită prenume, ilü purtă nu numai el 
câtă trăi, dar si după morte familia lui. Din când în când, îlii 
vomi numi și noi așa. 

Cuciuc, pe lângă calitățile fisice arătate mai susü, avea și ca- 
lităţi intelectuale : era förte deșteplii, dulce si simpalicii ; avea 
o memorie extraordinară. cu ajutorulü căreia în forte scurtă 
timpii a învăţatii a vorbi românesce perfectă, a cunösce nu 
mele şi familiele tuturorü clienţilorii patronului seü, precum și 
numirile localităților pe unde avea afaceri si relafiuni co- 
merciale. 

Ali, care apropia elalea de şese-deci de ani, începuse a 
simți acuma necessitate de unii ajutoriii; si in curändü vVădu 
cu plăcere că Cuciuc era celü mai bunit ce pulea găsi. De 
aceea ilü recomanda în tole părțile nu numai ca omulü seü 
de încredere dar chiar ca fiiü de suflegü; apoi nu cruța nici 
o cheltuelä spre a-lă îmbrăca tot-d'auna cu hainele cele mai 
frumöse, de a-lü căpălui cu armele cele mai luxöse și de a-lü 
face să călărâscă pe cai de Missir de cei maï buni, și pe sele 
îmbrăcate cu poslavii stacojiü. cusute cu firii de argintii saü 
de aurii. 

Dotatii cu asemenea calităţi, Cuciuc ajunsese la o reputa- 
tinne periculosă. 'Tâte fetele și nevestele tinere de prin prejurii 
căutaii care de care să-lii atragă în undifele lorii. Printre cele 


www.digibuc.ro 


FRATII CUCIUC 97 


maï frumóse elă făcea neîndurate cuceriri, și în urma lui, în 
tote părțile, lăsa lacrime și suspine de dorii. Câte odată se 
vedeü chiar scene scandalöse : câte trei patru neveste, dintre 
favoritele lui amante, se certaü și se luaü la bătaie cu așa 
înverșunare, în câtă bărbaţii lorü le considera ca nebune, 
le legaü și le duceü la biserică Ja popa ca să le citâscă mo- 
litvele sântului Vasile. Cu bărbaţii amanteloră lui însă, Cu- 
ciuc era așa de bine imprietenitü, în cAtü ei juraü că elü este 
celü mai de trebä băstă, celü mai cum se cade negufitorü. 

Dar aceste mici păcate n'arii fi fosti nimica si ară fi tre- 
cută nebägate în sémă, dacă Cuciuc nu s’arü fi întinsă mai 
departe cu cuceririle lui sentimentale. Intro sărbătâre ducân- 
du-se împreună cu Ali Efendi ca së privâscă la horă, si pu- 
nendu-se a vorbi cu preotulü satului care venise acolo cu fa- 
milia, a fostii vădutii de preotâsa, care îndată sa simfitü să- 
getată la inimă de dragostea lui, pe când elü se uita mai cu 
dragii la fata preatesei, care era lângă dânsa; și-apoi când 
draculii își bagă coda in casa popii, posnele se facii cu mare 
ușurință. O babă fără dinți a doua di veni la Cuciuc si-lü 
pofti la preoti, cu cuventü că are să-i spue ceva. Cuciuc se 
duce. Preotesa îi spune că preotulii e dusă la satulü vecinii, 
dar că ea scie pentru ce la chemată. Pe când însă aştepta 
ca să-i spue causa, tânărulii Cuciuc fu luatü cu assaltü de 
brațele preotesii cei frumöse, care nici nu caltula imensitatea 
păcatului ce comitea cu unii nebotezatii, păgânii fără de lege. 
Junele turcii însă, departe de a cugeta la p&catulü ce a făcută 
cu o ghiaură, de care, chiar creştină de era, nu trebuea să se 
atingä,f dar, clocia în mintea lui ună cugetă si mai nelegiuită : 
cum së facă ca së possedeze pe fala preotesei, care, fiindü-cä 
nu avea de câtii cinci-spre dece ani și era multü mai bălaie 
de câtii mumă-sa, credea elü că trebue să fie multă mai drä- 
găstâsă și mai bună de iubită. Deci chibzuindu-se amänduoi 
cum së facă, ea, pentru ca së potă aduce pe Cuciuc mai desü 
prin casă, iar elü, pentru ca së se potă apropia de fată, aü 
veniti la ideea ca Turculü să se arate către Popa că voesce 
să se boteze, și prin urmare că doresce a învăța carte romà- 


7 


www.digibuc.ro 


98 FRAȚII CUCIUC 


nescä și a se catechisi. Găsindi acestă nemeritä idee, se fe- 
licitară unulü pe altulii plini de fericire, iar preolesa, după 
ce-lii ospătă cu ce avea mai bunii de mâncare și de băutură, 
după ce-lü mai gratifică cu câte-va imbrätiseri cälduröse, îi 
permise a-și încinge bräulü (pe care-lü scosese spre a se face 
mai comodă) și a-și pune în seleafü pistolele și iataganulü, 
după care îi dise unii duiosii drumü bună, cu promissiune ca 
a doua di să vie spre a se presenta la Popä. 
E Stralagema reuși. Sub motivü de catechisire, junele turcă 
se ducea mai în tóte dilele în casa Popei. Când era Popa a- 
casă, elü lua lecţiuni de religiunea creștină + când era numai 
_preotesa, lua lecţiuni de dragoste. lar vechile lui amante, vě- 
Qândii că elü nu le mai visiteză, aŭ începută a trage bănueli 
grele asupra visitelorü de la Popa, si chiar a murmura de ne- 
cazii. Nu sciaii însă anume pe cine să-și descarce veninulü ; 
si fäceü felurite conjecture. — Să fie öre cu muma ? Se pote: 
ea are apröpe trei-deci și doi de ani; apoi e ţinută bine ca 
ori ce preutesä, și traiulii bunii o arată toti tînără, rumenä 
și frumösä. Dar ori-cum, la draculii! e preotesä, femee de 
omü sfințită; cum s'arii spurca cu unit nelegiuitii ? — Së fie cu 
fata ? Se pote : ea este de măritatii, nu mai e copilă; apoi e 
și frumâsă. Dar öre părinţii cum ari închide ochii la asemenea 
posnă ? elü nu este creștinii pentru ca së pötä, la adecă, să 
o iea în căsătorie. — Din causa unorü zăpăcele ca acestea, riva- 
lele nu cutezaii să vorbescă tare, mai alesii că era vorba de- 
spre casa Popei; și Popa pe atuncea avea mare putere: pe 
clevetitori, pe bârfitori, mai alesii pe cei ce se atingeü de 
cele sfinte, îi punea la greü canonü : la mătănii lungi și multe, 
la postü și chiar la jugü, în față cu pridvorulü bisericei, în 
sărbătorile cele mai mari. ` 

llenuta, fata Popei, era o blondă de o frumuseţe ideală. Nu 
avea mai multü de cinci-spre-dece ani, dar era așa de naltă, 
voinică si desvoltatä, în câtă arii fi pututü ori-cine să-i dea 
optü-spre-dece și chiar două-deci de ani. Cu tötä inocența 
ei, ea la începută avea o usörä îndoslă despre slăbiciunea 
mă-sei pentru Osman. Dar când i sa spusii că elü are de gändü 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC 95 


să se crestinâscă, că învață de la Părintele carte, și că se pre- 
gătesce pentru botezü, i sa rädicatü de pe inimă ori-ce bä- 
nulă ; i se părea că în acestă lânării vede unii ângerii care 
se gătesce së sböre către împărăţia cerurilorü, ca päzitorü alü 
tronului lui Dumnedeü. De aceea din când în când se uita 
la elü cu o inimă încântată si plină de adorafiune. Osman fi- 
xând'o adese-ori cu ochii, părea că i se înfige în inimă; de 
aceea elü, când pleca de la casa Popei, găsia pe unii röslogü 
de lângă portifä o floricică pe care ea o purtase la tâmplă, 
și luând'o, pleca cu ea, și o totii mirosia până se usca. Os- 
man, oferindii adese-ori preotesei mărunțișuri si cosmeticuri 
de Țarigrad, acesta impärtäsia si pe llenufa, care le savura 
cu o plăcere nespusă sciindă că eraü de la elü. 

Atâtă este de adevăratii că draculü când se bagă în casa 
Popei face posnele cele mai böcäne, în câtă Ilenuta perden- 
du-și mintea după Osman, a gäsitü mijloculü să-lii aducă 
nöptea în camera ei pe ferâstră, pentru ca să-i potă spune 
că-l iubesce, cä-lü adorezä și că nu pâte trăi de cätü pen- 
tru elü. E de prisasü a mai spune că Osman, din partea sa, 
nu s'a arälatü mai puțină simfitorü, și în curändü s'a încre- 
dinfatü că fata Popei e cea mai plăcută bucăţică ce a gustatü 
în viaţa lui. 

Intr’o di, Osman vine la Popa, förte turburatü și supărată. 
Intrebatü de causa acestei supărări, elü spune că Ali-Efendi 
a primită tescherea de la Stambul, chiar de la Vizirul, ca 
până în trei luni să se tragă în cetățile turcesci despre Nistru 
saü Dunăre, fiindü-cä împărăţia este amenințată de r&sboiü 
din partea Nemţiloră, şi că nu voesce ca supușii turci së cadă 
sub robia lorü. Acéstă scire a făculii mare turburare în casa 
Popei. Preotesa a esitü din cameră cu ochii läcrimafi; fiică-sa, 
când i-a spusü maică-sa de ce plânge, a leșinatii, iar Popa 
nu scia ce să facă ca së le împace. Osman, vădendii sce- 
nele acestea, a tulit'o; iar desolatele, provocate de Popä ca să 
se esplice, spuseră că le-a venită r&ü gândindu-se că o së 
vie răsboiulii cu focü și cu sabie în f6rä, asserfiune care părea 
admissibilä. 


www.digibuc.ro 


100 FRAȚII CUCIUC 


După miedulü noptei, Osman a venită la ferâstra Benutil: 
a intratü în cuibul plăcută si profumatü alü ei, și până in 
diuä, pentru ca să o console, s'a juratü pe rrucea lui Christos si pe 
pantalonii lui Mahomet că, fie ori ce-o fi, elü va trăi numai 
pentru ea, si că, chiar de va fi răsboiii, după ce se va în- 
cheia pacea, elü va veni iarăși la dragostele ei. Eli a doua 
di veni iarăși la Popa, pentru ca să-lii incredinfeze si pe elü 
că planul de a se crestina nu-lü va schimba; că de o cam- 
dată are së mârgă cu Ali Efendi la Acherman, pentru ca să-și 
închee socotelele și să-și pótă lua partea lui de cästigü din 
comertü; dar că după acesta, îndată ce se va face pace, are 
să se intörcä pentru ca să-și împlinâscă hotărârea si făgă- 
duinfa dată către biserica lui Christos. 

Ori cât sa siliti Ilenuta să-și ascundă întristarea, ori 
câtă a încredințată pe maică-sa că lesinuli ei a fostii provo- 
cati de lacrimele ei, totuşi preotâsa cea şiretă a bănuitii că 
inima fetei bate a dragoste pentru Osmän. Un rationamentü 
forte naturală făcea în mintea eï : daca ea, preotâsă si mă- 
ritată, a fostă răpită de frumuseţea lui Osman, de ce n'ar 
avea si fiică-sa asemine înclinare? aü doră nu era ea acuma 
destulü de fată mare, pentru ca să simtá de dragoste de bärbatü ? 
aü doră ea însași, cândă avea totii etatea de cinci-spre-dece-ani, 
n'a simțită dragorte pentru Sfinţia sa? 

Dar ori cât se cerca së scuse simfirile probabile ale fetei, 
totuși nu i-ar fi toleratü ca amorulii ei să trâcă peste mar- 
ginele platonismului; fiindă-că pe Osman ea îl considera ca 
proprietate a ei. și n'ar fi voită pentru töte comorile din lume 
să-l schimbe saü să-l împartă cu alta, atâta mai puţinii cu 
fiica-sa. Ea a comunicati IlenufiT bănuelele ei, si a cercatü 
s'o facă a i se mărturisi; Ilenufa inse a negată, și n'a voitü să-I 
spue nimica, fiindii-că promisese lui Osmanii së păstreze se- 
cretulü dragostelorü sale. 

Preotesa, scormolită mereü in inima ei de viermele gelosiei, 
dacă vedü că cu binisorulü si cu vorbe dulci nu pöte descöse 
inima fetei, se hotări ca s'o fie cätü mai tare de apröpe. Bă- 
nuelele ei din di în di i se päreaü mai justificate, fiindü-cä pe 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCINC 101 


fața Ilenuţii observa adesse semne de acele cari se manifestă 
la femei în urma insomniilorii prelungite, saă în urma emotiu- 
nilorii ce producă plăcerile sensuale precipitale și escessive. 

Ea se decise së se pue seriosü pe pândă. Pentru ca së pötä 
descoperi adevărulii mai bine, într'o di trimise pe fală in satü 
după o afacere. In lipsa ei, chemă pe unii vecinii cu ună 
sfredelü, şi-lii puse së dea o gaură mică prin părete chiar in 
dreptulü poliței, unde nu se putea observa. Iar séra culcân- 
du-se a spusü Popei că, daca peste nöpte iü va trage de 
barbă, elii să se scöle și së vie incetisorü după ea, pentru ca 
së pue mâna pe unii miselü care bănuesce că vine la fiicä-sa. 
Popa se învoi : el se culcă și adormi, iar preoiâsa se puse cu 
urechea la gaură. Deci cändü la miedulü nopții amantulü veni 
preotâsa nu numai că audi semnalulü, dar Hü si vedü în zare 
inträndü în camera fetei ; atunci trase pe Popä de barbă cw 
atâta necazü, în câtă acesta era cât pe ce să tipe. Cu töte 
aceste Popa täcu şi, condusü de preotesä, eșiră amâuduoi afară, 
fără së facă cât de puţinii sgomotü, fiindü-cä ușele fusese 
ăssate deschise și balamalele bine unse, ca să nu scärfie. O 
dată esiti afară. preotâsa puse pe Popă së stea la feresträ, 
spuindu-i së pue mâna pe elü în casü de a voi së fugă pe 
acolo; iar ea s'a dusii la uşă, strigândi ca să deschidă numai 
de câtii. Osman atuncea se îmbrăcă räpede ca fulgerulü, si 
deschidândii ferâstra, spune fetei ca să deschldä usa; dar când 
vădu la ferâstră pe Popă și că acuma nu era de glumit, scöse 
unŭ pistolü si strigă la Popă să se dea în lături. Popa care 
nu avea poftă să se certe cu pistölele, îşi făcu cruce și fugi, 
mai alesii că cu Osmanü, care-i făcuse atâtea îndatoriri si 
căruia il era datorü și însemnate sume de bani, nu voia nici 
de cumii să se strice. După aceea deschidându-se ușa, și preo- 
tesa găsindă în camera fetei iataganulă lui Osman, care nu 
avusese timpă să-l iea, o înhăţă numai de cätü de cödä, o 
scöse afară și începu së tipe cât o lua gura, bătând'o si căl- 
când'o în piciöre, Acesta petrecându-se în revă&rsatulii zorilorü, 
și ömenil din salii incepëndü a se deștepta, aŭ alergati së 
vadă ce este; dar unde lumea credea că sa fäcutü o călcare 


A 


www.digibuc.ro 


102 FRAŢII CUCILO 


de hoți, aŭ vădutii pe preotesa bătendu-și fata ca o turbată, și 
pe Popă incremenitü și făcându-și cruce sub strașina de la 
coltulü casei. Femeile mai întăi aü alergatü de aü scosü pe 
fată din mâinele ei, iar ea, căqândă la pământii, începe a se 
boci și a se plânge că ticälösa de fiică-sa a făcut'o de rușine, 
dându-se in precurvie cu păgânulii de Osman. Atuncoa re- 
sună un hohotü infrieosatü din gurele a câtor-va decimi de 
neveste, vechi amante, iar acum rivale ale fetei Popei, 


* 
* * 


In aceiași di, in deserä, Osman, călare pe armäsarulü lui 
celü frumosü, ducândii unŭ altii calü cu séoa pe elü in po- 
hodü, traversa în fuga mare satulü Câmpulungii; iar când 
se apropie de casa Popei, Ilenufa, care de vre o două ore 
sta cu ochii la ferâstră, se răpede în fuga mare la portifä, o 
deschide, si când Osman se apropie de porta Popei, ea se 
aruncă pe calulü destinatii pentru densa; iar când mumä-sa 
a esifü ca së vadi unde se duce, ea se intörse și-i disse 
«Rămâi sänätösä, mamă, că eŭ mă ducii cu Osman!» 

Peste două ore, ef aü ajunsă la satulü numită Cornulii-Luncei. 
Acolo Osmanü trase întinsă la unii hangiă, vechii clienti alü 
seü, care curândă înhămă doui cai la o căruţă; și puindü pe 
Henuta in ea, in două ore si jumătate ajunse la Monastirea 
Vărateculii La cornulü-Luncei, elü Yissase costumulü turcescü 
si se imbräcase in haine neguţitoresci. La Varatecü, elü trase 
la o rudă a hangiului din Cornulü-Luncei, maica Fevronia, 
căreia s'a recomandati ca negufitorü grecii, cu rugăminte 
ca së gäsduescä pe Ilenufa (fără să-i spue de unde și cine 
este) vre-o lună, două, până se va intörce. Elü puse în mâna 
cälugärifei vre-o dece rubiele drept plată de găsduiţe, dete si 
llenuței vre-o cinci-deci de rubiele însoţite de o sută de îm- 
brăcișeri, şi apoi se intörse de unde a venită. 

Ali Efendi care de două-trei dile își făcuse preparativele de 
plecare, și care nu pleca numai fiindü-cä Osman mereü se codia 
sub diferite pretexte, de astă-dată nu mai prelungi, ci a doua 


www.digibuc.ro 


FRATII CUCITC 103 


di incälecändü amândoui pe caii lorü cei buni, pe selele cărora 
aŭ pusă și desasgii lori incärcafi de rubiele și mahmudiele, aŭ 
apucatü drumul celü mare care, prin lași și Tutora, trebuea 
să-i scotă spre câmpiele Buceagului ce se întindâii până la 
Acherman si până la Marea Negrä, locuite de Tătari. 

Ali Efendi cunoscea drumurile, findü-cä elü de mai multe 
ori colindase locurile acestea ; și călătoria pe câmpiile acele 
nemărginite i se părea plină de plăcere fermecätöre, fiindü-cä 
își aducea aminte de dilele din tinerețe, când cu ostașii venia 
în garnisonă la Hotin. Nu toti acele simţiminte însă avea 
Cuciuc. Elü, de ce mai muliii înainta în câmpie, de ce mai 
multi se simţia cuprinsă de melancolie și de cugete negre.« 
Apoi ceea ce-i frământa inima mai tare, era dorulü Ilenuţii. 
Ochii minţii lui n'o vedeaü de cätü pe ea. Simţimintele lui, 
nu după multă timpi, unii lăutariii de pe atuncea le-a de- 
scrisă prin cânteculii următorii : 


«Daca se culca Of, of, totă pe ea! 
Dorulă îlu sälta Cuciuc turc era, 

Si mereü ofta. Dar inima sa 

Dacă adormia Se încreştina ; 

Visul ilü trudia : Căci în gândul seü 
Pe ea o zärla! Ală ei Dumnedeä 

în orl-care stea Ii dicea merei : 

Susă pe ceră vedea «Fugi de la păgâni, 
Ea, şi numal ea! Dute la Români, 

Iar când se scula, De nu adi, dar mâni! 
Pe când se spăla, Vino 'n alü mei sinü, 
In apä cäta Fä-mi-te creştină 

Si 'n apă vedea, Së scapi de suspinü>s, 


Cuciuc, aiuritü si frământată de gânduri, de dece ori pe 
di intreba pe Ali dacä mai e multü pänä la Acherman, spu- 
indu-i că i sa uritü cu drumulü. — «E, hei! r&spunde Ali, 
trebue să te cam deprindi cu uritulü, fiindii-că și dacă vomü 
ajunge, la Acherman n'o së sedemü tocmai pe móle. De se 
va face răsboiii, Alah scie ce vietä vom duce. 

— Si cam pe când avem së ne intörcemü ? 

— La asta nici să te gândesci, dragulü mei. Răsboiulii cu 


www.digibuc.ro 


104 FRATN CUCIUC 


ghiaurii fine une ori doui, trei si patru ani. Numai Alah scie 
de vom scăpa măcar cu dile; căci daca vom intra în luptă, 
pote și vița së ne perdemii. 

— Ce fel ? avemü ne së batemü și noi? 

— Dar cum credi lu că vom sta eu mânele în sinü când 
frații noștri vorü fi în foci ? 

— N’arü fi öre mai bine, Efendi, së ne intörcemü de unde am 
venită ? In munţii Moldovei am putea së ne adäpostimü forte 
bine printre nenum£rafii prieteni ce-i avemü, până va trece 
foculü r&sboiului. 

— Acestia nu se pöte. A călca porunca Padișahului, arii fi 
a călca porunca lui Alah. Eŭ, cu bötränefele mele, mă prindă 
a ucide qece ghiauri. Tu, cu tineretele tale, trebue së ucidi 
două-deci. 

— Dar dacă më va ucide celü d’intäiü asupra căruia m’asi 
arunca ? 

— Atuncea vomü crede că așa a voitü Alah, si sufletulü 
nostru va merge fericitü la Eden. 

— Dar la Eden ce este? 

— Prea frumosü: tutunü forte bună, riuri de cafea, munţi 
de pilafü si nenumărate Huri 

— Ce va së dicä Hurii? 

— Feciöre forte tinere, frumöse, și multe. Are să-ți trâcă 
dorulii de fata Popei. 

— Nu se pote, Efendi. Nu eredü că pöte fi vre o Hurie pe 
lume care së se apropie de frumusețea Ilenufei. R&i ai făcută 
că mi-ai adusi aminte, Efendi; cäci iată simfü că mi se 
sfäsie inima de dorulü ei, și-mi sväcnescü templele. 

— Copilii nebunü!.. dar së descälecämü, căci e ora po- 
pasului. 


* 
* * 


Descălecară lângă ună pulñ ce era în marginea drumului. 
Cuciuc luă șelele și dessagii de pe cal; priponi vitele pe o pa- 
jiste cu ierbä desä și plină de flori. După ac6sta, cu ună cér- 
safü mare ce luaseră cu dânșii, formändü unii micii cortü, se 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIVO 105 


puseră de mäncarä din merindele ce aveati. In timpulü mân- 
cării, Cuciuc ruga pe Ali ca să-i dea drumulü să se întorcă 
căci simfia că nu pote trăi departe de lienufa și fără de ea; 
se ruga să-i dea măcar o mile de rubiele dreptü plata oste- 
neleloră ce a făcută în cinci ani câtă l'a servită, jurându-se 
că, daca se va întorce, va reveni la dinsulii să lŭ servescä 
ca unii robii. Ali clătină din capii in modü negativi, și-i spuse 
să tacă din gură, căci are së dörmä. In adevării peste două 
trei minute, Ali sforăia, cufundatü în somnul celü mai grei. 

Ce fericită arü fi fostii si bietulü Osman, dacă ar fi pututü 
dormi ! Dar somnulü fugia de elü, împreună cu gândurile cari 
ilü räpiaü si-lü tiraü până la chilia maicei Fevroniei. Acolo 
vedea pe Ilenufa, strälucitöre de frumusefä ca sörele din ceriü, 
dar tristă ca o flóre nestropită de rouä, care nu scie până 
cändü va trăi si până càndü își va putea conserva mirosulü ! 
După ce stete cât-va timpii cu capulü între pumni, se sculă 
în piciore, mai aruncă o privire asupra cailorü ca së vadă de 
nu s’aü deslegatü din priponă, se mai uită la armele ce le 
purta la bräü și, daca vëdü că tote sunt în regulă, mai essamină 
si hangiarulü scof@ndu lŭ din tâcă, și cu mâna pe elü, ca cum 
se temea de ataculü vre-unui inamicii, se culcă alături cu Ali, 
si închise ochii silindu-se së dörmä. 

Somnuli in adevării se cobori peste genele lui, dar veni 
insofitü de unii visü înspăimântători : vedea, — așa i se 
părea, — pe Ilenufa lungită la pämöntü, duoi 6meni cari o 
tineü de capii si de piciöre, iar pe maica ei venindü cu unii 
vătrariii inrositü la focü pentru ca să-i ardă cărnurile. Atunci 
elü se sculà drepti în piciöre cu hangiarulü rădicatii, se uită 
imprejurü, și când vëqü că a fosti prada unui visii, a rîn- 
jită cu amărăciune, şi iar s'a trântitii lângă Ali, cu mâna pe 
hangiarü. Somnuli iarăși ilü cuprinse, de astă dată însoțită de 
unü visü de altă natură. Părea că din pieptulü seü esise si 
inima şi sufletul, și, fälfäindü d'asupra capului seü, părâii că 
voiaii së sböre către ceriă. 

Atuncea s’aü aräfatü doui ângeri : unuli negru și altulü albă. 
Celii negru i-a apucatü inima, iar celü albă sufletulü. Atunci 


www.digibuc.ro 


106 FRAȚII CUCIUC 


audulii seii părea că ascultă urmätörele vorbe, care cei doui 
ängeri îi adressaü : 

Angerulă Negru. De nu vei grăbi a merge la ea, eŭ îți 
voiü strivi acâstă bucată de carne, care se numesce inimă. 

Angerul Albü. Ea este sigurä de iubirea ta; te va astepta 
până vei putea merge la ea. Nu e nevoie së te grăbesci. 

Angerulü Negru. Eŭ viü de la densa. Ea plânge, geme și 
te chiamă. Mii de pericole o ameninţă. 

Angerul Albă. Datoria ta este de a urma pe stäpänulü 
teü. Sufletul t&ü va fi cumplită pedepsitu de nu-lü vei asculta. 

Angerulü Negru. De vei merge după elü, vei peri și corbii 
vor mânca cărnurile tale ; iar ea va cădea lă zăcere, saü cu 
altulii se va mângâea. Omulü pe pământii trebue să se bucure de 
averea co o are la îndemână. Dessagii cu bani sunt în mâna ta. 
N'ai de cätü a'i lua si a te intörce la ea. Viéta cea mai fe- 
ricită te asteptä. 

Angerulă Albă. De-lü vei asculta pe elü, sufletulü tăi se 
va perde. Nerecunoscinfa, este pentru sufletele negrejsı injosite. 
Consiliulü ce fi se dä, este funestü : fugi de elü; saü de nu, 
nu maï r&spundii de sufletulü t&ü; ilü voiii arunca in prada 
infernului. 

Angerulă Negru. Minciuni și basme sunt töte aceste. Infernü 
nu essistä de cätü în minfele slabe si rătăcite. Nu essistä de 
câtii Raiü, și Raiulii este viéta în plăceri și în bani. Dessagii |... 
eată-i colo! acolo, in ei, este fericirea și Raiulü. Ca să-i ca- 
peti, nu ai de cât o lovitură să dai. 

Angerulü Albă. O lovitură in bine-făcătorulă tăi, va fi o 
mustrare de cugetii eternă. Feresce-te. 

Angerulă Negru. Mustrare de cugetii vei avea când o vei 
perde pe ea, căci alta ca dânsa nu vei mai afla, frumâsă, dră- 
gästösä si credinciösä. lată eŭ më ducii cu inima la la dânsa. 
be nu vei veni după mine, vei peri și tu și ea. 

Angerulü Albă. Datoria mi-amü fäcutü. De nu mă vei as- 
culta, ține! iea sufletulü tăi și mergi cu dânsul in infernă.» 

După aceste vorbe, Angerulü cel albii a dispärutü, iar celü 
negru îi sfâșia inima cu ghiarele ce le avea la mâini, in cât 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC 107 


simfia dureri infricosate. Corpulü seü cädü în nisce convulsiuni : 
intörse mäinele rugându-se Angervlui negru să-i redea inima ; 
o luă, o puse iarăși în sinulü seü, Atuncea, fără a sci de e 
deșteptii saü de vis6ză âncă, scöse hangerulü din tecä si 
cu pumnulü seü puternici il infige räpeditü chiar în inima 
lui Ali, care dormia pe partea drâptă. După lovitură, pare că 
Se desteptä, se scölä în pieiöre și, rădicândi hangerulü în susü, 
il privesce cu infiorare plinü de sânge. Ali, lovită de mörte, 
indreptändu și in acelü minulii vederile asupra lui, cu unŭ 
gemetü durerosü qisse : «Tu, Osman! tu, fiulü meü!... Ucigă- 
torii de părinţi fie nemü de nemulü tëü!> 

Cu acestă blästemü pe buze, Ali a espiratü. Nu scimü de 
ce sentimentü se va fi simțită pătrunsii Osman atuncea; nu 
scimii daca in minutulü acela s'a cäitü de ce-a făcută; dar 
inaintändü asupra pufuluf și asverlindii în el arma sa însân- 
gerată, după o puternică sguduitură ce a simfitü în tâtă ființa 
sa, disse : «Alah a voitü! Asa a fostii scrisă! Alah fie bine- 
cuventatü |» 


După patru dile de călătorie, Cuciuc se întorcea la Iași, 
trägendü la unii negufitorü armeni, în mahalaua Tätärasilorü, 
unde mai găsduise când a trecutii cu putronulü,seü spre a merge 
la Acherman. Eli a spusă gasdei sale că în apropiere de Ben- 
der aŭ fostii loviți de o câtă de hoți, cu care sa bătută câtii 
le-ati ajutatü puterile ; că stăpânulii seü, după ce a ueisü pe 
trei din hoți, a cädutü sub loviturile celorü-alalfi; că elü, după 
ce a mai ucisi patru hoţi, pe cel-lalff i-a risipitii; iar după 
aceea, findü-cä nu cunoscea nici locurile, nici 6menii pe la 
Bender saü Acherman, s'a hotärätü să se intörcä. 

Cuciuc se învoi cu Armenulü ca să-i dea găsduire și mân- 
care, lui și vitelorü lui, o lună de dile, până să-și facă rostü 
in trebile ce pretindea că are. In camera ce i-a dat'o Armé- 
nulü, elü și-a pusü dessagii ce avea pe amânduoi caii. Sera, 
după ce a închisii ușa si a vedutü că s’aü culcat toți ai 


www.digibuc.ro 


108 FRAŢII CUCILC 


casei, elü a deschisü dessagii ca së vadă ce coprindü. In doui 
din ei, elü a gäsitü hainele și primenelele lui Ali, iar în cei- 
lalfi duoi, unii catastichii de socotele saü daraveri comerciale 
si dou&-spre-dece säculefe cu bani sunätorf. A numératü să- 
culefele de două {rei oii, cumpănindii pe fie-care in mână ca 
să vadä câtii e de greü; le-a deschisü pe tâte ca să se în- 
credinfeze ce coprindü; a vădută că unele eraü cu rubiele, 
unele cu irmilici de aurü, unele cu mahmudiele, două cu gal- 
beni olandezi, dar tote, föte, cu aurii de celü mai curată ! 
După acâsta a pusă pungele iarăși in dessagi, pe cari i-a în- 
cuiatii bine ca mai înainte, şi s'a culcatü pe ei ca pe o pe- 
rină de pufü, adoımindü și soptindü de mai multe ori: «Töte 
aceste pentru Ilenuţa !» 


* * * 

Cuciuc, după planurile ce-și facü peste nópte în mintea sa 
cea agerä, a doua di se duse la Curtea Domnéscă, care a- 
tuncea era unde este acuma Monastirea numită Frumâsa, 

Acesta era pe la anulü 1710. Pe tronului Moldovei era Ne- 
culai Vodă Maurocordalü, primulü Domni Fanariotü, care fu- 
sese mare dragomanü alü Imp&răţiei Otomane, mostenindü in 
acestă funcţiune pe tatälü seü Alexandru Maurocordat. 

Cuciuc mai întâiii se presentà la Portar basa care avea 
funcțiunea de a primi si a introduce la Domnitoriü pe Turcii 
cari cereaü audiențe, sau aveaü afaceri la domnie, Acestuia 
îi dărui o frumâsă pungă de tutunü cusulä cu firă si cu măr- 
găritare, care o găsise în dessagii lui Ali; cu acestu dar elü se 
alipi de dânsulă și, prin elü, căpătă audienţă la Vodă. 

După ce fäcü temenelele (1) obișnuite, elü sărută pöla Dom- 
nitorului, care s'a vedutü surprinsă de a vedea pe unŭ turcii 
umilindu-se asa de multă înaintea lui, 

— Ce esci ? Musulmani ? îlii întrebă Dormnitorulü. 

— Până astă-di credinciosi alii lui Mahometü, de care voii 
sé mě lepădii. 


(1) Salutatiunile ce consista în ingenuncherf şi sărutări de mâini, 


www.digibuc.ro 


FRAȚII CUCIUC 109 


— Pentru ce? 

— Pentru că toți ai noștri aŭ primită poruncă ca să se 
tragă în Bugeacü, în prevederea unui r&sboiii cu Muscalii; 
pentru că eŭ nu voii së më bati, pentru că eŭ voii se 
remânii în Moldova ca moldovanii; pentru că sunt legată cu 
inima de o femee fără de care nu potü trăi; pentru că inima 
si mintea mă tragă spre legea creștină; si pentru acestă do- 
rinfä viă së më pună sub scutul Măriei Tale. 

— Cum te chiamă? 

— Cuciuc Osman. 

— Voesci dară să te botezi? 

— Așa, Măria Ta, și cât mai curând. 

— Dar scii că, pentru ca së facă acâsta, trebue să te pre- 
gätesci ? 

— Este jumătate de anii de când ună preotü din CAmpulungü, 
unde amü stati pentru negotü, m'a luminată, pentru ca să 
primescü sânta vösträ lege. Vë rogii acuma së primiţi tributulü 
ce unii supusü datoresce Domnului seü. 

Atuncea elü, scoțândii din brâii o pungă de mătasă, o întinse 
Domnitorului. Acesta, surprinsü si multämitü mai alesü de su- 
netulü auriü alü pungei, întrebă: «Ce este aicea? 

— Cinci sute de rubiele. 

— Bine! Dorința fi se va împlini. Vei primi îndată cidula 
nösträ către Miiropolitulă, si chiarü fiulii mei te va boteza. 

— Së träesci, Mária ta! 

— Ce mai vrei de la noi? cere. Nu voiü să mă intreci in 
dărnicie, 

— Fiindü-cä cu negoțuli în téra acâsta amü făcută puţină 
avere, și, daca më voiü crestina, voii fi în stare să-mi cum- 
pării si o moşie, ın'asü ruga Măriei Tale, së më cinstesci cu 
caftanulü unei boerii care së mi dea drepturi și privilegiuri 
in fera ac6sta. 

— Bine, Cuciuc! Te voiü face si boeriü : de boieri ca line 
are nevoie domnia nösträ. 

— Së trăiesci Măria ta! 


www.digibuc.ro 


110 FRATII CUCIUC 


Până într'o oră, marele Muhurdariu (1) dete lui Cuciuc ci- 
dula domnâscă, cu care elü se duse intinsü la Mitropolie. Ce 
putere aii banii! 

Mitropoltiulü, după ce citi cidula domnâscă, începi së-lü 
cerceteze dacă este convinsii de preceptele religiei creștine. 
Osman depuse mai înlăiii pe masa Mitropolitului o pungă cu 
o sută de rubiele, apoi îi spuse că elü este catehisitü de unii 
preotii din Cämpulungü, Mitropolitulii, după ce văqă că in pun- 
gulifä era aurii frumosi, i se arătă bine-voitoră si-lü întrebă 
când voesce să fie crestinatü. Cuciuc răspunse că acesta 
voesce so facă cât mai cur&ndü, dar se rögä ca së se aducă 
chiar preotulii care l'a catechisatii pentru ca să-lii boteze, 
fiindă-că așa '-a fostă fägäduitü. 

Mitropolitulii chemă pe Archidiaconulü seü și-i spuse ca să 
facă o poruncă cătră preotulü Vasile din Câmpulungii, să vie 
în graba cea mai mare la Iași. Cuciuc, pentru acâsta, reuși 
a face ca së se ducă, pe cheltuiala sa, unii Poslusnicü de la 
Mitropolie, ordonatii ca să nu spue nimica lui Popa Vasile 
despre botezulii ce are a celebra. 

După trei dile Popa Vasile veni, și primi ordinii prin Archi- 
diaconulü Mitropoliei ca a doua-qi, Duminecä, së se afle in 
biserica, sântului Nicolae celii mare, care era biserică Domnâscă, 
pentru ca së boteze pe cine-va, Pe la amedä-di o cadă mare cu 
apă fu pusă în mijloculii bisericei, Yar Popa Vasile, împreună 
cu alți duoi preoți ai bisericei așteptaii îmbrăcaţi in altariü. 
Atunci se audi Meterhaneaoa (2) cântândii, și o trăsură cu a- 
laiŭ domnescii oprindu-se la intrarea bisericei. Intră fiulii Dom- 
nitorului, unii copilü de cinci sese ani, și după densulii Osman 
neofitulü, care trăgându-se räpede într'unii colții se desbrăcă 
lăsându-se într'o cămașă albă și lungă, De astä-datä Cuciuc 
nu era îmbrăcată în hainele lui turcești : își răsese barba și se 
îmbrăcase în costumü boeregcü, din care causă Popa Vasile 
nu-lü putü cunösce, După citirea rugäciunilorü și cântărilorii 
tradiționale, Osmanü se băgă în cadă : preoții, cu mâinele pe 

(1) Pästrätorulü sigiliulul Domnescă, saŭ secretarul Curfil. 

(2) Musica care cântă la paradele domnesci. 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC ui 


capulü seü, ilü cufundară de trei ori in apa sfințită, din care 
apoi eși afară, creștină ca toți creștinii, si cu numele de 
Constantin, după numele Beizadelei. Indată ce se termină ce- 
remonia, Beizadeaua plecă, iar Cuciuc după ce se îmbrăcă, fu 
condusii să sărute icönele și së se închine la ele, după cum 
îi soptia că trebue së facă unii dascălii de la biserică care-i 
servia ca călăuză. Popa Vasile, esindü din altariü desbrăcatii 
de odăjdii, se puse sămai privâscă pe noulü crestinatü : obser- 
vendu-lii mai bine la faţă, vădândă mai alesü că mergea soldiü 
ca vechiul seii cunoscutii Osman, l'a recunoscută, și de odată, se 
aruncă asupra lui räcnindü : «Hofute, tu esci! Ce mi-ai fäcutü 
fata ? Spune-mi, că te strângă de gätü, chiar aici în biserică, 

— Tacă-ţi gura, Popo! Nu vedi că te-amii făcută së më 
botezi, pentru ca së te facü socru?» 

N'avu timpi bietulü Popă së mai spue ceva, căci se vădu 
intreruptü de intrarea subită a lui Portar-bașa care’i spuse că 
este asteptatü la Curte. Cuciuc, când eși, se vëdu invitată a 
încăleca pe unü calü de paradă, imbräcatü cu o harșa cusutä 
cu firii și cu armele domnesci; după care, însoțită de vre-o 
două-deci de Slujitori călări, unii înainte Yar alții după el, 
apucă drumulii spre pörta care da în curtea Palatului domnescü, 
Atuncea Popa Vasile, care esise la usa bisericei, făcându-și 
cruce, disse : «Mari suntü minunile tale, Dömne !» 

La Curte, Cucinc se urcă pe scara cea mare, care de astă 
dată o găsi așternută cu postavii roșu în onörea sa. Trecând 
pe lângă Meterhaneaoa care cânta josü pe scară si printre o 
droie de Ediclii (1) cari nu incetaü de a-i ura sănătate si be- 
rechetii, arunca in drâpta și în stânga rubiele si irmilici de 
aurii, Vodă cu Dömna, si cu nasulü seü, iü asteptaü în sala 
domnescă, unde, ca in töte dilele de sărbătore, se aflaü mai 
mulţi visitatori și câţi-va boieri de Divanü. Cuciuc, după ce 
sărută mâna lui Vodă, a Dâmnei și a Beizadelei, finü unü micii 
discursii mulfämindü lui Vodă pentru protecfiunea ce-i dă ju- 
rându-se a fi supusă si credinciosii până la jertfirea vieţei, atätü 


(1) Servitorii Palatului domuescii. 


www.digibuc.ro 


112 FRAŢII CUCIUC 


lui câtă și urmasilorü sei. Domnei, îi oferi unii tasii de aură 
în care se vedea strălucindii o mână bună de pietre scumpe: 
diamante, rubinuri, smaragduri și mărgăritare, găsite într'o 
dessagă a lui Ali; iar nașului seü îi spuse că la scară iü as- 
teptä ună calü de Anadolü, albii ca laptele, iute ca soimulü, 
voinici ca leulü si blândii ca mielulü. 

«Se-Jü vedemü !» strigă Beizadeaoa, bătândii in palme si a- 
lergändü spre usä in fuga mare. 

Atuncea, după unii semnü alü lui Vodă, Postelniculü celü 
mare ilü îmbrăcă cu caftanü si-lü felicită dicându'i : «Së trăesci, 
Serdarü Cuciuc l>» 

Dömna, încântată de vederea frumöselor scule ce primise, 
adressându-i şi ea cuvântul, îi disse: <Acyma ai face bine 
să te insori. 

— Voiü urma porunca Măriei Vöstre, dise elü. 

— Poți să-ţi alegi o fată din haremulü nostru : avemü vre- 
o două-deci fete de boeri din Tarigradü. Poţi să-ți alegi pe 
cea mai frumösä. 

— Alegerea mea este făcută ; sunt logoditii cu una care nu 
s6mănă cu alte frumuseți de pe pământi. 

— Creștină ? 

— Da, creștină, și fată de preotii; cea mai frumösä flöre de 
pe valea Câmpulungului. 

— Bravo! să vii cu ea, să te cununämü. 

— Së trăiţi, Măria Vostră! dise elü fără a promite, 


* 
* * 


Esindü de acolo cu paradă domnâscă, după obiceiulü celorü 
ce se onoraü cu caftane, fu condusü la gasda sa, unde Me- 
terhaneaoa îi cântă vre o două ore. Atuncea vădândii pe Popa 
Vasile, care luându-se după paradă venise până la pörta gas- 
dei lui Cuciuc fără a cuteza së intre, elü ilü chemă înăuntru. 
După acesta, în urma unui prändü bunü si veselü, stropitü cu 
vină vechiü, dete drumulü paradei si Meterhanelei, aruncändu-i 
bacsisurile obișnuite, qisse să-i pue caii la noua trăsură ce'și 


www.digibuc.ro 


FRATII CUCIUC 113 


făcuse, și, cu Popa Vasile alături, merse la Mitropolie. Acolo 
îndată ce se anunță, usele i se deschiseră. Cerândii bine-cu- 
vântarea Mitropolitului, acesta i-o dete cu amândouă må- 
nele, și-lii întrebă daca are să stea în laşi saü la ţ6ră. 

«De o cam dată lrebui së mă insorü, Prea sänfite, dise elù; 
si iată că viă së vë cerü bine-cuventarea ca së iaŭ pe fata 
acestui preotü, care m'a pregătită si m'a luminată în credin- 
tele legei creștine. 

— Acâsta nu se pote. Fetele de preoți trebue să se mă- 
rite cu tineri meniţi a se face preoţi. Nu scii acesta, preote ? 
Cum de vii la mine cu asemenea cereri? Nu vă e rușine? 

— Së ertafi, Inaltü-Preasänfite! unü p&calü mare s'a în- 
tâmplată în casa mea. Fata mea acuma nu se pöte mărita de 
câtă cu dumnialui. 

— Ce felii? de ce? 

— Nu seiü: së spună? së nu spună ?... Dar trebue să 
spună. 

— Spune odată. 

— Apoi pe Ilenufa mea a spurcat’o boeruli acesta încă 
pân’ a nu se boteza. 

— Daca e așa, să te duci să-i cununi; și së spui prcotesei 
tale să-și păzâscă mai bine fetele, daca mai are. Acuma s'o 
pui numai de cAtü la canonü : jumătate de anii să nu te a- 
tingi de ea, së mănânce numai pâne și apă, și câte trei sule 
de mătănii pe di së facă la pragulü bisericei! Haide, plecă! 

— Porunca Prea Sânţiei Vöstre se va împlini, dise preo- 
tulü ingenunchindü și sărutându-i mâna. 

A doua di de diminetfä, fără a perde timpulü, Cuciuc, cu 
Popa Vasile alături, într'ună rädvanü noŭ si frumosi, după 
cum era moda pe atuncea, cu patru cai ca smeii, cumpăraţi 
anume pentru miresä, și cu ună sipelii mare legală cu feri, 
în care, pe lângă desagii cu bani mai băgase o mulțime de 
târguele pentru nunta Ilenuţii, după o călătorie plină de ne- 
răbdare, pe aprope de apusulü s6relui, inträndü în Monastirea 
Văratecului, traseră la chilia Maicei Fevroniei. Ilenuţa vě- 
dendü mai întâiii pe tatăl seü, a fugiti iute pe o scară de 


8 


www.digibuc.ro 


114 FRAȚII CUCIUC 


`n dosü ca së se ascundă în podü : numai după ce audi si 
recunoscü vocea amantului ei care o chema strigând'o din 
tote puterile, sări din podü dreptü în braţele lui deschise, 

Vom lăssa pe lectori să-și închipuâscă espansiunile lorü de 
bucurie si de fericire, şi ne vom grăbi a spune că nu mai 
departe de cätü în aceeași serä Popa Vasile le citi cununia 
n biserica Monastirei, după porunca ce luase de la Mitropo- 
itulă; şi ne-am grăbită de a spune acâsta, fiindă-că și tenăra 
perechiă se gräbia ca c'o oră mai nainte să intre în vița 
iniștită și legiuilă a căsniciei, 


* 
* * 


A rösunatü valea Câmpulungului de mirare și de mulfämire 
când a auditü despre intörcerea lui Osman cu fata Popei, despre 
creștinarea lui și despre căsătoria lui cu Ilenuţa. Numai mama 
Preotesa turba de necazü; şi când a vëdutü pe Popa apropiin- 
da-se de casă a incepulü să-lă ocărască, să-lă facă proslü, 
dobitoci și bună de legată la iesle. Când însă a audită că 
sese luni are së dörmä cu rpgojina, că are së mănânce nu- 
mai pâne si apă, ba încă să facă si mătănii la biserică, după 
canonulă ränduitü de Mitropolitulü care trebuia să se esse- 
cute,— atuncea abia i s'a mai muïată limbulifa ; iar după im” 
plinirea canonului s'a dusă împreună cu părintele Vasile së 
visiteze pe fiică-sa, pentru ca së se împace cu ea, 

Cuciuc, aședatiă toti în casa închiriată pe mai mulţi ani de 
vechiulii sei patronii, nu mai putu continua comerfulü de che- 
restele in care avea destulă experiență. Acestă comerfü, ca si 
altele care le essercitaü Turcii, incetase cu totulü din causa 
evenimentelorü mari cari se precipitaü. Vodă Maurocordat nu 
împlinise încă anulü de domnie, și se văd înlocuită de Du- 
ınitrascu Cantemirü, protegiatü de Ghereï Hanul Crimeei, 
Atuncea Rușii declarând resbelü Turciei, și Vodă Cantemirü 
făcând alianţa cu Petru cel mare, toți negustorii turci câţi 
aü mai r&mas în ţ6ră aŭ fostii măcelăriți. Acesta a contribuitü 
multă la înăbușirea omorului si disparițiunii lui Ali, findü-cä 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC 116 


nică unulü din foștii lui clienți musulmani nu mai trăia. Prin 
urmare minciuna inventată de Cuciuc despre lupta cu hoţii n'a 
avutü cine s’o desininfä saü să cerä a se verifica, 

Cuciuc nu tärdiü a cumpărată o moşie mare si frumösü in 
apropiere de Valea Homorului, de la fiulii unui boeriü mare 
care se muncia să-și risipescă moștenirea. Acolo gäsindü o 
bună aședare și ună satü destulii de populată, sa stabilită cu 
familia, care în curându s'a făcută numerösä, fiind-că llenufa 
pe cât era de frumösä și de drăguță, pe atâta era si bună de 
sămânță : pe tot anulü făcea câte ună copilü, iar la trei ani 
îi făcea gemeni, toți frumoși, toți durdulii şi voinici. 

Viaţa lui Cuciuc se strecura intr'unü modă cum nu se pöte 
dori mai bine. Neinvidiatü de nimeni, elü vedea întreprinderile 
lui prosperändü si averea lui sporindü. De LOtă lumea onorată 
și iubită, la totă lumea făcendiă bine și îndatoriri, totă lumea 
părea că se bucură când cumpăra câte o nouă moșie, sciindü 
că sporirea averei lui sporia dărniciile către cei săraci și aju- 
torul către cei neputincioși. Cu tote aceste, cu cât înainta în 
verstä cu atâta se vedea o melancolie pronunțată pe faţa sa; 
și nimeni nu scia daca sera cändü se culca saü diminefa cândă 
se scula, nu-și aducea aminte de scena din câmpia Benderului 
si de ultimele cuvinte ale lui Ali! Oră cât se silia elü să-și 
înădușe suvenirele în dragostele conjugale sai în cele paterne, 
ori cât se nevoia să-și ocupe mintea cu faceri de bine și cu 
griji de tot felulü, în creerii lui totuși simfia că ricăe uni 
verme nevedutü de cât de consciinfa lui, care nu-i lăssa inima 
în linişte și în pace. 

De și nu avea mintea luminată prin niscai învățături seriöse 
pentru ca să îndrepteze creşterea copiilor sei, totuși o avea 
destulă de desteptä din natură pentru ca să vadă că, numai 
prin o crescere îngrijită și solidă, copiii sei putea să-și facă 
cariera în viefä. De aceea pentru singurulü băiatii ce avea 
(căci fete avea vre-o nouă) n'a crufatü nici o cheltuelä pen- 
tru ca sč- dea o bună învățătură. Băiatului seü îi pusese nu- 
mele de Nicolae, în memoria lui Vodă Maurocordat, care se 
arătase atât de bună pentru elü. Până la etatea de cinci-spre- 


www.digibuc.ro 


116 FRAŢII CUCITO 


dece ani, i-a dată invefälura în casă prin dascăli greci, după 
cum era moda timpului de atuncea. Uliimuli dascăli greci ce 
avusese, întâmplându-se se mörä si negäsindü ună altulü, luă 
hotărîrea să-și ducă bäetulü la Liovü (Lemberg), unde începuse 
deja boierii din téra de susü să-și trimită copiii la învățătură. 
Acolo Nicolae făcù studii seriöse în limba latină si polonă, pe 
cari le vorbia şi le scriea în perfecţiune. La etatea de 22 ani, 
junge Nicolae terminându-și studiile, se intörse la casa pä- 
rintescä. 

Atuncea audindü că a venitü la scaunulă Domniei nașul seü 
Constantin Maurocordatü, fiiul lui Nicolae Maurocodalii, sa de- 
cisü ca së mârgă la lași spre a i se închina si a-i presenta 
pe fiiulii seü. Dar pentru ca së nu mârgă cu mâna gola la celü 
care-lă botezase, se decise să-i ducă doui cerbi pe cari-i cres- 
cuse în grajdiü doui ani şi-i învățase a trage la trăsură inhä- 
matí. Pentru ca së nu-i ostenescä pe drum, puse de fäcü câte 
o cușcă pentru fie-care cerbü, și ast-felă îi duse forte bine la 
lași. Acolo le polei cörnele si, înhămându-i la o trăsură de 
luxü, dise ca să-i aducă la Curte, unde elü sa dusă înainte 
cu fiiulü sei. Assemine lucru ne mai pomenită si ne mai 
vedutü, a fostă pentru leșeni unii adeveratü spectacolü; ast-felü 
că, până së ajungă ecuipagiuli la Curtea Domnescä, jumătate 
orașul mergea pe lângă elü. 

Constantin Vodă primi cu plăcere pe finul stă, fiind-că încă 
ținea minte impressiunile de mulfämire ce-i făcuse cu calulü 
celü bălană,— și simţi si mai mare plăcere vedendü că are unŭ 
fini ajun-ö, nu numai cavalerii frumosü si elegantă, dar chiar 
bine crescută și instruitii în limbele classice, elena și latina. 
Audindü uni huetü neobișnuită despre partea curții, își aruncă 
ochii pe ferâstră și vödendü atât de multă lume, întrebă ce 
să fie? 

«Lume ciudată, Măria ta!... insofesce nisce vite pe care 
le-am adusi ca peschesü pentru nasulü mei. 

— Ce felü de vite? 

— Nisce cerbi prinşi din munţii mei de mici și imbländitf, 
ca să fie de petrecere coconilor Măriei tale. 


www.digibuc.ro 


FRAȚII CUCIUC 117 


Minunată lucru! Nici n'am mai vödutü așa ceva... cerbi în- 
hămaţi... cu cörnele poleite !... Mulţămesciă... fârte multă iţi 
mulțămescii. Ai vre-o trebä în lași ? AT vre-o nevoie? Ai să-mi 
cei ceva ? Spune. 

+— Nimiea, Măria Ta. Landă lui Dumnedeü tote 'mi mergü 
bine : nu potü să multämescü indestulü celui de susü. Am avută 
numai dorința de a vedea pe acelü ce ma crestinatü, și a-i 
ura ca së trăâscă multi ani. 

— Ce nume pörtä fiiulü D-tale ? 

— Numele tatălui Măriei Tale. 

— Să trăescă ! Ce ași pulea face pentru el? 

— Ce va bine-voi Măria Vostră; lamii adusi ca să-lii în- 
chină prea puterniciei Vöstre, ca să faceţi din elü ce veţi pofti. 

— După învăţăturile care le are, și-ar face sorta mai bună 
la Stambulü. Să-li trimiti la Kapu-Kehaiaoa nösträ, ca să-i 
pregätescä calea înaintării. Scie turcesce ? 

Scie numai a vorbi, cât lam învățatii eŭ din practică. 
Acolo va învăţa carte. 

— SE trăiţi Măria Vösträ! Doră să-i dați ragazii de vre-o 
lună ca să se gäldscä. 

— Am së viii și eü în fera de susü. Voiü së vădii cetatea 
Sucevei, Monastirile cele vechi: Putna, Suceviţa, Dragomirna 
si cele-l'alte. Pe aprope e moșia D-tale? 

— Forte apröpe. 

— Voi veni së vădii casa și familia finului mei. 

— Voiii aşterne sufletul și inima mea în calea Măriei Vöstre. 
Să veniţi cu berechetü ! 

— Së ne vedemü cu bine! Acolo vom regula plecarea lui 
Nicolae.» 


Împrejurările si trebile Domniei n'aii datü răgazii lui Vodă 
ca să vie în călătoria ce proiectase de cât tomna, tärdiü, pe 
când se scutura frunda de pe arbori. Atuncea luândă cu sine pe 
Vistierul și pe Postelniculă celü mare, vre-a dauă-deci de trä- 


www.digibuc.ro 


118 FRAȚII CUCIUC 


surf inärccate cu Ediclii (1) și bagage; precum si vre-o dout- 
sute de Slujitori călări, a visitatü Botoșanii, Herţa, Cernăuţii, Ră- 
däutii, Suceva și Monastirile, In tote părţile, pe unde umbla, lua 
note, asculta plângeri, și însemna cu de-amăruntulii neajunsurile, 
lipsurile, defectuositäfile instituțiunilor ce eraii în vigöre, ca să 
aibă materialulü necesariii pentru reforma cea mare care o 
proiecta în mintea sa; și in adeverü după cäfi-va ani, în 
domniile lui successive în ambele principate, elü a introdusü 
multe și mari reforme cari laŭ însemnată între cei mai ca- 
pabili organisatori, și pentru care istoria i-aii consacrată pa- 
gine de mare laudă. 

Serdarul Cuciuc a esitü înaintea Domnitorului la Suceva 
pentru ca să-i aducă aminte de promisiunea ce i-a datü de 
a-i onora casa, invitändu-lü tot o-dată de a lua parte la o vê- 
netöre ce a organisatü în munţii de pe moșia sa ; căci — după 
cum dicea elü — cerbii si cäpriörile sunt doritöre ca să facă 
cunoscință cu fața lui Vodă. Maurocordatü primi cu plăcere. 
La marginea moșiei mai multe sute de munteni, cu femei și 
fete, eșiră întru întimpinarea Domnului cu pâne și sare, cu 
faguri de miere și cu tave încărcate de fragi (2) și alte fructe 
de munte; urându-i bună venire si sănătate. 

In pragul casei, soția lui Cnciuc, jupânssa Ilenuţa fata Popei 
(care de și avea aprope patru-deci de ani era încă forte fru- 
m6să), a primitii pe Domnitoriii cu buchete de flori, înconju- 
rată de cei dece copii ce'i avea, unulü mai frumosi si mal 
drägälasü de cât altul; așa că Domnitorulü nu scia în cotro 
së și îndrepteze privirile fermecate de mulțămire : la mamă saü 
la copii? 

Casei lui de la ferä, Cuviuc îi detese numele de Conacü, 
după tradifiunile ce le avea din orașele turcesci ce le veduse, 
unde locuințele persönelor mai însemnate se numescü conace. 


(1) Aşa se numlaü Ömenil ce făceaă serviciul privată al Domnului, 
precum Îhrictarulă, Peschirgiul, Ciubucciul, Cafegiul, Cupariul şi alţii. 


(2) In munţii Bucovinei fragil se producă până în €rnă. La Crasna, ia 
1848, am culesă eŭ îusumi fragi in Decembre, căutându-l pe sub zăpadă. 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIVC 119 


Ar fi putut însă së se numâscă chiar seraiu, fündü-cä putea 
së gäsduescä chiar unii impöratü: o construise cu meșteri 
anume aduși din Stambul și fără a cruța cheltuele; mai ales 
că pétra, varul, lemnăria si brațele avendu-le pe moșia sa 
proprie, avea tolă înlesnirea ca s'o facă cât mai mare, mai 
solidă si mai frumösä. În cele patru-deci de camere ce cu- 
prindea, s'a găsit destulü locii spre a se găsdui Vodă cu tötä 
curtea sa, afară de cei 300 de Slujitori cari saii gäsdpit pe 
la casele din salii. În imensa sală de mâncare a casei] Dom- 
nitorul, cu totă curtea lui, cu ministrii, cu ispravnicii tinutu- 
rilor vecine, cu Episcopul de la Rädäufi, cu mai mulți boieri 
vecini veniţi cu jupânesele lor, și în mijlocul familiei de gasdă, 
prândi si cină cu mullämirea și veselia cea mai mare, în des- 
fătarea ce o adăogea armonia unei bande de musicanfi aduși 
intradinsü de la cetatea Bistriţei de peste munţi din Ardealü. 
În curtg cânta o altă bandă de lăutari; împrejurul acestora 
däntuiaü cu veselie flăcăi și fete, nu numai diua, dar si nöp- 
tea la lumina masalalelor și a focurilor mereü afitate cu ra- 
mure verdi de bradi cari scänteezä la cea mai mică apropiere 
a cărbunilor; iar în sala de susii hora se invärtia de boieri 
și de jupinese cu fetele lor, toți incuragiafi de popularitatea 
lui Vodă, care și însuși fupäfa în horă cu mare entusiasmü 
și plăcere, 

Trei dile si trei nopți a durat veselia și cheful în curțile 
Serdarului Cuciuc. Vodă Maurocordat spunea că aceste aŭ 
fost dilele cele mai plăcute ce a gustatü în viefa sa. În inter- 
valul acesta sa organisat vânătorea domnâscă, care trebuea 
să ţie trei dile, pentru ca së bală toți munţii cunoscuţi că 
conţină fiare mari, Patru sute de Pläesi cu sinefe ghintuite, 
adunaţi din satele vecine și peste o miie de hăitași, saii bă- 
tăiași, dispuși ca cei cu armele së ţină piscurile, iar cei-lalţi 
së mâie vânalul din vale spre dâlu, aü fostii împărțiți în cete 
de câte cinci deci, fie-care cetă sub comanda unui Aprodü, 
si toți sub comanda supremă a lui Cuciuc. Vodă trebuea să 
mergä însoţit de tinörul Cuciuc, și înconjurat de cäfi-va arnäufi 
cari eraü în cortegiul sei. Timpul era frumosi: pe văi 6rba 


www.digibuc.ro 


120 FRAȚII CUCIUC 


se arăta încă verde si înflorită; numai florile cari erai mai 
nalte eraü cam opărite de brumă; pe culmile munților însă 
usöre straturi de ninsöre albia vârfurile stâncelor si muschiul 
ce le invelia, 

Curiösä sensafiune a adusă lui Vodă prima pornire a bătăii: 
când la semnalul dată de buciume, diipă insirarea ömenilor, 
aü început a se repercuta räcnetele și fipetele bätäiasilor din 
vale, fiori a simtitü furnicändu-i tot corpul de la talpe până 
in crestetü. Elü, care nu avusese ocasiunea să asiste la așa 
ceva, simtia că i se sburlia părul sub calpacul de samurü care 
Mi purta; iar când audia câte o pușcă trosnindü în linia in 
care se afla asedat, simfia in târaple si în peptü o svâcnitură 
care lü făcea să se ingälbinescä la față: așa că la semnul 
ce-i făcea tânărul Cuciuc ca së dea în capriöra care venia 
spre el, Vodă, în locü să puie arma la ochi, "i-o întindea lui 
spre a o descărca; iar când cerbul saü cäpriöra cägeaü pe 
aprâpe de el, se ârăta forte simţitor de milă la omorirea lor. 
Cu töte aceste, de si n'a dat nici odată cu pușca, lingușitorii 
laŭ fost făcut să crâdă că el a ucisă ună cerbii, o capră și 
un porcii, încredințându-l că de glönfele lui aü cädut. La locuri 
si restimpuri anumite, se făcea repausele: atuncea bucătarii 
îndată improvisaü prändurile chiar din vânaturile dobândite, 
frigându-le saü gătindu-le la focurile ce erai prea ușor de a 
se aprinde; iar Domnul și toți Ospeţii, mâncaii cu o plăcere 
nespusä şedând pe stânci, saü pe rămuri moi de bradü. Serile, 
neputându-se, din causa depărtării, intörce acasă, trebuea ca 
vânătorii să se culce în munți. Pentru Vodă se improvisase 
o colibă din rămnri de brad, iar pentru cei-lalfi se asternea 
rămuri, pe care se culcaü coperifi de bolta instelatä a ceriului, si 
adormiaü incäldiff de jeratecul focurilor mereii alimentate cu 
lemne. 

Peste o sută de cerbi, două sute de capriöre, opt-deci de 
mistreți și cinci-deci de urși, afară de uni numără mai 
mare de lupi și vulpi, aü fostii trofeele primelor două dile 
ale vânătorii dâmnesci. Vodă, multumitü de acestü resul- 
tată, voia ca a treia qi să se intörcä la sati. Cuciuc însă la 


www.digibuc.ro 


FRATII CUCINC 121 


rugatü ca së mai asiste măcar la o bătaie, pe unul din munţii 
unde se credea că s'a refugiat tot vânatul speriatii în bătăile 
precedente. Se făcu, deci, a treia di ultima v@nätöre. Se maï 
omorirä câte-va decimi de fiare mari, cu ale cărora ecatombe 
trebuea să se închiee petrecerea domnâscă. O întemplare nä- 
prasnică însă veni ca să întristeze totă veselia acestei pe- 
treceri. 

Când se deteră semnalele de retragere, Cuciuc tatăl, lăsând 
pe fiul săii pe lângă Domnitoriii, plecă cu vre-o sută de pași 
înainte, mergend mai răpede pentru ca să cerceteze despre o 
potecă pe care së potă apuca spre a esi mai curând la lumi- 
nisü. Câţizva pläesi îl precedaü, pre când strigătele unor bă- 
tăiași mai întârdiați încă resunaü, lăcend së salte fiarele care 
se pitulaii în desișuri saü în culcușurile lor. Iată că un ursi 
forte mare, eșind din dosul anui ju&pänü (1) se întâlni peplă 
în peplii cu Cuciuc. Acesta, avend pușca descărcată—fiindii-că 
nu se mai aştepta a da peste acemine surprinderi când vedü 
că ursul se aruncă asupra sa, scöse un pi-tolü ce avea la 
brâŭ și i lŭ slobodi drept în cap. Glonţul însă, sfărtecând nu- 
mai o ureche a animalului, nu-i fä-use de cât o rană usörä, 
dar destul de forte pentru ca ursul, care de două dile suferia 
de o allă rană ce suferise de la un plăieșii, së se arunce a- 
supra agresorului seii, să-l apuce în brațe, și să-l strângă ast - 
felii în cât së nu potă scöte cuțitul ce avea la bräü. Cuciuc, 
strigând și cerând ajutorü, se lupta acuma în desperare; apu- 
când și el pe ursii brälisü, cu vänjösele şi puternicele sale 
mâini, il ținea în stare de a nu se putea servi nici cu ghia- 
rele spre a-l sfâșiea, nici cu gura spre al omorî. Lupta se 
mărginia într'o luptă drâplă ca între doui flecăi cari, când 
n’aü ce face, se ieü la träntä: se vedea când ursul de asupra 
lui Cuciucii, când acesta de-asupra lui. Domnul, cu toţi arnau- 
ţii sei si cu o mulţime de Pläesi se apropiase; dar nică stri- 
garea poruncitöre a lui Vodă, nici compătimirea generală a 
spectatorilor, nu folosiaü: nimeni nu culeza së se apropie; 


(1) Specie de bradü pitică care se gäsesce numa! pe vârfurile munţilor, 


www.digibuc.ro 


122 FRAȚII CUCILG 


iar ursul, fără a ţinea sémă de strigătele ömenilor si de poc- 
netele puscelor cari se slobodiaü împrejurul sei, urma lupta 
cu înverșunare si cu intenfiune ca să sfâșie pe adversarul seü. 
Nicolae, băf)ul lui Cuciuc, nu mat putu suferi spectacolul 
acesta: se decise a scăpa pe tatăl seii cu ori-ce prelü. Asa 
dar făcându-și cruce, ingenunchiändü și puindu-și pușca la 
ochi, întinse cocoşul, trase de piedecä și, când arma pocni, 
se vădură două cadavre cädend îmbrăţișate! același glonfü 
trecând prin inima ursului, trecuse si prin inima tatălui seü! 

Fatalitatea a fäcutü ca blăstemul lui Ali së se execute prin 
mâna fiiului ucigasulü seü! 


* 
* * 


Constantin Vodă Maurocordatü forte pätrunsü de tragica 
morte a finului sëü, se grăhi a se cobori din munți cu toți 
curtenii sei și, după ce adressă cälduröse cuvinte de mângâiere 
mult întristatei familii, în sînul căreia petrecuse atât de mul- 
țămit, a plecät spre reședința sa, lăsând pe Postelnicul cel 
mare spre a-l representa la imınormöntarea Serdaruluf Cuciuc, 
și îinbrâcând pe tânărul Nicolae cu caftanii de Serdariii spre 
a-l consola de perderea tatălui seü. 

Jupänesa Ileana cătră primă-vara viitore a fostii poftitä de 
Dömna lui Maurocordat cu familia sa ca s'o vadă. Ea a plecat 
cu două rădvane, luând cu sine patru din fetele ei cele mai 
mari și pe fiiul seü ca conducătorii, lăsând acasă pe cele mai 
mici sub îngrijirea mamei sale. La Iași ea a fost poftitä să 
găsduescă la Curtea domnescä, unde Dâmna îi făcu töte ono- 
rile și-i arătă multă afecțiune; după o ședere de două sëptë- 
ınanY, ea se intörse acasă lăsând în haremul Dömnei pe fetele 
ei, cari eraü de o frumusefä ideală. În tomna viitore, când 
s'a împlinit anul de doliü, ea se intörse ca să-și iea fetele. 
Atuncea însă ea le găsi logodite de Dömna cu tineri fii de 
boieri de starea intärü si le mărită pe tote într'o di in bise- 
rica unde cu 26 ani în urmă se botezase soţul ei. Totü atun- 
cea se logodi și fiiul seü cu o fată grecä din haremul Domnei, 


www.digibuc.ro 


“FRAŢII CUCIUC 123 


căreia i se făcu mare si frumösä nuntă domnâscă, cununändu-se 
chiar de Dömna cu unul din Beizadele, și dându-i drept dotă 
Portăria de Suceva, postü ce ecuivala cu Prefectura. 

După domnia din 1733 35, Constantin Vodă Maurocordat 
mai revenind la tronul Moldovei in 1742 1748 și 1769, a fostă 
protector familiei Cuciuc, botezându-i și cunundu-i copiii, băeţi 
sai fete, și reversând asupra tuturora binefacerile sale ge- 
neröse. 

Aice voiü lăsa romantierilor sarcina de a urmări istoria 
acestei familii, mărginindu ne de o camdatä a spune pe seurtü 
că toți urmașii de sexü bärbätescü aü fostii împinși de fata- 
litate la paricidi, ucidend fiii pe tatăl lorü, până la a șâptea 
generațiune ce a apucat'o acelü ce scrie acestii episodü. 


II. 


Intre anii 1840—2 eramü copistü în cancelaria LogofetieY 
Dreptăţii, care în timpii moderni s'a numită Ministrrul Justi- 
fiet. Acolo cunoscuiii, printre alți colegi, pe unulü care se numia 
Dumitraki Cuciuc. El era cu trei patru ani, pöte, mai în vârstă 
de cât mine și funcționa mai de mult? de aceea el ajunsese 
copistü activi, adică cu léfă, pre când eŭ eram numai prac- 
ticantă, primindă numai cinci deci lei pe lună din lela mi- 
nistrului ; căci, trebue s'o spună, pe atunci miniștrii eraü mai 
muchelefi, mai mândri ; pretindea că servescü pentru patrie 
și pentru onöre iar nu pentru léfă; de aceea léfa lor o dis- 
tribuiai pe la funcţionarii lor inferiori lipsiți de mijlöce dupe 
o listă dressatä de Directorulü Logofetiei. 

Cuciuc, camaradulü meü, îmi arăta multă dragoste si afec- 
fiune. Av6m si eŭ öre-care simpatii pentru elü, si-mi plăcea 
spiritulü lui celü agerü, in care prevedemü o capacitate remar- 
cabilă. Elü fäcnse clasele gimnasiale la Academia Michäilenä, 
si asculta, ca externü, cursurile de dreplü ce le făcea r&posa- 
tulü Jurisconsultü Bojinen si Neculai Dotan, care venise doc- 
torü in dreptü de la Paris; si adesse ori ascultamü cu pläcere 


www.digibuc.ro 


121 FRAȚII CUCILC 


cum relata el lectiunile ce le asculta si cum definia diferitele 
cestiuni de dreptü cari veniaii la ordinea dilei in judecätile 
Tribunalelorü și ale Divanurilor apelative, cari se resumaü în 
chrisöve Domnesei ce se lucraii în Logofetie, Avea însă unii 
tie curiosii amiculü mei Cuciuc: adesse ori se întrerupea din 
narafiunile ce începea, părea că e distractii, să uita în tavanü 
saii pe fevâstră, mișca buzele ca cum ar vorbi in sine, saü se 
primbla prin casă bălăbhănindu-şi mänele într'unii modü bizarü, 
care nici seriosü nici comică nu se putea califica, Acesta i se 
întâmpla une-oră și chiar când scria: de o-dată asvârlia con- 
deiulü cu uuü aerü spasmoticü, se rădica în piciore, umbla cu 
pași răpedi si largi fără de nici unii scopü, gesticula, bodo- 
gănia saü mormiia fără a putea cine-va înțelege ce spunea, 
și apoi frecându și rmânele si scuturändu-si capulü cu pletele 
lui lungi (căci atunci eraü de modă) se aseda iarăși pe scaunü 
la scrisü. 

«Are gărgăuni în capü, dicea unii din colegii lui, 

— L'a apucatü pandaliile, dicea unŭ allulü. 

— E apucatü de lele, sărmanul ! 

— Hai să-i cilimă moliftele sântului Augustin! dicea altulü. 

In realitate însă fondulü caracterului lui Caciuc era minu- 
nalü: elü nu se supără de glumele și sarcasmele nostre; din 
contra părea că-i place să ne vâdă ridändü de elü, suridea și 
chiar imbrätisa pe celü ce spunea glume mai museätöre. Eŭ 
singurii jlü cruțamniă : departe de a-i adressa vre-o “ironie, mă 
uitamii la elü cu ună aerü de milă, pare că presimfiamü că 
in sufletulü. seü se petrecă ceva stranii sentimente. In fața 
superiorilorii, Cuciuc era forte bine vëdutü si apreciati. Intru 
adevării elü era unii funcţionarii modelii ; nici o dală n'a datü 
motivă cuiva ca să-lii mustre saü să-i observe vre-o abatere 
de la cuviință saü datorii. Intre copisti, elü era de frunte: 
seriea frumosi, iute, corectă și fără omissiuni saü greșeli: 
adesse ori arăta și probe de talentü în stilistică; Stolonaceal- 
niculü de atuncea (care astă di se traduce prin terminuli de 
şefă de masa) il punea së lucreze la concepte, fiind-că le bro- 
dia mai bine de cât elü, și-i recunoscea superiorilatea. 


www.digibuc.ro 


FRAȚII CUCIUC 195 


Eŭ atuncea incepusemü a rima. In întreprinderea acesta më 
aflamü în stadiulii unui pruncă care începe a vorbi, saü al 
unui copilii care se încârcă a scrie: nu sciamii daca ceea ce 
facii este bine; nu eram sigurü pe puterile mele. Adesse ori 
trägeamü pe Cuciuc la o parte, şi-i arătamii producerile schio- 
pătândei mele Muse. Ceream părerea lui, fiindă-că elü avea 
Gre-care autoritate înaintea mea: mi se părea și eram con- 
vinsii că avea si cunoseinfe, și spiritü, mai multă de cât mine. 
Cuciuc, cu tote că-mi mărturisia necompentinfa în materie de 
versuri, îmi da avisulii seü cu franchefä: îmi spunea, de es- 
semplu, că cutare versu se părea slabü, cutare fără cadență, 
— cutare prosti rimalü, — cutare frasă încălcită, saii obscură, 
saü de prisosii,-—cutare expresiune fericită saü lipsită de idei,— 
și töte observaţiunile lui mi se păreaă drepte, bune, rationale, 
capabile de a më corige. 

Pentru consultatiuni de assemine natură venindü si acasă 
la mine, Cuciuc făcuse cunoscința si cu tatălii mei; părea 
forte induiosatü când vedea blândețea, fericirea, dragostea si 
amorulii care-mi arăta tatälü meü. De aceea, când eram sin- 
gurii, îmi dicea: «Ce fericită trebui să fii tu, că esci asa de 
iubită de tatălă t&ü! Cum de nu mi-a dati și mie Dumnedeü 
ună tată așa de buni!» 

După acestă exelamatiune, am ghicitü că amiculü muü avea 
o lespede grea pe inimă din causa talälui săi. Cu tote aceste 
nu cutezamii să-i cerü a mi se mărturisi. Apoi, sciindü că 
tatăl seü şedea la ț6ră în districtul Dorohoinlui. pe când el 
sta în lași, îmi închipuiamii că, chiar de va fi suferindü ceva 
neplăceri, acesla trebue să se întâmple prea rară. Altă dată, 
după mortea mamei mele (care sa întâmplat la anulü 1842), 
venindü ca së më console în sfâșierile cumplite ale doliului 
meü, mă întreba despre multe amörunte familiare și mai cu 
semä despre afecțiunile tatălui mei pentru soția sa. Nu putea 
el së asculte de cât adevărul: îi spuneam că nu mi sa în- 
templată së audii între părinții mei nici o dată vre-o cârtă, 
vre o neînțelegere, cu atâta mai puţinii scene de violență, ci 
tot-d'auna dragoste liniștită si armonie, cară singură îi făceau 


www.digibuc.ro 


126 FRAȚII CUCIUC 


se porte fără greutate simțită sarcina celor 13 copii ce eram 
în casă. Intr’o di întrebându-mă din ce causă s'a stinsă maică 
mea, si spuindu-i că acesta i-a venită din facere, nu s'a putut 
opri de a se rădica dreptii în susü și a dice frängändu-si pum- 
nii: «Sörmana maica mea! 

— Cum? din ce causă a murită maica ta? 

— Oh! nu sciă de trebui să-ți spunü, scumpulü meü amicii! 
e grozavă de duresosü ! 

— Bine, fräfiöre, daca acesta îți face rëü, lasă, nu mai 
spune. Eü nu sunt așa de curiosü. Pöte că altă dată îmi vei 
spune... când vei fi mai liniştită, mai puţinii emofionatü. Li- 
niștesce-te. 

— Dar nici o dată, nici o dată — măcar de-ași trai o mie 
de ani, — nici o dată n'ași putea fi mai puţinii emofionatü; 
fiindü-cä până voiü intra in mormântii nu voiă putea uita scena 
ce am vedutü la mârtea mamei mele! 

— Dar cum? ce a fostii? a avută vre-o bâlă cumplită? 
durerösä ? 

— Cumplită și durerösä atât pentru ea, cât și pentru mine 
și pentru fratele meü, cari asistamü la scena oribilä a mor- 
ţii sale. 

— Dar re Dumnedeü ? Fost’aü assasinată pote ? 

— Ai spusă cuvântulă, dragă lorgule. Assasinată subt ochii 
noştrii, și vedí tu? înţelegi că asemenea scene nu să uită. 

— Dar cine a fost ucigașii ? hoţii ? 

— Ah, ce cumplită întrebare! si ce cumplit r&spunsü trebue 
së asculfi! 

— Dar cine ?... cine? 

La ac6stä întrebare lam vedutü ingälbenindü, sculändu-se 
in picióre cu așa mină in cât părea că e ună ‘uriäsü, și cu 
ochii holbati și speriaţi, cu perulü de pe capii sbärlitü în susü 
ca spinarea unui viezure (1), disse: «Dar cine? cine altulü 
putea să fie de cât tatälü meü 2» 

Cu aceste vorbe, şi cu unii plânsă înfundată, a esitü din 


(1) In Moldova: Bursucă. 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC 127 


camera mea, läsändu-mö sub nisce impresiuni de durere, 
care nici astă-di, după jumătate de secolü, nu le potii uita] 

După acéstă destăinuire, care nu putea de cât secretă să 
rămână între mine si simpaticulii mei amică, si care nu putea 
de cât milă și compătimire să-mi inspire, — după acesta, dicü, 
de câte ori îl intälniamü la cancelarie, în locü de a-i da bună 
diminefä saü a-i da mâna, îl särutamü, creqândii că cu acâsta 
vojü consola amăritulii seü sufletü. Dar după tâte încercările 
ce am făcută după acesta, n'am mai putulü aduce surisuli pe 
buzele sale ! 

Intr'o Sâmbătă esindü de la cancelarie, Cuciuc îmi spune că 
nu va putea veni sera la mine, după cum îmi promisese, fiindü 
că teribilul scii tată se afla în lași. A doua di diminăță îl věd 
inträndü în camera mea, pre când mă aflamü aplecatü pe masă 
si scriindă. 

— A, ha! dissei, a plecatü teribilulü 1&ü tată, se vede. 

— A plecatii, dar uită-te ce suvenire mi-a läsatü. 

In adevörü avea ochiulü drepti umflatü cât pumnulă, iar 
obrazul stângii bräsdatü de vinefele. 

«Dar ce este asta, pentru Dumnedeü ? 

— Când se gätea së plece, îi spusseiü că trebue să-mi dea 
ceva parale, căci r&mäsesemü că n'aveam cu ce-mi scöle că- 
mășile de la sp&lätorifä; frate meii aseminea îi cerea ceva 
haine și încălțăminte, si mijloce ca să-și cumpere cărţi pentru 
scolă. Elü însă în locü de parale, saü măcar vre-o vorbă dulce, 
a täbärit mai întiii pe frate-meü: Pa lovită cu pumnul în cât 
a cädulü josü, apoi a începută a'l călca în piciöre. Apoi când 
m'am dusă sălii rogii să înceteze cu aseminea să&lbătăcii, s'a 
intorsü cu tote furiele asupra mea, și... ială-mă! După asse- 
minea maltratări cu cari ne-a gralificatii, încă sub ochii slu- 
gilor, s'a suitii în trăsură şi a plecatii. 

«S&rmani copii |! disseiü eŭ.» 

Adoua di fiind o serbätjre, și având prin urmare două dile 
de ferie, propuseiü nefericitului meü colegii së më insofescä 
la viiă. Deci luând o birjă, si apoi trecând și pe la frateseü— 
care zăcea sdrobitü de maltratările tatalui seü — merserăm 


www.digibuc.ro 


128 FRAȚII CUCIUC 


împreună la Valea-Adâncă, undemü era viia, si acolo, cu aju- 
torul compreselor cu apă rece, aplicate pe umflături, amân- 
duoi fraţii adoua di simfirä durerile lor mai potolite. 

După trecere de vre o două luni fiind timpul vacanfelor de 
vară, când frații Cuciuc trebuea să se ducă în districtul Do- 
rohoiului iar eŭ în districtul Vasluiului, colegul mei veni să 
'mi dică adio. È 

«De ce nu vii së petreci vacanta la mine? îi diseiŭ ei, 
După cum îmi spui că este tatăl tăi, pote iarăși vei avea 
scene desplăcute, 

— Nici asta nu pot s’o facii, din nenorocire, A trimis trä- 
sura, cu ordinii ca să mergem amânduoi, și nu cutezü să-i 
calcă ordinul; atunci furiile lui m'ar urmări pěn la marginele 
țărei, Avem öre-care mângăere acolo de la consâria actuală 
a tatei. Ea este o femee cu inimă bună; si cu tote că are si 
ea doui copii făcuți în căsătorie cu tatăl mei, totuși ne arată 
si no& adevărate sentimente materne, Cei nenorocifi, scii, com- 
pätimescü între dânșii, 

— Cum? Si ea este nenorocită ? 

— Nu mai puţin de cât noi. Sufere, särmana, supliciurile 
lui Tantal: înjurăluri, pălmuiri, pumnuele, mai in töte dilele, 
de față cu slugele, de față cu ori cine, Ca să-ți faci idee cât 
de nenorocită este si ea, este destulü să-ți spun că de patru- 
spre-dece ani îndură viefa acâsta! Maltratările jaü zăpăcit, mi 
se pare, chiar mintea; ea nu mai are voință a sa proprie; 
când îl vede tremură, căci îi scie de frică ea o sclavă care 
trăesce sub biciul unui stăpân tiran. 

— Dar mare, esci, Domne! Cum a putut să se producă în 
lume assemine ömeni cu natură de tigri? 

— Suntem o familie blăstămată, amicul meü! blăstămată, 
înţelegi tu vorba ecâsta ? 

— Intelegü, dar nu pot să credü, Tu esci amäritü, și vedi 
tote în negru. 

— Înțelege-vei însă când îţi voiii spune că de două sute 
de ani, de când cunöscem că essistă familia nösträ, nici un 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC 129 


4 


Cuciue n'a murit de morte bună? Infelege-vei când vel afla 
că în familia nösträ numărăm septe generafiuni de pariciqi ? 

— A!.. tacă, pentru Dumnedeü, că mă infiorezi! 

— Infiorätoriü este ceea ce-ţi spun, dar din nenorocire ade- 
vărată, Si më simfü cu atâta mai nenorocitü că parecă simfü 
în tote dilele o fatalitate planändü asupra casei nostre. 

Cu acestă ocasiune. amicul mei Dumitraki îmi spuse istoria 
lugubră a străbunului señ Osman, care am narat'o in capito- 
lul de mai sus. 


III 


După vacanțe, Cuciuc nu se mai intörse. Postul seü de co- 
pistă r&mâind vacantii, mi sa încredințat mie. Nam putut 
să-i scriă pentru ca să-i arătă regretele mele, fiind-cä pe 
atuncea nu era servifiü postal organisat pentru corespondenţa, 
privată ; și omul daca nu găsia o ocasiune. saü dacă nu trimitea 
înadins pe cineva cu o scrisöre, n'avea mijlod&u de comu- 
nicafiune. 

În vara anului viitoriü, tatăl meü hotărându-se a face un 
pelerinagiii pe la Monastiri, puse patru cai la o Brasovencä (1) 
mare ce avea, grämädi in ea cinci din copiii sei cei mai 
mari — între cari eram si eŭ —și, de la lași, ne îndruma- 
răm spre Monastirea Neamţului. Pe atuncea se făcea mare 
cas de minunele unei icone a Maicei Domnului, la care aler- 
gaii toți cei ce suferiaü de bóle, de necazuri si de sărăcie. 
Pentru dioa de Inšltare, când este hramul Monastirei, venise 
multă lume. mai din tote părţile din țéră, în cât n'am fi avută 
locü de găsduire, de n'am fi luat cu assalt chilia unui cälu- 
gării cu care tatăl meü dicea că ne rudimü. Ne dusserämü, 
ca tötä lumea curiösä, së vedemü asilul alienafilor. Când colo, 
ce-mi vădură ochii! Amicul mei Dumitraki, îmbrăcat în cos- 


(1) Un fel de trăsură coperită dar fără arcuri, ca acele ce se dicü in 
Bucuresci de Herasca. 


www.digibuc.ro 


180 FRATIT CUCIUC 


tumul ordinar al internilor, cu pieiörele si cu capul góle. du- 
cea un ciubörü (härdäü) purtat ‘pe umeri împreună cu un 
alt internü, ca si dânsul. Era atât de schimbati, în cât nu lași 
fi putut recunösce, daca nu se uita el la mine si nu më striga 
pe nume! 

După ce puse ciubărul unde trebuia, veni la mine și më 
apucă de gätü, plângând, 

«Dar ce este asta, Dumitraki dragă ? Ce va să dică? Esci 
nebun? 

— Sunt tot acela ce mă scii, scumpe lorgule! dar, cum 
vedi, sunt victima urgiei tatălui mei. 

— Cum? ce felii ?... nu intelegü. 

— Eată ce este. După obiceiul pământului, părinţii sciY că 
aŭ dreptul să-și pedepsescä copiii cu inchisörea în monastire. 
Tatăl meü a voitii së më pedepsâscă, si eată-mă aice! 

— Cum? fără judecată? fără nici o înculpare ?... După un 
simplu capriciă ? 

— A dat o denunfare la Mitropolie că eŭ ași fi voit a atenta 
la vieta lui, și a căpătat ordin ca së mă fie aice incarceratü 
pe timpii de un ani. 

— Dar cum a putut face acâsta ? Fäcut’ai tu ceva, pentru 
ca së atragi asuprä-fi o asemine oribilä bänuelä ? 

— A fostii un adevărații evenimentü al fatalității. Anul tre- 
cut, când, după cum scii, am venit împreună cu frate meü 
la terä ca së petrecemü vacanţele, am plecat intr’o qi. împreună 
cu frate-meü la vânătore. După ce am umblat pe sub pölele 
pădurei după turturele, de care am ueisü câte-va, în spre 
amedä ne întorceam spre casă. Drumul fiindu-ne prin fundul 
livedei, ne-am luat după nisce cârduri de grauri cari särlaü 
dintr'un copaciü în altul, tupilindu-ne si silindu-ne ca së ne 
apropiem de ei. În urmărirea acâsta observând că graurii se 
lăsase pe un loc semănat cu linte, care despärtia livedea de 
vie, când mi s'a părut că m'am apropiat indestulü, am trasă. 
Căquse vre-o patru. Când m'am räpedit ca să-i ieü, de odată 
më pomenescă cu tatälü mei că ese din marginea viel, plinü 
da sânge pe obrazü. Atuncea aruncându-se asnpra mea. îmi 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIIC 131 


“ea pusca din mână strigändü: «A! hotule, tu tragi asupra 
tatălui t&ü ? Asteptä, tâlharule, că fi-oiü arăta eŭ fie.» Frate-meü 
voesce să intervie; dar îi iea si lui pușca din mână, și aceea 
fiindü încărcată, o îndrepteză asupra nostră ordonându-ne ca 
së mergem înainte spre casă. L'am ascultati: am mersü bo- 
cindu-ne, plängändü si jurându-ne că nu ne-a trecută prin 
gândi assemine crimă ; si că, daca în adeverü. l'a atinsă vre-un 
halicaă când am trasă în grauri, acesia n'a putută să fie de 
cât ună jocü ală întâmplărei. Elă însă, îndată ce ne-a dusă 
acasă, ne-a închisă intr’unü hambarü, ne-a legată cu mânele 
ind&reptü pironifi de nisce stâlpi, si ne-a bătută intr’unü modă 
teribilă ; nopțile ne ţinea închiși acolo, tot legați, așa că nu 
puteam nici macar să ne culcăm, iar dilele ne punea la tor- 
iure până ne vedea că lesinäm. A treia di surprindândă pe 
soția sa că ne adusese vinii de băutii și apă ca së ne aplice 
pe vânătăi, a luat'o și pe ea la bătae așa de cumplitü în cât 
ne rugamu s'o ierte si să grăbâscă a veni spre a ne omori. 
După trei dile de torture, in fine vödurämü că a trimisă pe 
ună figanü bătrâni së ne deslege și să ne aducă o sarcină 
de paie pentru ce să ne asternemü. 

Tiganulü,"care compătimia de suferințele nöstre, ne aduse 
apoi câte ceva de mâncare şi ne îngriji o săptămână cât am 
statii încarceraţi, cu unü devotamentü pentru care-i vom păstra 
recunoscință cât vom trăi. Peste o săptămână, pe mine më puse, 
legatü ca pe unii criminală, într'o căruță și mă trimise la Is- 
prăvnicie cu adressă ca së mă încarcereze la monastirea Neam- 
tului pe ună anü de dile; pe frate-meü, acusändu-lü că mi-a 
fost complice, spre a lŭ pedepsi, la îmbrăcată în haine de 
argati si, fără a-lü mai trimite la scölä la Iași, Pa destinată 
së munciască cu argaţii la plugü și la tote lucruriie câmpului, së 
trăiască și së mănânce cu argafilsi să nu aibă voie a veni pe susü 
prin casă, iar soției sale și copiilor ei, le-a datü aspre ordine ca 
să nu ne mai cunâscă ca fii ai săi, nici së vorbiască cu noi. 
Mai sunt vre-o Ireï luni până sö-mi incheiü termenulü pedep- 
sei: ce va mai fi după acesta, nu sciü. Plânge-mă, amiculü 
meü, căci nu sciü desperarea unde më va pulea duce. Ti-am 


www.digibuc.ro 


152 FRAŢII CUCIUC 


mai spusü, mi se pare, că mă tragü dintr’o familie bles- 
temată. 

— Nu perde speranţa. -amiculi „mei. După viscole si vejelii 
vină dilele cele senine și plăcute. 

— Dile senine ?... pentru mine 9... nu sciü, deü ! 


* 
* * 


IV. 


Trecuseră aprópe trei ani și nu mai audisemii nimica despre 
familia Cuciuc. Dar într'o bună diminetä, când mă gătiami să 
esă din casă, më pomenescü cu amânduoi fraţii strengendu-mă 
în braţe și îmbrățişându-mă. 

«O Dömne, cum më bucură că vë vedü sănătoși si veseli! 
Dar ce vă faceţi voi? Venit’aü dilele senine, cari vă indoiafi 
de a le revedea ? , 

— A dată Dumnedeü!... da !... Tatăl nostru, după ce și-a 
potolitü pofta de a ne tortura, în fine și-a luatü séma ca së ne 
ierie și să-și facă ventü spre calea infernului. 

— Taci, draga amice, scii că nu-mi place st audü pe un 
fiii vorbind ast-feliii pentru tatăl seü. 

— A! uitasem că esci poetii. Spre a mă îndrepta, ca să-ți 
placă, voiii dice dar că el s'a dus së se desfäteze în Câmpii 
Elissei. Fie-i f&rina ușoră ! 

—- Si ce sunteți hotärifi së faceți voi acuma ? 

— Pe frate-meü Alexandru l'am băgat în armată ca iuncärü. 
Mâine ai să-l vedi în uniformă. Frate-meii cel micü va urma 
frecuentând scöla de la Dorohoiii, unde avem casă. Sofia tată- 
lui nostru s'a însărcinat cu administrarea moșiei, din venitul 
căreia are a ne da noă, celor mari, câte trei sute de galbeni 
pe anü. 

— Dar tu, ce ai de gând să faci? 

— Scii că m'am cam ocupat cu dreptul. Cât am fostii în- 
chis în casa de nebuni, căpătând un exemplar din Codica Ci- 


www.digibuc.ro 


FRAȚI CUCIUC 133 


vilă, atât de mult am cetit’o, în cât am învățato pe de rost: 
pot së daŭ concursü cu Bojinca iurisconsultul. Asa dar sunt 
preparat ca së mă facü sörece de tribunale: judecător saü 
călenă, daca nu cumva si Președinte. 

-- 01... dar ca s’ajungi la asemine trepte trebue să ai pro- 
tectori: pe cine ai? 

-— Am punga mea, dragul meü. Am risipit vre-o două sute 
de galbeni pe la Logofetie, scii pintre cei mari, si mâine saü 
poimäne, am së capătii decretulü de judecător. Dar tu, ce 
facă ? Te-am căutat pe la Sf. Nicolae, si am găsit pe alții ședend 
în casa vösträ. 

- Da, am închiriat'o. 

— Am întrebat pe la T,ogotetie, și am aflat că nu mai esci 
funcţionarii al Statului, adevării e? 

— Prea adevörü, amice. M’aü dat afară din causă că am 
tipărit in Gazeta Transilvaniei o biatä poesie, care n'a plăcut 


“ Consulului rusescii. ` 
- — Be vede cá respira prea mult patriotism și pufia prea 
tare a naționalism; nu-i așa? 

— In direcţiunea acesta voiü lucra cât voii trăi, căci sperii 
că se va emancipa odată fera nâstră de epitropia sub care 
längedesce. 

— Asemine speranță trebue s'avem toți, noi cei tineri. Dar 
până una alta, cu ce mijlöce trăesci? ee faci? 

— Acuma mă allu, potü dice, mai bine. Am o ocupafiune 
privată : sunt secretar la Cancelaria Vămilor, care scii că le 
finü nisce Jidani; am lefä de trei-sute lei pe lună, locuinţă 
si alte avantagie. 

— Më bucurii... adio! la revedere! 

— La revedere, îi disseiü. Însă cu o condifiune: së nu-mi 
mai vorbesci despre tatăl t&ü. Ac6sta imi face rěŭ. 

— Ti-o promitü, daca-mi pretindi, spre a păstra intactă 
plăcuta ta amieifie. Noi ședemii în ulița Tergului de sus, la 
No.... avem un apartament cu trei camere în etajul de susü. 
Când vei voi së ne vedi, să scii unde së ne cauţi.» 

Cu tote manifestafiunile aceste de amiciţie, de astădată nisce 


www.digibuc.ro 


134 FRAȚI CUCIUC 


sentimente extraordinare simţiiii că se nască in mine; unde 
mai înainte eramü afectată de trista sortă care o indura, 
acuma pare că më supăra fericirea de care vedeam că se bu- 
cură. De aceea, figura cea inteligentă a vechiului mei amicii, 
în locă de a mi fi tot simpatică ca mai nainte, mi se părea 
sinistră si repulsivă de astă-dată, Pare că citiam pe fruntea 
lui misterul unei !crime. De aceea evitam pre cât puteam 
cordialitatea lui ; refusam partidele de plăcere la cari adeseari 
më invita; nu më prea duceam prin locurile care scieam că 
el le frecuentezä și më feriam pre cât puteam de a veni în 
contactü cu el. 

Cu tötä decisiunea ac6sta ce o/luasem in interiorul meü» 
imprejuräri sociale aduceaü lucrul acolo cä tot trebuea din 
când in cänü să-mi dai "cotele cu el. 


* 
* * 


Permită-mi-se să facü aice o digressiune spre a vorbi des- 
pre nisce persone cari aŭ öre-care legătură cu episodul a- 
cesta. 

Era pe atuncea în lași un individü Iordaki Harnavü, fostă 
capü de masă la Ministerul Justiţiei, sub care odiniörä servi- 
sem atât eŭ cât și D. Cuciuc, când fusesem funcţionari acolo. 
Acestă Harnavü părăsise cariera funcțiunilor și imbrätisase pe 
aceea de avocatii, carieră care abia pe atuncea începuse a se 
forma în ferä. In acestă meserie lucrurile mergeaü bine pen- 
tru el: câștiga mult, ținea masă bună, iar casa lui era forte 
frecuentată de lume cum se cade. Ceea-ce atrăgea lumea în 
casa lui, mai alesii pe tineri, era femeea lui, nu prea frumösä, 
dar plăcută și forte spirituală. Între alții cari frecuentaü casa 
lui Harnavü am fosti și eŭ, atrasi nu numai de graciele si 
spiritul cocânei, dar și de prânzurile ei suculente. la care forte 
desii eram invitată, și de societatea plăcută ce adesseori în- 
tâlniam acolo, Până la öre-care gradü acolo se făcea câte 
odată și politică antiguvernamentalä: câţi-va liberali sinceri 
se adunaü și-și comunicati părerile și credințele, făcând uneori 


www.digibuc.ro 


FRATII Cure 135 


și planuri de propagande liberale si nationale. Mai târdiii am 
allat că Harnavü, despre tot ce se vorbia la el, raporta la 
Consulatul russescü, unde se ţinea condici și registre pentru 
asemine relaliuni. 

Professiunea lui Harnavü era forte lucrativa. Toți împrici- 
natii cu documente si dreptäfi indoiöse alergaü la servitiile 
lui. El câștiga adesseori procese forte mari, invingend avocaţi 
învățați si cu diplome. El producea adessea înaintea tribuna- 
lelor acte și documente cari surprindeaü pe clienţii sei pro- 
prii, fiind-că nu se pricepeaü de unde le-a scosü și de unde 
le-a găsit. Cu septe opt ani în urmă sa doveditii că el era 
unii faimosii escrocii, care fäuria acte şi documente spre a 
proba asserţiuni de fapte cari nu eraü adevărate. El în ade- 
verü organisase o adevărată fabrică de falsificațiuni: găsise 
vre o doui trei scriitori, cari aveaü talentul de a imita scrip- 
turele cele mai vechi si mai dificile, si după ce el făcea con- 
cepte, de polite, de contracte, de testamente, de sineturi, de 
chrisove vechi, îi punea de le copia imitând cu essuctitate 
scriptura și caracterele persânelor cari trebuea së figureze 
în cause. Cu acestă modi a ruinatü o mulțime de ömenT fă- 
cându-i së pârdă procese pentru averi colossale. În timpul lui 
Grigori Vodă Ghica, între anii 1852 3, sa descoperitü 
banda de escroci, al cărora capii era Harnavü, și în care eraü 
compromise și unele persone marcante din societate. Se vor- 
bia că aŭ fost implicate si chiar persöne din familia domnâscă, 
lucru ce atât de mult afectase pe buuul și dreptul Vodă Ghica, 
în cât a avut chiar câte-va dile de alienafiune. Harnavü a 
fostii datü judecății, a fost condamnată, si averea lui s'a vên- 
dută pentru despăgubirea victimelor escrocheriilor sale, Fe- 
meea lui atuncea sa sinucisü luând arsenicü; iar el, mai tär- 
Qi, după ce şi-a făcut pedâpsa, a muritü în miseria cea mai 
mare, sub strâșina unui gardü. 

Ca să reieü firul naraţiunii mele, më voiü intörce la rela- 
tiunile mele cu Harnavü, pre când nu era nici bănuită, si pre 
când casa lui era bine v&dutä. 


În diua de sânta Ecaterina (a anuluuj 1846, daca nu mă 


www.digibuc.ro 


136 FRAȚII CUCIUC 


inselü) ducendu-mă së felicită pe Dömna Harnavü de ono- 
mastica ei, ea, care toi deauna când mă vedea îmi făcea ochi 
dulci, m’a poftitü la masă, la prändü. Ducându-mă la ora re- 
glementarä, găsiiii lucrurile întocmite pentru o seriösä veselie, 
Un tarafü de buni lăutari întona cântece de acele cari facü 
să salte si inimele celor bătrâni, cu cât mai ales a celor ti- 
neri, cari atuncea se mai vedeaü electrisați de graciele altor 
trei patru dame tinere, invitate și ele pentru prändü. Între 
cei dece saii doui-spre-qece invitaţi, eraü și frații Cuciuc. Încă 
înainte de a ne pune la masă, fiind-că lăutarii ne cântaă după 
pofta inimei ce scieaii a citi pe fetele nostre, învârtirăm vre 
o două hore vesele, ba mi se pare si câte-va valsuri. Prânqul a fost 
de cele mai succulente; și cu atât mai bine savuramii mâncările, 
cu câtaveam înainte vinuri generöse, vechi și profumate, gata a ne 
essalta imaginafiunile până la delirü. Nu ţină minte bine, de cât mi 
se pare că am rădicat și un toastü în versuri, improvisate 
pentru ochii galesi ai cocânei de gasdă. Tinü însă minte bine 
că, după mâncare dänfuiräm până după miedul noptii, iar unii 
din noi veniseră la așa gradü de veselie în cât abia îi fineaü 
pieiörele. În cele din urmă ne deciserăm së ne ducem spre 
casele nâstre, 

Cu tâte că de cu séră timpulii fusese forte frumosi, peste 
nöpte însă s'a schimbatü fără de veste. Când am esitü, ploua, 
de părea că törnä cu gäleta. Harnavii mă împrumută cu o 
umbrelă, sub care luaiü pe Cuciuc cel mai mare ca së lü 
conducii până la elii acasă. Frate-seii Alecu, având mantaoa 
sa de ofițerii, era destul de bine adăpostit. Gasda lui Cuciuc 
fiindu-mi în druinii, lăsaiii pe amenduoi fraţii în dreptul por- 
tiței lor, pe deasupra căreia era un fel de strâșină ca un co- 
zorocü (1), și më dusseiü spre locuința mea. cäitü de nebunia 
ce fäcusem, fiindii-că pentru prima óră cu mare rușine mă 
simfiam beatü. 

lată ce am aflat apoi că aŭ făcut fraţii Cuciuc. 

După ce i-am lăssată eü, ei aü trasü clopotul ca să vie 


(t) Partea de la șapcă saü caschelä, care vine denaintea ochilor, 


www.digibuc.ro 


FRAŢII CUCIUC 137 


tiganul lor së le deschidă. Bietul ţiganii, ametitü de somnü 
se vede, n'a putut merge destulă de räpede la portiţă; dar în 
fine a venită. Atuncea Dumitraki, träsnitü cum era de beţie, 
după câte-va înjurături mäniöse, îi trage două palme. 'Ţiganul. 
după ce intrară stăpânii lui, pe când se urca după ei pe scarăr 
plângând începe a le observa că el n'a băut ca dânșii pentru 
ca să merite bătaie. Ofiţeriul, după ce a intrată în casă, îl 
chiamă și apucându-l de capii începe a-l bate nebunesce. In 
mijlocul gemetelor si vaietelor lui, bietul țiganii pomeni despre 
omorul tatălui lor; după acesta imbräncitü, fu datü afară din 
camera stăpânului seü și se duse în cämärufa sa ca să-și mai 
plângă sorta. 

Adoua di aducându-și aminte de maniera brutală cu care 
se purtaseră către robul lor, amânduoi fraţii îl chemară, îi 
cerură iertare şi-lŭ îmbunară dându-i parale și haine. Dar 
ori cât s'a arătat figanul de împăcatii, vorbele ce resuflase 
în timpul când îl bătea ofițerul, vorbe care le audise și Du- 
mitraki, le intrase ca nisce cuțite în inimă; si amânduoi în- 
trun gând si-aü disü: «Noi, pe cât va trăi figanul acesta, 
nu putem fi siguri pe vi6ță.» Deci, într'una din dile, Dumi- 
traki qise fratelui seü: «Ce credi că trebue së facem cu lon 
tiganul? 

— S8-1 perdemü, dise Alexandru. Alta nu e de făcută. El 
cunosce crima nösträ, și nici scii când și cum póte së o dea 
pe față o dată. 

— Toti întruni gândii suntem. Së lăsămii însă së mai 
trecă vre-o lună pentru ca să-i trâcă ori-ce prepusü de osti- 
litate din partea nösträ, și apoi vom vedea.» 

După trecere de o lună, Alexandru disse fratelui seü: «A 
trecut luna. Cum credi că trebue să facemü: te-ai gândit? 

— Da; aşteptă së vedi. 

Trase clopotulü. Ion intră. 

Joane dragă, avemü să-ți spunemü o vorbă de taină, care 
numai tu trebue s’o scii, fiindü-cä trebue să ne ajuţi ca să 
facemü o trebä bună. 


www.digibuc.ro 


138 FRAȚII CUCC 


— Spune. coconasule. Aibi totă credința și nădejdea în 
mine, 

— lată ce este. Pe cösta Gălăţii, din susü de rohatcă (1) 
am descoperitü o comörä. Loculü unde am văqulii pälpäindü 
flacăra lam însemnată. Trebue së mergemü ca s’o desgropămii. 
Pe altulii nu putemü lua de tovaräsü la treba acâsta de cât 
pe tine. Dacă vomü găsi-o, va fi ferice si de noi si de tine. 

— Da öre bani or fi? 

— Bani, Ioane. bani, si încă aurii; căci numai unde este 
aurü, flacăra se arată verde-rosie... galbeni, galbeni, și gal- 
beni mulți trebui să fie! Pöte că abia vom putea rădica ce 
vom găsi. Trebui së luămii si o pereche de dessagi ca să pu- 
nemü galbenii. 

— Și când së mergemü ? 

— Së așteptămii o nöpte intunecösä, pentru ca së ne stre- 
curâmii nevăduţi printre rohatce, ca së mergemü acolo. 

— Bine, coconasule, së mergemü când veţi socoti. Eŭ voiü 
lua ună härletü (1) si o lopată, si së ne ingrijimü de dessagi, 
ca să fie gata. 

— Da, loane! eacă o liră: dute si iea ce trebue. Dar mai 
întâi së te duci tu singurii, diua, ca să vedi pe unde am pu- 
tea trece bine printre rohatce. 


* 
* * 


Nu mai departe de cât a doua di devotatulü bătrână, care 
părea că doria să-și grăbiască mortea, vine și spune stăpâni- 
lorii sei că sa dusă de a căutată și a gäsitü o potecă prin 
care së trâcă santulü orașului între bariera Galatei si aceea 
de pe Podulü Lungă. Deci fiindii-că ploua si cerulü era co- 
peritü cu nori, frații Cuciuc se îmbrăcară ca de plöie, se în- 
cältarä cu botforff: Mihalaki puse selöful cu pistölele tatälui-seü 
la brâii. Alexandru se încinse cu sabia bine ascuţită, Ion se 


(1) Aşa se numea pe atunci bariera. 
(2) Casma sai lopată de ferü cu care se sapă pământulu. 


www.digibuc.ro 


FRAȚII CUCIUC 149 


înarmă cu casmaua și cu lopata luându-le dea umărul, si pe 
la nouă ore se strecurară nebägati în sămă, pe de la vale de 
strada Beilicului, pe Podulü-Lungü. De la unii loci, lăsară 
strada acesta și apucară pe o uliciörä la drepta. Apoi din acea 
uliciörä trecură un micii sanfü care înconjura unii locü nu- 
mitii grădina doctorului „Pereţii. După ce traversară acea gră- 
dină care era pustie, ajunseră în sanfulü celü mare alü orașului 
de sub delul Gălăţei. Pe cărarea descoperită de bătrânulii ți- 
ganü, trecură dincolo, și, dändü în drumü, apucară spre nordü 
până trecură de barieră o bună bucată de locii; apoi se 
opriră, apucară la stânga pe cöstä, și, după ce aü făcută vre-o 
sută de pași, Dumitraki, care mergea înainte, oprindu-se și, 
arätändü cu bastonul unii mosoroiü vechiü de cärtifä, qisse : 
«Aici e! sapă, bade Ioane !>» 

Ion infipse casmaoa în loculü indicată, risipi câte-va brazde 
de pämöntü, dar de o dată se simți lovifü pe din der£ptü în 
capü cu sabia lui Alexandru ; până a nu avea timpu së fipe, 
cădu josü ; apoi mai simţi unü glonfü că-i pătrunde umerulü 
stângii, și apoi ună altii glonfü intrându-i în costa drâptă; 
apoi nu maï audi, fiindü-cä stăpânii sei dispăruseră, de cât lă- 
trăturile unor câni cari se apropiaii de densulii, și nu vedea de 
cât două stele printre norii ce se risiplaü și cari sclipiaü ca 
o speranță de r&sbunare pentru inima lui. 

Rare ori” rămâne o crimă nedescoperită. Mai tot-d'a-una 
degetulii lui Dumnedeü vine de arată pe cei ce aü comis’o. 
Ast-felü degetulü lui Dumnedeü atuncea deșteptă din somnü 
pe nisce ciobani cari dormiaü într'o colibă, între oile lor, cu 
o sută de pași mai din susii de loculii crimei. Eșindii afară 
un bäefanü mai tânără si, audindü cânii läträndü în directiu- 
nea barierii, dete alarma că se apropie lupii. Cei doui ciobani 
din colibă îşi luară armele și apucară spre loculü unde lätraü 
cânii. Acolo vădură cadavrul unui omă care gemea încă. 
Alergară de spuseră căptanului de barieră; acesta, fără a 
perde timpii, merse la faja locului și, după ce vëdü cadavrulü, 
alergă în marginea satului Galata, la unii țiganii cärufasü pe 
care ilü cunoscea ; iü puse së înhame calul, puse în căruță 


www.digibuc.ro 


140 FRAŢII CUOITC 


unii brafü de paie, si mai curândii de cât într'o oră muribun- 
dulü figanü fu dusă în curtea Agieï si asedatü binisorü pe unŭ 
pată intr’o cameră de josü. 

In mai puţină de unŭ pätrarü de oră, agerulü comisarü 
Urzică fu lângă victimă. Imediatü trimise ună cälärefü la Aga 
de orașii, care era P. Mavrogeni, și unŭ altuli la Președintele 
Divannlui Criminal, pentru ca să le anunţe crima. Elü, din 
pulinele vorbe ale muribundului, aflândii cine sunt criminalii, 
încălecă uumai de cât, se duse la Dejurstva militară, și de 
acolo luă pe unŭ ofiterü cu patru soldați pentru ca së pütä 
aresta pe militarii. Mergöndü la locuinţa fraţilor Cuciuc si gä- 
sindü portita încuiată, puse de o săltă până o scöse din ți- 
ține si se urcă fără sgowmotü pe seara ce ducea la apartamen- 
tulă lorii. 

Amânduoi fraţii, fie. care in camera sa, se gäsirä dormindü 
atât de liniștiți în cât aŭ trebuitü să-i misce pentru ca să-i 
deștepte. H arestară fără a i lăssa së se intälnescä unulii cu 
altul. Găsiră hainele lorii ude de plöia de peste nöpte, bot- 
forţii plini de noroi, sabia lui Alexandru cu sânge pe ea, și 
pe hainele lui Dumitraki câte-va stropituri de sânge. Pe 
Alexandru il porniră intre pusci, iar pe frate-seü îl însoţi Co- 
conu lumitraki Urzicä, finöndu-lü cu mâna de o sforă cu 
care'i legase mânele îndărăptii. 

Se făcuse diuă. Pe când sörele arunca primele sale rade pe 
crucile si clopotnifele bisericelor, în curtea Agiei intra Aga de 
orasü, unŭ membru delegatii al Curţii Criminale pentru ca să 
facă instrucţiunea, medicală respectivi, si Urzică cu cei doui 
frați criminali. | Dup cererea instrucţiunii, se constată mai în- 
têiŭ starea pacientului, pe care mediculü a declarat’o alar- 
mantä, apoi se confruntă victima cu fratele celü mai micü. 
Tiganulü, cum iü vedü, qisse: «lată celü ce m'a lovită cu sa- 
bia ! M’aü ucisă, de frică că, prin mine nu cumva së se descopere 
că ei aü ucisü pe tatälü lorü... Ucigă-i acuma Dumnedeiü și pe 
eï !...» Cu aceste vorbe în gură, Ion a espiratü; iar tânărul 
Cuciuc, lovită pöte de remușcare, a început a plânge cumplitiă 
Și a cere iertare aruncându-se în genunchi lângă patulü pe 


www.digibuc.ro 


FRAȚI CUCIUC 141 


care zăcea victima sa. Introducendu-se după acesta si fratele 
celü mare, la audirea mărturisirilor lui Alexandru, a credutü 
de prisosü a mai nega. ` 

Din deposifiunile detailate asupra ambelor crime, vădendu-se 
că la prima crimă a participatii și soţia latălui lori, s’aü tri- 
misü Comissarulü Urzică de aü arestat'o aducând'o si pe ea 
de la Dorohoiii. Acesta, afländü că bäefil aŭ märturisitü totulü, 
şi-a perdulii mintea, Cu töte acestea în locü de a o închide 
intr’o casă de alienafi, ea fü închisă în temniţă. 


Intr'una din dile më dusseiü la Curtea Criminalä si ceruiü 
voie së vëdü pe frații Cuciuc. Sentința de morte se pronun- 
tase pentru dânșii, dar nu se determinase diua când urma së 
se essecute. Armașulii al douilea, sati supraveghetorulü temni- 
tei, dându-mi permisiunea ce cerusem, fraţii Cuciuc fură scoși 
și aduși în faţa mea intr’unü coridorü, în care era unii grilagiü 
ce mă despärfia de dânșii. Cel mai mare, cum m'a vëdutü, s'a 
arătatii forte veseli : 

«Dömne, scii ? parcă avem o presimfire c'oiă së te vădă 
înainte de a face cunoscinfä cu Buzatulü (1). Ii mulțumescii 
din sufletü, Iorgule dragă. 

— Cu mare frângere de inimă însă am venitü ca să te 
vedü. Nu mě a-teptamii nici o dată së aflu cele ce sa pe- 
trecută. 

— He, sciü bine. Poeţii credü că toți ómeniï trebue să fie 
ca ângerii. Dar vegi că nu e așa. Ti-amü spusü, mi se pare, 
că më tragi dintro familie blăstemată. i-am povestită o 
dată istoria străbunului meü Osmanů. Nu vedi tu că blä- 
stemulü lui Ali s'a perpetuatii asupra generaţiunii lui Osman ? 

Nu credeam însă nici o dată ca voi, tineri instruiți 


(1) Calăulii, care spânzura la Moldova, se numia Gavril Buzatul, ună 
țigană condamnată la mörte pentru crime si gratialü pentru ca së facă 
meseria de carnefice. 


www.digibuc.ro 


142 FRAŢII CUCIUC 


inteligenţi, civilisafi, së vë coboriti până la assassinate or- 
dinare. 

— Dar nu vrei tu së credi că Fatalitatea nu-și alege bra- 
tele cu care lovesce in victimele ce voesce a face? Am sciulü 
forte bine ce oribilü lucru este paricidulü : dar putem öre să 
më refiü de a-lü comite? Era impossibilü, dragă lorgule. Ta- 
tälü mei, care ajunsese o fiară turbată, trebuia së fie ucisü 
de cine-va: daca nu de mine, de frate-meü; dacă nu de fra- 
te-meü, de soția sa. Eram trei nenorocifi cari vecinicü si cum- 
plită suferfamü; si mai curändü saü mai tärdiü natura însăși 
ne impingea spre a ne coalisa si a complota spre a-lü face s& 
dispară. convinși că facemü unii bine pentru familie și pentru 
lume. Dar ce să mai vorbescii! ce a fost fatală s'a fäcutü: o 
să ne luämü pedepsa după dreptate. Măcar de s'ar fi pututü 
stinge familia Cuciuc o dată cu noi! Dar mai rămâne, din 
nenorocire ună frate mai mică, de 12 ani; cine scie ce sörtä 
i se reservä și lui! 

— Dar spuneţi-mi : este adevărată ce se vorbesce prin 
lume că tu, Dumitraki, ai fost în relafiuni amoröse cu femeea 
tatălui tëü ? 

— Ne-a maf spusü cine-va despre acâsta; dar este unii 
neadevării și o curată infamie, inventată de cei ce le place să 
bärfescä. Și daca cum-va îţi va veni ideia să scrii trista nösträ 
istorie, te conjurü să spui că de assemenea infamie n'a fost 
capabilă biata femee. Ea a avută pentru noi numai sentimente 
de comiserafiune, și altă legătură n'a fostă între noi de cât 
compătimirea mutuală dintre cei ce suförü și complicitatea la 
crima ce am comis. Ferice de ea că, acuma nu mai simte nimica ! 

— Si cu ce modü aţi curmatii dilele tatălui vostru ? 

— Vrei së scii ? iți voiü spune toti, fiindii-că n'am negată 
nici înaintea judecătorilorii noştri. Mai întâiii am încercată 
mijloculü asfixiei. Intr’o seră de iernä, elü se întorsese de la 
Dorohoiü r&citü, și ceruse să-i facă mereii focü în sobă, ceea 
ce sa si făcută. A mäncatü, a băută bine şi s'a culcatü. 
Atuncea figanulü Ion chiemându-ne, ne spune că ar fi bine së 
punem capacele la sobă până nu se potolesce jeratecul; ca 


www.digibuc.ro 


FRAȚII CUCIUC 143 


unulii care era coalisatü cu noi ca să-lă perdemü, elü a cu 
getatü la asfixie. Am aprobată părerea, capacele s’aü pusi. 

Asfixia era pe aprope de a-și produce efectulă atuncea, dacă 
ună jocü al întâmplării nu-i venta in ajutorü. Patulü fiindü 
în dreptulü unei fereste, el, în agonia asfixiei, se vede că a 
dată cu pumnulü în geamii; geamulü spărgându-se si aerulü 
pătrundândi drepti capulü seü, el și-a venită în fire; a înţelesii 
ceva si, după ce a statü cu capulü mai multă la ferâstră spre 
a se r&cori, a deschisü ușa, a intrată în camera unde se cul- 
case soţia sa și a täbäritü pe ea, ca unii sălbaticii, ca s'o 
omöre. Audindü sbierätele si, am esilü din camera ce 'ocu- 
pamü în rändü cu camerele argaţilorii, unde ne condamnase 
se sedemü, și amü alergatii së vedemü ce putemü face. Fără 
a intra înăuntru, ne puserămii së ascultämü la ușa tindei. 
Atuncea încetase de a o hate, dar striga: «A, ticălosă! te-ai 
unitü cu tâlharii cei de josü, ca së më omori? Lasă că te 
învăță eŭ! 

— Dar nu Cocöna, ci eŭ sunt vinovatulii, păcatele mele | 
dice bietulü Ton figanulü. Eŭ am socotită că facă bine; ca 
se facă caldü în casă, am pusü capacele; mi se păruse foculü 
potolitü. 

— A, tu? Asteptä... și dicândii aceste vorbe, luă drugulü de 
la usa tindei și dându-i câte-va lovituri, îl culcă la pământi; 
apoi cälcändü peste elü, reintră în camera sa si se puse. a-și 
turua apă pe capii. Noi. cari purtamü sarcina de argafi, până 
a nu se face diuä, am injugatü boii la sănii si am plecată la 
pădure, ca să tăiem și së aducemü lemne. Sera când ne-am 
intorsü, am simțită că lucrurile se potolise în casă. Tiganulü 
Jon, care avea capulü spartă, își venise în fire. Tatälü mei 
însuși am aflati că s'a dusü să-lii vadă şi a disü să-i pue pro- 
söpe muiate în apă rece. Numai nenorocita. de femee a tatei 
zăcea, strivită de bătăi, şi numai peste două săptămâni se 
putii scula spre a se ocupa de afacerile casei. După tötä li- 
niștirea ce se restabilise în casă, noi persistam în camplotul 
ce făcusem spre a ne scăpa de el, si ori-cänd găsiam timpi 
spre a ne intruni ne consultamü cum së executămi lucrul. 


www.digibuc.ro 


144 FRAŢII CUCIUC 


Nu târdiii ni se presentă ocasiunea. Tata căduse bolnavă 
de friguri, și după vre-o două accesse ce avusese, observa- 
sem că, după ce-l lăsa scuturăturile, cădea într'un fel de fer- 
bintelä care-lü slăbesce tare și-l face së vorhiască într'aiurea. 
Când fü in al treilea accesü, pare că instinctivü ne lovi si pe 
noi un feliü de accesü de nebunie: de odată tăbărirăm pe 
el, atât soția sa, cât si noi doui, ba încă și ţiganul Ion. Nu 
mai ţină minte ce făcurăm, dar credă că-l omoriräm prin su- 
focafiune; mi se pare că și figanul, care era forte porniti a- 
supra lui, l'a apucat de testicule si i le-a strivit spre a-i ac- 
celera mörtea. A doua di tata a fost îngropată, ca mortii de 
mörte naturală.» 


* 
* * 


În prima septămână din postul mare, se face mare iarma- 
rocă la lași pe lunca unde este monastirea numită Frumâsa. 
În diua de sântul Teodorü a anului 1847, un convoiü lugubru 
esia din curtea Criminalului. Înainte venia Armasul cel mare, 
După dânsul urmaü maï întâiii 12 soldați cari bäteaü tobele, 
apoi ca o sută de soldaţi cu puscele la umării formând două 
garduri miseätöre, iar între aceștia ambii frați Cuciucü, unul 
lângă altul, mergând în urma unui preotii cu crucea în mână 
și urmatü de Gavril Buzatul îmbrăca! în uniformă de postavü 
roșu și ţinând peste umeri două strânguri. Era tinä, fiindă-că 
nöpfea precedentă ploase; acâsta însă nu împedicase pe pu- 
blicul curiosii de a esi din töte părţile spre a vedea și a a- 
compania cortegiul până la locul execufiunii. Fraţii Cuciuc, 
îmbrăcaţi în haine negre, purtând pe capă nisce caschete 
de plissă negrä, cu pantalonii sumeși ca së nu-i umple de 
noroiü, ținându-se de brafü unul pe altul, mergeaü veseli ca 
la o paradă, salutând iu drepta și în stânga pe cei ce cunos- 
ceaü. Urmaiü și eü cortegiul, urcat într'o birjă alături cu ami- 
cul meü Lascar Roseti. Când cortegiul a ajunsi la iarmarocă, 
el s'a despărțit în două: frații si-aü disti adio imbrätisändu-se, 
apoi a apucat: unul spre o spânzurătâre altul spre alta. Am- 


www.digibuc.ro 


FRATII CUCIUC `, 145 


bele spânzurători eraii aședate pe două movilife, cari se vădii 
şi astăqi. După cererea lori, cel mai micii a suferit mai în- 
täiü supliciul. Din trăsură am privit pe Dumitraki urcându se 
pe un scaunü, iar pe Gavril Buzatul punându i strengul de 
gätü si apoi dându Y un pumnă după capü în momentul când 
i se lua scaunnl de sub piciore. Când am vădut că corpul 
se lăsă în josü. și an andit maj multe ţipete de la femeile ce 
priviaü, un fel de amefelä am simtitü că më cuprinde și apoi 
n'am mai putut vedea nimica, fiindü-cä lesinasemü. 

Amicul meii Roseti atuncea strigă la birjariă së plece, ne 
mai putând asista la a doua executiune. Când treceam pe 
Podul Lurgü, më desteptaiü în vărsături, cu capul sprijinit de 
mânele amicului mei. 

Soţia lui Cuciuc, condamnată la aceeași pedâpsă, de și tot 
in stare de alienatiune, a fost dusă și executată conformü cu 
sentința la Dorohoi, acolo unde sa comisă crima. Bä6tul ei, 
am audit că după execufiunea maicei sale, ar fi cädut într'o 
stare de prostrafiune, din care n'a putut eși de cât peste 3—4 ani 


* 
* * 


In cursă de patru qecimi de ani, mereü imi făceam între- 
barea : «Oare să scrii saü nu istoria fraţilor Cuciuc ? 
În cele din urmă mi-am disü: «Si de ce nu % 


1888 Iauuariă. 


10 


www.digibuc.ro 


PE BARAGAN 


www.digibuc.ro 


PE BARAGAN 


Pe podișul din drepta Ialomiţei, unde se încep câmpiile în- 
tinse ale Bărăganelor, am moșiora mea dotală, lipsită de satü 
saü de locuitori. Pe tötä suprafața plană a acestei moșii (că- 
reia i s'a dat numele de Elisa, de către socrul meii Meltiade 
Mărculescu, în dragostea fiicei sale, care mai tärdiü a deve- 
nitü soția mea), nu se aflaü de cât duoi peri sălbateci, cari 
singuri infruntaü vijeliile iernelor și căldurele cele mai mari 
ale verelor. 

Pămentul acestei proprietăţi, de si de calitate excelentă, îmi 
aduceaü un venit neînsemnat, din causă că era prea rëü cul- 
tivat, potii dice chiar päräginitü, căutată abia de cei mai pë- 
cătoși dintre plugarii satelor vecine, saii păscut de ciobani ce 
nu se puteü invoi in alte părți. Eram, prin urmare, abia clas- 
sificată printre proprietarii cei mici, pre când am intratü în 
posesiunea ei, pe la anul 1858. 

Greutatea crescândă a familiei më imboldia să facii ca acestă 
patrimoniii së ajungă a-mi aduce un venitü mai bunicelü, mai 
alesii că comptam pe fertilitatea solului. Trebuia dar së më 
apucü de agricultură, cu passiunea poetică, ce aveam pentru 
natură și puterea sa productivă, și cu experiența ce o aveamü 


www.digibuc.ro 


150 PE RĂRĂGAN 


în cultura pământului, dobândită din copilărie in casa părin- 
tescă. Câte dificultăți însă n'am avutü de întâmpinată până 
să-mi organisez o mică fermă ir, mijlocul câmpiei inculte, care 
'mi a cădutii la sorți! Cât capitală, câtă muncă, câtă luptă. 
până së ajung la acâsta! Trebuia së aduc pe rote, din depär- 
tare. și lemnü, și nisipă, și cărămidă. și cel din urmă cuiü, cu 
care să-mi facă casă, imprejmuiră, grujduri, magazii, și atâtea 
îndemănări cerute unui aședământ agricol. Trebuia =ë creezi 
totul. ca Dumnedeü când a făcut lumea: paturi. grădină, ar- 
bori roditori, fânețe artificiale si chiar o pădure, pe care o 
vedeam necesară în viitor. 

Acestă întreprindere nu era pentru curagivrile comune. Dar 
eü, care citisem multe despre viața colonilorü din America si 
Australia, care aveam convingerea, că înaintea stäruinfei ni- 
mica nu e cu neputinţă, îmi urmăriam idealul, voind mai cu 
s6mă a proba, prin fapte și exemple, că, prin munca assiduä 
si prin inteligență, pământul Ialomiţei, mai bine cultivată, pöte 
deveni sorginte de productiuni mult mai mănose si de o îna- 
vufire mai sigură. Am reușit până la öre-care grad, mi se 
pare; cäci pe când mai înainte era o idee acreditată că prin 
regiunea acesta grâul nu prosperă, că numai secara abia se 
face, și că pământul tot aläta produce, măcar ori-cum lar 
cultiva, ori-cum lar lucra cine-va, acum, după exemplele date 
de mine, pământul Ialomiţei pare a fi patria celui mai frumosi 
gräü, cultivându-se însă prin duble și profunde arături, ceea- 
ce nu se cunoscea cu 20 ani în urmă. În adevörü am avută 
fericirea a vedea prosperitatea locului ajunsă la așa sbor, în 
cât paupertatea poti së dieü a dispărută, remănend doru 
pintre țăranii leneși sai degrädafi de vifiul beţiei; agricultura 
mică a luat așa extensiune, că arendașii saü proprietarii, ne 
mai putând face agricultură mare ca mai înainte, sunt nevoiţi 
a-şi închiria locurile la țărani, sai a le cultiva prin argafi 
recrutați de pe la munte saü de peste frontieră. 

Stäruinfele mele n’aü ajunsi a aduce avufia lui Cresus in 
casa mea, dar aü ajunsü a împătri valorea mica mele pro- 


www.digibuc.ro 


PF BĂRĂGAN 151 


prietăți și a mă ajuta de a pluti pe valurile grele ale vietei 
materiale. 

De la un timpü, abandonând agricultura pe séma cultivato- 
rilorü mici, închiriându-le pămînturile în bani, m'am mărgi- 
nită a privi ferma mea ca un simplu leagănii de delectare, 
unde. când më simtii obosită de viefa sgomotösä a capitalei, 
mergü de respirii aerul de linisce si de sănătate în mijloculii 
frumösei păduri de salcâmi ce mi-am făcută, a arborilorü 
frnctiferi ce am säditü eŭ insu-mi cu mâna mea, și a cäte-va 
vaci, a căror desmierdare imi face mare plăcere. Locasul meü 
servă ierna adesea de adäpostü bine-făcătorii călătorilor, cară 
sunt surprinși de vijelii de acelea cari omoră, iar vara ca casă 
de pietate, unde muncitorul săracii capătă gratisü mămăligă, 
brânză saă lapte la nevoie, iar cel lovită de friguri saü alte 
bóle usöre, câte un medicamentü reparatoriü, cum prafuri de 
chinină, picături de inimă, untü de sunätöre si altele. Asculte 
cel de sus urärile câte se facü la pragulü casei mele de cei 
lipsiţi si nevoiaşi, cari esse dieöndü: Dumnedeü să vă ajute si 
să vă ferescä de dureri si de neajunsuri! 

Ajutorü si tovarășii la vița din Bărăgan aveam pe un vără 
alii meü Nicolae Schina. E cunoscută Romänilorü familia a- 
cesla ; căci de şi originară din Constantinopole, totuși mulţi din 
membrii sei astädi se bucură de cetăţenia română si figur6ză 
între numele notabile ale ţerei. Bunul meü, adică tatälü mai- 
cei mele, Gheorge Schina, compromisii în mișcarea renascerei 
elene, cunoscută sub numele de Eteria grecescä, fu decapitatü 
la Constantinopole în anul 1816. După aceea, numerâsa sa fa- 
milie se respândi în tâte părţile lumei: din fiicele sale, una, 
Eufrosina, a venitü cu haremulii lui Vodă Suţu la Moldova, 
unde a deveniti soția tatälul meü; alta s'a măritat in Cons- 
tantinopole si diu ea se trage familia Pitzipio; iar din fiii sei 
unul numitü Constantin s'a fäcutü supusă britanică si a mu- 
ritü ca medicü la Malta; altul Michail, omü forte cunoscută 
în istoria Renascerei elene, alesii chiar Ministru și consul ge- 
neral in Bucuresci, a muritü la Atena; alți doi, Alexandru si 
Eustatiü, incetäfenifi Români, aŭ fosti părinții actualilor frați 


www.digibuc.ro 


152 PE RĂRĂGAR 


si veri Schina, cari se distingü în armată si magistratura ro- 
mână ; altul, Cupariul Iancu Schina, sa asedatü si a trăită în 
Basarabia. Din acesta, se trăgea vărulii meü despre care voiü 
să vorbescü, fiindă-că viéta lui a fost atât de intimü legată 
de a mea. 


II. 


Nicolae, saü Nicolaki, după cum ilü numiamü în familie, era 
puţin mai în vârstă de cât mine, născută la 1821. Elü fusese 
atrasă de unchiulü Michail la Atena pentru ca să-și facă ca- 
riera în armata de acolo. Nu 'i-a plăcută insă Grecia cu mun- 
HY sei plesuvi, ci a preferitü së se intörcä în România, a că- 
reia limbă o iubia mai multă. Era omü bunü la inimă, onestă, 
afabilü cu tótš lumea, afectuosii către rude si amici, gata a 
alerga pentru faceri de bine si a se sacrifica pentru ori-ce 
idee nobilă, modestă, filosofi, în fine omulü lui Dumnedei. 
Toţi din familie si toți cei ce-lü cunosceaü ilü iubiaii pentru 
distinsele calități sufletesci ce'l caracterisaü. Elü fusese în mai 
multe rânduri impiegatü la vămi, la regia tutunurilorü, în cari 
s'a distinsü prin zelü și onestitate, precum și probezä nume- 
rosele atestate ce aŭ r&ınasü pe urma lui. In cele din urmă, 
desgustatii de tracaseriele funcţionarismului, elü se puse la 
disposițiunea mea si se oferi a dirige menagiulü casei mele din 
Bäräganü. Ce achisifiune pentru mine, care schimbasem me- 
reü la Logofeţi si îngrijitori, cari de cari mai pretenţioşi, mai 
păcătoși și mai de rea credinţă! Acum av6m unii adevăratii 
amicii al intereselorü mele, unii frate neinteresatü si devolatü 
până la viață! Câţi alţii nu-i oferiaü salarii indouite și intreite 
de ce avea la mine, si elü tot-d'a una respundea: nu, nu më 
depărtez de casa vărului! 

Și pentru unii omü deprinsü cu societatea și cu viața din 
orașe nu e tocmai plăcută a trăi și ierna și vara în Bărăgan. 
'rebue ca cine-va së aibă saii mari interese, saü mare umorü 
pentru viața cämpenescä, saii devotamentul unei consciinfe 


www.digibuc.ro 


PR RĂRĂGAN 15: 


ferme pentru ca să se împace cu singurătatea si cu uritulü, mai 
alesii in lunele de iernä, cănd nopţile sunt atât de lungi şi vi- 
jeliile atât de infiorätöre. ' 

Când veniamü la reședința mea solitară, eram întâmpinată 
de imbrätisärf fraterne, tot-d’a-una atât de căldurâse ca în cei 
mai tineri ani aï vieţii nostre; eram informat despre mersul 
afacerilorü moșiei cu punctualitatea cea mai severă si cu mi- 
nuţiosilatea cea maï largă. Gäsiamü arborii din grădină cură” 
fitf si îngrijiţi de însăși mâna sa, vitele blânde venindü la 
desmierdările sale, servitorii supuși si ascultători cå la părin- 
tele lor, păsările furnicândă cu sutele la vederea lui, si tote 
ustensilele casei în bună regulă, bine păstrate și bine între- 
buinţate. Il intrebamü adesea cum se împacă cu uritulü; elü 
îmi răspundea că sup6rarea acesta nu o simte, pe cât timpü 
are cărți ca së citescä și afaceri cu cari să se ocupe. «Sin- 
gura îngrijire, dicea elü, care îmi trece câte o dată prin minte. 
este ca să nu vie niscai hoți să mă calce, de și sciü că ase- 
menea rei vinü numai acolo unde sunt parale. Nu më temi 
însă de cât să nu fii surprinsă; alt-felü, în loci de bani le-ași 
da glönte ca să-i împacă,» In adeverü, vărul meü era buni 
puşcașii : nu trecea săptămână fără ca unii erete sai doui să 
nu cadă sub loviturile puscei sale; apoi eŭ aici fineam tote 
armele mele si peste 30 focuri erai la disposiţiupea lui, tot- 
d'a-una gata pentru eventualitate agressivă. 

In vara anului acestuia, mai mult de cât tot d'a-una elü îmi 
povestia anecdote despre brigandagiurile din Grecia. Pe tim- 
pulii cât fusese in serviulii armatei grecesci, permutatu cu 
garnisona în mai tote punctele însemnate ale Elladei, avusese 
ocasiunea a se familiarisa cu crimele .barbare ale Cleftilorü 
tradiționali, căci adese-ori făcuse expediţiuni în urmărirea fà- 
cătoriloră de rele care misunaü odiniörä în patria lui Homer, 
și despre a căror faimă atâtea pene ilustre s'añ ocupatii. Bri- 
gandagiurile de pe la noi, despre cari une-ori citia în gazete, 
lui i se päreaü nimicuri, comparativ cu cele ce se petreceaü 
in Grecia: cu tote acestea, părea preocupată și spunea adese- 
ori că se teme a nu fi surprinsi. 


www.digibuc.ro 


154 PE BĂRĂGAN 


Fatalitatea, vai! a demonstratii că presimfirile lui nų eraii 
chimerice. 

Ialomița, în adeverü, anulii acesta mai mult ca tot-d’a-una, 
era bântuită de făcători de rele. Nu trecea săptămână să nu 
se audă despre furturi de vite, spargeri si alte borfäsii co- 
mise prin satele vecine. Administrafiunea insasi era pusă în 
mișcare pentru urmărirea făcătorilorii de ele; dar neputin- 
ciösä de a nemeri mijlöcele eficace, ea avea recursii la măsuri 
ridicole care numai ineptia le putea concepe. Intr'una din qi- 
lele lui Septembre, moșia mea a fost visitată de unulü din 
acele potere care se věd în operele bufe. Vre-o câte-va sute de 
6meni, conduși de ună ofițerii de Dorobanţi si de doui pri- 
mari comunală, aŭ făcutii o adevărată hăituială de venă- 
töre, care n'a pututü da alte resultate de cât mi-ai sdro- 
bitii porumburile, mi-aii jefuit fructele din grădină, mi-aü sco- 
tocitii töte ungherele parcului de pădure de lângă casă, mi-aü 
persecutatü chiar curcanii, în ilusiune că eräü niscai hoți de- 
guisați! Cu asemenea chipü credea onorabila administrafiune 
a pune mâna pe r&ii periculoși societăţii, nefiindü mäcarü 
comptü de înţelepciunea proverbului popularü că «mâţa cu clo- 
poței nu prinde soricei.» 

Simultaneii, distrietulü Ilfovului nu era mai puţină bântuită 
de făcători de rele. Mai cu s&mä o bandă de trei brigandi 
scăpaţi din Ocne, r&spändiaü terore prin faptele lorü cutezä- 
töre. La 3 spre 4 Octombre (1882) aü cälcatü casa unui mare 
proprietarii, numită Hagi Velciii, situată în marginea unei pă- 
duri de pe moșia sa numită Dona. Venindü mai întâi pe la 
amiază-di cu pretextulü de a se băga argafi, dar cu scopulü 
de a observa localitatea, si vedendu-se primiți cu re&celä de 
cätre proprietarü, carele le cerea rävase de drumü saü garan- 
ţii, de o cam dată s’aü retrasă fără a dice nimicü, vedendü 
mai alesii că pe timpul acela eraii prea mulţi ömeni în curte. 
Dar in de seră, pe la 6 ore, pe când sörele scăpăta către apus, 
aü revenitü cu tâte preparafiunile spre a-și realisa planulü. Din 
fericire, bietul Hagi Velciu a pututü së se strecöre pe o ușă 
de din dosü și së se arunce intr’o gröpä de bucate, sešpàndü 


www.digibuc.ro 


PE BĂRĂGAN 155 


ast-felü de ochii lor. Ei, după acâsta, röspändindü terörea prin 
fipete si împușcături repetate spre a înspăimânta pe servitori 
— cari în adevării s'aă și făcută nevăduți— aŭ pusü mâna pe 
o soră a lui si pe o servitöre a sa. pe care le-ai torturată 
spre a putea descoperi banii ce asteptaü së păsâscă. Cu töte 
acestea n’aü pututü descoperi de cât ce erai în casă, abia 
vre-o două mii de lei. Turbäciunea lor atuncia nu mai avi 
margini ; ’si-aü versatü necazulü pe totü ce le-a venită sub 
mână : mobile, lampe, farfurii, sticlării, ferestre, uși, lăqi, tote 
aü fost sparte si sdrobite intr’unü modă adevăratii selbaticii. 
Numai după ce aŭ nimicită tote și s'aii îmbuibatii cu mâncări 
și băuturi, cari le-aii găsită în casă, și-uii luatü drumulă spre 
cartierele lor misteriöse. 


IIT. 


In pădurea unei moșii vecine numită Vispesca, era bordeiulü 
unui pädurarü. cu care eY aveai înțelegere de mai nainte spre 
a se adăposti şi a găsi cele trebuinciöse pentru mâncare și 
repaosii. După cälcarea de la Hagi Velciu, care să vede că tot 
1-a fost făcută să le palpite pepturile, peste trei dile, și anume 
în 8 Octombre, pädurarulü care îi găsduia "i-a indemnatü să 
trecä în Ialomiţa la moșia mea, unde după cunoscinţele ce avea 
(căci de loculü lui acelü pädurarü era din comuna Vlăiculescii, 
vecină alăturată cu moșia mea, si prin urmare cunoscea öme- 
niï și casa mea) spera së găsâscă bani mulţi. Venindü de-a- 
dreptulü peste hold, în apropiere de fruntariele mele, deterä 
peste doui ţărani cari eulegeaü porumbii. Ingrijiți ca nu cum-va 
aceștia së bänudscä ceva și së dea alarma, aü apucalü pe 
rani și i-ati legatü burdufü, ast-felii ca să nu se potă mișca 
din locü; apoi inaintändü fără obstacolü saü sfilă, pe la 5 ore 
și jumâtate, aŭ intrată cu pași de lupii în curtea casei mele. 
Mai întâiă aü năvălitii in camera servitoriloră, pe cari Y-aü 
găsită grămadă, stândă la mâncare. Acolo aŭ intrebatü : 


www.digibuc.ro 


156 PR BĂRĂGAN 


unde este boerulu ? căci hoţii speraü ca pe mine së pună mâna, 
cu ilusiune ca la mine së găsescă tesaurele lui Cresus. Apoi 
ingrozindü pe argaţi că vor fi uciși de vor face sgomotü, s'aii 
aruncatü ca fulgerulii in camera de susü, arătată de argaţi. 
Acolo găsiră pe vërulu meü rezematü într'unii colții pe patü, 
si pe o servitöre, pe care o aveam de mai mulţi ani purtändü 
sarcina menagiului casei. Vărulii mei, cum a vădutii aceste 
figură sinistre, s'a ridicată de a pusi mâna pe unii revolverü 
ce era în cuiü d'asupra capului seü în perete; se vede că 
atât își pierduse mintea nefericitulii, în cât uitase că era sur- 
prinsü, și că era prea târdiii spre a se putea apăra. Unulü din 
hoţi însă, totii atâtii de răpede ca dânsulii, l'a apucatü de 
pumnii si i-a smulsü arma înainte de a se putea servicu ea. 
Cäpitanulü lorü, Enaki Marcu, a disü atuncia: dä-i, mă! Atun- 


= 


cea unulü dintr'Enşii, după ordinul acesta, i-a trasü unŭ 
glontü în pieptü, causându-i mörtea la momentü, fiindă-că-i 
petrunsese inima și cósta. Dup& acâsta Căpitanulii însuși în- 
cepü perchisifiunea Inerurilorü din casă, iar cei-l'alfi doui, 
unulii din faţa casei și altulü din dosü, slobodiaü mereü la fo- 
cură de puscă şi pistöle, cu scopü dea terifica pe trecători și 
pe oră-cari ar fi cercatü să vie în ajutorulü casei. Tóte lädile 
si dulapurile, töte rufele si hainele, aü fost scotocite cu de-a- 
menuntulü. Biata servitsre a fostii bătută si stäleitä cu patu- 
rile puscelorü si cu pumnii, ca să scötä banii ce sciaü ei din 
audite cä are. Servitörea in adeverü a arätatü si a datü totü 
ce a avutü ea, și tote ce a sciutü că putea fi în casă; si 
n’aü fostii maï multü de câtii vre-o mie de lei noui aí casei, 
adică ai mei și ai vărului meü, și vre-o mie două sute al bie- 
tei servitore, tote economiele ce-şi adunase de vre-o dece ani 
de când servia în casa mea. 


IV. 
Primii scirea prin telegramă la comuna Dimăchenii din 


disțrictulă Dorohoiü, moșia bunului meü amicii lon Iocan; 
cuysowë dusesemü së petreci câte-va dile atrasă și delectat 


www.digibuc.ro 


PE BĂRĂGAN 157 


de amabila societate a familiei sale. Më repediiii imediată 
la Bucuresci, și de aci la loculü catastrofei, unde "mi găsiiă 
casa turburată de tragicul evenimentü, iar pe regretatul meü 
văr încă neingropatü, fiindă-că aü trebuitü s&-lü ţină cinci qile 
până la venirea. Procurorului si a unui Medicii, pentru ca să-i 
acă autopsia legală. 

După ce aŭ comisă acestă crimă, hoţii s’aü retrasă spre 
loculü de repaosü, la bordeiulü din pădurea Vispesca, impreună 
cu pädurarulü care-i adusese la mine. Ei nu sciaii însă că 
încă după călcare, de la Hagi Velciii se organisase potera pen- 
tru prinderea lori. Intr'adeverü, unii Procurorü și unii Jude- 
cător de instrucțiune de la parchetuli de Ilfovü, veniseră cu 
două dile mai înainte la loculii unde se comisese cälcarea. 
Aceștia avuseseră inteligența de a descoperi și afla vizuina fă- 
cătoriloră de rele: cerură së le vie 20 de călărași înarmaţi 
de la subprefectura plășei Colintina, care are staţiune militară. 
la Panteleimon ; dar după erörea telegrafului se trimiseră nu 
mai 10 călărași, și aceștia r&ü armafi, cu puscele stricate și 
fără cartușe. De și s'a judecată că n'ar fi îndestulătoră, totuşi 
nu se putea intärdia; căci dacă înopta, hoţii ar fi päräsitü 
pöte bordeiulü. Așa dar se assediă ascundătorea brigandilorü, 
pe care avuseseră prevederea a o înconjura cu mai multe rên- 
duri de odgöne și funii, legate de la unii arbore la altulü, cu 
scopü de a incurca pe assediatori. Cu tote acestea, se dete 
assaltulü : boţii eșiră la apărare. După o mică luptă însă, in 
care unii caporalü a fostii loviti de unii glonfü în piciorii, se 
puse mâna pe Enaki Marcu, iar cei-l'alți scăpară în desisulü 
pădurei. 

Potera aduse în triumfă pe Cäpitanulü hotilorü și pe pädurarul 
care ospătase pe musafirii sei cu plăcinte şi cu fripturi sucu- 
jente, Cei l’alti hoţi, graţie energiei și inteligenţei parchetului 
de Ilfov, aii fostii mereii urmăriţi, și în cele din urmă prinși 
și trädafi justiţiei. 

lar eŭ in diua de 13 Octombre înmormântaii pe neferici- 
tul meü vörü la comuna Stoenescii-Elisa, plänsü și regretati 


www.digibuc.ro 


158 PE BÄRÄGAN 


de toți acei ce “l-ai cunoscutii; fiindü-cä bunü si dreptü era, 
si merita lacrimele vărsate pe mormântul seü ! 
Administrafiunea n'a întărdiati de a pune mâna pe assassinı. 
Toţi aü fost prinși, daţi în judecata Curţii cu jurafi și con- 
damnaţi la muncă silnică pe viață. Eŭ am r&masă însă ne- 
consolatü de perderea iubitului meü vără, care m’a fäcutü ca 
să-mi daŭ moşia în arendă, së desfacü vitele și instrumentele 
agricole, și să më ducă forte rarü pe la casa unde, in singu- 
rătatea Bărăganului, odinióră mă delectamü cu atâta plăcere 


1882 Decemhre. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 


CÂTEVA CUVINTE 


In anulă 1860 am intreprinsü publicațiunea unei Reviste li- 
terare, apărândii în fascicole, de două ori pe lună, sub titlulü de 
Revista Curpuţiloru. Ca unica publicafiune literară pe atuncea 
in capitala României, întreprinderea mea a avutü öre care 
succesü. Porti și astă qi recunoscință celor 800 de abonaţi 
cari s’aü grăbiti a më susține, precum si junelorii talente 
cari aii colahorutü la opera mea. Revista acesta, după doui 
ani de viefä, sa vădutii nevoită a înceta: mat mult de jume- 
tate din abonaţii ce avea aŭ părăsito spre a trece la Revista 
Romänä, fundată de o societate de mai mulți tineri cari 
promiteai o fundatiune mai solidă si iai interessantă si 
cu o existență mai bine assigurată, fiindă-că mulți din colabo- 
ratori dispuneaü, pe lângă mari talente, si de averi per- 
sonale respectabile, cu cari ar fi pututo susține chiar fără 
abonaţi. Acei tineri însă s’aü simțită prea curând obosiţi, 
si Revistu Română na pututi trăi nici cât a mea, părăsită 
și de colaboratori și de contribuitori. 

11 


www.digibuc.ro 


162 DIN ANUL 1848 


De astă-dată, decisă a-mi publica Suv urile, atât nouă cât 
și vechi, sper că voiü face plăcere lectorilorü generaţiunii ac- 
tuale reeditândii, îndreptate și adaose, pe acele publicate în 
Revista Carpaţilorii, ca së indestulezü totii o-dată şi pe multi 
din cititorii vechi ce mi-aii manifestată dorinţa de a le mai 
ceti o-dată după 28 de ani. Rogü însă pe lectori ca, înaintea 
acestora, să citâscă pe acele cu titlurile: «din copilărie şi 
Tinerețe.» 


Tötä lumea scie că la 1848 a fosti si în Moldova o miş- 
care politică, ca în tota Europa. 

Acea mișcare unii aŭ calificat'o de intrigă russâscă, alţii de 
revoluţiune, alţii de copilărie, altii de mișcare naţională. Dar 
adevărulii zace încă învălitii de mistere, ca tote evenimentele 
politice din lume. 

Puţine s'aii scrisă până acuma asupra evenimentului aceluia, 
si mulți pote nu sciü detailurile sale. Dar merită öre së ne 
mai aducemă aminte de dilele acelea? Eŭ credü că da, 
fiindii-că ele aŭ făcută o pagine durerösä în istoria români- 
lori ; fiindă-că aŭ läsatü suveniri încă vii în tote clasele si in 
totă fera. 

Pân'a nu veni la faple, să aruncämü o căutătură de ochii 
răpede asupra stărei Moldovei pe la inceputulü anului 1848. 
Nu s'a serisü de ajunsü, nu s'a caracterisatü indestulü domnia 
de cinci-spre-dece ani a fostului Domnü Michai Sturza. Ar trebui 
în adevării unii studiă adâncii și ună talentü eminentü pentru 
unŭ scriitorii, ca së urmărească şi să scrie acâstă lungă istorie, 
acelü tristă martirologiü de suferințe. de decepfiuni si de de- 
crepiludine, a unei ţări întregi. 

Căpătând tronul, nu prin alegerea förei, ci prin Convenţiu- 
nea de la St. Petersburg, Michal Sturza era instrumentul do- 
cil al politicei muscălesci. Dotat de natură eu o iubire de 


www.digibuc.ro 


DIN ANUI, 1848 163 


argintă nesäfiösä și o capacitate speculativă, elü domnia cu 
o tactică imperturbabilă. Spre a avea uni sprijină sigurü pe 
lângă treptele Porter Otomane, el luă de soție pe fiica b&- 
trânului Vogoride, omü vărsatii în diplomaţia orientală, cu 
mare și sigură influență pe lânsă Turci. Spre a fi bine vě- 
dutü și de Puterea, Protectore, elü se ingrijia de a cultiva 
tot-d'a-una pârghia solidă a usului moscovitü : corupfiunea. 

Ast-felă susținută din afară, în lăuntru îşi bătea jocü de 
aşedămintele ce-i fuseseră încredințate. Prin simulacrulü de con- 
stitațiune ce să dădese Moldovei sub titlulü de Regulamentulă 
Organici, cum eraü în realitate lucrurile? Representaţiunea 
națională ajunsese o adevărată päpuserie: adunarea se com- 
punea după voia Domnului, din sateliții sei; alegerile se fäceaü 
prin corupfiune, ameninţări, exiluri, arestări, promiteri de fa- 
voruri. Administrafiunea, ună mijlocii de apăsare si de stór- 
cere a bunurilorii private și publice. Justiţia, o formalitate de 
sprijinire și de răpire, unii trafică du cupiditate şi de licenţă. 
Finanţele, o sorginte de întreţinută sbirii și hofia organisatä 
spre a nări comorile domnitorului. Poliţia, ună instrumentü 
de spionagiü și de tiranie. Boeria, uni altă instrument de 
demoralisare a tuturorü treptelorü societäfei. Servilismulü, in- 
triga, spionagiulü, trădarea, lasitatea, infamia, erai titluri de 
a se recomanda cine-va către guvernă spre a-și face cariera. 
Demnitatea, capacitatea, integritatea, talentulă, eraü facultăți 
ce atrăgeaii persecufiunea din partea guvernului, Dacă cine-va 
se tânguia pentru vre-o judecată nedrâptă, era datü in jude- 
cată. Daca reclama in contra mituirei, era lipsită de drepturile 
politice. Daca cuteza a se ar&ta contrarii voinfelor guvernu- 
lui, era arestată si exilată. Ast-felti Domnulü acesta, căutândi 
së-sY mărească comorile, prin care se susținea politicesce, uci- 
dea ori-ce instincetü nobilă, ori-ce mimi patriotică, ori-ce spi- 
rită liberală, ori-ce virtute civică, 


www.digibuc.ro 


164 DIN ANUL 1848 


N. 


Dar pöte să vie o posteritate, care së întrebe: cum s’aü 
pututü comite asemenea. lucruri în secolulü XIX? Cum putea 
Domnulii acesta să se pörte ast felii sub protecfiunea cu ochi 
de Argus a representanfilorü Russiei, cari după tratatulü de la 
Andrianopole eraă permanenţi în aceste Principate ? In adevăru, 
posteritatea ar dice că aceste lucruri sunt scrise din patimă 
saü din exagerare tinerâscă, Dar acea posteritate cată së scie 
că interesulă Russiei era de a sugruma ori-ce spiritü de libe- 
ralismă în ţerile acestea. Ea se temea ca ideile saü ten- 
dințele liberale saü constituţionale să nu fie ca modelii în ve- 
cinătatea staturiloră sale, pe care voia să le fie pururea sub 
„jugul ei de lerii. Pe lângă acâsta, cată să scie că ori-ce 
agenţi, ori ce comissari, ori-ce consuli trimitea Russia, până in 
cele din urmă ajungea a fi fascinați (fermecafi) de Michal 
Vodă Sturza, în cât închideaii ochii la ori-ce descoperiri şi 
încă coperiaii ori-ce nelegiuri. 

Tera, în ast-felii de positiune, nu avea nici ună recursü. 

De se găsiaii Gmeni cu curagiü ca së protesteze, nu aveaü 
unde. De se adresaü la puterea protectore, nu căpătaii nici o 
indestulare. De se adresaii la puterea suzeranä, suplicele veniaü 
îndată in mâna Domnului, și era vai de cei ce le subscriaii. 
Căci, precum s'a disü, la Constantinopole Domnulü avea agentii 
pe socrulii seü, carele scia a se pune în intimitate cu 6menii 
influenţi de acolo. De se adresa cine-va la representanfii celor 
alte puteri europene, ei röspundeaü că nu aŭ nici o compe- 
tinfä alta de cât a protege pe supușii lor. 

Ast-felü, Moldova representa două tabere mari distincte: 
una guvernamentală, compusă din sateliții Domnului ; alta dissä 
naţională, compusă din diverse elemente. In acestă de pe urmă 
partidă, intraü ömeni de tote clasele și de diferite nuanţe: 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 165 


funcţionari paraponisiti de pierderea posturiloră, aspiranfi de 
posturi, liberali convinși, patrioți sinceri saü de calculü, ne- 
mulțămiţi pentru diverse cause, ambiţioși ; în fine ömeni de 
felurite culori. 


HI. 


Pe când în Franța clocotia vulcanulü revoluțiuneï, tóte po- 
pörele si nationalitátile ap&sate pândiau momentulu ishucnireï 
sale. De la acelii foculariii de viefä, tote popörele asteptaü së 
aprindă läclia libertăței si a drepturilorü lor usurpate, spre a 
pulea intra într'o viélă nouă si mai bună. 

Românii pe atunci eraü încă prea puţinii cunoscuţi Euro- 
pei civilisate. Ei nu dăduseră încă vre-unü semnü de viétá 
politică, spre a alrage alenfiunea Gmeniloră însemnați ai se- 
colului. Pressa europână forte rarü se ocupa de chestiunea 
lori. Diplomaţia încă nu cunoscea nici drepturile lorü politice, 
nici istoria lorü, nici importanța geografică a țărei lorü, nici 
suferințele ce induraü, nici aspirafiunile de renascere naţio- 
nală cari le nutria spiritele. 

Dar sörta acestui poporü bravă și demnă de viţă nu putea 
să rămâe pentru de-apururea staţionară. Europa în cur&ändü 
saă mai tärdiü trebuia s&-lü cunöscä și să se ocupe de dânsulii. 
Studenţii Români din Paris și de prin alte părţi se puseseră in 
relațiuni cu publieistii si cu bărbaţii politici, cari începură a 
le da cele mai frumöse speranţe. 

In dılele cele furtunöse ale Franţei, Românii din Paris, atât 
studenți cât și alţi bărbaţi maturi de vârstă din ambele Princi- 
pate, începură a se întruni si a se ocupa de sorta patriei lor. 
Ei se deciseră în cele din urmă ca o dată cu scularea celor 
alte naţionalităţi, së facă a se manifesta si în ţările lorü o 
revolufiune de renascere. Unirea Principatelorii, emanciparea 
lor de protectiunea russescä. o constitutiune liberală, eraü ba- 
sele programei politice care rumegaŭ. 

Cu assemegea proiecte, îndată după revoluţiunea din Fe- 


www.digibuc.ro 


166 DIN ANUI, 1848 


bruariii, toți Homânii din Paris plecară ca să reintre în patria 
lorü si së se apuce de lucru. Läsändü a vorbi mai departe 
despre participarea acestei junimi în evenimentele cari sai 
preurmatü, së ne intörcemü puţinii la lași spre a vedea ce se 
petrecea acolo. 

Incă înainte de isbucnirea revolufiunei în Paris. a fost venită în 
Principate unii personagiii insemnatü cu titlulü de comissarü 
împărătesc extra-ordinarü al Curţei Protectöre. Acesta era fai- 
mosulü generalii Duhamelü. 

Acestü diplomatü venise cu o missiune misteriösä. Când veni 
in lași, el fu dată in cuartiră la casa splendidă a Logofătului 
Costaki Sturza (bătrânulii) ; si mulți se miraü de ac6sta cu 
dreptü cuventü. Acestă boerü era din partidulü paraponisitilorü, 
findü-cä i se luase portofoliulü ministerială pe care-lü avusese 
în mai multe rânduri şi care credea că i se cuvine ca apa- 
nagiü. 

Unii diceaü că guvernulü inadinsü 'i-a datü pe acestă mare 
omü in cuarlirä, pentru ca să-i astupe gura, dându-i prin 
acesta o garanție că in curândă va recăpăta ministeriulü 
pierdutü. Unii credeaii că comissarulü russescü însuși ceruse 
acestă cuartiră. Dar era timpulü ipoteselorü, si nimeni nici 
astä-di nu scie adevărulă, de cât dörä Vodă Sturza și Du- 
hamel. 

Se respändise vorba că marele diplomatü Russescii avea mis- 
siunea a face pe Vodă să intre în calea legalităței şi că i-ar 
fi făcut aspre mustrări pentru abusurile guvernului seü. De 
aceea mai mulţi din nemulțumiți se hazardară a se duce la el 
şi a-i arăta păsurile țărei. Diplonatulü avea dicţionarulii öme- 
nilor din ţ6ră ; sciea împrejurările și caracterul fie-căruia din 
cei ce veniaü să i se infäfiseze. De acea pe unii îi primia cu 
cordialitate, pe alţii cu aroganță; unora le da consilie părin- 
tesci; altora amenințări russesci ; unora le promitea decora- 
țiuni și cariere, altora perspectiva pedepselor si essilulă chiar 
până în Siberia, 

După câte-va dile de petrecere in Iași, Comissariul russescü 


www.digibuc.ro 


DIN ANUI. 1848 167 


plâcă la Bucuresch, lăsând în urmă-i desolatiunea si despe- 
rarea. 

Era posifiunea cea mai durerösä, in adevării. Oamenii in- 
teliginți nu vedeai nici o perspectivă de mântuire, nică un chip 
de viudecare atâtor rele de care téra suferia. A resturna gu- 
vernul prin o rescolă, nimeni nu cugeta; întâiii că era un 
pas prea hazardos ; al duoilea cà vecinătatea Puterei Protectöre 
era prea aprope și tot-deuna ameninfätöre. 


IV. 


In mijlocul acestor ferberi si fremântături, iată vine ca o 
bombă scivea despre revolutiunea din Paris. 

Proclamarea Republicei, fuga regelui Louis Philippe. mani- 
festulü lui Lamartine, rescularea tuturor naționalităților, elec- 
trisarä inimele Moldovenilor. Toţi 6menii bine cugetători vē- 
dură o radă de speranță pentru schimbarea lucrurilor. In lipsă 
de foi românescă, care nu puteaii fi tolerate sub regimul absolutü 
al lui Michai Sturza, gazetele francese, cari veniaii în plicuri prin 
posta aussriacä, se lraduceaii și, prin mii de copii respândite, se 
făcea propaganda ideilor și faptelorii revoluționare din Franţa. 

Domnulii, vedendü acâstă mişcare mare în spirite, prevă- 
dendü vre-unü feliii de resculare, si neavând se vede destulă, 
sigurantä în credința ostirei pământesci, se puse îndată a-și or- 
ganisa o gardă pretorianä: înrolă vre-o două sute si mai bine 
de Arnăuţi si aventurari străini, însemnându-le și lefe bune 
prin care credü a-și asigura credinţa lor. Pe acești mercenari 
spera elü, saü să-i pue înainte la foc in casü de revoluțiune, 
saü, în casă de a fi invinsü, să se pötä strecura, însoţit de dânșii, 
peste hotari. 

Locuitorii de töte clasele din capitală se înspăimântară de 
desvoliarea unei asemeni măsuri. Cuvântuli era prea natu- 
ralü. Acâsta semăna întocmai cu adunätura volintirilorü lui 
Pendedeca, lvcotenentulii din Iași al lui Ipsilante de la 1821. 


www.digibuc.ro 


168 DIN ANUL 1848 


În töte dilele si în tote casele nu se vorbia de cât de esce- 
sele acestorü vagabondi. Lumea se ascepta din di in di la 
vre-unü incendiii, urmati de deprädare generală. Supușii străini, 
prin consulii lorii, cerură garanţia viefel şi averilorü lorü. 
Consulii intrară in corespondinfä formală cu guvernulü pentru 
acesta. Dar Domnulü ajunse la cinismulü celü mai impudentü; 
se mărgini a respunde Consulilorii cu banalităţi, și bandele de 
volintiră se mänfinurä. 


V. 


In ast-felü de stare eraü lucrurile în lași pe la începutulă 
unei lui Martie. 

Acuma îmi voiii permite së vorbescü ceva despre mine. Pe 
cetitoriii sperii cä-lü va interesa, căci din viefa unui individü 
une-ori se pâte judeca caracterul unei epoci. 

În primă-vara anului 1848, după împrejurările vieţei mele 
private (despre care voiü vorbi în altă capitolü mai departe) 
më aflami la térá. Më fäcusemü arendasü ală tatălui mei, care 
ajunsese prea bătrânii pentru ca sö mai pötä a se ocupa cu 
agricultura. Luasemü de la el în arendă moşia sa Hârșova din 
districtul Vasluiului, moșie moștenită de la strămoși, loci în 
care-mi legănasemiă copilăria și primii ani ai tinereţelor mele. 
Acolo este un locü istoricii nu numai pentru mine dar și pentru 
tera intregä. Aice în apropiere se făcuse faimösa bătălie de 
la Racova, pe timpul lui Stefan-cel-Mare. Crescut de micü pe 
valea Racovei, mergeamü cu bucurie së mai vëdü movilele 
acele, asupra cărora tradifiunea a läsatü atätü de frumöse a- 
necdote. Chiar pe moşia tatălui meü. este o movilă care se 
numesce movila lui Sion. Locumentele si traditiunile familiei 
spunii că aci un Demir Gherei fiiü al Hanului Tätärescü fiindü 
în serviciulü marelui Domnü, desvoltase cea mai mare vitejie 
asupra Turcilor; aci Demir înmormântă victimele sale; aci elü 
imbrätisa legea creștină; aci Stefan iü boteza cu numele de 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 169 


Sion și-l cunună cu o nepötä a sa; aci Șiefan îi dărui o întinsă 
moșie, 

Dar strămoșii mari și tară, s'aii perdutii întru intunereculü 
timpului si al uitărei! Generafiuni numeröse aü urmată si 
Sai strecurat. Timpulŭ de durere si de decadentä a venită 
peste poporulii Român. Geniul miseriei planâză peste ómenit 
şi locurile cu suvenire memorabile | 


VI. 


Nu potü arăta sensatiunile ce m'aii cuprinsü când, după o 
absență de optü ani, mă întorceam la Hirsova. Până a nu a- 
junge la aședarea părintescă, trebuea să treci pe lângă clo- 
potnita de lemnii a unui Schilü, fundatii de unŭ strămoși alü 
meü si închinat Mitropoliei. Acolo cu optă ani în urmă de- 
pusesemii, rece si abandonată de viefä, corpulü aceleia ce mă 
adusese pe lume! Un simţimântă de pietate më făcu së mă 
oprescü la portă, së mergü spre biserică făcându-mi cruce, și 
apoi së cadă în genuchi pe pétra rece ce coperia mormântuliă 
maicei mele. Leșinaiii plângendii. Preolulü bisericei veni, cu 
una din fiicele sale, ca së mă stropescä cu apă pentru ca să 
më deștepte. După ce intraiă în biserică și më inchinaiü, după 
ce më mai rugaiü pentru sufletulü maicei mele, apucaiii calea 
spre casă. 

Asedarea părințâscă era situată pe un locu de cele mai pi- 
toresci : pe peptuli ridicată alü unui deal. De aice spre sudü 
se vede întindându-se o vale lungă ca de jumătate postă, prin 
care serpuiescü trei riulefe vii. Despre apusü si despre r&sä- 
rit, două sätulefe pe două văi, iar dincolo de sate, alte două 
dealuri, coperite cu crânguri și cu semănături, care se perdù 
nu departe în valea prelungă ce se întinde spre mi6qă-di. 

Când intraiü în curtea casei păiintesci, o sudöre rece de 
pe frunte se uni cu lacrimele mele. Acesti locasü, pre care 
eramü deprinsii a-li vedea plină de viefä și de mișcare, acuma 


www.digibuc.ro 


170 DIN ANUL 1848 


vaï! respira un aer de desertü, tristă și durerosü! Nu mai 
vedeamü pe maica mea eșindu-mi în scară cu braţele deschise 
ca mai nainte! Nu mai vedeamü pe cei duoispredece fraţi şi 
surori imprejurulü meü! Nu mai vedeamü acea mulțime de 
servitori cu care ain fostii crescută în copilăria mea! 

Më primi unii bătrânii bucătariii, sclavü ală părinţilor mei, 
cu lacrimi de bucurie. Intraiü prin camere, si noue dureri mă 
sfâsiară, vădându-le deserle si delabrate. 

Peste câte-va momente fuiü distrasü din durerile mele cu 
venirea unui mare număr de locuitori din satü. Unii aerü de 
fericire strălucia pe feţele acelor ömeni. "Toţi më cunosceaü 
din pruncie și më adoraü: bătrânii më purtaseră în brațe; 
tinerii crescuseră cu mine, luând parte la tâte jocurile copi- 
lăriei mele ; casele tuturorii îmi eraii cunoscute; inima mea 
tuturora le era scintä; fie-care purta câte o speranță sigură 
în bunătatea și în protecfiunea mea. 


VII. 


În câte-va dile îmi regulaiii economia casei. Chemaiă pe una 
din multele mele surori cari se trăseseră la monastire, ca së 
vie să-mi țină companie. Îmi infiinfaiü șâse pluguri, cu boii 
si cu tote cele necesarii. Îmi regulaiă camera și biblioteca de 
studii. Îmi inchipuiiü, în fine, tote comoditäfile viefuirei câm- 
penesci. 

Speramü së pociü in curândii restabili vechea ordine a ca- 
sei părintesci, se readunü împrejurulii meü pe surorile de la 
Monastire, si së redaü viefa familiei şi casei părintesci care 
acum o vedeam struncinatä 

Deprinsü cu ilusiunile și cu suhlimul, îmi fäceamü proiec- 
tele cele mai poetice și mai frumöse. Uitându-mă la brasda 
resturnatä de ferulü plugului, më simfiamü mai fericită de cât 
toți muritorii de pe pământă. Acea brasdă la anul viitori 
proiectamii së o exploatezü cu unii modă mai rafionalü. Cu 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL. 1848 171 


chipul acesta, aveamü speranță së scotü din pământă îndecitiă 
folosă de cât alții, în curândi să potü cumpăra moşia de la 
tatälü meii, së maï cumperü o altă moșie mai mare în veci- 
nălate, së facü fericite pe surorile mele. së fundezi școli si 
institute de faceri de bine si. peste jumătate secolii, së më 
vădii într'o Românie mare și fericită, în mijloculü unei fami- 
ii demne de sufletulü meü și a unei posterități demne de 
vietä. 

O, dulce poesie! Nu voiü uita nici odată acele puţine dile, 
pe care Dumnedeü n'a voitü së mi le mai lungescä. Nu voiü 
uita roibulü meii de călărie, cu care goniamü iepurii de pe 
câmpii. Nu voii uita visurile poetice ce mă resfäfaü, aflându-mă 
între plugari si între pluguri, sedendü pe iarba verde dintre 
colnice, ascultând cântările paserilorü de primă-vară, și admi- 
rândi natura cea plină de viéti. 

Cu durere imi voiii aduce aminte de miculü albumi în care 
pusesem atâte bucăţi din inima mea, atâtea jucării ale spiri- 
tului meii, albumü care în curöndü a trebuitü së-lñ perdü 
împreună cu tötä averea mea! 


VIII. 


Într'o dimineţă afländu-m& pe câmpii cu semănătorii, vëdü 
că sosesce omul ce făcea pe curierul mei, de-mi aducea în 
totă săptămâna corespondenta si gazelele de la last. Îmi dă 
pachetul ; rumpi sigiliul, si între gazete, gäsescü o scrisöre cu 
urmätöre cuprindere : 


« Amice, 


«Mě grăbescii a te inseiinfa ca aici lucrurile iaŭ o faţă se- 
«riösä si gravă. Este o mare mișcare. De la patriotismulü Ro- 
«mânilorii sperämü a vedea ceva. De prin tâle districtele 
«aŭ sositii mai mulți Omeni cugetători la binele ferei, ca să 


www.digibuc.ro 


172 DIN ANUL, 1848 


«se consulte de ceea-ce sar cădea să facă în împrejurările 
«actuale. Scii că Europa tötä este în foc. Până si în Viena 
«este revoluțiune mare... Țarulă Muscălescii, a dată ună ma- 

nifeslii, prin care promite a privi ca neutru la töte mișcările 
!«popörelor. Prin urmare. nu ne putem teme de invasiune... 
| «Nu-ţi poti, scrie mai multe. Scolă si vino la Iaşi. Perderea 
«de timpii este o crimă în împrejurări grave. Te asceptü. Lu- 
«crurile sunt seriöse... Adio!» 

Acâstă scrisâre era de la o damă, care juca öre-care rolü 
politicii pe atunce. Dotată cu multă spiritii naturală, acestă 
damă, de si din clasa a doua a boierilor, avea intimităţi și în 
societatea înaltă. Casa ei era ca un fel de club unde se adunaü 
nemulțămiţii în contra guvernului, și elocuenfa ei era adese 
ori răpitore. 

La, primirea acestei scrisori, mi se sui părulii în vârfulii 
capului, și më cuprinse un tremurü. 

— Aflata tu ce este pe la lași ? intrebaiü pe curierulü meü. 

— Nu sciii de-a fi bine sai r&ü. Sciü că s’aü adunată o 
mulțime din tote părţile si se vorbesce de zaverä. 

— Dar cine este în capii? 

— Asta n'am infelesü. Sciă atâta că este mare terbere. În 
drumulü meü, cât am venită, am întâlnitii o mulţime de boieri 
Vasluieni si Bârlădeni înarmaţi cu pusci şi cu pistele, ca cum 
sar duce la bătălie. Câţi-va m’aü intrebatü de unde sunt, si 
apoi mi-ăă spusü să-ți arätü că numai de cât së mergi si 
D-ta la Iaşi. 

— Cumpăratu- mi-ai prafü de pușcă ? 

— Nu se găsesce nici unii dramü. Poliţia la adunată de 
prin tote părţile și l'a datii la Arnăuţi, care slobodü totă nöp- 
tea la pistele prin cârciume, ca prin pădure. 

Omulii acesta era unii bătrână sătenii, carele më purlase in 
brațe în copilărie. Pentru acâsta îi purtamü o afecţiune par- 
ticulară, care mi o plătia cu unii devotamentü nemärginitü. 

— Ce mai stai, Costane? dute acasă și spune vizitiului să 
'mi gätescä trăsura și caii pe deserä. 

— Eŭ, cuconasule, (ast-feliii eraü deprinși Omenii a mă trata 


www.digibuc.ro 


DIN ANU, 1848 173 


aşi dice să m’asculfi pe mine şi së nu te duci. Dreptü să-ți 
spunii, mie nu-mi miröse a hine lucrurile de la Iași. Cine scie 
ce pote së fi se întâmple? 

— Întâmple-se ori-ce ; trebue să më ducă. E vorba de bi- 
nele terei. 

— Se ajute D-deü! Dar celu puţinii să te rogi si eŭ de ce-va, 

— Spune, Costane. 

— Së mă iei si pe mine. Cine scie? Pöte fi se va întempla 
ceva, și ți-or putea fi de ajutorü. 

— Bine, dar tu abia abia aY sositü de pe cale; si apoiai 
femee, copii... 

- Nici ostenelä, nică femee, nici copii nu më impiedecä 
la acesta. De ţi-o fi D-tale bine, o ñ si de casa mea bine. 

— Bine, Costane. Vomii merge dar împreună. 

Bietulü omü plecă, cu fața plină de bucurie; iar eŭ rămă- 
seiü läcrimändü, si cu inima strânsă de o mie de cugetări. 


IX. 


După ce mi puseiii lucrurile la cale pentru o absență de 
câte va dile, plecaiü sera pe lună. Era o nöpte de cele mai 
splendide. Stelele se intreceaü cu luna in revărsarea, scântei- 
loru lori lum nätöre. Cea mai mică umbră de norii nu venia 
a päta seninulü cerului. 

Echipagiulü meü era compusi din o căruță mică de ț6ră și 
din doui cai mici, cari sburaii uneori cu arıpele fantasiei. 

Din când în când mă disträgeamü fumändü câte o ţigară, 
saü dândă focü unui mică pistol de buzunariü, singura armă 
ce luasemii cu mine. Din când în când, răpită de cugetări la 
vederea naturei desfätätöre, cädeamü in estasuri deliciöse, 
Din când in când compuneamü fragmente de versuri, pe care, 
după ce le recitamii cu buze tremurătore, le perdeami în- 
dată din memorie, până ce le împrospătamii cu altele. Din 


www.digibuc.ro 


174 DIN ANUL 1848 


` 
š 


când în când Costanii më întrerupea cu convorbirea sa naivă 
și interesantă, 

Despre diuă, mă opriiü pe vârful unui delü pentru ca së 
resufle caii. M& abätuiü puţinii din drumü pe o pajiște. Vizi- 
tiulü scöse cäpetelele din capulü cailorü, îi lăsă së rumege 
ceva din ierba ce incepea a cresce; apoi se culcă și adormi 
înaintea cailor. Costan, vădândii că nu prea aveamü poftă de 
vorbă, se culcă și elü josü alătură cu căruța. 

Grierii câmpului, strigătele unorü rate selbatece de pe unii 
iazü ce era în vale, sbierätele unorü of din depărtare, lătră- 
turile unorü câini de stână, strănutările cailorü mei ce păs- 
ceaü, aceste singure turburaü adânca tăcere a naturei ador- 
mite. Dar ori cu câtă poesie se resfäfa sufletulü meü la ve- 
derea aurorei ce părea a se lupta cu noptea spre a-i sparge 
intunereculü și a-i lua loculü, somnulü puse degetele sale pe 
pleöpele mele. Atunce ună visü dulce incepü a mě legăna. 
Vedeamü România mare și unită, fde ia Tissa până la Nistru 
si până la Mare; pämentulü ei coperitü cu flory; locuitorii sei 
fericiți, desvoltändü seiinfele, industria, artele, comerțul, agri- 
cultura. Läcrimamü de entusiasmii. Unü suspinü simfiamü că 
mă îneca ; și când voi së isbuenâscă, deschiseiii ochii si vč- 
dur... o tristă realitate! sorele râspândindii milionele sale de 
rade peste aceaşi |6ră ticălosă, peste aceeași miserie ! 

Pe la ameadä-di intraiü în Iași. Căpitanul de barieră më 
întrebă de arme. Më cuboräiü din trăsură, și elü căută cu 
luare aminte prin paiele pe care ședeamii până la scânduri. 
După acâsta, incredinfändu-se că nu sunt omü periculosi, îini 
pofti cale bună. 

— Ce e causa de atâta strășnieie? il intrebaiüi eŭ. 

— Porunca stăpânirei, domnule. 

— Se vede că stăpânirea are nevoie de arme. lată un tunü, 
dă-i-l ca să se apere. 

Deteiü pistolașulii meü, pe care bietulü căpitani ilü luă ri- 
dendü. 

După acâsta, intraiü in orasü. Ajungendü pe la curtea ad- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUT, 1848 175 


ministrativä, câți-va amici îmi făcură semnü së më oprescü 
ca să-mi vorbescä. 

Më opriiü, si diseiü vizitiului së mârgă cu trăsura la viea 
de la Valea Adâncă. lar Costınü pretinse a nu se despărţi 
de mine. 


Amicii, după ce mă felicitară de bună venire și më imbrä- 
țișară, îmi spuseră cum staii lucrurile. 

În sera de 28 Martie, în ajunulü venirei mele, se făcuse o 
mare întrunire în sala spafiösä a otelului de Petersburg. Adu- 
narea a fostii compusă din o mulțime de cetăţeni, boieri și fii 
de boieri de töte clasele și de töte vârstele, neguţitori și co- 
merfanfi, atât pământeni cât si străini. Ministrulü din läuntru, 
Logofătulii Stefan Catargiu, veni în numele Domnului să întrebe 
care e scopulu convocărei sale. Presidentulii întrunirii (ce era 
unii boierii bătrânii notabilii) îi spuse că f6ra era nemulfämitä 
și doresce ore-care reforme și îmbunătăţiri. Atunci ministrulü 
dise că să-i dea in scrisă acele dorințe, cäci si Măria Sa, ca 
părinte buni, e în plăcere a le lua în băgare de s6mă; dar 
ca, sub nici ună cuvânt, nu va mai îngădui convocarea de 
doua örä a unei asemeni adunări, care turbură liniscea pu- 
blică. Ministrulü fu apostrofată pentru înrolarea bandelor de 
arnäufl, de care s'aii späimäntatü orasulü. La acesta răspunse 
că, dacă adunarea pretinde, elii va stărui la Măria Sa ca să 
desființeze acele bande. Atunce adunarea proclamă unŭ comi- 
tetii carele së moduleze dorințele ei, care apoi, subscrise de 
publică, së se supue Domnului. Adunarea apoi se risipi. Co- 
mitetulă peste nöpte a făcut lucrarea cerută, și acuma tötä 
lumea merge de le subscrie. 

Aceste relafiuni mi le daseră amici ce intälnisemü pe strade, 
plini de ilusiuni și de speranțe. 

«Si ce coprindü dorințele acele ? intrebaiü eŭ. 


www.digibuc.ro 


176 DIN ANUL 1848 


— Haide și le vei vedea; căci si noi mergemü së le sub- 
scriemü. 

— Unde? 

In casele Logofătului Costaki Sturza. Sunt 35 de ar- 

ticole. 

— Cine aü fostii în comitetulü care le-a scrisü ? 

— Aü fostii vre-o cinci-spre-dece inși; fraţii Roseti, Rola, 
Alexandri, V. Ghica, A. Cuza, Muruzestii si mai nu scjü cine. 

-- Dar Cogălniceanu şi Panu? 

— Nu. Ei sunt la ţeră. 


XI. 


Ne duserämü la casele Logotătului C. Sturza. 

Curtea era plină de echipagiuri ca la o nuntă. Pe scări se 
suia și se cobora o mulțime de Gmeni de töte condifiunile, 
întocmai cum se întemplă la o solemnitate funebră. 

Salonele eraü asemenea pline de lume. Bătrânulii Sturza, cum 
mă vědu, më apucă și mě sărută cu unii aerü pärintescü qi- 
cendu-mi cu ochi lăcrămători că acuma întrevede unii viitorii 
de reală fericire pentru patrie. 

Intro cameră laterală era mai multe mese, ocupate de maï 
mulți inși, cari decopiaü dorințele naţionale; în lipsă de ti- 
parü, acâstă lucrare se reproducea prin copil manuscrise spre 
a se r&spândi în publiciă. 

Më puseiii si eŭ să scotü o copie. Eram la o masă unde 
mat scriaii încă vre o trei insi, din trei județe deosebite. Pe 
când scriamă, convorbiamii tol-o-dată. Iï intrebaiü cum le 
veni in cugetü să vie de prin districte într'o di așa anume 
fixată, 

Imi rěspunseră că diua de 28 Martie le-a fostii notificată 
de la Iași, după care sai grăbită a veni. 

Personele ce-mi numiră ca inifiatöre acestei menifestări, nu 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 177 


'mi însuflară mare încredere. Eraü 6meni a cărora sinceritate 
nu prea. inspira confiență, 

«Dar cum se face, intrebaiü eü, că acestă adunare se face 
in casa unde a fostü Diuhamelü in gazdä, si incä in casa 
unui bojerü, al căruia fiii este Postelnicü 22 

Ac6stä întrebare puse la gânduri pe interlocutorii mei. 

«Dreptă să-ți spunü, dice unulü, și mie îmi pare curiosü 
acesta, Apoi chiar în hârtia acesta sunt lucruri care nu-mi prea 
miröse a bine. Ce va să qică: «Sfânta pădire a Regulamen- 
tului ?» si apoi: cum se potrivesce asta cu garda naţională, cu 
desființarea censurei si cu libertatea pressei? Më mirii cum 
de s'a subscris hârtia acâsta de publică înainte de a se fi 
consultată ? 

— Dar în fine ce o să facă cu hârtia acâsta ? 

— O să fie trimisă la Domnii cu o deputafiune care să- 
ceară a încuviința dorințele aceste. 

— Și dacă nu va voi? 

— Atuncea sö-lü silimü. 

— Ce felü ? 

— Negresitü.., cu pusca in mänä si la palatü. 

— Dar ostirea ? 

— Nu va cuteza, nici va avea cine-i ordona. 

— Dar Arnăuţii? 

— Li sa promisü bani, ca së facă causä comună.» 

Intre aceste audimü vorbe declamatorii în sala cea mare, și 
vedemü mulțimea ducându-se së asculte, 

Logofetulü C. Sturza ruga pe mulțime cu lacrimi ca să-i 
deșerte casa, dicândi că pâte Vodă să trimită oştire să o ri- 
sipiască ; și nu voesce ca casa sa să ajungă teatrulü unei dra- 
gonade, 

Păstrătorii actului cu dorinţele naționale anunfarä că actulü 
s'a încredințată d-lui Al. Mavrocordat, unde va putea să mergä 
oră-cine spre a subscrie, și că acolo va veni și deputafiunea 
de la Domni cu resultatulü. 

Mulțimea atuncea deșertă casele Logofătului C. Sturza şi se 
risipi, 

12 


www.digibuc.ro 


178 DIN ANUT, 1848 


Eŭ, coborându-mă, gäsiiü pe Costanü alü meü în scară; îl 
Juaiii cu mine si, citindă dorințele naţionale, më indreptaiü 
către casa unchiului meii Antochi, căci era ora prândului 
si-mi era föme. 


XII. 


Casa lui A. Mavrocordat era situată la o extremitate a ca- 
pitalei, aprope la bariera Copoului. Era o casă mică, cu unt 
singură etagiü si cu fata la uliţă. 

Persönele, ce-si luase missiunea de a merge la Domnü 
ca deputați ai partidului naţionali, erai: C. Rola, unulü 
din frafii Moruzi și Visilică Ghica. Aceştia, după ce fäcurä o 
anticameră cam lungă, fură primiţi de Domnü. 

După ce ascultă citirea documentului cu dorințele naţionale, 
Vodă răspunse că mai tote punturile arătate le primesce, afară 
de trei, si anume: desființarea Adunărei, garda naţională si 
desființarea censurei. Acestea nu le putea incuviinfa pentru 
considerafiune că treceaü peste competinfa sa. 

In locü de a eşi cu assemenea röspunsü de la Domni, in 
locü de a aduce publicului acestă resultatü, unulü din depu- 
taţi, neautorisată de nimeni, declară Domnului că Națiunea 
voesce ori totulü ori nimicii ; și că, dacă Măria Sa se opune, 
Națiunea va cuceri drepturile sale cu puterea. i 

Inspäimäntatü de unii asemenea limbagiü, Domnuli se sui 
în trăsură cu Dömna și cu unii copilii micii ce avea, şi, es- 
cortatü de garda palatului, plecă la casarmă. lar deputaţii ple- 
cară către casa lui Mavrocordat ca së aducă relafiune despre 
resultatulä însărcinării lor. 

Pe la 7 ore plecaiii și eă către loculi de întâlnire. 

Eram pe aprope să ajungi, și eată că vëdü pe Costan al mei, 
viindü de la vale cu pași iuți și gäfäindü: 

«Laudä Domnului câ te găsescă! Nu e glumă. Vii de la 
casarmă : scii că am unii nepotă. Më dusesemü së-Jü vedü. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 179 


Era cam beată, și numai pe feresträ am pututi vorbi cu 
el. Soldații de eri încă stai închiși in casarmă. Astä-di 
pe la amează-di le-aü dată vinü gi rachiü de aü băută 
câtă añ pututü. Mai dineori a venitü Vodă: Y-a scosü 
pe toți afară si i-a întrebată dacă pote să fie sigurüpe cre- 
dința lorü. Jurară toți. Apoi a poruncitii ca să mergă să risi- 
piască si së omöre chiar pe rösculafi. 

— Bine, dicii, vom vedea. 

— Ce së mai vedi, coconasule ? Haideţi la vie, să ne suimü 
în căruță și së ne ducemü acasă. 

— Nu se pote, Costane. Ce vor suferi toți, cată së suferü 
si eŭ. Nu se pâte să se omöre G6meni așa fără de judecată. Nu 
vedi tu? aici e tötä flörea țerei. 

— Florea terei! Dar Romänulü celü îndrăciti dä cu cösa 
prin flori ca şi prin pälämidä. Së vedi... acuși vină soldaţii; 
si cum sunt ei, amefifi de rachiü, or să dea de focü.» 

Cu ast-felü de convorbire, m& apropiaiu de casa lui Mavro- 
cordat. Mica curte din fața casei, si ulița, eraü pline de po- 
porii. Răsbăluiă prin mulţime și intraiü în casă. 

Deputaţiunea trimisă la Domnü spunea scena ce avusese. 
Cei ce eraü de față së consultaii ce să facă. Unii erai de 
părere ca să mârgă o altă deputafiune ca së arăte că să 
mulfumescü cu cele 32 de punturf. Unii făcură imputări 
lui V. Ghica despre limbagiulă semefü ce la ținută Dom- 
nului, 

Ce era de făcută ? 

Mai multe idei se deteră. In cele de pe urmă predomni pă- 
rerea de a merge cu toții a doua-di la Mitropolie, a pune în 
frunte pe Mitropolitulü, și trăgându-se clopotele, a merge la 
palatü și a cere dorințele nationale. 

Acâstă socotinfä se găsi cu cale a o face cunoscută mulți- 
mei ce inunda casa, curtea și ulița, spre a se risipi. 

Vasilică Ghica esi în pragulü scărei, si cu totulü din contra 
de cum se vorbise in casă, finü o harangä in limbagiulü ur- 
ınätorü : 

«Fratilorü! tiranulü, care șede pe scaunulü Domniei, nu vrea 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 


«să asculte de glasulii poporului. Dorinţele nationale, rostite cu 
«atâta duh de pace, iscälite de Mitropolitulă si de tötä florea 
<țăreă, el le respinge și încă ne amenință Dar voi sciți, fra- 
<tilorü, că glasulă norodului este glasulü lui Dumnedeii. Prin 
«urmare, ceia ce voesce fera și D-deü o încuviințeză, Nu e 
«dară de făcută, de cât să ne dăm mâna cu toții și să sfä- 
<rämämü idra cu șâpte capete care ne chinuesce de patru- 
«spre-dece ani. Noi cu toții am hotäritü și am gäsitü cu cale 
«ca mâine de dimin6ță să mergemii cu micii cu mare, cu tê- 
«nări, cu bătrânii, cu ori-ce arme vom avea prin casele nöstre, 
«la Mitropolie ; să luămii pe Mitropolitulii înaintea nösträ cu 
«icânele si cu prapurele, și să mergemi la palatü. Soldaţii nu 
«vor cuteza să dea cu armele lori in icöna Maicei Domnului, 
«in capulü bisericoă, în florea boierimei, și'în fruntea norodu- 
«lui. Asa dar mergeţi fie-care pe a-casă și vë pregătiţi in li- 
«nişte. La arme fraţilor, la arme !» 


XT] 


Inchipuiască-și orï-cine înțelepciunea unui asemeneu cuvêntă 

i impressiunea ce a pututü să producă. 
ar ce caracterii înfățișa mulțimea aceea de publicii ce se 
vedea in acâstă adunătură de ömeni? Era ore ună publică 
rationabilü, înțelegătorii de lucruri politice, simfitorü la causa 
naţională ? Nici de cum. Aci nu eraii de cât servitori de prin 
casele boierescă, câte-va calfe de pe la băcănii, câți-va câr- 
ciumari de prin mahalale, câţă-va scriitorași de prin cancelarii, 
şi în cea mai mare parte Evrei, toți aduși saü veniţi de cu- 
riositate. Nu se putea aștepta nică unii sprijină reali, nică o 
probă de devotamentü patriotică, nici uni semnü de curagiü 


pentru o causă politică. 
Provincialii, ce veniseră ca si mine, nu eraü pote nici o 


sută cu toții. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 181 


Cu ce scopü dară și către cine se făcea acea provocare la 
arme, acel scandal ce compromitea și causa si tera? 

După cât mi-aduc aminte, la scenele acestea din casa lui 
Mavrocordat lipsiaii cea mai mare parte din persönele ce aü 
fost luatü parte la redacţiunea celor 35 de punturi. Fraţii 
Roseti, Rola, Alexandri și alții nu eraü aici, 

Sunt încă prepusuri saü bănuele, care până astä-di rămân in 
stare de enigmă. Conduita problematică a unor ömeni, stă încă 
învălită de mistere si de ipotese, 

Se scie că Rusia a voitü a revoluţiona fera spre a justifica 
o invasiune în Principate, pentru ca să se potă apropia de 
fruntariele Austriei, care era amenințată în existența sa poli- 
tică de popörele revoltate. 

S’a disü si se dice încă că instrumentele Russiei în planulü 
acesta ar fi fost Muruzescii și Cantacuzinescii, cunoscuţi pen- 
tru relafiunile lor intime cu curtea protectore si pentru sim- 
patiele lor de russolatrie tradițională; mai alesii că Can- 
tacuzinescii eraii chiar rude intime cu consululii Rusiei D. 
Ghiers. 

Este sciutü însă că capii mișcărei din Moldova erai D. D. Rola, 
Alexandri, V. Ghica, fraţii Roseti, Cuzescii și alții cari aveai 
influență și ereditü în (eră. Dar acești Gmeni fost'aü öre atât 
de märginiff în judecata lor, în cât să nu înțeleagă planulü 
ocultă al Rusiei, și să se facă complici inconscii ai conspira- 
torilorü ? 

Catä să afırmämü acestă ipotesä, Imprejuräri ulteriöre aŭ 
demonstratii că acești Gmeni aŭ fost de bună credinţă in miş- 
carea aceea, dominați de amorulü către patrie și de ilusiunile 
frumöse ce respira chiar în aerulü anului 1848. 

Dar së mă intorcü la istoria mea. 


www.digibuc.ro 


182 DIN ANUL 1848 


XIV. 


După discursul lui Vasilică Ghica, publiculi începu a se 
răspândi, ducându-se fie-care pe la casele sale. Insusi tribu- 
nulă demagogii se făcù nevădutii. 

Indată după ac6sta se răspândește scirea că oștirea a ple- 
catü de la casarmä în marsü iute și vine asupra casei lui 
Mavrocordat, sub comanda lui Beizadea Grigorie, sprijinită de 
tötä artileria, care atuncea se compunea dintr’unü tunü miti- 
telii, care se trăgea de unii singurii calü. 

Cu tötä terörea ce insufla o aseminea scire, vre dou&-deci 
de tineri se determinarä a sta pe locü. Unii mai curagiosi se 
arătară atunci cu ideea, că, de va cuteza oștirea să violeze 
domiciliulii, së o respingă cu arınele. D. Mavrocordatü posseda 
în adeverü unii arsenală de arme de luxii; avea pâte vre-o 
40 de focuri, pusci si pistöle, cu care nisce brațe iuți și si- 
gure ar fi pututü dobori vre-o sută de 6meni. Majoritatea însă 
găsi mai prudenti ca së evite o măsură atât de temerarie; 
putea së prorumpă o turburare peste nöpte, și vagabondii să 
dea focii orașului și së se pue pe prädäciuni. 

Așa dară se deteră la o parte armele de focii, si tinerii, 
punându-se a fuma ţigări, așteptaii desnodământulii comediei. 

In numerulü acestora mă aflami și eŭ, vorbindü despre li- 
teratură cu amiculü meü Petrake Casimir. 

Actulü original al dorinfelorü naţionale, în care eraü sub- 
scriși vre-o cinci-sute inși, D. Mavrocordat avu îngrijire a-l tri- 
mite la o pers6nă sigură. 

«Oare ce o să facă oștirea, dacă va veni aici? dice unulü. 
Cum o vedea că lumea sa risipitü, o së se intörcä la ca- 
sarmă. 

— Dar daca va intra in casă? 

— Daca va intra, o së ne gäsescä fuinândă ţigări: și ne- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 183 


gresitü cu Gmenii inofensivi n'o să aibă ce së facă. Prin ur- 
mare are să se ducă cum a venitü. 

— Ba mi se pare cor së ne sune spetele, dicea unü 
altulü. 

— A..sa! asta nu se pöte, Nu se pöte să vie ast-felü la ex- 
cesuri ; și apoi chiar așa să fie, diua de mâine ne va rös- 
buna.» 

Incepură toți a se legăna cu ilusiunile. Prediceaü cum o să 
mergä la Mitropolie, cum de acolo era së se facă fraternisa- 
rea cu soldaţii, cum or së aresteze pe Domnü, cum or să 
proclame guvernulü provisoriü, si altele de aceste, 

«Dar pe cine së punemü in guvernulii provisoriü ? dise 
unulü. 

— Eatä o idee, dise unŭ altulü, la care nu ne-am |gänditü. 
In astă nöpte numai de cât së hotärimü lucrulü acesta.» 

In mijloculü acestor întrevorbiri unii sgomotü mare se aude. 

Miliția ! miliția ! strigaü câţi-va 6meni cari mai rămăseseră 
prin curte, 

Alergändü la ferestră, vedem în realitate mai întâiii baione- 
tele și apoi pe soldați. 

Aceștia, oprindu-se in dreptulü portei, aședară mai întâii 
tunulü, indreptändu-lü asupra casei. Se vedea in mâna unui 
soldatii chiar fitilulă aprinsü. gata ca să-i dea foci, 

O teröre ne coprinse pe toți; căci ori cât de micii era 
tnnulă, totuși era în stare së spargă gemurile si chiar së 
nimicescă pe cine-va, lucru ce nu putea să fie tocmai 
plăcută. 

Două șiruri de soldați coprindă și inconjörä casa... o 
bandă ca de cinci-qecă de soldaţi se desparte, si se suie pe 
scară, 
` Ușele salonului se deschidă cu vueti și o mulţime de baio- 
nete întinse intră în lăuntru, 

Sirulü de soldați se desface, si se arată, în mijloc, unŭ 
Arnäutü ca unii uriași, tiindü o pală între dinți, iar în mâini, 
cu degetulii pe cocoșii, o carabinä, tromblonii largă cât ună 
cracterü, 


www.digibuc.ro 


184 DIN ANUL 1848 


După Arnäutü se vede Beizadea Grigorie, ce era adiutantü 
şi Colonelü, cu sabia scösä. 

«Domnilor, dise el, în numele legei vë provocü ca së de- 
puneţi armele. 

— Cine are, să le depue; dar noi, câţi suntem aici, nu avem 
nică o säbiufä. 

— Ce fel ? D-vösträ sunteți in revoluțiune. Voifi së oborifi 
pe Măria Sa Vodă din tronü; si credeți că nu va fi cine să-l 
apere ? 

— Noi am voitii së facemii o revolufiune pacifică. Am su- 
pusii dorințele naţionale cu pace. Dacă Măria sa nu le acordă, 
lumea și D-deü va judeca. Iar noi, precum vedeţi, suntem 
cu țigările în mână. 

— Intelegü dară, Domnilorii, că este o neînțelegere. Poftifi 
dară de më întovărășiți de vale la palatü. Acolo veţi vedea 
și pe Măria Sa; după acesta vom deserta câte-va butilce de șam- 
panie. 

— Förte mulfumimü de șampanie. Dacă e cât pentru asta, 
să o bemü aici și së ne lași în pace. 

— Nu se pote. Măria Sa mi-a poruncitü că pe câţi voiü 
găsi aici să-i ducii de vale la casarmä, unde-i asteptä. 

— In faţa puterei, navem ce face. Dar de vom fi maltra- 
tal, vom trata de infami si lași pe cei ce ne ducă. 

— Eŭ vë garantezii că nu veți suferi nimică.» 

Ne scularämü cu toţii, și după ce esirämü, ne vödurämü în- 
conjurati de soldaţi și urmaţi de Beizadea Grigorie, precedatu, 
ca si mai înainte, de Arnäutulü cu tromblonulii. Acesta era 
faimosulii Ing6 Robert, de origine din Avganistan. 


XV. 


D. A. Mavrcordat, după cât îmi aduci aminte, rămase acasă. 
Acesta nu ne puse în mirare, sciindă că el era nepotul lui 
Vodă; și apoi chiar acâstă de pe urmă considerafiune nu ne 
făcea nici o-datä a ne indoi de lealitatea si sinceritatea sa in 
favörea causei patriotice care ne agita. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 185 


Coborirămit scările, ajunserämü în curte ; dar abia ne aflamü 
la pârtă, și de o-datä audimü comandândii: foc! Toţi soldaţii 
ce ne înconjuraii întinseră baionetele asupra pepturilorü nöstre. 
O teröre de mörte ne coprinse inimele... asteptamü să vedemii 
cocösele rădicându-se. Incă o dată audimü: foeü! dar o altă 
voce, mai puternică, strigă : în susü ! Atuncea soldaţii, ridicând 
puscele in susü, le slobodü în aerü. 

Mulţi aü credutü si credü încă că primulii ordinii de a da 
focü, a fost datü de Beizadea Grigori. Dar adevărulii numai 
însuși pöte să-l scie. Să fi avutü 6re în adevării ordinü de a 
vărsa sânge inocentü ? Să fi avulii cruda plăcere a vedea 6meni 
murindü ? Së fi avutü öre ideea ca să ne sperie numai? Ar fi 
fost o crudă glumă, dacă soldaţii, precum eraü beți, ar fi dată 
focü la cel întâiii comandamentü ! 

Se întâmplă că ună soldatii ce era tocmai în aripa din 
din urmă, cädü lovitü (de bună sémă) de unii glonte al unui 
soldatii. Ränitulü, espirändü, ţipă cu turbare. Soldaţii ce eraü 
în frunte credură că cei din urmă aü venitii în riscü cu po- 
porulü. Atunci se audi unŭ altii comandamentü: «Daţi de toti, 
nu-i lăsaţi cu qile !> 

Ne pomenirämü de o dată atacați și loviți cu paturile pus- 
celorü, träntifi la pământii si stäleiff de loviturile furiöse ale 
soldatilorü, turbafi de rachiü și de mânie. 

Cea intäiü lovitură ce cäpetaiü fu unii stratü de pușcă dreptü 
ntre umere. Căquiu în brânci, rösturnändü pe unii soldatii ce era 
înaintea mea. Peste mine cädü soldatulü ce mă lovise. Vedend 
ameţitura soldaţiloriă, îmi reprinseiii puterile, puseiii, mâna pe 
o pușcă și incepuiü a răsturna și eŭ cäfi-va dintr’änsii, Impe- 
dicându-mă, iarăși cäduiü, și peste mine cădură iarăși alţi sol- 
dați, r&sturnați de camaradii mei. 

De o-dafä simfiiü că unii brafü tare më apucă de o mână 
și unii altulii de altă mână, târându-mă până afară din rân- 
durile soldatilorü. Era Costan al meü, carele, împreună cu ne- 
potulii seu, soldatul, îmi cănta scäparea. 

Ametilü încă de cele ce mi se întâmplase, turbatü încă de 


www.digibuc.ro 


186 DIN ANTI 1848 


mänie, nu vedeamii înaintea ochiloră nimica ; voiamü së mă 
virü“iaräsi în mulțime, ca sé mă apucü la luptă. 

` ' “Costan însă mă ţinea cu brafulü seü cel vinosü, si în fine 
mă târî către o uliţă laterală. 


XVI. 


Eram sängeratü la nasii, la o sprincână și la amândouă må- 
nele. Peptulă mi se bătea cumplită, în cât răsuflarea mi se 
împedica. 

Cu tote acestea. ajutatü de credinciosulii mei bătrânii, ajun- 
seiii la unchiulü meü, unde cäduiü lesinatü de durere și de 
sfâșievile sufletului. 

Nu treci însă o oră, și iată unii sub comisarii de poliţie, 
amicü al unchiului meü, care vine si ne spune că aü së ne 
calce îndată casa, ca să më caute pe mine şi pe alții. 

Trebuia să părăsescii casa unchiului meü. Esiiü îndată pe 
pörtä, împreună cu omulii meü, carele se ţinea ca și umbra 
de mine. Dar unde să më ducă? Cercü së intru pe la alte 
rude și amici ; în deșertii ! tote porţile eraü închise! 

Pe ori-care uliţă apucamü, trebuia së întâlnesc patrule 
de soldaţi si së mă întorcii cu fuga ca së nu fiii apucatü. 

In fine rätäcindü ast-felü pe ulife, trecuiu prin curtea unei 
biserică. Din norocire iată unii peristilü și de-asupra o clo- 
potnifä. 

«lată otelulu nostru, Costane !» 

Fără a perde timpi, ne suirämü în clopotniță. Omulü meü 
se desbrăcă de haina sa cea grösä, ce purta pe de-asupra, și 
mi-o așternu în locü de saltea. Më culcaiü; si, o minune! 
adormiiü, ca in legänulü cel mai desfälätorü, fără a mă 
gândi nică la strigoi, nică la vârcolaci, nici la Vodă, nici la 
dracul, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 187 


XVII. 


A doua di de diminefä më desteptaiü de pașii unui omü ce 
se suja în locasulü meü provisoriă. 

Era ună cântăreții de biserică ce venia së töce și să tragă 
clopotulă. Biefulü omü de o-dată se speriă; dar pe urmă mă 
întrebă cu uimire: cum se pâte să mă găsescă aci? 

— Așa a venitü vremea, dragă băete, îi qiseiii. Dar scii tu 
cine sunt eü? 

— Te cunoscü prea bine. Cine nu te cunösce pe D-ta? 
Câte versuri de ale D-tale n'am invetatü eŭ de rost! 

— Dacă-i așa, dragă, nu mă mai întreba si cată-ţi de trebä. 
lată iți daŭ locul, că eŭ më ducă. 

-- Da bine, cum? așa, plinii de sânge? ce-ai päfitü ? 

— Se vede că aü esitü văreolacii si m'aü suptü. Dar tu, 
dacă esci băiată buni, dute și-mi adä niște apă ca së mă 
spelü. 

— Dar să tocü intäiü si së tragü clopotulü. 

— Lasă treba asta pe socotela nösträ, Tu du-te la apă. 

Costan se puse a toca; si, deü, scia toca de minune. 

Pe când trăgea clopotulü, veni si bšiatulü cu apa si cu unü 
stergarü curatü. 

Më spelaiü si më coboriiü. 

«Ei, coconasule, ce facem noi acuma ? 

— Seiü eŭ ce së facemü, Costane ? 

— Nu-ţi spuneam eŭ că ceea ce vedeam nui a bine? 
Jaca, vedi ? Prinsü, stâlcitii, batjocoritü, dormită prin clopot- 
nife... Ca când ai fi unii fugarii din ocnă, 

Astea nu sunt nimica, Costane, pe lângă cele ce-or fi 
suferită cei-l-alfi; și eŭ la dânșii mai multü më gândesci. 

— Ei, așa! s&rmanii boieri, și-ce maï meni de irébš! 
Dar D-deu e buni; aistii Jucru pu pote să rămâe nepe- 
depsitü. 


www.digibuc.ro 


188 DIN ANUL 1848 


— Dar vedi tu, Costane? până la D-deü s'ar cădea ca 
omenii së dea din mâini. Acestü lucru dacă să întâmpla in 
altă parte de lume, tötä ţâra sar fi sculatü în pieiöre. 

— Tera! Ce-i tot dai cu fera! Dar de unde scie téra că o 
mână de ömeni s’aü adunată în lași ca să-i facă binele? Eaca, 
de pildă, D ta te-ai sculatü si ai venită, s’ai pătimită, si la 
noi la satü nu se scie nimica. Ar fi pututü sei orasulü, care e 
destulă de mar; dar ce-or să facă niște jidani nemernici și 
fricoşi ? Eŭ më miră de boieri: dacă avea së tacă unit lucru 
ca aista, de ce n'aü datii de scire satelorii; că, crede-mă, ar fi 
venită einci-sute de mii de Gmeni; și atunci...» 

Eram viii de inteligența omului meü, si diceami: eatä 
că feranii se pricepü la revolufiuni mai bine cât noi ăștia, 
ömeni luminaţi și civilisați. 


XVH. 


Pe când convorbirea cu Costan îmi întreținea mintea, eŭ 
më apropiamü de casa Logofătului C. Siurza. Intraiü pe porta 
de din dosü, și vădândii pe bötränulü in balconii, më apro- 
piaïu şi-l întrebaiu de potü së mă suiii ca să-i vorbescii ceva. 

Îmi făch semni cu mâna ca sé mă suiü. 

Costanii rămase la scară. 

Bătrânul (D-qeii să-l erte!) îmi arătă mare afecțiune. Më 
întrebă ce am de gândi së faci. 

H spuseiii cum am dormitü. Rise și läcrämä. 

«Ce dicea lumea, mă întrebă el, de mine, eri când v'am 
disü së-mY desertafi casa ? 

— Eraü felü de felü de idei. 

— Vedi. dregulü meü, eŭ simfisemü de ce vi se pregätesce. 
Vasilică Ghica a stricată tötä treba. Noi, dacă ne multumiamü 
cu cele 32 punturi, am fi făcut förte bine, și nu se întâmpla bat- 
jocura asta, 

— Dar bine, cine-l autorizase pe D-lui ca să spue lui Vodă 
că ţera cere totulü, saü nimica ? 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 189 


— D-deü să-l judece! Dar scii că asâră mi-ai cälcatü si 
mie casa? 

— Ce felu ? de ce? 

— Aserä, după ce sa întorsii oștirea de la Mavrocordat, 
vădă că se opresce în dreptulü porfei mele. Vre-o câţi-va sol- 
dați se despartă şi intră în curtea mea. Se suie pe scări. Esü 
în capulü scărei și întrebii: ce caută? 

Audi glasulii lui Beizadea Grigori că-mi răspunde : 

«Nu-i nimica, avemü së căutămii pe cine-va.» A intrată cu 
soldaţii sei prin töte odăile și apoi, negäsindü pe cine căuta, a 
eșit și sa dusă. 

— Negresitü, diseiü, se vor fi cälcatü mai multe case. 

— Tóte casele suspecte, și s’aü făcută o mulfim? de arestări 
Dar apropo de ac6sta: ești în lista celor 17. 

— Care 17? 

— In lista de proscripţie; între cei pentru cari a datü Vodă 
poruncă ca să-i prindă cu tote mijlöcele. 

— Adevării ? 

— Am vedutü eŭ lista: mi-a adus'o unii omü al guver- 
nului, 

— Dar bine; eü ce am făcut? 

— Ce mai întrebi ? escă revoluționară. 

— Eü? 

— Negresitü, tu si toți acei ce facü versuri. 

— Imi fäcuiü cruce. 

— Ce mai stai pe gânduri? du-te, fă-te nevëdutü, dacă nu 
vrei së infundi vre-o mănăstire. Te rogi eși pe portă de din 
dosii ; se nu vadă cine-va că ai esitü de la mine. 

Esiiü, și găsiiti pe credinciosuli meü in scară. 

«Sa trecută de giumă, Costane, pentru mine. Nam së më 
mai potü intörce la moșie. Ori si unde in țéră, oi să fiii prinsü 
și trimisă la Ocnä. Trebue să päräsescü fera. 

Bietulă omü începu a më väita. 


www.digibuc.ro 


190 DIN ANUL 1848 


XVIII. 


Apucaiă tot pe ulife laterale, cu hotärire ca să esü la ca- 
sele frafilorü Roseti, cu cari eram în intimitate. 

Când ajungă în ulița Goliei, ce face r&spântii cu ulița Poli- 
tiei, vedü o adunătură mare de jidovi şi soldaţi. M& feriiü de 
a më apropia. După ce adunătura aceea de Gmeni trecu la 
vale, intraiii răpede în casa Rosetilor. 

Ami gäsitü pe venerabila lorü mumă în scară. Cum më vedü, 
mă apucă de gätü și începu a plânge cu suspine spasmotice, 
dicând grecesce : Ta garsonia-mu, ta caimena, ta garsoniamu. 

Nu puteamü înțelege ce vra să qică şi ce s'a int&mplatü. 

Întristata mumă mă introduse în camera lui Răducanu (1); 
si cädü pe o sofa fără putere de a mai vorbi. 

De o dată se deschise ușa iatacului și să arătă Panu. 

Acesta după ce m&'mbrätisä, îmi spuse că în zori de diuä 
a veniti o bandă de soldați, a spartă porţile ce eraü închise, 
și aŭ ridicată din asternutü pe Răducanu, pe Mitică și pe 
Lascar, scofindu-i pe pârtă numai în cămeși si cu capetele 
góle, rădicândiă tote armele preciöse ce le aveai, și comițând 
si alte prădăciuni în casă. 

Panu, cu töte că venise abia atunce séra din provincie, cu 
tote că nu credea la posibilitatea de a figura între proseriși ; 
totuși găsi mai prudent a se da de o parte. Elü se dosi în bu- 
duarulii mumei, unde soldaţii nu cutezară a resbate. 

Cu tötä durerea ce sfäsiea inima acestei bătrâne femei, nu 
puteamü îndestulii admira curagiulii sufletului seü. Ea nu plân- 
gea, nu blasfema, nu vocifera ; ci se exalta în contra apăsă- 
torilorii si chiema resbunarea cerâscă. Ea privia martiriulü fii- 
lorü sei ca un prognostic pentru binele patriei in viitorü. 

Seduiü tötä diua in casa ac6sta, convorbindü cu amiculü 


(1) Filulă ei celü mal mare 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 191 


meü asupra intâmplărei de di. Din oră în oră și din momentü 
în moment, ne veniaü sciri care de care mai fioröse. 

Peste nöpte se căleaseră töte otelurile și cele mai multe case. 
Se făcuseră o mulţime de arestări, se confiscaserä armele ori de 
pe unde se găsiră. În essecutarea unorü asemine ordine, pe 
la locurile cele mai suspecte se ducea mai cu sernä curagio- 
sulü Inge, Arnäutulü lui Beizadea Grigori. Acesta călcă si casa 
bătrânului Grigori Cuza, căruia îi luă o mulțime de arme; 
dar nu cuteză a-lü aresta, căci bătrânul îlă amenință cu un 
pistolü ce-l ţinea gata de foci. 

Cu tinerii prinși la casa lui Mavrocordat, cu alţii ce cule- 
seră de prin oteluri și de prin alte case, se umpluse casarma 
si închisorile de la Criminală. Cea mai mare parte din acești 
nenorociţi fură bătuți si schingiuiff în închisorile unde-i pu- 
seseră. lar trei-spre-dece inși, fură legaţi cotă la cotă cu 
frânghii, puși în căruțe jidovesci, si espediaţi cu escortă de 
soldați spre Galaţi, unde trebuia să fie daţi peste Dunăre in 
séma autoritäfilorü turcesci. 

Aceștia eraü: Manolaki Epureanu, Alecu Cuza, Alecu Ro- 
malo, lon Cuza, trei frați Roseti, Zaharia Moldovanu, N. Ca- 
targiu, D. Filipescu și Alecu Muruzi (pictorul). 

Scirile aceste nu ppteaü de cât së mă infioreze. Ce aveamü 
de făcut? Dacă më duceamü la moșie, urma së më asteptü 
a fi prinsă, batjocoritü, aruncată în inchisöre, și D-deü mai 
scie ce. 

Amiculü meü më consultă că voiü face mai bine să stati 
încă în lași, unde pintre amici mai usorü m’asi putea ținea 
ascunsü. 

Aveamü un frate in colegiü. Trimitü pe omulü mei de’lü 
căută și mi-l aduse. 

li dieü să lase scola, së mergä la vie, să se suie în căruță 
si se mergä la ferä, să-mi grijiască de semănături, după ins- 
tructiunile ce'i am dati; și până în cinci dile să më înseiin- 
teze dacă m'a căutată cine-va pe la moșie. 

Costan se despărţi, plângend. de mine si se duse cu frate-meü. 


www.digibuc.ro 


192 DIN ANUL 1848 


XIX. 


În casa unde mă aflamü, de și eramii primită cu cea maï 
mare afecțiune, nu voiiü a sta de cât până în s6ră. Ca unulii 
ce mă scieamü în numărulă proscrisilorü, më temeamü á nu fi 
descoperiti ; si nu-mi era atâta de soria mea, cât de supăra- 
rarea ce aşi fi causatü casei ospitaliere în care mă aflamii. 

Amiculii Panu încă se hotări a eși de acolo îndată ce va 
inopta, și a se retrage unde-va la moșia vre-unei rude. Imi 
juai adio de la Dömna Roseti, și më duseiü la lordaki Voi- 
nescu, Consululii Grecescü, cu care më aflamü în intimitate. 
Ne găsindu-l acasă, îi läsaiü un biletü in urmätörea cuprin- 
dere: 

«Dacă va veni de unde-va vre-o scrisöre pe numele mei, 
«te rogii să nu se peardä. Eŭ voiii trimite să întrebe de ea.» 

Dar unde së më adäpostescü ? Mă duseiü la câţi-va amici, 
cari cu mare părere de rëü imi refusarâ ospitalitatea. 'Tero- 
rismulü era în culme. Spionagiul era organisatii într'un chipü 
infernală: ömenii se temeaü chiar de păreţii caselorü lorü; 
servitorii mai din töte casele eraü plătiţi de poliție ca să spio- 
neze și să trädea. 

Umbländü ast-felü rätäcindü din casă în casă, într'o uliţă 
strâmtă cât pe ce eramü să daŭ peste o patrulă. Căta së 
evită întâlnirea ei. Dar cum să facă? Dacă o rupeamü de 
fugă, putea së më goniască și së mă ajungă. Din norocire, vedü 
la o casă pe lângă care treceamü nisce perdele roșii, semnü 
distinctivă al caselor de prostituțiune. 

Intru. 

Era o Poloneză, tânără si frumösä, dar topită de escesele 
păcătosei sale profesiuni. 

O intrebaiü de potü dormi acolo. Më primi cu bucurie. 

Îi puseiü condifiunea că nu voiü së mai deschidă ușa ni- 
merui altuia. Ea primi. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 193 


O D-qeule ! ce posiţiune cumplită! cu ionima plină de sufe- 
rinte morale, cu imaginatiunea aprinsă de atâtea cugelări înalte 
și generöse, în nisce momente atât de solemne, së ajungi la 
casa unei prostituate, ca să cerü ospitalitatea, si pöte chiar 
mântuirea mea ! 


XX. 


Căta a më supune sörtel. Căta a më mulţumi si de acéstš 
favóre a întâmplărei. 

Cele sacre nu se spurcă. diceami în sinemi. 

Inima mea, sufletulă mei, sunt departe de a se assimila cu 
degradarea prostituatei. Dar... o D-qeule! niște fiori më cu- 
prinseră ; o cugetare amară trecă prin inima mea. 

— Olimpio, spune-mi, te rogü. vine poliţia pe latine? 

— Poliția? nu te înţelegi. Ce trebä are poliția cu mine? 

— Nici te cunosci tu cu nimeni din politiä? 

— Nu sciü ce vrei së ici D-ta. 

—  Voiă së dieü, Olimpio, că eŭ n'aș voi să fii sciutü de 
poliție; și vedi tu? dacă scii ce vra să dică păcatu, apoi îţi 
spunü în credință că n'ar fi mai mare p6catü, de cât... 

— Destul... intelegü ce vrei să ici... Ah, Domnule! dar 
D-ta nu scii in ce casă te-a adusă D-deü. Daca am ajunsă la 
meseria asta iufamă, în care më vedi, crede, Domnule, că 
am o inimă nobilă, si că am avută părinți multă mai nobilă 
de cât îți poţi închipui. Eŭ am intelesü îndată positiu- 
nea D-tale, și iată "ți jurii pe crucea asta, singura su- 
venire ce am de la tatălă meü, că nu vei găsi inimă mai com- 
pätimitöre si mai devotată pentru persóna D-tale. 

— Dar tu nici më scit cine sunt. Olimpio! 

— Nu e trebuintä să-ți sceiü numele. Sciü că trebue să fii 
unii omii persecutată de guvernü, unuli din numărulă acelorü 
lineri nobilă și bravi, din cari sai făculii atâte victime de 
ieri incöce. 

Olimpio, tu esci o fată fină, precum vedü eŭ. 
13 


www.digibuc.ro 


194 DIN ANUL, 1848 


— Protestezü contra acestui cuvânt. Nu sunt fină, nică pre- 
făcută ; sunt sinceră, cu inima curată și deschisă. Dar vedi 
[)-ta, când e vorba de victime patriotice, se revoltă inima în 
mine, cäci în vinele mele circulă sângele unei familii care a 
suferită martiriul pentru patriotismü, 

Un asemine limbagiü, nisce asemine sentimente si expre- 
siună, esite din gura unei prostituate, më uimiră. Töte pre- 
pusurile mi se risipirä, Totă încrederea îmi puseiü în acéstă 
ființă necunoscută până atunce. 

— Olimpio, îi adäogaiü, nu crede că, esindü din casa ta, te 
voiii lăsa mai bogată de cât ești, 

— Asta nici mi-a trecută prin minte. Dar ascultă-mă: esci 
forte poetică si animată ; te rogu linistesce-te. Spunemi: vrei 
să mănânci ceva ? vrei unii ceaiü ? 

— Nimic de cât sinceritatea sufletului tăi, 

- Eï bine, de asta fii sigurü, și poți dormi ca în casa 
surorei D-tale. 

Olimpia mă întrebă numai de sunt provincială sai iasanü. 
Despre numele meü nu më întrebă, asta më incredinfä si 
mai multă despre lealilatea și delicatefa inimei sale 

Më rugă së priimescü asternutulü ei; si ea se culcă pe o 
canapea, intr'ună colții alii camerei, despărțită de ună pa- 
ravanü. 


XXI. 


Făcându-mi cruce, îmi recitaiii rugăciunea de culcare ce 
mi-o recomandase maicä-ınea încă din pruncie. După acesta 
më culcaiii, și adormiiü mai iute de cât îmi puteamü închipui, 
ca unii omü ce făcuse o cale luagă si ostenitöre. 

O zornăitură de arme, și unii tropotü de pieiöre mi se pări 
că audii. Ușa se deschise, si vëduiü pe Inge inträndü cu sa- 
bia în gură şi cu tromblonulü întinsă, urmatü de vre o cinci 
Arnăuţi, mai fiorosi de cât elă. Îmi făcu semnü cu capulü; si 
ca când injelegeamü ce mY spune, më sculaiii, luaiii haina pe 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 195 


mine si plecaiü eu elü. Pieiörele îmi tremuraü, si nu pıitteamü 
merge. Sbirii ce më duceaü më loviaü cu mänerele iataga- 
neloră lorü, ca sà umblu mai iute. Fuseiü dusă la casarma 
de cavalerie si dat pe mâna unei sentinele. Apoi fuiü intro- 
dusü intr’o sală spatiösä, și abia luminată ce două lumânări 
de seü. Sala era plină de 6meni. 

Uitându-mă la acei ömeni, më incredinfaiü că nu erai sol- 
dați. Toţi eraü culcaţi în neorândueală, si în positiunile cele 
maï caprieiöse. Audindü pe unuli că geme, mă duseii la elü 
și-l intrebaiü ce are. El ridică capulü si gemü dieendü: «La- 
să-mă, lasă-mă& !» Cunoscuiü vocea: era a amicului meü P. Ca- 
simir, Hü strigaiü pe nume, si elü atunce repetă pe alü mei. 

— Ce, si tu esci aice, nenorocitule ? më întrebă elü. 

— Vai! dar. 

— De când? 

— Nu më mai întreba. Spune-mi: ce ai? 

— Ce să am? intrebä pe cei-l-alți toţi. li vedi? Apropiete 
de ei si vedi: trăesce vre-unulü ? Vedi, frate-mei aice e? 

— Dar ce este? ce ai? 

— Of! am fostii torturați, stäleiti... Oh !... D-qeule! nu te 
uiţi tu pe pămentă? 

Cäutaiü să-lă rädieü, și începu a tipa de dureri. După acâsta 
luaiü una din lumânări, si începuiii a mă uita de aprope la fi- 
gurele celor-l-alți camaradi de arestü. 

Eraü nenorociţii tineri ce fuseseră prinși la casa lui Ma- 
vrocordat (1). Unii dormiaü, unii gemeaü. 

Mai toți sângeraţi si cu fețele desfigurate. Găsiiii pe fratele 
lui Petraki; si, cunoscându-l, il întrebaiii cum îi este. Îmi rös- 
punse că-l döre tare peptulü, și më rugă s6-l lasü în pace. 
Visitaiü pe toți cei-l-alți, și mă ineredinfaiü că nici unulü nu 
e mortii; dar toți în suferințe cumplite de torturile ce le apli- 
caseră. . 

Casimir îmi dise së mă culcă, căci le dedese ordinii ca së 


(1) Între aceştia mal eraü şi alţii, prinşi peste nöpte în deosebite lo- 
curi si case, 


www.digibuc.ro 


196 DIN ANUL 1848 


dörmä, sub ameninţare de a fi iarăși torturați, Mi se sfäsiea 
inima, vëqéndü atâte victime, și închipuindu-mi suferințele lorü. 
Më culcaiii pe ună pată soldäfescü pe care era asfernutü o 
rogojinä. 

Dar de odată văduiii că usa se deschide și intră vre-o două- 
deci de soldaţi. 

Unulü din ei strigă se ne sculămi toţi în pieiöre. 

Strigarea sa cea furiösä făcuse së răsune păreţii. 

Ne supuserämü ordinului mai toți, afară de câţi-va inși, cari 
nu avură putere a se rădica. 

— Cine este noulü venită între voi ? întrebă unii caporalü 
ce semăna a gide, 

— Eŭ sunt, diseiü, înaintândă spre elü. 

— Îmi pare bine că facem cunoscință, dise elü cu unii 
aerii sarcasticii. Dar pân'a nu răsări zorile, cată să te tratămu 
cu unii feliü de bucate revoluţionare, de care și camaradii 
D-tale aü gustatü, 

După acesta, luândii o frânghie de la unulü din soldaţi, îmi 
legă pumnii mânelor şi, trecând frânghia peste grinda tavanu- 
lui, më rădică in susă, cât nu mai ajungeamü cu pieiörele 
de podele, 

Apoi veniră doui soldați cu câte uni brafü de nuele, din 
care luară fie-care câte două, lar caporalulii. dându-se de o 
parte, comandă: una, două, trei! 

Atunci fipaiü ca unii tigru, rănită de mörte... 


XXII, 


De o dată simțiiŭ că më apucă cine-va de mână, întrebân- 
du-mă ce am. 
Era Olimpia, care se deșteptase de țipătulă mei din visă, 
Cu tote aceste nu credeamü încă în realitate. Eramü încă 
atätü de agitată, inima mea se bătea atât de tare, în cât se 
confunda cu bătăile regulate ale ceasornicului ce era pe masă. 
Dormi ? ce ai? më mai întrebă ospătătorea mea. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 197 


— Apă! apă! diseiü. 

Băuiă apă, si mi se alină ceva bätaea de inimă. 

După acâsta spuseiü Olimpiei visul teribilă ce më mun- 
ese, durerile ce sbuciumaü inima mea și neastâmpărulii in 
care mă aflamü. Stätuiü de vorbă cu ea până ce radele dimi- 
neţei imi anuntarä venirea dilei. 


XXIII. 


— Olimpio, fiind sigură că tu nu-mi refuzi ospitalitatea 
nică astăză.... 

— Nici mâine, nici poimâine, nici r&spoimâine. 

Voiii dară se-fi spunii că eŭ nu voii să-ți cadii grei. 
Cheltuiala menagiului voiii să më privescä pe mine. 

— Asta nu se pote. O poloneză se insultă cu ast-felü de 
propuneri. Laudă lui Dumnezeü, din miserabila și infama mea 
meserie amü atâtea economii în cât së trăiescii independentă 
în ast-felă de împrejurări, și s& potü da ospitalitate cui-va 
cäte-va dile. 

Din asemenea limbagiü și maniere, înțeleseiii că am a face 
cu unii sufletü nobili. 

După acestea, Olimpia incepu a se îngriji de persóna mea 
cu unii interesii adevărat fraternü. 

Ea se ocupă până și de toaleta mea; îmi procură până si 
primenele ; în cea d’äntäiü di puse a-mi spăla vestmintele de 
vară ce purtamü, si cari eraü pline de sânge si de praf. lar 
cât pentru mâncare, prepară ea singură bucatele, ca să fie mai 
gustöse si mai curate. 

Arătându-i nerăbdarea ce avemii de a sci ce se maï pe- 
trece, ea se oferi a-mi duce o scrisore către nnchiulă mei. 
Imi aduse răspuns că la găsită și că, luându-i adresa, a pro- 
mis că va veni la nöpte ca să më vadă. 

Unchiulü raeii veni. Imi spuse cum i se călcă casa în nöp- 
tea din 29 Martie. Cea întâiii persönä de care întrebară, fu- 
seserm eŭ, Negäsindu-m& pe mine, luară pe ună fiiü alü sei; 


www.digibuc.ro 


198 DIN ANUL 1848 


iü duseră la inchisörea Curţei criminale, îi administrară 25 
de lovituri, și apoi a doua di îl liberară pe garanţie. 
Unchiulü mei se numia Antohi, și avea atuncea vârsta ca 
de 60 ani. Era ună omü cu minte, cu învățătură și studios ; 
dar cu tote meritele si vârsta sa, elü nu ocupa de cât unŭ 
postü modestă de șefii de secţie in Visterie. Fiiulit seü Cos- 
taki, despre care vorbiiii, era în statulii biuroului seü. Elü fusese 
acusat de politie că în diua de 29 Martie a mersü impreună 
cu mine la casa lui Mavrocordat; pentru acâsta suferi trata- 
mentulü barbarii de bătae, și totii odată departarea din serviciü. 
— Ce dici, moşule, D-ta la aceste tote? 

Dică, fetulü mei, că dilele acestea semänä cu dilele cele 
mai nefaste ale istoriei nöstre. Numai în timpulü Domnilorü 
fanarioți se persecutaü, se bäteaü, și se sugrumaü Omenii in 
chipulü acesta. Ba, ce dieü? si atuncea încă, boierii și fiii de 
boieri, chiarü in crime de cädeaü, totuşi era judecaţi in Divanü. 
Pe boieri, pentru crime de statü, Domnulii îi bătea singurii 
cu buzduganul in pieptü, dar nu-i da pe mâna sbirilorii ca să-și 
bată jocii de ei prin temnițe ca de hoţii cei mai infami. Cu 
tote aceste, fătulii meü, ori-ce eccesü are resultatele sale. 
Astă stare de lucruri nu pote së prelungescä. Chiarü Rusia 
o së descuviințeze purtarea Domnului. Si mai la urmă, cumü 
o së domnâscă eli? Tötä ţ6ra este în contra sa. După cru- 
dimele acestea, tötä buirocrafia sa debandatü. Astădi peste 
ş6se-deci de funcționari si-aü dată demisiunile. Eŭ mâine 
plecă la ţară, la mosiöra mea. Ce mai amü de asteptatü, 
cândii îmi vedü familia tratată în asemenea chipü? 

Bietulii bătrânii plângea, și eü cu lacrimi ilü priviamii, 

— Dar eü öre ce să fac, mosule ? 

— De tine e prea usorü. N'ai nici femee, nici copii; n’al 
de câtii a trece peste hotar. 

— Dar interesele mosiörei mele ? dar tatăl meii, bătrână si 
fără sprijin? dar fraţii ? dar surorile ? 

-- Ei bine, ce vrei? ce poţi face? cum te-i aräla, or sa te 
prindă ; si precumü te are Vodă la stomacü, de siguri că 
după schingiuiri te va trimite si in vre o monăstire în fundulü 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 199 


munţilor, Sciii de sigurii că s’aü dati ordine la tote ispravniciile 
ca unde vë vor găsi, së vă prindă si së vă aducă legaţi la laşi. 
Eŭ așa te consult: fă tote chipurile, şi te strecörä peste ho- 
tar ; și bunii e Dumnedeii! în curândii or se se prefacă lu- 
cerurile, 

Unchiulü meü, după acâsta, imi dete o mică sumă de bani: 
më îmbrăţișă, më mângâiă, më 'ncuragiă și më lăsă cu la- 
crimele în ochi. 

Dar acea imbrățișare a fost, vai! cea de pe urmă ce amü 
primitu de la acestă rudă iubită! 


XXVIV. 


— Cine estY tu, Olimpio ? şi care este istoria ta? 

— Este unii sacrificii pentru mine ca së respundii la ceea 
ce më întrebi. Îstoria mea este durerösä ca şi aceea a pa- 
triei mele. De multe ori m'am juratü ca së o uilü, së nu-mi 
mai aducă aminte de ea, si së n’o mai spunü nimărui, Dar 
unui 6spete ca d-ta nimica nu potü refusa, Ascultă, 

Si Olimpia, după ce se asigură de uși și ferestre, ca să fie 
închise. după ce luă Gre-care disposițuni în trebile micului 
seii menagiü, începu să-mi spue istoria sa. lato cum am fostii 
scris’o atunci, în cele trei qile câtă am gedutü în casa ei. O 
reproducü întocmai cum o allu în manuscrisele mele, 


OLIMPIA, 


Sunt născută în Lituania. Tatălă meü, comitele August llofski, era ună 
avută propriefarü, posesoră a cinci mosil întinse în provincia aceea, pe 
care număra peste trey mii de servi. Muma-mea era româncă din Bassa- 
rabıa, şi doica ce më crescuse asemenea; de aceea am crescutu de mica 
vorbindü romänesce, totü aşa de bine ca şi legesce. 

In timpulü resboiului independiutel de la 1830, eğ eram de duol ani, 
Aveam unü frate si tre! surori mal mari, 


www.digibuc.ro 


200 DIN ANUL, 1848 


Tatălă mei, prevădendă evenimentele, înainte de a isbucni revolufiu- 
nea, trimise tótă familia la moşia unul vără alü săă, apröpe de Cra- 
covia; opri însă cu sine pe frate-meü ce avea atunci abia 14 ani. După 
acâsta elă luă parte în rösboiulü independinţii ca colonelü de regimentü, 
avendü pe frate-meü ca adiutantü ală sei. Campania se făcu cu löle sa- 
crificiurile şi nenorocirile care sunt cunoscute de istorie. Resultatulü fü, 
precum scil. pöte, căderea şi îngenunchiarea Poloniei ! Tatälü mei scä- 
pändü cu viaţa, şi cu câte-va'rane, se strecură împreună cu fratele nıeü 
peste frontieră; şi, după ce umblă vre-o trei an! proscrisă în lume, veni 
la moşia unchiului meü unde se găsia familia sa. Averea sa din Litua- 
nia confiscându-se ca a tuturorü celoră ce luaseră parte in rösboiü, elü 
se apucă de speculafiunl agricole pe moşia destulă de întinsă a vörulul seü. 

Fratele mei, trimisă pentru studil la Viena, se amestecă în societăţile 
secrete revoluţionare. La 1837 fu arestată, judecată si osänditü pe sese 
an! la Spilberg, la muncile publice. ` 

In desertü se încercă bietulü tatälü mei ca să-lă scape. 

Dreptatea împărăție! era nemilostivă pentru criminali! politici. După 
împlinirea termenului pedepsel, elù fu liberatü pe garanția tatălui meü 
şi veni acasă. 

Surorile mele cele mal mari se’märitarä, înzestrate cu liberalitatea 
unchiului meü; două se duseră cu bărbaţii lori în provincia Posen, şi 
a treia în Galiţia de josă. 

Unchiulă meü avea duot fil. Celü ma! mare Enric, absolvindă cursulü 
dreptului, venise acasă cu hotărire ca să se ocupe de agricultură. Celü 
mal mică, Eduardü, era in Institutulü Teresian la Viena. Enric răpi su- 
fletulă meü. Eù încă intraiü în inima sa. Era ună amorü platonică şi 
romantică, de care, când îmi aducă aminte, îmi vine së lesinü. Părinţii 
noştri! simfirä, gi ne bine-cuvântară. Dar pe când inima lul Enric se 
desfăta cu amorulă mei, sufletulă seü se ocupa cu amorulü patriel. De 
aceea căsătoria nösträ se tot amâna neîncetat. 

Enric, îrapreună cu tatălă meü şi cı fratele mei, fäceü escursiuni ne- 
încetate prin Posen, prin Galiţia si chiar prin Lituania. Omen! necu- 
noscuți veniaü adesea pe la moșia uostră, şi av&ü înțelegeri și intäl- 
niri misteriöse cu acești trei ömen!, Unchiul mei, de bună semă, sciea 
şi era inițiată în planurile lori, de aceea căuta tot-d'auna să risiplascä 
bänuelile si temerile ce-i arăta maicä-mea, 

In tömna anului 1845 audimü de revoluţiunea din Posen. Scirea ne-a 
venită chiar de la generalulü Mieroslavski, carele era în capul revolu- 
tiunel, şi era de demultü în intimitate cu tatălă mei şi cu frate-meü. 

După câtă amù intelesü, planulü era ca revolutiunea să inc&pä din töte 
părţile, şi Polonia së se ridice de odată în piciöre, ca unü singură omü. 

Enric, carele adesea îm! încredința secretele sale, îșt făcea cele mal 
frumöse ilusiun! si avea cele mal sigure speranțe în reusire. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 201 


In conspirafiunea acesta eraü toţi nobili! şi proprietarii Poloni Intre 
basele constitutiunel ce-și proponeaü a proclama, celü d'intâiă punct era 
emanciparea si împroprietărirea ţăranilor, ca astü-felü să-l pötä rädıca 
si atrage sub stindardulă libertätel. 

Guvernulă austriacă, simfindü de töte acestea, organisa o contra re- 
volutiune : găsi mijlocă a sugruma pe revoluționari chiar prin mâinele 
de care el voia a se servi El mal întâiu popularisă printre ţărani ideea 
că împăratulă voesce să-1 facă proprietari şi liberi, si că aceştia se opunü. 
Apol puse la cale a-i rescula contra nohililorü intr’o di si într'o dată 
fixă. Acâstă măsură se organisă cu atâta mäestrie, în cât nici unulü din 
nobili nu avea cea mal mică idee saü bănuială despre ună ast-felă de 
plană. 

Ahia intrasemü în anulü 1846. Era o iérnă mare şi gerösä, precum 
sunt în genere iernele Galiţiel. 

Făceam partide de v&nätöre cu ogaril, la care luam și eü parte cu 
frate-meü si cu Enric. Ne preumblamü la fie-care două dile până la Cra- 
covia, unde aveam o mulţime de amici. Luamü parte la balurile splen- 
dide ale nobletel şi la picnicurile ce se făceau, şi adese-ori pe după 
miedulü noptel ne întorceamiă la moşie, care nu era mal departe de cât 
o oră de Cracovia. Dar aceste plăceri, aceste petreceri, aveai ună îndoit 
carmen pentra mine, fiind-că pretutindeni! lua parte şi prea iubitulă meü 
Enric, de care eram mal nebună. 

Ah! D-deule, mult il iubtamă! Credü că nici o-dată o femee în lume 
nu pöte să iublascä cu inima de Poloneză. 

(Olimpia aic! îşi puse mâinele la ochi şi capulă pe genuchl, isbucnind 
în plänsete sfäsiitöre. După ce-şi revărsă durerile prin lacrimi, se linişti 
şi urmă istoria sa). 

Intr'o Duminecä sera, pe la capătulă lunel Januariü, vine ună servitorii 
în casă şi ne spune că, viindü din satü, a vădută mal toţi locuitorii din 
sati adunaţi în piața din dreptulii cärciumel, şi înarmaţi cu topöre, cu 
furci şi cöse. Unchiul meü, ta ăli mei, frate-meü si Enric, se sculară 
îndata şi alergară la locylü arătată. 

Unchiulă mei îl întrebă pentru ce s'aŭ adunată si ce aü gândă së 
facă? Er răspundă că sunt poltifi de satulă vecini ca së mârgă să-și 
răsbune pe proprietară, carele s'ar fi purtändü tiranicesce cu locuitori]. 

— Oameni buni, dise Enric, gänditi-v& bine la cele ce voiți së faceți. 
Ce pasă este acesta ? Nu vă temeţi de guvernü ? 

— Ce guvernü? răspunse unulu din ţărani. Impăratulii voesce binele 
nostru, şi proprietarii sunt impilätoril noştri. A venită timpulă să ne cu- 
rätimü de el; altă mintuire nu e. Voi vë purtaţi bine cu noi, şi de aceea 
rămâne a ne înțelege cu binele. Päditi-v& dar de trehă, şi lăsaţi-ne 
în pace. 

Teranit plecară vociferändü şi eşiră din satui. Enric I-a urmată pâcă în 


www.digibuc.ro 


202 DIN ANUL 1848 


marginea satului, cercändü in desertü ca să-l abată de la pornirea lor 
desperată. El se întârse acasă şi găsi pe tatăl seü si pe al meü în în- 
grijirile cele mal seriöse. 

— Ce să fie asta ? dicea tatălă mei, No! de atâţia an! ne sbuciumäm 
pentru ca să consolidämü o naţionalitate. Nol proiectamă o revolutiune, 
si acâsta se face fără de nol, şi chiar în contra nösträ! D-deii öre or- 
besce pe poporulă nostru? Pus'a D-dei sigiliul pe carta ce a împărțită 
Polonia ? 

— Aici, dise Enric, e vederatu că este o mână infernală. Guvernul 
de bună semä va së ne ucidă prin nol înşine. O, patrie! O D-deule! ast-fel 
de sörtä merită ilustra naţionalitate Polonă ? 

Dar pe când se urma consiliambululü patriotică in salonulü nostru, 
de o-dată intră unii vânătoră al lu! Enric, qicândă: 

Blestemü ! focü şi peire! sculatl, nu e glumă, 

— Ce e? ce e? intrebarämü cu toţii. 

— Vre-o sută de ómen! armaţi, ce vină dintr'ună sată vecină, ne 
calcă, 

Ne duserämü la feresträ, şi la lumina lunel, v&durämü în adev£rü că 
curtea se umpluse de ömen!, 

Unchiulă mei şi tatälü mei alergară întru întâmpinarea lor, După 
dânși! alergaiü şi eŭ cu maica mea. lar Enric, frate-meü si cu vânătorul 
lor, îşi luară puscele şi venirä duj& nor. 

Ne aflam toţi în mijloculă curţi. Unchiulă mei perora într'o parte 
tatălă meü într'alta, voindü a le esplica intenfiunile revoluţiuneY pentru 
binele lor. 

Terani! murmuraü, Toţi eraü ömen! necunoscuţi; nici uuulü nu era 
din satul nostru, 

Venirea lu! Enric şi a fratelul meü cu puscele in mänl, revoltară pe 
sălbatici! ţărani. De o dată îl împresurară şi într'o clipă îl desarmară, 
Apo! vëduiü o amestecătură unită cu sbierăte şi cu ţipete. Neputândii ve- 
dea ce să petrece, voiii a-m face locü printre f£ranl.... Dar... o D-deule.. 
văduiă două cadavre, pe care încă ţărani! furioși le cälcaü în piciöre ! 
Erau... val! corpurile lu! Enric si al fratelul mei... Lesinaiü... 

Nu sciù cât timpi voii fi gedutü leşinată, dar sciù că... oh! mă infio- 
reză a spune t... când am deschisă ochii, am văduti salonnlü iluminată 
cu töte candelabrele si policandrele... Dou sălbatic! țărani mě duceaü de 
mână... Maica mea, unchiul mei, Enric, frate-meü, tatălă meü, o gro- 
zăvie!... erai lungiţi pe parchetii, morţi, şi din membrele lor încă gâl- 
gâia sängele...! 

Am inceputü a fipa, a më boci, şi a cere ca se më omöre şi pe mine 
rät mai curendă, — Ba nu, nu, drăguță, tu nu se pote së morl; e pě- 
catü; esc! frumusicä ; poţi servi de plăcere pe lumea asta... Acuma să ne 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 203 


cân] ca së jucămi.. Clavirulă ăsta de sigură că e al tăi... cântă-ne ce 
scii ma! frumosi. 

— Nu! asta nu se pöte, diseiă. Creștin! sunteți vol? së mă puneţi vol 
să cântă între cadavrele päjinfilorü mel ?... călăi crud! ce sunteţi !.. Uci- 
deti-m& si nu mě maï chinuiţi. 

— Să ne cânţi, drăguță! saü de nu, no! nu te omorâmi,; dar te vom 
desbräca şi de cămașă şi te vom lâri în dantulü nostru. 

Ideea acâsta infernală mě înfioră, Cäutamü vre-o armă, vre-unü cutitü, 
ca së më omorü, şi nu putem găsi. Dar de o dată o inspiratiune subită 
it veni. 

Îmi! restrânseiă tot curagiulii. si mă puseiü la piano. Cântaiă Marselieza 
Poloneză... Crudil dănţuiai imprejurulu cadavrelorü.., După acâstă le pro- 
puseiă së le daŭ de b&ufü. Veniră după mine într'o cămară unde era de- 
positulu de vinuri şi spirturi; luară tot. Eù încă le cäntamü, şi el jucaü. 
După acâsta le mal propuseiă de băută. ÎI duseiü în pimnifä. Umplurä 
câte-va ciubere; le duseră susü... b&ură... cäntarä... dänfuirä... dar în fine 
beţia atât îi amefise, în cât începură unulă câte unulü a adormi saü a 
cădea din piciöre. Incredintändu-m& că nici unulă nu mal e deşteptă, më 
coborâiă räpede in pivnita de sub casă, unde eraü vre-o cinc! bufl de ra- 
chiù ; tragă cepulü de la una şi-l daŭ focü cu luminarea. Esü îndată 
afară; închidă usele, atât pe cele de din dosü cât și pe cele de din faţă. 
şi apo! plecă pe pörtä.. Abia eram în marginea satului... şi de o-dată 
simţă o explosiune înfricoşată... Mă uită indör&ptü. Casa unchiului mei 
era asvärlitä în nori, şi foculü mistuia temeliele sale ! 

Ună risü teribilă veui pe buzele mele; şi cu capulü golü, cu niște botine 
subțiri în piciöre, într'o roche de mătase, apucaiü calea spre Craco- 
via, fără a cugeta că puteamü së moră de gerü, sai să fii sfâșiată, 
de lupi. 

D-deü însă vol së prelunglascä miserabila mea existență. Fäcusemü în 

adevără mal jumătate calea; dar când puterile m& abandonaserä, când 
gerulü amortise membrele mele, më opriiă, më puseiù josă... simtiiü o su- 
döre rece că-mi coprinde totii corpulă... şi apol ună somnü dulce läsän- 
du-se pe genele mele. Era somnulü morţii pe care il doriam ! 
; Din întâmplare trecu o trăsură cu niste jidovI. Găsindu-mă ast-fel, mal 
gólă şi fară de simţire, më luară îndată şi mă duseră răpede la Cracovia, 
Acolo im! deteră tötü îngrijirile putinciöse, în cât më aduseră la viaţă; 
më făcură să träescü, pe când mal bucurösä aşi fi dorită mörtea ! 

Pentru căutarea mea, jidovil aduseră ună medici carele më cunoscea, 
Cu tote că mă aflam într'o miserabilä cârciumă, mediculü mě îndatoră să 
şedă în agternutü mai multe dile, până mě v&dü pe deplinu vindecată. 
Acestuia, if spuseiu nenorocirea familiei nöstre, şi el pe urmă îmi spuse 
că in totă Galiţia s’aü repetată scenele acestea, H rugaiü së se ducă la 


www.digibuc.ro 


204 DN ANUL 1848 


câte-va cunoscinte de ale mele, ca së le spuie së vie a mě vedea. Imi! 
aduse röspunsü că nici unulü nu se află în orasü. 

Ce aveam de făcut dupe töte acestea? In totü timpulü convalescenţei, 
acesta më preocupa. 

Aducându-mi aminte de fericirea care ma fost legönatu din copilărie, 
până la catastrofa infioräföre care venise de o-dată să sfărâme totul, 
im! venla së inebunescü. De o mie de orí îmi veni ideea de sinucidere; 
şi cugetam cum së o punü în lucrare. Dar când îm] aduseiti iarăşi aminte 
că în nöptea aceea cumplita, eà nu am putută muri, calculaiü că Dum- 
nedeü voesce să prelungescä miserabila mea cxistență ; şi prin urmare 
nu voiă a mě opune decretului creatorului lumel, 

Cu mare mirare văduiă că la urechile mele spänduraü încă cercei! mel 
de briliantă ce mi-l dedese unchiulă mei de anuli noŭ. Asemenea la 
mâna stângă ună inelü de rubinü, pe care îl purtamü,alätur! cu inelulü 
de logodnă. Scumpe-ml eraü aceste obiecte; acuma ași da jumătate din 
viaţa mea ca së le recapătă; — dar atunci, cu o indeferentä rece, le sco- 
seiü şi diseiü să-mi aducă unü giuvaergiü ca să le vândă. 

Numai pe inelü prinseiü 150 florini, peste așteptarea mea. Cerceil îl 
puseiti bine pentru altă ocasiune. Rochia mea de mătase încă o schirn- 
bai pe o roche de lână gr6sa. Im! cumpăraii cäte-va rufäril albe şi o 
manta grösä de iernä. 

Deteiü jidovului ce më culesese de pe drumü cincl-deci de fiorini, de 
care rămase prea mulfumiti. După rugämintile mele, el im! găsi ună ara- 
bagi spre a më duce la Stanislau. Ajungândă aici, cercetaiü despre mo. 
sia luy Gustav Guretzki, carele ţinea pe soră-mea Cati. Aflândă despre 
acesta, më duseiü acolo. A trehuitü însă së aflu că cumnatulă mei si 
soră mea, cu tötä casa lor, avură aceiași sörtä ca şi familia nösträ. Te- 
ranil făcuseră asemenea excesuri și mäceläril în tötä întinderea Galiției. 
Remasä singură pe lume, fără părinţi, fără fraţi, fără surori, fără amici, 
sdrobită în tote afecțiunile inimel mele, mă determinaiü a mě duce ot! în 
cotro, spre a mă perde pentru tot-d’a-una, 

Intorcendu-m& la Stanislau, cu puţinele parale ce mal aveam, veniiă 
în Bucovina la Cernăuţi, Aci v&euduiü şi cerceil. Apol veniiă la laşi, 

D'aci înainte nu mă întreba : istoria mea s'a scrisă pe o pagină n&gră, 
pe care numal mânele profane o poti atinge.» 


XXV. 
— Tristä, si în adevării durevosă, este istoria ta, Olimpio. 


Dar după tote lovirile ce aí primitü, după löle durerile ce te-ai 
sfâșiată, tu meritai o sortă mai bună, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 205 


— Imi place a crede că vorba asta mi-o dici din inimă 
Dar dacă Dumnedeü a voitü ast-feli cu mine! 

— Nu blestema, Olimpio! Multe lucruri pe pământi se facă 
fără de scirea și fără de voia lui Dumnedeü. Crudimile din 
Galiţia s'aü făcutii cu amesteculă infernului, cu voia lui Sa- 
tan. Cu durere cată să-ți spuiü că numai Satan ţi-a insuflată 
hotărîrea desperatä de a... 

Nu apucasemii a încheia frasa, și Olimpia isbucni în plân- 
sete nemângăiate. 

— Seiü... sciii ce vrei să dici, îmi r&spunse ea; sciù, căci 
am avută o mumă modelă de virtute; sciă, căci am fost 
crescută în principii de onöre si de virtute. Dar acuma, spu- 
ne mi, spune unei nenorocite ceea ce încă nimeni nu i-a 
spusă; spune-mi: o femee care a cädutü o-dată, pote a se 
mai scula öre din tina care a copleșită essistenfa eï? spu- 
ne-mi: pöte-se găsi uni burete care së șteargă o pată așa 
de negrä, o viță devergondată, ună corpü stigmatisatü de in- 
famie ? 

— Recunosci tu, Olimpio, orörea vieței ce duci ? 

— O Dumnedeule! pâte-se së nu o recunoscü ? Dintru în- 
ceputü, mă crede, aveam öre-care ilusiuni pentru acestă tică- 
lösä meserie. Sensualismulü mě adusese intr'unü felü de beţie; 
më făcuse a uita si onöre și virtute, si tote simfimintele no- 
bile care inima mea fusese deprinsă a cultiva. Dar apoi vě- 
dendu-m& condamnată a deschide brațele celui întâiii venită, 
a mă lipi de ori-ce corpü diformü saü putredă de desfră- 
nare. a m& deștepta adesea din somni spre a lua parte la 
orgii și la pofte infame, în curândă m'amii încredințată că 
este sorta cea mai ticälösä a unei existente pe pământiă, Vedü 
prea bine viitorul mei. Peste puţini ani frumusețea mea o 
së se vestejiască ; atunci o să fiii abandonată de cei cari 
acuma frecuentâză casa mea; mai curând pote së morii în- 
tr'unü spitală, ca cea de pe urmă cersitöre. Infamia o së lu- 
ciască purerea pe fruntea mea : n'o së fiă primită nici într'o 
casă onestă; n'o să-mi potü scöte pânea de tote dilele nici 
cu ună felü de muncă onestă; o să caută saü së comitii crime, 


www.digibuc.ro 


206 DIN ANUT, 1848 


saii să më sinucidü ; și astă de pe urmă holärire este încă o 
idee fixă pentru mine. 

— Esci forte rătăcită, Olimpio ; si, după a mea părere, este 
încă timpii ca së te rädici din căderea ta; este mijlocii ca 
së eşi din tina in care te-ai täritü, spre a intra într'o vietä 
nouă și onorabilă. 

— Spune-mi, spune-mi, Domnulü mei, si-fi voiü fi cu viefa 
recunoscătore. 

— Dacă este adevării că viefa asta ifi-aduce desgustii și 
oröre; dacă este adeverü că voesci a te pocăi, să-ți aretü ca- 
lea care cată să apuci. 


— Care ? 

— Tu ’mi diseși că ai două surori in Posen, mi se 
pare ? 

— Da. 


— Träescü ele? Scii ceva de ele? 

— Vai! nu sciii nimica. Din diua când m'am decisă a mă 
perde, m'am decisii tot o-dată a uita şi suvenirea lor. 

— Cu töte acestea, Olimpio, tu cată să te întorci la ele: 
să te informezi despre starea în care se află, să le scrii că după 
catastrofa familiei, vânturile te-aü dusă în țări străine, că esci 
nenorocită, și că ai nevoie de sprijinulü lor. Ca surori, ele nu 
vor putea refusa de a-ţi da asilü in casa lor. Pe urmă tu te 
vei duce la vre-una din ele. Vei putea trece ca văduvă; și 
în fine, ver putea saü să te märifl, saii së träesci ca o or- 
fană pe lângă surorile tale, intr’o vietä onorabilă și respec- 
tabilä. 


XXVI. 


Olimpia itnbräfisa consiliulă acesta ca o inspiratiune salu- 
tarie. Ea scrise îndată ambelorü sale surori, cerându-le asilü 
și protectiune. Vă&dând'o decisă a intra pe calea acâsta, îi pro- 
puseiü să se retragă de îndată la viia. mea, unde să trăiască 
nesupărată de ochii coruptori ai desfrenărei. Ea primi cu re- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 207 


cunoseinfä. Puse îndată să-i vândă mobilele, sculele si obiec- 
tele de toaletă, oprindii numai cele neapărate pentru o că- 
lătorie. 

Olimpia cercà trei dile de-a rândulii la loculü unde reco- 
mandasemii ca să-mi trimifä frate-meü scrisorile. A patra di 
îmi aduse scrisorea urmätöre: 


«Baditä, 


«A doua di după venirea mea aice, m'am pomenită assediatü 
«de o trupă ca de două-deci de Slujitori (1) înarmați, având 
«in frunte pe Privighitorulü de ocolü (2). Spuindu-le că nu 
«esci acasă, ei nu më credurä. Apoi se puseră a te căuta 
«prin podü, prin cămări, prin pivnițe, prin grajdiü; în fine 
«prin tote părţile. După acâsta aŭ spartii usa de la odaea 
«D-tale, sub cuvântii că pöte să fii acolo; aŭ spartă și garde- 
«roba de te-aii căutată. 

«Vedendü armele în cuieriü, le luară pe tote, în număriă 
«de 8 pusci, trei perechi de pistole și o sabie. După acesta 
«îți sparserä serinulü, din care ţi-ai luată tote hârtiile, până 
«și albumul D-tale cu versuri; luară și o pungă cu bani de 
«argintii, ce aveai D-ta acolo. Eü fipaiü, sbieraiü, dar în de- 
ssertü. M'am dus după acesta la moșu Antohi carele a venită 
«alaltä-ieri de la Iași. D lui m'a sfătuită să-ți trimitü trăsura, 
«căci pote să-ți fie trebuitore; vei găsi-o la viă, unde ami 
+ dist visitiului să tragă. D-deü să te ţie cu bine! 

N. 8, 


< Postscriptum. Uitamü să-ți spună că, după ce nu-te-aü 
«găsită prin casă, Slujitorii aŭ intrată călări prin vie și prin 
«livadă, de te cäutarä. După acâsta am auditü că s’aü pusi 
«pază la töte drumurile pe unde ai putea veni la moșie. Pe 
«bietulü Costanü, audindii că a fostii cu D-ta la lași, după ce 


(1) Slujitorii în anulü 1850 se organisară în gendarm!. 
(2) Sub-prefectulii de plasă. 


www.digibuc.ro 


208 DIN ANUL 1848 


«laŭ bătută în trei răspinteni prin sată, laŭ dusi jumătate 
«mortii și legată într'ună carii la Vasluiü la Isprävnieiä. Dar 
«cu tote schingiurile ce a suferită sörmanulü omü, n'a voitü 
«să spue nimica despre D-ta; elü n'a arätatü de cât că de la 
«lași laï trimis îndărăt cu mine.» 

Împreună cu acâstă scrisöre, viindă-mi si vizitiulă, îi diseiü 
ca së aștepte la vilä. 

După acâsta incepuiü a më gândi mai întâiii cum së esü 
din Capitală, si apoi cum së mă strecorü peste hotari. 

Terorismul, perchisifiunile, persecutärile, arestările încă 
domniaü în Iași. Atât diua cât și nöptea, ulițele eraii neîncetată 
frequentate de Slujitori, de soldaţi, si de Arnăuţi. Barierele 
eraii pädite cu o mare severitate: pe lângă căpitani, mai eraü 
câte cinci soldaţi si câte duoi Arnäufi. Vizitiulü ce-mi aduse 
scrisorea îmi spuse că a fostii căutată și prin cisme; dar elü 
avuse inspirafiunea a ascunde scrisörea în funduli îndoită alü 
căciulei, unde nu venise în gândi nimărui ca së caute, 

Dar este sciutü că omulii când vrea pöte. Pe lângă aceste, 
este o vorbă vechie: Romänulü nu piere; din ori-ce nevoie 
elü scapă. Asa dară cugetaiü, cugetaiü, și iar cugetaiü, si în fine 
îmi fäcuiü planulü. 


XXVII. 


Planulü D-tale e de minune, dise Olimpia. Acuma Arnăuţii 
sunt singurii ömeni car nu mai sunt suspecți. Transformatü 
în Arnäutü, poți eşi diua mare pe uliţă și pe barieră, fără 
să-ţi dicä măcar cine-va că nu-ți șede bine, 

— Bine. Dar unde dracu së găsescii fustanelă, fesü si cele- 
Valte ? 

— Asta e treba mea, dise Olimpia. O poloneză se pricepe 
in ast-feliü de lucruri. D-ta sedi acasă, și-ți fă toaleta. 

— Ce feliü de toaletă ? 

— Cum? nu înţelegi că uni Arnăuti cu barbă nu pöte 
să fie? 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 209 


— Să-mi taiă barba ? 

— Negresitü. Sciii că ţii la ea; dar s’o sacrifică. 

— Dar n'am brice. 

— Nu e nevoiă. Eată forfecele mele. 

Olimpia după acâsta își puse pălăria, își luă umbrela și esi. 

Eü më apucaiii de operaţiunea barbei. Më costa în adeverü 
së më desfacü de ea, mai alesii că până atunce fusese ver- 
gură; ea nu făcuse cunoseinfä nici cu briciul nici cu fór- 
feca ; și apoi era o barbă frumâsă de culöre castanie închisă 
care contrasta cu perulü mei celü albă. Aice cată să vă spuiü 
că si la 1848 eramü surü, de și nu aveamii de cât două-deciă 
si cinci de ani. Acestă sacrificii më puse într'unii felii de 
furie nervösä ; îmi venia së esü în uliţă, së puiii mâna pe 
cel întâiii Arnäutü ce ași întâlni și s&-lü strängü de gätü; 
nu' aveam astâmpării; cântam, plängeam, rideam, mă trântiam 
pe patü, pe scaune, pe parchetü. 

Din fericire intră Olimpia cu o mare boccea în mână. Ve- 
derea ei mă linisti. 

— Lucru s'a pusă la cale. Fustanela, fesulü si tote cele 
trebuinciöse s’aü gäsitü. Peste o oră, cum va apune sörele, 
vom putea esi. 

— Cum aï făcută, Olimpio, de ai gäsitü vestmintele a- 
ceste ? 

— E hei! precum se vede si D-ta esti cu noroc, si eü sunt 
fäcutä pentru trebi de aceste. 

— Ce felii? . 

— M'am dusă întinsă la Consululü grecescii, fiindü-cä vě- 
dusemü la el în serviciii Arnăuţi. Iï ceruiü unii rendii de haine, 
spuindu-ï anume că sunt pentru d-ta. Chiemă îndată pe Ar- 
näutulü seü și-i qise së mi le dea. Dar pe când acesta inde- 
plinia ordinulii domnului seii, îmi veni o idee. Më inturnaiü 
către el și-i ceruiii duoă costume. 

— Pentru ce? 

— Pentru ca së mergü și eü cu d-ta, 

— Ce felii ? 

Prea bine: îmbrăcată ca unii arnäufelü. 


www.digibuc.ro 


210 DIN ANUL. 1848 


— Până unde? 

— Până la viie. Nu mi-ai promisă acolo ospitalitate? 

-— Olimpio! asta e copilărie. Rămâi acasă; nu te expune. 

— Nu e nici o grijă de expunere. Suntem mai mult de cât 
siguri de reusire. Voiii së facii cea de pe urmă partidă de plä- 
cere. Nu m'am imbräcatü așa nici în carnavalü la bal-mascat. 
Voiü së vedü cum o să-mi mergä. 

— Renunfä, te rogi, Olimpio, de la acâsta. Pöte së ne 
compromitem amändoui. 

— Nu se pöte. Ceea ce mi-a intrată in capü, catä së o facă. 
Voiü să te insofescü până te voiü vedea plecată de la vilă in 
siguranţă. Voiü să-ți dicii adio când vei pleca; căci cine scie 
dacă ne vom mai vedea. 

Și Olimpia începu a plânge cu suspine. 


XXVII. 


Abia sörele cu razele sale scăpătase după munți, si o lună 
splendidă și plină ii luă loculü in firmamentü. Timpulü era 
așa de senină, natura așa de frumösä, în cât muritorii pre- 
feriaii splendörea acestei nopți maiestăţii dilei ce trecuse. 

Într'o birjă mică de unü calü și descoperită, de care numai 
în lași pote vedea cine-va, duoi Arnäufi treceaü răpede prin 
bariera podului Lung despre Mănăstirea-Frumâsa. Căpitanuliă 
de barieră, cu soldaţii si cu Arnăuţii de pază cercelaü răva- 
sele de drumü si bagajele unor trecători. Arnäufii din birja 
mică trecurä räpede pe podulü de la barieră, fäcöndü o sa- 
lutare orientală către cei ce semănaii a fi confrații lorü de 
arme. 

După ce eșiră din barieră, cei duoi Arnäufi din birja mică, 
se uitară unulü la altulü si riseră până nu mai putură. Ei tre- 
cură pe lângă cerdaculii lui Ferenf, si apoi diseră birjarului 
să apuce la drepta. 

Birjarulü, vedendü că Arnăuţii vor a se depărta, începu a-i 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 211 


întreba unde mergii, spuindu-le că elü nu pöte merge mai 
departe, căci calulii este obosită. 

— Colo la cârciuma de la Galata, dise unulü din Arnänfi. 

Birjarulü, împăcându-se cu vorba acâsta, dete biciii calului. 

— Departe ţi-e viea ? mă întrebă soptindü Olimpia, 

— Am trecutii jumătate cale, îi respunseiii, 

— Ei, dacă-i așa, e mai bine së ne ducemü pe Josii până 
acolo. Cu chipulü acesta, si birjarulü nu va putea avea celü 
mai micii prepusü. 

Până a nu ajunge la cârciuma de la Galata: — Apropos, imi 
dice Olimpia, pentru ce se chiamă aice Cerdaculu lu! Ferent ? 

— Îți voii spune îndată când vom rămânea singuri. Dar 
stă-ne ajunși; së dăm drumulü birjei! Ne coborirämü din tră- 
sură, și deterämü birjarului plata cuvenită. După acesta, in 
Incii să inträmü în cârciumă, apucarämü pe o cărare la stânga 
printre ogöre, care sciamii că duce dreptü la viia mea. Fiind-că 
cărarea era îngustă, Olimpia mergea înainte. Eü, care o ur- 
mamii, admiramü aerulü ei cel marfialü, talia ei cea mlädiösä ; 
iar când cugetamü la ideea sa de a face acâstă copilărie si 
mai alesii la curagiulü de a o essecuta, eramü räpitü de en- 
tusiasmü. 

— Dreptü să-ți spunü, Olimpio, dacă nu ar fi timpurile așa 
cum sunt; dacă n'ași fi in posifiunea de proscrisü, și dacă ași 
fi atâta de avută în cât së pot răspândi fericirea cu amân- 
două mäinele.... 

— Ce vrei să dici? 

— Voiii să dieü că ași face celü mai frumosü romanfü cu 
tine : m'ași sili së te iubescii, te-asi face să mă iubesci; si 
din asta cine scie ce pâte să resulte, 

— Seiă că aï inspiraţiuni câte odată. Inchipuesce-fi că 
eramü mai toti într'unii cugetü. 

— Ce felii, Olimpio ? 

— Eŭ tocmai acuma diceamü în mintea mea: cum de nu 
sunt o milionarä ? 

-— Eï şapoi ? 

Cetitai pe secretarulă intimă de Georges Sand? 


www.digibuc.ro 


212 DIN ANUT, 1848 


— Da. 

— Ei bine. te-aşi face unii secretarii intimü, si atuncea, 
împreună, amü face celü mai poetică romantü din lume. Dar 
nu. De când amü venită la hotărîrea de a nu mai face ro- 
manţuri, nu voiii së mai amü ast-feliii de cugetări. Te rogi, 
spune-mi mai bine istoria ce mi-ai promisii despre cerdaculii 
lui Ferenţ. 

O luaiü la bratü si incepuiü să-i spui istoria cerdacului. 


XXIX. 


Cu 130 de ani în urmă, Moldova era într'o stare de tică- 
loșie, aprope comparabilă cu cea de astädi. Ea cäduse de totii 
din puterea si din gloria sa de mai înainte. Turculü pusese 
genunchiuli pe peptulü ei, și cârmuirea sa o incredinfase Dom- 
nilor Fanarioff. 

Cetățile atätü despre Nistru cât si despre Dunăre cäduserä 
în puterea Turcilorü; iar pe cele din läuntru le arseseră si le 
desființaseră. Oscirea pământenă se desorganizase, si Domnii 
nu eraü de cât nisce satrapi, alü cărora tronü și viță depin- 
deaii de satrapii din Stambul. 

Boierimea țărei despretuitä, cädutä şi înlocuită de Grecii din 
Fanariü, nu avea unde-și pleca capulü și nu mai sciea ce să 
facă pentru ca së rădice fera din ticälosia în care se afla. 

În Moldova pe la anulü 1716 domnia Michai Vodă Racoviţă. 
De duo& ori mai fusese elü Domni, (în anulü 1704 si 1708) 
dar domnise numai câte unii anii după intrigele Fanariului. 
În cele intäiü duoă domnii elü se arătase buni, blândă, drepti, 
și cu dragoste către terä. 

Dar în domnia a treia, după legăturile de rudire ce con- 
tractase cu Grecii din Fanariü, se arătă cu totulü alt-feliü din 
ceea-ce fusese mai dinainte. 

Elă aduse cu sine o mulţime de Greci, cari ca nisce corbi 
flămândi puseră mâna pe tote posturile publice și incärcarä 
era cu diverse dări si angărij. Pe lângă acâsta, chiar ele- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 213 


mentele päreaü ordonate de D-deü a biciui téra acésta neno- 
rocită. In anulü acesta (1716) de ploi si de r&vărsări de ape 
se făcuse o mare fomete: «Nu s'aii făcută (dieü Cronicarii) 
de cât fânii, orzü si pufintele mere.» 

Pe atuncea Pörta otomană se afla în rösboiü cu Austria, 
Câmpulii r&ăsboiului era pe Dunărea din susü, și Austriacii 
câstigaseră câte-va bătălii. 

Boierii tëreY, desprefuifi si batjocorifi de Michai Vodă si de 
rudele sale, credură în posibilitatea de a se mântui de elü si 
de Turci prin Nemţi. Ei complotarä a pune mâna pe Michai 
Vodă și a-lü da pe mâna Nemţilorii. Stolniculă Vasile Ceauru 
(ce se trăgea din familia lui Stefan cel Mare,) Slugeriul George 
Velicu, Cäpitanulü Conţescu, Serdarulü Miron Aslan, și alţi 
boieri, trecură în Ardealü și comunicarä planulă lorü guver- 
natorului de la Sibiiă ce se numia Stainvile. Acesta priimi pe 
conjurați cu mare bucurie și onorà cu titlulü de grafii pe 
Vasile Ceauru, pe care boierii ilü destinaii pentru domniä, in 
privirea sufletului bunü si a capacitäfei ce avea. 

După acesta, ceröndü de la împăratul seü, ordonă unui 
căpitană numită Franf (saü Ferenţ, după cum iü numiaü Mol- 
dovenii) dela Lorena, ca să trecä cu ostirea ce elü comanda 
in Moldova și së susțină revolujiunea. 

Boierii intraseră in ferä înainte de Ferent, și, sub comanda 
lui Velicu, recrutândii o ostire destulii de numerösä din Sei- 
menii și Aprogii licenfiafi, rădicară stindardulü rebeliunei. Ei 
se finurä in monastirile fortificate dintre Siretü si Carpaţi, 
puindii mâna pe tote orașele, și areständü pe puţinii partisani 
aï lui Michai Vodă, 

Domnulü audindü de acesta, chiemă pe Cuza Spätarulü si-lü 
trimise, cu Seimenii si cu Lefegiii ce avea pentru serviciulii 
țărei, in contra rebelilorü; si, spre a fi mai sigurii despre cre- 
dinfa acestuia, puse la inchisöre pe unii filü ală sei, după sis- 
tema turcâscă. Maniera acâsta însă amäri pe Cuza, si-lü fäcü 
a se arunca în partidulü rebelilorii. De aceea când se intälnia 
cu ei, făcea numai loviri prefăcute, si apoi se reträgea ca 
învinsă raportând la Domnie despre înfrângerile sale, 


www.digibuc.ro 


214 DIN ANUL 1848 


Michai Vodă, vădându-se amenințată de unii pericolü imi- 
nentü, care putea să-i coste chiar vița, se grăbi a trimite 
la Constantinopole spre a cere ajutorü. Sultanulü ordonă in- 
dată Hanului de la Crimü si comandanfilorü de la Ismail și 
Chilia ca să trimifä ste tătarască si turc6scä. 

Cu töte acestea Domnulü era späimäntatü dintr’o di in alta 
de progresele rebelilorü. Teama sa era ca să nu lü surprindä. 
De aceea, cum insera, esia din orasü si dormia saü in pädu- 
rile despre Prutü, sai în monastirea Cetăţuia (1). Între aces- 
tea, conjurafif inaintaü cu pași räpedi. Ceauru după ce co- 
prinse tötä fera de Josü până în Siretă, călcă Galaţii, robi 
mai mulţi turci și chiar pe o soră a lui Michai Vodă. După 
acâstă sumsță lovire, de și se vădu ameninţată de Turcii din 
Brăila, însă, după cuvântulii ce-și dedese cu Velicu, înaintă 
râpede spre Iași, ca së taiă drumulü lui Michai Vodă în casă 
când ar fi voită së fugă spre Dunăre. 

Pe de altă parte Velicu, carele se finuse multă timpü în ce- 
tatea Neamţului, eși cu ömenii sei și se cobori la Roman. Acolo 
se întâlni cu căpitanul Ferent și cu cei-l-alfi conjurafi și ple- 
cară cu toții asupra Capitalei. Domnulü audia despre aceste 
mișcări, dar nu avea sciinfe positive. Vedetele ce eraü puse 
în direcțiunea Romanului, fraternisândă cu rebelii, nu venlaü 
să aducă sciri despre mișcările loră. Dar sosindü unii curieri 
de peste Prutü cu scirea că Tătarii și Turcii se apropie, Dom- 
nulă mai prinse ceva la inimă. 

În diua de 9 Ianuariü pe la ameadä-di, Domnulü sedu la 
masă împreună cu mai mulți boieri și Turcă negutitorf, si apoi 
se culcă după datina sa, ordonând ca calulü de călărie să stea 
gata la scară. Ostașii domnesci încă se dusese pe la casele 


(1) Acestă monastire este în partea meridională a Jagilorü, pe ună pi- 
cioră de munte înaltă, de unde se pöte domina totă oraşului. Este pro- 
habilü că aice a festă o cefäfuie vechiă, si de aceea când Duca Vodă 
şi-a. făcută uni palată de plăcere şi o biserică, a lăsavo cu numele de 
Cetăţuia. Zidurile şi acuma sunt în bună stare, dar palatulă lui Duca 
Vodă s'a prefăcută în ruine la 1821. Elü este cu duoă :ânduri și chiar 
rândul de susü este construită în bolte colosale de cărămidă, 


www.digibuc.ro 


DIN anur 1848 215 


lorü ca să se restaureze fiindü-cä de diminefä stätuserä îm- 
preună cu Domnulü mai multe ore pe delulü Capoului intr'unü 
gerii înfricoșatii. O negură negrä domnia pe valea Bahluiului, 
în cât nu se vedea în depărtare și nică se audia despre ve- 
nirea inemicilorü. 

Aga Conaki, unulü din partisanii Domnului, după ce mâncă 
la curte, voi a se duce acasă la familia sa. Dar pe când se 
apropia de casa sa ce era in extremilatea orașului, de odată 
aude strigările poporului dicândii: Catanele, Catanele! Elă a- 
lergă îndată la curte călare. 

Domnulü, desteptându-se din somnü cu cei-l'alţi boieri, se 
scobori și încălecă pe cală, strigandü së se adune Călărașii si 
Copiii din Casă. Esi impreună cu boierii sei și cu cäfi-va os- 
tași, apucând spre ulița P&curarilorü. Acolo se vădu în față 
cu ante-guarda lui Ferenţ, ce se compunea din vre-o 50 Hus- 
sară călări. Aceștia, fără a perde timpă, se aruncară asupra 
grupei de ömeni ce incunjuraü pe Domnu, și omorirä vre-o 
patru Copii din casă. Michai-Vodă, nefiindă omü de arme, nu 
mai avu curagiulü de a-și face altii planü de cât a fugi. Elü 
se intörse răpede cu toţi ai sei, și traversândii orasulü, trecu 
pe la Frumösa și se urcă în Cetăţuia. 

Ante-guarda lui Ferent, lovi dreptü la curtea Domnescä, 
credândă a pune mâna pe Domnii. Acolo Cuza Spätarulü des- 
chise porţile fără nici o resistinfä și priimi c&ta de Unguri, 
ca pe nisce 6speţi bine voitori. Aventurarii ce o compuneaü, 
beţi de dorulü prădei, comiseră o mulțime de excese: liberarä 
pe toți vinovaţii și criminalii din închisori, omoriră mai mulţi 
turci ce le cădură in mână pe strade, și jefuiră mai multe 
case boieresci. Velicu cu cäpitanulü Ferent, nu intärdiarä a 
veni cu töte ostile lorü. Cum se incredinfarä că Mihai Vodă 
s'a închisă în Cetăţuia, nu perdură timpü si se luară după 
elü. Ajungendü sub póla dealului Cetăţuei, lăsară caii de vale, 
si se urcară pe josii să ia cetatea cu asaltü. Ideea era reali- 
sabilă, fiindă-că cetatea nu avea ca întărire de cât nisce zi- 
duri șubrede: in lăuntru nu era de cât unii tunü și vre-o 


www.digibuc.ro 


216 DIN ANUL 1848 


600 ostași pe a cărora fidelitate Domnulü nu putea së comp- 
teze vre-unü devotamentü mare. 

Michai Vodă era in desperare. Dar din norocire vëdü pe 
dealulü Ciricului călărimea tătărască care înainta asupra ora- 
suluf. Elü atunci aşedă la pörta cetäfei spre pază cAfi-va Ar- 
năuţi ce avea mai de credință; totii odată puse să tragă clo- 
potele si să slobözä mereü din tunü, spre a da a înțelege Tă- 
tarilor së viă mai curöndü. 

Tătarii, cari se vedeai, eraü in numării de 2,000 si mai 
bine, sub comanda lui Cantemir-Mârza. La audirea clopo- 
teloră si a puscäturilor din Cetăţuia, ei aü infelesü că încăie- 
rarea s'a începută. Atunce s’aü grăbită a trece podulii Bahlu- 
iului si a înainta către loculü de luptă. Fără greutate mare, 
ei puseră mâna pe caii Ungurilorü. 

Acestă surprindere însă nu desinimà pe Unguri. Ei lăsară 
îndată assediulü cetäfei, se realiară, și se puserä în bätae re- 
gulată cu Tätarii. Atunce esi si Michai Vodă cu cei 600 de 
ömeni din cetate şi începu a-i lovi pe din deretü. 

Cu tâte că înoptase, bătălia se prelungi, la lumina luney, 
mai multii de cinci ore. Victoria se disputa când de o parte 
când de alta. Dar lipsa de muniţiuni, în care se aflaü conju- 
rații Moldoveni, determină situafiunea. Velicu cu ai sei, ne mai 
avândii cu ce-și încărca puscele, căutară a fugi care in cotro. 
Ungurii, remäindü singuri între duoă focuri si în față cu pu- 
teri de patru ori mai numeröse, în fine nu mai putură re- 
sista : începură a fugi si ei, risipindu-se prin pădurea Hlincei, 
care era în apropiere. Cäpitanulü Ferenf însuși cädü în mâna 
unui Tätarü. Până a doua di dimineta, Tätarii si cu ostașii 
lui Michai Vodă goniră pe Unguri prin păduri și prin ripi, și 
mai pe toţi îi prinseră şi-i uciseră. 

A doua di în porta Curţei domnesci poporu’ü se uita cu in- 
fiorare la corpulü Spătarului Cuza. Michai Vodă, incredinfän- 
du-se de înțelegerea ce avusese cu conjurafii, ilü pedepsi cu 
spändurätörea. Mai mulți afidați de ai sei avură aceeași sörtä. 
Căpitanul Ferenţ fu cumpăratii de la Tätarulü ce-lü prinsese 
pentru 200 lei. Domnulü ilü aduse înaintea sa si-lü puse să 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 217 


îngenucheze : după ce-lü musträ cu vorba, se răpedi asupră-i 
si-lü bätü cu însăși mâna sa; apoi ilü dete pe mâna unui 
turcii, carele-lü scöse la scara Curţei și-i tăia capulii, 

Michai Vodă ordonă ca së se adune cadavrele tuturorü un- 
gurilorü căduţi in bătăliă. Cadavrele acele se făcură grămadă 
si se coperirä cu pämöntü în cât se făcu movila care se vede, 
iar deasupra movilei s'a, pusă o cruce pe care se vede scrisă 
tâtă istoria acesta. Acolo s'a făcută și unii cerdacii (pavilionü) 
carele s'a numiti cerdaculü lui Ferent (1), după numele a- 
cestui căpitani, alü căruia cadavru zace aci împreună cu alü 
soldatilorü sei, 


XXX. 


Narațiunea istoriei Ceardacului lui Ferent, cum prea seriósà 
pentru înțelegerea unei femei, fu ascultată de Olimpia cu o 
tăcere solemnă, Sufletulii ei părea transportată, împreună cu 
al meü, în regiuni mai înalte și nică o cugetare profană nu 
trecea prin imaginafiunea sa. 

Esindü din cărarea lăturașă prin care veniamă, intrarămi 
intr'unü drumü îngustă care trecea printre nisce garduri îm- 
pănate de arbori roditori. Locurile mi-eraii bine cunoscute, 
fiind-că pe acolo îmi pelrecusemii copilăria. luna se apropia 
măreaţă de orizonte, pre cât noi înaintamii pe cale. Ne cobo- 
ramă în Valea-adâncă, — așa se numesce valea podgoriei unde 
se afla via mea. Privighetorile, care-și spărgeaii gușa în cân- 
tece, grierii câmpului, și bröstele cari orăcăiaii cu mare sgo- 
motü în vale, fäceaü o solemnitate misteriösä în natură. Apro- 
priindu ne de casa viierului meü, trei cäni cu gura mare 
începură a lätra, și, sărindă peste portă, a veni la not. Dar 


(1) In copilăria mea amü apucat cerdaculi acesta, Elü a fosti între- 
ținută cu îngrijire mal bine de ună secolă de către guvernele care s’aü 
succedatü ca ună monumentă comemorativă. Astădi înză s'a. desfiinţată 
cu totul. Există însă crucea, coperită cu nisce scânduri prin îngrijirea 
răposatului (in anulü 1857) Mihalacki Päscanu (Cantacuzen). 


www.digibuc.ro 


218 DIN ANU, 1848 


abia începuiii a-i striga pe nume, și ei veniră a-mi linge hai- 
nele si a se gudura pe lângă piciörele mele şi ale Olimpiei. 
Oamenii mei se deșteptară și se sculară cu toţii spre a mă 
înlempina. 

Era miedulü nopței. Cu töte acestea nu eram determinată 
së mă culcă. Diseiü îndată vizitiului së gătiască träsura si să 
înhame caii. Pe când eü më ocupamü de lucrurile acestea, 
Olimpia intrase în casă și, aprindândă luminarea, observa 
mica cămăruță ce era destinată pentru ospitalitatea sa. Dar 
peste puţinii es) afară și veni acolo unde mă audia vorbindă, 
Vă&dândă preparativele cari ar&taü curânda mea plecare, ea 
apucă mâna mea şi o strânse cu mâinele ei ce tremura; și 
apoi simfiiü, cu bătaie de inimă, lacrimele ei curgândii siröe 
peste mâna mea. Pentru ca să risipescü tristele ei cugetări, 
strigaiü pe Carol, ajutorul viierului mei, și-i ordonalü ca së 
fie la ordinele Olimpiei. Acesta era unii bătrânii Galiţianii, care, 
după massacrurile de la 1846, acompaniase pe unii nobilü emi- 
gratii politică. Stăpânulii s&ü, după evenimentele acelea, venise 
în Moldova si cea întâiii cunoscinţă ce făcuse fuseiü eŭ. După 
ce seduse mai multă timpii ascunsi la viia nea, unde spionii 
austriaci nu putuserä rösbate, nobilulü fugarü primise ospita- 
litate in cursü de ună anü și mai bine la moșia unui amicü 
al meü unde-l recomandasemü. Dar acolo audindü despre re- 
volufiunea din Paris și despre speranța entusiasmatä a nafio- 
nalitäfilorü, fu lovitü de unii felii de nebunie. care peste câte-va 
dile îl puse in mormentă. Servitorulii seü r&mase la mine încă 
din începută, şi, după mörtea stăpânului seü, nu voi a mă 
mai părăsi. Eü îl intrebuinfamü la micele lucrări de la viiă, 
unde se ocupa mai cu s6mă de curäfitulü și altoitulü arbori- 
lorü, trebă la care se aplica cu passiune și pricepere. 

Olimpia, fericită de a putea vorbi limba părinţilori sei cu 
omulii ce-i recomandami, uitase pentru unii momentü simți- 
mintele dureröse ce avea pentru apropierea orei plecărei 
mele, După acâsta, când caii eraü înhămaţi, si träsura 
gata de plecare, intraii cu Olimpia în casă, pentru ca să-i 
dieü adio, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 219 


— Așa dar pleci? îmi dise ea. 

— Plecü, Olimpio, și să ajute D-deü ca së ne vedemü în 
nisce dile mai bune. 

— Să ne vedemi ? dar dacă nu ne vom mai vedea? 

— Cel puţinii së ne audimiă de bine! după ce vei priimi 
răspunsă de la soră-ta, nu uita consiliulii meü. Olimpio. Du-te 
acolo şi trăesce ca o fată onestă, Când vei audi că lucrurile 
în ţările nöstre s’aü asedatü, îmi vei scrie si mie. Alt-felü, 
nu, căci până atunci nu creqii să mai vödü Iașii si vii- 
söra asta, care cu mulțumire o pui la disposifiunea ta. 

Më desbräcamü de costumulü meü arnäufescü şi-mi făceam 
toaleta mea ordinarä. 

— Asa dar nu simți nimica ? omü de ghiatä ce esci ! 

— Olimpio, nu fii copilä; simfü, dar simfü nisce datorii 
sacre către patria mea ; simfü o durere sfäsietöre, că mă de- 
părtezii de ea. Si dacă ași sri că inima ta pörtä alt-felii de 
simtiri, te-ași desprefui. 

Olimpia astä-datä plângea cu hohotü. Eŭ nu-mi advcü a- 
minte ce simțiam ; sciü numai atâta că simfiiü trebuintä a-mi 
lua inima în dinți, a-i dice încă o-dată adio și a eşi 
din casă. 


XXXI. 


Më suiiii în trăsură și dıseiü vizitiului së misce maï räpede. 
Nu putuiü însă a më domina, și a nu intörce capulü spre a 
mě uita către căsuţa viei mele, unde se concentraü atâtea su- 
venire scumpe inimei mele. 

Cel întâiii obiectü ce făcea durerösä plecarea mea, era de- 
părtarea de loculii acesta în care petrecusemii atâtea dile 
frumöse și unde cunosceam cea mai mică ramură de arbore. Din 
causa nopfei ce domnia, a lunei ce dispăruse, si a Olimpiei 
care începuse a se face unii obiectü de simţimentă pentru 
mine, nu avuseiü mäcarü timpulü ca së daŭ unii ocoli prin 
ea, să më bucurii de vederea plantelorii și a arborilorü ce 


www.digibuc.ro 


220 DIN ANUL, 1848 


plantasemii cu însăși mâna mea! Al duoilea subiectii care-mi 
strângea inima, era posifiunea acei nenorocite ființe ce lä- 
samü în urma mea. Särmana fată! nu era destulă istoria si 
pătimirile sale dureröse din trecută; nu era destulü mustrarea 
de cugetü care o rodea pentru nevrednica meserie la care s'a 
fostüldedatü ; trebuia să vie împrejurarea relafiunilor ei cu mine, 
care să-i mai amețiască încă capulü si să-i mai striviască 
inima ! 

Cine scie? Olimpia pote mă iubia; pote speră să fie iu- 
bitä de mine; pâte că eŭ rmeritamii să fiii iubiti, potecă ea 
merita sé fie iubită. Alt-felă, nu-mi potü explica devotamentulü 
acela ce-mi aretase de la cea întâiii vedere, nici lacrimele 
ce curgeaü din ochii săi pe mâinele mele, nici plângerile acelea 
sfäsietöre la despărțirea nösträ, 

Dar, o, inimă omensâscă ! Misterü aï fost tot d'auna și misterü 
ai së rămâi pentru lumea asta desertä! 

Eŭ însumi, care më mändriam a fi solidarü cu inima mea, 
de câte ori nu am roșitii de neconsecințele ei! De câte ori 
am venită in posifiunea a o vedea soväindü în împrejurările 
cele mai solemne, si renegändu-si simfimiutele cele mai tinere ! 
Cu cc nepăsare, cu ce crudime lăsami pe Olimpia! După ce 
vădusemii atâtea lacrimi, după ce ascultasemii atâtea cuvinte 
dureröse, o läsamü lesinatä și fără simtire ! 

— Dar nu, nu! asta nu se pöte, pentru toți Dumnedeii! 
Vizitiü, intorce la viie! 

Vizitiulă se uită la mine; nu putea crede ce audia. 

— Dar ce? ai uitată ceva? 

— Da, intörce iute. 

Më intorseiü, după ce fäcusemü cale mai de uni pätrarü de 
oră. Olimpia era încă in posițiunea care o läsasemü. După 
îngrijirile femeei viierului meü, iși revenise ceva în fire: des- 
chise ochii, dar îi ținea ţintiți spre tavanulii casei; gura eï nu 
profera nici o vorbă. Femeea ce era lângă ea, era desperatä ; 
audindü de vocea mea, esi și-mi spuse despre starea ei alar- 
mantă. Intraiü în lăuntru; më duseiü lângă patuli ei; o apu- 
caiă de mână; nici o simfire !-- incepuiü a-i vorbi. După 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 221 


cât-va timpi ea intörce asupra mea ochii sei stinși si de o- 
dată dete unii fipetü infricosatü. O luaiü în brațe și o rädicaiü 
în susü. Ea më apucă cu mâinele de după gätü, strângându-mă 
in convulsiuni, și dicându-mi : merci ! — După acâsta incepuiü 
iarăși a-i vorbi, a cerea să o liniștescii, së o consolezü. Ea 
însă plângea cu hohote. Afländu-m& cu mai mult sânge rece 
de cât ea, infeleseiü că plânsul acesta avea să-i facă bine 
In adevării a plänsü ca jumătate oră în brațele mele: apoi 
de o-datä a tăcută. Îi deteiii apă rece să bea. După acâsta 
linistindu-se cu totulü, dise cu unii surisü sarcasticü : 

— Ce nebună am fost! nu sciii eŭ singură ce am avută. 
Ce;faci, dragulü mei ? n’ai plecati încă? 

— Plecasem, dar m'am intorsü, fiind-că inima-mi dicea că 
pöte nu-ți e bine... 

— Cu töte acestea trebue să pleci. Dute. Acuma nu mai 
am nimică. Merci! 

— Adio, Olimpio. 

— Adio! si Dumnedeä cu tine! 

Ne imbrățișarămii ca fraţii și, ne despärtiräm cu linisce. 


XXXII. 


Plecaiü de a doua örä, fericitii că am terminată accidentulü 
acesta cu pace, mulfämitü că evenimentul n'a luată unii des 
nodămêntă maï dramatică. 

Cerulii cel mohorätü al noptei începea a-și schimba cul6- 
rea. Stelele se făceaii din ce in ce mai palide. Negurele se 
läsaü pe văi ca nisce aburi apăsaţi de aerü, saü ca nisce 
pânze mari de păiajeni. Aurora, numită în limba poporului 
zorile, se desfășuraii despre resärit în culori purpurii; după 
disa poefilorü, ea părea că desmeardă cerulü si pămân- 
tulii cu degetele sale de crini şi cu buzele sale de rosă. Splen- 
dida lumină a dilei se manifesta cu 0 măreție dumnede6scä, 
lar eü esiamü dintre viile Väei-Adänci si intramü în dru- 


www.digibuc.ro 


222 DIN ANUL, 1848 


mulü celü vechii al postei, coborându-mă la Valea lezăre- 
nilorü. 

Acolo, oprindu-mă puţinii la unii pufü ca să beaü apă, vë- 

duiü venindü in urma mea, despre lași, duoă trăsuri cu câte 
patru cai, De o-dată îmi veni în gändü ca së mă daŭ în lä- 
tură, să nu fiii vödutü, închipuindu-mi că pöte së fie ceva 
.ömeni oficiali ; căci audisemü că guvernulii trimisese în tote 
părțile spioni, pentru ca së urmăriască și së pue mâna pe 
6menii trecuţi in registrulii seii ca periculoși, si mai 'alesii pe 
acei cari luaseră parte în mișcarea de la 29 Martie. Dar pe 
urmă îmi inchipuiiü că, cercarea de a dosi, ar fi fost nefolo- 
sitöre, fiind-că era diua mare și ei aveaü cai mai mulţi de 
cât mine. Apropiându-se träsurile, recunoscuiü familia unui 
scumpü amicii al meü, Nicolae Negrufi. Cum më vădură, se 
opriră, şi-mi arătară mare fericire incredinfändu-se că am 
scäpatü neprinsü. 
v Amiculü Negrufi mergea la moșia sa, ce era în depărtare 
ca patru poste de lasi, hotäritü a petrece acolo vara, si mai 
alesü a fi departe de intrigele si miseriile ce se petrecuserä in 
capitalä. 

Fusese și el bănuită, și n'a scăpată de arestü si maltratări 
de cât după mijlocirea unor rude ce eraii bine cu Curtea. 
Spuindu-i decisiunea mea de a më expatria, el mě aprobă cu 
totulii ; dar îmi observă că facă mare imprudență de a pleca 
ast felii cu trăsura mea. cu care më espuneamü a fi recu- 
noscutü. El më consultă să daü drumulü trăsurei, să o trimitü 
acasă, și să më duci cu el la moșia sa, de unde promise 
a-mi închipui mijlöce spre a trece peste hotarü. 

Consiliulă amicului meü îmi pärü prea infeleptü. Primiiiă 
cu recunoscință ideea și propunerea sa, și diseiü vizitiului meü 
se mârgă cu träsura acasă la moșie, și să spue fratelui mei 
ca să nu se îngrijiască de mine, căci de unde voiii ajunge îi 
voiii scrie. După acesta mă puseiü în trăsura amicului mei, 
sigurii și făra nici o grijă. 

Trecusemü dealuri şi văi, ornate de dumbrăvi și locuri de- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 223 


liciöse, narändü amicului meü aventurele mele seriöse si ro- 
mantice, si el spuindu-mi despre scenele la cari assistase in 
parte după evenimentele cunoscute. 


XXXII. 


La o mică și miseră cârciumă, ce era pe la jumătatea dru- 
mului nostru, ne oprirämü spre a r&sufla caii. Se scöserä me- 
rindele de mâncare din trăsuri, pentru ca să ne restaurämü 
fömea; căci la cârciumă, atât era de mare miseria, în cât nu 
puturăm afla nici măcar ouë de fiertü. Profitarămi cu töte 
acestea de o cämörufä ce avea mai curată, fiind-că afară nu 
era nici măcar unii arbore de umbră, si era o căldură ape- 
sätöre. 

Abia incepusem a mänca. si unü feciorü vine de ne spune 
că o trăsură se vede viindü din urma nösträ. Ne uitaräm pê 
ferestrue si vădurăm și noi in adeverü träsura, care, după ce 
sosi, se opri la pörta cârciumei, 

Era o căruță mică la care era înhămati uni calü la hlube, 
si ună altulü la praștie, Unulü din companionii mei, apucân- 
du-mă de mână, îmi dise că bine ar fi së më coborü în pim- 
niță, saii së mă suiü în podü. 

Omulü din căruţă era voinicesce inforfonatü cu löte tacâmu- 
rile de vänätöre, cu deosebire că, pe lângă o puşcă cu ducă 
țevi, avea si duoă pistöle la brâii, o sabie atârnată și unü 
hangerü de cele persiene. Mai intäiü el se cobori la pörtä, si 
vorbi cu vizitii si Gmenii noștri, și apoi intră în curte, înain- 
tându-se către noi. Mărturisescii că atunci më coprinsese 
spaima ; credeam de sigurii că e vre-unii sbirü, saü vre-unü 
sub-cârmuitorii. De aceea eșiiii răpede în tindă şi, din două 
sărituri ce făcui pe o scară ce era aședată în tindă, mă urcaiü 
în podü, unde më văduiii în societate cu o turmă de söreci 
ce căutaii, fără s’o pötä ajunge, o bucată de costă de porci 
afumată, spânzurată într'unii cuiü. 

Noulü venitü inträndü în tindă, până a nu intra în cameră 


www.digibuc.ro 


224 DIN ANUL 1848 


își scöse pălăria și, oprindu-se, întrebă cu unii aerii cavalerescü 
dacă onorabila companie îi permite a se recomanda cine este 
și a-i face complimentele sale. 

Eŭ atunci, întindendu-mi gätulü și plecându-mi capulü, zärifu 
figura voinicului cavalerii ; și îndată recunoscuiii că este unulü 
din acei grozavi revoluționari, carele în seara de 29 Martie 
striga mai tare: la arme, la arme! De aceia, pe când el in- 
tra in camera de 6speţi, eŭ, coborându-mă, iniraiă după dânsulii. 

— Nu më cunösceti, dise el, nu-i așa? 

Iar eŭ, pentru ca së scotü pe toţi din confusiune, diseiü cu 
ună aerü cam teatralü. 

— D-lui este fiiulü Logofătului Lupu Balş! 

Tânărul se uită la mine, și mă întreba de unde-l cunosciă. 
După ce-i spuseiü, më mai rugă să-l fac cunoscutii cu com- 
pania în care se afla, lucru ce-mi fu prea ușorii de făcută, 

— Dar dă-mi voe, domnulü mei, să te intrebü ceva, diseiü 
eŭ. La vânatii. saü la bătălie te duci? 

— Nică la una, nici la alta, respunse cavalerulü ridendi. 
Gändescü së trecü peste Siret. Nu mă ingrijescü de a vă măr- 
turisi că, după evenimentele de la lași, sunt presecutati și ur- 
mărită de sbirii guvernului. Așa dară gändescü së caută chipü 
se trecii peste hotarü. 

— Dă mâna incöce, diseiii eü; suntem tot pe o cale. 

-— Cum se pöte? Dar d-ta, cine esci? 

Junele aristocratii nu-mi fusese cunoscutii de cât din vedere. 
De și cu răposatul tată-săii avusesem mai veche cunoscință, 
cu töte aeestea când îi spuseiü de numele mei, el nu avea 
nici o idee despre mine. El fusese din copilărie trimisü în 
țări străine la studii ; își făcuse debitulü in diplomotie pe lângă 
ambassada turcescă din Viena, si de curând venise de acolo, 
ca să ia parte in trebile publice ale patriei. După evenimen- 
tele de la 29 Martie, el să strecurase cu multă greutate afară 
de barieră, si trecuse la Codăesci moşie a unchiului s&ü dupe 
mamă, Vasilică Ghica. Acolo venise și unchiulü seü, carele 
scăpase pe bariera Socolei diua mare într'o caretä îmbrăcată 
femeesce ca o damă bătrână. Dar după ce ajunse la moșie, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 225 


află că s'aii dată ordine in satü ca să-l aresteze. Ţăranii însă, 
cari în Moldova aü mai mult respectii către proprietari de cât 
către ocârmuire, se mărginiseră a-i spune. El atunci își luă 
vre-o doui ömeni credincioși, cu cari se retrase prin păduri; 
iar nepotulü seü, decisându-se a emigra, apucă drumul Ro- 
manului, cu scopü ca să trecă la moșia sa Bozienii. 

Camaradulii meü de fugă aprobă planulü ce-mi dedese ami- 
culii Negruţi. Ar&tänd însă că vitele sale sunt förte obosite 
și că nu pote merge mai departe, amiculü meu îi oferi și lui 
locü în trăsură. Atunci junele Balș liberă träsura sa. 

Ast-fel plecarăm cu toții, si sera de timpurii ajunserämü 
la Buciumi, moșia bunului nostru amicii. 


PARTEA A DOUA 


Ajunserăm la moșia Buciumii pe la cinci ore după ameadä di. 
Cea întâiii îngrijire a nösträ fu să găsimii o căruță de satü 
care së ne ducă de aci. Făcuserăm planü ca së trecemü în 
Ardel pe la Plaiulü Grozeseilor prin munți. Dificultăţile eraü însă 
mari. Pasporturi nu aveamü; dar cât pentru acâsta, speramü 
în ajutorulă unui amicii ce aveamü la Grozesci, ingrijitorulü 
moșiei acesteia. Dar ca să ajungemi până acolo, era de făcutii 
cale ca de sése poste, si de traversată sale și orașe; apoi 
drumuri erai mai multe, și urma së cugetämü a alege pe cel 
mai läturasü, pentru ca së fim mai siguri. 

Noulii mei amicii voia a më îndupleca së mergemii intinsü 
la moșia sa Bozienii, trecând prin orasulü Romanului, de unde 

15 


www.digibuc.ro 


226 DIN ANUL 1848 


mai era cale ca de o oră. De acolo urma së gäsimü trăsură 
cu cai mai buni, și ună călăuzii de confientä, carele së ne 
ducă peste frântură, până së ne scöfä la Grozesci. 

Tocmirämü dară o trăsură feränescä cu doui cai și ne de- 
ciserămii a pleca îndată ce va răsări luna, adică pe la 10 ore 
de nöpte. Pentru ca së evitämü bănuelele ce am fl pututü 
atrage, in casü de a ne intälni cu cine-va, ne cäpuirämü cu 
nisce haine ordinare ca să ne diguisämü. Camaradulü meü 
Juà o manta de panurä negrä cu glugä; iar eŭ unii contäselü 
blänitü cam vechiü, ce mi-l dete arendasulü de la Buciumi. 
Ast-felü, am fi pututü trece dreptü öre-cari Mazili ce mergü 
să-și caute procesele pe la tribunale. 

Luna începuse a lumina orizontele. T&ranulü nostru trăsese 
la scară. Preparativele nöstre eraü gata. Incepusemü a ne lua 
adio de la familia ospătătore. Dar pe când ne coboramü ca 
să ne suimü în trăsură, eată că pe lângă gardurile curfei au- 
dirnü duruilura unei trăsuri ce trecea. După trepädulü sgo- 
motosi al cailorü, și după sunetulü clopotului ce se audia de 
la oistea trăsurei, înțeleserămii că nu era unŭ trecătorii ordi- 
narü. Toţi intrarä in diverse bänuele; iar noi ne oprirämü 
puțină ca së ascultămii in cotro apucă trăsura. Ac6sta apucă 
dreptü la vale. Portarulü veni si ne spuse cä s’a opritü la 
hanü. Elü fu trimisii îndată së cerceteze cine este; ne a- 
duse in curendii r&spunsulii că este Sub-cârmuitorulii oco- 
lulu. 


II. 


Amiculü nostru Negruti ne dise ca së mai stšmü puţini, 
până se va duce el însuși së vorbiască cu dânsulii ceva. 
Ac6sta o și făcu. Peste o jumătate oră, se intörse şi ne spuse 
căkSub-cârmuitorulii se află în urmărirea persecutafilorü po- 
litică. 

Pe la trecătorile Siretului se asedaserä vedete cu ordine ca 
să aresteze pe ori-ce trecători fără rävasü de drumii, saii sus- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 227 


pecti. Prin sate se aședaseră aseminea străji cu porunci straș- 
nice ca să nu scape, saü së se dosâscă buntusnic ce se 
sculaseră în contra Domniei. Terorismulü se organisa din ce 
în ce mai vigurosü. 

In assemenea posifiune, ce era de fäcutü? Dacă plecamü, 
eram expuși a fi prinși la trecätörea Siretului. Dacă mai stam, 
espuneamü casa amicului nostru la persecufiunile guvernului, și 
noi totii nu scäpanıü. 

— Cum o vrea Dumnedeü, dise ospetätorulü nostru, rëmà- 
neți aici. Mai staţi până mâine s6ră în casa mea, Speră că nu 
veţi fi descoperiţi. Sub-cärmuitorulü este unii bravü băiatii, că- 
ruia i-am făcută bine 0 .datä; și nu credü că va avea inimă 
să-mi calce casa. 

Vedendü neputinfa de a face alt-lelă, ne deciserämü a ră- 
mänea. Ne culcarämü, dar cugetările nu ne läsarä së dormim 
până aprope de diuä. 

A doua-di, Sub-cârmuitorulii veni la casa amicului meü, pof- 
titü la dejunü. Eŭ și cu camaradulü mei de nenorocire, sedu- 
rämü inchisi intr’o camerä, de unde puteam audi convorbirile 
agentului autorităţii. 

— Grele timpuri am ajunsii, Domnule, dicea el. Vai de 
acela care are păcatele a fi funcţionarii astă-qi. Este silită ade- 
sea să facă şi lucruri în contra inimei sale. 

Cuvintele acestea ne cädurä ca ună plumbü pe inimă. Cre- 
deamü, de bună s6mă, că ele sunt introducerea unui pasii a- 
gressivă din partea sa. Ne închipuiamă că va fi simțită ceva 
despre noi, și că era decisü a face o percuisifiune. 

— Și cine sun! acel pe cari-i mai caută guvernulü? Eŭ nu 
sciü së mai fi r&masü vre unul din acei ce aŭ luată parle la 
29 Martie. Sciii că i-a prinsă mai pe toţi; i-a prinsă, i-a le- 
gatü, i-a bătută, i-a surgunitü.. Ce dracu? Vrea să-și bată 
joci de tötä fera ? 

Sub-cärmuitorulü scöse din buzunarü o listă, si citi numele 
a vre-o trei-deci de persöne, între cari eraü şi-ale ‚Pöstre. 
După ac6sta amiculü nostru îi spuse si lui numele acelorü 
prinși la lași, și-i descrise pe scurtă cele petrecute, 


www.digibuc.ro 


998 DIN ANUL 1848 


— Multämescü lui Dumnedeü că nu m'am întâmplatiă şi eŭ 
în Iași, dise Sub-cärmuitorulü. Pöte m'amestecami și eŭ în 
trebile acestea. Mai alesii că asta, precum vëdü, era o mani- 
festare spontanee și pacifică, fără arıne si fără sumetiä. Gă- 
sescii că Măria Sa Vodă a făcută o barbarie de cele mai uri- 
ci6se, chiar o nelegiuire. 

— Lucru cu atâta mai crudü, dise ospătătorulii nostru, că 
găsesce instrumente în ferä cu cari së facă asemenea neo- 
menit. De! acuma D-ta, de esemplu, cu ce inimă aï prinde 
pe cei din listă și i-ai trimete la loculü torturelorü ? 

— Cât despre mine, ar putea së dörmä în pace. Numai să 
simfü eü unde-va asemenea suflete generöse, și m'ași duce 
singurii së le inlesnescü călătorie bună. 

— Greü îmi vine a crede, adšogà amiculü nostru. 

— Ce? Să n'am parte de copii mei și de ce am mai 
scumpü în lume, dacă nu-ţi vorbescii în curăţenia inimei. 

— Cum! Dacă de esemplu, ai simți că sunt nisce ast-felü 
de ömeni la mine, nu mi-ai călca casa? 

— Asta este curată insultă ce-mi faci. Dar eü în așa casü 
te-ași ruga së më presinfi la eï, şi m'ași crede muritorulü celü 
mai fericitii ca să-i potü servi cu ceva. 

— Eŭ însă, dreplü să-ți spună, n'ași avea curagiulü ca să 
te compromitü. 

— Multämescü de neincredere, si rogü pe D-deü să-mi dea 
ocasiune să-ți dovedescü sinceritatea mea. 

Convorbirea acâsta o ascultarämü cu mare atentiune ; dar 
inimele ne bătea de temă ca nu cum-va amiculü nostru së 
vie la bizara idee de a-i spune adevărul, fiind-că, cu tötä 
franchefa ce arăta Sub-cârmaitorulă nostru, tot nu ne-am fi 
pututü încrede intr’&nsulü. 

După dejunü, el plecă, asigurändü pe toți despre lealele sale 
intenţiuni. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 229 


III. 


Pe valea Siretului, la o postă și jumătate mai in josü de Ba- 
căii, este moșia Răcăciunii a regretatului Vasile Sturza (1). 

Acestü bärbatü, cu tote că era dintr'o ramură cam depăr- 
tată de familia Domnului, era reputatü însă pentru patriotis- 
mulü si caracterulü seü liberalii. De aceea el și era mai tot 
dea-una disgrafiatü de Curtea Domnului și trăia isolatü cu fa- 
milia sa la moșie, departe de sgomotulü capitalei și de ame- 
stecăturile politice. 

După mai multă chibzuire, ne hotärirämü a merge acolo. 
Douë motive ne indemnaü la acesta : Ant&iü că camaradulü meü 
Balș era cumnatü cu el și voia să-l întâlniască ; al douilea că 
daca ne coboramü pe lângă malulă stângii al Siretului până 
în dreptulü Racaciunilorü, findü drumulü mai isolatü de dru- 
mulü mare, am fi datü de o trecătâre fără străji. Apoi mai 
sciamii că de la Răcăciuni până la Grozesci, nu am fi avutü 
de fäcutü de cât ca două poste, iar de acolo avândia 
trece totii locuri lăturașe, nu erami expuși a fi prinși. 

— Frate, diseiü amicului mei, fiind-că plecarea nösträ a 
rămasă pe desâră, voiü së profită de diua acâsta. Dă-mi 
unii calü ca së më räpedü la Giurgeni, să-mi vedü su- 
rorile. 

Calulii de călărie se aduse; săriiu pe elü, si sburaiü ca 
ventulü. 


IV, 


Fuseiii nevoiti în curândn së maï oprescü góna calului, pen- 
tru că, îndată ce am esitü de pe moșia amicului mei, avuiü 


(1) Fostul membru al guvernului interimari de la Moldova, care îm- 
preună cu Anastasie Panu preparară triumfulü de la 5—24 lauuarie 1858, 
mal apoi Prim-Pregedinte la Cassaţiune, 


www.digibuc.ro 


230 DIN ANUL 1848 


a cobori o vale răpede, pe care este asedatü unii satü numitü 
Valea-Ursului. Dar cum ajunseiü de vale, më urcaiä ca fulge- 
rulii pe delulü (tiurgenilor. După ce mă suiiii pe coma mun- 
telui, më coboriiii pe câsta cea-laltă si intraiü în Mð- 
năstire, 


V. 


Sub cuvëntulü de Mănăstire în genere se înțelege locasulü 
acela care coprinde o comunitate de călugări saü călugărițe mai 
numerösä ; iar acela care are numai servitori bisericești. saü 
unii numerü de monachi forte restränsü, se numesce Skitü saü 
Metocü. 

Giurgenii pörtä numele de Mănăstire, fiind-că are o comu- 
nitate de trei sute si mai bine de Maici (1). 

Apropiându më de chiliile surorilorii mele, ele îmi esirä 
înainte cu braţele deschise si cu ochii plini de lacrămi de 
bucurie. O! dulce amorü de frăție! O dulci suveniri de co- 
pilărie ! pentru de-apurarea voi veţi rămânea întipărite în inima 
mea, si më veți însoți până la mormântii! 

Surorile mele audiseră, din gurile trecătorilorii. despre eve- 
nimentele de la lași; și cât despre mine, aveaii scirile cele 
mai confuse. Ipotesele, temerile, îngrijirile lor eraii alarmante. 
Una din ele își făcuse pregătirile ca să plece la lași spre a se încre- 
dinta despre sârta mea. Pöte dar ori-cine să-și închipuiască ce 
impressiune și ce surprindere le-a causatü neașteptata mea ve- 
nire, Ele ridead, plângea, më imbräfisaü, și më întrebaii me- 
reü, dacă în adevării eramü eü, saii vre-o fantasmă care se 
juca cu ele. Le spuseiii tote aventurile mele, și ele ingenu- 
chiară la icöna îmbrăcată în argintii a Maicei Domnului, 
moștenire rămasă lorii de la mama nösträ, mulfämindü că aŭ 
ascultatü rugäciunile ce fäcuserä pentru mine. 


(1) Actualmente este ună simplu Schitü tolerată, iar numărul Maiciloră 
abia se urcă la 40, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 231 


Më delectaiii în petrecerea cea mai duiósš cu surorile mele 
până în deserä. Më feriiü însă a le spune despre intenfiunea 
mea de a emigra, voindü a evita nouă sfâșieri în inimele lor; 
căci aceste biete surori, în mine vedeai nu numai unii frate 
de inimă, dar chiar uni părinte protectorii, — și afară de mine 
în nimeni altulü nu speraü! Le spuseiü, cu töte acestea, că nu 
am curagiulă a merge si a sedea la moșie, că sunt decisă a 
trăi retrasă cât-va timpü și că, de ori unde voii fi, le voii 
scrie si voiü face ce voii putea pentru ele. 

După ce am pränzitü, am încălecată si am plecată läsändü 
pe amăritele suriöre cu lacrimele în ochi, 


VI. 


Intoreându-mă la Buciumi, nu avuiü a întărdia multă, căci 
făcându-se seră, trebuia së plecämü după planul ce fäcusem 
de dimin6ță. Cärufa sosi. Bagajele nöstre nu cereaü multă bă- 
tae de capii: al meü se mărginia într'o geantă de vänätöre, 
în care aveam (două rânduri de primenele albe ce-mi dedese 
amiculă mei Negrufi, (fiind-că eŭ nu putusemü lua nimica 
din ale mele); iar al camaradului mei ce era ceva mai bo- 
gatü, se mărginia într'ună mică saci de voiagiü. 

Când eram së ne suimi în trăsură, intrebaiü pe amiculü 
meü dacă era scumpi tocmitü omulü ce avea së ne ducă. In- 
trebarea era forte înțeleptă, pentru cuvinte rationabile, care 
nu puteaii trece din vederea bunului meü amicii. Acesta më 
întrebă in ce stare se află finanțele mele. H arătaiii punga, 
în care din întâmplare nu se aflară de cât biefi doui galbeni 
austriaci, și aceia încă forte rosi de pila zarafiloră ovrei din 
Iași. Când văduiii acesta, intrebaiü pe camaraduli mei de nu 
cum-va este el mai bogatii. El îmi răspunse afirmativă, ară- 
tându-mi trei jumătăți de irmilici (icosari) turcești de aură, 
de care riserămi cu toții. Negrufi utunci îmi ceri së facă 
schimbă cu punga sa, lucru la care më supusseiü cu ama- 


www.digibuc.ro 


232 DIN ANUL 1848 


bilitate; mai alesi că, puindumi-o el singuri în buzunarü, o 
simfiiu mai feapänä în greutate de cât a mea. 

Ne luarăm adio, și, suindu-ne in cărucidră, plecarämü cu 
inimele pline de încredere in steua sub care ne-am fostă 
näscutü. 


VII. 


Apucarämü pe sub pölele muntilorü ripoși ce sunt despre 
maluli stângii al Siretului. Avurămii a trece mai multe sate 
şi păduri. Călătoria nostră de si, ce e dreptulu, era destulü 
de romantică, dar somnulü nu ne prea lăsa së adınırämü lo- 
curile pitoresci pe unde treceainii. Camaradulii mei dormia 
dusii, cum dicii Moldovenii, fără a gândi nici la pericolulü de 
a fi prinși, nici la frumusețile cerului de nöpte, nici la scu- 
turătura cärufei. Eŭ, ceva mai poetică de natura mea, eram 
transportată de fantasie prin ocenulii azuriü al firmamentului, 
si më ocupamü a impleti ghirlande din stelele ce culegeamü 
de pe bolta cerescă. Cu töte acestea despre diuä, moțăiamii 
ca toții prosaicii, tocmai când natura era mai incäntätöre, 
când lumina dilei se lupta së spargă intunereculü, si când ce- 
rulii despre r&săritii arăta Aurora, căreia nemuritorulü Omer 
îi da degete de crinii, si căreia Românii iY dică zorile. 

Nu vă supăraţi, scumpi lectori, despre lungimea ce faci, 
prin descripțiunile acestea, operei mele. Sciü că aveţi nerăb- 
darea de a mă vedea ajungendü mai iute la capătul suveni- 
rilorii mele. Eŭ însumi aș dori sé vë indestulezü dorința; dar 
de! ca muritoră, nu poti merge de cât pe fața pământului, 
nu potü sbura nici ca ângerii, nici ca șoimii. Inchipuiti vă, pe 
lângă acestea, cât timpii coprinde o nöpte intregä, petrecută 
în căruță, câtă distanță de locü am avută a trece până în diuă, 
si judecaţi dacă timpulü acesta și distanța acâsta nu sunt mai 
lungi de cât frasele ce le vedeţi aici. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 233 


VIII. 


A doua di, pe la nouă ore de diminefä, trecurämü Siretulü 
pe podulii de pe moșia Răcăciunii. Până aici nu furăm supă- 
rafi, ba nici măcar întrebaţi de nimeni. Eram ca în timpii de 
pace: pote din negligenta sub-prefectilorü, prin sate nu eraü 
puse nici unii felii de străji. 

Ajunserăm cu fericire la asedarea cumnatului camaradului 
meü, onorabilulii D. Vasile Sturza. 

Acesta ne întâmpină cu tótă mulfämirea unui sufletü gene- 
rosii. Ne opri acolo la dejunü si la pränzü, iar după acesta, 
puse la disposifiunea nösträ o trăsurică cu trei cal, mititei 
dar ageri, spre a urma călătoria nösträ. Aici camaradulü 
meü se cäpui cu o sumusörä de bani; care îl făcea de dece 
ori maï bogatii de cât mine; după care-mi propuse să fa- 
cemii o casă comună, lucru ce primiiu fără nici o opunere. 

Ast-felü plecarăm de la Răcăciuni pe la patru ore după 
pränzü. De aici, până së ajungemü în valea Trotușului, avu- 
rămii a trece mai multe şiruri de dealuri, pe nisce drumuri 
nu destulii de practicabile. 

Din norocire vizitiulü nostru cunoscea calea; alt-fel eramü 
expuși a ne rătăci prin mulțimea văilor variate și a drumuri- 
lorü incälcite prin care am trecută. 

Ajunserăm, cu diuă încă în valea Trotușului, în dreptulü sa- 
tului Slobozia, unde riulü Tasläului se împreună cu riulă Tro- 
tușului. Trecuräm amândouă riurile acestea, unulü prin vadü, 
altulii pe podü, și pe la dece ore de nöpte sosirämü la moșia 
Grozesci ce este sub pölele Carpaţilor. 

Trecendii pe lângă unii hanü ce nu era departe de curtea 
boierâscă, veduräm o mare mișcare și audirăm voci sgomo- 
tose. Nu infelegeamü ce putea să fie, si nici voirăm a sta ca 
să intrebämü, judecändü a fi mai infeleptü ca să trecemü în 
tăcere, pentru ca să nu insuflämü prepusuri. 


www.digibuc.ro 


234 DIN ANUL 1848 


Porta curtei boieresci se deschise. și intrarämü în casă. In- 
grijitorulii moșiei, cu carele aveamü veche cunoscintä, se afla 
la masă împreună cu vre-o alte patru persöne necunoscute, 
El, cum më vedü, se sculà si ne salută franfuzesce, spuin- 
du-mi a ne arăta că nu scimü romănesce, Ca omü inteligent, 
el intelesese că în ast-felă de timpi și împrejurări, eü nu a- 
veam ce căuta pe aici fără unii motivü extra-ordinarii. Așa 
dară îndată și furäm presentafi către assistenfii necunoscuţi, 
ca ınaestri la fabrica de sticlärie, ce se afla pe moşia acâsta. 
Ne pofti după acesta la masă, unde mäncarämü cu tote că nu 
prea aveam poftă. 

Ospătătorulii nostru cu tâte acestea părea förte ingrijitü. Nor 
nu eram mai liniștiți, ne putöndü înţelege nici causa pentru 
care el ne recomandase ca străini, nici caracterulii ömenilor 
ce eraü cu noi la masă, 


IX. 


Cum ne scularămii de la cină, ospătătorulii nostru ceri per- 
misiunea de la cei-l'alți öspefi ca să mergă să ne indice ca- 
mera de culcare. 

Indată ce ne băgă într'o cameră laterară, ne întrebă ce îm- 
prejurări ne aduceaü. Ii spuserämü pe scurtă că voimü să ne 
înlesniască mijlöcele de trecere în Ardeal. 

— Pentru numele lui Dumnedeii, dise el, trebue să vă faceți 
neveduff îndată de aici. 

— Cum, ce felii ? de ce? 

— Vă&dut'aţi ömenii cu cari aţi sedutü la masă? 

— S’apoi? 

— Aceștia sunt doui Sub-cârmuitori cu ajutörele lor. Totü 
satulă e in piciore. Toţi Slujitorii de la două sub-câr- 
muiri si o mulțime de Plăieşi si Mazili armaţi sunt aici 
în satü. 

— Pentru ce ? 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 235 


' — Pentru că s'a intömplatü o mare posnă. 

— Ce întemplare ? 

— Patru tineri de la Paris, Mălinescu. Leca, Cozadin și 
Chinezu, viindü din Ardeal, după ce aii trecutü frontiera, aü 
venită astä-di diminâță aici la hanü. Sub-ofiterulü de graniţă, 
carele stafiona in satü, viindü la ei și cerându-le paspörtele, 
îndată ce vëdü În sunt veniți de la Paris, după ordinele ce 
avea, îi invită së trâcă granița îndărăptă. EY se opuserä. Sub- 
ofiteruli atuncă le declară că sunt arestaţi, și că după ordi- 
hele ce are trebuia să-i trimitä la lași. El si esi din camera 
în care tinerii se aflaü, închidendă usa pe din afară. După 
acesta veni în curând cu patru Slujitori ce avea la disposifiu- 
nea sa, și cu cäfi-va săteni. Dar îndată ce aceștia se arätarä 
la pörta hanului, două glönfe șuerară pe una din ferestrele 
camerei arestaţilorii ; uni glonte lovi pe uni Slujitorü în 
peptii și-l culcă morti pe clipă; cel-l’altü lovi pe sub-ofiferü 
în falcă, și-l culcă si pe acesta la pământ. Slujitorii si să- 
tenii se făcură îndată nev&dufi, împreună cu toți ómeniY 
din hanü. Tinerii atunci sparserä usa, și lăsându-și bagagele 
în cameră, plecară prin mijloculă satului cu puscele (doui 
din eï aveaii pusci) pe umere, si intrarä în munţi. Amen- 
doui Sub-cârmuitorii cei mai apropiați aŭ venitü cu töte pu- 
terile lor îndată. S'añ împănatiă tote drumurile, töte pote- 
cele, pentru ca să-i pâtă prinde. Sub-ofiferulü träesce încă, 
cu tâte că glonfulü Y-a sfärämatü falca stângă și a tre- 
cută prin vinele gâtului pe sub ureche. Pöte cu ajuto- 
rulă doctorului de la Tergulü Ocnei, care-l caută, së scape. 
Judecaţi dară in ce posifiune ne aflămi și ce putemii să 
facem. 

— Așa dară ce este de făcută? intrebaiü eü. 

— D-vösträ, să vă odihnifi până diminefä. Sub numele de 
Nemţi, precum v’aü vëdutü Sub-cârmuitorii, de o cam dată nu 
însuflați nici unii prepusü ; sunteți în tötä siguranța. Dacă voifi 
să sedefi cäte-va dile la fabrica de sticle, potü së vë asedü 
fără nici o temere. Nu vă potü însă garanta de va putea 


www.digibuc.ro 


236 DIN ANUL 1848 


trece peste hotarü. De voifi a face acesta mai curändü, allü 
chipü nu sciü de cât să vë ducefi pe drumuri lătnrașe, până 
la Focșani; și de acolo să treceţi in ţera Muntenescä. 


X. 


Ne culearámü in camera ce ni se destinase. 

Ospătătorulii nostru se numia Costake Bäläsescu ; D-deü să-i 
facă tërëna usörä! căci nu târdii a muritü sörmanulü de epi- 
demia holerei ! 

— Până aci ne-am strecurată bine, diseiü amicului meii. 
Dacă noroculü ne va fi tot așa de favoritoră până in cap&tulü 
odisseei nostre, vom putea dice că suntem născuţi intr’o zo- 
die fericită. 

— Së nu ne felicitămii așa de curendü. Cine scie capriţiu- 
rile hazardului. Până nu ne vom vedea trerufi peste Milcov, 
de pericolii nu suntem scăpaţi. 

— Eü sperii că vom scăpa prea bine. Avemü së trecemü 
prin locuri totii nebăgate in semă. Dar pe mine më în- 
încurcă numai uni lucra: nu cunoscü drumuli până la 
Panciü, 

— Pänä acolo il cunoscü eü, dise amiculü meü Bals. M’am 
dusă de multe ori la Panciü, căci tatalii meü avea vie acolo, 
si mergeamü mai în tot anulü. 

— Dacă e așa, mergemü bine; căci! de la Panciü la Focșani 
cunoscii eü drumulü. 

Convorbirea cäta s’o scurtezü. Cäci audindü sgomotü in 
odaia de alături, cunoscurämü vocile iubifilorü nostrii Sub- 
cârmuitori. 

— Ei, ai dracului pehlivani ! dicea unulü din ei. Auditai 
curagiü la dânșii? së tragă ei cu pușca chiar in mijloculü 
satului ! 

— Si astea tote, pentru ca să ne dea de lucru. Dar, adecă, 
între noi fie vorba! cam avea și dreptate bieții bäefi. Sub- 
ofițerulii sa purtată cam re&ü. Intäiü că el, dacă avea ordine 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 237 


ca să nu lase pe tinerii de la Paris să vie in f&rä, trebuia 
să-i fi oprită chiar la graniţă, si să fi statii să-i oprească chiar 
de acolo. Al douilea că, dacă a vedutü că se opună de a se 
întârce, trebuia së cumpăniască posifia unor caractere hotä- 
rite; mai alesii că pentru nisce asseminea Gmeni, cari nu 
puteai fi considerați ca făcători de rele, trebuiaii luate alt-felü 
de măsuri, 

— Dar së lăsămi asta de-o parte. Haide së facemii cata- 
grafia lucrurilor lor. Eată două geamantane și trei săcuşori de 
voiagiii. Nevoe mare nu avem ca să vedemü ce coprindü; 
cheifele lor sunt aici. Bietii bäefi, naŭ avutü timpii să-și ia 
nici cheile! 

— Së vizitämü întâiă sacii... A! eată nisce hârtii. Bunü!... 
Eacă chiar paspörtele lor; despre numele lor suntem asiguraţi 
acuma. Putem qice că-i avemü ca prinși. Fără pasportü, Nem- 
tir, cum i-ar prinde, i-ar pune la dubä..... O! fârte sigură. 
Mâine dimineață së dămi de scire la vama Nemfescä. 

— Adecă, 'deü! mar fi re mai bine să-i lăsămă cu 
D-deü ? Cine scie! Pote că sunt bäefi buni. Adecă de ce 
se punemü atâta dușmănie si stäruinfä ca numai de cât să-i 
prindemii ? 

— Esci nebunii, Dar credi tu că dacă i-am p'inde, n'am 
căpăta ınulfämitä de la guvernü ? 

— Ce mulfämitä? O să ne facă Pitari, cel multă Medelni- 
ceri. Ce mai lucru! 

— Măcar atâta ; atunci avem dreptii să inträmü între ale- 
gătorii de deputaţi. 

— Dă-o la dracu de cinste, Eŭ dreptă să-ți spună, nu puiü 
nici ună temeiü pe ranguri. Pe lângă asta, sunt sigurü că 
peste dece ani cu decretele de boierie avemü se ne lipimü fe.. 
restrele, 

— Asta e vorbă... dar ian să mai vedemii ce mai aii dom- 
nișorii în borfele lor. 

Incepură după acesta a număra veste, pantaloni, cămăși, 
si alte märunfisurf ce puteaii së aibă nisce studenți. Apoi o- 


www.digibuc.ro 


338 DIN ANUL 1848 


norabilii Sub-cârmuitori găsiră cu cale a le împărţi între ei, 
pentru ca së nu mai osteniască curierii a le duce pe la Iași; 
lucru ce li s'a pärutü fârte legitimi. 


XI. 


Abia se cröpase de diuä, si audiiü bätändü iu ferâstră. Eŭ, 
celü întâiii, mă desteptaiü, și văduiii că era ospătătorulii nostru, 
carele ne îndemna së plecämü. 

Sculaiii pe camaradulü mei, carele avea poftă să se mai le- 
gene în visuri. In mai puţinii de dece minute furămi gata, 
Luarämü dulcefä si cafea negrä după tabietulü boierescü, eși- 
rämü afară, diserămni adio d-lui Bäläsescu, si ne urcarämi în 
echipagiulü nostru. , 

Era o di förte frumösä. Dacä nu ne-am fi aflatü in condi- 
fiunea de proscrisi, am fi disü că facemü o călătorie senti- 
mentalä, o partidä de pläcere. Afarä de frumusetea cea veselä 
a dilei, apoi ne bucuram si de o cale desfätätäre : treceam nisce 
delurele si nisce välcele adornate cu päduri saü cu dumbrävi, 
care înfăţișaii nisce adevörate grădini naturale, Eŭ adesea că- 
deam în estasea încântământului ; si une-ori așa eram de cu- 
fundatii in meditafiunile mele poetice, în cât uitamü că më 
aflu lângă unii amici prosaicü, și de o natură cu totulü di- 
ferită de mea. 

Pe aprâpe de apusulü sârelui, am ajunsü in Panciü. 

Acesta este unii oräselü, ca si Odobescii, situati între dé- 
luri coperite cu vii. Locuitorii sei sunt în genere proprietari 
ai viiloră cari le cultivă. Orașulii acesta este prea veseli, nu 
numai pentru posifiunea lui cea pitorescă, dar și prin locui- 
torii sei. In adevării vinulă care së varsă pe acolo cu atâta 
imbilsugare, care se găsesce atât de eftinü, a comunicatii lo- 
cuitoriloră o umbre de-a pururea veselă. Ori în cotro de în- 
torcă. audi lăutari cäntändü și óinenY jucändü ; melancolia saü 
intristarea n'aă locü de ospătare pe aici. — chiar de se a- 
rată câte o-dată, trecă ca cälätöre, trecă precum tre- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 339 


ceamü noi atunci. Cu dreptü cuvântă s'ar crede cine-va în: 
tr’unü orasü mitologică, între Satiri, Fauni și fii ai deului 
Bacchu. 

Am trasü la o cârciumă, care avea o odae comună pentru 
trecători, cu tote că in ironie se numia Otelulü Veselier. 

Cârciumarulii ca omii de omenie, ne oferi o cämärufä care 
o păstra pentru persone de considerafiune. O mesufä albă, 
două scaune de teiü, două paturi rustice asternute cu scorțe, 
forma totii mobilământuli camerei nöstre. 

După cât ne informarămii de la unii băiatii inteligentă al 
otelului nostru, în Panciă locuescü și cäfi-va boeri bogaţi. 
Cunosceamü câte-va nume de ale persönelorü ce-mi numise, 
și voiamii să më ducii să le daŭ visitä; dar amiculii meü, cu 
o prea dreaptă înţelepciune, më opri, pentru ca să nu dämü 
bänueli. 

Ne inchiserämü în camera nösträ, Gäsindü cu cale a ne face 
toaleta pentru a dona-di, așa precum hotärisemü së plecämü 
prea de dimincță, — ne puseserämü ca së ne rademii, Cama- 
radulü mei, pentru ca să se facă necunoscutii, își rase mustä- 
jile; și, ce e dreptulu D-deü, se făcuse förte uritü. Bäiatulü 
care ne aduse apă caldă ridea de nu mai putea; rideamü și 
eŭ ca să-i facă plăcere. 


XII, 


Dar, eŭ, din când în când iscodiamü pe băiată. 

— Cine este Polifaiü aici ? îl intrebaiü. 

— Poliţaiii ? dar ce mâncare e asta? 

Si diavolulü de bäiatü începe a ride, fiindu-se cu mâna de 
inimă, El nu scia ce va së dicä polifaiü, şi nici audise ase- 
menea cuvântă. După ce-i explicaiü, îmi spuse curată că de 
asemenea slujbași primejdioși i-a feriti Dumnedeü. 

— Dar măcar Privighetorü (sub-cärmuitorü) nu aveţi ? 

— Ba, Privighetoră avemü. El sede chiar peste drumü. 
Dar acuma nu este acasă, E dusă ca să ridice Plăieșii. 


www.digibuc.ro 


240 DIN ANUL 1848 


— Ce să facă cu Plăieşii ? 

— Ca së păzească téra de buntuşnici. 

Și iarăși începe a ride, scărpinându-se la cefă. 

— Ce buntușnici, măi bäete ? 

— Seiü eŭ ce mâncare or fi? Pöte că sunt boferi de cei 
care-și radü mustăţile. 

Si iar ridea diavolulü de bäiatü. 

— Și sunt pe aici buntușnici de aceia ? 

— Ba ne-o feritii Dumnedeii! Ei sunt numai la orașe mari... 
Aică naŭ ce căuta. 

— Si ce-or së facă Plăieșii aici? . 

— Așa... o să-i ducă la Focșani, pöte că să vie pe acolo 
buntușnicii. 

In mijloculii glumelorii acestora noi ne raserämü. După 
acâsta diseiii băiatului că: până ce-or veni Plăieșii, să ne pă- 
zească de buntusnici, pentru ca să-i dämü ună bacsisü bunü 
a doua di. 

lar diavolulü de bäietü esi hohotindü. 

Cu chipulü acesta, aflarămii că suntem in faţă cn rese- 
dinfa sub-cârmuirei, și că se concentraü Plăfeșii la Focșani. 

Avurămii subiectii destulü de importantă, pentru ca să con- 
versämü o bună parte din nöpte. Ingrijiri și temeri destul de 
naturale ne cuprinseserä. Cu tote acestea, încreduţi în zodia 
nösträ cea fericită, adormirämü in fine cu cea mai mare li- 
nisce sufletescă. i 

Pe la medulü noptei, më desteptaiü intr'unü räcnetü. Des- 
chiseiii ochii, si veduiü pe camaradulü meü in pieiöre, in mij- 
loculü camerei. 

— Ce este, frate? 

— O secătură... am visati că mă bäteamü cu Plăieșii; si 
am säritü, fără sé sciü cum, în mijoculü casei. 

— Pă&catii că nu e bäiatulü aici, ca să aibă de ce ride. 

— Nu-i nimica : i-om spune mâine diminâța și Pom face 
să ridă. 

Ne culearămii iarăși și ne legănamii după acesta în visuri 
delici6se. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 241 


Când a rösäritü steoa diminetei, băistulii otelului după or- 
dinulü ce-i dädusemü, veni de ne deșteptă. Ne spälarämü, ne 
gălirămă, băurămi câte ună paharü de apă cu zahärü în locü 
de duleétšá, si plecarämü puindü unii sorocovăți (sfantü) în 
mâna băiatului nostru. El sărută moneda, și rise cu o poftă 
nespusă. 


XIII, 


Trecurämü încă câte va deluri si vâlcele, până së esimü din 
podgoria Panciului. La cea de pe urmă vale ce aveam a trece, 
ne coborirämü, fiind-că era prea răpede. De acolo se desvälia 
înaintea ochilorü o panoramă de cele mai grandiöse, 

Sesulü Siretului, impreunatü cu sesulü Putnei, infätisaiü o 
cämpie nemärginitä, prin care se vedeaü licärindü riurile acestea 
ca nisce serpi de argintü. 

Satele, presărate pe ici pe colea; turmele de vite, risipite 
în töte părţile: plugurile date pe brazdă prin locurile cele mai 
mänöse; splendorea în care tote păreaii a străluci sub radele 
aurite ale sorelui de primă-vară ; tote acestea inältaü sufletulü 
măkeţii al poetului si al omului de inimă. lar departe spre 
miadä-di, departe ca la două poste, se zăria unii punctü dis- 
tinctivü, ună globü scânteietoră ce esia dintr'o negură subțire 
ce ploua peste orizoulü; acesta părea a fi unii ce cu totulü 

„fenomenalii. Intrebändü pe uni Iëranü trecătorii, aflarămi că 
ceea ce se vedea era turnulă unei biserici din Focșani. Prin 
urmare de aci vedeami distanța ce aveamü de făcut, 

După ce ne coborirämü de vale, apucarămii calea Focşani- 
lor peste sesulü întinsii și nemärginilü, pe care-lü admirasem 
de pe dealü. 

Caii noștrii mititei și iuți, ne duceaü in tröpädulü cel mare, 
ca când aveaü nerăbdare de a ajunge mai curând la loculü 
destinată, pentru ca së scăpe de noi. Nici căldura, nică pra- 
ful, nu ne supăra: admirarea nalnrei, risetele și glumele 


16 


www.digibuc.ro 


242 DIN ANU, 1848 


acompaniaü sufletele nöstre. Ne credeamii într'o adevărată că- 
letorie poetică, într'o adevărată preumblare de petrecere; 
uitarämü că eram proscriși, dacă o împrejurare ne-aștep- 
tată nu ar fi venită së ne aducă aminte de situafiunea 
nösträ. 

Se vedea Focșanii ca la o jumătate poștă înaintea nösträ. 
Ne opriserămiă pentru câte-va momente, ca së mai resuflămii 
caii, sub o salcie mare și pletâsă ce era in marginea drumu- 
lui. Atunci, uitându-ne îndărăptii, vedemü o trupă de călăreţi 
cari veniaü destulii de tare. Nu ne inchipuiamü ce putea să 
fie, și nici cutezamü a întreba pe unü trecătorii ce se oprise 
o-datä cu noi sub salcie. 

— Ce sont, des hommes armés, dıse camaradulü mei, care 
avea vederea mai bună. 

— Nu credü, diseiü eŭ. 

— Fără nici o indoudlä, adaogă elü totü in limba fran- 
ceză. Eată se vădii puscele lor lucindü la radele sörelui. 

— Dar ce dracu, respunseiă, de unde së fie cavalerie 
pe aici? 

— Plăieșii..... eaca Plăieșii, dise trecătorulă nostru necu- 
noscută.... Breee! da mulți sunt: par-că trecă peste sută 

— Ce Plăieși, ne spui, färtate ? 

— La Focșani de aseară încă se aștepta să vie nisce Plăieși 
de la munte... pentru buntusnici. 

— Partons! dise camaraduiă mei. 

Ne aruncaräm în trăsură, și deterämü biciii cailor, cu tâte 
că eŭ stärulamü së mai stämü ca së më pot uita la cavaleria 
pläiesescä. 

— Fuga e rusinösä, dar e sänätösä ; dise camaradulü mei. 
Nu e timpü de făcut poesie. Cine scie? Pöte că aceștia vină 
chiar după noi; mai alesii că scim încă de le Panciü despre 
întrunirea Pläjesilor. 

— Dar öre nu cam-va se petreci în ferä încă ceva lucruri 
seriöse ? Nu cum-va a proruptü ceva röscöle prin districte ? 
N’ar fi mai bine ore, ca in locü de a căuta să fugimü, să ne 


www.digibuc.ro 


DİN ANUT, 1848 243 


mai oprim ?... Eü nu-mi potü explica: Cum așa fără de cu- 
Vent, aceste rădicări de ömeni armafi? Pöte că este ceva. 

— Ori-ce si ori cum së fie, trebue së gräbimü să ajungem 
în Focșani. 


XIV. 


In ast-felü de convorbiri și ipotese, mergândii răpede și ui- 
tându-ne mereü indöreptü la călărimea care părea a se ţinea 
de urmele nöstre, intrarăm în Focșani. 

Cu tote că nu aveam nici ună felii de rëvasü de drumü, 
nu întâmpinarămi însă nici o împedicare; fiind-că Focșanii, 
ca töte orașele Moldovei, nu aveai (nici aü până acuma) 
bariere. 

Traserämü la o cârciumă păcătosă, pentru ca së fim mai 
puţinii expuși de a fi luaţi la ochi de Poliţie, saii de spionii 
săi. Intro mică cämörufä mobilată cu unii singurii pätufü, 
așternulii cu o singură rogojină, aduserämü tote bagagele 
nostre. 

După o jumătate de oră, timpă pe care-l intrebuinfarämü 
ca së ne facem toaleta, esirämü ca së mergemü së vedemü în 
cotro vom apuca. Nu esirämü încă pe pörtä, si eată că vedem 
mulțime de poporü grămădindu-se la portă. Cauza acestei grä- 
mădiri era ca së vadă venirea Pläfesilorü, cari intraü în 
orasü. 

Acestia erai simpli f&rani, venători de la munte. Armătura 
lor consista in flinte ț&rănesci, care de si pröste si cu cremeni, 
însă sciü a culca ursulü cel puternicii si soimulü cel iute. 
Costumulii lor era mai uniformă: sucmane saü zeghi albe, 
nădragi saü ițari de lână albi, căciuli de 6ie saü pălării. Caii 
lor, de tote culorile, eraü în genere nici dar iuți si petroși. 
La oblâncul fie-căruia, atârna o traistä cu merinde. Scopulu 
întrunirei lor era, precum aflarămii, pentru ca së dea mână 
de ajutorü Prefectului spre a comprima ori-ce revoltă sar 
arăta unde-va. 


www.digibuc.ro 


244 DIN ANUL 1848 


Trupa care o vedusemü era ca de o sută de inși tot unulü 
și unulü, voinici și spetosi, gata și buni pentru ori-ce treabă 
mai bună, 


XV. 


După ce asistarämü la acest spectacolü, esirämü pe uliţă, 
fără a sci in cotro apucămii și fără a cuteza să întrebăm pe 
cineva, 

In adevării camaraduli meü nu venise nici o-dată prin 
Focșani. Eŭ cu vre-o doui-spre-dece ani în urmă trecusemii 
o-datä pe aici, dar nu-mi rămăsese în memorie mai nimica. 
Sciamii numai că este o gärlifä, care se chiamă Milcovul, care 
făcea hotarü între ambele Principate, și că pe acolo trebuia 
să trecemii la Munteni. 

Eŭ avuseiü negligenta a esi fără schimbare de toaletă: eram 
intr’unü surtucii negru și cu nisce botforfi lungi, care cam 
bătea la ochi. Vedeam că se cam uita lumea la mine, dar 
nu-mi inchipuiamü că m'ar fi pututü recunösce cine-va; mai 
alesii că nu sciamii pe atunci să fi avută cunoscinfe prin a- 
cest orasü. 

După ce am trecută mai multe strade în dreapta și în stânga, 
căutândii mereü ca së dämü peste gärla Milcovului, ne pome- 
nirämü într'o stradă, care după bogăţia prăvăliilorii ce avea, 
dam cu socotelă că este strada principală a orașului. Ne în- 
douiamii însă dacă pe aici puteam da de Milcov, In nerăbda- 
rea mea de a mă informa mai curendü, intraiü intr’o prävä- 
lie, lăsândă pe camaradulü meü în stradă. 

Uitändu-m® prin prăvălie, më gândită îndată ce ași pu- 
tea să tărguescii, ca sč më potü da în vorbă cu băeţii ce'mi 
recomandaii marfa lor. Ceruiii o pereche de mănuși. 

— Alt nimica, domnisorule ? 

— Nimica, röspunseiü. 

— Poftiff mănuși glacés ? 

Nu, frätiöre ; mănuși de voiagiü. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 245 


— Poftifi mănuși de visită saü de bal? 

— Nu seiü juca, r&spunseiii, 

— Domnulii e străină ? 

— Dă-mi mănuși, măi frate, și nu-mi totii lua doprosă. 

— Domnișorule, dacă-i trece la Munteni și-i vedea cä-fi 
iaii doprosü, së scii că se chiamă Zacrir. 

Poftim mănuși... de mătasă minunată... trei stanfi pe- 
rechea. 

— Förte bine.. poftim paralele. 

— Multämimü, domnisorule. 

— Ascultă, frățiore ? Vödut’ai pe cäpitanulü Sonfu astä-di 
pe aici ? 

— Da, domnisorule ; adineaori a trecutü spre casă. 

— Departe e casa? 

— Vă voiü arăta-o îndată. 

Esindü cu mine până în scara prăvăliei, îmi spuse să merg 
tot la vale, și după ce voiii trece podefulü Milcovului, să apuc 
la stânga. După aceste indicațiuni gäsindü pe camaradulü meü, 
apucarăm calea arătalâ, 

Cum trecurăm podefulü, ca când simfiiü unii aerü de räcöre, 
cu tote că sörele era destulü de ferbinte. 

— A! acum putem r&sufla în siguranță. 

— De ce? mă întrebă camaradulü mei. 

— Fiind-că am trecut în fera Muntenâscă. 

— Cum? unde e hotarulü ? 

— Podefulü care l'am trecută. Acuma së intrebämü do omulü 
care ne trebue ? 


XVI. 


Fără multă bätae de capü, nemerirämü casa căpitanuluï 
Sonfu. 

Cu acâstă onorabilă persönä, eü avusemü vechi relațiuni, 
dar nu ne cunosceamü de cât prin corespondență. 

Inträndü în casă și spunându-i de numele meü, ne imbrä- 


www.digibuc.ro 


246 DIN ANUL 1848 


țișarămă ca nisce vechi amici. In scurte vorbe îi spuseiă îm- 
prejurarea ce më aducea, si se felicită de ocasiunea ce venia 
a mă putea indatora. El më încredință că cât de curândi 
vom căpăta pasporturi și trăsură ca së apucămii calea spre 
Ardeal. 

Amabila sa consörtä, încredințându-se că noi nu mâncasemi, 
cu tâte că era pe dupe ora prânzului Focsenenilorü, ne ìm- 
provisă förte răpede unii pränzü deliciosü. 

Ne aflam într'o expansiune de fericire cu toţii. Eŭ, si cu 
camaradulii meü, uitaserămii tote temerile, îngrijirile și bătăile 
de inimă ce le suferisemü până aci. Ospătătorii noştrii, din 
partea lor, ne mărturisiaii totă fericirea lor că ne-aü pututü 
vedea în casa lor. Convorbirile, de o parte și de alta. în- 
tre risete și glume, curgeaü mai mult asupra evenimentelor 
politice. 

Dar in mijloculü veseliei care ne delecta, vedü de o-datä pe 
Dömna Sonju sculându-se cu fața schimbată și mergendü ră- 
pede spre feresträ. 

— Vai de mine? ce să fie öre? dise ea. Ce caută 6re 
Dorobanţii ăștia ? 

— Buni! diseiü eŭ. Te mai miri ? se înțelege, că pe noi ne 
caută. Dar spunele, te rogü, cucönä, să nu ne supere, căci șe- 
demii la masă. 

Atât camaradulü mei, cât şi ospătătorulii nostru, se scu- 
lară răpede de la masă, palidi la față și deconcertaţi. Eŭ însă, 
nu më miscaiü până nu terminaiii de mäncatü piciorulü unui 
puiü friptü, cu care më ocupamü. 

Cäpitanulü Sonlu și cu soția sa eșiră afară, și se puserä în 
vorbă cu Tistulü de dorobanţi, carele era la scară. Eŭ îmi 
aruncaiii ochii și văduiii, de pe ferâstră, tötä curtea ocolită, 
pe din afară, cu Dorobanţi armafi cu pusci și cu pistöle 
la bräü. 

Dömna Sonfu, palidă la faţă, intră în casă și, frângendu-şi 
mâinele, cu lacrimile în ochi, ne spuse că Dorobanţii aŭ or- 
dină sé ne prindă. : 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 247 


XVII. 


— Si de ce atâta supărare. domna mea? Te rogü porun- 
ceste o calea negrä, căci e cam de mult de când n'am mi- 
rositü acestă băutură. 

Cât despre Dorobanţi, nu vă supăraţi. Ei voiü face ca în- 
dată së vë scutescä de a-i vedea. 

Dömna Sonfu esi ca să dieä së aducă cafea, 

— Ei lucru dracului! qise D. Sontu inträndü. 

— Ce spune Tistulii de Dorobanţi ? îl intrebaiü. 

— Spune că Ispravniculü de la Moldova, urmärindu-v& până 
la casa mea, a venilii la Ispravniculi nostru si a mijlocitü ca 
së vă prindă, 

Camaradulii mei, luândă de o-dată unii curagiü demnü 
pentru împrejurări extra-ordinare, scöse capulü pe ferâstră 
si strigă pe Tistulă de Dorobanţi inläuntru. 

Eŭ îi diseiü : bravo! 

Tistulü intră si ne salula cu politetä. 

— Pe cine căutați voi? il întrebă camaradulü mei. 

— Pe D-v., Domnilor. 

— Dar cine suntem noi? Seii D-ta ? 

— 'Toemai fiind-că nu vë scimü, domnilor, voimü să facem 
cunoseintä. I 

— Esci unu obrasnicii. Nu sei tu că ai a face cu unii omü 
care e rudă cu Vodă al tăi? I 

— Nu sciü, Domnisorule, dar më bucurii că aflu de acâsta. 
Porunca mea este asta: Së rădicii pe doui boieri ce aŭ ve- 
nită la D. căpitanii Sonfu, si së i duci la D. Ispravnic. 

— Cine este Ispravniculü vostru ? 

— D. Scarlat Filipescu. 

— Ei bine, dute şi-i spune că aici este uni Balș..... Balș, 
auqitu-m'ai ? 

— Am auditü, domnisorule. 


www.digibuc.ro 


248 DIN ANET, 1848 


— Ei, dacă aï auditü, dute și-i spune ca së vie D-lui aici, 
de are poftă së facă cunoscință Esi afară, 

Tistulü se intörse milităresce la stânga împrejură și esi. Eŭ 
incepuiü a ride cu hohotü, fiind-că în intervalul acesta, îmi 
băusemii cafeaua și eram prea mulfämitü de mine, Astă dată 
faceam haz. 

— Bravo, amiculii meii Balș! bravo! Așa-mi place să te 
vödü: mare la inimă, märefü în nenorocire, 

— Ha, ha, ha! 

Ast-felii ridea camaradulü mei. 

Nu trecu unii pătrarii de oră, si vedurämti pe Tistulü de 
Dorobanţi întorcându-se. După ce intră în casă, amicul Balș 
il întrâbă : 

— Ei! vine Ispravniculii ? 

— Nu pote veni, domnule, A disü că nu te cunösce; şi cu 
tote că doresce să te vadă, dar ice că mai bucurosi ar 
vrea, să te vadă pe D-ta mergândii la D-lui; maï alesii că e 
după masă, și încă nu e imbräcatü. 

— Este ună omü obrasnicii ispravniculii D-tale, înţele- 
su-m’ai ? 

”— Domnule, mi-a poruncitü ca să nu mă despartă de D-v., 
până nu veți merge acolo. 

— Cu atât mai multă! Te poftescü së më aștepți. 

— După acesta ne consultarămii ce trebue facem. 

— Ei, lucru dracului! diseiü. Intrarämü în cursă tocmai 
când ne credeamii mai siguri. 

Asta e vina D-tale, îni dise camaradulü mei. Dacă nu 
eșiai in botforfi pe uliţă; dacă nu te duceai să-ți cumperi 
mănuși ; dacă nu te punea cu lumea la vorbă, nu ne ar fi 
simțită nimeni. Poftim : acum ce facem? 

— ID faut avaler la pilule. 

Camaradulü meü se făcuse roşu ca unii racü fertü flind-cä 
avusese poftă să se mânie pe mine.. Il lăsaiă së se mai lini- 
ștâscă. După acesta îl făcut së intelegä că vocea intelepciunei 
ne dicteză së ne supunemü sortei, El era de idee că së ne 
opunemü; ba încă, cu unii pistolasü ce avea în buzunarü, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 249 


dicea că-i vine së dea în Dorobanţi, pentru ca să facă pe 
ispravnieulü să vie la noi. së vadă că nu suntem hoți. 

După ce însă îi demonstraiü că eu pistolașulii acela era cu 
neputinţă së extermineze trei-deci de Dorobanți ce impresuraü 
casa; că in fine, si Dorobantii avea pistöle si pusci cu cari 
ar fi fost nevoiţi a se servi, amiculü meii înțelese că eŭ eram 
mai inteleptü. Cu tote acestea nu se putea împăca cu ideea 
ca së mergä până la Ispravnieü escortatü de Dorobanţi ca ună 
criminali ° asta nu-i venia nici de cum la socotelä. Dar, în 
cele de pe urmă, îl luaiü de bratü, si esirämü amöndoui in 
curtea Căpitanului Șonţului, după ce ne luarămii adio de la 
consörta sa. 


XVIII. 


După ordinulii Tistului ce era lângă noi, toți Dorobanţii se 
întruniră la portă, si acolo se impärfirä în două linii, puin- 
du-ne pe noi la mijlocii. 

Se adunase o mulțime de lume, ca la unii spectacolă. Mai 
pe töte feţele celor ce se uitaii la noi se vedea intipäritü unŭ 
aerii de compătimire. De o dată îmi veni ideea că acâstă lume 
ce ne privia, necunoscändü împrejurările nostre, putea ca 
să-și închipuiască că suntem nisce hoți. De aceea mă adre- 
saiii către cei ce erai mai de aprope, și diseiü in glasă tare. 

— Nu suntem criminală, ömeni buni! Suntem nisce culpa- 
bili că ne iubimü prea mult patria. 

— Suntemü boieri si fii de boieri, adaogă camaradulü meü. 

Tistulü ne dise cu binisorulü că ar fi mai bine së tăcemii, 
căci alt-felă ne punemü în posițiune ridicolä. Cam avea drep- 
tate bietulü omii; dar cu tote acestea, în aprinderea nösträ, 
îl tratarămi de unii om r&ü crescuti, de brutalii, — mi se 
pare încă că camaradulü meü îi dărui și câţi-va măgari — 


www.digibuc.ro 


250 DIN anti, 1848 


fiind-că dacă punea temeiü pe cuventuli nostru de onöre, noi 
ne-am fi dusü la Ispravnicü şi fără de escortă. 

Certându-ne ast-fel cu Tistulü de Dorobanţi, intrarämü in 
curtea domnului Administrator. 


XIX. 


Casa, în car‘ locuia acest importanlü personaziü, era o casă 
cu două rânduri. Introducöndu-ne pe usa de intrare a rên- 
dului de jesü, vădurămii la stânga scara care urca susü. La 
capătulă de susü și la cel de josü al scărei, eraü postați câte 
doui Dorobanţi armaţi. Acestia, la infälisarea nostră, întinseră 
puscele spre noi, si strigarä ca să stämü pe locü. Nu aștep- 
tarămi multă, și de o dată ni se arată in capulü de susü al 
scărei unii omü 'naltii, carele, de și îmbrăcatii intr’unü halatü 
lungă, dar după figură îmi aduse aminte de tipulü faimosului 
Don-Chisot de la Mansa. 

— Ce căutaţi D-v., domnilor, aici? 

— Suntem aduși de Dorobanţii D tale. 

— De unde sunteţi ? 

— De la Moldova. 

— Aveţi paspörte ? 

— Nu avemü. 

-— Dacă nu aveţi, sunt silitü së vë spunü că trebue së vă 
intörcefi in fera de unde aţi venită. 

— Asta este o infamie, dise camaradulü meü. Gândesce la 
ce faci, domnule Administratori. Noi nu suntem omeni de 
rândii. Noi fugimü din Moldova de terorismulü guvernului de 
acolo. 

— Guvernulă Moldovei vă reclamă, și noi, după Convenţie, 
suntem datori a vă trăda. 

-  Convenţiunea este pentru făcători de rele, adăogaiii eŭ. 
Si protestämü în numele M. Sale Domnitorului Bibescu, fiind-cä 
noi nu suntem de cât nisce emigranți politici, pe cari nu-i 
prevede Convenfiunea. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 251 


—  Poftiţi josă în cancelarie, și mai așteptați acolo. 

Tistulă de Dorobanţi ne arată o cameră. Intrarämü. O masă 
de lemnü albii și necoperitä, cu unii cälimariö fără condee, 
două laviţe lungi, și două dulapuri închise, formaü tötä mo- 
bila camerei nöstre. Două ferestre despre grădină, care da 
puţină lumină camerei, eraü îngrădite cu nisce gratii de ferü 
forte solide. 

Asta semăna mal multü a inchisöre, de cât a cancelarie. 


XX. 


În critica positiune in care ne aflamü, nu ne trebuea de 
cât speranţă si curagiü, două calități sufletesci pe care D-deü 
nu le-a împărțită în aceeaşi dosă între muritori. 

Ei bine! dicea camaradulü meü. de vorü veni lucrurile 
ori cât de r&ü, credii că lungii timpi nu vomă suferi; şi apoi 
vomü avea drepturi către patriä. 

— Ce felii! diceamiă eŭ, să ne măgulimii cu ideea de a 
ne face martiri ? Merci! eŭ unulü pentru așa titlu nu amü 
poftă, și la așa onöre nu ambifionezü; iar ideea de a-mi că- 
păta drepturi, o gustii si mai puţină. Asemine patriotisınü, eŭ 
dreptü să-ți spunü nu-lă infelegü. A servi patriei, sai a face 
cui-va bine, este lucru prea frumosi ; dar a le face acestea cu 
scopü de profită privatii, este egoismii. Asta arii fi totii una 
cu ideea că, dacă 'mi place a'mi ținea mâna tot-d'a-una in 
mânuși albe profumate, apoi să pretindă de la mâna acâsta 
a-mi face versuri frumöse, fără să-mi bati capulü cu cu- 
getarea. 

Acestă paralelismü parabolică de morală făci asupra ami- 
cului meü unii efectü mare; căci urmă a ride cu unii hohota 
de cele mai voiöse. Dar pe când cngetamü a prelungi convor- 
birea într'ună tonii mai seriosü, ne pomenirämü cu Tistulü de 
Dorobanți intrând. 

— Aveţi arme? Domnilorü. Vë poftescü să le depuneți. 

Camaradulü mei, carele avea ună pistolasü de buzunariü, 


www.digibuc.ro 


252 DIN ANUL 1848 


se adresă la mine și më întrebă în limba francesă ce trebuea 
să facă. Eü îi spuseiii së dea arma, 

Elü era de idee contrariä : nu-i venia la socotelă să se lase 
cu tolulii desarmatii. În fine îi demonstraiü că arma ce avea 
nu-i putea fi de nici unii folosii; și că dacă n'a fäcutü ni- 
mica cu ea înainte de a veni la inchisöre, apoi după töte le- 
gile lumei, ca prisonieri, nu puteamü sta cu armele în buzu- 
narü. El atunci iü dete Tistului și-i recomandă să nu-lü perdä, 
căci ilü are suvenirü. Jar eŭ fäcuiü precumi făcu mai tärdiü 
hunoristulü Saphir cänd Vinditzgretz a declaratü Viena in stare 
de assediü ; scoseiii unii condeiii de plumbü ce aveam in por- 
tofoliulü meü de buzunariü si-lü deteiü Tistului dieendü: asta 
este arma mea 


XXI. 


Tistulü luă armele nostre, şi esi ridëndü, Peste càte-va mi- 
nute, intră la noi însuși administratorulü, ne mai avendü 
frică de pornirile nöstre belicöse. Cu mare mirare ilü vădu- 
rämü deschidândiă braţele sale, lungi și uscate, și întindându-le 
asnpra nösträ ca së ne imbrätiseze. Ne ceri mii de scuse 
pentru maniera brutală cu care fuserämü priimiţi până aci. Ne 
spuse că positiunea sa este dificilă si critică; că ispravniculi 
de la Moldova stărue pentru estradarea nostră, — că ordinele 
sale sunt aspre, —că responsabilitatea sa e mare, că-l dâre 
inima de posițiunea nösträ, — și că... 

— Bine; dar până ce s’o hotărî cu noi, în temnifa asta aï 
së ne ţii? intrebaiü eu. 

— Allons done! quelle idee! poftimü susü! Sunteţi óspetiY 
iar nu prisonierii mei. 

Esirämü din inchisörea arătată, şi trecândii printre două 
rânduri de Dorobanţi, ce eraü de la ușa nösträ până la ca- 
pulii scărei, ne urcarämü susü. În capulü scărei de susü mal 
erai doui Dorobanţi, si la usa salonului alți doui. 

Administratorulă ne pofli, si intrarämü in salonă. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL, 1848 253 


Acolo gäsirämü pe ospătătoruli nostru de mai nainte, pe 
Căpitanul Sontu, pe administratorulü din partea Moldovei, care 
'mi era cunoscutii, o damă tinără care părea a fi de casă 
și alte câte-va individe. 

După ce făcurămii o salutare generală în drepta si în stânga, 
precum se cuvine la nisce ömeni de societate, administrato- 
rulü ne presentà la soţia sa, la dama despre care vorbiiii mai 
susii. Dar de odată i se opri vorba pe buze, căci nu scia care 
din noi era Sion şi care era Balș. Eŭ ü scoseiii din ameţi- 
tură: îi presentaiü pe camaradulii mei Balș; si administrato- 
rul atunce më presintă pe mine. 

Până a nu face cunoscință mai intimă cu persönele din sa- 
lonü, administratorulü din Moldova veni la mine si m& imbrä- 
țișă. Ne arăta părerea sa de r&ü, pentru pasulii ce a fost si- 
litü së facă. Ne spuse că numele nöstre nu-i eraü cunosente 
într'ună modă oficialii; că nu are nici ună feliü de instruc- 
țiune relativă la persönele nâstre; că ne putemü intörce fără 
nici o grijă în Moldova, si că garanteză pentru nesupărarea 
nösträ. 

— Dar atunci, diseiü eŭ, pentru ce stăruesci aici? lasă-ne 
în pace. 

— A! asta nu se pote. D-vösträ aţi trecută granița fără 
pasportü, si acesta este unii pasii osänditü de lege. 

Moldova vě reclamă ca supuși ai sci, și nu puteţi eşi de 
cât cu vote si cu formalităţile cerute. Istefulü administratorii 
ne lua de copii; credea că cu atâta ușurință ne va face së 
ne intörcemü in Moldova. Dar vedändu-ne îndărătnici, declară 
cu solemnitate administratorului Muntenescii că cere estrada- 
rea nösträ după Convenţia ce este între ambele țări, si cä-lü 
face responsabilii pentru ori-ce urmare contrarie. 

Administratorulă muntenescii, fără a dice nimica, se uita 
în drepta și stânga, ștergându-se mereü de sudore. Dar dömna 
consorla sa, trăgendă pe administratorulü Moldovenii de-o 
parte, îi șopti ceva și-l făcii să iasă din salonii. 


www.digibuc.ro 


254 DIN ANUL 1848 


XXII. 


Trecuseră mai toți din salonü într'o odae laterală. R&mä- 
seserämü numai noi și cu dömna de casă. Amiculü meü se 
preumbla confusü cu mari şi deși pași prin salonii; iar eü 
mă pusesemii së facü cunoscință mai de aprope cu dömna de 
casă. 

Acâstă persönä, de si nu prea frumösä, avea o figură sim- 
patică, cu o expresiune angelicä. Destulü de jună pentru ca 
së se bucure încă de fericirile vietei, cu tote aceste pe faţa 
ei, pe fruntea ei, în căutătura ochilorü săi dulci şi scânteetori, 
intrevedeamü 6re-care suferință sufletescä, care mi făcea o 
întipărire durerösä. 

Abia avuseiii timpi a-i adresa câte-va vorbe, si de odată 
fuseiü întreruptă de sofulü seü, care intră în salonü. 

Acestă omü era de o natură curiösä ; caracterulü seü era 
atât de indecisü, în cât nu putea cine-va conta pe sincerita- 
tea saü pe buna credința sa; cu tote aceste avea unii sufletü 
prea buni, și în naivitatea sa mărturisia că nu sciea ce së 
facă cu noi. 

Împrejurarea nösträ atât de tare îlă pusese în fala cu da- 
toriele sale de funcţionarii și cu acele de omü de societate, 
en cât făcuse din elü o ființă confusä si nenorocită. Spre a-lü 
face ca să se liniscescă, înainte de a-lü lăsa së vorbescă 
ceva, luaiü o vioră ce vedeamü pe piano și i-o puseiii în 
mână, spuindu Y că amü mare poftă së audü unii valsü de 
ale lui Straus saü vre o simfoniă de ale lui Mozart. Eli luă 
viöra machinalicesce, uitându-se în ochii mei, şi, cu unii su- 
risti straniü pe buze, întonă o ariă delirantă din Somnambula. 

Atunce figura sa cea lungărâţă luase o formă atätü de pa- 
tethică și de ciudată, în cât persóna sa pentru ună poetă pă- 
rea fantastică, de acelea care le descrie Hoffman în povestile 


< xx 


sale. Dar sbăăărrn.... poenesce o cordă |... Eŭ atunce luaiü 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 255 


viöra, si o puseiü la loculü ei. Dar... ce efectü minunatü 
face musica asupra sufletului! Omulü nostra atunce se pärü 
mai liniscitii si mai veseli. Elü se adresă la noi si ne spuse 
că e gata să facă totii ce-i vomü cere, numai să fie așa în 
cât së nu se compromilă în ochii guvernului ; căci, ne märtu- 
risi că nu voesce să-și peıdä postulă pentru noi. Noi îi ceru- 
rämü ca pentru unii casü așa excepțională să facă un raportü 
specială la ministerü, si së urmeze apoi după deslegarea ce va 
priimi. Elă priimi în fine propunerea nösträ; dar ne ceru cu- 
vântul de onöre că nu vomü cerca a ne evada din casa sa, 
pe cât timpi vomü fi prisonierii sei; și pentru acâsta, elü ne 
promise a ne trata ca pe nisce 6speţi, iar nici de cum ca pe 
nisce arestanff, 

După acesta administratorulü nosiru pregăti a trimite o sta- 
fetă la Departamentulü din lăuntru printr’unü curierü extra- 
ordinari. 

Eŭ, aducându mi aminte de öre-care cunoseinfe ce avemii 
mai de multi în Bucuresci, fäcuiü o scrisöre către unŭ amicii, 
amintindu-i posifiunea mea și rugändu-lü să facă ce va putea, 
Rugaiii pe administratorulă ca să trimiță si scrisörea mea îm- 
preună cu stafeta. Administratorulü, luândă scrisorea mea si 
vedendu-iI adresa, më întrebă dacă cunoscü în adevării pe acela 
căruia o adresamü. După ce-i röspunseiü afirmativă, elü mă 
îmbrăţișă, dicendu-mi că suntemü scäpafi. 

Pentru ce creqi asta ? llü intrebaiü eŭ. 

— Pentru că Costăchiţă Filipescu este unii favorită alŭ lui V odă. 

După acesta, administratorulii recomandă curieruluf ca să 
ducă mai intäiü scrisörea privată după adresă și apoi stafeta 
la ministerü. 


XXIII 


Cu tóte că dăduserămii cuvântulii de onóre că nu vomü 
cerca a ne evada; cu tote că eramü in adeverü tralati cu 
töte politetele și afabilitäfile putinciose; cu tote că în tote mi- 


www.digibuc.ro 


256 DIN ANUL 1848 


nutele ascultamü declaraţiunile cele mai infocate de dragoste 
de la administratorulü nostru; cu tote acestea, adeseori sim- 
țiamii starea nösträ de prisonieri. Libertatea de care credeamü 
a ne bucura, era maï multă ilusoriä de cât reală. Dacă vo- 
iamii së deschidemü nöptea ușa camerei nöstre de culcare, 
trebuea së găsimii, aprope de pragulü nosiru câte doul Doro- 
banţi culcati dar destepţi, cari ne intrebaü cu politeţă ce 
poftimii, și ne spuneaii că sunt puși spre serviciulii nostru. 
Dacă iarăşi deschideamü ferâstra despre grădină, ca së respi- 
rämü aerü saü së admirămi luna si stelele, — zäriamü josü, 
printre arbori, lucindü öre-cari baionete ce päreaü a fi purtate 
de nisce umbre de Dorobanţi, cari se preumblaü sa nisce 
somnambuli. Dacă peste di aveamü poltă a esi la preumblare, 
träsura isprăvnicescă ne ducea ori unde, dar unii Dorobantü 
împistolată ne acompania pe capră; dacă eramü pe josü câte 
doui saii mai mulţi, se ţinea pe departe de pașii noștri. 

Camaradulii mei atât era de indignatii, în cât îmi comu- 
nică ideea de a cerca së fugimü. 

— Dar ce vom face cu cuvântulii de onöre care lam dată 
ispravnicului ? 

— Dar ce face elü cu cuvântulii nostru de onöre? Ce în- 
semn6ză acești Dorobanţi pe la usele si ferestrele nostre ? Ce 
însemneză acești ochi de Argus neîncetată tintiti asupra nösträ ? 
Asta este o insultă, un desprefü, către cuvântul nostru de onöre. 

Camaradulü meü avea cuvântii, în curändü mă incredinfaiü 
și eŭ că cuvântuli de onöre ce dedeserämü nu mai eramü 
datori se-lü tinemü, pre cât nimeni n'a pusă credinţă in elù. 
Dar märturisiiü că eŭ nu aveamü curagiulü a pune în lucrare 
asemine cercare. Camaradulü mei atunce mai dise ca së lasü 
treba acâsta asupra lui. 


XXIV. 


Eŭ, unulü, incepusemü a simţi o plăcere în starea mea de 
prisonierü. 'Tolă diua primiamü visite de la onorabilii focșe- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 257 


neni, cunoscuţi și necunoscuţi, ce veniaü să ne vadă. Afară 
de visitele aceste, de care incepusemü a më sătura, aflami 
o deosebită plăcere în societatea ospătătoriloră noștri. Admi- 
nistratoruli, cu toti earaeterulii seü de omü blasatü, posacü 
şi pessimistü, avea însă unii talentü minunată pentru vioră ; a- 
deseori îmi transporta sufletulü în regiuni poetice, cu tonu- 
rike ce eșiaii de sub degetele sale. Amabila sa consâriă, când 
nu era chemată spre a-lü acompania cu clavirulü, prea rare 
ori cântă singură, cu tote că eva destulü de forte în iustru- 
mentulü acesta. Dar când degetele sale incelaü de a atinge 
cördele, când më damü în convorbire cu ea, më punea tot- 
d'a-una in posifiune de a o admira. Educaţiunea ei distinsă, 
instrucțiunea solidă cu care era dotată, inteliginfa sa supe- 
riörä, ideile liberali, simţimiulele sale patriotice si liberale, 
delicatefa manierielorü, dulceata espressiunilorii în care se re- 
flecta sufletulü seü, fäceaü din ea o ființă poetică si o feinee 
forte distinsă. Dar mai cu s6mă cu îngrijirile sale minufiöse, 
cu interesulü, compătimirea și temerile ce arăta pentru posi- 
fiunea nösträ, ajunsese a më face së o privescii ca unii ade- 
veratü îngeri de mängäere pentru sufletele întristate de pe 
acesti pämöntü. Și putea 6re să fie alt-feliü o nepötä a frați- 
loru Golesci, cărora cu dreptü cuvânti le se dase numele de 
Gracchii României ? Fiă ca, cetindü rândurile aceste, să-și a- 
ducă aminte cu fericire de dilele acele cari aŭ făcut'o neui- 
tată pentru sufletulü meü! (1). 


(1) E timpulă şi loculă să spună aice că Administratorulü, saü pre- 
fectuiü despre care amù vorbită, era r&posatulü Scarlatü (saă după cum 
W dicea lumea Charlot) Filipescu. Când aü apărută suvenirile mele în 
1860, elü credându-se ridiculisată prin calificativele ce damă figurei 
sale. a trimisă să-mi céră satisfacţiune L'amü făcută însă să se con- 
vingă că nu avea dreptate, mal alesă că nict pomenisemü numele sei. 


17 


www.digibuc.ro 


258 DIN ANUL 1848 


XXV, 


Mergeamü mai în tote dilele (se înțelege că cu DorobantiY 
după noi) la grădina publică din Focșani. Acestă grădină, si- 
tuată chiar pe marginea hotarului ce despärtia Moldova de 
Muntenia, era, precum e și astăqi, loculü de întâlnire alü so- 
cietăței focsenene din ambele provincii. Acolo se daŭ repre- 
sentafiunile artistilorü ambulanți ce se întâmplă a trece prin 
acestă orasü. Acolo, la sunetulii musicei läutarilorü, în serile 
de vară, societatea merge de iea aerü și se r&coresce cu în- 
ghetatä saü cu cafea. Acolo, într'ună mică foişoră, există si 
unŭ biliardü struncinată (acuma) de loviturile bilelorü a sute 
de ofițeri ai oscirilorü străine ce le-a pläcutü a se preumbla 
prin țările nostre. 

Deosebita plăcere, pentru care ne duceamü mai cu dina- 
dinsulü în grădină, era pentru ca să ne ocupämü de politica 
qilei. Acolo gäsiamü ömeni de felurite colori, și prin urmare 
aveamü ocasiunea a asculta saü a lua parte în felurite con- 
vorbiri. Afară de chestiunea nösträ, care pentru momentů a- 
trăgea curiositatea focsenenilorü, la ordinea dilei era și ches- 
tiunea celorü exilați peste Dunăre. 

Lectorii își aducii aminte, de bună semä, din cele ce amü 
spusü in prima parte a suvenirilorii acestora, că un:spre-dece 
tineri fuseseră expediafi din laşi în căruțe de postă, legaţi și 
ferecati, sub escortă de soldaţi, ca să fie expulsafi peste Du- 
năre. Istoria acestorii martiri merită a fi urmărită, 


XXVI. 


Din lași până în Galați, ef avură a suferi multü din causa 
brutalității soldafilorü ce compuneaü escorta lori. Ei nu 
fură tratați cu mai multă atențiune de cât criminalii ordinari, 
când se trimită la muncile publice. Unii, bătuţi și stâlciţi încă 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 259 


în casarma din lași, avură mai multă a suferi pe cale din 
causa legäturelorü ce le strängeaü mânele in däröptü, din causa 
căldurei de peste di si a recelelorü de peste nöpte. În ase- 
mine stare ajungându în Galaţi, ei fură încarcerați iarăși in 
casarmă pentru două trei dile, pâna së se înțeleagă adminis- 
traţiunea cu autorităţile turcesci. Acesta făcându-se, ora por- 
nirei se determină, cu marea fericire a arestatilorü, carii do- 
riaii cât mai curändü së vadă că li se schimbă sorta, sperând 
că brutalitatea turcâscă va fi mai suferită ca cea românâscă, 

O barcă militară, din acele instituite pentru paza margini- 
lorü Dunărei, cu o companiă de soldaţi, fu destinată a trans- 
porta pe arestanți la Măcin. Prisonierii fură aduși între două 
şiruri de soldaţi de la casarmă până la portii, și acolo särirä 
voioși în barcă. Polcovnicul Mișinca. care comanda garnisöna 
din Galaţi, fuse însărcinatii cu comanda bärcei. 

Prisonierii cerură voie a lua óre care merinde, lucru ce le 
se acordă fără nici o greutate. Amicii bine-voitori din Galaţi 
se gräbirä a aduce ce gäsirä mai la îndemână: pâini, șunci, 
mezelicuri, si chiar o ladă cu vinuri străine, pe cari veden- 
du-le Polcovnicul Misinca, îşi răsucia mustăţile, fiind că-i plăcea 
să tragă la mäsea ca toți conafionalii sei Ruși, 

Publiculii numerosii de dame și de orășeni ce era pe malü, 
cea mai mare parte cu lacrimele în ochi, assista la acâstă îm- 
barcare ; căci in adevării nimeni nu scia care va fi sorta a- 
cestorii fii iubiți ai Moldovei; nimeni nu scia unde eraii să 
fie trimiși si ce sörtä le era destinată; ba încă unii sgomotü 
surdü se răspândise că aŭ së fie împușcați chiar pe barcă saii 
aruncafi cu mâinele legate, în mijloculü Dunärei. Pe timpulii 
de absolutismü și de teröre de atunci, lumea credea putinci6se 
tote infamiele și nelegiuirile. 

Dar când se dete ordinulii pentru plecare, când barca se 
deslipi de malü, se audiră o mie de voci dieöndü unŭ adio, 
care semăna cu unŭ ţipătii de durere, Iar proscrisii se depär- 
tară întonândii cânteculă de mängäere alii Girondinilorü, 


«Mourir pour la patrie, 
C'est le sort le plus beau, le plus digne d'envie», 


www.digibuc.ro 


260 DIN ANUL 1848 


XXVII. 


După ce se depärtarä mai multă de Galaţi, proserisii ve- 
niră la unii feliü de veselie. Lada cu vinuri se deschise; 
câte-va butilce se destupară, și toţi ridicară câte unii toastiă 
pentru fericirea patriei din alii căreia sinü se vedeaü expul- 
satt. Polcovniculii, invitatii a lua şi elü parte la acestü toastü, 
luă cu mulțămire o butilcă, care se întâmplase a fi cu Ma- 
dera, și, puind'o la buze. o lăsă së se scurgă tötä pe gätle- 
julă seü celü însetată. Nici odată Polcovnieulü nu b&use mai 
cu poftă băutură mai deliciösä ! 

Dar după toastii veni și pofta de mâncare: începură a se 
sfäsiea franzelele, salamurile și jambonurile. Unulü din pro- 
scriși, rumpândii o pâine, găsi, cu marea sa mirare, o bucală 
de hârtie. Nu apucase însă a o deschide, și Polcovniculii puse 
mâna pe ea. Elü se însăreină a o ceti. Cuprinsulü eı era: 

«La Mäcinü or së vă ducă. Curagiü !» 

-- Aha! dise elü. Asta este adevărații. Acolo vë asteptä 
pilafü și cuschebacü de cele mai bune si mai gustöse. 

Aceste dieendü, elü sorbi o butilcă de șampaniă. 

Proscrișii aflară cu cale a utilisa pofta de băutură a Pol- 
eovnicului ce-i conducea, si începură a-lă îndesa cu butilcele, 
care se versaü in gâtlejulii seü ca în vasulü Danaidelorü. După 
ce-lii aduserä în stare de a-lü pune së cânte ca cuculü, ei în- 
cepură a delecta și pe soldați. Aceștia negresitü că erai prea 
bucuroși ca së imite pe căpitanul lorü. Ocupaţi cu destupa- 
tulii butilcelorii, vislașii fäceaü a lene datoria lorü. Orele 
treceaü pe nesimţite, și barca mai multii retrograda in locü 
de a înainta, 

Unii vântii ce începuse a sufla despre apusü, se opunea si 
mai tare la înaintarea bärcei. Polcovniculü, cu töte că era 
trecută cu deochiulü de multe butilee ce deșeriase, totuși ve- 
dea sera viindü, fără a-şi putea da cu socotela de ce n'a a- 
junsü încă la loculü destinatii. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 I 261 


De aceea începu a striga cu înjurături muscălesci ca së tragă 
mai tare din lopeţi. 

Barca mergea pe lângă malulü stângii alü Dunărei. 

Proserisii puteaü saluta încă de aprope pichetele de grä- 
niceri români, cari le intorceaü salutările cu pușca la umării, 
vedendü epoletele ofițeresci si bandiera militară Moldovenä. 


XXVIII 


Macinuli este situatii în faţă cu Brăila. 

Acestü orasü începuse a se vedea ; dar ca să ajungă acolo, 
trebuea së traverseze nu numai Dunărea, dar și o matcă ve- 
chie pe ali căreia mali se află Mäcinulü; și pentru acesta 
trebueaü celi puţinii două ore, lucru ce nu-lü putuse calcula 
Polcovniculi, carele desertase atâte butilce nenumărate. Pe 
lângă ac6sla, lucrulii era forte greii, căci valurile se fäceaü 
din ce in ce mai ameninfätöre, si vântulii se schimbase într'o 
adevărata vijelie. Soldaţii declarară că nu aü curagiulii a se 
depărta de malü, și a se hasarda în albia Dunărei, fără a se 
espune la unii pericolü neapăratii. Ast-feliü barca se apropiase 
de Brăila, pe când sorele da loci vălului negru alü nopții. 

Atunce Polcovniculii nu vedea altă chipü de cât să se oprescă 
peste nöpte în Brăila, si de acolo a doua di së trecă pe pri- 
sonieri la Maecinü. 

Elü se înțelese cu autorităţile din Brăila pentru acâsta; și 
desbarcându-și prisonierii, îi luă intre pusci ca să-i ducă să-i 
închidă la casarmă. 

Întunecase de totii. Ceriulü, coperitu de nori, ameninţa a 
plâie. 

Prisonierii urmaü cu bătăi de inimă pașii neregulaţi ai sol- 
dafilorü carii îi încunjuraii. Cu tote aceste ei işi dedeseră cu- 
vântulii ca să se strecâre dintre păzitorii lori. Unii din sol- 
daţi, după cum se crede. eraü chiar iniţiaţi întru acesta ; alţii, 
ameţiți de b&utură, mergeaü machinalmente, după ordinulü 


www.digibuc.ro 


262 DIN ANUL 1848 


capului lorü. Când convoiulü se îndrepta pe ulița Carantinei 
care ducea si la casarmä, prisonierii, făcându-și semnü, de o 
dată se debandarä; esindü din mijloculü soldafilorü, apucarä 
fugindü, unii in drâpta, alţii in stânga, care încotro, pe ulițele 
laterale ce le veniaii înainte. 

Acesta se făcù cu atsta iufelä și cu atâta dibăcie, în cât 
maï nici nu băgaseră de semă soldaţii. Unii sub-oficeriü însă, 
observändü lipsa prisonierilorii. comandă soldaţiloră să stea. 

— Ce este? intrebă Polcovniculii. 

— Aü scăpată arestanții, dise sub-oficerulü. 

— Ce! cum ?... cum? După dânșii, bäefi!... să-i prindeh ; 
sati de nu, vë împușcă! 

Soldaţii, după acestü ordinii, incepurä și ei a alerga pe ulife, 
facendă alarmă pentru prinderea, fugariloriă. 

Se dete îndată de scire la casarmä, si ostașii munteni aü 
incepulü a împăna tote ulițele, și a căuta së pună mâna pe 
Moldoveni. 

Fugarii noș'ri își făcuseră planulii ca së nävalescä la lo- 
cuința consulatului Engleză, şi să se pună sub protectiunea 
sa. Dar necunoscândii nici unulü casa consulatului, alergaü 
resletifi, care încotro, cerceländü, întrebând, bătândii pe la 
porți necunoscute, fugindii indërëptü când da cu ochii de pa- 
trule, și fără a se putea întâlni ei între ei. Soldaţii, cari-i 
urmäriaü, aü fostii pusü mâna pe sese din eï; iar cinci, unulu 
după altulü, nimerindü casa consulatului care o cäutaü, intrară 
acolo şi găsiră mântuirea, 

Cei prinși, a doua qı fură transporlafi peste Dunăre și daţi 
în primirea Aianului de Macin. carele, după instrucțiunile ce 
avea, îi trimise sub pază la Stambulü. lar cei-l-alți rămaseră 
în casa consulatului Englezescü. Autorităţile locali, ne putând 
călca domiciliulii consulatului, nu putură de cât a pune pază 
de jurii imprejurü, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 263 


XXIX. 


Patru dile trecuseră de când ne aflamü sub arestulü Admi- 
nistratorului de Focșani. Era Sâmbăta Pascelorü, și cea maï 
strălucită si mai frumâsă di de primă-vară. Eü më sculasemü 
de diminefä si coborändu-m& în grădina ce era în dosulü ca- 
sei, më desfätamü in admirarea frumosei naturi si a brändu- 
selorü ce răsăriaii sub piciörele mele. Îmi veni pofta să facă 
versuri, căci asta e bóla celorü ce s’aü deprinsü a rima si 
le-a intrată în capii nebunia de a se face autori. Nu mě în- 
tälnisemü de demultü cu Musa mea, fiindü-cä ea îmi esia 
înainte numai când eramii în singurătate și isolatii. Atunce o 
văgquiii viindü, cu paşi rari si cu faţa melancolică. Dar pe când 
credeamii că mă apropii de ea, pe când mă gătiami së mă 
aruncü în braţele ei, de odată mă lovescü cu nasulü de ceva... 
Ce era? Unii Dorobanţu ce căta së mi-o dispute! 

— Fire-ai ali naibei! diseiü eŭ, dar ce dracu cauţi p’aci ? 

— Veniiii și eŭ să te vödü cum te preumbli. 

— Ei, ce naiba! gândiţi c'o së fugii? 

— Ba nu; sciŭ eŭ că asta n’o poţi face D-ta fără de mine, 

— Ei, prea bine. Du-te, și lasă mă în pace; voii së r&mäiü 
singură, căci ami së scriii ceva, 

— Ce së mai scrii, Domnule? Acuma nu-i vreme de scrisü. 
Nu scii D-ta că astăqi trebui să vie curierulü de la Bucuresci ? 

— Ei, şapoi? 

— Ş'apoï cum socoţi D-ta c'o să fie trebä, dacă te-omü 
duce dincolo, si te-omü da pe mâna celui cu gulerü roșu? 

— Förte bine, dar lasă-mă în pace acuma. 

Și ca cum voiamii a mă desface de elü, îi intorseiü spina- 
rea, si apucaiii spre fundulü grădinei. Cu töte că vorbele a- 
cestui glumefü de o camdată më puseseră pe cugete, dar în 
curândii cäduiü în reveriele mele poetice si mă afundaiü înțr 9 
lume imaginară de poesie și de fericire, 


www.digibuc.ro 


4 DIN ANUI, 1848 


Nu më bucuraiii multü de acestă desfătare, si de odată ia. 
răși daŭ peste Dorobanfulü mei cu ochi de Argus. 

— Ei bine, ce dracu! totii în calea mea? Nu te poţi uita 
de departe la mine, si së mă lași în pace? 

— Vedi D-ta, domnișorule, adecă nu te supăra: mă uitamü 
la ulucele astea. 

— Ei, ce ai cu ulucele ? 

— Văqendii ulucele astea,— adecă nu te sup&ra,— die&mü în 
gändulü meü: n'ai de cât să dai cu piciorulü și să-ți deschiqi 
drumnlü afară. 

N'ai nici o grijă, afurisitule! că nu fugü eü; ci du-te la 
dracu ! 

Nu fugă, asta-i vorbă. Adecă nu te supăra: dacă eii ași 
deschide ulucele astea, D-ta nu le-ai duce? 

— Nici de cum, fiind-că amü dati cuvântii stăpânului t&ü 
să staii pe loci. 

— Dar, adecă nu te supăra, dacă arii fi noptea si fi-asi 
dice că: eaca o trăsură te asceplă ca să te duci unde-i vrea ?...- 


XXX. 


Nu apucase l)orobanfulü a termina frasa, și de odată lü vē- 
duiü că fuge răpede, ca când l'arü fi chemată cine-va. 

Îmi intorseiü capulü, și mě uitaiü după elü. Hü vëduiü in- 
tâlnindu-se cu camaradulü meü Balș; și după câle-va cuvinte 
ce schimbă cu elü, esi din grădină. 

După obicinuita bună diminetä a cainaradului mei, îi spu- 
seiii scena comică ce avuseiii cu Dorobantulü. Elu rise de odata 
cu o plăcere nespusă. Apoi luändü unŭ tonă seriosü si rnis- 
teriosü, îmi spuse m limba franceză că elü s'a înțeles și a 
cumpăratii pe Dorobanţi, ca së ne inlesniascä scäparea. 

Atatü fuiü de surprinsü, în cât nu sciamü ce së ripostezü. 
Diseiü numai atâta că eŭ nu amü curagiü. Camaradulü meü 
atunce se fäcü focü de mânie, și cu o mie de cuvinle më 
conjură ca să nu facü nebunia a më opune. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 265 


— Ei bine, ce felii? Cum o să fie asta? 

— Celă mai usorü lucru. Deserä or së se culce toţi de 
vreme, fiind-că mâine e Pascele, Atunci ne coborimü în grä- 
dină; si eată, prin eolfulü acesta, dämü două scânduri la o 
parte, și esimü afară. 

-— Bine, fräliöre,; dar gândesce-te bine. Asta arii semăna 
o miseliä întregă. Numai galerienii caulă së scape cu chipulü 
acesta. 

- Allons donc, lasă poesia la o parte. Ce em mână nu-i 
minciună Mâine vine curierulü de la Bucuresci: cine scie cu 
ce deslegare se întorce? Și ce-o să fie de noi, dacă  vomii 
intra pe mâna gidilorü ? Celü mai cu minte lucru este ca in 
astă nupte, numai de cât së scăpămii. 

Bine, dar unde să ne ducemü? încotro së apucămii? 
cum së mergemii? 

— Ascultă. Dorobanjuli cu care ai vorbită, este unii craiüi 
si jumătate. Eli mi-a promisii că ne intoväräsesce ori unde 
ară fi. Elü a și pregătită o frânghie cu care să ne coborimü 
pe ferâstra. Acuma ne trebue o trăsură, saü nisce cai și inü 
pasportü. 

Va s& dieä ne trebuesce totulü. 

Se mă erți D-ta, totulü era ca se avemü pe Dorobanjü 
în diserefiunea nosiră Cât despre träsurä si pasporlü, credü 
ca le vomü putea căpăta mai usorü. 

Ce felu ? 

Nu-ţi pasă. Vei vedea. 

În momentulu acesta, unii fecioră ne anunța dejunulu. 


XXXI. 


La dejunü luă parte și unü ltalianü negufitorü din Focșani, 
carele venia forte desü să ne vaqă. Acesta era toli odată si 
representantuli consulului Englezii din lași, fiind-că in Foc- 
sent mai erai vr'o doui supuși ai Marei Bretanii, cari nu 
puteaă trăi fără protecţiune. D. Calcani era originală ca unü En- 


www.digibuc.ro 


266 „DIN ANUL 1848 


glezü şi revoluționarii ca ună Italiană ; de aceea elü căpătase 
o mare afecțiune pentru noi, credându-ne revoluționari para 
focului, | 

După ce ne scularämü de la masă, trecurämü în salon. 
Societatea se făcuse numerösä prin sosirea unorü persöne 
cari veniaü mai în tote dilele së ne visiteze. 

— Ce faceți? îmi dise D. Calcani. Aice aveţi să petrecefi 
Pascele ? Când vine curierulü de la Bucuresci ? 

— Îl asceptämü pe mâine. După venirea lui, vom sci ce 
vom face și unde vom petrece Pascele. 

— Camaradulă d-lale este mai intrepidü. Pe d-ta te vădii 
cam indiferentă de positiunea asta. In ast-felă de timpuri; 
crede-mă, nu e bine să fii așa. 

— Vorbesci prea emigmatic, respunseiü ei. 

— Eŭ creqi însă că enigmele mele d-ta le deslegi prea 
bine. Dacă socoff en nu al amici pe aice, le înșeli. Vinü îm- 
prejuräri multă mai critice: omulü scapă când voesce. 

— Dar când nu vede possibilitatea ? 

— Acesta stă în curagiulii si tăria de caracteri a omului. 
Cutezä si vei putea. 

Vorba acesta mă cam puse pe gânduri. Îmi treci îndată 
prin minte ideea şi planulii camaradului meü. De uceea după 
cäle-va momente de continenfä: 

— Ascultă-mă, diseiii Englesului mei, s'ar putea öre găsi o 
trăsură si unii pasportii "pe desâră? 

— Bravo! răspunse Englezulü imbräfisändu-me, așa imi 
place së te ascultă; si când Englesulü îţi spune unŭ cuvântii, 
să-l eredi. Eŭ sunt omulü. Spune-mi la câte ore? 

Pe la qece ore. 

— Unde? 

— În colfulü grădinei, unde se vede o uliţă. 

— Potii spera pe sigurü? 

— Cuvântulii de Englesü! Adio! 

— Ne mai vedemü ? 

— De-serä, la colfulü grădinei, in r&spintia ulifei. 

D. Calcani plecă plinü de veselie. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL, 1848 267 


XXXII. 


Trecu diua cu o iufelä nespusă. Domna de casă era tn- 
tr'unü neastâmpării nespusü în asleptarea depeșei ce trebuea 
së sosiască de la Bucuresci. Cu curierulü trimisii, scrisese și 
ea, în nesciinfa soţului seü, la öre-cari persone influente în 
favörea nustră: avea totă speranța într'o reușită bună, cu töte 
aceste era förle îngrijită. 

Era patru ore. Asteptamü së ne se vestiască prändulü. Ad- 
ministratorulă, amabila sa consortă, vre-o doui amici de casă, 
eü si camaradulü meii, ne aflamă conversändü pentru ca să 
trecă timpulii. De odată se audi nisce plesnituri de bice de 
surugiü. Administratorulii sare si ese afară. Consörta sa se 
văpede către ferâstră dicândii: curierulă trebui să fie! 

La aceste vorbe uitändu-ınd la camaradulü meü, ilü veduiü 
galbenü ca cera, cu töte cä de natura sa era rosu ca sfecla. 
Eŭ nu sciü ce mină voii fi făcută, dar simfiamü că mi se bă- 
tea inima. Domna de casă însă, după ce se uită pe feresträ, 
dise: Nu e curierulii trimisă de aice; dar și acesta este unü 
curieri... eată că scote o depesä... o dä barbätu-meü. 

Nu trecurä cinci minute, și vedurämü pe Admiaistratorulii 
reviindü în salonü și voindü së ne imbrätiseze. 

— Asta e imbräfisarea de adio ? intrebaiü eü. 

— Pentru d-lor este depesa ? întrebă consorta sa. 

— Sa sfärsitü cu noi? întrebă camaradulü mei. 

O... nu... linisciţi-vă... asta e alt-ceva... răspunse elü, ui- 
iându se împrejură, şi cu jumătate voce. 

După acesta trăgându-mă într'o cameră laterală, îmi arătă 
scrisorea ce priimise de la Bucuresci, dicându-mi: vous êtes 
sauves ! 

Cuprinsul. acestei scrisori era in infelesulü următor : 

«Până la venirea r&spunsului oficialii la depesa ce aï tri- 
«misü, fă scäpaff pe prisonierii cari-i ai. SE nu simfä nimeni. 


www.digibuc.ro 


268 DIN ANUI. 1848 


«Ac6sta, după ordine înalte. Dă-le tote inlesnirile, și chiar 
«bani de cheltuelä, de vorii avea nevoie. Dar să nu vie la 
« Bucuresci. + 


XXXIII. 


Acesta, nu era unŭ ordinii oficialii. Era o simplă serisóre 
particulară de la fratele Prefectului, fericituln întru memorie 
Costachi Filipescu, carele, pentru caracterulü seü loiali si ge- 
nerosü și pentru virtuțile sale patriotice, este incă neuitalü 
pentru cei ce laŭ cunoscutii. 

Cu vre-o trei ani mai înainte cunoscusemü puţinii pe bär- 
batulii acesta. Era unii omü cu unii sufletü poetică, cu inima 
deschisă, voios, veseli, espansivii, plinü de dulcéță si de bu- 
nătate, de spirilü si modestie” Eli atunci ocupa o posifiune 
respeclahilä; stimati si iubilü de lofi, nu era maï puţinii con- 
sideratü si de Vodä Bibescu. Cu töle cä la Curte nu intra 
nică cu umilire, nici cu interese meschine, nici cu ambifiuni. 
lumea însă credea că are forte mare trecere la Domni, şi-i 
atribuia mare putere. După cum aflaiü mai tärdiü, elii îndată 
ce priimi scirea despre întâmplarea nösträ, alergă la Domni 
şi interveni pentru causa nösträ. 

Domnulii, carele sciea prea bine evenimentele mișcării din 
Moldova, și se ascepta la agitafiuni identice si în fera de sub 
sceptrul seü, nu arătă nici o repulsiune pentru noi; din contră 
dise că doresce së nu se pue nici o pedicä liberărei nostre. 

Ast-felü se espediă curierulü estra-ordinarü, înaintea rës- 
punsului oficială ce trebuea së vie Administratorului după ra- 
portulă seü. 


XXXIV. 


Dupa acésta, noi eramii tolerafi, pe sub mână a ne cauta 
scäparea. Nu puteamü însă eși diua si fätisü, din arestul Ad- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 269 


ministratorului. 'lrebuea totii cam pe furisü și cu chipü mis- 
teriosü, a ne duce de aici, Ne concertarămi dară ca, îndată 
ce va înopta, să ne facemü nevăduţi. Administratorulü. voiosü 
si veselü de isbutirea mäntuirei nostre. la care ne ajutase 
atât de multă, puse îndată în lucrare pregătirea paspörtelorü 
și a mijlöcelorü nostre de plecare. Eli se înţelese îndată cu 
amicii noștri intimi și ne închipui töte înlesnirile. Sera a ve- 
nitü la noi mai multă lume spre petrecere. Calcani încă veni 
pentru câte-va momente, ca să ne șoptiască că o trăsură cu 
patru cai sdraveui este la disposifiunea nösträ. Pe la 10 ore, 
casa fu desertatä de öspefi. Trebuea totă lumea së dormă 
mai de timpuriü, pentru ca să se potă seula la ora Invierei. 
Ne luarămi adio de la Administratorulü și demna sa consörtä, 
şi trecurämü în apartamentul nostru. 

Acolo ne fäcurämü bagajele, și ne gätirämü de cale. După 
acâsta Dorobantulü care se devotase pentru noi aduse o frân- 
ghie pe care trebuea së ne scoborimu în grădină, căci trece- 
rea prin curte era neputinciösä din causa mulțimei Doroban- 
țilorii ce stafionaü acolo. Legarämü frânghia de ună pată de 
ferà solidü ce era despre fer6strä. Dupa acesta slinserämü lu- 
mânarea, si aruncarämü sacii noștri de călătoriă și mantalele. 
Dorobantulü se lăsă înainte cu ə agilitate de pisică. După ce 
făcu o alergătură în drepia si în stânga, după ce se încre- 
dintà că nu e nimeni, elü flueră ca o pasere, dându-ne semnü 
ca së ne coborimü si noi. Camaradulii meü avea mare frică 
ca să nu se rumpă frângbia, căci înălțimea findü mare, pu- 
tea së se UR câte-va minute se codi, dar în fine pofta 
ce avea de a pleca ilü împinse: se lăsă si elii pe frânghie, 
după ce mă rugă multă ca să o finü și eŭ cu mâna. După 
ce-lü văquiii că a atinsü pämöntulü, më aruncaii și eŭ cu 
tötä siguranța, ca unulü ce eramü essercitati cu gimnastica, 
si într'o clipă fuseiü josü. 

Cu Dorobantulü înainte, merserämü dreptü la coltulü grä- 
dinei, unde avusesemü scena de diminefä. 

Dou& scânduri din uluce eraü rădicate. In dreptulă locului 
deschisü însă, se vedea o formă de omü ca o fantasmă. l)o- 


www.digibuc.ro 


270 DIN ANUL 1848 


robanfulü, cum o v&dü, se intörse räpede și ne șopti cu spaimă 
că este unii omi. 

— Taci nu ai grijă, .îi diseiü eŭ. Vino după mine. 

Causa era că eü sciamü cum că fantasma aceea trebuea să 
fie devotatulü nostru Calcani. 

În adevörü elü era: de si doninia unii întunerecii compactă, 
dar în zarea orisontului recunoscuiü apropiindu-mă, statura 
și pălăria lui cea mare. Cum ne simți, ne șopti ca să-l ur- 
mămii. Ne conduse tată prin nisce uliciöre laterale până in 
marginea orașului.. Trecurämü pe sub barieră, fără a fi vě- 
duți saü întrebaţi de nimeni: căci căpitanul de barieră, ca 
si Dorobantulü de sentinelă, dormia. De aci apucarämü, dru- 
mulü celü mare. Era însă așa de intınerecü, ın cât nu se ve- 
dea uni pasii inaintea ochilorü. Cäutamü träsura, dar nici o 
vedeamü, nici o audiamü; pe lângă aceste, simfiamü că nu 
mai cälcämü pe bătătură, si înțeleserămă că amü perdutü 
drumulü. Amiculă nostru Calcani, întocmai ca sălbaticii din Ame- 
rica, se culca din când în când și punea urechia la pământiă, 
În fine ne spune că aude sforăiturile cailorü. Puseserämü şi 
noi urechea la pămentii, dar urechile nostre nu ne spuneaü 
nimicä, 

— Venifi după mine, ne qisse elii;, vë poti spune cu si- 
guranfä că amü găsită directiunea trăsurei, de sie cam departe, 

Merserämü după elü. mai multă de jumătate oră. 

Când elü, când noi, puneamii urechile la pämentü și ascul- 
tamü. Elü totii dicea că aude sforăiturile cailorü; noi nu pu- 
teamü crede. În fine eatä și trăsura! 


. 


XXXV. 


Era în adevării lucru prea curiosă. Trăsura nu fusese maï 
departe de barieră de căt ca dece minute. Ea stătuse pe locü, 
unde o lăsase cu două ore mai nainte bravulü nostru Caleani. 
Dar noi umblarämü mai bine de o oră împrejurul ei, până 
se o nemerimü. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 271 


Atunci ne luarämü adio de la Italianulü nostru, arătându-i 
gratitudinea nostră pentru serviclulü ce ne-a făcută. Elü îmi 
dete o hârtie recomandându-mi së nu o perdü, si spuindu-mi 
că este itinerariulü după care trebuea së călătorimi până së 
trecemü în Ardealü. Dorobanfulü, carele credea că o să vie 
și elü cu noi, fu förte uimită când vedü că-i puneamü câte-va 
monede în mână, dicându-i ca să se intörcä. Elü avea poftă, 
bietulü flăcăii, de aventuri: voia s& vagabondeze; dicea că 
ar merge cu noi si in petra-sâcă, cura dice proverbul. Noi 
însă ilü consultarämü së se intörcä la postulü seü și së fie 
credinciosii patriei si filorü sei celorü adevărați. 

Diserämü surugiului së dea biciii cailorü. 

— Pe care drumü ? întrebă elü. 

— Pe drumulü Buzăului. 

Träsura nösträ era o cärulä ordinarä, lungä si coperitä, dar 
largä si comodä. Dreptü asternutü avea paie multe, unü co- 
vorü si o perinä lungă de perete. Cu tote că nu era pe re- 
sorturi englezesci, ea nu struncina. De aceea, sirfindu-ne os- 
teniți, gäsirämü cu cale a ne culca spre a fi maï in comoditate. 
Camaradulü meü îndată si adormi. Eŭ încă cercaiü să-lă imi- 
teză, dar nu putuiü; căci inotändü în rememorarea întâmplă- 
rilorü prin care ami fost trecută, më simfiamü emofionatü de 
ilusiuni si de speranțele cele mai fericite. 

Dulce fericire! de puţine ori te-amü întâlnită în viața mea. 
Dar numai când călătoresc, nöptea, singură, cu stelele si pă- 
mântulii împrejurul mei, numai atunci fantasma la îmi apare 
mai radiosă si mai sublimă! 


XXXVI. 


Calea era minunată, Nici noroiii nici prafii. Trăsura părea 
că uneori nu atingea de pământii. Caii erati iuți, mari și vêr- 
toși ; biciulii surugiului mai nu lucra asupra lorü, si ei sbu- 
raŭ ca vântulă. Nu voiü uita nici odată mulțămirea și pläce- 
rea acei călătorii | 


www.digibuc.ro 


272 DIN ANUL 1848 


Dar eatâ-ne ajunși intr’unü satü. Surugiulü se opresce să-și 
rösufle caii. La depărtare ca o sută de pași se vedea o bise- 
rică, si se audia unii clopotă dogitü sunändü. Era chiemarea 
poporului la serbarea Învierei Mântuitorului. Unii simtimentü 
religiosü më cuprinse. Destepländü pe camaradulü meü din 
somnü, ilü indemnaiü së mergemü la biserică. Eli preferi 
să dormă. Eŭ mă duseiü si ajunseiă tocmai cand preoții, îm- 
preună cu poporulü, esiaü afară cu lumânările aprinse și cân- 
taŭ: «Cristos a înviată din morfi.» 

Eramü transportată cu imaginafiunea în cei întâi ani ai 
vieţei mele. Mi se părea că më aflami la moșia pärintescä. 
incongiuratü de părinți, fraţi şi surori, şi că asceptamü cu 
nerăbdare terminarea liturgiei ca së ne întorcemii acasă, să 
gustämü z6ma de claponü obicinuită. Dar, o dulci suvenire ! 
cum nu vë mai intörceti voi cu realitatea! cum de nu pu- 
tefi voi së aduceți trecutulü in presinte pentru fericirea bie- 
tului muritorü care vë invöcä! 

După ce se termină serviciul religiosü afară, processiunea 
intră cu cântările obicinuite în biserică. Atunci mă desceptaiü 
din visările mele si më văduiă singură intr’o lume necunos- 
cută, ca ună meteorü cädutü pe pământ ! Îmi făcuiii închină- 
ciunile cele din urmă la iconele altarului, si esiiü. 

Uni cântăreții se luă după mine, şi esindü din biserică më 
întrebă cu politeță din partea preotului să-i spuiii numele ca 
să mi lü trécă la pomelnică. Îi deteiă ună sfanfü și-i reco- 
mandai ca së pomeniască pe toți cei ce călătorescii fără de 
voe, goniți si urmăriţi de sbirii nedreptăţii. Cântărețul îmi 
oferi o basma cu ouă si unü colaci din cele aduse de poporü 
spre sfințire. Eli mă însoţi până la trăsură. După acesta plecaräm. 


XXXVII. 


În curânaă se fáeü diuä. Sorele era atât de frumosi, cerulü 
atât de senină, în cât părea că natura intrögä serba diua de 
Pasci, sörbätörea comemorativă a Oinului-Dumnedeü. a Revo- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 273 


lufionaruluf celui mare, pe care noi păcătoşii căutămă a-lü 
imita. Earba și frunzele tremuraü dezmerdate de zefiri; Tlo- 
rile deschideaii boboceii lorü; paserile își spärgeaü gusele în 
cântări ; totulü părea a respira viață și fericire. 

Ne mai oprimă, 

Surugiulü frâcă caii la ochi. 

— AI cui sunt caii si träsura asta ? ilü întrebaiă eŭ. 

— Ce felii ? D-vösträ nu sciți? răspunse elü, holbändü 
ochii, 

— Ba sciii, diseiü eŭ fără a sci cum së coperü nesciinfa 
mea ; dar.... adecă.... voiü să sciü dacă iubesci tu pe stäpä- 
nulü L&i 

— Audi vorbă! euconulü Costică este unii boierii, cum nu 
sa mai vëdutü mai bunü, și mai de omenie; e omulü lui 
Dumnedei, 

Cine să fie acestü Costică ? dieeamü in mine. 

Cum se pote să fiii atâta de zapăcilii în cât së nu më in- 
formezii macarü cu ce trăsură më duci? 

Îmi aduseiü aminte îndată că în buzunariă aveamü unŭ iti- 
nerariă. Hü cäulaiü și-lă gšsiiü. 

Celü întâi locü unde ne se recomanda se ne oprimii eră 
satulii Sibieiul, Pe lânga însemnarea locurilorü pe unde aveamü 
a trece. era si o scrisöre alăturată catre D. C. Sibiceanu, De 
la cine însa era acea scrisore, și ce cuprindea, nu sciamü ni- 
mica, caci nu avusesemü prevederea de a mă informa. 

Desteptaiü pe camaradulu mei si-lu intrebaiü de nu cum-va 
scia elu ceva despre împrejurările acestea. Eli nu scia mar 
multă de cätü mine. Ce era dar de facută ? Complotarämü a 
face unii abusü de încredere. Deschiseramii scrisurea. 

Acesta era o recomandajiune amicală în favorea nosträ. Din 
ea inteleserämu si pe proprietarulii trusurei, Era a unui bravă 
amicii, Costică Robescu, cu carele facusemü cunoscinfä în 
timpulü arestului nostru. 

— Hei, surugiü! strigaiü atunci. Multă maï avemü până la 
Sibieiü ? 

— Dar cum? nu mergemu la Buzeü ? 

18 


www.digibuc.ro 


274 DIN ANUL, 1848 


— Nu nu; la Sibiciă ! 

— lha! dar de ce nu-mi spuseräfi ? étă uni sfertü de postä 
de când amü trecutü de drumulü Sibiciului. 

— Ei, bine că nu e maï multi, SE întorcemii, 

Surugiulü încălecă iarăși, clătinândă din capi ca cum avea 
aerulü a se scutura de necazü. 


XXXVIII. 


Läsarämü drumulü mare și apucarămii unii drumi laterală 
pe valea desfätätöre a Buzăului. Trecuramü prin mai multe 
sate. Voirämü së ne mai oprimi undeva; dar în miserabilele 
cârciume ce intälnirämü în calea nösträ nu găsirămii de mån- 
care, nici pentru cai nici pentru noi. Dacă nu amü fi avutü 
ouele si colaculü ce-mi dedese cântăreţul, despre care amü 
vorbită, amü fi petrecuti prea r&i cu fomea; și dacă n’amü 
fi avută mai multă finü în trăsură, ne-arü fi cădutiă caii. 

Pe la 4 ore ajunserămii în Sibiciii. Acesta este unii mare 
salii de moșneni, saü, precum se dice la Moldova, räzası. D. 
Sibiceanu, către care fusesemü recomandafi, ne priimi cu o 
amabilitate care nu voiü uita-o. Amabila sa consörtä si fiica 
sa, o jună si frumösä copilä (1) de vre-o patru-spre-dece ani 
pe atunci, ne înconjurară cu politetele cele mai cordiale. 
Aici vedurämü ună adev£ratü tabloü de fainihe patriarcalä. D. 
Sibiceanu, de și bogatu, de si intrată în clasa privilegiată a 
boierilorü (căci mi se pare era Serdarü), nu se depărta însă 
de relaţiunile naturali ale rudelorü sale ce păreau a fi in 
clasa onorabilă a cultivatorilorü de pamenlü. 

În diua de Pasci era mal toti satulă adunată în curtea d-lui 
Sibiceanu. La sunetulă musicei de lăutari totă lumea se des- 
făla in horă si în veselie. lar pe la 5 ore, la o masă mare 
și lungă, tote rudele (saü rubedeniile, cum dieü Muntenii) fură 


(1) Actuala dâmnă Maria St. Borănescu, atátü de bine cunoscută în 
Bucuresci. 


www.digibuc.ro 


DIN ANU, 1848 275 


invitate, împreună cu noi, a prândi împreună si a se împăr- 
täsi de vesela di a serbătorei Mântuitorului. 

A doua di, lăsând trăsura d-lui Robescu ca së se intörcä, 
incälecarämü pe caii ce ne-aü procuratü D. Sibiceanu, și, în- 
sofifi de unii cäläuzü ce cunoscea calea, apucarämü prin 
munți către Brașovii. 

Trecurämü prin locuri deliciöse, deluri, văi și sate cu po- 
sițiuni forte pitoresci. Nu-mi trebuea de cât unii talentü și 
unu penelü de pictorii, pentru ca së facă albumulü celü mai 
interesantü. Când treceamü prin sate si vedeamii horele încinse 
de flacäi și fete, jucändü la scârţiitura unei viöre, uitamü 
sorta mea de proscrisü, — më opriamü ca admiratorü si ade- 
sea më prindeamü în horă, între fetele muntence cu tipuri ră- 
pitore, pismuindü sorta celora ce n'aii esitü încă din statulü 
primitivă alü omenirei. 

Amü masă la Vălenii de Munte. A doua di amü cam în- 
tärdialü cu vizarea pasportelorii ; dar de si târdiii, am apucatü 
spre Virfulü lui Craii, 

Muntele care purlă aseminea numire se socöte ca unulă 
din cele mai înalte puncluri ale Carpaţilorii. Conducätorulü 
nostru ne încredința că. dacă nu ar fi fostii cefä, ami fi vë- 
dutü Bucurescii. cu tote că era la o distanță de dece poste 
și mai bine. Noi ilü credurămii dar nu voirämü a astepta să 
se ridice câța; ci, după ce repausarämü puţinii caii, pleca- 
rămiă înainte, mai alesi că inopta și nisce nori depärlafi ne 
ameninfaü cu o ploie neapărată. 

Ajunserämü la granița austriacă cu jumătate oră după ce 
s'a închisă bariera. După tote cercările ce fäcurämü, ne-a 
fost cu neputinţă së căpătămii graţia ca së trecemü dincolo. 
Ploa tare. Furamü nevoiți a cere ospitalitate la o miserabilä 
cârciumă ce ne se arătă de către unulü din soldaţii de la 

„ barieră. 


www.digibuc.ro 


276 DIN ANCL 1848 


XXXIX, 


Ami trebuitü së facemü vuetü mare și së batem% multü la 
ușă, până së fimü audiţi din läunteu. În fine usa se deschise, 
si o Evreică murdură ni se infäfisä. 

— Aveţi o odae? 

— Avem; numai v'o fi cam strimtü, căci este numai unŭ 
pată. Poftiţi de vedeţi. 

Introducându-ne într'o cämärufä, deterämü cu ochii de o 
damă, care sedea pe unii scaunü privindü la o servitöre ce 
se încerca să aprindă foculü. Atunci întorcendu-mă către E- 
vreicä: 

— Ce felü? Aici o së dormimü noi? 

— Nu vë place? 

— Dar Dömna ? 

— Dönma se va culca pe unii pată, si D-vösträ pe altul. 
Ce së facemu? Navemii mai multă de cât o cameră de 
ospeţi. 

— Ce felü? nu se pote asta, 

— Cum pofiiţi ; aiurea n'am unde. 

Esirämü afară plini de necazü. Ne uitarämü în drâpta si în 
stânga, si nu vedeamii nici o locuință alta pe aprâpe. Pe din 
dosă nici unii bordeiii: numai o cameră puturösä mai era, 
în care ședea evreica cu câţi-va copii ce miorlăiai în plân- 
sete. Alunci inlrarämü in camera ce ni se arälase când ami 
venită. După ce salularämü pe dama ce era acolo. îi ceru- 
rämü scuse pentru nevoia ce ne făcea ca s’o incomodämü. 

Acâsta era o femee înallă si cu trăsuri caracteristice, De și 
nu era în primăvara vârstei, de si părea a avea trei-deci ani 
bătuţi, dar era încă frumosă și plăcută. Ea se arătă ingädui- 
tore, şi nu se pärlı tocmai centrarialä de ciudata ocasiune 
ce adusese lucrurile ast-felü. După ce ne recomandarămi cine 
suntem (ferindu-ne însă de a-i spune numele nostre cele ade- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 277 


värate), ea ne spuse că e Bucurescenä si că trece la Braşov, 
pentru apele de la Elepatac. Ea era jumătate măritată, fiind-că 
de cât-va timpii se cam certase cu bărbatulă seii. Venise cu 
câte-va momente înaintea nöslrä, si de aceea se vedea osân- 
dită, ca și noi, a petrece în acestă miserabilä cârciumă. 

Dama nösträ scâse dintr'o lädifä ce avea, unii micii serviţi, 
si îndată făcu ceaiulü. Vădândii o singură câșcă, noi ne lin: 
geamii buzele. Ea însă fü atätü de delicată, în cât ne trată 
pe amândoui, unulü după altulü, si apoi b&ü porţiunea sa. 
După ce petrecurämü într'o convorbire destulii de veselă 
până pe la 10 ore, incepurämü a ne întreba cum o së ne 
culcămiă ? 

—- Eŭ voiii pune condiţiunile mele, dise amabila damă. 

— Noi sperämü că le vom priimi. röspunseiü eŭ; numai 
să fie ecuitabile. 

— Eată cum să facemü, dise ea. Până ce eŭ mă voii des- 
brăca, d-vâstră së faceţi bine să treceţi în tindă. Eŭ voiă 
despărți patulü mei de alü d-vöstre cu unii cearsafü. Dar 
dacă cearsafulü va fi transparinte, D-vostre să-mi daţi cuven- 
tulü de onöre că nu veţi cerca a vě uita prin elü. 

— Acceptämü, diserämü ridendü amânduoi. 

— După ce vă veţi culca, să fiți obligați a nu conversa și 
apoi a dormi fără a sforăi. 

— Primimü, diserämü iarăși ridendü. 

— Afară de acesta, să-mi promiteţi că veţi dormi hinisorü, 
că nu veţi da nică din mâini nici din pieiöre; căci fiindă patulü 
meü prea aprope, puteți să-mi turburafi somnulü. 

— Prea bine. Primimü si acesta, 

-- Afară de acâsta să-mi promiteti că nu veţi visa, și că 
nici veţi vorbi prin somnü. 

— 0, o! asta e cam greü, dıseiü eü. Atunci trebui ca și 
d-ta së ne promiţi că nu ne vei lace së visämü. 

După mai multe tocmele, condiţiunea din urmă se înlătură 
și, supuindu-ne la tote cele-l-alte, le și urmarämü ad-literam. 

A doua di de diminetä më desceptaiii la cânteculii cocosi- 
lorü, în zori de qiuă, Nu eutezamü însă së mě mişcă, de temă 


www.digibuc.ro 


278 BIN ANUI, 1848 


se nu desteptü pe camarada nostră. Fusese o neprevedere din 
parte-ne, că nu ficsaserämü ora sculărei. Amiculii meü, carele 
dormia totii într'unii pată cu mine, deschise și elü ochii; voi 
să se scöle; eŭ ild opriiii, făcându-i semnü cu degetulii să nu 
facă sgomotü. Ast-felii dară ședemii amândoui nemiscafi, ne 
sciindii ce să facemü. 

Cersafulü, de si póle era transparinte, dar numai dama 
nostră ar fi pututii profita de tentafiunea indisereţiunii, căci 
ferestrele eraü despre partea nösträ, iar despre partea ei era 
intunereculü. Uitându-mă lungii asupra cerșafului, veduiü cu 
siguranţă că, pe o gäurifä ce era tocmai în mijlocii, lucia o 
lumină n€gră, ce semăna a scânteie de diamantü negru. Tu- 
siiü şi lumina peri. Atunci infeleseiü că era ochiulü indiseretü 
alii damei nostre. 

— A, domnisörä, te-amii prinsü cu ocaua mică. 

-— Ce felii ? röspunse ea. 

— Te-ai uitatü prin cearsafü. 

Ea ne spuse ridândi că de o ară era desleptă, dar nu se 
scula de témă (ca şi noi) së nu ne strice somnulü. 

— Acuma së stămi la tocmelä nouă, diseiü. D-ta, saü noi, 
înainte la sculare? 

— D-vösträ aveţi întâietatea, fiind-că sunteți doui. 

— Ba d-ta, fiind-că esci damă. 

— Ba, vă rogü. 

— Bine, dar cu condiţiune së nu te uiţi la noi pe gäurifa 
cerșafului, până ce ne vomü îmbrăca, căci ne tememü de 
deochi. 

Ea ne promise că nu se va uita; si ast-felü ne imbräca- 
rämü si eșirămii ca së ne căutămi de cale, promifändü damei 
nostre că din aventura acesta voiii face odată o comedie 
pentru teatru, 

Dar étá o promisiune care am uitată a o pune în lucrare, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUT, 1848 279 


PARTEA A TREIA 


De diminejă, la optü ore, bariera frontierei austriace se de- 
schise. 

Trecurämü fără nică o dificultate. Vamesulü austriac, carele 
era unii bătrânii căpitanii în congediii, ne primi cu multă a- 
mabilitate ; el nici voi sö ne caute de nu cum-va avem ceva 
de supusü la vamă. Rigörea vämilorü austriace, care era pro- 
verbialä ca și aceea a văinilorii văzduhului din Apocalips, dis- 
păruse. Ac6sta ne puse în atâta uimire, în cât întrebarăm pe 
Vameșii de este Neamţ. Elne respunse cu câte-va teremtetem 
pe socotela Nemtilorü, care ne încredințară că omulii nostru 
era Unguri, fanatici inemicü al Nemtilorü. 

După ce ni se vizară pasportele, bătrânulii Vameșii ne pofti 
la căsuţa sa. Acolo avu amabililatea a ne trata cu şuncă si 
slănină ungurâscă, care ne încredința că era de septe ani. 
Terminändü dejunulü, voirämü a arăta recunoscinfa nösträ 
unei nepöte a Vameșului, care făcea onorile casei, depuindü 
câte-va monede de argintii bine sunätöre pe o mică toaletă 
ce era intr'unii colții al camerei. Dar, după ce ne luarămii 
adio, când voiamii să incälecämü, vedemii pe bătrânul Va- 
mesü strigândii së ne oprimii. El stärui de noi ca së luămi 


www.digibuc.ro 


280 DIN ANUI, 1948 


îndărătii monedele ce läsasemü, nevoindü nică într'unii chipü 
së ne lase a pleca înainte de a le lua. 

Ast-felă, cu tâte că ploua cu neincetare, incälecarämü si 
apucarämü calea Brașovului. 

Trecurämü mai multe văi si dâluri ce formeză cósta sep- 
tentrională a Carpaţilor. Admiramü pădurile imense pe sub 
cari umblamü, și sälbätäcia ce domnia pe acolo. In adevări, 
fäcurämü mai multe ore de cale, fără să dămii peste vre-unü 
satü saü o căsuță omen6scä. Infricoșata sete, care ne-o cau- 
sase slănina ce mäncasemü de diminetä, trebuea să o potolim, 
bândă apă din riusörele ce le treceamü, din urmele copitelorü 
cailoră, saü din stresinele päläriilorü nöstre. Nici o cârciumă, 
nici unŭ puţă, nu se arăta în calea nösträ. Nu ne puteam es- 
plica cum se făcea că în 'Trausilvania, care o sciamü atât de 
împoporată, să fie atâtea locuri pustii și nelocuite. Unii tre- 
cătorii pe care-l întrebarămii, ne explică causa: acâsta pro- 
vine din causa asprimei ce domnesce în clima cöstei nordice 
a munfilorü, ca una care împedică și puterea vegetaţiunii 
plantelorii nutritive. Acestă fenomenü mai tärdiü ni se înfățișă 
și in alte părți ale Carpaţilor. Când trecurämü prin Nordulü 
Transilvaniei în Bucovina, pe la cetatea Bistriţei. găsirămii o 
climă dulce și o vegetafiune fericită până aprope de vârfulii 
Carpaţiloră, în tocmai ca în cöstele acestor munţi despre Ro- 
mânia ; iar când incepurämü a ne cobori spre Bucovina, pe 
costa nord-vestică a Carpaţilor, vădurămii aceeaşi asprime de 
climă și lipsă de vegetațiune până aprope de Gura-Homorului. 


II. 


Pe după ameadä-di, îndată ce esirámü din munti, cerulü se 
inseninà, pluia încetă și unii sâre frumosü înveli orizontele si 
natura. Atuncea simfirämü fericirea care negresitü o simte 
marinarulă după încetarea unei furtune pe mare, Subredele 
nöstre vestminte nu mai puteaü inlinıpina pătrunderea ploiei, 
și incepuserämü a simți udela până apröpe de epidermä. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 281 


Pe la patru ore incepurämü a zări turnurile bisericelori si 
ale cetăţii Brașovului, ale căror coperisuri de ferü albii saü 
de olane smălțuite scânteiaii la radele sóreluY, Gräbimü mer- 
sulü obositelorü nöstre glöbe, care ca și noi aveaü necesitate 
de repaosü și mâncare, si în mai puţinii de o oră facurämü 
intrarea nösträ triumfală în orasü, Pentru întâia dată vedeam 
unŭ orasü afară din fera mea; si mărturisesc că, de cum 
am începută së mă apropiiü de Brasovü, am römasü încântat 
de curăţenia stradelorü, de ordinea ce vedeamü dominändü in 
tote, de stilulü ingrijitü alü constructiunilorü, si de aerulü de 
eivilisafiune ce părea intipäritü pe totii ce mi se înfățișa inain- 
tea ochilorü. 

Brasovulü, după severa sa fisiognomie, pörtä (räsurile ca- 
caracteristice ale unui orasü german. El este situată in un- 
ghiulü a duoi munţi care-lă domină, si fortificatii cu ziduri 
înalte cari arată a fi fostii o adevărată cetate tare odiniörä. An- 
ticitatea acestei cetăți se urcă până la doui-spre-dece secoli. 
Pe timpul când s'a fondatü, negresitü că nu eraü cunoscute 
armele de foci ; căci astă-qi două baterii de tunuri, puse pe 
dealurile apropiate ce o domină, o potii reduce în câte-va ore, 
Pe o movilă ce este în peptuli acestui triunghiü, este o cetä- 
fue mai modernă, ce pare făcută mai multă spre a impune 
puterea sa asupra cetäfei din vale, de cât spre a o apăra. 
Aici, de bună semă, Sașii cari aŭ culonisatii Transilvania, aü 
făcută prima lor descälecätöre ; și cetăţii i-ai dati numele 
Cronstadt, (burg, saü orasü de corönä), spre a indica domina- 
țiunea germană. Biserica catedrală sässescä, monumentü impo- 
santü în stilulă anticü gotică, privilegiurile municipale esclusi- 
viste ce si-aü pästratü Sașii din timpurile cele mai vechi, sunt 
o dovadă vie a caracterului de stabilitate cu care acești co- 
loniștă s'aii impläntatü iu fera acesta. Intr'adevării cetatea este 
curatii sässöscä ; cu rară escepfiune, Gmeni de altă naționali- 
tate aü pututü căpăla dreptü ca să aibă proprietăți in lăun- 
tru. Numai suburbiele sunt locuite de Români, locuitorii au- 
toctoni ai Daciei superidre, 


www.digibuc.ro 


282 DIN ANUL 1848 


11. 


Intrândii in orasü, intrebaiü pe celü intäiü individü ce 
întâlniiti despre vre-unü otelü. Individulü nostru, cu tate că se 
întâmplase a fi românii, nu înțelese vorba de otelu. Îi spuse- 
rămă hanü; nu înțelese nici atâta. In fine iY spuserämü os- 
pălărie ; atunci ne înțelese, dar ne spuse că acâsta se numesce 
fugädüu. 

După indicarea acestuia, träserämü la hotelulü numitü Co- 
róna. Acolo, din fericire, aflarämü comoditätile si linistea de 
care eramü doritori. 

A doua-di diminefä alergaiii së aflu pe redactorulii Gazetei 
de Transilvania. Numele lui G. Bariţii îmi era cunoscută, căci 
foia sa de multe ori deschisese colönele sale încercărilor mele 
poetice și corespondentelorü mele. Acestă nume, scumpü pen- 
tru toți Românii din Ardeal, nu era mai puţin prefuitü de 
Românii din Moldova. Până la acea epocă, Gazeta de Tran- 
silvania fusese uniculü organü politicii al nafionalitäfei româ- 
_niloră, Pe când în Principate domnia terorismul protectora- 
tului, carele ţinea în lanțuri aspirările nostre de progresii si 
. de naţionalitate, acâstă foie singură reproducea suspinele nó- 
stre și rădica vocea sa liberală în contra apesärilor ce în- 
duramü. 

Pentru asemenoa motive, cu dreptü cuventü acestä gazetä 
se bucura de o mare popularitate intre Români, si numele 
redactorului seii era veneratu atât de Munteni cât și de Mol- 
doveni. 

D. Bariț, îndată ce-mi află numele, mă primi cu bra- 
tele deschise ca pe unii vechii amicii. Îi spuseiü amänun- 
tele evenimentelor din Moldova, despre care avea încă sciinţe 
confuse, şi foia sa se grăbi a le reproduce. 

In aceeaşi di făcuiu cunoscinţă și cu colaboratorulü lui Baritü, 
Andrei Muresianu, ale căruia lucrări poetice începuse a se 


www.digibuc.ro 


DIN ANUI, 1848 283 


semnala in literatura de dincolo de Carpaţi. El scrisese până 
atunci puţine versuri, dar bune. Bucata cea mai însemnată, 
publicată în anulü 1844 sub titlulü : O privire de pe Carpafz (11 
electrisase multe inimi române. In adevërü pe atunci, când 
în Principate nu se putea scrie de cât sub alegorii și unde 
ideile de naționalitate, independenţă, libertate, eraü persecutate 
ca crime, cu câtă sete și amorü citeaü Românii versuri ca 
acestea : 


«Fag! înclinați de dile, vol martori câte rele 
«Trecură peste ţEră a căre! pompă-aţi fostă ! 
«Prediceţi-ml în taină: mal vină furtune grele 
«Pe fil vechei Rome? mal ceru-v'adäpostü ? 


«Prespuneţi-mi, stânci mute ! ce sârtă aŭ s'aştepte 
Aceste för! române, înscrise 'n istoril? 

Veni-va vre-unü ängerü din ceri së le destepte ? 
«Oul că imperiulü silel le-a ştersă din cele vil? 


«Când cugetü în tăcere la vremile trecute, 

«Ah, lacriml sängerände se scurgă din ochim!-josü, 
«Vădândi c'am aiunsă sörtea Cassandrel celei mute: 
«Să cânt, să strigă în lume, dară fără de folosă !> 


Prin asemenea accente, Mureșeanu reproducea gemetele tu- 
tulor Românilor de pe atuncea; căci tirania și despotismulü 
eraü sistematisate si în Austria ca si în Principate. Românii 
nu puteai cugeta la trecutulii si viitorulă lorü de cât in tă- 
cere și în durere. Apoi cu o strofă mai josü, Mnreseanüu 
desvăluia situafiunea spiriteloră prin aceste cuvinte : 


«La nor e putredă m&rulă, nu-i modă de curăţire, 
«Sı totii ce se mal speră sunt simburil din elü; 
«Aceştia cer plantare, silințţă şi unire. 

«Atunci va cresce cedrulü din ramulü tinerelü. 


(1) Vedi Föia sciinţifică şi literară ce esia sub redactiunea D-lui V. 
Alexandri No, 35. anulü 1844, 


www.digibuc.ro 


284 DIN ÎnUE 1848 


In aceste puține cuvinte scânteie aspirările către unŭ vii- 
torii mai bunü. Dar poetul, ca cum nu s'ar încrede în desti- 
natele patriei, ca cum ar vedea fantasma nefericirei neince- 
tatii înaintea sa, se intörce räpede şi dice: 


«Dar norii cel de ghiafä, colo, ce vină spre f£rä ! 
«Privesce.,. ce 'ntunerecü!... Cum scapără de desü!! 
«Nu vor atinge planta ce-acum vrea să resarä ? 
«Ah, val! ce rosă crudă de pradă gl-aü alesü ! 


Ac6sta în adevării era profeția unor evenimente apropiate, 
pe cari poetulii singuri le întrevedea. Nu mai tärdiü, de cât 
peste patru ani, norii de ghiatä aX poetului aŭ adusii oștile 
de invasiune de la Nordü peste Principate si cataclisınulü 
resboiului civilii in Ardelü. Poetulü în prevederea evenimente- 
lorii adaoge: 


«Atunci daţi glasă, vol, codri! spre semnü de pomenire 
«Că genulü ce-a trasă secoli prin mil nefericiri, 

«Acum cănd rada, dilei îl puse în simfire 

«Se face jertfă crudă viclenel uneltir!. 


«Vedea-vor sclavii lacomi, ce-ai preferită perire 
«Unel năciun! orfane, cum judele de susü 

«Va cere să-şi dea sémă de-a lor nelegiuire; 
«Atunci va cădea crima pe cel ce-a aü prpdusü.» 


Mureșeanu mai tärdiü, în timpul evenimentelur de la 1848, 
făcu încă o poesie: Descöptä-te Române ! care pote întrece in 
classicitate chiar Marselieza franceză. Vom vorbi despre a- 
cesta altă-dată şi mai pe larg. (1) 


(1) Pe la anulu 1865 nefericitulă poetă, amärätü de îngenuchiarea com- 
patrioțiloră să sub jugulit ungurescü şi de ingratitudinea cu care aŭ fost 
trataţi ei dreptü atâtea sacrificii ce făcuseră în devotamentulă lor pentru 
causa imperială, s'a alienatü si în urmă a muritü. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 285 


IV. 


In câte-va dile vizitaiii mai tote împrejurimile Brașovului, 
destulă de pitoresci si interesante. Imprejurulü cetäfei din vale 
este o alee minunată, care fine locü de grădină publică. Acolo 
intrrunü locii este o rotondă, care se numesce masa lui Țepeș. 
O legendă spune că acestă Domni al förei Românesci, într'o 
invasiune ce a fäcutü, pentru ca së mânânce mai cu poftă, a 
pusü de aü trasü în țâpă duoi-spre-dece burgezi Saşi, și a dis 
de j-aü pusă masa în mijloculă lorii; în adevără, originală și 
bizară manie de a-și deștepta polta de mâncare! 

Am făcută o escursiune pe jos până la Săcelele, unii sirü de 
sate asedate pe pola unui munte, cari, fiind-că prin crescerea 
populațiuuei aŭ ajunsă a se împreuna, aü căpătată numele de 
Sucelele, prescurtare din Sutucelele. Aceste sate, saü mai bine 
aceslü salii, este într'o rânduială cu totulü europenä ; are strade 
pavate, pârae canalisate, case aliniate si coperite cu olane sai 
șindrilă. Locuitorii sunt Sași si Homâni ; acești din urmă sunt 
in maioritate. Făcurămii mai multe cunoscinţe aci, si avuiü 
ocasiune a vedea de aprope felulü de vielä si de cultură a 
Romänilorü. Locuitorii de aci träescü cu agricultura, dar mai 
multü cu industria și cu comerfulü vitelorü. Din causa ingu- 
stimei locurilorii, Homânii aŭ fost împinși la cele două din 
urmă întreprinderi. In ramura industriei ei aŭ începută a ri- 
valisa cu Sașii cari, cei întâiii aü dati impulsiunea. Apoi co- 
merțulii vitelorü Românii il facă pe piciorü mare: nenume- 
ratele turme, cari päsunezä in munții si câmpiile României si 
ai Moldovei, precum și acele care trecü peste Prutü și peste 
Dunăre, sunt ale Românilorii locuitori de pe aicea. Unii din 
ei aii stări însemnate. Copiii lor, junimea ce se rădică, mergü 
de invefä până prin srolile Vienei. Dar adesea se vedü licen- 
tiafi doctori în dreptü saii în filosofie, incälländü opincele si 
purtândă oile prin munţi saü mänuindü plugulii pe câmpie. 


www.digibuc.ro 


286 DIN ANUL 1848 


Am cunoscutii mulţi tineri instruiți, numiţi pe acolo inteligenți, 
ai cărora părinți sunt simpli plugari saü ciobani; căci nicăiri, 
credă, ca în Ardeală, Românii nu au instinctulă desvoltatü 
pentru învăţătură si cultură. 


V. 


După starea în care vedeamü satele din prejurulü Brasovu 
ui, judecamü că Transilvania este o ferä din cele mai fericite. 
Dar făcândă escursiuni mai departe, văduiii și sate ce semä- 
naŭ cu cele din Principale — respirând o miserie desolantă. 
Acest contrastü më uimi, și më puse a urmări causa acestei 
mari diferinfe. 

Transilvania era împărțită în mai multe provincii, și fie care 
se afla în diferite posifiuni sociale. Provinciele din Fundulü 
Regii, în care se aflaü cele 12 scaune (județe) săssesci, eraü 
în stare infloritöre: se bucuraü de institufiuni comunale și 
municipale forte democratice ; pămentulă era împărțită în pro- 
prietăți mici, ca locurile răzășesci din Principatele nöstre ; 
iobăgia, (claca, boeresculü), nu eraü cunoscute, fiind-ca pe aici 
feud, saü proprietari mari nu eraü. Românii locnitorf in a- 
'ceste părți, se bucuraü ca și Sașii de o viefä mai fericită cu 
tote că prin statute nu eraii recunoscuţi ca națiune între 
cele-l-alte popore. Provinciele însă coprinse în Comitate aveaü 
aspectul provincielorü nosire: proprietarii mari, grafii si ba- 
ronii (în genere unguri) essercitaü drepturi feodali asupra lo- 
euitorilorü. Aceştia, în cea mai mare parte Români, erai su- 
puși unei iobăgii multii mai aspre de cât aceea din ţările 
nostre, 

Este curiosü de observată că populafiunea săsâscă din Tran- 
silvania, in locü së se inmuljescä, din ce în ce scade, Clima, 
temperatura, saü o combinafiune providentialä, contribue la 
decrepitudinea acestei stirpe, pe când Românii crescii într'o 
proportiune nem&surată. 

Se dice că ideile lui Malthus, atât de tare aü prinsă rădă- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 287 


cină in moravurile sale, in cât mulţimea copiilorü într'o fami- 
lie se crede ca o nenorocire, si se intrebuințâză chiar mijlöce 
criminale pentru împuţinarea lorü. De aceea se observă că 
Sașii forte sporadicii aü mai multă de duoi copii. Chiar pe 
când eram in Brașovi, s'a găsită, în pădurea de lângă acestă 
cetate, intr’o diminétš, unii burghezii destulü de avutü, spân- 
zuratü si lovitü totii o-dată în inimă cu unii pumnarü, care sa 
gäsitü în mâna sa infepenitä. lar in busunarulü acestui nefe- 
ricitii s'a aflată testamentulii seü autografii, în care dicea că: 
«ne mai putöndü suferi pedepsa lui D-deü, carele i-a dată 
patru copii, se sinucide !...» Dar la Români este cu totul din 
contra : acela ce nu are copii, se crede cel mai nefericită; 
Yar acela ce are o duzină, mai fericitii de cât unii patriarchii, 
mai bine-cuventatü de căt unii imperatü. 


VI. 


Aici e tiwmpulii së spuiii că în oteluli în care traseramü, a- 
flarämü pe D. N. Ionescu. Acesta era unulü din cei patru 
actori ai episodului de la Grozesci. El ne narà intämpla- 
rea aceea mai pre largă, si merită së o recapitulezü. 

Acești patru tineri, audindü de revolutiunea de la Viena, se 
sculară din Paris, împreună cu mai mulţi alți români, ca să 
vie în Principale së ia parte la mișcarea națională ce se pre- 
para. Ei, viindi prin Transilvania, trecuseră frontiera pe la 
Oituzi. Acolo, ofiferulü respectivă, avea ordin să nu lase să intre 
în ferä nici unii studentii de la Paris; căci guvernulü din 
lași, prin emissarii sei din Paris, scia că o sémă de tineri 
eraü se vie cu veleilăți revoluționare. Ofiţerul însă neavëndü rese- 
dinfa sa chiar la frontieră, şedea la Grozescă, într'o depär- 
tare de duo& ore apröpe. Călătorii, neimpedicafi, veniră până 
aci si (raserä la cärciuma satului, căci trăsura ce năimiseră 
din Ardelü era tocmită numai până aci. Atuncea se pomenirä 
cu unii sub-ofilerü, însoțită de unii soldatii. Acesta, cerându-le 
paspörtele, si vedendü numele lorü, le spuse că are ordinii a 


www.digibuc.ro 


288 DIN ANUL 1848 


——e — 


nu-i lăsa së intre in terä. Studenţii îi observară cu dreptü 
cuventü, că asemenea ordinii trebuia să le fi comunicati la 
frontieră, iar nu după ce aŭ intrată în terä, cale de o postä; 
si in fine îi declarară că ei nu vëdü cuvântulă legiuitü după 
care să fie opriţi a intra în cäminulü pärintilorü lorü. Sub- 
ofiferulü insistă cu brutalitate, si le declară că, dacă nu vor 
să se intörcä, el îi legă și-i trimite la Iași; după acâsta esind 
afară, trase ușa după dânsul și o închise; începi apoi să 
strige la Gmenii satului, së sară ca să prindă nisce hoţi. Han- 
giulă, späimäntatü, o rupse la fugă. Tinerii călători sparserä 
usa, si, lvändu-si armele în mână, esirä afară. Soldatul atunci 
întinse pușca asupra lorü. Unulü din aceştia însă îl apucă 
înainte, si, trăgendii, culeă pe soldată la pământii. O a doua 
descărcătură fu îndreptată asupra sub-ofițerului, carele aseme- 
nea cădu. Atunci tinerii, lăsându-și bagagele acolo, îmbrăcaţi 
numai în bluze subțiri, plecară prin mijloculă satului și in- 
trară în pădure, care nu era departe. Sateniı îi priviră tre- 
cândii, și nici unulü nu se puse a le opri calea. Ei, după ce 
intrară în munţi luară calea Brașovului; temându-se însă de 
fi urmăriți, apucarä pe alături cu drumulü, prin munţi de-a- 
dreptulü. In cele din urmă, ei perdură cu lotulü calea: um- 
blară rätäcindü, cinci dile și cinci nopți, ostenifi si nemäncafı, 
fără de a da peste nici unii bordeiü, fără a întâlni nici unü 
muritoră. Cu tote că era în luna lui Aprilie, nopţile eraü ume- 
dâse şi reci; își pote prin urmare închipui cine-va cât avură 
a suferi acești juni, deprinși cu o crescere delicată. Dar fö- 
mea ?,.. teribila fome, care-i făcea së leșine! 

Providența in fine ri scöse la lumina : ei deterä peste unŭ 
soldati austriacă, päditorü la frontieră, carele-i duse la satulü 
cel mai apropialü, de unde ailară o căruţă care să-i ducă la 
Braşov, 

Mălinescu, Leca (Enaki) și Chinezu avândii ceva mijlöce se în- 
torsese la Paris. Ionescu nu-i putuse urma. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 289 


VII. 


A treia saü a patra di ne pomenirämü cu alți tref öspeti 
neasteptali. Aceștia aŭ fost: V. Alexandri, G. Cantacuzen, si 
ună unchiü al meü, Tóder. 

In distrietu!ü Neamţului, in munţii ce se ţină de póla Car- 
patilor este moşia Bălțăţesci, unii mare si frumosü domenii al 
familiei Canfacuzinesci (1). Acâstă familie, compusă din einci 
frați, unii insurafi si alții încă tineri, locuia pe acâstă moșie, 
si petrecea maï mult la térá, precum petrecii mal multe fa- 
milii boieresci din Moldova. Pe o posifiune înălțată, este casa 
Cantacuzinescă, unii adevöratü palatü domnescü care dacă sti- 
lulü moderni al architecturei nv lar träda, ur avea aerü de 
ună castelü din secolul de mijlocü. Cu cäfi-va ani în urmă, 
am petrerutü în acâstă frumosă reședință câte-va dile plăcute ; 
și nu voiü uita nici o-datä amabilitatea și gracia cu care am 
fost înconjurată în acâstă nobilă familie. Tatälü acestor frați, 
Knezulü George Cantacuzen, servise mult timpü în ostirea rus- 
söscä, încă pe la inceputulü secolului, 

După el, si fiii sei se bucuraü de protecțiunea particulară 
a guvernului russescü. De aceea, cu tote că de origină erai 
Moldoveni, dar eraü priviți mai mult ca 'sträini în față cu 
causa națională. 

Cu töte acestea, precum am arătată și în partea întâia a 
acestor suvenire, Cantacuzinescii luaseră o parte forte activă în 
mișcarea de la 30 Martie. Precum arätaiü, eraü bänueli mari 
că aceștia, împreună cu Muruzeștii și alţii din coteriele po- 
litice, ar fi fost instrumente ale politicei moscovite, — care, 
pentru ca să legitimeze invasiunea în Principate, aü contribuiti 
la mișcarea aceea sub masca de patrioți români. Dar cele pe- 


(L) In urma evenimentelorü de cari vorbimü, acestă moşie a trecuti 
prin vendare în proprietatea fostuluy Domnü M. Sturza. 
19 


www.digibuc.ro 


290 bi anun 1848 


trecute la laşi părea că nu eraü de ajunsi; si fraţii Caniua- 
cuzinesci, după ce vădură arestările și essecuţiunile teroristice 
ale guvernului, se duseră la moșia lor, si acolo adunarä Plăie- 
șii de pe moșiile lor până in numă ü de trei sute 6meni, or- 
ganisändu-i mililăresce si r&spândindi vorba că aŭ së mergä 
asupra capitalei pentru ca së resbune crudimele guvernului. 
Acâ-tă vorbă se răspândi până la lași, si mulți din nemullä- 
iţi incepura a alerga și a se concentra la Bälfälesci. Ast-fel 
se duse acolo unchiulu meü despre care vorbiiü si V. Alec- 
sandri. Planulü acesta ar fi fost realisubilu pole, dacă Canla- 
cuzinescii ar fi fost ómenï mai populari, si maï cu sinceritale 
devotați ca să lŭ esecute. Dar într'o qi veni acolo unu func- 
tionaru de la Cousulululă russescii; șopti ceva cu unii din, 
frații Canlaeuzine-vi, si îndata Plaresii se risipira. Al treilea 
din fraţi, G. Cantacuzen, luă asupra-si responsabililatea, si se 
decise së emigreze. Ast-fel, cei | alţi frafı remaserä nesuperufi 
din partea guvernului, aruneändü numai asupra Knezului George 
culpa resenlărei. Ast fel venira in emigraliune personele de 
care vorbiiu maï susu, 


VIII 


Revolufinnea maghiara luase proporliuni ınlin-e. Tronulă 
Austriei se sguduia în teneliele sale. Nafionalitätile diverse ce 
compunü aceslü mure imperiu se afluii intr’o confusiune de 
idei si dorinfe: fie care in parte căula să-și fac o posiliune 
mai bună. Maghiarii începură a se pronunța limpede că vor 
să se deslipesca de Austria, și së formeze unu mare regatü 
Ungurescii, în care să coprinda Croaţia, Dalınalia, Banatul si 
Transilvania. Ajutatı de puteri imense, de castele, de cetăți, 
de ostiri numerose, de enlusiasmulü poporului maghiară, si de 
aveulurarii Italien si l’oloni ce alergaserä în Ungaria din tote 
părţile, ei se credeaii siguri pe întreprinderea lor. Cu cuvin- 
tele de libertate și [raternitate ci credeau că vor pulea momi 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 291 


populatiunile eterogene din ţările arătate. Dar aceste popula- 
țiună avuseră mai multe probe despre sinceritatea Ungurilorü, 
a cărora devisä era: supremația maghiară, şi desnaționalisa- 
rea celor-l-ulle naţiuni. De aceea, pe când la Pesta se insti- 
tuia unii guvernü națională și independenti, Croaţii, sub Banul 
lor lelacici si sub Patriarchulü lorü Huiacici, rădicuii stindar- 
dulü spre apărarea tronului austriacii, în care vedeaü mai 
multă garanţie pentru drepturile lor nafiovale, 

In Transilvania, unde elemenluli maghiară era întărit de 
o populaliune robustă ca de 600 mii Să&cui, si unde Dieta 
(adunarea representativă) era compusă mai multă de grafi și 
baroni Unguri, se pregătia se se decrete Unirea cu Unga- 
ria pe ori-ce preoții. Acesta era o cestiune forie importantă 
pentru Români, pe cari niment nu voia aà Y întreba, si din 
contra parea a í desprelui ; căci foile periodice și tote orga- 
nele politice ale Ungurilorü cântaii pe unii singură diapasonü 
că nu cunoscü naţiune Romană în Transilvania. Homânii, 
după legile de până atunci, nu se bucuraü de nică ună dreptü 
politică : mereii perseculaţi de maghiari pentru tendinţele lorü 
naționale,  ccnsideraţi numai ca o a palra naţiune tolerată 
între cele-l-alte naţiuni ale “Transilvaniei, de astă-dată sim- 
firä că e limpulü ca să dea semne de viţă și së capete drep- 
turile la cari aspiraü. Se propuse ideea de a se face o adunare 
națională, spre a se consulla în împrejurările de faţă, și acestă 
idee ca fulgerulü se răspândi si se aprobă de tötä români- 
mea. Diva și loculii se determinară: la Blajü, la 3 (15) Maiü ! 

Më îndemnaiii si eü a merge la acestă adunare. Më urcaiü 
în diligenţă cu N. Ionescu, insuflefitü si elă de asemenea do- 
rinfä, si plecaräınü cu vre-o patru dile inainte de diua defiptä 
pentru Adunare. 


www.digibuc.ro 


292 DIN ANUL 1848 


IX. 


La prima stațiune a diligenţei, inträndü la unii otelü ca să 
më restaurezü, më puseiü în vorbă cu unii individü, calätoriü 
ca și mine. H adressaiü cunoscinfa, și cu mare fericire îm- 
brätisaiü pentru prima 6rä pe l.aurianu, cu carele am legatu o 
amicie intimă. Acesta, audindü de mișcările din patria sa na- 
ală, părăsise catedra de filosofie din Bucuresci și së gräbise 
a trece în Transilvania; de aceea el se afla ca și mine. pe 
cale de a merge la Blajü. 

Sera am fost în Sibiü. 

A doua-di diminetä visitaiii orasulü. pe care-l aflaii mai 
mare, mai luxosü si mai animată de cât Brașovulii, Creduiü 
de cuviință a face o visită Episcopului românescă din Sibiiü. 
Acelü prelatü care numia Andreiă Saguna, mă primi cu multă 
bună-voinţă. 

Pe figura acelui bärbatü se însemna o cuviosie impunätöre ; 
pe fruntea sa părea întipărită cugetarea și grija, ca în nisce 
momente supreme. Abia esiiü de la elü si, sosindü la otelulă 
unde träsesemü, gäsiiü unii bilelü prin care eram invitatii să 
pränzescü la Episcopie. 

Insotitü de amiculü mei lonescu, më plimbaiü pe stradele 
Sibiiului admirändü bisericele si diversele edifieinri frumöse 
ale oraşului. Trecândi pe lângă uni otelü, pe a căruia fron- 
tespifü era desemnatü unii mare sore de aurii, vöduiü unii 
bšiétü sub gangü, şi-mi veni ideea să-i adresezii vorba: 

-- Ei, färlate! sunt pe aicea ceva români ? 

— Da, Domnule, sunt nisce domni din Bucuresci. 

— Cum îi chiamă ? 

— No, deü, nu sciü; că abia sosiră, si sunt mai mulți. 

Intr'adevării se vorbia că la adunarea de la Blajü eraü să vie 
români din tole pärtile României, si chiar din Bucovina. Cu 
tote că nu aveumii cnnosein[e prin Bucurosci, avuiŭ curiosi- 


www.digibuc.ro 


DIN ANU! 1848 293 


tatea însă de à sei măcar cine sunt acei români, si voiam să 
mă informezü. Amiculă meü nu prea era de părerea ac6sta, 
eŭ însă îl tirtiü, si ne urcarämü pe scari. 

Abiu urcați in vestibilulü de susü, de o-datä audirämü in- 
tr'unii apartaınentü vorba maï multorü voci, Usa fiind deschisă, 
ne indreptarämü într'acolo, și r&maserämü încremeniţi vedend 
că acei öspeli eraü toţi de aï noştri, toți Moldoveni, toti 
cunoscuţi, toți frați aY causei ce ne făcuse a emisra! 

Indată ce intrarämü, furämü assediati de imbrätisäri, si de 
mii de întrebări. Nu voii uita nici o-datä fericireä ce am 
simfitü în momentele acelea; și o asemenea fericire nu o pote 
înțelege cine-va de cât în asemenea timpi si în asemenea 
împrejurări. 


X. 


Aceștia eraü: C. Negri, Lascar Rosetti, M C; stachi (Tepureanu), 
I. Alexandri, A. Russu si Z. Moldovanu. 

Negri, Alexandri și Russu veniseră din Paris la Bucuresei. 
Guvernulü de aici fusese avisatü de guvernului Moldovei că ei 
vină pentru o mișcare națională; de aceea li se făen cunoscut 
că nu le este ertatü a sta prin Bucuresci. Planuli lor era sé 
treacă la Moldova ; audindü însă de cele petrecute după 30 
Martie, si închipuindu-și că, chiar dacă intrarea nu le-ar fi 
oprită, totuşi persânele lor n'ar fi în siguranță, se deciseră a 
se intörce lu Giurgiu și a se sui pe vaporii pentru ca së ınergä 
iarăși la Paris, Pe vaporii însă se întâlniră cu lepureanu, 
Moldoveanu, Rosetti și A. Moruzi, cari scăpaseră de la Brăila 
prin ajutorulü Consulului englezescü. 

Atuncea se deciseră a nu se depărta de frontiera Moldovei 
jebarcară la Lugos si veniră în Ardel, unde vıdeaü simpto- 
mele unei mișcări. 

După ce le spuseiii amăruntele intämplärilorü mele, si ami- 
culii Ionescu pe ale sale, fură transportați de fericire când 
audiră că V. Alexandri se află la Brașov ; cäci nici frate-sëü, nici 


www.digibuc.ro 


294 DIN ANUL 1848 


cei alţi amici ai sei, nu sciaü nimieü despre el. După aceea, 
spuindu-le că mergemü la Blajă, unulü din ei, Lascar Roseti, se 
decise a ne insoli; iar cei-l-alţi a se duce la Brasov, unde ne 
deterämü cuvântii a ne întruni după ce vom termina cu 


Blajulü. 


XI. 


Mai stelerămii două dile în Sibiiii. Fäcurämü mai multe cu 
noseinfe între Românii de acolo. Unü simţimentă extraordinar 
de fräfietate, care era chiar în atmosfera anului 1848, ne făcea 
enlusiasți pentru Ardeleni. Noi, Moldovenii, crescuți mai mult 
saii mai puţinii cu idei si cu deprinderi aristocratice in fera 
nösträ, nu aveamü o adevărată idee de națiunea și poporulü 
românii ; afectamii popularitatea ca o idee a secolului. ca o 
fantasie, ca o idee abstractă căpătată din cărţile străine. Cu 
tote că tot-d'auna (pöte) am fost în relațiuni en poporulü no- 
stru, dar poporulü a fost (pe atunci ca și astä-di) departe 
de noi; abrutisatü de impilare, într'o condifiune pururea ti- 
căl6să și inferiörä, ne cultivată, ne invejatü, fără conoscinţa 
drepturilorü si demnităţei sale, poporulă nostru (din Moldova) 
îl consideramü compusi cu totulü din alte elemente; el în noi 
vedea tot-d'a-una nisce ființe superiöre, nis:e omeni pre- 
destinaţi a fi stăpânii saü tiranii săi. lar noi, ori cât de umani, 
ori cât de filosofi, ori cât de patrioți, ori cât de naționaliști 
saü liberali eram, nu puteamu vedza în acel poporii de cât 
nisce ființe ce ne insufla mila și de care nu ne puteam apro- 
pria, cu tötä bună-voinţa ce am fi avutü. 

In Transilvania însă, găsiamii poporulü cu totulü în alte 
„condițiuni. 

Aici preoții, învățații, poeții, profesorii, toți esifi din popor, 
toți sunt ai popcrului. Ferice de acela căruia natura și as 
tätura T-aü dată maï multă inteligenţă ! acela se bucură de 
adevărată popularitate; acela e iubită, adorată, +timată, cu- 


noscutii de toti națiunea. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 295 


Acolo pentru prima 6ră audirämü vorbindu se de Barnufü, 
unulii din cei mai învățați și mai populari bărbaţi ai Ardea- 
lului. Merserämü mai mulţi Moldoveni la el și fäcurämü cu- 
noscinta lui. De o-dată r&maserämü estasiafl: nu ne puteam 
da sémă cum se putea ca unii asemenea omü să se bucure 
de unii nume atât de mare. In adeverü acestii omü avea unii 
aerü de totă comunü : vorba lui ingäimatä. natura lui timidă. 
manierile lui ordinare, fisiognomia lui liniștită. nu esprimaü mai 
nimica ; din contra, părea a fi o jumătate de omii, o fanlasmä 
ce ar fi abandonată Purgatoriulü ca së se maï întorcă o-datä 
pe lume. Dar după ce ne mai lipirămii de el, după ce ne lă- 
sarämü în convorbiri mai intime, recunoscurämü în el unii 
bärbatü în adevără superiorii : la cuvintele de patrie, națiune, 
romän’smü, el se entusiasma ca unii poetii; figura lui lua 
unii aerü de omii inspirată, de profeti ; vorba lui, ună accentü 
simpaticü și durerosti; căutătura sa svârlia scântei de curagiü 
şi de terorismü. 

Bărnuţă se bucura de o popularitate imensă și bine meritată. 
El s'a arătatii adevăratii atletii al românismului în contra ma- 
ghiarismului, Ca preoti și profesorii in Seminariulă de la Blaj, 
el, cet tmtitttt, inıroduse prelectiunile în limba română ; inain- 
tea lui învățăturile se preda în limba latină și în cea ma- 
ghiară. 

Dar cât nu avuse a suferi pentru acâsta! Episcopul Lemeni, 
de și românii, dar mare filomaghiarii, îl persecuta cu felurite, 
măsuri si mijlöce injosite. EI resistă luptei mai multi ani, 
dar în fine lepădă rasa călugărâscâ şi se retrase în viefa 
civilă. 


XII. 


Inainte de a se face adunarea de la Blajü, se strânseră in 
Sibiiă Românii de prin mai multe părți ale Transilvaniei. In 
mijloculii comofiunilorü politice de atunci, capii Romänilorü 
yoiaü să aibă o înțelegere prealabilă și sigură cu Episcopulü 


www.digibuc.ro 


296 DIN ANUL 1848 


confesiunei resăritene, Acestă motivü causase concentrarea 
mai multor Români in Sibiiu. Era o credinţă în generalii rës- 
pândită că episcopulü Saguna n'ar fi cu sinceritate devotatü 
dorintelorü nationale ; lumea îl credea mai mult aplecatü cä- 
tre politica maghiară ; si pre când unulü din episcopi, cel de 
la Blajü, era fätisü declarată antinationalistü, era mare interesü 
pertru Români ca s& aibă măcar pe unulü din prelați in par- 
tea lor, 

Cu scopü de a manifesta mai tare si mai bine simfimintele 
și dorinţele lorü, saü cu scopü de a atrage pe numitul Episcopü 
prin adulaţiune, Românii se deciseră a-i face o serenadä. 
Timpulü se pärü favorabilă ca, cu ocasiunea acesta, Românii 
së rădice si stindardulă lor națională. Se făcu o colectä de 
bani, la care cu mulțămire luarămi și noi Moldoveni. parte; 
se cumpără materialulü trebuinciosü, și se improvisă unŭ stin- 
dardii minunată, represintändü cele trei culori (albastru, gal- 
benü și roșii) naţionale, După acâsta, unii numării ca de o mie 
Români se adunarä pe o piaţă, aprinseră unii numării mare 
de torţe, se puseră în două șiruri; și, cu stindardulü înainte, 
încunjuratii de o bandă de musică, merseră la locuinţa Episco- 
pului. La acestä manifestafiune luarămi și noi parte. După ce se 
arătă Episcopului in balconü, unii june îi recità o odă, şi unŭ 
altulă unii discursü prin care îl invoca së bine-cuvinteze stin- 
dardulü naționali și să se pue în capulü naţiunei în împrejurările 
în care se afla. 

Episcopul mulțumi poporului într'ună limbagiü convingător 
și elocuentü, ce fu urmată de strigări entusiastice de bu~ 
curie, Tortele se stinserä, si toți se duseră pe la casele lorü. 


XIII, 


Näimirämü trăsuri și plecarämü de diminâță ca së putemü 
ajunge sera la Blajü. Eü më puseiü într'o trăsură cu D. Lascar 
Rosetti, oferindü unii locü si unui tön&rü Ardelean, pe care eŭ 
il cunoscusemü la Săcele, Acesta se numia Nicolae Boerü: 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 297 


nu era însă nici de cum boierii; ast-felii de denumiri nu sunt 
prin Ardealü. El era unii june forte inteligentă şi cu destulă 
învățătură. In timpulă călătoriei, el ne dete relafiuni multe 
asupra lucrurilorü Transilvaniei, destulă de instructive și inte- 
resante. Eŭ, care-l cunoscusemü mai de multă, nu sciamü ni- 
mica detpre originea lui. Dar apropiändu-ne de unii sati, el de 
o-datä ne dise: 

— Eatä loculü nascerei mele ! 

— A! dise camaradulü meü. D-ta esci de aici? 

— Ba,nu; eŭ sunt functionariü în Săcele, dar părinţii mei 
sunt aici, 

— Asa dar aï părinți? 

— Cum nu? am tată, mumă, ună frate, si o soră. Sunt 
cinci ani de când nu i-am vëdutü, Serviciulă care-lü am nu 
m'a ertatii să viii, 

— Asa dar o să ne oprimü ? 

— Dacă nu var fi cu supărare... 

Primirămi că tötä mullumirea. 

Satulii in care intramü avea, pe aprope, aspectulii satelorü 
din Moldova. Casele semänaü mai mult a bordeie; unele eraü 
fără curte ; altele pe jumătate dsscoperite de vânturi, Mise- 
ria cea mai mare se vedea predomnindü în tote părţile. 

— Dar in adeverü săraci sunt Gmenii în satulü acesta? 
întrebă camaraduli mei, 

— 0! da, 

— Şi parintele D-tale este proprietarulii moșiei aceștia ? 

— O! nu. Asta e moșia unui graf Ungurü. Tatăl meü este 
iobagi, feranü ca toți țăranii. Dar 6tă că ne-i.ın si apropiutü 
de casa lui! 

Mänaciulü primindă ordini së stea, se opri... O fetiță ce 
trecea pe lângă drumü cu două donife ce le umpluse cu apă 
de la ună pufü, se opri vădândii träsura nösträ. Camaradulü 
nostru Aıdelean o sirigă și sări din trăsură in gätulü ei. Era 
sora lui, care plângea de bucurie! 

Ne deterämü și noi josü din trăsură. Copila își culese co- 
[ele ce Y cäduse din mâini la vederea fratelui seü, şi alergă 


www.digibuc.ro 


298 DIN ANUL 1848 


iute spre casă, ca së vestescă venirea nösträ. Acolo merse- 
rämü si noi. Casa era o simplă locuinţă țărănâscă: conforta- 
bilulă din lăuntru era cât se pöte de rustică și modestü ; nică 
o mobilă, nici unii obieclü, nici o haină, care së ateste avufia 
sati luxulii de orașe. Bötränulü Boerü era unii simplu iobagü, 
cläcasü, atât după portii, cât şi după crescere; soția sa ase- 
menea. 

Fata, despre care vorbiiii mai susü era ca de opt-spre-dece 
ani, înaltă, frumösä, modestă si sfiicisă: cu fota ce purta, 
cu cămașa ei cusută, cu câdele ei lăsate pe spinare și imple- 
tite cu nisce panglici mulli-colore. putea fi unii idealii grațios 
pentru o baladă populară. 

Furämü tratați cu faguri de miere, cu apă rece și cu cașii 
prospălii. Camaradulü meü Rosetti strecură în mâna fetei, cu 
învoirea fratelui seü, câți-va galheni, cari de bună seumă aŭ 
prinsă buni locă în sinulü si in casa acestei familii strimtorate. 
După acesta plecarämü. 


XIV. 


Nu voiü uita o scenă caracteristică ce mi s'a întâmplatii së 
mai vëdü la o cârciumă întrună altă satü, unde a trebuitü 
să facemü o pausă pentru noi și pentru 'caii ce ne duceaü. 
Unü țăranii care avea aerulü de călătorii după traista ce o 
avea aruncată pe unii umërü, se opri la cârciumă, se puse 
pe prispă la umbră, se întinse puţinii cu faţa în susü, ca cum 
voia să-și răsipiască osteneala ; apoi deschise traista și scöse 
de acolo o bucată de mămăligă rece, din care începu a mânca 
cu poftă nespusă. Abia se apucase de operaţiunea acesta, și 
unii altă trecătorii totii de condiţiunea lui, vine de se pune 
alături cu elü; își deschide traista și scöte, o dată cu mä- 
măliga, si o bucată de slănină, din care sa pusă së mä- 
nänce, 

— Ce dracu! qice cel intäiü ; păgână esci tu de mănânci 
astă-di, Vinerea, slănină ? 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 299 


No, deü, eü maghiar! 
Măgari ? 

— Unguri! qice acesta plină de mândrie. 

— Al.. më miramü eŭ să fii crestinii. 

— Cum? Eu? Eu, creştini ; şi Christos fost Ungur. 

— Märi ce diei! Nu te temi că te-o träsni Dumnedeü ? 

— Nu; D-deü Ungurü este; si Adam Ungurü fostü, cum 
Atila, cum Arpad, cum Cosut !... 

Romänulü atunci incepü a ride cu hohotü despreluitorü. 
Ungurulü începu să-l înjure, cu sbierete asurditore. Eraü cât 
pe ce së se încaiere. Eŭ merseiü în mijlocul lorü, și-i îm- 
păcaiti, dându-le o oca de vinü, din care aü b&utü amândoui. 
Prândulă acestora tot urma. Ungurulii täcuse de tolü, și se 
părea preocupată de plecare. Dar Romänulü, carele avea poftă 
de vorbă, începu iarâși : 

— Măi, ce dracu, voi Ungurii sunteți așa de fuduli? O 
mână de 6meni, si gândiţi că mare lucru sunteți! 

— Nor? şese spre-dece milione. 

— Minfi; numai abia patru milione. 

— Nu; așa qice Cosut. 

— Coșut vě înșală; e unii lunatecii. Noi, Românii, suntem 
de trei ori mai multi de cât voi, 

— Unde? 

— Aici, si dincolo în terä. 

— Nu; aici voi Unguri sunteţi. nu Români. Ardealul, Un- 
garia, una este... Eljen union ! 

— Ba să fiți ai dracului! Ardealulü e al nostru, nu ea 
vostru. 

Ba al nostru... 
Ba al nostru... 

Cât pe ce iarăși së se inhule; fur eŭ rideamü de nu 
mai puteamü ascullându-i. Când insă vëdutü că se înfierbântă, 
intraiü iarăși între ei, și-i impäcniü. In fine Ungurulü se duse 
dondănindii. Romänulü mai rămase. Elü îmi spuse că se 
duce la Blajü, ca së vadă ce se face cu dreplalea romà- 
nescă. 


www.digibuc.ro 


300 DIN ANUL 1948 


— Dar D-ta, îmi dise el, de ai noștri esci ? 

— Da; eŭ sunt Român, röspunseiü, 

— Din cotro ? 

— De peste munţi, din Moldova, 

— Dar creştin esci 2 

— Firesce, 

;— Postesci Mercurea, Vinerea, posturile ? 

— Firesce, 1 

— Apoi dacă-i asa. eseY curat Român, 

— Cred si eü! 

—- Am auditü eŭ despre Moldova. Bună terä ; acolo nu sunt 
Unguri, nici Sași; nu-i asa? 

— Ne-o ferită D-deü. 

— Ei, ce bine sunteţi! Dar vedi aici avemü multe nagode: 
Unguri, Säcul, Sași, Nemţi; apoi biruri mari, iobăgie grea, 
flăcăi de oste, și dreptate prea puţină, Mai bine, dëü, nu ne 
aducea Traian pe aici, Cine scie, pote că acolo, în Italia, 
eram mai bine. Ce folosii că suntem mulți? Eaca... numai în 
tėra Neamţului vre-o cinci milione și parcă nici ne vede, nici 
ne-aude D-deü. Acuma vom vedea, Ne adunämü multi la Blajü 
ca să ne sfătuimii... Nu mergi și d-ta? 

— Së vedemii,., pâte... 

— No, vino, d&ü, Domnule, ca së fim mai mulţi; pentru 
că scii dicătorea: unde mai mulți se adunu, ese isprava may 
bună. SE ne vedemü sănătoși, Domnule! 

Cu aceste cuvinte omulü meü plecă, lar eŭ rämäseiü ui- 
mitü de progresulü spiritului publici ce vedeamü r&spânditi 
în clasa poporului ardeleanii. 


XV. 


Sera pe la nouă ore ajunserämü în Blajü. Aveamü adressa 
unui preotii de acolo căruia i se recomandase cu două dile 
mai înainte ca sé ne dea ospitalitate. Inträndü în piața cea 
mare a Blajului, abia resbäturämü cu trăsurele printre poporü. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 301 


Afländü locuința preotului recomandată, ne oprirăm, și furăm 
introduși într'o cameră unde eraŭ numai dou& paturi. Ospă- 
tătorulii nostru ne ceri mii de scuse dicândii că i-a fost peste 
putință să ne reserve mai mult de cât o cameră; căci viin- 
du-i o mulțime de persöne respectabile, n'a pututü să le refuse 
ospitalitatea, mai alesii că ploase si nu era chipü ca së dörmä 
cine-va afară. 

Acceptarämü, cu abnegaţiunea ca doui din noi să se culce 
josü pe scânduri. Eŭ eșiiii afară, cu scopü de a căuta ceea-ce 
doriamü ; străbătuiă prin mulțimea poporului, întrebând de 
vre-unii fägädäü. Mi se arătă unulü: intraiü și întrebaii dacă 
aü vre-o cämärufä cu unii patii, disponibile pentru nöpte. 

— Numai o singură cämärufä mai aveamü, îmi dise unŭ 

„servitorii, și ne-a luat'o mintenasu (1) unii domnii ce a venită 
din Bucovina. 

— Arată-mi acea cämärufä, diseiü. 

Aveamü in adeverü mare curiositate să aflu cine era domnul 
din Bucovina, carele vine la Blajii pentru asemine împreju- 
rări. Fuseiü introdusü într'o sală mare, plină de ömeni. Abia 
sträbätuiü până së ajungi la ușa care ducea la cämärufa in- 
dicată de băiatulă otelului. Deschidendü usa, ce să vedü 9... ami- 
culii meü Petrachi Casimir! (2) 

Nu potü descrie bucuria și esaltațiunea mea la vederea a- 
cestui amicii, despre a căruia sörtä, după evenimentele de la 
30 Martie. nu sciamŭ nimica. Elă îmi spuse că în adeverü fü, 
împreună cu frate-seü, legată și bătutiă în inchisörea casarmei, 


(1) După ungurie, care însemnâză: îndată. 

(2) Familia Casimirü este una din cele maï vechi și mal nobile din 
Moldova. Cantemir istoriculü dice că se trage din urmaşii regelui Casi- 
miră. Junele de care e vorba era fiulă hatmanului Răducanu Casimirt. 
După ce şi-a fäculü învățăturile elementare în țéră, elù împreună cu alţi 
doul frați, aŭ fostă trimişi së studieze la Atena: trecuse apol de acolo 
în Germania. Studiând dreptulü; căpătândă doctoratulă, elă mal merse 
în Francia spre a se perfecționa. În Paris, unulü din fraţii se! muri de o 
eonsomptiune de creeri. La 1847 elù se întorse în ferä cu inima înflăcă- 
rată si cu mintea pregătită spre a lua parte la regenerarea naţională. 
După evenimentele de la 1818, la 1849 schimbându-se domnia în Mol- 


www.digibuc.ro 


302 DIN ani 1848 


întocmai precum iü vădusemii în teribilulu visü ce avuseiü În 
casa Dlimpiei. După acâsta elü fusese liberatü prin mijlocirile 
anul onchiii ali seü, partisanü alü regimului guvernamentală ; 
dar amândoui fraţii fură espulsi peste hotarü în Bucovina. 
Acolo ei fură mai multe dile bolnavi, în urmă tortureloră ce 
suferiseră, Când se audi despre convocarea adunărei de la 
Blajü, Petrachi Casimirü alergă ca să vadä ce se face acolo. 

Petrecuiü cu amiculü meü vre-o două ore, spuindu-i si eü 
aventurile mele; şi. cu tote că în sala vecină era unii vuetii 
infernal, ne culcarămii amendoui intr'unu pată si adormi- 
rämü ca unii ce eramü forte obosilf de struncinutura träsu- 
reloriă, 

Dupa unu somnü de două ore mamii destepiatii in armo- 
nia unui concerlü încântatorii. În sala vecină se andia unii 
corü care essecula unii cântecii ce simliamü că mï mișcă și 
mintea si inima Voiamü së me scolu, ca së vedu cine făcea 
concertulu acesta ; dar nu voiamii se sıninlescü soınnulü ca- 
maradului mei. Elu înca se sculase; si, că și mine, nu se 
misca de téma ca se nu me destepte pe mine. In fine, elü 
sirntindu că eu eraınü emofionatu, më scutură incelisorü si 
më întrebă de dormü. 

Când ne veduramü amendoui destepţi, ne scularamu :i des- 
chiseramu usa salci, Erau vre-o trei-decı de preoți si cânta- 
rep! de biserică cari intonaü cânteculii de care e vorba. Mul- 
fimea din sală asculla cu o tăcere religiösä. Versurile care 
se cäntaü nu eraü de o poesiă inalla, nici de o artă îngrijită; 
dar cu totä rusticilatea si simplitatea loră, ele făceau ună 


dova, elü reveni în patrie, unde îndată i s'a deschisă calea spre a-şi uti- 
lisa cunoscintele. Elă fu numită Directoră la Ministerulă Culteloră, unde 
de îndată desvoliă o capacilate şi unu zelü de tölä lauda, N'a fost însă 
predestinatü nici Moldovei ca së se bucure multă timpă de unü asemine 
fiiă iubită, nici lul de unü viitoră care-l suridea, nici amiciloră sel de 
inima nobilă şi generösa cu care era înzestrată. La 1850 elù muri de o 
apostimä la mate, care în optü dile i-a răpită vieța, Amü plänsü mortea 
acestui june, ca o perdere a unul buni români şi a unul bună amică, 
Vedi poesiele mele la pag. 110), 


www.digibuc.ro 


DIN ANUI 1848 203 


efeclü estraordinară, ca cum ar fi fosti inspirate de o cuge- 
tare ultra-lumescă. Aria (saü musica), originală cu totulü, mă 
făcea sö-ın! inchipuescü cântecele acele druidice care le de- 
seriñ cronicarii cei vechi. Unulü din preoţii de faţă părea 
a fi trubadurulü ce improvisa versurile și aria: vocea sa de 
barilonü domina și părea a comanda . vocile cele-l-alte. Eatä 
câte-va strofe din acestă cântecii, originali si durerosü: 


«Sub o culme de cetate, 
«Plängü întru singurătate. (bis) 
«Si oftändü cu amară strigă 
«Către sörte cu va! dică: (bis) 
«Saltă şi te'nsufleţesce 

Dirvi, diri, diri... 
«Servilismulü părasesce, 

Diri, diri, diri.... 

Măi Române, măi! 


«Multü tirana escl tu, sâile; 
«Şi cumplită `n fapte forte; 
«Căci pe nafia română 
«AI pus’o sub crudă mână. (bis) 
«Însă te iusuflefesce 

Diri, diri, diri.... 
«Sörta bună îţi ziinbesce, 

Diri, diri, diri..... 
«Măl Române ınäl!» 


Asemine cântece esprimaü ideile si simtimintele de cari era 
insufletitü poporulü Ardelenii in epoca aceea. Religiositatea cu 
care concertanfii cântaii, entusiasmuli ce se vedea pe figurele 
asistentilorü la accentele apăsate ale refrenului, represinta în 
adevării o scenă de cele mai pătrundătore. 


www.digibuc.ro 


804 DIN anun 1848 


XVI. 


A doua di, desteptându-mă prea de dimindtä, esiiü afară. 

Pe sub streșine, pe sub soprâne, o mulțime de 6meni dor- 
miaŭ încă. Mi-aruncaiă ochii spre o căruţă coperitä, și veduiü 
ună omii carele se desteptase și contempla r&sărirea s6relui. 
Figura lui delicată, barbisa lui lungă, croitä à ln française, 
desteptă unŭ interesü în mine. 

— Bună diminetä, domnule! îi diseiü; dar bine trebui să 
fi dormitü d-ta acolo. 

— Nu prea: e cam rece de dimineță. 

— După vorbă nu prea semeni Arreleanü. 

— Nu prea; dar cum vedü, nică d-ta. 

— Credü însă că suntemi români amândoui; și dacă nu 
esci de pe aice, trebue së fii Munteni. Află dar că si eŭ sunt 
Moldovenü. 

Dupä aceste scurte vorbe, ne fäcurämü cunoscufi unulü 
altuia. 

Acesta era Dimitrie Brätianu. Elü de la Pitesci, audindü de 
mișcările naţionale din Transilvania, a trecută munţii și a ve- 
nită ca si mine, la adunarea de la Blajü. 


XVII. 


Din câte amü spusă până aci, lectorii de bună semä nu 
și-aă pututü închipui ce e Blajulü. În adevări nici eŭ singuri, 
care anıü visitatii loculü acesta, nu sciü ce numire i-asi da. 
Nu se pote dice că e sati, flind-că aci este o biserică mare 
catedrală. uni aședămentii seminarialü, o piaţă înconjurată cu 
edificiuri de diferite architecturi, o spițeriă (saü cum îi dieü 
țăranii pe acolo potecă, de la apotecă) și ună otelü. Nu se 
pote dice că e orasü, fiind-că nu sunt magasinură, nici Ma- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 305 


gistrată, nică nimica care së ne dea idee despre ună orasü. 
Nu e nici sati, fiind-că pe lângă asedämentulü acesta, nu 
sunt de cât forte puţine case de locuitori agricultori, Asa 
dară voiü putea dice mai cu nemerire că Blajulü este o co- 
munä de ună caracterü sui-generis, N'a scrisü nimeni o is- 
torie specială a Blajului. Cu tote aceste, în loculü acesta s’aü 
petrecută evenimente memorabile pentru istoria Romänilorü 
de dincolo, 

Tradifiunea spune că aice cu trei secoli în urmă era o mică 
Mănăstire de ritulü si confesiunea nostră, cari, de şi avea pro- 
prietäfi imense, era însă nebägatä în semä pe atunci, Doui 
trei călugărași, cari träiaü aici, erati sub ascultarea unui sta- 
refü rinduitü de Mitropolitulü Românii din Belgradü, saü Alba- 
lulia, Eată că din întâmplare a trecută pe aici ună Principe 
ală Ardealului (numele lui nu-lü ţiiii minte), carele făcea o es. 
cursiune v&nätorescä prin întinsele si virginele păduri ce co- 
peria locurile aceste, Nöptea viindü, Principele dormi în chi- 
liufa bătrânului stareță, carele fu mulțămilii së petr&cä noptea 
în biserică, făcând rugăciuni pentru sänälalea suveranului 
ferei, Principele avu visuri deliciöse in somnulii seü. Acele 
visuri, inspirate de bună semä prin ragăciunile starețului, fă- 
cură pe Principe forte veselü. De aceea a doua di, când se 
sculà de pe somnü, elü esi afară și rămase încântată de po- 
sițiunile romantice ale locului, pe care le vedea cu ochii in 
tocmai cum le visase, Principele chicmă îndată pe stareță 
și-i spuse ca să si ia călugărașii, si së se duduâscă de acolo, 
Cälugärulü avù curagiulă a protesta în numele dreptäfei și alü 
legei; dar Principele, carele nu sciu glumi, făcă ună semnü 
carneficilorü sei. și capulü starețului sbură sub lovitura secu- 
rei maghiare, După acesta, Principele dise şi se făci, în lo- 
culii umilitei stareţii, unii castelü princiarü, destinatii pentru 
recreafiunile sale, Elü aice făcea vânători și banchete cu sa- 
teliții sei favoriţi, și serba nunțile membrilorü familiei sale. 
Ast-feli apoi, Blajulü fu mai multă de unŭ secolü apanagiulü 
favoritii ali urmasilorü Principelui, 

20 


www.digibuc.ro 


306 DIN ANUL 1848 


Së nu se mire cine-va de monstruositatea unorii asemeni 
Principi. Românii și clerulă din Ardealii, după ce aü perdutü 
pe Principii sei naţionali și după ce aü cädutü sub domina- 
tiunea maghiară, suferiaii multă mai cumplite nedreptăţi si 
asupriri. Maghiarii, cu tote că eraii mai barbari de cât Ro- 
mânii pe atunci, dar se pricepură a veni la ideea infernală 
de a desnafionalisa pe Români, Prin diferite mijlöce tiranice, 
cari puterea le ofere dominatorilorü. ei în fine isbuliră a atrage 
pe Mitropolitulü din Belgrad în politica acesta, și prin elü a 
aduce schismă in ritü. Ast-felii pe la capătulii secolului alü 
17-lea, Mitropolitulă Atanasie, cu cäli-va protopopi venduți, 
atraseră vre-o 20.000 suflete de Români la Uniune cu biserica 
Romei. Acesta însă nu era unii curată catolicismü: religiunea 
nu se alteră de cât în patru puncte ritua'e, și anume: recu- 
nöscerea Papei de capii alii bisericei — recunöscerea sântei 
cuminecaturi cu pâine dospită și cu azimă, — recunöscerea 
pifreederei Sântului Spivitii de la Tatälü si de la Fiulü, si re- 
eunöscerea Purgatoriului. Afară de aceste puncte, biserica r&- 
mase în formele și canönele ei primitive, cu cântarile, cu cär- 
tile, și cu tote ceremoniele cari sunt astădi la biserica greco- 
r&säritanä. 

Acestä Uniune da Româniloiii, apăsaţi şi persecutafi de 
Nemfi și de Unguri, öre-cari drepturi și privilegiuri cari le 
mai ușura sorta. Ea însă nu servi inemicilori noștri la pla- 
nurile ce le aveaü ; căci departe de a desnafionalisa pe Ro- 
mâni, mai tare i-a întărită. Uniţii, favorisaff de mijloce ma- 
teriale, putură a se cultiva și a-și desvolta germeni! nationalitäfii 
lorü mai cu tărie. Apoi, mulţi din capii bisericei lori, fäcurä. 
serviciuri reale poporului prin zelulü lorii către binele naţiunii 
Preoții lorü, luminaţi și învăţaţi, aŭ datü adese probe de 
demni fii ai Românismului, și aü fostii cei întâi apostoli aY 
regenerărei naţionale. Într'ună cuvântă, cei maï însemnați ro- 
mâni, învățați și naționaliști, aŭ esitü dintre Uniţi. 

Pe la 1736, Mănastirea Blajului se reconstitui în drepturile sale 
Acolo se aședă o Episcopie, care astădi s'a rädicatü la gradü. 
de Mitropolie,— și, cu veniturile imenselorü sale moșii, s'a fun- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 307 


datü ună gimnasiii seminarialü pentru crescerea junimei devo- 
tată carierei clericale. 

Eată in scurtü descrierea Blajului, unde se făcea adunarea 
Romänilorü la 1848. 


XVII. 


Episcopulii unită de la Blajü, Lemeni, cu tote că era ro- 
mână, nu simpatisa cu ideile poporului si ale inteligințeï ro- 
mâne din Ardeal. Elü era mare filomaghiarü, vorbia maï multă 
unguresce și arăta chiar unii desprefü pentru limba română. 
Adunarea Românilor de la Blajă, lui nu-i plăcea nici de cum 
şi cercase multe chipuri pentru ca së o paraliseze. La acesta 
ar fi reușită, fiind-cä guvernulü era în mâna Ungurilori (1). 
Nu putu însă face nimica. căcă guvernulü superiorii din Viena, 
carele prevedea în acâstă adunare o manifestafiune în contra 
tendinfelorü maghiarismului, o tolera, și mai alesii o încuragia. 
De aceea câteva bataliöne de Români grăniceri priimiră or- 
dinü a veni și asista pentru paza bunei oränduele. 

Ar fi disü cine-va, că în adevării trebuea o putere armată 
aici. Aglomerafiunea era forte mare. Se calcula la 100 de mii 
numerulü Romänilorü adunaţi, Aceștia nu dor că venise cu 
grämada de prin satele învecinate: salele cele mai depărtate 
trimiseseră din dece ötneni unulă, împreună cu preoții lorü. 
Dar tötä acestă mulţime era atât de bine disciplinată, în cât 
nimeni nu putea së observe cea mai mică desordine. 

La vocea inteliginţilorii (2), ca după o baghetă magică, po- 


(1) Mat târdii, când Revolufiunea Maghiară luă proporţiunile de rebe- 
liune în contra dinastiei Habsburgice, Episcopul Lemeni se aruncă cu 
totulă si fätig în brațele Ungurilor. După căderea Revolutiunel însă, elü 
fu destituită si relegatü la inchisöre, unde plăti cu mörtea necredinta sa 
către interesele turmei sale spirituale, 

(2) Aşa se numa in Ardealü tinerii eşiți din scöle şi ömenil învăţaţi, 
pe cari poporul îl asculta ca pe profeți. 


www.digibuc.ro 


308 DIN antun 1848 


porulü se îndrepta în șiruri, se räria, se înlătura, se depărta, 
în tăcere religiösä si cu promptitudine. 

Inteliginții, cari organisaseră si propagaseră ideea acestei 
adunări eraü vre-o trei sute, Mai mulți din ei aveai talentul 
de oratori; ei se puneaü pe câte o scară saü unii scaunü, și 
improvisaü discursuri, mai tot-d'a-una urmate de urări, Isto- 
ria Romänilorü, cu suferințele trecutuluï si ale presintelui, 
drepturile lori naţionali, amorulii patriei, mândria numelui 
de Români, eraü temele principali asupra cărora oratorii pe- 
roraü. Entusiasmulü auditorilorü se essalla uneori atàtü de 
tare, în cât se manifesta prin gemete si lacrime, 


XIX. 


Era 15 Maiü. Acéstá di fusese destinată pentru deschiderea 
adunării, De dimineță pe la nouă ore, se făcù ună tedeum in 
biserică. Poporulü manifestă dorința de a vedea pe amendoui 
Episcopii, pe celü Unitü si pe celii neunitü, celebrând sänta 
liturgiă împreună in aceeași biserică. Ac6sta însă nu se 
putü: Canönele bisericesci, se dicea că nu permiteau ; pe lângă 
acesta Episcopii, pentru motive forte naturale, nu se iubiaii 
unulü pe altulă, nu se suferiaü. Serviţulii religiosii se celebră 
de cäfi-va protopopi Uniţi. Episcopii asistară în biserică pe 
strane anume asedate pentru ei. 

În biserică amü rësbitü şi eü. Eramü curiosii se vedü si se 
asculti liturgia într'o bissrică Unită; nu observaiii însă nici 
cea mai mică diferinjä în cäntari, în costume saü în ordinea 
ceremonialului. 

După terminarea liturgiei, Episcopulü Unitu luă cuventulü, 
si făcu unŭ discurs lungă, cu frase multe și incäleite, dar 
fără nică o idee limpede asupra imprejurärilorü de față. Si- 
meon Bärnulü, luă cuventulii în numele poporului si desvoltä, 
ca unŭ inspirată, sulerinfele trecutului, credințele și dorințele 
Românilor în prineipiü. 

Ast-felii adunarea se declară constituită, 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 309 


Diua întâia s'a petrecutü în conferințe private, între capii 
inteliginții Române, spre a formula dorințele naţionali. Se 
dete și unii banchetü la Episcopie, la care furămii invitați și 
noi Moldovenii. Noi însă nu ne duserämü, ci ne mulfämirämü 
a prändi sub sopronulü unei case f@ränesci cu o mâncare förte 
frugalä, compusă din mämäligutä, brânză, lapte și ouă. Mai 
spre serä avurämü unii spectacolii originalii. Vre-o sută de 
flecăi dänfuirä joculü Călușarilorii, cu o agilitate admirabilă. 

În dina acâsta fäcuiü mai multe cunoscinţe interesante. Vi- 
sitaiü pe Canoniculi Timoteiu Cipariu, unulă din cei mai eru- 
diți filologi ai Ardealului; asemine pe Aron Pumnulü, disci- 
polulü și emululü seii în filologie. 

Aceștia amândoui eraü redactorii unei foi săptămânale, in- 
titulată Organulă Luminăriă, și destinată a propaga cultura 
rațională a limbei si a moralei. Acestă föie, în urma adunä- 
rei de la Blajü, îşi schimbă titlulă și se numi Organulă Na- 
ționulă, imhräfisändü in columnele sale și ideile politicei mili- 
tante de actualitate. 

După ce înoptă, piaţa Blajului se inlumină într'unii modă 
feericii. Douë transparente, aședate susü pe porta despre bise- 
rică, represintaii pe Traian învingătorulii Daciei și aducătorulii 
colonielorii romane, și pe Ferdinandü Impă&ratulă Austriei care 
era si Principe alü Ardealului. În mijloculü acestori transpa- 
rente, era înălțată slindardulii naţionali alü Romänilorü făcut 
la Sibiiü, sub care flutura o banderolă (jumătate nâgră si ju- 
ındtate galbenă) ce represinta flamura Austriei. 

Mulțimea poporului se învârtia în valuri rătăcite imprejurulü 
acestori transparinte, narândii diverse fabule și istorii, into- 
nândă cântece vesele saii dureröse. Episcopilorü și altorü bär- 
baţi meritoși, adresändu-le oratiuni si ode improvisate. De 
acâstă onöre nu scäparämü nică noi, cari acolo represintamü 
tErile surori ale Transilvaniei, 


www.digibuc.ro 


310 DIN ANUI, 1848 


XX. 


Así fi pututi prea bine së më abtinü de a da o relaţiune 
mai prelargü lectorilorü mei despre Adunarea de la Blajii și 
despre memorabilele evenimente ale anului 1848 din Tran- 
silvania. Ar fi fostii de ajunsu, pote, să le recomandii Istoria 
Românilor din Dacia superiörä, publicată în Viena la 1852 si 
scrisă de A. Papiu Ilarian, unii june care, încă în adolescența 
sa de atunci, promitea eruditiunea si valörea unui mare scrii- 
torii. Dar convinsă că, după tötä recomandafiunea mea, puțini 
vorii alerga să caute cartea citată, voii urma narațiunea su- 
venirilorü si impressiuniloră mele, până a nu më depărta încă 
de Blajü. 

Catä să më maï intoreü încă odată la originea Adunărei 
de care e vorba, căci acesta a fostii cea mai mare manifes- 
tafiune de viefä naţională și politică a Romänilorü, celü mai 
mare evenementü în istoria modernă a lorü, și care din ne- 
fericire a avutü resultate atätü de negative. 


XXI. 


Românii se aflaü in positinnea cea mai teribilă si în con- 
fusiunea cea mai mare. Pe de o parte se vedeai în fața unei 
monarchii, care se sguduia de revolufiuni interiöre; pe de 
alta, în faţa naţiunei Maghiare, care, după aceste amestecături, 
părea favorisată de ursilă a predomina situafiunea. Împărăţia 
Austriacă era deja mai multii desmembrată. Ungaria ajunsese 
a fi numai cu numele regatü austriacă: ea prin revolufiune, 
se declarase de faptă independentă; avea Constituţiunea sa, 
ministerulii seii și guvernulü seu separată. Toti ce se maj ne- 
voia a căpăta, era regularea saü întinderea confiniilorii sale, 
Poporulü maghiară, de la nobilă pâna la opincă, de cinci- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL, 1848 311 


spre-dece ani era fanatisatü de propagandele pan-maghiaris- 
mului. Apoi elü avea la dispositiunea sa puteri imense; ce- 
tăți, ostiri organisate, arme, bani, 6meni politici, poeţi mari, 
oratori, tribuni,—nimică nu-i lipsia. Trufia maghiară ajunsese 
mare. Programa sa era cunoscută si pe față: a face o Unga- 
rie mare, de la Adriatica până la Marea Neagră, cu asservi- 
rea și stingerea celor-l-alte naționalități ! 

Ro'nânii în totü chipulü vedeaii pericolulii. Organele inteli- 
ginţei lor, Gazeta di Transilvania din Brasovü, Orgunulu Lu- 
minare: din Blajü, cu precugetare de a nu arunca patria în 
furiile unui r&sboiü civilii, începuseră a propaga idei împăciui- 
tore. Până la 6re-care punlü, ele admiteaü ideea unirei Tran- 
silvaniei cu Ungaria; nu aveaü curagiulii a se pronunța din 
contra; nu aveaü credință nici în tăria poporului. nici în pu- 
terea împărăției, nică in destinatele providenfei. Dar massele 
poporului alt-felă simţiaii, alt-felü cugetaü: ele nu maï ascul- 
taŭ consiliele gazetelorü, ci vocea consciinfei și instinctulü 
lorü, care le dicea: Unirea e fatală; ea e peirea nafiunei ro- 
mâne ! Ele nu-și forınulaserä însă programa de conduită, as- 
teptändü să le-o soptiascä cine va; nu-și aleseseră pe capii miş- 
cării, asteptändü ca ei së se infäliseze. 


XXII. 


Atunci se găsi unii omii cu curagiŭ, carele avù geniuli să 
întrupescă și së formuleze aspiraţiunile sufletului națiune. Eli 
scrise la 25 Martie o proclamafiune concisă, in care resumă 
programa naţională. Acesta propunea: Congresu națională- 
românu ; libertate individuală prin suprimerea iobăgiei; liber- 
tate politică prin reasedarea nafiunei în drepturile sale de a 
avea deregători şi representanți în dieta ferei; nică o uniune 
cu Ungurii, pâna ce nu se va trata cu ei ca naţiune liberă, 
cu naţiune libera. 

Proclamafiunea acesta cu data memorabilă din 25 Martie, 
era anonimă. Autorulü află prudinte a nu-și espune numele 


www.digibuc.ro 


312 DIN ANUL 1848 


în timpi atât de critici, unde terorismulii maghiari începuse 
a se pronunța. Dar ast-felü, anonimă, ea a electrisatü pe toţi 
Românii: cuprinsulii ei s'a făcută îndată decalogulü naţiunii. 
Fâia de la Brasovü atunci, ca eșită din letargiă, a începută 
să întrebe: cine este autorulii acestei proclamatiuni? «Së pă- 
«siascä, dicea ea, între noi, së ne arale calea drâptă si mân- 
«tuitore, să ne ia de mână și să ne dieä: veniți în cóce, aci 
«să staţi, de aci së pornift, cutare së voift, acestea să pretin- 
«defi.» 

Inteliginta Română, studenţii. saii absolvenţii seminariului 
de la Blajü, recunoscură în circulara aceea pâna și sufletulü 
lui Bärnufü. Unü entusiasmü unanimü cuprinsese tote inimele 
şi töte sufletele. Circulara, copiată în mii de essemplare ma- 
nuserise, sbură prin töte colțurile Ardealului cu răpejunea ful- 
gerului. Ideile lui Bărnuţ se făcură într'o clipă idei fixe pen- 
tru toți Românii. Nici unii silogismü, nici o putere alta, nu 
mai eraü în stare a împedica torentulü opiniunii publice. 

În oräselulü Osorheiu, ca in mai multe alte orașe, junimea 
română începu a se aduna și a comenta circulara lui Bärnufü. 
Cäfi-va cancelisti și studenţi ce veniseră de la Blajü cu oca- 
siunea serbătorilorii Pascelorü, în numără ca de trei-deci inși, 
finurä o conferință între ei, si deciseră a pune în lucrare 
programa trasă de proclamafiunea lui Bărnuţii. Celü întâiiă 
punfü ce aflarä cu cale a pune în lucrare a fostii: Congresulii 
națională, adică o adunare mare de Români din tolü cuprin- 
sulü Ardealului și chiar din Banatü. Ideea acâsia însă. ori cât 
de frumösä și nimerită in sine, presenta dificultăți la essecu- 
țiune. Se fäceaü obiectiuni ca acestea: Tolera-va guvernulü 
o asemine adunare ? Veni-vorü Românii bucuroși si cu cu- 
ragiü la acesta? Cine, si in numele cui să se facă apelulü 
pentru convocarea ei? Eată întrebările cari-și fäceaü de bună 
semä între sine, acești tineri patrioţi, zeloși de titlurile na- 
tiunit lori. 

Atunci unulü din acei tineri esi cu ideea ca ei să ficseze 
diua de Dumineca Tomei, și să se anunțe acesta în tote păr- 
tile cu mijlöcele cele mai espeditive. Acéstš idee, ori cât de 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 313 


cutezătore, ori cât de hazardösä, însufleți tote inimele, Toţi o 
adoptară în unanimitate, jurändü ca să o realiseze, cu ori ce 
mijlöce, cu ori-ce sacrificii, 


XXIII 


Acesta era la 26 Martie, Duminica Tomei cădea în 30 Apri- 
lie, Tinerii din Osorheiu scriseră îndată în tote părţile, pe 
la amicii și confrații lorü de prin töte cele-l-alte orașe ale 
Transilvaniei și-i conjurarä ca, fie-care în parte, së propage 
ideea propusă. Apoi și aceștia. întocmai ca nisce fanatici 
apostoli, plecară care încotro, călare saii pe josü, cutrie- 
rândi tote satele și invitändü pe poporü la Blajü, de Dumineca 
Tomeï, 

Arii fi lungă ca së deseriă entusiasmulŭ cu care Românii 
aü primită ac6stä invitare, pe care o considerati ca unii mes- 
sagiii divină, Arü fi prea lungii së mai descriü impressiunea 
ce a fäcutü asupra Ungurilorü și temerile ce le-aü insuflatü, 
precum sl intrigele ce s'aii jucată spre a împedica Adunarea 
Romänilorü, Din aceste ori-cine pote vedea că o idee feri- 
eitä, o idee mântuitore, nu pote së nu aibă răsunet în inima 
unei naţiuni, măcarii ori cât de apăsată ori cât de abru- 
lisată să fie. | 

Românii in unanimitate se grăbiră a se prepara si a alerga 
la Blajă, ca la unŭ locü predestinalü de oracoli, Ei sciaü că 
acolo era cuibulü inteliginței lori, învățații și binevoitorii lorü 
cei sinceri, 

Ast-felii, din locurile cele mai depărtate, se duseră numai 
preoții si fruntașii satelorü, iar din cele mai apropiete së ră- 
dicară satele întregi, 

Guvernulü cenirală austriacă vedea aceste preparative cu 
nemultämire, Elü voia së îinpedice adunarea ; dar vëdëndü ne. 
resistibila pornire a Romänilorü, află prudentü a nu risca o 
opunere nefolositöre și chiar anti-nafionalä, mai alesii că se 


www.digibuc.ro 


414 DIN ANUL 1848 


interesa a cruța simpatiele populaţiunilorii pentru ori-ce even- 
tualitate. De aceea elü, pe de o parte făch cunoscutii Episco- 
pilorii că tolerâză pe Români a se aduna si a petiţiona către 
Împăratulii, însă în diua în care eY (Episcopii) vorü defige-o, 
iar nu în Dumineca Tomei; pe de altă parte, elü regulă a tri- 
mite oștiri spre a împrăstia pe cei cari sar aduna în diua 
precitată. 

Episcopii, de și pote nu eraü cu sinceritate dispuși pentru 
cestiunea naţională ast-felă cum o înțelegea poporul, totusi 
căutaii së armoniseze atätü susceptibilitatea guvernului cât si 
neîmpedicabila plecare a naţiunii. Așa dar ei determinarä diua 
de ®/,, Maiü. 

Dar publicarea acestei desposiţiuni intärdiindu-se, si timpulü 
fiindii înaintată, poporulii, carele nu scia de cât de Dumineca 
Tomei, veni in acestă di în numără ca de 30 mil. Atunci fu 
mare anevoinfä să se ră&spândiască mulțimea. Cele 5—6 mii 
baionete imperiale nu aveati curagiulü a veni la estremitatea 
vörsärei de sânge. Poporulü nu voia a se risipi. Vocea Epis- 
copului Lemeni era neascultată, şi urmată de murmure ame- 
nintätöre. Tóte cercärile tribunilorü eraü nefolositâre ; ce dieü ? 
însuși tribunii nu sciaü dacă arii face bine să se risipiascä a- 
dunarea saü ba; ei se temeaü ca nu cumva acesta să fie o 
cursă; se îngrijiaii că poporulü se putea duce pe acasă şi apoi 
nu va mai veni la diua de 3/,, Maiü. In fine, pe după prändü, 
veni omulü poporului, Bärnufü Acesta asigură spiritele atâtiă 
ale tribunilorii cât si ale poporului, îndemnândii pe toți a se 
retrage în satele învecinate până la diua însemnată de E- 
piscopi. 


XXIV. 


Ast-felă s’aü urmată evenimentele care aü precesü Aduna- 
rea de la Blajii. Amü credulii cuviinciosü a le descrie aice 
în compendiü, numai pentru ca së aducii aminte cât de tare 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 415 


era desvoltată spiritul publică în poporulü români din Ar- 
dealü, cât era elü de inițiată în interesele generale si în ideile 
politice, câtă fermitate si perseveranfä a arătată, câtă bună ju- 
decată a desvoltatü, si cu câtă abnegatiune și devotamentü 
s'a ocupatii de causa naţională. 

Cu tote amenințările, persecutiunile și împedecările ce se 
fäceaü din partea Ungurilorü si a guvernului. pentru diua 
destinată a adunării, Românii curgeaü ca torente din tote 
părțile. Peste riurile cele mai mari, pe unde Ungurii rädica- 
seră inadinsü podurile, Românii trecea prin ape până in 
peptü, saü în notă, numai si numai ca së mergä și së ajungă, 
la loculü ce se făcuse unii ideală de mântuire pentru dânșii, 
În diua de 3 Maiii, poporulü adunalü ajungea la cifıa de 
o sută de mii 

Vedendü cine-va acâstă mare mulțime de poporü, adunată 
pentru afaceri publice. își putea face cea mai essactă idee 
despre comitiele și forurile vechei Rome. Pe ună câmpii des- 
chisü, în marginea din sus a Blajului, se împrovisă o tribună 
înaltă ; josü, imprejurulü acestei tribune, se puserä câte-va 
mese și scaune, destinate pentru Episcopi, pentru secretară si 
pentru persönele cele mai alese. Acolo poporulü, după co- 
mandamentulü juniloră juriști, făcu ună mare cercă, în cât 
së rămână loculü liberi de circulatü la mijlocii. Apoi se fă- 
cură linii deschise și largi până la biserică, pentru ca, de 
acolo și până la tribună, să fie calea liberă. Afară din cerculü 
centralii. sé împrovisară încă vre-o 4—5 tribune mai mici, 
destinate pentru tribunii populari destinaţi ca să transmifä po- 
porului, ce se afla depărtată de centru, decisiunile conferin- 
telorü. 

Semnalulü deschiderei adunării se dete prin tragerea elo- 
potului celui mare. Atunci Episcopii, urmaţi de clerü, de pro- 
fesori și de inteliginfi, se scularä și plecară către loculü pre- 
paralü. Înainte mergea flamura cea mare naţională pe care 
sta inscripfiunea aurie: Virtutea Română reînviutu, flamurä 
improvisată, precum arălaii mai susü, la Sibiiii. 

Acestă flamură era tricoloră ; represinta prin venätü, albă 


www.digibuc.ro 


316 DIN ANUL 1848 


și roşu culorile îmbrăcămintei poporului. Ungurii nerodi qi- 
ceaii că este flamura russâscă! Afară de acestă flamurä, se 
mai împrovisară și altele mai mică cu diferite inscriptiun] cari 
arätaü dorinţele naţiunii; pe una se vedea scrisü: «libertatea, 
şi independinfa naţională», pe alta se citia: «credinţă nein- 
«frântă către naţiune şi tronü», pe alta «nici o Uniune cu fera 
Ungu rescă. » 

Cu ocasiunea acestei adunări veniseră mai multi Unguri 
nobili de prin provinciele învecinate, parte cu scopü de a stu- 
dia lucrurile, parte atrași de curiositate. Mulţi din aceștia erai 
de origine români: strămoșii lori își renegaserä liınba, na- 
țiunea si religiunea, pentru diferite interese politice. Aceștia, 
de astă dată, vădândă măreția și religiositatea acestei impo- 
sante Adunări, simfirä inimele lorü enlusiasmate pentru onó- 
rea numelui de românii, și începură a imbräfisa pe conduc- 
torii poporului numindu-i fraţii lori, rosindü de rătăcirile lorü 
trecute. 


XXV. 


Adunarea, deschisă sub presedinta ambilorü Episcopi, pro- 
clamă de vice-presedinff pe Sim. Bărmnuţi și G. Barifü; maï 
proclamă și dece secretari, între cari mi-aducii aminte de ca- 
noniculii Cipariu, Laurianü, protopopu Popasu și Dim. Boeru. 
Episcopulü Şaguna făcii o rugăciune către D-deu ca së lumi- 
neze mintea naţiunii și sö o indrepteze spre dragoste către 
patrie şi spre credință călre împăratul. După acâsta, Bärnufü, 
idolulii poporului, înaintă către tribună. În acelü momentü o 
tăcere, religiosă se făcu in poporă: cea de pe urmă suflare 
părea că amufise. Poporulü părea că asteptă să audă vorbindü 
oracolulii seii. Vocea cea jumătate stinsă a oratorului atunci 
luă unü timbru ängerescü, ce resbätea până in fundulü inime- 
lorü. Eli făcu cinci propuneri însemnate : 

1. Ca adunarea së se proclame de adunare generală a na- 
țiunii. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 317 


2. Câmpulii pe care se {ine adunarea së se numiascä Câm- 
pulii Libertăţei. 

3. Națiunea së se declare credinciösä împăratului. 

4. Națiunea së se proclame naţiune de sine stätätöre și de 
parte intregitöre a Transilvaniei. 

5. Națiunea së depue jurumântii de credință către împă&ra- 
tulii, către patrie şi către națiunea română. 

Aceste propuneri, repercutate și transmise poporului prin 
vocea tribunilorü, se adoptară cu aclamaţiuni si cu aplaude. 
Atunci Bärnufü ceti formula jurământului, care, după ce se 
adoptă, se recită de către poporü cu o solemnitate religiosă. 

Cu aceste s'a încheiată ședința din 3; Maiü. 


XXVI. 


Secretarii se consullarä între sine cum së termine maï cu- 
rändü lucrările, pentru ca s& polă libera poporulü a se duce 
pe acasă. Lucrarea cea mai essenjialä fu petifiunea către împă- 
ratulă în care să se arate dorințele naţiunii. Laurianii se în- 
sărcină si o făcu. A doua di redeschidându-se adunarea, elii se 
sui pe lribună şi ceti proiectulü petițiunei. Acesta cuprindea 
16 punte memorabile : . 

1) Cererea unei diete representative, la care Românii să fie 
chemaţi a trimite deputați în proporfiunea numărului lorü. 
Românii së aibă dregătorii lorii naţionali în tâte ramurile. 
Limba română să serve ca oficială în fală cu Românii. 

2) Independinfa Bisericei române fără distincțiune de con- 
fessiune, Reslabilirea Mitropoliei Române și a unui sinodü ge- 
neralii anuală. 

3) Desființarea iobăgiei (cläcei) si a decimelorü, fără despä- 
gubire. 

4) Libertatea industrială sr comercială. 

5) Desființarea dărei asupra vitelorü. 


www.digibuc.ro 


318 DIN ANUL 1848 


6) Desființarea deciuelei metalelorü ce se exploateză în cò- 
prinsulü ţărei, 

7) Libertatea de a vorbi, a scrie și a tipări. 

8) Libertatea individuală si dreptulü adunärilorü. 

9) Tribunale de jurafi cu publicitate, în care apărările să 
se facă verbale. 

10) Guarda naţională. Miliția română së aibă ofiţeri români, 

11) Regularea miezuineloră (hotărniciilorii) prin comisiuni 
mixte, 

12) Dotarea clerului românii din casa Statului, ca cele-l-alte 
cleruriă, 

13) Întinderea instrucţiunii publice, prin scoli primare să- 
tesci, gimnasii, institute militare si technice, seminarii, uni- 
versitäfi, și altele. 

14) Egalitate de dări și ștergerea privilegielorü. 

15) O Constitufiune nouă făcută prin o Adunare Consti- 
tuantă a tuturoră nafiunilorü țărei, pe basele libertăţii, egali- 
tății si fraţietăţii; codici nouă de legă civile, penale, comer- 
ciale. 

16) Causa Uniunei cu Ungaria së nu se tolereze a se des- 
bate până când Românii nu vor lua parte in camera legisla- 
tivă ca naţiune constitutivă ; alt-felă de s’arü urma, Românii 
protesteză cu solemnitate. 

Poporulii priimi proiectulii de petifiune cu strigări unanime 
de entusiasmü. Laurian, Bärnufü, Barifü, fură purtaţi în triumfă 
si aclamafi ca capi și conducători ai naţiunei. Entusiasmulü 
generală era la culme. Însuşi cerulă părea impressionatü de 
fericirea generală, căci în momentele acele începu a ploua, si 
picăturile de plöie poporulü le asemăna cu lacrimi de bu- 
curie, 


XXVII. 


À treia di se finü încă o conferință. Astă dată însă nu se 
făcu de cât verificarea protocolului ședinței II si defigerea 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 319 


deputațiunii ce lua missiunea a duce petifiunea la imperatulü. 
După acâsta, Adunarea declarându-se terminată, poporulü in- 
cepü a se duce pe la vetrele sale, plină de ilusiuni și de spe- 
ranfe intr’unü viitori mai fericită. Dar vai! cât de amară 
se arătă viitorulü acela, atât de dulce visatü atunci! 

După plecarea poporului mai r&maseră în Blajü până pe a 
doua di cei mai mulţi din protopopi, tinerii juriști şi studenți, 
și pulinii Moldoveni si Munteni emigrați, cari prin o întâm- 
plare accidentală avuserămu fericirea a lua parte la o di așa 
de mare pentru națiunea nösträ. Cu inimele nostre tinere și 
înflăcărate de idealuri frumöse, impärtäsiamü tote emotiunile 
frafilorü Ardeleni, si cu sufletele nostre de româui imbräfisamü 
aspirafiunile si credinţele lorü, identificându-ne sorta nostră cu 
a lori. O dulce di și frumösä! tu vei fi cea mai preţiosă din 
suvenirile mele ! 

La sunetulă unei musice de lăutari ce se rătăciseră pe 
aică, o câtă de vre-o trei-deci de părechi tinere esecută jo- 
culă caluseriloru, acelü jocü care a perpetuatü până astädi in 
poporulü nostru legenda räpirei Sabinencelorü de cätre strä- 
moșii noștri Romani. Sera se fäcurä serenade pe la cei mai 
mulți din bărbaţii iubiți ai poporului. De onörea acâsta ne 
împărtășirămii și noi Moldovenii. 

A doua di ne cäpuirämü de trăsuri și plecarämü ca să ne 
intörcemü la Brașov. 


www.digibuc.ro 


320 LIN ANUL 1848 


PARTEA A PATRA 


Numörulü emigrafilorü noştri se mărise. Eram deja vre-o 
dou&-deci. Mai toți ajunseserămi fără bani de cheltuială. Posi- 
țiunea era cam critică, mai alesii că, după cum se croia 
lucrurile, vedeamü că n'o së putemü sta multă pe aici. Ne fă- 
cuserämü suspecți. Nemţii se îngrijiaă tare de ideile pan-ro- 
mânismului, si pe noi ne luaii de apostoli propagator: aï acestor 
idei ; diarele lori buciumaü susü și tare că Românii la Blajă 
numai proforma aŭ făcută jurământulă de credință pentru 
împă&ratulă ; în realitate însă sar fi plănuită infiifarea unei 
împărații daco-romane! Pe de altă parte Ungurii ne luai 
dreptü emissari russesci, si insinuaü că noi am fi organisalü 
Adunarea de la Blajü. şi că jurămentuli de acolo s'a füäculü 
pentru Imperatulü Nicolae ! 

Adunarea de la Blajii facuse o revolufiune mare între 
Unguri. 

Se vorbia că Săcuii grăniceri aü să se pogöre de la munţi 
şi să vie ca së trecä suh sabie pe toți Românii. Sciri din ce 
în ce mai sinistre se r&spändiaü în tote dilele. Chiar in Bra- 
şov se vorbia că Săcuii din satele vecine era sé calce ora- 
sulü fără veste, së măcelăriască pe Sasi și pe Români, 

Intro serä eŭ, cu Lascar Roseti, ne dusesemü la unü casinü 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL, 1848 321 


românii. Acolo cetiamii gazele si convorbiamü cu câţi-va cu- 
noscufi. 

De o-datä audimü bätöndü tobe de alarmă. Esimü in bal- 
conü si vedemü o mișcare mare pe uliţă; apoi împușcături in 
partea meridională a cetăţii. Cei din prejuruli nostru înce- 
pură îndată a dice: Săcuii! Săcuii! la arme, la arme, bäefi ! 
Intr'o clipă casinulü se deșertă, și noi, plini de grijă, ne sco- 
borirämü. Esindü în uliţă, vedemü câţi-va civili cu armele în 
mână, alergând in directiunea porţii de la vale a cetăţii, 
Aceștia, eraü soldaţii gardei naţionale. Intälnimü pe unii ofi- 

“ter: îl intrebämü ce este? elü ne răspunde, grăbilii, că să ne 
ducemü pe acasă, së nu stämü pe uliţă căci pote să ne ajungă 
glöntele. În adevörü împușcăturile se îndesiaii. Atuncea am în- 
cepută și noi a îndesi pașii. Ajunserämü la otelii. Acolo gä- 
siiü pe ai noșirii pregătindu-și armeie. Nimni din otelü nu 
sciea ce este; nimeni nu avea curagiulü së €să ca së ne în- 
credinfeze ce este. Ei luaiü o pușcă și eșiiii răpede în stradă, 
De acolo më îndreptaiii către loculii unde se audia impus- 
cäturile. 

Porta cetăţii nu era departe. O gäsiiü deschisă. Trecuiü Le 
sub dânsa, și acolo v&duiu scânteierile impuscäturilorü de a- 
prope : vedeamü chiar glöntele care vijiaü in drâpta și in 
stânga ca stele cădătore. Andiamü mai la vale o strigare de 
comandă militară, apoi sbieräte, urlete, văierări. Cu tote 
acestea nu infelegeamü nimica. In fine më aventuraiü să iéü 
direcfiunea la drepla pe marginea şoselei. Intälniiü o compa- 
nie de guardă naţională. Cunoscuiü uni românii. Intrebaiii ce 
este. Imi spuse că se balü soldații între ei: o companie de 
Galifieni ce venise să schimbe garnisona din Brașov compusă 
din Italieni, se luase la cértà pentru amantele loră, si ast-fel 
esiserä la bătaie. Unii ofițeri ce eșise ca să le comande a se 
retrage, fuse sirăpunsii cu baioneta, Se uciseră vre-o trei-deci 
de inși; cäfi-va se răniră. Generalulă comandanții al cetăţii, 
aducândii tunurile și indrepländu-le in contra lorü, cu mare 
greii reuși a-i face së se snpună. 

21 


www.digibuc.ro 


322 DIN ANUL 1848 


II. 


Cat despre greutatea lipsei de bani, în curând ne puserăm 
la cale. Negri, al căruia nume avea creditü între Români, găsi 
de se împrumută cu o sumă bunisörä. 

Indată ce elü avu bani, avurämü toți: punga lui generösä 
ca și inima-i frumösä, se deschise pentru toți cer ce aveai 
lipsă, Cu asemenea sacrificiuri, cu asemenea liberalităţi, prodi- 
gate prin Francia și prin alte locuri, acestü nobilă bärbatu îşi 
perduse frumösa avere ce moştenise de la părinţi. 

Dar in dilele acele de efervescinfä politică, nu ne puteamü 
opri de a nu cugeta la afacerile din lăuntru ale tëreY nöstre. 
Fäceamü consiliabule îndesite, si ne formulamü basele pe cari 
së reorganisämü țăra, după ce vom reuși a intra în ea. In- 
cheiarämü unii actü prin care ne obligamii a lucra pentru 
Unirea Principatelorü, pentru emanciparea tiganilorü, pentru 
împroprietărirea f&ranilorü, pentru armarea poporului, si alte 
reforme frumöse ce aveaü de scopü rădicarea Românismului 
din miseria în care se afla. 

Cei mai mulți din noi sciaü cu încredințare că in fera Ro- 
mânâscă trebuia së prorumpă o revolutiune politică și socială. 
In așa alternativă, ne credeamü și noi moralicesce indatorafi a 
lucra ceva, Ceea ve vedeamü mai nainte de töte că trebuia 
de făcută, era o nouă mișcare în Moldova spre a răsturna 
guvernulii : lucruri prea cutezätöre, ce e dreptulü, dar care 
vedeamii că se făceaii pe atunci în tote părțile, mai în töte 
dilele, căci ne aflamü in anulii revolufiunilorü. Ne ocuparämü 
până si de guvernulü provisoriii ce trebuia së proclamämü. 
Pentru ca së reusimü însă, ne trebuia brațe multe și arme. 
Cum să facemii ? Atuncea ne veni ideea së organisämü o 0$-+ 
tire de Transilvăneni, Bănăţeni și Bucovineni, si să inträmü 
în Moldova pe trei părți diferite. Cu asa plană chimericü, M. 
lepureanu și L. Roseti, se duseră în Banat; alţii se deciseră 


www.digibuc.ro 


DIN Anun 1848 323 


a merge să se înțeleagă cu Românii de pe la Abrud, iar 
alții să trecä în Bucovina ca să lucreze in întelesulă acesta. 

Intre acești din urmă mě aläturaiü și eŭ. Gäsiamü mai si- 
gurii së mă ducă în Bucovina, ca së më depärtezü de Tran- 
silvania, unde lucrurile se înfierbentaă din di in di maï tare. 


IL 


Plecaiü într'o trăsură cu amiculü meü Casimir, cu vechiulü 
meü camaradü Bals si cu Zaharia Moldoveanu. 

Ni s'a int@mplatü së trecemü prin Cluj chiar a doua di de 
17 (29) Maiü, când se deschise Dieta Transilvană. 'Totü ora- 
sulü era într'o sörbätöre. Pe töte casele se vedeai flutu- 
rändü slindardele maghiare, pe cari se vedea scrisă: Unirea 
cu Ungaria. 

Dieta, saă Adunarea provincială a Transilvaniei, compusă 
după vechile legi ale förei pe basele regimului aristocratică, 
represinta maï în unanimitate elementul maghiaro-secuiü ; 
prea puțini Sasi, și numai clerul din partea Romänilorü, luaü 
parte în acâstă Adunare. 

Ast-felii compusă, Dieta, de la cea întâi ședință, proclamă 
Unirea Ardealului cu Ungaria, fără a da ascultare protestäri- 
jorü legitime ale Romänilorü, ce i sai transmis prin Episco- 
pulii Şaguna și prin o deputatiune de la Blajü. 

Dieta 'Transilvaniei, după Constitufiunea de până atunci, se 
compunea din 310 representanfi, repärfifi în modulü ur- 
mătoriă : 


Catolici . vo... 141 

1) Dund religi „| Reformat. , , , . 149 
) Dopë religiune Evangelict . . . . 3% 
Unitari, . 2.2... HM 

310 


www.digibuc.ro 


324 DIN aNu, 1848 


| Unguri, 222.2. 161 

2) După naţiuni. . Secut . vo 20.0. 114 
1 Sal cr , 35 

310 


3) După staturi saă | Nobil (aristocrat) . 245 


caste. . . . | Burgari (cetăţeni). . 65 
“lu 
Ca oficiali . . . + 62 

4) După titluri şi =) Ca notabili saü rega- 
guri saü iiig ist: 220.0. 152 
Deputaţii . . 2 . . 996 
"310 


5) După cum sunt 


chemaţi saă uleşi. Alegi . + +. +» e „ 86 


Chem. şi tot odată al. 16 
310 


| Chemaţi de Domnilor. 198 


Numai dupt acestă tabloü se pote vedea ce monstruösa 
Constituţiune avea Ardealulü. Ei bine, cu tote acestea, Ungu- 
rii ce aŭ amefitü lumea cu liberalismulü lorü, și astădi susțină 
legalitatea votului din 1848 al Dietei acesteia. 


IV. 


Ne aflamü în Clujü pe la 17 (29) Maiü. Era unŭ timpă fru- 
mosü; si mai alesii că aceste locuri sunt favorisale de natură 
cu cea mai frumâsă climă. Clujulă este mare și destulii de 
plăcută : ulite regulate, architectură modernă și elegantă ; rên- 
duele bune, curățenie, mișcare multă industrială si comercială. 
In majoritate locuitü de Unguri, elü represintă fanatismulü 
maghiarii în tötä puterea cuvântului: nu vedeai de cât costume 
nationale ; audiai la toți opincarii și bocâncarii zuruindü pin- 
tenii ; urechile-ţi eraü lovite neîncelalii de teremfelem si alle 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 325 


cuvinte aspre, cari sunt in natura limbei Unguresci. Apoi pe 
töte casele, pe töte edificiurile publice, la töte ferestrele se ve- 
deaü fluturändü stindardele maghiare ; în töte părţile, pe stin- 
darde, pe pereţi, se vedea inscripfiunea Unio, sai Eljen unio. 
Acesta se esplica prea bine: căci Ungurii cu maioritatea lori 
în Dietă, cu influența guvernului ce le era în mână, procla- 
maseră Unirea Transilvaniei cu Ungaria. Acestä urmare arbi- 
trară si nedreptä, învălilă cu forma legalităţii, fu causa infri- 
coșatelorii v&rsări de sânge ale nenorocitului răsboii civilii ce 
irupse nu tärdiü între Români și Unguri; calamitate care a 
costatü aprope o sută de mii de capete de Români și Unguri, 
perdute fără nici unii folosii! 

După ce prândiserămi la ospătăria unde träseserämü, ca- 
maradii mei, obosiţi de escursiunile ce fäcuserämü, simfirä 
trebuinfa a se repausa, Eŭ însă, setosü de a mai vedea aceste 
locuri străine pentru mine, më aventuraiă pe ulife, si din 
stradă in stradă, më pomeniiii afară, din barieră, Acolo deteiü 
cu ochii de o grădină întinsă, Adoratorii al umbrei și al ver- 
detei, intraiü in lăuntru si më afundaii în nisce alee frumöse, 
boltite cu ramurile arborilorü ce eraü imprejurulü lorü. Nu era 
mai nimeni care să-mi întrerupă admirarea acestei frumöse 
grădini ; nu mai vedeami nici sörele ce scăpăta către apu- 
sulii seü; nu ascultamü ne cât fäsiitulü frundeloră bätule de 
unii ventulefü usorü şi cântările privighetorilorü de prin crân- 
guri, cu cari doriamu a rivalisa, dacă natura mi-ar fi dat% 
dorulü cântării. 


V. 


Dmblàndü prin aleiele acelea, de o-dată zärescü pe o bancă 
isolată, o damă îmbrăcată în negru si fiindü o carte în mână. 
Când mă apropiaiü, o salutaiü fără së voii; căci uitându-mă 
la ea, veduiü o frumuseţe räpitöre, Ea se înclină puţini la 
salutarea mea ; și atunci mă întelniiă cu nisce ochi in care 
eram gata a mă îneca, dacă m'ași fi pututü transforma într'o 


www.digibuc.ro 


326 DIN ANUL 1848 


radă de söre saü într'o musculifä aeriană. Simţiiii piciorele 
mele slăbindii de sub genuchi, pașii mei rărindu-se fără de 
voie, si tâmplele mele sbătându-se. «De, drace! diseiü în si- 
nemi ; së nu cum-va së më împingi la vre-o aventură!» 

Më mai înturnaiă. Trecuiü iarăși pe lângă acestă damă. 
Jaräsi o salutaiü, Ea, fără a se mai mișca, se uită lungi 
la mine. 

După ce fäcuiü vre-o cincă pași înainte, iarăși mă inturnaiüi, 
aslă-dată decisii a o acosta. 

— Imi permiteti a vă întreba, dömna mea... 

— Nemtudum, respunse ea. 

Intelegendü că nu scie românesce, cercaiü a-i vorbi nem- 
tesce, grescesce, italienesce. Ea însă îmi r&spunse toti cu 
nentudum. In fine îi adresaiü cuvöntulü în limba franceză, 
Acestă limbă. de si cu greutate, toti o vorbia puţini. O în- 
trebaiü dacă e dömna acestei frumöse grădini. Ea îmi respunse 
afirmativă. O întrebaiii dacă e măritată; ea puse batista, la 
ochi, și pärü a suspina. Îi mai fäcuiü câte-va întrebări, după 
care infeleseiü că am a face cu o persönä de distincţiune si 
cu 0 ființă ce suferia de o mare nenorocire. 

Incepi, după aceste, și ea să-mi facă felurite întrebări. Vë- 
dendü că am a face cu o maghiară, mă feriiii de a-i spune 
că sunt română, sciindă înverşunata ură ce aveaii Maghiarii 
în contra Romänilorü din învechite timpuri ; îi spuseiă eá sunt 
unii călători francesü, venită cu misiuni archeologice prin 
Transilvania, 

Ea mi se arătă aluncea prea mulfämitä: më întrebă de câte 
dile md aflu in Clujü, unde sunt la otelü, cum mi se pare téra, 
cât am së mai stai pe aci, —si alte întrebări mărunte de 
cari nu-mi mai aducă aminte. In mijloculü intrevorbirii, ea 
se sculà. li oferifü brafulü. Ea însă mă refusä, die@ndü că e 
tärdıü, și că cală să reintre în casă. Cutezarea mea merse 
până a-i cere voie de a o visila. Ea îmi respunse cu unii su- 
risü graciosü că francesii sunt tot-d'a-una bine-veniţi în casa 
Maghiarului. 

După acesta më finujü de ea, și trecëndü prin câte-va co- 


www.digibuc.ro 


DIN ANLI, 1848 327 


tituri si cărări, më veduiü sub peristilulü unei case cu două 
caturi, mică dar frumosă și bine îngrijită. Condusii de ea, in- 
traiü intr’o mică sală din catulü de josü, care după mobila- 
mentulü seü părea a fi cameră de recreatiune. O lampă era 
aprinsă pe o masă rotundă. Unii bëlrànü se înfăţişă. Ea în 
adresă câte-va vorbe, după tonulü cărora infeleseiü că vor- 
besce cu unii servitori. 

In curöndü, după ce ne asedarämü pe scaune, veni o bă- 
tränä, pe care mi-o recomandă de mumă a sa, si care nu 
scia nici o limbă altă de cât cea maghlarä. 


VI. 


Aci juna și frumösa maghiară, după öre-cari convorbiri 
trecătore, îmi spuse mai multe lucruri despre ea si fa- 
milia sa. 

Tatälü sei era adevăratii maghiarii, nobilii magnatü, cu ună 
arbore genealogică de mai mulţi secoli, aristocralü în tötä pu- 
terea cuvântului, si mare proprietară de feude în Transilvania. 
Bärbatulü ei, cu care se măritase de vre-o șâpte ani, se tră- 
gea diutr'o familie românâscă ; dar părinţii părinţiloră sei încă, 
renegaseră naționalitatea lorü și imbräfisaserä naționalitatea 
maghiară, ajungând prin acesta la demnitätile și privilegiurile 
nobililorü de sânge. In marea mișcare naţională a Mahgiarilor, 
socrulü şi ginerele, se aruncară cu totü entusiasmulii si devo- 
tamentulü caracteristică rasei Avarilorü si Hunilorü. Amen- 
duoi aceştia depuserä tesaurele lorü pe altarulü patriei, și lä- 
sându-și femeile la Clujü, încinseră săbiile și alergarä la r&sboiulü 
ce se declarase de curêndù între Croafi și Unguri. In fruntea, 
cetelorü lorü de voluntari Honvedi, ei luară parte la mai multe 
lupte, si căpătaseră mai multe succese ; dar în cele de pe urmă, 
plătiră impetuositatea lorü cu mare prefü; intr’o bună dimi- 
nefä cadavrele lorü se găsiră góle pe ună câmpii de bătălie, 
unde cu o di mai înainte Ielacici triumfase. Ast-felü, aceste 


www.digibuc.ro 


328 DIN ANUL 1848 


două văduve purtaii doliulii cu resignafiunea si cu mândria de 
martiri ai causei naţionale. 

Abia tânăra maghiară apucase a-mi da aceste puţine rela- 
ţiuni, întrerupte adese de lacrime şi suspine, dominate însă cu 
o putere în adevării eroică, — si më văduiă de o-dală incon- 
jurată de o societate numerösä. Maï multe rude și amici al 
dâmnei de casă, umplură salonulü. Fuseiü la toți presintatü, 
dar numai cu vre-o trei putuiu abia conversa, fiind-că limba 
francesă nu prea era in usanfä pe atunci între familiele ma- 
ghiare ; si fiind-că maghiarulü, în genere, este din natura sa 
atât de mândru de limba și naționalitatea sa, în cât limbele 
străine le desprefuesce și prea rarii care învaţă câte una. Mai 
toți nouii veniţi eraü 6meni politici : deputaţi, demagogi, qia- 
riști, funcţionari. Nu era vorba de cât despre marea faptă a 
proclamărei Uniref. Entusiasmulii era generalii : chiar în ochii 
văduvelorii maghiare scânteia atât de tare veselia și fericirea, 
în cât părea a-și fi uitată de doliulü lorü. 

In mijloculü acestorii 6meni fanatici, numai eŭ singură eram 
fără voia mea tristü, îngrijită și deconcertatü, căci de unde 
pornisemü ca së mě infigü într'o aventură de femei, më ve- 
deamü încurcati într'o societate patriotică cu sentimente o- 
posite. 

— De ce nu te bucuri și d-ta ca noi? mă întrebă unulü 
ce era deputatii, 

— Imi pare r&ü, röspunseiü, că nu polii së fiii veselü. Pre 
cât admirü entusiasmulü vostru, pre atâta mă intristezü că nu-l 
vedü pentru o causä mai justă. 

— Ce vrei să dici? 

— Voiii së dicü că prevădii mari nenorociri, atât pentru 
țera acesta, cât și pentru națiunea vòstra, Fapta de aslă-di, 
cu al căreia triumfü vă glorificaţi, o să tragă după sine ca- 
lamităţile r&sboiului civilă, si Dumnedeii scie câte neno- 
rocirī... 

— Pentru ce? 

— Pentru că proclamațy Unirea. fără consimţimântuliă si în- 
telegerea prealabilă a Românilor, populațiunea cea mai nume- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 329 


rösä din Ardeali si nu prevede(i la ce estreme de desperare 
potă së ajungă acestü poporü insultaiii ast-feliu ! 

Dömna de cacă distribuia ceaiulü, si cu ocupaţiunea acesta 
nu bägase de semă vorbele mele. lar Mughiarii ce eraü aci 
ineepurä a se uita de o-dală unii la alţii; și, incetändü dea 
mai vorbi cu mine, începură a vorbi între ei unguresce, ară- 
tându më mereü cu degetulü. 

Atuncea inteleseiü efectulü imprudentei mele. Eŭ lovisemü 
pe Unguri in buba care-i durea: vorbele mele fură ca nisce 
trăsne'e pentru ei; și îndată înțeleseiii că persóna mea era 
aci ca unii scandalü. Imi luaiü pălăria, preteständü că e tärdiü, 
și diseiii adio damelorü din casă. După ac6sta, făcândii o re- 
verinfä către cei-l-alți domni, esifü. 


VII, 


Credeamü că ast-feli aventura mea era terminată. De unde 
intrasemü in casa acâsta cu cugete amoröse, esiamü cu sufle- 
tulü indignatü de idei poiitice. De unde inirasemü cu ilusiuni 
de fericire, esiamü cu îngrijire. 

Traversändü grădina, mi se păr că doui 6meni më urmă- 
rescü. Indesaiii pașii. După ce eșiiii din aleele cele intunecöse, 
me oprijii puţinii, si vëduiü, la lumina lunei, că acei doï 
ömeni eraü chiar dintre personele ci care intrevorbisemü cu 
o oră mai "nainte. Esiiü din grădină, și intraiü in cetate. Imi 
aruncaiü ochii îndărăptii, si veduiü că acele două persone tot 
më urmăriai. 

Unu orologiu de la o barieră batea dece ore şi unii pätrarü. 
Prăvăliele erai închise. Pe strade nu circula de cât soldaţii si 
garda naţională. Oamenii ce mă urmäriaü îndesiseră paşii, ımï 
esiserä înainte. Îi veduiü schimbändü câle-va vorbe cu o com- 
panie de gardiști, si apoi depärländu-se. 

Când am venitü în dreptulü gardistilorü, më veduiü încon- 
jurată de ei; incepurä a-mi vorbi unguresce și nemtesce. Le 


www.digibuc.ro 


330 DIN ANUL, 1848 


spuseiü românesce că nu înţelegi. Unul din ei atunci imi vorbi 
în limba mea, 

— Cine esci ? 

— Omii bună, 

— De unde vii? 

— De la contesa... unde am petrecutü sera. 

— Dar de la dece câsuri, nu mai e slobodii să umble ni- 
meni pe ulite. 

— N'am sciutü; sunt străină. 

— Pasportü aï ? 

— Am; e la fägädäü. 

— Vino după noi. 

— Aide, 

Inconjurată de 'acești Gmeni înarmaţi, credeamü că o să 
mergü la otelü, de unde nu më indouiamü că o së më mân- 
tuiii de dânsii fără nică o supărare, Dar sosindü la o respân- 
tie, văduii că sinistrii mei companioni më împingă la drepta, 
direcfiune de totii opusă cu calea otelului mei. 

—- Ehei! dar unde apucaţi? 

— La Poliţie. 

— Dar ce să facă eü la Poliţie? ce? më luaţi de hoți? 
Ce felü de ömenY sunteţi D-v. pe aici? Ce felii de legi aveţi? 
De voiţi să vă incredinfafi despre mine, veniți la fägädäü, së vă 
arätü pasportulü, së vedeţi și pe camaradii mei... 

— De prisosü, domnisorule, Porunca este că cine se va 
prinde după dece câsuri, să fie dusă la poliție: este belage- 
rungzustand (stare de assediü) ! 

Vedendü că nu e chipă de opunere, mă supuseiü, dicendii 
în mine: «a dracului aventură!» Cu tote acestea r&mäseiü 
încredințată că acâsta era consecința ideilorü politice ce mă 
hasardasemă a le da pe față în salonul Contesei; și că 
era o cursă pregătită de cei doui Unguri ce se luaseră 
după mine. 


www.digibuc.ro 


DIN ARUI, 1848 331 


VIII. 


La Poliţie, fuseia introdusă într'o cameră mică, unde nu era 
de cât unii palü asternulü cu o rogojină. 

Păzitorulă, îndată ce më puse aci, eși și încuiă ușa pe diu 
afară, Proteslaiii cu unii fipetü, dicândii că eŭ nu sunt hoţii; 
dar dreptü r&spunsii nu audiiü de cât câte-va teremtete, Din ne. 
fericire, in dreptulü grilatei mele ferestre era unii felinarü : ast- 
felii aveamü fericirea de a nu më vedea în intunerecü. Dar 
necazulü meii fu mai mare când cäutaiü în sinü și văduiii că 
nu luasemü portofoliul cu mine. Dacă l’asi fi avută, negresilü 
că ași fi făcută o meditafiune durerösä, prin care ași fi bles- 
tematü și Unguri, și contese, și Clujü, și toti neamulü ma- 
ghiarilorü. 

Ca së mă distragü, mäsuramü camera mea in totii sensulü, 
si cu pașii, si cu palma, si în largi si în lungii. Nu-mi venia 
să mă culcii, căci rogojina nu era prea elastică. De necazü 
më suiamii pe patü şi umblami pe elü. Singurulü lucru ce mă 
incomoda eraü nisce insecte märunle cari se urcaü mereü pe 
mine și më piscaü; dar după ce infeleseiü că aceste nu eraü 
de cât purici, më mängäiamü cu poetica cänlare a grierilorü. 
De atunci, vă märlurisescü, am căpătatii o mare dragoste peu~ 
tru grieri: cea mai plăcută mulțămire a mea este ca së am 
în camera mea unde dormü unii grierü. 

Nici o-dată n'am asteptatü diua cu mai mare nerăbdare. 

Când am vădulii rösärindü aurora, mi am adusii aminte de 
frumosele gene ale primei mele amante când le deschidea de- 
șteptându-se din somnü la sirigarea mea amorâsă. lar când 
am vedulü räsärindü sörele, mi s'a părulii mai dulce de cât 
prima, di când am ve&dulü lumina, (cv tote că pe acâsta, drepti 
se spunü, nu 9 Hü minte), 


www.digibuc.ro 


839 DIN ANUL 1848 


IX. 


Camaradii mei, după ce mă căutaseră tötä sera, vedendü 
că nici a doua di dimin6ţă nu venfamü la otelü, intraseră în 
mii de bănuele; maï alesii că fusese vorba să plecämü de di- 
minetä. Unulü din ei merse la capulü Poliţiei. Acesta nu scia 
încă nimica; cu tote acestea îi promise că va da ordine de 
cercetare. Acâstă împrejurare aduse pe capulii Poliţiei mai de 
diminetä la postulii sei. 

Pe la 8 ore, audiiii deschidendu-se inchisörea mea. Fuiü 
poftitü afară și condusă înaintea Polifaiuluf. Fără a sci cine 
era omulü către care eramü înfăţişată, când văduiii în aceeași 
cameră pe camaradulü meü Casimir, më aruncaiü pe dată in 
braţele sale. 

După ce fuiii expusii la ună micii interogatorii ; după ce mi 
se examină pasportulii, care se găsi în bună rândueală, Poli- 
faiulü, uni Ungurii cu mustäti lungi şi ceruite, ne spuse că 
sunt mari bănuele asupra nösträ. Elii îmi aduse aminte de 
vorbele ce avusemü în séra precedentă la contesa L... Eŭ încă 
nu asennseiii adev&rulü, si spuseiii că ast-felü sunt și acuma 
eonvinctiunile mele și că nu infelegü pentru ce ași putea fi 
bănuilii. 

— Aŭ dörä nu pöte omulü să se bucure (diseiü) de atâta li- 
bertate in fera acesta, ca së spue cu franchefe ideile sale po- 
litice? Aü doră asta e legalitatea Ungur6scä ? Aü dörä ast-fel 
infelegü Ungurii ospitalitatea ce sunt dalori a da emigranților 
din ţările lor vecine? 

Nu-mi mai aducă aminte ce maï spuseiü mus'ăciosului mei 
Unguri ; dar sciii că më aprinsesemü tare, și-i vorbisemü cu- 
vinte aspre. Elü ne spuse cu francheţă că Ungurii se temii de 
Panslavismü, că sati prinsi în mal multe părți emissari rus- 
sesci cari aŭ fost împușcați. 

Dar după ce spuserämü Ungurului motivulii emigrärel nöstre, 


www.digibuc.ro 


DİN ANUT, 1848 333 


adică mișcarea din Moldova, care nu era de cât o protesta- 
tiune in contra protectoratului russescii, el pärü a se convinge 
de adevării. Ne spuse că suntem liberi, cu cuvântii de onöre 
că vom pleca îndată din Clujü, și că nu ne vom mai ocupa de 
politică. 

El ne spuse că sunt ordine forte aspre de la Ministerul din 
Pesta pentru emissarii politici ; si că, dacă ne-am apuca de 
politică si în alte părți, potü să se găsiască funcţionari cari së 
nu voiască a ne înțelege; și ast-fel ne-am espune & fi escor- 
taţi la Pesta, saü.,.. și mai rëšü. 


X. 


Esindü de la Poliție, merserämü la otelü; mäncarämü câte 
ceva, luarämü și câte o cafea cu lapte parfumatä cu slä- 
nină după maniera Ungurâscă, si apoi plecarämü, fericiţi că 
am scăpată numai cu atâta din lerorismulü ungurescü. 

Trecurämü prin mai multe sate legate înire ele cu șosele 
minunate. 

Satele unguresci se cunosceaü după aspectul lor teatralii ; 
căci la fie-care bordeiii se vedea câte două-trei stindarde ma- 
ghiare cu inscripțiuni unio saü éljen Coșut. Pe unele locuri, 
erai și inscripfiuni scrise românesce, ca să le înțeleagă și Ro- 
mânii ; unire saŭ morte, unire saă furci; si în adevării că 
în curendii s’aü pusă furcă pe tote drumurile, și Românii ce 
cutezaü a se pronunţa contra Unirii eraü spânzurați fără nici 
o judecată ! 

După vre-o palru ore de călătorie, ne oprirämü la cärciuma 
unui satü, ca së resuflämü caii. Acestii sati, după locuinţele 
sale miserabile, se cunoscea că era locuilü de Români, și pro- 
prietate a unui magnatü Ungurii, al căruia caslelii se vedea 
albindü nu departe, aședatii pe o cöslä de dealü, ocolită 
de ziduri si de o grădină întinsă. Comandaserämü ceva de 
mâncare ; și până së se gătiască, ne preumblamü la umbra 
unei șandramale ce era în faţa cârciumei. Ne puseserămii la 


www.digibuc.ro 


334 DIN ANUL 1848 


vorbă cu vre-o trei români trecători, cărora le oferisemü si 
de băutii. In intervalul acesta, vedeamü din când în când in- 
trândi si esindü din cârciumă câte unii Ungurii cu pipa în 
gură si cu pușca pe umere. Ni se spuse că eraü guardisti na- 
tional sätesci: că se dedeserä arme și pe la sate, însă nu- 
mai Ungurilorii, ear Romänilorü nu. Acești guardisti se totii 
uitaii la noi, si päreaü a trage cu urechia întrevorbirile nâstre 
eu țăranii români. De o-dată ne pomenirämü cu vre-o dece 
din acestia, viindü si intrebändu-ne de unde venimü, unde ne 
ducemü si ce felii de ömeni suntemü. Nemulțumili de respun- 
surile nöstre, ne cerură pasportele. 'Neputöndu-le ceti, ne 
spuseră că suntemü arestați, si că trebue să ne ducă la 
Grafulü. 

Nu era nici unii modă de înțelegere cu acești Omeni săl- 
bateci și fiorost. Trebuea a ne supune. Escortaţi între puscT, câte-și 
patru, furimü duși la castelulă Grafului. Norocire că nu era 
departe. 

După ce traversarämü grădina, furämü aduși sub balconulü 
palatului, si ținuți in sore, ale căruia rade ne frigea ca in 
frigare. Mai mult de două deci de minute stäturämü acolo, as- 
teptândă venirea Grafului. In fine acesta se arătă in balconii 
Ne adressă vorba unguresce; apoi vădândi că nu-i putemü 
respunde, ne vorbi românesce. Ne întrebă ce felii de 6meni. 
si de unde suntem. Îi röspunserämü că suntem Moldoveni, gi 
că dacă ar fi venită și el în Moldova, nu ar fi fost tratati ast- 
felii. Indatä ordonă guardistilorö së se ducă, iar elü ne 
pofti sus. 


XI. 


Grafuli era ună omü ca de 70 ani, robustü, si cu o fisiog- 
nomie plăcută si veselă. El ne eși înainte până la jumătatea 
treptelorii scărei, pre când ne urvamŭ. Ne ceri mii de scuse 
pentru supărarea ce din neînțelegere ni s'a făcută, promițând 
a ne ţinea tötä diua la elü, spre a ne arăta ce felii Ungurii 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 335 


daii ospitalitate străiniloră. Ne spuse de îndată că suntem 6s- 
peţii lui bine-venifi; și că dacă ne face plăcere, putemü së 
sedemü mai multe dile la elü, să petrecemü, së vënšmü, să 
ne preumblämü. Indatä incepü a räcni unguresce, și o mulțime 
de servitori furä ordonafi a gräbi cu pränzulü. 

Refusarämü töte, afară de pränzü; căci in adevări de mult 
nu prändiserämü cum se cade; bucatele de la oteluri se lucra 
mai mult în sosuri de släninä rincedä, cu care stomacurile 
romänesci cam greü se împăca. 

Grafulii vorbia romänesce destulü de bine; numai după ac- 
cent putea cine-va së cunöscä că e Unguri. Acestă limbă il 
era familiară din copilărie, fiind-că satele moșiilor sale sunt 
locuite mai mult de români. Apoi ne maï lămuri, pote spre a 
flata sentimentele nostre naţionale, că cu vre-o sută cinci-deci 
de ani în urmă slrămoșii sei erai Români, că are mare dra- 
goste pentru Români, și că cu durere de inimă îi vede rătă- 
eifi de missionarii germanismului si ai panslavismului. Graful 
îşi trimisese familia la Clujü, märturisinda-ne că că-i e frică, 
de o jächerie romänsecä. 

Ne spuse că unulü din fiii săi e depulatü la Dietă, ca si dên- 
sulü ; iar că alţii trei sunt in oslire la Pesta. El singur rămăsese 
la moşie, ca să-și păzească casa. 

Pränzulü care ne dete Grafulü, lu splendidă. El se arăta 
transportată de mulfämire pentru intemplarea ce ne adusese în 
casa sa. In timpulü prândului convorbirea nostră cu el fusese 
cu totul espansivä; căci era de o bonomie nespusä, si de unii 
caracterii forte veselii, Când venia vorba despre politica dilei, 
el ne ruga së schimbämü vorba. Ne afirma că politica nu-i 
place; dar cu tote acestea era adoratorulü ıniscäril naționale. 
Pentru elü, Coșut era unii semi-deü, și Göergöei unŭ Achile, 
Când însă voiamii a-i demonstra că politica maghiară in contra 
celor-l'alte naționalități este fatală, — elă nu se opunea, da 
iarăși dicea că Coşul scie ce face, că acesta nu pote sé gre- 
söscä, și că D-deü fine cu Ungurulü. 

După pränzü, luarămii cafeaoa intr’unü pavilionü în grădină, 
unde admirarämü o galerie de tablouri destulü de frumöse, 


www.digibuc.ro 


336 DIN ANUL 1848 


Ne spunea Ungurulü că acesta îl costa peste dece mii de gal- 
beni, şi că era gustulă unuia din fiii sei. Aceste eraü tole 
tablouri istorice, lucrate de pictori maghiari. Dupe acâsta ne 
luarämü diua bună de la venerabilulü Grafü, carele cu multă 
părere de rëü ne petreci până la eșirea grădinei. 

Imi pare r&ü că între hârtiele mele nu mai gäsiiü însemna- 
rea despre numele și moșia acestui nobili unguru. Nu tärdiü 
însă, după ce trecuiü în Bucovina, când irumpse r&sboiulü ci- 
vilă, îmi aducă aminte că am cetitü in qiarele după atuncea 
că castelulü în care furämü ospătaţi fu prefăcută în cenușă cu 
tötä strălucirea sa, si că bătrânulă Grafă însuși căqu victima 
furiei populare a Românilori ce rădicaseră o cruciată bine- 
cuvântată asupra Maghiarilorü. 

După acestă romantică și seriosă înteinplare, plecarämü. 


XII. 


Nu voiü mai spune tracasseriele care amü mai avutü în 
timpulü acestei călătorii mai prin tote salele și oraşele ce am 
trecută. Voiü spune însă cele mai principale. 

Sera amü ajunsii într'ună orasü care se chiamă Desü (D66s), 
Acesta este locuitü maï cu totulü de Unguri: pote së fie si 
ceva Români prin suburbii, dar nu ni s'a întâmplat să audimü 
nică ună omü vorbindü armoniösa nösträ limbă. 

Furămi duși la unü otelü miserabilü, unde abia gäsirämü 
două păcătose camere in etagiulü de susü. MG învoiiii cu ca- 
maradii mei, ca ei să: dârmă câteși Lrei într'o cameră, unde 
eraü trei paturi, iar eü së rëmàiü singuri intr'una, fiindă-că 
deriamü së më apucii de scrisü ceva, 

Pentru ca së cinämü puţină, ne coborirämü intr’o sală din 
etagiuli de josü, unde era birtulă, traversändü o mare sală 
de cafenea p'intre o mulțime de 6meni ce se ocupai cu bi- 
liardulü si alte jocuri obicinuite pe la asemine locuri. Ne pu- 
serämü în curändü la o masă lungă, unde în faţa nösträ lo- 
curile eraü ocupate de alle persone. S'a intämplatü ca eŭ să 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 347 


mě punü în faţă cu unii omü ce avea o figură și o cäutäturä 
sinistră, si care își răsucia mereü mustäfile, după care putea 
ori-cine së cunâscă că e Ungurii. O pipă mare ungurâscă 
atârna de buzele acestui omii, carele învârtia mereü unii pa- 
hară cu vinü între degete, uitându-se cu impertinenfä la noi. 
Acestă căutătură, nu sciü de ce, mi se părea insultätöre, şi-mi 
venia să-i observi că nu-lii potii suferi, dar uniforma si sabia 
ce purta mă ținea în respectă. 

După o lungă tăcere, acestü omü îmi adresă vorba. pe când 
scoteamü banii din pungă ca së plătescii socotâla mâncărei. 
Eli îmi vorbi românesce, dar după accentü cunoscuiă că e 
Ungurii. Elü încă cunoscü că nu suntemü indigeni. Îi răspun- 
seiu la câte-va întrebări cu indiferență, cu răcâlă și cu laco- 
nismü. 

-- Sunteţi trecători, Domnilorü ? 

— Da. 

— Venifi din Ungaria ? 

— Da. 

— Ati vendută boi acolo? 

— Da. 

— Trecefi in Moldova ? 

— Da. 

— Frumosü trebue să fie in fera D-vöstre. 

— Da. 

Ast-felü, răspundeamii totii cu da, numai ca së më scapă 
de acâstă mutră nesuferită, si mai alesii së nu më aventurezü 
a vorbi de politică. În fine, fără a-i dice măcară nöpte bună, 
îlă läsaiü și më urcaiă cu camaradii mei, de cari mă despăr- 
Hiü îndată, trecândă în camera mea, 

Citiiü și seriseiü ca vre-o două ore. Apoi, simfindü că som- 
nuli mă învinge, stinseiü luminarea si më culcaiii. O feresträ 
ce era alături cu ușa. despre galeria comună, avuseiii impru- 
dinfa së o lasă deschisă. pentru ca së më uită cu libertate la 
lună, și pentru ca së intre recörea în cameră, fiind-că era o 
căldură forte simfitöre. 

22 


www.digibuc.ro 


338 bin anun 1848 


XIII. 


Mă culcaiii. Nu apucasemü însă a închide ochii, şi de odată 
audi öre-cari pași de omü despre galerie. Deschidü ochii și 
vödü silueta unui omü la feresträ. Atunci puii mâna pe unii 
pistolă care-l aveamü sub perinä. Individulii meü, după ce se 
uită lungii pe ferâstră, sări în läuntrulü camerei mele; se duse 
întinsă la unii pată ce era aprope de ferâstră, si se culcă. De 
îndată, îlă audiiü sforäindü. Aprinseiii lumânarea, si cu pisto- 
lulü în mână, më duseiü la elü. Îmi fu peste putință sd-lü 
desteptii. Era ună june ca de 20 ani, imbräcatü unguresce 
cu haine fine; era roşu la față ca o sfeclă și puţia a holercä 
ca o bute. Inteleseiü de îndată că trebuia să fie vre-unü ne- 
norocitü de belivü; şi în simfimintele mele filantropice si uma- 
nitare, găsiiii că mai bine fäceamü să-lii lasü së dörmä, de 
cât să facă gălăgie chemândii pe 6menii oteluluf ca să-lii dea 
afară. 

Më culcaiii de a doua ră; însă astă dată më îngrijiii a 
închide si usa și ferestra despre galerie, läsändü deschisă o 
altă feresträ care da într'o uliţă strimtă si intunecösä. Dar pe 
când më fura somnulü, simțiiii iarăși o mișcare pe lângă fe- 
restra deschisă și pe lângă peretele despre uliţă. Më sculaiü, 
îmi aruncaiü ochii pe ferâstră, și văduiii că unii omü pusese 
0 scară, și se gätia să se urce, 

«La dracu! diseiü în sine-mi, asta e seriosi. Negresitü că 
acesta e unü hoți, Dar së vedemü ce comedie o së mi se 
mai întâmple.» 

Iaŭ în mână pistolulă cu două focuri ce aveamü, și mă 
virü răpede sub patulii betivuluf care dormia, decisü a mă 
servi de arma mea numai la cea din urmă estremitate. 

Hotulü, îndată ce sări pe ferösträ, merse întâiii la palulü 
meü; neaflându-mă acolo, merse la patulu cel-altü. Simţiiii o 
sguduitură în pată; apoi o mugire surdă; apoi audiiü o col- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 330 


căire ca dintr'o victimă injunghiatä ;... apoi o tăcere profundă. 
După acâsta, veduiü că hofulü, luändü ceva de pe pati, sări 
pe feresträ inder&ptü cu iutelä. 

Atunce eșiiii räpede de sub pati; alergaiü la feresiră, și o 
inchiseiü. 

Esiiü apoi afară, si incepuiü a tipa ca unii nebună, stri- 
gändü: hol si tilharii! 

Totü otelulü se ridică in pieiöre, Camaradii mei esirä; și 
eramü atätü de confusü, în cât nu sciamü ce să le spună. In 
fine intrară mai mulţi ömeni în camera mea, si se cons- 
tată faptulü. Victima era cunoscută: era unii fiii alü Politaiu- 
lui din cetate, cunosculii de toți ca omii cädutü la beţie, Oa- 
menii din otelü spuneaü că acesta bëuse până după medulü 
nopţii în circiuma din rindulă de josü; și că adeseori avea 
obiceiü a se urca furisü prin camerele de susü si a se culca 
unde găsia deschisü, Nenvrocıtulü era loviti cu ună pumna- 
riu la inimă, în peptü si în gitü, Se căută cu deamäruntulü 
și nu se găsi asemine armă la mine, Apoi, după spusa mea 
căutându-se, se găsiră câte-va picături de sânge pe marginea 
din afară a peretului despre feresträ, Pe lângă aceste, se con- 
stată că lipsia ună micii sacii de voiagiü alü mei, sacü cu 
care më văduseră mai mulţi când amü veniti în otelü, și pe 
care-lă pusesemü in patuli pe eare se culcase betivulü mei, 


XIV, 


Cu turburarea și vuelulü acestei afaceri, Lrecurä mai multe 
ore. Se făcuse chiar diuä. Fie-cine își pote închipui spaima şi 
îngrijirile mele, Eŭ strigam mereü së vie Poliţia, pentru că 
încă nu vedeamü 6meni de ai Poliţiei, In fine, cu mare bu- 
curie vödü pe Ungurulü cu mustäfite răsucite, care ședuse de 
cu serä la locandă în fața mea. Cum vëdü pe omulü acesta, 
alergü şi m'apucă de gâtulii lui, Eli de o dată incepü a tipa, 
pronunjandü câte-va vorbe unguresci care eŭ nu le injeleseiü; 


www.digibuc.ro 


540 DIN anun 1848 


apoi leșină și cădu josü. R&mäseiü uimită; nu mal sciamü ce 
se petrece în jurulü mei. 

Ce së mai lungescii descripțiunea ? Ucigașulii era chiar a- 
cesta, și victima era fiulü seü! Eli, de și în serviciul Poliţiei, 
avea deprinderea faptelorii criminale. I se păruse că punga 
mea este grea ; și fiindă sigurü că vândusemii boi la Pesta, 
își închipuia că voiü fi avendi bani mai mulţi. Elü se vede 
că aflase camera mea, și ast-felü venise së më ucidă. Tipe- 
tulü şi lesinulü seü era căci credea că vede in mine o fan- 
tasmă, a căreia realitate creduse că a ucisii. Apoi când vedü 
pe fiul seü mortii, mărturisi de îndată crima sa, dicândii că 
degetul lui D-deü Va pedepsită cu însuși sângele sei! 

Alți agenţi de ai Poliţiei aduseră îndată de la casa uciga- 
șului saculii meü de călătorie, pe care lü gäsiiü nealinsü. După 
acâsta ne grăbirămii a pune caii si a pleca, cu dorința de a 
ne depărta cât mai curendii de acesti locii ce ne insuflase 
atâta spaimă și îngrijire. 


XV. 


A doua di amü ajunsă, cam pe la amiaqă-di la Bistriţa, 
Fiind-că de aci înainte nu mai era vre-unü orasü la care să 
putemü ajunge sera, și fiind-că minacinlü nostru avea tre- 
buintä să-și repauseze caii mai bine, ne deciserämü a mânea 
aice.’ 

Îndată ce ne restaurarämü stomahurile cu o mâncare maï 
multă saü mai puținii mistuibilă, esirämü pe josii ca së ve- 
demü orasulü, si împrejurimile sale. 

Ac6stä localitate, chiar după numele seü, ne insufla uni 
deosebită interesü. lu Moldova avemü riulü Bistriţa, ale că- 
ruia sorginți le sciamü că vină din Transilvania; apoi mai 
avemii o Mănăstire numită Bistriţa, apoi în fera soră, în Mun- 
tenia, mai era încă o apă si o Mănăstire cu asemine numire. 
Peniru ce aceste riuri. aceste monastiri și acâstă cetate, să fi 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 341 


luatü unii singurii nume? Eată în adevörü, materie care ar fi 
bine să o esploateze archeologii, cărora Statulü le dă bani de 
cheltuielä pentru missiuni sciinfifice fără së facă adessea mai 
nimica; ei arii putea së ne lämurescä dacă vechia numire 
Bisterha de prin cronicele latine se cuvine a se da cetăţii, 
riuriloră saü Monastirilorü. Eŭ însă, acuma voiü veni la lucruri 
mai usorü de naystü, si maï lesne de cercetată. 

Acâstă cetate, situală la confiniele Maramureșului, din în- 
vechite timpuri a fost disputată de Domnii Moldoveni. Pe aicea 
își făcuse cale Dragoș-Vodă când a emigratü din Transilva- 
nia si şi-a fundatii unii tronü in Moldova; și apoi aici era 
unii puntă strategică, de unde Moldovenii puteai împedica nä- 
vălirea Ungurilorü în secolul de mijlocii. Ast felü, Bistriţa ca 
şi Ciceul, ca și cetatea de baltă, de mai multe ori cucerite 
si perdute, aŭ fostă mai multă timpii feude ale Domnilor Mol- 
doveni. Acestea serviaü totii odată de asilü Domnilorü români 
în casuri estraordinare când se vedeaŭ respinși de incursiu- 
nile tartare saii alungaţi de resboiele civile, Aice se fineaü 
garnisöne moldovene, și eraü palate domnesci, ale cărora 
urme, vai! s'aii stersü de crudimea timpurilorü. Acuma (adecä 
la 1848), numai de-asupra unei porţi se vede săpată în pâtră 
unii capii de zimbru ce memorează de bună seamă cea din 
urmă cucerire a lui Pe'ru Rareș la 1530. 

Bistriţa, odiniörä ocupată și stăpinită de Români, astădi 
este unii orașii străinii, ca tote orașele și cetățile din Tran- 
silvania. Sașii și Ungro-Săcuii mară loculü Romänilorü; căci 
după decodenta domniilorü române din Principate, și Românii 
din Ardelü aü cädutü sub tirania celorii trei naţiuni, secundate 
de Unguri si de Austriaci. 

A doua di de diminejä diserămi adio Bistriţei, intristafi de 
suvenirile si de decädinfa sa. Pr 


www.digibuc.ro 


342 DIN ANUL 1848 


XVI. 


Cum trece cineva de Bistrița inainte, și se afundă în Car- 
pati, este lovitü la fiă-care pasii de vederea locurilorii telorü 
mai pitoresc si mai desfătătoare. Natura este atätü de bogată, 
în cât poate dice că a descälecatü D-deü pentru fericirea ce- 
lorii ce locuescü aice. Clima pe aice face uni contrastü förte 
vederatii cu acea care domnesce în sudulii Transilvaniei des- 
pre Brașov; ea se as&mänä prea multă cu clima muntilorü 
Munteniei care se uită cătră Dunăre. 

Satele în genere sunt locuite de grăniceri. E o plăcere ca 
să trâcă cineva prin aceste sate. Organisaţiunea lorü, disci- 
plina si viefa locuitorilorü, merită a le studia eri-ce bärbatü 
de Statii. 

Pământulii este proprietate a gränicerilorü : ei sunt usufruc- 
lieri perpetui ; și pentru acâsta aŭ sarcina de a purta armele 
cu toții, părinţii si fiii, din tinereţe până la bătrânețe. 

Ei păzescii graniţele : altă servicii nu facă, si din liniele 
granitelorü nu essü de câtă la întâmplări de invasiuni si de 
pericoli mari pentru monarchie. 

Oprindu-ne la unü satü mare, alü căruia nume cu părere 
de r&ü lam uitată, avuiii curiositatea a visita scöla care se 
vedea la öre-care distanță. Era tocmai in örele de prelecfiune. 
Îndată ce-mi spuseiü nnmele, profesorii mă inconjurarä cu ce- 
remoniele cele mai mägulitöre: ca unii cari cetiserä câte ceva 
din scrierile mele în Gazeta de Transilvania, îmi aătară o 
mare considerafiune. In scölä, eraü peste trei sute de scolari 
de töte vârstele. Studiele se făceaii după metoda mutuală, în 
limba română și germană. Din aceste scoli, Austria recruteză 
pe căprari și mai pe toți funcționarii ce-i trimite în servifulü 
agentielorü consulare din Principate. 

Scolarii sunt loți esterni; cn tote aceste, de la celü mai 
micii până la celii maf mare, toți sunt supuși disciplinei mi- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 348 


litare, La scölä, fie-care vine cu pusculita sa de lemnü pe 
umării. Profesorii më fäcurä së vödü manevrele lorü, Într'o 
clipă toți copiii se împărţiră în cete și în companii, aseden- 
du se cei înalți în frunte și cei mai scurți în urmă; căci 
eraü de tote virstele si de tote taliele. 

Ei aveaü dintre ei ofițeri de tote gradele, și fäcurä cu o 
precisiune admirabilă, o mulțime de evolutiuni militare. A fostă 
o adevărată plăcere pentru mine, ca së vëdü aceste lucruri, 
și cugelamü mereü la organisarea unorü ast-felă Je institufiuni 
si pe la noi, 


XVII, 


Calea ce străbate Carpaţii în trecerea din Ardealü spre Bu- 
covina, este minunată. Soseua este lucrată tolü din cremene 
pisată, şi săpată in massivulă munţiloră. Se uimesce miniea 
omului de mărimea acesloră lucrări gigantice: in adeverü, 
vederndü acele văi präpästiose umplute, acele stânci uriașe 
sfärämale, si traversândii văile și delurile în trepădulii cailorü, 
nu pâte a nu se minuna cineva de geniulü și puterea ome- 
nescä, Trecerea Carpatilorü era o călătorie feerică pentru 
mine: la totii pasulii vedeumii peisagiuri noue, și ași fi doritü 
er o asemene cale së nu se mai termine. 

Cum trece cineva de verfulü munţilor, se vede într'o clima 
cu totulii diferită. Arhorii chiar au o expresiune mai severa 
si mai posomorită. Verdeafa e mai negrä si mai tristă. Plan- 
tle sunt mai mici si maï aspre. Aerulii e mai umedü, mai 
rece, și ınal petrundätorü. Codrii sunt mai selbaticı si mai 
naiestoși. 

Ajunserămi la frontiera ce desparte Ardealulii de Bucovina. 
Aice furämü supuși la revisiunea vamesilorü și la essaminarea 
| asportelorii, întocmai ca cum amii fi intrată intro térá strä- 
inä, de si ne aflamii totă in imperiulü Austriei. Obiectul prin- 
cipalii de care vameșii se interesaii, era tutunulü ; se nu cumva 


www.digibuc.ro 


344 PIN ANUL 1848 


se ne scape vre-o lulea saü vre-o ţigară de tutună care să 
nu fiä austriacă! Causa era că în Ardealü tutunulü turcescii 
nu era proibitü, pre când în Bucovina era supusă unei mari 
tacse. i 

Nu voiü mai vorbi despre băile de ferü și de aramă. nici 
despre alte fabrice ce amü visitatü în cursulă acestei cäläto- 
rii ; acestă lucrare o recomandă mineralogilorü, industrialilorü, 
si economistilorü noștri. Voiü trece ca unii turisti pe lângă 
idle aceste; voii traversa mai întâiii valea desfätätoare a 
Câmpu-lungului, împopulată de sate frumose și de români ne- 
corumpți, vale care servia tot d'a-una de Termopile Domnilorii 
Moldoveni în contra nävälirilorü unguresci. După acesta voii 
mai traversa Gura-Homorului, celü intäiü oräselü ce este pe 
pölele Carpatilorü Bucovinei, și de aci voiü trece räpede înainte, 
Dar cu tote că drumul mare duce dreptă la Cernăuţi, voii 
face ună micu ocoli, pentru ca să visitezü Suceva, vechia ca- 
pitală a Moldovei, care are atâte suveniri mari si frumöse in 
istoria nostră, 


XVIII, 


Dar și aice nu mă voii opri multă. Voiü arunca numa 
ochii asupra ruinelorü vechei cetăți ale Sucevei: voii lăsa 
numai câteva lacrime pe ele, și më voii întorce altă dată cai 
să le visitezü mai de apröpe și mai bine. Fosta capitală a 
Moldove: astădi nu mai e uni orasü română: locuitorii sei 
în genere sunt Israeliți, Svabi si alle seminţii austriace ; abia 
într'o mahala aŭ mai römasü câţi-va lăutari bătrâni, cari prin 
cântecele lorü întrețină suvenirile naţionale ! 

Më voii grăbi dară së ajungü mai curändü la Cernăuţi, ca- 
pitala actuală a provinciei Bucovinei 

Dar ori cât durerea îmi sirângea inima călcândii pe acestă 
eră, pe caare părinții mei aü apucat'o nedeslipilă äncä de 
ulpina sa, mintea mea se uimia, vedendü frumuseta soselelorü 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL, 1848 345 


regularitatea si curäfeniea oraselorü, progresele agriculturei si 
ränduela, domnindü pretulindeni în perfectă regula că în ma- 
sina unei locomotive, 

Ami trasü la unii otelii, unde amü găsită încă câţi-va emi. 
grafi din Moldova. Ei ne informară despre starea lucruriloră 
din Moldova. 

Escesele guvernului se fäceaü din di în di mai nesuferite: 
violäri de domieiliü, arestări, waltratäri, persecnţiuni de totii 
felulü, se fäceaü în tote dilele, fără cruţare și fără temă de 
respundere. Oamenii cei mai meprisabili formaü guvernulü luă 
Michal Sturza ; ciocoii cei mai nerusinalf, mai corumpță si 
mai venali, își bäteaü jocü de toti ce era nobilă și onesti 
in terä. 

Dupä cum relataiü faptele de la inceputulü suvenirilorü 
mele, s'a vëdutü că, din manifestafiunea spontanee și sinceră 
a spiritelorii liberale, sateliții politică ai Rusiei voiră së facă 
o rescoală, pentru ca să legitimeze invasiunea Muscalilorü. Era 
si Vodă Sturza iniţiată în complotulü acesta ? Escesele lui de 
putere le făcea elü cu consimtimintulü Rusiei ? Nu: catä să 
märturisimü adeverulü. Dacă arii fi fostu iniţiată, elü ară fi 
läsalü ca mișcarea să ia caracterul unei revoluțiuni, și n'ar 
fi sagrumat’o de îndată, precum a făculii în urma celorü pe- 
trecute după 29 Marte. Generalul Duhame'ü, întorcându-se de 
la Bucuresci la Iaşi, se dice că arü fi propusă lui Sturza ca 
së cerä intrarea unui corpii de ostire russâscă, penlru ca să 
mentie ordinea. Acesta însă ară fi relusală, după tote ame- 
ninfärile ce i sarii fi fäcutü, răspunqândii că elü este în stars 
a infräna orï-ce rebeliune si a ținea buna ordine în țâră. Pen- 
tru acâsta se afirma că elü își perduse favörea puterei pro- 
tectrițe, care la fostú susținută pâna aice. Acâsta simțindu-se 
în terä, oposifiunca, represintată de astă data numai de ele- 
mentulü aristocratică, se făcuse amenintătore : numa. mijloa- 
cele si curagiulü lipsiaă, pentru ca Vodă së fie resturnatü si 
gonilii de pe tronü. 

Acesta însă se ţinea cu pulina oscire de care dispunea si 
cu curagiulii ce Y insufla fiiul-sen și sateliții ce-lu încenjurau: 


www.digibuc.ro 


346 DIN ANUL 1848 


credea că, după complicafiunea lucruriloră din Europa, va pu- 
tea încă să-și mai ţină tronulü chiarü fără protecfiunea Rusier, 
si cu despretulü opiniunei publice din terä. 


XIX. 


Pe lângă terorismulü guvernamentală carele bäntufa Mol- 
dova in dilele acelea, venise si flagelulü holerei cu o furie 
spăimântătore. În lași muriaŭ până la 300 persone pe di; prin 
orașele și satele din provincii ravagiurile eraü nu mai puțină 
furiöse. Capitala ajunsese mai pustie: boerii, și toți acei ce 
aveaü vre ună colții de proprietate pe afară, se reträseserä 
pe la terä; Evreiinea cea numerosä şi totii poporulü de josü 
se täbärise prin colibe pe la marginele lasilorü. Cu tâte aceste 
mortalitatea nu era mai puţină teribilă. 

În tote dilele primiamii scrisori cari ne anunța câte o ne- 
norocire, cäle o perdere pintre amicii si rudele nostre. De 
aceea, pe lângă emigranții politici, in Cernăuţi veniseră si mau 
mulţi Moldoveni ce fugiaü de holeră; ast-felii colonia nösträ 
ajunsese în curändü destulii de numerosă. 

Bucovinenii ne primiră in genere cu ospitalitatea cea mai 
alectuösä. Era epoca desteptärii nalionalitälilorü; si romänis- 
mulii, care până atunce era uni simţimentii necunoscutii in 
Bucovina, atunci începuse a mişca inimele. 

În acestă provincie, orașele aŭ degeneralü cu totulu. Co- 
mertulü e cuprinsii de străini: Nemfi, Poloni si Evrei. Ro- 
mânii sunt infundafi pe la moșii, si deaați mai mullü cu 
agricultura ; căci cariera funcțiùniloră publice nu e deschisa 
de cât Nemtilorü, saü acelora ce se devotezä culturei si 
polilicei austriace. Ceea ce ne-a surprinsă și ne-a intris- 
talü mai multă eră căci în acesta ferä vedeamü o corup- 
țiune infricosatä ; desnaţionalisarea făcuse progresele cele 
mai mari în favorea sistemei austriace. Educafiunea publica 
prin scoli reușise a sirivi elementulii românii. Numai poporulu 


www.digibuc.ro 


DIN ANUT, 1848 347 


de josü, muncitorii de câmpii, țăranii, si-aü păstrată intacte 
limba și datinela străbune (1). Dar ce folosă ! când întrebai unii 
țăranii de e Românii, elü respundea : «Së mă ferescä Dumnedeä ! 
sunt Moldovanü.» Până într'atâta eraü spiritele de înapoiete ! 

Proprietarii, omeni avuţi, vechi familii Moldovene, erai în 
genere desnaftionalisafi: limba românescă, bătrânii abia o mai 
vorbiaii, iar linerii nu scieaü de cât Nemtesce, Russesce si 
Lesesce. 

Când întreba cine-va pe aceşti omeni ce sunt, spuneai că 
sunt boieri; si acesta o dovediaii cu aceea că aŭ dreptulă de 
a pune unii von înaintea numelui lorii (von Grigoreea, von 
Tabără, von Vasilco!); când îi mai întreba de ce naţiune 
sunt. abia înțelegea asemine vorbă, si în fine r&spundeaü că 
sunt Bucovineni! Cea mai mică idee despre istoria, limba saü 
literatura română, nu aveai! Spiritele, cu totulü materialisate, 
nu puteaii concepe cea mai elementară idee de patriotismü 
saii naționalitate. Numai în trei patru familii se conservase, 
ca 'ntr'unü tabernacolü, tradifiunile, datinele, limba și simți- 
mintele naţionale. Una din aceste era familia Hurmuzachi. 
Capulii acestei familii anume Eudocsie, unii bătrâni octoge- 
nariii, plină de virtuţi antice, soția sa venerabilä ca și elü, 
represinta in adevării lipulü patriarchilorü Biblici. Casa aces- 
tora era casa lui Avraam : tot-d'a-una deschisă si gata a îm- 
brätisa pe ori-ce lrecătoră sau emigratii, care arii fi purtată 
numele de română. Cinci fraţi, fii ai acestora, toți tineri cu 
instrucțiune solidă, cu inime generöse, eraü adevăraţi emuli 
ai pärinfilorü lorü sub toate privirile (2). 

În această familie, mai cu s&mä, toți emigraţii gäsirämü 
ospilalilate, imbrälisare, ajutöre şi mângâeri la durerile și la- 
crimele esilului. 


(i) De la 1848 încoce inemicil nationalitäfil române aŭ ajunsă, a co- 
rumpe si poporul, fäc&udu-Iu së îmbrăţişeze limba rutenä. 

(2) Aceşti fraţi se numiau : Constantinü, George, Eudoxıü, Alexandru si 
Nicolae. În timpulă când tipărescă cartea acâsta, nuinat celü din urmă 
trătesce ! Mai irălesci încă două surori ale loru: D na Barona Eufrosina 
P. Petrino (muma poetului) şi D-na Ehsa Sturza de la Dulcegcţ, 


www.digibuc.ro 


348 DIN ANUL 1848 


XX. 


“irecură vre o trei săptămâni după sosirea nóstră în Cer- 
năați ; și întru una din dile primirämü scire că cäfi-va din 
partizanii causei naţionale vorü să ne vadă si së aibă o inte- 
legere cu noi. Loculü de întâlnire se însemnă pe una din mo- 
șiile Muruzescilorü, a cnreia margine venia chiar pe frontiera 
Bucovinei, si în vecinătate cu moșia unui proprielariü români 
din Bucovina, cu care nnulü din emigraţii noștri era rudă, 

Ne îmbărearămii în vre o septe trăsuri, și, după o cale de 
jumătate di aproape. resbăturămii pe josü prin o pădure mure 
şi desä, până la sanfulü ce făcea frontiera teref. Acolo găsi- 
rămii câţi va soldați austriaci: le delerämü cäti-va fiorini, şi-i 
fäcnrämü së se facă că nu ne văd, Câţi-va păzitori ce eraü 
pe linia de frontieră a Moldovei fiindii inițiați de către al 
noştri, îndată ce ne vădură, ne arătară unde trebuea să a- 
steplëmü. Nu treci multă, și vre-o două-deci de partisani ai 
causei noastre venită. Arü fi disü cine-va că suntemii nisce 
conspirători grozavi și periculoși, Cu tute aceste eramü in 
genere förte pacifici. si nu cugetamii de cât la fericirea de a 
vetea pe rudele și amicii noștri. 

Scopulü acestei înlâlniri fuse pentru ca să fimü puși în cu- 
rentă cu cele ce se petrecü in terä. pentru ca së ne consul- 
tămiă asupra actiunii noastre in viitori, 

După ce ne imbralisarämü, si ne spuserämü unii altora pa- 
timele si întemplarile, ne coustituirămii în con'erință, ne im- 
provisarämü ună președinte, tologindu ne pe erbă verde la 
umbra unorii stejari bătrâni. 

Relaţiunea cea mai frumoasă a fostii despre evenementulü 
de la 11 luniă. În acestă di, când la Bucureşti se făcea o 
revoluţiune care a faculü epocă în viața Romänilorü, la lași 
se făcea o manifestaliune destulü de imposantă, Duhamel, co- 
misarulă Husescii despre care amü mai vorbită pe la incepu- 


www.digibuc.ro 


DIN aner, 1848 349 


tulü acestorii suveniri, se întorsese de la Bucuresci la Iaşi 
împreună cu Talaat Efendi, Comisarulü trimisă de Pórtš, având 
de astă dată missiunea formală de a se încredința despre sta- 
rea lucrurilorii din țările noastre după manifestatiunile rädicate 
în contra guvernelorü. 


XXI. 


Acești Comissari’ veniseră tocmaï când holera era mai in fu- 
rie, și când capitala era maï muilü desertă. Cu tote aceste, 
boierii cari se raliaseră în opositiune, îndată ce audiră despre 
venirea. acestori Comissari, alergară din tote părţile si se în- 
truniră la Iași. Ei făcură de îndată unii Memorială, în care 
espuseră violärile de legi, arbitraritätile, jefuirile, crudimile si 
crimele lui Michail Sturza. Omulü care se purta cu mai multă 
curagiü, energie, inteligență si devotament în aceste dile ne- 
faste, si carele pentru acâsta era capulü oposițiunii, a fostă 
neuitatulă Alecu Sturza Micläusanu. 

Boierii de tote stările, mari si mici, își dedeseră mâna, Si 
unü strigälü unanimü se făcuse in contra Domnului. Dar vai! 
mulți plătiră scumpă acestü devolamenlii ! Postelniculă Ioaniă 
Cuza (tatälü viitoriului Domnă care a făculii Unirea), Späta- 
rulü Antohie Sion (unchiu ali celui ce scrie aceste rânduri) 
si alți bărbaţi iubiţi si respeclaţi de fera întrâgă, fură loviți 
de holeră si muriră! Nu tärdiü și Miclăușanu, aläcalü și elü, 
(sai, după cum spuneai unii, inveninalü de sicurii lui Michai 
Vodă), se duse din lumea acesta, victimă patriotismului sei !... 
Dar së lăsămi aceste nenorociri, și së venimü la fapte. 

În diua de 11 lunii, pe la ameadädi, palatulii Vornicului 
Alecu Ghica, în care era găsduilii Comissarulii Otomanii, se 
umplu de mulțimea boieriloră ce formaü opositiunea. În frun- 
tea acestora era însuși Mitropolitula Meletie. Talaat-Efendi, in- 
trändü in salonü, priimi div mâna Mitropolitului Memorialul 
ce se făcuse si care se subscrisese de mai bine de o mie per- 


www.digibuc.ro 


350 PIN anue 1848 


sone. Dar fără a deschide acestä hârtie, elü întrebă ce cu- 
prinde ea, 

Îi esplicară că sunt plângerile țărei în contra Domnului. 

Tureulii atunce intörse hârtia în mâna Mitropolitului, şi-i 
spuse că elü n'a veniti ca së primescă petiţiuni în contra 
Domnului, că înalta Pârtă a recunoscută ca bune măsurile 
luate de elü spre a înăbuși revolta ce începuse a se urzi in 
terä. 

Uni fipätu de indignafiune generală se ridică in totă sala 
Alecu Sturza Micläusanu, luändü cuventulü în numele tulurorü 
celorü de față, espuse Turcului, cu vorbele cele mai amare, 
gresela sa de a nu priimi plângerile țărei. 'Taluat-Efendi, de și 
mișcat la naraliunea sa, totuși nu voi së reprimiască hârtia 
ce i se dedese; prin acesti refusü elă afirma rumörea ce cır 
cula că în dioa aceea de dimineaţă primise ună peschesü de 
câte va mii de galbeni. Cu tote acesle, opositiunea nu se läsi 
numai cu atâta. Cei adunaţi se indreptarä cătră Comissarulü 
Russescii. Acesta, îndată ce vedü mulțimea viindü spre 1b- 
cuinta sa, (care era in casele Logolâtului Costachi Sturza, 
chiar acolo unde se subserisese actulü din 29 Martie,) trimi.e 
röspunsü că nu pote priimi ac6slä mulţime; și că, cel multă, 
va priimi o deputaliune. Sese persone se aleseră prin aclama- 
tiune, şi intrarä la generalulü Diuhamelü. 

Acesta, desesperalü de prostulü resultatii ce căpătase mis. 
siunea sa la București, priimi deputajiunea moldovână după 
datina calmucä, in papuci si în halatü. Elü întrebă ce cere, si 
fără a aştepta respunsulü, începu a {ipa si a sbiera ca unŭ 
turbatü, tratândii totă tara de revoluţionară și acusândii chiar 
pe colegulă sei turcii că s'a înjosilii a primi acestă mulţime 
dé canali. Deputatiunea înmărmurită de ună limbagiü- atâtii 
de aspru și de barbarii, esi, fără a riposta. 

Între representanţii puterilorü straine cari vedeaü de aprope 
aceste faple şi eveneminte, era unulii singurii carele avea o 
adevărată compătimire de misericle şi nenorocirile ţărei. Acesta 
era Baronulü Richthofen, consululă Prussiei. Elă se interesa se 
alle tote, şi de tóle raporta guvernului seu, Asa dară cer&ndu 


www.digibuc.ro 


biy ANUL 1848 301 


de la capii oposifiunei Memorialulü pregătită pentru Comis- 
sarii ruso-turci, si cerând permisiune de la guvernulü seü, se 
oferi së mergä la Constantinopole, spre a duce acolo plänge- 
rile ţărei, 


XXII. 


Aceste amănunte și fapte le aflarămi de la compatrioţii noștri. 
În ferä nemulfämirea crescea. Chiar pufina oştire ce de la în- 
ceputü se arălase credinciosă Domnului tiranü, de astă dată 
începuse a murmura: flagelulă holerei care o bântuia cu fu- 
rie, era interpretatü ca blestemü Dumnedeescă pentru că se 
făcuse instrumentulü orbü alü tiraniei. Funcţionarii din tote 
părțile își da demisiunile. Guvernulă perduse ori-ce prestigiü. 
Unii din ai noștri veniseră la ideea ca să organisämü in Bu- 
covina ună pumnü de oameni armafi, së inträmü în térá, să 
facemü o lovitură fără veste asupra capitalei, să prindemü pe 
Domnü și së prochiămămii unii guvernü provisoriă : unulü încă 
găsindă unii tunü își bătea capulü cum să-i facă rote și cum 
së găsească ghiulele potrivite pe calibrulii seü. Dar aseınine 
idei belicose nu putură afla aderen{i în maiorilalea nöslrä. De 
aceea gäsirämü cu cale a mai răbda si a aștepta efectulü 
Memorialului trimisă prin baronulü Richthofen (1). 

Mäncarämü pe sârbă verde uni bunü prändü care ne-lü pre- 
gătiră fraţii noștri de dincolo. Inecarämü multe suspine și ne- 
casură în vinü bunü de Cotnariu, și inchinarämü multe toaste 
pentru căderea tiraniei ce apăsa patria nöslrä si pentru feri- 
cirea sa viitöre. După acâsta, fiindă diua înaintată, ne îmbră- 
tisarämü şi ne despărțirămi. Colonia nösträ atunci mai crescü 
cu câteva persone, cari, temându se de persecuţiuni și voindü 
a emigra," profitară de ocasiune spre a trece granița fără pas- 
porte, 


(1) Acestă importantă documentu, cei ce se ocupu cu studii istorice ilü 
potă găsi publicată în estenso în Revista Caıpalilorü, în numerele din 
15 Noembre si 1 Decembre 1861. 


www.digibuc.ro 


352 DIN ANUL 1848 


XXII. 


In urma măcelurilorii urmate în Galiția la 1846, și despre 
cari am mai vorbitu în aceste suveniri, bieţii patrioți Poloni, 
cäutändu-si scäparea vieții, alergarä în Moldova. Guvernulü de 
atunci al patriei mele avea sistema de a se face gendarmulü 
taturorü guverne!orii despotice. Dacă deserta ună soldată din 
oștirea russească și trecea Prutulü, elü era îndată prinsă, ga- 
rotatü si datii indereptü în mâna autoritätilorü russesci. Dacă 
emigra vre-unü Polonü compromis în ochii guvernului austriacă, 
Poliţia locală ilü urmăria, iü prindea si-lü da pe mâna căpra- 
rilorü austriacă : sute de asemine nenorociți ce căutaii asilü 
pe pământulii osptalierü al Moldovei fură prinşi si trecuţi peste 
frontieră în Bucovina, unde cădură saü sub securea cäläilorü, 
saü în carcerile de la Spilbergü. 

Avusemi fericirea a fi mäntuilorulü unui Polonă, tocmai în 
momentulii când Poliţia din lași pusese mâna pe elü; ilü scä- 
pasemü chiar din mâna unui agentii care-l prinsese. Acesta 
era ună june ca de 30 ani, naltü, bine-fäcutü, și cu o figură 
nobilă. După ce-lü finuiü mai multi timpi ascunsi la mine 
acasă si la viea mea, îlii trimiseiü mai departe la moșia unui 
amici alti me, unde mergeamü adesea de-l vedeamü. Elü se 
numia Carlü, dar in confidență îmi spunea că acestü nume 
era pseudonimü. După maniere, după cunoscintele ce avea, 
după sufletulü celii mare care se manifesta, prin vorbele sale, 
se cunoscea că era dintr'o familie nobilă. Alät de multü com- 
pätimiamü cu sörla sa, atâtii de multă venerami nenorocirea 
sa, în cât nică eŭ, nici amiculü mei, nn cutezamü să-lii între- 
bămii despre numele săi celü adevărată. La moșia amicului 
mei eli făcea pe grädinarulü, căci trebuia së trecă sub ti- 
tlulă unei professiuni : acâstă ocupaţiune îi făcea plăcere căci 
avea predilecfiune pentru istoria naturală ; şi, ca unulü ce 
avea idee si de medicina populară, se făcuse iubită chiar de 
săteni, dându-le usöre medicamente la bölele lorü cele usóre. 


www.digibuc.ro 


DIN ANC, 1848 358 


XXIV. 


De vre-o cinci luni nu vëdusemü pe emigratulii meü. Nu 
maï sciamü unde se afla și ce mai făcea. Dar într'o di preum- 
blându-mă pe stradele Cernăuţilor, vedü că în dreptulü meü 
se opresce o cärufä: unii omü plinü de prafă save din ea, și 
se aruncă în gätulü meü. Era Carlö. 

— Nu; nu-mi mai qice Carlü; di-mi Leon Polaski, Acesta 
este numele meü adevăratii. Acuma nu më mai temă de per- 
secutiunile austriace: ora mântuire pare c'a sosită; nafio- 
nalitățile pari a învia la vocea libertăţii; patria mea.... o! 
sperii, că patria mea se va rădica ca Sfinxulü din ce- 
nusa sa! i 

Dar despre familia Polaski mi-a vorbită dilele acestea 
unii professorü de aici; ai unii nume cunoscutii, dacă nu mă 
inselü, iubitulii meii ? 

— Cunoscută, iubituliă meü ! Më tragü din o familie ce numără 
câte-va sute de ani de noblețe, câte-va sute de grafi si de 
baroni, si câte-va sute de moșii și palaturi. Ami încă o avere 
iusemnatä. Dar eatä doui ani de când nu sciü nimica, nici 
de averea mea, nici de rudele mele; amiă trăită, precum seit, 
din mila ta și altorü suflete generöse cari nu mai lăsată să 
morii de föme, saü să cadă în mâna Nemtilorü. Indată ce am 
auditü despre revolufiunea din Viena, amü trecută granița pe 
la Oitazü și m’amü dusă la Pesta, së më înțelegii că comi- 
tetulü nostru de prepagandä naţională. De acolo m'amii dusi 
la Bucuresci, Amü vedutü si acolo frumose lucruri, HY aduci 
unii suveniri: care sciii că o să-ți placă. 

Elü îmi dete o hârtie, si, întrebându-mă la ce otelü sunt, se 
duse spre a căuta o cameră, acolo, ca së mai petrecemü câte-va 
ore împreună. 

După ce s'a depärtatü, deschidü hârtia ce-mi dădnse, si... 

2) 


www.digibuc.ro 


364 DIN” anur 1848 


ce să vedü! proclamaţiunea Guvernului provisoriii din Bu- 
curesci ! 

Alergaiii îndată la camaradii mei de esilü. adunaiü ma! mulți 
din ei la casa amicului nostru Alecu Hurmuzaki, unde era 
cartierulii nostru generală, si cetirămii în lacrime de entu- 
siasmü acestü actii insemnatü în istoria nösträ. 

Atunci se făcu între noi propunerea ca să trecemü prin 
Austria in țera Romanâscă : acolo să lucrămi ca să se dispue 
guvernulü a face o invasiune in Moldova, și ast-felü së pro- 
clamämü Unirea Principateloră, Republica, şi mai nu sciü ce. 
Asemenea idei, pe atunci eraü în aerulü atmosferei; căci töte 
vationalitätile se deșteptaseră ; in töte părţile se fäceaü revo- 
luţiuni, si nu lipsia de cât înţelegerea între popöre pentru ca 
să se facă o Republică universală în Europa. Numai în Russia 
vârtejulii_revoluțiunei nu rösbätuse ; numai acestă putere se 
părea ameninţătore pentru noi; dar după calculele ce le făcea 
tötä lumea, si după ună manifestü al Împăratului Nicolae. în 
care dicea că va sta spectatorii la tâte aceste mișcări, nu ne 
îngrijiamii că va face o invasiune în țările nostre; cu atâta 
mai alesi că, prin mișcarea de la lași si prin revolufiunea de 
la Bucuresci, credeamü că amii interesată pe totă Europa 
pentru noi, că ne am ruditii chiar cu Francia pe care o imi- 
laserămiă : că ast-felü. ne aflami intraţi în concertulü popöre- 
lorü europene. si prin urmare o invasiune din partea Russiei 
ar fi respinsă de tötä Europa. 

Lipsa de bani ne impedeca mai pe toți de a pune în lu- 
crare escursiunea aventurâsă ce o meditamü; și ac6sta ne 
făcu ca să fimü atât de prudenţi, în câl së stämü pe locii, și 
să läsämü pe alții së facă tote. Prea puţini din noi, cari că- 
pătaseră mijloce din ferä, plecară pentru Viena, Paris, şi 
tera Romänescä ; maioritatea se decise a râmânea în Bu- 
covina, 


www.digibuc.ro 


bin ANUL 1848 355 


XXV. 


Cholera era în furie: ea începuse a face ravagiurí însemnate 
si în Cernăuţi. Chiar unulă din camaragii noștrii de exilü, C. 
Negri, fu atacată, si numai prin stăruitorele nostre îngrijiri 
scăpase. Mica nösträ colonie atunci vëdü că nu mai e chipü 
de sedutü în acestă locü, Mai toți se deciseră a merge la 
Cernăuca, moșia familiei Hurmuzaki, si a sta acolo până va 
trece furia epidemiei. Se duseseră mai toți. Römäseiü nu- 
mai eü si cu Manolaki lepureanu, cu care conlocuiamü în- 
twunăŭ aparlamentü închiriată la o văduvă germană. Camara- 
dulü meü avea o frică grozavă de choleră ; în tote buzunarele 
purta flacöne cu medicamente, si, mai rigurosü de cât unii 
doctorii Nemţii, se pădia de mâncare, de băutură, de răceală, 
de ostendlä, și de ori-ce escese, ceea ce ne făcea multă 
a ride. 

Cu totulü din contra, eu nu aveamä cea mai micä temere 
saü îngrijire. Eramü fatalistü ca și ună turcă; credeamü că, 
de-mi va fi serisü së mori de choleră, nu vòiŭ scăpa, măcar 
ori cât m'ași păzi. De aceea nu urmami nici o dietă; nu mă 
feriamă de nimica. Esiamü serele și dimineţele la preumblare 
afară din orasü. Trecendü prin mahalale, vedeamü mai în töte 
dilele scene de durere: credeamü că më aflu în valea plänge- 
rilorii. In tote părțile vedeamü nenorociri cari îmi sfägiaü 
inima, Aci la o casă, bärhatulü mortii inlinsü pe masă, și fe- 
meea, atacală și ea de cholerä, plângândă de perderea lui, Aci 
la altă. casă, patru cinci copii cari se boceaü peste corpurile 
neinsufletite ale părinţiloră lori, Aci o mumă care-şi bocea 
fitulă unici ce perduse. Aci unŭ tată carele, urländü de despe- 
rare, aseda într'unii cosciugü doui copii ce-i muriseră, Aci un 
bătrână, rëmasñ singurii sub strésina căsulei sale, atacatü de 
bolă, si fără a se putea mișca ca sč ia măcar unii paharü 
de apă Aci o paraliticu, ale careia rude din casă muriseră, 


www.digibuc.ro 


356 DIN ANUL 1848 


si ea murindü la rändulü ei de föme și de sete. Vădândii ase- 
menea nenorociri, îni impuneamü adesea nisce datorii care-mi 
mulțămia sufletulii : la mulți nenorociff am închisă ochii cu 
mâna mea; la mulți neputincioşi, cari se aflaü în momentele 
din urmă, le-amii datü ajutörele de care aveaü nevoe; pe 
mulți am mängäiatü prin cuvinte si alte mijlöce ; dar... D deü 
le scie; ce să-mi mai aducü aminte? 


XXVI 


In töte nopțile, morții se rädicaü prin căruțe anume regu- 
late de Poliţie, și se transportaii afară din orasü, la unii locü 
destinatii pentru îngropăciunea celorü căduţi de cholerä. Intr'o 
diminefä îmi veni ideea së më ducii la acelü cimitirii. Când 
ajunsesemii acolo, încă nu svirliserä (ërina de-asupra. D-qeule ! 
ce spectecolă cumplită si fiorosii! Eraü patru gropi. In fie-care 
din ele eraü câte 20—25 cadavre: bărbaţi, femei. tineri, bë- 
trâni, copii, toți în pieile góle, aruncaţi, fără nici unii respectă 
pentru omenirea ce represintaü, în tocmai cu gunöiele cele mai 
necurate ! 

Intorcându-mă acasă, tristă si infioratü, treceamü pe lângă 
otelulü la care träsesemü întâia dată când venisemü la Cer- 
năuți. Vedendü pe chiriasulü otelului, îl întrebaiii de sănătate. 
Eli îmi răspunse mulțămindii lui D-deü; dar îmi spuse că e 
forte ingrijatü căci vre-o câți-va passageri aŭ muritü în 
otelulii seü atacați de choleră. 

— Chiar eri, adaose elü, a venitü o damă de la Mpldova; 
si aseară cholera a lovit'o, 

— Cum se póte ? ce damă? 

— Nu seiü cum o chiamă; nici pasportulü n'a avută timpă 
se mi-l dea. 

— Dar adus’afi vre-unü medicii ? 

— Asa! unde găsesci acuma medici? Am lrimisii de trei 
ori la doctorulü *** si nu Fam putulü găsi nicăiri. 

— Spunemi, më rogu, la ce numeri este ea? 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 857 


— La 13, chiar in camera unde ai fost trasü D-ta când ai 
venită. 

M'am urcatü iute ca fulgerul. Deschiseiù usa. Moribunda 
era intörsä spre perete, în pată, cu faţa înfundată in perine. 
Perulü ei blondii castani, era despletitü și aruncată în neo- 
renduială peste umerii sei. Unii fiorü grozavii îmi trecu prin 
inimă; ast-felü in cât nu putuiü de-o-camdată să më apropiiü 
de pată, şi më puseiii pe unii scaunü. Peste puţină luăndu-mi 
inima în dinți, më duseiü la ea și o miscaiü. Ea se intörse ră: 
pede. Cum mă vedu dete unii tipetü si leşină. Eŭ înmărmuriiii 
de uimire. Pe cine vedeamii ?... Pe Olimpia ! 

Câte-va momente römäseiü în starea unui omü lovitii de 
träsnetü. Nu sciamii ce se petrece în mine. Nu-mi venia in 
minte nici o decisiune. Suspinele mă inecaü. și abia puteamü 
să më stäpänescü de a nu tipa. 

Din novocire îmi aduseiü aminte că luasemü în diua aceea 
unii flaconasü de eterü, pe care-l aveamü în busunarü. N pu- 
seiü la nasulü Olimpiei. Ea se deșteptă. 

— Cum te simţi, Olimpio ? 

— Multumescü lui D-qeŭ. 

— Pentru ce? 

— Pentru că la mörtea mea elü te aduce ca să te 
mai vedü. 

— Dar ce vorbesci tu de morte? Nu; asta nu se pöte. 
D deü e bunü; speră în elü. Nu, nu se pâte së mori tu, 
Olimpio ! 

— Oh! nu; steaua mea apune: o vădii... nn € cu putință. . 
ingerulü morţii e aprâpe.. elü vine... Eatä-lü... Opresce-l daca 
poţi... ah! 

Ea căqu iaraşi în leșină. O mai desteptaiü iarăși; și, dân- 
du-i flaconulü în mână, îi recomandaii să-l pue la nasii, de 
câte ori va simţi că-i vine r&ü până ınd voiü intörce. Îmi 
lua indută pălăria, și alergaiü ca së aducă ună medicii. 

Alergaiü mai bine de o oră, cäutändü pe medicii cunoscuţi 
pe la casele lorü, fără să-i poti afla. In fine intälniiü pe unulü 
intr'o stradă ; ilü luaiü, si merseiii la Olimpia, 


www.digibuc.ro 


358 DIN ANUL 1848 


Nenorocita era în delirii. Faţa ei era rumenită de sudorile 
cari o coprinseseră, si se părea mai frumösä de cât tot-deauna. 
Dar ochii sei eraü fără de focü și mai de totii neinsuflefiff. 
Cum më vădu, ea întinse mâna la mine. Eŭ o apucaiii de 
amândouă mâinele, cu töte că mediculii îmi recomandase să 
më ferescü de contactulii ei In fine mediculü după ce o essa- 
mină, scrise o rețetă, și-și luă pălăria. După ce a esitü, man! 
luată după elü, si lamii întrebată de este speranță së scape. 
Îmi spuse că rețeta ce i-a rânduitii este de mängäere; că 
ajutorulă ca ï ar fi putută da, este prea intärdiatü, si că numai 
9 întâmplare providenfialä o pote mântui. 


XXUI. 


Më intorseiü la Olimpia, după ce trimeseiti unii servitorii de 
la otelü la farmacie că së aducă medicamentele. O găsiiii tot 
în starea in care o läsasemü. dar cu surisulii pe buze, și cu 
o espresiune de fericire pe faţă. 

— Gândesci să mă scapi ?... O D-deule ! mai bine stai aprope 
de mine, ca së morii mai fericită avându-te înaintea ochi- 
lorü mei. O! asta îmi face bine: sedi în fața mea.. să te 
privescü ! 

— Olimpio! 

— 0! nu mă ma? mâugăia. Creqi că sunt sperialä de morte ? 
Nici de cum. O nenorocită ca mine, nu mai avea ce astepta 
de la viață. Dar së nu mai vorbimü de asta. Timpulii e scurt... 
Voiii să-ţi multumescü pentru ospitalitatea ce am avutü la via 
D-tale. Amü träitü prea bine acolo, și ara fostii mai fericită 
de cât tot-duuna. Dacă nu primiamü r&spunsii de lu soră-meu 
ca së mă ducii la ea, ași fi sedntii acolo până te-af fi intorsü în 
téră. Te întorci curöndü ? când ? Dacă mar fi së moră, — cum 
nasi intörce cu D-ta! 

— Frea multă vorbesc, Olimpio! Gändesce-te că esci 
slahä .. 

Trebue së vorbescii, căci trebue să-ți spunü fotulü, pâna 


www.digibuc.ro 


DIN ANUT, 1848 359 


sunt în lumea celorü vii. Nu am timypă de perdutü. Ascultă: 
se serii surorei mele, și să-i trimiți cruciulița care o amü 
la gätü: s'o aibă snvenire de la mine. Infelesu-m’ai? In gea- 
mandanuli meü vei găsi o serisure a el, din care vei afla 
adressa sa. 

— Dar, Olimpio. r&ü faci de te gândesci la morte. Uitä-te : 
doctoriıle aŭ venită. Să-ţi daŭ së iei. 

— Bine; eată că le'iaii, fiind-că voiă s5-ţi facli plăcerea; 
dar crade-mă e de prisosü. Eŭ simfü că më ducii. Lumea nouă 
pote va fi mai bună. De aceea, diua de astä-di mi se pare o 
frumosă sărbătore. 

— Olimpio! 

— Ascultă. Sciii că esci bunü, si-mI veľ face bine chiar si 
după morte. 

— Ce vrei së dici? 

— Te rogü së nu mă lași së mě arunce în zanfulü comuni 
al choleriștilorii. Sunt femee, și am mândria mea. Sunt nobilă, 
si nu veiü să fie batjocoritii corpul mei. Căci uilă-te: mi se 
pare că am unii corpü nobilă... 

— Dar linisteste-te, Olimpio! lasă aceste gânduri sinistre. 

— Ba nu, Nu e timpi de perdutü. Tine cheea de la saculü 
meü de călătorie. Acolo este o pungă cu cäfi-va galbeni. Vor 
fi de ajunsü ca să-mi faci unii mormöntü separată la unŭ ci- 
mitirü, şi s&-mi pui o mică cruce de-asupra. 

— Pentru D-qeii, Olimpio! alină-te; nu-ţi turbura su- 
fletulü. 

— Sufletulü ? O, sufletulü! Ce este öre sufletulă ? Eŭ nu 
sciii ce este; dar dacă e adevăratii că eŭ am unii sufletü, te 
încredințezi că acuma e forte liniseitü. Aşi fi muritü în sbu- 
ciumări grozave, dacă în aceste momente supreme nu te-ar fi 
scosü D-deii înaintea mea; si dacă n'ași fi sciutii că este o 
ființă compätimitöre cari s&-mi închidă ochii. 

— Olimpio ! 

— O, dar; te incredintezü : sunt förte liniseitä, Acum mi so 
pare că mă ducii la nunta mea. Eii sunt acuma mireasă; nu-i 
așa ? Fată altarulă.., Dar unde este mirele mei ? Mirele meü! 


www.digibuc.ro 


360 DN ANUL 1848 


A! elă rămâne în urmă... și eŭ sunt la altară !... O, ce dureri! 
ține-mă... cadü... 

In cuvintele acestea, s'a rädicatü de-odată în susü; m'a 
apucalü cu amendouă brațele de după gätü, și strängändu-mü 
cu tótă puterea sa, a cädutü farăși pe perinä, färindu-m& și 
pe mine. Cu o voce de totii slăbită, gura eY pronunță la ure- 
chea mea vorba adio: si după acesta simţiiii că braţele ce më 
strängeaü erai reci ca marmora. Dedeiü mânele ei în lături. 
Văduiii că peptulü ei nu mai bătea. Ochii sei deschiși incă, 
mă läsaü în ilusiunea că era leșinată. Îi puseiă flaconulii la 
nasii : nici o misrare, Cercaiü să vödü daca inima i se mal 
bate. In deșertii... Olimpia murise ! 

Plânseii : îi închiseiă ochii cu însăşi mâna mea: o inmor- 
me£ntaiü, și impliniiü dispositiunile ei testamentare cu reli- 
giositate, 


XXVII. 


Vre-o trei dile după acestă întemplare, o servitore din casa 
unde locniamii fu lovită de cholerä ca de trăsnetă, şi muri. 

Camaradulü meü lepureanu atunci se spăimântă de totii, si 
îmi declară că nu mai sede in Cernăuţi, si că se duce la 
Cernâuca. S'ar fi dusii mai departe, dar paralele nu-i venise incă 
din terä. Eli insistă de mine să-i urmelü esemplulü. Asa 
dară plecă elü intr’o parte. si eŭ in alta, ca să găsiinii o trä- 
sură së ne transporte. Abia gäsiiü unu evreii cu o căruță cu 
unii calü inhämalü la oiște, după maniera galițiană. Luarämü 
câte unii sacii de călătorie, si plecarămti, 

Când trecenmü pe podulii Siretului, cumaraduli meü întrebă 
pe Evreu ce câştiga pe qi. Acesta atirma că de când cu cho- 
lera câștigă ceva mai Line; căci lruusportândă morţi la cimi- 
liră căpetă câte 25 creifari de cadavru de la Magistratii (pri- 
märie). Cu ocusinnea acâsta. el spunea că încarcă câte 10—12 
cadavre ; apoi ne arălă sângele care mänjise carâmbii căruții. 
Amiculü Jepureanu atuncea incepü a răcni ca să stea şi sări 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 361 


din căruță, strigàndü și la mine së më cobori mai curêndŭ: 
căci căruța fiindü molipsită, puteamii së ne pomenimü cy' 
cholera. 

N'am pututü combate logica amicului meü: trebuia să re- 
cunoscii că avea dreptate. Asa dar ne luarămiă sacii, plătirămii 
cärufasului și luzrâmă pe josii drumnlü spre Cernăuca, ducând 
în pärängä bagagele nostre. După o călătorie de trei ore am 
ajunsü. Acolo, în satü nu ne lăsară së inträmü, pâna mai in- 
tâiii nu amü făcută o carantină de cäle-va ore, afumändu-ne 
prin fumü de bäligarü in tocmai ca nisce jamböne. Cu venirea 
nostră la Cernauca, numărulii emigraţilorii noștri ajunse la 18. 
Toţi avemü tote ce ne trebuia: mâncare, asternuturi, grije 
despre ori-ce; nimica nu ne lipsia. Tötä familia Hurmuzaki 
era acolo, şi avea pentru noi töte prevenintele pulinciose. Nu 
ne mai aduceamü aminte că suntem în essilü; credeamü că 
ne aflămii la o petrecere de ferä. Eramii tötä dina in veselie. 
O grădină mare și frumosă, ne procura umbră desä şi largă 
aleie pentru preumblare, precum si bănci pentru repaosü. O 
casă mare și confortabilă ca unii palatii, ne oferta camere 
îndestule pentra culcare și uni salonu comunii. Acolo ne adu- 
namii, cetiamü, studiamü, scriamü, discutamü, saü ne dedamü 
în convorbiri si glume interminabile. 

După vre-o dece dile, cholera s'a ivitii și in Cernauca. Acesta 
aduse spaima între noi. Atunci atât ospelătorii noștri. cât si 
no), luarămii decisiunea ca së mergemü spre munţii Dornei. 
Fară a perde cât de puţinii timpü, ne fäcurämü preparativele 
si plecarämü. Până la Cernăuţi venirämü cu toţii. De aci ne 
despărţirămii : ne fäcurämü mai multe cete, ne inchipuirämü 
trăsuri si plecarămă către munţi. Unii din noi, cari avură 
mijlöce mai mari, plecară spre Viena, alţii spre Paris. Eu 
insofindu-m& cu p’anistulü Carlü Miculi, më duseiü la Lă- 
pusnu. 

La loculă acesta era unii stabilimentii de bài de aburi, dupe 
sistema lui Prisnitü. Mozia era a unui Român Bucuvineanü, D. Ior- 
daki Vasilco, cu care më cunosceamii. Ea este sub polele Car- 
patilor cari se întindă spre Galiţia. De aici purcede Siretulu. 


www.digibuc.ro 


362 DIN ANUL, 1848 


carele din riusorü ınich, irtrunindu-se cu mai multe ape, tra- 
verseză Moldova de-alungulü, si ajunge în Dunăre ca uni 
fluvii, 

La Lăpușna natura este aspră; dur pe la luna lui Iuliü era 
de o frumuseţe grandiösä. Mai tote apartamentele stabilimen- 
tului eraü pline; căci afară de cei ce făceaii cură pentru 
motive de bolă, eraü mulţi cari fugiaü, ca si noi, de choler;, 
Camaradulii meii își oprise de mai nainte apartamentulü, și 
ast-felă eramü asiguraţi despre locuință, Vre-o dece dile pe- 
trecurämü forte bine: ne desfätarämü în preumblări si în pe- 
treceri. Camaradulü meü își adusese clavirnlü. si în tote serele 
societatea de la Lăpușna se desfăta în concerte musicale, Dar 
de o-datä începură ploile. Acesta ne incomoda forte ; mai alesii 
că camaradulü meü la audirea tunetelorü, pe care nu le pute. 
suferi, se simţia apucalü de atacuri de nervi, în cât, fără 
a fi bolnavi, petrecea nopţile forte turmentatü: acesta mě su- 
păra si pe mine, carele dormiamü totii intro cameră cu elü. 
Cu tote acestea, de și ploile s'aŭ mai prelungită, amü statü 
sese săplămâni în Lăpușna. 


XXIX. 


Nu voiŭ pleca din Lăpușna înainte de a vorbi ceva și despre 
locuitorii sei. 

In acestă parte a Bucovinei, adecă începândii de la sorgin 
tile Siretului si urmândii polele Carpaţilorii spre Galiţia, lo- 
cuescii unii soiii de ómeni cari se chiaına Hufani. Etnografii 
aŭ uitatü a se ocupa de originea acestui poporü, cu tote că sub 
multe privinţe este interesantü. 

Dacă va căuta cine-va prin cronicele vechi, cari puţini le 
mai citescii, va găsi că între Barbarii cari făcea incursiuni 
în țările uöstre și nävälindü asupra Ogiidentului îşi căutaii 
adese-ori peirea, a fostă o seminfie cari se numia Huţii, si 
cari eraü totii din familia Getilorü si a Sarmaţilorii, din cari 
es tragă Slavii de astădi. Huţii de bună seamă sunt strämo- 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 363 


şii Hufanilorü actuali: după peirea lorü, câte-va familii aü gä- 
sită azilü în acești munţi, cari pe atunci erau nelocuili; si 
ast-felü din secoli în secoli s'au înmulțită, și sai perpetuatü 
până astă-di. Acâsta o indică dialectul lorü, carele, de și are 
öre-care diferență de cele-alte dialecte slavice, totuşi se vede ca 
are afinitate cu ele. 

Huţanii sunt ca 40 mii suflete în munţii Bucovinei. Se pole 
dice că ei sunt încă barbari: limba lorü nu este scrisă; cnl- 
tură intelectuală nu aŭ. De si aü îmbrăţişată religiunea cre- 
ştină, dar credința lorü este încă bazată pe superstițiuui, cu 
la tute popörele primitive. Tipuli lorü este de rasă cauca- 
siană : atätü bărbaţii, cât și femeile, sunt în genere de sta- 
tură atletică și de o frumusețe rară. Portulii lorii este forte 
originali şi pitorescii. 

Bărbaţii portă uni felü de cămeșă imitată după tunica ro- 
mană; peste cämesä unii felii de bondă fără de mânici in 
formă de giletă, făcută de piele de die care;se încheie pe din 
dreapta ; pe do-asupra, unii felü de mantale negre fără må- 
nică si lungi, nădragi saü pantaloni largi până la genuchi, si 
de aci în josü strimp, făcuți dintr’unü felii de postavü fabri- 
calii de ei si väpsitü roșu. Cäciula si opincele pare că le rü 
împrumutată de la Români. Afară de aresta, atätü bărbaţii 
cât și femeile, portă la gâtii câte cinci sése renduri de salbe, 
compuse din monede si alle obiecte cari lucescii. Femeile aü 
unii portă mai variatii: unele se vădii îmbrăcate ca Ro- 
mâncele ; altele ca Ungröicele, și altele ca Polonezele. 

Moralitatea între acești 6meni este esemplară ; reava cre- 
dintä. felonia, furtișagulii, advlteriuli, nu sunt cunoscute ; unii 
Huţanii ucide pe unii inemicii alü seü, dar nu pentru ca să lü 
prade, ci pentru ca să-și r&sbune. 

Amü asistată intr’o di de sărbătore la unii danfü hufänescü. 
care se făcuse înaintea unei cârciume. Orchestra era compusă 
din duoi cimpoleri Români. Jucaii vre-o cinci-spre-dece pe- 
rechi, flăcăi si fete; căci bărbaţii si femeile, dacă o-dätä se 
marit, nu maï intră în danlü. Flăcăii purta după capü, la 
Ceata, câte o secure, a căreia codă era virită pe lânga plele 


www.digibuc.ro 


364 LIN ANUL 1848 


sub bondă. Joculü lorü era acompaniată de cântece, pe care 
le recita în eorü cu toţii. Aria cântecului era monotonă, dar 
bine cadenfatä, originală și plină de vivacitate. Dantulü se- 
măna cu alü Călușarilorii ; în intervaluri se opria, chiuindü ; 
si. lăsândii fetele de mână, luaü securele de după capii, le 
asvârlia in susü, și apoi le prindea iarăși cu o adresă extra- 
ordinară. Acela ce din nedibăcie ar fi scăpatii securea, er. 
dată afară din danfü, și nu mai avea voia să joce in diua 
aceea. Dar ceea ce era curiosii în joculii acesta, era că fetele 
nu se îngrijiaii nici de cum de pericolul ce le-ar fi pututü 
amenința joculü securelorü: atât de sigure se päreaü că nu 
vorü fi lovite, în cât nică se uita mäcarü in susü la securele 
cavalerilorü lorü. 


XXX. 


După Constitufiunea ce Imperatulü Austriei promulgase pen- 
tru popörele Monarchiei. sihtă de revolufiune, urma să se adune 
o Adunare generală la Viena, compusă din representanţii tu- 
turorü provincielorii. Bucovina avù să trimifä optü deputați. 
Aceștia se aleseră prin volů universală ; si ast- fel, esirä loți 
din rendulü opincarilorü : ciuci eraü lhomâni, doui Huleni 
si unulü Huţană. Când se întruniră spre a pleca la Viena, 
proprietarii si negufitorii din Cernăuţi iY tralară cu unii 
hanchetü, și îi petrecură cu ceremonie până afară din orașu. 

Dintre toţi aceștia, Românii eraü cei mai inteligenţi: ei 
sciaü și ceva carte; unulü incă vorbia bine și limba germană, 
cu tote că era unii simplu păstorii de munte. Dar acela ce 
atrăgea atenfiunea publică, era deputatulii hufanü, carele se 
numia Cobehţă. Acesta era ună bärbatü ca de 32 ani, naltu 
frumosii. în cât unii pictorii lar fi putulii lua de modclü pen- 
tru ca së facă unii Christü de adoratiune, Elii avea o cäutä- 
tură curi6să : se uita tot-d'a-una in susü, în cât părea că cugelă 
totu la D-deü. Elü, după cum se dicea, trecea intre Huţani ca 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 865 


profetii, si se bucura de o mare popularitate ; de aceea si fu- 
sese alesii cu unanimitate, 

După uneltirile reactiunei din Viena, Adunarea generală în 
curândă se desfiinfä, si deputaţii se înturnară, fără a fi lăsată 
pe urma lorü de cât câte-ta discursuri si câte-va pagine în 
istorie, Cobelifä, cu capulü plină de idei si de ptapii revolu- 
ționare, se intörse în munţii sei, si se decise a juca unii mare 
rolă. Arätändü Hufanilorü medalia de recunöscere ce i se đe- 
dese lui, ca tuturorü celorii-lalți deputaţi, se servi cu ea ca 
cu unii talismanü, spre a-și ajunge scopul. Elü le spuse că 
Imp£ratulü l'a făcută duce de Bucovina, și le comandă ca să 
nu mai asculte de autorităţile din Cernăuţi, ci tote dările lorü 
să le aducă la elü, pentra ca së le intrebuinfeze cum i-a 
spusü împăratulii. Huţanii creduli nu se îndoiră, si se gruparä 
imprejurulü seü. De astă-dată elü trecea ca trimisulü lui D deü, 
Preoţii il primfaü in altare pe usa cea mare, ca pe împărați, 
Elü se curmineca in töte dilele, căci pretindea că nu mănâncă 
nici o-datä nimicü, și că nu trăiesce de cât cu apă. Bolnavii și 
neputincioșii alergaü la elü, și credeaü că se facii sănătoși, în- 
dată ce Cobiliţă ii alingea cu póla hainei sale, cu vârfulă opin- 
cei sale, saii cu suflarea sa. 

Atunci Huţanii se puseră în stare de adevărată revoltă. Ei 
refusară de a plăti därile; si îndată ce uni funcţionarii au- 
striacă, civilă, fiscali saü militară, se infätisa intr'unü salii Hu- 
fänescü, era prinsii și dusü la Cobelifä, de unde se făcea ne- 
vedutü, ca cum îl inghilia pământul, Aceste fapte r&spändirä 
groza în guvernulü din Cernăuţi, Se dicea că Cobeliţă s'ar fi 
imţelesă cu Ungurii revoluționari, pentru ta să facă diversiune 
in armiele austriace, In adevării a trebuitü să se trimifä trupe 
numeröse ca së supue pe rebelii HutanTr; căci ei, cu puscele 
lorü cu cremene si cu securele lorü, în munții lorü riposi 
cari eraü disputaţi numai de șoimi, de urşi, de cerbi și de 
cöpriöre, se făcuseră spăimântători ; într'unii cätunü de 50 
de familii, trebuia së se ducă 500 de soldați pentru ca să 
fie în siguranță. Dar bielii Huţani, nearmaţi, nedisciplinaţi 
si neorganisați, în curöndü se invinserä de carabinele gendar- 


www.digibuc.ro 


366 bin anur 1848 


meriei austriace, care totii o-dată îi convinserä că Cobelitä nu 
era in adevării Duce. 

Cu töte acestea, ori câtă anevoinfä își deterä Austriacii, ori cât 
de mare preţii puseseră pe capulii seă, nu putură pune mâna pe 
Cobelitä. Nici până în diua de astä-di nu se scie ce sa fă- 
cutii omulü acesta. Huţanii dieü că elü trăesce în stäncele 
munfilorü ca liliecii, nutritii și adäpatü de ângeri; si că. la 
diua mântairei, elü se va arăta plină de mărire si de strälu- 
cire, peniru ca së îndeplinescii missiunea ce i-a încredințată 
D-deü pe pământii pentru conuţionalii sei. Se bänue:ce însă că 
elü ar fi trecutü peste munţi la Unguri, și că în resbelulü ci- 
vilü ar fi murit. Mulţi YarësY credň că elü este si astä-di în 
munţii sei, si că Huţanii il finü ascunsü cu religiositate ca se 
nu. cadä în mâinile Nemtilorü. 


XXXI. 


Colonia emigrafilorü „dintr'o di într'alta se făcea mai nume- 
rösä. Persecuţiunile guvernului din Moldova, care voia să lo- 
viască in totă lumea care arăta cât de puţinii spirită de 
independenţă, silia pe mulți să emigreze. Guvernuli din Bu- 
covina dedese ordine ca celorü ce vorü voi să trecă printre 
cerdacurile (picheturile) de graniță së nu le cerä pasporte, ci 
numai declarațiuni despre numele lorii. Ca persöne mai măr- 
cante voiü nota pe unii Episcopii luslină, pe Anastasie Panu, 
în fine pe Cogălniceanu, care a tipäritü în Cernăuţi Dorintele 
partidei naţionale din Moldova, broșură care a făcută sensa- 
țiune si multă sânge negru lui Michai Sturza. Ast-felü că pe 
la începutulii lui Septembre mai tote otelurile din Cernăuți 
evaii pline de Moldoveni. 

Lumea însă era preocupată de evenimentele cele mari din 
Europa, si mai alesii din Austria. Ungurii rädicaserä stindar- 
dulii revoltei, și fäceaü progrese mari: cetățile Ungariei ca- 
pitulaseră înaintea lorü, și in resboiulii cu Croaţii repuriaseră 
mai multe biruinfe. In Transilvania lucrurile eraii într'o stare 


www.digibuc.ro 


DIN ANGI 1848 _ 367 


forte curiösä: guvernulü și guarda naţională eraü în mâna 
Ungurilorii, iar oștirea în mâna generalilorü Austriaci; bine 
înțelegându-se că, din acâstă oştire Ungurii si Secuii trecuseră 
sub’ stindardulii Ungurescii, Guvernulü din Clujă, augindă că 
în Sibiiü resida comitetuli naţională ală Romänilorü care se 
numise în adunarea. de la Blajü și carele dirigea spiritulu na- 
țională, trimise pe la jumătatea lui Augustii ca să puie mâna 
pe membrii sei. Se prinde mai int&iü Barnuţii care, ca prin 
minune, scăpă sărindă pe o ferâstră, După acâsta se aresteză 
Laurianü si Bălăşescu ; härtiele lorü se secuestrezä si se tri- 
mitü la Pesta, Atunci Românii din satele vecine se rädicarä 
cu miiele, veniră la Sibiiü, și, sprijiniți de ună regimenti de 
grăniceri Români ce eraü acolo, eliberară pe arestaţi, şi-i 
purtară în triumfă. 

Guvernulü Transilvaniei încă nu rupsese relațiunile cu Au- 
stria ; de si compusă din Unguri (ca astă-qi), dar încă guverna 
în numele Impă&ralului, cu tote că propaganda revoluționară 
elü însuși o făcea pe față cu impunitate, Acestă stare de lucruri 
nsă nu se prelungi. Pe la inceputulü lui Septernbre, guver- 
nulă dete ordine ca să se pue în lverare legea de recrutafiune 
ce o lucrase Adunarea revoluționară din Pesta, și care apu- 
case de o întărise Impăratulii. Acâstă măsură alarmase tötä 
jera. Românii se vedeaü în dilema cea mai dificilă : saü së se 
supună acestei legi, si ast-feli să mărească oștirea maghiară 
care trebuia së bată pe Români, saü së refuse, şi së rädice 
stindardulü r&sboiului civilii. Spre a se putea decide într'unii 
„felă saü in altulü, Tomitetulü propuse ca să se facă iarăşi o 
udanare generală la Blajü pe Câmpuli Libertăţei. La 16 Sep- 
tembre se si adunară peste 20,000 omeni; în cursă de o săp- 
tămână Adunarea se făcu mullü mai numerösä : se ținură mai 
multe consiliuri, si in fine se asternurä decisiunile poporului 
intr’unü protocolü. Celü mai însemnată punctü din acestă pro- 
locolü a fost organisarea guardei naţionale, si cererea de arme 
de la comanda militară austriacă, Se trimise pentru acâsta o 
deputaţiune la Sibiiă ; iar pe de alla, Românii se si organisarä 
chiar acolo pe locii. Axentiü Severii, Jovianii Bradu, si 


www.digibuc.ro 


368 DIN ANUL, 1848 


Avramü lancu. proclamându-se cai militari, își organisa- 
seră fie-care cadrele necesari. spre a împrovisa o sută de mii 
de oșteni. 

Dar së läsämü ale Urdealului, care de aci înainte intră in 
partea seriösä a istoriei. 


XXXII. 


Pe la Jnceputulă lui Octombre. mare parte din emigraţii no- 
stri se adunase la Cernăuți. Furia cholereï incetändü, cei ce 
nu puturä merge maï departe se intörserä la gasdele ce aveaŭ 
prinse de cu vară. Eŭ de astä-datä eramü singurii: tovaräsulü 
meü Epurénu cäpetändü parale din ferä se dusese la Viena. 
unde împreună cu Vasilică Ghica aŭ făcută pe baricade discursuri 
incendiare in contra lui Windisgret si a reacţiunii guvernamentale. 
Locuiainü în casa unui ceasornicarü, ocupândă două mici cä- 
m&ruţe, simplu, dar curată mobilate. Cartierul generală, adecă 
casa în care ne făcemii veculă, unde adese-ori mäncamü si 
ne adunamü, era casa fericitului întru memorie Doxaki Hur- 
muzaki, singura casă particulară în care se păstra limba și 
datinele verhei vieţi patriarchale românesci. 

Intr'una din dile esindü și apucândii së më ducă spre baia 
de uburi, când treceamü peste uuii podü de pstră vădi ynü 
omü imbracatü în sdrente, negru la față, pletosü, murdarü. cu 
opinci in picióre si cu o pălărie mare mocänescä in capii. Acelü 
om se opresce in dreptulü meü și-și scöte päläria. Luändu-lü, 
dreplii cerșitorii, scoseiii o monetä de aramă și-i oleriiü. 
Elă însă în locii de a întinde mâna spre a o primi, dice: 

— Multumeseü ; dar mai nainte ași întreba pe domnulü, 
dacă memoria nu mě înşală, Sunleţi D, Sion? 

— Da, domnule, nu te înșeli; dar de unde më cu- 
nosci ? 

— Aï dormitü o nopte in casa mea. 

Unde? Când ? Cine esci? Adu-mi aminte, căci eñ nu 
seit së te [i vădutii unde va 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 369 


— La Blajü... Pumnulü...? 

— A! ce! D-ta? Pumnulü... Aronü Pumnulü.... 

— Da, domnule Sion. lată in ce stare mă aflu ! 

— Cum se pote? pentru ce? 

— Țř-oiŭù spune pe scurtă. După isbucnirea revolufiunei în 
Bucuresci, amü trecuti în România. Guvernulü provisoriü m'a 
însărcinată së predică si së explică poporului spiritülü Consti- 
tuțiunei si ală principiilorii liberale. Amü fostii în cele din 
urmă surprinsă la Focșani de invasiunea Muscalilorü..... abia 
amii scăpată, și, sub acestă porti. m'amiă strecuratü până 
acilea, 

— O, sermane omule! dar nu poţi së fe arăţi aşa în lume, 
Așteptă-mă în acestü locü; intr'unü pätrarü de oră mă vei 
revedea. 

Më intorse’ü răpede la gasda mea, luaiii ună rêndă de pri- 
menele într'o pânzătură, apoi revenindii la nobilulă apostoli 
alü libertăţei, iü duseiii la baie, iü scăldaiii, iü räseiü, Hü 
tunseiü, ilü imbräcaiü, și ast-feli iü introduseiü In familia Hur- 
muzaki și în socielatea Cernäufenä, 

Venirea acestui martiră alü libertäfei a fostă unii adeveratü 
evenimenlă. Cernăuţenii în curândiă se incredințară că elü avea 
mari merite, care iü făceaii demni de afecțiunea lori. Căpă- 
tândii permissiune ca să fie câte-va conferințe literare, și cu 
ocasiunea aceșta vorbindu despre limba și originile nafiunei 
române, în curândii își făcu o popularitate imensă între tote 
clasele societäfei, cari până atunci, in ce privesce studiulü 
limbei naționale, eraii forte înapoiate. Elü în curêndù fu con- 
solatii de suferinţele ce indurase : toţi acei ce fäceaü cunoscinfa 
lui se intreceaü a-i trimite ajutöre și daruri, ca ofrande cu- 
venite veneraţiunei ce insufla persona sa. Popularitatea lui 
Pumnu se mări şi mai lare când, abjurândii confessiunea Uniu- 
nei, a trecută la confessiunea greco-resăritână. După aceea 
favorisată de titlurile sale academice si de acela de vechiü 
professorii alü Seminarului de la Blajü, elü în curândii căpătă 
o catedră de limba română în gimnasiulü din Crenăuţi; si 

24 


www.digibuc.ro 


370 DIN ANUT, 1848 


ast-felü luându-și missiunea de apostolii ali naționalităţii în 
provincia acâsta, amenințată de desnafionalisare atât de Ruteni 
cât si de Germani, se stabil pentru tot-d'a-una acolo, si cu 
apostolatulü seü își făcu unŭ mare nume în istorie. 


XXXVII. 


Dar së reviü la ale Moldovei. 

Indată ce Muscalii s'aii intelesü cu Turcii ca së restabileze 
regimulü Regulamentului în téra Românescă, o dublă ocupaliune 
s'a decisii pentru ambele Principate. Peste 100 mii o;tiri russo- 
turcesci aŭ inundatii terele noastre, tratându-le ca cucerite. 
După lovirile simultanee ce suferise Moldova de la tirania Dom- 
nului, de la flagelul cholerei, de la lăcuste şi seceta din anulu 
acela, aŭ trebuitü së sufere și calamilatea unei ocupatiuni 
atätü de apăsătoare. Vodă Sturza, càndü a primitü depesä că 
Muscalii aŭ trecută peste Milcovü si că Turcii aŭ ocupată 
Bucureștii, întorcându-se către sateliții ce-lü înconjura, le-a 
disü : «Puteţi së ră&suflați, boeri, și së vë heretisiți, căci sa 
«sfärsitü cu dreptatea și cu fräfia Muntenilorü.» Aga de orași, 
Vorniculü Iordachi Pruncu, in entusiasmulii sei, rădică cu- 
vântulii si dise: «Së träesti, Măria Ta! de astädi înnainte mă 
<declarii țiganii alü Märiei Tale!» Cu ocupatiunea Rusilorü, 
tirania lui Michal Sturza nu era mai puținii apesäloare. Din 
contra, elü profita de ocasiune pentru ca să şi rösbune mai 
bine pe inemicii sei, pe cari-i numia revoluționari. Satelitiy 
sei cari eraü însărcinaţi cu casernarea și aprovisionarea Mus- 
calilorü, loviai fără măsură maï multă în locuinţele, in ] 20- 
ductele și în satele acestora. Apoi se deschisese o cale nesă- 
cată pentru abusuri: acolo unde se cereaü, de esemplu, 1000 
de kile, se lua 3000, din care 2000 se escamotaü; asemine 
cu lemnele ; asemine cu carele de beilicuri, și altele. Abusu- 
rile se fäceaü cu atâta nerușinare, in câlii chiarü Ruşii le sim- 
tirä și siliră pe Domni a da unii ofisii prin care să se publice 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 371 


ca producte së nu se mai libereze de nimeni, de cätü pe cuitanfe 
rusesci: umilire si degradare a guvernului națională ! 

Afară de aceasta, sub felurite preteste se continua persecu- 
tarea oamenilorü de omenie. Profitändü de inversunarea Mus- 
calilori în contra spiritului revoluționară, se acusaü astü-felü 
Oameni nevinovaţi : le se călca casele, se arestaü şi se tor- 
turaü în diferile moduri. De la asemine persecufiuni nu se 
cruțaă nici supușii străini cari se bănuiait că compătimescii 
cu fera; însăși casa Episcopului Catolică fu cälcatä si mal- 
tratată, 

În timpulü acesta, nefiindü nici uni mijlocii de publicitate 
în țeră, acei ce aveai a-și espune păsurile saü a arăta mise- 
riele și ticälosiele guvernului, publicati foi volante și broșuri in 
Cernăuţi. Michai Sturza atunci prinir'ună ofisii promulgă o lege 
de presă draconiană, cu tote că pe lângă guvernulü sei era 
cea mai aspră, censură, După acâstă lege, se pedepsiaü si acei 
ce arii fi cutezată a primi, a ceti şi a răspândi scrieri tipărite 
în alte părţi. Pe lângă acesta, sub auspiciile baionetelorü ru. 
sescă, elü ceru de la Agenlia austriacă ca së oprească intra- 
rea în ferä a gazetelorü din Transilvania si din Bucovina, saü 
celă puţină, când sosescă cu posla austriacă, să le trimifä la 
censura guvernului. Acestă miserabilă măsură, cu tâte împo- 
trivirile de momentü ale agentului austriacă, în cele din urmă 
se si puse în lucrare. Cu toate aceste, Gazeta de Bucovina, 
fundatä la 4 Octombre de fraţii Hurmuzachi în colaborare cu 
mulți din emigrafil noștri, si alte publicaţiuni volante, toti gäsia 
mijloace a röshate, trimise sub plicuvi ca scrisori saü în pa- 
chete prin contrabandieri ovrei, 

Acesia stare de lucruri r&spândise desolațiunea cea mai 
mare, Ei nu mai sciaii la ce së se aştepte, vedendü pe de o 
parte tirania care se esercita asupra {&rei Româneşti, iar pe 
de alta toleranța Rusilorü asupra faptelorii lut Michai Sturza, 
fără a le se lua în băgare de semä alâtea plângeri şi atâtea 
demonstratiunf legale. 

Pe la capetulü lui Noembre, ne veni știrea că unü ordinii 
de la Petersburgü adressatii Domnului opria deschiderea Adu- 


www.digibuc.ro 


372 DIN ANUL, 1848 


nărei generale. Acesta a răspândită in (6ră o rază de spe- 
ranfä: căcă se intrevedea efectulii Memorialului din luna lui 
unii, 


XXXIV, 


Petrecurämü érna în Cernăuţi, saü pe la moșiile amicilorü 
ce fäcuserämü în Bucovina. În töte dilele ne surprindeaü eve- 
nimentele cele mari din Europa, Teribila revoluţiune din Oc- 
tombre de la Viena, abdicarea lui Franţ-Carl împăratulii Aus- 
triei si suirea pe tronü a lui Franţ-losif, turburärile si revo- 
luţiunile ce isbucniaă mai în töte provinţiele Austriei, eraü 
fapte atätü de mari, în câtă nu se putea së nu ne impres- 
sioneze, 

Dar evenimentele ce făceaii mai mare sensafiune pintre noi, 
eraü acele ce se petreaü în Ardealü, a căruia sortă se iden- 
tifica cu a nösträ, Acolo Ungurii purtaü un resbel de 'ester- 
minatiune atât cu Românii cât si cu oștirile austriace, fiind-că 
proclamase Republica și detronarea dinastiei Habsburgilor, Cor- 
pul de armată din Sibiü, infräntü de Unguri. rămășițele lui 
își aflară scăparea in România, Între acestea aü fost nevoiţi să 
se strecöre şi câţi va din capii Românilor ardeleni. 

Într'o di aflând că la Comanda Pieței din Cernăuţi s'a adus 
ună Românii ferecatü în lanţuri, alergaiü ca së aflu cine este, 
Cu mare grei, prin intermediulü unui ofițerii de origină po- 
lonă, ce cunosc&mü, căpătaiii permisiunea a merge ca să vădii 
pe acelü prisonierii, Care fu surprinderea mea de a vedea in 
carcerea austriacă pe Barifü, redactorulii Gazetei de Transil- 
vania, vechiulă mei amicii! Acesta făcuse parte ca membru 
în Comitetulü de Pacificaţiune care era instalată în Sibiü sub 
auspiciele armatei austriace, Cândii acâstă armată s'a vădutii 
risipilă, Românii aü trebuit së fugă care încotro: cei mai ti- 
meri s'aii băgatii în glotele cari apucase cösa și securea spre 
a lupta cu Ungurii; cei mai puțină belicoși, câţi aü pututü, 
aŭ apneatii peste munţi în România, Barifü. de la frontieră, 


www.digibuc.ro 


DIN ANU, 1848 373 


insofitü de sentinele fu escortatii la Bucuresci. Aci, poliția 
fiindü sub ordinele severe ale armalei de ocupafiune russe, și 
numele lui Baritü fiindă notatii in registrulü revolufionarilorü 
periculoși pentru essistenta statelorii monarchice, luă măsura 
a-lü aresta și a-lü espulsa peste hotarü în Bucovina, spre a fi 
dată în primirea autoritäfilorü austriace, 

Aci după garanţia câtor-va notabili cari din nume ilü eu- 
nosceaü, cu mare grei fu liberatü. 


XXXV. 


Cunosc&mü trei frați Stärcea, proprietari mari din Buco- 
vina cari veniaü adessea prin Moldova, unde aveaü rude. U- 
nulü din aceștia, pe care "li numiamnii Cuconulü Manolaki fiind- 
că multă ținea la originea lui de boierii și la suvenirile stră- 
moșesci, într'o di, prin postulü Crăciunului, întâlniudu-mă in 
Cernăuţi și apucându-mă în braţe cu vechia lui familiaritate, 
imi dice: «De adi diminelä te caută: bine că te găsescii. De 
acuma nu te mai lasü. Ai së mergi cu mine. 

— Deii... ? dar unde? 

—- La Crasna, la moșia mea. Nevasta mea audindü că esci 
pe aice, m'a insärcinatü së te gäsescü și së te ducii acolo. 

— D'apoi bine, Dumniaei nici më cunösce. 

— Nu te cunösce, dar te scie, si te aseâplă. Haide! Ai să 
ne faci mare plăcere. 

— Bine, dar vedi e ernä și... scii... e cam frigü... 

— N'ai grijă: ami blane, să te facă s’asudi. 

— E departe, dar vomü scurta drumulü cu graiulü și cu 
gluma, daca nu cu bieiulü vizitiului. 

Cu töte că öre-cari împrejurări trebue së më mai retie in 
Cernăuţi, stäruinfele acestui bună amicü më făcură a-lü urma. 
"A doua di diminefä veni cu lrăsura la gasda mea si stărui 
să-mi ia totii bagagiulü, declarându-mi că pote împrejurările 
më vorü ținea mai multă timpii la Crasna. Mi-a fostă cu ne- 


www.digibuc.ro 


374 DIN ANUL. 1848 


putință de a mai resista. Amii plătită chiriea apartamentului 
meü si amii plecati. 

La Crasna găsiiii o a doua familie patriarcală, care o pu- 
teamă assemëna cu aceea a lui Hurmuzaki. Domna Stircea, 
care pe atuncea avea peste 40 de ani, era o damă cu o edu- 
cafiune distiusă, cu suflet îngerescii si cu inima plină de no- 
bile sentimente. Venirea mea, în starea maladivă în care trăia, 
părea că fusese de bunü augurü. Ea de mai multă timpi su- 
feria tare de stomachü, si atuncea credea că se simte mai 
alinată : nu sciea ce să mai facă pentru ca să-mi facă petre- 
cerea la ferä mai plăcută si să-mi mulțămâscă de sacrificiulii 
ce credea că amù făcută venindü la Crasna. Fü însă eramü 
forte mulfämitü: fäceamü adesse escursiuni si vânători prin 
munti, iar serele petreceamii spuindü anecdote care fäceaü să 
ridă pe 6speţii mei, saii jucându-mă cu copiii lor, carii eraü 
forte drăgălași. In adevăr Eugeniü care atuncea era de 15 ani, 
si Victorii care venia după densulă, eraü plini de spirilü si de 
inteligență ; iar domnisöra Victoria, care era numai de șepte 
ani, avea atâtea drägänele, în cât më silia să-i facă versuri. 

Pe cändü më deleclamü în acâstă plăcută societate, în aju- 
nulă Bobotezei séra, se respândesce scirea că Bem sfărâmase 
oștirea austriacă la granița despre Transilvania, și că inaintezä 
cu armata maghiară în Bucovina, puindi tote satele sub focü 
și jefuindü totii ce-i esia în cale. Acesta aduse mare spaimă 
in familia osp&tätorilorü mei. Töt& noptea se pregälirä ca să-și 
rädice ce vorü putea, si a doua di sé plece spre a emigra în 
Moldova. Ac6stä spaimă nu era fără cuventü; căci ömenil vě- 
dendü că guvernulü rădica grajdurile de prăsilă ce era în ve- 
cinătate, vădândi că fränturele de ostire austriacă fugiaii spre 
Cernăuţi; nu aveaü la ce se aștepta. Plecaiü şi eŭ a doua di 
cu familia osp&tätorilorü mei îmbăreați in mai mule sănii, 
cu decisiunea ca eï să trecă in Moldova iar eŭ së më în- 
Loreü la Cernăuţi. Ne opriramii vre-o două dile la o moșie 
aproape de frontiera; dar pe urma ne intorseramüi, încredin- 
țandu-ne ca Ungurii nu ınaintcdä. Bemu sn adeveru batuse pe 
Urbanu la Dorna, dar se multam: numai cu luarea catorva 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 375 


tunuri și muniţiuni de r&sboiii; după acesta se intörse în Tran- 
silvania. Eŭ mai stätuiü în Crasna până pe la finele lui Fe- 
bruarie apoi më înturnaiii la Cernăuţi. 

Dar voiü lăsa descrierea acestori eveneminte, fiindii că ele 
s’aü înscrisă în cronicele timpului, si fiindii că trebue së 
scurlezü periodulü acestori Suveuire. Voiŭ reveni la ale Mol- 
dovei, 


XXXVI, 


Domnia lui Michaiă Sturza se prelungi până în primăvară. 
În fine după multe si îndelungate discussiuni urmate la Cons- 
tantinopole între ambasadorulu Rusesch si Poarta Otomană, la 
care luară parle și represintanții celor-l-alle puteri, se făcu 
Convenţiunea numită de Balta Liman. Se decise destituirea luy 
Michat Sturza, si numirea lui Grigori Ghica Domnü pentru 
Moldova si a Domnului Barbu Stirbeiü pentru fera Romà- 
nescä. 

La 13 Main 1949, pe la 3 ore după prändü plecă Sturza 
Voda din laşi cu tota casa sa, apucândii calea spre fera Ro- 
ınänescä, unde cugela să se asede sub protecțiunea baione- 
telorü rusesci. Acestă cădere era alätlü de neașteptată și ne- 
credulă pentru sateliții si creaturele sale, în câtă unii boierii 
ce se numia Bälsucä, carele credea si interpreta visurile, când 
primi scirea că M. Sa Dömna în adevării își desface perdelele 
i-și gatește geamandanulü, a cädulü lovită de apoplexie. Toţi 
funcţionarii cei credinciosi aï lui Michai Sturza își deteră tre- 
murändü demisiunile în mâna Domnului lori, carele in ultimele 
momente ale puterei sale röspändia decrete de laude si mul- 
țămiră pentru merite mincinâse și infame. 

Ministerul lui M. Sturza priimi ordinulü de la Vizirulă Por- 
ţii Otomane ca să administreze țera dupa legi până la venirea 
nula: Domni. Acesta se prelungi până pe la jumătatea lui 
Augustu 


www.digibuc.ro 


376 I DIN ANLL 1848 


Atunci ne pregătirămi si noi emigraţii ca së inträmü in 
terä, ale căreia frontiere eraü deja deschise pentru noi. 

Dragostea si îmbrățișarea ce vădusemii de la familia Hur- 
muzachi, respectulii si venerafiunea ce aveamü către bătrânii 
acestei familii, amiciția ce contractasemü cu fiii lorü, îmi 
punea sacra datorie de a merge la Cernauca, unde se aflaü 
ca să-mi iaŭ diua bună. Așa dară mai veduiü încă odată a- 
câstă casă a lui Avraamü, în care cu unii anii mai înainte 
cätamü rafugiü de téma cholerei; mai veduiü încă odată acea 
familie bine cuvântată de Dumnedeü căreia "i erami datorii 
atâta recunoscinţă ; și më despärfiiü de ea cu lacrämi. 

Tecuiii frontiera pe la Michăileni. Găsiiii administratorii noŭ 
numită pe D-nu N. Pisotchi, vechiii cunoscută și amicü, ca- 
rele më primi cu o inimă de frate. De acolo, înainte de a 
pleca spre lași, uitându-mă încă o dată asupra pământului 
Bucovinei, îi adresaiü ultimuli meă adio prin strofele ur- 
mătore : 


O, dulce Bucovină! te lasă, şi înc'o dată 

Më ’ntorcü s'a ta föränä sărută induiogatü. 
Eu mă despartă de tine cu inima ’ncäntatä 
De multe suvenire ce'n tine-amü căpătată. 


Nu este istoria ce-mi vine-acumü în minte: 
Eù uită acuma toate ce sciù si-amü auditi. 
Eŭ nu mal plângi eroii ce al tu în morminte, 
Niecy tristele lorii 6se ce-acumi s’aü risipită. 


Nu plângă eŭ lempluri sacre de dânșii înălțate 
Pentru glorificarea lui Dumnedeü celă bunü,— 
Nici triste monuminte de seculi ruinate, 

Ce gloria română acuma încă spunii, 


Românil sciă prea bine că tërmurile tale 

De multe or! pre Stefanö-celü-Mare aü legänatu 
Căci vechea capitală preste-a Sucevel vale 
Si-acumü soptesce imnuri ce Stefanü le-a cântată. 


www.digibuc.ro 


DIN ANUL 1848 


Triumfele Române si gloria trecută, 

O! nu, nu sunt uitate de ncamulü Romänescü, 
De-or fi sub orl-ce juguri, de-or fi cu gura mută, 
Bătrâni! le vorü spune la prunci! care crescü, 


Când ora mânluirei va mal suna odată; 

Când tuclulü libertätel semnalulä va mal da, 
Va sci, va sci Romänulü să-şi stergä a sa pată! 
Si gloria română se va redestepta. 


Nu plângi ei nici ursita ce prin diplomatiä 
Te-a smulsü de lângă muma ce-o dată al avută; 
Acumi şi tu cu lumea scăpaşi de o tiraniă 
Ce-.avea de planü së facă poporulü tăă perdută, 


De-acumü se schimbă timpii, şi în viitorime 
Dreptatea, libertatea, nu se vor ma! zugruma, 
Pe tine, Bucovino, nu te va plânge nime: 
Căci viitoriă ferice e scrisă în cartea ta. 


Nationalitatea, care-ţi era răpită, 

Acuma se desteptä; si tineri tër fil 

La gloria Română. de ani inädusitä, 

. Gândindă, sf-aducü aminte că el sunt incă vi, 


Eù plângi, o Bucovino, căci îmi aducă aminte 
Că pe-ale tale ţărmuri am plänsü de multe ori: 
Am plänsü dup'a mea ţără cu lacrime ferbinte 
Căci o vedeamü sub jugulă de mi! de-apăsători. 


Moldova, bântuită de-ună Domni fără de lege, 
Më alungă din sinu-! şi 'n lume-am rätäcitü ; 
Si cum uni fluturii loculü pe-o roză își alege, 
Aşa si eŭ în tine uni l&gänü mi-amü găsită. 


Ah! cinc/-spre-dece secoli — căci secolü mi se pare 
C'a fostii fiă-ce lună trecută în dureri— 

Nu mi-amü vădută părinţi! ce iarăşi cu 'ntristare 
În tera lori sörmanil ef n’ad gustatü plăceri 


www.digibuc.ro 


377 


378 D'N ANUL 1848 


Co vilă fără de mumă, aveamü eŭ fraţi a plânge, 
Si mulţi amici ce pâte ca fraţii më iubla; 
Särmanü svärlitü în lume, cu lacrime de sânge 
Priviamii nenorocirea acelui ce cerzla! 


Română, curată la sufletă, a {&rel mele sâită 
Plängeamü întru suspine, plängeamü neîncetată ; 
Plängeamü, plângeamă poporulü care lü vedeamü că pörtä 
Atâtea lantur! grele ce Pai martirisatü. 


Plângeamă ființe scumpe de mârte secerate. 
Ală cărora adio, val! n’amü pututü lua. 
Plängeamü din curätiä familil intristate 
De secera holeril ce ţâra 'mI sväntura ! 


Plängeamü !... si cine óre mă asculta pe mine? 
Cu care mängäere durerea-nıl s'alina? 

O, dulce Bucovină! de nu eramü în tine, 
Ce-aşi fi făcută eŭ ore ? ce dile m’astepta ? 


Ah! după grele valuri o navă sfärämalä 
Ajunge fără scire la portulu ce-a dorită! 
Aşa o providen{ä trimite câte-odală 
Scäntel de mângâere la celă nenorocită. 


Când vântu de miadä-diuä bătea, simliamu ca vine 
Cu dulcele adio alü celorü ce iubiamă; 

Eŭ audiami o şoptă care venia la mine 

De la aceea care în visuri o dorlamü ! 


Când vre-o păsărică venla in primä-vara, 

Eŭ o ’ntrebamü de scie ceva din fera mea: 
Aflamü o mängäere la patina-mi amară; 
Cuvinte de speranţă credeamu că-mi spune ca. 


lar când durerea, dorului, më alunga din lume, 

Si më ducea `n ascunsurl să plângă nemängälatü ; 
Când m'arunca ’n deliruri, dureri fară de nume! 
Când peptu-m! de suspine părea că-i sfâșiată ; 


www.digibuc.ro 


DIN ANUT, 1848 379 


Atunci, atunci, ah Doamne! ce dulce suvenire! 
Putea-voiă să uită öre? O, nu, nu voiü uita! 
Mă urmăria pe mine chiar o dumnedeire, 

Ce nu lasă pe ömen! de totii a despera. 


Vedeamü ca’n panoramă, vedeamü pe lângă mine, 
Părinţi, amici ce cerulü din cerü mi-i trimitea: 
Simţiamă pe nesimţite că-mi peri oil-ce suspine, 
Si omü ferice Eräst ursita mă făcea. 


Eraii ființe scumpe cu sufletulü de îngeri 

Ce cu-ale mele patini! multă aŭ compălimită. 
Care-aü privită cu lacrimi! la ale mele plângeri 
Si tóta mea durere cu vorbe-aü mägulitü. 


Era copil cu sufletă, cu inima 'naltatä, 
Cart speraü ca mine ună dulce viitoră; 
Carl plângea ca mine o patrie lăsată 

În vola intämplärel, cu sufietulă în doră. 


O. dulce Bucovină! te lasă, şi înc'o dată 

Më ’ntorcü şa ta ță'ână sărutii induiosatü. 
Eñ më desparlu de tine cu inima 'ncântată 
De mult» suvenire ce 'n tine-amü căpătată, 


www.digibuc.ro 


DIN COPILARIE 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 


Mai mulți publieisti, negäsindü pote subiecte mai importante 
de tractatii, s'aă ocupatii si de biografia mea; si cu acesta aü 
găsită ocasiune a îndruga, -— cum se întâmplă mai tot-d'a-una 
în asemenea casuri, — felii de felii de anecdote, mai multü saü 
mai puţină adevărate. Deci vedendü că mica mea personali- 
tate nu este de totü indiferentă pe lumea acâsta, nu credü a 
face r&ü, cu ocasiunea publicării suvenirilorü mele, a spune 
și eü o serie de anecdote relative la biografia ınea. 

Unii aü voitü a mă face coboritorii dintr'o familie cu strä- 
mosi nobilă, cu unii arbore genealugicü de mai multi secoli, 
luându-se negresitü după spusa unora din membrii familiei do- 
minaţi de slăbiciunea grandomaniei. Amü avută în adeverü ună 
membru în familie, — D-deü să-lă erte ! — care dapă r&sboiulü 
din urmă ali Orientului a făcută mare tapagiii la Constanti- 
nopole, printre culisele porţii Otomane. cu o pretentiune cu- 
riösä: basalü pe nisce documente ce proba că se trage dintr’unü 
Hanü Ghereiü öre-care, cândii a vedutü că Rușii aü mân- 
catü bätae la Sevastopole, a socotită că era timpulü să solicite 
revendicarea legitimă a frumösei peninsule tätäresci, spre a 
restabili dinastia perdută, dinestie care (vai !) unii altii (herey 


www.digibuc.ro 


384 DIN COrILÄRIE 


în cele din urmă o caută în penitenciarele de la Văcă- 
resci ! 

Deci fiindă-că c'amiă ajunsă într'ună stadii de civilisafiune 
când asemenea deșertăciuni sunt nu numai nefolositöre dar 
si ridicole, credii că este timpulü să restabilescii adeve&rulü. 
Vechimea originei nobilitare a familiei mele, care astă di nici 
scutire de dări nu acordă nimenui, nici dreptulü de a possede 
robi, mi se pare absurdă de a se invoca. Boierismnli nostru, 
de va fi existatü în vâcurile trecute, astă-di e bine să stea in 
întunereculă treculului cu töte pergamentele cele ruginite. In 
timpi mai apropiaţi, adecä cam cu unü secolü în urmă, este 
certă că a essitatü bunulă mei Iordachi Sion, care a fostă 
Bimbasa, saü cum s'ar dice astă-qi Colonelă, în mica armată 
a Moldovei pe atuncea. Nu sciü de se va fi mändritü cu boe- 
ria saü cu rangulü sëü bunulü mei, fiindă-că nu lamă apu- 
cată ; bar bunicä-mea, care a träitü până m'a vëdutü de 10 
ani, fudulă şi mândră ca tote femeile, o audiamü lăudându-se 
că se trage din faimosulii Tăutu, care a tractatü prima Capi- 
tulatiune a Moldovei cu Pörta Otomană, care a băutii prima 
cafea turcescă înaintea Vizirului fără să scie ce e, și care a 
scuipat'o când a vădulii cä-lü frige cu ferbinteala ei. Este 
certă apoi, că bunulü meü era unii voinicü și jumătate; căci 
fără a căuta moștenirea prin fera lui Han-tătarii, a seiutü să-și 
facă mai multe moșii pe valea Racovei, în districtul Vasluiu- 
lui, fiindă-că amü apucalii pe cei sese fii ai sëT certändu-se 
pentru impärtela lorü. Mai este certii, apoi că acei șese fii, 
(între cari era si tatălui meü), esili în lume pe la inceputulü 
secolului curentă, căpătândi öre-care cultură, pe cât se putea 
căpăta în scölele grecesci de pe atuncea, aü ajunsü în adeverü 
la ranguri de boerie, luändü parte activă atälü în serviciile 
publice cât şi în evenimentele politice ce s'aii preurmatii până 
aprope de dilele nöstre. 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 385 


1. 


In timpulü domniei lui Scarlatü Vodă Calimachü, care a ve- 
nilu la tronulü Moldovei după pacea de la 1812 si după re- 
tragerea. Rusilorü, talulü meü, ea Diacii de Visterie (1), fu ono- 
ralü cu callanulü de Serdarü. Elü a ajunsii la asemenea onöre 
nu numai prin capacitate si inteligentă, dar si prin farmeeulü 
mustäfilorü sale frumöse ; acestea, în adevării alrăsese aten- 
țiunea cocönel marelui Vistiera Petraki Sturza, sub al căruia 
ministerii servia; si dacă pe atuncea s'ar fi ocupatii cine va 
de chronica seandulusa a limpuluj, cine scie ce ar mai fi 
serisii despre inlrigele si victemele ce añ făcută mustä- 
ile tatei! 

Aci e loculü, pare-mi se, se spunü cum sa insuratü tatälü 
mei, fiindii-că şi in actulu căsăloriei lui aŭ jucată rolü nä- 
prasnicile lui mustaff. 

Sub domnia lui Suţu, care a succedalü pe Calimachü, se 
introdusese obiceiulii că : în tote Duminicele, după eșirea din bi- 
serica, la o ora fixă, lofi funetionarii së mergä la Curte, in 
costume de sërbatóre, caluri saü în Lräsuri, fie care după ran- 
gulü ce avea în archondologie. 

Acolo, în salonulü de gală, după ce se adunaü toți, se în- 
șiraii în grupe după cum îi orinduia Postelniculă al douilea, 
care era unii felii de maistru de ceremonie alü Curţii. După 
ce venia Voda și Domna, cari se asedaü pe tronurile lorii, 
snila lorii Ina locuri designate: ici-oglauii (pagii) despre par- 
tea lui Voda, iar fetele de onore (copile orfıne, aduse din 
Constantinopole spre căpetuire) despre partea Domnei, formändü 
unu semicereü. Aluncea dupe ce începea së cânte Melerha- 
nela domneseä, se duceaii toţi de sărutaii mâna lui Vodă si 
a Domnei, fücöndü mai întêiŭ câte o melanie până la pämentü. 


(1) Vorba diacii corespunde cu aceea de funcționari sai împiegată. 
25 


www.digibuc.ro 


886 DİN COPILARIE 


Dupe ceremonia acésta, Vodă se seula si vorbia câte ceva 
cu personele notabile, prin cari făcea și cunoscința celorü in- 
feriöre ; iar când Vodă se întorcea spre Domna, și când 
acâsta se rădica după tronü, visilatorii se reträgeaü și pleca. 

Dömna lui Suţu, in cursulü acestorii visite, se uita tot-d'a- 
una cu o privire admirativă la mustäfile tatălui meü, care din 
când în când părea că o făceaii së suridä. Intr'una din dile, 
după terminarea ceremoniei, când se coborise la scară si striga 
ca să-i aducă calulü de călărie (1), se pomenesce cu unii edi- 
clii care vine de-i spune că M, Sa Vodă îl chiamă snsü. Bie- 
tulü tatălti meii, aducându-și aminte de ochiadele ce ï arun- 
case Dömna în mat mulle rânduri, si închipuindu-şi că pote 
periculosele sale masläli vor f avuncalii vre-o bănuială de 
scandalü, s'a sperialü asa de lare de acdslü chemare subită. 
în cât mai că nu-lü [ineaii piciorele ca să sc urce susü, Cu 
tote acestea, lvându-și inima în dinji, sa urcalü. Se strecu- 
rase toți visitatorii: Vodă se alla în mijloculü salonului în 
piciore, iar Dömna, încă pe ironii, se alla înconjurată de ha- 
remulii ei, compusii din vre-o duzină de feie. Inaintändü spre 
tatälü meü cu câţi-va pași, Voda ili mlvebă de cie s de 
vorbesce grecesce. Răspunsulă tindă alirmulivii, atuncea cu 
surisulü pe buze, îi dice, că M. Sa Domna voesce să-i vor- 
bâscă. Când a înaintalii taLălii meu spre Domna, fetele ci s'aŭ 
cam depärtatü spre unii colții ali salonului. Vedândii că Domna 
îi suride, lalălii meii a prinsă la inimă; se apropia si-T mal 
surălă mâna, Domna adresändu-ı vorba in limba grecescă, il 
face să-şi decline numele si pronumele; apoi cu o graţie par- 
ticulară, îi spune că ar trebui să-și dick si muslucas (cure în 
grecesce însemnâză musluciosă). Dupe mai multe întrebări glu- 
ınete, Dömna allandü că tutălii meii e lläcäü, îi spune că ar 
face bine së se îusore; apoT fară lungi comentari, îi propuse 


(1) Pe atuncea toți tiner umbla călare. aceata cra moda cea mare 
si toll se intreceaü care de care se aibă cal mal huuf şi şele maï luxóse. 
Numai! boteril insuraff umblaă în Lrăswi cu feme'le lord, Sera, pe tim- 
puli preumblări! Ja Copoü, era o adeveralä pelie’ere vederea caracola- 
delorü cn care se intrecean cavalerii 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 387 


să ia o fată din haremulü ef, assigurându-lă că cu acesta va 
căpăta nu numai favorile domnesci si protectiunea eï, dar totii 
odată o onestă și duiösä îngrijitore pentru mustăţile sale. De 
o cam dată, timiditatea nu-lii lăsa së se pronunţe categorică : 
dise numai, cu aerü respectuosii, că ar dori să implinescä do- 
rinta M. Sale, daca ar sci că în frumosa turmă de fete ce ea 
patrongzä av găsi o inimă care să se potrivâscă cu a sa. Dar 
în intervalulü convorbirei, tatălă meii nu înceta de ași în- 
drepla privirile asupra droei de fete ce avea înaintea sa. 

Domna atuncea strigă ca una din fete să se apropie: înaintă 
una din ele; îi fäclı o întrebare fără importanţă, mai multă 
pentru ca s'o facă a vorbi, apotii făcù deumü cu pretextü de 
a-i aduce o batistă, 

Pe când fata se depärta, Domna, observândii că tatălii meü 
o fixase cu privirile și că, dupe ce plecase, se uita lungii la 
eu, îl întrebă: nu cum va i-ar conveni? Tatälü mei răspunse 
cam ingäimatü, dar din puţinele sale vorbe, M. Sale Dömnei 
i a plăculii a conchide la o afirmaţiune; iar când fata se în- 
lörse cu batista, Domna o întrebă dacă-i place inustăţile ju- 
nelui ce era inaintea ei. Amendoui tinerii se uitară unulü la 
altulü rosindu se la față. Atunci Domna făcu semnü fetelorü 
se se apropie, strigändü si pe Vodă, care se uita pe o feréstrë 
în fundulü salonului, si cu voce solemnă anunță că Frossa 
S-hina este logodită cu serdarulü Sion. 

Vodă atuncea felicită pe tineri și le ureză viaţă fericită ; 
iar latălui meü îi spuse că fata se trage dintro nobilă familie 
constantinopolitană, că talälü ei a muritü ca martirii pentru 
patrie si hbertate (1), şi că, pe lânză dota domnâscă ohiș- 
nuilä, ginerele va moi căpăla înaintare la rangü si la func- 
țiune, 


(1) Talăiii mame! mele, George Schina, fusese unulä din fundatoril 
Eteriei falmöse ce avea de scopü liberarea Grecilorü şi gonirea Turcilorii ` 
diu Europa. Descoperindu-se firele aceste! conjuratiunl, elù fu prinsă, îm- 
preună ct alți 5) de conso ff şi decapil: tü pe piaţa numită At-meidan» 
la 181, 


www.digibuc.ro 


388 DIN COPILÄRIE 


IT. 


Cu acéstš naraţiune amü voitü, nu numai së vorbeseü de- 
spre origina maicei mele, dar së si arătă mo lulü originalü cu 
care se märitaü fetele orfane pe care Dömnele grece le adu- 
ceaü din Conslantinopole. E inutilă de a mai spune, pote, că 
după aceea tatălii meii avu ordinii së prânzâscii în tote dilele 
la masa domnescä, alături cu promissa sa, pe care, in ade- 
verü, cu cât o cunoscea mai bine si maï de aprope, cu atâta 
se felicita că a dalü peste o bună parte pentru fericirea viefei 
sale. Inutilü iarăși este, pote, de a mat spune că Vodă, voindü 
a înainta pe talälü mei in rangii, i-a oferiti să-lii facă Banü 
saü Spătarii ; consultändu-se însă cu miresa, și acesla, avendü 
in vedere că cu asemenea ranguri trebuia să intre în proti- 
pendadă si prin nrmare trebuia ca, pe lângă cheltuiala ighe- 
moniconuhiă, să-și lase barba, la conjuratü së se mulțămâscă 
cu Pähärnieia, care se representa destulü de frumosii prin în- 
fätisarea bätätöre la ochi a mustätilorü sale. 

Logodna viitörei mele mame a fostii de bunü augurü pen 
tru haremulü Dâmnei. In Dumineca urmätöre unii altă Diacü 
de Visterie, Ion Cuza (latălii viitorului Domnitorü, sub care s'a 
făcută Unirea), se logodi cu o altă fată; și așa, totii într'o di, 
s’aü celebralii cu paradă mare domneseä, nunțile ambelorü 
fele venite totii pe o corabie din Țarigrad, nași fiindu-le 
Beizade Iorgu Suţu cu o soră a sa. fii ai Domnitorului. Apoi 
ambilorü miri, pe lângă caftanele de înaintare în rangü, dân- 
du-le si funcțiunile promise în distrietulü Fălciului, Cuza se 
făcu Ispravnică arü tatälü meü Sumesü (Cussierii), după 
care plecară amendoui en së se bucure de fericirea con- 
Jusalä. 


www.digibuc.ro 


DIN COTIL.ÄRIE 889 


IV. 


Nu tärdiü însă venirä evenimentele de la 1821, cari aduseră 
tera intr'unü felii de anarchie. Vodă Sufn, când Eteristii aü 
rădicalii slindardul revoltei ucidendü pe Turcii din Iași si din 
Galaţi, neavând curagiulü a se pronunța nici în favörea Gre- 
cilorii pentru cari ar fi fostă cu inima, nici în favörea Turci- 
lorü pe cari credea că o să-i nimicâscă Grecii ajutaţi de 
Muscali, — vödendü că Principele Cantacuzino, fostii generală in 
armata russescä, vena së se pue în capulii revoluţiunii, — elü, 
ca unuli ce nu era nici omi de luptă, a socotită că este mal 
prudentii a părăsi tronulü și a se retrage in Russia. 

Turcii venindü în mare numără, aü distrusă mai îniâiii pe 
cei 200 eteriști cari se fortificase în Galaţi, apoi aŭ înaintată 
spre lași, unde domnia, ca locotenentü alü lui Cantacuzino, 
uni grecii deșuchiată numită Pentedeca. Atuncea, se înţelege, 
că toți grecii din tote unghiurile, tineri saü bătrâni, căuta să 
se ascundă și în găuri de șerpi; iar administratiunea generală 
a țărei cäduse în paralisia cea mai mare. Boierii cei mai mari 
fugiseră peste hotar ; iar cei maï mici, remâindii fără cârmă, 
orbecaü într'o parte sai într'alta. Funcţionarii părăsiseră po- 
sturile loră. Tatálü meii lăssă Cassieria sa in plaia Domnului 
si se trase la lași. Aicea se aflaü încă resturi din ómeniř Cur- 
ţii lui Vodă Suţu; chiar unulü din ministrii sei, Postelniculii 
Rizu, (care se numia si Nerulosü) se inv&rtia printre Eteriști, 
ca unulü care avea simpalii adevărate pentru causa grecâscă» 
decisii însă a tvece peste Prutü la cea din urmă extremitate, 
Ună frate alii mamei mele, Cupariulii Iancu Schina, cäsä- 
toritü si asedatü mai de multi in Bassarabia, afiliată și elü cu 
causa grecescä, se afla venită în Iași. Când se vedü că Turcii 
se apropie, maicä-mea cu lacrime amare, ceru ca să trâcă în 
Bassarabia. Tatălă mei, care nu simpatisa cu Grecii, nu prea 
voia s’o lasse; dar în cele din urmă n’o putu ţinea si o în- 


www.digibuc.ro 


390 DIN COPILÄRIE 


credinţă fratelui ei, ca să trâcă dincolo. Plecarea însă. din di- 
ferite cause. si mai alesii din aceea că Eteristii voiaŭ së îm- 
pedice emigrafiunea, intärdia ; astă-felii că, când a putulü să 
plece, drumulü laŭ gäsilü cu totulü imbulditü, maj ulesii de 
mişcările Etcrislilorü. Accslia, vădândă că nu se pnlü mâsura 
cu numărulă celü mare alü 'Tureilori, începuseră a părăsi lași 
şi a se retrage în diferite direcţiuni. Corpulü care se munita 
„Legiunea sacră (L1spóç Aöyas), Si care rămăsese in urmă, își 
luase de missiune ca, în retragerea sa, së prolegä pe conalio- 
nalii Greci ce voiaü së trecă peste Prutü. Mal inteiü avusese 
hărţuiri cu Turcii la Stânca, moșia Rosnovanului, care vine la 
jumătate cale între Iași si Sculeni, apoi la podulü de pe Jijia, 
ce este între Stânca si Prută; în cele din urmă chiar la Scu- 
leni, unde cra vama si podulii de trecătore, 


V. 


Trecerea se făcea cu anevoie, fiindü-cš era prea multa lume 
ce voia să se serve de ıniculü podü ce făcea servifiulü. Po- 
dulă nu era stabilă: compusii din nisce grindT puse pe șăici, 
nu putea primi pe elü de cât 50—60 persone si era trasü 
printr'urii scripete, pe unŭ odgonü fixată pe ambele malurf 
ale riului; apoi apa fiindü forte mare si riulii largü, se perdea 
forte multi timpi până së mergă si së se întorcă. 

O di întregă aprope a trebuilü së așleple biatä maică-mea, 
în anxietatea cea maï mare, până s&-i vie ıönduli. Ciroza era 
cu atàtü mai mare, că bătălia Eteristilorü cu Turcii se urma 
cu neîntrerupere, si glönfele sueraü pe la urechile mulţimei ce 
voia să se vadă pe malulü de dincolo; ac’sta s'a făcută mal 
înfiorătore când s'a vëdnulü că bombele lunuriloră lurcesci trans- 
formase în ruine puţinele case ce eraü pe malulii dreptă alü 
Prutului, 

Eteriştii sub comanda lui Atanasie si a lui Coundu Ipirotulă. 
plecase din lași iü numără de o mie şi mai bine. lar mulţi 
din aceștia vădendă că Turcii ce-i urmăriaii aveaü 6,000 de 


www.digibuc.ro 


DIN COFILÄRIE 391 


infanterie si 200 de cavalerie, si că prin urmare persislenfa 
de a se bate (mai alesii in câmpă deschisă) era o incäpäfi- 
nare nebunâscă, añ gäsilü mai prudentü să se strecöre peste 
Prutö pintre emigranții cei l-alţi. Remäindü în cele din urmă 
numai 485 credincioși jurământului lorü, se fortificarä in ṣan- 
turí si suporlard sorla martiriului, luptându-se cc fanatismü 
până și-aii găsiti mörlea, omorindü însă si ei 'Turcilorii peste 
2,000 de omeni. 

La celii din urmă transportă ali podului venise rândulii maicei 
mele. Spaima era mai teribilă de cât tot-d'a-una în momen- 
lele acelea ; căcă Turcii bäleaü, cu tunurile, cele din urmă 
şanţuri în care se adăpnstiaii (venii, si ghiulelele lorü se în- 
dreptaă chiarii asupra podului. Unü momentü fatală a voifü 
aluncea ca o ghiulea, rătăcită pote, să nemer6scä dreptii in 
odgonulü pe care se trăgea podulü, si drepli în mijloculü Pru- 
tului, Podul, mänatü de apele rapedi ale riului, apucă la vale 
înverțindu-se cu o răpejune verliginösä şi ishindu-se când de 
unii mali, când de altulü, Pote ori-cine să-și închipuiască ți- 
pelele si spaima tuturora, si mai alesü a femeilorü. In fine, 
dupe unii percursü de mai bine de trei ore, podulü fu apn- 
calü si trasă la mali de locuitorii unui salii bassarabianü ; și 
ast-felü, ca prin minune, aŭ pulul scăpa cei ce se aflaü pe 
elü, expuși la o peire sigură. Acea culastrofă, de natură a in- 
fiova si a spăimânla bărbaţii cei mai enragioși, pentru femeTf 
a fostu teribilă: unele añ lcsinatü, altele sati essallatü până 
la nebunie, iar malcä-mea a cădulii intrrunü felii de prostra- 
tune din care nu sa pululü rădica de căt a doua di prin in- 
grijivile unuru betrâne caritabile din satulii unde s'a prinsti pluta, 


VI. 


După restabilirea lucrurilor, şi după venirea la domnie a 
lui loniţă Sturza, primulü domnii pämenleanü după domnia de 
unii secolü si jumetule a Fanuriotiloriă, tațală meij a fosti ny- 
milu ispravnică Ja Herţa, care pe atunci forma ună judelü 


www.digibuc.ro 


892 DIN COPILĂRIE 


micii la nordulü Moldovei. Maică-mea simțindu-se aprope de 
a nasce, a plecatü să mergä la Cernăuţi; dar când să trecă 
granița la vama de la Mamornila, a fostă apucalä de durerile 
facerei. N'a fostii chipii a merge înainte, maï departe, Abia a 
fostă timpii să vie o babă din apropiere ca së o assiste; și, 
cum din norvcire era cu o trăsură mare cu cov£rlirü, vechilul 
i-a servitü de cameră si de patü, si în diua de 22 Maiii 1822, 
pe la ameqă-qi, amii venilü pe lumca accsta, in care träescü 
până aslä di când seriü aceste rerduri, 


VII. 


Tatălii meu vëdëndü că familia i se impovărâză, se grăbesce 
a părăsi caricra servifiilorü publice spre a se da la agricultură. 
Partea de moşie ce i-a venită moştenire de la părinţi, situată 
pe valea Hirsovei, la distanță de o oră de la Valea RacoveT, 
era infelenitä si coperitä de păduri seculare cari nu aducea 
nici unü venitii. Trebuia dar së pună multä muncă și stäruinfä 
ca să deschidă locuri de cultură. Spre a ajunge la ac6sta, a 
trebuită së călătorească și spre Transilvania pentru ca să-și 
aducă ceva 6meni: gäsindü acolo vre o patru-qeci de familii, 
gata de a emigra din causa unei mari lipse de bucate, le 
aduse la moşia sa spre a funda satulü Hirsova, care essislä 
si până astä-di. Până să-și facă însă la Hirșova o asedare, 
a luată în arendă o moșie în apropiere, numită Laza, pro- 
prietate a unei monastiri grecesci. Acolo aședendu-ne fa- 
milia, amü peirecutü o copilărie forte durerosă: nu sciü de 
ce bölä amü fostă coprinsii, dar înainte de trei ani n'ami 
putulü vorbi, și pe piciore nu m'amii pututü ţinea de cât in 
anulü alü cincilea. La terä lipsindii medicii, eramü datü pe 
mâna vracilor si a babelorü, de m& căutaii după manierele 
lorü tradiționale: unele më duceaü pe la biserici, unde mă 
puneaü josă pentru ca să pășescă popa (când oficia liturgia) 
peste corpulü meü. De si nu puteamü vorbi, dar când vedeamü 
că Popa mă incäleca, țipami ca din gură de șarpe. Alte babe 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 393 


iarăși më purtaü în dori de diuă pe la nisce șipole de isvore, 
unde me desbrăcaii şi më slropıaü cu apă neincepulä in mo- 
mentulii când se arătuii primele rade solare ; si numai sfünlulü 
sore a v&dulü înfiorările mele și a auditii fipetele si räcnetele 
ce esial din gura mea! l’änä a nu putea umbla, më purlaü 
cu unii cärulü pe carc-lü trăgeaŭ nisce băieţi din figänimca 
noslă : aydmü patru "strengari de câte 10 12 ani cărora le 
Ordonamii în colro să mă ducă si cât să mă porle. Imi plăcea 
së mé Edi dusü dejarte de casă, și chiar afară diu salii, la 
câmpii ; si țigănușii trebuia së më ducă, căci de cuteza să nu 
më asculle, eraŭ pedepsiți de Vätafulü curții. O dată mi-a 
venitü fantasia ca së gınü së înlrme la căuțulii meü nisce 
câni. Asa dar amii poruncilii (iganilorü mei ca së facă ha- 
muri de cânepă sălbatică sati de funii de teii, si së înhame 
palru lătrătoră la röte, în tocmai cum se înhăma caii la Lră- 
sura lalei când se ducea la Vasluiii. Băieţii și aŭ pusü tötä 
silinfa ca să mi satisfacă gustulă ; dar fiindii-că nu eraü bă- 
murală, unulü din ei a rugalü pe talälü seü, care era vizitiă, 
de a venitü și lea ajutatü ca së încropâscă harnasamentulü. 
După acâsla cu vai nevoie ai adusü patru câni, trăzându-i 
de gälü si de codă, și i-ai băgală în hamuri. Sa suilü ună 
baiată pe capră, ca de acolo së mâie cânii, cu tote că hăţuri 
nu aveai. Nu voiaii biefif läträtorf să tragă, nelindü deprinșă 
sărmanii cu asemenca serviţiii; dar, după porunca mea. pu- 
nendu-se să-i bată cu nuele și să-i tragă de urechi. añ înce- 
pulii cu încetulii a se deprinde a merge dupe sforile care-i 
fineaü legaţi. A doua si a Lreia di repeländu-se aceste exer- 
ciții. canii s'aii fostii dată pe brasdä si mergeaü binisorü, în 
cât ocoliamii totă curtea și trăgeamii la scară, unde. când më 
opriamü, cânii se punenii josü și gàfšYaü cu limbele scose. 
Acesta îmi fueea o plăcere nespusä; de aceea diceamü să le 
dea mamaliga multă si apă de băutii, ccea ce se essecuta nu- 
maï de càl. 


www.digibuc.ro 


394 DIN COPILĂRIE 


vun 


Părinţii mei, vedendü jocurile acestea, făcouii mare hazü, 
plăcendu-le să vadă că, nepulineiosü cum eramü de piciöre, 
sciamii së mi consolezü infirmitalea. Intro di însă, amü păţiLo 
rei, esindü cu cärufulü afară din curte, ami cerulü së mă 
ducă la arie. Drumuli se făcea pe lângă muchia unui dealü 
care avea o costă forte răpede, presarală cu buturugi de ră- 
dăcini uscate, cu bolovani si cu mărăcini ghimposi. Eală că 
ca năprasna. se rădică unii migarü care dornise tologilü până 
atuncea în pulbere pe drumü; la vederea urechiatului, lătră- 
torii mei se sperie; cärmescü la stânga spre vale; căruţulii 
se reslornă; eŭ, cädendü, më ducii de-a berbeleaculii, isbin- 
du-m& când de o bulurugä, cind de o pelrä, când de unŭ 
mărăcine, până in fine m'ami oprită de vale slrivilii, plini de 
sânge si în nesimţire. Oamenii de la arie vădâudă catastrofa, 
alsrgă, mă ridică si më ducă acasă lesinatü si fără semne 
de vială. 

Din în templare se pripäsise la noi uni grecii l&lränü, care 
sa bägalü chelarü în curte la tatăl meü. Acela essercilase 
messeria de girahii (asa se chiamă in Orientü hirurgii empi- 
rici sau pracliciani, în Macedonia de unde venise). Fuiŭ în- 
eredinfalü îngrijirilorii lui, care, vădendu mă, assigurà că nu va 
ti nimica. [ieu adevării, după diverse băi si massagiuri. lu 
stplămâna, nu numai că reveniiii la vielä si mă simţiiii bine, 
dar, o, minune a minuniloră ! mă ridicaiii singuri în picivre! 
Nu polii uita bucuria ce amü simfilü când amü vedulü că 
polii face accea ce alți copii, cu patru ani mai mici, puteaü 
face, eŭ, care mă credeamü ologii şi fără speranță de a mă 
ridica ! Surigamiă câl imi ţinea gura: «Tată! mamă! umblu !.. 
vedeţi... ami piciore... sunl omü... anıl să Hü bärhalü !...» 

Bucuria in casa nostra a foslu mare: mama, lata, fralele; 
surorile cele mai mici, omenii casei, când wë vedeau in pi- 


www.digibuc.ro 


DIN COIN,ÁRIE 395 


ciore își fäcenü cruce. më särulaü, më pipäiaü, rideaă, plân- 
geaü, jucaii,.., nu sciaŭ ce să mal facă si ce sě-mï mai dică! 
iar sera a fostii adusü popa de la biserică, pentru ca să ci- 
lescă unii paraclisă, spre a mulțămi lui Dumnedeü pentru mi- 
raculosa mea vindecare. La acâstă ceremonie, eñ assisiamü 
culealü în asternutulü meü, căci atâta de mullü unblascmü in 
câl më simtisemü ostenitü. Ascultändü psalmodiile pupei si ale 
Psaltului, si uilându-mă la toți af casei cum fäceaü la cruci, 
(căci, pe lângă ar familiei, assistaü și tote slugile), somnulü 
începu a-mi păinjini ochii : din ce in ce simfiamü că se inchidü, 
si din ce în ce vedeamii mal mică Inernrile si omenii din casă; 
la facerea ınelaniilorü, părea că se maï inăvoscii ceva, dar apoi 
îi văduiii iarăși micsorändu-se, si ajungöndü în fine asa de 
mică, în cât îi perduiii din ochi. Se înțelege că adormisemü. 


IX. 


După acesti evenimentü. insemnalü în copilăria mea. nama 
mai voilii să fiù (asi cu cärufulü : locomoţiunea accea o con- 
sideramü ca de ı€ü augurü. Cercamü ca să mergü călare ; dar 
jiindă-că mi se observa, si cu dreplü env&ntü, că Ja versta de 
cincă anf nași putea së mě ţină pe calü fără së cadă, incă- 
lecamü pe grumajii celorii patru figänusi ce-mi eraü dați spre 
serviciii ; si în curândii ajunsesemii a-mi ţinea atâtii de bine 
echilibrulü, în cât nu mai aveamii nevoie a mě ţinea de chica 
lorü, ci Juamü câle o nuia pe care o înverliamiă surugiesce si 
loviamii in celü pe care incälecamü cu tote puterile; apoi câud 
il vedeami că plânge, rideamiă până nu mai puteamii, Talälüı 
mei însă vădândii inu" di acestă esserciţiii, më chemă in 
casă, și îmi spuse së nu mai balü așa băieţii, căci ei sunt 
omeni iar nu vile; spre a mă convinge, îmi ceti înlv'o carle 
câte va maxime de morulă precum: «Nu farce altuia ceca ce 
ție nu-ți Jlace. Fă bine. iar nici o-dată stă. lubesce pe apro- 
pele (ču ca pe tine insu-fT.» Apoi spre a mă convinge ca bă- 
taia ẹ lucru rëü, și că luvitura face durere si uslurime, îmi 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 396 


trase o vargă bună pe partea de 'nderăptii care nu se prea 
chiamă pe nume, ceea ce më fäch să fipü și së plângii cu la- 
crimi ferbinfi. După acesta n'ami mai rädicalü verga. sati bă- 
țulii, asupra figänusilorü mei, nici n’amü mai voilü să-i înca- 
lecü, ci puindu-le nisce stori la guri în formă de häfurf, il 
Inamă la gönä, și-i fäceamü së mergă în trepedü si în fuga 
mare după cât më fineaü și pe mine picidrele, 

Tatälü meii, în fine, observândii iresistibila plăcere ce aveam 
pentru călărie, më dete pe mâna lui Chir Dumitru greculü, che- 
larulü nostru, ca să më pue pe unulü din caii cei mai bë- 
trâni si mai blândi ce eraü in grajdiü. La începută, chir Du- 
mitru, de frică së nu cadü, mă lega cu nisce sistori pe sea, 
si ast-felă mě purta prin curte. După patru cincă lecţiuni de 
ecuitațiune însă, declaraiü că nu maf sim|ŭ nevoia de a fi le- 
gală, numai së potrivescă scările dupe piciörele mele. ca să 
më sprijini în ele. Fäcü esperiența Chir Dumitru, si se con- 
vinse că-mi țină echilibrulii chjar fară së më țină de oblânculii 
şelei. Până în două tei dile după acesta, puluiii chiar să con- 
ducii eŭ însumi calulü, mergândi de la grajdiü până la scară, 
în aclamaliunile tulurorü din casă, 


X. 


Inlro diminé[šá, pe când dormiamii încă, m'a luată Dädaca 
în brațe si ma trecută în camera de alături. Acolo m’amü 
simfilü slrinsü de nasii: forte sup&ralü, amü incepulü a scânci, 
gata de a plânge si a tipa, dar deschidândii ochii si vădendii 
că aceea ce mă stringea de nasü era mama care më särula 
cu dragoste, m'amii sculatü si amü intrebatü de ce mi-aii 
stricatii somnulü ? 

— Mergemü cu caii, qice mama. Scölä-te de te spală si te 
imbracä. 

Mai plăculă surprindere nu putea fi pentru mine, flindŭ-că 
träsura si caii îmi făcea o plăcere nespusä. Forte räpede fuiü 
gata. Esiiü îndată afară, și atuncea vëduiü . resărirea sorelui. 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 399 


Primele lui rade cari se iviaü de dupe unii delă, nu sciü de 
ce, më uimiră. Pentru prima ră ochii mei se vedeaü loviți 
de asa spectacolü. Stamü cu ochii fixaţi si cu gura căscată de 
mă uitamiă la sore, așa că nici bügasemü de semă că tră- 
sura trăsese la scară. Atuncea veni tatălŭ mei si, vëdën- 
du-mă in extasii, îmi dice: «Hei, nätäräule, unde te uiţi? 
haide ! Ori ţi-e somnü ? întorce-le de te culcă daca nu 
mergi.» 

Ne urcarämü în trăsură, tată meü, mama și eii. Se inhämase 
patru câi la rote pe carei mâna vizitiulu de pe capră, si pa- 
lru înainte, cu unii surugiii călare. Eramü en rädvanulü celü 
mare, care lŭ primise mama de zestre de la Domna lui Vodă 
Suju : o trăsură spândurală, prin nisce curele gröse de piele, 
de nisce arcuri massive de ferii, îmbrăcată cu mălase și văp- 
silă cu uleiü de cul!óre galbenă, aşa că părea a fi aurită, 
Multă limpü încă dupe plecare, eŭ mă tolü uitamii la söre și 
eramii așa de ajuritii, în cât talä-meü m'a apucalü iarăși de 
nasii, ca së mă facă së mă uilii la elü. 

Unde te uiţi asa lungi, nătărăule ? N'ai mai vedutü dé- 
lurile astea ? 

— Më uflamü la sore. Nici o-dală nu Vamii vădutii așa de 
frumosü, Cine a ficulii sörele, lată? 

— Tolü acelü ce-a făculii si pământulă, si tole cele de pe 
fața pământului : Dumnedei ! 

Apoi incepuiü a face unii inlerogaloriü neintreruplă : unde 
sede Dumnedcii ? ce felü e? cine Pa vădulii ? cum de mişca 
el sörcle si luna ? și câle și mai câte! 

Vedendü că în urma nöslrä veniaii mai multe cärufe, eu 
femei și copii din sală, pe cară mai mullü saŭ mai puţinii îi 
cunosceamii, amü întvebalii : de ce se linü de noi? 

— Fiindii-că mergü tolii acolo unde ne ducemü si noi, disse 
lata, Aslä-di este serbiitorea Sfintilorü Imperaţi : se face hramü 
la Monastirea Floresci, acolo unde ne ducemii. Avcmü së ve- 
demü si së sirulfimü icona fardlöre de minuni a Maicei Dom - 
nului, pentru ca să ne dea sănălale si vieja lungă. 

După ce trecuramü girla si lunca Racoveï, trebuea să ur- 


www.digibuc.ro 


598 DIN COPILĂRIR 


cämü nnü dealü forte inaltü si răpede, invelitü cu o pädnre 
de copaci forte groși, pe cari sburaü, pe lângă felurile pă- 
seri, si nisce alte animale in forma pisicilor, mici, cu codile 
lufóse și forte drägälase, cari mi sa spusă că se chiamă ve- 
verife. Cereamü ca së pue pe vizitiii să-mi prindă una. Dar 
fiindii-că viziliii erati ocupați cu caii, mi s'a rospunsă că nu 
se pole. Pofta mea însă era așa de mare, că mamii pusti pe 
plänsü, si nu nı'amü potolitü de cât după ce mia încredințată 
mama că veverifele muşcă răi si că, după ce le prinde omulü, 
se prefacii în vircolaci cari mănâncă sörele si luna. Atuncea 
însă m'amiă pusă să întrebii: de ce sunt pe pământii văi si 
deluri ? Cine le-a făcută? pentru ce? și alte de aceslea, între- 
bări la cari tatälü mei respundea cam alene, fiindii ocu- 
patü cu mersulü cailorü si cu împedicatulă rolelori la vale, 


X. 


Ajunserämü la Floresci tocmai când lrăgeaii clopotele de li- 
turgie. Era mii de Gmeni si sute de trăsuui de toli felulü. 
Abia resbirämü în biserică, căci eraü o mulțime de boieri cu 
cocöne si țerani cu ferance, Tatälü mei cu malcä-mea fură 
poftiff în strane, la locuri de onore. Fii, cam ghemuilii lângă 
piciorele mamei, pe pragulü siranei , asculländü cântările 
p: pilorii si ale cântărețilorii, amii adormilii ca unii fericitii, 
pentru ca să-mi împlinescii somnulii ce perduscmü de di- 
mincță, 

La ora esirei din biserica desteptändu mč, mersciü cu tata 
și cu mama la Egumenulii, Acolo cra o sală mare, plină de 
boieri și de cocöne, care se regaluii cu dulceța tradițională. 
Tatälü mei, vechiü cunoscu ü alü Egumenului, särutändu-i 
mina îi presentà pe maică-meu, de a căreia cunoscință se 
păru forle vofosü, fiindă-că elü fusese amicii ală tatălui er. 
Pe nine, Egumenulii më bine-cuventä, iar când vedü că la în- 
trehările lui respundemii în limla nemmritöre a deilorii gre- 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE " I 899 


cesci, remase încântatii, më puse pe genuchi si më săruli cu 
dragoste. 

Pe la amedä-di urmă prändulü, servită la o masă întinsă 
sub unii umbrară de franze făcută în fața Bisevicei, sub care 
încăpeaii peste o sută de persone. Două alte mese întinse de-o 
parte si de alta a bisericei pe nisce scânduri albe, josü pe 
erbä verde, eraü pentru ca să regaleze popornlü de rândii, 
care căpăta câte unii felii de bucale si o 6lă de vinü, După 
mâncare, ne retraserămii intro cameră, unde părintele Egu- 
menulii ne a oferită o ospilalilate particulară si mai cordialä 
de cât la altă lume. In deseră mai totă lumea a plecati; nu- 
mai familia nösträ fu reținută până a doua di de amabiljta- 
tea bunului Egumenü a căcula figură frumosă și imposantä 
pare că şi acuma îmi stă inlipärilä în memorie. Bielulü bë- 
tränü nu înceta de a întreba pe miuica-mea despre sörta fra- 
tilorü și a surorilorü sale, despre venirea eï iu Moldova, despre 
căsătoria si vicfa ei. Aceste subiecte eraü forte interesante 
pentru elü, ca unulü care pueta încă vie suvenire si adora- 
ţiune peniru latälü ei, despre a căruia morte lăcrăma și suspina 
= tare de cât maică-mea. 

A doua di după ce luarämü anii dejunu copiosü, pre când 
asteplamü së ne vie trăsura va să plecănii, bunulă Egumenü 
dărui talălui meŭ o giubea frumosă de samurii, inamei mele 
unii șalii bogatii de Persia, Tar mie, aflündü că-mi placi caii, 
îmi dete unii căluţii mititelü, de o frumuseţe uedescriplibilă : 
sargü, cu coma si coda negre, gâlulii grosü si incordalü, ro- 
tundü la corpi ca unii pepene. (ind Lumii văEduti, mamii 
uimitii totit aşa de tare ca în ajunii de răsărirea sorelui; apoi 
m’amü apropialu de elü si amü cerulii ca s6-i aplece capulü 
pentru ca să-i sărulii ochii si sě Y desmierdü urechile ; si nu 
sciii, nici credü eŭ să fi sărutalii şi să fi desmicedatii mai cu 
dragoste pe prima amanta ce mï a luslü dalü së întelnescii în 
furia lincreței mele. Acestă dobilocii în adevörü m a făcutii să 
gustă cele întâi mulţămiri in vietă. Nù înculecamii în tote qi- 
lele de douč ovi, însoțilii de câte doui din cei patru adiutanți 
negri ce meumu, cur alerzaii gifaindu după umblernlii calul, 


www.digibuc.ro 


400 DIN COPILĂRIE 


tinendü fie-care câte o penä de la căpăstrulii ce purta de de- 
subtulü frâului, de frică ca së nu scape si së apuce peste 
câmp. După ce însă mă convinseiü despre blândeţea si infe- 
lepciunea dobitocului, care părea că-mi gicesce gustulü si 
mergea mai tare saii mai încetii după cum miscamü dirlogii 
saii îi spuneamü din gură, n'a mai fostii trebuinfä de prerau- 
țiuni: mergeami singuri, fără nici unii însoțitorii, la aric, la 
vie, la livadă, la bostänärie, în tote purţile. De aceea si afec- 
{iunea „nea pentru acestă dobilocü era așa de mare, în cât 
nu se putea să lrecă o oră, fără së mergü sălii vădă, du- 
cenduzi tot-d'auna câte ceva Lunii de mâncare, sărulându-lu, 
desmerdändu lŭ şi îngrijiudu ca tolu-d’au una se aiba finu de 
eelü mai bunii si grăunţe de cele mai curale si mai suculente. 
Cereamü së mi mute paluliă chiar în grajdiu, ca së dormu 
lângă densulü, dar oră si càl eramu dragulu Nenccat, maica- 
mea n'a voilü se consimfä a-mi face acesta pofta. 


XII 


Dar eatu că intruna din qile, tatălii meü, întorcându-se de 
la lași, vine insofitü de unu individu, care a cam pusu capelu 
sburdălniciilorii mele nemesurale și pofleloru mele de jochen. 
Acosla era Gospodin Arseni, care Irebuia se me puna la carle, 
se învăţii russesce si franluzesce, limbi ce erau la moda fiind-cu 
vediseră Ruşii în (Grä. Ce uritu era Gospo lin Arseni! Era roșu 
la faţu, rasă peste toli, cu ochi galbeni si mici înfundaţi în 
capului lui colii càl Davila, gura slränsa de parea că mare 
buze, far ună nasu așa de mare si boreanosu, cum nu ma, 
veduscmü. In diua dânteiii mi a dalu mie si la cele doue su 
rori ce veniaii după mine, noholü si blafide negre ce pula în 
buzunarü; si numai cul ne a arulalu curţile pe care trebuea 
se îuvățumii. Aceste erai doue: unu abecedariu francesü și 
unulü russescü, dar nu semenau nică de cum cu alfavilarulu, 
care mi li arata mama cäle o dala: mi se pureau literele mai 
prostii fäcute și mai urile. Ei, în adeverii, aveamu predilecțiune 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE | 401 


pentru limba gre 'es A. Cändü, la etatea de trei ani, mi s'a de- 
sle,atü limba, vorbiamu si gre 'esce si românesce în perfecțiune ; 
de și nu pulusemii vorbi pina atuncea, urechile mele se de- 
prinsese cu sunetele si cu vorbele acestorii limbi, pe care le 
audiamă împrejurulu meü mereü; cäci pe când totă lumea in 
casă vorba limba 1omanâsca, mama și dadaca, cari më ïu- 
biaü şi më desmierdau, mai mullu îmi vorbiaii grecesce, și 
simultaneii amu invefatu ambele limbi. Apoi grecesca chiar 
atuncea îmi fusese de folosu: ucâsta făcuse pe Egumenulü 
de la Floresci de-mi dete calulü celü minunată, deliciulii 
visurilorü mele de copilü. 

Dascälulü nostru era muscalu, dar vorbia puţinii si româ- 
nesce, fiindü-cä essercitase messeria acésta vre-o dece ani in 
Bassarabia, unde a avutu a face cu Moldovenii. Cäte-va dile 
nu ne-a pusü la carte, märginindu-se nuinai a ne învăţa câte 
10 15 cuvinte russesci pe di, Intre aceste esserciţii, vădândii 
că totii-d'a-una la masă cerea usluroiü, intr’o di lamă între- 
batu cum se chiamă franluzesce acâstă plantă ; după ce ne-a 
spus'o, ’amü mai intrebatü : dar russesce ? Când ne spuse că 
se chiamă cıasnoci, nu sciii de ce ni sa pärulü așa de cu- 
riosii, că toți am începutii a ride; Yar eŭ ami opinalü că lui 
trebne se ï dicemii Gospodin Ciasnocu, ceea ce la fäcutü și 
pe densulu de o-cam-dală a ride. Când a văqutii însă că a 
doua di si a treia di slugile din casă îl numiaii Gospodin 
Ciasnocü, forte multi s'a superalu dascalulü nostru și s'a plänsü 
talalui men, care a fostă nevoită se dea poruncă strașnică ca 
se înceteze de a lu mai numi at felu, 


26 


» 


www.digibuc.ro 


402 DIN COPILĂRIE 


XIII. 


Intr'o di ne pomenirämü că vine la noi Ocolasulü (1) de pe 
Racova, însoțită de vre-o duoi ofițeri ruși. Acestia erai ur- 
muţi de vre-o sută de Cazaci călări, cari însă s’aü oprilă la 
pörtä. Spre a se putea înțelege mai bine cu ofițerii, Ocola- 
şulii nostru venise să röge pe Gospodin Arseni ca să-i serve 
de dragomanü, Era vorba de a se recuisijiona vite de lăterc 
pentru trebuinta armulei russesci. Mare larmä a facutii acesta 
măsură. Peste puţinii veniră Vorniculü (2) și Vatamanir (3) sa- 
tului cu o multime de locuitori. Se cereaü 200 de boi. Türa- 
ni fipaü si se văitaii că vorü remänea peritori de forme, de 
le vor lua vitele, Tatälü meü, interessatü de a nu ajunge lo- 
cuitorii la sapă de lemnii, căci atuncea n'ar fi avută nici ună 
folosii de la moşie, a inlervenilü prin Gospodin Arseni la oll- 
țevii muscali ca së se mulfamdseä cu 100 de capete. pe care 
le-a dată elü din vitele sale proprii, remâindu ca apoi sc 
se împace cu lEranii pentra acesta sarcină de care "i-a 
ușvralii, 


XIV, 


Recuisifionarea însă, atât de vite cat si de producte, se vede 
că mai apoi s'a organisatü ıntr’o sistemă intregä de spolia- 
țiune si de mâncălorie, între funcţionarii moldoveni si muscall. 
Nu trecea săptămâna, si ne visitaü felu de felu de oameni, în- 


(1) Sub administratorulu de plasă in Moldova din vech me se chema 
Ocolasü. Sub Regulamentulu organică s'a numilu Prieichetoriu ; în timpii 
modern! aŭ lualü numele de ud preferau 

(2) Asa se numia Primar ılu Comunci, 

(3) Con il rii comunali, 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 404 


sofiff de câţi va Cazaci, cari dânduși nume de essecutori tri- 
miși de guvernü, cereaü ba vite, ba podvöde, ba producte. Ta- 
tälü-meü îi împăca pe unii cum putea, numai së scape de ei, 
Yar pe alții îi gonia mai cu îmbrânceli, mai cu amenințări, 
une-orf cliar cu pumnueli. In cele din urmă însă, denunfatü 
fiindă de turburätorü saü rebelă, într'o qi s'a vBdutii încon- 
juratü de o sotnie de Cazaci, legatü ca unii criminală, si ră- 
dicatii intr’o chibitcă nâgră russâscă, coperită cu unŭ covâr- 
tiri sub care nu putea së sedä de cât culcatü. Dusü la Iași, 
acolo fu închisă la Poliţie și supusă la unii lungii interoga- 
toriü de către unii Polifmaistru hassarabianii russificatü, care 
din limba românâscă nu ţinea minte de cât injuräturile. Era 
vorba de o conspiratiune politică. Atuncea se lucra Regula- 
mentulii Organicii sub Presedinfa Generalului Kiselefü la Bu- 
curescă, de către o Comissiune de boieri moldoveni în care 
era Vorniculii Mihai Sturza (care pe urmă s'a fäcutü Domnii) 
si G. Assaki. In Moldova aflându-se că schița acelui Regula- 
mentii, care urma së fie basa Constituţiunii viitore a f£rei, fa- 
voris6ză clasa de susii a Boierilorii, cu scopü de a întemeia 
oligarchia câtor-va familii privilegiate, s'a suggeratü ideia de 
a protesta, pe motivulü că aristocrație hereditară n'a existatü 
in ferä nici o-datä și nici pote intra assemenea sistemi în 
firea si caracterulü Moldovenilorii. Se făcuseră și proclamafiunf 
prin care se deșteptaii proprietarii si boierii de classele infe- 
riöre, spre a se aduna în fie-care districtii și a alege câte doui 
delegați cu missiunea de a se întruni în Iași, și aci a decide 
forma si modulü protestafiunii. La unulü din unchii mei, Spă- 
tarulii Antohi Sion, se găsiseră proclamaţiunile acelea, înainte 
de a se espedia, si, cu mare urgie, il porniră într'o chibitcä 
cu escortă de Cnzaci, Se credea, fiindii-că anume se respin- 
dise vorba de Poliţie, că-l vorü trimite la Camceatca in Si- 
beria ; dar după ce-lü scöserä pe bariera despre Sculeni, — ca 
ast-felii së se acroditeze vorba în orasü - chibilca, după ce 
eși din orasü, fu indreplala pe după morile de vântă ale 'Tä- 
Hirasilorü, pe drumulu mare spre Bucuresci, unde era sediulü 
l Kisselef. Pentiu acesta sa foslu gasilu cn cale ca să se 


www.digibuc.ro 


404 DIN COPILĂRIE 


aresteze toți fraţii Sionesci, ca capi ai complotului. Cât pen- 
tru tatălă mei, acusafiunea era absurdă, fiindă-că după tea 
mai minufiösä percuisijiune ce i-aii făcută, atât la (érá câ 
si în casa de la lași, nu yäsiserä nimicii. Cu toate acestea 
Politiea voia să-lă trimită si pe elă după frate-seü, dacă nu 
intevenia pentru elü o veche adoralöre a mustäfilorü lui. 
ajunsă favorită a unui generali. Acelü generali îl luă pe ga- 
rantie, dar îl obligă ca së mergä së escorteze nisce transpor- 
tur cu suchariü și cu potcöve peste Dunăre pentru trebuintele 
armalei care assediase Sumla. Ast-felă bietulii tatăl mei 
ubia căpătă voie să vie pentru trei qile să-și iea diua bună 
de la familie, si se intörse la Iași spre a si îndeplini missiu- 
nea cu care-lü insärcinaü, cu promissiune că până intr’o lună 
se va pulea intörce. Dar trecu jumătate de anii si despre ta- 
tălă meü nu se sciea nimica: jar maică-mea, audindü că peste 
Dunăre ciuma secera ömenil cu miile, ducea dilele cele ma: 
nezre, cu lacrimele totü-d’a-una pe obrazii, fără speranță de 
a-lü mai vedea. Eŭ singurii m c reamü s’o consoledü. spuin- 
du-i în Löle, diminejele că amii visalü pe tata. și că Ire 
bue së vie. 


XV. 


Spre toamnă, întra adeverü, pe când începusc a ninge, amü 
vădutii intrândii pe poarlă unii omü călare viiudü în galopü 
spre scară. Ed fuiii celü întâiii care mamü räpeditü afară spre 
întempinarea mï. Nu sciü cum se făcu, dar o presimţire nein- 
țelcsă îmi spuse îndată că acela era talälü mei; îndată ami 
începută a striga: tata! tata! Mama esi afară după strigarea 
mea: se uilă lungii la elü, pe când se scutura de noroit, Yar 
când după voce fl recunoscii, a cädutü josă lesinatä. Elii o 
luà în brațe. o duse în casă, și o lăsă pe mâna femeilorü din 
casă, spre a se reirage ca să sc spele si să se primenescă. 
niru adevăr tatăl mei era necunoscutu : purta nisce haine 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 405 


gröse bulgăresci, fiindii-că tote ale lui se rupsese şi pulredise : 
îşi lăsase barba, fiindü-cä nu avea nică timpi nici mijlocii ca 
sé se radă; era slabü ca unii oflicosü, fiindü că multă răbdase 
de fóme si beuturä; era negru si pärlitü, fiindi-că stătuse 
alâta limpii cu fața deschisă înaintea inlemperiilorü. O seplă- 
mână intregä ne-a povestită, fără a termina, suferinţele. priva- 
{iunile îndurate si pericolele de totii felulü la cari aŭ fostii 
e-pusii. Din töle pericolele însă, celă maï teribilă a fostă fa- 
helulii asiatică, ciuma. Nu trecea di së nu vadă atiilură cu elü 
cădândii decimi de ömeni fără a se maï putea seula. Din Lrei 
mii de molloveni cari cu trei mii de care ai fostii Ireenlü 
Dunărea, nu s'ati întorsii nică cinci snte! Duvă mii cinci sute 
de care aü remasü acolo, färäa se maï sei de urma lorü sati 
a vilelorü ce le purtase! Talälü meü a fostii reținută acolo 
pentru ca să primâscă provianlurile ce venTaü din téră si pen- 
tru ca së le predea intendenfei mjlitare russesci. Munca lui 
era öre-cum remunerală cu bune apuntamente, dar mulțămi 
lui Dumnedei când se vădi liberalii. Când plecă de acolo, Ge- 
neralulü comandanții alü Corpului îi dele pnü bunüi certificată : 
si, v&dândii, ca și perduse caii si căruța cu care se dusese. 
ıT dărui unü calü cu o sea din prădile luate de la turcii căduţi 
în bătălie. 


XVI. 


Pre când tatăl meü își ruina sänälalen în Bulgaria, averea 
lui mai tare se ruina la Laza. Maică-mea lipsită si de espe- 
rienfä și de protecfiuue, vedea risipindu-se vitele si productele 
fără a sci cum së se opue: cu molivü de recuisifiune, veniaü 
felü de felii de individe cu tillu de agenţi ai cârmuirii si rä- 
dieaü vite, grâne, păpușoiii, lăsândii chitanfe subserise cu ni me 
fielive, pe cari latalü meü nu lea mai pulnlü urmări! Strun- 
cinarea a fostii completă ; tatälü mei, nemai avändü vile cu 
cari së facă plugärie, nică capitalü cu care să esploateze mo- 


www.digibuc.ro 


406 DIN COPILĂRIE 


șia și së platéscă arenda, a trehuilü se părăsâsea Laza si së 
se retragă la Hirsova, la räzäsia sa, unde din fericire avuse 
buna inspirafiune de a-şi construi o casă destulü de bună si 
incäpetöre pentru numerösa sa familie. 

Intre acestea, Gospodin Ciăsnocii își dedese arama pe fața. 
Era unŭ betivü si jumătate; doră că nu era harlägasü când 
se îmbăta. Cu învăţătura nu fäceamü nici unii progresü. Elii ne 
servía mai multă ca pedagogi, si întru acesla escela. Câle-va 
frase russesci și cäte-va francese. pe care ne făcea să le recilämü 
si së le repetămi cu dânsulă, abia füceaü pe părinţii noștri 
se credă că noi profitămiă de dăscălia lui; în realitate, nu 
sciamü nimica. Proftamü mai multă de lecţiunile ce ni le da 
mama pe apucate; ajunsesemü a citi grecesce fără impedicare 
şi bine, chiar și a scrie puţinii. Tata iarăși când dispunea de 
timpü më chiema și më învăța romänesce pe Psaltire si pe 
Ceaslovü. Dupe ce amü învățat a celi, më puse si la scrisă: 
maï întâi cu degetulü pe nisipă, apoi pe o tablă ceruitä pe 
care scriamü cu unii cuiü ascufilü la verfü; Yar după ce um- 
plea tabla, o trecea puţină prin flacăra focului de se nefedia 
si se făcea proprie iarăși pentru scrisii. Acestă metodă dascä- 
lulti Arseni dicea că a înventat'o elü, pentru ca së nu facă 
cheltuelä cu hârtia Incelulü cu încetul făcusemi așa pro- 
grese, în cât citiamii nu numai scriptura tatei pe care o avu- 
semü de modelü, dar și scripturi de documente vechi câte cu 
două și trei caturi, cu elisiuni și forme de litere capriciose 
si încărligate. La etalea de 10 12 ani erainü potü dice ună 
paleografü ; căci tatälü meü, spre a-și descurca hotarele mo- 
şiei, entropite în multe părți de răzași, a trebuilü să recurgă 
la calea judecății și së studieze mereü documenlele vechi și 
prăfuite ce-i remăsese de la părinți. Cu acea ocasiune mă 
chiema si pe mine ca së më inițieze în misterele cripto- 
graliei. 


www.digibuc.ro 


DIN CO IL ÄRIF 407 


XVII. 


Intro diminela ne pomenirami ca tata pl’ca la lași, uandü 
si pe dascälulu Arseni en sine. Bietulii (Gospo lin Ciasnocii ne 
särulä cu lacrimele în ochi, plângândii și plinü de jale că pă- 
rasia casa nostra din a cärein pimnilä b&use multe sule de 
vedre de vinü si avusese atälü de bunü traii! Cu tó'e că nu 
era omü pe care să-l fi pututü iubi. dar nu sciü cum, eu duioșia 
lui ma făcută si pe mine să plinsii; si pare-ınise că de 
aluncea amü rămas cu pă&catuli că, îndată ce vădii pe cine-va 
plângendii, më pună de plângă și eŭ. 

Când s'a intorsü latalü meü de la lași. l’amü ve&dutü adu- 
cöndü unii altă individ, pe care ni la recomandati de das- 
căli grecii. 

Acesta se numia Dumitraki Logadi ; venise nu de multü de 
la Constantinopole, cu recomandatiuni de omü invöfalü, spre 
a propaga cultura limbei elene. 

Atuncea a incepulü partea seriösä a copilăriei mele. Dascä- 
lulii Logadi în curândii ma făculii së intelegü ca a sci carte 
nu era ceea ce invötasemü de la Gospodin Ciasnocü. Acesta 
adusese cu sine o ladă plină de cărti, cu care ami trebuitu 
së facă cunoscință: gramatică, dicţionare, aritmelică, traclale 
de geografie si de istorie. Maocasinulii copiilorii, care se nu- 
mia 'Azç927 râv zaiâwy. și mulie altele. tote scrise grecesce. 
Atuncea russesca si franfuzesca lui Gospodin Ciasnocü amü 
trebuitü së le punemü in cufu, fiindii-că, după preceptele nou- 
lui nostru preceptorii, limba elenă este singura limbă nobilă 
care trebue së o învețe cine-va spre a se face omŭ ; câci era 
limba Deilorü din Olimpü, limba Bisericei Resäritului, limba 
lui Omerü, a lui Euripide, a lui Socrate, si a mullime de 
Omeni mari cât nisce dumnedei, despre cari în töte serile 
ne vorbia cu multă entusiasmü dascălulii Dumitraki, la gura 
sobei, și chiar după ce ne culcamü, până adormiamü. 


www.digibuc.ro 


408 DIN CO NÄRIE 


Venirea dascălului grecii a coincidalü cu o trislă suvenire, 
A doua saü a treia di mi-a murilü Zmeulu, așa numiamii eŭ 
e”lufulü celü frumosii, care legănase copilăria mea cu atäla 
dragoste sése ani si mai bine! Mörlea lui a fostă prima per- 
dere pentru care amü purtatü doliü și regrete neconsolabile, 
Doliulü meü însă nu dură mai multă de cât vre-o două luni. 
Pentru dina hramului de la Floresci cerându-se dascälulu Lo- 
gadi ca së mârgă spre a face si elü cunoseinfä cu Grecii de 
acolo, më duseiü si eŭ cu elü. Bötränulü Egumenü, cum mă 
vădu. më recunoseü, fiindü-cä in intervalulü acesta venise si 
elü de vre-o două ori pe la noi, pre când sedeamü la Laza. 
Deci, după ce făcă cunoscința dascălului meii, care i-a faculü 
mare mulțămire, wa intrebatü ce face cälufulü, Ca respunsü, 
amü inceputü a plânge cu lacrimi de focü. Bietulü bătrân in- 
duiosändu-se, s'a sililü să m& consoleze spuindu-mi că voi avea 
altulă ; si in adevării, când amü plecatlü mia oferitü unii altu 
cală roibü, brezü, cu coma albă, destulă ds frumosi, înse ceva 
mai mare de cât Zmeulü, tocmai polvrivilu cu statura mea, 
care atuncea, la 12 ani, atingeamii talia unui bärbatü de 
mijlocii. Acestuia îi dedeiü numele de Puiu, si după ce lü adu- 
seiü acasă și-lii cercaiü, remässeiü deplinu mulțămiliă ca de 
cel laltü, fiindii și acesta tolii asa de blându, cu minte, iute, 
inteligenti, fără nici uni defectiă, 


XVIII. 


Intro di întorcându se de la Vasluiu, unde se dusese pentru 
afaceri, talälü meü adusse scirca că pe a treia di lrebuea se 
trécă pe la posta Oncei (drumulii mare de la Vasluiii la Iași) 
noulü Domnitori, Michaiü Sturza, De la noi fiindü cale de doue 
ore, tatälü meü se decise a merge întru întâmpinarea lui, spre 
a-i ura buna-venire, 

Më luă și pe mine. Luă însă totii o-datä și vre-o 12 flăcăi 
călări, îmbrăcaţi în haine de serbătore, cu panglici și cu floră 
la pălării, 


www.digibuc.ro 


DIN COIILĂHIE 409 


La Postă, unde trebuia se schimbe caii la trasurile dom- 
nescă, era faculu unii umbrarü mare si ună arcü de triumfă. 
O mulţime de boïerı si boiernași, veniţi ca si noi, aducândă 
fie-care câte o câlă de călăreţi, aștepta sosirea noului Domnü. 
După o așteptare de vre-o trei patru ore, mai întâiit sosi uniă 
Lipcani într'o căruță mică de poslä, anunländü că M. Sa so- 
sesce, recomandänd ca caii së fie gala spre a-i înhăma in loculü 
celorü osteniti ce veniaii ; totii o-dală disse ca së se găsâscă 
apă rece și duleâță pentru setea Märiilorü lorü. Nu treci multü 
după plecarea Lipcanului. și tă că se vădură si träsurile dom- 
nesci: în cea d’äntöiü era Ispravniculü din Vasluiü cu ună 
ofițerii care se dia că este adiutantü; imedialii după prima 
trăsură, era o carölä mare cu geamuri, cum nu mai vedu- 
semü până alunci, Se deschise carâta, şi se cobori Vodă. care 
avea barbă roșie și purta uniformă cu epolete mari, fesii pe 
capi și sabie. Dömna de lângă elü nu s'a coboritü. Vodă sa 
dalü în vorbă cu proprietarii ce eșise înaintea lui, primi de 
la câţi-va petiţiuni și luă dulcâță. Când unii Ocolasü ducca 
tava cu dulcâță la Domna ce sta în trăsură, tatälü meü mă 
împinse și me dusseiii de-i oferiiă unii buchelü de flori ce 
luasemii de acasă spuindu-i: «Ex Epos Tg uqrps pa.» Domna 
era fica lui Stefan Vogoride, Principele de Samos. Ca gr6ca, 
când m'a aurlilü vorbindü în limba eY, a remasi încântată, a 
risu, m'a inirebatü cum më chiamă, cum de sciù grecesce, si 
imi spunea së arălii mamei se vie la ea. N’apucä a-și termina 
frasa, si Voda venindü, sa urcatu lângă ea, iar trăsura a ple- 
calu in gona cailorii, escorlalä de flacäiT cäluareli, rinduili a 
o insoli până la jumătala poslä 


XIX. 


Vre-o (ref ani următori Tamü petreculü cu destulă mono- 
tonie. Dascälulü Logadi se ocupa cu o particulară assiduitate 
de mine. De și mai lua lecțiunï la elii o soră și unii frate maï 
mici de cat mine, dar nu sciii de ce. numai cu mine se ocupa 


www.digibuc.ro 


410 DIN CO ILÄRIF 


mai seriosi : mie îmi da lecţiunile cele maï marı si themele 
cele mai grele. Afară de sarcina lecţiuniloru mele, mai avcamü 
sarcina de a face classă cu trei surori maï mici, pe care eŭ 
trebuea să le învății a citi şi a scrie romănesce, Sciea destulă 
carte dascälulit Logadi, dar nu avea metodă pentru ca să-mi 
comunice mai răpede cunoscinţele sale. Prin urmare mě chi- 
nuiamü multii cu gramatica si cu ortografia, pe care după (rei 
ani de muncă continuă âncă nu reusisemü a le cunosce 
perfectă. Ce folosii că ajunsesemü a citi şi chiar a traduce pe 
Omerii si alţi autori classici in limba comună vorbiture, daca 
încă nu putemü să-mi daŭ semă de regulele si de secrelele 
sintacticei ! Din fericire se închiară anii ce se tocmise dască- 
lulă Logadi ca së i petrecä la noi; cine scie daca, maï pre- 
lungindu-se șederea lui, nu cädeamü în vre unii felă de idio- 
lismü, de multă aplicafiune și muncă ce mi damă cu sintactica 
limbei elene ! Into bună diminefä dascälulü Logadi, ca si 
dascälulü Ciasnocii, ne-a părăsită cu lacrimele în ochi pentru 
tot-d'auna. Atunci resuflaiü; și de unde la trei dile o dată 
aveamü voie să facă câte o cavalcadă, acuma în tote dilele 
cälärfamü pe Puiu câte 2 3 ore 


XX. 


Tatälü meü, de si cunoscea prea puţini, și mai multu din 
practică, limha grecâsca, totuși apreciase în destulii progresele 
ce fäcusemü sub dascälulü Logadi. Audindu mă vorbindü limba 
în modă mai corectii, după preceptele propagate de faimosulü 
Corai, vădândii că eramü în stare se traducă., pe oră-ce pa- 
gină, pe Omerü. a căruia limbă luii se parca ca și chinezescä, 
își fări socolela că cu atâte cunoscinfe eramü deja capabilă 
să-mi croiescü o carieră, de si abia implinisemü cinc. spre- 
dece ani. Eli maï înteiii mă întrebă pe mine ca ce ași dori 
së mă facii; căci maică-mea, de și esprimase dorința së më 
facü doctorü, dar ideea ar fi fostii nerealisabilă, fiindă că nu 
aveaii mijlöce së më trimită la scoli în străinătate. Eŭ, ca 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 411 


unulu ce nu aveamü idei și dorinţe delerminale. respundeam ca 
nu sciamü ce să dicii, dar că sunt gala a face ce më va sfa- 
tui elü. i 

Into di avândii a merge la Iași, më luă cu elü, Pe drumü 
se puse a-mI spune și a më capacita că cea mai bună carieră 
la care ar trebui së ţintesăii în viața mea, ar fi aceea de Mi- 
tropolilii, 

— Mitropolitü ! esclamaiü eŭ, cu ochi! holbaţi. 

Da, dragă. Mitropolitulü este ca unii alü douilea Voda in 
terä, Elü face popi si călugări, preoți, Archimandriţi și Vlădici, 
Stariff si Egumeni. Pe mâna lui sunt föle monaslirile cu mo- 
şiile lorü cele mari şi mulle, Apoi elii are venituri nesecate 
de là Egumeni, de la Starifi, de la cununii, de la botezuri, 
de la înmormântări, in fine de la morți si de la vil, 

— Daca e așa, prea bine, tată, fă-mă Mitropolitü. Eŭ nu 
më opună, Atuncea voiü putea ajuta si pe voi, si pe fraţi, si 
pe surori, Nu-i așa? 

— Negreşitii, 

A doua di fiindü Duminică, merserämü së ascultăm liturgia 
la Mitropolie, După esirea din biserică, împreună cu alți no- 
tabili, traversaremü grădinița ce este chiar în dreptulü usei 
bisericei, si ne urcarämü toți ca să facemü visita nösträ de 
venerafiune capului bisericei, a căruia posiţiune ambitionamü 
s'o moștenescii în viitorii. Eraü în sala de primire mai mulţi 
călugări, îmbrăcați mai totii într'unii felia și cu camelafce pe 
deasupra polcapilorü, dar dintre toți se distingea acela care 
se numia Mitropolitul Veniamin, Cu talia lui cea înaltă, cu 
ochii lui cei albaştri mari, cu căulătura lui cea candidă, cu 
barba lui albă și lungă, părea unii omü indumnedeilü ce im- 
punea venerafiunea si respectulü, După ce sa strecuratü mu- 
safirii, el întrebă pe talälü meii dacă are să maï stea în lași. 
Tatälü meii răspunde că va sta până va vedea resultalulü ce- 
rerei ce voesce a face Inalt-Prea-Sänliei sale. Apoi arătâu- 
du-i că eŭ dorescü a më consacra călugăriei, a scosü chiar 
în dioa aceea o scrisore prin care se ordona ca să fiü ad- 


www.digibuc.ro 


412 DIN COPILĂL IE 


misi şi înscrisu ca rasoforñ în Monastirea Neamţului, Apoï 
în două dile îmi facü haine culugăresci, cu care să mă 
polă îmbrăca, îndală ce voiŭ ajunge la Sänta Monastire, 


XXI. 


Dupe ce ne-amü inlorsü la Hirsova însă, lucrurile aŭ luată 
o allä înlorsătură. Maică mea, eslasiulă de bizara idee a că- 
lugăriei mele, a începulu a plânge si a se lamenta, dicendu 
că la acesta nu va consimfi nici o data, și ameninländü că 
va merge la Mitropolitul si chiar lu Vodă să se plângă de 
aceslä măsură, pe care o considera ca contrară legilorü umane 
si divine. In fine se ceru ca së mârpă la Bucurosci să-si vadă 
fraţii, ca să se și consulle cu ei pentru acesta. Tatălŭ mei, 
de si convinsü că era pe cale a face Ireha cea maY bine cu- 
gelalä, totuşi vëdëndü furiile mamei, își mai opri aventulu ; 
de aceea nu numai că se învoi la călătoria manei, dar me 
dele și pe mine ca s’o întovărășescii la Bucuresci, pentru ca 
să nu facă singură unii drumii așa de lungi, 

Acâsta era în vara anului 1837. 

Fraţii mamei mele, Euslafiü si Alecu Schina, în Bucurescı 
esercilaii profesiunea de avocaţi, Vederea subilă a surorii lor 
de care se despărțise de mai bine de dou&-deci de ani, pen- 
tru denșii a fost o surprindere cu atât mai vie cu cât nu fu- 
seseră avisali despre acesta, Pe atunci nefiindii ună servifiü 
postalü pentru corespondenţa privată între ambele feri, si a- 
cestea ţinându-se inadinsü isolale una de alta pentru ca së nu 
se pötä urzi vre o înțelegere politică între ele, scrisori nu se 
puteaü trimite de cât cu ocasiuni eventuale de la Jasi la Bu- 
curesci, saü prin curierii rusesci ce lreceai la Constanlinopole. 

Unchiulü meü Eustaţiii la care am fostii în gazdă, nu numai 
că a desaprobatii ideea ciudată de a më consacra călugiriei, 
dar stărui de maica mea ca së mă lase la elü în Bucuresci, 
pentru ca nu cumva intoreendu-m& së mă facă viclimä călu- 
gărilorii. Când mi sa comunicatii acesta părere, de o dată 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 413 


n'am prea gusiat'o, fiindii-că îmi era gândul mereü la Puiul 
şi la viefa plăcută de la |[erä, in sinulü pärintilorü şi a suro- 
rilorü pe cari le iubiamii. Dar in timpii de o lună, cât a stat 
maică mea în Bucuresci, deprindendu-m& ca atrăgătorele mul- 
țămiri ce se puteaii gusta in acâstă veselă capitală, unde fă- 
cusemü si câte-va cunoscinfe plăcule, mami pronunțată 
pentru ideea de a rămânea aice spre a frecuenta scölele pu- 
blice. Deci muică meu, după ce s'a bocitü cu mine de gätü 
o di intregä, a plecatü spre a se inlörce acasă unde nume- 
rosa sa familie o aştepta cu dorii. Ea, plecândii, mi-a lăsatiă 
ca zeslre unii băâlii de ţiganii, din vechii mei adiulanţi, tor- 
matii prin practică förte bunü servitoriü. 


XXII 


Pe aluncea încă tânără, unchiul meü după perderea pri- 
mei sale soții, se însurase pentru a doua 6ră cu Smaragda, 
una din multele fete ale Serdarulului Marcu, unii Macedo- 
nânii însemnată nu numai prin frumosa avere ce-și făcuse, 
dar si prin rolulü ce jucase în timpulü evenimentelorii de la 
1821, ca parlisanii ali Eteriei grecesci. Casa unchiului mei, 

care ca avocatii ducea unii traii forte modestü — era cu 
lote acestea plină de vielä, si în ea avémü ocasiune ca să 
vedü și së învății mulle. In dile de sărbători vedeamü visite 
de la persönele cele mai marcante, de la boierii cei mai mari, 
de la profesorii și omenii cei mai instruiți, cari-și făceaii o- 
nöre cu inlimitulea unui börbatü atâtii de instruitü si respec- 
labili ca unchinlü meü. Societatea lui era fórte agreabilă: 
lolü deauna veseli, hländü, afecluosu, gluineţii, spirituali, bun 
amicii, bună rudă, era precät de stimalü, pre atâta și iubilii 
Petrecerile de sâră, in casa lui, evaii din cele mai desfätätöre 
findü că elii poseda o adev&ralä sciinfü spre a face pe lume 
së pelrâcă, 

Când se ducea unde-va, de cum intra în casă, nrilulii si 
monotonia fugiaŭ pe ferestă, Câte odala în limpulü verei, pre 


www.digibuc.ro 


414 DIN COPILÄRIE 


când musafivii și amicii eșiaii intr'unü pavilionü mare ce avea 
casa de-asupra scării spre a se delecta de frumuseţea lunei, 
unchiulü meü esia cu tambura (1) și se punea să cânte ma- 
nele turcesci (2), de acele ce din copilărie învățase la Con- 
stantinopole. Nu trecea jumătate oră și sute de ömeni, trecători 
saü vecini, se adunaü în dreptulü casei, ca să asculte acea 
musicä răpitore care numai în Orientii se mai pöte concepe 
şi asculta cu mare plăcere, fiindă-că unchiulă mei posseda o 
voce minunată de baritonü. Unii singură omü era pe atuncea 
în Bucuresci care mai cunoscea musica orientală, profană și 
religiosă; cu unchiulü: acesta era Anton Pan, care se distingea 
prin aceea că elü scia a și scrie musica, şi mai sciea a com- 
pune cântece de lume cari ajungeaii populare. Si Anton Pan 
venia adesea și lua parte la concertele familiare ale unchiului 
mei, ale cărora accente si deliciuri nu le voii uita cât 
voii (rài. 


XXIII. 


Nu tärdiü după plecarea mamei, fiindü timpulü deschiderei 
scolilorii, unchiulü meü stärui și më inscrise in scola de la 
Sântulă Sava. Më dete pe mâna lui C. Aristia, care-i era 
amicii intimă, si acesta, în considerafiunea etăţii mele și a 
cunoscințelurii înaintate ce vedü că ami în limba elenă, më 
trecu în classa a doua umaniörä ca externi. Aci avuiü de pro- 
fesori : pe astronomulü (enilie, pentru Geografie și Cosmogra- 
fie, pe Aristia, pentru limba francesă și grécă, — pe Ioniţă Popp, 
pentru gramatică si sintaxă, — pe Valenstein, pentru desemnü. 
Aflaiü între camaradii de classä mai multe inimi cu care le- 
gaiü frăţie și amiciţie forte intime. O, bunii mei amici, Ne- 
novici, Naie Manolescu, Al. Crefescu, Ioranu, Bolintineanu, 
Zane, voi cu care më luptamü şi më trântiami prin classă si 


(1) Unu (elü de mandolinä cu gätulü forte lungi şi cu c de de metalü, 
(2) Cântece ce esprimă tristrla, amorulă gi melancolia. 


www.digibuc.ro 


DIN CO ILĂRIR 415 


prin pridvorulü Sântului Sava, — voi cu cari fäceamü atätü 
de plăcute nebunii pe delulü Mitropoliei si pe cämpulü Fila- 
retului, voi cu cari maï tärdiü, peste 20 și 30 de ani, cât 
ati trăită, ami fostii totü-d’auna amicii buni, sincerü și de- 
sinteresatü, — voi, care aţi părăsită mai înainte de cât tre- 
buea lumea ac#sta si patria, în care ați lăsată atâtea visuri 
patriotice realisate prin concursulü vostru cu alți luptători 
cari aŭ făcută Unirea si regenerarea României, — ne mai în- 
tölni-vomü ore în regiunile necunoscute în cari v'aţi dusă, 
spre a ne da inhrälisarile și sarmtärlle acele dulci cu cari 
eramü deprinst ? 


XIV. 


Cu tole ca, dacă nu venta tălâni-meii estravaganta poftă de 
a më face Mitropolitü, eŭ ar fi trebuilü së fiù asedatü în Aca- 
demia Mihäilend de la lasi, unde, ca fiiii de boierii, aveamii 
chiar dreptulü să intru internü, cu töle acestea si in scöla Sân- 
tulni Sava de la Bucuresci aveamü ocasiunea së invefü ceva 
pentru ca să ajungi së mă facă ceva saii cine-va. Profesorii më 
iubiuii cu preferință. In clasă eramü Ședatori (așa se dicea pe 
atuncea Monitorul) fiindă-că më numiaii «moldovenulü celü cu 
minte». Unii din professori më chemaü adessea la ei acasă 
si-mi dedeaü esplicaliuni suplimentare asupra lecliunilorü, asa 
că eramü tolü-d’auna superioru celorü lal camaradi de classä. 
Amü petreculü classa a doua si a treia cu mare succesü, cu 
eminentä la töle obiectele, și cu premii la essamnenele gene- 
rale. Dar la vacanța mare a anului 1839 m’amü pomenilü cu 
gerisore de la parinți că më dorescü forte multü și că să viü 
së petrecü la Ilivsova până la timpulii deschiderei cursurilorü. 
Motivü de opunere nu puteamü avea. mai alesi că-mi trimi- 
sese și bani pentru cheltucla drumului, Amü trebuit së mă 
despartă cu mare jindii de Bucurescă, unde, pe lângă alte plä- 
ceri, începusemu a gusta și deliciulă primului amorü platonică 
pentru o fala din vecinătate, ce mi se părea mai [rumösä de 


www.digibuc.ro 


416 DIN COPILĂRIA 


cât Elena lui Menelaü din lliada si de cât llena Cosinzena din 
istoria lui Arghir. Dar ceea ce mi făcea plecarea mai tristă 
era despărțirea de unchiulü meu, pentru care aveamü o ade- 
veratä idolalrie, recunoscându că de la elu primiamii în tote 
dilele essemplele cele mai frumöse si noțiu.ile cele mai utile 
cari aŭ formatii fondul sentimentelorii, caracterului, și educa- 
țiunii mele, și totü-odatä probele celei mai sincere afecţiuni, 
care mă făcea să uită de dorulu familiei mele (í). 


XXV. 


Dupë ce-mi imbrštisaiñ părinții și surorile, pe care acum 
le găsisemii sporite cu încă două la numeri, alergaiii și la 
grajdă de-mı särutaiü bidiviulii, care păru a mă recunosce, 
căci îndată ce mă vedü începu a rincheza si a bate din pi- 
ciore. Spre a-i completa mullämirea. pe lingă filia de pâine 
ce-i adusseiü, îi deduiü si promissiunea ceä-lü voiü înca- 
leca de câte două ori pe di, ceea ce și fäcuiü cu stricta punc- 
tualitate. 

Cu pulinele idei și cunoseinle ce apucaserä a-mi nutri spi 
ritulü cât stätusemü in Bucuresej), simtiiu o mare frângere de 
inimă vëdóndü pe surorile mele croscându fură a freeuenta 
vre-o scolă. Pe [rate-ıneü, care venia al treilea după mine, 
lami găsilii aședată în Academia Mihuilenă, Yar pentru surori 
nu se luase nici o măsură spre a le scote din ignoranță. Ne- 
fiindă mijloce materiale spre a le da o instrucțiune ore-care, ma 
alesii că pe aluncea chiar în Capitalä nu eraü secole publice sau 
pensionate pentru fete, iar maică-mea, prea multă impoväralä de 


(1) Unchiulă mei, dupe plecarea mea s'a mutată la Brăila ca dircelo ù 
alu Carantinel. Elü fu apoi înaintată în diferite funcțiuni: sub domnia lut 
Stirbeiu a fostu Prefectu şi Preşedinte de tribunalü ; sub a lut Cuza, mem- 
bru la Curtea de Apelu, Preşedinte, si apol membru la Curtea de Cassa- 
tiune, Elu a reposală în anulu 1862, lasundu o fiică şi patra fit, din cari 


celă mal mare, demnă urmasü alu tatălui seü e te “ctualmente Pr mù- 
Preşedinte la Cassatiune, 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 417 


grijile a duoi-spre-dece copii, ne-avându ragazü a le da lecţiuni de 
limba greceseä. surorile mele eresceaü ocupându-se numai de 
lucrările manuale cari se învaţă în casă. Prima mea grijă a 
fostii ca, împreună cu frate meü, să ținem classe si së dämü lec- 
tiwnY la cele mai mari din ele, spre a le putea învăța a ceti 
si scrie, măcar cât de puţină. 


XXVI. 


Oră câlă ocupafiune însă îmi dami atât cu dăscălia cât şi 
cu cavalcada, care era cea mai mare din placerile mele. do- 
rulü de Bucuresci nu pulea să-mi trecă. Camaraderiile scolei 
de la Säntulü Sava, petrecerile multiple ce le gustamü in ve- 
sela si sgomotösa capitală a Munteniei, se formaü mănunchi, 
mănunchi, și treceaü mereü pe dinaintea mea, nu numai nop- 
(ile prin visele mele, dar si chiar diua în orele de lucru. Ceea 
ce însă më turmenla mai tare și mă lăcea së suspinü până 
în adânculii sufletului, era aducerea aminte a Dulcineei mele, 
care, de și nici o-dată nu-mi rostise vorba «te iubescii , de 
aslă-dată părea că, indurändu-se de suspinele mele care o fă- 
cea üsë se convingă că o iubescü. îmi adresa (bine infelesü 
prin visü) buzele de pe feréstra din catulü de susü unde sedea, 
ba une-ori îmi întindea o scară de mătasă pentru ca së më 
ducii la ea, la idolulü fercirii şi adoraliunii mele! Aceste do- 
ruri aŭ formatii în mine preludele poesiei. In adevării m'amü 
apucalü să facii versuri: së spunii cu vorbe rimate iubitei 
mele foculü ce më consuma şi imensitatea dragostei ce-i pă- 
strami în sufletul și inima mea pentru dânsa. Scrisesemii o 
duzină de acrostiche pe numele Luxifa» — căci asa se nu- 
mea idolulii meu după modelulii unei colecliuni de versuri 
grecesci ce më facuse să cilescu maiıcä-mea, Aceste prime in- 
spiratiani ale unei Muse nenorocile le scriamii cu o îngrijită 
caligrăfie pe hartie venalu (căci härlie mai de Juxü pe aluncea 
nu se găsiu), le puneamü inkunu plicu fucutu cu förfeea, si, 
prin prima ocasiune ce mi se pioscuta, le bimiteami la Con- 

„7 


www.digibuc.ro 


418 DIN COPILÄRIE 


sulatulü russescü din Iaşi spre a se espedia la BucurescT, la 
adressa ei, pe Podulii Beilicului. N'a trecută însă multă si, du- 
cându-mă o-dată eu însumi la laşi ca sö-Y mai trimită unŭ 
mănuchiii de acrostichide, găsescii la cancelaria Consulatului o 
serisöre călve mine. O deschidu cu o nerăbdare febrilä, si..... 
ce să vedi!... tole acrastichurile mele înapoiate! Atuncea wam 
pututü (asa de multi mă prostise amorulu) înţelege altü ceva, 
de cât că Luxilei nu-i placii versurile sub forma aceea. Deci 
întoreându-mă acasă, më puseiii së scrii sonete, elegii, ode, 
tote pline de inllacärare, rcpeländü și respirândii în fie-care 
strofă vorbele amoru, iubire, dragoste. Dar pe când më cre- 
deamii assiguratii ca de astu dată producerile musei mele vor 
fi apreciate (mai alesii că le scrisesenm pe härlie albă si snb- 
fire), m’amü pomenitü cu unii altu pachelü de la Bucurescı în 
care mi se înapoia iarăşi, cu unii post-scriplumu serisii de 
mană femeiască (negresitu a ei) cu urmatorele cuvinte: sla- 
hesce-mă, prosiule !» 

Vëdondu-mi amoruli ofensatu cu atata crudıme, m'amu ju- 
ralŭ că ami së me resbunu, adressändu-i, când me voiu im- 
torce, o plote de satire si de epigrume muscalore. De aceea 
și asteplamu ca së se încheie vacanţa mai curendü, spre a me 
pulea intörce la Bucuresch, ca se më rifuescu ca Diumniuer. 
Fatalitalea inse se puse m calea mea, locmai când îmi gu- 
tamii bagnrele! Talalu meu cade grei bolnavu, şi maica mea 
nu voesce së me lasse se pleci. Bula lătâni-mcii prelungiu- 
du se până la Craciunu, amü trebuilu së me insäreinezu cu 
directiunea economică, cu aralurile, cu vemia (povarua , cu 
grija viteloru, cu culesulii viloru, cu admi istrarea in line a 
luturoru inteveseloră multiple ale caset. In cele din urma. ori 
eilt de deshlată me vedea Iata-mon ca nu me puteiuuu intorce 
la scolă, a inehefalu prin a mi decha cu sc simte prea shabu 
spre a mai munci, si că trebuie se rem wu acasa spre a con- 
duce economia moșiei, hera or inte pentru sustinerea nu- 
metosei nostre fumilii. Niel uer se secoptu sitwatlunca, Cuci 
maveamü în colro face: conscinta me facen scluvulu d: Lo- 
rief; egoismulü nu-și putea face locu in inima mea. 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 419 


XXVII 


Obiceiul fiindu pe atuncea în Moldova ca boierii cari aveaü 
fete maï multe së dea cälc-va si la culugărie, si assemine do- 
rinfä repetändu-se adesse ori prin casă de către tatälü meii, 
a doua soră a mea, Smaragda, arătă, de la vârsta de 12 ani, 
predilecțiunea de a merge la monastire. Ea fu reținută însă 
încă vre-o duoi ani, fiindu-că cea mai mare se mărilase si 
en trebuea se ajute la menaginlii cassei. Se întâmplă ca a 
(reia sora, Ana, care era si cea mai frumosu din tote, sé cadă 
bolnavă de Lifosü, după care a remasü surdă. Atuncea vë- 
döndü preparativele Smaragdei, ea qisse mamei că daca so- 
ră-sa se duce, şi ea trehue so urmeze, căci unii îngerii i sa 
avulală în visü care i-a spusă că ea nu trehne să se mărite. 
Muică-mea nu voia, dar ca se cerea cu lacrime. In cele din 
urmă, fiindiă eŭ însărcinată să le ducii la Monastirea Agapiei, 
plecaiü cu ele într'o trăsuri numită Brasovancd, și cu re- 
comandațiuni pentu o nepută a tatalui meü, Maica Tarefta 
Ursaki, călugăriță la acea monaslire. 

Ajungândiă la monastire după o călătorie de două dile, am 
trasă la Archondarică : aşa se numescu apartamentele în care 
se primescii, se găsdnescii și se ospetezä ospeţii ce visilözä 
monastrile. Merseiü cu surorile mele la Maica Ursaki (1), care 
conlocuia afară din Monastire cu o alla maică din familia 
Canta, Furămi primiţi cu multa dragoste și afabilitate. La buna 
nostră ruda aflându-se in visita o maică tânsră numită Agafıa 
Canta, cum a audilii că mi-amü adusu surorile cu destinafinne 


(1) Acesta mei täıd a ajunsă Stariţa, si ıh acâslă demnitale a päslo- 
ritu mal tref-doci le ant moi astiren, cu o intelirență si o înţelepciune 
care au facuto nen latid toțicei e au 'ınose to, Mitropolitul Moldovel 
losifu, îi confeuse unu ringă escepționnlu de Armandrilă, precum se si 
euvenla inaltelorü e merite, 


www.digibuc.ro 


420 DIN COPILĂRIE 


ca să se călugărâscă, numai de cât ini cerü pe soră-mea 
cea mare; iar pe cea mai mică, Ana, mi-o ceru o altă maică 
din Varaticii, numită Fevronia Cuza (1), care asemine se 
întâmplase acolo. 

Aducerea surorilorü mele fiindü unii evenimentu însemnată 
peniru comunitatea sântului locasü, fiindii-că ele se distinaü a 
mai mări turına de mirese ale lui Christosü, mai tote maicele 
de distinctiune alergară ca să le vadă, să le cunoscă şi, la casă 
de a le vedea triste, së le încurageze. Chilia Maicei Agafiei, 
la a căreia metanie se inchinase sorä-mea, era alături cu 
Archondariculü, cu două etagiură, si mobilată cu unii confortü 
lucsosü ce arăta că slăpâna era adevăratii fală de boierii 
mare, Ac6sla în adeverü era fiica Marelui Logofăui Neculai 
Canta, boteră puternică si influentă pe timpulu acela. 

In eurändü cunoscuiü totă societatea agapiană. Nu voiü dice 
töte maicele. (căci atuncea Agapia număra mai o mie), dar pe 
acelea care eraü fete de boieri, si cari se distingeaü prin cre- 
scerea si prin nobleta lorü. Printre acestea se putea aduna unü 
mänuchiü care ar fi putulii face onöre chiar Paradisului lui 
Mahometü, daca portulü lorü cel negru nu le-ar fi destinalü a 
se face mirese ale lui Christosă, Eraü unele atat de frumöse, ba 
(Dömne ertä-m&l) chiar cochete, în cât, daca nu m'asi [i gån- 
ditü la p&calü și daca nu ași fi fostii inocenlü si timidii (cum 
eram atuncea), cine scie cu câte păcate mi-aşi fi împovăratii 
sufletulü | Dar eatä jumătate secolü de atuncea si încă nu pot 
uita deliciosele petreceri ce am gustatii în cele trei patru dile 
cât am statii acolo. Bilele le petreceamü în vizite în care, pe 
lângă dulcetä, cafele, dejunuri și prânzuri cu care eramü re- 
galati, më simtiamü scäldatü în ochiade fermecătore și legă- 
natii în visuri de voluptale. 

De la Agapia trecendii la Varatecü cu sorä-mea Ana, acolo 
amü fäculü noue cunoscinfe si amii gustalü none plăceri su- 
Nletesei, de cari cu mare jindii amü fostii nevoilü së më 
despartü, 


(1) O mätusä a fostulul Domnü Cuza. 


www.digibuc.ro 


DIN COLILĂRIE 421 


XXVIII, 


Intorcêndu mě spre casa, mamii oprilü la ună hanu, nu- 
mită Ralesulü lu Cuza, ca së resullu caii si së mănâncă. In 
sala de cârciumă se audia sbirnäitulü unei cobze, care acom- 
pania două voci, una de bärbatü și alta de femeie, și cari 
cânlaii alternativă câte o strofă de cântece de jale. Esiiü din 
camera unde stamii de mäncarnü, și mă uitaiŭ să vëqü pe cet 
ce cânta, fiindii-că melodiea ce ascultasemiă më încântase. Vë- 
duiü că cobzarulii era unii ţiganii orbü și ciupilii de vërsatü, 
Tar vocea de femeie care-lü insoffa era a unei-pers6ne ce nu 
părea a avea mai multü de 17 ani, și care, cum më vedü 
mă fixă într'ună modü așa de curiosü, ca cum cum ar fi că- 
dutü in extasă. 

Fără a intra inläuntru, unde erai mai multi 6meni de röndü, 
chemaiü pe hangiü si-lü intrebaiü de unde e läutarulu acesta. 
Mi se spuse cä e unü tiganü din Cordun (1) care se hränesce 
cäntändü prin sate cu fiica sa. ME träsefü in camera mea, 
așteptând së mănânce caii gräunfele, ca apoi să plecü. Audulü 
meü însă nu puntea să rămâie indiferentă la musica,ce asculta, 
mai alesii că din ce in ce se făcea raaă simpatică, maï duiösä 
şi mal räpitöre, Nu trecu multă, si musica incelä; Jarla usa 
camerei mele văduiii arătându-se cobzaruliişcu fiica'sa, Scoseiü 
unii sorcovefii si dedeiii bătrânului. Atuncea se puse së mai 
cânte ceva anume pentru mine. De astă dată cântă fata sin- 
gură. uităndu-se iar fixă la mine, Atunci amii observatii că nu 
era uritä: părea a fi din nemulü celorü cari se chiamă vătraşi ; 
albă la față. cu ochii verdi, genele lungi, sprincenele și părulii 
negri, o mustäciörä pronunţată, gură perfectă, nasulü arcatü, 


(1) Așa numesce poporuli din Moldova provin ile de peste frontieră 
precum Bucovina, saă Transilvania. Vorba probabilü e formală de la 
cordonii, sai linia de graniţă. 


www.digibuc.ro 


«22 DIN COPITÄRIE 


figura ovala, mâncle si piciorele minuscule, Dar pe când cii 
më ultamü la amănuntele fisurei si corpulu ei, ea cânta din 
ce în ce mai duiosü, din ce in ce mai sentimental, asa că, 
când îmi reurcaiü privirile la ea, vöduiü că din ochii ei pi- 
curaii lacrime şiroie. Nu culezaiii s'o întrebă de ce plânge: 
întâi fiindü-cä era talä-stü de fată, si alü doilea fiindü-cä 
më credeamü datoru se respectezü sentimentele pole dureröse 
ale vre-unei passiuni secrete, Dar fiiindü că ei, si la tinerețe 
şi la bötränefe, n’amü pututu së vëñü lacrime fără a me în- 
dufosa, mă simţiiă, cu mare rușine, cu lacrimele pe qbrazii, 
Din fericire vizitiulü me anunță că caii sunt gata şi amü tre- 
buitü să pună cap&tü sensibleriei mele ubsurde. Intinseiü încă 
uni sorocov&fü bătrânului cobzarü si mě urcaiü în trăsură, Ta- 
tălă cât si fata inT särularä mâna, Dupa ce plecaiü, mă sili 
să nu më maï uŭ către cântărcță, en lole acestea mi se 
părea că cäuläturile ei më urmărăuii. pică ele se infigaü in 
spinarea mea ca nisce săgeți răpedile 


XXIX. 


Intr'una din qile, către serä, mnăcă-mea se duse ca dupa 
obiceiii, să visileze grădina de zarzavaturi, ce o aveamii de la 
vale de livedea de pruni. Acolo era casula unui figanu be- 
trànü. a căruia femee mă dă lă ʻise, și care acuma era ca pă- 
ditor al grădinei. Pe când betränulu culegea castraveți verqi, 
cu care së regaleze pe copii cei mici can se luase dupe 
mama, ea audi sbirnailulii unei cobze, Intrebă cine este. Be- 
tränulü îi respunde că a datu ospitalitate unui orbü lautari. 
Maica mea, curiosă de a vedea si a asculta unii aseminea 
rapsodii, care-i aducea amintea de istoria lui Omerü, dise sc 
i-l aducă, Veni orbulu, adusu de fiica sa. Cand ia spusü că 
și fata cuantă cu tata er, inaica-mn=s, care si en însași era 
cântăreță și nu mar audise până atıncea o lautărâsa, plină 
de curiosilate, o puse së cante. Vocea puternică şi arımoniösä 
a fetei resunändü până în satü, in curendi se adunară o mul- 


www.digibuc.ro 


DIN COTUL ÄRTER 423 


time de femei si copii ca se o asculle Munca mea simi nu 
numai plăcere, dar si simpalie; de accea, când sa întors 
acasă, a spusü felei ca sč vie la curte. unde va primi tainŭ 
de fină de papusoiu câ! va sia în satulii nosteu. Ea multam, 
Tar a doua di, însoţită de dädaca mea, veni la Curte, Eŭ cum 
o văduiii, o recunoseniii. Cum a datü cu ochii de mine, ea 
şi-a făculii cruce si a remasii uïŭmită privindu-me. Era în că- 
msi alba cusută en altile. prin care să străveica talia, sinulu 
si (öle formele corpului ef voluplosü. De la bràü în josü, avea 
unii felü de folă de lină colorată. La gàtŭ purta o salbă 
de bani de argiutü de dilerite mărimi, monete din dife- 
rile terr, 
— Cum te chiamă, fată ? 
Anca. 
Tu esci aceea care le-am vedulu acum 0 septamàna, 
mi se pare, la Ralezulü lui Cuza? 
Eŭ, 
— Më cunosci? 
S6 pole să te uiti? 
AY să stai multü aicea? 
Până më veţi goni, 
— Cu latälü tăi esci ? 
Cum lași putea lăsa singuru ? 
— Së dieü să-ți dea tainulu. Vino încoce 
O chemaiù la celallü cupălii al galeriei. Stricuiu pe chekuriu, 
şi-i ordonaiü ca în tote dilele să dea fetei câte done merlice 
da făină. Când fata esi din hambarü cu tăsârța cu făină, două 
din surorile cele mică îi esirä înainte, o luară cu ele spre a 
o duce în casă pe din Josü, și o puserä së le cânle, ceea ce 
ea esseculă cu mare plăcere. Cănd csi din casă, se opri pe praculu 
uşeï spre a mă privi. Eŭ eramü în balconü ocupalu cu cerceta- 
rea unoru comptmi. asedalüi IN o masa de scrisu. Vedeud'o 
pironitä in locă, inlorseiü capulu spre ca. O veduiu uländu-se 
iarăși la mine cu ochii lăerimaţi, 
— Ce ai, Anco? 
— Nimiea, 


www.digibuc.ro 


424 DIN (OIL ARIF 


— Vrei ceva ? 
-— Nimiea. 
Parcă plângi : de ce ° 
— Sci eŭ! 
Plecă, 


XXX. 


Maï totă vara tiganca cânturâță a peirecutŭ in satulu nosten. 
Maï la töte lucrările câmpului, la prasilä, la secere. la trierii, 
o vedeamü inlocuindü pe câte cine-va din muncitori, pentru 
o plată öre-care. 

Când nu găsia însă de lucru. si maï alesii in dile ploiose, 
venia la curte, unde cu mare plăcere își gäsia ocupafiune la 
lucrările manuale. In casa părinlescă eva o cameră destinată 
pentru lucru: acolo surorile mele cele mai mari, assistale de 
4 5 fete de ţigani, pe ghergkefurf întinse, brodaü cearsafurT, 
fețe de perine, prosöpe, și alte pändelurf, după moda de atunci, 
Anca. care, în scula de la Bistriţa, se perfecţionase in aseme- 
nea lucrări, se parea maiestră. Maica-mea nu sciea cum să-i 
mulțămiască vedöndü că ea era în stare së dea chiar lecțiuni 
la lucrările manuale, pentru care făcea modelurf admirabile. 
De aceea tolü-d’a-una când o vedea lucrândii cu degetele ei 
fine și delicate, cari păreuii a [i lacule anume pentru lucrări 
de artă, îi dicea tolä-d’a-una: De geba, Anco, ne amägesci 
tu spuindu-ne că esci țigancă,.. nu, nu se pote se fii figancä !» 
lar Anca ridendü, susținea ca e ligancă, că a crescuti sub 
corlü si că scie ţigănesce mai bine ca romanesce. 

Anca venia cu preferința acolo unde alla că viu și eu. Atun- 
cea, îndată ce më vedea. cu același foci me privia si aceleași 
lacrime picuraii din ochi! eY; ar cand me depärtamü, o au- 
diamü cänländü ca o privighetore. Intrigatü in cele din urma 
despre acesla, disseiii dädaceı mele, la care ea găzduia, se o 
ispitescă ca să alle pentru ce se nita ea cu asa focu la mine 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 425 


și lăcrim6ză, Acésla îmi aduse respunsü că numai mie are 
să-mi spue ea o-dată dorulii care o arde și o chinuesce, 

Intr’o di, spre sâră, întoreându-mă de la câmpii, mă decidii 
a më opri la unü sipolü ce sciamii că este nu departe de 
drumü, spre a-mi potoli setea, sciindă că acolo apa este forte 
buna. Acestă șipotă, cam depärtalü de salii, se afla intr’o vă- 
găună, saii surpătură de malü, si nu se vedea de cât când te 
apropiui. Anca, desbrăcală ca Eva, se scălda la sipotü, al că- 
rula murmurü o făcea së nu audă pașii calului meü: cum o 
văduiiă, fără a descäleca, mă opriiü pe locü. Aveamü înaintea 
ochilorü unŭ spectacolü ce nici prin visuri nu vedusemü până 
atuncea : unii corpü de o frumusefä, pentru care ași fi dorită 
së amü încă o sută de ochi pentru ca să-l potü mai bine ad- 
mira, Intr'unii momentü când voia së facă ca să-i curgă apa 
pe spinare, rădicândiă ochii, më vëdü, slobodi unii tipelü si 
puse mânele crucișii ca să-și copere sinulü și ochii. Atuncea 
ami dată pinteni calului si amü fugiti, mustratü de cugetü 
că amü assilat la scăldătorea unei fete, a căreia pudöre mi 
se părea că amü insultato cu privirile mele. A doua di ve- 
nindü la ora când îşi prim a tainulü, se întâmplase să më aflu 
în calea ei: ea puse mâna la gură si treci pe lângă mine 
fără a mă privi, Pentru prima örä, nu-i vedeamü căutăturile. 
Apoi intra pe din dosü în casă la maică-mea, care, ca tolü- 
d'a-una când o vedea, o puuea să-i cânte și-i dăruia câte 
ceva. Peste o oră plecândii ca së mârgă la gazda ei, si avendii 
a traversa via, më gäsesce la unii butucii alegêndŭ si cule- 
gândi struguri, cari începuseră a se pârgui. O chemaiü si-I 
oferiiü și ei. După câte-va întrebări banale, îi spuseiü că mi 
sa pärutü prea, frumosi corpuli ei. Ea îmi sărută mâna, apoi 
apucând'o cu amândouă mânele ei, o lipi de partea inimei ei, 
care o simtiiü bătându-se grozavă; iar în ochii ei iarăşi ami 
vedutü lacrime. 

— Ce ai? esci bolnavă, Anco? 

— Da; si voiü fi cât, voii trăi. 

— Pentru ce? 


www.digibuc.ro 


428 DIN COPILÄRIR 


Of! hine că le-o adusă Dumnedeü, ca să-i spunu 
D tale. 

— Ce esle? 

— "Trupul acesta, care ţi s'a pärulü frumosu, a fostü ur- 
sili së fie fericitii, Amü iubită, și... numai terei dile amù traitu 
cu elü! Eatä foculü mei ! 

— De unde era elù ! 

— Din cetatea Bistriţei, de peste Cordun, 

— Si ce s'a făculii? 

— A murilü!... Unii altă flăcăii, care de donf ani mă cur- 
tenfa, găsindu- mă în braţele luă, Ya ucisă părundâudu-i inima 
eu eulitulü ! Sunt unii-spre-dece luni... De aceea mi-umii 
luatii lumea in capii, träindü cu cersilnlü împreĝnă cu ta- 
tälü meŭ. 

— Dar ucigasulü ? 

— A fostă prinsă. judecată și spänduralü, Tarä eŭ amü rë 
masii cu inima sdrobilă ! 

— Mare nenorocire, Anco. Dar lute-sü trecătore pe lumea 
asta : va trece si dorulü tăi, Acuma voiii să te rogü de unii 
lucru: când te vei mai uila la mine, se nu plângi. Asta imı 
face văii, căci lacrimele mă induiosezä ; mă facă tristi. Te rogii 
nu mai plânge. 

— Nu pot. 

— De ce? 

Penlru ca a dată Dumnedeü de semeni cu clu, ca doue 
picătură de rouă. Când Le vëdň, pure că lu vedu pe elü. Când 
le uiţi la mine, pure că me privesce elü !.... sprincenele, mu- 
stäciöra, buzele, capulü, părulii, trupulü... Of!... Of}... toc- 
mai elù !... 

—- Ei, bine, Locmai de aceea dicü că trebui se fi trécă do- 
vulii. Liniştesce-le, nu maï plăuge. Cine scie? Pote vel găsi 
un allü ursitorü care să-i semene si de a căruia inimă se 
te poți lipi. Esci tânără si frumösä; o së ţi găsesci no- 
roculü. 

— Dumnedeü scie, Până atuncea amü o ferbinte rugăminte, 

— Spune, 


. 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 427 


Se nu ne goniți. Së ne lăsuţi së maï stamü pe aicea, 
pre câl ne putemü secole pânea de tote dilele. Duminicele si 
serbătorile ne ducemü prin satele vecine, de cäsligämü câte 
ceva pe la cârctume ; în dilele de lucrälöre, tolü găsescii pe 
a.că de lucru pe la 6meni. Apoi câștigul celü mai mare, pen- 
tru sufletulü mei, numaï aici îl polü alla. 

-— Cum ? 

— Ce më mai întrebi ?... te vădit... 6lă cäsligulü mei! 
Si ce-mi vorbesci d ta de altul ?.. unde aşi găsi unü altulü 
care să-ţi semene ?... apoi ce ? daca sorta m'a făculii țigancă, 
ore figancä sunt ?.. Eŭ singură nu scil... 

— Ce jelö ? te îndoiesci despre nemulă 1&ü? Dar la- 
Lălă tăi ?.,, 

— 'Tatălii mei ? Sei eŭ cine-i ? Orbulü, nu e tatălă meü. 
H numescü ast-felü, fiindă-că, după mortea mamei mele, clii 
m'a crescută, și de Ja elü amü învăjalii să cântă. Dar maică- 
mea mereü îmi spunea că nu e talălii meü : aci dicea că ma 
cumpăralii de la nisce trecători pe unii coretü de făină, aci 
că ma făcută cu unii ofițerii nemți, aci cu unii grafii Un- 
gurii. D-deü singurii scie din ce sânge më tragü. Dar... facă-se 
voia lui! D-vösträ să trăiţi! 

— Nu aï nici o grijă, Anco. Nimeni nu te va goni de 
aici ; maï ulesii că maică-mea ine multi la tine. La ori-ce 
ncevoie sč năzuesci la casa nostră. Eŭ le voii ajula lolü- 
d’a-una cu ce voiii putea Cere-ini oră-ce credi că i-ași pu- 
lea da. 

— Së fie adeväratü !? 

— Prea adev£ratü. 

— Së- cerü ? 

— Cere. 

— Dă-mi voie së më mângâiii, luându-ţi o särutare. 

— Bine, diseiii, fără a cugeta la consecinţe. 

La aceste verbe, Anca se răpedi cu unii gestă de nebună, 
më luă de gälü, îşi înlipse buzele pe gura mea, si, întrunii 
särulatü lungii si neîntreruptă urmată de convulsiuni spasmo- 


www.digibuc.ro 


528 DIN COPILÄNIE 


tice, simtiiü ca lesina în bralele mele. Më scuturaiŭ de cle- 
stele bratelorü eï: o văduiii că cade josii fără simţiri,.. mă 
speriaă inchipuindu-mi că a muritii, și amü rupt'o de fugă, 


XXXI. 


Imprudenfa de a permite intrislateı cänlarele së se màngate 
cu persona meu a fostü fatală. Indată pare că ami recunoscută 
greșâla mea. Buzele Ancăi, puse în contactü cu ale mele, res- 
tpândiră în toti corpul meü nisce sensafiuni neinfelese. Din 
tălpă si până in crestelü, sângele se nrea si se cobora în mine 
cu o iufelä nespusă. Peste nöpte n'amiă pututü dormi: siröfe 
de sudori, aci reci ca ghiufa, aci fierbinţi ca focul, curgeaü 
de pe fruntea mea. Më credeamü vrăjită. Më simfiamü bol- 
navă. Până în dinä amü chemată pe maică-mea, și 'Y-amü 
spusü totulü. Ea trimise si chiemă pe figanca care më dădă- 
cise, ca să-mi descânte de deochiii ca alle dăţi. Cum o vë- 
duiü, o intrebaiü daca Anca e sănătoză. Inf răspunse că de 
când Y-amü dalü struguri, e mai veselă si mai sglobie; că 
nu vorbesce de cât despre mine, și cântă mai frumosii de cât 
tot-d'a-una. 

—— Se întelege, disseii eñ Ea cântă; ea e veselă, fiindü-cä 
m'a fermecalü, fire-ar a dracului! 

— A... șa! cum se pote să credí una ca acâsta ? să-ți facă 
răi, ea, cari sar da și in focü pentru D-ta ? 

— De ce dar m’a diwută capulü ? De ce-mi arde corpulü si 
sufletulü ? Ce amü ? 

— Eŭ nu sciü, dar sunt sigură că dacă le-ar descänta ea, 
ti ar trece. 

— Cum! Scie ea së descânte? 

— Töte țigancele sciü. 

— Dacă te prindi tu că nu mi-a face farmece și că scie să 
descânte de deochiü, spune-i să vie, să vie mai curândă ! 

Peste câte-va minute intră la mine bătrâna aducându pe 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 499 


Anca, care venise së și iea tainulă. Acesta. cum mă vedu, mă 
întrebă ce ami. 

— Tu trebue să scii; eŭ credii că tu mi-ai făculii ceva 
farmece. 

— Nu seiü dacă eŭ fi-amü fäcutü D- tale, saü D-ta mie; 
căci de când te-amü vădută, pace nu mai are sSuflefe- 
luli mei, 

— Dacă scil, descântă-mi. 

— Îți voiü descânta cum sciă eŭ: nu încetă ca babele de 
aică, ci tare, în gura mare. — Atunci vocea ei cea argintie 
începă së resune, neledendu-mi usurelü fruntea ru dege- 
tele eï: 


«Frunză verde gräü în spică, 
Së descänlü, dar cum să dicü ? 
Scie numai Dumnedeü 

Că bolnavă sunt tolü eŭ. 
Särmänica inimiörä 

Simfü că ?n mine o së mörä. 
Sermänelulü sufletelü, 

O să shböre, val de elù! 
De-ar muri si de-ar sbura, 
Pöle m'aşi mal alina ; 

Căci al crede 'n dorulü meü 
Că in sfântulă Dumnedeö ; 
Căci eŭ nu voiü së träfescä 
De cât ca să te inbescü,» 


— Mai cântă, mai cântă, slrigaiii când ea încetă, Dar când 
mă uiluiii la figura ei si o văduiii cu ochii lăcrămaţi: lar 
plângi ? Pentru ce? 

— Pentru ca să te faci sänätosü; mě rogii lui Dumnedeii 
cu lacrimi. 

-- Cântarea ta îmi face bine. Mai cântă, 

Nu mai (tinü minte ce si cum mi-a maï cântată, dar seiü 
că ma încântatii, și m'amii credutii atàtü de bine descäntalü, 
în cât după aceea adesse-ori fără së mă dorä capulii diceamü 


www.digibuc.ro 


430 DIN COPILĂRIE 


că mă simţi deocliatiă, pentru ca së mi aducă pe Anca să-mi 
mai descänte. 

Seiü că Anca, vădândii că-i tolerezü slăbiciunea, sa arun- 
calü cu o passiune fiorösä asupra inocenlei mele virginale. 
Seiü că Anca, în töle dilele cäntändu-mi si versändü lacrime 
pe genuchii mei, nra făcută a vedea ce este amornlü adevă- 
ratii. Seiü că Anca, prin poetica sa iubire, a sădilii potii dice, 
în sufleiuli mei sentimenlulii poesiei, Sciü că Anca, tiganca 
şi vagabondä cum era, prin delicatefa sentimentelorü și ma- 
nierelorü sale, prin’ îngrijirea ce da figurei si corpului eï. se 
părea că in tâte dilele se făcea mai graeiösa si mai volup- 
tosă, îmi proba că în vinele ei curgea unii sânge mar nobilu 
și o origină mai alesă de cât aceea ce o afişa, Sciü cu Anca, 
aprețuindii condițiunea ei în faţă cu a mea, doui an: de qile 
cât a stalü în salnlü nostru, n'a divulgalii relaţinnile nostre 
furisate către nimeni. Seiü in fine că Anca m'a fäenlü se co- 
milü cea din wrmä nerodie a copiliiwiei mele, si eclii dentem 
episodü din romanjulii tinerefei melc, despre cure voiu fi si 
lilă a vorbi maï departe. 


XXXII. 


La 1842 maică mea era pentru a oplü spre-decea óră grea 
Cu cât se apropia de limpulii usurinfei, cu atäla părea a avea 
presimfirT funeste. Incepi dar a se prepara, ca bună creștină 
și mumă, Incepu a da instrucțiuni suvorei mele cet mai mari, 
care, după un anii de căsălorie perdöndu-si bärbalulü prin 
morte, trăia ca văduvă la casa păriniescă. Surorilorü celorü 
mat mică ic spuse că, cât vorü trăi, së asculte de mine. Pre- 
scrise cum së se distribue lucrurile şi puţinele scule ce avea. 
Cu mine avu o lungă conferinţă, în care më povälui ce se 
facii în viitori pentru surori, mai alesii cândii ar rămânea 
fără avere si prolee[iune ; a terminali anunțânda më că mat 
are u-mi spune ceva, dar aceea va fi consıliulu celü din urma 
ce va avea a-mi da, Infelegendü insă că ceea ce voia să-mi 


www.digibuc.ro 


DIN COPILĂRIE 451 


céră are =ë me coste, tolă hesită mai multe qile. Cànd o ru- 
gamii së mi spue, ea îmi dicea că acesta va fi ultima ei vorbă 
cu mine. 

In fine durerile facerei incependü, më chiemä la cäpelöinlü 
ei si, după ce depăriă pe toţi din cameră. îmi qisse: 

«Pentru binele si viitorulii l&ü, nu face să-ți legi viața de 
o |ipancă. Caulă si te: desfă de Anca. Pân' acuma, ami 
sciulii a face ca se nu ajunsi de svonulü publică. Dă-i dru- 
mulü; si când vei găsi o partidă bună, însoră-le.» 

Promisseiii că voii numa consiliulü ei, considerându-l ca 
unii oracolii, 

După done dile de agonie, moșa din salii care o assista de 
clară că facerea este grea, tatălii meü mă trimise cu trăsura 
en palru cai ca së aducă pe doctorulü de la [nsi, ennoscutii 
ca mamusii, Cale de paten poste o facuiŭ în sése ore. Doc- 
tornlü aflandu-se bolnavii, îmi declară că nu póle merge, 
dar îmi dete nisce medicamente. A doua di dimineja amü 
fostă îndârăplii, Era însă prea Lerdiü ! Bala maïca mea su- 
combase ! Casa tóta urla de bocote, la cari se adăogiră si 
ale mele ! 

Mortea mnicei mele ua [ăculii să cunoscii ce este adevă- 
rula durere si se porlü jilea pentru perderea unei ființe iu- 
bite. Mulţi anf ami plânso; căci nu puleami să-mi aducă 
aminte de figura ei cea dulce, de ochii ei cei frumoși alba- 
stri, de surisulü ei încântătoră, de vocea ei argintie, de no- 
biefea manierelorü și senlimenlelorü eï, fără să uiti amorulü 
ce mi pasira și siguranta cu cure predicea viitorulü mei. 

Dnpe ce më desmeticiiii ceva de durerile ce më coplesiserä. 
veadlunăndu mi minţile, mi amü pusii înainte datoriile si sar- 
einele ce me apesaŭ dupe proimissinnile ce dădusemit mauicei 
mele. Aveamii înaintea mea o familie din cele maY grele : avetun 
10 sur ri si 3 fraţi, de cari trebuca së ingrijesech ca unii al 
dovilea părinte, maï alesii că bietul lalălii meii | ărea zăpăcilii 
de greululca neo loriă, 


www.digibuc.ro 


432 DIN COPILARIE 


XXXII, 


Amü trebuilü së începi cu sacrificarea pläcerilorü mele. Che- 
maiü pe Anca și-i declaraiü că, după juräm£ntulü ce făcu- 
semü maicei mele, trebuea së se ducă de pe la noi. Ea de 
o-cam-datä ingälbeni, më făcù să-i mai repetă cele din urmă 
cuvinte, apoi rise cu hohotü și cădu din piciore leșinată, Ve- 
nirä surorile mele lângă ea, o stropirä cu apă și o desteplarä. 
Atuncea ea le spuse că i-a venită r&ü din causă ca talä-seü 
voesce së se intorcä in fera ungurâscă, Toţi din casă plän- 
seră, fiindă-că pe toţi îi desfatase atâta timpi cu cântecele ei, 
Apoi säru'ändü mâna la toți, eși cäntändü : 


Haide, suflete, cu mine: 
Lasă 'n urmă foculii tëü. 
Căci în lacrimi si suspine 
M’am ursitü së träescü eü. 
Haide, dorule, departe 
SE cälamü ca së gäsimu 
Mängäfere ’n alta parte, 
Sau de jale së murimü !> 


Sguduitü până in fundulü inimei de crudimea cu care am 
congedialü acâstă poetică ființă, care m’a Tubilü atât de 
multă și care më paräsia cu o resignaliune atât de ange- 
lică, simfindü că-mi curgeaü lacrimele siröie fără să le poti 
opri, amii dală fuga de vale la casa Dadacei mele unde ea 
găsduia, decisii ca s’o oprescü. A fostii însă cu nepulinlä. 

«Trebui să te lasi, disse ea. Nu voii supăra suiletulii co- 
cönei, Dumnedeü s’o ierte! - 

Puseiü în mâna bătrânului orbü o punga cu o sută lei, iar 
pe buzele Ancăi o lungă și focusă särutare, cu care a ple- 
catü cänländü iarăşi cânteculii ei de susu 


1858 Marlie. 
——v 


www.digibuc.ro 


DIN TINERETE 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 


Pâna la etatea maiorităţii, amă trăită si ami lucratü sub 
direeliunea tatului meü; rare oră, sub scutul de dragoste al 
mamei mele, îmi permiteamü a mă emancipa șia face lucruri 
neaprobate de dânsulii. Acuma venise timpulü când credeamü 
ca mi se cuvenia a me emancipa. Tatălii meü însă färü a con- 
sidera că nu mai eramü copilü si că trebuea sč asculte si 
avisulu meü, din contra din di în di se arăta mai nătângă: 
voia a face tote după caprifulü sCü, si contraria ori-ce părere 
saü idee manifestamü relativă la sorta intimă a familiei, care 
më interesa mai tare ca ori-ce. | 

Cu vre-o duoi ani înainte, voindü a regula sorta surorilorü 
date la călugăvie, a gäsitü cu cale së le Tea de la Monastirile 
cele mari unde le asedasem, si să le mnte la schituri mai 
mici si mai apropiate de moșia nostră. Deci unea îi făcă 
chilie la Giurgeni, în districtulii Romanului. Yar alteia la 
Bogdänifa, în distrietulü “Tutovei. Apoi după morlea maicei 
mele, a voitü së mai dea patru fete la călugărie, ceea 
ce eŭ nu volamü a aproba. Din acâstă causă, şi altele care 
e de prisosü a le mai memora, aŭ venită neînţelegeri între 
nor. Vădândii acesta, intr'o di amu declarată că eŭ nu mai 
slau acasă, ea mě voii duce la laşi. pentru ca să caulü saü să 
intru în vre-o scola, saü së imbräfisedü cariera functiunilorü. 


www.digibuc.ro 


436 DIN TINEREȚE 


IT. 


“Tatăl meü atuncea, departe de a se opune, mi-a destinalü 
în plină possessiune via de la Vulea-Adâncă, de lângă Iași, 
două camere în casele ce le aveumu lângă sântuli Nicolae 
celü Säracü, si doni băieţi de ţigani spre a më servi. Apoi 
adueându-mă elü însuși la lasi, merse cu mine la Spalarulü 
Vasile Pogorü, care era Directoru Departamentului Dreptăţii, 
presentându-mă si arätändu-T dorința mea de a cäpeta vre-o 
funcţiune. Ca unuli care cetisemii Henriada lui Voltaire, tra- 
dusă de acestă importantă personagiii, më dusesemü cu entu- 
siasmü la elü, sigură fiindii că menit cari facii versuri — sai 
asa qicândii poeţii — trebui să fie buni, blândi, veseli și es- 
pansivi. Nu sciii de ce, dar așa credeamü eŭ ca trebui së fie 
cei ce se dicü fii Muselorü, cari se inspiră de Apolon si caută 
rime pe sub costele Olimpului. 

In contra așteptării mele însă, viitorulii meü superiorii, de- 
parte de a më încânta, la prima aparență mi sa pärulü mai 
indigestü de cât versurile Henriadei. Posacu. posomoritü, gravü, 
seriosii, atâta mi se pärü de anlipatică, în cât “îmi venia se 
lasü la elü pe tatälü meü și s'o rupü de fugă. Ma intrebatü 
ce carte sciü, unde amü invefalü si daca scriü bine. Răspun- 
seiü cnm më pricepuiă, apoi se puse de scrise pe o bucälica 
de hârlie ceva, și acea hârtie dând'o tatălui mei, îi dise să 
më ducă la Caminarulü Dumilraki Cornea, care era capii de 
divisiune, sati şef de sectie, cum se dicea pe atuncea, 

Acestii personagiü era cu tolulu de altu natură: veselu, su- 
ridători, glumeţii, după ce a imhiñlisatü pe latălă mei, pe 
mine m'a särulalü pärinlesce si mi-a spusü că, numai së fiù 
aplicalivii, si va face töle chipurile ca së mă înainteze, adăo- 
gendu cu suulemu şi ceva rule, sau cimotit, cum se dice la 
Moldova. Deci me dete sub oír hmle Stolonacealniciloru (capi 
de biurou) se: Mata Lupu, și G. Papalilu, cari la rendulü lor 


www.digibuc.ro 


DIN 1INARFIE 437 


me puserä in ronmnicaliune cu alți copislı, cu cari trebuea să 
eonlucrezä, 

Eatä-md căpătuitii si inlralu intr’o viță cu totulii nouă, în 
care a lrebuilii së facă atălea esperienfe si së încercă atâtea 
deceptiunf ! 


I. 


Nu scieamu de amu leta sau nu. La capelulu luner: mse mă 
pomeniiă chiematu i cubinetulu Directorului. cave më puse se 
subscriü pe o listu, si apor îm dete în mânu 50, adecă cinci 
deci lei (vechi se înțelege), dicându-mi că acâsta este de lu 
Excelenţn sa Domnulü Ministru. In adevării acea Excelentä era 
atâta de nobilă, în cât nu se înjosu së Yea lefa pentru func: 
[iunea ce ocupa. A servi ca ministru, după parerile de atuncea, 
pentru nobili era o datorie, care nu se cuvinea să fie remune- 
rată. De aceea lefa de duo& mii lei pe lună, ce avea mi- 
nisteulü, se distribuía la canlidaţii ce nu intra în statü 
(ea de al-de mine), și la alţi funcţionari din Departamentu 
ş' chiar de prin Tribunale, cari se sciaii că sunt mai ne- 
vessitoși, 

Ce bogată m'amii credutii când ami primilii cei întâi bani 
ca lefa! Ce mai chefuri amü făcută cu cei 50 de lei! Până 
si luxulii de a lua înshiețată mi l’amü permisü, o dată pe söp- 
tämänä, (de cîte 20 parale) si mi se părea că facü unii aclü 
de desfrânare! 

In curendă mi-amü făculă camaraderii plăcute, căci, nu 
sciii. cum se făcea. mai toți cei cu cari fâceamii cunoseinfä 
më afectionaü. Până și morocänosulü de directorulü meü, în- 
tro di nemerindu-se së ne întâlnimii în scară când eșiamii de 
la cancelarie. më pomeniiu că-mi spune së mă urcă în trăsura 
sa, care trăsese la scară, Apoi ducändu-m& acasă la elü, mi-a 
spusii (ceea ce forte multi nra uimită) că amü së mănânci 
la elii, După ce më presentà la Cocöna D-sale, acesta mi-a 
vorbită cu atâta bunătate și blândeţă în cât mi-a desclestatü 


www.digibuc.ro 


438 DIN TINERETE 


gura ; si nu numai că amu mâncatii bine (de tre: ori pole 
cât ei amândoui), dar amù si vorbilü, se vede, ceva care i-a 
făcută së ridä; Yar, după masă, când le-amü sărutatii mâna 
ca să-mi Yaü adio, cocöna m'a invitatii ca în tote joile să vii 
së mănâncă la ei. Când amü spusă acâsta la Cancelarie a 
doua di, saŭ minunată toți, fiindu-că nimeni, nici o dată, nu 
văduse pe boievulă Pogorü riqendu saü suridândii ; deel eŭ co- 
misesemii o adevărală minune, puindu-lü în veselie, 


IV, 


Era rönduelä, pe atuncea, la töle ministerele, ca în tote di- 
lele së stea în permanență câte unulii din scriitori doue-decı 
si patru ore în Cancelarie, atât pentru priveghierea cât și pen- 
tru primirea corespondenfelori, pe care în casuri de urgenla 
le ducea la Directorul. Aceşti jurnalieri, cari pe atuncea se 
numiaii dejurna, eraü înscriși pe o listă, după care toţi, fiecare 
la röndulü sei, işi făcea datoria. Ca unuli ce fuseiii înscrisă și eu 
în acea listă, peste vre-o doue-deci de dile dupe intrarea meu 
in servifiü, amii trebuită să-mi facü rendulü ; sarcina inutila, 
absurdă si uriciosă, căreia trebuea së me supunü. 

După ce plecă totă lumea de la Cancelarie, trimiseiu pe unu 
odagiü (odăiaşii) să-mi aducă ceva de mâncare: îmbucaiii ceva, 
nu mai țină minte ce, dar forte prostu, şi apoi më puseiu se 
citescü Regulamentulü Organici si Codica Civila ce se aflau 
pe masa Directorului, După ce odagii au maluratü si aü gri- 
jitü tote camerele, m'anmu instalată in salonulü celü mare, 
unde mi-amü alesü o masă lungă care se-mi serve de palu, 
si cäte-va dossare pe care să-mi facă cäpeläiulü în lipsa de 
perină ; apoi, ca s&-mi trecă timpulu, më puseiii să cilescü 
cărțile puţini distractive ce le spuseiu mai susü. F 

Séra, după ce ascultaiü, din balconii, concertele privighie- 
toriloră din grădinele învecinate, cari parea că adoraŭ stra- 
` lucirea unei si frumuseţea scäntcieiore a stelelorü, me 
culcaiŭ pe masa ce-mi alessessemü, ayöndu în faja mi sés% 


www.digibuc.ro 


DIN TINFRFȚE 439 


ferestre mari pe can venia lumina lune: pană in ochii mei. 
Eramü singură : nu aveamü altii lovaräsü de cul dură cale-ıa 
duzint de gvefeii, ale cărora concerte cadentate îmi loviaă au- 
qui, făcându-mă surdü la răcăilulii șorecilorii numeroși ce 
nopțile rodeaii dossarele de pe mese. 

Astepländü ca së vie Morfeii cu visele sale, saü cum dice 
poporulii Mogu Iene pe la genc, mi sa pärutü a vedea o stva- 
nie ceremonie: in mijloculii salonului era o masă cu lumanärı 
de ceră aprinse și cu o cruce, Yar alături cu masa o cristel- 
viţă, saii căldare de botezü, apoi vre-o duoi popi cu dascaliı 
lorü ce cântau, apoi unii boierii bătrânii, îmbrăcalu cu harme 
forte bogate, cu ceacsiri roșii, cu meși in piciore, cu fosii în 
capii, cu o fermenea scurtă de mulasă, purlândi unu copilu 
în braţe și ständu în fața mesei, lângă care popii psalmo liau. 
Alunci me apropiaiu și eu ca să vălu ce copilu este; ıar la 
talu meu (care parea că venise și elu împreuna cu o femeie 
ce negreșilii era manca, saü docu), vedendu-me cuprinsu de 
curiositate, me trase si-mi spuse că boierul celu belranu este 
Locofetulii Toder Balsü, care me boteza pe mine. Uimitu de 
vorbele lalei, mi se afifa euriosilatca si mar lare, me apro 
piaiu cand scolca copilulă din eristelnifa si ın adeveru me re 
cunoscuiu pe mine, când eramü in etale de sese luni, mititelu 
slabü si pipernieitü ! 

Acesta fanlasmagorie n'a inlärdiatü însă a disparea ca unu 
norü de fumu luată de v&nlurf. Curöndü apoi se făcea cu se 
slrecuraü, ca într'o panoramă plulilöre pe o gärla en cursu 
rapedc, pe dinaintea mea, tole fasele copilariei mele, de la 
carucıwrulu trasă de cânt până la furia amorului meü pentru 
Anca, a căreia aducere aminle îmi rescolia sângele de la cre- 
ștelulă capului până la talpile picioreloră, O vedeamă aci ri- 
dendu, aci plânzendiă, aci fucöndu-mi semnu se viii la ea, aci 
së fugii de densa. O audiamu cântândii, când de jale, câad de 
veselie. Me rapediamü s'o apuci în braţe, ea fugia ; alercamu 
după densa cât ce puteamü gonind'o pe deluri si pe vai, si 
tocmai când se apropiaii mânele mele de ea, disparea ca na- 
luca, și më pomeniamii înconjurată de toți camaradi mei din 


www.digibuc.ro 


440 DIN TINKRELE 


Ministerü ridändü cu hohote de prostiile mele, Simţindii atun- 
cea că inima mi se bătea ca o pirpärifä de moră, gala a 
shura de la loculü eY, o apucaiă cu dinţii ca s'o tinü pe loci, 
și readunându-mi puterile cädute în lângegire, mă siliiü să 
adormi. 

Dar pe când somnuli se juca de-a baba örba cu mine, ro- 
tindu-se mereü imprejurulü ochilorü mei fără a-mi atinge ge- 
nele, de o-datä audiiü ună felü de fisiiturä, ce părea că imita 
tiritura piciörelorü uneY babe bătrâne pe nisce scânduri uscate, 
Më uitaiu in lungulii salonului si atuncea, cu mare spaimă, 
veduiü că din colfulü opusü venYa, abia miscändu-se, o fiinlä 
în chipü de omü, înaltă de trei ori cât mine si îmbrăcată in 
albii de susü până josü; și pe lângă sgomotulü ciudată al pa- 
silorü ei, audiamü încă unii sgomotü ce sămăna cu clăpăilura 
făleilori si dinfilorü unui animală puternicii. De astă-dată nu 
mai era de glumitü: fără dor și pote, acâsta trebuea să fie 
stafia casei, despre care odagiii Ministerului spuneai cu certi- 
tudine ca se arată adesse-ori în carne și în öse, Eŭ însă, 
care nu credeamü în aseminea absurdilăţi, atuncea aducen- 
du mi aminte de vitejia eroilorü din” Mitologia grecescă şi din 
Povestile populare, mě decidă së sdrobescü capulii malahalei 
ce venia asupra mea, Deci de pe masa pe care mă aflamü 
eulcatü, întinseiii incetisorü mâna și apucaiii de speteză unii 
fotolii solidă si greii, pe care lucra sefulü de secţiune, far 
când mi se păru că dihania era numai la distanță de cinci 
pași, më sculaiii ca fulgerulü și, radicändü fotoliul de-asu- 
pra capului ıneü, îl räpediiü asupra ei cu tote puterile, Și ră- 
peditura mea a fostii așa de puternică si violentă, în cât 
malahala mea a intrată in pämentü, iar eŭ, storsü de pu- 
teri și de palpitaţiuni, cäduiü pe parchetii fără de simtire, 

M’amü deșteptatii, apoi, înconjurată de odagii, cari, cu lu- 
minările aprinse, më stropiaü cu apă și më spăla de sângele 
ce-mi curgea pe nări, in urma loviturei violente ce primisemü 
priv propriile mele porniri, 


www.digibuc.ro 


DIN TINERETE 441 


V. 


Diua începuse a se îngâna. Cu capulü încă turburatü de 
coșmarulii ce avusesemü, ami deschisă usa despre balconü, si 
amü esitü afară. Mi se risipiră imediată impressiunile de orâre 
ce căpătasemiă peste nöple, înaintea spectacolului măreţă al 
naturei, în momentele când lumina dilei desbrăca luceferif de 
scânteile lori si părea că gonesce cu flacără de foci întune- 
reculü nopții. Cântări plăcute, ce-mi päreaü divine, se revărsaii 
din gușele micelorü ciocârli! cary, cu fălfăiri continue, se ți- 
neaü în aerü şi se urcati mereü în susü pentru ca ele, cele 
întâiii, së întâmpine primele rade ale sorelui, si së le aducă 
în triumfă pe fața globului pämöntescä, spre a respândi lu- 
mina si viefa. După ce sörele mi-a arätatü tote radele sale, 
maï ascultaiü ca jumatate oră concertele räpitöre ale privighi- 
torilorü din crângurile grädinelorü vecine ; apoi intraiă în sa- 
lonulii în care petrecusemü nöptea atât de uritü, si punendu-me& 
la o masă, fäcuiü conceptulü unei petiţiuni cam in cuprinsulü 
urmälorü: 

«Excelenţă ! (Pe atuncea ministrilorü li se da acestă titlu), 
Fiindü-cä casa in care este asedatü Departamentulü ])-v. este 
visitată de stafii, cari pe mine se vede că mă urmărescii ca să 
më necăjască, și fiindü-cä mie nu-mi place societatea de ase- 
menea dobitoce, vă rogü porunciți së më scutâscă de sar- 
cina dejurneă ; saü de nu, së primiți demissiunea mea.» 

După ce amü decopiatü acâstă petițiune cu cea mai mare 
îngrijire și cu cele maï frumose caractere chirilice în două și 
trei etagiuri, după cum se scriea pe atuncea, o puseiü pe masa 
Directorului, care primia petiţiunile în loculă ministrului si 
care, polii dice, că mai în permanenţă îl înlocuia ; căci mi- 
nistrulü titularii maï că nu da pe la Departamentul seü; hâr- 
tiile curente se espediaii subscrise de Directorulü, și numai pe 


www.digibuc.ro 


442 DIN TINFRFTR 


cele mai imporlanle le trimitea prin cino va ca sd le sub-scrie 
ministeulă, 

Până a nu veni ora cancelariei, mă pomeniiü cu talălă meu. 
Elii venise de la ţâră in ajuni si, negăsindu-mă acasă, plecase 
se-mi dea de urmă la Departament, li spuseiü, cu lacrimele 
în ochi, visiunile mele de peste nöpte și-i declaraiii că, de nu 
va mijloci elü ca să fiù scutită de dejurnd, apoi fact causä 
ministerială, 

Tatälü meü, care nu era tocmai incredulii la superstiliuni, 
îm esplică că visurile mele aveai raţiunea lorü. Mai inteiu 
scena botezului era adevărată ; caci acolo, în salonulă acela, 
reposalulu Toder Bulsü me bolezase m anulu 1622: Yar apa 
riliunea stafeı o credea îarași adevărală, ca pedeapsa a su- 
fetului lui, pentru ca nu și-a finulu promissinnea de a-ını face 
parle de mostenire din imensa lui avere si mie, linului seu, ci 
a lăsau lola cui nu Lrel uca. 

Cu ocasiunea aceca, talılu meu îmi spuse că belranulu Balsu, 
cand a venilu cu domnia Michai Sturza Voda, care-i era ne- 
polii de soră. în aventulü seu putriolicu vedendu cu fericire 
asedulä în (era domnia pamentenu, cand a mersu se-lu lelicile 
pentru prima óra, i-a spusu : Prea inallale Domne si nenole, 
fiindu-ca D-deu nu mi-a datu copii, si fiindu ca elu a voitu 
ea se te înalțe la o trepta aṣa de slavila, eala ca prin aceslu 
lestamenlu le facu moștenitorii pe averea mea, cure scii cu 
covörsesce si pe a lui Rosnovanu, pentru ca se ui mijluce se 
traescı cu unu Domnü fulnicu şi se poți face bine patriei [aru 
a-ți pânguri numele cu cutachrisurf (abusuri) ca Domni ve- 
nelici de mai nainle.» Dupa be palru ani inse, dravosleu 
betrânului slubi, fiindü-ca chronica scundulusu in tole dilele n 
aducea pe la audu faple abusive de nolorielale publica: se 
dicea ca Maria sa fucea ca sc- vie peschesuri grase, ba de 
Vămi, ba de la Ocne, ba de la Chrisöse, ba clar si de la 
tisa) ui cele mai însemnate. Atuncea se dicea că beiranulu 
în câte-va rânduri sar fi dusă să&-lii mustre si să-i spue ca, 
de nu va înceta cu asemine faple rusinöse, elü işı va retrage 
donafiunea. Intr'o bună diminetä însă betränulü Balșii dete or- 


www.digibuc.ro 


DIN TINRRFTE 443 


lulu popei până a nu apuca să-si schimbe lestamentulu, la~ 
sândă nepotului señ nu numai multele lui moșii si casa (care 
atuncea se închiria pentru ministerü), dar chiar barba lui cea 
lungă, care, împreună cu muslätile şi cu genele, cäduse până 
în diua înmormântării. Lumea, ciudată cum e tolü-d’a-una, 
soptia si dicea că boferulü ar fi lualü, pentru ca së pelrâcă, 
arsenicü saü șoricesă ; dar pe atunci nici procurori nu eruii, 
nici medicii nu se ocupaü cu constatări de decesuri nenatu- 
rale ca în dilele nostre. Aslü-felü după înmormântare, o mul- 
time de rude cai se uitaii cu jindă la averea bătrânului 
Balsu, si o mulțime de fini (între cari si eü) cărora le pro- 
misese câte ceva, au remasü cu buzele umflate. 


VI, 


Evenimenlulü meü a dalii motivu de cercetari sgomotöse, 
Belrânulu Pogorü, după ce a cclilü peliliunea mea, mai întâiii 
se dice ca ar fi visi asa de laure în cât iaŭ ešdutü ochelarii; 
apoi chemändü pe sef de secţiuni le-a spusü ca să luca o 
anchelă în tulä regula, Decă arătarea mea corespundändü cu 
semnele de loviri ce aveamü pe nasü si pe frunte, precum si 
cu depositiunile odagiiloră atât ale celorü de susü cât si ale 
celorü din elagiulü de josü, cară afırmaü că și ei adessea se 
întâlnesc cu stafia spămânlăture a casei, sa decisü ca func- 
tinnarii së faca dejurna numai până la ora când se aprindă 
luininärle, iar după aceea să se ducă acasă, ceea ce mie mi-a 
făculii o popularilale nespusă între colegii miei. Mai tärdiü 
chiar sa decisü a se paräsi casa din causa stafiei, in càl 
proprielarulü ei, Vodă Sturza, vëdëndü că n’o mai póle în- 
chiria, a transformat’o în teatru, în care patru-deci de ani si 
mai bine nisce allü-felü de staiii, sub nume de artistă, aü jucalü 
farse şi comedii, până ce în anulii 1888 de o-dată s'a consu- 
matii de unii incendiü, ce se crede a se fi pusii tolü de sfia 
cea veche a lui Balsü. 

De prisosii a spune că naraţiunile mele despre stafia acesta 


www.digibuc.ro 


444 DIN “INEREŢE 


aŭ înveselitii multă lume, fiindu-că mar toţi sefit mei mă in- 
vilaă anume la mesele lori penträ ca să më asculte si co- 
eönelor. Cu ac6stä ocasiune ami fäculü multe cunoseinfe plăcute, 
cari aŭ contribuilii la succesele ce le-amü avulii mai tărdiii in 
societate, 


VII, 


Mai răpede de cât m'ași fi asteptalü, mamu vëédutü într'o 
bună dimincță numită în statii, adecă scıiitoru regularü. Din- 
tre vre-o dece practicanți mullü mat vechi, atm fostu preferitü 
în considerafinne că scriamü mal curată și maY iule de cât 
toll; amü simfilü însă că la acesta a conlribuitu (fură a mi se 
spune, negresilü) şi protectiunea delicala a nobilci consörle a 
Direct veuluf meü, la care mincamü de dalorie in lot sep- 
tämäna și care părea că mă afecţiona. 

Acestă căpătuire însă de si îmi arăta pânu la ure-care gradu 
perspectiva înaintăriloră, nu-mi mulţumia ıncä sufletulu. Sim- 
țiamii că më róde necontenit unii ghimpe la inimă, care mă 
nelinislia. Më siinfiamü inferiorii în lumea acesta din punelulu 
de vedere intelectuali ; si më fräinöntamü cu mintea cum se 
facă ca să iesti din starea de ignoranlä în care mă vedeamii. 
Tmi blestemamii sörta că nu aveamü mijloce de traiü îndestule, 
pentru ca să intru iarăşi în secole să potü së mě luminezii mai 
bine și së mă facă mai folositoră în lumea acâsta. Usorulü 
meü bagajü de cunoscințe, ce căpătasemii în cele două clase 
din Sânlulii Sava, se evaporase în timpulü celorü doui trei 
ani cât stälusemü la térš : nu-mi rămăsese de cât versurile svä- 
păiate ce făcusemii pentru Luxita. De multă timpii incelasemü 
chiar de a face versuri. Sorbisemü cu atâta poftă armoni6- 
sele cântece ale Ancăi, în cât, cnpa plăcerilorii avend'o tot- 
d’a-una plină înaintea mea, nu mai simliamü nevoie a-mi în- 
corda lira spre a căuta si a găsi armonii mai dulci, flindü-cä 
ea însăși era o armonie suavä și fermecätöre pentru ori-ce 
sufletü poetică. Vechile mele încercări poetice le gäsiaü ad- 


www.digibuc.ro 


DIN TINERE (E 445 


< w. 


mirabile nătărăii de colegii mei, când le cetiamü din ele; dar 
laudele lorü nu më îmbătai, căci ei aveamii convincțiunea că 
nu eraü de cât copilării risibile și fără de nici o valore, Astä 
dată doriamü, să facă ceva maï buni, mai cu vlagă, mai so- 
lidü, şi la acesta eramii convinsii că nași putea ajunge de 
cât daca mi-ași mai freca cinci-șese ani cotele de bäncele 
scölelorü de atuncea. 

Preocupalü mereü de dorulă acesta, mai intäiü de töte 
aveamü recursü la lectură: citeamü cu nesaţii ori-ce carte 
îmi cădea sub mână, ori-ce jurnalü, ori-ce publicafiune. Afară 
de acesta. amü începută a mă roti pe lângă ömenil ce au- 
damă că sunt învățați. In casa unui unchiü ali meü, Späta- 
rulü Antohi Sion, cunoscuiü câţi-va professori : fără a fi ele- 
vulii lorü, më duceamii de ascultamii cursurile ce le făceaii la 
Academia Michailenä. Ast-felü, cu incetulü, legändü cunoscinfe 
si chiar intimitäfi alät cu professorii, cât si cu studenţii cei 
mai mari, mă pusseiü în curentulü mișcării culturale și inte- 
lectuale. 

Simtindü necessitatea de a cunösce măcar o limbă străină 
modernă, fiindă-că limba grecescä acum începuse a esi din 
usă și nu o vorbiaii de cât grecii puţini câți mai eraü în ferä, 
më puseiü să învățit limba francesä. Sciindii a ceti puţinii, din 
cât apucasemü de la dascălulă Ciasnocii, cäduiü pe o carte cu 
Dialoguri, lucrată de T. Codrescu, apoi pe o gramatică si unii 
Dicţionar (imprumutate de la ună amicii) si incetü, incelü, 
mereü fäcöndü esserciţii cu lectura şi cu memorisarea, ajun- 
seiü a pătrunde în secretele acestei limbi, care din di in di 
se făcea mai de modă în societate. Apoi vedendu-m& în stare 
de a putea si traduce fără greșeli ori-ce ciliamu (după cum 
më incredipfaü unii amici cu cunoscințe cäptlate în scule), 
mi se pärü că ami găsită mijloculü de a ajunge la tinta ce o 
dorfamü: de a mě lumina singurii, şi dea căpăta, între cei pa- 
teu pereli aï camerei mele, cunoseinfele ce le-ași fi pututü că- 
pela în scöle. 

Urmarindü cu predilecțiune ideea si dorulü de a me pune în 
commnicafiune cu omenii învețați și cu acei ce se distinceaij 


www.digibuc.ro 


446 DIN TINERELE 


prin spirilii saii talente, legaiii inlimităţi cu mai mulţi din ele- 
vii de la Academie. Nicolae Ionescu, feciorulü lui Popa Ion 
din Roman, care până a nu avea barbă, mă făcea a vedea în 
elii, ceea ce în adevării amü apucatii cu patru-deci ani mai 
Läedit, unii parlamentarii din cei mai limbuli ce a putulii së 
producă pământul fertilii al Romanului. 

Acosta întru adeverü avea unii talentü extraordinarü de im- 
provisafiune : era în stare ca pentru ori-ce subicelü, cu fondü 
sau fără fondii, comandată chiar, se vorbescă câle o oră saü 
două si, eu diseursurl eiceroniane_bine-disse-Si eleganlii es- 
presse, să uimâscă pe ori-care ascultătorii saii gnră-cască, fără 
a spune însă în realitate nimieü care së convinsă saü së in- 
strudscä. 

Cu totă inutilitatea si inopurtunitaten unui asemine talenlu, 
pe atuncea, când nici tribună nici parou nu essista, mulţi ti- 
nerT se essercitaii în frumösa artă de a vorbi, fiindü-cä top 
nutriamü speranța unei ere de viță parlamentară și constilu- 
|ională, fiindit-că toți ne credeamü chemaţi a lucra la rege- 
nerarea patriei. Esperienfa însă mai tärdiü ne-a datü trista 
„decepţiune de a ne convinge că elecuenţa parlamentară nu pa- 
(viel, ci ambiliosilorü a servitù ca pârghie spre inällare. Eu, 
unulii, ori cât admiramü pe amiculii meü Ionescu, aveamü înca 
de atuncea assemine convincţiuni pessimisle, si de aceea nici 
unii prelü nn puneamü pe ac6slä frumösä arlä, si nică uu-mi 
bäteamü capuli së facă esserciţii de declamafiune saü de 
retoricä. 

Era pote si ceva inherenlü naturei mele. Arta, care chiar 
înainte de a o cunósce bine o simţiamiă în sultotalit meü, era 
poesia : accsia volamü a cultiva; în acâsta cuulamii a më in- 
strui, şi pentru acâsta ciutamii a găsi modele pe urma cărora 
să polü merge, Printre studenții de la Academie ascullamu din 
când în când câte o palidă producţiune de versuri, dar nu era 
ceva care së mă misce. Unii vării al amicului mei Ionescu, 
numilii Jón Poni, me mulţănna ceva maï bine ; parea că alinge 
mai bine cordele simlitore ; dar elu avea o predilecliune par- 
ticularä pentru teatru, si de aceea făcea mai adessea tirade 


www.digibuc.ro 


DIN TINERETE 447 


lungi dramatice, pe care le declama forte frumosii. Acesta, în 
adeverü, după ce a esilü din scolă, sa devotată artei drama- 
lice si a jucalü cu destulü succesü în drame și tragedii până 
la capătulii vieţei sale (1). Mai era unii tânoru, care se da de 
poetii dar care fiindü mal in versta de cât mine si professorü, 
pe längä aceste și cam prea încântatii de persona sa, evitamii 
de a-lu apropia. Acesta era Dimitrie Gusti, celü întâiii care 'sY 
facuse nume de poetii liricii, Lirismulu lui consista în aceea 
cu facea strofe multe, versuri lungi, bine cadentate, bine ri- 
mate, dar forte palide, fura senlimentu, fară idei, fară gustu 
si miro limbă forte înculcitu. Acesta fusese celu intaiü și uni- 
culu elevu al Referendarului seoleloru, multü trâmbițalulu pă- 
rinte al literaturel George Assaki. 


VIII, 


Singurulu organu cuasi-literarii pe atuncea m Moldova era 
«Albina Romancseä , fundatu de (G. Assaki. Erumi în curen- 
lulu acest í publicaţiuni, pe care o citiamu la unchiul met 
Antohi Sion. Acestu nnchiu vădendu aplitudinele mele pentru 
literatura, dupu unele strofe de versuri ce din când în 
când îi recitamü, intr’o Dumineca më luă în träsura și mă 
dusse de më presenta la aceslu veleranii al literaturei, 

Ne deprinsu încă bine cu lumea. mi se parea cam ciudalä 
visita acesta, sciindň mai alesii că më ducii la ună omi ce 
mi se dicea ca e forte învcțală si care juca unii rolü asa de 
mare. findu Referendariu, tillu ce mi se parea că ccuivala cu 
acela de Voda al scolelorü. Când ciliiu pe frontispieiulü casseı 
ale cu hiere mari «Pacra si al meu repaosı» mi se parü 
Inerulu asa de sublimu, în cât nu me mai îndoiamă că amü 
se më infülisczü înaintea nnuf omu indumnedeilü ; ună sin- 
gin Inern mse me intriga la inseripliunea acasia, si më totu 


(1) A muntü, de nu mă ’nselü, pe la anulu 1852, 


www.digibuc.ro 


448 DIN TINEREȚE 


intrebamü : de ce nu va fi făcută frasa mai naturală ? de ce 
nu va fi scrisă «Pacea şi repaosulü meă ?» 

Fuseiü primită cu multă bunä-voinfä și supusă la ună ade- 
veratü interogatoriii. După ce-i spuseiii pe scurti fasele copi- 
lăriei mele, disse: «P&catü că ai päräsitü așa de curendii 
scöla ! Nu-ţi rămâne de cât să te insteuesci singură, prin lec- 
tură și prin contactü cu învățații. Vino mai desü pe la mine... 
de serä, la 7—8 ore |!» 

Visita acesta o fäcusemü cam de diminefä, Assaki, care era 
îmbrăcată într'ună halatii și cu o scufie de catifea pe capu, 
ne primise în camera sa de lucru. Acestă cameră era destulü 
de mare: pe de lături eiaii mai multe dulapuri cu cărți, iar 
în mijlocii o masă mare pe care eraü recuisite de scrisü, mai 
multe cărți mari deschise, instrumente ingineresci, tablouri li- 
tografiate, pietre litografice, forme tipografice si altele, care tote 
päreaü a-mi spune că Assaki e și mai învățată de cât au- 
dissemü. 

După o scurtă convorbire cu unchiulii meü, la care nu 
prea fäceamü atenfiune fiindă-că më uitamü cu gura că- 
scată la tablourile de pe pereți, ne luarämü qiua bună de la 
marele omü, care, la retragere, îmi repetă invilafiunsa pe 
deserä. 

Mai tóiă diua amü statii la cumpene : să më ducii, saŭ nu? 
Hesitafiunea mea era motivată pe cuvântuli că nu s’iamü ce 
voiü face eü acolo ; apoi mă temeamii că voiü da peste lume 
prea numerösä și necunoscută, lucru ce nu-mi prea plä- 
cea, fiindă-că aveamü o predilecfiune pentru vița isolatä 
Dar pe după prändü venindü pe la mine vre-o duoi acade- 
mişti si spuindu-mi că și ei sunt invitaţi acolo, mă lnaiü cu 
dânșii. 

Furămă primiţi în grădină. Gäsirämü câţi-va professori ti- 
nerT, între cari era si Gusti, si mai mulţi elevi de cei mai 
mari. Assaki recomandă pe cei noui veniţi la respectabila sa 
consoită, care apoi la rândulii ci îi recomundă fiicei sale, o 
frumosă fată de vre-o două-deci de ani, care mi sa pärutü 
așa de frumosă, în cât m'a lovită unii felü de amefelä ; și pote 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREȚE 449 


ași fi cädutü din piciöre, daca nu aflamü arbori de care să 
më rezämiü. 

A fostii o adevărată serată literară. Intr'unii pavilionü ce 
era în grădină, se citiră si se declamară versuri, se fäcü si 
musicä. Gusti recită vre-o două poesii inedite, care Y atraseră 
multe aplause, dar care mie nu mi-ai pläculü ; pote că eraü 
prea sublime pentru inteligența și priceperea mea. Poni de- 
clamă cäte-va passagiuri din Saul, care apăruse de curândii in 
Curierulii de Ambe Sexe, tradusi de C. Aristia. Dömna de casă, 
Cocöna Helena Assaki, cântă in piano, așa de frumosi, în cât 
daca nu ar fi făcut'o Dumnedeii așa de urită, negresitü că 
m'ași fi înamoratii și de ea. Domnișora Hermiona, fiica lui 
Assaki, cântă în harpă, atât singură cât și acompaniată de 
clavirulii maicei sale. Ca unulü ce pentru prima 6ră audiamü 
acestü instrumentü, care până atuncea îl vedusemü numai in 
Mitologie pusü in mânele lui Orfeü, si în Psaltire pusă in 
mâna Împăratului Davidü, amü remasü extasiatü și atât de 
pătrunsă, in cât pöte ași fi împrovisatii o odă în onö- 
rea încântătorei cântărețe. Mami oprită însă de la poetica 
mea pornire, vödendü că imprejurulü Dive se învârtia cu öre- 
care aerü de autoritate ună t&ndrü blondă, frumosü, înaltă si 
bine făcutii, care cânta din gură cu voce de baritonü bucăţi 
din Norma și alte opere, de care nici audisemii până atuncea, 
Cercetândiă, amü aflatü că acela era Beizadea Alecu Moruzi 
de la Pechea, care în cur&ndü apoi o luă în căsătorie (1). 

Cu acea ocasiune făcuiii eunoseinfä cu fiulü celü mică al 
lui Assaki, Alecu, căci cel mare care se numia Dimitrie, se 
alla în Russia, unde îi plăcuse să intre în armată pentru ca 
se omöre Circasieni. Alecu, cu care apoi m’amü pusü în strinsä 


(1) Dupd o scurtă conjugalitate si după o lungă văduvie, acâstă distinsă 
pes6nă, s'a căsătorită de a doua ră cu marele publicistii şi filosofă 
fiancesă Edgard Quinet. La 1366 amù petrecuti o seră de &rnä la gura 
sobei, în Elveţia, la Chateau Chillon, cu acestu ilustru bärbatü care träfa 
proscrisü din patria sa; Iar venerahila sa consörta, care împletia la clorapl şi 
făcea la cealurf, fară a lua parte la convorbirile nöstre, părea förte ne- 
cajită pe vë tejulü anilorü, care-i albise părul ca si mie! 


www.digibuc.ro 


450 DIN TINERRTE 


intimitate, se ocupa puţinii cu ingineria, dar mai multă cu de- 
semnulii și cu pictura, pentru care arăta predilecfiune, de si 
cu tötä buna-voinţă, n'a parvenit să ajungă nici pe Apeles, 
nici pe Rubens. Pe urma lui înse a remasü doctorulü Assaki, 
celebritate medicală care și-a făcută nume mai întâiii în Paris 
si apoi in Bucuresci, unde actualmente se bucură de o bună 
reputațiune, 


IX. 


Fiindii-că amü venită cu suvenirile la o persönä, cäreia 
acuma i se rädicä ună monumentü, credă că este bine să 
spunü și eu câte-va cuvinte, cu atât mai alesii că după mör- 
tea lui s’aü spusă de mulți multe lucruri essagerate. 

S'a disü, de essemplu, că Assaki ar fi fostii de orgină Ar- 
menü, pentru că avea unii accentü care semăna cu al Arme- 
nilorü. Ac6stä asserţiune însă se combate prin aceea că tatälü 
sei a fostii preoti ortodoxü și chiar protopopü : amü vedutü 
cu ochii mei (întrună dossarü din Archivele de la Kisin&u) 
unii raportü al Consistoriului Mitropoliei din lași in care fi- 
gureză Protoiereulü Lazar Assahkevică ; si apoi se scie că 
acela era tatälü veteranului nostru literatü. Se mai scie că Lazar, 
mai pe urmă remäindü vëduvü si călugărindu-se, a luat nu- 
mele de Leon. Se mai scie că numele de Assuki s'a formatii 
prin prescurtare din Assakevici, probabilii după gustulü de ita- 
lianisare ce avea fiulü lui Lazar, ca unulă care își completase 
studiele la Roma. Daca cum-va Assakevici va fi avöndü vre 
unii omonimü între Armeni, acâsta nu e unii indice spre a 
putea confirma armenia lui Assaki. Mi sa întemplatii a întâlni 
Israelifi, Armeni, Italieni si Francesi. purtändü numele de 
Sion, fără a se rudi nici de cum cu familia mea, n6oşă ro- 
mändscä. 

Asserfiunea că Assaki se se fi nascutu la Herţa, este iarăși 
o fabulă. Daca ın adeveru popa Lazar va fi fostii din Herţa, 
nici mijloce ar fi avutu ca se și trimita copilulă pentru învă- 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREȚE 45l 


jălură in străinătate, si atât de departe, nică ar fi alesii Cra- 
covia pentru acesta; mai curöndü lar fi trimisă la lași ca să 
învețe la seminarii, de cât in scöle papistășesci. E mai pro- 
babilü dar că Assakevici, ca Ruteanü, avea relatiuni sai pote 
chiar rude la Cracovia, între Rutenii saü Românii sporadici 
de pe acolo. 

Dar urmărirea cercetărilorii asupra casului de față ar avea 
importanța reală numai atuncea când ar fi vorba despre unŭ 
geniii saü talentii extraordinari, Assaki, în realitate, nu avea 
(Dumnedeü să-l erte !) assemine calități ; și acele puţine lucrări 
cari i se atribue sunt exagerate. Ca ingineri, architectü saü 
professorü, a fost mediocru: scrierile lui despre cosınografie 
saii matematică nu j-aü făcută nică unii renume, Ca publicistü, 
a avută singurulü merilii că elü, celü întâii, a scosü la 1829 
prima gazetă intitulată Albina Romündscä. Ca omii de litere, 
de și s'a încumătatii a scrie în tote genurile, n'a excelatii însă 
în nici unulü ; poesiile sale, precum Odele ce făcea Impăra- 
tului russescü și armatelorü sale învingătâre, Fabulele, Sone- 
tele, Baladele istorice, Liricele, nu presinta nici o strofă ca 
modelü de limbă saii de gustü literarü; piesele de teatru, Nu- 
velele saü ori-ce alte produceri în prosă, mai tote serbäde si 
indigeste, nică ne-aü desfătatii, nică ne-aü luminat. Posteritatea 
nu va putea cita din voluminösele sale publicafiuni nici două 
rânduri scrise cu stilü romänescü, cu frasă măcar corectă, cu 
limbă bună, cu spirilü saü cu vre-o înaltă cugetare. 

Dar precum in fera orbilorii celü cu ună ochiü ajunge îm- 
peralü, așa si Assaki, profitând de starea de înapoiere în care 
se afla societatea Moldovei și a românimei pe atuncea, a 
sciuti së speculeze cunoscintele sale enciclopedice, ori cât 
de superficiale eraü, Prin Udele sale slugarnice, s'a insinualü 
pe lângă Kisselef și a fostii întrebuințată la redactiunea Re- 
gulamentului Organicü, saü mai bine disü la traducerea con- 
ceptului scrisu in franfuzesce de representantulii Tzarului. 
Apoi totu prin prolectiunea russcscă, sub domnia lui Vodă 
Sturza, s'a perpeluatu ca Referendarü al scölelorü, nu cu mis- 
siunea de a accelera, desvollarsa in trucțiunci si a progresului 


www.digibuc.ro 


452 DIN TINEREȚE 


culturei, ci cu aceea de ao ţinea in stagnafiune. Sub aceeași 
protecțiune, Assaki a cumulatii adesse-ori și funcțiunea de 
capi al censurei. pentru ca nu cum-va spiritele libere së mani- 
feste idei si tendințe de naţionalitate saŭ libertate, considerate 
ca subversive şi periculöse pentru siguranța, pubilcă, după po- 
litica de la Petersburg. 

Dar si absurditatea face minunile sale. Ast-felă ea a creatii 
o semä de adoratori ai mediocrităţii, cari nu s'aü multämitü 
de a funda o Revistă și o societate cu numele de «Assaki>», 
dar a întreprinsă de a-i rădica chiar unii monumentü! O deser- 
tăciune a deșertăciunilorii ! Dar öre cum vomü mai onora me- 
moria lui Beldiman, a lui Conaki, a lui Negruti, a lui Cogäl- 
nic6nu, a lui Alexandri (vorbindă numa despre leșeni), cari 
aü lässatü atîtea mărgăritire cari de-apururea vor stră- 
luci în literatura românescă ? Cum vom mai onora pe unü 
Grigore Vodă Ghica, care a ruptă lanţurile sclaviei si ale cen- 
surei, și cu facla libertăţii de tipari a deschisă calea Unirei, 
a Regalităţii, si a vieţii naţionale de care ne bucurämü ? 


X. 


Mostenisemü de la maică-mea vre-o dece cărți grecesci, pe 
care le pästramü cu religiositate ca dulci suvenire despre me- 
moria ei. 

Ele in adeverü adesse-ori îmi aduceau aminte cum, pe când 
eramü mică, îmi făcea câte o lectură plăcută, si cum, dupa 
ce mă fäcusemü mai mare, më punea să-i citescü cu voce 
tare. Intre aceste era o broșurică ce coprindea o tragedie în 
versuri, întitulată «'Axi)toş» si compusă de Atanasie Christo- 
pulo în limba dorico-eolică, limbă care o preconisaü unii din 
scriitorii greci moderni după perceptele celebrului Corai. Când mă 
simţiiă în stare a face versuri, imi veni ideea se traducă acestii 
opusculü, în memoria maicei mele care afecliona pe acestu 
autorii, pe care-l cunoscuse la Constantinopole și despre care 
vorbi cu eului: 1 1 


www.digibuc.ro 


DIN TINERE[E 453 


Cäfi-va amici cărora le-amü aralatü lucrarea ac6sta me în- 
demnară s'o lipärescü. Ideea de a me produce în lume ca au- 
torü, si mai alesii ca poetii, se înțelege că-mi surise ; de aceea 
më si încercaiii s’o punü în lucrare. ME duseiü mai întâiii la 
lipografia «Toi Sătesci» ca së më informezü de coslulü tra- 
ducerei. Direclorulü 'Tipografiei, Berman, îmi dete o nota care 
më cam puse pe gânduri: se cerea o sumă de bani, de care 
n’asi fi putulii dispune. Îmi venía se renunță la pofla de a 
më vedea tipărilii si më gătiawnii së plecă. Atunci bötränulü 
Berman mă îndemnă se me ducii la D. Cogälnicenu, proprie- 
tarulü tipografiei, încredințându-mă ca el pole mě va ajula la 
acesta, chiar daca nu dispunii de bani. 

Pe Cogalniceanu il cunosceamü din nume. După ce si ter- 
minase studiele în Germania, venise in fcrä cu mintea incär- 
cală de cunoseinle și cu sulletuli înflăcărat de a împinge 
palria sa pe calea renascerei si pe fägasulü progreselorü, in care 
pașiai popörele occidentale. Elü îsi făcuse o tipografie, cu 
plană ca prin acâsta să tipărâscă cărți, „care së lumineze ti- 
nerimea care începuse a se rădica, și mai alesii cărți de ace- 
lea cari să essalteze sentimentele și mândria naţională. Elü 
înființase fora publicatiunilorü oficiale care se intitula «<Foia 
sătscă»+, — întreprinsese publicarea Revistei «Dacia Literară», 
care după o scurtă viefä (de unii anii) censura a supri- 
mat’o, — si atuncea începuse a publica Letopsiţele, saü Cro- 
nicele vechi ale Moldovei, cari se păstraii în manuscripte, 

Profitaiii de consiliulă bătrânului Berman și bätuiü cu sfielä 
la usa acestui voinici taurü al inteligenței, care se arăta pe 
orizonulü Moldovei, gata a lua în cörne și a răsturna stavilele 
cari se opuneaü luminei și progresului. M& primi cu multă 
afabilitate, îmi luă manuscriptulii. citi pe sărite mai multe pa- 
gine făcândă gesturi de mulțămire; apoi oprindu-se, mai în- 
tàiŭ îmi spuse că, după construcțiunea versurilorii constată 
cu plăcere că limba in care scriü este curată românâscă, și 
nu pare a fi de scöla Referendarului scölelorü. După acesta 
më întrebă daca amii și composifiuni originale. H respunseiü 
că, de si ami comisii si p&cate originale, nu cutezamii însă a 


www.digibuc.ro 


454 DIN TINEREŢE 


le publica, nefiindii sigurü de valörea lorü literară. Apoi luändü 
două cărticele de pe un stelagiii ce avea în camera sa, mi le dete 
dicându-mi : «Eatä, dragulii meü, doui autori, pe care fi-i re- 
comandü să-i ai de modelü, atât pentru limbă cât si pentru 
concepfiune.» 

Cărţile ce-mi oferia Cogälnieenu eraü de curändü esite de 
sub tâscurile tipografiei sale, si edilionate de elü. Eraü: poe- 
siile lui Grigori Alexandrescu din Bucuresci si ale lui Alexan- 
dru Chrisoverghi din Iași. 


XI. 


Voiü întrerupe, pentru câte-va momente, naraţiunea primei 
mele întrevederi cu Cogälnicönu, spre a spune ceva relativă 
la unulü din cei doui autori, la Chrisoverghi, fiindü-cä despre 
celü întâiii voiü vorbi mai tärdiü. 

De și contimpuranü, nu cunoscusemii personalü pe acestü 
tânăr : îl vedusemü însă de câte-va ori pe stradă, ca unulü 
care trăgea atenfiunea prin frumuseţea și eleganța sa, prin 
uniforma sa de adiutantü domnescü care-l arăta si mai fru- 
mosii ; și apoi prin numele ce-și făcuse cu nisce versuri ce 
adressase ruinelorü Cetăţii Nemţului, — versuri care, neper- 
mise de censură a se tipări, circuluii în societate copiate de 
mănă si se recitaii de rosti până și de copii. Eli murise 
cu câte-va luni mai înainte, în împrejurarea unei aventuri 
amoröse, care a avutü un desnodiimântii tragică, 

Acestă june, pe care mulţi îl numiaii Adonis. cäduse in 
cursele unei din cele mai frumöse femei ce strălucea pe atun- 
cea în lași, Acuma credü că polii să o și numeseü, fiindü-cä 
si ea, și nobilului s&ii soții de atuncea. nu mai träescü, Dum- 
» nedeii să-i erte! 

Fată a unui boierii mare și bocatu. persona despre care 
voiü să vorbescü era o ființă forte poetică, nu numai pentru 
că natura o născuse plină de poesie, dar și pentru cuventulü 
că chiar în pruncie fusese leganatä de Muse. Tatälü săă, con- 


www.digibuc.ro 


DIN TINFR TE 455 


limpurand cu Beldiman și Conaki, era unulü din pleiada pu- 
tinilorü ómenï de gustü, cari în momente de distracțiune se 
ocupa cu cultura literelorü si cu frumosa, artă a poesiei. In 
adeverü Vorniculü Dimaki (căci așa se numia tatălii Cocóner 
Catincăi), scrisese multă, și posteritatea ar fi pututü avea după 
urma talentului seii unii grosü volumü de poesii, daca elü nu 
le-ar fi distrusă, către capătului vieteY sale, provocată de cine 
scie ce necazuri sufletesci (1). 


(1) Vorniculü Nicolae Dimache a lăsată lumea celorü vit în anulü 1837, 
când ajunsese la etatea de 5!) ant, Pe la 1870 Cocöna Catinca, după stă- 
ruinele mele de a-mi! da ceva note despre latälü eY, pe lângă acestă de- 
taliü, mi-a dietatü urmätörele două poesiY pe care le-a păstrat în memoria 
sa, care în adevării era prodigiösä Credü a face plăcere lectorilorü repro- 
ducându-le aicea, fiind până astă-di inedite : 


O >D A 
Către Dummnedeü,. 


O, prea înțelepte si nemărginite ! 
Cela ce 'nvil firea, lumea impodobesch ! 
Faţă nevădută în tre! fețe sfinte, 
Ce din neființă vécurý isvodescl ! 
Duhulü şi mișcarea de la tine vine 
Tu începută nu al; te 'ncepi de la sine. 
Nici că te pricepe miatea omenescă. 
Te-afli in tot locul, plinesci lucrulü t&ü ; 
Si al priveghlere, nimicü së lipsescă ; 
Totulu te slävesce ; tu esci Dumnedeä ! 
Măcar së se pötä vr'unü omü prin ispite 
Së mösöre marea, să-i gasescă fundulö, 
Se numere colbulü, stele şi planite ; 
Dar a ta măsură n'o ajunge gändulü. 
Căci desertä este mintea omenescă, 
Ceva luminată din rada cerâscă, 
In a ta mărire părerile sale 
Se perdù ca uni aburü ; nimieii nu le 'nchiapă,; 
Nici së afle pote hotarele tale, 
Or! cât se silesce omulü se 'nțel6gă. 


www.digibuc.ro 


456 DIN TINFRETF 


Poetica fată, cu mintea infläcaralä pentru poesie’neavändü 
ocasiune së intälnescä în calea ei vre-unü poetii căruia së se 
dea in sacrificiü, a întâlnită pe unii fiu al poetului Beldiman 
(lordaki) și, in ilusiune cä-lü va putea poetisa, la luată de 
bärbatü. Speranţele ei însă fură vane: cuconulü lordaki, ori 
cât de nobili sufletü avea, ori cât de bunü patriotii și cetä- 
tenü era, numai gustü de poesie nu avea ; din contra, era 
forte seriosi şi] prosaieă, ceca ce nu se potrivia cu tempera- 
mentul focâsei' sale consörte, De aceea intälnindu-se cu Chri- 


Cu uni cuvântă numai, al făcută tăria: 
In a tale faceri slava ta se vede: 
A totului lumină tu esci în vecie; 
Rada 'nteleptiunel din tine purcede ! 
Pe sine cu sine te 'nfiintast, sfinte ! 
Insuţi de la tine esci, prea fericite ! 
Tu al făcută crugulă, a timpului vârste; 
Së învie firea florea primăveri! ; 
Se prefacä dile a ernelorü triste ; 
Vara să vestescä tömna "mbelsugäril. 
Mâna ta cu lanţuri pe ființi le légă ; 
I-a! chibzuitü cursulă ; le misci cu măsură ; 
Intre ele tote de la sine 'nchegä 
Cu înţelepciune a loră legătură, 
Precum scäntel multe näbusesce foculă, 
Se revarsă stele pe cerü în totü loculü. 
Si cum la gerü Erna în diua senină 
Fulgi de promoröcä scäpärändü la söre, 
Lucescü, scänte&zä, în a luy lumină, 
Aşa ’W sclipescă ţie stele sub piciöre ! 
Lucefer:I vesel! resară ca s'alerge 
ln sine se verse clipiri luminose. 
Implinindu-ţi vola şi sânta ta lege 
Si slobodindü lumi! rade priinciöse ; 
Dar de-ar fi de focuri aceste candile, 
De-ar fi de brilianturi ceriurile pline, 
De s'ar ivi încă ma! strelucitöre 
Alte fiinţi noue peste aceste tote, 
Saü lumi si cometuri de focă ardătâre, ` 
Tóte-sü către tine ca di către nópte, 
Deci dar către tine din orl-ce tărie 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREIE 457 


soverghi, tënërü, frumosü, spirilualii, poetică, pe lângă altele 
dofalü cu epolete si eguilete de ofilerü, ceea ce-lü făcea si 
mai iresistibilü, de aceea, dieü, n'a asteplatü de cât să-l auda 
pe acesta dicendu-i că are përu frumosi, si îndată s'a dusi 
în camera sa de toaletă și täindü o suvilä i-o oferi cu o gra- 
ciositate sentimentală. Chrisoverghi a doua di găsi ocasiune de 
a-i trimite o poesie asupra șuvijei sale de përü, Jar coconu 
Catinca, atinsă la cörda simţibilă, profitändü de priraa ocasiune 
de întâlnire între patru ochi, îi permise a săruta întregii përulü 


Ca ună stropü în mare ce din nuori vine 
Ce remâne lume! cunoscute mie, 
Maï alesi eŭ, omulü, Dömne, către tine? 
Si daca ’n totii crugulü ceriurilorü 'nalte, 
Ar fi lumi mulţime, mil nenumărate, 
Si însutitii încă së se maï spor&scä 
Ar fi ele töte o puntură mică 
Cutezândi cu tine së se potrivâscă, 
Apol eŭ nu-sü alta de cât o nimică! 
Sunt nimica, însă în mine lucesce 
A ta bunătate fără de măsură: 
Faţa ta în mine se închipuesce, 
Ca rada din söre într'o picătură, 
Si de sunt nimică, dar te simtă in mine, 
Te cunoscă, më judecii, cugetezü la tine: 
Më înalță cu mintea maï presusă de lume; 
Sufletulii mei scie c'al t&ü duhi el este, 
Si că-mi escl tu mie ziditoră anume 
Si eŭ slavei tale martori într'aceste. 
Ca prin morte iarăși së më chemi la tine. 
Së gustü în vecie de ceresculü bine, 
Slaba mea ființă n'a! lăsată së perä 
De viclânulă şerpe de multă otrăvită 
Prin gustare dulce cu otrav’ amară, 
Luändü pe-al t&ü umără ia rătăcită, 
Nu ajunge gândul, nu rostesce gura, 
Cätä ti se cade laudă şi slavă, 
A ta bunătate a trecută măsura: 
Nici mal pote omulă, o zidire slabă, 
După vrednicie së te proslăvâscă, 
De cât umilite lacrimi să-ți jertvesch 


www.digibuc.ro 


458 DIN TINERETE 


ei celü frumosü, pe care elü îl cântase cu atâta focii, precum 
si întregii corpulü eï celu voluptosii. Relafiunile adullerine însă, 
ori cât de misteriosü fusese organisale, naŭ pututii dura multă. 
Sofulü inselatü, prevenilü de bună sâmă de cine-va dintre ser- 
vitoră, înu”o di plecă la (cră, spuindü ca se duce pe mai 
multe dile, iar in sera aceleiaşi dile se intörse si, după ce se 
assigurà despre töle esirile, batü la usa camerei de culcare. 
Tenerulü Chrisoverghi se îmbrăcă cât maï răpede putu, deschise 
feréstra despre. grădină si spunöndü coconei că pote së de- 


Si c'unü glasü se strige: Eŭ, Dâmne, ’sü zidire 
Nemultumitöre, scumpă rescumpărala : 
Rätäcirca &rlă mï si-mf dă fericire, 

Raiulü desfătării cea dinlâiași dată. 


CORABIA PE VALURI 


Pe-ale mărei lucil valuri cu cârma minţii inotü 
Cătândă së zărescă limanuri din primejdil së më scoti: 
Alergii cu pânzele întinse pe luciulü cel de focü 
Pe marea acea aprinsă a vicl&nulul norocü. 

Inainte intunerecü, înapoi vântul vârtejii, 

Cu totulă în spre perdare furtuna 'miI cată prilejü. 
O cerule ! în ce bine! cum ochil mi s’aü deschisă! 
Sai cine trăia ca mine, öre nu mě aflu 'n visü ? 
Aşi face o hotărire së më întorcii înapot, 

Dar ventulă cu 'mpotrivire më dä Yar peste nevoi; 
S’asa cu pânzele 'ntinse stihiilor m& jertfescü 

In stânca acea înaltă ajungă şi më präpädescü. 

— Nici mestesugulü m’ajutä, şi busola a slăbită. 
Acea politică multă vieta mi-a otrăvită, 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 359 


schidă usa; după aceea se aruncă în spaliü. Coconulu Iordaki 
intră, și după ce nu vădu pe amantulü care sciea bine că fu- 
sese acolo (fiindii-că chiar întârdierea deschiderii useY îl în- 
credinfase despre acâsta), după ce-l căulă prin tote colţurile 
si dulapurile, deschise ferâstra și atuncea vădu josii, sub pă- 
retele casei uni cadavru care abia se mișca. Se inlörse către 
infidela sa consörtä și-i dise : <L'ai mäncatü friptă pe bietulă 
bšétü ! EsY, p&cätös’o, din ochii mei.» Apoi împingând'o, aprope 
desbrăcată cum era, o scöse afară, o puse în trăsură și o 
trămise la părinţii sel. 

După acâsta, rădicândii pe bietulü Chrisoverghi, may morti, 
pe prostiri (cearșafuri), îl duse în camera de culcare de unde 
sărise și-l îngriji cu cea mai creștinâscă solicitudine. Nu fu 
însă posibilă sd-Jü scape, cu tote ajutörele cei s'a dati, căci i 
se dislocase tote ösele din închieturi și i se frânsese sira spi- 
nării. După vre-o dece dile de cumplite dureri, nefericitulü se 
duse din lumea celorü vii! 

Acesta se petrecuse în casa care actualmente aparține lui 
Sculi. Cocöna Catinca mai tärdiü se consolă, märintändu-se cu 
Th. Balsü, cu care făcu mai mulţi copii. Apoi remäindü iarăși 
văduvă, își petreci bătrânețele după Unire in Bucuresci, unde 
muti în anulü 1887. 


XII. 


Chemändü pe Berman, Cogălnicânu îi dete ordinii să-mi ti- 
părescă opuscululii pe credilă, spuindu-mi că voiü respunde 
banii când mě voiü înlesni. Ceea ce si fäcuiü. 

Publicafiunea acelui opusculü îmi făcă unii micii renume, 
Literaţii nu abunda atuncea ca acumă : puţini se ocupati dea 
scrie, și mai alesii de a face versuri, care erati gustate cu mare 
plăcere, daca eraü bine făcute. Mam vEqutii culminatü de 
complimente si atrasă în multe case unde cunoseinfa mea per- 
sonală era dorită și așteptată. Cäfi-va din boierii aristocrați, 
cari-și făceaii glorie de a încuraja literatura, trimiseră së-m 


www.digibuc.ro 


460 DIN TINEREŢE 


céră câle 50 si chiar câte 100 de essemplure: më gräblamü 
a merge însuini spre a le mullami, si ei, după ce-mi plätiaü 
prețulii pe o sulä, îmi luuii numi doue trei essemplure. Ast- 
felii făcuiii cunoscință cu câţi-va din fruntașii lașilorii, precum 
Nicolaki Rosnovanu, Al. Sturza Miclauseuu si fraţii săi, fraţii 
Roseti de la Bohotlinü, Catargiesci, Balsesci, la mesele cărora 
eramü adessea invitatü și traclalü cu atenfiunile cele mai no- 
bile si mai generose, alät din partea bärbatilorü cât si a co- 
eönelorü, cari câle o-dală më arălaii ca modelü către tinerii 
lorü copii. Relafiunile acestea îmi făcură multă bine. Maï în- 
tâiii më mai degroşivă : më desfacuiü de gesturile si apucälu- 
rile mitocănesci saŭ provinciale, si më conformaiii manierelorü 
bunei societăţi. Pe lângă aceste, allaiü ocasiune a më familia- 
risa mai multă saü maï puţinii cu limba fvancesă, pe care 
până acuma abia o infelegeamü din citire. In familiile aristo- 
eratice acestă limbă fiindă obligatorie pe atuncea, eraü case 
unde ea se vorbia mai multă si mai bine de cât cea româ 
n6scă ; de aceea, chiar de nu culezamii ao vorbi (de frica ca 
së nu facă greșeli de pronuncie), dar profitamă de ocasiune 
spre a më iniţia in literatura ei, în care puteamü găsi instruc- 
fiunea și inv&fämintele care 'mi lipsiaü. 

Vedendü succesulü ce pöte dobändi omulü cu ocupaţiu- 
nile spiritului, mi-amii consacrată orele de distracfiune la 
poesie, I 

Făceamii si refăceami la versuri de tote genurile, pe care 
citindu-le pe la diferite locuri și persone, observamii ce im- 
pressiune facă, imitändü pe Molière cu bucäläresa sa. Căpă- 
tändü mai multe incredinfäri că nu sunt tocmai rele unele 
din producfiunile mele. më decisseiii a tipări din ele. Deci 
adunaii unii bunii mänunchiü din cele ce mi s’aü pärutü maï 
reușite, şi, cu ajutorulü tipografiei lui Cogălnicenu, la care 'mi 
fäcusemü creditii. le Lipăriiii sub titlulü de «Cisurile de mulja- 
mire», titlu sub care nu de mult apăruse poesiile lui C. A. 
Roseti din Bucuresci, și care mi se pärü destulü de modestü 
si destulü de bine cugetatü. 

Acesta publicațiune a mai märilü succesele mele. Nu nu- 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 461 


mai diarele române dar și câte-va străine se ocupară cu mica 
mea persönä, prodigându-mi laude, care pote m'ar fi și înfu- 
muratü daca eramü mai slabü de ängerü, și daca eŭ însumi 
nu-mi valutamü justü slabele mele încercări. Societatea însă 
mi se arăta din ce in ce mai bine-voitore spre a më incuragia. 
Cunoseinfele mele se intindeaü din ce in ce mai multă; mă 
vedeamü invitatii mai în tote dilele pe la pränduri și la partide 
de veselie ; më abandonamii câte o dată prea mult pläcerilorü, 
cari fiindü inherente la etatea în care më gäsiamü, abia de-mi 
remâneaii ore de reculegere, pentru ca së recunoscii că acestea 
ini făceaii mai multă r&ă de cât bine. 


XIII. 


Alecu Sturza Micläusenu, într'o di întălnindu-mă pe stradă, 
îmi spune că sa numiti Directorii la Ministerulii de interne 
şi-mi propune ca, daca îmi convine, să trecă acolo. Primiiii 
cu mare plăcere, dorindü ca să facă practică si în ale admi- 
nistrațiunii. Fuiü trecută in statü, cu l6fă de o sută lei vechi 
cum eraü toți copiștii, și totă o-datä însemnată pe lista pri- 
vată a Ministrului ca së capătă încă ună suplimentü de 50 lei 
din lefa Excelenței Sale, care tötä se distribuia la împiegații 
inferiori. Fuiü alipită la secțiunea criminală, unde aveamü de 
superiorii (numită șefi de secţie) pe Spatarul Dim. Ganea, 
unii omü plinü de bunătate sufletescä. Acesta cum më vedü 
îmi arătă o dragoste parlicularä, invitându-mă förte desi la 
masa sa. Cu ocasiunea acestci familiaritäfi, fäcuiü cunoscinlä 
cu Costaki Negrutzi, care-i era ginere. Ce fericire simtiiü în- 
tälnindü pe acestă omü, pe care în curândii l’amü consideratii 
ca maistru, vădândii că possede atâta spiritü, atâta gustü lite- 
rară, atâta idei frumuse și solide în ceea ce privesce litera- 
tura în genere, și cultura în specie a limbei și literaturei ro- 
mâne. In lași, elü era uniculü cu care se putea vorbi despre 
asemine lucruri, căci era unii adevăratu enciclopedistii, versatü 
In cunoscințe nu numai literare, dar și istorice și filosofice, 


www.digibuc.ro 


462 DIN TINFRETE 


ajutată de o memorie prodigiösä si de cunoseinfa mai multorü 
limbi străine, Elü în adevării vorbia si scriea grecesce, 
franfuzesce, nemtesce si russesce, fără a menţiona latina si 
italiana, ale cărora literatură nu-i erai străine, Elü era judecătorii 
de Curte, și ar fi pututü trece chiar de Yurisconsulti (jude- 
cândii după frumosele sentințe ce redacta), daca pe atuncea 
s'ar fi cerută cunoseinfa dreptului la judecătorii ce compuneaü 
Tribunalele saü Curțile. 

Pe atunci in adevării nu se cerea sciinfä multă, capacitate, 
saü învățătură, pentru ca së ajungă cine-va la posturi mari. 
Trebuea să aibă saü protecţiunea lui Vodă, saü numele sonoră 
al unej familii aristocratice, pentru ca së capete posturi saü 
ranguri. Funcţiunile publice, ca și titlurile de boierie, eraü îm- 
pärtite cam în trei classe distincte. Familiile de boieri vechi 
și mari, precum Sturzesci, Ghiculesci, Roseti, Catargii, Can- 
tacuzini, aveaü privilegiuri asupra functiuniloru și rangurilorü 
mari : de la acestia nu se cerea nici învățătură, nici capaci- 
tate, pentru ca să ajungă membri de Curte saü ministri, saü 
ca së capete ranguri de Logofeţi, Vornici, Postelnici si Agr. 
Familiile de mâna a doua, precum Draghicesci, Pogori, Gre- 
ceni, Coroi, Gänesei, Sionesci, Negruţesci, Cazimiresci, Cuzesi, 
aveaü dreptü să aspire la posturi de mâna doua, precum Ca- 
sieri, membri de Tribunale, Directory saü capi de secțiuni 
prin Departamente ; numai daca aveaii legături cu familiile 
cele mari, saii se impuneaii prin capacități marcante, ajun- 
geaü la funcțiuni alături cu cele mari; iar in archontologie 
se urcaü de la Pitară până la Spătară. Familiile cele mici, 
plevusca rădicată dintre negufitorime, saii dintre Mazilime, era 
primită la funcțiunile inferiöre și onorată abia cu ranguri de Se- 
trari, Vtori-Lohofătă saü Vtori-Vistü, ranguri care abia îi 
distingea din plebe și-i scăpa de contribuţiunile fiscale. 

Asemine prejudefe absurde, moștenite de la educaţiunea ve- 
nită din Fanarü, ori cât aü finutu unele familii si persöne la 
ele, cu timpulü însă aü începutu a se toci. Spiritulă de egali- 
tate își făcea locu, în mesurä cu respândirea ideiloru moderne 
ale Occidentului, Boscrii e í mari au it cepuli a pofu pe cer 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 463 


mici la petrecerile si la mesele lorii ; naŭ intärdiatü apoi a 
se face, mai întâi în modă sporadicii far mai târdiii în modü 
generalii, și incuseriri, întocmite prin influența averilorü; în 
cele din urmă, ideile din anuli 1848 aü adusü contopirea 
mai totulă a classelorü, precum aü adusü si căderea privile- 
giurilorü, 

Costaki Negrufi a fostii, pe timpulü acela, unulü din cei 
intäfü care făcuse minunea de a se introduce in societatea 
boierilorü de classa întâia, de a căpăta funcțiunea de membru 
de Divanü si rangulü de Postelnicü, funcţiune si rangü ce eraü 
ca apanagiü pentru familiile aristocratice. Eli in adeverü cu 
inteligența sa superiörä, cu cultura sa rară pe atuncea, cu 
manierele sale originale dar distinse, era nu numai bine pri- 
mită, dar chiar invitatii și trasü cu stäruinfä în casele cele 
mari. Elü apoi, coalisatü cu Cogälnicenu si Alexandri, aü datü 
avântii renascerei naţionale, prin propagarea gustului literarü, 
prin combaterea prejudefelorü absurde și prin poleirea spiritu- 
lui publică, 


XIV. 


Fiindă-că amü vorbită de primele mele relațiuni cu Negruţi, 
se spunü și o curiosă aventură ce a avută elü pe timpulu 
acela, mai alesii că acesta pote da o idee mai bună despre 
epocă. 

Se întorseseră din străinătate, unde fuseseră pentru studii, 
fiii lui Michai Vodă Sturza. Amänduoi avändü ranguri mili- 
tare, căpătate fără să fi fostii vre-o dată sub vre-unü stin- 
dardii saü în vre-o sasarmă, celü mai mare Diinitrie, fu pusă 
în capulü armatei, cu nume de Hatmanü, saü ministru de 
resbelü. Armata Moldovei avea atuncea unii tunü, două sute 
de lănceri, vre-o șâse sute de soldaţi de infanterie, și o barcă 
canonieră (fără tunuri) la Galaţi, Avea ce comanda Hat- 
manulü ! 


www.digibuc.ro 


464 DIN TINERETE 


Fiiulü al douilea, Beizadea Grigori, frumosü, voinicii, spiri- 
tualü, cu aerü si educafiune in adevării princiară, nu găsi 
funcţiune care së convie îndestul temperamentului s&ü infocatü și 
spiritului s&ü sburdalnicü. Neputându-se pune în perfectă ar- 
monie ideile lui moderne cu ideile vechi și ruginite ale tatălui 
seü, negăsindii unii orizontü destulü de largă pentru desvolta- 
rea activității si inteligenţei sale, care aspira së domineze peste 
o lume mai întinsă, neafländü în fine în societatea iaș6nă ele- 
mente care së corespundă idealurilorü sale, manifestă dorınla 
de a se retrage la ferä, pentru ca să-şi mai complecteze stu- 
diile într'o vietä mai multă contemplativă. Vodă îi aprobă do- 
rinfa și îi și dete în possessiune una din cele mai frumose 
moșii de pe valea Jijiei, numită Perienii, pe care eraii case 
mari domnesci, ocolite cu ziduri masive ca de cetate, grădini, 
parcuri și altele. Acolo fiiulii de Domni, în apartamente splen- 
didü mobilate si întruni confortü ce nu lăsa nimicii de dorită, 
ducea viefa de anahoretü excentrică si de filosofii somptuosü. 
Acolea ședea dile întregi cu capuli între cărți, după ce dimi- 
netele făcea câte o oră gimnastică ; far când se simția cu- 
prinsii de urilii, se scula si, ca unii leii ce scapă din colivie, 
eșia afară, încăleca pe câte unii cală sirepü şi pleca peste câmpi 
în fuga mare, trecândii dâluri și văi, särindü peste gärle și po- 
nöre, și ucidândi, cu unii bunü pistolü ce avea, aci o rändu- 
nică, aci o'turturică, aci o cintifä, aci o gâscă, aci unii porcii 
al vre-unui ț&ranii, pe care apoi le plătea de cinci ori mai 
multü de cât fäceaü. 

Intr'una din nebunele sale cavalcade, într'o di s'a pomenită 
întruni sată pe care nu-lü mai veduse. Intrebă al cu. e sa- 
tulii : i se spuse că este al lui C. Negruti. Merse la curte, se 
presintă proprietarului si astii-felă legă cu elü cunoseinfä, 
care apoi ajunse o intimă amicifie. Negrufi, care din causa 
unei nuvele ce publicase într'o Revistă atuncea, perduse po- 
stulă și trăia ca si essilatü la fcra, nu intärdie de a-i în- 
törce visita. Este primitü in salouu, Acolo da peste o damä 
frumosă si elegantă, care se parea absorbita in le tura unci 


www.digibuc.ro 


DIN TINFRETE 465 


cărți ce ţinea în mină, Până a nu apuca însă a se apropia 
de ea şi a-i vorbi, întră pe o ușă din dröpta Beizade Grigori, 
care numai de cât îl presentà acei dame declinându-i numele 
şı pronumele, iar lui îi qice: J'ai Phonneur de vous presenter 
Madame la Comtesse Dasch, ma fiance.» La audirea acestui 
nume, Negruţi a remasü uimilii si nu scia ce să crâdă: era 
ore romanlicra ale careiu opere le citise? Eală întrebarea 
ce mai întâiii facu (in romänesce) princiarului ei logodnicii, 
Acesta W respunse afirmalivü, 

Comtessa Dasch remase incänlala de cunoseinla acesta, 
fiidă-că pentru prima oră da peste uni omü cu care pulea 
vorbi literatură, în loculü unde se vedea ca exilată, Negrufi 
remase nu mai pulinu încântată de cunoscința acestei persone, 
care 'n societăţile cele mai înalte pulea să strälucescu cu spi- 
ritulü și distinefiunea sa, Dar când voi së plece de la Perieni, 
se uimi audindü ruga ce-i făcea Beizade Grigori ca së nu spue 
nimerui ca întâlnită la elü pe Comtessa, fiindii-că Vodă nu 
scie nimica, si că trebuea mai întâi së-lŭ prepare pentru ca 
să-i capete consimfimentulü, 

Nu trecurä multe dile și, inü”o duminică diminefa, Negrufi 
se pomeni invitată împreună cu dömna la prändü la Perieni, 
Nu se pulea refusa, Fură primiţi cu braţele deschise, dar ceea 
ce li se pärü curiosii era că vedurä pe Comtessa în toaletă 
de mir6să, Beizade Grigori, care si elü era îmbrăcată de gala, 
doscurcă, lucrulii spuindü lui Negruţi că laŭ poftitii anume 
pentru ca să-lii cunune ; că inainte dea cerca së capete con- 
simțimântulă tätäni-seü, sa gândită că ar fi mai rëü daca ar 
întâmpina unii refusii, și deci sa decisă a pune pe Vodă în 
fața unui faptă împlinită, Sa cercalii să reruse bietulii Negrufi, 
pe motivii că se lemea de urgia lui Vodă, dar in fine n'a 
pulutü scăpa ; și fiindii-că eraü tote lucrurile pregătite si mai 
totii satulii adunalii la biserică (din ordinulii Beizadelei), Ne- 
grufi dändü brafulü Comtessei și Beizadea domnei Negruti, 
se coborirä si merserä la bisericä, care era in parculü din 
dosulü casei, Acolo prentulü, care sta gata învestmântată, nu 

30 


www.digibuc.ro 


406 DIN TIREREPE 


voi a procede la cununie până nui se va da Peciulu (1); 
dreptü Peciu însă, i se arătă o gură de pistolii care lŭ ame- 
ninfa de va stärui in refusü. Așa vëdëndü, Preotulü își luă 
inima 'n dinți, și cu jumătate voce cântă «Issaiea dänfuesce, » 
după care perechia princiară mai intäiü assistà la o horă mare 
de țărani ce se făcuse în bătătura din fața Castelului, apoi se 
urcă susii spre a se pune la masă. 

Nu dură multü însă fericirea de la Perieni. Popa a doua di 
se repedi la Mitropolie și raportă despre posna ce a fäculü. 
Mitropolitulă era cât pe ce së pue ca să-lit radă si să-l r&s- 
popescä, fiindii-că a cununa fără Peciu eva o greselä care cu 
nică unŭ cuvënlü nu se pote erta unui popă, Cu töte aceste 
a gäsitü cu cale ca mai întâiii së aducă la cunoscinfa lui Vodă 
faptulü. 

Acestă noutate pentru Vodă a fostii ca o lovitură de träsnelü. 
Nu se aștepta së vadă pe fiiulü seü rebeli până la așa gradü. 
A se însura fără a-i cere consimfimöntulü, fără a-i spune ni- 
mica, era unii ce enormă, fără precedente în familia sa. A se 
însoţi, elü pravoslavnicii cu o străină, de altă lege, era ceva 
care se împăca și mal puţinii cu credințele sale religiöse. A se 
lega. apoi cu o femee care, prin faplulü chiar dea se mărita 
în modü clandestină, părea a proba maï mullü că era o com- 
tesă imaginară, i se părea ceva ınonstruosü și nedemnü pen- 
tru positiunea sa socială. De aceea declarändu-lü de fiii nesu- 
pusti si călcătoră de cele sfinte, prin aceea că a violenlalü pe 
preotii pentru ca, în contra legei, să celebreze o cununie ne- 
tolerabilă, ca părinte și ca Domni, decretezä anularea că- 
sătoriei, şi supunerea sa la o pedepsă disciplinară, care va 
remânea së se determine după ce va fi adusi, la casa pă- 
vintescă. 

După acâstă decisiune, și palernä și domnâscă, intr'o bună 
diminefä, în dori de diuä, palatulü de la Perieni se pomenesce 
assediatü de cci două sute de Länceri ce compuneaü cavale- 


(1) Aşa se numfa tidula, sati Cartea Dicasterială care ordona a celebra 
cununia culva. 


www.digibuc.ro 


DIN TINFRFTE 467 


ria nösträ, Servitorii abia avuseseră timpii së destepte pe Bei- 
zade, si acesla abia avuse timpii să dea ordinii ca së încuie 
porla, spre a definde intrarea assediatorilorü. Beizadeaoa după 
ce sc îmbracă merge la porlă. Acolo Prefectulü districtului, 
care venise cu forța armată, îi spune că are ordinii s&-lü ră- 
dice si se-lü ducă sub paza la M. S. Vodă, 

«Mergi de spune, se respunde Prefectului, ca nu s'a născută 
âncă omulu care se pne mina pe Beizadea Grigori, și că el nu 
se prodă pre câl va fi în viela.> T'olü o-dată i se făcu cunoscut 
că cel d'âniâiu omü ce ar cnleza să trâcă peste ziduri, saü să 
intre pe portă cu sila, va fi mortii, 

Castelulu stete assedialü cale-va dile. Nimeni nu avea voie 
din afară se intre, dar nici vre-o pornire ofensiva nu se făcea 
asupra lui. Porţile, închise si încuiate, mai eraü padite de 
câţi-va Arnauţi si Omeni credincioși. Celorü din năuntru însă 
li se perinitea se essă ; și în adevără ajungând a se impulina 
provisiunile de mâncare, cei mai mulţi omeni de-al casei, câte 
unulü, câte unulu, se strecurară afară. Când se vedü in’fine 
ca servitorii cei mai indispensabili, precum bucătari, vizilii, 
feciori, deserlezu, celatea trebuea să se predea ; forța lucru- 
rilorn o silia la acesta. Deci într'o dimiuetä sa vëdutü deschi- 
qendu-se purta si Beizadea Grigori, cu o carabină alärnalä în 
handulieru, cu 4 pistole la coburu si cu sabia gólă în mână, 
călare pe celü mai sălbatecii armäsarü ce avea, esse în galopü, 
apucândii calea spre pădure. Câţi-va Lănceri se făcură că se 
ıeaü după densulii, dar dupa ce-l perdură din ochi, se intör- 
seră. Arnăuţii din läuntru se predură. Prefectul intră neim- 
pedicatü, iar Comlessa Daesch fucându-și bagagele mai räpede 
de cât ar fi concepută subiectulü unui romanlü, fu urcatä cam 
fără voie îulr'o Brasovenca, care aştepta acestă missiune, și, 
e’corlatä de 12 Läncerf, apucă calea Bucovinei: pe la Ma- 
mornifa, trecu la Cernăuţi, unde a cädulü bolnavă din causa 
emoliunilorü si a scuturăturilorii Brasovencei. Acolo neferi- 
cita romanfierä a zäcutü vre-o trei luni ; și numai vândendu-și 


www.digibuc.ro 


468 DIN TINERETE 


parte din sculele prefiöse și-a inchipuitü mijloce spre a se în- 
törce la Paris (1). i 

E de prissosü, pote, de a spune că Beizadea Grigori s'a 
dusă întinsă la lași ca së cerce a căpăta ertarea latălui săi. 
Vodă i-a acordat'o, însă cu condifiune de a nu se mai gândi 
la Comtessa și de a merge numai de cât la Bucuresci, unde 
se întocmise lucrurile pentru ca să se însore cu fata lui Mi- 
balaki Ghica, ceea ce a si fäculü. 

Rogü pe Beizadea Grigori se më ierte de ori-ce omissiune 
sati erori voiü fi comisă în naraţiunea acestei nebunii a ti- 
nerețelorii sale. Dar eŭ așa ami apucat'o de la reposatulü meü 
amicii Negruţi. 


XV. 


Intr’una din dile, ca copistii în Departamentulü din lăuntru, 
mi-a venită rendulü së facă dejurna la D. Ministru, adecă să 
staŭ totă diua acasă la elü pentru afacerile eventuale ale ser- 
vitiului. Grozavü îmi bătea inima când më urcamü pe scara 
casei marelui Logofetü Costaki Sturza (unde astä-di este scula 
militară) ; nu sciami ce figură voiü face eŭ în fața unui per- 
sonagiii așa de mare. mai alesii că audisemü că este förte se- 
verii și cu tone de omii excentricii. Amii intratii cu tote aceste 
în salonulü celü mare, şi ami spusii unni servitorii că eŭ sunt 
dejurna de la Ministerü. N'a trecutü multii și mamă pomenită 
chiematü în lăuntru. După ce ami traversatü unii salonasü și 
unii micii cabinetü, amü intrată într'o cameră mare, unde am 
intelesü că era camera sa de culcare. Ex. Sa era in halatü. 
Unü bärbierü, care il räsese, ii da celü din urmä perdafü. 
Cum më vădu îmi arătă unü scaunü şi mă invită së ședii. 
Bupă ce termină cu bärbierulü, mă întrebă cum mă chiamă 
și apbi, spuindu-mi că cunösce pe talălă mei, se aproprie de 


(1) Reposatulă Negruţi păstra cu religiosilate manuscripfulü unui ro- 
manfü, scrisă la Perien!, ce i la datu ca suvenire nobila sa fina, 


www.digibuc.ro 


DIN 1ÎNRREȚE 469 


mine, më apucă de barbă si cu un aerü desmierdatorü îmi 
dice : «frumosi bäetü ! sameni cu tată-tăă, când era tênëră ; 
dar p&catii că te lași netunsü si nerasü, ca Lälesil... Sedi co- 
lea... Bärbierü, pune-te si taie-i pletele și barba... fä-mi-lü fru- 
mosii !» După aceste vorbe, lreci în altă cameră, ca să se 
îmbrace. 

ME aflami cu unii vrafü de hârtii în mână, pe care treluea 
să le subscrie Ex. Sa. De nu aveami sarcina acâsta, prin ur- 
mare si responsubilitatea, ași fi rapto de fugă ca să scapă de 
asemine batjocură : fineamü la pletele mele, nu nnraai fiindü-cä 
îmi sta bine cu ele, dar apoi era moda de a le purta așa; 
fara de plete lungi, n'ași fi avutü aerü de liberală si patriotü 
nafionalü ; barba iarăși îmi era prea scumpă, fiindă că era 
vergină si nu făcuse cunoscintä cu briciulii. Ce wasy fi datü 
atuncea să fi gäsitü o gaură de serpe pe care să potü intra, 
saŭ o gură de pulü pe care së m’aruncü ! Bärbierulü, de si 
parea a compätimi cu mine, mă sfătui së nu facă cum-va posna 
ca së më opună, căci Coconu Costaki este forte ciudată când 
îl supără cine-va. Deci cu durere de inimă më pusejü pe scaunü: 
pletele mele într'o clipă sburarä pe josü : iar barba mea cea 
frumosä, perdută prin cläbuci de säpunü, se rostogoli în li- 
ghenulü bărbierescă. Când më uitaiii în oglindă, nu mă cunoscuită 
si, cu stringere de inimă, blestemaiü ora care mă aduse în ser- 
vitulñ Dopartamentului din näuntru. 

Abia terminasemü de a-mi curăți surtuculii de peri, si Ma 
rele Logofătii veni Më essumină și, cu aerü de satisfac- 
(iune, disse : 

«Ei, vedi ? acuma esci bine. Nu te bucuri % 

— Nu prea, cocone Costaki, căci îmi placea multă pletele 
și harba. 

— Dar pentru ce, mă rogii? 

Pentru că aceste le considerü ca semnele bärhäfieı mele ; si 
precum leului și calului, credii ca nu le-ar şedea bine daca 
li Sar taa comele, totu asa mi se pare că nici omulu nar 
trebui se-sı tunda aceste ornamente de virilitate. De omulu 
spann san chelu, nu ride tota lumea ? Apoi in tote tablourile 


www.digibuc.ro 


470 LIN TINEREȚE 


care ne represintä pe strămoșii noștri romani, nu i vedemü 
cu plele si cu barbe ? 

— A, dar multe idei ai D-la! Acum vrei să arăţi că-mi 
esci roman ? ha, ha, ha ! romanii ! audi, romani! 

Si hohotele marelui Lohofătă nu mai incelaü; aşa că mă 
temeamü că nu cum-va să-i abată a-mi trage câte-va, saü a 
mă trimite la Poliţie. Pentru ca să-i îmblândescii ceva porni- 
rea, disseiii cu unii aerü de jale: 

— Acum, pe lângă altele, trehue së am si cheltucla bär- 
hieriel, 

— De cheltuelä e vorba ? N'ai së chelluesci nimica. Băi 
bierulü meii nu-ţi va lua nică o dată plată. Vino... 

Më trasse in cabinetulii de lucru, iW citiiii hârtiile ce aduse- 
semi ; le subscrise ; mă puse să-i citescii nisce jalube ce pri- 
mise; më complimeniă că cilescü bine; apoi îmi spuse ce felii 
de resolufiuni së punii pe ele. După acâstu esi, lüsändu mă cu 
së pună resoluliunile si spuindu mi ca së vii cu cle în salonulü 
cel mare, 

Pusü pentru prima ore la asemine încercare, amü înlârdialii 
mai o oră până së termini, căci më temeamŭ së nu facă 
vre-o greselä de stilii saii vre-o altă hazaconie. Apor luându 
hârtiile, trecuiü în salonü unde găsiiii pe boferu ständü de vorbă 
cu unii altă boierii ce şedea peste drumü de pörla sa. Acesta 
era Hatmanulü Toderasen Balş, pe care-l cunosceamii și eŭ din 
vedere. Cum me vëdü, îmi qisse së me apropiiii si se cilescu ce 
amü scrisă, 

Bravo, — imi disse — bine at infelesü ce (f-amü spusü, si 
frumosü aY scrisii., Cum vădii, ai semne de procopselä. Adă 
condeiulii së iscălescii,» 

Duc&ndu-m& să-l aduci condeiul, îl audiamü povestindü în 
limba francesä visilatorului seü cum a pusü de ma [unsi și 
m'a rasă. După ce mamă intorsü cu condeiulu. bojerulü Lat- 
manii a incepulü së ridă și elu de mine. 

«ln apoi ? Ce-a să dica casta cecu tala-leu ? Are se le cu- 
nosca ? Ai remasü fara Yasta ceea — larba si plete.» 

Nu scm ce amu disu, dar eu audindu-lu vepelandu la tie 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREIE 471 


care cuvântii Tasta ceea, amü inceputü a ride înfundată, iar 
după risulă meü a începută si ministrulii mei së ridă cu o 
voiosie s omot să. 

Când voiiü a më retrage, bătrânulii îmi spuse ca së ducii 
härliile la Departamentü, dar să më întorci iarăși, făcendu-mi 
ennoscutii că, fiindü mulfämitü de mine, më opresce ca dejurnă 
în permanență, cu serviciulü pe lângă elü. 

Acestă notificare, de și avea aerulü de favöre, nu-mi prea 
plăci. Mi-amü închipuit ca Marele Logolătii voesce să mă în- 
regislreze între vmenii casei sale, ceea ce nu corespun- 
dea cu ideile mele liberale si independente. Cu tote acestea a 
trebuitii să më resignezü ca și la sacrificarea pletelorii si a 
bavhei. 

Când me intorseiü de la Ministerü, unde ami anunjatü se- 
fului meü ordinulü Ex. Sale D-lui Ministru și Cavalerii a mai 
multe ordine, în anticameră më văduiii întempinatii de doui 
tineri bine îmbrăcaţi și dichissifi, cari mi se recomandarä ca 
omeni ai casei: unulü Nim. Codreanu, comptabilii, Yar altulü 
Scarlat Clemente ajutorul seü. Ei îmi spuserä că Boierulii i-a 
avisată cum că eŭ sunt dejurna permanentu, si că mia pre- 
paratü si o cameră destinată anume pentru locuinţa mea. Acești 
domni mă felicitară de noroculü ce ami avută ca să intru in 
favorea Boierului, assigurându-mă că elii, de și firea îl arăta 
cam severă si fudulü, dar era cel mat bună sufletü ce pote 
avea unii omü pe pămentiă, 

Acuma așteptati-vă, iubiţi lectori, la o lungă naraţiune despre 
acestă mare casă hoierâscă, cu care amü venită din întemplare 
in contaclü, si în care ami făcută atâtea cunoscințe și amü 
vădutii atâtea lucruri așa de curiöse, în cât s'ar părea necre- 
dute in dilele nöstre. 


www.digibuc.ro 


472 DIN TINKRETE 


XVI. 


Trei boieri, mai mari între cei maï, avea Moldova pe la 
începutulii acestui secolii. Unulü era Canta Deleann, altılü 
Săndulaki Sturza, si al treilea lordaki Rosnovanu. E bine să se 
scie însă că aceștia n’aü ajunsă mâri”prin niscai fapte mari 
cară să fi ilustrată numele lorü; nică lucrări de geniü n'aü 
eşit din creerii lorü, nici descoperiri de luni noue aü făculii, 
nici vre unii prafü de puşcă aŭ inventată, nică resboinici vi- 
tell s'aü arătată, nici monumente neperilöre pe urmele lorü aü 
lăsată, nică pămentulă patriei cu sângele lorü nu l’aü stropilii, 
nici cu vre-o glorie s’aü distinsă. Nimica alla n'aü facută de 
cât că aü apucalü averi mari de la părinţii lori, averi în 
mare parte dobăndite prin moştenire, prin hrapire. saü prin 
injustifie. Și eraü mari, fiindü-ca aveaii moșii multe si muri, 
turme mari de vile si de ţigani, case mari și somptuose, în 
fine trecere mare in terä, înaintea Domnilorü si înaintea străi- 
niloră năvălitori, 

Logotötulü Coslaki Sturza, fitulii logofătului Sandulaki Sturza, 
avea peste söse-deci de ani pe când lami cunoscută. Din 
prima căsătorie avea, pe lângă o fata măritata cu Alecu Sturza 
Micläusenu, si trei băeli cari fuseseră trimiși la Paris ca să in- 
vefe si acum se intorseserä în (eră spre a intra în cariere. 
Celi mai mare din aceștia, Sanduluki, studiase legile si era 
aluncea cel întâiii doctorii în dreptü în Moldova. Al douilea, 
Alexandru, se ocupase cu sciinfele diplomatice ; iar al treilea, 
Iorgu, cu arta militară. Acuma însă, marele Logofelü se afla 
în a doua căsătorie cu o personă a căreiu viela, bogată în 
peripeții, dacă ar fi fostii urmărită de niscai cronicari price- 
puti, ar fi lässalü posteritaţi. memorii voluminuse si pline de 
interesü. 

Cocona Marghioliţa, despre care voiu sc vorbescu era fica 
marelui Logofetu Dumitraki Ghica, proprietarulu faımöseı moșii 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 473 


Comănesci din districtulă Bacăului, cu întindere colossalä de 
duoă sute de mii fălci. Ea de bună sémă s'a näsculü pe la in- 
ceputulü secolului, fiindü-cä pe când amii avulii fericirea de 
a o cunosce (1842), lumea dicea că era trecută de palru-deci 
de ani. 

Cu tote acestea frumusețea ei era încă atât de strălucită, în 
cât nu i sar fi pulutü determina număruli anilorü fără actü 
de hotezi, Tóte (matiile din Mitologie îi făcuseră parte din da- 
rurile lor fermecätöre : figură, corpü, talie, spirilü, tóte erai 
n perfecţiune la dânsa ; se putea dice că representa idealulü 
frumuselei perfecte. Cu aceste daruri dotată de natură, cu 
educaliunea îngrijila ce căpălase în sinulü nobilei sale familit, 
cu frumosa zesire ce avea în perspectivă, ea putea aspira la 
trepta cea mai înaltă a Ursitei : principiă și Regii s'ar fi ono- 
ralü se facă din eu o soţie. Cel maï distinsă tënërü ce era in 
Moldova pe atuncea, poelulü Alexandru Beldiman, găsise in ea 
idolulă adoruţiunii sale : elü îi consacrase primele si pute cele 
mut frumose inspiraţiuni ale Musei sale, pe care, vai! a tre- 
builü se le distrugă când a văduti că preferințele ei sai în- 
torsü către altulü. Nu dorä că frumosa fală era nesimfilore 
pentru acestă tânără, care avea șanse de a se face chiar 
Domnu în Moldova (1): dar când a vedutii că Domnia (la 1822) 
sa dat lui Ioniţă Sturza, a preferilii mai bine să se facă norä 
acestuia, in speranță că fiiulii seit pute së mostenescä tronulü. 
Deci na avutu de căt să șoptescă unii cuventü, pentru ca 
simplieissimulü Beizadea Costaki, să-i cerä mâna cu succesü. 
Acesta apoi fiindii cerută a se duce ca oslatecü (zälogü) pen- 


(1) Intre cef şese boleri cari în urma evenimentelorü Eteriel de la 1821 
s’aü trimisă la Constantinopole pentru ca să ceră a se numi ună Domnă 
pämentenü, a figuratu si poetulă Beldiman. Se dice că Vizirulă, surprinsă 
de frumuseţea staturel şi chipului s&ü, ar fi spusă că el ar fi bună de 
Domni. Beldiman însă ar fi refusatü qicendă că se sunte näscutü pentru 
weța contemplaiivă iar nu pentiu guvernarea, fiel. La 1859 a mal fostu 
unu asemine essemplu. Poetului Alexandrii se oferia domnia din partea 
cator-va represintanți af Moldove! Elu însă a refusatu, ca së facă parte 
de sorţi lul Cuza. 


www.digibuc.ro 


474 DIN 1INRhE|E 


tru assiguranea fidelității părintelui sei către Portă, Cocöna 
Marghioliţa sa dusü la Stambulü, pentru ca totii o-datä să 
sperie Orientul cu frumusejele eï. In adevării succesele eí aŭ 
fostii imense. Cavalerii cei mai sirăluciţi din Legaţiunile Pu- 
terilorü europene, înseși unii din ambasadori, se roliai îm- 
prejurulü frumosei moldovence ca albinele împrejurulă rosele- 
lorü ; si se făceaii certe mari, chiar sângerose, între cei ce 
aspiraii la amiciţia sai favorile sale. S'a vorbită că însuşi se- 
viosulii Sultan Mahmud, care domnia pe atuncea. vădend'o 
într'o di de paradă la Sänta Sofia, ar fi fostă fulgeratü de 
vederea ei și că, afländü cine este, a trimisă de a o aduce 
(împreună cu sofulü ei) pentru ca s'o admire de aprope; sa 
vorbitü chiar că Padisahulü, întruni momentü de essaltafiune, 
ar fi invilat'o să visileze haremulü imperialii ; s'a vorbitü, căci 
gura lunci este rca, dur nu s'a credutü nici o dată ca ma- 
vele Suzeranü să culese a atenta asuj ra vasaleY sale din Mol- 
dova, de si a vonstatulii că aşa giuvaerü nu avea între como» 
rile sale. 

Ceea ce a fostă certü însă, a fostă că Cocona Marghiolita 
ne mai pulèndă suferi nici vorbele lumei, nică posiţiunea sa 
de zalâgă, ulländü apoi că în curend era sč se declare resboiulii 
între Ruși si Turc, după care ar fi trebuilü së lie incarcc- 
rată în cele șepte Turnuri, intr’o bună diminefä a desertatü 
de la casa Beizadelei și, suindu-se pe o corabie ce pleca spre 
Cialaţi, s'a intorsü la Moldova, doritore de a vedea armatele 
russesci despre care audisse multe lucruri frumose. Dorinţa 
acesta n'a intärdiatü da se realisa. Ruşii viiudii intro seră 
„fără veste, -aii călcalii palatulü Domnescă și aü rădicalii pe 
Vodă, spre al trimile cu onore căzăcescă ca prisonierd in 
Russia. Cocöna Marghioliţa cu modulü acesta scäpändü si de 
socru, precum scăpase de Farbatü, sa pusă să cucerâscă pe 
Muscali pe calea diplomatică a ochilorü ei. Se dice că in ade- 
verü ea a si fäcutü multe cuceriri printre generalii cei mai de 
frunte ; si ast-felü, ca supusa fidelă a Sultanului, a rösbunalu . 
victimele facute de Huși asupra Turcilorü in atalea resbele 
sângerose. 


www.digibuc.ro 


DIN 1INFRELE 475 


După incheierea păcii de la Andrianopole, a făcută pace si 
Goeona Marghioliţa cu Rușii ; s'a decisă chiar a trece in Russia 
cu unii colonelii saii generalii ce se numia Principele Muhanov, 
care voia s'o ia de soție; dar cerländu-se si cu acesta la Scu- 
leni, tocmai când era să trecă frontiera, sa inlorsü la lași, 
unde mulţi adoratori o așteplaii spre a se îndulei de bunele ei 
gralii. 

Dintre toți adoralorit, celü mai fericită a fostii marele Lo- 
gofăui C. Sturza, carele a si luato întru însoţire. Fericirea 
acestuia să in curendii se vădu sguduitä de marele Vistiernicü 
Nicoluki Rosnovanu, carele, mai multă din incäpätinare și ciudă, 
sa pusă să Tea cu assalt pe Coeóna Marghioliţa. Căci trebue să 
spunemü : între aceste două familii, a lui Sturza si a lui Rosno- 
vanu, essista o ură seculară, care se lăssa moștenire de la 
părinţi la fiii lori, întocmai ca ura dintre Montechi si Capu- 
leti, descrisă de nemuritorulii Schakspeare. Rosnovanu, domi- 
nalii pole de acestă senlimenlü maï multă de cât de grațiile 
Coconei Marghioliţei, s'a încăpăţinalii ca s'o possedeze cu 
orı-ce preţii. și mai alesii să facă lucrulü cu sgomotii cât se 
pote mai rcsunălorii. 

Marele Logofetü vădendii inlentiunile lui Rosnovanu, a cre- 
dutu prudenlü se plece diu (erä, calculändü că prin depärla- 
rea perso: ci ce era motivü de tentafiune va r&ci ostentafiunile 
lui Rosnovanu. Deci lăcându-și bagagele si luându-și pasportü 
pentru Russia, a troculii, împreună cu Cocona, peste Prut si 
apoi a apucalii calea spre Odessa. Acolo lnändü un apartaınenlü 
mare. la celŭ maï insemnatü otelă. sa pusü pe trafü ca unii 
boier mare, făcendă cunoscinfe cu personagiurile cele maï no- 
tabile. punându-se în relațiuni cu persönele înalte, dändü prân- 
zuri, organisândii partide de cărți si de petreceri, atât diua 
căt si nöptea, fără a cruța nici o cheltuelä, nici o osten£lä. 
Acestea tute le făcea şi cu intenfiunea ca să distragä pe Co- 
cona Marghiolifa, și s’o facă a nu se gândi la inipertinentele 
staruinfe ale lui Rosnovanu. Dar tocmai când își organisase 
vieța mai bine, unu personagiu nu mai puţină arislocralicu 
din Moldova, care înse trecea sub nume de francezii, se aseda, 


www.digibuc.ro 


476 DIN TINEREIE 


în eatulü de josü al oteluluf, într'unii apartamentü ce da spre 
Bulevardü, si acolo elü elü primia serile pe o damă pe care 
o punea chiar pe genunchii sei, fără a lăsa perdelele și fără a 
se jena de trecători, Chronica scandalösä dicea că acea damă 
era chiar Cocöna Marghiolita, care se cobora în momen'ele 
cănd marele Logofătii era incurcatü în partide de vistü saü de 
alte jocuri de cărți ; și escentriculü Coconulü Nicolaki o făcea 
acesta înir'adinsii ca dörä va vedea lumea cu ochii cum punea 
elü cörne marelui Logofăt. Iar când chronica repercuta asse- 
menea lucruri si le aducea până la audulü nefericitului incor- 
noratü, acesta se grähla a-și lua consörla si a pleca cu ea 
spre Moscova ; apoi când se vedea jarasi urmaritü de Rosno- 
vanu, care lolü cum assemenea farse îi juca, apuca, pe rèndu, 
spre Kiev, Varsavia si Pelershuvgii. Aceste peregrinaliuni erau 
de natură a strurcina ecuilibrulü în finanțele marelui boeu : 
fle-care strămutare îl costa prefulü unei moșii, pănă când s'a 
pomenitii că din dece moșii ce-i remăsese de la parinți, îi re- 
masese numaı Ruginusa si 'Lodirenii, si acelea inca hypolecate ! 


XVII. 


Aicea e loculü së memorezü că, în mijloculit peregrinaliuni- 
lorü acestora, boierii noștri fäceaü și politica de statü. Atât 
unulü cât si altul, introducendu-se în sferele inalte ale socie- 
tății din Petersburg, cercaă a surpa creditulă lui Voda Sturza, 
denunfändu-lü că prin abusurile sale a nemulfämitü {era : așa 
că ei înseși ajunseseră a crede că Vodă e disgrafiatü de Pu- 
terea Proteciore, că in curendii are să fie resturnatu, si fie- 
care in parle spera că candidatura sa pote =ë fie agreata de 
Cabinetulü Russiei. Betränulü Sturza însă, mai bine luminatu 
prin confidenţele amiciloră ce-și făcuse, se assigurà ca de o 
cam-dală domnia era o passericä pe care nu putea pune mana 
findu-ca Voda avea proplele tari pe acolo. De aceea vedendu 
tolu o-data ca situafiunea sa privata mergea catre unu de- 
baclu, se decise a se impaca cu Voda, ca dora va putea se 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 421 


se ecuilibreze. Deci găsindă prudenti a lua, de la öre-cari 
persone mari, recomandațiuni bune către Consululii russescü 
si către Vodă, se intörse în terä rechiemândi si pe cei trei 
fii ce-i trimisese in străinătate pentru studii. 

Michai Vodă, care Irimisese anume copoii sti spre a urmări 
demersurile celorii doui pretendenți, aflase că acesti dui 
boieri mari, ocupându-se mai multü de fustele unei femei, se 
făcuseră mai mullü ridicoli de cât ameninlälorf peniru elü. De 
aceea, când a vedulii pe marele Logofălii reinlorsü în ferä, 
departe de a-i face vre-o mustrare, îi spuse că de multü îl 
aștepta, fiindii-că palria avea nevoie de capacilalea și esperienfa 
sa : îl chiemă numui de câl la Presediufa Consiliului de mi- 
niștri, oferindü si fiiloru sei posturi si favor. 

Cam pe timpulü acela avusesemü scena cu pletele si cu 
barba. Ce fericitii era bötränulü Logofetü ! Ce casă mare, bo- 
gată si imbelsugatä ! Ce strălucite mobile si trăsurï ! Ce splen- 
döre si ce luxi la elü și la totă familia sa numerösä ! Toţi 
cet din casă, boierulü, cocöna, fiii, aveaü fie-care ecuipugiu- 
rile lorü de gală, de preumblare saü de dirvală. In grajdulü 
seü nu eraü mal puţină de dou&-deci cai, plus vaci și bivo- 
life de lapte. In soprönele sale nu eraü mai puţinii de cinci- 
spre-dece trăsuri. O slugărime incalculabilă : lachei, feciori, 
röndasi, vizitii, bucătari, cameristi, cameriste, români, nemți, 
|igani, figance, pentru tote serviciile, misunaü pe susü, pe 
josii, prin curte, în grădină, in tote părţile. In adeverü nici 
casa domnescă nu desvolta luxulü, largeta și magnificenfa care 
se vedea in casa Logofătului C. Sturza. Singu.ă casa lui Rosno- 
vanu putea rivalisa cu acâsla ! 

Când pentru prima Oră amü fostii chiematu la: masa mare- 
lui Logofëtü și amü dată ochii cu Cocöna Marghiolița, ami 
remasü träsnilü la vederea frumuseţei si a grafiilorü ei. In 
adeverü era ceva care nu mai vă&dusemii, ceva ce nici putu- 
semü visa, ceva ce-mi îuchipuia în minte pe Iéna Cosinzena, 
pe Elena lui Menelau saü pe Afrodita din Mitologie. De 
mi ar fi adressalü în minutulü acela vre-o întrebare, ea 
saii chiar allulu cine va, nu sciü daca buzele melc ar [i pututü 


www.digibuc.ro 


473 DIN TINKRF [E 


respunde ceva. Norocii pe mine că a foslii lume multă, și nu 
sa bägatüu de semă mina de uimire ce voii fi făcutii atuncea : 
atâta sciii că dupe ce s’aü pusă toți la masă, eu încă stamü 
inlemnitü nesciindü ce se petrece în jurulii meü; și numai 
când unü sofragiii mi-a impinsü scaunulü sub genuneli, m'am 
asedalü la masă, Aluncea se vede că amii făcut o mișcare 
neobicinuită, care a facută pe Cocona sc se uite la mine. 
După ce më vedü, se plecă calre boierulii și-lu întrebă, în 
limba francesă, cine sunt. Elu îi răspunse ca sunl unu scrii- 
toră pe care voesce să-lu facă unii felii de secretarii, findü-cä 
amü stilii și pricepere. L'a mai intrebatü dacă eŭ sciü fran- 
țuzesce. I-a respunsă că nu sciü, dar tolii o dată më întrebă 
pe mine: 

— Scii limba francesä, lorgule ? 

— Nu sciù, fiindă-că n’amü invëlatü la Academie; apoi 
Boierii din classa a doua, din cari ami onore a face parte, 
nu se servescü cu acâstă limbă. Abia sciă ceva grecesce, cât 
m'a învățatii mama, 

— A fostii greca mama d tale ? întrebă Cocöna uitându-se 
la mine, 

— Constantinopolilană, din Fanarü, venita cu haremulü luă 
Vodă Suţu. 

Atuncea întorcându-se către boierul, iarăşi disse: «C'est 
drole ! comme on reconnait tout de suite le sang grec chez 
quelqu'un, quand on l'en a,» 

— Mě ertaţi, Cuconiţă, disseiü ; nu sunt grecü, sunt moldo- 
venă. Eŭ nu sunt vinovatii dacă tată meŭ a avulii pofta së iea 
o grécă, 

La aceste vorbe a risi ceva Cocöna Marghiolifa. iar Boie- 
rulü a datü nisce hohote care aü resunatü pote până la scara 
de josü. 

Ast-felü, de unde credeamü ca acestă divină fiinţă trebuea 
së fie mândră si fudulă ca o dină, veduiü că era bună si apro- 
piată. Mai în tote dilele îmi adressa câte o întrebare bine- 
voitöre și câte o aruncătură de ochi care, nu sciü de ce, më 
făcea së më roșescii până la cstremitafile urechilorü. Intro qi 


www.digibuc.ro 


DIN IINERETE 479 


` 


chiar îmi spuse că a aflată cum că facă versuri, că ei încă 
îi place poesia română, că a cetitü multe, și că Y-asi face 
plăcere să-i citesci ceva, 

Ori cât mă feriiü, dicândii că ceea ce-a auditii era o ca- 
lomnie, cu tote acestea mamü vădulii sililii së comită păcatul, 
De aceea a doua di îi cetiiü o cantonetă satirică, întitulată 
Filon, după numele unui mare zăvodii ce avea Boierulü. 
Acestä lectură îi făcu așa mare plăcere, în cât, din fundulü 
salonului, unde më aflamü numai eŭ, alergă fuga până la celaltü 
capălii (unde se alla bärbatu s&ü cu unii grupü numerosi de 
öspefi) pentru ca së spue ce a ascultati. După aceea am fost 
nevoită së mai citescii canţonela mea, oprindu-me la fie-care 
strofă hohotele veselulni Logofătii, care atuncea ma si săru- 
tată pe frunte, qicându mi că are să-mi dea o recompensă. In 
adeverü peste câte-va dile mě chiemă și-mi dete decretulă de 
Pitarü. Acesta më indemnä së facü o nouă satiră asupra ran- 
gului mel, care a produsă iarăși o nouă hilaritate până la 
lacrinii marelui Logofetü. 


XVIII. 


Intr’o di de 1 Maiii, câţi-va tineri se decidü a se întruni la 
viia unuia din ei spre a face o veselie, cu masă mare, 'cu 
b&utura bună, si cu lăutari. Invitati fiindii, mă duseiü și eŭ la 
acea vile, situată pe o forte frumösä costă lângă șos6ua ce 
ducea la Răpedea. La umbra unui nucă centenarü se întin- 
sese o masă de două-deci persone. Vesela societate se adu- 
nase, dispusă a gusta tote plăcerile la care era invitată. Intre 
convivi eraü cinci-șâse inși cu femeile lorü, Löte tinerele și frumu- 
sele, numai să te joci cu ele. Mâncarea însă se cam intärdia 
în așteptarea läularilorü. Se vădură în fine două trăsuri venindü 
în fuga mare : din ele se coboră tarafulü vestitii al lui An- 
ghelulä ; dar între cei dece inşi cari compuneaü tarafulü, ve- 
demü si o femee in costumii ungurescii, cu o ghitarä în bandu- 
liera, cu pălărie de paie si cu velii peste obrazü, Până să-și 


www.digibuc.ro 


480 DIN TINBRETE 


instrune lăularii insirumentele, femeea se duce spre bor- 
deinlü unde se fäcea bucatele, spre a-si späla obrazulü plinü 
de praful de pe drumü, apoi inaintezä si se pune între 
lăutari, š 

— Acésta este o surprisă ce vë facă, dice amfitriomulü 
nostru. E o cäntärelä unguruică ce amü descoperit'o in Tätä- 
vasi si pe care aınü plătito scumpi, fiindü forle capritiösä. 
Cântă rarü, dar bine, Nu cântă fară dou&-deci de galbeni, dar 
face. O së vedeţi... 

Ne puserämü la masă. Atuncea |iganii inaintară si începură 
cu o doinä. Cântărsța, care nu-și rădicase vălulii, reversa nisce 
rulade fermecătore. Vocea ei părea a-mi deștepta o suvenire 
plăcută : îmi lreceaii prin inimă si prin minte aceleași sensa- 
țiuni care mi le provoca o-dată Anca. Me simțiamii înduioșatii 
si coprinsü de dorulü Ancăi, pe care de doui ani n'o vě- 
dusemü și nici mai scieam de ea. 

Dar cu cât mă înduioșamii, cu atâta mi se aţița curiosita- 
tea de a vedea pe cäntärdtä, care părea că inadinsü se feria 
de a-mi arăta figura ei. Nu-mi venía însă së mă ridică de la 
loculü meü spre a mă duce la ea, si ea sta in dosulü unui 
cobzarü înaltă și spătosii ca după unii paravan. Unii comescnü 
din cea-laltă ostremitate a mesei, care o vedea, dice în limba 
francesă : «Cu tote că nu-și ridică voalulü, cäntäreta mi se pare 
că e pré frumösä.» In totii timpulii mesei și a toasturilorü, 
n'amü pulut'o vedea. Dar când ne gătiamii së ne sculämü, 
Anghelujä ne rogă së mai sedemü, comandändü camaradilorü 
sei și dieendu-le : «Incă unii cäntecü !» Atuncea s'a cântatii 
unii cântecii de inimă, iar vocea cântăreței ne-a fäcutü să au- 
dimü o melodie care ne-a pătrunsii inimele și ne-a făcutii pe 
toți, tineri și bătrâni, bărbaţi si femei, së versämü câte două 
șiruri de lacrime. 

Când cânteculă a incelatü, m’amü radicatu ca fulgerulü, am 
alergatü la ea ca s’o vědň. Ea a cercalü să-și mai ascundă 
fața cu unii evanlaliü; dar după talie, după brațe, după cu- 
lore, recunoscând'o, îi dieü: «De ce te ascundi, :Anco?: Ea 
îsi împreună mânele, și fără a mi vorbi, printr'unü gestü, mă 


www.digibuc.ro 


DIN TINERETE 481 


rugă ca să tacă. Îi respectaiü dorința. Petrecurämü apoi maï 
tótă diua în veselie: danfarämü pe 6rbă verde, ne chefuirämü, 
mai făcurămi uni prändü pe la 4 ore; apoi în deserä, pe 
röcöre, ne urcarămii în trăsuri spre a reintra în orasü. 

Când mă gätiaınü să mă urcă în trăsură, unulü din lăutari 
mă trage la o parte și më intrebä de adressă. Ií spuseiii că 
më pote găsi în totü-d’a-una în desâră, de la 7 la 8 ore in 
grădina lui C. Sturza. 

Nu mai tärdiü de cât a doua di Anca, veni și më găsi într'o 
alee cu umbră dâsă, ce era în dosulii casei. Ea era îmbrăcată 
ca o damă elegantă. Cum më v&dü, se aruncă pe gätulü meii, 
plânse, leșină, apoi, după ce-şi veni in simțţiri, îmi spuse pa- 
timele ei. După plecarea ei din Hirsova, apucase drumulü spre 
Transilvania. Când se apropia de frontieră, tatälü săi s'a sim- 
titü bolnavii. A trasii în gasdă la o babă văduvă, care, ori 
câtă îngrijire a datü bietului orbü, vieta însă nu i-a putut'o 
salva: neindurata Morte la dusu în altă Jume. Anca, după ce 
Ta îngropată, n'a avută curagiulă să se ducă singură în fera 
ei. Sa decisă a se trage spre Iași. Aci se lipi pe lângă o cetă 
de lăutari. Vedendü că cu cânteculă câștigă, și-a fäculü din 
acâsta o meserie. S'a îmbrăcatii unguresce, ca să-și dea im- 
porlanfä mai mare. Vedendü apoi că succesele ei devinü din 
ce in ce mai căutate, se ducea numai acolo unde i se plă- 
lia mai bine : cânta rarii, pentru ca së nu-și useze vocea; 
iar timpulü ce-i remânea il întrebuința cu lucrulii și cu lec- 
tura, căci învățase a scrie si a citi românesce forte bine. 
Ast-felü a ajunsă a-și aduna unii capitală de 250 galbeni. 
Sedea intr’o căsuță în Tătărași, pentru ca nu cum-va së o 
iea dreplü femee publica saii së o prade niscai făcători de 
rele. Imi oferia punga ei, ca să-i administreză banii. Refusaiü. 
Me rugă së nu më duci pe la ea, ca nu cum-va să vorbéscá 
vecinii că nu trăesce ca femee onesti ; îmi ceru insă voie ca 
să vie en din când în când la mine. In grădina Sturzescä, care 
Joile si l)uminicele era desehisă ca si o grădină publică, in 
adereru am îulaluilo de câte tu or. Belatiunile nostre uite- 

31 


www.digibuc.ro 


489 DIN TINEREŢE 


riöre însă aŭ fosti cu tolulü platonice, căci eŭ contractasemü 
alte legături, la care nu voiamii së renunfü. 

Intr’una din dile, ea fu întălnită de fiiulă cel mai micii alü 
marelui nostru Boierii, unii tânără frumosü si eu epolete, fiind 
adiutantü Domnescü. Acesta fu fermecată de ea. Anca resistä 
eät-va timpü. In cele din urmă deveni amanta lui adorată, 
Avu casă bine montată si birjă cu luna. Nu mai cânta de cât 
amicului sëü, si mie câle o-dată, căci adiutantulü, care-mi 
purta o sinceră amicifie, nu putea să fie gelosii de mine. De 
aceea desse-ori făceamii partide de plăcere câte-și trei la câte 
o viie, unde, daca se rătăcia câte o cobză şi-o viörä, 
vocea Ancăï desfăta crângurile cu päsärele ca si sufietele 
nostre. 

Colonelulă Iorgu Sturza ducea cu Anca viâţa într'o fericire 
neîntreruptă. După cäfi-va ani însă, tocmai când tatälü săi 
îi declarase că averea i s'a compromis şi că nu mai putea 
să compteze în mari venituri, fu lovită de ună anevrismi și 
muri. Anca, care în intervalulü concubinagiului acestuia rea- 
lisase o sumusörä de vre-o trei mii de galbeni, purtă doliă 
o săptămână, câte-va ore si nu sciü câte minute. După aceea, 
mereü curtenită de unŭ alti tönerü, care era protocolistü la 
Divană, termină, după consiliulă mei, prin ase mărita cu elü 
și a ajunge în societatea burgheză si în rendulă femeilorü 
oneste. Ea fu soție și mumă bună; după vre-o dou&-deci de 
ani de la căsătorie, murì lăsândă pe urmä-i doui fii cu avere 
si posifiune respectabilă. 


XIX. 


Casa marelui Logofătii era frecuentatä așa de multă, în cât 
avea mai mullü aerulii unui otelü de prima ordine. Se vedea 
o mișcare de trăsură și unii dute-vino neîntreruptă. Până la 
amedă-di veniaii omenii cari aveaü trebuinfä la primul mi- 
nistru al ţerei. După amedä-di incepeaü visitele de amici ale 
tutulor celor din casă. 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREȚE 483 


Boierulu, Corona, Coconașii, fie-care în parte, primiaü în 
apartamentele lorü, fără a sci unulü visitele care le primiaü 
cei-Lalţi. 

Cum se vor fi pelreculii lucrurile nu sciü, dar între visita- 
torii assidui ui Cucânci, vedeamü mai în tote dilele pe Vister- 
niculi Rosnovanu : elü venia regulată între 3 5 ore, elegantă; 
parfumatii, tot d’a-una prospătii rasă ca uni popă nemţescii, 
în trăsură deschisă trasă de patru cal înhămaţi rusesce, fu- 
dulü si mândru ca Penesü împeratulă. Cei din casă și chiar 
fiii marelui Logofetü, cavi scieaü că aceste visite nu sunt de- 
sinteresate, nu-și puteaü esplica luerulü acesta. Se vorbia însă 
că se stipulase o conventiune diplomatică între aceste înalte 
persöne, neratificate încă de opiniunea publică, 

Intr'una din dile Cucöna Marghioliţa, în timpulii prândului, 
declară venerabilului ei soți că se simte prea obosită de 
sgomotulă capitalei și că ar vrea să se retragă pe vre-o două 
luni la Ruginösa. 

— Nimic nu te opresce, dragă. Poţi së mergi când vrei. 

— Aşi dori totii o-dată së se facă rosti, ca së nu-mi 
vie nimeni în visite. Ași vrea së nu vëdü pe nimeni altulii de 
cât dorá pe vre-unulă din fiii tëT, care să-mi fie companie, 

Va putea merge Săndulaki. Îți convine? 

— Prea bine, daca pe elü nu-l contrariezä acesta, 

— Nici de cum, dise gentilulü tenării, Eŭ încă ași avea 
nevoie de a-mi termina nisce studii în liniște și retrasti. 

— Ai voi forte multă, dise cucöna, mai alesii së scapă de 
nisce visite cari më importuneză si cărora aici nu le polü în- 
chide ușa. 

Acâstă conversafiune se urmă în limba francesă, pe care 
toți credeaii că eŭ nu o cunoscü. După prändü, amü întrebatii 
pe Iorgu; ce a întelesă din decisiunea cuconei Marghioliţei, și 
la ce visite supăratore făcea alusiune ? 

Fleacuri ! disse bunulü Iorgu. Cucona Marghiolita crede 
că ne poale amägi pe toți cum amagesce pe biotulii papa, Se 
face ca visitele lui Rosnoyanu nu le pole suferi. pe când în 
realitate ea le provoca, 


www.digibuc.ro 


484 DIN TINEREȚE 


In două-trei dile se facura preparalivele plecării. Se espe- 
diară patru-cinci căruţe mari harabagiesci, încărcate cu arti- 
cole de provisiunl, cu bagagiuri, baterii de cuhne și slugărimea 
necesarie. In urma acestora plecă și Cucöna, cu fiiulii bärba- 
tului săă. intr’o calâscă închisă, cu doui-spre-dece cai de postă, 
pe unii timpii adınirabilü, care le promiea o vilegiaturä de 
cele mai plăcute. 

Casa boierâscă de la Ruginösa, de curândii transformată in 
castelii de stil gotică, de curândă mobilată dar până atunci 
nelocuită încă de nimeni, de o-dată se insuflefi ca prin far- 
mecii, în stare de a da ospitalitate chiar unui Rege. Ilustra 
castelană făcu intrarea sa în curte nöptea, la lumina a vre-o 
dece masalale aprinse si in assistenfa a vre-o trei sute de 
öment, țărani și țărance, aduși anume de arendasulü moșiei 
(unii Ungurii) pentru ca să-i ureze buna-venire. Afară de 
acâsta, o gardă compusă din dece urnăuţi si cinci-deci de 
Plăieși, aduşi de la moşiile de munte ale boierului, aŭ fostii 
surprisa cca mai plăcută ce făcuse marele Logofătii adorabilei 
sale soții, : 

Nimica nu lipsia la confortabilulii frumâsei locuinți de la 
Ruginösa. Nobila castelană putea se se bucure de viefa con- 
templativă care o doria, fără se-și obosâscă mintea cu ceva : 
avea toti ce i-ar fi trebuilü; nu avea nevoie së comandeze 
nimica. Servifiulu în tote amanuntele se tăcea cu promptitu- 
dine. Dejunurile, prändurile, îi oferiaii totii ce putea pofti. De 
pe ferestrele castelului, spre câte-și patru punturile cardinale, 
avea vederi frumose si variate spre a sı desfăta privirile și a 
se putea lăsa în reveriile cele ma placute: aci deluri cu col- 
nice, aci câste cu crânguri, aci câmpii cu o vegelaliune luxu- 
riantă : iar ımprejurulü casei o grâdină imensă cu alei artifi- 
ciale, cu arbori rofitori. cu parlere de flori artistică întocmite; 
apoi mai depärtisoru, satulu cu locuinţele tăranesci, biserica, 
casa arendășescă, magsziele, porumbarele, și tote acareturile 
necesarii unei mari sospodurii agricole. Ori in care parte ar 
fi dorită, găsia umbră sau sore. vedem pitoresci saü locü de 
repaosü. 


www.digibuc.ro 


DIN 11NERKTE 465 


Nu petrecuse in” o săptămâna in acâstă slave de beatitu- 
dine, si eală că pi nesce o scrisöre prinir'unii omü calare ce 
a venilii de la Stå 'š ; ast-felü se numesce o moșie a casei 
Rosnovănesci situată în apropiere de o postă de lași, unde 
pe unii locü inaltü ce domineză văile Jijiei si a Prutului se 
înalţă o casă boierâscă care s'ar putea numi și regâscă. Marele 
Vistierü Rosnovanu întreba pe Cocona Marghiolita de sănă- 
tate, si o anunța că peste trei dile va veni spre a-i su- 
pune omagiurile. Cocöna atuncea chiemă pe Sandulaki și-i 
arală scrisorea, cerându-i părerea: ce r&spunsu să-i dea. 

Respundeţi cum poft ; sunteți stăpână. 

— Dar nu voiu, dragă. se primescü pe nimeni; si mai pu- 
nù pe acestu omü care më plictisesce cu curtenirile. Sciu 
bine că lumea vorbesce, mi se pare, pe complulu mei. Se 
șoptesce ca ași fi amanta lui. Eŭ înse amu consciinfa impä- 
cala ca n'amu insultatu onörea casei: latäluı teu. Potü lua 
de martorii pe D-deu, ca acestii omü nu m'a atinsă, 

Atuncea n'ași înțelege pentru ce l’afı primi. 

Dar nu vedi ca elŭ nu-mi cere voie, obrazniculu! ci 
më anunţă. Ar avea aerulu că-mi poruncesce să-l aşteptă. Si 
daca va veni și va stărui se se urce la mine, trebui-va se ine 
inculü intro cameră saü se fugii de a-casă? 

Daca îmi dai voie mie, îi voii opri intrarea de la porta 
cea mare. 

Daca poţi face acâsta, spune tiimisulu că eŭ nu pri- 
mescü pe nimeni. și së nu se ostenâsca a veni, 


XX. 


După conciliambulul ce avu cu arendasulü, unii vechiii omü 
al casei, de origine ungurii (care mai tärdiü îmi spuse aceste 
amănunte), Bulubașa tiganilorü boieresci fu chiematü si ordo- 
natü ca së aducă la Curte o sută de 6meni dincei mai voi- 
nici și mai bătăioși, 


www.digibuc.ro 


~- 


486 DIN TINRREŢE 


Ordinulă fu esseculalu cu punclualilale. A doua qi o sula 
de Faraoneni voinici, pletoși si spetosı, gralilicalı fie-care cu 
câte doui sorocoveli, și tamàiali cu cäle-va vedre de vinu si 
rachiu, primiră ordinii ca së se înarmeze cu ciomege si mă- 
ciuci si së merga sub ordinele Vulafulu de Curte la holarulu 
moșiei, unde cu orı-ce preju se respinga venirea unu boreru 
străini, care su allalu ca vine cu dușmănie asupra caset 
- boeresci, 

Țiganii audindu apoı ca daca s’or purta bine, vor avca și 
einci bufi de vin, slrigară si se jurarä înlr'o unire că vor 
si mânca friplu pe borerulu acela, daca nu se va întorce de 
unde ar veni, 

Cu acestă öste improvisala, vatafulu de Curle, un vechiu 
omü al casei plinu de devotamentü, se duse la hotarulu ino 
şiei, unde se posta intrunu crânguleții, aprope de drumului 
cel mare, ce ducea de la Jasi spre Botoșani, 

Rosnovanu, care prin omulü ce trimisese cu serisörea aflase 
despre mijlöcele de apărare de la Ruginosa, care prin urmare 
se așlepla la eventualitatea unei oslilitäff, luă cu sine cinci- 
deci de feciori boierescă (1) călăi. înarmaţi cu câte o flinta, 
si dece Arnăuţi pe cari îi luase în servifiü când a aflati cu 
rivalul seü lrimisese dece asemine omeni la moșie. Pâna a 
nu se apropia de hotarulü Ruginosei, allà de la unii drumefu 
despre tabăra jigändscä care avea să-i aţie calea. Aluncea el 
ordouă tuturorü ömenilorü sei ca să-și schimbe încărcăturile 
de la pusci, inlocuindü glonţele cu ploie, saü halice mici de 
turturele, spuindu-le ca, în casă de a vedea ceva ţigani ca se 
obrăsnicescii, së tragă in ei cu ploie de la bräü în josü. 
Acesta se și esseculă. Când ciomägasii se ivirá, călăreții îi 


(1) Sub regimulü Regulamentului Organică, proprietarii aveai privile- 
giulă de a scuti câte unulü din dece locuitori țărani (după alegere) de 
orl-ce imposite sai prestaţiuni către Statu, sub titlulü de feciori boi resci, 
Aceştia nu eraă supuși mci la munca obligatorie a boievescului, fiind-că 
dreptü orï-ce sarcină aveai obligaţiunea de a secunda pe proprietari la 
essecutarea lucrărilor câmpului, Dincöce de Milcov asemine servitori se 
numlaü isprävnicel, 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREȚE 487 


primiră cu o salvă, descärcatä forte de aprope. Ţiganii, care 
nu avuseseră vorba ca să se bată in contra puscelorü, când 
saü vedutü pärlifi de alice, aŭ inceputü a țipa și a da dosu în 
tufe, de unde nu saii mai arătatii; Yar Vătafulă cei condu- 
cea fu prinsü și legată de unii copacii, pentru ca să nu se 
pötä lua după stea sa. 

Inträndü triumfätorü în sati, Rosnovanu avù a întâmpina 
resistenfa de la castel, Căpetenia Arnäutilorü sei il assigurase 
că cu o sută de galbeni va face pe conafionalii sëï din näun- 
tru së fie inofensivi. Plăieşii, cari aveaü ordinii së se pue la 
metereze și de acolo së tragă asupra assediatorilorii, s’aü ser- 
vită in adevării cu armele lorü, dar, de frica păcatului ca së 
nu facă mârte de omü, trägeaü în susü, pe d’asupra capete- 
lorü ömenilor lui Rosnovanu. Aceștia însă, pregătiți si de to- 
pore, in curendu sfărămară porta cea mare și năvăliră un 
launtru precedaff de Arnäufi. Atuncea Plaieși fugiră prin 
crângurile grădinei, iar între Arnäufi începu o luptă inversu- 
nată. Pistölele și susanelele lorü pocniaü cu neîntrerupere ; Yar 
după o luptă de jumătate de oră. cei din lăuntru se predara, 
iar cei din afară deteră assaltü castelului. Acolo, în capulü 
scării, se afinea tenărulă Sandulaki cu unit curagiü cavale- 
rescii ca să apere onörea casei părintelui seü. Se dice că elü 
ar fi datü mai multe focuri din armele ce le avea, și că ar fi 
si ränitü vre-o douf din Arnăuţii lui Rosnovanu. Resistenfa 
sa eroică însă n'a putulii de cât să-i causeze peirea: unulu 
din assediatori îi înfipse unii hangiarü în pieptü! Cadavrulu 
fu dată la o parte. lar Coconulii Nicolaki intrândii nesupăratii 
în casă și gäsindü (după cum s'a disü și după cum este și pro- 
babilii) pe Cocöna Marghioliţa lesinatä, a găsitii cu cale să 
o rädice si so ducă la Stâncă, spre a o destepta sia o 
consola, 

După acesta, Plăieşii vedendü grozăvia petrecută în curtea 
boierâscă, se speriară și apucară calea spre căminele lorü de 
la munte, 


www.digibuc.ro 


488 DIN TINEREŢE 


XXI. 


In camera ce ocupamu alaluri cu aceea a adiutantului, abia 
începuse radele sorelui ce răsaria a se respândi; abia mă 
sculasemii spre a deschide ferestra cu së ascullu eiripirile pa- 
serilorü, si de o-datä veduiü că intra la mine comptubilulu 
Codreanu urmatü de camardinerulü boierului (pe jumătate im- 
bräcatü) și arendasulü de la Ruginusa (încă plinii de prafulu 
de pe drumii), cu figurile consternale. Imi spuseră fatala nu- 
velă, rugându më së mergü eŭ ca s’o comunică susu boierului. 
Creduiii că e mai bine se o comunicü mai inläit fiiloru lun, 
pentru ca e. s'o duca tataluï lori. Era unma: Iorgu acasa; 
petrecuse totă noplea la Anca, de la cure se întorsese aprope 
de diuä. Dorinia dusi ; abia `ü putuiă destepta. Îi spuseiu 
totulă repetändu me de două-trei ori, aflându-se aınefitu de 
somnă. Dupa ce m'a ascultatu, îmi declară că n’are curagiulu 
se mergä la tată-seii. Deci cadü pecatulü pe mine. 

Më urcaiii susü, urmatü de cei ce venisera la mine. Intraiu 
calcändü încetişorii, pe ușa camerei de culcare, care nu era 
încuiată. Betränulü dormía. Nu ma simjitü pâna l'amu miş- 
catü de piciore. Deschidöndu ochii si vödöndu-me, întreba : 
ce este ? 

— O tristă veste, Excelența. 

Cum ? Ge ? disse sculându-se ın susu. 
Cuconu Sandulaki Ja moșie a avulu o întemplare... 

— Ce înlemplare ? spune. 

Nisce Arnăuţi laŭ ueisit, 
Ce ? Cum ? Care Armăuţi ? 

— Nisce Arnăuţi ai lui Rosnovanu, 

— Și Marghioliţa...? 

-— Räpitä si dusă la Stâncă... 

— Ce? cum ? răpită ?... Cine a adusu vestea ? 

— lancik arendasulü.., 


www.digibuc.ro 


DIN 1INFREŢE 489 


Unde-i ? 

Alergaiii şi introduseiii pe lancik. Acesta-i spuse lotulii. Nu 
voiü face tab!oulii sfăşielor al durerii si disperării bietului bë- 
tränü. Orï-cine își pole imagina lamentaţiunile unui omü care 
sufere de o-dală două loviri atât de teribile. In adevără aslep- 
tami să-l vedemü nebunindi pe omulü acesta. A avulü inse 
o prea mare forță creierii si inima lui. După doue ore de 
plânsele și gemele, pärü a se linisli si a se reculege. Ordonă 
compiahilului seü ca së se ducă, împreună cu arendasulü pen- 
tru ca se ingröpe pe nenorocitulü Săndulaki. Më rugă si pe 
mine ca së mergü cu dönsit. 

Pe la oplii ore, betränulü se duse la palatü. Intră la Voda, 
pe când se îmbrăca ; singurii elü, avea voie a intra ne-anu- 
tatu si la oră ce ora. Cädü la piciorele Domnitorului, strigând : 

Dreptate ! dreptate, Maria ta!» 
Ce dreptate ? pentru ce? ce ţi s'a întemplatu, vere ? Ce aY? 
spnne-ne... linistesce-ne... fi barbat... 

Bietuln betränü de astä-datä se simţi reü. Plânsetele lui, 
urmate de unu sughitü neintreruptü, nu-l lasaii se vorbescä 
ca se spue ceea ce voia. Cadu într'unii felii de sincopa. Doc- 
torulu Basseraux, care sedea peste drumü de palatü, fu adusă. 
Acesta îi dete nu sciii ce, şi în fine îl deșteptă. Domnitorulu în- 
data ce ascultà causa care 'lü adusese, chiemă pe Colonelulu 
Seheleti si pe Președintele Curţii criminale. Celui întâiu u 
spuse se mergä cu o suta de soldați de cavalerie la Stânca, 
se radice pe Rosnovanu și să-l duca la fața locului unde sa 
comisii crima, Jar pe Cocona cu pricina so ducă la casa el. 
Președintele Curţii primi ordinii së mergä imediatü la Rugi- 
nosa, impreună cu Ispravniculii ținutuhu, pentru ca se facă in- 
strncţiunea conform cu legea, fară a cruța pe nimeni. (1) 

După aceste disposiliuni se astepla ca së se facă dreptate; 
si o crimă care făcuse atata sensaţiune în capitala Moldovei, 
lola lumea aştepla së o vada resbunala. I 


(1) In Moldova pe atuncea nu eraă procurori. Acesta s’aü Instituitü 
mal tärdıü, dupe unificarea legislaţiunii judiciare sub Cuza Vodă. 


www.digibuc.ro 


490 DIN TINEREŢE 


XXII. 


Nu era însă tocmai usorü a pune mâna pe păsărelele de la 
Stâncă. Oră cât de voinicii era Polcovniculü Scheleti, ori cât 
de vitejı eraii Läncerif puși sub ordinele lui, nu puteaii sări 
peste zidurile înalte care înconjoră castelulü lui Rosnovanu, 
nică puteaii sparge porta cea cumplită ferecală, pe unde putea 
să intre cine-va. A lua cu assallii acâstă fortäretä in minia- 
tură, era cu atâta mal greü, cu cât înăuntru se aflaü vre-o 
patru-deci de omeni armafi bine, cari ar fi pututü înfrunta și 
puterile a o mie de năvălitori. De aceea Polcovniculü rapor- 
tândii despre dificultăţile ce intinıpina, cerea ca numai de cât 
să i se trimită parculü de artilerie pentru ca së faca o spăr- 
tură in zidü. Vodă inse nu voia ridiculisa artileria, fiind-ca era 
compusă numai dintr'unü tunii (si acela mititelă), ci trimise 
ordinü ca să |ină assediatü castelulü, până când cei din läun- 
tru, nevoiți de füme, se vor preda. 

Dar ori cât își făcea curagiü și Rosnovanu, după septe-optu 
dile de assediii văqândii: pe de o parte că unii die servitori 
începuseră a deserta särindü nöptea peste ziduri, iar pe de 
alta că provisiunile i se impufinaü, — vădândii mai alesii că-i 
fugise chiar bärbierulü, fără de care se vedea espusü a se 
face mustäciosü, ceea ce credea că lar face risibilü în ochii 
Cocönei care-i mărturisise că-i placii bărbații rași, — vödendü, 
dicii, tóte acestea, începu a vedea că se ingrösä gluma si 
că în cele din urmă are să fie prinsă. A comunicatii deci 
Cocânei îngrijirile sale și i-a cerută avisuli. Cocöna atuncea 
îi spuse că ea unii singurii modă crede că l'ar scăpa, 

— Care modü, ângerulii meü ? 

— Unii mare sacrificiü : së mă lași së mă intorcü la elù. 

— Și ce voiü face eŭ fără de tine? 


www.digibuc.ro 


DIN 11NERETE 491 


Ve: rabda putinu, si apoi ıarası voiu fi a ta pentru tot- 
d’auna. 
Fa ce vrei, sufletulu meu! 

Cocona Marghiolifa, care sciea se și scrie după cum sciea 
se farmece lumea, scrise o epistola forte patetica ıubituluı ei 
soļu. Ea califică de infama purtarea rapitorulu ei. Ea deplanse 
nenoıocila perdere a lui Sundulaki, cadutu victima devotamen- 
tulu: seu pentru dânsa. Ea in fine îi spune ca Rosnovanu, ce- 
dändn lacrimeloru ei. sa indnplecatu a Y da drumulu spre a 
se înlorce la caminulu conjugalu, cu conditiune ca se inceteze 
or. ce urmarire satt anchela asnpra lui și se Weca cu bure- 
tele peste evenimentele de la Ruginosa. 

Acesta epistola, (stilisala in franfuzesce, bine intelesu) fu 
recomandala Poleovnicului Scheleli spre a o trimite imediatu 
D luă Ministru din lăuntru. Acesta o primi la ora dejunulm. 
Eram faţă. Nu nn-ași fi putulit închipui în viefa mea o transli- 
gurare ca aceca ce amü vedulü la omulü acela, care, de când 
cu grozăviile acestea, era neincelalu tristă si cu lacrimele 
în ochi, 

De o-datä figura sa s'a ınseninalü, gura sa incepulu a su- 
ride, si, sculându-se rapede de pe scaunü, disse se-i pue 
caii. In mai puţinu de ună pălrarii de oră, își fäcü toa- 
leta, cobori scara și, urcându-se în trăsură, strigă: «La 
Palatü !» 

Michat Vodă cum il v&dü, îl întrebă : Ce mai veste ? Pus’au 
mâna pe Rosnovanu ? Dusu-l’aü la Ruginösa ? 

— Incă nu, Măria Ta. Dar pare că lucrulü trebue së Yea o 
altă turnură. Marghioliţa nu e vinovată. Ea a fostii răpită, sie 
captivă acolo. Tocmai vojamü a vě spune că amü primilii o 
scıisöre de la ea. adusă de ună lăncerii. Imi spune că a reu- 
siti a îndupleca pe Rosnovanu s'o libereze, dar cu o condi- 
țiune.... 

— Ce conditiune ? 
— Ca ancheta së înceteze. 
— Cum ? së remâe nepedepsilă mörtea lui Sändulaki ? 

Va fi greü de dovedită pe vinovatulü în ori-ce casă, 


www.digibuc.ro 


492 DIN TINEREŢE 


După informările ce amii luată, Rosnovanu n'a luată parte la 
omori, nici a dată ordini cui-va. Lovitura ce i sa dati a 
fostii din partea unui Arnäutü, gravii ränitü de unu glontu 
al lui Sändulaki, si acelü criminală şi-a luatü pedeapsa, fiindii 
că a muritü a doua di. A fostă, precum vedeţi, unii jocii al 
fatalităţii. 

— Si ce voesci să se facă? 

Së se întorcă Comissiunea de anchetă; se nu se ma: 
facă nici o urmărire. Më rogü Măriei tale, fa ca se se trecă 
cu buretele peste acestă, nenorocită afacere. 

— Dar ce va dice lumea... opiniunea publica ? 

— Care lume ? Bonjuriștii si pantalonarii ? Daear fi se fi- 
nemü complă de ce dieü nebunii, ar trebui ca si Maria Ta se 
te cobori de pe Tronü. A, nu ! pentru Dumnedeii, nu mai diceti 
că essistă in seriosü o opiniune publica: acesta ar fi unu reù 
essemplu. 

Bine, fie Í Fă ce vrei, si lasă-me "n pace! termină Voda 
intorcendu-i speiele și trecendu în alta camera. 

De îndată fu trimisu unu curierü la Ruginösa, cu ordinu ca 
se se intörcä Comissiunea de ancheta, si unu altu curieru la 
Stâncă ca së se întorcă armala de assediu. Acestii din urma 
curieri în aceeași seră întorcându-se, a adusu respunsü ca Co- 
cöna Marghiolifa va face intrarea sa în lași a doua di la 
septe ore. 

La ora indicata, marele Logofetu și ministru din läuntru ur- 
cându-se in trăsura sa de gală, trasa de patru cai, insofitu și 
de doui-spre-dece Slujitori călam, de cari avea facultatea 
ministrulă de interne a se servi la ocasiuni de parade, 
apucă spre delulä disü Copoulü. Il urmaiü si eŭ într'o birja, 
însoțită de comptabilulü Codrenu. Acolo, la o respântie de 
unde se face drumulii spre Sculeni, după o așteptare de câte-va 
minute, se vede venind în galp o trăsură cu patru cai mari 
negri și apropiându-se de trăsura ministerială. Din acea trăsură 
se cobörä Coconulü Niculaki Rosnovanu și, dändü mâna Co- 
conei Marghiolifei, o ajută a se cobori și apoi a o urca în 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREȚE 493 


trăsura Excelenței sale marelui Logofetü. După ac6sta, trăsura 
lui Rosnovanu se intörse spre Stânca in galopü, iar a Mini- 
strului aduse la domiciliulü conjugalü pe prea frumösa Cocöna 
Marghioliţa, spre a respändi fericirea si veselia în casa care 
de atâtea dile se afla in doliü de lipsa ei. 


XXIII. 


'Trecuseră aprâpe două luni de la aceste evenimente. Tömna 
începuse a schimba fața arborilorii : foile lori multicolöre în- 
cepeaü a cădea. Căldura însă së mäntinea : abia diminâța se 
simţia ceva mai recöre, când cădea câte o usörä brumă. Acestă 
stagiune, ca și cea de primă-vară, îmi plăcea forte multă, 
fiindă-că admirarea naturei më arunca desse ori în reverii de- 
liciose. Më sculamii, ca tot-d’a-una, förte diminâță ca să pri- 
vescü r&sărirea sorelui. Më imbräcamü răpede și më urcamnii 
în balconulü celă mare despre sudü. de unde privindü ca în- 
to panoramă orasulü cn turnurile bisericeloră și delurile fru- 
möse despre Hăpedea și Galata, ascultamü fisiitura frundelorü 
ce cädeaü de pe arbori intr'unü modü aprâpe cadenfatü, după 
suflarea venturiluriă. 

Intr'una din acele diminefe, pe la orele când încă tötä lumea 
dormia în casă, vedü inträndü pe pörtä o trăsură mare în- 
chisă cu doui-spre dece cai, mänafi de trei surugii cari, in 
contra obiceiului lorü tradiționali, de astă-dată nică fipaü, nici 
pocniaii cu bicele. . 

Curiosü de a vedea cine sosesce, întru in salonü ca së alergii 
spre scară. Trebuea să traversezii salonulü, care era imensă 
de lungii. Dar până së ajungi la estremitatea unde era ușa 
de e;ire, vedü o femee învoalată, cu unii micii sacii de voiagiii 
în mână, mergândiă rapede spre eșire, atât de preocupată de 
plecarea ei, in cât nică şi-a intorsü fața spre mine care mer- 


www.digibuc.ro 


494 DIN TINFRETR 


geamii toti în direcțiunea aceea. Indesiiü paşii, dar ea era 
nai agilă de cât mine ; și pe când eŭ me coboramii pe scara, 
träsura pleca, de astä-datä cu plesnele si cu pocnete de bice 
din partea surugiilorii. Eramü mistificală. Din fericire găsescii 
unii rändasü care mătura scara de josü. HI intrebü: cine sa 
ureatü în trăsură? Elü îmi dice: o cocöonä? Cine mai era 
în trăsură ? — Unii boierii.— Mare minune! - Mě reureaiii și 
apucaiii pe unii coridoră, care scieamü că da spre buduarulü 
(ioconei. în faţa căruia era o cümärufä. Acolo găsescii pe came- 
ristă că-și făcea o bocea ca de plecare. O intrebü ce insem- 
nezä asta ? Ea îmi respunde, suridöndü, că Cocona T-a dalu 
drumulü, fiind-că D-ei s'a dusă. — Unde ?— Nu scie. Cu cine? 
Nu scie.— Atunci sentimentul datoriei amii simţitii că-mi dicta 
se daŭ alarma. 

Alergii la camera de culcare a Boferului, intru, îl desteptü 
şi lŭ întrebă de scie despre plecarea Coconei. — «Ha ? Ce ?» 
si merse iute spre ușa ce da in camera eï de culcare. In- 
chisă. Bate cu amândoui pumnii. — Nimeni nu respunde. 
Atunci o scenă sfâșiitore, în cât mă petreceaü si pe mine la- 
crimele, Bietulă bătrânii plângea. sbiera, se bocia, tävälin- 
du-se pe josii ca copiii. 

Dupü ce i se mai potoli durerea si se linişti ceva, îmi dise 
ca să trimilii së cheme pe Aga de orasü şi pe Paivileghe, an- 
treprenorulü Postelorii. Acestia venindü, pe cel întâiii îl insar- 
cină să cerceteze pe ce barieră a esitü Rosnovanu. In mai 
puţinii de jumătate oră, aduse r&spunsü că a eșită pe bariera 
Pă&curarilorii. însoțită de o cocönä voalată. Atuncea înţelegendii 
că a apucatü drumulü mare al Botosanilorü, qise lui Privi- 
leghe că së räpedä uni curieri cu ordinii către Căpitanii de 
postă ca nu cum va să-i slobödä cai; iar de se va arata 
cum-va, se-lii fie pe locü și së raporteze. 

Ordinuli se esseculă, curierulă plecă pe urmele răpitorului. 
La Posta de la Tergu-frumosü afländü că a luată cai de posta, 
s'a hıatü după elă ; dar ori cât mergea elu de Yule, Rosno- 
vanu mergea si mai Yute, fiindü-cä da câte unu galbenü de 


www.digibuc.ro 


DIN TINEREŢE 495 


fie-care surugiü. A doua di curierulii se intörse cu respunsii 
că Coconulü Nicolaki a trecutii granița pe la Mihăileni, cu 
pasportü în totă regula. 

Peste câte-va dile, o scrisore anonimă venită de la Cer- 
năuţi cu recepisă, anunța pe ministrulü de interne al Mol 
dovei că soția sa sa cununalii cu Vistierulii N. Rosnovanu 
în dinu de... la moșia Cernauca, proprietate a familiei Hur- 
muzaki. 

N'a trecută o lună după acâsta, si s’aü cetitü în tote hisse- 
picele din lași, o cante de blästemü fulgerătore asupra li Ros- 
novanu și a familiei sale, declarändü căsătoria lui de anticanonicä 
si pe densulü de călcătorii al religiei. Se înțelege că acâstă 
carte de blästemü sa scosü după intervenfiunea guvernului 
Moldovei către Patriarhie. 


XXIV. 


După acestă evenimentü, bötränulü Sturza își cam perduse 
ecuilibrulü facultäfilorü intelectuale ; cam câduse în copilărie. 
Nu tärdiü elü fu inlocuitü cu Stefan Catargiu, dar compensatii 
prin aceea că fiului seü, sa datii portofoliulii de esterne. Eŭ 
încă nu mai eramii funcţionari al ministerului de interne: din 
causa unei poesii satirice ce publicasemü în Föra de Minte si 
Inimă din Transilvania, fuiă ‚destituitü după insistențele Con- 
sulatului evil Digi evenimentelorü ce më privescü, le 
pote afla—cititorulii in seria Suvenirilor din anulü 1848. Per- 
mită-mi-se însă să faeü o săritură peste unii hopü de vre-o 
qece ani și mai bine. 

In anulă 1857 însurându-mă, amü plecată cu miresa mea 
së facă o călătorie in străinătate. Imbarcändu-m® pe uni va- 
porü al Companiei de navigatiune Danubianä, aflaiü că, intr’o 
cabină reservafä, cälätoresce si N. Rosnovanu spre Viena, ca să 
se caute cu medicii afiându-se bolnavă de dropică. La tim- 


www.digibuc.ro 


% DIN TINEREŢE 


puli prândului, amü vedutü in câte-va rânduri pe Cocöna 
Marghiolifa, pe care abia amü recunoscut'o, de tristă, abätutä 
si svântată ce era. Nici ea nu m'a recunoscută pentru moti- 
vulü naturală că trecuse atâția ani de când nu më văquse, si 
în intervalulü acesta 'm& schimbasemü si eŭ. A doua di, 
dându-se in vorbă cu regretatulü Mitică Kretulescu, care mer- 
gea și elü spre Viena, de la acesta ea a aflatü cine eramü eŭ. 
După revelatiunea acâsta, ea îndată a venită së mi întindă, 
mâna si së më întrebe daca sunt vechia ei cunoscinţă. Apoi, 
ca cum ar fi avută nevoie de o intimitate, apucă a mă în- 
treba mai întâiă despre vieța mea, și apoi a-mi povesti despre 
a ei. Imi spuse cum, după ce sa cununatii în Bucovina si a 
audită de blăstemuli Patriarchiei, aü îmbrățișat mai intäiü 
religiunea catolică ; cum, după ce sa certatü cu popii cato- 
ici, s’aü făcută luterani ; cum apoi, după interventiunea lui 
Vodă Ghica (care-i era vërü) deslevându-se de cartea de blă- 
stemü, a revenitü la religiunea strămoșâscă și după o emigra- 
țiune de ș6se ani s'a reîntors în patrie. Acuma bärbalulü e 
cădândii gravă bolnavă de dropică. îl ducea la Viena peniru 
ca să-l opereze. 

“Toti drumul cât amü cälätoritü până la Pesta, ea nu în- 
ceta de a mă aborda și u-mi vorbi cu multă afecţiune: părea 
a-și rememora cu plăcere vieja din casa bătranului Sturza, și 
astă dată deplângea sorta lui, aflindü că a cădulii în miserie 
și că a avutü ună alacü de aploplexie. lar când si eŭ îi spu- 
neamii despre sensafinnile ce resimțiamii când pentru prima 
oră amü vădulii marea ei frumusețe, nu se putea opri de a 
a mi întinde mâna spre a-mi mulțimi. 

La Pesta avândii a më cobori. me desparliiu de ea, care 
trebuia se mergă pe apa până la Viena. De atuncea nu sa 
ma! intâmplatii s'o mai intälnescü, 

Dar eată-mă& nevoilii să facü o säritura si maï mare. 

In anulü 1887 m'umii dusii së assistu la solemnitatea sfinți- 
rei Mitropoliei diu lași, urmată cu mare pompu. A doua di de 
Sântul Gheorghe mă aflami la nepota mea Amelia Ganea (soţia 
Prefectului) unde era Regele în gasdă. Pe la 4 ore amü vădulu 


www.digibuc.ro 


DIN TINRRETE 497 


inträndü in curte o träsurä-cälescä,” in care o ființă mică 
gârbovită și aprope uscată, şedea ghemuită într'ună colții. Tre- 
buea s&-mi spue cine-va că este acea falnică persönä, câre se 
numia Cocöna Marghiolifa, singura, unica si necomparabila 
frumusețe a Moldovei. Ea venise să întorcă visila ce-i făcuse 
Maiestatea Sa Regele; dar neputându-se cobori, fiindü bolnavă, 
depuse buchelulü săă în mânele unui ofițerii de ordonanță, 
In luna Decembre a anului 1887 — nu finü minte diua — ga- 
zetele din laşi anunfarä că acestă nobilă si märetä damă, 
care a jucatii unii așa mare rolü in förä, care da tonü socie- 
tății elegante din Jasi, care representa noblețea și fastulü ari- 
stocrafiei moldovene, care a sciutü în cele din urmă a se face 
venerată chiar cu uitarea p£catelorü ei din trecuti, a pärä- 
sitü lumea celorü vii! 


1888 Iunie, 


www.digibuc.ro 


EPILOGU 


www.digibuc.ro 


EPILOGU 


Amiă ajunsü a da suvenirilorii mele o întindere atât de mare, 
în cât vëdü că volumulü se face prea greü spre a se purta 
în mână, Apoi cheltuela tiparului mi s'a fäcutü atât de simfi- 
töre, în cât mă vă&dii nevoită a mă opri. 

Materie de a mai scöte ună volumü ași găsi, dar nu sciü 
de voiü mai urma cu ac6stä întreprindere. După esperienfa ce 
amü, vădii că publiculii nu se prea grăbesce a citi la cărţi, 
mulfämindu-se cu literatura jurnalelorü. 

In adevării amü ajunsă la unii stadiii de regenerare care 
nu scii cum s'ar putea califica. Cu 30—40 de ani in urmă, 
cărțile gäsiaü mai mul cititori de cât acuma. Citezü unii casă, 
Pe la 1854, Bolintinenu aflându-se in essilii (la Brussa mi se 
pare), mi-a trimisă prima colecjiune a poesiilorii lui, netipä- 
rite încă, cu rugăminte ca să facă ceva cu ele spre a-i tri- 
mite unii ajutorü pecuniară. M'amii pusii de le-amü tipäritü 
intr'o miie essemplare cu propriele mele mijlâce, si, după trei 
luni de la apariţiunea lori, n'amii maï avutü unii essemplarii, 
Astä-di însă, când numörulü lectorilorü a ajunsă de celü pu- 
țină o sută de ori mai mare, — astä-di când ami ajunsă á 
număra. cu miile doctori, licenţiaţi si professori, — astä-d1, când 
Facultätile nöstre numerä cu miile studenții ce le frecuenteză, 


www.digibuc.ro 


803 EPILOGU 


—astă-gi, dieü, avemü lectori mai puţini de cât pe atuncea! 
Pe timpulü acela, cel din urmă scriitorasü, șefii de masă sai 
grefier, avea o bibliotecă cu celü puţinii 100 cărți românesci. 
Dar öre astă-qi...? m'ași prinde că la o sută unuli nu are o 
carte românâscă (de literatură) în biblioteca sa ! Ce face ? cu 
ce îşi lustruesce tinerimea spiritulü ? Citesce, celă puţinii, jur- 
nale saii reviste prin cafenelele saii cluburile în care își perde 
timpul ? 

Nu facă alusiune la tinerii aceia stricaţi și corupți cari nu 
intelegü viefa de cât pentru ca së se bucure de plăceri; dar 
ași întreba pe cei mai serioşi, cari aspiră a ne da pe noi 
bătrânii în lături de la ori-ce locü de onöre, — şi i-ași ruga 
să-mi mai arate o țâră, cât de puţinii cultă, în care së se vadă 
fenomenulü acesta. Eü însă îi potă încredința că nici in Russia, 
pe care o calificämü de înapoiată, nu vomă vedea acestii es- 
semplu tristă de decadență socială. 

Intru adeverü : in classa mai cultă a societăţii nostre lec- 
tura distractivă mai ocupă ceva spiritele. Dar numai roman- 
turilorü străine li se face assemene onöre : tinerii saü damele 
ce pretindă a fi de bună societate, afecteză a nu putea citi, 
ba nici a se rosti bine în limba strämos6scä, Acesta este unii 
bon ton care la noi predomnesce, si care m se pare că sa 
împrumutată de la vecinii noștri Muscali ; ei, cu invasiunile 
lor armate, ne-aü läsatü de moştenire sträinomania, și maï alesi 
galomania. Romanfurile scrise saü traduse abia de se citescü 
în classa mai de josü a societății, unde galomania nu și-a 
făcută încă loci, unde se cugetă și se simte ceva mai multü 
românesce. Aicea însă este o altă nenorocire. Se face o spe- 
culă infectă din partea pretinsilorü literați, cari fără a cunösce 
nică limba din care traduci nici limba în care scriü, stimu- 
Jati numai de spiritulü mercantilü, alegü cărțile cele mai rele. 
preferindă adessea pe cele pornografice, ca së le dea publicu- 
lui ; și acestü publicü, indopatü mereü cu insanitäfile lite- 
raturilorii străine, departe de a-și polei mintea cu ceva, își 
corumpe gustulă literară și chiar moravurile, 


www.digibuc.ro 


FPILOGÖ 508 


Care va fi sorta probabilă a acestei cărți, care, cu chel- 
tuele atât de simfitöre (pentru mine) o scotü de sub tâscuri ? 

Unii domni (professorü de gramatică mi se pare), venindü 
la mine ca să-i daŭ colecfiunea veche a poesiilorii mele si 
spuindu-i că n’o mai amii, mă întreba de ce nu scotü o nouă 
edifiune. I-amü respunsü că pote voiü mai face si nebunia 
acâsta, de și mal amü unii carii mocänescü de cărți tipărite 
cari nu se potü vinde ; dar de o cam-dată voiü să-mi vedü 
tipărite Suvenirile. A 

— Ce? vă tipäriff suvenirile ?... seriso in versuri ? 

— Ce felii de suveniri în versuri !... în prosă, domnule, în 
prosă, și încă forte prosaică prosä. 

— Ciudatü! nu credeamü că d-ta să scii a scrie si in 
prosä. 

— Când va esi cartea mea, vei vedea că mă pricepü puţină 
a scrie si prosă ; dar să scil că prosa mea e cât se pote de 
simplă : nu mě scremü a face spiritii, nici a spinteca aerulü 
ca së găsescii idei, nici a mă arăta escentricü, originali, saü 
classic. Din contra, prin prosa mea m’amü silită să-mi re- 
flectezii modestia si simplicitatea cu care m'a dotată natura, 
fără nici o afectatiune. Apoi în scrierea suvenirilorü am adop- 
tată genulü anecdoticü... 

— Cum ai disü ? anecdoticü ? Ce genii este acesta ? 

— Vei vedea că în naraţiunile mele vorbescü și despre mica 
mea personalitate... așa, scil, ca fuiorul popei.... 

— Fuiorul popei ?... Vai de mine! Ce mai e şi asta? 

— Vei vedea, domnule, veï vedea : de prisosü së ţi spunü 
mai multe. 

Apoi când cultura literară este asa de superficiali tractatä 
în scöle, în cât un profesorii de gramatică së credä că unii 
poetă n'ar putea scrie prosă, pasii de maj scrie, sermane omule! 


www.digibuc.ro 


504 EPILOGU 


si pune-fi pielea zälogü ca să te imprumufi și së mai tipăresci 
la cărți! 

Deci, aflându-mă apröpe de ultimele două-trei cöle cu care 
volamii s5-mi încheiii cartea, îmi luai decisiunea ca, după 
ce-mi va aduce legätorulü cele o mite de exemplare ce le-amü 
tipäritü, să le aruncă în podü lângă cele. alalte vechituri, să in- 
cuiii bine podulü si së facă ca numai după mörtea mea să se 
scötä cărțile la lumină. Ar fi pote, pentru liniștea sufletului meii, 
mai bine să facă acâsta, de cât së vedü că marfa nu mi se 
caută, faptă care mi-ariă da a pricepe că amii făcută o carte 
fără valöre, ca atâtea altele. 

Dar eată că vine o împrejurare ce më face a-mi schimba 
decisiunea. 


- Amiculă mieă V. Alexandri venise dilele acestea la Bucuresci. 
Elü trebuea së trecă la Sinaea, unde Curtea regală ilü invitase 
ca să jea parte la festivitățile ce se organisase în onörea Prin- 
cipelui de Wales. mostenitorulü tronului Angliei, care pentru 
prima 6ră onora cu visita sa pământulii românescă. In scurta 
sa petrecere în Bucuresci, ilü văduiii. Më întrebă, între altele, 
despre cursulü mișcării literare ; căci Gcupaţiuni oficiale și afaceri 
de familie îli făcuseră a r&mänea în urma curentului acestuia, 
și a ignora mai cu totul ce sait scrisü 'de unii anii încocee 

Nu-mi trebui multă ca së gändescü ce relațiuni să-i daŭ. 
Gazete și iar gazete, jurnale și far jurnale, unele cari aparü 
si altele 'cari disparü, ca meteori saü ca efemere ce rësarü din 
seninii și nu sciü încotro apucă și încotro se ducii, mai fără 
a lăsa vre-o urmă după urma lorü! Ba nu, totii este ceva: 
Revista noua, sub direcfiunea apröpe obosită a nefericitului 
nostru colegii de la Academie, Hasdeü, pe lângă care se vădii 
öre-care linere talente, 

— Dar ce sa întâmplat lui Häsdeü ? 


www.digibuc.ro 


EPILOG 505 


— Cum? Nu scii? Si-a pierduti fata, singurulü copilü ce 
avea, o stea ce apărea radiösä şi plină de speranţe pentru ilu- 
strarea junei pleiade literare, si care s'a stinsü ca unii luceferü 
gonitü de radele sörelui! 

— Te rogü, daca se pote, să-mi imprumufi colectiunea ace- 
stei Reviste, diu care numai unii numării amü vëdutü.. Dar 
Convorbirile? cum mai mergü ? 

— Traducerea lui Don Chijot... Lascar Viorescu... 

— Cum? numai aläla ? 

— Penă după alegeri... Negrufi acuma face discursuri poli- 
lice la lași; voiesce să împace lumea, care nu prea merge în 
armonie cu politica junimistilor de la putere. De vrei së mai 
scii ceva, îți voiii adăoga că si eŭ îmi tipärescü Suvenirile. 
De ai curiositate să scii ce sunt ele, voiii regula prin testa- 
mentulii mei ca să-ți vie unii exemplară după mörtea mea. 

— Dar îmi garantez că voii trăi mai multü de cât tine? 

— Esci nemuritori, 

— Lasă glumele și trimite-mi ce aï tipäritü penă acuma. La 
Sinaea cât vofü sta, în orele de repaosü voii së petrecü cu 
literatura română. 

— Fie voia ta, precum in cerü așa și pre pământă! 

După câte-va dile, la 1 Octombre, primescă o epistolă cu 
scriptura acea fină si frumosä ce caracterisa sufletulii poetu- 
lui Alexandri, avândii finalulü următori : 

< Aicea, precum scu, au fostu festivități în onorulu Prințului 
«de Walles, care a plecatu încântat după o şedere de patru 
< dile. Acele serbarı erau pre cât de stralucite, pre atât de obo- 
«sitöre, cacı în unele dile ne-amu culcutu de abia la doue dre 
< după miedulü nopli”. Singura odihna ce am găsitu in orele 
« de linisce, este în citirea Nuvenirilorii contimpnrane ce pu- 

blici, şi care wau interesalu prea multu. Te indemnu dar cu 
«totü dinadinsulu se urmeze înainte, se le completez, cucă may 
«ar multe de scrisu, ca să lași astu-felu unu soiu de chronica 
« istorico-literara de mare preu pentru generația actuala și 


www.digibuc.ro 


506 EPILOGÜ 


< cea viitore. Bine ar face toți bătrânii să urmeze pilda luă 
«Ion Ghica și a D-tale. » 


Da, are dreptate iubitulă nostru bardü : in adeverü, multe 
ași mai avea de scrisü. De acolo unde m’amü opritü cu Su- 
venirile, ași avea de spicuitü si de inmänunchietü ună câmpii 
imensü de peripeții prin care amii trecută ca spectatorii saü 
ca membru activă. In ultima jumătate a vieţii mele, strămu- 
tându-mă din lași in Bucuresci, într'o societate cu totulii alta 
de acea în mijloculii căreia mi-amü petrecutü copilăria si ti- 
neretea, amii fostii în contactü cu o nouă lume și ami trecută 
prin atâtea evenimente, cari mi-ar da subiecte cu isvöre bo- 
gale si pline de interesü pentru posteritate, dar care s’aü stre- 
curatii fără a fi băgate în semă de contimporani, ca nisce fe- 
nomene naturale. 

Dar înainte de a merge cu închipuirea până la mulfämirea 
ce ar gusta generafiunea viitöre din asemine Suvenire, măr- 
turisescü că nu poti fi indiferenti de impresiunile generafiunif 
„actuale. Acâstă generaţiune însă nu-mi pune în perspectivă si 
nu-mi dă altă speranţă de cât dörä onörea de a-mi face immor- 
mentarea pe socotela Statului. Cu acesta in adevării ar proba 
că se trage din strămoșii de pe malurile Tibrului, cari astü- 
felii contribuieaii la ilustrarea numelui romanii. Dar s'a făcută 
atâta abusü de aseminea liberalități, pentru atäfi r&posaţi cari 
nu s'aii ilustratii cu nimica, în cât ași ruga-o së mă slăbâscă 
cu aseminea parade : onorile la imrnormöntare să nu mi le arate 
mai mari de cât mi le-a arătată în viâță; sufletulü meü nu-i 
va fi recunoscători pentru ironiea cu care më va petrece la 
mormenti, precum nu s'a turburată nici pentru pufina consi- 
derafiune ce mi-a arätalü cât am trăită. 


www.digibuc.ro 


EPILOG 507 


Aice credeamü să terminü cu epilogulü meü. A trebuitü însă 
să-mi mai revădu conceptulii ; si, având a’pleca în provincie 
pentru alegeri, ami lăsată manuscriptulü acasă. Peste cinci dile 
întoreându-mă, până a nu-lü da la tiparü, credă că nu voiii 
gresi către posteritate daca ași însemna încă ceva și despre 
evenimentulii recentü ce m'a fäcutü ca să plecü in escursiunea 
arätatä. 

Sub Ministerulü transitoriü, numitü alü Junimistilorü, fiind a 
se premeni Corpurile Legiuitöre si promif@ndu-se pe töte tonu- 
rile că alegerile vor fi libere si nici de cum influinţate de ad- 
ministrafiune, amü avutü släbiciunea a crede cä ar fimomen- 
tnlü ca să mă alegü si eŭ deputatii. De acâstă onöre nu mă 
bucurasemü în fera mea nici o dată penă acuma, fiind-cä 
nu më putusemü conforma cu sistema politicianilorii, cari, 
pentru ambitiunea de a ajunge la deputäfie si apoi la por- 
tofolii, recurgă la mijlöcele cele mai umilitöre : se inregimen- 
teză la unii partilii saü la altulü, se gudurä spre a căpăta 
protectiuni, alergă cu rugăminţi în drepta și în stânga, se jură, 
pe toți dumnedeii astä-di că este albii iar mâine că este roșu, 
sacrifică bani spre a cumpăra voturi, si cele-lalte. Cu asemine 
sistemă incompatibilă cu firea și caracteruli meü, nu m’amü 
pututii conforma, și de aceea, precum voiii arăta mai pre largă 
în altă serie de Suvenire, ami statii maï multă ca spectatori 
la luptele electorale cari aü trământatii fera de când se bucură 
de regimul electorali. Cu aseminea natură si cu aseminea ca- 
racteră, apoi, nici put&mü atrage simpatia colegiurilorii în cari 
votamü : alegătorii fiind în genere conduși mai multă de in- 
terese de cât de principii, corupți saü coruptibili, naivi sai 
vicleni, tiritori saü tirifi, venali saü stupidi, fricoși saü lingu- 
sitori, cu convictiuni elastice, cu educaţiune devergondată, fără, 
principii, förä credinţă. fără demnitate, fără patriotismü, nu ve- 
deaii necesitatea de a alege unii omii care trăesce cu capulii 
între cărți și-și sacrifică viefa și interesele lucrândă pentru 
inavufirea literaturei, unii omü devotatü ideilorii generöse și 
binelui publici, unii omü cu esperiente și cunoscinfe, — ci mai 
adesea aŭ preferitü șarlatani de meserie, avocaţi esploatatori 


www.digibuc.ro 


508 EPU OG” 


de situatiunT, mediocritäfi fără vre o mare valóre morală, saü no- 
tabilități improvisate după oroscopulü schimbätorü alü impre- 
jurärilorü. 

De astä-datä însă amü credutü că era timpulü së më adre- 
sezii la elementulü numitü cu emfasä talpa casei, la poporulü 
ruralü alü Ialomiţei, care după Constitufiune are dreptü a tri- 
mite ună representantü. Amü credutü că la acâstă clasä, care 
nu mai tärdiü de cât astă primăvară a făcutii o rescölä fără 
să scie pentru ce, care a suferitü schingiuiri și glönfe spre a 
se potoli, si care are atâtea si seriöse interese de apărată, va 
avea resunetü vocea unui sufletü sincerii si devotată. De a- 
ceea amü fäcutü următoriulii apelii cătră Delegații Colegiu- 
lui HI de lalomiţă : 

«In puterea relafiunilorü ce de 30 de ani amü avutü si amii 
cu locuitorii din Plasa Câmpului, cară aü avutü ocasiunea së- 
mi cunâscă persöna și caracterulü, în vederea alegerii ce sun- 
teți chemaţi în curändü a face, viii a vë adresa acestă scrisöre. 

De când Constituticnea a datü țăranilorii dreptulü de a tri- 
mite un deputatii la Cameră, colegiulii vostru rar și-a nemerit 
omenii: maY tot-d’auna s’aü alesă deputaţi recomandafi de 
zapciii guvernului, saii omeni cari, pentru ruşinea numelui de 
român, aŭ găsită së cumpere volurile delegafilorü. De aceea 
colegiulü țărănescii s'a numită o minciuna, saŭ zestre guver- 
namentală. De aceea Camerele ajungend a fi compuse din de- 
putați cari speculaü voturile lor, in loc de a se ocupa de 
interesele clasei rurale, se ocupaü de interesele lor particulare. 
De aceea administrafiunea ajungendi a fi după chipulü si a- 
semănarea Camerelor. venalä si coruptibilä, vă lăsa in prada 
läcomiei tutulorü r&iloru, cari träescü exploatändü munca të- 
ranului. De aceea justiţia a fost vitregă pentru dreptatea vösträ. 
De aceea bisericele si școlele vóstre ai fostii abandonate de 
ori-ce solicitudine. De aceea preoții și învățătorii voştri piro- 
lescu in miserie. De aceea tinerimea vösträ cresce fără în- 
veläturä, cadendü in vifii degradate si träindü in ticälosie, 
De aceea astă primăvara țăranii saü rösculatü și cu violență 
aŭ voitu se pedepsesca mai ântiiă pe Delegații loru cari ’si 


www.digibuc.ro 


EPILOGU 509 


aŭ fostii vendută voturile, şi apoi së ceră drepturi cari cere- 
deü că se potü căpăta cu puterea. De aceea s’aü fäcutü o 
mulțime de victime între săteni: pe unii glönfele i-ai prăpă- 
ditü, pe alţii casnele "i-aü schiloditü, pe alţii gârbaciul 'i-aii 
umilitü, ajungândii o mulțime de familii la sapă de lemnü; 
iar representanţii lor alergaü a se ascunde în gaure de șerpi. 

Tote aceste nenorociri s'ar fi pululü înlătura dacă fera avea 
o Cameră liber al6să, dacă si voi, țăranii, aţi fi trimisă depu- 
tafi cu dorii de inimă pentru voi. 

Căde-veţi öre, frafilorü, și acuma in greșelele de mai nainte ? 

Stärui-vefi a trimite deputaţi totü Omeni străini de voi și 
necunoscători de nevoile vâstre? 

Alege-veti iarăși avocaţi limbuţi, cari vë amefescü cu vor- 
bele și cari nu se gändescü de cât la cästigulü lorü. 

Da-veţi voturile vóstre iarăși celori ce vă vorü ospăta saü 
vă vorü plăti mai bine? 

Ajunge-veţi öre a vë înșela de vorbele frumâse ale unorü 
ömeni cari aŭ mai fostă în Cameră, dar cari n’aü deschisü 
o dată gura ca să ceră ceva pentru țărani? 

Băgaţi bine de semă! Causa ţăranului e mare, si Camera 
viitore are să se ocupe de ea. La 1864 ea sa resolvitü cu 
dreptate, dar cu neajunsulii acela că n'a pregetat la sorta f&- 
ranului într'ună viitorii mai depărtată. După unŭ pätrarü de 
vâcii însă, lumea s'a immultitü, și plugarilorü nouinu le ajun- 
ge pământulii dată pärintilorü lorü, Deci dreptate este să li se 
dea (cu despăgubire bine infelesö), căci plugarulü fără pă- 
mânti e ca pasărea. fără aerü și fără aripi, ca vita fară pășune, 
ca pescele fără apă. Deci trebue revisuita în înţelesulu acesta 
legea rurală. 

Diferitele partite insă carı voru se fie ın capulü țerii, acele 
mai alesii cari compnnu colegiurile claselorii superiöre, nu cu- 
getă in struna acesta. Liberalii pâna mai eri la putere) strigă 
pe tote tonurile că nu e cestiune rurala sañ ugrară in ț6ră; 
că, prin urmare, nu päment ei libertate de muncă trebue të- 
ranului ! Conservatorii niet voru sauda de legea rurală; ei și 
pe cea de la 1861 ar rovoca o, daca ar pulea; eri, nu pament 


www.digibuc.ro 


510 EPILOGU 


ci cerbice de ascultare şi supunere vorü së dea ţăranului! 
Singurü ministerul interimar, la putere astä-di, prin o serie 
de legi (publicate prin Monitoră) pare că promite a da ceva 
țăranilorii. Dar modulů cu care voesce a da, după ce că e 
urditü ca abia după 20 de ani së se pötä esecuta, apoi nu 
eredü că së convie din mai multe punte de vedere föranilorü. 

Trebue dar ca, la desbaterea acestorii legi, deputatul vos- 
tru să aibă nu numai dragoste pentru voi si pricepere, dar 
și greutate la cuventü, adecă omü cu trecutü onorabil și cu 
fapte cunoscute. Alt-feli legile ministerului, așa cum sunt 
propuse, dacă nu se vorü amenda cum se cuvine, nu vorü 
aduce nici o îmbunătăţire în sorta ţăranului. 

De aceea, domnilorii delegaţi, ca proprietară interesându-mă 
se vedü resolvită cestiunea acâsta așa, in cätü feranulü së în- 
tindă cu plăcere mâna la ómeniï cu haine albastre, — ea unul 
care de 40 de ani amü nulritü sentimente umane si fraterne 
pentru țărani, — ca judefen care n'ași dori së mai vedü r&s- 
cöle ca cele de astă primăvară, — vë die: când veţi merge 
la urnă, gändifi-v& cu inimă curată și senină la votulü ce voiți 
a da. 

Dacă veţi crede că eŭ însușescii calitățile ce trebue să aibă 
unii representantü ali ţăranului, voii primi eu plăcere man- 
datulü vostru. De veţi dori unŭ altulü cu mai mari merite, 
vă uredii: Noroc Ja nemerâlă!» 


Alegerile s'aŭ făculii cu pace bună. Administrafiunea locală 
ca tot-deauna a exercitat influența sa, pe sub mână, cu di- 
bäcie, sub aparența celei mai stricte legalităţi. Cu tote aceste, 
județului Ialomița, care se întrecea a da tot-deauna deputaţi 
de eulöre liberarä, de astă dată a dată junimisti si conserva- 
tori, saii mai bine guvernamenlali. Rumorea publică afırına 
că trei patru persone hogale aü fäculü o colectă de fonduri, 


www.digibuc.ro 


EPILOGU bii 


cu cari s’aü cumpărată voturile ömenilorü coruptibili, întroduşï 
în listele electorali, grație legei oportuniste făcută de ministeru] 
din 1884, cu intenfiune de a se perpetua la putere, Opesiţiu- 
nea nedispunândi de fonduri, nu putea combate cabalele gu 
vernamentalilorü. 

La colegiul III naŭ urmată corupliuni in modü brutalü, adecä 
cu plată tarifatä, precum s’aü făcută in alte rânduri; apoi era 
și cam greü de a corumpe septe sute de votanfi. lar celegiulii 
acesta fiindü din natura lui concepută -- spre batjocora popo- 
rului românescă — a fi zestre guvernamentală, era förte greü de 
luată din mänele administrațiunii. Candidatura fiindă promisă 
unui fostii directorii ală ministerului de Culte (1), demisionatü 
numai pentru ac6sta, și acesta, ca Directorü alti României li- 
bere, organ al partitului de la putere, avendii interesü a fi in 
Parlamentă, totii aparatulü administrativü s'a întrebuințată pen- 
tru susținerea lui, Mai întâi s’aü pregătitii învățătorii și preoții 
cari aŭ voturi directe : Revisorulü scolarii si Protopopulü distrie- 
tualü n’aü avută de câtii soptindü să le spue că, de nu vorü alege 
pe candidatulii oficială, acesta se va întorce la postulii ce ocupa 
şi va găsi acü pentru cojoculü lorü. Cu delegaţii sätenilorü, aper, 
a fostă si mai usorü de manevrată. Primarii (după ordine verbale 
de la subprefecturi) aŭ făcută tote chipurile să alegä ömeni câtă 
se pote mai docili și fără sciinfä de carte; apoi aŭ venită cu 
dânșii în ajunulü alegerii sera până la reședința districtului, 
unde ï-aŭ consemnată în hanuri saü cârciume (ce se pntéü 
închide și păzi) și-i tinéú pe mâncare si pe băutură (în soco- 
tela domnului profesorii de morală filosofică) fără a putea co- 
munica cu nimeni, Acești delegaţi, aduși cu cheltudla comu- 
nei, escortafi chiar de primari, a doua di la 9 ore erai libe- 
raţi și aduși, hrăniţi si junimesce cinstiţi, la urnă, unde unii 
învăţători saii unii preotii (din cei mai bine catechisaff) le pu- 
nea în mână buletinele ce trebue së depue, 

Câţi va învățători și delegați, putendă-se strecura dintre 
strejile care-i päzeü, veniră să-mi spue că apelulii meü a fa- 


(1) Dim, Aug. Lanrianu profesorii de Filosofie, 


www.digibuc.ro 


512 EPILOGU 


natisată pe mai mulţi cari ar fi deciși a vota pentru mine 
dar mult se temü de persecuţiuni; totii odată însă îmi spu- 
seră că resultatulii pentru candidatul ștăpânirii este asiguratii. 
Acesta vădendi, amü mullämitü aderenţilorii mei si le-amü 
declaratii că, dacă lucrurile sunt așa, maj bine preferii a face 
ca së nu aibă superare din causa mea. De aceea amii trimisü 
de mi-aii înapoiatii buletinele, retrăgându-mi canditalura. 

Intorceöndu-m& la Bucurescă, mamii cufundată în lectura 
foilorii si Revistelorü ce me asteptaü. Aruncându-mi ochii pe 
scorța (coperta) Convorbiriloră Literare, amü remasü uimitü 
vedendü și numele ıneü. Amii luatii îndată condeiulii si amü 
scrisă următorele rânduri Directorului acestei publicaţiuni : 

« Când v'ami oferiti, înainte de a esi de sub tipariü, Suve- 
nirile mele, ami credutü a vë servi, Gàndu-vë materie pentru 
o recensiune bibliografică, precum adesea obişnuiţi a face pen- 
tru alte publicațiuni în Revista ce dirigefi. 

Cu mirare însă ami vedutü că, în numărulă de la 1 Oct. 
al Convorbirilorii Literare, a inceputü a se reproduce în extenso 
unulii din episodele mele fără autorisafinnea mea specială. A- 
câstă urmare îmi causeză două neajunsuri, pe cari cu părere 
de răi më vădii nevoitü a vi le semnala. 

Primul, este materiali : căci dacă tote revistele periodice 
ar reproduce ast-felii fragmente din cartea mea, apoi ea, când 
se va pune in comerfü, n'ar mai avea căutare, căci cuprinsul 
ei ar ajunge a fi cunoscutii publicului; si nu pentru acâsta 
amü ținută eŭ dece ani si mai bine lucrările mele in cartöne, 
refusândă chiar remuneratiuni considerabile ce mi se oferiaii 
de la alte reviste, numai pentru planulü de a le tipări pe tâte 
într'unii singuru volumu. 

Ali douilea, este unu neajunsü moralii, nu mai pufinu gravă. 
După urmarea acesta, publiculu (în mare parte) pate să crâdă 
că voiii se mă strecorü către onörea de a më num£ra între 
colaboratorii organului ilustrei societăți Junimea, pre când în 
realitule, mai alesu de când sa constituitü în societatea poli- 
tica, cu ea me aflu în cea mai perfectă răcâlă și indife- 
renfä. Pe langa acestea, publiculii, care adesea trage conclu 


www.digibuc.ro 


EPILOGÖ 513 


siuni ciudate si din nimicuri, vădândiă scrierile mele reproduse 
cu ortografia Convorbirilorii, ar putea crede că ași fi capitu- 
lată înaintea seóleY fonetice inaugurată de ea, pentru care (pre- 
cum vë este cunoscută din discufiunile nâstre de la Acade- 
mie) nu amü de câtu prea puţină stimă și consideraţiune ; si, 
ca unulü care ați sciutü acestea, më miră că nu mi aţi făcută 
onörea măcar de a mă întreba dacă suferă së më vedü tipä- 
ritü cu o altă ortografie, fără a-mi face sânge răi. 

Pentru aceste neajunsuri, cari potii să vă dea subiecti și 
pentru vre-o nouă comedie de Zefelemele, — si cari îmi place 
a crede că le-aţi comisii din distracțiune saü cu intentiune sin- 
ceră de a mă obliga, — nu vofü alerga la tribunale spre a vă 
cere daune interese, ci mă voii mărgini a vë ruga ca să în- 
cetați cu publicarea urmării articolului meii, > 


18 Octombre 1898. 


Sanatate si vole buna, tabifl lectori! 


33 


www.digibuc.ro 


„Biblioteca Metropolitană š : 
Re a Bucuresti | | 
„ Patrimoniu 
NR. INVENTAR .. unnsnrasansrasese 


www.digibuc.ro ` N