Revista Cinema/1990 — 1998/022-CINEMA-anul-XXII-nr-7-1984

-23 August 1944—23 August 1984- 


v 


3 , "E på A i : Xe på A 
P å "E < k A 

t i Educaţiei Socialiste > 
București, iulie 1984 


e 


23 August 


Ani de 
ani de m 
So 


40-a aniversare a Revoluţiei de oe 
rare socială si nafionalå, antifascistă și anti- 
imperialistă, glorioasă sărbătoare a mea 
lui nostru popor, este infimpinatå de 


artistic de raj, Ani eroici, realizat In 
colaborare de de filme Cinci $1 Studioul 
„Alexandru Sahia“, constitule una mår- 


turille acestei adeziuni, semnată de regizorul 
Virgii Calotescu și ee Nicolae Dra- 
goș, reafirmatå mai jos de scenarist 

— Într-adevar, prezentam cu citåva vreme 
în urmă un proiect — ingåduiti-mi să spun — 
proiectul unui monument, și azi ne aflăm 
într-un fel în fața acestui monument căruia îi 
mai datorăm, spre întregire, doar unele deta- 
lii. Spunind moniment: nu fac o judecată de 
valoare, ci doresc să sugea a adevărul pe 
care sint deplin convins vor recepta ca 
atare şi spectatorii filmului, că prin toate ima- 

inile 'sale — documente din mai bine de o 


„Actul de la 23 August 1944 a deschis o [nota o ra a ea RI 


poporului român din această perioadă, al 
luptei sale sub conducerea Partidului Comu- 


eră nouă în istoria României — era unor Kin ME TO a pant Un 


ES » A > luptă deloc simplă, o luptă eroică, in care, 
profunde transformări democratice, revolu- Enie a oaia ai 
tionare, a realizării depline a independenței Bi die = au rep 
şi suveranităţii nationale, a fåuririi vieţii noi, ro 

a devenirilor istorice. Deci dimensiunea, uni- 


socia liste“ * tatea de măsură a faptelor filmului, a eveni- 


mentelor lui, e una istorică — la scară natio- 


Ni nalå si la scară planetară. Prin structura sa, 

ICO ae filmul inlesneste spectatorului să audă si så 

înțeleagă vuietul trecutului de luptă, mesajul 

lui, un mesaj de permanenţă, pe care, și 
aceasta am vrut să sugerăm, fiecare dintre 

noi avem datoria să-l ducem mai departe. 

— Ce linii de forță degajă acest film oma- 


nafia pe care nu se poate să nu o trăiești în 
fata densității extraordinare a evenimentelor 
ce se produc într-un spațiu temporal nu 
foarte întins, dacă ne raportăm la multimile- 
nara existență a civilizaţiilor. Niciodată omul 


TEAÚŞESCU ROMANA! | ØRE truse. popuRUL MERE AE 
PACEA Å PRIETENIAʻ | | : <v > în dori ue Deca, Se sad 


nostru, preocupat, desigur, de realităţile w 
evenimentele in directă legătură cu 
contemporană a poporului romån, å panid- 
lui sãu conducător. Ar fi de observat, 
context, existența unei continuitåti de idea- 
luri si opțiuni fundamentale, care, toate lao- 
laltå, mărturisesc un adevăr esențial: acela că 
poporul român a ştiut întotdeauna ce vrea. Și 
a vrut mai intii de toate să-și păstreze și să-şi 
apere pină la capăt ființa napona integrita- 
tea plaiurilor românești, dreptul la demnitate 
și libertate. lar aceasta și atunci cind se pă- 
rea că totul se împotrivea afirmării unor ase- 
menea idealuri. De aceea, și în experiența 
tragică a războiului care a marcat adinc uma- 
nitatea, popao român și mintea sa cea mai 
lucidă, clarvåzåtoare, Partidul Comunist 
au știut så afle dezlegarea adevărată, infåptu- 
ind la 23 August, în acest moment care pen- 
tru filmul nostru este axul ordonator, marele 
act revoluționar prin care țara şi-a asumat 
noul său destin. Un destin a om devenire, å 
cårui definire, din planul proiectiei ideale in 
acela al construcţiei reale, concrete, își află o 
expresie elocventă în imaginile filmului. Deci, 
un drum prin istorie, dar nu printr-o istorie în 
care evenimentul s-a îmbrăcat în hlamida le- 
gendelor, ci printr-o istorie căreia i-am fost 
și-i sîntem contemporani, căreia i-am fost | 
martori și jertte și eroi. O istorie pe care noi 1 
am trâit-o, dar am și făurit-o. l 
— Afirmarea acestor idel presupune în film | 
— pr in comentariul iui — un ton pe care nu 4 
t-am putea numi decit patetic. | 


ma a 2 


— Dar nu un patetism al opțiunii naiv ro- 
mantice, ci unul al opțiunii conștiente, lucide, 
al dorinţei de a înțelege angajarea la o operă 


1944 — 23 August 1984 


eroicå istorie, 
ăreţe impliniri 
cialiste 


constructivă după ce, cel puţin în linii mari, 
i-ai trasat contururile, al voinței de a te în- 
scrie într-o continuitate de esenţă cu inainta 
şii. Voinţă așezată solid pe conştiinţa că ros- 


ilis 
i 
s36 


in mod anarhic, ci 
de a construi cu vocația marilor ctitori. De 


timp de peste 50 de ani s-a identificat plenar 
cu vrerile 


ginii, nu poți så nu meditezi asupra acestui 
adevăr si să nu desprinzi și din el acea idee 
de continuitate, de păstrare a tradiţiei. Caci, 
dintotdeauna, familia românească s-a ştiut 
solidară, lingă umărul viguros al bărbatului 
aflindu-se într-o îngemănare ce nu e o simplă 
metaforă, ci o realitate morală, umărul delicat 
dar ferm ai soţiei. Dintr-o asemenea ingemå- 
nare întru faptă, întru respectul față de viață 
și datoriile in fata ei, se desprind in mod fi- 


resc valențe emoționale și semnificaţii morale 
de an ră. far de aici, gîndul ndreaptå 
spre a marii familii romånesti, care 


nationa- 
litatea căreia fi aparţin, vorbind laolaltă in 
limba comună a faptelor, în numele dragostei 
portia JON al devotamentului „apă de partid, 
ţii în jurul partidului, al secretarului 

stu Å piei Este 


potrivă, în dettinul și și existența ea a 
fiecărui membru al societăţii noastre, ca și în 
coloanele prin care celebrăm marea sărbă- 
toare din August, coloane care-și trag seva 
din simbolul peren al infinitei coloane brân- 
cusiene, ea însăși un reper semnificativ în 
film. parea imena le, sper, din toate cele afir- 
mate, că filmul se constituie într-un omagiu 
profund şi pe deplin legitim, adus acestor ani 
pe care îi vom kp moment 


adus po! 

român, autorul în fapt alunei eroice istorii și 
al unor mărețe impliniri a 

omagiu adus Partidului Comunist, inima vie a 
țării, într-un omagiu adus celui ce în fruntea 
partidului a făcut prin exemplara sa acțiune 
revoluționară și cutezătoarea sa gindire crea- 
toare, ca în anii ce-au urmat i al 
IX-lea al partidului, patria să-și ti tim- 
puli său cei mai rodnic în as tovarășu- 

NICOLAE CEA! 


general al partidului nostru a avut lui 

oral dte Drd aa nr: „kA ete MN dn Aug Da i cal se 

preun ani ra- i-au izarea 

rea unor memorabile båtåli de clasă, pe cea fim vor să vadă in el, in Mee rînd, semnul 

care-i este tovarășă de viaţă, tovarășa de omagiu al conștiinței ce te-a animat actul 

intermediul de creație. 
sau retrăind timpul cu ajutorul ima- 
CINEMA" 
Telegramå 


Tovaråsului NICOLAE CEAUSESCU, secretar general 
al Partidului Comunist Romån, presedintele Republicii Socialiste Romånia 


În numele tuturor creatorilor de filme și al colaboratorilor lor, al miilor de cinea-- 
matori şi miloanelor de spectatori ai filmelor românești, Asociaţia cineastilor vă 
roagă să primiţi expresia marii noastre bucurii şi a deplinei noastre adeziuni la ho- 


tărirea ședinței plenare a Comitetului 


i Central al Partidului 


Comunist Român, pri- 


vind realegerea dumneavoastră, la Congresul al Xill-lea, in funcția supremă de se- 


cretar general al partidului. 
in fruntea 


Cineaștii români, asemeni tuturor oamenilor muncii, văd in această hotărire, in 
dumneavoastră 


nostru partid, garanţia sigură a 
neabătute pe drumul 


gloriosului 
poporului nostru, a înaintării 


și spirituale a patriei noastre socialiste, libere și independente. 
Vă asigurăm, mult stimate și iubite tovarășe secretar general, că ne vom intensi- 


fica eforturile pentru a face ca filmele românești så răspu 


ndă in mai mare măsură 


inaltelor exigențe ale constructorilor societății socialiste multilateral dezvoltate, in- 


demnurilor ung şi indicatiilor de excepţională importanţă, pe 
adresat în repetate 


neavoastră personal ni le-aţi 
avem mult de făcut pentru a ridica vi 


tivă a lucrărilor noastre, cit mai aproape de nivelul operei măreţe şi eroice pe care - 
mneavoas- 


care dum- 
te rinduri. = deac ar ee bk med 
rtistică și eficiența educa- 


intregul nostru popor o înfăptuieşte, sub ințeleapta și clarvåzåtoarea du 


trå conducere. Legarea strinsă a creaţiei cinematografice de viața, infåptuirile şi 
aspiraţiile oamenilor muncii, preocuparea de a inaya pe ecran figurile reprezen- 
tative ale marelui șantier al ţării, ca şi ale eroilor luptei istorice libertatea 
poporului și a patriei, se află in centrul atenţiei creatorilor de filme de toate genu- 
rile și a tuturor lucrătorilor din cinematografie. Pentru noi nu există sarcină de 
onoare mai indatoritoare decit stăruitoarea dumneavoastră chemare de a face din 
frumusețea morală și din strălucirea personalității contemporanilor noștri, în frunte 
cu comuniștii, un izvor permanent de inspiraţie, în vastul proces de educare și for- 
mare a omului de azi și de miine. 

Vom face totul pentru a fructifica pe condițiile de lucru create cinemato- 
grafiei noastre in cei 40 de ani ai li noastre, în mod deosebit in cei mai fruc- 
tuoși dintre ei, în cele aproape două i de cind dumneavoastră vă aflaţi ia 
cirma destinelor naţiunii noastre socialiste, cu deplină incredere în victoria luptei 
revoluționare, constructive şi pașnice in care dumneavoastră ne conduceţi. 


Asociaţia cineaștilor 
din 
Republica Socialistă România 


hr 


Documentarul: martorul şi cronicarul 
uriaşului avînt constructiv al 
Epocii Ceauşescu 


Studioul „Alexandru Sahia", studioul documentarului românesc, este o veritabilă tre- 
zorerie — firește, doar de imagini, dar de imagini de aur: imaginea oamenilor muncind, 


imaginea uriasului efort de construcţie al 


lomâniei contemporane. 


Mereu pe teren, mereu gata să surprindă în priză directă sunetele actualitatii și så fi- 
xeze pe peliculă evenimentul semnificativ, documentariștii noștri au realizat, în timp 
(incepind din 1954, cu filmul Pentru industrializare, pentru socialism de lon Bostan) o 
impresionantă antologie cinematogratică a celor mai importante construcții ale anilor 
noştri. Dintr-o mult mai amplă filmografie, să parcurgem doar citeva titluri, legate doar 
de citeva din numeroasele obiective economice de pe harta ţării: 


Hidrocentrala de Arges 
Spre cer — regia Titus Mesaros 
Combinatul siderurgic Galaţi 


Ştiaţi că... — r. Mirel Hiesiu, Gigantul de la Gurile Dunării — r. Pompiliu Gilmeanu 


Uzina de aluminiu Slatina 
Prima zi — r. Gh. Horvat 
Digul de la Constanţa 
Digul — Jean Petrovici 
Hidrocentrala de pe Lotru 


Lumina de pe Lotru — r. Erwin Szekler; Neamul lotrenilor — r. Alexandru Drăgulescu 


Combinatul siderurgic Tirgoviste 


Cel mai tinăr oței — r. Nicolae Cabel; Otelåria la ora ciberneticii — r. David Reu. 


Termocentraia Rogojelu 
Simtonia in Re major 
Porțile de Fier 


r. lon Visu 


Acești oameni — r. Felicia Cernaianu, Prefatå la un poem si Din fluviu izvorăsc lumi- 
ni — r. Mircea Popescu, Apoi s-a născut orașul — r. Constantin Vaeni 

Cei mai inalti stilpi de înaltă tensiune din [ară 

Tensiune inaltå la Bechet — r. Mirel lliesiu, Liniorii — r. Dumitru Done 


Hidrocentrala de pe Someș 


Noaptea bărbaţilor — r. Alexandru Boiangiu; Şi ne-om plimba cu barca — r. Mirel 


Mieşiu 
Transfågåråsanul 


Transtăgărășanul — r. Virgil Calotescu 
Prima platformå de foraj marin „Gloria” 


Avanpremieră, Premieră in largul mării — r. Jean Petrovici 


Termocentrala de ia Anina 


Între Anina și Oraviţa — r. Mirel llieșiu 


Şantierul naval Galaţi 


Scoica — r. Jean Petrovici; Cursa de probă — r. Pompiliu Gilmeanu 


Podul Grant 


Romanjå pentru mai tirziu — r. Alexandru Drăgulescu 


Hidrocentrala de pe Sebeș 


Pe Valea Frumoasei — r. Felicia Cernåianu 


Combinatul siderurgic Călărași 


Ofel de Bărăgan — r. Sevastian Antonescu 


Combinatul petrochimic Năvodari 


La Capul Midia — r. Alexandru Boiangiu 


Uzina de alumină de la Tulcea 


Aparenta nemiscare a unui transatlantic — r. Erich Nussbaum 


Palatul sporturilor și culturii s 
Geneze r. Slavomir Popovici 
Uzinele Dacia-Pitești 


Un ciclu de filme în regia lui Alexandru Gaspar 


Uzinele Aro-Cimpulung 


Un automobil străbate lumea -r. Gh. Horvat 


Metroul bucureștean 
Metrou! bucureştean — r. David Reu 
„ȘI, desigur, multe, multe alteie. 


În prezent, se lucrează patru documentare despre Canalul Dunăre-Marea Neagră 
(realizate de Eugen Gheorghiu, Jean Petrovici, Erwin Szekler) care se vor adăuga altor 
filme făcute acolo pe parcursul lucrărilor. Şi tot in aceste zile, se pregătește de start 
un documentar de lungmetraj, „un film al miilor de filme realizate la Studioul .Sahia" în 
aceşti 40 de ani", așa cum mărturisea regizorul Virgil Calotescu: Ani eroici. 


latå în continuare, in citeva voci ale documentarului românesc, citeva semnificative 
fragmente ale unor bogate experiențe profesionale. 


„Praguri spre viitor..." 


ŞS.: începem cu începutul. Cind am absol- 
vit IATC-ul, am avut repartiție la Buftea, dar 
din pasiune pentru ceea ce se cheamă reali- 
tate, am schimbat repartiția cu un coleg care 
primise la „Sahia“ şi voia neapărat tacă 
film de ficțiune. Cind am venit aici, în loc så 
încep direct cu filmul documentar. am cerut 
să intru la secţia „Jurnalului de actualități“, 
ca să-mi fac ucenicia acolo. La jurnalul de 
actualități, subiectele fiind foarte variate, te 
învățau, te obligau, de la o Săptămină la alta, 
să vezi și să abordezi realitatea medii foarte 
diferite, un proces continuu de cunoaștere a 
jocurilor, a oamenilor, a faptelor, dispuse. di- 


4 


vergent în aparenţă, dar convergent sub sem- 
nul construcției socialismului. Imi amintesc. 
în 1955, pe o iarnă fioroasă, cu o zăpadă cit 
gardul, am t cu operatorul Sorin Con- 
stantinescu la Tirgu-Jiu, și de acolo, impre- 
ună cu un tehnician de la energetică, am tra- 
versat Munţii Vulcan de la 5 dimineaţa pină la 
2 noaptea, ca să ajungem la linia de înaltă 
tensiune care se construia atunci și care lega 
termocentrala de la Paroseni de toată zona 
Olteniei. Muncitorii ne-au primit noaptea, 
ne-au dat paturile lor și un ceai fierbinte. Aşa 
ne-am cunoscut; apoi ne-am împrietenit cu 
ei, în timp ce încercam să fixåm pe peliculă 
momente din munca lor grea și fascinantă. 
Am cunoscut acolo, nu-l uit, un maistru pe 


care-l chema Uhr, şi care ne-a povestit fapte 
de eroism ale oamenilor de pe şantier. Acest 
Uhr mi-a inspirat, mai apoi, un personaj 
dintr-un lungmetraj de ficțiune, Un zimbet 
pentru mai tirziu... Așa mi-am făcut toata 
ucenicia în condiţii dificile, dar generatoare 
de mari bucurii profesionale. Drept care, cind 
am trecut la documentarul propriu-zis, m-am 
ocupat în continuare tot de ceea ce însemna 
şi înseamnă creație și efort în construcţia so- 
cialistă. Trebuie să amintesc, ca foarte sem- 
nificativ, filmul Cetăți ale industriei socialiste, 
care se numea inițial Șapte borne, după un 
scenariu pe care l-am scris împreună cu Mir- 
cea Mureșan. Un film născut dintr-o entu- 
ziastă încredere în evoluția construcției so- 
cialiste, în timp. Am luat șapte borne de be 
ton, pe fiecare bornă am montat cite o placă 
de otel inoxidabil, pe care era gravat următo- 
rul text: „Din acest unghi s-a filmat în anul X. 
Si ne vom întoarce aici, peste zece ani, să ve- 
dem cum vor arăta atunci aceste locuri, din 
același unghi.“ Ne-am întors. La Hunedoara, 
unde abia incepuse construcția furnalelor 
mari, peste zece ani, filmind din același 
unghi, am văzut o pădure de furnale; la Bi- 
caz, am montat borna acolo unde ar fi trebuit 
să ajungă nivelul apei lacului de acumulare 
care atunci nici nu exista; după zece ani se 
mai vedea doar virtul bornei, pe Transfågårå- 
san, la Galaţi, la Tarnita, peste tot se desâvir- 
şiseră mari construcții. Am considerat aceste 
borne ca semne, ca praguri, ca simboluri ale 
realizărilor prezentului si viitorului. Şi am 
continuat, în toate filmele, să urmăresc nu 
numai acele locuri, dar şi multe altele. Suge 
find ideea perspectivei și împlinirii în timp 

Sau filmul Noaptea bărbaților. Ham realiza! 
pe Valea Someșului, unde se construia s 
mul hidroenergetic actual (Se numea 
pentru că, pentru cei care lucrau in subter 
era noapte aproape tot timpul). Acolo. pe 
şantier, am descoperit foarte multi oameni, 
majoritatea venii din Moldova, cu familile, 
cu copiii, se cunoșteau toti între ei, erau prie 
teni Depășeau cu mult curaj dificultăţile 
muncii. În film e vorba de bårbåtie, pentru că 
despre asta este vorba cind se muncește în 
subteran, despre eroismul, despre curajul 
acestor oameni de a întrunta umăr la umăr 
orice fel de obstacole, despre forța de a de 
påsi momentele greie. În timp ce bărbații 
munceau in noaptea de sub påmint, deasu- 
pra, în niste birouri modeste. de baracă, lu- 
crau soțiile lor, care făcesu socoteala norme 
lor şi procentelor. Între timp se betona bara- 
jul de la Tarnita. Acolo. pe un frig de -10 
grade veneau basculantele, råsturnau betonul 
care trebuia să aibă o anumită temperatură 


o Și 


Documentarul la fo 


vibratoarele vibrau betonul, se lucra cu mare 
rapiditate, era un etort colosal. Aceste două 
secţiuni, munca în subteran şi munca la ba- 
raje au fost alternate în montaj cu munca fe- 
meilor în acele barăci. Le-am anunţat și pe 
ele că le vom filma și — mă Induiosez și 
acum dind îmi aduc aminte — s-au coafat 
una pe alta, și-au tăcut unghiile, s-au gătit... 
Şi am pus In sunet cintecul lui Bogardo „Să 
Au uităm nicicind să iubim trandafirii". = - 

Şi la Capul Midia, la Combinatul petrochi- 
mic, am filmat tot in plină iarnă. Viscolea 
Constructorii lucrau cåtårati sus, pe coloa- 
nele de distilare. Acolo, operatorul filmului, 
Karol Kovacs era s-o påteascå: era cocdtat 
pe o macara, a venit o pală de vint puternic, 
i-a smuls aparatul din mină și el a rămas agă- 
tat în brațe, noroc că au urcat doi construc- 
tori de la dig, l-au prins si l-au coborit. Unul 
dintre meșterii de la Midia mi-a povestit ceva 
pitoresc. S-ar putea intimpla şi într-un scena- 
riu de ficțiune. Un sofer de pe șantier i-a dus 
o basculantă cu nisip unui podar din Nå- 
vodari, care-și făcea casa. Cind a descărcat 
in curte, în mijlocul nisipului trona... o bombă 
mare, rămasă din timpul războiului în plaja 
de la Capul Midia! Gospodarii au început så 
tipe, au venit gon și au dezamorsat-o... 
Asa s-a afiat acel sofer făcea curse ile 
gag 

Am filmat mult si în „triunghiul de foc“: Re- 
sta, Hunedoara, Galaţi. La ofelårie, la fur- 
nale, la laminoare, acolo unde se lucrează in 
foc continuu, acolo unde consumul de ener- 
ge umană e dintre cele mai mari... 

Dincolo de faptul că alergi, că sträbel på 
erele sau ogoarele, trebuie så surprinzi nu 
pur şi simplu ,imagini", ci trebuie, prin ele, 
sa sugerezi imaginea globală a efortului și a 
muncii acestui popor. Şi, trebuie spus, pentru 
ca tu, documentaristul, să ajungi la această 
imagine globală, efortul de gind, dar și efor- 
tul fizic este foarte mare. E nevoie, mai ales, 
să cunosti oamenii, eroii acestor filme; e ne- 
voie și de abilitate, nu numai regizorală sau 
operatoricească, dar și psihologică, pentru ca 
ei, oamenii, să ţi se dezvăluie dinlåuntru, så 
aibă incredere în tine, så le dispară inhibiția, 
normală, din timpul filmării, ca să poi afla de 
la ei adevăruri pe care, uneori, din modestie, 
nu vor să le mărturisească. 

Mulumită documentarului, cunosc toată 
țara și multe meserii. Cred că în nici o altă 
profesie nu aș fi putut să aflu atitea lucruri, 
să înfiinesc atitia oameni și să fiu martorul şi 
cronicarul uriașului proces de construcţie al 
prezentului. 


Alexandru BOIANGIU 


„Mereu gata 
să descoperi tot ceea ce merită 
să fie fixat pe peliculă“ 


ste pasionant så filmezi un oraș, un 
obiectiv industrial, realizări impresionante. E 
pasionant să filmezi si sate în plină dezvol- 
tare (cum am filmat, de curind, satul lui 
Cuza, Ruginoasa) pe ideea viitoarei lor tran- 
sformări în orașe. E pasionant şi să filmeri 
același oraș ia diferite intervale de timp. De 
pildă, am revenit de curind în Alexandria 
unde mai fiimasem acum 12 ani dezvoltarea 
orașului m-a surprins chiar şi pe mine m-a 
impresionat puternica industrie de rulmenţi 
tinerii cu meserii de înaltă calificare, care au 
crescut o dată cu uzina.. 

„„Nu cred în documentarul realizat cu indi- 
catii de regie date oamenilor. Cred în filmā- 
rile cu camera ascunsă. Cind omul ştie că e 
filmat — pozează, spontaneitatea ii dispare 


Şantierul — o problemă 
Ilarion Ciobanu in Apoi s-a 


Trebuie să amintesc, aici, măcar două nume 
de operatori cu care am lucrat: Lucian Ol- 
teanu și llie Valentin. Cind am filmat, de 
exemplu, la Uzinele „Griviţa Rosie", neam 
instalat cu aparatul și am stat zile întregi. 
pā dnd oamenii s-au obișnuit cu noi și nu 
ne-au mai băgat în seamă, ai i de ceea 
ce aveau de făcut — o piesă gigantică pentru 
Canada, un tunel pentru încercat avioanele 
supersonice. Meseria de documentarist te- 
obligă să fii tot timpul gata de drum, să cu- 
treieri țara, să descoperi acele aspecte care 
merită să fie fixate pe peliculă. De pildă, îmi 
amintesc, cind am citit in presă că se va con- 
strui o linie de înaltă tensiune peste munți, la 
o altitudine de peste 2000 m, care urma să 
tacă legătura între Sibiu şi Hidrocentrala de 
pe Argeș. Linia trecea prin pasul Ciineni, 
Mi-am zis: haide! Şi am plecat acolo; nu 


de suflet (Stefan Ciobotårasu și 
născut legenda, regia: Andrei Blaier) 


cul continuu 


al muncii, 


cuiam în barăci, la Ciineni, filmasem ce era 
de filmat, dar eram necăjii că nu aveam un 
final. Într-o zi, într-o clipă cînd s-au învolbu- 
rat norii, mi-a venit şi imaginea de final: linio- 
rii zburind în cărucioare spre nori spre cer, 


spre infinit... 
Dumitru DONE 


știam exact, la început, nici ce este, nici cum 
se ridică un stilp de înaltă tensiune. Mi-am 
umplut carnete întregi de notite. Era primå- 
vara devreme, zăpada se topea, muncitorii iși 
prăjeau slåninå pe băț... M-am gindit atunci 
că filmul ar trebui să fie fără cuvinte — un 
film in care doar imaginea să vorbească. Lo- 


„Evoluţia de la tirgurile 
in care nu se intimpla nimic 
la cetăţi ale industriei socialiste“ 


Alt oraș în care am filmat: Tirgoviste, unde 
am început în 1970, prezenfind cea mai mare 
uzină de atunci a orașului, Uzina de utilaj pe- 
trolier, care a fost și platforma de creștere a 
cadrelor specializate, care aveau să constru- 


A. filmat la Slatina, la Tirgoviste, la Ga- 
i, la Călărași, la Botoșani, la Pitești, la 
, la Suceava, la Brașov si recent la 
Brăila, filmul Arc peste timp, despre istoria și 
despre ziua de azi a Întreprinderii de utilaj 


greu „Progresul“, o uzină de 50 de ori mai iască, împreună cu ajutoare de la Hunedoara 
mare decit era la naţionalizare, în 1948! Fil- si de la Reșia, actualul combinat de oţeluri 
mul este un montaj de fragmente din jurnale speciale din Tirgoviste, unul dintre cele mai 
de actualități din istoria uzinei, la care se mari din ţară. 

adaugă filmările de azi: un veritabil arc peste Am făcut la Tirgoviste și în judeţul Dimbo- 


timp, peste realitatea în imagini. 

in alt stil, dar pe aceeași temă a muncii, am 
realizat şi filmul despre Combinatul siderur- 
gic de la Călărași, Călărași la ora siderurgiei, 
in care surprindem prima șarjă de oțel in mar- 
ginea Barăganului, cu toate mutatiile pe care 
le-a provocat in mentalitatea oamenilor. Şi in 
viaţa orașului, care a renăscut, ca afitea al- 
tele, şi din punct de vedere edilitar. De la 
pråfuitul („Călărași, Călărași, mai mult praf 
decit oraș“, zicea un cîntec), de la vechiui 
orășel cu trăsuri — la prima șarjă, ce tran- 
sformare spectaculoasă! Am fost întotdeauna 
îndrăgostit, in filmul documentar, de mișcare, 
de eveniment, de faptă: pentru că documen- 
tarul are misiunea de a prezenta, în imagini 
vii, marile transformări din anii noștri, saltul 
de la tirgurile în care nu se întîmpla nimic, la 
marile centre industriale de primă importanță 
pe harta A de De pildă, Galaţi, unde am făcut 
opt filme. În '60 am înregistrat dărimarea bæ 
răcilor, într-un orăşel cu circa 50 de mii de 
locuitori. După '78, avea de cinci ori mai 
muţi! Ultimul meu film la Galaţi datează din 
'81, se cheamă lubește-mi miinile și ochii și 
este dedicat brigadierilor de pe Şantierul na- 
tional al tineretului, constructori ai celui mai 
mare furnal din țară. 


vita mai multe filme care consemnează dru- 
mul parcurs de această fostă capitală a Ţării 
Româneşti în istorie, pină la ceea ce este 
acum: 0 adevărată cetate a oțelului. 

În toate orașele in care am filmat, m-a inte- 
resat cu precădere tineretul. Tinerii din. uzine 
si din şcoli, cărora anii noştri le-au asigurat 
posibilitatea de a se afirma în toate domeniile 
de activitate. În nici un film pe care l-am få- 
cut, n-am ocolit problema tineretului. Peste 
ani, m-am reinfiinit cu foști foarte tineri eroi 
ai filmelor mele, care ocupau acum posturi 
de mare răspundere. 

Toată această muncă de-a lungul și de a 
latul ţării, înregistrind înflorirea orașelor ei, 
am făcut-o împreună cu echipele de filmare, 
cu mai mulţi operatori — mai mult sau mai 
puțin sau prea puţin cunoscuţi — fără de 
care documentarele noastre nu ar putea lua 
ființă. l-aș aminti, printre cei cu care am lu- 
crat, pe Vasile Mănăstireanu, Petre C. Gheor- 
ghe, Dumitru Gheorghe, Grigore Corpă- 
cescu. Sau printre cei cu care nu am lucrat 
(inca!) pe Sorin Constantinescu, Doru Segal, 
Willi Goldgraber, sau foarte tinerii Mircea Bu- 
nescu, Corneliu Gelep, sau foarte mulţi ati... 


Pompiliu GILMEANU 


„Cind filmezi un obiectiv industrial, 
neapărat îi trăiești viața“ 


filme. Primul pilon: hp că... Prima probă la 
cald a laminorului: Începutul. intrarea in 
funcțiune a primului furnal de la Galaţi: Nr. 1 
(care a fost și premiat in Spania, la Bilbao şi 
la alte festivaluri 

in fine, ciclul de la Anina: prima termocen- 
trală pe şisturi bituminoase din Europa. Am 
facut aici Între Anina și O La inceput 
de drum și două filme-coma de urmărire 
tehnologică: Urmează să mai fac unul la in- 
trarea în funcțiune a primului generator. 

„Filmele astea sint concretizarea unui 
vechi gind al meu despre acest minunat in- 
strument de păstrare și de arhivare a vieţii 
care este documentarul. Totdeauna mă gin- 
deam ce cronici ar fi făcut Radu Popescu, 
Grigore Ureche, Miron Costin, Neculce, dacă 


n filmografia mea, se conturează trei ci- 
uri industriale Bicaz, Galaţi, Anina. 


să î cu ce am şi început Bicazul. 
În 50-38. Bicaz, cota 543. Făceam acolo 
retul unui macaragiu care-l chema 
ăină (seful șantierului era inginerul Cocos!). 
Pe acest Gåinå, care era un om minunat, 
Ham reintilnit peste vreo 10 ani la Porţile de 
Fier. Întiinire cu vechii mei prieteni se 
cheamă intilnirea cinematografică, și urmărea 
cum au evoluat eroii filmelor mele peste ani. 
Acum Găină muncește în alt loc important: la 
age apr og pe, Velea, Cernei, Lot ia Bi- 
caz am făcut ș te co- 
scenarist și comentator era Rai Cosas u). 
Pe urmă Galatiul. La Galaţi am făcut trei 


Privind înapoi cu tandrete (Cristina Deleanu și Eftimie Popovici in 
Destine romantice, scenariul: Tudor Băran, regia: Haralambie Boroș) 


al actualitåtii 


ar fi avut un aparat de filmat la dispoziție! O 
bună parte din activitatea mea de documen- 
tarist a purtat pecetea vocației mele de croni- 
car (de altfel am şi început ca ziarist). Îmi 
pare rău că n-am făcut și mai multe filme de 
acest gen; atitea lucruri interesante mi-au 
scăpat neconsemnate... În ultimii ani, vîrsta 
m-a transmutat în spaţiul eseului. 

Ce m-a reținut în filmul documentar? Moti- 
vui principal pentru care n-am făcut film de 
ficțiune? Curiozitateæ Sint un om foarte cu- 
rios şi mereu deschis spre ceea ce n-am cu- 
noscut. Or, profesia de documentarist mă 
plimbă în cele mai diverse sectoare — de la 
creșterea porcilor pină la pictură! Cind fil- 
mezi un astfel de obiectiv industrial nu-l 
asiști din afară, detașat, ci îi trăieşti viaţa, îi 
cunoști oamenii, te apropii de ei, afli ce se 
înfimplă acolo. Un documentar adevărat nu 
e, nu poate fi o „sarcină de serviciu”. Trebuie 
ca tu, autorul, să fii direct interesat și preo- 
cupat de problemele construcției, deschis 
față de tot ce se întimplă acoio. 

O caracteristică esenţială a celui care face 
film documentar este puterea de a selecta. 
Pentru că nu trebuie uitat: documentaristului 
îi este refuzată ficțiunea prin însăși natura ar- 
tei pe care o face; el își realizează mesajul și 
metatora nuinai şi numai prin selecția și aso- 
ciatia faptelor realului şi în nici un caz prin 
invenție. În fond, între un documentar și un 
film de ficţiune există același raport ca între 
autentic și veridic. Documentatul trebuie să 
fie strict autentic, trebuie să aibă buletin de 
identitate. 

Un documentarist nu poate și nu trebuie 
să plece pe teren cu idei preconcepute, sce- 
nariul se construiește intotdeauna la faţa locu- 
lui. Mai exact spus, scenariul se selecțio- 
nează și se asociază la fața locului, construc- 
tia presupunind ceva nou, or eu, documenta- 
rai fac o restaurare a vieţii, nu o plåmådire 
a ei. 

Primii spectatori ai unui documentar? În- 
totdeauna -am crezut că e firesc să fie chiar 
personajele lui, oamenii locului, fără de care 


filmul nici nu s-ar fi făcut. Oamenii ca actori? 
E vorba de o ecuaţie simplă: raportul dintre 
momentul pe care îl trăiește individul care e 
filmat şi pasi faptul că e filmat. Un exemplu 
rudimentar: filmezi un strungar care-și face 
munca lui la strung; pentru el, in acel mo- 
ment, faptul că e filmat capătă o importanță 
mai mare decit executarea obișnuită a piesei. 
Drept care se va comporta altfel. Dar, la un 
concurs, devine mai important faptul că face 
o piesă decit faptul că e filmat. E vorba de 
deosebirea dintre un pompier la un exercițiu 
de stingere a focului și un pompier la un in- 
cendiu. 

Alte calități ale documentaristului: răbda- 
rea, meticulozitatea, rigoarea. Uneori filmările 
se întind peste decenii. De pildă, la o con- 
strucție care durează cinci ani, te duci la di- 
verse intervale de timp, cind se înfimplă eve- 
nimente semnificative. Trei strigăte pe Bistri- 
fa l-am făcut pe parcursul a șapte ani: de la 
prima mușcătură a excavatorului pinå la pu- 
nerea în paralel cu sistemul naţional hidroe- 
n ic. Sau Curajul marilor il, despre 
tapiseriile de la Teatrul national: filmările 
“au făcut pe parcursul a zece ani, de la sta- 
diul de proiect, pină la punerea pe perete, 
timp în care, bineînțeles, mai faci multe alte 
filme. 3 

Specializarea în documentar? E o ches- 
tiune personalā, ține de profilul fiecăruia: E 
ca şi cînd ai spune: un pictor e mai bine så 
facă numai peisaje sau numai portrete? Un 
compozitor numai opere sau numai simfonii 
sau şi opere şi simfonii? 

Se spune la noi: „film documentar“ și „film 
artistic“. E o greșeală: artistic poate fi şi un 
documentar, după cum neartistic poate fi şi 
un lungmetraj de ficțiune. Nu ficțiunea sau 
realul sint parametrii care departaj o 
operă de artă de o operă neartistică. Chiar si 
un film de comandă poate fi artistic, dacă se 
inciude în sfera esteticului. Să încercăm deci 
så trimitem definitiv în galaxia ineptiei împăr- 
tirea în „film documentar” si „film artistic”! 

Mirel ILIESIU 


„Documentaristul intilneste 
la tot pasul ceea ce se cheamă 
eroism cotidian“ 


N. nu este mai interesant pentru om 
să-i vorbeşti despre viaţa lui. interesul 
pentru viața omului înseamnă, implicit, și in- 
teresul pentru economic. Nimeni nu poate să 
trăiască în afara acestui parametru. lată de 
ce tematica economică rămine o îndatorire 
de căpăfi a documentarului. 

Primul meu film a fost chiar despre un 
mare obiectiv economic Hidrocentrala de pe 
Argeș. Apoi, de-a lungul timpului, am urmărit 
constant citeva probleme tinind de economie: 
problema ` productivității, a economicitåtii, a 
eficienței producţiei, a finisajului producției şi 
problema ergonomiei. 

Preocupindu-mă de problema productivitå- 
ţii am făcut un film, În căutarea timpului pler- 
dut, în care ideea-concluzie la care am ajuns 
era că productivitatea are repercusiuni și 
asupra... longevitåtii. Adică longevitatea, de- 
monstram noi, e nu numai o problemă de 
biologie, ci şi una de productivitate. În istoria 
umanității, se știe, omul a ciștigat în longevi- 
tate: durata vieţii e — practic — de două ori 
mai mare. ideea filmului nostru era că cel 
mai mare dstig în longevitate a omului mo- 
dern are ca sursă productivitatea nu importă 
cit trăiesc, ci ce tac în acest timp! Or, pro- 
ductivitatea îi dă sanaa omului contemporan 
să-și elibereze in fiecare clipă timpi din exis- 
tenfa lui limitată — timpul lui devine mai 
dens, longevitatea lui devine, grație producti- 
vității nu doar de două ori, ci de mult mai 
multe ori mai mare dedt altă dată! 


O inti 
bila iub 


Urmărind problema economicitåtii, am rea- 
lizat, cåutind resursele de economisire, Eco- 
nomille. Cu ce incepem?, in care am ajuns la 
concluzia că este important så economisim 
in orice domeniu, în orice situație, incepind 
indeosebi cu consumul mare. O mașină care 
merge degeaba e o pagubă mare; dacă stă, e 
tot o pagubă; ea trebuie să funcționeze efi- 
cient, să facă faţă continuu destinaţiei pentru 
care s-au investit în ea fonduri. 

Problema ergonomiei a apărut tot în legă- 
tură cu nevoia stringentă de a crește produc- 
tivitatea. Am făcut, ia acest capitol, mai multe 
filme, printre care inepuizabila rezervă, ergo- 
nomia fiind practic o rezervă inepuizabilă a 
economiei: în fiecare clipă se poate îmbună- 
tåti un proces de producţie. Ergonomia mun- 
cii înseamnă şi economia mișcării. Un film 
poate să-l învețe pe muncitor să-și folo- 
sească cît mai economic mișcările în dome- 
niul electrotehnicii am făcut asemenea filme; 
un ochi proaspăt, mi s-a spus, care vede un 
proces de producţie, adeseori sesizează mai 
aw dedt un specialist, care e toată ziua 
acolo. 

„Unul dintre principiile de bază ale practi- 
cii filmului documentar ar fi, după părerea 
mea, discreția prezenței. Documentaristul 
ideal ar fi omul” invizibil. Regizorul-generai 
n-are nici o şansă. Face gălăgie, intoarce to- 
tul pe dos, se pute, dar schimbå adevåra- 
tele date ale realității. Trebuie să te adaptezi 
tu, documentarist realităţii, şi nu invers. Nu- 
mai așa, spectatorul va avea în faţă un adevăr 
nestilcit de prezența aparatului 
(continuare în pag. 6) 


riul: Constantin Vaeni după romanul „Intrusul” de 


Marin Preda, regia: Constantin Vaeni) 


(Urmare din pag. 5) ` 


„incă de la filmul de pe Argeș, l-am cu- 
noscut Ea inginerul Dănilă, care acum lu- 
crează în Retezat. E un constructor-poet. Fa- 
cea barajul cu o implicare foarte avintată și 
de autentică valoare umanistă. Mi s-a părut 
că este un erou pentru redarea căruia îţi tre- 
buie mare talent! Un talent care så imbråti- 
şeze și viziunea personajului asupra marilor 
oe ale muncii iui și raporturile cu oa- 
menii + Olene spro frumos: spre artă, 

natură... Pe șantierul de la Argeș, oame- 
n Pere în condiţii cu totul res id Inițial 
lucrarea s-a pone cu alpinisti, muncitorii tre- 
buind să aibă calități de alpi nisti. Filmind, se- 
lectionam aspectele cele mai relevante ale 
eroismului muncii lor. La vizionarea filmului, 
oamenii, cind s-au văzut în film, au scos ex- 
clamaţii de surpriză. Ceea ce pe șantier li se 
părea firesc, pe ecran i-a surprins. Documen- 


taristul intilneste la tot pasul dovezi de 
eroism cotidian. De pildă, cind am făcut Stuf 
am descoperit un lucru uimitor: muncitorii, 
tåietorii de stut, făceau zilnic, dimi 25 
de kilometri pe gheață, cu patinele, p nå la 
locul de muncă, și seara, înapoi, la fel. Ope- 
ratorul și cu mine ne-am pus și noi patine și 
i-am urmat; mi-am rupt atunci o coastă, dar 
tiimul a ieșit! Meseria de operator de docu- 
mentar nu e deloc ușoară, nici chiar din 
punct de vedere fizic; nu-i ușor să cari și să 
recari un aparat pină în virful muntelui... Ci- 
teva nume? Dumitru Gheorghe, Petre Gheor- 
he, Doru Segal, Laurenţiu Mărculescu, wihi 
joldgraber, Romeo Chiriac și multi, multi al- 
w 

...Dacå sint zone ale țării unde n-am filmat”? 
Nu prea sint. De la Huși la Calafat, de la Sa- 
tu-Mare la Mangalia, am filmat cam peste 
tot... 


„Am fixat pe peliculă o imagine 


prestigiului de care se bucură 
România pe plan internaţional“ 


Fi. cu care sint acum în laborator e 
dedicat implinirii a 30 de ani de activitate a 
institutului de cercetări $i proiectări pentru 
utilaj petrolier. De aici, au fost propulsate im- 

portante proiecte reconfirmind valoarea gir- 
dirii românești plan mondial. De cițiva ani, 
instalațiile românești de petrol, proiectate in 
acest institut, activează cu succes în America 
de Sud, in Africa, in Asia, în Europa, ajun- 
gind să foreze pină la 10000 de metri adin- 
cime; trebuie spus că sintem printre puţinele 
țări din lume care se pot lăuda cu o aseme- 
nea performanță. Gindirea teoretică se imple- 
teste armonios cu capacitatea creatoare teh- 
nică a poporului nostru, exemplificată și prin 
gigantica Uzinå „t Mai" de la Ploiești, cea 
mai mare uzină constructoare de utilaj petro- 
ker din țară, urmată de cele de la Tirgoviște. 

Cimpina și Giurgiu. Proiectele elaborate la 
institutul amintit prind viață la aceste între- 
prinderi specializate, dotate cu echipament 
tehnologic perfecționat si dirijate de tehni- 
i specialiști de talie internațională. La 


ceni $ 


Uzina 1 Mai" există un stand de probe unde 
creată un maistru, Bălan. Cind l-am filmat, 
îm 78. era în pragul pensionării. 
vodă 


Stind de 
cu el. am aflat că lucra acolo de zeci 
intorci ndu-mă la Bucuresti, m-am in- 
nu cumva îl regăsesc pe maistrul Bă- 
într-un mai vechi jurnal de actualități? 
descoperit într-un jurnal din '55, cul- 
: chiar din același unghi cu care 
t si eu în '79. Dacă aș fi văzut 
valul, tot așa l-aș fi filmat! 

urmărit utilajele petroliere de la plan- 
la drumul prin uzină, unde au prins 
så pină peste mări și țări unde m-am de- 
împreură cu echipe de filmare: În 
ama de Sud, în Africa, în Asia, in India. 
= Tue am cules părerile beneficiarilor, 


l elevziunea a avut o idee foarte bună, 
Damă epuizarea episoadelor din serialul Un 
Agas în flăcări: ideea de a reprograma — 
nt î episoade de serial — citeva din filmele 
= vechi sau mai noi inspirate de eveni- 
meste petrecute la hotarul de ere sociale al 
= Avgust '44, citeva filme despre anii de in- 
ceput ai tacerii unei lumi noi. Serialul me 
gustsksi în flăcări” deci, ca så spunem 
Zomtirasă, continuă cu evocarea unor alte in- 
Smpiåri, narate de alți scenariști, lete 
se ali regizori, despre același timp hotăritor 
pentru destinele contemporane ale României 


socialiste. 

Am revăzut, în episoade, filmul lui Lucian 
Bratu peste care au trecut aproape două de- 
cenā și jumătate: Secretul cifrulul.. Un film 
za peste ani atractivitatea şi 
suspansul, chiar și pentru cei ce nu au citit 
romanul lui Theodor Constantin „La miezul 
noptii va cădea o stea”, o carte pe care pu- 
Sai, foarte puţini din spectatorii de odinioară 
a Simului nu o citiseră. Un film care ne 
poartă în zilele celui de al doilea război mon- 
Sai. istorisind o pas aventuroasă, bo- 
gatå in ut, despre curajul şi abnega- 
a unor luptători pentru eliberarea țării de 


6 


care întotdeauna au adus elogii instalajiilor, 


| ca și modului de cooperare economică cu 


țara noastră. 


Titus MESAROȘ 


Dintre operatorii cu care am lucrat, l-aș 
aminti på Sorin Constantinescu, unul dintre 
pionierii jurnalului nostru de actualități, cu 
care am colaborat la majoritatea filmelor. Am 
filmat si cu Francisc Patakfalvi in Africa şi in 
Asia sau cu Gheorghe Dumitru in America de 
Sud. Cu Sorin nstantinescu am filmat 
toamna trecutå aspecte din montarea $i ridi- 
carea uneia dintre cele mai mari rafinării 
construite de țara noastră în străinătate. E 
vorba de rafinăria Anatolia din Turcia, pe 


Documentarul la fo 


: care urmează, în toamna acestui an, s-o fil- 


mâm într-o etapă mai avansată, urmărind-o 
pină la inaugurare. 


Satisfactia noastră este că am fost martori 
si am fixat pe peliculă materializarea unei _ 
pårti a prestigiului de care se bucura 
România pe plan internațional. 


Paul ORZA 


„Oameni minunati, 
pe care merită să-i descoperi, 
despre care merită să faci film“ | 


retutindeni muncesc oameni, așa 
s-a numit primul meu film de șantier, anun- 
find, totodată, tema de care nu m-am despår- 
fit apoi niciodată. Filmul (cu o imagine de 
Doru Segal) a cucerit „Pelicanul de argint” la 
primul Festival al filmului românesc de la Ma- 
maia. Ideea-obsesie a filmului e munca, pe 
care adeseori o descoperi în cele mai neas- 


Sensibilitatea si fermitatea mină în mină (Margareta Pogonat in 
Oraşul văzut de sus, scenariul: Dumitru Solomon si Marcel Păruș, 


sub ocupaţia fascistă. Un film care ne-a păs- 
trat peste decenii imaginea unui tinăr cu deo- 
sebită forță de seducţie actoricească, Ema- 
noil Petruf, a cărui stea a căzut anul trecut, 
într-o noapte de august. Lucian Bratu, prin 
acest film tăcut cu multă rigoare profesio- 
nalå, intra, încă din anii începuturilor sale re- 


Zile si nopti 
de August 


gizorale, în primul eșalon al cineaștilor con- 


temporani. Descoperea de pe atunci „secre- 
tul citrului"... 
Copiii revăd duminica dimineaţa Pistruia- 


tul. Nu este pentru prima oară cind li se pro- < 


pune, în reluare, acest serial, dar faptul nu 
este de natură să neliniștească pe cineva, ba 
dimpotrivă, reprogramarea reflectă, de fapt, 


succesul real de care s-a bucurat și se bu- * 


cură filmul în episoade a! lui Francisc Mun- 


teanu, pro de ambianța zilelor lui August 
44: un film tineresc și plăcut, cu un personaj 
central tonic și inventiv (și cu un interpret 
așișderea în rolul „pistruiatului“, Costel Bà- 
loiu), cu un Sergiu Nicolaescu ca întotdea- 


letea sa. 


minile trecute filmul lui Dinu Tănase, Trei 
nopţi: o altă pagină de istorie despre 


şi trei 
anii de Laara ai puterii populare, ecranizare - 


s și temerar, cuceritor prin natura- 
Tot în formă de „serial“ am revăzut săptă- 


j regia: Lucian Bratu) 


a romanului „Apa“ de Alexandru Ivasiuc. Un 
oraş ardelenesc, in anul instaurării primului 
puen democrat, cu viața sa cea de toate zi- 

fele. Revåzut pe micile ecrane, filmul a cigti- 
gat, parcă, in expresivitate, senzația de dis- 
cursivitate de la premieră s-a mai atenuat, 
poate $i datorită Caitie in in episoade a flu- 
xului narativ. imagistice au iesit 
pregnant in evidență si pe micile ecrane 
(Dinu Tănase și Doru Mitran confirmindi 
talentul o ), iar ,cvintetul de ași” 
actoricesc Petre Gheorghiu — George Con- 
stantin — lon Caramitru — Amza Pellea — 
Gheo Dinică a solicitat intens privitorii, 
conferind pondere psihologică trece 
umane angrenate în conflictul „deschis“ din 
acei ani început ai unei lumi noi. 

Mai aproape de prezent (atit prin timpul is- 
toric evocat cit și prin data elaborării sale). 
filmul lui Gheorghe Vitanidis Clipa, inspira! 
de romanul cu titlu omonim al lui Dinu Sà- 
raru, a constituit, de asemenea, un principal 

punct de interes al programului de televi- 
me din ultimele såptåmini. Punind in dez- 


batere peter individuală față de 


problemele ridicate de transformarea socia- 
listå a României, cineastii au evidențiat, prac- 
ue: încă o dată, virtuțile, puterea și adevărul 


pe linia Bumbești-Livezeni (o cale ferată, se 
știe, printre şi prin tuneluri). 


Cred că filmul documentar trăiește prin 
ineditul locului și al faptelor înregistrate. Fåra 
un operator care face corp comun cu ideile 
regizorului, nașterea unui bun film documen- 
tar e de neconceput. 

Prima sonde a rari ca docu- 
mentarist? Să fii la curent cu tot, să fii intor- 
mat, să fii la zi. Apoi, documentat fiind, intri 
în felia de viaţă, i apare acel „dar dacă" sta- 
nislavskian, apar elemente de neprevăzut 
care pot să-ţi dea peste cap planul cu care ai 
plecat de-acasă. E important atunci să ai 
prezenţă de spirit, mobilitate, adecvare la real 
şi. ca un comandant de navă, să-ți orientezi 
mai departe filmul. De exemplu, relativ re- 
cent, am plecat cu o anumită cantitate de pe- 
liculă så inregistråm montarea celei de-a 
doua platforme de foraj marin din ţară, plat- 
forma Orizont. Ne-am îmbarcat, trebuia să 
kone rame în apele internaţionale unde urma să 
fie fixată platforma, cind am fost prinși de o 
furtună de gasii 8. Aveam două aparate, doi 
operatori (Cristian Perianu și Corneliu Gelep) 
cu care fineam legătura piin radio. Firește, 

noi, am filmat și năvala vin- 
io furtunii și am încercat 


ne-am adaptat și 
turilor și 
pol, la montaj, så recreez starea de ten- 
siune, de stupe! acţie, de mare risc, de eroism 
în care s-a destășurat operațiunea de monta- 
re a platformei, o acțiune de mare impor- 
tantå, urmărită îndeaproape de tovarășul 
Nicolae Ceaușescu personal. 


Nu îmi place ca oamenii să simtă aparatul 
de filmat sau echipa, nu-mi place să-i stinje- 
nesc. Îmi place să-mi pun și eu o salopetå şi 
o cască pe cap, să fiu tratat ca unul de-al lor, 
nu ca un regizor. Îmi place, deci, să mă inte- 
grez cit mai profund în universul pe care îl 
abordez. Urmărind linia dominantă a muncii, 
a. efortului uman, îi caut Joe mo- 
mentele si personajele-chei 


fiimului politic, personajele devenind — pe 
drumul deloc ușor dinspre ieri spre azi — 
„semne ale devenirii“. Prin intermediul unor 
foarte buni actori — ca Gheorghe 
lon Dichiseanu, Mitică Popescu, Sebastian 
Papaiani, Leopoldina Bålånutå, Emanoil Pe- 
trut —se vorbește în Clipa, convingător, des- 
pre demnitate comunistă, despre curaj și 
frică, temeritate și lasitate, despre „momentul 
cînd trebuie să spui trebuie”, despre forța de 
a lua totul de la capăt: dialogul dens al filmu- 
lui a putut fi ascultat „în prim-plan“ pe micile 
ecrane, iar împărțirea i în episoade a filmului 
nu a făcut decit să potenteze interesul pentru 
film al telespectatorilor. 

Reţinem, deci, ca o „noutate de fond" in 
activitatea micului ecran, ,serialele" prilejuite 
de transmiterea sau retransmiterea unor filme 
de lungmetraj românești, împărţite Då „capi- 
tole", prelungite de la o såptåminå la alta, in- 
tretinindu-se astfel atenția publică față de 
creaţia cinematograficå originală. Firește, 
modalitatea aceasta nu exclude și nu a ex- 
clus prezentarea unor ra filme romina, 
dintre acelea „de-o 


teptate și mai ascunse locuri. Am prezentat, 
in acest sens, intr-un triptic cinematografic, 
meteorologul de pe virful Omul, paznicul fa- 
rului de la Tuzla si revizorul de cale feratå de 
Cozorici, 


de T 
Barbu pe "Dine pes 


nutå. Și — un titlu de eveniment == am nel 
za filmul lui Mircea Såucan 

e fierbinie, o ego mea ee hå ve. 
pagină de realism poetic despre începutul lu- R 
mii noi și filmul antologic Fi lui Liviu -Ciulei, 
Valurile Dunării. Pe micile ecrane, putem 
spune, filmul românesc și-a cîștigat | binemeri- 

tată prețuire, acum, în preajma celei da 
40-a aniversări a libertății noastre. 


Călin CÄLIMAN 


- 


ul mane u 


demnă, vastă, impunăt 


Å 


vatorigti, familia Våcaru, sot rer luerind 
in douå schimburi pe pr excavator, S- 


al muncii, 


cavatorul 13. Lor li s-a încredințat perforarea 
dopului, o operaţie de mare dificultate: s: 
puna ca apa să devină nåråvaså; ei reacție 
să păcălească Dunărea, så o facă så treaca 
blind de prag, fără să producă emoții ecluze 
de la Agigea. $i au reuşit. Eroism cotidian, 
oameni minunafi, pe care merită să-i desco- 
peri, despre și pentru care merită să faci film. 


Jean PETROVICI 


0 prefaţă cinematografică 
la tractorul 
cu numărul 1.000.000 


, A. filmat mai multe importante 
obiective economice ale României socialiste, 
cum ar fi Întreprinderea de mașini grele Bu- 
curești sau Industria electronică din plat- 
forma Băneasa sau, de curind, Întreprinde- 
rea de glsttroålok ndustrialå — Bucuresti . 
ci trăiește acum a doua tinereţe. Dar cea 
mai semnificativă e tå şi realizare pro- 
fesională o datorez citadelei tractorului omi- 
nesc, Uzinei „Tractorul“ din Brașov. Mo- 
toare, una dintre cele 
mai mari din Europa. Totul a început acum 
20 de ani, cînd am fost solicitat să fac un film 
la 1. M-am îndrăgostit de uzină și de 
oamenii ei; drept care, de atunci incoace, am 
făcu acolo i 


zate în princ 
robustefe, sa ml lg universali tate. Fårå 
ram einai pot spune cå am ajuns så cunosc 
time de oameni de acolo, ii cunosc pe cei 
care au lucrat efectiv la fabricarea primului 
tractor, îl cunosc și pe primul director al uzi- 
nei, ber as Nationalizare, pe nume Stelian 
Trandafirescu, kar al muncii socialiste, care 
i vine în uzină, participă 
it de oamenii cu care a 
„Tractorul“ este de fapt și aria 
- ap a platformei industriale Brașov. De 
aici au pornit special e de înaltă calificare 
spre celelalte mari e ale Brașovului. 
Trebuie amintit gi rime Blat succes al 
krim românesc pe piața internaţională: 
cererea depășește oferta. Am însoțit, cu apa- 
remi de filmat, in romånesc — peste 
tot. În peste 30 de țări din patru continente, 
= care lucrează şi sute de tehnicieni ai 
pe rai asigurind, prin „service“ și 


schii reproşa! 
relor, spre satisfacția declarată a partenerilor 
PT.. ret ara fr der Eder 

lui r 


hotare, la prof % Ear internationale. 
în n întâmpinarea marii sărbători de la 23 Au- 
gust, pe poarta uzinei va ieși tractorul cu nu- 


nei ca un specialist; cunosc și o mul- | 


mărul 1000 000! Desigur studioul „Sahia' 
prin delegații såi, va fi şi atunci, şi acolo, pre- 
zent. 


Alexandru ROȘIANU 


i 
| 


Un verb la timpul prezent: 
Alsec în Zile fierbinţi, 


reg 


„a construi“ 

scenariul: 
: Sergiu 

Nicolaescu) 


al actualit 


w 


a 


tii 


„Ce nemaipomenit film-fluviu ariesi 
dacå am pune cap la cap 
toate documentarele noastre!“ 


M -au preocupat întotdeauna dou. 
probleme: energica industrializare a țării si 
destinul satului românesc in această epocă 

de mari transformări. Chiar miine plecăm så 
filmåm într-un sat, Bucov, de lingă Ploiești. 
Din orice punct al satului ai privi în zare, se 
văd uzine. Mă pasionează să descopăr cum 


. au reușit oamenii din Bucov să obțină cea 


mai mare producţie de lapte pe țară, fără gr 
— vg de sind Kir T. Costică i 
G pe președintele cooperativei. Mis- 
cå-te, Costică!” îi zic în glumă oamenii 
„Dacă e să ne mișcăm — så ne miscåm!" le-. 
propus el, și a reuşit! Îmi amintesc și de un 
ilt președinte de C.A.P., foarte capabil, cu- 
»scut la Girbovi, ov ME Urziceni, unde am fil- 
nat Omul și suta de milioane. Omul, adica 
Marcel Doga. Suta de milioane, 'adică atit cit 
“i-au propus ei să producă atunci, în '81. Am 
stat mult de vorbă. Mi-a povestit ambiția lor 


(Sergiu Nicolaescu si Zephi 
Francise Munteanu, 


de a face — au fåcut — cu miinile lor,canale 
de irigație: ,pinå s-o înnegri ogorul ăsta”... 

Primul meu film se chema Simfonie în Re 
major. R de la România, România contempo- 
rană în tumultul realizărilor ei majore. Am fil- 


mat la Termocentrala de la jelu, un 
obiectiv industrial grandios, semnificativ pen- 
tru capacitatea de construcţie și de eroic 
etort a poporului nostru. Am filmat atunci oa- 
meni, foarte multi oameni, fără vorbe, inten- 
ionind (impreună cu operatorii Otto Urban- 
i H-Eugen Lu AER împreună cu regizorul 
firescu, trecut si el prin 
ia cal acu de actualități) o simtonie în 
imagini. Operatorul este un element hotăritor 
al reuşitei oricărui documentar. El trebuie nu 
numai să aibă o concepție proprie asupra 
plasticii imaginii, în acord cu spiritul scena- 
nr si z poneo regizorale, dar mai tre- 
si foarte receptiv la neprevåzut. 
rad pi filmat. în documentar, trebuie sa 
fie ca un mic animal care-și caută un loc şi 
se uită în toate părțile! Nu trebuie să se simtă 
tehnica, mecanica, rigiditatea. 


Concepţia repro in documentar? Pleci 
cu o idee. De pildă, cu ideea de a surprinde 
un colos industrial şi urbanistic. Mi-am pro- 
pus să realizez un Galaţi, profil contemporan, 
dar formula stilistică a filmului am aflat-o nu- 
mai acolo, la fata locului. O prospectie izbu- 
tită te incită, te obligă să depåsesti formula. 
de compoziţie şcolară ilustrativistă. Cind am 
facut — 2 km, am pornit de la o în- 

trebare: istă condiţii de a te realiza în ora- 
unsul a fost un 


le a de provincie?“ 
e dar din opiniile unor 


strălucitor „da“, compus 
personalități ale or de pildå dr. inginer 
Gh. Miloiu, specialist in reductoare, sau dr. 
Dinu Florea, stomatolog, cercetător “Ştiinţific, 

cu pacienţi din toată țara, dar și din Austria 
i din Maroc. 


Freeman çonstituie ben: ponam Je- 
n imagini const socialiste. 
România, deceniul 9, am intitulat un film sin- 
teză despre noile realizări, un film în care in- 
cercăm să redăm cu precizie şi realism lucru- 
rile extraordinare care s-au realizat în 
România contemporană. Ce lungmetraj ne- 
maipomenit, ce film fluviu dacă ai pune cap 
la cap toate documentarele noastre! Ce me- 
serie frumoasă, meseria de documentarist! 
Oamenii, furati de atitea treburi, uneori nu 
mai văd! Îmi aduc aminte, cînd am proiectat 
ta Tîrgu-Mureş filmul făcut acolo, Un oraș 
din Transilvania, o spectatoare a exclamat 
„Vai, nici nu știam ce oraș frumos avem“... 
Ce misiune grozavă: å he descoperi oameni- 
lor ce au Infåptuit ei 


ton vsu 


23 August 1944 — istorica zi a Eliberării, simburele dramatic al unor filme ca Serara (cu George Motoi si 
Silvia Popovici), Linistea din adincuri (cu Emanoil Petrut), Pe malul sting al Dunării albastre (cu George Constantin, 


Gina Patrichi, Maria Rotaru) — scenariul si regia: Malvina Ursianu.,23 August 1944, mårturisea regizoarea, 


nu å 


fost un eveniment pe lingă care cei care l-au trăit, indiferent la ce vîrstă, så poată trece fără să şi-l amintească, sau să-și 
poată permite să-l ignore În cursul carierei lor artistice“ 


prin care se poate 
citi o epocă 


Portret de familie, portret de epocă, 

atunci cînd epoca înseamnă istorie 

esenţială (Surorile. Scenariul: Horia 

Pătraşcu și Iulian Mihu. Regia: Iulian 

Mihu. cu Adela Mărculescu, Elena Al- 
bu şi Viorica Dinicu) 


C. de-a 40-a Aniversare a revoluției de 
eliberare socială și națională, antifascistă si 
antiimperialistå din er pa) 1944 si Congresul 


al Xill-lea al Partidului Comunist Român — 
evenimente de maximă importanţă în istoria 
țării, vor fi întîimpinate și de realizatorii stu- 
dioului cinematografic al Armatei cu filme 
documentare de înaltă vibrație- patriotică. 

Seria acestor documentare va fi deschisă 
de filmul Pentru patrie (regia și imaginea: lon 
Cucereanu), film dedicat activităţii eroice a 
Partidului Comunist Român pentru pregăti- 
rea, organizarea și destășurarea revoluției, 
pentru mobilizarea tuturor forţelor patriotice 
ale naţiunii la lupta antifascistă, răsturnarea 
dictaturii antonesciene și întoarcerea armelor 
împotriva Germaniei hitleriste. 

Ampla relatare cinematografică a activității 
organizatorice a partidului în lunile premer- 
gâtoare revoluției și în zilele desfășurării ei, 


23 August 1944 — 23 August 1984. 


Sub semnul evenimentelor de acum 40 de ani. 
Roluri şi interpreţi din filmul Surorile. 


Un film după o 


A. incercat s-o construiesc pe lulia des- 
cifrind-o în cele mai diverse stări; am încor- 
porat-o imediat și instinctiv. Unde intuiţia 
m-a părăsit sau a fost insuficientă, m-am 
apropiat rațional de personaj, cercetindu-i cu 
migală, uneori de artizan, cele mai subtile 
ipostaze. Cred că ar fi momentul să mårturi- 
sesc că sint din ce în ce mai îndrăgostită de 
acest personaj pe care mi l-a oferit cu iscu- 
sintå și tact profesional regizorul lulian Mihu 
si de imaginea în care sper să mă regăsesc 
pe ecran, imagine gindită cu bunåcuviintå și 
măsură de operatorul Alexandru Groza. A 
fost o echipă în care zile și nopţi s-a muncit 
cu pasiune, cu talent, fiecare dăruind grăun- 
tele său de har, de imaginație, de dragoste 
pentru această artă. Si însemnul fiecăruia se 
va cunoaște, sint convinsă, și pe ecran; de la 
cei ce „reglează“ luminile — simplu numită 
„echipa de electricieni“ — pînă la montaj și lå 
machiajul subtil al Maricicåi Anton. 

tulia, un rol evident dificil! Efortul de inter- 
pretare îl implică și pe cel de reconstituire a 
unei epoci pe care, eu cel puţin, n-o cunosc 
decit din povestiri și lecturi. Adevărata față a 
acelor vremuri de lupiå și sacrificii o desco- 
păr acum. 


Adela MĂRCULESCU 


Unul din acei 
deschizători 
de drumuri... 


P Golea, erou contemporan. Mulţi 
cred că e foarte simplu de întruchipat un 
erou contemporan. Aria de documentare 
foarte întinsă. înfățișarea exterioară s-ar pā- 
rea că nu pune probleme. Nu e deloc æa 


Patrie 


piesă devenită clasică 


Comunistul Pavel Golea, un per- 
sonaj cunoscut din teatrul lovi- 
nescian în interpretarea lui 
Traian Stănescu (în Surorile) 


Eroul contemporan există, trăiește, eroii con- 
temporani sîntem noi, cu viaţa noastră de fie- 
care zi, cu izbinzile noastre, mari și mici, 
uneori cu nereusitele noastre. Pavel Golea 
face parte din categoria oamenilor deschiză- 
tori de drumuri. E! pășea atunci, în '44, pe un 
teren necunoscut. Cum bine spune chiar el: 
„Noi singuri, neinvåtati de nimeni, ne-am luat 
viața în miini, la 23 August“. Pavel Golea a iz- 
bindit. Visurile i s-au împlinit. Acum sint 
multi Pavel Golea. Idealul lor a rămas același: 
fericirea întregului neam românesc, a întregii 
omeniri. = 

Conduși cu competenţă de lulian Mihu, re- 
gizor recunoscut pentru profesionalitatea lui, 
avind în distribuţie actori de prestigiu și mai 
tineri colegi, avem toate motivele să credem 
în reușita acestui film care e un omagiu adus 
momentului revoluționar de la 23 August 


1944. 
Traian STĂNESCU 


ror categoriilor de spectatori. 
La fel de interesant se anunţă și documen- 
tarul 260 de zile pentru noua istorie a Romaniei 
egia Dumitru Seceleanu) dedicat participarii 
mate române la razboiul antihitlerist, intre 
gului efort uman și materiai pe care, la che- 
marea partidului, poporul nostru l-a consa- 


Pornind de la pelicule inedite, 


trei 


documentare de deosebit 


interes 


cu care studioul Armatei îşi onorează 


cartea 


a 


datele inedite și numeroasele documente de 
arhivă aduse pentru prima oară în lumina 
ecranului, înalta ținută politico-ideologică, 
științifică a interpretării evenimentelor în di- 
namica lor istorică vor asigura peliculei cali- 
tatea unui documentar cu profunde valențe 
educative, cu largă audienţă în rîndurile tutu- 


Dincolo de strategie și tactică, devotamentul pinå la sacrificiu (Fr 


Scenariul 
Cu Dan 


sia continuă 


Aurel Mihale; regia Dinu Tănase. 
Condurache) 


de vizită 


crat cu abnegatie și eroism luptei pentru eli- 
berarea teritoriului României de sub domina- 
tia fascistă. Spectatorului i se va oferi in con 
tinuare — pe baza unor impresionante docu- 
mente de stat major și a unor pelicule inedite 
filmate pe front — imaginea drumului glorios 
de luptă al armatei române pentru eliberarea 


Omagiul 


Un personaj 
cunoscut cu o 
înfățișare nouă 


ET din filmul Surorile? Personajul 
cunoscut din lui Horia Lovinescu, citit 
(descifrat) azi, în viziunea regizorului lulian 
Mihu. Valentina — un personaj sub semnul 
hazardului. N-aș vrea să spun mai multe. 
Poate o replică ce-o definește, în dialogul cu 
una din surori: „Te rog, fără morală. E ultima 
șansă ca să-mi refac viața. Am şi eu dreptul 
să trăiesc”. Cum? Se va vedea în film ce 
șansă au acest tip de oameni ca să-și „refaca 


viața”. 
Elena ALBU 


Adevărata ei viaţă 
începe 


într-o zi istorică 


C um linia generală a piesei e păstrată în 
film, destinul personajelor e cunoscut. loana, 
personaj cu care debutez pe ecran, e încă o 
adolescentă. Crede în dragoste, în frumos, în 
oameni... Pinå la prima deceptie. Atunci cind 
descoperă în iubitul ei un alt om decit îl 
crede, găsește în ea puterea de a-i divulga 
adevărata identitate. Viaţa ei, de font, abia în- 
cepe. „Viaţa dumitale începe astăzi!” îi spune 
un alt personaj. „Astăzi“, în film înseamnă 
ziua de 23 August 1944. 


Mă bucur că am șansa så debutez cu un 
regizor de film de la care am ce învăța, cu lu- 
lian Mihu. Debutul pe scenă a fost la Teatrul 
din Petroșani — unde joc și în prezent — în 
„Domnișoara lulia“. Aș vrea ca primul meu 
rol de film să nu-l dezamăgească pe profeso- 
rul Constantin Codrescu, la clasa căruia am 
absolvit Institutul de teatru din Tirgu Mu 
Pentru personajul loanei am invåtat să cint şi 


ła mandolină! 
Viorica DINICU 
Foto: Maria Catargiu 


Ungariei, Cehoslovaciei şi a unei părți a Aus- 
triei, imaginea contribuţiei poporului nostru 
ta zdrobirea mașinii de război hitleriste. Do- 
cumentarul se constituie astfel într-un emo- 
vonant omagiu adus jertfei de singe cu care 
poporul român și-a cucerit libertatea naţio- 
nală și socială, marile sacrificii cu care și-a 
esafodat, sub conducerea încercată a parti- 
dului, noul său destin în rîndurile naţiunilor 
lumii. 

În sfirșit, al treilea documentar (imagina si 
regia: lon Cucereanu) este Eroul de la cota 
568, un film inchinat memoriei sublocotenen- 
tului Constantin Godeanu, un erou al råz- 
boiului antihitlerist. Urmărind traiectoria ful- 
gurantå a vieţii și luptei bravului utecist, peli- 
cula sugerează valenţele morale ale unui per- 
sonaj model, ale unui tînăr revoluționar devo- 
tat pină la sacrificiu cauzei libertății patriei. 

Trei documentare de un deosebit interes, 
cu care Studioul cinematografic al Armatei 
işi onorează cartea de vizită, pe linia efortului 
său statornic Å Mms în abordarea, cu 
inalt spirit de răspundere și competenţă pro- 
tosională, a unor teme majore din istoria pa- 
trei şi poporului nostru. 


Colonel Theodor MĂRGINEANU 


Cînd romantismul nu putea fi altfel decît revoluționar. Serialul de te- 


leviziune pentru copii și tineret. Eroii nu au virstå 
i. Constantinescu și 
Cu: Eva Papp şi Dana Dogaru. 


che- Munteanu. Regia: Mi 


Scenariul: Fran- 
A fironéscu. 


foto: Cos Aelenei 


cineastilor: Eroii acelui „August in flăcări,“ azi personaje 


Eroii Eliberării, 


eroii unui film de mare amploare 


A 


l, cinematografia noastra exista in 
contestabil nu numai un stil Nicolaescu, ci 
un ritm Nicolaescu. Abia cu o lună în urma 
am stat de vorbă, in primele zile de filmare 
despre Ciuleandra si iatå că regizorul ataca 
— împreună cu scenaristul loan Grigorescu 
— o nouă partitură de anvergură. 

Filmul nostru stă chiar sub semnul eveni- 
mentelor de acum 40 de ani, evenimente care 
au schimbat hotăritor destinul ţării şi poporu- 
lui aducind adevărata eliberare socială şi na- 
fionalå. 

Sergiu Nicolaescu nu este la primul såu 
film dedicat acelui August in flåcåri. 

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte 
era tot un stop cinematografic pe ziua de 23 
August, dar atunci prindeam în obiectiv doar 
mediul rural, chiar dacă extins de la notabili 
tåti pinå la sârmanii satului. Acum filmul 
trece în revistă orå cu oră zilele eroice de 
23-24 August, impreună cu cei care au fost, 
sub conducerea Partidului Comunist Roman. 
eroii Revoluției antifasciste și antiimperialiste 
de eliberare socială si națională. muncitorii, 
armata, cetățeni. Momentul va h urmarit, ast- 
fel, în toate straturile sociale și în toate cone- 
xiunile sale. Structura dramatică a fost con- 
cepută ca 0 piramidă in care fiecare iși va re- 
gåsi rolul såu. 

La ultima noastrå discutie, Sergiu Nicola- 
escu imi spusese cå cel mai mult il pasio- 
neazå la un film perioada de documentare. |! 
întreb cum a procedat acum, cind este vorba 
de un moment istoric atit de important și pe 
care multi l-au trăit pe viu. Printre ei chiar re- 
gizorul. 

Mă aflam într-adevăr la București, la 23 
August 1944. Un fapt văzut cu ochii tai e un 
bun cistigat. De altfel toata perioada 
1939-1944 mi s-a intipårit foarte bine în me- 
moria mea de copil si de tinår. Revenind la 
film, pot spune că, intii, sint amintirile. Nu 
există film pe care să-l fi făcut in care expe- 
rienfa directă să nu fi intrat într-un fel sau st- 
tul. Peste memoria subiectivă am imprinat 
desigur o documentare foarte serioasa pe 
care o fac de multi ani despre cel de-al doi 
lea război mondial. Încă din anii copilăriei 
m-a pasionat evenimentul trăit. Contactul cu 
epoca il realizez şi preluind în dramaturgia 


filmului destine reale. De pildă. cèl ui! unu 
ofiter român care a murit, am putea spune 
dintr-un ghinion, în lupta de la sediul aviație 
germane conduse de Gestenberg. A fost i 
moarte stupidă. Multi vor spune ca e cinema 
togratică... In sfirsit, dar nu în ultimul rind, 
sint documentele puse la dispoziţie de isto 
rici, colaboratori extrem de prețioși care 
mi-au înlesnit să cunosc detalii la care, alt- 
fel, nu as fi avut acces. Este punctul meu de 
vedere pe care l-am adus, bineinteles, scena- 
viului scris de loan Grigorescu. 

II întreb dacă va fi un film istoric, politic, o 
epopee... 

Cronologia evenimentelor celor două zile 
este urmărită în București oră cu oră, chiar 
pe locul unde ele s-au desfășurat în realitate 
atit cit realitățile de azi o mai permit. Bucu- 
reştiul s-a schimbat atit de mult... 

Nu pot să nu mă gindesc, ascultindu-l pe 
Nicolaescu, la semnul de egalitate pe care în 
ultimul deceniu multi realizatori l-au pus între 
profesiunea de cineast și profesiunea de ga- 
zetar. 

Firul epic se țese in jurul destinului a două 
familii de muncitori. Una se află în inchi- 
soare, alta în libertate, dar între ele există o 
p'olunda comuniune de idei și de fel, comu- 
mune ce exprimă de fapt unitatea întregului 
popor. Vor intra astfel în joc o mulțime de 
personaje, ceea ce mi-a impus o distribuție 


de film 


tele istorice din August '44. Un film de Sergiu Nicolaescu 


Scenariul 


Un film care-şi propune să reconstituie, 


oră cu 
zilele eroice de 23 si 24 August 


vasta. Am ales numai actori de prina må 

me, dar nici unul nu are mai mult de 6 7 
„le de filmare. 

Må interesez de colaboratorii såi. Aflu ca in 
mare parte sint aceiași de la Ciuleandra: 
Nicolae Girardi — imaginea, A. Salamaniar 

sunetul. 


itinerar de filmare, itinerar 
sufletesc 


i n scenariu doar citeva propozitii; 
poate prea seci pentru ceea ce se află din- 
colo de cuvinte, re prea putine pentru cit 
ar trebui să exprime, pentru adevărul grav și 
important pe care-l enunţă: în timp ce fara se 
mobiliza sub lozinca „Totul pentru front, totul 
pentru victorie!“, legind prin aceasta recon- 
structia și începutul prefacerilor sociale revo- 
lutionare de infringere definitivå a fascismu- 
lui, soldaţii români ce eliberaserå cu arma in 
mină ultimul petec din pămintul patriei, con- 
tinuau lupta, alături de armatele coaliţiei anti- 
hitieriste, pină la victoria finală, în Ungaria si 
Cehoslovacia. În această luptă și-au dat viaţa 
peste o sută de mii de militari români... 

În calculul rece al decupajului tehnic, in 
expresia concretă dar hețată a lungimilor 
a timpilor, a cifrelor: atitia metri..., atitea pla- 
nuri...! Citeva imagini de arhivă cinematogra- 
å ( aa. ae, ostașii aa in rer 

mbat! praful pustei ; apoi forțarea Tisei; 
sfirgitul acela de decembrie la Budapesta — 
bucătăria de campanie românească oferind 
unei bătrine o supă caldă; puţinele clipe de 
liniște dinaintea atacului în Tatra; plecarea în 
misiune a escadrilelor noastre de pe aeropor- 
tul din Piestany, defilarea ostașilor români pe 
străzile Banskåi"..). $i, desigur, imagini noi; 
citeva planuri cu monumentele care oma- 

ază ostașilor români; poate citeva 
magini racord în ceea ce au filmat atunci, în 
'45, operatorii O.N.C.-ului — evident încruci- 
şarea aceea de din , citeva 
transfocări indicatoare de la intra- 
rea localităţilor eliberate și, neapărat, centrul 
aceleiași Banska Bistrica, acum cind orașul 


o oa een (0 do ani de ta 
rea insurecției slovace... 


Oricit de dificilă această restringere, 
ce 

„acopere“ o epocă de patru de- 

cenii de istorie nouă, ea ne-a apărut de o mie 
de ori mai dificilă pe teren, la filmări, decit 


Filmind azi, pe 


oră, 
1944 


n Salamanian am o încredere depli: 
„roape toate filmele mele le-am lucrat ir 
puna, Este într-adevăr nu numai un ingini 
de sunet sau scenarist, ci un cineast care cu 
10aste toate secretele artei și tehnicii film: 
liui mai bine decit foarte mulți regizori. 

Filmul, început cu 45 de zile inainte de 2 


În mai puţin de două săptămîni am urmărit 
pas cu pas drumul armatelor române de la 
București pină în apropiere de Praga, acele 
mii de kilometri pe care ostașii noștri le-au 
parcurs din toamna lui '44 pină în primăvara 
victoriei, în marșuri epuizante, pe ploaie și 
zapadă, uneori intri precipitat sub focul 
inamic. Pentru întreaga echipă de filmare 


aceleași locuri 


unde cu 40 de ani în urmă cineastii-soldati 
îşi riscau viaţa 


pentru infringerea definitivă a 


atunci la București, cind împreună cu scriito- 
rul Nicolae Dragoș și izorui Virgil Calo- 
tescu, făceam „planul de bătaie“ pentru peri- 
piul nostru în Ungaria şi Cehoslovacia. 


In avanpremieră: 


Una dir 
pust (A d 


cilea 


bă tă li 
Regia O 
; è 


numeroasele 


«Istigate In aceh 


fascismului 


inerentele dificultăți ale unui drum lung, ale 
depistării obiectelor de filmat (nu-i totdeauna 
ușor ca pe teritoriul unei Europe semănate 
cu morminte și monumente să afli locul ur 


A doua variantă 


rile di sfirsit de Au- 
u. După romanul „Al cin- 


F 


loan Grigorescu 


August. este angajamentul pe care regizorul 
Sergiu Nicolaescu si l-a luat in cinstea celu 
de-al XIII-lea Congres al Partidului. Dar preo- 
cuparea regizorului faţă de istoria recentă a 
patriei noastre nu se va opri aici. In continua- 
rea filmului dedicat insurecției din August 
44, Sergiu Nicolaescu are deja pe masa de 
lucru, scenariul lui Titus Popovici, Victoria. 

Va fi filmul părții a doua a războiului şi va 
urmări armata română eliberind de sub domi- 
natia fascistă Transilvania, Ungaria si Cehos- 
lovacia, luplele în care au pierit - eroic - 
zeci de mii de ostasi, 

Esta parte din omagiul cineaştilor noștri 
din acest august, adus jertfelor de acum 40 
de ani pentru libertatea țării și a poporului 


Adina DARIAN 


Fotografii de Victor STROE 


de-și dorm somnul de veci „ai tăi“; acum, de 
aproape patru decenii de la terminarea råz- 
boiului), același sentiment tot mai acut de 
pioasă reculegere, de respect patriotic față 
de cei care, jertfindu-şi viața pentru libertate, 
pentru infringerea fascismului în Europa si 
pretutindeni, s-au jertfit, așa cum scrie pe 
mormintele lor: „pentru patrie“, pentru viața 
nouă, de azi, a patriei for. Poate că sentimen- 
tul acesta îl respiră și imaginile semnate de 
Valentin Ducaru și Dumitru Gheorghe, în fil- 
mul regizorului Virgil Calotescu și atunci 
cind filmau cimitire modeste de ţară, ori mo- 
numente simple, ridicate la margine de pă- 
dure sau la periferia unor metropole; i, 
atunci cind påtrundeau în incinta solemnă, 
majestuoasă a unui ansamblu monumental, 
ca cel de la Zvolen; și atunci cînd înscriau pe 
peliculă ul de veșnică recunoștință al ce- 
lor de azi față de cei ce și-au dat viața pentru 
libertate. E 

Debrecen, Tiszalök, Nyiregyhaza, Tapyo- 
pe dn Györ. pe ea Zvolen i 
Mihalova, Ponniki, Kremnica, Kromeriz, 
bice, Banskca Bistrica, Piestanj, Humpolec... 
itinerar de filmare, itinerar ; acum 
repere ale unor bobine de documente cine- 
matografice, depuse azi la ,cine-cronicå", și 
in care filmul nostru Ani eroici va uti- 
liza doar citeva imagini. Dar pentru noi si 
reperele unui alt film, pe care sintem datori 
să-l facem în anul cind vom aniversa Victoria, 
filmut contribuţiei noastre la victoria asupra 
fascismului, filmul păstrării veșnic vii a amin- 
tirii celor ce s-au jertfit în această luptă. 

Şi încă ceva: în toată această „deplasare“ 


gindul că pe aceleaș 
tru: 


10 


Mesajul artei noastre 
se adresează, 


deopotrivă, 
contemporanilor 
şi posterităţii 


F.. o sărbătoare a istoriei, 23 Au- 
gust este și o sărbătoare a culturii. Arta cine- 
matograficå românescă își găsește astfel in- 
spiratia și întruparea în chiar epoca de må- 
rete lupte și izbinzi pe care o tråim. Descin- 
zind şi ea din spiritul creator al acestui po- 
por, autor de-a lungul mileniilor al unor ca- 
podopere fără de sfirsit, precum infinita co- 
loană a lui Brâncuși, arta cinematograficå ro- 
mânească este datoare să iși aducă și ea 
aportul la întregirea culturii românești. Talen- 
tul regizorilor, scenaristilor, operatorilor, sce- 
nografilor, monteurilor, actorilor noştri este 
menit så dea expresie visurilor realizate ale 
oamenilor in mijlocul cărora trăim, muncim 
suferim, biruim. Sintem astfel cu toţii angajați 
prin tot ce am creat, creăm și vom crea, in 
efortul colectiv al tuturor creatorilor civiliza- 
tiei noastre materiale şi spirituale. 

Legea artistului nu poate fi alta decit cea a 
poporului din care face parte și a meleaguri- 
lor unde s-a născut. Este firesc ca filmele 
noastre să fie chemate să răspundă nevoilor 
acestui popor și acestei ţări. 

Pe noi artiștii nu ne poate mulțumi decit 
multumirea celor pentru care facem filmele 
noastre. Retråind în aceste zile de vară '84, 
întreaga mea devenire artistică și cetåte- 
nească în matca societății noastre socialiste, 
înțeleg si mai profund că așa cum desenind 
Omuletul care planta o floare pe planeta 
Terra, am vrut så arăt mesajul de pace și in- 
telegere adus de poporul român tuturor po- 
poarelor lumii, tot așa cred că sintem datori 
— cum atit de inspirat ne îndeamnă secreta - 
rul general al partidului nostru, tovarășul 
Nicolae Ceaușescu — să aducem cu toţii prin 
filmele noastre mesajul artei româneşti în 
egală măsură contemporanilor noștri și pos- 
teritåtii. 


lon Popescu GOPO 


Viata cineastilor 
in acesti 40 de ani 
a pulsat 


o dată 
cu ritmul innoitor 
al întregii fåri 


Sm patru decenii iatå, de cind 
trăim sub semnul unei noi perspective isto- 
rice, aceea a revoluției și construcției socia- 
liste. Momentul de răscruce din august '44 — 
revoluția de eliberare socială și națională, an- 
tifascistå și antiimperialistă a deschis calea 
edificării unor noi orinduiri în patria noastră. 
Atunci, ca și în anii care au urmat, Partidul 
Comunist s-a afirmat ca cea mai puternică 

å politică, asumindu-si și ducind cu cinste 
la îndeplinire misiunea de organizator și con- 
guoar al clasei muncitoare, al maselor largi 

are. 

n procesul de o mare compiexitate al edi- 
ficării noii societăți s-a afirmat ca o valoare 
constantă — organic implantat în toate do- 
meniile vieţii sociale — umanismul socialist, 
principiul unificator atit în viața economică şi 
socială, cit și în domeniul culturii și artei, în 
activitatea politică, ideologică si educativă. 

Pentru cineaști, încă din primii ani de cine- 
matografie alistå, umanismul revolutionar 
socialist nu a constituit o problemå teoretică, 
o teză ce urma a fi ilustrată, ci i i rațiunea 
de a fi a artei lor, a actului de creaţie. Și daca 
în plan estetic operele cineaștilor noștri în ce: 
40 de ani care au trecut de la Eliberare, in 
special in anii de după istoricul Congres al 


IX-lea al Partidului, au făcut dovada unei di- 
versitåti, în funcţie de formaţia, talentul și 
personalitatea creatoare a fiecăruia, în planul 
ideilor aceste filme sint solidare, aparţin ace- 
leiasi familii spirituale, sint emanatii ale ace- 
luiași spirit al umanismului socialist, 

Viața noastră a cineaștilor în acești ani de 
rodnică prefacere a întregii țări nu poate fi 
altfel definită decit prin pasiunea muncii 
noastre, prin dăruirea și devotamentul cu 
care am încercat — chiar și atunci cînd împli- 
nirile n-au fost pe măsura aspirațiilor — să 
tacem binele și mai binele la locul nostru de 
muncă și creaţie, pe platourile de filmare. Se 
pot, desigur, discuta reușitele și neimpliniri- 
le-firegti, ca pretutindeni unde e vorba de 
creație — dar un lucru e cert; viața cineasti- 
lor a pulsat o dată cu ritmul innoitor al între- 
gii țări. Momentul festiv al sărbătoririi celor 
40 de ani de libertate e încă un prilej de a ne 
reafirma dorința vie de a face din filmele 
noastre filme cu un profund mesaj educativ 
patriotic, opere cu. adevărat reprezentative, 
pe măsura epocii ce o trăim. 


Elisabeta BOSTAN 


Cred că cea mai 
importantă cucerire 
în filmul nostru este 

apariţia 
unor personaje 
cu adevărat umane 


Fi. românesc își începe adevå- 
rata lui existenţă și afirmare după 23 August 
1944. El este — se poate și trebuie să spu- 
nem — creaţia acestor 40 de ani şi, implicit, 
oglindirea lor. Pe terenul filmului s-au intilnit 


> 


avanpremieră: Florea 


ii i 


talente de toate virstele, chiar dacă dăruirea 
și aspiraţiile înalte n-au putut ascunde intot- 
deauna și stingăciile specifice oricărui înce- 
put. Filmele vroiau parcă să exprime totul 
dintr-o suflare, elanul cineastului căutind să 
suplinească şi lipsa de experienţă şi chiar ne- 
cesara zăbovire, meditaţia aplicată, asupra 
povestirii propusă spre vizualizare. Există în 
aceste încercări, unele uitate astăzi — dar ce 
entuziasm era, mi-aduc aminte, la premiera 
lor — există, spun, un romantism al vremii pe 


care nu-l voalează nici chiar eventuale neim- `' 


pliniri artistice. 

Curind după crearea cinematografiei romå- 
nesti, pionierilor filmului nostru de toate ge 
nurile li s-au alăturat primii absolvenţi ai In- 
stitutului de artă cinematografică, institut 
care a luat ființă tot în acești ani. Tinerii 
aveau să aducă, în creaţia noastră cinemato- 
grafică, o prospețime a gindului, un limbaj de 
o altă nuanţă și de o altă bogăţie și, aș zice, 
în primul rînd un spirit polemic franc. Timpul 
își aștepta cuvenita reprezentare, transtormă- 
rile sociale se petreceau pe fundalul unor 
conflicte aprinse și chiar dacă filmele nu 
aduceau chiar stilul de dezbatere al vremii, 
adevărul epocii a ieșit victorios. Pentru că, 
reprivind astăzi aceste filme, poţi constata în 
demersul cineastului, încercarea lui de a dez- 
bate acei prezent și de a se angaja într-o ple- 
doarie pentru o cauză comună tuturor. Și 
încă ceva aș vrea să mentionez: actorii, prin 
puterea talentului lor, au izbutit — şi nu de 
puţine ori — să contureze și chiar să proiec- 
teze caractere mai ample, mai complexe și 
mai nuantate decit le putea sugera litera sce- 
nariului, consistenţa lui de multe ori vagă. 
Tot în acest timp, imaginea filmului nostru a 
început să devină propice unei exprimări, de- 
opotrivă, de o altă ținută artistică și, mai ales, 
a început să capete amprenta personalității. 
Educaţi ia școala maeștrilor lor, tinerii opera- 
tori au început să forțeze „limitele cadrului“ 
de pină ia ei, cu preocuparea evidentă de a 
da i inii semnată de ei acel ceva incon- 
fundabil, marcă desigur a personalității fiecă- 
ruia. Şi tot în acele timpuri, cinematografia a 
început să atragă creatori de formaţii diferite, 
care răspundeau unei chemări noi, o che- 
mare care-și avea legile ei, exigenţele ei, dar 
și oferea satisfacția unei împliniri. Aspectul, 
cred eu, cel mai important — apărut curind 


O pagină a epopeii noastre cinematografice Eroii-martiri ai țăranilor transil- 
våneni, Horia, Cloşca si Crişan (Ovidiu lullu Moldovan, Șerban Ionescu și 


Dan Săndulescu). In 
gan. Scenariul 


N 


-un rol simbol al arogantei habsburgice; Radu Beli- 
Titus Popovici. Regia: Mircea Mureșan. 


după ce se dădea cinematografiei noastre 
statutul care merita de cea mai populara dintre 
arte — este atirmarea e drept nici rapidă, nici 
ușoară, nici deplină — a scriitorului pentru 
film. a scenaristului. Existase si exista incă, in 
acel moment, fåcåtorul de scenarii care tolo- 
sea scheme și șabloane ce porneau de la un 
naiv „concept“ potrivit căruia „comedia este 
atunci cind...", scribi de scenarii pentru care 
„tipicul“ era un tipic. Pentru filmele noastre 


„Măi, copii“ sint, de fapt, doi tineri 
îndrăgostiți care au „probleme de 
preti Patricia Grigoriu 


viaţă” (int 
si Răzvan Popa) 


de o altă ținută, de o altå destinaţie și aita A 


cårcåturå emoțională și ideatică 

scrie maeștrii ai condeiului, scriitori — cine 
nu-și aduce aminte că unul dintre cei dintii a 
fost chiar Sadoveanu? — unii dintre aceștia 
råminind pină astăzi credincioși artei filmului 
nostru: O spun de fiecare dată fără sentimen- 


tul că repet sau că încerc så flatez spre bi- 


nete filmului nostru. 


Cu timpul a început să crească an de an 
numårul de filme realizate $i o datå cu acest 
fenomen asistăm la apariția a tot mai multe 
glasuri care încearcă — fiecare în felul și în 
stilul său — să vorbească fără pretenţia de a 


spune totul dintr-o dată, într-un singur film, - 


despre epoca pe care o trăim, filme contribu- 


ind, fiecare cu cite o privire, la panoramarea 
unei țări și a unei epoci. Şi ne-au rămas, ast- — 


fel multe filme bune și am putut constata, to- 
todată, maturizarea cinematografiei noastre. 
Această maturizare s-a făcut într-o evidentă 
creștere profesională a tuturor compartimen- 
telor care colaborează la înfăptuirea filmicå. 
Au apărut și primele recunoașteri ini io- 
nale ale acestui proces de maturizare și im- 
plinire a cinematografiei noastre, Putem vorbi 
astăzi — fără falsă modestie, ca și fără îngim- 


fare — de filme care s-au impus prin calitatea - 
a impac- 


lor artistică și, mai ales, prin cal 
tului lor social-educativ. Aș afirma chiar că 
unii dintre cei ce le-au realizat și realizează 
azi alte filme sint creatori de excepţie. 


Calitatea dezbaterii în unele dintre filmele 


noastre de actualitate este susținută de per- - 


sonaje care au adevăr uman, complexitate, 
forță și atractivitate, dispersindu-se de acele 


edulcoråri scenaristice şi de vehicularea unor ; 
replici facile. Dar există încă — şi nici acest - 


aspect nu trebuie să-l ignorăm — există încă 
un decalaj, citeodată chiar supărător, între 
bunele intenții 


pare important de subliniat că seri 
angajării noastre artistice ne obligă să nu tre- 
cem ușor peste ceea ce nu ne place nici 


În ce priveşte filmul istoric, adevăratul film 


istoric, înscris în conștiința spectatorului de - 
epopeea naţională cinematografică, și el avea 


i concretizarea lor, şi aceasta 
în primul rînd în filmul numit de actualitate. 
Ar fi multe de discutat. Aici și acum, mi se - 

zi 3 


ntimpinå aniversarea 


Cineastul este cronicarul vremii. 


i 


a 40 de ani 


de la Eliberare 


0 conștiință febrilå si entuziastă a ei 


å se impunå prin unele remarcabile realizåri 
Congresul ai iX-lea al partidului. 

mul nostru încearcă, în ultimii 20 de ani, 

0 apropiere mai sinceră, mai- impetuoasă şi 

mai profundă, de timpul pe care are datoria 

ăi dezbată și să-l oglindească. Un nou val 

tinerețe se alătură cineaștilor, astăzi ma- 
Å fortificind creatia cinematograficå. 

Filmul nostru, cinematografia românească, 

pentru care s-a arătat o preocupare nețărmu- 


Șantierul este o mare familie, o 
școală şi — iată — poate fi chiar 
inspiratorul unui film deloc comun 
7 
de la 


Cornel Di 


ritå in ere Len bisarr de bange 
permanen secretarului general, se dez- 
voltå atit ca amplitudine, cit $i ca profunzime 
Serre! aduse in dezbatere. Chipul eroului 

ou își cere o mai dreaptă înfăţişare, ferită de 
Grageråri idiliste, ca și de înnegriri la fei de 
neavenite, de oportuniste. Realitatea astfel 
transfiguratå de artist începe så semene tot 
mai mult cu ea însăși. Astăzi, cind sårbåtorim 
patruzeci de ani de la marea cotitură a tim- 
pului nostru, filmul românesc, cu victoriile 
sale, cite-au fost, cu strådaniite sale certe, 


Revista „Cuvintul liber“, ca si alte reviste 
culturale românești, publicau în anii dintre 
ele războaie mondiale, prezentări ale 
r Pudo devenite de pe atunci clasice, ale 


oo 


România smal Xp! 
pr şi a unea So as Brad dintre 
cele două țări, au cunoscut firesc, un curs 
f ascendent. În dialogul prolific 
dintre culturi, arta a șaptea a ocu- 
pat un loc de prim-plan. Nenumårati au fost 
creatorii si actorii de film sovietici care ne-au 
vizitat pk în ultimile patru decenii. Så ne 
amintim doar citiva dintre ei: Cerkasov, Alek- 
sandrov, Romm, Bondarciuk, Kalatozov, Oze- 
mov 


neintreru 


privește înainte la datoriile ce le are de-n- 
depinit. 
Andrei BLAIER 


Perspectivele noastre 
sint imense. 
Datoria noastră 
este de a fi 
pe măsura lor 


E.. un adolescent, citeam încă Dumas 
si Jules Verne, in vara anului 1944, dar îmi 
căzuseră în mină și cărți de Hemingway și 
Malraux. Trăiam sentimente confuze de 
spaimă și mea, dr ai războiul era o realitate 
tot mai crudă în fiecare zi, bătea pe la porțile 
vecinilor şi rudelor cu scrisori de moarte, ni- 
meni parcă nu știa la ce să se aștepte. Citi- 
sem ceva cărţi, dar nu cred că eram prea lu- 
minat, nu intelegeam prea bine nici ce se in- 
timpia și nici de ce?, deși percepeam, 
printr-un fel de osmoză a tråirilor din casă 
tragedia vremurilor. Dar în seara aceea de 23 
August cind am auzit la radio „știrea impor- 
tantă pentru țară“ am avut cu certitudine re- 
velatia contorsiunii istoriei. Multi dormeau în 
casă, eu am rupt camuflajul de la ferestre, 
am aprins toate luminile și i-am trezit pe toți 
strigind: e pace! A doua zi în zori, l-am auzit 
pe bunicul trebăluind în fata porţii, Cineva a 
dat bună dimineaţa, si l-a întrebat ce face. 
Måturåm gozul“ a răspuns bunicul. 

Un eveniment al istoriei ca actul revolutio- 
nar de acum patruzeci de ani ce avea să mo- 
difice fundamental și ireversibil destinele po- 
litice, sociale si morale ale ţării, ale națiunii noas- 
tre, a constituit fecund izvor freatic de inspi- 
ratie pentru creatorii de literatură, plastică, 
muzică și — nici nu putea fi altfel — într-o 
măsură considerabil de importantă pentru 
creatorii de artă cinematografică. O serie 
porn atå de filme realizate pînă azi infåti- 

direct aspecte dramatice, emotionante, 
ale praf, întregind astfel o imagine tot 
mai completă, mai cuprinzătoare, mai plină 
de înţelesuri noi a ceea ce în istoria 
României moderne semnifică începutul unui 
capitol într-o vastă carte, intitulat simplu prin 
măreția conţinutului: „23 August 1944". Sfir 


şea noaptea lungă de ani a fascismului, se ri- 


sipeau negurile dominaţiei imperialiste și în- 
cepea o revoluție dătătoare de infinite spe- 
ranfe pentru omul de pe stradă, speranțe 


Zilele filmului românesc în U.R.S.S. 


Reinnoite prilejuri de cunoaștere și prețuire 


liana Tudor, Octavian Cotescu, Ovidiu luliu 
Moldovan, Mircea Veroiu (de astă dată în ca- 
litate de interpret), lon Dichiseanu, Florin 
Piersic — au fost solicitati să susțină roluri în 
filme sovietice. 

Pe podiumul „Festivalului internaţional de 
la Moscova”, la care cinematografia română 
a participat de la prima ediţie, au urcat rind 
petor ragizon: ion Popescu Gopo, Elisabeta 

stan, Nicolae Mărgineanu, actor Irina Pe- 
ute Amza Pellea; scenograful: Virgil 

nu am fåcut decit så amintim doar 
Moe. ntre premianti. 

De exact trei decenii $i jumåtate in acest 
dialog de creatie,un loc de prestigiu îl ocupă 
„Zilele filmului sovietic” din fara noastră, care 
au loc an de an în preajma aniversării Marii 
Revoluții din Octombrie. „Zilele filmului ro- 
mânesc“ în URSS marchează la rîndul lor în 
fiecare an aniversarea Marii sărbători a popo- 
rului nostru de la 23 August. Sint tot at 
ocazii de reintilniri intre creatori, de schim- 
buri de opinii pe marginea filmelor între ci- 
neasti, critici si spectatori. 

In acest August, Zilele filmului românesc“ 


au loc la Moscova, la Alma Ata și la Ordjoni- . 


kidze. Pentru seara galei a fost ales filmul Să 
mori rink din dragoste de viaţă de Mircea 


t decenii reprezi 


care azi după 40 de ani le vedem magnific la 
dimensiunea lor reală. Alte creaţii cinemato- 
grafice așteaptă så fie așternute în lumina 
peliculei descoperindu-se mereu nuanțe din 
angajarea sufletească și de conştiinţă de 
atunci, în perspectiva unei jumătăţi de veac. 
de atitea ori, o viaţă de om. 

La albastre ale orașului, film realizat 
de mine în 1974, după scenariul lui Marin 
Preda, face parte dintre acele tentative de 
descifrare a atitudinilor umane în chiar focul 
momentului „23 August“. Îi citez aici pentru a 
încerca să arăt că niciuna din creaţiile cine- 
matografiei noastre, indiferent de temă și su- 
biect, premergind evenimentele sau urmărind 
mersul lor ulterior, nu pot fi înțelese în afara 
dialecticii determinate de declanșarea revolu- 
tiei în acel ceas memorabil. 

Acum, în al patruzecilea an al României 
postbelice, lucrind la filmul Horea pentru co- 
memorarea a 200 de ani de la revolta țărani- 
lor din Transilvania și de martiriul marelui 
erou naţional, trăiesc sentimente limpezi de 
încredere și certitudine că nimic n-ar fi fost 
posibil din tot ce există fără mutarea istorică 
din acea seară de August. 

În fața noastră, a tuturor, råmin*deschise 
perspectivele permanentelor romånesti de 
speranţe in tot mai multă lumină, cålåuziti de 
o conștiință politică fermă si vizionară insu- 
fiată de un Partid Comunist în fruntea căruia 
se află un EROU. 


Mircea MUREȘAN 


Ne interesează, 
ce idei lansează 
filmul nostru. 
Ne interesează și 
cum sînt ele lansate 


D e la 23 August 1944, au trecut patruzeci 
de ani. Dacă, la scara istoriei, patruzeci de 
ani înseamnă putin, pentru noi, cele patru 

tå enorm, reprezintă viața 
noastră. Tinåra generație de cineasti s-a nås- 
cut şi s-a format în acești ani. O generație 

i iată, care nu a cunoscut ororile råz- 
boiului, care a trăit în miezul unui amplu pro- 
ng de transformare revolutionarå a societå- 
ţii. 

Pentru un creator, șansa de a fi implicat 
activ într-o astfel de perioadă istorică repre- 
zintă o posibilitate unică de acumulare a unei 
vaste experiențe umane, de a avea la dispozi- 
tie mari surse de inspirație. Pentru un cineast 


Veroiu, film distins cu cîteva săptămini în 
urmă cu „Marele premiu“ al Truger pen- 
tru tineret“ de la me 2 Prin n isens sa, 
dedicată celor care nu și-au 
participînd la acţiuni din ileg: tate Ind 
împotriva vechii orinduiri, militind implicit și 
impotriva hitlerismului, filmul reia una dintre 
temele majore de inspiraţie ale cinematogra- 
fiei noastre. 
Numind această temă, nu se poate să nu 
amintim de copr ia Studioului „Bucu- 
rești“, cu Studioul film“, inspirată din 
faptele i arme ale “ostașilor 'sovietici şi ro- 
i în războiul antihitierist. Mă gindesc la 
Tunelui lui Francisc Munteanu, film a cărui 
imagine a fost semnată de operatorul sovietic 
sandr Jolan-Selenkov. 
n cadrul „Zilelor ee Dureri din 
ust, n rr 50! vor ve- 
dea: De Anca de Cristiana 


de Virgil Calotescu și Con- 
curs de Dan Pița. 

„Zilele filmului românesc“ nu este singura 
manifestare a cinematografiei noastre în fara 
vecină și prietenă. Cu prilejul preg time a 40 
de ani de la 23 August 1944, tot la Moscova, 
în cadrul amplului program al „Zilelor culturii 
ro! ti”, va avea loc și o Retrospectivå" a 
filmului nostru. 
metrajele: Cu 
laescu, ee pesi der 
Ediție specială rcea uc, Angela 
merge mal departe de Lucian Bratu, Tranda- 


mai există și șansa de a fi siujitorul unei arte 
capabile să conserve în documente vizuale, o 
imagine artistică a anilor pe care-i trăim. Nu 
sîntem doar martori, ci și participanţi activi la 
făurirea unei noi sog a patriei, la amplul 
proces educativ formare a unui om nou, 
constructor conștient al unei noi societăți. De 
aceea, după părerea mea, tinăra generaţie de 
cineaști are, în primul. rind, misiunea de a 
crea opere durabile, convingătoare despre 
anii pe care-i trăim, despre sufletul omului 
contemporan. 

În repetate rinduri, după cum știm cu toții, 
tovarășul Nicolae a cerut creatori- 
lor să ogligdeascå marile noastre realizări, 
procesul plex de formare a omului nou. 
Personalitatea acestui om nou, a comunistu- 
lui, este deosebit de complexă; prezentarea 
lui schematică, prin aplicarea unui număr re- 
dus de șabioane, aduce un mare deserviciu 
ideii de artă angajată, revoluționară. Oare așa 
arată omul nou, cum este el prezentat — și 
nu de puţine ori — pe marele sau pe micui 
nostru ecran? Atit de schematic este omul 
nou, vorbind în șabloane sugerate de repor- 
ter, reluind la infinit aceleași citeva fraze, ne- 
fiind c il nici să spună firesc că vrea så 
se orească ci, în mod obligatoriu, că 
„dorește să-și întemeieze un cămin?" Oare 
atit putem oferi telespectatorului, întrebări 
standard, arhicunoscute și mereu aceleași 
răspunsuri standard? Atit de redus este uni- 
versul omului nou, preocupat în unele filme 
numai și numai de conversații aride şi aces- 
tea scrise, de cele mai multe ori, în necunoș- 
tință de cauză? 

Desigur, răspunsul la toate aceste întrebări 
este un categoric nu. Ne adresåm unui spec- 
tator evoluat şi nu ne putem permite să igno- 
rám modul în care mesajul nostru artistic 
este recepționat de cei cărora le este desti- 
nat. Oricit de generoase ar fi premisele, oricît 
de importante ar fi ideile, un mesaj artistic, 
odată emis, nu înseamnă in mod automat că 
a şi fost recepționat. Cred că eficiența recep- 
tionårii este o problemă care ar trebui så ne 
preocupe mult mai mult. Reflectåm în filmele 
noastre o realitate pe care o trăim și noi, din 
care facem și noi parte. Trăim aici și acum, 
alături de cei care îi prezentăm pe ecran. 
De aceea un factor esențial mi se pare a fi 
punctul de vedere al realizatorului, un punct 
de vedere din interiorul fenomenelor și nu 
din afara lor. Au existat opinii după care un 
film este cu atit mai curajos și, implicit, cu 
atit mai valoros cu cit își på acțiunea la 
periferia societăţii. Nu numai opinii, au exis- 
tat si astfel de filme, după cum s-au realizat 
filme ce au revopsit realitatea, au adus pe 
ecran o societate roz, fără conflicte, fără pro- 
bleme, în cei mai bun caz conflictul dintre 
bine și foarte bine. 

Consider că datoria noastră este ca selec- 
tind din realitate semnificativul, esența și nu 
sterilul, să aducem pe ecran o imagine ade- 
vărată, convingătoare a realitåtilor pe care le 


trăim. 
Comel DIACONU 


firul galben de 
Dan Pita, Lovind o 
Demian; și documentarele: 
nească de Pau 


Doru Năstase, Concurs d 
pasăre de pradă de lost 
Popescu- Pentru 
Doreanu, 
de Paula si Doru Segal, și 
în lemn de Titus Mesaros; animația 
va fi prezentă cu pous filme de lon Popescu 
: Ecce Homo și Cici şi copilul, şi După 
Peneiopei de hegne Canon si 
Sanda Faur și Penelopa în templul artelor de 
Luminiţa Cazacu. 

La discuţiile cu cineastil si cu speciale 
sovietici cinematografia noastră va fi repre- 
zentată de actorul Florin Piersic şi de criticul 
Mihai Tolu. 

ar linia i niz colaborări dintre 

'ografiile română și sovietică, o 
artea Asociaţiei cineaștilor 


Cineaștilor din U.R.S.S., de a prezenta citeva 
filme colegilor de breslă şi de avea un 
schimb de opinii despre munca lor. Baza dis- 
de filmele Croaziera hr 


de Constantin Vaeni. 


sovietică au pomit umăr la umår ph elibereze 
ord mg fascist Transilvania, 
Austria, pinå rn victoria nat, 


fumam mai n. Vorbeam mai rar și 
aveam mai mult bun simţ. Titus, bun e 
log, nu se grăbea. Nu eram incă p de 
lucru. Desigur, citisem de multe ori scenariul 


cronica acestor ani 


Palatului în timp ce se auzeau aplauzele con- 
ventionale de început de spectacol și de pre- 
mieră a unui nou film românesc. 

Sergiu Nicolaescu, îmbrăcat în haină nea- 
grå și pantaloni reiaţi, ne-a prezentat consti- 
incios pe toți şi ne-am înclinat pe rind. fi- 
ind ultimul, am avut timp så privesc sala arhi 

rudele acto- 


Un film „eminamente politic“ e o- | ritm, atmosferā politică. socială, psihologică 


privit ani in şir „cu sufletul la gură“ sii, precum si fiii si fiicele furnizorilor, viitori 
candidați la IATC și, spre surprinderea mea, 
binecunoscut redactor 


0 mare bătălie cistigatå! 


cutam ore şi ore, pe care nu le simțeam decit 
atunci cînd ni se făcea foame și ne hråneam 


cu roadele pămintului. prindea niște 

păstrăvi minunati, al căror fosfor a contribuit 

cu siguranţă la reușita filmului. Şi pentru că 

970. Titus Popovici și cu mine a dg Me one 

Haţeg, 1 cu pom, a t pentru 

Bing rri tă pustietate. Prima mea cola- scriem. Și așa, eg fără grabă, am reușit så 
borare cu Titus Popovici. Acolo, între cul- adunăm un ee pp de actori, nucleul 
mile domoale, respirind un aer cu care nu comunist al in care azi, din păcate, 
eram obișnuit, sii cum ghemul de nervi au dispărut dintre bunii bunilor. Nucu 
cu care venisem din București începe să se Păunescu, ăr Vrabie, Cornel Coman 


desire. Începusem din nou să respir normal 


* Cannes — unde Gopo, Ciulei, Mureșar 
veşiu au fost incununati cu mari premii 
Rec 3 = * Moscova — unde multi dintre actori: 
AMT P ug : noştri au fost distinși cu premiile pentru cea 
A tru merite i 0- mai bună interpretare; să amintim doar de 

FESTIVAL niu de activit å defir dat Amza Pellea si Irina Petrescu; 


NTERNATIONAL 
DU FILM 


Creangå, losif Demian, Virgil Calotescu, Mir 
cea Mureșan, Gheorghe Vitanidis, Felicia 
Cernăianu sint doar chiva dintre ei. 

e Numeroase competiţii republicane au 
scos la rampa succesului și cineaștii amatori 


V ME OR 


Si cum ar putea fi altfe 
aginar cd 


Trei, doar trei dintre marile premii acordate filmelor noastre la Festivaluri 
internaţionale: 
© Palme d | 


7 | u la ru filmele lui lon s 
Popescu Gopo urtă Si (sus) ŞI. si DA ir nentarigtilor și cea a realizatorilor filmelor de 


1 acordat filmului lui Nicu Stan Un echipa anii 


creatoare şi te obligi neincetat la autodepa 
Şire. lata, așadar, ca premiile nu sint doar un 


” CARABELA 
DE 


PLATA ” 


è Festivalul national „Cintarea României" 


nå 
acum, så premieze creatorilor de fiim 
Alexandru Tatos, in Bålasa, Şerban 


MARELE PREMIU 
CARTAGINA 1982 
sr Å 


pentru inimile lor calde, penn talentui și ab- 
negația cu care au contribuit la reușita filmu- 
lui, 

Despre Mircea Albulescu, lon Besoiu, Oc- 
tavian Cotescu, Cornel Revent, Zephi Alsec, 
mAn nici un sens să fac eu pouan, critica 

de specialitate i-a îmbrățișat din primul mo- 
ment, iar publicul, bunul și caldul nostru pu- 
blic, fi iubea demult. Si așa, de la o zi la aita, 
am simțit cå începe să ia creierul foc. Nu era 
deloc usor să lucrezi cu Titus, så te adaptezi 
ritmului lui, capacității lui de concentrare și 
A i ala Dim å Monte orde 
discuţie. Într-o bună dimineaţă am descope- 
agp: chiuind de bucurie, structura cinemato- 


iubea cinematograful iar tema itică pe 
care ne-o propusesem, tratind una 
dintre cele mai controversate epoci de la pre- 
luarea puterii de către Partidui t, 


merita o atenție pe măsură. Pinå la acea 
epocă nu apăruse nimic similar în literatură 
Titus sacrificase un mare roman. lar eu de ce 
să mint, aveam o mică gre gi secretå, pe 
care o descoperisem o cu prezentarea 
filmului. Nici o ţară socialistă la acea 


Schimbul „din mers", intr-o 


bătălie 


blic. Nu e ușor şi nu e simplu ca la un film 

„politic vină lumea și să stea 
cu sufletul la gură. lar noi, cei care l-am fà- 
cut, ne-am bucurat permanent de un climat 
de încredere și încurajare, fără de care acest 
film nu s-ar fi făcut așa, în vecii vecilor. 


Eg 


Ca și în fotbal, la realizarea unui film tre- 
buie ai și puțină baftå. Nicu Stan la ima- 
gine, acest fanatic al filmului și Lucia Anton, 


la montaj, poate cea bună monteuză pe 
care a avut-o studioul, m-au ajutat să mă urc 
în seara premierei 


, se 

așeza cu demnitate lîngă 2 vemhelsenk, so 
norocoase. 

Manole MARCUS 


„În mers“ 


(Stoian — Mircea Albulescu si Duma — Ion Besoiu în Puterea 


de Titus Popovici si Manole 


avem mai bun. Tot și, nu în ultimul rind, dra- 
gostea noastră oameni. Premiile, prin 
prețuirea ce o semnifică, ne întorc această 
d 


lon Bostan: Premiile sint i 


cea mai mare recompensă 

trind într-o sală de cinema, pot simţi 

neric bucuria, interesul, emoția 
cifre date! 


premiu incită la 
. Azi nu pot să cred că un premi: 
reprezenta suma 


Premiul „Opera Prima“ 


la Cannes '66 


Marcus) 


aceea a filmului cu actori i. După alt timp, pri- 
vind din nou în urmă, am constatat că, deși 
premiile veneau destul des, marea mea 


di 
pasiune era tot filmul ani 
am început să împ 
desenul animat. Azi 
premiile obţinute, 
noastere din 


Speranța Premiul special al juriului 
ACIN ?79; Premiul I la Festivalul 
naţional .Cintarea României“ '81 


Dumitru 
ntru 0 


„am înțeles. că ideile mari şi nobile 


generoase nu se 


înd am început să bat la mașină 

Ciipa eram eu insumi Dumitru Dumitru și Tu- 
dor Cernat si Năiţă Lucean, dar mai ales 
eram mårsåluitorul cu ranita tå de 
viatå care Ferjer cum crede și iri 
mari și nobile şi generoase nu se a 
sine, că bătălia pentru izbinda lor e grea și cå 
socialismul nu e nici el, nu poate fi mai fru- 
mos decit cei care îl clădesc și că nici el nu 
adevărul, ocoli sacrificiile s: 

revolu 


tiei, am mai spus asta, au ma fost și pete de 


Dumitru, un personaj 
epocă (Gheorghe Cozorici) 
de Dinu Såraru si Gheorghe Vitanidis 


Gijon și San Francisco. Dar cred că premiile 
nu sint o conciuzie a muncii noastre, ci doar 
o recompensă si un stimul. Aşa încit, departe 
de mine gindul să dau ascultare sfatului cu- 
iva care-mi spunea: „Tu ai spus ce aveai de 
spus!" Eu cred că nu am terminat ce am de 
spus”. 

Dovada au adus-o ultimele patru premii in- 
ternationale obținute în acest an de Gopo: un 
premiu I la Giffoni Valle, un Premiu Ii la Got- 
twaldov pentru Maria Mirabela; un premiu de 
argint ii rene și. korn ce men -le 

Tampere ru Tu. Ei rs sebaa să aa pd as- 
tăzi locul Pe (cu 49 de 
miantilor noștri. Eee rii pe 
la orice. Chiar så rotunjeascå cifra kong å 
apariția revistei! 

Mire! Hieșiu:Premiile îmi dau sentimentul 
că opţiunea făcută acum 33 de ani, care m-a 
dus pe tărimul realismului dur şi tandru al lu- 
mii filmului, opțiune validată în decursul ani- 
lor gi de citeva instanțe care ar putea fi chiar 
obiective. nu au fost tocmai greșită. Premiile 
"au încurajat să perseverez 

Nicolaescu: Nici in primul rind, nici 
rind, nici in al treilea rind, nu pre- 
miile contează. Satisfactia mea cea mai mare 


Mama. Premiul special 
pentru copii la Moscova 
miul special al 

argint la Giffoni Valle '77 


o am în contactul cu publicul. Printre multele ` 


al juriului 
Pre- 
juriului şi Cupa de 


impun de la sine. 


singe și cînd am început să bat la maşină ro- 
manul trăiam cu cea mai deplină convii 
sentimentul, care nu m-a părăsit nici azi, că 


numesc 
adevăr” 
Frica a 


iii 
FE 
frå 
E 
H 
$ 


limpede — 

ment dat — pă s-a sti 
cuvintului libertate și în ființa cuvintului drep- 
tate și în ființa cuvîntului nostru sfint care 


plici din acest roman „Clipa“, 
Si acum, în încheiere, o mărturisire care 


bucurii care mi le-au dat spectatorii de 
pretutindeni aș menţiona acum (doar de 
mii e vorba) cele două „Premii ale publicu- 
lui”, obținute în două stagiuni diterite în Ce- 
hoslovacia cu două dintre filmele mele: Dacii 
si Cu miinile curate. 
irina Petrescu: Prima distincție pe care am 
primit-o a tost în 1964, la Mamaia. Premiul 
pentru cea mai bună interpretare feminină. 
Coborind de pe podium, am deschis cu emo- 
tie cutia Pelicanului. În loc de medalie am 
găsit o fisie pe care scria: „Medalia vi se va 
inmina ulterior”. | 
Am izbucnit în ris. Un ris amestecat cu la- | 
crimi de adolescentå fårå experientå. 
ren imi face plåcere så povestesc acest 
episod. 
Pentru că medaliile le-am primit ulterior. 


Medaliile au urmat într-adevăr pentru 
foarte mulţi dintre actorii, regizorii, scenaris- 
tii, operat lu scenografii, monteurii, sunetis- 
tii noștri. impreună, ele formează, după 40 de 
ani, o adevåratå salbå de aur å cinematogra- 
fiei noastre, mărturisind strădaniile şi talentul 
celor ce au gravat pe mii și mii de kilometri 
de peliculă cinecronica zilelor noastre. 


Adina DARIAN 


O lacrimă 
pie ACIN '80 
national „ întarea 
Film selectat pentru 
zatorilor 


Premiul pentru re- 
Premiul I la Festivalul 
României 81 
„Che 


2 reali- 
la Cannes 


1 
4 
z 

o| 
E 


l. n ajunul celei de-a 40-a an 


iversări a Revoluției de eliberare socială 


şi națională, antifascistă $i antilmperialistå, am vizionat sau revizionat jurna- 
lele de actualități realizate de Oficiul national cinematografic imediat după 
23 August 1944, impreună cu citiva dintre cei care au contribuit la realizarea 


lor: Mihai Puşcariu, director al O.N 


.C.-utui, Constantin Dembinski, operator, 
Lucreția Drocan, monteuzå, Gheorghe Måråi, 


inginer de sunet. 


Şase numere de jurnal, primele din noua serie, apărute cu oarecare intir- 
ziere, in perioada octombrie-decembrie 1944, dar rypene pentru noi atit 
mărturii ale momentului politic de acum patru decenii, cit ul o valoare etică 


de actualitate, revelații pentru istoria cinematografului rom: 


o arhivă vie pentru romanul nescris 
ce ne-a interesat inainte de toate în 


şi totodată 
al unei epoci dramatice şi eroice. Ceea 
discuția noastră n-a fost insă arhivismul, 


au fost oamenii, grație cărora aceste valori documentare există pentru actu- 


alitate si pentru viitor. 


O emoție și o pildă 


Constantin Dembinski: iniţiativa. dumnea- 
voastră si revederea acestor jurnale, graţie 
bunăvoinţei Arhivei nationale de filme, må 
fac să mă întorc cu gindul la anii aceia de ti- 
nerete si de romantism revoluţionar. Materia- 
lele filmate atunci, atit de colegii mei cit și de 
mine, mi-aduc aminte de un moment foarte 
important în istoria țării românești si nu nu- 
mai că ne amintesc, dar ne arată cite ceva, 
chiar dacă parţial, din chipul adevărat a! epo- 
cii. Este o emoție pe care ne e greu să o stă- 
pinim. Sint imagini care vor råmine și vor 
vorbi totdeauna despre istoria acestui popor, 
după cum, profesional vorbind, este intere- 
sant și, aș zice, pilduitor însuși felul cum au 
fost filmate subiectele, cum au fost alese te- 
mele și locurile, calitatea imaginii, a montaju- 
lui, a mixajului. 

he Mărăi: Mai ales în raport cu situ- 
atia dramatică a acelor zile, cind nu mai 
exista sau nu exista încă o organizare pro- 
priu-zisă a producţiei, iar pelicula era puțină, 
pentru că instituția Oficiului naţional cine- 
matografic și dotările sale se aflau încă în 
dispersare, în diferite puncte ale ţării. Pentru 
un timp, fiecare operator a lucrat din proprie 
inițiativă, independent, singur cu conștiința 
lui profesională, civică și politică, reuşind sa 
surprindă momente importante, momente 
eroice. 

Mihai Pușcariu: Este, într-adevăr, emotio- 
nantà această intilnire pe care ne-ati oferit-o, 
cu propriul nostru trecut și cu un moment de 
seamă din istoria țării, şi este, cum s-a spus, 
o experienţă pilduitoare. Ne face plăcere mai 
ales că se vede, în materialul filmat acum 40 
de ani, un spirit de colaborare a întregii 
echipe pe care reuşisem să o creăm. În spe- 
cial pentru jurnalul numărul 1 din noua serie, 
materialul a fost filmat, cum iarăşi s-a spus, 
din propria iniţiativă spontană şi din conşti- 
ința datoriei, de către operatorii care råmåse- 
seră în eșalonul neevacuat, la Bucureşti. În 
acest moment, cu o emoție care o depășește 
pe a noâstră, strict individuală, ne gindim la 
cei care nu mai sint printre noi, îndeosebi la 
Ovidiu Gologan și Vasile Gociu. De aseme- 
nea, e momentul să-i citām pe cei mai puţin 
cunoscuți, mai puţin puși în evidenţă, dar å 


căror muncă a fost de asemenea importanta 
cei care au făcut montajul — Simona Drå- 
ghici sau Lucia Anton, sonorizarea — înce 
pind cu inginerul Bielusici și realizatorii ce 
lorlalte operaţii de la jurnalele de actualități 

— Contrar celor spuse in perioada de ne- 
gare integrală a trecutului cinematografiei 
naționale, s-ar putea afirma că cinematogra- 
fia noastră a putut intimpina relativ bine pre- 
gătită evenimentele revoluţiei, datorită efortu- 
rilor de constituire a unui organism piona 
de producție, etatizat, care asigurase i 
primul rind periodicitatea săptăminală a e 
nalului de actualități. 

M.P.: Primele puncte ale acestui organism 
s-au creat în 1936. în toamnă, cind eram o 
mină de oameni, vreo 15 cu toţii. Dar, graţie 
în special devotamentului pentru arta cine- 
matografică al colaboratorilor mei și prin for- 
marea de noi cadre, prin afirmarea treptată a 
personalităţii lor, fostul Serviciu cinematogra- 
fic din cadrul Oficiului naţional de turism, de- 
venit între timp Oficiul naţional cinematogra- 
fic — O.N.C. — număra în 1944 peste 300 de 
oameni, în care se cuprindeau bineinteles si 
lucrătorii laboratorului. În ceea ce privește pe 
operatorii care semnează primele jurnale de 
după eliberare, unii dintre ei lucrau încă din 
anii '20 sau '30. dinainte de constituirea Ser- 
viciului cinematografic pe lingă O.N.T., în 
timp ce alţii s-au format ulterior. Printre cei 
vechi, care continuau să lucreze la jumal în 
1944, erau Vasile Gociu şi lon Cosma, iar 
dintre cei noi, în primul rind trebuie mentio- 
nat Ovidiu Gologan, 


frecvenței 
ectetor, primera Simionov, Constantin 
aici de faţă, lon Cosma, din pă- 
cate perne În şi neputind să fie în mijlocul 
An: reali = VER d ac 
nim la Ovidiu Gologan. 


Totdeauna „acolo“ 


Mihai Pușcariu: Ovidiu Gologan se dedi- 
case exclusiv jurnalului și își educase prin 
aceasta un rit reportericesc autentic. El 


Romantism revoluţionar și personaje 


Cu aparatul de filmat 


ştia totdeauna, mereu să fie „acolo“, să sur- 
prindă ceea ce era mai deosebit, mai viu şi 
expresiv. 

— Pentru pa cei care i-am cunoscut pe 


in 
o 


ginăm 

M.P.: 
ceput la serviciul nostru cu funcţia cea mai 
modestă, de „impiegat“, ca și Victor Cantu- 
niari, care se ocupa de înregistrările sonore, 
înainte, iar apoi paralel cu colegul de faţă, 
Gheorghe Mărăi. Gologan era, de asemenea, 
un mare timid, ușor panicos și, la început, nu 
părea să aibă încredere în el însuși. 

— Vă recunoastefi un anumit rol în promo- 
varea iul? 

Gheorghe Mårål: O så vi se parå cå 
un cuvint prea mare, dar tovarășul Pușcari 4 j 
fost creatorul lui ran Gologan. 

Lucreția Drocan: Asa e. 

Mihai : Nu, Gologan e în primul 
rînd propria lui creație, a conștiinței și gr 
inciozitåtii sale, a talentului lui deosebit. Dar 
întiia dată i-am dat în sarcină să fie reporter 
fără aparat, adică să umble peste tot și să cu- 
leagă subiecte. 


pedagog. me 
M.P.: eşti producător, trebuie să fii si 
pedagog. De-abia ulterior, cînd ne-am dotat 
cu o nouă aparatură, inclusiv cu aparate mo- 
bile de mină, l-am îndemnat să pună mina pe 
aparat. lar revăzind acum primele jumate din 
noua serie, mi s-a părut că-i identific bucă- 
tile, amintindu-mi că el lucra cu un aparat 
portabil, pe care il minuia cu o asemenea si- 
gurantå, încit panoramicele. si celelalte miș- 
cări par executate de pe un stativ, atit de pre- 
cise sînt cadrajele. Avea o mină foarte bună 
un ochi extraordinar. 
la Drocan: Cum e, de pildă, planul 
acela filmat din balcon, prin grilajul de fier 
forjat, apoi corectura încadraturii prin mișca- 
rea aparatului, numai Gologan putea să-l 


facă. 

Mărăi: Gologan a devenit un ex- 
celent operator, tocmai datorită faptului că a 
început cu căutarea subiectelor și cu organi- 
zarea filmărilor. 


să vă spun chiar mai mult: ei a în- 


t 


Oricit de greu ar fi fost momentul... 


Constantin Dembinski: Gologan era un tip 
alert, bun organizator și te uimea curajul pe 
care îl arăta la unele filmări. 

— El, care era un timid! 

C.D.: Mi-aduc aminte că, odată, dindu-se 
alarma înaintea unui bombardament, eu, Go- 
logan si cu Gociu ne-am suit într-o mașină si 
— încotro så ne retragem? — către laborato- 
rul Moog. Dar, spre ghinionul nostru, 
tocmai în partea aceea a început să cadă un 
covor de bombe care, acum spre norocul 
nostru, nu făceau decit să ne înconjoare. Go- 
ciu și cu mine eram cam pierduţi, dar Golo- 
gan își menținea calmul și încerca să filmeze. 
Era foarte dăruit muncii. 


-= eg in permene aparatele asupra 

C.D. va yer permanent fingå noi dormea apa- 
ratul, oricit ar fi fost de greu momentul. 
Atunci nici nu se putea altfel, pentru cå eve- 
nimentele se pesos pe neasteptate. 


ror nu numai 
ope zi deu ap aparatul de filmat, cum 

mulți ma 
anni Dembinski: Dar să revenim la 
regretatul nostru coleg, la modul cum ne-am 
format, de fapt, cu toții în acei ani. Îmi vine în 
În timpul Festiva- 


minte o altă gjer a lui. 
iului mondial al tineretului şi studenţilor, care: 
a avut loc la Bucuresti în 1953, Gologan era 
peste tot, în toate părțile stadionului unde 
avea loc una dintre manifestări, iar niște ope- 
ratori străini se mirau de mobilitatea lui, în- 
trebau de unde e, cine o fi, din care țară. Vă- 
zindu-! cit se agita, alergind după imagini, nu 
se puteau gindi că e de-al locului. Așa se 
face că atunci cind vizionam în paralel, la 
studioul „Alexandru Sahia", jumale de actua- 
lități din multe ţări, ne dădeam seama că ale 
noastre erau deseori și aș zice că erau în ge- 
nera! mai bune decit ale multora. Cu toate că 
„furasem“ meseria și o invåtasem fără så fi 
beneficiat de un institut și de celelalte condi- 
ţii create generaţiilor următoare. Noi am avut 
numai sensibilitatea înnăscută și dragostea 
de meserie, dragostea față de ceea ce aveam 
de filmat si față de aparatul care, atunci cînd _ 
îl aveam în mină, parcă ne dădea un curaj 
extraordinar şi cu el veneau și celelalte cali- 
tåti pe care azi le vedeţi și le puteţi aprecia în 
aceste secvențe, poate nu totdeauna cele mai 
semnificative, dar care vorbesc din cind în 
cînd despre istoria pe care am trăit-o și pe 
care, atit cît am putut, am surprins-o pe peli- 
culă. Toate acestea au însemnat si sacrificii, 
au însemnat, atunci, în primii ani și mai tirziu, 
multe nopți nedormite, multă ardere, vieți în- 
cheiate prematur. Parcă îl văd pe Gologan, 
cind trecuse ia filmul cu actori și lucra cu Li- 
viu Ciulei, muncise odată toată noaptea, iar 
dimineața avea o sticlå de lapte în mină si 
încă mai întirzia la punerea luminii unui ca- 
dru. Și-i spuneam să mai lase, să lucreze mai 
industrial, mai repede. Dar el nu voia, era 
stăpinit de gindul lui, de drumul lui, care l-a 
dus, de la jurnal, la creaţiile clasice ale filmu- 
lui românesc: Moara cu noroc, Pădurea spin- 
zurafilor... 


Doi stilpi de rezistentå 


Luc: Drocan: Dintre operatorii cei mai 
activi după 23 August 1944, despre lon 
Cosma trebuie de asemenea să vorbim nea- 
părat. Ne pare rău că boala îl împiedică să fie 
aici, cu noi, dar el e prezent prin ceea ce am 
văzut pe ecran. Eu discut şi din punctul de 
vedere al mon! i și al chimistei care deve- 
lopa pelicula. li recunosteam materialele lui 
Cosma după cum era totul pus la punct, tot- 
deauna. N-aveau nevoie de nici o corectare. 
Avea un ochi pe care nimeni nu-l avea, expu- 
gr era eien Å i încadratura la fel. 

Prima calitate å materiale- 
tor og seg Ara si era fotografia, el făcea o ima- 
gine omogenă, indiferent de împrejurări. 

L.D.: lon Cosma are și un fel de a fi aparte, 
care se vedea încă de pe atunci în ce filma, e 
un om blind și așezat, pe cind Gologan era 
un A Å viu. 

roman ai filmulul românesc, pe 
care pene sugerafi acum dumneavoastră, se ăi 


Filmul imbråtisind adevărul istoric $ 
revoluționar: $ ile D ii de 
Lazăr Vrabie. S Titus 


i omenesc, in oglindirea momentului 
Liviu Ciulei, cu Irina Petrescu si 
Popovici si Francisc Munteanu 


Tema revoluţiei își descoperă 


muncitoreşti 


rădăcinile 
Cartierul veseliei de Manole Marcus, cu Olga Tudorache, 
lanţi Cocea si Ilarion Ciobanu. Scenariul: 


în tradițiile mișcării noastre 


loan Grigorescu 


model 


curile hitieriștilor, ei ii filmează 3 
rr oi TAA Cimigiului eg de pe 


hul sint statice, dar de o mare expresivitate 
intre într-un album al is- 


toriei, ca și cele ale lui Gologan. 
gn - hå Mårål: Se completau foarte bine, 
lo 


orga Drocan: Erau si prieteni foarte 
buni, discutau împreună, se înțelegeau asu- 

a ceea ce aveau de făcut, dar materialeie 
or nu se puteau niciodată confunda, ale 
unuia cu ale celuilalt. 


la Directorul nostru, la Mofturi 1900. 

coloane principale ale cinematografiei 
naționale pornesc, deci, direct din jumalul 
numărul 1 — 1944. 

Mihai Pușcariu: Cele mai valoroase, în jur- 
nalele revåzute acum, după 40 de ani, mi se 
par subiectele direct revelatoare pentru mo- 
mentul istoric, desi unele dintre ele sint, mai 
degrabă, subiecte „fără subiect”, ca să zic 
așa. Nu în sensul filmului „fără story", în care 
eu nu cred, — cred, în schimb, cum s-a spus 
demult şi de către multi că cinematograful 
este în primul rînd narațiune. Vorbesc de va- 
loarea acelor subiecte de jurnal care nu erau 
ofertante din capul locului, de la sine, vor- 
besc de temele în care operatorul găsește el 
însuși subiectul, cum sint toate materialele 
din jurnalul numărul unu despre care aţi vor- 
bit şi cum e, de pildă, subiectul realizat pe 
front, în timpul luptelor pentru deplina elibe- 
rare a Transilvaniei, din jurnalul numărul 6 


Şcoala unei anume priviri 


— Dumneavoastră, Constantin Dembinski, 
ați filmat mult pe frontul antifascist. 

Constantin Dembinski: Da, dar subiectele 
mele de front au intrat în jurnalele din 1945. 
Poate o så le vizionăm la anul, cind se vor 
aniversa 40 de ani de la victorie. Acum, cu 
acest prilej aniversar și omagial, închinat lui 
23 August, vorbim în mod firesc mai mult 
despre colegii mei, Gologan și Cosma în pri- 
mul rînd, care, spre deosebire de mine, se 
aflau în București în zilele imediat după Insu- 
rectie. Așa că aș vrea să spun ceva despre 
meseria de operator ca atare. Stau de multe 
ori şi mă întreb de unde s-a ivit această 
şcoală a filmului românesc, că o școală pro- 
priu-zisă, un institut cum este cel de azi, n-a 
avut nici unul dintre noi, cei pe care ne con- 
Dau pionieri. Am învăţat din calităţile și 
greşelile altora și am învăţat din materialele 
pe care le-am făcut noi înşine. Simţul tău de 
observaţie, sinceritatea ta, în a te critica intfi 
pe tine însuţi, apoi capacitatea de a sta de 
vorbă cu subiectul, la fata locului, astea au 
fost școala și talentul nostru. Așa s-a ivit și 
valoarea de document a filmelor văzute azi. 
lar, după atitia ani de zile, ca buni patrioți, 
cetățeni ai acestei ţări, că nu sintem doar 
niște tehnicieni, ne putem puțin mindri cu 
datoria împlinită. 

Mihai ariu: Ceea ce mi se pare cel mai 
interesant, în materialul văzut, e că nu este 
demodat, din punctul de vedere al concep- 


De la fresca istorică a rezistenţei antifasciste, la filmul eseu: „Procesul 
lulian Mihu, cu Gina Patrichi. Scenariul: Eugen Barbu 


alb” de 


în istoria filmului românesc 


Jurnalele de actualități 
realizate imediat după 23 August 1944, 
documente inestimabile 
ale nașterii lumii noastre 


M.P.: Dacă a existat o „școală“, ea func- 
tiona în timpul proiectării materialelor, în ve- 
derea selectării lor. Vedeam cu toții întreg 
materialul filmat și cînd îl vedeam, făceam și 
critica lui. 

Lucreția Drocan: Uneori se viziona materia 
lui direct pe negativ și numai o singură dată, 
într-o singură proiecţie, iar ulterior, la monta 


tiei, al cadrajelor, al montajului. Pentru că, să 
nu ne înșelâm, valoarea acestor jurnale de- 
rivå şi din posibilitatea pe care ne-am oferit-o 
de a alege materialui. 

— Cite un subiecit, cum este cei despre 
frontul din Transilvania şi despre forțarea TI- 


Cineastul, sincron cu istoria: flori ale recunostinfei pentru ostașii 
români în momentul insurecției. Subiect de Ovidiu Gologan, Jurnalul 
nr. I — 1944 


å pozitiv, trebuia så apeiåm serios la memo- 
rie. 

M.P.: După negativ era destul de greu de 
lucrat, mai ales la unele cadre cu efecte foto- 
grafice aparte, cum erau cele ale lui Nicolae 
Simonov, care vina, ca să spun așa, printre 
altele, efectele de contre-jour. 

Combă formalismul. 


Gheorghe Mårål: In aceste vizionări de lu 
cru, care nu erau vizionări oarecare, informa- 
tive, se elabora jurnalul, se hotăra soarta fie- 
cărui subiect. 

Lucreția Drocan: Eu mi-aduc aminte de pri- 
mul material făcut de Gologan și prezentat la 
o astfel de vizionare de lucru. 


Umanitatea sentimentelor eroice: Pe-aic! nu se frece 
cu Ana Széles. Scenariul: Titus Popovici 


Mihai Pușcariu: Subiectul acela cu locomo- 
tiva, probabil. 

L.D.: Exact! Tovaråsul Pușcariu l-a remar- 
cat imediat. Zice: — Da, așa dal lar noi, de la 
montaj, atenţi la ceea ce trebuia să reținem, 
am și înțeles de ce plăcuse așa mult acel su- 
biect, am ţinut minte, chiar dacă una ca mine 
nu venisem în cinematografie pentru că aș fi 
fost amorezată de film ca artă, venisem în ca- 
litate de chimistă, la laborator. 


OSE ogue or a cai] singur tot" 


Constantin Dembinskl: În această meserie, 
omul care ține aparatul în mină. trebuia și 
trebuie să aibă ceva în el, un talent şi o che- 
mare, dar și o dragoste, o dăruire. Ea se vede 
în aceste jurnale, mai ales în cele care au 
fost mai greu de realizat, în subiectele pe 
vremea aceea încă rare cu caracter social, ca 
să nu mai vorbesc de cele de pe front. De 
pildă, în primul subiect filmat de noi în mijlo- 
cul minerilor din Valea Jiului, pe atunci încă 
o vale a plingerii — ați văzut cadrul acela cu 
minerul care locuia într-un fel de bordei, ca- 
dru deseori reluat în filmele de montaj retros- 
pective sau în evocările televiziunii. A fost fil- 
mat de mine. Toate aceste cadre și subiecte 
nu sint anonime și nouă ne pare rău cind ele 
sint preluate și dituzate, fără să se indice de 
unde au fost luate și nici cine le-a făcut. Au 
urmat alte jurnale, apoi documentarele reali- 
zate tot timpul, în lupta politică a Partidului 
Comunist Român pentru instaurarea primului 
guvern democratic, pentru celelalte acte re- 
volutionare pe care le știm. Ulterior, am lu- 
crat cu multi regizori și admiram pe cei care 
aveau ceva din această dragoste și dăruire a 
noastră, chiar dacă unii erau citeodată foarte 
dificili. $i mă bucură că în rindurile noilor ge- 
nerații există astfel de cineaști. Cu unii am 
apucat să lucrăm la primii lor pași, ca docu- 
mentariști, pe marile şantiere ale socialismu- 
lui, 
— Cele trei virste ale cinematografiei noas- 
tre: plonieratul dinainte de război, perioada 
insurecției, a revoluției și epoca actuală, a 
construcției socialiste formează deci un sin- 
gur tot. i 


Constantin Dembinski: Asta si este con- 
ceptia Partidului Comunist Român despre is- 
toria naţională: un singur tot. După insurec- 
tie, cind a început reconstrucția și mai tirziu 
cind s-a trecut la noile construcții, am fost 
din nou „acolo“. La Bicaz, de la prima piatră 
care s-a mișcat, am fost prezenți si am filmat, 
ca şi la Porţile de Fier, sau la hidrocentralele 
de pe Valea Oltului ca și pe șoseaua Panteli- 
mor sau pe Calea Mosilor, inainte și dupa 
ce au inceput så se inalje noile cartiere, in 
nenumărate alte locuri. Cum era înainte si 
cum e azi se vede în imaginile filmate de'noi; 
se văd si vechiul și noul, se vede devenirea. 


— dat o definiție a cinematografului și 
e or ine acele vrea n ep 


nerafil de cineaști. Vă mulțumim. 


Adina DARIAN 
Valerian SAVA 


de Doru Năstase, 


inta civică (Omu 1 Inchis Oras 


Penn mine, prima mare bucurie — si 
entatie — a acestui film a fost scenariul lui 
Marin Preda. Un scenariu cu situaţii verosi- 
mile, care mi-a dat șansa să construiesc un 
personaj ieșit din comun, cel puţin la ora 


Porţile albastre ale orașului. 
Porţi spre o nouă eră 


dacă am respectat indicaţiile din scenariu - 
in special la final. Dacă în momentul acela 
am mușcat pămintul. „Ai mușcat bine pămin- 


tul?" — m-a întrebat. Eu nu-l muscasem, la 
propriu, pentru că în condiţiile în care se 
filma, nu era nevoie. Dar pe el îl interesa 


Un scenariu original, 
un film cu situaţii dramatice. 
Şansa mea să construiesc un personaj 
ieşit din comun! 


aceea. De altfel, amintirea cea mai fierbinte 
despre Porţile albastre ale ului este întil- 
nirea cu Marin Preda. Eram în perioada de 
sfirsit a filmărilor, eram la Sinaia la Cumpătul 
unde el se odihnea, m-am dus, normal, să mă 
prezint, iar el s-a interesat „cum merg filmå- 
rile“. Nu venise niciodată pe platou, era cu- 
rios. Tin minte că m-a întrebat foarte grijuliu 


pe ecrane 


Omul 
care a închis orașul 


N u el, omul din titlu e protagonistul fil- 
mului; protagonistă e conștiința, probitatea 
civică, alegerea. parte confortul mo- 
ral-sentimental — statu quo al situației fiecä- 
ruia (primar al orasului, procuror ori simplu 
mecanic sau îngrijitoare de hotel), pe de alta. 
datoria. Conștiinţa cea de toate zilele care se 
naște — ori renaşte — în împrejurări dificile 
Probe de foc la propriu și la figurat. Cam ab- 
stract nu? începutul prezentării. Nu și al fil- 
mului. El demarează „con fuoco": un incen- 
diu ce-i face să sară din patul de îndrăgostiţi 
şi pe procurorul care va ancheta cazul şi pe 
directoarea hotelului pirjolit. Incuipata şi acu- 
zatorul prinși într-un carusel care cind ii va 
apropia, cînd îi va îndepărta unul de celåla!t 
sau de ei îrșiși. Procurorul se recuză; e vii- 
toarea lui soție în joc. Dar nu înainte de a 
oferi justiției, cu probitate, toate dovezile ne- 
glijentei ei. Cui? Celuilalt procuror, fosta so- 


Suprema probă în instanță: consti 


} 


A n- 


$1 Natalia 


foarte mult lucrul acela, așa că am minţit si 
am răspuns: „Dal“. Pe moment mi-a fost pu- 
tin rușine. Mulţumirea a venit mai tirziu, cind 
după premieră, m-a felicitat, mi-a spus că i-a 
plăcut cum am jucat în general, şi în specia! 
momentul din final in care am mușcat påmir 
tul... 

A doua bucurie la acest film a fost intilni 


tie, foarte severă și ea, dar oare numai și nu- 
mai din spirit de dreptate? 

E la mijloc şi gelozia femeii părăsite? — 
procurorul e un om bun, blajin, numai el så 
fie de vină pentru despărţirea de atunci? Și 
așa la fiecare pae apar probe noi, pro si con- 
tra fiecăruia. mplicat cazul, veți zice. Da, 
nu prea la indemina unui film-anchetå despre 
cauzele unui incendiu, dar mai ales, despre 
nenumăratele cazuri care alcătuiesc dosarul 
încărcat al vieţii. Circumstante atenuante? 
Există si ele. Dar cine se poate erija în procu- 
rorul suprem al instanței din care zilnic fa- 
cem şi noi parte, de-o parte sau alta a băncii 
de acuzare-apărare. În nici un caz, autorii fil- 
mului, atenţi cercetători ai ri si discul- 
pårilor. Primarul va inchide, finalmente, ora- 
şul pregătit pentru venirea oaspeților unui 
important congres. Pentru că mai importantă 
e prevenirea unui alt-posibil-accident dintr-o 
grabă a constructorilor viitorului impozant 
hotel. Dar nu atit finalul — la care te puteai 
aștepta — cît conducerea discretă şi inteli- 

entă a anchetei judiciar-omenească face 
armecul discret şi persistent al acestei peli- 
cuie. La locul lui bine ales și valorificat, tie 
care actor, în fiecare din rolurile importante 
ori secundare. Pentru că, în definitiv, nici 
viaţa nu cunoaște priorități de distribuţie 


Alice MĂNOIU 


Producţie a studioului Mosfilm. Scenariul: A/oksarde 
Bornin, Valentin Cernih. Regia: Aleksandr Gordom 
imaginea: Vsevolod Simakov. Cu: Rodion Nahape- 
tov, Natalia Andreicenko, Leonid Nevedomski, Vital 
Solomin. Galina latkina, Boris Ivanov. 


În asteptarea 
lui Filip 


P... peste acest film despre viața nu 
a țară ci la periferie, la periferia ultramo- 


dernă a unui bătrin oraș numit Varșovia, peri- 
ferie cu blocuri la nesi ae gemene deosebite 
unele de altele doar prin inițiale, blocuri în 
care apartamentele, la rindul lor, sint ge 
mene, au aceleași dormitoare—påtråtel și 
aceleași bucătării—dreptunghi în care încap 
același număr de obiecte de uz strict casnic, 
plutește te această comedie, acri- 
ŞOr-V , şi voios-scrişnitoare, cu multa 
viață si la fel de mult nåduf în fiina ei fan 
toma cuiva drag, dar ce repede uitat in lumea 


Amintirea cea mai fierbinte este intilnirea cu Marin Preda 
(Emilia Dobrin şi lon Caramitru in Porţile albastre ale orașului) 


filmului! Cineva care iubea copiii, ciinii, båtri- 
nii, florile şi casele vechi şi ura, firesc, mo- 
dernizarea cu orice chip și cu orice preţ, mai 
ales cu prețul înstrăinării omului de om. Cin 
să fie, cin' să fie? te gindești, uitindu-te cum 
nu' mai prididește tinăra femeie să-și ser- 
vească menajera, cum își strecoară — greu! 
— burticica bine rotunjită (acolo mai locu- 
iește încă, Filip, fericitul!) între frigider și spa- 
tele menajerei instalată la micul dejun pentru 
eternitate... Cin’ să fie, cin' să fie? te gindești 
privind „plecarea la serviciu“ cu mașinile pro- 
prietate personală prevăzute cu tot felul de 
sisteme antifurt sui generis, de la scoaterea 
bujiilor pînă la clasicul şi sănătosul lanț, cu 
lacăt, bun și pentru o ușă de garaj... Cin' så 
fie, cin' să fie? te foiești, cu un început de 
enervare, totuşi, pentru că uitare-uitare, dar 
pină unde? — privind năuc de plăcere silueta 
fantoså a fostei menajere care, în rochie de 
mireasă, străbate scări si scărițe cu fărașul în 
mină în cåutarea ghenei aflată, evident, peste 
două blocuri şi taman la etajul apartamentu- 
lui în care tocmai și-a încheiat viața de mena- 
jerå... Cin' să fie, cin' să fie, te fråminti, inutil, 
uitindu-te perplex la mutra — şi ea perplexă 
— a directorului care află că i s-a născut un 
tiu despre care habar nu avea că „ar fi pe 
drum“, în timp ce tatăl „de facto“ doarme, cu 
capi prăbuşit pe planseta de pe care curg 
valuri-valuri, proiectele viitoarelor blocuri ge- 
mene, cu apartamente , cu vieţi ge 
mene, iar regizorul se îndură în fine și. 
într-un cadru scurt, răspunde obsedantei în- 
trebări cu următoarea imagine: o siluetă de 
bărbat, o siluetă stingace — pardesiu prea 
larg, pălărie prea mică — se oprește o clipă 
din drum şi, cu gestul — i undabil — își 
scutură pipa de tocul pantofului... Să juri cà 
era unchiul nostru Tati... 

Cum a reușit el, regizorul Jósef Gebski (re- 
gizor si scenarist între altele) să-l citeze apå- 
sat, dar numai pină acolo unde „putea să ne 
cadă fisa“ este o întrebare la care se poate 
răspunde foarte repede: cu talent. > 

Eva SÎRBU 


Producție a studiourilor poloneze. Scenariul și regia 
"sef Gabski. : Stefan Matyjuskiewicz. Cu 
erzy Bonczak, irena Byrska, Bozena Dykiel, Kaz: 

mierz Brusikiewicz. 


Cineva ca tine 


ucces de public explicabil 
dealtfel binemeritat. Filmul amaan 


Elmo de Witt intră in valul lovestorysmului si 
reuseste să păstreze, după ani de zile de la 
apariție, ingenuozitåtile seriei, cu toată gama 
de bune sentimente onorabile, fatå de care 
întrebarea „n-aveţi un bilet în plus?“ nu te 
decit să ne bucure. m o Ea can > hy, 
sint tot colegi, ca eroii lui Segal și Hiller, dar 
nu in studenție, ci juni funcționari la o mare 
bnr e Ei se cunosc de fapt demult, din 
pură i pudici: pusi «ologeni in paginile 
pură ș , pagini 
unor imagini diafane. Dar intervine tragicul, 
tot ca în capul de serie: ea este condamnată 
— nu insă de o boală incurabilå, ci juridic, 
după ce se despårtise de el. Căci apăruse o 
altå Ea — Joan, fiica patroanei companiei, 
care-l trimisese pe Sam la studii in alt oraș, 
iar pînă la urmă reușise să-l căsătorească cu 
propria ei fiică. Lucrurile se complică mult, 
față de prototip, ajungind departe de punctui 
de plecare, pe drumui melodramei: Cathy, rå- 
masă însărcinată, fără ştirea lui Sam, se cå- 
sătorise și ea cu altul pe care il ucide in legi- 
timă apărare și ca să-și salveze copilul. lar pe 
ea o salvează, la proces, Sam însuși, întors 
de la studii ca jurist, și a cărui soție inte- 
leaptă îi lasă mina liberă, să pledeze pentru 
fosta iubită, iar apoi mai și pleacă în Europa, 
dindu-i timp suplimentar soțului să-şi lămu- 
rească sentimentele. Final deschis, deci și, 
spre deosebire de Love-story-ul inițial, lumi- 
nos. În favoarea noului film pledind, de ase- 
menea, fișa lui sociologică: Cathy este or- 
fană, crescută de un unchi sărac, într-un me- 
diu modest, la periferia unui oraș, întreg des- 
tinul ei fiind mon de acest ponis ra p 
rac-om pe care reușește totuși să-l in- 
vingă în finalul optimist. 


Producţie a studiourilor SUA. Un film de: Elmo de 
Witt. Cu: Janet Du Plessis, Hans Strydom, Anneline 
Kriel. 


Legenda 


U. spion este ucis împreună cu 
cei cu care trebuia să efectueze o misiune. O 


misiune pe mare o izată de americani îm- 
potriva Cubei. Cine l-a ucis şi de ce? 
rea și-o pune tul CIA, care plătea 


reprezentan 
pe acest bărbat să-l fie informator in lupta 
impotriva Cubei populare. Dece este atit 


rea cu Mircea Mureşan cu care nu mai lucra- 
sem pină atunci. L-am descoperit acolo, la... 
Porţile albastre ale orașului şi m-a cucerit. E! 
şi-a făcut filmul cu mare drag, cu o bucurie 
molipsitoare, care ni s-a transmis și nouă. De 
aici o senzaţie pe care am întiinit-o mai rar în 
filmele pe care le-am făcut și de care — sigur 
— nu era străin nici scenariul. Pentru că 
atunci cînd scenariul este bun, este just, este 
organic, filmul parcă se face singur. Cînd 
propunerile sint realiste și au originalitatea 
necesară, oamenii — de la regizor la actori şi 
pină la ultimul om din echipă — n-au nevoie 
de multe discuţii, se înţeleg din priviri şi 
filmul curge parcă de la sine. Senzatia asta 
de curgere firească, de lucru „fără efort" — 
deși filmul a fost foarte, foarte greu! — e un 
semn pe care l-am căutat și nu l-am găsit de- 


At rar. semnul calităţii scriiturii cinematogra- 
ice. 

De la lucrul cel mai important și pinå la de- 
talii totul poate så explice de ce un film re- 
zistă timpului sau nu. In ce må privește, după 
atitia ani de cînd am făcut rolul acela, încă 
mi se întimplă så mă intilnesc cu oameni 
care își amintesc, cel puţin, una din cele 
două secvențe cheie ale rolului meu — par- 
tidă de pocher și scena dintre dărimături. Dar 
cei mai multi au reținut o replică pe care 
mi-o spun fåcindu-mi cu ochiul, complice, în 
semn de „vi-o amintifti?": „Ăsta nu e tatal“... 
Si acum, după ani, o replică trăiește și prin 
ea oamenii își rememorează, probabil, tot fil- 
mul. Este punctul lor de contact cu Porţile al- 
bastre ale orașului, dar și mărturisirea cum 


că nu tau uitat. 
lon CARAMITRU 


Un August în flăcări. 


0 confruntare victorioasă 


U n August in flăcări, serial t.v., a fost få 
cut acum 12 ani. Ce s-a intimplat cu mine ir 
acești 12 ani, care este senzaţia pe care o in 


producție și o mare capacitate de travaliu din 
partea. realizatorior. Adevårurile pe care noi 
trebuia så le transpunem artistic, să convin- 
gem, urmau să fie la nivelul adevărurilor poli- 


Un subiect foarte important, 
o epocă, 
un moment unic în istoria 
tării 


k 


Un univers moral la cea mai Înaltă tensiune (Violeta Andrei, Cornel Co- 


man si Florin Piersic 


de altă parte, o analiză a raporturilor social: 
interne si internaționale. 

În ceea ce ne privește — pe mine și pe Ale 
xandru Tatos — ne revenea sarcina să ne 
ocupăm de primele 6 episoade (trei filme de 
lungmetraj) care corespundeau perioadei de 
pregătire a actului final de la 23 August. Dar, 
aşa cum însemnătatea unui moment istoric 
capåtå valoare în timp, în funcţie de impor- 
tanta pe care i-o dăm noi, fåuritorii istoriei, 
Actul de la 23 August iși intensificå insemnå- 
tatea an de an in istoria ţării. Cred că si fil- 
mul își cucerește un loc sau altul în funcţie 
de valoarea lui, dar şi în raport cu timpul — 
mai ales un film despre un eveniment atit de 
important pentru noi cum este Un August în 


în serialul tv. Un 


August în flăcări) 


în arta lipsită de profesionalism, iar profesio- 
nalismul trebuie verificat — ca și arta — prin 
subiecte majore. 


Se pune problema, se pune întrebarea, ce, 
în filmul meu, al nostru, a rezistat și ce nu, 
dar cred că la această întrebare sint chemați 
să răspundă publicul și critica de specialitate 
Ce pot eu să spun — ca o profesiune de cre- 
dintå, ca o confesiune — este că am incercat, 
je la acest film încoace, în toți acești 12 ani, 
în absolut toate filmele mele sâ-mi påstrez 
credinţa şi onestitatea față de subiect, să fiu 
a! acestui popor și al acestei țări cu arta mea, 
cu adevărul artei mele, cu angajarea mea 
permanentă în tot ce fac. 


Nåcåri. Atunci cind l-am făcut însă, știam 
doar atît că vroiam să mă confrunt cu mo 
mentul istoric, vroiam să fac un film serios 
care să rămînă peste ani şi să fie adevărat, ca 
arta mea să reziste şi să influențeze. Nu cred 


cerc privind înapoi? — iata o intrebare foarte 
dificilă... Ştiu că, atunci cînd l-am făcut, må 
confruntam cu un subiect foarte important, o 
epocă, un moment unic din istoria ţării 
Acest gen de film necesită mari eforturi de 


tice din epoca. Scenariul elaborat de Eugen 
Barbu și Nicolae Paul Mihai! propunea, pe de 
© parte, 0 privire aproape de document ba- 
zată pe istoria reală a marilor cercuri diplo- 
matice sociale și politice din România, iar pe 


Este lecţia pe care am invåtat-o lucrind Un 
August în flăcări. d 


Dan PITA 


de neliniștit americanul, ce-i  nedu- 
merește într-atit, încît să pornească ancheta 
care sta la baza întregului film? Pentru că, pe 
harta vieţii agentului său, apare o pagină al 
cu două pete de cerneală: moartea sa vio- 
lentă și o femeie cu care s-a intilnit pe as- 
cuns, puţin înainte de a pleca pe mare. Filå 
cu filă, paginile existenţei lui Ricardo Fanjuli 
Casanova, medic dentist, participant la ac- 
tiuni armate împotriva dictaturii lui Batista, 
arestat de dictator și ajutat de americani să 
fugă, ne sint „citite“ prin flash-backuri, care 
puri prezentul pe tot parcursul filmului. 

1959, Casanova se întoarce în Cuba și se 
arată a fi partizan, al lui Castro. Dar suspect 
de colaborare cu americanii, este arestat din 
nou şi din nou va reuși så se salveze, de data 
asta evadind. Recrutat de CIA, va deveni unul 
din agenţii lor cei mai inteligenţi, mai cura- 
josi 0 mei eficienţi. Atunci de unde bånuielile 
americanilor? Din fler? Sau pentru că pagina 
albă cu cele două pete de cerneală îi deter- 
mină să pornească pe o pistă la care, în tim- 
pul vieții lui Casanova, nu se gindiseră: ideea 
că ar avut de-a face cu un agent dublu? 

itele sint încurcate din capul locului ca la 
orice film de spionaj care se respectă, dar, 
din påcate, din felul de a nara cinematogratic 
al regizorului, descurcarea se face anevoie şi 
cu noduri. Poate mai mult decit o poveste 
simplă, de dragoste de pildă, filmul cu tentă 
polițistă are nevoie — paradoxal — de o cla- 
ritate a expunerii. Suspansul nu poate fi con- 
fundat cu încilceala și interesul spectatorului 
nu poate fi menținut prin hiatusuri de logică. 
La un moment dat, un fir poate trebuie să tie 
— apucat din ghem și tras, încet dar și sigur, 
spre un deznodămint clar. 

Legenda, care este deslușirea legendei 
create cu abilitate chiar de Casanova, perso- 
najul principal, în jurul persoanei sale, păcă- 
tuiește, cred, prin oarece confuzie. Doi sce- 
naristi și doi regizori s-au căznit să facă un 
film de spionaj o schemă mai puţin obig- 
nuită. Au izbutit poate, întrucitva, ineditul, 
dar nu au tras foloasele de pe urma lui. Po- 
vestirea este cheodată incoerentå, imaginile 
din trecut alternate cu cele de azi se cam su- 
prapun, montajul, care se vrea alert, este pe 
alocuri aiuritor, iar spectatorul face eforturi 
să urmărească ceea ce simte că merită a fi 
urmărit, dar constată, nu o dată, că se potic- 


nește. 

Un actor bun, cubanezul Ramon Fabian 
Veloz, se achită de rolul „personajului ambi- 
guu” nuanțat, inteligent, cu farmec. lată, aṣa- 
dar, o ami itate voită și necesară. 


Rodica LIPATTI 


Producfie a studiourilor cubaneze. Scenariul 

Rogelio Nogueras, Miguel Torres. Regia: Rogelio 
Fars, Jorge Fraga. imaginea: Luis Garcia. Cu: Ra- 
ran Fabian Veloz, Amaury Perez, Nelson Villagra, 
(:duardo Vergara, Susana Perez, Mario Balmaseda. 


retrospectiva filmului polonez 


Structuri de cristal 


R eintilnirile cu capodoperele nu prisosesc 
niciodată, de aceea reluarea în programele 
Cinematecii a unor filme precum Cenuså și 
diamant, Canalul, Cutitul in apă, Structura 
cristalului, Pădurea de mesteceni nu pot fi 
decit proun de reinnoite intimpinåri și bu- 
curii cinefile. Retrospectiva filmului polonez 
din această vară nu a selectat însă numai vir- 
furile ci şi, pe bună dreptate, citeva titluri ale 
oducției medii — Gangsteri și filantropi al 
ui Jerzy Hoffman, Peisaj orizontal de Janusz 
Kidawa — semnificative pentru efortul de in- 
tegrare a tuturor cineastilor într-o fertilă stare 
de emulație. Aș mai adăuga, în introducerea 
la aceste însemnări că unele dintre filme se 
constituie și într-un omagiu adus celor dr 
mari operatori polonezi dispăruți anul trecu!, 
Jerzy Lipman (n. 1922) și Zygmunt Samosiuk 
(n. 1939), colaboratorii lui Wajda și Polanski 
Din impresionant de întinsa operă a maes- 
trului cinematografului polonez Andrzej 
Wajda s-au revăzut trei filme realizate unul 
după altul, aproape cu sufletul la gură, în nu- 
mai trei ani, şi ce filme!: Canalul (1956), Ce- 
nușă și diamant (1958), Lotna (1959), urmate 
de Pădurea de mesteceni din 1970. Prin Ca- 
nalul si Cenușă și diamant — precedate de 
Generaţie — marele cineast epuizase — la 
acea oră — ideea tragică a ,polonitåtii", ra- 
portată la istoria modernă, idee ale cărei ori- 
gini tisnesc din romantismul literar al primei 
jumătăţi a secolului al XIX-lea, reprezentat de 
Slowacki, cu al cărui erou, Kordian, a fost 
asemănat, de către criticii iubitori de paralele 
îndrăznețe, Maciek Chelmicki din Cenușă și 
diamant; ilustrat, de asemenea, de Zygmunt 
Krasinski sau Cyprian Norwid (de altfel, sin- 
tagma ,cenuså $i diamant" a fost desprinsă 
dintr-un vers al acestuia din urmå:" și cine 
ştie dacă, îngropat adinc sub cenuså/ nu vom 
găsi un diamant sclipitor/ fågåduintå și ga- 
rantie a victoriei eterne“) Lotna, primul ,,co- 
lor’ al lui Wajda, seamănă mai degrabă cu 
Pădurea de mesteceni prin intensitatea ele- 
giacă a tonului. Frumuseţea pieritoare, alune 
carea vieții în moarte sint motivele obsedante 
ale meditatiei, orchestrate după legi asemå- 
nătoare muzicii, cu deosebire decelabile ir 
Pădurea de mesteceni (Iwaszkiewicz, proza- 
torul după a cărui nuvelă s-a inspirat cineas 


tul, fl cunoscuse pe Szymanowski și era pre 
ocupat de Bach și Chopin). Filmul a fost 
comparat cu „o muzică de cameră“. Persona- 
jele principale ar semăna, mai degrabă, cu 
teme muzicale decit cu indivizi purtători de 
trăsături sociale exacte. apariţiile celor do: 
frați și a fåråncii Malina figurind tema morţii, 
a trecutului și, respectiv, a vieții. Operatorii 
Lipman şi Samosiuk s-au întrecut pe ei insisi 
in construirea unor imagini care au rămas 
antologice prin încrederea acordată cinema- 
togratului de a absorbi o picturalitate ce este 
a ideii trecerea de la toamră la iarnă din 
Lotna, ca un preludiu al frigului din anii de 
ocupație, sau imbåiatul din urmă al lui Sta- 


Alegoria matematică a lui Zanussi /Srrucrura cristalului, 


nislaw, fratele bolnav din Pădurea de meste- 
ceni, asimilat unei lente pregătiri pentru 
apropiata cobofire în mormint. Același Jerzy 
Lipman, revenit la severitatea alb-negrului, 
este autorul imaginii lungmetrajului de debut 
al lui lui Polanski, Cuţitul în (1961). Apa- 
ratul, în aparenţă indiferent, de o placiditate 
asemănătoare apelor ce leagånå vasul în care 
se consumă mocnita dramă a aspirațiilor me- 
diocre, se dovedește, în cele din urmă, un 
deconspirator neiertător. Cu opt ani mai Úr- 
ziu, avea să debuteze Krzysztof Zanussi. 
Structura cristalului, creația de început, îl 
cortine în întregime pe cineastul care va pre- 
lua de la Wajda problematica ee te hang 
mpovărătoare a opțiunii, transpusă însă nu 
n registrul politic ci în cel al moralei. Eroul, 
a şi atitea alte personaje zanussiene, are de 
ales între a vietui confortabil și a trăi adevå- 
rat, cu riscurile unor renuntari, ale indepår- 
tării de forfota citadinå, dar cu privilegiul 
apropierii de” structura intimă a lucrurilor 


Magda MIHĂILESCU 


cu Barbara Vrzesinska şi Andrzej Zorncki) 


iimul românesc a afirmat virtuțile gene- 
luptei tinărului revoluționar 


mentele filmului 
numit de actualitate ori al epopeii naționale 
s-au înregistrat de-a lungul vremii, evoluţii şi 
involutii, dacă acumulårile nu şi-au găsit, tot- 
deauna, cu necesitate, capacitatea de expre- 


Tînărul 


romantic, 


revolutionar, 


unul din personajele solare 


din 


istoria filmului 


românesc 


despre care am vorbit — deși ne aduc în 
preajma morţii unora dintre eroii principali — 
sa-şi arcuiască deschiderea finală către spe 
ranfå, către lumină. Acest joc al fringerilor şi 

al biruintei presimtite, în ultimă instanţă jocul 
vieții și al morii, asigură — bineinţeles, alå- 
turi de alte structuri ale scenariului şi regiei 
— creaţiilor la care ne-am referit și, desigur, 
nu numai lor, o tensiune emoțională născută 
Jin alternåri de stări şi ritmuri, o fluenta a 


Dragostea în viltoarea luptei revoluționare (Ga- Seriozitate. încrederea în viitor (Marga 
briel Oseciuc și Cornelia Oseciuc în Zidul, sce (Facerea 


nariul: Dumitru Carabåt, regia: Constantin ENN 


emoție 
Eugen 


Un atu al tinereţii: 
Barbu si Catrinel Dumitrescu In 07 


responsabilitate, 
lumii, scenariul: care + 
Manole 


Vaeni) 


sie. tema căreia îi consacrăm aceste rinduri 
s-a inscris, în mod constant, pe un traseu ce 
nu a cunoscut oscilații valorice importante. 
De aici și impulsul, precum si interesul core- 
lării examinării tematologice propriu-zise cu 
progresul real dobindit în plan estetic, conju- 
garea celor două direcţii fiind de natură să 
nă în evidenţă trăinicia valorilor educative, 

a impactului asupra spectatorilor. Frumu- 
setea umană a temei, potenţialul ei emotio- 
nal, i-a hotărit pe multi dintre cineaştii noștri, 
unii dintre ei de primă mărime, fie să debu- 
teze sub această protecţie, fie să o abordeze 
. Am în vedere 


Pintilie (Duminică la -ora 6), Lingtea din 
adncuri al Malvinei Ursianu, Întoarce-te si mai 
priveşte o dată de Dinu Tänase ori recentu! 
Så mori ranit din dragoste de viaţă al lui Mi 
cea Veroiu. Ele au demonstrat cu prisosint å. 
apusan sursei de inspirație. 
la înțelegerea difuză a fråmintårilor so- 
atât la Ån lupta, rimele noas ponien a 
pot ma mele noastre s-au t 
i ideilor înaintate prin intermediul 
unei Bogate galerii de personaje a căror bio- 
ras: eși firavå, capătă sens și frumuseţe la 
capătul unui drum ce este al implicărilor lu- 
cide, curajoase. 

Avem toate motivele să credem — acesta și 
este rostul moral al unor astfel de creaţii — 
că Ana, tinăra adolescentă din La patru pași 
de infinit, cea care a învățat, de la comunistul 
adåpostit în casă, lecţia luptei în primul rind 


, regia: 


cu tine însuți (semnificată prin „număratul“ 
disperat, dar indirjit din cadrul final, „cadere 
de cortină” bruscă, specifică arsenalului de 
mijloace al lui Francisc Munteanu), avem 
toate motivele, spun, să credem că ea, fata, 
va ieși din această experiență maturizată, că- 
lită pentru alte infruntåri; după cum, de ase- 
menea, ne-o putem imagina pe o altă Ana, 
tăcută, la nevastă a comandantului de 
vas, din Vi Dunării de Liviu Ciulei, ală- 
turindu-se comunistului Toma, în șuvoiul de 
oameni ce sărbătoreau victoria, o victorie 


iparea la luptă s-a identificat cu in- 
săși rațiunea vieții lor, atit de tinere. 
Filmele la care ne întoarcem mereu, ca la 
autentice momente de referință, și-au cucerit 
acest drept prin larga deschidere ideatică 
propusă de autorii lor, care au văzut în tema 
abordată nu o ilustrare unilaterală a unei 
teze, ci un revelator al unor nobile structuri 
umane, capabile să trăiască sacrificiul, dărui- 
rea de sine, să opteze decis la virsta tuturor 
chemårilor și visurilor, să îndure singurătatea 
per care o presupune, în anumite momente, 
. De aceea filmele 


greu, despre puterea de ajunge tie er. 
de a infrunta solitudinea şi trădarea, dar, mai 


Gheorghe 


Vitanidis) 


ales, despre trăirea cu ardoare, a unui viitor 
care s-ar putea să nu le aparțină, sa fie doar 
al celor mr in numele carom, MOE. 
Această realitate o cunosc de cepu! 
Victor din Zidul, ur din Kerner Ji 
Magellan, lon din te și mai pre 
o dată, băiatul din Liniştea din adincuri, An: 
şi Radu din Duminică la ora 6, Horațiu 
Sarcă din Să mori rânit din ci și 
Numai tineri in stare să trăiască, cu ea 
tate, în scurtul răgaz ce le-a fost dat, senti- 
mente fundamentale, tineri bogaţi sufietește, 
cu alte cuvinte care au o reprezentare a di- 
mensiunilor esenţiale ale existenței își pot 
asuma, în deplină libertate a alegerii, o cauză 
înaltă și această complexă investitură psiho- 
logică a personajelor, a hotărit, în bună mă- 
sură, ținuta peliculelor. Lupta dintre datorie 
şi sentiment se azå într-o imagine din 
care au fost turate maniheismele unifor- 
mizatoare, schematismul ce sărăcește 
on pf și morală. „Masa cu ci “ din 
Magellan, amintirea fetei cu bi- 
cicleta ke care se ro gre hor gindurile eroului 
claustrat din Zidul, convorbirea de dincolo de 
gratii cu tatăl său, a băiatului „care n-a fost 
niciodată tinăr”, din Liniştea din adincuri, vi- 


de preț, ce pot sta cu cin- 
ste alături de filmele consacrate 

teme de Wajda, Istvan Szabo, R: 

ceanov. Autenticitatea și bogăția e că 
portarea lor la o scară mereu umană, evi- 
denta ideii despre conștiința unui viitor al oa 
menilor Je bine, toate acestea fac ca filmele 


scenariul: lon Båiesu, reg 
Marcus) 


discursului poetic si moral care apropie, din 


, ag € 
dalităţite deosebite în care unii autori, ispititi, 
nu intimplåtor, de exploatarea potenţialului 
afectiv, dar $i constructiv al memoriei, re- 
zolvă relațiile temporale, trecut-prezent. e 
lizatorii acestor filme au intuitia i 
memoriei, a acelui puțin trecut al eroilor, Gå 
tre care se întorc dintr-un impuls de amplifi- 
care, in prezent, a sentimentelor. In Duminică 
la ora 6, apelui la memorie se face obsedant, 
cu incåpåtinare matematic calculată (imagi- 
oa koponna. de, de inlåturat a ere dvd 
arcus in! liscret ami rea-refugiu; 
mg privește o 


Dinu Tănase ( 
dată) cultivă memoria ca pe un pf de 
preț. Mircea Veroiu, vidar å dacå nu vehicu- 
leazå alternanța timpului la nivelul construc- 
tiei Camau, sugerează o blindă și bine 


si-n ee tare a experienţei de viață a 
E popa cu înaintarea în acţiune, 
ere gen eroi din frinturi de 


ton (un båiat a dus o existență mai aventu- 
roasă, altul vine din lumea cărţilor), prefigu- 
rează o unitate de destin. 


modele 

dublul privilegiu al acestu capitoi al mei 
sengen inchinat tinerilor luptåtori comu- 
nişti 


Magda MIHĂILESCU 


dg — pr e - 


Nasc $ 


, pe care ci- 
tim cuvintele Poetului: „ce-ar fi fost viaja mea 
fårå tine...“ Urmind atitea alte cărări care au 
urcat în timp acest deal al lașului — despre 
care cineașiii noștri n-au realizat încă nici 
măcar 1 (un) documentar — ajungem la in- 
stitutul de chimie macromoleculară „Petru 
Poni“, unde este director acad. prot. dr. do- 
cent Cristofor Simionescu, vicepreședinte 


Å 


eu comun cu cinematografia, în afarå de tap- 
tul ză am admirat-o pe Greta Garbo în tine- 
reje 


Pornind de la Greta Garbo 


Dar replicile următoare ne vor răsplăti din 


3 tolor Simionescu: Un om de ști- 
infå adevărat nu-i mulțumit niciodată cu rea- 
lizările sale, absolut niciodată, dar trăiește și 
poartă speranţa că elevii sau succesorii săi 
vor putea să facă mai mult decit a înfăptuit 
el. Mi se pare potrivit să se transmită această 
neliniște creativă, acest zbucium stimulator, 
această continuă fråmintare sufietească, de 
la o generaţie la alta. Tema care vă preocupă 
este într-adevăr foarte interesantă prin tan- 
gentele ei cu viața socială, cu arta, cu altceva 
decit obiectivul propriu-zis al activităţii stiinti- 
e. 


— Dec! un film... 

— Chiar mai multe filme, despre mai muli 
oameni de ştiinţă, despre mai multe persona- 
lități, pentru că oamenii sint nesuperpozabili, 
fiecare reprezintă o entitate bine conturată — 
chiar mai multe filme din care så se des- 
prindă atributele definitorii ale unui om de 
Ştiinţă. Å 

— e. 


— Spre pildă, in afară de activitatea strictă 
de specialitate, un om de ştiinţă, un adevărat 
om de știință are nevoie de un contact cu 
viața mult mai larg şi mai variat, nu numai ca 
simple refugii — și ele necesare — dar ca 
mod de existenţă şi ca sursă de inspiraţie în 
teritorii care pot completa, hrăni și stimula 
setea de cunoaștere, în sfere exterioare do- 
meniului său de creaţie. 

— In ceea ce vă privește, putem fi indis- 
creți? . 

— Sint lucruri cunoscute. Prima întrebare 
pe care mi-am pus-o cînd eram copii este 
„unde-am fost eu, cind n-am fost?" Deci ori- 
ginile vieţii. E o întrebare la care încerc să 
răspund, mai intli făcind cercetări la granița 
cu biologia și în alte ramuri ale științei, ve- 
cine cu chimia, iar în al doilea rind, crescind 
păsări exotice. Eu sint iubitor de canari. Să 
știți că toți colegii mei — vorbesc de oamenii 
de știință din domeniul chimiei — toţi au cite 
un hobby, iar in enciciopediile care prezintă 
„oamenii de știință este menţionat și ce hobby 
au. Dacă mă veţi căuta pe mine, veți citi la 
urmă: „Crescător de canari“. 


Marile idel și Intimplarea 


Acad. Cristotor Simionescu: Nu e poate 
deci o investigaţie elementară să observi 
viața păsărilor, să le asculţi și så le diferen- 
tiezi cintarea. Dar råmine de văzut dacă ma- 
nifestările lor sint doar primitive, dacă nu 
există un limbaj, o convenţie reciprocă, dacă 
se pot ine specii noi — ce se întimplă 
atunci cind creezi hibrizi din păsări sălbatice 


i ute i je $.a.m.d. 
legg 
„ s-ar putea mal ă 


ta gindurile creaţiei și 

- îndoială. Marile idei, marile ten- 
siuni ale cercetării eee derivå uneori din 
simple observaţii și-o să vă pară nestiintific, 
dar e foarte științific — din întimplări. Există 
întîmplări creatoare în domeniul științei. O 
simplă observaţie asupra naturii, asupra me- 
diului înconjurător, care naște intrebarea: „de 
ce? cintåreste uneori mai greu decit întirzie- 

rea deasupra microscopului sau a colii de 


A 


a 


„ Visez şi azi satul copilăriei. 
Visez oamenii, locurile pitoreşti, 
jocurile, alteori necazurile, încercările, 
tot ce m-a făcut pe mine 
să devin comunist“ 


hirtie De exemplu, descoperirea iodului 
Peste un vas cu apă de mare, s-a varsat, de 
pe o masă, de către o pisică, o sticluța cu 
altă substanță. S-a observat atunci că apa s-a 
colorat violet, că se degajau vapori. Pisica a 
ajutat astfei la descoperirea iodului ca ele- 
ment. Colorantii de anilină au fost inventafi 
în urma unei plimbări intimplåtoare a doi in- 
drågostiti — un chimist cu iubita sa — pe 
marginea unei gropi cu gudroane de huilă, 
cu aspect neplăcut, impropriu pentru o ase- 
menea plimbare. lubita, visătoare, s-a adresat 
partenerului: — Strașnic -ar fi dacă din mate- 
ria asta, atit de dezagreabilă, s-ar putea ob- 
ține ceva frumos, niste substanțe colorate 
sau un parium anume, măcar suportabil. 
Reintorsi în laborator, au început separåri și 
distilări, din care au rezultat anilina și prepa- 


rati coloranţi. 
- convinşi că și dumneavoastră ați 
trăit astiei de intimplări inspiratoare. A 
— Nu vă inselati: unele dintre cercetările 
mele privind cancerul vegetal se datoresc 
unei plimbări prin pădure, de acum un sfert 
de veac, în nordul Moldovei, cind am remar- 
cat tomurile unor arbori. Așa am ajuns la 
ceea ce era nu demult foarte discutat in ,Fla- 
căra“ — hidrochinona și în general polifenolii 
care inhibă procesele maligne. Am obținut 
rezultate excelente în domeniul vegetal, însa. 
din nefericire, cînd a fost să trecem la ani- 
male, distinsii mei colaboratori s-au temut. 
Au spus: — Dacă vom face și noi cancer?! 
Or, probele, materializarea ideii — după pă- 
rerea mea, la fel de importante ca ideea în- 
săși — cer mijloace materiale și forțe umane. 


iar uneori oamenii nu se dovedesc entuziaști 


Entuziasmul In știință å 
și modelul dezordonat 


— E nevole de entuziasm in știință? 

Acad. Cristofor Simionescu: Enorm! E una 
dintre condiţiile fundamentale — să crezi 
continuu in ipotezele proprii, să dispui de 
imaginaţie, de putere de muncă și entuziasm, 
să nu abdici iii å 

— imaginea convențională, tipică, pre 
omul de știință este însă alta, una în care pri- 
mează spiritul de ordine. 

— Nu, altceva primează, iar în ceea ce pri- 
veşte imaginea unui om de știință ordonat, 
întotdeauna corect așezat, care stă și medi- 
tează, ea e complet contrazisă de un exem- 
plu celebru de savant „dezordonat“: Einstein. 
Cu toate acestea, experiențele lui mentale — 
căci Einstein nu a făcut niciodată experiențe 
efective — erau foarte ordonate, ordonate in- 
terior, în creier. Altminteri, în manitestările 
exterioare, știți fotografia, cunoscută, cu sco- 
sul limbii, prin care demonstra cit se sinchi- 
sea el de imaginea „ordonată“. 


— Deci modelul omului de știință arti 


uneori destul de ciudat, ca să nu spunem de- 
mutant. 

— Un adevărat om de știință are respect 
pentru ideile sale sau ale altora și are mai 


"puțin „respect pentru modul cum se infåti- 
șează, mai precis pentru modul cum il judecă 
unii din jur, în legătură cu înfăţişarea, fără a 
mai vorbi de faptul că el trebuie să facă și lu- 
cruri care nu plåc. E un model mai dificil, 
care mai și riscă. 

— Discut 


Ie 0 poata că takia ai ipana proc, Å 


Probabil că mi se va publica o carte de poezii 
postume. Încercările mele izvorăsc dintr-o 
mare afecțiune pentru posea altora, pentru 


lodioaså, cu esență filosofică. Îmi place 
Blaga, imi place Barbu, in general stimez po- 
eţii care spun ceva melodios, după pilda lui 
Eminescu, dar nu ceva ușor de priceput de la 
prima lectură; ci îndărătul versului să se as- 
cundă meditaţia, o neliniște, întrebări la care 
uneori. postul nu dă răspuns. 

— A de chova pl cuvintul neli- 


tensiune e în prima zi a anului. Mai întii, pen- 


tru că nu sint mulţumit cu ceea ce am făcut 


~in anul care a trecut. Doi, pentru că îmi dau 
_ seama că trec anii și mă doare cumplit faptul 


că nu folosim timpul la maximum, ca să ră- 
mină ceva durabil după noi, efectiv durabil. 


| Trei — fiindcă realizez că imi sint prea scurte 


aripile, nu pot zbura cum aș vrea, ci numai 
mr pom in altul, între pomi cit mai apro- 
piati. 

— Puteţi så ne spunej! ceva despre visele 


dumneavastrå? Aji folosit parcă o imagine 
dintr-un vis și I că I ar fi una din- 
tre cål, o de a capta într-un 


cale 
gindurile unui savant, care e mai pujin 
sensul spectaculosului ex- 


rior. 

— De obicei, visurile sint legate de preocu- 
pările ziinice sau de ceea ce trăieşti in sub- 
conștient. Un vis care mă domină este intr-a- 
devăr, cum ati ghicit, cel pe care vi l-am spus 
înainte, De multe ori, visez că zbor. Printr-o 
simplă mişcare a braţelor şi picioarelor, ca la 
înot, mă desprind de påmint, pot trece peste 


„case, peste toate obstacolele de o anumită 


înălțime, cu o ușurință inimaginabilă. Cred cà 
acest vis izvorăşte din dorința de a avea o 
imagine de sus asupra lucrurilor, de la o anu- 
mită înălțime, dar mi se pare că niciodată nu 
pot să zbor la mare altitudine, sint parcă in 
interiorul unei imagini văzute din tren, tară 
zbor vertical. > 


— În altă ordine de idei, pentru dumnea- 
voastră, fericirea ar fi... 


în lucru: Plolul 


Copilăria, virsta întrebărilor, dar şi a primeior judecăți morale. Scenariul: 


Mircea Diaconu. Regia: losif Demlan 


Cu: Răzvan Vasilescu, Diana Lupescu și Victor Rebengiuc 


Moldova personaje model 


Acad. Cristofor Simionescu: Ar fi propria 


| specialitate, dacă Ni este dragă, apoi muzica, 


arta în general, literatura și așa mai departe, 
natura în toate manifestårile ei vitale și înde- 


toarele de lacrimi“. 

— Ne-aţi acordat privilegiul, pe alocuri 
poate în premieră, ai atitor confesiuni, incit 
ne putem ingådui a vă îndemna la incă un 
pas: să ne spuneţi o strotă dintre acelea 
scrise de dumneavoastră și pe care nu prea 
le știe nimeni. Jia v: 

— Poftiti, vă spun: „În ochii tăi må oglin- . 
desc de ani/ Melancolia le-o cunosc demult/ 
Ei îmi şoptesc și-mi place să-i ascult/ Că sint 
curati, cuminţi, ca de fårani/ Căci tot ce am 
'ubit și am visat/ prins în ochii tăi, 
câ-ntr-un decor/ E tot trecutul meu cintat in 
cor/ Şi-i fata cu bunditå dintr-un sat“. Vreti 
mai mult? 

— Nici nu s-ar putea. Pinå la versurile 
dumneavoastră, n-am îndrăznit, în această 
cursă pe care o Intreprindem, din punctul de 
vedere al criticului de film, pe teritoriul inire- 
gå țări, de personaje de film, 
n-am ind să vă punem vreo intrebare 
despre existența sentimentală a savantului. 


— Un om de știință iubește permanent. lu- 
beste nu numai în sens restrictiv, dar esen- 
fial, ci iubește tot ce e frumos. E un îndră- 
gostit de frumos. Sint cam ipocriți cei care 
vor să pară foarte pudici, reci, ermetici. 

— Mereu combateți imaginea si 
omului de știință. 

— Absolut, este o imagine care a rămas de 
prin secolele trecute și n-a fost niciodată 
adevărată. Chiar și oamenii ce par foarte reci, 
extrem de sobri, au undeva, în miezul sufie- 
tului, ceva cald pe care nu doresc să-l exte- 


riorizeze. 

— Despre dumneavoastră se spune că sin- 
teji un om foarte dificil. 

— Mai exact, sint exigent si nu fac tran- 
zacţii cu convingerile mele. rå 

— Sinteji atit de exigent, incit prima dată 
v-aţi indrăgostit de Greta Garbo, nu de altci- 
neva. 
— Era și frumoasă și inteligentă. Două cali- 
tåti, două condiţii fundamentale care se gà- 
sesc rar asociate. De aceea le spun azi tineri- 
lor colaboratori că există uneori obiective, 
idealuri, care nu se întăptuiesc în viaţă; si le 
ofer exemplul meu cu Greta Garbo... 


Unde sint aceie filme 


Acad. Cristofor Simionescu: În încheiere, 
aș vrea să spun că noi acordăm, din .neferi- 
cire, mai puţină atenţie, de pildă în filme, ma- 
rilor noștri cărturari din trecut. Mă gindesc, 
de exemplu, ce bine ar fi să se realizeze un 
film cu Spiru Haret — un mare om al școlii şi 
mare om de știință, un film care ar avea mo- 
tive dramatice suficiente, fie și numai pentru 
perioada cind Spiru Haret a fost ministru al 
învățămîntului. Nu s-a făcut încă un film — 
nu mici crimpeie — cu lorga, după convinge- 
rea mea, cel mai mare cărturar pe care l-a 
avut poporul nostru și care s-a sacrificat pen- 
tru ideile sale, a ales riscul morţii. Unde ne 
sint filmele despre atiția alți cărturari români 
care au făcut ca unitatea politică să fie pre- 
cedată de unitarea noastră culturală? Sub 
cupola Academiei Române, s-au adunat cu 
mult înainte de marea Unire din 1918, cu 
vreo 50 de ani înainte, cărturari din toate ți- 
nuturile locuite de români, pînă și din Mace- 
donia. Dacă veţi citi stenograma ședinței 
Academiei Române din 1919, cînd s-a sărbă- 


veți cu ` 

— Da, părinții mei au fost învățători într-un 
sat, unde am copilărit, satul Plopeni de lingă 
Suceava. Acolo am învățat cele mai frumoase 
lucruri din viață. De multe ori visez și azi sa- 
tul meu, cu toate că am plecat din el incă din 
copilărie. Visez oamenii, locurile pitoreşti, jo- 
curile, alteori necazurile, umilinjele, tot ce 
m-a făcut să devin comuni 


Fascismul a fost cel mai aprig dusman al popoarelor. 

Războlul antihitlerist a mobilizat toate energiile lumii civilizate. 
Filmele inspirate din această bătălie de răscruce a secolului nostru 
formeazå și ele o coaliție antifascistă de cea mai nobilă inspirație. 
Citeva dintre ele — românești și străine — sint de neuitat prin cal- 


dura umană și emoția artistică pe care continuă să le degaje 


atitia ani 


Lupta hohotului de ris 
cu cruzimea 
posomorită 


tut e prin natura lui antifascist. Talentul 
şi risul — acea înzestrare superioară a lui — 
sint, la un neam care a putut gindi că „nimic 
nu-i arde ticålosi ca risul", antifasciste, 
antihuliganice, antisålbatice. Se ştie ce aler- 
gie au avut hitlerigtii la tot ce era umor sånå- 
tos, popular, născut dintr-o observaţie acută 
şi liberă de frică. Risul era pentru ei un act 
de libertate sfidătoare împotriva acelei solem- 
nitåti posomorite a poruncii şi teroarei. Orice 
glumă era suspectă pentru spiritul ei de re- 


Ultimele clipe 
ale fiarei, 


primele strigăte 
ale omului 


| talia se retrage din război și napoli 
tanii încep să cinte pe străzi: Hitler kaput! Hi 
tler kaput!" Naziștii trag în mulțimea care a 
incålcat ordinul de a nu se plinge pe cada- 
vrul unui marinar împu: pentru elanul ou 
care s-a declarat liber. Sint evacuaţi toți cei 
care locuiesc prea aproape de mare. Mamele 


după 


zistentå și reprimată cu acea cruzime ritmată 
aspru in amenințarea sumbră din „limbă 
lungă cine are cinci ani va săpa la sare...“ pe 
care mai toți scenografii noștri n-au uitat-o în 
decorurile cu care reconstituie acea epocă. 

Puterea și adevărui acestui film, Actorul şi 
sălbaticii — poate cel mai original din vasta 
filmografie românească inspirată de lupta an- 
tihitleristå — vine din consacrarea comicului 
ca una din cele mai active forme de rezis- 
tentå la războiul de tip fascist, ca una din 


BE Grå în clipa 
AE cînd a înțeles că există 
| ceva care-i arde pe ticålosi 
ær mai tare decit risul... 
(Toma Caragiu in Actorul 

şi sãlba ficii, 

regizat. de Manole Marcus) 


cele mai eficiente metode de sabotare a ma- 
sinilor de fier şi de idei. Caragiu face aici ma- 
rele său rol în cinema. EI dă o transfiguratå 
gin fiecărui hohot de ris oricit de lejer. 

dă o dramatică seriozitate unei lumi de ve- 
seli actori pe care platitudinea prejudecåtilor 
i-a socotit întotdeauna o lume neserioasă. E!l 
descoperă acea secretă mișcare prin care ţi 
se transmite că în timpuri de foc și de mare 
primejdie pentru libertatea spiritului tot ce se 
dovedește nesigur în om este somat să-și gă- 
sească o profunzime de sentiment și atitu- 
dine. Caragiu o găsește. Actorul lui „de re- 
vistå", de cuplet și balet ajunge să rezolve — 
la pase său — drama fundamentală a liber- 
tåtii. 


își caută copiii: Umberto! Umberto! Unde e 
baiatu meu?” „Un copil e o spadă în piept! 
„Ma doare o måsea", plinge un båietel. Bar 
batii sint aruncaţi in mașini spre Germania 
Un fascist italian, „ridicat“ şi el de acasă, urla 
că e fascist italian şi o întreabă pe nevastă-s: 
cum se spune fascist pe nemteste. Ea ii dà 
sfatul så ia carnetul de fascist cu el... În ul 
tima clipă, gata să fie împușcat la zid, un na 
politan observă cum un coş coboară de la 
fereastră, scotoceste, găsește grenadele și le 
aruncă în plutonul de execuţie, toate acestea 
dintr-o singură råsuflare. În orașul pustiu si 
terorizat chiar de absenţa hitleristilor, un taxi 
trece ducind pe acoperiș un mort înfășurat 
într-un steag. Se strigă spre cer, cu gesturi 
enorme: “Napolitani, veniți afară! lată ce-au 
facut nemții! Să avem curaj! Să nu mai bo- 
cim! Mamele,toate,se reped să vadă daca 
mortul de pe taxi e fiul lor... 


in Patru zile ale orașului Neapole, găsești 


tot neorealismul italian, respingind cu oroare 
imaginea cosmarescå a fascismului, neorea- 
lismul cu virtejurile lui de replici și miracolele 
lui de stradă, strălucind ca o Mediterană in 
soare, de-ti ia ochii. 


Pinza albă 
care 
nu-i un semn de pace 


enugå diamant e primul film care 
anunță modificarea lumii interioare din chiar 
prima zi a Victoriei asupra fascismului. Totul 
se petrece într-un 7 mai 1945, la capătul unui 
război care — necesar, prea bine și prea lim- 
pede — împărțise omenirea în buni si răi. 
Macek — cu masca acestui tinăr necunoscut 
pină atunci, Zbigniew Cybulski, care va ră- 
mine emblema contorsiunilor postbelice — 
nu aparține nici unora, nici altora. Nu mai 
sintem în ,Espoir"-ul malauxian și antifran- 
chist, nici pe liniile infiexibile ale Bătăliei 
pentru calea ferată duse de rezistenţa fran- 
ceză, n-a sosit nici epoca Fei ino- 
cenți. Nu există încă inocenți. ` 
Înaintea epocii deturnării de avioane. 
Wajda vede deja vremea deturnării de ideal 
În acordurile Marii poloneze de Chopin, sub 
cerul pe care strălucesc jerbele artificiilor op- 
timiste, la ora 16 (nu şase!) după război, Ma 
cek, cel înșelat dar neinselåtor, cel nici bun 5 
nici rău, străbate rănit de moarte, un cimp de 
cearceafuri albe, pentru a muri pe un cimp 
de gunoaie. Petele de singe de pe pinza cu 
rată întinsă lingă un maidan sint poemul se 
cret ce se ascunde, ca un hai-ku european 
în cenușa diamantului. Structura cristalului 
va fi descoperită de alții. 


Dreapta 
judecare 


a călăilor 


N ici un actor n-a avut de interpretat în 
vreun scenariu cu tribunale, cu acuzaţi, cu 
apărători, rolul judecătorului Jackson din 
Procesul de la Nimberg. El are in fata sa, 
spre condamnare, un grup de oameni care 
au legiferat fărădelegile naziștilor. Aceste fă- 
rådelegi, intrecind imaginaţia tratatelor de 
drept, nu intră cu normalitate în sistemul de 
judecată nici ală, nici mentală. Nu s-au 
mai judecat niciodată crime de ferocitatea și 
proporțiile celor hitleriste. Judecătorul n-are 
lege, deci nici pedeapsă, pentru acești oa- 
meni care au ticăloșit viața unui întreg popor 
de o extraordinară înzestrare spirituală. Sce- 
leratele legi naziste instituiau pedepsirea ce- 


Opt filme despre anii 


J # 


Cenușa și diamantul din privirea 
memorabilă a lui Zbigniew Cybulski 
( in Cenuså si 


diamant) 


tor nesupusi lor prin ceea ce morala a numit, 


„apăr: 
apărat civilizaţia, capacitatea de a judeca pe- 
nal mental. 


Momentele cele mai tari ale Procesului de 
ia int clipele cînd Jackson — 
netågåduit 


chinul unui dezgust deznådåjduit pentru tot 
ce va avea de auzit și de judecat, al unei tole- 
ranţe exasperate pină la ultima fibră de o in- 
toleranță abominalå, al unei n pare în fata 
iraționalului care nu trebuie să-i întunece nici 
rațiunea, nici pudorile ei, nici ultimele ei 
rante. El trebuie să pedepsească anormalita- 
tea nazistă după legile normale ale civilizaţiei 
care a rămas cu nostalgia milei și iertării. 
cum să ierti pe cei mai neiertåtori dintre acei 
pe care doar un abuz semantic îi numeşte se- 
menii tăi? E o necunoscută caznă ce i se 
cere. El o suportă și fiecare rid al feței i se 
adincește într-o trudnică tăcere a unei dem- 
nitåti ce reabilitează omul, în fata ticăloșiilor 
care l-au compromis, neiertindu-l. 


Civilizaţia faţă în faţă cu fără-de-lepea (Spencer Tracy in 


Procesul ude 


0 satiră 


vitriolantă 
a hitlerismului 


D acă aș fi cunoscut ororile care se să- 
virgeau cu ărat în lagărele de concen- 


la Nürnberg) 


trare din Germania n-aş fi putut realiza Dicta- 
torul; n-aş fi putut lua în ris nebunia omucidă 
a naziștilor. Dar eram hotărit să ridiculizez 
pălăvrăgeala lor mistică privind rasele pure. 


; Ca și cum așa ceva ar fi existat in afara 


ilor din Australia“ — scrie Chaplin în 
stea sale”, recunoscind astfel o 
anumită unilateralitate a inspiraţiei sale or i 
definind una din cele mai stupefiante 
turi ale inumanitåtii regimului hitlerist: cruzi- 
mea lui interzicea o inspiraţie comică, 
dind chiar şi unui iu ca Chaplin conştiinţa 
că risul cel mai sălbatic ar fi fost o frivolitate 
fată de realităţi. 
Dar acceptind limitele Dictatorului — 


NN PE EV 


“doar” ridiculizarea pålåvrågelii rasiste — fil- 
mul lui Chaplin se constituie într-un acerb și 
ră ed atac satiric pe care unul din cei mai 

i actori ai lumii a simţit nevoia pre- 

îndrepte împotriva „a tot ce-a năs- 

cut mai odios pintecul fiarei şi somnul raţiu 
nii". Chaplin a resimţit „insuficiența“ sa în 
cuprinderea fenomenului și Dictatorul atinge 
punctul maxim de catharsis într-un moment 
de patetism deschis, lăsind de-o parte orice 
surse ale comicului din care, ce-i drept, s-au 
născut și aici citeva secvenţe de antologie ale 
geniului chaplinesc. E discursul final al frize- 
rului Hinkler, tipul de clown care ia pentru ci- 
teva clipe puterea și adresează lumii acest 
mesaj de o frumusețe a simplităţii atinsă doar 
în replicile Luminilor rampei, ale clownului 


Caivero, cel capabil så afirme că „viaţa fără 


speranță e bună și ea": 


„Îmi pare rău dar nu doresc să fiu împărat 
Nu-i treaba mea. Nu vreau să guvernez și så 
cuceresc pe nimeni. Aș dori să vin în ajutorul 
tuturor, pe cit îmi stă în putere — al evreilor 
al arienilor, al negrilor, al albilor. Cu toții do- 
rim să ne ajutăm unii pe alții. Așa e omul 
Vrem să ne bucurăm de fericirea celuilalt, și 
nu de nenorocirea lui. Nu dorim să ne urim şi 
să ne disprețuim unii pe alții. În iumea asta e 
loc pentru toţi. lar pămintul e bun si bogat și 
ne poate hrăni pe toți. Drumul vieții poate fi 
liber și frumos dar noi am rătăcit acest drum. 
Lăcomia a otrăvit sufietul omenesc. a ridicat 
bariere de ură, ne-a făcut să ne indreptåm in 
pas de giscă spre mizerie şi singe. Am des- 

secretul vitezei dar am devenit sclavi: 
ei. Mașina de produs beisug ne-a sărăcit. Sti- 
infa ne-a făcut cinici; inteligența ne-a făcu! 
cruzi și nemiloşi. Gindim prea mut så simțim 
prea puţin. Mai mult deci de mașini. avem 
nevoie de omenie. Mai mult deci de inteli- 
genţă, avem nevoie de bunătate si ng e 
Fară aceste calități, viața nu poate f 
violență, și totul va fi pierdut ” 


Ziarul „Daily News" îl acuza pe Chaplin — 
în cronica la Dictatorul — cå face propa- 
gandă comunistă, dar Archie Mayo. unul din 


Prima dimineață 
de război, 
după primele 
nopți de dragoste 


B... Borea!” strigă fata aceea fru 
moaså, tugind pe străzile Moscovei 
„Borea! Borea!” strigå fata aceea indrågos- 
titå alergind de-a lungui gardului de fier al 
comisariatului militar în prima dimineaţă de 
război, după primele nopți de dragoste. 
„Borea! Boreal" îi caută ea, printre båtrinii 
rezervisti care se prefac că-s de stincå, im- 
bråtisafi de bătrinele lor consoarte. 
„Borea! Borea! urlă fata devenită femeie, 
cu disperări, iluzii si amintiri, în stridentele 
afoanelor, în scrișnetul șenilelor de tan- 
în bubuitul tobelor de fanfară, 
ig orea! Boreal" tipå fără de rușine, doar te- 
mătoare că nu-l va găsi printre atitea chipuri 
necunoscute pe care aleargă, ca și ea, frica, 
> orde curajul, angoasa, muzica, moartea, 
ul... 


Borea nu o va vedea, dar el o presimte prin 
preajmå, printre drugii gar ardului, printre blin- 
date, tre cîntecele luptă, printre lacri- 
mile femeilor care-şi mingiie pentru ultima 
oară bărbaţii. Această presimţire e de intensi- 
ee şi puritatea strigătului ei care nu ajunge 


N-a existat plecare la război, în cinema, ca” 
cocorii. 


aceea din 
Zboarå cocorii a zguduit lumea — mai sim- 
plu spus: ridicîndu-i acel nod de lacrimi în gi! 
care Jean de Baroncelli l-a avut våzinc 
da soldatului, nodul de lacrimi, criteriul 


Antifascismul ca 
o naturală expresie 
a omeniei 


N. Vitu este acela care nu då 
dreptul oricui så cinte ,Cine te-a fåcut pe 
tine, Tudoritå, nene?” Nea Vitu ştie că pentru 


regizorii celebri ai Holt ului, tipårea 
acest discurs pe felicitårile sale trimise cu 
ocazia Crăciunului din "940... 


Chaplin împotriva lui Hitler 
Un război cistigat si de Actor 


marit arte — printr-un sentiment de o forta 
necunoscută care-! făcea proaspăt și tålos ca 
orice adevăr întors în sfirsit, acasă: råz- 
boaiele se împart în drepte și nedrepte car 
ele sint de un singur fel — îngrozitoare 


Zboară cocorii: Întreaga durere 
a războiului strinså într-un stri- 
gåt si un nod de lacrimi 


a avea acest drept trebuie îndeplinite anumite 
condiții: să te scoli la 6 dimineaţa, så te duci 
la muncă, să nu fi dormit nopţi întregi de do- 
tul unei femei... Nea Vitu , pe urmă, nu se 
stia să judece în cuvinte mari, chiar daca nu 
erau ale lui, dacă aceste cuvinte erau adevå- 
rate și aparţineau unui suflet de om putemic 
și cinstit. Arestat pentru activitatea sa de co- 
munist, de om puternic și cinstit pentru care 
a fi antifascist e cea mai naturală expresie a 
omeniei, nea Vitu se pregăteşte să înfrunte 
moartea, execuţia sa, concentrindu-și memo- 
ria spre regăsirea acelor expresii comune 
care i-au dat întotdeauna bucuria vieţii, sen- 
zatia că „acolo e viața“. În celula sa, cu ci- 
teva minute înainte de a muri, el repetă for- 


speranță 


mulele cele mai banale, care aveau puterea 
sa-l aduca în mijlocul vieţii: „Pune ceva gros 
pe tine. că råcesti”, „Dacă minte ea, mint si 
eu!" „Fii te rog bun si spune-mi cit e ceasul” 
„Inchide fereastra că e curent și trage”. El aṣ- 
teaptă ca la semnalui acestor cuvinte obisnu- 
ite — sau a! unor gesturi pe care le fac toți 
oamenii care nu se gindesc la moarte: un 
câscat sănătos, un nasture încheiat şi des- 
cheiat, sau al unor situaţii care i-au plăcut 
mai mult si mai mult: odihna după munca, 
nerăbdarea ca un om să-i deschida ușa, che 


Nea Vifu Li 


al lui Octavian Cotescut 

o copleșitoare asumare 

a vieţii si a răspunderilor ei 
(Bariera, în regia TF 
lui Mircea Mureşan) 


Libertatea lumii 
in eroismul 
unei despårtiri 


N iciodatå, pe ecran, Marseieza n-a 


sunat atit de bine, de plin, de patetic, ca in 
Casabianca. Niciodată un cintec de inimå al- 
bastră, dintre acelea pe care omul le mur- 
murå doar pentru el, ca romanta lui Sam, „As 
time goes by“, nu a intrat într-o rezonanță 
atit de intensă — printr-un fenomen de fizică 
a emotiei — cu Marseieza, ca în Casablanca. 
E un miracol — posibil numai în artă — cum 
izbutește o poveste de dragoste, condusă 
după toate legile melodramei, să parvină a-ți 
da vertijul senzaţiei că libertatea lumii întregi 
ține de eroismul unei despårtiri dintre un bår- 
bat și o femeie care se iubesc. 


Cei care luptau, în 
Ingrid Bergman, Humphrey 


Casablanca, 
Bogart, Paul Henreid, Claude Rains 


ful de o vorbă — viața så se reinventeze cu o 
energie nebuneascå şi moartea så se inde- 
pårteze infricosatå. 

„Nea Vitu — scrie Mazilu —- se temea så nu 
arate prea grav, prea copleșit de ce va urma“, 
Leac de frică nu-i. Vitu al lui Cotescu — în 
ecranizarea Bariere) lu: Mazilu, regizată de 
Mircea Mureșan — e chiar coplesitor în 
aceasta asumare a vieții, dusă pînă la încor- 
porarea drågåstoaså a tuturor locurilor co- 
mune, a sfintelor locuri comune care, toate 
marturisesc forța plăcerii de a trăi 


Casablanca e una din acele izbutiri ale 
sentimentalitåtii umane, capabile să con- 
funde cu naturalefe o cauză mare cu o cauză 
intimă: „Dacă încetăm să respiråm, pierim. 
Dacă încetăm să luptăm, lumea nu va mai 
respira“ — e concluzia netemător de dreaptă, 
rostită clar, după intonarea Marseiezei. Poate 
că tocmai această transparenţă a sentimente- 
lor puternice și înalte, a unor oameni care se 
iubesc fără a se minţi și luptă fără spaima 
mistificării, este fenomenul din care se naște 
misteriosul acord dintre Marseieza și o ro- 
mantå, potrivirea cea mai secretă a filmului 
dintre ceea ce se cintă și ceea ce se tace, 
dintre luminozitatea ireală a Ingridei Berg- 
man si vocea hiriitå a lui Bogey, indrågostitul 
„de naţionalitate betiv, venit pînă în pustiu 
pentru o cură de ape minerale“: 

— Sam, cintå-mi „As time goes gy"! 

Casablanca este filmul antifascismului dus 
pină la un „romantism devastator“, 


Pagini realizate de Radu COSAȘU 


cintind Marseieza: 


Spectatorul, marele 


Din numerele noastre sårbåtoresti, cinstind måreafa aniversare a zilei de 
23 August,nu pot să lipsească acele mărturii de maxim interes care sint scri- 
sorile cititorilor noştri privitoare la filmele românești. Documentele de par- 
tid, inflåcåratele cuvintări și indicaţii ale tovarăşului Nicolae Ceaușescu 
ne-au indemnat permanent să acordăm o atenţie deosebită acestei largi opi- 


nii publice care iși spune, cu pasiune şi exigentå, părerea despre producția 
noastră cinematografică. Citeva linii de forță — partinitatea, romantismul, 
simțul pentru tot ce e frumos şi inalt ca simtire — se desprind larg din co- 
respondenfa bogată pe care o primim zilnic; selecţia noastră, sperăm că |: 
pune in evidenţă. 


Chipul revoluționarului: 
o forţă care inspiră 
dragostea de viață si de artă 


bine trebuie să 


Este extrem de tonic să observi că filmel: 
bune românești continuă să trezească în si 
filetele spectatorilor o vibraţie puternică, de 
cea mai înaltă calitate şi morală 
Spectatorul nostru nu e deloc biazat în fata 
eroitor patetici, încărcaţi de un dinamism re- 
volutionar convingător. & dorește să intil- 
neascå — după o expresie demult cunoscuta 
la noi — „sutiete tari”, sensibile la frumusețea 
vieții și adevărul luptei, „Ostenindu-se in a 
persevera pentru o cauză tot mai bună — 
după cum ne scrie tehnicianul veterinar Pavel 
Rătundeanu Ferghete, din Ciubăncuţa, jude- 
ful Cluj —: „cînd un film vine să întrunească 
și întrunește aceste calități nu renn så nui 
placå, $i atunci atit ca artist cit 
consideri un tovarås in aceastå ig căci 
e ea luptă, zice Coșbuc, OE lină 
cu dor“... fine 
ete mult — ka idara rare ae 
acest vers coșbucian. El e Tre all 
această idee e întunecată de 
falsitatea, de lucrul de mintuială, proprii” tip. 
sei de inspiratie din nu putine scenarii si in- 
terpretåri. por ng un film romånesc vine si 
aceste calitåti de emotie si Å pg 


scrisorile vin și ele — ample, 
plare ca putere de analiză și Spa 
pentru creația noastră. 

Ne item să scrisorile primite 
la filmul Să mori rănit din de 


viaţa 
— så le detașăm din acei „top de suflet” (vezi 
rubrica alăturată) — pentru că ele sînt și cele 
mai numeroase din cite am primit în ultimul 
timp cu privire la un film românesc, dar şi 
pentru că ele oglindesc limpede seriozitatea 
și pasiunea cu care cititorii noștri știu a privi 
un film care pune admirabil în valoare calită- 
tile morale ale eroului comunist: 

e „Ultimul film al lui Mircea Veroiu mi-a 
plăcut atit de mult încit m-a determinat să va 
scriu. Filmul I-am văzut in såptåmina premie- 
rei dar obligaţiile şcolare m-au împiedicat 
să-mi pun imediat gindul în pra ; filmul 
m-a încîntat mult prea tare ca să renunţ... Un 
merit considerabil il are desigur scenariul 


dar întotdeauna 


sive în același timp Filmul mi se pare origi- 
nal atît în onc ție cit şi in realizare, înce 
pind cu col gi terminind cu secvența fi- 
nală î pA nuanţe și semnificaţii. Me- 
sajul se impune puternic, fără a fi 
pa etul, așa cum se întimplă în multe peli- 

ce tratează acest subiect. Fimul este de 


trăiască din plin: nu vor- 
lozinci, nu își iau angaja- 


simple: ei luptă pen! 
de ceea ce fac, eds lor de viaţă s-a adaptat 
cu naturalețe acestei lupte... Foarte mult la 
acest film îmi place firescul. Firescul dialogu- 
rilor, firescul comportării. Aici un merit foarte 
mare. pe lingă regizor și scenarist, îl au acto 
rii, Toţi au găsit tonul just. Claudiu Bleontz 
creează un tinar comunist, conştient de im- 
A şi de riscul acțiunilor sale, dar toto- 
dată copilăros, sensibil, un tînăr care e capa- 
bil să iubească, să viseze, deși totul e în fugă, 
sub tensiunea une: continue urmăriri. În 
fond, Horaţiu simte tot ce e normal să simtă 


Cititorii noştri 
— acei spectatori niciodată simpli spectatori — 
şi scrisorile lor exigente, 
uneori entuziaste, uneori aspre, 
iubitoare de film românesc bun 


tat cu _ 


grafia personală cit şi în cadrul producţiei ci- 
fiei , asta după ce-a tre- 


personal, plin de virtuți plastice. Acest stil 
care la început (chiar în foarte frumosul Din- 
colo pod) era parcă prea evident elaborat, 
prea og şi preţios, regizorul a ştiut să-l 
sublimeze, să-l tempereze; stilul a devenit un 
mod de lucru sensibil în mina autorului, un 
mod de exprimare elegant, rafinat, dar foarte 
complex, exact si la obiect. Mircea Veroiu a 


decit compoziţiile evident complicate. Nu pot 
să uit titlul filmului, deosebit de poetic, care 
se integrează, se potrivește perfect cu stilul și 
subiectul filmului. (N.R.: Aceeași observație o 
face şi Nina Crăciun — Complexul studen- 
tesc Dionise Lupu, 72, Bucuresti). “Acest film 
mi-a dat o stare de bucurie, de incintare, 
cum nu am avut de mult ieșind dintr-o sală 
de spectacol.“ (Camelia Murafa — str. Firidei 
1, București) 


e „Filmul lui Veroiu face apel, tot timpul 


proiecției, la spectator. Nu se mulțumește sa 
arate și să explice acţiunile acestor tineri co- 


nu te avea nicidecum o atitudine neutră 
in fata celor ce-i sint inf 
Bugnar — str. Mizil, nr. 5, a 


mele lui. În primul rind, lipsa ostentativului și 
a demonstrației gratuite, proprie unei discre- 
tii. artistice să lumineze un rar simt al 
proporțiilor“... (Catrinel Tibacu — str. Bitolia 
nr. 48, B ti) 

e „Să mori rănit din ă este 
un film în care scenaristul își arată estria 


iar regizorul vrednicia. Gheorghe Visu då cu- 
loare $i dinamism alåturi de Claudiu Bleontz $: 
Marcel lures. Episodul de la inceput cu Ghe- 
„ parcă a intenţionat să 


derea — un om cu suflet 
truchipat de artistul ce-l interpretează SU- 


îndemn de bine trebuie să ţi-l dea orice film” 
(Pavel Rătundeanu- Ferghete — loc. Ciuban 
cufa, jud. Cluj.). 

e Tocmai am vazut Să mori rănit din dra- 
goste de viaţa. De ce m-am dus sa-l vad 
Pentru că eu văd toate filmele româneşti. 


și costumele Hortensiei u. Ca și 
muzica lui Adrian Enescu. est Adrian 
Enescu tinde să devină pentru filmul romå 


resc mulți a cărui compa- 
rare cu perh lui Wada pk cum am ci- 
tit in programul de salå, nu mi se pare deloc, 
dar deloc exagerată!“ (M. Lăzărescu — str. 
Simonide 12, București). 


Binefåcåtorul „regret“ 


o replică 


de a fl scăpat 


Dar dacă filmul unanim elogiat al lui Veroiu 
se inspiră din vremurile ilegalitåtii, nu mai 
puțin semnificativă o scrisoare din car- 
tierut Drumul Taberei, Bucuregt (semnatå de 


inn 

i, trepidind de g rijite hidrocentra- 
agil, mepiand de i. 000 

imagine ne-a dovedit incă o dată gi incă o 
dată, cit de bun actor este Cozorici. Ca de 


un om la 20 de ani, chiar dacă are un destin Asa ar trebui să fim și noi, nu credeţi? 

filmul În anonimatul nostru să fim niște eroi ai 

acestui banal, banal doar în aparenţă, și prin 
degeaba. 


asta cu siguranță nu vom trăi Acest 


bine articulat al lui Mora, foarte fil- deosebit, numai că nu prea 
mic, cu o acţiune inteli tă, cu personaje ne-a obișnuit cu asemenea personaje. Mircea 
bine conturate, cu dialoguri fireşti si expre- Veroiu a reuşit un film rima ret) atit în filmo- 


i Ba a fost dezlegat de 
cititorii nostri (Dem Rådulesc u 
si Rodica Muresan) 


Tora Vasilescu in fața căreia un cores- C ihe orghe Dinică si Jean Constantin intr- 
pondent bucureștean exclamă: „... cit e (nr d „un film al unor relaţii adevărate 
de naturală!” intre oameni” 


rss PE LIT 


pe. 


scrisoare semnată de 


i 
ji 
ai 


oameni există dialoguri și 
adevărate. Mie mi s-a părut fru- 
idealizat de regizor, eroui lui Cozorici gi 
cå vreau ca asemenea oameni så existe 


na 
AN 
pesh 
i 
S 
| 


H 
$e 
FA 
så 
år 
7 
2? 
p 


Problema 
creşterea calității 


Această expresie ciudată am găsit-o într-o 
Nicolae Bișboacă 
(Aleea Pirăașului, bl. 2B, Ap. 3, Bistriţa) şi 

într-o frarå care preciza „AM acor- 
dat Secvențelor lui Tatos locul I în topul meu 


filmul românesc”, și continua cu des- 
crierea, foarte plastică de altfel, a vieţii nu 
de cinefil în orașul acela ardele- 


iu care > 
Siol de ierarhizare fortatå a valorilor ci doar 
un singur sens, acela de a transmite — fie şi 
prin succinte caracterizāri — cu cită plăcere, 
uneori chiar naivă, ne scriu oamenii cînd sint 
mulțumiți de un fim românesc; dacă sint 
mulțumiți... 


e Ringul: „Fingui e cei mai bun film reali- 
zat de Sergiu Nicolaescu, chiar dacă în urma 
acestuia se aflå alte 48 de filme și 90 mi- 
lioane de spectatori După un calcul în mate- 
rie de spectatori, n-avem un alt regizor cu un 
asemenea record de public”. (Nicolae Caz: 
covschi — str. Vasile Roaitå, Bl. 3, sc, A, ap 
7, Bacău) 

m... NU pot să mu amintesc și de Marian Cu- 
lineac care, după părerea mea, a jucat irepro- 
sabil în acest Sim. M-a captivat jocul lui" 
(Carmen Diana Popescu — str. Gheorghe Di- 
mitrov, nr. 11. Ploiești). 

„Tot ce cade în mina acestui regizor devine 
bulgăr de aur, ste să-și aleagă omul potrivit 

it, pentru ca să-și sfin- 


i 


så șiu de ce am aripi: „Am fost de 
i de fiecare dată m-am dus cu plă- 
ia Seciu și Ovidiu luliu Moldovan 
cuplu excelent. O repiică: 
minte. Eu v-am iubit, pe amin- 
azi am aflat că, dacă nu 
voastră ar fi fost alta. Îmi pare 
încurcat”, rostită de Dan, m-a 
nå la lacrimi”. (Liliana Popovici 
— Strada C. Nottara 28, Sibiu). 
© Lișca: „Un film descintec, un film bocet, 
de — Cårmåzan 
ata ochilor un film despre infrå- 
Dra oamenilor cu pămintul din care venim și 
n care ne întoarcem, despre oameni cu fizic 
dar cu suflet ca o carte veche, plină 
de învățături, carte care nu este lesne desci- 
frată”. (M. Lăzărescu — str. Simonide 12, Bu- 
cu 


„Imaginea lui Anghei Deca e superbă — el 
e tipul operatorului care zugrăvește pe di- 
năuntru personajele cu acei ceva deosebit de 
care are nevoie filmul românesc“. (Nicolae 
Cazacovschi — Bacău). 

Secretui hul 


sig: 


FLEP] 
È 

dras 
g 


i 
p! 


i 


ciuc — str. Partizanilor, nr. 29, bl. C21, 
Tiglina 1. o 
e De dragui Anca: „Ce surpriză plå- 


- cutå! Să te vezi chemat de clinchetul linguri- 


lor de bucătărie, de această viață a ecranului, 
să-l vezi pe nea Fane pe terenul cu bare de 
scuturat preșuri între 10—12 și 17—19, ce 
bucurie să te iIntilnesti cu această Ancă și 
Ancuţele din jurul ei, nu numai cum le vezi pe 
P t Sati că p 


neascå 
așa ne-final — filmul se termină ca la o ce- 
iaca, răsadu! asta de omenie 
noastre îşi cerea oricum 
un “inceput de imphrme _- (G. Brucmaier 
Calea Unirii 27—31, Suceava) 
Dar poate că „topul de suflet cei mai cu- 


artener al creatorului 


Ovidiu luliu Moldovan are o replică care me- 
ritå să fie repetată — pentru frumusețea tilcu- 
lui ei — dar vă mărturisesc cu regret, ce på- 
cat, că n-o ţin minte. Mi-a plăcut acest film al 
lui Francisc Munteanu pentru adevărurile pe 
care le susține și pentru pleiada de actori de 
mina intii. Celor ce scriem cu dragoste des- 
pre filmele românești, ne-ar place ca regizorii 
să ne citească și să știe că au prieteni ano- 
nimi pe care se pot bizui." 


numărul 1: 
filmelor noastre |f 


prinzător ni l-a trimis Liliana Gidea Augusti- 
dis (str. București, n. 307, Călărași), chiar 
dacă acest top se rezumă la un singur gen. 
comedia românească, care se știe însă ce în- 
drăgit råmine la noi, în pofida multor neimpli- 
niri: 

„A fost cindva Astă seară dansăm în fami- 
Me, un strop de comedie. Au fost B.D.-urile, 
iar cînd am început să simt cu adevărat că vi- 
zionarea unui film îmi aduce fericire, satisfac- 
tie, cînd am început så mă duc mai des la 
film meg la școala generală), a fost Păcală. 
Ochii mei de copil au fost fermecati, zimbetul 
mi-a stat mult pe buze. Şi copiii știu să ridà 
și uneori sint mai exigenti decit cei mari. S-a 
încercat să se facă unele comedii pe baza 
fotbalului, dar mai comică e realitatea decit 
filmele. A urmat Alo aterizează străbunica, o 
comedie cu substrat, care mi-a plăcut. Şi bi- 
neinteles Buletin de Bucureşti, care ocupă 
primul loc între preferințele mele comice. Dar 
avem atiția actori mari care ar face niste 
perle originale din scenariile genului: Dem 
Rădulescu, Carmen Stănescu, Tamara Buciu- 
ceanu, Draga - Olteanu, Stefan Mihăilescu 
Brăila, Marin Moraru... Am început să vă 
scriu această scrisoare sub influența copertii 
numărului 4 a revistei „Teatru”. Pe ultima co- 
pertă este prezentat Sebastian Papaiani; a în- 
cărunţit... Unde ești Păcală al copilăriei 
mele? Comedia... genul la care cinematogra- 
lia românească a rămas datoare”. 


Valeria Seciu în Ir 
o tinără din Ploiești ne scrie că a 
ori acest film 


cinema 


Anul XXII (259) 


Bucureşti, iulie 1984 


Redactor sef 


Ecaterina Oproiu 


e am a 


0 cerință 
întru totul realistă a cititorilor: 
vrem filme pline de romantism! 


O elevă: „Cind pleci de la cinema, 
og fiecare a devenit mat bun“. 


Nu socotim necesar să adăugăm ceva la 
aceste trai scrisori, venite din trei orașe dife- 
rite, care se exprimă cu o vigoare a sincerită- 
tii tinere ce le adună într-un monolog dens și 
curat, Ne permitem chiar să nu „corectăm“ 
un termen estetic folosit evident inadecvat de 
Gabriela Gabår, termenul de „tragic“ pentru 
ceea ce se intelege clar din context că se re- 
feră la filmele de înaltă morală și avint ro- 
mantic pentru care ază. Dar cu această 
eroare” a candorii, cit de puternică și 
dreaptă e această frază finală, pe care am 
numi-o „a lunii“: 

© „O altă caracteristică pe care ar trebui så 
o aibă filmele de producție românească este 
romantismul. Noi, tinerii, avem multă nevoie 
de romantism, de o graţie a mișcărilor care 
tocmai cînd lipsesc fac ca filmul să nu se bu- 
cure de o atenție deosebită. Este mare nevoie 
de romantism și în poveștile de dragoste 
Este nemaipomenit de plăcut să vezi un film 
tragic unde să simţi inimile spectatorilor 
vibrează şi că fiecare, la plecarea din cinema, 
a devenit mai bun decit era.“ (Gabriela Ga- 
bår — str. 1 decembrie 1918, bl. 39 D, sc. A, 
Tirgoviste). 

e „Sintem tineri, avem nevoie de filme cu 
şi despre tineri, fie ele chiar și comedii! (Şi 
mai ales comedii) Constantin Chiriţă spunea 
că dinsul a scris „Cireșarii“ pentru că aseme- 
nea carte ar fi vrut să citească în adoles- 
centå. Oare nici un scenarist nu se încumetă 
să scrie un scenariu al unui film așa cum ar fi 
vrut el să vadă în adolescență?” (Camelia lo- 
nescu — București) 

e „Sint o romantică de felul meu. $i de ce 
n-aş fi? Într-o lume în care violența e la ordi- 


så simţi 


ripi — 


văzut de trei 


Coperta |! 


Citeva din filmele 
inspirate 
de Augustul fierbinte 
al anului 1944: 


nea zilei. în care înarmarea trecă gros 
rile oamenilor, eu cred că e frest ca "a e 
rii să fim romantici. M-ar piace så văd Sime 
romantice, despre iubirie viste nose 
despre problemele care me rămână Mă i 
treb mereu de ce nu se realizează Sime des- 
pre adolescenți, despre bucuriile ṣi cecectiie 
lor. Avem multi actori tineri talentati dar pw- 
fine filme ale acestei virste. M-au plăcut Prea 
tineri pentru riduri, Mult mal de preţ e hèt- 
rea, dar aştept alte filme mult ma: bune”. 
(Doina Matei — Ploiești) 


Montăm la capătul acestor trei scrisori ale 
unei singure voci — o voce nu din „off, din 
altă lume, ci a altui of, apartinind unei cores- 
pondente (Ştefan loana — str. Baciului nr. 4. 
bl. 9, Bucuresti) care se recomandă din 
prima frazå: 


„Sint asistentă medicală și lucrez la Sal- 
vare..." 


Ideea de bază a cititoarei — „iau în mină 
revista Cinema, din cind în cînd, atunci cînd 
o cumpără fiica mea”, — e următoarea: 


„Personal, după atitea și atitea cazuri la 
care mă duc, unele extreme, pe care le-aș 
numi pe românește între viață și moarte, aș 
vrea să văd și eu pentru igiena mea psihică 
un film bun (interesind cit mai multi oameni) 
un film românesc care să se axeze pe proble- 
mele adolescenţei, această mare, mare pro- 
blemå a noastră, a părinţilor.” Scrisoarea se 
incheie astfel: 


„Adolescenţii și cotidianul — asta con- 
tează! Depinde de dumneavoastră dacă puteți 
så råmineti măcar cinci minute, pe ginduri, la 
propunerea mea.” 


Actorul tinår pe primele locuri ale „topului de suflet“: 
Mariana Buruiană si Claudiu Bleontz în Så mori rånit 


din dragoste de viață 


CINEMA, 
Piata Scinteii nr. 1, Bucuresti 41017 


E::emplarul 8 le 
„Cititorii din străinătate se pot abona prin 
sectorul im- 


-Rompresfliatelia” — export: 
port preså P.O. Box 12-201., telex 10376 
presfir București — Calea Griviței nr 
64—66". 


Prezentarea grafică 
loana Statie 


Prezentarea artistică: 
Anamara Smigelschi 


Tiparul executat la 


Combinatul poligrafic - 
«Casa Scinteiin — Bucuresti 


Å > ms EEE 4 EE EGET 2 BE > EE? 


„Festivalul filmului 
pentru tineret- 
Costinești '84 


În cinstea celei de a 40-a aniversari a 


„ Revoluţiei de eliberare socială şi naţională, 


antifascistă și antiimperialistă și în întimpi- 
narea celui de al XIll-lea Congres al Parti- 
dului Comunist Român, Comitetul Central 
al U.T.C. aorganizat, în colaborare cu 
Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste şi 
cu Centrala România film, în perioada 28 
iulie — 4 august, cea de a Vil-a ediție a 


tines ti 1984. 


O fervoare'colectivå 


Ci a luat ființă, foarte multi 
credeau cå acest festival este un mod 
de a agrementa o vacanţă pe litoral, un 
joc — cultural, e adevărat — dar un joc. 

Festivalui se afla astazi la a şaptea 
ediţie. „Pata de culoare“ a devenit un 
eveniment artistic de anvergură natio- 
nală. „Divertismentul“ s-a transformat 
într-o competiţie la care aspiră să parti- 
cipe toată suflarea cineastå, inclusiv cai 
mai buni dintre cei buni. 

Festivalul care se intitulează „pentru 
tineret“, råminind, firește, în primul rind 
al tineretului, a devenit, în fapt, festiva- 
lul întregii ci rafii. Al tuturor ge- 
nerațiilor şi al tuturor ramificatiilor, res- 

al tuturor genurilor începînd cu 


- lungmetrajul (cit på multe „premiere 


absolute“) și terminînd cu cineamatorii 
care, în sfirşit, mai ales aici izbutesc 
să-și depășească destinul confidential. 
În fiecare seară, un pr m a! nesatu- 
lyi cinefil în marele eru, sub pri- 
vegherea stelelor, in ee peste 2000 
de spectatori cu sufletul ia Pura“ în- 


i ghesuiți pe bănci, indesati pe scări, re- 


în uriași ciorchini pe ziduri, 

invadind chiar și scena, pinå sub mu- 

chea ecranului, pardosind-o cu trupu- 
rile lor. 

Pe la miezul nopții, pea direct din 


lună, peste pădurea de brațe întinse, 
egg in rea albe cotidianul festi- 
valului Secvența, i it skull på > oe 


se declară și e inamicul nr. 1 al medic- 
crităţii de orice fel, dar, cu precădere. 
al mediocritåtii avide de lauri. 

De-a lungul ultimilor ani, competitia 
estivală a devenit mai mult decit un fes- 


‘tival fie el și „în haine de lucru“. Prese- 


lecţia, selecția, concursul si hors con- 
cours-ulnu-s doar o trecere în revistă”. 

Sint un mijloc de a întări credința că fil- 
mele se fac nu cu bunăvoință, nu cu 
zei, ci în primul rînd cu talent — talent 
'resporisabil. Sint un mod de a încuraja 
joncţiunea valorilor roio cu marele be- 
neficiar, cu publicul, in special cu pu- 


- biicul tinår, care, fa Costinești, -mai es 


acolo, nu se mulțumește să fie specta- 
tor. El este, are tot dreptul să fie jude- 
cåtor. Un r, care în timpul 
proiecției, se exprimă cuviincios, dar se 
exprimă. Noaptea foloseşte limbajul 
onomatopeic, risul aprobator sau fleg- 
matic, recompensa aplauzelor finale 
sau, intercalate, aplauze întotdeauna 
bine dozate (de la mica politețe la ma- 
rele elan). 


„Festivalului filmului pentru tineret“ - 


Cos- 


. 


Dimineața, pe plajà, la conferința de 
presă, limbajul devine articulat. Soarele 
nu-i-niciodată prea fierbinte, vintul nu-i 
niciodată prea tåios ca să ti- 
nerii veniți din toate colțurile țării så 
spună într-un microfon care le duce 
opiniile la sute de metri distanță — ca 
să afle toată localitatea — de ce le-a 
plăcut cutare film sau de ce nu le-a 
plăcut, ce-au înţeles (și nu-i zi ca să nu 
apară un specialist în ică care 
are aerul că săptămina trecută și-a dal 
doctoratul la „Cahiers du cinema“ 
Spun şi ce n-au înțeles. Cînd spectatorii 
destepti nu eg în sekt să înțeleagă 

ce-i de înțeles autori 

d mod spontan, ie SR consens de 
nimeni organizat, festivaliștii impun — 
și juriul nu poate să nu ţină seama de 
părerile lor consemnate pe benzi de 
magnetofon dar și pe buletinele depuse 
în urnele din capul scărilor, după fie- 
care spectacol, — impun, zic, o ierarhie 
de eee si de preferaţi. Şi nu-i de- 


sigur, o intimplare că preferințele se în- 


dreaptă spre filmele care posedă con- 
comitent și miez și emoție. Si nu-i, de- 
sigur, o coincidență că în majoritatea 
zdrobitoare a cazurilor preferatii publi- 
cului se regăsesc în ultima seară în pal- 
mares 


Festivalul a datorii un coordonator, al 
forțelor cinematogra un organizator 
al unor etape care au nevoie să depă- 

viziunea sfărimicioasă a clipei, 


de perspectivă. 
Există perspectivă fără retrospectivă? 
Pe parcursul celor șapte ediții, Festi- 
valul a devenit chiar un personaj colec- 
tiv, esenţial pentru orice artă, dar mai 
ales pentru o artă care se exercită în 
fata mulțimilor care nu vor și nici nu 


__ sint silentioase. Acest personaj alcătuit 


din rivnå anonimă, din insomnii tonice, 
din entuziasm care are şi iuciditate și 
continuitate se numește Animatorul. 
Filmul nostru are idei de toate cali- 
brele, are talente (convergente si diver- 
gente), are impåtimiti gata så care cå- 


ruta cu spinarea și să se zidească într-o 


masă de montaj, are navetisti fără mur- 
mur și neobositi care lucrează și zi-lu- 
mină și zi-noapte. 

Are momente de succes. Are certitu- 
dini. Are speranțe. 

Festivalul de la Costinești dă tuturor 
acestor însușiri o scară valorică şi, mai 
ales, o fervoare colectivă. Adică: afec- 
tiune, căldură, sentimentul stabilității, 
optimism. Un optimism nelegat la ochi. 
Un m ture care ştie că apa mării e 
sarat 


Ecaterina OPROIU 


Palmaresul festivalului 


e MARELE PREMIU: Să mori rănit din dragoste de viață, 

regia Mircea Veroiu. r 
e Premiul pentru regie: Constantin Vaeni pentru fil- ` 

mul Imposibila iubire. å 

e Premiul pentru scenariu: Titus Popovici pentru scenariul 
filmului Secretul lui Bachus. 

e Premiul pentru imagine Doru Mitran pentru imaginea 
filmului Să mori rănit din dragoste de viaţă 

e Premiul de interpretare feminină: Tora Vasilescu, pentru 
rolul din filmul imposibila iubire. 

e Premiul de interpretare masculină: Șerban lonescu, pen- 


„tru rolul din filmul Imposibila iubire. 


e Mențiuni speciale pentru interpretare: Ciaudiu Bleontz şi 
Gheorghe Visu, pentru rolurile din filmul Să mori rănit din 
dragoste de viaţă. 

e Premiul pentru muzică de film: Cornelia Tăutu, pentru 
muzica filmului imposibila iubire. 

e Premiul pentru debut regizorului Șerban Marinescu 
pentru filmul Moara lui Călifar. 

e Premiul pentru film de animaţie: nu s-a acordat. 

e Premiul pentru film documentar. Echinoctiu de toamnă, 
regia Jean Petrovici. 

e Premiul pentru film realizat de studenți de la I.A.T.C.: 
insomnia, regia Nicolae Caranfil. 

e Premiul pentru film realizat de cineamatori: Unde Siretul 
își adună apele, de Vladimir Lucaveţchi. Cineclubul T.C.H. 
grupul de șantiere Bacău. 
~- @ Premiul special al juriului: In memoriam, actorului Amza 
Pellea pentru rolul din filmul Imposibila iubire. 


În numărul viitor, pagini speciale dedicate RE 
„Festivalului filmului pentru tineret"— Costinești . 1984 


i 


PENE