Revista Cinema/1990 — 1998/024-CINEMA-anul-XXIV-nr-1-1986

yF . A > ni y K 1. 
ý ) e Er 
DENEA wy A; 


= Omagiul vibrant al întregului popor 
RAs Omagiul vibrant al cineaștilor 


ev 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 
Bucureşti. ianuarie 1986 


Omagiul vibrant al întregului popor 
Omagiul vibrant al cineaștilor 


Idealul 
` comunist 


F românesc de astăzi nu poate fi des- 
părţit de personalitatea celui care l-a creat și 
l-a tăcut să fie așa cum este, cel care a con- 
struit de fapt cinematografia naţională, indru- 
mind-o și sprijinind-o permanent. lubind fil- 
mul, simțindu-se alaturi de el. tovarâşul 
Nicolae Ceaușescu ne-a dovedit intotdeauna 
că este un prieten al cineaștilor un adevărat 
mentor spiritual al nostru. 

Îmi amintesc-cu emoție întilnirile secretaru- 
lui general al partidului cu noi, cineaștii. Ne-a 
ascultat pe toţi, cu răbdare şi ințelegere, cu 
deplină aplicaţie la problemele care ne frá- 
mintau. Cind a luat cuvintul, de fiecare data, 
am simţit cu toţiiforța gîndirii celui în care ne 
pusesem nădejdea. [ 

În permanenţă, tovarășul Nicolae 
Ceauşescu a asigurat orientarea acestei pro- 
ducţii, cerindu-ne să ne preocupam de conți- 
nutul operelor noastre. implinindu-l firesc în 
valori expresive de artă, fara de care mesajul 
filmelor ar râmine steril. Domnia-sa ne-a in- 
demnat să ne construim producţia intr-o di- 
versitate deplină de genuri şi stiluri, asigurind 
teren fertil talentului, susținind și ocrotind 
astfel mesajul, cultivind funcţia politica a ar- 
tei pe care o slujim, imperativul socio-educa- 
tiv al filmului românesc. În repetate rinduri, 
tovarășul Nicolae ne-a recoman- 


dat abordarea fățișă a adevarului actualitații 
noastre, fără ingroșări negativiste, așa-zis au- 
tentice, dar şi fară îndulciri idealizante, ia fel 


de false. Ne-a cerut cu deplină indreptațire 
sa descoperim frumosui in adevărul timpulu!: 
nostru şi să nu construim strimb. o falsa au- 
tenticitate din înfrumusețarea adevărului vre- 
murilor pe care le trăim, timp care dealtfel 
n-are nevoie de circumstanţe amabile pentru 
că e tonic tocmai prin dificultatea pe care o 
mai conţine, ocrotita de noblețea idealului 
comunist pe care ni-l propune şi pretinde. 

Mărturisesc ca am fost puternic impresio- 
nat cind am avut șansa să-l vad pe Președin- 
tele țării. Să-l ascult. Am plecat mereu de la 
întilnirile cu secretarul nostru general imbar- 
bataţi, siguri pe forțele noastre, increzatori in 
soarta artei pe care o slujim În urma îndru- 
marilor ferme ale tovarăşului Nicolae 
Ceauşescu, filmul românesc a evoluat, a cis- 
tigat increderea publicului din țară și a facut 
paşi prestigioși în lume. Rămine o datorie de 
onoare a filmului nostiu, aceea de a face cu- 
noscute lumii aceste realizări şi pe ctitorul 
lor. 

Sărbătorim acum ziua de naștere a secreta- 
rului general al partidului nostru. E o zi de 
sarbâtoare pentru întreaga țara. 

Îmi permit, alături de colegii mei cineaşti, 
să-mi alâtur urarea de viaja lungă pentru to- 
varășul Nicolae Ceaușescu, impreună cu to- 
varâşa Elena Ceauşescu, de noi succese in 
activitatea domniei sale, sanătate și putere de 
muncă. 


Andrei BLAIER 


Pe măsura istoriei 


| PRR e intotdeauna alb. E un început 
curat, e inceputul naţiunii noastre in deveni- 
rea ei milenară. Și poate nu întimplător, la un 
24 ianuarie a inceput Unirea noastră naţio- 
nală, şi poate nu întimplător două destine ro- 
mânești au apărut și s-au unit pentru a conti- 
nua implinirea noastră românească în univer- 
sul civilizaţiei, două personalităţi covirșitoare 
— președintele ţării, tovarâșul Nicolae 
Ceaușescu și tovarășa sa de viața, Elena 
Ceau — care s-au născut in acest janu- 
arie al speranțelor. Stăruința amindorura in- 
tru împlinirea aspirațiilor de bine, de pace şi 
progres ale omenirii. recunoscută de intreaga 
naţiune. respectata de intreaga omenire se 
împletește armonios cu aspiraţiile fiecarui ro- 
mân, a fiecărui artist contemporan. La acest 
început de an, curat ca zăpada munţilor 


noştri, curat ca gindurile tuturor cetatenilor 
patriei noastre, le uràm fericire deplină şi Sà- 


natate, implinirea tuturor nāzuințelor, 
pecetluite de actul Unirii de la 24 lanuarie și 
continuate de ei cu tenacitatea și virtuțile 
marilor spirite umaniste ale secolului. 

Fie ca tot ce gindim, fie ca tot ce dorim la 
ndemnurile lor să se implineasca, să capete 
mareţia gindurilor și dorințelor lor, sa capete 
masura trecutului nostru istoric și a viitorului 
nostru socialist. La această aniversare, sa ne 
privim în ochi, să ne stringem gindurile în ju- 
rul aceluiași ideal pe care neostenit partidui 
si poporul nostru îl făuresc ceas de ceas, 
strabătind, româneşte. prin vreme. cu victoni 
şi bucurii. 


lon BESOIU 


Epoca Nicolae Ceaușescu 


G în imagini al societăţii socialiste 
contemporane, am avut bucuria să înregis- 
trez, în ultimii 20 de ani din cei 35 de cineast, 
marile izbinzi ale poporului nostru pe care is- 
toria le-a consemnat și le va consemna sub 
titlul generic, demn și de aleasă prețuire. 
Epoca Nicolae Ceauşescu. Filmind tot ceea 
ce ctitorul şi creatorul României moderne, to- 
varășul Nicolae Ceauşescu a gindit. iniţiat şi 
realizat in aceste două decenii — cele mai 
rodnice din istoria patriei — mi-am făcut da- 
toria de cineast, impreună cu colegii mei: 
aceea de a lăsa posterităţii mareţele imagini 
ale construirii Transfăgărăşanului, ale Cana- 
lului Dunare-Marea Neagră, ale Metroului, ale 
orașelor noi de pe harta patriei, ale uzinelor 
şi şantierelor socialismului. Am înregistrat pe 
peliculă fericirea și zimbetul copiilor, bucuria 
părinţilor și bunicilor, lupta pentru pace a po- 
porului nostru, prietenia lui pentru intreaga 
omenire. 

Destinul nostru de cineaști nu poate fi gin- 
dit în afara îndrumărilor şi preocupărilor per 
manente ale conducătorului statului și parti- 
dului pentru cinematografia naţionala. in 
afara deosebitei atenţii și griji cu care tovara- 


2 


șa Elena Ceauşescu veghează destinele ştiin- 
tei, artei şi cultur romanești. 

Sintem insă convinși câ nu tot ceea ce rea- 
lizează poporul nostru, sub ințeleapta condu 
cere a Secretarului partidului şi Preşedintele 
României socialiste, tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, noi am reuşit să cuprindem cu 
ardoarea şi pe măsura acestor uriaşe infăp- 
tuiri. Ştim că sintem încă datori cu acele 
fiime care să raspunda. din punct de vedere 
artistic, politic şi educativ, marilor exigențe 
ale timpului pe care îl trăim. ž 

De aceea noi, cineaștii, in această luna ani- 
versara, aducem prinos de recunoștință inal- 


= ţilor sârbatoriţi și ne angajăm cu maximă ras- 


pundere ca viitoarele noastre realizări sa 
constituie temelii pentru mult aşteptata 
școală de film romanesc. 

De ziua dumneavoastră, stimate tovarâşe 
Nicolae Ceauşescu, 

De ziua dumneavoastră. stimată tovaraşa 
Elena Ce vă rugam să primiţi din 
partea noastră, câlduroase şi respectuoase 
urări de ani mulţi, de sânătate și fericire pen 
tru fericirea poporului. 


Virgil CALOTESCU 


|, acest inceput de an cind fiecare zi poarta 
hsemnele unor noi si cutezătoare realizari 
schidere luminoasa spre noi orizonturi, cu 
»moţie ne indreptam gindunle spre tovarăca 
+-ademician doctor inginer Elena Ceauşescu 
a carei figură întruchpeaza in mod fericit 
portretul patriotic şi moral al comunistului 
Luminoasa prezenta a tovarașei Elena 
Ceauşescu, alaturi de cea a Eroului ce in- 
“ruma destinul naţiunii noastre, preşedintele 
Nicolae Ceaușescu, se identitica cu nețarmu- 
nla iubire de patrie si popor, cu perspectivele 
Homamei şocaliste cu nadejdea tari noastr 
Tovarăsa Elena Ceauşescu reprezinta un 
prețios aliaj de puritate revoluționară şi pildu 
oare energie dăruitoare în tot ceea ce in 
seamna intaptuire noua pentru societatea so 
cialistă multilateral dezvoltata 
Om de știința eminent, personalitate pro- 
eminentă în viața social-politica a țării, dar şi 
a invăţamintului și culturii, tovarașa Elena 
Ceaușescu -este alături de preşedintele țări: 
tovarășul Nicolae Ceaușescu, indisolubil le 
ată de valoroasele contribuții convertite ir 
apte menite a intra in istoria timpului nostru 
Savant de reputați vondala. tovarasa 
cetarea ştiințifica 


Elena Ceaușescu leaga cer 


Portretul moral 
al comunistului d 


+"mânească de nevoile practicii revoluționare 
n procesul edificării socialismului. impreuna 
u poporul și pentru popor. Tovarasa Elena 
Ceaușescu este un exemplu pilduitor în ceea 
ce privește imbinarea savantului cu omul de 
mare prestanța politică, ce in egală masura, 
se consacră umanităţii noastre naționale. In- 
tuzia spiritului revoluţionar in știința. invața- 
mint. cultură şi artă dovedeşte cu prisosința 
viziunea atotcuprinzâtoare a domnie-sale și 
certitică evoluția benefică a tuturor cestor ce 
prin idee, gind şi faptă contribuie l desavir- 
srea societăţii noastre. Spirit ciarvazator si 
iwschizator. de drumuri, sensibibtate ce om 
pun _de incandescenţa. tova Elena 
Ceaușescu reprezintă pentru + mbolul 
alirmarii personalității umane 

Omagiem in acest inceput ce e cu 
vie admiraţie. dragoste și respect. = sarea 
zilei de naştere a tovarașei Elena Ceaeşescu 

Omagiem în acest sfirșit de ianuarie cu càl- 
dura inimilor noastre aniversarea 2+5 ce naş- 
tere a preşedintelui țarii. tovarasi Nicolae 
Ce cu. 

Amindorura le facem strabuna uraxe ce La 
mulţi ani! spre implinirea nānsnjeior ce sin! 
legate de- patria ai cârei în stralucit sint 


Dima COCEA 


N 


w 
] 


Un Om pentru oameni 


i fara eroi puternici, adevăraţi, nu 
este de imaginat Ma refer la literatura cu 
mare forță de pătrundere şi inriurire, purtă- 
toarea unor mesaje a caror actualitate sa-şi 
afie dreptul la eternitate. Nici filmul fară eroi 
puternici. adevărați. nu este de imaginat. 
Dealtfel. orice tip de artă are menirea şi tre- 
buie sa năzuiască să vesnicească memoria 
vremurilor, prin aducerea in tata conștiințe- 
ior, a unor asemenea eroi. simboluri ale vre- 
murilor lor. eroi pentru witorime. Timpurile 
țării noastre. vremurile istoriei ei. au fost și 
sint generoase dn aceasta perspectiva 
Esta, ca o ștafeta continua, mereu prezenta 
im paginile timpului. o tradiție a eroismului, a 
vocației dăruirii pentru pate De-a lungul 
său. asemeni unei coloane nesfirşite, istoria a 
fost luminata de faptele de vitejie şi de tap- 
ile de inteligență, intotdeauna vizionare. ale 
unor mari bărbați Poate ca preocuparea 
pentru detasare artistica, pentru o anume 
distanţa temporala fata de personajele menite 
sa devina cariatide operelor artistice, a fâcut 
sa dobindească rehetur: mai expresive perso- 
nalităţi ale istone ma indepărtate Dar o pri- 
vire atenta şi lipsita de prejudecăţi va ind:ep- 
taţi concluzia că şi în trecutul apropiat pot fi 
aflate inepuizabile izvoare de inspiraţie, 
exemplare modele. in a caror biografie sint 
intruchipate virtuțile supreme si dintotdeauna 
ale poporului insusi 


Asemenea eroi, demn: pe sea de 
memoria cuvintului. de lumna cor s-a 
afirmat, pilduitor, pe bancadsie se revolu 


ționare, scrisa cu patos. cu paf 
crificii, şi nu o data cu jertfa 
socialiștii şi comuniștii români 

Asemenea eroi s-au afirmat cu același 
exemplar devotament fala de meauwrie fun- 
damentale in bătaliile. eje însee eroice ale 
luptei pentru nou, ale construct socishste 
demne și durabile din anii cea urmat actu- 
lui istoric din 23 ust 1944 În rindul lor, în 
fruntea lor, istoria insă. storia contempo- 
rană a aşezat, definitiv şi smbohc pe cei ce 
este astăzi conducătorul suprem a Patriei ṣi 
Partidului, pe tovarășul Nicolae Ceaușescu. 

O biografie care aduna în sine peste 50 de 
ani de activitate revoluționară destașurata în 
rindurile Partidului Comunist o biografie 
care încă din anii tineri ai eroului ei, a fost 
luminată de o strălucită îmbxnare = bârbației 
și curajului cu clarviziunea cu puterea de a 
privi mai departe de prezent. îș poate afla cu 
temei reflectări profunde în onzonturie artei 
Practic, evocind momentele esențiale ale is- 
toriei României din ultimele sase decenii, le 
vom asocia legitim şi firesc cu prezența me 
reu semnificativă a omului politic care con- 


(Continuare în pag. 6) 


Nicolae DRAGOȘ 


Sint cei mai frumoși ani! 


ARA 1986, ianuarie al aniwersării zilelor 
de naştere ale Secretarului general al part: 
dului şi Preşedintele țării. tovarășul Nicolae 
Ceaușescu, al aniversării zilei de naştere a 
lovarașei Elena Ceaușescu, cărora întregul 
popor le urează ani mulți şi fericiți, munca 
daruită, ca și pină acum, muncă destinată sa 
tacă din România o ţară a fericirii şi a belsu- 
gului. lanuarie, prilej de impliniri. Ne-am få- 
cut obiceiul ca în această lună sa ne oprim 
pentru o clipă din virtejul muncii şi. intocmai 
ca un căpitan de oşti. så alergam pe o movila 
şi să privim deasupra, peste moment, să ve- 
dem cum stăm; ce-am făcut, ce urmează sā 
mai facem... 

Parcă a trecut o viața, sau mai multe, mi se 
pare atit de aproape trecutul şi totodată atit 
de depărtat... parcă ieri aveam verbul „vom 
face“ şi acum îl avem pe „am făcut” şi ne in- 
cearcă un nou „vom face”, ca un viitor neir 
trerupt, 


Sint cei mai frumoşi ani, intii pentru câ sin! 
anii noştri, pentru că am simţit că am fost, ca 
sintem utili la temelia realizarilor. avem cara 
mizi-ce ne aparţin, că în general, tot ceea ce 
ne înconjoară sint faptele noastre, cot la co! 
cu țara întreagă. în fruntea căreia se află to- 
varășul Nicolae Ceaușescu si tovarașa Elena 

cu. 

Ne-am ales o meserie frumoasa. Oglindă a 
spiritului românesc, filmul a sâdit în conşti- 
nte dragoste, iubire pentru neam şi pentru 
'aptele acestui popor brav și plin de daruri. 

Ca niciodată pină acum, evenimentele se 
seriu vertiginos nu numai cu cerneală, ci şi 
cu piatră şi beton pe străzile capitalei și ale 
tuturor oraşelor țării lar noi, noi cineaștii. 
vom face să trăiască veşnic aceste clipe pe 
ecran, clipe de neuitat ale făuritorului lor 


lon POPESCU GOPO 


aE 


„Nu putem înfăptui 
obiectivele din noul cinci- 
nal, obiectivele stabilite 
în perspectivă pentru tre- 
cerea spre comunism fără 
a pune la baza întregii 
noastre activități, în toate 
domeniile, cele mai noi 
cuceriri ale ştiinţei și teh- 
nicii, ale cunoaşterii 
umane în general. Tre- 
buie să facem totul pen- 
tru ridicarea tot mai pu- 
ternică a pregătirii profe- 
sionale și generale, pen- 
tru ridicarea, în toate do- 
meniile,a nivelului de cu- 
noştinţe al tineretului, al 
întregului nostru popor“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Omagiul vibrant al întregului popor 


Neinfricaţi revoluționari 


ZER țării noastre, plină de inalțatoare 
exemple, a vrut ca această strâlucita pagina 
contemporană de măreţe și fertile impliniri sa 
stea sub semnul uneia din cele mai trainice ṣi 
nobile însoţiri. Doi foarte tineri comunişti au 
hotărit, în numele aceluiași ideal revoluționar. 
să-şi unească destinele lor de luptători pen- 
tru cea mai nobilă cauză, aceea a clasei 
muncitoare, a poporului lor, şi sa stea alături 
neclintiţi. in multele bătălii și succese, pina la 
victoria deplină a socialismului în România 
Cit de mult le datorăm acestor neintricați re- 
voluționari, care au știut şi ştiu să priveasca 
in viitor cu luciditate și cutezanţă, diriguin- 
du-și înțelept țara spre cele mai inalte culmi 
de civilizaţie şi progres, o știm cu toții. Vieţile 
lor, activitatea neobosită în slujba poporului. 


pentru a impune Romāna moderră prnire 


tarile cu înalt nivel de dezrotare materia $ 
spirituală, o Romånie bera ș dependenta 
demnă şi iubitoare de pace av devent mo 
deie vii. grăitoare. de umanitate 5 ce 
ziune. Simbol al energpe 5 vote cesos e 
capabile sa stimuleze forieie vi ṣi creatoze 
ale intregu napun 
Va admiram şi va 


ubim dim iot sfert 
nostru, iubit conducator. tovarase Nicolae 
Ceauşescu, slimatā tovarasa Elena 
Ceaușescu şi vă dorim. alaturi de iot came 
nii de artă şi în ai acestui popor. n aceast ier 
cit ianuarie aniversar. ani multi cu sănătate s 
fericire. Să ne trăiţi pentru sănătatea şi fer 
rea poporului român 


Adela MÂRCULESCU 


Marea forță mobilizatoare 


L. fiecare inceput de an îi este dat acestui 
popor român să-şi sărbătorească aleşii, pe 
cei mai iubiți eroi dintre eroii săi, intru împli- 
nirea celor mai înalte idealuri românești! E un 
destin fericit ca in prima lună a anului să sar- 
bătorim zilele de naștere ale perechii exem 
plare din fruntea neamului nostru, a bravulu: 
bărbat și a strâlucitei femei pe numele ior 
sacre ca al României însăși. Nicolae 


Ceaușescu şi Elena Ceaușescu. 

Acest minunat popor al nostru, ieri atit de 
încercat și viteaz, azi atit de sănătos, de cute- 
zator și de harnic, iată definitiv stăpih pe 
destinele lui, unit în jurul şi la chemarea 
partidului, a celor mai eroi dintre eroii sai 
intr-o puternică afirmare a devenirii noastre 


naţionale — căci ele afirmarea şi devenirea 
sint astăzi — pentru toate națunăde lumë — 
cele mai puternice, mai invincibile arme stra- 
tegice de apărare a civilizația 

lată aici chiar fondui de aur al unei epoci 
de aur, iată aici chiar focarul inspirație: noas- 
tre cultural-artistice. 

Sint artist, crescut și format în anii glorios 
ai Epocii Ceauşescu, unul din martori act» 
ai clădirii noii culturi, a noilor arte. închinate 
milioanelor de noi conştiinţe şi inspirate œn 
grandiosul program de dezvoltare multilate 
rală a României socialiste, magistral cor 
ceput de însuși Secretarul general al Particu 
iui Comunist Român şi Președintele ţării 


(Continuare în pag 6) 
George MOTO! 


Modelul comunistului înflăcărat 


C. scriitor-cineast cred ca suprema inda- 
torire este de a fi cronicarul timpurilor noas- 
tre. A face cronica mărețelor impliniri ce au 


4 


schimbat faţa țarii în ultimii 20 de ani, a con- 
semna în pagina de literatură sau in film. 
uriașele transformări, nu doar ale economiei 
țarii, dar şi ale climatului social şi cultural, 


intr-o penoada tara precedent in istoria inde- 
lungata s Iramimtata a României, a așeza In 
Ceetrui wor preocuparilor pentru progre- 
sd comica noastre socialiste, Omul, omu! 
aos cu o conștiință înaintată, revolutionara 
comanistui adevărat — iată imperativele ce 
stau în fața cineastilor, a oricărui artist din 
Fomâma anului '86. imperative ce capâta 
"ora unui angajament in această primă luna 
a ama. cind aducem un fierbinte omagiu 
aa cu stima şi prețuirea întregului popor 
— 13 o sărbătoare devenită tradițională, o 
sarbătoare a întregii țări — Conducătorulu: 
sòt Preşedintelui țării, Secretarului genera! 
= Partdului Comunist Român, tovarășulu 
Mieoine Ceaușescu, ctitorul României mo 
Seme muhtant neobosit pentru Pace.în in 
"aşa lume Aflat la cirma ţării în perioada 
csa mæ inforitoare şi cea mai semnificativă a 
storne contemporane. tovarășul Nicolae 
Cemuyescu, eminent fiu al poporului român, 
še caw dealuri şi aspirații le-a întruchipat 
œ este. cu patriotism, cu clarviziune şi in- 
'eiepemume de-alungul anilor — incepind cu 
=» gre æ luptei Partidului în ilegalitate — a 
îsi. este si va fi, pentru noi toţi, modelul co- 
mhăcârat, neprecupețind nici un 


ast du 


efort pentru mæ mie a al poporului. 
Omagiul nasa ce wadbonala urare „la 
mulți ani cs Sam” se èñreseazā în acest 
ianuarie iess mam academician doctor 
inginer Bere Camsesca cme a știut să im- 
bine exemps See tsnpa anior, activitatea 
politica co tade omā» Se sintá, cu nepre- 
Cupeția arse pe wimi activitáții sociale 
şi obslesă E Se Duma astra. de cronicari 
ai acestor mpun, sè comsemnåm cu emoție 
şi fior ats5c ms sæ namevasele şi impu- 
nåtoareie citom Se mesi epoci, ci şi pul- 
sul. viraa mmo æ citele modele 
de umante = =i mtem fàuritorii 
istorie + a României, dar în 
acelaş: t=g > acestor pagini de is- 
torie, carora „aa ia perspectiva ani- 
lor ce vin, Î se mor maia adevăratele mârețe ` 
semnificațe Fagiiuie moasre de artă se cuvin, 
si trebuie să Se pe masa faptelor acestor 
ani. pe măsura apa de pace şi progres a 
intreguha popor. shis amt n jurul conducă- 
torului său sot. cse dorm ani mulţi, fe- 
riciți. am de pace pentu mai binele intregii 
noastre tar 


Foamese MUNTEANU 


Saltul spre înalte culmi 


|. huma ianuarie, ṣi de aceasta data ca in 
“ecare an sârdatorim aniversarea zilei de 
naştere a tovaraşului Nicolae Ceaușescu și a 
'ovarase: Sene Ceaușescu, sârbători deve- 
nite ratomale. pentru că exprimă cele mai 
sncere sentimente de recunoaștere, ale fie 
arui cetățean în parte, a meritelor celor do: 
ameri de stat conducători ai Partidului Co- 
munisi Român in construirea societăţii ro- 
măâneşi de azi fara egali in zbuciumata isto- 
rie a țări noastre Oglinda României de azi 
reflecta, făra posibiätate de tăgadă a fidelita 
ți, prin imaginea oraşelor şi satelor ei, prin 
ndustria şi agricultura ei. prin viața so- 
ial-culturală de zi cu zi a oamenilor, prin ca- 
itatea tot mai înaltă a existenței cotidiene, 
prin consolidarea credmței în viitor. inalta 
gindire a tovarăşului Nicolae Ceaușescu. 
Dacă știința şi tehnologia românească se afla 
astăzi la nivelul recunoscut în lumea in- 
treagă, dacă prestigiul oamenilor de ştiinţa 
români a crescut considerabil, daca cultura s 
invățămintul din țara noastra au cunoscut ur 
salt spre înalte culmi. se datorește grijii de 7 
cu zi a tovarâșei Elena Ceauşescu fața de 
aceste zone de activitate. se datorește apor 


tului personali la dezwotarea chimiei, a știin- 
tei în general în caltate de neobosit om de 
ştiinţa, de savant de remwme mondial. 


Cinematografia românească, bucurindu-se 
de indrumarea directă de indicaţiile pre- 
țioase date cu prilejul piemarelor Comitetului 
Central, al constâtuirior sau al intilnirilor di- 
recte, de către tovarăşul Nicolae Ceaușescu,- 
je către tovarășa Elena Ceaușescu, a cunos- 
cut o dezvoltare spectaculoasă in ultimele 
jouă decenii, atit in ceea ce privește numărul 
Hilmelor executate, cit şi calitatea anume ce- 
rută de conducerea partidului spre a râs- 
punde cerinţelor spectatorilor. a nevoii edu- 
cării lor permanente în spiritul partinic al re- 
voluţiei din România de azi 


Cineaștii, toţi lucrătorii din cinematografie, 
urează tovarășului Nicolae Ceaușescu, tova- 
râșei Elena Ceauşescu, conducătorii iubiţi şi 
stimaţi ai partidului și statului nostru. un sin- 
cer „La mulți ani”! cu prilejul zilei de naştere 
si a Noului An 1986. 


Mircea MUREȘAN 


„În condiţiile actuale, 
cînd o mare parte din cu- 
ceririle ştiinţei şi tehnicii 
moderne sînt utilizate în 
scopuri de război, pentru 
producerea de arme de 
distrugere în masă, va 
trebui să facem totul pen- 
tru a întări continuu con- 
lucrarea noastră cu oa- 
menii de ştiinţă şi învăţă- 
mînt din întreaga lume în 
lupta pentru pace, pentru 
dezarmare, pentru înlătu- 
rarea primejdiei unui 
război nuclear, pentru ca 
știința şi cultura să fie 
puse exclusiv în slujba 
păcii şi înţelegerii între 
naţiuni, a asigurării bu- 
năstării şi fericirii fiecă- 
rui popor“. 


Elena CEAUŞESCU 


Omagiul vibrant al cineaștilor 


|, acest ianuarie aniversar, alături de in 
treaga naţiune, slujitorii celei de a șaptea arte 
aduc un vibrant omagiu președintelui ţării, 
tovarășul Nicolae Ceauşescu, al cârui nume, 
in conştiinţa românească și în conștiința lu- 
mii a devenit sinonim cu epoca celor mai 
vaste și mai revoluţionare transformări din is- 
toria poporului român. În acest ianuarie ani- 
versar, alături de întreaga naţiune, slujitorii 
celei de-a șaptea arte aduc un vibrant oma- 
giu tovarâșei academician doctor inginer 
Elena Ceauşescu, înalt exemplu de militant 
neobosit pentru cauza partidului. pentru edi- 
ficarea cu succes a socialismului și comunis- 
mului pe pâmintul patriei. pentru progresul 
ştiinţei ca instrument al celor mai nobile 
cauze ale umanităţii si pacii in lume. 

În conștiința tuturor, acest dublu omagiu 
se leagă indestructibil și de marea istorie a 
țării. şi de istoria artei pe care o slujim cu do 
rința arzătoare de a face din ea. aşa cum 
Preşedintele țării ne-a cerut și ne cere. o cro- 
nică a acestor vremuri. o școală a celor ma: 
nobile idei și sentimente: dragostea nețărmu- 
rită de țară și de popor, ataşament tota! fața 
de cauza libertăţii și independenţei popoare- 
lor, instrument de înțelegere. colaborare şi 
pace în lume. 

Uriasele transformari care au avut loc în ul- 
timele două decenii sint elocvente prin ele in- 
sele. Avintul înregistrat de cinematografia 
noastră după Congresul al IX-lea este ma: 
mult decit grâitor. In cele patru deceni: par- 
curse după Revoluţia de eliberare socială şi 
naţională în țara noastră au avut loc 480 de 
premiere românești cu filme de lung metraj 
400 din aceste filme — şi printre ele filmele 
care reprezintă cote de referinţă și cele mai 
semnificative succese naţionale şi internaţia- 


Alături de întreaga naţiune 


nale inregistrate de cinematografia noastra - 

400 din aceste 480 de filme au lost con- 
cepute, realizate şi difuzate între anii 
1965—1986. Succesele cantitative au stat m» 
reu sub semnul unei continue şi vii exigente 
a preocupării pentru calitatea operei. așa 
cum cerea conducătorul partidului și al statu 
lui. „Desigur — spunea tovarășul Nicolae 
Ceauşescu — din acest punct de vedere, al 
cantităţii, această sarcină se poale realiza 
pină la urmă, mai uşor.. Trebuie să privim 
producţia cinematografică şi din punct de ve 
dere calitativ; să avem în vedere ce fel de 
liime vom produce". Prin lucrările sale cele 
mai izbutite inspirate din trecutul de luptă al 
poporului nostru şi din epoca eroică a pre- 
zentului, cinematografia românească a intrat 
n acești douazeci de ani în atenţia celor mai 
largi mase de spectatori, contribuind la edu- 
carea lor patriotică, la o şi mai profundă înţe- 
legere și ataşare de idealurile umanismului 
socialist. 

În conştiinţa tuturor slujitorilor cinemato 
grafiei acest dublu omagiu se leaga de hota- 
tiroa de a pune întreaga lor energie creatoare 
pentru a răspunde demn, cu toată raspunde 
rea, cu tot devotamentul și cu toată pricepe- 
"ea celor mai înalte exigențe care stau în faţa 
filmului românesc. 

Ideea afirmarii, din ce în ce mai viguroase 
a unei școli naţionale de film este ințeleasa 
azi. mai mult decit oricind, sub semnul celu: 
mai fierbinte ataşament faţă de interesele po 
porului, fața de idealurile lui de luptă. de 
viațà, în spiritul celor afirmate de tovarășa 
Elena Ceaușescu de la inalta tribună a Con- 
gresului științei și învățămintului: „Odată cu 
preocuparea de a forma cadre bine pregătite 


(Continuare în pag 6) 
Ecaterina OPROIU 


Darul cel mai de pret 


V. trece anii şi pe rābojul generației 
noastre care face parte din ultimul pătrar al 
veacului XX. vor- fi săpate treptele înâlțari: 
noastre în pas cu ţara, cuprinzindu-ne aniţi in 
cuget şi simţiri. Istoria va consemna cu litere 
de aur fața nouă şi noile aşezări de pe harta 


țarii. Magistrala albastră, Metrou! bucureș- 
tean, intreg prestigiul României printre cele- 


laite națiuni ale lumii și nu in cele din urmă 
Omul faurit in acești ani de renaştere şi redi- 
mensionare a potenţialului creator al întregu- 
lut nostru popor. 

Şi toate acestea se vor numi peste ani, ca 
si acum, sintetic, Ceauşescu, tot așa cum se- 


(Continuare in pag. 6) 
Gheorghe VITANID!S 


Cununa de lauri 


U. flux impetuos de imagini ca o inain 
tare avintată de navă spre un țărm de lumina 
îmbrăţişind peisaje de mare. de munte, cetăți 
industriale și steaguri-catarge de purpură şi 
soare — deschid spectaculos, simfonic. 
această omagiala Cunună de lauri. Omagiul 
dedicat de cineaștii noștri aniversării a două 
decenii de glorie şi mindrie naţională — cele 
mai fructuoase din istoria României — de 
cind la cirma ţării stă omul providențial pen- 
tru destinul socialismului modern românesc, 
tovarașul Nicolae Ceauşescu. 

Pornind de la grandiosul spectacol consa- 
crat sarbatorii naţionale a poporului român 
şi impliniru a 20 de ani de la istoricul Con- 
gres al IX-lea al Partidului — spectacol la 
care şi-au dat concursul talente artistice care 
fac parte din cei aproape cinci milioane de 
interpreți și creatori cì cuprinde Festivalul 
naţional Cintarea României — filmul scris de 
Nicolae Dragoș, realizat de Anghel Mora is: 
destașoară largi aripi şi asupra realităţii aces 
tor decenii de cutezante ctitorii. Pagini fami- 
liare, de cronică a construcției socialiste, de 
vin în aceasta spectaculoasă perspectiva 
proaspele și uimitoare prin iscusita lor alter 
nare cu tablouri-alegorii de pe marele sta- 
dion figurind munca pașnică, elanul creator 
Secvenţe cunoscute, cotidiene, ne apar stră 
lucitoare, sărbatorești, în această construcție 
stelară a filmului urmind capitolele inscrise 
pe frontispiciul viu colorat al stadionului, dar 
intersectate permanent de pianurile monu- 
mentalelor realizări. O explozie de tinerețe 
de viața frematătoare, tablouri vivante suge- 
rind stupul harnic al țării. se suprapun cu un 
mozaic de imagini filmate în școli, uzine, la- 
boratoare, pe marile șantiere ale patriei, ṣan 
tiere cu nume inscrise în cartea de aur a ge 
neraţiei Epocii Ceaușescu: Vidraru Argeș,-ca 
nalul Dunăre Marea Neagră, Metroul... Strălu- 
cita sinteză cinematografică dovedind inalta 
protesionalitate a scenaristului și regizorului 
operatorilor, monteurului şi compozitoruiui 
îmbină inspirat vers și culoare. muzică, lu- 
mină, elan coregrafic și elan la locu! de 
muncă. care alegorice în desfăşurare, co- 
voare florale, geometrii şi arhitecturi vii, mis- 
câtoare, sau geometrii ale peisajelor indus- 
triale, statui de eroi ai istoriei. cu portre- 
te-prim-planuri de eroi ai muncii contempd- 


tane, sute de chipuri apårind fulgurant pe 
ecranul panoramic ca simboluri ce insufle- 
tesc, conving. electrizează. Şi această meta- 
toră artistică a ceea ce sintem, dorim şi reu- 
sim sub ințeleapta conducere a partidului. e 
dominată de portretul celui care a dat țării di- 
mensiunile ei de azi. statura demnităţii și 
prestigiului unei moderne naţiuni, tovarășul 
Nicolae Ceauşescu care, impreună cu 
tovarășa Elena Ceauşescu deschid, în uralele 
mulţimii, grandioasa sărbătoare a poporului 
român. lată-l pe secretarul general al Partidu- 
lui la tribuna Congresului al IX-lea, rostind 
discursul care a deschis țării perspective is- 
torice. Pe stadion se revarsa o bucurie de 
flori şi raze, tineri în alb, în aur și purpură cu 
„sarte de foc, de azuriu şi soare, simbolizind 
tricolorul, în timp ce corurile reunite into- 
nează imnul Republicii. „O carte se deschide 
in limpezimi de roua./ Prezentul. viitorul. în 
ea se află scris/ Purtind pe intiia filă, solemn 
Congresul nouă/ Intruchipind o țară și impli- 
nind un vis...” O epocă ce-i spunem 
Ceauşescu / „O epocă de libertate, pace şi 
avint.” Versuri ce intregesc cantata „Două 
decenii” scrisă pentru măreţul eveniment, 
alaturi de grandioase tablouri simbolice ce se 
destașoară pe vastul stadion Poezia şi cora- 
lui, recitativul, baletul clasic si tabloul vivant, 
dansul popular sau marile ansambluri core- 
grafice, toate se întrec într-o ambițioasă des- 
fășurare de talente și energii artistice reunite 
în finala Festivalului național „Cintarea Ro- 
mâniei“. Fericită şi unică simbioză între viaţa 
și artă, creație materială și creaţie spiritua! 
artistică, in cadrul căreia oamenii muncii se 
bucură de arta şi produc valori artistice. Arta 
la indemina maselor largi, ca un bun cucerit 
odată cu toate cuceririle acestui popor harnic 
şi înzestrat, — este una din ideile importante 
ale acestui film de montaj, impresionantă 
evocare caleidoscopică una din cele mai iz- 
butite realizări cu care cineaștii celebrează 
mareţele aniversări, Deschiderile spre reali- 
tate se succed într-un ritm modern, susținut 
(montaj Ileana Puzdreac) peisaje industriale si 
spectaculoase căi pe apă. Ca în acea sec- 
venţa de mare frumusețe plastică urmarind în 
ample panoramice, din unghiuri impresic- 
nante. Magistrala aibastră așa cumo cunos- 


(Continuare în pag. 6) 
«CINEMA» 


Un om pentru oameni 


fiumare din pag. 2) 


duce astazi, cu fermitate şi genială intuiție a 
devenirilor. destinele socialiste ale Patriei. 

Viața însăși. trăită în rîndurile Partiduiu: 
angajată în istoricele sale bâtălii. a secretaru- 
iui general al Partidului nostru, se constituie 
intr-o operă. Pentru că traita demn și curajos 
viața devine ea însăşi opera. Prezenţa tovară- 
șului Nicolae Ceaușescu, tinar fiind, în viltoa 
rea anilor fierbinţi, care au evidenţiat comba- 
tivitatea de luptă a clasei muncitoare, a Parti 
dului în 1933—1934. participarea la lupta an- 
tifascista, ilustrată de procesul de la Brașov 
şi culminind cu marea demonstraţie de la 
1 Mai 1939, anii grei ai prigoanei și inchiso 
rile in care, luptătorul, cu o tinerețe maturi, 
cu neinfricare, nu şi-a abandonat nici o clipa 
crezurile, constituie deopotriva pagini lumi 
noase ale unei vieţi și ale unui Partid. Dupa 
cum angajarea totală, in zilele istorice ce au 
premers şi au dus la triumf acel August me- 
morabii, în opera de construcție a celor peste 
patru decenii şi, cu deosebire, în împodobi- 
rea ţării cu ctitorii fără egal în perioada ce a 
urmat Congresului al IX-lea al Partidului, au 
seolează pentru totdeauna, în mod glorios 
wața și opera vieții marelui revoluționar pa“ 
tiot, a tovarăsului Nicolae Ceaușescu 

iar linga sine, ca în luminvasele tradiții ro- 
mâneșşti, s-a aflat mereu tovarisa academi- 
cian doctor inginer, Elena Ceaușescu, O viaţi 
cu un destin exemplar, o viaţă care cuprinde 
arit momente de inalte semnificaţii din timpul 
luptei revoluționare, în care s-a angajat cu 


devotament faţă de partid, cu tineresc Curaj 


în apârarea dreptaţii celor mulți, cit și exem- 
plare fapte prin care, în anii noi ai țării, revo- 


luționara comunistă s-a înrolat în opera de | 


construcţie socialistă. Revoluționara neindu- 
plecata din anii luptei ilegale a îndeplinit şi 
indeplineşte în anii libertăţii patriei, pilduitor. 
sarcini de inalta responsabilitate politica, so- 
ciala aducind contribuții remarcatiie 1a afir- 
marea cercetării stiintifice românești. la cres- 
terea prestigiului ştiinţei naționale pe pian 
mondial, imbinind armonios munca politica și 
munca ştiinţifică într-o activitate prodigioasa, 
larg preţuită de poporul nostru, ie recu- 

noscută pe. plan mondial. 
Privind, așadar, spre timpurile ce pornesc 
imediat din prezentul țării, spre trecutul ei cel 
pă mai apropiat. avem temeiul să afirmâm că 
acesta este tot atit de incarcat de pagini gio- 
rioase — și poate și chiar mai dens — cum 
„sint toate secolele istoriei noastre naţionale. 
Subliniind acest adevăr, il ințelegem totodată 
drept omagiu și- expresie- de aleaså prețuire, 
„pe care le dedicăm la aniversarea zilei sale 
„de naştere, sărbătoarea intregului popor. to- 
varășului Nicolae Ceaușescu, omul politic 
care veghează, „cu. patriotism și responsabili- 
l „tate comunistă, implinirea idealurilor po- 
~; porului român, al cârui mare fiu este, ve- 
$ = ghind, „deopotrivă, la apararea idealurilor vi- 
„+. tale ale umanităţii, a păcii și a veţii pe | pla- 
- netā, ca un autentic și mare om politic, ca un 
AE vizionar umanist. Ca un Om pentru 

oameni 


Marea forță mobilizatoare 


~ | {Urmare din pag. 4). a lite mia 
= Cià sugestie, implicată profund, în ştiinţa. 


Cg vioaie, Şi artele noastre aduce activitatea | 


neobosită a tovarâșei academician Elena 
aușescu, activitatea acestui om de aleasă 
și j exemplară ținută politică şi revoluționară, 
i ii a savant de mă ponos, 
strălucit militant peni ința şi pacea viito- 
~ rului, pentru iaa A a copiilor acestei 

A piga. z zbuciumate planete! | 
f Pe eoh şi încurajările lor, “fără 
și pora Ai PEN oare a exemplului lor personal, 


zi 


4 
* 


ocaţii cultura. _şi artele 
cut cuceririle lé ; care 


noastre 
juns în 


„conte pri supra sit 
telor, posibilităţile de 
p oti Mane eot colectivă de ex- 
3 „eee, „grand sul Festival naţional „Ciînta- 


„inițiat de însuși secretarul « ge 
à partidului, prin selecţiile sale co pe 
, de targa. accesibilitate și exigențä ! 
| rică, "scoţind | la iveală n bânuite resurss ale 
| ai stui „dotat popor 
| 


, Unde mai bine ca aici arta profesionistă a 
ni p paio ki fi a de pildă, = putoan să-și gă- 


at 
c spre teat şi 
în eleaguri ri A 
ih i rile mer ere incununare o 
i = e pictur 
i; îi ga RES IA Ama 


= 


E 


35 


Err Ei ee 
su Se orman, aio 


Alături de intreaga naţiune 


(Urmare din pag. '5) 


profesional, pentru toate domeniile de activi- 
tate, școala trebuie să-și indeplinească, în 
condiţii tot mai bune, marile răspunderi ce-i 
revin în educarea comunistă, revoluționară a 
tinerilor, a formării lor ca cetățeni conștienți, 
devotați patriei şi poporului”. 

Tradiţionala urare de viaţă îndelungată și 
luminoasă, de multă sânătate și fericire este 
însoţită de adinca și nestrâmutata convingere 
că azi, mai mult decit oricind, trebuie sa ne 
mobilizâm intreaga capacitate de muncă si 
creaţie. ca să indeplinim, în spiritul celei mai 
inalte. responsabilităţi, înalta sarcină pe care 


președintele ţării a pus-o în faţa cineaștilor: 
„Avem nevoie de filme bune, revoluționare. 
care să prezinte mărejele realizări aie 
poporului nostru, să mobilizeze și să înfăţi- 
şeze eroi care să constituie un model de 
muncă și viață”. 


Darul cel mai de preț 


fiirmare din pag. 5) 
colul de aur al antichităţii se numeste al lui 


Moldovei și Bucovinei sint ale lui Ștefan, reu- 
nind în acest nume sfint și calfe și zidari și 
cioplitori. 

Numele lui Cuza se confundă cu Unirea, 
chiar dacă prima treaptă a fost Burebista şi a 
doua Mihai, iar ultima, cea a Marei Uniri de 
ia 1 decembrie 1918, ca expresie a voinței 
unui întreg popor. 

Şi a devenit o tradiţie ca in prima lunâ a 
-anului să sărbătorim la 26 ianuarie aniversa- 
rea zilei de naştere a Preşedintelui țării, tova- 
răşul Nicolae Ceaușescu, ca un simbol al 
unităţii întregului popor în jurul partidului şi 
al Secretarului sâu general. Tot așa cum a 
devenit o tradiție să omagiem aniversarea to- 
varāşei Elena Ceauşescu, exemplar patriot 
revoluționar, strălucit om de știință și mama 
pilduitoare. 

Noi, creatorii din domeniul ceiei de-a şap- 
ea arte, cu fiecare metru de peliculă adau- 
gâm o fila în hronicul acestor ani. 

„Şi avem vii indemnurile Secretarului gene- 
| ral al partidului nostru de a face filme adevá- 
-rate despre istoria de ieri și de azi a poporu- 

lui nostru, filme de toate genurile, într-o larga 
paletă stilistică, pentru ca ele så satisfacă do- 
rințele şi cerinţele „poporului nostru, filme 
-care să poată fi competitive pe plan interna- 
tional ca mesagere ale umanismului și înalte- 
ior aspirații ale romånilor. 

Avem datoria de a traduce în fapt artistic 
sarcinile trasate de tovarășul Nicolae 
Ceauşescu la întilnirile de lucru cu cineaștii 
şi de a da poporului nostru filme valoroase 
căre să. contribuie la formarea conștiinței 
înaintate a omului nou. 

iată darul cel mai de preţ pe care îl putem 
tace Preşedintelui ţării, cu prilejul aniversarii 
sale, urindu-i în glas cu țara: La mulţi ani! im- 
preună cu- -tovaráşa Elena- Ceauşescu! 


Cununa de lauri 


Ma aA rii alternind cu scene 
delay, de pe marele stadion: eşarte a azurii 


moment strălucit în 


iului festiv (regia 
ulează fericit fantezia ci- 


ăvălesc pe stadion 

e scene filmate 

cu copii zbenguindu-se. 
sufletele, lumi 


i pusă în slujba umani- 
ţii, a progresului pentru care militează ne- 
obosit. strălucitul savant, academician doctor 

i ainor PODA Cem rece An cur ce-l ros- 


reptățit 
te/ 


erg 


foarte multe asem: ea 


dare, i, Adri caps ie oen pre 
joni an şin şi alții) ala 
| zitor a Dan Ardei 


ME n ețărmuriie a preţ 


aţă de conducătorul iubit, 
a tara” 


TA 


pa 


Pericle sau cum marile ctitorii din nordul. 


“primă ediţie. Eram apoi conştient de 


„Parcurgînd acest drum, privind piscurile 
înalte ale munţilor, ne dăm şi mai bine seama ce 
a îmbărbătat întotdeauna ‘şi a păstrat treaz 
sentimentul naţional al poporului nostru, ce l-a 
indemnat ca în cele mai, grele, timpuri să-și 


Ţara ca vibra 
sau sentim 
în filmul 


g = -— a 


Prin Vladimirii 
lui Tudor, azi... 


. 


Culoarea unui loc, 
modulaţia unui relief, 
câ şi a unei vorbe, 
anume fel 
a fi şi de a simți, 
a te apropia 
lume şi de a rămine 
însuţi în mijlocul ei, 
scurt: 
sentimentul de acasă! 


M.. filmelor noastre? lată o întrebare 
care incită. Pe mine, cel puţin. Pentru esenta 
raspunsului insă, trebuie răscolit trecutul, tre- 
buie căutat in ceea ce am realizat pină acum. 
Pentru filmul Tudor, din cele 8—10 pros- 
pecţii a cite 2—3 000 kilometri străbatuți de-a 
lungul și de-a latul Olteniei, vreo cinci au fost 
destinate acestui mediu ambiental în care 
urma să se desfăzoare acțiunile filmului. Ce 
era dificil în aceste câutări? Nu atit faptul ca, 
aflat abia la al doilea film, în faţa mea se pu- 
nea problema ridicării unui edificiu cinemato- 
grafic vast şi complex. cit aflarea unei chei 
de înțelegere a întregii probleme. De ințele- 
gere a tot ceea ce întreprinsese eroul într o 
anume perioadă. Cunoșteam conţinutui de 
fapte sugerat de scenariu și cunoșteam alte 
apte din documentele istorice, multe dir 
"acestea clădite pe ipoteze, nu pe mărturii de. 
ricolul 
unul film de „super-producţie” ca și al unui 
film în care eroul principal avea „efigie bă- 
“tută” (cu chipul imprimat pină și pe bancno- 
tele de 25 de lei), efigie intrată demult în aura 
mitului. Noi doream de aceea să-l „coborim” 
_pe erou de pe piedestalul lui istoric, pentru 
ca să-l structurăm din adevăruri, mai mici ori 
mai mari, ale esenței lui omenești. Ei bine. 
contactul cu oamenii, dar mai ales cu locurile 
Diteniei. au reliefat treptat pe ecranul meu 
mental, nu numai cum trebuie să fi arâtat pe 
atunci Tudor și oamenii lui, dar și tăriile lor 
launtrice; cum trebuie să fi reacţionat acești 
oameni în faţa multiplelor evenimente cu 
care au fost confruntaţi. La această subtilă 
reconstituire — mai mult “chiar deci scena- 
riul, documentele istorice sau avizele compon: 
nente ale consultanților de specialitate — 
contribuit atit la observarea atentă a Viadimi- 
rilor gorjeni cit şi cunoașterea indeaproape a 
culelor și mânăstirilor oltene, sau a locurilor 
unde Tudor cu oamenii săi au „tâbărit” (au 
tăcut tabere). Ne-a ajutat, mai ales, concluzia 
pe care am putut s-o stabilim din deosebirea 
a unui nord cu profiluri premuntoase 
care dădeau spre văi adinci cu cite o trecă- 
toare între munţi (Novaci) şi un sud dominat 
de Dunăre, cu ţinuturi uneori aride nisipoase 
(Dabuleni) unde strugurii si pe vremea lui 
Tudor se îngropau în nisip pentru coacere. 
Nutrit din aceste impresii și concluzii, me 
diul ambiental din Tudor n-a mai fost un sim- 
plu mediu de reconstituire ilustrativ-istorică. 
asemenea unui personaj, a inceput să se 
dividualizeze. Nu ne-am deplasat să fiimām 
în Oltenia doar „pentru că acolo se petrecu- 
seră evenimentele istorice”. Chiar dacă acest 
mediu n-a fost eroul de prim plan al filmului. 
prin contopirea lui cu oamenii intățișați in 
film, el a devenit o entitate vie cu esenţa unui 
erou de film. ~ 
m-am întors pe drumul filmu- 
si C 8 dẹ astăzi. Aci nu mai era 
„vroba de a citi documente şi de a reconstitui 
din imaginaţie o viață pe care n-ai trâit-o. Era 
vorba de consumat ; o experiența proprie de 
viață. M-am născut, am crescut și am trăit în 
B cureşti. Viaţa orașului este cea pe care o 
| mai bine. Şi cu toate că noi n-am 


IPeosiaabi 


de Pu E Po iD 


rale luate la Tulcea, de pe colina cu obelisc 
de unde se vedea „de sus” și Dunărea şi ora- 
şul, şi din aspectele exteriore ale unei şcoli 
filmate, undeva, pe linga Crevedia. și din 
străzi cu case în demolare pe linga care tre- a 
cea primăriţa (filmate la Giurgiu), și din exte- 
rioarele barăcii lui Topolniţă realizate lingă 
Oltenița și, mai ales, din insolitul peisaj din 
final (atit de expresiv filmat de Florin Mihăi- 
lescu). 

Cum putea orașul să nu deină erou de 
film în Angela merge mai departe, cind el era 
acela faţă de CO T prin protesie. se definea 
eroina filmului, taximetrista Angela? Şi aici 
au fost comise destule „erezii” topografice, în 
cursele prin oraș cu pasagerii şoferiței, care 
s-au produs în același scop: determinarea 
unei esențe (pe cit ne-a fost posibil chiar po- 
etică) a Oraşului. Aici nu era vorba însă de € 

un oraş”, ci precis şi direct de București, cu să 
artere care se recunoșteau, cu restaurantul 

„Pescăruș“, Aeroportul Băneasa și altele. Ast- 
fel, n-am avut nici o ) îndoială câ mă voi inm- 
toarce pe unele locuri ale copilăriei, într-un 
cartier de pe Dealul Spirei. Tocmai pe una 
din acele străzi în pantă, pe strada Ario- 
noaiei, au fost filmate curtea şi casa bătrinei 
mame a Angelei. Despre acest loc de filmare, 
ma încumet sā afirm că era extraordinar şi nu 
Stiu ce mare scenograf ar fi putut să-l recom- 
pună. Ibrice de aramă, ligheane vechi, anve- 
lope uzate de mașini, păpuși vechi, damigene 
de tot felul, mog brevete din primul raz- 
„boi mondial, māşti de bal, coșuri şi împleti- 


„citeva fil motivul orașului a constituit 
tru mine € ' importantă. Mai puţine 
sugestii în Drum in penumbră, mai profilată 
această obsesie în Un fi lată 
+ Orașul văzut de 


reconstituiri d 


siian ; 


na k 
„cio primate a FĂ iak pentru 
„puteai iaca, dă sponibilitatea de sacriți- 
ciu a primării orașul + 
son runta cu 


tie patriotică 
ntul de acasă 
românesc (i) 


El este 

o componentă 
fundamentală 

a oricărei naraţiuni 
cinematografice. 

Ţara cå vibraţie 
interioară! 

Aceasta este ideea de la 
care pornesc mărturiile 
din aceste pagini 


turi. și cite şi mai cite ie strinsese acolo o 
de om, intr-o curte și într-un șopron 
his, cocoțate pe coama unei coline 
Toate acestea, vorbeau despre un trecut al 
oraşului, ca să nu mai spun ca au putut so 
completeze pe bătrina mama mai bine decit 
am fi putut-o face noi şi interpreta 
personajului 

Da, se poate tace film in care mediul am- 
biant să devină personaj. erou al filmului 
Toută problema care ramine este interesul 
pentru aceasta temă şi a capitalului de obser- 
vaţii acumulat de realizator. Şi inca ceva: cit 
este acel capital și dacă atit cit este, e dea- 
juns pentru ca mediul ambiental, ca erou, så 
stirneascu interesul. emoția şi meditaţia. 


Lucian BRATU 


Consonanța dintre 


sufletul eroului 
și sufletul locului 


E bine spus „mediul“ şi nu decorul. Ca 
de cind filmele au parasit piatourile, delibera 


rea aceasta, vitală pentru viitoarea lucrare și 
anume mediu-personaj (mediul ca personaj 
chiar) a luat o noua înfățișare. Şi anume 
aceea a descoperirii de locuri” care să de- 
vina medii, unele poate chiar decoruri în sen- 
sul elastic a! cuvintuiui 

Eu unul n-am prea lucrat pe platouri, deci 
de ia inceput, cunosc doar aceasta metoda, 
dealtfel. stralucit probata de Orson Welles în 
Procesul. 

incep deci cu o discuție cu scenograful, 
prin care stabilim o categorie de medii, mai 
adesea interioare. ca fiind mai dificile 
Uneori. ca la Adela, am pornit de la un exte- 
rior — fațada de conac pe mal de lac. La fil- 
mul de acum, am pornit de la o tema din ar 
hitectura de la trecerea dintre secole — an 
cadramente metalice, ferestre canelate. lu- 
mina. multă, în care personajeie sa se miște 
ca in mari cuşti de sticla, putenic luminate 
din afara. Acel dinafară in care se vor con- 
topi destinele lor în cele din urma. 

Găsirea unor locuri care să corespunda 
măcar ca bază de plecare intenţiilor mele, 
n-a fost prea simplă, dar impreună cu scenc- 
graful Călin Papură, am colindat mult și: 
acum avem o întreagă suita posibila. Astfel 
de locuri pot părea chiar bizare — cupola 
CEC-ului pentru un atelier foto, Hala Uniri 
(o parte) pentru o redacţie de ziar etc. Dar 
ele abia de acum incep să devină medii, sa 
capete aerul și ambianța necesara. 

Cred că un film are de obicei ținuta sa de 
expresivitate plastică ce decurge din racorda- 
rea expresivităţii mediilor insumate. Cel mai 
ades insă „mediul“ devine o colecţie de lo- 
curi cautate, inedite, a caror suma nu este 
insa expresivitatea 

Ce intenţionez eu, deci, este tocmai conso 
nanţa asta, investirea acestor locuri cu calita 
tile artistice ale „mediului“. Cu aspectul sa: 
aparte, misterios, sau decis, sau resiv, i! 
cate personajele să se dezvăluie. Ar ma! í 
ceva de spus despre specificul național. ex- 
P cari greoaie şi mult repetata. sar 


cificul naţional 
este esenţial 


în definirea artistică 
a unui mediu 


esențială în definirea artistică a unui mediu 
Aş incepe un fiim contemporan în mediul ru 
ral şi aş incerca pornind de la această idee 
chiar un traseu de legendă tracă, adică un 
drum cu labirint și minotauri. 

In fond una din bazele regiei de film e asi 
gurarea unei expresivități corelate între oa- 
meni și locuri, între personaje şi mediu deci 

O singură lectură mi-a impus, pina acum, 
platoul. Scenariul lui ioan Grigorescu după 
Mateiu Caragiale „Sub pecetea tainei”. Aş 
face acest film intr-un decor unic, ceva ca un 
fagure complicat. cu medii care se interpa 
trund in așa fel încit circiuma, strada, sa 
poată circula dintr-un „mediu“ în altul ca 
intr-o colcăiala lungă, insinuantă, cu răbufniri 
scurte de ritm. Aş scoate filmui afară doar „i! 
visele” despre mare, în apariţiile câlări al 
„railor... 

Dar astea sint vise, pină atunci îmi propun 
sa corelez, alături de Calin Papură, aceste 
medii” ale filmului de acum, a cărui struc 
tură complexa presupune multe astfel de de 
coruri adaptate care trebuie să rezoneze iin- 


preuna unitar 
Mircea VEROIU 


Daţi-mi un punct 


de sprijin şi vă 
filmez universul 


N. câţaram pe o halucinanta schelarie 
metalica. Sintem la patruzeci: de metri deasu- 
pra pamintului. Sute de tone de oţel tensio- 
nate, arcuite in curbe perlecte. Și el imi 
spune: „Uite, cam pe aici e bine. Gâseşti un 
unghi?" „Da“, îi răspund eu, unghiul påsärii 
in zbor “? mă întreabă el fără umor. „O 
sa-l facem“, răspund. Am zis că-l fac? Treaba 
mea, atunci, sā mă descurc. Spaţiule! Aju- 
ta-mă. Cum să te filmez? Daţi-mi un punct de 
sprijin şi vă filmez universul... Fringhie, an- 
core, scripeţi.. Mă chinui printre fiare. mă las 


în afara. Unghiul păsării în zbor ancorat de 
fringlui. Ridicol! Şi totuși daca nu te filmez 
aşa nu mai insemni aproape nimic. Poţi sa 
pari o construcţie banală la un metru de sol 
Butatorie de cinema. Cosmarul operatorului 
in căutarea unghiului pierdut... Şi intotde 
auna e la fel; pentru cel mai frumos unghi, 
pentru acel cadru care înseamna totul, tre- 
buie să darimi un perete sau să tai un copac 
sau: sa calci un rond de flori sau să treci 
printr-un vitraliu... Unghiul cel mai bun e din 
botul maşinii care se izbeşte de zid cu o suta 
pe oră. E dintre roţile trenului. E din gura tu- 
nului. E din ochii celui care cade de ia etajul! 
zece. E al albinei zburdind printre flori. Şi a! 
delfinului sărind prin cerc 


Bărbaţi obosiţi cu ochii intundaţi in orbite 
dar arzind bolnavi de munca, se adună unul 
cite unul in bucătăria câminului. Bucataria 
are multe plite. Şi cantina din clădirea de alā- 
turi are multe mese. Dar bărbaţii sint singuri 
Nevestele sint departe, la casele lor. cu co- 
piii, cu grădina, cu păsările din curte. Și ei, 
bărbaţii singuri, vor altceva deci! mincarea de 
cantină. Şi vin så gateasca în bucâtăria cāmi 
nului. Şi o fac fară graba. Şi mai schimba.o 
vorbă. Mămăliga se face cocoloașe. Untura 
sfiriie în tigaie, arsă. Dar e mincare de mina 
lor. Şi se aşează cuminţi ta mese și mâninc:r 
Si nu sint nevestele pe aproape să îi bodo 
gane... Glasul regizorului: „Filmaeaza repede! 
Så nu-ţi scape nimic. Repede la stinga re- 


Unde e acel spațiu? 
Cum cade acea lumină 
pe obrazul acelui om? 

lată întrebări 


care populează 


insomniile unui 
autor de imagine 


pede spre dreapta”. Regizore, prietene. ga 
sește-mi unghiul. Dâ-mi un punct de sprijin 
sa nu-mi mai tremure aparatu! de filmat 


Subsolul intortocheat al unei clădiri în ru- 
ina Fum gros, înecacios. Beznă. Sute de 
tone de moloz. Ce! care caută are o lanternă 
Indicații câtre actor: „Luminează-ţi locul! 
Descopera spaţiul. Tu ai unica sursa de lu- 
mină. Aparatul de fiimat vine dupa tine”. Fara 
lumina spațiul nu exista. Nu zâbovi cu fasc 
colul într-un singur loc. Eşti innebunit. Lu- 
mina trebuie să fie la fel. Halucinanta. Totui 
depinde de tine. Şi aparatul un personaj care 
va înregistra... Lasa-te filmat! Motorul mergt 
Pelicula curge. Unde e spațiul? Unde e 
omul? 


Nu ştiu sa filmez mediu!. Nu am învățat 
încă şi nici nu voi invăța. Totul este o intim- 
plare. O intimplare fericită sau nu, 

Locul-omul-lumina-unghiul: un spaţiu cu 
patru dimensiuni în care m-am ratacit de 
zece ani și de prea multe tilme: 


Anghel DECA 


În societatea 


noastră nu există 
medii închise 


C. lucram. împreună cu Mircea Dragan 
şı Eugen Mandric, la filmul Lupeni ‘29, grija 
noastră permanentă a fost să aducem in prim 
plan mediul muncitoresc al Văii Jiului, ::șa 
cum se prezenta el la sfirşitul deceniului t:ei 
fara o reconstituire minuțioasă şi mult gra 


Mediul nu este 


doar „planul doi”. 

Mediul este expresia 

conștiinței colective, 
a obiceiurilor, 


a istoriei ţării tale 


oare a acestui mediu — personajele ar îi ra- 
mas suspendate, manevrind în gol, acțiunea 
„ar fi împotmolit prin hâțișuri de banal și ne- 
verosimil; rezultatul? — pina la urmă, o po- 
veste adevarata, o pagina de glorie din istoria 
mișcării muncitoreşti şi comuniste de la nui 
ar fi aparut, în film, ca o însailare nedibace a 
unor întîmplări ce doar se voiau zgomotoase 
și dramatice (altfel, lipsite de firul autenticită- 
ui). Aşadar, am îngaduit mediului muncito- 
tesc sa pâtrunda în film ca un şuvoi, cu in- 
jeptăţite pretenţii de personaj principal. 
Asta ne-a fost salvarea, de aici reușita, satis- 
tacţia (nu numai a noastră, ci a spectatori- 
7). Da, s-a spus, un asemenea mediu poate 
scrie, în momente hotăritoare, o pagina de 
glorie. Aceeași grijă pentru mediu, ca perso- 
naj, am observat-o în filmele noastre de râsu- 
set, să numesc aici doar: Valurile Dunării, 
Cartierul Veseliei, Un suris în plină vară, Du- 
minică la ora 6, Pădurea Spinzuraţilor, Pute- 
rea și adevărul, Filip ce! Bun, Atunci 
condamnat pe toți la moarte, lon, Adela. 
Constat că scenariile celor mai multe dintre 
fiimele citate poartă semnătura unui scriitor 
de prestigiu: Titus Popovici, care a venit în 
film cu experienţa prozei, şi a rămas, de fapt, 
şi în scenaristică, un prozator viguros... Aş 
acorda însă o menţiune speciala pentru acea 
adevarata pasiune in cercetarea mediilor 
Malvinei Urşianu şi lui Nicolae Margineanu 
Astfel, indrăznesc afirmația că in nu tocmu 
putine dintre filmele noastre şi mai ales 
prolucția ultimilor ani, mediul social este pe 
cale de dispariţie. 


De obicei, mediul se confunda cu pianui 
doi: cu peisajui, oamenu care trec prin cadru, 
miscarea etc. Nu mai încape indoiala, toate 
acestea fac parte din mediu — sint elemen'e 
de coloratură specifică. Insă mediul social 
mai înseamnă şi concepții, un fel de a trai 
obiceiuri, Mult biamatu! mediu  mic-burghez 
de odinioara — ilustru personaj al multor 
scrieri din etapa interbelica — i-a atras, la un 
moment dat. și pe cineaștii noștri, parind, 
poate, mai definit, mai la indemina, oferind 
sansa unor secvențe antologice. Vechiul me- 
tiu țaranesc, atit de bine fixat în capodope- 
teje literaturii, s-a destrămat treptat sub im- 
pulsul unor mari prefaceri de structura pe 

ara le-a cunoscut societatea noastră. Noul 

"chiu cooperalist, cu relaţiile lui specifice. 

itrunde în film anevoie, șabionizat, trun- 

hiat. in mediul muncitoresc apar lucratori, 
meşteri, veșnic preocupați de inovații, inven- 
ui, metode noi (şi-abia în putinul timp liber 
care le mai ramine dupa atitea stradanii, re 
prezentanţii acestui mediu mai fac o gluma. 
tau un sfat și se indragostesc prudent...) Cit 
iespre mediul intelectual... da, avem și aici 

orsonaje care citesc, învață, se duc la 

cală, instruiesc pe alții, susțin examene 
irele. Dar. m-a pus pe gînduri ceva, ca o ciu- 
iaţenie; mai anii trecuţi am văzut un film în 

are, dupa enunț, dupa eticheta, apăreau 
personaje din toate mediile la fel: fiecare era 
si țaran şi muncitor şi intelectual şi... şi... și 
De toate sau din toate cite puțin-și nimic. ta 
> privire atentă. Aici se impune o precizare 
n societatea noastră socialistă nu mai avem 
nedii închise, greu accesibile, valorile mat: 
nale şi spirituale pot circula egal. Dar ur 
specific se păstrează şi se accentuează. Des- 
pre o amprentă a mediului — despre ceva 
care ne marchează şi ne defineşte, în cele 
din urmă — se poate vorbi. Prozatorii cunosc 
această lecţie. indemnul la cercetarea medii- 
lor este. de fapt, un îndemn la noutate în 
creația noastra cinematografică. 


Nicolae ŢIC 


Natura patriei ca respirație 
a operei cinematografice 


X% 


„Unirea Principatelor a avut o uriaşă însemnătate pentru evoluţia social-politică a 


poporului nostru, ea a deschis noi perspective dezvoltării 


României 


plămădirii statului 


127 de ani de la 
Unirea Principatelor 
Române 


națiunea 


M... momente ale devenirii fiecărei na- 


țiuni se cuvin a fi rememorate de generaţiile 
următoare, ca prin cinstirea lor să-și inta- 
rească simțâmintele patriotice, să ințeleaga 
raspunderea istorică ce le revine. Istora — 


O poveste 

romantică 
desfășurată în 
vremea Unirii 
(Simona 


pe drumul 
naţional 


„Unirea, 


civilizaţiei 


forţelor de producţie, angajării 
moderne, constituind un moment epocal în procesul 
unitar român“. 
Nicolae CEAUŞESCU 


a făcut-o“ 


„cartea de câpetenie a popoarelor”, cum spu- 
nea în 1843 Kogălniceanu — este neconten.- 
ta învățătoare. 

In epoca contemporană. prin larga sa pu- 
tere de penetraţie, cinematografia este me- 
nită să ajute la o difuzare fără precedent a in- 


„Unirea este acum faptă 
şi va rămîne definitivă ...“ 


bit de valoros ca act de reconstituire istorica 
el fiind, totodată, realizat la un inalt nivel ar 
tistic. Ovidiu luliu Moldovan în rolul eroului: 
Horea, ca şi cu ani în urmă regretatul Ema- 
noil Petruţ in cel al comandirului de panduri 
Tudor Vladimirescu din filmul Tudor au știut, 
amindoi, să redea o întruchipare reală celor 
doua personalităţi conducătoare din vremea 
marei răscoale de la 1784 şi a revoluţiei din 
1821. Filmul artistic dedicat evenimentelor re- 
voluționare din 1848—1849 — oferit iniţial te 
lespectatorilor, iar apoi şi spectatorilor din ci- 
nematografe — a reprezentat de asemenea în 
liniile sale generale, o reușită, reinviindu-se 
arest mare moment al istoriei moderne 3 
României și unele dintre marile personalitaţ: 
si» acelor ani fierbinţi. Evocator, reanimind 


„xu meşteșug” ani glorioși ai naţiunii — ma! 
ales în primele sale episoade — filmul seria! 


Un film despre Unire 
ca simbol al unităţii naţiunii 
este dorit, 
este aşteptat, 
este neapărat necesar. 


formaţiei istorice, contribuind prin aceasta la 
educaţia patriotică. Milioanelor de spectatori 
şi telespectatori li se transmite. prin filmul ıs- 
toric-documentar şi artistic, o informaţie di- 
rectă, percultantă, şi. trebuie s-o marturisimi. 
prin forța imaginii sprijinită pe sunet, deose- 
bit de convingatoare, adresata fiind simţa- 
mintelor și nu numai minţii. Raspunderea ce 
lor ce minuiesc această „arma a culturii și a 
artei” este insa deosebită tocmai datorita 
acestei evocate forţe. 

Lupta de eliberare a naţiuni: române, pro- 
cesul de fâurire a României moderne s-au 
bucurat de o legitimă și firească atenţie din 
partea creatorilor de film, Dacă mai aşteptam 
un film al corifeilor Şcolii ardelene, consac: at 
mai ales lui Şincai, a cârui frâmintată viata 
ofera, prin tragismul ei, un material concret 
pentru o creație cinematografică deosebita, 
in schimb filmul Horea îl considerăm deose- 


razboiului de 


consacrat 
1877—1878 a însemnat şi e! o creaţie de suc- 
ces. Dar constituirii statului naţional, luptei 
pentru Unirea Principatelor. momentului de 


independenţă din 


marcantă însemnătate a făuririi României 
moderne, nu i s-a dat pină acum atenţia cu- 
venită în ceea ce priveşte realizarea unui film 
artistic, care, respectind liniile directoare ale 
realității istorice, să evoce acele pagini de in- 
cordata tensiune patriotica 

Uniri Principatelor — „singurul mod în 
stare a consolida naționalitatea românilor 
(definitia aparţine tot lui Kogalniceanu) 
primei conciretizări ireversibile a programului: 
revoluționar de la 1848, i s-au consacrat ci- 
iwva filme documentare și un film artistic 
Rug și flacără — evocator doar al unor epi- 
sonde ale domniei lui Alexandru loan Cuza 
Nu putem sà nu ne exprimăm, dealtfel, se 
iivase rezerve în legătură cu această din 


urmă realizare. Consacrind filmul relaţiilor 
Principatelor Unite Române cu emigraţiile re- 
voluționare ungară și polona, filmul nu res- 
pectă cronologia evenimentelor — unele cro- 
nologic inversate — dă dimensiuni exagerate 
şi un rol progresist lui Barbu Catargiu — 
prim ministrul conservator asasinat în vara lui 
1862 — pe care-l „menține“ în viaţă și la gu- 
vern pină în 1864, denigreaza — schimbin- 
'u-i şi numele — figura marcantă de luptător 
naintat a radicalului CA Rosetti și, în gene- 
tal, nu reda în dimensiunile ei adevărate o 
«poca atit de importanta din istoria patriei. 
Piesele filmate „Cuza vodă” de Mircea Ştefă- 
nescu și „Povestea Unirii” de Tudor Şoimaru. 
repetat prezentate de televiziune, se depăr- 
tează și ele, printr-un număr de episoade, de 
realitatea istorica pe care o redau trunchiat și 
uneorf chiar fals. 

Un mare film istoric consacrat Unirii și 
constituirii statului național îl așteptăm înca. 
El -este necesar, deoarece acel moment nu 
poate fi trecut cu vederea şi cinematografia 
noastră naţionala este datoare a-l realiza, 
răspunzind unei cerințe de insemnâtate pa- 
triotică. Uriaşa mișcare de mase — „Unirea 
națiunea a facut-o”, spunea retrospectiv Ko- 
gălniceanu — unanimitatea dorințelor și voin- 
tei naţiunii române. faurirea statului naţional 
prin efortul şi inteligența politica a romanilor 
in ciuda opoziţiei, uneori imrerșunată, a unor 
mari puteri, daruirea pentru patrie a unor 
personalităţi din epoca. însemnătatea Unirii 
ca punct de sprijin pentru modernizarea sta- 
tului, pentru independență şi desâvirşirea 
unificării sale, trebuie neapărat reinsullețită 
pe peliculă intr-un film-mesaj cu ardente va- 
lenţe. Un film al unei mari cuceriri care a stat 
la temelia României moderne și contempo- 
rane — reinvierea prin aceasta a unor pagini 
de seamă, de fapt nemuritoare. ale istoriei 
naţionale — este dorit, este așteptat, este 
neapărat necesar. Unirea Principatelor n-a 
insemnat doar ştergerea unei granițe nefi- 
rești, anacronice, dintre două țări românești 
în așteptarea desăvirşirii hotarelor statale 
in 1918 în limitele de locuire ale întregii na- 
tuni — Unirea a fost, este și va fi un simbol 
al unităţii naţiunii, al dăruirii patriotice. al pu- 
terii de jertfa a poporului, accentele Horei 
Unirii însulleţind și astăzi simțamintele-urma- 
„lor celor ce au infăptuit, cu 127 de ani în 
urma, România. Cinematografia noastră nu 
poate întirzia prea mult cu filmul Unirii. Ea 
este datoare naţiunii cu o realizare de înalt 
nivel dedicată zilei nemuritoare de 24 ianua- 
ne 1859, antecedentelor şi urmărilor ei. 


Dan BERINDEI 


Mărturia 


de neclintit a documentelor 


C. fiecare inceput de an nou, cind sârba 
torim ziua de 24 ianuarie, gindurile mă poarta 
spre Biblioteca Academiei, spre Arhivele Sta 
tului şi muzeele din țara, păstratoare aie unor 
adevarate comori despre ființa noastră naţio- 
nala. Primele lecţii ale iubiri! de neam le-am 
primit de la tatăl meu care ştia istoria țarii 
fară sa fi fost cârturar, în datele ei esenţiale 
ca pe o legendă. Cu acele prime impresii — 
de apartenenţă la un neam mindru, harnic şi 
iubitor de dreptate — am pornit. în 1976, ia 
scrierea primului scenariu pentru un film do 
cumentar, istoria unui cintec (regia Liliana 
Petringenaru. imaginea Victor Popescu) filn 
care, pe fuñdalu! evenimentelor revoluției d: 
la 1848. reconstituie in citeva secvențe, nas 
terea, cintecului revoluţionar-patriotic „Des 
teaptă-te, române“ — imnul stindard al lupte 
poporului român pentru eliberare socială ş 
națională. Au urmat filmele Gazeta de Tran- 
silvania și Militanţi pentru Unire — Alexandru 
Papiu Ilarian, realizate de aceeași echipa 
filme ce mi-au permis adincirea documenta- 
rii, descoperirea de mărturii iconografice si 
izvoare istorice revelatoare, incepind cu anul 
revoluţionar 1848, continuind cu Unirea Mol- 
dovei cu Munteania din 1859 și pină la împli- 
nirea idealului naţional de la 1 decembrie 
1918 

Sala de manuscrise şi carte rară a Bibliote- 
cii Academiei R.S.R. şi îndrumarea compe- 
tentă a prof. dr. Nichita Adăniloaie şi a cerce- 
tătoarei loana Zmeu, mi-au prilejuit adevărate 
momente de emoție. Aici am avut bucuria să 
răsfoiesc, să citesc și să studiez scrisorile și 
operele unor cărturari patrioți cum au fost 
Gheorghe Bariț, Alexandru Papiu Ilarian, 
Costache Negri, Alexandru loan Cuza, Mihai 
Kogălniceanu. Gindurile aşternute pe hirtia 
ingâlbenită (cu caligrafii atit de variate) — ur- 
mareau aceleași idealuri ale poporului ro- 
mån: Unirea și Independenţa. Pentru cele 13 
minute dedicate evenimentelor de la 5 și 24 
ianuarie 1859 în filmul Unirea Moldovei cu 
Muntenia (regia Valeriu Slobozeanu, imag: 
nea Radu Dumitru) — era nevoie de o selec 
ţie care să cuprindă, în ansamblu, situaţia in 
ternă și internaţională a Principatelor şi în 
același timp să evite senzaţia de înşiruire ex- 
haustivă. Am încercat să transpun în scenariu 
emoția personală incercata in fața mărturiilor 
a actelor și documentelor muzeului. 

Era nevoie sa refac, din citeva imagini foto- 


D.. filmele noastre cu subiect istoric 
Rug şi flacără este ce! mai apropiat de mo 
mentul Unirii Principatelor Romane, dar n. 
tratează direct această temă. Acţiunea se pe- 
trece cițiva ani mai tirziu, în perioada 
1861—1864, urmărind, să sugerâm (cu mij 
loacele specifice unei povestiri filmice) ceva 
din complexitatea problemelor interne şi in 
ternaţionale legate de inchegarea și apărarea 
statului nostru naţional modern abia procia- 
mat. 

Deşi existase inițial oarece scepticism faţa 
de interesul public pe care l-ar putea suscita 
un asemenea scenariu (ocolind spectaculozi- 
tatea cunoscută a super-producțţiilor), filmu! 
s-a bucurat de peste două milioane de spec- 
tatori în ţară, fiind distins şi cu Marele Pre 
miu al Festivalului internaţional de la Santa 
rem și cu premiul al li-lea la Festivalul Naţic 
nal „Cintarea României”. 

S-au exprimat citeva rezerve de ordinu 
exactităţii istorice. Desigur la acestea, ca re: 
lizator, aş putea răspunde reamintind ele 
mentara diferenţă dintre opera de ficţiune 
studiul de specialitate sau despre posibila su 
biectivitate a preopinentului. Filmul are giru 
unor consilieri istorici de talia acad. C.C 
Giurescu, prof. dr. Florian Georgescu, prof 
dr. Pompiliu Teodor. Totuși. pentru că am 
considerat necesar să parcurg eu insumi ur 
materia! bibliografic şi de arhivă cit mai am- 
plu, aș aduce, in limita spaţiului de faţă, pre- 
cizările strict necesare. á 

Cronologia evenimentelor: este cea fi- 
rească, (Sint concentrate într-o oră și jumă- 
tate de proiecţie evenimente petrecute în 3 
ani.) infruntarea militară și dezarmarea expe- 
diţionarilor polonezi (1864) are loc în finalul 
tilmului, cu mult după odioasa asasinare a lui 
Barbu Catargiu (1862), după ancheta, aresta 
rea şi apoi eliberarea eroului principal. Aș 
vrea ca cineva să-mi indice o singură sec- 
venţă, situație sau schimb de replici care sa 
nu fie susținută de documente și mărturii 

Poziţia lui Barbu Catargiu: ca lider respec- 
tat al conservatorilor, care deţineau atunci 


Adevăr istoric şi artistic 
în „Rug şi flacără“ 


revista „L'Illustration“ în care era relatată, ir 
imagini, vizita lui Cuza la Înalta Poartă — vi 
zită în care domnul român a impus un nou 
protocol al egalitaţii intre două state suve 
rane. (După cum se ştie, vechiul protocol im 
punea înclinarea în fața Sultanului ca un 
emn de supunere.) Pentru această. reușita 
«hezaș a stat, cu perseverența-i cunoscuta 
Costache Negri, sfetnic de seama al domnu- 
lui, care n-a cruțat nici timpul. nici complica 
tele demersuri diplomatice pentru a impune 


Citeva titluri 
din filmografia „Unirii — 


creaţii ale cineaștilor 


de la stud 


grafice, din citeva stampe şi ginduri așternute 
pe hirtie, portretul celor ce au pregătit — și 
condus — divanurile ad-hoc, al celor ce au 
vegheat la implinirea în fapt a Unirii, act de 
voinţa a întregii naţiuni. La fel de puternici 
mi-a apărut peste timp voinţa ţăranilor mun 
teni și moldoveni — ramasă in epocă prin pa 
rabola lui Moş loan Roata sau prin cuvintul 
raspicat al munteanului Tanase Constantin 
Dar și față de acest criteriu'era nevoie de o 
ită selecţie, ştiut fiind că personalităţile ce 
au pregătit Unirea „cu pana sau pe cale di- 
plomatica” au fost extrem de numeroase. Am 
optat atunci pentru cei mai de seama — Mi- 
hail Kogălniceanu, sfetnic al domnului Cuza 
pentru probleme interne; Costache Negri 
ambasador la inalta Poartă; și Alexandru Pa- 
piu Ilarian, stralucit cărturar ardelean, autorul 
unui Memoriu adresat domnului, adevărat 
corpus politic al ideilor naţionale care viza, in 
perspectiva timpului, Unirea cea mare. Papiu 
Ilarian scria: „Românii din Transilvania în im- 
prejurările de faţă numai la Principate pri- 
vesc. numai de aici aşteapta semnalul, numa: 
de aici își văd scâparea. Principatele Unite 
fără Transilvania nu au viitor in Europa. Lo- 
cuitorii sint toţi români, vorbesc toţi o limba 
fără dialect“, 


Dimitrie Bolintineanu a lăsat in scrierile 
sale un portret al domnului Cuza: „Fire des- 
chisă, prietenoasă, el avea un dezvoltat sim! 
de dreptate, iar ţinuta şi integritatea lui fața 
de compromisuri, mindria care îl făcea sã nu 
plece capul în faţa altuia, au fost trâsaturile 
care l-au impus în lumea diplomatică a tim- 
pului”. | 

Pentru redarea acestui portret, în scenariu 
am apelat la cele citeva portrete ale domnito- 
rului, dar am folosit şi materialul publicat de 


aproape toate pirghiile de influenţă şi putere 
in Ţara Românească, Barbu Catargiu, nepot 
al lui Barbu Văcărescu, a jucat un mare rol 
pozitiv in dubla alegere a lui Cuza, prin acţiu- 
nea şi prin „discursul înflăcărat și hotăritor' 
ținut de el în Adunarea Naţională de la Bucu- 
reşti, la 24 lanuarie 1859. 

in vreme ce conservatorii extremiști, anti-u- 
mionişti şi pretendenți egoişti ia tron. aveau 
sa se alieze foarte curind cu extremiștii radi- 
cali ai lui C.A. Rosetti impotriva lui Cuza 
„prin orice mijloace“ Barbu Catargiu, conser 
vator moderat şi patriot, se concentra asupra 
principalelor măsuri de organizare a tinărului 
stat ameninţat din toate parţile. „Catargiu gu- 


Unanimitate de gind și simțire 
Sergii colaescu: cu Oct 1 ( 


„Al. Sahia“ 


reprezentanților puterilor garante aflați <a 
Inalta Poarta, dubla alegere a lui Alexandiu 
loan Cuza, pentru a impune recunoașterea 
pe cale diplomatică a Unirii intaptuite de p: 
por. Exista un număr impresionant de mărtu 
ni, în corespondenţa pastrată ia Bibliote + 
Academiei, mărturisind devotamentul lui 
Costache Negri față de domnitor şi faţă d: 
cauza Unirii, ca şi a prețuirii de care acesta 
s-a. bucurat din partea prinţului. 

Răbdarea proverbială a lui Negri a fost 
arma care i-a învins pe orientali la ei acasă. 
lată ce-i scria cărturarul domnitorului: „eri a 
fost un du-te-vino de ambasadori la Ali Pașa 
incit a trebuit să mă încăpâținez a aștepta di 
la ora 11 dimineaţa pină la 6 seara ca să po! 
vorbi cu alteța sa”. 

În sfirşit, la 4 decembrie 1861, puterile ga 
rante și Poarta Otomană acceptau Unirea 1 
domnul Cuza declara la deschiderea camerei 
„Unirea este indeplinită. Naţionalitatea ro 
mână este intemeiață”. 

In 24 ianuarie al fiecărui an, în București, 
laşi, Cluj, Craiova și în întreaga ţară răsuna 
ecourile mulțimii adunate atunci pe dealul 
Mitropoliei. ale bucuriei oamenilor care au 
cintat și jucat „Hora Unirii”, ale mulțumirii 
pentru împlinirea unui ideal. În 24 ianuarie al 
fiecărui an, ecoul luptelor legendare duse 
pentru Unire este prezent în inimile noastre 
Unirea pentru care și-au pus viața şi spiritul 
chezaș atitea generaţii de intelectuali patrioți 
de oameni din toate straturile sociale, râmine 
o permanenţă a documentarului istoric, pen- 
tru care fiecare generație va descoperi câi 
noi de a o aduce în fața publicului, cu toate 
semnificaţiile, şi indeosebi in fața tinerilor 
care vin în sala de cinematograf 


loana POPESCU 


verna stabil, eficient, ca Unirea să devina 
reală” (T.W. Rikie) fiind principalul sprijin al 
domnitorului. „B. Catargiu s-a apucat cu 
toată energia de opera de guvernare pe care 
i-a incredințat-o Cuza“ (Al. Lapedatu). Ca 
prim ministru și om de perfectă integritate 
morală, necontestată nici de adversari, prin 
ipiile sale erau: pentru Unire, pentru Cuza 
ca domn al Unirii, împotriva carieriştilor și 
boierilor pretendenți la tron, pentru impro 
prietărire, dar treptată, a ţăranilor, incepind 
cu distribuirea unor proprietăţi de stat (per- 
sonal însă şi-a parcelat la țărani propria mo- 
șie din Teleorman); pentru o limbă romă- 
nească vie, neforțată; pentru legalitate ferma 
Și imparţialitate. Aş reproduce aici din cuvin- 
tele sale: „Mișcarea către viitor să respecte 
bunurile trecutului... Legalitatea în toate, pro- 
gresul mărginit de cercul înțelepciunii, drep- 
tatea pentru toţi... Urăsc abuzul zgomotos al 
particularilor care se cheamă anarhie. Urâsc 
buzul de putere din partea guvernului care 
se cheamă despotism. Totul pentru ţară, ni 
mic pentru noi. Timp de 20 de ani mi-an 
cheltuit averea în folosul ţării, acum pot 
sa-mi cheltui sănătatea și, de va trebui 
viața”. Avertizat de atentat, chiar în ziua 


(Pentru 


ȘI 


romanul omonim 


ȘI 


Rug si flacără. după 
al lui £ [ 


7 


Personaje ale Un 

de televiziune: C 1 

(Alecsandri) şi Ii 

ceanu) în „Povestea Unirii 
Soimaru 


eea, a refuzat sa se pazeasca 
Mihail Kogălniceanu spunea mai tirziu: „B. 
Catargiu şi ceilalți patrioți din generația sa au 
fost oameni providenţiali pentru epoca de re- 
naștere a neamului românesc“. A.l. Cuza 
Regret pe omul de stat eminent care a murit 
în serviciul ţării, martir al convingerilor sale şi 
pentru respectarea principiului ordinii“. Ing 
Sachetti: „Di. Catargiu stabilise o ierarhie, o 
excelentă disciplină şi în această privinţă el 
era de o severitate care dădea excelente re- 
zultate". Cezar Bolliac: „Se creează o coaliție 
monstruoasă între cei ce-i credeam noi mai 
liberali şi mai patrioți la stinga, cu tot ce e 
mai reacţionar și mai anti-național la dreapta 
(ei) țintesc nici mai mult nici mai puţin decit 
la răsturnarea tronului României și la distru- 
gerea Unirii”. „Şi unii și alții nu vor impro- 
prietărirea țăranilor. patimile cele mai ne- 
demne şi ambițiile cele mai culpabile“ (Xeno- 
pol). „Românul, redactat de C.A. Rosetti), 
organul partidului din sinui căruia pornise lo- 
vitura, se silește a dovedi că „omorul lui B. 
Catargiu nu avea caracter politic” (Xenopol). 
Rolul Lascari: în personajul Lascari din film 
au fost sintetizate trăsăturile grupului de ra- 
icali extremiști fără scrupule, printre care și 
C.A. Rosetti. E bine cunoscută repulsia lui 
Eminescu faţă de profilul intelectual și moral 
al celui pe care-l numea (ca şi Alecsandri) 
hidoasa pocitură” şi „impielițarea demago- 
giei". Aș reaminti și amărăciunea cu care-i 
caracteriza pe Rosetti, Voinescu și alții, ma- 
rele Bălcescu, la 1851, după o ultimă incer- 
are de coiaborare la Paris: „Eu văd căe 
peste putință a organiza ceva şi a face ceva 
cu atia oameni pâtimași şi invidioşi în me- 
diocritatea ior". i.G. Vaientineanu î definea 
pe Rosetti „marele conspirator anti-Cuza, su- 
tletul acţiunii de răsturnare”. Citatele ar pu- 
tea continua pe pagini întregi. E destul de di- 
ficil în aceste condiţii să se repete formula 
faisă și simplistă a proletcultismului despre 
„Juptătorul înaintat“. În ceea ce mă privește, 
am preferat să analizez minuţios faptele şi să 
mă alâtur punctului de vedere exprimat, fără 
echivoc de Bălcescu, Eminescu, A:I. Cuza 
sau Mihail Kogălniceanu. 
Adrian PETRINGENARU 


P.S. In volumul „Fapte din umbră“ (Ed. Po- 
că, 1975) se arată: „Conducerea activități; 
complotiste din interior a fost luată de C.A 
Rosetti. Complotul este un biam la adresa 
unor oameni politici ai vremii ca C.A. Rosetti, 
N. Golescu și alţii care, deşi au avut o activi- 
tate fructuoasă la 1848, au devenit fruntașii 
unei acțiuni cu caracter reacționar, potrivnică 
țarii”. 


9 


„Independenţa 
României“ 
va fi 
reconstituit 
în versiune 


integrală 


D. ipotezele noastre de lucru se con- 
firmá! Afirmam în nr. 9/1985 al revistei „Ci 
nema“ — după o confruntare cu lista monta- 
jului definitiv a filmului. alcatuită de Aristide 
Demetriade la Paris, că din versiunea Inde- 
pendenței României aflata in circulaţie lip- 
seau aproximativ patru sute de metri. Mate 
rialul la care ne refeream a fost, între timp 
identificat de câtre cercetătorii A.N.F. și, pen 
tru prima oară, versiunea completă a pelicu 
lei se află în curs de reconstituire. Este ur 
moment mare pentru istoria filmului roma 
nesc. Miezul filmului Războiului de Indepen- 
denţă, adica restituirea epicelor bălalii de |; 
Plevna, Osman Paşa la cartierul său genera 
(deci noi scene cu actorul de film Constanti: 
Nottara!), moartea lui Valter Maracineanu 
asaltul lui Peneş — Athanasescu pe parape 
tele inexpugnabilelor redute vor putea fi ur 
marite pentru prima oară după 70 de ani 
Vom reveni la acest subiect, dupa premiera 
ediției complete a filmului 

Dar chiar fara sa fi vazut, inca, filmul ir 
versiunea sa reconstituită, documentele des 
coperite la pictorița Tanţi Demetriade reflect 
un avans de-a dreptul surprinzător, pentru 
cinematografie aflată la primele-i incercari 
fie şi in domeniul gindirii asupra speciticulu: 
filmic. Deși zămisiită în intimitatea Teatrulu 
Naţional, Independenţa României vadește 
adesea, un limbaj cinematografic evolua! 
pentru epoca sa. insâși lectura scenariului, ; 
adnotaărilor sale, dezvaluie tendința de a sta 
bili o continuitate intre „scenele“ filmului. ta 
bloul rivnind a deveni secvenţa. În primele 
versiuni, de pilda, hora satului și Consiliul dt 
Miniştri constituiau doua acţiuni separate. La 
un moment dat, notele lui Demetriade vădesc 
revelația: Consiliul, care decide intrarea -in 
Razboi, este inserat în toiul sarbatorii satești, 
intuindu-se, astfel, procedeul montajului al- 
ternat. Alte note răzlețe de lucru atestă mar- 
turia turnării unor episoade care deşi n-au 
mai ajuns, din diferite motive, în film, reflecta 
o aceeași perseverenta preocupare de conti- 
nuitate. In ediţia definitivă a filmului, după 
sumbrul tablou al Văii Plingerii cu sute de 
luptători căzuţi, urmeaza o scena de lazaret 
de campanie şi alta de spital militar. Dintr-o 
însemnare a lui Demetriade reiese ca cele 
două tablouri izolate ar fi trebuit unite, insa, 
printr-un al treilea. Demetriade scrie 

„Tren militar care va avea două vagoane. O 
ambulanţă cu brancarde in care sint vre-o 20 
de răniţi: români, ruși și turci. Personalul ne 
cesar cu un doctor militar. Necesarile (sic' 
pentru a-i transporta la spitalul militar...” $; 
printre răniţi, se afla, la loc de frunte, Penes 


„„Pe drumul de costișă 


Trenul n-a mai apărut — ce-i drept — in 
fiim. Fie că echipa nu şi l-a putut procura, fie 
că — așa cum afirma Demetriade într-o scri- 
soare expediată din Paris, la 7 iunie 
echipa a fost nevoită sa renunţe la anumite 
scene din cauza „imprimării“ lor nesatisfaca 
toare. Important pentru noi este ca autori 
premeditează o adevărată suită de secvenţe 
Peneș, după ce a fost rănit în redută, îngrijit 
în lazaretul de campanie şi coborit din trenu 
sanitar, este, în sfirșit, reintilnit și îngrijit de 
Rodica la spitalul militar. 

Alte însemnări răzlețe ale lui Aristide De- 
metriade aduc precizări, nu lipsite de impor- 
tanță, asupra distribuţiei. Nu se putuse iden- 
tifica, pina acum, interpretul primului minis- 
tru I.C. Brătianu. Ştim astăzi câ, în rolul său 
apărea actorul M. Virgolici de la Naţionalui 
Bucureștean. C. Nedeicovici, interpret al lui 
Gheorghe din Năpasta, era generalul Manu 
M. Tancovici-Cosmin, care în 1912 juca. alà 
turi de Al. Mihalescu; în vodevilul lui Caragia 
le O soacră, era colonelul Berindei; Gh. Meli 
seanu aparea în rolul colonelului Anghe- 


Constantin Nottara şi aristide 
într-o scenă care] 


“După 70 de ani, în sfîrşit, 
vom putea vedea reconstituirea 


eroicei bătălii 


moartea lui 


de la 
Valter Mărăcineanu, 


Plevna, 


pe Osman Paşa la cartierul său ge 


După ce a fost rănit în redută, Peneș Curcanul 


a fost îngri 


t la spitalul militar de „juna Rodică” 


Demetriade protestează către Nottara: 
nu poate fi prezentat ca... fecior de boier 


lescu. iar N. Bulandra (frate al lui Tony) i in- 
terpreta pe colonelul Cerchez. 

Paradoxal, insa, aducindu-ne ur spor de 
informații, notele lui Demetriade ridica și no: 
semne de intrebare: „40 de soldaţi răniţi cu 
bonete in cap, albe. 8 paturi in baracă-spitai 
completă. 4 doctori țivili cu uniformă de spi- 
tal..." Şi apoi: „Peneș-Theodoru care moare 
in spital...” 

Rolul lui Peneș a fost interpretat, dupa cum 
bine se ştie, de chipeşul actor Aurel Athana 
sescu. Atunci de unde pină unde acest Theo 
doru? Poate câ planul fiind departat, Theo- 
doru îl dubla pe Athanasescu, indisponibil in 
perioada aceea? Dar Peneș nici nu murea în 
spital, el urma să fie însoțit de Rodica „pe 
drumul de costișe“, unde avea să primească 
onorul regimentului rus. E adevarat ca preve- 
derile scenariului s-au modificat in timpul 
turnarii filmului, altfel, Rodicăi însăși i-ar fi 
fost sortită, potrivit uneia din versiuni, moar- 
tea. pe cind își căuta iubitul în Valea Plinge- 
rii 

Alta întrebare stirnește descoperirea unei 


\rsuae Demetria ȘI 


Constanţa 


fotografii de lucru care-l înfățișează pe Not 
tara (pașa Osman) într-o trasură, stringind 
recunoscator mina afabil întinsă a Domnito 
rului-Demetriade care se află călare, cu suita 
sa. Or se știe ca aceasta scena a provoca! 
cunoscuta scrisoare de protest. din 8 aprilie 
a lui Demetriade câtre Nottara. Ea constituia 
de fapt, un răspuns mesajului pe care patriar- 
hul scenei româneşti i-l trimisese cu doua 
zile inainte, din Brăila unde era în turneu şi! 
în care, după ce deplingea tragica dispariţie 
a lui Liciu, interpretul lui Osman și coautor al 
scenariului, se împotrivea energic denaturării 
legendei lui Peneş, prin transformarea lui, 
conformista, în fecior de boier. In replica sa 
epistolară. Demetriade nu se mai referă la 
această problemă; exprimindu-și, insa, regre- 
tul că în fierbinţeala filmarilor „nu se ține 
seamă de scenariul, alcătuit de noi cu bietul 
Liciu”. Fâcindu-și reproşul că, din lipsă de 
energie, se face complice unor greșeli, De- 
metriade se referă la scena întilnirii cu Os- 
man. cu totul în ait chip relatata în izvoare s: 
de care — scrie el — „la venirea dumitale 


Ganesc doi actori 


și doi îndrăgostiți romantici 


„Constanța, pentru tine joc 


scria pe rolurile sale, 


Demetriade. Impreună au păşit în viață și 
alături au jucat în filmul „Independența României“ 


Demetriade 


le-a trezit iritarea. 


cred că ar fi bine să se țină seama şi s-o re- 
facem.” 

Fotogralia — reprodusă alaturi — repre- 
zintă oare scena care l-a nemulțumit pe De- 
metriade. sau este „dubla“ acesteia făcută ul- 
terior? În orice caz, poate şi datorită deza- 
cordului iscat, momentul n-a mai ajuns în 
film. 

Dar scrisoarea citata. cu notele de lucru 
ile lui Demetriade, insemnari metodice ale 
datei şi obiectului filmărilor. ne permit să re- 
facem parțial calendarul turnarilor. „Despre 
frumosul nostru film, ce să-ți spun? Nu am 
tăcut nimic de la Dunăre” — semnala, nemul- 
ţumit. în 8 aprilie Demetriade. Reiese cä tre- 
cerea Dunării fusese fimata in martie, pe 
cind Liciu încă mai trăia. Poate şi funeraliile 
acestuia. la 4 aprilie. să fi intrerupt ritmul lu- 
crului. „Miine, continua Demetriade. e hotărit 
să facem Valea Plingerii”. lar, într-un 
Post-Scriptum adăugat în ultima clipă preci- 
zează. „Am făcut Valea Plingerii şi chinurile 
răniților şi cred că va ieși bine...” Valea Plin 
jerii a fost. deci, imprimată” la 8 aprilie, la 
12 era rindui unui episod de lupta romă- 
no-ruso-turc turnat la Ciurel. a doua zi, la 
Cotroceni, venea rindul spitalului, iar în 26 
aprilie, la Heraâstrâu, solemnitatea „jintuirii 
drapelelor”. 

Din documentele râmase se desprinde 
uriaşa energie cheltuita în perioada filmărilor 
de Aristide Demetriade într-un moment cru- 
cial al carierei sale, cel al pregatirii legenda- 
rului său Hamlet, luindu-se la intrecere cu cei 
făcuţi, în acelaș an, de C. Nottara și Tony 
Bulandra. Proaspaâtul cineast. care-și conti- 
nua activitatea în teatru nu numai ca inter- 
pret ci şi ca director de scenă, n-a pregetat 
să-și învesteasca timp şi lorță de muncă în 
realizarea filmului Independenţei. Rezervat în 
aparenţa, actorul fusese totdeauna un exaltat 
în întreprinderile sale artistice. Caracteristică. 
în acest sens, ramine o scrisoare pe care o 
expedia, în 1896, viitoarei sale soţii, actrița 
Constanţa Ganescu, din laşi, unde se afla în 
turneu cu Nottara 

„Tu, tu! Ascultă ce spun, iubita sufletului 
meu! Aseară am jucat „Vinovat” (melodrama, 
astazi uitată, de Voss n.r.,). Prin ce-am trecut, 
n-aş putea să-ți povestesc. Ei, da, am jucat 
bine! În sfirşit, aseară, pentru a doua oară in 
vi de teatru, am fost mulțumit de mine. 
Neincrederea ce aveam in mine mă chinuia 
ingrozitor. De vre-o trei zile nu trăiam decit 
intr-o continuă agitație. Cel mai neinsemnat 
lucru era de ajuns mă facă de o nervozi- 
tate nesuterită. Aseară imi venea să-i bat pe 
toţi. De ce întirziau?... Mă chinuia gindul că 
s-ar putea să nu fiu aplaudat acolo unde 
Costescu a fost şi că atunci, într-adevăr, nu 
sint bun de teatru. Am fost, am fost însă, și 
nu odată. În scena cu mama am fost de trei 
ori intrerupt, pe cind vorbeam. O, dacă ai şti, 
dragă Constanţă, ce efect au avut asupra 
mea primele aplauze neașteptate. Am inceput 
să tremur, tot corpul simțeam cum e pus in 
mișcare ca de un curent electric. ȘI cum 
aveam nevole de așa călduroase aplauze, 
mi-era sete de ele cum mi-era sete de strin- 
gerea ta. Cind am ieșit din scenă, cu sufletul 
plin de dorul tău, am inceput să pling. 
Vroiam, da, aș fi vrut să fii și tu de față. 
„Constanţa, pentru tine joc!" — astea sint cu- 
vintele ce am scris pe rol cind m-am dus, la 
teatru, aseară...“, 

Acest om care trâia contactul cu publicul 
ca pe imbrăţișarea iubitei, pentru care unda 
de dragoste a unei săli egala voluptatea unei 
nopţi de iubire — şi cit de vibrant o mărturi- 
sește — se aruncase in aventura cinemato- 
grafului românesc angajindu-și toate puterile 
sale sufletești, ca într-o nouă dragoste. Așa, 
îl vom urmări în articolul nostru viitor, pe 
cind, cu uitare de sine, îngrijea la Paris. în iu- 
nie 1912, operaţiunile de montaj ale indepen- 
denței României. 


Tudor CARANFIL 


= 65 de ani 
de la înfiinţarea 


Partidului 
Comunist 


Român 


Ştafeta generațiilor de eroi 


Întoarce-te şi mai priveşte o dată 


; ema copilului în care se trezeste ura de- 
clarată și forţa de a protesta anarhic împo- 
triva nedreptăţii şi care, maturizindu-se parca 
precipitat. se angajeaza apoi conștient ir 
luptă alături de comuniști, beneficiază în fil 
mul lui Dumitru Carabaţ și Dinu Tănase În- 
toarce-te și mai privește o dată de o dubla 
orchestrare. De o dubla susținere în imagine 
ce argumentează „ștafeta generaţiilor” impli- 
cate in transformarea lumii. Caci, în fond, poa- 
vestea la care asistăm repeta pe cea a trezirii 
conștiinței de clasă, cu ani in urma, a altui 
personaj; utecistul lon venit în misiune pen- 
tru a organiza greva tăbăcarilor exploataţi și 
a contracara manevrele cele mai periculoase 
ale legionarilor în ascensiune. 

Filmul este, pină la un punct, portretui 
acestui tinar ilegalist cu un inalt simţ al dem- 
nitaţii de clasa și individuale, cu o înalta edu- 
caţie revoluționară. cu o voință de fier în a-ș: 
duce la capât misiunea. Portretul e realiza! 
„în direct”, prin acţiunile eroului apoi prin 
acea râsfringere într-un urmaș şi prin proce- 
deul contrastului. Pentru a fixa un om și op- 
țiunea lui scenaristul Dumitru Carabâţ și re 
gizorul Dinu Tanase realizează cu talent o 
lrescă realista a unei mahalale dintr-un oraş 
de provincie in România anilor '40. O lume 
de periferie morală — lumpeni ce se agita în- 
tre hilci şi circiumă, falși prinți circulind in 
saloane de stralucire ţipatoare Saloanele 


„Clasa în atac“ și pregătirea din umbră (/ntoarce-re.. 


propice corupției și şantajului unde se pun la 
cule actele de intimidare și huliganism ale le- 


qonarilor, foarte sugestiv reconstituite în 
imagine. (operator: Doru Mitran) Imagine ce 
ievine mai gravă. mai sobră, de un realism 
mai direct şi mai aspru (fără a-şi refuza cu 
totul un anume lirism) în scenele care ilus- 
trează, prin contrast, cealaltă lume, lumea 
muncitorilor dintre care se disting membrii 
mișcării comuniste antinaziste care acţio- 
nează discret și eficace. Remarcabilă în film 
e subtila îmbinare a ficţiunii cu documentarul 
(„citate“ din jurnalul sonor) şi cu secvenţe 
realizate ìn stil documentar 

Ca și în filmele precedente, Dinu Tanase se 
recomandă ca un regizor cu o justă intuiţie a 
unor buni interpreţi şi un fin îndrumător al 
actorilor. Alegerea lui Valentin Voicilă, pe 
atunci un tinăâr actor-student, cu un chip şi o 
carură expresivă, cu vocaţia unui joc simplu 
şi interiorizat, de o tensiune specială — idea 
in acest personaj de tinâr luptător — ni s-a 
părut excelentă. Ca şi apelul la lon Pavlescu 
Maria Hirșman, Zaharia Volbea, Radu Vaida 
{actori mai puţin utilizaţi în film) pentru a su- 
gera fauna unui timp şi unui ‘spațiu, — cas: 
buna colaborare cu Vasile Niţuiescu, Victor 
Ştrengaru, și cu regretatul Constantin 
Rauţchi. 

O creaţie remarcabilă realizează marele ac 
tor Ştefan Iordache, în rolul detestabilului ie 
gionar Mială 

Natalia STANCU 


de Dumitru Carabăţ 


şi Dinu Tănase cu Corado Negreanu, Valentin Voicilă, Maria Hirşman) 


Ei sînt modele 
în înțelesul cel mai propriu al cuvîntului 


l se spune Neagoe. Foarte probabil, n: 
acesta i-e numele adevărat. Este un tovaraş 
important in „mişcare“, cin moment ce toţi 


cei aflaţi „afară“, în ilegalitate dar în libertate.. 


își concentrează forțele pentru a-i înlesni 
evadarea. 

Pentru acest om, pe care nu-l cunoaşte şi 
pe care nu-l va întilni niciodată, Horaţiu 
(Claudiu Bleonţ) se va lasa sechestrat de bu- 
năvoie într-o mansarda, unde zile în şir va 
studia terenul şi va concepe ingeniosul plan 
al evadării cu vagonetul minier. Pentru acest 
om îşi riscă viața și Horatiu și Sarca (Gheor- 
ghe Visu) — fostul acrobat de circ, singurul 
capabil sa „zboare“ cu vagonetul 

Pe acest Neagoe (Andrei Codarcea) noi, 
spectatorii. l-am văzut în momentul arestaru 


ta razia din port. Aliniaţi pe citeva ri 

cheni sint usciti în revistă. Cel car 

ieşte cu privirea sste temutul comisar al Si- 
guranţei. Mironescu {Marcel lureş) un as al 
meseriei — cinic, inteligență maletica. 

O mustață deziipită o cipilică trasă de pe 
frunte şi brusc, în fața comisarului — destins 
intr-un rinjet victorios — apare cel câutat 
probabil de multă vreme — numitul Neagoe 

Schimb de priviri, a căror încârcâtură și in- 
tensitate numai- cinematograful le poate 
prinde în citeva secunde. Faţa-n faţa, doi aşi 
din tabere adverse. Pentru Neagoe nu exista 
dubiu şi nici cale de mijloc. El nu e singur. E! 
e o verigă într-un şir din ce în ce mai puter 
nic. Chiar torturat, nu va mărturisi nimic. Cu 
prețul vieţii Tovarăşii vor continua lupta 
Faţa lui exprimă hotărirea, dirzenia. un patos 


Pagini de istorie, 
pagini de antologie (I) 


„Formarea Partidului Comunist Român 
a constituit un moment istoric 
de importanţă deosebită în organizarea 
şi desfăşurarea mişcării revoluţionare 
din ţara noastră, pentru unirea muncitorimii, 
a tuturor forţelor înaintate în lupta 
împotriva politicii claselor exploatatoare, 
pentru apărarea intereselor vitale 
ale întregii naţiuni“. 


Nicolae CEAUȘESCU 4 


f 

tragic, liniștea ṣi demnitatea unui destin asu- 
mat. Părea că, iată, actorul care cu ani in 
urmă interpretase roluri de tinâr comunist in 
multe filme (un fel de Horaţiu şi Sarca ai al- 
tor ani), şi-a dus personajul simbol prin timp 
aducindu-l la maturitate. Personajul Neagoe 
nu are replici. Singurul care-i adresează ci- 
teva vorbe (şi acelea printre dinţi) e lăcâtușul 
care vine sa repare vagonetele la mina (Petre 
Tanasievici) și care îi dă o țigară, îl pune la 
urent cu planul... Aflăm apoi, odata cu Ho- 
raţiu, de la „omul de legatură” (Virgil An- 
driescu) că „tovarașul important a ajuns unde 
trebuie” 

Neagoe, omul de legatură, lacâtușul, ca $! 
personajul despre care doar se vorbeşte (ta- 
tal lui Horaţiu, profesorul Baltazar Cimpeanu 
zis Harold Lloyd, „omorit cu doi ani în urma 
în bătăi, la Siguranţa”) sint tot atitea ipostaze 
ale aceluiași personaj emblematic: comunis- 
tul în ilegalitate. Ei, acești comuniști, dau 
sens şi valabilitate acţiunilor de prim plan ale 


Istoria și podul cu porumbei 


U,. moment istoric: pregătirea actului 
revoluționar de eliberare a ţării şi sute de cai 
artistice de a-i exprima. Zidul lui Dumitru Ca- 
rabăţ şi Constantin Vaeni e ceea ce numim 
„un film de cameră”. La propriu și la figurat 
Aduce istoria în podul unei case. Lupta im- 
potriva fascismului, la scara trei pe patru 
metri patraţi. Oceanul, într-o picătură. Tem 
peratura tinereţii şi a curajului revoluţionar 
condensata intr-un personaj zidit într-o inca- 
pere, timp de doi ani și jumatate, ca sa tipa- 
reasca ziarul ilegal „România liberă“. Un 
baiat, o tiparniţă, un acoperiş cu porumbei, o 
muncă —- ore şi ore. mii de ore, fără alta 
„destindere“ decit muzica sirenelor de 
alarmă. Fără altă finalitate decit aceea ca zo- 
fii sa găseasca ziarul gata de a lua calea ini- 
mii și conştiințelor a milioane de oameni, în 
demnind la acţiune. . Acţiunea revolutionara 
concretizată în file de avevar râspindite in 
masă. Poate exista misiune mai nobila? 
Poate exista profesie căreia să i te dedici cu 
mai multă pasiune? Fără o singură frază şa- 
blon. tinarul! își servește patria. Tinărul comu- 
nist —- idealul. Există ambiţie mai fericit îm- 
plinita pentru un scenarist.-pentru un regizor, 
pentru un interpret. pentru un film despre 
eroism, decit aceea ca, dispensindu-se de 
cuvinte-deciaraţii, sa te convingă, emoţio- 
neze, zguduie numai prin fapt devenit fapt ci- 
nematografic? Prin imaginea vie, particulară 
și nu prin abstracții şi generalităţi. O imagine 
care sugerează conceptul, îl conţine, dar pe 
calea ei specifică. Artistică 

Exemplu: după miile de ore de claustrare 
vaita. tinarul poate ieși, în sfirşit, în strada. E 


(iimului, datorită lor — mulţi, anonimi, puter- 
pie acţiunile unor tineri ca Horaţiu şi 
Sarca vor fi concertate; din gesturi exaltate, 
romantice, se vor transforma în acțiuni de 

luptă, revoluționare 
Filmul este al lui Sarca și Horaţiu, al tineri- 
ior ce preiau ștafeta. Și odată cu ea. parola 
nerostita: „Cu preţul vieţii”. Pentru ei, pentru 
icești adolescenţi romantici. comunişti ca 
Neagoe și profesorul Cimpeanu sint mai mult 
iecit niște „legături superioare”. Sint „mo- 
dele” în cel mai propriu înțeles al cuvintului. 
Printre alte multe (semnalate) merite aie fil- 
nului Să mori rănit din dragoste de viaţă 
(scenariul: Anghel Mora, regia: Mircea Ve- 
roiu) se numară și acesta: de a fi făcut viabil 
un personaj nu o data, în alte filme, schema- 
tic; de a fi impus fără vorbe, din citeva apari- 
tii. de rol secundar, un destin patetic, un por- 
tret cu forța de efigie: un comunist adevarat 
Roxana PANĂ 


soare, e pace... pace... Dar un gionte intirziat 
îl rapune. De pe acoperişul casei-colivie po- 
rumbeii iși iau zborul câtre înalt. Simplu, 
semnificativ, zguduitor. Un interpret — Ga- 
briel Oseciuc — al cărui debut n-a fost doar 
confirmarea unui talent autentic, ci şi confir- 
marea unei maturitaţi artistice deosebite. 


Alice MĂNOIU 


300 de zile din viaţa unui utecist 
(Zidul de Dumitru Carabăţ și 
tin Vaeni cu Gabriel Oseciuc) 


Bengt Forslund, redactorul șef al 
reviste- suedeze de ci- 
nema „Chaplin“, prezent primăvara 
trecută la Festivalul filmului de autor 
de la San Remo, în calitate de mem- 
bru al juriului, a publicat în revista 
ce o conduce, in numărul din sep- 
tembrie, sub titlul „Mircea Veroiu, 
un Visconti român“ un articol dedi- 
cat întilnirii sale cu regizorul român 
şi filmele sale. 


Ce ta festivalurile internaționale 
cite un film iţi apare ca o revelație. Regula se 
aplica de obicei unui debut neașteptat sau 
operei unui consacrat, dar să gâsești la un 
singur festival o jumatate de duzină de reve- 
laţii. toate semnate de același regizor, faptul 
trebuie socotit făra îndoială un miracol în so- 
cietatea mijloacelor de comunicare de azi 

Totuși acest lucru s-a intimplat la San 
Remo în primăvara trecută cind intransigen- 
tul director al festivalului, Nino Zucchelli și-a 
luat răspunderea să arate în cadrul festivalu- 
lui o retrospectivă dedicata unui regizor ro- 
mån necunoscut majorităţii dintre noi, Mircea 
Veroiu. Selecţia a culminat cu ultima sa 
operă, Adela, careia un juriu compus din « 
neaști occidentali entuziasmați a avut sarcina 
neobișnuit de uşoara de a-i acorda „Marel 
premiu” 

La început am fost oarecum sceptic în pri- 
vința acestei retrospective. Cu excepţia ima- 
ginativului animator Popescu Gopo, cinema- 
togralul din România nu a reprezentat pentru 
mine o tentaţie. Totuși, m-am hotărit sa mu 
duc să vâd primul film din retrospectiva 
Ouată acest prim pas făcut nu a mai existat 
drum de intoarcere. Următoarele opt filme 
m-au găsit țintuit în scaunul meu. Cine est: 
acest Mircea Veroiu? 

{După ce Bengt Forslund prezintă date 


e Espinho (Portugalia) — Festivalul inter 
naţional al filmului de animaţie 

Premiul pentru cel mai bun film didactic fi 
mului Minunata lume a scrisului de Virgil Mc 
canu 


e Avellino 
neorealist 
Premiul I} (Targa d'argento) filmului Piciu 
de losi! Demian: „Juriul celei de-a XV-a ediții 
a Festivalului filmului neorealist „La cena 
d'oro delle nazioni“ a acordat „Targa dar 
gento” regizorului roman losit Demian pentru 


(Italia) — Festivalul filmul 


ra munai de Gheorghe 


laureat la Quito (Aimée 


© Bibao (Spania) — Al XXVIl-lea Festival 
internaţional al filmului de scurt metraj (2—7 
decembrie 1985) a inscris pe agenda sa: Ca- 
sa dg Zeno Bogdânescu, Vară scurtă de Te- 
rezi Barta, Piejolul de lon Truică. Timpul de 


Naghi. iu de 


lacobescu) 


biogralice ale regizorului. binecunoscule. de 
noi, continua privitor la Nunta de piatra): 

Povestirea este plina de sugestii în spiritu! 
luì Dreyer și Bresson, dar din punct de ve 
dere stilistic filmul este mai apropiat de Vis- 
conti pe care Veroiu îl considera poate cel 
mai remarcabil regizor din toate timpurii» 
Este desigur ușor să recunoști o mulţime de 
particulantaţi stilistice în filmele lui Veroiu 
ca de pilda pendularea de la neorealism la 
filmul negru, de la nostalgia romantică ii 
tresca vastă a unei epoci condamnată să dis 
para. Totuşi Visconti nu este singurul de care 
Vero ne amintește şi aici se află, poate, < 
parte din măreția sa regizorală, și anume: de 
a li știut să se inspire din atitea surse. Litera- 
tura română clasică a însemnat foarte mult 


Un festival cu 
jumătate de duzină 
de filme-revelaţie 
semnate 
de acelaşi autor 


Veroiu: unul 


dintre cei 
mai mari regizori 
pe care îi ar 
Europa de astăzi 


tilmul său Piciu, pentru felui in care a creat 
un tablou atrăgător și vivace al vieţi sent 
mentale din lumea copilăriei” 


e Cairo (Egipt) Festivalul internațional al 


filmului 
Diploma de onoare pentru Declaraţie de 
dragoste de Nicolae Corjos 
Premiile Ministerului culturii regizorilor ro 
mâni Naghi pentru Acţiunea Zuzuc 
și Nicolae Corjos pentru Declaraţie de dra- 
goste. 


losif 


(Diana Lupescu, 


Constantin Păun, Pompele de Olimpiu Ban- 
talac și Ucenicul vrăjitor de lon Popescu 
Gopo. 


e Havana (Cuba) — Al Vil-lea Festival al 
filmului latino-american a înscris în competi- 


ve Fapt divers de Andrei Blaier, și Emisia 


continuă de Dinu Tânase. 


© Atena (Grecia) — Săptămina internaţio- 
nală a filmului de animaţie ANIMATION a re- 
ținut pe ecranul său: Spinii trandafirului de 
Nell Cobar, Banchetul armelor de Adrian Pe- 


Demi: 
Victor 


pentru ei ca cineast, mi-a spus regizorul 
care preferă literatura ca punct de pornire a 
iimelor sale pentru cå ea oferă descripții ma: 
subtile asupra operei şi mediului inconjura- 
tor, Muzica joaca de asemenea un rol deose- 
int de important in filmeie lui, în care alătura 
noi şi tradiţionale cintece populare, balade 
romanțe ce iau parte la poveste 

in afară de Visconti, un cineast experimen 
iat poate să recunoasca în filmele lui Veroiu 
si tuşele picturale aie unor autori ca Troell, 
Wajda, John Ford şi este semnificativ faptul 
ca Veroiu, cind i-am spus că sint suedez, s-a 
“ferit la Widerberg şi Troell inainte de a-l 
ami pe Ingmar Bergman. Văzuse Zborul vul- 
turului (Troell) de trei ori şi mi-a spus ca îl 
admiră pe Widerberg pentru a fi făcut doua 
Bo Gei de diferite ca Elvira Madigan și 

acoperiş, pentru că un regizor 

mea “e ie cu adevarat profesionist numai 
cind poate să stapinească toate genurile. El 
rebuie sā fie capabil, spune Veroiu să scrie 
si o sonată pentru pian, şi o simfonie. Şi Ve 
oiu este o dovadă vie a declarației sale. 

Tot la'conterinţa de presă, Veroiu și-a alır- 
mat libertatea sa de artist, aceea de a fi facut 
ce filme a dorit. El este, dealtfel, unul dintre 
cei mai importanţi regizori români și prefe- 
„ina lui a mers câtre subiecte istorice, cu un 
punct de vedere socialist, arâtindu-și adeziu- 
nea faţă de diferite momente de eliberare pe 
care țara le-a parcurs de la epoca feudală 
pină la anii cotropirii fasciste. Veroiu a spus 
ca intotdeauna a putut, fără constringere, 
sa-şi exprime apelul sau umanist față de pu- 
biic. După cite a reieşit, este un punct de ve- 
dere urmărit cu perseverenţă de regizor: „In- 
totdeauna am crezut că este inutil să faci 
filme pe care publicul să nu le vadă” a decla- 
rat el cu sinceritate la o conferinţă de presa 
unde un alt regizor a exprimat, într-un limbaj 
destul de confuz, dreptul artistului să ignore 
ceea ce publicul dorește să vada. 

veroiu a ales sa urmeze calea epica trad: 
lională, în care, de obicei, nucleul acțiunii 
este dragostea, setea de bani și de putere, iar 
ielaţiile de familie și prietenești joacă un rol 
important şi femeia este adesea figura cen- 
vrala. Dar fie că se referă la epoca râscoale- 
k», conflictul dintre feudalism şi începuturile 
sucietaţii industriale, dintre capitalism şi ṣo- 


e Praga (Cehoslovacia) —- Festivalul lilmu 
jui militar. cu-tematică sportivă 


Premiul al juriului pentru ce! mai 
bun comentariu filmului Marşul (regia maior 
Gabriel Sima; comentariul Jenica Pelin) 

Premiul iii la categoria „filme instruc- 
tiv-metodice” şi 

Premiul comitetului de organizare pentru 
cea mai bună imagine filmului Metodica in- 
strucţiei alpine pe timp de iarnă (regia maior 
Barbu Dragoescu, imaginea col. loan Os- 
trovschi) 


laureat la Avellino 
Răzian Vasilescu 


Rebengiuc. 


inngenaru și Clemansa Sion, Micul toboşar 
de Virgil Mocanu, Scurtă istorie și Orgolii de 
lon Popescu Gopo, Fereastra și Jocuri şi jo- 
curi de Laurenţiu Sirbu, Carnavalul de lon 
Truică, Întoarcere în viitor de Sabin Bălașa 


e Cannes (Franţa) — Întilnirea internațio- 
nală a filmului pentru tineret (14—22 decem- 
brie) a invitat în concurs Adela de Mircea Ve- 
roiu. În cadrul „Retrospectivei filmelor pre- 
miate“ in decursul anilor la această presti- 
gioasă manifestare. a fost prezenta! și Apa ca 
un bivol negru. 


fkând rumân 


AGEA VEROIU 


ny Viseonti 


Bengt forsiund 


Filme 
cu o amprentă 
unică... . 
(Extrase din 
Chaplin”) 


Fe vistu 


cialism, sau dintre fascism și pacti- m, omul 
ca individ se află intotdeauna in centru. O 
altă trăsătură caracteristica a operei lui Ve 

roiu este felul în care se bizuie pe un cupli 
de eroi, conducerea fiind preluată de perso 
najul mai slab, cel ezitant, în dubiu, cel care 
caută. Mai presus de orice remarcâm și o 
anume tendinţă filozofică, nu rareori inspirată 
te Kant și Schopenhauer, deşi faptul acesta 
nu face naraţiunile sale greoaie 

izbitor este şi feiul cum Veroiu își întrebu- 
ințează la maximum uneltele regizorale și în 
această privință mulţi regizori contemporani 
au mult de invâțat. Chiar din prima scenă re 
gizorul aruncă provocarea, trezește curiozita- 
tea publicului. Ritmul şi dramaturgia sint în 
dialog permanent și rareori exista o foto- 
grama de prisos iar filmele sale sint surprin- 
zátor de scurte, rareori durează mai mult de 
o ora şi jumătate. M-am referit deja la impor- 
tanţa muzicii; imaginea este la fel de impor- 
tantă, dar niciodata nu generează un estetism 
goi. Intotdeauna filmul rămine să spună po- 
vestea 

(Autorul articolului prezintă apoi subiec- 
tele filmelor Dincolo de pod și intre orglinzi 
paralele și se opreşte mai mult la Semnul 

i): 

Pentru mine Între oglinzi paralele a fost cel 
mai fascinant şi mai profund film al sau. Dar 
fresca, atit de viu colorată; din Semnul 
lui se număra şi ea printre favoriţii mei. In su- 
edeză filmul s-ar număra printre așa numitele 
„eastern-western” privind conflictele dintre 
diferite familii. clase și fracțiuni dintr-un mic 
sat din România, în apropiere de frontiera iu- 
goslavă, în timpul ultimilor ani de război. Sti- 
listic, mai puţin omogen decit filmeie mai 
timpurii sau mai tirzii ale lui Veroiu, el apare 
cam surprinzător și puțin traznit în galeria sa 
de personaje — filozofu! Veroiu dovedindu-se 
a nu îi întrutotul osti! acţiunii pure, învecinată 
cu farsa! 

(Autorul articolului se referă apoi la Aştep- 
tind un tren, Sfirșitul nopții și Să mori rănit 
de dragoste de viață despre care spune: „sti- 
lu! său poate fi asemănat cu cel al lui Nicolas 
Ray“; și incheie articolul cu o apreciere la 
Adela): 

Veroiu spune că de data asta a încercat 
să-şi construiască filmul pe mişcarea inte- 
rioară a personajelor şi într-o oarecare ma- 
sura a reușit. S-ar putea obiecta că povestea 
este într-o măsura foarte mare marcată de 
moștenirea unui Cehov și Turgheniev, dar cu 
siguranţă filmul nu pierde nimic prin aceasta 
Are o senzualitate și o atmostera cârora este 
imposibil să le reziști şi asemenea atitor 
opere ale lui Veroiu, Adela vorbește din nou 
inimii, ochiului și spiritului. „Ca o muzică 
dintr-o epocă ă”, este ultima replică din 
dialogul filmului. Cind în cele din urmă, doc- 
torul pleacă singur fără să fi îndrăznit să se 
destăinuiască tinerei femei pe care o iubește 
şi care-l iubește (prietenul său a cucerit între 
timp, fără prea mare efort, văduva) el spune 
cu amărăciune: „Acum trecutul începe din 
nou“. Este o ilustrare tragică perfectă a clasi- 
cei zicale:; „Acum ori niciodată” — şi eroul a 
ales niciodată. 

Cu acest film Veroiu s-a reintors la litera- 
tura clasică română, cu descrierile şi pătrun- 
derile ei in adincul naturii umane. În același 
timp Adela ne arată ce regizor strălucit este 
el. Un autor al cărui punct de vedere asupra 
vieţii şi a cărui subtilă viziune pune o marcă 
pe toate filmele sale, prin care devin absolut 
unice. Pentru mine Veroiu este unul dintre 
ce mai mari regizori din Europa de astăzi 


e Hayderabad (India) — În cadrul Festiva- 
lului necompetitiv „Filmostav“'(10—24 ianua 
ie) au fost prezentate Dreptate in lanţuri de 
Dan Pița, Adela de Mircea Vgroiu și docu- 
mentarul Cind înfloresc nuterii de lon Bos- 
tan 


e E rr nT prea Aa — A Vil-a ediție a 


pentru copii și tineret a 
inclus în ere ue e Marele de Maria 
Callas Dinescu, Raliul de Mircea Drăgan și 
filmele de animație de Victor An- 


tonescu, Copăcelul de Laurenţiu Sirbu. 


lumea văzută 


Un festival 
al filmelor 
pentru copii, 
într-o ţară 
care produce 
2 (două) filme 
pe zi! 


f ara scenariu 


Este cinci și douăzeci (dimineața), nu pot 
să dorm şi nici să citesc... La București este 
unu şi douazeci (noaptea), am bâut apă 
fiarta, mai am o sticlă de coniac, dar n-am 
chef de bâutură, am devenit indian-antialcoo 
lic! Simt incă uruitul motoarelor și intocma 
cum lac la masa de montaj, aud sunetul $ 
vad avionul mergind inapoi, inaintind cu 
coada printre nori... Mă regăsesc pe aeropo! 
tul Băneasa, înainte de plecare... Așteplam sa 
aud în difuzoare chemarea pasagerilor pentru 
imbarcarea pe avion, cind o voce interioara 
"cepe să ma chinuiască: Unde te duci? — In 
india, la Bangalore, la un festival de filme 
pentru copii. — La ce adresá? Cum i 
cheamă pe director, ai scrisoare de invitație? 
Nu! 


cu 'ochi de cineast 


copiilor, deoarece şi lui îi plac desenele ani- 
mate. în torențul aplauzelor copiilor. cred ca 
s-au auzit și aplauzele mele 


indienii fac desene animate frumoase inte 
resante “și, după părerea mea, (bineinicles 
vorbesc numai pentru filmele ce le-am vazul) 
fac aceeași greşeala pe care am incercal-a-si 
eu “acum 30 de ani: incearca sa-l imite pe 
Disney, incearca sà imite uriașa uzină Disne 
yană. Am avut o intilnire cu principalii real: 
zatori veniţi la festival și cu cei din studiou 
“ile din Bangalore: -imi turuia gura pe limba 
lui Shakespeare și-mi dadeam seama ca nu 
prea o stâpinesc. am făcut o impresie buna și 
am primit invitația de a ţine un curs în anul 
ce vine 

Seara, întins in pat, mă gindesc la cursurile 
pe care le-am ținut la Lisabona, Ferrara 
Gand, Cairo şi la scenariile mele de desene 
animate ce se tot aduna... 


lau parte la un seminar despre „Copiii şi 
tilmul.” Profesori, regizori, actori şi copii se 
succed la tribuna. Un ținc de vreo cincize 
< saizeci de centimetri dispare în spatele tr 
bunei şi se vede doar o minuţă ce se întinde 
dupa microfon: „— Voi fi foarte scurt, zice ot 
>! noi aplaudâm. Un altul zice: — Mi-a placut 
toarte mult Rămășagul pentru că îmbină lu- 
cruri moderne cu costume istorice.. 

Am incercat eu să explic câ nu sint cos- 
tume istorice, ci costume de povești cu 
Feţi-Frumoşi şi Zmei ce se lupta pentru Co- 
sinzene... Cred că nu prea am avut succes, 
basmele lor sint altfel. De fapt, nu numai co- 
pini. nici maturii nu prea știu mare lucru des- 
pe cultura noastră, nu vad filme româneşti 


„Am încercat să le explic că este un basm cu Cosinzene 


(Angela Similea în Rämäsagui 


Mera "nainte, nu mi se pare nimic anormal 
nu e prima oară cind plec ia drum fara sce 
nariu. 


Sint la Bangalore. De citeva zile trâiesc un 
festival intensiv: de dimineaţă pină seara pot 
vedea în cameră un program de filme pe ca- 
sete, filme de toate genurile: comedii, come- 
dii muzicale, drame muzicale, aventuri, ecra- 
nizări etc.; seara în clădirea nou construita 
Chowdiah Memorial Hall, un edificiu splendid 
in formă de vioară, văd filme pentru copi 
impreună cu copii veniți din toate colțurile 
Indiei. Sala este viu colorată de costume na 
ționale, se aud fel de fel de voci, unii spun ca 
sint dialecte — mie mi se par toate la fel-pri 
vesc copiii şi toţi îmi zimbesc, sint fermeca 
tori, au ochii mari, rotunzi sau oblici, mişcari 
sprintene și graţie de balerini. 

Astă-seară, la deschidere, vine primul mi 
nistru Rajiv Gandhi. Rajiv Gandhi sosește di- 
rect de la aeroport împreună cu ministrul cui 
turii, Ramakrishna Hegde, şi este întimpinat 
de Președintele Societăţii filmului pentru co- 
pii din India, Amol Palekar. Un mic spectacoi 
organizat de copii și un ţinc invită pe înalții 
oaspeţi pe scenă și le pune întrebări, intre- 
bāri primite cu aplauze: — Putem să avem 
program mai lung pentru copii la TV și mai 
multe desene animate? Ministrul culturii pro- 
mite și, in cuvintul său, Rajiv Gandhi spune 
că va avea grijă să se îndeplinească dorinţele 


de lon Popescu-Gopo 


Ş$: aici, ca şi în alte părţi ale lumii, sint multe 
filme americane, numai că indienilor le plai 
filmele indiene... Producem, spunea directi 

rui difuzării filmelor în india, două filme pe zi! 


„Dacă n-ar fi lost posibil, nu s-ar fi întim 
plat” îmi sună în urechi principiul lui Aristo 
tel, încerc să descitrez fencmenul: tehnic, fil- 
mele indiene sint perfecte: aparate moderne. 
peliculă excelentă, sunet impecabil. Scena- 
riul... Scenarii pentru 760 de filme... Trec re 
pede peste comparaţia cu problemele și nu 
mărul scenariilor buftene și constat că scena- 
riile filmelor indiene folosesc, aproape toate 
aceeași construcție. De la începutul drame: 
(chiar și comediile folosesc canavaua dra 
mei) soluţiile funeste sint enunțate, acciden- 
tele se conturează. O umbră, o furie, un vis, 
aduc certitudinea unui eveniment nefericit şi 
trezesc impresia de teamă în spectator. Eve- 
nimentele se destâșoară de-a lungul a 
două-trei ore și tind spre două extremități: ori 
drama se accentuează dintr-o angoasă, într-o 
agonie a morţii, sau acțiunea capătă o intor- 
sāturā previzibilă (sau imprevizibilă) și totul 
se termină bine și, în cele mai multe cazuri 
foarte bine. De obicei, totul este decis înainte 


lon POPESCU-GOPO 


(Continuare în pag. 20) 


— Se folosește termenul de „festival al fes 
tivalurilor”, dar cred că este mai mult decit 
atit pentru că ceea ce işi propun organizato 
rii, National Film Theater, British Film insti 
tute, este să prezinte publicului londonez 
cele mai interesante filme ale anului respectiv 
descoperite fie în festivaluri — de aici proba- 
bil ideea de „festiva! al festivalurilor” — fie 
„Ja fața locului“, pentru că sint foarte mobili 
și au posibilitatea så detecteze și filmele inte- 
resante care n-au ajuns incă în festival. Chiar 
filmul lui Kurosawa, cu care, cum ai văzut, 
s-a deschis LFF, nu a fost inca prezentat 
intr-un festival. Existăxo adevărată „armată“ 
de critici britanici care „vineazā", realmente, 
cele mai interesante filme ale unui an şi le re- 
comandă pentru LFF 

— Cine a recomandat „Concurs“? 

— John Warringhton, o persoană foarte 
respectată în lumea criticii britanice — are și 
o emisiune permanentă la BBC — care a vă- 
zut filmul la New Delhi. Această recomandare 
se face sub semnâtură şi cu argumente. Dar 
nici asta nu e suficient, pentru că înainte de 
începerea festivalului are loc o preselecție și 
de fapt acolo se decide soarta participării 
Pare ciudată atita rigoare pentru un festival 
necompelitiv, dar dacă ţinem seama de faptul 
ca ambiția organizatorilor este de a prezenta 
publicului chiar cele mai interesante filme. ri 
goarea devine explicahilă. Deși nu este com- 
petitiv. LFF ofera, totuşi, „0 recompensa 


-ul românesc de Dan 
răceli” 


faimoasei 


În meseria noastră. 
un fel de rivalitate 
este necesară. 
Dar o rivalitate 
pozitivă, 
de tipul: 
hai să ne stimulăm 
unii pe alţii! 


Anumite lilme, apreciate de ei drept cele mai 
bune, primesc un certificat. 

— Nu este vorba de „Diploma de partici- 

— Nu. Un certificat care atestă deosebita 
valoare artistica — estetică și profesionala 
a filmului respectiv. Nu știu cite filme au pri 
mit la Londra acest certificat, eu am plecat 
nainte de încheierea festivalului (in general 
nvitaţia este pentru trei zile, și așa m-am bu- 

urat de o prelungire pentru că am fost găz- 
iuit o sâptâmină) dar înainte de a pleca mi 
s-a spus ca filmul nostru va primi acest certi- 
ficat. Mi se pare important pentru un festival 
care ignoră cu desăvirşire criteriul comercial, 
vedetele, producătorii. Ceea ce contează aici 
este filmul. 

— Ce reacţie a avut publicul londonez la 
filmul nostru? 

— Foarte bună. Acolo unde mă aşteptam 
sa se ridă, s-a ris, iar în ce priveşte momen- 
tele grave am avut senzaţia clară că publicul 
înţelege. Dar proba a fost discuția de după 
vizionare. Pentru «că programul festivalului 
prevede o asemenea discuţie dupa fiecare 
film. Cine vrea să pună întrebări, râmine în 
sală. Trebuie să spun că la filmul nostru a ră- 
mas toată sala. Era un semn bun. Al doilea, a 
fost calitatea remarcilor şi observațiile care 
s-au făcut extrem de favorabile filmului și 
nouă, tuturor. Am reținut că: nu se aşteptau 
să vadă un film atit de bun (aici trebuie sä 
mulţumesc şi „Centralei România film“ care a 
trimis în festival o copie impecabilă, ceea ce 
contează enorm) — au avut senzaţia câ e ta- 
cut dintr-o râsufiare”, și vroiau să ştie cum 
am obținut senzaţia asta — apoi au vrut sa 
afle o serie întreagă de lucruri legate de sem 
nificaţiile unor personaje sau de semnificaţia 


Eva SiIRBU 


(Continuare în pag. 20) 


Pița a ridicat temperatura 
britanice 


14 


| 
| 


Filmul acesta 
ar putea fi 


şi al părinţilor, 

şi al bunicilor noştri. 
Poate ar avea 

şi ei 

ceva de învăţat! 


| 


Declaraţie 
de dragoste 


la ora 
declaraţiilor... 
sincere 


(Urmare din pag. 24) 

spun ceva despre Tamara Buciuceanu-Botez 
Cristina Deleanu, lon Caramitru. Adela Mar- 
culescu, Constantin Diplan. Domniile lor sint 
actori de prea mare talent pentru a-mi per- 
mite eu să-i comentez. Filmul acesta ar putea 
fi, într-un anumit tel, şi al părinţilor şi bunici- 
lor noștri. Poate ar avea și ei ceva de învăţat 
de la tatăl lui Alexandru. Eu cred că unui 
adolescent trebuie să i se acorde încredere, 
să fie urmărit, da, dar din umbră. Un control 
care să semene cu un arest este sinonim cu 
tăierea aripilor. Acest „conflict” profesor-elev 
este. cred, deseori. o consecință a neinte- 
legerii intenţiilor de ambele părţi. Poate ca 
nici domniile lor nu ar fi așa, daca... Poate 
nici elevii n-ar fi fost așa dacă... Ce bine ar fi 
dacâ... În acest film am regăsit romanticul 
din noi. Sint convinsă că şi cei mai „înrâiţi: 
dintre colegii mei au avut un moment de me- 
ditaţie după acest fiim. Adesea pozăm în ti- 
neri pe care sentimentele nu-i ating, ridem, 
ironizăm, uneori dureros, pe cei care sint mai 
sentimentali. 


Anca Dragomir, cl. Xii-a P: Aș vrea să-i 
pun o întrebare mai delicată lui Constantin 
Diplan. Mi-a plăcut foarte mult cuplul pe care 
il făcea cu Adela Mărculescu, ca părinţi, dar 
și ca soț-soție. M-am întrebat, privindu-i, 
dacă la virsta a doua mai rămîn aceleași sen- 
timente de dragoste, dacă nu intervine obiș- 
nuința? 


Constantin Diplan: Întii că nu mă simt la 
virsta a doua. Deși sint căsătorit de două vir- 
ste. Fiica mea e studentă şi e căsătorită. Am 
o soţie cu care mă înţeleg foarte bine şi pe 
care o iubesc, nu, nu din obișnuinţă. Cu 
Adela Mărculescu m-am înțeles bine in film 
pentru că e o actriță foarte bună, un coleg, 
un camarad deosebit. 


Doiniţa Pavel ci. Xi-a i: Cînd te duci să vezi 
un film te duci cu sufletul curat. Aşa fac eu 
cel puțin, nu știu alţii... Filmul acesta spunea 
cu glas tare ceea ce unii dintre noi n-au în- 
cercat, poate, nici în şoaptă. E, desigur şi 
acesta un răspuns la întrebarea de ce ne-a 
plăcut filmul. 


George Şovu: Dacă ar fi să dau eu un răs 
puns foarte succint la întrebarea: De ce a 
plăcut Declaraţie de dragoste? aş spune ca 
in el tinerii din diverse locuri au întilnit un te- 
ntoriu de suflet și de aspirație comun cu 
ceea ce gindeau, cu ceea ce trâiau ei inșiși 
Filmul poate că a găsit o lungime de undă pe 
care sa comunice cu dumneavoastră, prin 
prezentarea necontrafăcută a unor lucruri 
„ca-n viaţă” prin sugestie, sugestia și nu co- 
pia realitaţii. intr-o scrisoare primita la redac- 
ţia revistei „Cinema“, un coleg al dumnea- 
voastră de la Liceul „Nicolae Tonitza” spunea 
că cei doi, loana şi Alexandru, reprezintă un 
ideal pentru ceea ce ar trebui să fie frumos-in 
viaţa voastră, a tinerilor. Dar, se intreba el,- se 
întimpla cu foarte muiţi dintre noi așa ceva? 
Nu ajungi aşa de ușor la ideal. Nici cei doi 
eroi nu ajung, nu se știe ce se va întimpla cu 
ei în continuare, câci dacă s-au văzut la 
mare, după o vreme, nu înseamnă că ei vor 
rămine neaparat impreună. Deocamdată, eu 
mă gindesc ce să fac cu ei într-o viitoare 
carte, pe care o intitulez „Dimineaţa iubirii”. 
Poate îmi daţi sugestii în legătură cu Alexan- 
dru şi loana, ce să fac cu ei mai departe.. 


Cor: Să nu-i despărțiți! 


George Şovu: N-o să-i despart... Autorul 
scrisorii despre care v-am vorbit facea şi 
unele observații asupra finalului. Voi ce 


rere aveţi, de sxemplu. despre final? Vă n 
tac o mărturisire. Iniţial am vru! sà sfirşim fil- 
mul cu intilnirea imaginară, cu proiecția lui 
Alexandru. M-am bucura! nespus cind am ci- 
tit câ aşa a simțit si acest elev. Dar, m-am 
gindit. împreună cu regizorul, că poate do- 
rinta majorităţii spectatorilor este să-i vada 
impreună pe cei doi. Sigur cå prin aceasta nu 
sintem cu nimic originali. Dar am vrut să fie 
aşa cum își doresc oamenii să se intimple, 


ue = 


„Spiritul de echipă: iată = din secretele reuşitei“. Scenaristul 
şi regizorul Nicolae Corjos, la întîlnirea cu 


i 
George Sovu (în picioare) ` í 
Liceului nr. 3 $ 


Foto: Victor STROE 


Tineretul fată-n faţă 


pentru cå — și asta e o credința adincă a su 
fletului meu și o rezultanta a experienței mele 
nu mai spun de ciţi ani, de cind mă uit in 
ochii şi in sufletele dumneavoastra — nu 
există om să nu-și dorească o asemenea im- 
plinire. Numai că unii ajung la ea mai repede, 
alții mai greu și alţii niciodată, din pacate 


Poate că filmul acesta 


liza tot aici. Am mai spus-o și o repet, eu sint 
regizorul unei echipe. Şi dacă filmul a ieşit 
aşa, este pentru câ am avut întreaga echipa 
excelenta, fără fisuri: scenarist, operator, sce 
nograf. tehnicieni, actori. De obicei, cind ma 
intilnesc cu tineri, le spun: in orice profesie e 
nevoie să ai o echipă bună. Sa ai o echipa 


nu este o capodoperă 


dar este, incontestabil, un succes. 


Succes de public. Fiindcă 
recunoaște 


se 


Magdalena Gabrea, ci. Xi-a K: În viaţa nu 
este așa, de cele mai multe ori. Sigur, exist: 
și excepții, dar atit de tare... S-a pus pro 
blema dacă filmul trebuia sau nu să se ter 
mine astfel. Dacă privim din punct de vedere 
artistic, cred că nu. Proiecţia lui Alexandru 
lăsa drum liber ipotezelor, dorințelor şi lăsa 
libertatea de-a privi filmul propriu-zis dintr-o 
multitudine de unghiuri. Dar, din alt punct de 
vedere, sfirșitul este bun pentru că, urmărind 
timp de o oră și jumătate un film, la care par- 
ticipi afectiv, cu emoție şi dragoste, slirşitul e 
cel ce dă liniște acestei vrăji, așteptări, do- 
rinţi chiar. Nu s-a spus nimic, aici. despre 
imaginile acelea calde, intime, tineresc zimbi- 
toare, în care chiar şi ploaia devenea un ele- 
ment apropiat sufletului. Imagini datorate lui 
Doru Mitran, un operator pe care-l știu de la 
Adela, de la Să mori rănit din dragoste de 
viață. Și apoi, ochii aceia mari, catifelaţi. cu 
straluciri de rouă în soare, zimbetul acela 
blind, ce părea că ţi se alundă în suflet, vo- 
cea caldă, silueta de căprioară... toate ale 
loanei, scuzaţi-mă, ale Teodorei Mareş, am 
vrut să spun. Pentru că n-o pot despărţi de 
loana. Personajul creat de George Şovu este 
o fată, dar o fată adevărată, graţioasă, fru- 
moasă și, mai ales, tatdra și un pic sfioasă 
O fată... feminină. Şi nu întimplator zic așa. 
Fetele de azi poartă jambiere şi haine cu 
capse. Dar nu acesta e lucrul râu. Râu e ca 
odată cu acestea, iau și atributele băieților 
Rar întilnești, cum am spus, „o fata femi 
nină“”. Aș vrea să întreb ceva: Teodora Mares 
cum v-a plăcut rolul? Vreau să spun daca, ti- 
ind atit de apropiată de virsta noastră, vi s-a 
părut greu şi în ce a constat dificultatea? Din 
punctul de vedere ai loanei şi apoi al dum- 
neavoastră persona! — sfirşitul vi se pare cet 
potrivit? 


Teodora Mareş: Sigur, așa cum s-a spus 
aici, sint foarte apropiată de virsta voastra 
deși colegii imi spun că am îmbaâtrinit. Sint 
studentă in anul Ill, la actorie, clasa regreta- 
tului profesor Octavian Cotescu. Şi eu imi 
doresc ca totul să se intimpie ca-n filme. Nu 
văd continuarea cuplului loana-Alexandru, 
mie finalul mi s-a părut... deschis. Probabi: 
ca vor veni, pentru cei doi, şi zile mai grele. 
Pentru că, sint convinsă, nu intotdeauna Ju- 
crurile merg așa strună. Foarte greu nu mi-a 
fost sa devin ioana. M-a ajutat viaţa, ca så zic 
așa, experiența i 

Constantin Diplan: Nu-i chiar așa. Am vā- 
zut-o pe Teodora la filmare. Era emoţionată 
cum nu vă imaginaţi. Mă simţeam dator, ca 
un parinte ce sint şi ca un coleg care uneori 
sint cumsecade. să o ajut. Ceea ce am și fă- 
cut pe cit mi-a stat în puteri. Un rol ca al ioa- 
nei, cu cit e mai simplu, cu cit iti cere să fii 
mai firesc, cu atit e mai greu. Țeodora l-a tà- 
cut foarte bine și eu cred în talentul ei 


Camelia Popa, c/. Xii-a M: Întrebarea mea 
se adresează, de fapt, tuturor realizatorilu: 


fiimului. Au existat momente -cind te-a fost 
teamă că imaginea creată de ei =-â: putea sa 
nea gerera- 


nu se suprapună perfect cu im. 
ției noastre? T 


Nicolae Corjos: intii vreau să vă spun ca 
sint emoţionat pentru că, trecind prin liceu! 
dumneavoastră, mi-am reamintit momente 
din timpul filmănior. Mi-am amintit de ajuto- 
rul susținut ai conducerii liceului, al întregu- 
lui colectiv, căruia îi mulțumesc şi cu aces! 
prilej. Probabi! că fiimul urinăâtor îl vom rea- 


publicul tînăr 
în eroii lui 


"si a luu 


„Nea Tăticu“, 
sectorului suflete pe 
tineretului //ore! 


şeful 
şantierul 
Vişan) 


una la revista „Cinema“, să ai o echipă buna 
la şcoală, in cancelarie, în clasă, să fie toți 
uniţi pentru acelaşi scop. În orice profesie, in 
orice domeniu, viitorul este al echipei. Eu nu 
ma consider talentat decit în măsuia în care 
ştiu să-mi aleg o echipă de oameni talentaţi 
Şi caut ca atmosfera de lucru să fie bună, 
prietenească, ceea ce nu exclude severitatea 
exigența. Da, am avut nu temeri, ci frămintări 
permanente și eu, şi scenaristul, cu privire la 
ceea ce aducem noi din amintirea generaţiei 
noastre. Ne-am întrebat dacă poveștile noas- 
tre vor fi în concordanță cu ceea ce in- 
seamnă, de fapt, tineretrul de astăzi. Daca nu 
aducem prin fitm prea mult lirism, prea multa 
sensibilitate. care iu v-ar fi proprii. Pot sa vă 
spun că după întilnirile cu tinerii spectator 
din țara și chiar i, la această discuţie 
mi-am dat seama i adolescenţii de azi 
besc poezia Sinteti ia fel de sensibili, poate 
chiar ma: mult decit generația noastra. Şi 
pentru că tol s-au făcut azi o serie de mår- 
turisiri, fac și eu una: aţi depăşit toate aștep- 
tārile noastre. 


„Cinema: Chiar toate? După cum știți, ia 
revista noasiră se aduc nu doar elogii, ci și 
critici exigente. Dacă e cazul... 

Lucian Dobrovicescu, cl. Xii-a K: Mi-a plă- 
zut acest fiim, dar consider că ar trebui! sa se 
discute mai mult, chiar pe ecran, despre pro- 
blemele tinerilor. Poate nu mai mult, ci mai în 
protunzime. Vedeţi. eroul piincipa:. dintr-o 
greseala — unii i-ar zice prostie — dintr-un 
pumn putea sa-și rateze cariera S-a discuta! 
puțin, chiar aici, despre acest lucru. lar ir 
him, Alexandru nu și-a comentat atitudinea 
cu nici un prieten. Regretă sau nu? Apo: 
muzica. Am făcut o comparaţie cu muzica 


unui film recent de Dan Piţa. unde apărea o 
discotecă. Muzica din Declaraţie de dragoste 
nu mi s-a părut atit de apropiată de muzica 
pe care o ascultăm noi, tinerii anului '85, așa 
cum era aceea din discoteca amintită. Nouă 
ne place mult muzica şi nici n-aş concepe un 
fiim despre tineri fără muzică. 


Camelia Păun ci. Xi/-P: Constantin Diplan, 
aţi fost alături de Alexandru în film. Aţi fost 
de acord ca el să plece pe şantierul naţional 
al tineretului. La fel aţi fi procedat și în reali- 
tate? Intreb, pentru că nu toți părinţii ar fi de 
acord, ar putea înțelege această dragoste 
pentru o anumita meserie care nu necesită 
absolvirea unei facultăți 


Constantin Diplan: Da, cred că și în reali- 
tate aș fi procedat la fel. Tinerii trebuie sa-si 
aleagă singuri drumul în viaţa. Fiica mea e 
studentă în anul IV la Medicina veterinara 


„Isoscel” în faţa unui exerciţiu 
de nerezolvat:, „dragostea la 18 ani“ 
(Tamară ` Buciuceanu- Botez) 


Soţia mea e medic... uman, şi noi am crezut 
că-i va urma exemplul. Aveam și doi căţei pe 
atunci, pe care fiica noastră îi iubea foarte 
tare. Cind ne-a spus că vrea să dea examen 
la medicină veterinară, -i-am explicat doar 
atit: că acolo nu sint numai cîini şi pisici, ci şi 
porci, vaci. cai. A insistat, spunea că-i plac 
animalele, şi ca asta e meseria ei. Şi azi cre 
a avu! dreptate. Cind a venit odată din prac- 
tică, de la un combinat de porci, mi-a spus: 
„Nu-i adevărat cind spui despre cineva că-i 
mai urit ca porcul. Porcul e un animal foarte 
frumos". Şi azi cred că decît un medic uman 
prost, mai bine un medic veterinar pasionat. 


Camelia Păun: Aş mai vrea să întreb ceva. 
Cum a fost realizată încâierarea cînd Andrei 
s-a lovit cu capul de tablă? Mi s-a părut câ 
într-adevăr s-a lovit şi am fost surprinsă. 


Fiorin Chiriac: A fost chemat un cascador, 
Vasile Popa, zis Țeavă. Am repetat scena cu 
el, cum mă piesnește Alexandru, cum cad. La 
stiție am căzut intocmai, dar „pe bune“. 
cat că nu s-a tras atunci. La „motor“ am 
refacut mișcarea si de data asta doar am in- 
terpretat-o. Să vă explic cum am făcut. 


(Spectacol apiaudat! Aici banda de magne- 
tofon se dovedeşte ineficace, nefiind cone- 
xE ia sistem videoj). 


Rodica Marin,ci. Xi-a-i: Alexandru nu se aş- 
iapa la incidentul cu bătaia, de unde i s-au 
tras toate celelalte. După mine filmul a vrut 
sa arate că viaja este mai tare, ca are legile 
ei, hazardul ei. Parerea mea e că filmul a 
fost mult mai realist decit cartea sau carțile 
de la care s-a pornit. S-a apropiat mai mult 
de ceea ce simţim noi la această virstă. Aș 


Cor: 
Vrem 
final 


optimist! 


(elevi 
ai 


liceului 
nr. 3 


vrea ca genul acesta de filme să semene cu 
noi. Să fim noi înşine, să ne vedem ca într o 
oglindă. 


Natalia Raus, profesoară: Aș numi filmul un 
love story” al timpurilor şi locurilor noastre. 
Tinerii noştri sint romantici, sentimentali, 
deși aparența e de multe ori alta. De aceea 
trebuie să-i intelegem bine, chiar şi atunci 
cind sintem exigenţi. Ei trebuie nu doar sà 
ştie, ci să simtă, că şi atunci cind intervenim, 
mai sever, o facem tot cu gindul la viitorul 
lor. Pentru că exigenţa creează caractere tari 
și ei nu trebuie sa uite câ noi dorim ca ei să 
devină oameni adevăraţi, chiar dacă, acum. 
ne judecă uneori greșit. Mi-a plăcut mult fil- 
mul şi cred că va râmine un punct de ref 
rințà pentru multe alte filme ce se vor face ue 
acum încolo. Ar fi bine să avem cit mai multe 
asemenea filme. Sigur, adevarata dragoste 
trebuie să treacă peste obstacole. Atunci 


„Socrate“, profesorul de filozofie 
care dă tema: „Declaraţie 
de dragoste” //on Caramitru) 


cind e curată, sinceră, ea trebuie sa dainuie 

Aultumim echipei de realizatori pentru acest 
film, pentru această intilnire, şi vă așteptăm 
cu următorul film. 


Nicolae Tudor, profesor: Filmul a fost bun, 
apropiat de viaţă, a depășit tiparele moraliza- 
toare ale unor realizări similare anterioare. 
Ne-a îndemnat pe noi toți să ne reformulam 
unele convingeri. să retrăim nostalgic frinturi 
din adolescenţă. Am fost alâturi de acești ti- 
neri, în bună parte ei înșiși creatori de fru- 
mos, membri ai cenaclului „Orfeu“, și i-am 
simţit impresionați plăcut de intinirea cu ac- 
torii, scenaristul și regizorul filmului, dar și 
interesaţi să vadă pe ecrane altceva, proble- 
matizarea în imagini a frâmintărilor sufleteşti 
specifice acestui prag de existenţă. În timpul 
acestei întilniri am avut sentimentul că 
traiesc, intr-un fel anume. acea atmosteră de 
„vară în noiemvrie” pe care Lucian Blaga a 
sugerat-o în poemele sale. 


Mirela Zecheru, ci. XIl-a-A: Vreau să vă mul- 
ţumesc pentru plăcuta surpriză care a fost în- 
țilnirea aceasta, dar şi pentru ocazia de a-mi 
cunoaște, prin intermediul acestei discuţii, 
colegii de generaţie. Chiar dacă pe cei mai 
mulți nu-i cunosc decit din vedere, m-am 
simţit mai aproape de ei, legată prin preocu- 
pāri și ginduri comune. Sint în asentimentul 
colegilor mei. invitindu-vă din nou la noi în li- 
ceu, nu numai pentru viitoare filmări, dar şi 
pentru discuţii cu alţi tineri, și nu numai ti- 
neri, actori. Sperâm să ne revedem cit mai 
curind, avînd în vedere că pe noi, cei dir 
clasa a XIl-a, ne așteapă examenul de baca- 
taureat, 


„Cinema: ȘI noi vă mulțumim, vă dorim 
succes — și nu numai la examene! Pe curind’ 


Filmul 
spune cu glas tare 
ceea ce unii 
dintre noi 

n-au încercat 

să zică, poate, 
nici măcar în șoaptă 


Radu Gheorghe: 


actorii noştri ). 


Publicul tînăr? 
Nici un efort 
nu e prea mare 
ca să-i ciștigi 
dragostea 


în puterea privirii z 


D. foarte multe ori am regretat absența 
unui aparat de filmat din „viața“ unui interviu 
cu actorii noștri. intilnirea cu Radu Gheorghe 
mi-a redeșteptat brusc acel regret. Faţa lui 
spune mult mai mult decit vorbele pe care, 
dealtfel, şi le alege indelung și le rostește rar. 
cu pauze ce mi se par nesfirşite şi care mă 
aruncă in panica stupidă că, in locul unui in- 
terviu, mă voi alege doar cu un spectacol de 
pantomimă. Primul set de intrebări-răspun- 
suri arată cam așa: În ce an a terminat insti- 
tutui? 1975. Tăcere. Cu cine a învățat? „Cu 
Sanda Manu”. Tăcere. Cum este cind un ac- 
tor nu învată de la alt actor, ci de la i- 
zoare? „Depinde... de actor.” Tăcere. PE 
perare de cauză, caut cea mai banal-concretă 
intrebare cu bătaie lungă in timp, care să 
nu-i permită răspunsuri de trei vorbe și 
multă, multă expresivitate: Ce a făcut de cind 
a terminat institutul şi pină acum? Răspunsul 
vine, evident, după o lungă tăcere: 

— Am încercat sâ-mi gasesc drumul... Pri- 
mul loc unde s-a intimplat acest lucru a fost 
Teatrul „Țândarică” unde, în acord cu direc- 
toarea și regizoarea Margareta Niculescu, am 
inceput să incerc un nou gen de spectacol 
care mă tenta demult: pantomima. Dealtfel 
este şi a doua specializare a mea trecută pe 
diploma... Pină la urmă, incercarea a fost mai 
mult a regizoarei, care a realizat o combina- 
te de spectacol cu marionete, păpuși şi ac- 
tori. În afară de mine mai erau Anda Câlugu 
reanu şi Florin Zamfirescu. Nu a fost o pe 
rioadă moartă, chiar daca nu am reușit atunc 
să-mi fac spectacolul mult visat — de panto- 
mima, dar nu numai. Eu am făcut școala de 
muzică, cunosc citeva instrumente și aș fi 
dorit să fac tot ce ştiam eu că pot să fac în 
acel spectacol, să mă folosesc total. Deci, 
chiar dacă nu am reușit acest lucru, am mun- 
cit pentru el, am inventat nişte numere și, de 
fiecare dată cind s-a ivit prilejul, le-am expe- 
rimentat in spectacole-colaj sau de revistă. 
incet-incet am început să iau contact cu ma- 
rele public — sau publicul „mult“ — sâ-mi 
probez, cum s-ar spune, armele şi sâ-mi con- 
turez, într-un fel ceea ce s-ar putea numi: o 
personalitate actoricească. În același timp — 
chiar din Institut, de fapt — am jucat la tea- 
trul „Bulandra“ în „Ferma“. alături de actori 
mari ca lrina Petrescu, Petre Gheorghiu, Vir- 
gil Ogășanu. Practic, ar fi trebuit să râmin la 
„Bulandra”, dar nu s-a putut aşa că am trecut 
la Naţional unde am fost distribuit într-o 
piesă de losif Naghiu „Ciștigătorul trebuie 
ajutat”. A fost spectacolul cu care mi-am dat 
„examenul“ şi, în urma căruia, teatrul a hotă- 
rit să mă -„adopte“. Am acceptat, bineinteles 
— și spun: bineințeles, pentru că, totuși, 
scena, scindura cum îi spunem noi, e cel mai 
bun loc de exercițiu pentru actor. Anul trecut 
s-au împlinit zece ani de cind joc. Și destul 
de mult. La Național sint distribuit în şapte 
piese, cu trei din ele — „Romulus cel Mare”. 
„Fata din Andros“ și „Scrisoarea pierdută” (în 
care joc rolul de mare întindere: Feciorul) 
am facut și turnee în străinătate... 

— Ştiu că şi acum sinteţi preocupat de 


pantomimă. Ce vă atrage? Ce credeți că se 
poate spune mai mult „fără cuvinte“? 

— Mult... Mult mai mult decit prin cuvinte 
Eu cred foarte mult în privire... Mai mult decit 
in gest, cred în privire. Sigur, pantomima este 
şi gest. Așa cum actoria este și gest, și cu- 
vint, și privire. Dar ceea ce trădează un actor 
nu este gestul, nici cuvintul, ci privirea. Orice 
spectator cu suflet poate să descopere un 
actor bun, sau prost, numai după privire... 

— Atunci inseamnă că trebuie să iubiți şi 
filmul. Pentru că cel mai bine el poate să 
pună in valoare o privire, nu? 

— „Da... dar puţini ştiu asta... De fapt, eu 
nu cred ca fac pantomimă. Eu experimentez, 
încerc o nouă formă de expresie, care, sigur, 
este aproape de pantomimă, dar nu este 
chiar pantomima. Un mim, în primul rind, lu- 
crează într-un costum special, asemânător cu 
cel al balerinilor, dar și al clovnilor. El folo- 
sește o mască. un machiaj specific pantomi- 
mei, care scoate în evidenţă o anume expre- 
sie. Fiecare mim poate să folosească altă 
mască, dar hu cu mult diferită pentru că 
orice element in plus poate să trimită spre 
clovn şi clovnul este altceva. Pantomima este 
între balet şi clovnerie. Ori, eu nu folosesc 
nici un costum şi nici o mască în afară de 
propria mea faţă care poate deveni o mască... 
Imi caut un costum, dar nu l-am găsit încă 
Multe din puţinele mele numere le-am făcut 
in frac pentru că „se potrivea“. Un număr era 
Dirijorul”, celălalt „Violonistul“... 


— De la Dirijor și Violonist vi se trage rolul 
din „Căsătorie cu repetiție“? 

— Nu ştiu... S-ar putea... De la muzică ori- 
cum mi s-au tras niște rolișoare în film. Un 
muzicant în Gloria nu cintă, un clarinetist în 
larba verde de-acasă, un student care cinta 
la chitară în E atit de aproape fericirea, un 
cobzar în Semnul șarpelui... Numai în Mi- 
reasa din tren am fost luat ca actor pur și 
simplu. Acela a fost și singurul rol principal... 

— Ce inseamnă pentru dumneavoastră 
spectacolele de varietăţi? 

Experienţa. lar orice experienţă cu alt 
public te întărește. Pentru un actor este o 
probă mai grea decit teatrul. unde există 
textul. replica, partenerul, ai pe ce să te spri- 
jini la nevoie. Intr-un spectacol de varietăţi 
intri singur în scenă, trebuie să susţii mo- 
mentul, să faci față şi să poți ieși cu capul 
sus. Publicul tinăr este un public, — foarte 
greu de cucerit — cel care vine la un specta- 
col bazat pe muzică populară, altul. Sint me- 
dii diferite pe care trebuie să le stăpinești cu 
aceleași „materiale” care sint în primul rind 
fața ta, persoana ta, dar cu alte mijloace. Eu 
cred că trebuie să avem tot timpul pulsul pu- 
blicului. Era să spun: pulsul țării, dar mi s-a 
părut prea mare cuvintul... Pe urmă, aceste 
spectacole imi aduc foarte multă populari- 
tate. Popularitatea nu este greu s-o dobin- 
deşti, este greu s-o menții. Trebuie să faci 
publicul să te iubească mereu și mereu. Ca 
doar pentru public jucăm! Şi eu chiar doresc 
sa-i ciștig dragostea, doresc să-l fac să înțe 
leagă mesajul meu. Pentru că eu vreau sa-i 
spun ceva. Şi vreau så- emoționez. Dealtfel 


-yA 
4 $ i 


cred că orice om dorește acest lucru și cred 
că absolut orice lucru care iese din mina 
omului, dacă e bine făcut, poate să emoţio- 
neze. Şi un... șurub. Nu rideţi. Eu am văzut 
odată un șurub care m-a emoționat. Era fru- 
mos, gri-argintiu, avea o formă 'desăvirșita 
și... era foarte rezistent. Pe mine un aseme- 
nea „obiect“ mă impresionează şi din punct 
de vedere estetic și practic. Íl pot compara 
cu un rol bun, cu un spectacol bun, cu un 
fiim bun. De ce nu? 

— Nu v-aţi gindit niciodată să propuneţi 
un tip de personaj? Pierre Etaix — cu care și 
semânaţi, dealtfel — a creat un personaj și 
un gen de comedie. Este adevărat, el e şi re- 
gizor. Dumneavoastră dacă aţi fi și regizor, 
ce aţi propune? 

„Tăcerea Radu Gheorghe“ se reinstaleasă 
intre noi. Apoi: 

— M-am gindit... Mi-am făcut mai multe 
proiecte de scenarii de film în care poate o 
să și joc odată... Dar nu sint convins că se lu- 
crează foarte serios comedia care este un 
gen foarte, dar foarte serios. Din experienţa 
mea de pină acum, comedia este tratată ca 
un gen ușor pe ideea: o facem repede, dacă 
distribuția e bună, succesul e asigurat! Și eu 
nu cred că s-a dovedit prea des acest lucru. 
Actorul de comedie, oricit de mare ar fi ei, nu 
poate salva un subiect mic. El nu este decit 
mijlocul de a transmite o idee, este un instru- 
ment, nu însăşi ideea filmului... Deci, dacă ar 
li să am un scenariu, tot mi-ar fi greu să-l 
propun cuiva pînă ce n-aş fi sigur că lucrul e 
privit serios. Altfel, nu mā interesează. Ceea 
ce mă interesează este ca la o comedie chiar 
sa se ridă. Dar nu gratuit. Da. Scopul unei 
comedii este să facă lumea să ridă. Dar lu- 
mea trebuie să înțeleagă de ce ride. Risul, bi- 
neinteles, poate să și indrepte cite ceva... 

— Cite spectacole aveți in spate? Cu tea- 
tru, filme, varietăţi, tot. 

— Cred că în jur de o mie... 

— İn zece ani. Cum vi se pare? Mult? Pu- 
in? E 
ş — Parcă acum cind rostesc: o mie. nu mi 
se pare prea mult. Mai frumos ar fi sunat 
zece mii. Ca orele de zbor... Nu mi se pare 
mult, dar cred că este mult. In acești zece ani 
am avut perioade în care nu aveam timp nici 
să respir — dară-mi-te să mă odihnesc.. 

— Cum arată, după dumneavoastră, un 
spectacol de pantomimă ideal? Chiar in film, 
poate mai ales în film... 

— Nu știu dacă pot să spun cum ar putea 
să arate un spectacol, dar mi-aş dori să reali- 
zez măcar un număr de pantomima în care 
să nu fac nici un gest. Nici o mişcare. Să re- 
ușesc să comunic totul din privire. V-am 
spus... Eu cred în posibilitatea oamenilor de 
a comunica prin privire. Cred în puterea pri- 
virii... Cred. 

Drept care, ca o exemplificare picată la 
tanc, cu o scurtă „privire“ strecurată discret 
spre ceas, Radu Gheorghe imi comunică, și 
eu înțeleg, că timpul pe care îl avea pentru 
înerviul nostru s-a consumat. Aşa incit... 


Eva SÎRBU 


Festivalul 


Un cuplu artistic 
de garantat sucesc: 


piece F SSI IDocumentarul 


în Racolarea . scris 


de. „Constantin. Voivozeanu, E tipe E == si 


sentimentul 
prezentului 


L, sfirşitul. anului trecut „Oscar-ul“ -scurt 
metrajului romane: Cupa de cristal” a ți- 
nut citeva zile cu etul la gură creatorii a 
două harnice studiouri, „Al. Sahia” și „Ani- 
mafilm” și cu.creionul în mina ciţiva critici, 
regizori, operatori, proiesori din invățămintul 
artistic, invitaţi să analizeze și sa decida pre- 
miile ediției a 17-a din competiţia genului 
scurt. Gen a cărui forță stă in concizie, a că- 
rui eficienţa stă în limpezime. Drept care juri- 
ile au deliberat și ele. Scurt, limpede, eficient 
Aproape jumătate din producţia artistică anu- 
alá a celor două studiouri a intrat in concurs; 
31 de filme documentare. cam tot pe atitea 
electronic filme de ştiinţă, apoi numeroase pelicule di- 
tău Gară ` dactice. de protecția muncii, publicitare, 

t filme de animaţie s-au inscris pe comparti- 
mente de creaţie (regie, imagine, montaj, co- 

loanå sonoră, ilustrație muzicală) în această 

întrecere care și-a ciştigat an de an tot mai 

multă autoritate profesionala. A ciștigat-o atit 

prin seriozitatea organizării lucrărilor cit şi a 

alcătuirii juriilor, a deciziilor lor de premiere, 

în genere corecte, fără partipris. Dar un juriu 

nu-i decit un juriu, criticul e și el un om, 

chiar cind subiectivitatea îi este obiectivată 

— cum ne asigura George Calinescu. Nu știu 

cum va fi fost la alte secțiuni, dar cred că 

cele mai bune documentare ale anului nu au 

lipsit din palmares. Sigur că vor mai fi fost și 

altele meritorii — nivelul mediu al producţiei 

„Sahiei“ a crescut anul acesta imbucurător, 

Dar titlurile din primele tocuri mi s-au părut 

net desprinse de pluton. Precum strâlucitul 

portret al sculptorului Lucaci! realizat de Jean 

Petrovici. Precum zguduitorul Gorunul lui 

Horea țişnit din pasiunea şi vocaţia pentru is- 

torie şi cinema a lui Pompiliu Gilmeanu. Pre- 

cum Echipajul itinerant al lui Doru Segall. 

Precum Legende noi pe Valea Argeşului al 

lui Virgil Calotescu. Precum Andrei Gabură şi 

zootehnia al lui Dumitru Done. O generatie 

de experimentați documentarişti demon- 

streaza cu aceste realizări de ultimă ora, o 

improspătare, o modernizare a mijloacelor lor 

de expresie. Vitalitatea limbajului specific. Şi 

nu în ultimul rind, o angajare în direcţiile de 

cel mai acut interes actual. Poate părea ciu- 

dat, dar citā actualitate poate conţine portre- 

tul unui sculptor fie el şi distins cu premiul 

internațional Herder? Sau evocarea unui mo- 

ment istoric-revoluționar de acum două se- 

cole? Și Lucaci și Horea (pe care eu, perso- 

nal, le-aș situa la aceeași cotă valorică) sint 

filme de profund interes patriotic şi artistic şi, 

prin aceasta, semnificative pentru un senti- 

ment mereu proaspăt. Lucaci vorbește în 

imagini de o rară expresivitate (operator 

Gheorghe Dumitru, autoru! multor reuşite 

plastice în genul scurt) despre o artă pe cit 

de modernă, pe atit de originală, naţionala 

Un om trudește ca un olar-oțelar, modelind 

oţelul inoxidabil în formele cele mai neaștep- 

tate din care țișnesc armonii dinamice, fintini 

arteziene, generos deschise umanităţii, ca 

niște izvoare de adevăr și frumos. Clipa de 

inspiraţie e convertită în ore și ani de străda- 

nie laborioasă, cizelare continuă, amintind 

curgerea apei căreia artistul îi captează în 

materie dură, mișcarea. Energia. Linii aerodi- 

namice desprinse parcă din alte galaxii, bo- 

lide,călătorind printre sfere, ca tot atitea porţi 

deschise altor lumi, aitor cunoașteri, altor is- 

pite, altor speranţe. O esenţializare a forme- 

lor ce aminteşte de „Măiastra“ ori de „Co- 

loana infinita”, de indrazneala spiritului crea- 


național „Cîntarea României“. Cupa de cristal la a 17-a ediţie 


tor românesc. Omul-Lucaci se elasează in 
fața artistului. Artistul, în faţa opere: Opera 
personală, în fața unei grandioase opere co- 
lective, care e zestrea de frumos și speranța 
a unui popor. 

Și o alta tapta-dainuire în veacuri, evocata 
dramatic pe peliculă: marea răscoala a țara- 
nimii oprimate din Transilvania, mișcare de 
anvergura condusă de Horea, Cloşca și Cri- 
şan. Despre acest zguduitor film-evocare, 
film-portret al marelui erou naţionali, impletire 
inspirată de document de epocă şi motiv fol- 
cloric, transfigurare poetica a portretului 
Crâișorului în legendă, mit popular — am mai 
avut ocazia să scriu Revin cu bucurie ca la 
un nepreţuit prieten la acest impresionant 
Gorun... mărturie a dorului de libertate, a 


O singură 
Cupă 

de cristal 
mai multe 


şi 
secvenţe de aur 


demnităţii şi forței de neinvins a poporului 
Film de cinematecă din punct de vedere ai! 
valorii lui intrinseci, dar şi argument istoric 
strălucit, convingător, în orice polemică pre- 
zentă sau viitoare. Atit Horea cit şi Echipajul 
au primit ex-aequo premiul Ii. O tonică, mi- 
nunată senzaţie de acasă iți creează de-a 
lungul variatului său traseu prin citeva țări, 
echipajul filmat de Doru Segall. Pe şiepul ro- 
mânesc ce transportă mărfuri pe Dunăre, 
membrii acestui mic echipaj: mama-ta- 
tăl-bâieţelul ce buchisește abecedarul, duc 
cu ei pe punte elementele căminului stabil: 
un leagăn, citeva găini, o tricicletă, o mi- 
ni-grădină cu pătiăgele care pină ia întoar- 
cere se vor coace ca cireșele din livada de-a- 
casă. Ducem cu noi, pretutindeni, peticul de 
cer al patriei; cintecul lui Alifantis accentu- 
eaza ceea ce imaginea construise cu discre- 
ție, ca sentiment. 

Înălțarea unui temerar arc spre timpul de 
miine, gigantul viaduct de pe Valea Topolo- 
gului, e evocată sobru, dar nu lipsit de vibra- 
ție, poezie. de Virgil Calotescu. Frumoasa 
metaforă a meșterului Manole dă filmului dis- 
tins cu premiul Ili. o deschidere emoţional 
deosebită. 

Epopeea grandioaselor construcţii socia- 
liste se regâsește și in reportajul larna s-a 
oprit la Dunăre, de Al. Drăgulescu — cu o 
coloană sonoră şi un aranjament muzical re- 
marcabile (semnate de Radu Zamfirescu şi 
Andrei Bretz) ca și în cele trei momente din 
Simfonia Magistralei albastre (dar în ansam- 
blui lor filmele despre Canalul Dunăre—Ma- 
rea Neagră nu se ridică, din păcate, la in 
tensa vibraţie a realităţii). 

Ca un corolar al acestor filme-mărturii ale 
ctitoriei socialiste, filmul-eveniment dedicat 
Congresului a! XIII-lea al Partidului, a lost 
distins cu premiul pentru reportaj politic. Au- 
torul lui: experimentatul cine-reporter Pante 
lie Țuţuleasa. 

A tost apreciat pentru felul original în cars 
ne vorbește despre revoluţia la sate — „revo 
luţia verde” — filmul lui Dumitru Done: An- 
drei Gabură şi zootehnia (umor, sinceritate 
tandreţe a unui portret al tandreţei faţă de 
munca de zootehnician). Am regretat ca in 
palmares n-a figurat si Pămintul nu acorda 
involri de lon Visu; sobru, esenţial, convinga- 
tor, despre distanțele din ce în ce mai mici 
dintre sat și oraș, dintre munca fizică și cea 
intelectuala. Lucrate cu nerv și profesionali- 
tate doua din filmele care au obţinut menţiu- 


ni Vă place hocheiul? de Miha Constant: 
nescu Și exuberantul Schif al lui Doru Mate: 

Mai puţin prezenta şi convingătoare ca in 
alţi ani ne-a apărut tinăra generaţie a „Sa 
hiei”. Tereza Barta nu și-a dezminţit inteli- 
genţa şi umorul (Ah, tinerii din ziua de azi) 
ori sensibilitatea psihologică şi plastică (Fals 
tratat de intimitate). loana Holban a filmat, 
din păcate, cam tern, fără anvergură: Succe- 
siune aproape vacantă — o anchetă mai pu- 
ţin eficienta fața de alte „incursiuni în moral” 
ale autoarei. Au lipsit din competiţie (filmele 
lor nu erau in stadiul final) ambiţioșii Copel 
Moscu, Sabina Pop. Adrian Sirbu, Laurenţiu 
Damian pe care-i așteptam cu interes în edi- 
țiile viitoare. A ţișnit ca o tinară speranță 
(premiul de debut al anului) Anita Girbea cu 
O lume la intersecție: orientarea spre pro- 
bleme sociale majore (demografia), acurate- 
tea tratării şi pe alocuri imagini-simbol inspi- 
rate (roata generaţiilor din parcul anotimpuri- 
lor). Pentru întreaga sa activitate artistica i-a 
fost acordata regretatului regizor Mirel llieșiu 
o distincţie post-mortem. Ultimele sale —- 
“moţionante — acorduri cinematogralice se 
numesc: Noul teatru vechi și Intr-un raft de 
bibliotecă. 

În încheiere, citeva consideraţii de ordin 
general. Dacă nivelul mediu al filmelor docu- 
mentare s-a imbunataţi! în acest an (de aici o 
dificultate a alegerii dintr-un set de filme 
bune doar a citorva menţiuni) nu se poat 
trece cu vederea și scaderea ingrijorătoare . 
unor ambiții creatoare. N-aş vrea sā citez 
nume, dar multe dintre cele cunoscute au bå 
tut pasul pe loc în acest an, recurgind la for- 
mule uzate, de tipul interviului convențional, 
banal sau revenirea — fără un spor de semni- 
licaţii — pe locul unde se filmase mai inspirat 
cu decenii in urmă. Au nemulţumit și multe 
comentarii verbioase sau filmări plate, obo- 
site, fapt care se resimte, din păcate și în 
prezența mai slabă a documentarului în pal 
maresurile festivalurilor internaționale. Sa 

perâm că la „Cupele“ viitoare, şampania se 
va revărsa mai generos 

Alice MÂNOIU 


Știința 
de a filma 


despre 
ştiinţă 


Å. acesta, Secţia de filme de ştiinţă po- 
pularizată a studioului „Al. Sahia“ împlinește 
26 de ani. O viaţă de om care cuprinde şi vie- 
tile regizorilor „inrolaţi”, cu aparatul de filmat 
drept armă, într-o batalie paşnică şi foarte fo- 
lositoare. Aceea a informării — uneori şi for- 
marii — spectatorilor. despre ce se inlimplă 
din cosmos pina pe pamintul oamenilor si 


1. Aplauze pentru premiaţii ce 


mm! 


Spirit de vint. Regia: Valentin Vasilescu 


fat 


2. Momentul de emoție al „Gale 
cei mai tineri cineaşti, studenți 
De la stinga la dreapta 


pescu Gopo 
Un strălucit recital Cella Dima 


de-a IX-a „Gale 
rele premiu, Premiul criticii şi Premiul pentru imagine: un film de anul | pe 


Valentin Bude, Hortensia Georgescu, lon Cosma, llie 
Cornea, Ernest Maftei, Maria Maximilian, Jean Georgescu — prezentator Silviu 
Stănculescu — Cella Dima, Corina Constantinescu, Colea Răuft și lon Po- 


pină în adincul ființei omenești. Un sten de 
secol, abia depașşii, in care. regizorii aceste! 
secţii au bâtut în lung şi în lat sute de teme 
probleme și domenii, de la medicina la etno- 
grafie, de la arheologie la geologie, biologie, 
zoologie. microbiologie. cibernetică, etc. Un 
asemenea exercițiu de durată era normal sa 
ducă la o perfectionare a mijloacelor și, im- 
plicit, la filme care folosesc un limbaj din ce 
in ce mai bine articulat, deci mai accesibil 

Cele douazeci și unu de filme. prezentate 
în concursul anual „Cupa de cristal”, sint tot 
atitea argumente în favoarea afirmațiilor de 
mai sus, şi trebuie spus câ juriul a fost pus în 
situaţia grea, dar plăcută, de a alege „invin- 
gâtoarele” dintr-un „pachet” de filme clasifi- 
cabile de la bune la foarte bune și, uneori, a 
fost obligat sa aleaga „la nuanţă” cele ma: 


21 de filme, 
21 de trepte 
spre 
universul 
cunoaşterii 


bune dintre cele ma bune. Palmaresul vor 
beşte de la sine. „Cupa de cristal“ a revenit 
filmului Circuite refăcute de Mircea Popescu, 
dar ea putea să fie acordată la fel de bine şi 
filmelor Podoabe, Despre țesături și ceva in 
plus, Cibernetica şi neuronii, Me conti- 
nuă să filmeze. Partea ştiinţitică a juriului, 
specialiştii care au un cuvint greu de spus, a 
înclinat balanţa spre Circuite retăcute, ceea 
ce este firesc, dar puţin nedrept în situaţia în 
care filmul etnografic nu are nici un susțină- 
tor în juriu. Poate ar trebui gindită o soluție, 
pentru viitor. Cea mai simpla ar fi acordarea 
unei recompense aparte pentru filmul etno- 
grafic, dacă vrem — și vrem, cu siguranță — 
sa fim drepţi. 

Circuite refăcute este, într-adevăr, un film 
pasionant şi emoționant despre truda unor 
medici de a reda celor accidentaţi — de 
foarte multe ori copii sau tineri — șansa de a 
trăi „ca inainte de accident”. Un chirurg-fe- 
meie, doctorita Doina Ionescu, și-a luat asu- 
pra-și sarcina pe cit de grea atit de nobilă de 
a incerca să... refacă circuitele nervoase peri- 
ferice distruse într-un accident. Operaţiile se 
fac sub microscop. Ele durează între 2 şi 12 
ore, cite i-au trebuit eroinei filmului (de data 
asta cuvintul eroină este foarte potrivit) pen- 
tru ca să coasă, fir cu fir, la loc nervii unei 
miini, mina strungarului Dragoș Nicolae, de 
exemplu. 12 ore cu ochii în microscop şi mii- 
nile „in plagă” alegind capetele nervoase şi 
„Jegindu-le” la loc. Imaginile sint fascinant — 
lunare. Rezultatele sint emoţionant-omenești. 
Filmul cinta în două registre: incredibila 
truda vizibilă doar cu ochiul microscopului și 
la fel de incredibilul rezultat la vede- 


expr 


a filmului studențesc 


imaginea: Horia Lapteș 
față, pionieri ai filmului r 


A.T.C 


| 
| 


Cum se debuta aitadata?“ (în planui 


doi: Valentin Bude, Hortensia Georgescu, Maria Maximilian, Jean Georgescu, 


Lucia Anton și Paul Călinescu) 
4. Omagiul studenților IATC in 
tens 


taniinescii) 
Fotografii de Victor STROE 


rea ochiului liber, citeva din cele 500 de ca- 
zuri rezolvate la clinica profesorului Agri- 
pa-lonescu. De la nervii noștri, acele fire de 
materie yie, la firele țesâturilor populare și la 
cele care leagă tot felul de podoabe cu care 
ţaranul își împodobește portul este un pas 
mic. Făcut cu graţie, dar și cu solidă cunoaș- 
tere a subiectului, dar și cu perfectă stăpinire 
a mijloacelor, Podoabe de Paula Popes- 
cu-Doreanu, a cucerit premiul |! — „strigarea 
a-ntiia”, pentru că nevoia de nuanţe a urmărit 
juriul din prima pină în ultima clipă a vieții 
lui. Tot premiul |! insula Popina-Balena de 
piatră, de ion Bostan, profesorul fără catedră 
dar cu mulţi „studenţi” al secţiei de știința 
popularizată. Un film cu atmosferă de Pla- 
neta vie, despre ce-a mai ramas dintr-o faleză 
formată acum 200 milioane de ani, un kilo- 
metru de insulă înaltă de 49 de metri care ne 
este redescoperită grație pasiunii de neobosit 
câăutâtor de taine ale naturii care este lon 
Bostan 

Într-un domeniu impalbabil, de cercetare, 
de noutate în lumea ştiinţei, s-a înscris unul 
din cele doua premii IHI — Cibernetica și ne- 
uronii de Alexandru Sirbu. Clar, precis, con- 
cis, Cibernetica şi neuronii demonstrează, ci- 
nematogratic, legătura dintre „lumea calcula- 
toarelor” și „lumea propriei noastre gindiri” 
Dintre „limbajul chimic” și „limbajul electric". 
Cu rezultat practic, și anume, studiul siste- 
mului nervos prin metode cibernetice. Filmul 
deschide o poartă de înţelegere spre o ştiinţă 
nouă numită neuro-cibernelica. Cu o mai 
mica putere de focalizare a interesului, Omul 
şi umbrele lui, de George Stiucă, cel de-al 
doilea premiu IIl, incearcă o cãlatorie într-un 
domeniu prea vast pentru ca să poată fi cu- 
prins într-un film, chiar serial: etnografia 
preistorică. Mult mai interesant și mai.., ştiin- 
tific mi s-a părut Medicii continuă să filmeze 
de Ladislau Karda, un film-omagiu. omagiu 
adus exact filmului științific de la primul sâu 
pas, Mersul bolnavilor cu tulburări neurolo- 
gice, inregistrat pe peliculă de profesorul 
Gheorghe Marinescu in 1898 și pina la pasio- 
nantele lecţii despre operaţiile pe ochi reali- 
zate de profesorul! Olteanu sau filmarea func- 
ționării valvelor artificiale sau biovalvelor pro- 
fesorului loan Pop D. Popa. Medicii continuă 
să filmeze a fost distins cu o mențiune. Ca şi 


Ritmurile vieţii de Dan Mironescu. altă incer- 
e interesantă de pătrundere în universu 
|« moderne cu deschidere mare spre vii- 


tor: cronobioiugia cu toate „surorile ei — 
endocronobiologia, cronoterapia etc. Un film 
despre inliuenţa cosmosului asupra micro 
cosmosului sau, în limbaj profan, ce face tim- 
pul cu noi... Palmaresul se inchide cu o Men 
june pentru montaj, acordată filmului Despre 
țesături și ceva in plus, de Paula Popescu 
Doreanu, film cu dedicație dublă, etnografei 
Elena Secoșan și țesâturilor populare. Monta- 
jul aparține Janei Crăciun (tot ei şi montajul 
filmelor Podoabe și Insula Popina), iar men- 
tiunea reprezintă o mică recunoaştere a mun- 
cii unei monteuze de mare clasă, pentru care 
foarfeca nu este un obiect, ci prelungirea 
unei remarcabile inteligențe cinematografice. 
Filmul recompensat, alcătuit din multe sin- 
croane întrerupte de comentariu și susținute 
de muzică, este o bună demonstraţie de vir- 
tuozitate profesională. 

Chiar și la o atit de sumară trecere in re- 
vista de palmares, direcţiile pe care se aşează 
creația Secţiei de știință popularizată sint vi- 
zibile in toată varietatea lor. În afara palmare- 
sului au rămas insa multe filme demne de 


e atenție — Porumbelui voiajor de lon Cârma- 


zan, Torcătoarele de Olimpia Daicoviciu. Ort- 
ginea sistemului solar de lon Bostan și, terin- 
du-mă de etc., pun punctul aici. Filme care, 
in felul lor, şi în telul propriu fiecărui regizor. 
incearcă sa răspundă intrebarilor noastre, 
chiar neformulate, dar existente şi legitime: 
Ce sintem? Cine sintem? De unde venim? În- 
cotro mergem? Ce ne aşteaptă după colțul 
prezentului nostru în acel timp care se naște 
-lipa de clipă și se numește, de atita vreme, 
viitor. Întrebări la care creatorii încearcă să 
raspundă prin filmele lor — premiate sau nu 
— tot mai clar, tot mai argumentat și tot 
mai... cinematografic. 

Cei 26 de ani de experienţă își spun cuvin- 


tul. Eva SÎRBU 


Enigmatica Ana Sergheevna (Natalia 
Danilova) in  Pârny 


Richard Burton: 


n Wagner privit 

din perspectivă extra muzicală 
şi o Vanessa Redgrave — 
Cosima pe post de simbol 


Cuceritor 
pur şi simplu 


Părinţi și copii 


Turgheniev in varianta cinematografica 
Un drum. de-o extrema dificultate. insem- 
nat cu multe“ arierre pensée-uri“ şi emo- 
ţii delicate. Scenariul, setnnat de Evgheni 
Grigoriev şi Oscar Nikici. însoțește linia 
epică. fidel, respectind dialogul, găsind 
soluţii cinematografice acelor superbe şi 
"pice descrieri. Regia lui Veaceslav Niki- 
forov-excepțională mai ales prin atmo- 
“tera pe care-o sugerează-incontunda- 
bila. Aburul vieţii rusești de la sfirşitul ce- 
iuilalt secol. Fiecare personaj e construit 
din lumini şi umbre. Şocantul, îndrazne- 
tul, nihilistul Bazarov, cel ce nu vrea så i 
se „vorbească în imagini”, trufaşul, ironi- 
cul îndrăgostit, cel ce persillează cu artă 
şi în același timp &-o mare ingindurare. 
repezit şi totodată framintat. chinuit la 
urma urmei, un chinuit de ginduri, își gå- 
sește in Vladimir Boghin un interpret 
ideal 

Bazarov își întinde plasa cu ochiuri 
dese peste tot ce-nseamnă molcomă 
viața rusească: obişnuințe, prejudecaţi, 
iluzii demodate, blinde comodităţi. Baza- 
rov este șocul: „agentul patogen” al unei 
boli ciudate. El intrigă. declanşează ură 
adoraţie, fascinaţie sau mai știu eu ce. 
Dar nu lasa pe nimeni indiferent. De la 
inceput pina la crudul sfîrşit, la Kirsanovi 
cu Arkadi, in compania frumoasei Anna 
Sergheeva Odniţova ori acasa, linga prea 
bunii sai părinţi, Evgheni este puternic si 
afirmat ca însăși ideea. Sa ne amintim, în 
fața acestui film atit de fru- 
mos-pur-şi-simpiu ceva din istoria acelui 
roman, atit de frumos-pur-şi-simplu. Con- 
ceput în august 1860. publicat în 1862 in 
„Russki Vestnik”. Datorită personajului 
Bazarov (Turgheniev făcea o asociaţie în 
tre termenul nihilist” şi ideea de „revolu- 
ţionar”) romanul a provocat discuţii in- 
ve:şunate, un adevărat scandal public 
Romancierul a fost acuzat de „calomnie 
rea tineretului contemporan”, „criticarea 
necruțătoare” și distructivă a tinerei ge- 
neraţii. in plus, i s-a reproșat cu violența 
că i-ar fi atribuit iui Bazarov propriile sale 
concepții. 

O capodoperă străbâtind desigur tim- 
pul. Calma şi intangibilă lucrare. Incurs 
perfectissim în protunzimile unei psiholo- 
ga 

Cu o distribuţie excepțională (pe linga 
fascinantut Boqfhim,  Vactimnir  Konke 
misterioasa Natalia Danilova în rolul im 
peniatrabilei Odniţeva, cea care se fereşte 
de iubire ca de-a boala primejdioasa, 
Alexei Kuzneţov, Boris Himicev și alții) 
timat de-o mina desăvirşită, cu o coloana 
sonoră periect alcătuită (se cinta Schu- 
hert, se cinta Mozart) şi o regie abundind 
in idei frumoase, de-o anume prospeţime, 
limul a fost o posibilia viziune. sa zicem 
plauzibilă, asupra operei lui Turgheniev. 
(Traducerea adecvată. i-a aparținut lui 
loan ionel.) 

Totul s-a- dovedit a ti cintarit pentru 
această peliculă cu o balanţa de farma- 
cie. Atit de precis incit nuanțele au alcă- 
tuit pină la urmă o mare și adevărată sår- 
bătoare artistica. Un triumf al sufletului 
de artist. „Părinţi şi copii” a fost un fitm 
cuceritor, pur şi simplu. , 


Comedie cu dinți 


Aparent fara şanse, aparent hazardat, 
Mr. Majestik. culegatorul de pepeni care 
nu vroia decit sa tie lasat în pace sa-și 
vadă liniştit de umila lucrare a cîmpului, 
jucat de un Bronson ce-i drept, teribil. de 
expresiv, dovedeşte pina la urma că apa- 
rențele înșeală și dreptatea invinge. in De 
unul singur, un film cu „răi și inrāiți“, 
simburi de mişcare sindicală incipientă, 
bandiți cruzi (Frank Renda e numele 
răului”) slujiți de midinete dulci. Jucâuș, 
alert şi cu suspense. un film în care lui 
Charlies Bronson îi revin citeva momente 
psihologice de mare efect: 

Humor sicilian, haz lugubru. marcă in- 
confundabilă. Film cu mafia. Noul „il ma- 
fioso” este „O persoană de incredere”. 
Comedie cu dinți. Suris şi scirbă ratinata 
O oră şi ceva stai pe marginea unei pis- 


cine bizare-abia cind cazi in ca iți dai 
sema ca apa era acoperita cu o pelicula 
sa zicem de păcură. Căci fiimul se ter- 
mină cu un- asasinat. Autorul: simpaticu! 
tată de familie. destcinicul funcţionar. pa- 
teticul și caraghiosul care se umple de ri- 
dico! şi e simpatic. simpatic foc. Domnul 
Nino Badaiamenti alias Alberto Sordi 
+uncţionarul „captat”, prins de-mafie in 
plasele ei cu ochiuri dese, şantajatul, e 
desigur un vindut. Un om al mafiei tin 
ucigaș.  Corectitudinea iui, hilara, desi- 
qur {in finalul filmului inapoiază cuiva un 
pix) declanșeaza o replică de mai mar 
dragul: „Daca toți oamenii ar fi ca dum 
seata am trái mai bine!” se spune despre 
cel care a ucis în urma cu citeva ceasuri: 

Despre singele rece ai mafiei, despre 
spaima sub staniolui comediei, intr-un 
fiim-cadou împachetat cu fundiţa roşie a 
crimei 


Cleopatra LORINŢIU 


Gu 
şi despre muzică 


F.. că televiziunea noastra si-a 
ales, de la o bucată de vreme, drept 
„piesă de rezistența“ a serialelor, filmul 
biografico-muzica!. constituie o opțiune 
serioasa, cu solide suporturi culturale, și 
— pe de altă parte — reflecta o realitate a 
producţiei mondiale. care a inceput să 
pună un accent „ascuţit pe biografiile 
romanțate, ale unor personalităţi cultu- 
rale (şi nu numai culturale) în general 
ale unor celebri compozitori în special, 
știut fiind faptul că „filmul cu și despre 
muzică” a avut și va avea întotdeauna 
niște atu-uri suplimentare. Astfel se face 
că, dupa Verdi am vazut Wagner, un film 
al englezului Tony Palmer. şi lista com- 
pozitorilor, pres:mţim, râmine deschisă 
Nu de alta, dar cinematograful mondiali, 
în cei 90 de ani ai săi , a oferit spectatori- 
lor multe, foarte multe biografii de muzi- 
cieni, de la acelea — citeva zeci — con- 
sacrate „regelui valsului” Johann Strauss, 
trecind prin filmele-Schubert, fiimele-Be: 
ethoven,.. îilmele-Mozart, filmeie-Ceaikov- 
ski, fiimele-Chopin. filmel&-Liszt. pina la 
tilmele-Berlioz,  filmele-Grieg, filme: 
le-Mahler şi cite și mai cite. Nu se poate 
spune, in acest concert, câ Wagner a fost 
un „răsfațat“ al biografiilor cinematogra- 
fice; ne stăruie în amintite doar un Foc 
magic, un Alan Badel in rolul-solist. dar 
se petrecea cam cu trei decenii în urmă 
Cu atit mai mare interesul virtual pe care 
îl trezește, îl poate trezi, un serial ca 
acela văzut acum pe ecranele noastre 

S-a spus despre regizorul serialului 
Wagner. Tony Palmer, că este „scriitor şi 
critic”, că s-a format din mers ca „realiza- 
tor de televiziune”, îndeosebi de emisiuni 
muzicale, „ecranizind chiar şi scrieri pro- 
prii” („Dragostea este tot de ce aveţi ne- 
voie”). Acordind credit tuturor acestor 
afirmaţii, un lucru mi se pare mai limpede 
decit _toate: „modelul“ cinematografic 
care l-a fascinat pe cind lucra la serialul 
Wagner (chiar dacă biograiii sai evita 
acest amanunt) a fost Ken Russell cu 
Mahler. Firește. muzica lui Wagner nu in 
câpea in canoanele „filmelor muzicale 
obișnuite. Fireşte, însâşi biografia lui 
Wagner ieşea din perimetrul „biografiilor 
curente. Dar de la Mahler, regizorul de 
televiziune Tony Palmer a împrumutat 
mai mult decit un „ton“ aparte: a impru 
mutat o „stare“ de univers funambulesc 
care — oricit ar părea de ciudat — este 
foarte propice punerii în lumina a „cazu- 
lui Wagner“. De la universul tipologic 
pină la — să zicem — tehnica supraim- 
presiunilor. totul are un „substrat mitic” 
(şi puţin mistic, de ce să n-o recunoaș- 
tem. chiar dacă este vorba despre amur- 
gui zeilor) care facilitează dorinţa şi reci- 
proca. translație muzicâ=viaţa, viața=mu- 
zică, intr-un sens. deloc „pedestru“, ci 
dictat de insaşi personalitate eroului evo- 
cat:si de epoca sa,.de tulburatoarele sale 
confruntări de conștiința. Richard Burton 
un Wagner ideal, din aceasta perspectiva 
fiosofică. Vanessa Redgrave: un simbol 
Laurence Olivier și John Gielgud: piese 
de rezistența ale conflictului interior 
Franco Nero, Marthe Keller şi alte „nume 
mari'. in personaje-capcană, într-un uni- 
vers de capcane... ă 

lar daca tot vorbeam de influenţe. ar 
măi fi una, nu numai pentru cá printre 
personajele wagneriene se afla şi Ludwig 
al Bavariei, sau tocmai de aceea: influ- 
enţa viscontiană. Preluata „la scară”, dar 
evidenta și ea. Mai este cazul să spunem 
ca după Wagner, regizorul de televiziune 
englez Tony Palmer a ecranizat Moartea 
ia Veneţia? 


Călin CĂLIMAN 


Filme pe'86 


© Dupa ce a terminat Hannah și suro- 
riie ei, fiim programat pe ecrane ia ince 
putul acestui an, Woody Allen a și pornit 
a turparea unui nou film. Asupra titlului 
incă nu s-a descis, în schimb s-a decis 
spontan asupra distribuției: Mia Farrow, 
Tony Roberts şi Seth Green (un copi! de 
12 ani care a deţinut un rol principal in 
Hotei New Hampshire). 

e O distribuţie cu care se merge la si- 
gur a anunțat Elaine May pentru filmul pe 
care incepe să-l turneze în ianuarie, inti- 
tulat Ishtar: !sabelle Adjani (care îşi in- 
cearcă puterile pe platourile americane), 
Warren Beatty şi Dustin Hoffman. 

e Doua glorii ale filmului, Rex Harrison 
(78 de ani) și Claudette Colbert (80 de 
ani) apar într-o piesă de Frederick Lons- 
dale intitulată „Sintem oare cu toţii"? Oc- 
togenarii au jucat aceasta piesa. timp de 
citeva sâptămini, la New York, după care 
au pornit într-un turneu prin Statele 
Unite. Acum s-au oprit pentru alte citeva 
saptămini la Los Angeles 

e Robert Rediord şi-a reluat ritmul 
"bişnuit de filmări: în ianuarie va termina 
de filmat in comedia lirica. regizată de 
ivan Reitman despre care 
realizatorul refuză să faca dezvaluiri. Se 
știe doar că Redford este aici un procu- 
ror, iar partenera lui, Debra Winger, este 
o avocata. Ei se infrunta într-un proces 
penal ca pină la urmă să se indrâgos 
tească nebunește unul de celălalt. Presa 
mai spune că ar îi „o versiune contempo 
rană a comediilor din anii ‘40°. Premiera 
va avea loc la începutul verii. După aceea 
Redford va relua o mai veche pasiune i 
lui, aceea de a face un nou film ca regi 
zor 

@ Și in amintirea unui celebru cuplu al 
ecranului — Newman-Rediord — să ve 
dem acum ce face Paul Newman: ei bine 
el va continua Cacialmaua in noul film in- 
titulat Culoarea banului (a carui acţiune 
se petrece în 1985). In noul film realizat 
de Martin Scorsese, Newman este un 
mare specialist în biliard, care işi pro- 
pune sa facă dintr-un tinâr (Tom Cruise) 
un campion al mesei verzi. 

e Revine pe platoul de filmare in 1986, 
in filmul intitulat Legături de rudenie, 
Jean Marais. Este vorba de primul tilm de 
lung metraj artistic al tinărului cineast din 
Antile, Wily Rameau. intre timp, Jean 
Marais şi-a continuat cariera ca actor de 
teatru jucind în această stagiune în Cidul 
alâturi de Francis Huster 

e Se află în pline filmari, în Italia. 
Franco Zeffirelli. Filmul: Othello. Este o 
reintiinire cu Verdi după La Traviata, dar 
şi cu Shakespeare, după ce a transpus, 
cu ani în urma Scorpia imblinzită si Ro- 
meo și Julieta. 


În Othello regizorul italian se reintii 
nește cu Placido Domingo în timp ce in 
rolul Desdemonei apare o soprană ita 
ianà în mare ascensiune Katia Ricciarei! 
in rolul lui lago, cintarețul portorican 
Justino Diaz. Filmările de pina acum uu 
avut loc la Veneţia şi vor continua in 
Creta. 


e Una din revelaţiile actoricești ale ulti- 
mei ediţii a festivalului de la Veneţia a 
fost Sandrine Bonnaire (in virsta de 18 
ani) interpreta principala a filmului care a 
obținut „Leul de aur”. Fără acoperiş şi 
tără lege de Agnes Varda. In acest ianua- 
rie, tinâra actriță va începe filmarile alā- 
turi de Michel Piccoli intr-o povestire a 
lui Jacques Doillon. Nici acest film nu are 
pina acum un titlu ferm căci titlul, după 
cum se ştie, contribuie enorm la lansarea 
inui film şi, deci, la succesul lui. Aşa ca 
trebuie câutat cu grijă și inspiraţie. 


e Sint pe cale så se incheie filmarile la 
biografia cinematogralică a pictorului 
trancez Paul Gauguin. Realizator este da 
nezul Henning Carlsen, iar filmul se inti 
tulează Trecătoarea sălbaticului. Filmării 
au avut ioc la Copenhaga și. bineinţeles 
în Tahiti. 


e in filmul lui Vassili Ordinski intitulat 
Prin toți acești ani, realizat pe platourile 
Mosfilm, rolul principal feminin este deţi- 
nut de Olga Bitiukova, iar cel masculin 
de Andrei Alioșin. Filmul lui Ordinski este 
o poveste de dragoste tragica proiectata 
pe fundalul! anilor grei şi dureroși ai råz- 
boiului, a cărui victimă va fi şi eroina til- 
mului de față 


e Tot de pe platourile Mosfilm aflani 
ca Natalia Bondarciuk a ecranizat, regizat 
și interpretat, rolul principal în filmul Co- 
pilăria lui Bambi după nuvela scriitorului 
austriac Felix Saiten 


e Dupa mai mulți ani de absenţa de pe 
platourile de filmare revine și mult prețu 
ta regizoare suedeză, May Zetterling, cu 
timu! Amorosa. 


e Aventurile de vacanţă ale unei lamiiu 
- părinţii impreună cu fiica şi prietenul 
acesteia — le narează filmul lui Peter 
Gothar intitulat S-a intimplat in vacanța. 
Citeva nume actoricești de răsunet apar 
pe genericul filmului: Eva Ruttkay, Mark 
Zala și Katy Lázár. 


P.. priviți acest film de la prima 
pină la ultima imagine, lără a intoarce ochii 
chiar dacă uneori ceea ce veți vedea e atroce 
și aproape insuportabil. Priviţi, pentru ca ni- 
mic din ceea ce veți vedea nu trebuie să se 
șteargă din memoria omenirii...“ Pateticul in- 
demn adresat conștiinței umane de vocea din 
„Ott“ de a nu uita niciodată tragediile petre- 
cute la Hiroshima și Nagasaki precede cele 
două filme Proteţie și Generaţie pierdută, in- 
sumind la un loc 60 de minute. imagini zgu- 
duitoare ale infernului atomic, însoţite de 
mărturii tot atit de zguduitoare ale celor pe 
care japonezii i-au numit „hibakusha” — puț} 
nii supraviețuitori ai celor două bombarda- 
mente. Numai 60 de minute, dar un ocean, o 
infinitate de suferințe, care au vestit intrarea 
omenirii într-o eră nouă, era nucleară, ce ar 
putea să fie și ultima din indelungata sa isto 
rie dacă toţi cei care iubesc pacea, iubesc 
viața nu-şi vor uni forțele pentru a fereca la 
loc gigantica putere distructiva a atomulu: 
dezlânţuită, aidoma ucenicului vrăjitor, de 
oamenii de ştiinţă însărcinaţi să ducă la ca 
pat proiectul „Manhattan”. 

istoria acestor două filme este, îndeobște 
cunoscută. Totul a inceput in 1979, cind a 
ajuns la cunoștința publică existenţa în sub- 
solurile- Arhivei naţionale americane de la 
Washington a unei cantități imense de peli 
culă, 28 de kilometri, precum şi a unui numar 
de circa 7 000 de fotografii asupra dezastru- 
lui din cele două orașe nipone. Cu doi ani 
înainte, fusese creat in Japonia Comitetul Hi- 
roshima-Nagasaki cu scopul de a stringe 
mărturii asupra efectelor provocate de explo- 
ziile atomice în vederea sprijinirii luptei pen- 
tru pace. Cind s-a aflat ca tot acest materiai 
documentar poate fi achiziționat odată cu ex- 
pirarea termenului regulamentar pe durata 
căruia a fost socotit secret militar, au fost 
lansate în întreaga Japonie liste de subscrip 
ție. Insulele nipone au fost literalmente inun 
date de aceste liste, care, purtind ca semn 
distinctiv imaginea ciupercii atomice supra 
pusă peste un fragment de peliculă, invitau 
pe fiecare japonez să subscrie 3 ooo de yeni 
adică preţul a trei metri de film. Succesul 
„Campaniei celor trei metri” a fost deplin: în 
loc de 75 milioane de yeni cit era necesar 
s-au strins 105 milioane. 

Şi, astfel, din dorința „ca Pămintul să nu 
devină o imensă Terrashima” s-au putut re: 
liza cele două filme-avertisment care au fost 
distribuite mișcărilor antinucleare din in- 
treaga lume şi care urmează să cunoasca o 
răspindire şi mai mare în acest an, proclama! 
cum se știe, de O.N.U. „Anul Internaţional a 
Păcii” (AIP), ca urmare a unei iniţiative prin 
tre ai cărei autori se numără, la loc de frunte 
România. Acţiune întru-totul firească, în de- 
plină consonanţă cu politica atit de construc 
tivă şi dinamică a țării noastre, strălucit intru- 
chipată de personaiitatea Preşedintelui ei 

Prin vastele posibilități de răspindire si 
uriașa sa capacitate de influențare, cea de a 
şaptea artă este chemată să joace un rol din 
cele mai insemnate in campaniile de alerta: e 
și mobilizare a opiniei publice mondiale ca'e 
vor fi lansate cu prilejul AIP. De pe acum, in 
numeroase țări, au fost anunțate retrospec- 
tive ale celor mai cunoscute filme care de- 
nunță pericolul nuclear. de la cele mai vechi 
cum ar fi Copiii Hiroshimei sau Ultimul țărm, 
la cele mai recente ca Testament ori celebrul 
A doua zi după (The Day After) — despre 
care s-a vorbit, nu o dată, în paginile revistei 
noastre. Sau retrospective ale unor filme care 
evocă marea epopee antifascistă, de la 
Zboară cocorii la Bătălia din umbră, Roma, 
oraș deschis, Canalul, Bătălia de pe Neretva 
sau Tunurile din Navarone. Ori ale unor filme 
care pledează pentru o condiţie umană 
demnă, eliberata de opresiune, ca Wima 
șansă, sau filme care încearcă să descifreze 
resorturile intime ale delirului războinic, ca 


Apocalipsul, acum. |n oricare din aceste re- 
trospective, cinematografia românească ar 
putea fi reprezentată cu cinste prin opere cu 
protund sutiu umanist de la Valurile Dunării, 
Serata, Atunci i-am condamnat pe toți la 
moarte și pină la Mondo umano. 

La rindul lor, posturile de televiziune inten- 
ționează să reprogrameze producţii gen po- 
litical fiction” axate pe posibilitatea unui con- 
flict nuclear, ori să prezinte altele noi pe ace 
eaşi temă. Un titlu sugestiv, printre multe ab- 


Resorturile 


delirului 


iele: — Un minut inaintea catastrofei nu- 
cleare, film realizat de rețeaua americană de 
televiziune prin cablu HBO. O tematică arza- 
toare, un scenariu verosimil: sub povara co- 
pleșitoare a datoriilor externe mai multe țări 
iatino-americane dau faliment; sistemul mo- 
n“taro-financiar al lumii occidentale se prá- 
bușește; un numar de banci americane se de- 
ciară și ele în stare de faliment; criza atinge 
Orientul Mijlociu SUA consideră că intere- 
tele ior petruliere sint amenințate. porta- 


războinic 
de Coppola) 


„Priviţi, priviţi, 

arsă pentru că nimic 
die din ce veţi vedea, 
a NU trebuie să uitaţi...” 


»ioane Nimitz cu arme nucleare la bord, se 
indreapta spre această regiune. pe micul 
ecran se profilează o “ciuperă nucleara 
gigantica. 

Intr-un cuvint, un îndemn la reflecţie și res- 
ponsabilitate, o chemare la acţiune politică 
pentru a se preintimpina o asemenea eventu- 
alitate inspâimintătoare. Animat și e! de ace- 
leași intenţii, regizorul britanic Peter Watkins, 
autor al acelei opere lucide numite The War 
Game de-a războiul), realizată încă in 
1964, pe care BBC-ul a retras-o din circuit 
sub motivul că scenele înfățișate pe micul 
ecran (consecințele unui atac nuclear asupra 
Marii Britanii) ar fi greu de suportat de catre 
telespectatori, a ales acum alta cale de abor- 
dare. The Nuclear War Film (Filmul despre 
războiul nuclear) nu va înfățișa ravagiile unei 
explozii atomice, ci reacţiile la un ipotetic 
conflict atomic în rindurile unui număr de 
zece familii din zece țări diferite. Scopul pro- 
pus? A denunța încercările cercurilor be- 
licoase de a acredita ideea ca un război nu- 
clear limitat este posibil, de a tace ca opinia 
publică să accepte o asemenea eventualitate 
şi deci de a-i diminua sau chiar înlâtura 
voința de acţiune politică. 

Din panoplia propagandistică utilizată de 
aceste cercuri nu lipsește, din păcate, nici fit- 
mul. Armă redutabilă în numele păcii, în nu- 
mele vieţii, filmul poate fi și un instrument în 
minile promotorilor unor țeluri ostile păcii. În 
acest sens se înscriu o serie de pelicule ale 
studiourilor hollywoodiene care fac apologia 
razboiului, a instinctelor războinice. Un 
exemplu recent este Gymkata: un campion 
merican (cunoscutul gimnast american Kurt 
Thomas, participant la Olimpiada de la Los 
Angeles nu a putut rezista tentației onorariu- 
lui oferit, acceptind un rol degradant, care nu 
are nimic a face cu spiritul olimpic) ia parte, 
intr-o imaginară țară asiatica, la un concurs 
de karate de o ferocitate fără margini, avind 
o singură, o unică regula: exterminarea ad- 
versarului. Într-o orgie de violenţă. el ucide în 
chipul cel mai barbar sute (!) de adversari, 
dobindind astfel dreptul de a i se satisface o 
dorință de catre potentatul ţării respective. 
lar dorința este aceea de a obține... prima 
bază terestră pentru proiectul american de 
militarizare a spaţiului cosmic „războiul ste- 
'elor“. Nu e de mirare că, simțindu-se lezat 
de folosirea abuzivă a titlului faimosului film 
serial pe care l-a realizat, regizorul George 
Lucas a dat în judecată pe autorii campaniei 
publicitare de susținere a amintitului proiect, 
argumentind că o astfel de campanie va 
compromite următoarele serii avute în ve- 
dere; că opinia publică ar putea fi înclinată 
sa creadă că şi el ar fi in favoarea extinderii 
cursei inarmărilor în Cosmos, ceea ce, potri- 
vit propriilor declaraţii, nu este cazul. O atitu- 
dine contradictorie, desigur, tinind seama de 
accentele indiscutabil belicoase ale propriu- 
lui sau film. Sau, poate — cine știe? — o re- 
mușcare tardivă, deci nu o încercare de a-și 
face un plus de reclamă pentru viitoarele pe- 
hcule. 

Oricum, dincolo de morala nelipsită de sa- 
voare a acestei mici fabule, episodul este 
semnificativ pentru influenţele de semne con- 
trarii pe care producţiile cinematografice le 
pot exercita asupra opiniei publice. Anul in- 
ternaţional al Păcii este menit să ofere din 
acest punct de vedere celei de-a șaptea arte 
şansa de a-și afirma, în măsură sporită, virtu- 
tile benefice de armă în numele vieţii, conco- 
mitent cu restringerea spațiului de manites- 
tare a sa ca instrument al propagandei de 
război. „Şansă“ pentru a cărei materializare 
hotăritoare este, în ultimă instanță, opțiunea 
spectatorului. A spectatorului responsabil, a 
spectatorului cetățean, a spectatorului care 
poate sa aleaga și știe ce să aleagă. 


Romulus CĂPLESCU 


19 


si Frland Josephson in 


zilele filmului suedez 


Un cinematograf al adîncimilor 


, ES filme dintr-o lume pe care o cu 


noaştem mai mult din auzite, din citit, decit 
din văzut pe pelicula. O lume atit de deose 
hita, atit de închisă în ea însăși, încercind cu 
obstinaţie parcă — de la Ibsen şi Strindberg. 
dar şi de la danezul Dreyer — nu sa se ofere 
cunoașterii altora, ci propriei ei cunoașteri 
Cinci filme suedeze a căror programare a în- 
ceput cu Ingmar Bergman: După repetiție. 
Dacă Strindberg le propunea contemporani- 
lor un teatru de cameră, Bergman ne pro- 
pune astăzi un cinematograf de cameră, înțe- 
les mai ales ca o izolare a insului în extrema 
lui intimitate, insoţit doar de gind, de ființi 
sau nefiinţe care i-au determinat gindul: d: 
spaime și angoase care, toate, nu sint altcev. 
decit paravane ale sfirşitului de care nimen: 
nu se poate feri. In aceasta extremă intimi 
tate a lui și pe ecranul minţii, omul vede su- 
medenie de lucruri pe care nici nu le poate 
numi, iar atunci cind o face le răstălmaceşte 
u sau fără voie. Cei trei din După repetiție 
sint prinși intr-un joc dublu: al aparenţelor s 
al sincerităţii. Tot ceea ce spun este aparent 

a ceea ce gindesc, iar ceea ce tac, toți ir 

este ca un fel de apel adresat spectatorului, 
vezi ce vreau să spun atunci cind nu vorbe 


O amintire care 
dramatică: 


devine realitate 
Ingrid Thulin 


„Ar fi fost posibi 


Urmare din pag. 13) 


de începerea proiecției. Nu râmine decit ca 
spectatorul să trăiască lamentările victimei 
sau triumful fericirii 

Cum se explica succesul, an de an, al 
cestor filme? An de an, aproape 800 de 
tiime? Cred că atracţia acestor filme consta 
in frumusețea lor, în sinceritatea și dragostea 
lor de viaţa, ele au in prim plan omul cu în- 
trebările lui și răspunsuri la întrebările lui, 
spectatorii vin la cinema pentru citeva clipe 
de destindere spirituala, ei ştiu că filmul este 
o imagine pe pinză și nu o fereastră prin care 
vezi strada. „Daca n-ar fi fost posibil, nu s-ar 
fi intimplat..." Şi iată 760 de filme de care 
spectatorul are nevoie. 


Am pleca! în excursie la Mysore. Pe fereas- 
tra autobuzului vad filme documentare: på- 
mint roșu, nefertil, puţina vegetaţie, munţi 
mici, şi curaţi ca nişte pietre de riu. În mai 
multe locuri am văzut pe viriul muntelui, pe 
margine, deasupra prăpastiei. într-un echili- 
bru inimaginabil, cite un bolovan... Cum au 
ajuns acolo sus? Poate roşi de ploaie, aic: 
plouă trei luni în șir Eu mă gindesc la Sisif 

Pe drum ne oprim şi vizitâm temple. monu- 
mente, morminte... Stau în fața unui colos de 
piatra pe care, ca nişte broderii, sint 
sculptate figuri de oameni şi zei. Simt parca 
efortul artistului de a reda perfecțiunea — 
dar parcă nu caută perfecțiunea, tipurile sint 
aceleași, aceleași proporţii, aceleași corpuri 
torsionate. Ceva imi amintește de statuile din 
Praga, acolo statuile imi par presate de greu- 
tatea atmosferică, au coloana şerpuita, cape- 
tele inclinate, genunchii indoiți, întreaga lor 
atitudine esie smerită in fața cerului. Aici, nu 
vad nimic din atitudinile vertical-orizontale ca 
la sculpturiie egiptene, şi aici corpurile din 
piatra sint contorosionate şi aici oasele nu 
stau cap în cap — dar nu se simte presiunea 
atmosferică şi nici cerul nu se sprijina pe 
inima lor Aici sculpturile dansează! 

Văd sute de atitudini de dans, sute de 
schițe făcute parcă de un animator... 
(Doamne, cit sint de bolnav de cinema!) 

Dar. totuși, am dreptate, se vad desene așa 
cum fac astăzi animatorii: capete, interme- 


20 


Sinceritatea funciară nu se lasă decoditicata 
de verbe („vorbe, vorbe, vorbe“ — Shakes 
peare), ca merge mai repede şi mai direct pe 
unda tăcerii. ipostaze ale unei dupăamieze 
tirzii. pe o scena de teatru vechi, imbibat de 
amintirea propriului său trecut, un regizor 
care se relaxează gindindu-şi isprăvile de 
peste zi, o tinără actriţa care vrea sà se faca 
cunoscută de regizor nu numai ca interpreta, 
ca personaj, ci și ca tovarâş de gind. Asta ar 
fi trama povestirii de fața. Dar sint meserii 
care marchează mai puternic conştiințele de- 
cit altele. Atit de des in pielea altor ipostaz+ 
mane şi atit de rar cu sine, treaba asta 

tuce pe actorul tuturor mâștilor sa şi-o ; 

nore pe a sa. Duce la o dedublare ce nu m 

poate fi controiată uneori. Unde s-ar put 

afla zona de contact intre o conştiinţa lucid. 
st chiar cruda, cum este aceea a mai virstn 

cwu: regizor şi instinctul devenirii unei ac 


Prietenia şi dragostea fac parte din atmosfera 


de la filmare: Bibi Andersson, 


Personalităţi inconfundabile 
în filmul suedez contemporan 


trite tinere, sigură de sine și la care talentu! 
dizolvă inteligența? Bergman este unul din 
varii cineaşti-filozoti. şi în După repetiţie e! 
oferă un eseu care depășește ca trimiteri lu- 
mea de pe acea scenă şi se adresează to! 
omului, despre condiţia sa umană. Poate ca 
nimic n-ar explica mai bine ideea lui Ber- 
gman făcind acest film decit o conotaţie in- 
voluntară provenind de la un alt mare ci- 
neast, Orson Welles. Spunea Welles cu puţin 
timp înainte să treacă apele Styx-ului, „Ne 
naștem singuri, trăim singuri, murim singuri 
doar prietenia şi dragostea ne dau sentimen 
tul ca sintem inconjuraţi de alţii ca şi noi 

Cei trei interpreți. Erland Josephson, Ingrid 
Thulin şi Lena Olin „functioneaza“ ca o for- 
mație cameralā. După repetiție este o medita- 
tie bergmanianā despre existență care se 
oprește la teatru ca metaforă și folosește fil- 
mul ca vehicul al ideilor. fără să aparţină in 
fond nici teatrului, nici cinematografului, pe 
care le depășește. Şi așa cum un mare regi- 
zor atinge desăvirşirea prin discreţie, tot ast- 
fel operatorul de film atinge maiestria cind 
noi, spectatorii nu simţim „virtuozităţile” ca 
merei de luat vederi, cind nu trebuie să pla 
tim tribut acelor „technicalities“ cum spun ci- 
twodată englezii în fața complicatelor agre- 
jate devenite și agresive. Adică atunci cind 


diare... Un mare cinematograf ce aşteapta 
parcă pe cineva sa-l pună in mişcare... 


Fotografiez ca un maniac! Stiaţi că aparatul 
de fotografiat inzestrat cu un teleobiectiv 
este o excelenta luneta? Privesc de aproape 
porii statuilor, simt mișcările daitei sculptoru- 
lui, mai toate fețele zimbesc... Cadrul limitat, 
prim planul, suita, montajul.. 

Templele, palatele povestesc subiecte con- 
sumate, mingii piatra, aspir adinc mirosul, 
privesc preoții, am atitea intrebari in mine, 
mă chinuiesc atitea raspunsuri din imaginaţia 
mea. 


Mă intorc acasă, drum lung: am plecat vi- 
neri dimneaţa și am ajuns, cu peripeții, dumi- 
nică seara... Am vazut cel mai interesant film: 
avionul cu 450 de pasageri se indrepta spre 
Europa. tocmai imi gasisem un mod practic 
ca sa-mi întind picibarele, cind căpitanul ne 
spune că probleme tehnice ne obligă să ne 
întoarcem la Delhi. Am fost numai enervat că 
pierd timpul pină cind, la aterizare. am văzut 
alergind pe marginea pistei camioane cu 
pompieri şi maşini de salvare. Clar: una e 
emoția din sala de cinema și alta este pe pie- 
iea ta! Pentru cå asta ar fi cinematogralul, 
parafrăzindu-l pe Aristotel: „Ar fi fost posibil 
dar nu s-a întîmplat..." 


lon POPESCU GOPO 


P.S. (Pentru prietenii mai): Nu am luat nici 
un premiu. 


„Am avut sentimentul...“ 


(Urmare din pag. 13) 


unei metafore — cum ar fi „nunta“ sau calul 
alb — m-au întrebat, normal, cum a fost pri- 
mit filmul în țară, de câtre public și critica 
m-au întrebat cum am lucrat cu actorii şi au 
observat, cu ocazia asta, câ avem actori 
toarte buni. Au plăcut, in mod special, lorda- 
che, Dinică, Moraru, Bleonţ, bineinţeles 
Ceea ce mi-a plâcut însă mie, a fost surpriza 
tor. în faţa filmului nostru. 

.— Ce ştiau despre filmul românesc? 


iparatul de filmat nu devine personaj al nara 
"unii. Sven Nykvist, operatorul preferat al lu: 
Bergman, este și el nu numai un maestru al 
meseriei sale, dar în primul rind un ginditor 
1 ei, un colaborator intru idee al povestitoru- 
ul. 

Nu ştiam nici cine este, nici ce lel de cine- 
matograi practică Lars Lennart Forsberg, iar 
astăzi nu pot afirma decit câ i-am văzut filmul 
Casa lui Kristoffer (film realizat, dealtfel, in 
1979)), dar acesta imi pare mie un film — 
“talon. Un personaj al lumii contemporane, 
pe care cinematograful l-a făcut mesager al 
pi, fotoreporterul, omul care descoperă inedi- 
tul acestei lumi, este motorul povestirii. Un 
asemenea personaj trăiește aici în filmul lui 
Forsberg o adevarată derută. Trimis de o re- 
vistă sa fotografieze un batrin sinucigaș, 
eroul lui Fosberg cunoaște o criză a propriei 
conştiinţe. Filmul însă, pornit pe o asemenea 
pantă, nu ia calea pe care de obicei povesti- 
rile cu o asemenea miză o adopta, ci urma- 
reşte criza de conștiință a tinărului lui erou 
în fața unui caz de auto surpimare din cauza 
depeizării. Calvarul acestuia este singurăta 
tea, alienarea, sindromul depresiv al une: 
umanitaţi care se instrăineaza. De aic: 
mainte, fotoreporterul (a cărui sensibilitate 
oxacerbată o descifrâm, in primul rind, in 


— Publicul din acea sala s-a aflat pentru 
prima oară în fața unui film românesc. Noi 
am mai fost odată prezenţi in festivalul lon- 
donez, in 1973, cu Felix şi Otilia de lulian 
Mihu care, !a rindul lui, a făcut o impresie 
foarte buna. dar după o absenţa de 12 ani lu- 
mea ne-a uitat 

— Ce părere a avut Derek Malcolm, direc- 
torul festivalului, despre -„Concurs?"* 

— Parerea lui o cunoşteam, intimplător. d: 
la New Delhi. Ne aflam în același lift, fară s- 
ştie cine sint, fără să știu cine este şi el toc 
mai comenta filmul nostru. La Londra n-a fa- 
cut decit sa-mi repete cele spuse atunci: 
adâugind doar că este foarte mindru ca s 
adus Concurs in lestivalul londonez — cees 
ce e foarte muit pentru stilul rezervat al unu 
britanic. Mai important mi se pare insa faptu 
ca, am obținut dela el promisiunea de a veni 
în România să vadă un grupaj de filme din 
care, eventual, să poata selecționa pentru vii 
toarea ediţie a LFF-ului. Mi se pare foarte im 
portant pentru că. ia acest festival. tocmai 
pentru că este necompetitiv, dar foarte serios 
şi foarte cunoscut în toată iumea, trebuie sa 
fim prezenţi an de an. Pentru că, după pare 
rea mea, in ultima vreme la noi au aparut 
niște filme care merită scoase în lume. Fil 
mele lui Veroiu, Tatos, şi alţii. Mai mult. ori 
cind se poate alcatui (eu chiar „m-am jucat 
odată astfel) o listă de 25—30 de filme care 
adunate, pot crea o idee despre o anume 
scoală de film românesc. De curind am avut 
chiar o surpriză. În timpul unor deplasar 
pentru filme utilitare la Bistriţa (judeţ despre 
care inlenţionez så fac chiar un film mono 
grafic) am descoperit în arhiva oraşului un 
film- socio-etnogralic, de o oră și ceva. facut 
de Dimitrie Gusti în 1935 despre comuna 
Sanţ; despre obiceiurile şi datinile ţăranilor 
din comuna Sant dela naștere și pină la 
moarte. Pentru un iubitor de cinema este un 
film fascinant. Mi-am propus să-i fac o co 
loana sonoră — pentru că e! este făra sune! 
— şi să-i punem în circulație. lar acum la 
Londra fiind, mă gindeam cå, de fapt, ar pu 
tea fi prezentat și acolo, ia secția fiime de ar- 
hiva... Dacă eu aș fi vazut acest film inainte 
de a face Nunta de piatră, cred că aș fi fost 
foarte influențat de el. Am simţit că sint fil 
me-surori, rupte din același mod de a gind 
Pentru că și eu am încercat sa fac etnograt:: 
si sociologie în filmul meu. Și eu am ţinut 
arat că există o anumită civilizaţie, ce mii d 
ani, în această zonă carpatică pe care filme 
noastre o ignora. lar dacă tragem o linie de 


Ingmar Bergman. Liv Ulmann 


arta sa, în fotografia sa artistica — şi nu in 
reportaje — fotografie artistică pe care o des- 
vâluie într-o expoziţie personală) preia drama 
celuilalt, a celui care i-a servit ca subiect, 
spre a alla similitudini cu a sa. Şi de aici mai 
departe, totul i se pare glisant, totul se preci- 
pita şi aproape totul se dezagrega, afară doar 
de sentimentul puternic, adoraţia pentru fe- 
tita lui. care merge la grădiniţa, dar in privi- 
rea căreia se şi citește prima incercarea vie- 
ţii. Cinematograful lui Forsberg evita specta- 
culosul, preocupat så urmărească trecerile 
uneori bruşte ale stărilor pe care le cunoaște 
eroul sau şi cultivă, și el, tâcerile ca momente 
“ie meditaţie in periplul narativ. Ritmul mon- 
tajului este dat de ritmul psihologic și nu 
doar de dorința unui fals modernism in care 
se taie secvenţa inainte ca aceasta să-și már- 
turisească gindul, numai și numai ca să pară 
iert. 

Filmul lui Jan Troeli, Zborul vulturului, il 
mai văzusem la televizor și despre autor am 
mai vorbit şi vom mai vorbi, căci și el este un 
irtist care dimensioneaza o artă. Cerul spart 
al actriței lui Bergman, Ingrid Thulin, de astă- 
“ată în calitate de regizoare a unei povestiri 
n mare parte autobiogralică, ne-a dat senti- 
mentul polivalentei personalități a acestei 
mari actrițe. Şi am mai vazut un film în care 
eroul are vreo șapte-opt ani, Rasmus și vaga- 
bondul de Olle Helbom, interpretul avind 
cam toţi atiţia ani şi fiind deja un actor. 

Cinematogralul suedez care — se spune 
testul de des — iși are problemele lui, in 
special de ordinul producţiei și finanţării. po- 
sedā ceva inestimabil: personalităţi incontun- 
dabile. Şi asta inseamna un imens credit cu!- 
tural 


Mircea ALEXANDRESCU 


la filmele de pionierat la filmul lui Gusti și 
apoi la Noaptea furtunoasă, Moara cu noroc, 
Pădurea spinzuraților și pina la filmele noas- 
tre reprezentative de azi, descoperim foarte 
usor filonul comun. Filiaţia. Şi oricine tace 
acest lucru cu bună credință îşi dă seama ca 
se afla în faţa unui eşantion de cuitură roma- 
neasca. La Londra fiind, aveam sentimentul 
ciar că în spatele filmului meu se află o cine- 
matogralie. Acest lucru am încercat să-l ex- 
plic directorului festivalului atunci 'cind l-am 
invitat så vină să vada şi alte filme româ- 
nești... 

— Fiecare „ieșire” in lume a unui regizor 
cu filmul său, reprezintă o experienţă impor- 
tantă, fireşte, in primul rind personală, dar nu 
numai, pentru că, așa cum spuneai, in spa- 
tele unui film se află o cinematografie, alcă- 
tuită din zeci de creatori și zeci de filme. in 
ce fel o asemenea experiență individuală 
poate folosi colectivului? 

— Sint convins ca cei care au ceva de 
spus, cei care ştiu și cum să spuna ce-au de 
spus, pentru ca işi cunosc foarte bine profe- 
sia. nu vor avea decit de ciştigat din expe- 
riența mea londoneză. La Londra am simțit 
un interes real pentru o săptăminaă a filmului 
românesc. Chiar am fost intrebat dacă nu 
vrem sa organizâm o asemenea săptâmina. Şi 
cred că o bună selecţie și o bună pregatire a 
unei asemenea sâptămini, ar putea aduce fil- 
mului nostru recunoașterea de care are ne- 
voie și pe care o merita, Există, în acest mo- 
ment, un interes real pentru filmul românesc 
şi acest interes ar trebui exploatat acum, cit 
este cald. Oricum, eu cred sincer ca expe- 
riența mea poate fi rodnică pentru cine vrea 
s-o folosească. Pentru că anul witor poate eu 
n-am să fiu la Londra, dar există șansa să fie 
altcineva, alt film, sau chiar alte filme. Orice 
succes individual are și o influență pozitiva 
asupra colectivului. În cazul nostru, asupra 
grupului de creatori din ţara noastră. Dar 
pentru asta, desigur, trebuie să gindim la fel, 
sa înțelegem ia fel lucrurile. Sigur ca, in me- 
seria noastră, un fel de rivalitate este nece- 
sara. Dar o rivalitate pozitivă, de tipul: hai să 
ne stimulâm unii pe alţii — nu să ne impiedi- 
cam unii pe alții. Dacă aceasta rivalitate este 
constructiva, dacă fiecare dintre noi vrea sa 
tie mai bun pentru ca sa pună, cu opera lu: 
incă o cărămidă la edificiu! cinematogratie: 
atunci sigur că tot ce pare a fi experienţă in- 
jviduală se transmite şi colectivului. 


Unul 
de 


şi Charles 


iată 


note de regizor: Falstaff- Welles 


Putem să-i reproşăm că n-a ținut 
cumpăna dreaptă între două pasiuni? 


l. 85. la 70 de ani, Orson Welles se stingea 
asemeni unui astru. Dupa maxima strălucire, 
declinul. apoi întunericul. Cel ce explodise 
ca o supernavă pe lirmamentul sărac inca in 
aşti al lilmului. creind la cei 25 de ani ai sai 
un moment de reviriment în istoria prea 
scurtă a cinema-ului. emite încă în acest Fal- 
stati (1965) acele radiaţii incontundabile ale 
pesonalităţii sale. Nu vom ignora actorul care 
ni s-a impus ca un adevărat Shakespeare re- 
divivus în rolul ce și-l ținea preferat, dar vom 
nsista pe amprenta regizorala weiles-iană, ce 
e revelatoarea unei dileme spirituale a crea- 
tei sale exemplare. 
Cu superbia și 


inconştiența unui talent 


senzaţional în Cetăţeanul Kane, Welles para 
ca aflase, și inventase, totodata, tot ceea ce 
putea însemna. la vremea sa, cinema. lu 
;imburele aceste pienitudini era el însuşi, ar 

torul Orson Welles. Totul, inclusiv cele noua 
uni de montaj, lusese o fantastică alchimie 
a sfirşitul căreia cultura avea un lilm-artă, iar 
wtorul piatra sa filosofală:, cinematogratui 
Dorise atit de mult să-l aibă, precum un copil 
picăria visata, scrisese despre el cu sagaci- 
tate, îi invidiase maririle, şi acum, iata, în 
hihlimbarul acestei comori, un film, incas 
vindu-l pe iubitul sau alter ego, actorul Wel 
les, el. Welles regizorul, cu acest preţ allind 
misterul unei arte. E arta ce domină Splen- 
doarea Ambersonilor. Ucenicul vrajitor inva 


ciclul: „După 25 de ani“ 


Mesaj pentru mileniul trei 


C. inseamna 25 de ani din istoria celei 
de a 7-a arte? 

Din punctul de vedere al unui spectator al 
mileniului trei (à propos, va mai exista oare 
cinematograf în mileniul trei?) — nimica 
toată. Din punctul de vedere al celui ce toc- 
mai a sârbătorit 90 de ani de la prima proiec- 
ție pariziană — imens. 25 de ani este un in- 
terval de timp care permite o distanţare făra 
să impună o ruptură. 

Figurile actorilor ne sint încă familiare, deși 
timpul a avut grijă să le modeleze cu o fante- 
zie care smulge invariabil aceleași exclamaţii. 
Ce adolescentin arâta Delon În plin soare! Ce 
plină de draci era Liselotte Puiver în Fanto- 
mele din Spessart! Ce fermecător era An- 
thony Perkins în Psycho! in vreme ce la ve- 
derea altora ne înabușim un suspin. Cine ar 
fi crezut atunci că Steve Mac Queen (Cei 
şapte magnifici), Jean Seberg (Cu sufletul la 
gură) sau Zbigniew Cybulski (Fermecătorii 
inocenți) işi vor incheia atit de grabnic ca- 
riera? 

Regizorii care promiteau să devină „mari: 
s-au ţinut de cuvint, iar cei care erau deja 
s-au menţinut pe poziţie. influenţind evoluţia 
cinematografului pentru citeva decenii, care 
nu s-au epuizat încă. Ei se numesc Luchino 
Visconti, Michelangelo Antonioni. Federico 
Fellini, Ingmar Bergman. Andrzej Wajda, Al- 
tred Hitchcock, Joseph Losey, Stanley Ku 
brick, Roberto Rossellini, Francois Truffaut 
Jean Luc Godard, Tony Richardson, Vittorio 
De Sica, Juan Antonio Bardem. 

Este aproape de necrezut, dar toți şi-au dat 
intilnire in această retrospectiva a anului 


din primele filme cu „sincronizare 


Bow 
uitat = 
mut... 


sunet tripi cu Clara 
Rogers), dar care n-a 
— expresivitatea marelui 


„grafice. Biletele s-au pus 


1960 oferită de Cinemateca, a cărei inspirata 
idee de a ne invita anual la o „privire critica 
după 25 de ani” a devenit tradiţie. Experienţa 
de pină acum (6 stagiuni, daca nu mă înșel) 
a dovedit câ există ani slabi şi ani graşi, anı 
de lincezeală şi ani de câutări, an! ale caror 
filme au îimbătrinit prematur şi ani de excep 
ție, ca acest 1960 în care noul val francez și 
tree cinema-ul britanic işi fac o concurența 
îndrăcită (Cu sufletul la gură și Trego in 
pianist contra Simbătă seara, duminică dimi- 
neața şi Cabotinul); în care triumviratul de 
aur al cinematografului italian postbelic — 
Fellini. Antonioni. Visconti — zămisiește nu- 
mai capodopere (La dolce vita, Aventura, 
Rocco și fraţii săi), in timp ce De Sica și Ros- 
sellin: se scutură de ultimele farimituri neo- 
realiste (Ciociara și respectiv Era noapte la 
Roma), in care Jean Cocteau (Testamentul 
lui Orfeu) „se leapâdă de trup pentru a-și 
dezvălui sufletul” iar Kaneto Shindo (Insula) 
se leapâda de vorbe pentru a dezvălui sufe- 
rința. Este anul in care cinematograful romă- 
nesc oleră citeva certitudini (Setea, Cind pri- 
măvara e fierbinte, Darciee), lar cel bulgar şi 
cubanez citeva nume care vor câpata rezo- 
nanţă internaţionala: Ranghel Vilceanov 
(Prima lecţie), Binka Jeliazkova (Am fost ti- 
neri), Tomas Gutierrez Alea (Povestiri despre 

ie). Este anul in care Brigitte Bardot 
se dovedește a fi nu numai un sex-simbol ci 
şi o adevărata actrița (Adevărul de H.G 
Clouzot). in care Shirley MacLaine şi Jack 
Lemmon candidează la premiile Oscar cu ro- 
lurile din filmul Apartamentul de Billy Wild 
iar Spencer Tracy şi Fredric March susțin un 
stralucit duel actoricesc in Procesul maimu- 
telor de Stanley Kramer. 


tase sa stapineasca o forță demiurgică, cirie- 
matogratul in stare pură, urmele deși nobile 
şi vagi ale teatralismului din Kane erau pier- 
dute, actorul preferat, însuşi regizorul era 
doar un eveniment al cadrului, nu mai simțim 
efortul omului de teatru de „a face cinema" 
aici filmul e totul. Fluiditatea materialului ex 
pres, plasma filmică există, aparatul explo- 
rează spaţii, chipuri şi sensuri, totodată. totul 
e şi mai nou, și mai neliniştitor prin scrierea 
deloc caligrafică, ci personala, deci greu de 
acordat oricărui iris. E momentul cind autorul 
poate să se exprime: „Filmele mele sint ba- 
zate nu atit pe o preocupare, cit pe o cãu- 
tare... O căutare propriu-zis, fizică”. Această 
cautare devine in Procesul dezlanţuire a for- 
telor camerei, ducind pină la o beţie dioni- 
sacă a formelor spaţialo-temporale, o tor- 
nadă. Și ca în timpul marilor furtuni cind 
oceanul scoate la suprafață o epavă dindu-i 
iluzia plutirii, aşa în filmele shakespeariene 
Macbeth, Othello, acest Falstaff culminind 
teatralul se eliberează din chingile cinema-u- 
ui, actorul în glorie reapare pe Ducipalul tex 
'ului dramatic și interpretul Orson Welles de- 
„ne acum realizatorul. „Nu înțeleg cum 
»oate cineva sa scrie acțiunea unui scenariu 
naintea dialogurilor“ — spune el acum 
tin că în teorie cuvintul e secundar în film 


Pentru cinelilul şi criticul de azi, toate 
a «stea continuă să lie foarte importante. O 
putem afirma fâră să ne tragem pe ochi vâlui 
nostaigiei sau să ne contormâm unor opinii 
consemnate cu autoritate in tomuri de istorie 


canerei 
(Ciociara, 
| oren) 


Personajul-cheie al 
unei mari actrițe 
alias Sophia 


90 de ani de cinema 


Primul film sonor 
la București 


D.. 27 mai 1896 rămine înscrisă ca data 
primei proiecții cinematografice la Bucureşti, 
28 octombrie 1929 reprezintă un moment la 
tel de important pentru istoria cinematogra 
tiei în România: premiera filmului sonor, 
odată cu proiecția de la cinema Trianon, a 
filmului Cintăreţul Nebun. 

O tulbure neliniște bintuise, in toamna 
aceea, vitrinele cinematografelor de pe bule 
vard. Zvonurile contradictorii despre ravagiile 
pe care le provoca „vorbitorul“ peste Ocean 
luat la început drept o simplă curiozitate teh- 
nică, apoi ca subiect de discuţii pasionale 
prin gazete și cafenele, deveneau tot mai in- 
sistente „Teatrele din New York rămase fără 
actori din cauza filmului vorbitor“ — titra 
Rampa” la 25 octombrie 1929, zi cind în 
Universul“ un doct comentator asigura im- 
placabil: „Nu va fi durabilt' Ceea ce nu im- 
piedica acelaș cotidian să incadreze, numai 
trei zile mai, tirziu anunţul că „Teatrul-cinema 
Trianon lansa filmul The Singing Fool cu A! 
Jolson“. În ziua următoare un anunţ revenea 
inistent: „Singurul cinematograt! din țară care 
va prezenta marea minune a artei c o- 
in vinzare cu trei 
zile inainte“. Anunţ care dispărea, de altiel, o 
zı mai tirziu, semn indubitabil că biletele se și 
vinduserâ... 

Cu ce frenezie se mai fredona pe atunci, in 
Hucurești, șlagărul filmului „Sony Boy-Sony 
Boy” — în timp ce criticii filmului sonor spu- 


megau de minie neputincioasă. Inverșunati 
sarjă a contestatarilor a început imediat dupa 
premieră. „Cinematograful a vorbit și in Bu- 
cureşti* — vestea, primul, Vasile Timuş 
reputat cronicar teatral al „Rampei”. După 
parerea sa, de la întiiul sunet înginat în difu 
zoare, „marea invenţie” nu reușise decit sa 
justifice zimbetele sceptice. „Filmul sonor e 
pentru civili un mare bluti! — iși făcea 
curaj Timuş. E oare sincronizarea suficientă 
pentru a înlocui cuvintul viu al teatrului?“ — 
intreba, retoric, cronicarul teatral al „Ram- 
pei“. lar cronicarul cinematografic al ziarului, 
B. Cenan, nega vehement pină şi specificul 
cinematografic al filmului sonor: „Cintăreţul 
nebun este orice vreţi. Film, pentru nimic în 
rat azi Dacă nici teatru nici film, atunci... 
ce? 

B. Cenan: „Sonorul? Un imens chiul pe 
care două mari concernuri îl trag publicului 
naiv." 

D. I. Suchianu („Adevărul literar”): „Sim- 
bâtă am avut acea voluptate simplă cind, 
pentru prima oară, am mers pe bicicleta... 
plăcerea enormă şi plină a jucăriei deosebite. 
Arta propriu zisă n-are ce câuta aici...” 

Tudor Vianu („Rampa“): „Filmul vorbitor 
restituie cinematograful fazei sale primitive“... 

D.I.S. (decepţionat pină și de tehnică): „Vo- 
ea are sonorități de dincolo de groapa. 

V. Timuș: „O blondă şi delicată Miss des 
chide o guriță adorabilă ca să vorbeasca prir 
ecoul baso-baritonal al unui megafon bar 
bar...” 


dar secretul operei mele e bazat pe cuvint! 
Cuvintul e, amintim noi, materia artei sce- 
ice, a actorului... E trecut momentui cind 
Welles puncta: „Montajul e aspectul princ'- 
pal”, acum Antonioni e neinţeles. iar Resnais 
repudiat. In acest Falstaff regăsim ipostazele 
shakespeariene ale personajului, dar mai 
mult, îl regăsim pe temerarul Welles. „Narci- 
sismul barbar al acestui regizor-actor” cum 
caracteriza Aristarco Macbeth, dar și acea 
„ameţeala, incertitudine, lipsă de stabilitate, 
acea mişcare şi tensiune care e universul 
nostru“ (Welles) a camerei de luat vederi. To- 
tuși, filmarea devine doar o odă inalțata lite- 
relor divine și spre gloria actorului ce-l ju- 
case de trei ori pe scenă pe Falstaff și aici, in 
plus, costindu-l „o muncă enormă”. Putem 
să-i imputàm lui Welles că n-a ținut cumpâna 
dreapta intre cele două pasiuni, teatrul și fil- 
mul, despre care declara dealtfel: „...nu exista 
raporturi strinse intre una şi cealalta”? ...Pu 
tem să-i imputăm lui Eminescu poezia prozei 
sale sau lui Brincuşi severitatea de piatră 3 
desenelor?... Desigur, artele cind se conjuge 
se și resping și tipul de artist omnipotent al 
Renaşterii nu și-a făcut înca apariţia in calen- 
darul încă prea scurt al acestei arte inca prea 
tinere. 

Save! ȘTIOPUL 


Dacă avem dreptate sau nu, vor judeca cei 
de peste citeva secole. Din păcate, noi... 


Cristina CORCIOVESCU 


Shirley MacLaine si Jack Lemmon, 
tot împreună si tot într-un film 
de Billy Wilder: #ma lú 


Douce 


D.I.S.: „Film cavernos şi exploziv..." 

1. Cantacuzino (la radio): „Glasul nu poate 

1 se adapteze formei la care a ajuns arta ci- 

„matografică fără să-i zdruncine însuși ca- 
racterul de artă... 

T. Vianu: „Este probabil că, în cele din 
urmă, izbinda va fi tot a bunului gust și ca 
noii întreprinderi ii va fi rezervată soarta de 
timpurie uitare a unor încercări similare.. 
cum a fost filmul colorat“. 

Şi totuși, impotriva direcţiei principale a 
curentului de opinie, un anonim, disimulat 
după pseudonimul Amyntas, atrăgea atenţia 
in „Cuvintul“: „Pelicula nu e „secundată“ de 

unet, glasul nu completeaza imaginea ci, din 
aceste doua elemente distincte se creează o 
artă cu noi mijloace de expresie, o nouă es- 
tetică, dacă vreţi, o nouă categorie drama- 
tică..." Categorie dramatică pe care, în „Ci- 
nema”, un alt publicist, Paul Constantin o de- 
finea drept „o colaborare între film, radio şi 
disc”. intuiţie remarcabilă dacă o raportăm la 
„Schița psihologiei cinematografice" a lui An- 
dré Malraux în care autorul „Speranţei” atră- 
gea atenţia că cinematograful „devine o artă 
abia cind regizorii înțeleg că bunicul sunetu- 
lui cinematografic nu e discul ci compoziția 
radiofonică..." Dar Malraux avea să ajungă la 
această concluzie abia 12 ani mai tirziu, în 
1941! | 

Pe atunci, în 1929, tînărul publicist lon 
Cantacuzino remarca elegiac și optimist: „Tot 
ceea ce făcea originalitatea vechiului cinema- 
tograt a fost distrus. Atunci? Atunci... trebuie 
să aşteptam! Dacă în 25 delani am ajuns de 
la Locomotiva intrind in la Goana după 
aur, nu va fi greu. pornind de la Cintărețul 
nebun să ajungem la un echivalent sonor al 
oricărui film mut cit de desăvirșit. Drumul e 
mai uşor...” 

Viaţa, istoria, cinematograful însuşi i-au dat 
dreptate lui lon Cantacuzino și celor care, in 
momentul acela, credeau în vitalitatea celei 
de-a șaptea arte. 


Tudor CARANFIL 


iara: eri 
mitul actorului 
(Steve Mc Que 
alias Locotenen 
Bullitt), 


Locotenentul Bullitt: 


C 18 ani in urmă, după premiera Loco- 
tenentului Bullitt, critica americană scria 
„Filmul e plin de dinamism, captivant prin ur 
maăririle sale. dar. mai presus de orice, are 
stil.“ Cu această ultimă apreciere, criticul cu 
pricina sesiza într-adevăr marca distinctiva a 
acestui policier, apreciat azi a fi determinat o 
cotitură în filmul american de gen. iar dupa 
revedere nu aș ezita să-l consider remarcabi! 

Regizorul britanic Peter Yates semna 
atunci cel de-al patrulea film, dar era primul 
realizat în Statele Unite. Povestea polițistului 
care, pentru a putea prinde criminalul — sus- 
trage un potenţial martor al gangsterilor, in- 
tre timp urmărit chiar de ei, nu era neobișnu- 
ită. Deosebit era de aceasta data portretu! 
politistului, creionat in dubla ipostază de ur 
măritor și urmărit (de atunci modelul a deve- 
nit de uz comun), condiție care-l obiigă cite 
odată să iasă din litera legii și să adopte 
chiar metodele pe care le combate; căci, pare 
să spună autorul, nu poţi trăi în mediul vio- 
lenţei tără să te lași contaminat. Eta o cute- 
zanţa. Steve McQueen, la 36 de ani, în plina 
'naturitate profesională, oferea regizorului 
toate datele fizice și ternperamentale ale unu 
asemenea erou învingător în aparenţă, dar în 


cautarea: 
aventuri 


Dispariția, aşteptarea, 
trei timpi ai 
existențiale (Monica 


aceleia și 
Vitti 


— A 


Pe ecrane 


trint in esenja nstatare: actorul amer 
can mi s-a parut a t fratele de singe ṣi de ta 
lent al francezului Delon. Aceeaşi privire me 
talica de brici ascunzind o aceeași infinita 
tandereţe și insingurare, aceeași agilitate de 
felina în mişcare, aceeaşi concentrare şi pre- 
cizie în expresia dramatica, Deaitfel, Delon 
facuse cu un an înainte celebrul său Samu- 
rai 

Dincolo de concepția asupra personajului 
si modul sau de interpretare, stilul fiimului se 
precizează mai ales din montajul alert şi elip- 
tic solicitind spectatorul să perceapă story-ul 
cu o viteză apropiată de cea inregistrata la 
bordul mașinilor în urmarire. Şi pentru câ a 
venit vorba de urmariri, și nu se putea sa nu 
vina, så remarcăm decupajul regizoral ca 
**xemplu de concizie, exactitate şi eficiența 
irmatica in cele trei tipuri de urmarire pro- 
puse, devenite, între timp. modele ale genu- 
u. Două dintre ele — să le spunem urmăriri 
je la om la om — se petrec una pe verticala 
scarilor din incinta spitaluiui, devenit teren 
de confruntare între gangster și poliţist, cea- 
laita- pe orizontala pistelor de aterizare 
dintr-un aeroport internaţional, in sfirşit, cea 
de-a treia urmarire — între maşini — a râmas 
de atunci celebra prin soluţiile şi unghiurile 
e pun in valoare bulevardele unduite ca o 
spinare de câmilă, din San Francisco. Curs: 
n care Steve McQueen — el insuşi un as ui 
marilor competiţii internaționale auto — s: 
atta la volan 

Filmul englezului Yates, socotit azi a fi da: 
o nouă faţa gangster-story-ului, a obținut in 
competiția premiului Oscar numai o statueta 
pentru montaj. După doar trei ani, regizorul 
american William Friedkin cucerea cu al său 
policier, Filiera franceză, o cunună de cinci 
Oscaruri. Dar cred cà putem afirma, făra 
teama de a greşi, că Filiera și-a luat startul 
nu la Marsilia, ci in mașina locotenentului 
Bullitt, iar pentru portretul poliţistului, Gene 
Hackman (recompensat cu Oscarul de inter- . 
pretare) studiase cu atenţie noul stil lansat 
de polițistul Bullitt. in schimb, Steve 
McQueen a rămas pină la prematurul său 
stirşit (la 50 de ani, în 1982) fără suprema 
distincţie a Academiei de arte şi ştiinţe ale fil- 
mului american. Şi nu numai atit. Printr-o 
dramatică coincidenţă, actorul pare să fi ju- 
cat şi în viaţă unul dintre neuitatele sale ro- 
luri de pe ecran 


Adina DARIAN 


Potopul: 


R.. uneori un film din pură curiozitate. 
Cum mi-o mai fi pårind astăzi? ÎI revezi peh- 
tru că l-ai iubit prea mult, nu poți să-l oco- 
lești. Ori, dimpotrivă, reziști tentaţiei tocmai 
pentru că l-ai iubit cindva. Ţi-e teamă să nu 
te dezai La nu m-am dus 
nici după romanul lui Sienkiewcz, nici: dupa 
Jerzy Hoffman (regizor care nu m-a fascinat 
niciodată), nici cu nostalgia superspectacolu 
lui care prin anii '60 se străduia, cu naivă dis- 
perare, să umilsascăa micul ecran cu marea 


montare (vezi Caderea imperiului Roman), 
Potopul nu é o spectaculoasă. cadere, Oa; 
nici o lovitură a genului. E una din multele 
cranizâri eșuate, cu care ne-am deprins de 
pe la începutul hibridizărilor carte-film. unui 
jintre spectacolele „super” la care toată os- 
teneala artistica s-a consumat pe marile cas- 
ade cu cai vijelioşi, tunuri greoaie. sabii 
scinteietoare, desfășurări de trupe suedeze 
u palării cu boruri å la regina Cristina și pe- 
erine ample care-i trag pe navalitori în adin- 
uri la crincena batălie de la Riul Mare unde 
onfederaţii poloni în frunte cu diabolicul 
neahtnic Kmicik îi vor „kilierii“ (dupa o ex- 
presie la moda auzită ia sala „Union'). 
Ceea ce m-a relinut in scaunul cinemato- 
yafului la acest film-fluviu — două serii a 
cite doua serii, totalizind mai muit de cinci 
re. n-a fost nici parada costumelor de epoca 
strălucitoare realmente, cu o minuţie a re- 
onstituirii demna de un Oscar pentru sceno- 
„afie — nici macar feericele peisaje hiber- 
ale ale unei Polonii pe cit de innegurată ca 
storie la această rascruce a vremii pe atit de 
exuberant deschisa sărbatorilor iernii, cu sa- 
"ii nupţiale în forma de urși albi și alaiuri 
'nulticolore stralucind de bucuria vieţii renas- 
uta dupa singeroasele razboaie. Atunci Ce-a 
lost? Sau mai degrabă cine? Pentru ca, de 
tapt, de un el e vorba, de un mare actor, Da 
"el Olbrychski dînd viaţă clocotitoare perso. 
jjului fascinant. din Potopul. Kmicik, e un 
el de cavaler şi haiduc, sibarit ca fire, dar se- 
tus de o dragoste pe cit de pură pe atit de 
viertătoare cu actele prea violentului nobil 
mai mult oștean, iute la minie, decit curteari 
nţelept. Virtuoasa castelana î! iubește cu pa 
timă, dar îl respinge cu demnitate pentru cru 
zimea faptelor lui. eroice-ne-eroice, dar vai 
it de singeroase! Din perspectiva frumoasei 
tete viteazul pare la un moment dat doar un 
isasin și cînd perspectiva devine mai gene 
rală (toți îl cred pe Kmicik tradător de patrie 
pentru că rămine fidel! unui jurâmint pripit 
față de hatmanul uzurpator ce promisese sa 
aducă ţării libertatea, dar de fapt o da pe 
mina suedezilor) logodna nefericiţilor indra- 
gostiţi (ca în alte filme ale lui Hotiman, impo- 
sibila iubire sau Vraciul) pare definitiv spul- 
berată: Dar nu povestea sentimentală e atra- 
gâtoare în sine (cu toate că ea creează mo- 
mente ceva mai subtile ca psihologie in com- 
paraţie cu întreg filmul greoi şi naiv simplifi- 
cat. dacă nu chiar şarjat în unele situaţii) ci 
repet, acest anti-erou avant la lettre, neinţe- 
les de ceilalţi şi uneori chiar de el insuși. Un 
viteaz reprobat, acuzat de trădare trei sferturi 
din film de câtre toți oamenii de bine, de la 
țăranii satului câruia Kmicik îi dă foc in nu- 
mele unei necugetate răzbunări, pină la 
“leahinicii credincioși vechiului rege exilat 
Daniel Olbrychski joacă această romantică 
damnare cu o încrincenare și o patimă auto- 
“demolatoare demnă de personajele sale din 
Cenușa sau din filmele mai moderne aie lu: 
Wajda. Decit ca acolo, sub bagheta marelu: 
regizor. gama interioara era mult mai intinsa 
n stralucitul joc de artificii al interpretării ra 
sunau” mult mai multe nuanțe, motivații psi 
nologice. Tinărul interpret format la inalta 
coală nu se poate dezminţi însă; în ciuda is- 
tovitoarelor cavalcade și dueluri, torturilor fi- 
“ice la care e supus personajul său, actorul 
face să transpară in joc ṣi acea distanțare 
'onica faţă de grand-guignol-ul la care e 
ontinuu obligat. Insinuind un fel de autopa- 
rodie a vitejiei făra seaman in acele scene 


„Aventurat 
sau un film de avangardă devenit clasic 


secvenţa lunii 


A. revăzut Aventura intr-o duminică 
seară la cinema Capitol intr-o sală plină ochi 
cu spectatori a câror medie de virstă cred că 
nu depășea 25 de ani. Mă gindeam cu plă- 
cere că acești tineri erau curioși să vadă 
opera care, într-un fel. a schimbat fața cine- 
matografului pe vremea cind ei abia se năş- 
teau. 

M-am bucurat apoi că filmul „se ține” fan- 
tastic de bine; nu numai că n-a îmbătrinit, cà 
ñu s-a ridat, dar are o tinerețe și o prospe- 
time propri numai capodoperelor, adica 
acelor opere pentru care timpul lucrează în 
favoarea lor. Dupa ce şocul noului s-a estom- 
pat, după ce recalcitranţii. care au huiduit 
Aventura în plin festiva; de la Cannes, și-au 
tacut mea culpa, filmu! își dezvăluie cu fie- 
care nouă vizionare taineie. Şi ce poate fi mai 
interesant decit să urmărești felul în care An- 
tonioni foloseşte procedeele clasice într-o 
peliculă care a frapat prin modernitatea ei? 

Să ne oprim ia citeva detali: de montaj 
lată, de pildă, cum după o serie de taieturi 
toarte nete, brutale chiar care lasă spectato- 


Tu să completeze singur elipsele (dupa o 
lungă aşteptare in care a incercat în fel şi 
chip să-și umple timpul, Claudia stă în poarta 
biocului lui Sandro — Sandro, Anna și Clau- 
dia gonesc cu mașina spre vapor — a doua zi 
pe punte Claudia şade ghemuită privind valu- 
rile), Antonioni introduce brusc, ostentativ 
aproape, procedeul clasic al înlânţuirii. 

În Aventura, înlânţuirea este mai mult decit 
un semn de punctuație și un mod convenţio- 
nal de a marca trecerea timpului. În econo- 
mia povestirii, ea anunţă începutul cite unui 
nou capitol. Dispariţia, Aşteptarea. Căutarea 
etc. În evoluţia conflictului, ea subliniază o 
stare, deschizind, totodată, o discretă per- 
spectivă. Prima înlănţuire, situată la granița 
dintre Prolog și Dispariţie intervine pe o at- 
mosferă încârcată de neliniște și suspens — 
peisajul insolit ai stincilor se ridică perpendi- 
cular din mare, plonjeul Annei în plin mers al 
vaporului. alarma inexistentului rechin, apro- 
pierea furtunii. Între cei doi iubiți a avut loc o 
nouă altercaţie generată de nemulțumirea 
Annei, de dorința ei de a se elibera dintr-c 
relație deja uzată. Sandro se lungește sub 
privirea Anne: pe o stincă cu miinile sub cap. 
inlânţuire: imaginea celor doi dispare, în timp 
ce apare imaginea Claudiei clătindu-și miinile 
în apa mării. Abia în acest moment intrăm cu 
adevărat în poveste, o poveste care incepe cu 
un coșmar (nu întimplator Sandro a adormit) 
şi din care Anna dispare definitiv, lăsind locul 
Claudiei, prietena ei mai săârmană, căreia îi 
face cadou bluze şi excursii pe mare. Este 
numai unul dintre momentele de mare per- 


De ce revedem 


ef amintesc pe Zorro al lui Delon sau R 
Bias-ul lui. Marais. De aici surisui-sâu diaboli 
nai interiorizat decit îi cerea romanticul per 
onaj al lui Sienkiewicz. O scena complexa 
in acest punct de vedere, susținută. toata 
łe acest „vrăjitor“ Olbrychski: cavalerul vrea 
a-şi rascumpere greșeala de a fi fost o 
vreme de partea uzurpatorului şi organizează 
ipararea eroică a unei minastiri. Dar zidul nu 
nai rezista decit o zi. Calugarii sint gata să 
nchine manăstirea învingătorului. Kmicik in- 
earca imposibilul. Se strecoară în liniile ina- 
nicului şi printr-o stratagemă ingenios-ha- 
“oasa astupa gura tunului demolator cu ex- 
ploziv, apoi se rostogolește ca c pisică salba- 
"ca Dupa explozie, râmine nemișcat in za- 
vada. Mai traieşte? Dimineaţa se trezeşte în 
sunetele clopotelor mânăstirii salvate. cerul e 
impede, soarele ii face să zimbească: a sca- 
pat! Deasupra lui insă, cu un rînjel fericit, 
inamicul îl ia în primire să-l tortureze. Acest 
renghi al istoriei, implacabil destin potrivnic 
eroului, în spiritul caruia e construită sec- 
venţa, ne amintește realismul crincen al fit- 
melor poloneze postbelice, Canalul sau Ce 
nușă și diamant. Se pare că nici Olbrychsk,, 
nici chiar -Hofiman n-au uitat lectia marilor 
valori. realiste. 


Alice MĂNOIU 


din spița 
Blas 


Cavaler și haiduc 
lui Zorro şi R 
(Daniel Olbrychski 


Eag 


fèċțiune. în concepție și realizare pe care ni Je 
oteră Aventura. 

M-am întristat că mulți dintre cei aflaţi i! 
seara aceea de duminică la cinema Capito 
nu au avut dorința şi răbdarea sa le desci 
pere. În final, ei și-au. manifestat sonor ne 
multumirea. Să fi fost o neințelegere la mijloc 
şi titlul Aventura să le fi sugerat o peliculă cu 
Piedone? Sau poate trebuie să avem răbdare, 
pentru că, așa cum scria un critic francez 
imediat după premieră, „au trebuit citeva de- 
cenii, puţin snobism şi multă speculație pen- 
tru ca publicul să recunoască în Picasso unul 
dintre cei mai mari maeștri ai picturii con- 
temporane. Cu siguranţă că același lucru se 
va petrece pină cind publicul va vedea în 
Aventura una dintre operele cele mai impor- 
tante ale cinematografului in elevația sa spiri- 
tuală“. 

Ei “bine, primul sfert de veac a trecut. 


Cristina CORCIOVESCU 


camera stilou 


N... nu zice că la intrarea cinemato- 
grafului trebuie să fie ca la muzeu... ba din 
contra, dar îmbulzeală ca ia Aventura n-am 


vazut de mult. 

Trecerea timpului ne reașează în fața filmu- 
lui ca în fața spectacoiului unui sistem per- 
tect cristalizat. 

Trecerea timpului a dizolvat impurităţile 


aceste filme? 


Dacă ştii să te bucuri 


roșie, ca orice film care se res 
pectă, conţine și o poveste de dragoste pa 
perbolizind, am putea conveni că este. ir t 
tul, o poveste de dragoste. O dragoste dizə 
nutrită prin corespondenţă și sfirşită inænt: 
de a-ncepe cu adevărat, o dragoste fara u 
sărut, fară mingiieri, o dragoste în care sin- 
gura tentativă erotică, e drept îndrăzneață — 
noaptea, barbatul se apropie tiptii de patu 
„Jogodnicei”, din camera vecină —. eşueaza 
in ridicol: „Marş la locul tau!" Atitudini terme 
deci, din capul locului, dar întrețesute intr-un 
joc al aparențelor, care creeaza un nivel de 
ambiguitate. Călina roșie este un film al apa- 
renţelor şi al ambiguitaţii. Punind in discuție 
destine umane comune într-o situaţie de ex- 
cepție, el se edifică în primul rind pe cele 
doua caractere ale cuplului. caractere ele in- 
sele supuse canonului ambiguitāții. Egor 
bårbatul proaspăt eliberat din detenție, poar- 
tă pe masca figurii lui de om incrincenat im- 
potriva lumii, un rictus aparent ironic Cu 
tranzistorul deschis la volum maxim. calcind 
apasat, el este cel care incearca sa inoculeze 
optimism celor din jur: „Capul sus! Explica- 
ţia va trebui rostită pentru a fi înțeleasă. și 


nici atunci pe de-a-ntregui convingatoare ` 


„Așa mi-e felul, sint un om vesel”. Oricum 
aparențele au fost de-acum induse. Masca e 
într-adevăr, prea facilă și prea adecvata bio 
grafiei, ca să fie reală. Adevarul trebuie cau 
tat îndărâtul ei, și vorbele — „Daca ştii sa te 
bucuri, te bucuri” (de viața) — iși vor gās 
acoperirea în fapte, cind Egor pune la cal 
petrecerea cu jalnici meseni tocmiţi, incă « 
aparența, a carei ratare el, cel dintii, o va 
constata cu mihnire. indoiala sa, în car 
caută certitudinea, îl va apropia de înţelep 
ciunea primară, dar profundă, de nu cumva o 
va fi stapinit dintru început — o altă ambigui- 
tate: „Crezi că exista sarbatoare adevărata?" 
intrebare care poate stirni o stare în nici un 
cit prielnică veseliei. Singura ființa receptiva 
la structura autentică a lui Egor este femeia 
din faţa lui. Liuba are avantajul propriei sale 
disponibilitaţi sufleteşti și cel al intuiţiei. Cë 
respondența se va dovedi a fi fost oțioasa 
inelicientă, doar un preambul tormal. Consta 
tarea femeii, categorică, va urma abia între 
vederii: „E om bun. După ochi ii vad. E atit: 
tristețe in ei...” Ambiguitatea e conținută s 
aici, Liuba păruse. pina atunci, să se amuze 
de jocul sentimentelor cu o cunoştinţă intim 
plâtoare. Ea este, la rindul său, o alcatuire de 
aparenţe. Cu o figura senină. luminoasa. in- 
truna surizătoare, privind ca un copil nedu- 
merit pâţania prin care trece, femeia tāinu- 
iește, e limpede, o mare şi netrecâtoare sufe 
rinţă. Poate fi un dat fatidic eşecul sentimen 
tal prin care dispar barbaţii din viața ei. insa 
Liuba nu pare să se lase agresata de preyude 
câţi. Robustă, tonica, ea îşi ia in serios rolu 
pe care singură și l-a asumat, recondiţionin! 
vieţile altora. Experienţa cu Egor, însa, est 
mai delicată și, fără să abandoneze, teme 

se retrage pentru moment în postura de ar 

biguitate: exista. în ea, o neliniște care îi cl» 
tină aparenta siguranță, pentru întiia oat 


sau detaliile pe care le citeam cindva ca teri 
bilisme, semne ale avangardei, ele find azi 
de mult și pe nesimţite asimilate de limbaj 

Scos la lumină din umbra rafturilor de ar- 
hiva, filmul stralucește prin perfecțiunea for- 
mei ce se oferă spectatorului spre deliciul 
lecturii meditaţiilor marelui regizor Aventura 
a traversat douazeci şi cinci de ani ca o co- 
metă in coada câreia au viermuit critici, exe- 
geți, aventurieri italieni, dar şi neitalieni, ce 
s-au hrânit din „alienare“, din „decadenţa”. 
din „critică...” și tot felul de rămurele și ara- 
bescuri. Un film care de fapt ne-a marcat ti- 
nerețea și studenţia, un film care pentru unii 
a fost marea lecţie a vorbirii prin cinema şi 
mai ales a rostirii prin imagine. 

Programul regizoral conţine la. Antonioni 
soluţiile asumate ale imaginii. Dacă ar fi să 
descifrám numai secţiunea filmului petrecută 
pe insulă și am alege cadrele ce ilustreaza jo- 
cul actorilor cu spaţiul, sau introducerea in 
decor a prim planurilor prin traveling, sau 
unghiurile din care este filmată marea in 
abis, am constata că montajul în cadru, ex- 
presivitatea mișcarii camerei sau simbolistica 
imaginii sint lucruri la care astăzi aproape nu 
ne mai gindim, sint bunuri în bagajul fiecă- 
ruia, cinefil sau cineast. 

Gest cultural sau gest comercial (cum alt- 
fel decit mizindu-se pe titlu) reprogramarea 
filmului a bucurat spectatorul și a dezamăgit 
consumatorul. Nerâbdaâtori de a vedea come- 
dii, păcaliții au lăsat minunăţia cu „ochi alu- 
necâcioși” de alături ca să intre să vada 
Aventura. Micul gest didactic de a scrie 
afară: „Film de arta”, i-ar fi ținut pe mulţi de- 
parte de Antonioni și sigur ar fi râmas recu- 
noscâtori, cu atit mai mult cu cit artistul nefi- 
ind prezent nu a putut culege unele sugestii 
sau răspunde unor interpelari. 


Florin MIHĂILESCU 


Liuba se va indoi nu numai de capacitatea so 
do a modela un caracter străin, dar și de cu 
mințenia cu care înțelege să-și rostuiasc 

propria waţa. Plecată peste cadavrul omulu 
iubit, plingindu-l firesc. ea își plinge și târi.: 
de a vieţui, într-o primă și ultimă slābiciune 
care dizolva orice ambiguitate. 


Sergiu SELIAN 


Pornind de la o nuvelă 


Ş. reluat, nu demult, un film care a ru a 
pë ecranele noastre acum peste zece ani. Ca 
lina roșie ale lui Vasili Şukşin. Un film de au- 
tor, căci regizorul este și scenarist și actor 
chiar erou principal, ca Orson Welles. sau 
„rgiu Nicolaescu). 


Un mare prozator, un mare cineast, un mare interpret 
(Vasili Şukşin) alături de partenera (soţia sa în viaţă) 


Lidi: 


Fedoseeva 


„Călina roşie“ 


sau filmul uneia dintre cele mai complexe 
personalităţi ale filmului contemporan 


Deci o sala modesta, „plină och, un pu 
biic eteroclit din care, simpia impresie, parca 
lipseau spectatorii „duri“, cinemagii de oca- 
ze, vajnicii consumatori de scene „tari“ şi 
bomboane agricole”, dar și erudiţii iniţiaţi 
nelipsiţii programelor ciclurilor, festivalurilor 
și zilelor speciale ale cinematecilor, o sală 
cum spuneam, cu o „majoritate obișnuita 

„umiliți și obidiţi” ai sentimentelor dinte 
na, nevoiași în registrul ideilor gingase Un 
fiim de Şukşin dupa doisprezece ani. De. cu 
si despre dinsul. Câlina roşie, probabi ¿a e 
cunoscut de toată lumea, după cum povest: 
rea omonimă a intrat în conștiința iubitorilor 
de literatura prin textul cuprins în volumul 
„Un şofer de elita”, în tălmacirea lui Al Ca- 
lais (ed. Univers, 1979). Uneori, astie! de de 
tahi, aparent nesemnificative, sint utile: pur şi 
umplu afli unde să te duci şi să gasești ceea 
e cauţi. Filmul cu pricina că de aic pl 
em, este o poveste nu foarte complicata 
$ pie cx er Air 3 vitu ens Nu aje? 
De=siuşim Noi cite ceva, dar pina ia urma lu 
crurile ramin incerte: și dacă are, ei şi? de- 
şertăciunea deșertăciunilor şi goana dupa 
vint, un hoț. Egor Prokudin pre numele sâu, 
nu chiar oarecare, ci cu „experiență şi suc- 
cese profesionale” care i-au adus mai multe 
condamnări e in pragul unui moment impor- 
tant al ẹieții: va ieşi din inchisoare. Şi chiar 
iese: și-a ispaşit pedeapsa, va intra din nou în 
rindul oamenilor, va deveni iar la fel cu cei- 
lalţi: și vrea să trăiască altfel: demn. „Cum 
vrei să trăiești?” „Cinstit...”, răspunde fāra 
ezitare şi chiar stereotip eroul din film, doar 
că el chiar, crede în ce spune, a minţit, s-a 
minţit destul. Ca și eroul din textul nuvelei 


Dreptate pentru dreptate 


Paloș contra palog 


M. intii a fost romanul lui Joze! Hen, 


Aventurile starostelui Wolski. Inspirată din 
!râmintata istorie a statului feudal polon, fară 
sa aspire însă la statura romanului istoric — 
conflictele axiale dintre nobili sau dintre feu- 
jali și ţărani au mai puţin anvergura so- 
cial-politică, limitindu-se mai mult la tensiuni 
particulare —, cartea lui Józef Hen ofera 
neindoios. scriitorului şi regizorului Tadeusz 


cinema 


București, ianuarie, 1986 


Nr. 1 Anul XXIV (277) 


Ecaterina Oproi 


Ga 


dat și nu prea cinematografica, aşa a bo- 
'ezat-o Şukşin însuşi, care, iată o coincidenţă 
'arisimă, se identifică cu eroul său: de aici o 
soză suplimentară de adevar (literar şi uman) 
i de autenticitate: iar cind știm că Sukșin 
moare în film, dar și în realitate (chiar dacă 
u totul altfel, adică se duce la culcare şi nu 
> mai scoală, ce poate fi mai simplu? lar 
uba, draga lui-Liuba din film, este chiar so- 
"a prozatorului, nici nu ştii ce să mai crezi: e 
ealitate? viața cu „meandrele“ ei, literatură 
uzia peliculei? Toate reductibile la/ prin ci 
teya convenţii cu care ne-am obișnuit: în hte- 
rătwa, în film, uneori chiar şi în viața) 


Eroul nostru nu prea ştie ce vrea. Caută, se 
cauta cu infrigurare, cu indirjire. au trecut 
destui ani de cind se chinuie să iasă dintr-un 
anume fel de viața, un demon al binelui nui 
da pace, el a trăit urit, știe asta. Așa cum ştie 
ca se poate și altfel: ce trebuie să facă? Cum 
să iasă din cercul vicios? Asta nu mai ştie 
De aici drama lui, a unei lente identificân cu 
propria-i luciditate, în căutarea unui destir 
care să-i reprezinte neliniştile, dar și adevaru 
rile: vrea să trăiască frumos şi se judeca ma 
aspru decit îl poate condamna justiția ima 
nenta a societăţii. Propria lui cautare il chi 
nuie cei mai tare, inima lui e zgiriată și singe 
rează. „Ce urit trăiţi domnilor! spune un ce 
lebru personaj cehovian. Egor ştie cå trebui 
să aleagă, sā se decidă, nu spune nimeni cu 
e ușor. în închisoare a corespondat cu o col 
hoznică dintr-un indepârtat colț de ţară și 
ceva în sufletul lui „măcinat de atitea con 
tradicţii”, a fost atins a inceput så renasca c 
mică speranţă: oare chiar e cu putinţa ceva 


Junak un bogat material literar pentru un 
scenariu cinematografic. Fireşte, pelicula, la 
rindul €i, nu aspiră la statura filmului istoric 
'ptind — după cum ne anunţă prin titlu 
pentru „capă și spadă“. Așadar — intr-un pei 
„aj montan ce se implică spectaculos în dra- 
'naturgia filmului —, încăierări și idile, urma- 
"ri şi festinuri fosforescente în hanuri sau în 
»rmetice castele-cetâți. Dar sub fardul și re- 
cuzita naivă a genului, ochiul atent sur- 
priunde idei cu „bataie mai lungă” despre pu- 
tere, lege şi adevăr. a caror unică rațiune — 
ne spun cineaştii polonezi — este să slu- 
jeasca binelui, fericirii oamenilor, 

Într-o atmosferă dominată de disensiuni și 
conflicte făţișe între nobili, stăpini absoluţi ai 
unor domenii întinse. minuind puterea și le- 
gea dintr-un orgoliu exacerbat, Piotr Wolski 
contemporan cu Alexandru Lăpușneanu) 
preia, după moartea tatalui sau, funcţia aces 


Coperta ! 


Omagiul vibrant 
al întregului popor. 
la vibrant 
al cineaştilor. 


Sukşina în Ci 


Ind ropte 


nou? Este. e convins că este si nu urlă, e 
doar un razvrătit impotriva propriului său tre 
cut, iluzia aceasta îi face bine, îi dă incre 
dere, îl trage înainte. 

Ne-am tot intrebat şi ne întrebăm în conti 
uare, ce puteau conţine scrisorile Liube: 
adresate lui Egor Prokudin? Ce anume putea 
scrie o femeie simpla, necăjita. cu o căsnicie 
ratata, fară multă carte, (este doar ţăranca, 
are doi parinţi batrini şi pisălogi, un frate ta- 
citurn și o cumnata arțăgoasa, adică nimic 
deosebit) ca'sa reușească să-i clatine lui 
Egor Prokudin incertitudinile: multe și mari. 

„Şi ce-ţi scrie?'. „Păi, că-mi înţelege tot ne- 
cazul... Numai câ nu pricepe, chipurile, cum 
de am izbutit să nimeresc dupa gratii. Fru- 
moase scrisori... iți merg la inimă..." 

Corespondenţa lor se transformă în ceva 
concret: Egor iși găsește nu imediat și nici 
foarte ușor, echilibrul, increderea în sine, dar 
„ şi a celor ciţiva din jur care-i implinesc, tirziu, 
un sens al vieţii lui de om chinuit: Liuba, 
mama lui care nu l-a văzut de douăzeci de 
ani şi tot îl mai așteaptă, „incă. puţin sâ-mi 
crească măcar pârul parinţii ei care-l ac- 
cepta așa cum e, omul și nu biografia lui pri- 
mează, fratele Liubei în care simte — şi se şi 
dovedește pina la urmă — un adevărat prie- 
ten, tractorul cu care ara pâmintul, ce minu- 
nat poate deveni orice fapt de viaţa, fie și in- 
signifiant daca ţi-e sufletul plin! Mestecenii, 

Miresele mele...” cum li se adresează cu 
emoție. el, un hoţ, un răufăcător, bucuria de 
1 trai. „Ehei, vad că ai încurcat-o băiete? nu 
prea ştii să te bucuri...”, încearcă să con- 
vingå, inutil, Egor un șofer că există ceva 
dincolo de bani și de violenţa, singurătate, 
obiecte, ascensiune socială, femei frumoase, 
dincolo de ura foștilor companioni care-l vor 
pedepsi ucigindu-l mirșav și inutil: Egor Pro- 
kudin devenise deja nemuritor, se gasise ca 
ființa umană datorită unui sentiment și al ci 
torva scrisori: cine îl mai putea învinge? 

Şi chiar dacă nu vom afla niciodată ce con 
țineau scrisorile Liubei, cine ne poate impie 
dica să le compunem, așa, pentru noi înșine 
„Dragul meu Egor..." 

Bedros HORASANGIAN 


tuia de cirmuitor al ținuturilor de margine 
Tinárul staroste nu este un „dur“; el sur- 
prinde prin blindeţe și ingaduinţă și se im- 
pune nu prin forţă, ci prin onestitate și curaj 
in discuţia cu ducele care-i încredințeazi 
tuncţia, Piotr Wolski nu se sfiește să-și sus 
țina convingerea că legea nu este un dat im- 
placabil sau o armă a unora impotriva altora 
in cazul familiei Zg rski, deposedată în mod 
abuziv de pămint şi luată în sclavie de nobilul 
Krasicki, Piotr Wolski pledează în faţa tribu- 
nalului în favoarea celor nedreptăţiţi. Îndră- 
gostit de Konstancja Zgorska, Wolski — pen- 
tru a nu fi suspectat de partinire — își sacri 
fică dragostea pentru a ciștiga procesul şi 
pentru a-i reda iubitei sale libertatea. 


Alina POPOVICI 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
E..emplarul 8 lei 
N ———— 


„Cititorii din străinătate se pot abona prin 

„Romprestilatelia* — sectorul export-im- 

port presă P.O. Box 12-201., telex 10376 

presfir București — Calea Griviței nr. 

64—66". . 

Prezentarea artistică şi prezentarea grafică 
loana Statie 


Tiparul executat là 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


Declar. 
pe. MR: C0," atei OAST ANSAN, 


Sinteți, intr-un fel, 
realizatori, spectatori şi critici. 


Dintre realizatorii „Declarației de 
ristul filmului — scriitorul ṣi profesorul 
plan, Florin Chiriac. Aveţi cuvintul: 


Barbara Pituţ, cl. X//-a P: Ideea de a realiza 
un film despre adolescenţi. desp'e dragostea 
la această virsta, e cit se poate ue binevenita 
avind în vedere faptul că e o virsta mai putin 
inteleasa.. „virsta ingrată“ cum au numit-o 
inii autori. Şi, în general. s-au realizat putme 
filme despre tineri şi cu tineri Probabil pen- 
tru că unii au uitat aceasta virsta. sau poate 


ai acestui succes. Nu numai pentru 


Ne aflăm într-o clasa a Liceului de matematică-fizică nr. 3 din București. E liceul unde s-a filmat o buna parte din 
ie de dragoste, film aflat în fruntea top-ului 
„CINEMA“: Aparţineţi unei generaţii pentru care filmul a constituit şi constituie una din principalele forme de educa- 
firesc, aE E ES ES O ACA Ea 


al ştiinţei şi a intului, 
erei Anului internațional al i 
şi implinirea a 90 de ani de la cinematogratului 


te“ sint aici, in fața dumneavoastră, 
rge Şovu, regizorul Nicolae Corjos și actorii Teodora Mareș, Constantin Di- 


'85 a! spectatorilor. 


aici s-a filmat, dar și pentru că din viața voastră, 
a elevilor din ultimele clase de liceu, se inspiră povestea filmului. Un succes de public este o bucurie pentru 
În același timp, un moment propice întrebărilor: 


gata să vă răspundă la intrebări; scena- 


a plăcut să-mi recunosc liceul meu 


Sună poate orgolios, 


dar ăsta e adevărul. 


10 la purtare 


părinţii dau examen 


+ şi Cor 


„ideal“ în carne și oase 


lumea e prea grăbită ca să acorde importanța 
sentimentelor tinerilor. Şi de aceea filmui De- 
clarație de dragoste ne-a ciștigal tot interesul 
+ toată simpatia. Pe acești tineri de .18 art 
din film, i-am simţit că ar fi putut fi colegi 
noștri de şcoală 


Alina Olteanu, ci. Xli-a P: Mi-a placut 
foarte mult modul în care s-a facut fuziunea 
intre ideile tinerilor şi cele ale maturilor din 
fiim. Modul in care profesorul de filozofie, 
Socrate de exemplu (personaj interpret de 
lon Caramitru) s-a purtat cu elevii, faptul ca 
: incercat pe cit posibil, sa revina la ceea ce 
ı gindit și a simţit la virsta de 18 ani, faptul 
â a cautat sa-i ajute pe elevi într-un fel, sa-i 
formeze pentru viaţa. Pentru cà nu numai cu 
matematica. cu fizica, şi cu alte materii teh- 
nice se poate pătrunde in această mare vil- 
toare care este viața. Eu cred ca ne trebuie sı 
ne ajută și un pic de filozofie, un pic de poe 
zie.. 


Diana Oană, ci. Xii-a P: Pe mine m-a 
mat, m-a bucurat gindul cà este un film des- 
pre noi. Uneori sintem puţin uitaţi, puţin en- 
pinși cu un „să mai creşteţi“. iar acest film cu 
noi pe tot ecranul, mi-a da! senzaţia ca toţi 
şi-au amintit de noi. Și eu am jucat acolo. 
Fara regie, fără „motor“, fără machiaj, dar am 
jucat propria mea dragoste. Se spune mereu 
că la virsta aceasta jei un piramidon şi-ţi 
trece”. Sa fie oare chiar asa? Fiimul mi-a pta- 
cut și pentru ca a fost turnat într-o buna 
parte la noi în liceu. E poate un orgoliu de 
elev al acestui liceu, dar acesta este adevârut 
Voiam sa văd daca-mi recunosc școala in 
fiim, liceul meu (observați. spun al meu. ca 
este și ai meu). Da, l-am recunoscut. Pentru 
mine şi el a fost un actor, tăcut. mereu tacut 
dar care a venit cu plusul lui de daruire 

Mihai Popescu. ci. X/i-a J: Filmul Declara- 
ție de dragoste mi-a plăcut. deși cred ca pu- 


Poate nu „ideal“, dar cu 


atit mai real... (/ 


tea fi şi mai bun (raportat la ce așteptăm not 
de la un astfel de film). Unele lucruri nu tre- 
buie explicate amânunțit, ci doar subințeles: 
Cred ca se poate invața din acest film cam «+ 
înseamnă adevaratul respect în iubire. Mu 
ne simţim „in cer”. sau „cu inima pe foc 
mă rog, fiecare simte in felul lui, dar nu știe 
cum sa „traducă” altuia ceea ce simte. De 
"ceea cred cå pentru Alexandru şi pentru 
ioana, eroii filmului, ar fi fost binevenit un 
prieten, o prietenă. cărora sa li se conleseze 
Dacă Alexandru ar fi avut un astiel de prie- 
ten, poate că desparțirea temporară de loana 
nu l-ar fi lasat atit de singur. Poate ar fi inte 
resant un „love story” ia virsta noastră şi în 
afara şcoiii. Cu „cazuri“ nu neaparat „ideale“ 
Mai sint şi timizi, şi neințeleş: care iubesc 
Sint şi tineri izolaţi. la care iubirea ajunge 
greu, cu un suris sceptic 


Cristina Piper. ci. Xi-a M: De ce mi-a pla- 
cut. filmul de dragoste? Pentu 
ca-mi doresc o astfel de dragoste, frumotsà 
limpede şi curata, incârcată de emoţii puter 
nice şi de clipe pe care le traiesti cu maxima 
intensitate o singură dată în.viața. Există și 
momente pe care aş fi dorit să le vad în lilm 
intocmai cum apar ele în romanele scriitoru- 
lui- George Şovu. Dar probabil ca aceste lų- 
cruri nu şi-au gasit loc in scenariu. De fap! 
nu Ştib cum se scrie un scenariu., mai 
după o carte. Ce se alege pentru film şi ce se 
tasa deoparte? 

Şavu: Daca-mi permiteţi, voi face a 
marturisire. S-a vorbit aici de cărți de la cre 
am pornit. Din romanul ..Deciarăţie de. ora 
coste” am luat doar titlul şi o idee, aceea a 
cercului în care au loc dezbateri, una dim-e 
ee fiind, spre sfirșitul. anului școlar, o arató- 

+ ati cum o numește Socrate — Ion Cara- 
înitruj, „a sufletelor”. a relaţiilor dintre batet: 

fete la virsta de 18 ani. Am facut apoi un 


pas spre „O vară de dor. de unde am! 
ceva mai mult. De altfel, fac o paranteza 
crezut, ta început, că o sâ-mi fie uşor. ini 
saptâmină am scris 150 de pagini. Am „e 
nizat", după părerea mea, cartea. Cind + 
dus „opusul“ ia casa de filme, după ce l-au 
citit mi-au spus: „Da. e o idee". intrebarea 
mea a fost: „Numai una? Eu credeam ca am 
pus mai multe”. „Da. e o idee de film. Numai 
a dumneavoastră n-aveţi idee cum se face 
in scenariu“. Şi mi l-au dat inapo 

erindu-mi să fac un rezumat de doua pagini 
Rezumate ştim să facem cu toții; din clasa a 
i-a învăţăm şi pină într-a Xil-a tot nu reuşim 
neori. Să știți ca n-am reușit nici eu. N-am 
făcut un rezumat de doua pagini, ci de cine 
Heușisem să spun cam ce voiam să sugerez 
prin film. „Am înţeles ce vreți — mi s-a spus 
- dar nu ştim cum vreţi. Faceţi povestea 
M-am intors şi am făcut o poveste de 200 
pagini, nu de doua, şi uite așa am tot scr 
pină la a opta variantă, vreme în care Nicola 
Corjos, deseori se afla lingă mine. Trebuie sa 
va spun că e foarte bine ca un scenarist, m3 
ales incepator cum eram eu, sa-l aiba alatur 
pe regizor incă din perioada cind „se 
croieşṣte“ filmul. Scriam şi-i intrebam E 
bine?. „Nu“ - imi răspundea „De ce7. Cae 
a-n carte”. „Și cum să fie?7. „Ca-n viața 

Păi, ca-n viața e simplu!” Nu spuneaț: $ 
dumneavoastrâ?... Filmul e ca-n viața. A 
incercat să fac „simplu“, dar asta nu 
seamnă că mi-a fost şi uşor. Vreau så vå n 
fac o mărturisire, deși am vorbi! cam mut 
lucrez tot cu Nicolae Corjos la un nou scer 
riu. Tot şcoală, tot elevi. tot profesori 
data aceasta in alta ordine. 


Răzvan Gheorghe, cl. Xli-a P: Sa 
că şi cu acești minunaţi tineri actori 
ca după părerea mea, tilmul a avut o alive 
atit de mare de public şi datorită taptulu 
lost jucat de nişte actori apropiați virste 
noastre. care au imbinat, cred eu 
viața lor proprie, cu amintirile faptelor tra 
je ei inşiși. Mimica, limbajul, gesturile lor 


Personajul .„Zvăpăiatei” 
Carmen Enea) 


s-au părut că sint aproape de felu! nostru de 
a îi 


Diana Oană: Şi pe mine m-au cucerit a 
tti din film. Teodora Mareş, cu aerul si de 
după parerea mea, puţin timid, Adrian Pa- 
duraru, cu statura și cu ţinuta lui puțin rigida 
(tot parerea mea), Florin Chiriac cae. trebuie 
sa recunosc, corespunde cel mai mult „exi 
genelor” mele. Nu cred câ mai are rost sa 


Dezbatere realizata de Roxana PANĂ 
(Continuare în pag. 14. 


STA 


Fote 


OE 


Victor 


Nr. 1 (277) 
Anul XXIV