Gh.Oprescu — Grafica-romaneasca in secolul al XIX-lea — Vol.I (1942)

PAN p 
NNE 
{АХ 


GRAFICA 
ROMÂNEASCĂ 


ÎN 


SECOLUL AL XIX-LEA 


VOLUMUL 1 





GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


www.dacoromanica.ro 


SAU TRAS DIN ACEASTĂ CARTE, PE 
HÂRTIE VIDALON VĂRGATĂ DOUĂZECI 
91 ŞASE DE EXEMPLARF NEPUSE ÎN 
COMERȚ NUMEROTATE DELA 1—26 


www.dacoromanica.ro 


GH OPRESCU 


GRAFICA 
ROMÂNEASCĂ 


IN SECOLUL AL XIX-LEA 


VOLUMUL 1 


Ф 


FUNDAŢIA RLGALÂ PENTRU LITERATURĂ SI ARTĂ 
BUCUREȘTI 1942 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


Un studiu asupra grafice. românești, adică asupra desenulu 
sub diversele Іш forme și asupra gravurei noastre în secolul а] 
XIX-lea, este o lucrare $1 mai greu de dus la bun sfârșit, mai 
nesigură în rezultatele eı, ma. departe de a epuza subiectul. 
deci, într'un fel, mai îndrăzneață, decât un studiu al pıcturu în 
acelaşi mterval Їп adevăr, dacă monografule despre tablourıle 
artıştılor din trecut sunt aşa de rare, de incomplecte uneorı, de 
phne de inexactitáti şı de lacune, lâmurırı asupra desenurilor lor, 
asupra operei lor grafice, atunci când au lăsat o astfel de operă, 
mai nu există Puţini, foarte putın sunt la no: cei care au acordat 
importanță lucrărilor în alb şi negru, chiar atunci când a fost 
vorba de artıştı de taha luu Aman, alu Grigorescu sau 
Luchian!) Partea operei lor care singură conta, pentru publıc 
ca şı pentru critic, era cea pictată Asupra el numa: se îndrepta 
atenția cercetătorilor lar muzeele din ţară, on cât de nesatisfá- 
cătoare ar fı organizarea lor prezentă, tot puteau pune la înde- 
mâna noastră un material de studiu, deci o documentare utilă, 
cel puţin asupra celor mai importanți: dintre artiști Această 
documentare, înlesnită de colectule pubhce, se putea încă relativ 
usor completa cu ceea ce se găsea în colecțule private, nu prea 
numeroase, dar destul de cu рге formate, la Bucureşti sau aiurea 
Desenurıle, gravurile câte vor fi fost, шпеш nu mai știe azı unde 
se găsesc Intâmplarea singură te pune uneon în fața une1| opere, 
provemită dela famiha огі dela un cunoscut al autorului ел, rău 
păstrată, de cele ma multe on, în stare mizerabilă Din când 
în când ma: apare în comerţ şı câte un carnet de schiţe, de pro- 
vemenţă nesigură, trecut prin cine știe câte ёи, unele pioase, 
respectuoase faţă de aceste mârturu venerabile, altele însă avide 


1) Andreescu a desenat foarte puţin Ceea ce poartă numele său este 
in genere de o cahtate mediocră çı puţin convmgátoare 


www.dacoromanica.ro 


6 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de a-şi însuşi ceea ce este considerat mai de valoare printre notele 
şı fole de studu, şı dispretuxtoare de rest $1 astfel, pierzând ín 
drumul până la no: pagină după pagină, carnetul, azı mutilat, 
a rămas cu numa! câteva fo. răzlete, cele ma multe albe, sau 
cu puține notârı fragmentare, cu totul neînsemnate Ceea ce ar 
fı putut fı un document revelator, indispensabil pentru cunoa- 
sterea felulu de а lucra al unui pictor, a metodei sale, a fazelor 
prm care a trecut un tablou, dela prima schită sumară, în fața 
motavulu, până la compoziția definitivă, apare cel mult ca o 
є relevă » lamentabılâ, aproape fără valoare 

Singurele locun unde se poate face o cercetare şi strânge 
amănunte asupra grafice: noastre dın secolul trecut sunt urmă- 
toarele Secția de stampe a Academie: Române, bibhoteca У A 
Ureche dın Gala, Muzeul Aman, Миз Simu, Muzeul 
Militar şı, pentru cátiva artiști mai recenți, Muzeul Toma Stelan 
Colectule Academie: sunt însă departe de a fı armonios şi siste- 
matic constituite Ele s'au format în mare parte dın donaţu, 
iar fiecare a dat ce a putut Artiști din се ma man, Grıgo- 
rescu de pildă, sunt cu totul absenți Аро, chiar pentru cei 
reprezentati, lucrările lor bune, puține la număr, stau alături 
de desenun neînsemnate ale altora sau de stampe absolut fără 
valoare, on de fo. volante, destinate publıculuı dcla tară sau celui 
din mahalale, intrate în virtutea legu depozitului legal In anu 
din urmă numai, gratie conducere. actuale a bibhotecu, s'au 
putut facc oarecare progrese şi schița planuri sistematice de 
vutor Opere ımportante şı semnificative, nu numai: prin valoarea 
lor documentară, indispensabile pentru Judecarea arte. noastre 
grafıcc dın trecut, cum ar fi colecția de acuarcle şi desenun iscš- 
hte de Carol Popp de Szathmary, au ajuns, în sfârșit, 
la Academie, spre marea mulţumire a noastră, a tutulor Secția 
de stampe, unde se ma: găseau câteva prețioase carnete de schițe 
dela famha Asachi, dcla Barbu lscovescu sau 
Petre Alexandrescu, legate împreună sau desfăcute în 
fo a căpătat astfel o nouă vieatá 

Bibhoteca Ureche este ma: ales bogată în stampe de autori 
contımporanı cu fondatorul el $1 arcu, se vede bıne, а lıpsıt idea 
conducătoare Intâmplarea singură sau relatule de prietenie sunt 
la origina prezenţei în bibhotecă a ипе gravuri sau a altera Ceea 


www.dacoromanica.ro 


INTRODLCERE 7 


ce s'a ales cu voinţă de către Ureche, alătun de donatıunı, 
denotă dim partea sa o familiarizare ma: temenucă cu storia gra- 
уйге: şi mai mult gust de cum ne-am fi așteptat dela cıneva, 
acuzat de mulți de superficiahtate 

Muzeul Aman constitue unica posibilitate de a cunoaşte 
aproape în întregime operıle desenate şı cele gravate in apă tare 
ale lu Aman, fără înţelegerea cărora o parte însemnată şi 
remarcabilă a activități sale ne-ar rămâne azi stremnă Ele aruncă 
o puternică lumină asupra preocupărilor multiple ale acestui 
artist senos, la Paris şı în ţară, asupra 1deilor şı planurılor sale, în 
afară de valoarea lor intrinsecă, care e departe de a fı neghjabilá 

Rolul deținut de Muzeul Aman, pentru famılıarızarea cu 
producția grafică a maestrulu al căru nume îl poartă colec- 
na, revine Muzeulu Toma Stehan, atunci: când e vorba de 
Grigorescu Alcı se găsesc azı, dın nefencare numa! pentru 
câtva timp, nu mai puțin de tre. sute de desenun şı două carnete 
de schiţe ale marelui: pictor Unele au fost strânse de Institutul 
Sud-Est European de sub direcția regretatulu N Iorga О 
parte din ele au fost chiar donate de acest ınstıtut, după dorinţa 
directorulu de atunci, şı rămân astfel proprietatea Muzeului 
Cea laltă parte, cea mai bogată, este numai împrumutată Mu- 
zeulu Tot împrumutate mai sunt alte două sute de piese, pro- 
prietatea primárie din Câmpina, până vor fi expuse în Muzeul 
ce este pe cale să se organizeze, pe chiar locul unde se rıdıca ate- 
herul lu Grigorescu, în acest pitoresc şi lınıştıt, pe atuncı, 
orăşel de sub dealurı, locul de refugiu în care s'au scurs cer mar 
frumoși şı mai rodnıcı anı din viața maestrului 

Dacă la hsta de ma: sus a colectulor, în care se poate studia 
grafica românească, adăogăm Muzeul Simu, în posesia cáruia 
se găsesc puţine opere de artiști dela noi, însă de bună calıtate, 
cele câteva exemplare dela Muzeul Municipal, dela Muzeul Samt- 
Georges, precum și cele dela Muzeul Mihtar, important pentru 
studiul desenatonlor inspirați de războiul nostru pentru inde- 
pendentá, nu mai rămân decât colectule particulare, nu prea 
numeroase, în care se găsesc, ráslete, desenurı sau gravuri româ- 
nești, pe care să bazăm informaţiile noastre 


* 
* * 


www.dacoromanica.ro 


8 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Arta noastră grafică, sub toate aspectele ei, ca şı pictura 
dealtminter şı pentru aceleași motive, se poate împărți în două 
perioade distincte înamnte de Aman şı după întoarcerea în 
ţară a acestwu pictor Aman nu este numa: cel mat strălucit 
nume din şcoala noastră, în preajma anilor 1850—1875, el ım- 
primă evoluției artei la noi, conscient şı cu toată tăria, un impuls 
şı o direcție, care-i schimbă cu totul înfățișarea Inainte de el, 
în afară de personahtatea emgmatică a lu Szathmary, cu 
totul excepțională şı în afară de vremea sa, ceilalți picton şı dese- 
natorı se găsesc într'o situație modestă de începăton, n'au nic 
mijloacele mc: curajul de a da producție: lor o valoare perma- 
nentă și însuşirile de orıgınalıtate, dela care să putem pornı, 
pentru a defim o şcoală românească în artele plastice ale timpulu 
En rupseseră cu trecutul, care-şi avea fizionomia lw, resitë dıntr'o 
lungă tradiție națională, dar nu-s în stare să creeze nimic temeinic 
pe terenul cel nou, pe care își îndreaptă рави, sprijiniți pe modéle 
apusane E. introduc la noi forme şı tehnice noi, viziunea une: 
ate încercate, dar ре de o parte izvoarele dela care se adapă, 
— Roma şı Viena — nu-s cele ma: pure, mci cele mai viguroase, 
pe de alta fáptura lor, întreaga lor funtâ psıchıcâ şı morală, sunt 
cele ale unor oameni timizi, fără man resurse, în fond natun 
de ucenıcı, memţi să nu se ridice niciodată până la rolul unor 
adevărați maeștri Lucrările lor, toate la fel la prima vedere, 
nu încep să se diferentieze decât cu greutate, la o anahză ma 
atentă, mai mult prin genurile difente ale insuficientelor lor, 
decât prin calıtâtıle lor deosebite, dela operă la operă 

Situația aceasta tine până la aparina Іш Aman EI este 
primul artist român, ieșit cu totul din mijlocul nostru, care să 
unească în același timp 'un talent incontestabil, cu o formație de 
pictor serıoas sı temeinică A avut destulă pătrundere de spirit 
ca să-și dea sama cá, în vremea sa, școala franceză era nu numa: 
cea mai înaltă dintre toate, posedând, în directu foarte diferite, 
aproape contradıctoru, personalıtâfı care se puteau măsura cu 
cele man dın tora arta —un Delacroix, un Ingres, 
un Corot, un Courbet, un Carpeaux—g că ma toate 
celelalte şcolı europene nu constituiau în reahtate decât aspecte 
ale tendmtelor vemte dela Paris, cum era cazul Germane, al 
Belgiei, al Itahei, al Austrie şı al Unganei, dar că Franţa, prin 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 9 


cultura el artistică, era singura care să ne poată servi de ma- 
gastră, nouă Românilor Întorcându-se dın Pars, Aman пе 
aduce cu el, în afară de posibihtăț personale de a se exprima şı 
de a crea opere admirabile, o doctrină completă, pe care caută 
să o încerce mai întâru, dacă ea se potrivește cu temperamentul 
şı cu sufletul nostru, pe care o impune аро: prin exemplul său, 
prin învăţământul scoalelor de Arte Frumoase, ca director al 
acestora, atunci când ajunge la convingerea cá ea este exact 
ceea ce ne convenea 

Un Lecca, un Mişu Popp, un Tăttărescu sunt 
prea strem de acest mod de a vedea, prea lıpsıtı de nehnaştele 
опш adevărat creator spre a se schimba En continuă, în penoada 
colorată de 18еПе lu Aman, un fel de a picta care era vechiu 
de o jumătate de veac De altfel, pubhcul se depărtase cu totul 
de arta acestora Ceilalţi însă, care atunci își fac educația de artıştı, 
sunt câștigați de mișcarea cea nouă, se încorporează ei, o adán- 
cesc, îi exploatează posıbılıtâtıle şı ajung să facă din ultimul sfert 
al secolul trecut o epocă cu adevărat înfloritoare a arte. noastre 

Ne credem deci îndreptătiți să impártim acest studiu în două 
părți una, care va trata matera nelativă la penoada până la 
Aman, alta, cea relativă la penoada după acest pictor, până 
în pragul secolulu actual Evident, nu va putea fi vorba de o 
hmıtâ strıct cronologică Unele figun de artiști vor aparține 
еросе1 începuturilor, în care-și fac debutul, chiar atunci când pro- 
ducpa lor сеа mai abundentă vede lumina în epoca următoare, 
dacă între lucrările lor din tinereţe şı cele ale matuntütei nu 
existá nıcıo deosebire esențială Este, de pildă, cazul celor men- 
tionati mai sus, cu excepția Іш Tăttărescu care, oricum, a 
fost colegul hu Aman la direcția Scoale de Arte Frumoase 

Mult mai greu de clasat este Szathmary, proteiform din 
natură, şı capabil să ве acomodeze la situaţi noi cu o rapiditate 
care deconcertează on ce tentativă de clasare Desenator neobosit 
în tot timpul vieţei sale, începând dın preajma anulu 1830, şı 
desenator mare, îl vom cuprinde în prima parte a studıuluı în ce 
priveste această ramură — de altminteri cea mai importantă a 
actıvıtâte sale Câştıgat mai târziu pentru htografie şı practı- 
când-o mai mult ca meşteşug decât ca artă şı sub forma ei cea 
mai banală şı mai vulgară — cromolıtografıa —, il vom cuprinde 


www.dacoromanica.ro 


]0 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


printre htografn репоайе de după Aman, adică în paitea 
doua a studıulul nostru In chipul acesta el nu va rupe cadrele, 
ori cum bazate pe cronologie, ale studiulu nostru, o va face 
char ma puţin decât dacă i-am fı împărțit lunga activitate, asa 
de umtară în ce privește desenul şı acuarela, în două рӣги 
distincte 

Este dela sine înţeles că în perıoada a doua a grafice române, 
când talentele câtorva artıştı se ridică până la un nivel capabil 
să fie judecat după cele ma: autentice și ma: severe cmteru apu- 
sane, vom renunţa de a ne mat ocupa de opera acelora care nu 
rezistă la un astfel de examen și care nu aduc cu el nicio notă 
personală Ei vor fi astfel trecuţi cu vederea, ceea ce nu se putea 
face în prima penoadă, a începutunlor, când fiecare artist, ori 
cât de modest, avea partea sa de ment, şı trebua să ће men- 
tıonat 

İn рпушѓа planulu de prezentare aveam de ales între o ex- 
punere cronologic-biograficá, pe autori, $1 o expunere mat cursivá, 
pe genurı, adică pornind dela tehmce Dacă prima oferea avan- 
tajul de a ne lăsa o imagine completă şı ma: rotundă despre cei 
mai İnsemnatı dintre desenatori și gravorı, dol, trei la număr, 
arátándu- în același timp sub toate aspectele manifestărilor lor, 
cealaltă convine mai bine activitátei celorlalti, marea majorıtate, 
a căror producție, până la apantia lu Aman și cu excepția 
lu Carol Popp de Szathmary, neoferind nimic prea 
personal, nu poate fi considerată decât ca un element, asemenea 
altor elemente, întrun ansamblu ma: important Pentru mai 
toți din această a doua categorie, desenul era un exercițiu prepa- 
rator, adesea neîndemânatic, învederând nesiguranta şı efortul, în 
vederea une! picturi, în genere un portret lar gravura lor, alu- 
stratıa de carte sau de calendar, ma: rar stampa, adesea litogra- 
fată, mar nıcıodatâ nu se rıdıca până la adevărata artă Toate 
aceste productu aveau un scop pur utilitar să imstruască prin 
imagină In vremea în care Apusul cunoscuse una din epocele 
cele mat glorioase ale arte. grafice, cu duelul dintre clasici și ro- 
mantıcı, cu «creioanele » Іш Ingres, cu cele şase mu de dese- 
nun prodigioase ale Delacroix, cu lıtografule acestuia в 
cele ale Іш Gâricault, în sfârşit cu acea pleiadă de artisti, 
apartinánd unu. grup sau altuia, care făceau din prima jumătate 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 11 


a secolulu al XIX-lea o penoadă demnă de a sta alâturı, pe terenul 
grafic, cu Germama şı cu Italia secolului al XVI-lea, la no: asistăm 
la primele bájbáeh timide ale unor pictom, departe de a-şi da 
seama de posibihtățile infinite ale camere. ce îmbrătisează Cel 
mult dacă prin el se manifesta o constunjâ artistică colectivă, 
încă destul de confuză Toti la fel, pe acerași lime a mediocritâtu, 
ei descurajează ori ce tentativă de a- separa unul de altul şı de 
a-l prezenta individual Considerati împreună, ca un grup, е 
capătă însă o oarecare coeziune, dea o semnificație, ajung să ne 
lămurească acea epocă de tranziție, între vechea artă românească, 
de tradite bizantină, și cea nouă, de aspect occidental, care își 
va găs adevăraţi el reprezentann in Carol Popp de Sza- 
thmary pe de o parte, acuarelistul ingenios, ріп de spirit şı 
de vervă, şı in Theodor Aman, fecundul desenator și 
acuafortastul cel ma: convins al şcoala române 

Oprındu-ne la acest al doilea mod de prezentare, cel puțin 
m “primul volum, cel destinat epocei dinnamte de Aman, 
vom consacra un lung capitol desenului: și acuarele, un altul lito- 
grafiei, un al treilea gravure: în metal, un al patrulea ilustrație: 
de carte Dintre toate aceste mari diviziuni, cea care oferă mai 
ample posibihtăț de studiu şı asupra căreia vom stăru mat ales, 
va fi prima Vom renunţa la orıce amănunte biografice, care nu 
sunt în direct raport cu subiectul Considerăm că ele sunt cunos- 
cute din lucrarea noastră asupra Picture. Româneşti în secolul 
al XIX-lea, faţă de care studiul de acum apare са o întregire 
Im: dau perfect seama, atacând acest subiect, de anditatea lui 
De fapt şı în cel mai bun caz el nu poate interesa decât pe spe- 
cıalıştı, aşa de гап la nor El trebuia însă să fie întreprins, pentru 
a se netezi odată acest teren 

Arta noastră a luat în ultimul timp o atât de mare desvoltare, 
în cât tot ce este destinat să contribue la lâmurırea opune. publice, 
prin explicarea evoluției fiecárei tehmice în parte, nu poate fi 
decât binevemt Există însă aspecte mati atractive $1 aspecte mal 
plicticoase pentru un lector obicinuit Evident, publicate, toate 
vor fı la fel de utile Cine însă își rezervă dela început rolul de 
cercetător în domenule ma: dificile îsi ıa asupra sa partea cea 
ma: ıngratâ De aii dificultatea de а găsi un editor Fundaţulor 
Regale, care au trecut de multe om peste considerați de succes 


www.dacoromanica.ro 


12 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de hbrăne, le-a revenit sarcına de a încuraja astfel de publıcatu, 
tıpârındu-le Au făcut-o și în cazul nostru Le rog să primească 
aici expresia sincere: mele recunoștințe 

Ceea ce spuneam în prefata Picturn Româneşti, cu privire la 
caracterul provizoriu al pubhcaţulor ce se fac la noi acum, în 
storia artei mai vechi, este încă şı mai valabil atuncı când ne 
ocupăm de grafică Terenul este cu totul steril Aproape nu există 
domenu al vıetu artistice, despre care să ве ştie mai puțin decât 
despre gravura şı desenul nostru De aceea, ca și atunci, nu pot 
aspira să prezint un studiu definitiv, sunt nevoit să mă resemnez 
la acest rol modest, dar desigur nu Hhpsr de utihtate Sra inchı- 
puit oare cineva, de pildă, ce s'ar întâmpla cu un stonc al arte: 
franceze, саге, în loc să se oprească la ace. maestri şı la acele 
opere pe care le considerăm ca mat reprezentative, ar fi nevoit 
să analızeze toate lucrările, dar absolut toate, ale celor care au 
ținut vreodată o pensulă în mână? Ce haos, câte posibilități de 
eroare! Este totuși exact cazul nostru Ne găsim la acel stadiu 
al cercetărilor la care n'avem dreptul să neghyăm aproape nimic, 
de teamă să nu trecem cu vederea ceva semnificativ sau simp- 
tomatıc Însă, să nu uităm, nu numai cá nu există o clasificare, dar 
nu există nici măcar un repertoriu al operelor се ar trebui exa- 
minate Jn plus, cum e posibil să te omenteza printre colectu ım- 
complete şı neorânduite, printre lucrări pe care nu le їп decât 
dın fotografu, on după o vizită prıpıtâ, căc proprietarul lor este 
grăbit, şı când nu te-a: putut uita la ele decât de departe, pentru 
că se găseau deasupra une: mobile, la ma: mulți metri distanţă, 
şı te jenaı să сег să fie date Jos dın сш 

Mâ aştept deci la unele rectificăr Ce este supărător nu este 
să tı se arate că te-a: putut înșela rolul nostru, al istoricilor se- 
r1081, este să ne ajutăm unn pe altu, їор fund în servıcıul ade- 
vürulu Supărător este tonul acelor critici de ocazie, care fără 
să-și dea seama precıs de ce este storia artei, își închipuie cá au 
făcut o descopenre senzațională, îndreptând, cu toată aroganta, 
o dată sau un nume fără prea mare însemnătate 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 


MUNTENIA, INAINTE DE AMAN 


Un tablou este destul de bine pictat, obicinuia să zică Ingres 
elevilor să, dacă este bine desenat Pentru șeful autoritar şı 
doctrinar al şcoale clasice, ca pentru multi altı pictor de altmın- 
teri, desenul constituia partea esențială a une: opere, cea vie gi 
adevărată Colontul nu era decât un element auxihar şı supra- 
adăogat, un mijloc factıce, aproape 4 fizic >, de a lua ochu şı de a 
captiva atenția unu: amator distrat, în fond o şarlatanıe, o dulce 
şı plăcută şarlatame, în once caz ceva mai puţin onest, mal puțin 
sincer decât hnia evocatoare de forme și de atitudini, deci crea- 
toare de viață Pentru întreagă această categorie de artıştı coloarea 
este elementul femenin, înșelător дет atractiv, ce se ınsınulazâ 
în noi prin canalul inferior al simțurilor, în timp ce desenul for- 
mează partea vırılâ, forța care vorbește spiritului şı care, hpsind, 
war putea cu nimic fı înlocuită 

Ca care gândesc astfel au ma: ales în vedere notănle în alb 
şı negru, ог care ar fi materialul de care s'a servit artistul creion, 
peniță, laviu, cărbune, conté, tuş or ¢ bistre >, şı nu pe cele întă- 
rite ori accentuate cu pete de acuarelă, сйс mci măcar acestea 
mar găsi gratie înaintea lor Cu cât apare mai simplu, mai des- 
ршаї, mai abstract, cu atât un desen se apropie mai mult de ceea 
ce caracterizează natura sa intimă, саге nu suferă mei un element 
de prisos, nimic din ce ar pune o barieră, cât de slabă, între noi 
şı adea pe care pictorul dorește s'o evoce în nor Un lucru complet 
şı İrumos în sine, şi, mai ales, făcut să cuprindă și să rezumeze 
intenţule ultime ale unui artist, la се bun să-l incarcı cu podoabe 
inutile? spun eı Un adaos de coloare, departe de a întări o impresie, 
n'ar face decât s'o slăbească sau să o conducă pe drumurı rătăcite 


www.dacoromanica.ro 


14 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Acest punct de vedere a dominat multă vreme în artă El a 
fost îmbrățișat ma: ales de ce. care se proclamau pe eı İnsışı cla- 
sıcı şı avea İn urma lui o lungă şı splendidă tradiție Nu cugetau 
oare la fel, nu numa: сех mai glonoși dintre pictorn şı sculptor 
europeni, dela Renaștere până la mijlocul secolulu al XVIII-lea, 
dar şı ce1 extrem oriental? Ba încă, mergând maı departe decât 
confratu lor apuseni, aceștia acordau пел virtutea de а ne mișca, 
nu numa! când ea era destinată să sugereze privitorului o magină 
sau o idee, dar şı când, așa zicând, ea nu sugera nimic concret, 
când n'avea în puterea ei decât farmecul вегршге1, ductul ei, 
raportul dintre porțiunile plne și cele subțin, sau încă atunci 
când deștepta în noi o noțiune de echılıbru sı de armonie, um- 
plând cu intorsâturıle el ritmice, în chrpul cel mai nimerit, un 
anume spaţiu, adică, în fond, când n'avea decât o funcție deco- 
ratıvâ, de «arabesc» Acest caz se întâmpla totdeauna când ье 
transcriau în tere frumos dispuse şı cu formele lor modificate 
ornamental, « calıgrafıc », un poem, o descriphe, un precept de 
intelepcıune Aşa s'a făcut cá, pentru Chinez: şı Japoneza, cah- 
grafia a devenit arta supremă 

No, cei de azı, ne-am schimbat părerea Intre noi și clasici 
s'au interpus, cu tot efectul ce au fost în stare să producă asupra 
simturilor şı char asupra spırıtuluı, deci a ideilor noastre, acua- 
relele romantice, cu transparentele lor de smalturı şı de nestemate, 
cu armonule lor viguroase și sonore, cu acea formă de exaltare 
patetică, proprie lu Delacroıx, char unor Englez. contim- 
porann acestula, unu, Turner, unu Gırtın, unu Con- 
stable, unu Bonington şı celor саге călătomeeră prin 
Onent, apoi realıştı şı tendimţele lor totahtare de a exprima 
viaţa , în sfârșit, impresioniștii cu urmașii lor, directi sau indirect, 
şı chiar dugmann lor, ce. pe care arta populară, sub diversele ei 
aspecte, $1 producția regiunilor întunecate ale Afrıceı, ale Ocea- 
mei şı ale Amencilor îi condusese pe cârörile une. пош estetice 
Malta au sacrificat bucuros desenul, cel puțin așa cum era el 
înteles în trecut, pentru o «senzație» optică inedită, pentru 
un acord de tonun îndrăzneț și bizar lată de ce uneon 
azı ne e greu nu numai să admitem, dar chiar să ne dăm 
seama, în mod precis şı obiectiv, de 1deile despre desen ale artı- 
stılor care au precedat vremea noastră şı care, păstrând propor- 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 15 


tule, sunt sı ıdeile pictorilor dela noi, în prima jumătate а seco- 
lulu. trecut 

S'ar cuvem poate, mai înainte de a examina operile ce ne-au 
rămas dela compatrıotu noștri mai vechi, să ne punem întrebarea 
ce însemna oare desenul pentru cine dorea să devie pictor, în 
Apus şı — mai puţin conscient, de sigur — la noi, sub ce forme 
se prezenta acest desen, la ce era considerat că poate servi, din 
punct de vedere profesional? Cu alte cuvinte care era rolul lui? 

Cu exceptia Renașterei, rare ori s'a desenat mai mult şı ma: 
strălucit ca în prima jumătate a secolulm al XIX-lea Toate 
felurile ımagınabıle de a se exprima, cu creionul sau cu pana, 
au fost practicate, cu o îndemânare, cu o înţelegere pentru toate 
secretele ascunse în ımagınele în negru şı alb, cu o libertate uımı- 
toare İntâlnım schițe fugare, în care un pictor se caută, prin 
care el pune ordine în ideile sale, cele care preced compozitule 
importante In ele, ca într'o plasă în care un animal se sbate, ne 
тал păstrând din toată înfăţişarea Іш decât raportul mereu schim- 
bâtor al volumelor ce palpită, vedem trecând pe dinaintea noastră 
figurile asupra cărora, un Delacroix de pildă, pune, în 
căldura inspiraţiei, marca personahtătu sale İntâlnım apoi, sub 
forma unor note mnemotehmce, două sau trei însemnări repezi, 
din fuga trâsurel sau, ceva шап târziu, a trenului, amestecate cu 
indicatu scrise, pentru a fixa un aspect dm natură, o siluetă de 
oraş, un grup pitoresc, o ruină De multe on o pată de acuarelă, 
bine aşezată, va înviora totul Ca într'o arhivă, aceste note, vor 
fi consultate la timpul potrıvıt Sau încă studule de detalu, pentru 
un portret în шеш sau în arta nouă a htografiei, sau numai pentru 
о parte a unu portret gura, o mână, forma nasului, a ochiului, 
găteala din cap, pentru o compoziție importantă pe un zid, cáci 
în puţine alte epoca, dela Renaștere încoace, s'au decorat mai 
mult zidunle monumentelor pubhce, ca în vremea luptei dintre 
clasıcı sı romantic! $1 unu şi altı: au avut la dispoziția lor tavanele 
upunse ale Luvrulu, ale prımârulor oraşelor, ale bisericilor, ale 
palatelor 

Toate aceste forme de desen au însă un caracter mar intim 
Ele sunt destanate să fie consultate numa: de autoru lor, adică 
să umple portofolule artiştilor, de unde să nu 1asá decât rare оп 


poate numai în schimbul une: lucrăn ınteresante a unui camarad, 
` 


www.dacoromanica.ro 


16 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


sau după moarte Desenurıle care cırculâ, pe care le strâng ama- 
torn, sunt altele sunt «creioanele» lu Ingres s ale elevilor 
вёл, printre care locul de frunte este ocupat de баш Flandrın 
şı de Chassériau, sunt реварше sau scenele dela ţară si 
din orașe, de tot souul, lucrate cu toată atenția şı după toate regu- 
lele propru une: opere de acest caracter, sunt vederile dın Orient 
formând tabloun Ele cereau o «prezentare » specială, trebuiau 
să dea impresia lucrulu chibzuit şı defınıtıv, deci cahtăți tocmai 
contrarn de cele ce admiram în cealaltă categorie de desenurı, şı 
care să permită proprretarlor lor să le poată atârna în casă, 
alătun de pictun şı de alte obiecte de pref 

Că portretele se multıplıcâ dın ce în ce, în această societate 
în care burghezia ajunge de multe on să ıa conducerea politică, 
în om ce caz să joace un important rol social, lucrul nu ne poate 
mura Moravurde favorızeazâ încă celelalte forme ale desenului, 
cele în legătură cu aspectele nature. Spre deosebire de epocele 
antenoare, пи numai cá se călătoreşte mult, dar se călătorește cu 
pensula in mână Nicio dată interesul pentru infátigünle noi şı 
curioase ale peisajulu n'a fost mai viu şı mai sincer, pentru na- 
tura virgină, ne İntınatâ de prezenţa omului, pentru cea încă 
sălbatecă şı pentru populatnle primitive ce o locuiau Peisajul 
şı nota cu substrat etnografic câștigă în importanţă, ajung o 
modă, căreia niciun artist mare nu 1 se poate sustrage Coltur 
dela ţară, tıpurı pitoreşti, vederı de oraşe prestigioase umple 
foile carnetelor de studu Cine a avut ocazia să foileteze, în colectu 
pubhce sau private şı la negustori, portofolu de desenurı dın 
epoca de pe la, aproximativ, 1825 până la 1850, a rămas uimit 
de mulțimea lucrărilor plăcute, vioi, executate cu un talent şı 
o îndemnare, de саге nu muljı picton de astăzi ar fi capabılı, 
iscühte nu de numele man ale acele: perioade, cı de desenatori 
de ocazie, greu de întâlnit în dicționare, sau chiar de simplu ama- 
torı lar când, alătun de acești « anonimi 9, avem norocul să dăm 
peste operile celor cu adevărat ıluştru, un Barye, un Gâru- 
cault, un Ingres, un Chass&rıau, un Delacroix, 
ceva mai târzu un Corot, un Rousseau, un Millet, 
splendoarea lor nı se impune cu o forţă ırezıstıbılã şı dintr'odatá 
ne apar pesıbılıtâtıle ınfınıte ale aceste: nobile arte, atunci când 
ea e practicatá de un maestru 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARETA 17 


Odată trecute primele efecte ale surprindere: produse de nume- 
roasele desenurı ale acestei epocı, o constatare se impune Tot- 
deauna un artist talentat își creează un limbagiu ргорпи, după 
care se recunoaşte de departe, oricare ar fi fost împrejurările în 
care s'a găsit In acest hmbagiu, alături de unele formule ınven- 
tate de el, се revin destul de des, alătun de un anume chip de а 
trage lma, grăbit, nervos, sacadat, sărind oare cum dela un de- 
tahu la altul, cu o febrihtate în care se ghiceste greutatea pentru 
mână de a urma gândul, sau dm. contra, calm și decis, cu dorinţa 
de a evoca о figură pentru eternitate — prețioase ındıcatı pentru 
un grafolog, spre a găsi drumul la cine ştıe ce regiuni ascunse ale 
sufletulu —, intră o lıbertate, o fencire în creaţie, ceva subit și 
luminos ca un fulger, ce poartă ochiul şı gândirea dincolo de 
aparențele obişnuite ale vieter Fiecare dm се mari a ajuns astfel 
la un fel prompt şı rezumatıv de exprese, singurul în stare să-l 
satisfacă, în această luptă de toată ziua pentru a stăpân esen- 
jalul, întrun motiv Desenul lor va avea о înfățișare ehpticá, 
sincopată, ma: mult va sugera decât va spune, va face apel la 
imaginația noastră, ne va вш să colaborăm cu autorul lu In același 
tmp celălalt, desenatorul obıcınunt, chiar când este corect şı inde- 
mânatic — cahtăț care nu sunt rare la nici unul dın cei care se 
exprimau grafic, în Franţa, până pe la 1850 — se clunueste să 
spună tot, absolut tot, chiar mar mult decât trebue, pe îndelete 
şı fără avânt, într'un hmbagiu impersonal, care e al Іш dar şı al 
multor altora, şı astfel ne va lăsa раву, poate indiferenți în fata 
operelor lu. Insă, dın nefericire, aceştia din urmă, cum e natural, 
când nu formează unanimitatea absolută, sunt cu mult ce mai 
numeroşi printre autoru de desenurı, în cartoanele de care vor- 
beam După ce am examinat douăzeci, treizeci de bucáti de acest 
fel, ne simțim obosiţi, ele nu ne тал interesează Suntem departe 
de plăcerea, reînoită cu fiecare schiță, ce ne cuprindea, atunci 
când priveam operile celorlalți 

Totug, or cât ar fı de redusă puterea emotıvâ a acestor dese- 
nator, ез știu toți să poarte un creion, să vadă o temă și să o redea, 
fie că е vorba de un colt dın natură — та adesea —, de un 
potret, or de figuri din popor Totul este exact, clar, corect, 
mai ales corect, de o corectitudine rece însă, fără stângăcn prea 
evidente, fără urmă de acele eforturi pembile, care în artă lasă 


www.dacoromanica.ro 


18 GRAFICA ROMANEASCX 


totdeauna o ımpresıe de tristete, amıntındu-ne cât de mărginite 
sunt mijloacele omulu Câtă deosebire de ceea се se poate vedea 
la noi, în aceaşi vreme! În portretele ce ne-au rămas, atât în 
Muntenia cât şı in Moldova, meşteșugul este chinuit și ımpropru, 
vızıunea de o platitudine exasperantă Tot ce se poate întâlm 
este, cel mult, o relativă asemănare, obținută printr'o încordare 
de atentie, pe care o ghıcım extenuantă şı pentru artist, şı pentru 
model Lucrarea este mai totdeauna meschină și banală în con- 
cephe, phnš de trăsătun зпехргевуе şi fără sens, mutil multı- 
plıcate, cu revenm, cu ştersâturı, pe dibuite 

Concluzia aceasta este cu atât ma amară, cu cât anume mo- 
dele nu lıpsıserâ celor ce se destimau la noi arte: zugrăvitulm de 
caracter occidental Nicolae Barabas se găsea în Bu- 
cureştı, unde va petrece mai bine de un an, încă dın toamna lu 
1831 In capitala tárei el desenase cu gust și îndemânare, dacă 
este să Judecám după ceea ce s'a păstrat, cam o sută douăzeci de 
portrete, a căror hstă s'a publicat, a celor ma mulți dintre boeri, 
a generalilor ruşi şı a prietenelor acestora, chiar a une mari părți 
dın burghezia cu stare!) Deși numa: de douăzea şı unul de anı 
la intrarea în ţară, el era în stare, în câteva hnu, în cărbune sau 
cretă neagră, cu ceva umbre, cu puţine accente de cretă albă, 
pentru lumini, să evoce destul de convıngâtor o fizionomie Tot 
în 1831, Carol Popp de Szathmary, cu do: am ma 
tânâr (náscut İn 1812 pe cánd Barabas era náscut in 1810), 
îşi face o primă aparıtıe la noi, trecând dın Ardeal pe la Rucăr?) 


1) Cf С Oprescu Pictura Românească în secolul al XIX-lea, р 29 şı 
urmâtoarele La Academia Română există o fotografie după un portret al gene- 
ralulu Paul Kısseleff, altul decât cel dm Muzeul de Arte Frumoase din 
Budapesta El aparținea vecha Legaţu rusești, dm capitală După toate probabi- 
htâtle este vorba tot de un portret de Barabas, care ar trebui adăogat 
la hsta pubhcată de dl Veress, în Analele Academie: (Soc 15toricá, seria 14, 
Tom IV) Tot la Academie se mai găsesc reproduce după gravun în oţel de 
Barabas, apărute în publicat ungare contemporane şı reprezentând fâranı 
şı türance din Ardeal, şı reproduce după portretele im Kısseleff, Rosetti 
п Aga Filipescu Acesta, ma: ales, în peniță, în costum jumătate rusesc 
(cu șapcă şı cu сше), jumătate oriental (сабап și şal la brâu), este foarte lute- 
resant. 

*) O notă acuarelatá, pe hârtie cenugie verzuie, purtând anul 1831 şı numele 
locahtățu, a intrat în posesia Academiei, o dată cu cele o sută de acuarele 
dm colecția Szathmary 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 19 


Natură romantică şı mar ımpulsıvâ decât confratele său ungur, 
deşi nu încă de tot stăpân pe resursele, pe care 1 le va ofen mai 
târziu acuarela, el începuse să se servească de această technıcâ, 
pentru subiecte cu totul noi pentru cei dın Principate, adică în 
notarea unor pnvehști din natură Putin mai târziu, către 1835, 
vom întâlm la București şı pe Anton Chladek, dephn format, 
după peregrinatule sale în Apus, pictor, desenator și htograf 
foarte onorabil, mai ales când se mărginea la formatul mijlociu 
sau cel de tot mic, în care de pe atunci își câștigase o reputație 
merıtatâ 1) Aceasta se vede nu numa: dın miniaturile sale, de care 
m'am ocupat pe larg cu altă ocazie, dar ma. ales dın desenurile 
ce precedau mimatura, pe fildeș sau pe pergament, dın care ве 
mat găsesc câteva la famihe şı, de multe on, chuar în fondul unu: 
portret, în care s'a servit numa de acuarelă, în trăsături mai 
hbere decât pe fata sau în costumul personagıuluı, unde între- 
buıntase, după obicem, acuarelă amestecată cu cleru 

loan Negulici are aproape vârsta Іш Barabas și 
a lu Popp de Szathmary các, născut în 1812, nu existá 
între eı decât о diferență de cel mult до am Din pricina ірве 
de studu sistematice, el întârziază mai mult decât ceialp, până 
se hotărăşte să ıa definitv drumul picturu, împrejurare ce separă 
şı mai mult datele la care e. debutează, decât ar fi fost logic, după 
diferenţa lor de vârstă Lu Negulıcı însă îi plăcea desenul, 
pentru el însuși şi pentru avantajele practice ce oferea, când se 
multıplıca şı se răspândea o operă prin gravură 2) sau prin lito- 
grafie A lăsat, date fund condijule sbucrumate ale vieţi sale, 
un număr relativ mare de portiete, începând cu ale sale şı ale 
membrilor famılıcı sale Din nou, și la acest artist, intâlnım dıfı- 
cultatea de a separa opera sa desenată, de cea litografiatá , ambele 
se confundă aproape Vom avea dec. ocazie să revenim asupra 
hu, când vom vorbi. despre htografie Interesant este cá N e g u- 
lici aproape singur dintre contımporanı, este atras $1 de реа) 


1) Cf С Oprescu op си Capitolul consacrat lu Chladek şı Szath- 
mary Anul nașteri ultimulu este 1812, conform cu însemnări păstrate în famı- 
be, şı nu 1813, cum afirmasem în acest capitol, după unele puhhcaţu dela по 

) Asupra detalnlor în legătură cu viaţa lu Negulıcı cf capitolul res- 
pectiv dn G Oprescu op ct, p 65 şı următoarele п Dr Lucia Dra- 
copol-Ispir Piciorul Negule, 1812—1851 


www.dacoromanica.ro 


20 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


El își dă încă seama, la un anume moment, de interesul care se 
deşteptase la сез dın Apus, faţă de populatule dın Răsăritul Europe 
şı faţă de aspectul ţărilor dın acea regiune Evenimentele ce se 
succed fără încetare, în Peninsula Balcanică şı în părțile noastre, 
dela mişcările pentru 1ndependenja Grecie: încoace, au repercutu 
chiar şi asupra arter 

De această atitudine primitoare a Apusului încearcă să profite 
се dol patrioți din fruntea Eforıeı Scoalelor din Bucureşti, I o n 
Câmpineanu şı Petre Poenaru In 1839, în compania 
lu Colson, Câmpineanu făcuse o vızıtâ de informatie şi 
de propagandă in Occıdent 1) Era însă nevoie de ceva ma mult, 
mai ales de prezenţa în Paris a cuva care, profitând de dorinţa 
tuturor de a se documenta asupra Omentulu apropiat, să poată 
procura la mgoare ше Aceasta se întâmpla prin 1840, când 
Negulici se găsea în ţară Era cunoscută tutulor dorinţa Іш 
de a se întoarce la Paris spre a-şi continua studule, cum şı relațule 
amicale ce întretinea cu diverse persoane, printre boren, unu 
ziceau chiar cu Domnitorul Eforu se gândesc să se servească de 
dânsul spre a face, prin popularizarea vederilor şı scenelor dela 
noi, nu numai cunoscută, dar chiar simpatică tara și cauza noastră 
Corespondenţa lu Negulıcı cu Eforia, azı la Arhıvele Statu- 
lui, a fost publıcatâ Deşi pictorul era considerat mar de grabă 
ca un începător, «cu dispoziţii», în el se pun totuşı speranţe, 
nu numai ca executant, dar încă, după ce se va fı format la Paris 
şı Roma, ca element util pentru învățământul la no: al artelor 
Ceea ce nu se spune în aceste hârtu oficiale este că Negulıcı, 
probabil de acord cu Efona, intenționa să se pună în contact 
cu populara revistă Le Magasın Puttoresque, din Paris, pentru a 
publıca o sene de gravurı documentare asupra Principatelor 

Aceste detalu se lámuresc pe dephn dm corespondenţa fraților 
Goleştı, dată la lumină de d-l George Fotino?) Reese de 
axi că Negulıcı, către finele anulm 1840, adică tocmai în 


1) Cf N Iorga Hıstore des Roumains et de leur Cıvılısatıon, р 220 

3) G Fotino Din vremea renașterii naționale a Törer Româneşti Boeru 
Golești: Scrısorı adnotate şı publicate de George Fotino, vol İl, p 125 m urmă- 
toarele Profit de această ocazıe spre a atrage atenția cıtıtorılor asupra marelui 
număr de ştırı privitoare la viaţa culturală dm prima jumătate a secolului trecut, 
cupnnse İn accastă excelentă pubhcape 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 21 


epoca İn care 1 se aprobase bursa la Pars (raportul Eforie: este 
dın 5 Sept 18401), făcuse planul să colaboreze la cunoscuta publı- 
сапе panzaná Alexandru Golescu-Albul, pus în 
curent cu acest proiect, era însărcmat să se ocupe la Pars cu 
realizarea lui, nu numai în ce privește contributia însăşi a com- 
patnotulu nostru ca desınator, dar şı İn ce priveşte găsirea mij- 
loacelor pecumare pentru călătona lu: în Franţa Fie că-şi pier- 
duse răbdarea, în așteptarea bursei, care fusese totuși aprobată, 
fie că spera, în chipul acesta, să-și îmbunătățească situația mate- 
mală, care, İn ce priveşte pe Negulıcı, era adesea precară, 
acesta, în dorinţa de a se vedea plecat cât ma: repede, multiphcă 
demersunle, după obiceiul său, şı pune pe toți prietenu pe dru- 
mur, ca să-i găsească suma trebuncoasă 

Dm вспвоатеа lu Albul-Golescu către Stefan 
Golescu se vede căldura intervenției pe care primul o făcuse 
pe lângă Românn cu stare, pe atuna în Franţa, pentru a strânge 
o sumă de «ducați», din care să se dea o parte lu Bolıntı- 
neanu şi alta lu Negulıcı Fratele dın Paris ınsısta pe 
lângă cel din Bucureşti să procedeze şı el la fel şı să obtie con- 
tnbutu dela câțiva boieri, prıetenı cu cei dol, cu poetul şı cu pıc- 
torul П ma: roagă încă să spună lu Negulıcı că s'a ocupat 
de comısıunea cu care l-a însărcinat în ce priveşte gravurile pentru 
Magazinul Pitoresc, dar că, începând cursunle la Sorbona, 1-a fost 
imposibil să continue demersurile, İntr'o săptămână va intra însă 
în vacanța Crăciunului și atunci ве va pune iar pe lucru Şı-ı va 
răspunde mediat 

Cu excepția lu Carol Popp de Szathmary, nıcıunul 
din pictoru повіт n'a fost ma ріш de planun ca Negulıcı 
Dın neferıcıre, spirit schimbător şı cam uşurel, puține din ele au 
fost duse la bun sfârşıt Aşa şı cu prolectele sale de colaborare la 
Magazinul Pıtoresc Totuşı, chiar ca proiecte, ele au însemnătatea 


1) Acest episod dm viaţa lu N eg ulici a fost amănunțit tratat în lucrarea 
mea Pictura Românească în secolul XIX, p 72 Ureche, în Istoria Scoalelor, 
vol II, publıcase, în 1892, cele mai amportante acte privitoare la bursa lu 
Negulıcı Ele au ma: fost odată pubhete de H Blazıan (dea nu văd 
pentru prima dată lumina tiparulu, cum afirmă autorul), în Viaja Românească, 
din Aug 1938 Sunt reproduse, a treza oară, de Dr Lucia Dracopol-Ispır, 
în Pictorul Negulıcı, 1812—1851 


www.dacoromanica.ro 


22 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


lor şı dovedesc interesul lu N eg ulici pentru o formă de artă, 
la care putım dımtre pıctoru noştri dın acea vreme se gândiseră 
şı care, evident, ar fi trebuit să formeze baza contnbufiei sale 
la penodicul francez, anume peisajul 

La expoziția organızatâ la Bucureşti, în 1933, se putea vedea 
încă, neterminată, o vedere a Mânâstıru dın Câmpulung, probabil 
privită chiar dim curtea caselor famıleı Negulici Aceleași 
defecte, pe care le întâlnim de obicem în opera pıctoruluı, apăreau 
şı aici Ea era însă o probă evidentă de preocupăn mal varate, 
decât la ceilalți contemporam аз să din ţară, cu excepția, bine 
înţeles, a lu Szathmary, а căru personalitate depăşeşte cu 
mult modestul cadru al pıcturu dm acea vreme!) 

Negulıcı, solıcıtat de tot felul de interese şı temperament 
versatil, a găsit totuși vreme pentru un număr respectabil de 
portrete, în desen şı acuarelă, în ulem, în htografie Ambıtıa sa 
însă era să-l creadă lumea ¢ pictor de ıstorıe $» și să convingă ре 
ceilalti, ma: ales autoritátile, cá în această directie și-a îndreptat 
studule în strămătate Unu biografi au şı crezut-o In realitate, el 
nu s'a mdicat peste cea mai simplă şi max umilă formă а portre- 
tului, cea la care aspira pe atunci once începător în ale pıcturu 
o figură văzută de trei sfertun on dın profil, mai rar dın faţă, 
în bust, nemışcatâ — pentru ca să se prindă mai ușor asemăna- 
rea —, de o execuţie plină de ezitări, hnsá, în trăsături nume- 
roase și timide, İn care nu se ıveşte nımıc personal Proportule 
sunt rare ori nımerıte İn genere, fata este prea mare şi tratată 
în aşa fel, încât aminteşte uneon de acele fotografu dın bâlcıurı, 
obţinute atuncı când modelul îşi bagă capul printr'o gaură de 
perdea, ре care este desenat un costum de mulıtar, de marinar, 
de tırolezâ, care-1 va completa imagina Aceste defecte sunt evı- 
dente nu numai în lucrările sale dela început, ceea ce ar fı ma 
normal, cı şı în cele dm ultimu am, după ma: bine de donăzecı 


1) Ştim astăza că, cel puţin de tre on, N eg ulici a fost tentat de astfel de 
subiecte odată, când a început vederea Mănăstaru dm Câmpulung, a doua oară, 
tot la Câmpulung, când a redat Flămânda, dealul dela margmea oraşului, după 
cum afirmă A r1cescu, în Jstona Cámpulungulus , a treia oară în exil, la Brussa, 
cu încercarea de a executa o vedere de noapte a locahtiţai, cum rezultă dıntr'o 
mformație culeasă de cel mai recent biograf al artistului, dela un urmaş al 
acestma 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 23 


de anı de practicá, în portretul dela Brussa alu Niţă Magheru, 
de pıldâ 1) 

Despre astfel de desenun s'a putut scrie la nor cá € vor amıntı 
fimeţea, rotunjımea şı căldura desenelor lu In gres» Sărmanul 
Ingres! Adevărul este că ma Ingres, ше nımeni dintre 
elevu lu nu poate fı făcut răspunzător de insuficientele compa- 
плош nostru, cı numa hpsa sa de studu, neputinta de a se 
concentra şı de a persevera într'o direcție, în timpul perioadei 
sale de formație şı ma: târziu De altminteri, el, care este aga de 
prohx în scrısorıle sale şı in hártnle către autorıtătı, vorbeşte de 
orice, numai de pictorn, pe care ar avea intenţia să-i urmeze și 
să-l studieze, nu pomenește nimic Pentru el, ca pentru mulți, 
portretul, înainte de a fi o formă de artă, are un rol documentar 
on sentimental е o amintire De асі vine și nevoie de a-l 
răspândi. prm htografie, asa cum s'ar face azı cu o fotografie, 
copiată în mai multe exemplare O preocupare mai înaltă, emoția 
şı mtenfule care se simt la cei man, în Apus, îndărătul unu por- 
tret, şı care se ghicesc şı la noı la un Chladek, la un Rosen- 
thal (maj ales), la un Lecca şı chiar la un Mișu Popp, 
sunt absente din opera lu Negulıcı Este în adevăr dezolant 
să trec. în revistă portretele acestuı om, care se intitulează el 
însuși un artist, portrete ce se întind pe un interval de mai bine 
de douğzecı de anı, şı să уелі că, exceptând пота două sau tre. 
cazuri, asupra cărora vom reveni, cele din ultimu anı sunt tot 
aşa de stângaciu executate, tot aşa de modeste ca rezultate, tot 
aşa de lıpsıte de orice intenție estetică mai înaltă, în fond fără 
nıcıo trăsătură personală după care s'ar putea identifica, ca şı 
cele din primu ani 

Câteva lum înainte de ızbucnırea Revoluției dın 1848 N e g u- 
lıcı fusese numit profesor de desen şı cahgrafie la Colegiul Sf-tul 
Sava, în locul Іш Valsteın Numirea se făcuse la cererea pıc- 
torulu, mult încercat şi sărăcit de un foc, în Martie 1847, când 
îşi pierduse tot avutul şı mare parte dm lucrári?) Sunt în acea 
suphcă expresu ciudate, care capătă însă o importanţă simpto- 
matică pentru Judecarea unu caracter Negulıcı spune, de 


1) Cf Dr Lucia Dracopol-Ispir ор cıt, pl XXXIII 
з) C£. Textul cereru lu Negulıcı (pubheatá fără dată, dar evident dm 
1847) la Dr Lucia Dracopol-Ispir ор cıt, p 97 și următoarea 


www.dacoromanica.ro 


24 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


pildă, că timp de cina anı gt Jumátate și-a făcut studule la Paris 
«pe a sa cheltuzală >, când toti ştiau că el fusese bursier on pri- 
mise ajutoare lar mai departe adaogă «De aceea, Prea Inâltate 
Doamne, şı cutez acum a vá ruga umılıt să binevorți a vă mulo- 
stıvı a-mi da şı mie vreun post ce veţi judeca potrıvıt pentru 
mine, İn partea judecătorească, pentru care am şi vocaţie, şi 
oarecare pregâtıre > 
q Vocatıe » să devină 4 judecător », el, + pictorul ıstorıc 2? Dom- 
mtorul, cu bun simț, îl numeşte profesor de desen Pentru aceasta 
era în adevăr făcut, căc mai tot ce a executat în viaţă nu se rıdıcâ 
peste nivelul manifestărilor unu mijlociu «profesor de desen» 
Un catalog a tot ce a rămas dın opera lu Negulıcı s'a 
încercat cu ocazia ultime: biografu a artistului Din acest catalog 
ar trebu scăzute câteva picturi, ce mı se par îndoelmce 1) Ceea ce 
rămâne sunt mai ales portretele diverșilor membn a famılıcı, 
pictorul însuși, în mai multe exemplare, câțiva рпеїет, printre 
сап Dem Brătianu, CA Rosetta, Const Rosen- 
th al, câțiva boien și negustori, lucraţi pe comandă, Domnul 
Alexandru Ghica făcut dın memori + — ceea ce arată că 
relatule artistulu cu șeful Statulu nu erau chiar aşa de cordiale 
încât să bınevolascâ a-ı poza —, Domnul Moldova Mihaul 
Sturza, unn tovarăşi de exl Vom reven asupra operilor htogra- 
1ce, atuncı când ne vom ocupa de această tehnică, desı tot ceea ce 
am afirmat despre desene se poate cınstıt aplica şı htografulor 
Pnntre desene şı acuarele câteva mentă un examen mai amá- 
nunfıt, am spus-o Unele, un portret de femeie în vârstă, (Pl I) cu un 
bonet de dantelă, zulufı şı un şal onental2), cel al lu Const 


1) Ibidem Constatăm cu plăcere că lucrări, care nı ве prezentase ca autentice 
de orgamzatoarea expozıfıcı dın 1933, şı asupra cărora ne spusesem punctul nostru 
de vedere în Pictura Românească în secolul XIX-lea, nu mai figurează în hata 
de acum Credem că portretul lu Arıcescu, cel al Masincă: Fılıttı 
şı mınıaturıle (atât cât se poate judeca după reproduceri), aparțin acelecaşı cate- 
goru Arıcescu este probabiloperalm Mıhaıl Popp Iar numele persona- 
gulu htografiat de Masov, în 1849, care apare aga de crudat în transcripha 
Doamna Doctor Dracopol, este în realitate o prescurtare dm Giovanni 
Battista 

3) Col. d-na Elena Perticari-Davila Iscăht I Negulıtch şı 
datat 1839 Azı la Muzeul Toma Stehan S» pare că reprezintă o doamnă dm 

amiha Greceanu, pe Maria 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 25 


Rosenthal!, cel al lu Alex Zanne?, cu mult supe- 
rıoare gi mar: hber tratate decát restul portretelor, se güsesc İnsâ 
pe aceeaşi lim cu ele, deşi mult man reușite, par în mod natural 
rezultatul unuy moment de inspirație ma. fencită Ochiul a fost 
та pătrunzător şı mai sigur, mâna mai precisă şı mai liberă, 
creionul ma: supus vomţei artistului Cele două imagmi de bărbat, 
mai ales Zanne, sunt hpsite tocmai de acea «rotundiţate $, de 
acea 4 molıcıune ?, care pot părea calıtâtı unor critici snexperimen- 
тар şı cu gustul nu tocmai sigur, dar care au fost considerate 
totdeauna ca defecte de adevărați artiști Na Chladek, ma 
Szathmary, nu s'au rıdıcat mai sus în miniaturile lor, decât 
Negulıcı în portretul lu Zanne Acuarela, Femeia în alba- 
stru, dela Muzeul Simu, ese cu totul dın maniera autorulu e1 
Cum trebue s'o înţelegem? Un artist, cu multe resurse, rareori 
se mărginește în toată camera Іш la același fel de a înțelege şı 
de a picta un portret Lucrăn de spirit deosebit pot să figureze 
alătun în opera Іш Ele însă sunt echivalente, se înalță mai toate 
cam la acelaşi nivel Cum se poate însă ca acelaşi mınıaturıst să fı 
pictat figura rıdıculă, ca punere în cadru, a Anastasie: 
Negulıcı3), poza grotescă a Femen cu şal“), chiar cele două 
acuarele Sofia şı Verona Vládoianu) atât de пее 
şı ınconfortabıl așezate în fotolule lor, şı poza atât de naturală 
şı de plmá de gratie a Femen în albastru? Figura, mâna, rochia, 
sunt tratate magistral, cu discreție şı fără ınsıstenfe (adică tocmaı 
contrar de maniera obıcınuntâ а lu Negulıcı), cu o libertate, 
de care nımenı nu ега capabil în această tehnică, la noi, poate 
mer char Szath mary  Iscăhtura, în cazul acesta, nu este 
mai de grabă indicele posesrunu decât cel al onginn? Este ceea ce 
se întâmplă uneori lu А sa c hı, care şi-a pus sau căruia 1 s'a pus 
de familie numele pe lucrârı evident executate de altı On, atunci 
ne aflăm în fata unei minuni, а une. exaltán a puteru de creație, 
pe care numai dragostea a putut-o sâvârşı (Pl IT) 


1) Col Gr Zaharia, fost în colecta prof N Ionescu 
%) Col Ing Zanne 

3) Col Marius Negulıcı, com Gorganul, Muscel 

4) Col d-na Е Tulbure, Câmpulung 

5) Col Prof N Ionesca, București, 


www.dacoromanica.ro 


26 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Exilat la Brussa € са o sımplâ măsură politică >, însă ¢ musafir 
al Sultanulm. », drept recunoștință pentru sentimentele turcofile 
arătate de revoluționari românı, plıctısıt şi obosit de certurile care 
ızbucnıserâ printre prietenu şi tovarâşu de până atuncı, bolnav 
de piept, Negulıcı, care între timp primise vizita soție sale 1), 
obține permisa de a merge la Istambul, unde îl ajunge moartea, 
în 1851 Se zice că lângă el, în același mormânt, a fost aşezat 
Barbu Iscovescu, și el o victimă a Revoluție, mort 
însă tre. anı ma. târzıu, în 1854 

Este natural ca, termunánd consıderatule noastre asupra 
jm Negulıcı, să ne ocupăm pe scurt şı de pretenul 
acestula 

Barbu Iscovescu este mai tânăr, cáci se naște în 1816 
Numele său adevărat eralscovıcı (ortografıat I t s k o v ı t z), 
după cum rezultă dintr'o interesantă serisoare a lu Nicolae 
Golescu, dm Viena, către Ştefan Golescu, la Bucu- 
reşti, la 6 August 18472) Se născuse în Bucureşti, se găsea însă 
pe atunci la Viena ¿Il а fait la connaissance de tous les Valaques 
qui ont passé par ıcı Chacun Іш a promis de s'intéresser à Іш 5, 
ne spune N Golescu Dorınga Іш Iscovescu era de a se 
întoarce în orașul său natal, pe care probabil $] părăsise de multă 
vreme, de a căuta de lucru, ca pictor, de a se stabih acolo pentru 
totdeauna 

Numele nu-i este românesc El are o pronunţată rezonanță 
evreiască Figura pıctoruluı, într'un portret de el însuși, din colec- 
уше Academiei, confirmă această impresie Avem astfel un al doilea 
caz de evreu, de data aceasta născut în ţară, dar crescut în strămă- 
tate, mai mult în Austrıa, care, în momentul migcáre1 dela 1848, 
s'a identificat cu aspiraţiile noastre şı s'a devotat într'atâta lor, 
încât a mers până la sacrificiul vıeteı El era cunoscut ca unul dm- 
tre сез mai entuziaști revolutionan, сез mai curajoşi şı mai devo- 
tap cauzei Când este vorba să se zugrăvească stindardul mışcârel, 
lu se adresează căpetenule, şı nu altuia 3) 


1) Cf G Fotino, op et, L p 94 

*) Ibidem vol II p 162 

9) Cf Marin Nicolau Pictorul Barbu Iscovescu, 1816—1854 Editura 
a Cultura Poporulu s, 1940, р 19 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞE ACUARELA 27 


Revine, în adevăr, în ţară, in 1847, aşa cum ne lăsa să presupunem 
scrisoarea lu Nicolae Golescu!) In secția de stampe а 
Academiei, unde Iscovescu este relativ bine reprezentat, s'au 
păstrat numeroase desenurı ıscğlıte de dânsul Ele ne permit să- 
urmărim câlâtornle prin Europa, înainte de а вові la по şı după 
aceia, până la moarte, în 1854 Unele dın aceste desenurı, cele mai 
vechi, sunt extrem de slabe, de impersonale, exact de forţa celor 
ce ar Ёз în stare să execute un elev mıjlocıu de hceu Cazul nu e rar, 
în acea vreme, al călătorilor nedespărțiți de carnete de note, în care 
își inscr1u impresule şı schiteazá aspectele ma: interesante, тал neo- 
bicinuite, ce lı se oferă în drum Aşa procedează şı Iscovescu 

El trecuse prin Austria şı Germania, se oprise în localıtãtı, unde 
copıase o vedere sau alta, ajunsese până la Lyon în Franţa, unde se 
ınspırase pentru un desen, dın l'Ile Barbe, purtând data de 1832 2) 
Autorul acestor note avea atuncı şaisprezece am Această impre- 
Jurare exphcă valoarea mediocră a desenurılor, a celu din Franța 
şı a celor în care apar diverse aspecte din muntu Austriei, bisericuțe 
rıdıcate pe pıscurı, anume scene pitoreşti, tipun de locuitori 

Cancisprezece am mai târziu subiectele se vor schimba, chiar 
şı felul în care sunt executate, nu însă spiritul în care sunt conce- 
pute desenunle Este vorba de data aceasta de vederi dın ţară, 
unele purtând anul 1847 dela Predeal, dela Turnul Roşu, dela 
Slatina, din Craiova, din Ardeal, pe unde pictorul rátácise înainte 
de а veni la noi, sau atunci când revolupionarn, după eşecul mig- 
căru dela 1848, sunt nevoiţi să treacă Carpag Mici note dın Deva, 
din Seghışoara, din Sibiu, aparțin aceste. ultime categom Abia 
ajuns în ţară, curând după ce Nicolae Golescu anunţase 
la Bucureşti 1ntentule prietenulu său, acesta se şı pusese pe lucru 
El cutreerâ munţu şi locurile mai pitoregti, dincoace şi dincolo de 
Carpati, notează ce vede, fixează oameni și prıvelıştı 3) 


1) Scrisoarea lu N Golescu este decisivă Toate presupunerile lu Marin 
Nicolau (ор cu, p 31 şı 32) în legătură cu anul întoarcern lm Is co ves cu 
în țară cad dela sme 

23) Marin Nicolau consideră cuvântul Barbe ca semnătură a artistulu 
In realitate este vorba de l'Ile Barbe, locahtate din mahalaua Lyonulu Data 
este 1832 şı nu 4/8—52, cum susține d-sa 

°) Colecţule Academie: Române Este de remarcat, în ce priveşte desenurile 
dela Academie, că ele sunt numai o parte dm cele 328 de lucrări, ce se găseau la 
Bibhoteca Centrală dın Bucureştı, înamte de fuziunea eı ca Biblioteca Academie: 
Cf Marin Nicolau, op ct, p 82 Nu se şte ce au devenit celelalte 


www.dacoromanica.ro 


28 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Intre acestea ızbucneşte Revoluția Iscovescu este câştı- 
gat cu totul de 1deile cele пош, se aruncă în luptă, e prıns şı tûrît de 
evenimente, nu se lămureşte decât la Braşov, după ce mişcarea fusese 
năbuşită, iar capu eı arestaţi оп puși pe fugă Alıcı, în oraşul dela 
poalele munţilor, unde Negulıcı şı Iscovescu, artistn 
grupulu, au mai mult timp liber, e. se gândesc la utılıtatea, poate 
şı la succesul, unui album, în care ar apare, desınate şı htografiate, 
portretele celor mai cunoscuți dintre pârtaşı la Revoluție Isco- 
vescu mai ветов, mai dârz, mai consecvent în acțiunile sale, ве 
şi pune pe lucru Printre foile păstrate la Academie ne întâmpină 
astfel câteva portrete cel al Іш Adam Ballintu, cel al lu 
Petre Dobra, tovarășul lu Avram lancu Avram 
Iancu el însuși va fı mai întâru pictat, apoi desenat, ceva ma: 
târziu, la Pans, in 1850, în vederea une. htografu 

Curând Is c o v es c u ве desparte de ceilalți revoluționan dın 
Braşov Împreună cu vreo câțiva altı porneşte spre Paris, luând-o 
mai întâi pe Dunăre Carnetul său se umple cu aspecte dela Semlın 
şı de arurea, cu tipuri de Sârb: ţărani, soldati, ofițeri Numele 
celu се 1-а servit de model e semnat adesea pe marginea foaie: de 
hârhe Dem Bolintineanu se găsea atuncı cu Isco- 
vescu Portretul său, şı el la Academie, e datat dm Semlın, 8 
Martie 1849 Un Constantin D Kypra e desenat tot 
în Semlin, natural, în acelaş an Avram Iancu tânăr, rezemat 
de un tun, visător, sub căciula lua cunoscută, reprodus în Revista 
Orüstie dın 1896, a fost însă executat la Paris, în 1850 Aceasta ne 
arată că, odată în capitala Franţa, Iscovescu nu rămâne 
mactiv, cá mai ales el nu uitase albumul proectat la Braşov, dın 
care figura Іш Avram Iancu nu putea lıpsı Poate că ımbol- 
dul spre astfel de lucrăn să- fı venit chiar dela Ela de, dontor 
să facă cunoscute figunle eroilor româm pörtaşı a1 mışcârel din 
1848 

О serie de alte desenurı, azi păstrate tot la Academie, sunt câpu 
după gravun celebre, reprezentând personagu însemnate dela no: 
E probabil cá au fost lucrate tot atuncı Cel puțin unul dın ele, 
figura lı Constantin Mavrocordat, gravat de С Е 
Schmidt după tabloul lu Jean Etienne Lıotard, 
a trebuit să fie copiat la Bibhoteca Naţională din Pans, unde 
era accesibilă gravura Celelalte, destul de stângaci desenate, 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 29 


portretul Іш Miha: Viteazul, după Sadeler, cele ale lu Ма - 
te. Basarab, Gheorghiţă Stefan, Constantin 
Stefan, ar părea mai curând opere dın vremea adolescenţei şi 
a prime. călătorn în Franţa, decât dın 1850, când Iscovescu 
ajunsese la oarecare matuntate În orice caz, imaginea lui А v r a m 
Iancu poartă data de 1850 Asupra er nu poate fı discuție a 
fost executată după ce pictorul ajunsese pentru a doua oară în 
Franţa 1) 

Constatăm apoi în producția grafică a artistului, — aşa cum 
ea s'a păstrat la Academie — o lacună de сёруа anı), după care 
întâlnim din nou peisage, de data aceasta inspirate de Orient. mor- 
minte turceşti, acoperite de пис: cupole, ca niste domurı, mına- 
rete, chıparoşı O vedere din Kemarly este datată 1853 Alta, repre- 
zentând o construcție enormă, pe o înălțime, poartă însemnarea 
Caserne de David (?) Pascha Este probabil ultima operă a artı- 
stulu, din 27 Ma 1854 

Сеа тал mare parte dın aceste lucrăn sunt desenurı Una sın- 
gură este o guaşe, în colon strıgâtoare, după subiect (două tur- 
coace înzovonite, lângă ele o copilhţă) din ultima perioadá a picto- 
ruluı, deşi ea este cu totul пау tratată Intre desenele în negru 
şı alb unele nu prezintă niciun 801 de interes sunt cele care au luat 
naştere İn câlâtorıa întreprinsă atuna când Iscovescu mavea 


1) Este poate mteresant să amintim o scrisoare a lı E Grant, dm 19 Febr 
1850, în care acesta fnsárcina pe Ștefan Golescu să dea lu Iscovescu, 
la Pans, împreună cu scrisoarea, 16 galbeni, adică 177 franca, din partea tânărului 
Făleoyanu G Fotino, op си, III, p 20 Marin Nicolau pare 
închnat să creadă copule acestea ca fund cerute de N Bălcescu, spre «a le 
da pubhartăţu » (op cıt , p 71, notă) In orce caz, tot ce d-sa scrie cu privire la 
aspectul acestor nave imagini, după câteva gravurı, ne-ar face să credem că este 
vorba de cu totul alte desenurı, de cât cele pe care le-am cercetat în colecția 
Academiei, atât sunt de deosebite părerile sale de cele la care ar trebuz să ajungă 
orice critic cu oarecare experiență 

5) Dacă actıvıtatea sa de desenator slübegte în această vreme, deși, tot de 
dânsul existau la Pinacoteca dın Bucureşti, până la 1878, șapte desenun în san- 
ghină, după figan antice, cea de pictor este foarte vie Atuna a executat el cea 
mal mare parte dm copule după tablouri celebre, cele ma multe proprietatea, 
după moartea artistului, a aceleeaşı Pınacotecı, azi împărțite pe la unele scoh 
secundare dın țarii Cf mformaţule dn Petre Ionescu Catalog de tablourı, 
statuz, desemnurı şı acquarele expuse la Pinacoteca din Bucureşti, ediția I din 1878, 
ed II dm 1888 а Marin Nicolau, op ct, p 82 şı următoarele 


www.dacoromanica.ro 


30 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


decât cıncısprezece sau şaisprezece am Cele de mai târzıu, din 
1841, executate în ţară, cele dın 1849 şı ann următori, dın Ardeal, 
dm Franţa sau dın Turcia, sunt cu mult mai interesante şı mai 
reuşite İscovescu mavea mână uşoară, dar avea în schımb 
mai mult caracter și, İntr'un fel, mai multă personaltate ca 
Negulici (Pl IIT) Ştie observa şı pune în lumină detalule 
caracterıstıce Lama sa e aspră, creionul se oprește adesea în 
drum, spre a pune o notă de energie, spre a accentua te muri ce 
conturul nasului, desenul buzelor, forma ochuuluı El nu alunecă 
moale, gras şı imdiferent, ca la Negulıcı, rotunjind toate 
aspentüple Ceea ce-l preocupă pe artist nu-ı forma or stofa 
hainelor, brelocurile dela lanţul ceasormculu: or cravata, cı chipul, 
adică trăsăturile fete: De multe ori costumul este abia indicat 
Aşa apare el în propriul portret al lu Iscovescu sau în cel 
al Zincă: Golescu, între altele, ambele executate cam în 
același vreme, după Revoluție, ultimul poate la Sibiu, unde nobila 
Doamnă se găsea refugiată, în urma eşeculul miscšrn, în care se 
găseau compromışı toți copm el şı ea însăși 

Tot aıcı se cuvine să menționăm un alt artist, despre care se 
ştie prea puțin, în afară de faptul că şı el se număra printre prie- 
tenu şı partızanı lu Eliade şı că a participat la Revoluția 
dela 1848 Numele său este C Petrescu O parte dm opera sa, 
probabil cea ma răsăntă, se află la Academie Nici înainte, me: 
după 1848, nu ma: întâlnim nımıc de mâna ва Сеа mai însemnată 
lucrare este o curioasá acuarelă, în care sunt grupaţi o parte dintre 
revolutionan (PI V) Unul, în frunte, poartă steagul tricolor, pe 
care stă scris Dreptate, Früpe Să fie Iscovescu? Ceilalți 
sunt rânduıtı într'un pâlc, în spatele acestuia, şı par că se pregătesc 
să înainteze spre dreapta Figurile, spațiul nedefinit în care sunt 
aşezate, terenul, totul are ceva conventional, aproape abstract, sı 
totuși, muscările sunt bine prinse Ne găsim în faţa opere: unu 
ignorant în ale desenului, dar talentat, care simte ce trebue să 
exprime și o face cu o convingere impresionantă Artă de primitiv, 
aproape o producție populară, totuși ma: atrăgătoare decât lu- 
crunile multor « pictori de istorie > din acea vreme Ritmul mışcö- 
rilor este тал ales sugestiv Oamenn aceia, bărboși, cu un aer mar- 
tial de operă comică, în pantalonu lor de coloare deschisă, várgati 
şı cadrılatı, merg cu adevărat, la auzim parcă sgomotul pașilor 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 31 





Peste pantaloni e1 poartă, unu o redıngotü neagră, altı una 
cafeme, toate cu gulere de catifea Pe deasupra acestea haine sunt 
incing cu o lentă trıcolorâ, când n'o poartă peste umăr În cap au 
sau o pălăne înaltă, un 4 joben », fără niciun fel de podoabă deose- 
bıtâ, sau o pălăme cafenie, de forma unu: tricorn, tivită cu o stofă 
mai închisă şı gătită, în stânga, cu tre. pene tricolore 

Un parfum arhaic se înalță dın această imagine, al cărm stıl se 
găseşte situat între cel al gravurilor aşa de populare, dela Epinal, 
şı cel al famosulu Henri Rousseau le Douanıer Ceea 
ce ne ızbeşte dela prima vedere este spırıtul de observație al 
autorulur, gustul decorativ, decizia cu care sunt trase petele man 
de coloare 

O altă acuarelă, cu acelaș subiect, de ma: man proportu, cu 
mai multe detalu, dar oarecum diluate, пе mai întâmpină odată, 
semnată de acelaș autor Tot C Petrescu datează din 1848 
un portret al Іш Eliade Rădulescu, în care însă ceea ce 
apărea ca o calitate, în acuarela de sentiment popular, descrisă 
mal вив, aici nu poate fi interpretat decât ca neputinţă și stân- 
găcie, destul de supărătoare In sfârşit, un Pandur, cum erau ce 
care compuneau cetele oltenești ale Revolutionanlor, își înalță 
silueta hotâritâ şı ınspırând simpatie într'un desen în laviu 

Cum spuneam, acest desenator de ocazie n'a produs nimic, sau 
nu știm să fi produs altceva, în afară de aceste acuarele de 4 pro- 
pagandă » El ar menta însă să fie mai de aproape cunoscut Ală- 
turi de ceilalți desenatorı aí noştri, în perıoada ıngratâ a începutu- 
ror, el ocupă un loc destul de onorabil 

Poate că la grupul artıştılor avănd legătun cu Revoluţia dela 
1848 ar trebuı să adăogăm şı pe Constantin Lecca N'ar 
fı de loc arbitrar ca, pentru o dată, în judecarea opere. câtorva 
pictori și desenatori, să pornim dela un eveniment pohtic Acest 
eveniment, deși repede înăbușit, a avut însă un enorm răsunet 
asupra tineretului şi asupra celor pe care 1-am putea numi «1пїе- 
lectualu > timpului In scrisorile celor care au participat la el, cum 
sunt membrn familia Golescu, С A Rosetta, Bră- 
tıenıı, Rosenthal, el ocupă, anı de-a-rândul, direct sau 
prin consecințele ce a avut, primul plan Despre enigmaticul С 
Petrescu n'am ști nimic ca artist, dacă el n'ar fi făcut parte 
dintre partizanu Revoluția Negulıcı, Iscovescu, deși 


www.dacoromanica.ro 


82 GRAFICA ROMÂNEASCÂ 


mau avut îndrăzneala să ımagıneze tabloun ıstorıce, cu multe 
personagu, ne-au lăsat însă portretele unora dintre prietenn lor, 
cei cu care au împărțit întâiu avântul şı euforia, apoi suferințele 
Revoluția. Fără ea, Negulıcı ar fi continuat poate activitatea 
sa de editor 81 de traducător, dm când în când întreruptă de un 
portret de famile, ar Is co ves cu peregrinagule sale prin țară, 
notate şı parafate pe foile albumelor (Pl IV) 

Lecca a fost bánut şı el de a fi partizan al mișcărea, în mo- 
mentul în care, la Craiova, unde se găsea atunci ca profesor, câr- 
murea 1a măsuri contra celor ımplıcafı în Revoluție Cum aceștia 
erau mai ales transilvăneni, grupați în jurul lm on Maiorescu 
şı mai toți profesori, ¢ departamentul (şcoalelor) chıbzueşte a 
se depšrta dın posturile ce au ocupat aceşti profesor: şı a se orân- 
dm în locu-le Român: pâmântenı 91) De altmınterı, măsura 
aceasta nu aducea nicio schimbare în situatia de fapt, de vreme 
се mai toti се vizatı fugiseră, în afară tocmai de Lecca, cásá- 
tont cu o olteancă Deși, cum ne spune biograful său, Barbu 
Theodorescu, acuzația ce se aducea pictorului era gratuită, 
numele sáu negâsındu-se pe nıcıo hstă (ceea ce nu înseamă că în 
fundul sufletulu el nu simpatiza cu revolufıonaru), totuși, ca о 
măsură de prudență, fuge și el în Ardeal, la Braşov «nu pentrucá 
acest oraș era locul de întâlnire al proserışılor, cı fundcă acolo era 
locul său de naştere» 

Ае, el se ţine departe de grupul celor din ţară și-și petrece 
vremea lucrând la zugrăvirea bisencei din Schei, împreună cu 
Mişu Popp, dm care ajunge să-și facă un colaborator 
Puțin mai în urmă el părăseşte Ardealul, îndreptându-se, de 
data aceasta, spre București, unde în scurtă vreme începe să fie 
apreciat 

Lecca este autorul unu mare număr de htografu, publicate 
separat, sau în almanahun şı în albumun Vom revem asupra lor 
când ne vom ocupa de openle executate în această tehmcă In 
colectule Academiei se găsește însă şı un portret în creron şi es- 
tompă reprezentând ре О mer Paşa, ıscâlıt şı datat 1848 А fost 
probabil cerut artistulu după sosırea Іш la București, spre finele 
anulu Stılul este cel cunoscut dın operile anterioare ale lui L e c c a, 


1) Cf Barbu Theodorescu Constantin Lecca, р 37 şı următoarea 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 33 


cel al htografnlor, foarte asemănător cu cel al lu Chladek, 
din mınıaturıle acestuia, şı trădând influenţa şcoalel vieneze, pe 
care o cunoşteau şi unul, și altul Comparat cu producția anterioară 
а lu Lec са, acest desen este hotărît superior, mar) ales în ce 
privește fizionomia generalulu turc Ca fond, în locul spatıuluı 
nedefinit, care apărea în portretele lu N eg ulici, constatăm — 
cum o constatasem adesea și în mmiaturile lu Ch la d e k —, schița 
unui peisaj, mar mult sugerat, decât reprezentat un minaret, o 
vagă hme ondulată de colme, o cetate, mici siluete de chıparoşı, 
ce se recunosc după forma lor, adică un decor convențional 
oriental (Pl VI) 

Portretul se termină la myjlocul trupulu, denotând prin 
aceasta indiferența lu Lecca pentru o compoziție și o punere 
în cadru ma armomoasă Trăsăturile creionului, peste care s'a 
revenit cu estompa, sunt topite una într'alta, aga încât urma 
fiecăreia a dispărut complet, deşi valonle sunt destul de bine 
observate In fond, aspectul obicinuit al unm desen în vederea 
unei htografu, asa cum se înţelegea această artă la по, in Prin- 
cıpate 

Ceilalți contımporanı, printre artıştı, s'au ținut departe de 
orce mișcare având un caracter polıtıc Acesta este mai ales 
cazul lu Anton Chladek şı, intro mare măsură, cel al 
lu Carol Popp de Szathmary Ultimul, деп a avut 
rolul unu pictor oficial, s'a mărginit la mesena sa, zugrăvind şı 
desenând, succesiv, scene şı personalıtâtı dela toate curțile Dom- 
mlor noștri, începând cu Alexandru Ghica şı sfâ.şınd 
cu Regele Carol I Dar, asupra lui, asupra opere. sale, bogate, 
strălucite, varıate, într'adevăr de mare clasă, vom revem în cu- 
rând Ea constitue oaza răcoroasă şı inflorıtâ, în care ne putem 
refugia, după ce am trecut în revistă lucrările fırave, banale şı 
fără nerv, ale ma. tuturor celorlalți 

Anton Chladek fund un mınıaturıst, prin aceasta chiar 
a trebuit să fie un desinator priceput şı atent Ne-am ocupat 
însă de opera sa în studiul nostru asupra Picture: în secolul al 
XIX-lea, pormnd dela сопвійетара că, deși servindu-se de colon 
de apă, ca şı acuarelistu, mimaturistu le amestecă şı cu о pro- 
portie de clei, ceea ce schimbă, și procedeul intrebuıntâru colorılor, 
şı aspectul opere. Nu ne rămâne decât să trimitem pe cıtıtorla 


www.dacoromanica.ro 


34 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


capitolul în care acest artist este tratat pe larg, în volumul ma: 
sus menționat!) (PI VIII s: IX) 

Dar, Chladek este şı un htograf, desenând singur, ma: 
des însă producând. desenul, pe care altul îl va transpune pe 
piatră İn această cahtate el va fı analızat în capitolul despre 
htografie, alătun де Lecca şı de ceilalți artiști din generația 
sa, cu care prezintă numeroase trăsături comune 

Să trecem acum la Carol Popp de Szathmary, 
(1812—1886) Producţia sa, destul de greu de studiat până mai 
1eri, ne-a devenit în ultimul timp mult ma: accesibilă, mulțumită 
expozignlor ocazionale, organizate cu pietate de d-na Ortansa 
Alexandru Satmary, şı mai ales cele: permanente, dela 
Academia Română Асі sunt concentrate mai bine de o sută 
dın cele max bune acuarele şı desenun ale artistului, imbrâtışând 
întreaga sa cameră Carol Popp de Szathmary, cárua 
1am consacrat un lung capitol în Istoria Picture Româneşti, а 
fost figura cea mai orıgınalâ şı ma: interesantă printre pictor 
secolulu trecut, са om și poate chiar ca artist Aman, Gru- 
gorescu, Andreescu, Luchian, au subit, au suferit, 
au avut bucuru şı deceptn în viată, însă шиа lor de conduită a fost 
totdeauna dreaptă, am putea spune previzibilă La Szath- 
mary ea merge de multe on în zigzag, face saltun, revme 
asupra el însăși, căci q ce diable d'homme », cum spune francezul, 
era spiritul cel ma: neprevăzut се se poate închipui, mai pln de 


1) La bsta openlor lu C h l a d e k, redactatăded-na Teodora Voinescu 
în lucrarea sa despre Chladek şı începuturile picturi româneşti, se cuvine 
să adăogăm portretul une. femei, cam de patruzeci și cina de anı, din colecțule 
Academe: Române El nu e iscáht, dar după toate probabihtügile este opera 
acestui artist Modelul, având o coafură bătrânească, cu bandoun peste urechi 
şı cu coadele aduse pe vârful capului, poartă o bonetă de dantelă albă, o rochie 
albastră, o cümüşutü cu dantele Pe umeri, un şal verde Scaunul în care este age- 
zată această simpatică persoană e de formă complicată, cum sunt adesea mobilele 
de stil Bıedermeler Perspectiva nu e impecabilă, dar ceva fermecător se 
desprinde dm colorit, din fizionomia calmă şı cuminte a femen İn special, figura 
este minunat tratată, după maniera Im Chladek, pe când mâmuıle sunt ceva 
mai neghjate Un argument mai mult că e vorba de o lucrare a luu Chla dek 
este cá, în portretul Im Grigorie Filipescu, dın Almanahu Statului 
(1837), 15cálit de artist, modelul este așezat într'un scaun de același stil, desmat 
cu egală nehotărire în ce privește perspectiva (Pl VII) 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 35 


fantezie, mai dorıtor și mai amator de întâmplăn inedite Ün 
neastâmpăr perpetuu, o sete de necunoscut, o curiozitate mereu 
vie pentru senzatn nou, sunt trăsăturile cardinale ale caracte- 
rulu său, unite cu o nevoie de viaţă ınteligent sensuală, în care 
fiecare plăcere își avea locul e1, alâturı de plăcerea cea mare, care 
era creația artistică Cum s'ar explıca altfel enorma cantitate de 
desenun şı acuarele, de lıtografu, de tabloun in ulem, care au 
rămas după urma lu, şı care nu sunt decât o parte a producției 
sale, restul prâpâdındu-se în timpul vıeteı şı după moartea 
pictorulu Vioru, intehgent, cunoscând та multe limbi, având 
mteres pentru multe şı de toate, iubind călătorule pentru multu- 
mırea се aduc şi pentru matenalul ce-l pot ofen опш artist 
cu imagmatie aprinsă s cu spmtul larg deschis, neastâmpărat, 
întreprinzător, dotat cu cele ma evidente calıtâtı de artist, dar 
şı cu İnsuşırı practice, atrăgător prin firea şı prin fizicul său, cum o 
dovedesc numeroasele sale legătun cu toată lumea şi chiar câteva 
aventuri romanești, el era dotat cu cel ma: frumos talent de 
desenator acuarelıst ce a apărut în şcoala noastră 

De tânăr, de foarte tânăr, el ajunsese să se exprime cu usu- 
rmtš O acuarelă dın 1830, executată дес la vârsta de nouăspre- 
zece anı, îl arată capabil de a desena corect, într'un stil cam aca- 
demic, cu un vag parfum englezesc, poate venit din contactul cu 
arta vieneză, pe atunci mfluentatâ de Angla, de a prinde o mış- 
care, de a înviora ma: ales o foare de hârtie prin pete de acuarelă, 
puse cu десте, larg, cu temperament, așa cum la no: multă vreme 
nu vor fı în stare s'o facă mci chiar artiști ajunşi la maturitate. Este 
vorba de o acuarelă pe care stă scris în frantuzește «un ideal care nu 
se atinge nıcıodatâ », în care apare o tânără, spre care artistul 
însuşi se îndreaptă într'o poză ınspıratâ, aluzae, ceva cam juvenil şı 
teatral exprimată, la primul său roman de dragoste cu acéea care, 
mai târziu, va fı măritată cu un Ghica, de саге o va divorța, 
spre a о lua de воре, George Bibescu frumoasa, cocheta 
sı caprıcıoasa Maritica Bibescu 

Ultimele sale acuarele sunt din anul morteı, dela 18861) Timp 
де mai bine de cıncızecı de am Szathmary n'a încetat deci 


1) O acuarelă dm colecția regală poartă această dată Ea este ascăhtă şi 
datată în chip vızıbil, села ce probează că data de 1885, care era considerată 
până acum ca cea a morje. artistului, era greșită 


www.dacoromanica.ro 


36 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


să lucreze cu aceiași râvnă, cu aceiași mulțumire atunce când 
găsea un subiect care îl interesa şi, după cum o constatăm, orice 
subiect îl imteresa Multe opere din vremea rüzboiulu: dela 1877, 
asupra cărora vom reveni în curând, sau chıar ulterioare acestei 
date sunt printre cele mai reușite din cariera sa, ceea ce arată că 
aproape de gaptezeci de am pictorul era tot aga de verde şı de 
antrenat, tot aşa de sigur de văzul şi de mâna sa, ca şı în tinerețe 
Putem astfel afirma cá în această lungă perioadă mai n'a fost 
subiect ре care să nu-l atace (cu excepția nature: moarte), şı în 
toate s'a arătat, nu numai îndemânatec, cı inventiv, într'o tehmcá 
în care era totuşi greu să aduci o notă nouă, după strálucitu acua- 
relıştı englezi şı francezi, din ultimu cincizeci de am El este capabil 
de frágezime de sentiment, de înaltă poezie, atuncı ma. ales când 
anterpretează o vedere dın natură care-i vorbeşte sufletului, cum 
sunt câteva motive de toamnă, în colecția Academiei, sau atâtea 
şı atâtea scene din popor, văzute prin bâlcıurı, la Mog, în maha- 
lalele atât de pitorești pe atunci, ale Bucureştilor El posedă 
un meşteşug așa de complet şi de rafinat, capabil să se adap- 
teze om căru. motiv, cum n'a mai fost altul la noi, în această 
tehnıcâ, ше: char cel al lu Grigorescu, care ne-a dat 
totuși câteva acuarele magistrale $1 nu cred cá e exagerat să se 
айтте cá Szathmary e în stare, ca executant, să se mă- 
soare adesea cu cei mai mari din Apus, în special cu cei dın Aus- 
tria, spre care mal ales ne duce genul pe care l'a adoptat, cu 
Peter Fendi, cu precocele Johann Treml, foarte 
apreciați de contemporam Conştuncios şi doritor să se regăsească 
în marele număr de schițe şi de note, în care motive asemănătoare 
se рої întâlm cu duiumul, cele ma multe au însemnate locul şı 
uneor data când au fost luate, într'o hmbš «sw generis», care 
constă dintr'un amestec savuros de româneşte, de frantuzeste şi 
de nemteste, pitoresc cum era şi omul care se servea de el 

A cutreerat tara în lung şı'n lat şı a adus dın hoinărelile sale 
note limpezi, exacte, de un colorit strălucitor, fermecătoare ca 
aspect şı amuzante ca procedeu, de tot ce a văzut Sunt printre 
ele aspecte ale câmpiei, ale dealurilor, ale muntior, din fiecare 
provincie românească şı din țările învecinate cu noi In câteva 
trăsături de creron, care constitue punctele de reper, adică sche- 
letul unei compozi$u, el a fixat ceea ce 1 ве pare esenţial într'o 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 37 


vedere sau İn scena, peste care va revenı cu pensula de acuarelâ 
Nımıc mai curos şı mai plăcut ca acele frântuni de hme, trase in 
fuga creionulu, cu o îndemânare prodigioasă, cu un sens ımpe- 
cabıl pentru forma şı locul, în perspectiva generală, ce se cuvine 
fıecörel porțium de teren, arborilor, cerului, norilor O adevărată 
încântare pentru ochi, de pildă, chipul în саге se sugerează coli- 
nele ce se succed la onzont, on volumul masiv al munților, peste 
care se lasă, ca nışte grele perdele, noru de furtună, în câteva 
dın acuarelele expuse la Academie 

Alte on, dim contra, în loc să se lase pe poalele muntilor, dând 
întregulu peisaj un aspect sınıstru, negurile se ridică spre culmi, 
descoperind din ce în ce întinsul bolte: albastre, care trece dela 
azurul intens şı 1maculat, acolo unde au dispărut noru, la porțiunea 
pahdă, brăzdată încă de aceștia, cu mgte dungi rogetice și porto- 
calu, de un aspect Turnenan, în amurgul sere: 

Üşoare, numa mângăiate de pensulă, decorative, foile sale 
de acuarelă ne dau imaginea oamenilor care au fost şı a vede- 
rılor dın Bucureştu de altădată, dela Văratec, dela Câmpulung, 
dela Văleni de Munte, dm сше ştıe ce sat от localitate, în care 
s'a oprt vre-o dată Szathmary Un interes special au 
desteptat în el porturıle Cu ce dragoste, acest călător care avea 
dorul de ducă în sânge, n'a zugrăvit el mulțimea hamahlor înde- 
sându-se la treabă, corăbule cu pânzele întinse, catargurnile, frân- 
ghule şı otgoanele, profilate pe cerul străbătut de non поп! 
Саја, Gıurgıul, Brăila, Turnul Severm, Ruscıucul, ne apar ca 
nte prestigioase porti ale Orientului, reale, şı totuşi cu ceva în 
plus, cu o aureolă de lumină provenită din dragostea ce punea 
artistul în evocarea lor, din sentimentul că dela ele pornesc dru- 
тиге spre Constantinopol, spre Asia Mică, pe unde el rătăcise 
cu atâta drag Ele îl duseseră spre acele locurı, în care nimeni 
dintre noi nu mai călcase, pe care, mai ales, nimeni: nu le vizitase, 
în poezia lor sălbatecă, în betia lor de colorı, cu intensitatea sım- 
tıreı, evidentă în acuarelele lu Szathmary (PI X) 

Cât de departe pátrunsese acesta їп inima Asie: e greu de știut 
Până în Persia, se spune, ceea ce nu e de loc imposibil In once 
caz câteva note, pe care sunt desenajı războinici, în costumele 
lor comphcate, încărcate de fireturi, de un colont extrem de viu, 
poartă mențiunea Bagdad, una, alta Dıarbekır, ambele orașe pe 


www.dacoromanica.ro 


38 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Tigru, la hotarul apusean al Iranuluı Se poate, apor, ca una 
sau alta din scenele de bazar, despre care nu s'a putut determina 
eu siguranță unde au fost văzute, şi care redau aspecte pe eare 
nu le-am întâlnit în Turcia sau în Asia mică, să fi fost prinse cu 
mult mai departe, spre Oment Aşa sunt încă acele arhitectun de 
+ Hanun $ şı de < Caravanserale 3, născute, evident, întrun chmat 
mai dulce, unde asprimea iernei este necunoscută (Pl XT) 

O вете de portrete, unele terminate, altele abea începute, deh- 
coase mai toate, confirmă cât de impregnat era Szath mary de 
arta vieneză (Pl XV) Și la el, ca mai: la toți autoru de portrete 
în mmiaturá din Austria, se ghicegte influenta acuarelıştılor en- 
glezı, admirati fără rezervă şı în adevăr cei mai strajnıcı execu- 
tanp, din prima Jumătate a secolulu Printre ele se cuvine a 
semnala pe cel al Marıtıcâı Bibescu, az la Academie 
Frumoasa Doamnă poartă un costum de fantezie, o varıatıe am 
putea spune pe o temă națională Din ban: de aur ea a imaginat 
o găteală de cap, ca o diademă, care- încadrează figura gıngaşe, 
punând în valoare ovalul perfect al feţei, ochu mari, promiţător 
de pasiune In Jurul gâtului, o salbă, tot de monede de aur, peste 
o me largă, înflorită, cu râun oltenești La mijloc, un cordon, cu 
paftale man, аро: fusta învoaltă, în față cu un sort, tot ca un 
opreg, din cele dın Oltenia. 

Expoziția Academie. este aranjată, pe cât posibil, în ordine 
cronologică Ea ne permite să trecem dela primele încercăn, eum 
ar fı vederea din Rucăr, la operile din vremea matuntăţu, să ne 
dăm seama adicá de evoluția meşteșugulu Іш Szathmary 
Se poate însă vorbı de o evolutie? După primele acuarele, Rucărul 
din 1831, Cotrocenu dın 1834 (între ele am impresia că artıstul 
a hpsrt din ţară), avem pe Ghica Vodă în strană, la Mitro- 
pohe, pe Bıbesöu la Boboteaza dın 1844, care sunt minunate 
realızârı, prima în deosebı Petele de coloare, puse cu o mare 
îndrăzneală, fâlfâe şı flutură, dând impresia lumınel care se res- 
frânge pe aurul și alama dın mobilele rehgioase, pe fireturile um- 
formelor marilor demmtan Albul hârtiei, pretutindem vızıbıl 
printre urmele nervoase de pensulă, dă o vibrație cu totul excep- 
fıonalâ aceste. opere de maestru Ün modern n'ar trata mici ma 
ber, nic mat succınct o astfel de scenă Dın contra, atuncı când 
e vorba de reținut anume detalu arhitectonice, interesante prin 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 39 


ele inşıle, Szathmary se aplıcâ să redea fiecare motiv în 
parte, ca, de pildă, în Foigorul lu Dıonısıe, dela Hurez 
Cât de departe suntem de acele schiţe, în care artistul n'a ınten- 
onat decât prinderea, într'o operă de mici dimensiuni, а unei 
ппргеви plăcute şı fugitive | Gama sa romantică n'a avut niciodatá 
acordun mai potrivite de verde şi roşu, cu un brun cald, care le 
leagă, ca în scena de sub pomi, din 1873, ca in Bordeuul din Bul- 
gana, probabil din 1877, ca într'o mică acuarelă ovală, în care 
se văd саз şı cărăuși, totul redat cu o vervă şı cu un brio de mare 
executant 

Alte on, ceea ce ne ızbeşte este congtunciozitatea cu care este 
studiat un тойу, toate acele operatıl pregătitoare, înainte de а 
trece la o compoziție Din acest punct de vedere un studiu de 
Stejarı, este cu totul semnificativ, ca şı nenumăratele schiţe, 
în care o persoană este luată dın toate poziţule, până ce artistul 
s'a făcut stăpân pe ce este interesant ca document în costumul, 
in găteala e. Este probabil că Szathmary, în această prı- 
vintá, a întrebuințat procedeul, pe care-l întâlnim la romatıcu, 
contemporanu săi, acela de a purta totdeauna cu sine un carnet 
şı cutia de acuarele Om unde se găsea, ştia că va întâlm un colț 
din natură, o figură (cele mai sănătoase și frumoase tıpurı de 1й- 
râncı la el se găsesc), o scenă, ce merita să fie reținută Atunci 
când este vorba de un grup de persoane, în jurul unu. vânzător 
ambulant, în jurul tarabe. cu pepeni, la negustorul de arnıcıu 
ori de pălăru, el ajunge să fixeze toate detalnle amuzante, într'un 
stil rezumatıv, aproape stenografic, în care totul este sugerat, 
fără acele ınsıstente, care fac pembile uneon cele mai frumos 
colorate acuarele ale altora In pete de un roz plăcut, de coloarea 
carnației, pentru tonalıtatea generală a feţei, el va pune trei sau 
patru pete таз închise, de o nuanță ma: caldă, pentru осм, pentru 
gură, pentru umbra de sub nas Dela oarecare distanţă figura 
va căpăta viaţă, toate volumele vor apare, fiecare la locul său, cu 
o precizie matematică Rare on technica acuarelei, simplă însă 
mânuită cu autontate de mare pictor, a dat mai frumoase rezul- 
tate De acela toate lucrările, în care pictorul se serveşte de acest 
procedeu, sunt atât de fermecătoare (Pl XIII şı XIV) 

De un alt caracter, dar tot așa de valoroase, mi se par multe 
dın scenele în care apar faze importante din războiul dela 1877 


www.dacoromanica.ro 


40 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Aşa este, spre pildă, vederea panoramică în care se întind în fata 
noastră Ruscıucul, Gıurgıul, şı, între ele, Dunărea, cu armatele 
ce evoluază pe malul fluwulu Sub formă de pete minuscule, 
dar fiecare la locul exact unde trebue să apară, cu toate amănun- 
tele importante, se văd baternle rusești, îmbarcaderul lınıcı de 
drum de fier, stația Frăteştu, satul, шиа drumului de fier spre 
Bucureşti Totul are preciziunea une: hărți militare, executată 
însă de un mare artist, aşa cum făcuse pe vremun Callot, 
ca şı Bombardamentul pe malul Dunárn, tot dın 1877 Pictorul 
acesta prodigios, ma: ales comparat cu mediul în care trăia, are 
marele ment de a-şı acomoda totdeauna stilul şi tehnıca, după 
subiectul ce avea de tratat 

Alătun de capitolul aşa de util, pentru top ce. care vor face 
în vutor 1stoma moravurilor la noi, către mijlocul secolulu, cu 
toate acele meseru, dispărute azı, cu проте vânzătonlor ambu- 
lang, cu pnvehstele din străzile dela penfene şı chiar din centrul 
oraşului, un altul tot așa de pasionant, este cel în care motivele 
sunt luate dın vieata satelor Costumele cele ma: caracteristice şi 
mar mândre, nu numa: de pe tot întinsul României, dar şı dela 
vecini, dm Bulgaria sau de aiurea, au fost notate cu răbdare, 
în cele ma: mic. amănunte Uneon s'ar putea chiar reface bro- 
derule de pe mâneci sau din alte părti ale ner sau opregulul 

Multe desenurı erau destinate să servească, mar târziu, une 
reproducen prin gravură, obicinuit prin htografie Iar când cromo- 
htografia se răspândește în Apus, ca mijloc oarecum popular de a 
multıplıca o imagine în colon, Szath mar y, ingenios cum era 
să aplice ınventule altora şı curıos de omce procedeu < modern », 
se hotărî 8'o mtroducá şı la noi, să facă desenurı de acuarelă în 
acest scop 

Au rámas dela el mai multe albumun de acest fel In vederea 
lor a executat o scrie de scene de man dimensiuni, de un aspect 
cu totul deosebit decât al celor pe care le desinase în alte împre- 
Jurín Figurile şı decorul, în care aceste figuri sunt încadrate, 
sunt sublınıate cu linn puternice, groase, care le pun în mod brutal 
în evidenţă şı le separă unele de altele Gama coloritului, aşa de 
subtilă şı de fină în nuanțele ei, în ma: toate operile anterioare, 
este redusă la cele tre. tonun esențiale, galben, roșu și albastru, 
pe care singure le putea reproduce, fără să le deformeze, piatra 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 41 


htografică, în procedeul grosolan al cromohtografiei Totul se pre- 
zintá mai comun, mai vulgar chiar, de cum ne-am aștepta dela 
un astfel de artist 

Ceea ce întăreşte această rmpresie neplăcută şı tulburătoare, 
obıcınuı cum eram cu desenele şı acuarelele atât de desávárgite 
de altădată, este că unele din aceste scene se întâlnesc fără cea 
mai mică deosebire, printre cromohtografule pubhcate de P r e- 
51081, sub propre semnătură Aşa este, între altele, acuarela 
din colecția Academie, Biserica Batiştei, 1scăhtă de Sza th- 
mary, dar identică cu o cromohtografie а Іш Preziosi, dın 
1869 1) Niciun detahu, cât de neînsemnat, nu hpsește Este vorba 
de una şı aceeași operă $1 cazul nu e unic în colecția d-na S a t- 
mary și în colecția regală mai sunt alte câteva, despre care 
se poate spune exact acelaşi lucru 

De unde să vină ciudata confuzae între lucrănle unuia și lucră- 
vie cehulalt? Szathmary ега un cu mult mai dotat şı mai 
important artist decât Preziosi са să se poată vorbi de un 
«plagiat» Nu e decât o explıcatıe Cei doi acuarehsti erau nu 
numai prieteni, dar şı colaborator, asociați am zace, cu un ter- 
men comercial, de vreme ce tıpârırea cromohtografulor era o între- 
prindere comercială En lucrau împreună modelele ce serveau аро1 
pentru efectuarea cadrelor, pubhcate separat, sau în album In 
fond nıcıunul nu acorda o prea mare importanţă părțu cu care 
contribuise la o operă de așa scăzut nivel artistic 91 astfel, el 
puteau prezinta aceste «1zvoade », căci în fond nu erau altceva, 
aranjate după nevoile cromolıtografıcı, ca lucrăn ale unua sau 
ca lucrăn ale celuilalt, după împrejurări 

De altmunteni, uneori avem norocul să găsim alătun schıta 
primitivă, prima ideie a une. compoziții ce va fi mai târziu repro- 
dusă, şı acuarela efectuată tocmai în vederea reproduceri Prima 
ne surprinde prm hbertatea tratáru, prin verva cu care este rea- 
hzatá In pete largi ea păstrează aspectul unei fencite improvi- 
zatı Cealaltă este greoaxe, obosită de prea multe revenm cu 
pensula, dısgratıos deformatá dın prıcına conturelor sublınıate, 
cerute de tehnica cromolıtografıeı, phcticoasă prin caracterul sáu 


1) Cf planga cu acest nume dm Albumul publicat de Victor Brătu- 
lescu Vechi veder: Bucuregtene, Bucureşti, 1935 


www.dacoromanica.ro 


42 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


didactic, de « document » Una era destinată să rețină o impresie 
ferıcıtâ şi să ntre în cartoanele artistului, de unde să nu 1asâ 
decât rareorı, spre a fi arătată unui camarad sau пош om de gust, 
cealaltă prıvea pe marele pubhc Soarta е era ındıferentâ lu 
Szathmary Dacă s'a păstrat, a fost o simplá întâmplare 

Ceea ce distinge pe acest minunat artist de restul contempo- 
ranilor să este un temperament vecınıc tânăr, interesul pentru 
tot ce-1 poate pune la încercare spiritul de mvenție, adică 1mpre- 
sıonabılıtatea, este mai ales ехрепепја pe terenul profesional, o 
îndemânare practică cu totul excepțională, mgeniozitatea İn gösırea 
procedeelor In tot ce face, în tot ce întreprinde, în cursul vietu 
sale lungi şı accidentate, se simte o personahtate Chiar afacerile 
începute în scop comercial poartă marca firn sale orıgınale Astfel, 
el n'a fost numa: desenatorul şı acuarelstul acelor opere, care 
constitue gloria cea mai curată a $coalei noastre, către mijlocul 
secolulm trecut, înamte de арапра lu Grigorescu Dar el 
a fost şı un îndemânatec htograf, un populanzator al obicerurilor 
şı costumelor dela noi, prin planga cromolıtografıcâ, în sfârşit un 
mcomparabil fotograf Cutreerând tara în lung şı'n lat, fascinat 
de ceea ce vedea, el și-a dat seama de tot ce era pientor în pri- 
mitivismul nostru pitoresc, a simțit toată partea de poezie adâncă, 
acordul complet al omului cu natura, şi le-a redat în opere superbe 
Uneon dın ınışıatıvâ propre, alteon la îndemnul Domnitorului: 
Carol, sau spre a pregăti acestua albumun cu aspectele cele 
mat tipice dm ţară, el ne-a lăsat nenumărate fotografı de per- 
soane şı de veden din natură, unele de mic format, altele de man 
proportu, adevărate tabloun Până în ultimul timp, când Dırecfıa 
Presa, Ofıcul Naţional de Turısm şı câtiva partıcuları de gust 
au intrat în Joc şı au început campania lor ca să facă cunoscută 
tara, fotografule lu Szath mary erau cele mai evocatoare, 
mai mtehgent alese, mai potnvit şı mai instructiv prezentate 
Onunde le întâlmm şı, în primul rând, în colectule Academia, 
ele se disting prin calıtatea lor excepțională, prin înfățișarea lor 
aparte 

Interesant este că, uneorı, la orıgınea uner acuarele se găsește 
una dın aceste fotografı Cazul acesta a trebuit să se întâmple 
destul de des Vom aduce însă un singur exemplu, destul de con- 
vangötor fotografia şı acuarela ce reprezintă Turnul Bárápei dm 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 43 


Câmpulung, împreună cu dughenele dın jurul lui, ambele în colec- 
tule Academie: Trecând însă dela documentul obţinut mecanic, 
cu aparatul fotografic, — evident sub controlul celu care îl manipula 
şı cu toate dificultățile mevıtabıle în acea vreme, atunci când era 
vorba să se 1a o vedere pe о placă de man dımensıunı —, la cel 
executat în desen sau acuarelă, Szathmary a știut aşa de 
bine ce să aleagă, cum să se acomodeze exigenţelor genulu și să 
evite tot ce ar fi putut crea o impresie de lucru copiat, încât nu 
există nıcıun fel de deosebire între o astfel de lucrare şı oricare 
alta, cât de imspirată, luată direct la faţa loculuı 

Alătun de toate aceste însușiri, la care s'ar adáoga cultura sa 
vastă, farmecul său în societate, despre care mârturısesc toti 
contemporann, se cuvine încă să recunoaștem lu Szathmary 
un mare merit acela de a nu se fı lăsat învins de mediul adormi- 
tor, dm punct de vedere artistic, dela поі I-a trebut probabil 
о mare energie, un puternic resort interior, o vitahtate și o ımpre- 
sonabilitate puţin comune pentru ca, spre finele теўи, să lucreze 
cu aceeaşi râvnă şı să reuşească opere ca acele care poartă data 
după 1870 Când пе gândim la frumosul talent al lu Нер ўта, 
curând măcinat de sıtuatule mediocre dela noi, până ce autorul 
А огоге1 şı al portretelor dela Muzeul Munıcıpal şı dela Toma 
Stelan să se coboare la nıvelul scăzut pe care-l prezintă openile 
sale, fără excepție, dın ultima perioadă a меў, rezistenţa Іш 
Carol Popp de Szathmary ne apare cu atât ma: demnă 
de admiratie Mı se păruse, în momentul în care am redactat lucra- 
rea mea despre Pictura Românească în secolul al XIX-lea, cá şı 
Szathmary suferise, ca atátea altu la noi, o diminuare a 
avântului şı a puteru sale de creatie, dın prıcına vârstei şı a medru- 
lu înconjurător Cromohtografule şı modelele săvârșite în vederea 
lor erau poate unul din motivele се má obhgase să ajung la această 
concluzie Expoziţule din ultimu anı şı ma: ales colecția Academie. 
au avut darul să mă lămurească In vremea în care, pentru un public 
amator de astfel de scene, el combina în chip penibil modelele 
rândute să fie reproduse cu piatra htografică, el desina, cu o 
admırabılâ facilitate, scenele din Războiul Independenţei, peisajul 
dın pădurea dela Mehadia, Portul Rusciuc, Vederea Sulner, Malul 
Dunăm la Rusciuc, care se pot considera printre cele mai bune ale 
sale acuarele 


www.dacoromanica.ro 


44 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





Henrich Trenk (1820—1888?) este tot un acuarelist, т 
cel mai corect dintre mânuitoru la noi ar colorilor de apă, hpsit 
însă total де geniu, de grație şı de ingemozitate, adică tocmai: de 
acele calıtâtı prin care Szathmary fermeca ре toti cunoscá- 
tom Elvenan potoht şı echihbrat, pregătit pentru mesena се 
îmbrățișase cu acea serıozıtate, care e una din trăsăturile domi- 
nante ale паре dın care făcea parte, el este suficient de înarmat 
pentru o artă documentară, cum va fi cea pe care o va practica 
mai în tot cursul vietn sale Va face, cum am arătat aıurea 1), 
ıncursu İn domeniul pıcturu Va fı un artast cinstit, în a cărui 
viziune putem avea încredere și în execuția cărwa nu vom des- 
coperı greşeh evidente sau grave lacune Tabloun calme, care nu 
vor destepta nici simpatu irezistibile, ma antipatu profunde Ele, 
mai ales, nu vor fı la origina nicıunel polemici, cáci omcine le 
acceptă fără discuție, dar nimeni: nu se va gândi la ele în ceasurıle 
de reculegere 

Descopent de Alexandru Odobescu, care imediat își 
dă seama de genul talentulm său, Trenk este angajat să ılu- 
streze raportul, pe care eminentul arheolog era însărcinat să-l 
înainteze mınısteruluı Cultelor, asupra Monumentelor ıstorıce dın 
câteva județe din Muntema Era vorba de aproximativ o sută 
patruzea și opt de plange (la început chiar de o sută optzea și 
cinci), care ar fi servit nu numa! la lámunrea, prin 1maginá, a tex- 
tulu, dar şı la pictarea ma: târziu, pentru galeria naţională de 
tabloun, a unu număr de peisagu şi de veden din ţară Odobescu 
este multumit de colaborarea cu Trenk «Vedere cele mai fru- 
moase şı antichitătule cele mai interesante sunt reprezentate cu 
mult talent în шеи, acuarelă și în вере» Ulerurie sunt ascunse 
prin cine știe ce colecție, unde, dın prıcına chiar a caracterulu 
cam arhaic al picturu Іш Trenk, nımenı nu le mat dă atenție 
« Ar fi de dont, adaogă Odobescu, ca Guvernul să se decidă 
a face cheltuala cromohtografiern acestu. album, care ar găsi 
negregit multi cumpărăton chiar şi în streinátate » 

Cromohtografierea proiectată $1 acceptată în principiu de 
guvern nu s'a făcut, iar guaşele dăruite Principelu Carol la 


1) G Oprescu Pictura românească în secolul al XIX-lea, р 59 s urmă- 
toarele Acolo se va güsi şı bibhografia chestiunu 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ȘI ACUARELA 45 


sosirea sa İn ţară, au fost dăruite de acesta, la rândul său, Muzeu- 
lu national și împărţite între Muzeul de artă populară, şaptezecı 
şı cıncı dintre ele (cele efectuate în 1860 şı 1861, una singură, 
Nr 71, din 1864), şı Muzeul de artă rehgioasă, douăzea şı una 
(cele ma. multe dın 1864 1). Ele îndephnesc toate calıtâtıle de pre- 
cızıune şı de clantate, pe care suntem în drept să le cerem dela 
nişte acuarele de caracter documentar Dın acest punct de vedere 
valoarea lor nu se poate în deajuns lăuda (Pl XVI) 

Dar Trenk, în afară de modelele pentru ılustrarea prn 
cromohtografie a unora dın pubhcaţule Іш Odobescu, asupra 
cărora vom reveni în curând, a lăsat o serie de alte acuarele, azı 
la Academie, despre care ası don să dau oarecare detalu Este 
vorba de douăzeca de foi, în care apar fel de fel de ınstrumente 
preistorice, din vârsta pietrei lustruite Sunt, prin urmare, tot 
niste desenun de tip documentar, poate destinate lu Odobescu, 
ca model pentru suphmente la vreuna dın openle acestua In 
sfârşit alte câteva lucrăn redau fragmente de sculptură antică 
Ultimele nu se deosibesc prea mult de cele întâlnite în mai fiecare 
seminar de arheologie, ca operă a desenatorulu fără pretenţu, 
alăturat pe lângă acel seminar, Celelalte însă sunt infinit ma: bine 
executate Este aceasta oare din prıcınâ că erau destinate să fie 
reproduse în Franţa (unele poartă mențiunea « dessiné par T r e n k ») 
pe când celelalte erau simple notăn, pentru aducerea aminte? Se 
prea poate In orce caz, între unele şi altele este o mare diferență 
de factură (Pl XVII) 

Nu numa: forma, accidentele ce un instrument de piatră sau 
altul a suferit în pământ, până să ajungă la поз, sunt redate cu o 
mare exactitate, dar coloarea, aspectul materie: dın care fiecare 
este constituit sunt sugerate cu atâta perfecțiune, încât aproape 
ne înșală ochiul Rareon mı s'a întâmplat să văd, în acest sens, 
ceva mai reuşıt Toate pietrele, în compoziția cărora intrau mai 


1) Lasta acestor desenurı se găsește în lucrarea mea, may sus citată, la pp 61 
şı 62 Cf m articolul lu Aurelian Sacerdoteanu Cercetări istorice şi 
pitoreşti prin mănăstirile noastre acum optzeci de anı Lucrările luy Al Odobescu, 
Н Trenk şi G Tătărescu Arhiva Românească, tom VI, 1941 Anca se vede că 
Trenk a fost plătit cu ema galbem pentru fiecare guage sau Шетю ce executa, 
după schiţele luate la faţa locului, care erau însă in posesa lm Û do b es cu 
(contract cu Statul dm 4 Oct 1860) 


www.dacoromanica.ro 


46 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


multe felun de roce, se pot anahza, în toate amănuntele, ca şı cum 
am avea în față obiectul insuşı dela care а pormt artistul Calıtâtı 
secundare, de sigur, într'o tehmcă în care Szathmary ne 
uumse cu independenţa spintulu său, cu virtuozitatea cu care 
ştia conduce pensula de acuarelă, calıtâtı totuși, de un gen solid 
şı respectabil, ce ne obhgă să ne oprım în faţa operu acestu om 
cinstit și ponderat, cum sunt mai toti locuitor tšrn, de unde 
venise printre noi!) 

Dacă ar ma fı nevoie şı de un alt exemplu, pentru a se vedea 
deosebirea ce exista între Szathmary m Trenk, o guage, 
intrată de curând în Muzeul Toma Stelan, m-l poate ofen Este 
vorba de unul dın acer vânzăton ambulanți, a căror ımagmă fusese 
fixată aşa de spiritual de primul dintre acegti artişti Trenk 
încearcă şı el să o redea, se încurcă în detaln, revine cu pensula, 
îngreuază aspectul desenului, ajunge în cele din urmă la o figură 
destul de feapüná, exactă de sigur, dar cu totul lıpsıtâ de interes 
Cine dorește să ştie cum apărea un laurgiu in 1860—1870 va fi 
satisfăcut Милет însă nu va privi la acest desen cu interesul 
amatorulu de artă 2) 


1) O probă, venind să confirme supoziţia că acuarelele au fost cerute de О d o- 
bescu şı că ele erau destinate să ilustreze una вап alta dm lucrările acestuia, 
ne-o oferă pubhcapa la Pars, în 1882, a « Tezauruluı dela Petroasa, disertațiune 
arheologică », cu opt stampe chromohtografice, în tipografia lu V А Morel. 
Tatografıa, după desenurile acuarelate ale lu Trenk, este executată pentru 
unele plange de Lë veil, pentru altele de Daumont on de Lefèvre 
Orıgınalele nu m s'au păstrat Ele au rămas poate în Paris, unde s'a făcut tipărirea 
Cahtatea lor se poate însă judeca după plaugele ce posedăm și, mai ales, având 
în vedere acuarelele ce reprezentau piesele preistorice 

In total sunt opt plange un frotispiciu, care este partea cea mai interesantă, 
de vreme ce presupune o intenţie de prezentare, deci de compozipie, și şapte fo: 
documentare, cu cele şapte шал însemnate obiecte din tezaur Ibricul (l'aguère), 
strachına (la patëre), colanul, closca (fibula cea mare), fibulele mıcı, vasul octo- 
gon, vasul dodecagon Frontıspıcıul reprezintá însă, pe un fel de etajerá, dincolo 
de care apare peisajul loculus unde au fost găsite obiectele, — etajerá acoperită 
cu un covor cu ciucuri de aur, — un fel de natură moartă cu toate aceste obiecte, 
dispuse întrun grup 

Aceste stampe vin astfel să întregească ceea ce a ajuns până la noi dm opera 
desınatâ a lu Trenk 

3) Această guase face parte dın cele donate, cu atâta generozitate, Muzculuı, 
de 4-1 Aurel Procopiu, consılıer onorific al Curtu de Casaţie 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 41 


ASACHI SI GRUPUL IESEAN 


Comparat cu grupul muntenilor, celălalt, pe care îl întâlnim 
în Moldova, în prima jumătate a secolului, ne impresionează prin 
coheziunea lu, primtr'o unitate a concepției, pe care în zadar 
am căuta-o la се dm București Am constatat acolo ındıvıdua- 
шап puternıce са Szathmary, artiști conştuncıoşı şı reflec- 
tati, formați in scoh occidentale, ca Chladek şı Trenk, 
incepâtorı phm de ıluzu şı nu lıpsıtı de amor propriu ca N e g u- 
lıcı Fiecare se desvolta conform 1deilor sale, când a ajuns să-şi 
inchiege un crez artistic, sau conform temperamentului și 1nstinc- 
tulu său, când renunţă la o doctrină şı se manifestă spontan 
In Moldova їоф se strâng în jurul опш om pe care-l respectă, 
ascultă sfaturıle lui, îşi reguleazá actuvitatea după ındıcatule ce 
primesc dela el, mdsícatn care toate au în vedere mdicarea cul- 
turală a táru, conform unu: plan îndelung meditat Astfel înţeles, 
rolul hu Asachi: capătă un relef extraordınar, se impune 
atenției tutulor lar demnatorul neîndemânatic, care totuşi a 
lăsat, pe acest teren, o operă bogată, mare parte păstrată la Aca- 
demie, 1a înfățișare de şef de şcoală, nu fundcá ar fı întrecut prin 
ceva pe ceilalți pictor şı desınatorı, el pe care fiecare, cât de modest, 
îl putea întrece, cı pentrucá în inima lui caldă, în mintea lu lumi- 
nată păstra un deal, pentru realizarea cărma își sacrıfıcase mai 
întâru dragostea, adică un sentiment atât de adânc, încât el rămă- 
sese viu până la adânca bătrânete, ideal cărma îi dedicase toate 
putenle fizice şı spirituale ale funfeı sale On dın ce parte vom 
considera mişcarea culturală şı artıstıcâ din Moldova până către 
mijlocul secolulu, figura lu Asachı ве va rıdıca, senmnă şı 
wnpunătoare, în fata noastră 

İn colectnle Academiei s'au păstrat foarte multe desenurı, azı 
clasate sub numele Іш G Asachi: In reahtate numa: o parte 
dın ele pot fı atmbuite acestuia, cum vom vedea Împreună cu 
cele dela Pinacoteca dın laşi 1), ele ar putea constitui un material 


1) Printre desenele aşa zase ale Іш Asacha, dm Taşı, cele mai mult trădează 
o mână ma: expermentată, o educape artistică, un gust chiar, superioare celor 
de care dă dovadă compatnotul nostru Cele mai multe sunt alegoru complıcate 
cu aluzn la amor, la căsiitorie, la cane ştie ce virtuţi, și s'ar părea că se succed unul 
altuia, constitumnd împreună o poveste Lama, în compozıfule рше de personagu, 


www.dacoromanica.ro 


48 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


suficient spre a judeca genul talentulu său, evoluția sa ca artist, 
în timpul în care a practicat el însuşi arta, însă cu o condiție 
să fie sistematic şı congtuncios clasate Dın neferıcıre nu e cazul 
La Taşı, printre tablounle evident opere ale luu A s a с hı, rămase 
după moartea sa, s'au strecurat şi altele care se găseau la dânsul, 
aduse din Itala, cumpărate sau primite în dar, de o cahtate supe- 
moară, mult deosebite de cele -autentice La Bucureşti desenurile 
sale au ajuns amestecate cu cele ale camarazilor să de şcoală, la 
« Leopol » şi la Viena, cum arată hotărît unele semnături, şı maniera 
difentă în care sunt executate, cu cele ale unuia sau altuia dintre 
colaborator să la Academia Mıhâıleanâ şı cu cele, de o dată mai 
recentă, ale fiulu său Alexandru Aflate la un loc şı intrate 
împreună în posesia Cabınetuluı de Stampe, nimeni n'a întreprins 
până acum, cu îndrăsneală şi competenţă, separarea ındıspensa- 
bilă, înainte de a începe un studiu serıos, a ceea ce este cu ade- 
vărat original, de ceia ce denotă un cu totul alt spirit şı altă mânâ 

Asachi: avea bunul obıcelu să semneze şı să dateze multe 
dın lucrările ieşite din pana sau dın creionul său О făcea cu un 
fel de cochetăne, nu hpsitá de puţină vanitate Ea ne prinde bine 
astăzi, căc ne ajută să determinăm cu oarecare certitudine ceea cea 
este propriu, în aşteptarea clasăru defınıtıve, care nu va putea 
întârza Ne putem deci mârgını, în judecarea operu sale, la acele 
desenun care au mdicația sigură că-s de dânsul Lângă ele vom 
adăoga pe cele care, deşi neiscáhte, poartă mcontestabil semnele 
unuz chip ıdentıc de a înţelege o astfel de lucrare Cele ale fıuluı 
său, mai ales prin data la care au fost efectuate, se pot şı ele separa 
cu ușurință Asupra celorlalte numai, destul de numeroase, dar 
de un caracter şcolăresc, ar putea plana nesiguranța Avem con- 
vingerea cá, în majoritatea cazurilor, ele sunt executate de altı 
şı păstrate de Asachi, fie ca amıntıre dela unu colegi, fie ca 


Íntr'un decor clasic cu rume, cu temple, cu arbuști merıdıonalı, este trasă cu o 
mguranţă pe care nici când n'a avut-o A sach: Unele sunt spălate cu tus оп 
atinse cu guaşe, İntr'un chip ce arată o îndemânare deosebită dm partea autoralm 
lor De altminteri, ele sunt neiscáhte Presupun că au fost executate în Italia — sts- 
lul lor este curent la Roma la începutul secolului — de un prıetın al lu Asachı 
ori chiar cumpărate la vreun negustor Un proiect pentru statua lu: Stefan 
cel Mare este însă gândit de Asachi, inventat de Al Asachı, ёш său, şi 
htografiat de V Katzlen 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL ŞI ACUARELA 49 


modele pentru elevu Academie: sale de arte, şı întrebumtate în 
acest scop, cum arată faptul că după ele s'a copiat de multe on 

Ореше Іш Asachi: dela Academie sunt păstrate în cartoane 
şı sunt de mai multe dimensiuni unele, cele ma: multe, sunt de 
mica proporfu , altele ceva mai man, altele, în sfârșit, man de tot 
Ultimele sunt de obiceiu legate împreună, formând câteva albu- 
mun Cele dela Pinacoteca din Jaşı, mult ma: puţin numeroase, azi 
încadrate, dacă sunt de dânsul, ceea ce este problematic, ar fi de o 
calıtate mult superioará Ele au fost alese în deosebi printre cele 
aduse dın Itala, pe când cele dela Bucureşti aparțin întregu 
canere a ilustruhu moldovean, începând cu epoca studulor sale 
din Lwow, până în ultimu am а dhrectoratulu său artistic dela 
Academia Mihăileană Anahza noastră va fı aphcată mai ales 
asupra celor dela Academie, ma: accesibile cercetătorului, îmbră- 
tışând o penoadá mult mai lungă, produse atât în vremea în care 
au văzut lumina cele dela Taşı, cât şı în epocele antenoare și ulte- 
поаге acesteea 

Dela Nr 1 până la Nr 34 sunt numai foi de studu, unele repre- 
zentánd fântânı, altele ramurı şı trunchıurı de copacı, în creion 
şı în conté Printre ele o acuarelă, cu totul slab şı mexperımentat 
tratată Comparate cu cele 1scálite, de mai târziu, те o singură 
fome, în afară de acuarelă, nu pare să fie de Asachi. İn once 
caz este vorba de simple exerciţu de clasă, lıpsıte de caracter 
Dela 55—66 sunt capete, în creron şı peniță, unele evident copiate 
după modele clasice de desen Ele au servit, la rândul lor, ca punct 
de plecare pentru alte desenun Au prımt pe dos, pentru a fi 
lesne copiate, o pulbere de creion, — care ве mai vede încă —, aşa 
încât să lase o urmă pe hârtia albă, atuncı când se va trece pe 
faţă, cu un creion sau cu un vârf таз ascuţit, de-a-lungul hnulor 
Nu mı se pare imposibil са cea ma. mare parte din ele să fı servit 
elevilor dela clasa de zugrăvire a Academie: Mihăilene, cu atât 
mai mult, cu cât ele sunt ma: recente decât cele precedente 

Dela Nr 67 la Nr 87 sunt studu anatomice Între ele o piesă 
importantă, nu prin cahtatea execuției, cı prin faptul cá e ıscâlıtâ 
feet Georg Asaky, Leopoh 1804, Profesore (uc) Buzz: 
Ne aflăm deci în faţa primer lucrán absolut autentice a Іш 
Asachı, executată la vârsta de şaisprezece am Este un studiu 
de anatomie, un picior 


www.dacoromanica.ro 


50 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


După 1805 Asachi trece la Viena, unde îşi continuă învă- 
fátura de ingmene Din această vreme există un cap antic, cu 
data de 1807, ascăht Georg Hübner, probă evidentă că printre 
numeroasele desenun de şcoală se găseau cu siguranță şi de cele 
provenite dela colega de ai Im Asachı In acelaşi an, ceva ma: 
târziu, sau în anul următor aceasta se găsea la Roma Pe unul 
dintre albume se poate cxi Libro dı dissegm di G Asaky, 
comıncıatı a Roma 1807 e continuati a lassy 18141) Intre aceste 
două date se petrece şederea artistului la Roma, etapă ce va avea 
o aşa de mare influență asupra desvoltăm vutoare a compatrıo- 
tulu nostru, şı întoarcerea la Tag, ca să se pună în serviciul {йт 2) 

Pe prima pagină descopenm, redactată de mâna artustulw, 
o hstá cu numele multor pıctorı ıtalıeni și streini, cu datele naștere 
şı vârstei la care au munt Urmează аро: un portret, probabil 
după o gravură, а] Іш Arnoldo dı Lapo (7) «architetto 
fiorentino », şı un altul al Іш van Eyck, pe care îl numește 
van Dyck Mal departe aflăm o serie de lucrán, cu mult ulte- 
moare, asupra cărora vom reveni Ele sunt schıfate pe for ıntro- 
duse mai târziu între filele albumului Se revine din nou la paga- 
nele primitive, cu desenurı care, natural, vor fi săvârşite cam în 
același an cu cele dela început Astfel, un cap de copil, cu totul 
hpst de interes, în creion, poartă data 1809 Маз important, cel 
putin ca document, este un portret al fratelu lu As a c hı — 
Danzel, —din 1813, lucrat probabil după înapoierea în ţară 
(РІ XVIII) Un portret а Im Petracha (sie) este din acelaşi an 

In fond, nu aflăm aver decât o parte neînsemnată a producție: 
lu Asachı în Italıa, când este cunoscut cá el a fost foarte 
activ, desenând singur sau İn tovărășia prietene: sale Bianca 


1) İn transenere am respectat lunba şı ortografia Im Asa cha, саге, în ita- 
heneşte, se înşală uneorı 

3) Bazându-se ре un fragment dm memornle luz A sa c hi (manuscrisul 3776), 
la Academie, Eug Lovinescu consideră data de Aprile 1808 ca mai pro- 
babılâ decât cea de 1807, pentru începutul gederu in Itala a artıstuluı Desr anul 
1807 a fost specıfıcat char de Asachi: (însă la o epocă ulterioară) са cel în care 
a luat contact cu Itaha, este probabil că făcea confuze Cf E Lovinescu 
Gheorghe Asachi, р 21 şı următoarele. Dr C I Istrati în Din trecutul nostru, 
considerase că şı 1808 ar fi neprobabıl, ca dată a sosunu lu Asachi: la Roma, 
oprindu-se la 1809 sau, cel mult, la finele Іш 1808 Desenele datate 1808, dın 
Roma, ne arată că se înşelase 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 51 


Milesi, în ateherul lu Canova, prin colectnle pubhce, 
copund capete şı fragmente de tablourı, sau în mijlocul naturel, 
în fata pexsagnlor subhme dın imprejurımea Rome: Rodul acestor 
indeletmem îl găsim în alte patru albumun, de ma: man dimen- 
аташ, ŞI İn câteva dintre foile izolate, dm portofolule ma mici 
Intr'unul din albumun sunt unele subiecte 1tahene, ceva mai 
hber tratate, probabil ma: recente Vederea unu: port dın Tran- 
stevere, câteva aspecte netermınate de monumente Intr'alt por- 
tofohu, purtând data 1808, sunt desenate diverse figun după 
openle din colectule Vaticanulu, mai ales dın Camenle lui 
Rafael Ele dau, in mare parte, 1mpresia desenurilor din hceele 
noastre, de acum patruzeci sau cıncızecı de am, când elevu se 
serveau de modele htografiate 

Tot din 1808 este un al treilea album Stud: dı disegno nelle 
camere di Raffaele а Roma, Roma 1808, de Georgio 
Asaki Sunt mgte încercăn în creion după compozitu celebre 
din Vatican Portretul lu Rafael, ce apare într'unul din gru- 
pele din Şcoala dm Atena, este semnat Giorgio Moldavo 
După acelaș maestru este desenat portretul Fornarıneı, dın Galena 
Barbenm Un creion după un bust în marmoră al Іш Giorgio 
Bogdan!) poartă data 1809 In sfârșit, o serie de copu în creion 
după unul sau altul dın tablourile celebre dın Roma 

Al patrulea Album de «Gidrgio Asakı Moldavo, 
Roma, 1809 », cuprinde o multıme de foi albe, cusute împreună, 
probabil, de artist Cele ma: multe sunt acoperite de naive studu 
de copacı, de plante, de veden ıtalıene şı de capete de persoane 
O vedere dın Genzano, dela 1810, pare ceva ma: bine studiată Un 
grup de arbon, deasupra laculu Albam, locul de intâlnıre al mai 
tutulor pictorilor streini, din Itala, este semnat şi datat 1812 
Aceași dată o poartă şı o schiță după un tablou de Domenu- 
chino, din Grotta Ferrata O şuvıtâ de păr, buclă dăruită 


1) Giorgio Bogdan este o personalitate, al cărm rost se desluşeşte 
dın Calendarul lu: Asachı ре 1864, acolo unde As a c hı ne vorbeşte în biografia 
sa (p 51 şı urm) de се: pe care îı întâlmse la Roma George Bogdan era 
wn boier patrot, care refuzase să-şi scoată igheul înamtea Domnului, și care, 
ameninţat de acesta cá 1 se va scoate ışlıcul odată cu capul, fuge la Paris, de acolo 
la Roma, unde moare După cum rezultă dm examenul desenurilor hu A s a cha 
acolo, în Roma, pusese să 1 se facă un bust de marmoră 


4* 


www.dacoromanica.ro 


52 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


probabil de Bianca Milesi, închee sentimentul dar puţin 
cam пау acest album 

Intorcándu-ne la grupul desenelor de ma mici dimensiuni, mal 
găsim un oarecare număr dın ele inspirate de Itala, apoi câteva 
executate în primu anı după întoarcerea în ţară, alătun de un 
număr impresionant de lucrán ale frulu, după cum rezultă dın 
data la care au fost semnate 

Vom încerca să separám pe cele ale lu G Asachi: de cele 
ale celorlalți Dela numărul 88 înainte, până către 104, sunt încer- 
сёгі de compoziţie О clasare provizone după subiect, a avut са 
rezultat că sânt puse împreună desenun din Itaha, cu altele mult 
mai tardive şı chiar cu opere de Alexandru Asachı. Unele 
din ele, amestecate cu gravurı ıtalıene pe care stă scrisă data de 
1812, au văzut probabil lumina cam în acelaş an Este suprinzător 
să constatı uneori că acelaş desenator, aşa de încurcat şı de stânje- 
mt orı de câte on copiază un cap după antic sau o figură dintr'o 
compozatae de Rafael, саге deci nu se poate mdica decât în mod 
cu totul excepțional peste ceea ce ar fi în stare să facă azi un elev 
mediocru dela Școala de Arte Frumoase sau chıar dela lıceu, este 
ceva mat în largul său şi mai îndemânatec când construeşte о mică 
compoziție, cu două sau mai multe personagu İn defınıtıv se 
poate spune că, încă de pe atunci, ambiția sa ега să ajungă a-ş 
însuși elementele necesare spre! a construi o scenă istoricá, şi cá 
imaginația sa îl servea mai sigur şi-i era de mai mare folos decât 
observația directă Nr 94 este o pildă convingătoare despre aceasta 

In acelaş lot de desenurı se găsesc şı niște schiţe pentru ilustra- 
геа Bıblıcı Ele sunt însă opera fıuluı și asupra lor vom геуеш în 
curând Dın contra, un studiu de draperıe de proporțu ma man, 
purtând Nr 102, care se completează cu un alt studiu, dela Nr 
103, ar putea fi de G Asachı Impreuná ele ar constitm note 
pentru o Judecată а Іш Solomon, și ar putea fi inspirate sau 
direct copiate după o compoziție de Poussin 

Ma. departe, lăsând la o parte câteva mici notăn cu subiect 
țărănesc şı o serie de studu pentru personagu istorice dın Moldova, 
care sunt tot opera fiulu, ajungem din nou la nışte portrete, 
efectuate probabil in Itaha un Tasso, în creion, un Filip al 
II-lea, ıscãlıt de G Asachı, аро un Cap de cardinal, după 
cine ştıe ce portret — in cretá neagrá şı sanghiná pe hártie rosó —, 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 53 


în sfârșit câteva capete de membru ai famılıcı, surprinzător de 
slabe, şı un portret al lu A s a c hı, bine desinat, denotând oare- 
саге maturıtate și experientá, de sigur opera altuia 

In ordine cronologică ar trebu să semnalăm câteva din dese- 
nunile de mici dimensiuni, cam pe la numerile 149 şı mar înainte, 
unde se află un cap după Rafael s câteva alte detalu dela 
Palazzo Farnese, mai multe calcun după gravun franceze dim sec 
al XVIII, un desen după cele două nimfe dın faimosul tablou de 
Domenichin о, dela Gallena Borghese (Nr 190), o altă figură 
(191), purtând data 27 Maggio şı iscăhtura Іш Asachi, un stu- 
diu de nud, şı el ıscãlıt, şı cu data de 16 Dec 1810 

Toate cele următoare, până la Nr 210, sânt desene de atelier 
Cu Nr 210 apare un cap în sanghină, după antic, ceva mai accep- 
tabil, apoi, până la Nr 237 se succed tot numai capete, unele pe 
o hârtie brună, care sunt de Asachi, purtând uneon chiar 
ıscğlıtura sa, altele pe o hârtie albă, care nu-s de dânsul Dacă la 
această lungă hstá adăogăm şı desenunle dela Iași, câte din ele 
poartă indicatia sigură că sunt de À s a c h i, am terminat aproape 
tot ce a putut să producă artıstal, în timpul șederea sale în Italia 

Pnntre primele desenurı executate în ţară, după portretul 
fratelm semnalat mai sus, sunt cinci capete, într'un oval, ale 
membrilor famhe Ghica, poate rude cu Hatmanul C osta- 
che Ghica, în bune relatu cu Asachi, de vreme се, anul 
următor, în casa lu, acesta va dinja reprezentațule pastorale: 
« Mırtal şı Chloe» Compozitia, în cretă albă şı neagră, foarte neplá- 
cută, este executată pe o hârtie preparată de coloare roz Ovalul 
este inclus într'un dreptunghıu, ale cărm unghiuri, până la hma 
ovalulu, sunt colorate în albastru Semnat și datat 1815 

Anul următor, el desena douš scene dn acea pastorală, care 
însemna una dintre primele încercăn la noi de a ве pune pe scenă 
o acțiune dramatică Se ştie că Asachi: se їегеваве mult de 
reușita acestei İntreprınderı, că el însuși desenase cortina 1), cu 
motive nu lıpsıte de aluzu pohtice, că Hatmanul Costache 
Ghica pusese la dispoziţia organizatorilor propria sa locuinţă. 


1) In Calendarul pe care-l pubhcă în 1864, Asachı ne vorbeşte de reprezen- 
тара dm casa Hatmanulu Costache Ghica, pe care, eronat, o pune în 
1817 Tot ас ne mformează că proiectul pentru cortină fusese compus încă de 
pe vremea când se güsca în Roma 


www.dacoromanica.ro 


54 GRAFICA ROMÂNEASCA 


Este probabil cá tot À sa chi supraveghease repetitule Cele 
două desenurı, executate deci in 1816, sunt sau sugerate de amm- 
tırea reprezentație. sau, mai probabil, proiecte în vederea dıspune- 
хез personagulor pe scenă Unul reprezintă pe Mirtil săpând în 
trunchiul unu copac numele rubıtel sale, cel de al doilea scena 
în care îndrăgostiţu aduc зешш Amoruluı, ca prinos, un cub cu 
păsărele Ambele sunt în acel album, în care am semnalat portul 
din Transtevere (Pl XIX) 

Tot acolo, ceva mai înainte de aceste for, există ma multe carı- 
caturı oameni beli, ţigam, persoane chiar din buna societate 
Una dın ele este datată 1819 Este de presupus că toate au fost 
terminate cam İn acelaş timp Există însă atâta distanţă între 
ceea ce ar fı vrut să execute Asachi: şı ceea ce era realmente 
în stare să realızeze, încât numele chiar al bătrânulu Jiquidi 
pare cu mult prea mare spre a-1 putea fi comparat (РІ XX) 

Foiletánd toate aceste încercăn neizbutite пе cuprinde un sen- 
timent de decepție şı de phctaseală, pe care mici chiar amintirea 
celorlalte actıunı admirabile ale autorulu lor nu reuşeşte să le 
înlăture Totul e mediocru, totul denotă cea max evidentă hpsš de 
însuşire In aceeași epocă, în Apus, toți Englezu şı Francezu care 
străbăteau Elveţia şı Itaha erau ınfınıt mai în stare să aleagă un 
subiect pentru un desen sau o acuarelă, să-l aştearnâ, decent şi 
fără pretenție, pe hârtie Poate cá ma Asachi: nu vroia să 
treacă drept pictor Mai târziu el se va mărgim să dea idea $» 
unm tablou sau a une: htografn — cum vom vedea —,pe când 
altul executa ceea ce el imaginase Se fereşte десі să reclame acest 
titlu pentru sine Felul însă în care prezintă acele informe gi ım- 
sipide desenurı, iscăhtura, acel ¢ fecıt + sau ¢ invemt 3 imitat după 
maestri pe care-1 admırase în muzee, sânt dovada ambiţie: sale, а 
unu sentiment de vanitate chiar, а une прве de sens al proporfı- 
lor, care nu sunt de loc în favoarea sa 

Dın acelaş an au rămas câteva note de călătorie, de prin Ardeal 
Un soldat grămțărean sau mărginean, în acuarelă, şı вора lu, 
sunt desenaţi în vederea costumuluı, în deosebi a ¢ sovonuluı $ 
de pe capul ţărance. Urmează арол, tot din 1819, veden din jurul 
Rodna, unele terminate, altele neterminate, toate їп aceiași ma- 
mieră searbădă, de amator fără talent О scenă, tot dela no — un 
haiduc rămt, lângă calul său, şı susținut de nevastă — intâlnısem 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 55 


şı în pachetul cu bucăţile de mici dimensium (Nr 93), scenă pro- 
babıl ınspıratâ de acer pıctorı, care se speciahzaseră, in Itala, în 
compozitu cu subiecte romantice, luate din vieata bandiplor O 
pereche de ţăram şı un plutaş (Nr 105), cum şı niste {йгапсе dın 
Tarcău (Nr 106), fac parte din acelaș pâlc, destul de greu de datat, 
care însă a putut fi executat tot în preajma lu 1819 

Dın aceeași penoadă раге să fie şi o serie de proiecte arhitec- 
tomce, aproximativ două тесі de bucăţi, unele cu İnsemnörı, in fran- 
fuzegte, cu caracterele secolulu al XVIII-lea In once caz unul dın 
ele «Fatadá a оош prostilos domcesc 2, notat cu htere churihce, 
este opera unu, Mihalache Mavrodin şı poartă data de 
1818 Din nou avem dovada acelu amestec ciudat de lucrăn 
orıgınale, ale lu. Asachı, cu altele, evident producție strămă, 
care se găseau din întâmplare la dânsul 

Către 1822 Asachı se îndreptase spre Viena, de unde nu se 
întoarce decât in 1831 La această dată el era prıns de alte gândun, 
mai ales de preocuparea de a răspândi, prin litografie, figura eroilor 
stone. noastre nationale şı faptele lor memorabile, cele care vor- 
beau imaginației poporulu Nu mat are răgaz pentru desen decât 
numai rareori, şı în călătorie Cel puţin, pentru tot acest interval 
nu ma! Întâlnim nimic İn cartoanele dela Academie, cu excepţia 
unor veden dın 1835, printre care una, a Mănăstire Mira, din 
partea «Теп Romene +, executată la 5 Iuhe, probabil în timpul 
unel excursn 

Cu aceasta am încheiat unul din capitolele cele mai încurcate 
şı mai greu de lâmurıt ale grafice. noastre din prima jumătate a 
secolului trecut А ва c 1 nu este însă izolat In jurul lui se strâng, 
cu dragoste, toți ace. care-l vor ajuta la îndeplhmirea scopurilor 
sale culturale Unu dın er vor fı profesoru de pictură şı desen ar 
Academiei Mıhğılene Şı el au trebuit să lase compozıfu în alb şı 
negru, dintre care puţine au ajuns până la nor Altı, în afară de 
Academie, au o activitate paralelă cu aceştia Na dela ei n'a 
rămas mare lucru Vom trece İn revistă, sumar, ceea ce s'a mal 
păstrat şı dela primu, şi dela сез de al doilea 

Din primul grup fac mai ales parte acer colaboraton aí lu 
Asachı, care aveau rolul să traducă -în desen, pentru vutoare 
htografu, gândunle şı ımagınele făunte de acesta, în legătură cu 
evenimentele însemnate dın 1stona Moldove. Dela e. ne-au rămas 


www.dacoromanica.ro 


56 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


însă mai ales reproducenle, adică htografnle, şı nu desenele оп- 
gınale, adică modelele Ne vom ocupa de ele când vom redacta capı- 
tolul special, consacrat acestei forme de artă Unul dintre profe- 
sorı ne-a lăsat totuși, dın întâmplare, o serie de opere cu adevărat 
surprinzătoare Ele s'au păstrat într'un carnet, de mici dimensiuni 
(019 х 0,12), frumos legat în marochın violet, cu ornamente 
că froid > de tip romantic, azi în posesia d-lu Const Orghı- 
dan!) Pe ma fiecare din cele ga1izec1 şi două de file se găseşte un 
studiu în creron, în vederea unu: portret, sau te mun ce note și 
însemnări, după scene dın jurul autorulu La pagınele 24 şı 50 
sunt două acuarele, neterminate Ma toate cele datate, desene şı 
acuarele, mdicš anu 1834 şi 1835 Una singură este semnată cu 
amțialele M L, cea dın 15 Apnhe 1834 

Treceau drept lucrán ale lu Lıvadıtı, în momentul in 
care au fost cumpărate Această presupunere nu poate însă să fie 
exactă Lıvadıtı se numea Nıcolö, iunala numele său 
ar fi fost N şı nu M Cele două htere se potrivesc însă lu Maurı- 
ciu Löffler, cel care inlocueşte pe Giovanni: Schia- 
voni, în 1838, «pentru meşteşugul zugrávirn», la Academia 
Mihăileană, şı care, în 1841, este la rândul său înlocuit, fundcă 
provocase ¢ decăderea » clase. şı nu produsese niciun lucru « care 
să corespundă îngrijire: » Domnulu, după cum se exprimá İn su- 
phca lor, adresată Voevoduluı, ccı care aveau răspunderea pentru 
bunul mers al şcoale.2) Ipoteza cá Löffler ar fi autorul dese- 
nurilor dın carnet mı se pare confirmată de faptul că, la finele foi- 
lor, întâlnim câteva însemnăn în hmba germană și ıscâlıtura unu 
Dr Löffer(şınuLöffler), şı data de 24 August 1842 

Portretele n'au nimic atrăgător, nıcı în chipul cum sunt conce- 
pute, nıcı cum sunt executate Ceva din stângăcule și ınsufıcıen- 
tele Іш Asachi apare şi arcu, deşi, cu cât ne apropiem de sfâr- 


1) Profit de această împrejurare spre а mulţumi călduros d-lu O r g hı d a n, 
pentru bunavoință ce mu-a arătat, permıfându-mı să studiez și să pubhc albumul 

3) Cf G Oprescu, op си, 39 In această lucrare am emus părerea cá pro- 
fesorul dela Academia Mihăileană ar fi Natale Schiavon: DH Bla- 
zıan, în Giovanni Schiavoni, Bucureşti, 1939, a adus dovada că profesorul Aca- 
demiel Mihiüilene a fost Giovanna, şı nu Natale Pentru aceasta a se com- 
para ў recensia mea, asupra cörfu d-lu Blazıan, dm Vraja Românească, Febr 
1940, pp 134—135 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 51 


şıtul carnetului — lucrările par să se urmeze cronologic — se observă 
o oarecare ameliorare Acuarelele sunt însă tratate ceva mai hber 
Löffler раге ma în largul său atunci când mânueşte pensula, 
decât atuncı când se serveste de creion Suntem însă departe în 
urma lu Szathmary şı char a lu Chladek Ce este cu- 
r108, este că cea mai mare parte dın persoanele ce ı-au pozat, pro- 
babıl rude, au toate un pronunțat caracter germanic, nu numa: 
in trăsătun, dar, atuncı când e vorba de costum, la börbatı, char 
în chipul de a se îmbrăca (РІ XXI) 

Metoda de lucru, maniera desenatorulu, aminteşte întru câtva 
де cea а lu lscovescu Pagmele carnetului, în care se găsesc 
schıte în diverse faze de executare, ne permit s'o urmănm İncepea 
cu o hme destul de precisă a conturulu, pentru a fixa hmitele de- 
senuluı şı a-l pune în pagină E vorba de un fel de tratare ceva ma: 
hber decât ce va urma, dar încă destul de timid Revenea apoi, 
asupra fiecăre. părți, pe îndelete şi insistent, cu creionul Ca la 
toți contemporanu, descoperim la Löffler aceaşi nšzumtš 
de primitiv de a fixa pe hârtie orce detalu, cát de neînsemnat, 
mat ales cele dın pieptănătunle comphcate şı peste măsură de în- 
gnjte ale femeilor, dın găteala lor, dın multıplele lor zorzoane 
Prima foaie purta data de 23 Aprılıe 1834 Este un mic studiu după 
o fetitá în rugăciune, care este luată de model de та multe ori, 
în cursul desenurılor Este vorba, probabil, de un copil din famılıe, 
poate de propria fncá a pictorulu De asemenea figura une: femer, 
de pronunțat aspect germanic, este şı ea redată în repetate rân- 
dun, când în costum de casă, când în rochie ceva mai gătită, când 
într'o scenă de mtenor (Pl XXII, B) 

Toate modele timpulw, așa cum ele se prezentau în Apus, ne 
trec pe dinaintea ochilor  pieptănătunile cu «bandourı plate», 
peste urechi, zulufu anulu. 1830, mânecile 4 gigot », cu monstru- 
oasele lor dimensiuni, şalurıle în jurul gâtului gol sau al umerilor, 
bonetele cu panglıcı şı cu «¢ bnde », de sub care 168 aşa numitele 
* anglaises », gulenle largi, acoperind partea de sus а mânecel, оп 
guleraşele cu putiná horbotá, pe margine, tulpanele uşoare, ca un 
«fıchu », rochule cu talhe scurtă, ale femeilor ma: moderne, mai 
tınerc, şi cele cu tala mai lungă, ale celor max bătrâne (foaia Nr 
12), poate desenul cel ma: plăcut din toate carnetul Un bust de 
{етее numai voalun și dantele, pare cel al une: actriţe întrun rol 


www.dacoromanica.ro 


58 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de tragedie In fond, o serie nepreţuită de documente, ındıspensa- 
bile pentru а ne da seama de costumul clase: mıjlocu dela noi, la 
femeile de toate vârstele Printre ele şı câteva tıpurı de bârbatı, 
ale căror capete prezintă aceiași notă strămă Una, foaia 17, e max 
atent executată Modelul e văzut până la jumătate trup haine 
« nemţeşti >, ochı de culoare deschisă, păr subfıre, mătăsos şı pro- 
babi blond, coafură romantică, cravată înaltă, de ma multe on 
înfăşurată în jurul gâtuluı, vestă albă şı frac sau redingotă (nu 
se poate cunoaște bine), cu două rândun de nasturı Este tocmaı 
portretul în marginea cărma Löffler şi-a lăsat imțaalele N'ar 
fı ımposıbıl ca el să reprezinte chuar pe artist, дет o indicație ulte- 
moară (poate a celu: care a vândut carnetul), arată cá ar fi vorba de 
Grigore Ghica, Domnul Moldovei între 1849—1856, ceea ce, 
evident nu poate fi exact Un alt bărbat (foaia 23) poartă o cümaşe 
cu «jabot > şı un pantalon cu ¢ punte », modă frecventă la începu- 
tul secolului, care nu s'a mai păstrat azı decât în costumul man- 
năresc Doi bărbați la o masă (foaia 29), au obrazul complet ras, 
cu foarte scurte favont1 lar pe pagina următoare, altı do. börbatı 
poartă un fel de pălărie înaltă, de forma € Jobenulu » de mai târziu, 
dar ceva mai scundă 

Dın când în când îl vedem pe artist preocupat de a reda nu 
numai figurile celor dın jurul său sau ale prietemlor, cı şı de anume 
studu de detalu anatomice O mână, sprijinită pe o carte, se întâl- 
neşte la foaia 21,1ar un nud de bărbat, — poate unul dintre primele 
studu de nudun în arta noastră cultă, — în genunclu, făcând gestul 
de a-și apăra fata, pe dosul foare: 35 Sau încă naive tentative de 
compoziție, în care apar scene de interior — foaia 40 sau 60 —, în 
ımagınarea cărora se vede ma: ales inexpenenţa autorului lor La 
pagina 50, sub un сар de femeie, cu bandoun, cineva a sers Dora 
d'Istria Evident nu poate fi vorba de alustra scrntoare care, 
născută în 1828, prin 1836 nu putea avea decât 8 am (Pl XXII, A). 

Astfel, cu toate ınsufıcıentele artistice ale autorului, carnetul 
acesta аге o valoare deosebită pentru.noı El constitue cel mai 
bogat repertorıu de fızıonomu şi de costume, fie şı ale unor strğını 
stabılıtı în țară, ce ne-a rămas din Moldova, în prima Jumătate 
a secolului trecut, deși aceeași figură se întâmplă uneori să revină 
de mai multe оп El este, dın nefericire, numai unul din numeroa- 
sele exemple de colectu de portrete, ce au trebuit să existe în acea 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 59 


vreme, în capitalele Prıncıpatelor Mai norocos decât ceilalți contim- 
рогат, Löffler, pictor mediocru, dar nu mfenor celorlalți artıştı 
din acea penoadă, a lăsat după el o mărturie completă a felulu cum 
înțelegea un portret, într'un desen Ca valoare estetică nımenı nu 
s'ar putea gând: sá-1 ınvoace openle în evoluția artei dela nor, ca 
simptome şı documente ale vremu ele nu pot fı trecute cu vederea 

Giovanni Schıavonı ne-a lăsat şı el un carnet de note 
şı de schiţe, azı în posesia d-lu Anton Grabovieschr- 
Junior, din Iași!) Conţine, după cum пе arată d- Н Blazıan, 
biograful artistului, douăzea şı opt de schiţe, unele în vederea 
icoanelor Mitropohei din Iași, altele în legătură cu tabloun sau 
portrete, la саге lucrase Schıavonı, în timpul sedern sale 
printre no Ne aflăm în fata unor opere de o cahtate superioară 
cele. de care dau dovadă desenunle Іш Löffler, trase cu o 
mână sigură, de cineva care practıcase tehnicele în favoare atuncı 
la desinaton, anume cu cele două felurı de cretă cea neagră şı 
cea albă Schıavonı ştie să рше o umbră, spre a sugera 
un volum, ştie chiar să-l sugereze prin ductul hme, fără să se mai 
servească de umbre Stilul său este cel la modă la clasicu :tahem, 
la pánntele său în deosebi, ca şı preferinţele pentru trupurile 
rotunde, la,care nu se simte osul, cu ceva placıd şı fad în fızıo- 
nomie Cele ma: bune bucăți, putând sta alături de cele pe care 
le executase Barabas în București, cu câțiva am mat înainte, 
sunt portretele, în special cele de bărbat cel dela fila 8, care 
ar putea fı un autoportret, cel dela fila 17, de sigur un studia 
pregătitor pentru portretul іш A s a c hi, azı la Academia Română, 
cel al lu Carlo Viale, ceva ma muncit, cu trăsături evidente 
de şarjă Nmem printre contemporanu moldovem şı nici mat tår- 
zu, până la revemrea lu Panaiteanu Bardasare dın 
strămătate și a lu Sta hi, n'a fost în stare să producă un desen 
de calitatea celor lăsate de Schiavon: 

Elevu acestuia şı аз lu Löffler dela Academma Mihăileană, 
cu excepția lu Alexandru Asachı, de care ne vom ocupa în 
curând, nu ne-au lăsat nıcıun desen sigur In schimb Livaditi2), 
şı el un strem printre noi, însă de orıgıne greacă, cu tot numele 


1) Cf Н Biazian Giovanms Schiavoni, Buc., 1939 
3) Cf Jeana Gheorghiu Un pictor moldovean din secolul trecut Nı- 
cold Livaditi Viaţa Românească, August, 1939 


www.dacoromanica.ro 


60 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





său ıtahenesc, Nıcolö, a desmat uneori, în acuarelă Așa este 
portretul de femeie, azı în Muzeul Simu, care nu poate fı trecut 
cu vederea Lıvadıtı ştia evoca o fizionomie şi mai ales pune 
în cadru cu îndemânare Modelul, o doamnă matură, intr'o roche 
elegantă, are atitudinea pe care In gres o da uneon portretelor 
sale Senoasá, cu ceva autorıtar în privire, sub bandourile de păr 
negru, ea îşi razemă capul de mâna dreaptă, sprijinită pe o masă 
de o formă comphcată, cum erau la modă mobilele către mijlocul 
secolulm trecut Portretul este tratat cu o sımplıcıtate şı cu o 
uşurinţă de care nu mulţi ar fi fost сара) la noi în acea vreme 
Autorul lu moare in 1860 După moda costumulm e probabil 
ca această acuarelă (Pl XXIII) să fie executată nu cu mult 
naintea mort lu Lıvadıtı 

Alexandru Asachi, fiul lu George, este autorul 
mai tutulor desenurilor din colecția Academie: Române, datate 
după 1835, unele :scăhte, altele nu, primele servindu-ne ca puncte 
de reper pentru :dentificarea ultimelor Făcuse primele studu de 
desen în Academia Mihăileană Nu e greşit să nr] fnchıpuım, 
între 1837 şı 1840, ca pe un tânăr phn de râvnă pentru o artă, 
în care trebue să presupunem că fusese mpat de tatăl său, încă 
dın frageda copilăme, şı pe care о va practica mai toată viaţa, 
singur sau în colaborare cu acesta Stsut este cá Bătăha dela Ваза 
a lu Stefan cel Mare, htografiată în 1851, este rezultatul 
unei astfel de colaborăn 

Printre primele sale desene, dintre cele amestecate cu operile lu: 
G Asachi, la Acadenue, sunt cele care sunt destinate să servească 
ca ilustratu pentru o Bibhe Facerea Omulu, Adam şı Eva, etc Cea 
în care este imaginată Geneza se poate data cu oarecare aproximație 
Ea este executată pe un fragment de scrisoare, de invitație la nuntă, 
pe İrantuzeşte, dın anul 1851 S'ar putea să fie chiar vorba de 
căsătona Ermione: Asachi: cu Edgard Quinet!) 


1) Cf Nr 87 prantre desenele de mici dimensium dın colecţia Academie 4 et 
vous prie d'assıster à la bânâdichon nuptiale qm leur sera donnée le l-er Mai 1851 
en l'eghse Samt Roch, à md Ermiona Asachi, a cunoscut ре Quinet 
îm casa Bıancdı Miles, căsătontă cu Dr Mojon şı stabihtá la Pans 
Bianca murise însă înamtea de cösütora Ermionei la 8 Гоше 1849, 
răpusă în epidemia de holeră ce bântuia atuna (Lovinescu Gh sach, 

29, nota 1) 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 61 


E de remarcat că anul 1851 este şı cel în care s'a pubhcat 
htografia lu Alexandru Asachi ma sus menționată 
Şaısprezece anı mai tárzmu el a efectuat o serie de studu, poate 
tot în vederea unor htografu, ce erau să se pubhce la Pars, de 
vreme ce însemnările ce le însoțesc sunt în lımba franceză, studu 
în care încearcă să reconstatue costumele şı uniformele curtenilor 
de pe lângă volevozu nostru Nr 104 este un borer, în costum 
vechiu, desenat ре dosul una pubhcaţu dın 1867, dela Institutul 
Апе Lucrarea este deci contemporană cu această publıcatıe, 
mai probabil ulterioará e. O altă foiae redă un «guerrier du temps 
de Dragosch (8 (nc) sığcle), о a treia un ¿noble de la cour 
d'Étienne le Grand (14 (nc) sıècle)», corectat in 1458 de 
o altă mânâ Ре сеа mai slabă, Nr 111 stă scris sus Lavraison 29 
(sic), ceea ce justifică, mı se pare, 1poteza cá aceste desenurı erau 
documentele pe care se baza o publıcatıe franceză ce trebma 
tipántá, la Pans Ea contme imagina а 2 boteri, în creion, peniță 
şı creron colorat Armaş şı curtean dela curtea lu Rareş, 1527 
Ultimul, cu un altul dela Nr 108, un boier al Сиг în 1500, sunt 
cele ma: interesante Bo:erul curfu nu este în color ca cel precedent, 
nuanțele de coloare ale vestmintelor sunt însă indicate în вспв 
galben, alb, negru, etc 

Pentru autentificarea acestor desenun putem pornı, ca element 
de bază, dela un altul, dın 1861, ıscilt de A Asachi: El figa- 
rează un monument şı mai multe personagu (Nr 128), în peniță 
şı acuarelă Caracterul desenulu şı tipul personagulor ne duc 
direct la ceea ce constatasem în celelalte, unde apăreau boleru, 
executate ceva mai târziu, cum am văzut 

In fond, comparate cu ale tatăl, lucránle frulu sunt uneon 
puţin mai corecte, o corectitudine cam şcolărească, ce e drept Ele 
prezintă însă aceleași trăsături impersonale, palıde, aceeași hpsă 
de o notă ceva mai viguroasă, та individuală, ceea ce exphcă 
pentru ce au putut fi rânduite, la prima vedere, cu cele ale lu: 
С Asachi. (Pl XXIV) 

Printre openle artıştılor mar cunoscuţi, a căror activitate se 
exercită paralel cu cea a grupulu. dın jurul lu Asacha, se 
cuvine să menționăm două dintre ele, care se pot vedea az tot 
la Academia Română Ambele sunt ascăhte de Stavskı şı 
datate dın 1853 Una este portretullu Alexandru Constan- 


www.dacoromanica.ro 


62 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





tın Moruzzi Voievod, în creion și tuş, de formatul une: 
munıaturı Cealaltă, tot un portret, reprezintă pe Ion Sandu 
Sturza, în creron cu oarecare accente de guage (în barbă, ре 
față şı pe vestmânt) Și unul şı altul poartă frumosul costum bore- 
resc dela sfârșitul secolulu XVIII şı începutul celui următor, 
adică gıubeaua, căptușită cu blană, şı caucul, tot de blană, cu 
fundul alb Cum însă este vorba de personagu ce nu mai erau 
în viață la 1853, mimatunle au trebuit să fie copiate după por- 
trete mai veclu, ceea ce exphcă nesiguranța desenulu şı neînde- 
mânarea artistului 


ANONIMI SI NECUNOSCUȚI 


Prın famılı, mai des încă prm colectule Academiei, intâlnım 
uneorı portrete în desen sau acuarelă, ıscâlıte de nume de care 
nu putem lega mci o dată sau vreun alt amănunt biografic De 
cele mai multe om încercările acestor dıletantı nu-s cu nimic ınfe- 
moare celor semnate de ¢ pıctoru > de profesie a1 timpulu, E: au 
trebuit să fie nışte începăton İntr'ale arte. care, dotați cu mai 
mult spirit critic decât ceilalți, au renunţat mai târziu la o mese- 
пе, pentru care nu şi-au găsit destulă îndemânare Alteor însă 
s'ar părea cá avem de a face cu tineri sau tinere, aparținând bune- 
lor familu românești, în care, după obiceiul vremn, se găseau tot- 
deauna guvernate sau preceptorı, veni din Apus Ei sunt capabil: 
să dea elevilor lor noțiunile necesare pentru cunoașterea lımbı 
streine ce predau, dar şı o spoialá sau chiar mai mult decât o 
spoială de cultură generală, în care se cuprindea și posibihtatea, 
pentru асе elevi, de a prinde cu creionul o fizionomie, de a schița 
un persa), de a fixa conturul şi elementele, de pildă, ale une: plante, 
la clasa de botanicá Oprindu-ne pentru un moment înaintea lucrá- 
rilor acestor desenatori de ocazie, nu facem micro nedreptate 
celorlalți Cu excepţia опш mic număr, printre care, am afırmat-o, 
trebue să socotim ре Szathmary, pe Chladek—până la 
oarecare punct — şı două sau trei lucrârı izolate, de o calıtate 
ma! rară, ale celorlalți, nıcıunul nu se rıdıcâ mai sus decât acegti 
necunoscuți Ë: ne ajută apoi să ne imaginăm mediul cultural 
în care se trăia la noi, către anul 1850 In sfârşit, cıtându-ı la 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 63 


sfârșitul acestu capitol, într'un scurt paragraf, numele lor va intra 
aşa zicând în cırculafıe, ma: curând sau mai târziu împrejurările 
ne vor permite poate să le lămurim însemnătatea și să le precızüm 
fizionomia 

Din neferıcıre, foarte des nu avem la dispoziție chiar opera 
orıgınalâ, cı паша: o fotografie a e1, slabă şı deterıoratâ de vreme 
In cazul acesta este greu de afirmat ceva mai cu temeru , 1ar, din 
pricina insuficentelor chşeulu, тс chiar dacă ne güsim în pre- 
zenta une. lucrăm de ma man proportu reduse la cele ale foto- 
grafiei, sau în faţa une: mınıaturı, de mârımea, aproximativ, a 
ımagınel ce examınâm Evident, şı mai greu este să determinăm 
dacă orıgınalul a fost un desen sau o litografie Semnalându-le, 
atrăgând atenția cercetâtorılor asupra lor, sperăm ca originalele 
să asă cândva la lumină pentru a fi ma. conştuncıos studiate 
Astfel un portret al lu C hir Ilie, staroste de cojocarı, pare să 
poarte date de 10 August 1812!) Unaltul,alCatincă:. Ghica 
Comăneşti, născută Plagıno, remarcabil ca factură, ar fi 
din 1836, după cum rezultă dintr'o notijá?) Un al treilea, al 
Zoe: Golescu, născută Farfara, sopa Іш Dinicu 
Golescu, a putut fi executat — cum se vede după costum —, 
în preajma lu: 18302) 

Ceva ma: nouă, dar foarte interesantă, deși destul de slabă 
ca execuție este o schiță în lavıu şı guage, reprezentând intenorul 
cameru unui pictor Pe fereastră se întrezăreşte un turn de bise- 
rică, detalu се s'ar potrıvı сше dela Radu Vodă, unde, prin 
1836—1837, locua «losıf Şeft, portretar», cel de care пе vor- 
beşte Vasile Mateescu, în însemnările sale) Personagıul 
principal, purtând pantaloni cu 4sous-pied >, este arătat în fata 
unui şevalet, pe care este început un portret de boier, în vechiul 
costum dela începutul secolulm al XIX-lea Un al doilea perso- 
парта — un servitor, de sigur — arată cu mâna în spre portret 
Pe o pohtá, în stânga, o sticlă serveşte drept şfeşmc, lângă o bucată 
de páme, din care rod şoareci Un câine înfometat completează 
acest tablou al dezordinu şı al mizerie: lon colo, gravurı şi dese- 


1) Fotografia, dın colecţule Academueı, se găseşte la cota А XXXI, 46 
3) Tot o fotografie, tot acolo, cota A LXXXI, 1 

9) Academie, cota А CI, 14 

% Cf С Oprescu, Pictura Românească, pp 27-28 


www.dacoromanica.ro 


64 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


nun, răspândite lângă o basma şı o pereche de papua imblânışı 
Rezemate de fereastră, două cartoane cu lucrârı, unul тал mare, 
altul ma: mic Pe cel dm urmă stau scrise cuvintele Schuldereien 
(pentru Schildere:en) d Walacheı und Moldau Desenul, mediocru 
şı executat în acelaşi spirit ca şı cele de mai sus, prezintă totuşi 
asupra lor o supenoritate e opera curva, care era famılıarızat cu 
laviul şı guaşa şı ştia să le mânmască!) (РІ XXV) 

Un At Basarabescu, în Februane 1850, iscšleste un 
portret allu Eliade Rădulescu?) E o lucrare minuțios 
tratată, în peniță şı tuş, care a avut de model un desen ma: vechiu, 
де ре când Eliade se găsea în Germana, la Lipsca, spre a-și 
procura mașini pentru propria sa tipografie О пой ne infor- 
mează că, în mijlocul scrutonlor şı poeților germam, compatnotul 
nostru și-a гав mustăţile, lăsându-și totuși barbă, cum va fı fost 
moda pe atunci în Lipsca Este îmbrăcat apoi într'un foarte curios 
costum roman, са o togă, ale câreı cute cad pe umărul stâng 
Alătun, o hrá Cu mult supenoară, atrăgătoare şı dovedınd o 
famihanzare a autorului ei cu această tehnică, este acuarela dın 
1852, ıscâlıtâ de un « Pictor C Georginus, asupra cărma am 
fı bucuroşi să avem mai multe detalu 2) Un bărbat cam de 35 
de am, în hame negre şı jıletcâ albă, cu o cravată neagră, cu un 
lanţ gros de aur, peste pântece, şade pe un scaun acopent cu o 
stofă roşie, alătun de o masă peste care e un covor albastru, cu 
cıucurı galbem Pe masă, o căhmară şı o foaie de hârtie, unde sunt 
scrise mar multe cuvinte, din care numa: următoarele se pot crt: 
A 1852, Aug, 1 Intr'un colt, semnătura Pictor С Georgınu, 
1852 Examinatá mai de aproape se vede bine cá acuarela а fost 
începută mar întâi cu creionul şi apoi colorată Faţa, asemănă- 
toare şı precisă, este partea cea mai interesantă (Pl XXVI) 

Dın Moldova sau, cel puţin, dintre portretele reprezentând 
Moldovem, ne-au rămas la Academie 3 lucrăn Una, portretul 
la Costache Negri E o acuarelă nedatată dar, judecând 
după vârsta modelului, probabil de prin 1840—1842, când marele 
patnot şı publıcıst avea cam 30 de am 4) Negri: este İnfâtışat 


1) Academe, cota C XXVI, 6 
3) Academe, cota C VII, 30 

3) Academie, cota А CVII, 33 
4) Academie, cota С CXXVI, 15 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 65 


la o masâ, acopentă cu un covoraş, pe care sunt câteva fructe, 
o carte deschısâ, nışte florı Are poza obicinuită în fotografiile 
ce se întâlneau prin provincie acum 50, 60 am Ideale despre com- 
poziția опш portret ale autorului acuarele: nu se deosibesc deci 
de cele ale unu: fotograf din се mai modeştı, împrejurare се ne 
dovedeşte, dacă ar mai fı nevoie, că rolul tutulor acestor mınıaturı 
şı portrete İn desen sau acuarelă era exact cel al fotografulor, 
mai târziu Iscáhtá de un oarecare R Sauchacz (Pl XXVII) 

Celelalte două sunt, una un omginal, cealaltă o fotografie, 
după un orıgınal!) Cea orıgınalâ, rău conservată, având ruptă 
tocmai partea unde ar fi putut fi :scăhtura, este o vedere a pala- 
tulu lu Mihail Sturza, dela Socola Ea nu e datată, dar 
a trebuit să fie executată inamte de anul plecăm Domnulu în 
strămătate, după ce a părăsit Domnia, adică cel mai târziu în 
1849 După o perdea de arbon, ре o înălțime, o frumoasă casă 
de ţară In stânga se vede capitala, Тави, заг pe un drum stân- 
бас redat, cu o perspectivă ma. mult decât aproximativă, între 
casa de ţară şı oraș, carculă trăsuri şı ma mulți oameni, desenatı 
parcă de un copil 

Fotografia este luată după un desen in pemţă, de un P Müller, 
reprezentând intrarea în Таш, in 1849, a Pnnapelu Grigore 
Ghica Desenul nu este contemporan cu evenimentul la care 
face aluzie, sub o formă alegorică, cı este ulterior, poate dın 1854. 
Oraşul serveşte drept fond de tablou Pe primul plan, ca la teatru 
pe scenă, se agit o mulțime compusă dın boier, din 14гроуећ, 
dın járam şı dın soldați In mujloc, totuşi ceva spre stânga, se 
rıdıcâ o stâncă, încoronată de o bıserıcâ gotică, către care se în- 
dreaptă Domnul şı mulțimea norodulu In colț, mai la stânga, 
o horă de ţăram şı та multe scrânciobun Jos de tot o stemă, 
cu un vultur şı un cap de bour In fond, o cıudatâ şı ridiculá ılu- 
вігаһе de tip romantic 

Celelalte desenurı şi acuarele de care vom vorbi sunt scăhte 
de nume foarte cunoscute, printre cele ale clase. arıstocratıce dela 
noi Ele au intrat în posesia Academie: odată cu legatul F ı1 ı- 


1) Academie, cota B LIV,7 P Müller este colaboratorul lu Asachi la 
unele tabloun istorice Este însă o aga de mare deosebire de calıtate între 
acestea şı informa compoziţie de auci, în cât nu mı se pare să fie vorba de acenaşı 
persoană 


www.dacoromanica.ro 


66 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


pescu şı sunt păstrate întrun album, pe care Й vom num 
Albumul Fılıpescu, alătun de gravun şı desenun franceze, unele 
cu adevărat remarcabile, opere de man maeştrı a1 secolulm al 
XVIII-lea, de Hubert Robert, între altı Cel ma: vechiu 
dintre desene, din 1830, e opera una Phrosa de Philippesco 
Couvent grec Tchernika Este o lucrare modestă, dar exactă, fără 
umbre, în care se încearcă să se fixeze conturul întregulu ansamblu 
de cládin 1) 

O acuarelă, de M Balatcheano, e o imprese din Itala 
sau din sudul Franţea, în care apare о familie în costume nationale 
Este poate ce este ma. bun, mat îngrijit, între toate aceste încer- 
cári nembutite, cele ma multe sfârșite între 1850—1860 O altă 
acuarelă 2) o ţărancă cu un copil în braţe, neterminată, îngrijit 
executată, dar dovedind evidente stângăcu, este opera Alexan- 
drinei Blaremberg Să nu uităm, cam la aceeași epocă, 
în Franţa, de unde ne veneau toate modele, multe doamne și 
domm dm buna societate, mánuiau cu înţelegere pensula şı crezo- 
nul, practicau chiar htografia Prıncesa Matilda, nu se sfia 
să picteze în acuarelă chıar în fata cercului el de рпеїеш, în zilele 
în care aceștia se strângeau în salonul eı faimos Moda aceasta 
ajunsese până la no Tinem boieri şi tinere fete de boier practı- 
cau astfel, pe întrecute, arta desenuluı 

Un A Catargi, în 1858, copia o htografie de Victor 
Adam Les délassements, poate pentru cá ea reprezinta o scenă, 
care se putea locahza la nor O trăsură cu 4 саз, condusă de un 
vizitiu îmbrăcat în costumul « muscalılor ® de altădată, şı având 
în fund, pe stăpân, un boier ca се din capitala Moldove: sau a 
Munteme Un Ç G Philippesco, între 1854 şı 1860, se oste- 
negte şı el cu mai multe desenun, ma: toate probabil copiate după 
gravurı şı desenun franceze in 1854, în creion, un cal, în 1855, 
în 1857, în 1858, in 1859, în creron, colturı pitoreşti de oraşe, 
în genul celor dın care Her vier își va face o specialıtate, scene, 
veden dela ţară, etc Un М Balleano probabil o rudă, caută 
să mvahzeze cu Filipescu, alegând cam aceleaşi subiecte, dar 
tratându-le mai fără talent El iscálegte câteva lucrăn între 
1861 şı 1863 


1) Academue, Albumul Filipescu, р 80 
3) Academie, Albumul Fılıpescu, р 69 


www.dacoromanica.ro 


DESENUL SI ACUARELA 67 


Evident, hsta aceasta s'ar putea lungı, dacă ar fı posibil să se 
pătrundă în casele boiereşti, unde se mai află încă multe alte 
amintiri de acest ordin Exemplele alese aici au menirea să 
arate cá, în situațpa în care se găsesc studule de istoria arte. la 
noi, orice lucrare, oricât de modestă, capătă importanță Ea poate 
servi ca punct de plecare pentru a determma opera опш artist 
puţin cunoscut ori de-a-dreptul necunoscut, şı devena astfel un 
sâmbure de crıstalızare, în jurul cărua ве pot grupa alte opere. 
Pentru aceasta n'ar fı nevoie decât de o e1mplá fotografie, obținută 
în bune condițu, — ceea ce nu e de loc greu astăzi —, fotografie 
care s'ar dărm Cabinetulu de Stampe al Academie, unde ea ar fi 
pusă la dispoziția cercetătorilor, alătun de altele, simulare 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII 
INAINTE DE AMAN 


Litografia este marea surpriză, in domenzul tehmce. artistice, 
a veaculu al XIX-lea Ea se datorește unor fencite expenenţe, 
conduse cu perseverentâ şı ingeniozitate, în München, între 1797 
şı 1798, de Aloys Sennefelder (1771—1834) Acesta, con- 
tınuându-şı timp de mai mulți: anı încercările, nu se gândise un 
moment la posibilitatea utihzăre: în artă a descoperirilor sale 
Spırıt practıc, el dorea numa. să ajungă la transportarea unu 
desen ornamental sau industrial, a unu: text scris, a unei bucăți 
muzicale sau a une: reclame, pe o piatră htografică, şı la multı- 
phcarea 1magine. obținute în acest mod, prin tipănre Numai ceva 
mai târziu pictori și gravoru și-au dat seama de avantagule prodı- 
gıoase ale noua inventum şı de putinţa de a o aphca la arta 
grafică Dar, orıgına nu destul de nobilă a procedeului, intrebuın- 
ţările luy imediate în domeniul comercial şı economic, au fost 
multă vreme prıcınâ de pronunţată rezervă a artıştılor faţă de el1). 

In ce constă htografia? Sennefelder observase că atunci când 
traga o hme cu cerneală grasă pe piatra cu gráunte fin, cunoscută 
azi sub numele de calcar htografic, urma lăsată de conderul sau de 
creionul cu care a1 lucrat nu este atacată de acızı pe care eventual 
îi vel vărsa pe suprafața pietre. Astfel, în timp ce părțile acope- 
rite de desen rămân intacte, cele Шеге, neatinse de cerneală grasă, 
vor sufen influenţa corosıvâ a acizilor Spălând аро imagina de- 
senată şi ungând piatra cu cerneală tipografică, care şi ea conţine 
anume elemente grase (altele decât cerneala htografică), această 


1) Lămurarile de caracter general ce urmează sunt bazate pe studiul aga de clar 
şı de frumos scris al lu Max J Friedländer Die Lithograpme Bruno 
Gassıerer, Berhn, 1922 


www.dacoromanica.ro 


70 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cerneală tipografică este prımıtâ de părțile pietrei nemfluentate de 
forța acızılor, adică de cele pe care fusese desenul şı, dın contra, 
este refuzată de cele unde acizn pâtrunsese Aphcând piatra astfel 
pregătită peste o bucată de hârtie şi trecând-o sub presă, obținem 
o imagine inversatá, în care apar toate detalule desenulu prımıtıv 
Ceea ce măreşte încă impresia de exactitate este că epiderma 
pietrei, dın prıcına grăuntelui ej, nu permite să se ajungă la o su- 
prafatâ perfect lucıe, cum ar fı o suprafață metahcă lustruită, aşa 
încât cerneala nu pătrunde pretutindeni în chip absolut identic 
La tipánre vom avea astfel porțiuni mai mtens colorate şı altele 
în care au rămas mici urme albe, de márime aproape microscopică, 
ce е drept, dar suficiente pentru a impresiona ochiul la fel cu hnnle 
опш desen, pe o bucată de hârtie a1 cărei pori nu-s mai el toţi la 
fel de rehefati 

Litografia oferea două imense avantajı cel ce efectua un de- 
sen nu mal avea nevoie de un interpret, ca İn gravura pe metal sau 
pe lemn, dacă ar fi dont să-l multiphce El putea desena direct pe 
piatră şi astfel nimic nu se schimba din desenul original, cum se 
întâmpla cu celelalte două tehnıce, în cazul unor gravuri de repro- 
ducere şı de interpretare Tehnıca nouă ега аро: destul de uşor 
de mânuıt, nu cerea nici multă experiență, nici antrenare spe- 
cıalâ şı îndelungă In plus de aceasta, piatra se dovedise destul de 
sohdă, pentru a rezista la tragerea unu: număr important de 
stampe şi oferea cahtatea neprețuită de a fi extrem de fidelă, de a 
reda întocmai, cu cele max fine amănunte, ıntenfule autorului, ex- 
primate în momentul când efectuase desenul 

La sfârşitul secolulu al XVIII-lea şı la începutul celui următor 
suntem în phná mişcare romantică ce se traduce, între altele, prin 
câlâtoru, prıntr'o sentimentahtate exagerată în toate İmprejurü- 
rile vıeteı, de care ar fı râs poate epocile anterioare, printr'o ne- 
voie de manifestări de dragoste, de prietenie, de respect, exterioare 
şı sgomotoase Tot rubesc şı sunt ıubıtı într'o formă sau alta, şı 
trimit portrete sau amintiri, le fabrıcâ eı İnsışı, pentru a le face 
mai prețioase pentru cei imnteresati Na odată nu s'a desenat 
atâta, şı nu numa: de artıştı, cı de toată lumea femei dın socıe- 
tate, tinen şı tinere, călător de tot soiul, сез atrași de frumuseţile 
naturale sau de prestigiul arheologic al unm loc lar pe măsură 
ce lumea se democratizeazá, obicerurile acestea se întind, prin imi- 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN TI 





tafıe, trec dela clasa mıjlocıe la cea nobilă, dela aceasta la curte, 
şı ea contaminată de moravurı tburgheze >, după 1830 Oameni 
care erau departe de a considera pictura sau desenul ca o profesie, 
își petrec timpul desenând portrete şı, trebue să mărturisim, printre 
ele multe sunt foarte atrăgătoare Nume de care штет n'a auzit 
vreo dată, multe de femei, se găsesc în josul unor lucrăm adesea 
corecte, uneori reunind farmecul spontaneitățu cu cel al une: exe- 
cutu după cele mai bune tradıtı ale şcoalelor de artă frumoasă 
Descendentu famihe regale sunt câștigați de curent Unul sau altul 
dintre ce. din jurul curte1 putea arăta, la ocazu, un «souvenir », 
pe care o princesă regală sau un membru al dinastiei, îl semnase 
cu numele său mic 

Uşor ne putem imagina multumırea acestor mánuitori at creio- 
nulu sau ai pensulei de acuarelă aflând că încercănle lor se pot 
reproduce aidoma, ieftin şı repede, prin htografie La aceste probe 
ale sentimentelor reciproce de interes sı tandrete se adaugă în 
curând cele provenite din atenția, ce se acordă din ce în ce mai 
mult, stone. mai vechi şi arheologiei A desena pe piatră devine 
una dın distracţule obișnuite ale socıetâfu Artaștu se tın ceva mai 
departe de acest fel de a se exprima, am spus-o, tocmai dın pricina 
succesului de care el se bucură ре lângă amaton și diletanți In 
curând pun însă stăpâmre pe el cancatunstu dela foile periodice, 
cei care se вЦевс să prindă evenimentele zile: şı să le comenteze, 
ıronıc sau satiric, pentru cıtıtoru lor La aceștia se adaugă ceilalți 
desenatorı, cei care propagă prm imagine 1deile lor sau ale altora, 
cer din serviciul diverselor modun de a face propagandă Ceea ce 
gravura în lemn İnsemnase, în epocele eı de glorie, pentru cartea 
tıpârıtâ, va însemna acum htografia, pentru ziare şı pubhcațu 
săptămânale 

Mu şı mu de fon htografiate cırculâ şı se vând în tot Apusul 
Ele sunt însă mult mai prețioase pentru cunoașterea obicerurilor 
şı a mentahtütu oamenilor de atuncı, decât pentru storia arter 
Adesea, diferența dintre cele bune și cele ma. puţin bune, cea dın- 
tre operıle adevüraplor artıştı şı operile debutantılor, nu provine 
din motive tehmce Sennefelder dăruise tutulor un mod perfect 
de a se exprima dın punctul de vedere al procedeului, care se putea 
apropna fără nıcıun fel de greutate de umcine ştia să desineze 
Celor care aveau ceva de spus şi un chip particular de a spune, arta 


www.dacoromanica.ro 


72 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cea nouă le punea la dispoziție o manieră ce le lăsa o hbertate de- 
săvârșită Sentimentele directe ale celu ce crease desenul se puteau 
constata de orıcıne, cu ușurință Căldura ımspıratıcı rămânea ım- 
tactă, ca şı natura mtimă a vızıuneı, mai ales când era vorba de o 
lucrare în care predomuna nu linia şı conturul ргесів, er, din contra, 
valonle, exprimate prin pete саге merg dela un gri argintiu, din 
cele mai ашел şı max vaporoase, până la un negru mtens şi catıfe- 
lat, de mare efect Dın nefencire însă, tocmai uşurinţa cu care se 
putea manipula o htografie, îndemna la o vorbüre searbădă pe 
сез mediocri 

La început, alătun de lucrările oamenilor de lume, foarte abun- 
dente, ale yunılor şi junelor sentimentale, ale amatonlor de rume 
şı de restun arheologice, mai întâlnim şı productia celor care con- 
sıderau htografia ca un surogat al gravure: în lemn sau İn metal, 
şı care căutau, practicând-o, să- dea aspectul acestor gravun atât 
de deosebite de еа prin natura lor İgnorându-ı posibihtăţale, bine 
înţeles el h strıcau caracterul Este exact ce se întâmplă adesea la 
noi, unde cei care o practicau erau departe de a-i fi înţeles avan- 
tagule 

İn aceste tımpurı, când, pentru dıverse motıve, unele de naturâ 
estetică, altele de natură practică, arta cea nouă câştigă dın ce în 
се ma; multi adepti, Münchenul se specializeazá în redarea veden- 
lor din natură, Viena în portrete Pansul, adoptând ambele genun, 
inclusv htografia cu subiect militar sau pe cea cu subiect politic, 
fără preferıntâ, devine unul din centrele cele mat importante pen- 
tru evoluția acestei tehnice Este interesantă această constatare 
pentrucă în Munchen şı la Viena vor învăţa се ma multi din ce. 
care vor practica apoi htografia în ţările noastre, bursiern Eforier 
Scoalelor Ез sunt destul de numeroși, deşi tot ce s'a tipărit în ţară 
cu piatra este de o mediocntate lamentabilă, de sıgur şı dın рп- 
cina neghjJenter şi прве de experiență a celor care conduceau ope- 
тара Când htografia, deşi desinatá de un Român, se trage la 
Pans, la München sau Viena, ea este hotărît supenoară In nıcıun 
caz însă, chiar când a fost executată în strămătate, еа nu ar putea 
concuracu cel е ale artiştilor dm Apus ce desenau pe piatră por- 
trete — cáci vedenle la noi sunt mai rare —, cum ar fi un K ri e- 
huber, de pildă, şı cu atât ma: pun un Dever1a, un Gu 
goux sau altu Nic: car Szathmary, care în domeniul 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 13 





acuarele se putea măsura cu mulp artiști marinu reuşeşte să se 
rıdıce peste o anumită fază, cu toată ingeniozitatea sa, cu toată 
puterea sa uimitoare de a se acomoda cu situatu пош, a-și asımıla 
noui procedee de expresie Lıtografıa are la nor un rol utilitar și 
un unul estetic Ea e mijloc de convingere, de instruire, de popula- 
mzare a unor fapte și a unor cunoștințe, un mijloc de reclamă per- 
sonală uneon, de propagandă altădată, şi nimic ma mult 

In апайга htografnlor ascăhte de artiști româm vom urma 
aceiași ordine ca şı în capitolul asupra desenului şı acuarele Vom 
începe cu Muntenia, vom trece аро: la Moldova, 1ar la urmă ne 
vom oprı un moment asupra openlor nesemnate și asupra celor al 
căror auton pot fi сопеіегај ca necunoscuți pentru istoria artei 


MUNTENIA 


Carol Wallenstein sau Valstein!) este autorul 
idee: une. htografu reprezentând lupta lu Miha Viteazul la Că- 
lugărem 2) Ea s'a tipărit la Viena și a fost desenată de Rudolf 
Horatschek după tabloul profesorului dela colegiul Sf Sava 
Ea se găseşte actualmente la Muzeul Mihtar Orıgınalul era cu- 
noscut lu C Stăncescu, care-l văzuse prin 1848 chiar în lo- 
calul Colegıuluı, atunci când acesta se afla în casele de pe cherul 
Dâmboviţa Cum htografia este recomandată de Eforıa Scoalelor, 
în 1847, profesorilor dın Judeţ, e de presupus că fusese tipărită pu- 


1) In actele oficale şı în Almanahul Statului numele acestui artist este Sca r- 
tat Valengtein, Valenstaın on Valstein, după cum se vede şı 
dın matricola şı senptele colegruluz S-tul Sava, reproduse de d-l Stefan Pop, 
în articolul său dın Boabe de grâu, Iuhe 1933 El însă semna Valgtein, şı Val- 
ştain, cu un a, İl numeşte Vasile Mateescu İn Însemnările sale In 
dorinţa de a ве asımıla cu Românu, el merge așa de departe încât uneon își zice 
Scarlatg nu Carol Nepotul său este însă Wallenstein şı probabil acesta 
ета numele adevărat al famıhe: Un G Valenstein, poate un fiu, apare са 
ajutor de conservator al Muzeuluı dm București, în Almanahul Statului din 1858 

s) Cf Buletinul Muzeului Militar Naţional, anul II, Nr 3-4, articolul < Colec- 
punile achiziţionate de Muzeul Militar » şı plangele cea cromohtografică dela р 
48 çı cea în negru dela р 51 Articolul este semnat de Col. Popescu Gr 

on, directorul Muzeului 


www.dacoromanica.ro 


14 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


tın mai înainte 1), în acelaș an sau în anul precedent?) Evident, 
nu poate fi vorba de o operă românească, ea este însă în legătură 
cu una dm cele ma cunoscute lucrăn ale іш Wallenstein, 
trebuia deci menționată Acesta a făcut el însuși operă de gravor, 
în Elementele de desenurı sı arhitectură, tipănte de Elia de în 
1837, asupra cărora vom reveni în capitolul ce va trata despre 
cartea ilustrată (РІ XXVIII) 

A Chladek, C Lecca п І Negulıcı htografiază er 
înşişi mai ales portrete, uneon ca stampe separate, alte on ca su- 
phmente Ја almanahun sau altfel de publicatn Sá ne oprim mai 
întâru asupra celu mai în vârstă dintre eı, asupra Іш Chladek, 
deşi opera Іш prezintă aproape aceleași caractere cu сеа a celor- 
lal do. Тох trei, trebue 8'o recunoaștem, nu par să aibă pretenția 
de a fi efectuat lucrăm de artă, atuncı când își pun numele pe unul 
sau altul dintre portretele ce sâvârşesc Se mărginesc numa: să răs- 
pândească, printr'un procedeu uşor, imagina Domnului: și a manlor 
dregăton, în Almanahul Statuluı, adică într'o publıcatıe ofıcıalâ 

Ch la dek cunoștea htografia și o practıcase, încă înainte de 
venirea sa în București 3) Este epoca în care il întâlnim la Buda- 
pesta în compania Im Szathmary şı a lu Aloisiu Ioan 
Hora Publıcatule maghiare cunosc cel puțin patru gravun de 
dânsul, din care una este o htografie, portretul Іш Iosif Anton 
Dolezsalek, nume slav ca şı al dânsulu O altă htografie, de data 
aceasta de un oarecare I Szak mar y, (poate o lectură greşită 
pentru Szathmary), este după un desen de Chladek por- 
tretul N1ne10nitschÓ) Cum se va întâmpla şı mai târziu, 
atât cu Chladek cât şı cu Lecca, după împrejurări, el İşi 
trec singuri desenul pe piatră sau lasă aceasta grijă altora Ba 
încă, uneorı ucerași imagine apare chiar în două variante, una ma 
îngrijit trasă şı ma. mare, alta de ma: mic: proporțu, cu un carac- 
ter de popularizare 


1) Cf V A. Ureche, Istoria Școalelor, vol IIL, p 325 п Pius Wallen- 
stein Biografia şı activitatea lui Carol Wallenstein de Vella, р 30 

з) La Werner, 191 Neuhaus Rittergasse, Wien Cf artıcol citat din Bule- 
unul Muzeului Militar 

3) Cf G Oprescu, Istoria Picturu, p 46, nota 3 

% Dr Ssendrei1 János а Szentıvânyı Gyula Magyar Кёр- 
sömuvöszek Lexikona, vol I, articolul despre Chladek. 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 75 


Latografnle sıgure ale Тиз C h 1 a d e k, ıscãlıte de el, s'au publicat 
în Almanahul Ofıcıal dın 1837, de către Zaharia Carcalechı, 
la Buda După cum ştim, această publıcatıe este bme îngrijită şı 
foarte prezentabilă Tipar, hártie, vignete, totul este 1mpecabil 
Domnul Grigorie D Ghica şı сёруа din mınıştrı au portre- 
tele lor în htografu, ca supliment, ascăhte de С Lecca (cu un 
singur с) şı de Chladek Și ele au fost trase tot la Buda, dar 
apar uneor ca simple foi separate, cu margin. mai mari, ceea ce 
ne determună să le considerăm mai de grabă ca stampe, decât ca 
ilustrati de carte Desenul este exact, tipărirea lor îngnyită, fără 
nımıc care să ne obhge a le considera ca însemnate opere de 
artă Intr'un colt, în genere în cel opus celui în care şi-au lăsat 
ıscâlıtura, atât la cele de Chladek, cât şı Ја cele de Lecca, 
apar două Шеге А M Sunt aceste două semne initiale numelui 
celm care a ingnyt tipănrea (numele autorulu, dın contra, este 
întreg) sau trebue să vedem în ele pe cel care a desenat pe piatră, 
după un portret-model, adus dın ţară? E greu de spus Aş înclma 
mat de grabă pentru a doua ipoteză, deşi chıar atuncı când aceste 
nale nu apar, cum este cazul cu două din htografule semnate 
de Chladek, nu existá nici сеа mai mică deosebire faţă de 
cealaltă, în care se găsesc cele două Шеге 

Primul portret de acest artast reprezintă pe Alexandru 
Filipescu «Marele Dvornıc şı Ministrul Dreptăţei, Șeful de- 
partamentulu marn Logofetu, cavaler a ma multor ordre? 
Chladek Га ıscãlıt, în peniță, în dreapta Putin stângacıa şı 
teapán, sub hainele de modă veche, tinând in mâna dreaptă o ta- 
bachıere pe care este scrisă, poate în pietre scumpe, tera N, 
după toate probabilitățile un dar al Taruluı Nicolae І, în mâna 
stângă, cu un sul de hârtie, pe care e înscris numele dregătone: 
sale ¢ Mınısterıa Dreptăţu », el poartă la gât decoratnle, « ordrele », 
de care vorbeşte redactorul Almanahuluı Naıvâ dar corectă ıma- 
Ешй, puțin cam idealzatš sau, mai drept vorbind, generalızatâ, 
în sensul cá tot ce ındıvıdualıza ca trăsătură, în desenul lu 
Chladek, a dispărut la trecerea pe piatră Totuşı, destul de 
bme tıpârıtâ 1) (PI XXIX) 


3) Cf Almanahu Statului din Prinnpatul a Toată Tara Românească ps anul 
1837, Buda, p 68 


www.dacoromanica.ro 


76 GRAFICA ROMANEASCÁ 


Grigore Filipescu ¢ Prezedent Divanuhn Judecăto- 
resc secsıa sivilă Marele Dvornic şı cavaler ordenulu din I clas а] 
Împăratului a Toată Turchia » este al doilea portret de C hla- 
dek, ofent crtitonlor Almanahulu 1) El poartă o dublă semnă- 
tură cea a pictorului, în stânga, cu penita, și acel А М de care 
vorbeam mai sus, în creion htografic, probabil ımıhalele htografulu 
dın Buda Costumul nu mai este cel vechiu, al boenlor повіт, cı o 
elegantă uniformă pe al căre. guler de catifea, ca şı pe manşete, 
sunt brodate foi de laur Pe piept, decorația ¢ din I clas s, în pietre 
scumpe, printre care apare capul Sultanulu Deasupra tunıceı o 
pelerınâ al сйгш guler poartă aceleași frunze de laur (?), brodate 
Figura, cu trăsătun angulare şı puţin cam pronunţate, ca la mulți 
bârbatı în vârstă care vor să treacă drept mai tineri şı se ç aran= 
Jeazü » în acest scop, este încadrată de un păr buclat, după moda 
timpului, şı de favorite Barba e rasă — încă o concesie făcută tım- 
pulu —, заг mustata subțire este răsucită la vârf și foarte ascuțită 
Ochu man, cam infundatı în orbite şı nu destul de mtelgent 
Scaunul, de stilul Biedermeyer, care făcea furorı, pe atuncı, la 
Viena, de unde își aduceau mobilele mai toți boern nostri şı ce 
mai cu dare de mână 

Ca execuție, portretullu Grigore Filipescu prezintă exact 
aceleași calıtâtı ca cel precedent şı ca cel al lu Alexandru 
Vilara, de care ne vom ocupa acum «Marele Hatman și Ministru 
de Finanţe, cavaler a ma multor ordine împărăteşti >, formează 
oarecum un &pendant» al hn Alex Filipescu Vulpache 
Poartă cam acelaşi costum, este arătat în pıcıoare şı văzut până la 
brâu Tine în mână un filacter, amintind de poza ctatonlor din 
frescile cu donatori ale bisencilor mai vechi, tot o bucată de hârtie, 
cu tatlul slujba sale 4 Mınıstera Fınantı», scris cu pemta, ca și 
semnătura artistulu, din colțul drept (Pl XXX) 

Din acest portret, са şı din cel allu Alex Filipescu, au 
existat cel puţin două «traje», adică două tipárm succesive 
Ambele sunt reprezentate in colectule Academie: 2) Prımul tıra] 
se deosebește de cel dın Almanahul Siatulu' prm faptul cá e mai 


1) Ibidem, р 72 
3) Pentru Alexandru Filipescu cota А ХХХІ, 7 т А ХХХІ, 8, 
pentru Alexandru Vilara,cota А ХХХІ, 18 m A XXXI, 19 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 77 


clar şı că, în stânga, apare, deşi destul de ștearsă —, шраЇа M, 
din numele htografulu 

Un studiu preparator în vederea acestui portret se găseşte în 
colecția colonelulm Barbu Slătineanu, provenit dela tatăl 
său, regretatul profesor Alex Slătineanu!) In степ, 
matene cu care Chladek e та obicimnt, el а putut pune 
mai mult nerv, mai multă pătrundere Vılara, cel dın desen, 
e departe de a avea fata placıdâ, ochu mexpresıvı din htografie 
Privirea scrutătoare, buzele care parcă se mișcă, în căutarea une. 
expresu nimente, totul respiră viaţă Cel care a trecut pe piatră 
acest model mteresant, anonimul A M, a sacrıfıcat mult dm 
ceea ce făcea valoarea fıguru Ceva 1dentic a trebuit să se întâmple 
şı cu celelalte două portrete, deși n'avem posibilitatea să dovedım 
această afirmație, ca în cazul lu Vilara 

Desenul în vederea htografie: avea nevoile şı exigenţele lui, 
care trebmau respectate De aceea, İn opera artiştilor din preajma 
lux 1840, e util să despârtım dın lucrările lor, analızate în capitolul 
despre desenurı şı acuarele propriu zise, pe cele care nu erau gån- 
dite şı realizate decât în vederea trecem lor pe piatră, şi să le 
studiem aparte Intâmplarea singură a făcut ca unele din ele să 
rămână sub aspectul lor primitiv, şı să nu fie multıplıcate, fundcă 
ele n'au convenit artistului, sau celui care le comandase Спе 
dorea să í se htografieze un portret, în ша: multe exemplare, 
întocmai cum se face astăzi cu fotografia, comanda o astfel de 
htografie Artıstul ce o executa era ținut să nu piardă din munte 
imaginea pe care o putea reproduce mai uşor prin această tehnıcâ 
şı în acest spirit să-și îndrepte efortul De aceea, vorbind de C h 1 a- 
dek ca htograf, indiferent dacă el a săvârșit singur trecerea por- 


1) Studrul acesta а fost publicat de d-na Teodora Voinescu în mono- 
grafia ва ca fund cel pentru htografia Іш Alex. Filipescu (pl IX) Com- 
parându-l însă cu ilustrațule dm Almanahul Statulus se vede clar cá e vorba nu 
de Filipescu, a de Vilara Această impresie se confirmă și prm dentita- 
tea celor două decorațu purtate de acesta, în desen și în htografie, una cu grad 
de comandor, cealaltă cu grad de ofiţer, ре când cele ale Іш Filipescu sunt 
ambele de comandor Un portret al іш Vılara, în шети, de dımensiunı mylocn, 
neiscüht, în colecția Academie: Române, este de sigur opera acelmaşi artist. El nu 
se deosebeşte cu nimic de imaginea dın desenul aflat în colecția Slá t1 n e a n u, 
şı de htografia dın Almanahu Statului Se cuvine deci să fie adáogat la hsta operilor 
Im Chladek cunoscute până acum 


www.dacoromanica.ro 


78 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


tretelor pe calcarul htografic sau nu, la cele câteva lucrăm sigure 
se cuvine să adăogăm cel puţin încă două Portretul unu tânăr 
ofiţer 1) şi un Portret de bărbat 2), ambele în tus, cu pensula 
In fiecare din ele se observă acea tendinţă de a evita nule prea 
dure, de a « muia > aspentăţale, de a face să dispară urma trüsá- 
turılor, înnecându-le unele în altele, de a ajunge la un fel de « sfu- 
mato э, pe care ce! dela noi îl credeau indispensabil intr'o lucrare 
de acest gen Dintre ele, cel de al doilea este totuși ceva ma: vigu- 
ros tratat 

Constantin Lecca este autorul unui însemnat număr 
de htografu, unele tipărite în ţară, altele la Buda, pentru Alma- 
nahul lu Carcalechı, în acelaşı volum din 1837 în care ве 
găseau şı cele ıscãlıte de Chladek, altele în sfârșit la Viena 
şı chiar în Itaha lar mai târziu, când începe să se răspândească 
cromohtografia, el desenează câteva compozitu, care vor fi repro- 
duse prın acest procedeu, eminamente popular Cele ma multe 
se găsesc în colecția Academiei, unele în câte două exemplare 
Ce este ma: сотов este că adesea, cele în dublu, deși sunt 1dentice 
sau aproape dentace ca înfăpșare, având evident la orıgınâ acelaşi 
desen, sunt deosebite ca dimensiuni şı ca valoare а tırajulu, Despre 
unele ştim cá au fost tipănte în streinătate, pentrucă au apărut 
ca suphment al mai sus mentonatulu Almanah Altele poartă 
destul de lâmurıt ındıcatıa firme. unde au fost editate Trebue 
să presupunem că celelalte, cele a căror înfățișare trădează mex- 
penenta, au fost făcute în ţară 

Să începem prin a face lısta acestor htografu așa cum ele se 
găsesc în Cabinetul de Stampe al Ácademie1 Această hstă con- 
cordă aproape în totul cu cea cuprinsă în monografia Iu Barbu 
Theodorescu despre Constantin Lecca?) Portretul 
lu Grigore D Ghica Voievod, Domnul Тати Româ- 
negti dinaintea ocupației rusești, a servit de İrontıspıcıu Almana- 
hulu dın 1837, îl cunoaștem Domnul (mort în 1824), în bogatul 
costum vechiu al voievozilor повіт, văzut din față, cu mâna 
dreaptă (extrem de defectuos desınatâ în ce priveşte antebraţul), 


1) D-na Teodora Voinescu, op cu, catalog Nr 28, colectia Prof 
C lonescu-Mihăieşti: 

2) Ibidem, catalog Nr 29, în aceeași colecție 

з) Barbu Theodorescu Constantin Гесса, р 53 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 79 


în brâu, unde este înfipt şı un hanger, cu mânerul bătut in neste- 
mate, priveşte vag înaintea ва Latografıa este ıscülıtâ cu creionul 
Leca, într'o elegantă parafă In colt apar htenle М A, ını- 
palele numelui celu care a transpus desenul pe piatră Jos, între 
numele şı pronumele personagiului, un vultur încoronat şı cu o 
cruce în cioc, emblema Muntemei, este desenat cu penifa Hto- 
grafică 1) 

2 Alexandru al II (Ghica), Domnul de atuncı al 
ţăru, numit în 1834, şı nu Ţarul Rusıeı, cum s'a crezut, este în 
uniformă, cu tunica împodobită cu broderu, la guler şı la man- 
şete, cu epolet1 de fir, pe piept cu ma. multe stele și decoratn 
Tânăr (avea aproximativ patruzea de am) şı el văzut tot dın 
faţă, este mai corect desınat decât toate celelalte portrete, ale 
Im Lecca şıaleluChladek, сйс şı el ве găseşte în același 
Almanah dm 1837, са al doilea suplıment El este аро: repetat 
şı în Almanahul dın 1840 Ca şı cel precedent, poartă două ască- 
htun Lecca, cu toate Шеге, şı A M., deci numai inițialele 

3 Un portret al Іш Stefan cel Mare Nu este ascăht, 
dar după stil pare şı el să fie de mâna Im L e c c a, cu atât паа mult 
cu cât este luat, cum spune o notitá, « din Bibhoteca Іш Zaharia 
Karkalekav, unde Lecca, îndată după sosirea ва la Buda, 
pubhcase Vraja prınjıpıulur şı eroului Moldower Stefan cel Mare?) 

4 Emanuel Băleanu, «Șeful Bngadei şı colonel pr- 
тшш reghıment al Româme:» Cu această imagine începe o serie 
de figun de comandanți aí ogtiru, probabil tipánte тал târziu, 
în ţară, de vreme ce aspectul lor este din cele ma: neplăcute Acea- 
stă observaţie se potriveste pentru următoarele portrete de mil- 
tarı, care dau impresia să fie 1egite la lumină în acelaşi timp Toate 
semnate de Lecca, în afară de cele la care se va specifica рва 
semnăturu 

5 Theodor Balș, colonel și adjutant, comandant al 
« stabulur gheneral » 

6 Gheorghe Codreanu, căpitan dm nfantena Moldove?) 


з) Academia Română Toată această serie poartă cota A ХІ şı un număr 
de ordine 1, 2, 3, 4 

3 Barbu Theodorescu op cit, p 15 Asupra aceste lucrăn vom mai 
reveni când ne vom ocupa de ılustraşın de carte 

8) Academia Română, cota A XI, 25 


www.dacoromanica.ro 


80 GRAFICA ROMÂNEASCA 


1 Gheorghe Catargıu, Маге Cancelar şı Mınıstru de 
Interne al Moldove. Nıcı acesta nu e semnat, dar pare tot o lucrare 
a lu Lecca, executată după un portret în шеи, 1dentic cu cel 
care se găseşte la Spimdoma dın Iași 1) 

8 Stefan Golescu 4 О цег dın Mihna [еги Românești ®) s, 

9 Constantin Pala dy, «General oştıreı Moldavie?) » 

10 Scarlat Roset «cavaler şı hterator» Fără să fie 
mitar, ca ceilalți, el poartă totuși un fel de unıformâ (РІ XXXI) 

11 Grigorie Báleanu) Este al treilea portret publ- 
cat în Almanahul din 1837 Ca tiraj, de mult ma: bună calıtate 
ca cele precedente Băleanu era «prezedent» al Inaltulu 
Divan, Mare Ban şı «cavaler а ma. multor ordre împărătești» 
Cu capul gol, îmbrăcat într'un costum bogat de moda veche, 
orientală, cu fel de fel de « ordre » la gât şı pe piept, el tine în mână 
o foaie de hârtie, pe care este scris reglement Semnat de Lecca 
şı de emgmaticul A M (Pl XXXII) 

12 Portretul lu Alexandru Dimitrie Ghica II, 
semnat și datat 1841 5) Iată дес: o dată sigură, care ne poate servi 
de criteriu, ca şı cea de 1837, a Almanahulm lu Carcalech: 
De altfel, cahtatea ma mult decât mediocră a tirajului, ne lasă 
să înţelegem că e vorba de o lucrare tipăntă în ţară şı ulterioară 
portretuluı aceluiași personagıu, publicat în Almanahul din 1837 
şı în cel dın 1840 

13 Barbu Știrbey, ca Mınıstru al Trebilor dın Năun- 
tru б) Este în costum cıvıl şı cu cravată albă Portretul în 40, 
deci de dımensiunı ma importante, este htografiat la Roma, de 
Battıstellı Poartă scăhtura lu Lecca şı este dın toate 
punctele de vedere, ca desen şı ca execuție htografică, superior 
celor menționate Şı acest portret se poate data cu oarecare cer- 
tıtudıne, de vreme ce Barbu Ştırbel este Mınıstru de 
Interne între 1844 şı 1846 


1) Academia Română, cota A XI, 21 O fotografie după portretul dela Spr- 
ndome poartă numărul А. XI, 27 

3) Academia Română, cota A XI, 38 

*) Academia Română, cota A XI, 56 

5$) Academia Română, cota А 

з) Academia Română, cota B L, 

€) Academia Română, cota B 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII İNAINTE DE AMAN 81 


14 Prıncıpele Dı mıtrıe Ghica, prefectul Polıtıeı 1), lto- 
grafie tıpârıtâ tot în streinštate, poate la Viena, de un oarecare 
Eıjbl(?) Са şi cea precedentă este remarcabilă din punctul de 
vedere pur tehme Dimitrie Ghica, născut în 1816, își 
începe canera polıtıcâ printr'o magistratură, după care este numit 
prefect de Poliție, ceea ce a trebuit să se întâmple fund încă tânăr, 
cam în preajma anulu 1846 Această stampá este deci cam din 
aceeaşi vreme cu cea precedentă (Pl XXXIII) 

15 Mate: Millo, marele actor, după un desen de Lecca 
şı losıf Stouf sau Stoufs, din Viena I se pot aplıca 
aceleași observaţu ca htografie precedente 

16 George Dimitrie Bibescu2), Domnitorul, pur- 
тапа pe umăr o mantie bogată, în costum mılıtar, până la genunchi 
şı cu capul gol Desenat şı htografiat de Lecca, însă la Viena, la 
Kammerer  Litografie, după toate probabihtățile, cam dın 
aceeaşi epocă cu cea а Іш Barbu Știrbey şı cu сеа а lu 
Dimitrie Ghica, în once caz anterioară anului 1848, când 
Bibescu părăsește tronul 

Pe lângă aceste foi izolate, unele publıcate ca stampe, altele 
ca suplımente la Almanahun sau la Bibhoteca Românească, mai 
există la Academie un Album?) în 40, în care sunt legate o serie 
de htografu, tot de Lecca Multe dm cele anahzate mai sus se 
regăsesc printre ele, adică reprezintă acelas personaj, cu aceleası 
detalu în fizionomie şi în îmbrăcăminte, sunt de un format mai 
mare, ceea ce permite să se adaoge anume amănunte, pe care 
le vom semnala In fond, avem 1mpresia că unele dın ele, după 
ce au fost publıcate în formatul de 40, au fost puțin reduse, spre 
a se putea acomoda cu dimensiunile une: publıcatı în 160, cum 
ar fi Almanahul Statulu, de pldá Altele însă, desi pornesc dela 
același desen, par a fi un tiraj mârıt, cu totul deosebit de се] ana- 
hzat mai sus 

Ceea ce este sigur este cá dintr'unele portrete avem mai multe 
ейи, adică mai multe tiraje Aceasta înseamnă că ele erau cerute 
de amaton şi de pubhe 


1) Academia Română, cota C LXIV, 29 
) Academia Romană, cota С LXII, 25 
s) Academia Română, cota Stampe, III, 214 


www.dacoromanica.ro 


82 GRAFICA ROMANFASCÁ 


Cum s'au succedat ele, unde au fost trase, matenalul de care 
dispunem la Academie nu ne permite să răspundem lămunt 
Pentru aceasta ar trebui să putem face comparatn şı confruntări, 
ceea ce este ımposıbıl atâta vreme cât nu se cunosc decât cel mult 
câte două exemplare dın fiecare portret, şı ele fără mdicape de 
dată sau de locul şı stabılımentul unde au fost ımprımate 

Albumul începe cu un Dragoş Vodă, evident dm ımagı- 
nație Este prima stampă dın această serie, a șaptesprezecea însă, 
dacă urmăm numerotația pe саге am început-o în alıneatele 
precedente 

18 Constantin de Paladı, «general oștirea Prıntı- 
patulu Moldovei» Ceea ce deosıbeşte acest portret de cel dela 
Nr 9, este că titlul apare de două on, odată în româneşte, altá- 
dată în franfuzeşte «Constantin de Palladis» Natural, 
el poartă un costum de ofiţer ca şı numărul următor, detahu 1mpor- 
tant pentru cine va cerca să facă vreodată ıstorıcul uniformelor 
mihtare la noi 

19 Ioan Solomon «Colonel reghimentulm al III-lea 
românesc şı cavaler a mai multor ordnun » Din nou găsim titlul 
personajulm tradus İn franțuzeşte 

20 O htografie ce trebue în special semnalată, dın prıcına 
subıectulu Este o vedere narvš şi insuficientă a bisencu epi- 
scopale din Curtea de Argeş, care însă dovedește dim partea lu 
Lecca, unele încercăn într'un alt domeniu, decât cel a portre- 
tulu Ea este cu atât ma semnificativă, cu cát este şı mai spon- 
tană decât celelalte 

21 Grigore de Balıanu, «Marele Вар al Printapatu- 
Iu Теги Românești și cavaler а ma: multor ordnurı ? Titlul acesta, 
scrs în Шеге cırılıce, este tradus și în franfuzeşte Este același 
personagıu pe саге l-am întâlnit în Almanahul Statului, numa. de 
data aceasta, într'un tiraj nou şi deosebit 

22 Alexandru D Ghica, «General inspector a tru- 
pelor Tere: Româneşti » In picioare, rezemat de piedestalul sculp- 
tat al unu: vas, generalul — Domnul de mai târziu — ocupă 
întreaga pagină, spre deosebire de celelalte htorgafu, de pro- 
portu mai reduse In fund se zărește un colţ de peisaj 

23 Scarlat de Roset, «cavaler şı hterator», o altă 
edine a stampe: pe care am mai întâlnit-o la Nr 10 


www.dacoromanica.ro 


П 
LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 83 


24 Gheorghe de Lăţescu «Colonel şı comandant 
cavalene: Moldove. + 

25. Veniamin de Costache, € Arhiepiscopul şı Mitro- 
pohtul Moldove: », la o masă ре care se găsesc cărți şı o căhmară. 
Executat İhamte de 1846, anul morfu inaltuluı prelat (PI XXXIV) 

26 Stefan de Golescu, «ofıter dın mılıtıa Prinppa- 
tulu Tere. Românești ? Identıc cu Nr 8 

21 Constantin de Filipescu, «aghıotant coman- 
dant al Stabulu General» 

28 Mıhaıl de Sturză «Marele Vorme Prıntıpatuluı 
Moldavıel şı cavaler та multor ordnuri» 91 acesta este tot în 
costum de moda veche, în picioare, lângă o masă, pe care este o 
hârtie cu ınscrıpfıa în Шеге latine Cod cıvıl 

La această hstă trebuesc adăogate câteva cromohtografu şı 
câteva for htografiate, ımprımate cu scopul de a răspândi în popor 
anume momente importante din viaţa manlor voievozi dın tre- 
cut Evident, Miha: Viteazul, care preocupase în deosebi 
pe Lecca, şı a căru ıntrare în Alba Iuha formase subiectul 
unui tablou 1stonc; vine în primul rând La bibhoteca Ureche 
din Galatı se află intrarea marelui Domn in Alba Iuha, editată 
de George Ioanid şı tipărită la Viena Exemplarul, într'o 
precară stare de conservare, este preţios totuşi prin faptul că el 
a aparținut Іш I Raţiu, luptătorul naționalist dın Ardeal!) 

In aceeaşi colecție, tot în editura lu С Io anı d, este hto- 
grafia reprezentând împăcarea Іш Mate: Basarab cu Vasile 
Lupu Ca до: nvah, acum İmpretenıtı, își dau mâna în fata 
curtenılor, înaintea unu: cort pe care sunt brodate stemele celor 
două tãrı Naıvâ şı banală compoziție, totuși compoziție, adică 
încercare de a rându armonios numeroase personagu, İntr'un 
cadru unitar 

La Academie găsim alte două htografn, dın fencare difente 
de cele păstrate la Galaţi Este foarte probabil cá au mai fost 
şı altele, care s'au pierdut fără urmă Alătun de cele publıcate de 


3) N Tincu, în Revista Nouă, anul VII (1894-95) Nr 2, аѓотой că Lecca 
a executat tre tablourı ıstorıce, care au fost reproduse la Viena, din comanda 
hbrarulu G Ioanıd Pe unul l-am putut vedea la Bibhoteca dm Galaţi: 
Celelalte doun sunt 4 Incheierea păcu între Bogdan Chıorulş Radu cel 
Frumos», După lupta dela Rüzhoiem 


www.dacoromanica.ro 


84 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Szathmary sau de marul Pappasoglu, asupra cărora 
пе vom opn la timp potrivit, ele s'au bucurat de o mare favoare 
în mica burghezie, din capitală şi din provincie Una dm cele două 
stampe este omginală Moartea lu Miha: Viteazul!) Este 
probabil că a existat în canera Іш Le cca un fel de «ciclu Miha: 
Viteazul», din care htografia dela bibhoteca Ureche şi сеа 
din Bucureşti făceau parte Panahıda Іш Ştefan cel Mare 
nu nı s'a păstrat însă decât într'o fotografie 2) Este greu să-i 
Judecăm valoarea Este foarte probabil că ea nu se deosebea mult 
de celelalte, ma: sus menționate 

Ajunşi la finele acestei hste а operu htografiate a Іш Lecca, 
trebue să constatăm, dın nefencure, inferiomtatea dın punctul de 
vedere estetic a tutulor lucrărilor examinate Este drept cá ше 
ceilalți contemporani nu-s în stare să rezaste unui astfel de cn- 
tenu Toţi, ignorând ceea ce se produsese în Apus, chiar ma: aproape 
de hotarele noastre, sı cu atât mai mult în Franţa, sau poate ındı- 
ferent: la farmecul procedeuluı de curând descoperit al tıpârırı 
cu piatra, ei practică un meşteşug, сйс: nu putem să-l numim 
altfel, pe măsura şı spre satisfacția спепШог dela noi De cele 
mai multe or desenul pe piatră nu era executat chiar de cel care 
il scăhse, am văzut-o, modelul original era însă al Іш, efectuat 
în vederea htografiei şı aceasta ne dă dreptul să-l judecăm Totul 
este meschin şı firav în această artă de aspect provincial, al cărui 
obiect principal ега să multıplıce în sute de foi figurile unor puter- 
nici al zilei, la comanda oficiahtátu, sau a câtorva persoane sus 
puse, multumite ca portretul lor să pătrundă în cât mai multe 
case De compozitule istorice nici nu merită să mai vorbim Asachi, 
în Moldova, are cel puțin norocul să întâlnească câțiva desınatorı 
mai dotati El însusi s'ar părea cá era mai exigent cu lucrările 
altora, decât cu ale sale propru lar cât priveşte litografule lu 
los:f Krıehuber, ele sunt adevărate capodopere, în com- 
paraţie cu oricare din cele mai sus menționate (Pl XXXV) 

Ele ar fı putut servi totuși de model, şı multe s'ar fi putut în- 
văta dela un astfel de maestru Krıehuber făcuse portretele 
la diversele persoane dela noi, începând cu Domnitoru, заг aceste 


1) Academia Română, cota 215, B II 6 
s) Academia Română, cota Icon B II 1 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 85 


portrete cırculau, erau cunoscute George Bibescu fusese 
reprezentant de două on o dată în bust, altădată până la genun- 
chi (1844), ambele minunate ca desen şı ca stil, impecabile ca 
tehmcá htografică Alexandru Ghica îi comandase un 
portret, după un alt portret executat în Franta, la Lemercier, 
de Jean François Göse De aceea htografia poartă ındı- 
сара «kopiert von Krıehuber» Char şı «Czihak», pre- 
tenul şı colaboratorul lu Asachı, comandase o htografie la 
maestrul vienez, în 1846, ca şı Alex Chirilof, mare negustor 
bucureştean Ele nu sunt cu nimic infenoare celorlalte Năzuinţa 
şı posibilităţile alor noștn sunt însă mai modeste In alte împrejurăn 
штет nu le-ar atrıbuı altă valoare decât cea documentară In 
penuna de opere grafice superioare, dela începutul secoluluı, ele 
au fost strânse, cel puţin їп ultima vreme, atunci când, ce e 
drept, multe aproape dispăruseră $1, o dată colecționate, se cuvine 
să le studiem, să le repertonem, chiar mai amănunțit decât 
mi-e posibil mue, într'o operă de sinteză Mai târziu, când artele 
grafice se vor fi desvoltat la noi, cum e probabil, va fi mai uşor 
să ne uităm la acești strămoși ai htografie: cu un ochiu indiferent, 
aşa cum n'avem încă dreptul să o facem astăzi 

Negulici a practicat şı el htografia, în acelaș spirit, cu 
aceleași insuficiente ca şı cellaltı contemporan. Ca și aceștia el 
nu pare să fie conştient de resursele ce le oferea tehnica cea nouă, 
de posıbılıtâtıle ei, comparate cu cele ale опш desen în creion, cu 
care evident se aseamănă, dar de care se deosibeste prin întinderea 
gamei sale de valon, dela acele note vaporoase, de o dehcatetá de 
ton de mărgăritar, până la acele note de un negru catifelat, dra- 
matıc, imposibil de obținut cu once alt procedeu Aplıcat, cuminte, 
răbdător, Negulıcı pune hme lângă lme, İnecându-le una 
într'alta, până ce ajunge să evoce, mai mult sau mai puțin, trásá- 
turle și îmbrăcămintea persoanei ce-ı servește de model Forma- 
tul mic, meschin aș zice, la care se opreşte pentru figuri, pe care 
le taie la mijloc sau la genuchu, fără niciun rost, nıcı el nu favorı- 
zează pe artist lı era el impus de chent sau mai de grabă răspun- 
dea prefenntelor lu N eg ulici însuși, aşa de puţin făcut să 
guste o operă cu adevărat personală? E imposibil de știut 

Opera sa htograficá — dacă ne mărginim la stampele izolate, 
căci de ilustratia de carte va fi vorba într'un alt loc — este destul 


www.dacoromanica.ro 


86 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de bogată, fără însă a o ajunge pe сеа a Іш Lecca Unele fo 
s'au păstrat prin famulule celor portretizaţi, altele, foarte puţine, 
se găsesc în colecția Academia 1) Cea ma: veche datată pare să 
fie cea în care apare Alexandru Dimitrie Ghica, Dom- 
nıtorul dın 1841 Se afirma, şi artistul însuși o ınsınua când avea 
ocazie, că între Principe şı el existau strânse legătun de pneteme 
Este evident că acu el și-a dat osteneala, mai mult decât ar fi 
făcut-o cu un alt model Figura, lucrată până în cele ma mıcı 
detalu, trebue să fi fost asemănătoare Insistenţele desenatoruluı 
au însă în ele ceva puțin atrăgător, amintind procedeele elevilor 
dela Artele Frumoase, încă nu destul de sıgurı pe ex Din gulerul 
1mens de blană, deasupra cravata bogate, petrecută de mai multe 
on İn jurul gâtului, răsare chipul, mărunt desenat, ca brodat cu 
acul, hpit parcă pe bucata de hârtie Ceea ce un altul ar fı putut 
sugera İn câteva trăsătun repez și expresive, aici a luat vreme 
îndelungată Mâna a avut oprin şı ınsıstente nenorocite în redarea 
bărbea, a părului, în care, cu toate dimensiunile reduse, mai cá se 
pot număra firele 

Studiul în creron pentru această operă fusese executat în ţară 
Poate că şı htografia să fi văzut lumuna tot aci, în perioada ce 
precede cálítoria la Paris a artistului, care se îndephnește pe la 
finele lux 1841 Tot atuncı s'ar putea să fı fost executat şı portretul 
mamei sale, în costum de călugănţă Desenul este datat 1839 
Litografia este însă probabil postenoará Ea este concepută în 
acelaşi spirit, cu aceleași stângăcu şı cu aceași totală hpsă de mte- 
res pentru aspectul, pentru prezintarea une. opere de acest fel. 
Nu se poate nega totuşi un dar de a prinde fizionomia, care nu este 
cu totul neghjabil Din fata înzăvonită ne privesc dol och: pátrun- 
zăton, ciudat depârtatı unul de altul, aga cum ex erau probabil în 
reahtate, şi asa de asemănăton totuşi prin forma lor, amıgdalınâ, 
prin culoarea lor, ma! ales prin dispozitia lor în figură, cu се а 
fiului, artistul, acolo unde s'a reprezentat ре sine 


1) Pentru cele păstrate la particulari a se consulta monografia d-nei Lucia 
Dracopol-Ispir Pictorul Negulscs, de care a fost vorba Acolo se găsesc 
reproduse cele ma: multe dm htografnle isešhte de artist Portretul lu Alex 
Dem Ghica este pl VIII, cel al «Macea Pelaghias, mama artistulu, 
p XI 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 87 


Negulici a încercat adesea proprıul său portret, ca şı pe 
acela al rudelor sale de aproape Am analızat pe cel al mama Al 
său este superior Există ma multe variante Una, este cea repro- 
dusă în cartea d-na Dracopol (pl X), alta se găsește în co- 
lectule Academe: (cota D 82), o а treia, cu mult ultenoară, tot 
în monografia d-na Dracopol (pl XXIX) Prima pare o re- 
ducere a portretulu in шеги, reprodus în acelaşı publıcatıe (pl IX). 
Faptul că el nu este inversat, cum ar trebui să fie, provine dın 
aceea că, adesea, mai ales la htografu ma puţin experimentan, 
se procedează mai întâiu la un desen, pe hârtie, care este apoi 
copiat pe piatră şı suferă deci o dublă inversare aşa încât figura 
tipăntă va fı în direcţia cele: dın pictura, dela care s'a pormt 
Este una dm openle plăcute ale lu Negulici Revenirile sale 
de începător, acele lnu nexpresive şı phcticoase, sunt mai puțin 
vizibile Părul, vestmuntele, sunt tratate cu mai multă hbertate, 
catifeaua gulerulu larg şı acopermdu- umem este sugerată în 
luciul, în suplețea eı Pentru prima dată ne găsim un pas mai 
departe decât Chladek şı Lecca 

Cel dela Academie este făcut la Paris Poartă ındıcaha Ne- 
gulitch par lu-méme Este bine tipănt, cum se întâmpla tot- 
deauna cu stampele ce se trăgeau İn strămătate Şederea artistului 
în capitala Franţei, are loc la sfârşitul lux 1841 şı în primele lumi 
ale Іш 1842, după care epocă el se mai oprește la Viena, mai пашїе 
de a se întoarce în ţară, după August 18421) Тге dın htografule 
purtând data 1842 au fost săvârșite în Paris sau Viena, imprimate 
în atehere ma: bune decât cele din ţară, de lucrátor mult mai 
indemánateci, aspectul acestor opere o probează îndeajuns Poate 
că relativ langa oprire а lu N eg ulici în Viena, centru 1mpor- 
tant pentru portretul htografic, să nu aibă un alt temeau О а 
patra, tot cu data de 1842, portretul lu С A Rosetta, are un 
alt aspect, este probabil trasă în ţară In ea apar din nou toate 
acele detalı mutile, toate acele linn de umplutură, care constitue 
oarecum stilul obıcınuıt al lu N e g ulici, marca ва de fabrıcâ, 
atât în desen, cât şı în htografie, pe care nu o concepea altfel decât 
ca o simplă reproducere a desenului 


1) Cf d-na Lucia Dracopol-Ispır, ор си, р 79, nota 2 


www.dacoromanica.ro 


88 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Totuşi, portretul fratelm său şı maı ales portretul lu Mihail 
Sturdza, Domnul dela lași, sunt hotărît superioare Mai ales 
ultimul, care n'are nımıc comun cu maniera оыешшїа a іш 
Negulıcı, ne sugerează posibihtatea una colaborán, a une: 
тд străine gi cu o practică mai îndelungată, care s'a putut 
strecura spre a trece un desen al compatnotulu nostru, adus de 
el dim ţară, pe piatră htograficá El fusese de altfel tipánt de 
Rauh, la Viena!) Fără să fie o operă de artă, în adevăratul 
sens înalt al cuvántulu, prin felul în care sunt redate apele 
satinulu vestei, ог decorația dela gât, cu portretul Sultanulu, 
ori detalule fizionomie, umbrele fonduluı, totdeauna aşa de greoaie 
şı neplăcute în alte lucrăn ale lu Negulici acı mult ma 
uşoare, putem s'o considerăm ca o foarte onorabilă litografie, 
superioară la tot ce ne-a rămas dela Negulıcı 

Асевїш grup se cuvine să-i adăogăm portretul luu Bengescu- 
Samurcaş, şı el o lucrare mentorie, imprimată probabil tot în 
strămătate Spre deosebire de marea majontate a altor htografu 
de Negulica, el este şı bine pus în pagină, constitumd o com- 
poziție nu prea orıgınalâ de sigur, dar ma: plăcută decât cele de 
până atunci Cahtatea negrului cernelei, raportul valorilor, dela 
albul pieptului de cšmase la negrul gulerulu de catifea şı al cra- 
vatei de mătase, fac dm aceste stampe unele dın cele mai plăcute 
ale lu Negulıcı 

Portretul une: femei în alb, cu un sal oriental închis, în jurul 
şoldurılor, aparține, dacă е să judecăm după moda costumuluı, 
aceleiaşi perioade 

Rıdıcol prezentată, cu acea pată grea, întunecată şı monotonă 
în jurul fustei înfoiate dar inconsistentá ca valoare cromatică, 
abia indicată prin câteva urme neghyente de creion, cu desenul 
immexact al mâmilor — una prea lungă, alta într'un racursıu ım- 
posibil, — cu figura inexpresivá, această htografie e slabă, chiar 
faţă de celelalte ale lu N e g u 11 c1?) 

Mult masr simpatică, şı ca intenție, şı ca reahzare, este o altă 
htografie-portret, rotundă, în care Negulıcı a lăsat imagina 


1) Ea există la Academie în ma: multe exemplare A II 42, C LXIII,C LXIII 
16 Portretul frateluı e reprodus de d-na Dracopol,pl XIII, cag cel al ш 
Bengescu-Samurcaş, pl. XVII 

3) Lucia Dracopol, op си, pl XVI 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII İNAINTE DE AMAN 89 


soției sale, Ana Sibarti!) Figura gratioasá şi modestă a tı- 
nerel femei este pusă în valoare prin aranjamentul gâteleı capulu, 
aspectul său tânăr şi vıoıu, prin costumul cu o notă personală de 
fantezie şı distincție Se vede bine că aici nu mai era vorba de un 
portret de comandă, cı de altceva, în care emoția își avea rolul el 

Aceași persoană, alătun de artistul însusi, ne apare şı într'o 
htografie în peniță, purtând data 1848, pubhcată în fiuntea Călă- 
torulor lu Gulıver, dar formând ceva separat, şı ca dimensiuni şi 
ca subiect, de restul ılustratulor 2) Despre aceste ilustratu ne vom 
ocupa aiurea , despre fiontispiciul cu portretul autorulu va putea 
fı vorba şı aci 

Negulıcı s'a reprezentat în ıntımıtatea famılıcı, între cărti, 
alătun de sotia sa, având pe o masă, în fata ва, mai multe fo: cu 
desene Procedeul htografie în peniță este mai rar İntrebumtat 
chiar şı în Apus, cu atât mai mult la noi El reducea o parte dın 
avantagule ce oferă în genere o htografie, cáci tocmaı valonle 
intermediare, dispăreau, lăsând numa: contrastele vn între negru 
Intens şi albul hârtie. Această lucrare are însă importanţă şi mentă 
să fie semnalată în opera lu Negulıcı, pe de o parte prın 
noutatea subiectului — un dublu portret într'un intenor pe fond 
de natură moartă (raftunle bibhotecei pe care se İnşiri nenumă- 
rate volume legate) —, pe de alta prin felul în care este distribuită 
lumina, problemă nouă, atuna pentru prima oară încercată la 
no, de Negulıcı 

In sfârşit, ultima sa htografie sıgurâ este săvârșită în exil, 
după eşecul Revoluția dela 1848 Modelul — este vorba tot de 
un portret — este probabil un revoluționar sârbo-dalmatın, cu 
care compatnotul nostru s'a putut întâlni după ce părăsise Braşovul, 


1) Ibidem Între planşele ce ılustreazâ volumul acest portret este considerat ca 
htografıe (pl XXX) El nu este însă trecut în lista htografnlor lu Negulıcı, 
dela pp 136—137 In acelaş timp odată m se spune cá el este «probabil» dın 
1846, altădată că el este sigur din 1846 In reahtate trebue să fie anterior, de vreme 
ce este o mare deosebire de vârstă între tânăra fată din acest portret și femeia 
matură din htografia, sigur datată 1848 Consıderând şı faptul că тапше nu sunt 
terminate, am impresia că e mai de grabă vorba de un desen în vederea unea lto- 
grafu, decât de o htografie Bme înţeles pentru aceasta ar fi necesar să vedem 
orıgınalul şı nu reproducerea dın cartea d-na Dracopol, ceea ce nu ne-a fost 
posibil 

9) Ibidem, pl XXIX 


www.dacoromanica.ro 


90 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


în drum spre Stambul, prin Serbia Giovanni Battista 
Bencich!) Ea poartă data 1849 şı a fost, fără îndpială, trasă 
in străinătate, cum demonstrează cahtatea tehnıcel și fineţea 
grăuntelu pietrei htografice E o lucrare onorabilă, cu aceleaşi 
calıtâtı de asemănare, pe care le-am întâlnit la unele portrete de 
Negulıcı, dar cu ceva provincial în prezentare, cu ceva siht 
şı inexact İn anatomia pürtei de sus a trupului, ce se simte sub 
hama încheiată până sus, la bărbie Figura asimetrică, slabă şı 
tnstá, cu о schpire în ochu pătrunzător, are o exprese 
destul de exactă (Pl XXXVI) 

In secţia de stampe a Academie: se mai găsește un portret al 
lu N Bălcescu), catalogat tot sub numele Іш Negulici 
Un portret în uler, 1dentic, expus mai anu trecuţi, ca un orginal 
al Іш Negulıcı, după toate probabilitățile era opera alt- 
cumva Stáncescu însă, în articolul ce consacră Іш Negulıcı3), 
vorbind de albumul oamenilor dela 1848, pe care acesta era hotărît 
să-l pubhce împreună cu Iscovescu, ne informează că el exe- 
cutase două portrete, pe al lu Eliade şı pe cel al lu Bál- 
cescu S'ar putea ca htografia dela Academie să fie opera Iu 
Negulıcı, aceasta nu se poate însă afirma cu siguranță In 
orice caz, ре dosul ел se găsește o însemnare a cunoscutului colec- 
фопаг N Ionescu, din 1934, în care nı se afirmă cá htografia 
este de Negulıcı, după un portret in шет, tot de dânsul 
(este, mı se pare, vorba tocmaı de opera expusă acum câțiva аш 
şı contestată de critică) şı că sub numele aceluiaşi artist a fost 
reprodusă de У A Ureche în volumul Vac latine Dela frap 
la frați, (1894) 

Dın aceiași generație face parte şı Rosenthal?) Ca pictor, 
opera sa este mai valoroasă, căca el ега ma! dotat, mal instruit, 
mai conștuncios, mai făcut să guste arta mare şı să aspire la еа 5) 


1) Ibidem, pl XXXI 

3) Cota C LXIV, 2 

2) CIStšncescu Jon Negulıcı,in Literatură şi Artă română, 1898—1899, 
Nr 12 

4$ Cf Gh Oprescu Pictura românească în secolul al XIX-lea, рр 16-84 

5) In coleca d-na Eliza Brătianu auintrat de curând două portrete de 
Rosenthal, unul de ma dimensiuni, altul în mărmme maturală, care pot fı 
considerate printre cele ma: bune opere de pictură dela noi, înamte de 1850 Ele 
au făcut parte din colecția avocatulu Samuel Rosenthal, rudă cu pictorul. 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 91 





Ca htograf el ne-a lăsat prea puţin, sau ceea ce ne-a lăsat este 
încă pierdut prin cine ştıe ce colecpe Totuşi, namele lui trebue 
menționat în legătură cu două stampe htografice Una, azı la 
Academie, imprimată la Paris de Bertaut, a fost desenată de 
Rosenthal însă htografiată de Leroy!) Este o compoziție 
alegorică, în legătură cu Revolutia dela 1848, în preajma cărei date 
a trebuit să fie pubhcată О femele, invehtá în drapelul national, 
tine în mână o ramură Cu un picior ea pöşeşte pe o carte deschisă, 
pe a cărei pagină este scris cuvântul «clemenjá > О sabie ruptă 
e aruncată la picioarele eı In fund, în dreapta, ве ridicá un altar, 
luminat de un fascicul de raze, care cad în acelaș timp pe fruntea 
eromel 

O altă htografie, un portret, mı se pare tot în legătură cu 
Rosenthal, deși este neiscăht2) Cel portretizat este С А 
Rosetta, tânăr, în bust, având pe umen una dın acele 
mantale-pelerine romantice, de modă ıtalıanâ, foarte în favoare 
în vremea revoluției, la по ma ales Eliade nu devenise 
om celebru dın prıcına mantale sale albe, de aceași formă? 
Această operă nu nı s'a păstrat, din neferıcıre, decât İntr'o foto- 
grafie, evident mai mică decât orıgınalul, şı în care multe detalu 
au dispărut 

Mihail Lapaty, contemporan mai tânăr al celor mai 
sus menționați, este citat ca htograf al portretelor lu Miha: 
Viteazul, anspirat de cunoscuta gravură a lu Sadeler 
Portretul s'a tıpârıt la Lemerc:er El nu prezintă nimic deose- 
bit Este o magme banală, care a pierdut mult dın vivacitatea 
şı ıncızıunea trăsăturilor din gravura lu Sadeler 

Tot aıcı este locul să vorbim despre opera htografiată a unu: 
artist, despre care se cunoaște prea puţin, care a trăit mereu 
departe de ţară, dar care ne-a lăsat câteva stampe ce fac bună 
figură alătun de cele ale contemporanilor să Este vorba de Petre 
Mateescu Născut în Curtea de Argeg,3) el nu ne este cuno- 
scut decât dın corespondenţa sa cu Eforıa Școalelor, în legătură 
cu cerem de bursă om de ajutor financiar In 1855 se găsea la 
Viena, trimis de Alex Valara, care însă murise de curând, 


1) Cota A VI, 16 
2) Cota A LXXVIII, 21 
з) Pe desenul ce-l reprezmntă (Pl III) m se spune însă că el e născut la Tutana 


www.dacoromanica.ro 


92 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


aşa încât protejatul său era sılıt să serie pentru un ajutor, trımı- 
тапа în acelaşi timp, ca mărturie a capacităţu sale, o mimatură 
reprezentând Fuga în Egipt Tot din acea corespondență mai aflăm 
că Mateescu nu urmase studu regulate la Academa de Arte 
Frumoase, dar că putea trái, deşi ducánd-o greu, din lecti de desen 
şı din portrete In Octomvrie, acelaşi an (1855), el obține din ţară 
o bursă pentru Itaha, iar în Mai 1856 se afla la Florenţa, de unde 
manifesta intentia de a urma, cel puţin acum, cursurile Acaderme: 
Rămâne in Itala până în 1868, in Octomvrıe, când cere, tot din 
Florenţa, pe care poate n'o părăsise în intervalul dela 1856 până 
la 1868, suma necesară ca să se întoarcă acasă De atunce 1 se 
pierde urma 

In 1855, când il intâlnım la Viena, el nu era un începător 
In 1848 executase portretul luu Gheorghe Magheru!), 
ceea ce ne arată, pe de o parte cá ne găsim din nou în fața unu 
artist simpatizând cu Revolutia, pe de alta cá Petre Ma- 
teescu se bucura de oarecare reputatie, alătun de Negulıcı, 
de Iscovescu, pictoru oarecum ofıcıalı a1 mșcăm G h e o r- 
ghe Magheru este, după cum știm, unul dintre conducăton 
Mateescu îlreprezintă ca şef al pandurılor, alâturı de un exem- 
plar oarecum simboli al aceste: oaste de țărani gorjeni In picioare, 
în costumul celor dela 1848, cu eşarfa şı pălăna cu pene tricolore — 
pe саге însă o ţine în mână — înarmat cu o ımensâ sabie recurbată, 
el se profilează pe un peisagiu, în care apare un sat oltenesc, abia 
schițat, dominat de o culă, motiv redat cu multă naıvıtate 
şı İn chip cu totul schematic Tot aşa de schematic este şı 
pandurul, în stânga, care aşteaptă călare, alâturı de calul lu: 
Magheru, ca acesta să se întoarcă lângă el şı amândoi să 
pornească (РІ XXXVII) 

Evident, ceva romantic și naiv în acelaşi timp ne ızbeşte în 
această operă Ea are calıtâtı, dar şı stângăcu neîndoioase Partea 
cea mai bună este portretul Іш Magheru, cea cu adevărat 
slabă fondul compoziției Nu era însă vorba de un portret tras 
în puţine exemplare, cu griye, destinat unui mic număr de per- 
soane, cı de o operă de propagandă, răspândită foarte mult, ceea ce 
face са ea să se găsească astăzi İn mare număr prin diversele 


з) Cota C LXIV, 26 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 93 


colectu lar, pentru ca simpatia pubhculu pentru personagıul 
reprezentat să fie şı ma. mare, ltografia era colorată în acuarelă 
Fusese tipántá la Viena, la J Höfelıch şı editată la Craiova 
de Ralıan şı Ignat Samıtca 

Cam dın aceeaşi epocă, dacă este să judecâm după costum, 
Mateescu ne-a lăsat un alt portret, al lu Petru Mocioni: 
de Foen!) In această lucrare se poate mai ales constata deo- 
sebırea dintre Mateescu, trăit într'un alt mediu, cu alte exi- 
gente, nevoit să înfrunte criticile unor clienti, dacă nu оатет de 
mare gust, în once caz ma! obicinuiți cu un desen bine făcut, şi 
Negulıcı on Lecca Poza modelului este încă puțin stân- 
Jenitá, execuţia însă este nu numai: congtuncioasá, cı şı cu unele 
rafinamente de procedeu 'Tipănrea pare făcută în сорой exce- 
lente, probabil în strămătate 

In 1850 Mateescu lucrează portretul lu Zeno vıe 
Popp2), fiul vestitului negustor şı bancher român din Sibiu, 
Нар: Constantin Popp Litografia are multe calıtâtı, 
deşi autorul e. era probabil un om tânăr, de vreme се спс anı 
mai târziu el solıcıtâ un stipendu Ea se tipăreşte la Viena, unde 
probabil se găsea şı Mateescu, la J Rauh, şı amınteşte 
genul lucrărilor similare, pe atunci Toarte căutate, ale vienezulu: 
Kriehuber In special figura și desenul mâinilor fac onoare 
autorulu htografia (Pl XXXVIII) 

Ca o cunozitate este poate util să semnalez că deviza lui 
Zenovie Popp, care ауса o spoială de cultură franceză şı 
ținea ca aceasta să ве vadă, era Mes devoirs avant mes penchans 
(sic) Ea este ımprımatâ în josul stampe: 

Aceeaşi dată o poartă un portretallu Ferdinand Laub?) 
tipănt tot la Viena, tot la J Rauh, la саге se adresau adesea 
artıştu româm El este editat de Glăbbl 


1) Cf Dr Teodor Botış Monografia Гатне, Mocion, р 33 « Fundația 
pentru literatură şı artă Regele Carol II + 1939 Un studiu ma: amănunţat despre 
Petre Mateescu se güseşte actualmente sub tipar El este opera d-nei 
Teodora Voinescu, asistentă la catedra de Istoria Arte la Facultatea 
de litere din București 

3) Cota A XXVIII, 25 A fost reprodusă de Furnică Dın istoria comer- 
pulus la Români, р 1 

3) Cota St C XCVIII, 39 


www.dacoromanica.ro 


94 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Anul următor apare portretul lu Andre. 'Şaguna)), 
semnat şı datat (Pl XXXIX) Are aceleași #nsuşırı ca şı hto- 
grafule precedente şı ca și ele a fost probabil tipărit în stremnătate, 
la Viena De altminteri, marele mitropoht va mài/fi portretizat 
şı in 1860, într'o htografie foarte corect tipüntá la V Re.f- 
feinstein şı Rösch?) In vremea aceea Mateescu, 
după cum știm, nu ве mai găsea la Viena, cı în Italıa Această 
htografie are la bază lucrarea dın 1851, pe care o reproduce 
întocmai, bine înţeles ınversatâ E de observat că acel care o 
desinase, spre a pune de acord portretul cu vârsta modeluluş, 
seamănă în barba şı în părul Mitropohtulu câteva fire albe 

In sfârșit, un alt htograf român Petre Alexandrescu?), 
deşi mai tânăr decât artişti ma sus mentionatı, prin caracterul 
operu sale, printr'o precocitate incontestabilă, prm faptul cá 
deşi trăieşte până la 1899, încetase să producă încă din 1867, cu 
greu s'ar putea despărți de aceștia Activitatea sa, cel puțin cea 
didactică, ca suplınıtor la o catediá de desen dela un gimnaziu, 
începe la șaptesprezece am, dea în 1845, de vreme ce e născut 
în 1828 Are apoi norocul să şadâ ma multă vreme în Itaha, ca 
burger, şı în Franța, unde este elev al lu Léon Cogniet 
sı camarad de atelier allu Jules Lefebvre şı Carolus 
Duran Poseda deci o instructie solıdâ, iar faptul că Mihail 
Kogălniceanu, un fin cunoscător, îl aprecia, este o bună 
recomandape în faţa postentătu 

In 1856, din colaborarea lu Alexandrescu cu Szath- 
mary rezultă o htografie, reprezentând Umrea Principatelor 
Este contribuna celor dol artıştı la marele act național Ea repro- 
ducea un tablou al lu Alexandrescu, care se afla în sala 
Divanulm ad-hoc şı care trece mai târziu la Camera Deputaţilor, 
unde poate se va fi găsind şı azı Szath mary făcuse după 
această lucrare desenul pe piatră, care a fost tipánt la W o n n e- 
berg, htograful cel ma. prețuit printre cei care trăiau atuncı 
în București Spre deosebire de cele ma multe dintre stampele 
ce apăreau în ţară, ea este bine imprimată Este vorba de o ale- 


1) Cota B LXXXV, 14. 

3) Cota C LXIV, 42 

3 СЕ Th Cornel Figuri conhmporane dın Româma Dicţionar biografic, 
București, 1909 à G Oprescu Pictura românească, pp 115—117 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ȘI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 95 


gone, poate ceva cam banală Sus, S-ta Treime, protectoare, 
Jos, pe pământ, un înger încoronat, care împreună mâinile celor 
două tárance, sımbolızând cele două principate, în sfârșit unite 
Pe o treaptă, mai jos, alte două femei, Justitia şı Istoria, sunt 
martore la acest act solemn 1) 

Curând după această dată, în Januarıe 1860, Alexandrescu 
devine profesor de desen la Gımnazıul Lazăr, post pe care-l ocupă 
până la Noemvrie 1867 El este astfel îndrumătorul primilor paşi 
m lu Andreescu, care-și face studule secundare la acest 
gimnaziu Dela această ultimă dată, până la moarte, Alexan- 
drescu se ocupă de comerţ, la Brăila, şı uită cu totul prima sa 
îndeletmare El este ultimul nume ce se poate pronunța în Mun- 
тета, în legătură cu htografia, în perioada ingrată care precede 
aparita lu Aman 

August Strıxner, pe carel'am menționat în treacăt în 
eapitolul despre desınatorı, este sı el autorul a cel puţin o 
htografie, care nı s'a păstrat în colecțule Academie: Române 2) 
Este un portret al lu Dem Ghica (Веғайеа Mitică), în 
costum mılıtar, frumos desinat, aga cum ne lăsau să sperăm cele 
câteva acuarele dela Strix ner, și superior htografiat, deși 
stampa e de mari dimensiuni (aproximativ 042 x 0 33) Ce este 
mai surprinzător, este cá ea a fost trasă în Bucureşti, unde de 
obıceru nu se obțineau prea bune htografu, mai ales dacă le 
comparăm cu cele vemte dın streinătate Tot Strixner este 
autorul a încă două bune portrete cela unm prelat ardelean 
(poate Saguna tânăr) şı cel al lui Petre Poenaru, eforul şcoa- 
lelor Primul e imprimat la Pesta, cel de al doilea probabil la Viena 

Tot generație: dela 1848 aparține şı htograful ardelean I o a n n 
Costand e dm Sıbıu, de care se găsesc 1scălte câteva stampe, 
la Academie Este el sıngurul artist român, specializat în această 
tehnıcâ, de dincolo de munţi? E puțin probabil Sugestu din 
Viena şı Buda au trebuit să vină destule, şı dacă nu cunoas- 
tem mai de aprope producţia ardeleană, este pentru cá ea este 
amestecată cu cea ungară, în cabinetul de stámpe din Buda- 
pesta sau prin necercetate colectu transilvánene 


1) Cota Iconografie, D XII, Românul lui Rosetta recomandă cıtıtorılor această 
stampă în 1858, la 18/30 Ianuane 
3) Cota D XC 24 Tipüntá la W Breicha, prn 1860 


www.dacoromanica.ro 


96 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Costande însă (profesor la institutul theresian dın Sibiu)— 
pentru а ne întoarce la punctul de plecare, — este un naiv desi- 
nator de ocazie, са multi altı printre cei analızatı în paginile 
precedente, care însă a avut norocul să fie tipănt de o bună casă 
dın Sibiu, de FAR Krab Ela lăsat mar multe portrete B a- 
r1ţ!), Avram Iancu (purtând data 18482), într'un costum 
militar, cu mantie albă și sabie la cingătoare, Alexandru Şt 
Sulutiu de Gšrpinis, mitropoht de Alba Tula, într'un 
bogat încadrament, htografiat în aur, dar extrem de mediocru 
ca lucrare 3) In gcneral, ceea се m-a rămas dcla acest artist de 
provincie este de forța portretelor htografiate ale Іш Lecca, 
cu саге de altminteri se și aseamănă ca sentiment şı concepție 
Fund singur printre Ardclem şı atât de aproape de unul dintre 
reprezentanţii htografiei muntene, nam crezut nement să-l 
tratez separat (Pl XL) 


ASACHI ȘI MOLDOVENII 


Asachi: punea mare pref pe htografie, de sigur nu pentru 
tot ceea ce ea ajungea să exprime din punct de vedere artistic, 
İn mâınıle опш practician încercat și ingenios, cı din pricina facı- 
htătilor ce oferea educatorılor, ca dânsul, pentru a răspândi, în 
multe exemplare, scene și imagini care să instruiască $1 să com- 
tnbue la cultivarea sentimentelor patrotice Pentru el ea nu era 
decât un mijloc, ce putea fı întrebunţat într'un scop nobil și 
înalt Atât este de convins Asa c hı de temeiul acestei afirmatu, 
încât ea nu-l părăsește niciun moment, în timpul activitátu 
sale didactice Academia Mihăileană trebuia să formeze, de se 
putea, tinen pictori români, în stare să se servească de pensulá 
şı de creion, pentru a desăvârși un portret sau un pelsagıu, ea 
trcbuia însă să se îngrijească şi mai mult de constituirea unui 
corp de desenatori cu condeiul şı creionul htografic, capabih să 


1) Cota С LXV, 4 

з) Cota С LXIV, 22 

3) Cota CLXIV, 45 Spre а se vedea deosebirea dintre un bun desinator, 
constuncios şi cu experienţă, să se compare portretul acelulaşı persona) (cota 
C LXIV, 44 şı C LXIV, 1, ambele din 1856), ıscült de Kalser, cu cel ıseğlit 
deCostande 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI SI LITOGRAFII İNAINTE DE AMAN 97 


compună un tablou ıstorıc şi să-l tipărească în nenumărate fo, 
care să pătrundă apoi până în cele maı depărtate colturı ale tšrn, 
în şcoh şı în casele oamenilor de 18ргауй $1 cum el își dă bine seama 
că cei însărcinaţi cu nstrucţia artistică a tinenlor moldoveni dın 
Academia Mıhâıleanâ nu-s destul de stăpân el înșiși pe un pro- 
cedeu, cu care nu erau în de ajuns de famılıarızatı, el imaginează 
crearea de burse pentru elev:, spre а urma cursuri de perfectio- 
nare în Apus Natural, Munchenul, oraşul natal al lu Sennefel- 
der era cel mai indicat Acolo sunt trimiși се та mulți dintre 
bursiern moldoveni, a căror activitate va fı controlată de oamenu 
de încredere aí educatorulu moldovean, de Cihak între altu, 

El însuşi, după ce luase contact cu htografia, probabil la Viena, 
în timpul şederu sale în acel oraş, între 1822 şı 1827, execută sau 
desenează spre a fi trecut de altul pe piatră, un portret al T a r u- 
lui Alexandru, în 1825, adică chiar în anul morju împă- 
ratulu moscovit 1) După întoarcerea în ţară, în momentul în care, 
prin situația ce ocupă, își dă seamă şi de influența ce poate exer- 
спа, şı de datorule ce are față de neamul său, el începe pubhcarea 
tabelelor» însoțite de broşurı explıcatıve în două hmbi, fran- 
tuzeste şı româneşte, care trebuiau să amintească Românilor, 
momentele mai importante dim cursul furtunoase. lor istorn și să 
facă cunoscute streinulor episoade memorabile din viaja poporulu 
nostru 

Ma nainte de a se fixa asupra genuluı de opere, pe care le 
crede cele ma: eficace pentru realizarea planunlor sale, А s a c h 1, 
ca şı la Viena, întreprinde o serie de stampe de încercare Aşa 
este htografia, dela bibhoteca Ureche dın Galaţi, în care sunt 
reprezenta Alexandru cel Bun şi Doamna lu, htografie 
colorată apor cu mâna, şı purtând stampila Institutul Albınea 
Romane, A(ga) G Asakı, Jassy, 1828 Titlul htografiei este în 
două lımbı româneşte şı frantuzeşte «Tabelele» au însă о mai 
mare ımportaufâ de cât aceste for de пис dimensiuni 

Primul «tabel» de ma man dimensiun este ilustrarea unex 
legende ce privea pe Ştefan cel Mare El trebua să amın- 
tească şı să facă înţeles pentru oricine gestul eroic al mame: Voie- 
vodulu, în momentul în care, dragostea sa de ţară învingând 


1) Cf N Iorga G sach: ca tipograf şı editor Ac Hom. Analele Sectim 
Literare, XXXIV, р 261 


www.dacoromanica.ro 


98 GRAFICA ROMÂNEACĂ 


ubirea maternă, 4 împiedică pe fiul sáu de a tra în Cetatea 
Neamţ  şi-1 ordonă să reînceapă lupta cu Turcu Tabloul n'a 
fost desenat de Asachı, cum s'a afirmat uneori, câcı între 
lucrările sale dela Academie nu se găsește nimic în legătură cu 
aceasta El а fost numa: 4 1nventat » de Asachı, poate desinat, in 
orce caz htografiat de Топ Muller sau Miller, în 1833 In 
acel an Müller era profesor ç de desenul figurilor şı a zugră- 
viturn ? la şcoala secundară de fete 1), unde fusese numit de Mitro- 
pohtul Veniamin Costachi: Imediat ce se fondează Academia 
Mihăileană, în 1835, el va fı trecut acolo, profesor de desen Nu 
trebue însă confundat cu P Muller sau Miler care va executa cele 
douăsprezece vederi dın Tası, după desenunle lu J Rey 2), care 
veden, fără să se poată compara cu frumoasele htografu ale lu 
Raffet, dm faimosul album al Călătorie: în Crimea prin Tara 
Românească şı Moldova, erau de un nivel artistic sunenor tutulor 
celorlalte opere simulare, 1scáhte de оатет dela no: Prin urmare este 
vorba, nu de un începător, cum erau mai ton сез care İncercaserâ 
să practice arta cea nouă, în Tara Românească, cı de un artist 
cu ехрепепій, care cunoaşte suficient cum se prezintă o bună 
htografie, şi care e în stare să facă din cele pe care le execută cele 
mai interesante planșe din această serie De altminteri, el este şi 
autorul unu: portret al Іш Sofronie Miclescu, nu însă de 
calitatea vederilor dm Iaşi, care au putut fi trase în stremătate 3) 

Se pare că subiectul aceste: plange istorice fusese ınspırat lui 
Asachi. de lectura unu pasagiu din Istoria Imperiuluz Otoman 
a lu Dem Cantemir, pe când studia la Roma 4) Cât 
ținea el la acest «tabel se vede dm faptul cá, în portretul în 
care a fost pictat'de Giovanni Schiavoni, azı în colecțaa 
Academie: Române, pe zid, la stânga, întrun cadru masıv, se 
zăreşte tocmai un fragment din htografia lu Müller 

$1 acest tablou al Іш Asachı, ca şı cele următoare, era 
însoțit de o broşură exphcativă, pe ale сёге coperte colorate 


1) V A Ureche Istora Școalelor, I, р 277 

3) Cf G Oprescu Pictura Românească, р 37 

3) Cota C LXIV, 28 Cum vedem, R ey este în ambele cazun desmatorul. 
El va fı uneorı şı htograful, care trece pe piatră desenul altuia, cum vom avea 
ocame s'o constatăm (PI XLI, XLII m XLIII) 

4) СЕ articolul lu Asachı dın Albina Românească, 20 Dec 1845, p 397 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 99 


se tipărea câte o vignetá, tot htografiatá, în pemtá Cea dın 1833 
poartă un prea frumos motiv gotic şı stema Moldova, alâturı 
de titlul, în frantuzește Tableaux de Phistovre Moldave, Tassy, 
1833 Pe ultima copertă același text, în româneşte (Pl XLIV) 

Anul următor, din aceeași colaborare ieșea (Ștefan cel 
Mare rostindu-și testamentul său pohtic» El fusese probabil 
ınventat tot de Asachı, desenat şı htografiat de Müller 
şı imprimat în institutul tipo-tografic al Апе Anunjat de 
mai multe ori la începutul anulu de Albina Românească, K 1 s- 
selef însuși este aşa de mulțumit de această stampă, încât 
ordonă cumpărarea a o sută de exemplare!) Fără să fim prea 
entuziaști de rezultatul obținut, fundeğ genul însuşi avea ceva 
factıce în sine, în același timp strunınd coarda patnioticá şı lıpsıt 
de sinceritate, trebue să recunoaștem în Müller un desinator 
priceput şı cu destulă vervă, capabil să umple cu personagn în 
acțiune, evident phne de fel de fel de insuficiente, o suprafață 
destul de mare şı mat ales să se servească de procedeul htografie1 cu 
oarecare hbertate El pare corect, ceea ce este enorm, şı stâpâ- 
mind arta de a da umtate une. compozıtu Textul ce însoțește 
aceste tabele este redactat în două lımbı românește şı İrantu- 
zeste, ceea ce dovedeşte intenția Іш Asachi: de a le răspândi 
şı peste hotare De altmınterı, ele au trebuit să fie destul de cerute 
de publıc, de vreme ce s'a simțit nevoia să se retipáreascá, tot la 
institutul Albınel şı tot în două lumbi, în 18572) Acest al doilea 
tira), 1dentic ca subiect, ca text, ca dimensiuni, ca detalu, tipárit 
adică fără nıcıun fel de modificare față de primul, şı poate cu 
aceeași piatră, este însă cu totul inferior Nu numai: că piatra 
se uzase după prima întrebuințare, dar operația tıpârırı s'a făcut, 
fără îndoială, de lucrătom fără multă practică şı ma. neglyenti, 
ca се care lucraseră htografule în 1833 çı 1834 3) 

Ma mul anı de-a-rândul Asachı nu та htografiazü 
nimic Sunt prea prinși de mersul școalei, şı el şı colaboratoru 
1ш, pentru a se gândi şı ma: ales a întreprinde altceva In plus, 


1) Pentru detali cf G Oprescu, op си, p 37 

з) Primul dm acest al dolea tabel, Mama lu: Ștefan cel Mare, poartă la Aca- 
dema Română cota C V 20 bis 

3 P Muller, asocatcuPartenı su o htografie foarte căutată El htogra- 
баға după I Fürst, un portret al lu Meleta6 matropolitul. Cota В LII 23 


7* 


www.dacoromanica.ro 


100 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


în 1838 el era ocupat cu publicarea la Albina, însoțită de o traducere 
în frantuzeşte, a une1 Relafıe storică asupra shoalelor naționale în 
Moldova dela a lor râstatornıcıre 1828—1838, ınfâfosatâ în seansa ghi- 
neralucului ecsamen, în 3 Iuhe 1838, dim care aflăm că Donıcı 
Asachi: făcuseun Manual a desenatorulu: liniar cu figun, destinat 
elevilor Academie: şı publıcat anul trecut, deci în 18371) In 1839 
însă apare 4А Іехап ги cel Bun Domnul Moldove: când au 
primit coroana și blamida dela ambasadoru Impăratulu Ioan 
Paleologul II» Proiectul, «1nventia >, ca totdeauna, venea dela 
Aga G Asachi: Desenul fusese însă încredinţat elevilor Academie, 
ca o încercare a cunoștințelor lor, probabil sub conducerea lu 
Schıavonı Participarea acestuia la compunerea tabloului este 
chiar neîndoroasă, de vreme ce există multe trăsături comune 81 
identități de executie între această htografie şı cea dın 1840, 
Traran şı Dochia, operă sigură a maestrului de desen 
Intr'o sală gotică, prin ferestrele căreia se vede peisagiul de afară, 
Alexandru cel Bun şı soția sa, el în picioare, еа ре un tron, 
primesc ınsıgnele regahtštu dın mâna sohlor dela Bizanț (РІ 
XLV) Desenul este onorabil, заг tipănrea s'a făcut — ca la toate 
htografule lu Asachi: din această epocă —în bune сопи, 
chiar cu oarecare dehcateți de valon Este, bine înţeles, tipăntă 
la «Eg, la institutul Albıneı ) », de un K Е Hoffmann, 
Ofman în transcrıptıa cırılıcâ, care, în 1839, pubhcase un 
«Vasile (Lupu), Domnul Moldova, urzatorul şı ınzestrâtorul 
shoalelor naționale » Voevodul, cu o cugmá în cap, întrun bogat 
costum, stă în fata unei drapern İn stânga o fereastră, prin care 
араг Tre. lerarchı şı o casă cu ferestre gotice Desenul e corect, cu 
oarecare naıvıtâtı, dar bine imprimat de Albina, la 26 lume 18393) 


Este de remarcat că şı Hoffmann ştie să se servească de grattor, 
قو‎ 

1) In aceastã relatie ni se spune cü İn clasa de arte a anuluı 1837 s'au expus 
Ja Academie 5 htografn, ale elevilor, 82 de desenurı ıstorıce, 12 desenurı de arhı- 
tectură şı 6 zugrüveh în шеш Premıafı la ¢ clasul zugrăvitur şı a desenulus $ 
fuseseră Lemenı Gheorghe şı Panaitescu Gheorghe, întâi 
emmenti, Giugcš Gheorghe, Anastasiu Ioan, Codrescu, 
Asachı Alecsandrn tacndeng eminenti s 

3) La Academie cotele acestor htografn sunt următoarele Pentra Mama lu, 
Ştefan cel Mare С V, 20 pentru primul tıra; şı C V, 20 bis tirajul următor, pentru 
Testamentul 1ш Ştefan. C. V 21, pentru Alexandru cel Bun C V, 19 

3) Cota C LXIII, 4 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 101 


instrumentul cu dinți destinat să zgârie piatra, în petele intense 
de cerneală, pentru a produce anume efecte de lumină, ca niște 
raze care ar sparge întunericul și ar cădea în fascicul asupra 
obiectelor Mai târzıu, acest portret al lu Vasile Lupu 
cunoaște un al doilea tiraj, tot la Albina, ca atâtea alte stampe 
htografice de care se interesa Asachi: Eleste însă de o cahtate 
mult inferioară, iar numele lus Hoffmann a dispărut!) 
Zâna Dochia şı Travan, dupre zecerie Moldo Românilor e rezul- 
tatul colaborüru dintre Asachı şı Schiavoni Nemul- 
tumit poate de lucrarea elevilor sau conscient de faptul că aspec- 
tul final al desenulu pentru htografia precedentă se datora tot 
lu Schiavon:, Asachi: face direct apel la acesta Același 
Hoffmann (Ofman) execută trecerea desenulu pe piatră şı 
tipánrea Peısagıul este de un romantism convenţional, care n'a 
găsit grație nıcı măcar la tot: contemporanu, deși, cum aflăm dm 
Nouvelles hıstorıgues de la Moldo- Valachıe, de Asachi, tipărite la 
Iași in 1868 (ediția IV, tradusă din româneşte), резаро] fusese 
desınat de Schıavonı după natură Studiul іа], о mică schiţă, 
este htografiat in broşura explıcatıvâ Acest mic pesa] va fı tıpârıt 
de Asachı şı în alte pubhcaţu ulterioare, cum vom vedea 
Dochia, pöstorıta, cu fizicul caracteristic eromelor din 
tablourıle famha S c hı a v o nı, durduhe și parcă încorsetată, 
ca o cântăreață de operă dın gravurile timpului, se opreşte spe- 
mată la vederea lu Traian Acesta, într'un costum ușor, încins 
cu sabie şi cu cască în cap, nu e mai puțin uimit Intre ei, un pârâu. 
In fund «le mont Pion », pe jumătate acopent de nor: Pe alte 
inâltımı, mai aproape, brazi пау desenatı, de un convenfıonalısm 
rıdıcul, ca într'un decor de teatru de provincie, сйс. ma Schiavoni 
nu era prea tare în astfel de subiecte Oile singure, par ındıferente 
la ce se petrece în jurul lor şı continuă să pască sau să doarmă 
hmgtte Tot ca într'o scenă de operă bastonul Dochie.—la 
houlette, dın pastoralele franceze — şı un пати cu care se distra, au 
fost aruncate la pământ, în primul moment de spamă (РІ XLVI) 
Partea de mventse, în acest «tablou istoric?, este sub once 
critică, aproape copilărească In cele precedente, таз ales în prima 
dın aceste htografu, se vedea cel puţin o înţelegere pentru felul 


1) Cota C LXIII, 5 


www.dacoromanica.ro 


102 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cum trebue prezentată o compoziţie, cum trebuesc grupate masele 
Ca htografie, lucrarea are însă calıtâtı Cel care a desmat-o pe 
piatră т-а dat seama de nevoia de a vana intensitatea negrului, 
spre a ajunge să sugereze raportul valorılor Rezultatul acesta este 
cu atât mai surprinzător, cu cât este vorba de o lıtografıe de 
mari proporţii Meritul revine dea lu Hoffmann!) 

Cëtrva am ma: târziu, in 1845, Asachi: are alți colaboraton 
Pentru desen, pe un polonez, Alex Lesser sau Lesler?), 
ca htograf, pe G Baltazar-Panaioteanu, unul dın 
dıscıpolu айз, care făcuse studu speciale la Munchen, unde de altfel 
este şı trasă stampa, este vorba de Lupta Teutomlor 4 cavaleri 
crucieri ?, cu Moldovenu, în 1433 3) Ea este însoţită de o brogurá 
explıcatıvâ a celu ce znventase idea, adică a a lu A sa c hi, € mádu- 
lar a mai multor academu >s Coperta aceste: descrier1, frumos tipá- 
гій, este ornată de o vignetă htografiată în peniță, ca şı dosul 
broşuru și ca în brogumle ce însoțaseră celelalte stampe 

Este ultima compoziţie istoncá a lu Asachı, căc după 
această dată rolul de tanventator e al motivelor şı de desinator 
revine mai ales йш Alexandru, colaboratorul pánntelu 
său la numeroasele publıcatı ale acestuia 

Bătăha Moldovenilor, tipăntă în ateherul lu I В Kuhn, 
este o bună htografie Stilul, aminteşte ре cel al compozițiilor 
Istorice din Apus, în care clasicismul şı romantismul încercau să 
fuzıoneze (са de pildă în compozıtule atâtor Germam din acea 
vreme, a lu P Gornelıus între altı), făcându-şi concesu recı- 
proce şı renunțând la acele caractere, care le făceau interesante 
pe fiecare din ele Este fenomenul ce se întâmplă în genere în toate 
operile obicanuite de caracter «eclectıc» Panaıoteanu nu ега1а 
prima sa încercare de acest fel, un an mai nainte el publicase două 
htografu, lăudate де A s a c hı în foiletonul Albinei din 10 Februarıe 
1844 Românca sı fiul er, Două Suror; (Pl XLVII şı XLVIII) 


3 Friederich Hoffmann era şeful htografiei Апе, încă dın 1832 
Cf E Lovinescu Gheorghe Asachi, р 205 

3) In Calendarul său pe anul 1867 Asachi numește pe acest Lessor, Lesler 
şı adaogă că era un cartast însemnat» 

3) Academia Română, cota D XII, Iconografte 

Stampa e dedicată lu Dım Sturza, hatman general mspector al 
armate române 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 103 





In anul 1845 Rey, pe care îl cunoaștem ca pe un foarte ono- 
rabıl artist, pubhcă, evident tot în cercul celor dela Albina, un 
fel de prospect-reclamá pentru o 4 Loterie au profit des pauvres s, 
după o compoziție de Kaufmann Ea reprezintă, într'un 
cadru gotic-trubadur, o damă dm buna societate, făcând pomană 
une: main» nenoroate Lıtografıa este interesantă ca document, 
căca scena se petrece în fața une. case de boer D-na este 
însoțită, după obicerul timpulu, de un arnăut care o apără 
şı о serveşte 

Acelaşı A Kaufmann efectuase, după cum vom vedea, 
portretul lu G Bibescu, în costumul din ziua înscăunăru, 
14 Feb 1843 (Pl XLIX) 

Actmtatea de zianst şı de publıcıst a lu Asachi începe cu 
Albina, la 1 lume 1829, şı se termină la moartea sa, 1869, cu 
Almanahul ре acel an?) El conduce, făcând în acelaşi timp pe 
directorul, pe redactorul, pe cronicarul, pe nuvelıstul şı chiar pe 
poetul, 4 та Românească, cu diversele eı suplımente, Gazeta de 
Moldawa, Patria, Foara Oficială, Foara sătească, Spicurtorul Moldo- 
Román și Icoana Lume El pubhcă şı Calendarele şı Almanahurıle 
саге, cu пис: întreruperi, apar din 1835 până după moartea sa, 
căa colonelul Alecu Asachı, fiul său, continuă acea pubh- 
саре sı în 1870, în parte cu material pregătit de G Asachı, 
înaintea morți Mai toate aceste foi şı reviste au suplımente ılu- 
strate, executate prin procedeul htografiei, în creion sau İn penijá 
Sunt portrete, în legătură cu note biografice, sunt scene, dın ima- 
ginatie, ilustrând legende sau nuvele, sunt suphmente, de format 
mare, care se dau în dar abonaților Cum vom clasa acest mate- 
nal? Suphmentele le-am considerat са htografn mdependente, din 
pricina formatului lor, dın prıcına faptului că n'au cu textul decât 
un vag raport, de vreme ce, cu excepția unor mici notițe exph- 
catıve, ele pot f: considerate ca de sine stătătoare De /ltfel, ele 
erau înţelese ca putând fi scoase dın colecția revistei şı încadrate 
separat 

Nu tot așa este cazul celorlalte E drept că atunci când am 
vorbit de Chladek şi de Lecca, am studiat sub capitolul 


1) N Iorga С Asachı, ca tapograf şı editor, comunicare la Academia Rom 


în ziua de 17 Febr 1912 (Tom. XXXIV, Sec Istoncă) ш E Lovinescu 
Gheorghe Asachi 


www.dacoromanica.ro 


104 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





htografulor separate, portrete care apăruseră în Almanahu Statului 
Intr'un fel însă şı ele constituiau nişte suphmente, puteau fi deci 
despărțite de text Aceasta n'ar fi posibil pentru multe dm htografule 
pubhcate de Asachi: şi de fiul său Alexandru, сйс ele 
constitue adevărate ılustratı explıcatıve ale articolelor ce le înso- 
tesc, mseparabile de acestea Pentru acest motiv, şı spre a evita 
o despărțire ma: mult sau mai puţin arbitrară, a acestor jlustratu 
în două grupe cele care la rigoare ar putea fi analizate individual, 
$1 care ar intra în rubrica aceasta, şı cele care sunt simple «¢ ılu- 
stratu de carte », 1nteresánd celălalt capitol al studiului de față, cu 
nscul de a reveni şı a treia oară asupra lu Asachı, cum se va 
întâmpla de altminter şı cu altı artişti, vom adopta acest ultim 
punct de vedere şı le vom examina pe toate împreună în capitolul 
următor 

Alexandru Asachi: făcuse ca şı tatăl său bune studu, 
în care arta jucase un rol important El fusese printre primu elev 
ai claselor de desen dela Academia Mihăileană Este foarte tânăr, 
cam de treizeci de anı, atunci când Asachi: Й ıa de colaborator 
la ultimul mare tablou ıstorıc, Bătăha dela Bava a іш Ştefan 
cel Mare, tipănt în 18511) Este, spre deosebire de celelalte, 
o htografıe în peniță, executată cu trei pietre una neagră, una 
roşie, una gris verzue Semnată cu imițialele А A2), este destul 
де îndemânatec făcută şı superioară multor lucrăm desenate în 
această vreme De altmınterı, cum vom avea ocazie să constatăm 
adesea, Alexandru Asachı, care este încurcat ог de câte 
on are de executat o figură izolată, este mult mar hber atunci 
când are de pus în scenă persoane numeroase In primul caz apă- 
reau insuficientele pregătim sale, cunoştinţele sale max de grabă 
aproximative de anatomie, un desen convenţional , în cel de al doilea 
caz se lăsa dus de imaginatie, grupa cu oarecare îndemânare, ajungea 
să sugereze chiar mişcarea İn atıtudınea personagulor (PI L) 

О versıune puţin deosebită а aceleeaşi plange, sımplıfıcatâ şı 
purtând о altă mmseriptie (ceea ce arată că prima piatră fusese 
modificată), s'a tipănt numai în negru, pe o hârtie albüstrue?) 


1) Asupra vârsta copulor lu Asachı și a condiţulor м саге fuseserš 
născuți, cf E Lovinescu Gheorghe Âsachı, р 36 și următoarele 

3) Academia Română, cota C XIII, 1 

з) Academia Română, cota C XIII, 2 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 108 


Ea este tot opera Іш Alexandru Asachı Ambele, împreună 
cu cea mai mare parte a ılustratulor din diversele publıcatı се 
apar la Taşı în tipografia Albme şı sub conducerea Іш С Asachı, 
sunt opere sigure ale fiulm acestua Tot lu mı ве pare îngăduit 
sâ-ı atribuim şı alte htografu de format ma mare, tipărite tot la 
Albina, însă nesemnate (cel puţin în stampele care au ajuns până 
la noi, ceea ce nu înseamnă că unele, care s'au pierdut, n'au pur- 
tat semnătură, atuncı când au fost imprimate cu piatra ma: puţin 
uzată), dar prezentând caractere asemănătoare cu cele ce sunt 
neîndoios lucrăn de ale lu Alexandru Asachi: 

O htografıe sigură, de vreme ce este scăhtă, este încă Portre- 
tul lu Stefan cel Mare, tipánt de Albina în două colon 
una pentru fond, gälbwe, alta pentru desenul propru zis, neagră 1) 
Alex Asachi: este ma exigent cu sine, de cum erau cei 
mai multu dintre contemporann săi, în materie de prezentare a 
opern htografiate Bătăha dela Bala, în prima el formă, necesitase 
trei pietre succesive Aceasta, mai simplă, este trasă cu două 
pietre In fond, rafinamente tehnice, cu care nu prea erau obıcı- 
nuıfı amatom dela nor 

Stefan, întrun medalhon, este reprezentat încoronat, pur- 
тапа un bogat vestmânt brodat, de aspect imperial, şı cu mâna 
pe mânerul săbia In jurul capulu un mmb de raze, ca şı cum 
ar fı vorba de Domnul Christos, cu ale căru trăsături 
clasice se cam aseamănă figura Voevodulu Jos, stema Moldove. 
şı o poezie patriotică Nedatat 

Ceva ma: târziu, de data aceasta purtând anul 1855, pubhcat 
tot la Albina şı cu o expheatie în două lımbı, româneşte și fran- 
ţuzeşte, араг ma: multe stampe de caracter istoric documentar 
Sunt personagu ıstorıce dela noi şi tipuri curioase, specific româ- 
neşti, care ar fi putut interesa pe streini Inscrıptıa în hmba fran- 
сехй este o dovadă despre aceasta Bănuesc că ele au putut fı 
uneon imaginate la sugestia воре Іш Qu inet, fuca lu A s a chi, 
care aduce, în chipul acesta, serviciu țărm sale de orıgınâ Ele 
nu sunt ıscğlıte, dar trebuesc puse în legătură cu Alexandru, 
fie că au fost desenate chiar de el, sau numa: «1nventate » Aşa 
este o htografie, colorată cu mâna, reprezentând ре Logofătul 


1) Academia Rom, cota С LXIII 1 


www.dacoromanica.ro 


106 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Ioan Tăut cu Jupáneasa luu, după o frescă dın bisenca dın 
Bălinești (Moldova 1), sau htografule, colorate tot cu mâna, în 
acuarelă, înfățașând, una, un sihastru2), cealaltă o călugăriţă 3) 
Ma. ales acestea din urmă sunt destul de naive, în același stil 
provincial şı meschın, pe care-l întâlnim adesea la lıtografule 
timpului, chiar la cele саге se prezentase mult ma: bine în primul 
lor traj, atuna când sunt retipănte Știm că Sihastrul face 
parte dm Albumul pubhcat de Alex Asachi în 1854-1855, 
despre care va fi vorba la un alt capitol lar cea dea doua, 
Cálugánta, deşi ea nu apare pe hsta htografilor din acel album, 
era probabil destinată une. colecții de htografu sımılare 

In 1862, se pubhcă un proiect de statue а Іш Stefan cel 
Mare, aşa cum s-ar plăcea Іш Asachısâ fie onorat turoul» 
Ea e desenată de un german 4) de sigur după undıcafule bátrá- 
nulu Statua e rıdıcatâ în mijlocul une pieţe, înconjurată de case 
Mulțime mare de târanı саге, în entuziasmul lor, salută voevodul 
de bronz, călare şı purtând o căciulă curioasă, ca cea a lu Maha: 
Viteazul 

Dar cu acestea nu se termmá tablounle, produse de famila 
Asachi Ea numără încă un artist ocazional, pe Dimitrie 
Acesta, împreună cu George Venrich, scoate în 1863 o 
Viduta şı inscripția monumentului meridean la satul Vechi Necras- 
ne! lângă Ismaul Este un tablou de caracter popular, în genul celor 
pe care le va răspândi în nenumărate exemplare, cu o abundență 
dezesperantă, spre nenorocirea şi plictiseala celor ce le vor studia 
astăzi, ca un simptom al vreme, colonelul Pappasoglu, şı 
de care va fi vorba atuncı când пе vom ocupa de epoca Іш T h e o- 
dor Aman Fără cel mai mic simt, nu zac pentru frumuseţea 
unei htografu, cı pentru onestitatea unm desen, într'un chip vul- 
gar, însă cu pretentu, aceste fo1, cu scop pur comercial, au umplut 
casele multora, le-au dat noțiuni false, sub pretextul întărirea sen- 
tamentuluı national, despre toate despre oameni, despre monu- 


1) Academia Română, cota B LII, 35 

3) Academia Română, cota B XXVI, 36, Ermte du mont Pun en Mol- 
davıc 

8) Academia Română, cota B XXVI, 37 Religieuse du couvent Varatıco en 
Moldavie Ambele tipánte în ınstıtutul Albina, € Institut de l'Abeille », Iassy, 1855 

4) Academia Română, cota D XIII, Icon 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 107 


mente , despre trecutul nostru Să petreci zile întregi într'o bıblıo- 
tecă în mijlocul acestei product cu totul lıpsıtâ de ımteres, nu este 
de sigur o plăcere Ele trebuesc însă semnalate, cum am spus, ca un 
simptom al gustului, nu numa: al oamenilor de rând şı al mahala- 
gulor, chentela patrioticá navă a colonelului, dar al acestuia în- 
suşı şı al câtorva dm jurul lor, persoane aparținând une: cu totul 
alte clase sociale 

De altfel numele lm Dimitrie Asachı ве ma intâlnıse 
de cea care studiase activitatea Іш С Asachi: El colaborase la 
calendarul din 1855 1) De data aceasta nu e vorba de o bucată lı» 
terară, cı de sugestu în legătură cu reprezentarea monumentului 
mai sus menționat E probabil cá талога! luase о schiță, pe care 
Venrich o utilizează conform nevoilor procedeulu Htografiei, 
Centrul stampei il formează un obehsc trunchiat, cu o pajerâ ru- 
sească pe el, așezat pe malul Dunăra In fund, nişte dealun In 
dreapta, un sat şı Dunărea,pe care apar vapoare, în stânga, un 
coban cu turma ва de o1, măgarul, natural, şı un cáme 

Ceilalti artıştı dm jurul lu As ac hı, се pe care-a formase 
cu atâta trudă în vederea realızâru planunlor sale culturale, pu- 
bhcá şı e1, în cursul camere: lor, anume htografn George Le- 
meni, o ştim, era printre elevu Academiei Mihiilene unul dın 
cei care promiteau mai mult?) Incă dela mtrarea sa în școală îşi 
dă osteneala să-și asimileze procedul desenulu pe piatră şı al re- 
producern prin imprimare In 1836, probabil în pnmu anı de învă- 
fáturá, el pubhcă un portret al lu Dimitrie Cantemir, un 
fel de exercițiu pentru punerea în practică a celor prinse din cursul 
m Müller şi probabil sub supravegherea acestuia?) Este 
o copie, tipărită de Albina, după un desen gravat de R eı n, care 
la rândul său copiase portretul, mult mai bun, gravat în 1745, cu 
dãltıta, de Christian Fritsch, pentru Geschwhie des 
osmanıschen Reiches, a primcipelu moldovean Lıtografıa, cum 
era de aşteptat dcla un începător, este neîndemânatecă, deşi ma: 
putın decât altele, ceea ce ne explicá speranţele pe care profesoru 
Academiei le puneau in Le meni 


) 
3) 
9 


Cf E Lovinescu, op cıt, p 200 
Cf G Oprescu Pictura Românească, р 95 şı următoarele 
Academia Română, cota A II, 26 


www.dacoromanica.ro 


108 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





Саруа am mai târziu același artist încearcă o lucrare orıgınalâ, 
portretul lu Hrisoverghi, un tânăr poet mort in 1837 O 
notă cu privire la moartea acestuia, împreună cu o poezie a lui, Tână- 
rul la pârtu, fuseseră pubhcate de Alâuta Românească Nr 49, supl- 
mentul Albıneı1) N'ar fi imposibil ca htografia m Lemen 1, 
care există la Academia Română ca foare zolată, să fı fost tıpă- 
rită cu această ocazie Ea este semnată în dreapta С Lemn: (вс) 
Portretul este un bust Hrısoverghı, în uniformă de ofițer, 
ocupă centrul pague, заг dedesubt se află o piatră mormântală, 
pe care e seris cu Шеге grecești A Hrisoverghi?) Do co- 
paci, unul la dreapta şı altul la stânga, încadrează această ınscrıp- 
пе Intre ex о шй Portretul, de mica dimensiuni, nu-ı prea rău 
Restul compozıtıcı de o extremă slăbiciune 

In sfârşit, cel de al treilea portret reprezintă pe mıtropolıtul 
Veniamin Costachı3), în mână cu o cârje episcopească 
Și el este 15cáht de G Lemenı, «elev Academie» Desenul pre- 
zıntâ multe insuficiente, dar este bine imprimat Ce surprınde ma 
mult este cá lumınele au fost obținute cu instrumentul de ras 
cerneala htografică (le grattoir), ceea ce arată că Le meni, în 
momentul în care executa această planșă, poseda în chip destul 
de satisfăcător tehnica htografiere. Este, bıne înţeles, imprimat 
tot la Albina, care-și făcuse o specialitate dın acest gen de lucrăn 
Nu numa: compoziția, dar chaar hterile, adică legenda ce o însoţeşte, 
erau cu multă gre supravegheate Data Таш, 1837 (Pl LD 

O altă htografie, aceasta dın 1842, tapârıtâ în acelaș stabılıment, 
este 1scáhtá de George Năstăseanu După cum ştim, pıc- 
torul acesta a fost cel ma: original şı mai ріп de temperament dın- 
tre tmeru moldoven, trımışı la învăţătură, în strămătate Din 
1840 el se găsea la Roma, unde va rămâne cam unsprezece ani 
Lucrarea aceasta a trebuit să ће rezultatul contactului său cu 
marea artă ıtalıanâ Mai târziu, după ce se va fı dument, preferin- 
fele sale vor merge către ce dol giganți Michel Angelo şı 
Caravaggıo“) De o cam dată însă el este atras de dulcele 
şı academcul Carol Maratta sau Marattı, a căru 


1) Cf E Lovinescu Gheorghe Asachi, р 165 

3) Academia Română, cota A XI, 42 

3) Academia Română, cota C LXIV, 14 şı C LXIV, 15 
4) С Oprescu, op си, p 97 m următoarele 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 109 


Sfântă Famılıe «zugrăvită de Cavalerul С Maratı în 
Roma, la 1662, este htografiat de Nastasan, elev Acadenuei, Iaşi, 
Inst Albina, 1842» Lucrarea este de tot modestă са înfăţişare gi 
штет n'ar fı putut prezice, văzând-o, că autorul er va picta ma: 
târziu Cavalerul în armură, una din pânzele cele ma: personale 
şı mai puternice, dın şcoala moldoveană Ea arată totuși cá cei 
care terminau cursurile Academiei, în Iași, erau în stare să execute 
în chip onorabil o htografie 

Gheorghe Panaiteanu Bardasare!) sfârşıse 
cursurile Academie: in 1840 Fusese totdeauna considerat printre 
primu elevi аз scoale: In anul chiar în care părăseşte lasu, el exe- 
cutase două htografn, spre marea satisfacție a lu Asachi Erau 
portretele regina Victoria m al taruhu Nicolae, după 
cum ne informează ziarele timpulu: Trımıs la Munchen să se per- 
fecponeze, 1 se pune în vedere să studieze ma: ales desenul 1stonc 
şı htografia, sub direcția Іш Ferdinand Piloty, tatăl ce- 
lebrulu: pictor şı profesor de ma: târziu, al Academie: de Arte 
Frumoase Ferdinand Pıloty, asociat cu Iosef Löhle, 
erau atuncı în capul unu: mare stabılıment grafic Ei îşi propusese 
să reproducă prin htografie toate tablounle ma: importante ce apar- 
țineau colectulor famılıeı domnitoare, din Munchen şı impreyurımı, 
adică Veche: Pınacotecı şı castelului dın Schlesheim Vom vedea 
mfluenţa pe care această unaşe ca intenț întreprindere o va avea 
asupra lu Panaıteanu, după întoarcerea sa în ţară (1858) 
Cât se găsea la Munchen el ma: pubhcă una sau două htografn, 
din care o copie după Două surorı, tablou de Wınterhalter, 
portretıstul monden de mai târziu al Europei, din vremea lu N a- 
polen al III-lea Litografia, ultima, pe care Panaıteanu 
ar fi vrut в'о dedice Er mı o п e r, fucer lu À ва c h 1, la îndemnul 
acestuia (Decemvrie 1842) este închinată, anonim, ¢ ипе dame 
moldovene ?2) Un exemplar se găsește la Pinacoteca dın lagi 
Este o lucrare excelentă, capabilă să se măsoare cu cele ma: bune 


1) Cf G Oprescu Ist Picturu, p 93, nota şı р 100 şı următoarele, și 
Elena Zara С Panaiteanu Bardasare, р 9 şı următoarele 

3) C£ Elena Zara, op et, p 10 Ermiona, саге în 1848 are un băiat, 
pentru educaţia cărma pleacă la Paris, în 1842 era о copilă tânără, probabil sub 
20 de am, dacă admitem că Asachı se îusurase la 23 de anı, cum pretinde 
Dr C Istratı, în Dın trecutul nostru (сЁ рр 54—58) 


www.dacoromanica.ro 


110 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


htografu de reproducere ale timpului, trasă şı în condițn cu totul 
exceptional de bune De altminteri, dm corespondenţa schimbată cu 
fostul său maestru, se vede interesul pe care acesta îl punea ca să 
facă dm P an aıte an u mai ales un htograf Tot pe el îl însăr- 
emeazá cu htografiarea şi supravegherea tıpârırel stampe. ce re- 
prezenta lupta cu cavalern Teutom, de care am vorbit, tipărire să- 
vârşıtâ în Munchen, în 1845 Маз namte de a începe 1mprimarea, 
Panaiteanu sfătueşte însă ре Asachi: să se asıgure de nu- 
mărul celor ce ar cumpára-o, ca să nu rămână cu prea multe fo. 
nevândute, cum se întâmplase cu cele « Două surorı » şı cu o altă 
stampă, Românca, despre care acum avem primele ştari, şı care 
trebue astfel adăogată la hsta operilor bursierulu. moldovean 
Corespondenta între profesorul din Iași şı discipolul dın Mun- 
chen, este extrem de interesantă Asachı nu pierde micro ocazie 
să-l îndemne să-şi asimileze toate secretele опе bune htografn, 
chiar şi tipărirea cu aur, de care are nevoie pentru portretul Dom- 
nulu: ¢ саге de tot m hpseşte»1) El îi ma: сеге să se îngrijească 
de htografnle destinate ca suplimente pentru calendarele şı revi- 
stele sale, ceea ce ne arată că nu toate erau trase la Albina După 
întoarcerea în țară, Panaiteanu ajută pe АвасЬ 1 la tipá- 
mrea calendarelor, însoțate totdeauna de suphmente gravate sau 
htografiate In cel din 1864 nı se dă chiar lista stampelor editate 
de Albına Alătun de cele ale lu Asachi: însuși se pubhcá şı 
titlurile celor ale Іш Panaıteanu Două surorı moldo-române, 
o Româncă cu fiul ex (in reahtate însă este vorba de o Romană, 
adică femeie dın Roma, șinu de о Româncă), Vasile Vodă Lupu 
Ceva mai târziu, probabil prin 1867, după o călătone în Bu- 
covina, îl vedem pe Panaiteanu proectând o publıcatıe, cam 
în genul cele. pe care o cunoscuse la Munchen, cea în care Pı- 
loty, imtenţiona să reproducă tablourile dın colectule publıce. 
El se hotărăște să se servească nu de htografie, mai costisitoare, 
cı de fotografie, ma: ușor de realızat, și devenită foarte la modă 
Probă evidentă că pentru acest artist, ca pentru сез та mulți dın- 
tre contemporanu вёл moldoveni, htografia era nu o artă, cı un 
mijloc practice de reproducere şı multiphcare a tablounlor Exem- 
plul lu Szathmary avusese el oarecare mfluentš în acest 


1) Elena Zara, ор ct, p 14 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 111 


sens? Probabıl In Bucovina, Panaiteanu dase peste un 
portret al lu Miron Costin, pe care-l fotografiază şi-l pu- 
bhcă în Buletinul Instrucție: pubhce dın 1867 Desınat de nepotul 
lu Panaiteanu, Baltasar, şı htografiat de primul, el 
apare şı în calendarul Іш A s a c hı dınacelaşı an Alte portrete, re- 
produse în acelaşi buletin, fusese desmate după orıgınale dın bise- 
rıcele bucovmene Interesul pe care aceste imagini îl deşteaptă 
printre cărturan îl îndeamnă să întreprindă ceva analog, pe o 
scară mai mare un «¢ Album ıstorıcu şı natıonalu», саге să cu- 
prindă patruzeci și patru de fotografı după portrete, documente, 
sıgılurı, scene ıstorıce Prospectul s'a păstrat la Academie, îm- 
preună cu hsta «onoraglor abonenti»!) Pe ntenorul copertei 
Panaiteanu a reprodus, ca model, un document dela 
Stefan cel Mare, таг pe cea laltă parte interioară a dosuluı 
copertei un portret al lu Grigore Ghica, fostul Domnitor, 
purtând data 1864 Intre cele două coperte este hsta lucrărilor ce 
aveau să fie fotografiate 17 portrete, 13 fotografı de documente, 
6 sıgılıurı şı 8 scene istorice, după originale și 4 calcografu ? Este 
interesant să constatăm printre prenumerantı pe D Sturza, 
D C Sturza (Ѕсһеапи), B Pogor, P P Carp, А Pa- 
padopol Calimhh, T Rosetti, etc дея preţul sub- 
scnerei era relativ ridicat două zeci de galben 

N'a apărut însă decât o singură fotografie, cea cu portretul Іш 
Vasale Lupu, lăudat de ziarele timpului 

Litograf şı fotograf uneon, Panaiteanu este ma. ales 
un pictor de portrete Азс: trebue căutată contributia ва la arta 
Moldovei, contrıbufıe interesantă pentru multe motive, dar mai 
ales pentru noblețea desenulu şı un sentiment de un romantism 
potoht, trádánd formatia sa munchenezá 


ANONIMI SI NECUNOSCUȚI 


Vom analıza şı descne în acest capitol acele stampe htogra- 
fice, care nau ajuns până la nor :scăhte de autoru lor sau cele ale 
eăror autori ne sunt cu totul necunoscuți Vom fi însă sılıtı să cu- 
prindem sub aceiași rubrică şı pe cele pe саге nu le ша avem 
decât în exemplare cu marganele tărate sau aşa de deteriorate, încât 


1) Academia Română, cota III, 243 


www.dacoromanica.ro 


112 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


nu se mar distinge nica titlul lor, nici semnătura autorului dacă 
au avut-o İn așteptarea unor specimene în mai bună stare, cu 
care cele rămase la Academie ar putea fi atunci confruntate, ne 
vedem в să le menționăm aıcı, în speranţa că, atrăgând asupra 
lor atenția, vom provoca poate ieșirea la lumină a celor bune Vom 
încerca să le ingirám în ordine cronologică, deşi cele ma multe, 
nefund datate, rânduırea se va face cu multă aproximație 

Când e vorba de un portret, data morte1 personagiulu nu poate 
fi o garanție cá stampa s'a tras mai nainte, fundcá de multe on se 
putea comanda o imagine de acest fel mult mai târziu, din сше 
ştie ce motive 

Să începem cu un portret de un necunoscut al Іш Costache 
Conachi, imprimat probabil la Viena, în once caz nu la nor, 
cu mult inferior faţă, de pildă, de cele ale Im Lecca, cam din 
aceași vreme 

La Albına, purtând data 1854, se publică un portret al lu 
Gortschakoff!) Un alt portret «Son altesse le Feld Ma- 
róchal Prince de Varsovae? este, după toate probabihtă- 
file, opera aceluași artist — care va trebui să fie determinat —, și 
publıcat tot la Albina 2) Formatul, coloarea hârtıeı, trăsătura creıo- 
nulu htografic sunt absolut ıdentıce Ambele se găsesc la Academie 
grupate cu lucrurile ce sunt atribuite Іш A s a c hı, dar care în 
realitate aparțm mai multor categorn, diferite unele de altele, 
cum am văzut Tot acolo se mar află un portret, 1nferior ca tratare, 
al lu Stefan Giorgizza?) Este o cope timdá după un 
cunoscut portret al voevoduluı, desenat de A Bloom (probabil 
Adrian Bloomart) şı gravatde Bianchi: (Giovanni 
Bianchi) Tot la Albma s'au editat portrete de înalte feţe bise- 
ricegti, printre care Veniamin Rosetta, episcopul Romanulur, 
întrun cadru aurıt, la 1856 Lucrare onorabilă 

După cum cele două htografu cu portretele Іш Gorcıacov 
т al Prınşuluı de Varşovia se pot clasa ca opere ale 
unui același artist, tot așa alte câteva portrete, de Români de data 


1) Academia Română, cota B LVI, 14 Acesta, ca şı următorul, éste tras 
cu două pietre una galbenă péntru fond 

3) Academia Română, cota B LVI, 34 

°) Academia Română, cota A II, 18 Portretul după care a fost făcută lıtografıa 
a fost reprodus de Prof N Iorga în ale sale Portrete ale Domnilor Român, Nr 105 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 113 





aceasta, toate tipánte la stabihmentul E Sieger dın Viena, 
par a fı executate de același desenator Unulreprezintă pe Vasile 
Alecsandri, stângacı — ceea ce presupune un orıgınal din 
ţară —, dar destul de bine ımprımat!) Altul redă pe Mihail 
Kogálniceanu?) poate încă şı mai onorabil, ca desen şı tra- 
tare, decât cel precedent Un al treilea, este Constantin 
Negruzzi?) şı un al patrulea Prinţul Niculae Şuţu 
Acesta din urmă este poate cel care ne va permite să deslegăm 
enigma numelu: autorului aceste. seru, care s'ar putea să fie încă 
şı mar numeroasă, decât ceea ce s'a păstrat la Secţia de stampe a 
Academie İn adevăr, deși această foare se prezintă în rele con- 
ditu, ea a păstrat totuşi întrun colt un fragment de semnătură 
gălmceanu del4) Sá fie oare desenate char de Kogăl- 
nıceanu, aceasta şı cele precedente, şı lıtografıate apor la 
Viena? Lucrul n'ar fi ımposıbıl Stim că omul de stat făcuse sohde 
studu İn şcoalele apusene, unde desenul, ma: ales pe acea vreme, 
se preda în foarte bune conditi. Mult tinem — exemplele nu hp- 
sesc — erau İn stare să schiteze convenabil un portret sau un pesa) 
Tot la Sıeger, poate după un desen de acelaşi autor ca şı 
cele precedente, este portretul Іш Simeon Bürnufgiu5) 
Patnotul ardelean este arătat într'un fotolu, lângă o masă pe 
care sunt mai multe cărți și o inscripţie < Dereptulu publıcu al 
Româniloru ? Desenul, corect Lıtografıa, destul de nuanțată 
Acest portret ne ajută să le datăm pe celelalte El n'a fost făcut, 
foarte probabil, de cât după venirea Іш B arnutiu la catedra 
dela Unrversitatea dın lagi, adică după 1855, însă curând după 
această dată 
Cam din aceeași vreme trebue să fie un portret al lu Barbu 
Catargiu, şı el reprezentat tot întrun fotolu, sprıjınındu-se 
cu cotul stâng ре o masă $1 desenul şı htografierea sunt accep- 
tabıle 6) Este însă vorba de un alt artist decât cel care schuțase 
portretele celor câțiva moldoveni iluștri, de ma: sus 


1) Academa Română, cota А. XI, 1 

*) Academia Română, cota А. XI, 47 

3) Academia Română, cota A. XI, 55 

€) Academia Română, cota A XI, 67 

š) Academa Română, cota А. XXXI, 6 
*) Academia Română, cota А. XXXI, 13 


www.dacoromanica.ro 


114 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Uneori cahtatea ımagınılor ne face să ne gândim, nu numa: 
la o htografiere în strámátate, la Paris şı, ma des încă, la Viena, 
dar chiar la un artist străm, care a putut executa desenul prımıtıv, 
fără să putem afirma aceasta cu siguranță Este cazul unu portret 
al Im Mihail Sturza, «Prince de Moldavie », care însă a 
putut fı făcut mai târziu, în timpul şedern acestuia în străinătate 
şı publicat în Franța!) EI este deosebit de cel publicat de prof 
Iorga în Poriretele Domnilor Român 2), și acesta tot o hto- 
grafie, dın vremea când Mihail Sturza era încă Domn, 
neiscăht, dar desenat şı htografiat în Apus İnserıptıe dublă în 
româneşte, cu tere chırılıce, şı în franțuzeşte Un portret al 
al acelulaşı personagıu, în costum cıvıl, tipánt în Franta, ве 
găseste în bıblıoteca Ureche (Nr 442) 

Un bust al lu Barbu Dimitrie Știrbey ®), frumos 
desınat, tot neiscăht, а fost probabil tras la Viena El se putea 
procura Іа 4-1 Marınovıcı, legător de cărți Fără a avea pre- 
tenjıa de a fı epuizat seria portretelor de personagn importante, 
mai trebue să menţionăm un bust al Іш Vasile Lupu, supl- 
ment la Patria din 1859 Este o reproducere htografică după 
portretul cunoscut al Domnulu Moldovean 4) 

Alătun de aceste stampe, mai găsim altele, care, cele mar 
multe, au putut fi împărțite ca suphmente la anume pubhcaţu 
perıodıce, dar care la Academie se păstrează ca foi separate Așa, 
de pildă, câteva cu caracter militar una reprezentând Statul 
Major general 5), în care fıgurıle au fost acuarelate cu mâna, alta 
o recrutare din vremea veche ©) Aceasta din urmă s'ar putea să 
fı fost trasă la Viena Tot o scenă militară, este un carusel, dat 
la Taşı, de trupele câlârı austriace, la Copou, în onoarea Domni- 
torului şı a publıculuı A fost desenată de un român, care era lıpsıt 
de talent, dar avea spirit de observație In sfârșit, mar întâlnim 


1) Academia Română, cota C LXIII, 13 

sN Iorga  Portretele Domnilor Romans, pl 212 

3) Academia Română, cota C LXII, 26 Este деги de cel publıcat de pro- 
fesorul Iorga, in Portretele Domnilor Românı, care este luat, probabil, după 
o gravură în metal 

€) Academia Română, cota C LXXI, 3 

5) Academia Română, cota A XVIII, 20 

*) Academia Română, cota D XX, 20 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI $1 LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 115 


о fome cu tre: dorobanti de judeţe, de caracter popular, foarte 
neindemânatec desenată şı htografiată 1) 

Dın când în când apar si altfel de subiecte Așa sunt o sere 
de peisagui, slab desınate?), om vedem de monumente, acestea 
foarte probabil servind de ilustrațu la una sau alta dın nuvelele 
еросе Cu acestea însă ne vom mai İntâlnı, atuncı când vom trata 
despre cărțile ilustrate 

Alteori avem scene de moravurı, aşa cum erau cele devenite 
celebre, grație talentulu exceptional al lu Raffet Fără mao 
ındıcatıe de dată, de artist sau de stabiliment unde fusese tipántá, 
este o scenă dela țară Flăcă: şı fete dansează în jurul unum taraf 
de lăutan, îmbrăcați în costumul lu Barbu Lăutarul 
Totul se petrece într'un câmp deschis, în fata unor case, care au 
un şopron acopent cu țigle 

Nu hpsesc nıcı carıcaturıle cu caracter pohtic Astfel, una dın 
ele, care după cahtate n'a putut fı tipărită la пол, cu atât mai mult 
cu cât ştim câte greutâtı se puneau exprimări oricărei 18е defa- 
vorabıle guvernulu şı Ruşılor, este îndreptată contra Regula- 
mentulu organic În stânga este figuratá Moldova, între 1834 şi 
1849, вирій de naște hpiton gigantice Lângă regulamentul organic 
stă şı plânge un drac Alătun este Casa visterie, absolut goală Un 
alt drac, desenat ca cei dın faimoasa Tentape a S-tulm Anton, 
de Callot, tme pe un al doilea drac pe spinare, заг acesta, la 
rândul Іш, are în mână un chstar Dommtorul Sturza, cu o 
ghiulea de un picior, pe celalt îl are împodobit cu arıpı, ca să 
poată sbura, ca și Mercur în mitologia antică El {ше într'o 
mână o pungă cu bam, таг cealaltă mână o întinde unui turc, 
care-i taie ghiarele Sus, deasupra Turcului, două figux1 asemăna- 
toare cu la Justice et la Vengeance dıvınes, din cunoscutul tablou 
al m Prud'hon Altı draci chinuesc un alt personagıu, care 
s'ar putea să fie tot Domnul, arătat după moarte Naıvâ, de sıgur, 
dar nu lıpsıtâ de oarecare vervă ıronıcâ ®) 

О cumoasă htografie, ieşită la Paris, :scăhtă, dar foarte ştearsă 
în partea unde se află :scăhtura, bună ca «¢ tıra] >, cu siguranță 
ultenoară anulu 1848, reprezintă o vulpe în costum de mılıtar 


1) Academia Română, cota А XVIII, 38 
з) Academia Română, cota A XVIII, 26 şı 37 
3) Academia Română, cota G XXIV, 43 


www.dacoromanica.ro 


116 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


(rus?), spânzurată de către un grup de persoane, printre care se 
disting Rosetta, баш Brătiena, şı altn luptător pentru 
Revoluție Ei poartă steagun pe care sunt scrise cele trer lozinci 
ale migcárn hbertate, fratermtate, dreptate Ре spânzurătoare 
se află o inserpne reglement, arhondologia Indărătul vulpe, 
plângând şı vâıtându-se, sunt bolerı cu iglác şı cu caftan, er şı 
copm lor Prıntre ei par a se distinge figurile foştilor Domm, 
Bibescu şı Mihail Sturza?) 

Există însă şı o altă caricatură, de tendință contrarie celer 
de ma sus, îndreptată tocmai İn contra persoanelor pe care le 
simpatiza autorul htografiea precedente, nu în cahtatea lor de revo- 
lunonan dela 1848, cı in cahtatea lor de luptátori pentru cauza 
Românilor transılvânenı Ea este deci mai nouă, poate din primu 
anı а domniei Іш Carol Y Un cortegiu 1mens, şerpueşte din susul 
în josul pagane. « Pormrea armate. náciunahlor» С I Bră- 
tıanu, ca Don Quichotte, merge înamte, purtând un steag, 
pe care stă scris Moftul Moftunlor sau luarea Transılvanıcı 
Rosetta, în hame carnavaleştı de episcop, e purtat pe un 
tron După el figunle lu Dem Bolintineanu, V A 
Ureche şı ale altor luptáton natıonalıştı Este probabil una 
dın folle prin care partidul conservator își răzbuna pe hberah 
Stampă ınofensıvâ, fără nıcıun fel de însușire artistică, care n'are 
decât mentul de a ne arăta adevăratele sentimente ale celor două 
man partide românești, față de importanta chestie a Românilor 
Transilvánem 2) 

Alte două fo. carıcaturale se pot data cu oarecare siguranță 
ele sunt apărute în preajma Umm Una este îndreptată contra 
lu Vogorıdı, alta contra majorulu L e o n à (°), ambn duş- 
mam ai Unırı Prima este o htografie în penıtâ3), cu două pete 
roşu de acuarelă, pe fesul şı pe lampasurıle pantalonilor Іш V o g o- 
ridi, сеа de a doua), în creron, arată pe Leon ù, enorm, 
cu о șapcă rusească în mână, ca o plecată slugă a dușmanilor ce 
mai aprıgı аз Unirn 


1) Academia Română, cota C XXIV 11 e 12 (caricatura există în două 
exemplare) 

) Cota C XXIV, 40 

3) Cota B CVIII, 46 

4) Cota B CVIII, 45 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFI ŞI LITOGRAFII ÎNAINTE DE AMAN 117 


Această hstá o credem departe de a fı completă Ea cuprinde 
numa! ceea ce se poate İntâlnı în cabinetul de stampe al Acade- 
mel, care, și el, nu conține decât numai operele ajunse acolo dın 
întâmplare sau ca urmare a unor donați Este probabil ca din 
punct de vedere cronologic unele din aceste htografu de necunos- 
сој să antre İn penoada de după Aman Sulul lor atât de 
пагу și imperfecțule de tipar ce prezintă ne îndreptățesc însă 
să le considerăm ca un fel de prelungire a celor dın prima 
jumătate a secolului De altfel, ele erau aşa de mult în gustul 
epoceı, ráspundeau aşa de bine une. mentalități, care era a 
noastră, dar şı a altora din Pemnsula Balcanică, în cât de 
multe on s'au ımprımat la noi foi de acestea volante, cu 
subiect 1storıc sau religıos, şi pentru alte popoare, cu care eram 
în relatn amicale O probă despre aceasta o avem într'o Judecată 
a lu Christos 1), pe care un Nicolae Ghiorgacopulo, 
în 1869, o tipărește la noı— ca editor, nu ca autor —ínsotind-o 
de uu text bihng, grec şı român Este echivalentul foilor pe 
care le edita maorul Pappasoglu şı care se tipăresc multă 
vreme, dın care pricină, cu tot caracterul lor hotărît popular 
şı cu toată insuficiența execuție: vor fi menţionate în penoada 
de după Aman 


з) Cota C IV 36 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATÁ 


Cartea ılustratâ este una dın formele cele mai plšcute ale gra- 
vuru Ea nu se adresează, пе озат în Арив, пота la cunoscâtorı, 
dem bine înţeles, printre aceștia se recrutează mai ales cei care 
o fac să trăiască şi să prospereze Lectorul obișnuit, fie el cât de 
modest, se bucură de o potrivá de existenţa eı Negtiutorul de carte 
însuși, în ceasurile sale Шеге, o poate rüsfoi, poate visa cu ochu 
la o ımagınâ sau alta, îşi poate umple gândurile cu fnnte sau cu 
scene de pe alte tărâmun lar când e vorba de un text relgios, 
auzit dumıneca la biserică, prin ilustrație numa. va ajunge cel 
ignorant să-şi reprezinte exact ceea ce simţea, în momentul în 
care, urmármd șirul vorbelor rostite de preoţi, încerca să reducă 
cele spuse la experiența sa zilmcá şı să le găsească o aplıcatıe 

Ea posedă арол ceva ıntım, prin format, prin faptul că e por- 
tatıvâ, vorbește sufletulu ca tot ce a fost atins de mâna atâtor 
fiinţe scumpe, în aceeași famılıe, pe care le-a înveseht uneon, 
ale căror gândun triste le-a alungat altădată Toată emoția încer- 
саїй prin ea, în trecut, se adaogă parcă la posibilitățile e1 actuale 
de a emopona Astfel, când vorbim de ılustratıa de carte, peste 
toate laudele ce se pot aduce cărtei, în genere, putem adăoga 
încă pe cele ce privesc gravura de mic format 

Aşı fi crezut, inamte de a începe acest studiu, ca o atare formă 
de artă să ne fie încă mai străină decât gravura de mare format, 
adică decât stampa Realıtatea este tocmai contrară $1 pe terenul 
relıgıos, şi pe cel profan, au existat multe pubhcatn ılustrate în 
Ţănle Române, şı încă, am clar impresia, cu toată grija ce-a İnsu- 
flet Academia Română în strângerea lor, cá nu le cunoaștem 
pe toate Printre ele, o atenţie deosebită s'a acordat celor rehgioase 
cu mult cele ma alese şı cele ma: numeroase Există la noi 


www.dacoromanica.ro 


120 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


o veche tradiție de frumoasă tipărire, ornată cu tot ce se cuvenea 
pentru ca textul bıblıc, cel al părinților bisemcu sau un comentar 
al lor, să se prezinte în haina lu сеа mai strălucită Frontispien 
şı tıtlurı lucrate în fel şı chıpurı, în cerneală roșie şı neagră, ını- 
fale, începutun şı sfârşıturı de capitole, vignete, gravun afară 
dın text 1), călugăru care ajunseseră 1scusıfı tipografi ingrjau de 
toate acestea Timpul nu avea pentru ei importanță шшеш nu 
era grăbit 91 ştiut este cá pentru o astfel de întreprindere timpul 
tocmai este un prețios auxihar Așa s'a ajuns să avem, într'o epocă 
de relativă decădere tipografică, volume încă somptuoase, în 
paginele cărora sunt cuprinse multe gravun excelente, cum sunt 
mai ales cele tipănte la Neamţu, la Bucureştı, la Sibiu sau 
la Blaj 

Marea majontate a cărților bisericești este ilustratü cu gra- 
vurı în lemn Cele profane care au întrebuințat acest fel de podoabe 
sunt, din contra, cele mai puțin numeroase Gravura în metal, cea 
cu dăltața, sau cea în oţel, căci n'am întâlnit decât un singur 
exemplar în apă tare, este mai rară Dela o vreme, începând cu 
a doua jumătate a secolului, s'a întrebuințat mult, ma: ales pentru 
ilustrarea foilor zilnice sau a celor săptămânale, poate саг a 
unor volume, un procedeu de gravură pe zinc, care nu este încă 
zıncografıa şı care e cunoscut sub numele de gilotaj (după cel 
care o inventase) sau de panıconografıe El era derivat dın 
procedeul htografiei, câcı pornea dela o tratare a plăcu de metal 


1) Termmologıa aphcată gravurilor, după locu ре care acestea îl ocupă într'un 
text, nu este încă destul de precizată la cercetător nostr: Astfel, termenul ¢ fronti- 
spıcıu » este întrebuințat pentru gravurile în lăţimea pagne, dela începutul fiecăru 
capitol, adică pentru ceea ce francezul numeşte ¢ un entâte », pe când frontıspıcıu, 
este în realitate numa! gravura de pe prima pagină ¢ constitumd oare cum faţada 
une: cărți? Conformându-mă tradiţiei franceze vox menţine în sensul de mai sus 
expresa ç entâte 9, traducând-o cu « început » sau ¢ cap de capitol » Pentru gravura 
care se poate ma. mult sau mai puţin înscne într'un triunghiu, dela finele capı- 
tolelor, cunoscută în terminologia franceză ca «un cul de-lampe?, voru spune 
€ sfârșit de capitol» Gravură afară dm text este cea care ocupă o pagmü sepa- 
rată de cuprinsul cărţu, fără text, ше pe faţă, me: pe dos, în afară, bıne înţeles, 
de exphcaţia eı вап de «legendá э Gravura în phnă pagină este cea care ocupă 
ea smgură o pagină Vigneta va fı gravura, în genere de mie: dimensiuni, care este 
introdusü în mijlocul textulu: Incadramentul unei pagine este ornamentul care 
o înconjoară la cele patru margin și care poate consta dm câteva lnn sau dın 
motive ceva mar complicate İn sfârșit, termenul de nițială se înţelege de orıcıne 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 121 


exact în acelaşi fel ca piatra htografică, cu singura deosebire că 
baia de acid la care era supusă, după ce ве desenase cu creionul 
htografic, era mult mai prelungită, aşa încât acidul rozând zincul, 
desenul apărea în cele din urmă în relef pronunțat şı se imprima 
ea o gravură în lemn, cu care se asemăna ca efect tipografic 

Pentru o ma: clară prezentare a acestuı capitol, care va fı 
poate ma: lung decât cele precedente, îl уот împărți în mai multe 
paragrafe, după tehnıcele de care s'au servit ılustratoru Vom 
avea astfel paragraful gravuru în lemn, cu care vom începe, cel 
al gravuru metalice, mult ma: scurt, cel al htografie П vom 
орт cam la 1850, ca şı pe cele antenoare Vom fi însă пеуоці 
une omn să depășim această dată, atunci când va fi vorba deo 
serie. de volume începute ma: nainte, dar termmate după 1850, 
mai ales când caracterul ilustratulor va fi acelaș, de la un 
cap la celălalt al lor, cum este cazul cu cele pubhcate de 
Asachi De altminteri, introducerea procedeelor mecanice de 
ılustrare nu va întârzia mult, după întoarcerea lu Aman în 
tară, şı evident, tot ce va fi ornat în acest chip nu ne ша: 
priveşte Astfel, capitolul cártei ılustrate, deși se va regăsi în 
volumul al doilea al aceste. lucrăm, el va fı tratat acolo mult 
ma sumar 


GRAVURA IN LEMN CA ILUSTRATIE DE CARTE!) 


Dın cele precedente se putea lămunt deduce că acest fel de 
ornamentare a textelor a fost curent în cărțile bisenceşti O tra- 
dire seculară în Tözle Române, o practică încercată la multe din 
mánástm, şi, nu mai puţin, posibihtatea de multe ог de a între- 
Биша un material mai vechiu, un fel de € zestre » provemtă din 
trecut, consıstând din htere, dın inițiale ornamentale şı din vig 
nete de diverse dımensıunı, au făcut ca această frumoasă artă, 
care produsese ín secolele precedente opere remarcabile, sš con- 
tinue a fi practicată cu mult zel Multe dın aceste ornamente 


1) СЕ N Iorga Лизіғара Cărplor Românești, 1820—1860, în Almanahul 


Grafica Române, şı Sextil Pușcariu Calendare şı Almanahurı, în același 
Almanah, ambele dim anul 1927 


www.dacoromanica.ro 


122 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


sunt neiscăhte Altele poartă nume de călugări, săpate İnir'un 
colt, cu sfială Care dın ele aparțin cu adevărat secolulu al XIX-lea 
de care ne ocupăm а1с şı care vin de mai nainte? In multe cazun 
este greu de lâmurıt această chestie, fără un studiu amănunțit 
al tutulor cârtılor antenoare secolulu al XIX-lea, studiu care, 
din acest punct de vedere, nu s'a înfăptuit Când sunt neiscáhte, 
stilul lor, care oncât de tradițional ar fı, prezintă totuşi diferente 
dela o epocă la alta, ar putea să ne îndrumeze Pe de altă parte 
multe xilografn au putut fi simple copu sau copu slab modificate 
după pubhcaţu stráme, poate chiar şi atunci când poartă o iscš- 
htură românească Noţiunea propnretüátn artistice era pe acea 
vreme foarte vagă, iar numele semnat nu indica atât inventarea 
unu motiv, cât operația materială a sápárn 1ш în lemn, fie după 
un desen propriu, fie după unul imitat In afară de cazul când 
suntem lămunt informati cá o operă este o retipánre şı când 
putem dovedi printr'o dată sigură că blocurile de care s'au servit 
tipografu au fost utılızate mar nainte, vom considera gravurile 
ce apar în fiecare carte ca fundu- destinate cu adevărat Le 
vom da astfel vârsta, avându-se în vedere anul tıpârırı, locul 
unde au fost executate, avându-se în vedere oraşul sau mână- 
stirea unde ве găsea tipografia Evident, complectăn şı îndreptăn 
sunt de așteptat de la cercetăn ultenoare, 

Inşırarea cărților în ordine cronologică va lua fatal înfățișarea 
unei sec enumerăm Ne vom baza mai ales pe ceea ce se găseşte 
la Academia Română, în orıgınal sau —una dın ele —în repro- 
ducen fotografice 1) 

Nu vom mai păstra separarea pe provincu, care se putea 
justifica când era vorba de desen şı chiar de htografule ma: 
mari, mai ales de portrete, dar care nu mai are mci un temelu, 


1) Excelenta publicaţie a lu: I Banu, Nerva Hodoşg Dan Simo- 
nescu Bibhografia Românească Veche, tomul III (1809 — 1830), Bucureştı, 
1912—1936, ne-a fost de un mare ajutor pentru redactarea acestu1 paragraf, ca şı— 
într'o mai mică măsură — volumul precedent al aceste opere D-1 Dan Si1mo- 
nescu ne-a dat şi unele informați orale, pentru care-l aducem, alcı, toate 
muljumnnle noastre Atât informatule sale orale, cât çı cele dın tomul al treilea 
al Bibhografie, Româneşti Vechs sunt cât se poate de precise Regretăm cá nu 
putem afirma același lucru şı despre volumul precedent, în care s'au strecurat 
gregeli şı în care девспегеа cărților, max ales dm punctul de vedere al 1lustrajies, 
este uneori atât de sumară, încât va trebui cândva să fie refăcută 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 123 


atunci când e vorba de cărți, care cırculau, se adresau tutulor 
Românilor sau, în cazul tıpârıtunlor de caracter rehgios, îşi 
împrumutau ilustraţule în mod curent, ог unde ar fi fost 
pubhcate 


Să începem deci descrierea cărților ılustrate cu gravurı în 
lemn, întorcându-ne pentru un moment la secolul al XVIII-lea, la 
Právilvoara dın 1184, tipărită la laşi de Popa Miha: Strılbıf- 
chi, exarh al Mitropohei Iaşulu 1) Este o pubhcape elegantă, 
plăcută, bıne tipărită Fiecare pagină este încadrată de un che- 
nar cu mic. ornamente, iar unele capitole prezintă un cap de ca- 
pıtol îngnyit gravat şı curat tras O gravură în lemn cu Isus ca 
Impărat, corect desinatá, frumos săpată, poartă două semnâturı 
Mihail Strılblişfehı)şı Lavrentie Ivanov Unul 
probabil desenatorul, celălalt gravorul Ün sfârşit de capitol, cu doi 
ingen şı un ornament în stilul lux Ludovic al XV, foarte potrıvıt 
pentru funcția ce îndephnește în carte, poartă imțaalele М S ale 
preotulu tipograf şı conține chiar stema, adică armele lui?) 
Alte sfârşıturı de capitole sunt de un tip mai vechiu, cel al seco- 
lulu precedent Se întrebuimnţau deci până la finele secolulm al 
XVIII-lea ornamente care proveneau dm fondul veaculu trecut 

Motavul саге m'a îndemnat să încep cu această carte este cá de 
multe отт de alcı încolo, şı nu numai în tipografia Mitropoliei Taşı- 
lor, vom întâlm unal sau altul din ornamentele gravate de Strıl- 
bışchı, repetându-se pe cărți mult ma. по Ea constitue deci 
un fel de intrare în materie la arta secolulu al XIX-lea, deși 
propriu zis aparține stilulu secolulm precedent (Pl LII) 

Мал interesant pentru problemele се pune este Pentıcostarıul 
din București, tipărit la 1800 de Stancıul Thomovıcı, 


1) Prăvihoara, cu cele şapte taine bisericeşti, tipăntă la mstropohe în Taşı, 
în zlele hı Alexandru Mavrocordat, «întru întâia Domne a Мапе 
Sale», la 1784, Mitropoht fund Gavriil Academia Română, secția Cărţi 
româneşti vechi, cota 478 

3) Stema sau armele lı Strılbıfchı constă dm două stele, legate prin 
două nu curbe formând un fel de semilună, dın саге 1086 o săgeată, dispozitiv 
fără ma un fel de justificare heraldică Ea apărea аі, în Prdu:lıcara din 1784 
{1 se va repeta mereu, ca fme de capitol, în publıcaşule dın Таш qı dela Neamţu, 


www.dacoromanica.ro 


124 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


sub Domma hu Alexandru Constantin «Muruzs, 
mitropoht fund D ositherÉl) Este o carte pretențioasă, dar destul 
de rău tipăntă Titlul este ornat cu un chenar important, de forma 
unei porţi, având fixate pe ea diverse scene rehgioase şı figun de 
sfinți (Pl LIII) In capul multor capitole vom întâlni vignete, al 
căror personagiu principal este Isus Desenul este neghyat, gravura 
insuficientă, imprimarea defectoasá, lıpsıtâ de clantate şı de 
franchetá In capul capitolului despre Vecerma cea Mare, unde 
este reprezentată Necredinta Іш T o m a, apare o dată, 1701, sı о 
iscáhturá Stancıul Tıp(ograf) Acesta întrebuinţează deer 
în 1800 niște planşe pe care le executase în 1781 Ce este cunos 
este că unele dın ele au titlul în slavoneşte, altele în româneşte 

Un alt Penucostar 2), tipănt pentru «a doua oară» la Blaj, 
la Mitropobe, sub Mitropohtul Ioann B o bb, în 1808, este ilu- 
strat cu absolut aceleası 1lustratu, cu singura deosebire că acestea 
sunt de un desen și de o execuţie, atât în privința gravurel cât şı 
în cea a tipănru, impecabile О altă diferență o constitue 1ng77ip- 
tule, aici în românește, afară de primul cap de capitol, Invierea, — 
sub forma Pogorireı lu. Isus în зад spre a mântuı pe Adam —, la 
care titlul este in slavoneşte Şı arcu, ca şi in Pentıcostarıul dela 
București, Credinţa Tome: este 15cáhtá şı datată, aca de Petru 
P(a p a vı c1), tıp(ograf), 1768 In сеа reprerentând pe Mironosite 
la mormânt (tot un cap de capitol, ca şı celelalte), ıscölitura este 
şı mai lámuntá Petru Papavic , t pograf Rám(nicean). 
Iscáhtura mar reapare şı în alte ılustratı mai puţin completă 
Isus şı Samanteanca, la put, este, de pildă, într'un frumos stil 
arhaic, cu multe detalu pitorești şı realiste 


1) ¢ Penticostarion. се cuprinde întru sme slujba ce 1 ве cuvme dın sfânta şı 
Jummata dumimecă a Paştılor, până ia dumineca Tutulor Sfmtilors Sub a doua 
domme ¢ acea $ alı Alexandru Constantin Muruz, Motropoht fund 
Dosothea Tipăntă la Mitropohea dm București, în 1800 Cota 627 Toate 
сёге citate vor fı indicate în notă prin cota lor dm secţia cărților vechi dın 
colecția Academie: Române 

3) « Penticostarion s, tipánt a doua oară la Blaj, la Mitropohe, sub Domma 
Impăratulu Frantısc al doilea, Mitropoht fund Ioann Bobb Cota 746 
Impăratul Francisc poartă când tıtlul de întâul când ре cel de al doilea 
Ca monarh austriac, el este Francisc I, ca Împărat al Germaniei, el este 
Francisc al II-lea Este însă vorba, în ambele cazuri, de aceiași persoană, 
de socrul lu Napoleon I 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA [ LUSTRATĂ 125 


Aşa se continuă, capitol după capitol, fiecare purtând la înce- 
put o interesantă uustrațae, până la Dumineca Tututor Sfıntılor, 
cu o compoziţie rotundă, din cele ma cunoase, pe саге am mai fı 
putut-o întâlm la un Chırracodromıon din Râmnic, din 18061) şı 
la multe alte tipăntun, până la Chea Infelesuluv dın 1678 In 
mijlocul unu: patrat a fost desenat un cerc, în care este reprezentat 
Isus Acest cerc central este înconjurat de un altul, care atinge cu 
eirconfernta lu. mıjlocul latunlor patratulur İn acest al dolea 
cerc, între cırconferınta luy şı cea а primului, se află răspândite 
grupur de sfinți sau sfinți izolați, care-şi îndreptă privinle şı se 
închină în fata unu: tron divin, gol, pe care stă o evanghelie şı 
crucea 2) La dreapta și la stânga tronului, Fecioara şı Sfântul 
Ioan Botezătorul In colțun, în trrunghıurı, soarele, luna și Jos 
câteva scene cu mai multe personagu 

Este interesant să constatăm că atât Petre Papavıcı, 
în 1768, cât şı Stancıul Thomovıcı, în 1781, graveazá 
exa* aceleaşi scene, desi, inegal dotați, ultimul este cu mult ınfe- 
mor prımulun, iar Pentıcostarıul dın Bucureşti ne apare ca o carte 
de mult тал micá valoare şı de un aspect ma puțin îngrijit decât 
cel din Blaj Totuşi, nu este probabil ca tıpograful dın 1781 să fi 
copiat pe cel dın 1768, pentrucâ inseriptule sunt deosebite, la 
primul în româneşte, cu excepția primulu. cap de capitol, la celă- 
lalt amestecate, românești cu slavonești Fără îndoială cá amân- 
dol au avut ca model un orıgınal mai vechiu, dela care au plecat, 
în gravurı megale ca valoare mai bine executate din partea lu 
Papavici mai fără talent la celălalt 


1) « Chiriacodromion » slavon, tıpörit la Râmnic, în 1806, sub ерівсора 
Nectarie Cota 708 

*) Motuvul acesta este foarte vechiu în arta creștină, după cum se stie , İl aflira 
astfel la Ravena, pe peretu Baptisteriulu: ortodocșilor (S Giovanm m Fonte), 
executat într'un splendid mozaıc, са să nu amıntım decât de un exemplu cunoscut 
tutulor La no el apăruse cu mult înamte de 1806, dar intr'un stil ma: arhaic, 
în вес. al XVII-lea, de pildă, semnat de un Ivan Bacov Cf I Bianu 
aN Hodog op ct, gravura Nr 184 

Pentru cărțile tipănte la Blaj a se consulta Xilografz carı au lucrat în 
hparmja cea veche dela Blaj, 1750—1800, de Alexandru Lupeanu- 
Melın, Blaj, 1929 E o lucrare modestă ca proporţu, în care güs:m însă 
multe date utile 


www.dacoromanica.ro 


126 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Petru Papavıcı se numește el singur Râmmcean Nu 
este deci o simplă întâmplare că Chirzacodromionul din 1806, din 
Râmmc, contine o compoziție a Іш, cu msermptie românească, deşi 
cartea e slavonă De altfel, printre ılustratoru de cărți din vremea 
lu, el este dintre ce mai dotati, mai conscenţa de cahtštie ce se 
cer unei gravun în lemn, mai stăpâni pe meșteșug $1 mal cu ex- 
pemenţă Este destul ca cuneva să privească pagina de titlu a Pen- 
tucostarıulur blăjan, ca să-şi dea seama de aceasta Cel din Bucu- 
reştı se oprise la o compoziție analoagă un fel de poartă de m- 
trare Cel dın Blaj dă motivulu un caracter plın de grandoare, 
care hpsea celuilalt Il prezintă ca pe un fel de arc triumfal, având 
deasupra pe Isus în odâjdu de arhiereu, între două sımboale ale 
Evanghelıştılor, ar jos, la bază, o Bună Vestire, între celelalte 
două sımboale evanghehce Pe stâlpi, la dreapta şı la stânga, ima- 
gim de Sfin şı de Patrıarhı 

Printre micile ornamente de fine de capitol, unul este în de- 
osebi grațios, un fel de stihzare а crinul florentin 

Acelaş artist, Petru Papavıcı, ılustrase tot la Blaj o 
carte de ma: mic format, şı ea atractavă ca 1mpresmne Dumne- 
zeestile Lıturghu 1) Aha întâlmm mai multe gravurı, de stilun 
destul de difente, deg lucrăm evidente ale aceluıası artist, toate 
ascăhte Petre P(apavıcı), t(ıpograf), ceea ce duce la concluzia că 
autorul lor se inspiră de omunde, uneorı chiar dela inamtaşı mult 
deosebiți între eı Astfel, frontispiciul reprezintând pe Isus ca 
arhiereu, binecuvântând, dovedește o factură şi un caracter cu 
totul altul decât figunle Іш Ioan Zlatoust, Vasihe cel Mare оп 
Grıgore Dvoeslovu, toti trei în phnă pagină, într'o compoziție bine 
echılıbratâ, corect desenată, şı tipăntă cu toată gra (Pl LIV). 
Un subiect mult mai neobișnuit, de semnificare sımbolıcâ, ега 
închipuurea Іш Isus sub forma < Sfântului Discos », adică a unu disc 
pentru pâinea şi potir pentru vinul cuminicăturu 

Blajul, la începutul secolului, o putem afirma încă de pe acum, 
este unul dın centrele unde arta tipografiei și cea a gravuru în 
lemn sunt mai cu efect cultivate Mitropohtul Ioan B obb trebue 


1) Dumnezeeştile Luturghu a celor dintre Sfinţu părinților nostri. 'Tipărită la 
Blaj, la Mitropolie, în 1807, sub Domnia Іш Frantisc al II-lea, Ioann 
Bobb fund mıtropolıt Cota 721 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 127 


să fi fost el însuși un om de gust şı un bun administrator, сйс 
tot ce poartă numele său este remarcabil ca execuție Adesea se 
întrebuinţează două cerneh cea roşie și cea neagră, apar inițialele 
ornamentate, figunle sunt de o preciziune şı de o curățenie, cá ar 
putea fı luate ca model de alte tıpografu 

Foaia de titlu încadrată, încărcată de fel de fel de ımagını de 
sfıntı, denotând înalta idee ce gravorul își făcuse de importanţa 
operei cârela ea era destinată, pe care am întâlnit-o în Penticosta- 
riul dın Blaj din 1808, apăruse şı ea mai nainte, tot la Blaj, în 1800, 
ceea ce nu trebue să ne mure, căci am văzut cá în realitate toate 
gravurile din acea pubhcație fuseseră săpate în 1768 Nimic sur- 
prinzător ca şı celelalte gravun să se fı întrebuințat între data 
când lemnul fusese gravat şı cea la care apare din nou, în Penu- 
costar Este vorba de un Triod, «acuma a doua oară aşezat çı 
tipănt », sub «Frantisc»al doilea,loann Bobb fund 
Matropoht 1) Interesant cá acest titlu de data aceasta era dephn 
semnat Petru Papavıcı, tipograf râmnicean 

Și în cazul acesta cartea este superlor tipărită, cu toată рта 
şı priceperea de care erau capabih lucrátoru phn de răbdare dın 
acea vreme 

Gravurle în lemn ale lu Petre Papavıcı Râmnı- 
ceanul nu erau singurele de care se serveau cer din Bla) In- 
trun Apostol din 1802 2), un titlu gravat, din cele mai bogate, aga 
cum fusese moda în Apus în secolul al XVII-lea, este 15cáht San- 
dul Tipograful Latera e tipántá cu două cerneh, заг înca- 
dramentul, destul de masiv, conţine imagina Іш Isus ca arhiereu, 
sımboalele celor patru Evanghelıştı, o Buna Vestare, şı, la dreapta 
şı la stânga, lângă doi stâlpi, pe Pavel şı pe Petru $1 азо, 
ca în celelalte publıcatı, se resimt ideile despre aspectul une: 
cărți care se mogteniserá din vremea Renaşteru, vârsta de aur 
a tipografiei, ider deşteptate în clerıcu ardeleni uniți dın contactul 
lor cu Itaha 


2) Cota 629 Ca ılustrajı avem câteva mteresante capete de capitol Isus între 
Fecioara și Ioan, Rüstıgnırca, între instrumentele Pasıunu, un sfânt Simeon 
Stâlpnıcul О gravură pe prima pagină, în chip de frontispiem, reprezintă poate 
pe proorocul David Această gravură reapare fn Psaltwea dm Braşov, 1810 

3) « Apostol, acum a doua oară așezat», sub Franţisc al doilea, Mitro- 
polt fund Ioann Bobb, 1802, cota 644 


www.dacoromanica.ro 


128 GRAFICA ROMÂNFASCA 


Pe pagina următoare, care în bunele tıpârıturı apusene trebua 
totdeauna să fie goală, la no: se tipăreste adesea o figură ce serveste 
ca frontıspıcıu Alcı găsim pe Sfântul Evanghelıst Luca, în phnă 
pagină, de un caracter frust, ceva cam țărănesc chiar, într'un 
încadrament baroc (Pl LV) Un cap de capitol următor reprezintă 
pe Isus coborind în Infern, formă a Invıerı pe care o ıa adesea 
la noi gravura Intr'un alt cap de capitol un Sfântul Simon Stálp- 
nıcul apare printre foarte elegante crengi și frunze, formând volute 

Cât de departe progresase Blajul în această nobilă artă a tıpo- 
grafie se vede din comparatıa cu alte produse similare, de axurea 
O « Prăvihoară, adică Moluivenuc în scurt s, 1egitá dın teascur1 sub 
Alexandru Nicolae Suţul «întru întâia Domme», 
Mitropoht fund I ac o v2), în Mitropoha dın «Eg», în 1802, 
prin munca leromanahulw Macarie şı a lu Pavel Clo- 
potarıu, Tıpograf, este grozav de rău tipăntă Frontıspıcıul, 
pe verso al foaie. de titlu, înfățișează pe Maria са Regină a cerun- 
lor, pe un tron, deasupra unei semiluna — сопсерре venită dela 
apuseni, în legătură cu [maculata Conceptie — între îngen şi che- 
ruvımı Jntr'un colt, numele gravorulu Simion 

Deși întâlmm inițiale ornate, câteva capete şı sfârşıturı de 
capitole, pe care le-am ma: văzut, de altminten, deci care n'au 
fost executate în vederea acestei cărți, este atâta negljenjá din 
partea celor care au supraveghiat tipánrea, în cât volumul acesta 
se prezintă cu totul inferior 

La Sibiu, în aceeaşi vreme, se scoteau cărți tot atât de İngrıjıte 
şı de prezentabile ca şi la Blaj $1 alcı gravurile nu erau totdeauna 
orıgınale Ele mai serviseră, cum este cea reprezentând Izvorul 
Tümâduıru «cel de vieață dádátor», pe care o întâlnim İntr'e 
Alfavıta sufletească, thpăntă de Ioann Bart, la Sibiu, în 
1803, sub Domma Іш «Frantfisc» al doilea, fund ¢ vı- 
carış elerulu » Ioann Popovici: de Hondol Fiecare 
pagină este încadrată de un chenar tipografic și aspectul general 
al cárgn este dın cele ma: plăcute 2) 

La acelaş tipograf, la care se vor face cea mai mare parte а 
publıcatulor românești cu tere chırılıce şı chiar cele cu litere la- 


3) Cota 652 
9) Cota 656 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 129 


tine, în acelaș an, apare un Catavaszer grectse şi româ mac ^), 
pentru cei care nu se uniserá cu biserica dm Roma Evident, tot 
sub «Frantisc? al doilea Ca frontıspıcıu s'a tipánt un 
Sfântul Nicolae, în hame episcopale Caracterul gravuru este pu- 
tın cam țărănesc, aşa cum plăcea cititorilor şı cum erau în stare 
să execute unul sau altul din gravoru local, dar totul bine şı cu- 
rat imprimat Mai departe întâlnim aceeași ımagınâ а Marcu Dom- 
nulu ca Izvor de vieagá dădător, pe care am semnalat-o în Alfa- 
vita sufletească precedentă Ea se repetă de ma multe on (la p 
44, apo la p 188) Inıtıalele roșu şı faptul că textul este imprimat 
cu două cerneh, dau un aer festiv acele cărța 

In acelaş an, 1803, її începe Mitropohtul Veniamin Co- 
stachi păstona 2), pe scaunul Moldovei, caracterizatá prin rod- 
pică şi strălucită activitate culturală Ceea ce găseşte la vemrea 
sa la laşi se poate deduce lămunt dın cahtatea primer cârtı ılu- 
strate, tipărite acolo Ea dă măsura lıpseı de mijloace, а mediulu: 
infenor pe care-l află acolo Mitropohtul, într'un cuvânt, a nivelu- 
Im scăzut de unde porneşte, pentru ca, mai târziu, să ajungă la 
splendıdele tipăritun, eșite la dorința şı de multe оп cu chel- 
twala sa, sub îngrijirea celor de care a ştiut să se înconjoare Este 
o « Apologhia, adică răspuns de mângâlere cütrá cel scârbıt » 3), 
tipăntă la Mitropohe, sub Domnia a doua а Im Alexandru 
Constantin «Muruzi? Tipograf este Gherasim Ie- 
rodıaconul Sıngura gravură, ca frontıspıcıu, este un Sfântul 
Gheorghe, tipánt cu o planşâ atât de roasă, de grosolan săpată 
şı de rău ımprımatğ, în cát nu se disting nici măcar trăsăturile 
figura Este cred cea mai puţin reușită şı та primitivă dintre 


1) Cota 659 

3) Cf C-tin N Tomescu Muropoltul Grigorie IV-lea al Ungrovlahiei, 
Chaginău, 1927 Venıa mın, suspectat de Ruși, este trımıs de aceștia după ce 
mvadaserá Moldova, la Neamţul, întrun fel de exl Veniamin duce acolo 
cu sine mult matenal tipografie şı cıncı zefarı (cf а N Iorga Istoria Bzsericuz 
Române, vol IL p 228) Aşa își începe actavitatea sa tipografia сеа mai însemnată 
a Moldovei dın tot secolul al XIX-lea, cea care a dat la lumină cele ma: frumoase 
volume ce apar în această vreme şı care n'a încetat să Be consacre producției 
cărților rehgioase decât in 1883 Imediat după plecarea Ruşilor, Mitropohtul 
Venıamın își reluă reşedinţa la Таў, de unde continuă să sprijine şı să supra- 
vegheze noua tipografie dela Neamţul 

3) Cota 660 


www.dacoromanica.ro 


130 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





toate gravunle de lemn ce am cercetat cu privire la această 
perioadă 

In anul 1804 Mitropohtul Blajulu Ioann Bobb continuă 
să patroneze frumoasele tipărituri, îngnjite în tıparnıta Mitropohei 
Un Strastnic 1), 4 acum a treia oară așezat», deci în а trea ediție, 
începe cu un titlu încadrat, în care apar mıcı scene din Patima 
Mântutorulu Este o gravură neiscăhtă, dar bme trasă, de alt- 
mınterı ca toate cele ce apar în această publıcatıe şı în cele mai 
multe care au văzut lumina la Blaj Ca Frontıspıcıu este o Râstıg- 
nire а Domnuluı, într'un chenar cu Instrumentele Patımeı Această 
temă, mai frecventă la uniţi ca la ortodocși, cred că trebue pusă 
în legătură cu ıconografıa de гії catolıc Gravura e semnată cu mi- 
palele I E care sunt ale Diaconulu Ioamchie ?) (PI LVI) Un cap 
de capitol, pentru Sâmbăta stâlpârılor, seara, reprezintă intrarea lui 
Isus la Ierusalim şı este scăht S t e(f a n) Tıpograf, 1773 In Blaj, 
ca pretutindeni, au fost deci întrebunțate planșe săpate cu mult 
mai înainte, ca şı în cazul Pentıcostartulu. dın 1808 De altminten, 
şı acı apar gravun de Petru Papavıcı Pentru slujba 
Patimilor, o Răstignure, de un caracter cu totul orıgınal, apor o 
Punere în mormânt şı o Сођогіте de pe cruce Invierea, sub forma 
Coborîru în Iad, este 1scăhtă cu ınıtıalele S Т, dec. cele ale 
u Ştefan Tıpograf El este aşa dar autorul celor mı 
multe ılustratu, poate și al titlului, ce aparține aceluia stil 

Publıcatıa este tot aşa de impunătoare ca şı cele de care am 
vorbit până acum, cu două cerneh, cu multe capete şı sfârşıturı 
de capitol ornate 

Blajul şı Sibiul se întrec în tipárituri frumoase Am văzut 
pe cea 1egitá din teascunle Mitropohei Unıtılor, la Sıbıu Ioann 
Bart, în anul următor, 1805, scoate ceva tot atât de 1пїег‹ - 
sant Ceaslov acu întru acestaş chip tipărit’), evident tot sub F r a n- 
fıscus al doilea Ca frontıspıcıu apare S-tul Nicolae, atât 
de popular printre credıncıoşu dela noi Urmează o gravură în 
care Isus poartă odájdu de arhiereu, Izvorul Tămăduru, pe carc-l 
cunoaștem, şı care este una din grăvunle cele mai des întâlnite, 
о S-ta Treime cu inseriptaa 4 Trel sânt cam mărtursesc » 


1) Cota 674 


3) Cf Alex Lupeanu Melin _Хиодта/ы de la Барр 8 
3) Cota 679 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 131 


Tot acolo, in acelaşı an 1805, de acelaşı tıpograf, care pare 
să fie furmsorul acreditat al autorıtâtılor române ortodoxe din 
Sibiu, se tipărește un Pentıcostarıon 1) Titlul ne spune, ca de 
obiceru, că el a fost publicat sub Domnia lu Frantiscus al 
doilea  Intâlnim, ca începutun de capitole, gravurile obici- 
nuite în astfel de pubhcatu, prima dintre elc fund Invierea sub 
forma Coboriru în Iad, semnată cu ımıtıalele G Е şı cu prescur- 
tarea sc dela cuvântul sculpsıt — a gravat, ceea ce ne-ar duce ma: 
de grabă la un artıst în legătură cu Apusul, ca şı forma latină a 
imițialelor Orıcare ar fi el, s'a acomodat cu totul stilulm cărților 
noastre, adoptând un caracter primitiv chiar, însă puternic şi 
impunător, pentru gravunle sale Tot capete de capitol sunt şı 
cele ce urmează О duminică a Tomei, tiatând tema neîncrederu 
Apostolului, bună, cu același aspect arhaic, şı ea iscáhtá cu 
ımıtıalele GF , Mironosiţele la Mormânt, Dumineca Slâbânoguluı, 
Dumınıca Samantencei, Dumineca Orbulw , Invierea , Isus copil 
apărând Patnarhulu Petru al Alexandrie, Pogortrea S-tulu 
Duh, S-tul Nicolae intre Isus şı Fecioara (semnat insâ Ioan, 
deci de o altă mână) In fond, ilustraţule reproduc scenele din 
celelalte Penticostare, analızate până acum, cu oarecare mici 
dcosebin, însă din nou gravate (sau folosindu-se de blocun de lemn, 
altele decât cele menționate), îndemânatec tăiate, fără multe umbre, 
asemănătoare İn шш generale cu acelea, dar dând imprema une: 
gravuri mai arhaice, ma pure 

In timpul acesta la Iași, nu însă la Mitropohe, se tipărea A Lux 
Theofılact, Arhiepiscopul Bulgarie, tálcuwe la ceale patru Evan- 
ghelu 2), în vremea lu Alexandru Constantin «Mo- 
ruzı», Mitropoht fund Veniamin, în 1805 Ingrijirea lucrá- 
ru era încredinţată lu Gherasim Ierodiacon, tıp(ograf) 
şı hu Costachi: Ponıcıu Un S-tul Gheorghe, în plınâ 
pagınâ, întrun încadrament de plante şı de lujen (rınceaux), 
sus cu o coroană, alâturı de stemele Principatelor, rău gra- 
vate, de câteva capete de capitol ornamentate şı de inițiale 
înflonte, bine ımprımate, neiscáhte, de tip arhaic, sunt podoala 
acestei cărți 


1) Cota 685 
*) Cota 688 


www.dacoromanica.ro 


132 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


In 1806, Braşovul își face aparitia în arta tipografică a acestui 
început de veac nou, cu un Orologhin, adică Ceaslov bogat, tıpârit 
cu cheltuiala fraților Constandın şı Ioann Boghici, 
în timpul domme: lu Franţiscus cel dintâi!) In jurul 
uitlulu un frumos chenar tipografice de tıp occidental, în stilul 
Ludovic al XVI-lea După tabla de materu, cu care începe volu- 
mul, o gravură în phná pagină Isus Arhiereu, putin deosebit 
де cel menționat la Ceaslovul din Sibiu 2), dın 1805, care se repeta 
şı în alte pubhcaţu ulternoare Diferenţele sunt însă neînsemnate, 
asa încât nu e exclus ca ambele gravun să aibă un model comun, 
la orıgınâ 

Această gravură revine, mai departe, în cursul ceaslovului 
İntâlnım apoi o Bună Vestre, de o compoziție ceva mai amplă 
decât obicinuit în cărțile noastre, probabil de caracter apusan 
Apoi, o scenă cu multe personagu Adorarea Іш Savaoth, ea e 
rău tıpârıtâ, cu nenumărate slăbiciuni, hotărît inferioará celor din 
tipografia lu Bart, atuna când tipograful sibian introducea 
gravura aceasta în publıcatule sale 

Intre tımp, tipántunle Mitropohe dm laşi, executate la 
donnţa şı sub impulsul energic al lu Veniamin Costachı, 
se îmbunătățesc văzând cu ochu Acelu: întru Sfinți, părintelui 
nostru Ioann Damaschin descoperire си amâruntul3), tipáritá în 
1806, într'a doua Domme a lu Alexandru Constantin 
«Muru z1», este o dovadă despre aceasta Cartea începe cu o 
Bună Veste, m plınâ pagină, în fata textului (deci servind ca 
un frontispiciu), într'un chenar de шш 

Ea e urmată de o gravură cu mult man interesantă, arâtându-ne 
pe S-tul Ioan Damaschin in chiha sa, cu o carte în mână, având 
alâturı, ре masa de lucru, o pereche de mătănu, o cămară, un 
chip al Fecioarei) Pe e fereastră, se vede afară Prin ochunle 
ei apar călugăn şı zidunle ипе mánáetir Jos, în dreapta, un 
spaţiu gol, în formă de ehpsă, deasupra căruia este un coif înco- 
ronat cu pene, са în blazoanele apusene Pe câmpul acela elıptıc 


1) Cota 693 

3) Cota 679, descris în cele precedente 

*) Cota 697 

*) Aceeaşi gravură va servi ca froutispiciu Octoshulus dela Neamţul, tipărit 
a 22 Iume, 1816 


www.dacoromanica.ro 


CARTFA ILUSTRATĂ 133 


stau scrıse cuvintele «Lu loann vecimcá pomenıreş Podeaua 
chihei este pardosıtâ cu plăa patrate, albe şı negre, ca la sah, 
câteva dm ele ornamentate cu unele motive Autorn Biblografie: 
Româneşti Vechi ne spun că portretul este luat dın Octorhul dela 
1786, după ce s'a tiiat numele gravoruluı, şı după ce stema Іш 
Strılbışchı, autorul gravuri, a fost înlocuită cu :nscnpția 
mai sus ammtıtă (Pl LVII) X. 

In același an, la Кате, deci in Muntema, se tipárea un « Chi- 
riacodromon bulgar», sub episcopul Nectarie!) Ca frontı- 
spıcıu slujeşte S-tul Ioan Theologul, cu o ımscrıptıe grecească, 
probă cá ilustrapa în lemn era împrumutată dıntr'o publıcafıe 
anterioară Ea e urmată de о altă gravură în lemn, cu chipul 
S-tulu Ioan Evanghehstul, elegantă ca hme şı compoziție, dar 
slab executată, împrejurare care ar pleda tot pentru o copie, 
după un model ma: vechiu, operă a unui artist ma: İndemânatec 
Sfântul, în picioare, cu Evangheha în mână, se pregăteşte să 1a 
o pană de scns Lângă el, acvila, sımbolul său Un balcon cu stâlpi, 
în fund, printre care apare un peisaj stâncos, complectează decorul 

Mai la urmă, cap de capitol, Duminica tutulor sfınfılor, їпво- 
pată de o ınscrıptıe în româneşte Este o gravură grosolană, rău 
umprımatâ, de o compoziție ciudată, cum am mai spus, când am 
pomenit-o în legătură cu Pentıcostarıul dın Blaj, din 1808 Această 
carte era, cum am văzut, «a doua oară » tipántá Autoru el se 
serviseră apoi de planșele dın 1768 ale Іш Petru Papavıcı, 
pe care, fără îndoială, le copiază şı tipografn Chırıcodromuonulu 
Mihail Popovıcı şı Gheorghe fiul acestuia, care ar 
putea foarte bine să fie urmaşi şi elevi ai lu Pa pa vici, «tipo- 
graful râmnıcean » Este vorba de о ımagınâ identică în mijloc, 
întrun cerc mic, figura Mânturtorulu De jur împrejur, într'un 
câmp tot de forma unu: cerc, care-l cuprinde în suprafata hu 
pe cellalt, mas mulți sfınfı, în cete, adorând tronul divin, pe care 
este pusă Evangheha La dreapta şi la stânga tronului, ca în sce- 
nele în care se reprezintă judecata din urmă, Fecioara şı Ioan 
Botezătorul, adică Maica lu Cristos şi Inamtemergátorul, cer ma 
mari în erarhia cerească In colțuri, soarele, luna, scene cu alte 
personagu 


3) Cota 708 


www.dacoromanica.ro 


134 CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


« Acathustul » dın Buda 1), tipănt în 1806 în ¢ crărasca tipogra- 
fie a Universităţi ungurești », este o carte ciudată, cu pretentu 
luxoase, de vreme ce a fost trasă în două cerneh, dar neghjent 
lucrată Spre deosebire de celelalte opere analızate până acum, 
ılustrate toate cu un singur fel de gravurı, cele în lemn, a1c1 intâl- 
nim amestecate gravuri în lemn şı gravuri în metal Ca frontaspieru 
este Fecioara pe tron, cu Isus în brațe, concepută ca Izvor al 
Támádumn ızvorul cel de viață dădător Este vorba, fără îndoială, 
de un bloc ma: vechiu, acum din nou utihzat 

Urmează apol o gravură în metal, cu dăltița, neiscáhtá, slabă, 
realızatâ cu mijloace puţintele, dar purtând, după cuvântul O 
Theos, o inscripție în româneşte 4 Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul 
Savaoth » Dumnezeu, sub aspectul unu trıunghıu de foc, apaic 
printre îngen, şı este adorat de toti sfintu, de prooroci, de Moise, 
de Papa, de Impárat, de mıtropolıtı ortodocși, toți cu mitrele și 
cu coroanele în cap 

Această gravură în metal, de sigur împrumutată, pierdută 
printre cele în lemn, este urmată de maı multe altele, tot în lemn 
Cea imediat următoare este ıscâlıtâ (cu Шеге latine) de un He d e- 
rich (ас), din Ofen, deci din Buda După icáhturá urmează 
abrevıatıa, obicinuită in arta Apusuluı, sc adică a săpat După 
toate probabılıtâtıle tot hu, on unu. confrate din Buda, 1 s'ar 
putea atrıbul şı gravura în metal, tehmcă mult mai rar practı- 
cat de Român, ma. ales in acele tımpurı Gravura in lemn 
reprezintă pe Cnstos ca Împărat, în pıcıoare, cu globul în mână, 
în phná pagină Ea se repetă mai la vale de mai multe оп, ceva 
таз bine tipáritá 

Urmează tot o figură а Іш Isus, ieşind din potirul impártáganiei 
In cele patru соот ale pagımel sunt patru pârıntı а bisericn 
Maı departe aflám o Buna Vestire, bine desinatá şı bine gravatá, 
şı ea neiscáhtá, ca şı cea precedentă, аро din nou Isus ca Impărat 
sı, câteva pagine mai departe, repetarea İrontıspıcıuluı, adică a 
Izvorului Tümüduiu, toate in phná pagină, un sfântul Nicolae 
şı, ca fine de capitol, iconita în care este reprezentată Fecioara 
cu Pruncul, şı ea foarte obicinuită în textele de dincolo de 
munt. 


1) Cota 710 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 135 


Ultimele două ulustrațu sunt din nou gravate în metal Una, 
un Inger păzitor, conducând un copil şı fenndu-l de păcatul, 
imaginat ca o gură de drac, cea din urmă o repetiție a scenei cu 
soborul sfinților, închmându-se lu: Dumnezeu, cea care ilustra 
Dumineca tuturor Sfinţilor în Pentıcostarıul dela Bla) (1808), 
ambele superare ca aspect gravurilor în lemn, cu care sunt 
amestecate, şı care, mai numeroase, îndreptătesc clasarea acestul 
Acathist în capitolul de саге ne ocupăm aicea 

In « Acathistul prea Sfinta Născătoare de Dumnezeul), 
tipánt de loan Bart, în 1807, la Sibiu, cahtatea grafică este 
supenoară, ca la mai tot се ese dm tiparmta acestui meşter 
Tlustraţule au mat fost întrebuințate, dar aceasta nu scade cu nimic 
plăcerea ве simțim la răsfoirea cărți Prima imagmi, natural 
săpată în lemn, este un frontispiciu, cu figura blajmă şı bărboasă 
a Sfântului Nicolae, aceeași din Catavasierul grecesc şı românesc dın 
1803, tipánt tot de Bart, şi tot în Sibiu Urmează un Cristos, 
ca Împărat, Cristos ieșind dın potırul cuminicăturu, între patru 
părinți ar biwencu, ca şı în Acathistul precedent, Bună Vestirea, 
din nou Isus ca Împărat, şı, în sfârşit, ultima gravură, Adorarea 
lu: Savaoth, toate întâlmte mai nainte, dar de data asta foarte 
îngrijit executate 

O carte ieftină, a cărei tipănre s'a făcut în rele condițu, este 
Pannyhıda împreună şı lea mică, scoasă de Veniamin Co- 
stachı, la Мигороја dın laşi, in 18072) Dorinfa de a face ceva 
plăcut nu hpseşte сеїш ce o compune Apar astfel inițiale împo- 
dobite, câteva capete de capitol, simple, un tot aşa de simplu 
sfârşit de capitol şi, ca frontispiciu, un S-tul Gheorghe, cel pe care 
l-am mai întâlnit, totul este însă de o cahtate medıocrâ, hotărît 
mferıoarâ tipănturilor dın acelaşi an din Ardeal, dela Sibiu sau 
dela Braşov 

Astfel, în acest din urmă oraș, în 1807, se scoate o Psalure 3) 
sub Frantiscus cel d'ıntâı, cu cheltuiala fraților C o n- 
standın şı Ioan Boghıcı, саге ma. tipánserá, în 1806, 
Ceaslovul cel bogat Ioann Henning este cel care îngmyește 


1) Cota 711 
*) Cota 723 
*) Cota 726 


www.dacoromanica.ro 


156 CRAFICA ROMÂNFASCĂ 


tipănrea El era poate patronul Prwileghiate: Tipografu, ce apare 
în titlul Ceaslovulut, cu atât ma mult, cu cât ornamentele tıpo- 
grafice aparțin în ambele cazun stilulm Im Ludovic al XVI-lea 
Așa este chenarul ce încadrează titlul, asa sunt capetele de capitol, 
împodobite cu fel de fel de ghurlande de flori, de aspectul cel ma: 
apusan De altfel, nci stilul gravurılor în lemn nu este 1dentic 
cu cel din cărțile de care ne-am ocupat până acum In faţa textu- 
lu, după câteva pagine de introducere, este chipul proroculu şi 
regelu Da vid, în genunchi, într'un costum de postav de aur, 
amintind pe cele flamande dın secolul al XV-lea, sau pe cel al Іш 
Stefan cel Mare, dın unele portrete In fata Іш, pe o masă, 
sceptrul și coroana Alătun de el, o harpă Jos, o carte deschisă, 
de sigur psaltirea, заг în stânga о draperie Aspectul gravuru este 
arhaic, sumar tratat, numai: İn lnu, cu prea puține umbre, cum 
erau İn genere gravurile în lemn dm secolul al XVI-lea Poate că 
artistul s'a şı inspirat dela un astfel de model Ne ızbeşte însă 
ceva sigur și hotărît în felul cum este trasă шша, cahtate care 
face dın această gravură rustică una dın cele mai interesante 
pentru această vreme (Pl LVIII) 

Tot în acest an se tipăresc la Neamţu, zice titlul, dar în realı- 
tate la Iași, Vienle Sfinților din luna lur Septemvrie 1), atunci 
întâi tâlmăcate dın slavonește în românește, în vremea Impăra- 
tuwu Alexandru Pavlovici, mitropoht fund Venia- 
min Starețul Neamtuluı şı al Seculm era Dosıthel, unul 
din colaboratorn сез ma: harnıcı şı mai pricepuți a1 marelu mitro- 
polt Dela prima pagină, pe care este tipărit titlul, se vede о 
mare schimbare, față de volumele asa de stângacıu prezentate, de 
până atuncı, în capitala Moldove: Este cartea cu care-și face 
aparıfıa in Moldova glorıoasa tipografie dela Neamţul, chiar dacă, 
pentru motive ce nu cunoaștem, tipărirea se face în ambele 
tıparnıfe ale Mitropohei, la Taşı și la Neamţul In jurul textului 
ce serveşte de titlu este un frumos chenar de frunze gm lujen, 
ce încadrează pagina Pe contrapagmá se vede рајега rusească, 
nu tocmai bine gravată, dar decorativ concepută, purtând între 


1) Cota 731 Cele următoare se vor tipări la Neamţul în 1809 (Octomvne), 
1811 (Noemvne şı Decemvne), 1812 (lanuane şı Februarıe) , 1813 (Martie, Aprilie, 
Маз şı lume), 1814 (Iuhe) şı 1815 (August) 


www.dacoromanica.ro 


CARTFA TI USTRATĂ 137 


capetele eı duble coroana rmperialá, in ghiare sabia şı sceptrul, 
iar Jos, la picioare, stemele Munteniei şı Moldova La dreapta 
şı la stânga o vedere schematică de oraș 

Fiecare filă este mărginită de un încadrament mar, ınıfıalele 
sunt ornate, capitolele adesea precedate de capete de capitol și 
terminându-se cu sfârşıturı de capitole (unul din ele cunoscut și 
semnat cu inițialele М S ale lu Mıhaıl Strılbışchı, 
deci cu mult antenoare acestea tıpörıturı), într'un cuvânt o carte 
prețioasă ca înfăţişare Una din vignete, reprezentând zodiacul, 
ma; apare şı in ¢ Rândurala cum să cuvıne a cânta ces doisprezece 
psalmi s, tipántá la Neamţu, în 1808 — despre care ne vom ocupa 
în curând — în care unele gravun sunt 1scáhte de protoereu Mı- 
haıl-Polıcarp, altele de lereu Mıhaıl In reabtate, 
ereu Mihail şı protoereu Mihail sunt aceeași persoană 
Strilbitki Pe de altă parte, un Cristos pe cruce, din Vietile 
Sfinţilor, este şı el ascăht de Protonere: Mihail Faptul 
că zodiacul ne întâmpină în ambele publıcatu, că şı în una, şı 
intr'alta, se află ıscâlıtura Mıhaıl-Polıcarp, ne duce la con- 
cluzıa că el trebue să fie autorul sau copıstul — după vreun оп- 
gual mai vechiu — al tutulor gravurilor!) Cea cu Zodiacul este 
сеа mai curioasă İn spațiul dintre două cercun concentrıce, sub 
o 1magină a Іш D-zeu, în non, sunt reprezentate semnele Zodia- 
culu In mijloc, ochiul Іш D-zeu şı sımboale ale celor patru anotim- 
pun Gravura este pusă la finele uneia din prefețe 

Tot atât de însemnată, de vreme ce este datată dm 1807, anul 
chiar al tıpârırı Vietilor, este о İnâltare а lu Cnstos, pubhcatá 
la pagina 1 a textulu Ea este însă destul de mediocră Ar putea 
fi opera Іш Policarp singur Un Cristos pe cruce, de оце 
proporiu, ceva mai spre finele cártn, este cel 1scálit de P r o t o- 


1) Bianu g Hodoș, autom Fasciculilor I şı II, tom III al Bibliogrofies 
Românești Vechı (p 147) conmderă că este hotărît vorba de două persoane din 
care una, Policarp, ar fi fiul lu Mihail Strılbışkı Аи #osâ 
socotesc cá avem aface cu o smgură persoană, care purta ambele nume, fiul lu 
Strilbigcha deși semnătura Mihail Policarp apare când împreunată, 
când separată, ceeace justifică ambele ipoteze Cel ma: vechiu exemplar cu 
ascăhturile lor separate m-l oferă Calendarul dm lag, dın 1785, în care lumle 
anulu: personificate sunt ascăhte de Mihail şı dePolicrap (cf БЫ] Rom 
Feche, II, р 301, reproducerea 309) şı Octoihul dini 1786, unde se vede lămunt 
că Policarp era fiul lu Mihail. 


www.dacoromanica.ro 


138 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


ierei Mihail, de care a fost vorba mai sus, interesant prin 
decorul, reprezentând un oraș 

Vasile Aaron, «in Marele Prınjıpat al Ardealulm jurat 
procurator », pubhcă la Sibiu, în 1808, la acelaș Ioann Bart pe 
care l-am întâlnit mereu până acum, on de câte on era vorba de o 
carte românească ieșită la lumină, în acel oraş, Patima şı moartea 
Domnulu sı Mântuuorulu nostru Isus Hristos) «în versuri 
alcătuită » Este vorba de o a doua ediţie, cu slustrațu, a cürtci, 
tıpârıtâ foarte plăcut, în 1805, dar fără figun Стаушце aparțin la 
două вип deosebite prima dın ele, de mic: dimensiuni, este 
foarte ingrıjıtâ, dar rece, scolastică, ea este iscühtá de un Ioan 
Popovici şı reprezintă «Ingroparea lu Hnstos» Cele ce 
urmează, în genere ceva mai mari, sunt phne de defecte, au un 
caracter popular indiscutabil, cu ceva din aspectul dârz al operelor 
târanılor din Höşdate  Limule, ce constitue imagina, în loc să 
meargă paralele, aşa cum se practică în gravura în lemn, merg 
în toate directnle, uneori se învârtesc chiar ca un vârtej, эл jurul 
unei mici portiuni centrale Un primitivism sincer şi autentic а 
dictat această tehnică, în care hpsa de experrenjá este cu totul 
izbitoare Tot ca în operele prımıtıvılor, a căror 4 oroare de vid > 
este cunoscută, în multe din ele nu întâlnim mai de loc porţiuni 
albe, nelucrate, în afară de cele foarte putine lăsate între lmule 
negre (Pl LIX) 

Concepţia nu este însă cea a creștinilor ortodocşı De multe 
ori avem impresia cá la baza figurn, a scenelor reprezentate, a stat 
o ilustrație de carte occidentalá, ımterpretatâ, cu sımplıcıtate, cu 
o nevoie de concentrare și rezumare, dar şi cu o pasiune evidentă 
de gravor, care acum își încearcă puterile, de unul dela по Prima 
gravură, am spus-o, este Ingroparea lu Hristos Este una din cele 
mai corecte, dar şı din cele mai banale Cum trecem la a doua 
ımagınâ, cea care răspunde cuprınsuluı primului capitol, interesul 
se desteaptá Ea, şı urmütoarele, sunt naive, dar sunt simtite 
Isus cere luarea aminte a lui Dumnezeu asupra sa, este titlul ace- 
steia, deci o altă evocare а episodulm dela Gethsemanı Avem 
parcă impresia dãlteı care a sfredeht lemnul în toate dırectule, a 
atenţiei incordate a celui ce a sápat-o, a neputinței lu în luptă cu 


1) Cota 732 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 139 


о tehnicá pe care poate numa: de puţină vreme o practica, și, în 
fond, ne lăsăm captıvatı, orıcare ar fı ınsufıcıentele sale Nımıc 
mai curios apoi decât să parcurgem una după alta aceste ilustratu, 
de un caracter atât de rustic, şı de a le vedea despărțite între ele 
prin capete de capitol aparținând repertorıulu elegant al seco- 
lulu al XVIII-lca, capete de capitol ce constituiau probabil ze- 
strea obişnuită a oricărei tipografu ardelene, în specie a cele: de- 
stul de bogate a lu Ioann Bart 

Scena ce însoţeşte capitolul al II-lea poartă ca titlu 
Consultarea dracılor cum să se scape de Isus Ei fac apel 
la Iuda, care este gata să- servească Intr'un peraj fantastic, 
cu lnu care merg ín toate sensunle, figuri numeroase se 
căznesc parcă să-şi capete fiecare o ındıvıdualıtate şı nu izbu- 
tesc Este una dın planscle cele ma: curioase, pentru realizarea 
căreia artistul şi-a dat — din neferıcıre fără succes — mai multă 
osteneală 

La capitolul al III-lea se reprezintă un Sobor la Caiafa «spre 
а lu Isus piere», la capitolul al IV-lea, Cina сеа de taină, navă 
ca o icoană de sat, la capitolul al V-lea, Gethsemanı, într'un pesa] 
apocalıptıc, poate şı din pricina tehnice: cu care este reahzat cerul 
furtunos Capitolul al VI-lea are ca explıcare Prinderea lui Isus, 
de aspect popular ca înfățișare și inspirație, cu adevărat amuzant 
concepută In ılustratıa dela capitolul al VII-lea Pilat își spală 
mâinile pe un fel de estradă, în josul căreia mult popor se agită, 
se mișcă, gesticulează, în atitudim destul de bine prinse Alcı în- 
tâlmm din nou o ascăhtură loan Zug(rav), probabil tot 
Ioan Popovıcı, cel care sápase prima plange Deci, cu toată 
deosebirea de stil, cu toată maniera aga de diferită dela acea primă 
planşe la celelalte, ele sunt toate opera aceleași persoane, care la 
început urmărise, de aproape, un model străm, dar care se lăsase 
dus de temperament în celelalte 

In capitolul al IX-lea ılustratıa evocă Răstigrurea lu Isus Este 
poate сеа mai neizbutită printre cele aparținând cele: de a doua 
categoru İn sfârşit, cel de al zecelea capitol capătă ca ılustratıe 
'Trenule, adică Jehrea Mântuitorului 


O dulcele meu Isus, 
O fiu în mormânt nou pus 


www.dacoromanica.ro 


140 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


q Datoria şı stăpâmrea blagocınılor şı a protopopılor a1) se 
tipăreşte la Taşı, în 1808, Noemvme 23, sub mıtropolıtul Ga v r 11, 
cel care înlocuise pe Veniamin Costachı, după vemrea 
Ruşılor Este o carte modestă, dar bine tipăntă, având drept or- 
nament un İrontıspıcıu, cu imagina Sfântulu Gheorghe, ре саге am 
intâlnıt-o de nenumărate ori în cărțile eşite din teascul dela Iaşi, 
şı pe care o vom mai întâlni, uneorı bine imprimată, ma: dese on 
neghyent trasă, fără nıcıun fel de tragere de inimă De data aceasta, 
in chip exceptional, ea este îngrijită, aşa că gravura se despnnde 
in mod clar, cu contraste puternice între petele albe şı cele negre, 
ŞI cu toate amănuntele de valon intermediare Un cap de capitol 
completează ılustratıa 

In acelaș an, 1808, de data aceasta la Neamţul, staret fund 
Dosotheı, 1eșea din teascun foarte puțin supraveghiata 
a Rânduzalâ cum se cuvine a cânta ce doisprezece psalm 2) 
Inıtıalele sunt ornate, ılustratıa bogată, dar totul este lucrat ne- 
atent, barbar, fără înțelegere şı fără gust 

Prima gravură este Isus ca rege, de atâtea on văzută în pu- 
bhcatule moldovene, саге se va repeta continuu anı de zile Este 
o imagine de tıp baroc, cu draperu zburând în vânt şı cu non 
deși, resfirati ca miște valun, de şurimprejur Este iscáhtá de 
Mihail Policarp Cea de а doua este un Crıstos ca arhiereu, 
mai bine executat, şı în ce priveşte tăierea planşei, şı în ce priveşte 
tipárnea Ea este tot opera protoereuluı Mihail (Policarp), са 
şı prima Urmează apoi o Fecioară cu Pruncul, șezând pe un ypt 
ce nu se vede, între non, şı cu picioarele pe o semilună, adică 
tipul, catolıc mai de grabă, al Imaculateı Conceptn Doi îngen se 
găsesc în rugăciune la pıcıoarele tronului, un cap de heruvim între 
e1, ea este executată tot de Iere(u) Mihail Lacunele pe 101, 
pe colo, şı aspectul ma: de grabă şters al gravure. ne dovedesc cá 
blocul de lemn era mai vechiu şı probabil uzat 

Toate aceste imagini sunt İn phná pagină 

Маз departe, în fata unei foi pe care stă scris Sinaxar (р 103), 
apare compoziţia de care a mai fost vorba, de formă rotundă, re- 


1) Cota 736 
3) Cota 750 Iscăhtura Mihail Policarp ас pare să aparțină une 
singure persoane Cf nota privitoarela Vrejele Sfinţilor din luna lux Septemorie 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 141 


prezentând zodiacul sub o ıcoanâ a Іш Dumnezeu Tatăl, apărând 
printre non, compoziţie care 8'ar putea să бе o formă ncobicinuitá 
areprezentâru Faceru lumu 

Epoca ce urmează, începând chiar cu 1808, este martoră la o 
regresiune a artel tiparului, dacă nu în ce privește numărul operelor 
ieșite dın prese, cel puţin în ce priveşte cahtatea lor Ocupaţia 
strămă era o piedică serioasá pentru desvoltarea cărti românești, 
chiar dacă nu se tintea din partea Rugilor la aceasta Мал ales alu- 
stratıa, latura care în deosebi. ne preocupă în acest capitol, lasă 
mult de dont Aceleași imagini, dın ce în ce mat şterse şı mai rău 
înfățișate, se repetă cu rost şı fără rost Le simțim adesea ca pe 
niste umpluturi, într'o foarte slabă relatiune cu textul, chiar 
atuna când condıjule tiparulu se îmbunătăţesc, cum va fı de 
pildă la Neamţu 

Cărți bune, de frumos aspect, lucrate cu toată îngrijirea, pe о 
hârtie care înfruntă vremea $1 care poate face concurenţă perga- 
mentului, vom găsi însă în Ardeal Acolo, Români sunt dın ce în 
ce mai activi, mai stâruntorı într'ale culturu, pe măsură ce epis- 
copu lor, la Blaj şı la Sibiu, câștigă în importanţă, iar clasa bur- 
gheză, ma. ales cea negustorească, se întăreşte, ca de pildă la 
Braşov Fenomenul acesta se putuse observa şı mai înainte, după 
cum mărturisesc câteva din notițele precedente Acum însă el se 
intengificá văzând cu ochu, asa încât cele câteva volume, mai de 
gust şı mai luxoase ca infâtısare, ne уш mai ales de peste munti 

Una dintre primele publıcatı cu ilustratu, mürtune a tımpuri- 
lor triste ce căzuseră asupra táru, este 4 Cartea de rugăciune pentru 
cearerea dela milostwul Dumnezeu ca să dea bwuwn[d crestinesti- 
lor pravoslavnıcılor osti asupra tmpotrıwwnıcılor » şı Paraclısul 
pentru јата impenală rusă 1) Este o traducere dın «sloveneste 1, 
sub mitropohtul Gavriil, inlocultorul, loctutorul mai de 
grabă, al exilatulu Veniamin, apărută la Taşı, în Septemvrie 
1809 Titlul şı verso sunt încadrate de ornamente tipografice, заг 
în fata părţu unde începe Parachsul împărătesc este tipănt Sfântul 
Gheorghe, în picioare, acelaş pe care-l vom întâlm aproape fără 
excepţie în orice carte 1egitá din teascurıle Mitropoha dela Тат 
Bianu şı Hodoș, în nota ce însoţeşte descrierea acestei pu- 


1) Cota 758 


www.dacoromanica.ro 


142 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


bhcaţu 1), consideră cá este o oarecare legătură, mai ales în ce 
priveşte gravura, între această carte şı cea de sub Nr 774, apărută 
tot la Јав, în grecește Fapt este cá acest sfânt Gheorghe este mar 
vechiu decât 1809, l-am găsit adesea în volume antenoare, și-l 
vom mai întâlm de nenumărate on E o gravură brutală, de aspect 
rustic, fără nıcıo frumuseţe, mai ales când este trasă de lucrü- 
torı neexperimentați, când, probabil din pricină cá se tocise re- 
heful, apar nenumărate pete de cerneală (PI LX) Așa ne 
întâmpină, de pildă, in Orânduzala pentru sfinprea bisearicu e 
tipărită, evident, tot la Таз, la 23 Decemyne 1809, «ín zilele 
Маге însuși stăpâmtonului și prea blagocestivulu: Impürat 
Alexandru Pavlovacas, mitropolit fund Gavriil exarh 
a Moldaviei, Valahiei și a Basarabiei » 2) De astă dată gravura cu 
Sfântul Gheorghe serveşte ca frontaspicau şı este şı max neîngrijit 
tipăntă, ca, de altmınterı, cartea întreagă, cu toate că servindu-se 
de două cerneh, cel care-1 supraveghează tipánrea pare să fı avut 
oarecare veletăți la o carte prezentabılâ 

Aceeași gravură, tot cu inscripția românească « Sfintul marele 
mucenic Gheorghie $ şı tot ca frontispiciu, ne apare și în « Carta 
de rugăciune $n timp de rüsbow s, tipăntă în 1809, în greceste, la 
mutropoha așilor, mutropoht fund Gavrııl, sub íngnyrea 
mitropohtulu Grigorie al Irınupolcı3) De data aceasta tipá- 
rırea este ша: bine făcută, gravura clară şı de un aspect plăcut 
Sfântul, ca tünár oştean, stá in picioare, pe un fel de pavaj de 
pietre, unele cu un desen, altele ornate de un cerc alb, dispuse ca la 
Jocul de table In fund, un рева) cu tufe de arbori printre colme, 
lar pe cer niste nori, aşa de naiv gravati, încât dau impresia unor 
trandafırı #nflorıtı Fata sfântului, in câteva lmu groase çı în 
trăsături convenționale, n'are umbre, în timp ce İn vestmântul 
amplu, umbrele, mărunte, merg în toate directule 

O publıcatıe tot moldovenească, însă cu mult superioară, 
poate cea care face mai mare cinste tiparului de peste Milcov, dın 
această vreme, sunt Vile sfinților din luna lu. Octomvrie 4), 


1) Bianu g Nerva Hodoș  Bibhografia românească veche, 1508— 
1830, tom III, fase I-II, p 3 şıp 20 

*) Cota 767 

8) Cota 774 

4) Cota 773 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 143 





urmare la cele din luna Septemvne, de care s'a vorbit în cele pre- 
cedente Ea fusese pregătită cu mult înainte de арапһе (13 Fe- 
bruane 1809) de marele şı ınımosul cărturar Veniamin Co- 
stachı, al cărui nume, cu toată situațaa în care se afla față de 
stăpâmre, nu este totuşı uitat în titlul cörtu Ea se va continua 
în anu următon pentru viețile sfinților dın celelalte lum Volumul 
acesta, alătun de cel dın 1807, ma mult chiar ca acela, rămâne 
totuși nu numa: cel mai elegant şı mai impunător dın toate, dar 
poate una dintre cărțile cu adevărat frumoase ce s'au tipánt în 
ultimele două secole de biserica noastră 

«İn zilele prea blagocestivulu singur stăpântonulu marelui 
Domn Împărat Alexandru Pavlovici: a toată Russiea 5», 
Mitropoht fund « prea osfințitul Chir Gavrıılı, «cu aJjutormta 
а prea osfintu sale chr Veniamin şı a altor rubiton de Нп- 
stos patrıofı » s'au tipánt Vieţile sfinților dın luna lu Octomvrie, 
«carea acum întâiu s'au tálmücit dın hmba slovenească în cea 
românească, spre folosul de obște s, în tipografia mânâstıru Neam- 
tul, sub stareţul Ioann, de la Neamtul şı Secul, la 13 Februa- 
ne 1809 (Pl LXI) 

Dela inceput, chiar de cum se deschide cartea, ne ızbeşte splen- 
didul încadrament al tıtlulu, semnat PS Flori şı frunze de stil 
baroc, asemenea celor ce împodobeau chenarul ferestrelor dela 
bisericile brâncovenești sau argıntârıa din aceeași vreme, ceea се 
dovedeşte, orıcum, o unitate de stil, se їпсоуоа1е simetric, una 
la dreapta, alta la stânga, de o parte şı de alta, spre a se împreuna 
sus, în fruntea paginei, ca un fel de cunună Este greu de văzut 
о mai bogată şı ma armonioasă podoabă de carte, ma: potrivită 
pentru locul ce ocupă şı ma. conformă gustulu nostru orlental 

In plus, ea este bine trasă, fără nıcıuna dın acele hpsun, asa 
de regretabile uneorı, dar aşa de frecvente Cine să fie autorul 
acestei reuşite compozıfı ? Probabil un lere. S1m1o n, care sem- 
nează capul de capitol imediat următor, reprezentând Invierea 
Domnului, întrun medahon așezat în mijlocul unu ornament 
floral rectangular, cam de același stil cu cel care împodobește 
titlul, dar ceva mai mic și ceva mai confuz!) Capete de capitol 





1) Cel puțin aceasta este părerea іш Gh Racoveanu în Gravura în 
lemn la mânăstirea Neamtu, p 16 


www.dacoromanica.ro 


144 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


se vor mai întâlm şı altele, de același tıp, gravuri însă, propriu 
zise, numai una Înălțarea Domnului, pe care am constatat-o și 
în volumul precedent, purtând data 1807 şı nıcıo semnătură 
Este, cum am spus, o scenă cu multe personagu, stângaciu tratată, 
cu acea tehnică măruntă în umbre, care dă impresia supărătoare, 
că fiecare cută de vestmánt este tivitá printr'o cusáturá pe muche 
Gravom noştri, adesea onorabih şı uneori superior: când este 
vorba de un ornament decorativ, sunt strâmtorafı orı de câte or 
au de redat un: grup de persoane, ma: ales când ele sunt animate 
de puternıce emofu, sau chiar figun izolate 

Pentru a termina cu descrierea volumelor din Vieţile Sfıntılor, 
care дез apar vreme mai îndelungată, sunt ilustrate cu aceleași 
gravun şı ornamentate în același fel, constitue deci o operă 
unitară, ne vom ocupa aici și de celelalte 

Viețile Sfinților dın luna Noemvrıe 1) tălmăcite dın hmba 
rusească apar dol anı mai târziu, în 1811, la 6 Ma Numele Tarulu 
Alexandru Pavlovıcı, al Mitropohtulu Gavriil — 
cel al Іш Veniamin a dispărut — sunt invocate la începutul 
titlulu Stare al Neamţulu şı Secului este tot Arhimandritul 
Ioann In afară de chenarul ce încadrează prima pagină, de 
un cap de capitol cu Invierea lux Isus, 1dentic cu cel dın pubh- 
саһа precedentă, şı de scena Inálpüru datată 1807, pe verso al 
titlulu, nu este nımıc de semnalat, evident, în afară de mrihalele 
ornate, İn examenul amšnuntt al cărora nu putem intra nıcı alcı, 
nıcı la alte volume 

In acelaşi an, 1811, în luna lu Noemvrıe în 29, se tipăresc 
Viețile Sfinților din luna luy Decemvrre 2), adică al patrulea volum 
Sunt traduse tot dın lımba «rusească», (lângă сазе s'au ma: adăogat 
oarecare şi dın cea grecească» Ca gravurı, în afară de încadra- 
mentul titlului, întâlnim Ináltarea din 1807, pe verso, apoi diverse 
capete de capitol, nu prea dese, și, bine înţeles, inițialele ornate 
Prımul cap de capitol reprezintă pe Isus, într'un medahon, având 
la dreapta şı la stânga, tot în medahoane împodobite cu ornamente 
de stilul Ludovic al XV-lea, pe Fecioara Мапа şı pe Ion Bote- 
zătorul Celelalte capete de capitol sunt sau de stilul Ludovic al 


1) Cota 799 
2) Cota 800 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 145 


XV-lea, modificat puțin pentru gustul nostru, sau direct de stil 
oriental 

La fila 70 ne apare un S-tul Nicolae, luat dıntr'o publıcağıe 
de micr dimensium, care nu ocupă deci decât o parte din paginá, 
şı care va reveni adesea în tıpârıturıle dela Neamtul El ılustreazâ 
cum era natural, povestea vieţi sale, dela 6 Decemvrie Este in 
odâjdu, în picioare, İntr'un рева] conventional şı poartă două 
iscáhtun, Protoiera Mihail şı Policarp, de data aceasta 
despărțite, dând astfel oare cum dreptate celor ce afirmă că primul 
era cunoscutul gravor Strılbışchı, заг cel de al doilea fiul său, 
care-l moşteneste nu numa. ocupația şı talentul, dar toate vechile 
blocun săpate Acest sfânt Nicolae, cam grosolan in înfățașare, 
realızat în lnu destul de greoale, este totuşi bine tipărit 

La 17 Ma: şi la 23 August anul următor, 1812, apar Итере Sfin- 
plor din lumle Ianuarie 1) şı Februarie2) In primul volum, în 
afară de tatlu, găsim un S-tul Vasihe, cu inscripția grecească, de 
protoıereı Mıhaıl Este o gravură de frumos aspect, dar de un 
caracter puțin cam prea arhaic 

In cea consacrată lunn Februari, în afară de tıtlu, care va 
persista în fruntea tutulor volamelor, până la sfârşit, şı a Inâltâru 
dela 1807, mai interesante sunt un cap de capitol, 15cáht Теге: 
Simion şı o mică парй, ca о 1conitá, a Sfinte: Faveta, care 
va servi alteorı pentru a ındıvıdualıza şı pe S-ta Varvara, după 
bunul plac al tipografulu 

Cu Vieţile Sfinților din luna Marte 5), pubhcate în 1813, la 
26 Martie, au reapărut în titlu numele celor dela nori, după ple- 
carea Ruglor Scarlat Calimah, Domnul, Veniamin, 
Mitropohtul, заг stareţ este acum Silvestru După pagina 
în care revedem încadramentul obıcınuıt, de o aşa de plăcută 
invenție, pe verso întâlnim ca İrontıspıcıu stema Moldovei, de 
Protoiera Mihail După cum ne amıntım, în primele două 
volume se găsea, destul de stângacıu sculptată, pajura, 4 zgrip- 
torul » cum se zicea la noi, rusească Ideea compozitn actuale, a 
steme. Moldovei, nu cred să fie а celu ce o semnează, este vorba 


1) Cota 817 
2) Cota 818 
3) Cota 838 


10 


www.dacoromanica.ro 


146 CRAFICA ROMÂNFASCĂ 


mai de grabă de o «locahzare » a une: steme luată după сше ştie 
ce compoziţie barocă Prıntre steagun şı flamure, într'un medalıon 
încoronat cu coroana regală, sprıjınıt ре guri de tunuri, pe grămez 
de obuze şı de tobe şı susținut de do: lei, apare capul de zimbru, 
cu o stea între coarne, înconjurat de colanul une. decorați Este 
aşezat pe o pernă, peste sabia şı sceptrul domnesc, încrucașate 
Стеоа1е, masivă şı prost desinată compoziţie, deg Mıhaıl era 
uneorı capabil de lucrurı ma. bune 

Ma: departe întâlnim Inâlfarea, datată 1807, şı o punere ín 
mormânt, pe care n'am mai văzut-o E o gravură de miei dımen- 
sium, slabă, evident ınspıratâ după compoziţia cine ştie сш, aspră 
ca înfățișare şı, mai ales, msuficient gravată 

Vieţile sfinților din lunile Aprihe!), Ma 2), lume 3) apar 
toate în anul 1813 în Mai 2, în Septemvne 3 şı in Ресетупе 30 
In toate se reîntâlnesc ornamentul dın titlu şi Înălțarea dın 1807, 
pe verso In primul volum regăsim unele semne tipografice mai 
vechi la Neamtul, acum reluate şı intreburutate din nou, după 
nevoie De pildă, două coloane, care se puneau altă dată în pıcıoare, 
cum cerea forma lor și dispoziția paginilor, la dreapta şı la stânga 
une. gravuri, sunt acum aşezate сар la cap, orizontal, pentru a 
forma un сар de capitol, sau la urma textului, са sfârșit de 
capitol 

O constatare generală cu cât ne apropiem de volumele care 
termină această operă, deosebit de importantă, cu atât ele sunt 
mai simple, mai fără ornamente 'Tiparul textuluı va fı însă tot 
așa de îngrijit, ınıtıalele — unele — împodobite, dar trase numa: 
într'o singură cerneală 

Vieţile Sfintilor dın luna Iulie <) apar în 1814, luna Noemvno 
14, ar cele ale Sfinților dın luna August 5), cu care se încheie publi- 
catia, în Martie 28, anul următor (1815) Namic deosebit de sem- 
nalat, față de cele dın trecut Domnul este Scarlat Calimah, 
Mitropohtul, Veniamin, stareţul, Silvestru Invierea din 


1) Cota 839 
*) Cota 840 
3) Cota 841 
4) Cota 862 
3) Cota 893 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 147 


180” revine regulat pe verso prımcı pagıne şı câteva rare capete 
de capitol, pc 1c1, pe colo 

In Tara Românească două sunt tipántunle cu gravurı, mai 
însemnate, din anul 1809, la care ne întoarcem acum, după ce 
am trecut în revistă cele unsprezece volume din Vicpnlo Sfinţilor 
dela Neamtul « Orânduzala pentru sfințirea Biscaiwes », şi 4 Pan- 
nyhıda, împreună şı hirea mică » 

Orânduala pentru sfınjırıd Bıscarıcıı 1) este tradusă acum 
intâru «de pre lımba slovenească >, sub domnia Tarulu Ale x- 
andru Pavlovici Fusese tpántá ma întâi la Таш, 
Mitropoht fund Gavril, «iar acum а doua oară cu blagos- 
lovenia prea osfinție: sale Părintelui Chinu Clur Dosıtheı, 
Mitropoht a toată Valahia, s'au tipănt aicea, în sfânta Mıtro- 
pole a Bucureștalor », la 1809, Ма: 20 Tıparul s'a făcut de 
Andrei lerodıaconul, «purtătonu de grje fund tipografie: 
smentul ieromonah Dionisie Cozianul, echsarh al sfinte: 
Mitropolu » 

Este o carte plăcută, trasă în două cerneh Sıngura giavură 
este un frontispiciu İn care se văd Sfintu, patronu oraşuluı, Con- 
stantın şı Elena, sub o arcadă, între е1, crucea, deasupra căreia, 
în non, apare Isus Inscnpția este în românește Este o gravură 
mediocră, în hnn tan, cu puține umbre Interesante sunt florile 
de un desen mare, ca pe unele vechı brocardurı, de pe hainele 
lor împărăteșta, de forma celor ce se găsesc uneon pe icoanele 
dm secolul al XVIII-lea Cealaltă, « Pannyhıda împreună sı lutea 
macă 2) « acum întru acestaş chip întâru tipărită s, sub Mitropo- 
htul Dosithei şi tot de Dionisie Cozianul, «în 
sfânta episcopie a Râmnicului, în 1809, Моешупе 20 », s'au tipá- 
nt de Gheorghie sın Dimitrie Tip(ograf) Râm(mcean)» 
Este o pubhcație de caracter vădit provincial, cu prea putine 
gravuri Una dın ele reprezntá pe Constantin şı Elena intr'un 
încadrament şi este de mici dımensiunı In dosul cruci se rıdıcâ 
o vedere schematică de oras Lucrare insuficientă, şı ca desen, 
şı ca execuție, ascălită cu initialele DP M T, (Dimitrie Pop 
Mihail, tipograf) care ar putea ascunde pe acel Dimitrie 


1) Cota 768 
3) Cota 769 


www.dacoromanica.ro 


148 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


tupograf 1) Un cap de capitol, cu o 1maginá minusculă a acelorași 
sfinți, întrun ornament vegetal, este tot aşa de stângacıu lucrată 

Peste munjı, la Sibiu, se pubhcă un Ceaslov 2), зат la Blaj, o 
Psaltıre 3) Ceaslovul, s'a tipănt în Domma lu «¢ Franfısc în- 
tâılea» de către Ioann Bart, în 1809 Titlul este încadrat 
de ornamente tipografice destul de plăcute— Bart era un 
reputat lucrător — 1ar în mijloc poartă o mică vignetá de stilul 
lu Ludovic al XV-lea un coș cu fructe llustratule sunt nume- 
roase, dar nıcıuna excepțională şı nica chiar prea bine trase, ceea ce 
ne surprinde Prima, ca frontispiciu, reprezintă pe S-tul Nicolae, 
aşa de popular la noi, de aspect cu totul țărănesc Urmează apoi, 
în ordinea următoare Isus, ca arhiereu, pe un tron, Izvorul támá- 
duru, o mică icoană a Fecioare: cu Pruncul, un Isus ieșind dın- 
trun potir, întrun medalon, sımbolızând evident natura divină 
a cummicáturu, şi înconjurat de alte patru medahoane, cu pánntu 
bisencu Izvorul tămăduiru şı această dın urmă gravură sunt 
semnate de imţaalele D Е Toate se vor repeta adesea în cărțile 
ıeşıte dın prăvăha Іш Bart 

« Psaltirea Proroculus sı Impăratulu, David, acum a şaptea 
oară tipărită >, la Blaj la Mitropohe, sub episcopul Ioann B ob b 
«cu tıparıul seminarului ?, este dın 1809 Ca frontıspıcıu are ıma- 
gına Proroculuı, pe un tron înalt, sub o arcadă, purtând în тап: 
harpa şı sceptrul şı pe cap cunună împărătească Este o lucrare 
naivă, fără man însușiri Concepţia, desenul, sunt ale unu: artist; 
fără vocatıe Felul însă în care este săpată gravura arată oarecare 
îndemânare de meşteşugar Nesemnată Câteva capete de capitol 
au ca subiect, întrun mic medalon, tot un David cântând din 
harpă, altele simple ornamente de frunze şı flon In fond, Blajul 
ne va înfățișa lucrăm superioare acesteia İn care poate se simte 


1) Un Mihail Popovıcı, tipograf rümmcean, este autorul lu Ioann 
Damaschın, reluat în Octoihul de la Râmnic dın 1811 Dimitrie este pro- 
babıl Ёп] acestuia, cel care ascăleşte віс cu inițiale La rândul Тш el are dor 
copu, pe Gheorghe şı pe Nicolae Este vorba, şı de data aceasta, de 
una dın acele dinastu de gravon în lemn, cum vom mai întâlni: câteva, char 
în sec al XIX-lea Tar dacă se poate dovedi, ceeace am presupus, anume cá 
Petru Papavıcı este adevăratul intemeletor al acestea familu de gravor, 
aceasta ne-ar duce înapoi până către mijlocul sec al XVIII-lea 

3) Cota 759 

3) Cota 770 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTATĂ 149 


cam mult provincia, atmosfera patrıarhalâ şı mulțumirea de sme 
din micul oras episcopal 

Сата deosebue între această carte şı « Acatistul prea Sfuntez 
născătoare de Dumnezeu sı alte асайѕів şı rugăciuni foarte de 
folos », bpănt la Sibu, deloann Bart, în 1810! Este una 
din cele ma: elegante cărți portatıve ce se pot închipui, în două 
cerneh, cu textul clar şı îngrijit, fără gregeli, pe o hârtie cum nu 
se mai întâlneşte astăzi n1c1 chiar în exemplarele de lux, în Apus Ce 
păcat că acestea osteneh nu corespunde, din spre partea gravuru, 
ceva nou şi interesant! Odată ma mult Bart întrebuințează 
tot vechule blocun, cu ımagınıle hpsite de interes, mediocre, pahde 
cöpu după cıne ştie ce gravurı din trecut, pe care însă le trage 
în chip impecabil 

Cartea începe, ca frontispiciu, cu S-tul Nicolae, de spirit şı de 
execuție populară Urmează Isus ca Împărat al lumu, în mână cu 
globul, peste care se ridicá crucea, şı călcând pe un strat de non 
Aceeași gravură revine încă odată cu lınule ез groase, cu umbrele 
el scurte şi mărunte, rău desmată, rău săpată A patra gravură — 
a mai fost vorba de ea —este acea curioasă persomficare a prezenţei 
divine în împărtășanie Isus ieșind dıntr'un potir, şı înconjurat, in 
medahonul ce-i serveşte de câmp, de alte patru medahoane cu 
figurile celor patru pármt ar bisencu Ca scăhtură mibalele D Е. 

Ma. departe întâlnim o Buna Vesture, şı ea în phná pagină, 
ca şı cele care au precedat, şı în acelaș spirit concepută şi execu- 
tată Câteva pagine mai departe este o iconaţă a Fecoare cu Prun- 
cul, care nu ocupă decât o porțiune mică, din foara de hârtie, apoi 
din nou Isus Împărat, Sfântul Nicolae, Izvorul de Vieatá dădător, 
cu munalelele D Е, tot subiecte arhıcunoscute 

Ultima gravură şi cea mai cunoasă este cea reprezentând ado- 
rarea semnuluı lui Dumnezeu О theos (« sfint, sfint, sfint Domnul 
Savaoth 9) care ma ea nu e nouă, dar care alcı e parcă mai bine 
ca onunde tipántá Marea mulțime, în genunchi — într'o compo- 
эуре İn care se simt în acelaș timp bunele їепіп ale autorulu ei, 
dar şı toată nepnceperea lu —cu се man ar pământului, гет, 
episcopi, stareţi $1 stareţe, cu Moase şı David, ne mişcă Fără vole, 
gruparea lor haotică ne aduce aminte de scene similare, prin. con- 
trast, dın marea artă a Apusulu, în care totul se rândueşte aşa 
de armonlos, 51, poate, ma mult încă, prin ceea ce sugerează, 


www.dacoromanica.ro 


150 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





prin ше însăși ale compoziției, prin deformárile anatomice, e 
drept acı pe un plan cu totul inferior, de anume man tablourı 
ale lu El Greco, de Visul lu: Filip al II-lea, de pidá 

Sfârșitul capitolelor este adesea de stilul Ludovic al XV-lca, 
ca şı în alte cărți 1egite din teascurile lui Ioann Bart 

Dın acelaș an, 1810, sunt două pubhcatn tipánte la Braşov, 
una la 4 prıvıleghmata tipografie >, alta la eIoann Fridrich 
Herfurt», care, după cum vom vedea, era stăpânul « pnvile- 
ghıateı tıpografu s Prima este o Psaltıre 1) « cu mohtvele la toate 
cathısmele şı cu cântările lu Mois», scoasă sub «Frantiscus 
cel d'ántáiu» «cu toată cheltuiala dumnealor fraţilor chru 
Constantin şı Ioann Boghıcı», сеа de a doua este 
un Octoih тїс?), adică «cele opt glasuri», tot cu cheltuiala lu 
Constantin Boghici, singur de data aceasta Prima 
este cu mult ma: valoroasă, cealaltă o carte eftiná, având ca fron- 
tıspıcıu o Inültare a Domnulu, barbară ca aspect, tipăntă fără 
atenție, ıscğlıtâ Stan (?), T(ıpograf) şı un cap de capitol, tot e 
Inâltare a Domnuluı, între се patru Evanghehști 

Dar să ne întoarcem la Psaltire, care, cum am spus, este о carte 
bme prezentată Titlul apare într'un frumos chenar Ludovic al 
XVI-lea, sub formă de poartă Acelceaşı mode aparțin și capetele 
şı finele capitolelor, însă ele par manipulate de cineva саге nu 
cunoștea în destul aceste forme, și ше arta ccmpuneru une! cărți, 
de vreme ce unele dm ele sunt așezate mvers de cum ar trebus, 
cu susul in jos 

Ре o pagină a fost reprezentat Prorocul şı Impăratul David, 
în genunchi, în fata unei mese, pe care stau sceptrul și coroana ва 
Alătun de el se distinge harpa, de o formă cunoasă Costumul 
bogat este de brocard de aur şı, lucru neașteptat, în jurul capuluı 
el poartă un cerc luminos, un nimb precum au sfıntu İn stânga, 
în fund, o perdea Gravura e naıvâ, de o execuție neindemânatecâ, 
contrastând cu aspectul plăcut al textulu Bianu şı Hodoș 
afirmă că ea a servit mu namte pentru Psalurea din Brașov, 
din 18073), tipărită tot pentru frati Boghıcı, de către Ioann 
Henning 


3) Cota 783 
3) Cota 782 
3) Cea care poartă cota 726 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 151 


Și în anul următor, adică în 1811, rolul important printre cár- 
file ilustrate este ținut tot de cele ce văd lumina în Ardeal Fratu 
Boghıcı, Constantin şı Ioann, își continuă menrea 
lor de sprijimton a1 culturn româneşta, subvenționând și alte pu- 
bhcaţu decât cele, destul de numeroase, menționate până acum 
Una este Evhologhionul 1), « adică molıtevnıc care cuprinde în sine 
rânduiala beseancu Răsăntulm », îngnit de Ioann August 
Herfurt İn cprvieghieata tipografie » din Braşov Titlul este 
#ncadrrt în acelaș fel ca la Psaltirea precedentă, cu o singură mică 
deosebire sub arcada porfu s'a aşezat — puţin cam fără rost — 
un ornament de fine de capitol în stilul Ludovic al XV-lea, care 
nu se potriveşte de loc cu chenarul Pe verso, o gravură, destul 
de pretenfıoasâ, slabă însă, cu lnu ce merg în toate directule, do- 
vedind o 1gnorantá completă a legilor săpăm în lemn Este opera 
unu lonış Jon Voina?) In mijloc, Răstignirea, cu Fe- 
cioara şı Sfântul Ioan, profilându-se pe un fond de vedere de oras, 
în colturı, сез patru evanghelıştı , зах între aceste colturı mai multe 
compartimente (zece la număr, şase lateral și patru sus şı Jos) cu 
diversele instrumente ale Patımeı Mânturtorulu 

Latenile ornate, cele două cerneh bine întrebuințate, multe ca- 
pete şı sfârşıturı de capitol dau aceste: pubhcatu un aer sárbáto- 
resc, destul de simpatic Uneon ce. doi stâlpi a1 portu sub care 
se înfățașea titlul sunt întrebunțați ca începuturi de capitol, 
ceea ce este nu tocmai recomandabil, din punctul de vedere al 
compoziție! volumulu 

4 Un Octorh » 3), ce se zice ehneaște Paraclıtıchı, acum întâia 
oară dat la tıparıu», sub eFran$1sc» întâuul, cu blagoslovenia 
lu Stefan Stratımırovıcı «arhiepiscopul şı mitropo- 
htul biseancu Răsăritului dın Carlovet, îndreptat fund prin osârdia 
preosfințitulu episcop al Argeşulun, Chırru Chir Io s if >, s'a tipănt 
la Buda, la tipografia universitágei dın 4 Pesta », la anul 1811 
Este un volum impunător, în două cerneh, bıne înfătișat Titlul 
este sub forma une: porţi, a cörel parte superioară este 1denticá cu 


1) Cota 794 

3) Ioniţă Ion Voina nu е numa un gravor, el este şı un sprıjımtor al 
cărților simte, de vreme ce contribue cu 12 talen la tipănrea « Use; Pociinfei №, 
în 1812 Cf ШЫ rom veche, III, p 70 

3) Cota 196 


www.dacoromanica.ro 


152 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cea a Molzivenıculur (cota 794) şı a Psalurez (cota 183) mai sus 
descrise  Ornamentele ce servesc de stâlp. sunt tot de stılul 
Ludovic al XVI-lea, dar difente de cele precedente Totum, le 
cunoşteam ele au servit in cele lalte volume ca İnceputurı de 
capitol 

De jurul împrejurul асевїш chenar apare un altul, sold, ım- 
punátor, format din compartimente cu numeroase scene din vıcafa 
sfinților şı cu figun sacre sus, o Trorš, sub aspectul celor trer în- 
gen ospátati de Avram Vin apoi Sfântul Ioan, Sfântul Ioan Da- 
maschun, Theofan Monahul, Theodor Studıtul, Gngone Bogoslov, 
Fecioara ca femeie în vârstă, cu un fel de patrahır în mână — 
acoperământul Масе Domnulu — (poate în legătură cu legenda 
cıngâtoarel el făcătoare de minum), Sfântul Nicolae (în partea 
де jos, la mijloc, corespunzând Sfintei Treimi, de sus), apo: Isus 
purtând Evangheha, loann Zlatoust, Mitrofan, Іов: Monahul, 
Cosma şı iarăşi Maica Domnului, la stânga Troiei 

Acest încadrament, primitiv și grosolan gravat, este evident 
format dın bucâtı, luate probabil dın volume ma: vechi, care se 
ma! găseau în tipografia dın Pesta Capetele de capitol sunt ho- 
tãrît apusane 

In schimb, în faţa textulu este o prea frumoasă gravură în 
plnã pagină Ioann Damaschin, arătat în celula sa, scrund Ea 
aparține unu tıp arhazc, dar poate tocmar prin aceasta impresio- 
nant şi plm de grandoare İnterıorul în care se găsește sfântul este 
oriental, ca şı costumul ce poartă Lângă el, та multe obiecte 
uzuale, comune în chilule călugărilor cârturarı un сеавопис cu 
nisip, o căhmară, un cleşte şı un briceag de ras gregehle în manu- 
senpte (PI LXII) 

Capetele de capitol, cánd nu-s de stil occidental, (cum sunt 
cele mai multe), au toate în mijloc, printre flon şı frunze stılızate, 
un obiect sau o persoană sacră Troiţa, o cruce, pe Isus Christos, 
toate printre lujer1 şı ramun, frumos aranjate, İnvârtıte în volute 

Tot un Octosh 1) se tipăreşte şı la Râmnic, în acelaş an (1811), 
la 9 lume Este o carte făcută, ¢ acum a doua oară, după ızvodul 
grecesc 3, Tar fund Alexandru Pavlovıcı, Mitropoht, 
Gavrııl, iar episcop al Râmnicului, Nectarie Dar nu 


1) Cota 797 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 153 


acesta este cel ce sprijină publıcatıa, cı episcopul de Argeș, I o s » f, 
mimos cărturar şı susținător a tot ce privește Diserica 1), cu a 
cöruı cheltwală se intreprinde tipănrea 

Titlul reprezintă o poartă, larg compartimentată, şi este săpat 
de Ghi(orghi)e Dım(ıtrıevıcı) tıp(ograf) R(âmnıcean), 
1811, lume 7, adică de cel care a supraveghiat şi tıpărırea, îm- 
preună cu Nicolae, fratele său Este, prin urmare, o gravură 
executată anume pentru acest volum Stılul este, са mar totdeauna 
la Râmnic, rustic, amintind adică de stampele răspândite, tot pe 
acea vreme, printre táranu din Ardeal Mai multe figun şı scene 
sânt İnşırate una după alta sus, İnlâturı şı Jos, în chenar Sfânta 
Treme, în mijloc, Fecioara, Ion Botezătorul, de o parte şı de alta, 
Mihail şı Gaviul, în colturı în partea superioará Vin apor pro- 
rocu şı patnarhn Мове, David, în stânga, Aron şı Solomon în 
dreapta Sub e. Petru, Teofan, Nicolae, Pavel, Iosef, Grigone 
Decapohtul, 

91 acı frontispicaul salvează, din punct de vedere artistic, toată 
opera Sfântul Ioan Damasclun, compoziție nobilă, de un frumos 
stil, semnată de Popa Mıhaıl, tipograf râm(nıcean) (PL. 
LXIII) Totul este minunat, deea ca şı execuţia, dovedind inteh- 
gentá, din partea artistului şı o stăpârure deplhnă a meşteşugulu 
Este însă sıngura parte lumınoasâ în întreaga carte, cáci gravura 
următoare este departe de a ajunge la acelaș nivel Este o Inviere 
a Im Isus, cu numele slavon Voscriseme H(vo), aspră, rău trasă, 
rebarbatıvâ Un сар de capitol, cu Isus, Mana slon, :scăht de 
acelaş Ghorghıe Dumıtr(ıevıcı), în 1810, este tot aşa 
de neplăcut şı ınsufıcıent săpat ca şı titlul Poate cá şı cele lalte 
capete de capitol, vanate ca subiect şı neiscáhte, să fie tot opera 
luu, atuncı când este vorbe de o figură umană Cele/in care predo- 
mină floarea sunt mult mai atrăgătoare Dacă ele sunt opera 
aceluiași gravor, cum e probabil, o dată mai mult avem o probă 
concretă cá cei dela по dovedeau destulă fantezie şi simţ 
decorativ ca să aranjeze un ornament vegetal, dar că persoanele 
ızolate or scenele sacre, cu mai multe fıgurı, fı încurcau adesea 


1) Pe aceeași hstă, pe care apărea Ioan Voinea, printre cer care au 
ajutat la tipănrea € Ușa. Pocdingg », în 1812, Iosif este trecut cu cea mai 
mare sumă, 200 taler, mai mult decât Mitropohtul şı сез ша: înalui şı bogaţi 
boer (Bráncoven11) 


www.dacoromanica.ro 


154 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Маз departe, acelaş gravor, G D T 1810, mtroduce о Sfântü 
Trerme, de mici dımensiunı, curioasá şı extrem de interesantă 
pentru iconografie Dumnezeu Tatăl, ca şı Papa dela Roma, 
poartă o triplă coroană Este felul în care adesea, în Germania, se 
imagina Dumnezeu Tatăl, mai ales în gravurile dın namtea Re 
forme. Cahtatea meşteşugulu nu-i mai bună decât la celelalte 
opere ale artıstuluı râmnicean , orginahtatea concepției face însă 
din ea un exemplar rar, deci valoros în grafica română 

Ма departe găsim o Fecioară, pe tron, între îngeri, şı ea di 
mici dımensıunı semnată G Dem tip şı datată 1810, Invierea 
(voscriseme) pe care am întâlnit-o mediat după prefaţă, $1 cae 
revine de două on, în sfârşit câteva capete de capitol Ilustraţie 
bogată, de sigur, dar foarte inegală ca valoare artisticá, inter 
santă însă pentru multele probleme ce suscıtâ, în, legătură cu 
iconografia și cu personahtatea gravonlor 

Psalurea 1) dın 4 Sibu > este tipántá tot de Ioann Bart, 
în 1811 Ea continuă buna tradiție a cărților sibiene, са prezen- 
tare exterioară şi compoziție Titlul este frumos încadrat cu 
anume semne tipografice, dispuse ca să formeze chenar In fata 
textuluı, în phná pagină, David prorocul (РІ LXIV), de stil arha:c 
şı țărăncsc, în picioare, cu harpa în mână, sub o poartă complicată, 
greoaie, şi de o fantezie care atinge aproape suprarealismul ипо: а 
dintre tablourile noastre cele mai moderne, suprarealısm 1egit insă 
din neputința gravorulu, şı nu din cme ştie ce teoru estetice 

Dar stilul acesta nu se menţine, căci pe pagina următoare, în- 
tr'un cap de capitol, apare tot David, adorând un altar pe care 
arde focul, într'un palat bogat, de aspect baroc Este probabil o 
gravură luată din vre-o psaltıre apusanâ, din secolul al XVII-lea 
sau al XVIII-lea 

Se revine la stilul dela început într'un Isus cu arhiereu, pe 
tron, destul de slab 1mprimat, în contrast cu textul curat şi chiar 
elegant, şı în Izvorul Tămăduru, semnat D Е, gravură aşa de 
des întâlnită la Sibiu, de altminteri ca şı cea precedentă 

In 1812, în afară de Vienle Sfinplor din Neamtul, mar sus 
analızate, găsim câteva cărți cu lustrațu ре aramă, ce vor fi men- 
tionate sub un alt capitol, şı câteva volume, foarte puține, de 


3) Cota 798 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 155 


caracter profan Vom trece deci la ceea ce s'a publicat, nu prea 
mult, anul următor, în 1813 

Tot la Râmmc apare mai întâi o « Invăţătură!) pentru sspo- 
vedanie, împreună şı cu alte molıtve şi canoane? «íntru întâia 
domne» a Іш Ioann Ghorghıe Caragea, episcopal 
Râmmculu fund Galaction S'au tipánt de Dımıtrıe 
Mihailo Pop(o)vıcı, tıp(ograf) râm(mcean) şı de Gh eo r- 
ghıe şı Nıcolae, tipografi, fin вё» Ca ılustratu avem o 
Sfântă Treime, întrun chenar larg, floral, datată 1800, şı un Sfântul 
Vasale, scălt şı datat 1812, десі în vederea acestm volum, ambele 
extrem de grosolan desenate şi sculptate In al doilea rând trebue 
menţionată o Liturghie 2), sub Ioann Gheorghie Ca- 
ragea, Mitropoht «a toată Ungrovlahua » fund Nectarie, 
şı iarăşi < cu toată cheltuiala prea sfințaea sale rubitorulu de Dum- 
nezeu Chir G a l a c tı o n, episcop râm(mcean) » Titlul este gravat 
Un Constantin şı Elena, într'un chenar fără gust şı normă, format 
dın începuturi de capitol şı din ornamente tipografice, puse сар la 
cap, ca să formeze dreptunghiul, în care să se prezinte compoziția 
Urmează аро: un Sfântul Nicolae ca episcop, între Isus şı Maria, 
purtând ca ıscğlıturâ imțaalele tıpografulu D P M T R а nu- 
mele fulor să, Gheorghie şı Nicolae In text se întâl- 
nesc două imagini liturgice o masă pe care sunt aşezate obiectele 
necesare cultului pâine, vin, tămâie, etc , sscăhtă Gheorghie 
Dim(trievici) tip(ograf) şı datată 10 Sept 1812 şı o alta, 
în care se prezintă discul văzut de sus în jos şı potirul văzut dın 
profil, deasupra une. pânze care face cute — probabil spre a sugera 
o masă — aranjate ca în unele bisenci, pe zugrăveala dm partea 
de jos a pereților Urmează сеп tre. auton ar lturghulor, cum 
era natural Sfântul Ioan Zlatoust, neiscüht, Sfântul Vasıle3), 
de Gheorghe Dim. tp 1812, Sfântul Gngore, de ase- 
menea neiscăht, dar evident de acelaşı mânâ Top sunt inspirați de 
gravun vechı, simplificate şı coborite la un stil de o brutahtate 
rară Опсе figură este schematic redusă la ultima er expresie, 


1) Cota 826 

*) Cota 827 

3) Acelaşı 1magınâ ca şi în Învățătura pentru spovedanie mai sus menționată, 
având la orıgıne ehupul tradițional al Sfântului, al lu: şı al celorlalți, dm Litur- 
ghule sec al XVII-lea 


www.dacoromanica.ro 


156 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


aspră şi grosolaná, deşi cartea este frumos tipántá Este singura 
calıtate la care mai sunt sımfıtorı, şı lectori, şı tipografu 

Câteva capete de capitol în care apare figura Іш Crıstos sunt 
ıscãlıte Codin 

Dın acelası an, 1813, este şı 4 Triodion 91), acum a trea oară 
aşezat şı tipărit, după rândueala besearıceı răsăntulu» sub 
Franţisc intie, Ioann Bobb fund «vládicul Făgăra- 
шо », «în Blaj la mitropohe» Este o pubhcatie supravegheată, 
cu totul onorabilă Titlul este imaginat ca o poartă de caracter 
baroc, sus cu un arc întrerupt, având la mijloc, acolo unde exustă 
întreruperea, pe Isus arhiereu, între sımboalele Evanghelıştılor Mate. 
şi Marcu, care încoronează cele două fragmente de arc Cele două 
latun, sub formă de pılaştru compartımentatı, au ımagını de 
sfinți Jos, la mıjloc, o Bună Vestare, între celelalte două sumboale 
ale Evanghelıştılor, Luca şı Yon, formează baza portu In locul gol 
din mijlocul acestui ornament, care apare de mai multe оп în 
cărțile dela Sibiu, se găseşte tıtlul, frumos tipănt în două 
cerneh (РІ LXV) 

Ca frontıspıcıu, o Bună vestıre de Petru, adică de Petru 
Papavıcı T(ipograf), destul de interesantá, de caracter mai 
de grabă occidental, cum va fı uneon cazul cu gravurile transıl- 
vănene şı în special cu cele din Blaj, când ele nu sunt exagerat 
ţărăneşti, parcă făcute să demonstreze cá se adresează unu public 
de preotı de sat, din această provincie românească De altminten, 
după cum ştim, Petru Tipograf, e departe de a fı lıpsıt de 
talent О vignetă — de пис: dimensrum — се apare în cursul 
cărțu, reprezintă parabola cu Vamesul şı Fanseul, întrun chip 
destul de fencit, deşi ceva cam arhaic și amintind de unele gra- 
ушп dın secolul al XVI-lea, cea mai strălucată perioadá a gravuru 
în lemn Tot de el, o Râstıgnıre, cu multe personagn, între instru- 
mentele Pasrunn Faptul chiar că el nu caută să ¢ modernizeze» 
ımagımle sfın'e, într'o epocă când această tendinţă este frecventă, 
e o deosebită probă de bun sunt 

Capetele de capitol sunt de proportu respectabile, poate prea 
mari саг, faţă de dimensiunile paginn, mat toate cu figun Isus 
între Mana şı Топ Botezătorul, Isus între Той şı Pavel 


1) Cota 836 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 157 


In 1814 !) Rușu se retrăseseră de mult, aşa încât la tipografule 
la care se lucrase până atunci în conditule nepnelmce, sub care 
se găsește totdeauna o ţară invadată, se revine la un rıtm mult 
mai viu Pubhcatule ılustrate din acest an, pregătite bine înţeles 
mai nainte, cu râvnă şı pricepere, sunt mult mai numeroase, 
chiar dacă nu ne vom opn decât la cele ce prezintă ılustratu 
Se remarcă în deosebı mânăstirea Neanışuluı, sub ımpulsul mareluı 
cărturar, mitropohtul Veniamin al Moldovei, revenit în scaunul 
său eparhial El este autorul unei traducen din grecește Acatıstul 
Bune. Vestırı 3), Parachsul prea sfinte. Născătoare. de Dumnezeu 
şı Acatistul Mântustorului nostru Isus Hristos € în chip de stıhurı, 
după cum sunt și elhneaște, dupre cât s'au putut apropiea» 
Volumul nu este prea frumos la aspect, тше în ce priveşte textul, 
cu atât mai puţin İn ce priveste gravura İlustrajule sunt cele 
cunoscute, care revin atât de des în lucrările dela Neamtul Mar 
întâi o Bună Vestre, care cel puţin se nımereşte cu cuprinsul 
cărți Ea este, cum știm, lucrarea Protoiereulu: Mihail 
(Strilbigch:) Аро о Fecioară, șezând între non, cu picioarele 
pe lună, între doi îngen, de acelaşi, urmată de Isus ca arhiereu, și 
ea tot de Protoiereul Mıbaıl 

Pagınele sunt încadrate, inițialele destul de bogat ornate Cu 
toate defectele e1, în fond o carte interesantă, acest Acatst din 
14 Marte 1814 

In lume 5, același an, şı tot la Neamţul, ве 1mprimá o carte 
mult тал rară Checragarıon al dumnezeesculus şı sfinfıtulu A v g u- 
strn, episcopului Ippomniei, adică patru cărți, întâia cugetăn, a 
doua sınguratece cuvinte, a treia pentru privirea lui Hrıstos, а 
patra pentru zdrobirea inimu ®)», «care s'au tâlmăcat de cuviosn 
dascăh Gherontie şı Grigor1e*) g acum întâi s'au dat 
intipanu», Veniamin fund Mitropolit, iar stare Silvestru 


1) O S nopsă mare a s'ujbe: (cota 824), deși tipáritá la Taşı, are însă textul 
în grecește, ar gravurile sunt ıscâlıte de meşteri greci, deci ese dın cadrul preo 
cupărilor noastre 

3) Cota 843 

3) Cota 846 

4) С N Tomescu, într'al său studiu asupra Muropolitulu Grigorie al 
IV-lea al Ungrovlalua (1823—1834), Chișinău, 1927, povesteşte canera bogată 
în evenimente a acestm prelat. Paisie Velicicovschae, stareţul Neam- 
ului, truniese la Bucureşti ca să înveţe grecește pe călugărul Gherontie, 


www.dacoromanica.ro 


158 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Singura gravură este cunoscutul Crıstos ca Impšrat, cu globul 
în mână, purtând dubla semnătură a lu Mihail S(t)ril- 
b(ışchı) galu Lavrentie Ivanov Ea este trasă în 
mod neghyent 

Luna următoare, în Iuhe 3, apare o carte cu mult ma: impor- 
tantă, ca proportu și İnfâtışare, şı chiar prin calitatea gravurılor 
Este « Scara 1) prea cuviosulu: pürintelus nostru Ioann, ıgumenuluı 
sfinte. mănăstin al Smawulu» Sub Scarlat Alexandru 
Calimah, mitropolit fund Veniamin întru a doua arhi- 
păstone a prea osfințaei sale » şı staret Silvestru, s'a tipărit la Neam- 
tul această carte prețioasă «carea s'au tâlmăcat din limba ell- 
nească cu multă amšruntime şi cercare а mai multor ızvoade, 
cu sholu a multor sfinți părmța la fieşte care cuvânt» Paginele 
sunt prinse într'un chenar, imițialele sunt împodobite, hârtia e 
foarte bună Prima gravură, Ináltarea Domnulu, purtând data 
1807, pe care o cunoaştem din Узре Sfinților, ne deceptıoneazâ 
Gravura nu poate să ne placă nıcı chiar când e bine trasă, ceea ce 
nu este cazul aici Ceva mai departe ne așteaptă însă o surpriză 
Ni se reprezintă Scara îngerilor, interesantă, orıgınalâ ca realı- 
zare, bine desnată, imprimată în chip superior, cu rafinamente de 
tehnică, cu efecte obtinute prin contrastul bine echilibrat al tonu- 
rilor, пал ales în dreapta, unde e figurat iadul, şı în stânga, unde 
e grupul călugănlor ce așteaptă să le vină rândul de a trece proba 
Ea poartă semnătura Ierei Simeon Este o adevărată plăcere, 
după atâtea ulustraţn barbare, de oameni care nu înțeleg rostul 





cellalt traducător al prezente: cărți Алса el se împretenise cu Gheorghıe, 
cu саге se întoarce la Neamtul prn 1790 Gheorghie se birotomseste тего- 
diacon, sub numele de Grigore, pe care îl păstrează toată viaja, și ca Mitro- 
poht La Neamjul ea nu stau mult, cáci tot împreună revin la Bucureşti, unde 
tipšresc cărți între 1796 şı 1799 Priceputi în ale tipografie, e sunt un prețios 
element în cea de curând fondată прат dela Neamgul, unde tı întrebuinţează 
Vemamin Tot împreună е călătoresc la Sfântul Munte, cu începere dela 
1812, заг la 1814 eı erau revemți la Neamţul, după cum vedem Grigorie se 
întoarce în Bucureşti, unde publică ma: multe traducerı, până ce, în 1823, este 
ales Mitropoht de Divan și de către Domnitorul Grigore Ghica, аг 
Gherontae, în 1817, publică Praja lus Paisie, саш vom vedea Cf şı Bibl 
Rom Veche, ПІ, р 179 (Viaţa шь Paisie) 

1) Cota R 857 Lateru R înaintea cifre: cotei, înseamnă Rezerva colecției 
Academia 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 159 


nevoie! de а pune sub ochun cıtıtorulu un element de mulțumire 
estetică şı de meditație creştină, să dar peste o operă care să răs- 
pundă acestor cerinte ale ilustrație. de carte, păstrând în același 
timp stilul sever, aproape abstract, în orce caz înalt simbohc, al 
cărților noastre mai vechi Unele aluzu precise İn această gra- 
vură, cum ar fi anume detalu dın costumul călugărilor on biserica 
aşezată în profil, pe înălțime, sunt concesn curentulu mai nou, 
reahst, саге pátrunsese până şı printre clenci (Pl LXVI) 

Cáteva capete sí sfârşıturı de capıtol, unele sımplu ornamen- 
tale, altele conținând şı elemente figurative Isus între Maica sa 
şı aln sfinți, completează podoaba cărți Ele ne sunt cuno- 
scute dın publıcatule mai vechi şı aparțin —câteva dm ele — 
chiar secolulu al XVIII-lea 

Faţă de ımportanfa ce revine Neamţulw în tipănrea cărților 
rehgioase moldoveneşti, lasu cad cu totul pe al doilea plan, ca 
număr şı chiar ca valoare artistică Cităm totuşi € Âghıazmalarıu 
тїсї), adecă aleagere a rândunalelor şı rugăciunilor celor max de 
trebumtá şı de nevoie preoţilor », tipărit la Taşı, la Mitropohe, în 
1814, cu toată cheltuala Mitropohtulu Veniamin Singura 
gravură este o Maica Domnului, de atâtea on văzută, pe semu- 
lună, având la picioare doi îngen in айогаће, iscăhtă Simion, 
rău trasă, de aspect popular Ea revine de două om Este de obser- 
vat că alte dâtı ea poartă sscăhtura lu Mihail (Strılbıt- 
chi), deși este exact aceeași, ceea ce probează o dată ma mult 
că noțiunea propretățn artistice nu exista şı că un bloc, oricare 
ar fı fost motivul reprezentat, purta ıscâlıtura meştesugaruluı, а 
€ apografuluı >, ce-l sápase 

Contrıbutıa Ardealulu la gravura rehgioasá dın anul 1814 
constă dın ımagınele tipănte în Apostolul 2) dın Blaj şı în Lit ır- 
ghia 3) dın Sibiu 

Apostolul < acum a treia oară aşezat şı tipărit, după rânduiala 
besearıceı Răsăntului », s'a tipărit la Blaj, cu tiparul semınarıuluı, 
in zilele lu Frantisc întae, ¢ Vlădicul Făgărașului» fund, 
natural, loann Bobb 


1) Cota 844 
3) Cota 845 
3) Cota 853 


www.dacoromanica.ro 


160 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Este o carte impunătoare ca aspect, care place încă dela prima 
pagină, adică de cum vedem titlul Acesta reprezintă o poartă com- 
partimentată, obicinuitá în astfel de cazurı, dar de-o foarte echılı- 
brată compoziție Sus, Isus ca arhiereu, jos, Bunăvesturea, la 
colţuri simbolurile evanghelıştılor, заг în dreapta şı în stânga, 
stând de straje, fıgurıle maiestoase ale Im Petru şı Pavel Este 
opera Im Sandul tipograful 

Această impresie bună nu s. susține însă tot timpul, cáci 
frontıspıcıul, reprezintând pe Evanghelıstul Luca, este comphcat, 
deci hıpsıt de claritate, și insuficient ca tehmcă Capetele de capı- 
tol Ұовсгпвеша şı S-tul Simeon Stilpnıcul sunt ceva ma. bune, 
dar tot nu ating, ca mspiraţae, foaia de titlul De altfel, le cunoa- 
ştem din publcatn antemoare, ele nu-s făcute într'adins pentru 
acest Apostol, reușit şı festiv ca înfățișare, cu cele două cerneh 
şı cu mţialele frumos împodobite şı tipănte în roșu 

« Sfintele şı dumnezeeştile liturghus a celor dintru sfinți pšrm- 
flor повіт а lu Ioann Zlatoust, a Іш Vasihe cel Mare, а Prej- 
deoştenu » s'au tipánt în Sibu la Ioann Bart (1814) şı sunt 
o carte plăcută, cu cele două cerneh şı cu paginele sale îngrijite 
In afară de câteva capete de capitol pe care le cunoaştem, cuprinde 
imaginile celor tre: părinți а bisencu loan Zlatoust, Vasihe cel 
Mare şı Gngone Dvoeslov Figurile, într'un chenar ornamentat 
cu lujerı de plante, amıntând unele încadramente dın manuscri- 
sele vechi, au ceva impunător prin statura lor, prin gestul şı atı- 
tudinea lor, sunt însă slab executate Nu cred să ne inşelüm admı- 
tûnd cá ele derivă în fond din compozitn anterioare, copiate de 
gravorı neindemânatecı, aşa că nau mai păstrat din İnfâtışarea 
lor primitivă decât atitudinea şı un vag parfum arhaic Dintre ele 
singur Vasile cel Mare este ıscâlıt cu ımıtıalele D Е Cel puţin două, 
aceasta şı Ioann Zlatoust par de aceeași mânâ 

Actavitatea desfășurată de tipografia mânğstıru Neamţulu se 
continuă și în 1815 Două sunt lucrănle pe care le vom analiza, 
din hsta mar lungă a celor ieşite din presa acestei mânăstin o 
Alegere din toată psalurea!) şı Cel mw şı cel mare îngeresc 
chip 2) 


1) Cota 868 
з) Cota 872 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 161 


Pruna este din 1 Februare, mitropoht fund Veniamin, 
iar Staret, la Neamtul şı Secul, Silvestru Gravure sunt 
din cele întrebuințate pentru publıcatıl antenoare Fecioara şezând 
între non, călcând pe semilună şı cu сез dol îngeri, la dreapta și 
la stânga tronulu eı (purtând iscáhtura Іш Tere Mıhaıl), un 
David, ca un sultan omental, intr'un interior baroc (te-a crede 
în mijlocul unu: decor dın Bajazet al lu Racine) de 
acelaşi gravor, Isus ca arhiereu, tot de lere Mihail, ca 
şı cea următoare, din nou Fecioara pe semilună Toate sunt 
cunoscute $1, prm aceasta, puțin interesante Ele sunt însă 
foarte cu atenție tipănte, ceea ce face foiletarea cărțu destul de 
plăcută 

Ma: importantă este gravura ce reprezintă Facerea lumu 1), 
de care а mai fost vorba şı care se repetă aici sus, Dumnezeu 
Tatăl, printre поп, aproape cu gesturile pe care le are în plafonul 
Sixtinei , la dreapta și la stânga o reprezentare schematică a soarelui 
şı а lunu, dedesupt, două cercun concentrice în primul, la mijloc, 
ochiul Іш Dumnezeu, având de jur împrejur imagini simbohce ale 
celor patru anotimpuri, iar în cel de al doilea, adică în coroana 
dintre cele două circonferinţe, cele douăsprezece semne ale zodia- 
culu (Pl LXVIT) Destul de numeroase capete și sfârşituri de 
capitole în plus, toate alese printre cele vechi 

q Cel mic şı cel mare îngeresc chip, la început rasoforul şı la 
sfârșit şase cuvinte învățătoare pentru vieața monahıceascâ + s'a 
tipănt tot la Neamtul, în Aprihe 30 Este o carte frumoasă, atră- 
gătoare la vedere şı plăcută la răsfoit, cu toate pagınele încon- 
Jurate de un chenar de stilul Ludovic al XVI-lea, pe care l-am 
mai observat şı în alte pubhcatu Ca frontispiciu serveşte Isus ca 
Împărat al lumu, cu vestmântul căzând în cute bogate, după 
cum se obicinua în vremea Barocului, cu globul în mânâ, aşa 
cum l-am văzut în Prăvoara dın 1784 şı de atunci încoace Este 
ıscğlıt, după cum ştim, de Mihail Strilb(itki) şı de L a- 
vrentie Ivanov De altminteri, multe din capetele şı dın 
sfârşıturıle de capitol, ре care le cunoaştem ca opere ale Іш S t r11- 
bitki, revin în cursul tıpârırı 


1) Ceea ce Gh Racoveanu, în a sa lucrare, numește Сипипа Anului 
(cf pl ХХХІ, fig 1) şı care ar putea fı și imagina zodiacului 


11 


www.dacoromanica.ro 


162 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Maica Domnulu pe semilună, şı ea lucrarea aceluiași gravor, 
populară printre tipografi şı de multe on imitată, urmează ca o 
a doua vignetă Dedesuptul er versurile «Bucură-te mireasă 
nenuntită > nu lasă nıcıo İndolalâ cá e vorba de Immaculata Con- 
cepe Cum gravura era de proportu prea mıcı în raport cu pagina, 
ea а fost introdusă într'o frumoasă ramă cu fel de fel de plante 
şı Поп, de stilul obicinuit la по în secolul al XVIII-lea, şı pe care 
am mai observat-o în unele volume din Vieţile Sfinților şı aiurea 

Cartea aceasta mai este interesantă şı prin faptul cá, la urmă, 
pe ultima pagină, cuprinde trei vignete Una este o stemă, ce 
revine adesea pe cărțile tipánte in Moldova (mă întreb dacă ea 
nu aparține char Іш Veniamin Costachi), însoțită de 
deviza non solum armis!) Celelalte două sunt, în josul pagine. 
şı una lângă alta, două dreptunghiun, într'unul cu un leu, заг 
în celalt cu partea dinainte a unu: bou Care este rostul acestor 
imagini (poate semne ale zodıaculu) nu pot să-mi: dau seama 

La Iași, evident tot sub Scarlat Alexandru Calı- 
mah şı Veniamin, Cele 9 cântări dın Psaltıre ®), 4agezate 
după rândulala tipiculu bisericesc, cum să citesc în sfântul şı 
marele post » văd lumina, în conditn nu tocmai prielnice Ca 
podoabă găsim numa: un S-tul Gheorghe, cel pe care l-am întâlnit 
până acum de atâtea și atâtea оп, marca distinctivă a tipografiei 
mitropohei din capitala Moldove: Același sfânt apare încă într'o 
altă publıcatıe, tipăntă tot acolo «Slujba şı pomerurea sfintului, 
slâvıtulur mare glásuitorulus Proroc Isaa 3)» Este o traducere 
a lu Iorgache Grammaticul după Theodorıt 
Arhimandritul «prm fierbinte oserdiea şı cererea prea- 
cuvıosulul protosinghel al sfintei mitropolu, сыг Ie areas, care 
o destină bisencu închinate prorocului Isaiea, zıdıtă de dânsul 

Pagınele au la început un încadrament simplu, care dispare 
spre sfârșitul cârtu Ca frontispiciu este așezată stema Moldova, 
заг după o scrisoare de dedicație, în faga textului, ımagınea S-tulu 
Gheorghe, care n'are de sigur nimic comun cu prorocul care se 
pomeneşte El este man rău tipárit ca oncând — cel puţin în exem- 
plarul Academie: —, cu cerneala İntınatâ, cu luminile acopente de 


1) A fost reprodusă in Bib] Rom Veche, vol III, р 93, figura 344. 
*) Cota 873 
3) Cota 890 


www.dacoromanica.ro 


- 


CARTEA ILUSTRATĂ 163 


pete, în fond compromıfând reputația tipografiei ıeşene In acea- 
sta stă mai ales deosebirea între lucrul ce se efectuează în capitala 
Moldovei, unde ar fı trebuit să existe o veche şı nobilă tradiție, 
şı celelalte tipografu, la Neamtul sau în Ardeal — dela București 
nu mal 1ese nimic în această vreme —, unde totul se face cu serio- 
zitate Dovada o avem comparând tocmai această publıcatıe cu 
una similară, mai de grabă încă şı ma: populară, de vreme ce ea 
era destinată orcu, mai ales țăranilor, spre a- fer de ciumă, 
şı care totuşi se prezintă tipografic în conditu excelente 

Este vorba de « Cinstitul Paraclıs 1) al sfintulu sfıntıtulu mu- 
cenıc Haralambie, care aste foarte folositonu şı apărătonu de 
infncogata boală а cumme: », cu un frontıspıcıu de caracter cu totul 
popular, reprezentând pe sfânt cálcánd în picioare boala, şı 1scă- 
htIon lovoı (?) sau Inv o1 (9), barbar ca aspect, dar foarte 
bme tipánt, acum și mai spre sfârşitul cărți, când revine încă o 
dată Tipănrea s'a făcut în Ardeal, printr'un Nicolae Grid, 
paroh în Bolgarseghu 2), după cum se declara la sfârşitul cârtu, la 
1815, cu cheltuala lu Constantin Manzovıcı Pe u, 
pe colo apar unele vignete de caracter apusean, ceea ce ne întă- 
reşte ımpresıa că această cârtıcıcâ de mare cırculatıe, așa de cu 
îngrijire trasă, era foarte prețuită ` 

Tot acum apare şı Liturghia dela Chismšu 3), în August 1815 
«Cu porunca Impáratulu Alexandru Pavlovıcı şı a 
întrega sale familu, bărbați şı femel, fund mitropoht al Chişinău- 
lu Gavrııl «s'au tipărit cartea aceasta, се să numește Lıtur- 
glue » în tipografia mitropohea, la Chișinău Este o publicatie lu- 
xoasă, arătoasă, îngrijită, în două cerneh, având toate pagınele 
încadrate de chenare Ludovic al XVI-lea, ca cele pe care uneon 
le întâlneam şı la Neamtul și chiar unele capete şı sfárgitur de 
capitole ca acolo, pe când altele sunt diferite Este prima pubh- 
cape după răpirea Basarabıcı de către Ruși şı ea ne arată, pe 
de o parte că şeful bıserıceı, acum сеа mai înaltă autontate 
românească, ţine să se îngrijească de sufletul Moldovenilor, pe 
de alta că legăturile nu erau de tot rupte cu restul Moldovei, 

1) Cota 882 

2) Bolgarseghuul este lângă Bragov, după cum ве vede dm ВЫ Rom Veche, 


IL, p 53 
8) Cota 879 


www.dacoromanica.ro 


164 CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de vreme ce multe gravurı sunt imitate după cele dela Neamţul 
sau împrumutate de acolo E probabil că celelalte gravun sunt 
mspirate după gravun rusești 

Dela început, dela chenarul titlulu, suntem câştigaţi Urmează 
mai multe gravuri, în ordinea următoare О Сша cea de tamă, 
neiscăltă, pe jumătate pagınâ, probabil după un model apusan, 
direct sau venit prin Rusa Este o imitație stângace şı fără nerv, 
tocmai pentrucă părăseşte terenul pe care se agezase până atunce 
xılografu noşirı Urmează câteva gravun în folo, pe întreaga 
pagină, reprezentând, natural, pe pârıntıı bıserıceı, purtând fiecare | 
numele său scris, İn greceste Se începe cu Ioan Gură de Aur, destul 
de şters şı de pahd ca gravură, ceea ce presupune că tipograful 
s'a servit de un bloc mai vechiu, foarte uzat Este o ımagınâ 
phnă de caracter, sobră, impresionantă și conformă tradiției 
noastre In faţa eı un cap de capitol, având în mijloc Troiţa, 
sub forma celor trei îngen ospătați de Abraam Urmează Vasılıe 
cel Mare, al căru nume grecesc este ortografiat Vasileios, având 
acelaş aspect monumental ca şı figura Іш Ioan A treia gravură 
este Gngome Teologul (Diadohos) In fond, o publıcatıe care face 
cinste Mıtropolıeı dın Chișinău (PI LXVIII) 

Acelaş caracter sărbătoresc şi impozant îl are şı Moluvenicul 
dın Blaj 1), al cărm titlul complet este 4 Evhologhion, adecă Mo- 
hivenıc, care cuprinde İn sme rândueala biseancu Răsăntulua, 
ce se cuvine preoților a sluji la toată treaba norodulu ? S'a tipá- 
rit, la 1815, ca tiparul seminanului, sub Vládica Loann Bobb, 
care indeplineste în biserica unıtılor rolul strălucit cultural, pe 
care-l ținea Veniamin în Moldova 

Titlul este unul din cele ma. cunoase din câte le-am întâlnit 
până acum şi mai neaşteptate El dă ımpresia une: plăci ornamen- 
tale, in care sunt două spatu Шеге unul sus, pentru titlul prn- 
cıpal, oval, altul Jos, într'un ornament cu volute, de stil baroc, 
în care se continuă textul Spaţiul oval este înconjurat de o cunună 
de frunze, stângaciu desenate, legate cu o panglıcâ, pe care sunt 
scrise numele celor şapte taine ale bisencu Restul până la margı- 
nea chenarulu este umplut de frunze şı Йоп, ce gerpuesc şı se 
aşează pe un fond negru Plăcut ornament, deşi ceva cam greoru 


1) Cota 875 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 165 





Ca frontıspıcıu servește stema împărătească, care se pubhcase 
întrun Moltvenic ma vechiu, cel dın 1784 1), şı ea de un 
caracter decorativ incontestabil, cu același defect de a fi ceva 
cam prea încărcată, ca și titlul Ambele gravurı neiscălite İn altele 
însă vor apare inițialele I Е (Ioanıchıe Diaconul En dr é dı) 
Toate împreună, text și ılustratı, fac din acest Moluvenic una 
din cârtıle prețioase ieșite din presele Blajului, cu mult superioare 
la cele ma: multe tipănte in 1815 şi analizate în cele de ma: sus 

Trecând la anul 1816, din nou aceeaşi constatare hpsa pro- 
доспе bucureștene, menținerea supenonitățu Neamţulu şı a 
epıscopulor ardelene, câteva lucrăn de frumos caracter scoase la 
Chişinău 

Să începem tot cu mănăstirea Neamtul In lume 22 apare aa 
Octoihul 2) « de canoane pentru pavecerniţă », Domn fund S c a r- 
lat Alexandru Calimah, Matropoht, Veniamin şı 
Silvestru, stareţ Este o carte plăcută, în două cerneh şı cu 
gravuri destul de numeroase şı interesante Prima este un titlu, în 
care apar mai multe figuri, fiecare în câte un compartiment şi 
toate împreună formând, ca de obıceıu, un fel de poartă Sus, 
Troiţa, тат Jos, Isus ca judecător La dreapta şı la stânga sunt două 
profilun de bisenci, poate Secul şı Neamtul, şı ре lătun patru 
sfinți Autor este Gherv(asıe) M(onahul) 

Ca frontıspıcıu в a ales Sfântul Ioan Damaschin İn rasă cölu- 
gărească, într'un terior de cărturar, şezând pe un ji şı cu o 
carte în mână, sfântul are în fata sa, pe o masă, niste mătănu, o 
cálimará şı o :coană a Fecioare: Nu este o gravură făcută pentru 
acest octolh, după cum ştim, cı amaiservit şı maı namte Autorul 
er veritabil, ne spune după cum ştim Bibliografia Românească 
veche 3), este Miha:l Strılbıtchı, datează deci din secolul 
trecut S'a şters numai iscšhtura acestuia, care s'a $nlocuxt, într'un 
bristol de forma une: еһрве, cu o inscripție grecească Bine tipărită, 
această gravură este destul de primitivă ca operă de artă, ma 
ales dacă o comparăm cu lucările noastre bune 

Pagınele de text, am spus-o, sunt bine prezentate, fiecare în- 
tr'un chenar de stilul Ludovic al XVI-lea, cu multe capete şı sfâr- 


1) Cf ВЫ Rom Veche, III, р 117 
s) Cota 916 
з) Vol HI fase I-II, р 155 


www.dacoromanica.ro 


166 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


şitun de capitole, care însă şı ele au mai servit la alte pubhcaţu Prm- 
tre ele cele marcate cu М S, inițialele lu Strılbışchı, sau 
cele florale, așa de nemente şı de decorative In fata canoanelor 
Масе. Domnului, o ımagınâ a Fecioare. călcând peste semilună, 
înconjurată ca de un fel de chenar de toate obiectele cu care este 
comparată, în epitetele ce 1 se dau İn rugácium Poartă, potur, cá- 
delnitá, roză, lumânare, grădină, put, ete O altă ımagınâ a Prea- 
curatel, ca Regină a cerului şı cu Isus în braţe, revine de mai multe 
on 

In aceeași tıparnıfâ se trag la 10 Martie 1816 « Intrebătoare râs- 
punsurı 1), adunate dın Sfıntıta Sorıpturâ, pentru depărtarea de 
bucatele ceale opnte făgăduinţa călugărești сеп de bună vole » 
Veniamin era, bine înţeles, Mitropoht, iar Silvestru sta- 
rej de Neamtul $1 aceasta este o carte plăcută, deși nu de cahtatea 
cele. precedente Ca frontıspıcıu este aşezat Sfântul Nicolae, opera 
lu Mihail Protoierei palm Policarp In faţa tex- 
tului este un Inger Păzitor, gravură ne mai întâlnită până acum 
în vreuna din cărțile de dincoace de munti din secolul al XIX-lea, 
ascăhtă tot de Protoıereı Mihail?) Compoziţia este mar 
complıcatâ decât in ilustragnle obicinuite Sus, în dreapta, Dum- 
nezeu se pleacă dintr'un nor spre înger şi spre copil Ingerul, cu 
arıpele întinse, atingând abia pământul, sboară alătun de prunc, 
arătându- calea, în timp ce acesta calcă sănătos pe cărare In 
dreapta, se desfac niste florı enorme, de caracter pur decorativ, şi 
un copac cu o coroană încărcată de frunze , în stânga, în dosul grau- 
pulu, o arhitectură măreaţă, cu multe elemente pitoreşti, cum 
sunt adesea cládinle din icoanele secolulm al XVIII-lea 

Tot acolo apar în 1816 două alte cârtı cu ılustratu una la 19 
Februane, alta la 31 Ianuane Prima este tradusă din grecește, 
după «prea înțeleptul Athanasie dela Paros, ce au fost 
dascăl în ostrovul Hıu », o 4 Arătare sau adunare pre scurt a dum- 
nezeegtor dogme ale credınfıı » 3), tălmăctă «prin oserdiea şı 
sılınta » Іш Iosif, episcopul Argeșului Tipănrea s'a făcut de 
Gherontie leromonah, tıpograful 


1) Cota 908 

3) Am constatat-o însă, în aramă, în Acathistul din Buda dın 1806 (cota 710), 
dar, bine înţeles, sub o altă înfățișare 

3) Cota 898 (In pnvmţa lu Gherontie, vezi nota dela pag 157) 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ, 167 





Este această împrejurare încă o dovadă de supenontatea mış- 
căru culturale bisericegt dın Moldova, sub Veniamin Mitro- 
poltul, сйс losıf al Argeşuluı, deși episcop muntean, își tipá- 
reşte şi acum, cum o făcuse şı în trecut, traducerile sale la Neamtul, 
şı nu la Bucureşti sau la Râmnic 

Paginele cârtu sunt prevăzute cu un chenar de lnu, câteva cu 
o ramă de stilul epocei, adică cel numit Ludovic al XVI-lea Ca 
frontispiciu apare Fecioara înconjurată de obiectele cu care se 
compară în htanule ex, magină care se va relua şı în octoihul dela 
22 Тоше, descrıs ma: sus In fata textulu prolegomenelor este tı- 
pántá Înălţarea purtând data 1807, care la Neamţul indeplıneşte 
acelaş rol pe care Sfântul Gheorghe îl avea la Taşı, un fel de marcă 
a tipografiei, pe care o găsim mai pe toate cărțile, şı mai totdeauna 
rău imprimată Printre capetele de capitol, chiar în faga Ináltám, 
o Sfânta Treime între ce. patru Evanghehgti Altele sunt dintre 
cele cunoscute din alte publicatu, şı pe care le observasem foarte 
des Їп definitiv, cartea este bine tipăntă, ornamentele mici sunt 
de bună cahtate — capetele şı sfârşıturıle de capitol —, însă 1u- 
stragnle man destul de slabe 

Сеа de a doua este « Apologhia, adecá cuvânt sau răspuns 
impotrıva socotealu celor fără de Dumnezeu » 1), tipántá în Ia- 
nuane 31, mitropoht fund Veniamin, care a dat-o la tipar 
« spre folosul neamului * Deși într'o singură cerneală, ea este însă 
o pubhcatie îngrpită, cu amițialele împodobite, cu multe capete 
de capitol de stilul Ludovic al XV-lea şı cu sfârşıturı de capitol de 
stilul Ludovic al XVI-lea Singura gravură este un frontıspıcıu 
Isus са Impărat, purtând globul cu cruce, ıscâlıt de се dor, Pro- 
tosereu Mihail S(t)rıl(bışchı)şı Lavrentie Ivanov 

In acest an şı tıpografıa dela Chișinău a fost destul de activü. 
Două sunt operele pe care le vom desene aıcı un Catıhısıs 2), dın 
Februarıe 1816, şı un Moleonac 3), din Octomvne, acelaș an Ca- 
tahasul « alcátuit în scurt pentru slujıtoru bisericești, preoţi, dea- 
coni şi clırıcı », este € scos din cel slovenesc ? şı tıpârıt la mitropolie 
Titlul are un İncadrament tipografic, simplu Frontıspıcıu este 
rău gravat şı rău tipărit, de aspect grosolan, reprezintă o Sfânta 


1) Cota 897 
3) Cota 903 
s) Cota 913 


www.dacoromanica.ro 


168 GRAFICA ROMÂNFASCĂ 


Treime, neiscáhtá, dar cu inscripţie românească Capete de capitol 
bogate, numeroase sfârşıturı de capitol, de un stil Ludovic al 
XV-lea ceva таз deosebit, poate influengat de arta tıpografıcâ 
rusească La unele se constată un amestec dın stilul occidental și 
din stilul dela пол, cel bazat pe vechea tradiție 

Molevnıcul nu l-am putut examina İn original, cı numai într'o 
copie în care erau negative fotografice, căci originalul se găsea la 
Galaţi, la Bibhoteca Ureche, într'o vreme în care era greu de călă- 
tont!) Din nou găsim, la începutul tıtlulur, toată hsta famihei 
amperiale, alătun de numele mtropohtulm G a v riil 

Singura gravură este un Isus ca arhiereu, pe un tron de non, 
într'un chenar de forma оош pătrat Ea este mediocră şı neiscá- 
htă Mar multe frumoase capete şi sfârşıturı de capitole de stil 
Ludovic al XV-lea, de genul care în Apus era influenţat de motı- 
vele decorative în legătură cu China 

La Sibiu se pubhcá un Ceaslov?), la Ioann Bart, ca de 
obıcenu, заг la Blaj un Acatıst3) Ceaslovul este o carte de пис: dı- 
mensiuni cu mai multe gravuri, toate cunoscute Prima este un 
Sfântul Nicolae, de data aceasta neiscáht, dar care în Acatistul 
dela Blaj, unde îl găsim de asemenea, era semnat de Petru P(a- 
pavıcı) T(ipograf) De acı se poate deduce cá şı tipografule din 
Ardeal se ımıtau una pe alta sau își împrumutau uneon blocurile 
de lemn, pentru tipánrea gravurılor 

Acest Sfântul Nicolae e urmat de o serie de alte gravurı İsus 
ca arhiereu, pe tronul de non, o 1conitá a Sfinte: Fecioare cu Prun- 
cul în braţe, Izvorul Támüduirei, semnat D Е, Isus ieșind dın 
potırul cuminicăturei, semnat tot D F , O sfântă Treime, pe care 
n'am mai văzut-o, singura ceva ma: deosebită, dar de un caracter 
foarte prımıtıv, de altfel ca şı celelalte 

Acatistul din Blaj, tipánt la semınarıu, este de format încă 
şı mai mınıscul (în 12) dar îngnyit şı simpatic, deși este o a cincea 
ediție Titlul apare într'un chenar arhitectural baroc, de toată 
frumuseţea, care are încă însușirea de a fi nou, cel puţin în secolul 
al XIX-lea El e semnat Pe(tru) P(apavic:), (T(ıpograf) 


1) Această parte a textulu a fost redactată mediat după ocuparca Basara- 
bie de către Ruși, în Tube 1940 

3) Cota 904 

3) Cota 895 


www.dacoromanica.ro 


CARTFA ILUSTRATĂ 169 


Urmează adorarea semnuluı lu Dumnezeu, iscáhtá tot P e(tru) Т, 
арол İsus ca Împărat, pe non, purtând semnătura Petru P Tıp 
Sfântul Nicolae, cu aceeași iscšhturš, Izvorul Tămăduarea, pe care-l 
vedeam până acum semnat de F D, şı care acum prımeşte şı el 
semnătura lu Petru Р S'ar zace că vechile plange, au fost toate 
cumpărate de acesta, care or1 că le-a copiat, ori cá a şters vechiul 
nume, al autorulu (cum se vede bine în Izvorul Tămăduarea) şı 
l-a pus pe al său Toate sunt însă excelent tipărite, aşa încât nu ne 
scapă nıcıun detahu, ar hârtıa este de cea mai bună calıtate 

Călugăru dela Neamţul tipăresc, în 1817, o carte de mare 
importanţă pentru ıstorıcul gravur în lemn, la по « Adunare а 
cuvintelor celor pentru ascultare dela mult sfinți şı dumnezeeştı 
pârıntı » 1), unde se таз află şı viata 4 Cuviosulm pănntelu nostru 
starepulu Paisie» Ea s'a terminat cu «¢ oserdiea starețulu dın 
Neamţ şı Secu», Silvestru, ajutorul zelos şı асбу al lu 
Veniamin, Mitropohtul Tıparul s'a încredințat lu Gherontie 
Ieromonahul, tıpograful prıceput, prietenul şı colaboratorul 
lu Grigorie, Mitropohtul de mai târziu al Ungrovlahies, și 
unul dın ce: mai rodnıcı colaboraton a1 Іш Veniamin 

Pe pagina de titlu este o compoziție ca o poartă comparti- 
mentată, destul de obıcınuntâ pentru acest scop Асі întâlnm 
numeroase scene și tipun de sfinti Sfânta Treme, Sfântul Ioan 
al Sucevei, Sfântul Gheorghe, Sfânta Paraschiva, Sfânta Var- 
vara, toți schematic desenati şı de mici proportu Јов, un fel de 
Judecată din urmă, confuză, poate şı din pricina proporție! mmu- 
scule a figunlor, la dreapta о mânăsture, la stânga alta, probabil о 
reprezentare mai mult sau ma: putin ıdealâ, cum am spus, a Neam- 
tulu şı Seculu Această compozație este iscáhtá de Gher(vasie) 
M(onahul) Cum vedem, еа nu este decât repetiţia gravuru din 
tatlul octohuluı dela 22 lume 1816 (Pl LXXI), 

Ca frontıspıcıu, o figură Sfântul Vasile, bine gravat, bine 
ımprımat, ascăht Protoierei Mihail (Pl LXX) Multe 
capete şı sfârșitun de capitole, deseon İntrebuıntate şı în trecut, 
woğlıte cu imițialele MS Câte o dată ele nu-s propriu 718 gravuri 
în lemn, cı simple ornamente оп semne tipografice aranjate ca să 
formeze motivul de care avea nevoie cel ce tipárea 


1) Cota R 930 


www.dacoromanica.ro 


170 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





Dar cele ma: interesante plange nu-s acestea, cı cea İn care 
apare portretul lu P a1s1e, starețul Acest portret poartă data 
1817, deci fusese executat în vedererea chiar a pubhcaţiei, pro- 
babi tot de Ghervasıe Redarea una figun reale, gen cu 
mult mai greu decât cel al stampelor ılustratıve om decorative, 
adesea inspirate de altı, fusese prea puțin practicată la nor până 
atuncea Chipul Im Paısıe nu este dintre cele ma. reușite, 
stilul este arhaıc, dar el ne interesează pentru multiplele probleme 
ce fără îndoială s'au înfățișat autorulu lui Toată expenenfa 
unui gravor în lemn de figun se reducea, la nou, la redarea, 
în genere după un model strem, а une: fizionomu de tıp general, 
fără prea mult raport cu realıtatea De data aceasta era vorba 
de ceva cu mult mai greu şı mai nobicinuit traducerea în 
hnn, apoi săparea în lemn a unu: chip, care să amintească de 
obrazul şı de înfăţişarea опо om viu, cunoscut, așa cum erau 
ctitom de pe peregi mănăstanilor, numai de un format mult 
mai mic, ca să poată intra în pagina опш volum Ce răbdare 
81 ce perseverenţă, cât chin și cât necaz a trebuit să îndure cel 
care s'a încumetat să atace problema aceasta, ne putem lesne 
închipu Portretul nu е 15cáht, dar, cum am spus, după toate 
probabihtánle poate fı atnbut lu Ghervasıe Consttue, 
în once caz, unul din exemplele cele ma: instructive ale gra- 
vuru în lemn la noi, în Principate, la începutul secoluluı al 
XIX-lea (РІ LXXI) 

Psaltirea dın Меатұш 1) este şi ea o carte pretuitá și fru- 
moasă Titlul este o poartă, despărțită în compartimente, de 
data aceasta de forme ovale, având în mijloc fiecare, de pro- 
portu reduse, o scenă reprezentând martinul опша dintre Apo- 
stol loan, Iacov, Andra, Petru, Pavel, Simon, Iuda, Iacov Alfeu, 
Matheıu, Thoma, Fihpp, Vartholomeı Frontıspıcıul este o com- 
poziție de Gherv(asıe) Mo(nahul), datată 1817, dea 
făcută într'adins pentru această carte, având ca subiect İnâlfarea 
Domnulu Ce este curıos în ea, este că pornește dela principiul 
unei perfecte simetrn în jurul une: axe verticale, $1 este imaginată 
sub forma unor hnu ondulate ca niste valuri care se suprapun 
orizontal 


3) Cota 946 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 171 


Compoziţia ca atare, in hmele е esențiale, cu prea puține 
difererițe, e tot veche Apăruse în titlul Indreptăre: Leger dın 
1652 Ea era deci tradițională 

Urmează apoi un David, ca împărat oriental, de mici proportu, 
semnat de Mihail, şı pe care l-am mai întâlnit până acum, 
mai apos, în phná pagină, tot un David, jumătate baroc, jumătate 
oriental, admırabıl ımprımat Regele proroc stá pe un tron, com- 
plicat şı supraîncărcat, cum sunt uneori cele dın 1coanele noastre 
impárátegu dın secolul al XVIII-lea, între perdele care flutură 
Sus, niște non, prin care apare ochiul lu Dumnezeu, întrun trun- 
ghıu, de unde pornesc raze 

Capetele de capitol sunt importante, man, şı conțin İn mij- 
locul lor, printre plante gerpuitoare, scene din viaţa Mântuitorului 
Nașterea, Botezul, Invierea, аро o Troiță, printre Evanghelıştı, 
toate încadrate de frunze şı florı 

Vin apoi alte gravurı Un Isus vindecánd pe сез din scáldátoare, 
o Necredintá а lu Toma, Faraon înnecat în Marea Roșie, de ma 
proportu, ca şi celelalte, dar plină de mişcare şı de avânt, Muce- 
mta Var(vara) (care #ntr'o publıcatıe antemoară purta un alt 
пате 1), Sfântul Nicolae, 1scáht de Mihail şı Policarp, 
o Naştere, un Botez, o Bună Vestare, ascăhtă Mahan, dm nou 
Necredınta lu Toma, dar puţin deosebită de prima, Sfântul 
Gheorghe, din nou Înălțarea, Sfânta Treime, Icoana Marcu 
Domnului, care se repetă de două on 

Cum vedem, puţine cărţi până acum ne-au ofent o ılustratıe 
mai bogată ca această Psaltire, care probabil fusese supravegheată 
de Ghervasıe Anul 1817 înseamnă deci o penoadá de fru- 
moasă producție, pentru Neamţul, deosebit de rodnıcâ şı de o 
calıtate euperioará 

Dar lısta noastră pentru 1817 nu s'a terminat, că tot acolo 
se tipărește çı « Tâlcusrea 2) pre scurt tâlmăcită din cea pre larg 
elhnească a lu Nichifor Callist Xantopolul la antifonele 
celor орї glasurı » Mitropohtul Veniamin, starețul Silvestru 
şı Gherontie Iero (monahul) sunt răspunzăton de bunul aspect 
al aceste pubhcaţu, şı ea de mici proportu 


1) In Vieţile Sfinților dm luna Februari, Neamţul, 1812, aceeaşı imagine 
reprezenta pe S-ta Faveta 
3) Cota 950 


www.dacoromanica.ro 


172 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Ca İrontuspıcıu fi serveşte Isus ca Împărat, ıscãlıt de Protolerel 
Mihail Policarp Impalele sunt ornate şı mia decorațu 
apar în susul fiecăre: pagine După prefață, în faţa textulua, о 
Sfânta Treime, neîndemânatic executată, purtând ınserıptıa 
€ Trei sunt саги mărturisesc în ceru + Multe capete de capitol, 
din care majontatea au păstrat vechiul caracter al ornamentelor 
dela non, slab modificate, ca să fie puse în curent cu hnnle ma: 
agitate ale stilului secolulu: al XVIII-lea Prıntre sfârşıturıle de 
capitol, din contra, întâlnim adesea pe cele luate direct din Арив, 
cum ar fı, de pildă, o urnă înconjurată de o ghirlandá de flor: 

Tot in Moldova, însă la lași de data aceasta, apare < Ceaslo- 
vul 1) în slava Іш Dumnezeu celui în Troiță slăvit », tradus din 
grecește în zilele Іш Scarlat Alexandru Calimah 
«intru a doua Domme », Mitropoht fund Veniamin Cos- 
tachi şı «lucrat de no1 mai mieu între се supuşi, Ierodiaco- 
nul Gheorghie я Theodor Popovıcı, aşezâtoruslo- 
velor ș Este o lucrare frumoasă și bogat ornată, în două cernelı, 
cu paginele prinse într'un chenar Ludovic al XVI-lea, demnă 
de a fı pusă alătun de cele bune dela Neamtul 

Titlul este şı el mai întâi încadrat într'o ramă ca a celorlalte 
pagine, apoi înconjurat într'un chenar tot aga de decorativ şı de 
reușit ca cel al Vzejelor Sfinților, însă deosebit de acesta Il vom 
revedea in hturghule ce apar, tot la lagi, anul următor (cota 
984) Pe verso un alt incadrament, dreptunghiular, în flon şı 
frunze, înconjoară stema Moldova Şı acesta este remarcabil ca 
шне și sens decorativ Inıtıalele sunt împodobite, capetele şı sfâr- 
şıturıle de capitol dese sı plăcute, unele de stil apusan, altele 
conforme tradiției cărților noastre din trecut 

In acelaşi încadrament floral în care apăruse Stema Tiru, 
а fost pus şı inevitabilul Sfântul Gheorghe, în faţa textulu Ca 
totdeauna el nu este ıscğlit, тел întreg, nici cu mitiale2) Intr'un 
chenar ıdentıc mai întâlmm o gravură de mici dimensiuni İn еа 
însăşi, — de aceea s'a simțit nevoia ca să se crească suprafața 
ornată, adăogându-se cea a flonlor înconjurătoare, formând ca- 


1) Cota 936 
з) Bibl românească veche, III, fasi I-II, p 184 vorbeşte de 1mpalele P(opa) 
Simon), pe care însă nu le-am găsit în exemplarul examinat de mme 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATÂ 173 


dru —având în mıjloc pe Isus ieșind dın роб, sar în colturı pe 
cei patru pârıntı ai bisencu $1 această gravură va reveni în Lr- 
turghule din 1818 

De aspect mult mai puţin îngrijit sunt < Sfintele şı dumnezee- 
şile Liturghu 91), tapârite la Râmnic, «întru întâia domme a 
prea luminatului Domn «Ioann Gheorghie Caragea», 
mitropoht fund Nectarie, de Dimitrie Mıhaılo(vıcı), 
tip(ograf) râm(nıcean) $ şı de Nicolae sm Dimitrie tip rám 

Tıtlul este în două cerneh In el figurează o poartă, rău gra- 
vată de Gheorghie Post(elnıcul), probabil cellalt fiu 
al lu Dimitriu, în 1817 Este deci o compozitie făcută anume 
pentru această publıcatıe, dând impresia une. brodern cu acul, се 
se pierde în nımıcurı Ca frontispiciu, o Buna Vesture, de mici 
proportu, ;cáhtá Nıc(olae) Tip(ograf), extrem de primitivă 
şı ea De altfel, toată cartea, cu toate că este oarecum pretențioasă 
prin formatul ei (40), prn cele două cerneh întrebuințate la 
tıpârıre, prin paginele înconjurate de un chenar și inițialele 
ornate, n'a fost îndeajuns supraveghiatá şı face efectul una tipá- 
rıturı plınâ de hpsun 

Маз departe sunt câteva gravurı İn text o masă, pe care sunt 
aşezate grâul, untul-de-lemn, vinul, cıncı pâını, între două sfeş- 
mice, adică tot ce e necesar când se slujeşte hturghia Este o lucrare 
alu GheorghieDim(itrievici)p(ograf) din 20 Sept 1812 
Urmează o emblemă a lu: Christos, purtată de îngen (Is Hs 
Nika) şı, mar departe, o altă masă cu un potur și cu un disc, dede- 
subtul cárora, spre a sugera pánzátura ce acoperá masa, se İntınd 
cute armonmos ondulate, asemenea celor de pe partea de jos a 
zidurilor, din zugrăveala unor bisenc dela nor Gravurile acestea 
două, prima şı cea de а trela, le-am ma: întâlnit şı în alte publıcatu 
râmnıcene, anume in Lıturghta dm 1813 2) 

Dar sustraţule cele mai importante într'o hturghie sunt figu- 
rile celor tre man autor biserıceştı Ioan Zlatoust, Vasile cel 
Mare şı Grigone Teologul Ele nu hpsesc nici aic. Prima repre- 
zintă pe sfânt intr'o compozıfıe destul de ferıcıtâ, ținând în mânâ 


1) Cota 942 

3) Cota 827 De fapt, şı cu prea puţine diferenţe, acest volum este reeditarea, 
în condıfıı mferioare — plangele se mai tociseră, cum era natural — а celui 
din 1813 ' 


www.dacoromanica.ro 


174 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


un filacter, cu o inscnpțe slavonă Ea nu e :scăhtă Cea de a doua, 
de un stil ıdentıc, deci operă a aceluiași artist, inspirată de aceeași 
publicaţie, căca, după toate probabrhtštile, ele sunt numa: o copie, 
poartă numele Іш Gheorghie Dım(ıtrıevıcı) tıp 1812 Cea 
de a treia, de та mici dımensıunı şı de un stil diferit, este imagina 
Sfântulu Grıgorıe Cea de-a doua a ma: servit pentru Invdfátura, 
din 1813, tipăntă la Rámmc!), заг toate împreună pentru 
Liturghia din Râmnic, dın 1813 

Dacă trecem la tipántunle din Ardeal, Ioann Bart scoate 
un 4 Catavasıer grecesc şi românesc 2) », în zilele Im Frantisc 
Таға], în 1817 Carte mică, slab tıpârıtâ, cu totul nedemná de 
renumele tipografulu sibian Ca gravun întâlmm pe cea arhı- 
cunoscută, reprezentând Izvorul Tâmâduıru, ıscâhtü de DF şı 
capul de capitol, şı el utılızat altădată, în care David, în palatul 
de stil baroc, se închină foculu 

Cu totul altfel se prezmtá « Sfânta şı dumnezeiasca а luv Isus 
Christos Evanghelie S), acum a trea oară tipántá », sub F r a n- 
$1sc І, Vlüdicá al Fügárasulu fund Ioann Bobb, «în Blaj 
la Mitropohe, cu tıparıul semmnanulu:», la 1817 Este o carte 
luxoasă, făcând cinste tipografie: dın Bla] şı putându-se măsura 
cu ceea ce se făcea ma: bun, în același domeniu, la Neamtul ваа 
la Taşı 

Gravunle sunt opera lu Sandul Tıpograful, care le ıscöleşte, 
dar care, cel puţin în ce priveşte figunle Evanghelıştilor, le-a 
copiat în tocmai după Evanghelia dm 1697, tipăntă de Ant hım 
Ivireanu, la Snagov Titlul, l-am ma: văzut Este decorația 
în formă de poartă, cu Imagına lui Isus, ca arhiereu, sus, заг 
Jos cu Buna Vestire, în colturı са ce: patru Evanghelıştı, таг la 
dreapta şı la stânga, ca mite ostaşi ar bisencu ce străjuesc 
ıntrarea, Petru şı Pavel (РІ LXXII) 

Urmează apoi ımagınele Evanghelıştılor Se începe cu Ioan, 
arătat la masă, scrund, cu vulturul la pıcıoare De jur împrejurul 
lu sunt stofe brodate, ce acoperă peretu Este o lucrare în Inn 
putine, dar sigure, de un frumos stil, prezintatá într'un încadra- 


1) Cota 826 Gravura cu S-tul Vasılıe reprodusă în tomul ПІ, al Bibi! Rom 
Vechi, p 77 

3) Cota 935 

*) Cota 940 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 175 


ment oval, de bun gust Jos, :scăhtura Іш Sandul Tipogra- 
ful Matei este semnat numai cu mitialele ST Este ma puțin 
reușit ca primul Compoziţia este mai nesigură, obiectele dın jurul 
Evanghehstului, şı el arătat tot într'o cameră, mai numeroase, 
mai aruncate la voia întâmplăm Pe o fereastră, între niste arcade, 
se vede un рева] 

Luca este neiscáht, mai rustic ca aspect, greoiu şı bizar, mai 
ales İn ce privește încadramentul complicat, format din ornamente 
саге se îmbucă unul într'altul în chip nepotrıvıt Cu Marcu revenim 
însă la compoziția mai simplă şi mai clară dela început El poate 
sta alătun de Ioan $1 arcu, un colt de natură, văzut prıntr'o ferea- 
stră, înveseleşte totul Incadramentul este echilibrat, armomos şı 
elegant, de stil baroc — cum sunt de altfel toate figunle — și cu 
ornamente florale, in colturı Bine trase, fără însă să se poată 
compara cu cele de un aspect admirabil din Evanghelia lui 
Ivireanu, toate poartă inscnpţu românești, în locul celor 
grecesti, primitive 

Unul din capetele de capitol reprezintă pe Sfântul Simon 
Stâlpnıcul 

Tot la Blaj apare « Sirasinıcul 1), acum a patra oară așezat şi 
tipănt, după rânduiala beseancu Răsăntulu », cu tıparıul semi- 
narulu, în 1817 Este tot o publıcağıe luxoasă, în bune condıfu, 
aşa cum fı plăceau Mitropohtulu Bobb Tıtlul este în două cer- 
neh — ca şi textul —, încadrat de o poartă compartimentată, 
având sus o Buna Vestare, заг în celelalte latun pe ce. patru Evan- 
gheligti, cu mıcı scene din Patima Mântuitorului, până în momen- 
tul Inviern, pregătind cu alte vorbe pentru priceperea textului 
tipárit 

Ca İrontuspıcıu s'a adoptat scena Răstigniru, înconjurată de 
compartimente cu instrumentele Patımeı Deasupra capetelor 
Fecioare: şı al Іш loan, care stau la piciorul crucu, 1nscriptule 
sunt İn grecește, ceea ce arată că modelul dela care s'a ınspırat 
gravorul nu era unul românesc El însuși iscšleste, de altminten 
I(oanıchıe) E(ndrédi) cu шеге latine Diverse capete 


1) Cota 947 Este vorba de cartea care €cuprınde în ame slujba Sfmtelor 
Райи şı a Inviern Domnulu Hristos? Monogramustul I E iscülse şı unele 
din gravurile ce urmau Molitvenicul dın Blaj, dela 1815, de care ne-am ocupat 
ша namte 


www.dacoromanica.ro 


176 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de capitol reprezintă, în medahoane ornate de plante, busturı de 
sfıntı 

Ma departe, tipograful Dimitrie Popp, ¢ Prefectuşul 
Tipografie. »,  utihzează blocurile mai vechi, care se găseau în 
tıparnıfa seminanulu Mai toate poartă data de 1773, care este 
cea în care a 1egit dın teascurı Strastnicul din Blaj, în a doua sa 
ediție, cu figunle lu Petru Papavıcı, tip râmnıcean 
Prima este o Intrare în lerusalım, scăhtă de Petr(u) tipograf 
1713, urmează apoi Râstıgnırea, Luarea de pe cruce, Punerea in 
mormânt (Petru T), аро Invierea (Voscriseme Hvo ), aceasta 
de altă mână şı neiscăhtă Este păcat că aceste ultime gravuri 
nu sunt la înălțimea frumusetu tiparulu 

Și în 1818 fruntea tıpârıturılor este ținută tot de сез din Neam- 
ful, deg anul acesta este cel in саге vede lumina Legruzrea lui 
Ioan Caragea Prima carte la саге ne vom opri sunt 4 Cuvin- 
tele şı învătăturale prea cuviosulus părintelut nostru Efrem Syrul 1)», 
tipănte în zilele Іш Scarlat Alexandru Calimah, cu 
t îndemânarea » Mitropohtulu Veniamin Staret nu mai era 
Silvestru, a Ilarie In 1818, la 5 Noemvne, apare volumul 
I, urmat de celelalte două în 1819, Ma 8, s: 1823, Februane 

Tıtlul este constituit dintr'un încadrament, în care, în meda- 
hoane, apar muncile celor doisprezece Apostol L-am ma: întâlnit 
în Psaltrea dın 1817 tipăntă tot la Neamţu Urmează аро, ca 
frontispiciu, İnâltarea Domnulu şı, în fața textului, o foarte 
importantă gravură, reprezentând pe Sfântul Efrem Syrul în 
costum de călugăr, ținând în mână un fılacter, şı cu o inscripție 
românească După stil, dat fund cá tipănrea se face tot la Neamţul, 
s'ar putea să fie de gravorul care executase portretul starețului 
Paisie, adică, după cum am presupus, de Ghervasre 
Prezintă același fel de a trata numeroasele cute ale vestmântuluı, 
barba și vălul ce acopere capul In once caz este vorba deo 
gravură însemnată, care se repetă în toate trele volumele, şi care 
onorează tipografia din Neamţul, deşi ea ar putea fı ma. bine 
trasă (Pl LXXIIT) 

Dın contra, capetele de capitol sunt ma! clare, mai vu, mai 
proaspete ca aspect Destul de bine imprimată icoana Inülpárn, 


3) Cota 991 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 177 


datată 1817 şı :scăhtă de Mo(nahul) Ghervasıe, ре care am 
ma întâlnit-o, cu distribuția sımetrıcâ a grupelor şı linule eı ondu- 
late, şı o Icoană a Maıcu Domnului: cu Pruncul, care se repetă de 
mai multe or 

Mai însemnată, una dm cărțile cele mai frumoase ieşite dela 
Neamtul, demnă de a figura alâturı de cele, foarte puţine, care con- 
tează în arta tipografică a secolului trecut, este Noul Testament 1) 
adică asezământ, 4 care acum cu acest chip dupre ızvoadele greceşti 
cele vechi scrise cu mâna s'au tipănt» în zılelele lu Scarlat 
Alexandru Calimah, Veniamin fund Mitropoht, 
«cu ajutorul prea sfmțitulu episcop al sfıntel epıscopu Argeșul, 
Chmu Iosif şı al altor 1ubitor: de Hnstos Hrıstıanı» S'a înce- 
put sub stareţul Silvestru, care probabil murıse în interval (este 
numit «ferıcıtul și prea pomenitul »), dar s'a terminat sub starețul 
Ilarie Gherontie 1eromonah a fost tipograful, în 1818, 
şı dintre multele tipăntun pe care le conduce, acesta este titlul 
sáu de glone. 

Este o carte nu prea mare (49 muc), in douá cerneh, cu 
paginele încadrate, foarte ingrıjıt trasă Titlul este prins İntr'un 
încadrament de frunze şi flori, de barocul ce se întâlnește 
la noi pretutindeni, în arhitectură, ca ornament în odoare, İn 
tipografie 

Ca frontıspıcıu, Înălţarea, înconjurată de un chenar compartı- 
mentat, İn care араг S-ta Treime, ce. patru Evanghelıştı şı patru 
din cei doisprezece Apostol Această gravură se va repeta uneon 
Astfel о vom gãsı în anul următor pentru Cuvintele lu, Isaac 
Syrul 2) Dacă ar fi numai atât, cartea n'ar menta, de sigur, elo- 
gul ce ne-am crezut oblıgatı să-i decernem Ceea ce urmează са 
gravură e cu mult ma: preţios Vom avea astfel, ma: întâi, pe 
се patru Evanghelıştı, începând cu Matei, într'un prea frumos 
chenar, apoi Ioan, ascăht de Simeon In faţă, un cap de capı- 
tol cu Naşterea Domnulu Al treilea Evanghehst este Marcu, 1ar 
capul de capitol din fata Іш, Botezul Domnului Urmează Luca, în 
față cu Buna Vestire Din nou Ion, scăht P Simeon, având 
Invierea ca început de capitol (Pl LXXIV) 


3) Cota 992 
2) Cota 1037 


www.dacoromanica.ro 


178 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Toate aceste gravun, în afară de capetele de capitol, sunt în 
phnă pagină, remarcabile ca siguranță în tratarea lemnulu, cu 
puţine umbre, те odată cu mn încrucișate, dar de un frumos stil, 
sobru şı ımpunğtor 

La finele Evanghehei, un sfârşit de capitol о vignetš în stilul 
secolulu al XVIII-lea urna înconjurată de ghirlande de flor 

In exemplarul anahzat de mine urmau apoi Faptele Apostolilor, 
în care se reiau unele stampe, Luca de pildă, în acelaş timp cu 
începuturile de capitol unde se vedeau Înălțarea Domnulu şı 
Coborirea Sfántulu Duh 

O gravură nouă şı foarte reuşită este 1magina lu Iacov Apo- 
stolul, acolo unde se povestesc faptele sale, in plınâ pagină, ca şı 
Evanghehștu, iscăhtă Gh er v(as1e) Mo(nahul) De același este un 
Iuda, un Petru, o Apocalıpsıs, un Pavel, toate figun splendide, 
de aspect monumental Acest Ghervasie nu era de sigur un 
mare maestru dar ştia poate mai mult ca altı să-și aleagă 
modelele ce ımıta (Pl LXXV) 

La urmă, de un stil difent, probabil ınspıratâ de stampele 
ce cırculau la no. printre țărani, unele venite de peste Dunăre, dın 
Grecia, sau de frescile ce întâmpinau ре credinciog la intrarea 
multora dintre bisericele noastre, Icoana İnfrıcoşateı Judecăţi a 
Domnulu, compoziție de man proportu, cu foarte multe perso- 
nagu, dar departe de a se putea compara cu cele ma: sus тепўо- 
nate 

Lıturghule a sfântılor ierarh Ioann Hnsostomul, Vasihe cel 
Mare, şı Gmgome Dialog!) se tipăresc la lași, la 1818 Carte 
Jubihará, ıeşıtâ « în al şaptelea an al suum a doua oară în scaunul 
Mitropohei » a lu V e nia man, care însuși a îndreptat traducerea 
după ızvoade «ellınogreceşti şı slavenoruseşti », în zilele Іш S c a r- 
lat Calimah 

Titlul, în două cerneh, este într'un încadrament de lugerı, de un 
frumos efect Il cunoaştem, l-am mai văzut de câteva оп Ca fron- 
tıspıcıu serveşte stema Moldovei, şı ea într'un chenar floral, de 
stilul celor de pe Viejele Sfinților, şı ca şı acelea semnată P S 
adică Popa Simeon on Policarp Strilbigchi după cum 
considerăm ca justă una sau alta din cele două ipoteze Ur- 


1) Cota 984. 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 179 


mează pagınele Prefetei şı apoi ale textului, încadrate în orna- 
mente tipografice, cu ınıtıale ornate, cu începutun de capitole în- 
gnyite 

Ca gravun, avem una de пис: dimensiuni, în care se simboh- 
zează Impărtășamua, cu Isus in mıjloc, inamtea Sfintei Mese, între 
potirul de vin şı pâmea cumınıcãreı, la colturı cu patru medalioane 
cu бешп de sfinp, tre dm eı fund Pârıntu Bisericn, al patrulea 
S-tul Iacov Sırıacul Ea este însă neînsemnată, arhicunoscută, 
şı extrem de rău imprmatá Mult mai interesante sunt însă 
figunle in phnă pagină ale celor trei sfıntı, Vasile, Gnrgore şı 
Ioan Stilul este arhaıc, aspru, aproape barbar, se observă încă 
multe defecte de tipărire, — ceea ce ne-ar duce la concluzia că 
planşele sunt vechi şı obosite — totuşi impunătoare ca aspect şı 
prin proporțile lor Ele se potrivesc foarte bine cu celelalte carac- 
tere ale cârtılor dela noi, care, în plin secol al XIX-lea, au păstrat 
mult dın aerul celor vechu şı par mult mati venerabile decât data 
la care au fost scoase dm teasc Prima, loan Gură de Aur, este 
ascăhtă cu untialele S( m10 n) Mo(nahul) (РІ LXXVI) Celelalte 
neıscâlıte, dar evident de aceeași mână şı, după anume detalu, opere 
ale aceluiași gravor, care a executat şı pe mult prea cunoscutul 
Sf-tul Gheorghe, care nu lhpseste mi el, la finele volumulu: 

Dacă trecem cu vederea « Catıhısıs » 1) sau învățătură în scurt 
pentru hnstiamtate », tıpârıtâ la lași în 1818, în care revedem pe 
inevitabilul Sfântul Gheorghe, ımagınâ mult prea des tipántá şı 
fără nıcıo însușire deosebită, şı € Bucoavna » 2) dın Sibiu, din 1818, 
cu a sa Înviere, de stil țărănesc, singurele publıcatı care mentă 
în acest ап să ne rețină atenția sunt 4 Catavaszar:u grecesc sı romá- 
nesc, pentru sfintele bısearıcı ale Răsăritului » 3), «acum întâia 
oară dat la hpanu prin Zaharia Carcalech:» la Buda, 
în tipografia Universitátu şı, după cum am spus, Legwuirea Dom- 
nului Muntean, tıpârıtâ cu cheltuala lu Constantin Ca- 
racaş «dohtor» şı a boenlor Răducanul Clinceanul, 
ыу vel Stolme şı Dumitrache Topliceanul, hiv vel 
Sluger 


1) Cota 976 
3) Cota 973 
*) Cota 975 


12° 


www.dacoromanica.ro 


180 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Toate gravunle întâlnite in catavasıarıu, de altfel cu grije tı- 
pănte, le cunoaștem Sunt Sfântul Nicolae, аро Izvorul de Vieatá 
dădător, care se repetă de tre. оп, un Constantin şı Elena, într'o 
mică ramă, câteva mıpıale inflorıte, câteva capete de capitol, tot 
luerun de nenumărate on văzute Carcalechi supraveghiază 
totul, el așa de ordonat și de atent la ceeace se cuvenea întreprins, 
pentru ca un volum să se prezinte în mod decent Ce este în stare 
el să obțină, o dovedeşte acest volum şı ne-o vor dovedi şı altele 
în vutor Legiuzrea!) are o frumoasă pagină de titlu, compusă 
dın ornamente de stil Ludovic al XVI-lea şı un frontıspıcıu cu 
pecetea Domnulu şı mărcile judeţelor, datat 1812 Este o gravură 
în lemn Aceeaşi temă o vom găsi în curând și în metal, tot așa 
de fin executată Un început de capitol, de toată frumuseţea, 
extrem de bogat în ornamentele Іш florale, cu vulturı și înger 
purtând coroana imperial, este un lucru nou şı de un gust 
impecabil Paginele sunt încadrate, ceea ce dă întregului un aspect 
sărbătoresc (PI LXXVII) 

In anul următor (1819), puține cărti demne să neoprească 
atenția, dacă exceptâm < Cuvintele şı învățăturile lu. Isaac Syrul » 
şi 4 Mineiul de obşte » Un « Acathist », tipărit la Buda în 1819, — 
4 Acathıst 2) cu multe alease rugăcrum pentru evlavua fieşte- 
cărma crestin s — are gravari de cahtate cu totul imfenoară Cel 
dın Râmnic, acelaş an, «.4cathist?) al prea sfintei Născătoarea de 
Dumnezeu » — este mai bine tipánt, in Domma lu Alexandru 
Nicolae Sutul, dár încă nu mentă sá-1 acordăm prea mare 
importanță Acathıstele sunt cărți 1eftine, populare, de mare cır- 
culatıe, lucrate în pripá şı fără multă bătaie de cap din partea tı- 
pografilor Cel care ingrıjeşte de data aceasta tıpârırea este Ю 1 - 
mitrie, cunoscut nouă, tip(ograf) râmnıcean El ascăleşte о 
Fecioară cu Pruncul, tronând, între dol îngen Este eterna vignetâ 
de mici dimensiuni, schematică, puțin confuză, care se repetă de 
două on, şı al cărm caracter convenţional se potriveşte cu textul. 
Ea va ma. apare de câteva оп Am afirmat despre felul cum 
este înțeleasă că ar putea pornı de la una dın acele :comţe de 
sidef, gravate, ce se găseau în mare număr la noi 


1) Cota 983 
3) Cota 1026 
3) Cota 1027 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 181 


« Adunarea 1) de câteva rugăciuni din mohtoenu », tipăntă la 
Iaşi în 1819, sub Veniamin, cuprinde aceeaşi imaginš a Sfân- 
тшш Gheorghe, pe care am văzut-o şı răsvăzut-o de atâtea on 
є Apologhua 2), adică cuvânt sau răspuns #mpotrıva socotealu celor 
fără de Dumnezeu » printre care sunt numărați şi volterıştu, este 
în a doua ediţie Prima ediţie se tıpărıse la Neamtul, în 1816, 
aceasta din urmă se tipărește la Bucuregti, de Monahul Івала, 
tipograf dın mănăs(tirea) Neamțului, în tipografia «cea de nou 
făcută în București », Іа Cışmeaua Іш Ма угорћері, аш Rä- 
ducanul Clinceanul, Ьу vel Stolme, g Dımıtrache 
Toplıcıanul, bıv vel Sluger Are o singurá gravură, de G her - 
vasıe Monahul, care, după cum știm, este moldovean, ea repre- 
zintă pe Isus, ținând cu o mână Evangheha şı cu alta binecu- 
vântând «Cartea folositoare de suflet » 3) dın Taşı, 1819, cu acelaș 
Sfântul Gheorghe, Psaltirea dela Râmnic $), tipăntă de Nico - 
lae, tıp rûm cu un chip al proroculu David, « Rugăcruneă 
cătră prea sfânta Născătoare de Dumnezeu » 5), din Bucureşti, de 
Gheorghie hiv vel Visterme, tp Râmniceanul, Vuafa 
Sfântului Vasile celui Nou 9), tot din Bucureştı, cu cheltuiala lu 
Vasilie Buga, în tipografia cea nouă a dumnealor Rádu- 
сало] Clencıanul, biv vel Stolme şı Dimitrache 
Toplıcıanul, biv vel Slugenu, cu Icoana Infncogate1 jude- 
cáp, pe care o cunoaştem din Noul Testament dela Neamtul, din 
1818, toate acestea sunt cărți fără importanţă, po care este îngă- 
duit să le trecem cu vederea, dar care ne dau dovada deselor 
împrumuturi între Neamţu şı București De altmınterı, cu cát 
înamtăm în spre mijlocul secolului, cu atât tipántunle cu ade- 
vărat bune se tmputineazá 


3) Cota 1028 

2) Cota 1030 Defapt, се doi boieri, împreună cu D-rul C-tin Caracas, 
erau nu numai tipografi, cı un fel de editors, după concepțiile noastre de azı, care 
q cheltuau ? pentru tipănrea cărților E de remarcat că G herv asıe lucrează 
de data aceasta pentru București Este motivul pentru care el nu mai apare în 
tipăntunile dela Neamţu, mai probabil de cát pentrucă pregătea gravurıle destinate 
Evanghehe: dm 1821 (cf Gh Racoveanu, op c, p 17) 

*) Cota 1034 

%) Cota 1047 

5) Cota 1048 

*) Cota 1050 


www.dacoromanica.ro 


182 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





Se exceptează însă, cum am spus, «Cuvintele sı învățăturile 
prea cuwosului pârınteluı nostru Isaac Syrul, tălmăcite 
adică mai înainte, dar acum cu toată luarea aminte urmate şı 
tipšrite 1)» şı ¢ Mınerul de obşte 92), două cărţi de valoare, una dın 
teascurıle dela Neamtul, cea de a doua din cele ale mitropohe: dın 
Chișinău 

Cuvintele luy Isaac Syrul văd lumma în zilele lu Mıhaıl 
Grigorie Sutul, «întru întâia Domme a Mánei Sale s, sub 
Veniamin, ca Mitropoht, «cu purtarea de grije » a stareţului 
Ilarıe, în Decemvne 1819 Tıtlul este asemenea cu cel publicat în 
Cuvintele luy Efrem Syrul, adică reprezintă, în diverse compartı- 
mente de formă ovală, scenele suplıculor Apostohlor Frontıspıcıul, 
prost gravat, — de altminten ca şi foaia de titlu, — are în mijloc 
İnâltarea Domnulw, iar de yurimprejurul compozitn, separate între 
ele prin non, sus o Sfânta Treime între Fecioara şı loan Boteză- 
torul, apoi, pe lătun, ce: patru Evanghelıştı, însoţiţi de sımboalele 
lor, заг Jos Apostolu Petru, Iuda, Iacov şi Pavel Câteva capete de 
capitol, de dımensıunı importante, dau, într'o decorație de florı 
şı lujen de stil baroc, pe Dumnezeu Tatăl sau bustun de sfinn 

La pag 8 apare şı mai nainte İntâlnıta 1maginá a Fecioare. cu 
Pruncul, ca Regină a cerului, călcând pe semilună, între Tablele 
Lege: şı un sfesnic cu lumânarea aprinsă, de caracter mai de grabă 
apusean, înconjurată de toate obiectele cu care este comparată 
în htanu 

Ca sfârşit de capitol, la urmă de tot, nemerıtul motiv floral, tra- 
dinonalla Neamtul, care venea din tezaurul tıpografıc al secolulu 
al XVIII-lea, şi care reprezintă o floare cu largi corole, într'un vas 

« Mınerul de obste» este tıpârit la Chişinău, sub рӣвіопа Іш 
Gavrııl, arhıepıscopul Basarabiei, in 1819, luna lume Pagina 
de tıtlu este în genul celor dela Neamtul și Iași, cu acea fereastră 
İnconjuratâ de mtmul armonios şı agale al crengilor încărcate de 
frunze şı de flor reale Este însă destul de slab imprimată, са de 
altmunten сеа mai mare parte din ornamentele gravate, multe 
dentice cu cele dela Neamţul, imitate de tipografia basarabeană, 
atât în ce priveşte capetele, cât şı sfârşıturıle de capitol 


1) Cota 1037 
3) Cota 1040 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 183 


In faţa textului, o gravură curıoasâ, pe care n'am mat întâl- 
mit-o Fecioara, în costum de diacon, slujind în biserică, având 
în dreapta şı în stânga sa о mare mulțime de гер şı regine, de ostaşi, 
de arhierei și călugăr, de norod de rând Sus, într'o mandorla, 
înconjurată de поп, printre care plutesc cheruvımı, din nou tot 
ea, Preacurata, într'un halo de lunună, ținând în mână un omofor 
Este scena așa numitului Acoperâmânt al Maıcıı Domnulu Aceeaşi: 
temă, însă de mici proporțu, apărea întrun cap de capitol, 
reprodus in Bibl Rom Veche III, р 30, figura 336 

Și în Ardeal se tipărește o carte interesantă, ma mult prin 
cuprinsul eı < Cărticica năravurulor bune pentru tinerume » 1) Este 
o traducere de Moise Fulea, tipărită la Sibiu de Ioann 
Bart Exemplarul Academie: prezintă două gravun în lemn pe 
copertă, ambele de stil rococo In Bibliografia Rom Veche este însă 
reprodusă o htografie în peniță, care după prof O Ghibu 
Dın ist ht didaciice românesti (Cărţile de септе din Trans Nr 
27—29) ar aparţine acelulaşı volum 

In 1820 tot două sunt cărțile ceva mai excepționale prin gra- 
vurıle lor, alătun de câteva altele mult ma: banale De alt- 
mınterı, decadenfa e vizibilă şı ea уа merge crescând, până ce once 
carte nouă nu va fı decât sau o repetiție, o retipárire a unor gra- 
vun vechi, copiate fără nıcıun fel de talent, sau o İnşırare de 
stampe, uzate și obosite, când sunt trase chiar cu blocunle 
originale, ori, în sfârfıt, o sere ornată de mici vignete, de un 
caracter popular, grosolane ca infâtışare, fără mimic artistic, care 
să le recomande atenție: noastre, lucrate de mântuială, de tıpo- 
grafı ıgnorantı çı lıpsıtı de talent 

Aşa este, de pildă traducerea Іш «Rafail Ieromona- 
(h ul) protosánghelul» după « Minunile 2) ceale mar pre sus de fire 
ale prea sfinte. stâpâncı noastre, Născătoare. de Dumnezeu », 
care « s'au luat în scris dela fealurı de dascăh de Agapie s, tipáritá 
sub episcopul Galaction al Râmnicului, în 1820, de D ımı- 
trie Mihailo Popovıcı, tıp rom Ea prezintă ca fron- 
tıspıcu o gravură de o energie rustică, în lmu simple și grele, o 
Buna Vesture, care aminteşte în totul desenele de pe ıconıtele de 


1) Cota 1035 
3) Cota 1063 


www.dacoromanica.ro 


184 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


sidef sculptat, aşa de răspândite la noi, semnată Po p(o)v(1) c 1, 
tip Sau încă « Apostolul 1) ce cuprinde întru sme faptele și episto- 
hale sfinților Apostol >, « dupre 1zvodul testamentulu celur tipárit 
în sfânta monasure Neamtul îndreptat», pe când era Domn 
Ioann Alexandru Nicolae Sutul şı mitropoht 
Dıonısıe, în «păzita pohtie București, tipărit la anul 1820 
0-1 Dan Simonescu?) care a studiat-o (ea nu ве află la 
Academie) o desene ca având ma multe capete de capitole, cu 
scene dın vieata Mántuitorulu şı un frontispiciu, cu Invierea lu 
Isus, de sigur toate după pubhcatn anterioare On 4 Moluveni- 
cul 3), după așezarea mohtvenmculu: slovenesc се să întrebuin- 
tează în pravoslavnıcıle bısearıcı a Împărăției Rusmei, îndreptat 
şı adaos neasemánat ma: mult decât cel ce au egit mai nainte în 
Iaşi », tipărit la Chişinău, în Mitropohe, în August 1820, cu о gra- 
vară mediocră în fata textului, o sfânta Treime, şı cu ornamente 
la începutul şi sfârșitul capitolelor 

Pemtacostarsul3) dim Bucuregti este însă o carte frumoasă în 
adevăratul înţeles al cuvântulu Ea se deosebește în totul de acea 
producție curentă, asupra căreia am trecut şı vom trece mai repede 
Este o retipánre а опш text mai vechiu, făcută în zilele lu Ioan 
Alexandru Nicolae Şutu, sub Mitropohtul D 1 o nı- 
sie «în cea de Dumnezeu întru pravoslavie păzită pohtie Bu- 
cureşti », în anul 1820 Carte arătoasă, voluminoasă, de man pro- 
portu, foarte bine tipántá şı cu, relativ, numeroase gravuri 

Titlul e înconjurat de un dublu chenar, unul format dın com- 
partimente, İn care apar scene cu multe personagu dın уеаја 
proroculu David (la cele patru coltun), аро chipurile câtorva 
sfinți Sfântul Ioan Damaschın, Sfântul Iosif, Sfântul Theodor 
Studıtul, Sfântul Cosma, iar jos, la mijloc, Sfinţu Impărați Con- 
stantın şı Elena, patronu Bucureştilor, care fac pendant Ochuuluı 
lu Dumnezeu, printre nori, İn susul pagine Titlul propria zis 1a 
o formă decorativă, ca în vremurile bune ale tipografie noastre, 
printre ornamente florale de un grațios efect Si aici înţelegerea 
gravorılor şı desenatorilor noștri pentru ce este un ornament ве 


1) Cota 1064 
3) Bbl Rom Veche, vol III, pp 326 m 327 
з) Cota 1077 
4) Cota 1079 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 185 


arată hotărît superioară meşteșugulu: lor, când se căsnesc, uneori 
pembil, să evoce figura umană și încă mai mult când tind să redea 
scene cu mai multe personagu 

Capul de capitol al prime1 pagine este o mšrturie despre acea- 
sta Scena Invieren este timidă şı extrem de superficialá, în timp 
ce ornamentul luxunant, frunze bogate, fructe şı flori, şerpueşte 
elegant la dreapta şı la stânga ез şı printre literele textuluı, dede- 
supt Este semnat leromonah Costantıe, nume pe 
care-l vom тал întãlnı, în josul a câtorva bogate şı foarte reușite 
gravun 

Comparate cu această frumoasă tipăntură, ieșită din tıpo- 
grafıaluCaracaş, Ráducanul Clinceanul şı Dimr- 
trache Toplıceanul, şı cele despre care a mai fost vorba, 
dın 1820, şı cele despre care vom vorbı acum — cu excepția Psal- 
türev dın Bucureşti — trec pe al doilea sau al treilea plan Ne gán- 
dim la 4 Psaltırea lu David scurtată де sfințitul Augustin » 1), din 
Bucureştı, 1820, şı la « Rándusala. sfinpru besearıcu, asijderea si 
тапдпеШе cum să se primească Jidovn, Saraţinu, Ereticu şı Shis- 
maticn, cam vin să se İmpreune cu pravoslavnıca besearıci а 
Rüsántulu 2), tıpârıtâ la Chişinău, în Осіотупе 1820 

Prima întrebumțează ca frontispiciu cunoscutul chip al Іш 
Isus ca arhiereu, instalat pe tron, cu mitrš în cap, binecuvântând 
cu dreapta, зат cu stânga ținând o carte deschisă, slab desenat, 
mai slab gravat, și iscăht Gherv(as1e) Mon(ahul)?) Acest 
Ghervasie а scăht şı va iscšl şı alte gravurı, din alte cárti, 
printre cele се apar în acest timp Numele Іш trebue pronunţat 
cu adnuraţie, deși arta Іш are de multe on, ca şı а1с1, ceva İncâlcıt 
şı greou Cea de a doua are, tot ca frontispiciu, pe Ioan Boteză- 
torul, cu o mscnpție slavonă Sfântul este fufánsat în mijlocul 
unu peisaj sălbatec, cu puternică vegetație şı e îmbrăcat în vest- 
muntele în care ne apare obicinurt Isus, binecuvântând cu o mână, 
cu alta ținând un fılacter, prin care îndeamnă norodul la pocšmiš 


1) Cota 1081 

3) Cota 1084 

3) Incă o probă că afırmatın dlu Gh Racoveanu, op ct, p 17 nu 
poate corespunde reahtăţi E adevărat cá Gervasıe enu İmpodobeşte cu 
arta lu tipăntun nemjene 9, în 1819 şı 1820, publică însă gravun în București, 
în 1819, in Chışın&u în 1820 


www.dacoromanica.ro 


186 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


El este ıscãlıt de Ioniţă Ion Vona, nume pe care l-am ma 
întâlnit sub forma de V oina, care este cea corectă Lucrare 
nereușită, de aspect rebarbativ, în саге ma: ales tehnica gravuru 
se prezintă cu insuficiențe nepermise Este probabil vorba de o 
copie, după o gravură autentică a lu Voina, în care s'a 
introdus, cu greşeală, până şı scăhtura On cât ar fı de defectuos 
gravată Răstigmrea lu Voına dın Molivenicul dın Brasov (1811) 
ea este incomparabil superioará celer dın publıcatıa dela Chișinău, 
cu totul barbară 

Psalurea dın Bucureşti!) este o carte impozantă, cu gnje 
tipăntă în «¢ de Dumnezeu întru pravoslavie păzită polite Bucu- 
resti», la 1820, tot de Caracas, de Clinceanul şı de 
Topliceanul Titlul este compartimentat şi cuprinde mai 
ales scenele de atâtea on întâlnite, cu suplıcıul Apostohlor Este o 
compoziție copiată după cea dın Cuvintele luy. Efrem Syrul dela 
Neamtul (1818) — sau după una identică — căci ea apare шуег- 
sată acı și cu unele modificări Astfel două scene au fost suprı- 
mate de Jos şı puse pe laturı, care au cinci compartimente în loc 
de patru, iar în locul lor s'au aşezat chipurile sfintilor ce se găseau 
la noi în țară Ioan dela Suceava, Paraschiva, Grigore Decapoh- 
tul, Dımıtrıe Basarabof şı Filofteia dela Argeş lar deschızâtura 
ferestrei İn care va apare tıtlul, în loc să fie dreaptă, este arcuită, 
aga ca să mar permită antroducerea a dol sfinți, Топ Evangheh- 
stul şı Sfântul Constantin 

Pagmele sunt ornate, cele două cerneh îi dau un aer sărbă- 
toresc , ılustratıa este bogată şı vanată, dar nu totdeauna prea bine 
trasă Unele capete de capitol, cum este cel în care, printre mari 
flor ce se înmlădie, se găsește ascunsă stema țăru, sunt cu deo- 
вере decorative şı de un caracter cu totul nou, amintind unele 
din motivele de pe lacurile persane pentru rame de oghnz Alteon 
începutul sau finele capitolelor sunt 1dentice cu cele dela Neamţul, 
care au putut servi de model De altfel ştim că Ghervasıe 
Monahul lucrase şi va lucra pentru această tipografie 

Ilustratia este bogată, am spus-o Întâlnim mai întâi, cum 
este natural intro psaltıre, pe prorocul David, într'un decor 
luxos, baroc Gravura este înconjurată pe margine de scene din 


1) Cota 1083 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 187 





viaţa proroculm sau dın viaţa altor sfinți Маз departe, urmează 
o serie întreagă de gravurı, de un aspect mai arhaıc, cum s'ar 
părea, ıscãlıte toate leromonahCostantıe Ele întrerup tex- 
tul, căci nu cuprind toată pagana Au ca subiect Mironositele la 
Mormânt, Invierea lu Lazăr, Înălțarea la cer a Fecioare, Vnde- 
carea orbuluı din naştere, Isus şı Samarıteanca, la put Toate se 
disting printr'o mgemoasă împărțire a spațiulu care dă aer şı 
clarıtate compoziție. şı dovedeşte un fel mai vechiu (cel pe care 
il copia), dar şi mai ımteligent de a concepe o ilustrație Char 
acolo unde sunt multe personagu, expresia şı gesturile lor sunt 
semnificative, ca în Invierea Іш Lazăr, on în Isus şı Samarıteanca 
Umbrele sunt rare, și numa: unde sunt absolut necesare Dın 
această priciná, chiar şı stângăcule, cum ar fı greşehle de perspectivá, 
dau un farmec de miniatură orientală compozignlor (Pl. LXXVIII) 

Monahul Ghervas:e, ıscâleşte şı el unele plange, cum ar fi 
cea care reprezintă pe Toma Necredıncıosul Contrastul dintre 
felul cum acesta înţelegea o gravură şi cum o înţelegea C o s t a n- 
tie e ızbâvıtor Dim excesul de umbre саге pune са o pâslă in 
Jurul contureler, dın шпа nedefimtă a lu G h er vasie, rezultă 
o 1magimă aspră, greoaie, puţin atrăgătoare El are totuşi destulă 
expenenţă de gravor pentru a sugera efectul sentimentelor pu- 
termce prin atitudinea trupulu şı a membrelor, chiar atunci 
când figurile sunt mediocru desinate, înnecate în umbre stu- 
foase (PI LXXIX, LXXX, LXXXI şı LXXXII) 

Imagina dela Dumineca tutulor sfinților, pe care am întâlnit-o 
adesea, cu cele două cercun concentrice, cel din mijloc cuprinzánd 
chipul Іш Isus ca Judecător al lumu, ne duce İnapol la cine ştie ce 
compoziție veche bizantină, frecventă chiar şı în Apusul romanic, 
este însă foarte mediocră 

Anul următor (1821) este un an de prefacen politace, în care 
totuşi se tipărește un însemnat număr de pubhcaţu (probabil 
pregătite ma: nainte), dın care însă puține aduc ceva nou sau care, 
prıntr'o înfăţişare armonioasă, să mente să fie examinate 4 Aca- 
thastul » dın Sibiu 1), « Intrebárile şı răspunsurile theologhiceşti ale 
sfîntulm Athanasie celu Mare » 2), traduse de Gherontie dela 


2) Cota 1110 
3) Cota 1111 


www.dacoromanica.ro 


188 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Neamtul, dar tıpârıte la Bucureşti, cu cheltuiala Mitropohtulu: 
Dionisie, sunt cărți fără importanță Prima are o serie de 
mici gravurı cunoscute, cea de a doua un frontispiciu reprezentând 
pe Isus ca arhiereu şı scăht de Ghervasıe Monahul 

Evangheha dela Neamţul 1) (Marte 26, 1821) este însă una din 
acele publicat care dovedesc râvna şı grija cregtineascá şi cultu- 
rală a Іш Veniamin Costacha, ajutat de vredmicn stareț 
de Neamtul, de data aceasta în persoana Іш Ilarie Carte 
masivă, splendidă ca înfățișare, ale căre pagine sunt încadrate 
de un ornament luxos, baroc, printre florile сёгша apar chipunle 
Apostolilor, iar sus Troiţa, Маса Domnulm şi Inger: Gravure 
sunt numeroase, dar de stil difent Unele scene au data 1817 şi 
sunt semnate de Ghervasie După stil, şı încedramentul 
paginelor pare tot de acesta Altele sunt sigur de altă mână, 
sau, dacă sunt de aceeași, pornesc dela modele diferite 2) Cu atâtea 
podoabe, rareom întâlnite în aceeași carte, cu inițialele ornate 9), 
cu numeroasele vignete în text, cu începuturile de capitol, largi 
şı somptuoase, Evangheha mentă epitetul de «model de artă 
tipografică », ре саге rldă Dan Simonescu în vol III al 
Bibl Românestı vechi 

Dın această abundentă ilustrație se cuvine să scoatem în evi- 
dentâ chpunle Evanghelıştılor, ce preced, fiecare, textele al căror 
autor sunt, cu atât mai mult cu cât printre atátea gravor, mal 
vechi şı mai noi care au fost puşi la contribute, ele păstrează 
o unitate de înţelegere sı de tehnică, care ne permite să le con- 
sıderâm opera aceluiaşi artist Totuşi, nu-s la fel de bine imprimate 
Aşa, de pildă, Luca şı Matei sunt imagini slabe, obosite, de aspect 
cenușiu în loc să fie de un negru ımtens, cel putin ın exemplarul 


1) Cota 1120 

1) De Gheryvasac éste semnată Înălţarea, cu data 1817, sar de Maha: 
Protoiereul o Rástigmre, cu un parfum catohe Ingerul, dö pildă, primegté 
în sfântul Potar sângele се curge dın rana de lance, în coapsa Mântuntoruluı, un 
adevărat S-tul Graal 

3) Inaţualele sunt printré cele mai frumoasö ce se pot întâlm în tipăntunle 
de la nos, și ele aparțin la două stilun unele împodobite cu frunze, vrejuri şı 
lujen, altele au îndărătul hterex un pesa) dè caracter clasic, o vedere dë monu- 
ment sau chiar o vederé de oraș, bine înțeles ипар шаг Printre ele apar une 
ori şı persoane, ma: ales chipul Evanghehştalor, de mica proporjn, ora simboalele 
lor, cum este spre pildă o mununatü acvilă, cu arıpele întinse, pentru Ion 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 189 


Academiei, căci intr'un alt exemplar ce am consultat, la Mănăs- 
tirea dın Câmpulung, ele sunt mai bine trase, 

Ce este curios în aceste 1lustratu, este amestecul pe care-l găsim 
în ele de trâsâturı orientale — cum ar fı felul în care sunt dese- 
nati noru ori peisajele ce se văd prin ferestre, — şı caracterul aşa 
de autentic de Renaștere ıtalıanâ al mobilelor dın ntenoare, al 
decorului ce apare în ornamentele lor, mai ales în gravurile се repre- 
zintá pe Luca şı Mata (Pl. LXXXIII) 

Intre aceste man pagine ornate, cu toată sârgunta, cu toată 
măiestria şı cu tot talentul de care ега capabil un gravor dela 
noi, se întinde textul Evanghelulor, întrerupt, destul de des, de 
vignete Ele nu-s toate la înălțimea figunlor Evanghehgtilor, şi 
poate că nıcı raportul dintre gravură şı htera textulu nu este cel 
mai nemenit Litera, de pildă, este ceva cam prea mare $1 prea 
rüsfiratá, cu prea mult alb, pentru ca pagina să se prezinte ca ceva 
bine compus şi închegat 

Pe ıcı, pe colo, la gravurı, curioase interpretă hterale ale 
textului, cum este în parabola Celu cu bârna în ochi, care impută 
altua раш 

Dintre figunle Evanghelıştılor singură cea a Іш Ioan pare să 
poarte inițialele une: semnături, care însă nu se pot cıtı S'ar 
părea cá sunt IU Z şı L sau A 

Poate cá a1c1 s'ar cuveni să vorbim de o pubhcatie în legătură 
cu Evangheha mai sus analızatâ, pe care Academia o posedă 
numai İn imagmi negative pe hârtie fotografică Este aşa numita 
« A lunarea а stambelor (sw) sfinte. Evanghelu, carea acum întâia 
s'au tipánt », la Neamtul, în 1821 Autorul culegern ne informează 
că «la pilda sfinte. Evanghelu le-am întocmit (acele « stambe ») 
de store și le-am tipărit 9, 4puind înainte cuvântul prea cuvio- 
sulu, părntelm nostru Ioann Damaschin, cel pentru sfintele 
1coane, şı puţine graiuri ale altor sfinți dascăl, ca să arătăm ıstorıa 
mai de departe, până ce am început la sfânta Evanghelie » 

Ceea ce ne interesează ре noi nu e textul, cı sunt «stambele », 
adică gravurle, care se continuă pe mai bine de o sută de pagine, 
fiecare pagină prezentând câte o scenă Pe cele ma: multe, poate 
chiar pe toate, le-am mai văzut, însă mai îngnjit imprimate, mal 
bine prezentate Au fost alese după un criteriu strıct 1conografic, 
şı nu după unul estetic, de aceea cele ma: multe sunt rău desinate 


www.dacoromanica.ro 


190 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


sau gravate, mici, de un pronunţat caracter popular, Іа уола întâm- 
plšrn Se urmează cronologic cu publicarea lor, asa ca să se poată 
urmări și lămuri toată viața lu: Isus Printre ele аг merita o atenție 
deosebită la р 10 un Chnstos în mandorlâ, adică in gloria de 
forma une. migdale, frumoasă compoziție, și o nementá înfăţişare 
a îngenlor, la p 31, un peisaj interesant în predica lu loan 
Botezătorul, la р 34, o vedere de oraş, subiect ma. rar tratat, 
intr'o Tentatie a Іш Isus de către diavolul « Pannyhıda 1), împreună 
şı hthea mică », tipărită la Тае, in 1821, Ceaslovul dın Sibiu 2), dın 
1822, şı «Urmare întru preasfánta duminecă a Paștelu şı întru 
toată săptămâna cea luminată v), tot din lași, 1821, sunt cele 
tre. cărți ce se cuvine să mai semnalăm, înainte de a trece la 
pubhcapule anilor următon Prima are o singură gravură inevita- 
bilul Sfântul Gheorghe, а doua, ma multe imagim mici, dintre 
cele ce constituiau fondul tipografia Іш Тоапп Bart, unde 
este imprimată cartea, a treia, întrun chenar Ludovic al 
X VI-lea, o Inviere alm Isus, de leromonahul Costantıe, 
mediocră şı rău trasă 

In 1823 sunt încă şı ma: puţine cărți cu gravurı Niciuna dın 
ele nu se mdică peste aspectul simplu, fără nimic artistic, al celor 
obıcınunte, dın anu precedenti Aşa este un « Acathıst » 5), tipărit 
sub Grigorie Dimitrie Ghica, mitropoht fund Grr 
gorıe, la 1823, în Bucureşti, un 4 Aghiazmatariu muc » 5), sub 
Ioann Sandul Sturza, mitropoht fund Veniamin, 
la Taşı, Calendarul pe 140 anı 9), tıpãrıt tot la București, în 1823 
In Âcatıst se găseşte o gravură, ca frontıspıcıu Buna Vesture, 
semnată de Ghervasie Mon(ahul), urmată de alte gra- 
vurı, toate cunoscute Pentru o carte populară, publıcatıa are 
calıtğtı, ceea се nu ne poate surprinde, dat fund cá ea s'a făcut 
sub Grigorie mitropolitul, el însuși reputat tipograf Nu numa: 
că opera Іш Ghervasıe, pe care de altfel am mai văzut-o, 
este suportabilă, dar paginele sunt încadrate, — aşa cum nu se 


1) Cota 1125 
3) Cota 1154 
s) Cota 1129 
4) Cota 1172 
5) Cota 1173 
в) Cota 1175 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 191 


obicinua decât la volumele foarte îngrijite, — cu chenare de 
plante stihzate, printre care apar chıpurı de sfinți, iscăhte P(o p a) 
Simeon, 1819 

Aghazmatanul, dın contra, este infenor publıcatulor 1eşene 
O singură gravură, ca frontispiciu Fecioara ca Imaculatá Con- 
серпе, 1scáhtá de Simion  Pahdá şı brutală, arhicunoscutá 
Desi cartea are ınışıale împodobite, capete şı sfârşıturı de capitole 
gravate, —un amestec de diverse stilun —, ea rămâne totuși o 
lucrare 1nfenoará 

Calendarul pe 140 de anı a reluat un « Prognosticon $, care în 
realıtate nu este decât o gravură ре care am întâlnit-o adesea în 
cărțile bisenceşti, şı ре care am considerat-o ca o ilustrare a Faceru 
lumu, mterpretare rezultând şı dın ınscrıpfıa (în românește), dın 
partea de sus a gravuru «Ава este ziua şı aşa este noaptea? Ea 
ne duce astfel la săptămâna «creatie», când a fost separată 
lumina de întunenc Proportule imagine: sunt alcı ceva mănte 
Ea este ascăhtă de [oan Zugraf 

In 1824, în afară de « Paraclisul 1) sfântului sfințitulu marelu: 
mucemc Haralambie >, tipărit la Braşov, împodobit de imagina 
aşa de populară а sfântulm celur ma: temut de credincioși, apar 
două pubhcaţn mai de seamă un Catavasteariu 2), la Blaj, sub 
Ioann Bobb, acum consılıer aulıc (sfetnic dın năutru) şi 
q comendator a luminatulu ord al Impăratulu Leopold», şı o 
Psalure 3), la Neamtul, în Domnia lu Ioann Sandul Sturza, 
sub Veniamin, staret fund Dometıan 

Catavasieariul este o carte de mıcı proportu, neghjent trasă şı cu 
câteva foarte naıve ilustraţii Prıma,frontıspıcıul, este о vedere a Mă- 
năsturn dın Blaj, deasupra căreia plutesc în nori, protectoare, rmagi- 
mule Sfinte Treımı, a Fecioare. şı a Іш loan Botezătorul, printre 
îngen (PI LX XXIV) Este un bloc vechiu, din secolul al XVIII-lea, 
sscăht V 1a1c u, repus în circulaţie, însemnat atât fiindcă ne învede- 
rează nevoia tipografulu de a schimba temele ılustratulor sale, cât şı 
ca document, cu toate narvităţale şı ınsufıcıentele realızâru Sfárgitu- 
rile de capitol, pe care le vedem ıcı şı colo, nu sunt ma: bune 


1) Cota 1213 

3) Cota 1205 Prima gravură, mânăstirea dela Blaj, este reprodusă alătur de 
Mohtvenicul dm Blaj, dela 1757, în Bibl Rom Veche, vol. TI, р 141 (Cota 36) 

3) Cota 1216 


www.dacoromanica.ro 


192 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Psaltirea este o carte de însemnate proporţu, debutând prm- 
trun titlu gravat, mai vechuu, cel care apărea şı în Cuvintele lur 
Efrem Syrul, dın 1818, tipărite tot la Neamţul Acele imagini, în 
care se reprezintă muncıle Apostolilor, în douăsprezece meda- 
hoane, n'au însă nıcıun fel de legătură cu psalmn, conținutul ace- 
stu volum Frontıspıcıul este şı el împrumutat dın aceeaşi pubh- 
cape, îl întâlmsem însă şı mai namte İnâlfarea dın 1817, 
iscăhtă de Mo(nahul) G her v(a sı e) Маз departe, ne întâmpină 
figura lu David, adică cel putin o gravură nemenită, potrıvındu-se 
cu textul Regele proroc este în manta bogată, într'un palat, 
cântă dın harpă, uitându-se ca un executant İntr'o orchestră, 
după note muzicale ma: mult virtuos decât poet ınspırat Ün al 
doilea chip al proroculu, de та man ргорогўи, impunător, de 
un frumos stil, este slab tras, cu lacune, ceea ce dovedește că era 
mult prea uzat, deci o gravură ma: veche 

Câteva vignete dın vıeata Mántustorulus, şı ele parcă de aspect 
cenușiu, deci destul de mult întrebuințate mai nainte, înveselesc 
pagınele, la compunerea cărora s'a pus destulă grje Aşa sunt 
Nasterea, Tăierea împrejur, Botezul, etc , unele prezentate în în- 
cadramente florale, altele singure Una dın aceste vignete, cun- 
oasă şı de aspect barbar, împreună Invierea, Mıronosıfele la mor- 
mânt, Noh me tangere, Iadul $1 ea este pahdă, fundcá тал fusese 
întrebumţată Se continuă astfel întreg repertorul Neamţului: 
Vindecarea bolnavilor dın scăldătoare, Adorarea sigle: lu Dum- 
nezeu Savaot, Fiul rısıpıtor, Moise înnecând oastea Faraonului, 
un Evanghehst Ioan (iscăht de P Simeon), о Sfânta Paras- 
chıva, Sfântul Necolae (iscăht de Protoierei Mihail) 
multe chıpurı de sfinți, printre care un Petru şı Pavel (Gher- 
vasıe Mo(nahul) de aspect baroc In fond, un fel de 
trecere İn revistă a atâtor blocun de lemn, ce se găseau 
la „Neamţul, un repertoriu al lor, nu însă o carte bine com- 
pusă, cum am avut ocazia să menționăm câteva, în cursul acestu 
capitol 

Totuşi, Neamtul ține să-și păstreze reputația, mulțumită 
mitropohtulm Veniamin Celelalte două tiparniţe, сеа dm 
Blaj şı cea din Sibiu își încetinuseră de mult ritmul productiei lor, 
fără să-l oprească însă complect, cum vom constata în anul urmă- 
tor, 1825 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 193 


In Martie 1, a acestui an, apare la Neamţul Anthologhron 1) ce 
se zice floarea cuvintelor, «care cuprinde întru sine toată slujba 
dumnezeeştılor prazmce şi ale tuturor sfinților de preste tot anul» 
Domn era atunci tot Ioann Sandul Sturza, Mitropoht, 
Veniamin, iar stareț al mănăstim, Dometian Titlul 
are un incadrament cu compartimente, sus cu Sfânta Treime, între 
Fecioara şı Ioan Botezătorul, jos Inšltarea Domnulu Pe laturi, 
în opt medalioane, sunt « ceatele АпрһеШог , ale Apostolilor, ale 
Ierarhilor, ale Mucemtelor, de o parte, de cealaltă, 4 ceatele Patriar- 
hılor legu vechi», ale Prorocilor — în frunte cu David şı Aron — ale 
Mucenitelor (deosebită de prima) şı ale Cuviogilor Printre aceste 
medahoane circulă ramun de plante şı de flori, care le încadrează 
Decoratie impozantă, dar destul de rău executată, în care mi se 
pare cá se recunoaște stilul stufos al lu Ghervasıe Ca fron- 
tispiciu, Stema Tšrn Urmează apoi, destul de masive, capete de 
capitol, cu figun sacre printre ramurı de flori, totul imbácsit și 
rău imprimat 

Această publıcatıe, inferioară dacă o comparăm cu cele bune 
dın trecut, trebue să fie considerată totuşi ca o capodoperă dacă, 
din contră, o punem alături de ceea ce iese atunci obicinuit dın 
tipare Се să spunem, de pildă, despre < Bucoavna pentru învăță- 
tura ргипсьог » 2), scoasă cu cheltuala lu Anastasie Нарт 
Gheorghie Polizu, la București, în 1825? Un soldat grec, 
purtând în mână un filacter, se prezintă în fata unor copu ca să-1 
înveţe hterele In jurul lux un elefant, vase scumpe și, la dreapta, 
pe о cohnă, un templu, la umbra unor copaci Cea mai barbară 
imaginá ieșită din mâna țăranilor dela Hăşdate este o minune de 
execuție şı de pricepere grafică faţă de această imagine grosolaná 
şı ınformü 

Dacă mai menționăm « Scrisoarea Moldove. de Dimitrie 
Cantimir, Domnul ei»?), tipărită la Neamtul, la 19 August 1825, 
este pentrucă titlul este încadrat într'un frumos chenar, dintre 
cele care se găseau în tipografia mânâstırel şı fusese întrebuințat 
pentru cărțile plăcute, din trecut 


1) Cota 1232 
3) Cota 1233 
3) Cota 1234 


13 


www.dacoromanica.ro 


194 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


« Cartea de mână împreună cu Calendarul pre 1825 » este tipă- 
тїй de Zaharia Carcalechi la Buda şı cupnnde «cma 
1coane », toate luate dm străinătate, cum se obişnuia când era vorba 
de astfel de publıcaşı Una arată 4 Donaueşınghen în Hertog- 
tumul Baden », satul unde izvorăște Dunărea Celelalte sunt vig- 
nete de cap de pagine cu scene sımbolızând cele patru anotımpurı 
Costumul persoanelor e din vremea Impenulu Dacă le menționăm 
deși n'au niciun raport cu € grafica românească s, fund de-a-dreptul 
împrumutate din pubhcatu similare din Viena sau dın Buda, este 
pentru cá sunt oarecum primele dın acest gen Pentru cele ulte- 
rıoare ne vom mârgını să numim volumul în care le întâlnim, fără 
a adăoga nıcıun fel de comentar sau de anahză 

Octoihul din Blaj 1), sub Ioann Bobb, este o carte însem- 
nati Prezintă două felun de gravun unele pare-se de origme 
locală, pentru capete şı sfârșitun de capitole, slabe şı de caracter 
rustic, alta, frontispiciu, mult mai interesantă şı de un caracter 
mai savant Este un Ioan Damaschin, în celula sa, силов şı de tıp 
probabil occidental Pare să fie un fragment dintr'un bloc mai 
mare şi mai vechiu, dm care a rămas un crámpei de :scăhtură, sau 
de dată, cu htere latine ANN (РІ LXXXNX) 

In anul 1826 se întâlnesc ceva ma. multe pubhcaţu, fără însă 
ca ele să ве rıdıce preste nivelul celor comune dın ann piecedenți 
O bucoavnă 2) tipărită la Braşov în tipografia Іш Frantisc de 
Sobeln, prn Fridrih Avgust Herfurt, prezintă o 
Sfánta Trerme, care este tot aşa de monstruoasš la aspect ca şı cea 
dın Bucureşti, tipăntă anul precedent, « Evanghelıstarı 9), care 
cuprinde urmarea Evanghelstior, «de unde să încep şı unde să 
sfârșesc +, alcâtut de Manoil Glizonie în prima Domnie 
a lu Ioann Sandul Sturza, cu cheltuala lu Ven1a- 
min Mitropohtul s'a tipărit la Iași, în 1826 Este evident mult 
mat important, prin format ca şı prin grija ce s'a pus la tipănrea 
lu Titlul, care este pagina cea mai reuşită, apare sub forma unu 
încadrament format din bucăți Cea mai omginală este partes de 
sus, de un caracter pronunțat rococo, stil asa de puţin în concor- 


1) Cota 1242 
2) Cota 1267 
з) Cota 1273 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 195 


dantá cu vechea noastră tradiție și aga de rar la noi, în genere La 
mijloc, este o Invierea a Domnului, pe latun ce: patru Evanghelıştı 
cu sımboalele lor, slab desenafı, rıdıculı ca înfăţişare, destul de 
calm printre decorul ce-i încadrează, care are aerul cá sboară 
în toate părțile, în linn frânte on curbe Dedesuptul acestui cap de 
capitol, utihzat ca partea de sus a chenarului titlului, sânt cele 
tre. latun ale altm încadrament floral, hnigtit. şı fără pretentu, pe 
care-l cunoaștem dın pubhcaţu antemoare Partea de sus este 1scă- 
ша de lere Simeon 

La Neamţul, Dometıan el însuși, stareţul, publıcâ la 1 
Ma 1826 «Cartea sfătuitoare pentru păzirea celor cıncı simpm 1), 
a náluciru şı a ишп gi pentru aceia саге sunt îndulcırıle ceale 
duhovniceşti şı chiar ale minţu» Este o traducere dın grecește 
după «Nicodim, monahul dın Sfântul Munte» Cele ma fn- 
semnate dintre gravurile pubhcate în această carte, ce, în plus, 
cuprinde multe capete de capitol şı mıtıale împodobite, sunt două 
foarte interesante şi destul de îngrijite portrete unul al autorului 
cártei, al lu Nicodim dela Sfântul Munte, celălalt al lu Ter o- 
theiu Naxıul, care a publicat pe a sa cheltuială textul orıgınal 
grecesc Impresia mea este că aceste portrete sunt copiate (deci 
inversate) după exemplarul grecesc şı că lı s'a adăogat, pe urmă, 
textul românesc din jurul capului, în 1826, anul tipănre: la noi а 
cárte Ре lângă faptul cá hnule merg în aşa fel (dcla stânga la 
dreapta) încât desenatorul ar fi trebuit să fie stângacıu ca să le 
execute în dılecfıa İn care apar în pubhoația moldovenească, jos, 
la portretul lu Nicodim, sunt două htere inversate, rest dın 
gravunle primitive ce au servit de model (ThE), леге care au 
fost mtenfıonat şterse în cel lalt portret (РІ LXXXVII) 

Unele dın gravurile de alcı vor reapare în İrmologhıonul dela 
Neamţul, din 1827 Vom vorbi de ele cu această ocazie Tot aşa 
de importante ca şı portretele mı se par însă cele două gravurı, 
explıcatıve ale textelor în legătură cu inima, de sigur primele 
planşe anatomice la пол, foarte curat imprimate ¿ce fel de formă 
are inima omulu dupre anatomu (adecă spintecătoru omului) ce. 
ma: de curând» Ambele categorn de gravun, portretele ca şi 
planșa anatomică, fac dın acest volum unul din cele mar pre- 


1) Cota 1283 


13* 


www.dacoromanica.ro 


196 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


фоаве din câte s'au tipărit la noi în secolul trecut și poate din 
totdeauna, ca document dacă nu ca valoare estetică (21 LXXXVI) 

La Buda, sub autontatea mitropohtulu Stefan Stra- 
timirovici din Carloveţ, al căru nume a apărut de mai 
multe om în cursul acestuı capitol, se tipăreşte un «Octoih 1) cu 
catavaslerlu », în tipografia unıversitâtu din Pesta, la 1826 Ca 
frontispiciu, un Ioan Damaschin, in plınâ pagină, apoi, mai multe 
capete de capitol 

Tot dincolo de munt, la Sibiu, în tipografia lu Ioann Bart, 
se scot două lucrări de mică însemnătate un Octoih mic?) şı o 
Psaltire 3) Prima conține un frontispiciu cu chıpul lu Isus, ca 
arhiereu, pe tron, cea de a doua, destul de slabă ca înfățișare şı ea, 
în fata textulu, un David prorocul într'un chenar tipografic, аро, 
în faţa cântăm lu. 4 Mois $, acelaş Isus ca Arhiereu, pe care l-am 
văzut şı în Octorh, iar ceva mai la vale chipul Maıcu Domnului 
Totul mediocru şi de aspect rustic 

In sfârşit, din 1826 sunt şı Gravurile Marcu luv Damnezeu, ce 
la Răstignirea și îngroparea fuuluı său cu plângere ртйза 4) », alcă- 
tute şı date la tipar de Simeon Logothet Pe frontis- 
pıcıu, două gravun neînsemnate Răstignirea şı Ingroparea lu 
Isus 

Trecând la anul 1827 şı oprindu-ne la ceea ce s'a publicat în 
Moldova, unde, deşı mai bătrân, Veniamin își continuă actı- 
vitatea, vom începe examinarea cărților cu așa numita ¿.Apan- 
tlusma, adică adunare de flori, feahun de fealıurı de rugâcıunı umi- 
heioase » 5) Este o publicație de frumoase proporţu, destul de atent 
făcută, deși vignetele şi ornamentele, inclusiv gravura cea mai în- 
semnată, cea din fata textului, sunt retıpârırı Totul este de cal- 
tate ınferıoarâ dın punctul de vedere artistic şi chiar ca prezentare 
tipografică Gravura din fata textului este compoziția în care İnğl- 
yaren Іш Isus apare într'un chenar de Evanghelıştı şı de Apostol, 


1) Cota 1284 Pe Stratimirovici lam mai întâlnit în trecut, când 
a fost vorba tot de un Octoih, cel dela Buda, dın 1811, şı 1 vom mai întâlm în 
vutor 

3) Cota 1285 

3) Cota 1288 

4) Cota 1290 

š) Cota 1299 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 197 


- 


având în partea de sus Troiţa, între Fecioara Mana şı Ioan Bote- 
zătorul Este una din imaginile ce se puteau observa în Cuvintele 
lu Isaac Syrul, tipănte tot la Neamtul, în 1819 

In aceleaşi teascurı, în Martie 15, se imprimaee un 4 Irmolo- 
ghon împreună cu rânduiala mease: » 1) In ambele cazuri stare- 
şul era tot Do m etian, pe care l-am văzut ostenindu-se și în 
trecut, întocmai ca şı predecesoru sši, spre a a păstra bunul re- 
nume al tıpârıturılor ieșite dın această ilustră tipografie Insemnate 
ca gravun sunt frontispiciul, cu aceeași icoană descrisá mai sus а 
Inülpíire: Domnulu, și chenarul înflont, în care apare titlul, che- 
nar întrebunţat adesea la Neamţul, când numai în acest scop, 
când pentru a forma încadrament de pagină  Vignetele, cum 
ar fi cele în care se ilustrează Mınunea pâınılor şı a peștulor, sunt 
cât se poate de rău executate 

La finele cârtu din contra un sfârșit de capitol extrem de plá- 
cut Acolo m se spune încă cine a fost « prubarm », adică supra- 
veghetor al tipănm Fılotheu Monah Incă odată suntem 
nevoiți să repetăm, tocmai fundcă e vorba de o publıcatıe cu multe 
menite, că partea decorativă e excelentă, pe când gravunle propnu 
zise, luate de 1с1 şı colo, sunt mediocre (РІ СХШ) 

Bucureștu, dela care de multă vreme nu mai văzusem nimic de 
seamă ca producție tipografică, de data aceasta ne prezintă două 
volume Unul, tipánt de Mathei Bábeanul, tipograf, este 
4 Cartea falosıtoare de suflet» ®), celalt este < Tomul al doilea al 
Antholeghiew dupre așăzământul sıstımı cen noao a musichiei 
bıserıceaştı » 3), în vremea lu Grigorie Dimitrie Ghica, 
mutropoht fund Grigorie Această Anthologhie tradusă dın 
grecește, este opera lu Macarie ieromonahul «dascălul 
şcoalelor de musıchıe a patrie » 

Prima publıcatıe este un elegant în 40, cu pagınele încadrate şı 
cu inițialele frumos împodobite, cu Пот şı bustun de sfinți Chiar 
şı cele care sunt semnate de P(opa) Simeon şı datate 1819, 
în reahtate sunt modele ma: vechi, reluate și copiate Este ceea 
ce se întâmplă obișnuit, cu cât ne depărtăm de începutul secolului, 
când tot se mai păstrau bunele tradiții dela tıparnıtele de pe la 


Cota 1313 
3) Cota 1302 
3) Cota 1316 


www.dacoromanica.ro 


198 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


mănăstarile şı mıtropolule noastre Aceleaşi cl.enare, capete și 
sfârşıturı de capitole, рппіге care cele 1scăhte de Simeon şı 
datate 1819 se vor întrebuința și aci 

La Sibiu, la Ioann Bart, se tipăresc «Sfintele şı dumne- 
zeeștile Lıturghu 91) «cu slobozema înălțatiulu crăesculu Gu- 
bernium », in 1827 Cele mar frumoase gruvurı sunt două ıma- 
gum de caracter popular, in hnu puternice, fără тео dehcateţă, 
totusi cu un aer impunător, ale sfinților Ioan Zlatoust şı Vasile 
cel Mare Ele sunt încadrate într'un ornament derivat din vechile 
mimatun Le-am întâlmt în trecut Se mai pot semnala câteva 
capete de capitole 

Mult mau plăcută la înfătușare este prezentarea Cuvintelor 2) 
4 puţine oarecare din ceale multe ale celui întru sfința părintelu no- 
stru Ioann Gură de Aur» Traducerea, din ellineşte, este chiar a 
Mitropohtulu Grigorie, iar tipograf este acelaş Mat heı 
Bábeanul, din Bucureşti, care tipánse şı Cartea folositoare 
de suflet, tot în anul 1827 Titlul constă dintr'un frumos încadra- 
ment de arhitectură şi plante stılızate, iar frontıspıcıul este chiar 
stema tím Dar cea ша: plăcută dintre gravuri este chipul Sfân- 
тшш Ioan, în faţa textului, întrun chenar floral Este probabil o 
gravură ce mai servıse unei cărti de format ma: mic (insenpția 
este în slavoneşte), căci dimensiunile gravuru sunt în disproportie 
cu cele ale pagine: in foho 

Am spus cá este vorba de o carte importantă, îngrijită, reuşită, 
mai ales comparată cu producția mijlocie a epoceı Găsim în ea 
capete de capitol ce пе rețin atenția, aparținând însă la două stılurı 
deosebite, unul ornamental pur, luat dın regnul vegetal, altul în 
care predommá figura umană Ca vignete în text menționăm urmă- 
toarele Coborirea Sfântulu Duh, Judecata de apos, Christos cobo- 
rindu-se în ad, Bunul Păstor, Сез tre. Сга conduşi de stea, etc 

Psaltırca 3), tipăntă tot în Bucureşti, în acelaş an (1827), este 
mai putin reușită Compoziția cărțu este acecaşı un tıtlu, İntr'un 
chenar de flon stihzate, stema țări ca frontispiciu, imiţiale or- 
nate, vignete, capete de capitol Cea ma: importantă dintre gra- 
vurı este însă imagina proroculu David, şı ea în acelaș chenar flo- 


1) Cota 1315 
3) Cota 1312 
3) Cota 1324 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 199 


ral, printre care apar medahoane de sfinți, pe care le-am întâlnit 
în titlu David, pe un tron înalt, în haine impenale, încoronat şi 
cu sceptrul în mână, deschide cartea psalmilor, aşezată pe о masă, 
în faga lu In stânga, un vas oriental cu flor In fund, un foişor 
cu stâlpi de piatră, între el cu perdele, 1аг în dreapta sus, Sfântul 
Dub trimițând mspiraţia sub formă de raze Frumoasă și sugestivă 
imaginá, de cel mai autentic stil răsăritean, ascăhtă de Р Sı- 
meon, nume pe care l-am întâlnit în josul unor gravun atât 
de deosebite, şı atât de megale între ele, de la cele cu adevărat 
barbare, lucrate tárünegte, până la cea de acum, în care sc simt 
preocupări artistice cu mult mai înalte Aceste diferențe nu se pot 
explica altfel decât admițând cá Popa Simeon era İn realı- 
tate un gravor meşteşugar care nu inventa nıcıo dată nimic, ci 
se mărginea să copieze, când lucru ma. bune, când altele ınfe- 
moare, după împrejurăn şı nevoia chenților 

Anul următor, 1828, tot din Bucureşti ne vin cărțale cele ma. 
numeroase şı mai importante Un Acatıster!), tipănt la Mitro- 
pole, are paginele încadrate în aceleaşi chenare cu flor şı cu 
medaloane de sfinţi, care se tot repetă în ce se publica, de dimen- 
sium mai importante, în acest oras Ca frontispiciu serveşte Buna 
Vestire а Іш Ghervasie Monahul, pe care o cunoaştem 
dın Acatistul dela 1823 Urmează alte gravun şı 1ncadramente, 
unele semnate Sim é on 1819, şı ele luate din aceeaşi publıcatıe 
dela 1823 91 Simeon, şı Ghervasıe făceau parte dın 
tipografia Neamţulu Opera lor este însă bine venită şı la Bucu- 
reşti, de când Grigorie, Mitropohtul, el însuși « monah» dela 
Neamţu, se suse pe tronul episcopal al Bucureștilor 

€ Cazanule, ce cuprind în sine Evanghelule tâlcuite ale dumı- 
песЦог de preste ап » ®) sunt desăvârșite tot la Bucureşti, de 
Bábeanul, care ajunsese tipograful Mitropohe S'au început 
a se tıpărı sub Grigorie Dimitrie Ghica, dar nu s'au 
terminat decât « după ce auintrat aicea armiea prea putearnicu 
Impărăţu a toată Rosıea +, nutropoht fund Grigore, cu chel- 
twala episcopilor de Râmnic, N e o f1 t, şi de Buzău, Chesari1e 

Ornamentele le cunoaştem sunt cele întâlnite în publıcatule 
dın anı precedenţi, atât în ce priveşte chenarele titlului şı ale 


3) Cota 1356 
*) Cota 1361 


www.dacoromanica.ro 


200 GRAFICA ROMÂNEASCA 


pagınelor, cât şı cele ale ıntıalelor Unele din acestea redau scene 
sau personagu, cum ar fi Sfântul Onofrei, Danul, Răstigmrea 
Domnului, ete Multe sunt identice cu cele din Evangh ha de la 
Neamţu dın 1821, famihară Mitropohtulu Grigorie İn fața 
textulu se reia o scenă adesea utılızatö, însă într'o versiune 
foarte veche, dela 1678, 1scáhtá de Ivan Bacov Este vorba 
de acea curioasá compoziție, care s'ar putea numi Soborul sfıntılor, 
şı care ilustra în genere Dumunıca tutulor sfintilor Am întâlnit-o 
de multe on şı nu ma: departe decât in Psaltirea dın 1820, 
dela Bucureşti Este drept că versiunea ma: veche este ma: bine 
desinată, deși mai ea nu face parte dintre gravunle interesante 
prin execuție, dela noi 

« Învățătura crestunească » 1), din același an, în acelaşi loc 
trasă, este o publıcatıe de mici dimensiuni, pe care o suprave- 
мата tot Mather: Bábeanul Are o singură gravură Isus 
ca judecător « Patericul, ce cuprinde în eme cuvinte folositoare ale 
sfintilor bătrâm » 2), a cărm tipănre a ţinut mai multă vreme, 
s'a terminat çı el în 1828, sub invazia rusească, ca şı Cazanule 
Puţine gravun, printre care titlul, având sus pe Sfıntu Impărați 
Constantin şı Elena, nelıpsıtı in pubhcoatule bucureştene, câteva 
capete de capitol şı initiale ornate 

La laşi, la aceeași dată (1828) apar două tıpârıturı un «Ca- 
thuhasw sau învăţătură pe scurt pentru hrıstıanıtate 92), o carte 
ce se adresa deci unu таз mare număr de cititor, tipărită cu chel- 
twala lu Veniamin, Grigorie İconom fund « ostenı- 
toru» şı un Molebnıc, adecă carte cu rânduiala rugăciunilor 
pentru Împăratul a toată Hossiea, cum să se urmeze » 4) Ultima 
s'a tipănt dın porunca Іш Veniamin, la Mitropokhe, în lume 

Prima are ca frontispiciu pajura rusească şı ceva mai departe 
vechiul şı obositul chip al Sfântulu Gheorghe, așezat în fata 
textulu Mai apare încă un cap de capitol semnat Ieromonahul 
Costantie, cea de а doua, imagina Fecioare ca Mireasă 
nenuntitá, este semnată Simon, çı teribil de grosolană De 
altfel am mai văzut-o, dar parcă mcăen aga rău imprimată Dımen- 


3) Cota 1371 
) Cota 1375 
3) Cota 1360 
4) Cota 1374 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 201 





smumle el fund în disproporție cu mărimea în 40 a paginei, 1 s'a 
adăogat chenarul de plante şi flori, deasupra cu o coroană, pe 
care l-am văzut adesea la lași, pentru а se măn portiunea orna- 
mentată, şı astfel a se armoniza cu suprafaţa pagine! ȘI alcı apar 
capete de capitol semnate de Costantie, sfârşıturı de capitol 
şı inițiale ornate 

In 1829 şı 1830 Taşu şı Neamtul își încetinesc activitatea, pe 
când, din contra, la București şı la Sibiu se tipăreşte destul de 
mult, deși cahtatea lucrărilor ieşite din teascurı este ma. mult 
decât mediocră 

La Sıbıu € Acathustul prea Sfinte, Născătoare de Du” nezeu» 1), 
tipănt de Ioann Bart, este o carte populară Inccpe cu un 
frontispiciu, reprezentând pe Sfântul Nicolae, urmat de câteva 
capete de capitol, fără importanță 

Desi gravunle în lemn ce apar în Biblioteca Românească a 
lu Zaharia Carcalechi (Buda 1829—1830) sunt de-a- 
dreptul împrumutate dela publıcatu apusene şı aparțin fondulu 
tipografiei Universităţi Ungariei, se cuvine totuși a le menționa, 
atunci când vorbim de gravura în lemn dın Tánle Române Ele 
sunt o probă а gustulu ma. rafinat a celu care le folosise 
şı care simţise nevoia să orneze paginele cârfu ce întreprinde cu 
altceva decât vignetele ndicule de care se serveau contemporann 
să, în cărțile laice Cele rehgioase, din ferire, aveau stilul lor, 
se bazau pe o tradiţie, nu se puteau asa de uşor supune moda, 
deşi şı alcı se poate urmăn decadența, o diminuare а İnfelegeru 
care merge până la adoptarea unor imagini dedesuptul orıcârel 
critice 

In plus, cárple lu Carcalechi au circulat, aspectul lor, 
felul cum ele erau compuse şı prezentate tipografic, n'a putut fi 
fără urmăn Le menționăm, şı trecem mai departe 

q İnirelârı g. râspunsurı theologhicesu ale Sfântulu Athana- 
sie celu Mare » 2) tipăntă în Bucureşti în 1829, «după venea 
armei a preaputermeului şı a toată pravoslaviea apârâtorlu, 
Necolae Pavlovıcı, Împărat a toată Rossıea?, este о 
reeditare, cu aceleiași gravuri şı ornamente, a ediției din 1821 


1) Cota 1407 
3) Cota 1421 


www.dacoromanica.ro 


202 CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


« Mitologha pe lımba româ 'ească s, cu şaızecı şı trel de icoane, 
de Stanciu Cápátineanu!l), «profesor scoalelor natıo- 
nale p, se tipăreşte la Craıova, în 1830 Este prima dată că numele 
oraşulu oltenesc este pus în legătură cu o publicație de oarecare 
importanță Deşi cea mai mare parte a gravurilor, cele şaizeci și 
tre. de 1coane, sunt htografiate, aşa încât va trebw să ne ocupăm 
de ele într'un alt capitol, vigneta ce apare pe pagina de titlu, 
care este evident împrumutată dintr'o publıcatıe franceză, poate 
cumpărată (ca bloc de lemn) chiar în Franţa, este o gravură mică 
în lemn, de toată frumusețea, una din cele aşa de potrivite şı de 
ingenios găsite, care fac din veacul al XVIII-lea francez una din 
epocele capitale dın storia gravuru ornamentale în lemn 

q Ceaslovul Mare, acum a doua oară tipánt » 2), cu blagoslovenia 
episcopulu N e o f y t al Râmniculw, acum ç vechil şi ocârmuntoru 
al sfinta Mitropolu s şı cu cheltuaala lu Vasilie Manole, 
se lucrează între lume 1 şı Octomvne 31, in 1830 Este o carte 
de format impozant, în două cerneh, cu ornamente şi gravuri, 
dar de o cahtate artıstıcâ submediocră Unele ımagını, pe care le 
cunoaştem dın publicatu арїегоаге, au devenit aşa de grosolane, 
încât ma: cá nu le mai recunoșteam, iar nivelul lor s'a coborit 
până la cea ma: de Jos treaptă a gravuru, cea dın Bucoavne, de 
pildă Arta tiparulu rehgios nu „е putea İnjosı mai mult Ca 
pildă, horoscopul dela р 279, copie mızerabılâ a aceleiaşi imagini 
dın publıcatıı precedente, cea în care nı s'a părut că trebue să 
vedem, o scenă din Facerea Lumu 

* Același lucru se poate spune şı despre Psaltirea rusească 3), 
tipărită în Bucureşti, în Iuhe 1830, cu cheltuiala luu Anastasie 
Hagi: Gheorghie Polızov galu Stefan Popovıcı 
Gravurıle semnate de Ieromonahul Costantıe şı Monahul 
Ghervasie (de altfel ex sunt се ша pretuğı furnısorı de 
Üustratuü sacre în aceste vremuri), sunt asa de rele, aşa de dıfe- 

1) Cota 1479 

*) Cota 1480 Frontısplcıu va f; Invierea, сеа a leromonahulu Costa ntie, 
în faţa є М nologhronulu: s, un Isus pe tron, urmat de Bună-Vestirea lu G h e r- 
vase, pentru Acathist, de Fecioara cu Pruncul, pe tron, la Canonul de rugă- 
cıunı către prea sfânta Născătoare Uneorı numele artistului primitiv a fost strı- 
cat cu dalta, de tipograful care întrebumţează acum blocurile, ca să nu se ştie 
ale cu au fost, 

3) Cota 1495 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 203 


nte de cele semnate de aceiași artıştı, prin pubhcatule antenoare, 
încât de sigur ele nu-s opera lor, ele sunt opera unor copıştı 1gno- 
rantı şi neindemânatecı, care, pornind dela producția acestora, su 
reprodus în blocul de lemn până şı semnătura Este imposibil de 
admis ca naşte tipograf. experimentați, oricum, chiar atunci când 
lucrau cu oarecare neghjentá, să fie autorn Invieru lu Hristos, 
sau a celorlalte ılustratu, pe care le putem pe drept considera ca 
un trst produs al grafice. noastre. 

Ceaslovul dm Sibiu, seșit dan tipografia Іш Ioann Bart, 
în 1830, ne readuce câteva din cele mai frecvente ilustratu dın 
trecut, însă destul de slab ımprımate Sfântul Nicolae, Izvorul 
Tămădwru, Isus împărtăşindu-se şi altele Și асі decadenta e 
completă şı ıremedıabılâ 

Cartea rehgioasá se va mentine, evident, însă ılustratıa e. va 
trece printr'o perioadă întunecată, din care nu s'a mai ridicat, 
decât cu mare greutate şı în chip cu totul exceptional Introdu- 
cerea ılustratulor de caracter mecanıc va apare ca un avan- 
тарти, de саге toți se vor grăbi. să profite Inlocurea vechiulu 
stil din arta zugrăvitulu cu stilul apusean nu numa: va uşura 
această transformare, cı o va grăbi cu toată puterea Cartea veche 
era echivalentul, în tipografie, al unui stil, care nu mai găsea înte- 
legere şı cu atât mai puţin admiraţie 

Din acest punct de vedere data de 1830, la care s'a oprit Bıblıo- 
grafia Românească Veche, pentru pubhcatule de caracter religios 
este dephn justificatá 

Ce s'ar putea adáoga la lıstele aga de complete, cuprınse in 
volumele Biblografie? Nu mare lucru On de câte on se va publica 
un volum nou, se va recurge la vechiul fond al tipografnlor, la acele 
nenumărate blocun de lemn, care se vor trage mai neglijent decât 
în trecut, aşa încât aspectul ilustrajulor cunoscute şı prea 
cunoscute, va fi departe de a produce multumırea ce ne pro- 
curau stampele vechu 

De două on însă, după data de 1830, întâlnim tapârıturı 
interesante Prima dată, una apare în Braşov şi, fără să fie 
de o cahtate superioară, ne dovedeşte, o dată mai mult, 
ıntensıtatea vieţu culturale româneşti dın acest oraş de graniţă, 
râvna cu care el doreşte să participe la tot ce interesează 
şı întăreşte evoluția noastră spre o viaţă intelectuală hberă, către 


www.dacoromanica.ro 


204 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


mijlocul secolului al XIX-lea Cea de a doua, mult ma: importantă, 
este în legătură cu activitatea binecuvântată de Dumnezeu а lu 
Veniamin Costachi: Ea se prezintă încă sub aspectul 
măreț al celor ma: bune pubhcaţn dela Neamţu şi, ceea ce este și 
mai important, ne oferă opera unw gravor nou, tot aşa de talen- 
tat, tot aşa de conștient de ce se cere une: bune ılustratıı comen- 
tatoare de text, în spiritul arte noastre, ca cer ma. bum süpáton 
în lemn din trecut, de la începutul secolului 

Publıcatıa dın Braşov este un «Orologhion adecă ceaslov 41), 
tipánt în 1835 de Ioann Gátt(?), sub Domnia lu F e r d ı- 
nand Intáiul Ea este ıeşıtã dın eforturile unıte ale Mitro- 
polıtuluı din Carlovet, Ștefan Stratımırovıcı, şı ale lu 
Vasilie Мора « pravoslavnıc episcop de legea grecească neu- 
nitá » din Ardeal Cheltuiala а fost suportată de cunoscutul mece- 
nat braşovean, Constantin Boghıcı 

Titlul este compus din ornamente de forma unor bastonaşe în 
stilul Ludovic al XVI-lea, printre care sunt așezați, la cele patru 
colturi, се patru pârıntı а bisenon, în mijloc sus, Troita Fronti- 
spicuul este Isus pa cruce, înconjurat de mai multe compartimente, 
în care se află instrumentele Patime: Este vechea şı arhicunoscuta 
ımagınâ, de o executie atât de neghjatá, de data aceasta — căci 
iscăhtura diferă uneon, insuficienţa maestrului rămânând aceeaşi — 
semnată de Mıhaıl Маз multe capete de capitol, în genere mai 
bine trase decât gravurile, sunt obicinuitele semne tipografice de 
stil Ludovic al XVI-lea, până ce ajungem la o nouă gravură, 
naivă, mızerab.lâ ca desen şı reahzare, reprezentând pe Sfințu 
Volevozı Mihail şı Gavnl, în mijlocul une: cete İngereştı Ma 
departe un Inger Păzitor, cu nimic superior acestora, de o neîn- 
demânare atât de evidentă, încât once gravură populară dela 
Nicula şı Hágdate pare ceva foarte corect în comparație, scena 
adoraţaei sigle: Іш Dumnezeu, pornind dela modelul cunoscut, dar cu 
mıcı modificăn de detahu şı, bine înţeles, în același stil de o nar- 
vitate strıgâtoare İn sfârşit, un Isus ieșind din potirul cumini- 
cătun, cu се patru Pünnp а bisencu, în colturı 


1) Ambele aceste volume au fost cercetate în bibhoteca Mănăstiru Radu 
Negru, din Câmpulung (Muscel) Profit de această ocazie spre a mulțumi 
Părintelui Miron și celorlalța călngăn pentru bunăvoința ce mi-au arătat cn această 
împrejurare 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 205 


Ce este mai curios este că textul nu e rău tıpârıt, din contra 
Indiferenţa însă a autorilor şı a publıculur, poate chiar перпсе- 
регеа lor, faţă de ılustratu, este cu totul surprinzătoare Dacă şı 
în mediul, ceva mai mdicat cultural, al celor din Ardeal, care 
aveau nenumărate prilejun să-şi formeze gustul prin pubhcatule 
stremne ce circulau acolo, asistăm la o asemenea decădere, care 
putea fi situația în Prıncıpate, cu atâtea ocupatu inamice şi 
războaie? De aceea opera unu, Veniamin Costachi, mvelul 
ridicat a tot ce ese din teasc, dela Neamtul, ne umple de 
admirație 

Triodionul, dın 1833 este volumul la care ne gândim serund 
acestea Este publicat tot sub ocupatie rusească, sub Țarul 
Nicolae Pavlovıcı, de Schmonahul Is aı a tipograful, 
la Neamtul, staret fund Dometian și, bine înţeles, Mitropoht, 
Veniamin Incă dela foaia de titlu simțim mâna energică şı 
spiritul luminat al celor ce conduc tipănrea Ea figurează o poartă 
compartimentată, sus cu Troiţa între sfințu Cosma, Iosif Cuviosul, 
Mitrofan Cuviosul, la stânga, loan Damaschin, Theofan Cuviosul, 
Theodor Studitul, la dreapta, заг jos, Ioan Zlatoust, Gherman, 
Anatol şı Grigorie Bogoslavul Ca İrontıspıcıu este rânduită Inál- 
tarea din 1817, a lu Ghervasie, care de atâtea on revenea 
in tıpârıturıle dela Neamtul Imediat însă ne așteaptă o plăcută 
surprindere, un cap de capitol cu Vameşul şı Fanseul, săpat de 
Theodosıe Monahul şı datat 1832, deci executat in vederea 
aceste publicatu, clară şı minunată imagine, bine desenată, de 
un frumos stil arhaic, așa cum cereau însuşirile celelalte ale căr- 
{Шог ieşite dela no: Ne găsim deci din nou în fata unu adevărat 
artist, care închide în mod strâlucıt evoluția gravuru în lemn, 
în Moldova Tot ce scăleşte el — şı vignetele ce-i poartă numele 
sunt numeroase — se deosıbeşte hotărît de restul gravurılor, de 
cea care urmează, de pildă, o mizerabilá a Doua Venire, în genul 
celor cari ılustrau Dumineca Tutulor Sfinţalor 1) 

In schimb însă, ımagına ce ne întâmpină mai la vale este o 
minunată zedaie a 18їопе lu Adam şı a Evei, în care toate epi- 


3) Gh Racoveanu, op ct,p 18 se ocupă ma pe larg de cum am putut-o 
face eu despre acest gravor Ceea ce interesa studiul nostru era aspectul general 
al gravuru şı, din acest punct de vedere, cu toată apariția lu Teodosie, se 
poate spune că în 1833 această artă era aproape moartă 


www.dacgromanica.ro 


206 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


soadele principale ale vietei primei perechi de oameni sunt concen- 
trate în aceeași plange, cum se făcea în trecut, 1scăhtă, evident, 
de Theodos1e Găsim aci Crearea Eve, Păcatul, Gomrea din 
Paradis, şı episodul următor, ce ne arată pe Eva torcând, pe Adam 
lucrând pământul, într'un desen sobru, elegant, fără nıcıo hme 
inutilă, într'o compoziție phnă de lumină Aceleași calitáti ne apar 
şi în capetele de capitol următoare Primul sinod, prezidat de Con- 
stantın şı Elena, chıpul lu Grigone, armepiscopul Thesalomcului, 
o Răstıgnıre , Cuviosul Ioan Scăranul , Cuviosul Zosima şı Cuvioasa 
Mana Eghıpteanca (imagine ce revine de două ori), toate iscšhte 
şı în genere datate, 1832 Cele lalte vignete, pe care le-am ma: 
intâlnıt în Evangheha dın 1821, şı atunci multe dın ele luate dın 
volume ma: vechi, pălesc toate în comparație cu acestea Ne găsim 
deci în faţa ultime man pubhcaţu rehgioase moldovenești și ne 
pare bine că putem încheia acest dificil capitol, cu o lucrare de aşa 
de mare importanţă 

Ajuns la sfârşitul aceste: părți dim lucrarea mea, doresc să 
exprim încă odată recunoștința sinceră, la care mă cred obhgat, 
autonlor Biblografie. Românesu Vechi Faptul cá acest 1mpor- 
tant repertonu există, chiar cu unel. inevitabile lacune, mai ales 
în primele două volume, ușurează mult munca cercetătorilor actualı 
Ma: totdeauna in descnenle noastre am pornit dela pagınele Bı- 
bliografue,, ре care am căutat să le completăm, uneori să le îndrep- 
tám, după putință О dată mai mult se dovedește cá o lucrare de 
sinteză, cum tinteşte să fic această 1storie a grafice româneşti în 
secolul al XIX-lea, va întâmpina man greutăți şı va fı supusă gre- 
şeleı, atunci când n'are la bază monografu congtuncioase 


Gravura în lemn a ţăranilor dela Nicula şı Hășdate este o crea- 
tie populară Ea ar rămâne astfel în afară de preocupănle noastre 
actuale, care se mărginesc exclusıv la producția pe care am putea-o 
numi: cultă» Totuși, ignorând-o cu desăvârşire, am face o mare 
nedreptate, căci unul din produsele cele ma: spontane şi mai spe- 
cific românești, tocmai pentrucă el se adresa ţăranilor, cu spırıtul 
lor aşa de conservatıv, ar fi ehminatá din < Grafica românească în 
secolul al XIX-lea » M'am ocupat de ea în repetate rândun, în ar- 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 20? 


ticole speciale sau în Arta Türanulus Román, alătun de celelalte 
manifestațiun ale poporulu nostru dela sat 

Ion Muşlea, în Artă şı Tehnică Grafică (Caietul 8 dm Sep- 
temvrıe 1939) а scrıs apoi, despre acelaşi subiect, un articol cu- 
prinzütor și foarte documentat Rezultă din cercetările noastre cá 
această artă a gravurei în lemn, care avea oarecare înrudire cu 
săparea, tot în lemn, a unor ornamente decorative pe obiectele 
de primă necesitate, s'a născut şı s'a păstrat în Ardeal, intr'o re- 
gıune extrem de mărginită 

О crezusem identică cu cea din care 1egeau icoanele pe sticlá, 
cu care gravurile populare au atâtea puncte comune, adică născută 
în satul Nicula Muşlea a dovedit că sediul gravure în lemn 
este la Hășdate, pe Someș, depărtat cu tre. kilomein de Gherla, 
şı despărțit numa: prıntr'un deal de Nicula 

In acest din urmă sat se păstra o icoanš a Marcou Domnului, 
făcătoare de minum Ea lăcrămase, se zice, în 1694, şı de atancı 
devenise un obiect de adoratie şı de pelerinaj pentru toate popu- 
latule dın prejur In tocmai cum se petreceau lucrurile şı în Apus, 
acolo unde erau locun celebre de devotiune, imaginea Sfintei 
Născătoare s'a zugrăvit, аро: s'a gravat, pentru cei carı doreau 
$'o ducă cu el și s'o aseze İn casele lor Aşa s'a născut meșteșugul 
gravurei în lemn a chipulu Fecioare Curând s'a profitat de această 
tehnică, acum destul de bine stăpânită de unn fâranı-gravorı, şi 
s'au săpat şi alte figuri de sfinţi, scene evanghehce, ornamente de- 
coratıve sau chiar subiecte luate din cărțile asa de apreciate de 
popor, cum era Alexandra Nu hpsesc mici chiar gravurile cu m- 
tenin satirice, în jurul eroilor Pista şı Marışca Ba, ce e тал curios, 
succesul acestor foi este aşa de complet, încât se face apel la au- 
torn lor pentru a săpa în lemn chiar «1coane » evreieşti 

Se găsesc asemenea foi tipănte cu imaginea icoanei făcătoare 
de minuni Bau cu cea a altor sfinţi, încă din secolul al XVIII-lea 
Ele sunt azı extrem de rare In prima jumătate a secolului al 
XIX-lea ele se înteţesc, şı a1c1, mai ales alcı, întâlnim dınastı de 
gravor Fiul învaţă arta săpatului dela pürmtele sáu $1 o trans- 
mute mai departe urmaşılor 

Numele cele ma: frecvente ce apar în marginea stampelor sunt 
cele ale lu Pop Gheorghie, la finele secoului al XVIII-lea 
şı la începutul celu următor, care se inspiră uneon dela stampe 


www.dacoromanica.ro 


208 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


vemte dın Apus, cum se vede dintr'o Coborire de pe cruce, O n151e 
Pop, Simion Pop, Andre. Man, Nechita Mo- 
rariu 

Acest gen de gravură se întâlneşte și la unu dın vecinu noştri, la 
Rutem, la Slovacı La nimeni însă el nu ia aspecte mai amuzante, 
mai autentic populare, ma: plıne de o ironicš fantezie ca la táranu 
din Hăsdate, chiar atunci când e vorba de chipuri de sfinți (Sfântul 
Ше de pildă sau Haralambie) 


La tot ce am spus până acum privitor la gravura în lemn ca 
ilustrație de carte, ar mai fi prea puțin de adăogat Alătun de ım- 
portante volume în hama lor de piele, cu ornamente executate la 
rece (mai rar în aur) şı aphcate pe dosul și pe cele două pârtı exte- 
moare ale scoartelor, multumınd ochiul prin coloarea și calıtatea 
hârtıe, prin ргорогіше minunate ale paginelor, prin exacta dıstrı- 
bufıe a hterelor negre și roşu, a ımıtialelor, a celorlalte ornamente 
tipănte şı mai ales a gravurılor in phná pagină, cărțile larce, când nu 
sunt pravile pubhcate de Domnitor, fac o foarte trıstâ figură Unele 
dın ele, în chip exceptional, cum ar fi cele ale lu Carcalechı, 
publicate la Buda şı beneficund de expenenta unor lucrâtorı mai 
încercați, de materialul de care dispunea tipografia unıversitğtu, 
care era pregătită să satisfacă şı comenzile venite din părțile noa- 
stre, cum arată suplımentul cu probele de htere cırılıce şı grecești, 
dela finele Cárfu de mână dın 1825, sunt o fencitá excepție Ele 
întrebuințează și anume vignete, care veneau de-a-gata dim Viena 
şı poate și ma: de departe Cele lalte însă se adresează unu public 
restrâns, singurul interesat de cele câteva traducen on de revistele 
ce apar în București şı în Tags. Figurile explıcatıve au cel mult un 
caracter didactic, rare, foarte rare or unul artistic Hârtia este 
mult mai rea са la cărțile rehgnoase, tiparul, prin urmare, fără ac ea 
clarıtate pe care o admiram în operele analizate în paginele prece- 
dente, таг cahtatea gravunlor, când apar, nulă 

Și alcı, ca în multe alte domnu, ce este mai bun trebue pus în legá- 
tură cu activitatea lu Asachi Dintre toți cei care se vor ocupa 
cu traducerea şı cu prezentarea operilor mai însemnate dm Apus 
sau numai cu informarea publicului asupra ceea ce se petrecea 


mai de seamă ori mat curios în afară de tara noastră, el este cel 
/ 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 209 


care gezuse mai mult în oraşele man din Occident, care își pusese 
anume íntrebán, care dorise să vadă ce se petrece acolo pe terenul 
cultural şı care ştıuse să vadă şı să profite La calıtâtıle naturale 
ale spintulu său se adaogă apoi educația sa ştuntıfıcâ, ce-l îm- 
pingea spre analiză, spre nevoia dc a-și da seama în chip experi- 
mental de отсе İn plus, el avea cele mai bune legătun cu străină- 
tatea, mai ales de când Înca sa merge la Paris, intră în mediul 
Bancă: Miles, căsătontă în capitala Franţei, ajunge soția 
unu ilustru profesor dela Collège de France Astfel, ma: uşor ca 
orıcare altul, Asachi: își poate procura blocurıle de lemn sau 
piatra htografică, ce serviserá pentru publıcatule franceze, dar 
care sunt încă bune — credea el — pentru lectom dın Prıncıpate 
Dar şı mai namte ca Hermiona Asachi: să дете d-na Ed- 
gard Quinet el se servise de matenal ilustrativ adus din 
strămătate Corespondenta sa cu Panaiteanu, pe când acesta 
se afla la München, este o mărtune despre aceasta, ca şı anunţurile 
ce apar din când în când İntr'una sau alta din numeroasele sale 
foi, prim care cıtıtoru sunt informati că s'au adus dın strămătate 
htografu şı gravuri 

Evident, în aceste condıfı nu poate fi vorba ca astfel de plange 
să figureze într'o ıstorıe a gravurel İn lemn românească, altfel de- 
cât pentru memorie Singura lor acţiune asupra gustului celor dela 
noi va fi destul de mărgimită Ele le vor pune înamtea ochilor — e 
drept de cele mai multe on în imagini defectuoase, obosite, ce- 
nuşu şı cu lacune, dm prıcınâ că totdeauna fuseseră întrebuințate 
mai înainte de a sos la Taşı on la Bucureşti — exemplare lucrate 
de artist conştuncıoşı, care își cunoşteau meseria şi care ве adresa- 
seră unu. public în genere mult mai cultavat şi mai exigent, cel 
din Apus Ele contribue să facă educația ochilor celor dm Prin- 
cıpate, dın nefencire cu rezultate de cele ma multe om proble- 
matice, de vreme ce nıcı până azı ılustratıa prin gravura în lemn 
nu s'a aclımatızat la nor 

Dacă lăsăm la o parte mice vignete, de obiceru gravate în 
lemn, care se puneau pe copertele de hârtie colorată ale ma: tutu- 
lor volumelor de atuncı, coperte rareom păstrate, pubhcatule în 
care se găsesc gravun în lemn sunt mai ales cele în care se tipáreau 
istorioare оп informatu de ce se petrecea arurea Ca tıp al acestui 
fel de volume avem Icoana Lume:, ambele seru, şi cea din 1840 — 


14 


www.dacoromanica.ro 


210 CRAFICA ROMÂNFASCĂ 


1841, şı cea dın 1865 (cea dın 1845—1846 se serveşte ma: ales de 
gravura în otel) şı multe dın Calendare'e lu Asachı Ас se 
publıcâ veden dın toată lumea, aspecte din natură on scene dın 
oraşe, tigan de plante sau de animale bizare on foarte utile, fel de 
fel de instrumente pentru te mun ce fabricație interesantá pentru 
noi chiar şı reproducen după tabloun celebre, toate cu plange 
aduse direct din străinătate Ce este uimitor, este că nici odată nu 
vine mmănu: în gând să întrebuinteze pe unul sau altul dintre 
călugăr care, în mânğstırı, mai practicau încă gravura în lemn 
Am văzut că Theodosie, la Neamtul, stăpâneşte încă perfect 
meştesugul săpăru une: imagini în lemn, până după 1832 

De sigur, era vorba de cu totul un alt stil, de o 1maginá în hnu 
putermice, în care multe detalu erau şı trebuiau să fie sacrıfıcate, 
pe când celelalte mlografn documentare își făceau un ment din 
a păstra cele mai ma amănunte Dar amănunte frumos și clar 
săpate se întâlneau în cele ma multe dın literele initiale, aşa încât 
aceasta n'ar fi fost o prea mare dificultate pentru cine le-ar fi să- 
pat, din momentul în care ar fı existat un bun desen, dela care să 
pornească gravorul Nu era însă cine să facă desenul şı, în fond, 
era mult mai comod pentru editor, chiar când el era mai exigent, 
cnm era cazul cu Asachi, să aducă dm Apus planga de lemn, 
uzată, pe ıcı, pe colo cu aschule rupte, deci cu atât mai: eftiná, 
decât să-și bată capul cu efectuarea în ţară, a blocunlor 

Ce este ma: suprınzâtor este că Asachi: însuşi acorda prea 
puțină importantš acestei tehnıcı, preferintele sale mergând către 
htografie, în adevăr mult mai ușoară de realızat, şı, o bucată de 
vreme, cum am văzut, — de sigur sub influenţa lu Panaiteanu 
—, către gravura in otel De prin 1858 însă şı în calendarul său, 
nu numa! în Icoana Lume, se înmulțesc gravunle în lemn, unele 
reluate dın seria din 1840—1841, a aceste. ultime pubhcaţu In 
1861, în 1864 (în deosebi), în 1865, paralel şı în Calendar şı în 
Icoana Lumet, in 1866 şı mai departe, numărul lor egalează aproape 
pe cel al ltografulor, pentruca, după moartea lu George 
Asachi, atuncı când Alexandru ıa conducerea publicatnlor, 
să se revină din nou la htografie, în mod exclusıv, ca la tehnica 
pe care ultimul o cunoștea şı o practica mai bucuros 

Dın marea mulțime a acestor ilustraţu, câteva numai пе ınte- 
resează prin cahtatea şı prin valoarea lor documentară Una nu 


www.dacoromanica.ro 


CARTEA ILUSTRATĂ 211 





pare să fie dela noi, cı mai degrabă adusă dın Franţa Este portre- 
tul lu Asachı ce însotește, ca frontispiciu, ale sale + Nouvelles 
historiques dela Moldo-Valachie, traduites du Roumain », Tası 
1868 Aceeași gravură însoțise şı ediția românească а cărtu, a 
III-a, din 1867 (Pl LXXXVIII) О alta, lucrată sigur în ţară, 
probabil de Panaiteanu, este tot un portret, însă imaginar, 
frontıspıcıu la Calendarul dın 1866, Voichita de România (fuca lu 
Radu, Domnul Muntemei, căsătontă cu Ştefan cel Mare) ilus- 
trate la о melodramă (cu cântece) de G Asachi: In acelas 
Calendar, ma puţin reuşite, însă tot gravurı în lemn, două scene 
dın vieata Іш Petru Rareș « compuse de un artist diletant militar 
dın lași», însă săpate, cred, de Panaiteanu, singurul in 
stare să execute o astfel de operație Un al patrulea suplıment, 
tot în lemn, însă de un străin, al cărui nume nu se poate citi exact 
(Enscher sau Eischel) însoțește o poezie, tot de Asachi, 4 Urare 
adresată României » 

După această dată mai apar câteva rare gravuri în lemn, aduse 
din străinătate, dar efortul încercat cu Almanahul dn 1866, nu 
va İl reinoit 


14 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA İN METAL 


Gravura în lemn, ca ılustrahe şi podoabă de carte, avea la noi 
o veche şi nobilă tradiție Fără să fim printre primele neamun ce 
s'au servit de acest mod de a comenta un text sacru, n'am fost 
nici printre cele dm urmă 1) In once caz, tıpöriturile slavonești 
dela începutul secolulu al XVI-lea, între altele splendidul Lurur- 
ghier dın 1508, cele de ma: târziu, şı în primul rând cel mai prețios 
dıntre volumele 1egite dela nou, Triodul- Penticostar dın 1558, al lui 
Coresi tipántunle românești şı slavoneştı ale aceluiași, ce ur- 
mează de aproape T'riodulu:, prin felul lor de prezentare, prin ara- 
bescurıle plıne de neprevăzut ale capetelor de capitol, prin figurile 
aşa de ıncısıv concepute, de pure în sobrietatea lor elegantă, quat- 
trocentastă, prin expresivitatea atitudinilor şı gesturilor lor dephn. 
elocventă, aşează ре сел care le-au dat la lumună printre tipografii 
experimentați ai epocel, nu numai din Țările Române 2) Cme a 
avut norocul să foileteze un exemplar păstrat în bune conditu, nu 
va uita plăcerea ce a trebuit să simtă la vederea acelor Шеге de o 
formă asa de potrıvıtâ în ductul lor energic și clar, decorative şi 
destul de apropnate dxmeneiun și formatului pagine, a dozajulur 
atât de nement de semne grafice şi de 1nipale roşu, amestecate 
printre cele negre, a tot ce dedea întregului volum un caracter de 
aristocratică sărbătoare a ochilor Iar trásátunle puține dar sigure, 
aşa de evocatoare İn şerpuırea İor,—câcı ılustratule sunt concepute 
cu mare economie de mijloace —, trase cu hotârire şı capabile să 
vorbească muntei, fără să recurgă la nıcıun subterfuguu, mei mä- 


1) După Bianu şı Hodoş, prima carte tipărită la nor este Liturghierul 
slavonesc al lus Macarse, din 1528 

2) CE N Cartojan Istoria Literatur Române Vechi, vol I, р 56 (Fun- 
дара Regală pentru Lateratură şı Artă, Buc, 1940 


www.dacoromanica.ro 


214 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


car la cel ağa de inocent pentru sugerarea volumelor al umbrelor, 
fac din gravurile în lemn reprezentând persoane sau scene biblice, 
operele de artă cele ma: strălucite, din tot tiparul românesc 
Timp de patru sute de anı morile de hârtie au fabricat hârtia 
sohdă, uşoară, rezistentă la accidente şi la umezeală, pe care s'au 
tipănt psaltırıle, evangheharele şi hturghule, când ea nu se adu- 
cea din străinătate, din Venetia, din Sılesıa, dın Ardeal тал ales, 
dela Sasi, pentru ma: multă garanție de durabihtate!) Și tot 
atâta vreme tiparnitele dela mănăstin şı episcopn au continuat 
să scoată, volum după volum, pubhcaţule de care avea nevoie bı- 
serica ori, mai rar, pe cele laice, de învăţătură tot atât de folosi- 
toarele meditaţu pe un text sacru şi pravile Evident, tiparul s'a 
resimțit adesea de împrejurările pohtice O domme lungă şi însem- 
nată, victorioasă în lupte sau cu grije de у1еаја economică a türn, а 
lăsat în genere și tipărituri din cele ре care le ргеўшт Tot aşa s'a 
întâmplat atunci când în capul bisencu, са mitropoht, episcop sau 
stareţ, la mânâstıre, se găsea un bărbat cu drag de carte, cu râvnă 
pentru desvoltarea sufletească a credincioşilor, sau chiar numa: 
cineva phn де ambiția de a-și lăsa numele pe pagina de titlu а 
unu volum frumos, sau pe pisania de ctitorie a unu: sfânt lăcaş 
Deşi, ea de altfel în ma: toate ţările, epoca de aur a tiparului 
românesc se găseşte la început, şı deşi penoadele de relativă strá- 
lucıre, în trecut, sunt adesea urmate de altele mult mai şterse, după 
oamenn се se găsesc succesiv în fruntea țări şi a bisencu, cartea 
românească întrebuinţează totdeauna cu succes gravura în lemn şi 
leuşeşte să se impună chiar şi gustului unor amaton exigenti în 
materie de artă tipografică, până către 1850 şi dincolo de această 
dată, cum au văzut toti cel ce au studiat acest fel de a ilustra cartea 
Gravura în metal, din contra, la no. nu-i la ea acasă Proce- 
deul acesta lung şi greu de executat, dehcat, bazat pe un alt stil 
şı pe o stăpânire desăvârşită a desenului, nu se putuse împămân- 
teni aici, decât cu multă greutate ©з în acest caz el a 1egit mai de 
grabă din mâna străinilor, Germani din Austria sau Ungaria, sau 
dın cea a unor artişti balcanici — cum erau unu Greci ce fuseseră 
multă vreme în contact cu Viena sau cu Pesta, oraşe în care împre- 
Juránle culturale se asemánau cu cele apusane Imagina pe aramă, 


1) N Cartojan Ibidem, p 51 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 215 


migăhtă în lmnle e. nenumărate, mult ma: realıstâ, admițând dea 
mat greu stılızarea formelor, вітае curentă İn arta noastră veche 
şı, in genere, în gravura în lemn, și reclamând cel puţin preciziune şı 
corectitudine de те, dacă nu se putea ajunge la o orıgınalıtate 
expresivă, se trăgea separat de text Hârtia intra astfel de două on 
sub teasc, ceea ce complica foarte mult operaţia tıpârırı şı o întârzia 

Ea n'a fost nıcıodatâ la îndemâna tipografilor şı gravorılor 
noștri, nu 8'a putut practica în conditu superioare, cum era cazul 
cu ılustratıa xilograficá, nici în secolul al XVIII-lea, ma mai tår- 
zu Abia dacă Aman, curios de tehnice noi cum era şi un pasio- 
nat al desenului, s'ar putea considera ca o excepție la această re- 
gulá, deși el insugi, cu tot numărul mare de planşe ce a semnat, este 
incontestabil mai valoros când se serveşte de шешш, decât când 
practică inciziunea cu dâltıfa, ог procedeul încă mai greu de stă- 
pânıt şı mai caprıcıos, al аре tan Aman însă mai are mentul 
de a fı pregătit calea pentru ce. care au venit după dânsul, lui 
Gabriel Popescu ma: ales, și de a fi ușurat înțelegerea 
operelor lor Practıcıan excepţional de dotat, mergând din instinct 
către gravură şi către ceea ce constitue esenţa şı floarea acestei arte, 
executând-o cu dragoste, în ciuda împrejurărilor defavorabile în 
саге а trăit, Gabriel Popescu, nu numa. cá ne-a lăsat câ- 
teva planşe de mare virtuozitate şı deosebit de puternice, ce se vor 
cita totdeauna cu elogu, dar el a şı format, la Școala de Arte Fru- 
moase unde a fost câțiva anı profesor, un grup de tınerı, entuzias- 
matı de efectele dšltiter sau ale acidului, neglijate până atuncı de 
artiști şı oropsıte de publıc 

In fond şı pe bună dreptate s'ar putea chiar vorbi de o inferio- 
ritate (cel puțin actuală) a grafice. noastre, comparată cu cea a 
vecinilor, poloni, сем sau ungurı, desi în domeniul picture, adică 
acolo unde este vorba de colont şi de sentimentul decorativ, noi 
ne putem fără fncá măsura cu orıcare dintre е Această inferori- 
tate în domeniul gravuri perzistă până în zilele noastre, cu toate 
că, în ultimul timp, unu dintre tinem artiști româm s'au arătat 
preocupaţi, nu numai de o reínviere a gravuru în lemn, cu echiva- 
lentul ez, surogatul er aș putea spune, gravura în linoleum, rein- 
viere ce a găsit răsunet în public, tocmaı fundcá se sprijinea pe o tra- 
dıfıe lungă şı ilustră dın trecut, dar şı de o aclımatızare a gravuru 
în metal, sub ambele ei aspecte, ıncızıa cu dăltita şı aquaforte 


www.dacoromanica.ro 


216 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Simptomatac şi de natură să ne întărească în convingerea că 
gravura în metal era strămă de gustul şı indeletmcirile noastre, este 
faptul cá cea mai mare parte dın puţinele cărța ilustrate cu acest 
procedeu dm nainte de Aman, sunt tipánte la Viena sau la 
Buda Multe dın aceste gravuri sunt ıscâlıte de nume cu rezonanță 
net germanică, altele sunt anomme, dar probabil ieşite dın mânı 
simulare Dacă ne credem oblıgatı să le analızâm алс, la capitolul 
cârfe illustrate româneşti, este pentru cá planşele şı orna- 
mentele împodobesc texte româneştı, care circulau printre noi și 
numai la noi — dın pricina hmbu în care erau serise —, ele con- 
stıtulau astfel un mijloc de educaţie al ochiului şı al gustului, care 
nu se poate trece cu vederea Tot lor se datorește în mare parte 
famılıarızarea noastră cu un gen, aşa de puţin practicat în toată 
grafica română de până la începutul secolulu al XIX-lea, cel al 
portretulu In adevăr, dacă imagina celu de care se vorbește în 
text sau a autorului uneia sau alteia din operele însoțate de gravurı 
în lemn, era cu totul excepțională, — Р а1в1е, starețul Neam- 
tulu, în Vraja cuwosulu. părintelui nostru starețului Розе dın 
1817 on portretele lu Ieronim Naxıul şı Nicodim dela 
Sfânta Agură în Cartea sfütuitoare pentru păzirea celor cine. 
simțuri, dın 1826, — atuncı când e vorba de o gravură in metal, 
ea apare adesea sub forma chipului real sau 1potetic al autorului 

De altminten, tot ca portret İntâlnım una din cele mai vechi 
gravun in metal dela поз, cea care însoţeşte textul Istorie. Patrıar- 
hılor Ierusahmulu, де D osit h ea Patnarhul Ierusahmului, pu- 
bhcată în grecește, în Bucureşti, în 1715, sub Șerban Canta- 
cuzino Acest portret, al autorului, cu dáltita, semnat cu ini- 
talele A Е , este o operă remarcabilă din toate punctele de vedere 
şı serveşte de frontıspıcıu 1) Ceea ce impresionează mai ales este 


1) Cota 175 Portretul a fost pubheat de N Iorga în <Ilustragia Cárplor 
Româneşti », 1820—1860 », dm Almanahul Grafice. Române pe 1927 Această pri- 
wire asupra tehnicelor grafice la nor, împreună cu cele вспве de Sextil Pug 
carıu İn același volum despre Calendare, sunt printre rarele articole importante 
asupra evolupea genurilor grafice în Țănle Române, în secolul trecut, în afară 
de mie aluzu ocazionale, într'o monografie sau alta (mă gândesc, de pildă, la Ç 
Asachi al lu Eugen Lovinescu) şı, bine înţeles, în afară de Bıblıo- 
grafia Românească Veche, care constitue publıcatıa de bază pentru tot ce se raportá 
la slustraţia cărți noastre până la 1830 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ ÎN METAL 217 


cahtatea tiparulu Ea este atât de excepțională, comparată cu ce 
ве va face la nor mal târziu, încât bănuesc că fn reahtate portretul 
n'a fost tras în Bucureşti, ca restul cărţei, cı aurea, probabil la 
Viena, unde de altfel a trebuit să fie gravat, şi numa: broşat în 
ţară Faptul cá hârtia pe care apare gravura este de o cahtate de- 
osebită de restul folor, mă întăreşte în această convingere Cine 
este acel enıgmatıc A Е ? Vreun german sau, ma: de grabă, un 
ıtalıan, dacă este să judecăm după chenarul ce încadrează figura, 
după forma chiar а hterelor ce constitue monograma 

Multă vreme situația nu se va schimba Tot peste granıtâ, la 
Sibiu, în 1797, este tipántá traducerea Іш Iordache Slâtı- 
neanu, vel Paharnıc, după «fapta Іш Chr Metastazıe, 
chesancesculu poetic Ahilefs la Schiro»?) Cele patra 
«1coane », gravate în aramă, sunt de stilul mamenst, caracteristic 
pentru o parte dın ilustrapa secolulu al XVIII-lea, spre finele Іш, 
o combinație hıbrıdâ de figun gătite cu armurile şı penajurile în- 
forate ale eroilor dm tragedule clasice franceze, însă într'un decor 
potoht, de un caracter aproape realıst şi destul de modest Ele 
sunt publıcate separat, excelent trase şı 1scühte de un H Be- 
nedicti Intr'una dın ele, cea de a doua, poate cea та curi- 
oasă, convingătoare pentru inadvertentele de care vorbeam ma: 
sus — îndărătul eroilor antici, disproporționați de lung şı cu 
capul mic, ceea ce ne îndreptățește să clasăm imaginile printre cele 
manienste, purtând perucile şı coifurile cu pene de pe vremea Іш 
Ludovic al XIV-lea, se plasează un anacronıc реа} creştin, cu o 
bıserıcâ care-şi înalță în fundul scene turnurile eı baroce In 
«icoana » treia, grija artistului de a reda aspectele vietu dın tım- 
pul sáu merge aşa de departe, încât nu uită ше jaluzelele dela fe- 
restrele unor case în stil Ludovic al XVI-lea, care ar trebuı să ser- 
vească deci de locuintă Іш Ahile şı celorlalte personagu antice ale 
piesa (PI LXXXIX) 

In 1800 avem dın nou un admırabıl portret, poate unul din 
cele mai reușite şı mai fin executate dın câte s'au făcut după per- 
sonagu dela noi, în secolul al XIX-lea El însoțește Mappamondul 
pe саге G Golescu il pubhcă în acel an, la Viena 9) şı repre- 
e ڪڪ‎ Y 


1) Cota 611 H Benedicta este un gravor de portrete, vienez, ale cărui 
lucrán se întâlnesc în preajma lu: 1800 r 
3) Cota 630 


www.dacoromanica.ro 


218 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


zıntâ chıpullu Alex Moruzzi, Voevodul Dealtfel, nu numa: 
figura Domnului, dar și hărțile, pe lângă care ea apare, dovedesc 
din partea autonlor o desăvârșită cunoaștere a tehnicei grava- 
tului şı o famılıarızare cu cele mai bune mamere de a tipăn o gra- 
vură în aramă 

Portretul este cu dãltıta, însoțită de aşa numita tehnică in 
« pointillé >, adică punctată, cu care adesea se asociază atunci dál- 
tita, întru o тал reușită redare a trösâturılor și umbrelor, deci а 
relıefurılor dehcate, dın figuri Vienezn ajunseseră să stăpânească 
toarte convenabil acest gen, cum se vede tocmai: din această gra- 
уйга, саге se poate compara cu cele bune din Franţa, la aceeas: 
epocă, şi din alte câteva, ulterioare (Pl XC) 

Cam în aceeaşi vreme, spre mirarea noastră, se tipăreşte la Iași 
un portret al Mitropolitului Iacob «născut (denatus) » in 1746 
in Ardeal Este o lucrare remarcabilá, purtánd data 1803, d. 
un Filip Knıscheck, dupá o picturá de Topler (vivum 
pınxıt Topler) Spun spre mirarea noastră, căci nimic nu ne 
indreptátea să credem că în Iași s'ar putea obține lucrăn atât d. 
curate 

In anul următor, în 1804, apar la Viena, în grecește, Elementele 
de geografie ale lu Nichifor Theotochis!), însoţite de un 
portret al autorului, executat în aceeaşi manieră punctată ca к 
portretul Іш М o ru z zı, după un desen de Scarlat Sturza 
Desenul văzuse lumina, probabil, la Taşı Tipánt la Schendel- 
mater, fără să ajungă perfecta chipulu lu Alex Moruzzi, 
este totuși o lucrare foarte onorabilă, care mentă să fie menționată 
cu elogu De altfel, autorul desenului era un personagiu cunoscut 
despre care N Iorga, care publıcâ portretul, are cuvinte d. 
laudă  D-sa îl consideră influențat de cultura Apusulu, cu care 
vemse direct în contact 

Despre Aca'ustul dm Buda, tipărit în 1806, în care gravura 
în lemn se amestecă cu cea în aramă, sunt puţine de spus2) 
De altmmten, dintre cele două planșe în metal, cea reprezentând 


1) N Iorga, a reprodus şı acest portret în articolul său din Almanahul 
Grafice române, dın 1927 Ca în atâtea alte domenu, d-sa a dat încă la lumină, 
în legătură cu grafica romană, foarte interesante detalı, în articole de reviste, 
în studn mai întinse sau în comunicări la Academia Română 

^) Cota 710 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 219 


soborul sfinților, în adoratıe în fata sıgleı lui D-zeu, este direct co- 
piată după aceeași imagine, în lemn, ce se întâlnea în multe din 
Acatlustele dela no. Iar сеа de a doua planșe, Ingerul Păzitor, ea 
este perfect conformă concepție! catolice, în reahtate a trebuit 
să fie copiată după vreo gravură populară cu acelaşi subiect, răs- 
pândıtâ în bisenccle din Ungaria şi Austria De altfel, ea are un ho- 
târit aspect «provincial, aşa cum îl întâlnim în cărțile de rugăciune 
din parohule catohce sărace, deși, după cum am spus, este bine 
trasă (Pl XCI) 

La Buda, se mai tipăreşte, in 1812, o carte mult mai 1mpor- 
tantá, pentru Ștefan Stratımırovıcı ¢ Mıtropolıtul bı- 
seancu Röâsârıtulu » din Carlovet Este Sfânta şı dumnezelasca 
Evanghelie 1), dın vremea Impüratulu « Frantisc Int ûãıul» 
Aspectul volumului este ımpunâtor, cáci totul este îngrijıt, textul ca 
şı ılustratıa In două cerneh, titlul este o gravură în lemn, ре care 
o puteam întâlm şı mai nainte, figurând o dublă poartă Chıpurıle 
Evanghelıştılor sunt însă gravurı cu dáltita, de un frumos stil. In 
fata textului, la început, este Ioan, în picioare, cu vulturul lângă 
el, într'un palat cu pılaştrı şı coloane Inspirat, el își redactează 
Evangheha Gravura este ıscâlıtâ în hmba slavonă Reazal (a 
sculptat) Ventel Enghelmann, Вес (dec Viena), 1795 
(Pl ХСП) Capul de capitol, aici şı la Evanghelule următoare, 
nu mai este gravat în metal, cı în lemn, ca şı frumoasele inițiale 

Gravura următoare, tot în aramă, reprezintă pe Mata, ma. 
defectuos imprimată, mai puțin netedă, dar evident de același ar- 
tıst, deși neiscáhtá , datată însă 1794 In ea, spre deosebire de cea 
precedentă, constatăm părți executate în maniera punctată, foarte 
curentă la gravoru vienezi de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, 
atunce. când e vorba de redarea fețe une figuri Luca şı Marcu, 
mult mai bine imprimaţi, sunt iarăși din 1795 $1 el păstrează ace- 
laşi caracter baroc, cu vestmintele ample, căzând în cute bogate 
în jurul trupuluı, cu gesturıle puţin cam exagerate, spre a fi mai 
expresive, cu arhitectura solemnă, încărcată de coloane şı de orna- 
mente, care le serveşte de decor 


1) Cota 807 Venzel Engelmann este un gravor vienez cu reputaţie, 
care trăieşte între 1713 şı 1800, aproxımatıv Planşele în aramă dın această Evan- 
ghelie erau deci cu mult anterioare, după cum, de altfel, o arată data anilor la саге 
au fost săpate 


www.dacoromanica.ro 


220 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Există, după cum vedem, o deosebire de şaptesprezece anı 
între data la care au fost săpate gravurile și cea la care a fost 
tipăntă cartea $1 aici, ca în multe alte cazun, ne găsim în fata 
unei întrebuimnțăn din nou a unor plange care mai serviserá Este, 
de altminten, ceea ce exphcă hpsa de clantate а cele. de a doua 
planşe, probabil mai obosită decât celelalte, după imprimarea 
unu prea mare număr de foi, mai ales când tiparul nu se supra- 
veghia de ajuns 

In același an întâlnim o altă carte cu slustraţu în aramă, fără 
nıcıun raport cu cele precedente şı de o cahtate mai mult decât 
mediocră Este Învățătura 1) de a face sırup şı zăhar din mustul 
tulelor de cucuruz, după ce s'au cules cucuruzul de pre e, а lu 
Ioann Nep(omuc) Neuhold Ea este tipántá tot la 
Buda şı prezintă la urmă două tabele man, gravate pe aramă 
de un Wokal, cu toate aparatele necesare operaţiilor de care se 
vorbeşte în 4 Invăţătură > Indicatnle din aceste tabele sunt însă 
în hmba germană, dovadă că ele au servit ma. nainte pentru 
tipănrea textulur german, după care s'a făcut traducerea celui 
în româneşte 

Până acuma mai toate ılustratule pe aramă ce am întâlnit 
erau opera unor strămu, probabil Germani, şı fuseseră trase în 
afară de hotarele Principatelor Prima lucrare în metal a unu 
Român sau, şı mai sigur, a unui gravor de pe pământul nostru, 
este cea care însoțește o foarte ciudată carte 4 Usa pocdınju, adecá 
carte foarte umilitoare şı. de suflet prea folositoare, carea cuprinde 
ceale patru de pre urmă ale отиїш, adecă moartea, judecata, 
ıadul şı rasul 92) Este tradusă dın hmba 4 ehnu-grecească » în cea 
rumânească, în Bucuresti Tipănrea s'a făcut însă la Braşov, sub 
autontatea Matropohtulu Ungro-Vlaheı Dosıtheı, cu chel- 
twala fraților Boghıcı, Constantin şı loann, al 
căror nume de mecenatı de atâtea on va revem în pubhcaţule 
din oraşul de dincolo de munți Tălmăcirea este a Іш «R a fail, 
smentul monah dın Sfânta mânăstire a Neamţului », care a îngn- 
Jt şı de tipánre şı care, ceea ce este mai neașteptat, a gravat 
în aramă şı ılustratule, insofitoare ale textulu Tıpograful braso- 





1) Cota R 810 
3) Cota R 815 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 221 


s  ::n‏ ڪڪ 


vean a fost loann Fridrich Herfurt Rareorı, dupâ 
cum vedem, s'au asociat mar multe puteri: şı mai felurite, venind 
dın toate părțale locuite de Români, întru executarea unu: volum 
Cum se prezintă el, dın punctul de vedere al ımagınılor? 

Rafael Monahul nu putea fı un gravor în aramă, de meserie 
El este un amator, unul dm ace. cülugán, plını de zel, care în 
hnıştea chılıeı, în acel stup de albine lucrătoare din mânăstirea 
Neamţulwm, încearcă să reînnoiască felul de ilustrație al cărților, 
îndeobște lăsat numai pe seama gravorilor in lemn El a văzut 
de sigur cum se prezenta o plange săpată în metal, şı cele care 
însoțesc lucrarea de mai sus au avut probabil modele greceşti, 
cum dovedeşte inscriptia în acea hmbá păstrată sub picioarele 
îngerului, ce constitue centrul şı principalul personaj al uneia din 
compozitu Ştia încă, — nu tocmai dephn, e drept, — să mânuiască 
dăltița Desenul său este însă cu totul insuficient, aproape copilá- 
resc, şı ımagınafıa sa e lenege, comună 

Acestea sunt, in genere, prıncıpalele defecte al tutulor celor ce 
se încearcă la noi İn tehnıca sculptum în aramă Ceea ce în lemn 
putea trece ca o tendinţă de stılızare, ca o simplificare îngăduită 
de natura gravuru, în aramă constituia o neîndemânare, o mad- 
vertenfâ ce sare în ochu prvitorulu Apoi, hpsa de famılıarızare 
cu o artă mai completă, mai vastă, bazată pe principi mal rea- 
hste, ca şı incapacitatea de a înjgheba o compoziţie, de а transcrie 
altfel o idee decât prin echivalentul e1 literal, dau gravurılor din 
această carte o înfățișare firavă, sılıtâ, rıdıculâ chiar, ca on de 
câte ori İn opera de artă se învederează mediocntatea spiritului 
şı neputința mâine: 

Gravunle sunt în număr de cıncı, primele tre: iscăhte de R a- 
fail Sm(eritul) m(onah) Principala dintre ele este сеа la care 
am făcut aluzie în cele de ma sus Ingerul Domnului, grosolan 
desenat, mergând pe o sferă pe care este scris în greceşte ATATOTHZ, 
eternitate, ține într'o mână cununa cu care va recompensa pe cel 
drept, într'alta sabia de foc, cu care va lovı pre cel păcătos El 
pare să pronunţe şı cuvintele scrise lângă el, în româneşte «¢ Adu-ţi 
amante de cele mai de pre urmă ale tale» Deasupra Іш, întrun 
nor, S-ta Treme încoronând pe Fecioara Mana, patronează toată 
această scenă La dreapta şı la stânga sunt cei doi oameni cel 
vechıu, cufundat în plăcen, dansând şı cântând dın ghıtarâ, 


www.dacoromanica.ro 


222 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


după cum îı comandă diavolul, sburánd la spatele Іш, pierzându-și 
asa dai sufletul încât este trüzmt de un fulger ce cade asupra 
lu, cel nou, spălat de păcate, într'un vestmânt călugăresc, condus 
de un înger spre ra. In afară de faptul cá este bine trasă, această 
gravură cu dültiga n'are шею altă cahtate (Pl XCIII) 

A doua gravură ne arată, cu aceleaşi insuficiente şı în același 
spirit meschın, cu un mare lux de fıgurı schimonosite, moartea 
secerând pe bogat, alătun de sărac Alcı totuşi calıtatea de gravor, 
adică de meşteşugar săpător în aramă, a celu care o ıscãleşte 
este ceva mat evidentă decât în stampa precedentă Ea e urmată 
de o Judecată de аро, preludiul oarecum a ceea ce уа urma, căci 
ultimele două planșe reprezintă, una Iadul, în care apare Necu- 
гаа] călare pe un cap monstruos de balaur — gura ıaduluı —, şı 
Raul, în care Tnunghiul divin, simbolul lu Dumnezeu, este 
înconjurat de cetele ingereştı, unele din ele formând orchestre ce 
cântă din fel de fel de mstrumente In fond, închpurea populară 
a loculu de extremă multunure, acordat dreptuluı, şı cel de chı- 
пип vecinice, pentru cei păcătoşi, închipuire popularızatâ de icoane 
şı fresce prin bisencile de sat, sau de unele stampe ce circulau la 
noi Capetele şı sfârșiturile de capitole sunt toate în lemn, în stilul 
secolului al XVIII-lea, probabil împrumutate dela cărt lumești 

Psaltırea Proroculuı sı Impáratulu David 1),a patra oară tipăntă, 
la 1813, la Buda «cu cheltuiala crăeștu tıpografu a Univereitágn 
din Pesta » are o singură ilustrație în aramă, pe lângă câteva capete 
de capitol în lemn cea a Proroculu Este ıscâlıtâ tot cu un nume 
Germane Binder David, îmbrăcat în costum împărătesc 
din secolul al XVIII-lea, cântă din harpă, intr'un interior baroc 
In dreapta apare o grădină, cu arborn tăiați ca la Versailles sau 
ca la Schönbrunn, cu statu şı havuzun printre boschete, заг de 
sus, din aceeaşi parte, cad asupra lu D a vı d raze de lumınâ, 
trımıse de ochiul lu Dumnezeu 

Calendarıu ce slujeste pre 100 de anı?), începând dela 1814, 
până la 1914, s'a tipănt tot la Buda şı a fost alcătuit de Nicola 


1) Cota 832 lanoş Fülöp Binder (1761—1800), gravor de scene 
relgioase, la Pesta 

3) Cota R 847 Gottfried Prixner, gravorul (1746—1819), trăieşte 
mar întâi la Viena, cam dın 1790, apoi la Pesta, după 1802, aproximativ Era 
apreciat tocmai pentru ilustraţii în genul cele. ce însoţeşte acest calendar 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 223 


Nicolau din Braşov, саге a şi cheltuit pentru scoaterea lui, 
+ dică l-a editat $1 aci, ca şı în volumele precedente, gravura în 
aramă se amestecă cu сеа în lemn, pentru ornamentele ma: neín- 
semnate şi pentru titlu Pe acesta este figurat vulturul imperial 
cu două capete Ca frontispiciu serveşte însă o gravură simbolică, 
cu dăltța, de Prix ner, din Pesta Ea ne învederează « Nesta- 
tornıca roată а lumu şı primejdioasele ale е valun » Este o planşe 
neînsemnată, tot de caracter țărănesc, cu indicaţi in románeste, 
însă, destul de bine trasă Timpul, evident, învârtește roata lumu, 
de care sunt agâfatı cel care vrea «вй moștenească», când roata 
se urcă, cel care «moștenește », când ea a ajuns sus de tot, cel 
саге «a moștenit », când este precipitat în neant În peisajul rău 
demnat, care servește de decor, câteva figuri sımbolıce 

Tot la Buda, şı tot în 1814, se publıcâ (la tipografia Univer- 
«ий, ca de obiceru) o broșură de conținut stoc Intámplárile 
războiului Franjozılor şı întoarcerea lor dela Moscva 1), « tálmácitá 
de pre nempe de un iubitor de neamul românesc > Ea a fost dată 
la tipar cu cheltmala hu Alexie Lazaru 

Pe titlu, o vignetă în lemn, cum în lemn sunt şı cele câteva 
capete de capitol, cu subiecte mutare, deci apropiate textului: 
o panopbe de coifuri, scutun şi fasce , un geniu cu trompeta, pur- 
тара inscripţia «fama volat», alte motive simulare İn urmă — 
ceea ce Justifică analıza cârtu sub acest capitol — o mare plange 
în aramă, reprezentând trecerea Berezme Este o compoziție 
vastă, îndrăzneață, cu multe personagu, însă executată de cineva 
care ега cu totul lıpsıt de talent şı chiar de cele ma: elementare 
cunoştinţe necesare unui gravor Este săpată cu dültija, dar e 
probabil că unele detalı au fost obtinute cu apă tare, mai ales — 
după cum se practica în Apus —, scheletul compoziție Faptul cá 
inscripția, în româneşte şi cu litere cırılıce, este și ea gravată şı 
face astfel corp cu restul gravuru, ne-ar îndreptăți să credem că 
ea e opera unu: Român, care, bineînţeles, a avut în faţă un modul 
pe care l-a imitat, ma: ales cá în acest text nu apare nıcıo greșeală 
de ortografie, ceea ce ar fi ma: greu de admis, dacă autorul ar fi 
fost un străin Sıngur numele fluviului este transcris după pro- 
nuntia germană  Bereţina Totuşi, dın hpsă de scăhtură, este 


1) Cota 852 


www.dacoromanica.ro 


224 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


greu să știm pozitiv сш poate fı atribustá această pretențioasă 
şı atât de puţin reuşită gravură 

Intâmplănle lu Napoleon, retragerea dezastruoasă dın 
Rusia, căderea sa, au impresionat mult pe contemporan De 
aceea once povestire în legătură cu unul sau altul din episoadele 
înfrângeru se răspândea cu mare xuțeală, chiar la locuitoru dın 
Prıncıpate, vecim cu marea Impšrštie rusească Aşa a fost cazul 
cu € Vrednıca de pomenire biruinţă ce în vremea noasiră s'au făcut 
sau piramida cea dın tunuri înnăljată în marea cetate Мозсоа », 
urmată de «lInnălțarea cınstıteı cruci în cetatea Dresda la ziua 
naştere. Мате: sale Alexandru I, Împăratul a toată Rossia », 
de « Lucrurile Іш Napoleon în Rossa» şı de «Cum au vorbit 
Сга din Neapol cu împărătescul rusescul angef gheneral 
Miloradovici»!) Este o brogurá tipántá tot la Buda, in 
1815, «dinpreuná cu chipul piramide.» Aceasta apare, ca hors 
texte și frontispiciu, în mıjlocul une: piete din Moscova, cu 
elâdırı impozante şı bisenci de jur împrejur Soldați can fac de 
gardă, câteva persoane şı chiar uuele scene realıste, cum ar fi 
grupun care se salută sau care conversează, dau oarecare vieaţă 
acestei imagini reci, curioase, reprezentând un monument de un 
rău gust desăvârșit, în mijlocul acelor clădim cıclopıce, poate 
fanteziste 

Astfel de vedem de orașe, de obiceru ceva mai îngrijit exe- 
cutate, s'au publicat cu durumul în Germana și Austria, la finele 
secolulu al XVIII-lea E o planșă mugühtá, opera unu. meşte- 
gugar, cum erau toți ce. care lucrau ре contul uneia sau altera 
dintre editur, fără nıcıo cahtate deosebită, să ne închipum o 
chpă ce ar fi făcut dıntr'un astfel de subiect un Pira nest sau 
char un İsrael Sylvestre şı vom înţelege distanța ce 
separă această grosolaná ımagınâ din broşura românească, de sigur 
împrumutată de aiurea, de o gravură artistică, în adevăratul sens 
al cuvântulu Ea nu e iscšhtš, şı mci nu se cunoaşte numele 
tipografulu 

In 1815 mai întâlnim o gravură ılustratıvâ, despre care suntem 
siguri că s'a tipănt la nor Ea însoțește un Chiriacodromion grecesc, 
alcătuit de Arhiepiscopul Nichifor Theotocos și editat, 


1) Cota R 894 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURÂ İN METAL 225 


pentru a doua oară, în 4 tıpografıa de curând ínfuntatá prin con- 
tnbumnle 1ubitonlor de învățătură, la Тат 91) Fusese întocmită 
după о altă edıtıe, care apăruse la Moscova, în 1796, şı este înso- 
фій de o ımportantă gravură cu dâltıta, publicată ca început de 
capitol, opera lu D(ımıtrıe) Contoleu?) Acest gravor, orıgınar 
poate din Basarabia, dar educat probabil la Viena, ne va lăsa 
şı alte lucrăm importante Cea de care vorbim acum reprezintă, 
într'o frumoasă compoziţie, însă insuficient executată, pe cer patru 
Evanghelıştı, formând un grup şı scrundu-și fiecare opera, sub 
mspirația simbolulm lor, boul arıpat, leul arıpat, vulturul şı 
îngerul, Sus, deasupra lor, Trrunghıul divin, care figurează 
Dumnezerea Este totuşi o aga de mare deosebire între stilul 
acestei compozițu, gruparea personagulor, amintind de scenele 
man dın arta itahanš, şı slâbıcıunıle meşteşugulm de gravor, 
încât este sigur că autorul el n'a făcut altceva decât să copieze, 
cu mijloacele sale plâpânde, o idee ce nu- aparținea De altmınteri, 
stampa este și destul de slab trasă, ceea ce ne dovedeşte că lucră- 
torn din laşi nu erau încă famılıarızatı cu acest nou, pentru ei, 
procedeu și că nu-i cunoşteau în de ajuns rosturıle 

In 1816 şı în anul următor, tot în grecește, la Iași, apare în 
tipografia grecească, de curând înfunțată la Tre Ierarclu, Codul 
Cwil al Principatului Moldovei?), al lı Scarlat Alexan- 
dru Calimah Splendid volum, podoabă a tıparuluı româ- 
nesc, cu câteva gravuri în aramă, printre care portretul Domnuluı, 
de cea ma: bună calıtate 

Incă dela foma de titlu ne întâmpină o frumoasă stampă, 
Stema Moldova, profilându-se pe o blană de samur încoronată, 
susținută de doi ler, îndărătul cărora se resfırâ, într'o compoziție 
ca un evantalu, steaguri, trompete și gun de tun Este tot opera 
lu Dimitrie Contoleu, însărcinat, după cum se vede, 


1) Cota R 926 Cf textul dm Bibliografia Românească Veche, vol III, p 163 

1) Numele acestui gravor apare sub două forme Condoleu (grecește 
Condolev, cum semnează în Chiriacodromion), şı Contoleu (grecește 
Contolios) cum semnează în Codul Cwl N Iorga, vorbınd despre el 
in articolul său dın Almanahul Grafice. Române dın 1927, îl numeşte «ucenic al 
școala Im Asachı de inginene» (p 28) 

9) Cota R 927 Indicaţia din Bibliografia Românească Veche, vol III, р 165, 
că ulustraţule ar fı htografn, este greșită Ele sunt gravun în metal 


15 


www.dacoromanica.ro 


226 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cu cele ma: de seamă lucrán ce se executau atunci la Iași, poate 
chiar adus de Domn acolo, fnndcă se simţea nevoia unui meşte- 
şugar experimentat, în vederea tocma a pubhcám Coduluz Cıvıl 
Spre deosebire de alte gravun ale асевїш artist, stema este adânc 
săpată, în шш energice, așa încât imagina este excepțional de 
viguroasă şı de clară De unde, în alte planşe, totul părea şters 
şı de un fumurıu uniform, monoton, murdar chiar, acum avem 
în faţa noastră o ımagmă de o deosebită energie 

Frontıspıcıyl cărțu este încă şı mai important El ocupă în- 
treaga pagină şı, după cum se obicinuegte în asemenea ocazu, 
are o semnificație alegoricá In mijloc tronează Justiţia, pe un 
jit înalt, în faga une. pıramıde de care este suspendată, din nou, 
stema Moldova La picioarele justiției stau de strajă, de o parte 
Solon, marele legiuitor elen, pârıntele şı modelul tutulor codı- 
ficatonlor de legi, de alta Minerva, Infelepciunea, ınspıra- 
toarea ıdealâ a legigtilor Nu hpsesc me atnbutele simbolice, 
necesare în astfel de ocazu codurı deschise, balanța cu care se 
vor măsura acţiunile omenești, spada cu care se pedepsesc ráu- 
făcătom In fund, sub arcada care incercuegte această scenă, apar 
clădiri ımagınare, printre care te distinge o bisencă de tıp mol- 
dovenesc (Pl XCIV) 

Compoziţia este 1scáhtá de Dimitrie Contoleu, şi еа 
a fost efectuată în Таз Operă însemnată, a cürei idee a putut fi 
sugerată de titlunle şı frontispicnle cărților similare din veacul 
al XVII-lea şı XVIII-lea, dar care este executată cu toată serro- 
zitatea şı în cel ma: bun stil Este sigur cá, cel puțin în ce pn- 
veşte această stampă, ne găsim în fata unui artist care-și dă oste- 
nealâ şı care își cunoaşte meserig, care mai ştie încă ce se poate 
cere și ce se poate obține dela o gravură cu dăltița Partea sa dıs- 
cutabilă este desenul De aceea, poate, atuna când a fost vorba 
de portretul însuşi al Domnıtorulu, Calimah nu s'a mai 
adresat Іш Contoleu, cı a făcut apel la un artist stren, la 
Blasius Hö fel"), care a gravat, cu o mare îndemânare și 
intr'un stil impecabil, portretul pe care Baro (Baronul?) L u d o- 
vic Kreüchely de Schwerdtberg îl făcuse în 1817 


1) Blasius Höfel (1792—1863) este un seros gravor și htograf vienez, 


cum dovedește, de altminteri, cahtatea excepțională а portretulu îm Scarlat 
Calimah, şı un foarte cunoscut portret al im Beethoven 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ ÎN METAL 227 


Toate acest indicatu se găsesc în josul portretului, remarcabil ca 
execuție, unul din cele ma: frumoase din câte apar în pubhcaţule 
dela noi Procedeul de care s'a servit artıstul este cel al ruletei, 
mult ma: neobieinuit decât cel al dãltıteı, foarte potrıvıt însă 
pentru а da acel invelış dehcat şı vaporos al figuri, şı atmosfera 
înconjurătoare Ре o deschizătură, în dreapta, se vede unul dın 
dealurile Iașului, încoronat de o biserică, poate Cetățma Јов, sub 
portret, un cerc cu Stema Moldova (pentru a treia oară), 
înconjurată de mărcile judeţelor, gravură cu dšltuta (Pl XCV) 

İn volumul al treilea găsim o foarte curioasá imagine, execu- 
tată iarăşi de C o n t o le u, destinată să rezumeze plastic gradele 
de rudeme Un bătrân, în vestmınte antice, are pe piept o dıspo- 
тре de pătrăţele, în care sunt inscrise numere, dela 1 până la 8 
Două femei, din care una în costum național, arată spre primul 
număr (un 8), de pe pieptul bătrânulu Este o operă bizară, nein- 
semnată ca meşteşug de gravor, $1, pe deasupra, foarte slab impri- 
mată (Pl XCVI) 

İn aceeaşi tipografie grecească dela Trei Ierarchı se tipăreşte, 
tot în grecește, în 1817, Slujba Cuvioase. Paraschiva!) Este o 
frumoasă publıcatıe, în două cerneh, îngnyită, având ca frontis- 
pıcıu chipul Sfintei, in phná pagină, de acelaș Dimitrie Con- 
toleu, care l-a gravat «in Ismail» Este probabil orașul de orı- 
gınâ al artıstuluı, de unde il chemase Scarlat Calimah la 
Taşı, unde îl găsim în 1816, după cum am spus, lucrând pentru 
Codul Cıvıl, şı mai târziu, în 1818, după cum vom vedea în curând 
Gravura, de mare format (folıo), este corect executată, într'un 
stil clasic, adică mai de grabă academic Și ea este cam prea mun- 
сїй, căa Contoleu nu poate totdeauna să-și dea seama de 
necesitatea unor sacrıfıcı utile, a unor sımplıfıcârı spre а da lu- 
mană şı claritate unei imagini El multiphcă hnule, le incrucigeazá, 
ajunge la acel defect că figura se acopere de ceea ce se numește 
«fân», adică o pusdene de lnu, unele peste altele, fndulceste 
totul, oboseşte o compoziție dorınd s'o prezinte cât mai complet 
posibil, când ea ar fı putut apare mai luminoasă şı mat energică, 
dacă autorul el ar fi renunțat la unele dm trăsătunle ce o 
îngremau (Pl XCVII) 


з) Cota 964 


159 


www.dacoromanica.ro 


228 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Calendarul anului 1817 1), împreună cu genealogia suveranılor 
Europei, printre care, natural, se găsesc şı Dommtorn dın Prıncı- 
pate, se tipăreşte la Buda, în 1817 Are ca suplıment cinci gravuri 
ornamentate, în aramă, bine trase, ca de altminten întreg volumul 
ce se prezintă foarte onorabil Gravunle sunt de categoria celor 
cu care se împodobeau atunci volumele de oarecare importanţă, şı 
nu le sunt cu nimic infenoare N'am impresia să fi fost executate 
intr'adins pentru acest volum, dar au fost în orce caz utilizate în, 
chip intehgent Sunt neimcühte 

O pubhcatie însemnată prin ılustrafıa sa este încă Istoria Da- 
cu Vechi?) a lu Dionisie Fotino, tipántá la Viena, in 
tıpografıa lu «Ioan Bartolomeu Zveck», in 1818— 
1819 

Prımul volum are ca frontaspicru o gravură de Carol N e u- 
clih (Neukhch?), reprezentând Pajura rusească, într'o compo- 
зле alegoricá Dumnezeu, creând lumea, apare pe un curcubeu, 
în partea de sus a pagine. La dreapta și la stânga soarele şı luna, 
заг dedesupt, pajura rusească bicefală, încoronată, ținând in ghiare 
spada şı sceptrul Sub ea, pe două medahoane, stemele Țărilor 
Române Jos un leu «rempant s, printre drapele Volumul al dor. 
lea are ca frontispiciu acelaş subiect, însă puțin modificat Astfel 
sus, în loc de chipul lu: Dumnezeu, apare soarele aruncând raze, 
între dor îngeri cu trompete, proclamând faima Impărăța rusești 
Sub ei, vulturul bicefal, încoronat, cu apele întinse, amenintátor, 
ținând în ghuarele sale şı «protejând > stemele Moldova şı Mun- 
temer, desenate în două medahoane elıptıce Mai jos, tot un leu 
«rempant », îngrozit de înfățișarea vulturului, printre steagun şi 
arme In fund, munți, dealun, сдри străbătute de canale, marea 
pe care plutesc vase şi clădirile пош port Este o lucrare тап ales 
bme trasă, dar tot aga de slab desınatâ şı, mai ales, de banal 
compusă, ca cele mai neînsemnate dintre gravurile lu Contoleu 

Tomul al III-lea se pubhcá anul următor, în 1819 Gravura 
ce-1 serveşte de frontispiciu este compusă astfel, încât să dea prı- 
lej artistulu să prezinte mărcile judctelor, asa cum le-am văzut 
în Codul cıvıl al lu Calimah, din 1816, şi în cel al lu C ar a- 


1) Cota 960 
в) Cota 996 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURÂ İN METAL 229 


gea, dın 1818, dispuse însă în alt chip Astfel, un trrunghıu cu 
laturile împodobite, negru, înscris într'un dreptunghi, ocupă tot 
centrul compozıtıeı, lăsând la dreapta şı la stânga alte două trrun- 
ghıurı mai mici, Însă mai luminoase In ele apar doi înger cu 
trompete — unul purtând o coroană, celalalt o spadă — soarele și 
luna, și câte un leu, de fiecare parte Leu aceştia dau 1mpresia cá 
se urcă spre vârful tnunghiului dın mijloc Ei au İn ghiare, unul un 
sceptru, celălalt o spadă Pe fondul negru al trrunghıulul dın mıj- 
loc sunt reprezentate, în mijloc armele Bucureştilor, între Sfıntu 
Constantin şı Elena (cu anul 1812), apoi, dispuse de-a-lungul la- 
tunlor, mărcile judeţelor munteneşti 

Toate gravunle sunt ascăhte Neobişnuită pentru tünle dın 
centru Europe. este tehnica prin care este obținut negrul mtens 
dın fondul tnunghiului central patrate foarte apropiate, executate 
cu ruleta, peste care s'a revemt cu instrumentul de care se ser- 
vesc gravom pentru tehnica 4 à la mamére noire », sau în mamera 
engleză, cea ce are drept efect o pată închisă, puternică şı destul 
de catifelată 

Noul Erotocru, al асеїшат Dionisie Fotino, tipănt la 
Viena în 1818, deşi prezintă câteva gravun în genul punctat, auto- 
ru lor fund însă strğını, ce ma mulți greci dın Viena, ar cuprınsul 
volumului în hmba greacă, fără legătură cu noi, nu poate figura 
la grafica română 

Iyrıca m Athanasie Hristopul, Mare Logofăt, este 
un volumaş plăcut, 1esit dın teasc la Viena, în 1818, în tipografia 
lu Iosif Sne:fer!) Titlul este gravat în aramă, cu o vig- 
netă de circumstantá, în mijloc, cu dáltta şı în « pomtillé» Ea 
înfățișează o scenă între Venus și Amor, momentul în care zeul pri- 
meste săgețile din mâna mamei sale, dojenitoare La picioare, po- 
rumbita, simbolul жеце: Este probabil una dın acele ilustraţu, 
care se găseau oricând gata İn tipografule mai însemnate, deci 
care n'a fost săpată intr'adıns pentru opera lu Hrıstopul 

Tot în 1818 se pubhcá la Таз, probabil la Trei lerarchı, tradu- 
cerea de către Ioan Ghiorghiu, din româneşte în grecește, 
a cărtei lu Neofit  Rásturnarea religiei Evreilor?) Intre pagı- 


1) Cota 999 Cred cá lectura Sn:ere, din ЖЫ Rom Veche, vol III, p 
270, nu este corectă Trebue cutit Sneıfer 
з) Cota 1001 


www.dacoromanica.ro 


230 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


nele 4 și 5 ne întâmpină un David Prorocul, semnat Dimitrie 
Contoleu Romano, şı datat dm lag, 1818 Regele poet 
este arătat printre perdele ce flutură şı mobile de stil baroc, el 
însuşi cu o coroană şı un nimb de lumină în jurul capulu, şı în 
ample vestminte împărătești, șezând la o masă şı scrund, inspirat 
de spiritul divin, care se coboară pe nışte raze, din dreapta Lângă 
el, harpa Ca şı la evanghehștn din Chiriacodromionul dın 1816, 
1deea este interesantă şı nobilă — poate sugerată de o operă strămă 
— execuţia slabă și fără nerv Intreaga scenă İtı dă impresia nesr 
gură că ar fi văzută printr'un voal In plus, gravura este și de- 
fectuos trasă Ea este totuși interesantă pentru că ne dovedește 
că în 1818 Contoleu nu părăsise Jasu, şı că el însuși se con- 
sidera ca Romano, adică Român 

Legıuırealu Geor ge Caragea!) este tipărită la Viena, 
la acelaș tipograf ca şı şı codul lus Calımah, Joann Bartolo- 
meu Zweck, în 1818 Textul este în greceşte E probabil că 
buna reușită a leguru Domnului Moldovean nu este strămă тїсї 
de alegerea ateherulu unde s'a făcut lucrarea muntenească, mci 
de forma şı aspectul ce a căpătat Dela prima pagină, cea de tıtlu, 
ne putem da seama cá avem aface cu o carte deosebit de îngrijită, 
una din cele care onorează gustul autorulu e. Totul este superior 
gravat în aramă, textul acestui titlu, ca şı stema Domnulua, în 
care apare marca Tšrn Românești, anul sum sale pe tron, 
1812, şı Sfinţu protecton a1 oraşului Bucureşti, Constantin şı Elena, 
într'un cerc, de jurimprejur înconjurat de mărcile Judeţelor Mun- 
temei Gravura este fină, desenul este mărunt, fie care detahu 
clar exprimat, ar tipănrea s'a făcut İn supenoare condıfu 
Stema ţăru și mărcale judeţelor, cu mci deosebiri de detahu, sunt 
1dentice cu cele apărute în ediția românească a Legiusrer, cea tipá- 
rıt în Bucureştu, tot în 1818 Pe când însă în ediţia grecească ele au 
fost săpate în aramă, în cea românească au fost gravate în lemn 
În ambele cazuri întâlnim, sub stema tšrn, acele abrewaţu emg- 
matice Tr Ds 

Portretul Domnului nu este cu nimic mat prejos de cel al lu 
Calimah, deşi este de mai mici proportn Este o gravură in 
« pointillé», de mărimea une: miniaturi, sigur desenată, săpată de 


3) Cota 1000 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 231 


cineva care cunoștea toate resursele tehnıcel şı care ştia şı cum 
trebue să fie ımprımatâ, pentru ca nıcıun detahu să nu dispară 
Autorul eı este Vla o (°) Hefel, adică probabil, tot Blasius 
Н ö fel, din Viena, care o semnează şı o datează 1818 (РІ XCVIIT) 

Anul următor, 1819, ese de sub teasc Plutarh nou, tradus 
după Pierre Blanchard de Nicola Nicolau!) 
Sunt două volume, tipărite la Buda, în Tipografia Universitštu, cu 
două zecı şi patru de chipun ovale, câte şase ре o pagină Deşi 
numele eroilor este scris cu cirilice, ele sunt de proveniență străină 
Cea de a doua sene singură este scăhtă deun Lehnhardt, din 
Pesta Desenul este stângacıu, gravarea mediocră, însă ingnyt 
tipăntă, cum era adesea cazul cu ılustratıa efectuată în Pesta 

Toate portretele fac parte dın primul volum, căci cel de al 
doilea nu mai conţine nicio gravură Pe copertele celor două vo- 
lume, conservate în exemplarul Academie: Române, se văd orna- 
mente gravate în lemn, de un destul de frumos stil, dintre cele în- 
trebuintate în deobşte, în astfel de pubhcatu 

Câtıva am mai târzıu, în 1823, tot la Viena, apare Anastası- 
matar bisericesc, după așezământul sistemu ceu noao ®) tipánt în 
pnmul an al Domme: lu Grigorie Dimitrie Ghica, 
sub Mitropohtul G rı g o rı e, de Ieromonahul Macarie «por- 
tane al Sfinte. Mitropolu a Bucureştilor, dascălul şcoaleı де musı- 
chie » Textul fusese tradus din greceşte 

Volumul, bine tipánt, cu elegante capete şı sfârşıturı de capı- 
tole de stil rococo (stil care înflonse la Viena, în tot sec al XVIII- 
lea), are şı o importantă, ca dimensiuni și subiect, gravură cu dăl- 
tita, servind de frontispiciu Ea reprezintă Invierea lu Cristos, 
într'o compoziție după toate regulile academulor, phnă de bune 
intentn, nu însă impecabil desınatâ, dar suficient de bine gravată 
Autorul el este un artist vienez, J Seher, саге o şı 1scăleşte 

Cam dela această dată începând, adică din preajma Іш 1820, 
gravura în metal suferă dın ce în се mai mult de concurenţa lıto- 
grafiei, cu care se obțineau, printr'un procedeu mai uşor de manı- 


3) Cota 1032 Nicola Nicolau alcătusse in 1814 Calendarul pe 100 de 
anı, cota R 847 

з) Cota 1183 Exıstš două ейи dın același an, una pentru Muntenia, alta 
pentru Moldova, întru nimic deosebite în ce priveşte ılustratıa Cf Dan Simo- 
nescu В:Ы Rom Veche ПІ, р 416 


www.dacoromanica.ro 


232 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


pulat, ımagını tot atât de clare, tot atât de elegante și care, în plus, 
se bucura de favoarea capricroasš a mode De aceea cărțile ılu- 
strate cu gravun în aramă, cu dăltıța sau în poıntıllé, la Viena sau 
la Buda, se vor face mai rare, pe când numărul celor ılustrate prin 
htografie, cum vom vedea cu altă ocazıe, va spor: 

Vom mau intâlnı totuşı câteva volume, cele ma. multe de ca- 
racter profan Așa sunt, în 1828 şı 1829, Calendarele!) Im Stefan 
Nıa goı, învățătorul școale: românești din Pesta, ale căror co- 
perte sunt gravate, «scobite >, prima de L Colman, cea dea 
doua probabil tot de acesta Ca suplıment la cel de al doilea calen- 
dar, Nia go: pubhcă două pagine, în care își arată talentul său 
de cahgraf Prima, 4 Unirea cugetelor şi serguitóre indeletnicire $ 
este compusă în aşa fel, scrisă cu atâtea varıetã de caractere, 
încât să facă dovada talentulw exceptional în mânuirea conderulu 
al autorulu Cele mai felunte tere sunt întrebuințate pentru 
scmerea unu text destul de copılâresc Pagina aceasta a fost 
gravată în aramă, «gestochen », parcă tot (lectura este dificală) 
deL Kolmann (?) Cea de a doua pagină este o « Inscunfare 
pentru scobirea în aramă a calıgrafıeı > In fond, un document 
grafic ce serveşte de reclamă şı nimic ma mult 

In 1831, constatăm două publicatu cu gravun în metal, am- 
bele de conținut hterar Prima este traducerea Іш Iancu Buz- 
nea după Bernardin de St Pierre Pavel şı Vırghınıa, 
tipăntă la Iaşi în 1831, cea de a doua, tot o traducere din İranfu- 
zeşte İntömplarıle lu. Telemah, fiul luv Uhse, de Gr Pleşo- 
ranu In Paul şı Virginia este o singură gravură, infenoară la 
tot ce se poate İnchıpuı mai slab în acest gen Triumful eroilor 
romanulu Ea este scălită de un Iacob Swefelbörg?), 
care a gravat-o după un desen de Gmaıser (°) Ne este greu 
să amagmăm o тал grosolană ilustrație, mai informá şı mai rău 
desenată, mai rău trasă, mai navă, decât cea pe care Buznea 
o punea sub ochu lectorulu român, încă dela începutul cšrtu, 
în fata falsulm titlu Era ea cu adevărat opera celor сап o iscšh- 
será? Ne vine greu să o credem Mau probabil că fusese copiată 
la Taşı de acest începător în ale gravurn, probabil lucrător în tıpo- 


1) Cotele 1414, 1444, 1475 
2) N Iorga în articolul sáu citat dm Almanahul Grafice Române dın 1927 
îl numește «un biet gravor evreu, un păcătos (р 30) 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 233 


grafie, care n'avea nicio noțiune precisă, nici de ce se cere unei 
gravun, nicidecum trebue ea executată şı trasă O catăm pentru 
memorie, ca un exemplu de decăderea la care poate ajunge o teh- 
шей nobilă în máinele unu nechemat (Pl XCIX) 

Plego1anu este un om mai de gust De altminten, lucrarea 
de care ne ocupăm aici, nu este singură ılustratâ, printre operele 
ace”tu autor Altele din ele au primit ca podoabă htografu, cum 
vom vedea la locul cuvemt Telâmague este însă însoțit de gravurı 
în metal, de două zecı și patru de «icoane», plus portretul Іш Fé- 
nelon Acesta, cu dăltiţa şı in poıntıll6 (pe față), este isešht -C 
Seıpp, din Viena!) Fără să fie de calitatea portretelor lmu Ca- 
ragea și Calimah, este totuși o lucrare onorabilă, după 
toate aparențele trasă în Viena Acelaș artist maı ıscâleşte şı o 
parte din gravun De vreme ce ele sunt evident toate de aceeași 
mână, îl putem considera ca autor al întrege sem Este unul din 
acei gravorı, cum trebue să fi existat mulți la Viena, fără 1magina- 
фе şı fără talent, însă meşteşugar destul de cu experiență Imaginea 
devine astfel ceva migăht, complicat, la care s'a insistat prea mult, 
cu fel de fel de hnu, în toate dırectule, lıpsıtâ de omce farmec 
Gravunle sunt însă bine trase, ceea се ne întărește în convingerea 
că cel puţin imprimarea lor nu s'a făcut în țară, unde greu s'ar fi 
putut obține o aşa de îngrijită tipănre 

Ca stıl, este cel clasic, care înflorea atuncı la Viena Fıgurı dra- 
pate İn vestmınte antice, asa cum le ımagına școala secolului tre- 
cut, iau pozit de statuă, İn mijlocul unor peisagu convenționale, 
greoale, İn care s'a încercat să se deseneze individual fiecare frunză 
de copac Curıoasâ ilustratia Nr 9, în care apare o corabie, cum 
erau cele dın secolul al XVII-lea, printre sirene şı divimtáti marine, 
destul de incorect desenate Cu toate aceste rezerve, pe care le fa- 
cem gândindu-ne la ilustrator obicinuifi din Apus (nu însă la ce 
man), la volumele desâvârşıte ce circulau în Franţa la aceeași epocă, 
cele patru volume în саге Plego1anu a tipánt traducerea ва 
dın Franfısc de Salignac dela Mot Fenelon sunt 
cu mult mai prezentabile şı mai intehgent compuse decât orce 
puhhcatie sımılarâ dela по Deşi nu se spune unde este tipărită, 
larcu o dă ca 1egtá dın tipografule Sibiului Cahtatea de tiraj а 


+) Numele acestu gravor se întâlnește nu numai la Viena, cı și la Dresda, 
unde e] apare către 1790 


www.dacoromanica.ro 


234 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


stampelor mă face totuşı să perzast în credinţa că ele s'au tras la 
Viena, şı că cel mult au fost аро: broşate la Sibiu, ma: probabil 
decât în ţară, dacă este să considerăm felul plăcut în care se pre- 
zintă legătura celor patru tonurı De altfel, gravura aceasta a plă- 
cut aşa de mult, încât unele for au fost de multe or. desprinse şı 
încadrate, cum mı s'a întâmplat să constat câteva, rămase dela 
V A Ureche, în bibhoteca dm Gala (Pl C) 

Multă vreme, după această ultimă dată, nu vom mai intâlnı 
mco carte cu gravun în metal De fapt, şı cele pe care le vom 
constata in Moldova, în legătură cu pubhcatu ale Іш As a c h r, vor 
fı în oţel şı nu în aramă, ca cele analizate până acum Ilustratıa în 
otel își câștigase о mare reputație, multumită favoare de саге se 
bucura în Apus, ma: ales în Апора şı Franța Englezn, mari rubı- 
torı de călătoru, de persage grandioase, de scene populare, de amın- 
tırı arheologice phne de prestigiu, se deplasează continuu după 
înfrângerea luy Napoleon, trec canalul Mâneceı, coboară şı urcă 
Runul, cel strejuit de castele, ajung în Italıa, în Spama, în Elveţua, 
în Germama, în Sudul Franţe: Curiozitatea. pentru aceste regium 
pitorești face parte dm bagajul sentimental al snobilor din prima 
jumătate a secolului trecut Ea însă răspunde uneon şı la o por- 
mure sinceră, într'unele natun de ehtá, în primul rând în poeti şı 
in artıştı Multi dintre aceștia, în cálátornle lor, sau note, cu care 
acoperă pagınele carnetelor de drum 

Aceste note interesau nu numai pe autoru lor, cı şı pe marea 
mulțime a vizitatorilor acelorași regiuni, dorıtoare să le rămână o 
amıntıre a lucrurilor văzute şi admirate Ele sunt reproduse în acele 
albumurı, de un format comod şı de un exterior asa de plăcut, îm- 
părțate ca darun de Anul Nou sau în alte împrejurări, şı cunoscute 
sub numele de Keepsake In scoarţe de mătase, de catifea 
sau de marochun, cu fel de fel de ornamente de aur sau la rece, ele 
cuprindeau plange cu veden din oraşe renumite, coltur1 de natură 
sülbatecá, punti peste abısurı, che1 İn creerul munților, stânca, cas- 
cade, capele atârnate de cine ştie ce pisc dın Alpi, ruine romane, 
pieţe şı bazare orientale, procesium şı pelerinagu, însoțite adesea de 
o scurtă notă exphcativá 

Procedeul de care se servesc gravoru pentru a executa astfel 
de alustraţu nu este cel obicinuit Nu este mci dáltita, nici placa 
de aramă Gravura obținută astfel nu lı se părea potrıvıtâ pentru 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURĂ İN METAL 235 


redarea peısagulor, заг aquaforte era prea ¢ artıstıcš », prea pre- 
tențioasă, pentru a fı populanzatá рпа pubhcaţu, trase într'un 
număr destul de mare de exemplare Poate că o consıderau şı ma: 
rece de aspect, mai puțin colorată Apoi, arama, mult prea fragilă, 
n'ar fi rezıstat unu tiraj mai prelungıt E: recurg atunci la gra- 
vura în otel, sohdă şı durabilă, care cunoaște astfel un succes enorm, 
dar care nu fine mult, ca tot ce e în legătură cu moda In placa 
preparată, rezistentă, lucie, care se putea nivela şı lustruı mai bine 
ca oricare alta, cele ma. mici detalu sunt vizibile, ceea ce era mult 
mau greu de obținut, pe o hârtie obicinuitá, cu un alt procedeu In 
special, varund directa trăsăturilor, incrucışându-le sub unghuurı 
de mánmi difente, aproprundu-le sau depărtându-le una de alta, 
se ajungea la efecte de lumină de mare strălucire, mâtâsoase, 
propru gravurı İn otel, la cerurı vaste, cu toate formele ımagı- 
паре de non, uneon strâbâtutı ca de niște săgeți de razele 
soarelui, Jos pe onzont, în momentul când răsare sau când apune 

İn scurt, exact ce convenea unui publıc puțin cam romantic, 
fără prea multe cunoştinţe de ıstorıa gravurei, sensibil la o ınter- 
pretare sentimentală a nature: De aceea, dela Keepsake-urı, pu- 
bhcaţu luxoase, acest procedeu trece în reviste, mai ales în cele, 
foarte numeroase, cu relati de cálátorn sau cu povestin din tinu- 
tun depártate 

Asachı, după cum ştim, aprecia acest fel de a instrui pe cititor 
De aceea îl adoptă, când are ocazie, pentru Icoana Lume şı Calen- 
darele sale Poate la stăruința elevulu său Panaiteanu, 
care se găsea la München, el îşi procură o serie de astfel de pláci 
de otel gravate, cele mai multe ıscâlıte cu nume germane Cu ele 
Asachi uustrează, în conditn superıoare, cele două pubhcatu 
mal sus pomenite 

Icoana Lume din 1845—1846, adıcâ a doua serie a aceste 
reviste, e phná de gravun în oțel Prima dintre ele este tipărită 
în 1846, la pagina 232 Nu este vorba de un peisaj, cum vor f 
aproape toate celelalte, cı de reproducerea unu tablou cu un 
subiect € gemutlıch », de coloratură germanıcâ Cel d'intâru amor 
О fetață își îmbrățişează cânele, prima sa dragoste Ceva dın 
gustul şı preferıntele lu Panaiteanu se simte în această 
scenă Char dacă nu este el autorul gravuru — ceea ce n'ar fı 
imposibil, de vreme ce în се aproximativ cinci anı de când era 


www.dacoromanica.ro 


236 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


în Germania studiase în deosebi tocmai diversele genun de gravat — 
ea răspundea sentimentului său In once caz ılustratıa, bine execu- 
tată şı excelent trasă, nu e ıscğlrtâ 1) Ea e urmată, în numenle 
vntoare, de o serie impunătoare de veden celebre sau de curo- 
zıtâtı din toată lumea, iscühte de diverşi gravon german un 
E C Schmidt, execută Forul in Roma, un Rybıcka, 
Turnul cranılor (crannlor) au a tidvelor şı Muntele Sınaı, un 
Zechmayer, Esconal, un Alex Marx, Entrare în bese- 
rıca sântulu Mormânt la Terusalım şi Şapte Turnun la Constan- 
tinopol, toate de bună cahtate şı tipărite în conditu satisfăcătoare, 
ceea ce este cu atât mai surprinzător, cu cât imprimarea se făcea 
la Taşı şı am văzut cu ce greutate se putea obține acolo chiar o 
gravură mediocră la aspect, cum erau cele ale lu Contoleu 

Intre alte самап, Asacha avea încă pe aceea de a cunoaşte 
însemnătatea unu: tipar îngriut El бе ce să facă ca să-l obțină 
şı сш să se adreseze pentru a fi ascultat, cum reiese şı din analiza 
broşurılor exphcatave la tabelele sale 1stonce, on chiar din primele 
exemplare ale Ælbıne: Intreprinzător, îndrăzneţ, perseverent, el își 
dă singur multă osteneală, aşa încât bunele rezultate ce obține 1 
se datoresc în întregime Iar conditule în care lucrează sunt de aşa 
natură, încât cu greu s'ar fi putut ajunge la ceva mai convenabil 

Dar sena gravunlor în otel nu se opreşte aa Rybıcka 
ıscğleşte încă o vedere mult mai prețioasă pentru noi, apărută 
mai întâi în cane stie ce publıcatıe dın Buda, Bäle Іш Ercules in 
Mehadia (p 288) Ea e urmată de lanına (neıscölıtâ), de Calea 
Mormuntelor in Pompa (Frommel und Winkles(9), de 
Sala vailor la Pompei (iarăși neiscáhtá), de Gibraltar (O b e r- 
muller), de Serbarea Ramadanuluı la Tunis (Ry bı1 c k a), de 
Bazarul vánzárei femeilor la Constantinopol (Ry bı1 c k a), de 
Vedere dın Londra (Dau merlang) de «Câmpulung dın zara 
Române (neiscáhtá), o reducere a cunoscute: htografu de Michel 
Bouquet (p 392) s de Templu lângă Spoletto in Itala Nıcıuna 
dın aceste ultime gravun nu se prezintă mai pre jos de cele analı- 
zate anterior 


1) In acelaşı număr în care apare ca suphment Primul Amor (1 Ma 1846), 
Asachi: formează pe cıtıtorı că redacpa Icoana Lume a adus dm străină- 
tate stampele ¢ cele mai fme, care İn vntonme vor $mpodobı astă fome », ală- 
tun de htografie 


www.dacoromanica.ro 


CRAVURĂ İN METAL 237 





Im Revısta Nouă, anul ЇЇ, p 223, s'a publıcat, fără ındıcatıe 
de provemenţă şı fără nume de artist, un portret al lu Costache 
Negru, executat, dacă judecăm după vârsta modelului, cam prin 
1850 Este o reproducere zıncografıcâ a une: gravun în aramă, 
cu dáltja şı în maniera punctată, așa cum se lucra la Viena П 
semnalez acı pentru a nu se pierde din vedere de către cer- 
cetâtorı Poate cá ma curând sau mai târziu ве va da de 
urma autorulu lu 

Pentru a termina acest capitol ne rămâne să mai vorbim de 
o singură pubhcaţie, deosebit de importantă, de vreme ce ea este 
cu totul izolată, unıcâ cred printre ılustratule de carte dın prima 
Jumătate a secolulu trecut Pe când toate cele anahzate până 
acum erau săpate cu dâltıta, singură sau İnsotıtâ de € pointillé », 
tehnıcâ, în definitiv înrudită cu cea a dãltıeı, sau săpate în otel, 
aceasta este İn apă tare, adică o aquaforte, fără adăogarea nıcıunuı 
alt fel de procedeu Impodobeşte Acathıstul şı Paraclısul Sfinte. 
Cruci 1) tradus din grecește de Gheorghie Nicolau, dm 
Braşov, şi publicat la Sibiu, de Ioann Bart, în 1802, cu chel- 
twala cunoscutulu Hagu Constantin Popp De altmın- 
тегі, toată cartea se înfățaşează în chipul cel mai elegant, foarte 
îngrijit tipăntă, în două cerneh şı cu inițialele împodobite 

Gravura în apă tare, o Rüstignire a Іш Isus, îi serveşte de fron- 
tıspıcıu Spre deosebire de celelalte, de care a fost adesea vorba, 
autorul eı, N P S, se fereşte să încarce prea mult imagina cu 
toate acele lnu, care, departe de a intensifica ımpresıa une ıma- 
gini, o slăbesc, înnecând totul Intre Fecioara şı Ioan Evanghe- 
hstul, Isus stă pe cruce, într'un peisaj simplu, executat cu multă 
claritate, ca de cineva care nu este la prima sa încercare, în pro- 
cedeul aşa de delicat al gravum în apă tare (Pl СІ) 

Acestea sunt operele în care apare gravura în metal, în prima 
jumătate a secolului trecut, dacă pornim dela ceea ce se găseşte 
păstrat la Academia Română Descoperırı vutoare vor completa 
poate acest tablou, desi, cum spuneam la începutul capıtoluluı, 
ornamentul tıpografıc în metal săpat era destul de străim de 
înțelegerea şı de prefenntele noastre, și s'a executat mai tot- 
deauna în afară de hotarele Principatelor 


Y) Cota 643 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 


Toate cele afirmate cu privire Ja htografie, atuncı când 
am analizat ceea ce s'a produs în Tünle Române ca stampâ şı 
imagine separată, de păstrat şı pus în ramă, cum erau foie 
analizate într'unul din capitolele noastre precedente, se potn- 
veşte și pentru htografie ca lustrate de carte Opere de artă, 
char într'an sens ma restrâns şı mai modest al cuvântulu, 
nu s'au produs Abia dacă, ıcı şı colo, una dintr'aceste lucrán 
ne interesează, ca dovadă că autorul eı nu era un simplu 
meseras şı că el a înţeles ceva ma. lámunt caracterele specifice 
ale tehmcei, că el și-a apropiat un meșteșug nu dm cele ma: 
grele, dar care trebuia în orıce caz executat cu atenție, cu 
acuratefâ, cu gust 

De sigur, mediul İn care trăiau şı se desvoltau acer artıştı- 
meşteşugarı, de care vom vorbi în cele următoare, nu era nici 
excitant, nici măcar pnelmic Puţim erau la noi cei care, printre 
el, avuseseră ocazia să vadă una sau alta dintre operele marilor 
maeştrı htografi аз Apusuluı, încă mai puţin се care le pricepu- 
seră m le gustaserá Și ca să fim герр, poate că mimic nu s'a 
schimbat până astăzi Este sigur cá unu sau altı dintre boen, 
dintre cei carı-şı făcuseră studule în capitalele Ocadentulu, vor 
fı fost ma famılıarızafı cu unele publıcatı de plange htografice, 
cu totul superioare, de cum erau artıştu dela noi, contemporann 
lor Şı dacă mtentia cu care aceste albume — cele ale lu Ra ffet 
de pildă — erau colecționate, nu pornea totdeauna dintr'o nevoie 
estetică, ele nu încetau de а ofen totuşi un exemplu concret de 
înfățișarea la care poate tinde o bună htografie şı a servi astfel 
de termen de comparație 


www.dacoromanica.ro 


240 GRAFICA ROMANEASCÁ 


Fără să atingă cahtatea rară, excepțională char şı în arta 
Apusulu, dın htografule Călătorie: în Crimea 1), cu pagınele în 
care vigoarea вши se unea cu o mare subtihtate în interpre- 
tarea celor văzute, cu o gamă de valon extrem de întinsă şı de 
vanată şi cu o exactitate desăvârşită, din acele veden care erau 
luate dela noi, deci care se puteau controla, prin casele boierești 
se mai găseau şı alte htografu, în genere portrete, opere ale unor 
artıştı strâlını, mai ales Germani, trase în conditu excelente, de 
cele mai multe on, în ateberele dın Paris sau dm Viena $1 pe 
acestea le-ar fı putut studia artıştıı noștri, dacă conştunta lor 
profesională şı exigenţele educaţiei lor artistice ar fi fost mai 
severe 

Cine nu cunoaşte, dintre carcetătom trecutulu nostru, fru- 
moasele portrete ale lu Mıhaıl Sutu şı ale fııceı sale Elena, 
pe саге Louis Dupré, «elevul lu David», le pubhcase 
într'un mare album, unde ne da ımpresule sale din Constantinopol 
şı din Atena, încă dın 1825? 2) Маз rar azi decât opera lu Raffet, 
apărută aproximativ cincisprezece anı mai târziu, acest album 
a trebuit să existe prin bibhotecile dela no Tot Dupré, de alt- 
munteri, executase un alt portret al Dommtorulu Șuţu3), tot 
in 1819, la Constantinopol 

Destul de bine desinat, — ne găsim doară în fata пош elev al 
celui mai mare desinator al epocel —, acest portret n'are savoarea 
celu din albumul precedent, acea 4 nonşalanţă > de rafinat despot 
oriental, pe care artıstul ştıuse s'o imprime atıtudıniı și figuru 
splendide, luminoasă a Principelu Şutu Krıehuber, vienezul, 
este un favorit al pubhcului bucureștean, am spus-o, dar influenta 
sa nu s'ar putea simți decât ceva mai târziu, în preajma Іш 1848 
El execută un număr respectabil de portrete de Domm și boien 
români, pe care, contrar modei timpului, le ıscâleşte cu o parafá 
din cele mai simple El nu este însă singurul « furnısor * de por- 
trete al amatorilor dela nor, din prima jumătate a secolulu Câţiva 
altu sunt francez Mai găsim apoi htografu cu subiect românesc 
care, deși imprimate la Paris, erau trase pe piatră după desenuri 


1) Auguste Raffet Voyage dans la Russie méridionale et la Crime, 
par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie, Paris, 1841 

3 Cf G Oprescu Țările Române văzute de artıştı frances, Buc, 1926 

3) Cota A XCIII,6 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 241 


de germanı, făcute probabil la faţa locului, în trecerea lor prin 
ţară In sfârşit, altele, tipănte tot în Apus, nu-s iscăhte Nu putem 
şti dacă ele sunt lucrán ale vreunui strğın, cum e ma. probabil, 
sau opera unu compatriot al nostru 

Astfel de portrete semnate de un oarecare B oc quin şı tipá- 
nte de Lemercıer, la Pans, reprezintă ma multi. principi 
dm famha Ghıculeştılor!) Grigore Ghica, Dom- 
nıtorul dela 1822—1828, Grigore Ghica, Domnitorul dela 
1660—1664 şı 1672—1674, Alexandru Ghica, Domnul 
dela 1834—1842 şı Carmacamul dela 1857 Probabil că toate 
aceste chipuri au fost comandate Іш Lemercier?) inamte de 
1850, în epoca când acest tipograf, specializat în htografu, era 
în floare şi considerat ca unul dın cer mai buni meșteri, la Paris 

Tot Lemercıer tıpârıse un portret al lu George Br 
bescu, editat de Frederic Valbaum Portretul, desinat 
de un oarecare A Kaufmann (Anton Kaufmann, vienez, 
lucrează în preajma Іш 1840), chiar în ziua înscăunăm Domni- 
torulu, la 14 Februane 1843, fusese htografiat de A Morin?) 
Este imagina care se întâlneşte adesea şı acum prin unele case 
dela no Bibescu, întrun incadrament format dın mărcile 
judeţelor Muntemei, — încadrament reluat mai târzıu pentru un 
portret al lu Alexandru Ioan Cuza —, este desmat în 
picioare, İn costum militar, phn de maiestate, pe o estradă, în 
faţa unor coloane de marmoră Lângă el se află tronul, îndărătul 
căruia sunt trase niște draperu, de o stofă grea şı bogată Domnul 
poartă pe umen o manta largă şı în cap o căciulă cu о egretá şı 
un ac cu diamante Poză puţin cam teatrală, fără îndoială, sub 


1) Cele ma multe se găsesc la Bibhoteca Ureche, la Galaţi, şı poartă, în 
ordinea İn care vor fi menţionate, numerile de inventar 2362, 2361, 2360 Tot 
Lemercıer tipănse cunoscutul portret călare, opera m Stefano della 
Bella (1610—1664), care uneon trece eronat drept al lu Grigore Ghica, 
alteon, cum este mai probabil, drept cel al lu Ştefan Ghiorghiţă El este 
htografiat de un Guyon, cu o mscnpţae în hmba germană, căci reproduce nu 
direct gravura ludella Bella, a una de Paulus First şı Alex 
Bónner (1647—1720), mspiratš după сеа а lm della Bella 

3) Joseph Lemercıer, celebru htograf francez (1803—1887) Impr- 
тела sa, fondată în 1837, ajunge repede una din cele ma căutate din Paris 

3) A Morin sau Maurın, htograf francez (1793—1860), cf portretul 
Iu Bibescu din N Iorga Portretele Domnilor Român, pl, 217 


16 


www.dacoromanica.ro 


242 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


care îı plăcea să apară în fata supușilor să, Domnului care, după 
cum se pare, era chinuit de amintirea lu Miha: Viteazul 

Lıtografıa, bine desınatâ şı İngrıjıt imprimată, se recomandă 
amatonlor prin cahtatea sa exceptionalá De altmınterı, Bib escu 
care și-a comandat de mai multe on portretul, avea o deosebită 
predilecție pentru cel executat de Kaufmann și Morin, 
după care s'au făcut multe copu, în шеи şı, bine înţeles, în colon 1) 

Acelaşı htograf, A Maurin, tot la Lemercıer, încercase şı 
portretul m Alexandru Ghica?) predecesorul hu Bı- 
bescu El este însă de o cahtate nfenoară portretului celu 
dın urmă 

Un Mıhaıl Sturza «Pnnce de Moldavie», în costum 
cıvıl, comandat poate după plecarea dm ţară a Domnului, în urma 
revoluției, la 1849, e probabil opera unu francez?) Pe exempla- 
rul consultat la bibhoteca Ureche nu ега mci dată, nıcı indicație 
de autor orı de editor 

Aceste exemple sar putea multiplica 5), căci ceea ce posedăm 
în colecjule publıce, este departe de a reprezenta totalıtatea por- 
tretelor personalıtâtılor române 1egite dın mâna unor artiști strămı, 
în prima jumătate a secolulu al XIX-lea De altminteri, com- 
parând numai cele două bibhoteci consultate de noi, a Academie: 
şı cea dela Galaţi, s'a putut constata cát de difente sunt, din fen- 
care, operele ce fiecare posedă Dar ceea ce este maı interesant, 
pentru punctul de vedere ce ne preocupă în deosebi în acest capı- 
tol htografia de mic format, putând servi ca lustratie de carte, 
alătun de portrete, întâlnim şı unele scene după natură, fixate 
de artıştı străini, adică vede de oraşe, tipun şı costume dela 
noi Una este o foa:e mai mare, cu diverse aspecte din Iaşi, în două 
pietre htografice — una pentru tentă de fond, alta pentru dese- 
nul în negru — «dessinée d'apres nature et hthographite par 
E Zschermack de Вегі +, tıpãrıtã de Eduard Sieger 
la Viena Printre cele șaptesprezece cládir reprezentate în com- 
partimente se găsește şı un palat princiar, așa încât lucrarea 


1) Cota C LXII, 23, cf Pl XLIX, 

3) Cota B LI, 51 

*) Bibl Ureche Nr 442 

4) Extrem de mteresantâ, dın punct de vedere iconografic, este pubhcapa 
prof Iorga  Portretele Domnilor Româru, Sıbru, 1930 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTF 243 


роаїс fi considerată ca fund săvârșită înainte de Umre Această 
htografie a fost copiată mai târmu de H Goldner|), htograf, 
care însă a schimbat una dm vedenle mai nainte desmate de 
Cermak, cea în care se vedea teatrul Această magme este 
iscáhtá acum, ea singură, de un N Proteanu 

Tot un artist german, L Wüllner, desmeazš o serie de 
costume dela noi pe care le htografiază un Н Gerhart?) 
Ele sunt probabil tipánte cam în prima Jumătate a secolulu 

O altă foare, din cele mai amuzante, un admırabıl document al 
vrem, este semnată de un Ad Mid y?) şı pubhcatš la Paris, la 
Engelmannâ), care este cel ma: însemnat proprıetar al unut 
ateher de htografie, la începutul secoluluı (1816), în momentul în 
care htografia își face loc printre operele de artă grafică Autorul 
e. strábátuse Moldova şı Basarabia (Pl CII) Alcı întâlnise creştin 
şı evrei, aceştia în curıoasele lor costume, mai ales pentru un 
ochiu de occidental, boien de modă veche, cu giubea şı calpac, 
şı boien de modă nouă, cu straie nemteştı, negustorı de pepe, 
servitoare, о femeie din Focşani Interesantă este mai ales aceasta 
din urmă, prin cahtatea execuției, şi întâlmrea dintre ca doi 
bolerı, cel de modă nouă şı cel de modă veche, prin elementul 
de humor introdus de artıst Ca să răspundă la salutul tânărul, 
cel mai în vârstă își ndicá calpacul cu amândouă mâinile, în timp 
ce servitorul, poate robul țigan, îndărătul Iu, îi duce cıubucul. 
Stilul acesta frumoase fo: de album, asemănător cu cel pe care-l 
obıcınulau unn artıştı romantici, ne duce poate la Alex De- 
camps (1803—1860), care a călătont prin Onent şı care, pro- 
babıl, a fost şı pe la nor Execuţaa este dim cele mai vioare, spiri- 
tuală, hberá, ca a curva pentru care htografia era un Joc pasionant 
De altnunten, şı tehnica — pensulă şı ¢ grattoır >, pentru lumını —, 
este departe de a fı cea banală, de care se serveau artist: medıocrı 

De ае ar fı putut pornı сез care au practicat htografia la nor 
ca ilustrație dc carte, dacă ar fı avut destulă sensibihtate şı dacă 


`x 1) Cota D LIII, 24 

*) Cota B XXVI H Gerhardt a btografıat in Viena prin 1848—1849 

3) Adolphe Mıdy, cunoscut htograf (1197—1814), trăieşte mai іш 
a Rouen, ароз Ia Paris 

4) Cota B XXVI, 45 Engelmann (1788—1839), german, instaleazá 
pruna htograf:e la Paris, in 1816 


www.dacoromanica.ro 


244 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


mijloacele lor ar fi fost îndestulătoare şı nu 1-ar fi trădat la tot 
pasul Dın neferıcıre, nu întâlnim la ез mci simțare, mici îndemâ- 
nare tebmcă Deg 4 strâmoşu htografie: ? în Apus apar cu zece, 
cincisprezece am mai nainte, la noi primele exemple executate 
în această tehnică sunt numa dın 1821 Biblioteca Românească, 
€ întoomată în 12 рӣгр după numărul celor 12 lum » a < ferleghe- 
rulu de cărți a crăieștu şi ma таге tipografu dın Buda a un- 
versitățn Unganei» Zaharia Carcalechı, este prima 
carte românească, pe cát se pare, care în partea І, «cu o figură, 
a dat cititorilor ca suphment o htografie în pemță 4 Romulus, 
strâmoşu Romámlor» Este, bine înţeles, vorba de o ımagınâ 
inspirată de gravun anterioare De pildă, peisajul dın dosul pıra- 
mıdeı, de care este fixat medahonul cu bustul lu Romulus, a fost 
fără indoıalâ copiat, aproape amănunt cu amănunt, după cel în 
aramă, care se vedea în primele volume ale Istorie: Dacie. a lu 
Fotino, tipărită la Viena în 1819!) Ideea une compozitu cu 
o piramidă în centru, pe care sunt fixate portrete în medalıoane, 
şı ea apare în cel de al treilea volum al aceleiași opere Totul este 
însă minuțios şı rece, o muncă de răbdare, fără nıcıo însușire 
deosebită, într'această htografie, al căru autor nu cred să fie 
un Român 

Ma târziu, Bibhoteca Românească va publica încercănle de 
tinereţe ale Іш L e c c a, din timpul când acesta își făcea studule 
la Pesta Sunt primele opere în josul cărora se găseşte an nume 
asupra cărma nu va mai plana nıcıun fel de îndoială Stângace 
şı greoaie, lucrări de începător fără talent, ele vor avea cel puţin 
mentul de a fi semnate de un profesionist dela noi, de un autentic 
pictor român Dar, mai înamte de а ne ocupa de aceste încercări, 
să ne oprim câteva minute asupra altor câteva htografn ılustratıve, 
publicate între 1821, data apanției Bibhotecev Românesti, şı între 
între 1829, când apar în această pubhcație « Inchıpuırıle» lu 
Lecca, termen de care acesta se serveşte pentru a exprima no- 
punea de portret 

In 1828 întâlnim Abețedarul $nlesnuor pentru învățătura copiilor 
al lu Grigorie Plego1anu?) distinsul și activul cărturar 


1) Cota 996 
2) C? Bibl rom veche, vol İli, p 592 gı urm unde sunt mai multe repro- 
ducera după htografule din Abecedar şı dın Cele duntâiu cunoştinţe 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 245 





craiovean Este evident o carte pentru copu, pe care însă autorul 
ез o doreşte plăcută la vedere, atrăgătoare, bine tipăntă şı «cu 
poze $» Pozele sunt mci vignete, unele întrebuințate in mod curent 
prin tipografu, unde se găsea totdeauna un stoc de capete de ca- 
pıtol, de sfârşıturı de pagină, în lemn mai înaınte, în htografie 
acum, de când cu арапа acestui procedeu, altele, care au trebuit 
să fie pregătite anume pentru cartea lu Plego1anu, adică ılu- 
вітаў de circumstantá Așa sunt cea İn care o tânără mamă, într'o 
roche după moda Impenulu, pe o canapea în acelaș stil, îşi 
învață fuca să citească După direcția hnulor dın umbre — dela 
stânga spre dreapta şı nu, cum e normal, dela dreapta spre 
stânga —, această imagine, ca şı cele de pe copertă şı cea dela 
finele volumului, au fost desenate pe piatră, direct după vigneta 
ce a servit de model, așa încât, apar alcı inversate, de unde direcția 
neobișnuită a hnulor Cea de pe copertă, în mijlocul căreia s'a 
tpánt un text, potrivit cu memrea cárte nu е în fond de cât o 
vignetă banală, ca şı cea de pe coperta dela urmă Corectă, mai ales 
prima, aşa cum erau cele de care se serveau tipografu dm Sibiu, 
unde am impresia că s'a tipánt abecedarul 

In corpul cărți sunt încă öpt file, tot htografu în peniță, cu 
4 arătarea a vreo câteva funte dın 1storia naturală » şı acestea de- 
stul de convenabile, pentru a ılustra textul Ele au putut fı dese- 
nate în vederea chiar a aceste. cürti 

In acelaș an, 1828, Pleso1anu ma: publıcâ un alt volum, 
care completează pe cel d'ıntâı, pentru elevu ceva mai İnaıntatı 
Cele dintáwu cunostnfe pentru trebuinţa copulor care încep a cutu, 
traduse dın «frantozegte » şı adüogate $1 aici găsim numeroase 
ılustratı explıcatıve — htografu în planșe, cu diversele neamuri 
de oamem (Evre, 4 Ghiptem >, Greci, Romanı), cu aspectele 
zeilor (altele decât în «Mitologhia» din 1830 a lu Stancu 
Cápütineanu), toate trase ре fo. separate, fără hterš în dos 
Pe lângă aceste imagini, de caracter pur didactic, mar găsim două 
altele, de proporțu mai mari, deci mai importante o hartă cerească 
cu soarele și planetele şı, тал ales, o ymagine, de sigur împrumutată 
din vreo Bibhe sau altă publıcatıe similară 4 Dumnezeu facc 
dobitoacele »  Pnntre aceste «dobıtoace», în chip cu totul 
neașteptat, apare şı O sirenă, așa cum și-o imagina heraldica 
Evulu medru 


www.dacoromanica.ro 


246 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





Anul 1829 este unul din cele ma: strălucite şı mai rodnice prin 
numărul de pubhcatn cu ilustraţu în htografic din prima jumătate 
a secolulu Pleşolanu își continuă actıvıtatea de autor 
pentru învăţătura tineretulu Tot atuncı Bıblıoteca Românească, 
la Buda, își reorganizează şı îmbunătăţeşte formatul, în timp ce 
la Bucureşti apare Curierul lu H e lı a d e, заг la Taşı Albina lu 
Asachı 

Plesoranu pubhcá nu mai puțin de tre1 volume Un Abe- 
cedar franfezo-romünesc, traducerea povestire. morale а Іш M a r- 
montel Aneta sı Luben şı o Cahgrafie Izvoade de scrisoare fru- 
moasá au caligrafwe rumânească, f(rantuzeascá), r(usească), n(em- 
jeascá) şi g(recească) Primele două, ca şı cele pubhcate în anul 
precedent, au pe coperte пис vignete, din cele care se puneau obi- 
ешш pe cărtile publıcate ín această vreme Calıgrafıa este mai 
ımportantâ In tıtlu sunt, tot in htografie, fel de fel de forme or- 
nate de htere şı de parafe, pentru a aráta indemânarea autorului 
în această artă, заг pe una din pagine se înfățișează сат scena İn 
care apar tre. persoane la o masă, desenate parcă de aceeaşi mână 
care desenase mama şı fuca din abecedar, pentru a arăta « ținerea 
trupului: » spre a putea serie convenabil şı după toate regulile 

Stim sigur că această pubhcape s'a efectuat la Sibiu!) Cum 
nu există micro deosebire, mei în ce priveşte hârtia, шо în ce pri- 
veste caracterul htografulor între aceasta şı cele menţionate mai 
înainte, este mai mult ca probabil cá și acelea s'au tipărit tot 
acolo 

Biblioteca Românească sau adunări de multe lucruri folositoare 
întocmută în 12 părți, reapare la Buda, în 1829 La începutul fie- 
cărm volum sunt tipărite, frumos desenate, capete de capitol, lı- 
tografu în peniță, împrumutate dın publıcatu occidentale, proba- 
bil franceze Unele sunt, ca stil, foarte asemenea celor de care, în 
acea epocă, se servea marele editor Didot, la Pars Acestea 
nu-s însă singurele ılustratu și те pentru noi cele mai valoroase 
Fiecare din cele patru părți pubhcate în continuare în 1829 şı 1830, 
are ca suphment 4 inchipurrea b, adică portretul unu  Prıntıp », în 
ordinea următoare Dımıtrıe Cantemir, după portretul cunoscut 
« din bibhoteca Іш Zaharie Carcalechas, Radu Șerban, 





1) Cf Dan Sımonescu Bibl rom veche, III, p 659 


www.dacoromanica.ro 


TITOCRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 247 


Miha. Viteazul 4 ıroul », Ștefan cel Mare Prıntre acestea trebuesc 
căutate cele care mentă să ne тере atenția Din nefericire, cu ex- 
cepha primei, toate celelalte fıgurı hpsesc din exemplarul ce am 
consultat în bibhoteca Academe Române Cantenur însă este o 
foarte slabă htografie în creion, naivă, cu multe greşeh de desen, 
evident opera unui începător, care nu poate fi decât С Lecca, 
de vreme ce acesta era în strânse relatu cu Carcalecha, se 
găsea în Pesta, la studu, de ma: bine de un an şı era în stare să 
execute, cum nı se spune, portrete tıntocma » 1) 

Vasile Aaron tipăreşte la Sibiu, la Ioann Bart, în 
acelaș an (1829), o nouă ediţie a cšrter sale Райта sı moartea Dom- 
nului şı Mântustorului nostru Isus Hristos 2), care se bucura de o 
mare trecere pe lângă pubhcul din Ardeal şi cel dela no: Numărul 
slustratulor ce însoțesc textul a rămas tot cel dın editule апїепоаге, 
ele însă nu mai sunt gravate în lemn, cı htografiate cu решѓа 
Sunt mediocre, dar bine trase Par copu după vignete cu acelaș 
subiect dın volumaşe publıcate de bisenca Apusulul O clădire, în 
peisagiul ce serveşte de fond prime) scene, prezintă un tıp evident 
occidental ceea ce confirmă această presupunere Nu's scăhte 

La capitolul gravuru în metal ne-am ocupat de Unırea Cuge- 
telor a lu Stefan P Nıagoe, suphment cu probe de вспеге 
cahgrafică la Calendariu românesc, pe anul dela Crıstos 1829 al 
acelmași Tipănt la Buda, cu «tiparul er(deştel) tıpografu +, calen- 
darul are o copertă gravată în metal, «seris de S Р Nıa- 
goe, scobită de L Colman, şi câteva vignete, btografiate în 
peniță Ele apar şı pe scoartele în mătase ale elegantulu exem- 
plar dın cabinetul de stampe al Academie. Române?) Sunt mici 
desenun alegorice, ca să exphce câteva devize, despre adevărul 
cărora autorul încearcă să-și convingá cititor < Amorul şı prin 
piatră răsbate >, sau încă o alta, İn care o figură cu două capete, unul 
de bărbat, celălalt de femeie, cu o cheie în mânâ şı o ancoră la pı- 
cıoare, reprezintă ılustrarea literară а cme ştie cărm adevăr, nu 
tocmai clar, de acelaş fel O a treia ımagınâ, căruia autorul însuși 
п dă ma. multă importanţă, de vreme ce o publică singură pe o 


1) Bibl Românească, р 43 
3) Cota 1406 
3) Cota 1414 Nıagoe iscülegte une от: Nıagol 


www.dacoromanica.ro 


248 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


pagină şı fără hteră în dos, reprezintă o scenă dintr'un sat Soarele 
aruncă razele sale spre o casă de ţară, lângă care, pe un copac, se 
află un cocoș ce cântă voios Sub pom, o vulpe pândeşte Dar şı ea, 
la rândul ел, este pánditá de un cáme, gata sá-1 sară asupra 

Despre Albina Românească şı ılustratule “în htografie ce cu- 
prinde ne vom ocupa în a doua parte a acestuu capitol, când vom 
vorbi de Asachi: și despre moldovem Curzerul românesc al la 
Eliade este departe de а ofen aceeași însemnătate din punctul 
de vedere al ilustrapie1 şı al prezentăm Totuşı, începând cu numá- 
rul 24, din Iuhe 1929, tatlul, pentru puțină vreme, va fi htografiat 
în peniță, de cineva dın anturajul lu Eliade, căca desenul este 
fără îndoială opera penubilă a unu: om dela пол, poate alu E 11 a d e 
însuşi In fond, este redarea în proporfu ma man a timbrulu cu 
cerneală ce se aphcase până atunci pe titlul foie 1) Intr'o căruță 
de poştă, un boier poartă o carte în mână — Cunerul — Cöruta 
aleargă în fuga cailor, întovărăşită de un gemu care sboară îna- 
mtea е1, anunțând lumu vestea cea bună, dintr'o trompetă, și străbă- 
тапа cel mati rıdıcul și тал rău desenat pelsaj ce se poate İnclupuı 

Anul 1830 şı ca următon sunt mult ma: puțin fertili în opere 
Ilustrate în htografie Singura ma importantă este Miologhia pe 
limba rumânească a uu Stancu Cápátineanu, «profesor 
şcoalelor naționale dın Craiova », tipáritá în 1830, probabil tot la 
Sıbıu, ca şı volumele lu P1eg01a nu, cum dovedește o vignetă 
comună, care la Plego1anu se găsea sub cuvântul «sfârșit», 
pe ultima pagină a Abecedarului, ar alcı pe prima pagină De data 
aceasta ea este şı mai bine imprimată Cartea cuprinde gaizeci şi 
tre. de ç icoane », câte patru pe o pagină, în penitá, figun de zer și 
зеце şı scene din mitologie Cu excepția vagneter dın titlu, care e 
probabil copiată după una franceză, de o mare eleganţă, celelalte 
sunt cu totul grosolane, rău compuse, încă mai rău desinate, pro- 
babil de aceeași mână care executase şi pe Dumnezeu făcând dobi- 
toacele din Cele dintáiu cunoştnte, ale Тш Plego1anu Mai în- 
semnate prin numărul personagulor și prin dimensiunile figurilor, 
sunt cele în care sunt reprezentate Infernul și Câmpule Ehzee, Olm- 
pul, Haosul şı pagina de titlu, cu frumoasa vignetă strămă pe care 
am mentionat-o 


1) Cota 1418 Cf reproducerea din Dan Sımonescu, op ct, p 625 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 249 


Biblioteca Românească îşi întrerupsese арапра dın 1830, când 
apăruseră cele două părți, a treia şı a patra, саге completau seria 
de volume a pubhcanei lu C ar c ale c hı, începută in 1829 Ea 
iş тела în 1834 locul pe care-l пиве printre penodicele românești 
Este tipăntă tot la Buda, în aceleaşi bune condıtı Mare parte dın 
wgnetele de pe coperte sunt cele dm trecut, ca şı suplimentele 
htografiate, de altmmten Vignetele, plăcute, nemente, aparțin 
categoriei celor pe care le considerăm la modă în Europa, nneon 
de-a-dreptul copiate ca o urmare a succesului de care se bucurau 
strălucatele volume ce apăruseră în Franţa la finele secolulu al 
XVIII-lea şı în prima {теппе a secolulu al XIX-lea Lıtografule 
sunt, cele ma. multe, în creron, opera lu C Lecca In exem- 
plarul Academie: hpsesc cele din partea I-a şı a II-a Romulus, pe 
care l-am İntâlnıt în primul volum al B:blotecer românesti, în 1821, 
şı Radu Şerban, luat dm partea a doua a volumulu dın 
1829 Partea a III-a are ca frontispiciu pe Miha: Viteazul, copiat 
în creion htografic probabil de Lecca, după o gravură din colecția 
lu Carcalechı Portretul, cu un cap conventional, în costu- 
mul unguresc dela începutul secolului al XVII-lea, nu e rău tras, 
dar lasă să se vadă ınsufıcıentele de tot felul ale desenatorulu 
Frontuspıcıul părțn a IV-a este Stefan cel Mare, care face astfel 
pendant cu Miha: Modelul, adică gravura dela care se pornise, 
provenea tot dın colecția lu Carcalechi Este evident de 
Lecca, fără să fie 1scălit La pagina 40 m se spune de altminten 
că « închıpuırea acestm prıntıp ? a fost zugrăvită de Lecca fn- 
tr'un portret de 38 de « ţolun » şi că ea a fost dăruită «la Ghimna- 
zum Vasiadi» dm laşı 

Urmează apo portretele altor » prıntıpı >, de data aceasta 15câ- 
hte de Lecca, chiar pe htografie « Radu Negru, intânl printip 
a Ţăre Româneşti », ca frontıspıcıu la partea V-a , 4 Ioann Dragoș », 
care hpseşte din exemplarul Academiei, dar pe care l-am întâlnit 
şı menționat ca stampă izolată, între cele pe crare le-am anahzat 
în capitolul precedent, unde am vorbit de această categone de hto- 
grafu, trase aparte, după pietrele ce serviserá la ılustrarea Bıblıo- 
tece Românesti 

Cu partea a VII-a, care apare tot in 1834, se schimbă caracterul 
ılustranlor şı astfel apar dm nou vederı geografice sau vignete, 
împrumutate din publıcatule sımılare dın Apus, şı executate їп 


www.dacoromanica.ro 


250 GRAFICA ROMANEASCX 


peniță htograficá Constantınopol, din partea de către Galata 
«Argo, corabia cu vapor, ce mai tntàru au plutit pe Dunăre, fu 
Tara Românească », € Trăsura sau calesă ce umblă cu vapor în loc 
de саз» In acelaş fascicul Lecca apărea ca hterat, cu o nuvelă, 
Jucătorul de cárti, compusă de « Pictorul Constantin Lecca 
Ráüurts*. In partea VIII-a sunt загі felurite subiecte, dın car. 
cel mai însemnat este Mănăstirea dela Argeş In sfârşit, partea 
IX-a, din Decemvrıe 1834, conține o vedere a Ierusahmulm Ve- 
chiu, htografie în peniță, absolut fără importanță 

In anul următor nu întâlmm nimic de seamă, dar în 1836 şı 
1837 (exemplarul poartă ambele date) apar Elementele de desemn şi de 
arhitectură de Carol Valştaın, «Profesor de desemn în 
Colegıul Sf Savas, la Bucuregti, în 1836, în tipografia lu 
Valbaum şı Verse (se spune pe copertă), în cea alu I 
E la d (tot cu data de 1836) (se spune pe prima pagină) Lucrarea 
conține însă un fel de frontispiciu, în care Valştaın își arată 
talentele sale de desenator, și care e datat 1837 Un bătrân, cu un 
caduceu în mână, citeşte o ınscrıpfıe < din veacurı, în păstrare » 
Această htografie în pemţă este de forţa unu mediocru elev de 
hceu Urmează арол textul propriu zis, reprodus tot prin procedeul 
htografıc, în peniță, treizeca şı şapte de plange, toate cu exphcaţu, 
unele raportándu-se la desen, altele la arhitectură, succedându-sı 
fără nıcıo ordine, şı dându-ne astfel dovada absolute: nepriceperi 
a Im Valştaın cu privire la materia ce tratează (Pl СІП) 

In anu urmáton se publică sau, cel puțin, se anuntă cá se vor 
pubhca unele traducen «cu icoane, Colecţia Academiei este 
incompletă în această privinţă, sau, ceea ce este încă posibil, ele 
au fost trecute în anume hste, cum ar fı cele întocmite de Сигієгиї 
Românesc sau de N e g ulici, în hsta Bıblıotecer Enciclopedie 1), 
dar n'au văzut lumina mciodată, on au apărut «fără icoane» 
Aşa este cazul cu Gil Blas, tradus de Simeon Marcovici: 
la 1837, şı apărut fără ilustragu, la Eliade İn once caz, chia. 
când sunt ılustrate, aceste traducen nu fac decât să copieze gra- 








3) In hata Biblioteca  Eneicloped.ce, N eg ulici anunță că vor apărea 
ilustrate următoarele volume Testamentul Nou, Paul şı Virginia, Coliba indiană, 
Atala, René, Eloisa şı € Abalard», Noua Eloiză, Gulliver, Dracul Schwp, Gil 
Blas, Dracul înamorat, şı « Don Quisotu» Nuvele şı Basme Dın ele prea puține au 
apărut cu adevărat şı ma; puține încă conțin ilustratu 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 25 


vunile sau htografule orginalulu:, în destul de bune condıfu, 
când ве cumpărau dın Apus blocurile sau pietrele се serviserá la 
tipărit, caz foarte rar, în conditu insuficiente, când totul se repro- 
ducea la noi, de un artist român sau de unul dintre lucrütorn, 
mai adesea germani ce se găseau în stabihmentele de htografie 
de curând infuntate, cum аг fı cel al lu Valbaum, allu D a- 
nielis sau al altua Aşa se întâmplă cu Istoria Ghenovevu de 
Brabant, «cu şase icoane frumoase $, tipánte de Enginer G 
Pleşoianu, în 1838 Cele şase «1coane » sunt nexscălte, dar 
ele reproduc, probabil, şase ilustrati din оше ştie ce ediţie 1eftină 
a foarte răspândite poveşti Litografule sunt în peniță în ediția 
românească , n'ar fi însă imposibil, după anume detalu, ca on- 
gınalul, dela care a pornit desnatorul dela noi, să fı fost o gravură 
în lemn, copiată apoi pe piatră Tot gravură în lemn este şı mica 
vignetá dela începutul romanulu Ea este tipántá la V a lb a u m, 
ca şı Dracul Schip, tradus de Catinca Sâmboteanca!) 
Cea mai importantă ilustrație din această epocă este însă cea care 
însoţeşte Calletorule lu. Gulliver in terr depărtate, de la Swift, a lu 
I Negulıcı, «cu 80 de figure totu de traducátorulu », tipá- 
nte în București, în tipografia Im Iosef Kopaınıg, în 1848 

Negulici nu era la primul său volum In acelaşi an, la o 
altă tipogiafie (a Іш Eliade), el scrisese Vocabularu Romanu 
In 1844 şı 1846 el colaborase la Curierul Românesc sau tipărise 
alte volume Niciunul însă mare, pentru noi şı pentru ceea ce ne 
preocupă în acest capitol, importanţa traduceru după Swift 
Cele optzeci de figun sunt în totahtate, cu excepția uneia singură, 
în tare s'a reprezentat în cabinetul său de lucru şı despre care 
a fost vorba la un alt capitol, copiate cu fidehtate după Grand- 
ville, care ılustrase una dın traducerile franceze ale lu S wı ft, 
însă iscáhte, cu desinvolturá şı cu o mare hpsă de scrupule, de 
Negulici însuşi2) Nicăien nu apare шс: cea mai mică ındı- 


1) Cf Iarcu pubheagile dın anul 1839 

1) Voyage de Gulliver, lustrat de Grand ville, apăruse in 1838, în două 
volume, la H Fournier In reahtate, Grand ville se servise de gravura 
în lemn, pe care însă Negulıcı, cu ajutorul luu Venrıch, o transformă în 
htografie, mai ușoară de reahzat la București Cf şı Lucia Dracopol- 
Ispir Pictorul Negulici, р 93 О-ва crede însă că Повітађа Im Grand ville 
este tot htografie, ceea ce e fals 


www.dacoromanica.ro 


252 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


catie că desenul n'ar fı opera însăşi a celui сазе își pune Jos numele 
Litografierea s'a făcut, de altminten, de G Venrıch g nu de 
Negulıcı (Pl CIV şı CV) 

Venrıch, cum vom avea ocazie să o constatăm în volumul 
următor, își cunoștea meseria, şi poate că unele dın cahtățale de 
preciziune, de siguranță, de perfectă stâpânıre a hme, ce observăm 
în htografule în pemtá dın Gulliver, să ве datoreascá lu, şı nu 
lu Negulıcı, care avea uncu totul alt ср dea prezinta o 
figură, în desenurıle sale sigure Aceasta se vede char numa: 
comparând portretul sáu în intenor, dela începutul volumului, 
cu oricare dın vignetele ce ılustreazâ textul 

Aşa cum sunt, ele dau o mare strălucare celor două volume, 
admirabil tipănte, mai ales în ce prrveste htografule, trase tot- 
deauna separat și fără hterš în dos Pe când însă numele lu N e g u- 
la ca, ortografiat Negulıce, se râsfatâ întreg în fiecare planşâ, 
Venrich de cele mai multe on se mulțumește să 1scöleascâ 
cu un G, mmnala numelm său, întrun colt 

Cam în aceeaşi epocă apare Album der Unteren-Donau-Gegend, 
nach der Natur gezeichnet de căpitanul Carol B e genau, album 
htografiat la Berlim de Schwabe, cu legendele tipánte de 
I Wendland, în editura lu F Sala şı C-me 1) « Ocupân- 
du-se timp îndelungat cu dehmitarea graniţelor, Begenau, 
atras de frumuseţea locurılor pe unde umbla, s'a îndemnat să 
schıteze câteva veden, menıte să formeze un album al regiunn 
Dunâru », ne spune Octav Lugoșianu, care cunoștea, din 
acest album, douăsprezece htografn in colon, destul de naive, 
trădând de departe nesiguranța amatorulm plin de bunâvomtâ, 
dar ıncapabıl să prezinte în chip corect şı atrăgător o vedere dın 
natură 

Aceste douăsprezece planşe sunt Orşova cu cetatea Elısa- 
beta, Роге de fier, Cladova, Turnul-Sevenn, Rumele podulu 
dela Turnul Severn, Vidinul, Nicopoh, Şıştovul, Ruscıucul, Debar- 
caderul din Giurgiu, Sihstra şı Mâcınul Tehnica ín care sunt 
redate nu este cea a htografie1 în negru, colorată apoi cu mâna, 


1) О Lugoşıanu Hărțile colonelulus Carol Begenau, Buc , 1917 Desenurı 
de Begenau, unele dm ele orıgınalele chiar ale albumuluı, într'un bloc, slab 
colorate cu acuarelă, se găseau în colectia profesorulu Dr I Cantacuzino 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA СА ILUSTRATIE DE CARTE 253 


cu acuarelă, cı cea a Шортаће în colori, adică cu ma: multe pietre, 
fiecare pentru o coloare, trase succesiv Cum am spus, nıcıuna 
din ele, cu tot sprıjınul dat probabil de cel care trecuse la Berlm 
desenul de piatră, nu se rıdıca peste ceea ce ar fi în stare să obțină 
şı un elev mai talentat al hceulu 

In colecția Academie: Române se ma: găseşte o htografie, 
difentá de cele pe care Octav Lugoşıanu le menționează 
ca făcând parte dm album Niste dorobanţi Dorowanden, District 
Deleorman, Kleine Wallachei 1) 

Dorobantu, ca naște pandurı, în costumele lor cu gărtane roșu 
şı albastre, sunt călare La picioarele lor, cu mâinile într'un butuc, 
ca în China, stă un criminal sau un İmprıcınat, prins de stăpânire 
İn stânga, o cruce, pe care este scris ceva, ce nu se distinge Poate 
că această gravură a făcut parte dintr'un alt album — şi ea este 
htografiată la Berhn — care n'a mai ajuns întreg până la noi 

Considerând că Begenau era sublocotenent în 1838, după 
cum aflăm dın studiul lu Lugog1anu, şi că în 1866 el este 
pensionat cu gradul de colonel, 4 după treizeci de anı trecujı în 
serviciul armatei », este probabil că el fusese căpitan între 1845— 
1848, când a trebuit să se pubhce albumul 

Un N D Racoviţă, îndemnat poate de exemplul lu 
Begenau sau de cel al lu Pappasoglu, a cărm actıvı- 
tate va fı tratată însă în volumul consacrat epocei de după Aman, 
când араг cele та multe din htografule populare ale acestuia, 
cu care el împănează toată tara, pubhcă la Târgovişte, la 25 August 
1851, o vedere a Mitropohei din acel oraş Ne putem aştepta la ce 
trebue să fie această imagină Dacă un amator german, cum era 
Begenau, se arătase atât de incapabil de a produce ceva 
interesant din punct de vedere artistic, cu toată osteneala ce-și 
даве, cu atât ma. puţin va reuşi într'o astfel de întreptincere un 
amator român, dm Târgovişte 

Anul următor, în 1852 — şı cu aceasta inchıdem seria volu- 
melor ılustrate apărute înamnte de Атап —Atanasie N 
Pácleanu scoate lerwusahmul hberat în două tomuri, ca şi 
Gulliver al Іш Negulıcı, tot la Kopaınıg, tipánte în Bucu- 
reştı După un portret al lu Tasso, urmează o serie destul 


1) Cota B XI, 38 Albumul însuși avea cota B XI 1—12 


www.dacoromanica.ro 


254 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


de bogată de figun htografiate în pemţă de C Daniels, trase 
de Bielz şı Danielis, la Bucureşti!) Comparate cu cele 
ale lu Negulıcı, ele sunt mai slabe şı ma: neghyent executate 
Cele dın primul volum sunt 1scáhte, 101 şı colo, de Daniels, 
care 1mitează în aceasta procedeul îndrăzneţ şı puţin onorabil, al 
lu Negulıcı In volumul al doilea nu ma: iscálegte nimc 
Este evident cá onginalele pe care le-a copiat htograful dela no: 
au ılustrat una dm numeroasele ейп dın Tasso, publıcate în 
secolul al XVIII-lea, după cum mărtunsesc costumele bürbaplor 
Stılul este cel al faamosulux ilustrator francez Gravelot, care 
a fost însă des imitat, în tot Apusul, așa încât nu se poate spune 
dacă el însuşi este la orıgına lor sau altemeva Ce este sigur, 
e cá nıcıuna din plange nu se rıdıcâ până la cahtatea celor ce au 
servit de model Din acest punct de vedere ılustratıa lu Gullı- 
ver este de sigur mult mai corectă şı mai interesantă Deși tot 
aşa de lıpsıtâ de orıgınalıtate, de vreme ce şı İntr'un caz şı într'altul 
este vorba de o copie, ea este cel puțin nu numa: conştuncıos 
făcută, cı şı extrem de corectă, cu toate cá mai fiecare figură 
prezintă numeroase şi foarte precise detalu (PI CVI) 
Ilustratoru muntem și cei care făceau apel la servicule lor, 
fie cá ımıtau ceea ce le venea mai la îndemână dın pubhcaţule 
străine, fie că ınventau singun, cu dificultate şı adesea fără cea 
mai mică urmă de talent, htografule cu care ornau volumele apă- 
rute dela 1828 încoace, nau avut niciodată un plan bine chibzut 
Activitatea lor se cheltuia la voia intâmplâru, de aceea ne-a fost 
aşa de greu să punem ordine şı să ajungem la o sinteză în producția 
grafică venită în ajutorul cărțu, în Tara Românească, în prima 
Jumătate a secolulm trecut Nu tot aşa se petrec lucrurile in Mol- 
dova Acolo totul se supune voinţei ordonatoare a Іш Asachı, 
minunat organizator, рип de prevedere şi ingenios în găsirea 


1) In decursul secolulu al XIX-lea, către m1jlocul lui, se găseau la București 
o seamă de htografi, ma: mult meșteșugan decât artıştı, de orıgınd germană, 
care tipăresc cu aceeași İngrıjıre, indiferentă la aspectul artistic al une. htografu, 
calendare, suphmente la calendare, reclame comerciale, portrete çı fel de fel de 
stampe, та mult sau ma: puţin populare. G Venrich, G Wonneberg, 
Danıelıs, Bielz, I Pernet aparpn acestea categom Ea vor fı studiaț, 
împieună, când ne vom ocupa de perioada a doua a grafice: româncști, în vremea 
când apar cele ma: multe dın operele lor, chiar dacă epoca debutului lor ca htografi 
este antenoară Іш Aman 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 255 


soluğulor, singurul capabil să se compare cu Veniamin Co- 
stachı, marele Mitropoht, cu care de altmınteri îı plăcea uneon 
să-și asocieze munca, la cererea prelatulm 

Aceasta nu înseamnă însă că producția htografică moldoveană 
este mar uşor de clasat Din pricina abundenței materiei, a nyme- 
roaselor perıodıce — reviste şi suplımentele lor, de toate felurile 
şı pentru toate pâturıle sociale, cărti de popularızare, calendare, 
сётр de propagandă, сйс timpul nostru n'a inventat nimic İn 
acest domeniu, cı a adaptat numa: mijloace mai пош unu: scop 
cu mult mar vechu —, a faptulm că aceeaşi plange trece dela o 
revistă la alta, ilustra o nuvelă ıstorıcâ, care începea într'un loc 
sı se termina, câțiva anı mai târziu, într'altul, ne găsim de multe 
or mai İncurcatı decât chiar în faţa penunei şı dezordinu mun- 
tene Ceea се complıcâ аро şı ma mult situația este cá htografia 
originală, întrebuințată ca lustratie, făcută la noi sau de unul 
dela noi, este amestecată cu tot felul de alte tehmce cu gravura 
în lemn, cu htografia ce reproducea o gravură în lemn, împru- 
mutată de arurea, cu planșe ce au trebuit să fie cumpărate direct 
m strămătate, gravuri în oţel, sau chiar htografu în peniță 

Cunoaștem tot interesul ce Asachi: acorda htografiei, pe 
care o practicase singur, şı de servicnle căreia, în planurile sale 
didactice, lega шат speranțe Se serveşte de ea în repetate rân- 
dum Foaia de titlu а Albinez Românești, care fusese distribuită 
ca foaie volantă și înainte de 1 Iunie 1829, când apare revista, 
este, de pildă, htografiată Ea se prezintă cât se poate de plăcut, 
in chenarul eı de stilul Ludowc al XVI-lea, cu wgneta din mijloc 
şı cu ferıcıta dispoziție a rândurılor ce compun textul Până în 
1835, Albina nu conţine totuși moro ilustrație Atunci numai, la 
25 Februane, cu ocazia une: instuntüri de prenumeratie pentru 
tipănrea une. storm naturale de Cıhak, care trebuia să aibă 
« câteva sute de icoane bme lıtografıate 9, se publıcâ ca început 
de capitol o imagine cu oameni: sülbateci, cu plante şı animale 
de tot felul — ca specimen al ilustragulor — neıscâlıtâ, dar de sigur 
opera Іш Julius Edel, cel care era destinat să execute ilu- 
stratule operu lu Cıhak Este o htografie согссїй dm toate 
punctele de vedere 

După accestâ dată, până la 17 lanuane 1837, când se pubhcá 
un suphment la Nr 5, р 24, nu mai: avem, din nou, nicio planşâ 


www.dacoromanica.ro 


256 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


La această dată apar însă niste htografu, probabil opere ale Іш 
Alexandru Asachi, ín creron şi cu urme de ¢ grattoır » 1), 
pentru lumini Slab desenată, columna Іш Traian, dın Roma, 
este bine npántá Totdeauna Asachi: tatăl va purta o grije 
deosebită curățeme. cu care se vor trage numeroasele plange dın 
pubhcapule sale Nimeni dintre cei dela пол, cu excepția călugărilor 
şı tıpografılor de cărți. bisericeşta, a căror râvnă şi simţ superior 
pentru o carte bine prezentată n'au slăbit mei chiar în secolul 
al XIX-lea, n'a fost mai simțitor la aspectul exterior al unu: 
volum, ca dânsul 

Columna Іш Traian nu e singură ea este însoțită de reprodu- 
cerea mai multor monezi romane, de un legionar roman şı de un 
captiv dac 

De ac încolo ılustratule, pubhcate în suphmentul hterar al 
Aline, adică în Alăuia Românească, se intetesc La 3 lume 1836, 
q Prospectul S-te1 Sofu », din Constantinopol, htografie în pemţă, 
şı un vapor (Vasul cu vapor), imagine a ununa dintre primele vase 
cu abur, la 15 August, 1837, Вівепса S-tul Petru dın Roma, 
tot lıtografıe în peniță, şı chipul pasăre: Lácusto-Graur (m a r t 1 n- 
roselin), la 23 lume 1837, două capete de onentah (unul 
dneiRungid Sing «şeful de Lahor», de G Panaiteanu, 
elevul Іш Asachı, pictorul de mai târziu (probabil una dintre 
primele sale încercăn in htografie) , la 30 Decemvne 1838, o Pagodá 
sau capışte, probabil tot de Panaiteanu, 20 Decemvne 
1838, Arderea une: văduve indiene, ma. bună ca cele precedente, 
de acelaşı De atunci înainte, până în 1843 (p 146, când se publică 
o Maşınâ de sburat), Albina nu ma. dă nicio ilustrație In orice 
caz, ceea ce apăruse este exclusıv de caracter documentar, fără 
nıcıun fel de valoare artıstıcâ 

Revista editase însă o serie de volume, unele max modeste, 
altele ma: luxoase, în care se strecurau htografn Aşa, în 1836, 
Asachi: însuși, Aga С Asachi: «mădular Academia de 
Roma $, scoate niste Fabule alese pe române, pentru care serveşte 


1) Grattoir este mstrumentul de care se servesc htografn pentru a rıdıca prim 
unele locun cerneala htografică şı a produce astfel, la imprimare, lnn de lummă, 
în mijlocul unei porțiuni intens umbntă Grattoır-ul dă astfel efecte interesante, 
care nu se pot obţine nici cu penifa, nici cu crelonul Este însă mai greu de mánuit 
decât acestea, de aceea htografn neexpenmentaţi ezită să se servească de el. 


www.dacoromanica.ro 


LITOCRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 257 


de frontıspıcıu o htografie în peniță, reprezentând ре Esopu, 
zicând fabule Intr'un peisaj banal şi rău desinat, ılustrul cocosat 
este arătat înconjurat de animale de care se va servi spre a îndrepta 
defectele şı уре oamenilor 

Anul următor, in 1837, «cu prilejul sărbăre. date рге înăl- 
fatulu Domn Mihail Grigore Sturza de corposul ofi- 
ferlor», Albina tipăreşte ¢ Priveghere ostașulu moldovan » Co- 
perta conţine o htografie în cerneală şi creion de mıcı dimensiuni 
Un ostaş de gardă, pe malul ape1, după un deal, răsare soarele 
Neiscăhtă Autorul el s'a servit și de ¢ grattoır » 

In 1840, tot la Albina, se tipăreşte o carte interesantă prin 
conținutul е Este Medicina populară a Іш Dionisie Tesa- 
lanul, precedată de portretul autorului, htografiat în creron, 
în care acesta este arătat în mână cu un craniu $1 cu un compas, 
pregătindu-se oarecum să facă măsurătoarea hârce Nu se știe 
de cime a fost executat, probabil însă de cineva dın cercul lui 
Asacha!) 

In 1840—1841 Asachı poate să-și realizeze una dın dorin- 
tele sale cele max vu, aceea de a pune în mâınıle compatnoţilor 
să1 o revistă care să- informeze despre tot ce se întâmpla mai 
de seamă în restul lumu este așa numita Icoana Lume. Cum era 
de așteptat, ea este plină de fel de fel de ımagını, unele desenate 
şı htografiate anume, altele luate de-a gata dm reviste simulare 
străme De altfel, şı pentru a răspunde une: alte aspirag а ace- 
hnag, tot în 1841 şı, evident, tot la Albına, apare Spwuwuorul 
Moldo- Valah 4 redıgut de o sotietate de lıteratı » 

Pentru ılustrarea Icoane Lume, Asachı se servește de tot 
felul de planșe, după nevoie şı împrejurăn Pe unele le adusese 
dın Apus, altele le fabrica în ţară Am impresia cá dela o vreme 
poate fuca sa, care se găsea în Franta, înamte chiar de a deveni. 
d-na Edgard Quinet, sigur Panaiteanu, care era bursier 
la Munchen, au servit de intermedia pentru cumpărarea unor 
blocun sau a unor pietre, pe care se găseau gravate una sau alta 
dın ılustratule ce vor apare Cu atât ma: mult aceștia au putut 
servi de corespondenți şı de colaborator, cáci altfel ar fi greu de 


1) Portretul a fost reprodus de N Iorga în al său studiu dın Almanahul 
Grafice Române pe 1927, la care am făcut adesea aluzie 


17 


www.dacoromanica.ro 


258 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


admis ca anume subiecte să fi pătruns direct, în acea vreme, 
până în Iasu Moldove, cum va avea ocazia să se convingă 
orıcıne a răsfoit volumul 

In 1840, în Nr 4 al Icoaner Lumer, se pubhcá 4 Privirea Ceah- 
liulus despre Gura Larguluı», care fusese tıpârıtâ și în mica 
broşură explıcatıvâ pentru stampa lu Traman şı a Dochie: Este 
o vedere după natură, htografie în creion, stângace, ca cea mar 
mare parte a lucrărilor românești din acea vreme, şı poate operă 
alu Schiavonu, dacă e adevărat că acesta fusese în regiunea 
Ceahlăulu, pentru a se documenta asupra decorulu în care se 
cuvenea să aşeze pe се dol его Cel puţin, după cum am văzut, 
aşa afirmă Asachı ma târzıu (1866), în ale sale Nouvelles 
historiques de la Moldo-Valachıe 

Dintre numeroasele ilustratu ce însoțesc textul nu ne mtere- 
sează decât cele care reprezintă уейегі dela поз, care sunt decı de o 
oarecare valoare documentară, sau cele ce poartă o semnătură 
românească şı sunt, bine înţeles, executate în htografie Pe 
celelalte le vom menţiona cel mult în note!) Prime: categoru 
aparține o reducere în htografie a stampe Dochia şı Traian, în 
Nr 2 а] апшо 1841 Imagina apare aici ınversatâ față de cea dın 
ktografia de man dimensiuni, dovadă că desenul cel mre se făcuse 
direct pe piatra htografică şı, deci, la tipănre apărea inversat 


1) Aşa este Statua 1ш Petru cel Mare, după monumentul executat de Fal- 
conet în Lenmgrad, un portret al lu Frederic al II-lea, regele Prumer, publi- 
cate în Nr 6 al anulu 1840 In anul următor, la p 28, apare o htografie după 
o statuğ a lu: Napoleon, заг în Nr 7, același an, un portret al lu Francisc I, împă- 
ratul Áustrie; In Nr 28 (p 220) este o reproducere după faımosul tablou al lu 
Géricault le Radeau de la Méduse, care revine de vreo două ori, р 269 
o luptă cu taun fn Spama, р 272 înmormântarea Ja Invalızı а lu: Napoleon X, 
p 300, Turnurile aplecate dm Bolonia, 300, Jocul mora Сеа mai mare parte 
dintre aceste slustraţn sunt, cum am spus, în litografie (câteva sunt însă gravuri 
în lemn), şı unele din ele, cum ar fi vederea dm Bolonia, în destul de bune con- 
dışa Explıcatıa deosebim între cele bune şı cele mferioare, cu subiecte dela nor, 
sau desmate la nos, stă în faptul că, după toate probabilitățile, piatra ltografică 
împreună cu desenul primelor erau aduse dm strămătate Alitun de aceste ılus- 
tratn htografiate, dm care unele, după cum o dovedește calitatea lor mediocră 
şı neexperıenfa autorului lor, au putut fi executate de elevu Academiez, după modele 
streme în vederea tocmai а famılıarızâru lor cu această tehnică, s'au întrebuințat 
pentru ılustrarea textelor un număr însemnat de gravuri în lemn, şı ele aduse, 
aproape sigur, dm străimătate 


www.edacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 259 


Dar, pentru motive pe care nu le cunoaştem, Icoana Lume îşi 
întrerupe арапфа, până în 1845, când o vedem revenınd în mult 
mai bune condıfı tehnice, dar când cea mai mare parte a ılustra- 
fulor vor fi executate în lemn sau în oţel, după cum am văzut 
în cap tolcle precedente, unde ne-am ocupat de aceste procedeun 
In schmb, Spicustorul Moldo- Valah, dın 1841, este ma: ales ılu- 
strat cu lıtografu El este destinat în deosebi să facă cunoscute 
evenimentele şi monumentele demne de a fi menționate, din 
Тале Române Pentru a le reprezenta infâtışarea, de cele ma: 
multe on nu exista nicio gravură strămnă Asachi: era oblıgat 
dea să se adreseze desenatonlor dela noi, саге mai totdeauna 
se serveau de procedeul pietre, mai lesnicios sı mai usor de 
imprimat 

Numenle de Iuhe, August, Septemvne ale Spwuitorulu: au ca 
suphment două plange, în care sunt htografiate în creion obiectele 
ce repede își câştıgaserâ la no1 o mare celebntate, din tezaurul dela 
Pietroasa, faimoasa Cloşcă cu рш, nu de mult descoperită (1838) 
Litografia a fost poate executată la Viena, cum ar тезтез din textul, 
nu destul de clar, al articolulu O a treia htografie, anunțată in 
sumar Ruinele cetáte: Neamtul, în exemplarul Academe: hp- 
seşte dela locul la care ar trebui să se găsească, câcı a fost aşezată 
în numărul următor $1 ea pare operă a Іш Alex Asachi. 
Intr'un colt a rămas un fragment de iscáhturá, în care se mai 
disting numai hterele s şı k 

Numărul următor al publıcatıcı, cel pe Octomvne, Noemvne 
şı Decemvrıe, prezintă ca frontispiciu o htografie în creron, por- 
tretul lu Dimitrie Cantemir, şı o vedere a fabnca de 
hârtie dela Cetăţue, în Moldova, poate tot o lucrare a Іш Alex 
Asachi: Fabnca, instalată în mıjlocul pădunlor dela Neamtul, 
aparținea Іш Asachi însuşi şı fusese inaugurată cu mare pompă 
la 8 Noemvne 1841 Construmd-o, marele cărturar ne da o probă 
de prevederea şı char de ıncontestabılul sáu simt practac, fără de 
care nımıc însemnat nu se poate întreprinde, mci chiar în domeniul 
culture 

Această fabncă, în 1844, patronează două medahoane decorative 
tot in htografie, ce au fost evident trase la Taşı, la institutul Albı- 
nei Prımul, într'un framos 1ncadrament, închidea numele Dom- 
nulu, al lu Mihail Grigore Sturza, şı data de 1844. 


17° 


www.dacoromanica.ro 


260 CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Pagma din urmă, în acelaş încadrament, avea stema Domnului 
şı 1uscrpua Instituția tipohtografică а Апе 1) 

Ma. înainte însă, în 1843, Albına tıpârıse catea Cunusului 
С Gane Agatocles seau revase scrise din Roma şı dın Grecia, 
є compuse de Mad(ame) Pichler şı de pe a Вагопеве de Montoho? 
Sunt tre. volume cu 12 plane, câte patru de fiecare volum 
Au fost evident copiate după un orıgınal străm, poate francez 
şı după toate probabılıtâtıle htografiate de Alex Asachi: 
Planșele, destul de slab trase, au toate defectele de desen ale lu- 
crămlor sigure ale асевїша 

Icoana Lume reapare în 1845, la 1 Octomvne, și se continuă 
în anul următor İlustratıa este de cahtate hotărît superıoarâ, și 
faţă de seria apărută în trecut, şı fată de cea vutoare, сйс publi- 
eapa va cunoaşte o nouă întrerupere, în 1846, după care nu va 
renaşte decât în Ma 1865 Latografiele, multe semnate P a r- 
theny, şı de bună cahtate, vor alterna cu gravuri în lemn, şı cu 
numeroase gravuri în oţel In numărul din Ma: 1846 redacția пе 
formează cá a adus «stampele cele mai fine, care İn vutorıme 
varstat (°) cu acele htografiate vor impodobı astă foaie », dovadă 
evidentă cá multe plange îi veneau dın strămătate Unele sunt 
simple ımagını necesare pentru a înţelege articole cu privire la 
prepararea ındıgouluı de pildă, sau descripta de plante şı de amı- 
male, altele infütigeazá veden minunate din natură sau monumente 
celebre din alte țin Câteva redau scene în legătură cu vieata dela 
noi?) Una din cele ma: impresionante prin avântul său roman- 
tic, lucrare remarcabilă, дев cu greşelı de desen evidente, n'a 
putut fı executată decât la no: şı е posibil să fie opera Іш Alex 
Asachı, cel puţin în ce priveşte «inventia » şı desenul Este ıntı- 
tulată Curtius (greșit pagınatâ 188 pentru 204) In acelaș stil, 


1) Cota Herald ПІ B 20 Era, cum se vede, un omagiu Domnului, dar și 
o reclamă pentru Albina 

3) Litografu publicate în acest număr p 52 Prepararea indigoulu, р 53 
un Fachur indian, de o calitate admirabilá, dın punctul de vedere al imprimšru, 
urmează fıgurı de plante şı de animale, fără însemnătate, р 149 un portret al 
lu Lamartıne g o vedere din Peking, ambele ascăhte Partheny, р 187 
$190 борог de ре roșu Toate acestea n'au шею legătură cu noi şi au, probabil, 
la omgine modele streme, deci nu ne interesează decât cel mult prin felul în 
eare au fost tipărite 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DF CARIE 261 








anımatâ de acelaș suflu romantic este şı htografia următoare (pag 
222), în creron şı peniță, menită să ilustreze o legendá națională 
Butu, despre саге m se spune lámunt că e snventată de Alex 
Asachi: şı htografiată de Antohi: Parteni» Ea este 
ıscâlıtâ însă numa de Alex Asachı, iar sımılıtudınea de 
sentiment dintre această planșă şı cea precedentă ne îngădwe s'o 
atriburm şı pe aceea, tot fiulm Іш Asa chı, în aceleași condıtu, 
adică cu ajutorul lu Partheny (Pl CVII) Pe pagina urmá- 
toare apare 4 Monumentul în grádina pubhcá dın Iag v, şı ea о 
htografie, datată 1832 

Deodată htografule încetează , ele sunt înlocuite ma: ales cu 
gravun în oţel, de o foarte bună calıtate şı de un caracter cu totul 
exceptional în ilustratia română De altminten, ele sunt mai toate 
de orıgınâ strămă și au fost analızate sub un alt tıtlu Trebuc să 
ajungem aproape de sfârșitul volumulm (pag 340), pentru ca 
htografia, partea ce ne interesează acum, să-și facă din nou apa- 
тра 1) Este vorba de o ilustratie, creion htografic, la o bucată 
Țăranul şi Cetăţeanul, scălită cu ımıtıalele O К , pentru Oswald 
Kadar, care, câteva pagine mat în urmă, își pune întreg numele 
pe două veden dın Onent Napol dı Romama (Naupha) şı Masa 
lua Aaron (proorocul), dın Arabia, htografn în peniță 

Cu acestea se termină сеа de a doua serie de htografu dın Icoana 
Lume. Cea de a treia sene începe numai în Mai 1865 In intervalul 
dintre aceste două date se așează, pe de o parte cea ma: bogat ılu- 
strată serie şı cea mai importantă pentru desvoltarea htografiei 
de carte la non, dintre toate volumele ieșite din mâna Іш As ac hı, 
cea a calendarelor, pe de alta aparıtıa Gazete, de Moldavia, care, 
in 1850, ıa locul Albme: Prima este una dın rarele tipărituri 
a căror imțiativă nu revine Im Asachi: însuși In adevăr, Mihail 
Kogălniceanu avusese ideea de a scoate un Almanah ilustrat, 
ре care Asachi: îl continuă, în acelaş spirit şi păstrându- forma 
şı tehnica imaginilor Deosebirea este numai in cantitate A s a- 
chi își dă seamă că ele trebuesc să fie numeroase şı îngrijite To- 


1) Latografia, ca tehnică, reapăruse ceva mai namte, la р 328, cu un portret 
al Papa şı unul al lu Daniel O'Connel La p 336 este altarul mare al 
catedrale dın Diesmuiden (Dixmude), htografie în creion, purtând numele lu: 
Partheny, și de foarte frumos stil, amintind producția romantică franceză 
din acea vreme, pe care probabil o umită 


www.dacoromanica.ro 


264 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


vama» Sunt două imagm Portretul ducelui « după hronıca Lit- 
vanu » şı acelaş, dus pe gândun, ca cioban in Moldova, unde se 
ascunsese de frica Polonılor, dușmanu вй Urmează un desen satı- 
тїс, de cahtate infenoará 4 Doğ utopn sau vánátorn de ferıcıre » 
Doi ing, donton să se îmbogăţească, unul pleacă în Texas, altul 
in Cahforma Se regăsesc ceva mai târziu mat săraci şı mai sdren- 
fuf de cum plecase Махуй ca idee, mai пату încă executată 
Ultimele două htografi sunt în pemtá «¢ Mihtan otoman», unul 
călare, altul ınfanterıst, şı < Prospectul băilor dela Borca? $1 
acestea nu menită să ne оргию asupra lor Rău desenate, neghyent 
trase, nu prezintă nıcıun fel de interes 

In calendarul dın 1851 sunt şase stampe Continutul volumulu 
împacă două tendinţe ale spintulm lu A s ac hı aceea de a face 
cunoscut trecutul, dacă se poate în mod favorabil şi sub o formă 
romantatá-romanticá, şı acea de a atrage atentia călătorului asu- 
pra locurılor interesante sau de folos dela no: Prima stampă este 
o ilustrație, absolut în genul tablounlor sstonce publıcate în tre- 
cut, pentru 4 Purcederea Elenei de Moldavia >, fuca lu Stefan ce 
se câsâtorıse cu Tarevıcıul О mulțime de personagu, pe o verandă 
gotacă de stil venețian, sunt îngrămădite în pagina de mic format 
a Almanahulu Printre arcurile verandel apare un peisaj conven- 
tonal, o trăsură, сеа İn care vemse Dommta, şı ţărani români 
Este o lucrare de forţa celor obicrumte ale іш Alex Asachı, 
care probabil era autorul eı Latografule următoare sunt exphca- 
буе, una pentru danţul « Tarantela română sau dang ardelean +, 
cea de a doua pentru fabrıcarea substanţe, pe care Asachi: o 
numește Guta Persa Мал interesante sunt însă ultimele două 
imagini «Veduta mănăstire. Putna » şı « Veduta pe dm năuntru 
a bıserıce? Ambele sunt în peniță, importante ma: mult ca docu- 
ment, căci sunt probabil lucrate după natură, decât prin valoarea 
lor artistică Presupun cá sunt şı ele opera aceluaşı Alex. 
Asachi: 

Cele mai multe dın htografule din calendarul din 1852, șapte 
la număr, ilustrează o nuvelă istoricá < Dragoș, Testatornıcıtorul 
domme: Românilor ? Sunt executate în creion şı pemtš Scenele, 
cu multe personagu, pline de mișcare — este vorba de războaie, 
de râpırı de fete moldovence, de vânătoare a bourului, de apantu 
în vis, de cortegu de tárani —, au calıtâtıle de spontaneitate, pe 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 265 





care le întâlnim în genere în compoztule lu Alexandru Tot 
lıtografu sunt о copie a ıscãlıtureı lu Mihail Racoviţă, o 
ilustrație pentru o schiță de N Istrati, Podarul şı Măgarul, și, 
mai prețioasă ca document, vederea spitalul şı $coalei din Neam- 
tul, clădm. care amintesc de cele dela noi, din vremea lu 
Știrbei, când stilul gotac vienez era în floare 

La acest exemplar s'a păstrat, din întâmplare, şı coperta Ea este 
foarte plăcută — mă gândesc, prin comparație, la aspectul meschin 
şı mizerabil al celor ma: multe volume publicate azı —, cu un 
framos chenar gravat în lemn şı cu o vignetă htografiată în peniță 

In 1853 se pubhcă zece stampe, cele mai multe ılustrând tot 
o nuvelă istorică, cu viața lu Bogdan fiul lu Stefan cel 
Mare Ме trec pe dinaintea ochilor Doamna Moldovei, din anul 
1508, în picioare, în bogat costum de curte, İntr'un peisaj mun- 
tos, în care apare o casă boierească din acea vreme, Domnul, 
sfărâmând poarta cetátu « І20у », un cortegiu de țărani moldo- 
veni ce conduc niste robi, prinși în război, top boien polom, 
trăgând la căruţa İn care se găsea clopotul dela Rohatin, pe care 
trebwmau să-l transporte la Suceava Asachi: nu prea iubea pe 
Poloni, cum se vede 

Cele ce urmează sunt parte veden de monumente, parte poze 
explıcatıve la unele dın articole Primei categoru aparțin ¢ Planul 
şı vezutul bıserıceı de la Podoleni >, 4 Monumentul gotic în peata 
Mitropohei dın Taşı», celer de a doua «Marca Iașilor și marca 
Moldove », « АШа în Moldova la anul 440 după Hr, scenă 
istorică din cele care ieşeau din imaginatia lu Asachi: și plăceau, 
probabil cıtıtorılor să, 4 Festinul Românilor la Sibiu în 25 Iube 
18525, cu ocazia une: vizate în acel oraș a impăratulu Austriel 
Franz Iosif, «Jipa », ılustratıe la o legendă în versun de 
С Asachi!) 


1) Nimem ca À s a c h nu era ma: priceput, în această vreme, în a prezenta un 
volum în chip sımpatıc, 8-1 da un aspect atrăgător, chiar când era vorba de o neîn- 
semnată pubhcape populară, cum era un Calendar Cel dın 1853, a ейгш copertă 
este păstrată la Academie, întăreşte această convingere О htografie în peniță 
de cel mai frumos efect, probabil împrumutată după o pubhcape similară germană, 
împodobeşte pagina «Regu magi şi İngeru vestiton aí Nașten lu: Isus Pe 
contrapagină, tot o htografie Anul nou, са un gemu, sburând fn mylocul 
zodıaculu, vignetá mai banală, de sigur, deși bine trasă înconjurată însă de un 
text artistic tipărit, cu litere ornate în diverse chipuri 


www.dacoromanica.ro 


266 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Am putea oprı aicea înșirarea stampelor din calendarul lui 
Asachı, de vreme ce am trecut dincolo de data ce ne-am impus 
ca limită а acestu volum Suntem în plin în epoca în care Aman 
ig face apanpa în arta română Totuși, nimic nu deosıbeşte la 
Asachi: calendarele apărute până acum, de cele ce vor con- 
tinua să apară până la moartea sa şı chıar dincolo de ea, cáci 
Alexandru, profitând de matenalul strâns de părintele său 
şı fund adesea singur ilustrator, se crede obligat să meargă înainte 
cu pubhcația De aceea, vom depăşi data de aproximativ 1850, 
pe care o consideram ca limită între cele două epoce, şi vom trece 
în revistă ceea ce apare în ann urmğtorı, pentru a nu tăia arbı- 
trar, în două, o actıvıtate ce se prezintă la A s a c hı asa de unitar 

Calendarul pentru 1853 era evident publıcat la finele anulu: 
1852 La începutul anulu următor, în 1853, ca supliment la Gazeta 
de Moldavia, А в a c hi tipăreşte un plan al 4 Tinterrmului seau a 
necropole. şi a monumentului Veniamin ?, pentru comemorarea 
activități prelatulu moldovean Im mijloc, statua celu: răposat, 
sub o arcadă gotică Sus, fațadele monumentului, aşa cum ele 
apăreau văzute din față şı dın latur lar de jur împrejur, tuchi- 
zând imagina ca un chenar, planul pe pământ al monumentului 1) 
Este scăht сат de G АвасЬ 1, este deci una din rarele lucrán 
ale acestuia dın ultimn am a1 activitátu sale 

In 1854, almanahul are nouă suphmente «¢ Mânăstirea Pân- 
gâratı » pe un deal, htografie în peniță, ca mai toate vederile de 
acest fel, < Vezutul Catehne: în Moldova b, cetatea ce apăra Cot- 
naru în vechea Dacıe, natural o închipuire «ıstorıcã» aluı As a ch ı, 
q Bisenca S-tul Dimitrie dela Hârlău >, ascălită de data aceasta cu 
mıhalele lu Alex Asachı,exact în stilul 4 Vezutelor » de până 
acum, ceea ce justifică atributia noastră, « Margareta de Losonţ», 
a patra soție a lux Stefan cel mare, în creion, un cap convențional, 
din imaginație, ıscâlit Asachi, operă tota Іш Alexandra 
Restul htografulor, patru la număr, unele cu mitialele Іш À 1 e- 
xandru, sunt destinate să lămurească momentele mai insem- 
nate din nuvela ıstorıcâ, în care se povesteşte viaţa lu Petru 
Rareş Natural, dm nou reapar scenele dramatice, cu multe 
personagn, dın care fiul lu A в a c hı, ca şı dın 4 vedute » de alt- 


1) Cota Arhitec С XXXIII, 24 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 267 


mınterı, își făcuse o speciahtate Multă vreme, dın timiditate şi 
modestie, probabil, el nu îndrăznıse să le semneze Acum însă, şi 
de alcı înainte, ımıfıalele sale sau chiar numele întreg vor impodobı 
dın се în ce mai des partea de jos a htografulor 

Cu anul 1855 se schimbă şı vignetele ce serveau de cap de 
pagină diverselor lum ale anulu Sunt, în plus, nouă stampe Una, 
în penıtâ, extrem de fină, poate dintre cele aduse din străinătate, 
înfățișează mormântul Im Napoleon la Invalızı, urmată de o 
hartă a Márn Negre şı de o figură arătând < Prospectul máru până 
în fund cu lucrurile coralelor» (mărgeanului) Nuvela istoricš 
€ Valea Albă » este, ca de obiceru, însoțită de ma. multe htografu 
€ Prezentarea genovezilor la Chihe >, cu man mulțimi de оатеш, 
cu preoţi, cu саве, în fund cu zıdurıle unei cetăți şı cu catargurile 
corâbulor din port, «Fanatismul şı credinţa», o scenă de răpire, 
4 Panahida eroilor moldoven », adică slujba morților, efectuată 
de către Mitropohtul însuși, în fata curpa, a oştıru şı a norodului, 
« Văduta (căci ortografia cuvântului s'a modificat) monastirei dela 
Valea Albă» Volumul se termină cu o doină dela Valea Albă, 
şı ea htografiată, muzică aranjată de Medelnicerul Ioan 
Cartu In același an, adică în 1854, şi în anul următor, Ale- 
xandru Asachi, care acum avea mai mare încredere în 
putenle sale artistice, pubhcă un album de htografu, care au fost 
apoi colorate cu mâna, în acuarelă!) Sunt patrusprezece plange, 
toate de aceeaşi mână, unele scăhte, altele nu Fiecare poartă 
şı data, 1854 sau 1855 « Surugıu călare», eCălăreţ mărgmean 
dela Soroca dın vecul (sic) al 19-е, în Moldova», 4 Femeie de la 
Galu, în Moldova», «Colonu roman din Dachıa dın epoha lu 
Traian b, 4 Jagan ursar in Moldova», 4 Рапї aprod а Іш Stefan 
cel Mare», « Plaeş Vănător de munte în Moldova », « Lăncer de 
cavaleme în Moldova +, < Jandarm călare în Moldova», « Soldat 
de Infanterie în Moldova », € Boieriu şı cucoanâ din vecul 18-19 
în Moldova », « Săhastru de la muntele Pion în, Moldova s, « Plu- 
tasu de pe Bıstrıta in Moldova», « Aducătoare de apă în Valea 
Bıstrıtel » 


3) Cota IV, 526 Fund vorba de un album, adică de o carte, locul acestor 
itografu este mici, la cartea ılustratâ. Prin formatul lor, prin. dımensıunı, aceste 
plange er fi putut însă, tot aşa de bine, să fie analızate la capitolul Litografı gs 
Imografi, când m'am ocupat de stampele lu Alex. Asachı 


www.dacoromanica.ro 


268 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Importanţa acestor htografu ca documente pentru uniformele 
dın acea vreme, pentru aspectul portulu locutonlor, nu ma: are 
nevoie să fie pusă în lumină Ele sunt аро trase cu multă griye, 
cu două pietre, una gălbuie, pentru fond, alta pentru htografie 
Fără să fie prea frumoase, ele sunt congtuncios executate şı merită 
în deosebi să fie semnalate 

Intorcându-ne din nou la calendare, cel din 1856 are opt stampe 
Primele două sunt de sigur luate dın pubhcațu străme «Călugăn- 
tele de cantate înamtea M S Sultanulu» şı «Erupția muntelui 
Vezuviu la 1855 O htografıe umorıstıcâ este de foarte proastă 
calitate In genere, tot ceea ce aparține acestui gen se va prezinta 
multă vreme, chiar în penoada de după Aman, inferior celor- 
lalte felu de gravur «Perspectiva Castelulu dela T-Ocna» 
este una din cele mai bune htografn pubhcate până acum, exactă 
până în cele ma mica detalı, sigură, trasă fără îndoială de 
cineva care avea și talent, şı experiență Ea este semnată de 
Parthenı, cel care a făcut desenul, şı de І de Brana:(?), 
cel care l-a trecut pe piatră 

Lăsăm la o parte «Palatul expoziția dın Paris», de sigur o 
copie, şi ajungem la « Serbarea Țiganilor », în jurul une. piramide, 
pe care stă scris anul emancipării robilor, 1855 Toate breslele 
ocupate de баш iau parte la ea şı se bucură láutarn, ursarn, 
spoıtoru de tingin şı cu femeile lor 

Dın exemplarul Academie: Române hpsesc două htografu, în 
legătură cu o nuvelă asupra lu Miha: Vateazul Miha: în 
închisoare şi Aducerea capulu Cardinalulu Bathory în faţa lui 
Miha După ce ne-au trecut pe dinaintea ochilor atâtea ilustrații 
de caracter istoric, oricine își poate închipui fără greutate cam 
despre ce poate fi vorba!) 


1) In acelaşi an, ca suphment la Calendaru 1storsc pentru Româm, dın 1856, 
Asachı publıcã la Parıs— prın intermediul £ucei sale, de sgur, —la Sı monau 
şı Too vey, о compoziţie de mari proportu, desenată și htografiată de E С о111е- 
mın, cu text român şı francez, care text însă este ımprımat la lași Reprezmtâ 
un arc de trumf gotic, prin deschizătura cărwa apare Columna lui Traian Arcul 
e decorat cu statu: de Пас, de feme: goale, alegor de sgur, şı cu maru noștri 
voievozi Dragoş, Ştefan, Negru Vodă, Miha: In faţa arcului, mare 
mulțime de popor, dın toate stratele sociale, în cap cu Domnul și boieri Bine 
unpnmat dar mediocru desınat Poate că, în fond, Guillemin n'a făcut decât 
să corıjeze o schiţă trimisă de Alex Asacha, ca deca m caracterul desenului: 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 269 


Am ajuns la anul 1857 Nımıc nu s'a schimbat şı nu se va 
schimba până la urmă dın ıntenfule lu Asachı, din felul cum 
el înţelege rostul unuı calendar, dın spırıtul și tendinţele artıstıce 
ori simplu didactice la care se supune, atuncı când redactează 
textul, de multe on singur, fără nıcıun ajutor, şi-şi alege ılustratıa 
Sunt şase stampe 4 Bıserıca mănăstiri Putna cu mormântul lu 
Stefan cel Mare >, asemănătoare, dar nu 1denticá cu cea din volu- 
mul de pe anul 1851 E ma: slab desinat, figurile au altă pozrtie 
Restul stampelor, în afară de « Preumblarea cea nouă a Damelor, 
în Тав », care lıpseşte dın volumul consultat, este consacrat 1sto- 
тех іш Petru Rareş (patru htografu), care se continuă, fără 
a se termina 

Calendarul dın 1858 conține două povestin, genul de predi- 
leche al Іш Asachı, evident ılustrate, una asupra ajutorului 
dat de Román Regelm Franteı 4 Filip de Valoa » (Banul Mârâcıne), 
alta asupra < Dzile dın urmă a munıcıpıuluı Iagemlor» Sunt în 
total, o htografie pentru prima povestire, patru pentru cea de a 
doua, cu mulțimi: care forfotesc, toate de un sentiment romantic 
mai mult decât exagerat, cu efecte de lumini, noaptea, cu fıgurı 
ce se desperează İn gestun teatrale Ultima în deosebi. «¢ Dzıua 
din urmă s, este concepută ca şı cum ar ılustra căderea Troıeı 
Este de rumarcat că în aceste stampe Alex Asachi, сйс: ale 
lu trebue să fie, face mult uz de grattoır, pentru a sugera sch- 
pirea luminilor în întunericul noptu 

In 1859 ar trebm să fie unsprezece stampe, dın care lıpseşte 
însă una Ca frontispiciu nı se oferă Statua Іш Ștefan, creron și 
«grattoır? Se succed apoi 4 Vasfrângerea vaporulu Austrıa?, 
copiată de sigur, o gravură antisemită «Carera evreilor», în 
creion, în care apar diverse tıpurı, un financiar, un industriaș, 
un cămătar, un cârciumar, 4 Veduta punte lu Traian », « Detái- 
marea călcătoare. de credință», « Recunoașterea neașteptată» 
(aceste două sscăhte de Salomon Trancul), în genul celor 
pe care în trecut le desma Alex Asachi: şı cam de aceeași 





se potrivesc cu cele ieșite din Imagınafın acestuia Este probabil că astfel de 
suphmente s'au publicat şı la celelalte calendare, ele însă au dispărut Char şı 
acesta, dın prima subiectului, în loc să se păstreze in bibhoteca Academe, 
el este clasat la stampe, dın care pricină confruntarea Im cu planşele dın 
Calendar este ma dificilă 


www.dacoromanica.ro 


270 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cahtate ¢ Pıonul dın punctul Vuhalnıter», creion și grattoir, 
pare însă să fie opera acestula, ca şı 4 Schitul Dureu s In sfârșit, 
« Gura Dunăm la Suhna » este probabil luată dıntr'o publıcatıe 
strămă 

Calendarul dın 1860 n'are decât şase stampe Prima, un por- 

tret, 4 Sami] leul Caucazulw ?, după vreo foaie strămă, este foarte 
frumoasă, superioară ca atare şi mai completă decât obicinuitele 
portrete dm volumele antenoare Urmează o ¢ Colona Іш Traian y, 
q desemnată dupre natură la fata loculus de Maiorul A ] e c e a n- 
dru Asachıp, ılustrahe la o nuvelă astoncă de А Obregia, 
« Apoteosul lui Schaler », cu un frumos portret, într'un medahon, 
luat de sigur de aurea, două scene dm Schuller 4 Уе 
Telu, ehberatorul Svaţeru » și 4 Jean d'Arc, ehberatoarea Franţa », 
ambele orıgınale, în stilul obicunuit al htografulor almanahulu: 
In sfârşit, « Proiectul unu. monument de recunoştınfa Moldovei 
prosforat (°) augustilor monarh subsorutorı tratatulu de Paris 
18/30 Martie 1856», desen de arhitect, a cörel invenție» s'ar 
putea să se datorească Іш С Asachi: 
» İn 1861 se геа şı se termină povestea lui Petru Rareș, cu 
episodul dintre Voievod şı Regma Isabela Dın cele cinci stampe, 
(în reahtate sunt șase, adică cu una peste cele anunțate) ce constitue 
suphmentul volumului, patru privesc această ıstorısıre Prima 
poartă ınıtıalele Іш Alex Asachı, dar e'ar recunoaşte ușor 
şı fără acest semn distinctiv Restul sunt slabe gravurı în lemn, 
neghyent trase, poate din pricină că plansele de lemn se găseau 
în rea stare și prea uzate De altfel, cu cât inamtâm în timp, 
cu atâta calıtatea tıparuluı slâbeşte 

In 1862 majorıtatea htografulor sunt tot de Alex Asachı, 
deși nesscăhte Prima este 4 Clocoitura (Sprudel) apelor minerale 
din Carlsbad >, « Soarta tragică а famile: Brâncovanu 5, « Caste- 
lal Silon (Chillon) de pe lacul Leman, lângă Geneva» 4 Inchı- 
soarea subpământeană, în castelul Şılon» In schimb, cele dın 
1863, à poartă amițialele Garıbaldı, portret în creion htografic 
şı « Act eroic al Іш Miha: Bravul la Călugărem » 

In 1864 Asachi: pubhcă o foarte prețioasă autobiografie, 
destul de detahatá Calendarul, în două părți, cuprinde ma multe 
gravun în lemn și două htografu « Răscularea Polonilor > şı ¢ Tran- 
sportul Polomlor in Siberia», de sıgur după pubhcaţu de peste 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 211 


hotar, care ne interesează deci ma puțin In partea doua a lu 
nı ве dă o hstă а htografulor Іш Panaiteanu, pubhcate până 
la această dată, cu atât mai prețioasă cu cát nıcıuna dın ele n'a 
ajuns până la noi Tot de acolo aflăm că Maorul Dimitrie 
(nu Alexandru Asachi) era autorul пош suphment hto- 
grafiat, reprezentând «є Monumentul Merıdıan la satul Necrasnoi 
lângă Ismail», menționat şi în capitolul în care am vorbit de 
stampele htografiate 

İn almanahurıle dın 1865 şı 1866 toate ilustratule sunt gravate 
în lemn Abia în 1867 reapare un frontıspıcıu htografiat, bustul 
Prıntuluı Carol I, de A Asachı, pentru un articol al lu G 
Asachı, şı alte două htografn «Miron Costin, descoperit de 
D Panaiteanu, directorul $coale de pictură, desinat de 
Junele său nepot Baltasar», şı « Prınderea lui Hora (Hora) » 
Sunt İngrıjıt trase, cu două pietre, una pentru fond, poate sub 
supravegherea lu Panaiteanu, care-și câștigase o frumoasă 
reputație de gravor, în Munchen, de unde se întorsese în 1858 
De altfel, în tot volumul se simte o activitate nouă, mai multă 
râvnă, care nu puteau vem decât dela aceasta Astfel, « Bătăha 
Moldovenilor cu Teutonı», pe care, ca stampă de man dimen- 
suni, o htografiase acelaș Panaiteanu la Munchen, reapare 
aici, redusă, tot în două pietre, una în tentă albastră verzuie. 
Totusi, deși nimc nu e schimbat în compoziţie, opera pare o alta, 
ma. romantică, mai plınâ de mișcare Tot în două colon, verde 
şı negru, este şı ılustratıa pentru o baladă «Turnul lux Butu », 
şi ea foarte onorabilă 

Din cele 12 stampe ale calendarulu pe 1868, cele ma multe 
sunt portrete în htografie, unele în peniță, altele în creion, luate 
după modéle străme, probabil revista « Illustration » 1) Singurele 
dela noi sunt o < Vezuta Monastirei Neamtz > şı ¢ Vezuta așilor 
din partea de Pecuran », slabă reproducere după o publıcatıe dın 
Augsburg, din 1701 

Sena portretelor se continuă și în 1869, cu Carol al XII-lea, 
ascăht A A Evident cá şı cele precedente erau tot opera aceluași 


1) Este probabil ca modelele dela care se врта desenatorul-lıtograf al Calen- 
darelor să fi fost їп lemn, pe care însă el le copia pe piatră, aşa cum făcuse şi ÎN e g u= 
lacı сп Цивіхаўше lu Grand ville. 


www.dacoromanica.ro 


272 CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


Tot el semnează o Bštšhe dela Baia, Reședința Episcopie. dın Cer- 
náup şı portretul Bancă. Mılesı, «musa unu: Moldo-romanus, 
după un portret orıgınal ¢ de dânsa lucrat» (Pl CVIII) 

In 1870 sunt şase stampe Prima este portretul Principesei Eh- 
sabeta, ce însoţeşte un ¢ Épitalam» de С Asachı, în româ- 
neşte şı nemteşte, şi mai multe scene din vieajfa lu Alex Lä- 
pusneanu, mediocre, neîngrijit tipărite, şterse şi cenușiu 
Sunt iscáhte de A Asachı Tot acesta se încearcă în studu de 
fizonomie, pentru a exprima diverse sentimente, studu pe care 
le va continua in anu următon Inutil să adăogăm că toate sunt 
puerile şı că, de-ar fi fost mai perspicace, dacă şi-ar fı dat ma: binc 
seama de tot ce-ı hpsea ca desenator și htograf, era tocmai cate- 
гоа de subiecte de care ar fi trebuit să se ferească In 1871 ilustra- 
tia este extrem de bogată, şı în genere bıne tipărită, mai toată lu- 
єтаїй sau copiată de Alexandru Asachi, care ıscâleşte 
acum ca editor al calendarului « Alexandru I, Domnul Moldova >, 
q Veduta Monastrei Bıstrıza», «Veduta Cetăţuea Neamţu», 
< Veduta monastire Hangu, subu muntele Pionul» Ultimele tre 
ılustreazâ un jurnal al lu G Asachi: dın 1838 «Zılnıcarıu a că- 
lătonei ? Urmează о figură, pentru a explica funcționarea € nu- 
tralıezel >, atuncı inventată, şı o serie de portrete de persoane, care 
se dıstınseserâ în războiul franco-german  Frosar, Canrobert, 
Gambetta, toate în htografie, ultima ceva ma: bună şı ıscâlıtâ A 
Asachi, altele multe, dela Francezi şı dela German: Se dau 
şı tipun de soldața din ambele părți Pe opt pagine se continuă apor 
grotescıle studu de fizionomie şı unele schițe, İn care se simte 
mfluența Іш Lavater şı în care se fac apropie între unele 
capete de om şi cele de animal Sunt partea cu adevărat penibilü 
din tot ce-a вси Alexandru Asachi şı care în calendarul 
dın 1871 şı în suphmentul lu a luato proportie cu adevărat 
ınsuportabılâ № se pare absolut inutil să intrăm în analıza 
atâtor planşe, care nu oferă, mici artistic, тше: ca document, 
nıcıun fel de interes pentru noi 

Caracterul slustraţulor nu se schimbă în 1872 Intálnum, natu- 
ral în htografie, sıngurele de care ne ocupăm апе, € Mánüstirile 
Mira >, dm Vrancea, suplıment la o călătone a lu G Asachı 
dın 1835, « Bogdana, de lângă Târgul Оспе », şı « Vatra Dorne.» 
(vedere panoramică), 4 Monumentul Prințulu Racoviţă la Vama 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 213 


— 


Bucovinei?, acestea ca suphmente tot la o călătorie, însă а lu 
Alexandru, în Bucovina, în Iuhe 1871 El este autorul ace- 
stor veden, ca в al portretelor Іш Tıers 1), Edgard Quinet şı al al- 
tora, luate probabil din Illustration Spre finele volumulu apar 
din nou studule de fizionomie şı o foaie de carıcaturı, tot atât de 
neînsemnate ca artă 4 Repartipa de bunurı şı mandate» şı «Un 
burcu de portarel » 

In 1873 se rera seria ¢ nuvelelor 1storıce +, de astădată inspirate 
dın vieata haıducılor După o vedere а palatulu expoziției unıver- 
sale din Viena, din acelaşı an, şı un portret al lu Gaspar Gratiam, 
Domnul Moldove, apare Ion Petrarıul, banditul, tot el 
stând la pândă, in codru, şı Gavril Buzatu, ultimul călău 
al Moldova, sub Mihail Sturza Buzatul ега în acelaş timp 
mtimul lu Petrariul Nu hpsesc те paginele cu eternele şı 
mposbilele fizionomn 

In 1874 şı am următon, până își încetează арага (ultimul 
volum al Academiei este din 1876) calendarul este dın се în ce ma: 
neînsemnat, de aspect meschın, devenit cu adevărat o pubhcape 
pentru omul de rând Sıngurıle htografn interesante prin subiect, 
dar mizerabile ca aspect, pe lângă inevitabilele portrete copiate 
de ıcı şı colo, sunt câteva grupăn de persoane cu mtentu satirice 
Procurorul şı Avocatul, Săteanul şı Arheologul, o ciupercă dın 
Târgul Cuculm (un evreu), ete In 1875 se dă imaginea statuer Iu 
Miha Viteazul, inaugurată la 3 Noemvrıe 1874, într'o htografie 
destul de aproximativă, desinată de Asachi: şı trasá de G old- 
mer, după o schiță trimisă de cineva dm Bucureşti, şi o sene 
destul de bogată de portrete, dela no: şı dın strămătate, de per- 
soane İn vieatá şı de morți ıluştrı, toate purtând dubla semnătură 
alu Asachi: şı alu Goldner Pagina umoristică şı cea cu 
q fizonomule $ nu hpsesc mei de data aceasta Prima se raportá 
tot la primejdia semită, în România cotropită de evrel şı strămu, 
în «50 de am după profeția Rabinulu Tobias» (PI CIX) 

Ultimul volum, 1876, cuprinde o nouă biografie a lu С As a- 
chi, cu un portret destul de slab, interesant ca document, un 
proiect de monument pentru Grigore A Ghica, domnul Mol- 
dove: dın vremea răpiri Bucovinei şı un altul pentru comemorarea 


з) La numele propri: franceze am păstrat ortografia calendarului 


www.dacoromanica.ro 


274 GRAFICA ROMÂNFASCĂ 


Unıru Pagina satirică are ca titlu < Románia plıveşte buruienele 
de pe pământul Românıeı İn urma convenper Áustro-Magiare » 
Natural, multa Evre Toate sunt всйМе de Alexandru 
Asachı 

Să ne întoarcem acum la Gazeta de Moldavia Albina încetase 
să apară în 1849 Ea avea un anumit caracter, care o deosibea de 
toate celelalte pubhcatn ale Іш Asachı, și care făcea din ea o 
armă importantă pentru reahzarea planurılor sale culturale Este 
drept că în ultimu anı lâncezase Trebuia învioartă, împrospătată, 
aeratá Trebuia mai ales să 1 se schimbe titlul şı să 1 se dea un ton 
mati de actuahtate De 211 numele de Gazeta de Moldavia. Spre de- 
osebire de celelalte intreprinder1 tipografice, de Icoana Lume, de 
Calendare, la care materia ilustrată avea un rol important, gazeta 
se recomandă prin textul său, fără a renunţa cu totul Ja 1magini, 
adică, în fond, la htografie, forma cea mai obişnuită de a vorbi 
ochilor, în tot ce întreprınde A s a c hı. 

İn prımul an, în 1850, nu gásim decât o mică vıgnetš docn- 
mentară, o maşină de treerat (pag 175) In 1851, tot o htografie 
în peniță, şı tot documentără, Palatul de cristal din Londra In 
1852 nu ma: apare nımıc, însă în 1853, ca suphment la Nr 63, se 
pubhcă ¢ Planul a tinterimulu: şi a monumentulu seau a necro- 
pole: Veniamin » despre care a fost vorba, când ne-am ocupat de 
Calendarul pe anul 1853 

In 1854, tot ca suplıment, întâlmm o htografie a Im Alex 
Asachı, ıscğlıtâ în dreapta, redând episoade în legătură cu 
Moşu şı cu Sâmbăta Morților (27 Ма) Ea însoțește o poezie Apar 
scene dın vieaţa satului, slujba pentru cei ráposati, feme: dând 
de pomană, cerşetor Ceea ce se vede pe primul plan, lucrat în 
реш{й, este ma: serios studiat decât celelalte părți ale stampe: 
In fond, calitățile — prea puține — şı numeroasele insuficiente ale 
lu Alex Asachı 

In 1855 apare tot o vedere documentară, htografie în pemtš, 
explıcatıvâ pentru un articol privitor la rázboru] Crimen. Turnul 
Malacoff 

In 1856 nu ma: apare nimic In 1857, din contră, sunt mai 
multe vignete La 5 Ianuarre, pentru a ilustra € Noua Albınâ Ro- 
mână », titlul ce se cuvenea Gazete, pe coperta eı o prea frumoasă 
mică htografie, supmuzătoare de bună în comparație cu cele- 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 275 





Јане о albină, intr'o coroană de grâu și stejar Tot acolo, un su- 
phment de A A , o compoziție alegorică Moldova, rezemată de un 
scut, pe care este desenat capul zimbrulm, primește dın mâna anu- 
Іш nou o cheie şı o fiche Anul vechiu, cu coasa timpulm pe umăr, 
dispare speriat Această compoziție ılustreazâ o poezie Anul nucu 
1857 în Moldova 
Ceva mai târziu, la 7 Februane, tot ca suphment, portretul lui 
Vasile Lupu, după portretul în frescă dela Tre: lerarchı şı 
după brodena de pe perdeaua de catifea, azı dispărută La stânga 
se vede capela Sfinte: Paraschiva şı cripta, la dreapta edificrul 
veche: Academu Vasılıene Este ultima htografie dın Gazetă 
Totuşi, aceasta mar apare şı în anul următor, însă în condițu 
infenoare, încetează cu totul în luna lu Noemvre a acelu an 
Pentru a termina scurta noastră privire asupra htografiei ca 
lustrafıe de carte ne mai rămâne să spunem câteva cuvinte despre 
unele foarte puține for anonime și despre htografnle ce tmpodobesc 
notele muzicale, pubhcate către mijlocul secolul trecut 
Portretele, pe care le considerăm ca opere ale unor anonimi, 
cele ma: multe au &juns până la no: ca reproduceri, în diverse re- 
viste, ca fotografu, în colecția Academie: Române, ca ilustratu în 
unele pubhcatu, unde nu nı se dau detalu cu prıvıre la onginalul 
ce servıse de model Așa este, de pildă, frumoasa htografie cu 
figura hn Costache Conachi în costumul boierilor dela 
începutul secolulu trecut, publıcatâ în titlul reviste: Nouă, anul 
I, pag 131 S'ar putea ca еа să fie de Parthenni, care, după 
cum ştim, lucra pentru Asachi, şı care executase prin 1860 un 
portret de o factură asemănătoare, al lu Alex Beldiman, 
ca frontispicau pentru Etere sau jalnıcele scene prilejuite în 
Moldavia dın resvrâtırıle Greculor, pubhcată la laşi în 1861 Dar, 
despre Par then y, ca şı despre ceslaltı htografi în legătură cu 
stabılımentele sau 1nstitutule htografice dela Bucuregti şı laşi, nu 
ne vom ocupa mai pe larg, după cum am spus, decât în partea 
doua a lucráru noastre, după A m a n, când sunt executate majo- 
mtatea htografulor acestor artişti mesenam (Pl CX şı CXI) 
Tot în aceeaşi revistă (anul II, р 123) s'a ma: publıcat o lto- 
grafie, executată după portretul pe care Chladek îl făcuse, 
după un orıgınal ma: vechi, şı care azı se află la Pinacoteca Statu- 
Im din București, reprezentând pe Enáchigá Văcărescu 


www.dacoromanica.ro 


276 CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


O serie de alte htografu, cele ma multe anonime, pubhcate de 
Bucıumul Românesc, al lu D Gust: şı T Codrescu, apă- 
rute deci în Taşı după 1850, vor fi examinate în capitolul consacrat 
Calendarelor ilustrate din cea de a doua parte, după Aman, а 
acestui studiu S'a făcut o excepție cu cele editate de Asachı, 
numai pentrucă ele nu se puteau despărți de întreaga operă а ace- 
atwa, care, bineînţeles, aparține prımel jumătăţi a secolului 

Bucütıle muzicale, care pe vremea aceea erau toate htografiate, 
încep să apară, uneon ca suphmente la reviste, alte on în fo: se- 
parate, încă de ре la 1845 Una din ele, « Of, of, of, ce supărare», 
de A Flechtenmacher, la Iași, poartă data de 1846 Altele 
apar în 1849, on după 1850 Ornamentele de pe foile de titlu, sem- 
nate de Partenı (ortografia namelu este când Parthenj, 
când Parteni)j,del Pernet,de P Müller, de K ühlen- 
thal, n'au mao însemnătate, chiar atunci când ar trebui să re- 
prezinte veden dın oraşe, сйс ele sunt imaginare, ca în Carnaval 
de Bucarest (G Venrıchj 

Una singură ne poate interesa, сеа a ¢ Romantei Nationale » 
Proscrisul, muzica de Alessandru Takı 21880, cuvintele 
de Dem Bolintineanu Alcı s'a htografiat portretul com- 
pozıtoruluı, într'un costum de fantezie, așa cum ne putem aștepta 
dela ideile romantice ale timpulu şi dela colaborarea cu 
Bolintineanu (Pl CXII) 

Colecţia Academie: Române, unde am cercetat aceste note mu- 
zicale, e departe de a fi completă Poate că pe vutor se vor desco- 
pen și alte htografu, ma: însemnate decât cele studiate de mune 
In omce caz, ele vin să completeze opera enormă, dar mediocră 
in genere, a unor htografu ca Pernet, Venrıch sau cer 
laltı, citați ma: sus, mai mult artizan: decât artıştı 


CONCLUZIE 


Ajunşi la finele cercetărilor noastre asupra penoadei dinainte 
de Aman, este poate util să ne aruncăm înapoi prıvırea spre a 
ne da seama de câteva adevărun de interes general, în legătură 
cn grafica românească din acea vreme Cu exceptia lu Carol 
Popp de Szathmary, nici unul dintre artıştı de care ne-am 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 277 


ocupat nu se ridicá până la un nivel atât de înalt, în cât să ne per- 
mită să-l clasăm, pentru epoca lu, alătan de maeştri român: dın 
a doua Jumătate a secolulm Unu sunt lıpsıtı de temperament, de 
pasiunea capabilă să înfrunte împrejurările critice dela noi, altn 
de îndemnarea 1egitá dintr'un studiu ma! lung şi dın practica ım- 
tehgentá a mesenei, сез max mulți şı de una şı de alta Cátrva, prinși 
de evenimentele politice, se cheltuesc în acțiuni numeroase şı con- 
tradictoru , am putea spune zadarnice, сйс nu-s niciuna favorabile 
arta Szathmary însă, natură excepțională, рип de vigoare 
şı de fantezie, este un altfel de om Trăeşte cu ardoare în timpul 
său, este solıcıtat în multe directn în acelaş timp, dar toate merg 
in jurul chemărn sale de artist, pe care niciun moment n'e pierde 
din vedere Iubind călduros tara în care trăiește, mai mult ca pictor 
decât ca patnot, el își face pneten mai ales printre strămu achma- 
tizați la noi, mai instruiți în genere decât contemporan lor Ro- 
mânı, şi cu care îşi simte ma: adâncı afınıtâtı Atuncı când pornım 
dela un crıterm estetic, şi nu de la unul :stonc sau național, S z a t h- 
mary sıngurşı штет altul va găsı grape în fata 1storıculu de 
artă ce se va ocupa de prima jumătate a secolulm Tattărescu 
însuși, care a trăit cam în aceeaşi vreme — deşi despre dânsul va 
fi vorba în а doua parte a studiulu nostru —, mai învăţat decât 
camarazu să Români, este totuşi prea rece, prea hpsit de persona- 
tate, spre a-ı putea fi alăturat 

Aceasta despre Muntena In Moldova, deg situația este 
identică, man ales dacă exceptám pe се câțiva străim pe care 
şi-l asociase A 8 a c hı, şi deşi пил unul dın pictoru şi gravor 
de acolo nu dă dovadă de aptitudini deosebite, atmosfera este 
alta Probabil din prıcına acțiunu personale, chibzuxte, ordonate, 
îndclunga, a marelu patrıot şı om de cultură, care sc considera 
conducător al mışcârı intelectuale, a lu George Asachi: 
Dovadă vie sı elocventă despre ce poate înfăptm chiar un singur 
om, atunci când putenle sale sunt puse continuu în serviciul 
unei cauze nobile 

Este drept totuşi să adăogăm că atmosfera era întrucâtva pre- 
gâtıtâ şı cerul hmpezit Cel puțin în domeniul Bisericei şı în cel, 
destul de înrudit cu acesta, al şcoalei, în urma acţiunu neobosite 
şı aşa de româncști а marelu cărturar şı a călugărulu рп de cu- 
cernicie care era Veniamin Costachi: Na este o simplă 


www.dacoromanica.ro 


278. GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


întâmplare că tiparul şı gravura în lemn vor lua în Moldova o aşa 
de mare desvoltare, şi că acolo mai ales şi în Ardeal, despre care 
vom vorbi în curând, se găsesc ramle exemple de gravură în 
metal, pe care le întâlnim la no Românu 

Dar nu pe acest teren şi nıcı pe cel al htografiei vom constata 
lucrârı importante de natură grafică Пет în Muntema, pentru 
portrete, în Moldova, pentru отсе fel de Пивітафе, — în diversele 
şı numeroasele pubhcatu ale Іш Asa c hi, — в'а întrebumnţat anı 
de a rândul piatra htograficá, nıcıodatâ operele eşite din acest 
procedeu nu s'au ndicat până la un nivel cu adevărat artıstic 
Intâlnim câteva stampe onorabile, câteva încă ceva mar curioase 
prin subiect, prin felul cum sunt concepute, şi atât Litografia este 
Ја nor un procedeu de documentare şı de multiplicare a unor ıma- 
gini destinate să instruiască publıcul şı nimic mai mult 

Altfel stau lucrunle cu gravura în lemn Ea constitue cu ade- 
vărat capitolul însemnat şı, întrun fel, românesc al artei în alb şi 
negru din prima jumătate a secolulu al XIX-lea Ea nu e ımpor- 
tată din afară Nu trebue să aşteptăm ca altorul, adus de aiurea, 
de un străm, să se prindă, să crească şı să se fortifice, să dea roade 
Ea e a noastră, теве direct dintr'o venerabılâ şı glomoasă tradiţie, 
avusese vreme, în cele câteva sute de am, cât dá.nuse, să se aco- 
modeze gustulu nostru, să răspundă aspıratulor noastre intime 
Intre ornamentica rehgioasă, pictura religioasă din secolele trecut 
şı gravura textelor sacre există o legătură tamıcâ Ornamentele 
asa de vanate şi de armomoase, cele pentru capetele de capitol, 
pentru ınıfıale, pentru încadramentul titlului, aparţin toate ace- 
Tunaşı stil, de multe om sunt 1dentice, таг figunle sunt tot aga de 
despuate de vulgarıtatea элеш, de datele mediate ale realıtâtu, 
şı într'un caz şı într'altul Spırıtul în care ele sunt concepute, sen- 
tımentele pe care le deşteaptă în no: au prea puţin comun cu lumea 
obiectivă, asa cum ea se prezintă ochulm Ideea despre personalı- 
tâtıle bibhce, despre înfăţişarea lor, despre costumul lor, despre 
natura în mijlocul căreia îşi petrec traiul, vine de arurea, dintr'o 
lume abstractă, imaginară, mai simplă, mai pură, ma. schematică 
decât lumea noastră obișnuită 

De alcı poate İncapacıtatea multor xılografı de a figura exact 
persoane, singuratice sau în grupe, în repaos sau İn acţiune, gre- 
selle de anatomie în proportule şi înfățișarea trupuluı lor, gestu- 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 279 


rile stereotıpe şı fepene, — ıncapacıtate sau poate ma: de grabă 
indiferență faţă de aceste aspecte ale arte. $1, ca o consecință, pe 
саге am avut dese ori ocazaa 8'o constatăm în cursul acestui studiu, 
superıorıtatea lor, bucuria închipuuru lor am putea zice, orı de câte 
on ımagınau motive decorative pure, combinatn de flori și plante, 
arabescul hnulor ce se împletesc în chenare şı capete de capitol, 
aceleaşi în ritmul lor leneș, şi totuși mereu altele 

Şı astfel, în tot întinsul fâru, la Neamtul, la Taşı, la Chişinău, 
la București, la Râmme, la Blaj, la Sibiu, la Brașov, întâlnim 
centre însemnate tipografice și, prin urmare, artiști gravor înde- 
mânateci, recrutați ma. ales printre cálugári Anı de-a-rândul, 
ca intr'un stup de albine, lucrul nu încetează nıcıo chpă, volumele 
urmează altor volume, şı aşa până către mijlocul veacului şı mai 
încoace 

İn aceste conditu putem oare vorbi de scol de gravură, de cea 
de la Neamţul, de pildă, deosebită de cea dela București sau dela 
Blaj? 

Dın nefericire nu, şı pentru ma. multe motive In toate aceste 
centre se porneşte dela vechile modele, de toți respectate, care în 
decursul veacurilor precedente se generahzaseră, de vreme ce ajun- 
seseră să exprime tot ceea ce se putea pune într'o ilustrație rel- 
gıoasâ De ce atuncı să încerci să faci altfel, când e aproape sigur 
că nu vel putea face mai bme? Vanitate de artist, la aceştı călugăn, 
aproape nu există Smerıtı, cum se întitulează uneorı, eı erau cu 
adevărat lar scenele ce sapă în lemn le aparțin ma: puţin lor de- 
cât bıserıcel de care se рр, ortodoxie: De a1ci ușurința cu care se 
împrumută şı se copiază gravurile, dela unul la altul, ca şı cum ar 
fı vorba de un bun comun Aceeași stampă, cu nımıc deosebită, 
poartă, cum am văzut, când o semnătură, când alta, numele în 
cazul de faţă neînsemnând altceva decât'ındıcatıa cá planga de 
lemn a fost tăiată de cutare călugăr sau de cutare altul 

La aceasta contnbue și hpsa de interes pentru ceea ce s'ar 
putea numi proprietatea artıstıci İn lumea laıcılor creatiunea 
în domeniul artistic nu era nici ea cu ninuc mai respectată Am 
constatat-o când am vorbit de N e g ulı cı şı de altu, cu pnvire 
la ilustrapa de carte $1 dacă aga era situaha printre cer care în- 
vütaserá in Apus, unde totuşı 1deile evoluaserá şı unde nu se putea 
cu maun chip însuși munca altuia, fără са cel саге ar fı făcut-o 


www.dacoromanica.ro 


280 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





să nu se dezonoreze, ne putem închipui cu cât indulgență se privea 
acest păcat printre eclezıastıcı 

Dar dacă nu se poate vorbi de şcolı de gravură, se poate vorbi 
de altceva Pe lângă tipografnle man existau familn, adevărate dı- 
nastu de xılografı Anume procedee, anume detalu practice m 
€ trucurı » de gravor se transmiteau dın tată în fra timp de лес: de 
anı Aşa este cazul cu neamul Im Papavıcı-Popovıcıla 
Rámmoe, care lucrează şı pentru ce. din Ardeal, aşa cu cel al lu 
Strılbışchı la Neamtul, аз căror membn :scălesc stampele ce se 
pubhcá in orașul lor de reşedıntâ sau cele се s'au tras aurea cu 
planşe împrumutate dela eı Orıcât era de generală deea pe care 
$1-0 făceau gravoru nostr despre o ılustratıe în lemn, erau detalu, 
în chipul în care erau răspândite lumunıle într'o compozaţie, în felul 
în care se executau umbrele, în direcha hnulor prin care se sugerau 
volumele, care puteau vana, în aceste detalu neînsemnate, care 
totuși contnbmau să dea ртауше un aspect sau altul, consta 
deosebirea dintre productia celor din famiha lu Popovıcı de 
cea 8 urmașilor Im Strılbışchı sau aí altora 

Cu toată supenontatea gravuru în lemn de caracter relıgıos, 
incontestabilă, recunoscută de topi, asistăm totuși la un fenomen 
destul de curios Lacu, când au nevoie de gravon, chiar practicul 
şı inventivul A s a c hi, niciodată nu fac apel la clencu, autori de 
gravun, pentru ilustragnle lor Totuși, gravura laică, дет de un 
alt spirit, nu se sapă altfel ca o gravură religioasá, fiecare păstrân- 
dusşı, bine înţeles, stilul е Asachi: continuă să aducă dm 
strğındtate blocuri tocate, uzate, de care se puteau lıpsı сел de acolo, 
şı care se imprimă destul derău Natura deosebită a subiectelor era 
oare pricina aceste! rezerve a editorulu atâtor volume, multe 
pline de gravun în lemn, față de xilografn dela Neamţul şı lași, sau 
avem a face cu ceva ma: complex şı mai adânc, poate cu un fel de 
răceală sceptică a Іш Asachi: faţă de tot ce era în legătură cu 
rehgia? Fapt este cá el, care arăta atâta interes, care pusese toată 
ardoarea fire. sale în servıcıul stone eroice a neamului nostru, este 
mai reticent când este vorba de bisencă 

Nu tot aşa este cazul cu poporul de rând Imagina rehgioasá 
exercită asupra Іш un fel de fascınatıe, al cărui efect îl simtim, pe 
de o parte, în răspândirea cărților de caracter popular, cum ar fı 
acatıstele, pe de alta in răsănrea aproape din nimic a acelei scoh 


www.dacoromanica.ro 


LITOGRAFIA CA ILUSTRATIE DE CARTE 281 


———  . اس‎ 





de gravat stampe relıgıoase, la efectuarea cărora, timp de peste o 
sută de am, participă un sat întreg, la Hásdate Unul dın cele ma: 
suprınzâtoare genun de stampe, din cele ma: demne de a fı stu- 
diate, şı nu numa: de folklorıştı, a luat astfel naștere în lumea {й- 
ranilor, ca atâtea alte splendide manifestăn artistice ale neamului: 
nostra 

In sfârşit, — această va fi ultima noastră constatare — gra- 
vura în lemn şi tipănrea cărților relıgıoase 1au o aga de mare des- 
voltare în Ardeal, cu toate imprejuránle protıvnıce $1 grozava 
asuprıre la care era supus poporul românesc, încât în tot decursul 
secolulu Blajul, Sibiul şı char Braşovul merg la pas cu cele mai 
însemnate centre dın Prıncıpate şı uneon le întrec Acest fenomen 
e datont la două împrejurăn Existenţa în capul bisericilor de 
acolo, unite şı ortodoxe, a unor vrednici păstori, cum era Joann 
Bobb, rıdıcârı şi #navutırı une. clase burgheze româneşti, 
doritoare de a se cultiva şı de a-şi serv. neamul, înţelegătoare că 
în acest chip numa: ne vom menţine existenţa și vom ajunge să 
fim stımafı de cei cu can Іосшат împreună pe întinsul Ardealulu 
Această clasă nu se dá în lătun moi dela sacnficu bánegti, tıpârınd 
cu cheltuiala el frumoase volume, cum este cazul fraților Bo ghici: 
din Braşov 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


BEU (Octavian) Franz Гази în gara noastră, Sibiu, 1933 

BIANU (Ion) HODOS (Nerva) şı SIMONESCU (Dan) Bibliografia Românească 
Veche, Tomul III, București, 1936 

BLAZIAN (Н) Giovanni Schtavonı, București, 1939 

BOTIS (Dr Teodor) Monografia familie: Mocioni, Bucureşta, 1939 

BRÁTULESCU (Victor) Vechi ecder: bucureștene, Bucureşti, 1935 

CARTOJAN (Nicolae) Istoria kteraturu române vechi, vol. I, București, 1940 

CORNEL (Teodor) Figur: contımporane dın Româma, Bucureştı, 1909 

DRACOPOL (Luca) I Negulıcı, Album, Bucureşti, 1933 

DRACOPOL-ISPIR (Dr Lucia) Pictorul I Negulıcı, 1812—1851, Bucuregti, 1939 

FOTINO (George) Dın vremea renaşteri: naționale a Țăru Româneştı Boeru 
Goleştı Scriery adnotate și publicate de , 4 vol Bucureştı, 1939 

FRIEDLANDER (Max J) Die Lukographte, Berlin, 1922 

FURNICÁ (D) Din istoria comerțului la Români, Bucureşti, 1904 

GHEORGHIU (Jeana) Un pictor moldovean din secolul trecut Niccold Lıvadıtı, 
Viaţa Românească, August, 1939 

GHIBU (Omısılor) Piu Рйтщ din Sălişte Artă şı Tehmcă grafică, 11, 1940 

IARCU (Dumitru) Repertoriñ byblyo-chronologicü sau catalogi generalii de cărțile 
române smprimate de la adoptarea imprimerie şı până astăgi, Bucu- 
reştı, 1865 

IONESCU (Petre) Catalog de tablourı, status, desemnurı şı acguarele expuse la 
Pınacoteca din Bucureşti, București, ed I, 1878 

IORGA (Nicolae) Hıstozre des Roumaıns et de leur cavilisation, Paris, 1920 

IORGA (Nicolae) Ilustrapa cărților româneşti, 1820—1860, în Almanahul Gra- 
fica Române, București, 1927 

IORGA (Nicolae) Istoria Biserwn româneşti şi a терь rehgioase a Românilor, 
ed 2-a, 2 vol, Bucureşti, 1928—1930 

IORGA (Nicolae)  Portretele Domnilor Românı, Sıbru, 1930 

IORGA (Nicolae) С. Asachı ca tipograf şı editor, în Analele Academie Române, 
Ѕесра Istorică, vol XXXIV 

ISTRATI (Dr C) Dın trecutul nostru, Bucureşti, 1909 

LOVINESCU (Eugen) Asachi, Bucureşti, 1927 (edipe definitivă) 

LUGOSIANU (0) Hârtuile colonelului Carol Begenau, Bucureştı, 1917 


www.dacoromanica.ro 


284 GRAFICA HOMANEASCÁ 


LUPEANU-MELIN (Alexandru) Xilografü dela Blaj, 1750—1800, Blaj, 1929 

MANIU (Adnan) Alex Satmarı Studiu şı catalog al exponție din 1935, Bucu- 
resta, 1935 

MANIU (Adnan) Gravura românească în lemn Artă şı Tehnică grafică, 2, 1937 

MATEESCU (Vasile) Povestea unu: băzat dela ard, reeditată de prof N Iorga, 
Vălenu de Munte, 1916 

MUSLEA (Ioan) Pictura pe sticlă la Românu din Schei Bragovului, în Таға 
Bârsei, 1929 

MUȘLEA (loan) Xilografule țăranilor români din Ardeal, în Artă şı Tehnică 
grafică, 8, 1939 

NICOLAU (Marm) Pictorul Barbu Iscovescu, 1816—1854, București, 1940 

OPRESCU (George) Țările Române văzute de artiști francez, Bucuregti, 1926 

OPRESCU (George) L'Art du Paysan Rouman, București, 1937 

OPRESCU (George) Pictura românească în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1937 

POP (Stefan) Colegiul Naponal S tul Sava, în Boabe de Grâu, Iuhe, 1933 

POPESCU (Mıbaı) Fabric; de hártie în Transilvania, în Artă şı Tehnică grafică, 
13, 1940 


PUŞCARIU (Sextil) Calendare şi Almanahurı, în Almanahul Grafice Române, 1927 

RACOVEANU (Gh) Gravura în lemn la mânăstirea Neamtu, București, 1940 

RAFFET (Auguste) Voyage dans la Russie Meridionale et la Crimee, par la Hon- 
grie, la Valachıe et la Moldavie, Paris, 1841 

ROSETTI (С A) Note intime, publicate de Vintilă С 4 Rosetta, Bucureşti, 1902 

SACERDOTEANU (Aurehan) Cercetări istorice şi pitoreşti, în Атта Românească, 
VI, 1941 

SIMONESCU (Dan) Dın activitatea tipografică a Bucureştilor (1618—1830), 
București, 1935 

STÁNCESCU (C I) Lapaty, pictorele, în Amıcul Famılıcı, Ma, 1868 

STĂNCESCU (C I) I Negulıcı, în Literatură şi Artă română, Nr 12, 1898—1899 

THEODORESCU (Barbu) Constantin Lecca, București, 1940 

THIEME (Ulrich) şı BECKER (Fehx) Allgemeines Lexikon der bildenden Kunstler, 
Leipzig, în curs de publeație 

TOMESCU (Constantin N) Mitropolitul Grigorie al IV-lea al Ungrovlahiei, 1823— 
1834, Chișinău, 1927 

URECHE (V A) Istoria Scoalelor, 1800—1864, 3 vol, Bucureşti, 1892 

URECHE (V A) Voc: latine, dela fra; la frați, Bucureşti, 1894 

VERESS (Andrei) Pictorul Barabás şı Românu (cu însemnările sale din 1833 
despre viaja bucureşteană), Bucureşti, 1930, în Analele Academie: Ro- 
mâne, Secția Literară, Seria II Tom IV, Mem 8 

VOINESCU (Teodora) Anton Chladek şı începuturile picturis româneşti, Bucureşti, 
1936 

WALLENSTEIN (Pms) Biografia şi actuutatea lu: Carol Wallenstein de Vella, 
Ploeştı, 1908 

ZARA (Elena) С Panauteanu Bardasare şı Constantin Stah: București, 1937 

ZOSSIMA (Grıgore) Biografii politice ale oamenilor mişcări naționale in Mun- 
ета, la 1848, București, 1884 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 285 





REVISTE, CALENDARE SI ALMANAHURI 


Albma Românească, Alăuta românească, Almanahul Statului, Almanahul lu 

Asachi, Artă şı Tehnică grafică, Boabe de Grâu, Buletinul Instrucpunn Pubhce, 

Buletinul Muzeului Mıhtar Napional, Calendarele, Curierul Românesc, Foare 

Oficială, Foare Sătească, Gazeta de Moldavia, Icoana Lumu, Literatură şı Artă 

Română, Patna, Revista Nouă, Românul, Spieuitorul Moldo-Român, Viaţa 
Românească 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUME DE PERSOANE 


A A, уел Asachi Alexandru 

A F, 216-217 

A M, 715, 16, 77, 79, 80 

AARON, VASILE, 138, 247 

ADAM, VICTOR, 66 

ALEXANDRESCU, PETRE, 6, 94-95 

ALECSANDRI, VASILE, 113 

ALEXANDRU, ţarul, 97 

ALEXANDRU I, 272 

ALEXANDRU II, vez Ghica Alexan- 
dru D 

ALEXANDRU CEL BUN, 97, 100, 
1007) 

AMAN, THEODOR, 5, 63), 7, 8, 9, 10, 
11, 13, 34, 69, 95, 106, 117, 121, 215, 
216, 253, 2541), 266, 268, 275, 276 

ANASTASIU, IOAN, 100!) 

ANDREESCU, IOAN, 51), 34, 95 

ANDREI IERODIACONUL, tipograf 
muntean, insârcınat cu tipărirea, deca 
şı cu gravarea puţinelor plange dın 
Orănduwala pentru sfınjırea bısearıceı, 
segită la Bucureşti — pentru a doua 
oară — în 1809 147 

ANGHELEU, CHIR, 262 

ANTIM, IVIREANUL, 174, 175 

ARICESCU, С, 221), 241) 

ASACHI, ALECSANDRU, maiorul vez: 
Asachı Alexandru 

ASACHI, ALECU, colonelul vez Asacbı 
Alexandra 

ASACHI (ALEXANDRU) Fuul т cola- 
boratorul cel mar de aproape al Im 


Gheorghe Asachi Nu ştim exact anul 
naștere. sale A urmat însă cursurile 
Academie: Mıhăılene, fund coleg cu 
Năstăseanu In 1851 el desenează 
Ваа dela Bana, tabloul Istorıc hto- 
grafiat de Albina, în seria tablourilor 
ıstorıce ale Im С Asachi După această 
dată el desenează şı htografiază cea 
ma mare parte a slustrațulor dın 
Almanahurle publıcate de pănntele 
său Continuă, pentru câfıva anı, seria 
acestor almanahun şı după moartea 
bătrânului Nu cunoaștem anul morfes 
hu Alexandru Asachi 471), 48, 52, 59, 
60-61, 1001), 102, 104-106, 210, 256, 
259, 260, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 
261, 2671), 2681), 269, 270, 271, 272, 
273, 274, 275 

ASACHI, DANIEL, 50 

ASACHI, DIMITRIE, maiorul 106-107, 
271 

ASACHI, DONICI, 100 

ASACHI, ERMIONA, 60, 601), 105, 109, 
1092), 209 

ASACHI (GEORGE) Capul mışcâru 
culturale moldoveneşta în prima jumá- 
tate a secolului al XIX-lea. Ca m 
Ehade, s'a manifestat în toate dome- 
nule, fără a excepta pe cel al artelor 
Născut la Herţa, în 1788, studiază 
matematıcele şı ingineria hotarnică la 
Lwow și Viena In 1808 merge la 
Roma, unde se împrietenește cu Bianca 


www.dacoromanica.ro 


Miles (Leuca, dm poezule Іш Asach), 
care, ca și dânsul, studia desenul In- 
tors în ţară, la 1812, primeşte un post 
de profesor de topografie, pe care fl 
părăseşte pentru un altul de agent 
diplomatic, la Viena, de unde revine 
la lași în 1827 Fundează ziare, scrie, 
vorbeşte, organizează şconle, între al- 
tele Academia Mihăileană, în vederea 
tocmai a creafıcı une. páture socale, 
instruxte şı patnotice, proprie a rıdıca 
poporul dın starea mizerabilă în care 
se găsea Arta, răspândirea prm hto- 
grafie a unor opere cu subiecte dm 
istona Moldove, concepute de Asachı 
şı executate de colaborator săi, con- 
stıtwau unul dın mijloacele eficace 
pentru atingerea unu astfel de scop 
Conservatorn şı rusofiln îi stau fmpo- 
trıvâ, de aceea şcoala de arte frumoase 
se desfnnteazü Asach nu renunţă însă 
la rolul ce-şi xmpusese, aşa încât pubh- 
capile seşite dm рапа sa оп numa: din 
tipografia Апе nu vor înceta să 
apară decât după moartea acestui: 
providențial bărbat Moare în 1869 
Cea mai mare parte a desenelor și 
notelor grafice, rámase dupá moartea 
sa, se găsesc azı la Academia Română 
6, 25, 41-55, 56, 59, 60, 61, 84, 85, 
96-104, 105, 107, 108!) 109, 1099), 
110, 111, 112, 121, 208, 209, 210, 211, 
2161), 225, 234, 235 236, 236!) 246, 
248, 254, 255, 256, 257, 258, 259, 261, 
262, 263, 264, 265, 266, 2681), 269, 
210, 272, 214, 215, 216, 211, 218, 280 
ASAKI, Ç AGA vezi Asachı George 
ASAK), GEORG vez Asachi George 
ASAKI, GEORGIO vezi Asachi George 
ASAKI, GIORGIO MOLDAVO vez 
Asachı George 
ATHANASIE DELA PAROS, 166 
ATILA, 265 


BĂBEANUL, MATHEI, 197, 198, 199, 
200 


www.dacoromanica.ro 


CRAFICA ROMÂNEASCĂ 


BACOV (IVAN) Xilograf dm secolul al 
XVII-lea, în Muntenia Planşele sale 
sunt uneori (rare оп) reluate în seco- 
lul al XIX-lea Aşa Soborul sfmţilor 
dın Cazanule dm Bucureşti (1828) 125!) 
200 

BALATCHEANO, М, 66 

BĂLCESCU N, 291), 90 

BÁLEANU, EMANUEL, 79 

BALLEANO, M, 66 

BALLINTU, ADAM, 28 

BALS, THEODOR, 79 

BARABÂS NICULAE (MIKLOS) (năs- 
cut la Marcos = Markosfalva, jud 
Treı Scaune, în 1810, mort in 1898) 
Ig petrece vacanfule copilărie: la Sibiu, 
unde за lecţn de desen Studiază la 
Academia dm Viena In Ma 1831 
întâlnește în Ardeal (Sibiu) cápva 
boier români, care-l îndeamnă să vie 
în Bucureşti Soseşte aci în Noem- 
brie, același an Curând devine portre- 
tistul € en vogue » al ofiţerilor rug dela 
nos, al arıstocrafıcı muntene şı al bur- 
gbezıcı cu stare Execută cam o sută 
două хес de portrete, dintre care unele 
se găsesc azi în Cabinetul de stampetal 
Muzeului de arte frumoase dın Buda- 
pesta Prieten cu Eliade, este câștigat 
de unele ide. entuziaste ale acestuia 
Pleacă dela nor după 18 lum de şedere, 
în vara lu: 1833 Rămâne credincios 
dragostea sale din tinereţe pentru Ro- 
mâm şı execută un număr însemnat 
de tabloun cu subiecte dm Ardeal 
Colaborează, cu gravun în oţel şı hto- 
grafu, la almanahurı şı publicatu po- 
pulare dın Budapesta Adesea şı aceste 
opere au subiecte dela frati noştrı dm 
Ardeal 18, 181), 19, 59 

BARIT, G, 96 

BARNUTIU, SIMEON, 113 

BART, IOANN, 128, 130, 132, 135, 138, 
139, 148, 149, 150, 154, 160, 168, 174, 
183, 190, 196, 198, 201, 203, 237, 247 

BARYE, ANTOINE, 16 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 


BASARABESCU, AT, 64 

BATTISTELLI, 80 

BEETHOVEN, 2261) 

BEGENAU, CAROL, 252, 2521), 253 

BELDIMAN, ALEX , 275 

BENCICH, GIOVANNI BATTISTA, 90 

BENEDICTI, Н, 217, 217%) 

BENGESCU-SAMURCAȘ, 88 

BERNARDIN DE ST PIERRE, 232 

BERTAUT, 91 

BIANCHI, GIOVANNI, 112 

BIANU, I, 122, 1251), 1371), 141, 1421), 
150, 213 

BIBESCU, GEORGE, 35, 38, 81, 85, 
103, 116, 241, 2413), 242 

BIELZ, 254, 254!) 

BINDER, JANOS FÜLOP, 222, 2221) 

BLANCHARD, PIERRE, 231 

BLAREMBERG, ALEXANDRINA, 66 

BLAZIAN, Н, 211), 56%), 59, 591) 

BLOOM, A, vezi Bloomart Adrian 

BLOOMART, ADRIAN, 112 

BOBB, IOAN, 124, 1241), 126, 1261), 
127, 121%), 130, 148, 156, 159, 164, 
174, 175, 191, 194, 280 

BOCQUIN, 241 

BOGDAN, 265 

BOGDAN, GEORGE, 51, 511) 

BOGHICI, CONSTANTIN, 132, 135, 
150, 151, 204, 220 

BOGHICI, IOANN, 132, 135, 150, 151, 
220 

BOGHICI, frag, 281 

BOLINTINEANU, D, 
216 

BONINGTON, R P, 14 

BONNER, ALEX , 241!) 

BOTIS, TEODOR, Dr , 93!) 

BOUQUET, MICHEL, 236 

BRANAI, I de, 268 

BRĂTIANU, C I, 116 

BRÁTIANU, DEM , 24 

BRĂTIANU, ELIZA, 90 

BRĂTIENII, 31, 116 

BRĂTULESCU, VICTOR, 411) 

BREICHA, W , 952) 


21, 28, 116, 


289 


BUGA, VASILE, 181 
BUZNEA, IANCU, 232 


CALIMAH, SCARLAT ALEX , 145, 146, 
158, 162, 165, 172, 176, 177, 178, 225, 
226, 2261), 227, 228 

CALLOT, JACQUES, 40, 115 

CÂMPINEANU, ION, 20 

CANOYA, ANTONIO, 51 

CANROBERT, 272 

CANTACUZINO, I Dr, 252:) 

CANTACUZINO, ŞERBAN, 216 

CANTEMIR, DIM, 98, 107, 193, 246, 
247, 259 

CÁPÁTINEANU, STANCIU, 202, 245, 
248 

CARACAS, CONST Dr, 179, 181!) 
185, 186 

CARAGEA, IOANN GHEORGHE, 155, 
173, 176, 228, 230 

CARAVAGGIO, MICHEL ANGELO 
MERISI DA, 108 

CARCALECHI, ZAHARIA, 75, 78, 79, 
80, 179, 180, 194, 201, 208, 244, 246, 
241, 249 

CARP, P P, 111 

CARPEAUX, JEAN-BAPTISTE, 8 

CAROL I, 33, 42, 44, 271 

CAROL XII, 271 

CARTOJAN, №, 213, 214!) 

CARTU, IOAN MEDELNICERUL, 267 

CATARGI, A , 66 

CATARGIU, BARBU, 113 

CATARGIU, GHEORGHE, 80 

CHASSÉRIAU, THÉODORE, 16 

CHLADEK (ANTON) Pictor, зсопаг, 
mınıaturıst de portrete şı htograf, de 
orıgnâ cehă, născut la Elemer în 
Banatul jugoslav, în 1794 A studiat 
la Milan şı a lucrat, шаі târziu, la 
Pesta, unde legase prietenie cu Ssath- 
mary, şı la Viena Se stabilește în 
București prn 1835, alcı În petrece 
Chladek restul vietez, dând lecju de 
desen, făcând portretele boierilor çı, 


19 


www.dacoromanica.ro 


290 


mai târziu, zugrüvind bıserıc A fost 
primul profesor al lu Grigorescu Moare 
în 1882 19, 191), 23, 25, 33-34, 47, 
57, 62, 14 78, 79, 87, 103, 275 

CHESARIE, 199 

CHIRILOF, ALEX, 85 

CIHAK, 85, 97, 255 

CLINCEANU RĂDUCANUL, 179, 181, 
181:), 185, 186 

CLOPOTARIU, PAVEL, 128 

CODIN Numele unu: xilograf ce apare 
in câteva capete de capıtol dın Lıtur- 
gha dın Râmnic, tipăntă în 1813 156 

CODREANU, GHEORGHE, 156 

CODRESCU, 1001) 

CODRESCU, Т, 276 

COGNIET, LEON, 94 

COLMAN, L , 232, 247 

COLSON, 20 

CONACHI, COSTACHE, 112, 275 

CONDOLEU, vez Contoleu 

CONDOLEV, vezi Contoleu 

CONSTABLE, JOHN, 14 

CONSTANTIN, STEFAN, 29 

CONTOLEU sau CONDOLEU (DIMI- 
TRIE) Gravor în aramă, orıgınar 
poate dın Basarabıa şı educat pro- 
babıl la Viena Numele său e grecesc 
gr intâlmm pentru prima dată în 
1815 în Chhnacodromionul grecesc, ti- 
părit la Таш Tot acest gravor este 
întrebuințat de Scarlat Calsmah pentru 
executarea câtorva ılustrafı ce İnso- 
țese Codul Civil, tıpörit tot la Taşı, 
în anul următor Gravura însă — 
m se spune textual —, a fost executată 
de asemenea Іа Тан In 1817 apare, 
în greceşte, în tipografia din același 
olaş, Slujba Cuvioase: Paraschiva 
Figura sfinte1 este opera lu: Contoleu, 
care o sipase «İn Ismaıl$ 
Astfel, în interval de tre am, 168 din 
teasc o sene de gravun în aramă 
semnate de acest artist, al căru nume 
nu se mai întâlneşte mai târziu Ca 
meșteșug, el apare destul de cuvim- 


GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


cos, fără mimic prea personal sau 
prea deosebit Trebue să ne închpum 
că temele tratate au fost în genere 
copiate după lucrăn streme similare 
225, 226, 227, 230, 236 

CONTOLIOS, vez Contoleu 

CORESI, 213 

CORNEL, TH , 943) 

CORNELIUS, P , 102 

COROT, JEAN BAPTISTE CAMILLE, 
8, 16 

COSTANDE, IOANN, 95-96 

COSTANTIE. Xılograf, ale cüruı gra- 
vurı le întâlmm pentru prima dată în 
cărțile zeşıte din teascurıle bucureștene, 
în anul 1820 Indemânatec şı cu fan- 
Тете, când era vorba de o compoziție 
florală de caracter decorativ, ca аір 
altı gravon dela noi, el este cu totul 
stânjemt când e vorba de o scenă cu 
personagu Desenul e barbar, detalule 
încurcate, aspectul încâlat De com- 
poziție ma nu poate fı vorba, căca ea, 
aproape totdeauna, era copiată după 
gravurı mai vechi Totuși, şı İn acea- 
stă direcție, uneorı el are noroc, atuncı 
când reproduce o gravură mar veche 
de caracter mar simplu, mat ușor tra- 
tată, cum sunt unele scene dm Psal- 
trea din București, 1820 185, 187, 
190, 200, 201, 202, 2022) 

COSTIN, MIRON, 271 

COURBET, GUSTAVE, 8 » 

CUZA, ALEXANDRU IOAN, 241 


D Е, smpalele unu: xilograf utihzat de 
Ioann Bart la gravarea ilustraţulor 
ce însoțesc Ceaslovul din Sibm, dın 
1809 şı Acatıstul, tot din Sıbıu, dın 
1810 148, 149, 154, 160, 168, 169, 174 

DANIELIS, С, 251, 254, 2541) 

DAUMERLANG, 236 

DAUMONT, 46!) 

DAVID, LOUIS, 240 

DECAMPS, ALEX , 243 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 


DELACROIX, EUGENE, 8, 10, 14, 
15, 16 

DELLA BELLA, STEFANO, 241:) 

DEVERIA, EUGENE, 72 

DIDOT, FIRMIN, 246 

DIONISIE, COZIANUL, 147 

DIONISIE, Mıtropolıtul 'Țărn- Româneşti 
184, 188 

DIONISIE, TESALIANUL, 257 

DOBRA, PETRE, 28 

DOLEZSALEK, IOSIF ANTON, 74. 

DOMENICHINO, 51, 53 

DOMETIAN, stareț la M-rea Neamţ 1 
Secul, 191, 193, 195, 197, 205 

DONICI, P , 262 

DORA, D'ISTRIA, 58 

DOSITHEI, stareţ la M-rea Secu g: 
Neamful (îl găsim şı sub numele de 
DOSOTHEI şı DOSOFTEI), 136, 140, 
210 

DOSITHEI, Mitropohtul Ungrovlabies, 
124, 141, 220 

DOSITHEI, Patmarhul Ierusahmulu, 
216 

DRACOPOL-ISPIR, LUCIA Dr, 199), 
211), 231), 232), 241), 861), 8/1), 881), 
882), 891), 251*) 

DRAGOS-VODÀ, 82, 249, 264, 2681) 

DUPRÉ, LOUIS, 240 

DURAN, CAROLUS, 94 

DYCK, ANTON van, 50 


EDEL, JULIUS, 255 

EIJBL, 81 

EISCHEL (ENSCHEL?), 211 

ELENA, fuca lu: Stefan, 264 

ELISABETA, Prıncıpesa, 272 

ENDRÉDI, IOANICHIE DIACONUL 
(semnează şı cu ımıfialele І E), 130, 
165, 175, 1751) 

ENGELMANN, 243, 243%) 

ENGHELMANN, Venzel, 219, 2191) 

ENSCHEL (EISCHEL?), 211 

ESOPU, 257 

EYCK, van, 50 


291 


F D, vez D F 

FALCONET, ÉTIENNE MAURICE, 
2581) 

FÁLCOYANU, 29!) 

FENDI, PETER, 36 

FÉNELON, FRANCISC de SALIGNAC 
dela MOT (ac), 233 

FERDINAND I, 204 

FILIP al II-lea, 52 

FILIP de VALOA (mc), 264 

FILIPESCU, Aga, 18!) 

FILIPESCU, ALEX (Vulpache), 75, 76, 
163), 771) 

FILIPESCU, CONSTANTIN, 83 

FILIPESCU, GRIGORE, 341), 76 

FILITTI, MASINCA, 24!) 

FILOTHEU, MONAH, 197 

FLANDRIN, баў, 16 

ЕОТІМО, DIONISIE, 228, 229, 244 

FOTINO, GEORGE, 20, 20°), 261), 
29!) 

FOURNIER, Н, 251°) 

FRANCISC I, Impöratul Austrıeı, 1241), 
132, 135, 148, 150, 151, 156, 159, 174, 
219, 2581) sub numele de Francısc al 
II-lea ca Impšrat al Germanie, 1241), 
1261), 127, 1272), 128, 129, 130, 131 

FRANZ, IOSEF, 265 

FREDERIC al II-lea, 2581) 

FRIEDLÂNDER, MAX J, 691) 

FRITSCH, CHRISTIAN, 107 

FROMMEL, 236 

FROSAR, 272 

FULEA, MOISE, 183 

FURNICA, 93°) 

FURST, PAULUS, 2411) 


С, vez Vennch 

G D T, vez Gheorghe sm Dimitrie 

С Е, 131 

GALACTION, episcop al Râmmculu:, 
155, 183 

GANE, С, comisul, 260 

GAMBETTA, 272 

GARIBALDI, 270 


19* 


www.dacoromanica.ro 


292 


GAVRIIL (Bănulescu-Bodom), Mitropo- 
htul Chignánlu şı al Hotinulua, 1231), 
140, 141, 142, 143, 144, 147, 152, 
163, 182 

GAVRIIL BUZATUL, 273 

GÂTT, IOANN, 204 

GEORGINU, C, 64 

GERHARI, Н, 243, 2435) 

GÉRICAULT, ТН, 10, 16, 2581) 

GHEORGHE, ful lu Miha i Dimtrie 
Popovıcı, vezi Popovıcı Gheorghe 

GHEORGHE, IERODIACONUL, 172 

GHEORGHIE sm DIMITRIE, tipograf 
râmnıcean, tipărește, în 1809, Panny- 
hıda împreună cu Lıtıea mică, la 
Râmme, şı, în 1811, sub numele de 
Dımitr:evıcı un Octoih, tot acolo De 
data aceasta el este ajutat de Nicolae, 
fratele său 
Ca xılograf, el prezintă o energie rustică 
în compoziţule sale, ceva amintind 
de stampele ce, prin acea vreme, cr- 
culau la ţăranu dm Ardeal, umtă cu 
un fel aspru şı insuficient de a grava 
Uneon ascăleşte numa cu inițialele 
G.D Т, alteon cu G Dem. tip То, 
despre el, ca şı despre alți xılografı dela 
noi nu se poate ajunge la o imagino 
umică şı clară, dın pmeana deosebirilor 
dela o gravură la alta Cum ce ma. 
multi pornesc dela o compoziție mai ve- 
che împrumutată ca model, şı lucrarea 
lor va fı maı bună sau mal rea, după 
cum era și opera dela care porneau, 
Ca bucăți mai importante, ascăhte de 
acest artist, am putea cıta fıgurıle 
părinților bıserıcel dm Laturghia dela 
Ráümme, dm 1817 (gravun purtând 
însă data 1812) Este fm] lu Popovıcı 
Mihail Dımıtrıe. 133, 147, 148), 
153, 154, 155, 173, 174 

GHEORGHIE POSTELNICUL  Xilo- 
graf râmnicean, întâlnit pentru prima 
dată ca autor altatlulu: Dumnezeeştilor 
Laturgbu, tipărite la Râmnıc în 1817 
173 


GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


GHEORGHE, Ьу vel Visterme tip 
Râmmiceannl, 181 

GHEORGHIŢĂ, STEFAN, 29 

GHIBU, O, 183 

GHIORGHIU, IOAN, 229 

GHEORGHIU, JEANA, 591) 

GHERASIM, IERODIACONUL, 129, 
131 

GHERONTIE, IERODIACONUL, 157, 
1576), 166, 1669), 169, 171, 177, 187 

GHERVASIE Pentru prima dată nu- 
mele său apare în Octoıhul dın 1816, 
în fona de titlu După acest an îl 
vom găsi cu o gravură sau alta aproape 
în fiecare an, până în 1844, după cum 
ne spune Gh Racoveanu, care însă 
crede că activitatea lu Ghervasıe a 
început cu un an mai türzu, în 1817 
Xılograf productiv, dar fără prea mari 
insuşırı. Се-1 hpsegte este tocmaı tnte- 
legerea pentru ce se cere unei gravun 
în lemn Desenul său este prolıx, 
defectuos, cu ceva vulgar în concep- 
фе şı greoru în felul în care sunt dıs- 
tmbuate umbrele. In plus, tirajul stam- 
pelor sale este de multe on neghjat. 
Se salvează prm câteva lucrín, ceva 
mai İngrıyıt executate, cum ar fı por- 
tretul lux Paisie dın 1817, titlul Psal- 
tire) dm 1817, poate figura Іш Efrem 
Syrul, din cele trea volume cu Invištš- 
turle acestuia, tipărite la Neamţu în 
1818, 1819 т 1823, fıgurıle în phná 
pagină dın Noul Testament dela Neamţ 
dın 1818, şı alte câteva 165, 169, 170, 
171, 176, 177, 178, 181, 1815, 185, 
1857),186, 187, 188, 1883), 190, 192,193, 
199, 202, 2022), 205, 280 

GHIORGACOPULO, NICOLAE, 117 

GHICA, 35 

GHICA, ALEXANDRU DIM (Domn- 
torul dela 1834—1842), 24, 33, 38, 79, 
80, 82, 85, 86, 861), 241, 242 

GHICA, DIMITRIE (Prıncıpele, Prefec- 
tul Pole), 81 

GHICA, DEM (Beizadea Miticá), 95 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 


GHICA, GRIGORE (Domnıtorul dela 
1660—1664 şı 1672—1674), 241 

GHICA, GRIGORE ALEX (Dommto- 
ru] dela 1774—1777), 273 

GHICA, GRIGORE (Domnitorul dela 
1822—1828), 75, 78, 1574), 190, 197, 
199, 231, 241, 2411) 

GHICA, GRIGORE AL (Domnul Mol- 
dove dela 1849—1856), 58, 65, 111 

GHICA-COMĂNEȘTI, CATINCA, 63 

GIGOUX, 72 

GIORGIO MOLDAVO, ven Авасы 
George 

GIOVANNI BATTISTA, 241) 

GIRTIN, THOMAS, 14 

GIUSCÁ, GHEORGHE, 1001) 

GLIZONIE, MANOIL, 194 

GLÖBBL, 93 

GMAISER, 232 

GOLDNER, Н, 243, 273 

GOLESCU, famılın, 31 

GOLESCU, DINICU, 63 

GOLESCU, G , 217 

GOLESCU, NICOLAE, 26, 27, 271) 

GOLESCU, STEFAN, 21, 26, 291), 80, 83 

GOLESCU, ZOE, 63 

GOLESCU, ZINCA, 30 

GOLESCU-ALBUL, ALEXANDRU, 21 

GOLESTI, fran, 20 

GORCIACOV, 112 

GÓSE, JEAN FRANCOIS, 85 

GRABOVIESCHI-Jumor, 59 

GRANVILLE, 251, 2511), 271!) 

GRANT, Е, 29) 

GRATIANI, GASPAR, 273 

GRAVELOT, 254 

GRECEANU, MARIA, 24) 

GRECO EL, 150 

GRID, NICOLAE, 163 

GRIGORESCU, NICOLAE, 5, 6, 7, 34, 
36, 42 

GRIGORIE IV (Mrtropohtul Ungrovla- 
hıcı), 157, 1574), 169, 190, 197, 198, 
199, 200, 231 

GRIGORIE (Mitropoht al Irmupole), 
142 


293 


GRIGORIE ICONOM, 200 
GUILLEMIN, Е, 2681) 
GULLIVER, 251, 252, 253, 254 
GUSTI, D , 262, 276 

GUYON, 2411) 


HEDLERICH dın Ofen Gravorul în 
lemn al plangelor ce însoțesc Acathu- 
stul din Buda, dm 1806 Poate tot el 
să fie şı gravorul plangelor İn metal, 
ce sunt amestecate printre cele în 
lemn, din această pubhcație, deși sti- 
lul lor este cu totul altul Dar putem 
oare vorbi de un stal personal la acești 
gravon carı împrumută, toți, de unde 
pot şi cum pot? 134 

HEFEL VLAO, vez Höfel Blasıus 

HENNING, IOAN, 135, 150 

HENTTA, SAVA, 43 

HERFURT, FRIDRIH AUGUST, 194 

HERFURT, FRIDRICH IOANN, 150, 
221 

HERFURT, IOANN AUGUST, 151 

HERVIER, 66 

HODOŞ, NERVA, 122, 1251), 137, 141, 
1421), 150, 213 " 

HOFEL, BLASIUS, 226, 2261), 231 

HÖFELICH, J, 93 

HOFFMANN, K F, 100, 101, 102, 
1021) 

HORA, ALOISIU IOAN, 74 

HORATSCHEK, RUDOLF, 73 

HORIA, 271 

HOSSU sau HUSZI (STEFAN), tipo- 
graf, este considerat ca unul din се 
mal pricepuți şı ma: isCusrpi Xılografı 
dın Bla) (Alex Lupeanu-Mehn, citând 
pe Dr Toan Кари Xilografu, р 23) 
Lucrează cam la fmele secolulu al 
XVIII-lea (Alex Lupeanu nu cuuoaște 
planga Іш Ștefan, purtând data 1773), 
130 

HRISOVERGHI, A., 108 

HRISTOPOL, ATHANASIE, 229 

HUBNER, GEORG, 50 


www.dacoromanica.ro 


294 


GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





J E, vem Diaconul Ioamchie Endrédi 

I U Z gL sau A, 189 

IACOB, Mıtropolıtul, 128, 218 

IANCO, 262 

IANCU, AVRAM, 28, 29, 96 

IARCU, 2511) 

IERONIM, NAXIUL, 216 

ILARIE, Arhimandrit și stareţ la M-rea 
Neamţ şı Secu, 176, 177, 182, 188 

ILIE, CHIR, 63 

INGRES, DOMINQUE, 8, 10, 13, 
16, 23 

INVOI, ION (IOVOI?), 163 

IOAN, Zugrav (Popovıcı Ioan?), 139 

IOAN ZUGRAT, ıscüleşte, în 1823, gra- 
vura Prognosticonnhu dın Calendarul 
de 140 de am, tipănt la București în 
acel an, 191 

IOAN PALEOLOGUL III, 100 

IOANICHIE DIACONUL Iscöleşte une- 
or cu mmpalele IE Călugăr tipograf 
şı xılograf, cu o viaţă sbuciumatü și 
aventuroasă Era probabil ungur de 
origine (Endrédi) Activitatea sa, între- 
ruptă în ma: multe rândurı, dın pricina 
evenimentelor romantice ce- străbat 
existenţa (cf Alex Lupeanu Melin, Xi- 
lografu, р 16 sq) se întinde de pe la 
1160 înainte, până prın 1775 Planşe 
scăhte de dânsul vor fi utılızate şi 
mai târziu (Strastnıcul din 1804, Blaj, 
Mohtvemcul dm 1815, ete ) 130, 165, 
1751) 

IOANID, GEORGE, 83 

IOANN, Arhimandritul, 143, 144 

IONESCU, N, 251), 255), 90 

IONESCU, PETRE, 29") 

TONESCU-MIHÂEŞTI, C Prof Dr, 
781) 

IORGA, N, 7, 201), 971), 1081), 1122), 
114, 1142), 1149), 1211), 1292), 2161), 
218, 2181), 2251), 232, 2413), 2424), 
2571) 

IORGACHE GRAMMATICUL, 162 

IOSIF, Epıscopul Argeşulu, 151, 153, 
153%), 166, 167, 177 


IOVOI, ION (INVOI?), 163 

ISABELA Regma, 270 

ISAIIA, Protosınghelal Mitropohei din 
Taşı, 162 

ISCOVESCU (Itskovitz) (BARBU) Nă- 
scut în 1816, la București, crescut în 
stremătate, ma: mult fn Austra 
Foarte tânăr, călătonse în Apus, 
unde desenase mm tot ce întâlnise 
interesant Revme İn țară în 1847 
Ia note în creron ma: оп unde se 
opreşte în munţi, fn Oltenia, în Ardeal. 
Izbucneşte Revoluția din 1848, el 1 se 
devotează cu totul Eşecul е este 
urmat de fuga din ţară a pictornlu: 
şı de stabihrea lu: la Braşov Inten- 
ponează pubhcarea unm album cu 
portretele capilor Revoluție: In 1850 
era la Pans, după ce se oprise câtva 
timp în Serbia, unde lucrase unele 
portrete 
Dela Pars el merge în Orient, pentru a 
se İntâlnı cu сез exilați în această re- 
gune, İn urma znsuccesului mugcürn 
dm 1848 Dar ac îl surprinde moartea, 
în 1854 Unele desenun şı acuarele 
sunt executate cu ocazia cülátonei în 
Onent 6, 26, 26°), 27, 28, 29, 29), 
29%), 30, 31, 32, 57, 90, 92 

ISTRATI, C I Dr, 50%), 109:) 

ISTRATI, N , 265 

IVANOV, LAVRENTIE, 123, 158, 167 


JEAN (sic) D'ARC, 270 
JIQUIDI, 54 


KADAR, OSWALD, 261 

KAISER, EDUARD, 96°) 

KAMMERER, 81 

KATZLEN, V , 47) 

KAUFMANN, ANTON} 103, 241, 242 

KISSELEFF, PAUL, 181) 

KOGÃLNICEANU, MIHAIL, 94, ' 3, 
261, 262 

KOLMANN, L, vem Colman 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 295 


KOPAINIG, IOSEF, 251, 253 

KRAB, F A R, 96 

KRIEHUBER, IOSIF, 72, 84, 85, 93, 
240 

KÜHLENTHAL, 276 

KUHN, I B, 102 

KYPRA, CONSTANTIN D, 28 


LAMARTINE, 260 

LAPATY, MIHAIL, 91 

LAPO, ARNOLFO dı, 50 

LÁPUSNEANU, ALEX., 272 

LÂTESCU, GHEORGHE, 83 

LAUB, FERDINAND, 93 

LAVATER, 272 

LAZARU, ALEXIE, 223 

LECCA (CONSTANTIN) Portretast, pic- 
tor de tabloun ıstorıce şı decorator гей- 
2108, născut în Braşov, în 1810, dıntr'o 


începând în 1836, el pubhcă câteva 
htografu In 1838 este trımıs la Mün- 
chen, ca bursier, spre a se perfecționa 
ma ales în tehmca htografiea, pentru 
care se părea că avea ma multă înch- 
nare In 1840, când Cihak, prietenul 
Таз Азас, îl ınspecteazâ la München, 
este mulțumit de rezultatele ce obp- 
nuse Lemen: şı de ce aude despre 
dânsul, dela profesora Im Ceva ma 
târziu, în 1842, Lemen: părăseşte Ba- 
varıa şı merge la Roma, unde petrece 
tot timpul, până la întoarcerea İn 
ţară, în 1846 Монге tâuăr, de holeră, 
în 1848, după ce începuse să se facă 
cunoscut în Та, mai ales prin сдри, 
după artiștu man itahem, g prin 
portrete N'a avut vreme să ajungă 
la maturitate, 1001), 107-108 


famihe venită dın Muntema А stu- 
dat la Budapesta, la Viena și în 
Itaha Юе рпа 1834 el este profesor 
de desen la Craiova, unde este consı- 
derat ca un fruntaș cultural Temân- 
du-se de consecinţele mişcări dın 1848, 
fuge la Braşov, unde se împrietenește 
cu Mișu Popp, pe care g-l asocsază 
pentru pictarea bisencilor Se întoarce 
în Muntema, însoțat de amicul său (la 
finele lu 1848) şı 1a în întreprindere 
pictura unui însemnat număr de bise- 
ra Contrıbue astfel într'o largă mă- 
sură la transformarea stilului artei noa- 
stre religioase vechu în cel de caracter 
apusan А fost profesor de desen la 
colegiul S-tul Sava, între 1851—1859 
A lăsat câteva portrete onorabile, 
printre care pe al său propriu Moare 
uitat de amatori în 1887 9, 23, 31-33, 
34, 74, 15, 78 84, 86, 87, 93, 96, 103, 
112, 244, 247, 249, 250 
LEFEBVRE, JULES, 461), 94 
LEMENI (GEORGE) Născut, nu se 
вие unde, prin 1818 Elev al Acade- 
me Mıhözlene, unde, deși foarte tânăr, 
este apreciat de profesoru айз Ca elev, 


LEMERCIER, 85, 91, 241, 2411), 2412), 
242 

LENHARDT, 231 

LEONU, Majorul, 116 

LEROY, 91 

LESSER (LESLER), ALEX, 102, 

1021) 

LEVEL, JEAN ARNOULD, 46!) 

LIOTARD, JEAN ETIENNE, 28 

LIVADITI (NICCOLO) De origină 
greacă-dalmatină, pictorul se naşte la 
Tnest, în 1802 Om cu stare, părintele 
său a trebuit să- dea o educație îngn- 
лій Din împrejurăn necunoscute el se 
simte obhgat să pornească fn Onent, 
mai întâi la Istambul, apoi în Moldova, 
la Taşı, unde îl gásun în 1832 La Таш, 
alâturı de portrete, el zugrăvește ade- 
sea decorurile pentru trupele de tea- 
tra, се dau acolo reprezentațu Ва 
chiar şı joacă în ele, uneori Relaţiile 
sale cu Asaciu n'au fost din cele ma: 
cordiale, altfel nu ne-am putea explica 
de ce acesta n'a făcut mciodată apel 
la Lwadis pentru < clasul de zngršvi- 
turi» al Academiei Moare în 1860 56, 
59-60 


www.dacoromanica.ro 


296 


LÜFFER, Dr, 56 

LÖFFLER (MAURICIU) Pictor ger- 
man, stabilit la Тай, poate în vremea 
când sunt datate portretele dın car- 
netul analızat în primul capitol al 
studiului nostru İnlocueşte, în 1838, 
la < clasul de zugrăvitură * al Acade- 
miei Mihüilene pe Giovanns Schiavoni, 
plecat în Rusia Cahtügile sale de pro- 
fesor sunt însă mediocre, clasa decade, 
aga încât, în Septemvrie 1841, Sehıa- 
vom, revemt dın Russia în acest anter- 
val, e rechemat la catedră După acea- 
stă dată nu ma: avem nıcıo știre des- 
pre Löffler, 56-59 

LÓHLE, IOSEF, 109 

LOSONT, MARGARETA de, 266 

LOVINESCU, EUGEN, 502), 601), 1021), 
1031), 1041), 1071), 1081) 

LUCHIAN, STEFAN, 5, 34 

LUPEANU - MELIN, ALEXANDRU, 
1251), 130°) 


M A, 79 

M S, vez Mihail Strılbıtchı 

M L, 56 

MACARIE, 1eromonahul, 128, 197, 231 

MAGHERU, GHEORGHE, 92 

MAGHERU, NIŢĂ, 23 

MAIORESCU, ION, 32 

MAN, ANDREI, 208 

MANOLE, VASILE, 202 

MANZOVICI, CONSTANTIN, 163 

MĂRĂCINE BANUL, 269 

MARATTA (MARATTI), CAROL, 108, 
109 

MARCOYICI, SIMION, 250 

MARINOVICI, 114 

MARMONTEL, 246 

MARX, ALEX , 236 

MASOV, 241) 

MATEESCU, PETRE, 91-93 

MATEESCU, VASILE, 63, 731) 

MATEI BASARAB, 29, 83 

MATILDA, Princesa, 66 


GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


MAVROCORDAT, CONSTANTIN, 28 

MAVRODIN, MIHALACHE, 55 

MELETIE, Mitropolit, 992) 

MICHEL ANGELO, 108 

MICLESCU, SOFRONIE, 98 

MIDY, AD, 243, 2432) 

MIHAIL, 204 

MIHAIL, POPA, tıp тёш, 153 

MIHAI VITEAZUL, 29, 73, 83, 84, 91, 
106, 242, 247, 249, 268, 2681), 270, 273 

MILESI, BIANCA, 51, 52, 60:), 209, 
2 9 


MILLER, vezi Müller 

MILLET, FRANCOIS JEAN, 16 

MILLO, MATEI, 81 

MIRON COSTIN, 111 

MOCIONI de FOEN, PETRU, 93 

MOGA, VASILE, 204 

MOJON, Dr, 601) 

MONTOLIO, Baroneasa de, 260 

MORARIU, NECHITA, 208 

MOREL, V A, 461) 

MORIN (MAURIN), A., 241, 2413), 242 

MORUZI, ÁLEX CONST , 62, 124, 1241) 
129, 131, 132, 218 

MÜLLER, I, 98, 99 

MÜLLER, Р, 65, 651), 98, 99, 99°), 276 

MUSLEA, ION, 207 


N P S, 237 

NAPOLEON I, 2581), 267 

NAPOLEON III, 109 

NASTASAN, уез Năstăseanu 

NĂSTĂSEANU (GEORGE) Născut în 
Taşı, prin 1818—1819 Elev al Acade- 
miei Mıhâllene și unul dintre tıneru 
care promiteau mal mult Natură viril 
şi decisă, capabil de a face o alegere 
în mediul în care îl duc împrejurările 
Burger la Roma, în 1840, unde rămâne 
unsprezece ani În timpul lupte: patno- 
Шог itahem contra Papa, în Iuhe 
1849, el se bate contra mihţulor papale 
şı e rămt In 1853 il рйвип la Pars, 
plecat dın Italıa cu armata franceză 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 


Acı începe să ge entuziasmeze pentru 
unn romantıcı, ceea ce este exceptional 
printre burmen românı, ma! toți atragi 
de şcoala clasıci Romantismul îl 
atinsese încă din Italia pe Năstăseanu, 
unde el preferă pe Michel Angelo şı pe 
Caravaggto, celorlal pictor ıtalıenı 
Opera sa prımcıpali Cavalerul în 
armură, începută İn stremătate, poate 
în Franţa, a fost terminată la Iași, în 
1860 'Trmıs în Пара dın nou, de 
Kogălniceanu, ca să facă cöpu pentru 
o Galerie de tabloun ce s'ar fi fondat 
la Јав, el rămâne la Roma până la 
sfârștul vreţu, în 1864, luptând în cele 
dın urmă cu man dificultáp materiale 
108-109 


NECTARIE, episcop al Râmn culm, 
1251), 133, 152 muıtropolıt al Ungro- 
vlahıcı, 155, 173 

NEGRI, COSTACHE, 64, 237 

NEGRUZZI, CONSTANTIN, 113 

NEGULICE, vez: Neguha Ioan 

NEGULICI, ANASTASIA, 25 

NEGULICI (IOAN) Fm de preot, se 
naşte în Câmpulung (Muscel), în anul 
1812 Natură aventuroasă de auto- 
didact, se interesează de multe, în 
specia] de pictură, pentru care se 
crede dotat Il găsim când în Bucu- 
regt, când în Moldova, când la Paris, 
unde face studu destul de mediocre 
(prima dată dın 1834 până prm 1836) 
Prieten cu Ehade, publică cărți dıdac- 
tice (dm 1844 inaınte), unele ılustrate 
chiar de dânsul, şı за parte la mişca- 
геа dela 1848 După İnnâbuşırea Revo- 
luper este exilat la Brusa, unde se 
îmbolnăvește Moare la Istambul, în 
1851, unde se găsea într'un fel de con- 
cedm Lucrârle sale ma însemnate 
sunt portretele, în creion sau în acua- 
relä şı în htografie Este printre primu 
artista româm interesaţi de реа) 
19-26, 28, 30, 31, 32,33, 47, 74, 85-90, 


297 


92, 93, 250, 2501), 251, 2511), 252, 253, 
254, 263, 2711), 279 
NEGULICI, MARIUS, col , 252) 
NEGULITCH, vea Neguba 
NEGRU VODĂ, 2681) 
NEOFIT, episcopul Rámmcuhn, 199, 
202, 229 
NEUCLICH (NEUKLICH) CAROL, 
228 
NEUHOLD, IOANN NEPOMUC, 220 
NIAGOI, STEFAN, 232, 247 
NICODIM, 195 
NICODIM, dela Sfânta Agură, 216 
NICOLAU, GHEORGHE, 237 
NICOLAU, NICOLA, 223, 231, 231!) 
NICOLAU, MARIN, 26°), 27), 27°), 
291), 293) 


О K, уел Kadar Oswald 

OBERMULLER, 236 

OBREGIA, A., 270 

O'CONNEL, DANIEL, 261 

ODOBESCU, ALEXANDRU, 44, 45, 
451), 461) 

OFMAN, vez Hoffmann, K F 

OMER, Pasa, 32 

ONITSCH, NINA, 74 l 

OPRESCU, GEORGE, 181), 191), 192), 
441), 563), 63%), 742), 909), 94°), 982), 
1072), 1084), 1091), 2401) 

ORGHIDAN, CONST , 56, 561) 


P S, vem Simon 

PACLEANU, ATANASIE, 253 

PAISIE, stareţul, 169, 170, 216 

PALADY, CONSTANTIN, de, 80, 82 

PANAITESCU GHEORGHE, 1001) 

PANAITEANU BARDASARE (GHEO- 
СНЕ) Născut la Burdujem in 1816, 
probabil de orne greacă Їп 1835 
devıne elev al Academiei Mihiülene, 
unde se distinge indeosebı Termin 
cursurile în 1840 şı pleacă, bursier, la 
München, unde continuă să studieze 
atât pictura, cât şı htografia Rămâne 


www.dacoromanica.ro 


208 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


în stremütate, in Germama, până la 
1858 Contnbue, după întoarcerea lu 
în Moldova, la fandarea Școala de 
Arte Frumoase, al căru prim director 
devine, la înfnnţarea Şcoalei, în 1860 
Grape lu, învăţământul artelor poate 
trece cu bme prin perioada grea а înce- 
puturılor, până la 1867, de când cea 
ma: mare parte a dificultăților ce-ı stau 
în cale se aplanează Rolul hu Panar- 
teanu este extrem de important în toată 
această vreme Ca artast el aparține 
direcție clasice, unprımatâ în Moldova 
de învăţătura lu Giovanni Schiavom 
Ceea ce ne-a rămas dela dânsul, nu 
prea mult, este corect şı rece Moare 
în 1900 Ca şı Szathmary, cu mult mai 
puțin prestigiu, Ponaiteanu lasă о 
operă în care portretul, htografia și 
fotografia, sunt deopotrivă reprezen- 
tate 59, 102, 109-111, 209, 210, 211, 
235, 256, 257, 271 
PANAITEANU, BALTASAR, 111, 271 
PAPADOPOL, CALIMAH, 111 
PAVLOVICI, ALEXANDRU, 136, 142, 
143, 144, 147, 152, 163 
PAVLOVICI, NECOLAE, 201, 205 
PAPAVICI sau POPOVICI (PETRU), 
tipograf şı xılograf blăjan, purtând 
porecla de Râmıceanul, ceea cea 
arată famila ca omginară de dincoace 
de munți, dela Râmme Unul dm ce 
mai productivi şı mai prefuıtı meșteri 
de pe lângă tipografia Mitropohei 
umte. Numcle său, pentru penoada 
ce ne interesează, apare însoțit de 
data 1768, în Тпойш dm 1806 şı în 
Penticostanul dm Blaj dela 1808, pen- 
tru care se utılızase, cum se vede, 
blocun mai vechı Supenontatea arte 
Im Papavıcı este evidentă, când com- 
parăm felul clar şı sigur, în care sunt 
săpate gravurile sale, cu opere ıden- 
tice ca subiect — având dea un model 
comun — ascăhte de altı tipografi, de 
Stancıul Thomovıcı, de pildă 


Pentıcostarıul dın 1808 nu pare să fie 
cunoscut lu Alex  Lupeanu-Mehn 
(Kulografu) In schimb, d-sa тепро- 
nează Tnodul din 1800 şı după 1800, 
q Dumnezeeștile Leturghn », dm 1807 
La hsta d-sale am putea adăuga încă 
Tnodul din 1813 124-127, 130, 133, 
1481), 156, 168, 169, 176 

PAPAVICI-POPOVICI, neamul, 280 

PAPPASOGLU, 84, 106, 117, 253 

PARTHENY, ANTOHI, 260, 2603), 261, 
2611), 268, 275, 276 

PELAGHIA, Maica, 86!) 

PETRACHA (ас), 50 

PETRU cel Mare, 258!) 

PERNET, I, 2541), 276 

PERTICARI-DAVILA, ELENA, 24°) 

PETRARIUL, ION, bandıtul, 273 

PETRESCU (C) Revoluponar dela 
1848 Pmeten cu Eliade şı autor a 
câtorva portrete de membri a1 nugcárn 
şı a câtorva acuarele cu subiect patrio- 
пс Mca fnamte, me după 1848 nu 
mai aflăm mimic despre acest artist 
ocazional, 30-31 

PETRU RAREȘ, 266, 269, 270 

PHILIPPESCO, G G, 66 

PHILIPPESCO, PHROSA de, 66 

PICHLER, M-me, 260 

PILOTY, FERDINAND, 109, 110 

PIRANESI, 224 

PLESOIANU, G Enginer, 251 

PLEȘOIANU, GR , 232, 233, 244, 245, 
246, 148 

POENARU, PETRE, 20, 95 

POGOR, B, 111 

POLICARP, fiu] lu MIHAIL STRIL- 
BITKI, colaboratorul acestuia în sâpa- 
rea xılogravurılor din unele publıcafıı 
moldoveneşti (a Zodiaculu dın 1785, 
reluat în Rânduıala cum se cuvine a 
cânta се doisprezece psalmi, Neamţu 
1808) Poate tot el este autorul Inăl- 
{геі lu Cristos dın Vieţele sfınfılor 
dm luna Septembne (Таз, 1807), da- 
tată 1807, dar newcăhtă, 137, 1371), 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 


299 





140, 
178 

POLIZU, ANASTASIE HAGI GHEOR- 
GHE, 202 

PONICIU, COSTACHI, 131 

POP, GHEORGHE, 207 

POP, ONISIE, 208 

POP, SIMION, 208 

POP, STEFAN, 73!) 

POPESCU, GABRIEL, 215 

POPESCU, ION GR, 73!) 

POPOVICI, famila, 280 

POPOVICI (GHEORGHE), fral lu Mı- 
һай tipograful, din Râmnic, tipograf el 
însuși Ajută pe părmtele său la tipá- 
rrea Chinacodromionulu bulgar dın 
1806, zeşıt dın teascurile râmnicene şi, 
împreună cu fratele său Nicolae, la 
tipărirea Invăţăturu pentru Ispoveda- 
me, dn 1813 
In același an, el mai tipăreşte, cu tatăl 
şı fratele său, o Liturghie, în care 
cele mai multe gravun poartă iscšh- 
tura sa sau, atuna când nu-s iscšhte, 
urme așa de evidente ale felului său 
brutal şı primitiv de a concepe și 
de a săpa planşa de lemn, încât tre- 
buesc său fie atribuite, 133, 1481), 
155, 172 

POPOVICI (IOAN), zugrav şı xılograf 
ardelean, ılustratorul Patımeı şı mortes 
Im Isus, tipărită la Sibm de Vasile 
Aaron Unul din gravorn cei mai plını 
de temperament şı mai curoşı de 
studiat, cu toată msuficsența formaţiei 
lor, dın primul pütrar al secolului al 
XIX-lea, 138, 139 

POPOVICI, MIHAIL (Tatal hu Dimitrie 
Mihail Popovici), 1481) 

POPOVICI (MIHAIL, DIMITRIE), tı- 
pograf și xılograf râmnıcean Tıpi- 
reste un Clurıacodromuon bulgar, la 
Râmmc, în 1806 Pentru această lu- 
стаге el copiază planşele Іш Petru 
Papawcı dın 1168 (Penticostariul din 
Blay), punându-le msenpţu în româ- 


1402, 145, 166, 171, 172, 


neşte (Petre Papavıcı, ràmmceanul, 
War putea să fie înrudit cu acest 
Mihail Popovıcı, şı el un râmnicean) 
Tot Mihai ıscöleşte un S-tul Ioan Da- 
maschin, frontispiciu cu o nobilă înfă- 
figare, pentru Octoihul dın 1811, tipá- 
nt tot la Râmnıc gm, în 1813, sub 
numele de Dimitre Mihailo Popovici 
o învățătură pentru spovedanie, İn 
aceeași tiparnitá De data aceasta el 
este ajutat de Gheorghe şı Nicolae, 
tipografi, fm sii İl ma gösim şı sub 
numele de Dimitri, Dimitrie tıpo- 
graf, Dımıtrıe tipograf râmmeean Dı- 
mtne (Mıhallovıcı, Dimitrie Pop 
Mihail, Popa Mihail, şı sub imi 
palle DPMT я DPMTR, 133, 
147, 1481), 153, 155, 173, 180, 183, 184 

POPOVICI (NICOLAE), ful Im Dım- 
tre Mihail Popovici m fratele lu 
Gheorghe, tipografi râmnıcenı Colabo- 
reazü cu părintele și fratele său, la 
tipănrea Învățătura pentru ispove- 
dame dın 1813, tipăntă la Râmnıc Il 
găsim şı sub numele de Nicolae, 
Nicolae sın Dımıtrıe, Nicolae Tipograf, 
Nicolae tipograf râmnıcean, 1481), 153, 
155, 173, 181 

POPOVICI, ȘTEFAN, 202 

POPOVICI THEODOR, 172 

POPOVICI, tip, 184 

POPOVICI de HONDOL, IOAN, 128 

POPP, DIMITRIE, 176 

POPP, MIȘU, 9, 23, 241), 32 

POPP, Нап Constantin, 93, 237 

POPP, ZENOVIE, 93 

POUSSIN, NICOLAS, 52 

PREZIOSI, 41 

PRIXNER, GOTTFRIED, 222°), 223 

PROCOPIU, AUREL, 46°) 

PROTEANU, N , 243 

PRUD'HON, 115 

PUŞCARIU, SEXTIL, 1211) 2161) 


QUINET, EDGAR, 60, 601), 273 
OUINET, EDGAR, D-na, 209, 257 


www.dacoromanica.ro 





800 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 
RACINE, 161 RUNGID SING, 256 
RACOVEANU, GH , 143, 161, 181, 185%), RYBICKA, 236 

2051) 


RACOVITÀ, N D, 253 

RACOVIŢĂ, MIHAIL, 265 

RADU NEGRU, 249 

RADU SERBAN, 246, 249 

RÁDULESCU ELIADE, I, 28, 30, 31, 
64, 74, 90, 91, 246, 248, 250, 251 

RAFAEL, 51, 52, 53 

RAFAEL MONAHUL, gravor în aramă, 
traducătorul şı ılustratorul Usi: pocăm- 
fer, tipărită la Braşov, în 1812 Rafael 
este însă un călugăr € dm Sfânta Mână- 
stre a Neamţulu:» 
Modelele dela care a pornit în ilustrarea 
acestei cărți sunt greceşti Insusmie 
sale de săpător în aramă sunt din cele 
mal modeste, ceea ce ne İndreptüteşte 
să credem că încercarea de a grava 
ılustrajı pentru Ова pocămțea n'a fost 
urmată de altele, simulare, şı a rămas 
зей, 220-221 

RAFAIL, 1eromonah, 183 

RAFFET, AUGUSTE, 98, 115, 239, 240, 
2401) 

RALIAN, 93 

RATIU, I, 83 

RAUH, B J, 88, 93 

REIFFENSTEIN, V, 94 

REIN, 107 

REY, J, 98, 98°), 103 

ROBERT, HUBERT, 66 

ROMULUS, 249 

RÜSCH, 94. 

ROSENTHAL, CONSTANTIN, 23, 24, 
25, 31, 90-91 

ROSENTHAL, SAMUEL, 905) 

ROSET, SCARLAT, 80, 82 

ROSETTI, C A, 24, 31, 87, 91 

ROSETTI, 181), 95, 116 

ROSETTI, VENIAMIN, 112 

ROSETTI, T , 111 

ROUSSEAU, TH , 16 

ROUSSEAU, HENRI le DOUANIER, 
81 


S М, vez Simon Monahul 

S Т, vezi Sandal Tipografal 

S T, vem Stefan Tipografnl 

SACERDOTEANU, AURELIAN, 451) 

SADELER, AEGIDIU, 29, 91 

ȘAGUNA, ANDREI, 94, 95 

SALA, F gı Сше, 252 

SÂMBOTEANCA, CATINCA, 251 

SAMITCA, IGNAT, 93 

SANDUL TIPOGRAFUL Meşter blă- 
Jan, venit acolo din laşi Actıvıtatea ва 
este semnalată succesiv în mai multe 
orașe cu tiparniţe Ја Rădăuţi, în 
1745, арол la Buzău, la Taşı, în sfârşit 
la Blaj, la 1765 şı după această dată 
(Alex Lupeanu-Melın, Xılografu, р 
18 sq) Xilogravunle Apostolulu din 
1802, care mntereseazá studıul nostru, 
sunt cele de care se servise Sandul 
pentru Apostolul dm 1767, tipšrit tot 
la Blaj De altminteri numele său 
încetează de a apare după data de 
1773, pentru a mterven dın nou, în 
secolul următor Este probabil că el 
nu mai era în viaţă către 1780 Mare 
parte a xilogravunlor sale vor fı utı- 
hzate însă ma târzu De pıldâ, Apo- 
stolul din Biaj (1814) mai conține încă 
lucrări ale lu: Sandu, ca şı Evangheha 
din 1817 127, 160, 174, 175 

SATMARY, ORTANSA, 34 

SAUCHACZ, R, 65 

SCHENDELMAIER, 218 

SCHIAVONI (GIOVANNI) Pictor ve- 
перап, născut la Triest în 1804 E 
fiul unu: cunoscut portretist și pictor 
de store, Natale Schiavone In Itaha, 
Ia Milano, începe studule artistice la o 
vârstă foarte fragedă, le continuă apot 
la Viena şı le perfecţionează mai târziu 
sub direcha părmtelu său Călăto- 
reşte İn Orient, in Rusia şı la по In 


www.dacoromanica.ro 


EX DE NUMELE DE PERSOANE 


301 





Moldova, in 1837, e angajat de Âsachı, 
ca profesor de ¢ zugrăvitură + pentru 
elevu Academe: Mihüilene In Septem- 
vrie 1838 plecase însă in Rusıa, de 
unde se întoarce la începutul prımă- 
vere, anul următor, când se anga- 
Jeazš a zugrăw lăcaşul de curând ter- 
mmat al Mitropoha dın Taşı Conti- 
пай însă să colaboreze cu Asachi la 
htografierea vestatelor tablourı cu su- 
biecte dın astora Moldove: 
In 1841 Septemvne este rechemat la 
Catedra de ¢ Zugravıturâş a Acade- 
mie, unde mi funcționează doi anı, 
până se desfunţează gcoala In Decem- 
утте 1843 el se întorsese în Veneţia, de 
unde nu mai are шешп contact cu 
Moldova, 56, 561), 59, 591), 98, 100, 
101, 258 

SCHIAVONI, NATALE, 561) 

SCHILLER, 270 

SCHMIDT, E С, 236 

SCHMIDT, G F, 28 

SCHWABE, 252 

SCEWERDTBERG, LUDOVIC KREÜ- 
CHELY de, 226 

ŞEFT, IOSIF, 63 

SEHER, J, 231 

SEIPP, C, 233, 2331) 

SENNEFELDER, ALOYS, 69, 71, 97 

SIBARTI, ANA, 89 

SIEGER, E, 113, 242 

SILVESTRU, straref, 145, 146, 157, 158, 
161, 165, 166, 169, 171, 176, 177 

SIMION on SIMEON, xilograf, a cărm 
activitate se desfăşoară mai ales în 
taparnışa dela Neamţu, dar ale căru 
opere le găsım apărând şı în pubh- 
сафи ieșite dın alte teascuri, la înce- 
putul secolulu XIX (Cf Gh Raco- 
veanu, Gravura în lemn, p 16) La 
Neamţu, Й putem urmăn dın 1802, 
Prăvihoara, trecând prm 1809, când 
sapă gravurile pentru Vietele Хорог 
dm luna Octomvne, până în 1829 
Operile sale sunt inegale, ca ale may 


tutulor gravorılor dela no Aspectul 
lor depinde şı de felul cum sunt trase, 
care nu e totdeauna scutit de entică 
Simion dovedeşte însă fantezıe în ale- 
gerea motivelor decorative, un simt 
mcontestabil pentru o compoziție or- 
namentală, o mână sigură în săparea 
lemnuluı, cu ceva tüzos în contur, cu 
umbre puţine, dar bine puse, în fond 
un stil, în scenele cu personagu, Opus 
celu: al lu: Ghervasze, la саге totul pare 
rotund, umflat, cu hmate nesigure, 
încărcat de lmu се merg în toate drec- 
ule, cu gregeh de desen cu adevărat 
nescuzabile, cu tıpurı umane, de cele 
mai multe ori vulgare Poate cea mai 
bună planșă а lu: Simon să fie Scara 
prea cuviosului părimntelu nostru Ioan 
(Neamţul, 1814), elegant compusă, 
ingnpt săpată, bine imprimată 
In 1819 е] tăia ma multe chıpurı de 
sfmp, pe care le utiliza Mitropoltul 
bucureştean Grigorie, cel cu legături 
cu Neamţul, în Acatıstul tipünt în 
capitala Muntemuei, in 1823 128, 143, 
145, 158, 159, 1729, 177, 178, 191, 
192, 195, 197, 198, 199, 200 
SIMONAU, 268!) 
SNIERE, vez Snerfer Iosıf 
SIMONESCU, DAN, 122, 184, 188, 2311), 
2461), 248 
SLÂTINEANU, ALEX., 77 
SLATINEANU, BARBU, 77, 771) 
SLÁTINEANU, IORDACHE, 217 
SNEIFER, IOSIF, 229, 2291) 
SOBELN, FRANCISC de, 194 
SOLOMON, IOAN, 82 
STAHI, C, 59 
STAN, TIPOGRAF, 150 
STÁNCESCU, C, 73, 90, 903) 
STAVSKI, 61 
STEFAN TIPOGRAF, vezi Hossu Stefan 
STEFAN cel MARE, 60, 79, 84, 97, 1001), 
104, 105, 106, 111, 136, 247, 249, 269 
STEFAN GHEORGHIŢĂ, 112, 241 
STIRBEY, BARBU, 80, 81, 114, 265 


www.dacoromanica.ro 


802 


GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





STRATIMIROVICI, ȘTEFAN, 151, 196, 
1961), 204, 219 

STRILBITKI (MIHAIL), exarh al Mı- 
їхоропе Iaşului, tipograf şı xılograf 
în а doua jumătate a secolului al 
XVIII-lea Planşe de lemn, 1scühte de 
dânsul, cu numele întreg sau cu mi- 
palele MS, au fost utilizate, pentru 
perioada ce ne priveşte, în Prâvılıoara 
dm 1784 Una dm gravuri poartă încă 
semnătura lu Lavrentu İvanov Ceva 
mai târziu, Strslbigks posedă tipografie 
proprie, în târgul Dubüşarı (1794), аро 
în târgul Movilăulua (1796) € între ho- 
tarul Rossıeı şı între al Moldaviez» 
(cf Gh Racoveanu Gravura în lemn 
la mănăstirea Neamtul, p 16 D-sa 
nu cunoaşte însă Právilioara dın 1784) 
Gravura 1scăhte de Strrlbuku apar până 
târziu în secolul al XIX-lea, în toate 
cărțile tipiinte în Moldova, în deosebi 
la Neamţul Aceasta dovedeşte pre- 
stıgıul de care acest gravor se bucu- 
rase 4 Маге gravor în lemn n'a fost», 
spune despre el Racoveanu, judecándu-l 
cam cu prea mare severitate Care însă 
dintre urmași mentă cu adevărat acest 
epitet? El sapă lemnul cu îndemânare, 
mai totdeauna după modele ma: vechi, 
ca çı ceilalți de altfel, şı stie să-l 1m- 
prime destul de curat Este tot сел 
putem cere, şı e destul şı atât Moare, 
probabil, între 1796 şı 1800 123, 1232), 
133, 137, 1372), 145, 157, 158, 159, 161, 
165, 166, 167, 169, 171, 192, 280 

STRIBILTCHI, POLICARP, vez Poh- 


carp 
STRIXNER, AUGUST, 95 
STOUF (STOUFS), IOSIF, 81 
STURZA SCHEIANU, D C, 111 
STURZA, ION SANDU, 62, 190, 191, 
193, 194 
STURZA, MIHAIL, 24, 83, 88, 114, 
115, 116, 242, 257, 259, 273 
STURZA, SCARLAT, 218 
SUTU, ELENA, 240 


SUTU, ALEXANDRU, 128, 180, 184 

SUTU, MIHAIL, 182, 240 

SUTU, NICOLAE, 113 

SULUTIU, ALEXANDRU de Carpinis, 
96 

SVIDRIGHELO, 263, 264 

SWEFELBÖRG, IACOB, 232 

SWIFT, 251 

SYLVESTRE, ISRAEL, 224 

SZAKMARY, I, 74 

SZATHMARY (CAROL POPP de) Pie- 
tor, acuarehst, litograf şı fotograf, 
născut la Cluj în 1812 Vine la noi pen- 
tru prima dată în 1831 Este mereu 
pe drumun, atras de poziju pitoreșta 
dın natură, de costumele şı obicerarile 
populatulor primitive, dela noi, dın 
Ardeal şı de aurea Studu sohde de 
desen, probabil la Budapesta çı la 
Viena  Cunoaşte Itaha çı probabil 
Franţa La Bucureşti: se stabileşte 
defmutrv cam prin 1840, dem ma in 
fiecare an, şi după această dată, îl 
gâsım İntreprınzând călătoru fn strer- 
nâtate Cele mai fructuoase sunt cele 
făcute în Опері, în 1850, п după 
această dată, când Ssatkmary ajunge 
până în Perma şı în Sima 
A fost pictorul ofıcıalal Domnilor 
nostri, dela 1844 înamte A luat parte la 
expozația mternaponalá dın 1855, la 
cea a Bellelor Arte dın Bucureşta, din 
1873, la сеа nternațională din Viena, 
același an А însoțit armata română în 
Bulgana, în 1877, de unde a venit cu 
numeroase acuarele Este unul din 
cei mai orginal: și mai dotați artist 
аз noștri din secolul trecut Moare în 
1886 6, 8, 9, 10, 11, 18, 182), 19, 191), 
21, 22, 25, 33, 34-43, 44, 46, 57, 62, 
12, 14, 85, 94, 110, 276, 211 

SZENDREI, JANOŞ Dr, 144) 

SZENTIVANYI, GYULA, 74) 


TASSO, 52, 253, 254 
TATTARESCU GH, 9 451), 277 


www.dacoromanica.ro 


INDEX DE NUMELE DE PERSOANE 


TĂUT, IOAN, 106 

TELEMAH, 232, 233 

TELL, VILHELM, 270 

TIERS, 273 

TINCU, N, 83 

THEODORESCU BARBU, 32, 32:), 78, 
782), 792) 

THEODORTI, arhımandrıt, 162 

TEODOSIE Ultimul xiograf însemnat 
al Moldova Activitatea lua se exercıtâ 
în legătură cu tıparnışa Neamţului, ca 
urmare la cea a lux Ghervasıe Detalu 
în legătură cu Узата gz opera sa găsim 
la Gh Racoveanu, Gravura în lemn, 
p 18 Cum, în lucrarea noastră, ne-am 
interzis să vorbim de publıcafı pe care 
nu le-am consultat, aprecienle noastre 
sunt bazate în deosebi pe ceea ce am 
întâlmt fn Trrodıonul dela Neamţu 
dm 1833 De altmınterı, ele concordă 
cu cele ale lu: Racoveanu în ce privește 
valoarea acestm artist, cu atât mar 
meritos, cu cât el apare în mijlocul une: 
epoce de tristü decadenjü Poate că 
tradiția dela Neamţu, ma viguroasă 
ca onunde aurea, să-l fi ajutat să 
învmgă, până la oarecare punct, bana- 
htatea şı ınsufıcıenfele de tot felul ce se 
întâlneau atuncı pretutindeni, fără nıcıo 
reacțiune din partea nimănur, 205-206 

THEOTOCOS, NICHIFOR, 218, 224 

THOMOVICI (STANCIU) Tıpograf şı 
xilograf dın a doua jumătate a seco- 
lulu: XVIII, pe lângă tipografia Mitro- 
pohei dm București Numele său se 
poate cata, în perioada ce ne preocupă, 
în Penticostarrul dm 1800, pentru care 
sau utihzat blocun mai vechi ale lu 
Stanciul, unul cu data 1781 Ele erau 
copiate de acesta, cu о lrpsá de talent 
şı de grye evidente, după pubheapi 
mai vechi, 123-124, 125 

TOBIAS, Rabınul, 273 

TOMESCU, N CONST, 129), 157 

TOOVEY, 268!) 

TOPLER, 218 


303 


TOPLICEANU, DUMITRACHE, 179, 
181, 181°), 185, 186 

TRAIAN, 100, 101, 256, 258, 269, 270 

TRANCUL, SOLOMON, 268, 269 

TREML, JOHANN, 36 

TRENK (HENRIC) Pictor, născut în 
Elveţia, prin 1820 Elev al școale: 
dın Düsseldorf Vie la București, 
după o scurtă ședere în Ardeal Alex 
Odobescu în dă seama de caracterul 
onest al talentulu acestuz elvețian, 
cu o sohdă cultură profesională, dar cu 
puțin talent, şı și-l asociază pentru 
repertorrul arheologic al câtorva judeţe 
din Oltenza și Estul Munteniei, cu care-l 
fnsürcimase Munısterul Cultelor şı al 
Scoalelor Cutreerâ împreună o parte 
dın ţară, în care vreme Trenk execută 
un mare număr de acuarele, guaşe д 
desenuri, de care se servește mai târziu 
pentru compoziţia unor opere de mai 
mari proporții Spre finele viegu se 
lasă mfluenţat de Grigorescu Moare 
prm 1887—1888 44, 46, 47 

TULBURE, E, 254) 

TURNER, JOSEPH M W, 14 


URECHE, V A , 7, 21!), 90, 981),116,284 


VĂCĂRESCU, ENÁCHITÁ, 275 

VALBAUM, FREDERIC, 241, 250, 251 

VALENSTEIN, SCARLAT, vezi Carol 
Wallenstein 

VALENSTEIN, VALSTATN, 
STEIN, vezi Wallenstem 

VARŞOVIA, Решўш de, 112 

VASILE LUPU, 83, 100, 101, 110, 111, 
114, 275 

VEISE, 250 

VELICICORSCHIE, PAISIE, 1574) 

VENIAMIN, COSTACHI, 83, 108, 193, 
194, 196, 200, 204, 205, 255, 266, 274, 
271 

VENRICH, GEORGE, 106, 107, 2511), 
252, 254, 216 

VERESS, ANDREI, 18!) 


VAL- 


www.dacoromanica.ro 


304 GRAFICA ROMÂNEASCĂ 





VIALE, CARLO, 59 

VICTORIA, regina, 109 

VILARA, ALEXANDRU, 76, 763), 77, 
77), 91 

VLĂDOIANU, SOFIA, 25 

VLĂDOIANU, VERONA, 25 

VLAICU, mlograf Ыйјап dim secolul al 


prn famln In 1829 e la Bucureșt, 
în serviciul Eforiei Şcoalelor, zar la 
1830 profesor de desen la colegiul 
S-tul Sava Aia îı trec pe dınamte 
о mulțame de elevi, între can şı Th 
Aman. Scoate o serie de portrete şı de 
scene ıstorıce htografiate Tot el orga- 


XVIII Primele sale gravurı apar prn 
1753 Ele au fost reluate, ocazional, 
aşa şı cu cea reprezentând Mâniăstarea 
dın Bla], care reapare în Catavısıcarıul 
din 1824 

Personahtate mteresantš, servindu-se 
de o curioasă manieră de a grava, İn 
care hagurile зап forma unor unde, 191 
VOINA (IONITÁ ION), ilustrator al 
Evcologhionulu din Brașov, tıpirit 
în 1811, gravor cu totul lıpsıt de talent, 
dar nu de râvnă Numele său se mai 
găsește prmtre ale celor ce spriymná cu 
bann lor tapârıren Uger pocingez, dm 
1812, şı, sub forma—evident gregitá—, 
de Vona, în Rândusala, tipăntă în 
Chișinău, în 1820 151, 151°), 153, 
1531), 186 


VOGORIDE, 116 


VOINESCU, TEODORA, 34), 771), 181), 
931) 


WALLENSTEIN (VALSTEIN sau VAL- 
STAIN) (CAROL) in reahtate Carol 
Vella, pictor şı primul profesor de 
desen în Muntenia Născut în 1795, la 
Gospac, lângă Zagreb, a studiat la 
Viena, de unde trece la Brașov, заг 
la vârsta de 22 de am, la Crarova, la o 
mütuse Dă lectu de desen şı pictură 


muzeazá şı conduce, în localul S-tuluı 
Sava, primul muzeu dm Bucureşti, 
unde se găseau câteva tabloun și o 
colecție de obiecte destul de eteroclıte. 
In 1851 el nu ma funcționa la colegiul 
S-tulu Sava, de vreme ce postul de 
profesor e ocupat de C-tn Lecca 
Wallenstein moare în 1858 23, 73-74, 
249, 250 

WALLENSTEIN, Pius, 74!) 

WALLNER, L, 243 

WENDLAND, I, 252 

WERNER, 742) 

WINKLES, 236 

WINTERHALTER, 109 

WOKAL, 220 

WONNEBERG, 94, 254!) 


XANTOPOLUL, NICHIFOR CALLIST, 
171 


ZAHARIA, Gr , 25!) 

ZANNE, ALEX , 25 

ZANNE, Ing, 251) 

ZARA, ELENA, 109), 109), 110) 
ZECHMAYER, 236 

ZISSO, ALEXANDRU TAKI, 276 
ZSCHERMACK, E, 242 
ZVECK,BARTOLOMEU IOAN, 228, 230 


www.dacoromanica.ro 


€ 
di 


< 
Ha S4 3 


TABLA PLANŞELOR 


I Negulıcı 
I Negulıcı 
Barbu Iscovescu 
Barbu İscovescu 


C Petrescu 

C Lecca 

Anton Chladek 

Anton Chladek 

Anton Chladek 

Carol Popp de Szathmary 
Carol Popp de Ssathmary 
Carol Popp de Szathmary 
Carol Popp de Szathmary 
Carol Popp de Ssathmary 
Carol Popp de Szathmary 
H Trenck 

H Trenck 

С Asachi 

Ç Asachı 

С Asachı 

Maurıcıu Làffler 
Maurıcıu Löffler 

Nicolo Lıvadıtı 

Alex Asachı 

Anonim German 

C Georgınu 

К Sauchacs 

Carol Valsteın 

Anton Chlad.k 

Anton Chladek 

C Lecca 


Portretul Мапе Greceanu 

Femeie în albastru 

Petre Mateescu 

Desen de pe plafonul dela Val-de- 
Grâce, Pars 

Constituţia 

Omer Paşa 

Portretul une. bătrâne 

Autoportret 

Femeie în albastru 

Ruseme, cu malul Dunăru 

Bazar onental 

Oraş în Ama Mică 

Negustor de pălăm 

Grup de Tigam la Ruscwc 

Portret de femele 

Biserica dıntr'un lemn 

Instrumente preistorice 

Portretul lu. Damel Asacli 

Міг şı Chloe 

Famihe de Tıganı (7) 

Portret de bărhat 

A) Portret de femeie 

B) Portret de femeie în varstă 

Portret de femeie 

Scenă dm Istora Romană 

Autoportret în ateher 

Portret de bărbat 

Costache Negri 

Lupta dela Călugărem 

Alex Fılıpescu 

Alex. Vılaıa 

Scarlat Roset 


www.dacoromanica.ro 


LVIII 
LIX 


GRAFICA ROMÂNEASCĂ 


P Muller gq I Rey 

P Muller т I Rey 

P Muller à I Rey 

С Авасы şı I Muller 

G Asachı şı K Hoffmann 
Giov Schiavoni şı K Hoffmann 
С Panasteanu 

С Panmteamu * 

A Kaufmann şi A Morin 
Alex. Asachı 

С Lemeni 

Mihail Sırılbışchı 

Stanciu Thomovıci 

Petru Papavıcı 

Anonim (poate Sandul Tıpograf ) 
Ioanichie Endrédı 

Anonim, după Sirilbuchı 
Anonim 

Ioan Popov: 


LX. Anonim , probabil Simeon 


LXI 
LXII 
LXIII 
LXIV 
LAV 

I XVI 

I XVII 
LXVIII 


Popa Simeon 
Anonim 

Popa Mihail Popovici 
Anonim 

Simeon Pantea (?) 
Tere Simeon 

Anonim 

Anonim 


LXIX. Ghervasie Monahul 


LXX 
LAAI 
LXXII 
LXXIII 
LXXIV 
LXXV 
IXXVI 


Protowres Mihail 
Ghervasıe Monahul 
Sandul Tipograf 
Ghervasie (?) 

Popa Sımeon 
Ghervasıe Monahul 
Sımeon Monahul 


Grigore Băleanu 

Dım Ghica 

Vemamin Costachi 

D-rul Cıhak 

Gov Bat Benach 

Gheorghe Magheru 

Zenovie Popp 

Andre Șaguna 

Gh Banpu 

Iaesy, vue de la Métropole 

Iassy, Hópital St. Spindon 

İassy, vue dans Ja Grand'rue 

Mama 1ш Stefan cel Mare 

Alexandru cel Bun 

Traian şi Dochia 

O Romană cu fiul a 

Două surori 

George Bibescu 

Bütüha dela Baa 

Vemamın Costachı 

Isus ca Impürat 

Titlu de Penticostar (1800) 

Sf Gngone 

Evanghelıstul Luca 

Rüstignirea 

Joan Damaschm 

David (Psaltirea dim 1807) 

Figura dela Сар V dm Patima 
Mântuitorului 

Sf Gheorghe 

Titlul din Vieţile Sfinţilor 

Ioan Damaschm 

Ioan Damaschm 

David (Psaltırea dın 1811) 

Titlul Tnodiulu dm Blay (1813) 

Scara Parınteluı Ioann 

Zodiacul 

Incadrament (Laturghıa dın 1815) 

Titlul Adunăm a cuvintelor 

Sf Vasile 

Paine 

Titlul Evangheha dm 1817 

Etrem Syrul. 

Evanghehstul Ioan 

Sf Iacov 

Ioan Gură de Aur 


www.dacoromanica.ro 


TABLA PLANSELOR 


Anonim 
Ieromonah Costantıe 


LXXIX. Ghervasıs Monahul 


Ghervasie Monahul 
Ieromonah Costantie 
Ieromonah Costantıe 
Anonim 

Z аи 

Anonim 

Anonym 

Anonım (Theodosıe ?) 


Anonım 


LXXXIX. Н Benedict 


Anonım 

Anonim 

Venjel Enghelmann 
Rafael Monahul 
Dumatrie Contoleu 
Blasius Höfel 
Dım Contoleu 
Dım Contoleu 
Blasius Höfel 
Iarob Swefelbórg 
C Sapp 
Anonım 

Ad Muy 

Carol Valstein 

Í D Negulıcı 


I D Neguha 
Bielz şı Danielis 
Alex Авасы 
Alex Asachı 
Alex Asachi 


CX. G Parthenı 


Anonim (poate Parten:) 
С Venrih 
Strulbujehs 


307 


Titlul Legruru lu. Caragea 
Dummeca orbuluı 
Trecerea Măm Roşu 
Pogorirea Sf Duh 

Cap de capitol. 


Mönüstırea din Blaj 

Ioan Damaschm. 

Imma omului. 

Ierotheru Naxul. 

Portretul lu С Авасы. 

Ahilefs la Schıro 

Portretul lux Alex. Moruzzı 

Sfânt Domnul Savaoth. 

Evanghelıstul Ioan. 

Gravură din Usa Pocšınteı (1812) 

Alegona Dreptâhu 

Scarlat Calımah 

Gradele inrudırilor 

Sfânta Paraschıva 

Ioan Caragen 

Frontuspiera dın Pavel şı Virghmia 

Tlustrafıe dın Telemah 

Răstignirea 

Foaie de Album 

Tıtla la Elemente de desen 

Frontisperu la Vol II al Calletorulor 
Im Gulhver 

Ilustragre la Calletornle lu: Gulhver 

Ilustrape la Ierusalumul hberat 

Curtius 

Musa unu Moldo-Romanu 

România cotropıtü de Evre: 

Vornıcul Alex Beldiman 

Costache Conachı, 

Alex Takı Zısso (romanta Proscrisul) 

Sfârşit de capitol 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


İntroducere 


Desenul şı Acuare'a 

Munte ma, înainte de Aman 

Asachı şı grupul ieşean 

Anonimi şı necunoscuţi 

Lıtografı şi htografu înainte de Aman 
Mantema 

Asachi şı Moldoveni 

Anonımı şı necunoscuți 

Cartea ilustrată 

Gravura fn lemn ca ilustrație de carte 
Grăvura în metál 

Xatografia cu ilustrație de carte 
Concluzie 

Bibhografie 

Index 

Tabla planşelor 


www.dacoromanica.ro 


Pag 





T. Negulici : Portretul Mariei Greceanu. 
Desen, Muzeul Toma Stelian. Provine dela d-na Elena Perticari Davila. 


AN FOR, 


www.dacoromanica.ro 





I. Negulici : Femeie in albastru. Acuarelà, Muzeul Simu. 


www.dacoromanica.ro 





Barbu Iscovescu : Petre Mateescu. 
Desen, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Grâce, Paris. 


Desen de pe plafonul de la Val-de- 


Barbu Iscovescu 


binetul de Stampe al Academiei. 


Ca 


i laviu. 


Penifâ s 


www.dacoromanica.ro 


C. Petrescu: Constituţia. Desen acuarelat, Academia Română. 


www.dacoromanica.ro 








C. Lecca: Omer Paşa. Desen, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Anton Chladek (?): Portretul unei bătrâne. 


Acuarelă, Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


ЕТТТ ti [ELI 


"niii 


> 


vel 





a! 


Anton Chladek : Autoportret, 


deşti. 


colecţia Prof. C. Ionescu-Mih 


ă, 


Miniatur 


www.dacoromanica.ro 





www.dacoromanica.ro 





Carol Popp de Szathmary : Rusciuc, cu malul Dunărei. 
Acuarelă, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 








Acuarelâ, Muzeul Toma Stelian. 





Carol Popp de Szathmary : Oraş in Asia Micâ, 
Acuarelâ, colecția Mrs. Louis Gunther, Statele Unite, America. 


www.dacoromanica.ro 





Carol Popp de Szathmary : Negustor de pălării la Râmnicul-Vâlcei. 
Acuarelă, Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


Carol Popp de Szathmary : Grup de Tiganiyiy Raeoromanica.ro Acuarelă. colecţia d-nei Ortansa Satmary. 








Carol Popp de Szathmary: Portret de femeie. 
Acuarelă, colecţia Ortansa Satmary. 





www.dacoromanica.ro 





В піса.го 
Н. Trenk: Mănăstirea dintr'un „dacoroma 


Acuarelă, Muzeul de Artă Religioasă. 





Н. Trenck: Instrumente preistorice. 


Acuarelă, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacor RİNA 0 





G. Asachi: Portretul fratelui său Daniel. 
Desen, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





G. Asachi: Mirtil şi Chloe. Desen, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


EĞ) 








G. Asachi: Familie de Tigani (9). Desen, Cabinetul de Stampe al Academiei, 


www.dacoromanica.ro 





Mauriciu Löffler : Portret de bărbat. 
Desen, colecţia d-lui C. Orghidan. 





www.dacoromanica.ro 





Mauriciu Löffler : Portret de femeie. Mauriciu Lăffler : Portret de femeie în vârstă. 


Desen, colecţia d-lui C. Orghidan. Desen, colecţia d-lui C. Orghidan. 
www.dacoromanica.ro 





Nicolö Livaditi : Portret de femeie. Miniaturâ, Muzeul Simu. 


www.dacoromanica.ro 





Alex. Asachi: Scenâ din Istoria Romană. Desen în peniță şi laviu. Academia Română. 
www.dacoromanica.ro 


С 
d 
f 
t 


i 
: 





Anonim german dela începutul secolului al XIX-lea: Autoportret în atelier. 


Desen, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


5 


www.dacoromanica.ro 





C. Giorginu: Portret de bârbat. 


Acuarelâ, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


DE P NU mos oos А 
s Н > Wien 





R. Sauchacz : Costache Negri. 
Acuarelă, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Carol Walstein : Lupta dela Càlugàreni. Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Anton Chladek : Alex. Filipescu. 
Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


Anton Chladek : Alex. Vilara. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





—— - GEN 


- 
T 


C. Lecca: Scarlat Roset. 





Litografie. Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


C. Lecca: Grigore Bàleanu, Marele Ban. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





C. Lecca: Principele Dim. Ghica, Prefectul politiei. 
Litografie, Cabinetul de Stampe al Academii. 


www.dacoromanica.ro 








CAMI Hare ICD Gri (Ce 


C. Lecca: Veniamin Costechi. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


Iosif Kriehuber : Portretul D-rului Cihak. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


Г А 
ар 


www.dacoromanica.ro 








GU FJ Me Derech 


EE A — 


کے کے 


= 


I. D. Negulici: Giovanni Battista Bencich. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Petre Mateescu : Gheorghe Magheru. 
Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


AR 


www.dacoromanica.ro 





Petre Matcescu : Zenovic Popp. 


Litografie, Cahinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Petre Mateescu : Portretul Mitropolitului Andrei Șaguna. 


Litografic. Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


Toann Costande: Gh. Baritiu. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 








“# pa < 
= — Falk uS Ptr Si 


P. Müller si J. Rey: Iassy. vue de la Métropole. Litografie. Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoroma 








P. Müller si I. Rey: lassy, Höpital St. Spiridon. Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 








2 "a ` 


een Rot TON tee ce 
"xc Sr x. 23 : DW" CIS 
сь WERL cL ca e. ya 


EE eş ei m 


he t Mu denn shar 


P. Müller si T. Rey: Yassy, vue dans la Grand? rue. Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


d 
www.dacoro 
> 





С. Asachi şi I. Müller: Mama lui Stefan cel Mare. | Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei, 
www.dacoromanica.ro 





1 
CN 


w 
ym 


G. Asachi, elevii Academici şi K. F. Hoffmann : Alexandru cel Bun primeste insignele regale din mâna ambasadorilor. 
Litografie. Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoro 








Giov. Schiavoni şi Hoffmann : Traian şi Dochia. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





G. Panaiteanu: O Româncă cu fiul ci (în realitate o Romană). 


Litografie după Riedel. Academia Română. 





www.dacoromanica.ro 





G. B. Panaiteanu : Două surori. 


Litografie după Winterhalter. Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


IT, ons 1 
"TITLE LODS A 
ua WLAN E CORO NP VE s 





A. Kaufmann şi A, Morin: George D. Bibescu. 
Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


ERD 


www.dacoromanica.ro 





Alex. Asachi : Bătălia dela Baia. : 
www.dacoromanica.ro 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 





G. Lemeni : Mitropolitul Veniamin Costachi. 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 








3 NIE TT D inaefa AINE ara uH! пи тмина ^ "m 
MAS © Anla aono punya п! вон» x : 
JZ + % 5a xx: o» X x pl 
Ag EÉ af WE 345 W wË YE SË 35 pe te 


Mihail Strilbitchi : Isus ca Impárat, binecuvântând. din Prăvilioara dela Taşi (1784). 


Gravură în lemn. Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 




















an 


x ПГ И ЕПА 
ele) A Gani 


(S5) M x КЎ пүйнм Am сине CASSA че nes | 
zd em laf кине, дий chira шн ЙУмината Ami | 
сет zal DÀ nas АПарндор » NANA ла Kain 
TERRAS Тут сфацилорь » 

= 3 w "л> Li ^ "г м 
rw. rapa Тўпарать те aca Kó 
/ Toc т í ч 1 ПАМ, 
зделе anta Апр лмннат Fath мост Доми 
- т » ° e a£. X 
y tw M46504 [ts KOOTATI UISS [Б 
A БагоглокЕнГА » mA тант Gitara 
4 ek Cpayargayi Митрополйть amoama 
í _ Burposayta 
Ў КУЛЬ КУЕ 100190@Н. 
VAN түпографіа Corvin Мнтрполй £ 
- “Sapu ña ñu? aran х 40. t 

* — 















A; 












„2 ri TESA ПЗЕ rmt EE H 
У Эбу. САЗ. 2 2 ör © +. hm nO M 
ж: > Vİ > . 


к: 


Әр) 


3» 





ia 






МЕ 


те 


EİN 


Stanciu Thomovici : Titlal, din Penticostariul dela Bucureşti (1800). 


Gravurü în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


www зу 













my 







АА 










wet 
"MEUM 

UM 

, A 







"i ТУУ чы CN р 
DA и = e w a 
ME SP Mİ 
mM ci n qoom m م‎ el îi p 4 
Сакай = re YE EEE d 
5 SE e i E = 1 ^ 43 


2 


+ 
й 






NW 


Ne 














> d 


tad vi кол «БСР: 
I ose, i “лү a: 
NE: AX Я, 


Fx 
"ES 


7. 


SS 








> < а 
T y оч че 
ET PIU Ao 4 j 4 
4 лун b z a 
= 5 To 7 


TILLPI а 
Е > EE 


Mtm ss 
ZA 














e ú т” 
T^ 
x 





<° ҮР 
ت‎ 





e 


A < i 
МД 
H 
d 






y^ A np A C ru SC 
Ad Ati NN CM oky ГА 





Petru P(apavici) Tipograf: Sf. Grigorie, din Liturghia din Blaj (1807). 


Gravurá în lemn, Secţia de cărți românești vechi a Academiei. 
(Greşit trecut în Bibl. Rom. Veche ca un Isus binecuvântând). 


www.dacoromanica.ro 


ZİL 


1) 


Ç 
Q 

M 
[Ss 


>>) 


Pi 





Anonim (poate Sandul Tipograful) : Evanghelistul Luca, din 
Apostolul dela Blaj (1802). 


Gravurâ în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academici. 
(A й Я) 


www.dacoromanica.ro 





T 
d 





dö 
33,586 
ж, 







£= 
ИШ 









lam: Pa e 
= ^ 


p 





2 


2 ë ë 
9866 юе 2 


Ioanichie Endredi : Răstignirea, din Strastnicul (ed. III-a) din Blaj (1804). 


Gravură în lemn, Secţia de cărți româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


ga: gefa a кы otek 


y£ 


СУ) ASK luis 


me e uua nomi 
j 
/ 


dee O یک‎ жду چو وجو‎ IDE IER dat چڪ‎ еар PE a 


— Li . 
7 ‘nupte Cos 13“ 


У =Z NN 
E 0108 | paa ma» 3 * 


doro İİİ Set 





1 


După M. Strilbitchi : Ioan Damaschin. din Descoperire cu amăruntul, Taşi (1806). 


Gravurâ în lemn. Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei, 


www.dacoromanica.ro 


AN 
[ШУ 


PAY Ууу YS 
PM m Ne 
=s S S — se 


Anonim: David, din Psaltirea dela Braşov (1807). 





Gravură în lemn, Secţia de cărți româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


GÜ) Pe OI ROI ODIN ККЖ GE} 


WM 
f; ДУУ, 


*f 


ES 


Ж, 


e 


| 


SOM xe OY SES 


№. 
де кү 

z" 
0 © 

"L s 
A. C 
mni A 
vc 


^ ” 
> 


ЖЖЖЖ 


^ 
^ 





жж 


* 


Ioan Popovici : Figura dela Cap. V din Patima şi Moartea Màntuitorului, ed. 
II-a (Sibiu, 1808). 


Gravurâ în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academici. 


www.dacoromanica.ro 


t ris: 


= 


ji 


AZ d RO bă 


MR 


"ret bn 
da 


"m 





Anonim (Protoierei Mihail ?): Sfântul Gheorghe, din Cartea de Rugăciuni 
(Taşi, 1809), 
Gravură în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


> Aem caksa Chimik d. 
cui SER aa bimmur, tu al “л 
un dne rA » ши Mr Jine Jus Că 
т TFONUG TAT BASH: um (TM ' 
i¿PÍIDAY,uñ i O$llTSAY AX "SĂ С 
A do 


v L^ 
di 


-— 


Cx 


Ma În ahasi ny Aronian chine MZ 
MESS) Ân snas pt Baroneriatasi cinesi ста. f жа 


Mi ANCZÂNAPE ПАЕЛОЕНЧЬ riera ыў Р 
fy. Hnis Hnos a Haposa » (i Se 
КУ Barotaosini^ nt cáinrSaSR favomao- ANS xe 
ptala бүнодь „ ши дл ачибаш Улінь шп [TUN p^ xe se 
р Молда! + Bana y у ши каната » ini Уз» 
(ou ci mune sal a Марспола Кур ГАБРІНЛА,. SN 
q . ГС NZ 
ЄЗ) wrote i apt ш фий un Кур geni. CN 5 
` - - z —* т “ 4 


A, 
> A525 


SMA PA 
SN 


M d 





P(opa) S(imeon): Titlul din Vieţile Sfinţilor din luna Octomvrie 
(Neamtul, 1809). 


Gravurâ in lemn, Secţia de cărți româneşti vechi a Academiei, 


www.dacoromanica.ro 


QOHTSA ҸӰ 
0 Хили ад & 


4 TM NS 


U 





Gris Посли Ama хору, | 
Ши usw сфнта Түзйц сине не Angie Sa, 


Anonim: Ioan Damaschin, din Octoihul dela Buda (1811). 


Gravură în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Popa Mihail Popovici : Joan Damaschin, din Octoihul de Râmnic (1811). 


Gravură în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 






KR 


www.dacoromanica.ro 









w E N 0 


AA >> 


{1 I ç 
ARANAN > 


> 
«2 
№ 


Оларда р С) 
LOS ROR 


p 
KB 


PU 
IN 
Мхннле miae AY akir CD5pranda, “(mñ 
Atgerene MAC АУ Алкат нт Vanmigt. _ 





VG YS uuu qe 





AER $ 


Anonim : David, din Psaluirea dela Sibiu (1811). 
Gravură în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei, 


www.dacoromanica.ro 










KS 
ГЛ? E 1 
AGA AAA Ac, X 


L Et GE 


` 


FAON. 


B кїм Атум cux ш фт, i 
шн Tins, pine yangiman 
Kedai Parayla « | 
Cnr Orana pt и Amnis 


J^ baliğ ГА 
EEA MINER KTW | 

Banati Ânorrwan: „Map Mins- 

цил AA Ap EAS, | РУ Yİ Makara: 


| EY Kaaroraoainıa Ëauainyin cá- 
ау Fly. Аўмти m AVR, хя me 


“ү Ye “о ges 


бает, Darrius 
£ baiz 44 Mir ponwaie А 
POT Нару aa Ac pairie 






















b 










w 











A y < 
bike al aur à 
De a KİR Xem. 
Cabo n ği 
—— 


> 










R33 


QJ.esaT-nTé 


Simeon Pantea (?) : Titlul Tricdiului dela Blaj (1813). 


Gravurü în lemn, Secţia de cărți românești vechi a Academiei. 





www.dacoromanica.ro 






Orina cepa сї- IS 
ин, së weigat А nanmin 

фрлуначру AH nie mie - 
AR Nf i geç Веници съ 
ne сим А lures As 
UYAN um ф Каса Ане ў 
Yağ ноот. „Mă пу 
sia CREA tape пи 
NOAHAE полот gt ка AA 
Мерка, шй njere 
чле M AAT адекъ np 
plora. E panre 

Aparat'ren nene nje 





тї ? 


3 
3 















yk: “би. Hí r= 
MANA AF 

GİNE с» 

“ip кън. 







erei Simeon : Scara Părintelui Ioann (Neamtul, 1814). 


Gravură în lemn. Secţia de cărţi românești vechia Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


S а G Фу G Ф @ Ө ; DBD DBO P 





Se 


< — 


QE. Gu u C OH a ONOG 


Anonim: Zodiacul, din Alegere din toată Psaltirea (Neamtul, 1815). 


Gravurâ in lemn. Secţia de cărţi vechi românești a Academiei. 





www.dacoromanica.ro 












Årg 04۸54 
бфитй » vk Ke wgi- 
muta e Biaya флкзуданй, 
UM ні Anafor TfO H J$. 
; TĂTBASEH, ws i DİLO. ey 
ASH, wi i Opie L Xh. eii 
f Rs Поу чка Пус arose na AT Oua- у 
гурь ranan r орнай Mapas Lom- 
ws Mom ДАПЪГАТ ЕЛЕН 
AA€ZÂHAFE HÁVA0CHYK å 
roma Poria : 4 binuta Соций 

ET OAG i pk narosiuren кай Доми ^ 

М} \мпъгътёоен Ёліодевтен Ağa 
inegiesuen: uña Manvi AER 
П,фкллгочитив‹й AOA mu À МПА. 
raréoem Marion өводего- 
БНН: un Дфїннца Бинекредимчо - 
Wu (SAYA Домна Цасарїанчь шй K Bap NR 
Butze KOONOTANTİNL MÁV- 
AOGİYB, ші Oui CA A0 Бина 
DUET A cam Biyik Kner Hue 


İHHİH eG0XCOFORHOR: uñ 


Ey S (te 

AME A Fon ann Ot Yñ komus Марай ў ДВ 
с = Rİ n 
Nov о я X TK а 

















Anonim: Paginâ din Liturehia din Chisinšu (1815). 


Gravură in lemn, Seepia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


ÄLSHÁF G m 
„A Banca; чыш; тент N 
йолт, дела fayı cius шй Ñ 
A negru ağız cafe doas, | ^ 
ra ШП ч Лт Айна в ви” вой CECE 
rina At мант л Хет 
| WÀ Biaya NEWSA Qa tHHTEAEM 
NOT (S Că pet náicie; ruens 
uğ шкле AH T put pna cip: CA Af 
YM fern «ina. 


Ме fon: 24 Mosg: Bv pă EEHİAMİR. M 
Прин шата пре (eiie: Cr ец < > \ 


ши Аркім дар: 2 an сфітецор Monat; 
Hrm: ши Ciu: ку i on. 
À car: M: Нёмце N Angas 1817, · 


те Теромі Ten: 


2 IE) | "nn i UE Абд a emer 


Ghervasie Monahul : Titlul Adunârei a Cuvintelor (Neamtul, 1817). 





Gravură în lemn, Secţia de cărţi românești vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





(Neamtul, 1817). 
ánesti vechi a Academiei. 


din Adunare a Cuvintelor 


Sf. Vasile, 


Protoierei Mihail : 


fi rom 


âr 


à în lemn, Secţia de с 


Gravur 


www.dacoromanica.ro 





Ghervasie : Paisie, starețul mănăstirei Neamtul. 


Gravură în lemn, Secţia de cărţi vechi a Academiei. 


jca.ro 





2 E 


T‏ کے 
, 


FRAU PN ОВИ TTC 


у кїм Атр cu Тўпцётт ce ora. |/ A 
Es Tens rai Арат Ал Aİ К 


WE: өгрил› Ара Пунт & ñita & 
Z шч WEMAKATS S 
(|  wriuuück á | 
"RY Baarotaostnia Bauamyin cam Met VAT 
© crin Yakı ÇT 7 s ^ M 
AMn basgia darațauu aya e 
İGÂNU KOLE. 
| A Ex m Антропо! 
KY Tinqua Симнан а 
| da den рем X8: sii 


Te 





Sandul Tipograf : Titlul Evangheliei din Blaj (1817). 
Gravură în lemn, Secţia de cárti românesti vechi a Academiei, 


www.dacoromanica.ro 





Ghervasie (?): Efrem Syrul, din Cuvinte (Neamtul, 1818). 


Gravură în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 





www.dacoromanica.ro 





Popa Simeon: Evanghelistul loan. din Noul Testament (Neamtul, 1818). 


Gravurà în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Acadeiniei, 


www.dacoromanica.ro 


b Eds 
Ey NİZ 





Ghervasie Monahul: Sf. Iacov, din Noul Testament (Neamtul, 1818). 


Gravură în lemn, Secţia de cărţi românești vechi a Academiei. 





^ 


TEL AG if, 


î 


9) 


- 


E ОФИТЎЛ 


TU. 


we 


SSSS 





Ioan Gurā de Aur, din Liturghia dela Taşi, (1818). 
Gravură în lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


Simeon Monahul : 


www.dacoromanica.ro 













, 
А пр Ёнълцї\т®л®й шй пр Прлвоглавннк®А®й 


An, шй saza Yuro A moara ОугровлАуїл 


ic iman recorrie 3*. 
KAFANI ff. 


"rali 










m ^ 
önem, y 













TA nM толтъ KevrEAM ДЁмн'®лшр Wë 
ИРА HOHGTAHAHH КАРАН АШ, Acro, IA 
i шй ; Po 
we PDABRANSA каничвнза, Ses 
Пик Вёл Столник, ши 9 اا‎ 
ASMHTEAKS TONANYÂNSA, MR 


Bus Вёл GAB, 





Тупъритъ A привнлегїАтА Tvnorpağie P Айли awp wr 
Чишм®ша ръпо‹їт8А8И rp феричнре 
Aów МАВРОГЁНЙ 
лнн EBKSpEyi. 







Anonim : Titlul Legiuirei lui Caragea (1818). 
Gravurü în lemn, Secţia de cărţi românești vechi a Academiei. 


"s 


GER 






www.dacoromanica.ro 


a Re gi ТЕП 





Teromonah Constantie (sic): Dumineca orbului, din Psaltirea dela Bucureşti (1820). 


www.dacoromâmieziri) lemn. Secţia de cărți româneşti vechi a Academici. 


а з 


Z j e 9 ^ WM >. AY 
E © м P 4 а AF À 
PII IF a ANN 
AT Be 17) Y SN 
74 : XY k NA (N 
I tata), | 
| Z 





Ghervasie Monahul: Trecerea Mărei Roşii, din Psaltirea din Bucureşti (1820). 


Gravură în lemn, Secţia de cărți româneşti vechi a Academiei. 


GER 


www.dacoromanica.ro 


Улей о, Ф 


Ez 


LT € 
0 = 
FA» ЄЗ 
av a / а 


7 E 
"итү r ы 
+ «Е: w 
ре аи CĂII 
r 27 OY 22 = 
e x TU 2 TT PAO > E, ОР 
ta Le ST Y те ^1 y^ 
ЕБУ ЫЫ И F a tari 
= TAE эл] 


< TF Tar ы — кул 
STA Monar “з AREIS 





Ghervasir Monahul: Pogorirea Sf. Duh. din Psaltirea din Bucureşti (1820), 


www.dacorornftieá po emn. Secţia de cârţi româneşti vechi a Academiei. 


7 ağ, iş 


$55! 
LA 





Teromonah Costantie : Cap de capitol din Psaltirea dela Bucureşti (1820). 


Grayurñ în lenin. Seepia de cărţi româneşti vechi à Academiei. 


www.dacoromanica.ro 








Ieromonahul Costantie : Tnültarea. din Psaltirea din Bucureşti (1820). 
WW w.dacoromgpigaqO. n. Sectia de cărţi românesti vechi a Academiei. 





Anonim: Evanghelistul Marcu, din Evanghelia dela Neamţul (1821). 


Gravurü în lemn. Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


е. 
© С 















7 à 
y й 
y L 
7 e і 
, Ж 4 
# Y WSZ 4 
PI й 
? 4 
7 й 
z EŞ A 
£ M 

* KO Rp AS £ 
7 UE x 
* : 019510 
| ч 
; 127 
z — # 


ke °з 
АТИ 
Vlaicu : Imagina Mănăstirei din Blaj (Catavasier, 1824), 


Gravură in lemn, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei, 


www.dacoromanica.ro 





ed VITE лабе ай APTUM ЕАД 





а: 


|. X 


iW: A VE z 
| WO) rii AMRS | 
i] 





Kelem cie 


Anonim: Sf. Ioan Damaschin, din Octoihul din Blaj (1825). 
Gravură în lemn, Secţia de cărți românești vechi a Academiei. 


ra 
R 
(A 5 
www.dacö Ómanica.ro 





| | 1 . м "n , v ` 
rifqi оК минте серр many hami дин DILLO st фанни 61, „шп 
saa a seli кй auwtur Pond Аат Доли, форе A чекип MTE nte 
й Yağı n 


Anonim : Inima Omului, din Pentru păzirea celor cinci simtiri (Neamtul, 1826). 
Gravură în lemn, Secţia de cărţi românești vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


гии Bü 
Pres = EN Man 
yare Z Й SSA | 
У. VE N asr > 







INIT | 


$ A 


Anonim. (Theodosie ?) : Ierotheiu Naxul, din Cartea slătuitoare (Neamtul, 1826). 
Gravură în lemn, Secţia de cărţi vechi a Academici. 


www.dacoromanica.ro 





(revii Asaka 


Anonim : Portretul lui Asachi, frontispiciu la Nouvelles Historigues (1868). 


Gravură în lemn. Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





H. Benedicti: Figura III din Ahilefs la Sehiro, a lui Iordache Slátineanu. 
Gravurâ in aramâ, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


d 


- р 


A 





-Inonim : Portretul lui Alex. Moruzzi de pe Mapumondul lui Golescu. 


Gravură în aramă. Cabinetul de Stampe al Academici. 


www.dacoromanica.ro 


сора сїй. 


OV Bl AMA Zay Gama UO 


‚51 





Anonim : Sfânt Domnul Savaoth, din Acathistul din Buda (1807). 


Gravură în aramă, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


E 
vru daco уо 





Evanghelistul, din Evanghelia dela Buda (1812). 


an 


Venjel Enghelmann : To 


Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 


ă, 


Gravură în aram 


www.dacoromanica.ro 


AE ( 


OVfi M A 


E 


= 
= 
чш! 


Х май A 


> 


SAE NATH 


МЕ 





1812). 


üintei (Braşov, 


Rafael Monahul: Din Usa poc 


âneşti vechi a Academiei. 


Secţia de cărţi rom 


ă în aramă, 


Gravur 


www.dacoromanica.ro 


По. LERDE 
Koaız 
Мол ААвтл®#й 


бсо ^ fenya 





Dimitrie Contoleu : Alegoria Dreptăţii, din Codicele Calimah (1816). 


Gravură în aramă, Secţia de cărți românești vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





> KAPAAT gan AAEZANAPOT 

KAAAIMAXHZ / BOoEBOAAE 

ATOENTHZ км HTEMON 
Ilxux MOAAABIAE . 


Blasius Höfel : Scarlat Alexandru Calimah din Codicele lui Calimah. 
Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Dimitrie Contoleu: Gradele înrudirilor din Codicele lui Calimah (lași 1816—17). 


: Gravură în aramă, Secţia de cărți românești vechi a Academiei, 


www.dacoromanica.ro 





Dimitrie Contoleu : Sfânta Paraschiva din Slujba Cuvioasei Paraschiva (1817). 


Gravură în aramă, Secţia de cărți româneşti vechi a Academiei. 


دی کے 


www.dacoromanica.ro 





Blasius Hófel: Portretul lui Caragea din Legiuirea lui Caragea. 


Gravură în aramă, Secţia de cărți vechi a Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Jacob Swwefelbörg : Frontispiciu la Pavel şi Virginia (I. Buznea). 
Gravură în aramă, Biblioteca Academiei Române. 





www.dacoromanica.ro 





C. Seipp: Figura dela pag. 38, Tomul II, din Intâmplările lui Telemah, 


Gravurá în aramă. Biblioteca Academici. 


www.dacoromanica.ro 


Quedededpdpdpseapdedede & 


Ev тоутш Міха, 
Apt ier Cimn sin engins 


Peg 


LL ёч» 


Sie 


lede 


e2 


реше 


zi 





т, 
е 
Алу: 


dememe drag edo дне дсн 


ke ste 


p 
eo 


pik ei TAC ni Fens xà, qus Chima Aktay тї Û axe 
mw, Um Q Caan 


ibibdedededpdpapaeduan! 


Anonim : Răstignirea lui Isus, din Acathistul şi Paraclisul S-tei Cruci (1802). 


6056 
мм 


б: 
ee 


Acuaforte, Secţia de cărţi româneşti vechi a Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


КК ҮЛҮ АЛ Ciel saec E 





ла. Midy: Foaie de Album. Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 
www.dacoromanica.ro 


E AE RS NTE 


DAG 133 ANE CE ug 


Mide 


АРХІТЕКТЕРТЪ. 


2 £ Bahman, Mpoperan @ села pn Kohemaah, ds pla: 





Carol Valstein : Frontispiciu si Titlu la Elemente de Desemn (1836). 


Litografie în penitâ, Secţia de cărţi românești vechi a Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


І. D. Negulici (după Grandville) : Frontispiciul Vol. II al Calletoriilor lui Gulliver. 
Litografie (de G. Venrich), Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Е 114 





Моќ А e 


I. D. Negulici (după Grandville) : Tustratie (p. 129, Vol. II), din Calletoriile 
lui Gulliver. 


Litografie (de G. Venrich), Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 


p 





Bielz şi Danielis : Ilustratie (p. 22) din Ierusalimul Liberat de Torquato Tasso. 
Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





Alex. Asachi: Curtius. 


Litografie din Icoana Lumii (1846). Biblioteca Academiei Române. 





www.dacoromanica.ro 





Alex. Asachi : Musa unui Moldo-Romanu (Bianca Milesi). (Calendar pentru Români 
pe anul 1869). 
Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 


www.dacoromanica.ro 





ROMANIA 


F Matrnntta de Fovet.st Straint in SO anc duva nrofetra 


Alex. Asachi: România cotropită de Evrei. 


Litografie, Almanahul de Invăţătură pe anul 1875. Biblioteca Academiei 
Române. 





www.dacoromanica.ro 





G. Partheni: Vornicul Alex. Beldiman. 


Litografie, Biblioteca Academiei Române. 


www.dacoromanica.ro 





Anonim : Portretul lui Costache Conachi, frontispiciu la Poesii (1856). 


Litografie, Cabinetul de Stampe al Academiei. 





www.dacoromanica.ro 





g, 





С. Venrich: Alex. Taki Zisso (romanta Proscrisul). Litografia lui George Venrich, Han. M. Ghika. 


www.dacoromanica.ro 





Ra Tas op ерй H aan dağı Ac Nn 
Tak, А. : 
НЕ н TOATE TE Daria ан тач OYNA îs iñ- 


HEZE$ Нивзтдар» 
ÑATA The, âa Fe 


Arruti Öyeymüy'k Pisani ca zar, САЎ cnaf- 
MAHTÂM, Kö фїчддв At oj namant САЎ Aeusgi 
Jaa чле Tugas 


P 





А 


După Mihail Strilbitchi : Sfârşit de capitol (cul-de-lampe), din Irmologhion 
(Neamtul, 1827). 
Gravură în lemn, Secţia de cărţi vechi româneşti a Academiei. 





www.dacoromanica.ro 


MONITORUL OFICIAL $1 
IMPRIMERIILE STATULUI 
IMPRIMERIA NAŢIONALĂ 
BUCURESTI t942 


www.dacoromanica.ro 





www.dacoromanica.ro 


с, 77.198