G.Oprescu — Tarile-Romane-vazute-de-artisti francezi — sec.XVIII-XIX (1926)

G. OPRESCU 


ȚĂRILE ROMÂNE 
VĂZUTE DE 


ARTIȘTI FRANCEZI 


(SEC. XVIII ŞI XIX) 





CV IV. RIA NAT ONE A IAA 
10,210 


www.dacoromanica.ro 


TÂRILE ROMÂNE 
VAZUTE DE 


ARTISTI FRANCEZI 


www.dacoromanica.ro 


PREFATÀ 


U~% din notele caracteristice ale artei franceze la începutul secolului 
XIX este frecvența din ce în ce mai mare a subiectelor orientale. 

Cauze istorice, elemente de modă, cerințe sufletești în legătură cu 
aspirafiuni spre o mai mare libertate a pasiunii si spre noui orizonturi, 
nevoia de primjtivitate, mm ca o urmare a cultului naturii, mm de coloare si 
de soare, de un alt pitoresc decât cel la care se oprise până atunci preferința 
înaintaşilor, fac ca o mulțime de artiști mm și acelaș lucru se poate spune 
şi despre literați mmsă-şi îndrepte privirile spre Orientul imediat, italian 
si grec, spre Spania care, într'un fel,si ea eră o anexă a Orientului, apoi, 
mai departe, spre Turcia si Asia. 

După subiectele turceşti şi chinezești, oarecum convenţionale, ale lui 
Watteau si imitatorilor lui, decoratorii iatacurilor secolului XVIII mm 
pandant şi ecou al literaturii satirico-sensuale cu subiecte din Răsărit — 
după rusismele, cevă mai autentice, ale lui Leprince, avem invazia 
în artă a Orientului adevărat, beție de colori si de stofe strălucitoare, 
de gesturi violente şi figuri expresive, de contraste puternice între umbră 
si lumină. 

Transitia între cele două concepţii extreme, cea convenţională și cea 
reală, o fac, pe de o parte artiștii francezi chemați la curtea Caterinei II, 
lucrând după gustul ei si al aristocrației ruseşti, pe de alta Liotard, pics 
torul turc», rătăcit atâta vreme în împărăţia Sultanului si la noi, omul 
care, mulțumită talentului lui mare și succesului care îl urmăreşte pretus 
tindeni, poate impune contemporanilor și urmașilor o idee despre 
Orient diferită si un alt fel de a-l vedea. Insă, novatori timizi, aceşti expatriafi 
sunt prea cinstiţi ca să se mulțumească cu o imagină de fantezie a Orientului, 
asi cum ea se vedea la contemporanii lor, atât de deosebită de cea adev;- 
rată, dar şi prea pătrunși ei înșiși de educaţia ce primise si de o anumită 
estetică ca să-i poată substitui în întregime și deodată o imagine nouă, 
cea reală. Ei merg cu încredere si convinși că as se cuvine pe un drum 
egal de departe şi de lumea creată de imaginaţia celor cari îi precedase ori 
le sunt încă contemporanii favorizați de gustul public, si de lumea ades 
vărată, pe care o văd furnicând în jurul lor, în pieţele, pe ulițele, în 
porturile și bâlciurile Orientului, lume pe care întreagă și în mod 
obiectiv nu o vor reprezentă decât cei veniți după ei. 


5 


www.dacoromanica.ro 


Ei sunt însă o etapă necesară înainte de a ajunge la acei sinceri si cin- 
stiti observatori, în genul lui Raffet, Bouquet sau alții, cari ne vor arătă 
faţa adevărată, fără fard şi fără idee preconceputä, a țărilor noui pe drumul 
civilizaţiei, și atât de deosebite de Apusul Europei, pe cari le vor parcurge. 

De această dragoste a Francezului pentru Orient, Principatele Române 
au beneficiat într'o largă măsură. 

In exodul artistic spre ţările celor o mie si una de nopți, noi formam 
primul popas. Si adesea, fermecati de ospitalitatea proverbială a Româ- 
nului, unii pictori nici nu plecau mai departe. 

Incepând cu acel original Jean Etienne Liotard, venit la noi spre mij- 
locul sec. XVIII, până la artiștii aduși de ultimul răsboiu, toți ne dau do- 
cumente despre fizionomia si costumele oamenilor, despre aspectul, bo- 
gätia si frumuseţea țării, despre clădirile şi înfățișarea orașelor, despre obi- 
ceiurile, credințele și acţiunile locuitorilor. 

Dacă toate aceste însemnări grafice, precise și bogate, ar lipsi, multe 
din aspectele vietei noastre ni s'ar infätisà în contururi mult mai şterse. 
Cea mai amănunţită descriere a unui costum, mai ales când el este deosebit 
de moda timpului nostru, nu poate aveă exactitatea unui desen. Anume 
acuarelă de Raffet sau Valério, reprezentând, în găteala ei pitorească, pe 
a boieroaică din carantina dela Sculeni sau pe o negustoreasă din Giurgiu, 
ne vorbește mai mult decât cele mai autentice documente, asupra portu- 
lui femeiesc la noi. 

Am crezut necesar să strâng într'un volum aceste imagini ale vieţii 
noastre, văzute de artiștii francezi călătorind în Principate. Ele nu se vor 
adresă numai istoricilor, cari, cei mai multi, trebuie să le cunoască din 
cercetările lor anterioare, ci, mai ales, marelui public. Inmormântate în 
colecţii greu accesibile sau în albumuri rare, aproape dispărute, o parte din 
trăsurile imaginei vieții noastre erau până acum ascunse. 

Indrăznesc să cred că am adus un serviciu cetitorilor români dându-le 
la lumină. 

Operile de care ne vom ocupă, sunt departe de a aveă toate aceeas 
valoare. Exceptând pe Liotard, pe Dupré, pe Raffet si Valério, ceilalți din 
pictorii si desenatorii care le-au produs n’au format niciodatä obiectul unui 
studiu din punct de vedere artistic. Unii din ei stersi ca personalitate, 
confundați de contemporani cu ceilalți reprezentanți ai școalei căreia apar- 
ţineau, au dus o viaţă fără strălucire si au dispărut pe nesimţite. Dile- 
tanti modesti, fără nici o pretenţie, ei înșiși ar fi poate mirafi să afle că 


6 


www.dacoromanica.ro 


însemnările lor au putut fi luate în considerare cu interes, cu oarecare 
dragoste, în acele Principate, situate la atâtea sute pe postii de patria lor. 
Mărturisesc chiar că nu e un lucru din cele mai plăcute și nici foarte 
ușor să vorbeşti de talente atât de putin răsărite ca: Doussault, Hector 
de Béarn si chiar Michel Bouquet. 

Inexistenfi pentru istoricul artei franceze în secolul XIX, ei iau însă 
un relief deosebit pentru noi. Ne-au priceput și ne-au simpatizat, la un 
moment când atenţia lumii se îndreptă rare ori spre noi; au așternut pe 
hârtie aspecte stabile, în peisagii, sau trecătoare, costume și scene, ob- 
servate cu interes și curiositate binevoitoare; ne-au servit ca propagan- 
disti în epoca când prieteniele erau rare si nesigure. Cum se întâmplă 
de obiceiu, atâta dragoste, oricât ar fi de exigent azi ochiul nostru, crează 
pe deasupra timpului şi spațiului care ne despart de ei o recunoscătoare 
dragoste. Este sentimentul sincer cu care am sfârșit de scris aceste pagini, 


www.dacoromanica.ro 


JEAN ETIENNE LIOTARD 
(1702—1789) 


Ce. om acest JEAN ETIENNE LIOTARD si demn de a fi mai deaproape 

cunoscut, atrăgând pe cercetător si desperându-l în acelaș timp 
printr'un amestec de fantezie si calculată inteligență lucidă, de aspira- 
fiuni aventuroase si mult bun simţ practic, de judecată obiectivă și ne- 
măsurată încredere în el, de simplicitate burgheză si revoltătoare vanitate, 
gata de a face platitudini — bine plătite — față de cei mari, bucurându-se 
de cel mai mic gest aprobator din partea lor, şi în stare să trăească singur, 
aproape retras, în severa Genevă a timpului său. 

De origină franceză, dar născut în acest din urmă oras, el împrumută 
țării de unde îşi trăgeă neamul și celei în care a văzut lumina, calități si 
defecte, amestecate, punându-le pe primele în evidență și făcând pe ulti- 
mele suportabile, mulțumită unui dar de sociabilitate, unei bune dispoziţii 
și unui curaj în viață care nu sunt de loc asà de obișnuite cum s'ar crede. 
Atitudinea lui în lume este întrucâtvă aceă sub care i-a plăcut să se repre- 
zinte în portretul, azi în muzeul din Geneva, în care s'a zugrăvit râzând, 
nu ştim bine dacă de el, de noi, ori de om, în genere. 

S'a născut în 1702 dintr'o familie originară din Montélimar, în Sudul 
Franţei, venită în Elveţia —azilul clasic al oropsitilor —ruinatá de rele 
operaţiuni de bancă şi gonită de revocarea edictului din Nantes (1685). 
Tatăl lui Jean Etienne, mic negustor, are de hrănit multe guri. Viaţa nu 
eră uşoară pentru nici unul din copii. De mic, ca elev de şcoală, Jean Etienne 
arată pentru desen dispoziţii mai întâiu combătute, apoi tolerate de pă- 
rinfi. Cevă mai târziu el ia lecţii de pictură si mai ales de miniatură cu un 
maestru din Geneva, putin important, apoi la Paris, prin 1725, cu Massé, 
la care rămâne trei ani. Dar, desgustat în cele din urmă de metoda profe- 
sorului si de inutilitatea lecţiilor lui, Liotard îl părăsește, se retrage şi lu- 
crează pe cont propriu, cu oarecare succes, 

De atunci chiar dorul de ducă și de a cunoaşte țări noui nu-i dă răgaz. 
Merge în Italia, trece la Lyon, vine din nou la Paris, iar în 1736 pleacă 
definitiv spre Italia. 

Roma, Neapole, sunt oraşele în cari se oprește mai mult, apoi Florența, 
unde întâlneşte pe un nobil englez, cavalerul Ponsonby, devenit mai târziu 
lordul Bessborough. In societatea acestuia întreprinde o lungă călătorie 
în Orient, începând cu insulele grecești. 


9 


www.dacoromanica.ro 


Liotard era, incá din acel timp, un mánuitor foarte apreciat al creioa- 
nelor colorate. In arta pastelului, așă de gustată de sec. XVIII, alături de 
oameni cari îi sunt şi-i erau incontestabil superiori, La Tour, Perroneau, 
etc. el stiuse să-și facă un nume și o clientelă. Tablourile executate în aceă 
epocă ni-l arată în deplina stăpânire a tehnicei, având deja ceeace va formă 
fondul calităţilor sale esenţiale: un desen extrem de îndemânatec si darul 
unui bun observator de fizionomii. Cinstit și sobru, rareori mediocru, 
adesea remarcabil, el reușise şi mai ales va reuși în anii următori să se ridice 
câteodată, chiar până la înălțimile cele mai mari ale artei portretului. 

Timp de un an de zile el colindă insulele Greciei, asternánd pe hârtie 
tipurile mai însemnate pe cari le întâlnește, femei mai cu osebire, în costume 
pitoreşti si originale, albe cu broderii roşii ori negre, cu dantele și fir de 
aur, minunate imagini de proportiuni reduse, note zilnice în cari trăsătura 
creionului e completată cu însemnări relative la coloarea și ornamentele 
veșmintelor, lămuriri de caresá se poată servi mai târziu pentru tablouri. 

Nimic mai fermecător ca aceste desenuri precise, delicate, făcute de 
un om care s'a priceput să redeă figurile acelor femei simple, pline de să- 
nătate, dar si de oarecare ironie. Puțin ridicule în hainele de sărbătoare 
încărcate de cusături, neștiind ce să facă cu mâinile, privindu-ne cu un 
amestec de mirare, de jenă şi de satisfacţie, ele rămân totuș portretul cel 
mai reușit al sătencei din Orient. Multe din aceste desenuri s'au păstrat 
şi sunt azi la Louvre. Unele, în contra epreuve 1, sunt depuse la Biblioteca 
Naţională din Paris. Amatorii le preferă chiar pastelurilor lui Liotard din 
pricina distinctiunii lor, a unui sentiment artistic care nu se găsește des 
în cele din urmă, şi foarte rare ori în ceeace a făcut în uleiu. Mai mult încă, 
cu toată frăgezimea ce s'a conservat în pasteluri, nu se poate negà că figurile 
au cevă neplăcut din pricina, în reprezentarea pielei obrazului, a unui brun 
agresiv, rosatic, nenatural, care le făceă, încă de când trăiă pictorul, să fie 
comparate cu turta dulce. 

Când privim aceste desenuri ne este si mai adâncă părerea de rău că 
nici unul din cele făcute în Moldova nu a ajuns până la noi?. 


1 Se numeşte contre-epreuve desenul ce se obţine când, pe o gravură încă umedă 
sau pe un desen udat, se aplică o foaie de hârtie, se pune sub presă, şi se capătă astfel o ima- 
gine mai palidă decât cea primitivă, inversă. 

2 In «Gazette des Beaux-Arts» din 1888 Ed. Humbert publică o biografie a lui Lio- 
tard şi reproduce mai multe desenuri, printre cari, la p. 357, unul pe care îl intitulează: 


10 


www.dacoromanica.ro 


La Constantinopol sade 5 ani, páná in 1742, multumit si considerat, 
schimbându-și portul si adoptând moda Orientală cu caftan si căciulă de 
blană, făcând portretele tuturor personagiilor mai importante, creștine si 
musulmane, învârtindu-se printre înalți demnitari ai Portei si ambasadorii 
marilor puteri. Când renumele său eră mai mare şi multumirea mai de- 
plină, aproape să ia în căsătorie pe o oarecare Mimica pe care o iubeă, 
viața lui Liotard căpătă o întorsătură neașteptată. Domnul Moldovei, Con- 
stantin Mavrocordat —din familia care, printre Grecii Fanarului, treceă 
atunci drept foarte nobilă şi mare protectoare a literaturii si artelor — 
cunoscând faima de care se bucură Liotard în Capitala 'Turciei, îi face pro- 
puneri insistente de a veni la Iași. Ele sunt primite, şi demonul neas- 
tâmpărului, care-l condusese din pașnica Genevă pe țărmurile: Bosfo- 
rului, îl împinge pe Liotard mai departe, spre Iașii Moldovei. 

Ştim că el a petrecut în această localitate zece luni si că la începutul lui 
Septembrie viitor, 1743, el se găsiă la Viena, după ce trecuse prin Ardeal 
şi Ungaria, Constantin Mavrocordat pierde tronul Moldovei la finele lui 
Iunie 1743. Mi se pare foarte logic ca Liotard să fi părăsit țara odată cu 
protectorul său, asà încât intrarea în Moldova ne-ar duce prin luna Sep- 
tembrie a anului precedent (1742). 

In laşi își lasă mai întâiu să-i crească barba şi mustágile, pentru ca 
să-și pună aspectul feței, rasă până atunci, în concordanță cu costumul 
adoptat la Constantinopol. Boierii găsesc că astfel îi vine foarte bine. 
Multă vreme va continuă să le poarte, lucru care, împreună cu titlul de 
«pictor ture» ce adoptă, îi va creà o mare celebritate în Apus, va fi un 
element de reclamă si, deci, de atracţie pentru clienţi. Siretul Elvetian nu 
dispretueste deloc astfel de mijloace. El se pricepe minunat să amestece 
în viața practică, în vederea succesului, atâta originalitate câtă îi puteă 
fi utilă, si nu mai multă. 

Dealtfel interesat si dorind să câştige, ceeace poate nu erà tocmai un 
defect, el își crease reputația de a fi un cel puţin tot așă de indemánatec 
negustor, când vindeà un tablou, ca mare artist, când îl execută. Această 
faimă îl urmăreşte pretutindeni, în Orient ca şi mai târziu la Paris, la Londra, 





aJeune fille Moldave». In realitate, după cum ne arată indicaţiile scrise de mâna lui Liotard, 
nu e vorba de o Moldoveancă, ci de o fată din Paros, signora Maroudia, soră cu Lenetta Shepri 
(cf. Guiffrey et Marcel: Inventaire général des dessins du Musée du Louvre et du Musée 


de Versaiiles, vol. IX, p. 100, No. 9414). 


II 


www.dacoromanica.ro 


Amsterdam, Viena ori Geneva !, şi-i crează duşmani, mai ales in Franța 
şi Anglia. 

Dintr'o biografie scrisă de trei din urmașii lui Liotard, din Geneva și din 
Amsterdam, pentru care s'au putut utiliză hârtii de familie și scrisori inac- 
cesibile nouă ?, aflăm că în Iaşi el a făcut portretul Doamnei, al Dom- 
nului, al Patriarhului de Ierusalim, al Prințului Scarlati şi al altora. Por- 
tretui prințului Scarlati este însă în realitate portretul lui Constantin Ma- 
vrocordat, Domnul Moldovei. Mai mult încă: el este însărcinat sá decoreze 
o sală cu portretele tuturor Domnilor precedenţi: «les Voda's de Moldavie» 3, 

Aceste din urmă imagini au pierit, probabil în incendiul care a distrus 
palatul din Iaşi. Din celelalte ne-a rămas numai portretul prințului Scar- 
lati, reprodus în gravura «au burin) a lui G. F. Schmidt: Constantinus 
Scarlati, Moldaviae Princeps (Vezi tabela I). 

lacoby care studiază opera acestui gravor * ne spune că portretul Dom- 
nului a fost săpat după un desen în sanghină, probabil studiul de care 
s'a servit Liotard însuș pentru portretul în pastel, dacă el a existat. El re- 
prezintă pe print într'un medalion, având jos marca Moldovei si a Mun- 
teniei şi deviza: Osia xaguzi. La dreapta si la stânga armoariei sunt iniția- 
lele I. K. şi N. B., Iw Constantin Nicolae Voevod. Jos, între banderolele pe 
care este scrisă deviza, se găseşte un bărbat în stânga, un arcaș în dreapta, 
iar între ei un copac pe care este așezată o pasăre, cu o ghiară întinsă, care 
lasă să-i scape cevă din cioc 5, 

Un portret în uleiu al lui Alex. Mavrocordat (?) este azi în posesia D-lui 
Callimachi. Un tânăr prinț, în costum oriental dar cu fața rasă, şade 


1 Cf. Abecedario de P. J. Mariette et autres notes inédites de cet amateur sur les arts 
et les artistes, ouvrage publié par Ph. de Chennevières et A. de Montaiglcn. Paris 1854—56. 
Tome III, p. 205—207. Deasemenea articolul lui Léandre Vaillat asupra lui J. E. Liotard: 
«Les Arts», No. de Oct. 1911. 

2 Cf. J. A. Galiffe: Notices généalogiques sur les familles genevoises depuis les pre- 
miers temps jusqu'à nos jours. Génève, 1836. Tome III, p. 305 sq. si Daniel Baud- 
Bovy: Peintres genevois. Première série, Liotard, Genève, 1903. 

3 Ed. Humbert, Alphonse Revilliod, J. W. R. Tilanus (mai ales ultima parte). La Vie 
et les oeuvres de Jean Etienne Liotard (1702—1789). Amsterdam, 1897, p. 8 şi 206. 

t Jacoby. Schmidt's Werke, catalogul operii lui Schmidt, publicat în 1815. 

5 Această gravură a fost reprodusă, în proporții mai reduse, fără armoarii, de un alt 
gravor, C. M. Bernigeroth. Un al doilea gravor, Petit, o reproduce și el, în 8°, dându-i ca 
motto: +Regificos amore». 


12 


www.dacoromanica.ro 


turceste pe o sofa. Provine din colectia lui Mihail Kogálniceanu, vándutá 
si răspândită după moartea acestuia. Faptul că barba si mustáfile sunt 
rase mă face să cred că e vorba mai de grabă de un occidental îmbrăcat 
turcește, decât de un print Oriental, căci ştiută este repugnanta pe 
care o aveau cei dim părțile noastre a-și rade fața. Dacă tradiția pă- 
strată în familia Callimachi este exactă, ar trebui să reprezinte pe Alex. 
Mavrocordat Delibey, domnul Moldovei patru zeci de ani mai târziu 
(1782—1785). 

De o delicatefá rară, trădând, ca înfățișare a tehnicei, pe artistul 
pastelist, acest portret este o operă de primul rang si cea mai bună pic- 
tură ín uleiu a lui Liotard, din câte am putut vedeà. Ea nu are nimic 
din aspectul rece, sec al tablourilor în uleiu din Geneva, din aspectul 
lins, dulceag a celor din Dresda. In pete delicate, märunte dar puse 
cu siguranță la locul potrivit, de colori vii, care se topesc intr'o armonie 
veselă, acest tablou este pictat de un desăvârşit artist. El este ornamentul 
cel mai prețios al colecției D-lui Callimachi (Vezi tabela II). 

Este tot ce ne-a rămas din bogata recoltă de desenuri și tablouri fär 
cute de Liotard în timpul sederei sale în Moldova. 

E probabil că aspectul țării nu l-a interesat şi că, cu toate că uneori 
tratează în opera lui și peisagiul, el nu a dat atenţie în Moldova decât oa- 
menilor. Poate că întâmplarea va face ca lucrări de ale lui să se descopere 
la vreunul din descendenţii persoanelor pictate, deşi împrejurările prin 
care a trecut țara, cu atâtea invaziuni rusești, si faptul că pastelul este as 
de greu de păstrat, ne lasă puţină speranţă. 

Interesant ar fi dacă cinevă s'ar hotărî să editeze măcar corespondenţa 
lui Liotard. Ceeace s'a publicat ca extracte, în opera lui Humbert si Ti- 
lanys, ne face să credem că ea ar puteă aruncă o lumină vie asupra vieţii 
la Curtea lui Constantin Mavrocordat. Liotard este un observator pătrun- 
zător nu numai când privește un model, cu creionul în mână: Ca toţi oa- 
menii vremii sale el ştie admirabil povesti. 

Dar, în aşteptarea acestei publicaţii, singura urmă a șederii lui, atât 
de lungă şi de fructuoasă, în Moldova, este gravura portretului lui Const. 
Scarlati și, poate, portretul din colecţia Callimachi. 

Restul vieţii sale, dela 1743r-1789, nu ne mai interesează din punct 
de vedere românesc. Continuă să cutreere Europa, pictând portrete de ca- 
pete încoronate şi de nobili, merge la Amsterdam, unde se însoară (1756) 
cu fata unui francez stabilit în Qlanda, își rade cu această ocazie barba, 


13 


www.dacoromanica.ro 


pe care o purtase 13 ani, si-si stabileste cäsnicia si atelierul la Geneva, de 
unde totus întreprinde numeroase călătorii, mai ales la Viena. 

La 1789, la vârsta de 87 de ani, moartea îl surprinde în oraşul său natal, 
aproape cu pensula în mână, 

Este primul artist francez dela care să avem ştiri sigure despre trecerea 
lui prin Țările Române. Alţii îl vor urmă, nici unul însă nu va aveà în- 
semnătatea lui Liotard în istoria artei. Acest lucru ne face si mai simtitoare 
pierderea lucrărilor sale cu subiecte româneşti. 


www.dacoromanica.ro 


LOUIS DUPRÉ 
(1789—1837) 


D‘? exceptäm pe Liotard, francez de educatie, temperament si ori- 
giná, dar elvetian prin nastere, primul pictor cu adevärat francez 
călătorit în ţara noastră este LOUIS DUPRÉ. Acest «elev al lui David», cum 
îi place sá se numească singur, cu mândrie, s'a născut la Versailles, către 
sfârşitul sec. XVIII. Träind pe vremea Revoluţiei si a primului Imperiu, 
adică în epoca cea mai plină de peripeții din istoria Franţei, când 
armatele ei cutreerau mările şi câmpiile Europei dela un cap la altul, 
nu e de mirare că Dupré are si el un suflet aventuros si gustul că- 
lătoriilor. 

La 23 de ani, în 1812, îl găsim la Cassel, pictor de curte al lui Jérôme 
Bonaparte. Deaici trece la Roma, pelerinagiul clasic al oricărui artist francez 
dar mai ales a celor cari, formaţi la școala lui David, aveau cea mai ne- 
fármuritá admiraţie pentru antichitate. 

Prin 1819 el eră la Neapole, de unde, în tovărășia a trei Englezi bogaţi, 
chiar la începutul acestui an, îşi propune să viziteze Grecia, Constantino- 
polul si Orientul apropiat. 

Această călătorie, începută în insulele grecești, se termină cam peste 
un an, după o ședere îndelungă la Atena, la Constantinopol, prin diferite 
localități din peninsula Balcanică și la Viena. 

La 16 Iunie, în toiul verii, drumeţii noștri sunt în capitala Turciei, 
unde însă potecile lor se despart pentru câtăvă vreme: Dupré, recomandat 
de Jouannin, dragomanul ambasadei franceze, lui Mihail Şuţu, viitorul 
Domn al Moldovei, merge cu acesta la București, în timp ce Englezii, 
tovarășii lui, iau drumul direct spre Viena. 

Rezultatul călătoriei artistului francez în Orient este un important album 
în folio, precedat de 52 de pagini de text, în care sunt povestite întâmplă- 
rile mai însemnate ale peregrinatiilor sale. Titlul albumului este: Voyage 
à Athènes et à Constantinople ou collection de portraits, de vues et de costumes 
grecs et ottomans, peints sur les lieux d'après nature, lithographiés et coloriés. 
Dupré, «élève de David», îl publică la Paris in 1825. 

In afară de valoarea lui artistică, incontestabilă, acest volum este încă 
un însemnat izvor iconografic pentru istoria noastră din acest timp. Mul- 
tumitä bunävointei Domnului, sedus de calitățile Francezului, acesta își 
poate îmbogăţi seria portretelor Orientale cu încă două: acel al lui Şuţu si 


15 


www.dacoromanica.ro 


acel al fiicii lui, Domnita Elena, în afară de un «cul-de-lampe», de dimensiuni 
neobișnuit de mari, la finele textului, reprezentând vederea cortului 
locuit de Domn, în apropierea Constantinopolului. Din textul intro- 
ductiv ? cunoaștem felul vieții pe care curtea Hospodarului Moldovei o 
duceă în aceă localitate în care se retrăsese la adăpost de arsita soarelui. 
O gardă de 1500 oameni, în costumele cele mai pitorești, o insofea. O parte 
din suita domnească este chiar reprezentată în această din urmă litografie: 
bărbaţii în atitudini atente, gata a execută porunca Domnului trântit pe 
un divan, femeile, în costum national românesc, ținându-se de mână ca 
şi cum ar dansà. Soldaţi în haine turceşti şi boieri cu islice se văd încă pe 
planul întâiu al tabloului, alături de desenatorul însuș care s'a reprezentat 
în costum milităresc şi cu sabie la coapsă (Vezi tabela III). 

Aceeas scenă, sub numele de Kan du prince de Moldavie, a fost pic- 
tată si expusă la Salonul din Paris în ultimul an al vieții artistului, 1837 ?, 
Ea a fost reprodusă într'o litografie de dimensiuni mari în 1838. Un «album 
grec» publicat în 1841 reproduce din nou un fragment al acestui tablou: 
colțul în care 'este reprezentat Domnul, sub numele: Camp du prince 
Soutzo. 

Tot atât de importante ca si acest cul-de-lampe sunt si foile 38 și 39 
din albumul dela 1825, una dând portretul lui Şuţu, cea de a doua pe al 
fetei sale Elena. Ambele sunt litografii colorate cu mâna, poate chiar de 
Dupré, dacă ar fi să credem ceeace este scris pe copertă. 

Domnul, întins pe un divan roșu, este îmbrăcat cu un caftan galben 
si o vestă verdej peste care poartă o manta azurie, îmblănită cu samur, 
pe cap cu, ișlic negru de blană cu fundul verde fistichiu (Vezi tabela 1V). 

Princesa Elena este reprezentată în picioare, într'o atitudine gratioasä. 
Are rochie liliachie brodatá cu flori, pe margine cu niște colti brodati, 
sub cari se vede o fustă de aceeas coloare, dar fără nici un ornament. 
Un sal) Oriental îi înconjoară mijlocul. Papucii sunt roşii, de mătase 
brodată, iar pe cap poartă o găteală albă cu flori de aur, pusă în frunte 
cam pe sprânceana stângă, terminându-se cu un fel de colac roșu, cu 
aur (Vezi tabela V). 


1 L. Dupré. Voyage à Athènes et à Constantinople, p. 51. 

2 Emile Bellier de la Chavignerie continué par Louis Auvray. Dictionnaire général 
des artistes de l’École française depuis l’origine des arts du dessin jusqu’à nos jours. Paris, 
1885. Articolul despre L. Dupré. 


16 


www.dacoromanica.ro 


Ultimul portret, acel al Domnitei, va fi reprodus, sub titlul de Princesse 
grecque si având data 1820, în Modes et costumes étrangers, anciens et 
modernes, d'après les meilleurs maîtres de chaque époque. Aceastä publicatie 
este editatä de Pauquet Frères la Paris, in 1865. Acelas editor va scoate, 
fără dată, aux bureaux des modes et costumes historiques, un alt album, cu 
acelaș titlu, dar cu un conținut cevă mai complet ca primul, în care vom 
găsi din nou portretul principesei (plansa 80) însoțit, de data aceasta, de 
un portret in picioare al tatälui sáu, Mihail Sutu (Michel Soutzo, prince 
de Moldavie) (plansa 81). 

Acest din urmă portret este în realitate reproducerea unui tablou pe 
care îl întâlnisem în 1833, expus la salonul din Paris, sub numele: Portrait 
en pied du prince Michel Soutzo. Am impresie că el a trebuit să fie făcut 
nu la noi, ci mai târziu, atunci când fostul Domn se refugiase la Paris, 
în urma Eteriei, după cum ne spune Dupré insus !. 

In orice caz, în timpul călătoriei dela Constantinopole spre Tara Româ- 
nească, care se făceă destul de pe îndelete, de vreme ce ei pleacă din Con- 
stantinopole la y Sept. 1819 si ajung lângă Bucureşti la începutul lui Oc- 
tomvrie 2, Dupré are destul răgaz să picteze pe Domn, pe Doamnă, pe 
princesa Elena, pe tatăl Domnului si pe un boier fanariot 3, 

La Bucureşti Dupré se desparte de Şuţu și apucă drumul Brașovului, 
unde ajunge, călăre, la 15 Octomvrie. Deaici porneşte în trăsură la Cluj, unde 
se află în ziua de 21 Oct. 4, iar deacolo, prin Pesta, se îndreaptă spre Viena. 
In acest oras se revede cu cei trei Englezi, după o despărțire de patru luni. 

In afară de albumul citat, materialul artistic recoltat în această călă- 
torie i-a servit pictorului pentru o serie de desenuri, acvarele, litografii 
și tablouri expuse în diferite rânduri la Salonul din Paris. Dar exceptând 
portretul Domnului si cortul în care este reprezentat el și cu suita, nu mai 
găsim nimic dela noi, afară numai dacă printre ceeace expune în 1831 sub 
numele general de: Peintures, dessins et lithographies coloriées du voyage 
d'Athènes et de Constantinople, nu vor fi ascunse si vederi sau persoane 
din Románia 5. In 1837 Dupré moare. 


1 L. Dupré, op. citat, p. 50. 

Ibidem, p. 50 si 51. 

Ibidem, p. 50. 

Ibidem, p. 51. 

Cf. Emile de la Chavignerie, op. citat. 


e = © n 


17 


www.dacoromanica.ro 


HECTOR DE BÉARN 


2% j DE BÉARN nu este un artist de meserie. Militar si diplomat, el 

însoțește pe unchiul său, ducele Casimir de Mortemart, împreună cu 
alți doi tineri ofițeri francezi, în misiunea pe care regele Franţei, Carol al 
X-lea, i-o incredintase pe lângă persoana Ţarului, în timpul răsboiului 
ruso-turc din 1828—1829. Ei urmează marele cartier general rus si infor- 
mează guvernul francez asupra mersului evenimentelor. 

Alături de depeșile oficiale, Hector de Béarn ţine si un fel de carnet 
de note, în care se ocupă, pentru sine, de evoluţia răsboiului și de aspectul 
ținuturilor ce străbate. Ca mulți nobili din aceă vreme el posedă darul de 
a povesti în chip plăcut si un apreciabil talent de desenator. 

Ca rezultat deci al acestei expediţii, care începând în nisipurile Poloniei, 
se continuă prin Basarabia, Dobrogea și Nordul Bulgariei, din nou, la în- 
tors, prin Dobrogea, Marea Neagră (dela Constanţa la Odessa și deaci înapoi 
la Varna) Sebastopol și Crimeea, de unde pornesc spre Paris, el publică fără 
dată un important album litografiat, de 62 de planse si un frontispiciu, 
în folio, cu 62 de pagine de text, deasemenea litografiate «à la plume». 
Titlul acestui album, dedicat ducelui de Mortemart, este: Quelques sou- 
venirs d'une campagne en Turquie. El cuprinde o sumă de detalii asupra 
mersului răsboiului. Litografiile par a fi făcute chiar de Hector de Bearn, 
în afară de două, iscălite de un V. Adam!, un cunoscut și mediocru 
litograf al timpului. Sunt trase cu două pietre: una pentru negru, alta 
pentru tonul galben. Luminile mai puternice sunt lăsate în alb, coloarea 
hârtiei, 

Din punct de vedere artistic plansele lui de Béarn nu sunt rele. 
Destul de îndemânatec desenator el știe obține în litografie frumoase 
efecte negre, adânci, catifelate. Totul se prezintă mai bine si mai atent 
ca în opera unui simplu amator. In plus, dau impresia exactitätii. 

Din nefericire însă, în ce priveşte detaliile, nu ne putem bază prea mult 
pe ceeace ne arată autorul lor. Parcurgând acele ținuturi în vreme de răs- 
boiu, în urma grosului armatei dar la puţine zile după ce s'au dat luptele, 
informațiile lui, si cele scrise și cele desenate, deși fidele, nu corespund 


1 Jean-Victor Adam, pictor şi litograf, 1801—1867. 


18 


www.dacoromanica.ro 


decât situaţiei determinată de rásboiu. Dacă regiunele reprezentate sunt 
asà de pustii, este în mare parte pentrucă si inimicul rus, si «prietinul 
turc» erau deopotrivă de cruzi, de sălbateci si de distrugátori. A ne încrede 
prea mult spuselor lui de Béarn, este ca si cum am consideră că regiunea 
dela Mărăşeşti, de ex., imediat după ultimul răsboiu, ar fi avut totdeauna 
aspectul dezolat de după lupte, focul si distrugerea fiind si atunci acțiunile 
cele mai obișnuite ale armatelor combatante. 

Informaţiile lui Hector de Bearn trebuesc deci considerate sub acest 
unghiu. Dealtminteri nu trebuie uitat nici faptul că, si în timpuri normale, eră 
o așă de mare diferenţă între acest Răsărit, primitiv si aproape sälbatec, si 
Apusul strălucit de unde veniă acest nobil, fără nici un fel de pregătire 
de a cunoaște țările ce vizită, ignorându-le limba şi aparţinând unei clase 
sociale asá de deosebită de cele pe cari le va întâlni în aceste regiuni, 
încât toate afirmaţiile lui trebuesc luate cu un grăunte de sare. 

Răsboiul fusese declarat în Aprilie 1828. 

Misiunea franceză ajunge la marele cartier rus mult mai târziu !. La 
noi, în Basarabia, intră prin «Isacowitz» si primele vieţuitoare ce întâlneşte 
sunt lungile șiruri de dropii și cocori, «Din găuri acoperite cu paie si cu pă- 
mânt ieșeau din când în când un fel de sălbateci, pe jumătate acoperiţi cu piei 
de dobitoace, cari se aruncau la pământ în fața noastră» 2. Sunt locuitorii 
Basarabiei, așă cum îi vede un tânăr curtean francez, la 1828. 

Primul sat peste care dau este «Greschitany». Oamenii au pieptul gol, 
se îmbracă cu cojoace (deși sunt la sfârşitul primăverii) si poartă capul 
ras, afară de un smoc de păr în mijlocul festei 3, In Bălți văd un interior 
românesc, în care, alături de nenumărate candele si icoane, o tânără femeie 
e surprinsă dormind, împreună cu cei doi copii ai ei. 

In Chișinău se minunează de firma unei modiste franceze, venită în 
1814 după un ofițer rus, care făcuse campania în Franța pentru a goni 
pe Napoléon I. 

In Bender (Vezi tabela VI) Tarina aşteptă pe Tar. Tot acolo ducele de 
Mortemart e prezentat Impáratului. Orasul e sárac, murdar, aproape o 
ruiná. Li e imposibil sá doarmá din pricina látratului cáinilor si mai ales a 


1 Cf. I. C. Bácilá, Pictori francezi prin ţara noastră (1828—1856). Sibiiu, 1923, p. 3 sq. 

2 Hector de Béarn: Quelques souvenirs d'une campagne en Turquie. Textul care in- 
soteste plansa 6, 

3 Ibidem, plansa 7. 


19 


www.dacoromanica.ro 


«miriadelor» de plosnite. La cinci verste mai departe sunt resturile caşei 
locuite la începutul secolului trecut de Carol XII al Suediei, 

Planșa No, 9 reprezintă Bolgrad-Tobalskaia, o colonie de curând for- 
mată și constând din Moldoveni, Bulgari și Evrei, Nici un copac în tot 
cuprinsul ei, Pentru ca "Ţarul să se bucure de puţină umbră a trebuit să-i 
aducă doi salcâmi din Ismail şi să-i planteze în fața cortului, 

Aici se face revista armatei: 50.000 de oameni și 144 tunuri, 

Turcii încep să se retragă din Isaccea, respinşi de Cazaci, în timp ce 
grosul armatei ruse aşteptă construirea unui pod peste Dunăre, In sfârșit 
fluviul e trecut la 12 Iunie, pe când se aud bubuind tunurile cari aşe- 
diază Brăila i, In Isaccea locuitorii asistă cu o profundă indiferenţă la in- 
trarea Rusilor. 

Babadagul (Bagh Dagh Dagh) (Vezi tabela VII) este un oras mizerabil si 
päräsit de populatie, in mijlocul unei väi incántátoare, O cazarmä, clädirea 
cea mai importantä, este reprezentatä (Vezi tabela VIII), 

La 21 lunie Brăila si Mácinul sunt cucerite, în timp ce tunurile ruseşti 
bombardează Constanţa î, Acest din urmă oraş cade la 26 Iunie, odată 
cu Hârșova. Artileria cu care se apăraşeră Turcii eră de proveniență 
engleză. 

Căldura devine din ce în ce mai nesuferită şi toată armata, dar mai ales 
Francezii, se plâng de acest lucru, Termometrul arată 34% la umbră. 

In dreptul Valului lui Traian se opresc și admiră (Vezi tabela VII), El 
are 25 de leghe, adică 100 kilometri, Două șanțuri foarte bine conservate, 
îl însoțesc în toată întinderea lui î, 

Bazargic (Vezi tabela VIII) este primul oraş mai însemnat de când párán 
sise Chișinăul, Frumoaşe cimitire, după obiceiul turcesc, se întind pe înălu 
timile din margimea lui, Casele sunt simpatice, Are 12 moschei și multe 
fântâni (Vezi tabela IX), 

Pe urmele Turcilor cari se retrag Ruşii pătrund din ce în ce în inte- 
riorul Bulgariei de azi, până la poalele Balcanilor, Dar pentrucă asediul 
Sumlei se prelungiă, Țarul se întoarce la Odessa, ca să vadă pe Impäräteasä. 
El propune ambaşadorului francez, si suitei acestuia să-l însoțeaşcă, ceeace 
ei primesc cu mulțumire, 





1 Ibidem, p. 11. 
2 Ibidem, p. 17. 
i Ibidem, p. 19. 


29 


www.dacoromanica.ro 


La întors spre Rusia iau acelaș drum ca la sosire si dau peste o mare 
colonie de Bulgari pe care "Țarul o transportă în Sudul Basarabiei, ca să-i 
scape de dominaţia turcească, și, ceeace de Béarn nu spune, ca să fortifice 
elementul slav în această nouă provincie 1. 

Vitele și caii morţi din pricina căldurii ori omorifi în lupte zac împră- 
ştiați dealungul drumului și infectează aerul 3. 

Din Bazargic trec la Mangalia, oraș în care sunt mai ales torturați de 
țânțari și plosnite. Moschea eră de curând construită ?, 

La Conştanţa ajung la 11 August. Orașul n'are port, însă e întărit din 
spre Mare. Cele două desenuri reprezentându-l sunt de cel mai mare in- 
teres. Ele ne dau o imagină neașteptată a acestei importante localități (Vezi 
tabela VI si IX). 

La 15 August ajung la Odessa și sunt gäzduiti de generalul Langeron. 

O a treia vedere a Constantei este luată din vapor, atunci când se 
întorc spre Varna, ca sá asiste la căderea orașului, care va ave loc la 11 
Octomvrie. 

După cucerirea Varnei ei revin din nou în Rusia, la Sebastopol, 
apoi, după o plimbare prin întreaga Crimee, iau drumul Parisului, la 9 
Noemvrie 1828. 

Importanta documentelor grafice si ingemnárilor lui Hector de Béarn 
stă nu numai în atâtea informaţii preţioase, cari completează si uneori 
întăresc ceeace ne dau scrierile timpului, dar mai ales în faptul că ele se 
rapoartă la acele părți ale țării noastre care, așezate în afară de drumul obișa 
nuit al călătorilor Apuseni, nu s'au bucurat decât rareori de o menționare, 
Şi dacă în proza tânărului diplomat străbate din când în când câte o ironie, 
chiar putin dispreţ pentru aceşti oameni (îmbrăcaţi în piei de dobitoace» 
şi aproape nesimtitori la necazurile cari se abat asupra lor, desenurile lui 
sunt executate cu multă aplicaţie și cu o grijă de exactitate cu totul läun 
dabile. Lipsurile sale de amator sunt atâtea câştiguri pentru noi din punctul 
de vedere al adevărului: inexperienta sa de desenator îl obligă să nu repre- 
zinte decât ceeace vede, fără nici un fel de adaus ori înfrumusețare, apanagiul 
mai ales al celor cari având destulă încredere în siguranța mâinei lor, își 
pot permite să se depărteze de natură. 


1 Ibidem, p. 34. 
2 Ibidem, p. 37. 
3 Ibidem, p. 41. 


q1 


www.dacoromanica.ro 


CHARLES DOUSSAULT 


ENTRU toji cercetătorii istoriei noastre numele lui DOUSSAULT, al 

lui Michel Bouquet, și al lui Billecocq sunt indisolubil legate. Pri- 

mii sunt desenatorii, ultimul e redactorul textului albumului «Moldo- 

valaque» si omul fără intervenţia căruia această publicaţie n'ar fi fost 
posibilă. 

Billecocq, consulul francez la București între 1839—1846, este nu numai 
diplomatul care a ştiut mai bine ca oricine să priceapă intrigile ruseşti și 
să pătrundă dedesubturile politicii «protectoratului», dar încă, cu toate de- 
fectele lui reale si adesea insuportabile, unul din prietenii noștri activi si 
sinceri. Printre nenumăratele servicii ce ne-a adus acel de a ne fi făcut 
cunoscuţi în Franţa nu este de sigur cel mai neînsemnat. 

Bouquet și Doussault sunt autorii desenurilor, dar fără Billecocq nici 
unul nici altul n'ar fi avut curajul de a încercă și trecerea de a publică un 
album. Fostul consul a isbutit, in 1848, să intereseze față de Principate 
pe Paulin şi Chevalier, editorii revistei Illustration. Mai mult încă: atunci 
când rechemat la Paris, aproape disgratiat, el nu mai puteă speră să tragă 
nici un folos din exprimarea în public a sentimentelor lui de dragoste pen- 
tru Români; de neîncredere si ură față de politica rusească de subjugare 
a creştinilor; de dispreţ față de complicitatea ce această politică găsise 
în conducătorii Franţei si mai ales în Guizot, el o face totus. Şi în mo- 
mentul în care Revoluţia dela 1848 a adus în Februarie răsturnarea guver- 
nului care îl rechemase si triumful partidului căruia apartineà, a doua zi chiar 
după succesul mișcării, prima grije a lui Billecocq este să scrie în favoarea 
noastră si să încerce a publică albumul cu informații despre Tara Româ- 
nească si oamenii din Principate. 

Pentru a reuși în întreprinderea aceasta asà de grea, el își alege doi ad- 
mirabili colaboratori: pe Michel Bouquet si pe Charles Doussault. Ambii 
călătoriseră în țările române, le cunoșteau, le iubiau, erau capabili să le 
redeă în ce aveau mai caracteristic ca peisaj, locuitori şi obiceiuri. 

Vom vedeă când ne vom ocupă de Bouquet, în ce împrejurări s'a pu- 
blicat albumul, 

Dacă ar fi însă să judecăm nu numai partea ce se cuvine fiecăruia din 
cei doi artiști în ilustrarea lui, ci încă preocuparea constantă pentru Prin- 
cipate şi rolul pe care amintirea "Țărilor Române văzute îl joacă în crearea 


22 


www.dacoromanica.ro 


operei lor ulterioarä, am impresia cá Doussault, poate si pentrucä träise 
mai mult la noi, nu trebuie pus în urma lui Bouquet. 

Doussault s'a náscut la Fougères (Ille et Vilaine). Are ca profesori pe 
Achilie si Eugène Deveria, litografi vestiți, cunoscuți portretisti ai timpului. 

Ca portretist își face si Doussault debutul prin 1834, la salonul din 
Paris, unde continuă să expună până prin 18701. 

Aceste două date ne indreptátesc să căutăm anul nașterii sale cam la 
începutul secolului, 

In preajma lui 1840 el se gäsià în Orient. Dus de dorința de a cunoaște 
aceste regiuni al căror prestigiu e mare printre artiştii din vremea lui, el 
cutreeră ani dearândul Impärätia Turceascä, oprindu-se la Constantinopol, 
la Ierusalim, în Dobrogea si în ambele Principate Dunärene. 

Ne este greu să determinăm în ce epocă anume se găsiă Doussault în 
fiecare din regiunile și localitățile de mai sus, dar, în afară de ceeace se 
rapoartă la țările noastre, acest lucru nu are pentru noi o importanță deo- 
sebitá. Ştim numai că la Constantinopol a făcut în două rânduri portretul 
Sultanului?, iar din albumul intitulat: Les quatorze stations de la vie dou- 
loureuse, reprezentând drumul Mântuitorului spre Golgota, se vede că dese- 
nurile au fost luate după natură, la Ierusalim 3, Asupra şederii în Do- 
brogea ne informezaă artistul însuș, fără însă sá ne dea data la care a vizi- 
tat-o. Intr'un articol din Illustration, pe care îl scrie în 1854 cu privire 
la această regiune, Doussault ne spune că o cunoaște bine, ca unul care a 
trăit în ea câtivà ani, suferind chiar de friguri mai bine de doi ani de zile. 

Acest din urmă articol este însoţit de gravuri în lemn de un oarecare 
Durand-Brager după desenurile lui. Numele lui Durand-Brager nu-l mai 
găsim legat de lucruri din părțile noastre, nici înainte nici după această 
dată, Desenurile lui Doussault reprezintă, unul Constanţa, altul Cerna- 
voda, si trebuesc adăugate la lista celor făcute în ţară si reproduse în albu- 
mul «Moldovalaque». Durand-Brager dá însuș o vedere dela Sulina. 


1 Cf. Emile Bellier de la Chavignerie, continué par Louis Auvray, Dictionnaire général 
des artistes de l'École française. 

2 Cf. E. de la Chavignerie, op. citat si Beraldi: Graveurs du rg-e siècle. 

3 Charles Doussault, Les quatorze stations de la vie douloureuse, dessinées d'après na- 
ture à Jérusalem, lithographiées par E. Ciceri. Paris, 1854. E de observat cä tot Ciceri lito- 
grafiazá si unele din desenurile jui Bouquet pentru albumul din 1843 apärut la Goupil. 

# «Illustration», r-er semestre, 1854, p. 395 sq. 


23 


www.dacoromanica.ro 


Dat fiind, că în Tara Românească si în Moldova, Doussault se găseşte 
cu siguranţă în 1843 si 1844, iar Salonul din toamna acestui din urmă an 
are un tablou iscălit de el, având ca subiect niște țărani bulgari, mi se pare 
logic să admitem că celelalte localități de care a fost vorba au fost vizitate 
înainte de această dată, lucru ce ne-ar duce către 1840. 

In adevăr, chiar în textul care însoțește albumul «Moldovalaque», 
Billecocq ne spune că în 1843 prințul Albert de Prusia, fratele Tarinei, a 
trecut prin București și că Charles Doussault a fost însărcinat să facă un album 
cu 10 acvarele, arătând episoadele mai însemnate ale acestei călătorii 1, Bil- 
lecocq avusese insus ocazia să-l răsfoească. O parte din aceste acvarele, repro- 
duse prin gravură în lemn, vor ilustră albumul «Moldovalaque», iar altele, în 
original sau în replice, vor fi expuse în diferite rânduri la Salonul din Paris 2, 

In 1844, cel putin până în vara acestui an, Doussault, se găsește încă 
la noi. Când Billecocq vizitează întreprinderea de exploatare a pădurilor 
prinţului Ştirbei, pe care Vivot şi Condemine o înființase cu ajutorul unei 
colonii de Francezi pe una din moșiile oltenești ale fratelui Domnului Bi- 
bescu, Doussault este si el de față și desemnează primirea consulului 2, 
(Vezi tabela XIII). Această călătorie s'a făcut în timpul verii, fie odată cu 
vizita consulului în Banatul oltenesc, si atunci ea trebuie pusă înainte de 
14 Iunie, fie cevă mai târziu, în luna Iulie. 

Multe din desenurile lui Doussault, s'au pierdut fără să fie întrebuințate. 
Norocul pe care l-a avut d-l Sion cu lucrările lui Bouquet nu s'a repetat: 
ele au dispărut probabil pentru totdauna pentru noi. Altele au servit de 
model gravorilor ilustratori ai albumului dela 1848. 

Desenurile iscălite de Doussault sunt cele următoare: 

Une soirée chez le Prince régnant à lassy (Vezi tabela XIV) 

Religieux moldave 

Religieuse moldave 

Pic de Boudchjesch (sic) 


1 A. B[illecocg], Album moldovalaque, pp. 6—7. 

2 E. de la Chavignerie ne spune că în 1848 Doussault expune la Salon, ca rezultat al 
călătoriei în Orient, între altele: Une soirée chez un grand à Bucharest; une foire à Giur- 
gevo sur le bord du Danube; l'Église de Stavropoleos; la chapelle de Bucour (sic) à Bucarest. 
In 1861, tot la Salon, o parte din aceste titluri revin ca desenuri, spălate cu puţină acvarelä: 
Une foire sur le bord du Danube, Église grecque à Bucarest. 


3 Cf. pentru detaliile acestei cälätorii: Hurmuzachi, vol. XVII, p. 1019 sq. 


24 


www.dacoromanica.ro 


Une rue de Bucharest (Vezi tabela XIII) 

Une soirée chez le Prince régnant à Bucharest 

La tour de Coltza bâtie à Bucharest par les Suédois de Charles XII 
(Vezi tabela XVI) 

La hora, danse nationale valaque 

Pleiesches, chasseurs dans les montagnes 

Halte de chasse dans les steppes 

Un relais de poste en Moldovalachie (Vezi tabela XV) 

La fête des ouvriers français dans une forêt moldovalaque (vezi tabela XIII) 

La Steoa (fête de Noël à Bucharest (Vezi tabela XV) 

Moulin et fontaine près du canal de Kustendgé 

Un consul général en voyage, relais de Kalougareni (Vezi tabela XIV). 

Restul vieții sale Doussault o petrece ca publicist sau artist pictor, adu- 
cându-şi din când în când aminte de noi si expunánd la Salon tablouri cu 
subiect din Orient, dar fără să câștige o prea mare notorietate. Trăind în- 
tr'una din epocele cele mai mari și mai strălucite ale artei franceze, el duce 
o viaţă modestă, aproape ştearsă. Importanța lui de artist, mediocră dacă 
îl comparăm cu corifeii mişcării picturale contemporane lui, este foarte 
însemnată dacă îl judecăm din punct de vedere Românesc, ca ilustrator 
al vieţii Principatelor Dunărene din epoca dinainte de Revoluţia dela 1848. 

Pentru una din perioadele cele mai interesante din istoria noastră, aceă 
a transformării vieţii celei vechi sub impulsul curentelor noui venite din 
Apus, mulţumită lui Bouquet și lui Doussault suntem astfel, documentar, 
cât se poate de bine informaţi. 





1 O serată la Domnitorul Moldovei, la Iaşi; Călugăr din Moldova; Cálugárifá din Mol- 
dova; Pisc în Bucegi; O stradă în Bucureşti; O serată la Domnitor, în București; Turnul 
Coltei zidit la Bucureşti de Suedezii lui Carol XII; Hora, dans naţional; Plăieşi; Popas de 
vânătoare în câmpie; Un loc de schimbat caii la poşta moldovalahă; Serbarea lucrătorilor 
francezi într'o pădure românească; Steaua; Moară si fântână lângă canalul Constanţei; Un 
consul General în călătorie (poşta din Călugăreni). 


25 


www.dacoromanica.ro 


MICHEL BOUQUET : 
(1807—1888) 


IBLIOTECA Universității din Cluj posedă astăzi o prea interesantă serie 

de desenuri, mulțumită generozitätii d-lui G. Sion. Sunt cele douá- 

zeci si opt de foi de album ale lui MICHEL BOUQUET, din călătoria între- 

prinsă de acesta prin Tárile Române. Academia Română numirá si ea, în 

colecțiile de stampe ?, încă douăsprezece vederi lucrate de acelaş artist, 

din cari însă numai sase sunt deosebite de cele din Cluj, restul fiind replici 
cari reproduc întocmai desenurile cu acelaş titlu din prima colecție. 

Dacă la aceste lucrări mai adăugăm litografiile lui si cunoscutul Album 
Moldovalaque, în colaborare cu Charles Doussault, vom pricepe de ce 
însemnătate istorică este pentru noi opera acestui artist francez. 

Erà Breton de origină, născut în Lorient, la 17 Oct. 1807. A făcut, prin 
1822, studii de peisaj cu Gudin, mai în vârstă decât dânsul numai cu cinci 
ani, un elev al lui David, cunoscut în cercuri mondene. 

Cu acest maestru corect si timid, îndemânatec dar fără avânt, Bouquet 
învață să privească natura și să o redeă în ce are ea mai nobil și mai armo- 
nios rânduit, conform idealului clasic. 

Debutează la Salonul din Paris relativ târziu, în 1835, dar la 1839 eră 
medaliat. Curând după primirea acestei distinctiuni, împins, pe de o parte, 
de ereditatea lui de descendent din marinari, pe de alta de succesul cres- 
când al peisagistilor orientaliști si, în special, al lui Decamps, porneşte 
spre Orient, pe mare, prin Italia, Grecia, Asia-Mică, Constantinopol, și 
deacolo la noi. 

In Muntenia domniă Alex. Ghica, iar consulul francez eră Adolphe 
Billecocq, care își va arătă sentimentele față de noi în repetite rânduri, 
între altele prin publicarea Albumului Moldovalach, al cărui text e scris, 
cu căldură și înțelegere pentru nevoile noastre, chiar de el. 





1 De Bouquet s'a ocupat pentru prima oară mai pe larg d-l XW. Iorga în foarte utila 
d-sale Istorie a Românilor prin călători, vol. III, cap. X (Buc. 1922), după ce vorbise de 
el, în treacăt, și în «Histoire des relations entre la France et les Roumains». Paris 1918, pp. 
188—189. 

2 Cf. I. C. Băcilă, Pictori francezi prin țara noastră. Michel Bouquet. 

Lipsind din ţară, publicația d-lui Băncilă mi-a fost comunicată după apariția în «Cul- 
tura» din Cluj a articolului meu despre M. Bouquet, în Martie 1924. Deaceea ea n'a fost 
menţionată cu această ocazie, 


26 


www.dacoromanica.ro 


Elias Regnaulţ ne spune precis anul șederii în țară a lui Bouquet: este 
18401, El ne mai dă deţaliul că, spre a puţeă face portretul unui țăran, 
pictorul a fosţ nevoif să recurgă la ajuforul dorobantilor, puși la dispo- 
zitia lui de sţăpânire, nici unul neconsimtind să pozeze, 

In Bucuresti, după cum ne arafá desenurile lui dela Biblioteca din Cluj, 
a ajuns iarna, probabil la începuţul anului. O zăpadă groasă acoperiă dru- 
mul, copacii și casele, Cele două admirabile schițe (Vezi si fabelele XVII si 
XVIII), pe hârţie cenusie-albästrie, Podul Calitei (Bords de la Dámbowitza 
du podo Kalish) şi Zi de târg (A Bucarest le jour du marché) sunt intere- 
sante prin acesf amesfec de orienfal-exofic al arhitecturii, cu zăpada si 
costumele amintind Rusia. 

De sigur, auforul lor nu e unul din acei desenatori geniali cari în câtevà 
linii să-ţi dea fof ce e mai caracteristic înţr'un peisaj sau în atitudinea unei 
persoane. N'are nici preciziunea unui Ingres, nici verva unui Delacroix, 
nici siguranța si auforifafea aţâţor falenfe, de mai mici proportiuni decât 
cei doi, în care este așă de bogaf sec. XIX. In unele din desenurile lui 
Bouquet nu se poate vorbi nici chiar de talent, atât de stângaciu sunt 
lucrafe. 

Insă dacă ar fi sá judecám după ceeace avem în fața ochilor, în Cluj, 
auforul lor pare constient de slăbiciunile sale. El mai sfie însă că răbdarea 
si aplicatiunea, dacă nu pot înlocui geniul absent, pot creà totus lucruri 
folosifoare si inferesanfe prin sincerifafea lor, prin cinstea profesională cu 
care sunf execufafe. Si nu se înșală. Căci, tot privind acele imagini ale unei 
vieți demult trecute, ele se animeazá par'cá, încep sá ne vorbească, le sim- 
tim din ce în ce mai aproape de noi ca un fond, si ca decorul cel mai potrivit 
la atâtea scene pästrate în vreun colț al memoriei noastre din lecturile me- 
moriilor si scrisorilor timpului, sau din povesfirile rudelor pe cari bätrâne, 
gârbovite, le-am pomenit în casa părinților. 

Căci, lipsite de multe calitäti, desenurile lui Bouquet au totus una foarte 
importantä, exactitatea. Simfim că ceeace a pus pe hárfie așă a trebuit 
să fie în realitate; peisajul e cel dela noi; personajiile, cele mai multe mi- 
nuscule si cu foful accesorii, au gesful și înfățișarea compafriofilor nostri, 

A intrat în ţară pe la Giurgiu si cälätoria lui se poate urmări din cele 
28 de desenuri dela Cluj. 





A Á 
1 Elias Regnaujt, Histoire politique et sociale des Principautés Danubjennes. Paris 1855 
p, 280. 


27 


www.dacoromanica.ro 


A trecut prin Bucureşti, a vizitat Câmpulungul, Tárgovistea si Valea 
Prahovei până la Sinaia, a fost la Brăila, de unde a pornit spre Moldova, 
la Iaşi și la Neamtul, a vânat ursul în Carpaţi, în primăvară, s'a întors din 
nou în Bucureşti, spre vară, iar deacolo, prin Oltenia, a reluat drumul 
patriei. In regiunea Orșovei s'a oprit câtvă timp, a făcut şi o excursie la 
Mehadia, unde a luat schițe. După una din ele se publică în 1856 o lito- 
grafie de un V. A. Kaiser. Apoi, pe Valea Dunării, probabil cu vaporul, 
se întoarce în Franța. 

După notele și desenurile din această călătorie el compune tablouri în 
uleiu şi pasteluri. La salonul din 1841 expune o vedere din Smirna şi 
alta din Sicilia; la cel din 1844 din nou vederi din Smirna si de pe Bosfor; la 
1845 o vedere a Iașului, capitala Moldovei; la 1847 un «Bords du Danube 
en Hongrie», pastel, iar la 1848 «Un soir dans les steppes de la Moldo- 
Valachie». După această dată, tablourile cu subiect din Orient nu mai apar. 

Toate aceste pânze si pasteluri sunt astăzi pierdute pentru noi. Po- 
sedăm însă desenurile făcute la fața locului și având în vedere concepția 
deatunci a pictorilor de peisaj, le putem cu siguranță consideră ca mai 
veridice decât tabloul. 

Cele mai multe sunt pe hârtie albă, câtevă pe hârtie brună, cenușie 
sau albastră, în creion si alb de acvarelă, foarte puţine din ele accentuate 
si cu creion colorat. In genere au 30X45 cm. 

Ele reprezintă: 

1. Giurgevo, Valachie, bords du Danube. In mijloc este turnul, păstrat 
până în zilele noastre, spre care duce o perspectivă de case mici, acope- 
rite cu olane, având un caracter oriental. Intre rândurile de case o stradă 
largă, în mijlocul căreia curge o apă murdară, loc de bălăcire pentru niște 
rate. Un Turc si mai multi Români dau cevă viață peisajului, alături de 
o căruță. In dreapta un put cu cumpănă. In definitiv o vedere de sat mize- 
rabil mai de grabă decât de oraș. 

2. Ruines du fort St.-Georges, bâti par les Génois. Sur le Danube près 
Giurgevo (Valachie). In stânga ruinele fortului, pe o înălțime care se pre- 
lungeste până în dreapta, ondulánd armonios. Pe primul plan se vede Du- 
nărea si câtevă caice ancorate sau legate de uscat. 

3. Bords de la Dambovitza, du podo Kalish (Bucarest). Pe hârtie gris; 
creion și alb de guașă. Frumos peisaj de iarnă: copaci în stânga, case 
în dreapta, cele mai multe de lemn, după moda turcească, cu fel de fel de 
balcoane și scări exterioare, foarte pitorești. Un amestec cu pronunțat 


28 


www.dacoromanica.ro 


caracter oriental de clädiri mari si de maghernite informe, várite unele in 
altele, plácute sub mantaua de západá, amintind un decor de teatru. (Vezi 
tabela XVII). 

4. A Bucarest, le jour du marché. Hârtie albástruie, creion si acvarelá 
albă, cu puține accente de creion colorat, mai ales la personajii. Un peisaj 
de iarnă simpatic și aproape nenatural, având și mai mult decât cel pre- 
cedent aspectul unui decor, Case de lemn, aproape unele peste altele, cu 
multe unghiuri intrând și ieșind, cu balcoane și arcade şi cu etajul de sus 
mai proeminent ca cel de jos, întocmai ca în orașele turcești. Oamenii, 
în costume de iarnă, forfotesc pe un pod, vânzând și cumpărând. Un strat 
gros de zăpadă este asternut peste tot si un cer greu, plumburiu, servește 
de fond. (Vezi tabela XVIII). | 

5. Le Khan Manouck (Bucarest), 20x47. O admirabilă vedere a curţii 
vestitului han, azi hotelul Dacia. In mijloc un corp de case, proeminent, 
având de jur împrejur clădiri cari se întind ca niște aripi. Tot etajul de 
sus este susținut de stâlpi sculptați, de lemn, pe cari se reazămă arcade 
de zid cu stucaturi. In fund, în penumbră, se văd prin deschizäturile 
acestor arcade ornamente de ștuc deasupra ușilor și ferestrelor. 

In curte sunt mai multe care și un pitoresc amestec de fel de fel de 
ustensile. Ici si colo zăpadă. (Vezi tabela XVIII). 

6. Maison de campagne à Braséa (Breaza), Valachie. Un peisaj de 
coline, cu boschete de arbori la poale. In față și în stânga se vede o casă 
țărănească și un fel de coşar acoperit cu tinichea; la mijloc o casă boierească, 
cu două etaje si un balcon, având un acoperiș de tinicheă roșie. In dreapta 
sunt două clădiri, cu un singur etaj, prima având un cerdac spaţios, pe stâlpi, 
a doua în față cu un umbrar. Câtevă vaci pasc, din distanţă în distanţă. . 
In mijloc, pe planul întâiu, un mare spațiu pe unde se zăresc mai multe 
persoane, între cari, bărbaţi în frac negru și cu pantaloni albi, o femeie 
cu umbrela întinsă, 

7. Scierie sur le bord de la Prahova (Valachie). Lunca râului, joasă, 
umedă, bogată în vegetație. La dreapta un deal înalt, cu arbori stufoși; 
în stânga boschete de copaci mai mici, peste cari se vede linia colinelor. 
In mijloc feresträul, iazul si apa Prahovei. 

8. Cour du couvent de Sinaia (Valachie). In fund Bucegii, văzuți peste 
zidurile curții mânăstirii; în mijlocul peisagiului un turn, cu o ușă de intrare 
şi ferestre înguste, iar de jur împrejur un cerdac cu balcon de lemn și mai 
mulți stâlpi susținând streașina de șindrilă a acoperișului, în patru unghiuri. 


29 


www.dacoromanica.ro 


Dincolo de ziduri se Záresc turnurile mánástirii. La dreapta o coliná 
cu brazi si, cevă mai în față, o poartă de intrare, o clădire, cum sunt bucá- 
tăriile pe la unele case boierești, la moșie, si o altă casă din care nu se vede 
decât un colț, cu streaşina și stâlpii sculptați ai balconului. (Vezi tabela XIX) 

9. Couvent de Sinaia (Valachie). Un peisaj accidentat, cu păduri de 
brazi în dreapta, în mijloc mânăstirea profilându-se pe cer, cu cele 
trei turnuri de lemn ale sale. 

10. Monastère de Kimpo Longo (Valachie). Peisaj de deal, pe malul 
râului Târgului. In mijloc curtea înconjurată de ziduri a mânăstirii, peste 
care se ridică, puternic, turnul din față. In mijlocul curții, mânăstirea, iar 
mai la stânga bisericuța loan Botezătorul. Alături de ziduri se văd satrale, 
sub cari până azi se tine bâlciul Sfântului Ilie. In dreapta e Tigánia, printre 
sălcii, și o moară. (Vezi tabela XX). 

11. Débarcadère de la quarantaine à Ibraila. Bord du Danube. Dunărea, 
cu câtevă vapoare ancorate, peste care se vede un țărm jos, cu cevà înălțimi, 
în depărtare. La dreapta cheiul, catarguri de corăbii, un câmp si, în fund, 
casele noului oraș. 

12. lassy. A gauche de la promenade de Copou. Un colț de margină de 
oraș, coline scunde întretăiate de râpe de curând săpate, cum sunt la noi 
pretutindeni în terenurile de nisipuri galbene. In al doilea plan e orașul, 
cu casele și bisericile lui, iar în fund o altă linie a colinelor. La dreapta se 
zăreşte marginea râului, cu nişte case sărăcăcioase și mai mulți țărani, uni: 
în picioare, alții șezând. 

13. Vue générale de lassy (Moldavie). Un frumos peisaj de deal, 
larg tratat, unul din desenurile remarcabile ale colecției, alături cu cele două 
vederi din București și cu mânăstirea din Câmpulung. 

In fund, la picioarele înălțimilor, casele albe ale orașului sunt abiă in- 
dicate. (Vezi tabela XX). 

14. Piatra (Moldavie). Un peisaj de coline înalte, pe marginea unui 
râu. Câtevă persoane si clădiri apar printre copaci. Contururile sunt peste tot 
trase cu un vârf ascuţit, care a lăsat o urmă adâncă. Am impresia că această 
linie a fost făcută pe urmă, când desenul eră gata, cu scopul de a indică 
pe o altă foaie de hârtie părțile esenţiale ale lui. E de notat că acest subiect 
e tratat şi în albumul din posesia Academiei, ceeace ne duce la concluzia 
că cel dela Cluj a fost făcut mai întâiu. 

15. Monastère de Niamso, dans les Carpathes (Moldavie). Coline împă- 
durite de jur împrejurul mânăstirii și clădirilor învecinate. Pe planul prim 


30 


www.dacoromanica.ro 


un pâlc de case ţărăneşti. Creionul, cevă cam preà palid, a fost accentuat 
mai în urmă revenindu-se asupra lui. 

16. Dans la cour d'entrée du Monastère de Niamso (Moldavie). La 
stánga gardul unor grädini, peste care se ridicá tulpini de brazi. Mai spre 
centru o cládire rotundá, cu acoperis circular. Ferestrele acestei cládiri 
au gratii si deasupra, un ornament ca un disc. 

In fund chiliile mánástirii, indárátul unui balcon de lemn; pe deasupra 
lor se vád turnurile bisericii si clopotnita. La dreapta alte cládiri, toate cu 
cerdacuri de lemn, și în mijloc un edificiu patruunghiular si câtivà călugări. 
(Vezi tabela XXI). 

17. Sue le Tchak leo; (sic), la plus haute tête des Carpathes Mol- 
daves. Frumos peisaj de munte, mai larg tratat decât majoritatea de- 
senurilor. 

18. Dans les Carpathes (Moldavie), chasse à l'ours. Un peisaj päduros 
si prápástios. In dreapta, pe o poiană, se văd vânătorii. 

19. Restes de la Tour Severin et du pont de Trajan sur le Danube. In 
mijloc este turnul, înconjurat de copaci. O scară conduce la ușă, cam la Ya 
din înălțimea zidirii. 

In dreapta se vede piciorul podului de pe malul sârbesc și mai de- 
parte, Dunărea cu insula Corbovei şi colinele Palotei. 

20. Bords du Danube devant Orşova. Ada Kala (sic), île sur le Danube, 
aux Turcs. Un peisaj de dealuri, care par'că ar închide Dunărea, La 
dreapta un deal înalt si páduros, iar la stânga insula, din care se întrevede 
minaretul. Pe primul plan câtevă sălcii cu rădăcinile în apă. 

21. Entrée des Portes de Fer. Bords du Danube, frontière Valaque. Pe pri- 
mul plan este Dunärea si un buchet de plante acvatice. In mijloc un sir 
de coline, la dreapta o coastá repede, päduroasä, la poalele cáreia se vede 
Ada Kaleh cu câtevà case, usor indicate, turnul moscheei, si, mai la stánga, 
fortul Sfánta Elisabeta. 

22. Passage difficile du Danube que les Turcs fermaient autre fois avec 
une chaîne. Vedere din Cazane. Munţi înalţi, închizând Dunărea. Zidiri, 
o biserică pe stânga, la marginea fluviului și un turn peste o stâncă, în mijloc. 
(Vezi tabela XVII). 

Restul desenurilor din Colecţia Bibliotecii din Cluj reprezintă: Dans 
le Bosphore, les caiques (Roumeli Hissar); două vederi ale castelului din 
«Vichegrade»; Belgrade, vue de Semlin; château de Teben; monastère de 
Kelwein. Toate aceste vederi nu mai interesează direct țara noastră. 


31 


www.dacoromanica.ro 


In afară de dubletele desenurilor dela Cluj, Academia Română mai 
posedä: La forteresse de Niamso, le Monastère de Bistritza, Socola (Palais 
d'été du Prince Stourdza), Tente de tziganes, Rives de Bistritza +. 

Unele din aceste desenuri fuseserä utilizate si pentru albumul pe care 
Michel Bouquet îl publică la Goupil si Vibert în 18432, cuprinzând, pe 
prima pagină, unde este litografiat falsul titlu, un grup de țărani la mămă- 
ligă, apoi: Cabanes dans les steppes (Ciceri); Costumes de la Valachie 
(Olteni, la cruce) (Ferogio); Vue de la ville et du monastère d'Argis (Ciceri); 
Ruines du palais des princes ă Tirgovitschz (sic) (Ciceri); Costumes de la 
Valachie (la fântână) (Ferogio); Vue de Kimpolongo, côté du Nord (Ciceri); 
Le Khan Manouck ă Bucarest (Ciceri — altă vedere decât cea din desemnul 
dela Cluj); Costumes de Valachie (iarna); Restes de la tour de Sévère et du 
pont de Trajan sur le Danube (Ciceri —identică cu desenul dela Cluj); 
Dans la cour du monastère de Kimpolongo (Bouquet); Bucarest, vue de 
la Cour Brúlée (Ciceri). 

Altele, din cari în colectia din Cluj nu s'a pástrat nimic, vor servi 
pentru gravarea unei părţi din Galerie royale de Costumes 2. Zece planse 
din acesatá colecție, litografiate de Janet Lange, vor reprezentà oa- 
meni si costume dela noi: (une fille valaque, Dorobantz (district de Ro- 
manatz), Voiturier tsigane (route de lassy), Dorobantz (Romanatz), Homme 
de la montagne (Kimpolongo), Femme de la montagne (Kimpolongo ), Do- 
robantz (Tirgovichs), Berger nomade, Dorobantz (Slatina), jeunefille valaque *. 


1 Cf. I. Bácila, op. citat, p. 27. 

2 M. Bouquet, Album Valaque, 1843. Titlul pe falsul titlu este: Vues et costumes pit- 
toresques de la Valachie, dessinés d’après nature par Michel Bouquet et lithographiés par 
Eugène Ciceri, Ferogio et M. Bouquet. 

3 Galerie royale de costumes, zece planșe litografiate de Janet Lange după M. Bouquet, 
la Aubert. Paris (fárá datá). 

Câtevà din aceste planse vor fi imitate si reproduse de Musée du Costume, editat tot la 
Aubert. Gravura va fi atunci pe oțel si făcută de Geoffroy. Așă No. 183 al Muzeului este 
un Voiturier tsigane (route de lassy); No. 187 un Dorobaulz (sic) (district de Romanatz); 
No. 182 une Jeune fille Valaque; No. 183 un berger nomade; No. 204 un Dorobantz (Ro- 
manatz) (gravat de L. Guerde). Ele fiind intrate la Biblioteca Naţională din Paris în 1855 
sunt probabil apărute în acest an. O litografie de Achille Deveria: une paysaune de la Va- 
lachie, reproduce pe una din tärancele lui Bouquet din grupul dela fântână al Albumulu; 
din 1843. 

4 In lista dată de d-i Băncilă în lucrarea d-sale, p. 30, lipsesc: Dorobantz (Romanatz), 
Dorobantz (Tirgovichs) şi Berger nomade. 


32 


www.dacoromanica.ro 


Pe lángá valoarea lor esteticä, aceste albumuri mai erau cáutate si pentru 
faptul cá Principatele Románe, din pricina atátor invaziuni ale Rusilor la 
noi, si a consecintelor pentru politica Europei a acestor ocupatiuni, erau 
un subiect de conversaţie în toate cercurile Parisului, dar mai ales în acel 
al dușmanilor ministrului Guizot. 

Aici se găseau, între alții: Billecocq, fostul consul francez la noi, rechemat 
din cauza opoziţiei ce făceă Rusilor; Cremieux, marele orator judiciar si 
politic —cevă mai în urmă, membru marcant al guvernului provizoriu, 
după revoluţia din Februarie 1848 — Michel Bouquet însuș. 

Billecocq, convins că Ruşii doresc o anexiune a Principatelor si dân- 
du-si seama de primejdia prin care ar fi trecut Europa și democraţia lumii 
în acest caz, se silește prin toate mijloacele să atragă atenţia asupra noastră 
și asupra avantagiilor materiale pe care le-ar obține Franța, luându-ne sub 
protecţia ei, El imaginează, cu ajutorul lui Bouquet si al unui alt desenator, 
Doussault, de care ne-am ocupat în alt capitol, un album, al cărui text să fie 
scris de el, iar ilustrațiile, reproduse prin gravură în lemn, deceilalti doi. 

Revoluţia din 1848 nu pune piedici apariţiei albumului: Din contră, 
ea dă noui speranțe lui Billecocq. 

Fiecare! din cei interesați la apariţia albumului vor fi aduși de îm- 
prejurări să joace un rol important în noua rândueală a statului francez, 
Cremieux, va fi ministru și, alături de Lamartine, unul din stâlpii guvernului. 
Bouquet, democrat activ, ajunge «comme garde national et comme artiste, 
protecteur de la galerie du Louvre» 1, Deaceea Billecocq, a doua zi după 
revoluția din 24 Februarie, nu are nimic mai bun de făcut, decât să scrie 
lui Cremieux, pentru a-i cere spirijnul ca să tipărească albumul moldo- 
valah al lui Bouquet «dont j'ai eu l’honneur de mettre récemment les dessins 
sous vos yeux», cum se exprimă în scrisoarea dela 25 Februarie ©. 

Dar dificultățile noului guvern sunt asà de mari, încât Crémieux nu 
se poate gândi deocamdată la acest album. 

La 15 Maiu Billecocq scrie din nou, de astădată lui Jules Janin, ilustrul 
critic dramatic dela Débats, care publicase cu mult succes o Normandie 
si o Bretagne «historique, pittoresque et monumentale», în 1842 si 1844, şi-l 
roagă să facă o prefață pentru albumul proiectat, 


1 A. Billecocq, Le nostre prigioni ou le journal de Billecocq, diplomate français. Paris 
1849, vol. II, p. 556. 
2 Ibidem, p. 256. 


33 


www.dacoromanica.ro 


La 17 Maiu Billecocq îi trimite chiar textul redactat de el si desenurile 
lui Bouquet 1. Dar nici de data aceasta nu se face nimic, asà încât trebuie 
să așteptăm până în Septemvrie pentru a vedeà albumul apărând în Illus- 
tration, în trei numere consecutive, sub formă de sease scrisori. El este 
dedicat lui C...., adică lui Crémieux, deputat al departamentului Seinei ?, 
Gravurile în lemn sunt parte după Bouquet, parte după Charles Doussault 3. 

Unele din desenurile care au servit de model gravorului le cunoaștem: 
sunt cele din colecția Sion, reduse la proporțiile reclamate de format. 

Gravura este mediocră, iar detaliile au dispărut aproape, așă încât cu 
greu ne putem dă seama de exactitatea desenului, 

Pentru ruinele podului lui Traian și ale turnului lui Sever, orașul Iași, 
Panaghia (sommet des Karpathes moldaves), Hanul Manuc, ruinele for- 
tului Sfântul Gheorghe, portul Brăilei, adică pentru cinci din cele apro- 
ximativ douăzeci de gravuri după Bouquet 4, originalul există și detaliile 
se pot controlă. 

Judecând după cele cari se raportă la peisagii personal cunoscute, cum 
ar fi Câmpulungul, Sinaia, 'Târgoviștea, regiunea Orsovei, trebuie să măr- 
turisim, că aceste vederi, ca mai tot ce a făcut Bouquet, au fost redate cu 
cea mai mare fidelitate. Lipsa de imaginaţie a artistului îl servise minunat, 
iar cunoștințele câștigate în atelierul lui Gudin îi permiteau să repro- 
ducă, fără prea mare strălucire, dar exact și cam fără energie, natura şi 
monumentele ce-i stau înaintea ochilor. 

Din acest punct de vedere lucrările lăsate de Bouquet sunt un document 
de primul rang pentru cunoașterea aspectului ţării, a oraşelor şi a costu- 
melor dela noi, în preajma lui 1840. 


1 Billecocq, op. cit., vol. TI, p. 335. 

2 Illustration, Sept. 1848, p. 343 sq. El existá si ca tiraj aparte, editat de Paulin si Le- 
chevalier. 

3 Mare parte din ele, alături de câteva litografii din albumul dela 1843, au fost repro, 
duse de d-l Iorga in Semănătorul», anul V (1906). 

4 Celelalte gravuri făcute după desenuri de Bouquet sunt: Costumes Valaques et Tzi- 
ganes (femmes), Costumes Valaques et Tziganes (hommes), La Steppe, Une invasion de 
Sauterelles, Ruines du Château de Tirgovicsh, Les bords du Pruth, Gregoire Ghika (Hospodar 
de Moldavie, ancien costume), Alex. Ghika (Hospodar de Valachie, costume moderne), For- 
teresse de Niamso), Vue générale de Bucarest, Néophyte (métropolitain de Valachie), Église 
et Khan S-t Georges à Bucharest, Dorcbantz (Districts de Romanatz, Slatina, Tirgovichs) 
Un consul général étranger à Bucharest, Les Mockans (pâtres transylvains), Dames valaques 
en costumes orientaux, Ruines de l’église catholique d'Argisch, la Princesse Marie Bibesko. 


34 


www.dacoromanica.ro 


Aláturi de numele lui Raffet, desenatorul si litograful atát de dotat, 


cel al lui Bouquet, prietenul sincer al țării noastre, va fi pronunțat totdeauna 
cu recunoscătoare dragoste. 


x 
* o * 


Dupá o cálátorie in Scotia, de unde aduce un material bogat ce-i va 
servi pentru un album de litografii, destul de mediocre ca tehnicá si executate 
de el insus, cu incepere de prin 1855 Bouquet se consacrá aproape exclusiv 
picturii pe portelan si ajunge la un rezultat apreciabil in aceastá artá, pe 
care fastul imperiului lui Napoleon III o pune din nou la modá. 

El expune incá, uneori cu succes; dar o nouá generatie de pictori, ener- 
gicá, curagioasá, ardentá, se ridicase în jurul lui. Bouquet e din ce în ce mai 
străin de mişcarea artistică. Câtivà din prieteni nu rup cu totul legăturile 
cu el, cum se vede din frumosul portret, datorit lui Thomas Couture, 
azi în muzeul din Morlaix. 

Curios de tehnice inedite, după încercările de a reînnoi pictura pe por- 
telan, el consacră ultimii ani ai vieții la confecționarea unor tablouri cu 
fragmente de alge marine, divers colorate, după cum ne spune profesorul 
Vâlsan, care a obținut aceste știri la Roscoff, pe țărmul Breton, unde Bouquet 
îşi petreceă ultimii ani ai vieții. 

Muzeul din Morlaix, nu departe de Roscoff, cuprinde cele din urmă 
opere ale acestui artist la care, ca la mulți alții din timpul său, intenţiile 
nu sunt suficient servite de mijloace. Sunt mai ales desenuri în cerneală de 
China sau sepia, datate. Nici unul nu trece de anul 1888. Putin în urmă el a 
trebuit să se stingă la o vârstă înaintată, aproape nebăgat în seamă, de vreme 
ce dicționarele de pictură ce am consultat nu conţineau data morții sale. 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE RAFFET 
(1804—1860) 


p=: AUGUSTE MARIE RAFFET este fără îndoeală cel mai important 
din câți artişti străini s'au ocupat de țările române în decursul seco- 
lului XIX. Desenator talentat, pasionat de arta lui, de o fecunditate rară, 
el posedà în plus o scrupulozitate si un respect de adevär, cum nu întâlnim 
totdeauna în epoca lui. 

Romanticii, mai ales cei de a doua mânä, ín dorinta de a pune cát mai 
mult pitoresc si coloare localá in tablourile lor, nu se dedeau in láturi dela o 
«infrumusetare» si o «aranjare» a motivului pictat, pornite dintr'un alt punct 
de vedere decât la clasicii, rivali lor, dar ajungând la acelaş rezultat. Acest 
lucru märià uneori, poate, efectul operei, dar micșoră valoarea ei ca 
document. Raffet este însă exactitatea însăș. Cine a avut prilejul să 
răsfoească schițele lui, a putut să-și dea seama de dragostea de adevăr 
a acestui om conştiincios, care notează până și dimensiunea dungilor, 
ori numărul nasturilor hainelor militäresti; desenează cu răbdare acelaș 
model din față, din spate ori din profil si însoţeşte orice acvarelă mai 
importantă de multe schițe, mai mărunte, în care fiecare detaliu este 
tratat în parte. 

Această calitate singură ar asigură operei sale o importanță capitală 
pentru cercetătorii vremii în care a trăit și a regiunilor pe care le-a parcurs. 
Dar Raffet nu e numai un artist exact. El este încă un îndemânatec mâ- 
nuitor al creionului, unul din acei puţini lăsați de natură cu darul de a redă 
în negru și alb, pe o suprafață de câtivà centimetri pătrați, impresia luminii 
si a umbrei, a varietätii infinite a colorilor, a vălmășagului adunărilor de 
oameni sau a tumultului bătăliilor, 

Ca si la alți artişti mari viața lui Raffet este instructivä din multe 
puncte de vedere. Talentul lui remarcabil nu-i venise dea gata, în leagăn, 
trimis de cine știe ce ursitoare binevoitoare. El l-a cucerit pas cu pas, etapă 
cu etapă. Răbdător și îndărătnic el a asudat pe foaia ce aveă dinainte ca 
să reproducă cât mai cinstit, mai precis, mai sintetic, ceeace vedeà. Si astfel 
se ridică dela desenurile cam meschine, cam stângace, lipsite de persona- 
litate, dela începutul carierii lui — manieră pe care o regăsim si mai târziu, 
când e grăbit sau subiectul nu-l interesează destul —la acele minuni de 
emoție concentrată, de fantezie, de forță, cum sunt la Revue Nocturne, 
le Reveil, la Bataille d'Oued Alleg,la Retraite du battaillon sacré, Napoléon 


36 


www.dacoromanica.ro 


en Egypte (afiş anunțând poema cu acelaș nume de Barthélemy et Méry 
din 1855), la Fuife des Arabes de Constantine sau le Massacre de Fischau, 

Tehnica deci si-o dobándeste prin perseverentä, vointá dárje si respect 
de meserie, Ideile îi vin în mare parte dela tatăl lui, dela tradiţia familiară 
în care își petrece copilăria și tinerețea, dela mediul în care va trăi mai 
apoi, Influența părinților, în special a tatălui, este mult mai mare în Franța 
decât aiurea, și neasemánat mai mare ca la noi, Viața de familie în clasele 
micei burghezii și a celei mijlocii este acolo o puternică realitate, Copilul 
se deprinde de timpuriu să fie supravegheat și condus de părinţi, să-i 
aibă pururi alături, să se simtă unul din elementele precumpănitoare ale 
grijilor lor, La rândul lui, încetul cu încetul, ajunge să considere opinia 
tatălui ca singurul criteriu de care să țină seamă în lume, Trăind într'un 
fel de camaraderie de toată ziua, unul nu mai are secrete pentru celălalt, 
credințele lor devin comune, chiar și cele străine de preocupările copilă- 
resti, cum ar fi cele politice, Asà se face că tatăl si fiul gândesc adesea ab- 
solut la fel asupra tuturor problemelor mari ale vieții, Şi dacă moartea ră- 
peşte de cu vreme copilului sprijinul părintesc, cum a fost cazul cu Raffet, 
amintirea discuţiilor avute, a povestirilor, a părerilor auzite şi reproduse 
de multe ori de mamă, este un si mai puternic imbold de a persistă în di- 
rectia apucată, 

Raffet se naște în Martie 1804, Tatăl lui, fost soldat voluntar al Revo- 
lutiei franceze, eră un mare admirator al lui Napoléon, împreunând în dra- 
gostea lui de om din popor, printr'o contradicţie întâlnită adesea în aceă 
vreme, pe oamenii de clasa lui, și pe marele Impărat care le împrăștiase totuș 
trupurile pe toate câmpiile Europei, lesit din armată și stabilit mai întâiu ca 
mic negustor la Maffliers, apoi la Paris, în cele din urmă funcționar de 
poştă în acest din urmă oraș, el păstrează toată viața ideile și sentimen- 
tele care îl pasionase în tinerețe: iubirea de libertate, solidaritatea cu 
cei nenorociti și admirația până la divinizare a lui Napoleon, Pe toate le 
transmite fiului său, 

Putin în urma stabilirii sale la Paris el este asasinat, Auguste nu eră 
încă decât un copil 1, 

La școală, acesta se distinge prin talentul de a desenă, Cu multe sacrificii 
mama lui întreține si cultivă acest talent, Ea îl face să ia lecţii, cu greutate 


= 
1 Cf, pentru aceste detalii, între altele, pe Auguste Bry, Raffet, Sa vie et ses oeuvres 
Paris 1874 


37 


www.dacoromanica.ro 


plătite. In cele din urmă, ne mai fiind în stare să suporte aceste cheltueli, 
își bagă copilul ca ucenic la un strungar. Dar la 18 ani Raffet revine din 
nou la desen, urmând niște cursuri de seara, în timp ce-și câștigă viața 
ca decorator pe porțelan. 

Doi ani mai târziu îl găsim elev la cunoscutul deșenator și litograf 
Charlet, care, intrefinándu-i admirația pentru Napoleon si epoca impe- 
riului, îi inspiră în acelaș timp o mare curiozitate pentru arta, relativ nouă, 
a litografiei. Este faza de formaţie a lui Raffet, în care prestigiul maestrului 
la care lucrează este așă de puternic, încât nu-i lasă curajul de a se ma- 
nifestă cu adevărata lui personalitate. Raffet nu va fi întreg el însuș decât 
după ce va trece prin școala de arte frumoase și prin atelierul lui Gros, 
și acesta un mare adorator al epopeei imperiale, pe care o servise cu auto- 
ritatea talentului său. 

Prin 1835 Raffet er deplin format, iar în 1837 publică la «Revue 
Nocturne», una din bucăţile capitale ale operei sale și ale litografiei 
in genere. 

Din punctul de vedere tehnic el este considerat acum ca un maestru. lar 
subiectele ce tratase până atunci îl arătau amatorilor ca pe unul din artiştii 
cei mai capabili de a reprezentă scene din viața zilnică a poporului, fie 
el prins la ocupațiile pașnice, la petrecere ori la muncă, fie ca soldat, pe 
câmpul de luptă sau la manevre. El eră la această epocă nu numai un de- 
senator abil, pe care îl produsese o disciplină severă, un exerciţiu zilnic, 
frecventarea maeștrilor în muzee și învățătura la excelenți profesori, dar 
poate cel mai indicat artist când eră vorba să se trateze scene exotice, cu 
multe personagii, si când trebui să se reproducă aceste scene prin lito- 
grafie. 

Prințul Anatol Demidoff, tânăr nobil rus, doritor să facă o expediţie 
științifică în sudul patriei sale, angajează pe Raffet ca desenator, la reco- 
mandarea unui prieten comun, de Sainson, și el un participant la această 
călătorie. Este începutul unei mari prietenii între Demidoff si Raffet, sen- 
timent care va conduce la un angajament formal din partea primului de 
a pension pe tot timpul vieţii pe cel de al doilea, cu condiție ca säni 
stea la dispoziție ca desenator, în diferitele întreprinderi și călătorii ce 
proiectase. 

Peripetiile si rezultatele expediției în Rusia, prin Ungaria si țările ro- 
mâne, din 1837, sunt pe larg expuse în mai multe publicaţii ale prințului 
Demidoff, făcute în colaborare cu savanții ce-l insofiau și în albumul 


38 


www.dacoromanica.ro 


intitulat: Voyage dans la Russie meridionale et la Crimée, par la Hongrie, la 
Valachie et la Moldavie, una din operile capitale ale litografiei. Nenumă- 
rate desenuri, unele din nefericire pierdute, executate de Raffet in timpul 
cálátoriei, completeazá aceste publicatii. 

Nu este în intenţia mea sá má ocup pe larg de primele, cunoscute în- 
deajuns publicului nostru, între altele din bogat informata Istorie a Ro- 
mânilor prin călători, a d-lui N. lorga 1 si din Pictori francezi prin țara 
noastră (1828—1856), utila broșură a d-lui I. C. Băncilă?. Voiu insistă 
însă asupra notelor de drum a lui Raffet însuș, luate în vremea acestei că- 
ătorii, tipărite de fiul său * încă din 1878, dar rămase necunoscute până 
azi cercetătorilor români, şi asupra desenurilor sau calcurilor de desenuri, 
cele mai multe păstrate la Biblioteca Naţională din Paris 4 

Totus, fără a intră în amănunte, nu mă pot opri de a constată, pe de o 
parte dragostea cu care se vorbeşte despre Români în opera lui Demidoff, 
dragoste neobișnuită mai ales din partea unui rus; înțelegerea pentru ne- 
voile noastre și pentru silinta ce ne dam ca să ajungem în rândul națiilor 
cultivate; încrederea în calităţile țăranilor noştri; admirația pentru viața 
cevă cam ușuratică, dar inteligent rafinată a boierilor; pe de alta răsunetul 


1 N. Iorga, Istoria Românilor prin călători. III, (Dela 1800 până în zilele noastre), 
Bucureşti, «Cultura Neamului Românesc», 1922, p. 157 sq. 

2 I. C. Băncilă, Pictori francezi prin ţara noastră, 1828—1856. Biblioteca «Astra», No. 8, 
Sibiiu, 1923. In lista gravurilor făcută de D-l Băncilă şi în descrierea lor s'au strecurat câtevă 
mici greșeli. Aşă, de ex. în prima ediție a cărţii lui Demidoff ilustrațiile nu sunt nici în zinco- 
gravură care nu eră încă întrebuințată la aceă epocă, nici în gravură pe aramă (cf. Băncilă, 
p. 12): ele sunt în gravură pe lemn. Apoi, la p. 113, a lucrării lui Demidoff, nu este repre- 
zentat drumul lui Traian pe malul Oltului unde Raffet nu trecuse, ci Tabula Traiana, de 
pe malul Dunării. 

In afară de ilustrațiile date de d-l Băncilă mai sunt de adăugat: la p. rrz un cul-de- 
lampe, cunoscut din «Esquisses d'un voyage dans la Russie méridionale et la Crimée» a lui 
Demidoff, publicată la 1838, reprezentând pe un lăutar și un copil cu cobza, iar la p. r9r, 
deasemenea un cul-de-lampe: nişte călăreți pe o câmpie (Cavalcade valaque). Din contra, 
curierul rus dela p. 256 nu se mai rapoartă la noi. 

3 Auguste Raffet (Fils), Notes et croquis de Raffet, avec 257 dessins inédits, gravés 
en relief par Armand Durand. Paris 1878, folio. 

4 Tin să aduc şi cu această ocazie un omagiu meritat spiritului prevenitor care 
domnește în cabinetul de estampe al acestei celebre biblioteci şi amabilitätii deosebite a 
personalului, dela d-l Courboin, conservatorul, care pune la dispoziția oricui, cu o 
mare amabilitate, adâncile sale cunoștințe din domeniul gravurii, până la cel din urmă 
funcționar. 


39 


www.dacoromanica.ro 


ce această carte l-a avut în tot Apusul si marele număr de traduceri ce s'au 
făcut din ea 1. 

Desenurile si litografiile lui Raffet, ca documente grafice, au cel putin 
tot atáta importantä ca si textul lui Demidoff si al colaboratorilor lui. Ele 
sunt deasemenea reproduse de nenumárate ori, cánd sub forma lor ori- 
ginalá, când în gravură pe lemn?, 

In afará de desenuri Raffet lasá, dupá cum am spus, si un carnet de 
note. Din acestea, din nefericire, o mare parte, privitoare tocmai la cá- 
látoria in Principate, s'au pierdut 3, 

Cele rămase, pline de observaţii juste, dând impresia că ar fi prinse 
asupra vieţii, pot fi de cel mai mare folos. Comparate cu textul cărții lui 
Demidoff ele ne întăresc în convingerea că o mare afinitate de idei există 
între prințul rus, şeful expediției, si însoțitorii lui. Şi dacă acest lucru ar 
fi surprinzător pentru oricare altă nație, el este cu atât mai neașteptat la 
un rus din aceă epocă, aparținând uneia din familiile cele mai importante 


1 [. Bácilá, op. citat, p. 12 sq. 

2 Cf. Musée des familles, tome 17 (1849—1850), p. 12, Enfants hongrois sortant de l'é- 
cole, desen de Janet Lange dupä Raffet, gravat de Trichon; p. 176, Colonies militaires , sur 
les frontières de la Hongrie, desen dupä Raffet de E. Breton, gravurä pe lemn de Trichon; 
tomul 19 (1851—1852), p. 133 mai multe tipuri dela noi, pe un fond reprezentând o biserică, 
care seamänä cu Mitropolia din Bucuresti, unele desenate dupä Raffet si gravate pe lemn 
de acelas Trichon; tomul 20 (1852—1853), p. 188 sq. un articol interesant asupra aspectului 
Bucureştilor şi a influentii franceze la noi, însoţit de gravuri după Raffet: Une Eglise grecque 
à Bucarest de E. Breton şi la Foire de Giorgevo de E. Forest. L'Illustration din 1854 p. 
99 sq. dá o recensie asupra ediției II a cărții lui Demidoff, insotind-o de reproduceri cu gra- 
vuri pe lemn a ro desenuri de Raffet, printre care: Un poste hongrois si Voitures de trans- 
port moldaves. Ceva mai târziu Piotre Artamof (în realitate contele Vladimir de Lafite de 
Pelleport ín «La Russie historique, monumentale et pitoresque (6 volumes, Paris 1862—1865) 
reproduce un numär din plansele litografiate de Raffet, ca gravuri pe lemn. Cele cari se 
rapoartá la fara noasträ sunt: Halte d'une Caravane moldave, vol. II, p. 295) desenat dupá 
Raffet de S. de Bar, gravat de Pannemaker; un Román într'o căruță, cul-de-lampe la p. 304 
(acelaş volum) desenat după Raffet de L. Mar și gravat de Degreff. Această operă, în care 
găsim un lung si interesant capitol asupra Basarabiei şi a situaţiei acestei provincii către 1860 
(vel. II, pp. 281—294) tendentios expusă, cuprinde, în afară de gravurile după Raffet, încă 
alte câtevă raportându-se la noi: p. 385, Un Valaque et un Moldave de H. Rousseau gravat de 
P. Simons; p. 291, Paysanne de Bessarabie de acelaș, gravat de Pannemaker. 

3 Auguste Raffet (Fils), Notes et croquis de Raffet. 

Câtevă pagini inedite se găsesc în posesia Muzeului Kalinderu, din Bucureşti. Tot în 
acest muzeu se mai află aproximativ șaptezeci de desenuri din cele luate de Raffet la noi 
în țară. Imi rezerv dreptul de a reveni asupra lor şi a le da la lumină în curând. 


40 


www.dacoromanica.ro 


ale Imperiului. Pentru prima oarä poate in tärile noastre un nobil autentic, 
de un asà înalt rang, cälätorià însoțit de o suită de artiști si de oameni de 
știință, inferiori ca naștere, dar trataţi de el ca nişte egali. 

Interesat de ideile noui, nesperiindu-se de vorbe şi având curajul 
de a consideră lucrurile din punct de vedere al folosului practic, iar nu din 
cel al concepției pe care cei de un rang cu el și-o făceau despre ele, Demidoff 
aduceă în acest depărtat orient, asà de deosebit de țara pe care o locuiă 
de preferință și de societatea în mijlocul căreia trăiă, un spirit nou și înte- 
legător. Destul de familiarizat cu doctrinele lui Saint Simon si ale lui Fou- 
rier 1 el scrie, vorbind de regimentele gränitäresti, unde un regim aproape 
comunist (pământul nu eră proprietate individuală) da excelente rezul- 
tate ? «Tant il est vrai que telles institutions qu'on relègue imprudemment dans 
certains états au rang de théories inapplicables, peuvent néanmoins trouver 
dans d'autres lieux un développement favorable». 

Rar cälätor s’a apropiat de noi cu mai multä dragoste ca acest Rus: ce 
vede rău el îl explică și Justificá prin evoluţia istorică, iar bunul îl consideră 
ca al nostru, și adesea îl pune cu simpatie în evidență: Frumusețea femeilor 
si desteptáciunea sglobie a copiilor din Orșova; pitorescul admirabil al 
costumului; poezia vechilor cântece populare auzite pe drumul dela Giurgiu 
la București; rezerva si distinctiunea dansatorilor din bâlciul Giurgiului; 
progresele țării pe toate tárámurile, în ciuda călătorilor ingrafi, care nu 
ne-au văzut decât defectele; ușurința incomparabilă de a vorbi limbile 
străine; calitățile rare şi adânci ale ţăranului; până și iuteala cailor mici, 
piperniciti, dar «mergând ca săgeata». 

Tot dela el aflăm că erau trei regimente în Tara Românească 3; că 
există o fabrică de faianță, printre cele 631 fabrici din ţară 4; că faimoa- 
sele broderii făcute de Doamna lui Vasile Lupu se aflau la Trei Erarhii5 
afară de cea reprezentând pe Domn, furată cu 20 ani mai nainte; și multe 
note si date statistice, furnizate de Şuţu, ministrul de interne al Moldovei. 


1 Cf. Biografia lui Raffet în Auguste Raffet (Fils), op. citat. Intre 1 si 15 Aprilie 
1841, Raffet asistă la un banchet falansterian (p. 16). N'ar fi imposibil ca prințul Demidoff 
să fi fost pus în contact cu ideile lui Fourier prin intermediul artistului. 

Anatole de Demidoff, Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée, par la Hongrie, 
la Valachie et la Moldavie, exécuté en 1837, Paris, 1841, p. 92 sq. 

3 Ibidem, p. 162. 

% Ibidem, p. 174. 

5 Ibidem, p. 208—209. 


41 


www.dacoromanica.ro 


Cu creionul, pentru Demidoff, si cu vorba, mai mult pentru sine, 
Raffet însemnă si el tot ce vede în timpul călătoriei. Ori de câte ori caras 
vana se oprește, toți cei cari îi trec pe dinaintea ochilor sunt asternuti pe 
hârtie «Sans crier gare» cum ne spune Demidoff *. Dar, asupra desenus 
rilor vom reveni îndată. 

Pentru moment ne vom opri puţin la notele lui de drum și vom insistă 
asupra ştirilor privitoare la noi, cari nu se găsesc la Demidoff. 

La Drencova, în munți, vede frumoase costume, pe care le descrie, 
Acolo întâlnește el pe bătrânul cioban «Mankosch Jourka», care luase parte 
la lupta dela Marengo. 

Din Drencova pleacă pe Dunăre cu vasul Tünde. Satele pe lângă 
care trece, îi par mizerabile. Intâmpină, în drum, un loc cu trei turnuri, 
Tricouli, şi vizitează peştera lui Veterani. Pe la ceasul 1 după masă, 
după o călătorie de 7 ore, ajunge la Orșova, în momentul când copiii Ro: 
mânilor, cei pe cari îi litografiază mai târziu pe una din paginile albumus 
lui, ies dela școală. 

A doua zi, 9 Iulie, la 6 ore dimineaţa, trece dela Orșova la Schela Clas 
dovei, unde schimbă vaporul, imbarcândusse pe Argo. In așteptarea ceasului 
plecării el face cu tovarășii de drum o mică preumblare în sat. Locuitorii 
i se par nenorocifi, casele murdare și rău zidite, situaţie care nu s'a schimbat 
până azi, cele mai multe având forma unor bordee, cu un acoperiș în care 
e lăsată o gaură pentru fum ?, 

Costumele locuitorilor îi plac si oamenii i se par frumoși. O cafenea 
consistând dintr'o cameră pe pardoseala căreia sunt rogojine, pe care bärs 
baţi întinși fumează, e comparată cu cele pe care le va întâlni mai târziu 
în Crimea. Ceeacesi place mai mult sunt vitele, splendidele perechi de 
boi injugati la care. 

Cernetul e la 2 leghe (8 kilometri) de Schelă. Pitoresc ca situaţie, acest 
orășel, capitală a Mehedintului pe atunci, i se pare rău zidit. Se opresc 
la o curte ca să vadă dansând «la Jok», expresie pe care Raffet o ia drept 
numele dansului 3, 

«Erau strânși la un loc soldați români și lăutari ţigani. Aceștia făcură 
oarecari nazuri înainte de a începe să cânte, dar un sergent îi convinse 


Á 


1 Ibidem, p. 96. 
î Auguste Raffet (Fils), op. citat, p. 7. 
1 Ibidem, p. 8. 


42 


www.dacoromanica.ro 


numaidecât, dându-le câtevà lovituri de baston, ceeace nu párú că-i nemul- 
fumeste prea mult. Dansul începu. Erà un fel de bătaie din picioare pe 
loc, pe care o înteţesc din ce în ce, făcând diferite feluri de paşi. Se tin 
toți de brâu, iar cel din cap, care eră sergentul, aveà în mână un baston 
Tiganii, erau splendizi» ?. Si lui Raffet, ca si lui Demidoff, i se pare că 
țăranii iubesc mult jocul. 

Pământul e prost lucrat, căci locuitorii vor să pară săraci din pricina 
rapacitätii Pașilor turcești guvernatori 3. 

Itinerariul dela Cerneti la Giurgiu ne este dat în cele mai mici amănunte. 
In ziua de 11 Iulie, la 8 dimineața, ajung la acest din urmă oraș, unde träsurile 
sunt debarcate si urcate în deal, ceeace reclamă 5 perechi de cai. Oraşul 
e ruinat. Spre Nord se tineà bâlciul S-tului Petru. Descrierea pe care ne-o 
dă Raffet este admirabilă si de o exactitate neîndoioasă *. «E un sgomot 
si o învălmășeală că nu te mai poți recunoaște. Ici unii joacă hora, lângă 
un loc unde se taie miei, ale căror măruntaie, miscänd încă, sunt aruncate 
aproape sub picioarele däntuitorilor; colo, o familie strânsă sub un cor, 
mănâncă după moda turcească. Lăutarii, în timpul acesta, le cântă pe nas 
cântece nationale, acompaniindu-se de viori, de ciambarale si de cobze». . . 
«Si bărbaţii si femeile sunt frumoși». 

lar mai departe, după ce ne descrie costumul femeilor, adaugă: «Părul 
le e împletit în coade subțiri, acoperite cu monete de aur ori de argint. 
O bucată de stofă albă este aruncată pe cap. Când nu au văluri, ele pun 
în păr, cu mult gust, flori sau coroane. Isi dau cu roşu, pentru a mări stră- 
lucirea colorii obrajilor, ceeace le dă aerul unor bacante»5. 

Descrie apoi şi costumul bărbătesc, adăugând detaliul că-și poartă 
părul capului ras, afară de câteva suvite la spate. Unii au căciulă 


1 Cf. litografia intitulată «la Jok» din Voyage dans la Russie Méridionale et la Crimée 
par la Hongrie, la Valachie et la Moldavie, Exécuté en 1837 sous la direction de M. Anatole 
Demidoff par MM. de Sainson, Le Play, Huot, Leveillé, de Nordmann, Rousseau et du Pon- 
ceau. Dédié à Sa Majesté Nicolas I-er , Empereur de Toutes les Russies. Dessiné d’après 
nature et lithographié par Raffet. Paris 1849. 

2 Cf. L. Lhomme, Raffet (Colecţia: Les artistes célèbres), librairie d'Art, Paris. La p. 121 
este reprodusă o schiță reprezentând pe cei doi ţigani, pe cari îi vom întâlni în litografia «la 
Jok» într'o atitudine puţin schimbată. 

3 Auguste Raffet (Fils), op. cit., p. 8. 

4 Ibidem, p. 9. 

3 Ibidem, p. 9. 


43 


www.dacoromanica.ro 


altii o pálárie cu bordurile late si pe umeri o mantà, de cele mai 
deseori albä. 

Pentru ca să se amestece si mai bine cu această mulțime de oameni, 
stranie și deosebită de tot ce putuse vedeă până atunci, si a o studiă mai 
de aproape, Raffet intră intr'o cafeneă și beă o cafe} turcească «cu drojdie 
si fără zahăr». 

Pentru drumul la București nu pot utiliză nici trăsurile de poștă, nici 
pe ale lor proprii, atât de rele le sunt hamurile. Angajează deci niște cäs 
rufe, care îi sdruncină așă de tare «că unii dintre ei par'că ar fi fost bán 
tuti în piuă si erau mai gata să verse sânge» 1, 

Imprejurimile Giurgiului sunt nelucrate, netezi şi fără nici o înălțime. 
«Au totus cevă pitoresc, care nu s'ar pute defini ?, 

Primul sat după Giurgiu este sărac și neînsemnat, Cel de al doilea, sunt 
Dărăştii, cu fete frumoase și oameni veseli. Drumurile nu-s prea rele când e 
timpul frumos. Spre seară călătorii intră totus într'o băltoacă, cu trăsură 
cu tot, având noroiu până peste genunchi. Noaptea târziu ajung în Bucu- 
reşti, unde straja nu-i lasă să intre decât după ce un tâmplar, care știă cevă 
frantuzeste, le cetește hârtiile. Aici se oprește ziarul lui Raffet. Ar fi fost ins 
teresant să avem dela el notate zi cu zi, toate detaliile şederii sale în București. 

In schimb celălalt fel de a-şi spune impresia, desenul, devine de aci 
încolo extraordinar de bogat. Schitele lui din această călătorie au aparr 
ţinut, cele mai multe, lui Demidoff, la moartea căruia s'au răspândit, în 
1870, printr'o vânzare publică. 3 

In afară de cele în posesia lui Demidoff, câtevă, foarte puţine, se găsiau 
la alți colecționari, iar altele la familia lui Raffet ínsus. Spre norocul nor 
stru Raffet aveă obiceiul să păstreze un decalc făcut de el, de soția sau de 
vreunul din copii, după cele mai multe din desenuri; și aceste decalcuri, 
cari din punct de vedere documentar, dacă nu și artistic, au aproape aceeas 
valoare ca originalele, se găsesc păstrate la Biblioteca Naţională din Paris, 
după cum am mai spus. 

Această colecție, cuprinzând câteva mii de desenuri, în partea ei prin 
vitoare la călătoria cu Demidoff, este, asupra Tärii Româneşti, unul din 


n E E EL 


1 Ibidem, p. 

2 Ibidem, p. 

1 Cred că degici provin cele aproximativ şapte zeci de desenuri din muzeul Kalins 
deru, care au aparţinut, înainte de a intră în această colecţie publică, Doctorului Kalinderu. 


44 


www.dacoromanica.ro 


izvoarele documentare cele mai prețioase din câte mi-a fost dat să întâlnesc, 
Despre ele nimeni la noi nu s'a ocupat, afară de d-soara Bengescu, într'un 
scurt articol publicat de o revistă franceză de artă si reprodus în «L'In- 
dependance Roumaine» din 14 Martie 1894. Alte gravuri și facsimile după 
desenurile lui Raffet pierdute pentru noi sau din colecții particulare inacce- 
sibile au fost reproduse din când în când. Desi importante, scenele înfă- 
tisate sunt departe de a egală comoara de informații cuprinsă în colecția 
de calcuri, chiar dacă facem abstracţie de cele utilizate pentru albumul 
de litografii citat 1 «fără îndoeală opera cea mai minunată din câte s'au 
publicat, privitoare la călătorii 2, 

Astfel de reproduceri sunt cele care însoțesc opera lui L. Lhomme#: 
portretul lui Raffet, «la Jok», capetele ţiganilor lăutari din Cerneti, care 
desteptase o asà de mare admiraţie prin fizionomia lor în grupul călătorilor 
francezi, şi schița care, modificată, va servi pentru «Trecerea Buzeului» 
din album. Acesta din urmă desen, admirabil prin siguranța şi simplicitatea 
lui, este de sigur cel mai însemnat. Caii și personagiile modelati prin pete 
de umbră si de lumină, cu un sentiment al vietei si al mișcării din cele mai 
- fericite, ne dau o înaltă idee de talentul lui Raffet ca desenator. 

Cele 275 de desenuri tinedite» din «Notes et Croquis» publicate de Au- 
guste Raffet (fiul) au fost toate calcate si fac parte din colecția Bibliotecii 
Naţionale. Dealtfel ele nu conțin nimic raportându-se la țara noastră. 

Calcurile Bibliotecii Naţionale sunt dăruite de d-na Raffet și de Raffet 
fiul, multă vreme funcționar în departamentul extampelor în aceă bibliotecă. 

Interes pentru noi au desenurile cuprinse între data de 7 Iulie, când 
călătorii noștri ajung la Drenkova, si cea de 5 August, când pentru ultima 
dată, în sudul Rusiei, spre Odesa, mai întâlnesc cäräusi moldovenești. 

La 7 lulie (pag. 11) foaia de album cuprinde mai multe crochiuri: o 
«unguroaică, femeie din popor» din profil si din față, care însă în realitate, 
după costum, este o româncă. Se mai găsesc pe aceeas pagină: un soldat 





1 Cf. Auguste Bry, Raffet: Sa vie et ses oeuvres. Paris 1874. Vorbind de schițele aduse 
din călătoria la noi şi în Russia, Bry zice că erau acolo lucruri «sá îmbogăţească un album de 
500 de foi» (p. 37). 

2 Ibidem, p. 72. Este de observat că ediţia II a acestui album, tipărită în 1854 (si nu 
la 1856 cum o dă d-l Băncilă după Bengescu-Bibliographie franco-roumaine) conţine, in 
plus de plansele primei ediții, zece altele noui, în vernis-mou, gravate de Riffaut după acvarele 
de Raffet, din cari două se rapoartá la țara noastră: Dorobant şi fárance; Surugiu moldovenesc. 

3 L, Lhomme, Raffet, p.p. 117, 119, 121, 133. 


45 


www.dacoromanica.ro 


ungur, a cărui uniformă este cu amănuntul studiată, până si în ce priveşte 
numărul nasturilor, cu exactitate specificat, (fáranca e ușor acvarelată, 
soldatul e acvarelă), ciobanul «Jourka», din față si profil, doi alți țărani, 
unul din ei poate un tăetor de lemne, cu o secure pe umăr, în sfârșit un alt 
soldat din Drencova, a cărui baionetă și opincă sunt aparte studiate. (Vezi 
tabela XXII). 

Pagina 13, este tot din 7 Iulie și cuprinde desenuri atât din Drencova, 
cât si din Orşova: mai mulți țărani români, o capelă sârbească de soldat, 
un car, două posturi militare, tárance din Orșova (acvarelă), mai multi tà- 
rani, din cari unul tânăr, văzuţi (în apropiere de peştera lui Veterani», o 
fáranci cu un copil. (Vezi tabela XXIII). 

Pagina 14, este din 9 lulie si se raportă la drumul pe vapor. Sunt ti- 
puri văzute pe punte, între care mai mulți țărani și un boier, recunoscut 
după ișlicul verde. Tot acolo este o vedere a caselor din Schela Cladovei 
în care eră instalată carantina. (Vezi tabela XXIV). 

Pagina 15, găsim steagul și cârma vaporului Argo, o prea frumoasă 
acvarelă de care se va servi la frontispiciul albumului, un mic peisaj re- 
prezentând un turn, poate dela Adah-Caleh, și două scene dela joc, una de 
care se va folosi pentru litografia cu acest nume, alta deosebită. Tot acolo 
sunt niște mici studii după fizionomiile lăutarilor cari îi plăcuseră atât. 
(Vezi tabela XXV). 

Pagina 16, din 9 Iulie. Un slep de cârbuni, condus de trei țărani 
români; o foarte frumoasă schiță reprezentând o prăvălie din Cerneti; 
un post de soldați pe Dunăre; două crochiuri mici de persoane. (Vezi 
tabela XXVI). 

Pagina 17, tot din 9 Iulie. Case din Schela Cladovei, aproape niște bordee 
acoperite cu stuf; un han, nuantat cu putin roșu; tipuri din Schela și Cer- 
neti; un tip de lăutar si altul de Oltean, simpatic pandur cu pistoale la 
brâu; două țărance, din care una cu un cos pe cap; un cal înhămat a cărui 
seà este lucrată în acvarelă; un băiat de țăran. (Vezi tabela XXVII). 

Pagina 18, tot din 9 Iulie. Scene din Orșova: vamesi, tipuri de țărani, 
căruțe, vederi din carantină, între care aceea așă de cunoscută tuturor celor 
cari au trecut de curând prin lagările de prizonieri, a nenorocitilor cari-și 
caută păduchii; boi; o barcă. (Vezi tabela XXVIII). 

Pagina 19, tot din 9 Iulie: Turci din Orșova, țărani si trance din Schela, 
două studii detaliate pentru coadele țărancei, un ursulat și vreo 10 acvarele 
de cea mai mare importanţă: infanteria valahă (o uniformă din față, din 


46 


www.dacoromanica.ro 


spate, din profil, chipiul, gulerul, amänunte dela centiron si baionetä, 
dela puscä, dela dragonul sábiei). Cele mai mici detalii sunt notate, páná 
si faptul cá pantalonul e alb vara si albastru inchis, ca tunica, iarna. (Vezi 
tabela XXIX). 

Pagina 20, din 9 si 10 Iulie. Han pe drumul Giurgiului, țărani din Dă- 
rästi, un bárbier din București, doi lăutari din Dárásti, o fântână, o cá- 
rufá, mai multe färance, un cal inhámat, două figuri din București. 

Pagina 21, din 9 Iulie. Mai multe profiluri de peisajii, probabil din Adah- 
Caleh, un post sanitar lângă Giurgiu, un soldat, câtevă tipuri, un ofițer, 
si amánuntele uniformei sale, niste boi, o casá la Cerneti, un car cu boi. 

Pagina 22, din Giurgiu, 11 lulie. Niste care, o moará de vánt, un in- 
terior de bordei, alte care, o cruce, un put cu cumpänä, burduful de piele 
cu care se scoteà apa. (Vezi tabela XXX). 

Pagina 23, Giurgiu, 11 Iulie. Niste ocnasi cu lanţuri de picioare, țărani, 
un turc, fárance, un scaun, o fárancá cu un copil si o alta cu un copil cevă 
mai mare, un interior țărănesc cu un pat, scaune și o masă. 

Pagina 24, Giurgiu, 11 lulie. Multe portrete, care, călăreți, un scaun 
în stil baroc țărănesc, asà cum se găsesc uneori în Ardeal, găteala de cap 
a unei fárance plină de monede de argint, etc, (Vezi tabela XXXI). 

Pagina 25, Giurgiu, 11 Iulie. Un frumos interior de cafeneă cu un 
scaun, desemnat cu multă atenţie, și cu un ibric pe vatră, un interior cu o 
fereastră (poate o altă vedere a aceleiași cafenele), un turc ducând cafeaua, un 
put cu cumpănă, un car, un alt interior de scânduri, un peisaj. (Vezi 
tabela XXXII). 

Pagina 26, Giurgiu, 11 Iulie. Care, țărani ascultând lăutari (acvarelá), o 
găteală de cap cu bani şi flori (pentru o fată tânără) extrem de interesantă 
şi neamintind pe nici una din câte cunosc la noi, mai multe tipuri, un 
jug, fárance, un cort si un han în bâlciul dela Sf. Petru, un grup de fárance 
si un cimpoer, care vor fi reprodusi, ca gravură în lemn, în prima scrisoare 
a lui Demidoff *. (Vezi tabela XXXIII). 

Pagina 27, din 11 Iulie. Mai multe profiluri de peisaj; un om cu fes şi 
caftan verde (acvarelă), turnul din Giurgiu care va fi utilizat pentru litografia 
din album cu acest titlu, o masă rotundă, scundă, cu trei picioare, aşă cum 


—— 
1 Anatole Demidoff, Esquisse d'un voyage dans la Russie méridionale et la Crimée. Paris- 
Rousseau, 1838. 


47 


www.dacoromanica.ro 


întâlnim des la țăranii noștri si în mai toată peninsula Balcanică, mai 
multe genuri de gätealä de cap femeiascá, posta cu cai si surugii. 
(Vezi tabela XXXIV). 

Pagina 2$, 11 Iulie. Oameni dormind la umbră. 

Pagina 29, din București, 13 lulie. Biserica Sf. Gheorghe, pe care o 
va litografi} mai târziu, mai multi preoți desemnaţi pentru costumul lor 
și camilafca cu voal a egumenului; o țărancă dormind și alta torcând; un 
interior orășenesc, poate camera în care șede; la Bucureşti, cu un divan 
și mai multe perne. (Vezi tabela XXXV), 

Pagina 30, București, 15 Iulie. Planul Divanului boierilor, elevi de liceu 
(acvarelă), un Arnăut din față si din spate (acvarelä), un bordeiu, mobile 
si o fereastră a Divanului, (Vezi tabela XXXVI). 

Pagina 31, 15 lulie. O splendidă acuarelă reprezentând un Arnăut si 
portrete de ale boierilor din Divan. Este una din paginile cele mai impors 
tante ale colecției, mai ales că fiecare desemn în parte este un portret în 
miniatură, dând impresia unei mari asemănări. (Vezi tabela XXXVII). 

Pagina 32, 15 Iulie. Un negru; doi surugii; două acvarele reprezentând 
doi infanteriști turci; portretul sultanului călare (făcut după un alt portret); 
un cimitir; un cavalerist turc; un soldat român și portretele multor boieri 
români cum si cel al mitropolitului. (Vezi tabela XXXVIII). 

Pagina 33, 15 lulie. Continuare la seria portretelor: portretul Domnului; 
pălăria acestuia desemnată pentru detalii; interiorul unui pavilion al 
Domnului, în care, pe o sofà, se află întinsă o femeie; patru figuri repre 
zentând pe aghiotantii domnești. (Vezi tabela XXXIX). 

Pagina 34, 15 si 16 Iulie. Un sacagiu, tipuri de surugii, de Turci, o nouă 
schiță pentru Divan, uniforma dorobantilor poliției cu toate amănuntele, 
un «şchelik» boieresc si «kalpack», «bonnet de boyard», un cal înhămat, un 
cimitir, In josul foaiei este un interior de han, după toate aparențele hanul 
lui Manuc (Dacia). (Vezi tabela XL si tabela LIII). 

Pagina 35, din 16 Iulie. Acvarele reprezentând uniforme ale armatei 
din Tara Românească. Sunt 10 mari si 13 mici, admirabil executate si cu- 
prinzând toate detaliile hainelor soldätesti și ofiteresti din regimentul 2. 
Nu lipsește nici chiar toboșarul. 

Pagina 36, 15 lulie. Dansul elevilor care va fi utilizat pentru planșa li- 
tografică cu acelaș subiect; lăutari; două capete; portrete de lăutari, un 
cobzar, un naist, un naiu; prințul Ghica, Domnitorul; soldați; surugii; 
diverse tipuri; un bordeiu; un cal. (Vezi tabela XLI). 


48 


www.dacoromanica.ro 


Pagina 37, cuprinzánd desenuri din zilele de 15 si 17 lulie: o trăsură 
de postá, cai de postă, grupați la popasul unde ei erau schimbaţi, trăsura 
prinţului Demidoff; călăreți, o schiță pentru trecerea Buzeului datată 1 
Iulie. (Vezi tabela XLII). 

Pagina 38, din 19 Iulie: cuprinde figuri și vederi din drumul spre Iaşi: 
un țigan, țărani, un bărbier, un evreu, un surugiu, un dorobant (din față 
și din spate), un preot în odăjdii și alte câtevă mici schițe. Cele mai multe 
sunt acvarele. (Vezi tabela XLIII). 

Pagina 39, din 19 Iulie. Vedere a Iaşilor remarcabilă ca desen, în care 
se disting casele lui Rolkovanu (?) (poate Rosnovanu) cel mai bogat boier, 
și ceeace mai rămăsese din palatul lui Moruzzi, ars în 1827. 

Pagina 40, un desen din 20 lulie reprezentând biserica și turnul 
Trei-Erarhi; carantina dela Sculeni purtând data 28 Iulie: interiorul ei 
cât si curtea care însă, prea mare ca să intre într'o singură foaie, se con- 
tinuă și pe o pagină următoare; un car cu bagaje. (Vezi tabela XLIV). 

Pagina 41, din 28 Iulie: figuri din carantină între cari un admirabil por- 
tret de femeie, în acvarelă, o servitoare și cinci Evrei. (Vezi tabela XLV). 

Pagina 42, din 28 Iulie: câtivà din tovarășii de călătorie ai lui Raffet, 
portrete cari vor servi pentru litografii; un alt portret de femeie interesant 
pentru costum. (Vezi tabela XLVI). . 

Pagina 43, tot din 28 Iulie: alte patru portrete ale însoțitorilor lui De- 
midoff. l 

Pagina 44, cu data 24 Iulie: urmarea desenului reprezentând curtea 
carantinei; câtevă scene. (Vezi tabela L). 

Pagina 45 si 46, cu data 4 August, reprezentând din nou curtea caran- 
tinei cu trăsura lui Demidoff. (Vezi tabela XLVIII). 

Pagina 47, 5 August: o postă rusă care nu ne interesează; o vedere din 
Bender; peisajii din Basarabia; un loc de adäpat caii; case țărănești. 

Pagina 48, 5 August: cetatea din Bender, studii pentru carele cu căr- 
buni cari vor fi mai târziu reproduse în gravuri în lemn sau litografiate 
(data 9 August); un cap de nisetru; o casă; interiorul unei curți. (Vezi 
tabela XLVIII). 

Pagina 50, din 9 August: tipuri de țigani, căruțe moldovenești si căruțe 
cu cărbuni, 

Un nu mai putin important izvor de informații pentru noi este divi- 
ziunea din colecția Raffet a Bibliotecii Nationale intitulată «Les armées euro- 
péennes». Este cel mai bogat, mai amănunţit și mai exact repertoriu ce se poate 


49 


www.dacoromanica.ro 


închipui privitor la uniformele europene în prima jumătate a sec. XIX. Aici, 
în volumul XVI al seriei și XXIX al operei complete a lui Raffet, sunt dese- 
nate uniformele turceşti şi cele din Principate. Aceste desenuri le-am mai 
întâlnit în calcurile după schițele făcute în călătorie. 

Convins de importanța lor ca document, acel care le-a copiat după 
schițele originale —Raffet sau un alt membru al familiei sale —a insistat 
mai mult asupra detaliilor, punând accente de coloare care scot în relief 
galoanele, broderiile, etc. Nu mi se pare deci inutil să revin asupra lor cu 
o mai amănunțită descriere. 

Purtând data de 15 lulie 1837 întâlnim un infanterist turc, din Bucu- 
rești, în două schițe; una cu pușcă, alta fără pușcă. Pe aceeas pagină este 
si un cavalerist în sea, purtând tot data de 15 Iulie. Pe pagina următoare 
e reprezentat un artilerist turc, cu un ciubuc în mână, în Orșova, și având 
data de 9 lulie 1837. Urmând imediat, vine un dorobant pe drumul Ia- 
silor la 19 Iulie 1837. Este văzut din față si din spate. Poartă o haină alba- 
stră, cu fireturi albe și albastre deschis, un brâu roșu, pantaloni albi cu 
fireturi albastre si sabie la coapsá. Pe aceeaş pagină, din Giurgiu, 11 Iulie 
1837, un ofițer de infanterie valahă, văzut din față si din dos și cinci dese- 
nuri mai mici pentru a pune în evidență amănuntele: epoleta şi felul cum 
sunt așezate galoanele. Uniforma e vânătă închis, căptușită cu galben, 
si cu galoane de aur. Chipiul e negru si cu galoane de aur. (Vezi tabela 
XLIX). In josul paginei un soldat valah din acelaș oraş, cu aceeas dată, are 
un fel de șapcă, cum erau cele germane în vremea răsboiului din urmă 
probabil (imitată după cele rusești ale epocei) de coloare albastră cu ga- 
loane de lână roșie, un costum alb și o manta gris bătând în roșu cu 
galoane roșii. Mai departe întâlnim schițe făcute în Schela Cladovei: un 
soldat dela carantină, cu o șapcă înaltă cum erau cele rusești de pe aceà 
vreme și o manta oltenească albă, cu șnururi albastre. (Vezi tabela LII). 

Pe aceeas foaie e un soldat de infanterie cu pantaloni albi (care iarna 
sunt înlocuiți cu alții albaștri) cu dungi galbene pe cusătură și tunică al- 
bastră cu galben, văzut din față, din spate si din profil, cu pușcă si cu sabie. 
Pe cartușieră este No. 3, al regimentului. Pe cap poartă un șaco negru, 
înalt, cu egretă roșie si ceaprazuri galbene. In față este zugrăvit un vultur 
galben. (Vezi tabela LII). In josul paginei e un oltean, cu toate detaliile 
uniformei și ale pustei, în total opt desenuri. (Vezi tabela LI). 

Pagina următoare cuprinde un «dorobantz ou garde de la police, petite 
tenue»: uniforma, capul pentru a se vedeă bereta și gulerul hainei, și 6 


50 


www.dacoromanica.ro 


senuri mari pentru detalii, Cevă mai jos e un soldat desenat din spate, 
purtând o manta sură cu guler albastru cu galben şi un bonet albastru 
cu galben (Vezi tabela LII). 

La 15 Iulie, în Bucureşti, el desemnează un ofițer, din profil, El poartă 
uniformă vânătă cu galben, (Vezi tabela LI). Un tambur- major, din față si din 
Spate: are un pantalon alb, o tunică vânătă cu multe fireturi, epolete şi 
furajere galbene, cu șaco având o cureă galbenă pe sub bărbie, ciucuri de 
aceeaș coloare, un vultur galben desemnat în față si o egretă roşie cu 
vârful alb. In mână fine un baston. Alături întâlnim detalii ale mânecii si 
încheitorii. (Vezi tabela L), 

La 16 Iulie, din Bucureşti, e reprezentat un toboșar de infanterie «in 
mare ţinută de vară», din faţă si din spate, cu toba si cu 2 detalii alături 
ca să se vadă cum e atârnată de centură. Uniforma e la fel cu cea a tam- 
burului-major, numai cevă mai săracă în fireturi. (Vezi tabela XLIX). 

Tot la 16 Iulie, desenează pe un muzicant de infanterie, din față si 
din spate, și ca detalii: un epolet. Aceeas uniformă ca la toboșar, (Vezi 
tabela LIII). 

Un ofiţer, în josul paginei, e văzut din față si din spate, si are detalii ca să 
se poată distinge în amănunt: sabia, dragonul ei, epoleta, gulerul, chi- 
piul de mică ținută şi cel de mare ținută (cu egretă albă). O notă alături 
ne spune că centura e de aur, că haina are 9 nasturi și că, dela căpitan în 
sus, epoleta e brodată, (Vezi tabela XLVII). 

La 16 Iulie, tot la București, este reprezentat un sergent, din faţă si 
spate (gulerul hainei purtând No, 2) şi văzut astfel că să se poată observă 
cum este trecută mantaua printre curelele ranitei. (Vezi tabela XLVID. 

In aceeas serie (vol. XIV), la armatele Austriei, se vede un soldat din 
Drencova, cu opinci ca ale noastre si făcând parte din Colonia militară 
din Carpaţi. 

In volumul XIX este portretul prințului Grigore Brâncoveanu, căpitan 
de ulani, în 1856, într'al treilea regiment al Arhiducelui Carol. Chipul 
prințului, în picioare, dă impresia unei perfecte asemănări. (Vezi tabela LI). 

Tot la Biblioteca Naţională, în afară de calcuri, se găsesc câtevă dese- 
nuri originale: 

1. O frumoasă vedere de pe Dunăre purtând data 1837, fără indicație 
de loc și de lună, 

2. O vedere dela noi, dacă e sá judecăm după arhitectura caselor. 

3. O variantă a curţii carantinei din Sculeni, cu trăsura lui Demidoff. 


SI 


www.dacoromanica.ro 


4. Un interior de curte, cu niște butoaie, purtând, cu semn de între- 
bare, data 15—16 Iulie, adică epoca când Raffet se află în București, Ar- 
hitectura caselor însă mă face să mă îndoesc că ar fi dela noi, 

In afară de ceeace posedăm dela Raffet în original sau în calc existența 
câtorvă scene din România se poate determină cu siguranță, grație cata- 
loagelor ocazionate de vânzările mai importante ale operei lui Raffet, sau 
de câtevă expoziţii, 

Așă în catalogul expoziției dela Georges Petit din 23—30 Aprilie 1892 
găsim între altele; 

1. Chariot valaque, acvarelă din 1837, în colecția Cain. 

2. Albanais à Bucarest, tot în colecția Cain, probabil o acvarelă la 
efectuarea căreia a trebuit să se servească de Arnáutul întâlnit la pagina 
30 a calculilor. 

Intr'o vânzare din 14 si 15 Maiu 1860 ! trec 17 calcuri si acvarele cu 
vederi din Bucuresti, costume, etc. 

lar Raffet fiul ne spune ? că între 1—15 Oct. 1853 face pentru editorul 
Bourdin mai multe acvarele cu subiecte dela noi: Pavillon moldave, Doro- 
bantz et paysans valaques. 

Restul operei lui Raffet nu ne mai intereseazä direct. 

In 1860, în luna lui Februarie, el murià la Genova, pe neasteptate, 
în ajunul uneia din călătoriile în care însoțiă de obiceiu pe Demidoff, asà 
cum făcuse la trecerea acestuia prin Principate, 


Opera lui Raffet este una din cele mai onorabile din câte s'au produs 
în epoca lui. lar în mijlocul ei, în perioada maturității artistului, partea 
care se raportează la Țările Române, va străluci totdeauna de lumina cea 
mai curată, Valoarea ei artistică o pune la adăpost de uitare și astfel ima- 
ginea României pe care el a transmis-o va interesă pretutindeni, 

Spre norocul nostru, albumul care ne-a făcut mai cunoscuţi în Franța 
și în Apus, alături de cel «Moldovalaque» ilustrat de M. Bouquet si Ch. 
Doussault —ambii greu de comparat cu Raffet pe terenul artistic — nu 


1 Catalogue d'estampes exécutées par et d'apres Raffet, Vente les 14 et 15 mai 1860, 
2 Auguste Raffet (Fils), Notes et croquis, p», 121» 


52 


www.dacoromanica.ro 


este numai opera unui om de un deosebit talent; el este în acelaş timp, 
și acest lucru se simte de orice observator atent, rezultatul concepției despre 
viață a unui om cinstit, sincer, bun, vesel şi simplu. Alegerea subiectelor, 
redarea fizionomiilor, totul ne arată o bonhomie de om deștept, dar 
aproape de popor, aproape de soldații naivi si sentimentali pe cari de atâtea 
ori i-a reprezentat, cu dragoste de acele figuri pe cari necazurile și nevoile 
vieții pusese însemnări nesterse. 

Cât eră el deasemenea poporului de rând din Franța, unul din cele mai 
inteligente, mai sensibile la dreptate si bunătate, din câte există, ne-o arată 
mai bine ca orice o frază din însemnările lui zilnice, reprodusă de Raffet- 
fiul în Notes et Croquis. 

Raffet care își petrecuse, s'ar puteă zice, cea mai mare parte a vieții 
printre soldaţi, ilustratorul gloriei imperiale a lui Napoléon și poate cel mai 
mare desenator militar al Franţei, n'a văzut răsboiul decât o singură dată, 
în Italia, în 1849, si sub forma lui nobilă, a cetățeanului care își apără 
țara, şi sub forma lui teribilă, ca răsboiu civil, lupta între fiii aceluiaș neam. 

Spectacolul îngrozitor al oamenilor tineri măcelăriți, al ruinei si de- 
vastării care însoțesc toate răsboaiele, îi stoarce lacrămi și-l face să scrie 
o frază, pe care aproape identică am auzit-o si noi în ultimul răsboiu, în 
gura tuturor, în aceă mulțime duioasă, bună si cu sentimentul dreptăţii, 
a Parizienilor: «Ce lucru grozav e răsboiul! și cum ar trebui ca acei cari 
ne împing să-l facem, să fie trimiși ei întâiu, pe câmpurile de bătaie»! 1. 

E trăsătura care mai bine ca oricare alta îl zugrăvește pe acest artist. 





1 Auguste Raffet (Fils), Raffet: Notes et Croquis, p. 70. 


53 


www.dacoromanica.ro 


THEQDORE VALÉRIQ 
(1819—1879) 


ALERIO s'a bucurat totdeauna, împreună cu Raffet, de deosebita prefe, 
V rintä a colecționarilor, nu numai la noi, dar chiar dincolo de hotarele 
noastre. Gravurile si litografiile lor nu lipsesc oriunde se dá o oarecare 
importantä subiectelor orientale. Ambii fuseserá formati la scoala lui Charlet 
care stiuse sá le inspire interes pentru scenele militare sau pentru cele repre- 
zentánd o populatiune aproape in permanentá sub arme, ori tipuri roman- 
tice, la modă în aceste vremuri, din Europa Centrală sau Peninsula Balcanică. 

Charlet el însuș își impárfise activitatea între tablouri cu subiect eroic, 
răspândite în sute de exemplare prin procedeul litografiei, remarcate de 
public și pentru legendele lor pe placul poporului din Paris, glumet si in- 
teligent, şi între scene din viața zilnică, prezentate sub o formă satirică, 
aproape caricaturală, executate la repezeală și constând din accentuarea 
ori exagerarea cu multă vervă a unor caractere fizice individuale. 

Pentru ambele aceste genuri e necesar mult spirit de observaţie, darul 
de analiză în pregătire și de sinteză în executare dus până la un punct pe 
care puţine alte categorii de desen îl reclamă într'o asà măsură. 

In adevăr, caricaturistul y—si de multe ori creatorul unei scene militar- 
eroice nu procedează altfel, trebuie să se deprindă a vedeă repede notele 
dominante într'o figură și tot atât de repede a le împreună, excluzând sau 
reducând la un rol secundar tot ce este accesoriu, într'o figură nouă, având 
dela modelul din natură ce este personal acestuia și nimic din cesl apropie 
de alte fizionomii. 

Cu o astfel de procedare nu e deloc de mirare că mulți caricaturiști 
au ajuns așă de remarcabili portretisti, atunci când ne mai fiind satisfäcuti 
de «charges» menite să provoace râsul, încep să aspire a se urcă cevă mai 
sus pe scara erarhiei artistice si a ne dă portrete, fie ale unor anumite per: 
soane, fie ale unei rasse deosebite sau chiar ale unei clase sociale 1. 

Dar, revenind la Charlet si la cei doi elevi ai lui, ar fi nedrept să tragem 
concluzia că nimic nu-i deosebește şi că valoarea lor artistică ar fi identică. 
Charlet și Raffet sunt naturi înrudite, posedând amândoi calitatea de a 
ceti în fizionomii si putinţa de a le redă cu o energie cam brutală, mai ales 


1 [ger, cunoscutul pictor român, este un remarcabil exemplu despre ceeace afirmăm, 
ca şi Toulouse-Lautrec, Forain în Franța, sau, cel mai mare dintre toţi, Daumier. 


54 


www.dacoromanica.ro 


primul, dar incizivä, bärbäteascä, care nu se uitä odatä väzutä. Valério e 
mai feminin, mai elegant poate, dar lipsit de însușirile cari sá ne facă a desa 
coperi într'o mulțime de lucrări neiscălite pe acelea cari incontestabil ies 
din mâinile sale. Şi înainte, si după el, multi alții ne vor prezentă aceleaşi 
atitudini, niţel afectate, acelaș romantism în subiect si clasicism în tras 
tare, caracteristice personalităților de a doua mână, la care moda şi educația 
tradițională înăbușe personalitatea. 

Defectele lui Valério devin mai sensibile atunci când, departe de model 
şi de natură, el încearcă o interpretare sau o reproducere a unui desen sau 
acvarelă prin gravură. Spre o mai mare deosebire de Charlet si Raffet, 
cari se serveau de preferință de litografie mmo tehnică potrivindusse mai 
mult decât gravura în metal cu temperamentul lor impulsiv mr Valério 
practică cu răbdare si o rece corectitudine mai ales pe aceasta din urmă. 
Insemnate ca documente asupra celor văzute de Valério în călătoria prin 
Ungaria şi Principate, albumurile sale de gravură n'au nici pe departe 
importanța artistică a desenurilor si acvarelelor sale originale păstrate azi 
în Biblioteca Şcolii de Arte frumoase din Paris, si dânduane despre talentul 
artistic al autorului lor o idee cu mult superioară. 

Träsurile linse,'cam dulcege, figurile bine pieptănate si prea cuviincios 
îmbrăcate, fără nici o notă disonantă, din gravură, fac loc, în acvarelă, 
unor accente mult mai vigoroase, unor tipuri bine observate și larg tratate, 
în care desenul și coloarea au o notă infinit mai personală. In ele găsim 
gust, sensibilitate, o armonie violentă de coloare, fără nimic prea crud, 
asà cum se cuveniă în tratarea acestui Orient în care tonurile cele mai dispar 
rate și contrastele puternice se combină și îmbină pentru încântarea ochiului. 

Pentru a redă Orientul, Valério sisa făcut si el un ochiu si o simtire de 
oriental. Deaceea poate, în afară de Raffet, la nici un alt artist nu avem mai pu- 
ternică impresia fidelității ca la el. Imaginea pe care nexo prezintă în acvarele si 
desenuri este aceea a regiunilor noastre: nici un cunoscător nu se poate înșelă. 

S'a născut la Longwy (Moselle) la 1819. Tânăr încă este atras de Orient 
sub forma lui cea mai accesibilă unui francez. In 1841, 1842, 1843 si 1844, 
înainte deci de a împlini vârsta de 25 de ani, el călătorește prin Baden, 
Tirol si Voralberg, Dalmația si Veneţia. Ca urmare a acestei călătorii pus 
blică o serie de planșe litografiate sub titlul de: Suite de grands croquis 
composés pour l'étude de la mine de plomb. In 1845 apar scene din Italia. 

Prin 1851 si 1852, atunci când ajunsese la o maturitate artistică pe care 
n'am întâlnit-o în plansele anterioare și având o experiență și o practică 


55 


www.dacoromanica.ro 


profesională câştigate în călătoriile ce întreprinsese până atunci, Valério 
intră în Ungaria. In această regiune, de unde se coboară mai târziu până 
aproape de Dunăre, în Banat, el rätäceste aproape doi ani. Nici un alt artist 
francez, afară poate de Doussault, n'a petrecut un timp asà de lung în mij- 
locul nostru. 

Studiile și notele sale asupra oamenilor şi tipurilor ce întâlnește aici — 
recoltă relativ mai putin bogată decât la Raffet, deși acesta petrecuse mult 
mai scurtă vreme în Orient —vor servi la publicarea: a) unui foarte important 
album şi a unor planse separate, de format mare; b) la seria admirabilă de 
acvarele de care am amintit mai sus; și c) la câtevă tablouri, tot în acvarelă, 
expuse la Paris, la Salonul din 1853. 

Din cele 24 de bucăţi pe cari le anunţă catalogul acestui Salon, cele 
mai importante, pe cari le vom întâlni si ca gravuri, sunt: Cioban ungur de 
pe malurile Tisei, Tigani şi Tigance «Hongrois», un țăran român, un cioban 
«ungur» din Carpaţi, o mireasă din Arokszallas (în regiunea Pustei) și mai 
mulți soldați Turci din armata dela Dunăre în timpul răsboiului dintre 
Rusi si Turci, de curând început. 

Albumul face parte dintr'o colecţie întreprinsă de Valério sub numele: 
Souvenirs de la monarchie autrichienne. Suite de dessins d’après nature gravés 
à l'eau-forte par Th. Valério, Aceste amintiri vor fi, unele, grupate sub 
titlul: la Hongrie, în care vor fi cuprinse cele mai multe privitoare la Români, 
fie că făceau sau nu parte din Monarhie. Tot aici se găsesc, de exemplu, 
scene militare din tabăra dela Calafat şi Silistra. Altele sub la Dalmatie, 
mai ales în fasciculele III-a si IV-a, vor conţine din nou tipuri turcești 
din tabăra dela Silistra sau din armata turcă atunci în Dobrogea, purtând 
data 1855, si, din Tara Românească, o Româncă din satul «Tunar» (1855), 
un Dorobant român din sate, (1855), niște lăutari Români (1855). Aceasta 
din urmă gravură lipsește din colecția Bibliotecii Naţionale din Paris. 
Planșele purtând data 1855 sunt însă rezultatul unei a doua călătorii a lui 
Valério în Orient, întreprinsă de data aceasta din spre Sud, si de care 
va fi vorba cevă mai la vale. 

Primul album, la Hongrie, s'a tras în 150 de exemplare, după care cu- 
prurile au fost distruse. Deși data gravurii este 1854 sau 1855, scenele 
reprezentate se bazează pe studiile făcute în timpul călătoriei din 1851 si 
1852. Fie că personagiile sunt Români, anume specificaţi, sau inglobati 
cu Ungurii sub epitetul de «Hongrois», fie că sunt Unguri adevăraţi, aceste 
scene sunt luate adesea în regiunile cari azi fac parte din România, Ele au 


56 


www.dacoromanica.ro 


deci pentru noi o mare valoare documentarä în ce priveste costumul si obir 
ceiurile din jumätatea secolului trecut. 

Avánd în vedere pe de o parte repeziciunea cu care viafa dela tarä, in 
manifestárile ei asá de pitoresti si interesante pentru cercetátor, s'a modi- 
ficat în ultimul timp sub influența orașelor, pe de alta faptul că, înainte de 
acest contact între orașe și sate, dăunător aspectului si obiceiurilor originale a 
acestora din urmă, starea în care se găsiau țăranii nu eră aproape de loc 
deosebită de cea în care ei trăiseră în epoce cu mult anterioare, vom pricepe 
de ce însemnătate sunt pentru noi aceste documente grafice. Ele prind pe 
locuitorii români sau unguri în situația în care se găsiau poate de sute de 
ani, la un moment, dela care începând, această situaţie se va modifică cu 
o mare repeziciune. 

Plansele înfățișând Români sunt cele cari poartă titlul: Berger valaque 
des environs de Gross-Wardein (1855) (Vezi tabela LIV); Cabaret valaque 
des environs de Gross Wardein (Vezi tabela LV); Betyares, personagii într'o 
cârciumă, doi bând și unul dormind cu capul pe o masă. 

Alături de acestea se mai găsesc altele, gravate tot în 1855, dar luate în 
timpul aceleiaș călătorii din 18511852. Ele au subiecte adevărat ungurești 
dar pot fi interesante pentru noi, dat fiind că ocupațiile și costumul 
din localităţile vecine cu țara noastră, la acel neam, nu sunt prea deosebite 
de cele dela noi, mai ales când personagiile reprezentate sunt ciobani 
sau Tigani, rătăcitori dela un loc la altul. 

Cele patru gravuri de dimensiuni mari au fost numite de Valério: Sous 
venirs de Hongrie. Ele reprezintă: Musiciens Tsiganes, une Pusta (un cioban 
cu câinii și oile sale, în mijlocul unui câmp imens), Village hongrois, 
şi Pécheurs hongrois de la Theiss, cea mai populară din gravurile lui Va- 
lério. Aceste gravuri, de mult cunoscute si cercetătorilor Români, se coms 
pletează cu admirabila serie de acvarele şi desenuri, azi la Biblioteca Şcolii 
de Arte Frumoase din Paris, despre cari, pe cât știu, nimeni nu s'a ocupat 
la noi, şi cari au fost lucrate, cele mai multe, în vremea călătoriei în Ungaria. 

Acvarelele dela numerile 51—62 reprezintă tipuri de Tigani, lăutari sau 
potcovari. Numerile 56, 58, 60 si 62, purtând, cele două din urmă data 
de 1851, sunt luate pe teritoriul nostru: No. 62 la Lippa (Lipova) în Timisr 
Torontal, celelalte trei la Arad (Vezi tabelele LVI, LVII, LVIII). 

No. 63 reprezintă o admirabilă pereche de Români bănăţeni din Lu- 
goj, şi poartă data 1851. (Vezi tabela LIX). Această acvarelă, împreună cu 
cele precedente și cu cele de cari ne vom ocupă mai jos, sunt, cred, 


57 


www.dacoromanica.ro 


o convingătoare demonstrație despre cele afirmate la începutul! acestui 
studiu, anume a superiorității lui Valério ori de câte ori lucrările sale 
purced direct dela natură. Larg tratate și, în acelaș timp, netrecând cu 
vederea nici un detaliu important, aceste acvarele ne dau o excelentă 
idee și despre talentul de colorist al lui Valério. El știe intrebuinfa, ca toți 
adevărații pictori dotați pentru a vedeà și redă coloarea, un mic număr 
de tonuri: un roșu cărămiziu == nuanță iubită de romantici —și un als 
bastru închis. Combinate cu puţine alte nuanțe, (întocmai ca la covoarele 
orientale în carl se observă acelaș fenomen) ele ne dau totuș impresia 
unei mari varietăți de colori. No. 64 reprezintă pe un bătrân din «Siş- 
tarovetz» (Timiş: Torontal), frumoasă fizionomie, admirabil prinsă, exactă 
și demnă, a unui unchiaș român. (Vezi tabela LX). No. 65 este un ro- 
mân din împrejurimile Oradiei, din 1852. El are o figură deschisä, arsă 
de soare, cu lungi plete pe spate. (Vezi tabela LXI). No. 66 este un 
cioban român, în picioare, îmbrăcat cu un cojoc și purtând pe cap o pă: 
lărie cu borduri mari. Ca si cele precedente tipul ales de Valério este de 
o exactitate etnică surprinzătoare, (Vezi tabela LXII). Printre desenuri, 
cele cari se raportă la călătoria din 1851mm1852 sunt următoarele: No. 6, 
țăran ungur din Banat înfățișând pe un tânăr în costum țărănesc, cu opinci, 
având o fizionomie mai degrabă românească. (Vezi tabela LXIII). No. 22, 
Táran din Carpaţi. No. 33 si 34 reprezintă din nou, văzut din profil si din 
faţă, admirabila figură a fáranului român dela No. 64. No. 51 Un țăran 
din Petrovoselo (TimissTorontal). No. 94 Habitation Tsigane, fără indi- 
catie de localitate, care însă ar puteà fi dela noi. No. 99 O casă de ţară 
în Carpaţi, asemănătoare cu cele ce se văd la noi, în regiunea dealurilor 


Ardelene. (Vezi tabela LXIV). 

Un ecou al gravurilor lui Valério din această epocă se poate găsi în Illus. 
tration din 1854, Iser semestre, care, făcând o dare de seamă asupra albus 
mului despre Ungaria, reproduce trei din gravuri, 

Doi ani mai târziu, în 1854 si 1855, Valério ia din nou drumul regiunilor 
Dunărene, de data aceasta îndreptându=se spre Tara Românească !, 





1 Cf. ¿Le Tour du Monde „vol. 21 (1870), p. 241 sq. Souvenirs d'un voyage chez les 
Slaves du Sud. Texte de G. Perrot, dessins par Th. Valério. {Personne ne connaît mieux 
et n’a plus longtemps exploré en tout sens le bassin du Danube que M. Valério. En 1851 et 
1852 il a visité la Hongrie, la Bosnie et'les frontières militaires; en 1854 et 1855, pendant la 
guerre, la Serbie et les Principautés Danubiennes; en 1863, la Dalmatie et le Monténegro». 

Printre cele 54 de desenuri făcute de Valério cu această ocazie se găsesc: Postes de frontières 


58 


www.dacoromanica.ro 


Gásindu-se in aceste regiuniin timpul räsboiului dintre Rusi si Turci, atras 
poate tocmai de acest eveniment, el profită pentru a-și îmbogăți colecția 
de tipuri orientale. Unele dintre ele, figuri de soldați Turci din taberile 
dela Silistra, din Dobrogea sau dela Calafat, au fost semnalate când am 
vorbit de albumurile sale gravate. Altele, necunoscute până azi, se găsesc 
printre acele frumoase acvarele, în posesia Bibliotecii Şcolii de Arte 
Frumoase din Paris. Am impresia că a venit în ţară pe la Giurgiu, poarta 
de intrare a tuturor călătorilor din Orient. 

Din această perioadă avem dela Valério patru acvarele, toate minunate: 
1) Un tânăr ţăran din Bucureşti, capul si bustul, cu căciulă, mintean brun 
cu ceaprazuri albastre, purtând data 1854; 2) O mahalagioaicä din Giurgiu, 
cu aceeaș dată, având o scurteică roșie, un sir de mărgele de märgean la 
gât, o talie violetă si o cämase cu un volan alb. Pe cap poartă un testimel 
verde, peste care s'a legat cu o broboadă albastră, cu flori. Este poate cea mai 
frumoasă acvarelă a lui Valério. Pe pagina următoare aflăm 3) un soldat 
român, din București, 1854. Poartă cisme cu ciucuri roşii, o manta brună 
cu multe broderii roşii și un guler de aceeaș culoare, deschisă ca să se vadă 
tunica deasemenea brună. Are un centuron, cartusierä, un iatagan si în 
mână cu mănuși. Pe cap e o căciulă de blană cu partea din față de metal, 
cu un ciucure roșu spre dreapta. Bărbia este rasă, dar poartă mustäti, fa- 
vorite si un «colier de barbe». In fond o figură jumătate de operetă, jumătate 
marțială (Vezi tabelele LVI, LVIII, LXV). 

Este ultima acvarelă din această colecție care se referă la noi. 

Specialist în materie de reprezentare a Orientului, Valério desenează, 
ilustrațiile pentru mai multe studii și călătorii privitoare la această regiune. 
Toate aceste desenuri sunt reproduse ca gravuri pe lemn. Așă, de exemplu, 
revista «Le 'Tour du Monde» însărcinând pe Charles Yriarte să facă o călă- 
torie în Dalmația, povestirea, care va apare în 1876 !, va fi însoțită de gra- 
vuri, unele după desenurile autorului, iar 22 după ale lui Valério. Anul ur- 
mător 2 o descriere a călătoriei aceluiaș, în Muntenegru, va fi asemenea 
ilustrată de Valério. Dar toate aceste ilustraţii ies din cadrul studiului nostru. 

Valério moare în 1879. 


militaires (dela grăniceri), o casă amintind desenul lui Raffet cu acelaş subiect, p. 289; 
Maisens valaques, p. 306 şi Femme valaque, p. 320. Textul nu spune nimic în legătură cu aceste 
gravuri. Ele sunt luate probabil după desenurile făcute de Valério în timpul primei sale călătorii. 
1 «Le Tour du Monde,» vol. 31 (1876). Ch. Yriarte, La Dalmatie, p. 1 sq. 
2 Ibidem, vol. 33 (1877). 


59 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE LANCELOT 


(DELA PARIS LA BUCURESTI) 


N a doua jumătate a secolului XIX curentul romantic în pictură eră pe 
sfârşite în Franţa. Orientul, ca motiv de inspiraţie, pierduse mult din 
prestigiul lui, poate și pentrucă fusese văzut de aproape, fără entuziasmul 
și iluziile primilor admiratori. Francezii cari călătoreau acum prin părțile 
acestea, cu acel dar de observaţie obiectivă pe care natia lor îl posedă în 
asà mare grad, alături de lumina de feerie, de tipurile exotice, de far- 
mecul colorilor îndrăzneţe, vedeau și toată incultura, toată lipsa de confort, 
indolenta, indiferența la nedreptate a claselor de sus, pasivitatea fatalistä 
a celor de jos, imoralitatea mai tuturor, atâtea si atâtea neajunsuri întronate 
de 'Turci, oriunde își întinseseră stăpânirea. 

Dar dacă Orientul pierde din interesul lui artistic, în schimb câștigă 
o din ce în ce mai mare importanţă politică si de actualitate. Evenimentele 
care se întâmplau în Estul Europei, în special rivalitatea și răsboaiele ruso- 
turce, cu toate repercutiile lor asupra situației Occidentale, fac ca din 
nou privirile —ale oamenilor de Stat și ale istoricilor de data aceasta — 
să se îndrepta spre noi. Răsboiul Crimeei și expediția franceză din Su- 
dul Rusiei silesc ziarele de tiraj şi publicațiile de seamă să trimită la faţa 
locului corespondenți competinti pentru informarea cetitorilor. 

Astfel s'a făcut că Le Tour de Monde, editat de librăria Hachette — încă 
deatunci una din cele mai însemnate în Paris —a însărcinat la 1860 pe 
cunoscutul istoric si om politic francez, V. Duruy, să întreprindă și să po- 
vestească apoi, o călătorie în Orientul apropiat. Un tânăr pictor si litograf, 
DIEUDONNE AUGUSTE LANCELOT, care expusese cu succes, încă din 1853, 
la Salonul din Paris, îl însoţeşte. 

Prima parte a acestei călătorii, scrisă de Duruy şi ilustrată de Lancelot, 
apare în 1863. Dar în curând publicarea e întreruptă. «Le Tour du Monde» 
așteaptă mai bine de un an ca Duruy să reiă firul povestirii. Din pricină 
că acesta nu găsește răgazul de a o face, desenatorul Lancelot e rugat de 
revistă să continue singur narațiunea începută, el care «cu creionul în mână» 
urmase pretutindeni pe istoric si luase note. 

Povestirea lui Durny se oprise la intrarea în Presburg. Cetitorul va găsi 
în ea multe lucruri instructive, văzute de un om având si spiritul si educația 
unui istoric, foarte deprins cu cercetarea evenimentelor și a mediului în 
care ele se produc, 


60 


www.dacoromanica.ro 


Personal insá sunt recunoscätor imprejurárilor care au fäcut ca partea 
privitoare la noi sá fie încredințată lui Lancelot. Puţine cărți despre Români 
se pot compară cu această narațiune intitulatá «De Paris à Bucarest» ! 
despre care d-l Iorga, cel dintâiu, cred, la noi, ne-a vorbit cu multă simpatie 
în Istoria Românilor prin călători ?. 

Inteligent, tânăr, educat să vadă repede și interesat de tot ce vede, cul- 
tivat, plin de ideile umanitare ale timpului —nu prea mult, ca să nu cadă 
în declamaţie, dar atât cât eră necesar ca să judece cu simpatie un popor 
nou, dornic să trăească o viață proprie si să scuture sgura trecutului — 
viciu, spiritual, Lancelot lasă să alerge condeiul într'un stil curgător, bogat 
în imagini, fără cea mai mică afectatie. Trăim cu el tot timpul călătoriei, 
ne minunăm de claritatea viziunii sale, asistăm la scene comice, la întâm- 
plări neplăcute, dar primite cu bonhomie și humor, si la tot pasul trebuie 
să mărturisim că ceeace ni se prezintă este cu adevărat românesc. Anume 
împrejurări nu s'au schimbat nici până astăzi. Ele mai trăesc încă în vreun 
colț uitat de provincie. Altele, cele mai multe, au dispărut în aceă epocă 
de repede prefacere, de după Unire. Şi poate că tocmai deaceea notele lui 
Lancelot sunt așă de interesante, căci ele prind «sur le vif» caracterele so- 
cietátil noastre, în timpul relativ scurt al perioadei de transitie spre mo- 
dernizare. 

Unde vorba este neputincioasă să ne evoce realitatea, el face apel la desen. 

Raffet este, de sigur, un mare maestru, unul din mânuitorii apreciați ai 
creionului în sec. XIX. El ne-a lăsat admirabile documente grafice 
despre oamenii si natura dela noi. A stat însă putin în ţară și, călătorind în 
Suita prințului Demidoff, n'a putut să se amestece des cu poporul, să-l 
vadă altfel decât din caleștile aurite ale curții, dela distanța care despártia, 
mai ales atunci, pe boierime de norod. Apoi modul natural de exprimare 
al lui Raffet este mai ales desenul. Puținele lui note scrise, deși foarte 
prețioase, n'au importanța povestiri lui Lancelot. 

Acesta călătorește singur, aproape nebăgat în seamă de stăpânire. Deşi 


7 


din înștiințarea editorului 3 s'ar puteă deduce că Duruy a venit si el în 


1 D. A. Lancelot, De Paris à Bucarest. Causeries géographiques.'1860. Texte et dessins 
inédits. Publicate in «Le Tour du Monde» Hachette, Paris 1865 (I-er semestre, pp. 33—96) 
1866 (I-er semestre, pp. 177—224) si 1868 (I-er semestre, pp. 289—351). 

2 N. Iorga, Istoria Românilor prin călători. (vol. III pp. 226—231). 

3 Le Tour du Monde, 1865, I-er semestre, p. 33. 


61 


www.dacoromanica.ro 


țara noastră, nimic nu ne îndreptățește să o credem. Nicäiri nu e vorba de 
dânsul, afară de pasagiul în care ni se spune că a dat lui Lancelot o scri- 
soare de recomandare către prințul Brancovan, tatăl contesei de Noailles, 
cred, și al prințului Basaraba de Brancovan mm care-i fusese elev la Paris, 

Timp de mai multe săptămâni Lancelot e în contact zilnic cu poporul 
nostru, Trăește prin hanuri, ca orice călător, se plimbă, vede, notează, 
descrie și povestește, când cu pana, când cu creionul, până ce, în condiţii 
mult mai bune, ca musafir al elevului lui Duruy și condus de un secretar, 
pornește spre Oltenia, 

In aceste împrejurări ji eră mai uşor ca altuia să vadă, nu spoiala de sus, 
sau numai aceà înfăţişare a lucrurilor, pe care administraţia binevoiă s'o 
arate, ci viața adevărată a poporului, plin de calități, dar rău guvernat, 
inteligent, dotat pentru artă, bun, însă hârșit cu răul prin atâtea secole 
de dominație turcă, apatic, pe atunci, si suferind totul fără a reactionà, chiar 
când i se făceau nedreptäfi strigátoare, i 

Pentru istoricul acelor vremuri importanța povestirii lui Lancelot este 
extremă, nu în pasagiile în care el însuș scrie istorie, inspirat de Vaillant 
si Ubicini, ci acolo unde ne spune numai ce vede, în mod simplu, sobru, 
exact, amestecând descrierea cu considerații și impresii personale, făcute 
cu multă inteligență, uneori chiar cu o pătrundere profetică, 

la firul povestirii acolo unde ţi întrerupsese Duruy, la Presburg. Pe 
noi însă ne interesează mai ales ce ne priveşte direct, adică ceeace se petrece 
după ce Lancelot intră pe teritoriul gránitáresc, din părțile Banatului, 

Oricât i se pare de rea starea ţăranului român, atunci când o va cunoaște, 
ea este însă, prin comparație, mult mai bună ca cea a locuitorilor acelui 
teritoriu, Trenul îl adusese până la Buziaș, de unde va trebuj să ia vaporul, 
căci in Tara Românească căile ferate sunt abiă în stare de proiect, 

Trecând pe la Golumbaci el vede fortăreața în care se adăpostise, pe la 
1720, un vestit bandit român, Borutchaous (Boru Ceaus?) și peştera locuită 
de teribila muscă columbacă, spaima vitelor, până azi, în Serbia, Banat si 
Oltenia, Cealaltă peșteră, a lui Veterani, cunoscută si lui Raffet, ji dă prilej 
să ne vorbească de felul în care fusese apărată, de generalul austriac cu acest 
nume, în contra Turcilor, Prin Cazane, unde vede drumul pe atunci cu totul 
recent, al contelui Szechenyi, ajunge la Orșova, garnizoana regimentului 
14 de Grăniceri, în întregime compus din Români, 

Am spus că Lancelot, între alte însușiri, ştie povesti cu haz. Nimic mai 
convingător despre această afirmaţie, decât pasajul cu privire la sederea 


62 


www.dacoromanica.ro 


la Orşova. Si episodul cu hotelierul, lacom si lăudăros, care nu-și pierde 
cumpátul si şirul complimentelor cessi face singur, nici când Lancelot 
îi arată un ciorap străin, murdar, găsit în patul lui, sub plapomá: «Santa 
Maria, un miracolo»!; si cel cu Tiganii, pe drumul Vârciorovei, caresi pun 
seseră gând rău; si, mai ales, întâmplarea cu santinela, care-l opreşte, din 
ordin, să deseneze orice, afară de portretul lui, cu pusca la umăr; toate sunt 
modèle de povestire ușoară, 

Insula Adah-Kaleh este deasemenea frumos descrisă. 

TurnuSeverin, oras nou, de vreme ce dată numai de 20 de ani, numără 
3000 de locuitori. lar ruinele podului lui Traian îi dau ocazia să facă puţină 
erudiție. E interesant de aflat că nu de mult se găsiseră în aceă regiune fel 
de fel de obiecte vechi, între care cămăși de zale militäresti, romane. 

Drumul cu vaporul, până la Giurgiu, este liniștit și fără peripeții. Traiul 
în comun cu reprezentanți ai mai tuturor neamurilor Orientului îi dă prilej 
să le cunoască mai bine firea. Abiă de are vreme, la schele, să ia câtevă schițe 
cu vederi din oraşele riverane. Talentul lui de pictor se vede însă nu numai 
din ceeace desenează, dar, într'o largă măsură, din ceeace povestește: 
«Soarele străbate perpendicular prin crăpăturile pânzelor întinse (deasupra 
prăvăliilor) și întrerupe umbra lor puternică prin linii înguste de o lumină 
atât de vie, încât pătrunde până în fundul dughenilor, fäcänd sá strălucească 
grămezile de obiecte răspândite la întâmplare și amestecate unele cu altele» 1, 

O scenă admirabilă amintind faimosul tablou al lui Decamps întitulat: 
“Copii Turci ieșind dela școală», este cea descrisă cu ocazia plimbării ce face 
prin Vidin, urmat de toți copiii din oraș, cei mai multi goi, care prin fel 
de fel de strâmbături si exerciții gimnastice caută să stoarcä câfivà 
gologani 2. 

In sfârșit ajunge la Giurgiu unde, ca şi Raffet, este uimit de marele 
număr de bárbieri,»unii așezați chiar în stradă, pentru o populație care nu 
aveă aerul să recurgă preă des la serviciul lor. 

In apropierea orașului, într'un câmp fără cel mai mic adăpost, pe o 
arsifá teribilă, are ocazia sá admire ingeniozitatea, dar si lipsa de inițiativă, 
a unor santinele române care, spre a puteă dormi la umbră și a păzi în 
acelaș timp un pod, se culcaseră sub balustrada lui, cu rizicul de a cădeă 
în apă. 


1 Le [our dy Monde, 1866, I-er semestre, p. 178. 
2 Ibidem. 
63 


www.dacoromanica.ro 


In drumul spre București se întâlnește cu carele încărcate cu lipscănie, 
destinate locuitorilor din peninsula Balcanică. «Foarte mari și acoperite cu 
coviltire de pânză ori de rogojină, aceste care au un aspect sălbatec și pri- 
mitiv; scheletul lor e mare şi puternic ca cel al unei case, roatele dinainte 
având cinci picioare în diametru, cele dinapoi sease. Osia întrece cu mult 
buceaua roților și poartă la extremitatea ei un lemn încovoiat, astfel ca să 
poată susține enormele aripi și să le mențină la aceeaș depărtare. Aceste 
care sunt as de încărcate încât li se aud trosnind încheieturile, ca la o 
barcă agitată de valuri şi de vânt. Un loc este păstrat liber, înainte, pentru 
chirigiu, care e uneori însoțit de toată familia. lar vasele de bucățărie ce 
duce cu el îți dau, la prima vedere, impresia unei populatiuni emigrante» 1, 

Călătoria dela Giurgiu la București o face într'o Duminecă, din care 
pricină poate vede câte o horă, cel putin, în fiecare sat pe unde trece. E 
un admirabil pretext ca să ne descrie costumul naţional al bărbatului, și 
pe cel al femeiei, dispărut azi prin acele părți. In realitate însă în această 
descriere el nu se mărginește numai la cele văzute în Vlașca și Ilfov ci, 
aducând vorba de portul țărănesc, îl descrie ținând seamă de tot ce obr 
servase, în cursul întregii călătorii. 

Pasagiul în care ne spune cu această ocazie, impresiile despre costume, 
ar merită să fie cunoscut ï. (Costumul femeiei deşteaptă fericitele amintiri 
ale Greciei și Italiei. Pictat, ar fi fermecător prin coloare; sculptat, minunat 
ca linie». 

Hora, cu mișcările ei lente și monotone, este pusă în legătură cu trecutul 
nostru de popor asuprit şi necăjit. Concluzia este de sigur pripită. Dar re- 
semnarea si melancolia care se observă până si în petrecerile Românului 
sunt lucruri sigure, si ele nu scapă ochiului ager al lui Lancelot. 

Ca multi alți călători străini, se miră si el de gestul birjarului dela noi 
care freacă ochii şi întinde de urechile calului, după un drum lung. Găsim 
chiar o descriere a acestui animal: «mic, destul de urit, cu capul mare, 
cocosat, cu soldurile ieșite, dar admirabil ca iuțeală si vioiciune» 3, 

Bucureștii i se arată dela trei-patru kilometri, cu turnurile și nume- 
roasele lui clopotnite, roșii si albe, de cositor si de tinichea, «profilândusse 
pe o ceață violetă, în care orașul întreg pare a innotÿ. Dela această distanță 


Ta 
1 Ibidem, p. 790. 
î Ibidem, p. 494; 
7 Ibidem, p. 94. 


64 


www.dacoromanica.ro 


monumentele, casele si vilele par semánate la întâmplare, într'o imensă 
grădină verde» !, De lumină noaptea si pavaj, nici vorbă, 

După câtevă pagini de consideraţie istorice, inspirate tot de Vaillant 
si Ubicini, vin din nou impresiile lui, foarte interesante: Contrastul dintre 
sărăcimea si bogătașii Capitalei îl scandalizeazä: «Nu am curajul să descriu 
întristătorul contrast dintre mizeria desgustătoare a unora și belșugul 
obraznic al altora. Orașul are cu adevărat fizionomia care convine capi- 
talei Valahiei, unde ideile de regenerare și liberare au fost înăbușite de 
principiile apăsătoare si demoralizatoare, lăsate de Turci și Ruși. Totus 
mi-e imposibil să admit că Statul și Capitala nu se vor transformă în curând, 
conform ideilor moderne» ?. Alături de grădini si de localuri de petrecere, 
pentru bogat, nici o grijă de cele necesare, din punctul de vedere edilitar, 
săracului. Influenţa franceză este foarte pronunțată în ciuda consulului 
englez, care defineşte situația Tärii, mai ales politică, astfel: «o cameră care 
discută, un Principe care decretează, guvernati toți de un rege absolut, 
consulul Franței» 3, 

Hotelul în care locueste, cu diferitele tipuri de cälätori, cu proprieta- 
rul si propietăreasa, cu servitorii si servitoarele, cei mai multi resturile unei 
trupe lirice unguresti ce dase faliment — bucätäreasa erà fosta prima- 
donna —sunt descrisi într'un capitol special, 

Iar intermediarul de afaceri de tot felul, trepăduşul de ministere, mai 
mult sau mai putin escroc — tip cu care ne-a obişnuit si pe noi, de acum, 
situația din timpul răsboiului si de după răsboiu — îşi va găsi un portret, 
din care nici o trăsătură esențială nu lipseşte. 

Despre arhitectură Lancelot vorbeşte cu pricepere si gust. Iubeşte ve- 
chile biserici, în mare parte ruinate, cu ornamentele lor sculptate si pictate, 
pline de o originalitate naivă. «Ele pretuesc mai mult, din punctul de ve- 
dere al artei si al tradiției istorice, decât cele câtevà palate si biserici con- 
struite de curând, în stilul gotic german, care singur pare în posesia înaltei 
favori oficiale», Si cevà mai departe: «Operile lor (ale artiştilor contemporani) 
nu se leagă prin nimic cu simțul popular, iar lipsa de convingere, le inter- 
zice de a puteà servi de învățătură artiştilor viitorului» 4, 


1 Ibidem, p. 196. 

2 Ibidem, p. 199—200. 
3 Ibidem p. 202. 

4 Ibidem, p. 205. 


65 


www.dacoromanica.ro 


Biserica Stavropoleos îi place în deosebi. Dar îi plac si casele albe, cu 
odăi largi, răcoroase vara și călduroase iarna, răspândite fără regulă în 
tot cuprinsul orașului, despărțite de strada prăfuită și murdară prin grădini 
pline de arbori și mărginite de gardul viu, frumos mirositor, de iasomie. 

Lucruri simpatice mmhanul lui Manuk masi lucruri desgustătoare — 
măcelăriile înșirate dealungul «Dâmboviţei apă dulce» mmsunt descoperite 
de el în plimbările, fără scop determinat, prin capitala României. (Vezi 
tabelele LXVI și LXVII). 

Dar, dela o vreme, orașul, cu aglomeraţia lui așă de pestriță, cu con- 
trastele, cu murdăria, cu lipsa de confort, începe să-l plictiseascä. Profi- 
tând de invitația prințului Brâncoveanu mmcare ne e arătat ca un mare 
filantrop, ctitor si reparator de biserici, fondator de școli pentru femei, 
«căci mama face prima educaţie morală a copiilor săi»? — Lancelot pornește 
spre Oltenia, prin Găești, Pitești și Curtea de Argeș. Trăsurile de poştă, su- 
rugii cu hainele lor pitorești, căpitanii de poștă, atât de puţin rezistenți la 
tentatia bacşișului, satul Găești, câmpia munteană şi admirabila vale a Arge- 
şului, sunt cu amănuntul descrise. «In această ţară, unde este atât de ușor și 
de dulce de trăit, oamenii singuri au aspectul sperios si înfățișarea tristă» 2, 

Catedrala lui Neagoe Basarab eră pe atunci împrejmuită de ziduri și 
precedată de două largi curți: prima, în care se intră pe sub un turn, încon- 
jurată de grajduri şi dependințe, cea de-a doua, de chiliile călugărilor și alte 
zidiri. (Vezi tabela LXV III). «Ospitalitatea se practică cu osimplicitate antică» 

Mânăstirea insás este descrisă până la cele mai mici detalii, în ce pri- 
veste arhitectura, pictura si odoarele ce posedă. O apropiere este făcută 
între stilul ornamentelor ei si cel al cusăturilor fárancelor. 

Prin Suici. (Vezi tabela LXIX). Reşedinţă ridiculă de subprefecturá si 
judecătorie, porneşte mai departe, spre Cozia. 

Desi bogat în peripeții, drumul acesta, prin Jiblea, lasă o bună amintire. 
Natura țării noastre îl încântă si, ca sá o explice, are expresii din care se 
vede că a priceput-o cu adevărat: 

«Ceeace dă mai ales un caracter sublim peisajiilor din acest ţinut şi la 
această altitudine, e faptul că nimic nu te distrage dela contemplarea na- 
turii. ... Pe tot întinsul țării desfășurat înaintea noastră, cât ochiul poate 


1 Ipidem, p, 210, 
2 Ipidem, p; 213. 
î Ipidem, p, 219. 


66 


www.dacoromanica.ro 


cuprinde si urechea auzi, nici un sgomot, nici o formä, nu amintesc civi- 
lizatia şi pe omul de acum t. 

Noaptea târziu, după un drum penibil, präväliti în albia Oltului si scá- 
pati de moarte ca prin minune, ajung în sfârşit la Cozia. (Vezi tabela 
LXX). Mânăstirea mândră de altă dată este o ruină inospitalieră, între 
zidurile căreia răsună teribile strigătele sfâşietoare ale stareţului nebun. La 
sgomotul râului totdeauna mânios, la singurătatea și sălbăticia peisajului de 
munte, se adaugă această notă sinistră pentru a mări neplăcerea călătorilor. 

După o scurtă vizită la masa lui Traian, în societatea unui tânăr călugăr 
«mândru de naționalitatea sa si posedându-i admirabil tradiţiile» ?, po- 
vestită cu digresiuni istorice si cu citate dela Dosoftei, mitropolitul Mol- 
dovei, Lancelot pornește spre Râmnic. 

Cu această ocazie ne vorbeşte de aurul și de sarea din munţii noștri, 
de petrol şi de administraţia țării, pe care o compară cu un parapet 
făcut din două bețe, care trebuiau să apere un drum, deasupra unei 
prăpăstii. 

Râmnicul are case pretentioase, alături de colibe în lemn, «comune 
orașelor românești). Odată mai mult călătorul francez simte lupta dárje 
dintre vechile tradiții și ideile moderne, care ne îndeamnă «sá apucăm 
progresul de capătul cel rău: strălucitorul, înaintea convenabilului; luxul, 
înaintea ordinei» 3, 

Regiunea dealurilor, cu liniile ei armonioase, cu vegetația ei splendidă, 
cu via şi pomii fructiferi, îl încântă. Se opreşte mai întâiu la Mânăstirea. 
Dintr'un-lemn, ruină modestă, în mijlocul unui cimitir, plin de cruci sculp- 
tate si zugrăvite. Deaici merge la Surpatele, unde călugărițele, mestere 
în pregătirea dulcetilor, îi fac un întreg curs despre ele. lar Tiganii mână- 
stirii, văzuţi în colibele lor mizerabile, îi dau pretextul să ne vorbească şi 
el de această rasă enigmatică, care a atras prin temperamentul, însușirile 
fizice, pasiunile puternice și decăderea ei morală pe mulți romantici din 
secolul XIX, 

Pe lângă interesul pentru Tigani, predispozitiile romantice îl mai fac 
atent si la credinţele populare, superstitiile, obiceiurile locuitorilor, de care 
se ocupă pe larg în paginile următoare, 


1 Ibidem, 1868, I-er semestre, p. 291. 
2 Ibidem, p. 297. 
3 Ibidem, p. 302. 


67 


www.dacoromanica.ro 


Hurezul este o etapă importantă a drumului. Ctitoria strámosului prin- 
fului Brancovan prin frumusetea si bogätia ei retine multá vreme pe cá- 
látor. Ca musafir al prinţului el e găzduit chiar în apartamentele private 
și tratat cu aceleași onoruri și ceremonial ca si acesta, ceeace-i complică 
mult viața, mai ales când e vorba de facerea tualetei. 

Pictor el insus, Lancelot se interesează mult de un călugăr zugrav asupra 
mestesugului căruia ne dă felurite detalii. Intre altele ne spune că între- 
buinfá procedeul de a dizolvă coloarea în albus de ou, întocmai ca maeştrii 
italieni în quatrocento. 

Un student român, care se împrietenise repede cu francezul, ne e pres 
zentat în paginile următoare. Portretul lui e prețios pentru a ne arătă starea 
de spirit a tineretului vremii, Deaici putem vedeă că multe din ideile lui 
Eliade au avut un mare răsunet, Simpatic şi entuziast, bun patriot, el ne e 
arătat ca urând de moarte pe Ruși, 

Dealtfel acest sentiment este aproape general de vreme ce egumenul 
mânăstirii, mape atunci locuită de călugări, mun bătrân respectabil, îi 
vorbeşte cu o mare îndignare de timpurile dela 1828, când împreună. cu 
alți 30.oco de Români nenorociti, fuseseră injugati la care, ca vitele, de 
Ruşii «liberatori». 

Multe amănunte din paginile următoare, sunt luate, după cum ne spune 
singur, din raportul comisiunii române pentru expozfiia universală 
din 1867. 

Vorbind de Bistrița, el devine din nou original. Arhitectura acestei mäs 
năstiri nusi place. Notează însă o sală, în care erau zugrăviți toți Domnii 
Ţării, 

Vizitează apoi Arnota, Polovraci si Târgul Jiu, unde e primit de soția 
prefectului mmcare vorbià frantuzeste ca o pariziană mmîn lipsa soțului, 
ocupat să gonească un nor de lăcuste. In societatea plăcută a locuitorilor 
acestei capitale de munte află el lucruri preţioase cu privire la ori- 
gina română a lui Ronsard, si face cunoștință cu fabula: Mäcesu 
si Florile. 

Dela Târgul Jiu apucă spre Tismana. In drum sunt gäzduiti de un preot 
de sat a cărui nevastă știe face cusäturi măestre, (nouă probă de gustul 
fermecător cu care Româncile împodobesc mânecile largi și gulerul cămășilor 
lor. Desenurile acestor broderii, executate în «point de marqué», sunt bis 
zantine. Transmise din generație în generație, ele merg până la o destul 
de mare vechime şi ar merită să fie strânse. Lângă oraşe caracterul lor se 


68 


www.dacoromanica.ro 


pierde, si este päcat, prin amestecul modèlelor europene, venite prin Ger- 
mania» !. 

La Tismana ajung a doua zi dupä un teribil dezastru: un incendiu, 
distrusese dependintele si chiliile cälugärilor. Staretul «o admirabilá fi- 
gură, se ridică în amintirea mea, ne spune Lancelot, deasupra tuturor celor 
pe care i-am întâlnit, atât prin frumuseţea trăsurilor feţei, cât şi prin su- 
perioritatea inteligenţei sale... El mi-a șters impresiile lăsate de alţi cle- 
rici Români și m'a făcut să văd rolul pe care preoții ar puteă să-l joace în 
regenerarea țării» *. Tot el îi repetă admirabila rugăciune a preotului Sapcá, 
făcută la Islaz, în 1848. 

Dela Tismana se reped si la Cioclovina, unde îi așteaptă două specta- 
cole cu totul neobișnuite pentru un străin: călugări fabricând rachiu, și 
un pusnic de 125 ani. 

La Baia de Aramă, într'o zi de târg, au ocazia să vadă costume pitorești 
și vălmășagul bâlciurilor de țară. Se coboară apoi la Severin. Descrie orașul 
si face o parenteză importantă asupra caracterului ţăranului oltean, mai 
aspru ca în restul țării. Unul din eiil documentează, odată mai mult, asupra 
sentimentului Românului fată de Ruși arătându-i, fără a vorbi, pușca. 

Prin Mehadia și Lugoj, după ce-și luase rămas bun dela tovarășii lui 
de drum, secretarul prințului Brâncoveanu și ingeniosul si credinciosul 
Mateiu, vizitiul, Lancelot ajunge la Timișoara, într'a cărui piață vede pentru 
ultima oară țărani Români. (Vezi tabela LXVIII). 


* 
* * 


Dar oricát de precis si de sigur ar fi Lancelot in scris, oricát de naturalá, 
de usoará, de indemánatec fácutá ar fi povestirea lui, nu trebuie sá uitäm 
cá adeváratul lui fel de a se exprimà este desenul. Lunga si importanta na- 
rațiune din le «Tour du Monde» este însoţită de 153 de vederi, peisajii, scene 
şi tipuri, din care 28 se raportá la regiunea Dunării, la noi și la vecini, iar 
80 exclusiv la noi. Aceste gravuri în lemn, săpate de artiști meritorii, lá- 
muresc textul și sunt explicate prin el, formând unul din cele mai complete 
albumuri asupra noastră. Autorul lor n'aveă un talent deosebit, dar eră 
un om conştiincios. Spre doesebire de alți artişti călători prin părțile noastre 


1 Ibidem, p. 346. 
2 Ibidem, p. 246. 


69 


www.dacoromanica.ro 


el mai aveă, nu numai darul de a observă lucrurile ca un pictor, ci si 
un sentiment de pietate pentru ceeace constituiă moștenirea artistică a 
generaţiilor trecute, moștenire neglijată și în mare parte compromisă. După 
ce a plătit si el, ca atât alți, tributul unei admiratii, convenționale oarecum, 
față de câtevă subiecte consacrate — Tiganii, hora, câtevă monumente de 
toți cunoscute —își întoarce privirea spre lucrurile în aparență neinsem- 
nate. Vede colțurile ascunse, și prăvăliile mizerabile; stradele murdare, 
cu case orientale, umbrite de splendizi nuci; bordeele învelite cu stuh 
râurile leneșe, în cari bălăcesc rate; curțile mânăstireşti; bisericile dela 
țară, Le fixează pe carnetul lui cu dragoste și cu un spirit modern surprin- 
zător pentru aceă vreme, uneori chiar cu o nuanță de humor, și ne lasă despre 
aspectul schimbător, întrucât depindeă de mâna omului, al României, 
cea mai credincioasă imaginá. Si această imaginä ne încântă, nu atât prin 
darul desenatorului, care lucrează de multe ori meschin, migălos, stângaciu, 
nu prin figurile pepene, departe de a se puteă compară cu cele ale lui Bou- 
quet, ci mai ales prin evocarea vieţii de toate zilele, simplă și modestă, 
a strămoșilor noștri, făcută de un om cu dragoste și înțelegere pentru ea, 

Nimic mai frumos ca aceă casă din Bucureşti, umbrită de copacul imens, 
răcoroasă în arsita verei, pestriță din pricina jocului umbrelor si luminilor 
pe zidul ei alb, alături de strada tăiată la întâmplare, pe care un preot și 
o pereche de țărani merg agale! Toată poezia semiorientală a orașelor noa- 
stre, asà de greu priceputá de străini, e aici: Libertate de a construi cum 
îţi place, pitoresc, soare, umbră si chiar un anumit confort, altul decât al 
Occidentului. (Vezi tabela LXXI). 

Clădiri de acestea sunt azi rare în București. Prin mahalale, prin Du- 
desti, strada Sălciilor sau aiurea, ele luptă din greu ca să reziste timpului 
şi furiei modernizatoare a locuitorilor. Cu cerdacul lor alb, împodobit cu 
stucaturi, cu stâlpi de lemn sculptat, ele dispar aproape îndărătul caselor 
moderne, pretentioase si incomode, monștri hibrizi, amestec de fals stil na- 
tional si de fals stil francez, reci, rău construite, ruinate înainte de a fi locuite, 
Elemente ale modei, ele își făcuseră apariţia încă de pe vremea lui Lancelot. 

Şi este cu adevărat surprinzător, că simpatia acestui străin nu merge spre 
ceeace ne veniă din Occidentul lui, ci spre sfioasele noastre clădiri natio- 
nale, ieșite din nevoile noastre, conforme obiceiurilor noastre. 

Vignetele mici sunt îndeosebi reușite. 

Dar și multe din cele mari, în afară de valoarea lor documentară, sunt 
mărturia unui simţ artistic care nu e de disprețuit. Hora, cu cerul în amurg 


70 


www.dacoromanica.ro 


bräzdat de dungi orizontale, de nori si de luminá, cu atmosfera incárcatá 
de praf a cámpiei noastre, in zilele secetoase si calde, este un admirabil 
tablou. (Vezi tabela LXIX). Hanul lui Manuk, acest vestit loc de intáfnire 
al călătorilor din tot Orientul, de atâtea ori fixat pe hârtie de străinii 
veniţi la noi, nu este cu nimic inferior horei. 

Şi dacă în alte gravuri întâlnim, cum am spus mai sus, anumite stân- 
găcii, ele trebuesc puse si pe socoteala gravorilor în lemn, unii nu destul 
de îndemânateci. Totus, chiar cu aceste mici rezerve, povestirea lui Lan- 
celot şi desenurile ce o însoțesc constituesc unul din cele mai prețioase 
izvoare pentru cunoașterea stărei de spirit, a fizionomiei oamenilor și orașelor 
noastre către mijlocul secolului trecut, a curentelor de idei ce străbăteau 
țara românească într'unul din momentele cele mai însemnate ale istoriei ei. 

Casa editoare care ar traduce această operă si ar reproduce desenurile 


cuprinse în ea, ar aduce un însemnat serviciu tuturor celor cari se intere- 
sează de istoria noastră. 


> 
* * 

Alături de acești artişti, în opera cărora lucrările făcute în Orient și în 
țara noastră fin un loc însemnat, mulți alții, unii cunoscuți, alții mai mo- 
desti, a căror nume abiă au rásbit până la noi, au tratat în opere singuratice, 
executate fie după crochiuri la fața locului, ori după tablouri ale altora, 
scene sau peisajii din România. 

Așă, de exemplu, Jazet, unul din cei mai fecunzi gravori de reprodu- 
cere din secolul trecut, artist mediocru dar posedând dragostea publicului, 
în două din litografiile sale s'a ocupat și de noi. In 1854 el publică, după 
Jules Rigo: Bukarest, Envahissement de la Valachie par les Russes !, (Vezi 
tabela LXXIX) şi, tot după acelaş pictor, Oltenitza, première victoire rem- 
portée par les Turcs (Vezi tabela LXXX). Sunt două tablouri de oarecare 
proporţii, menite să facă pe Ruși antipatici în Occident. Ultimul mi 
se pare sigur făcut din imaginaţie. Este clasica scenă de bătălie în care 
poate numai uniformele sunt exacte, In primul sunt însă detalii de costume 
cari nu mi se par explicabile fără să admitem că autorul tabloului original, 
dacă n'a fost în țara noastră, a avut totuș ocazie să fie documentat de un 
cunoscător. Hainele bărbatului, în afară de legătura dela gât, costumul 


l Reprodus în «La Roumanie en images», vol. I, p. 208. 


71 


www.dacoromanica.ro 


celor douá femei, mai ales a celei tinere, in mijloc, crucea de pe marginea 
drumului, sunt destul de fidel redate, Peisajul însuş ne aminteşte marginea 
unor sate dela noi. 

In biografia lui Rigo, dată de Dicţionarul lui dela Chavignerie, ni 
se spune că unele din tablourile sale cu subiect din Egipt au fost făcute după 
natură, N'ar fi imposibil, cu această ocazie, ca pictorul să se fi abătut si 
în Principate. Oricum, cele două imagini par a fi destinate clientelei 
obișnuite a lui Jazet, compusă din democrați, cu interes pentru popoa- 
rele tinere cari se ridicau în orientul Europei si urând pe Ruși, asupri- 
torii Polonilor și ai noștri. 

Cunoscutele tablouri pătrunse până în Principate și pe care le-am văzut 
cu toţii în copilăria noastră, Napoléon la Waterloo ori întoarcerea din In- 
sula Elba, sunt si ele de Jazet. Tot de el sunt încă nenumărate estampe 
cu subiecte patriotice poloneze în cari toate cruzimile Rusilor și persecu- 
fille îndurate de această nenorocită țară, asà de iubită în Franţa, sunt în 
mod elocvent prezentate publicului. La această serie vin de se rânduesc 
şi cele două de mai sus. 

Cam în acelaș timp Gérôme (1824—1904), unul din reprezentanţii cei 
mai cunoscuţi ai școlii clasice în Franţa, în a doua jumătate a sec. trecut, 
se găsiă la noi, la Galaţi. In Magasin pittoresque din 18561 întâlnim un mic 
articol comentând un tablou reprezentând un cor de soldați ruși în lagărul 
din Galaţi, şi intitulat: Récréation du camp, souvenir de Moldavie. El 
fusese trimis de Gérôme la expoziţia universală din 1855 şi, după cum ne 
informează revista, îl lucrase în România, în 1853, cu ocazia vizitei 
pictorului la noi. Ar fi interesant de știut dacă printre studiile sau ta- 
blourile rămase de pe urma lui, nu se găsesc si alte lucruri din părțile 
noastre, cu atât mai mult că, un mare iubitor al Orientului, Gérôme a pe- 
trecut pe aici mai ales în Grecia o bună bucată de vreme. 

In sfârşit, printre portretele aflate în unele vechi familii din țările române, 
atunci când ele sunt iscălite, dăm uneori şi peste nume franceze, In po- 
sesia d-lui Manu sunt două portrete de femeie, în costumul primei jumătăţi 
secolului trecut, interesante, având cevà din aceă corectitudine clasică asà de 
apreciată la această epocă de o parte din public, dar destul de vii, iscălite 
de Emile François Dessain. Stiut este că acest pictor se găsiă în 1852 la 
Petersburg, în mare favoare, de vreme ce pictează familia imperială si pe 


1 Magasin pittoresque, XXIV (1856), p. 21 şi 22. 


72 


www.dacoromanica.ro 


unele persoane din aristocrația rusă 1, Biografii lui nu pot sá ne spună 
dacă s'a coborit si în Principate. Faptul însă că se găsesc portrete de ale 
lui după persoane cari n'au părăsit ţara pentru a merge în Rusia purtând 
tocmai această dată ne arată că el a trebuit să treacă si pe la noi?, 


+x 

Färà să fie prea mare, numărul artiştilor francezi cari ne-au vizitat în 
sec. XVIII si XIX este destul de important. Istoricul acestor vremuri va 
trebui să recurgă la mărturia lor, fidelă si obiectivă, cu tot sentimentul de 
dragoste evidentă ce artiştii mărturisesc pentru o populație pe care o ghi- 
ceau asà de aproape, ca temperament, de a lor proprie. Nu ne cunoşteau 
limba si de multe ori le erà greu să ne priceapă päsurile. Dar în viața de 
toate zilele fondul comun al rassei se trădà si erà destul pentru a ne atrage 
simpatia lor. Atunci când chestiunile în legătură cu situația noastră po- 
liticá se vor discutà, imaginea noastră interpretată de ei va arătă de multe 
ori, nu numai că nu eram asà de sälbateci, cum le convenià unora sä ne 
prezinte, dar că o civilizație veche, respectabilă şi originală ne dà dreptul 
a cere să fim tratați ca un neam care își merită independența si pe care 
se poate sprijinì civilizația. 

Spre deosebire de celelalte categorii de călători, mai ales cei de ordin 
politic, aceşti artişti nu văd în Principate numai clasa suprapusă, fără prea 
multă energie în aceà vreme, intrigantă adesea si sensualä de cele mai multe 
ori, ei sunt atraşi si de poporul de rând, atât de deosebit de cel din Occi- 
dent, blând, extraordinar de dotat pentru artă, melancolic, desi iubitor 
de petreceri, arătând fondul lui bun până si în lipsa de grijă de care dà do- 
vadă de multe ori în viață. Oameni din popor ei înșiși desenatorii si pic- 
torii lasă curtea si palatele boierilor pe seama diplomaților ori a profesorilor 
si pätrund în mijlocul fáránimii «o descopere», pregătind astfel opinia pu- 
blicá a Apusului în favoarea noastră. Totul nu s'a spus Încă în această 
privință. Am speranța că cercetări sistematice în celelalte colecții, parti- 
culare sau publice, vor dà la lumină documente tot asà de importante ca 
cele pe cari le-am descoperit printr'o cercetare amănunțită a două din cele 
mai însemnate biblioteci artistice franceze si la câțivà particulari români. 


1 E. de la Chavignerie, Dictionnaire général des artistes de l’école française. 
2 Tin să mulțumesc şi pe această cale d-lui C. Mano pentru bunăvoință ce a avut de a-mi 
pune la dispoziție clișeul după unul din cele două pastele de Dessain, în posesia d-sale. 


72 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


LUCRĂRI RAPORTÁNDU-SE LA TOȚI SAU LA MAI MULTI DIN ARTIŞTII 
STUDIATI : 


Raportul lui Cochelet, fost consul francez la noi, publicat în: Bulletin de la 
Société de Géographie, 2-ème série, vol. 19. 

Colecţiile revistelor: Illustration, Le Tour du Monde, Le Musée des Familles, Le 
Magasin Pittoresque. 

L. Dussieux: Les artistes français à l'étranger. Il-ème édition. Paris, 1876. 

Emile Bellier de la Chavignerie, continue par Louis Auvray: Dictionnaire 
général des artistes de l’École française depuis l'origine des arts du dessin 
jusqu’à nos jours. Paris, 1885 

N. Iorga: Istoria Românilor prin călători. 3 volume. Bucureşti, 1922. 

N. Iorga: Histoire des relations entre la France et la Roumanie. Paris, 1918. 

I. C. Bácilá: Pictori francezi prin Tara noastră (1828—1856). Sibiiu, 1923. 

Hurmuzachi: Vol. XVII. 

LUCRĂRI PRIVITOARE LA UN ARTIST IN PARTE: 


LIOTARD : 


Jean Etienne Liotard: Traité des principes et des règles de la peinture. 
Genève, 1781. 

J. E. Liotard: Costumes turcs. Paris, fárá datá. Zece gravuri dupá desenuri 
de Liotard săpate de Liotard însuş, P. F. Tardieu şi J. C. Reinsperger. 

J. A. Galiffe: Matériaux pour l’histoire de Genève. Genève, 1829. 

J. A. Galiffe: Notices généalogiques sur les familles genevoises, depuis les 
premiers temps jusqu’à nos jours, 5 vol. Genève, 1836. 

P. J. Mariette: Abécédario de P. J. Mariette et autres notes inédites de cet 
amateur, sur les arts et les artistes, ouvrage publié par Philippe de 
Chennevières et A. de Montaiglon. Paris, 1854—1856. 

Ed. Humbert: La vie de J. E. Liotard. Gazette des Beaux Arts (1888—1889). 

Ed. Humbert, Alphonse Revilliod et J. W. R. Tilanus: La vie et les oeuvres de 
J. E. Liotard (1702—1789). Amsterdam, 1897. 

Ed. Favre: Mémorial des cinquante premières années de la Société d'histoire 
de Genève (1838—1888). Genève, 1889. 

Daniel Baud-Bovy: Peintres genevois. I-ère série. Genève, 1903. 

Guiffrey et Marcel: Inventaire général des dessins du Musée du Louvre et du 
Musée de Versailles. (Operă în curs de publicaţie). 


75 


www.dacoromanica.ro 


Schweizerisches Kinstler Lexicon, redigiert unter Mitwirkung von Fachgenossen. 
Carl Brun-Frauenfels, 1908. 

Léandre Vaillat: J. E. Liotard (Les Arts, numárul de Octomvrie, 1911). 

Daniel Baud-Bovy: Jean Étienne Liotard. Préface et Remarques à propos 
du «Traité de Peintures de Liotard. Pages d'Art. Mai, 1925. Genève. 
(Numár consacrat lui Liotard cu ocazia expozitiei din Geneva. Maiv, 1925). 


LOUIS DUPRÉ: 


Louis Dupré: Vayage à Athènes et à Constantinople ou collection de portraits, 
de vues et de costumes grecs el ottomans, peints sur les lieux d’après 
nature, lithographiés et coloriés par Louis Dupré, élève de David. Folio. 
Paris, 1825. 

Modes et costumes étrangers, anciens et modernes, d’après les meilleurs maîtres 
de chaque époque. Pauquet Frères. Paris, 1865. 


HECTOR DE BÉARN: 


Hector de Béarn: Quelques souvenirs d'une campagne en Turquie (1828). 
Album, folio. Paris fárá datá. 


MICHEL BOUQUET si CHARLES DOUSSAULT : 


M. Bouquet: Album Valaque. Vues et costumes pittoresques de la Valachie. 
dessinés d’après nature par Michel Bouquet et lithographiés par Eug. 
Ciceri, Ferogio et M. Bouquet. Goupil et Vibert. Paris, 1843. 

A. Billecocg: Album Moldovalaque. Publicat de Illustration în 1848 şi ca 
editie aparte Paulin et Lechevalier. Paris, 1848. 

A. Billecocq: Le nostre prigioni ou le Journal de Billecocq, diplomate français. 
2 vol. Paris, 1849. 

Charles Doussault: Les quatorze stations de la Vie douloureuse, dessinées 
d’après nature à Jérusalem, lithographiées par Eugène Ciceri. Paris, 1854, 

Elias Regnault: Histoire politique et sociale des Principautés danubiennes. 
Paris, 1855. 

Galerie Royale de costumes. Aubert, Paris, fárá datá. 

Musée du costume. Aubert, Paris, färä datá. 

Semänätorul, Anul V. 


RAFFET: 


Anatole Demidoff: Essquise d’un voyage dans la Russie Méridionale et la 
Crimée. Paris, 1838 L'Artiste, anul 1839. 

Anatole Demidoff: Voyage dans la Russie méridionale et la Crimée par la 
Hongrie, la Valachie et la Moldavie, exécuté en 1837. Paris, 1841. A doua 
editie este din 1854. 

Anatole Demidoff: La Crimée. Paris, 1855. 

Piotre Artamof: (Vladimir de Lafite de Pelleport): La Russie historique, 
monumentale et pittoresque. 6 vol. Paris, 1862—1865. 


76 


www.dacoromanica.ro 


Catalogue. — Aquarelles, dessins et sépias par Raffet — vente 21 avril 1860, 
cu o prefață de Aug. Bry. 

Catalogue de dessins, aquarelles, études et croquis de Ruffet, vente les 10, 11 
et 12 mai 1860. 

Catalogue d'estampes exécutées par et d'après Raffet. Vente le 14 et le 15 
mai, 1860. 

H. Giacomelli: Raffet. Son oeuvre lithographiée et ses eaux-fortes. Paris, 1852 

Raffet (Fils): Notes, additions et rectifications au catalogue de Giacomelli 
Manuscript la Bibl. Națională, Cabinet des Estampes. 

Catalogue des tableaux, aquarelles et dessins par Raffet qui composaient le 
cabinet de M. Aug. Bry. Vente le 18 mai 1872. Paris. 

Auguste Bry: Raffet. Sa vie et ses oeuvres. Paris, 1874. 

Auguste Raffet: (Fils:) Notes et croquis de Raffet, avec 257 dessins inédits, 
gravés en relief par Armand Durand. Paris, 1878, folio. 

L. Lhomme: Raffet (Les artistes célèbres). Paris, 1892. 

Exposition de l'oeuvre de Raffet. Galerie Georges Petit, 23—30 avril, 1892. 

Armand Dayot: Raffet et son oeuvre. Paris, färä datá, folio. 

Henri Beraldi: Raffet, peintre national. Paris, fárá datá. 


VALÉRIO: 


Th. Valério: Suite de grands croquis composés pour l'étude de la mine de 
plomb. Folio. Paris, fără dată. 

Th. Valério: Souvenirs de la Monarchie autrichienne. Suite de dessins d’après 
nature gravés à l'eau-forte par Th. Valério: 

I) La Hongrie. 

III et IV) La Dalmatie. 


www.dacoromanica.ro 


REPRODUCERI 


www.dacoromanica.ro 





Tabela I J.E. LIOTARD 









RAEHAN HIRERE | | iii | TULUI 
PORTRETUL LUI CONSTANTIN Gravurá tau burino de G. F. Schmidt. (Bibl, 
MAVROCORDAT, DOMNUL MOLDOVEI. Naţională din Paris. Cabinetul de Estampe), 





www.dacoromanica.ro 


Tabela II J. E. LIOTARD 





PORTRETUL LUI ALEXANDRU Tablou în ulziu din Colecţia 
MAVROCORDAT DELIBEY (2). Prințului Callimachi, Bucureşti 


Profit de această ocazie spre a exprimă mulfumirile mele Prințului Callimachi de a-mi fi 
permis reproducerea frumosului Tablou de Liotard. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela 111 LOUIS DUPRÉ 





«Cul-de-lamper desenat şi lilografiat de L. Dupré. După 
CORTUL DOMNULUI altumul: Voyage d Athènes et à Constantinople. (Bibl. 
MOLDOVEI. Naf. din Paris. Cabinetul de Estampe). Desenul original, 
după care a fost Jăcută litografía, se află tn posesia autorului. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela IV LOUIS DUPRÉ 





MIHAIL SUTU, Din albumul: Voyage à Athènes et à Constantinople. Desen de Dupre 
DOMNUL MOLDOVEI. litografiat de Lemercier. (Bibl. Naf. din Paris, Cabinelul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


n 
% 


LOUIS DUPRÉ 


Tabela V 





Cabinetul de Estampe). 


din Paris. 


(Bibl. Naf 


Voyage d Athènes el à Constantinople. Desen de Dupri 
ercier, 


Din albumul 
litografiat de Len: 


ELENA SUTU. 


DOMNITA 


www.dacoromanica.ro 


Tabela VI HECTOR DE BÉARN 


EN 
a nsan 


(2 ta 





Desen si litografie de H. de Béarn, din albumul: Quelques Souvenirs 


ORAŞUL CONSTANȚA. 
> T d'une campagne en Turquie. (Bibl. Naf. din Paris, secția imprimatclor). 





BENDER Desen si litografie de H. de Béarn, din albumul: Quelques 
i Souvenirs, elc. (Bibl. Naf. din Paris, secția imprimatelor} 


www.dacoromanica.ro 


Tabela VII HECTOR DE BÉARN 





Ta BAM D 
ER RS e Vo QG LE 
VECHEA ALBIE A DUNAREI, Desen şi litograjie de H. de Béarn, din albumul: Quelques Souvenirs 
VALUL LUI TRAIAN. d'une campagne en Turquie. (Bibl. Nat. din Paris, secția imbrimatelor ). 





Desen si litografie de H. de Béarn din albumul: Quelques 


BABADAG (Baghbäsdagh). Souvenirs, etc. (Bibl. Naf. din Paris, sectia imprimatelor). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela VIII HECTOR DE BÉARN 





CAZARMA DIN BABADAG. Desen şi lilografie de H. de Béarn, din albumul: Quelques 
Souvenirs, ele. (Bibl. Naf. din Paris, secția imprimatelor). 





VEDERE GENERALĂ A Desen și lilogralie de H. de Béarn, din albumul: Quelques 
ORAȘULUI BAZARGIC. Souvenirs, etc. (Bibl. Naf. din Paris, secţia imprimatelor). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela IX HECTOR DE BÉARN 


IAS - de e 











Desen si litografie de H. de Béarn din albumul: Quelques 
Souvenirs, etc, (Bibl. Naţională din Paris, secţia imprimatelor). 





CONSTANȚA VĂZUTĂ Desen şi litografie de Hector de Béarn din albumul: Quelques Sovuanis, 
DE PE MARE, d'une campagne en Turquie. (Bibl. Nat. din Paris, Secția: imprimatelor). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela X 


HECTOR 
un 


DE BÉARN 





BAZARGIC Desen şi litografie de H. de Béarn, din albumul: Quelgues 
i Souvenirs, etc. (Bibl. Naţională din Paris, secția imprimatelor). 





KARASÚ Desen şi litograjie de E. de Béarn, din albumul: Quelques 
` Souvenirs etc. (Bibl. Naţională din Paris, Secția imprimatelor). 


www.dacoromanica.ro 


HECTOR DE BÉARN 


Tabela XI 


p 1 









STACKAUL. Desen sé litografie de H. de Béarn, din cibuinils ¡Quéelques 
Souvenirs, etc. (Bibl. Nat. din Paris, secția émprimatclor). 


AR 


ISACCEA Desen şi litograjie de H. de Béarn, din albumul: Quelques 
E Hi Souvenirs, etc. (Bibl. Naf. din Paris, secția imprimatelor). 





www.dacoromanica.ro 


Tabela XII HECTOR DE BÉARM 









SE 


Desen si litografie de H. de Béarn, din albumul: Quclaues 
Souvenirs, etc. (Bibl. Naf. din Paris, Secția +mprematelor). 


Desen şi litograjie de H. de Béarn, din albumul: Quclones 


r 
USNELI. Souvenirs, etc. (Bibl. Naf. din Paris, secția imprtmalelor).. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XIII CHARLES DOUSSAULT 


de de 


o 









Gravurá în lemn după un desen de Charles 
Doussault, publicată în «Album Moldo-V alaque». 
(Bibl. Natională din Paris, secția imprimatelor). 


SERBAREA LUCRĂTORILOR FRANCEZI 
INTR'O PĂDURE DIN MUNTENIA. 





Gravură în lemn după desenul lui Charles? 


O STRADĂ IN BUCUREȘTI. Doussault, publicată în «Album Moldo-Valaque». 
(Bibl. Naj. din Paris, secția imprimatelor). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XIV CHARLES DOUSSAULT 





UN CONSUL GENERAL Gravurá în lemn după desenul lui Charles Doussaull, publicată în 
IN CĂLĂTORIE. «Album Moldo-Valague», (Bibl. Naf. din Paris, secţia imprimatelor). 





Gravură fn lemn după desenul lui Charless 
O SERATĂ LA DOMNUL Doussault, publicată în «Album Moldo-Valaque», 


MOLDOVEI: (Bibl. Naf. din Paris, secția imprimatelor). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XV CHARLES DOUSSAULT 


rue: 
i 
! 
i 





O CASA A POŞTEI UNDE Gravurá în lemn după desenul lus Charles Doussault publicată în 
SE SCHIMBAU CAII. «Album Moldo-Valaques. (Bibl. Naj, din Paris, secția imprimalelor). 




















Gravură în lemn. Publicată în «Album Moldo-Vala- 
ques. (Bibl. Naf. din Paris, secția imprimatelor). 


STEAUA. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XVI CHARLES DOUSSAULT 
MT 














Gravurá în lemn. Publicată tn «Album .Moldo-V alaques. 


TURNUL COLTER (Bibi. Naf. din Paris, secția imprimatelor) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XVII MICHEL BOUQUET 





După desenul lui M. Bouquet din colecta 


PODUL GARIPER Sion a Bibliotecei Universitafei din Cluj. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XVIII MICHEL BOUQUET 





După desenul lui M. Bouquet din colectia 


HANUL MANUI Pates HOME Dacta). Sion a Bibliotecei Universitäfei din Cluj. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XIX MICHEL BOUQUET 





ata După desenul lui M. Bouquet din colectia 
MĂNĂSTIREA DIN SINAIA. Sion a Bibliotecei Universitätei din Cluj. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XX MICHEL BOUQUET 





VEDEREA GENERALĂ À IAȘILOR. După desenul lui M. Bouquet din colectia 
Sion a Bibliotecei Universitätei din Cluj. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXI MICHEL BOUQUET 





După desenul lui M. Bouquet din colecţia 


INTRAREA ÎN CURTEA MANASTIRIT NEAM FULOE, Sion a Bibliotecei Universitájei din Cluj. 





Gravură în lemn, publicată 
MBDANE în «Album Moldo-Valoquer. 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE RAFFET 


Tabela XXII 





Y IENA s PER 


Poartă data de 7 Tulie 1837. Cele mai multe figuri desenate 
FOAIE DE ALBUN. in Drencova. (Bibl. Naf. din Paris. (Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE RAFFET 


si, ETES EN y w 


Tabela XXIII 





Poartă data de 7 Iulie 1837, cu schițe din Drencova si 
PRE adi Orşova. (Bibl. Naf. din Paris. Cabinetul de Fstampe). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXIV AUGUSTE RAFFET 





Fe NAN REA 


Poariă data de 9 Iulie 1837, cu schiţe luate pe vapor şi cu malul Dunărei 
FOAIE DE ALBUM. la Schela Cladovei. (Bibl. Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXV AUGUSTE RAFFET 





Poartă, data de 9 Iulie 1837 (Bibl. 
.Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


SCHITE LUATE PE VAPOR SI IN CERNETI. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXVI AUGUSTE RAFFET 





SCHITE LUATE DE PE VAPORUL Poartă dala de 9 Iulie 1837 (Bibl. 
«ARCOS», IN ORŞOVA ŞI CERNETI. Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXVII AUGUSTE RAFFET 





Poartă dala de 9 Iulie 1837 (Bibl. 
Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


SCHITE DIN SCHELA CLADOVEI SI CERNETI. 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE RAFFET 


Tabela XX VIII 





dala de 9 Iulie 1837 (Bibl. 
din Paris. Cabinetul de Estampe) 


Poartä 
Nat. 


ORSOVA. 


LUATE MAI ALES IN 


SUHITE 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXIX AUGUSTE RAFFET 





SCHITE DIN ORSOVA Poartá data de 9 lulie 1837 (Bibl. 
ŞI SCHELA CLADOVEI. Nat. din Paris, Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXX AUGUSTE RAFFET 





Poartă data de rr Iulie 1837. Cele mai multe din Giurgiu sau din drumul 
între Giurgiu şi Bucureşti. ( Bil- Nat. din Paris. Cabineiul de Estampe). 


SCHITE. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXI AUGUSTE RAFFET 





Poartă data de 11 Iulie 1837 (Bibl. 
Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


SCHITE DIN GIURGIU. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXII AUGUSTE RAFFET 





SCHITE DIN GIURGIC, Poartă data de 11 Iulie 1837 (Bibl. 
Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXIII AUGUSTE RAFFET 





SCHITE LUATE IN BÁLCIUL Poartá data de 11 Iulie 1837 (Bibl. 


SF. PETRU, IN GIURGIU. Nai. din Paris, Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXIV AUGUSTE RAFFET 


= 5 DIA 
A e | > 





Poartá data de 11 lulie 1837 (Bibl. 


SEE DEN ESTO Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXV AUGUSTE RAFFET 





i ; Bibl. 
SCHITE DIN BUCURESTI. POUR Bula de z3 Ilie maag PE 
Naf. din Paris, Cabinetul de Estampe 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXVI AUGUSTE RAFFET 


NS 


5 


DA Tr TR AS 





Poartă data de 15 Iulie 1837. Primul desen reprezintă planul 


SCRIFE DIN BUCURESTI. Divanului. (Bibl. Naf. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXVII AUGUSTE RAFFET 





UN ALBANEZ, DIVANUL BOERILOR SI DIFERITE Schițe din Bucureşti purtând data de 15 Iulie 1837. 
PORTRETE ALE MEMBRILOR DIVANULUI. (Bibl. Naţională din” Paris, Cabinetul de Esiavkpe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXVIII AUGUSTE RAFFET 





Poartă data de 15 Iulie 1837. De remarcat cáteva portrete de boeri 


SCHIŢE LUATE IN BUCUREŞTI. 
CHITEL CURES în josul paginei. (Bibl, Naf. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XXXIX AUGUSTE RAFFET 





SCHITE REPREZENTAND BOERI DIN DIVAN, PE DOMN SI PALARIA LUI, UN Bucureşti, 15 Iulie 1837. (Bibl, Naf. 
INTERIOR DE PAVILION IN PALATUL DOMNESC SI PE AGHIOTANTII DOMNULUI. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XL AUGUSTE RAFFET 





SCHIȚE DIN BUCUREŞTI. Poartă data de 15 Iulie 1837. (Bibl. Naf. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLI AUGUSTE RAFFET 





Poartă data de 15 şi 17 Iulie 1837. Cele mai multe au servit pentru plansa litograjiată 
SCHITE DIN BUCURESTI. reprezentánd Dansul Elevilor. (Bibl. Naţională din Paris, Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLIT AUGUSTE RAFFET 





SCHITE DIN BUCURESTI SI IMPREJURIMI; Poartă data de 15 şi 17 Iulie 1837. (Bibl, 
IN DREAPTA, JOS, TRECEREA BUZAULUI. Naj. din Paris. Cabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLIII AUGUSTE RAFFET 





Poarlă data de 19 Iulie 1837. (Bibl, 
F 
DESENURI DIN IAŞI SAU DIN DRUMUL SPRE IAŞI. Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLIV AUGUSTE RAFFET 





SCHITE DIN IASI SI DIN Poartá data de 20 şi 28 Iulie 1837. (Bibl, 
CARANTINA DIN SCULENI. Nat, din Paris. Cabinetul de Estampe, 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLV AUGUSTE RAFFET 





PORTRETE DESENATE IN Poartă data de 28 Iulie 1837. (Bibl, 
CARANTINA DIN SCULENT, Naf. din Paris. Cabinetul de Estampe, 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE RAFFET 


Tabela XLVI 





Poartă data de 28 Iulie 1837. (Bibl, 
Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe). 


E 


PORTRETE DIN CARANTINA DIN SCULEN 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLVII AUGUSTE RAFFET 





Bucureşti, 16 Iulie 1837. (Bibl, Naj. 
din Paris, Cabinetul de Estambe). 





OFITER DE INFANTERIE Bucureşti, 16 Julie 1837. (Bibl. Naf. 
MUNTEANĂ. din Paris, Cabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


` 


Tabela XLVIII AUGUSTE RAFFET 





O ALTĂ VEDERE A CURȚII CARANTINEI Poartă data de 4 August 1837. (Bibl. 
DIN SCULENI SI SCHITE. Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe). 





Poartă data de 5, 8 și 9 August 1837. (Bibl. 
SCHITE DIN DRUMUL SPRE ODESA Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XLIX AUGUSTE RAFFET 





TOBOSAR, MARE JINUTA DE VARA, Bucureşti, 16 Iulie 1837. (Bibl. Naf. 
INFANTERIE DIN MUNTENIA. din Paris. Cabinetul de Estampe). 





(Bibl. Naf, din Paris. 
Cabinetul de Estampe). 


SOLDAT SI OFITER DIN MUNTENIA. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela L AUGUSTE RAFFET 





CURTEA CARANTINEI DIN SCULENI Ultimele cu data de 4 și 5 August. (Bibl. 
ŞI SCENE DIN CHIŞINĂU. Naf. din Paris, Cabinelul de Estampe). 





Bucureşti, 16 Iulie 1837. (Bibl, Nal. 
TAMBUR MAJOR, din Paris, Cabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


Tabeia LI 








ji 
FE = 
LEprctihes, 
Sres, n ahe, 
carie 


LH zale. 





OFIȚER DIN MUNTENIA. INFANTERIST DIN MUNTENIA. 
Bucureşti, 15 Iulie 1837. (Bibl. Nal. Poartă data de 9 Iulie 1837. Desenat ts Schela Cladoves. 
din Paris. Cabinelul de Estampe). (Bibl. Naf. din Paris. Cabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


AUGUSTE RAFFET 





Cas sti = = TT AS 


PORTRETUL PRINȚULUI 
GRIGORE BRÂNCOVEANU 
Viena 1856. (Bibl. Naf. din Paris. 
Cabinetul de Estampe). 


Tabela LII AUGUSTE RAFFET 






A A 





SOLDAT DIN CARANTINA DIN SCHELA s Poartá data de 9 Iulie 1837. (Bibl. 
CLADOVEI SI INFANTERIST DIN MUNTENIA, Nat. din Paris. Cabinetul de Estampe). 


Es 
Es 


pe. 
si A Fit 


DOROBANT ŞI SOLDAT DE POLIȚIE. Bucureşti, 75 Iulie 1837. (Bibl, Naf. 
N din Paris. Cabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LIII AUGUSTE RAFFET 





MUZICANT DIN INFANTERIA Bucureşti, 16 Iulie 1837. (Bibl. Naf. 
MUNTEANA. din Paris. Cabinelul de Estampe). 





Poartă dala de 15 Iulie 1837. (Bibl. 
SCHITE DIN BUCURESTI. 
i i Naj.. din Paris. Cabinetul de Estampe) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LIV TH. VALÉRIO 








: | RASE de a 
== + A A o RES LAR - ; dE 


CIOBAN ROMAN DIN JURUL ORADIEI. Desen şi gravură pe aramă (Bibl. Naf. din Paris. Cabinelul de Estampe), 





www.dacoromanica.ro 


TH. VALÉRIO 


Tabela LV 





Desen şi gravură pe aramă de Th. Valério. 


(Bibl. Nat. din Paris. Cabinelul de 


EASCĂ 


CÂRCIUMĂ ROMÂN 


Estampe). 


DIN JURUL ORADIEI. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LVI TH. VALÉRIO 





TÂNĂR TARAN TIGAN DIN ARAD. 


DIN IMPREJURIMILE BUCURESTILOR. Acuarelá de Th. Valério. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase din Paris). 


Acuarelă de Th. Valério. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase 
din Paris). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LVII TH. VALÉRIO 





TIGAN DIN ARAD. TIGAN LAUTAR DIN ARAD. 
Acuarelă. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase din Paris). Acuarelá. (Bibl. Scoalei de Arte Frumoase din Paris). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LVIII TH. VALÉRIO 





TIGAN DIN LIPOVA. TÂNĂRĂ ORASEANCÀ DIN GIURGIU. 
Acuarelá, (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase din Paris). Acuarelá. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase din Paris). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LIX TH. VALÉRIO 





PERECHE DE ȚĂRANI DIN LUGOT 
Acuarelă de Valério, (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase 
din Paris). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LX TH. VALÉRIO 





CIOBAN ROMAN DIN SISTAROVAT. 
Acuarelá de Valério. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase 
din Paris), 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXI TH. VALÉRIO 





ROMAN DIN IMPREJURIMILE ORADIEI. 
Acuarelă de Th. Valério, (Bibl, Şcoalei de Arte Frumoase din Paris), 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXII TH. VALÉRIO 





CIOBAN ROMAN. 
Acuarelá. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase din Paris). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXIII TH. VALÉRIO 





TARAN DIN CARPATI. TARAN DIN BANAT 
Desen. (Bibl. Scoalei de Arte Frumoase din Paris). Desen. (Bibl, Scoalei de Arte Frumoase din Paris). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXIV TH. VALÉRIO 





CASĂ TIGANEASCA. Desen. (Bibl. Şcoalei de Arte Frumoase din Paris). 





es 


CASA IN CARPATI. Desen. ( Bibl. Şconlei de Arte Frumoase din Paris) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXV TH. VALÉRIO 





MILITAR DIN:BUCURESTE. 
Acuarelá. {Bibl Şcoalei de Arte Frumoase din Paris) 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXVI LANCELOT* 





ORSOVA. 


1 Toate gravurele cu privire la Călătoria dela Paris la Bucureşti a lui Jancelot sunt reproduse după «Le 
Tour du Monde» din 1865, 1866 gi 1868, 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXVII 


LANCELOT 





MACELARIE SI BRUTARIE LA BUCUREŞTI, 





SAT LÂNGĂ TÂRGU-JIU, 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXVIII LANCELOT 





BISERICA CATEDRALĂ DELA CURTEA DE ARGEŞ. 





ROMÂNI DIN TIMIŞOARA. 


www.dacoromanica.ro 


LANCELOT 


Tabela LXIX 





ECTURII DIN SUICI 


EA SUBPREF 


IN CURT. 





HORĂ IN MUNTENIA 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXX LANCELOT 









des 


NN 
PATES gaga: ARTS ST 
END as 





RES: 5 PI 


MÂNĂSTIREA COZIA. 





= = ES 


BISERICA STAVROPOLEOS. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXI LANCELOT 





CASĂ DIN BUCUREŞTI. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXII LANCELOT 























CURTEA DE SERVICIU LA MANASTIREA SURPATELE. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXIII LANCELOT 








R. P. R. 
UN SURUGIU. Q| Statai Popular ai Capit 19 
Bibllotec: ent 4 
monnaie ser. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXIV LANCELOT 
Me 5 oi ; CIAO , 2 i 






M 





Ss Tete 


A CIOCLOVINA 


MĂNĂSTIRE 





www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXV LANCELOT 





A 


ii 


FÂNTÂNĂ LÂNGĂ MÂNĂSTIREA ARGESIULUI. 





UN NEGUSTOR DIN BUCUREŞTI. 


www.dacoromanica.ro 


LANCELOT 


Tabela LXX VI 


Ji 





N MUNTENIA. 


CA DI 


TARAN 





BORDEIU. 


UN 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXVII LANCELOT 





UN CUPTOR (in jud. Argeș). 





VEDEREA BUCUREŞTILOR. 


www.dacoromanica.ro 


LANCELOT 


A EUR 


5 


PA PASS e 
PPC ANE IS 


LA BISERICA DINTR'UN LEMN 


A 
f WA, / À; 





www.dacoromanica.ro 


Tabela LXXIX 


Y z 4 USE UNG z 


JAZET si J. RIGO 


rá 





















BUCURESTI, NAVALIREA RUSILOR. Litografie de Jazet, după Tabloul lui Jules Rigo. (Bibl. Naţională din Paris. Cabinetul de Estampe) 


Y 


www.dacoromanica.ro 


JAZET si J. RIGO 


PE 


+ 


Tabela LXXX 






Litografie de Jazet, după Tabloul lui J. Riko. 
OLTENIȚA, PRIMA VICTORIE CÂŞTIGATĂ DE TURCI. (Bibl. Naţională din Paris. Gabinetul de Estampe). 


www.dacoromanica.ro 


Tabela I. 


Tabela II. 
Tabela III. 
Tabela IV. 
Tabela V. 
Tabela VI. 
Tabela VII. 


Tabela VIII. 


Tabela IX. 


Tabela X. 
Tabela XI. 
Tabela XII. 


Tabela XIII. 


Tabela XIV. 


Tabela XV. 
Tabela XVI. 


TABLA ILUSTRATIILOR' 


J. E. LIOTARD: 


„op 


LOUIS DUPRE: 


LL 


” 


HECTOR DE BÉARN: 


» 


” 


LE 


» 


” 


» 


LE 


» 


» 


#3 


» 


” 


» 


LL 


» 


LE 


CH. DOUSSAULT: 





LE 


» 


Portretul lui Constantin Mavrocordat, Domnul 
Moldovei. 

Portretul lui Alexandru Mavrocordat Delibey. 

Cortul Domnului Moldovei. 

Portretul lui Mihail Şuţu. 

Portretul Domniței Elena Şuţu. 

Oraşul Constanţa; Bender. 

Valul lui Traian; Babadag. 

Cazarma din Babadag; Vedere generală a ora- 
sului Bazargic. 

Moschee din Bazargic; Constanţa văzută de pe 
Mare. 

Bazargic; Karasù. 

Isaccea; Stackaul. 

Kurgan Visir; Usneli. 

Serbarea lucrătorilor francezi; O stradă în 
Bucureşti, 

Un consul în călătorie; O serată la Domnul 
Moldovei, 

O casă a poștei; Steaua. 

Turnul Coltei. 


1 Fotografiile, în afară de cele privitoare la Michel Bouquet, făcute în parte în atelierul 


Institutului de geografie al Universităţii din Cluj şi de cele referitoare la Lancelot efectuate 


la Geneva de către d-l Molly, fotograful Muzeului de artă, sunt toate opera d-lui Buffotot, fo- 
tograful Cabinetului de Estampe al Bibliotecii Naţionale. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela XVII. MICHEL BOUQUET: Portile de Fier; Podul Calitei. 


Tabela XVIII. n m Zi de târg la Bucureşti; Hanul Manuk. 

Tabela XIX. n ” Mánástirea Sinaia. 

Tabela XX. n n Mănăstirea Câmpulung; Vedere generală a 
Iaşilor. 

Tabela XXI. n n Mocani; Mănăstirea Neamțului. 

Tabela XXII. AUGUSTE RAFFET: Foaie de Album (Drencova). 

Tabela XXIII. n n Foaie de Album (Drencova si Orşova). 

Tabela XXIV. n n Schițe din Schela Cladovei. 

Tabela XXV. n n Schițe pe vapor sau din Cerneti. 

Tabela XXVI. n n Schițe pe vapor, din Orşova si Cernefi. 

Tabela XXVII. n n Schițe din Cladova şi Cerneti. 

Tabela XXVIII. n n Schițe din Orşova. 

Tabela XXIX. n n Schițe din Orşova şi Schela Cladovei. 

Tabela XXX. u n Schițe din Giurgiu. 

Tabela XXXI. n n Schițe din Giurgiu. 

Tabela XXXII. n n n n n 

Tabela XXXIII, m n n u n 

Tabela XXXIV. n n m m v 

Tabela XXXV. n m Schițe din Bucureşti, 

Tabela XXXVI. m v m n n 

Tabela XXXVII. m m Schițe din Bucureşti. 

Tabela XXXVIII. n n n n n 

Tabela XXXIX. n n n n n 

Tabela XL: n n non n 

Tabela XLI. n n no on n 

Tabela XLII. u n Schițe din Bucureşti şi împrejurimi. 

Tabela XLIII. n n Schițe din Iaşi. 

Tabela XLIV, n n Schițe din Iaşi şi Sculeni, 

Tabela XLV. n n Schițe din Sculeni. 

Tabela XLVI. n n Portretele tovaräsilor de drum. 

Tabela XLVII. n n Sergent de infanterie (Muntenia); Ofițer de 
infanterie munteaná. 

Tabela XLVIII. n n Schițe din Sculeni; din drumul spre Odesa. 

Tabela XLIX. n n Toboşar; Ofițer şi soldat. 

Tabela L. | n u Curtea carantinei din Sculeni; Tambur major. 

Tabela LI. n n Prințul Gr. Brâncoveanu; Infanterist; Ofițer. 


www.dacoromanica.ro 


Tabela LII. AUGUSTE RAFFET: Soldat; Dorobant de poliţie. 


Tabela LIII. RE PR Muzicant din infanteria munteană; Schițe din 
București. 
Tabela LIV. TH. VALERIO: Cioban Român (Oradea). 
Tabela LV. FR 2 Cârciumă (Oradea). 
Tabela LVI. » ñ Táran (Bucureşti); Tigan (Arad). 
Tabela LVII. 4 PP Tigani din Arad. 
Tabela LVIII. 7A s Tigani (Lipova); Orăşeancă (Giurgiu). 
Tabela LIX. j j Tárani din Lugoj. 
Tabela LX. j j Román din Sistarcvät. 
Tabela LXI. 7 5 Román din imprejurimile Oradiei. 
Tabela LXII. j i Cioban Român. 
Tabela LXIII. PF ji Táran din Carpaţi; Táran din Banat. 
Tabela LXIV. 7 i Casă țigănească; Casă în Carpaţi. 
Tabela LXV. i Fă Militar din Bucureşti. 
Tabela LXVI. LANCELOT: Orşova; Hanul Manuk. 
Tabela LXVII. PR Sat lângă Târgul-Jiu; Mäcelärie. 
Tabela LXVIII. 7 Románi din Timisoara; Curtea de Arges. 
Tabela LXIX, j Horă; Vedere din Şuici. 
Tabela LXX. 5 Biserica Stavropoleos; Cozia. 
Tabela LXXI. 55 Tärani; Casă în Bucureşti. 
Tabela LXXII. PA Fântână la Cozia; Oräseancä; Curtea Mänästirei 
Surpatele. 
Tabela LXXIII. $ Orsova; Surugiu. 
Tabela LXXIV. 5 Un cuptor; Tismana. 
Tabela LXXV. j Fântână; Un negustor. 
Tabela LXXVI. PR O tärancä; Un bordeiu. 
Tabela LXXVII: > Vederea Bucurestilor; Un cuptor. 
Tabela LXXVIII. j Lângă Biserica dintr'un lemn. 
Tabela LXXIX. JAZET şi RIGO: București, năvălirea Rusilor. 
Tabela LXXX. JAZET şi RIGO: Olteniţa. 
annarra 


www.dacoromanica.ro 


CUPRINSUL 


PREFATA, pag. 5 

JEAN ÉTIENNE LIOTARD, pag. 9 
LOUIS DUPRÉ, pag. 15 
HECTOR DE BÉARN, pag. 18 
CHARLES DOUSSAULT, pag. 22 
MICHEL BOUQUET, pag. 25 
AUGUSTE RAFFET, pag. 36 
THÉODORE VALÉRIO, pag. 54 
AUGUSTE LANCELOT, pag. 60 
BIBLIOGRAFIE, pag. 75 

TABLA ILUSTRATIILOR. 


www.dacoromanica.ro 





S'A TIPÁRIT ACEASTÁ LUCRARE ÎN 
ANUL 1926, ÎN ATELIERELE „CVLTVRA 
NAȚIONALĂ“, ÎN TREI MII TREI SUTE 
EXEMPLARE PE HÂRTIE DE ILUSTRA- 
ŢII NEUSIEDLER ȘI CU CLISEELE 
es DE MARVAN 





www.dacoromanica.ro