Gheorghe Racoveanu — Gravura-in-lemn-la-manastirea-neamtul (1940)

pub ፻፪ 


GHEORGHE RACOVEANU 


GRAVURA IN LEMN 


LA MANASTIREA NEAMTUL 


CU 60 DE PLANSE 
AFARÀ DIN TEXT 





FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURĂ SI ARTĂ 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN 
LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


www.dacoromanica.ro 


SAU TRAS DIN ACEASTĂ CARTE, 
PE HÂRTIE VIDALON, DOUĂZECI ȘI 
ȘASE DE EXEMPLARE NEPUSE ÎN 
COMERȚ, NUMEROTATE DELA 1 LA 26 


www.dacoromanica.ro 


GHEORGHE RACOVEANU 


sfa 
елеме ‘ent Ај 


GRAVURĂ ÎN LEMN 
LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


| tul кип 8 (61: 


Cu 60 de plange afară din text 





BUCURESTI 


FUNDAȚIA REGALĂ PENTRU LITERATURA ȘI ARTĂ 
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 
1 9 4 0 


www.dacoromanica.ro 


PREFAŢĂ 


Cartea aceasta vrea să infütiseze, pe temeiu de document, o lature prea puţin cunoscută а unei epoci de 
muncă în slujba cărții tipărite. Gravura în lemn pentru ilustrarea cărții bisericeşti formează un preţios capitol 
de istorie a culturii româneşti. Dar acest capitol de mândrie românească n'a avut parte de zăbava rodnică a 
unor sistematice cercetări. Gravurile originale ale tuturor epocelor de strălucire ale acestei arte plastice la Ro- 
mâni se păstrează în vechile noastre tipărituri. M'am oprit asupra activităţii călugărilor dela Neamtul pentru 
un singur motiv: іп planșele lucrării acesteia am vrut să infátisez gravuri originale; și astăzi numai mănăs- 
tirea Neamtul mai păstrează un bogat depozit de vechi clișee de lemn, utilizabile. 

După o lungă perioadă de odihnă, vechile clişee au fost chemate să depună, din nou, mărturie pentru fe- 
ricita osteneală a neamului călugăresc, făcută pe aripa теҙпісісі, nu sub semnul grabei veacului. 

In planșele cărţii acesteia sunt înfățișate 160 de gravuri originale. Patrusprezece din ele au тал fost ti- 
părite, acum unsprezece апі. în albumul d-lui Adrian Maniu: La gravure sur bois en Roumanie. ( Planșele 
noastre: XIII; XIV; XV; XVIII; XIX; XX; XXVII; XXIX,2; XXX; XXXV, 1, 2, 3 şi 4; XLI). 
In descrierea planselor sunt date, cu literă cursivă, inscripțiile tuturor celor 160 de gravuri. Tipáriturile vechi 
pe care aceste gravuri le-au împodobit sunt, în același loc, indicate. Activitatea fiecărui gravor nemtean este 
înfățișată în ordine cronologică. Pe temeiuri certe am făcut identificările cu putinţă. Căci în calea muncii de 
identificare stau grele obstacole. Personalitatea artistului călugăr este adesea înnăbușită de asprele cerinţe ale 
canonului, ale regulei iconografice. Imaginea pe care o sapă el în lemn nu e simplă podoabă. Strâns legată 
de textul pe care-l infrumuseteazá, icoana gravorului ia totdeauna caracterul unui comentariu în figuri al aces- 
tuia. In compoziția gravorului nimic nu e fără rost. In compoziția lui greutatea cade pe justa exprimare a 
ideii. De aceea adeseori în gravuri proporţiile corpurilor nu sunt juste ; expresiile fetelor sunt dure. Gravura 
călugărului și-a aflat, totdeauna, subiectul în iconografie şi în general în textele liturgice, atât de familiare 
lui. In chipul acesta el n'a fost nevoit să împrumute de aiurea decât elemente secundare, detalii, noutăţi tehnice. 

Bibliografie pentru gravura în lemn la Neamţul n'am avut. Мат urcat, deci, la izvoare : lemnele ori- 
ginale si vechile tipărituri împodobite cu gravuri mi-au fost temeiu de cercetare. 

La sfârşitul lucrării am dat un catalog complet de clișeele vechi păstrate la Neamţul, arătând unde 
există — numele gravorului şi anul săpării. Se păstrează astăzi în mănăstirea Neamţul 900 de clișee de lemn. 
Dintre acestea, aproape 500 sunt icoane, chenare, frontispicii, vignete, ornamente ; iară peste 400, titluri, 
initiale împodobite, texte manuscrise si iscălituri (gravură de reproducere). 


Tipăritorii din vremile demult apuse, nevrând a fi mai pre jos de caligrafii, de hrisografii şi de zografii 
evului mediu, împodobeau cartea cu trudnica artă a gravurii în lemn şi în aramă. Astăzi cartea bună nu se 


www.dacoromanica.ro 


8 CRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


mai înfățișează în haină vrednică de conţinutul ei. Căci chiar când vrea să se împodobească, nepotrivirea stă 
de fajd. Pentru manuscris, firesc lucru era miniatura, lucrată în același chip ca si textul; pentru decorativa, 
pentru șovăelnica slova chirilică, săpătura în lemn, ori incizia în aramă erau, iarăși, lucru potrivit. 

Dar de la stearpa preciziune a literei de astăzi, nici desenul în peniță, nici vechea gravură în lemn — 
trecute pe la zincograf пи mai pot fi încadrate cu succes într'un text. Pentru cumplita preciziune а literei 
de astăzi nu există decât un vestmânt pe potrivă : gravura în metal, obținută cu mijloacele tehnicei de azi. 
Tehnica aceasta retuseazá ușor « mărăcinișul » desenului făcut de mâna artistului ; îl retuseazá sărăcindu-l, de 
sigur ; dar punându-l în acord cu litera textului. Gravura nouă a încercat-o la noi, cu succes, pictorul George 
Russu, от cu multă pregătire în materie. Tipografia Cártilor Bisericesti din București are astăzi aproape 
80 de clișee în aramă, tăiate la Miinchen, după desenul pictorului G. Russu. 


Lucrarea aceasta s'a născut din înţelegerea adâncă a unui înalt ierarh: I. P. S. Patriarh Nicodim. Mitro- 
polit fiind Moldovei şi Stăpân duhovniceşti cetăți în care a luminat Paisie Starețul, Inalt Prea Sfintia 
Sa a poruncit să mi se pună, degrab, la dispoziție tot materialul necesar cercetărilor. Mi-a încredințat apoi 
clişeele. pentru tipărire. Pentru încrederea си care am fost cinstit, îi aduc şi cu acest prilej, multumirile mele 
respectuoase. 

Nepovestita dragoste a Părintelui Melhisedec, arhimandritul mitrofor al Neamţului, pentru trecutul de 
tăcută muncă al neamului călugăresc, mi-a fost spor de îndemn la lucru. Rávna părinţilor nemteni : Vladimir 
tipograful, Gherontie tipograful si Silvestru săpătorul de icoane mi-a fost nu de puţin ajutor. 

Dar lucrarea mea ar fi rămas, vreme multă, în manuscris. Cuviincioasa ei tipărire era prea costisitoare ; 
vremile, sub semnul blestemului. 

Iată de се gândul meu se îndreaptă, cu recunoștință, spre Domnul Profesor Al. Rosetti, Directorul Fun- 
datiei editoare, care aflând de lucrare, m'a chemat, а luat-o зи i-a dat haina de sărbătoare pe care o 
poartă acum. 


G. RACOVEANU 


5 August 1940 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


GRAVURA ÎN LEMN. Cea mai de seamă 
piatră de hotar dintre două evuri — tiparul — se ivea 
împreună cu o nouă artă plastică: gravura în lemn. 
Anterioară tiparului, pricină 81 punct de pornire 
lui, gravura în lemn avea să-și câștige, de acum, 
faima aproape numai ca artă aplicată la ilustrarea 
cărții tipărite. În cartea imprimată gravura era 
chemată să ia locul miniaturii, fala manuscrisului. 
Vreme de aproape 400 de ani gravura în lemn a 
ţinut továrásie fericită artei imprimeriei. Ca si litera 
textului, gravura în lemn nu era altceva decât un 
desen în relief. Căci gravura în lemn este arta de a 
obţine, pe o scândură de lemn, o imagine în relief, 
prin înlăturarea întregii suprafețe rămase neatinse 
de desenul artistului; prin săparea, pe o adâncime 
variabilă, a tuturor părților albe ale scândurii si 
lăsarea în relief doar a liniilor desenului. 


MATERIAL. Pentru lucrul gravorului în lemn 
pot fi folosite felurite esențe. Lemnul de esență 
slabă (plopul, aninul, bradul) prezintă avantajul de 
a avea fibrele asa de aparente că, uneori, lasă pe 
hârtie urme vizibile, făcând să joace plăcut în 
lumină marile pete de negru. El prezintă însă si 
desavantaje: fibrele prea aparente împiedică buna 
tăiere a lemnului; iară slaba rezistenţă a acestuia 
face ca numărul tirajelor să fie redus. 

Lemnul de esenţă tare (buxul, părul, mărul, 
ciresul), fără fibre prea aparente, se taie mai bine 
și cu cuțitul și cu dalta; iară duritatea lui este o 
garanţie pentru un mare număr de tiraje. 

După chipul cum a fost tăiată, scândura pentru 
gravura în lemn este de două feluri: 1. cu suprafaţa 
paralelă cu fibrele; 2. cu suprafața perpendiculară 
pe direcția fibrelor. Dacă scândura a fost obținută 
printr'o secțiune în lungimea trunchiului (sau a 
crăcii), se lucrează într'un fel; dacă a fost obţinută 
prin tăietură făcută de-a-curmezișul lemnului, se 
lucrează în alt fel 1). 


1) Scândurile tăiate de-a-curmezișul lemnului араг mai târziu: în 
veacul XVIII. Armenia pare a fi născocit lucrul « în capul lemnului ». 


TEHNICĂ. Pe o scândură de lemn sănătos, 
fără crăpături, fără noduri, bine nivelată, bine lus- 
truită, se face mai întâi desenul; direct pe lemn, 
sau transpus de pe hârlie pe lemn. În cele mai 
multe cazuri nu este nevoe ca pe scândură descnul 
să fie inversat spre a-l avea în stampă cum trebue: 
de cele mai multe ori ceea ce este în dreapta pe 
scândură poate să apară în stampă în stânga si 
ceea ce este în stânga,să apară în dreapta. Dar sunt 
$i cazuri în care trebue ținut seamă de acest lucru. 
Toate inscripţiile trcbuesc desenate și tăiate invers; 
trebuesc tăiate ca și litera utilizată în imprimerii. 

Odată sfârșită operaţiunea desenului, se proce- 
dează la izolarea liniilor lui (la înlăturarea partilor 
învecinate ; la săparea suprafeţelor neatinse de el). 
Liniile desenului sunt rezerve făcute pe suprafața 
scândurii. 

Săpându-sc, pe o adâncime variabilă, tot lemnul 
din jurul desenului, se va obţine un clișeu tipografic. 
Peste acest clișeu trecându-se un sul îmbibat cu 
cerneală, sau ungându-se în alt chip cu cerneală 
relieful acestui clișeu și trecându-se apoi peste el 
o hârtie curată, va rămâne pe hârtie imaginea cli- 
seului inversatd. Tot ce este relief va lăsa, deci, pe 
hártie patá neagrá; tot ce este loc sápat, va lása 
hârtia neatinsă 1). 

Valoarea unei gravuri în lemn se judecă după 
întreitele ei efecte: efectul grafic (sau al delimitării 
formelor printr'o trăsătură); efectul reliefului volu- 
melor (care se obţine prin hașiuri) 2); efectul valo- 


1) Pentru gravura їп arama procedeul era altul. Aci desenul sc вара 
în adáncime, cu dăltiţa. În relief ramánea, deci, câmpul በ ር1686881. Pen- 
tru a obține stampe de pe o gravura іп arama, se turna cerncala pe în- 
treaga suprafaţă a plăcii; apoi sc ștergea bine placa. Cerneala ramánea 
numai în scobituri, în şanţuri. Aplicundu-se apoi cu un procedeu 
special — hârtia udă, accasta sugea cerneala din șanțuri (adcca din 
liniile desenului), iară câmpul nesapat (lumina) lasa hârtia neatinsa. 

2) Haşiurile sunt linioarele paralele care fac umbra unei trasaturi. 
Când hrazda tăiatu în lemn e ingusta, se va obţine pe hârtie o hagiura 
albă pe fond negru; când brazda scoasa din lemn e largă, iara muchea 
ramasă între şanţuri ingusta, se va obține pe hârtie o hașiura neagra 
pe fond alb. Când brazdele se întretaie, pe hârtie va ramâne o umbra 
«in cadrilat» (în gravura în lemn, mai totdeauna, cadrilat alb pe 
fond negru). 


www.dacoromanica.ro 


10 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


rilor (obţinut prin graduarea cernelii diverselor relie- 
furi). 

Uneltele principale întrebuințate la săparea unei 
scânduri scoase din lungul lemnului sunt: cuțitul 
(briceagul, simceaua, pintálusul) piciorul de capră 
(jghiabul în formă de V) și ghinul (jghiabul în formă 
de U), de diverse mărimi și deschideri. Pentru săparea 
lemnului cu fibrele perpendiculare pe suprafaţa de 
lucru, este nevoie de alte unelte: este nevoie de 
daltá, de burin, de buciardă. 


VECHIME. Imagini săpate în lemn, în asa fel 
ca desenul să rămâie ca o linie subţire în relief, au 
existat din vremi îndepărtate. Lemnele acestea 

așa numitele modele — serveau la imprimarea 
stofelor. Asia orientală, ca și Egiptul de sus cunos- 
cuseră arta împodobirii stofelor cu ajutorul clișeelor 
de lemn. În confecţionarea cărților de joc gravura 
în lemn își găsise o nouă aplicaţie. 

După apariţia hârtiei, multiplicarea imaginilor 
supate pe scânduri de lemn nu mai putea întârzia. 
Cele mai vechi imagini obţinute pe hârtie datează 
din a doua jumătate a veacului al XIV-lea. Cea mai 
veche gravură în lemn se socotește a fi din anul 1370. 
În primul deceniu al veacului al XV-lea, gravuri în 
lemn izolate existau în Germania în număr atât de 
mare, încât e greu de tăgăduit că leagănul acestei 
arte a fost Germania. Stampe cu chipurile sfinţilor 
încep a se răspândi în această vreme. Din anul 1423 
se păstrează chipul Sfântului Cristofor. Grosolana 
execuţie a multora din stampele veacului al XV-lea 
era compensată prin concepţia monumentală a liniei 
şi prin originalitatea simțului pentru coloare. Căci 
cele mai multe stampe erau colorate cu mâna; 
cele numai în alb și negru erau cu totul rare. 


DEZVOLTARE. Cu apariţia imprimeriei, gra- 
vura în lemn ia o dezvoltare nebánuitá. Ea stătuse 
de faţă la nașterea tiparului. Când Koster, cel din 
legenda, tipărește cărticica lui de 8 pagini, el îi sapă 
litera în lemn. Invenţia literei mobile n'a venit 
într'o singură zi. Perfectionánd neîncetat procedeul, 
după încercarea dela Strasburg, din 1436, Guten- 
berg, intovárágit cu Faust şi cu Schóffer, începe să 
publice, la Mayenta, cárticcle populare (calendare, 
gramatici latine, etc. !). Intre 1450 si 1455 cei trei 
izbutesc să dea Biblia Latină, zisă cu 42 de rânduri. 
Din Germania tiparul trece repede în Italia 2). In- 
ventia literei mobile și puternica dezvoltare a artei 
imprimeriei deschid gravorilor în lemn un vast câmp 
de activitate. La vreo 15 ani după încercarea de a 
se tipări cu litere mobile, apar în Germania primele 
cărți ilustrate (Bamberg). În deceniile următoare, 


1) Speculum. humanae salvationis, prima tipăritură atribuită lui 
Gutenberg, fusese executata cu caractere de plumb turnate în nisip, 
apoi retușate. 

3) Doi lucratori ai lui Gutenberg: Schweynhem si Pannartz trec 
în 1464 la Subiaco, apoi se așează la Roma. În 1465 apare la Roma 
prima carte tiparită. Peste 4 ani apare și la Veneţia carte tipărită 
(Epistolae ad familiares, 1469). 


presele din Augsburg, din Ulm, din Mayenta, din 
Lübeck și din Nürnberg, ca și cele din Venetia, dau 
poate cele mai frumoase cărți cu gravuri іп lemn 
din toate vremile. Pentrucă în aceste vremi gra- 
vura în lemn era concepută nerealistic: era conce- 
pută într'un puternic stil abstract 1). 

Din Germania, arta ilustrării cărţilor trecuse în 
Italia. La Veneţia, în 1476, Erhard Ratdolt şi tova- 
rășul sáu Bernard « Maler» din Augsburg folosesc 
gravura in lemn pentru ilustrarea cártii. In acest an 
apare aci Calendario del Monteregio. Desenul era 
fácut de Bernard din Augsburg, iar táietura lui, de 
vreun sápátor in lemn venit tot din Germania, unde 
tehnica aceasta era deja ín floare ?). 

Cu sfárgitul veacului al XV-lea gravura italianá 
cunoaște apogeul ei. Desăvârșirea desenului și finetea 
tăieturii gravurilor ce împodobesc Ipnerotomachia di 
Polifilo (Veneţia, 1499) au făcut pe mulţi să vadă 
aci mâna lui Giovanni Belini, sau a lui Iacopo de 
Barbari 3). 

În primii ani ai veacului al XVI-lea, gravura în 
lemn aplicată la ilustrarea cărţii ia o înfățișare nouă. 
Părăsind desenul liniar (fără umbre), arta adoptă 
clar-obscurul, sau umbritul 4). Utilizând două planșe 
pentru aceeași gravură, se obținea, prin dublă apli- 
care și perfect reperaj, o stampă cu două tonuri; 
sau cu două valori ale aceluiași ton. Una din planșe, 
prima, lăsa pe hârtie doar trăsăturile desenului; 
cealaltă, reperată cu grijă, reliefa desenul lăsat de 
prima. Acesta era camaieul. Yost de Necker, Ugo 
da Carpi, Cranach 51 Dürer au practicat gravura în 
camaieu. Mărginind efectul gravurii la alb și negru 
51 transportând apoi întregul sistem al liniilor ei la 
un format de mari proporţii, cu o compoziţie hotărît 
decorativă, Albrecht Diirer pune temeliile unei uriașe 
mișcări artistice. Părăsind, cu totul, liniile compli- 
cate și încâlcite — dela începutul lui în această 
artă, — Diirer realizează stilul clar, în care puri- 
tatea liniei și lumina sunt factorii hotárítori 5). 

Veacul al XVI-lea rămâne veacul de aur al 
gravurii în lemn. 


GRAVURA ÎN LEMN LA ROMÂNI. Nu se 
scurseseră nici patruzeci de ani dela ivirea ei și 
gravura în lemn aplicată la ilustrarea cărții pä- 
trundea în Ţările Românești. Cea dintâi carte tipă- 
rită în Tara Muntenească, din iniţiativă domnească, 
este Liturghierul, slavonesc, dela 1508. Noi am 


1) Dr. Friedrich Winkler, directorul cabinctului በር 
stampe din Berlin, Introducere la Catalogul Muzeului Toma Stelian: 
Gravura şi cartea ilustrată germană (secolele XV—XVI). București, 
Imprimeria Naţională, 1938, p. 11. 

?) v. Carlo Castellani, L'arte della stampa nel rinasci- 
mento italiano, Venezia, in albumul lui F. Ongania. Venctia, 1895, 
vol. I; cf. Kristeller, La xilografia veneziana, in Archivio storico 
dell arte, anno V, (1892), fasc. II, p. 90. 

з) Castellani, L c.; cf. Albert Ilg, Über den Kunsthis- 
to rischen Werth der Hypnerotomachia Poliphili. Wien, 1872. 

4) < Abbandonata quasi del tutto il desegno lineare о senz'ombre, 
l'arte si volse a chiaroscuro (ad ombreggiate)». (Castellani, 
op. cit., p. 13). 

5 Dr. Winkler, op. cit., p. 13. 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 11 


avut tiparul înaintea Rușilor și înaintea Sârbilor !). 
Domnea în acele vremi în Ţara Românească Radu 
Vodă cel Mare. De unde va fi adus el tipografia, 
documentele nu spun. Știm însă că în vremea lui 
Venetia strălucea in arta imprimeriei 2). Si mai știm 
că tipograful Macarie dalmatinul, adus de el în ţară, 
învățase meșteșugul la Venetia și după ce tipárise, 
la rându-i, trei cărți în Muntenegru, fusese nevoit 
să se refugieze — probabil tot la Venetia — din 
pricina năvălirii Turcilor în ţara lui. 

La doisprezece ani după încetarea activității tipo- 
grafiei din Muntenegru, tipograful de aici, Macarie 
ieromonahul, se găsea la curtea Domnitorului Radu 
cel Mare, în Târgovişte ?). 

Între anii 1508 si 1512 apar în Tara Romá- 
neascá trei tipárituri, in tipografia condusá de Ma- 
carie ^): Liturghierul slavonesc (început sub Radu 
cel Mare și terminat sub Mihnea cel Rău, în 10 
Noemvrie 1508) 5); Octoihul °) (în slava bisericească, 
redacție medio-bulgará) din vremea lui Vlad Vodă, 
Ја 1510; Tetraevanghelul 7) slavonesc din vremea lui 
Neagoe Basarab, la 1512. Cu aceste trei tipărituri 
activitatea celei dintâi tipografii de pe pământul 
românesc încetează. Toate aceste trei tipărituri sunt 
frumos împodobite cu gravuri în lemn. Frontispicii, 
cu negru și cu roșu, cu ornamente împletite, flori 
şi iniţiale din împletituri, tăiate după modelul celor 
ce împodobeau manuscriptele mânăstirilor noastre 8), 


1) Cea dintâi carte cunoscută ieșită din teascurile ruseşti este 
Apostolul din Moskva, 1564 (se crede, totuşi, că Rușii au avut impri- 
merie încă din 1553). 

La Sârbi, cea dintâi tipăritură nu apare înainte de 1552. Nu uităm 
tipăriturile slavone executate de Nemţii: Schweinpold, Borsdorf şi 
Haller, în Kracovia, cu litere chirilice, între 1491 şi 1492 (5 cu totul): 
4 für die Kleinrussen und Rumänen». (v. Јава, D ererste Cetinjer 
Kirchendruck vom Jahre 1494, in Denkschriften der Kaiserlichen 
Akademie der Wissenschaften in Wien, Philosophisch | Historische 
Classe. Band XLIII. Wien, 1894, p. 1). Nici Casoslovec-ul sloveno-sárb 
dat de Veneţia, prin Andrea Torresani d'Asola, in 1492. Dar acestea 
nu veneau dela Sârbi, ori dela Ruși. 

2) La sfârşitul veacului al XV-lea și începutul veacului al XVI-lea 
lucrau în Veneţia peste 200 de «tipografii». 

3) Macarie nu-și «transportase presele în Valahia», cum spune 
E. Picot (v. Coup d'oeil sur l'histoire de la typographie dans les 
pays roumains du ХРІ-е siècle. Paris, Imprimerie Nationale, 1895). 

4) În Cetinje, Macarie ieromonahul tipărise: Octoihul (sau Osmo- 
glasnicul) cu primele patru glasuri, 1494; Psaltirea, în 1495 (Psaltirea 
are indicat locul tipăririi: на чЕтиню);  Molitvenicul şi Octoihul 
(ultimele 4 glasuri). 

5) « Literele Liturghierului din 1508 vin din matrițe venetiene» 
(N. Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, vol. III, Bucu- 
reşti, 1906, p. 34). 

6) Într'un studiu remarcabil, 0-1 P. P. Panaitescu, care 
a avut norocul să descopere un exemplar întreg al acestei tipărituri, 
face lumină completă în jurul ei 51 în jurul « perioadei macariene », 
(v. P. P. Panaitescu, Octoihul lui Macarie şi originile tipografiei 
în Tara Românească, în revista Biserica Ortodoxă Română, anul LVII 
(1939), nr. 9—10, Septemvrie—Octomvrie 1939 si Extras). 

?) Tetraevanghelul acesta al lui Neagoe Vodă a servit de model 
Tetraevanghelului tipărit la 1552 în Belgrad (Serbia). Caracterele 
tipografice ale Tetraevanghelului sârbesc au fost tăiate după Tetrae- 
vanghelul lui Neagoe; frontispiciile, stema ţării — până şi unele gre- 
geli — sunt imitate după el (v. Š a f a Fi k, Geschichte des serbischen 
Schriftthums. Prag, 1865, pp. 256, 269, 270). 

*) Asupra originii gravurilor în lemn ce au împodobit cărţile pe- 
rioadei « macariene », părerile sunt împărțite. Odobescu (Al. I.) 
crede că ele sunt de origine venețiană (у. Despre unele manuscripte 
şi cărți tipărite, aflate în mânăstirea Bistriţa. Cap. V: prima tipografie 
din Tara Românească, în Revista Română pentru Sciinfe, Lettere si 
Arte, vol. I, 1861, Bucureşti). Hasdeu (B. P.) crede că desenul 
primitiv al acestor inițiale și frontispicii а fost curat românesc, luat 
de prin manuscrisele muntene şi moldovene din secolul al XV-lea (v. 
Unii tesauri de typo-xilografia română de pe la 1550, XII Capitule, în 
revista Traian, nr. 18, 20, 23 si 27, anul I, 1869). N. Iorga crede 


depun mărturie pentru dragostea tipografului și a 
Domnitorului față de arta care se apropia atunci 
de culmea strălucirii ei. 

Odată cu domnia lui Mircea Ciobanul, încetează 
бі lucrul tipáritului de cărţi іп Tara Românească. 
La mijlocul veacului al XVI-lea apare, la Târgoviște, 
Triodul- Penticostar slavonesc 1). Este cartea cea mai 
voluminoasă din câte s'au tipărit pe pământul nostru, 
în întreg veacul al XVI-lea. Importanţa acestei 
tipărituri constă nu în caracterele ei, grosolane și 
neregulate ; ci în inițialele, în frontispiciile şi mai 
ales în icoanele ei, toate săpate în lemn. 

Unele din inițialele acestei tipărituri se asea- 
máná cu cele ale Tetraevanghelului din 1512. Cele 
mai multe, însă, sunt lucrate după initialele din 
Octoihul lui Macarie tipărit la 1494, în Cetinje și din 
Psaltirea dela 1495 a aceluiași Macarie 2); care ini- 
tiale sunt, la rându-le, luate după cele ale incuna- 
bulelor venetiene ?). Intálnim in aceastá tipáriturá 
initiale înflorate, superbe; dar întâlnim și initiale 
greoaie, lipsite de gust. Frontispiciile, impletite cu 
mare artá, sunt de origine románeascá *). Icoanele, 
— unsprezece la număr 5) — gravuri în lemn de má- 
rimea unei pagini, sunt unice monumente de artă 
xilografică în România veacului al XVI-lea 9). Cer- 
cetându-le cu de-a-măruntul, Hasdeu ajunge la în- 
credintarea cá gravorul artist era Român, deoarece 
nu stia bine slavoneste; elemente din aceste icoane 
se întâlnesc in miniaturile manuscriselor noastre 
din veacul al XV-lea; maniera artistului, sau, mai 
exact, a modelurilor sale românești mai vechi «nu 
e nicidecum bizantină, adecă silită, imobilă, încăr- 
cată ; ci originală românească, apropiindu-se însă de 
cea occidentală, adecă naturală, animată, simplă» ?). 

Figurile 51 draperiile din cele 11 icoane amintesc 
pe cele apusene, din veacul al XV-lea. Unele aduc cu 


că Macarie a imitat frontispiciile şi inițialele după manuscrisele noa- 
stre din veacul al XV-lea; însă cu transformari: « dunguleţele ajun- 
gând acum ca niste mlădiţe mici, innodárile pierzándu-sc іп tot felul 
de complicaţii, florile de scaiu luând chipul unor boboci împodobiţi; 
...іп această operă de imitație, el a introdus manicra largă, mla- 
dioasă, înflorită a Renașterii » (v. Istoria Românilor în chipuri şi 
icoane, vol. III, Bucureşti, 1906, p. 35). 

) Hasdeu admitea data de 1550; Karataew pe cea de 
1570. Locul tipăririi nu era cunoscut, N. Iorga inclina a crede ca 
«tipografie sárbeascá» a dat Triodul-Penticostariu «cu gravuri pe 
lemn luate din cărţile latine » (v. N. I o r g a, Noul tipar slavon din а 
doua jumătate a veacului al XVI-lea, in Grafica Română, an. I, nr. 11, 
р. 7). Astăzi se ştie că Triodul- Penticostar а fost tiparit în Târgovişte, la 
leat 7066 (= 1558), de diaconul Coresi «cu 10 ucenici». Tipărirea 
s'a început în vremea lui Јо Pătrașcu Voevod și s'a sfârșit în zilele 
lui Јо Radu Voevod. D-l Aurel Filimon, semnalând primul 
exemplar întreg din această tipăritură, a facut lumină completă 
în jurul mult discutatului Triod-Penticostar (v. Dacoromania, 5 
(1927—1928) pp. 601—604). 

2) Sunt reproduse în E mile Picot, Coup d'oeil ві in Jagiă, 
Der erste Cetinjer Kirchendruck vom Jahre 1494. 

*) Vezi Fasciculum temporum (Wernerus Rolewinck) cdit. Erh. 
Ratdolt, 1484 (În F. Ongania, L'arte della stampa nel rinasci- 
mento italiano, Venezia. Venetia, 1895, p. 54). 

*) Hasdeu, op. cit., Cap. X. 

5) lisus pe Cruce, Punerea ín mormânt, Ínvierea lui Hristos, 
Hristos se arată Mariei, Toma pipăie coasta Mântuitorului, Vinde- 
carea Slăbănogului, Vindecarea orbului, lisus în Templu, lisus şi 
Samarineanca, Înălţarea Domnului, Pogorirea Sfântului Duh. (Dimen- 
siunile acestor icoane variază între 122 x 198 mm 81 129 x 200 mm). 

6) N. Iorga crede că aceste icoane au fost fucute «nu pentru 
un Triod, ci pentru un Evangheliar » (v. Istoria Românilor în chipuri 
$i icoane, vol. III, p. 36). 

7) v. пй тезаитӣ de typo-xilografia. cap. XI. 


www.dacoromanica.ro 


12 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


cele germane. Elemente din aceste icoane — de pildă 
gardurile despre care Hasdeu scrie cá «sunt pare-cá 
fotografiate după gardurile cámpene» românești 

sunt identice cu elemente din gravuri germane 
din veacul al XV—XVI-lea. 

Cu tipáritura dela 1558 arta gravurii în lemn 
aplicată la ilustrarea cărţii încetează: tot ce se mai 
face, în perioada coresiană și după ea, nu prezintă 
mare interes. Vremea lui Matei Basarab avea să 
cunoască însă, venită pe căi noui, o nouă strălucire 
a gravurii în lemn. Poate cea mai roditoare, jude- 
cată după urmele pe care ea le lasă. 

Spre mijlocul veacului al XVII-lea, activitatea 
tipografică în Țările Româneşti, întreruptă din pri- 
cina vremilor protivnice, reîncepe. Şi odată cu ea, arta 
gravurii în lemn. Matei Vodă Basarab cumpărase 
din Rusia mică o tipografie completă și o instalase 
la Câmpulung. Odată cu tipografia, Petru Movilă 
trimisese lui Matei Vodă și un maestru tipograf 
împreună cu ajutoarele lui. Aci, la Câmpulung, apare 
în 1635 Trebnicul slavonesc, cea dintâi tipăritură 
a lui Matei Basarab. Govora, Dealul și Tárgovistea 
dau apoi, pe rând, tipărituri bogat împodobite cu 
gravuri în lemn. 

Gravura din vremea lui Matei Vodă se deosebește 
de gravura veacului al XVI-lea. În veacul al XVI-lea 
gravurile se lucrau după modelul miniaturilor din ma- 
nuscrisele bizantine, dar în maniera renașterii italiene. 
Calea pe care ne venise, în 1508, gravura în lemn și 
strălucirea Veneţiei din acea vreme ne făcuse să 
cunoaştem arta venețiană. În veacul al XVII-lea tra- 
ditia aceasta se taie. Prin gravorii Ruteni din vremea 
lui Matei Basarab și Vasile Lupu cunoaștem gravura 
occidentală germană: cu fondul negru, cu scene 
eșalonate pe mai multe planuri, cu motive arhitec- 
tonice antice. Gravorii din vremea aceasta nu mai 
sunt modesti ca cei de altă dată: ei încep 58-81 
semneze operele. Cărţile tipărite în veacul al 
XVII-lea se disting printr'o bogată ornamentatie 1). 
Gravorii Ruteni lucrează planșe în stil rusesc, cu 
perspective de clădiri cum nu se zideau la noi; 
frontispicii și figuri în stil apusean ?). 

n Vremea aceasta începe împrumutul de plăci 
xilografice: cazul gravurii cu Fiul Risipitor, din 
Evanghelia dela Govora, din 1642. Gravura aceasta 
apăruse, în 1606, în Evanghelia din Lemberg. Împru- 
mutul acesta se obișnuia în Polonia și Rusia 3). De 
obiceiu, gravorii din vremea lui Matei Basarab și 
Vasile Lupu copiau gravurile după modele rutene 4). 

Dar gravorii Ruteni au săpat 81 gravuri numai 
pentru trebuintele noastre ; gravuri care n'au apărut 
niciodată în vreo tipăritură ruteană. Аза a lucrat 


1) P. P. Panaitescu, L'Influence de l'oeuvre de Pierre Mo- 
gila, archevéque de Kiew, dans les Principautés roumaines, in Mélanges 
de l'École Roumaine en France. Paris, 1926, p. 22. 

3) N. Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, vol. III, p. 57. 

з) P. P. Panaitescu, op. си. p. 23. 

1) « Des bois représentant des ornements de fleurs stylisées dans 
plusieurs livres valuques de l'époque du prince Mathieu rappellent 
les ornements de livres anciens imprimés à la fin du XVl-e siécle à 
Lemberg ; mais il s'agit maintenant d'imitation et non plus de l'em- 
prunt du bois à graver, ce qui se voit à de petites différences ». (P. P. 
Panaitescu, op. си. pp. 23—24). 


gravorul Ilia, ieromonah din Pecerska Kievului 1), 
cel care a ilustrat Cartea Románeascd de Învătătură 
(Iaşi, 1643) 2). Încă de pe acum, alături de gravorii 
Ruteni, încep să apară şi gravori indigeni: în Tara 
Moldovei, ca şi în Tara Muntenească, ei prinseseră 
meșteșugul dela străini. Teodor Petru (alături de 
Ruteanul Tisevic), Stanco Faurul, Ursul zugrav, 
Mitrofan dela Bisericani, s. a., lucrează în a doua 
jumătate a veacului al XVII-lea. 

Sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul vea- 
cului al XVIII-lea cunoaște arta unei gravuri 
indigene, superioară artei din epoca lui Matei 
Basarab. 

Epoca lui Brâncoveanu (1688—1714) avea să fie 
epoca de strălucire a gravurii în lemn pentru ilu- 
strarea cărții. Acum lucrează Ioanichie 3) (Bacov), 


1) Rutean influențat de gravorii Germani; gravor foarte pro- 
ductiv: sute de gravuri de ale lui s'au răspândit în toată Rusia. 

2) Tipografia lui Vasile Lupu era instalată la Trei Ierarhi. 

3) Despre Bacovi, D-l P. P. Panaitescu scrie următoarele: 
« Un autre Bykov, probablement son parent, Joannice Bykov, (à 
moins qu'il ne soit question du méme); est l'auteur de trés belles 
illustrations dans le « Triodion » roumain, imprimé à Buzáu en 1700 ». 
(v. L'Influence de l'oeuvre de Pierre Mogila, p. 25). lar în nota 2, 
aceeaşi pagină: « Joannice est un nom de moine; il peut trés bien 
être dérivé d'Ivan, d'après la règle monastique... ». 

Cercetările noastre în această direcțiune ne duc la următoarele 
concluziuni: 

Y. Gravorul care a ilustrat Cheaia Înșelesului (Bucureşti, 1678) 
după cea tipărită la Lemberg, în 1663, este Ivan Bacov (nu Bicov). 
Am descoperit clișeul cu Duminica Tuturor Sfinţilor (neto 8፡ቴሂጌ 
e&ATMyR) de pe ultima foaie liminará (v) а sus numitei tipărituri. 
Semnătura gravorului e clară: Ivan Bacov (нканк вакокъ). A din 
Bacov este tăiat la fel — tăietură caracteristică — cu A din Ivan. 
Este adevărat că în Bibliografia Românească Veche marginea de sus 
a lui И nu s'a imprimat bine; de unde, confundarea lui cu H. 

II. Ioanichie şi Ivan sunt una şi aceeaşi persoană. (Călugărindu-se, 
Ivan a luat numele de Ioanichie). Aceasta, pentru următoarele te- 
meiuri: 

a) Confruntând lemnul lucrat de Ivan (Duminica Tuturor Sfin- 
filor) cu patru lemne lucrate de Ioanichie, am constatat aceeași 
tăietură ; 

b) Ivan semnează una din gravurile sale: man вк. (Chenarul 
porţii din « Cheaia Íntelesului»); Ioanichie semnează de asemenea o 
gravură: ዘህለፅዘዘ Бк. (Învierea lui Lazăr din Triodion, Buzău, 1700). 
Alteori semnează: цуанікін Б. 

c) Саға vreme lucrează Ivan, Ioanichie nu apare. După ivirea 
lui Ioanichie, nu mai apare Ivan. Ioanichie nu apare începător іп 
arta gravurii: ci maestru; 

d) Ivan nu mai semnează nicio gravură după 1678; Ioanichie 
apare la 1700. În 1694 apare însă la Snagov o Psaltire (românească), 
tipărită de Antim Ivireanul. În această Psaltire întâlnim o gravură 
în lemn reprezentând pe David Proorocul, de dimensiunile: 116 x 164 
mm. (gravură tipărită cu altă inscripţie şi în Antologhion (grecesc), 
1697 și în Psaltire (greccască), 1700; amândouă tot la Snagov). Des- 
criind această gravură, N. Hodoș si I. Bianu afirmă: « Pe pi- 
ciorul mesei de lângă David se află gravate literile: ww. м. Б. ceea се 
se pare a arăta că gravorul din 1694 a avut ca model un desen mai vechiu, 
din timpul lui Matei Basarab». 

Ni s'a părut lucru ciudat ca pe un picior de masă, ascuns, să fie 
săpate inițialele numelui Domnitorului muntean. Niciodată nu s'au 
săpat nume de Domni în gravuri reprezentând cu totul altceva. 
Luând, deci, bine seama la cifrele anului săpat acolo (1694) am constatat 
că 6 din această gravură este tăiată la fel cu 6 din Duminica Tu- 
turor Sfinţilor de Ivan Bacov; Iară unele detalii ale vestmântului lui 
David le întâlnim şi la vestmántul Mântuitorului din gravura Învierea 
lui Lazăr (Triodion, Buzău, 1700) de Ioanichie Bacov. Mai mult: 
chipul lui David este făcut asemenea chipurilor din gravurile lui 
Ioanichie (Învierea lui Hristos, 1700; Învierea lui Lazăr, 1700; In- 
trarea în Ierusalim, 1700) si asemenea chipurilor din chenarul porţii 
Triodion-ului de Buzău din 1700; Triodion ilustrat de Ioanichie. 

De aceea am fost constrânși să reconstituim astfel inscripţia 
de care vorbesc cei doi savanţi bibliografi Români: Јшеанињ 
№ онаква;  Bcatog Ea constituie mărturia călugăririi lui Ivan 
Bacov. (La Buzău, unde a lucrat Ioanichie, era episcop Mitrofan, el 
însuși gravor). Anul 1694 indică tocmai vremea în care, dispărând 
Ivan, nu apăruse Ioanichie. De altfel, David acesta din 1694 a fost 
copiat, întru totul, de gravorul care a împodobit Psaltirea de Buzău, 
din 1703. Si gravorul dela Buzău, nu lasă neimitat nimic din David 
dela 1694, fără numai pe: iw. ለ. к. Aceste initiale el le înlocuiește 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 
13 


Antim Ivireanul şi Ursul Zugrav. Bucureștii, Sna- 
govul si Buzăul dau cărţi ce fac mândria tiparului 
românesc. Caracterele, inițialele împodobite cu flori 
бі cu figuri, frontispiciile, florile de sfârșit, chenarele, 
învrâstările cu roșu, bunul reperaj, spaţiile mărgi- 
nale ale paginilor, hârtia, toate se întrec în frumuseţe 
şi strălucire. Gravurile de acum nu mai sunt imitații 
după cele rutene. O artă independentă se plămădise. 

În vremea marelui Antim Ivireanul arta impri- 
meriei și a gravurii — în lemn și aramă — erau în 
plină strălucire. Antim era desenator si gravor. Del 
Chiaro spune că la tipografia Mitropoliei Valahiei a 
văzut, în vremea conducerii ei de către Antim, gra- 
vuri în lemn și în aramă; Antim stia să iniţieze, 
minunat, în orice fel de lucrări de artă, în deosebi 
gravuri, desene, broderii. Tipografia era înzestrată 
cu foarte frumoase caractere grecești, arabe și 
valahe ; tipografii erau Valahi 1). 

Hârtia întrebuințată pentru cărţile tipărite pe 
pământul nostru era de proveniente diferite. Noi 
am avut «mori de hârtie » pe vremea lui Matei Ba- 
sarab 2). Până la el şi după încetarea fabricilor odată 
cu moartea lui, am folosit hârtie venețiană, și hârtie 
de Transilvania (de Brașov, de Cluj, de Sibiu). 
Ştiut este că în obținerea unei bune stampe, hârtia 
are o însemnătate hotáritoare. 

De faptul acesta au ţinut seamă —pe măsura 
putintii vremilor — artiștii din trecutele veacuri. 


cu: д. к. După numele lui. (Sigur, Amumretoc, cel саге a împodobit 
şi Liturghia de Buzău, din 1702). Între 1678 şi 1700, Bacov nu va fi 
stat inactiv. Litere (4, spre pildă) din chenarul porţii Evangheliei 
greco-române dela Snagov (1693) sunt tăiate la fel cu cele din gravurile 
lui Ivan Bacov; şi la fel cu cele din chenarul porţii T'riodion-ului 
de Buzău, din 1700 (nesemnat de Ioanichie Bacov, dar totuşi al lui). 

1) « Gli stampatori sono Valachi di Nazione, ammaestrati da 
Persone che furono in ció istruiti dal mentovato Arcivescovo» (v. 
Anton-Maria del Chiaro Fiorentino, Istoria delle 
moderne Rivoluzioni della Valachia. Venezia, 1718, p. 43). 

2) Mori de hârtie am avut pe acea vreme la Govora şi la Călimă- 
89#6ፁ În 1796, în vremea lui Alexandru Moruz Voevod, ia fiinţă altă 
moară ре ара Sabarului. (Asupra acestei chestiuni vezi: N. Iorga, 
O fabrică de hârtie lângă Cozia, in Grafica Română, an. I, nr. 9, Cra- 
iova, 1923: Mihai Popescu, Fabrici românești de hârtie în 
Artă şi Tehnică Grafică, caietul 9, Septemvrie — Decemvrie 1939). 


Veacul al XVIII-lea este veacul întrecerii între 
gravorii Români. La Buzău, la Iași, la Rădăuți, la 
Blaj, la Râmnic, la București, Românii lucrează la 
haina de sărbătoare a cărții românești. La Buzău, 
lucrează acum Ursul zugrav, ucenic al ieromonahului 
Mitrofan «făcătorul de tipare» dela Bisericani ; la 
Iași, Ieremia (Marco), Grigorie (Stanovici), împreună 
cu Sandul (Bucuresteanul) si Simion; la Blaj, 
Vlaicul şi fugosul Ioanichie (cel evadat din mănăs- 
stire « dimpreună cu bălaia Catita, fiica nobilului 
ardelean Borhidy Kázmér »); la Râmnic, harnicul 
Popă Costandin (P. C.) tipograful și fiul său Gheorghe 
(Gheorghie sin Popa Costandin Tipograful Râmni- 
ceanul). 

La începutul veacului al XIX-lea, la București 
sapă în lemn pentru înfrumusețarea cărții Costantie 
ieromonahul ; la Blaj, Sandul (tipograful) ; la Râmnic, 
Dimitrie (tipograful); la Sibiu lucrează Ioan zu- 
gravul, cel cu mâna sigură. Menţionăm icoanele lui 
din Penticostarion-ul dela 1841: Pogorîrea la Iad, 
Duminica Orbului, Duminica Samarinencii, Dumi- 
nica Slăbănogului, Duminica Mironositelor, Dumi- 
nica Tomii, Pogorirea Duhului Sfânt). 

Sfârşitul veacului al XVIII-lea și aproape întreg 
veacul XIX cunoaște gravura izolată, de mari pro- 
porţii, care s'a răspândit, ca icoană, în multe mii de 
exemplare; colorată (cu mâna, pe lângă liniile 
conturelor) sau necolorată 1). 

În lucrarea acestor gravuri izolate, dar mai ales 
în gravura pentru ilustrarea cărții, începând cu al 
doilea deceniu al veacului XIX, gravorii din Mănă- 
stirea Neamtul domină, cu autoritate, câmpul 
acestei arte la Români. 


1 Asupra gravurii în lemn, izolate, la țăranii Români din Ardeal 
a apărut, de curând, un studiu bogat al d-lui Ion Musglca: Xilo- 
gravurile țăranilor români din Ardeal în Artă şi Tehnică Grafica, 
Buletinul Imprimeriilor Statului, Caietul 8, Типје — Septemvrie 
1939, pp. 35—56; vezi ві E mil Virtosu, Trei gravu.i în lemn 
cu temă religioasă, în Artă $i Tehnică Grafică, caietul 3, Martie 
1938. 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


PRIMELE TIPĂRITURI. Mănăstirea care ne 
dăduse manuscrisul, împodobit cu miniaturi, din 
1429 1) (Evanghelie slavonească), pe cel din 1436 
(Evanghelie slavonească), pe cel din 1437 (Sbornic), 
pe cel din 1466 (Sf. Ioan Scărarul), pe cel din 1447 
(Mineiul) și pe cel din 1493 (Psaltire); mănăstirea 
în care lucraseră marii miniaturiști si caligrafi Ga- 
vriil monahul (Uricovici) si Teodor Mirisescul, avea 
să cunoască lucrul cărții tipărite — 81 odată cu 
el, gravura în lemn — abia în primul deceniu al 
veacului al XIX-lea. 

Vremea stáretiei lui Paisie, la Dragomirna, la 
Secul și la Neamtul, pregătise totul pentru fireasca 
ivire a tiparului în cetatea duhovnicească a Mol- 
dovei. Teolog si tălmăcitor de scrieri « părintești si 
bogoslovesti », din « elino-grecește si din slaveneste », 
fericitul Staret aprinsese aci fáclia rávnei pentru 
tálmácirea cártilor de lipsá unei mari asezári cálu- 
gărești. Câteva din tălmăcirile soborului lui Paisie 
se și tipăriseră în alte locuri 2). Celelalte aveau să 
iasă din teascurile Neamţului. 

Cea dintâi tipáriturá nemteaná se socotește 
a fi din anul 1807, Iulie 4: Vieţile Sfinţilor din luna 
lui Septemvrie 3). În poarta acestei tipărituri cetim 
că «ғаш tipărit... în sfânta Mănăstire Neamtul, 
întru însăși a sa tipografie ». Dar în prefata semnată 
de mitropolitul Veniamin stă scris: « Si fiind că Mă- 
năstire taste lipsită de cheltuială, nu poate răspunde 
la o atâta cheltuială, încărcată şi îngreoiată fiind cu 
ale sale cheltuiale, noi, cu sfatul și cu voia părinţilor, 


1) O comoară artistică unică; astăzi în biblioteca Bodleiana din 
Oxford. 

1) Omilii, Bucureşti, 1775; Právilioard, lagi, 1784; Chiriaco- 
dromion, Bucureşti, 1801; Tâlcuire la cele patru evanghelii, Iaşi, 1805; 
Descoperire си amăruntul a pravoslavnicii credințe, lași, 1806. 

3), Bibliografia Românească Veche face menţiune — după N. 
Iorga — și despre o Psaltire tipărită la Neamţul in 1807. Biblioteca 
Academiei Române nu are această tipăritură. Biblioteca mănăstirii 
Neamtul n'o cunoaşte. N'am aflat-o, până acum, în nicio mănăstire. 
În lungile prefețe ale Viejilor Sfinţilor din 1807 nu se vorbeşte de 
vreo tipăritură anterioară, la Neamţul. In prefeţele tipăriturilor din 
1808 si 1809, de asemenea. Iară din poarta Psaltirii 9 acum întru 
acest chip tipărită» la Neamţul, 1817, în vremea війтереі arhiman- 
dritului Silvestru, nu reiese că înainte de aceasta s'ar mai fi tipărit 
vreo Psaltire la Neamţul. 


am luai șase luni aice, ca în tipografiia sfintei Mitro- 
polii să să tipărească > 1). Volumul acesta din Vieţile 
Sfinților, tipărit prin osteneala lui « Ignatie și Ghe- 
rontie, dinpreună cu ceilalți frati si părinţi», se 
deosebeşte de toate celelalte 11 volume (Vieţile 
Sfinților din lunile: Octomvrie, Noemvrie, Decemarie, 
lanuarie, Fevruarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, 
Iulie si August); aceste 11 volume sunt la fel: 
hártie, format, chenarul portii, etc. 

Volumul apărut în 1807 are oglinda zatului mai 
micá decát celelalte 11 volume. Chenarul portii (ne- 
semnat) este chenarul porţii Ciasoslov-ului de Iași, 
din 1797; chenar care impodobeste si dupá 1807 
numai tipárituri iesene ?). Chenarul portii celorlalte 
volume este semnat: П.С. (Popa Simeon). În volumul 
apărut în 1807 întâlnim gravuri de Protoierei Mi- 
hail; în volumul următor apare şi numele lui Ierei 
Simeon. 

Deosebirile dintre volumul prim și celelalte 11 
ne indreptátesc să afirmăm că Vieţile Sfinţilor din 
luna lui Septemvrie, (Neamtul, 1807), nu s'a tipărit 
la Neamtul; ci la Iași. Mitropolitul Veniamin — 
precum spune prefața — vroise ca la Iași să se dea 
în tipar întâiele șase volume. бі în Iulie 1807 se si 
tipărește volumul întâi (Septemvrie). Dar în primă- 
vara anului următor, mitropolitul este nevoit să 
se retragă, la Neamtul, lăsând scaunul Exarhului 
Gavriil 3). Si astfel dorinţa lui se plinise numai în 
parte 4). 

Între anii 1807—1809 se tipăreşte 18 Neamtul 
Ránduiala cum să cuvine a cânta cei doisprezeace 
psalmi deosebi (1808). Aceasta este prima carte ti- 
părită în mănăstirea Neamtul. Ultima tipăritură 


1) Cele şase luni de care vorbeşte prefața mitropolitului Veniamin 
erau: Septemvrie, Octomvrie, Noemvrie Decemvrie, Ianuarie şi Fe- 
vruarie. 

?) Liturghii, laşi, 1818; Graiurile Maicii Domnului, Iaşi, 1826. 

Әу. €. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldaviei şi Su- 
cevei, Bucureşti, 1888. 

*) Celelalte volume din Vieţile Sfinţilor apar la Neamtul, în or- 
dinea următoare: Octomvrie, în 1809; Noemvrie şi Decemvrie, în 
1811; Ianuarie şi Fevruarie, în 1812; Martie, Aprilie, Mai și Iunie, 
în 1813; Iulie, în 1814; August, în 1815. 


www.dacoromanica.ro 


16 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


nemteaná, în chirilică, este Ciasoslovul din 1874, 
tipăritură bogat împodobită cu gravuri în lemn. 

Gravorii cari au împodobit tipăriturile nemtene, 
semnándu-si operele, sunt: Protoierei Mihail (Stril- 
bitchii)si Policarp fiul sáu ; Simeon ierei ; Ghervasie 
monah ; Teodosie monah ; Damian ieromonah ; Ne- 
col«ai» (?) si Simeon fratele. 


PROTOIEREI MIHAIL (1661 Mihail, Popa 
Mihai Strilbitkit, Strilbeţkii, Protopopul Mihail 
Strelbitkii) nu era nemtean. Activitatea lui de gravor 
pe pământul românesc începe în 1756. În acest an 
împodobește Mreaja Apostolică (TO"AIIOETOAIKO'N 
AY KTION), Iaşi, 1756, cu portretul lui Nicolae 
Mavroidis. În 1762 lucrează, alături de monahul 
Teofan și Gligorie tipograful, la împodobirea Evan- 
gheliei (laşi, 1762). În 1785 apare la Iași Curioznică 
Arătare ce «s'au tălmăcit din limba nemtascá și s'au 
tipărit în tipografie cea politiciască, de Popa Mihai 
Strilbiţkii exarh din Mitropolie Iașului ». În același 
an (1785), tot la Iaşi «s'au dat în stamba tipogra- 
fiei bisericeşti, de Popa Mihai Strilbetki și exarh 
din Mitropoliia Iaşului» Hrisovul lui Alex. І. Ma- 
vrocordat. Tot in 1785, Mihail Strilbitkii tipăreşte, 
la laşi, un Molitvenic. În 1786 tipăreşte la Iași 
Octoihul mic, pentru care săpase chipul sfântului 
Ioan Damaschin. În 1777 în Catahisis, tipărit în 
Iași, îi aflăm gravura « Iisus Hristos >. După 12 ani 
se tipáreau Dialoguri ruseşti și moldovenești (Iaşi, 
1789) tot de către Strilbiţkii «іп însăși a sa tipo- 
grafie ». 

În același an (1789) îl aflăm întitulându-se « Pro- 
topopul Moldaviei, Munteniei și Basarabiei » (Scurtă 
adunare a numelor, lagi, 1789; Molevnic, Iasi, 1789) ; 
sau «Protoierei al Moldaviei, al Valahiei si al Basa- 
rabici » ( Psaltire, Iaşi, 1790; Catavasier, Iași, 1792); 
sau « Protoicrei Stăpânirilor Moldaviei, Valahiei si 
Basarabiei » ( Ciasoslov, 1881, 1792 ; Ciasoslov, tipărit 
«întru insusi а sa tipografie în Târgul Dubăsari », 
1794). În 1796 apare Istoriia а Alexandrului celui 
mare din Makedonia «în tipografiia cea volnicá a 
Protopopului Mihail Strelbitkit, în târgul Movilăului, 
între hotariul Rossiei si între al Moldaviei». În 
această tipografie se tipăreşte, în același an, Psal- 
tirea de Movilău, cu frumoase iniţiale ornate, cu 
frontispicii, ornamente și cu cunoscutul semn al 
tipografului Strilbitkit. 

Gravurile protoiereului Mihail se întâlnesc în 
aproape toate tipăriturile de Neamtul, dintre 1807— 
1874. Dintre cele semnate cu numele lui notăm aci: 
Arhistratigul Mihail (60 x 98); Mântuitorul (60 x 
100); Iisus pe cruce (58 x 97); Mântuitorul (18 x 
115); Mântuitorul (60 x 103) semnată: Protoierei 
Mihail-Policarp 1); Sfânta Proscomidie (60 х 98); 
Sfântul Evanghelist loan (148 ነረ 252) săpată de Ierei 
Mihail şi Monah Teofan pentru Evanghelia де Iaşi, 
din 1762; Sfântul Evanghelist Matei (148 x 252) de 


1) Împreună cu Policarp mai semnează Mihail Zodiile din Calendar, 
Iași, 1785. 


aceiași; Sfântul Evanghelist Luca (148 x 252) de 
aceiași; Sfântul Evanghelist Marcu (148 x 252) de 
aceiași. Toate patru gravurile săpate pentru Evan- 
ghelia din 1762; toate patru au data: 1761; Sfântul 
loan Damaschin (100 x 153), cu inscripţie slavo- 
nească, tipărit în Octoihul de 1851, din 1786 si în 
« Descoperire cu amáruntul a pravoslavnicii cre- 
dinte », laşi, 1806; Sfântul Vasilie (106 x 159), cu 
inscripție grecească; Sfântul Grigorie (104 x 160), 
cu inscripţie grecească; Stema Moldovei (78 x 121), 
din Mineiele de Neamtul; Zodiile (60 x 100) care 
au împodobit « Calendarul » de Iași, din 1785; Pu- 
nerea in Mormânt (60 x 100) 1); Sfântul Nicolae 
(60 x 100); Proorocul David (60 x 100). 

Protoiereul acesta stráin, Mihail Strilbitki, exarh 
din mitropolia Iasului, tipograf în Iași, in Movilău, 
în Dubăsari, tălmăcitor de cărți și gravor, a fost 
înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri. Mare gravor 
în lemn n'a fost. Dar în vremea aceea opera lui a 
umplut un gol pe care nu avea cine să-l umplă. 
După el, aveau să se ivească în acea parte de ţară 
gravori cari să-l umbrească. Simeon, Ghervasie, Teo- 
dosie sunt următorii lui în arta săpăturii în lemn. 
Dar în istoria culturii româneşti numele Protoie- 
reului Mihail va sta, totdeauna, ca al unui harnic 
slujitor al cărţii. 


SIMEON IEREI. (фен Guawn ; терен GHMHWH; n. 
GYMEWHk; n. Z.; п.с.) pune început activităţii sale de 
gravor în ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea. 
A lucrat pentru tipografia din lași și pentru cea 
din mănăstirea Neamtul. Gravuri de ale lui au fost 
împrumutate și tipografiei mitropoliei Bucureştilor. 
(Nu numai ornamentele cu sfinţi, din care s'au alcă- 
tuit chenarele Acatistului de București, din 1823, 
sunt ale lui P. Simeon; ci și numeroasele gravuri 
ce ilustrează cartea, par a fi tot ale lui Simeon. 
Costantie ieromonahul, care lucra aci, nu era meșter 
atât de iscusit; tăietura acestor icoane mici tră- 
dează mâna lui Simeon). 

Pentru Neamtul, Simeon lucrează vreme de 20 
de ani: 1809—1829. Cea dintâi tipăritură împodo- 
bită de el este Vieţile Sfinţilor din luna lui Octom- 
vrie (Neamtul, 1809). Chenarul porții acestei cărţi 
este semnat: П. G. De asemenea, frontispiciul cu 
icoana Acoperământului Maicii Domnului (v. РІ. 
LIV, 1) semnat: н Єнлїнөн, În 1814 apare la 
Neamtul Scara prea cuviosului părintelui nostru 
Ioann igumenul sfintei mănăstiri a Sinaiului si odată 
cu ea minunata gravură a lui Simeon ierei (v. Pl. 
III). În 1818 apar cei patru Evanghelisti ai lui, în 
Noul Testament, adecă Așezământ (Neamtul). Din 
aceste patru gravuri remarcabile, doar ultima (Sfân- 
tul loan) e semnată: በ. бүляунь 


1) Gravurá foarte frumoasă, tipărită în Vieţile Sfinţilor, Neamţul, 
1813. E semnată: « Protoierei Mihail». Gravura tipărită în albumul 
d-lui Adrian Maniu nu este « copie d'une autre gravure parue vers 1813 
qui était signée Miháild»; ci e chiar gravura originalá a lui Strilbitkii 
protoiereul, scurtată, mai târziu, cu 12 mm. (partea de jos cu cu- 
nuna de spini si cu semnătura gravorului). Vezi: Adrian Maniu, 
La gravure sur bois en Roumanie, Bucarest «1929», p. 14. 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


În 1821 teascurile Neamţului dau cea dintâi 
Evanghelie ilustrată la Români !). Tipăritura aceasta 
epocală este împodobită de doi gravori: Ghervasie 
monahul si Simeon ierei. În această Evanghelie se 
tipăresc Evanghelistii: Matei (două gravuri), Marcu 
şi Luca (v. Pl. XXXIV), lucraţi de Simeon. Din 
multimea gravurilor care au ímpodobit aceastá 
Evanghelie mai prezentám ín lucrarea de fatá pe 
cele cuprinse în plansele: IV; V; XX, 2; XXII, 2; 
XXIII, 2; XXIV, 2; XXV, 2; XXVI, 2; XXVII, 
2; XXVIII, 2; XXIX, 2; XXXVI; XXXVIII; 
XXXIX; XL, 3 si 4; XLI; XLII; XLIII; XLIV; 
XLV ነ XLVI; XLVII; precum 81 inițialele ornate cu- 
prinse în plansele: LV si LVI. Toate aceste gravuri — 
ca $i celelalte, neprezentate în lucrarea de faţă — din 
Evanghelia ilustrată, din 1821, sunt ale lui Gher- 
vasie şi ale lui Simeon. (Teodosie nu apăruse încă). 
Gravurile sunt, aproape toate, nesemnate ; dar iden- 
tificarea autorilor nu e greu de făcut. Tot lui Simeon 
trebuesc atribuite o seamă de frontispicii de pagină. 
Din acestea am tipărit aci trei: Pl. LI, 1, 2; Р]. 
LII, 1. În 1829 Ierei Simeon ne dá cea din urmă 
a lui gravură semnată, Născătoarea de Dumnezeu cu 
Pruncul (Pl. VIII). 

Simeon a fost un mare maestru al săpatului în 
lemn pentru ilustrarea cărții. Gravurile lui se disting 
printr'o fericită distribuţie a suprafeţelor ; printr'un 
rar echilibru; prin atenţia deosebită pe care o dá 
chipurilor; prin fineţea tăieturii. 


GHERVASIE MONAH. În anul 1817 se tipă- 
reste la Neamtul « Adunare a cuvintelor celor pentru 
ascultare... şi Viiaţa cuviosului părintelui nostru, 
Staretului Paisie ». Chenarul porții acestei tipărituri 
(130 x 168) este frumos săpat de Gerv«asie» m<onah>; 
chenar cu compartimente, reprezentând: Troiţa, 
Înălţarea Domnului, Sfântul Ioan al Sucevii, Sfântul 
Gheorghie, Cuvioasa Parascheva, Mucenita Varvara, 
Mănăstirea Neamţului. Această gravură, împreună 
cu Înălțarea Domnului (154 x 145), semnată: Mo 
«nah» Gerv«asie», şi cu chipul Staretului Paisie, 
(aceasta nesemnată, dar având anul — 1817 — tăiat 
la fel cu cel din gravura Înălţării Domnului, (v. РІ. 
XIV) sunt cele dintâi lucrări de seamă ale lui 
Ghervasie. 

În 1818 se punea sub tipar Noul Testament, 
adecă Așezământ, una din cele mai frumoase tipări- 
turi nemtene. Chenarul porţii — chenar de flori — 
е semnat: Ghervasi«e» Mon«ah». Pe aceeași filă (v) 
alt chenar (v. Pl. XXI), semnat: Gherv«asie» Mo«nah», 
încadrează icoana Înălţării Domnului (48 х 82), ne- 
semnată, dar tot a lui. În tipáritura aceasta mai 
aflám urmátoarele gravuri ale lui Ghervasie: Sfántul 
Petru ; Sfántul Iuda ; Sfántul Pavel ; Sfántul Iacov 
(v. Pl. XXXV, 1, 2, 3 8፤ 4). Toate patru sunt sem- 
nate, dar nedatate. Ele au fost sápate pentru textul 
Epistolelor şi în Noul Testament s'au tipărit întâia 


) v. Dan Simonescu, Ilustrarea Evangheliilor, în ziarul 
România, nr. 567, din 25 Decemvrie 1939. 


17 


oară. Tot aci găsim gravura Nașterii Domnului 
(v. Pl. XXXI, 2) si o foarte frumoasă Înălțare а 
Domnului (62 x 78), amândouă nesemnate, dar 
ale lui. 

Vreme de doi ani de zile (1819 si 1820) Ghervasie 
nu mai împodobește cu arta lui tipărituri nemtene. 
În aceşti doi ani, el lucrează, împreună cu Simeon 
ierei, pentru ilustrarea uriașei Evanghelii din 1821 1). 
Evanghelia aceasta, cu fiecare pagină în chenar 
bogat; cu cei 4 Evangheliști acoperind fiecare câte 
o pagină (v. Pl. IV); cu gravuri splendide, pentru 
fiecare pericopă 2); cu frontispicii, cu vignete, cu 
titluri şi iniţiale împodobite cu flori şi cu figuri, 
reprezintă o muncă de o vieatd de om. La ea vor fi 
lucrat si multi ucenici; dar greul l-a purtat Gher- 
vasie si — in mai micá másurá — Simeon. Dintre 
gravurile ce impodobesc pericopele acestei Evan- 
gheli, două sunt semnate: Ispitirea lui lisus şi 
Schimbarea la Faţă (v. Pl. XXXVI, 1, 2); prima 
e semnată: Mon«ah» Ghervas<ie>; a doua: Ghe«rva- 
sie>. Cele mai multe din aceste gravuri de mici 
dimensiuni sunt săpate de el. Identificarea poate fi 
făcută ușor, cu ajutorul altor gravuri ale lui Gher- 
vasie. 

În același an (1821) în vremea stáretiei lui Kir 
Ilarie, Ghervasie sfârşeşte de săpat Catapeteazma 
(305 x 427), gravură izolată, pentru răspândit în po- 
por. În această cuprinzătoare lucrare întâlnim icoane 
identice (aceeași compoziţie, aceeaşi tehnică) cu cele 
care împodobesc pericopele Evangheliei din 1821. 
Dintre acestea însemnăm aci: Intrarea în Ierusalim 
(Pl. XLV, 2); Schimbarea la Faţă (Pl. XXXVI, 2); 
Naşterea Maicii Domnului ; Botezul Domnului. 

În 1821 mai dă Ghervasie o gravură de o pagină 
(158 x 234) pentru Ciasosloavele de Neamtul?); 
apoi se odihneşte o bună vreme. Activitatea lui de 
gravor numără douăzeci 81 șapte de ani: 1817—1844. 

Dintre lucrările semnate de Ghervasie, după 1821 
însemnăm aci: în 1831, Chenar de poartă (190 x 296) 
din 4 bucăţi; în 1833, Soborul Sfinţilor Îngeri (РІ. 
VII); în același an, Vindecarea Orbului (Pl. XIX); 
Mântuitorul (139 х 213); Sfântul Ioan Înaintemer- 
gătorul (139 x 213); în 1844, Sobor Ecumenic (РІ. 
XXVII). Aceasta este cea din urmă gravură, sem- 
nată, a lui Ghervasie. (A fost săpată pentru Pida- 
lion, Neamtul, 1844; dar nu l-a împodobit). 

Dintre gravurile semnate de el, dar nedatate, 
menţionăm: Mironositele la Mormânt (110 x 130); 
Sfânta Treime (60 x 100); Sfântul Trifon şi Sf. 
Prooroc Ieremia (52 x 58); Mucenici (Pl. XLIX, 
1); Cuviosul Pavel Tebeul şi Sfântul Ioan Colibașul 
(85 x 25); Buna Vestire (60 x 97); Maica Dom- 
nului (59 х 99); Pogorîrea de pe Cruce (Pl. XIX, 2). 


(Pe cele nesemnate, le stie unul Dumnezeu). 





1) Cu formatul: 322 x 460 mm. 

2) Vezi plangele: IV; V; XX, 2; XXII, 2; XXIII, 2; XXIV, 2; 
XXV, 2; XXVI, 2; XXVII, 2; XXVIII, 2; XXIX, 2; XXXVI; 
XXXVIII; XL, 3 şi 4; XLI; XLII; XLIII; XLIV; XLV; XLVI; 
XLVII; precum şi inițialele ornate cuprinse іп plangele: LV si LVI. 

*) Gravură lucrată cu mai puţină rabdare decât la celelalte. 


2 


www.dacoromanica.ro 


18 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


Ghervasie monahul a fost un mare gravor. Arta 
lui este dinamică. Desenul, stufos. Tăietura, aspră. 
Îndrăzncală, largă mișcare, lipsă de inutil si de dul- 
сеа; aceasta e arta lui Ghervasie. Îi urmează în 
meșteșug Teodosie, ccl mai productiv gravor nem- 
tean 81 unul din cei mai harnici gravori din câți au 
trăit pe pământul nostru. 

Dar puterea de creație a lui Ghervasie е! n'o 
va ajunge. 


TEODOSIE MONAH. În vremea în care Simeon 
și Ghervasie, ajunși la plinătatea darului lor, împo- 
dobeau Evanghelia din 1821, un ucenic își încerca 
puterile in acest meșteșug: Teodosie. În anul în care 
apărea Evanghelia ilustrată, el săpa un Sfântul 
Nicolae (111 х 150), gravură sumară, care nu avea 
să cunoască norocul tipăririi decât peste mulți ani 
de zile. Dar începutul era făcut. Peste trei ani, în 
1824, ucenicul era format. În acest an el dá: Schiv- 
nicul (Pl. LVIII), lucrare de consacrare; Sf. Dio- 
nisie (50х51); Sf. Ciprian (50x57); Sf. Fotie 
(50x57); Sf. Grigorie Teologul (50x57). In 1825 
sapă chipul Cuviosului Teodosie începătorul vieții de 
obşte (53 х 14). În 1826: Nicodim monahul sfetago- 
retul (53x 10) si Ierotei Naxul (53 х 10). In 1827: 
Maica Domnului (298 х 312), icoană pentru popor. 
În 1830: frontispiciu de pagină cu Iisus Hristos în 
cunună de flori (180x79); 5 frontispicii (85x25) 
pentru coloaná de paginá (Pl. XLVIII, 1, 2, 3, 4 
si Pl. XLIX, 2). În 1831: Înălţarea Domnului 
(197x309), pentru tipáriturile nemtene; Climent 
episcopul și Sf. Mucenic Agathanghel (85 х 25). În 
1832 este deosebit de activ. În acest an sapă: 
Intrarea în Ierusalim (157 x 102); Scara (Pl. XVIII, 
1); Buna-Vestire (65 х 103); Intrarea în Biserică а 
Maicii Domnului (58 х 78); Cuvioasa Maria Egip- 
teanca (92 х 168); Sf. Ioan Gură-de-Aur (56 х 73); 
Intrarea în Ierusalim (158 х 108); Răstignirea (139 х 
158); Vamegul şi Fariseul (95x170); Întoarcerea 
Fiului Stricat (169x93); Sf. Spiridon (58x73); 
Soborul cinstitorilor de icoane (Pl. X XIX, 1). In 1833: 
Sf. Muceniţă Varvara (Pl. VI); lisus şi Samarineanca 
(РІ. XX, 1); Ророгітеа Duhului Sfânt (Pl. XXII, 1); 
Buna-Vestire (139 х 213); Sfântul Gheorghie (140 х 
210); Sf. Ioan dela Suceava (140 х 210). In 1834: 
Duminica Tuturor Sfinţilor (155 x 122) ; Răstignirea 
(85x35), Sfânta Cruce (145 x 63). În 1835: Sfânta 
Treime (Pl. XXI, 2); Răstignirea (14x34); Maica 
Domnului cu Pruncul (145 x 63). În 1836 împodo- 
beşte Octoihul de Neamtul cu Sfântul Ioan Da- 
maschin (Pl. II) si « Viaţa lui Paisie», cu chipul 
Staretului Paisie (Pl. XV). În 1837 dă pe Sf. Dimi- 
trie al Rostovului (160x220); în 1838, pe Sfântul 
Ioan cel Nou (142x214). În 1841 şi 1844 lucrează, 
pentru « Pidalion », Soboarele (Pl. XXIII, 1; XXIV 
1; XXV, 1; XXVI, 1; XXVIII, 1) si Mántuitorul 
la cârma corabiei (168 х 233). In 1845: Chenar de 
poartă (РІ. Т). In 1848: Maica Domnului (142 x 214) ; 
Floare de sfârşit de pagină (Pl. 1111, 2). În 1850: 
Deisis (Pl. LIX) ; Sfinţii : Ignatie, Evtimie şi Akakie 


(Pl. XVI). 1n 1851: Sfántul Mucenic Haralampie (PI. 
IX). În 1852: Sfântul Mucenic Haralampie (Pl. LX); 
Sfinţii Împărați Constantin şi Elena (295 х 315). În 
1854: Înălţarea Domnului (153 x 133); Sf. Vasilie cel 
Mare (22 x 60). Cea din urmă gravură a lui, semnată 
бі datată, este Deisis (290x275) din 1856. 

Gravuri semnate de Teodosie, fără arătarea 
anului săpării: Sf. Grigorie al Tessalonicului (РІ. 
ЫП, 1); Adormirea Maicii Domnului (Pl. XL, 
1); Maica Domnului (150 х200); Maica Domnului 
(170 x 240); Mântuitorul (48 х 55); Maria spală cu 
lacrimi picioarele Mântuitorului (60 х 78); Pogorîrea 
de pe Cruce (80 x 85) ; Înălţarea Domnului (139 x 155) ; 
Sf. Mercurie si Sf. Ecaterina (51x 13); David Proo- 
rocul, Iosif Logodnicul şi Iacov fratele Domnului 1) 
(58 x 75); Greșala lui Adam (165 x 94) ; Chenar (128 х 
174); Cuvioşi (52 х 70); Mucenici si Cuvioşi (85 X 25) ; 
Sfânt Ierarh (50х80); Soborul celor 12 Apostoli 
(60 х 75); Istoria lui Iosif (155 х103); Punerea їп 
Mormânt (83 х 76); Acoperământul Maicii Dom- 
nului (85 х 30); Sfântul Dimitrie (48 x 58); Sfântul 
Nicolae (50 х 55); Mântuitorul (180 x 80); Frontis- 
piciu cu flori (268x168); 9 frontispicii (85x25); 
2 frontispicii (125 x30); Ornament си sfinţi (310 х 
14); Ornament cu sfinţi (180 x 15). 

Vreme de peste 30 de ani a lucrat harnicul Teo- 
dosie pentru cartea ieșită din tiparnita Neamţului 
și pentru norodul doritor de icoane. 

Teodosie a lucrat întotdeauna cu grijă și cu 
multă dragoste. Arta lui nu are nici dinamismul 
artei lui Ghervasie; nici echilibrul și fineţea lu- 
crului lui Simeon. Ea stă însă sub semnul migalei, 
al râvnei, al cuviintei $i al discretiei. 


DAMIAN IEROMONAH. « Ascultarea » lui Teo- 
dosie încetând cu anul 1856, este luată, pentru 
puțină vreme, de ucenicul lui, Damian ieromonahul. 
Acesta lucrează la Neamtul vreme de patru ani: 
1857—1860. 

În anul 1857 Damian sapă icoana Maica Dom- 
nului (205x265) si Maica Domnului (192 x 245). 
În 1858: Maica Domnului (172x245) si Sfântul 
Gheorghie (155 х 240). În 1859: Chenar (160x255) 
pentru poarta Psaltirii de Neamtul, din 1859; 
Proorocul David (167 x 253), pentru aceeași Psaltire ; 
Rânduiala Sf. Proscomidii (Pl. XXI, 1); Sfântul 
Ioan Gură-de- Aur (Pl. X). În 1860: Sfântul Grigorie 
Dialogul (Pl. XI) si Sfântul Marele Vasilie (139 x 
218). Aceste din urmá 4 gravuri au impodobit Li- 
turghiile de Neamtul, din 1860. 

Arta lui Damian desvăluie o preocupare strict 
decorativá; cu vádite note de naivitate. 


NECOL«AD. (nekoa.; неко.; ник.; ዘ. K.; н.) a lucrat 
câteva zeci de frontispicii (85 X 25), destul de bune 
(v. Pl. XLIX, 3 şi L, 2, 3, 4). Acestea au împodo- 


bit, în deosebi, Mineiele din vremea lui JNeonil. 


1 Biserica ortodoxă — spre deosebire de cea catolică — socoteşte 
pe Îacov fratele Domnului fiu al sfântului Iosif Logodnicul. 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 19 


SIMEON. (Ф‹рателе› Өнмнон) а lăsat o floare 
de sfârșit de pagină (Pl. LIV, 5), pe fond negru. 
Data (1854) si semnătura săpate invers. Este una 
şi aceeași persoană cu Ф<фателе» Симеон, саге sem- 
nează chenarul icoanei Sfinţii Împărați Constantin 
şi Elena (295 х 375) săpată, în 1852 «de Teodosie 


monah ». 


CONCLUZIUNI. Gravura în lemn pentru ilus- 
trarea cărții înceta, 18 Neamtul, în anul 1860. 
Tiparul de carte pe literă veche avea să se mai țină 
aci până în 1874. Litera nouă era chemată să isgo- 
nească decorativa slovă chirilică. Iará fotogravura, 
trudnica artă a gravurii în lemn. 

Gravorii din mănăstirea Neamţul au folosit 
pentru lucrul lor numai lemnul de păr și de buxus. 
Lemnul de păr, nici prea dur, nici prea moale, destul 
de rezistent pentru marile tiraje, era ușor de lucrat ; 
cuțitul si «jghiabul » nu erau jenate de fibre prea 
aparente. Si lemnul de păr era la îndemână. Lemnul 
de buxus, foarte dens, foarte dur, de coloare găl- 
buie, cu miros puternic 81 amărui la gust, era foarte 
căutat pentru extraordinara lui rezistență; in gra- 
vură începuse a fi întrebuințat încă din veacul XVI. 
Nemtenii il procurau din pădurile Caucazului, de 
unde il procurau aproape toti gravorii din Europa. 

Grosimea scándurilor era, în general, cea obiș- 
nuită clișeelor tipografice: între 20—23 mm. 

Munca gravorilor nemteni, ca si a celorlalți gra- 
vori Români, se deosebea de munca obișnuită, în 
alte locuri, în acest meșteșug. Gravorii în lemn din 
alte locuri — mai ales cei prea productivi — nu-și 
tăiau toate desenele lor; foarte adesea, ei doar 
făceau desenul și-l lăsau apoi « tăietorilor de forme », 
în сагі, іп dcoscbi, Germania а strălucit, dintru 
început. 

La noi această diviziune a muncii nu era cin- 
stită. Fără îndoială cá si la Neamtul ucenicii erau 
lăsaţi să taie câte un chenar în jurul unei icoane 
(cazul fratelui Simeon de care se vorbește mai sus); 
dar tăierea desenului principal o făcea chiar cel 
ce desena. Marea deosebire dintre arta a doi gra- 
vori cari lucrau în același loc 51 în aceeași vreme, 
nu poate fi explicată numai prin diferența modului 
de tăiere. Si la nemteni gravurile de o anumită com- 
poziţie trădau totdeauna și o anumită tehnică. 

Gravorii nemteni n'au fost slujitori ai supersti- 
іеі, în arta aceasta. «Pitorescul superstitiei » !) 
nu l-am aflat în gravurile nemtene. Gravorii nemteni 
erau cálugári; si cálugárii acestia tráiau invátátura 
Bisericii, în forma ei cea mai autentică. Iconografia 
ortodoxá, imnografia bisericeascá si sinaxarele cár- 
tilor de slujbá erau dreptarele lor in arta aceasta 
(v. Pl. L, 1 si descrierea ei). Gravurile lor — cele 


1) v. Adrian Maniu, La gravure sur bois, prefaţă. 


pentru ilustrarea cártii, ca gi cele izolate, de mari 
proporţii, destinate răspândirii în popor — se deose- 
besc de gravurile táranilor Románi din Ardeal (im- 
potriva ráspándirii cárora intervenea la Ministerul 
de Culte, în Ianuarie 1863, Calinic episcopul Râm- 
nicului) 1). 

Elemente românești întâlnim în gravurile nem- 
tene. Puţine însă: o secure, o maramá, o coasă, o 
tufá de «tămâioare », ca vignetá (tămâioare aflate 
pe plaiurile Neamtului, ca $i in tinuturile muntene, 
ardelene, ori oltene). Se intelege, insá, cá nu poate 
fi vorba aici de o artă românească. Fantezia gra- 
vorilor călugări era strunită de cerinţele aspre ale 
canonului. 

Gravorii nemteni din veacul XIX — veacul « gra- 
vurii de reproducere » — au imitat uneori și gravuri 
din alte locuri. Însemnăm aci cazul frontispiciului 
porții din Evanghelistar, lași, 1826, (Învierea Dom- 
nului și cei 4 Evanghelisti) semnat de ያጩ Simeon 
бі copiat după frontispiciul IIENTIKOZTAPION-ului 
tipărit la Venetia, în 1805; si al icoanelor din che- 
narul lucrat de Ghervasie monah pentru Psaltirea de 
București, din 1820 (după cele din chenarul porţii 
aceluiași Penticostar grecesc). Dar aceasta, numai 
întâmplător. 

Gravorii nemteni au lucrat și pentru alte locuri: 
Simeon pentru lași și Bucureşti; Ghervasie pentru 
București 2). Se obișnuiau și împrumuturi de gra- 
vuri între tipografii. 

Din anul 1860 a încetat la Neamtul lucrul gra- 
vorilor în lemn. Gravurile lor au fost utilizate, până 
la 1874 şi după această dată. Chiar și astăzi, pă- 
rintii din mănăstirea Neamtul trag, pe vechile clișee 
de lemn, de format mare, ale lui Teodosie, icoane 
pentru poporul dreptcredincios. Ва chiar unele 
cărți de slujbă ieşite din tipografia Neamţului sunt 
împodobite cu ajutorul vechilor clișee. (Si Noul 
Testament tălmăcit de I. P. S. Patriarh Nicodim 
81 tipărit la Nemtul, în anul 1937, este împodobit 
cu Evanghelistii lui Simeon (v. Pl. XXXIII). 

Gravurile lui Simeon, ale lui Ghervasie, ale lui 
Teodosie au fost copiate, la sfârșitul veacului XIX, 
de desenatori; si— pe cale zincograficá — prefă- 
cute iar în clişee pentru împodobit cărțile cele noi ?). 

Dar nepotrivirea, lipsa de discretie, zorzoanele, 
vopseaua 51 sărăcia de duh a acestor cărți ne trezesc 
nostalgia pentru lucrul cuviincios 81 cumpánit de 
altădată. 

1) Cerând oprirea răspândirii unor icoane cu... cocoși, precum 
şi a icoanelor neconforme tradiţiei ortodoxe, Calinic scria Minis- 
trului că prin acestea 4 se aduce necinste adevăratelor chipuri ale sfin- 
filor, recunoscute de biserica noastră, şi se pricinuieşte zminteală popo- 
rului, impufinánd evlavia către cele bisericeşti » (v. Arhivele Statului, 
Ministerul Instrucțiunii, dos. 1.079 1863, f. 12—13; E. Virtosu, 
= 3 Un nemfean: Rafail, « monah din sfânta mănăstire Neamtul 9, 
a lucrat gravuri în aramă la Braşov, pentru Ușa Pocăinţii (1812). 


2) А se vedea Orologiu, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericesti, 
1887. 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIEREA | PLANSELOR 


www.dacoromanica.ro 


PLANSA I 


CHENAR DE POARTĂ. Gravură de Teodosie Monah : 
din Sfn : Moncastire> Neamţul. Anul 1845. Lemn де păr. 
Tăiată în linii severe. Distribuţie bine gândită. Bogată 
cunună de icoane. 

Sus: Troiţa; Ciata Îngerilor, în frunte cu Sf. Arhan- 
ghel Mihail (dreapta); Ciata Îngerilor, în frunte cu Sf. 
Arhanghel Gavriil (stânga). 

Jos: Înălțarea Domnului (Maica Domnului în mijlocul 
Sfinţilor. Pe munte, urmele tălpilor Mântuitorului) ; 
S«fántub Teofan şi S<fântul> Mitrofan (dreapta) ; S«fántub 
Ioan Damaschin si S<fântul Iosif făccătorul de cán«tári» 
(stânga). Sf. Ioan Damaschin tine în mâna stângă icoana 
Născătoarei de Dumnezeu, iar în dreapta ruloul си cân- 
tarea: Cine nu ti va ferici... 1). 

Pe laturea dreaptă: Ciata Apostolilor, în frunte cu 
Petru şi Pavel: Ciata Ierarhilor; Сіша Cuvioșilor (in 
primul plan Cuviosul Onufrie, al cărui singur vestmânt 
e barba). 

Ре laturea stângă: Сіша Prorocilor, în frunte cu 
Sfântul Ioan Botezătorul; Ciata Mucenicilor, în frunte 
cu Sfântul Arhidiacon Stefan; Ciata Mucenifelor, având 
în frunte pe Sfânta Varvara și pe Sfânta Ecaterina. 

Gravura aceasta a împodobit «poarta » Mineielor « lui 
Neonil» (12 volume, Neamtul, 1845—1847); a Trio- 
dion-ului (Neamtul, 1847) si a Penticostarion-ului (Neam- 
tul, 1848). 


PLANSA II 


SFÁNTUL IOAN DAMASCHIN. Gravurá de Teo- 
dosie Monah, 1836, Iannu«arie» 2. Lemn de păr. Gravură 
cu multă perspectivă. Elemente decorative din renașterea 
italiană. Lucru făcut cu conștiință artistică бі cu multă 
dragoste. În cartea deschisă, Sfântul loan Damaschin scrie 
Stihira Învierii (glas I): T&c ісперіудс fàv ede прбс- 
Seka. бү... (Rugăciunile noastre cele de seară pri- 
mește-le 5/сіпіе»...). Iară ca unui luptător împotriva 
hulitorilor sfintelor icoane (Sfântul a stat împotriva îm- 
páratilor Leon şi Constantin (V, Copronim) si a sinoadelor 
iconoclaste 2), gravorul i-a așezat, potrivit predaniei, 
icoana Maicii Domnului cu Pruncul. A fost săpată pentru 


Octoih-ul de Neamtul, din 1836. 


!) « Dogmatica » dela slujba Vecerniei, glas 6. 
*) Sinodul din Constantinopol, dela 754. 


PLANSA III 


SCARA. Gravură de Terei Simeon. Lemn de păr. 
Deşi nu poartă data, ea poate fi fixată: gravura aceasta 
a fost lucrată numai pentru impodobirea Scării «prea 
cuviosului părintelui nostru Ioann igumcnul sfintei mă- 
năstiri a Sinaiului », tipărită la Neamtul, în vremea stă- 
retiei arhimandritului Silvestru, in 3 Iulie 1814. Gravura 
denotă o desăvârșită cunoaștere a conţinutului cărţii 
ascetice a Sfântului Ioan (Scărarul). Scara ridicată spre 
cer are 30 spite, după cele 30 de capitule (Cuvinte) ale 
cărții; capitule socotite, la rándu-le, după cei 30 ani ai 
vieții pământeşti a Domnului 7). Scara se ridică de ре 
șapte trepte (Şapte Taine ale Bisericii si şapte daruri 
ale Duhului Sfânt). În primul plan, în fruntea cetei mo- 
nahilor, Sfântul loan, Igumenul, ţinând ruloul cu în- 
demnul: suiţi-vă!2) În fund, mănăstirea 4 Sinaiului э. 
Gura imensă а « bălaurului » înghite pe cei prăvăliți de 
diavol. Îngerul Domnului priveghiază si apără de diavol 
pe cei osârduitori. Sus, la capătul scării, Hristos primește 
pe cei biruitori. 

Gravura este fericit realizată. Tăietură de mare sigu- 
rantá și fineţe. (Umbre din linioare întretăiate nu întâl- 
nim la alti gravori nemteni). Atenţie deosebită în redarea 
chipurilor. Mână de maestru. 


PLANȘA IV 


SFÂNTUL EVANGHELIST MATEI. Gravură în 
lemn de buxus. Nesemnată. A împodobit Evangheliile 
de Neamtul, din: 1821, 1834, 1845, 1858. Pe cealaltă parte 
a plansetei este săpat Sfântul Evanghelist Marcu (Pl. V). 
Desen defectuos. Grijă deosebită pentru amănunt: un- 
ghiile foarte clar redate. Simbolul Evanghelistului — în- 
gerul — (omul cu aripi), cu largă mişcare. Execuţie ire- 
prosabilá. Mare finețe de cuţit. Мапа de tăietor cu extra- 
ordinară rutină. Fondul punctat (asemenea celor din gra- 
vurile din Pl. VIII, XXXIII, 3; XXXIV, 3) si virtuozi- 
tatea de tăietor ne silesc să ne gândim la Simeon erei. 
A fost săpată pentru Evanghelia de Neamtul, din 1821. 


1) În ¢ Înainte privire а sfintei Scări», din tipăritura dela 1814, 
cetim: 4 Cela ce suire întocma numărată cu vârsta cea dupre trup a lui 
Hs. ne-au teslărit noad, bine cu adevărat au socotit +. 

3) În tipăritura dela 1814, în locul lasat liber, sus, în partea stângă 
a gravurii, a apărut, cules, acest text: € Suifi-vd, suifi-vd, suire cu 
oserdie a inimii, fraților, auzind pre cela ce au zis: Репірі să ne suim 
în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului nostru. Şi pre cela ce 
săvârşaşte picioarele noastre са ale cerbului gi preste ceale înalte, adecă 
pre treapta fericitei dragostei ne pune pre noi. Netemându-ne de cei 
ce să văd căzând ». 


www.dacoromanica.ro 


24 GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


PLANSA V 


SFÂNTUL EVANGHELIST MARCU. Gravură in 
lemn de buxus. Nesemnată. A împodobit Evangheliile de 
Neamţul, din 1821, 1834, 1845, 1858. Pe cealaltă parte a 
plăcii este gravat Sfântul Evanghelist Matei (Pl. IV). 
Același desen defectuos. Simbolul Evanghelistului — leul 
înaripat — foarte robust tăiat. În fund, loan botează 
pe Mântuitorul1). Rutina tăieturii din Mateiu nu e ajunsă, 
nici în accastă gravură, nici în celclalte două ce împo- 
dobesc Evanghelia din 1821. (Gravura — de aceleași di- 
mensiuni — ce reprezintă pe Sfântul Evanghelist Ioan 
arc săpat anul: 1821; an în care s'a tipărit Evanghelia 
ilustrată). 


PLANSA VI 


SFÁNTA MAREA MUCENITÀ VARVARA. Gravurá 
de Teodosie Monah, 1833. Lemn de pár. Sfánta, de bun 
neam, poartă haine scumpc. Sabia dela picioare şi scena 
din planul al 101068 (dreapta) arată іп ce chip a primit 
cununa muceniciei. În fund: în dreapta, turnul în саге 
a fost inchisa de tatăl ei; în stânga, baia zidită «cu trei 
ferestre » din porunca ci, închipuind taina botezului în 
numele Ттоцсі, potrivit cântării Acatistului 2). Pe fron- 
tispiciul Һай, inscripția: Treimea cinstesc. Gravurá în 
puternică notă apuseană. Tehnică sigură. A împodobit 


Ciasoslovul de Neamţul, din 1833, din 1835 şi din 1874. 


PLANSA VII 


SOBORUL SFINȚILOR ÎNGERI. Gravură în lemn 
de păr, de Moncah> Gherv<avscie>, 1833. În primul plan, 
Mihail «slujitor al Legii». În dreapta lui, Gavriil «cel 
ce desleagă legăturile nasterii la prunci». În dreapta, un 
prunc având mâinile împreunate a rugăciune; un inger îi 
arata Troiţa. Gravorul, agezánd pe Mihail în fruntea oștilor 
în gereşti, dovedește cunoaşterea irmosului Acatistului Sfin- 
Шог Voivozi 2). Apuseană în concepție. Multă mişcare. 
Ansamblu izbutit. Gravura a fost săpată pentru ilustrarea 
slujbei Acatistului Sfinţilor Voivozi Mihail si Gavriil, 
din Ciasoslov-ul de Neamţul. O aflăm şi іп Ciasoslov-ul 


din 1833 şi în cel din 1814. 


PLANSA VIII 


NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, CU PRUNCUL. 
Gravură în Істр de buxus, de Jerei Simeon, 1829. Tăietură 
de mare finețe. Umbrele din liniute întretăiate, са іп 
gravura din planga III. Chipurile foarte frumoase. Fondul 
punctat, ca în gravurile din Pl. IV ነ XXXIII, 3; XXXIV, 3 
şi LVII, 1. Chenar de flori. Bogată ornamentatie. Ins- 
cripţia: Supt milostivire Ta scăpăm, Născătoare de Dum- 
пеген; din primejdii ne izbüvegte pre noi 4). 


1) Marcu își începe Evanghelia cu activitatea lui Ioan Înaintemer- 
gătorul, care, ca un leu, striga în pustie: gatiți calea Domnului! 

1) « Bucură-te, ceea ce ai închipuit, în baia cea cu trei ferestre, taina 
sfântului botes în numele prea sfintei Treimi! ». 

з) « Mai marele îngerilor este Mihail Arhanghelul; dar se proslă- 
veşte împreună cu dânsul mai luminat tainuitorul Darului și vesti- 
torul Fecioarei ». (Irmosul pesnei VIII). 

*) Prescurtare a bogorodicinei Troparelor Vecerniei din Postul Mare. 


PLANSA IX 


SFÂNTUL MUCENIC HARALAMPIE. Gravură de 
Te«odosie, 1851. Lemn 16 păr. Conceptie bizantină. Teh- 
nică puţin sigură. Sfântul apare monumental în spațiu. 
Gravură realizată după canon: Haralampie este zdrobitor 
al dracilor şi izbăvitor de molima ciumei (înlănţuitorul 
ciumei). Mai săracă decât gravura aceluiaşi Teodosic, 


săpată la Neamtul în 1852 (РІ. LX). 


PLANȘA X 


SFÂNTUL IOAN GURĂ-DE-AUR. Gravură de Da- 
mian leromo«nah», 1859, Noemw«rie» 10. Lemn de păr. 
Icoană bizantină. Bună împărțire a suprafeţelor. Preo- 
cupare strict decorativă. Tratată mai mult ca ornament. 
Pe ruloul desfăşurat, inscripţia: Cela ce ai dăruit noaă 
aceste rugăciuni obștești. (Din Liturghia Sfântului). A fost 
săpată pentru Liturghiile de la Neamtul, din 1860. 


PLANSA XI 


SFÂNTUL GRIGORIE, AL DOILEA CUVÂNTĂTOR 
DE DUMNEZEU. (Grigorie Dialogul, Grigorie Papa, Gri- 
gorie cel Mare). Gravurá de Damian ierom«onab», 1860, 
Mar«tie» 26. Lemn de păr. Aceeaşi concepţie. Aceeași 
tehnică. Frumoasă stilizare a arborilor și florilor. În cartea 
deschisă, cetim: D«oa»mne D«u»mnezául nostru priimeste 
aciastá rugăciune cu osárdie dela robii tái 1). A împodobit 
aceleasi Liturghii (Neamtul, 1860). 


PLANSA XII 


DEISIS ?). Mántuitorul pe tron, ín vestminte arhie- 
resti, avánd ín dreapta pe Náscátoarea de Dumnezeu si 
în stânga pe Înaintemergătorul şi botezătorul Domnului: 
Ioan. Maica Domnului şi loan în atitudine de umilită 
rugăciune, pentru lume 8). Icoana aceasta răsăriteană а 
pătruns repede în apus. Uneori o întâlnim în variante 
interesante 4). În gravura noastră avem, în celelalte pla- 
nuri: Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil; Sfinții mari 
mucenici Gheorghie si Dumitrie; sus: Dumnezeu-Tatăl; 
în mijloc: Duhul Sfânt. Icoană bizantină în concepţie. 
Tratată foarte liber din punct de vedere anatomic și 
tehnic. Surprinde prin îndrăzneala liniilor. Pare a fi 
săpată în vremi foarte apropiate de noi. Admirabil izvor 
de inspiraţie tehnică. 


1) Din Rugăciunea cererii cu osârdie. 

2) Aémots-geys = cerere stáruitoare, rugămite aprinsă, rugăciune. 

з) « C'est le sujet de la Deisis ( Prière) si répandu dans l'art byzantin 
et qui exprime d'une maniére frappante la doctrine de l'intercession ». 
(L. Bréhier, L'art Chrétien. Son développement iconographique. 
Dès origines à nos jours. Paris, 1928, p. 147). 

*) În biserica San Marco din Veneţia, Sfântul Ioan din « Deisis» 
(în mozaic) este înlocuit cu Sfântul Marcu. În Deisis din biserica 
Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș, Înaintemergătorul este înlocuit 
cu Sfântul Nicolae. 

n unele icoane Născătoarea este în stânga și Înaintemergătorul 
în dreapta Mântuitorului; în unele, Născătoarea ţine un rulou desfă- 
surat; în altele, ea poartă coroană împărătească; în unele întâlnim 
şi Arhangheli; în altele nu. Asupra variantelor românești ale acestei 
icoane «care formează un episod esenţial al Judecăţii celei de pe 
urmă », vezi: I. D. Ştefănescu, L'Évolution de la peinture reli- 
gieuse en Bucovine et en Moldavie, depuis les origines jusqu'au XIX-e 
siécle, nouvelles recherches, texte. Paris, Geuthner, 1929, pp. 124-128. 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIEREA PLANSELOR 25 


PLANSA XIII 


SFÂNTA ЇМРАКТАЅАМІЕ. Gravurá în lemn de păr. 
Nesemnată. Anul 17«»0. (Cifra zecilor s'a rupt. Poate fi: 
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7,8, 9). Inscripţia slavonă de pe slavă: 
td A BI Mole пабть ዘ በ[ልሸ мою Küókh ко Ark noekuRAET A በ 
33ጌ к’нёмъ (Cela ce mănâncă trupul meu şi bea sângele 
meu, întru mine petrece si eu întru el). 

Forme anatomice realiste. Desen si execuţie de rară 
fineţe. Foarte frumos chipul Mântuitorului. 

A împodobit Rânduiala Sfintei Împărtășanii din Cia- 
soslov-ul de Neamtul, din 1833, 1835, 1874 și din Dum- 
nezeestile Liturghii, Neamtul, 1860. (A fost adusă la 
Neamtul din alte locuri.) 


PLANSA XIV 
STARETUL PAISIE. Gravurá ín lemn de pár. Ne- 


semnată. Anul. 1817. Inscripţia Cuv«bos«ub Părcintele> 
nostr«u» Paisie Star<e>t<ul> S<fintelor> M«onastiri» N«eam- 
tub i S«ecub. Trăsături aspre. Multă variaţie de tonuri. 
Elementele componente bine studiate. Foarte decorativ. 
Trásátura lui Simeon lerei nu este; iară Teodosie nu ве 
ivise încă. Şi nici nu e lucru de începător. A împodobit 
cartea lui Grigorie lerodiaconul: Povestire din parte a 
vieții Prea Cuviosului Părintelui nostru Paisie, în « Adu- 
nare a cuvintelor celor pentru ascultare », Neamtul, 1817. 
Titlul acestei cărți fiind încadrat de o gravură cu compar- 
timente semnată de Ghervasie monahul, credem că nu gre- 
şim atribuind lui Ghervasie acest portret. (Anul e săpat 
exact ca în gravura Înăltării Domnului, din 1817, de 
Mo<nah> Gherv«asie». 


PLANSA XV 


STARETUL PAISIE. Gravură de Teodosie, 1836. 
Lemn de pár. Copie liberá dupá cea din 1817. Mai slabá 
decát originalul. Cu unele amánunte anatomice ale fetei. 
A împodobit tipáritura: Viiaţa Prea Cuviosului Părin- 
telui nostru Starețul Paisie, Neamtul. 1836 1). 


PLANȘA XVI 


SFINȚII NOI CUVIOSI MUCENICI: IGNATIE, 
EVTIMIE şi AKAKIE. Gravură de Teodosie Monah, 1850. 
Sfinţii, tineri, fără barbă, au marea shimă. Conceptie 
monumentală. Linii severe. Una din cele mai de pe urmă 
gravuri ale lui Teodosie. 


PLANSA XVII 


1. MÂNTUITORUL. Gravură în lemn de păr, de 
Protoierei Mihail şi Policarp 2). A împodobit cea dintâi 
carte tipărită în mănăstirea Neamtul: Ránduiala cum să cu. 
vine a cânta cei doisprezeace psalmi deosebi (Neamtul, 1808). 


2. STEMĂ. Gravură în lemn de păr. Este stema 
împărătească rusească, cu stemele ţărilor românești la 
picioare. A împodobit Viețile Sfinţilor din luna lui Sep- 
temvrie, editate de Neamtul, dar date în tipar la 1891. 
Desi nesemnatá, este opera lui Mihail Strilbitkit, Proto- 
iereul, care pentru Vieţile Sfinţilor din luna lui Martie 
(Neamtul, 1813) sapă Stema Moldovei (79 x 123) în 


vremea Domnitorului Scarlat Alexandru Calimah. 


1) Cartea aceasta fiind scrisă pentru a curma 4 neunirea istornicilor», 
s'a simţit nevoia si de chip nou. L-a săpat Teodosie. 

2) Policarp era fiul lui Strilbiţkii. În poarta Octoihului mic tipărit 
la Iași, în 1786, cetim: «S'au tipărit de Popa Mihail Strilbetkii 
Iconom din Mitropoliia Iașului și de fiul său Policarp». 


PLANȘA XVIII 


1. SCARA. Gravură de Teodosie Monah, 1832. Lemu 
de păr. Mai săracă decât a lui Simeon (v. Pl. III). La 
Cuv«iosub Ioan Scărariul ruloul cu același îndemn: Sui- 
fi-á ! Elemente în plus: Maica Domnului în rugul cel 
nears în foc; Moisi 1) care-și dezleagá încălțămintea spre 
a se apropia de locul sfânt (v. Exod. III—6). A împodobit 
Psaltirea de Neamtul din 1843, 1844 si 1859; Triodion, 
Neamtul, 1847; Apostolul, Ncamtul, 1851. 


2. SFÂNTUL IOAN EVANGHELISTUL. (wánunz). 
Gravură în lemn de păr. Nesemnată. Fără dată. Icoana 
bine compusă în cununa de frunze. Chipul frumos, întors 
pentru inspiraţie. Haina, puţin studiată. 


PLANSA XIX 
1. VINDECAREA ORBULUI DIN NAŞTERE. Gra- 


уйга in lemn de păr, de Mo<nah> Gherv«asie», 1833. Bună 
distribuţie a elementelor. Perspectivă. In primul plan, 
lisus unge, cu 1188, ochii orbului. In al doilea plan, 
orbul spálándu-si ochii în apa Siloamului. Multă mişcare. 
Trăsături aspre. Figurile puţin studiate. A fost săpată 
pentru Evanghelia tipărită la Neamtul, în anul 1834. 
A mai împodobit Psaltirea (Neamtul, 1843); Penticosta- 
rion-ul (Neamtul, 1843) şi Apostolul (Neamtul, 1851). 


2. POGORÍREA DE PE CRUCE. Gravurá in lemn 
de păr. Nesemnatá. In spirit răsăritean. Naivá. Suinará. 
Alcătuită după cântarea: «Сапа te-au pogorit de pre 
lemn, mort, cel din Arimateia pre Tine viata tuturor). 
(În Vinerea Patimilor, seara, la Stihovnă). A împodobit 
Triodion-ul de Neamtul (1847). Poate fi atribuită, fára 
teamă, lui Ghervasie. 


PLANSA XX 
1. IISUS SI SAMARINEANCA. Gravurá de Тео- 


dosie monah, 1833. Lemn de pár. Peisaj cu multá pers- 
pectivá. În primul plan, Mântuitorul cere apă: dă-mi apă 
să beu! Samarineanca (Фуутїнй) 2), în nedumerire ві 
sfiială. In fund, cetatea Samariei. De după deal apar 
Ucenicii. Frumosi cei doi copaci din dreapta. Gravura a 
fost săpată pentru Evanghelia din 1834. A mai împodobit 
Psaltirea (Neamtul, 1843), Penticostarion-ul (Neamtul, 
1848) si Apostolul (Neamtul, 1851). 


2. IISUS SI NICODIM. Gravurá in lemn de buxus. 
Nesemnatá. Nicodim, din tagma fariseilor, vine la lisus 
noaptea, de frica Iudeilor. Gravorul a vrut sá redea nedu- 
merirea lui Nicodim la cuvintele Mántuitorului: « De nu 
se va naște cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia 
lui Dumnezeu» (loan, III—3). A fost săpată pentru 
Evanghelia din 1821 (Neamtul). 


1) Gravorul cunoștea vieata Sfântului Ioan Scarariul, de ale 
căruia isprăvi duhovniceşti minunându-se toţi cei împreună cu dânsul 
«са pre un alt oarecare Moisi, de curând arătat, cu sila la povăţuirea 
fraţilor l-au rânduit» (v. йаа în scurt a Avvei lui Ioann Igume- 
nului sfântului munte al Sinaiului, scrisă de Daniil Monahul 
Raitheanul, în Scara, Neamtul, 1814). 

2) Фютіні este numele Samarinencii. La Sinaxarul slujbei din 
Penticostar (Dumineca Samarinencii) cetim: ¢ Aceasta iaste Samari- 
neanca pre carea о au numit Hristos, ша! pre urmă, Fotinl >. (După 
Penticostarion, Râmnic, 1743). Iară la Sinaxarul slujbei din 26 Fe- 
vruarie, când se face pomenire si pentru ç Sfânta Muceniţă Fotini, 
Samarineanca cu carca au vorbit Hristos la puf », cetim că Hristos ara- 
tându-se lui Victor (stratilatul) fiul Sa marinencii, în vremea lui Neron, 
i-a zis lui: < Acum Fotinós ifi va fi numele tău, căci mulți luminándu-se 
dela tine, vor veni cătră mine ». Тага mucenița marturisegte: « Eu m'am 
chemat Fotini de Hristos şi Dumnezeul meu ». Fotini, împreună cu cinci 
surori (Anatoli, Fotó, Fotis, Paraschevi și Kiriaki) și cu cei doi fii 
(Victor gi Iosi) au primit cununa muceniciei în vremea lui Neron. 
(v. Mineiul, luna lui Fevruarie în 26 de zile). 


www.dacoromanica.ro 


26 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


PLANSA XXI 
1. SFÂNTA PROSCOMIDIE. Gravură in lemn de 


раг, de Damian Ierom«onalo, 1859, Octo«mvrie» 20. Desen 
naiv. Preocupare strict decorativă. Lucrată pentru Litur- 
ghierul de Ncamţul, din 1860, in care a apărut cu supra- 
scrierca: Închipuirea Sfântului Disc. 


2. SFÂNTA TREIME. Gravură de Teodosie Monah, 
1835. Lemn dc păr. Troiţa, în chipul celor trei tineri ospă- 
tati la stejarul Mamvre, de Avraam cel iubitor de streini 
și de Sara. Stejarul, la Есі cu cei doi din gravura nr. 1, 
Pl XX. Impărțirea suprafeţelor bine studiată. Tăiat cu 
multă grijă. Linii foarte curate. Săpată pentru Octoih-ul 


din 1836 (Neamtul). 


PLANŞA XXII 


1. РОСОКЇКЕА DUHULUI SFÂNT. Gravură de 
Teodosie Monah, 1833. Lemn de păr. Maica Domnului în 
mijlocul Sfinţilor. Duhul se pogoară in chip dc limbi de 
foc. A fost sapatá pentru Evanghelia din 1834 (Neamtul). 
A împodobit Evangheliile şi Apostolul de Neamtul. 


2. ÎNTOARCEREA FIULUI STRICAT. Gravură în 
lemn de buxus. Nesemnată. Tatăl își îmbrățișează fiul 
sosit descult, gol si împovărat de rușine. Slugile cu haina 
дс sărbătoare ві inclul. Se vede şi < vitelul ecl gras > сс va 
fi junghiat pentru ospăț. 


PLANSA XXIII 


1. ÎNTÂIUL SOBOR ECUMENIC. Gravurá de Teo- 
dosie Monah, anul 1841. Lemn de păr. În primul plan, 
în mijloc, ре tron, stă Împăratul (Constantin cel Mare 1). 
La picioarele lui, biruit, ercticul Arie, tăgăduitorul dum- 
nczcirii Fiului. În dreapta şi în stânga fa pacatului. pa- 
triarhi și episcopi. Cei din stânga lui tin un rulou pe carc 
cetim, scris în lung, spre a se putea înţelege bine: Cred 
întru unul Dumnezeu 2). În al doilea plan, trei grupe: în 
centru, ostași; în dreapta si în stânga, sfinţi Părinţi. Doi 
dintr'înşii sunt arátati pe nume: Sfântul Nicolae (Arhie- 
piscopul diu Mira Lichiei) 81 Sfântul Spiridon (al Trimi- 
tundei, din Cipru). Sfântul Spiridon e înfățișat făcând 
cunoscuta minune spre a rugina pe un filosof, partizan al 
lui Aric 3). În laturca stângă a gravurii sunt grupați 
preoţi şi diaconi 4). 

Gravura a fost săpată pentru a împodobi Pidalion-ul 
(Neainţul, 1844). În Pidalion еа a apărut cu următoarea 
inscripţie, culcasă (în locul lăsat liber sus): «Sfînt: si 
întâiul Icumenic Sinod ccl adunat în Nicheia în vremea 
Marelui Înpărat Constantin asupra lui Arie. Părinţi 318 ». 
Caracter rasăritean. Copie liberă după icoanele din bise- 
rici şi după gravuri mai vechi. Lucratá cu multă grijă. 


A împodobit si Apostolul de Ncamtul, din 1851. 


2. VAI VOUĂ ! Gravurá nescmnată. Lemn de buxus. 
A împodobit pericopele Evangheliei de Neamtul, din 1821 
şi 1834, care vorbesc despre încercările « legiuitorilor » și 
fariseilor de a prinde pe lisus în cuvânt. Pe cealaltă parte: 


Zis-a Domnul (Pl. XXV, 2). 


1) Se ştie că Împaratul Constantin a deschis doar Sinodul și a 
plecat. Sinodul a fost prezidat foarte probabil — pe rând de: 
Eustaţie al Antiohiei, Eusebie al Cezareei, Alexandru al Alexandriei. 
(După relaţii mai târzii şi de Osie episcopul Cordovei). 

з) La acest Sinod s'a formulat Simbolul Credinței până la art.: 
Și întru Duhul Sfânt... 

?) Sfântul Spiridon, marcle făcător de minuni, strângând în mână 
o cărămidă, aceasta s'a desfucut în foc, apă şi lut: analogia treimei 
în uniune. 

4) Асі wa distins, în discuţiunile premergătoare deschiderii solemne 
а Sinodului,diaconuljAthanasie din Alexandria (Sfântul Athanasie 


cel Mare de mai târziu). 


PLANSA XXIV 


1. AL DOILEA SOBOR ECUMENIC. Gravurá de 
Teodosie Monah, anul 1841. Lemn de păr. O întâlnim în 
Pidalion de două ori: în fruntea canoanelor Sinodului II 
şi Sinodului V Ecumenic. 1. La Sinodul II Ecumenic poartă, 
în locul lăsat liber sus, inscripția: « Sfnt: și Icumenicul 
al doilea Sinod cel adunat în Constantinopol dc înpăratul 
Teodosie cel Mare 1), asupra lui Machidonie. Părinţi 150 ». 
2. La Sinodul V Ecumenic poartă inscripţia: « Sînt: şi 
Icumenicul al cincilea sinod adunat în Constantinopol, in 
timpul Înpărcatului> Iustinian І, 18 anul dela Hs. 553. 
Părinţi 165». 


2. AMIN ZIC VOUĂ! Gravură în lemn de buxus. 
Nesemnată. O întâlnim în fruntea pericopelor evanghe- 
lice cari, obicinuit, conţin vorbirea în pilde a Mântuito- 
rului. S'a tipărit în Evanghelia de Neamtul, din 1821 si 
în cele următoare acesteia. Pe cealaltă parte: Sfat au 


făcut fariseii. (Pl. XXVII, 2). 


PLANSA XXV 


1. AL TREILEA SOBOR ECUMENIC. Gravurá de 
Teodosie Monah, anul 1841. Lemn de buxus. Inscripţia: 
Sf. a toată lumea al treilea Sobor, cel adunat la Efes, de 
înpăratul Teodosie cel mic, înprotiva lui Nestorie. Părinţi 
200. La anii dela Hr. 431. Este singura inscripţie de acest 
fel săpată în lemn; nu culeasă. În gravură se vede Teo- 
dosie (I, се! tânăr) prezidánd Sinodul?). Desenul este 
tăiat cu grijă si cu multă siguranţă. 


2. ZIS-A DOMNUL. Gravură nesemnată. Fără dată. 
Lemn de buxus. A împodobit pericopele Evangheliei de 
Neamtul, din 1821 si următoarele, in care lisus vorbeşte 
Ucenicilor, sau celor ce vin la dânsul să-l întrebe. 


Pe partea cealaltă: Vai vouă ! (Pl. XXIII, 2). 


PLANSA XXVI 


1. AL PATRULEA SOBOR ECUMENIC. Gravurá 
de Teodosie Monah, 1844. Lemn de păr. O întâlnim în 
Pidalion de două ori: 1. În fruntea canoanelor Sinodului 
IV, purtând inscripţia: Sfnt: și Icumen«icub al patrulea 
Sinod, cel adunat în Halk«idon» în timpul înpăraţilor 
Marchian și Pulheria, la anul dela Hs. 451. Părinţi 630; 
2. În fruntea canoanelor Sinodului VI, cu inscripţia: 
Sfnt: şi Icumenicul al șaselea Sinod adunat în Constanti- 
nopol în timpul ínp«á»r«atului» Constantin bărbosul, în 
anul dela Hs. 680. Părinţi 170. În gravură vedem şi pe 
împăratul Constantin « bárbosul » (Pogonatul) din vremea 
Sinodului VI şi pe Dioscur al Alexandriei, din vremea 
Sinodului IV 5). Dioscur este lipsit de slava sfinţilor. 


2. RUGĂCIUNEA DIN GRĂDINA GHETSIMANI. 
Lemn de buxus. Nesemnată. Gravorul redă momentul 
din Luca (XXII, 42—43): «Părinte, de voești, treci 
dela mine acest pahar; dar nu după voia mea, ci după 
voia ta. lar un înger din cer s'a arătat lui și-l întărea». 
Mai la vale, «ca la o aruncătură de piatră», Ucenicii 
dormind. In fund, cetatea. 


1) Împăratul Teodosie I (cel Mare) a convocat Sinodul, dar nu 
l-a prezidat. A prezidat Meletie arhiepiscopul Antiohiei. Murind 
Meletie, președinția a luat-o Grigorie (de Nazianz) arhiepiscopul 
Constantinopolului. Retrágándu-se Grigorie din scaunul arhipüstoresc, 
preşedinţia a luat-o Nectarie, noul ales în scaunul lui Grigorie. În 
gravura din Îndreptarea Legii cetim şi numele papei Damas (Damasus). 
Dar Papa Damasus n'a luat parte 18 Sinod. La acest 81901 au parti- 
cipat numai episcopi din imperiul roman de răsărit. 

3) Împăratul Teodosie n'a prezidat Sinodul III. Aci el a fost 
reprezentat prin comitele Candidian. Sinodul a fost prezidat de Chiril 
al Alexandriei; apoi, іп vremea turburării, de Ioan al Antiohiei și 
după aceea de Ioan al Ierusalimului. 

3) Sinodul IV Ecumenic a osândit erezia monofizită şi a depus 
pe Dioscur. 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIEREA PLANSELOR 27 


PLANSA XXVII 


1. AL ŞASELEA SOBOR ECUMENIC. Gravură de 
Ghervasie mon«ab», leat 1844. Lemn de păr. Marginea de 
sus a plansetei s'a rupt. Împăratul (Constantin Pogonatul) 
care a convocat Sinodul la Constantinopol, în anul 680, 
este, într'adevăr, bărbos. Și prin desen, și prin tăietură, 
se deosebește de «soboarele » lui Teodosie. Mai stufoasă, 
mai aspră; cu disproportii vádite. Dar cu mai multă 
mișcare. Anul (1844) ne arată cá ea fusese tăiată pentru 
Pidalion (1844). Dar, Пе din pricină că n'a fost sfârşită 
la vreme, fie pentru altă pricină (poate, pentru a 
nu face notă discordantă) locul ei în fruntea canoa- 
nelor Sinodului VI, din Pidalion, l-a luat gravura lui 
Teodosie. 


2. SFAT AU FĂCUT FARISEII... Gravură în 
lemn de buxus. Ne înfățișează pe fariseii cari ispitesc 
pe lisus. Pe cealaltă parte: Amin zic vouă! (РІ. 


XXIV, 2). 


PLANŞA XXVIII 


1. AL ȘAPTELEA SOBOR ECUMENIC. Gravură de 
Teodosie Monah, 1844, S. M«onastire» N«eamtub. Lemn 
de păr. Táiatá după cea din Îndreptarea Legii. Pe tron, 
Constantin!) (VI) si Irina (muma lui). Ín dreapta tro- 
nului, episcopi romani; în stânga, răsăriteni. În grupul 
acestora, un reprezentant al monahilor °). < Hulitorii icoa- 
nelor » părăsesc adunarea, admonestati de shimonah si de 
un arhiepiscop. În Pidalion gravura poartă inscripţia: 
Sfnt: şi Icumenicul al șaptelea Sinod іп Nichea, а două 
oară adunat, în timpul inpár«atilor» Constantin 81 Irina 8), 
în anii dela Hs. 787. Părinţi 367». 


2. CEL VRÀJMAS SAMĂNĂ NEGHINĂ. Gravurá 
pentru ilustrarea locului din Evanghelie: « Asemenea este 
împărăţia cerurilor omului care a sămănat sămânță bună 
în tarina sa; dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăj- 
maşul lui și a sámánat neghiná printre grâu: și s'a dus». 
(Matei, XIII, 24). Nesemnată. Lemn de buxus. 

Pe partea cealaltă: Un от îngenunche ín fata 
lui isus. 


1) Este adevărat cá Irina și Constantin au fost la ultima ședință 
a Sinodului. 

5) La acest Sinod au fost admiși, pentru prima dată, călugării: 
cu vot consultativ. 

3) Prezentând gravura care a apărut în fruntea canoanelor Sino- 
dului VII Ecumenic, din Îndreptarea Legii, d-l Dan Smântâ- 
nescu scrie: € Ultima gravură în acest gen si cea mai originală, 
reprezintă Soborul al şaselea dela Niceia la anul 754, sub împăratul 
Constantin Copronymul si al împărătesei Irina, ambii înfăţişaţi stând 
pe tron şi ținând o mare cruce bizantină. În dreapta și în stânga 
două mari grupe de preoţi, trimişii Papei şi Patriarhul. Soborul a 
avut ca scop să pedepsească ре iconoclaşti, sau cum spune textul 
gravurii «pe hulitorii de icoane» (v. Dan Smântânescu, 
0 carte de legi din timpul lui Matei Basarab, Îndreptarea Legii (1652), 
în Artă şi Tehnică Grafică, caietul 8, Iunie—Septemvrie 1939, p. 67). 
Cumul de erori! 

I. 8 din inscripţie este 7, nu 6, cum a cetit d. Smântânescu. 
Inscripţia aceea vorbeşte de Sinodul 7 Ecumenic. 

II. Constantin Copronim nu putea prezida un sinod care avea să 
pedepsească кре hulitorii de icoane » — cum bine spune d. Smântâ- 
nescu — el, Copronimul, fiind foarte hulitor de icoane. 

III. Constantin Copronimul nu putea fi faţă la Sinodul care a 
osândit pe hulitorii de icoane (787), fiindcă la această vreme el era 
mort de 12 ani (ተ 775). 

IV. Irina nu putea prezida Sinodul alături de Constantin Copronim 4 
Constantin Copronim (Constantin V) era tatál lui Leon IV (Chazarul) 
soţul Irinei. Irina era nora lui Copronim. Constantin din gravură este 
fiul Irinei: Constantin VI (Porfirogenetul). 


PLANSA XXIX 


1. SOBORUL CINSTITORILOR DE ICOANE, din 
vremea împăratului (minor) Mihail III si a imparatesci 
Teodora (muma lui) tinut la Constantinopol, in anul 842 1). 
Gravurá de Teo<dosie>  M«onab», 1832. Lemn de pir. 
Teodora 81 Părinţii din primul plan tin in mâni icoane; 
unul, mahrama cu chipul Mântuitorului ; altul, Evanghelia. 
Gravura nu se deoscbeste de celelalte lucrări ale lui Teo- 
dosie — gravuri din anii: 1841—1844 — înfățișând Soboa- 
rele Ecumenice. A împodobit Evanghelia din 1834 (Neam- 
tul). O întâlnim apoi în fruntea slujbei Duminecii Orto- 
doxiei, din Triodion-ul dela 1847 (Neamtul) si în Apostol 
(Neamtul, 1851). 


2. LUCRÁTORII VIEI?). Gravurá in lemn de buxus. 
Nesemnatá. Sápatá pentru ilustrarea pildei din Matei, 
XXI, 33—41. În primul plan, lucrátorii viei ucid pe unul 
din servitorii trimisi de stápánul vici. Ín al doilea plan, 
alt servitor este bátut de lucrátori. Ín planul al treilea, 
lucrătorii sparg capul, cu pietre, cclui de al treilea ser- 
vitor. În fund, foigorul de pază. În stânga foigorului, 
teascul şi zácátoarea. În dreapta, viia. Gravura a fost 
săpată pentru Evanghelia de Neamtul, din 1821. А îm- 
podobit şi alte tipărituri nemtene, după 1821. Pe partea 
cealaltă; Samarineanul milostiv. (Pl. XLI, 1). 


PLANSA XXX 


1. ÎNVIEREA LUI LAZĂR. (Beekpc ecé»ute дазаріке). 
Gravură de loanichcie> Bc. (Bacov). Anul 1700. Lemn 
de păr. Concepţie bizantină bine definită. În stânga, 
Mântuitorul cu Ucenicii (unsprezece); în grupa cea- 
laltă, rudeniile și prietenii, în mare mirare. Lazăr (cu 
slava sfinţilor) este — precum stă scris — «cu picioarele 
şi cu mâinile legate іп Гази de pânza» (loan, ХІ, 44). 
Surorile lui Lazăr — Marta si Maria — ingenunchiate, în 
atitudine de mare gratie. În fund, cetatea: Ierusalimul 
era la depărtare de 3 km. 16 Betania lui Lazăr. Munţii, 
cu stâncile — foarte frumoase — după canon. Tăietură 
sigură. Linie curată. Opera unuia din cei mai mari 
gravori în lemn din câţi au trăit pe pământul româ- 
nesc, între anii 1508—1860. A împodobit  Triodion-ul 
tipărit la Buzău, în anul 1700. O păstrează mânăs- 
tirea Neamtul. 


2. PECETE. Inscripţia: De mila Domnului este plin 
pământul. Papa Grigorie. In Pidalion (Neamtul, 1844), la 
tâlcuirea canonului 11 al sinodului IV Ecumenic (canonul 
“vorbeşte despre epistolele ce se pot da săracilor merituosi 
spre a căpăta, astfel, ajutoare dela cei bogaţi), la nota 1, 
scrie: «S'au întâmplat să aflu, la un loc, că epis- 
tolioarele date la săraci au fost în ăst feliu de formu 
şi cu acest feliu de cuvinte scrise». (Si sc dă pecetea 
aceasta). 


1) După prigoanele din vremea lui Leon Armcanul (813 820), 
Patriarhul Constantinopolului Mctodie (Mărturisitorul) ageza cu 
cinste, în cea dintâi Duminică a Postului Mare, sfintele icoane în 
Biserici, sárbátorind noua biruinjá asupra iconomabilor. De atunci, 
Biserica numește întâia Duminică a Postului Mare, Duminica Orto- 
doziei. 

2) În albumul d-lui Adrian Maniu gravura aceasta e | rezentată 
sub titlul: MASSACR" (7). În descrierea еі cetim: « Notez les détails 
de la fortification, des fascines, une fontaine» (pag. 10). 


www.dacoromanica.ro 


28 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


PLANȘA XXXI 


1. CHENAR, cu compartimente, pentru încadrat ceva. 
De Gherv«asie» Моспањ. Lemn de păr. Sus, în frunte, 
Troiţa, având în dreapta pe Maica Domnului, iar în 
stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul. Jos, Sfinţii: Petru, 
Iuda, Iacov si Pavel. Pe laturi, Sfinții Evanghelisti cu 
simbolurile respective. Mult realism. Trăsătură sigură. 
Una din cele dintâi gravuri ale lui Ghervasie. A împodobit 
Noul Testament de Neamtul (1818). S'a tipărit pe foaia 
de titlu (v) având în mijloc (în spaţiul alb) icoana (deta- 
gata) a Înălţării Domnului. 


2. NAŞTEREA DOMNULUI. Gravură în lemn de 
păr. Nesemnată. Este tot a lui Ghervasie. Și tot din acea 
vreme: și ea а împodobit Noul Testament dela 1818. 
(O mai aflăm tipărită in Proloage (tom. II, Neamtul, 1854) si 
si in Mineiu (Neamtul, 1845). Dupá icoanele din biserici. 
Puternicá notă de primitivitate. (Naşterea care a împo- 
dobit «steaua » copilarici noastre). 


PLANSA XXXII 


1. CUNUNA ANULUI. Gravurá în lemn de păr. 
Nesemnată. Fără dată. Cununa celor 12 luni, începând 
cu Septemvrie (sus în mijloc) are semnele zodiilor 1). 
Înlauntrul cununii, în dreptul lunilor fiecărui anotimp, 
semnele belsugului: toamna, fructe; iarna, lemne; pri- 
măvara. flori; vara, cereale. Sus, Dumnezeu-Tatăl, cerul, 
soarele, luna $i stelele. Pe bolta cerului inscripția: ткой 
єсть ДЕНА ዘ ткол ёсть ношь (А ta este ziua şi а ta este 
noaptea). Împrejurul cununii lunilor, începând din stânga: 
ты COKEDIUHAT всю SABE ዘ ССЛУКНЦЕ, ты COTROPHAM сй KCA 
npeAkan SEMAN ; KOTKS በ BECHS ты создалҡ éch ል уга. ór. 
(Tu ai săvârșit toată zarea şi soarele, tu ai făcut toate 
marginile pământului; vara şi primăvara tu le-ai zidit. 
Psalm 73). A împodobit Mineiul de Neamtul (Septem- 
vrie, 1807); Evanghelia (Neamtul, 1821; Apostolul (Neam- 
tul, 1851); Prolog-ul de Neamtul (tom. I, Septemvrie— 
Noemvrie 1854); Dumnezeestile Liturghii (Neamtul, 1860); 
Ceasoslov-ul (Ncamtul, 1856 si 1874). 


2. CUMPĂNA. 

3. TAPUL. 

4. BERBECUL. 
5. TAURUL. 

6. SCORPIONUL. 
7. FECIOARA. 


PLANSA XXXIII 
1. SFÂNTUL EVANGHELIST MATEI. Gravurá în 


lemn de buxus. Nesemnatá. Interior cu perspectivă. 
Multă mişcare. 
Labele picioarelor Sfântului, enorme. 


2. SFÂNTUL EVANGHELIST MARCU. Inscripţia 
n'o mai are pe slavă. Multă grijă pentru cutele vestmân- 
tului. Aceeaşi mână. 


3. SFÂNTUL EVANGHELIST LUCA. Același gravor. 
Fondul punctat, asemenea celui întâlnit în gravura din 


ріапза IV (Sfântul Evanghelist Matei). 


1) Cumpăna (Septemvrie); Scorpionul (Octomvrie); Săgetătorul 
(Noemvrie); Tapul (Decemvrie); Vărsătorul (Ianuarie); Peștii (Fe- 
vruarie); Berbecele (Martie); Taurul (Aprilie); Gemenii (Mai); Racul 
(Iunie); Leul (Iulie); Fecioara (August). 


4. SFÂNTUL EVANGHELIST IOAN. Fiind cea din 
urmă, e semnată: Pcopa> Simeon. Toate patru sunt ale 
lui Simeon. Aceeaşi tehnică. Inscripţia: стын и/гакт, 
la fel. Toti patru Evangheliştii au labele picioarelor enorme. 
Razele soarelui şi norii, asemenea celor din gravura dela 
planșa IV. Toate patru gravurile au fost săpate pentru 
Noul Testament tipărit la Neamtul, în 1818. (Gravura 4 
s'a tipărit şi în Psaltirile de Neamtul, dela 1843, 1844 
şi 1859; și în Ciasoslov, Neamtul, 1874). 


PLANŞA XXXIV 
1. SFÂNTUL EVANGHELIST MATEI. Gravură ne- 


semnată. În lemn de buxus. Pe cealaltă parte este săpat 
Sfântul Evanghelist Luca (fig. 3). Gravura se aseamănă 
cu cea din planga XXXIII (fig. 1). Aceeaşi concepţie. 
Aceeaşi tehnică. Aceleaşi labe ale picioarelor. Aceeaşi 
inscripţie. Initiala, după începutul pericopei evanghelice: 
n vremea aceea... 


2. SFÂNTUL EVANGHELIST MARCU. Acelaşi ma- 
terial. Aceeași tehnică. Pe cealaltă parte este săpat Matei 
(fig. 4). Iniţiala Z, după începutul: Zis-a Domnul... 


3. SFÂNTUL EVANGHELIST LUCA. Aceeaşi mână. 
Fondul punctat asemenea celui din fig. 3, pl. XX XIII. 


4. SFÂNTUL EVANGHELIST MATEI. Toate patru 
gravurile sunt ale lui Simeon. Au împodobit Ev-ngheii: 
de Neamtul, din 1821. 


PLANSA XXXV 
1. SFÁNTUL APOSTOL PETRU. Gravurá in lemn 


de buxus. De Gherv«asie» mo«nah». Fără dată. Linii aspre. 
Multă robustete. Tehnica cutelor vestmântului, caracte- 
ristică. A împodobit Noul Testament de Neamtul (1818) 
şi Ciasoslov-ul (Neamtul, 1874). A fost săpată între: 1817 
(anul începutului activităţii de gravor a lui Ghervasie), 


şi 1818. 
2. SFÂNTUL APOSTOL IUDA. Acelaşi lemn. Aceeași 


tehnică. Curioasă trecere a liniilor în umbră: stilizare în 
«dinţi de fierăstrău >. Semnat Ghervasice> moncah>. А 


împodobit Noul Testament (1818). 
3. SFÂNTUL APOSTOL PAVEL. Gravură de Gher- 


vasice> mo«nab». Acelaşi lemn. Pavel are sabie. La picioare, 
lanţurile: nelipsitele lui lanțuri. Vestmântul lucrat ርህ 
multă grijă. A împodobit Noul Testament (1818) şi Cia- 
soslov-ul (Neamtul, 1874). 


4. SFÂNTUL APOSTOL ТАСОУ 1). Același lemn. 
Gravură de Gherv<asie> mo«nah». Semnătura ca la gra- 
vurile 1 şi 2: în adâncime. Sfântul ţine în dreapta cârjă 
arhierească 2). Gravura a împodobit acelaşi Nou Testa- 
ment de Neamtul. În această tipăritură toate patru gra- 
vurile au fost încadrate în chenare de flori. 


1) Iacov fratele Domnului *) ; nu Iacov cel Mare, cum îl aflăm pre- 
zentat în albumul d-lui Adrian Maniu (v. La gravure sur bois 
en Roumanie, p. 9). Iacov «cel Mare», fiul lui Zevedeu și fratele 
Sfântului Ioan Evanghelistul (Mat. XVII—1; Marcu, III—17; 
Luca, VI—14; Fapte, I—13) a primit mucenicia în zilele lui Irod 
Agripa (Fapte, XII, 1—2). El nu este autorul epistolei sobornicesti, 
pentru al cărei text a fost săpată gravura aceasta. 

3) Sfântul Iacov fratele Domnului a fost cel dintâi episcop al 
Ierusalimului. A păstorit Biserica din Ierusalim vreme de 30 de ani. 

Asupra chestiunii dacă Iacov fratele Domnului este una și aceeași 
persoană cu Iacov cel Mic (ô шхрбс, Marc., ХУ--40), fiul lui Alfeu 
(Mat., X—3); Marc., III—18; Luc., VI—15; Fapte, 1---13) părerile 


*) «Jacobus qui appellatur {ие Domini... unam tantum scripsit epistolam quae de 
septem. catholicis est» (v. JERONIM, De vir. ill. II, P. L. XXIII, 609; HRISOSTOM, 
De Paenit. bom. 1X. P. G., XLIX, 343). 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIEREA PLANSELOR 


PLANSA XXXVI 


1. ISPITIREA LUI IISUS. Gravurá de Mon«al» 
Ghervascie>. Lemn де buxus. Iisus cu diavolul, pe vârful 
muntelui (Carantania). De aci se văd «toate impárátiile 
lumii şi strălucirea lor ». (Mat. IV, 8). Diavolul i le arată 
şi i le fágádueste. lisus îi dă ráspuns. Chipul diavolului 
exprimă teama de neizbândă. Tăietură aspră, stufoasă. 
Pe cealaltă parte a lemnului: Păstorul cel bun (Pl. 


XXXVII, 13). 


2. SCHIMBAREA LA FAŢĂ. Gravurá de Моспањ 
Ghe«rvasie». Lemn de buxus. lisus în muntele Tavorului, 
între Moisi şi 1116. Fata lui lisus, «strălucitoare ca 808- 
rele ». Un nor luminos îl învăluie. Ucenicii (Petru, Iacov 
şi loan) înspăimântați, cad cu fata la pământ. Multă miş- 
care. Pe cealaltă parte a plansetei: Ucenicii smulg spice 


(Pl. XXXVII, 2). 


3. SPRE EMMAUS. Gravurá în lemn de buxus. 
Nesemnatá. lisus pe cale, între Luca 81 Cleopa, tálcuin- 
du-le scripturile. Vestmintele şi fondul asemenea gravu- 
rilor din planșa XXXV (1, 2 și 3), semnate: Ghervasie. 


E a lui Ghervasie. Pe cealaltă parte a plansetei: Alun- 
garea negufütorilor din Templu (Pl. XXXIX, 4). 


4. PILAT ÎŞI SPALĂ MÂNILE. Gravură în lemn 
de buxus. Nesemnată. Sus, Pilat 151 spală mânile înaintea 
norodului, după judecarea lui lisus. Are capul întors spre 
norod (căruia ţine să-i declare că e nevinovat de sângele 
dreptului acestuia). Iudeii, umăr la umăr: dârzenie, unire. 
Jos, ostaşii procuratorului iau cu ei pe lisus. Tehnica 
gravurii nu lasă urmă de îndoială asupra gravorului: 
este Ghervasie. Pe cealaltă parte: Banul văduvei (Pl. 


XXXIX, 3). 


sunt împărţite. Romano-catolicii învaţă că Iacov fratele Domnului, 
cel dintâi episcop al Ierusalimului și autorul epistolei soborniceşti 
este una si aceeași persoană cu Iacov cel Mic, fiul lui Alfeu. (v. 
CHAINE, IOSEPH, L'Épitre de Saint Jacques, Paris, 1927, pp. 
XXVI—XL și LXXXII—XXXLIII; cf. FILLION, L.-CL., La Sainte 
Bible, tome VIII, Paris, 1928, pp. 626—621). 

Biserica ortodoxă a Răsăritului mărturisește cá Iacov fratele 
Domnului nu este din cei doisprezece. Ci este Iacov fiul lui Iosif Logod- 
nicul *); unul din cei șaptezeci. 

Biserica romano-catolică serbează pe sfântul Apostol Iacov, cel 
Mic, fiul lui Alfeu, fratele Domnului, episcopul Ierusalimului $i autorul 
epistolei soborniceşti, la 1 Mai. Biserica ortodoxă serbează pe Sfântul 
Iacov Apostolul, cel Mic, fiul lui Alfeu $i fratele Sfântului Matei 
Evanghelistul (Matei Vamegul) la 9 Octomvrie. Така pe Iacov fratele 
Domnului, fiul Sfântului Iosif Logodnicul, episcopul Ierusalimului şi 
autorul epistolei soborniceşti, la 23 Octomvrie. (v. CHAINE o. c., p- 
XXIX). 

1) Toate gravurile cuprinse in planșele XXXVI—XLVIII, cu 
excepţia a două: Pl. XL, 1. (Adormirea Maicii Domnului) şi Pl. XL, 2. 
(Soborul cinstitorilor de icoane) au împodobit Evanghelia de Neamtul, 
din 1821. Toate aceste gravuri (patruzeci gi şase) sunt, ca si chenarele, 
frontispiciile şi celelalte icoane (de mărimea unei pagini, ori de mă- 
rimea celor 46) opera lui Ghervasie monahul 51 a lui Simeon ierei. Gra- 
vurile acestea au împodobit mai toate tipăriturile de Neamţul — 
Evangheliile $n deosebi — între anii 1821—1874. Nu mai facem, 
deci, pentru fiecare în parte, menţiune de tipüritura pe care a 
împodobit-o. 


*) v. SF GRIGORIE DE NISSA, In Christi Resurrectionem, orat. 11, P. G. 
XLVI, 648; SF. IOAN HRISOSTOM, In Mat. hom. V, 3, P. G., LVII, 58). 


29 
PLANSA XXXVII 


1. PÁSTORUL CEL BUN 1). Gravurá in lemn de buxus. 
Nesemnatá. lisus, pástorul cel bun, apárá oile de lup, cu 
sfânta cruce. În fund, «náimitul» care pleacă lăsându-și 
turma în primejdie. Pe cealaltă parte a planșetei: Ispi- 
tirea lui lisus, gravură de Ghervasie monah (Pl. XXXVI, 
1). Și aceasta poate fi atribuită lui Ghervasie. 


2. UCENICII SMULG SPICE. Gravură în lemn de 
buxus. Nesemnată. Ucenicii, flămânzind în zi de Sâmbătă, 
smulg spice spre a-și stâmpăra foamea. Mântuitorul dă 
Fariseilor răspuns la interpelarea lor. Gravura prezintă 
asemănări cu opere de ale lui Ghervasie. Pe cealaltă 


parte: Schimbarea la fajá, de Ghervasie (Pl. XXXVI, 2). 
3. DUCEREA CRUCII. Gravurá ín lemn de buxus. 


Nesemnatá. Ín scena de sus, lisus Hristos sub povara 
Crucii. Mántuitorul este legat. Ín scena de jos. Simon 
Kirineu duce crucea in locul Mántuitorului, care este 
biciuit de 08188. Tehnica cutelor vestmántului Mántuito- 
rului și unele disproportii din această gravură trădează 
mâna lui Ghervasie. Pe cealaltă parte: Uciderea Sfinţilor 


Prunci (4). 
4. UCIDEREA SFINŢILOR PRUNCI. Gravurá în 


lemn de buxus. Nesemnată. Trimişii lui Irod secerá holda 
pruncilor din ținutul Bethlehemului, precum spune cân- 


tarea Bisericii 2). Mâna lui Ghervasie. Pe partea cealaltă: 
Ducerea Crucii (3). 


PLANSA XXXVIII 
1. BLESTEMAREA SMOCHINULUI NERODITOR. 


Gravurá in lemn de buxus. Nesemnatá. Norii, pomul, 
cetatea ce se vede în depărtare si vestmintele, ca in gravura 
din (Pl. XXXVI, 1), semnatá de Ghervasie monah. Este 
a lui Ghervasie. Pe cealaltá parte a lemnului: Sf. Arhan- 


ghel Gavriil. 
2. PROPOVEDUIREA LUI IOAN. Gravurá in lemn 


de buxus. Nesemnată. Înaintemergătorul este infátigat 
mustránd pe Fariseii şi pe Saducheii ce veniseră la dânsul. 
Desen stufos. (Planșeta cu o singură față lucrată). 


3. ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI. Gravură în lemn 
de buxus. Nesemnată. Maica Domnului si Iosif aduc, 
după rânduiala Legii, pruncul la Templu. Pruncul e luat 
în braţe de dreptul Simeon. În colivie, două turturele, 
sau doi pui de porumbei, aduși pentru jertfă. Pe cealaltă 


parte a planşetei: Îngerul se arată lui Zaharia (Pl. 
XXXIX, 2). 


4. MAICA DOMNULUI ȘI ELISABETA. Gravură în 
lemn de buxus. Nesemnată. Maria, vestită de Arhanghel 
despre sarcina Elisabetei rudenia sa, se duce la dânsa. 
Elisabeta (muma Înaintemergătorului) o întâmpină. Gra- 
vura aceasta, ca si Întâmpinarea Domnului (3) si Propo- 
veduirea lui Ioan (2) pot fi atribuite, deși cu oarecare 
teamă, lui Ghervasie. Pe cealaltă parte: Sărutarea lui Iuda 


(PL. XLVI, 2). 


1) Gravura aceasta, ca și Lucrătorii viei (Pl. XXIX, 2), Bleste- 
marea smochinului neroditor (Pl. XXAVIII, 1), Banul văduvei (РІ. 
XXXIX, 3), Binecuvântarea celor cinci páini şi doi peşti (Pl. XL, 4), 
Samarineanul milostiv (Pl. XLI, 1), Muma şi frații lui lisus (Pl. 
XLIV, 4), şi multe alte scene din Evanghelia ilustrată tipăritu la 
Neamţul, în 1821, au fost copiate, pe la mijlocul veac. ХІХ, dc ar- 
deleanul Picu Pûtruf, în exemplarul Bibliei de Petersburg (1819), 
completat de el cu numeroase pagini, text si ilustraţii, in acuarela. 
(Despre Picu Pătruţ, v. ONISIFOR GHIBU, Picu Pătruj din Sălişte, 
în Artă şi Tehnică Grafică, caietul 11, Martie-Iunie 1940, pp. 18-40.) 

з) Vezi Luminánda Praznicului, din 29 Decemvrie). 


www.dacoromanica.ro 


30 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


PLANȘA XXXIX 


1. IISUS ÎN TEMPLU, LA VÂRSTA DE 12 ANI. 
Gravură în lemn de buxus. Nescmnatá. lisus între cár- 
turari. În fund, norodul. În dreapta, în primul plan, 
intrând, Maria şi Iosif. Mâna lui Ghervasie. Pe cealaltă 


parte: Мита și frații lui lisus (Pl. XLIV, 4). 
2. ÎNGERUL SE ARATĂ LUI ZAHARIA. Gravură 


în lemn de buxus. Nesemnată. Іп ceasul tămâicrii, Gavriil 
se arată preotului Zaharia, bincvestindu-i nașterea lui 
Ioan Înaintemergătorul. Zaharia e foarte mirat. În mână 
аге cádclnitá, ca cele din vremea noastră. Deasupra Chivo- 
tului, în locul Hcruvimilor, gravorul а aşezat o biserică 
creştină. Ре cealaltă parte a lemnului: Întâmpinarea Dom- 


nului (PL. XXXVIII, 3). 
3. BANUL VĂDUVEI. Gravură în lemn de buxus. 


Nesemnatu. În Templu, văduva săracă depune, la locul 
darurilor, « două parale ». Mântuitorul o dă pildă Uceni- 
cilor: darul ei e се! mai însemnat, fiindcă nu e din prisos; 
e întregul ei avut. Pe cealaltă partea a lemnului: Pilat 


își spală mânile (Pl. XXXVI, 4). 
4. ALUNGAREA NEGUȚĂTORILOR DIN TEM- 


PLU. Gravură în lemn de buxus. Nesemnatá. lisus alungă, 
cu biciu dc funie, pe negutátorii cari prefácuserá Сава de 
rugăciune în peşteră de tâlhari. În primul plan se văd 
pásari (porumbci) și animale. În fund, templul. Scena se 
petrece sub portic, în fata templului. 


Pe cealaltă parte а planşetei: Spre Emmaus (РІ. 
XXXVI, 3). 


PLANSA XL 
1. ADORMIREA MAICII DOMNULUI. Gravurá de 


Te«odosic». Lemn de păr. Maica Domnului, în ceasul 
Adormirii, înconjurată de apostoli 51 de sfinţi, vestiti de 
arhanghel. (La căpătâiu, 10 Apostoli; la picioare, 2; 
2 cpiscopi slujesc). Hristos, în cer, primeşte sufletul Năs- 
саїоагсі de Dumnezeu. Gravura e realizată după Lumi- 
nânda praznicului Adormirii Maicii Domnului 7). 


2. SOBORUL CINSTITORILOR DE ICOANE. Gra- 
vură în Істр de buxus. Nesemnatá. S'a tipărit în Evan- 
ghelii de Neamtul. Mâna lui Teodosie (v. gravura 1, pl. 
XXIX). 


3. CINCI FECIOARE ÎNȚELEPTE SI CINCI FETE 
NEBUNE. Gravură în lemn de buxus. În partea dreaptă, 
jos, se observă ştersătura unui nume. A fost șters fiind 
scris greşit. (Ca şi în gravura 4, pl. XLIX). Mirele (Hris- 
tos) intra «la nuntă > cu fecioarele cele ce avuseseră grijă 
de candelele lor. Celelalte (ncbuncle) află ușa închisă. 
Gravură cu perspectivă. Táiatá în linii sigure. Pe cealaltă 
parte: Săturarea celor patru mii de oameni. 


4. BINECUVÂNTAREA CELOR CINCI PÂINI ȘI 
DOI PEȘTI. Gravură în lemn de buxus. Nesemnată. 
lisus binecuvintcazá pâinile 51 peştii aduşi de Ucenici. 
Îngenunchiată, în două grupe, mulțimea. În fata ei, cele 
« douăsprezece cosuri» în care s'au strâns fárámiturile, 
după îndestulare. În fund, corabia care «їп vremea aceea 
cra în mijlocul mării ». Pe cealaltă parte a lemnului: Vin- 
decarea orbului. 


1) « Apostoli dela margini! Adunându-vă aicea, în satul Ghetsi- 
mani, veniţi de îngropaţi trupul meu! Таг tu Fiule și Dumnezeul 
meu, primeşte duhul meu!». (Nu împărtășim parerea că geneza 
subiectului icoanei Adormirii trebue cautatá în apocrife (v. I. D. 
Ştefănescu. L'Évolution de la peinture religieuse en Bucovine 
et en Moldavie, p. 122). 


PLANSA XLI 


1. SAMARINEANUL MILOSTIV. Gravurá in lemn 
de buxus. Nesemnată. În primul plan, omul căzut între 
tâlhari, desbrăcat 51 си rane pe trup. Samarineanul toarnă 
dintr'un vas untdelemn (sau vin) pe ranele lui. Lângă el, 
asinul. În dreapta, urcând drumul spre cetate, preotul 
şi levitul. În stânga, cu măciucile pe umăr, tálharii. În 
fund, Ierusalimul. Gravura aceasta, ca şi celelalte 3 din 
aceeași plangá, nu este nici a lui Ghervasie, nici a lui 
Teodosic, nici a lui Damian. Chipurile, siluetele, tehnica 
trádeazá mána altuia: mána lui Simion ierei. Pe partea 


cealaltă: Lucrătorii viei. (Pl. XXIX, 2) 


2. IISUS LA ARHIEREU. Gravură în lemn de buxus. 
Nesemnată. Gravorul redă momentul în care Caiafa vrea 
să-și sfâșie vestmântul auzind din gura lui lisus hula că 
el e Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Sluga arhiereului este 
gata să-l lovească pe Iisus cu palma. Mântuitorul e legat. 
Cărturarii şi bătrânii amestecați cu gloata înarmată. 
Foarte frumoasă grupare. Umbrele liniilor, caracteristice. 


Desen cu perspectivă. Pe partea cealaltă: Spălarea pi- 
cioarelor (Pl. XLIII, 1). 


3. VÀNZAREA LUI IUDA. Gravurá in lemn de 
buxus. Mântuitorul, cu Ucenicii, iese din Grădina Ghet- 
simani, noaptea, întru întâmpinarea vânzătorului. Gra- 
vorul vrea să redea momentul în care lisus spune lui 
Iuda: Prietene, pentru ce ai venit, îndeplinește! Iuda tine 
punga cu argintii. Gloata ezită să pună mâna pe Iisus. 
Multă mişcare. Norii, ca în gravura 1. Opera lui Simeon. 
Pe cealaltă parte a lemnului: Botezul Domnului. 


4. IISUS LA PILAT. Gravură în lemn de buxus. 
Procuratorul, pe tron, ţinând sceptrul. La picioarele tro- 
nului vasul (din care avea să-și spele, după sentinţă, 
mâinile). lisus, legat, nu răspunde la întrebările lui Pilat. 
Același gravor: Simeon. Pe cealaltă parte: Prinderea lui 


Iisus (Pl. XLII, 3). 


PLANSA XLII 


1. BATJOCORIREA LUI IISUS. Gravurá în lemn 
de buxus. Nesemnatá. Ostasii procuratorului pun pe capul 
lui Iisus cununá de spini; in dreapta lui, trestie. lisus e 
îmbrăcat in hlamidá împărătească. Ostagii i se închină, 
in batjocurá. 


Pe cealaltă parte a planșetei: lisus pe Cruce (РІ. 
XLIV, 2). 


2. IMPUNGEREA CU SULITA. Gravurá in lemn de 
buxus. Nesemnatá. Chipul lui lisus, ca în gravura 1. 
Norii, la fel cu cei din gravurile 1 81 3 din Pl. XLI. Pe 
cealaltă parte: Biciuirea lui lisus (Pl. XLIV, 1). 


3. PRINDEREA LUI IISUS. Gravură în lemn de 
buxus. Nesemnată. Mântuitorul, legat, e condus cu alaiu. 
În stânga, Petru cu sabie. În dreapta, Iuda cu punga. 
Foarte multă mișcare. Tehnica lui Simeon. Pe cealaltă 


parte: lisus la Pilat (Pl. XLI, 4). 


4. CINA CEA DE TAINĂ. Gravură în lemn de buxus. 
lisus binecuvântează pâinea. În dreapta lui, loan. Bună 
împărțire a suprafeţelor. De remarcat puritatea liniei. Pe 


cealaltă parte: Spălarea picioarelor Ucenicilor (Pl. XLIII, 1) 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIEREA PLANSELOR 31 


PLANSA XLIII 


1. SPÁLAREA PICIOARELOR UCENICILOR. Gra- 
vură în lemn de buxus. Nesemnatá. In primul plan, 
Mântuitorul «încins cu fotá». Ucenicul cel cu piciorul 
stâng în spălătoare este, fără îndoială, Petru. Gravorul 
a vrut să redea momentul din loan, XIII, 6. Pe partea 


cealaltă: Cina cea de Taină (Pl. XLII, 1). 
2. IISUS ÎNVĂȚÂND ÎN BISERICĂ. Gravură în 


lemn de buxus. lisus în Nazaret, unde crescuse. Intră în 
sinagogă în ziua Sâmbetei. Şi vrând să cetească, «i s'a 
dat lui Cartea 188161 Prorocului». ludeii sunt uimiti de 
tăria cuvântului lui lisus «stiindu-l ei neinvátat ». Tră- 
sáturá sigurá. Luminoasá scená de interior. Pe partea 


cealaltă: Nașterea Sf. Ioan Înaintemergătoru (Pl. XLVII,2). 
3. MARTA SI MARIA. Gravurá in lemn de buxus. 


lisus in casa Martei şi Mariei, surorile lui Lazăr. Maria, 
îngenunchiată la picioarele Domnului, ascultând cuvintele 
lui. Marta, rămasă singură la lucrul gospodinei, roagă 
pe lisus să-i amintească Mariei că ar fi vremea să-i dea 
surorei ei o mână de ajutor. Gravorul ne redă momentul 
în care lisus răspunde Martei: Marto, Marto, te grijeşti 
şi spre multe te silești ; ci un lucru trebuiegte... (Luca, X, 


41—42). Pe partea cealaltă: lisus la Arhiereu (Pl. XLI, 2). 
4. MUMA FIILOR LUI ZEVEDEI. Gravură în lemn 


de buxus. Fiind lisus си Ucenicii pe cale spre Ierusalim, 
vine la dânsul muma fiilor lui Zevedei şi închinându-se, 
cere lui lisus ca fiii ei — cari erau lângă ea — să fie invred- 
niciti cu cinstea de a sta unul de-a dreapta și altul de-a 
stânga, în împărăţia sa. lisus îi întreabă: ...puteti voi 
să Бері paharul pe care-l voiu bea eu? In cununa de nori, 
paharul jertfei. În fund, turnurile cetăţii. Gravura a fost 
săpată pentru Evanghelia ilustrată din 1821. Pe partea 
cealaltă: Slăbănogul din Capernaum (Pl. XLVII, 1). 


PLANȘA XLIV 


1. BICIUIREA LUI IISUS. Gravură în lemn de 
buxus. Nesemnată. lisus, desbrăcat şi legat de un stâlp, 
este bătut «cu bice noduroase şi rău înveninate » şi «си 
nuiele de porumbárel». Pe partea cealaltă, Impungerea 


cu sulița (Pl. XLII, 2). 
2. IISUS PE CRUCE. Gravură în lemn de buxus. 


Nesemnată. Un ostaş întinde, înfipt într'un vârf de tre- 
stie, buretele muiat în oţet. În fruntea celor două grupe 
din dreapta şi din stânga Crucii, Maica Domnului și Ioan, 
ucenicul cel iubit. Norii, la fel cu cei din gravura 1. Pe 
cealaltă parte: Batjocorirea lui Iisus (Pl. XLII, 1). А 
împodobit si Graiurile Maicii lui Dumnezeu, lași, 1826. 


3. LEPĂDAREA LUI PETRU. Gravură în lemn de 
buxus. În jurul focului uriaș, din curtea arhiereului, Petru, 
părăsit de curajul său de altă dată, tăgăduieşte că ar fi 
din oamenii Galileianului. Sus, cocoșul, gata să cânte, 
spre a-i aminti lui Petru cuvintele Ínvátátorului. Pe partea 
cealaltă: Iisus între cei doi tâlhari (Pl. XLVI, 1). 


4. МОМА SI FRAȚII LUI IISUS. Gravură în lemn 
de buxus. lisus propovedueste, în vreme ce «шиша şi 
fraţii lui stăteau afară, căutând să vorbească cu dânsul» 
(Mat. XII, 46). Cineva îi spune Mântuitorului că muma 
şi fraţii lui vor să-i vorbească. lisus arată spre Ucenici 
zicând: « lată muma mea si fraţii mei. Că oricine va face 
voia Tatălui meu celui din ceruri, acela îmi este frate 
şi soră şi mumă » (Mat. XII, 49—50). Pe partea cealaltă: 
lisus în Templu (Pl. XXXIX, 1). 


PLANSA XLV 


1. BOGATUL CÁRUIA I-A RODIT TARINA. Gra- 
vurá în lemn de buxus. Nesemnată. Bogatul igi socoteste 
aurul şi obiectele de prct. Hambarele sale, neincápatoare, 
sunt dărâmate spre a fi făcute mai mari. Gravura aceasta, 
unică în concepţie între toate celelalte, pare a fi o inspiraţie, 
sau o copie liberă, după lucrările contimporanilor lui 
Diirer. Dela chipul personagiului din primul plan, până 
la adânca perspectivă a gravurei, totul vorbește de influența 
artei din vremea marelui gravor din Niirnberg. Pc partea 
cealaltă: Întruparea Cuvântului. 


2. INTRAREA ÎN IERUSALIM. Gravură în lemn 
de buxus. Suprafeţele bine împărţite. Efectul valorilor, 
remarcabil. Una din cele mai frumoase gravuri cu acest 
subiect, din câte cunoaştem. Pe partea cealaltă: Nunta 


dela Cana (4). 


3. TĂIEREA ÎMPREJUR A DOMNULUI. Gravură 
în lemn de buxus. Pruncul a fost adus, potrivit Legii, la 
opt zile dela naștere, pentru circumciziune. În fund, în 
fruntea grupului, Maria si Iosif. Pe partea cealaltă a lem- 


nului: Sf. Arhanghel Gavriil. 


4. NUNTA DELA CANA. Gravură în lemn de buxus. 
În primul plan, şapte vase. Iisus le binecuvinteazá, săvâr- 
şind cea dintâi minune: prefacerea apei în vin. În jurul 
mesei, pe lângă Maica Domnului, mirii și nuntasii. Chi- 
purile sumar tratate. Pe cealaltă parte a lemnului: 
Intrarea în Ierusalim (2). 


PLANSA XLVI 


1. IISUS ÎNTRE CEI DOI TÂLHARI. Gravură în 
lemn de buxus. Nesemnată. lisus, pe cruce, între cei doi 
tâlhari. Paznicii aruncă sorti pentru împărțirea hainelor 
lui. În fund, turnurile cetăţii. Gravură sumară. Pe cea- 


laltă parte: Lepădarea lui Petru (Pl. XLIV, 3). 


2. SĂRUTAREA LUI IUDA. Gravură în lemn de 
buxus. Nesemnată. Iuda sărută pe Învățătorul. Slugile 
se pregătesc să-l lege pe lisus. În primul plan, Petru cu 
sabia ridicată, tine cu stânga, de păr, pe Malh sluga 
arhiereului. Malh, ingenunchiat, tine în dreapta un 
felinar. Pe cealaltă parte: Maria și Elisabeta (Pl. 
XXXVIII, 4). 


3. IATĂ MIELUL LUI DUMNEZEU! Gravură în 
lemn de buxus. Nesemnatá. loan, la Iordan, spune celor 
doi ucenici ai lui că «cel ce vine după el» (lisus) este 
mai puternic. бі au mers ei după lisus. Și unul din cei 
doi era Andrei, fratele lui Simon Petru. Pe partea cea- 


Јака: Zaheu Vamesul (4). 


4. ZAHEU VAMEȘUL. Gravură în lemn de buxus. 
Nesemnată. Zaheu, mai marele vameșilor, dorind să vază 
pe lisus și neputând de mulţime, cá era «mic de stat », 
s'a urcat într'un dud din marginea drumului pe care 
avea să treacă lisus. Ajungând în dreptul lui, lisus îi spune 
să coboare, fiindcă va prânzi în casa lui. Gravură lucrată 
cu grijă. Frumos contrastul între alb şi negru. Pe partea 
cealaltă: Iată Mielul lui Dumnezeu ! (3). Amândouă pot fi 
atribuite lui Ghervasie. 


www.dacoromanica.ro 


32 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


PLANSA XLVII 


1. SLĂBĂNOGUL DIN CAPERNAUM. Gravură în 
lemn de buxus. Nesemnată. lisus, în casă, înconjurat de 
mulțime. Cei ce purtau pe slăbănog, neputând străbate 
până la lisus, au urcat scara exterioară și ajungând pe 
coperișul plat al casei, au făcut o deschizătură prin care 
scoboară, cu ajutorul funiilor, «patul» 1) cu slăbănogul îna- 
intea lui lisus. Gravura nu se deosebeşte mult de miniaturi 
chiar din veacul V. Pe cealaltă parte: Muma fiilor lui 
Zevedei (Pl. XLIII, 4). 


2. NAȘTEREA SFÂNTULUI IOAN ÎNAINTEMER- 
GATORUL. Gravură іп lemn de buxus. Sfântul Zaharia, 
preotul, neputând încă vorbi, dela arătarea Arhanghe- 
lului în ceasul támáierii, scrie pe tăbliță: Să fie lui numele 
Ioan (precum îi spusese Gavriil Arhanghelul). Tehnica lui 
Ghervasie. Pe cealaltă parte: lisus învățând în Biserică 


(Pl. XLIII, 2). 
3. IISUS SE ARATĂ UCENICILOR, DUPĂ ÎN- 


VIERE. Gravură în lemn de buxus. Nesemnată. Ucenicii, 
strânşi în casă de frica Iudeilor. lisus intră prin ușile 
încuiate. Ucenicii « incremeniti şi infricogati > cred că văd 
duh. Pe masă, ceva de mâncare. Învățătorul le arată 
palmele cu ranele şi le cere de mâncare, spuindu-le că 
duhul nu poate fi pipăit şi nu mănâncă. Toma nu este 
împreună cu dânșii. 


4. FEMEIA ADULTERĂ. Gravură în lemn de buxus. 
Nesemnată. Fariseii și cărturarii aduc la lisus o femeie 
prinsă păcătuind și-l întreabă dacă trebue, sau nu, s'o 
omoare cu pietre, precum spune Moisi. Femeia, sub povara 
ruginii, își acoperă fata cu palmele. Iisus scrie cu degetul 
pe pumânt. Apoi le ruspunde: Cine din voi este fără păcat 
să arunce prima piatră (Ioan, VIII, 7). Şi şi-a continuat 
scrierea pe pământ. Auzind acestea, toti s'au făcut ne- 
văzuţi, începând cu cei mai bătrâni. 


PLANSA XLVIII 


1. ADUCERE DE SFINTE MOASTE. Gravură în 
lemn de păr, de ፲9‹000816›, 1830. Infátigeazá o procesiune 
cu sfintele Moaşte. Arhierei, monahi, cler 81 popor au în 
mâini făclii înalte, ca niste sulițe aprinse. Splendidá rea- 
lizare xilografică. Împreună cu altă gravură a lui Teodosie, 
reprezentând tot aducere de sfinte Moaşte 2), a împodobit, 
ca frontispiciu pentru o coloană, slujba aducerii Moastelor 
sfinților: Ioan Gură-de-Aur, Nichifor patriarhul, Kir din 
Alexandria, Ioan din Edessa ș. a., din Mineiele de Neamtul 
(12 vol., 1845—1847). 


2. ARHIPĂSTORI. Gravură în lemn de buxus, de 
T«eodosie», 1830. Acanta frumos lucrată. Ca frontispiciu, 
la slujbele în care se pomenesc doi arhipăstori, a împo- 
dobit aceleaşi Mineie de Neamtul. 


3. MUCENICII DIN AMOREIA 5). Gravură în lemn 
de păr, de Te«odosie», 1830. Frontispiciu în aceleaşi tipá- 
rituri nemtene. 


3. SOBORUL SFINȚILOR ÎNGERI. Gravură în 
lemn de păr de Teo<dosie>. Fără dată. In stânga, sem- 
nătura Teodosie, ştearsă (săpase greşit: nu săpase in- 
versat). O întâlnim în foarte multe tipărituri nemţene. 


1) La Marcu: хрФфаттоу (lat.: grabatus); Matei: xm; Luca: 
хму‹д‹оу. 

з) Aceasta parc'ar fi rcalizatá după miniatura unui manuscris 
răsaritean păstrat la Vatican (Gr. 1613, fol. 353). 

з) În număr de 42 voivozi şi căpitani — prinși de Amirmumn, 
voivodul Saracinilor, la căderea cetăţii Amoreia. 


PLANSA XLIX 


1. SFINTI MUCENICI. Gravurá in lemn de buxus. 
de M«onahub Gherv«asie». Fără arătarea anului. Trásá- 
turi aspre. Disproportia dintre cap $i trunchiu, pe care o 
întâlnim în atâtea alte gravuri ale lui Ghervasie. 


2. SFINȚI IERARHI. Gravură іп lemn де păr, de 
T<eodosie>. Foarte decorativă. 


3. AFLARE DE SFINTE MOASTE. Gravurá în lemn 
de păr, de Neco<lai>? În dreapta, poporul drept credincios ; 
în stânga, arhiereul cu clerul. O aflăm împodobind slujba 
din Mineiu a aflării Moastelor sfinților mucenici din 
Evghenia. (Luna lui Fevruarie, în 22 de zile). 


4. SFINŢI APOSTOLI ȘI MUCENICI. Gravură în 
lemn de păr. Nesemnată. Acanta la fel cu cea din gra- 
vura 2, (Pl. XLIX). Ca si celelalte, a împodobit, ca fron- 


tispiciu pentru o coloaná, Mineiele de Neamtul. 


PLANSA L 


1. MINUNEA DIN COLASSA FRIGIEI. Gravură 
în lemn de păr. Nesemnată. În dreapta, biserica Sfântului 
Arhanghel Mihail și dreptul Arhip, cel ce o slujea. În 
stânga, ceata păgânilor cari abátuserá asupra bisericii şi 
asupra lui Arhip cele două râuri îngemănate: Liconul și 
Kufos. În mijloc, în primul plan, Sfântul Arhanghel lo- 
veşte cu toiagul stânca peste care avea să treacă apa; 
stânca se cască si înghite râurile. Arhip, mántuit din 
primejdie, cade aducând rugăciuni de multámitá Sfântului. 
Gravura a împodobit slujba din 6 Septemvrie a Mineiului 
de Neamtul (1845). 


2. SFINŢI MUCENICI. Gravură în lemn de păr, 
de N«ecolab. Unul din Mucenici e pustnic. Gravura a 
împodobit slujba sfinților mucenici: Ștefan cel Nou 
«exarhul nepomenitilor » şi Irinarh, din aceleaşi Mineie de 
Neamţul. 


3. MUCENICUL VAVILA ȘI MOISI PROOROCUL. 
Gravură de Ne«colai». De partea lui Moisi vedem muntele 
şi stânca; de partea Mucenicului Vavila, arhiepiscopul 
Antiohiei, biserica și cetatea. 


4. CUVIOSI. Frontispiciu săpat de Neco<lai>. Lemn 
de păr. Decorativ. A împodobit Triodion-ul de Neamtul, 
dela 1847. 


PLANSA LI 


1. SFÂNT PROOROC. Gravură în lemn de buxus. 
Ornament puternic, de mult efect pe fondul negru. Cu 
inscripţiile: S. Pr«oroc» David și S. Pr«oroc» Ieremia, а 
impodobit Proloagele de Neamtul (1854— 1855). 


2. SFÂNTUL IUSTIN FILOSOFUL. Gravurá în lemn 
de păr. Nesemnată. Aceeași tehnică. Același gravor. 
A ilustrat tomul IV al Proloagelor. Amândouă aceste gra- 
vuri, împreună cu gravura 1, Pl. LIII, au ieşit din aceeași 
mână; care nu e nici a lui Teodosie, nici a lui Ghervasie. 
În înfloritura acestor frontispicii întâlnim elemente din 
chenarul de flori al gravurii din Pl. VIII, de Terei Simeon ; 
tehnica cutelor vestmintelor, bisericuța ținută de Apostoli 
(v. Pl. LII 1,) ca şi umbrele liniilor ce înfățișează acci- 
dentatiile solului, asemenea celor din gravura Scării (РІ. 


III) de Terei Simeon. 


www.dacoromanica.ro 


DESCRIEREA PLANSELOR 33 


PLANSA LII 


1. SOBORUL SFINTILOR APOSTOLI. Gravurá ín 
lemn de buxus. În genul celor din planga LI. Mâna ace- 
luiasi gravor. 


2. SFINȚII COSMA ȘI DAMIAN (doctori fără de 
arginti). Gravură în lemn de păr. Nesemnată. Confrun- 
tând-o cu gravura (IIS. HS. NIKA) din fruntea « tipi- 
cului » Psaltirii de Neamtul, 1843, (întâlnită și în Prolog, 
la luna lui August) semnată: Teodosie Monah, 1834, putem 
identifica pe gravor: e Teodosie. A împodobit Proloagele 
de Neamtul. 


3. ÎNVIEREA LUI HRISTOS. Gravură în lemn de 
buxus. Învierea, după icoanele apusene, întâlnite în mai 
toate bisericile noastre din vremi mai apropiate. Фа 
tipărit în Proloage şi în Apostolul (Neamtul, 1851). Con- 
tine elemente din alte gravuri ale lui Teodosie (v. gra- 


vura din Pl. I). 


PLANSA LIII 


1. SFÂNTUL GRIGORIE ARHIEPISCOPUL TES- 
SALONICULUI (Palamà). Gravură în lemn de păr. De 
Teodosie M«ona»h. Ornamentul, mare, tratat realistic. 
A împodobit, ca frontispiciu, slujba Sfântului, din Trio- 
dion, Neamtul, 1847. O întâlnim $i în Apostolul de 
Neamtul, din 1851. 


2. FLOARE DE SFÁRSIT DE PAGINÁ. Gravurá 
de Teodosie, 1848. Acanta tratată sumar. Lemn de păr. 
A împodobit multe tipărituri de Neamtul. 


PLANSA LIV 


1. FRONTISPICIU, CU ACOPERĂMÂNTUL MAICII 
DOMNULUI. Gravură de Теге) Simion. Lemn de păr. 
În mijlocul icoanei, Sfântul Andrei, cel ce a văzut pe 
Maica Domnului în Vlaherna. Ornamentatie delicată și 
bogată. A împodobit: Vieţile Sfinţilor (Oct.), Neamtul, 
1809; Psaltirile din: 1843, 1844 51 1850 (Neamtul); Prolog 
(Neamtul, 1854). 


2. ORNAMENTE, CU SFINȚI SI FLORI. Lemn 
de păr. 


3 şi 4. ORNAMENTE. 


5. FLOARE DE SFÂRȘIT DE PAGINĂ. Gravură 
de Fratele» Si-mi-o-n, 1854. Desen încărcat. Semnătura 
şi data săpate invers. Mână de începător. Tipărită în 


Proloage. 


PLANSA LV 


1. INITIALA « L» SĂPATĂ PENTRU ÎNCEPUTUL 
EVANGHELIEI LUI IOAN: La început era Cuvântul... 
În lemn de buxus. Nesemnată. Vulturul, simbolul Evan- 
ghelistului loan, are aripile frumos desfășurate. Multă 
nuantare. A fost săpată pentru Evanghelia din 1821 
(Neamtul). Mână de maestru. Pe cealaltă parte a lem- 


nului: Initiala «Z» (Pl. LVI, 1). 


2. INITIALA «IU». Împodobită cu sfinţi si flori. 


Lemn de buxus. Sápáturá «in capul lemnului ». 
3. INITIALA «T ». Acelasi lemn. 
4. INITIALA «D». Lemn de păr. 
5. INITIALA «А». Lemn de buxus. 


6. INITIALA «Up». Abia se distinge din ornamen- 
. Lemn de buxus. 


7. INITIALA «С». 


Lemn de buxus. 


8. INITIALA «L». 


Lemn de pár. 
9. INITIALA «N». Lemn de păr. 


Toate au împodobit tipăriturile dela Neamtul. 


PLANSA LVI 


1. INITIALA «Z». Sápatá pentru pericopele Evan- 
gheliei (dupá Matei) care incep cu: Zis-a Domnul... 
Sápatá pentru aceeași Evanghelie din 1821. În nodul 
initialei, acelaşi fond punctat întâlnit în plansele: IV; 
VIII; XXXIII, 3; XXXIV, 3. Pe cealaltă parte: Ini- 
tiala « L». (Pl. LV, 1). 


2. INITIALA «1». Lemn de buxus. 
3. INITIALA «Z». Lemn de buxus. 
4. INITIALA «D ». Sunt grupati aci toti sfintii: Pe- 


tru, Pavel, Ierarhi, Pustnici, Împărați, Cuviosi зі Mucenici. 
5. INITIALA «P». 
6 şi 7. INITIALA «В». 


PLANSA LVII 


TITLURI: 


1. LUNI ÎN SĂPTĂMÂNA A 18 DUPĂ POGO- 
RÎREA SFÂNTULUI DUH. 


2. SFÂNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE 
DELA MARCO. 


3. ÎNCEPUTUL CU DUMNEZEU CEL SFÂNT. 
4. TRIODION. 


Toate în lemn de păr. 
Toate au împodobit tipăriturile nemtene. 


PLANȘA LVIII 


SCHIVNICUL. Gravură de T«eo»doscie» S«hixm«onab». 
Lemn де păr. Inscripţia cu data: < Асіаѕій stambă s'au 
săpat pe vreamea stăreției cuv«iosulub Arhimandrit Kir 
Dometian, în sfn«ta» mon«astire» Neam«tub, la an. 1824». 
Schivnicul, rástignit de buná voie lumii, are marea shimá. 
Ín cartea deschisá pe piept stá scris: Leagea ta cugetarea 
mea iaste și judecățile tale mi-au ajutat mie; la mijloc: 
Să fie mijloacele voastre încinse cu puteare ; la genunchi: 


3 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


34 


Genunchele meale au slábit de post ; la picioare: Dela toatá 
calea nedreaptă am oprit picioarele meale; sus, la capul 
crucii: Nădeajdea mea iaste Tatăl, scáparea mea iaste Fiul, 
acoperemântul mieu iaste Duhul Sfânt ; pe rulourile ce ве 
desfășoară spre extremitățile brațelor crucii: Fie făcliia ta 
aprinse şi Pus-am gurii meale pază. În cercurile dela cape- 
tele braţelor crucii, fágáduintele călugărești: Ascultarea, 
Curăţeniia (curăţia, fecioria); pe suportul tălpilor: Sme- 
reniia. În dreptul făcliilor pe care le tine în mâini: Din- 
preună cu trupul am răstignit și patimile şi Mie lumea s'au 
răstignit si eu lumii. La cap, pe muchea crucii: Lumii 
morii. La baza crucii: Pus-am pre piatră picioarele meale. 
De o parte și de alta a crucii, personificate, duhurile rele, 
îi dau războiu. Sunt adunate laolaltă: duhul îndrăcirii 
pântecelui, duhul mâhniciunii, duhul mândriei, duhul iubirii 
de argint (în dreapta lui); apoi: duhul slavei deșarte, duhul 
trándaviei, duhul curviei, duhul mâniei (în stânga). Toate, 
într'un glas, îi strigă: Pogoară-te de pe cruce ! Pe prapurele 
care se înalță dela baza crucii, îndemnul: Nu da loc dia- 
volului ! Jos, în colţul din stânga, gura balaurului. Sus, 
între oștile cereşti conduse de sfinţii Arhangheli Mihail 
şi Gavriil, lisus Hristos, pe tron de nori, ţinând cununa 
ві mitra arhierească. 

O admirabilă desfășurare artistică. Foarte mult con- 
ţinut. Una din cele mai puternice compoziţii de acest 
gen, cunoscute. Primitivá ca execuţie. Sápatá în lemn de 
păr. S'a tras şi s'a răspândit, mai ales prin mânăstiri. 


PLANSA LIX 


DEISIS 1). Gravurá de Teodosie monah, din Sfnt. 
Mona«stire» Neamţul, anul 1850. Suprafeţele nu sunt fe- 
ricit împărțite; din care pricină unitatea compoziției lasă 
de dorit. Principiul decorativ, mai conștient decât la 
icoana din 1824 (PI. LVIII). Aripile Arhanghelilor foarte 
frumoase. Notă bizantină pronunţată. Gravură în lemn 
de păr. S'a tras în mii de exemplare și s'a răspândit în 


popor. 


PLANSA LX 
SFÂNTUL MUCENIC HARALAMPIE. Gravură în 


lemn de păr. Inscripţia: Aciastă stambă s'au săpat în 
stăreția Cuvioscului» Arhiman<drit> Neonil în sfânta 
mona<stire> Neamţul, anul 1852, de Teodosie топсањ. 
Gravură bogată, cu adâncă perspectivă. Distribuţie bine 
gândită. Foarte frumos chipul sfântului. Una din gravu- 
rile cele mai de pe urmă ale lui Teodosie 2). Lucrată cu 
mai multă grijă decât cea din 1851 (v. Pl. IX). 


1) Vezi Pl. XII şi notele: 2, 3 şi 4, col. 11, p. 24. 

3) Aceasta este gravura pe care o reproduce d-l Ion Mu 5168, 
după o stampá a Academiei Române, în: Xilogravurile țăranilor 
români din Ardeal (v. Artă și Tehnică Grafică, Iunie—Septemvrie 1939). 


www.dacoromanica.ro 


CLISEE VECHI DE LEMN PÁSTRATE 


ASTĂZI ÎN MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


www.dacoromanica.ro 


15) 


BUNA VESTIRE, de Teodosie, 1832 (62 х 100). ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, de Teodosie (139 x 155). 
BUNA VESTIRE, de Teodosie, 1833 (139 x 213). ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, de Teodosie (153 x 133). 
BUNA VESTIRE (60 x 85). ÎNĂLŢAREA DOMNULUI, de Ghervasie, 1817 (154 x 145). 
MAICA DOMNULUI, de Teodosie, 1827 (298 x 372). RÂNDUIALA PROSCOMIDIEI, 96 Protoierei Mihail ( 60 x 98). 
MAICA DOMNULUI (290 x 375. RÂNDUIALA PROSCOMIDIEI (80 x 100). 
MAICA DOMNULUI, de Damian, 1857 (205 x 265). RÂNDUIALA PROSCOMIDIEI (80 x 80). 
MAICA DOMNULUI, de Damian, 1857 (192 x 245). SFÂNTA TREIME, de Ghervasie ( 60 x 100). 
MAICA DOMNULUI, de Damian, 1858 (172 x 245). DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR (110 x 128). 
MAICA DOMNULUI, de Teodosie (150 x 200). DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR, de Teodosie, 1834 (155 x 122). 
MAICA DOMNULUI, de Teodosie, 1848 (142 x 214). SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL ( 55 x 75). 
MAICA DOMNULUI (215 x 285). ÎNGERUL SE ARATĂ LUI ZAHARIA (28 x 25). 
MAICA DOMNULUI, de Teodosie (170 x 240). SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL, de Ghervasie, 1833 (139 x 213). 
MAICA DOMNULUI (110 x 152). SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL (56 x 60). 
MAICA DOMNULUI, de Mihail ierei (60 x 100). SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL, de Teodosie, 1835 ( 85 x 25). 
MAICA DOMNULUI (75 x 110). SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA, 
MAICA DOMNULUI (50 х 60). de Teodosie, 1852 (295 x 315). 
MAICA DOMNULUI (63 x 103). SFÂNTUL GHEORGHIE, de Teodosie, 1833 (140 x 215). 
MAICA DOMNULUI (48 x 55). SFÂNTUL GHEORGHIE, de Damian, 1858 (155 x 240). 
MAICA DOMNULUI, de Damian, 1858 (155 x 208). SFÂNTUL VASILIE CEL MARE, de Protoierei Mihail (106 x 159). 
INTRAREA ÎN BISERICĂ, de Teodosie, 1832 (58 x 78). SFÂNTUL IOAN HRISOSTOM (117 x 158). 
ADORMIREA MAICII DOMNULUI, 1821 (160 x 238). SFÂNTUL GRIGORIE, de Protoierei Mihail (104 x 160). 
MÂNTUITORUL LA CÂRMA CORABIEI, SFÂNTUL IERARH NICOLAE, de Protoierei Mihail ( 60 x 100). 
de Teodosie, 1844 (168 х 233). CUVIOASA PARASCHEVA ( 62 x 105). 
MÂNTUITORUL PE TRON, de Teodosie, 1856 (290 x 275). SFÂNTA MUCENITÁ VARVARA (55 x 15) 
MÂNTUITORUL, de Protoierei Mihail (78 x 115). SFÂNTUL PETRU AL ALEXANDRIEI (105 x 154). 
MÂNTUITORUL, de Teodosie (48 x 55). SFÂNTUL GHEORGHIE (60 x 80). 
MÂNTUITORUL, de Ghervasie, 1833 (139 x 213). SFÂNTUL ARHIDIACON ȘTEFAN (55 x 18). 
MÂNTUITORUL, de Protoierei Mihail ( 60 x 100). SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE (50 x 58). 
TĂIEREA ÎMPREJUR A DOMNULUI (60 x 77). SFÂNTUL EVTIMIE CEL MARE (51 x 75) 
VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI (62 x 78) SFÂNTUL VASILIE CEL MARE, de Damian, 1860 (139 x 218). 
VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI (105 x 150). SFÂNTUL EFREM SIRUL (154 228). 
VINDECAREA ORBULUI (60 x 78)  PROOROCUL DAVID, de Prctoierei Mihail ( 60 x 100). 
IISUS PE MARE (60 x 80)  PROOROCUL DAVID (160 x 238). 
IISUS ÎN CASA LUI ZAHEU (62 х 80)  PROOROCUL DAVID, de Damian, 1859 (167 x 253). 
LEPROSUL CADE LA PICIOARELE LUI IISUS ( 65 x 78). SFÂNTUL IOAN CEL NOU, de Teodosie, 1838 (142 x 214). 
MARIA SPALÁ, CU LACRIMI, PICIOARELE SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN (100 x 152). 
LUI IISUS (60 x 76). CUVIOASA MARIA EGIPTEANCA, de Teodosie, 1832 ( 92 x 168). 
ÎNVIEREA LUI LAZĂR (60 x 80). vVAMESUL SI FARISEUL, de Teodosie, 1832 ( 95 x 170). 
INTRAREA ÍN IERUSALIM, de Teodosie, 1832 (158 x 108) VINDEREA LUI IOSIF (110 x 160). 
INTRAREA ÎN IERUSALIM, de Ioanichie (105 x 142). MOISI TRECE PRIN MAREA ROȘIE (123 x 170). 
SFÂNTA MAHRAMĂ (45 x 60). ÎNTOARCEREA FIULUI STRICAT, de Teodosie, 1832 (169 x 93). 
RĂSTIGNIREA, de Teodosie, 1832 (139 x 158). DAVID PROOROCUL, IOSIF LOGODNICUL 
POGORÍREA DE PE CRUCE, de Teodosie (80 x 85). SI IACOV FRATELE DOMNULUI, de Teodosie ( 58 x 75). 
POGORÎREA DE PE CRUCE (58 x 88)  PROOROCI (55 x 15) 
MIRONOSITELE LA MORMÂNT, de Ghervasie (110 x 130). SFINȚII MERCURIE $1 ECATERINA, de Teodosie ( 57 x 75). 
TOMA PIPĂE COASTA MÂNTUITORULUI (130 x 108). MUCENICI (85 x 25). 
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI (62 x 78). MUCENICI (56 x 75). 
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, de Teodosie, 1831 (197 x 309). CUVIOSI, de Teodosie (52 x 70). 


1) La cele cuprinse în acest catalog se adaogă cele 160 originale folosite la tragerea stampelor din lucrarea de față. Acestea, cu dimen- 
siunile si inscripțiile lor, se pot vedea în cele 60 plange ale lucrării. . VE Е 

Dimensiunile cligeelor nefolosite Іа tipárirea lucrárii sunt date асі їп milimetri; numărul prim indicând baza gravurii. Cele care 
nu au trecute în dreptul lor decât dimensiunile, însemnează că sunt nesemnate și nedatate. 


www.dacoromanica.ro 


38 


MUCENICI ȘI CUVIOSI, dc Teodosie 
PATRUZECI DE MUCENICI 
SLÂNT IERARH, de Teodosie 
STÂNT IERARH, de Teodosie, 1832 
ZODIE, de Protoierei Mihail şi Policarp 
CUNUNA ANULUI 
CUVIOASA MARIA EGIPTEANCA ŞI ZOSIMA 
SFÂNTUL SAVA SFINŢITUL 
SOBORUL SFINȚILOR APOSTOLI, de Teodosie 
SFÂNTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI, 
de Teodosie, 1837 
SFÂNTUL MUCENIC TRIFON ȘI SFÂNTUL 
PROOROC IEREMIA, de Ghervasie 
STINȚII MUCENICI EVSTRATIE, AVXENTIE, 
MARDARIE ŞI OREST 
DUMNEZEU TATĂL 
APOSTOL 
CATAPETEAZMĂ (ICONOSTAS), 1821 
ADAM ŞI EVA ALUNGAȚI DIN RAI, de Teodosie 
MERSUL PLANETELOR 
CUENAR DE POARTĂ, de 
CIIENAR DE POARTĂ, de 
CIIENAR DE POARTĂ, de 
CHENAR DE POARTĂ, de 
CIIENAR DE POARTĂ, de 
CIIENAR DE POARTĂ 
CIIENAR DE POARTĂ 
TRONTISPICIU cu 
1 RONTISPICIU cu 
I RONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
Y RONTISPICIU cu 
+ RONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU са 
+ RONTISPICIU cu 
TRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
I RON CISPICIU cu 
de Teodosie 
I RONTISPICIU cu 
1 RONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
TRONTISPICIU cu 
FRONTISPICIU cu 
de Teodosie 


Ghervasie 
Ghervasie 
Ghervasie 
Damian, 1859 
Teodosie 


Botezul Domnului 
Mântuitorul, de Teodosie 

Sf. Troiţa şi Sf. Evanghelisti 
Mântuitorul 

flori, de Teodosie 

flori 

Învicrea lui Hristos 

Nașterea lui Hristos 

cruce, de Teodosie, 1834 

un Sf. Prooroc 

Mântuitorul, Ierarhi si Cuviosi 
un Cuvios, 1830 

doi Mucenici, de Teodosie, 1830 
Mucenici, Ierarhi și Cuvioşi 
un Icrarh, 1846 

Mántuitorul 

aducere de Sfinte Moaşte, 


Sf. Cruce 

trci Ierarhi, de Teodosie 
un Mucenic 

o Cuvioasa 


Capul Sfântului loan Botezătorul, 


( 85 
( 60 
( 50 
( 58 
( 60 
(120 
( 50 
( 48 
( 60 


(160 
( 52 


( 56 
( 30 
(27 
(305 
(165 
(125 
(162 
(170 
(195 
(160 
(128 
(76 
(108 
(158 
(180 
(160 
(160 
(268 
(242 
(150 
(160 
(145 
(145 
( 85 
( 85 


( 85 


X X X X X X X X X 


X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X XX X XX X X X X 


X X X x X 


25). 
80). 
80). 
15). 
100). 
140). 
58). 
70). 
15). 


220). 
58). 


16). 
38). 
25). 
427). 
94). 
125). 
238). 
215). 
300). 
255). 
174). 
105). 
160). 
90). 
80). 
85). 
60). 
168). 
156). 
85). 
75). 
63). 
80). 
23). 
25). 
25). 
25). 
25). 
38). 


25). 
38). 
25). 
25). 
25). 


25). 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


FRONTISPICIU cu Răstignirea, de Teodosie, 1834 ( 85 
FRONTISPICIU cu flori (145 
FRONTISPICIU cu un Mucenic $i un Ierarh, 

de Teodosie, 1831 ( 85 
FRONTISPICIU cu biserica Nicomidiei in flacári ( 85 
FRONTISPICIU cu doi Mucenici şi o Cuvioasă ( 85 
FRONTISPICIU ርህ Maica Domnului şi Ierarhi, 

de Teodosie ( 85 
FRONTISPICIU cu un Mucenic $i o Cuvioasă ( 85 
FRONTISPICIU cu doi Mucenici ( 85 
FRONTISPICIU cu Nașterea lui Hristos ( 64 
FRONTISPICIU cu Botezul lui Hristos (100 
FRONTISPICIU cu Învierea lui Hristos ( 95 
FRONTISPICIU cu Buna Vestire ( 85 
FRONTISPICIU cu Ioachim și Ana ( 85 
FRONTISPICIU cu un Mucenic și trei Cuviogi, 

de Teodosie ( 85 
FRONTISPICIU cu trei Ierarhi ( 85 
FRONTISPICIU cu Sf. Ierarh Nicolae 

şi doi Cuvioși, de Nic. ( 85 
FRONTISPICIU cu un Mucenic $i un Cuvios, de Nic. ( 85 
FRONTISPICIU cu Ceata Mucenicilor ( 85 
FRONTISPICIU cu Uciderea unui Cuvios, de Teodosie ( 85 
FRONTISPICIU cu Cuvioși ( 85 
FRONTISPICIU cu cinci Cuvioși ( 85 
FRONTISPICIU cu patru Cuvioşi, de Ne. ( 85 
FRONTISPICIU cu un Ierarh și un Cuvios, 

de Teodosie, 1830 ( 85 
FRONTISPICIU cu cei şapte tineri din Efes, de Teodosie ( 85 
FRONTISPICIU cu trei Mucenici, de N. ( 85 
ORNAMENT cu sfinţi, de Teodosie (265 
ORNAMENT de Teodosie (310 
ORNAMENT de Teodosie (180 
ORNAMENT cu sfinţi (150 
ORNAMENT cu sfinţi (150 
ORNAMENT cu sfinţi (150 
ORNAMENT cu sfinţi (150 
ORNAMENT cu sfinţi (130 
ORNAMENT cu sfinţi (130 
ORNAMENT cu sfinţi (130 
ORNAMENT cu sfinţi (130 
ORNAMENT cu sfinţi (122 
ORNAMENT cu sfinţi (168 
ORNAMENT cu sfinţi (310 
VIGNETE: 22 (din acestea, una semnată 

de Teodosie, 1831, alta de Ghervasie, 

şi alta de Ierei Mihail), de diverse mărimi. 
TITLURI: 55. 
INIŢIALE ORNATE: 64. 
SFINȚI Apostoli, Ierarhi, Mucenici, Cuvioşi: 23 ( 25 


www.dacoromanica.ro 


x X X X X X X X X x 


x 


X X X X X X x 


X X X X X X X X X X X X X X X X X 


35). 
20). 


25). 
25). 
25). 


25). 
25). 
25). 
35). 
35). 
37). 
35). 
35). 


25). 
25). 


25). 
25). 
25). 
25). 
25). 
25). 
25). 


25). 
25). 
25). 
40). 
14). 
15). 
10). 
10). 
10). 
10). 
12). 
12). 
12). 
12). 
10). 
15). 
18). 


28). 


II) 


DUMINICA TUTUROR SFINTILOR, ÎNVIEREA LUI HRISTOS (47 x 53). 
de Ivan Bacov, 1678 (130 x 120). LITIA (76 x 66). 
ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAȚA LUI IOSIF, de SF. POTIR ( 63 x 100). 
Ioanichie (Bacov) (140 x 107). SF. POTIR ( 63 x 100). 
SFÂNTUL GRIGORIE, de Ioanichie (97 x 145). SF. POTIR (65 x 98) 
SFÂNTUL APOSTOL LUCA, de Ursul Zugrav (120 x 230). STEMĂ (120 x 136). 
SFÂNTUL APOSTOL PETRU, de Ursul Zugrav (115 x 235). STEMĂ (120 x 133). 
SFÂNTUL EVANGHELIST MATEI (135 x 240). STEMĂ (130 x 135). 
SFÂNTUL VASILIE CEL MARE (99 x 144). ORNAMENT (145 x 205). 
SFÂNTUL PETRU AL ALEXANDRIEI, de Ioanichie (142 x 106). CHENAR DE POARTĂ, de Ghervasie Mon. (166 x 238). 
SFÂNTA TREIME, de И. К. (75x 75) CHENAR DE POARTĂ (136 x 235). 
PROOROCUL DAVID ( 66 x 106). FRONTISPICIU DE PAGINĂ (124 x 60). 
PROOROCUL DAVID (65 x 105).  FRONTISPICIU DE PAGINĂ (144 x 53). 
SFÁNTUL VASILIE CEL MARE (100 x 145.  FRONTISPICIU DE PAGINĂ, de Teodosie, 1835 (155 x 53). 
DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR, FRONTISPICIU (85 x 25). 
de leromonah Costantie (150 x 128).  FRONTISPICIU DE PAGINĂ, 1835 (155 x 53). 
CUNUNA ANULUI, de Іеғотопаһ Costantie ( 90 x 130). FRONTISPICII: 4. 
CUNUNA ANULUI (120 x 168). ORNAMENTE: 9. 
IISUS HRISTOS, de Ghervasie Monah (60 x 100.  TITLURI: 2. 
MAICA DOMNULUI (59 x 100). VIGNETE: 5. 
MAICA DOMNULUI (65 х 103).  INITIALE ORNATE: 3. 
IISUS HRISTOS ( 60 х 100).  CLIȘEE CU TEXTE MANUSCRISE SI CU ISCÁLITURI з): 340 
ÍNVIEREA LUI HRISTOS, de Ierom. Costantie (100 x 148). (trei sute patruzeci). 


1) Cligeele din seria aceasta au intrat în stăpânirea Mănăstirii Neamtul în anul 1940, în urma referatului prezentat de autorul 
lucrării de faţă; referat înregistrat lafConsiliul Central Bisericesc sub Nr. 11.751, din 30 Dec. 1939. 
2) Gravură de reproducere Toate în lemn de buxus. 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIOGRAFIE 


BIANU ION și HODOS NERVA: Bibliografia Románéscd Veche, 
tomul I (1508—1716). Socec, Bucureşti, 1903; Tomul II 
(1716—1808). Socec, Bucuresti, 1910; Tomul III, fasc. I—II 
(1809—1817). Socec, Bucuresti, 1912. 

BIANU ION gi SIMONESCU DAN: Bibliografia Românească Veche, 
tomul III, fascicolele III—VIII, Socec, București, 1936. 

BIANU, I.: Din cărțile vechi, in Prinos lui D. A. Sturdza. 
resti, 1903. 

BRÉHIER, L.: L'art byzantin. Paris, 1924. 
CASTELLANI, C.: L'arte della stampa nel rinascimento italiano, 
Venezia, (în albumul lui F. Ongania, 1, Veneţia, 1895). 
DEL CHIARO FIORENTINO, ANTON-MARIA: Istoria delle 

moderne Rivoluzioni della Valachia. Venetia, 1718. 

EBERSOLT, J.: La miniature byzantine, ouvragc accompagné de la 
réproduction de 140 miniatures. Paris et Bruxelles. Vanoest, 
1926. 

ERBICEANU, C.: Istoria Mitropoliei Moldaviei şi Sucevei şi а Cate- 
dralei Mitropolitane din Iași. București, 1888. 

HASDEU, B. P.: Uni tesaurü de typo-xilografía română de pe la 
1550, în revista Traian, anul I (1869), nr. 18, 20, 23, 27. 

—  Cazania moldovenéscá a mitropolitului Varlamü, din 1643, în 
Columna lui Traian, anul I, nr. 15. Bucureşti, 1870. 
HODOS, N.: Inceputurile tipografiei ín Tara 
Convorbiri Literare, XXXVI (1902). 
IORGA, N.: Istoria Literaturii 
1688. Bucureşti, 1904. 

— Istoria Românilor în chipuri si icoane, vol. III. Bucurcsti, 1906. 

—  L'ornementation du vieux livre roumain. Communication faite 
au congres des bibliographes à Paris, in Bulletin de l'Institut 
pour l'étude de l'Europe sud-orientale, X, 1923. 

— Mănăstirea Neamţului, viața călugărească şi munca pentru cul- 
tură, ed. III. Neamtul, 1925. 

— Istoria Bisericii Románegti, vol. I, ed. II, București, 1925. 

— Istoria Literaturii Romănești, vol. I, Bucureşti, 1925. 

— Istoria Literaturii Románesti, vol. II, ed. II, Bucureşti, 1928. 
Istoria Bisericii Románesti, vol. II, ed. II, București, 1932. 

JAGIC, V.: Der erste Cetinjer Kirchendruck vom Jahre 1794,in Denk- 
schriften der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften, in Wien, 
Philosophisch- Historische Classe, Band XLIII. Wien, 1894. 


Bucu- 


Românească, їп 


Religioase a Românilor, până la 


LUPEANU-MELIN, ALEX.: Xilografi cari au lucrat în tiparnița 
cea veche dela Blaj, 1750 1800. Blaj, 1929. 

MANIU, ADRIAN: La gravure sur bois en Roumanie, ed. « Cartca 
Românească » Bucarest 1929.. 

MORIN-JEAN, Manuel pratique 
1926. 

MUSLEA, ION: Xilogravurile țăranilor români din Ardeal, în Artă 
şi Tehnică Grafică, Buletinul Imprimeriilor Statului, Caietul 8, 
Iunie—Septemvrie 1939. 


du graveur sur bois. Paris, 


ODOBESCU, AL.: Despre unele manuscripte şi cărți tipărite, aflate 
în Mânăstirea Bistrița (Vâlcea), în Revista Română, 1861. 
OPRESCU, G.: Gravurile pe lemn ale țăranilor din Nicula, aflate în 
colecția muzeului etnografic din Cluj, în Transilvania, anul LIV 
(1922), pp. 122—136 (cu 13 reproduceri în text). 
— Се este o gravură originală? confcrenţa înregistrata la Socie- 
tatea Română de Radiodifuziune sub nr. 1.987 şi difuzată la 
30 Noemvrie 1939, ora 20. 
— Gravura în lemn, conferentá înregistrată la Socictatca Română 
de Radiodifuziunc sub nr. 2.136 şi difuzată la 2 Ianuarie 
1940, ora 20. 
ONGANIA, FERD.: L'arte della stampa nel rinascimento 
Venezia, album, 2 vol. Veneţia, 1895. 
PANAITESCU, P. P.: L'Influence de l'oeuvre de Pierre Mogila, 
archevéque de Kiev, dans les Principautes roumaines, in Mélanges 
de l'École Roumaine en France, V. Paris, 1926. 
— Octoihul lui Macarie (1510) şi originele tipografiei in Таға 
Românească, în revista Biserica Ortodoxă Română, anul LVII 


italiano, 


(1939), nr. 9—10, Septemvrie—Octomvric 1939. 

PICOT, E.: Coup d'oeil sur l'histoire de la typographie dans les pays 
roumain au ХРІ-е siècle. Imprimerie Nationale, Paris. 
1895. 


SAFARIK, PAUL-JOS.: Geschichte der südslawischen Literatur, I11. 
Tempsky, Prag, 1865. 

DE VISKI, KÁROLY, Gravures sur bois populaires roumaines de 
Transylvanie. Budapest, 1931. 

WINKLER, Dr. FRIEDRICH: Introducere în Gravura gi cartea 
ilustrată germană, catalogul muzeului Toma Stelian. Imprimeria 
Naţională, București, 1938. 


TIPĂRITURI ROMÂNEȘTI VECHI 


LITURGHIER, slavonesc, 1508. 

TRIOD-PENTICOSTAR, slavonesc, Târgoviște, 7066 (= 1558). 

EVANGHELIE ÎNVĂȚĂTOARE sau CAZANIE, Govora, 1642. 

CARTE ROMÁNEASCÁ DE ÎNVĂȚĂTURĂ, Iaşi, 1643. 

ÎNDREPTAREA LEGII, Târgovişte, 1652. 

CHEAIA ÍNTELESULULI, București, 1678. 

OEION x«l iepóv EVATT'E'AION — 

SFÁNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE (ELINEASCÁ SI 
RUMÂNEASCĂ). Bucureşti, 1693. 


PSALTIRE, București, 1694. 

"АМООЛОГТОЌК, Snagov, 1697. 

SFÁNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, Snagov, 1697. 
OCTOIH, Buzáu, 1700. 

TRIODION, Buzáu, 1700. 

T AATH'PION, Snagov, 1700. 

PENTICOSTARIU, Buzáu, 1701. 

PSALTIREA, Buzáu, 1701. 

SFÁNTA SI DUMNEZEIASCA LITURGHIE, Buzău, 1702. 


www.dacoromanica.ro 


- 


ÎNVĂȚĂTURĂ PREOȚILOR PRE SCURT DE ȘAPTE TAINE 
ALE BESEARECII, Buzău, 1702. 

PSALIIREA, Buzău, 1703. 

PENTICOSTARION, Râmnic, 1743. 

CIASOSLOV, Rădăuţi, 1745. 

CAZANII, Râmnic, 1748. 

LITURGHIE, Râmnic, 1759. 

LITURGHIE, Iagi, 1759. 

SFÁNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, Iaşi, 7270 (= 
1762). 

SFÁNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, Iasi, 1762. 

PSALTIREA, Râmnic, 1764. 

SFINTELE ȘI DUMNEZEIESTILE LITURGHII, Râmnic, 7276 
( 1767). 

CAZANII, Bucureşti, 1768. 

APOSTOL, Bucuresti, 1774. 

OCTOIII, Rámnic, 1776. 

CIASOSLOV, Iași, 1774. 

PSALTIREA, Rámnic, 1779. 

PSALTIRE, Iași, 1782. 

TRIODION, Râmnic, 1772. 

PRĂVILIOARĂ, Iași, 1784. 

CALENDARIU, Та, 1785. 

CATAVASIER, laşi, 1792. 

CIASOSLOV, Dubăsari, 1794. 

PSALIIRE, Movilau, 1796. 

CIASOSLOV, Та, 1797. 

CIASOSLOV, Iaşi, 1797. 

II ENTHKOXTAPION, Veneţia, 1805. 

PENTICOSTARION, Sibiiu, 1805. 

VIETILE SFINŢILOR DIN LUNA LUI SEPTEMVRIE, Neamţul, 
1807. 


RÂNDUIALA CUM SĂ CUVINE A CÂNTA CEI 12 PSALMI 
DEOSEBI, Ncaimţul, 1808. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNALUI OCTOMVRIE, Neamţul, 
1809. 

VILTILE SFINTILOR DIN LUNA LUI NOEMVRIE, Neamţul, 
1811. 

VIETILE SFINŢILOR DIN LUNA LUI DECHEMVRIE, Neamţul, 
1811. 


OCTOIH sau ПАРАКЛПТІК'Н Râmnic, 1811. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI IANNUARIE, Neamţul, 
1812. 

VIETILE SFINŢILOR DIN LUNA LUI FEVRUARIE, Neamţul, 
1812. 

USA РОСАТКТИ, Braşov, 1812. 

ÎNVĂȚĂTURA PENTRU ISPOVEDANIE, Râmnic, 1813. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI MARTIE, Neamţul, 
1813. 

VIETILE SIINȚILOR DIN LUNA LUI APRILIE, Neamţul, 
1813. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI MAI, Neamţul, 1813. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI IUNIE, Neamţul, 
1813. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI 
1814. 

SCARA PREA CUVIOSULUI PÁRINTELUI NOSTRU IOANN 
IGUMENULUI SFINTEI MĂNĂSTIRI AL SINAIULUI, 
Neamţul, 1814. 

KEKRAGARION, Neamţul, 1814. 

CIASOSLOV, Iaşi, 1814. 

AGHIAZMATARIU MIC, Iași, 1814. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI AUGUST, Neamţul, 
1815. 

OCTOIH DE CANOANE PENTRU PAVECERNITÁ, Neamţul, 
1816. 

APOLOGHIA, Neamjul, 1816. 

'EITITOM'H, Neamţul, 1816. 

ÍNTREBÁTOARE RÁSPUNSURI, Neamţul, 1816. 

ADUNARE A CUVINTELOR CELOR PENTRU ASCULTARE... 
şi УПАТА CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU STARE- 
TULUI PAISIE, Neamţul, 1817. 


IULIE,  Neamţul, 


19 GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


PSALTIRE, Neamţul, 1817. 

DIARIU sau ZIOARIU, pe anul dela Hristos 1817, Buda, 1817. 

SFÂNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE A LUI 18. Н5., 
Blaj, 1817. 

TÂLCUIRE... PRE SCURT LA ANTIFOANELE CELOR OPT 
GLASURI, Neamţul, 1817. 

LITURGHIILE, laşi, 1818. 

NOUL TESTAMENT adecă AȘEZĂMÂNT, Neamţul, 1818. 

CUVINTELE ȘI ÎNVĂŢĂTURILE PREA CUVIOSULUI PĂRIN- 
TELUI NOSTRU EFREM SIRUL, Тоти] I, Neamţul, 
1818; Tomul II, Neamţul, 1819; Tomul III, Neamţul, 
1823. 

CUVINTELE SI ÎNVĂŢĂTURILE PREA CUVIOSULUI PĂRIN- 
TELUI NOSTRU ISAAC SIRUL, Neamţul, 1819. 

ADUNARE DE CÂTEVA RUGĂCIUNI DIN MOLITVENIC, 
Iaşi, 1819. 

APOLOGHIA, Bucureşti, 1819. 

PSALTIRE, Bucureşti, 1820. 

SFÂNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, Neamţul, 1821. 

ADUNARE А STAMBELOR SFINTEI EVANGHELII 1). Neamţul, 
1821. 

AGHIAZMATARIU MIC, Iași, 1823. 

ACATISTER, Bucureşti, 1823. 

PSALTIRE, Neamtul, 1825.. 

SCRISOARE MOLDOVEI, de DIMITRIE CANTEMIR, DOMNUL 
EI, Neamţul, 1825. 

PARTEA ÍNTÁIU SI A DOOA A CONDICII CRIMINALICESTI, 
Iaşi, 1826. 

EVANGHELISTARI, lași, 1826. 

NEVÁZUT RÁZBOIU, Neamţul, 1826. 

PENTRU  PĂZIREA CELOR CINCI 
1826. 

GRAIURILE MAICII LUI DUMNEZEU, 1855 1826. 

CUPRINDERE ÎN SCURT DIN PROROCESTII PSALMI, 
Neamţul, 1827. 

ACATISTÉR, București, 1828. 

MOLEBNIC, lași, 1828. 

CIASOSLOV MARE, București, 1830. 

PSALTIRE, Bucureşti, 1830. 

CIASOSLOV, Neamţul, 1832. 

CIASOSLOV, Neamţul, 1833. 

TRIODION, Neamţul, 1833. 

PENTICOSTARION, Neamţul, 1834. 

SFÁNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, 
1834. 

VIETILE SFINȚILOR DIN LUNA LUI NOEMVRIE, Bucureşti, 
1835. 

CIASOSLOV, Neamţul, 1835. 

ACATISTERIU, Neamţul, 1836. 

OCTOIH, Neamţul, 1836. 

PENTICOSTARION, Sibiu, 1841. 

PSALTIREA, Neamţul, 1843. 

PIDALION, Neamţul, 1844. 

PSALTIREA, Neamţul, 1844. 

SFÂNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, 
1845. 

MINEIUL LUNII LUI SEPTEMVRIE, Neamţul, 1845. 

MINEIUL LUNII LUI OCTOMVRIE, Neamţul, 1845. 

MINEIUL LUNII LUI DECHEMVRIE, Neamţul, 1845. 

TRIODION, Neamţul, 1846. 

MINEIUL LUNII LUI IANUARIE, Neamţul, 1846. 

MINEIUL LUNII LUI FEVRUARIE, Neamţul, 1846. 

MINEIUL LUNII LUI MARTIE, Neamţul, 1846. 

MINEIUL LUNII LUI APRILIE, Neamţul, 1846. 

MINEIUL LUNII LUI MAI, Neamţul, 1846. 

MINEIUL LUNII LUI IUNIE, Neamţul, 1846. 

TRIODION, Neamţul, 1847. 

MINEIUL LUNII LUI IULIE, Neamţul, 1847. 


SIMTIRI,  Neamţul, 


Neamţul, 


Neamţul, 








1) Copie fotografică după originalul trimis de Institutul de Istoria Vechiului Drept 
Românesc din Iași (În Bibl. Acad. Rom., R. V. 1110 A). 


www.dacoromanica.ro 


MINEIUL LUNII LUI AUGUST, Neamţul, 1847. 


CIASOSLOV, Neamţul, 1848. 
PENTICOSTARION, Neamţul, 1848. 
CIASOSLOV, Neamţul, 1850. 

APOSTOL, Neamţul, 1851. 

OROLOGIU (CIASOSLOV), Neamţul, 1856. 
CIASOSLOV, Neamţul, 1858. 


BIBLIOGRAFIE 


SFÂNTA SI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE, Neamţul 1858. 


PSALTIREA, Neamţul, 1859. 

DUMNEZEIESTILE LITURGHII, Neamţul, 1860. 
SLUJBA SFINȚIRII BISERICII, Neamţul, 1863. 
CÂNTĂRILE LUI MOISI, Neamţul, 1871. 

CÂNTARE DE LAUDĂ SIONICEASCÁ, Neamţul, 1871. 
CIASOSLOV, Neamţul, 1874. 


www.dacoromanica.ro 


43 


CUPRINSUL 


Pagina Pagina 

РВЕРЕАТА..................... 7 Ghervasie Monah 

T А 
INTRODUCERE .................. Жағы 

Damian Ieromonah 
Gravura în lemn 

ñ Necol«ai» 

Material Si fratel 
Tiaa 2. Pur e 
Vechime oncluziuni 
екот DESCRIEREA PLANȘELOR ........... 21 
Gravura în lemn la Români CLIȘEE VECHI DE LEMN PĂSTRATE ASTĂZI ÎN 
GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL . 15 MANASTIREA NEAMJUL aii ia y Ез зә 
Primele tipărituri BIBLIOGRAFIE .................. 41 
Protoierei Mihail CUPRINSUL 20 жшж 5:%.ድ ko) ш o Eos R3» 3&5 45 
Simeon Іегеі PLANSELE. “55222254 9 40 ROW Ж Уч I—LX 


www.dacoromanica.ro 





GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl, 





Chenar poartă Е 
WWwW.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. II 





NU 


3 


ШШШ Д ДЇЎ 
^ TE 


ШШШ ИШИ 
wq 


[ 
کل‎ ХХІ | 50505255 c 
m | dip М S = IN v 
a == መመመ AN 
እ | | SENS 
КА 1% 
کے‎ 


p = 
АТА) = 


== 


Fe Ц ነ 
= 
; 
| ኞ 


| D Tm. 


ШЇЇ 


——TT-y 


SSS 


| 





Sfântul Ioan Damaschin 


www.dacoromanica.ro 


РІ. ІП 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 








Scara 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. IV 





Sfântul Evanghelist Mateiu 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


ዘ YAH 0. 
III = ور‎ 


— 


ДШ МЕЛНИЦА 
ШИ M — | 


| 


| 


o 


AN 


ШШ 


Sfántul Evanghelist Marcu 


www.dacoromanica.ro 


manea 








GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. VI 





бейта miot ا‎ МОЕ ЕИ 




















—s 
A 
pM 








A4۵3 


ah 


ҮС 
д: 
|| 


\ 


| 


| 


< Руи 
illi 

Ec 
ШІ) 






ІМ 


ШЙ Ө 


S 


















S TN КҮС ШШШ | 
омы Р 
мау Ф 


e 


NSS 


V S  [ 
же И МУМУ 
SN 
'መፇ ГЕ 



















jw! 







117 






ШЕ 


A 


= : Но ; 
— 









> 


















Sfànta Mucenitá Varvara 












NS 





www.dacoromanica.ro 


Pl. VII 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSIIREA NEAMTUL 


ј и K Ай 
NA 115 ቻሪ > 


ШАШ SWR 


T 


WI 


N 


ZI ШІ) N | 


“መፓ б \ ላ ኣ 
ኢች қ th 
T ኛ УМ 
N Q = N NIWAN 
қа ДА «8 
SEN қозы ILY AR 
RRR S N 


ww, asa sS Ses N “№ iN NW 





www.dacoromanica.ro 


Soborul Sfinţilor Îngeri 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTLUL PL. VIII 


чус: 


EJ а AN 


€HOH- 
= 


9 d 





Născătoarea de Dumnezeu cu Pruncul 


www.dacoromanica.ro 


РІ. IX 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 














S ЖД ДӨЖ, 63. ZZ ZU 


"um 











om" 





PAM РЧ 
"ነ ZNN I 








q 5 ፦ WE : > 
S чи si 22 4 
ረ A ሺ 847 222 И 


ШТ m 

NER Д — 
UN 
SN 









ШЇ 
ІШІ! 





NTBA МӘЧЕНИ 


2 
m 
N 


SS. 


? 











> Т 1 | |) з, 

А | Ima!!! E 

а | || M » "Ed | 
| 


| UAI iT ZZ NIZ 











ЖАШЫБШЫСУШСЫСЗ AIMN 2 
Š SA AAA AAA 





Sfântul Haralampie 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


ች/ 


N 


М 
SS 
= 


ESAS 


ҚОЗА ЫЗ 


SNS 


Ze 


2 
ANS 
A 
“У 


ጋ 


2 


SN 


Z 
s 
SSS 

\ 
= — 3 


У 
SSSSSNSSSSNNSSS 


WN 


аууу 


УММ 


ММ 


5 


Arrr 


“у 
5555 


ANNY 


ууу 


Sfántul Ioan Gurá-de-Aur 


www.dacoromanica.ro 


V 





IKE 00807 шаш 
УЖ КОО 


Pl. AI 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


CO 


m. a 220 SS QR Y ነ z KIZ M 
s О 22 2 | N E : š ست‎ 52 = 
EM Zi PI DOEL کک‎ AET I] TEST 


<#< 


ሚር ЛС; ግታ A $ qox 
Z «= S 


ሪም h, N 
” " ІҢ SA N 
7 57, ርመ == ҮҮ; 


AN ГА ) š È ° Cu Q E = 7, ነ Ми 


D 3 
ነ X 
ONN ANNÝ , 
2 S SS 
E X 
( N PS ` 
ew" 7 Е 
ዬኒ = 
N 
А E 
ሪ 
a 7 


e 


ዕቀዘ፡[[ዝየ0በ 





www.dacoromanica.ro 


Sfântul Grigorie Dialogul 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XII 


Е 
2 І 


AUT 


NNN 


( Е 


POTITI 


—— “ጫነ 


— ВЕ 


ل 2222 
: سے 


ANU 


N 
< ) [ 


S 
wi 
N 
N 
ЦА 
| | 


Z 


nonne prc ) 
| // Wels: e€ 
RI A (zi D д L. ‹ M 
| ሪሪ ፍፍ m, 9 ሇሚ zt УЕ 
ሯ AN S Pus ; VAN М » 
BAN A NET 5 15,4; 7 ҰМ D 
ሠ ሪጅ M g 1. 2 
= 5%. % 4 7%: 
қ. 


A 
N 

Pi 

(A) 


y 


ረ መራራ 


— rr: 





s persa 


Deisis 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. XIII 





Sfânta împărtăşanie 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. XIV 


» 


“7 


ч, 





Starețul Paisie 


www.dacoromanica.ro 


Pl XV 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


Z 
Я = 
4 72 


ЭМ МЭ 
11 


ANTUN 


A 


| 


| T 
Хз 
N N 
ЈА 


22 


WI 


Y 


4-11) ቃ 





Starețul Paisie 


www.dacoromanica.ro 


Pl. XVI 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 








ГЕ መ 


















— inc s Wulli 
—— ERI . еч 


7 УУ ттш 











[1111111111] WW 
we Ñ N ፐፐ ENR \ 


OD 











< 








` 


WUWUH МЧЕНИЧИ. 





«#8, 


» 
NNN BARI an | ` 
ЕХ EN КАТ 7 
X EN ЧЧ \ Ww Y ES 


2” በሥ: 


ኣኒ 
Ww 7 
> Мама ZZ ታሪ 





SEES 





ዘ 









4 
o 


QUIE, 
ASNA $ 


»u 
Ss 





DE 
WY 


CN: H 





ПО 








ДА 


ШИ A 


егу EEO mri) 7277272, % V 7 
2и // 7 
ረ2222 
222 202722048 z ? 


SSS የኖ 7 





= 


şi Akakie 


imie 


Sfinţii: Ignatie, Кук 


www.dacoromanica.ro 


Pl. XVII 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


T 


| 





"TOHFPEHMRXAFIG 


ПР 











1. Mántuitorul 





SS 








222: 


P uet 





2. Stemá 


www.dacoromanica.ro 


XVIII 


РІ. 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


q 


M 


, 


Їозанн 
Скхрарюл. 


Коа: 


Y 


Y RN 
[ክለ 


ША, SAYA 
DLL ሠው MM 


= 
Э 


SN 


sS 2 
A 


ОЗЫ 


ЇЇ! 


< 


SS 





1. Scara 





2, Sfântul Ioan Evanghelistul 


www.dacoromanica.ro 


РІ. XIX 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


m 


N 


Z 


= 
A 
=F 


m 


l. Vindecarea Orbului 


QU 
SO 


AND TO 


© 


— 


N 





j 
^ y 


ፓፍ ጋዊ 


— 





www.dacoromanica.ro 


2. Pogorirea de pe cruce 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl XX 


በ ሀ84 ለሮዛ lakog 


СР? > : >> 


Кас ገ E 
Zm О 2 щы > m Vut 





l. lisus si Samarineanca 


Y [ 


S 





2. Iisus și Nicodim 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXI 





6 244 


же%% 


(2 
P 


% 


y 


AR Aó nus. 
Ён. 


SUD SU 


4.4. 
е 


ТУ 
p? 


Др 
9 H 





1. Sfânta Proscomidie 


f 
22 
መ 
7 
Ñ 





2. Sfânta Treime 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXII 

















2. Íntoarcerea fiului stricat 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL PL XXIII 


ТГ 
Pay 


LN A A 
2... d MSS 
— < : 


2. 


ሰ ጋኪ 


ሶሪ 
M 
би 


= 
ишш: 


X 


ነኒ" 

УУ RRA SAR i = = 
>>) Ш LL ML Гу, < S n 
ምሥ ኣኣኣኣኣኣላኣ 


2225 





2. Vai vouă! 


www.dacoromanica.ro 


Pl. XXIV 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


i 


: T | 


Ñ 


ЗММ 


/ q STILL | 
E ISSN 
1. Al doilea Sobor Ecumenic 


М2 
AZ 





< 


FAUT 


NN AN KAA NT) ep 


ATA 





www.dacoromanica.ro 


2. Amin zic vouă! 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 








r n 


^t 


QUA FOOTER E መ RUIT ^ A 75 
RE Се: Amoa a Asi АГ. СОБО» ЧЕ АДУНА ла € eco ДЕ парат Stoney 
Т A 


FE- ዛዩ MHK, Апцотіва 48ሄዘ Hecrmorie. ITAgHUH: 










с 6 4 
: 
ұт 
2 C) 









E 


ክማ ብኝ Ч d ) 
pun = | 


qus 


№ 

















Д 
24 
S 


. 
ЛІМ 












ASA A. 


ТШ PARA lj 


š - : : 7 ያ] - NN ነ Ё 
AN mro / /s/ [s] 81 WA OTE 
ЗЛУЕ А аа И 
Аш monax ሸዌ /“/ Æ ወ Wa) VA Y 


NY 





j| E 
D 


KRESS 


ልል መመመ 








2. Zis-a Domnul... 


www.dacoromanica.ro 


С е СА ESTA 


| TIS CANI UIT 
TE Л © 
NEN 


АНТИ ДЕЛА Xt VAAN 









f 
гла 5 
ҮІ VAR 
ҚЗ 

















РІ. ХХУ 


Pl. XXVI 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


ረ. 


RS 
AAE 
Nees 


S 
š t 
y 
£ 
eu 





2. Rugăciunea din Grădină 


www.dacoromanica.ro 


Pl. XXVII 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


od 


2 


КА 





I 


| 


1. Al şaselea Sobor Ecumenic 





2. Sfat au făcut fariseii... 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXVIII 


Ш 


Го DE 
a A 
ےھ‎ 
- ССА 
+ 
22 

H 

х= 


A == 
` M: HA 





2. Cel vrájmag samănă neghina 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


РІ. XXIX 


| » 


З] 
e 


Хх P х ። 
Д7 h 
р ቀ. > 
MAK NO 


VA 


V 


Nu N А 


A = 
ОЕ. = == 





2. Lucrătorii viei 


www.dacoromanica.ro 


РІ. XXX 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


- 


` BOCKENIE 
ДЕДА, 





Y 


(46 ч 


Ad v 





1. Ínvierea lui Lazár 





2. Pecete 


www.dacoromanica.ro 


Pl. XXXI 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


NN EI ) 


Ам 
RAY ነ "NY 

Ж “ልእ 13 NN ј 

3 4 ; IP 555 д 
IR WM « 33 X 

z f, 7 Y 


. 2 


EEE) 


E —— н о 
ማመም x7 Şi 2 AZ $4 
ፖም 


о M 
" ЎЎ Т Gh ` ; h > MF 





д‏ ودر 
2" 


l. Chenar 





2. Naşterea Domnului 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXXII 





2. Cumpána 





4. Berbecul 





5. Taurul 1. Cununa Anului 6. Scorpionul 





7. Fecioara 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl XXXIII 


[Em 


21 
NEED 
\ ት = A 





3. Luca Evanghelistul 4. Ioan Evanghelistul 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL РІ. XXXIV 





1. Matei Evanghelistul 2. Marcu Evanghelistul 





3. Luca Evanghelistul 4. Matei Evanghelistul 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXXV 


ረ 
P> 


жүт” TO E ту 
x ARR Y ር ім 


ITT 





1. Sfántul Petru 2. Sfântul Iuda 


Z 


H 

3 
Ë 
E 
= 
= 
== 


| 
| 


WI 





EUN 
ው SS 


3. Sfântul Pavel 


4. Sfântul Iacov 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXXVI 





1. Ispitirea lui Iisus 


T, RU 


ШІ 
N 


NN 
ut 





3. Spre Emmaus 4. Pilat isi spală mânile 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXXVII 


LUN 
DEN 


ኣኒ 
ID 





1. Păstorul cel bun 2. Ucenicii smulg spice 





3. Ducerea Crucii 4. Uciderea pruncilor 


www.dacoromanica.ro 


Pl. XXXVIII 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 





IT 


AITA 


n 





ENE 


ІШ! 


N 
2: 
Хе N 





NN 
V 
Т) 
S 
E 





N 








2. Propoveduirea lui Ioan 


1. Smochinul neroditor 





4. Maria gi Elisabeta 


3. Întâmpinarea Domnului 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XXXIX 





v 
መማ Ж2; 


“ረ: ) << у" 
ግቢና ЧА NDS 





1. lisus în templu 2. Îngerul si Zaharia 


Ў 





А 32/2 1 
EIER. | ey 


3. Banul váduvei 4. Alungarea neguţătorilor 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XL 


E 5 АД азан” l | L^ «д ES: ву ET TAM 

А 7, JANI | š 5 А9) A 411 Ке ; КЕТИ 

[рит че a AN М." ШЇ ШИШҮҮ ШШ 
ЇЙ ЙҮ ШҮ #*ኳ ና 4 777] tiag NI 


EES 


ШШ 


NSSSSNS AND 


PEM SEE | UR АТАХ 
= SEA | 


N Í 
= 


¬ 


15151 48. ህ 
E ШКЕ 





= 


1. Adormirea Maicii Domnului 2. Cinstitorii de icoane 


Сг? 
ру А2 


2 = D ҮШ 
LA 1 





ТҮРТУ МЕ 


3, Cele zece fecioare 4, Cinci pâini și doi pești 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 


Pl. XLI 


























> Се ui 


CUM 
Т д 254 ሪቃ wr 
ЦЕ ЈА 36 
















3. Vánzarea lui Iuda 


4. 11898 la Pilat 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. XLII 


A 





1. Batjocorirea 


A Еинилчелеглин СЕ 
= Ле ЌЕ 





3. Prinderea 4. Cina cea”de taină 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. XLIII 





l. Spálarea picioarelor 


Ji 


—— 
SN КЕКСЕ ТЕКСТА 
` И 
al 
ГІ / 
01010 





3. Marta şi Maria 4. Muma fiilor lui Zevedei 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


T 


57 A 
= и. 


TA 
A 


2 AN = 


ы” =; “7 
M д “ርያ ድ 
илы” W 
Ww ( : 
NN 


3. Lepádarea lui Petru 


www.dacoromanica.ro 





4. Muma si fraţii lui Iisus 


Pl. XLIV 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XLV 








l. Bogatul cáruia i-a rodit farina 2. Intrarea in Ierusalim 





3. Tăierea împrejur a Domnului 4. Nunta dela Cana 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


Pl. XLVI 


x 


— 


ዘ 


Ш 





2. Sárutarea lui Iuda 


ASA 
— Zi 


ЗУБ 


=. 
iN 


b 


Dy 7 
с 
T “ 
ІҢ ( 
VZ 
) 
| 


እ 


Sel 
Ly s 


ርመ: 





3. Iatá Mielul lui Dumnezeu ! 


4. Zaheu vamegul 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XLVII 


s" 
f 
2 





8, Iisus se aratá Ucenicilor 4. Femeia adulteră 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. XLVIII 





4. Soborul Sfinţilor Îngeri 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. XLIX 








1179 = q 3 A SRE =. ነነ / 
22 v1 ЖӘ (Ее 7% Ж s š 
22 ሜነ | 1 N I | ДЕ 5! ° = 
А МАРИО 
H N N | 51 ዘ ^ 2 Z 2 
i UL Ало И а 


2. Ierarhi 








Z кт 
2%” dee ÀJ 
M " wm DEINEN 


30 ) 
ШЕ 


| 
jul 





4. Apostoli si Mucenici 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 








www.dacoromanica.ro 


РІ. 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. LI 


SA ¿ 2» መሙ 1 TA 
ЊУ y 


№ 
کے ر‎ a 
5 2 = AN CI 


f. A 
9 S SS 
N 7: 
N : 
^N 
2 
) QV | 
ፍላ 
d 
Я 


Z ^ 
ИС Ур 
| “ NU (4 

šN 
Nš 5) 
کے‎ a, 


СИ == 


Ñ CY N 


ge eS 8 
NN ves N 4 € < S SSS. S | 
NN Z መመ መቻ 
€ 7 
< Ге 
К 





2. Sfântul Iustin Filosoful 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL РІ. LII 


ድፈ 
Al 


a 


2 


|| | a 2) ከ! 


AA 


zu M) > б 


መባ асса Si 








3. Ínvierea lui Hristos 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. LIII 


yd T 4 А ተ 
ار‎ 





2. Floare de sfárgit de paginá 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. LIV 








xz jas 
pă nE WS. NE ў 
ባት a (ОТО BICA 
(a ዉቧ ао ርመ UM 
E o HM а መዲ ሮን j x= 
ኣም гі» ex oS Ses “ š 
AVAGA y) 


` 


— 


መመ መ=] መሚ] ( = 94 
ј Б) со Си 


5. Floare de sfárgit de paginá 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL Pl. LV 





23 T 
ኤነ) 124 ۸ 
AZ i A W 


ታመመው N 
ASI 














0 
ДІ 
2 Ñ 


| 


| 


| 





"И 


| 





www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. LVI 





si n d m i тата 


>= EA 


P 





www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL Pl. ТУП 


ШШШ 


с> 


REESE 


ሆ ° 
itlu 





4. Titlu 


www.dacoromanica.ro 


GRAVURA ÎN LEMN LA MĂNĂSTIREA NEAMTUL 


NS 


и) 


ሂሪ 


== 
Em 


Hz Ask Nb mb Mi me Тата 
0፳5ቢ#ቱ АЕ) Mere |р 
jiġina: በዜ0በዩፅይለላክዘጥሄለ!(! 
МТЕВ сте АХА GONT. 


| | jil M | [ 
IM | ili (ІІ 
W us 


my | E 
| 


| 


ij 


Anna ЕХН“ EN UI 
Tf SIS AM ZCTHINH (ilh 
шй nÁ'TTHNANMNE* 


Wt SS 
W Mie mé cal 
рвстуигннт , 
шй ЄХ እወቢላየ፤4» 


- 


Z ሪጋ ዎም። “4 Z3 
6 


%2 
Z 


Z 


€ 
ІС 


5% 


f r fj, 
NY, ; WEH 


J | A 1 \ 
Ш | б ዝንርጅ ያ uY 
2 Š < ረ NUR Ҳенчюн\и: 


SUN 
SS 
к=; 
: , 
ا‎ Wm 
|) 
" \ 


AN 4 | 
sp t Í 


“Шы! 
(WI 


| М 
| ከ M 


Y ` 


SS 
УМ 


SSSSSS 


“У 


NSSSN 


= 
s: = 
, 


УА Делатбит кал 


5 4 ጋ n^ > 
УЗУ Ё неД En an ngu 
NY iE пмчдарғле MEAE: 


CSS 


d 
И <= 


7 ARL ПІ 
1 “ዳሊ npe. niâmp 
V ТінуоярелЕ 


LT 
> 
чь; 
KS 
p 2 


Її 


И 


| 


/ 


на 
СИ 


з МЕ 
[ Bs 
| — и 


77 


AM НЕТ у 


Se c X 
کک‎ ед NN 
E 


A ca Mu > መመመ 


Schivnicul 
www.dacoromanica.ro 


РІ. LVIII 


Ness] 
ACCU А 





РІ. LX 


pete 4 g p» 
/ > MA D 


p 





ፖፖ: AA M pr ~ 
АМ ሎው ዞማ ий x 


> 


ቧለዕዩቴ мо 


252. АЕ PE 


J 


AH2A5 


^r 


NAE 


GRAVURA ÍN LEMN LA MÁNÁSTIREA NEAMTUL 





49 Z ү 3 ` : == N Қыс < ረረ ү Z i 





ХАрАЛАМПТЕ 
мона: Н®мц8л„ 


Н: 


N | 
US 


N in 
ШТ Ww 


ү, 
% 


ሃ “Кр 


Lad 


Ace 


Y 


К 
и, AN 
ШЇ ' О 
UL Do 
b^ 


, 


መሙ 


SS 


= 


e AS 
/ቃ ки AI O NND 
— <=. РС VA 


аа е” 


| 


eX о 


” 


ЈАј 
m. 
BANAT” jJ 6ጥቹያ8ጪ'ል КМЕЃОЈС: 4ዕ(ክ4ሪ 1: НЕОН 


) 
N 


£ 3 


Lm SS 


"jf 


NOTIS 


NEAN 
NN N NS Š ж m m 


фНцит Sa МЕЧЕНИКУ- 


еее саға 


% 


хок DS 
кы. // 





777 
2 
(e 


АЕ 
D Ci መመ NS 





i a МГ w = (UT [| 
፣ 3 ШИ, | A 
‚ QN 5 => (ЛО [ep 
om INS NS SUIS چ‎ Al ek 
dL © инат у ( = ፖ : 3 ` Nus Ез (ІІ 
4 Г S - ; СҰ?) Y 


\ 
| 


, 


са 


, 


ХХ» E < ts SS 3 
A б AA AA I 3 ር т b 
ҚЖА? ТУГУ? Ë Q : ፡ = 
| | ” Y 9 ; : бы ; " - 
К Хх ግታ. ә ` - N A а 
Z 7 4 - EN S м | ! [ ШШШ SNS 2 Z k ^ A ' ^ ፐፐ 97 72 2 
ASSET. a а кс <a | | 
| | a ^e. 5 NS 55% 60 2 У, " | ሠ ነ | | ) ЧАА P 
= iis: с 2 4 Ж € | ) eL 4 
- ^ 3 се = / f 2 
"у "зи f ШІ A — NS > E ША, | | x 
2 A : ШТЕТА ; Š > ai = Ë | | 
/ S AN = PSS Z ሀብ "E = ОШ қ s bix | е 2 
IH і : NS di A 5 ; 7 h mt E Г S 2 
“መ 3 LP * | 2 | / X 3 NT] ! \ ሠ Z 
1: \ i NS 5 7 ዕ Y М i d i 1 222) 
2 ቺ ነ n і ЖЖ” 
! B a b UT A “ М | (қз 2 2 
қ нысы 11 қаты. ҚҰРАУ мене оту TY al / Z 
“у = = ሎጋ S - 


N 
: | 
| 
: 
i 


6 
۵ 
AN 
ЎА 





HAs 


Sfântul Mucenic Haralampie 
www.dacoromanica.ro 


CTAME ል х 


/ 


ЧЕСТА 


MONITORUL OFICIAL SI 
IMPRIMERIILE STATULUI 
IMPRIMERIA NAȚIONALĂ 
BUCURESTI, 1940 


www.dacoromanica.ro 


a.ro 


t= 
ር 


1 


xj 
4 


Е 
5 


© 


ы 


x